Louise Penny — Un om mai bun

UN OM MAI BUN 


LOUISE PENNY 


UN OM MAI BUN 


Original: A Better Man (2019) 


Traducere din engleză și note de: 
DANIELA PURGARU 


virtual-project.eu 


TREI 
2021 


VP - 


2 


Capitolul unu 


Ce s-a întâmplat cu Clara Morrow? Era o artistă excelentă. 
+MorrowENaspa 


Faceți mişto? L-au lăsat să se întoarcă la Sûreté!? 
4SdreteENaspa 


— Merde. 

— Merde? 

Myrna Landers se uită la prietena ei peste cana cu café au 
lait. 

— Îmi pare rău, spuse Clara Morrow. Am vrut să zic futu-i. La 
naiba, fir-ar, futu-i. 

— Eiiii, asta-i fata mea. Dar de ce? 

— Nu poți să ghicești? 

— Vine Ruth? 

Myrna își roti privirea prin bistrou mimând panica. Sau, cine 
ştie, poate că nu doar o mima. 

— Mai rău. 

— Nu se poate. 

Clara îi dădu Myrnei telefonul, cu toate că proprietara librăriei 
știa deja ce urma să vadă. 

Înainte de întâlnirea cu Clara, la micul dejun, își verificase 
contul de Twitter. Pe ecran, în văzul lumii, se afla cadavrul în 
răcire rapidă al carierei artistice a Clarei. 

În timp ce Myrna citea, Clara a cuprins între mâinile ei mari și 
pătate cu vopsea cana cu ciocolată, specialité de la maison, și 
și-a întors privirea de la prietena ei către fereastra cu menou și 
micul sat quebecoaz aflat de dincolo de ea. 

Dacă telefonul era un afront, fereastra era leacul. Chiar dacă 
nu o consola pe deplin, cel puţin era reconfortantă prin 
familiaritatea ei. 

Cerul era gri și dădea semne de ploaie. Sau de lapoviță. De 
măzăriche ori de ninsoare. Drumul de pământ era plin de zloată 
și noroi. Petice de zăpadă se zăreau prin iarba îmbibată de apă. 


1 Serviciul de poliţie din provincia canadiană Quebec (N.t.). 
2 În Ib. franceză, „rahat!” sau „la naiba!” (Nut.). 


VP-3 


Sătenii ieşiţi să-și plimbe câinii înaintau greoi cu cizmele lor de 
cauciuc, înfofoliți în straturi peste straturi de haine, în speranța 
de a ţine aprilie la distanţă de pielea și de oasele lor. 

Doar că asta nu părea posibil. Cumva, după ce reușeau să 
supravieţuiască unei alte ierni canadiene extrem de reci, 
primăvara timpurie le venea mereu de hac. De vină era 
umezeala. Și schimbările de temperatură. Și iluzia că de-acum 
vremea ar trebui să fie mai blândă. 

Pădurea de dincolo se profila ca o armată de spectre iernatice 
cu membrele scheletice atârnându-le și ciocnindu-se unele de 
altele în adierea vântului. 

Fumul de lemn ars plutea în derivă dinspre vechile case de 
piatră, cărămidă ori șindrilă. Un semnal către o putere 
superioară. Trimite ajutor. Trimite căldură. Trimite o primăvară 
adevărată, nu mizeria asta de zăpadă fleșcăită și ger care te 
zgârie pe creier. Zile cu zăpadă și căldură. 

Aprilie în Quebec era o lună a contrastelor nemiloase. A după- 
amiezilor sublime petrecute afară, cu un pahar de vin sub 
soarele strălucitor, și apoi cu alţi treizeci de centimetri de 
zăpadă. O lună a blestemelor mormăite, a cizmelor înnoroite, a 
mașinilor care împroșcau și a câinilor care se rostogoleau și apoi 
se scuturau. Drept pentru care în dreptul fiecărei intrări apăreau 
modele complicate, din picăţele de noroi. Pe pereţi. Pe tavane. 
Pe podele. Și pe oameni. 

Aprilie în Quebec era o furtună de rahat climatologic. O 
nebunie de proporții epice. 

Dar ceea ce se petrecea dincolo de ferestrele ample era 
reconfortant în comparaţie cu ce puteai citi pe micul ecran al 
telefonului Clarei. 

Fotoliile în care stăteau Clara și Myrna fuseseră trase lângă 
șemineul în care buștenii trosneau și aruncau roiuri de scântei în 
sus, prin coșul de piatră. Bistroul satului mirosea a lemn ars, 
sirop de arțar și cafea tare și proaspătă. 

Clara Morrow trece prin perioada ei maro, citi Myrna. Să spui 
că cele mai recente oferte ale ei sunt de rahat înseamnă să fii 
nedrept cu efluenții. Să sperăm că nu-i decât o etapă și nu 
sfârșitul. 

— Ah, spuse Myrna. 

Lăsă telefonul jos și se întinse spre mâna prietenei ei. 

— Merde. 


VP-4 


— Tabernac?. Cineva de la Infracțiuni Grave tocmai a trimis un 
link. Ascultaţi. 

Ceilalţi agenți din sala de ședințe își îndreptară privirea către 
el, în timp ce le citea de pe telefonul mobil: 

— Aceasta este prima zi a lui Armand Gamache la Sûreté du 
Quebec, după o suspendare de nouă luni, în urma unei serii de 
decizii necugetate și dezastruoase. 

— Dezastruoase? Ce rahat, zise unul dintre polițiști. 

— Ei bine, e un rahat redistribuit de sute de ori pe Twitter. 

Mai mulți agenţi și inspectori s-au precipitat să-și găsească 
telefoanele și să le pornească, în timp ce aruncau priviri grăbite 
spre ușa deschisă. Asta așa, ca să fie siguri... 

Era opt fără unsprezece minute, iar cei din departamentul 
Omoruri se adunau la ședința obișnuită de luni dimineață, 
pentru a discuta investigaţiile în curs. 

Cu toate că nu era nimic „obișnuit” în legătură cu ședința 
asta. Cu dimineaţa asta. Atmosfera din încăpere zbârnâia de 
tensiunea anticipării. Sporită și mai mult acum de ceea ce se 
revărsa din telefoanele lor. 

— Merde, murmură o agentă. După ce a atins apogeul puterii 
în funcția de superintendent-șef al Sûreté, citi ea, Gamache a 
abuzat imediat de ea, permițând ca, în mod deliberat, cantități 
catastrofale de opioide să ajungă pe străzi. El a fost retrogradat 
în urma unei anchete. 

— Habar n-au despre ce vorbesc. Totuși, nu-i chiar așa de rău. 

— Mai e. Ar fi trebuit să fie cel puțin concediat. Poate chiar 
judecat și aruncat în pușcărie. 

— Ah 

— E o nebunie, zise una dintre ofițerii superiori scoțându-și 
telefonul ca să citească cu ochii ei. Cine scrie mizeriile astea? 
Nici măcar nu menţionează că tot el le-a recuperat. 

— Sper să nu vadă. 

— Glumești? O să vadă. 

În încăpere se așternu tăcerea, cu excepţia clicurilor slabe 
care veneau dinspre fiecare dispozitiv. Asemenea sunetului pe 


3 În franceza din Québec, înjurătură derivată din tabernacul, cutie de argint utilizată în 
bisericile creștine pentru păstrarea cuminecăturii și a obiectelor de cult pentru 
euharistie (N.t.). 


VP-5 


care îl scoteau crengile aproape moarte ale copacilor, legănate 
în vânt. 

Cuvinte erau murmurate în timp ce citeau. Cuvinte pe care 
bunicii lor le considerau sacre, dar care, acum, erau profanate. 
Tabernac. Câlice*. Hostice. 

Un ofițer superior își lăsă capul în palme și își masă tâmplele. 
Apoi, după ce le cobori se întinse după telefon. 

— O să scriu o replică. 

— Nu. E mai bine dacă vine din partea conducerii. 
Superintendent-șef Toussaint o să-i pună la punct. 

— Incă n-a făcut-o. 

— O s-o facă. A fost pregătită sub Gamache. O să-i ia 
apărarea. 

Intr-un colț îndepărtat, o agentă își privea telefonul cu o cută 
adâncă între sprâncene. 

In timp ce toți ceilalți erau palizi, ea se îmbujora pe măsură ce 
citea, nu un text sau vreun mesaj de pe Twitter, ci un e-mail. 

Deși avea peste patruzeci de ani, Lysette Cloutier se număra 
printre cei mai noi recruți de la Omoruri, fiind transferată de la 
departamentul de contabilitate al Sûreté. Își petrecuse ani la 
rând ţinând cu discreţie evidenţa bugetului, care în prezent 
depășea un miliard de dolari, până când superintendent-șef 
Gamache îi remarcase munca și fusese de părere că ar fi utilă în 
urmărirea criminalilor. 

Nu era capabilă să ia urma unui ADN sau a unui suspect nici 
măcar pentru a-și salva propria viață, dar se pricepea să 
adulmece banii. Și, de multe ori, acest lucru ducea în același loc. 

Toţi ceilalți aflaţi în acea sală de ședințe munciseră din greu 
ca să ajungă în cel mai prestigios departament al Sûreté du 
Quebec. 

Agenta Lysette Cloutier făcea tot ce-i stătea în putinţă să-l 
părăsească. Și să revină la cifrele frumoase, sigure, previzibile, 
ușor de priceput. Departe de ororile zilnice, de violenţa fizică, de 
haosul emoţional provocat de crimă. 


4 Înjurătură derivată din caliciu, sfântul potir utilizat pentru vinul folosit la 


împărtășanie (N.t). 
5 Înjurătură derivată din hostie (azimă), care le este împărţită credincioșilor la sfârșitul 
liturghiei (N.t.). 


VP-6 


Cloutier alegea mereu același scaun la aceste ședințe. Se 
asigura că stă întotdeauna cu spatele la panoul lung și alb pe 
care erau lipite fotografii. 

Se gândi la e-mailul pe care tocmai îl primise, tastă un 
răspuns și apăsă butonul de trimitere, înainte să se 
răzgândească. 

— Pe cât puneţi pariu că unele dintre mesajele astea de pe 
Twitter sunt de la Beauvoir? zise unul dintre agenții mai tineri. 

— Vrei să spui inspector-șef Beauvoir? 

Toate capetele s-au răsucit către ușă. După care s-a stârnit 
agitaţie și un zgomot de scaune împinse pe podea în timp ce 
toată lumea se ridica. 

Isabelle Lacoste stătea în picioare, cu bastonul în mână și 
ochii aţintiţi la tânărul agent. Apoi expresia i se îmbună și începu 
să zâmbească în timp ce se uita în jur la chipurile familiare. 

Ultima dată când participase la ședința de lunea dimineaţa o 
prezidase, în calitate de şefă la Omoruri. Acum, intră 
șchiopătând. 

Rănile ei, deși aproape vindecate, nu dispăruseră complet. Și 
nu aveau să dispară niciodată. 

Ofițeri și agenţi s-au îmbulzit în jurul ei pentru a-i ura bun 
venit, în timp ce ea încerca să le explice că de fapt nu revenise. 
Promovată superintendentă, se afla în clădire pentru a discuta 
despre momentul și condiţiile reîntoarcerii ei în serviciul activ. 

Dar nu era o coincidență că se afla acolo în această zi de luni, 
toți cei aflaţi în încăpere știau asta. Nu era o zi ca oricare alta. 
Nu era o ședință ca oricare alta. 

Se așeză pe un scaun din capul mesei și le făcu semn din cap 
celorlalți să ia loc și ei. Apoi se uită la tânărul agent care făcuse 
comentariul despre inspectorul-șef Beauvoir. 

— La ce te refereai? 

Vocea îi era calmă, dar stătea nefiresc de nemișcată. Agenţii 
veterani de la Omoruri care serviseră sub inspectorul-șef 
Lacoste recunoșteau acea privire. Și aproape că-l compătimeau 
pe tânărul agent nesăbuit care s-a trezit în bătaia puștii. 

— Mă refer la faptul că știm cu toţii că inspectorul-șef 
Beauvoir pleacă de la Sûreté, spuse el. Că se mută la Paris. Dar 
asta abia peste câteva săptămâni. Ce va fi până atunci? Din 
moment ce Gamache se întoarce. Aș prefera mai degrabă să mă 
aflu într-un schimb de focuri decât să fiu inspectorul-șef 


VP -7 


Beauvoir și să vin azi la ședința asta. Pun pariu că și el simte 
același lucru. 

— Ai pierde, zise Lacoste. 

În încăpere se așternu liniștea. 

E tânăr și prost, își zise Lacoste în sinea ei. Probabil tânjește 
după o glorie deznădăjduită. Știa că acest agent nu se aflase 
niciodată într-un așa-zis schimb de focuri. Insăși alegerea 
expresiei ridicole îl dăduse de gol. Nimeni dintre cei care au 
ridicat cu adevărat o armă, au ochit o altă fiinţă umană și au 
tras. Din nou și din nou. Și în care s-a tras. N-ar considera acest 
lucru glorie și nici nu l-ar numi schimb de focuri. 

Și nici nu și-ar dori să se mai afle vreodată acolo. 

Cei din încăpere care participaseră la ultimul raid se uitau la 
agent. Unii, cu indignare. Alţii, însă, aproape cu nostalgie. 
Aducându-și aminte de vremurile când erau atât de tineri. Atât 
de naivi. Atât de nemuritori. 

Cu nouă luni în urmă. 

Se gândeau la după-amiaza aceea văratică. Din frumoasa 
pădure de lângă graniţa cu Vermont. La soarele care pătrundea 
printre copaci și le încălzea fețele. 

Momentul acela ce părea suspendat undeva în aer, înainte ca 
tot iadul să se dezlănțuie. 

Când armele au fost ridicate și s-a tras. Și s-a tras. Retezând 
vlăstarii. Retezând oamenii. 

Țipetele. Duhoarea înecăcioasă și acră de fum de armă. De 
lemn și de carne arsă de gloanţe. 

Inspectorul-șef Lacoste a fost prima care a căzut. Acţiunile ei 
îi oferiseră superintendentului-șef Gamache acel unic moment 
necesar pentru a acţiona. Și asta a și făcut. 

Isabelle Lacoste nu a avut însă ocazia să vadă faptele 
superintendentului-șef Gamache. Până atunci, își pierduse deja 
cunoștința. Dar aflase despre ele. Citise  transcrierile 
investigaţiei după ce el fusese suspendat. 

Gamache supraviețuise evenimentelor din acea zi. 

Doar pentru a fi redus la tăcere de propriii oameni. 

lar atacurile continuaseră, chiar dacă se întorsese la muncă. 

Isabelle Lacoste, și fiecare ofițer veteran din acea încăpere, 
știa că deciziile luate de superintendentul-șef Gamache fuseseră 
îndrăznețe.  Temerare.  Neconvenţionale. Și, indiferent ce 
susțineau mesajele de pe Twitter, extrem de eficiente. 


VP-8 


Dar, la fel de bine, lucrurile ar fi putut să ia o cu totul altă 
întorsătură. 

Fusese o lovitură de grație. Ultima acțiune disperată a celui 
mai înalt ofițer din Québec, care simţise că nu exista o altă 
opțiune. 

Dacă Gamache ar fi eșuat, și pentru o vreme chiar așa păruse 
că avea să se întâmple, Sûreté ar fi fost schilodită, iar Quebecul 
ar fi rămas fără apărare în faţa violenţei dintre bande, a 
traficului, a crimei organizate, a unui măcel. 

Gamache ieșise învingător. Insă cu greu și plătind un preț. 

Orice persoană rezonabilă care ia asemenea decizii s-ar 
aștepta la o consecinţă, indiferent de rezultat. Superintendentul- 
șef era un om rezonabil. Probabil bănuise că va fi suspendat. 
Investigat. 

Dar se așteptase oare să fie umilit? 

În propria lovitură de graţie, cei din conducerea politică au 
decis să-și salveze pielea prin scoaterea carierei lui Gamache 
din rahatul în care se afla. Deși reabilitat în cursul anchetei, 
urma să i se propună un post pe care nu l-ar accepta. Inspector- 
șef la Omoruri. O poziţie pe care o ocupase mulţi ani. Una pe 
care i-o oferise lui Lacoste când fusese promovat la conducerea 
Sûreté. După ce ea a fost rănită, Jean-Guy Beauvoir preluase 
postul. 

Era o retrogradare, conducerea o știa, pe care Armand 
Gamache nu avea cum s-o accepte. Umilinţa ar fi fost prea 
mare. Rana prea adâncă. Avea să-și dea demisia. Să se retragă. 
să dispară. 

Însă Armand Gamache refuzase să plece. Spre uimirea lor, el 
acceptase oferta. 

Decăderea lui avea să atingă punctul culminant aici, în 
această încăpere. Astăzi. 

Și se pare că urma să cadă, cu zgomot, chiar peste Jean-Guy 
Beauvoir. 

Era opt fără șapte minute. Cei doi bărbaţi aveau să intre în 
curând. Amândoi cu titulatura de șef la Omoruri. 

Și apoi? 

Chiar și Isabelle Lacoste se surprinsese aruncând o privire 
spre ușă. Întrebându-se. Nu se aștepta la necazuri, dar nu se 
putea abţine să nu se gândească la ceea ce George Will numise 
„Evenimentul Ohio”. 


VP-9 


În 1895 erau doar două automobile în tot statul. Și s-au 
ciocnit. 

Nimeni nu știa mai bine decât Lacoste că lucrurile improbabile 
pot ajunge să se întâmple. lar acum, a realizat că se pregătea 
pentru coliziune. 

e 

— E vina ta, spuse Ruth Zardo. N-ar fi trebuit să accepţi așa 
ceva, dacă e să mă-ntrebi pe mine. 

N-o întrebase nimeni. 

— Ascult-o p-asta, continuă poeta vârstnică, citind de pe 
telefon. Contribuţia Clarei Morrow este răsuflată, lipsită de 
originalitate și banală. Au omis clișeistică și monotonă. Sau 
poate că scriu despre asta undeva mai departe. 

— Cred că ajunge, Ruth, zise Reine-Marie Gamache. 

Își privi ceasul. Aproape opt. Se întrebă cum se simţea soțul 
ei. Pentru că nu trebuia să fii savant ca să-ţi dai seama cum se 
simţea Clara. 

Prietena ei avea cearcăne și era trasă la faţă. Și puţin pictată. 
Avea urme de roșu cadmiu și ocru ars pe faţă și în păr. 

Clara era îmbrăcată ca de obicei, în jeanși și pulover. Succesul 
de care se bucura ca artistă nu-i schimbase gusturile în materie 
de modă. Oricare ar fi fost ele. Poate pentru că recunoașterea 
venise târziu în viaţa Clarei. Trecută bine de patruzeci de ani, 
lucra de decenii în studioul ei, creând opere care treceau 
neobservate. 

Cel mai răsunător succes al ei fusese seria „Uterul Războinic”. 
Vânduse unul. Ei înseși. Și i-l dăruise soacrei. Transformându-și 
astfel propria artă în armă. Și propriul uter. 

Apoi, după o seară petrecută la bistrou împreună cu 
prietenele din sat, Clara se întorsese în studioul ei și începuse 
ceva diferit. Portrete. Picturi în ulei. Ale acelor femei. 

Le pictase așa cum erau în realitate, cu încreţiturile, 
umflăturile și ridurile lor. Dar ceea ce surprinsese cu adevărat în 
tușele ei îndrăzneţe erau sentimentele lor. 

Portretele produseseră o explozie pe scena artistică, fiind 
lăudate pentru caracterul lor revoluţionar. Pentru că aduceau 
înapoi o formă tradiţională, dar revitalizată. Portretele ei erau 
luminoase.  Exprimau bucurie. Erau vibrante. Uneori 
tulburătoare, când singurătatea și tristeţea, nerafinate, de pe 
unele chipuri ieșeau în evidenţă. 


VP - 10 


Portretele ei feminine erau provocatoare, îndrăznețe, 
cutezătoare. 

lar acum, în această dimineaţă de aprilie, multe dintre acele 
femei i se alăturaseră Clarei în bistrou. Aici îi celebraseră 
succesele. Astăzi, veniseră aici s-o consoleze. 

— Pur și simplu habar n-au despre ce vorbesc, zise Myrna. Nu- 
i decât răutate, rea intenţie. 

— Dar dacă i-am crezut când le-au plăcut lucrările n-ar trebui 
să-i cred și acum? întrebă Clara. De ce atunci aveau dreptate, 
iar acum se înșală? 

— Dar ăștia nu sunt critici de artă, interveni Reine-Marie. Pun 
pariu că majoritatea nici n-au văzut expoziţia. 

— Criticul de artă de la New York Times tocmai a postat ceva, 
raportă Ruth. Spune că, având în vedere acest dezastru, o să 
revină asupra lucrărilor tale anterioare ca să vadă dacă nu 
cumva s-a înșelat asupra lor. Rahat. Sper că nu se referă la 
portretul pe care mi l-ai făcut mie. 

— Futu-i, futu-i, futu-i, bombăni Rosa. 

Rața stătea în poala lui Ruth și părea iritată. Dar rațele par 
mereu așa. 

— O să fie bine, zise Myrna. 

— Pe-asta o cred, spuse Clara, trecându-și degetele prin părul 
des care îi stătea acum ridicat, făcând-o să arate ca o nebună. 

In mod pervers, Ruth, care aproape sigur era nebună, arăta 
perfect stăpână pe sine. 

— Partea bună e că nimeni n-o să-ţi vadă mizeriile, zise Ruth. 
Cine se duce la o expoziţie de miniaturi? De ce naiba ai fost de 
acord să contribui la o expoziţie de grup cu picturi micuțe în 
ulei? Asta pictau femeile de societate plictisite în anii 1700. 

— Și multe erau mult mai pricepute decât omologii lor 
bărbaţi, spuse Myrna. 

— Sigur, răspunse Ruth. De parc-ar putea să fie adevărat. 

Rosa își dădu peste cap ochii ei de rață. 

— Tu pictezi portrete pe pânze mari, insistă Ruth. De ce să 
faci peisaje micuţe? 

— Am vrut să mă autodepășesc, zise Clara. 

— Făcând miniaturi? întrebă Ruth. Puțin cam ironic. 

— Ai văzut lucrările Clarei? o chestionă Reine-Marie. 


€ joc de cuvinte care se bazează pe asemănarea dintre quack (cuvânt ce desemnează 
în limba engleză sunetul scos de o rață) și fuck (N.r.). 


VP -11 


— Nu trebuie să le văd. Pot să le miros. Miros a... 

— Poate-ar fi mai bine să arunci un ochi înainte să comentezi. 

— De ce? Aparent, sunt răsuflate și banale. 

— Tu scrii aceeași poezie la nesfârșit? întrebă Myrna. 

— Nu, sigur că nu, răspunse Ruth. Dar nici nu-ncerc să scriu 
un roman. Toate sunt cuvinte, dar eu știu la ce-s bună. La ce-s 
grozavă. 

Myrna Landers oftă și își mută greutatea considerabilă în 
fotoliu. Oricât de mult tânjea să se contrazică cu Ruth, nu putea 
s-o facă. Realitatea era că bătrâna lor vecină beţivă și 
împrăștiată din Three Pines era genială ca poetă. Nu și ca ființă 
umană. 

Ruth scoase un sunet care ar fi putut fi pus pe seama râsului. 
Sau a unei indigestii. 

— Vă zic eu ce-i amuzant. Voi vă daţi de ceasul morţii 
încercând să faceţi ceva diferit, în timp ce Armand își distruge 
cariera acceptând să se întoarcă și să facă același lucru. 

— Nu se dă nimeni de ceasul morii, zise Reine-Marie 
aruncând din nou o privire la ceas. 

e 

Atmosfera din sala de ședințe era tensionată. 

— Și cum o să funcţioneze lucrurile? întrebă unul dintre 
agenți. O s-avem doi inspectori-șefi? 

Se uitară la superintendenta aflată în vizită. 

— Non. Inspectorul-șef Beauvoir va fi la conducere până când 
va pleca la Paris. 

— Și Gamache va fi...? întrebă alt agent. 

— Inspectorul-șef  Gamache. E o tranziție de câteva 
săptămâni, asta-i tot, spuse Lacoste încercând să pară mai 
încrezătoare decât era de fapt. 

— E un lucru bun. Vor exista doi conducători cu experienţă. 

Însă bărbaţii și femeile din încăpere nu erau idioţi. Un 
conducător puternic era un lucru excelent. Cu doi, se ajungea la 
lupte pentru putere. La ordine contradictorii. La haos. 

— Au colaborat ani în șir, spuse Lacoste. Nu vor avea 
probleme să lucreze împreună acum. 

— Nu v-ar deranja să primiţi ordine de la cineva care v-a fost 
subordonat? 

— Sigur că nu. 


VP - 12 


Dar, în ciuda supărării ei, Lacoste știa că era o întrebare 
legitimă. 

Ar putea Beauvoir să-i dea ordine fostului său șef și mentor? 
Și, mai mult decât atât, ar putea fostul superintendent-șef să le 
primească? Oricât de respectuos ar fi fost, Gamache se 
obișnuise să se afle într-o funcţie de conducere. Superiorul lui 
Beauvoir. 

— Dar nu-i numai asta, nu-i așa? spuse un ofiţer superior. 

— Mai e și altceva? întrebă un agent. 

— Nu știți? 

Ofițerul privi în jur, evitând în mod intenţionat, după câte se 
părea, avertismentul din privirea lui Lacoste. 

— Gamache nu-i doar șeful lui Beauvoir. E și socrul lui. 

— Glumești, zise agentul, știind că ofițerul nu glumea deloc. 

— Non. Beauvoir e însurat cu fiica lui Gamache, Annie. Au și 
un copil. 

Cu toate că legătura personală dintre Gamache și Beauvoir nu 
era tocmai un secret, cei doi bărbați nici nu se străduiseră să o 
facă publică. 

Din celălalt capăt al mesei se auzi un pufnet, iar un agent își 
ridică ochii din telefonul mobil. 

— Chiar sunt porniţi să-l hăituiască. la auziţi aici... 

— Non, spuse Lacoste. Nu vreau s-aud. 

În dreptul ușii era mișcare. 

Își îndreptară privirile într-acolo și săriră în picioare. 

Ofițerii superiori salutară. Cei mai tineri păreau pe moment 
luaţi prin surprindere. 

Unii dintre cei aflați în încăpere nu-l văzuseră niciodată pe 
Armand Gamache în carne și oase. Alţii, nu-l mai văzuseră de 
luni bune. Din acea după-amiază fierbinte de iulie, din pădure. 
Când aerul devenise îmbibat de duhoarea fumului de armă și de 
strigătele celor răniţi. Atunci, când atmosfera se limpezise în 
sfârșit, îl văzuseră pe șeful Sûreté cu arma în mână. Târând un 
corp prin pădurea frumoasă. 

Știuse oare Gamache în acea dimineaţă de vară, când își 
îmbrăcase cămașa albă, costumul și cravata, că așa avea să 
sfârșească ziua? Cu sânge pe haine? Și pe mâini? 

Își începuse acea zi sufocantă ca superintendent-șef la Sûreté 
du Quebec. Un conducător sigur pe el. Deloc încântat, dar 
dedicat, în cazul unui curs periculos al acțiunii. 


VP - 13 


Apoi, în acea după-amiază, ieșise din pădure dărâmat. 
lar acum se întorsese. Un om mai rău? 
Erau pe cale să afle. 


VP - 14 


Capitolul doi 


Bărbatul pe care îl văzură stând în dreptul ușii era trecut bine 
de cincizeci de ani. Înalt, dar nu greoi, ci robust. Proaspăt 
bărbierit. Și cu toate că nu era chipeș în sensul clasic al 
cuvântului, era mult mai atrăgător, și cu siguranță mai distins, 
faţă de ceea ce le dăduseră de înțeles agenţilor mai tineri 
fotografiile care circulau pe reţelele sociale în acea dimineaţă. 

Părul lui Armand Gamache, pe vremuri închis la culoare, era 
în mare parte cărunt și ușor ondulat. Avea tenul cuiva care 
petrecea ore bune în spaţii deschise, în păduri umede, în zăpadă 
până la genunchi, analizând cadavre. Și urmărindu-i pe cei care 
le lăsau în urmă. 

Avea înfățișarea cuiva care petrecuse ani buni asumându-și o 
mare responsabilitate. Cântărind alegeri îngrozitoare. 

Ridurile care îi brăzdau chipul vorbeau despre determinare. 
Despre concentrare. Despre griji de-a lungul anilor. Și despre 
tristețe. De-a lungul deceniilor. 

Dar în timp ce agenţii îl priveau, Gamache zâmbi și ei 
observară că ridurile cele mai adânci îi porneau din colţurile 
ochilor. 

Riduri datorate râsului. Mult mai pronunţate decât cele 
provocate de îngrijorare și de suferinţă. Cu toate că ele se 
întâlneau, se amestecau, se intersectau. 

Apoi era cicatricea inconfundabilă, imposibil de omis, din 
dreptul tâmplei. Ca o carte de vizită. Un semn care îl definea. 
Întretăia urmele lăsate de griji și pe cele datorate râsului. Și 
spunea o poveste numai a ei. 

Asta vedeau agenţii mai noi. 

Pentru veterani, lucrurile stăteau altfel. Ei nu vedeau atât de 
mult pe cât simțeau. 

Era tăcere și era nemișcare în timp ce Armand Gamache 
stătea în prag și-i privea întâlnindu-le ochii care, brusc, 
deveneau umezi. 

Agenţii din încăpere nu crezuseră niciodată că se va întoarce. 
Nu la Sûreté și cu siguranţă nu la Omoruri. Acest ofițer superior 
alături de care lucraseră ani de zile. Care fusese mentorul celor 


VP -15 


mai mulți dintre ei. Care îi învățase cum să prindă criminali. Și 
cum să nu se piardă pe ei înșiși în acest proces. Cum să fie 
ofițeri excepţionali și chiar bărbaţi și femei mai buni. 

La scurt timp după ce fiecare dintre ei fusese plasat la 
Omoruri îi luase, pe rând, la o plimbare lejeră pentru a le 
împărtăși cele patru afirmaţii care duc la înțelepciune. 

Fără să le mai repete vreodată. 

M-am înșelat. Îmi pare rău. Nu știu. Am nevoie de ajutor. 

Urmăriseră, incapabili să facă ceva, cum Gamache fusese pus 
la pământ. Şi apoi aruncat deoparte. 

Dar azi se întorsese. La ei. 

Întotdeauna purta costum și cravată, și o cămașă albă, 
apretată, așa cum făcea și azi. Chiar și pe teren, în semn de 
respect faţă de o victimă sau de familia acesteia. Și ca un 
simbol al ordinii în fața haosului amenințător. 

Părea neschimbat. Erau însă conștienți că asta era ceva 
superficial. Cine știa cu adevărat ce se afla în profunzime? 

Gamache păși în sala de ședințe. 

— Bonjour. 

— Bonjour, patron, veni răspunsul. 

Făcu un semn din cap, acceptând subtil saluturile, dând în 
același timp de înţeles că nu erau necesare. 

— Superintendentă, nu m-așteptam să te găsesc aici. 

l-a întins mâna, iar Isabelle Lacoste i-o luă. Un salut mult mai 
formal decât cel pe care îl schimbaseră între ei atunci când ea și 
familia ei fuseseră în vizită la familia Gamache, în Three Pines. 

— Treceam prin zonă, spuse ea. 

— Înţeleg, zise el și aruncă o privire spre ceasul de pe perete. 
Cred că prima ta ședință e peste o jumătate de oră. 

Isabelle Lacoste zâmbi. Ştia. Bineînţeles că știa. Că în 
dimineața aceea era acolo pentru o rundă de întrevederi cu 
diferite departamente. Și pentru a se hotărî spre care urma să 
se îndrepte la finalul concediului, peste câteva săptămâni. 

Deși nu era chiar o coincidență faptul că își programase 
această întâlnire în prima dimineaţă în care inspectorul-șef 
Gamache revenea la muncă. 

— Așa este. Incep de sus. 

— De la serviciul curățenie? 

— Sigur. O fată poate să viseze. 

— Toţi anii în care ai curățat mizeria în urma mea... 


VP - 16 


— Dau în sfârșit roade, oui. 

El râse. 

Gamache știa că Isabelle începea, de fapt, cu departamentul 
infracţiuni Grave. Ceea ce, prin urmare, avea s-o facă ṣefa lui. 

— Poţi să-ți alegi posturile, superintendentă. Oricare dintre ei 
ar fi norocos să te aibă. 

— Merci. 

Era cu adevărat mișcată de ceea ce-i spusese. 

După care s-a întors și i-a întins mâna tânărului agent din 
apropiere. 

— Nu ne-am cunoscut. Eu sunt Armand Gamache. 

Agentul îngheţă holbându-se la mână, apoi la chipul zâmbitor. 
La ochii lui. 

Nu erau ochii unui idiot, așa cum era numit în unele dintre 
mesajele de pe Twitter. Nici ai unui criminal cu sânge rece, după 
cum îl descriau altele. 

În timp ce agentul se prezentă, simţi un iz foarte discret de 
lemn de santal și trandafir. 

— A, oui, spuse Gamache. Tu ai fost în echipa de securitate la 
Adunarea Naţională din orașul Québec. 

— Oui, patron. 

— Stabilit la Montreal, așa-i? 

— Da, domnule. 

Lăsându-l pe agent ușor uimit, și mai mult decât rușinat de 
ceea ce spusese mai devreme, Gamache ocoli masa. 
Prezentându-se celor pe care nu îi întâlnise. Schimbând câteva 
cuvinte cu ofițerii care activaseră în trecut în subordinea lui. 

Apoi privi în jur. 

Scaunul din capul mesei era gol, iar Gamache se îndreptă într- 
acolo, în timp ce toţi ochii erau aţintiţi spre el. Trase apoi 
scaunul din dreapta acestuia, se așeză și le făcu celorlalţi semn 
să ia loc. 

Ajunsese cu câteva minute mai devreme la ședință, știind că 
s-ar fi putea să fie nevoie să destindă atmosfera. Și să răspundă 
la câteva întrebări. Să se dea la o parte din drum înainte de 
sosirea lui Jean-Guy Beauvoir. 

Adevărul era că nu se așteptase ca atmosfera să fie atât de 
neprielnică. 

— Cred că vorbeaţi despre o postare de pe un blog, zise el. 

Își scoase o batistă pentru a se șterge la ochi. 


VP - 17 


— Un mesaj de pe Twitter, de fapt, spuse agentul, iar 
cuvintele lui fură întâmpinate de privirile indignate ale celorlalţi. 

— Nimic important, domnule. 

Își puse telefonul pe masă. 

— N-o să începem ascunzând adevărul unii de ceilalţi, nu? Era 
suficient de important ca să vorbiţi despre asta înainte de 
sosirea mea. Aș prefera să știu că nu sunt vorbit pe la spate de 
colegii mei. 

Le întâlni privirile, apoi zâmbi. 

— Știu că e jenant. Am citit unele dintre mesaje. Știu ce se 
spune. Că ar fi trebuit să fiu concediat. Că ar fi trebuit să fiu 
băgat la zdup. Că sunt incompetent, poate chiar la modul 
criminal. Așa e? 

Nu mai zâmbea, dar nici nu era furios. Armand Gamache nu 
făcea decât să prezinte situaţia. Detensiona atmosfera 
expunând mizeria. 

Se aplecă în față. 

— Doar nu credeţi că sunt genul sensibil, nu? 

Clătinară din cap. 

— Bine. Mă îndoiesc că o să citiţi ceva ce n-am mai auzit până 
acum. Să dăm lucrurile pe față. O să vă răspund la întrebări o 
singură dată, apoi vom putea să lăsăm toate astea în urmă. 
D'acord? 

Nefericitul tânăr își strângea telefonul în mână și își dorea ca 
întreaga clădire să se prăbușească chiar în acea clipă. 

Nimeni nu ajunge în fruntea unei forţe polițienești atât de 
mari și de influente precum Sûreté dacă nu e ambițios. Și 
nemilos. lar agentul era conștient de ceea ce trebuie să fi făcut 
Gamache pentru a accede în vârf. Dar la fel de bine știa și ce se 
spunea despre Gamache pe reţelele sociale. Că nu era cu nimic 
mai bun decât un sociopat. 

lar acum, acel bărbat îl privea fix. Invitându-l să calce în ceea 
ce era, aproape sigur, o capcană. 

— Aș prefera să n-o fac, patron. 

— Înţeleg. 

Gamache își cobori vocea, cu toate că încă puteau să-l audă. 

— Pe vremea când eram superintendent-șef, aveam în birou 
un afiș înrămat. Pe el erau scrise ultimele cuvinte ale unuia 
dintre poeţii mei preferaţi, Seamus Heaney. Noli timere. E în 
latină. Știţi ce înseamnă? 


VP-18 


Se uită în jur prin încăpere. 

— Nici eu nu știam, recunoscu el, când nimeni nu zise nimic. 
Am fost nevoit să caut. Înseamnă „Nu te teme”. 

Se întoarse din nou spre nefericitul agent. 

— În meseria asta va trebui să faci lucruri care te sperie. S-ar 
putea să-ţi fie frică, dar trebuie să fii curajos. Când îţi cer să faci 
ceva, trebuie să ai încredere că la mijloc e un motiv întemeiat. 
Și trebuie să am încredere că o vei face. D'acord? 

Agentul își cobori privirea spre telefon, apăsă pe el și începu 
să citească. 

— Gamache este nebun. Un las, citi el. 

Vocea îi era puternică și fermă, dar fața îi era de un roşu- 
aprins. 

— Ar trebui închis, nu trimis înapoi la datorie. Québecul nu 
este în siguranță atâta timp cât el e acolo. 

Agentul își ridică privirea, ochii lui implorând să i se permită 
să se oprească. 

— Sunt doar niște comentarii, domnule. Răspunsuri la un 
articol. Ăștia nu sunt oameni reali. 

Gamache ridică din sprâncene. 

— Dacă nu cumva sugerezi că sunt boţi... 

Agentul clătină din cap. 

— Atunci sunt oameni reali. Sper doar că nu sunt quebecoazi. 

— Acesta e din Trois-Rivières. 

Gamache făcu o grimasă. 

— Continuaţi. Mai are cineva vreun comentariu? 

Făcură înconjurul mesei, citind din mesajele extrem de 
insultătoare. 

— Gamache nici măcar nu vrea să se întoarcă, citi un alt 
agent. Am auzit că a refuzat slujba. Nu-i pasă de oamenii din 
Quebec. Nu-i pasă decât de el. 

Agentul își ridică privirea și-i observă ușoara tresărire. 

— Alţii spun același lucru. Că nu aţi vrut să vă întoarceţi la 
Omoruri. Ca să lucraţi cu noi. E adevărat? 

— Parţial, da. 

Niciunul dintre cei prezenţi în încăpere nu se așteptase la 
acest răspuns. Toate telefoanele fură lăsate pe masă, în timp ce 
privirile erau aţintite asupra lui. 


VP-19 


— Am refuzat într-adevăr oferta de a mă întoarce la Omoruri 
în calitate de inspector-șef, zise Gamache. Dar nu pentru că nu 
mi-am dorit-o. 

— Atunci, de ce? 

— Pentru că aveți un conducător excepţional în persoana 
inspectorului-șef Beauvoir. Nu l-aș înlocui niciodată. Nu i-aș face 
niciodată asta nici lui, nici vouă. 

Urmă un moment de tăcere în timp ce ofiţerii asimilau acest 
lucru. 

— Vă întrebaţi dacă îmi doresc cu adevărat să mă aflu aici sau 
dacă am acceptat slujba pentru a le face în ciudă celor care mi- 
au oferit-o doar pentru a mă umili? 

Acum se holbau la el, evident surprinși de sinceritatea lui. Cel 
puţin cei mai tineri. 

Isabelle Lacoste și alţi veterani priveau cu amuzament 
uimirea de pe chipurile lor. 

— Așa ați făcut? întrebă un agent. 

— Nu, am refuzat oferta când am crezut că inspectorul-șef 
Beauvoir va rămâne. Dar după ce mi-a spus că se angajează în 
domeniul privat, la Paris, am stat de vorbă cu el. Am discutat cu 
soția mea și am decis să accept funcţia. 

Se uită în jur prin încăpere. 

— Vă înţeleg îngrijorarea, dar nu m-aș afla aici dacă nu mi-aș 
dori. Să lucrez la Sûreté, în orice calitate, este un privilegiu. A 
fost cea mai mare onoare din viaţa mea. Nu mă pot gândi la o 
modalitate mai bună de a fi util sau la alţi oameni mai buni cu 
care să lucrez. 

O spusese cu atâta convingere, cu o sinceritate atât de 
evidentă încât mottoul de pe legitimaţiile lor, de pe vehiculele 
lor, de pe insignele lor, căpătă brusc o semnificaţie reală. 

Service, Intégrité, Justice. 

Gamache își îndreptă atenţia spre panoul lung și alb care 
acoperea un perete. 

Venise în weekend, când era liniște, și stătuse acolo, în sala 
de ședințe, studiind dosarele. Fotografiile. Trecuse în revistă 
cazurile, chipurile de pe perete. 

Ştia în ce punct se aflau investigaţiile și ce făcuse fiecare 
anchetator principal... sau ce nu făcuse. 

În acel moment toate privirile s-au îndreptat spre locul din 
spatele lui Gamache. 


VP - 20 


Când sosise, în urmă cu douăzeci de minute, Jean-Guy 
Beauvoir se dusese direct în birou și închisese ușa. Nu era ceva 
ce făcea de obicei. În mod normal, ușa lui era larg deschisă. În 
mod normal, se îndrepta direct spre sala de ședințe. În mod 
normal, el era singurul inspector-șef de la Omoruri. 

Insă aceasta nu era o zi normală. De felul în care avea să 
decurgă următoarea jumătate de oră depindea felul în care 
aveau să arate lucrurile pe viitor. 

Trebuia să se adune. 

Cum vor reacţiona agenţii și inspectorii lui odată cu revenirea 
nu doar a fostului lor inspector-șef, ci a unuia legendar? Un om 
care devenise o persoană publică. 

Dar pentru Beauvoir situaţia era și mai complicată, pentru că 
habar n-avea cum va reacţiona el însuși. El și Armand 
discutaseră, bineînţeles, despre acest lucru pe îndelete, însă 
teoria și realitatea erau adesea foarte diferite. În teorie, totul 
urma să meargă fără probleme. El nu avea să fie intimidat și 
tăios, așa cum știa că avea tendinţa să fie când se simţea 
nesigur. Nu avea să fie defensiv sau să recurgă la sarcasm. 

Inspector-șef Beauvoir avea să fie sigur pe el. Calm. Stăpân 
pe ședință și, mai vital, pe propria persoană. 

Acesta era planul. Teoria. 

Insă realitatea era aceea că în cea mai mare parte a carierei 
lui și-o petrecuse lucrând alături de Gamache și ușor în urma lui. 
In acest moment, îi venea natural, aproape instinctiv, să-i ofere 
lui Gamache ultimul cuvânt. Autoritatea. 

Jean-Guy trase adânc aer în piept. Expiră profund. Și se 
întrebă dacă ar trebui să-și sune părintele spiritual, însă se 
decise să se limiteze la a repeta de câteva ori Rugăciunea 
serenităţii. 

Deschise ochii când telefonul scoase un sunet familiar. Un e- 
mail de la Annie. 

Ești cu tata? Trebuie să vezi asta. 

Apăsă pe link și citi. Urmărind firul discuţiei. Mesaj după 
mesaj. Fiecare comentariu, fiecare replică. Ca o invocaţie și un 
răspuns dement. O liturghie care o luase într-o direcție greșită. 

— Hristoase, mormăi el și închise linkul. 

Se bucura că soţia lui i-l trimisese. Ea era avocat și înțelegea 
importanța pregătirii și documentării. Chiar și atunci când era 


VP -21 


vorba despre lucruri, sau mai ales în acest caz, pe care nu vrem, 
de fapt, să le știm. : 

Ceasul din fața lui arăta opt fără un minut. Işi frecă palmele 
transpirate de pantaloni și se uită la poza de pe birou. Cu Annie 
și Honoré. Făcută la casa lui Gamache, de la Three Pines. In 
fundal, neobservată pentru oricine altcineva, cu excepţia cuiva 
care știa că se afla acolo, era o poză înrămată, pe bibliotecă. O 
fotografie de familie, plină de zâmbete, cu Annie, Honoré, Jean- 
Guy, Reine-Marie și Armand. 

Armand. Mereu acolo. Atât o mângâiere, cât și o prezenţă de 
netăgăduit. 

Respirând adânc, Jean-Guy își puse ambele mâini pe birou și 
se împinse pentru a se ridica din scaun. Deschise apoi ușa și 
ieși, străbătând cu pași mari imensul spaţiu deschis, trecând pe 
lângă birouri aproape goale, pe care zăceau îngrămădite 
rapoarte, fotografii și laptopuri. 

Intră în sala de ședințe. 

— Salut tout le monde. 

Toată lumea se ridică în picioare, inclusiv Gamache. 

Fără ezitare, Jean-Guy întinse mâna, iar Armand i-o apucă. 

— Bine ai revenit. 

— Merci, spuse Gamache și încuviinţă. Patron. 


VP - 22 


Capitolul trei 


Inspectorul-șef Gamache era, bineînţeles, cel la care se uitau 
prima dată. Căruia îi vorbeau. Căruia îi raportau. Așteptând 
comentariile și aprobarea lui, în timp ce treceau în revistă 
cazurile curente. 

e 

La rândul lui, Gamache îi ascultă cu atenţie, dar nu vorbi. În 
schimb, privi în stânga sa. Spre inspectorul-șef Beauvoir. 

Pentru instrucțiuni. 

lar inspectorul-șef i le oferi. Cu calm, cu chibzuinţă. Puse 
întrebări clare, din când în când. Îndrumând, uneori insistând. 
Dar, în rest, doar ascultând. 

Fără să fie defensiv sau irascibil. 

Cu toate că, în realitate, supărarea pe care o simţea nu era 
deloc măruntă; însă nu pe Gamache era supărat. Nici măcar pe 
cei care-l anchetaseră. Doar pe situaţie. Și pe superiori, pe care 
îi suspecta că procedaseră astfel în mod intenţionat. Asmuţiseră 
doi ofiţeri superiori unul împotriva celuilalt. De dragul forţei? 
Non. Pentru amuzament. Ca să vadă dacă pot provoca 
disensiuni între ei. Ca să transforme prietenii în dușmani, într-un 
fel de alchimie răutăcioasă. 

Și, poate, după cum sugera un ușor semnal de avertizare, 
pentru ceva mai mult decât distracţie. 

In stânga lui, superintendenta Lacoste analiza toate acestea. 
Conștientă de forțele aflate în joc. Pe de o parte sperând la ce 
era mai bun, pe de alta pregătindu-se pentru coliziune. 

Totuși, pe măsură ce ședința continua, Jean-Guy Beauvoir 
scotea la iveală o latură a lui pe care ea nu i-o cunoscuse. 

II văzuse dând dovadă de un curaj incredibil. De o loialitate 
acerbă. De tenacitate și, de multe ori, de un angajament 
excepţional în găsirea criminalilor. 

Ceea ce însă nu mai văzuse până atunci la acest om dinamic 
era reținerea. 

Până astăzi. 

Undeva pe parcurs, probabil în pădurea aceea însorită din 
Quebec, Beauvoir aflase care bătălii trebuiau purtate. Și care 


VP - 23 


nu. Ce conta și ce nu conta. Care erau adevărații aliaţi și care 
nu. 

Intrase în pădure în postura de secund. Și ieșise lider. 

Era păcat, își spuse Lacoste în sinea ei, că acest lucru se 
întâmpla tocmai când el urma să părăsească Sûreté. 

Trecură în revistă cazurile, unul câte unul, fiecare 
investigator-șef vorbind succint despre crima de care se ocupa. 
Prezentând noutățile din datele criminalistice și de la 
interogatorii. Motivele. Suspecţii. 

Ca de obicei, telefoanele mobile fuseseră oprite și puse 
deoparte, utilizarea lor fiind interzisă pentru bunul mers al 
ședinței. 

Pe măsură ce ședința continua, investigatorii încetară să se 
mai uite la Gamache. Încetară să mai arunce priviri spre 
superintendenta Lacoste. Și își îndreptară întreaga atenţie către 
inspectorul-șef Beauvoir. Care le-o oferi, la rândul său, pe a lui. 

Acolo unde fuseseră operate arestări și urma să se ajungă în 
instanţă, Beauvoir voia să știe ce părere avea Procuratura 
Regală despre cazul respectiv. Cu toate că, în realitate, știa 
deja. Nicio crimă nu ajungea în instanţă fără ca inspectorul-șef 
Beauvoir să fie pe deplin conștient de punctele tari și de cele 
slabe ale cazului. 

Întrebările lui erau pentru binele echipei. 

Beauvoir stătea acum cu coatele rezemate pe masa lucioasă, 
cu mâinile încleștate, aplecat în faţă. Hotărât și concentrat. 
Spera că emană o aură de calm și de lider stăpân pe sine. 
Adevărul era că transmitea o senzaţie de energie. De vitalitate. 
De vigilenţă extremă. 

În timp ce privea spre anchetatorii săi, ochii lui Jean-Guy 
Beauvoir erau strălucitori și încurajatori. Ochelarii pe care îi 
purta dădeau impresia că era mai în vârstă decât în realitate. La 
aproape patruzeci de ani, era mai tânăr decât mulţi dintre 
investigatorii cu vechime din încăpere. 

Cu douăzeci de ani mai tânăr decât cel din dreapta lui. 

Zvelt și bine îngrijit, Beauvoir avea părul brunet, cu un 
început de încărunţire. lar trupul lui, odinioară uscăţiv, se 
împlinise ușor. 

Pe când se apropia de sala de conferințe auzise câteva 
comentarii. Știa și din partea cui veneau. Nu era nicio surpriză. 


VP - 24 


Aceștia erau agenţii cu cea mai mare probabilitate de a pune 
întrebări. 

Pe vremea când Gamache era superintendent-șef, Lacoste și 
Beauvoir se duseseră la el cerându-i ca aceiași agenți dificili să 
fie îndepărtați. 

— Amintiţi-vă ce s-a întâmplat înainte, spusese Beauvoir. 

La Sûreté du Quebec exista un „înainte” și un „după”. O linie 
trasată în memoria lor colectivă și instituţională, „înainte” 
fusese o perioadă a fricii. A neîncrederii. A dușmanilor deghizați 
în aliaţi. Vremuri marcate de o brutalitate extinsă și de 
nestăpânit. In care bătăile și chiar crimele fuseseră permise de 
ofițeri superiori. 

Gamache condusese rezistența, asumându-și un risc personal 
imens, și acceptase în cele din urmă să devină el însuși 
superintendent-șef. 

Niciunul dintre cei care rămăseseră în picioare în Sûreté și 
care trecuseră prin acea perioadă nu avea să uite vreodată ce 
fusese „înainte”. 

— Trebuie să scăpăm de acești agenţi, spusese Lacoste. Au 
fost transferați la Omoruri când lucrurile au scăpat de sub 
control, doar ca să provoace probleme. 

Gamache încuviinţase. Știa că era adevărat. 

Dar mai știa și că puţini erau mai loiali decât cei cărora li se 
dăduse o șansă. 

— Păstraţi-i, spusese Gamache. Și antrenaţi-i cum trebuie. 

Așa făcuseră. lar acum, sub inspectorul-șef Beauvoir, acei 
agenţi deveniseră ei înșiși lideri. Întăriţi în luptă și de încredere. 

Ceea ce nu însemna că nu aveau propriile lor opinii, pe care 
erau dornici să le facă auzite. 

Erau aceiași agenţi de la Omoruri pe care Beauvoir îi auzise 
punând la îndoială prezenţa lui Gamache chiar înainte de a intra 
în sala de ședințe. 

In timp ce ședința de luni dimineaţă se apropia de final, ceva 
îi atrase atenţia lui Beauvoir și își îndreptă privirea de-a lungul 
mesei. 

— Te plictisim? 

Agenta Lysette Cloutier ridică privirea și făcu ochii mari. 

— Désolée, zise ea ţinând cu stângăcie telefonul. 

Inspectorul-șef Beauvoir continuă s-o privească fix până când 
îl puse jos. 


VP -25 


Ședinţa continuă, dar numai pentru un minut, înainte ca 
Beauvoir să se oprească din nou. 

— Agent Cloutier, ce faci? 

Deși era evident ce făcea. Bufona telefonul. Din nou. 

Își ridică privirea, agitată. 

— Îmi pare rău. Îmi pare foarte rău, dar... 

— E o urgenţă personală? întrebă Beauvoir. 

— Nu, nu chiar. Nu cred... 

— Atunci pune-l deoparte. 

Își lăsă telefonul pe masă, apoi îl ridică din nou. 

— Îmi pare rău, domnule, dar e ceva. 

— Pentru noi? 

— Nu știu. Poate. 

Ultimul raport se apropia de final, iar cei prezenţi la ședință 
voiau să încheie și să plece de acolo. Ceea ce însemna că voiau 
ca ea să lase jos blestematul de telefon și să tacă. 

Simţind toţi ochii aţintiţi asupra ei. Simţindu-și inima bubuind 
în piept. În gât. În vena de la tâmplă, agenta Cloutier strânse 
telefonul și vorbi: 

— Un prieten mi-a trimis un e-mail. Fiica lui a dispărut. Nu s-a 
întors de sâmbătă seară. 

— Unde? întrebă Beauvoir trăgând spre el un carneţel. 

— În Eastern Townships. 

— Câţi ani are? 

— Douăzeci și cinci. 

Pixul lui se opri. Se aștepta la un copil. Era ușurat, dar și ușor 
enervat. 

Agenta Cloutier își dădu seama de acest lucru și încercă să-l 
atragă de partea ei. 

— Se ducea să-l viziteze, în nord, dar n-a mai ajuns. 

— E măritată? 

— Da. 

— Ce spune soțul ei? 

— Nimic. Homer, tatăl ei, l-a sunat de mai multe ori, dar Carl 
spune doar că nu-i nicio problemă și să nu mai sune. 

— Dar ea nu-i acasă? i 

— Se pare că nu. Carl nu vrea să zică unde este. li închide 
telefonul lui Homer. Acum, nu mai răspunde deloc. 


VP - 26 


Vorbea repede, încercând să nu omită nimic. Căutând pe faţa 
inspectorului-șef un indiciu de preocupare. Vreun semn că îi 
stârnise interesul. 

— Unde locuiește tatăl? 

— La nord de Montreal. În Munţii Laurentini. Ste.-Agathe. 

— A raportat dispariţia? 

— Nu. Avrut să aștepte până azi. 

Beauvoir o privi gânditor pe femeia de la capătul îndepărtat al 
mesei. Era, după știința lui, prima dată când agenta Cloutier 
vorbea la o ședință. 

— Înţeleg de ce îţi faci griji, dar asta este o problemă locală. 
Las-o în grija detașamentului local. 

Beauvoir își îndreptă din nou atenţia spre inspectorul care își 
încheia raportul. 

— Homer a sunat la Sûreté locală. Au trimis o mașină, dar n- 
au găsit nimic. Asta a fost ieri. Fiica lui e în continuare dispărută. 
lar el începe să fie foarte îngrijorat. 

— Atunci trebuie să completeze un raport pentru persoane 
dispărute. Îl poţi ajuta în acest sens. 

Nu intenţionase să sune atât de aspru, dar existau delimitări 
clare ale atribuţiilor și era mai bine să nu încalce teritoriul 
altcuiva. 

— Vă rog, patron, spuse Cloutier. Pot să mă duc? Să arunco 
privire? 

Își dădea seama că inspectorul-șef Beauvoir era indecis. Că 
oscila. 

— E însărcinată. 

Cloutier își dădu seama că toată lumea se întorsese spre ea. 
Roșind vizibil, își menţinu privirea îndreptată spre inspectorul- 
șef. 

Beauvoir se gândi din nou și își cântări opţiunile. 

Faptul că femeia era însărcinată n-ar fi trebuit să schimbe 
nimic. Nu și în cazul lui Beauvoir, însă. 

Dispărută. Gravidă. Un soţ care nu coopera. 

Acestea erau semne îngrijorătoare. Semne de avertizare. 

Lysette Cloutier nu era o criminalistă cu experienţă sau, ca să 
fie sincer, nici măcar una eficientă. Dacă ar fi lăsat-o să 
cerceteze, chiar și pentru o zi, s-ar fi întors fără nimic. Poate 
pentru că nu era nimic de găsit. 


VP - 27 


Femeia dispărută probabil plecase în weekend. Îi spusese 
soțului ei că-și vizitează familia, dar era de fapt cu prietenele ei. 
Sau cu un amant. 

N-ar fi fost prima persoană care făcea așa ceva. 

— Ce să-i spun tatălui ei? insistă Cloutier. E foarte îngrijorat. 
Ea nu face așa ceva. 

— S-ar putea să n-o cunoască atât de bine pe cât crede. 

— Dar își cunoaște ginerele. 

— Ce vrea să-nsemne asta? 

— N-a spus-o niciodată direct, dar știu că nu-l place. 

— Acesta nu-i motiv pentru a pune în mișcare resursele 
departamentului Omoruri, agent Cloutier. 

— El bănuiește că s-a întâmplat ceva rău. 

Realiză că îi pierdea interesul. Işi stoarse creierii încercând să 
găsească altceva de spus. 

— Cum v-aţi simţi, domnule? Dacă propriul dumneavoastră 
copil n-ar ajunge acasă? 

Işi dădea seama că vorbele îl atinseră, dar nu așa cum 
sperase. 

Inspectorul-șef Beauvoir părea furios. 

Lângă el, superintendenta Lacoste privea și se pregătea 
pentru ce avea să urmeze. Până la urmă era o coliziune, dar nu 
cu Gamache. Inspectorul-șef Beauvoir era pe cale s-o 
zdrobească pe agenta Cloutier. 

— Fiul meu este bebeluș, zise Beauvoir pe un ton rece. E o 
diferență. 

— Dar atunci când îţi iubești copilul vârsta nu contează, nu-i 
așa? Nu-i așa? insistă ea abia venindu-i să creadă că făcea asta. 
Tot copiii tăi sunt. 

Beauvoir se holba la ea, toți cei prezenţi în încăpere ţinându- 
și respiraţia în timp ce inspectorul-șef cântărea opţiunile. 

— Cum se numește? 

— Vivienne. Vivienne Godin. 

Beauvoir notă. 

— Și soţul? 

— Carl Tracey. 

Dacă această Vivienne Godin dispăruse într-adevăr, atunci 
ceva rău se întâmplase, iar timpul era important. 


VP - 28 


Din păcate, Cloutier era un fel de Clouseau al lor. N-ar fi găsit- 
o pe femeie nici dacă stătea alături de ea la coadă pentru o 
Double Double la Tim Hortons. 

Nu pentru că pe Cloutier n-ar fi dus-o capul, ci pentru că nu 
acesta era punctul ei forte. Nu pentru asta fusese adusă la 
Omoruri. 

Cu o privire rapidă, Beauvoir se uită la ofiţerii adunați în jurul 
mesei. Cu toţii erau ocupați până peste cap cu investigaţii 
criminalistice. Cazuri în care chiar avuseseră loc crime, iar 
criminalii trebuiau găsiţi. Urgent. 

Privirea lui poposi asupra singurului ofițer căruia nu-i fusese 
repartizat niciun caz. 

Doamne, îşi spuse Beauvoir, chiar o să-i fac asta? 

— Vrei să lucrezi cu agenta Cloutier, să vezi dacă-i ceva 
acolo? Doar pentru o zi? 

— Cu plăcere, spuse inspector-șef Gamache. 


VP - 29 


Capitolul patru 


— Îmi pare rău, zise Beauvoir în șoaptă în timp ce ieșeau de la 
ședință. 

— Pentru ce? întrebă Gamache. 

— Ştii de ce, spuse Beauvoir și arătă cu capul spre Cloutier, 
care era la biroul ei. În prima zi aici și-a capsat actele de 
transfer de coapsă. 

— Nu-i înarmată, nu? întrebă Gamache. 

— Glumești? 

— Face treabă? vru să știe Gamache. 

La urma urmei, decizia de a o transfera pe această agentă la 
Omoruri fusese a lui. 

— Adevărul e că, dacă-i ţinută departe de străzi, de cetăţeni 
sau de orice obiect ascuțit, da. 

— E bine de știut. 

Gamache se uită la agenta Cloutier care stătea la biroul ei și 
privea în gol. Încercă să-și spună că se gândea, dar privirea ei 
lăsa să se înțeleagă că era paralizată de nehotărâre. 

— Noli timere, zise Beauvoir rânjind. 

— Eh. Mă rog, poate puţină timere, recunoscu Gamache. 

Gândindu-se la agenta Cloutier își aduse aminte întrebarea ei. 

Cum v-aţi Simţi?... 

Cum s-ar simţi el dacă fata lui, femeie în toată firea, femeie 
măritată, ar lipsi de o zi și jumătate? 

Ar lua-o razna. Ar spera și s-ar ruga ca cineva să-i acorde 
atenţie. Ca cineva să-l ajute. 

Insistența agentei Cloutier demonstrase curaj, întrebarea ei 
arăta empatie. Ambele erau extrem de valoroase, își spuse în 
sinea lui chiar în timp ce privea cum telefonul ei cădea pe jos. In 
coșul de gunoi. 

Era emoţionată, asta era evident. În legătură cu femeia 
dispărută? Pentru că va lucra cu el? Din cauza eșecului? Sau mai 
era și altceva? 

— Am aranjat să fie instalată încă o masă de lucru în birou, 
spuse Beauvoir. 


VP - 30 


Fusese cât pe ce să spună în „biroul meu”, dar reușise să se 
abţină. 

— Merci. Apreciez că te-ai gândit la asta, dar aș vrea să stau 
aici. 

— Serios? 

Beauvoir privi în jur. Birourile erau așezate toate laolaltă, faţă 
în faţă, două câte două. Unele ordonate, altele cu teancuri înalte 
de documente. Unele aveau o notă personală, cu fotografii de 
familie și suveniruri. Altele erau antiseptice. 

Gamache urmări privirea lui Beauvoir. Trecuseră ani, zeci de 
ani, de când stătuse ultima dată într-un spaţiu deschis de 
birouri. La un birou ca oricare altul. 

Un investigator ca oricare altul. 

Dincolo de umilinţa pe care o implica, de fapt era confortabil. 
Reconfortant, chiar. Altcineva era la conducere, iar el se putea 
concentra doar la ceea ce avea de făcut. 

— Dacă ești de acord, o să iau biroul ăla. 

Arătă spre cel gol, de vizavi de Cloutier. 

— E numai al tău. 

Beauvoir puse mâna pe spatele lui Gamache și spuse: 

— Dacă ai nevoie de ceva sau vrei doar să vorbim, ușa mea e 
mereu deschisă. 

Gamache recunoscu vorbele pe care le spunea proaspetților 
recruți. 

— Mai zi-mi o dată, când e ultima ta zi? 

Beauvoir râse. 

— Mă bucur că te-ai întors, domnule. 

Gamache trase adânc aer în piept. Locul mirosea a 
transpiraţie. A cafea arsă pe fundul cafetierei. In fiecare zi. Ani 
în șir. 

Pentru niște oameni inteligenţi precum cei de la Omoruri era 
ciudat cum nimeni nu învățase niciodată să închidă chestia aia. 
Sau să facă altă cafea. 

Mirosea a hârtie, a dosare și a picioare. 

Mirosea familiar. 

Când un tânăr și emoţionat agent Gamache intrase acolo în 
prima lui zi la Omoruri, locul era o explozie de zgomot. De 
agenți care ţipau unul la altul. De telefoane care ţârâiau. De 
mașini de scris care ţăcăneau. 


VP - 31 


Acum era un murmur de voci, vibrația ușoară a telefoanelor 
mobile și clicăitul încet al tastelor laptopurilor. 

Plus ça change, plus c'est la même chose. 

Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât mai mult rămân 
la fel. 

Deși tehnologia se schimbase, slujba nu. 

Criminalii continuau să omoare, iar agenţii de la Sûreté 
continuau să-i vâneze. 

Abia atunci își dădu seama Gamache, în adâncul sufletului, 
cât de mult îi lipsise asta. 

e 

Părăsiră insula Montréal trecând cu maşina peste podul 
Champlain, spre țărmul sudic. 

El stătea pe scaunul pasagerului, în timp ce Cloutier 
conducea. Sub ei, râul St. Lawrence era plin de gheaţă spartă, în 
timp ce primăvara își intra în drepturi. Râurile care brăzdau 
Quebecul îngheţau și se dezgheţau, apoi îngheţțau din nou. 
Creând aglomerări masive de gheaţă. Râurile, umflate de 
zăpada topită și de aversele din aprilie, nu mai aveau unde să 
se ducă. Doar să se năpustească peste maluri. 

Se întâmpla în fiecare primăvară, inundația. De data aceasta, 
însă, din câte își dădea seama, era diferit. 

Gamache ura înălțimile, preferând să privească drept înainte 
ori de câte ori traversa impresionantul pod. Dar acum se forță 
să se uite în jos. Simţind că-l cuprinde ameţeala apucă mânerul 
ușii și privi peste margine, la uriașele coloane zimţate din 
gheață care se îngrămădeau spre el, ridicându-se din râu. Cât 
putea cuprinde cu privirea din St. Lawrence, totul era numai 
gheaţă. 

Crăpată și înălțându-se din apă. Cu vârfurile îndreptate spre 

ei. 
Întorcându-se cu faţa înainte îşi recăpătă suflul și cu fiecare 
respiraţie se ruga lui Dumnezeu ca vremea caldă să preia 
controlul și să topească enormele blocuri de gheaţă. Să 
topească blocajele. Să ușureze presiunea râurilor, înainte de a-și 
ieși din matcă. 

Însă nu arăta promiţător, își zise în sinea lui, în timp ce 
ștergătoarele îndepărtau zăpada apoasă de pe parbriz. lar în 
faţă, cerul era sugrumat de nori. 

— Spune-mi ce știi, îi zise agentei Cloutier. 


VP - 32 


— Vivienne Godin și Carl Tracey trăiesc la o fermă de la ţară, 
nu departe de Cowansville. Înainte să plecăm, am făcut câteva 
săpături. Detașamentul local al Sûreté a trimis ieri pe cineva la 
ea acasă, după ce i-a sunat Homer. Au căutat, dar n-au găsit 
nimic. Nicio dovadă de violenţă. 

— Și nici pe madame Godin. 

— Non. Au fost chemaţi de trei ori la acea locuinţă în trecut, 
pentru violență domestică. Dar, de fiecare dată când au ajuns, 
madame Godin și-a retras plângerea și a refuzat să-i lase să 
intre. 

Deci tatăl ei avusese dreptate, își spuse Gamache. Se 
petrecea ceva rău. 

— Ofițerii nu mai au nevoie de o plângere oficială, zise el. Pot 
să facă o arestare în cazul în care constată o dovadă de abuz. 

— Da, dar cred că n-au fost destule dovezi. 

— Deci nicio arestare? 

— Non. 

Călătoriră în tăcere, fiecare uitându-se afară la ziua gri și 
umedă. Gândindu-se. 

Gamache, la această tânără femeie, Vivienne Godin. Cloutier, 
la tatăl lui Vivienne, Homer. 

Când a dat să iasă de pe autostradă, Gamache a instruit-o să 
meargă mai departe. 

— Trebuie să obținem cât mai multe informaţii înainte de a 
ajunge la ea acasă și de a vorbi cu soțul ei. O să avem o singură 
șansă, înainte să ne dea afară de pe proprietate. Trebuie să 
facem în așa fel încât fiecare întrebare să conteze. la-o pe 
următoarea ieșire, te rog, și mergi spre detașamentul local. Ei 
sunt cei care au preluat apelurile, nu? 

— Da, dar am vorbit deja cu ei. 

— A vorbi la telefon și a o face personal sunt două lucruri 
diferite. În plus, ţine de respect. Asta-i teritoriul lor. N-ar trebui 
să dăm buzna și să începem să interogăm oamenii. Probabil o că 
aveam nevoie de ajutorul lor. 

Câteva minute mai târziu, intrară în oraș. 

— Aici, te rog, spuse Gamache arătând spre o stradă laterală 
și apoi către o clădire joasă cu emblema Sûreté pe fațadă. 


VP - 33 


Capitolul cinci 


— Bonjour. Sunt inspector-șef Gamache, iar aceasta este 
agenta Cloutier. 

Își strecură legitimaţia Sûreté sub separatorul din sticlă, iar 
recepţionerul o luă. 

— Am dori să-l vedem pe comandantul Flaubert, s'il vous 
plait. 

Bărbatul din spatele geamului, un civil, se uită la legitimație, 
apoi la ei și arătă spre o bancă tare pe care stătea tolănit un 
beţiv. 

— Aşteptaţi acolo. 

— Merci, spuse Gamache și se așeză sub o fotografie a 
premierului Quebecului, omul responsabil de demonizarea lui. 

Își puse picior peste picior și se lăsă pe spătarul băncii, 
așteptând. Aparent, uitându-se în gol. 

Cloutier se plimba prin încăpere verificându-și mesageria, 
uitându-se la afișele, fotografiile, avertismentele și elogiile de pe 
pereţi. La fotografiile cu echipa de hochei de la Sûreté. Apoi își 
verifică mesajele din telefon. Din nou. 

În cele din urmă, o femeie ofiţer ieși și traversă grăbită holul 
de la intrare. Întinse mâna. 

— Superintendent-șef... 

— Inspector, o corectă Gamache întrebându-se de câte ori va 
trebui să facă acest lucru. Inspector-șef. 

Se ridică în picioare. 

— Brigitte Flaubert, spuse ea strângându-i mâna. 

— Da, îmi amintesc, zise Gamache. 

În postura de superintendent-șef, își propusese să viziteze 
fiecare detașament din provincie. Ca să stea de vorbă cu 
comandantul și mai ales cu agenţii. Să înțeleagă ce trebuia 
îmbunătăţit, în opinia lor. 

— Îmi pare rău că v-am lăsat să așteptați. 

Comandantul Flaubert se uită la Gamache cu o privire 
curioasă, din ce în ce mai lipsită de formalism. Va trebui să se 
obișnuiască cu asemenea priviri, își spuse el. 


VP - 34 


Diferită de ocheadele curioase care îi erau aruncate în mod 
normal pe stradă, în timp ce trecătorii încercau să-i ia de undeva 
chipul familiar. Căutături care trădau mai degrabă dezaprobarea 
decât curiozitatea. 

Flaubert aruncă o privire nemulțumită către recepţioner, 
căruia nu părea să-i pese, apoi se întoarse către agenta Cloutier, 
pe care Gamache i-o prezentă. 

— Vă rog să mă urmați, spuse Flaubert. 

O urmară în partea din spate a secţiei, până în biroul ei, 
trecând pe lângă mese la care se aflau ofițeri ai Sûreté ce-și 
vedeau de muncă și care, la trecerea lor, își ridicară privirile 
spre ei și apoi și le coborâră. 

Doar pentru a le ridica din nou. Realizând că bărbatul 
impunător cu canadiană nu era câtuși de puţin un străin, ci 
fostul șef al întregii forțe de poliţie. 

La rândul său, Gamache se uită în jur prin încăpere, întâlnind 
priviri care erau coborâte rapid. 

Însă un ofiţer îi atrase atenţia. Era vânjos, dar nu gras. Cu o 
constituţie solidă, stătea la biroul lui și, spre deosebire de 
ceilalți, nu își cobori privirea. 

Gamache continuă să se uite în jur, dar nu înainte de a se 
gândi că îl știa pe acel bărbat. Că îl recunoștea de undeva. 

Avea în jur de treizeci de ani. Părul brunet, tuns scurt. Cu o 
constituţie de camion. Un metru optzeci, poate unu optzeci și 
cinci, bănui Gamache, deși era greu de spus așa, cum stătea 
jos. 

Unde îl întâlnise pe acest ofițer? La academie? Oare îi fusese 
profesor? Oare îi înmânase o medalie? Pentru activitate? Pentru 
fapte deosebite? O distincţie? 

Gamache și-a zis că nu e vorba de asta. Și-ar fi amintit. 
Totuși, îl cunoștea pe acest bărbat. 

În plus, era ceva în legătură cu ochii lui. În timp ce ceilalţi 
ofițeri din încăpere păreau curioși, acesta îi dădea senzaţia că e 
precaut. 

Comandatul le indică scaunele aflate de cealaltă parte a 
biroului ei și închise ușa. 

— Cu ce vă pot ajuta? întrebă Flaubert. 

Gamache își scoase haina și dădu din cap către agenta 
Cloutier, în semn că putea începe. 


VP - 35 


— Hmm. Ei bine, spuse ea încercând din răsputeri să se 
adune. Suntem interesați de o femeie din zonă. Vivienne Godin. 
Ințelegem că a dispărut. 

Și a pus o fotografie cu Vivienne pe biroul comandantului. 

Flaubert văzu o tânără. Părul castaniu, drept, prins într-o 
coadă la spate. Ochii îi avea de un albastru clar, aproape 
străpungător. Nu părea prea fericită, dar nici nervoasă sau 
supărată. Vivienne Godin părea mai degrabă golită de orice 
emoție. 

Poate că era atrăgătoare în viaţa de zi cu zi, dar această 
fotografie scurgea toată viaţa din ea, lăsându-i trăsăturile 
frumoase aproape terne. 

Comandantul Flaubert își ridică privirea de la ea, se uită de la 
unul la altul, apoi rămase cu privirea la agenta Cloutier. 

— Imi pare rău, n-o cunosc. Spuneţi că e din zonă? 

— Da. Măritată cu Carl Tracey. 

— Ah. Pe Tracey îl cunosc. 

Flaubert se duse la ușă și îl chemă pe un alt ofiţer. Pe cel care 
îi atrăsese atenţia lui Gamache când sosiseră. 

— El este agent Cameron. 

Gamache se ridică și văzu imediat că se înșelase. Acest 
bărbat nu avea un metru optzeci și nici măcar unu optzeci și 
cinci. Avea cel puţin un metru nouăzeci. Și o constituţie 
formidabilă. 

De la depărtare, chipul lui nu avea nimic remarcabil. 

Dar din apropiere, lucrurile se schimbau. Ce era remarcabil la 
el erau cicatricile. Avea o linie care îi brăzda buza și o alta în 
dreptul sprâncenei stângi. Obrazul stâng îi era ușor aplatizat, la 
fel și nasul. 

Gamache mai observă, deși era greu de trecut cu vederea, și 
inelul de pe degetul lui Cameron. 

De acolo îl cunoștea. 

— Patron, zise Cameron. 

Gamache arătă spre inel. 

— Un joc bun. Am fost acolo. Alouettes a recuperat. Ai avut 
câteva blocaje impresionante. Unul la finalul sfertului trei, nu-i 
așa? Care i-a permis quarterbackului să înscrie un touchdown. 

— Așa este. 

Cameron zâmbi, în timp ce mâna lui musculoasă o elibera din 
strânsoare pe cea a lui Gamache. 


VP - 36 


Rămase în picioare, apăsat de mica încăpere. 

— A fost cu mult timp în urmă. 

— Nu chiar atât de mult timp. Robert Cameron, n'est-ce pas? 

— Bob. Da. _ 

Acest bărbat fusese blocator la Montreal Alouettes. li ajutase 
să câștige Cupa Grey a Ligii Canadiene de Fotbal, cu câţiva ani 
în urmă. 

lar acum era la Sûreté. 

Avea părul șaten tuns scurt, iar în ochi o privire concentrată. 
Ochii unui atlet. Întotdeauna atent la ce se afla în jurul lui. 
Pregătit să acţioneze și să reacționeze. 

O altă calitate utilă la un agent Sûreté, își zise Gamache. Atât 
timp cât a acţiona nu însemna a reacţiona exagerat. La un om 
de asemenea dimensiuni, putea fi brutal. Chiar fatal. 

Cameron, însă, vorbea aproape șoptit. Vocea lui era profundă, 
sonoră, mai mult blândă decât slabă. Multor bărbaţi de 
dimensiunea lui le plăcea să domine, să se impună asupra 
fiinţelor mai mici. Să intimideze cu înălțimea și cu statura lor 
masivă. Dar Bob Cameron părea dornic să-i liniștească pe 
oameni. Să încerce să se integreze într-o lume care nu e făcută 
pentru el. 

Era și afectuos, și derutant. Pentru că Gamache îl văzuse pe 
acest om jucând fotbal. 

Văzuse de ce era în stare Cameron. La ce se pricepea. Ce era 
evident că îi făcea plăcere. Și asta nu însemna doar să blocheze 
și să placheze. Ci să producă daune în carne și la oase. 

Gamache era încântat să constate că în afara terenului și în 
uniforma Sûreté Bob Cameron nu era o brută înnăscută. De fapt, 
îi amintea lui Gamache de propriul său fiu, Daniel. Mai înalt 
decât tatăl său. Mai bine făcut. Dar blând și grijuliu. Cu toate că 
exista și cealaltă latură a lui. 

Gamache știa că era o nebunie să presupună că agentul 
Cameron avea aceleași calităţi ca și fiul său, totuși se surprinse 
că îl plăcea. Păstrând în același timp în minte imaginea cu 
blocajul pe stânga, în acţiune. Apucând adversarii. Trântindu-i la 
pământ. 

— Bob, știi ceva despre o femeie dispărută? întrebă 
comandantul. Vivienne... 

— Godin, spuse Cameron. Oui. Tatăl ei a sunat ieri și am 
vorbit dimineaţă cu o agentă din Montreal. 


VP - 37 


Se întoarse către Cloutier. 

— Dumneavoastră? 

— Oui. 

— S-a mai întâmplat și altceva? Ea n-a... 

Ştia că Gamache revenise la Omoruri. Și, la fel ca toți cei din 
secție, din Sûreté și, probabil, din întreaga provincie, văzuse 
mesajele publicate pe rețelele sociale în acea dimineață. 

Însă nu auzise să fi fost găsit un cadavru, cu atât mai mult 
acel cadavru. 

— Nu, spuse Gamache. Dar ne-am gândit să aruncăm o 
privire, dacă ești de acord. 

— N-am nimic împotrivă, dar, așa cum i-am spus și tatălui ei, 
nu o considerăm dispărută. 

— De ce nu? 

— După apelul lui, agenții s-au dus la fața locului. Au vorbit cu 
Tracey. Când i-au spus că soția lui n-a ajuns acasă la tatăl ei se 
pare că a râs. A zis că nu era surprins. Că probabil ea era 
plecată cu vreun amant. 

— Nu asta... începu Cloutier înainte ca Gamache să-i facă 
semn să tacă. 

— Și ei l-au crezut? întrebă el. 

— Nu în totalitate, desigur. S-au uitat prin casă și în anexe. Nu 
era nici urmă de ea. Mașina ei nu era acolo și n-au constatat 
vreun semn de violență. Au fost nevoiţi să lase lucrurile așa. 

— Zici „ei”, rosti Gamache. N-ai fost și tu? 

— Nu. Am avut altă sarcină. 

— Înţeleg, spuse Gamache. Am auzit că au fost plângeri 
pentru violență domestică. 

— Da. Eu am răspuns la acele apeluri, însă madame Godin n-a 
formulat niciodată acuzații. 

— Nu e nevoită s-o facă, îi atrase atenţia Gamache. 

— Știu, dar a vrut să nu facem nimic. Ne-a rugat să plecăm. 

— Madame Godin nu-i acasă și nu-i cu tatăl ei, zise Gamache. 
Deci unde bănuiești că s-a dus? 

— Sincer? 

— Da, te rog. 

— Era evident abuzată. Eu am încercat să ajut. Prima oară 
când a sunat, i-am dat numărul de la adăpostul local. 

— Crezi că s-ar putea să fie acolo? întrebă Cloutier. 


VP - 38 


— Am sunat și am întrebat. Nu e. Cred că a plecat pur și 
simplu. Probabil e ascunsă undeva într-un motel, încercând să 
stea cât mai departe posibil de Tracey. 

— Atunci de ce nu s-a dus la tatăl ei? întrebă Cloutier. 

— Poate că avea nevoie de niște timp pentru ea. 

Părea un răspuns ciudat de nesatisfăcător. 

Gamache se gândi o clipă. 

— Are telefon mobil? 

— Nu. Nu este semnal acolo sus, în munți. 

— Nu pari prea îngrijorat, agent Cameron, spuse Gamache. O 
femeie abuzată dispare și tu îţi vezi mai departe de treburile 
tale? 

— Sunt îngrijorat, se răsti Cameron apoi dădu înapoi. Désolé. 

Până la urmă nu-i chiar atât de încet la mânie, își zise 
Gamache. 

— Da, sunt îngrijorat, spuse Cameron. Știu de ce-i în stare 
Tracey. Dar era plecată de doar câteva ore la momentul 
respectiv. Aveam de gând s-o las până azi la prânz, apoi să 
alertez la persoane dispărute. 

Se uitară la ceas. Era zece și jumătate dimineața. 

— Vă supăraţi dacă vă întreb de ce sunteți aici? întrebă el. 
Cum aţi aflat despre asta? 

— Tatăl ei mi-a trimis un e-mail în dimineaţa asta, zise 
Cloutier. Suntem prieteni vechi. 

— Deci e ceva neoficial? întrebă Cameron. 

— O, nu, răspunse Gamache. E oficial. Poate că ai dreptate și 
e în siguranţă într-un motel. Dar hai să fim siguri. 

Se întoarse spre comandant. 

— Puteți trimite o alertă, vă rog? Și vă rog să vă asiguraţi că 
informaţia ajunge la toate adăposturile din provincie. 

— Oui, absolument. 

— Ce v-au spus prietenii ei? 

— N-am întrebat, răspunse Cameron. 

— De ce nu? 

— Pentru că nu era o anchetă activă, spuse Cameron. Uitaţi, 
dacă Vivienne are nevoie să petreacă ceva timp departe, eu 
unul n-o învinovățesc. N-o să încep s-o urmăresc pentru soțul ei. 

— Dar nu-i pentru el, spuse Cloutier. E pentru tatăl ei. O 
aștepta sâmbătă seară. Acum e luni. Nu crezi că l-ar fi sunat 
până acum, dacă era în siguranţă? 


VP - 39 


— Poate că i-e frică și de el, zise Cameron. Poate nu se 
înțelegeau bine. 

— Atunci de ce-ar fi spus că se ducea la el? Trebuie să fi avut 
probleme. Unde să se fi dus? Unde s-ar fi simţit în siguranţă? 

Gamache bănuia că acesta era adevărul. Dar mai știa, din 
experiență, că oamenii care încercau să scape din situaţii 
abuzive făceau deseori o greșeală fatală, deși de înțeles. 

Se duceau acolo unde se simțeau în siguranță. La familiile lor, 
la prietenii cei mai buni. 

În locuri evidente, în care puteau primi sprijin. Dar, totodată, 
și locuri în care puteau fi găsiţi. 

Unde ar căuta agresorul mai întâi, dacă nu la familie și 
prieteni? 

În cazul în care Vivienne Godin își părăsise soţul abuziv, 
Gamache spera că se răzgândise și, în loc să meargă la tatăl ei, 
se dusese la un motel. Sau la un adăpost. 

— Asta-i femeia pe care-ai întâlnit-o? 

Arătă spre poza de pe birou. 

— Ea e, zise Cameron cu o voce blândă. 

Dar Gamache nu se lăsă păcălit. II văzuse pe acel bărbat 
jucând. Il privise, îl aclamase când Alouettes câștigase Cupa 
Grey în ziua aceea în care ninsese. Văzuse cât de feroce, și cât 
de evident bucuros, secerase atacurile defensive care se 
apropiau. Protejându-și quarterbackul cu toată puterea. Și cu 
siguranţă era puternic chiar și acum. 

Ceva, însă, îl nedumerea pe Gamache. Acele cicatrici. Jucătorii 
de fotbal purtau căști de protecţie cu bare metalice care le 
protejau fețele. Puteau suferi contuzii și fracturi ale mâinilor sau 
picioarelor, dar ar fi fost aproape imposibil să se aleagă cu astfel 
de răni la față. 

Acelea veneau, după câte știa Gamache, de la alt gen de 
lovituri. 

— Când a sunat prima dată cerând ajutor? 

— Vara trecută, la un moment dat. Eu am răspuns la apel. 

— E clar că-ţi amintești, zise Gamache. 

Îl văzut pe Cameron roșind și încercând să ascundă acest 
lucru. 

— Și v-a sunat de mai multe ori? zise Cloutier. 

— Nu pe mine, la 911. Dar da, în special în timpul controalelor 
de la asistenţă socială. 


VP - 40 


— Sunt șomeri? întrebă Gamache. 

— Da, dar Tracey se ocupă cu olăritul. 

— Olărit? spuse Gamache nevenindu-i să creadă ce auzise. Cu 
lut, adică? 

— Da. Face lucruri pe care oamenii nu le pot folosi. Inutile. Ca 
și omul. 

Carl Tracey era artist, își zise Gamache. Până la urmă, de ce 
nu? După ce cunoscuse mai mulţi artiști, mai ales prin 
intermediul Clarei, ajunsese să realizeze că, de multe ori, nu 
erau indivizii cei mai stabili și mai așezați la casa lor. 

— Când a fost ultima dată când ai fost chemat la adresă? 
întrebă Gamache. 

— Acum două săptămâni. Și din nou a refuzat ajutorul. 

— De ce-ar suna ca apoi să refuze ajutorul? întrebă Cloutier. 
N-are niciun sens. 

— Voia doar să înceteze bătaia, spuse Cameron. Dar nu a vrut 
ca el să fie arestat. Cred că știa că urma să fie eliberat în câteva 
ore și atunci lucrurile s-ar fi înrăutățit. 

Gamache dădu din cap afirmativ. Acesta era marele defect al 
sistemului. Care aparent ajuta persoana abuzată, dar de fapt 
ducea la și mai multă violenţă. La un abuz mai grav. 

— N-aveam ce să facem mai mult, în realitate, zise Cameron. 

— În realitate? 

— Domnule? întrebă Cameron. 

— Ai spus că nu aveaţi ce să faceţi mai mult... în realitate. 

Gamache lăsă cuvintele să se așeze o clipă. 

— Dar de fapt ai făcut ceva? 

Cameron ezită, înainte să răspundă în cele din urmă. 

— L-am luat pe care deoparte când l-am văzut în oraș, 
săptămâna trecută. L-am avertizat. 

— Ce i-ai spus? întrebă Gamache. 

— l-am spus că știam ce-i făcea nevesti-sii și că dacă mai 
apărea o singură plângere o să-l bat de-o să se cace pe el. 

— Ce-ai făcut? întrebă Gamache în timp ce lângă el Cloutier 
bombăni: „Minunat”. 

Gamache se ridică în picioare, înfruntându-l pe bărbatul cât 
un mamut. 

Mica încăpere se făcut și mai mică. Sufocantă. 


VP - 41 


— Ai procedat greșit, rosti comandantul Flaubert, dându-și 
seama că ceva trebuie spus, cu toate că în tonul ei nu se simţea 
un reproș real. 

— De ce-a fost greșit? întrebă Cameron, adresându-se lui 
Gamache. Trebuia să știe. 

— Ce să știe? întrebă Gamache. Că polițiști cu legitimaţie și 
pistol sunt și judecător și juraţi, și dau sentințe? Ai vrut să-i 
aduci la cunoștință că așa procedăm noi la Sûreté, pedepsind o 
bătaie cu o alta? Ai vrut să renunţi la toate principiile morale 
înalte? 

Gamache vorbi clar. Și rar. Alegându-și cu grijă cuvintele și 
înghiţindu-și-le pe cele care urlau să răbufnească. Cu toate că 
indignarea lui era evidentă. În calmul lui extrem. Și în fiecare. 
Cuvânt. Ținut în frâu. 

— Ameninţările cu violenţa nu vor fi tolerate. Eşti ofițer în 
cadrul Sûreté du Quebec, nu un bătăuș. Tu stabilești tonul, 
atmosfera. Ești un model, fie că o faci conștient, fie inconștient. 

— Mi-am făcut griji pentru o femeie vulnerabilă, o femeie 
însărcinată și copilul ei nenăscut. Nu pentru toată populaţia din 
Quebec. 

— Cele două sunt același lucru. Niciun cetăţean nu este în 
siguranţă într-un stat în care poliţia e liberă să îi bată pe cei pe 
care nu-i place. O poliţie care ia legea în propriile mâini. 

— Și dumneavoastră n-aţi făcut-o? întrebă Cameron. 

— Agent Cameron! se răsti comandantul Flaubert. 

Era prea târziu. Cuvintele ieșiseră, măsura fusese întrecută. 

Cloutier rămase cu gura căscată, dar nu spuse nimic. Doar se 
uita fix la cei doi bărbaţi, care se ţintuiau din priviri. 

— Am făcut-o, zise Gamache. Și am plătit prețul. Ştiam că 
urma să-l plătesc. Știam că trebuie să-l plătesc. Se pare însă că 
tu ai impresia că ești perfect îndreptăţit să ameninți cu un atac. 
Poate chiar să și treci la fapte. Fără nicio remușcare. 

Cameron nu putea să nege acest lucru. 

— Care a fost momentul în care ai considerat că o ameninţare 
cu violenta este adecvată? 

— Acela, domnule, în care mi-am dat seama că legea nu o 
poate proteja pe Vivienne Godin. 

— Deci ai face-o? Ai raspunde la violenţă cu violenţă? 

— Dacă aţi fi văzut-o... 

— Am văzut altele și mai rele. 


VP - 42 


Adevărul, oroarea din spatele acelor lucruri plana deasupra 
lor în mica încăpere. 

— Nu spun că ceea ce i s-a întâmplat lui Vivienne Godin a fost 
în regulă, continuă Gamache, pe un ton mai blând. Sigur că nu. 
Evident că e tentant să faci ceva, orice, ca să pui capăt. E oribil 
atunci când, ca oameni care am jurat să protejăm, nu putem 
face asta. Când cineva despre care știm că-i vinovat se află 
dincolo de puterea noastră de a ajunge la el. Când asemenea 
oameni pot continua să facă ceea ce fac și noi nu-i putem opri. 
Dar e și mai rău dacă și polițiștii devin răufăcători. Ai înţeles? 

— Da, domnule. 

— Chiar ai înțeles? întrebă Gamache. 

Urmă o pauză, timp în care agentul Cameron se gândi, apoi, 
în cele din urmă, aprobă dând din cap. 

— Mai e ceva, zise Gamache, cu vocea revenindu-i la normal. 

— Ce efect te-ai gândit că va avea o ameninţare de felul ăsta 
asupra unui om precum Carl Tracey? Chiar credeai că asta l-ar 
opri să-și abuzeze soția? Sau l-ar înfuria și mai tare? Și pe cine s- 
ar răzbuna? Pe tine... sau pe ea? 

Se lăsă tăcerea, în timp ce Cameron se gândea la întrebarea 
pe care nu și-o pusese până atunci. 

— Consecințe, spuse Gamache. Intotdeauna trebuie să luăm 
în considerare consecinţele acțiunilor noastre. Sau ale inacţiunii. 
Nu va schimba neapărat ceea ce facem, dar trebuie să fim 
conștienți de efect. Acesta este contractul pe care-l avem cu 
populaţia din Quebec. Faptul că cei care dețin o legitimaţie și o 
armă au, totodată, și autocontrol. 

— Da, domnule. 

— Bon. 

Cel puţin, acum înțelegea de ce Cameron nu se dusese 
personal la fermă cu o zi în urmă. 

Gamache se așeză la loc. 

— Continuă, agent Cloutier. 

Atmosfera din încăpere, încă încordată, reveni aproape la 
normal. 

— Știţi dacă Vivienne are prieteni pe care să-i putem 
contacta? întrebă Cloutier. Cineva cu care ar putea fi? 

Cameron clătină din cap. 

— Tracey n-a rostit niciun nume și nici nu s-a prezentat vreo 
persoană care să-și manifeste îngrijorarea. 


VP - 43 


Începeau să-și facă o imagine despre viaţa lui Vivienne Godin, 
iar ceea ce vedeau nu era de bine. 

O femeie izolată, la o fermă izolată. Acesta era, știau prea 
bine, unul dintre semnele de avertizare ale unui abuz extrem. 
Ale controlului. 

— Vreo bârfă? întrebă Cloutier. 

— Vă referiţi la o aventură? întrebă Cameron. La fel, dacă a 
existat, eu n-am auzit niciodată. 

— Tracey are prieteni? 

— Prieteni de beţie, zise Cameron. Dar chiar și ei par să fi 
dispărut. Ultima dată când l-am văzut în oraș bea singur la 
bodega de la marginea orașului. 

— Numele? întrebă Cloutier. 

Începea să se deprindă cu asta. 

— Le Lapin Grossier. 

— lepurele Murdar? întrebă ea în timp ce scria. 

— Mai degrabă porcos, spuse Cameron. 

— lepurele Obscen, interveni Flaubert. E o bodegă de 
striptease. 

întrevederea se apropia de final. 

— Vă mulţumesc pentru ajutor, spuse Gamache luându-și 
haina de pe spătarul scaunului. 

— Ce aveţi de gând să faceți acum, dacă nu vă supăraţi că 
întreb? zise Cameron. 

— O să mergem în vizită la monsieur Tracey, spuse Gamache. 

— Vreţi să vin și eu? 

Gamache făcu o pauză. Fusese pe punctul de a refuza, având 
în vedere ultima întâlnire dintre Cameron și Carl Tracey, dar 
acum se întreba dacă nu cumva va funcţiona în favoarea lor. 
Deși ameninţarea lui Cameron că-l va bate pe Tracey fusese 
greșită, era un fapt încheiat. Gamache era realist, știa că 
apărând cu acest agent exista posibilitatea să scuture un pic de 
adevăr. 

— Dacă nu te superi, îi spuse comandantului, care dădu din 
cap afirmativ, ar fi de ajutor. Poţi să ne arăţi drumul. 

— Mă duc să-mi iau haina, zise Cameron. 

După ce ieși, comandantul spuse: 

— Îmi pare rău că l-a ameninţat pe Tracey. N-am știut despre 
asta. 

— Chiar vă pare rău? 


VP - 44 


Comandantul Flaubert roși. 

— Inţeleg de ce-a făcut-o. 

Gamache se gândi o clipă, cu ochii la ușa închisă, prin care 
dispăruse polițistul cel impunător. 

— Cicatricile de pe faţa lui, zise el. Nu sunt de la fotbal. 

— Non. Pe acelea le are mulțumită tatălui lui. 

Gamache trase adânc aer în piept și clătină din cap. 
Transformase oare Bob Cameron acele răni, acea durere, acea 
trădare în ceva folositor? În sport? lar acum în protejarea altora? 

Sau învățase altceva de la tatăl lui? 

Îi veni din nou în minte acea zi din tribune, în frigul nemilos 
din Montreal. Înfășurat în pături cu Reine-Marie și fiul lor, Daniel, 
urmărind finala Cupei Grey. Auzind izbiturile, icnetele şi 
strigătele de pe teren. 

Brutalitatea. Când blocatorul masiv din stânga și-a găsit 
prada. Și a pus-o la pământ. Stând deasupra corpului și 
deschizându-i braţele într-o etalare primitivă a dominaţiei. 

Pentru aplauze sălbatice. Pentru aprobare. 

O mai făcea chiar și acum, în uniforma Sûreté? 

e 

Odată ajunși în mașină, urmând-o pe cea a agentului 
Cameron, Gamache o întrebă pe agenta Cloutier: 

— Ce părere ai despre el? 

— Despre Cameron? Nu-l cunosc. 

— Gândește-te. 

Ea se gândi. 

— l-a zis madame Godin, dar când s-a enervat i-a spus 
Vivienne. 

— Oui. Când ai vorbit cu el dimineaţă i-ai spus că era 
însărcinată? 

Cloutier revăzu în minte conversaţia. 

— Nu. 

— Înţeleg. 

Și totuși, își zise Gamache, agentul Cameron a știut că 
Vivienne urma să aibă un copil. 

Cum era posibil? 

e 

Pe măsură ce se apropiau de fermă, iar ștergătoarele măturau 
fulgii apoși de pe parbriz, agenta Cloutier se refugie în ceea ce 
făcea întotdeauna în caz de stres extrem. 


VP - 45 


Patru ori doi opt. 

Trei ori cinci cincisprezece. 

Tabla înmulţirii. 

Frumos așezată în rânduri și coloane. 

Cinci ori patru... 

Meditaţia ei. Oaza ei de fericire. Niciun haos nu putea 
supraviețui între numerele aranjate compact. Fiecare la locul lui. 
În căsuţa lui. Sigur. Previzibil. Cunoscut. Fiecare întrebare avea 
un răspuns. 

Douăzeci. 

Pe tabla înmulțirii, fiicei însărcinate a unui vechi prieten nu i 
se întâmplau lucruri teribile. 

Șase ori șase... 

Doar că, iar Cloutier era conștientă de asta, ceva se 
întâmplase. Și de ei depindea să găsească răspunsul. 

„treizeci și șase. 

Treizeci și șase de ore de când Vivienne dispăruse. 


VP - 46 


Capitolul șase 


— Ce părere ai? o întrebă Gabri pe Clara în timp ce stăteau pe 
podul de piatră și se uitau la Riviere Bella Bella de sub ei. 

Fusese nevoit să strige, pentru ca vocea lui să acopere 
vuietul. 

Apa care se năpustea pe sub ei, atât de limpede și de blândă 
vara, clocotea. Plină de o spumă maro, bucăţi mari de gheaţă și 
crengi pe care le măturase în timpul topirii de primăvară. 

Totul foarte natural. 

Totul foarte previzibil. 

Însă era o problemă. 

Era prea mult din toate. Prea multă apă. Prea multă gheaţă. 
Mult prea multă pădure învolburându-se în ape. 

Gabri și Clara se întoarseră și priviră în josul râului. 

— La naiba, mormăi Clara, apoi se răsuci spre Gabri și ridică 
vocea. Se formează un baraj. Cred că-i timpul să ne apucăm să 
punem sacii cu nisip. 

— A zis cineva saci cu nisip? întrebă Ruth, care li se alătură pe 
pod. 

Işi acoperise părul alb și scurt cu o eșarfă de lână mâncată de 
molii pe care o legase sub bărbie și semăna cu un domn în 
vârstă din perioada victoriană, chinuit de o durere de dinți. Și cu 
o rață. 

— Ei, Ruth, spuse Gabri pe un ton exagerat de răbdător. Am 
mai discutat despre asta. Când chemăm voluntari la îndiguit nu 
intenţionăm să ne lovim unii pe alţii în cap cu șosete pline cu 
nisip. 

— Rahat, zise Ruth. 

— Nu, răspunse Gabri. Nici cu rahat, așa cum am descoperit 
primăvara trecută. 

Clara se dusese în cealaltă parte a podului și se uita spre 
grădina ei, care dădea în Riviere Bella Bella. Apa râului crescuse 
rapid în ultima oră și acum nu mai avea decât câţiva centimetri 
până sus. 


VP - 47 


— N-am mai văzut-o așa de sus” atât de devreme, zise Gabri 
venind lângă ea. 

— Te referi la apă sau la Ruth? întrebă Clara. 

Gabri râse, apoi se uită la vecina lor cu mai multă atenţie. 

Ruth arăta destul de trează, chiar sumbră. Cu toate că rața ei 
părea somnoroasă. Dar rațele par adesea astfel. 

— Ce crezi, Ruth? întrebă Gabri vorbind mai tare pentru a se 
face auzit peste apele învolburate și tendinţa ei naturală de a nu 
asculta. 

Era cea mai vârstnică locuitoare din Three Pines. Dar cât de 
vârstnică, rămânea o chestiune care stârnea dezbateri. 

— Am găsit-o sub o stâncă, îi plăcea lui Olivier, partenerul lui 
Gabri, să explice. 

Și chiar părea puţin mai mult decât vag fosilizată. 

De asemenea, se întâmpla să fie șefa departamentului de 
pompieri voluntari. Nu pentru că era un lider înnăscut, ci pentru 
că cei mai mulţi săteni preferau să intre într-o clădire în flăcări 
sau într-un râu în toiul inundaţiei decât să aibă de-a face cu 
limba ascuţită a lui Ruth Zardo. 

Ruth își lăsă capul pe spate și privi cerul. Ninsoarea încetase, 
însă îi ameninţa în continuare cu un fel sau altul de precipitații. 
Exact ce nu aveau nevoie. 

— Cred că ar trebui să mai comandăm nisip, spuse ea 
coborându-și gânditoare privirea pentru a evalua râul de 
dedesubt. Am verificat ieri și avem destul în grămada din 
spatele vechii gări pentru o inundație normală, dar mie asta nu 
mi se pare normală. 

Dacă cineva avea cunoștințe despre lucruri anormale, aceea 
era Ruth. 

— Nu l-am mai văzut atât de umflat decât o singură dată 
înainte, zise ea. Da, cred că e timpul. 

— Pentru ce? întrebă Clara. 

— O inundație care se întâmplă o dată la o sută de ani. 

— O, rahat, spuse Gabri. Futu-i. Merde. 

Apoi făcut o pauză. 

— Ce-i o inundație care se întâmplă o dată la o sută de ani? 

— Evident că numele dă de înţeles, zise Clara. 

O luară pe urmele lui Ruth înapoi spre bistrou. 


7 În original high, joc de cuvinte bazat pe cele două sensuri ale acestui cuvânt în limba 
engleză, sus și drogat (N.r.). 


VP - 48 


— O inundație care se întâmplă o dată la o sută de ani are loc 
o dată la o sută de ani, nu? șopti Gabri către Clara. 

— Da. 

— Atunci cum a văzut Ruth una? întrebă el și își cobori vocea 
și mai mult. Câţi ani are? 

— Habar n-am. Încă încerc să-mi dau seama câţi ani are rața, 
spuse Clara. 

Chiar în acel moment Rosa, care se afla în brațele lui Ruth, la 
câţiva pași mai în faţă, își întoarse capul la o sută optzeci de 
grade și se uită urât la ei. 

— Raţa-diavol, șopti Gabri. Dacă își răsucește capul de tot, eu 
o iau la goană spre dealuri. 

Dar Rosa se întoarse pur și simplu la loc și se cuibări în 
scobitura cotului lui Ruth. Și adormi. 

Fără să știe sau fără să-i pese de creșterea apelor. 

Dar, își zise Clara, în timp ce intrau în bistrou, rațele pot 
zbura. Oamenii nu. 

e 

Roţile li se învârteau pe loc în noroiul gros, iar mașina alunecă 
în lateral, în timp ce urcau dealul. 

Dezghețul de primăvară adusese încă o dată speranţă și 
mocirlă. Era un sezon frumos și mizerabil. 

— Oprește, oprește, spuse Gamache. Arret, comandă el când 
Cloutier acceleră din nou. lar mașina alunecă alţi câţiva zeci de 
centimetri spre ravenă. 

În faţă, maşina de patrulare a lui Cameron aluneca înapoi. 
Către ei. _ 

— Dă înapoi, spuse Gamache. Incet. 

Își menţinu vocea calmă și echilibrată, chiar dacă vedea 
vehiculul lui Cameron prinzând viteză pe panta abruptă. 

— Ceea ce trebuie să faci, zise el, este... 

— Știu, știu. 

În timp ce el privea, ea comută în marșarier și atinse 
acceleraţia. Strunind mașina înapoi. Gamache se pregăti de 
impact, cu ochii la mașina lui Cameron care se îndrepta spre ei, 
și chiar în clipa aceea Cloutier acceleră și prinseră viteză. 

Se auzi o mică bufnitură în momentul în care cele două 
vehicule ale Sûreté se întâlniră. Cloutier frână cu pricepere și 
ambele mașini încetiniră și se opriră pe margine. 


VP - 49 


Executase manevra perfect. Gamache se îndoia că s-ar fi 
descurcat măcar pe aproape la fel de bine. 

— Formidable, zise el și o văzu zâmbind. 

— Te rog nu mă mai pune să fac asta din nou. 

El râse. 

— Crede-mă, agent Cloutier, dacă o să mai fie nevoie să fac 
asta vreodată tu o să fii prima persoană pe care o s-o sun. 

Cameron ieșise afară și aluneca spre ei, ţinându-se de mașini 
în timp ce înainta. Se opri în cele din urmă la geamul lui 
Gamache. 

— A fost impresionant. Merci. 

Se aplecă și se uită la Gamache. 

— Și acum? 

— Acum, zise Gamache în timp ce își luă pălăria și mănușile, 
mergem pe jos. 

Cloutier se uită în sus pe deal. 

— E cel puţin o jumătate de kilometru până la ei acasă. 

— Atunci ar fi bine să ne punem în mișcare, spuse Gamache, 
care ieșise deja din mașină și privea în jur. 

Fulgii dolofani de zăpadă încetaseră să cadă, iar aerul era 
rece și curat. Inspiră adânc și simţi mirosul dulceag al acelor de 
pin și pe cel moscat, de frunze și noroi. 

Și auzi... 

— Ce-i asta? întrebă Cloutier înclinându-și capul. 

— Un râu, spuse Cameron. Cred că s-a umflat. Au început 
revărsările de primăvară. 

Gamache se întoarse în direcţia sunetului care venea din 
adâncurile pădurii. 

Deși râul nu se vedea, putea fi auzit. Apele se precipitau spre 
vale, pe versantul muntelui. Un sunet la fel de familiar pentru 
cei din zona rurală din Québec precum sirenele în oraș. 

Când plecase dimineaţă devreme din Three Pines ca să 
ajungă la Montréal totul fusese tăcut. Cu excepţia pic-pic-pic- 
ului scos de fulgii uriași ce aterizau pe copaci, case și vehicule. 

Dar între timp ceva se rupsese, ceva se trezise. Ceva deloc 
blând. 

Trase din nou adânc aer în piept, dar cu mai puţină plăcere. 

Tot soiul de lucruri se trezeau primăvara. Odată cu vremea 
mai caldă. 

Ursi. Veverite. Sconcși și ratoni. Și râuri. 


VP - 50 


Prindeau viață. 

Puţine lucruri erau mai puternice, mai distrugătoare sau mai 
înspăimântătoare decât un urs înfometat sau un râu în plină 
revărsare. 

Gamache știa exact încotro se îndrepta râul. Nu mai fusese 
niciodată pe acest drum, dar cunoștea zona. Nu erau chiar atât 
de departe de satul lui. 

Ceea ce însemna că vuietul pe care-l auzeau era Riviere Bella 
Bella, care înainta direct spre Three Pines. 

Işi scoase telefonul ca s-o sune pe Reine-Marie, s-o avertizeze 
și să afle care era situaţia, dar Cameron avea dreptate. Nu era 
semnal. 

Închise telefonul, îl băgă înapoi în buzunar și își întoarse 
privirea în sus spre drumul noroios. 

— Hai, zise și începu să urce. 

xxx 

— Biletul de loterie, spuse Isabelle Lacoste uitându-se peste 
dosar la Jean-Guy Beauvoir. 

— Ce? 

Lacoste se afla între ședințe. Trecuse pe acolo la o șuetă și, în 
schimb, el o pusese la treabă, aruncându-i dosarele și 
spunându-i: „Uită-te la astea și spune-mi ce părere ai”. 

Cei doi stăteau într-o tăcere amicală, citind despre crime 
uneori macabre, alteori simple, mereu tragice. Din când în când, 
superintendenta Lacoste punea întrebări. Sau făcea o 
însemnare. Ori un comentariu. 

— În cazul Anderson, spuse ea. Victima a fost găsită cu un 
bilet de loterie în buzunar. 

— Oui. Mai mulţi colegi de serviciu aveau un grup al lor. 

— Pe care victima îl organiza. 

— Da. 

Beauvoir se aplecă mai tare, ca să poată citi dosarul pe care îl 
ținea ea. 

— Dar era un bilet necâștigător. 

— Nu contează. 

— Atunci ce contează? 

— Toţi colegii ei de secție erau în grupul de loterie, așa-i? 
Zece oameni? 

— Da. 


VP -51 


— Dar aici scrie că erau unsprezece în departament. Unul a 
fost omis. Care dintre ei? 

Beauvoir se lăsă pe spătar și se gândi. Părea un detaliu minor, 
dar asta era chestia în cazul crimelor. Și a criminalilor. Se 
ascundeau în detalii. Lucrurile mici, deseori trecute cu vederea. 

— Crezi că cel lăsat pe dinafară a ucis-o pentru biletul de 
loterie? Dar de ce nu l-a luat? 

— Non. 

Isabelle scutura din cap. Apoi se uită brusc la ceas. 

— O să întârzii la următoarea ședință. 

— Dar stai, de ce să lase biletul în urmă dacă ăsta a fost 
motivul? întrebă Beauvoir strigând în urma lui Lacoste care se 
îndrepta spre ușă. 

— Pentru că nu biletul a fost motivul. Ci faptul că a fost lăsat 
pe dinafară. Și probabil că nu s-a întâmplat pentru prima dată. 
Ce se întâmplă atunci când cineva e evitat din nou și din nou? 

Beauvoir luă dosarul și se uită la el mormâăind. 

— Merde. 

Era posibil ca ea să aibă dreptate. 

Beauvoir îl sună pe investigatorul principal și îi sugeră să afle 
tot ce putea despre colegul care nu fusese inclus. 

Apoi se lăsă din nou pe spătar și continuă să se uite prin 
dosare. 

A naibii să fie dacă avea de gând să lase dezordine în urmă 
pentru înlocuitorul lui. Mai ales că urma să-și petreacă ani la 
rând vacanţele cu acel înlocuitor. 

Peste zece zile, el și Annie se vor urca într-un avion spre Paris 
împreună cu Honoré, pentru a porni spre o nouă viaţă. Și pentru 
ca el să înceapă o nouă slujbă, în domeniul privat. 

Era aproape imposibil de crezut. 

Aprilie la Paris. Copacii vor fi înfrunziţi. Grădinile, amenajate 
atât de formal, vor fi în floare. Parizienii vor sta la cafenelele de 
pe trotuar delectându-se cu căldura și cu apetitivele lor. 

Orașul Luminilor în cel mai luminos moment. 

Se uită afară, pe fereastra lui generoasă, la Montreal. Nu 
putea să zărească vârful Mont Royal din cauza norilor joși. 

Ninsoarea încetase, dar nu și mohoreala. 

Primăvara târzie în Québec era frumoasă. 

Insă începutul de primăvară era o grămadă de rahat. La 
modul propriu, în unele cazuri. În unele locuri. 


VP - 52 


Aproape că-l putea mirosi acum. La oraș nu era foarte vizibil. 
Dar la țară? 

După toţi anii de când mergea în vizită la casa familiei 
Gamache din micul sat Three Pines, Jean-Guy devenise mai 
familiarizat cu natura. Cu ritmurile. Cu surprizele. Cu miracolele. 

Indeajuns de familiarizat ca să-i confirme că urăște peisajul 
rural. Era murdar și imprevizibil. Și puţea. 

Beauvoir mai nutrea și suspiciunea că celor care aveau 
posibilitatea să trăiască în Montreal sau în orașul Québec, dar 
alegeau să stea la ţară, le lipsea cel puţin o doagă. Acest lucru i 
se confirmase când îi cunoscuse pe locuitorii din Three Pines, în 
special pe poeta bătrână. Care părea complet sărită de pe fix și, 
prin urmare, își petrecea timpul înnebunindu-i pe ceilalți. Sau cel 
puţin pe Jean-Guy. 

Nu ajuta nici faptul că majoritatea sătenilor erau anglofoni. lar 
Jean-Guy era anglofob. 

Il băgau în sperieţi. Parţial, din cauză că deși stătea bine cu 
limba engleză, rareori se prindea de nuanțele ei. Sau de 
referințele culturale. Cine era Captain Crunch*? Sau Captain 
Kangaroo*? De ce așa de mulţi căpitani? De ce nu generali? Și 
de ce mâncau cartofi prăjiţi cu ketchup și nu cu maioneză? Și 
cum poate fi explicată budinca de prune? Arăta și mirosea ca 
începutul de primăvară. 

lar ei o mâncau. 

De-a lungul timpului ajunsese nu doar să-i placă pe săteni, ci 
să-i iubească. Să le accepte metehnele. Așa cum și ei le 
acceptau pe ale lui. 

Și totuși, budincă de prune? Suna atât de bine și avea un gust 
atât de rău. 

Englezoi. 

li sună telefonul mobil și el răspunse imediat. 

— Salut, se auzi o voce veselă. Sun într-un moment 
nepotrivit? 

— Dacă ar fi așa, n-aş răspunde. 

Deși știau amândoi că nu era adevărat. Cu excepţia situaţiei 
în care se afla în mijlocul unor împușcături, când Annie suna, el 
răspundea. 


8 Marcă de cereale pentru micul dejun, al cărei nume scris pe ambalaje este „Cap'n 
Crunch” (N.t.). 
? Serial american de televiziune pentru copii (N.t.). 


VP-53 


Avocat de succes, Annie aranjase un transfer la biroul din 
Paris și acum studia ca să-și obţină atestatul pentru a deveni 
avocat în Franța. 

— Crezi că ai drum prin Three Pines diseară? întrebă ea. 

— Nu intenţionam să fac asta. De ce? 

— Tocmai am sunat-o pe mama și mi-a zis că Bella Bella o să 
inunde. 

— Așa face în fiecare primăvară. 

— Pare să fie diferit. Încerca să vorbească normal, dar mi-am 
dat seama că e îngrijorată. A vrut să se asigure că Honore și cu 
mine nu mergem pe acolo. 

— Chiar așa de rău e? 

Trebuia să fie aproape catastrofal, dacă soacra lui era dispusă 
să renunţe la timpul prețios petrecut cu ei. 

Jean-Guy își cobori picioarele de pe birou și se aplecă în faţă. 

— O să fie nevoie să pună saci cu nisip, spuse Annie. Și totuși, 
cât de rău poate să fie? E Bella Bella, nu St. Lawrence sau 
puternicul Mississippi. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla 
e să intre apă la subsol, nu? N-a mai fost niciodată complet 
inundat. 

Beauvoir se duse la fereastră. 

Multe lucruri nu mai fuseseră înainte, era conștient de acest 
lucru. Și apoi se petreceau dintr-odată. Crima, de exemplu. O 
persoană a fost ucisă cândva. Și asta a fost suficient. 

Da, doar pentru că ceva nu mai avusese loc niciodată nu 
însemna că nu se putea întâmpla. Sau că nu avea să se 
întâmple. 

lar Annie era îngrijorată. Altfel n-ar fi sunat și nu l-ar fi rugat 
să se ducă până acolo. 

După ce închise, continuă să privească afară pe fereastră. Ea 
adusese vorba despre St. Lawrence. Dacă Bella Bella dădea să 
iasă din matcă, ce avea să fie cu fluviul imens care încercuia 
insula Montreal? 

Printre zgârie-nori putea să vadă că fluviul era încă îngheţat. 
Oftă, parțial ușurat. Asta chiar ar fi o problemă... 

Apoi se uită mai bine, și pe măsură ce privirea i se adapta 
observă fisuri. Și umbre prelungi. Asta însemna că blocuri de 
gheaţă își croiseră drum în sus și în afară. Bucăţi mari se 
acumulau și dacă nu se întâmpla ceva, curând va ieși și St. 


VP - 54 


Lawrence din matcă. Sau și mai rău. Forţa lui ar putea sfărâma 


pilonii de susținere ai podurilor. 
Ridică telefonul. In timp ce aștepta ca superintendent-șef 


Toussaint să răspundă, gândul îi fugi din nou la Paris. Unde 


florile se deschiseseră. g 
Unde micuța lui familie urma să trăiască. In pace. 


VP -55 


Capitolul șapte 


Groaznic! Fandosită arogantă. 4+MorrowENaspa 
Supraestimată. Fără talent. 4+MorrowENaspa 
Pur și simplu rahat. 4/MorrowENaspa 
Închideţi-l. */GamacheENaspa 


Măgarii i-au observat primii. 

Se întoarseră de pe pajiște și o luară înainte. Spre gard. Unul 
sau doi răgeau. 

Carl Tracey ieși și rămase în pragul hambarului, uitându-se la 
cele trei siluete acoperite de noroi care coborau pe drum, 
înaintând greoi. 

Păreau desprinse dintr-un film de groază. Golemi 
îndreptându-se spre el. 

Tracey se întinse și puse mâna pe furcă. 

e 

Gamache ridică mâna făcută pumn, semnalizându-le să se 
oprească. 

Cameron, familiarizat cu gestul de luptă tăcut, se conformă. 
Cloutier, nu. 

— Agent Cloutier. 

Când ea se întoarse, Gamache arătă din cap înainte și atunci 
îl văzu. 

Încadrat de ușa deschisă a hambarului se afla un bărbat ivit 
parcă dintr-un horror. 

Răvășit. Murdar. Cu o furcă. 

e 

Tracey îi studie cu atenție. Cei doi bărbați erau masivi. 
Răvășiți. Murdari. Femeia era mică și murdară. 

Își înteţi strânsoarea pe coada furcii. 

e 

— Monsieur Tracey? 

— Ce vreţi? strigă el. 

În engleză. 


VP - 56 


Gamache ridică mâinile, pentru a arăta că nu au arme, și păși 
înainte. Cameron se duse instinctiv să i se alăture, să-și 
protejeze quarterbackul, însă încă o dată Gamache îi dădu un 
semnal. 

Să se retragă. Să rămână în alertă. 

Inspectorul-șef făcu câţiva pași spre Tracey. Mai avea cel 
puţin cincisprezece până să ajungă faţă în faţă, dar deja simţea 
mirosul de băutură. 

— Suntem de la Sûreté du Quebec..., începu Gamache, în 
limba engleză. 

— Plecaţi de pe pământul meu. 

— Numele meu este inspector-șef Armand Gamache. Aceasta 
este agenta Cloutier. lar acesta... 

— Știu cine este. 

Acum, că se aflau mai aproape, Tracey îl recunoscuse pe cel 
care îl ameninţase cu bătaia nu cu mult timp în urmă. 

— la-l naibii de pe pământul meu. 

Ridică furca și o îndreptă spre Cameron. Mimând o 
împunsătură. Era un gest inutil, aproape comic. 

Dar Gamache nu zâmbea. În schimb, își cobori braţele pe 
lângă corp și se mai apropie cu câţiva pași. 

Carl Tracey era trecut de treizeci de ani. Puțin mai scund și 
cântărind mai puţin decât Gamache. Inspectorul-șef era solid, 
acest bărbat nu. În timp ce agita furca se clătina. 

Totuși, Gamache știa că nu e niciodată înțelept să subestimezi 
pe cineva. Mai ales pe cineva cu o furcă. 

Se opri pe loc. 

— Am dori să vorbim cu soţia dumneavoastră, vă rugăm. 
Vivienne Godin. Este aici? 

— Nu. Le-am zis deja poliţailor că a plecat. 

— Și n-aţi mai auzit nimic despre ea? N-a sunat? 

— Nu. 

Singurul care-l sunase era tatăl ei nebun. Din oră în oră. Chiar 
și noaptea. Ameninţându-l. Dar n-avea de gând să le spună asta. 

Observă că agentul Cameron se descheiase la jachetă. 
Scoţând la iveală un pistol prins de centură. 

Rahat. 

Dar cel care se afla la doar câţiva metri distantă, 
responsabilul, nu avea armă. De fapt, părea că încerca să-l 


VP - 57 


împingă pe Tracey într-un fel de transă. Atât de profundă și de 
calmă îi era vocea. 

Când Gamache mai făcu încă un pas înainte, Tracey înaintă și 
el, cu furca îndreptată către poliţist. 

— Oprește-te chiar acolo. 

Dinţii ascuţiţi ai furcii se opriră la un metru de fața lui 
Gamache. Dar el nu tresări. În schimb, privi dincolo de aceștia. 
Direct în ochii lui Tracey. 

Privirea lui, constată Tracey cu o doză de neliniște, nu era 
supărată. Nu era amenințătoare. Cu siguranță nu era temătoare. 
Era îngândurată. 

Supărarea, furia, Tracey se putea descurca cu ele. Dar asta 
era pur și simplu derutant. Și  descurajant. Și puţin 
înspăimântător. 

Gamache, la o furcă distanță de Tracey, observă ochii 
injectaţi. Și simţi decăderea. 

— O să bag mâna în buzunar și o să scot legitimaţia Sûreté. 

In timp ce vorbea, făcu întocmai, uitându-se cu atenţie la 
bărbat. Nările lui Tracey se umflau la fiecare respiraţie. Tânjind 
să atace. Și probabil că ar fi făcut-o, Gamache era conștient de 
asta, dacă n-ar fi fost Cameron. Și amenințările lui de a-l bate pe 
Tracey. Era evident că acesta știa că nu fuseseră doar vorbe în 
vânt. 

Gamache nu avea o armă încărcată, dar îl avea pe Cameron. 
O armă biologică. 

Scoțând legitimaţia, i-o dădu lui Tracey, care își întinse capul 
și citi. 

— Scrie aici că ești superintendent-șef. 

— Legitimaţia cea nouă încă n-a venit. 

— Deci ai fost șeful cel mare, dar nu mai ești? 

Tracey era mai pe fază decât îl crezuse capabil Gamache. 

Punând legitimaţia la loc, Gamache ridică din umeri și zâmbi. 

— Am dat chix. Se întâmplă. 

Se uita acum la Tracey cu o privire ușor conspirativă. Dorindu- 
și ca acesta să încerce să ghicească ce ar fi putut face pentru a 
justifica o astfel de retrogradare. 

Gamache știa ce anume ar presupune, în mod natural, un om 
ca Tracey. 


VP -58 


Trebuie să fi fost ceva ilegal. Aproape sigur brutal. Dacă 
Tracey crezuse că agentul Cameron era o ameninţare, să mai 
aștepte numai puţin... 

Tracey era acum cu adevărat confuz. 

Purtarea lui Gamache era politicoasă și calmă. Dar insinua că 
era capabil de altceva. 

— Ce vreţi? ceru să știe Tracey. 

— Știţi ce-aș vrea foarte mult? 

— Ce? 

— Apă. Și să vă folosesc telefonul. 

— Ce? 

— Vă deranjează? întrebă Gamache. 

Părea o solicitare atât de rezonabilă și nevinovată încât 
Tracey a amuţit pentru o clipă. 

— E un furtun acolo. 

Făcu un gest spre o laterală a hambarului. 

— Mă duc să aduc telefonul. Suni și apoi pleci. 

— Merci. Sunt foarte recunoscător. 

Toţi cei aflaţi pe terenul fermei se holbau acum la Gamache 
cu vădită uimire, inclusiv măgarii. Dar comportamentul uman îi 
uimea adeseori. 

— Ești în regulă, patron? întrebă Cameron când Tracey plecă. 

Se apropie de șeful lui și se uită cu atenţie la el după urme de 
sânge, îngrijorat că s-ar fi putut lovi cu capul de o piatră într-una 
dintre numeroasele căzături pe drumul într-acolo, pe când 
alunecau și-și pierdeau echilibrul în vârful dealului. 

— Cum credeai că o să procedez? întrebă Gamache, în timp 
ce se îndreptau spre furtun. Că o să iau furca și o să-l bat cu ea? 

Cameron roși. De fapt, chiar la asta se așteptase. Și exact 
asta ar fi făcut el. 

Gamache făcu un gest către ceilalţi să vină să ia apă primii. 

— Ai fi putut să ceri să o vezi pe Vivienne, spuse Cloutier în 
tinzând mâna spre furtun. 

— Am întrebat, da. 

— Ai întrebat, da, dar nu puteai să insiști? 

— La ce bun? Știi ce-ar fi făcut? Ne-ar fi alungat de pe 
proprietatea lui, și ar fi avut tot dreptul s-o facă. N-avem 
mandat. 

Gamache aruncă o privire în spate să se asigure că Tracey nu 
se apropia. Apoi își cobori vocea. 


VP - 59 


— Trebuie să presupunem că avem de-a face cu o persoană 
capabilă să își omoare soţia însărcinată. Și tot ce am auzit 
despre el confirmă faptul că e abuziv. Violent. 

Gamache se întinse și mângâie un măgar, aruncând în acest 
timp o privire prin curte. Bănuia că Tracey îi privea din casă. 

Erau multe locuri în care putea fi îngropat un cadavru aici. 
Deși se îndoia că acest Carl Tracey ar fi fost atât de prost încât 
să o îngroape chiar pe proprietatea lor. 

Dar oamenii făceau lucruri prostești. Cum ar fi să se omoare 
între ei. lar Carl Tracey nu îi lăsa impresia că se număra printre 
cei mai inteligenţi oameni. 

În plus, nutrea o mică speranţă că Vivienne Godin era într- 
adevăr vie și că fugise din acest loc îngrozitor. 

— Violenţă, ameninţări, pe astea le înţelege, zise Gamache 
încet, ca și cum s-ar fi adresat măgarului care îl atingea acum 
cu botul, lăsând o dâră mâăzgoasă pe haina lui deja murdară. Cel 
mai bun mod în care Carl Tracey poate fi luat prin surprindere 
este prin amabilitate. N-aţi observat cât de confuz a devenit? 

— Deci vrei să fim drăguţi cu el? întrebă Cameron. 

— Exact. Putem să-l strângem cu ușa mai târziu. Pași. Etape. 
Și să ai mereu ceva de rezervă. În plus, zise Gamache în timp ce 
ridica furtunul după ce Cameron terminase, trebuie să ţinem 
cont și de altceva. 

— Că este un criminal, spuse Cloutier. 

Gamache se aplecă și bău. Avea gâtul uscat, iar în timp ce 
înghiţea își dădu seama cât de ironic era că natura îi oferise lui 
Tracey, un om atât de acrit, o apă atât de dulce. 

— Că ar putea fi nevinovat, zise Gamache lăsând jos furtunul, 
spălându-și mâinile pline de noroi și oprind robinetul. 

— De crimă, să sperăm, spuse Cloutier. Dar nu și de faptul că 
își bate soţia. Soţia însărcinată. 

— Adevărat, răspunse Gamache. Dar suntem aici să 
investigăm, nu să condamnăm. Încearcă să-ţi ţii emoţiile în frâu. 
Cap limpede, da, agent Cloutier? 

— Oui, patron. 

— Vrei telefonul sau nu? strigă Tracey pășind pe verandă cu 
receptorul în mână. Sună și plecați de pe pământul meu. 

Gamache apăsă și auzi un ton de apel. In sfârșit, un telefon 
care funcţiona. În fundal, aproape neauzit până acum, era 


VP - 60 


zgomotul pe care-l făcea Riviere Bella Bella, care se năpustea 
spre Three Pines. 

În timp ce Gamache forma numărul din memorie, îl privi pe 
Carl Tracey mergând spre măgarii care își frecau nasul de el, 
împingându-l jucăuși. Tracey scoase niște morcovi uriași și îi 
dădu fiecăruia câte unul. 

Telefonul sună de câteva ori, înainte de a i se răspunde. 

— Oui, all6, rosti Gamache evident ușurat. Da, totu-i în regulă. 
Aici nu e semnal la mobil, așa că am fost nevoit să împrumut un 
telefon. Cum merg lucrurile acolo?... Ințeleg... Da. Saci cu nisip. 
O idee bună... Da, așa o să fac. 

Se uită la Tracey, care la menţionarea sacilor cu nisip își 
întoarse privirea de la măgari cu o expresie ușor alarmată. 

— Dar am nevoie de o favoare, zise Gamache. Sunt la ferma 
unde locuiesc Vivienne Godin și soţul ei. Carl Tracey refuză să 
răspundă la întrebări sau să ne lase în casa ori în hambarul lui. 
Îmi trebuie imediat un mandat de percheziţie. T-R-A-C-E-Y... Oui. 

Chipul lui Tracey deveni livid. De parcă el ar fi fost cel lovit cu 
saci cu nisip. 

— Poţi să revii la numărul acesta, continuă Gamache. Dacă nu 
primești răspuns, trimite sus mașini de patrulă. Știu ei unde. De 
fapt, când vine mandatul de percheziţie trimite-i sus să ajute la 
căutări. Dar să le spui că drumul e aproape impracticabil... Nu, 
totul e în regulă. O să-ţi spun când o să avem mai multe vești 
despre madame Godin. Au revoir. 

e 

La sediul Sûreté, Jean-Guy Beauvoir închise telefonul, făcu 
rapid o solicitare de mandat de percheziție și apoi sună un 
judecător. 

— Da, domnule judecător, avem nevoie de el imediat. 
Inspector-șef Gamache se află la fața locului și așteaptă. O 
femeie este dată dispărută și e posibil să fi fost ucisă de soțul ei. 
Trimit solicitarea acum. 

Apăsă butonul de trimitere. 

— Vă rog să mă ţineţi la curent. 

Apoi închise și se uită pe fereastră. 

Începuse să plouă. Vremea se pișorcăia cu averse de aprilie. 


VP-61 


Capitolul opt 


Gamache îi înapoie telefonul lui Tracey cu un zâmbet. 

— Merci. Mi-a fost de mare ajutor. 

— Ce dracului a fost aia? 

— Aţi auzit, domnule Tracey. Peste câteva minute, telefonul 
acela va suna iar. În legătură cu un mandat de percheziţie 
pentru proprietatea dumneavoastră. Ar fi bine să răspundeți. 
Cât timp așteptăm apelul pentru confirmarea mandatului de 
percheziţie, haideţi să mergem în casă să ne răspundeți la 
câteva întrebări. 

Expresia lui Tracey deveni rigidă. Semăna cu un copil 
încăpățânat. 

— Sau nu, spuse Gamache pe un ton plăcut. Dar ne e frig, 
suntem uzi și am aprecia dacă ați coopera. 

Aproape că îi auzea pe Cameron și Cloutier chicotind la auzul 
tonului său politicos. 

Tracey părea că a prins ideea. Le făcu semn să-l urmeze. 

Noroiul se întărise pe hainele lor, pe cracii pantalonilor și pe 
încălțări. Arătau și se simțeau ca versiunea din Québec a 
Războinicilor de Teracotă. Ofițerii Sûreté își scoseseră hainele și 
cizmele, lăsându-le pe verandă. Dar nu puteau să-și scoată și 
pantalonii uzi și murdari. 

Tracey nu avu nicio ezitare să lase în urmă o dâră de noroi 
prin casă și rămase cu cizmele de cauciuc în picioare. 

Înăuntru era cald, aproape înăbușitor. O potaie bătrână zăcea 
pe soba cu lemne din bucătărie. 

— Plimbarea la o bere, cât de curând, zise Tracey arătând 
spre câine. 

Gamache știa la ce se referea, dar ceilalţi, nu. Privi dincolo de 
botul sur, în ochii bătrâni și obosiţi, și se gândi la plimbarea în 
pădure, cu pușca. 

Și se întrebă dacă același destin se abătuse și asupra 
stăpânei câinelui. 

Vase, cratiţe și tigăi erau stivuite în chiuvetă și pe lângă ea. 
Locul puţea a grăsime și mâncare stricată. A băutură, câine 
bătrân și ţigări. Mirosul era aproape copleșitor. 


VP - 62 


Gamache trase adânc aer în piept pe nas. Întrebându-se dacă 
nu cumva, în căldura înăbușitoare, putea percepe un alt iz. 

Ceva familiar. Ceva inconfundabil. Ceva mult mai rău. 

Dar nu reuși. Era, probabil, mascat de celelalte mirosuri de 
putreziciune. Deși se îndoia de asta. În realitate, nimic nu putea 
să mascheze duhoarea de putrefacție. 

Cei trei ofițeri Sûreté i se alăturară lui Tracey la masa din 
bucătăria Formica!. Tracey își aprinse o ţigară în timp ce 
Cloutier și Cameron așteptau ca Gamache să facă ceva. 

Dar el făcea ceva. Armand Gamache asculta. 

Un sunet, oricât de îndepărtat, care ar fi dat de înţeles că în 
casă se mai afla cineva. Un ciocănit. Un strigăt înăbușit. 

Orice. 

Dar nu era decât liniște. 

În cele din urmă, spuse: 

— Monsieur Tracey, spuneţi că soţia dumneavoastră nu este 
aici. Știţi unde este? 

Cloutier își scosese iPhone-ul și înregistra totul. 

— V-am zis deja, poliţailor. Nu știu decât că ieri dimineaţă, 
când m-am trezit, nu mai era. Niciun bilet, nimic. 

— Aveţi vreo idee? 

Tracey râse. i 

— Ar putea fi oriunde. La vreo băută. Inghesuită de vreun tip. 
Vă zic eu, când o să se întoarcă... 

Își aminti, prea târziu, cu cine vorbea. 

— Da? zise Gamache. Continuati. 

— Nimic. 

Armand Gamache privise peste multe mese, mulţi criminali. 
Nu se păcălea singur, chiar și după atâţia ani, că deţinea vreun 
talent special. De a repera un ucigaș. 

Nu prea știa nici acum dacă se uita la unul. Dar își dădu 
seama că simţea o repulsie din ce în ce mai mare faţă de Carl 
Tracey. 

— Înţelegem de la tatăl lui Vivienne că e gravidă. 

— Da. Cine știe cine i-a tras-o? Mă îndoiesc că-i al meu. Și 
dacă își imaginează c-o să-i cresc eu bastardu', vede ea ce-o 
așteaptă. 


10 Formica este un material laminat, din hârtie sau material textil cu rășină 
melaminică, utilizat pentru acoperirea obiectelor de mobilier, în special a celor 
destinate bucătăriei (N.t.). 


VP - 63 


— Și ce anume ar aștepta-o? întrebă Gamache. 

Tracey rânji. 

— Cum te-ai simţi dacă nevastă-ta și-ar trage-o cu altul și-ar 
rămâne borțoasă? 

Gamache își ridică bărbia și se uită fix la Tracey. 

lar Carl Tracey privi peste masă, drept în ochii aceia calmi, 
concentrați, și înțelese că deși lovitura dăduse greș, acest ofițer 
Sûreté era om. Prin urmare, vulnerabil. Și că, în cele din urmă, 
găsise o fisură. 

— Nu sunteţi deloc îngrijorat pentru ea? întrebă agenta 
Cloutier. 

Tracey își desprinse privirea de la Gamache și și-o îndreptă 
spre polițistă. 

— De ce-aș fi? Uite ce-i, cum am zis, pesemne și-a luat 
tălpășiţa și când tipul ăla o să se sature de ea, o să vină înapoi. 
Nici nu-nţeleg de ce-i treaba voastră. 

Chiar atunci telefonul sună. 

— Poţi să răspunzi, zise Tracey. E pentru tine. 

Gamache apăsă pe buton, dar înainte să apuce să spună ceva 
fu întâmpinat de un torent de înjurături. Culminând cu bărbatul 
care ţipă: 

— Unde-i fata mea? Dacă nu-mi spui vin acolo și te bat până 
spui. Înţelegi? 

Toţi cei din încăpere îi auziră vocea, iar Gamache observă că 
Tracey arăta triumfător. 

Vezi ce trebuie să suport? spunea expresia lui. 

— Monsieur Godin? a început Gamache. 

— Cine e? 

— Mă numesc Gamache, sunt de la Sûreté... 

— O, Doamne, s-a întâmplat ceva? Aţi găsit-o? O, Doamne... 

— Non, monsieur. Nu avem nicio veste despre fata 
dumneavoastră. Sunt aici cu Lysette Cloutier. Ințeleg că este 
prietenă cu dumneavoastră. Agenta Cloutier ne-a rugat să 
investigăm. 

De la celălalt capăt se auzi o respiraţia greoaie, în timp ce 
Godin încerca să se adune. 

— ÎI interogăm pe monsieur Tracey acum. 

— Monsieur Tracey? Monsieur? Omul ăla e un monstru și îi 
spuneți „monsieur”? E posibil să fi... ar fi putut... Știţi că-i 
gravidă? 


VP - 64 


— Da. Vă rog, calmaţi-vă. Facem tot ce putem. Vă promit că o 
s-o găsim. 

— O s-o faceți. Vie? 

Sunase atât de jalnic. Nu doar un cuvânt, ci o întreagă lume. 
Vie. Vie. Și tot ce însemna acest lucru. Pentru el. Pentru ea. 
Pentru copil. O viață așternută în faţa lor. Cu zile de naștere și 
sărbători. Festivităţi. 

Vie. 

— O vom găsi, repetă Gamache și se întrebă dacă monsieur 
Godin observase oare că nu rostise „vie”. Aveţi pe cineva alături 
de dumneavoastră? 

— Non, non. Vivienne e singurul meu copil. Soţia mea a murit 
acum câţiva ani. O aşteptam aici, știți. Voia să-l părăsească. Am 
implorat-o ani de zile să-l părăsească pe nenorocitul ăla. 

Urmă o pauză. Gamache îl auzi respirând anevoios, aproape 
suspinând, înainte ca monsieur Godin să poată vorbi din nou. 

— Ce-a făcut cu ea? Întrebaţi-l. Știe. Faceţi-l să vă spună. 
Dacă n-o faceţi, o fac eu. ` 

— Rămâneți acasă, monsieur Godin. In caz că sună. 

Chiar în clipa în care o spuse, Gamache recunoscu 
manipularea ieftină, posibil crudă. Dar trebuia să-l țină pe Godin 
departe de Tracey. Şi exista încă o șansă ca fiica lui să fie în 
viaţă și să-și sune tatăl. 

— Vă contactăm când terminăm aici. D'acord? 

De la celălalt capăt al liniei se auzi o respiraţie foarte, foarte 
profundă. Și, în cele din urmă: 

— D'acord. 

— Pot să vorbesc cu el? șopti Cloutier întinzând mâna după 
telefon. Homer, Lysette sunt... Oui. Oui... Îţi promit... Oui. 

Își coborî privirea spre masă și asculta cu atenţie. Vocea lui 
Homer Godin se auzea acum mai încet, așa că ceilalţi nu puteau 
distinge ce spunea. 

— Inspectorul-șef Gamache o să te sune cât de curând posibil, 
spuse Cloutier când tatăl lui Vivienne încetă să mai vorbească. 
Oui. Promit. 

Vocea ei blândă, liniștitoare părea să aibă efect. După ce își 
luară rămas-bun puse telefonul pe masă. 

— Omul e un idiot, spuse Tracey spre telefon, de parcă acesta 
ar fi fost socrul lui. L-aţi auzit cum mă ameninţa. El e cel 
periculos. 


VP - 65 


— Gata, zise Cameron lovind în masă cu atâta putere încât 
cocoșii de ceramică își luară zborul, vărsând sare și piper. 

— Agent Cameron, spuse Gamache pe un ton tăios. 

— Scuze, bombăni el venindu-și în fire. 

Gamache își îndreptă atenţia înapoi acolo unde trebuia să fie. 
De când timp sunteți împreună, dumneavoastră și madame 
Godin? 

— Nu știu. Patru, cinci ani. 

— Cum v-aţi cunoscut? 

— S-a întâmplat într-un bar. Unde credeţi? La biserică? La 
sală? Uite ce-i, am chestii de făcut pe-aici pe la fermă. Animalele 
alea trebuie hrănite, iar ăsta trebuie dus în pădure. 

Arătă spre câinele bătrân, care își ridică privirea și mișcă o 
singură dată, obosit, din coadă. 

— Așa cum aţi dus-o pe Vivienne? întrebă Cloutier. 

— Ce? S-o omor? 

Scoase un sunet dispreţuitor. 

— De ce-aș face-o? Credeţi-mă, trăiește. 

Oricât încerca, Gamache nu-și putea scoate din minte vocea 
lui monsieur Godin. Respirația aceea profundă, încercarea de a 
ţine sub control teroarea care oricum dădea pe dinafară. 
Disperarea unui tată. 

Cum S-ar simti el dacă... 

— Aţi spus că avea iubiți. 

Avu grijă să-și mențină tonul neutru. 

— Ne puteți oferi nume? 

— Sigur că nu. Nu e ca și cum i-ar fi trecut pe listă. 

— Și prietene? întrebă Gamache. 

— Femei? Nu. De ce-ar avea? 

Era așa cum spusese Cameron. Tracey își izolase soţia aici și, 
din moment ce nu era nimeni care să-l contrazică, era liber să 
spună orice voia despre ea. 

— O să avem nevoie de marca, modelul și numărul de 
înmatriculare al mașinii ei, spuse Cameron. 

Tracey le dădu informaţiile. 

— Unde aţi fost sâmbătă? întrebă Gamache. 

— Am fost aici, am lucrat la vasele mele. Unde altundeva? 

— V-a văzut cineva? 

— Vivienne. O puteţi întreba pe ea când se întoarce. 

— Altcineva în afară de soţia dumneavoastră. 


VP - 66 


— Nu. Cine-ar veni aici? 

Cine, într-adevăr, își zise Gamache. 

— Deci sâmbătă n-aţi părăsit proprietatea? 

— Nu. Staţi, m-am dus în oraș să cumpăr provizii. Trebuia să 
le iau înainte ca drumul să ajungă de rahat. Acum nu se poate 
conduce pe el. 

Le aruncă o privire îndeaproape. 

— Dar probabil că asta nu-i o noutate pentru voi. 

— Totuși, spuse Cloutier, aţi spus că soţia dumneavoastră a 
reușit să plece cu mașina mai târziu în acea zi. 

Se așternu tăcerea și putură observa creierul lui Tracey 
derapând în noroi. 

— Ea a putut, dar dumneavoastră nu? insistă Cloutier. 

— A plecat noaptea, când drumurile îngheţaseră iar. 

Nimerise o explicaţie la limita rezonabilului. După ce Tracey le 
dădu numele magazinelor la care fusese, Gamache întrebă: 

— Când v-aţi văzut soția pentru ultima oară? 

— Sâmbătă noaptea, așa cum am zis. Băusem amândoi. 
Vivienne s-a șucărit și a început să urle măscări. Mi-a zis că nu-i 
copilul meu. M-am dus în studio să fac niște treabă și să plec de 
lângă ea. Dimineaţa următoare, când m-am trezit, ea nu mai 
era. 

Telefonul sună. 

— Răspunde tu, zise Tracey. 

Gamache ridică și ascultă. 

— Bon. Merci închise. 

— Avem mandatul. 


VP - 67 


Capitolul nouă 


Ca și restul casei, dormitorul era un dezastru. Patul nefăcut, 
așternutul murdar. O sticlă de bere, pe jumătate goală, se afla 
pe jos, lângă pat. O scrumieră dădea pe dinafară de chiștocuri. 

Pe noptieră era un mic recipient cu marijuana. Și foiţe pentru 
rulat. 

— Ale dumneavoastră? îl întrebă Gamache pe Tracey. 

— Ale ei. 

Gamache încuviinţă, acceptând răspunsul, dar fără a-l crede 
neapărat. 

Ceasul cu radio clipea, arătând ora 12:00. 

Gamache rămase în mijlocul camerei și se răsuci de jur- 
împrejur. Pe podea zăceau haine, abandonate acolo unde 
căzuseră. Ciorapi, lenjerie, bluze, jeanși. Nu doar de o zi, ci de 
zile. Și zile. 

Un agent cerceta șifonierul și sertarele comodei, fotografiind 
și catalogând ce se afla acolo. 

Era foarte greu de spus dacă fusese luat ceva. 

Gamache îl întrebă pe Tracey despre haine. Erau toate ale lui? 
Erau unele dintre ele ale lui Vivienne? 

— Toate-s ale mele. 

În șifonierul lui Vivienne hainele stăteau agăţate. Sertarele 
erau puţin cam neglijente, cu lenjerie, pulovere pe gât și jeanși 
înghesuite în ele. Dar cel puţin lucrurile erau curate și nu se 
aflau pe podea. 

Uitându-se în sertarul de sus văzu bijuterii. leftine. Sclipitoare. 
Ostentative. Totuși, nu erau și fotografii. 

Se putea să le fi luat cu ea. 

Gamache speră că așa stăteau lucrurile. 

— Lipsește vreo valiză? întrebă Gamache. 

— Valiză? N-avem așa ceva. De ce-am avea? 

Gamache încuviință. Numai asta și era destul de grăitor. Și 
ușor înspăimântător. 

In baie, Gamache arătă spre o periuţă de dinţi. 

— Ea ei? 

— Nu. Asta-i a mea. Asta-i a ei. 


VP - 68 


Tracey arătă spre celălalt suport. Perii erau aproape plati. 

Poate o lăsase pe asta și își cumpărase una nouă, se gândi 
Gamache. 

Spera că era adevărat. 

Ofițerul criminalist puse ambele periute în pungi. Pentru 
analiza ADN. 

Gamache deschise dulăpiorul pentru medicamente. Nu era 
nimic ieșit din comun acolo. Nu erau reţete, doar medicamente 
pentru răceală și unguente. Nu existau goluri pe rafturile 
înguste. Nu lipsea nimic în mod evident. 

Apoi ieși și merse dintr-o cameră în alta, cu Tracey pe urmele 
lui. O umbră. 

Sosiseră și ceilalți ofițeri și căutau în anexe. 

— Nici urmă de ea, patron, raportă agenta Cloutier. 

Il găsi în sufragerie, îngenuncheat lângă canapea. 

— Dar au găsit ceva chiar lângă bucătărie. 

96 


— Vin imediat, merci. 

Scoase un pix și dădu la o parte un ambalaj de chipsuri. Apoi, 
ridicându-se, îl chemă în cameră pe unul dintre ofițerii 
criminalist! 

— Poţi să verifici asta, te rog? 

Se îndepărtă și se întoarse spre Tracey. 

— Cred că e sânge. Așa-i? 

— Poa’ să fie. Poa’ să fie al ei. Poa’ să fie al meu. Cine știe? 

— O să știm curând. Ce s-a petrecut aici? 

— V-am zis. Ne-am certat. 

— Aţi lovit-o? 

— Și ea a dat în mine. A dat cât a putut de tare. Uite ce-i, știu 
că voi credeți că am făcut ceva, dar nu-i așa. Am lăsat-o aici. 

Arătă spre canapea. 

— Vie. 

— Verifică restul camerei cu atenţie, îl sfătui Gamache pe 
unul dintre ofițeri. 

Trecând pe lângă Tracey fără să spună nimic, Gamache o 
urmă pe agenta Cloutier în bucătărie și apoi printr-o ușă, care 
bănuia că era de la cămară. In schimb, aceasta dădea în ceea ce 


VP - 69 


poate cândva fusese o dependinţă. Sau o cocină, ori un cotet 
pentru găini. Fusese modificată pentru a face legătura cu 
locuinţa principală. 

Rămase în dreptul ușii și se pregăti pentru ce avea să urmeze. 
Era clar că nu era niciun cadavru înăuntru. Ar fi fost informat 
imediat. Și, evident, nici nu era vorba de o scenă a crimei. Din 
nou, i s-ar fi spus. 

Dar i s-a părut un loc în care s-ar fi putut petrece lucruri 
neplăcute. Animalelor. Sau oamenilor. 

Intră. 

Ce îl lovi în primul rând fu căldura extraordinară. 

Agenţii care lucrau înăuntru transpirau și încercau să nu lase 
stropii de sudoare să curgă și să contamineze încăperea. Când îl 
văzură, se îndreptară de spate și se pregăteau să-l salute. Dar îi 
opri cu un gest și le indică să continue să lucreze. 

Apoi privi în jur. 

Nu era câtuși de puţin un abator. Nicio fostă dependinţă. Era 
mult mai mare decât atât. Un vechi garaj. Transformat în atelier. 

Nu, nu în atelier. În studio. 

Văzu o roată de olărit. Și pungi de plastic pline cu lut, cu 
etichetele încă pe ele. Pe pereți erau aliniate rafturi pe care erau 
așezate obiecte nesmălţuite. Înţelese la ce se referise Cameron. 
Nimeni n-ar fi putut folosi lucrările lui Tracey în mod practic. Nu 
ar fi putut să ţină în ele mâncare, băutură ori flori. 

Dar reușeau să atragă atenţia. Spre deosebire de omul care le 
făcea. 

Carl Tracey părea un bărbat neterminat, doar parțial format. 
Moale. Inutil. Totuși, exista ceva în acel om. Nu era atrăgător. 
De fapt, Gamache simţea dezgust față de el. Dar, în același 
timp, simţea că privirea i se întorcea către el. Carl Tracey era o 
prezență. Nu puteai să negi asta. Ceva care îţi capta atenţia. La 
fel ca și lucrările lui. 

Dar în vreme ce, în opinia lui Gamache, obiectele lui de olărit 
arătau bine, Tracey nu. 

Gamache se întoarse și văzu în colț sursa căldurii ieșite din 
comun. 

Un cuptor. 

Era evident că fusese încins recent. 

Îngenunchind, se uită în deschizătura din fundul cuptorului. 
Era plin cu cenușă. 


VP - 70 


— Să colectaţi și de aici, spuse el îndreptându-și spatele. Aţi 
găsit ceva? 

— Nu încă, zise agentul responsabil. Dacă e sânge aici ar fi 
imposibil de ascuns sau de curățat. Căramizile și lutul sunt 
poroase. Dacă e aici, îl vom găsi. 

— Bon. Merci. 

Se întoarse și îl văzu pe Carl Tracey uitându-se înăuntru. 

— Cuptorul a fost folosit recent, spuse Gamache. 

— Da, am ars niște lucrări. 

— Când? 

— Sâmbătă seară. 

— E cald încă. 

— Durează mult până se răcește. Trebuie să fie foarte 
fierbinte pentru a arde lutul. 

Se uită cu atenţie la Gamache, apoi râse. 

— Doar nu crezi că... 

Părea uimit. 

— Chiar crezi c-am băgat-o pe Vivienne acolo? Bucată cu 
bucată? Eşti nebun? Ştii de câtă muncă ar fi nevoie? Și 
imaginează-ţi mizeria. 

Gamache știa că Tracey încerca să-i intre pe sub piele. 
Negând uciderea și incinerarea unei femei și a copilului ei 
nenăscut nu pentru că ar fi fost ceva oribil, ci pentru că ar fi 
necesitat prea multă muncă. 

— Uite ce-i, spuse Tracey în timp ce îl urma pe Gamache în 
bucătărie, n-a fost cine știe ce căsnicie, dar ea și-a văzut de 
treaba ei, eu am văzut de a mea. De ce-aș omori-o? 

— De ce l-ai omori pe el? 

Gamache arătă spre câinele bătrân, care stătea în continuare 
întins lângă soba caldă. 

— Pentru că nu mai e de niciun folos. Nu poate să vâneze și n- 
o să mai păzească locul. Doar mănâncă și se cacă. O să-mi iau 
un câine nou. Un câine mai bun. 

— Poate de aceea ţi-ai ucide soţia, zise Gamache. Ca să-ți iei 
una nouă. 

— De ce s-o omor? Aș da-o afară, pur și simplu. 

— Pentru că s-ar duce la tribunal și ar lua jumătate din 
proprietate, răspunse Gamache. 

— Da, spuse Tracey încuviințând. Ăsta ar fi un motiv bun. 


VP -71 


Era cât se putea de aproape de o mărturisire, fără a fi de fapt 
una, dintre cele pe care le auzise șeful de la Omoruri. 

Tracey se uită în jos la câine. 

— Nu-i al meu. E al ei. A venit cu ea și poate să plece cu ea. 
Cu cât mai repede, cu atât mai bine. 

Mimă cu mâna o împușcătură. Câinele se chinui să se ridice, 
făcu un pas mai aproape de Tracey și linse degetul de pe 
trăgaci. 

e 

Nu găsiră nimic. După ce se consultară cu agenţii locali, au 
decis că făcuseră tot ce se putea. Era timpul să plece. 

— Ce facem acum? îl întrebă agentul Cameron în timp ce își 
puneau hainele și cizmele. 

leșiră pe verandă și priviră la toţi acei acri și acri din jur. Mile 
și mile. De pădure. La măgarii de pe pajiște. Care se uitau 
răbdători la ei. 

Și auziră, din nou, mârâitul Bellei Bella din adâncul pădurii. 

Părea mai puternic. 

Mai aproape. 

— Primul pas este să o declarăm pe Vivienne Godin dispărută, 
spuse Gamache. Și apoi să-l vizităm pe tatăl ei. 

O picătură mare ateriză cu un pleoscăit la marginea treptelor. 
Apoi încă una. 

Işi ridică privirea. Era după-amiaza devreme, dar norii erau 
atât de groși, iar soarele atât de ascuns sub ei încât aducea a 
amurg. Sau a eclipsă. 

Gamache băgă mâna în buzunar, dar își aminti că nu era 
acoperire pentru telefoanele mobile. 

— Puteţi să ne duceţi până la mașinile noastre? îl întrebă 
Gamache pe unul dintre agenți. 

— Absolut, domnule. Le-am văzut când am venit. Jos, în vale. 

— Așa-i. Cum aţi reușit să urcați dealul? 

— N-am făcut-o. Am ocolit și am coborât din cealaltă parte. 

Ea aruncă din nou o privire spre hainele inspectorului-șef. Și 
el, și ceilalți arătau de parcă s-ar fi târât în mâini și genunchi pe 
panta noroioasă, până în acest loc îngrozitor. 

Ceea ce, practic, se și întâmplase. 

— Aveţi radio în mașină? întrebă Gamache. 

— Da, domnule. Suntem toţi echipați cu radio, în caz că 
telefoanele noastre nu funcţionează. 


VP- 72 


— Bine. 

Gamache se întoarse spre Carl Tracey, care tocmai ieșise 
afară pe verandă. Cu bătrânul câine lângă el. 

— Vom ţine legătura pentru alte întrebări. 

— El a făcut-o, nu-i așa? întrebă agenta Cloutier în timp ce se 
îndreptau spre vehiculul Sûreté. A omorât-o, nu? 

Gamache nu zise nimic, dar avea o expresie mohorâtă. 

Odată ajunși în mașină se aplecă, ridică staţia radio din 
suportul ei, se identifică și ceru să i se facă legătura cu 
inspectorul-șef Beauvoir de la Omoruri. 

In timp ce aștepta, ploaia se înteți. Tracey, care dispăruse de 
pe verandă, reapăru cu o carabină de 22. 

— Cum de are asta? întrebă Gamache. Are permis? 

— Din păcate, da, spuse Cameron. N-a fost condamnat 
niciodată pentru o infracţiune, așa că nu i-a putut fi luată. N-am 
găsit altele. 

Gamache clătină din cap. Oricât de stricte erau legile privind 
armele de foc în Canada, ar fi putut să fie mai aspre. Unui astfel 
de bărbat, despre care se știe că își abuzează soţia, i se permite 
să aibă o pușcă? 

— Aţi testat-o? S-a tras cu ea recent? 

— Am testat-o și nu, nu s-a tras cu ea de ceva vreme. 

Gamache se uită în ochii câinelui și știu că acest lucru avea să 
se schimbe. 

— lată-te, în sfârșit. 

Vocea lui Beauvoir răsună din difuzorul micuţ. 

— Ai primit mesajul meu? i 

— Nu, nu avem acoperire la mobil. In legătură cu ce? 

— A fost declarată stare de urgență. Plecările au fost anulate. 
Sunt inundații în provincie. Arată rău. 

— Barajele? 

— Hydro trimite ingineri acolo sus, pentru a evalua situația. 

Dacă cedează... 

Dar Gamache n-o spuse. Cu toții ştiau ce s-ar întâmpla dacă 
masivele baraje hidroelectrice din James Bay ar ceda. 

Insă nu era singurul dezastru potențial. 

— Unde e cea mai gravă inundație? 

Beauvoir detalie. In timp ce el vorbea, Gamache văzu cu ochii 
minții harta Quebecului și înțelese punctele periculoase. Unde 
râurile întâlneau râuri mai mari. Inevitabil, acelea erau și locurile 


VP - 73 


în care fuseseră construite sate și orașe. La joncțiunea marilor 
cursuri de apă. 

— St. Lawrence? întrebă el. 

Și își tinu respiraţia. Cu toate că, în sufletul său, știa deja 
răspunsul. Văzuse doar cu câteva ore mai înainte gheața 
acumulată și raportase. 

Beauvoir îi descrise rapid și succint zonele afectate, încheind 
cu cea mai grav lovită. 

— Montreal. 

— Montreal, repetă Gamache. 

— Am încercat să dau de tine. E o ședință aici la care vor să 
participi. Incepe în jumătate de oră. Cât de repede poţi să te 
întorci? 

Gamache se uită la ceas. 

— Pot să ajung în patruzeci de minute. 

— Grăbește-te. 

— Jean-Guy? 

— Oui? 

— Bella Bella? 

— Continuă să crească. 

Gamache își îndreptă privirea spre sud. Către satul lui. Putea 
să ajungă în câteva minute. 

Apoi se uită spre nord. Către Montréal. 

— Merci, zise Gamache. Voi fi acolo cât pot de repede. 

_ li înapoie agentului staţia și se îndreptă spre ușa pasagerului. 
Insă se opri. 

— Domnule? întrebă acesta. 

Motorul era pornit. Așteptând. 

— Un moment, spuse Gamache. 

Sub privirile celorlalţi, inspectorul-șef se întoarse pe verandă, 
își scoase portofelul și puse câteva bancnote la picioarele lui 
Tracey. Apoi reveni la mașină. Cu câinele bătrân în braţe. 

Când intră, zise: 

— ÎI cheamă Fred. 


VP - 74 


Capitolul zece 


Mașina de patrulare alunecă la vale, însă agentul reuși să o 
strunească până în locul în care își lăsaseră vehiculele. li lăsă și 
își continuă drumul în jos. Deschizând ferestrele pentru a-și 
aerisi mașina odată imaculată. Care acum mirosea a câine 
bătrân și ud, a noroi și a măgari. 

— Ce facem acum, patron? întrebă Cameron în timp ce 
stăteau în ploaie, lângă mașini. 

— Tu te întorci la postul tău. Va fi nevoie de tine pentru 
controlul inundației sau pentru evacuări. Noi ne întoarcem în 
Montreal. 

Odată intrată în mașina ei, agenta Cloutier întrebă: 

— Cum rămâne cu Vivienne? Ce să-i spun lui Homer? 

— O să-l sun după ce coborâm din munţi și o să avem semnal. 

Ploaia lovea parbrizul. Norii joși se amestecau cu ceața 
agăţată de pădure. 

— Dar pot să mă ocup în continuare de asta? S-o caut mai 
departe? 

— O să faci ce ţi se ordonă, agent Cloutier, spuse Gamache. 
La fel și eu. 

Se întoarse spre pădure, unde Bella Bella, nevăzută, gonea 
spre vale. Și spre sat. 

e 

Ruth stătea în vârful podului de piatră și privea forfota din 
jurul ei. 

Tot satul era afară, umplând saci cu nisip. Era ceva ce făceau 
în majoritatea primăverilor, dar până în prezent fusese o măsură 
de precauţie care se transformase într-o tradiţie ce devenise o 
petrecere. O sărbătoare. Care marca sfârșitul unei ierni 
îndelungate. 

Topirea de primăvară coincidea de obicei cu scurgerea sevei 
de arțar. 

Umpleau saci cu nisip și dădeau petreceri la extragerea 
siropului, cu iahnie de fasole, clătite și cazane în care clocotea 
seva. Un scripcar cânta, în timp ce copiii și Gabri stăteau în jurul 


VP -75 


vaselor, așteptând să toarne lichidul dulceag în zăpadă, unde se 
transforma într-un fel de caramel numit tire d'erable. 

În vreme ce mame și taţi, prieteni și vecini umpleau sacii cu 
nisip pentru a ridica stavile de-a lungul Bella Bella, copiii și Gabri 
răsuceau tire pe rămurele și mâncau bomboana din arțar cu 
ochii la caii care se întorceau din pădure, încărcați de găleți cu 
și mai multă sevă. 

Era un mod festiv de a încheia iarna. La urma urmei, râul nu 
ieșise niciodată din matcă. Nu existaseră niciodată motive de 
îngrijorare. 

Azi, însă, lucrurile stăteau altfel. Scripcarul ţinea în mâini o 
lopată. Copiii se aflau în siguranţă în biserica Sf. Toma, centrul 
lor de evacuare. Nu exista tire d'erable. Doar săteni obosiţi și uzi 
leoarcă. 

Ruth stătea în ploaie, aproape lapoviţă, și îi privea cum se 
aplecau, se îndreptau și apoi se aplecau din nou umplând saci 
cu nisip ca într-un ritual păgân. 

Dar dacă acesta era un ritual, era în cinstea unei zeități 
supărate și răzbunătoare. 

Stau acolo unde sunt pusă, / din piatră și gânduri seducătoare 
compusă, murmură Ruth unul dintre poemele ei în timp ce își 
privea vecinii și prietenii îndoindu-se de spate și ridicându-se. 
Aplecându-se și băgând lopata. Căci zeitatea ce din plăcere 
ucide /va fi și cea care va vindeca. 

Sub îndrumarea lui Ruth, sătenii formaseră două rânduri și 
treceau sacii din mână în mână, îngrămădindu-i apoi unul peste 
celălalt. Ridicând câte un stăvilar de fiecare parte a Bella Bella. 

Poeta vârstnică își îndreptă atenţia de la supravegherea 
vecinilor ei murdari, de pe care picura apa, înspre amonte. 

încercă să nu lase sentimentele să i se reflecte pe chip. 
Mușcându-și obrazul pentru a împiedica frica să transpară, se 
uită la Bella Bella. Până de curând fusese bej, înspumată, dar 
acum devenise neagră. În vreme ce clocotul ei devenea din ce 
în ce mai violent. Dragând noroi și sedimente, și Dumnezeu știe 
ce altceva se mai afla pe fundul râului. Lucruri rămase 
netulburate decenii la rând, poate secole, erau acum azvârlite la 
suprafaţă. Putrezite. Descompuse. 

Ruth urmări cum râul umflat mătură calupuri mari de gheaţă 
și crengi și le poartă în jos pe munte. Prăvălindu-le către ei. 
Ingrămădindu-le și apoi împrăștiindu-le. 


VP - 76 


Dar știa că, în cele din urmă, blocajul avea să fie prea dens. 
Aluviunile erau prea solide. Aveau să reziste. Și apoi?... 

Până recent, Bella Bella fusese pentru săteni o prezenţă 
prietenoasă și blândă. Care nu le-ar face niciodată un rău. 

Acum, era ca și cum cineva pe care credeau că îl cunoșteau 
bine, pe care-l iubeau și în care aveau încredere, s-ar fi întors 
împotriva lor. Singurul lucru mai șocant de-atât ar fi ca cei trei 
pini uriași din centrul satului să se elibereze și să înceapă să-i 
atace. 

Gabri și Olivier împărțeau băuturi calde. Ceai, cafea, ciocolată 
caldă și supă. Domnul Beliveau, băcanul, și Sarah, brutarul, 
duceau tăvi cu sandviciuri. Brie și felii groase de şuncă marinată 
în arțar, cu rucola, pe baghete, croasante și pain ménage. 

Totuși, cele mai populare s-au dovedit a fi cele pe care Reine- 
Marie le pregătise înainte de a-și lua locul la umplerea sacilor cu 
nisip. 

— Doamne, zise Clara luând o mușcătură uriașă. Astea-s 
delicioase. 

Mănușile îi erau ude, iar mâinile mari îi tremurau în frig. 

— De care ai? întrebă Myrna în timp ce înghiţi o îmbucătură 
zdravănă de baghetă. 

— Unt de arahide și miere pe Wonder Bread, spuse Clara abia 
inteligibil prin untul de arahide gros. 

— O, Doamne, zise Myrna desprinzându-se din șir și 
întorcându-și privirea după Sarah, brutarul. Mă duc să-mi iau și 
eu unul. 

— Uite aici, spuse Billy Williams. la-l pe-al meu. 

Cu toate că era înfometat, îi oferi jumătate din sandviciul lui. 

Myrna zâmbi și clătină din cap. 

— E în regulă. Îmi iau și eu unul. Dar mulţumesc. 

Billy se uită după ea, apoi la sanavișul lui umed. Și înțelese că 
nu avea nimic din ce își dorea ea. 

Myrna era inaccesibilă și se temea că o va iubi pentru tot 
restul vieții lui. 

Gabri veni pe pod și îi oferi lui Ruth o cafea. 

— Am pus un shot de brandy în ea. 

— Lasă, strigă poeta vârstnică peste zgomotul râului. 

Întinse mâna după o cană aburindă. 

— O să iau supa. 


VP - 77 


Gabri păli. Era, îl fulgeră gândul, un semn că venea sfârșitul 
lumii. Ruth refuzând o băutură. 

Privi în jos și văzu că râul nu era doar nervos, ci avea și o 
doză de nebunie în el. De parcă toate umilinţele, văzute pe 
toate cursurile de apă din Lumea Nouă de generaţii întregi de 
coloniști, ar fi ieșit la suprafaţă. 

Apele creșteau nu în semn de protest, ci de răzbunare. 

Abia își putea auzi gândurile în acel urlet. 

Era, își zise în sinea sa în timp ce cobora de pe pod, sunetul 
pe care un suflet l-ar putea scoate la apropierea de iad. 

e 

Mintea lui Gamache gonea. Se gândiseră oare să deschidă 
deversoarele barajelor din provincie? 

Era nevoie ca spitalele să fie alertate. Alte provincii trebuiau 
contactate și rugate să ofere asistență, pe cât posibil. Instalaţiile 
de filtrare a apei trebuiau protejate. Echipajele hidro trebuiau să 
fie pregătite să restabilească energia. Rezerviștii militari şi 
echipajele de prim ajutor trebuiau mobilizate. Măsuri de urgenţă 
trebuiau puse în aplicare. 

Un eveniment catastrofal subit, natural sau din altă cauză, 
aducea cu sine frământări. Locuri pastorale, și atât de drăguţe 
cu o clipă mai devreme devenind zone de război în următoarea. 

O populaţie neobișnuită cu astfel de situaţii de urgenţă 
trebuia mobilizată și direcţionată. Și calmată. 

Era vital să fie preluate frâiele. 

Gamache încercă să-și înfrâneze mintea să o ia în acea 
direcţie. Și mâna să atingă telefonul pentru a contacta 
Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă. Pentru a vorbi cu 
succesorul lui de la Sûreté. Cu primul-ministru. Să le spună ce e 
de făcut. 

In schimb, trase adânc aer în piept și se forță să se lase pe 
spătar în scaunul pasagerului. 

Nu mai era treaba lui. Nu mai era responsabilitatea lui. Ei 
știau ce au de făcut. Nu aveau nevoie de el. 

Totuși, se simţea ca un înotător care călca apa în larg. Privind 
un eveniment îngrozitor care se petrecea pe țărm și pe care era 
incapabil să-l oprească. Sau măcar să ajute. 

Odată coborâţi din munţi, telefonul i-o luă razna cu e- 
mailurile. Mesajele text. Mesajele telefonice. 


VP - 78 


Încercă în primul rând la Reine-Marie și în cele din urmă dădu 
de Olivier la bistrou, care o chemă pe Reine-Marie înăuntru. 

— Suntem bine, Armand. Cu sacii cu nisip, desigur. Dar nu-i 
panică. 

— Ruth, nu... 

— Dacă a pus iar valium în ciocolata caldă? întrebă Reine- 
Marie. Nou. Dar mă simt foarte, foarte calmă. 

De fapt, părea obosită. 

— Cum stă treaba de fapt? întrebă el. 

— Ridicăm stavilele. Bella Bella e mai mare decât a văzut-o 
cineva vreodată. La câţiva centimetri de mal. Dar chiar dacă 
inundă, n-o să fie prea rău. 

Reine-Marie nu se confruntase niciodată cu o inundație. El da. 
Nu fuseseră doar câţiva centimetri de apă în subsoluri. Un 
torent, chiar și unul minor, care parcursese o asemenea distanţă 
avea o energie aproape de neimaginat. Forțând o breșă cât de 
mică putea să dărâme ziduri. Clădiri. Să contamineze puțuri. Să 
dărâme stâlpi de înaltă tensiune. Să măture oameni și animale. 

Nu era nevoie de atât de multă apă cum credeau oamenii. 

— O să ajung acolo cât de repede pot. 

— Unde ești? 

— E stare de urgenţă. Sunt pe drum spre Montreal. 

Urmă o scurtă pauză. 

F Sigur. 

Incercase să pară optimistă, dar dezamăgirea din vocea ei îi 
tăie răsuflarea. Se ducea mai departe de ea, nu spre ea. 

— Imi cer scuze. 

— Să nu îndrăznești să-ţi ceri scuze. Suntem bine. Chiar 
suntem. Ai grijă. Ai la tine aripioarele de înot? 

— Lebăda gonflabilă? Întotdeauna. 

— Bine. Nu uita s-o porți. 

El râse. 

— Asta chiar ar fi o poză pentru reţelele sociale. 

Faptul că râdea în timp ce și-l imagina pe soţul ei dirijând 
intervenţiile de urgenţă în costum și cravată și cu lebăda roz în 
jurul mijlocului i-a mers direct la inimă. Mai vorbiră circa un 
minut înainte de a închide. 

Apoi îl sună pe monsieur Godin. Era un apel dificil. Trebuia să- 
| înștiințeze pe tatăl lui Vivienne că operaţiunile de căutare a 


VP - 79 


fiicei lui erau temporar suspendate, pe perioada stării de 
urgență. Dar aveau să fie reluate cât de curând posibil. 

— Nu vă puteţi opri, zise Homer. Trebuie s-o găsiţi. Aţi promis. 

— Îmi pare rău, spuse Gamache. Nu putem face nimic acum, 
dar credeţi-mă... 

— Vin acolo. 

— Nu, vă rog n-o faceți. 

Tonul lui Gamache era tăios. 

— Drumurile vor fi în curând inundate. Podurile vor fi închise. 
O să fiţi blocat departe de casă. Rămâneți unde vă aflaţi. In caz 
că vă va suna. 

O făcea din nou. Îi oferea tatălui lui Vivienne ceea ce bănuia 
că era o speranţă falsă. Speranţa unui apel în care el însuși 
credea din ce în ce mai puţin. 

Dar trebuia să-l ţină pe acel bărbat la distanţă. Din mai multe 
motive, nu doar din cauza inundaţiei. 

De îndată ce închise telefonul, agenta Cloutier porni sirena. 
Acum se aflau pe autostradă, gonind către oraș. În timp ce se 
apropiau de podul Champlain, el a o rugă să tragă pe dreapta și 
să aprindă semnalele luminoase. 

— Dar nu e nicio bandă de urgenţă, domnule. O să blocăm 
traficul. 

— Nu durează mult. 

De îndată ce mașina se opri, cobori, înainte să apuce să se 
răzgândească. 

Abia venindu-i să creadă că făcea asta, se îndreptă spre 
marginea podului. 

Se afla la doar câţiva pași distanţă, dar fu nevoit să se lupte 
pentru fiecare centimetru. 

Îngrozit de înălţimi și suferind de vertij, se simţi instantaneu 
ameţit. Și se întrebă dacă va leșina. 

Dar trebuia să se uite. Trebuia să vadă. 

Se chinui să înainteze, erau doar câţiva zeci de centimetri 
însă păreau kilometri întregi. Întinse mâna și pipăi peretele de 
beton care îl separa de abis. 

Vântul și ploaia îi loveau faţa. Închizând ochii, trase adânc aer 
în piept. Apoi, deschizându-i, se aplecă în afară. 

Și gâfâi. Cu ochii larg deschişi și încheieturile degetelor albe. 

Lumea părea că se învârte și realiză cu groază că era în 
pericol nu de a cădea, ci de a se arunca de pe pod. Vertijul îl 


VP - 80 


trăgea peste margine. Și nu era nimic care să-i oprească 
căderea. Nimic între pod și apă. 

Auzea, parcă de foarte, foarte departe, mașini claxonând. | se 
păru că își aude propriul nume și a avut sentimentul ciudat că 
strigătul venea din abisul de dedesubt. 

Totuși se holba în continuare, forțându-și ochii să focalizeze. 

lar când o făcură, văzu. Era mai rău decât în acea dimineaţă. 
Mult mai rău. Gheaţa se rostogolea, împingând în stâlpii de 
susținere ai podului. Mai sus de jumătate deja, și în creștere. 

Privi întinderea largă a râului. Erau vizibile zone cu ape 
deschise, linii zimţate și întunecate între fisuri. Sloiurile de 
gheaţă, multe dintre ele groase de câţiva metri, se ciocneau 
violent între ele. Suindu-se unele peste altele. Forțând cioburi 
uriașe de gheaţă să ricoșeze în afară. 

Apoi auzi huruitul și se forță să privească mai departe, în aval. 
Sunetul devenea din ce în ce mai puternic, mișcându-se cu 
rapiditate acum. Un cutremur de gheaţă se îndrepta către pod. 

Gamache respiră adânc de câteva ori. Și își înteţi strânsoarea 
de parapetul jos de beton. _ 

Incercând să nu închidă ochii. Incercând să nu tresară. 

Rămase pe loc, cu spatele puţin mai drept, în timp ce huruitul 
se transformă într-un muget. 

Și apoi, bubuitul. Ca o lovitură de tun, în timp ce gheaţa ceda 
sub presiune. La circa cincizeci de metri distantă. 

Răsuflă. 

Dacă a fost așa de rău aici, la fel de rău, dacă nu chiar mai 
rău, trebuie să fi fost peste tot în jurul insulei Montreal. Mai ales 
pe celelalte râuri. Pe celelalte poduri de pe teritoriul Quebec. 

Trebuia să plece. Să se asigure că ajungea la acea ședință de 
la sediu. Dar mai întâi trebuia să intre înapoi în mașină. Să 
traverseze un metru de asfalt. Realiză că strânsoarea îi era atât 
de puternică încât nu se putea desprinde. 

Işi smulse mâinile de pe parapetul de beton și, întorcându-se, 
făcu câţiva pași nesiguri, apoi practic se aruncă peste ultimii 
zeci de centimetri. 

— Patron? întrebă agenta Cloutier când îi văzu chipul. 

— E-n regulă, spuse Gamache cu pumnii strânși, astfel încât 
să nu i se observe tremuratul. Dar trebuie să ne grăbim. 


Sediul Sûreté fremăta. Ofiţeri alergau pe coridoare. 


VP - 81 


Amplele spaţii de birouri de la fiecare etaj erau aproape pustii, 
doar un număr minim de personal rămăsese să răspundă la 
apeluri și să continue cele mai urgente investigaţii. 

Toţi ceilalţi fuseseră realocaţi la inundaţii. 

Gamache se duse direct la Omoruri, pentru o scurtă 
întrevedere cu Jean-Guy. 

Când intră în birou îl văzu pe Beauvoir la telefon, părând plin 
de energie, în elementul lui. Nimic nu îi plăcea mai mult lui Jean- 
Guy Beauvoir decât o urgenţă, deși, fără îndoială, bărbatul mai 
tânăr ar fi negat asta cu vehementă. 

Inchise telefonul și ridică din sprâncene. 

— Ai fost la spa? 

— Spa? 

— Baie de noroi. 

— O, aia. 

Gamache privi în jos la haina și pantalonii mânjiţi. Uitase că e 
plin de noroi. 

— Mai degrabă la bătaie în noroi. 

— Cine-a câștigat? 

— Nu eu. 

Işi scoase haina grea și o agăţă în cârligul de pe spatele ușii. 

— O să-ţi povestesc mai târziu. A, aș vrea să las ceva aici cu 
tine. Te superi? 

— Deloc. 

— Il cheamă Fred. S-ar putea să vrea niște apă. 

li lăsă pe cei doi, câinele ud leoarcă și bărbatul confuz, să se 
holbeze unul la celălalt și se grăbi în sus pe scară. 

e 

Şedinţa din biroul superintendentului-șef Toussaint începuse 
de mult când ajunse Gamache. 

Făcuse un scurt drum până la toaletă și încercase să se 
curețe, însă nici dotările și nici timpul nu i-au permis mai mult 
decât să-și frece bine mâinile și fata. 

Se privi în oglindă și își trecu mâinile prin păr. 

Apoi clătină din cap și renunță. Erau lucruri mult mai 
importante la care trebuia să se concentreze. 

— Domnule inspector-șef. 

Superintendentul-șef Madeleine Toussaint îşi salută 
predecesorul. Dacă îi remarcase aspectul neobișnuit de 
dezordonat, nu o arătă. 


VP - 82 


— Îi cunoști pe toţi cei de aici. 

Era îndeajuns de încrezătoare pentru a-și invita predecesorul 
la ședință și suficient de conștientă de realpolitikul!! puterii 
pentru a scoate în evidenţă statutul diminuat al lui Gamache, 
punând accent pe noul său rang. 

Erau prezenți înalți reprezentanţi ai Corpului Inginerilor 
Militari, RCMP!? și Hydro-Québec. Și meteorologul-șef de la 
Environment Canada! se afla acolo, la fel și vicepremierul 
Quebecului. 

Bărbaţi și femei pe care Gamache îi cunoștea foarte bine. 

— Văd că unele dintre rahaturile aruncate asupra ta azi pe 
Twitter au rămas, spuse ofițerul superior de la RCMP gesticulând 
spre hainele lui Gamache. 

Gamache zâmbi. 

— Din fericire, nu pătează. 

— Dar miros, spuse ofițerul cu un zâmbet șmecheresc. 

O primă zi înapoi la muncă dată dracului, Armand. 

— Chiar așa. 

— Tocmai revedeam situaţia, spuse Toussaint zburlindu-se 
ușor din cauza familiarităţii și a căldurii evidente dintre 
Gamache și ofiţerul RCMP. 

Îi făcu semn cu mâna spre locul în care se afla imensa hartă 
administrativă a provinciei, unde se adunaseră ceilalţi. 

Nu indica doar locurile în care erau probleme în prezent, ci și 
efectele din aval. lar Quebecul avea multe râuri, multă apă. 

Gamache stătuse aplecat deasupra multor astfel de hărți pe 
vremea în care ocupase chiar acel birou. Deasupra celor care 
înfățișau activitatea criminală și dezastrele naturale. 

Însă nu mai văzuse niciodată ceva asemănător. 

Erau atât de multe marcaje încât harta era aproape de 
nerecunoscut. 

— Tocmai mă pregăteam să arăt asta, spuse meteorologul- 
șef. 

Ea îi făcu semn din cap unui coleg care stătea la laptop. După 
câteva apăsări ale tastelor, o altă hartă a Quebecului fu 
proiectată pe perete. 

11 Sistem de politici sau principii bazat mai degrabă pe considerente pragmatice, 
decât pe noţiuni morale sau etice (N.t.). 
12 RCMP, sau Royal Canadian Mounted Police, poliţia călare din Canada (N.t.). 


15 Environment and Climate Change Canada, agenţia guvernamentală de mediu din 
Canada (N.t.). 


VP-83 


— Acestea sunt prognozele noastre asupra a ceea ce credem 
că se poate întâmpla în următoarele douăzeci și patru de ore. 

O animaţie începu să se deruleze, dar nimic din ceea ce lui 
Disney i s-ar fi putut părea familiar. 

Prezenta un dezastru natural de proporții epice. Pe măsură ce 
cursurile de apă se scurgeau unul în celălalt. Pe măsură ce 
blocajele de gheaţă se înmulțeau. Pe măsură ce afluenții ieșeau 
din matcă. 

Insule întregi dispăreau. 

Insule populate, după cum știa Gamache. 

Făcu ochii mari, iar stomacul i se întoarse pe dos. Orașe și 
sate care rezistaseră timp de secole, în special cele aflate de-a 
lungul St. Lawrence, erau înghiţite. 

Apoi se opri. lar apa se retrase. Lăsând în urmă noroi și moloz. 

Sub animaţie era o cronologie. Toate acestea nu durau decât 
o zi. 

În încăpere era tăcere. Într-un final, meteorologul-șef vorbi: 

— Vreţi să-l vedeţi din nou? 

— Non, spuseră la unison. 

Non. Nu era necesar. Imaginile acelea aveau să îi urmărească 
pe toţi până în mormânt. _ 

— Acesta este cel mai rău scenariu, zise meteorologul. In 
cazul în care barajele cedează. Puțin probabil, dar posibil. 

Gamache voia să-i pună reprezentantei Hydro singura 
întrebare care conta pe moment. 

O să reziste? 

Dar se abţinu, conștient că era ședința lui Toussaint. Nu 
intenţiona să o submineze. 

Ceilalţi se uitau la el, însă el se întoarse spre ea. Și, încet, cu 
toții își îndreptară privirile către noul superintendent-șef. 

— O să reziste? întrebă în cele din urmă ofițerul superior de la 
RCMP. 

Reprezentanta Hydro-Québec încuviinţă scurt din cap. Cu o 
expresie sumbră. 

— Deocamdată, rezistă. Dezgheţul nu a ajuns încă atât de 
departe în nord. lar când se va întâmpla, putem să deschidem 
deversoarele ca să reducem din presiune. 

Gamache se întoarse spre Toussaint, care era evident 
îngândurată. _ 

Întreabă, spuse el în gând. Întreabă. 


VP - 84 


— O să funcţioneze? întrebă ea. 

— Dacă porţile nu se blochează, iar presiunea gheții asupra 
structurii nu e prea mare, da. 

Dacă, dacă, dacă... 

În încăpere se așternu liniștea, în timp ce ei reluau animația în 
minte, dacă toți acei mulți de „dacă” nu se întâmplau. 

— Dar chiar dacă rezistă, continuă meteorologul, ceea ce 
vedem este o combinaţie catastrofală de căderi de zăpadă 
record în cursul iernii, un strat gros de gheaţă creat în urma 
temperaturilor negative record, un dezgheț fulgerător urmat de 
un nou îngheţ, iar acum, ploi abundente. Astfel încât apa 
dezgheţată se revarsă în râuri înainte ca pământul să apuce să 
se dezgheţe și gheaţa să dispară. Agravând totul. 

— Așa, spuse vicepremierul. Asta vedem. Intrebarea este ce 
facem în legătură cu asta? 

— Există măsuri de urgenţă... 

— Da, zise el. Știu asta. Așa răspundem. Vreau să știu cum 
oprim asta. Sau, cel puţin, cum reducem impactul. Ce putem să 
facem? 

Tonul lui nu exprima doar urgenţă, ci avea o nuanţă de panică 
și o doză de irascibilitate. Un copil care suspectează că nu va 
obţine ceea ce vrea. 

Solicitarea lui fu întâmpinată de tăcere. 

Gamache își puse ochelarii de citit, iar acum se uita la 
meteorologul-șef. Participase la numeroase întrevederi cu ea, 
chiar în acea încăpere. Aplecat deasupra hărților detaliate. 

Dar niciodată nu auzise acel om de știință sec, precis și atent 
folosind acel cuvânt. 

Catastrofal. 

— Ce credeți? întrebă el. 

— Că este cea mai mare temere a noastră devenită realitate, 
zise meteorologul cu vocea slăbită de epuizare. 

Umerii i se lăsară. 

— Care îl trezește pe orice meteorolog în miez de noapte. 
Ceea ce te înnebunește și te scormonește!". 

— Ce vreţi să spuneţi? întrebă politicianul. A fost un fel de 
citat? V-aţi ieșit din minţi? 


14 Citat din romanul „Moby Dick” al scriitorului american Herman Melville, Editura 
Tineretului, București, 1962 (N.t.). 


VP - 85 


Gamache recunoscu citatul, cu toate că nu reușea să-și dea 
seama de unde era. 

— Poate, spuse meteorologul frecându-se pe față. De două 
zile întregi analizez simulări. Simt că-mi ia foc creierul. 

— Domnule inspector-șef, voiai să zici ceva? Incă o dată, 
Toussaint insistă asupra gradului lui. Își scosese ochelarii și o 
privea cu atenţie. 

Dar și ea se uita la el. Din momentul în care sosise, se 
așteptase ca Gamache să preia conducerea. 

În schimb, el se abţinuse. Cedând în favoarea ei. 

Păruse respectuos, dar acum se întreba dacă nu cumva avea 
vreun alt motiv. 

Își dăduse oare el seama, înaintea ei, că oricine avea să preia 
conducerea va fi găsit vinovat? 

Madeleine Toussaint începea să-și dea seama de greșeala ei. 
Și de poziţia aproape imposibilă în care se găsea. Dacă prelua 
conducerea, avea să fie învinovăţită în cazul în care ideile ei 
dădeau greș. Dacă îl lăsa pe Gamache la conducere, toată 
autoritatea ei dispărea. 

ÎI invitase la ședință parţial pentru expertiza lui, dar văzuse în 
asta și o șansă de a marca un punct în fața celorlalți înalţi 
oficiali. 

Era un nou șerif în oraș. Cel vechi fusese redus, diminuat. 
Retrogradat. 

Nu luase în considerare faptul că ceilalți din încăpere se vor 
îndrepta în mod natural spre el. Din obișnuinţă, poate. Sau 
pentru că încă le impunea respect. 

Cu excepţia vicepremierului, desigur. Care îl dispreţuia. 

Nu luase în calcul nici faptul că Gamache îi va oferi în mod 
voluntar conducerea. Într-un aparent act de modestie. 

Toussaint nu își mai văzuse fostul șef de luni de zile, însă 
acum, uitându-se din nou la el, a simţit o oarecare rușine că îi 
făcuse asta. Dar, mai ales, a simţit enervare. Pentru că el nu 
părea să observe că fusese diminuat. 

Gamache bătu în hartă cu ochelarii, apoi se uită la ea. 

— S-ar putea să avem mai puţin timp decât crezi. 

Le povesti despre gheaţă și despre podul Champlain. 

— Cum de știi asta? întrebă Toussaint. 

— Pentru că m-am uitat. 

— Cum? 


VP - 86 


— M-am dat jos din mașină adineaori și m-am uitat. 

— Peste margine? întrebă ea. Ai stat pe pod și te-ai uitat 
peste el? 

Teama lui Gamache de înălțimi nu era un lucru general 
cunoscut, dar cei care lucraseră cel mai mult timp cu el știau, 
sau cel puţin bănuiau, că avea acea fobie. 

— Am făcut-o. 

— Asta înseamnă că podurile trebuie închise curând, îi spuse 
ea. Estimez că și drumurile. 

Gamache  încuviinţă abia vizibil. În semn de acord. lar 
Toussaint se simţi și mulțumită, și supărată pe ea însăși pentru 
că dorise aprobarea lui, pentru că avusese nevoie de ea. 

— Echipele de demolare sunt pe drum spre locurile cu 
probleme majore, declară șefa Corpului Inginerilor din cadrul 
Forțelor Armate. Inclusiv la barajele Hydro, desigur. O să 
aruncăm în aer blocajele de gheaţă, dacă va fi necesar. 

— Foarte bine. Mulţumesc, colonel, spuse Toussaint 
recâștigând controlul. 

— Staţi puţin, zise vicepremierul. Sugeraţi să declanșăm 
explozii în toată provincia? Vă dați seama ce panică va fi? 

— Prefer să fiu panicată decât înecată, spuse ofițerul militar. 

— Dar nu putem să facem altceva? vru să știe politicianul. 

— Cum ar fi să oprim ploaia, domnule? întrebă meteorologul. 
Am încercat. Nu merge. 

— Am o idee, zise Gamache și se întoarse spre reprezentanta 
Hydro. Aţi vorbit despre deversoare. Putem să procedăm la fel 
mai la sud? 

— Nu există diguri mai la sud. Nu sunt porţi care să poată fi 
deschise la deversoare. 

— Știu, dar putem să săpăm scurgeri, nu-i așa? Se ajunge la 
același lucru. 

Privi în jur căutând susţinere. 

— Nu-mi imaginez că va funcţiona, spuse Toussaint. 

— De ce nu? întrebă Gamache aparent foarte interesat. La ce 
te gândești? 

— Cred că ar fi nevoie de mult prea mult echipament pentru a 
face ceva eficient, răspunse ea. Ar trebui să deviem câteva 
dintre baraje, iar acest lucru este prea periculos. Le-ar face 
vulnerabile. 


VP - 87 


— E un argument bun, zise Gamache întorcându-și privirea 
asupra hărții. 

— Și totuși, zise ofițerul RCMP. Dacă am putea, ar reduce 
presiunea asupra unor râuri mai mici. Am putea devia apa 
înainte să ajungă la râurile mari. 

— Superintendent-șef Toussaint are dreptate, declară șefa 
Corpului Inginerilor. Ar fi nevoie de mult prea mult echipament 
și personal și realmente nu avem resurse pentru așa ceva. Criza 
avansează rapid și se extinde. Tocmai a fost declarată situație 
de urgență în Ontario și în provinciile maritime. Desfășurăm 
personal în est. 

— Staţi puţin, spuse politicianul. Adică nu doar că nu ne dați 
mai mulţi oameni și echipamente, dar ne și luați? 

— Tocmai voiam să vă spun, zise colonelul. 

— Când? Când o să călcăm apa? 

— Van Doos” va primi ordin să ajute, dar asta-i tot, spuse ea 
refuzând să se lase provocată. Avem nevoie de restul 
regimentelor pentru celelalte zone. 

Gamache își îndreptă spatele. Baza Regimentului 22 Regal al 
Forțelor Armate Canadiene era chiar la periferia orașului 
Quebec. Renumitul regiment, poreclit cu afecțiune Van Doos, 
era, după cum știa Gamache, un ajutor formidabil în orice 
situaţie de urgenţă și fusese deja desfășurat. 

Dar numai acesta nu va fi suficient. Nici pe departe. 

Atât el, cât și toţi ceilalți din încăpere se uitară cu oarecare 
consternare spre cea care era inginer superior al forțelor 
armate, care își lăsă ochii în jos înainte de a le întâlni din nou 
privirile. 

— Désolée. 

Așa se simțeau și ei. 

— Dar dacă redirecționați cea mai mare parte a resurselor pe 
care le avem, planul ar fi realizabil, insistă ofiţerul RCMP. 

— Nu-mi place cum sună asta, zise vicepremierul. 

— Nu vă place ideea de a declanşa explozii, nu vă place 
redirecționarea resurselor, spuse ofițerul superior de la RCMP. 
Cereți acțiuni, apoi refuzați să acţionaţi. 

Toussaint se întoarse spre Gamache, profitând de ocazie. 

— Ce sugerezi? 


15 Denumirea colocvială a Regimentului 22 Regal, de infanterie, al armatei canadiene 
(N.t.). 


VP - 88 


Doi oameni puteau lua parte la jocul umilinţei, iar acest lucru 
avea să-l plaseze nu în locul șoferului, ci în locul cel mai expus. 

— E un risc, fu de acord Gamache. Dar unul pe care cred că 
trebuie să ni-l asumăm. 

— Ca să fie clar, spuse reprezentanta Hydro. Sugerați 
îndepărtarea echipamentului și a echipelor de la baraje? 

— Da, răspunse Gamache, încuviinţând încet. 

Se întoarse spre meteorologul-șef. 

— Aţi spus-o chiar dumneavoastră. Acolo, dezgheţul încă nu a 
lovit. S-ar putea să nu se întâmple. De ce să păstrăm resurse 
preţioase în acel loc, dacă e nevoie de ele în sud, unde criza nu 
este doar iminentă, ci a și început să se declanșeze? 

— Pentru că dacă barajele cedează, suntem aruncaţi înapoi în 
Epoca de Piatră, spuse Toussaint. Dacă vine o viitură din 
dezgheţ, cum s-a întâmplat mai la sud, suntem terminaţi. N-o să 
putem să aducem muncitorii și echipamentul înapoi acolo 
suficient de repede. Dacă cedează chiar și un singur baraj... 

Nu era necesar să spună mai mult. Cu toţii îi terminară ideea 
în minte. 

Sute de milioane de tone de apă vor fi eliberate, îndreptându- 
se direct spre centrul provinciei. Adunând gheaţă și resturi. 
Copaci. Case, mașini, poduri. Animale. Oameni. 

Până când o mare parte din Quebec urma să fie spulberată și 
purtată până în Vermont. 

— Deci, avem de ales, interveni colonelul. Să menţinem 
barajele în siguranță și să garantăm inundaţii teribile în sud. Sau 
să punem barajele în pericol. 

— După cum aţi spus, remarcă ofițerul RCMP, unul e un risc, 
celălalt e o certitudine. 

— Altfel spus, zise colonelul, unul e catastrofal, celălalt e 
Armaghedon. 

Suna melodramatic, dar oricine fusese martor la un val 
mareic, la un tsunami știa că nu era o exagerare. 

Vicepremierul gemu. 

— Pun pariu că te bucuri că nu te afli acum în locul meu, îi 
spuse Toussaint lui Gamache. 

El zâmbi. 

— Sunt bucuros că te afli în acest birou, da. Cu toţii suntem. 

Ea se îndoia că era adevărat. 

— Mai ai vreun sfat, Armand? 


VP - 89 


Rămase pe gânduri, cu ochii la hartă. 

— Cred că ar trebui să deschideţi porţile deversoarelor de la 
baraje acum. Ca măsură de precauţie... 

— Dar am pierde energie, spune reprezentanta Hydro, și 
politicianul gemu din nou. 

— Non. Veţi pierde bani. Amândoi știm că aveţi o mulţime de 
energie de rezervă pe care o puteţi folosi. 

Gamache o privi fix pe directoare. 

— N-o să tremurăm în frig și întuneric, deocamdată. 

Timp de decenii, aceasta fusese ameninţarea folosită de 
Hydro, de politicieni, pentru a justifica tot soiul de măsuri 
draconice impuse de către enormul serviciu public. 

Urmă o tăcere prelungă înainte ca directoarea Hydro să 
încuviinţeze scurt din cap. Politicianul se încruntă spre 
Gamache. Vechea minciună fusese expusă. 

— Menţineţi o echipă la barajul cel mai vulnerabil, spuse 
Gamache. În cazul în care deschiderea porţilor nu este 
suficientă. Apoi redirecționați toate resursele posibile pentru a 
săpa acele scurgeri, acele deversoare de-a lungul afluenților. 

— Merci, spuse Toussaint într-o tentativă de a-l întrerupe. De 
a opri acest torent de sfaturi. 

— Există, în mod clar, puncte-cheie, zise colonelul din Corpul 
Inginerilor, preluând sugestia și indicând mai multe râuri. 

— Putem să alegem o duzină dintre cei mai importanți 
afluenţi. Poate aici... și aici. 

— Oui, spuse Gamache, familiarizat cu terenul. Nu trebuie să-i 
deviem pe toți. 

Își ridică privirea de la hartă și se uită direct în ochii lui 
Toussaint. 

— Și i-am putea chema și pe fermierii locali să ne ajute. Să 
folosim echipamentul lor pentru a săpa... 

— Noi? întrebă ea și încă o dată atmosfera din încăpere 
încremeni. 

Cu excepția zâmbetului care se răspândea pe faţa 
politicianului. 

— Tu, răspunse Armand, îndreptându-se și scoțându-și 
ochelarii. E operaţiunea ta, superintendent-șef. Mi-ai cerut 
ajutorul și sfatul. Eu n-am făcut altceva decât să ţi-l ofer. 

— Mulţumesc. 


VP - 90 


— O bătălie ar putea fi câștigată pe un singur front, insistă el. 
Dar un război este câștigat pe mai multe. Îţi concentrezi forţele 
pe cea mai urgentă problemă. Ceea ce are logică. Dar poţi fi și 
cu un pas înaintea crizei. Chiar dacă e riscant. 

— Nu-i numai riscant, Gamache, spuse vicepremierul. E 
nesăbuit. 

In timp ce ceilalți priveau, Gamache își ridică capul și se 
întoarse spre politician. 

— Ar fi un risc calculat, monsieur. 

Tonul lui era formal, de gheață. Cei care ascultau fură 
surprinși că acele cuvinte nu ieșiră învăluite în vapori de gheaţă. 

— Există mai multe riscuri în paralizie. Într-o indecizie 
nesăbuită. 

— Așa crezi? Poate-ar trebui să-i întrebăm pe cei aflaţi sub 
comanda ta, care-au fost răniți și uciși din cauza așa-ziselor 
riscuri tale calculate. Nici măcar n-ar trebui să fii aici. Ar trebui 
să fii acasă, de pază la vreun Walmart. Sau în pușcărie. 

Nimeni nu vorbi, nimeni nu respiră. Ochii dădeau să iasă din 
orbite. Chiar și Madeleine Toussaint era șocată de acel vitriol. 

— Superintendentul-șef Gamache a... începu ea, dar o privire 
din partea politicianului o reduse la tăcere. 

— Când comitetul dumneavoastră mi-a oferit șansa de a 
reveni ca șef la Omoruri, spuse Gamache privind direct în ochii 
vicepremierului, trebuia să știți că exista riscul să accept. 

Cel puţin doi oameni din cameră pufniră amuzați. 

Sau poate uimiţi. 

— Nu ne-am gândit niciodată că vei fi atât de disperat. 

Sau atât de prost, spuse politicianul. 

— Ei bine, aţi făcut tot ce-aţi putut, zise Gamache zâmbind 
ușor. Totuși, iată-mă aici. Încă în picioare. Chiar în faţa 
dumneavoastră. 

— Crezi că asta a fost tot ce am putut, Armand? 

Se lăsă o tăcere șocată, până când inspectorul-șef Toussaint 
interveni. 

— Cred că ne abatem de la discuţie. Menţinem echipamentul 
la barajele Hydro pentru a preveni o catastrofă și dinamităm la 
sud, după necesități. 

Ignorând-o, vicepremierul se aplecă peste hartă. 


VP - 91 


— Observ în scenariul tău, Gamache, că unul dintre satele 
cruțate ar fi al tău. Nu locuiești într-o văgăună de la țară? Simt 
mirosul pe tine. Miroase a rahat. 

— De fapt, a măgar. 

Se uită fix la politician. 

— Unde vrei să ajungi, Pierre? 

— O, Armand, cred că știi ce vreau să spun. Ti-ai folosi încă o 
dată abuziv puterea pentru propriul tău câștig. Și... 
Vicepremierul făcu o pauză și trase aer în piept. 

— Cred că ceea ce miros nu-i de la un măgar. E un măgar. 

Atmosfera din încăpere ajunsese într-o stare de tensiune 
maximă. 

— Ai dreptate, spuse Gamache. Unul dintre locurile aflate în 
calea inundaţiilor e cel în care locuiesc eu. Un sat mic, 
nesemnificativ după standardele tale, care se numește Three 
Pines. Nimeni n-a auzit de el, iar dacă ar dispărea în potop, 
bănuiesc că nu i s-ar duce dorul. Dar tot ar fi o tragedie. Așa 
cum ar fi pentru toate celelalte localităţi și sate pe care le ignori. 

— Domnule inspector-șef, îți mulțumesc că ai venit, zise 
Toussaint concediindu-l. Ne ocupăm noi mai departe. Te las să 
te întorci la treaba ta acum. 

Rămaseră uitându-se unul la celălalt. Fostul ocupant și 
actualul ocupant al celui mai important birou de la Sûreté. 

Era dat afară. 

Se trezi în mod neceremonios de cealaltă parte a ușii care se 
închidea. 

Armand Gamache fusese pus la punct. 

Când intră în biroul lui Beauvoir ca să-și ia haina, cizmele și 
câinele, Jean-Guy se ridică de la birou. Isabelle Lacoste se afla și 
ea acolo. 

— Gata interviurile? întrebă Gamache. 

— Au fost anulate, răspunse ea. Din cauza urgenţei. 

— S-a terminat ședința? întrebă Beauvoir. 

— Nu încă. Mi-am spus părerea și o să vedem. Sunt oameni 
deștepţi acolo. 

— Atunci tu de ce ești aici? întrebă Beauvoir. 

— Bănuiesc că eu nu-s așa deștept, răspunse Gamache 
zâmbind. 

— Îmi pare rău, zise Lacoste. Ei n-ar trebui... 

— E în regulă, o asigură Gamache. 


VP - 92 


Apoi observă că îmbrăcămintea lui Jean-Guy, documentele, 
scaunul și tavanul, toate erau acoperite de pete maro. 

— Câinele tău s-a scuturat, explică Beauvoir. 

— O, Doamne. 

— Da. Cam asta am spus și eu când m-am spălat și mi-am 
șters biroul. Doamne, am zis. Puţină mizerie. 

Făcu ochii mari, adoptând o expresie îngrozită, iar Lacoste 
râse. 

— Apropo, te superi dacă te întreb de ce ai un câine? 

— E al femeii dispărute. 

— Înţeleg. 

Beauvoir privi în jos la chestia bătrână și mirositoare care 
zăcea mulțumită pe mocheta acum murdară. 

— Imi pare rău că trebuie să suspendăm căutarea. 

— De fapt, nu trebuie. Sau cel puţin eu nu trebuie s-o fac. 
Dacă ești de acord, aș vrea să vorbesc cu tatăl ei, în Ste.- 
Agathe, înainte ca drumurile să fie închise. Te superi dacă o iau 
cu mine pe agenta Cloutier? 

— Nu, sigur că nu. Nu trebuie să întrebi, patron, zise Beauvoir. 

— Dar o fac. 

Gamache zâmbi. 

— Te superi dacă vin și eu? întrebă Lacoste. Se pare că sunt 
liberă după-amiază. 

— Ar fi grozav, spuse Gamache. 

Nu numai că îi preţuia judecata și compania, dar mai știa și că 
ea era mentorul agentei Cloutier. 

Isabelle Lacoste era tânără când, spre surprinderea tuturor, el 
o alesese la Omoruri. Nu trecuseră chiar atât de mulţi ani de 
atunci. 

Acum, părul ei încărunţise prematur și avea riduri pe frunte și 
în dreptul gurii. Provocate de stres. Și de suferință. Mergea 
șchiopătând cu ajutorul unui baston, încă recuperându-se după 
rănile aproape fatale pe care le suferise în urmă cu aproape un 
an. 

Gamache se întrebase deseori dacă le făcuse într-adevăr, ei 
sau lui Jean-Guy, vreun bine recrutându-i la Omoruri. Însă erau 
adulţi, își zise în sinea lui, capabili să ia propriile decizii. 

lar acum unul se hotărâse să plece, iar celălalt să revină. 


VP - 93 


În timp ce aștepta liftul împreună cu Isabelle și cu Fred privi 
spre Montréal. Atât de multă ploaie aluneca pe fereastră încât 
părea că orașul era sub apă. 

Gamache își prinse mâinile la spate, simțind un fior de gheaţă 
în adâncul sufletului. Și revăzu animația. Cu o mare parte din 
Québec alunecând spre Vermont. Împinsă de un potop de apă și 
de teama de a nu lua o decizie greșită. 

— Ceea ce te înnebunește și te scormonește, spuse el. 

— Moby-Dick, zise Lacoste. Am studiat la universitate. 

— Așa-i, spuse Gamache întorcându-se spre ea. Nu reușeam 
să-mi amintesc de unde e. 

— Dar cum de ţi-a venit în minte? 

— E doar ceva ce-a zis cineva de la ședință. 

— Asta n-are cum să fie de bine, răspunse Isabelle Lacoste în 
timp ce intrau în lift. Deloc liniștitor. 

— Non. 


VP - 94 


Capitolul unsprezece 


Patruzeci de minute mai târziu, intrau cu mașina pe aleea 
frumosului bungalou din centrul Ste.-Agathe. 

În timp ce stăteau pe alee, puteau vedea că lacul era încă 
acoperit de gheaţă. Dar din loc în loc aceasta începea să se 
ridice. Cabinele de pescuit fuseseră abandonate și o fisură 
imensă străbătea centrul patinoarului de hochei, la vreo șase 
metri de mal. 

Lacul des Sables se crăpa. Era evident că se întâmplase rapid. 
Luându-i pe săteni prin surprindere. 

Chiar și din locul în care se aflau puteau auzi zgomotele. 
Trosnetele. În timp ce noi fisuri se formau în gheaţa groasă. 

Dezgheţul se îndrepta spre nord. Mai rapid decât își 
imaginaseră. Cu siguranţă, mai rapid decât speraseră. 

Gamache își băgă mâinile în buzunare și își îndreptă umerii, în 
ciuda vântului. 

Se aflau în Munţii Laurentini și era clar mai frig. Ploaia care 
cădea în sud aici se transformase în măzăriche. lar în curând, își 
zise el, în ploaie rece. 

Era cazul să se miște rapid, dacă sperau să ajungă înapoi 
acasă. 

Gamache își scoase telefonul și sună pentru a raporta 
spargerea gheții. Închise chiar în momentul în care un bărbat își 
făcu apariţia la ușă. 

Era evident că Homer Godin îi aștepta. leși din casă, dar se 
opri imediat și își duse mâna la faţă. 

— Fred, zise el. 

Când îl văzu pe monsieur Godin, Fred se strecură afară din 
mașină. Bărbatul se lăsă în genunchi și îmbrățișă câinele bătrân. 
Apoi Godin se ridică și își șterse faţa înainte de a se întoarce 
spre Gamache și de a-i întinde mâna. 

— Mulţumesc, vă mulțumesc că aţi venit. Sunt tatăl lui 
Vivienne. 

Nu monsieur Godin, observă Gamache. Nu Homer. Ci tatăl lui 
Vivienne. 


VP - 95 


Aceasta era acum identitatea lui. Și, probabil, asta fusese încă 
de la nașterea singurului său copil. 

— Armand Gamache. Am vorbit la telefon. 

— Da. Am rămas aici, așa cum aţi sugerat. Dar ea n-a sunat. 

Ochii domnului Godin căutau în privirea lui Gamache ceva 
liniștitor. Că poate totuși, o va face. 

Armand Gamache rămase, însă, tăcut. 

Homer își cobori privirea. La câine. Umerii i se ridicau și 
coborau. Și se auzi un icnet. Un suspin. Își acoperi faţa cu 
mâinile, iar printre degete se auziră cuvintele înăbușite: 

— E doar vina mea. 

— Nu, nu, nu-i adevărat, Homer, spuse Lysette Cloutier 
întinzându-se și atingându-l pe mână. 

Dar el nu păru să observe. În cele din urmă își lăsă mâinile jos 
Și își șterse fața cu mâneca. 

— Imi pare rău. Sunt mai bine acum. 

Își îndreptă spatele. Apoi observă a treia persoană. 

Gamache o prezentă pe superintendenta Lacoste. 

— Vă mulţumesc că aţi veni. Mulţumesc, mulţumesc, spuse 
Godin și rămase acolo proaspăt recompus. 

Din piatră și speranțe de bine. 

Era trecut bine de cincizeci de ani, poate șaizeci și ceva de 
ani. În barbă începuseră să îi apară ţepi cărunţi. Avea cearcăne 
sub ochii obosiţi și înroșiți. Și umezi. 

Homer Godin era înalt și solid. Un bărbat evident obișnuit cu 
munca fizică. Vorbea cu accentul de la ţară al cuiva care 
părăsise școala devreme pentru a lucra pământul. 

Lacoste îl știa pe acest om. Nu pe el personal, însă bunicul ei 
era un astfel de quebecoaz. Unul încă viguros la nouăzeci și unu 
de ani și căruia nimic nu-i plăcea mai mult decât să se ducă în 
pădure, chiar și iarna, să taie lemne. 

— Credeam că n-o să puteţi să veniţi, spuse Godin 
întorcându-se spre Gamache. Că erau lucruri mai importante... 

Se opri. Neputând să continue. 

— Nimic nu-i mai important pentru noi, monsieur Godin, spuse 
Gamache, decât să vă găsim fata. Există, însă, această stare de 
urgență despre care v-am spus. Deocamdată, suntem singurii 
repartizați la căutare. 

Godin îi privi pe cei trei cu ochi noi. O contabilă. O femeie cu 
baston. Un bărbat acoperit cu noroi și care mirosea a... 


VP - 96 


— Nu e nevoie de voi? 

— Non. 

Cu oarecare surprindere, Gamache realiză că devenise ţinta 
refuzului de a participa la acţiunile de salvare, în slujba cărora 
își petrecuse întreaga carieră. 

Dar nu însemna că era nefolositor. Poate doar i se dăduse o 
altă întrebuințare. 

— Haideţi înăuntru, nu-i vreme de stat afară, zise Godin. Sunt 
sigur că nu-i nimic. Sigur Vivienne a plecat cu prietenele ei, se 
distrează și eu îmi fac griji degeaba. O să sune curând. 

Aruncă priviri iscoditoare spre chipurile lor. Incercând să 
găsească un motiv pentru a spera că ceea ce tocmai spusese ar 
putea fi adevărat. Un pacient în cabinetul doctorului, 
autodiagnosticându-și umflătura drept chist. Confuzia drept 
epuizare. Amorțeala drept un nerv ciupit. 

Fiica dispărută, ca plecată de fapt în vacanţă. Și urmând să 
sune în curând. Plină de scuze. 

Gamache recunoscu amăgirea naturală, probabil necesară. 
Care le permitea părinţilor, copiilor, soţilor să meargă mai 
departe. Cel puţin temporar. 

— Sunt sigură că așa e, zise Cloutier în timp ce îl urmau pe 
Homer prin casa curată și ordonată, spre bucătărie. 

Dar ochii tatălui lui Vivienne erau îndreptaţi spre Gamache. 

— Ce credeţi că i s-a întâmplat? întrebă Homer luând loc la 
masa din bucătărie. 

Gamache, care se așeză vizavi de Homer, percepu frica 
strecurându-se din nou în vocea lui. Groaza. Un cutremur 
îngheţat care se apropia. 

— Nu știm. Tocmai ne-am întors de la casa ei... 

— Aia n-a fost niciodată casa ei. Asta-i casa ei. 

Și chiar se simţea ca o casă. Mirosea ca o casă. Modestă, 
confortabilă și primitoare, cu mobilă ușor uzată. Un La-Z-Boy!$ 
se afla lângă soba cu lemne, poziţionat perfect pentru a privi la 
televizor. 

Un scaun. Era clar un bărbat care nu doar că locuia singur, 
dar nici nu obișnuia să aibă prea des companie. 

Fred se culcă pe podea, cu capul pe picioarele domnului 
Godin. 

— l-a făcut el ceva? 


16 Fotoliu fabricat de producătorul american de mobilier cu același nume (N.t.). 
VP - 97 


Din nou, ochii lui căutau în privirea lui Gamache ceva 
liniștitor. Însă în ei era mai degrabă disperare decât convingere. 

— Nu știm, răspunse Cloutier. Noi... 

— Ticălosul ăla a făcut ceva. 

De data aceasta era o afirmaţie, nu o întrebare. 

— De ce spuneţi asta, domnule? întrebă Gamache. 

— Pentru că ea m-ar fi sunat. O cunosc pe Vivienne a mea. Ar 
fi știut că sunt îngrijorat. Ea n-ar i... 

Se opri și cobori privirea. Respirând cu greutate din cauza 
încordării de a purta în el o asemenea teroare. 

Gamache îl privi pe tatăl lui Vivienne cum își croia drum pe 
bâjbâite. Într-o teribilă lume nouă, împleticindu-se în frânturi de 
cuvinte pe care nu îndrăznea să le rostească. Căzând pradă 
unor emoții pe care nu îndrăznea să le recunoască. Adunându- 
se. Mergând mai departe. 

Pășind pe acea sârmă a nevoii de a insista pentru acțiune 
dintr-un motiv pe care încă nu se simţea în stare să-l admită. 

— Există vreun loc în care credeți că s-ar fi putut duce? 
întrebă Gamache. 

— l-am sunat pe toţi prietenii ei vechi. Nimeni n-a văzut-o. 
Nici măcar n-au mai primit vreo veste de la ea de multă vreme. 

— Și prietenii pe care și i-a făcut de când s-a mutat? 

— Dacă a avut, nu mi-a zis niciodată nimic despre ei. Dar nici 
măcar eu n-am văzut-o de ceva vreme. 

— De ce nu? 

— El n-o lăsa să vină aici și știam că nu sunt bine-venit acolo. 
Am încercat de câteva ori, dar nu m-a lăsat nici măcar pe 
verandă. Mi-a zis lucruri îngrozitoare. 

— Cum ar fi? 

Homer făcu o pauză, în mod evident deloc fericit de întrebare 
și de răspuns. 

— Că Vivienne nu voia să mă vadă. Că mă ura. Că eram un 
tată îngrozitor. 

Își lăsă capul jos, iar gura îi atârna deschisă. După câteva 
secunde atroce, un firicel de salivă se scurse printre buzele lui 
întredeschise. 

Mâinile uriașe îi tremurau în poală, iar respiraţia îi devenise 
sacadată, cu inspiraţii și expiraţii scurte și rapide. Gâfâind. 
Precum un animal sălbatic în suferință. 


VP - 98 


Lysette Cloutier se întinse spre el, însă Gamache își puse 
mâna pe braţul ei și o opri. 

Era evident că bărbatul acela avea nevoie de spaţiul lui. De 
iluzia lui de intimitate. 

Gamache își luase porția de suferinţă cu vârf și îndesat și știa 
că tatăl lui Vivienne trebuia lăsat să plângă, fără oameni bine 
intenţionaţi care să încerce să-l oprească. Un gest ce aducea a 
compasiune, dar care avea legătură mai degrabă cu propriul lor 
disconfort profund decât cu alinarea pe care i-ar fi putut-o oferi. 

— Nu s-a înșelat, spuse Godin în cele din urmă cu vocea 
gâtuită. N-am fost un tată bun. 

— Ce vreți să spuneţi? întrebă Gamache. Aţi spus ceva similar 
când am sosit. Aţi spus că e vina dumneavoastră. 

— Da? M-am referit la faptul că ar fi trebui să spun ceva. Să 
fac ceva. Demult, când s-au logodit. Ştiam că aducea necazuri. 
Dar după ce a murit mama ei n-am vrut să creadă că eram gelos 
sau ceva de genul ăsta. Și nici măcar nu eram sigur dacă de- 
asta îl uram pe Tracey atât de mult. Era derutant. Dar mi-am dat 
seama, pur și simplu mi-am dat seama, că nu era bun pentru ea. 
Dar niciodată n-am crezut... 

Făcu o pauză să ia câteva guri de aer. 

— Că o să-i facă rău. Cel puţin, nu la început. Nu așa. 

— Cum să-i facă rău? întrebă Gamache. 

Cu toate că știau, aveau nevoie să audă că și tatăl lui 
Vivienne știa. 

__ Gura lui Homer se mișcă, încercând să formuleze cuvintele. 
insă nu se auzi niciun cuvânt. Într-un final, rămase uitându-se la 
Gamache. Implorându-l să nu-l oblige s-o spună. 

Cloutier dădu să spună ceva, dar Lacoste o opri. 

Și așteptară în continuare. 

— O bătea. 

Cuvintele țâșniră din gura tatălui lui Vivienne precum sângele 
dintr-o venă deschisă. Încet. Aproape contrazicând înţelesul lor. 

Continuă să se uite fix la Gamache. Implorând acum. Nu 
înţelegere, pentru că părea că nici Godin însuși nu înţelegea. 
Cum era posibil să fi bănuit că preţiosul lui copil era bătut și să 
nu facă nimic pentru a împiedica acest lucru? 

Implora ajutor. Pentru a rosti ceea ce trebuia rostit. Pentru a 
recunoaște ceea ce era de neiertat. De neconceput. 


VP - 99 


Faptul că suspectase că fetița lui era rănită, iar el nu reușise 
să oprească acest lucru. Că o dezamăgise. 

— Aveţi copii? îl întrebă pe Gamache. 

— Doi. Un fiu și o fiică. 

— Bănuiesc că sunt de vârsta lui Vivienne. 

— Oui. Pe ea o cheamă Annie. 

— Dumneavoastră? o întrebă Homer pe Lacoste. 

— Tot doi. Fiu și fiică. 

Homer încuviinţă. 

Lacoste îl privea pe acest bărbat. Era oare posibil să se pună 
în locul lui? În acel coșmar? 

— A ţinut-o pe Vivienne departe de mine, spuse Homer 
vorbind încet, de data aceasta către Lacoste. De câteva ori, 
când am reușit s-o văd în ultimul an, era slabă. Se vedeau 
vânătăi. 

Ridică mâinile. 

— Am implorat-o să-l părăsească. Să vină la mine, dar n-a 
făcut-o. 

— De ce nu? întrebă Isabelle Lacoste. 

— Nu știu. 

Se uită în jos la Fred și întinse mâna să mângâie câinele care 
dormea. 

— Ai încercat, spuse Lysette. Nu aveai ce să faci mai mult 
decât atât. 

— O, aveam ceva ce puteam face. 

Se uită la Gamache. 

— Dumneavoastră  ce-aţi fi făcut? Dacă Annie a 
dumneavoastră... 

— Când aţi văzut-o ultima oară pe Vivienne? întrebă el 
deviind întrebarea. 

Godin zâmbi ușor. 

— N-o să răspundeţi la asta, nu? Probabil e un lucru deștept. 
Da’ uneori tre’ să fii prost, știți? Dacă l-aș fi omorât pe rahatu' 
ăla, azi ar fi fost ea aici, în locul dumneavoastră. 

— Dar dumneavoastră n-aţi mai fi, spuse Gamache. 

— Credeţi că-mi pasă? întrebă Godin. Mi-aș da viaţa pentru a 
ei uite-așa. 

Pocni din degete. 

— Când, domnule Godin? repetă Gamache. 


VP - 100 


— Am văzut-o chiar înainte de Crăciun. M-am dus să las 
cadouri. l-am cumpărat până și lui unul. O, Doamne. 

Se uita la Gamache nevenindu-i să creadă. 

— Imi era atât de teamă că o s-o pierd încât eram dispus să... 

Se chinui să se controleze din nou. 

— Să-l îmbunez. Ce-a fost în capul meu? O, Doamne. Ea nu m- 
a invitat înăuntru. Cred că el era acolo. Așa că am plecat. Atunci 
a fost ultima oară... 

Lysette Cloutier se întinse spre el și de data aceasta Gamache 
n-o opri. Își puse mâna pe antebraţul lui Homer și o lăsă acolo. 

— Dar aţi mai primit vești de la ea, spuse Gamache. 

— Da. A sunat sâmbătă dimineaţă. 

Godin părea acum confuz. Se putea să fi fost atât de recent? 
Cu doar două zile în urmă? Timpul nu mai avea sens. Zile, date, 
erau lipsite de sens și așa aveau să fie pentru tot restul vieții lui. 
Nu avea să existe decât înainte ca Vivienne să dispară și după. 

O linie ferm trasată, în funcţie de care avea să fie măsurat 
totul. Până în ziua morţii lui. 

— Ce a zis? 

— Mi-a spus că e gravidă și că în sfârșit o să-l părăsească. Am 
fost atât de fericit încât abia puteam să vorbesc. l-am zis că vin 
s-o iau, dar mi-a spus să n-o fac. Trebuia să aleagă momentul. 
Când era sigur. Când el era plecat sau adormit. Mi-a zis că o să 
ajungă aici în noaptea aia sau poate duminică dimineaţă. M-a 
pus să promit că n-o să vin. Așa că am așteptat. 

Urmă o răsuflare prelungă. 

— Ar fi trebuit să mă duc s-o iau. De ce n-am făcut-o? 

Dar nu urmă niciun răspuns, iar Gamache nu avea de gând 
să-i ofere acestui bărbat plin de demnitate niște aiureli. 

Stăteau în tăcere, uitându-se unul la celălalt. Tatăl lui 
Vivienne și tatăl lui Annie. 

— E vina mea, șopti Homer. 

— Non, monsieur. Nu aţi făcut nimic. 

Gamache era însă conștient că indiferent ce-ar spune, Godin 
avea să-și petreacă restul vieţii într-o buclă nesfârșită. Derapând 
de-a lungul aceluiaşi drum. Derulând neîncetat ultima 
conversație. Ce a făcut și ce nu a făcut. Ce ar fi putut face și ce 
ar fi trebuit să facă. 

La fel cum aș face și eu, își zise Gamache. 


VP - 101 


— Aţi spus că i-aţi sunat pe vechii ei prieteni, continuă 
Gamache, dar știți dacă avea cumva un prieten mai recent? Pe 
cineva special? 

În cazul în care Godin prinse aluzia, alesese s-o ignore. 

— Nu. Pe nimeni. 

lar Gamache se văzu nevoit să fie mai direct. 

— Carl Tracey zice că ea a avea un... ` 

— Știu ce zice Tracey, izbucni bărbatul. Incearcă să facă să 
pară că era vreo... vreo... 

Nu reuși să rostească acel cuvânt. 

— Vivienne nu era așa. Ea n-ar fi făcut asta niciodată, nu? Se 
adresă lui Cloutier, care reuși să se abţină să răspundă. 

Godin privi în jos la mâinile lui, care strângeau cu atâta putere 
marginea mesei încât aceasta zăngănea. Ca la o ședință de 
spiritism. 

Reuși să se stăpânească, deși încheieturile degetelor îi erau în 
continuare albe. 

— În plus, zise el cu vocea gâtuită, cum ar fi putut să 
cunoască pe cineva? Abia de-i dădea voie să plece de pe 
proprietate. 

— Trebuie să întrebăm, zise Gamache. Dacă ar fi avut un 
iubit, s-ar fi putut duce la el. Sau el ar fi putut fi cel care... 

— N-a avut. 

— Dar spuneţi că nu aţi mai văzut-o de ceva vreme. Poate că 
ea... 

— N-a avut, strigă el. O cunosc. Uitaţi ce-i, de ce-mi irosiţi 
vremea? Dacă Vivienne a păţit ceva, știm cu toţii cine-a făcut-o. 
Dacă nu-l faceţi să mărturisească, o s-o fac eu. 

— N-ar fi înțelept, monsieur Godin, spuse Gamache ridicându- 
se în picioare. 

— Pe bune? Pe bune? întrebă Godin ridicându-se la rândul lui 
în picioare și întorcându-se spre Gamache. Și ce-aţi spune că ar 
fi „înţelept”? Ce-am făcut sâmbătă a fost înțelept? Să stau fără 
să fac nimic? Poate-i timpul să fac ceva prostesc. 

Se făcu liniște. 

— Imaginaţi-vă că Annie a dumneavoastră e gravidă. Vreau să 
vă imaginaţi asta. 

— Monsieur Godin... 

— Acum imaginaţi-vă că a dispărut. Că ea și copilul au 
dispărut. 


VP - 102 


Împotriva voinţei lui, Gamache se simţi atras în acea lume. 
Pentru o clipă, păși dincolo de acea linie. Acolo unde 
inimaginabilul se petrecuse. Acolo unde se aflau monștri. Unde 
trăia acum tatăl lui Vivienne. 

— Aveţi dreptate, monsieur. Trebuie să acţionaţi. Dar n-o să 
obţineţi nimic dacă îl înfruntaţi pe Carl Tracey. N-o să vă spună 
nimic, ci o să facă plângere să fiți arestat. Nu va face decât să 
înrăutățească situația. 

Acum, Godin aproape că râse. Aproape. 

— Nu poate să fie mai rea. Și, să fie clar, inspectore-șef, n-am 
de gând să-l confrunt. Am de gând să-l bat până-mi spune unde- 
i Vivienne. Și apoi să-l omor în bătaie. 

Gamache îl privi pe Godin și știu că vorbea serios. Luă o 
decizie. 

— Veniţi cu noi. Eu locuiesc în zonă. Puteţi să staţi cu mine și 
cu soţia mea. O să organizăm o căutare pentru Vivienne. Ne 
puteți ajuta. Vreţi? 

— Să stau cu dumneavoastră? întrebă Homer. Vorbiţi serios? 

Era, deloc surprinzător, aceeași întrebare pe care voia s-o 
pună și Lacoste. Vorbea serios? 

— Da. 

— Lăsaţi-mă două minute. Să-mi fac bagajul. 

Homer se grăbi să iasă din bucătărie și porni de-a lungul 
holului, cutremurând practic micuța casă sub forța pașilor săi. 

— E înțelept? întrebă Lacoste privind spre holul acum gol. II iei 
cu tine la doar câţiva kilometri de cel pe care vrea să-l omoare. 

— S-ar fi dus oricum acolo, probabil imediat după plecarea 
noastră. Așa măcar avem puțin control. Pot să-l supraveghez. 

— Îl cunosc, zise Cloutier. Dacă zice că o să-l omoare pe 
Tracey, vorbește serios. Nu poţi să stai cu ochii pe el douăzeci și 
patru de ore din douăzeci și patru. 

— Și ce-ai fi vrut să facem, agent Cloutier? Să-l lăsăm? 

Se gândi și în cele din urmă clătină din cap. 

— Non, spuse Gamache. Nu e cea mai bună soluţie, sunt de 
acord, dar e singura care-mi vine în minte acum. Și nu mai 
avem timp. 

Privi afară pe fereastră, în timp ce bobiţele de gheaţă se 
loveau de geamuri. 

— Poate că monsieur Godin are dreptate. Uneori, e necesar să 
faci un lucru prostesc. 


VP - 103 


Lui Isabelle Lacoste nu i se păru cine știe ce mare plus la 
mottoul Sûreté. 
Angajament, integritate, dreptate și, din când în când, prostie. 


VP - 104 


Capitolul doisprezece 


Clara Morrow stătea în studioul ei cu Leo, câinele ei, alături. 
Cu umerii căzuţi de epuizare, se întreba pe care dintre tablouri, 
dacă va fi să fie vreunul, să-l salveze în cazul în care va veni 
ordinul de evacuare. 

Oare ar trebui să ia miniaturile? Meritau salvate? Oare își 
asiguraseră ele un loc în arcă? Cu două zile în urmă, așa 
crezuse. Acum, nu mai era sigură. 

Decizia trebuia luată, fiindcă apa creștea. 

Rămăseseră fără saci cu nisip încă de acum două ore. Așa că 
sătenii începuseră să aducă fețe de pernă, saci de nutreţ și 
pungi de gunoi. Orice putea ţine nisipul. 

Apoi rămaseră fără nisip. 

Apoi, fără lumină. 

Și apoi, fără energie. 

lar ploaia continua să cadă. Transformându-se în măzăriche, 
după care în ploaie înghețată și din nou în ploaie. 

Vreo jumătate de oră se oprise, oferindu-le speranţa că, 
poate... 

Apoi începuse să ningă. 

Sătenii ezitau totuși să părăsească zidul pe care-l ridicaseră. 
De patru saci înălțime. Doi saci, lăţime. O sută de metri lungime, 
pe fiecare mal al Bella Bella. Din spatele grădinii lui Jane Neal, 
pe lângă cea a Clarei, către pod. După care continua prin 
spatele băcăniei domnului Beliveau, al băcăniei lui Sarah, al 
bistroului și apoi al librăriei Myrnei. 

Și zece metri dincolo de ea, spre cotul râului. 

Fusese o muncă herculeană. Dar în timp ce se târau înapoi în 
case, pentru un duș fierbinte și haine uscate, fiecare dintre ei 
bănuia că nu era suficient. Că râul Bella Bella va crește în timpul 
nopţii și va acoperi Three Pines. 

Și că nu mai puteau face nimic ca să-l oprească. 

Ruth rămăsese pe podul de piatră cu Rosa. Ca o santinelă 
pleoștită. Reticentă să își părăsească postul. Uitându-se la râul 
care îi fusese prieten. 


VP - 105 


Până când Clara și Myrna, Reine-Marie și Sarah, brutarul, o 
ademeniră să plece. Dar nu cuvintele frumoase fuseseră cele 
care o convinseră, nici mâncarea bună și nici chiar sticla cu 
scotch pe care Myrna o adusese cu ea. 

Ci Reine-Marie, care îi spusese că Rosa ar putea să răcească. 

Dragostea fu cea care o determină, în cele din urmă, pe Ruth 
să plece de lângă râu. 

În timp ce femeile o însoțeau pe poeta vârstnică înapoi la 
casa ei, o mașină își făcu apariţia pe deal. 

— Armand, zise Reine-Marie. 

— Nu e singur, spuse Clara. 

— E prostovanul? întrebă Ruth. 

— Nu, Jean-Guy rămâne la Montréal, răspunse Reine-Marie. 

Renunţase demult să încerce s-o convingă pe Ruth să nu-i mai 
spună ginerelui ei „prostovan”. Ba chiar și el începuse să-i 
răspundă când îi spunea așa. 

Mașina se opri în faţa casei lui Gamache și din ea coborâră doi 
bărbaţi și un câine. 


Homer Godin privi în jur. 

Tot ce putea să vadă prin lapoviţă și întuneric era un cerc de 
lumini ce păreau să atârne în aer. Ştia că erau ale caselor, însă 
acestea erau invizibile. 

Trecuseră prin Montréal și le lăsaseră pe Lysette și pe acea 
femeie superintendent la sediul Sûreté. 

Homer rămăsese în anticameră, ascultând, în timp ce 
Gamache avu o întrevedere cu un individ care se numea jean- 
Guy cumva. 

Era evident că tânărul era și el polițai. Superior, după cum 
părea. Egalul lui Gamache? Uneori, așa părea. Superiorul lui? 
Uneori, așa părea. Subordonatul lui? Uneori, așa părea. 

Discutaseră despre inundație. Era mult mai rău decât crezuse 
Homer. 

— Au dinamitat blocajele de pe St. Lawrence? întrebase 
Gamache. 

— Nu încă. 

— Ce așteaptă? 

— O hotărâre, cred. Corpul Inginerilor Militari insistă pentru 
aceasta, dar se pare că vicepremierul se teme că va declanșa 
panică. 


VP - 106 


Gamache trăsese adânc aer în piept și oftase prelung. 

— Bon. Aproape că-mi e frică să întreb, dar... barajele? 

Baraje? îşi zise Homer. Care baraje? 

Și atunci își dădu seama la care baraje se refereau. Uriașele 
baraje hidroenergetice din James Bay. Își întinse capul spre ușă 
și întrebă: 

— Au probleme? 

Și, preţ de un moment, tragedia sa personală fu înlocuită de 
dezastrul colectiv care amenința. 

— Non, răspunsese tânărul. 

Dar Homer Godin putea să recunoască o minciună când o 
auzea. 

O spusese pe același ton sumbru pe care Vivienne îl folosea 
de fiecare dată când o întreba dacă Tracey îi făcea rău. 

Non. 

Cei doi continuară să vorbească, însă pe un ton care sugera 
că erau mai mult decât colegi. Acei bărbaţi erau prieteni. 

— Tinem legătura, spusese Gamache în dreptul ușii. 

— Da. Mult noroc, patron. 

Apoi, Jean-Guy Cineva i se adresase lui Homer. 

— Promit că, odată ce criza va trece, o să facem tot ce putem 
pentru a o găsi pe fiica dumneavoastră. Între timp, inspectorul- 
șef Gamache că va ajuta. E cel mai bun. 

Godin se uită la Gamache și nu putu să nu se întrebe de ce nu 
îl foloseau la acea urgenţă, dacă era cel mai bun. De ce îl 
alungau? _ 

Homer nu reuși să se stăpânească. Il apucă de braţ pe tânăr. 

— Am nevoie de mai mult. Ajutaţi-mă, vă rog. Ajutaţi-mă. 

— Facem tot ce putem. Îmi pare rău. 

lar acum, Homer Godin stătea în satul dezolant. În noroi. Sub 
ceva ce era pe jumătate ploaie, pe jumătate ninsoare și, deși nu 
vedea prea multe, auzea destul. 

Se uită în direcţia din care venea sunetul. Râul. Care era 
umflat la limită. Și se gândi la fata lui. Dispărută în noapte. 
Dispărută în potop. 

Apoi privi dincolo de lumini. Unde în întuneric, nu chiar atât 
de departe, era Carl Tracey. 

Homer nu știa cum, dar avea să ajungă la el. 


VP - 107 


Lysette Cloutier își turnă încă un pahar cu vin și reveni pe 
canapea. 

Era acasă acum, după ce se oferise să ajute în cadrul 
măsurilor de urgenţă în calitate de voluntar, dar i se spusese că 
nu era nevoie de ea. i 

Era deopotrivă supărată, dar și foarte ușurată. Insă, cel mai 
mult era îngrijorată. 

Lysette nu fusese în totalitate sinceră cu inspectorul-șef 
Gamache și superintendenta Lacoste în legătură cu relaţia ei cu 
Homer. Așa cum era ea. Și nici a relaţiei cu Vivienne. Așa cum 
era ea. 

Nu știa exact de ce, dar i se păruse important să nu le spună 
că era nașa lui Vivienne. Poate pentru că fusese o nașă 
îngrozitoare. Neavând una la rândul ei, Lysette habar n-avea ce 
trebuia să facă. În afară de a o lua pe Vivienne, în cazul în care 
se întâmpla ceva cu părinţii ei, Kathy și Homer. 

Dar dincolo de asta? 

Singurul lucru pe care și-l amintea de la botez era că i se 
spusese că trebuie să acţioneze în calitate de protector al lui 
Viv. S-o apere. Să ţină copilul în siguranţă. 

— Ei bine, bombăni ea. Am dat-o-n bară cu asta. 

După ce bău o gură bună de vin, poate chiar o dușcă 
zdravănă, trase laptopul în poală și se conectă. Agentei Cloutier 
i se spusese să afle tot ce putea despre Carl Tracey. Putea 
foarte bine să înceapă. 

Era pregătită să scormonească destul de profund în 
informaţiile înregistrate la nivel guvernamental, dar se hotărî, 
dintr-un capriciu, să îi scrie pur și simplu numele în bara de 
căutare din Google. 

Rămase cu gura căscată când se ivi o pagină de internet. 

— Nu se poate. 

O accesă și apăru fotografia unui bărbat. Cu siguranţă Tracey. 
Înconjurat de obiectele lui ceramice. 

— Rahat, spuse și dădu clic pe mai multe linkuri. 

Către expoziţii pe care acesta le organizase. Către o secţiune 
pentru cumpărături. Către o scurtă biografie în care era 
menţionată soţia lui, Vivienne, și câinele lor, Fred. 

Ca majoritatea lucrurilor de pe internet, erau nimicuri. Viaţa 
pe care oamenii voiau să o vadă ceilalţi. Gardul din faţă vopsit, 
nu leopardul de dincolo de el. 


VP - 108 


Trânti dezgustată capacul laptopului pe care îl puse jos, se 
lăsă pe spate și luă telecomanda. Apoi se uită în jos la obiectul 
subţire și dreptunghiular aflat pe podea, la picioarele ei. Și se 
întrebă. 

Cum se făcea că o persoană fără acces online avea un site pe 
internet? 

e 

Isabelle Lacoste ignoră apelul de la Lysette Cloutier. 

Avea o politică strictă de a lăsa munca în urmă, cel puțin până 
ce copiii erau hrăniți și se duceau la culcare. Cu excepția 
situației în care apelul era de la Gamache sau de la Jean-Guy. 

În plus, era în concediu. 

Abia după a treia tentativă Isabelle răspunse. 

— Oui, all6? 

— Îmi pare foarte rău că te deranjez, patron. 

Vocea era, aproape insesizabil, schimbată. Nu împleticită. 
Dimpotrivă, cuvintele erau articulate prea clar. Prea precis. 

— Cu ce te pot ajuta? 

— Carl Tracey are un site pe internet. 

Apoi se auzi un sunet între râs și pufnit. 

— Da. 

— Dar el nu are internet. În plus, are un cont de Instagram. 
Care e activ. Deci cum face asta? 

Mintea lui Lacoste se activă. Cum făcea asta? Nu exista decât 
un singur răspuns... 

— Are un administrator al paginii de internet, zise Cloutier. O 
femeie pe nume Pauline. Probabil că ea se ocupă de toate 
lucrurile astea pentru el. Ea publică în numele lui. 

— Bine, zise Lacoste așezându-se la laptop și scriind numele 
lui Carl Tracey. 

— Masa! strigă soțul ei. 

— Vin imediat! 

— Vii aici? întrebă Cloutier alarmată uitându-se la sticla 
aproape terminată și la punga goală de chipsuri. 

— Nu, vorbeam cu soțul meu. 

Acoperind receptorul cu mâna strigă: 

— Începeţi fără mine! 

Apoi reveni la Cloutier. 

— Există ceva incriminator pe pagini? 


VP - 109 


— Din câte văd, nu, dar ar putea exista un cont privat de 
Instagram pe care îl folosesc doar ei doi. 

— Pe care nu poate să-l vadă nimeni altcineva? E posibil? 

— Mda. 

— Cum putem să aflăm? 

— Nu putem, decât dacă întrebăm și ea ne spune. 

— Putem să obţinem acces la contul privat? întrebă Lacoste. 

Între timp, găsise contul public de Instagram. Era clar că 
fusese făcut pentru comercializarea obiectelor lui din ceramică. 

— Trebuie invitaţie. 

— De ce-ar avea un cont privat? întrebă Lacoste. 

— Habar n-am. 

Cloutier rămase pe gânduri. 

— Mesaje private. De-asta. 

Părea și triumfătoare, și puţin surprinsă că reușise să 
găsească răspunsul. 

— Lucruri care nu vor să fie publice, zise Lacoste. 

— Cineva-ncearcă să-și ascundă daravelele, fredonă Cloutier 
apoi fornăi, în mod evident. 

Lacoste se uită la telefon. Fusese mentora femeii mai în 
vârstă de când se transferase, împotriva voinţei ei, de la 
contabilitate la Omoruri. Nici măcar o dată contabila nu fornăise. 
Și nici nu făcuse vreo glumă. Abia dacă zâmbea. 

E beată, realiză Lacoste. De ce s-ar fi îmbătat Lysette 
Cloutier? 

— Te simţi bine? 

— Sunt bine. 

Cloutier părea acum jignită. 

— Credeam că o să te încântate asta. 

Părea afectată și puţin nervoasă. 

— Sunt. Uite ce-i, a fost o zi lungă și dificilă. Te-ai descurcat 
bine. Las-o acum și o iei de la capăt dimineață, cu forțe 
proaspete. Și, pentru Dumnezeu, să n-o contactezi pe femeia 
asta, da? Nu vrem ca Tracey să știe că suntem interesați de 
contul lui privat de Instagram. Da? 

— Da. 

Lysette Cloutier închise, dar nu urmă sfatul primit. 

Ar fi trebuit s-o facă. 


Clara stinse luminile din spatele casei. 


VP - 110 


În serile călduroase, ea și prietena ei obișnuiau să stea în 
grădină, să bea ceva și să ia masa împreună. Becurile erau 
aranjate în așa fel încât să lumineze straturile perene de 
nemțișor și de brumărele și trandafirii bătrâni de grădină. 

Straturi ce fuseseră plantate pentru întâia oară cu peste un 
secol în urmă. 

Dar în această seară de aprilie Clara urcase pe scară și 
repoziționase luminile astfel încât să bată, în noapte, către locul 
în care grădina ei întâlnea râul. 

Acum, acestea scoteau în evidenţă o întindere de noroi și 
zidul din saci cu nisip. 

— Lumini de inundație, spuse Gabri, care stătea în bucătărie 
lângă Myrna și se uita pe fereastră. 

Se adunaseră acasă la Clara parţial din obișnuinţă, parţial 
împinse de nevoia de a fi împreună, parţial pentru că era cel mai 
bun punct de observaţie pentru a sta cu ochii pe Bella Bella și 
totuși la adăpost. 

Și, în secret, de teamă că s-ar putea să fie pentru ultima oară. 

Vecinele puseră mâncarea pe care o aduseseră cu ele pe 
insula de bucătărie, în stil bufet. lar acum stăteau adunate în 
jurul ferestrei, să vadă dacă reușesc să zărească ceva. 

Dar Clara le lăsase și se întorsese în pragul studioului ei, unde 
i se alătură Reine-Marie. 

— Te simţi bine? 

— Sunt bine fizic, spuse Clara. Dar cu spiritul destul de 
sifonat. 

Reine-Marie râse. Recunoscând cu ușurință cuvintele din 
cărţile „Anne of Green Gables!””, pe care ea, fiica ei și acum 
nepoţii ei le iubeau atât de mult. 

Își petrecu mâna pe după braţul Clarei. 

— Din fericire, te afli printre spirite înrudite. 

Clara îi strânse mâna și continuă să se uite în studio. 

— La ce te gândești? întrebă Reine-Marie. 

— Mă gândesc că dacă trebuie să plecăm, n-o să pot să-mi iau 
toate picturile. Așa că, pe care să le aleg, dacă e să le iau? 

— Dacă? 

Clara se întoarse să se uite la ea. 

— Sunt o porcărie? 


17 Roman din 1908 al autoarei canadiene Lucy Maud Montgomery, considerat un 
clasic al literaturii pentru copii (N.t.). 


VP - 111 


— Ce te face să spui asta? 

— Știi ce. 

— Doar n-ai lăsat comentariile alea să-ţi intre în cap, nu? 
Oamenii ăia sunt ignoranti... 

— A fost New York Times. Și Art World. Mulţumesc lui 
Dumnezeu că Oddly Report n-a zis nimic. 

— Cine? întrebă Ruth, care simţise durerea și venise să se 
delecteze cu ea și, cu puţin noroc, s-o amplifice. Oddly Report? 
Ce-i aia? 

— Singura publicaţie de artă importantă care nu a publicat 
niciodată o recenzie pentru lucrările mele. Ca să vezi! E cea mai 
mare, cea mai prestigioasă. Cei mai mulţi oameni îi spus doar 
Odd’. 

— Şi, evident, cei mai deştepți, zise Ruth. 

— Acum mă bucur că m-au ignorat, spuse Clara stingând 
luminile. 

După ce reanalizase miniaturile se simțea atât încurajată, cât 
şi confuză. Erau, simțea ea, cu adevărat bune. Ba chiar 
excepționale. De ce nu puteau și ceilalți să vadă asta? 

Se alătură prietenelor ei, adunate în jurul ferestrei din 
bucătărie, în timp ce Ruth intră șchiopătând în sufragerie și 
rămase în spatele singurei persoane care nu se uita la Bella 
Bella. 

Homer Godin privea pe fereastră în cealaltă direcţie. Spre 
pădure. 

Reflexia lui Ruth, ca o arătare, se contura în geam chiar 
deasupra umerilor lui. Ploaia își croia drum peste ambele 
chipuri. 

— Fiica mea e undeva acolo. 

Cuvintele lui Homer aburiră geamul. Nu se întoarse, dar ochii 
lui din reflexie îi întâlniră pe cei ai lui Ruth. 

— Vă rog. Puteți să mă ajutați? 

În fundal, CBC transmitea în continuu noutăţi despre 
inundație. 

Relatările veneau de peste tot - din Ontario, Quebec, 
Maritimes -, în timp ce tatăl lui Vivienne se uita fix la mama 
Rosei. 

Ea se întinse și îl atinse pe mână. 

Homer închise ochii strâns. 


18 Ciudat, în limba engleză (N.t.). 
VP - 112 


— O, vă rog. Ajutor. 

e 

Armand verifică zidul din saci cu nisip. 

Lumini de inundație fuseseră amplasate de fiecare parte a 
râului. Una era orientată în amonte, cealaltă în aval. Astfel încât 
sătenii să poată vedea ce se întâmplă. Din locul în care stătea, 
putea zări și luminile din spatele grădinii Clarei. 

Ploaia amestecată cu zăpadă turna în continuare, iar el se 
ghemui și mai adânc în haină când o rafală de vânt îi biciui fața 
cu apă. 

De când se întorsese, ieșea o dată la fiecare jumătate de oră 
să verifice înălțimea râului. Era, după cum precizase Ruth, 
sarcina lui. Măcar atât putea face. 

— Doar nu crezi că poţi doar să plutești ca o lebădă pe-aici și 
să te relaxezi lângă foc după ce noi ne-am petrecut toată ziua 
construind nenorocitul ăla de dig, spusese Ruth. 

In brațele ei, Rosa se zburli. Nu-i plăceau lebedele. 

— E clar că Sûreté nu crede că ești de mare folos, altfel nu te- 
ai fi întors aici. Și nu mă fă să-ncep cu ce spun tălâmbii ăia pe 
Twitter. Nu că n-aș fi de acord. 

— Ruth! intervenise Reine-Marie. 

— Ce-i? Asta-i adevărul. 

— Orice adevăr conține o parte de răutate!*, spusese Armand. 

— Și totuși, e adevărul, răspunsese Ruth. 

Reine-Marie îl condusese pe Armand până la ușă. 

— A fost din Moby Dick, așa-i? 

Rosa se întorsese spre Ruth, care îi șoptise liniștitor: 

— Dick. Nu duck”. 

— Da, răspunsese Armand. Cineva a citat din cartea aia azi. ȘI 
mi-a rămas în cap. 

— Asta da coincidenţă, îi spuse Ruth Clarei. Și tu vorbeai 
despre asta. 

— Nu știu ce-ai auzit tu. Eu vorbeam despre arta mea, nu 
despre o carte. 

— Vorbeai despre criticii tăi și despre cel mai mare, care a 
scăpat, răspunsese Ruth. Balena ta albă. 


1 Citat din romanul „Moby Dick” al scriitorului american Herman Melville, Editura 
Tineretului, București, 1962 (N.t.). 
20 Raţă, în limba engleză (N.t.). 


VP-113 


Armand dăduse să-și pună cizmele de cauciuc, dar realiză că 
luase o altă pereche. Uitându-se în jur, observă că toţi aveau 
cizme la fel, luate de la magazinul general al domnului Béliveau. 

— Să nu-l scapi pe Homer din ochi, îi spusese lui Reine-Marie 
în timp ce-și punea haina pe el. Şi, orice s-ar întâmpla, ai grijă să 
nu ia vreo cheie de la mașini. 

— Nu vrei s-o ia la fugă. 

El încuviinţă. 

„S-o ia la fugă” era un fel de-a spune. 

În timp ce înainta greoi prin noroi și lapoviţă, cu capul plecat, 
Armand auzi zgomot de pași prin apă în spatele lui, iar când se 
întoarse îl văzu pe Olivier alergând spre el. 

Bărbatul mai zvelt era atât de înfofolit încât era de 
nerecunoscut, nu însă și pentru cineva care îl cunoștea bine. 

— M-am gândit că ai nevoie de ajutor, spuse Olivier, 
încercând să acopere vuietul apei. 

— Să mă uit la un râu? 

— Bine, de companie. 

Văzând expresia lui Armand, Olivier se corectă. 

— Bine, venise timpul să spăl vasele. 

Armand râse. Știind că, de fapt, Olivier ieșise afară în noaptea 
friguroasă pentru a-și oferi ajutorul. Pentru orice eventualitate. 

— Merci. 

La zid, Armand îi întinse mâna lui Olivier. 

— Ţine-mă de mână. 

— E așa de brusc, spuse Olivier. Dar nu neașteptat. 

— Prostănacule, spuse Armand, mormăind amuzat. Ține bine 
să nu cad. 

După ce Olivier îl apucă de mână și de mânecă, Gamache se 
căţăra peste perete și se aplecă. Apăsând în același timp pe 
butonul lanternei. 

Constată că deși erau bucăţi de gheaţă și resturi în râul 
repede, cel puţin acesta era în mișcare. 

Verificară alte câteva locuri din aval. 

La ultimul punct, Armand zăbovi mai mult timp. Și se aplecă 
mai mult. 

— Gata, e suficient, strigă Olivier. Nu mai pot să te ţin. 

— Încă puţin. 

Luminile de inundație nu băteau atât de departe, așa că 
Armand îndreptă lanterna spre apa înspumată. 


VP - 114 


— Ce e? întrebă Olivier cu vocea încordată de efort. 

— Incepe să se formeze un blocaj. La cotul râului. Văd gheaţă 
și niște crengi. 

Rămase acolo alte câteva secunde. Încercând să vadă mai 
bine, cu toate că lapoviţa îi șfichiuia faţa și trebuia să clipească 
pentru a îndepărta umezeala. 

— Mai bine te dai jos. Acum. 

Incordarea din vocea lui Olivier era evidentă, iar Armand simţi 
că aluneca din strânsoare. 

Se căţără înapoi pe zidul solid din saci cu nisip. Cu fruntea 
încrețită de gânduri. 

Ștergându-și picăturile de ploaie din ochi, privi în amonte. 
Dincolo de podul de piatră. Dincolo de casa Clarei. Dincolo de 
biserica Sf. Toma care era luminată, astfel încât chiar și prin 
ploaie reușea să observe cele trei siluete din vitralii înaintând 
anevoios pe un drum nesfârșit, prin noroiul vreunui câmp străin 
din depărtări. 

— Avem nevoie de Billy Williams, strigă el pe marginea râului. 

— De ce? 

— Bella Bella mai are puţin și iese din matcă. Sacii cu nisip o 
să țină o vreme, dar vine prea multă apă, iar gheaţa o 
blochează la cotitură. 

— Și Billy ce poate să facă? S-o spargă? 

Gamache privi din nou în amonte, aducându-și aminte de 
măgarii de pe pășune și de zgomotul făcut de Bella Bella în 
spatele lor. 

— Poate să sape un șanț. 

e 

Era o ciudățenie a relației lui Armand cu Billy faptul că cei doi 
aveau o legătură straniu de apropiată, cu toate că Armand nu 
reușea să înțeleagă o iotă din ce spunea acest bărbat. Ce-i 
drept, Billy Williams avea un puternic accent rural englezesc, 
totuși Gamache reușea să-i înțeleagă pe toți ceilalți. 

Chiar și așa, Billy rămânea pentru Armand atât un cifru, cât și 
un confident. 

Olivier alergase înapoi la casa Clarei și-l adusese pe Billy cu 
el. Acum, cei trei stăteau lângă Bella Bella. 

— Cu ce pot să ajut? întrebă Billy. 

Tot ce auzi Armand fu o serie de sunete guturale încheiate cu 
o inflexiune ascendentă. Se uită la Olivier, care traduse. 


VP - 115 


Armand îi spuse ceea voia. Billy rămase pe gânduri. 

— Pentru Dumnezeu, grăbește-te și zi-ne și nouă ce poţi să 
faci, spuse Olivier clănţănind din dinţi în frig. 

— Îmi trebuie retroexcavatorul meu, zise Billy arătând spre 
utilajul pe care îl folosise mai devreme pentru a muta 
mormanele de nisip. Dar e greu. N-o să poată urca pe dealuri pe 
noroiul ăsta. Locul pe care-l sugerezi e la câţiva kilometri 
distanță. 

Olivier traduse din nou. 

— Imi era teamă de asta, zise Armand. 

Doar avea deja experienţă cu dealul din prima parte a zilei. 

Billy mai emise câteva zgomote și gesturi. 

— Când? întrebă Olivier. 

Alte sunete scoase de Billy. 

— O să meargă? vru să știe Olivier. 

Billy se gândi, apoi încuviinţă. 

— Îhî. 

Asta pricepu și Armand. 

— Deci este posibil? 

— Dar trebuie așteptat până când temperatura scade și 
pământul se întărește, zise Olivier. El crede că asta se va 
întâmpla cândva după miezul nopţii. 

Armand se uită spre râu. Apoi la ceas. Era aproape zece 
seara. 

— Avem atâta timp? întrebă Olivier. 

— Nu știu, spuse Armand. 

Se întoarseră înăuntru și în timp ce își ștergeau feţele și părul 
cu prosoapele relatară ceea ce aflaseră și apoi își apropiară 
mâinile de foc. 

Ceilalţi ascultaseră în tăcere. Nu era nimic de spus și nimic de 
făcut, în afară de a aștepta. 

Jean-Guy sună din Montreal și raportă că se decisese să se 
arunce în aer barajele de gheaţă de pe St. Lawrence. 

— Vor emite o avertizare publică și vor închide podurile în 
acest timp. 

— Bine. Anunţă-mă dacă funcţionează. 

— Da. 

Armand cobori tonul. 

— Și digurile? 


VP - 116 


— Niciun cuvânt. Nicio menţiune în privința lor până acum, 
nici măcar pe canalele securizate. 

Gamache trase adânc aer în piept și rosti o rugăciune în gând. 

— Acolo cum merge treaba? întrebă Jean-Guy. 

— Am desemnat biserica Sf. Toma drept centru de evacuare. 
Majoritatea locuitorilor au fost mutaţi acolo, dar unii au rămas în 
urmă. 

— Vorbești cu prostovanul? se auzi o voce familiară în fundal. 

— Vrăjitoarele plutesc? întrebă Jean-Guy. 

— Cred că da, spuse Armand. 

— Păcat. 

— Văd că el stă la siguranţă și la căldurică, spuse Ruth. Nici 
nu mă așteptam la altceva. Sau la ceva. 

— Căţea, bombăni Jean-Guy. 

— Ticălos, zise Ruth. O, spune-i să-i transmită toată dragostea 
mea finului meu. Și zi-i lui Honore că mai am să-l învăţ câteva 
cuvinte și un gest special. 

După ce Ruth plecă, Armand îi împărtăși lui Jean-Guy planurile 
legate de Bella Bella. 

Urmă o pauză. 

— Adică peste două ore, în cel mai bun caz. Sacii cu nisip vor 
rezista? 

— Greu de spus. 

Armand oftă, iar Jean-Guy îi simţi încordarea. 

— Annie și Honore sunt în siguranţă aici, iar eu stau la sediu 
cu degetu-n... 

— Am priceput. 

— Vin acolo să ajut... 

Aruncă o privire spre ceas. 

— Dacă pot să plec de pe insulă înainte de a închide podurile. 
Ne vedem în curând. 

— Dar... 

Însă închisese. 

— Jean-Guy vine să ajute, le zise el celorlalți. 

— Prostănacul, spuse Ruth. 

Dar, în lumina flăcărilor care se ridicau din focul de bușteni, 
Armand observă ușurarea de pe chipul îmbătrânit. 

e 

— Îmi pare rău, domnule, trebuie să vă întoarceţi. Am închis 

podul. 


VP - 117 


Beauvoir flutură legitimaţia, iar ofițerul se dădu deoparte și îi 
făcu semn să treacă, alertându-i pe agenţii care stăteau pe pod 
să lase mașina să treacă. 

Imediat ce ajunse pe partea cealaltă, Beauvoir auzi o explozie 
asurzitoare. Tresări și se feri instinctiv, cu toate că știa ce era. In 
oglinda retrovizoare observă un nor de zăpadă și gheaţă 
aruncate în aer. 

Câteva minute mai târziu, mai jos, pe autostradă, auzi o altă 
explozie, mai înfundată. 

Gheaţa era compactată, St. Lawrence începea să iasă din 
matcă. 

Dacă nu va funcţiona... 

În timp ce conducea, asculta canalele Sûreté și vedea 
dinamita explodând în cerc în jurul insulei și de-a lungul 
Quebecului. 

Măcar Annie și Honore erau în siguranţă. lar el avea de gând 
să se întoarcă la ei până în zori. Chiar dacă ar fi nevoit să 
traverseze St. Lawrence înot. 


VP - 118 


Capitolul treisprezece 


Urma să fie plasate santinele pe pod pentru a da alarma în 
cazul în care râul Bella Bella depășea sacii cu nisip, decizia fiind 
luată de Ruth, aparent în urma consultării cu rața și cu o sticlă 
de scotch. 

Reine-Marie și Armand aleseseră să facă primul schimb. 

La ușă, Ruth se asigură că aveau pelerinele de ploaie 
încheiate. 

— Aveţi fluierul la voi, dacă se întâmplă ceva? 

— Da, spuse Reine-Marie. 

— Şi Cartea cea mare a inundațiilor"? 

— Intotdeauna, zise. 

— Atunci o să fim bine, spuse poeta vârstnică. 

— Varză, interveni Gabri. 

— Speriaţi, adăugă Olivier. 

— Nevrotici, zise Clara. 

— Și egoiști, da, da, spuse Ruth. Fără giugiuleală și să fiți 
acasă înainte de miezul nopții. 

— Da, mamă. 

Reine-Marie îi strigă lui Armand, prin ploaia și grăunţele de 
gheață care îi șfichiuiau faţa: 

— O întâlnire amoroasă dată naibii. 

e 

Înăuntru, se discuta în jurul șemineului. Despre ce urma să fie 
luat în cazul unui ordin de evacuare. 

— Eu l-aș lua pe Gabri, spuse Olivier. 

— Eu, espressorul, zise Gabri. Și niște croasante. 

e 

Ajunși la pod se opriră cu spatele la vânt, umerii încovoiați și 
glugile ridicate. Reine-Marie aprinse lanterna și o îndreptă spre 
Bella Bella. 

— Crește, strigă ea. 

— Oui. 


21 Referire la cartea „Alcoholics Anonymous: The Story of How More Than One 
Hundred Men Have Recovered from Alcoholism”, numită și „The Big Book” („Cartea 
cea mare”), scrisă în 1939 sub formă de manual de William C. Wilson, unul dintre 
fondatorii organizaţiei Alcoolicii Anonimi (AA) (N.t.). 


VP - 119 


— Eu mi-aş lua cartea de bucate de Jehane Benoit, zise 
Myrna. Albumul foto. Vaza Lalique. Covorul indian lucrat 
manual... 

— Stai puţin, spuse Gabri. Ai o dubă de transport? Putem s-o 
folosim și noi? Mi-aș lua canapeaua victoriană de la bunicul. 

— O, nu, zise Olivier. Singura parte bună la un potop care ne 
va spulbera naibii agoniseala de-o viaţă e că va lua cu el și 
monstruozitatea aia. 

e 

Armand și Reine-Marie patrulau pe podul de piatră. Înainte și 
înapoi. Și de la capăt. Încolo și încoace. Oprindu-se la fiecare 
câteva minute ca să aprindă lanterna puternică și să verifice 
nivelul Rivière Bella Bella. 

După care continuau. 

Ca niște paznici la o frontieră singuratică. 

Înainte și înapoi. Înainte și înapoi. 

Armand abia își putea auzi gândurile din cauza zgomotului 
apei care se repezea pe sub pod și a măzărichii care i se lovea 
de pelerină. 

Cea la care se gândea în timp ce mergea înainte și înapoi, 
înainte și înapoi, era Vivienne. Care se afla undeva acolo. Și la 
tatăl lui Vivienne. Și la Annie. 

Încerca să nu-și amestece fiica, știind cât de periculoasă era 
personalizarea anchetelor. Probabil că rezistenţa îi fusese însă 
diminuată de frig, de stresul venit din toate părţile asupra lui, de 
epuizarea incipientă, dar nu se putea abţine să nu se pună în 
locul domnului Godin. 

Dacă Annie ar dispărea? lar toți cei cărora le-ar cere ajutorul, 
deși drăguţi, n-ar face de fapt nimic pentru a-l ajuta? Dacă ar 
stărui, dacă i-ar implora și ei nu ar face decât să-i zâmbească și 
să-i ofere supă? 

Ar fi un coșmar. Ar fi înnebunit de îngrijorare. 

Oprindu-se din nou în partea de sus a podului, o luă pe Reine- 
Marie de mână. Simţind dintr-odată nevoia de alinare. 

În fasciculul de lumină al lanternei apa spumega, clocotea. Ca 
turbată. Și se mișca cu repeziciune de-a lungul malului. 
Crescând mai repede decât se așteptaseră. Probabil că doar 
puţin mai jos, în aval, la ieșirea din Three Pines, blocajul se 
agrava. 


VP - 120 


După care... 

Armand percepu o vibraţie joasă, aproape un geamăt, dinspre 
Reine-Marie. Sub ochii lor, Bella Bella se ridică și ieși din matcă. 
Acum gonea rapid de-a lungul părţii de jos a sacilor cu nisip. 
— O să reziste, zise ea. Mai are mult până să ajungă la noi. 

— Oui. 

Deşi erau amândoi conştient! că problema nu era neapărat 
înălțimea râului, ci forța lui. Pericolul nu era că apa se va 
revărsa în cascadă peste zid, ci că îl va dărâma. 

Îl clădiseră de doi saci lăţime. Așa că n-ar trebui să se 
întâmple așa ceva. 

Dar, pe de altă parte, nici Bella Bella n-ar fi trebuit să crească 
atât de mult. 

Se întâmplau multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. 

Homer Godin, care trăia marele „nu ar trebui să se întâmple”, 
știa cel mai bine acest lucru. 

Reine-Marie își ridică privirea și, prin lapoviţă, observă 
luminile bisericii Sf. Toma din vârful dealului. Unde voluntarii se 
asigurau că cei mici dormeau bine și că nu se temeau. 
Instalaseră mai multe paturi, iar alimentele, apa potabilă, 
generatoarele și toaletele ecologice erau pregătite. Pentru cazul 
în care cel mai rău lucru avea să se întâmple. 

Apoi își îndreptă privirea spre pădure. 

— Unde e ea, Armand? 

— Nu știu. 

— E... 

— Nu știu. 

— Dar bănuiești. Ai vorbit cu soțul ei? 

— În după-amiaza asta. E un ticălos. Sûreté a fost chemată la 
ei acasă de mai multe ori. Alcoolic. Poate și pe droguri. 

— Violent? 

— Oui. 

O acumulare de probleme care a rupt malurile, își zise Reine- 
Marie. lar tânăra femeie a fost luată de potop. 

— E însărcinată? 

— Oui. 

— Cum ar putea cineva... 

Dar nu avea rost să termine întrebarea. Și nu exista un 
răspuns. 

Continuară să meargă. Înainte și înapoi. Înainte și înapoi. 


VP - 121 


Totuși, întrebarea continua să zgândăre. 

Cum ar putea cineva?... 

— Nu poţi să-l obligi să-ţi spună? strigă Reine-Marie pentru a 
acoperi torentul. 

— Altfel decât să-i pun pistolul la tâmplă sau să-l bat măr, nu. 

Ea rămase tăcută, iar el știa ce simţea, dacă nu și ce gândea. 

Poate, doar de data asta... 

Poate că în unele cazuri se justifica. Poate tortura. Poate 
bătaia. Poate chiar crima se justifica. Uneori. 

— Etică circumstanţială? întrebă el. 

— Nu fi îngâmfat, zise Reine-Marie. Toţi trecem prin momente 
de-astea. Chiar și eu. Chiar și tu. 

Desigur, avea dreptate. 

Era vipera ce se cuibărea la sânul oricărui poliţist cinstit. Al 
oricărui conducător militar. Al oricărui politician. 

Al oricărei mame sau oricărui tată. 

Al oricărei fiinţe umane. 

Poate. Doar de data aceasta... 

XXX 

— Eu aș lua-o pe Ruth, spuse Olivier. 

— Mulţumesc, zise poeta vârstnică. 

— Pentru că e o vrăjitoare și ar pluti? întrebă Clara. 

— Evident, răspunse Olivier. Ne-am putea agăța de ea. 

— Mai bine mă înec, spuse Gabri. 

Se întoarseră spre Billy. 

— Cred că știți ce-aș lua eu, zise acesta. 

— Tractorul? întrebă Myrna. 

e 

— Deci aşa faci, murmură Lysette Cloutier uitându-se la 
adresa IP. Rahat ce ești. 

De-a lungul celor cincisprezece ani cât lucrase la contabilitate 
în cadrul Sûreté, Lysette rareori înjurase. Și rareori auzise 
înjurături. 

Dar la Omoruri auzise, și descoperise în ea însăși un întreg 
vocabular nou. Era, după părerea ei, o formă de violenţă verbală 
menită să contracareze lucrurile oribile cu care se confruntau 
zilnic. 

În loc să se dezlănţuie fizic, o făceau verbal. 


VP - 122 


Totuși, își zise în sinea ei în timp ce introducea alte comenzi în 
laptop, rareori îl auzise pe inspectorul-șef Gamache înjurând. 
Incercă să-și amintească dacă-l auzise vreodată. 

Poate de aceea se afla la conducere. Ce îi spusese lui 
Cameron? Că populaţia avea dreptul să se aștepte ca oamenii 
cu armă și legitimaţie să aibă și autocontrol. 

Poate că el avea mai mult control asupra propriei persoane 
decât majoritatea. 

Dar ce ţinea sub control? Și ce avea să se întâmple dacă se 
dezlănţuia vreodată? 

x kx * 

Bob Cameron stătea în mașina lui. Lapoviţa se oprise. Cerul 
se limpezea. Temperatura scădea. 

Parbrizul lui îngheţa, dar încă putea să zărească stelele, Calea 
Lactee. Și acea unică lumină din casă. 

În dormitor. 

Oare Tracey zăcea întins pe pat, deasupra cuverturii cu flori 
roz-aprins și verzi pe care mama lui Vivienne i-o lăsase prin 
testament? 

Oare își bea minţile ca un prost? 

Prostălău. 

Oare măcar exista un astfel de cuvânt? 

Sau își făcea bagajele? Pe cale să-și ia tălpășița. 

Cameron așa spera. Asta aștepta. Spera. 

Aștepta. 

Hai. Haide, rahatule. Intră în camioneta aia a ta. Numai 
încearcă. 

Cameron fusese redistribuit de la căutarea lui Vivienne Godin 
la aranjarea adăposturilor de urgenţă. Fusese trimis acasă să se 
odihnească, dar venise aici. 

Tracey era un om slab, Cameron o știa. Genul care ar încerca 
să fugă. 

Și atunci ce-o să fac? 

Dar știa răspunsul. Îl va trage pe Tracey pe dreapta. Îi va 
spune să iasă din mașină. 

Și va face ceea ce ar fi trebuit să facă acum câteva 
săptămâni. 

Se uită la ceas. Era aproape unu noaptea. Ar trebui să meargă 
acasă. Probabil că soţia lui își punea întrebări. Dar nu putea. 

Nu încă. 


VP - 123 


Hai, idiotule. 

leşi afară. Hai la mine. 

(J 

Billy Williams stătea pe drumul din afara orașului. Ținea în 
mână un băț lung și noduros pe care îl trecu prin noroi, sub ochii 
lui Reine-Marie și Armand. Așa cum făcuse în ultimele ore, o 
dată la douăzeci de minute. 

Testa să vadă cât de mult se scufunda băţul, dar, după capul 
lui aplecat, părea să asculte sunetele pământului. Un fel de 
permisiune. 

Lapoviţa încetase cu o oră în urmă și temperatura scăzuse. 
Exact ceea ce aveau nevoie. 

— Ei? întrebă Reine-Marie chiar în clipa în care Armand 
observă o lumină pe deal, mai sus de ei. 

Faruri. Nu putea fi decât o singură persoană. Jean-Guy sosise. 

Billy vorbi. 

— Mulţumesc lui Dumnezeu, spuse Reine-Marie întorcându-se 
spre Armand. Billy zice că a îngheţat. 


VP - 124 


Capitolul paisprezece 


Stăteau pe câmpul îngheţat, la câţiva kilometri în amonte de 
Three Pines, și se uitau la retroexcavatorul lui Billy care săpa în 
malurile râului. 

Fasciculul puternic al farului din partea din faţă a cabinei 
lumina gheaţa, noroiul și pietrele, în timp ce cupa săpa șanțul. 

Reine-Marie ţinea telefonul în mâinile înmănușate. Departe de 
pădure, în noaptea senină și geroasă, semnalul era slab. Apărea 
și dispărea. Dar cel puţin în locul ăsta era. Deocamdată. 

Jean-Guy era lângă râu, iar Armand stătea pe treapta 
utilajului, ghidând săparea șanțului. Între timp, Reine-Marie 
asculta rapoartele din Three Pines. 

Le lăsaseră pe Clara și pe Myrna pe pod. Râul ajunsese până 
la al doilea sac cu nisip. 

Ruth era în căsuţa Clarei, la telefonul fix. Raportând mai 
departe. 

— Râul continuă să crească, strigă Ruth în receptor, pe de o 
parte pentru a acoperi vuietul râului și pe de alta pentru că 
întotdeauna ţipa când vorbea la telefon. 

x x * 

— Ai văzut asta? strigă Myrna în urechea Clarei. 

Naiba s-o ia, își zise Clara, ocupată să pretindă că nu văzuse 
nimic. 

Dar Myrna rareori își ferea privirea când avea în faţa ei un 
adevăr îngrozitor. Preferând mai degrabă să știe decât să 
trăiască într-o ignoranță binecuvântată, dar periculoasă. Era una 
dintre cele mai rele calităţi ale ei. 

— S-au mișcat, strigă Myrna întorcându-se către Ruth. Spune- 
le să se grăbească. S-au mișcat. 

— Ce e? 

— S-au mișcat! 

— Păi și tu ești cam de rahat! 

Gabri, care stătea lângă Ruth în bucătărie, apucă telefonul. 

— Dă-mi ăla. Reine-Marie? Sacii au început să se miște. 

— Merde. 


VP - 125 


— Hei! Hei! 

S-au întors și au văzut o lumină care se apropia. 

— Sapă mai departe, strigă Armand în urechea lui Billy apoi 
sări de pe excavator. 

— Ce faceți? E pământul meu, se auzi vocea unui bărbat. 

Armand îi făcu semn lui Reine-Marie să rămână unde era, iar 
el se îndreptă spre lumină și strigăt. 

— Sûreté. Cine sunteţi? 

Dar știa răspunsul la întrebare. Pentru că știa al cui era 
terenul pe care se aflau. 

Jean-Guy plecă de lângă râu și se duse lângă Armand. 
Bărbatul era la douăzeci de pași. Într-o mână ţinea lanterna, iar 
în cealaltă ducea altceva. 

— Are o armă, zise Jean-Guy fără să-și ia ochii ageri de la 
bărbatul care aluneca și se împiedica în timp ce venea spre ei. 

— Oui, spuse Armand și făcu un pas în faţa lui Reine-Marie. 

— Una de 22. Puşcă de vânătoare. Am văzut-o mai devreme 
la percheziţie. Are permis. 

— Futu-i, bombăni Jean-Guy clătinând din cap. 

De 22. Calibru mic. Insă, chiar și așa, putea provoca pagube. 
Unui hârciog. Unei vulpi. Unui om. 

— E proprietate privată, strigă Tracey. Plecați. 

Se aflau în bătaia vântului și simțeau mirosul de whisky. 
Măgarii fuseseră duși în hambar peste noapte, așa că pe pajiște 
nu mai rămăseseră decât oamenii. 

— Monsieur Tracey, sunt Armand Gamache. Ne-am întâlnit 
azi, mai devreme. 

— Puțin îmi pasă cine sunteți. Vă aflaţi pe pământul meu. 

Tracey se opri la zece pași și ridică pușca. 

— Valea. 

— Armand? zise Reine-Marie făcând un pas în faţă. 

— E-n regulă, spuse el, și întinse mâna, împingând-o cu 
blândeţe în spatele lui. 

Evident, își zise ea, „în regulă” avea sensuri foarte diferite 
pentru fiecare dintre ei. 

— Ce se-ntâmplă? răsună vocea firavă a lui Gabri din telefon. 
Reine-Marie? 

— Aruncă arma, comandă Beauvoir. 

— Armă? se auzi vocea firavă. Alo? 


VP - 126 


— Plecaţi naibii de pe pământul meu, strigă Tracey ţinând în 
continuare pușca ridicată. 

Billy se oprise din săpat. Armand se întoarse spre el și strigă: 

— Orice s-ar întâmpla, sapă mai departe. 

— Îhî. 

Utilajul porni din nou, iar Tracey înainta, alunecând ușor pe 
zăpadă și noroi. 

Pericolul, realiză Gamache, nu era doar că va trage cu pușca 
intenţionat, ci și că ar putea să alunece și să declanșeze arma 
accidental. 

— Am zis să vă opriţi, strigă Tracey. 

— lar eu am zis să arunci arma, spuse Beauvoir pășind chiar 
în faţa lui Armand. 

Chiar în fața puștii. 

— O, Doamne, strigă Armand și făcu semn spre râu. 

Reine-Marie, alarmată, se întoarse. 

La fel și Tracey. 

Singurul care nu se întoarse fu Beauvoir, care se așteptase ca 
Gamache să facă așa ceva. Să-i distragă, pentru o clipă, atenţia 
lui Tracey. 

Mâna lui Jean-Guy se avântă înainte și îi smulse arma din 
strânsoare. 

Când Tracey se întinse spre ea, Beauvoir se răsuci și îl puse la 
pământ. 

Gamache se aplecă și îl ridică de jos pe bărbatul beat. 

— Redirecţionăm râul, explică el. Ca să oprim... 

— N-aveţi niciun drept. E teren privat, strigă Tracey. 

Smucindu-se, se răsuci pentru a scăpa de Gamache și alergă 
spre retroexcavator, gesticulând și strigând. 

— Arrêt! Arrêt! Oprește. 

Dar, evident, Billy nu se opri. 

Nu văzuse că Beauvoir îl dezarmase. Din câte știa Billy, un 
bărbat cu o pușcă alerga spre el. Și putea foarte bine să tragă. 

Dar lui Billy nu îi păsa. Myrna era acolo jos. Sacii se mișcau. Și 
numai el putea opri asta. 

Împinse cupa și mai adânc în pământ și o trase spre pajiște 
chiar în clipa în care Gamache îl ajunse din urmă pe Tracey și, 
înșfăcându-l de mijloc, îl ridică și îl îndepărtă. 

Bella Bella ţâșni și începu să curgă pe pajiște. 

— Alo? se auzi o voce firavă. 


VP - 127 


Nu mai avea sens să se amăgească. 

Digul ceda. 

Era timpul să plece, Clara își dădea seama de asta. Nu doar 
de pe pod, ci și din casă. 

Din sat. Sosise momentul să lase Three Pines în mâinile 
destinului. 

Myrna și Clara coborâră repede de pe pod, pe jumătate 
mergând, pe jumătate alergând. 

Ultimii săteni rămași trebuiau să plece din casa Clarei și din 
Three Pines și să se ducă sus la biserică. 

De acolo, aveau să fie martori la distrugere. 

— Stai, zise Clara apucând-o pe Myrna de mână. 

Fiecare părticică din Myrna era încordată și o împingea să 
meargă mai departe. Să fugă. Acum. 

Dar se opri. Și aşteptă, preț de o clipă. Pentru că asta făcuse 
și Clara. 

Prea temătoare chiar și să vorbească, rămase pe loc, 
holbându-se la cercul de lumină format de lanterna Clarei. 
Tremurând, acesta zăbovea asupra sacilor cu nisip, acum 
strâmbi. Unii căzuseră, alţii erau pe cale să alunece, împinși de 
forţa apei. 

Trebuia să știe sigur. 

— O, rahat, se surprinse șoptind. 

e 

Armand îl ţinea strâns pe Carl Tracey, cu braţele încleștate în 
jurul lui, în timp ce bărbatul dădea din picioare și se zbătea. 

Jean-Guy se grăbi să-l ajute, dar chiar când ajunse, Tracey se 
potoli și o clipă mai târziu stătea nemișcat, agăţat de corpul lui 
Gamache. 

Ambii bărbaţi se holbau. 

— Stai! 

De data asta, Gamache era cel care striga la Billy. 

Lumina din partea de sus a excavatorului era îndreptată spre 
grămada de resturi pe care Billy tocmai le lăsase să cadă pe 
pajiște, lângă apa care se revărsa grăbită din Bella Bella. 

— Ce-i acolo? întrebă Reine-Marie apropiindu-se. 

Beauvoir observă atunci de ce Gamache oprise săpăturile. De 
ce Tracey încetase lupta. Și de ce ceruse atât de isteric să se 
oprească excavația. 


VP - 128 


e 

— Ce e? strigă Gabri spre Clara și Myrna, încercă să-și alunge 
panica din voce. 

— Ce ziceţi? 

Cele două femei dădeau din mâini și strigau ceva în legătură 
cu râul. Dacă ar fi fost nevoit să ghicească, și se pare că așa 
era, orice spuneau cu voce tare nu era o veste bună. 

e 

Billy dădu să coboare din utilajul lui, dar Armand îi făcu semn 
să rămână unde era. Lui Reine-Marie îi spuse același lucru. 

Apoi el și Jean-Guy se apropiară încet de șanț. 

— Armand, Gabri zice ceva. S-a întâmplat ceva. 

— Ce e? strigă Billy din cabina utilajului. 

e 

— Ce e? strigă Gabri din nou, uitând complet că Reine-Marie 
era la celălalt capăt al liniei. 

— Ce e? se auzi vocea firavă. 

— Nivelul apei coboară! 

Gabri și Reine-Marie auziră în același moment. Strigătul 
Clarei. Apoi, Reine-Marie percepu strigăte de bucurie. Chiar și 
Ruth aclama. Cel puţin se gândi că acel croncănit era un strigăt 
de bucurie. 

e 

— Nivelul apei scade! raportă Reine-Marie. A funcționat. 
Scade. 

Billy chiui fericit. Dar în timp ce se uitau înspre râu, Armand 
zâmbind ușurat și Jean-Guy îÎncuviințând, privirile le-au fugit în 
altă direcţie. 

În lumina farurilor excavatorului lui Billy, ceva roz zăcea în 
noroi. 

Armand îngenunche și întinse mâna. 

O geantă de voiaj roz-aprins. Cu o etichetă pentru nume. O 
singură literă în relief. „V”. 


VP - 129 


Capitolul cincisprezece 


— Ce-ai făcut cu ea? întrebă Gamache. 

— Nimic. N-am făcut nimic. Poate nu-i a ei. 

— A ei este, zise Gamache. Este a lui Vivienne și știi asta. 

Tracey o recunoștea. Dar și Gamache recunoștea ceva. 
Expresia de pe chipul lui Carl Tracey. O mai văzuse și înainte, 
când vreo afurisită de dovadă incriminatoare, considerată 
ascunsă, era descoperită. 

Era expresia inconfundabilă a groazei. 

În timp ce el rămase cu Tracey și cu geanta de voiaj, Beauvoir 
se duse la râu, iar acum mergea pe mal. Luminând cu lanterna, 
pentru a vedea dacă mai găsea ceva. 

Pe cineva. 

În timp ce mergea, lui Beauvoir îi bubuia inima în piept, în 
încheieturi, în tâmple și în gât. Pielea îl furnica. Cu tot frigul de 
afară, faţa îi era îmbujorată. 

Își petrecuse mare parte din viața adultă uitându-se ba după 
cadavre, ba la cadavre. Ce era acolo, afară, nu-l speria. 

Îl speria însă ce era înăuntru. În interiorul lui. Acel lucru 
misterios care fusese zgândărit, trezit, când realizase că se afla 
în prezenţa cuiva care aproape sigur își aruncase soţia și copilul 
nenăscut într-un râu îngheţat. Să moară. 

Jean-Guy Beauvoir făcu tot ce-i stătea în puteri să nu se 
întoarcă. Să nu se ducă înapoi la Tracey. Să nu le spună lui 
Armand, lui Reine-Marie și lui Billy să se uite în altă parte în timp 
ce el îl forța pe Tracey să îngenuncheze și își scotea arma. O 
punea la baza craniului monstrului. Și trăgea. 

Jean-Guy mergea de colo-colo. Îndreptând lumina lanternei ici 
și colo. Încercând să-și potolească mintea și să se concentreze 
la ce avea de făcut. 

Ceea ce vedea erau cioburi de gheaţă, pietre, rădăcini 
smulse. Moloz. Apă repede. Dar nici urmă de Vivienne. 

La solicitarea lui Beauvoir, Billy întoarse excavatorul astfel 
încât lumina să fie îndreptată spre râu. 

Din cabină, Billy Williams se uita la Jean-Guy care mergea 
încoace și încolo. Recunoștea chinul când îl vedea. 


VP - 130 


Apoi se uită la Armand. Care stătea aproape de care Tracey. 
Nu unul lângă altul, ci cu faţa spre el, într-o poziţie de o extremă 
și îngrozitoare intimitate. 

Billy Williams știa că era martor, de asemenea, la un act de 
iubire. Nu față de Tracey, desigur, ci faţă de Jean-Guy. 

În aparenţă, Armand îl trimisese să facă treaba murdară. Să 
caute cadavrul unei tinere femei și al copilului ei nenăscut. In 
realitate, însă, Armand îl salva pe Jean-Guy. De el însuși. 

Gamache stătea atât de aproape de Carl Tracey pentru ca 
Beauvoir să nu fie nevoit să facă acest lucru. 

Când Tracey făcu un pas înapoi, Gamache înaintă. Nelăsându- 
| să se îndepărteze. Să plece. Gamache era cu cel puţin cinci 
centimetri mai înalt, zece kilograme mai greu și douăzeci și cinci 
de ani mai în vârstă decât Tracey. 

Avea de partea lui înălțimea, greutatea, controlul și faptul că 
era treaz. 

Însă Tracey avea marele avantaj al cunoașterii. El știa unde 
era Vivienne. 

Cizmele lui Gamache se afundară în noroi în timp ce se 
apropie și mai mult de Tracey. 

— Spune-ne, repetă Gamache fără să-și desprindă ochii de cei 
ai lui Tracey. Unde-i Vivienne? 

— Nu știu. A plecat. A fugit cu un tip cu care... 

— Destul, zise Gamache. Ce-ai făcut cu ea? 

Apoi, schimbă tonul. Înfrânându-și cu greu furia. Când vorbi, 
vocea lui era nefiresc de înțelegătoare. Străduindu-se să 
convingă o brută să facă măcar un singur lucru decent. 

— Spune-ne, Carl. Hai, să o lăsăm să se odihnească în pace. 

În spatele lor, Bella Bella se rostogolea peste pajiștea 
mizerabilă. Aerul nopţii pârâia de-atâta frig și furie. 

— Habar n-am unde-i. Poate s-a îmbătat și-a căzut în râu. Sau 
poate ăla care-a lăsat-o gravidă a aruncat-o în el. 

Cu coada ochiului, Armand o văzu pe Reine-Marie făcând un 
pas înspre ei. Strângea telefonul în mână, de parcă ar fi fost o 
bâtă de baseball. 

Cumva, acest ticălos dezgustător reușise să stârnească în 
Reine-Marie o furie la limita violentei. 

Lui Gamache, aerul îi ieșea pe nări în dăre prelungi și calde. 
Ca unui taur care abia așteaptă să se năpustească. 

Cu greu realiză că în spatele lui Billy Williams vorbea. 


VP - 131 


— Nici urmă de ea, strigă Beauvoir. Billy zice că, după părerea 
lui, geanta a venit de mai departe, din amonte. 

— E un drum forestier vechi la vreun kilometru de aici. 

Billy gesticula în spatele lui. 

— E un pod care trece peste Bella Bella. E închis de ceva 
vreme, dar vânătorii îl folosesc, uneori, toamna. 

Jean-Guy traducea ce se spunea. 

Gamache se întoarse și se uită la arma de 22 rezemată de 
retroexcavator. O pușcă de vânătoare. 

— Poţi să ne arăţi? întrebă el. 

— Îhî. 

— Și cum rămâne cu geanta? întrebă Reine-Marie. 

— O luăm cu noi, spuse Gamache. 

— Nu puteti, zise Tracey. 

— Atunci o deschidem aici, spuse Beauvoir. 

Gamache o rugă pe Reine-Marie să își folosească telefonul 
pentru a înregistra percheziţia genţii lui Vivienne în timp ce Billy 
se așeză lângă Tracey. 

— Nu, spuse Tracey. Încetaţi. Nu-i a voastră. E pe proprietatea 
mea. Ea mea. 

— Ea soţiei tale, spuse Beauvoir deschizând fermoarul. 

Geanta conţinea toate lucrurile pe care le-ar fi împachetat 
cineva care pleca pentru câteva zile. Tricouri, o pereche de 
jeanși. Niște pantaloni scurţi. O pijama. Lenjerie. Obiecte de 
toaletă. 

— Ce sunt acestea? 

Gamache ridică un recipient cu pastile și citi eticheta. 

— Mifegymiso. 

Ceilalţi clătinară din cap, iar Gamache i le arătă lui Tracey. 

— De unde să știu eu? Poate vreun drog de pe stradă pe care 
l-a luat... 

— Destul. 

Beauvoir se ridică în picioare și făcu un pas spre Tracey. 

— Jean-Guy, se răsti Gamache. 

Frigul, epuizarea, descoperirea, certitudinea din ce mai 
pregnantă în legătură cu ceea ce i se întâmplase acelei tinere și 
cu cel care se făcea vinovat de asta, toate le slăbeau nervii. 

Beauvoir se încruntă spre Tracey, dar reuși să se 
stăpânească. 


VP - 132 


— Am terminat, spuse Gamache închizând fermoarul genţii de 
voiaj. O luăm cu noi și îţi dăm o chitanţă. 

— Nu vreau nicio chitanţă. Vreau geanta. 

— Tu vii cu noi, spuse Beauvoir și îl îmbrânci spre mașină în 
timp ce pășeau cu greu pe pajiște. 

Lăsând în urmă excavatorul să se scufunde în noroi. 

Când ajunseră la mașină, Beauvoir puse geanta de voiaj în 
portbagaj, împreună cu arma de 22 căreia Gamache îi scosese 
gloanţele. 

Tracey stătea lângă mașină. 

— Intră, zise Gamache. 

Când Beauvoir dădu să se așeze lângă el, Gamache ridică 
cheile. 

— Ce-ar fi să conduci tu? îi spuse Gamache. Poţi să te așezi 
pe scaunul din faţă? o întrebă el pe Reine-Marie, care terminase 
de înregistrat și își strecura telefonul în buzunar. 

Gamache și Billy se urcară pe bancheta din spate, cu Tracey 
între ei. 

— Să ştiţi că nu-i moartă. Își bate joc de voi. Încearcă să mă 
bage-n belea. Pun pariu că ea a aruncat nenorocita aia de 
geantă acolo în râu. O să vedeţi. Când o să apară, după ce și-a 
tras-o cu vreun tip, o să vă dau în judecată, ticăloșilor. 

— Să sperăm, spuse Gamache. 

Beauvoir conduse în timp ce Billy îi arătă calea spre vechiul 
drum forestier. 

Ajunseră în dreptul unei cărări doar cu puţin mai largă decât 
un simplu intrând printre copaci. În timp ce viră, Beauvoir simţi 
că anvelopele începeau să se scufunde. 

— Trebuie să continuăm pe jos. 

Toţi cinci urmară fasciculele luminoase aruncate de lanterne 
pe drumul îngust dintre copaci. 

Ramurile se deslușeau deasupra capetelor lor, un tunel de 
crengi moarte. Luminile creau umbre atât de macabre încât 
chiar și Beauvoir, care nu era înclinat spre fantezie, simţi cum îi 
alergau fiori pe piele. Așa începeau filmele de groază. Sau așa 
se terminau. 

Apoi deveni și mai rău. 

Lanterna lui Beauvoir, mai puternică, poposi pe ceva aflat în 
faţă. Ceva care bloca drumul. O mașină. 


VP - 133 


— Staţi aici, le zise Gamache celorlalţi în timp ce Jean-Guy 
veni mai aproape. 

Era a lui Vivienne. 

Gamache îi făcu semn din cap lui Beauvoir, care dădu ocol 
mașinii și îndreptă lumina spre geamul din spate, în timp ce 
Gamache căuta în faţă. 

Nimic. 

Deschizând ușa șoferului, cu atenţie ca să nu atingă prea 
multe, Gamache lumină scaunul. Volanul. Podeaua. Erau 
covorașe asortate și ceva mărunţiș. Mirosea a fum stătut de 
țigară. Verifică scrumiera și găsi mucuri. 

Aceeași marcă pe care o fuma Tracey. 

Era o urmă de sânge pe volan și o alta pe schimbător. Lui 
Gamache i se ridică părul pe ceafă. Ceva îngrozitor se petrecuse 
aici. 

Trase de un mâner și deschise portbagajul. 

— Nimic, raporta Beauvoir. 

Gamache închise portiera și ambii anchetatori se îndreptară 
spre podul de bușteni. 

— Nu vă faceți griji, strigă Tracey. E sigur. 

— Nu, nu e, zise tare Billy. Probabil e putrezit. 

Beauvoir întinse mâna și îl opri pe Gamache, care tocmai voia 
să pășească pe scândurile de lemn. Armand îl auzise pe Billy, 
dar nu înţelesese. 

Beauvoir se întoarse și se uită urât la Tracey, care zâmbea. 

— Merita o încercare, spuse Tracey cu privirea rece, calculată. 

Reine-Marie făcu un pas mai departe de această creatură în 
timp ce Beauvoir se întrebă dacă vor ieși vii din pădure toţi 
cinci. 

De pe teren sigur, Gamache și Beauvoir îndreptară razele 
lanternelor de-a lungul podului de bușteni. Apoi se opriră. Cele 
două cercuri de lumină se uniră într-unul singur. 

O parte din balustrada de lemn lipsea. Laterala rămăsese 
expusă. 

Gamache își îndreptă lanterna în jos. În gol. La șase metri sub 
el, poate și mai mult, curgea râul învolburat. Apucând, trăgând 
și înghițind tot ce putea. 

Trecură cu razele de lumină de-a lungul ambelor maluri, dar 
nu era nimic. Apoi, dunga luminoasă de la lanterna lui Beauvoir 
se opri în loc. 


VP - 134 


— Stai, cred că văd ceva. 

Gamache își îndreptă și el lanterna spre malul îndepărtat. 

— Ce-i acolo? strigă Reine-Marie. Aţi găsit ceva? 

— Nu, nu-i nimic, spuse Beauvoir ușurat. Doar crengi. Pentru 
o clipă, am crezut că e un corp. 

Mută lumina lanternei. 

— Acum nu putem să căutăm pe pod sau pe mal. E prea 
periculos. Trebuie s-o lăsăm pe dimineaţă. 

Dar raza lui Gamache nu se mișcă din loc. În lumină văzu 
ceea ce zărise Beauvoir. Crengi, săltând ușor din cauza 
curenților. Nimic mai mult. 

Întelegea de ce Beauvoir putea confunda... 

Gamache deschise gura și trase brusc aer în piept, aproape 
icnind. 

— Ce este? întrebă Beauvoir. Vezi ceva? 

Îndreptă din nou lumina lanternei într-acolo, pentru a se 
alătura celei a lui Gamache, până când cele două raze deveniră 
un singur punct. 

Beauvoir se uită cu mai multă atenţie la gramada de resturi 
de pe malul opus. Dar tot nu văzu nimic. Cu siguranţă, nu ceva 
care să explice expresia de pe chipul socrului său. 

De surpriză. Poate chiar de șoc. 

— Vivienne nu-i aici, zise Gamache, apoi se uită la Beauvoir. 
Dar cred că știu unde este. 


VP - 135 


Capitolul șaisprezece 


Cei doi bărbaţi alergau de-a lungul potecii, cu râul de-o parte 
și pădurea de cealaltă. 

Jean-Guy alunecă o dată și căzu în noroi, într-un genunchi. 
Armand îl apucă de haină și îl ridică în picioare. 

Apoi continuară mai departe. Luminile lanternelor se clătinau 
nebunește în faţa lor luminând copaci, potecă, pietre, râu. 

Nu aveau mult de mers. Doar până la cotul râului. 

Când se întorseseră în Three Pines, îl duseseră pe Carl Tracey 
la bistrou, unde erau Olivier și Gabri, acum că pericolul 
inundaţiei trecuse. 

— Țineţi-l aici, le ceru Gamache. Billy o să stea cu voi. Homer? 

— E la tine acasă, răspunse Olivier. Clara și Myrna l-au dus 
acolo în speranţa că o să doarmă puţin. Sunt acolo cu el. 

— Cât e ceasul? întrebă Reine-Marie. 

— Două și jumătate, spuse Gabri. 

— Așa târziu? 

— Așa devreme, zise el. Ora de pipi, cum îi zice Ruth. 

— Apropo, ea unde-i? 

— S-a dus acasă. Să facă pipi. 

Reine-Marie aruncă o privire spre Tracey. Era în colţul 
îndepărtat, unde fusese pus de Jean-Guy. Departe de căldura și 
lumina blândă a șemineului. 

Apoi se întoarse spre Armand. 

— O să mă asigur că Homer nu vine aici. Voi duceţi-vă. 

lar Armand și Jean-Guy făcură întocmai. 

Cu toate că știau că nu aveau de ce să se grăbească, tot o 
luară la fugă. În jos pe alee. Pe lângă zidul de saci cu nisip. 
Alergară prin spatele băcăniei, al brutăriei, prin spatele 
bistroului și al librăriei. 

Cu Bella Bella într-o parte și pădurea în cealaltă. 

Apoi ajunseră. 

Gamache gâfâia și își ţinea lanterna în faţă, cu ambele mâini, 
ca pe o armă. Călăuzind fascicolul de lumină și încercând să-l 
stabilizeze, în timp ce stătea alături de Beauvoir. 

Luminile lor, îndreptate în aceeași direcţie, se contopiră. 


VP - 136 


Și apoi o văzură. Vivienne. 

Gamache fusese acolo mai devreme, când el și Olivier 
verificaseră nivelul râului. 

Nu merseseră atât de departe, totuși, îl observase atunci când 
se aplecase. Când îl ţinuse Olivier. 

Stăvilarul care se forma. 

Observase crengile palide ale copacilor și frunzele care se 
mișcau în sus și în jos în curent. Prinse în gheaţa spartă și 
resturile care se îngrămădeau. 

Ezitase, încercând să vadă mai bine. Dar strânsoarea lui 
Olivier slăbea și fusese tras în jos. 

Acum revenise. Și își văzu, în cercul strălucitor de lumină, 
greșeala. 

La podul de bușteni, Beauvoir confundase pentru o clipă 
copacii cu un cadavru. lar în acel moment, Armand Gamache 
realiză că făcuse același lucru, doar că invers. 

Confundase un cadavru cu niște copaci. 

Acum se uită din nou la talmeș-balmeșul de gheață și crengi. 
La rămășițele și bolovănișul adunate de Riviere Bella Bella în 
goana sa în jos de pe munte. 

Aici era Vivienne Godin. 

Aici își găsise odihna. 

Părul ei întunecat ca frunzele plutea la suprafaţă, unduindu-se 
purtat de curent. Braţele și picioarele ei palide, ramuri. Acum 
atât de clar umane. 

Armand Gamache își făcu cruce, în timp ce Beauvoir îi pasă 
lanterna. 

— Ce faci? 

— Ce ţi se pare că fac? zise Beauvoir dându-și jos haina. Mă 
duc s-o iau. 

— Nu poţi. 

Gamache se așeză între Beauvoir și Bella Bella și întinse 
mâna. 

— Stai. 

Dar Beauvoir nu asculta de rațiune. Se uita la capul care 
plutea. La mâini. Și o vedea pe Annie. 

— Dă-te la o parte, îi zise lui Gamache. 

— Non. 

— Dă-te la o parte. E un ordin. 

— Non. 


VP - 137 


Jean-Guy făcu atunci un lucru de care nu s-ar fi crezut capabil 
cu douăzeci și patru de ore mai devreme. Cu o oră mai 
devreme. Un moment mai devreme. 

Își îmbrânci socrul. Care scăpă lanterna și făcu un pas înapoi, 
parţial din cauza forţei, dar și a șocului. 

— Dă-te din drum, strigă Jean-Guy disperat să ajungă la 
tânăra femeie. 

Așa cum spera că ar încerca să o salveze pe Annie, dacă... 

De data aceasta, Gamache îl văzu venind și își încleștă 
brațele în jurul lui. Imobilizându-l într-o îmbrăţișare atât de 
strânsă încât Jean-Guy simţi parfumul discret de lemn de santal 
și inima lui Armand bătând în dreptul propriei inimi. 

— E prea târziu, rosti Armand direct în urechea lui Jean-Guy. 

Dar el continua să se zbată. Într-un final, zbuciumul îl părăsi. 
Și se lăsă moale în braţele lui Gamache. 

— S-a dus, șopti Armand cu ochii strâns închiși. 

— E gravidă, suspină Jean-Guy. 

— Da. Știu. 

— Annie. Annie e gravidă. Aproape în trei luni. 

Armand deschise ochii. Și auzi un hohot adânc. 

O. Singură. Explozie de emoție. Care ar fi putut și a lui Jean- 
Guy. Sau a lui. Sau poate venise de la Bella Bella, de la râul care 
plângea. 

Apoi își dădu seama de unde venea. 

Îi dădu drumul lui Jean-Guy, se întoarse și se uită în sus pe 
potecă. În întunericul de-acolo era ceva și mai întunecat. O 
siluetă mare, silueta unui tată, conturată în faţa copacilor, stând 
în tăcere. Rigid. 

Apoi, tatăl lui Vivienne porni înainte. Pas. Cu. Pas. Din ce în ce 
mai repede. Până când alerga în jos pe potecă. 

— Homer, oprește-te! strigă Gamache. 

Însă tatăl lui Vivienne nu o făcu. 

Nu putu. 

Nu scotea niciun sunet, ci doar alerga direct către râu. 

Gamache și Beauvoir nu avură timp decât să se interpună 
între Homer Godin și apă. Dar la fel de bine ar fi putut fi făcuţi 
din hârtie. Homer își croi drum drept printre ei și alergă spre 
Bella Bella. Înaintând prin apă. Spărgând gheaţa subţire de la 
mal și luptându-se să-și croiască drum mai departe. Ca să 
ajungă la fetița lui. 


VP - 138 


Gamache și Beauvoir plonjară după el. 

Apa era atât de rece încât le dădură lacrimile, iar gâfâitul luă 
locul respirației. Dar continuară să se împleticească spre 
bărbatul care tăia curentul în faţa lor. 

Apa se zbuciuma și spumega, în timp ce Godin, zvâcnind 
sălbatic, îi seceră. 

Se luptă feroce. Acum ţipând. Jelind. Urlând. 

Suspinând. 

Gamache primi un cot în cap și fu doborât pe spate, 
scufundat. Atât de rece era apa încât pieptul i se bloca și nu mai 
fu în stare să respire nici măcar atunci când niște braţe îl săltară 
la suprafaţă. 

Era Jean-Guy. 

Armand se holbă la el un moment, apoi, cu un horcăit 
puternic, reuși să tragă aer în plămâni. 

Apoi reveniră la Godin. Care, după un timp, când deja părea 
că trecuseră ore întregi, a obosit să-i mai tragă după el. Ca o 
balenă mare, prinsă în harpon, încetini. Și încetini. Suspinând. 

Apoi se opri. Fu nevoie de amândoi ca să-l tragă pe tatăl lui 
Vivienne înapoi pe mal. 

Dar Homer Godin încă nu terminase. A mai încercat o dată să 
se elibereze, dar acum erau pregătiţi pentru el. lar în el 
rămăsese prea puţină revoltă. 

— Oprește-te, zise Beauvoir încet. 

lar el făcu întocmai. 

— Vivienne? 

— Îmi pare rău, spuse Armand. 

Homer se uită spre râu. 

— Vă rog, șopti el. Trebuie să mă duc s-o iau. 

— O s-o facem, zise Beauvoir. 

li clănţăneau dinţii și îi era greu să formeze cuvinte. 

Se uită spre Gamache, ale cărui buze vineţii tremurau de frig. 

Erau cu toţii la un pas de hipotermie. În cazul lui Homer 
Godin, care era afectat și de șoc, combinaţia era potenţial 
fatală. 

— Nu voi, zise Homer cu vocea tremurândă. Eu. Trebuie s-o 
ajut. Pot să ajung la ea. Lăsaţi-mă să încerc. 

— Apa e prea rece. O să te îneci, rosti Gamache printre dinţii 
care îi clănțăneau. 

— Contează? 


VP - 139 


— Contează. 

Dar Armand înţelese. Și el ar încerca. Și el s-ar lupta. Și el ar 
alerga înapoi în apa aceea rece ca gheaţa. Dacă... 

Homer se întoarse cu spatele la el, pentru a înfrunta încă o 
dată râul. Spre fata lui, în mijlocul lui. Legănată ușor în sus și în 
jos de curent. Trupul ei lovindu-se de gheaţă. 

Bărbatului îi scăpă un sunet ușor. 

Abia atunci Armand observă o siluetă aflată mai departe pe 
poteca ce ducea către sat. Chiar și de la acea distantă. Chiar și 
în întuneric. Știa cine era. 

Se duse spre ea. 

— Îmi pare rău, zise Reine-Marie. Am încercat să-l opresc, dar 
a fugit din casă atât de repede. Probabil se uita pe fereastra de 
la dormitor și v-a văzut venind aici. 

Armand își aplecă fața aproape de-a ei. 

— Faţa ta. Ai o vânătaie. 

— Da? 

— Te-a lovit? 

— Nu intenţionat. Nu știa ce făcea. M-am întins spre mâna lui, 
încercând să-l opresc... 

Armand își duse un deget tremurând la un milimetru de 
vânătaia de pe obrazul lui Reine-Marie, sub ochiul ei. Era 
inflamat și continua să se umile. 

Gamache realiză că începuse să se cutremure incontrolabil. 
Venea în valuri, trimițându-i unde de șoc prin corp. 

Era, după cum își dădu seama, un început de hipotermie. Și 
revoltă. 

— Doamne, Armand, ești leoarcă. Trebuie să te încălzești. 

Se uită în zare pe potecă și abia atunci observă că și din Jean- 
Guy și Homer curgea apa. Homer stătea pe malul Bella Bella, 
holbându-se. Ea îi urmări privirea. 

— Acolo e?... 

— Oui. 


VP - 140 


Capitolul șaptesprezece 


Apa se revărsa peste corpul lui Armand în timp ce făcea duș. 
Pe cap, pe chipul lui îndreptat în sus. Deschise gura și închise 
ochii. Și își simţi, în sfârșit, trupul încălzindu-se. 

Apoi, pe nepusă masă, panica puse stăpânire pe el. 

Era înapoi în apă. Scufundat. De data aceasta, însă, Jean-Guy 
nu se afla acolo. Nimeni nu era acolo să vină spre el, să-l 
salveze. 

Deschise fulgerător ochii și lăsă capul în jos, ferindu-se de 
apă. Întinse mâna și se sprijini de plăcile de faianţă de la duș. 

În timp ce respira, realiză că această teroare de moment era 
doar o fărâmă minusculă din ceea ce trebuie să fi trăit Vivienne. 

Oroarea acelor ultime clipe. Trecând prin balustradă. 
Atârnând în văzduh. Nimic între pod și apă pentru a-i curma 
căderea. 

Și apoi căzu. 

Lovind apa rece ca gheaţa. 

Cu respiraţia tăiată. Șocul. Înverșunata Bella Bella închizându- 
se deasupra ei. Ridicându-se din nou. Răzbind. Cu gura 
deschisă, luptând pentru aer. 

Zbătându-se să-și țină capul, gura, nasul deasupra apei. Să 
respire. Întoarsă, rostogolită, biciuită de curent. Lovindu-se de 
pietre și de crengi. 

Teroarea. Tumultul. Lupta disperată. Care devenea din ce în 
ce mai puțin disperată în timp ce frigul și epuizarea începeau să 
câștige. 

Și, în final, conștientizarea. 

Sprijinit cu ambele mâini de faianță, cu capul atârnând și apa 
caldă lovindu-i spatele, Armand deschise gura încercând să 
respire. Cu ochii la vârtejul care se răsucea în jurul scurgerii. 

Annie e gravidă. Annie e gravidă, repetă el urmărind cuvintele 
ieșind la suprafață. Și încercând să nu permită rămășițelor 
gândului să se infiltreze în mintea lui. Și totuși, era acolo. 

La fel și Vivienne. 

Deschise ochii și își termină dusul. 

Apoi se duse jos, pentru a se vedea cu tatăl lui Vivienne. 


VP - 141 


Homer și Jean-Guy stăteau în bucătărie, în faţa sobei pe 
lemne, înfășuraţi în pături Hudson's Bay. Și cu căni de ceai tare 
în mâini. 

Armand o sărută pe Reine-Marie cu blândețe pe obrazul rănit. 

— Ești bine? șopti el. 

Vânătaia nu era așa de rea cum se temuse, mai degrabă 
urma unei lovituri. Dar chiar și așa, tot o lovitură. 

— Da. 

Armand se uită la ea cu mai multă atenţie, pentru a se 
asigura că spunea adevărul. Apoi își îndreptă atenţia spre 
ceilalţi. 

Jean-Guy se oprise din tremurat. 

Nu și Homer. 

De îndată ce se întorseseră în casă, chemaseră scafandri 
Sûreté și o echipă de criminaliști de la Omoruri. 

Dar, ţinând cont de starea de urgenţă din provincie, fuseseră 
informaţi că ar putea dura câteva ore. Cu siguranță, nu mai 
devreme de ivirea zorilor. 

După ce le informară pe Isabelle Lacoste și pe agenta Cloutier 
despre cele întâmplate și le ceruseră să vină, se despărțiseră. 

Jean-Guy făcuse duș primul, în timp ce Armand îl ajutase pe 
Homer să își dea jos hainele ude și să intre la el la duș. 
Rămăsese cu bărbatul cufundat în tăcere până ce acesta 
terminase și avea pe el haine călduroase, uscate. 

Armand a stat cu el în bucătărie până la întoarcerea lui Jean- 
Guy. 

Chiar dacă știa că nu fusese vina lui Homer și că, mai mult ca 
sigur, lucrurile nu aveau să se repete, n-avea nicio intenţie s-o 
lase pe Reine-Marie singură cu el. Înnebunit de durere, tatăl lui 
Vivienne era capabil de aproape orice. 

Cu siguranţă, iar Armand o știa, capabil de crimă. Cu toate că 
acest lucru era îndreptat spre o singură persoană. 

După ce făcu la rândul lui duș, reveni în bucătărie și-i prinse 
privirea lui Jean-Guy. Amândoi se întoarseră spre Reine-Marie. 

— Ce e? întrebă ea. 

— Jean-Guy are ceva să-ţi spună care s-ar putea să te facă să 
te simţi mai bine, zise Armand încet. 

— Poţi să vii cu mine? întrebă Jean-Guy și se ridică. 


VP - 142 


După o scurtă privire nedumerită spre Armand, Reine-Marie 
își urmă ginerele afară din bucătărie. 

Fred își lăsă capul mare pe picioarele încălțate în papuci ale 
lui Homer, iar Henri făcu la fel cu Armand. Micuța Gracie se 
cuibărise pe o pătură, aproape de foc. 

Singurul sunet era zăngănitul ferestrelor bătrâne în timp ce 
noaptea încerca să pătrundă înăuntru. Fără să realizeze, 
probabil, că acolo deja era întuneric. 

Câteva minute mai târziu, Reine-Marie și Jean-Guy se 
întoarseră. 

Ea era îmbujorată și avea ochii umezi. lar când întâlni privirea 
lui Armand și ochii lui începură să se aburească. Ea își duse 
mâinile la gură, iar el o luă în braţe. 

— Tocmai am vorbit cu Annie. Un bebeluș, șopti ea, cuvinte 
menite doar lui Armand. 

Nu era nevoie ca Homer să afle că ei își vedeau visul împlinit, 
în timp ce el trăia un coșmar. 

Scuzându-se, Armand se duse în biroul lui, ridică receptorul și 
formă un număr familiar. 

— Îmi pare rău, o auzi pe tânăra secretară politicoasă, dar 
superintendent-șef Toussaint nu poate răspunde acum. 

— Spuneţi-i că e Armand Gamache. 

Urmă o pauză. 

— Ştie. 

Fu rândul lui să facă o pauză. 

— Merci. 

Apoi îl sună pe ofițerul superior de la RCMP, care fusese 
prezent la ședință cu o zi în urmă. 

— Armand, ce este? 

Părea obosit. 

— Voiam o actualizare asupra inundaţiei. 

— Ai sunat-o pe Toussaint? 

— Am încercat. 

Din nou, o pauză. Gamache simţea stânjeneala la celălalt 
capăt al liniei. 

— E o perioadă agitată, zise ofiţerul. 

— Qui. Poţi să-mi spui ce se întâmplă? 

— Dinamitarea de pe St. Lawrence a funcţionat, dar se pare 
că nu-i decât un respiro temporar. Dezghețul se mută în nord. 

— Digurile? 


VP - 143 


— Rezistă. Cu greu. Presiunea crește. Și încă nu se pot decide 
dacă să deschidă sau nu deversoarele. 

— Zi mai departe. 

Gamache, care îl cunoștea bine pe acest bărbat, citi ezitarea 
din vocea lui. 

— M-am consultat cu inginerul de la forțele armate și cu 
Hydro-Québec. Nu așteptăm aprobarea. Hydro o să deschidă 
deversoarele. 

Gamache trase adânc aer în piept. 

— Ştii că ceea ce faci ar putea fi considerat insubordonare. 

— Crezi? Păi, presupun că tu ești expertul, zise ofiţerul 
râzând. 

Părea stors de energie. 

— După deschiderea deversoarelor, o să retragem utilajele de 
peste tot, cu excepţia celor mai vulnerabile diguri, și le mutăm 
în sud. Echipele de ingineri o să înceapă atunci să sape șanțuri 
de-a lungul râurilor care amenință comunități. Și mai multă 
insubordonare. Nu cred că o să ne mai lase să ne jucăm 
împreună, Armand. Ai o influenţă negativă. 

Gamache scoase un sunet ușor amuzat. Doar de atât fu în 
stare. 

— Armand? 

— Oui? 

— Ai grijă cu Toussaint. 

— Se descurcă bine, spuse Gamache. Sunt decizii dificile. O să 
avanseze la locul de muncă. 

— Care loc de muncă? Are aspirații politice. 

— Nimic rău în asta. 

— Doar că tratează poziţia în cadrul Sûreté nu ca pe o 
responsabilitate, ci ca pe o unealtă, o rampă de lansare. A fost 
cât se poate de evident la ședință. Trebuie să se ţină la distanţă 
de tine. Să se deosebească de tine. 

— Unde vrei să ajungi? 

— Cu potopul ăsta, cu decizia noastră de a urma sfatul tău și 
de a nu aștepta aprobarea ei, o să te ia la ţintă. 

— Sper că nu literalmente. 

Dar la celălalt capăt al liniei era liniște. Amândoi își aduseră 
aminte de momentul în care exact asta își făcuseră ofițerii 
superiori unul altuia. Literalmente. În vremurile de „dinainte”. 


VP - 144 


— Non. Dar ea nu-i prietenă cu tine. Ai sprijinul și loialitatea 
polițiștilor de rând, Armand. Ea nu le are. 

— Dă-i timp. 

— Ai urmărit mesajele publicate pe rețelele sociale? Despre 
tine? 

— Un pic. 

— De unde crezi că vin unele dintre informațiile alea? 

— Glumești? spuse Gamache. Crezi că Madeleine Toussaint le 
divulgă? 

Tăcere. 

— Te înșeli, zise Gamache. 

— Cum poți să-i fii loial, Armand, când e atât de clar că nu e 
reciproc? 

— Trebuie să fie reciproc? E o persoană decentă, care a luat 
atitudine. Mi-a câștigat loialitatea. Și va ajunge să fie un lider 
important. Sunt sigur. Altfel, n-aș fi recomandat-o drept 
superintendent-șef. 

— Nu mai rămăsese nimeni, zise ofițerul superior de la RCMP, 
din ce în ce mai exasperat. Toţi ceilalţi erau fie răniţi, fie afectaţi 
de acţiunile voastre. Chiar dacă nu ai fi recomandat-o, Toussaint 
era singura rămasă în picioare. Uite ce-i... 

Urmă un oftat prelung la celălalt capăt al liniei. 

— Sper să mă înșel. Doar să ai grijă. Trebuie să fii conștient că 
odată ce va afla ce facem va da vina pe tine, chiar dacă o să 
avem succes. 

— Doamne ajută să avem. Asta e tot ce contează. 

— Inshallah. 

— B'ezrat HaShem, spuse Gamache. Ne vom face griji pentru 
restul mai târziu. Baftă! Să mă ţii la curent. 

— Așa voi face, prietene. Pot să te ajut cu ceva? 

Armand aruncă o privire spre bucătărie. 

— Ai niște scafandri de care te poţi lipsi? 

— Ce? 

e 

Când scafandrii RCMP ajunseră la corp, Beauvoir auzi un icnet 
ascuțit și se pregăti să îl țină pe tatăl lui Vivienne, în cazul în 
care acest lucru era necesar. 

Dar nu era. 

Homer Godin stătea pe mal. Cu chipul rigid. Și corpul 
încordat. 


VP - 145 


Abia când echipa o întoarse pe Vivienne se mișcă. Dar nu 
înainte, așa cum se așteptau și erau pregătiţi. 

Tatăl lui Vivienne se lăsă, încet, încet, în genunchi. Apoi, încet, 
încet, se ghemui. Cu capul în noroi. Strângând pământul cu 
mâinile. Bărbatul masiv, ghemuit în jurul inimii sale. 

e 

În timp ce trupul lui Vivienne Godin se apropia de mai, tatăl ei 
își săltă capul, simţind-o înainte de a o vedea. Apoi se ridică pe 
vine. Și, cu ajutorul lui Gamache și al lui Beauvoir, se chinui să 
se îndrepte. 

Îl ţinură de braţe. Sprijinindu-l. Ținându-l în picioare. 

Homer se legăna, cu gura larg deschisă. Cu ochii sticloși. În 
timp ce Vivienne era urcată pe o targă. 

Dr. Harris se aplecă deasupra cadavrului. Uitându-se la 
Gamache și la Beauvoir, clătină din cap. Confirmând ceea ce era 
dureros de evident. 

— Trebuie s-o văd, zise tatăl ei. 

Dr. Harris îi șopti lui Gamache: 

— Nu e bine. E în apă de cel puţin două zile. 

— Trebuie să fie identificată, spuse Beauvoir. 

Lysette Cloutier, care tocmai sosise, zise: 

— O fac eu. 

— Eu, spuse tatăl lui Vivienne. Eu. 

— Te duc eu acolo, zise Armand încet. Dar trebuie să promiţi 
că n-o s-o atingi. Dacă vrem să obţinem suficiente dovezi pentru 
condamnare, nimeni în afară de anchetatori nu trebuie să se 
atingă de Vivienne. Înţelegi? 

Capul greu al lui Homer se mișcă în sus și în jos. 

— Ești gata? întrebă Armand. 

Încuviinţă din nou din cap. 

Il escortară până la corpul ei. 

Se uită în jos la ea. Cu ochii cuiva ajuns la capătul unui tunel 
lung, care realizează că nu e nicio lumină acolo. Incuviinţă scurt 
din cap. Și rosti printre buze: 

— E Vivienne. 

Apoi, cu mai mult efort, spuse cu voce tare: 

— E Vivienne. 

Işi duse mâna la faţă, acoperindu-și gura, într-o imitație 
grotescă a bucuriei lui Reine-Marie în urmă cu câteva ore. 

Gamache privi în jos la cadavru. 


VP - 146 


Ochii ei albaștri erau deschiși nu de frică, ci de acea surpriză 
pe care o vedea adesea la cei care se întâlneau brusc, 
prematur, cu Moartea. Se întrebă dacă Moartea fusese la fel de 
surprinsă. 

Gamache analiză rapid, cu ochi de expert, starea cadavrului, 
înainte de a întâlni privirea lui Beauvoir. Și încuviinţă. 

— Hai să mergem, îi zise încet lui Homer. Să-i lăsăm pe ofițeri 
să-și facă treaba. 

— Nu, zise Homer. Trebuie să rămân. Cu ea. Până când... Vă 
rog. Nu fac necazuri. Promit. 

Făcu un gest spre o buturugă, iar Gamache încuviinţă. 

— Desigur. 

Apoi se întoarse spre Cloutier. 

— Stai cu el, te rog. 

Gamache observă atunci un agent în civil care cobora pe 
potecă spre ei. 

— Ce faci aici? întrebă Gamache. Ar trebui să-l păzești pe Carl 
Tracey. 

— Am fost înlocuit. 

— De cine? 

— Agent Cameron. 

— E acolo cu Tracey? Singur? 

— Păi, sunt și ceilalţi. Proprietarul bistroului... 

— Vino cu mine. 

e 

Prin ferestrele bistroului, Gamache îl zări pe Bob Cameron. 
Stătea în picioare, la nici jumătate de metru de Carl Tracey, care 
era înghesuit într-un colț. Cu scaunul răsturnat la picioarele lui. 

Cameron ţinea ceva în mâna dreaptă. Ceva negru. 

Arma lui? 

Nu, Gamache gândi repede în timp ce se îndrepta spre ușă. 
Nu era o armă. Prea mare. Era un vătrai. La fel de letal ca o 
armă, dacă era îndreptat spre capul unei persoane. 

Și, după postura lui, părea că exact asta era pe cale să facă 
agentul Cameron. 

Tracey își ţinea mâinile ridicate, încercând să se protejeze. 

Gamache deschise ușa bistroului izbind-o de perete, iar 
Cameron se răsuci. 

— O să mă omoare, strigă Tracey. Oprește-l. 

— Taci din gură, rahatule! 


VP - 147 


— Cameron, se răsti Gamache. Dă-te la o parte. Acum. 

După o scurtă ezitare, Cameron aruncă vătraiul pe podea, cu 
un aer dezgustat. Și se dădu înapoi. 

— N-aveam de gând să-l omor, zise el. N-am vrut decât să-l 
sperii. 

— Du-te acolo, spuse Gamache arătând către colțul 
îndepărtat. 

Fostul blocator stânga făcu o mișcare bruscă spre Tracey, 
care se ghemui și mai mult în colț. Apoi Cameron se îndepărtă, 
împingând o masă în timp ce trecu pe lângă Gamache. 

— Ce se întâmplă? întrebă Gabri strecurându-se cu grijă prin 
ușile batante dintre bistrou și bucătărie, urmat de Olivier, care 
ţinea o tigaie. 

— Nimic, spuse Cameron. 

— Nimic? întrebă Tracey. Voia să dea în mine cu ăla. Arătă cu 
degetul spre vătrai. 

— Aţi văzut ceva? îi întrebă Gamache pe Gabri și pe Olivier. 

Ambii bărbaţi clătinară din cap. 

— Ne-a spus să mergem în bucătărie și să stăm acolo, spuse 
Olivier. 

— A luat vătraiul, zise Gabri. N-a fost nevoie să ne spună de 
două ori. Am încercat să te sun, dar evident că telefonul tău nu 
funcţiona. 

Ridică receptorul pe care îl strângea încă în mână. 

Gamache se întoarse spre agentul care îl însoţise și făcu un 
semn către Tracey. 

— Stai cu ochii pe el. 

Apoi îl conduse pe Cameron mai departe de ceilalți. 

— Ce-a fost în capul tău? vru el să știe. 

— Ce ziceți acolo? întrebă Tracey. Am dreptul să știu. Voia să 
mă omoare. 

— Taci, te rog, spuse Gamache și, cu toate că tonul lui era 
politicos, nimeni dintre cei care îl cunoșteau nu s-ar fi lăsat 
păcălit de această curtoazie. 

Gamache se întoarse spre Cameron și realiză că ceea ce 
tocmai spusese Tracey putea foarte bine să fie adevărat. Și, cu 
siguranţă, așa arăta. 

Insă, cum arătau lucrurile și cum stăteau ele în realitate erau, 
deseori, două lucruri complet diferite în cazul unei investigaţii 
de crimă. 


VP - 148 


Așteptă un răspuns. 

— Am vrut să obţin o mărturisire din partea lui, zise Cameron. 
Am vrut să-l sperii, nu să-l bat. Am avut telefonul pornit pe 
înregistrare. Pot să vă arăt. 

— Te-ai înregistrat în timp ce ameninţai un suspect cu un 
vătrai de la șemineu? întrebă Gamache nevenindu-i să creadă. 
Ştii că orice mărturisire pe care ai fi obținut-o ar fi fost 
inadmisibilă și tot cazul ar fi fost respins. 

— AȘ fi șters începutul, zise Cameron. 

Gamache rămăsese holbându-se la el, evident uluit. 

— Spui asta ca și cum te-ai aștepta să fiu de acord cu tine. Te- 
am avertizat în legătură cu asta cu doar câteva ore în urmă și 
acum faci exact același lucru? 

— Nu-i același. M-aţi avertizat în legătură cu lovirea unui 
suspect. Nu l-am atins niciodată. 

— Tot brutalitate se cheamă și ameninţarea cu bătaia, zise 
Gamache. Dacă ai fi sub comanda mea, agent Cameron, te-aș 
pune pe liber chiar în clipa asta. 

— Plec bucuros. 

Dădu să se îndepărteze. 

— O să pleci când o să-ţi spun eu. Ce cauţi de fapt aici? Nu-i 
misiunea ta. 

— Credeţi că responsabilitatea mea se încheie la sfârșitul 
turei? La dumneavoastră așa e? 

— Nu mă lua pe mine la întrebări, tinere. Aici nu-i vorba de 
mine, ci de comportamentul tău... 

— Maa, păi, halal model sunteţi. Domnule. 

Cameron se încruntă. 

— Am urmărit ce scrie pe Twitter despre dumneavoastră. 
Dumneavoastră aţi văzut? 

— Ti-am pus o întrebare. Ce cauţi aici? 

— Cum puteţi conduce, domnule, dacă nu aveţi susținerea 
populației? Nu asta era ideea prelegerii pe care mi-aţi ţinut-o? 
Încrederea? Se pare că dumneavoastră aţi pierdut-o. Aţi pierdut- 
0? 

Din inflexiunea vocii lui reieșea clar că agentul Cameron 
vorbea despre ceva mai mult decât încredere. 

— Răspunde-mi la întrebare acum, agent Cameron, sau te 
acuz că te-ai amestecat într-o investigaţie de crimă. 


VP - 149 


Gamache știa exact ce făcea Cameron. încerca să-l 
dezechilibreze. Impingându-l în defensivă. Obţinând controlul 
asupra narațiunii și îndepărtând atenţia de la întrebarea iniţială. 

Ce căuta agentul Cameron acolo? 

De ce îl ameninţa pe Tracey pentru o mărturisire? 

Acest lucru arăta că era vorba despre mai mult decât un 
poliţai care o ia razna. Zguduit emoţional de crima îngrozitoare. 
Vorbea și mirosea a implicare personală. 

— Spune-mi, zise Gamache. Știi că voi afla. 

lar Cameron își dădu seama că așa și era. Avea în faţă un 
bărbat hotărât, antrenat, născut să afle lucruri. 

Inspectorul-șef Gamache, cu o privire hotărâtă, nu părea nici 
pe departe bărbatul ușor patetic, cu siguranţă incompetent, 
ocazional periculos, descris pe Twitter. 

— Am venit pentru că îmi pasă de Vivienne, spuse Cameron. 

lată. Confirmarea unui fapt evident pentru Gamache. 

Dar lui Bob Cameron nu doar că îi păsa, îi păsa atât de mult 
încât nu mai avea control asupra propriilor acțiuni. Sau asupra 
propriei judecăţi. 

— Înţeleg. 

Gamache făcu o pauză. Analizându-l pe acel bărbat. 

— Aveai o aventură cu ea? 

— Nu. 

— Adevărul. 

— Nu. Am vrut s-o ajut. l-am spus să mă sune, să bem o cafea 
împreună. Doar ca să vorbim. Dar n-a făcut-o niciodată. 

— Te-ai dus acasă la ea? 

Cameron își lăsă capul în jos, nu îl mai privi pe Gamache în 
ochi. 

— De câteva ori. Când știam că el nu-i acolo. Când era la bar 
sau la pușcărie ca să se trezească. 

— L-ai închis pe soț, apoi te-ai dus să-i faci propuneri soţiei? 

Chipul lui Cameron se îmbujoră, cicatricele devenind albe în 
contrast cu roșeaţa. 

— N-a fost așa. 

— Eu cred că așa a fost, zise Gamache. Și tu pur și simplu nu 
vrei sa recunoști. Ea nu era interesată și tu ai continuat s-o 
hărţuiești. 

— N-o hărțuiam. Îi era frică. 


VP - 150 


Cameron aruncă o privire plină de venin către bărbatul din 
cealaltă parte a bistroului. : 

— Voia să-l părăsească, mi-am dat seama. Incercam doar s-o 
ajut să se elibereze. 

Își ridică capul și se uită în ochii lui Gamache. 

— Îmi iubesc soţia. Am doi copii. Dar era ceva la Vivienne. 
Ceva... 

Se opri și se gândi. 

— Nu inocent. Nici măcar fragil. Părea puternică, dar confuză. 
Înfrântă. Am vrut doar s-o ajut. 

Gamache se uită la faţa lui Cameron. Desfigurată. Și realiză 
cât de adânci fuseseră loviturile. Cât de profundă fusese 
desfigurarea. Și știu cât de mult și-a dorit acest bărbat, pe 
vremea când era copil, să existe cineva care să-l ajute. 

Motivaţiile erau rareori simple, după cum o știa el însuși prea 
bine. lar Gamache se întrebă cât de confuz fusese Cameron, 
între a o ajuta pe Vivienne și a se ajuta pe el. 

Gamache se gândi la acest bărbat, apoi încuviinţă. 

— Rămâi unde ești, zise el și traversă bistroul. 

Avea o treabă de făcut. Oricât de ridicol părea. 

— Monsieur Tracey, spuse Gamache îndreptându-și spatele în 
faţa bărbatului. 

— Ce e? 

— Îmi pare rău să te informez... 

— Deci e moartă, zise Tracey. 

— Da. Mă tem că da. Corpul ei a fost găsit în râu, chiar la 
ieșirea din sat. A fost aruncată de pe acel pod. 

— Aruncată? Sună ca și cum ar fi fost ceva intenţionat. 

— Noi așa credem. 

— Dovediţi-o. 

— Pardon? 

— De unde știți voi c-a fost aruncată? Eu cred c-a sărit. Că s-a 
sinucis. 

Vocea i se schimbase. 

— A fost foarte deprimată, să știi. Uneori, femeile însărcinate 
trec prin așa ceva. Hormoni. De săptămâni vorbea despre 
sinucidere. Am făcut tot ce-am putut. Am încercat să o liniștesc. 
Am implorat-o să caute ajutor. 

Vocea lui Tracey devenise mieroasă. Exersa replici pentru un 
judecător. 


VP - 151 


— Dar n-a făcut-o. Bea prea mult. Apoi a dispărut dintr-odată. 
Am fost tulburat. 

Cuvintele fură urmată de o lungă tăcere. În timp ce Tracey 
zâmbea, ceilalţi aflaţi în bistrou se holbau la el. 

Gamache își înclină ușor capul. Apoi încuviință. Abia 
perceptibil. 

Tracey, cu instinctele unui rozător, încetă să zâmbească. 
Dacă ar fi avut păr pe spinare, acum i s-ar fi zbârlit. Dintr-un 
motiv cât se poate de întemeiat. Întărâtase persoana 
nepotrivită. 

— Soţia ta era gravidă, zise Gamache. 

Vocea îi era scăzută. Neobișnuit de calmă. 

— În noaptea în care a dispărut ţi-a spus că nu era copilul tău. 
Ai în antecedente beţia și comportamentul turbulent. Poliţia a 
fost chemată acasă la tine de mai multe ori pentru violenţă 
domestică. Judecătorii sunt isteţi. Juraţii sunt isteţi. Ce concluzie 
crezi că vor trage din asta? 

— Îți zic io ce-o să înţeleagă. 

Vorbi pe un ton ridicat. 

— Că sunt un soț de rahat, dar nu un ucigaș. Era beată și 
borțoasă și m-a părăsit. Încearcă să dovedești contrariul. 

— Și n-ai întrebat niciodată cine-i tatăl? vru să știe Gamache. 

— Nu mi-a păsat. 

— Ţi-a păsat. Ti-a păsat de ce vor crede ceilalţi. Ţi-a păsat c-o 
să te faci de râs. Am găsit sânge în sufragerie la tine și în 
mașina ei. Ce i-ai făcut? 

Tracey rămase tăcut. 

— Ce i-ai făcut, Carl? ă 

Ceilalţi din încăpere stăteau absolut nemișcați. Impietriţi. 

— Am dreptul să știu cu cine și-o trăgea nevastă-mea, da? Nu 
i-am făcut nimic din ceea ce voi n-aţi fi făcut. Nimic din ceea ce 
n-ar fi făcut orice tip normal. 

Privi în jur, dar nu văzu decât dezgust. 

— Deci, ce i-ai făcut? Haide, Carl. Spune-mi. 

— l-am dat ce merita. 

— Ai bătut-o. 

— Pe soția mea bețivă și borțţoasă? Avea de gând să mă lase 
și să se ducă la tată. Ce credea c-o să se-ntâmple? A fost vina 
ei. 


VP - 152 


Dar ceva, pe lângă descrierea grotescă, îi atrase atenţia lui 
Gamache. 

— La tatăl ei sau la tată? întrebă el. Ce-a spus? La cine voia să 
se ducă? 

— La tată. La tatăl ei. Care-i diferenţa? Am luat o sticlă și m- 
am dus la mine-n studio. Am adormit. Când m-am trezit a doua 
zi dimineaţă, ea plecase. Dar era vie când am lăsat-o acolo. 

Privirea lui Tracey se îndreptă către ceva aflat în spatele 
umărului lui Gamache. Acesta se întoarse. 

Homer Godin stătea la ușă. 

Privind fix. 

— Îmi pare rău, patron, spuse agenta Cloutier făcându-și 
apariţia din spatele lui Godin. 

Avea respiraţia întretăiată de la alergat. 

— Mă uitam la medicul legist și când m-am întors dispăruse. 

— Nu-l lăsaţi să se-apropie de mine, zise Tracey dându-se 
înapoi. E nebun. 

— Homer. 

Gamache ridică mâinile în faţă, ca și cum s-ar fi apropiat de 
un animal sălbatic rănit. Sau de un explozibil. 

Nu pentru că lui Gamache i-ar fi fost frică de el. Sau pentru 
că, în cazul în care Godin s-ar fi repezit înainte, ei n-ar fi fost în 
stare să-l oprească înainte ca acesta să-l omoare pe Tracey. 
Puteau s-o facă și ar fi făcut-o. Dar... 

Dar chiar ar conta? Poate, dacă mă dau deoparte... Dacă aș 
reacționa cu întârziere... 

Gamache știu atunci de ce se temea de fapt. De el însuși. 

Cum m-aș Simţi?... 

Cu greu, îndepărtă acele gânduri. Pentru a le înlocui cu o 
certitudine. 

Poate că acum reușeau să-l oprească, dar nu-l puteau ţine 
mereu departe pe Homer Godin de Carl Tracey. 

— Ai mașina aici? îl întrebă el pe Cameron fără să-și ia ochii 
de la Godin care nu-și lua ochii de la Tracey. 

— Oui. 

— Bine. ÎI plasez sub arest. Vreau să-l duci tu. 

— Da, domnule, zise Cameron cu entuziasm și se întoarse 
spre Tracey care se dădu înapoi și mai mult. 


VP - 153 


— Non, spuse inspectorul-șef Gamache. Nu pe el. Pe el. Chiar 
și Tracey se întoarse surprins spre Gamache. Inspectorul-șef 
arăta către Homer. 

— Vă referiţi la Carl Tracey, domnule? zise Cameron. 

— Nu. La el mă refer. 

Făcu un pas mai aproape de tatăl lui Vivienne și zise: 

— Homer Godin, ești arestat. 

Privirea lui Godin rămase îndreptată spre Tracey, apoi se 
focaliză încet din nou asupra lui Gamache. 

— Ce-ai spus? 

— Te arestez. 

— Pentru ce? întrebă agenta Cloutier ducându-se lângă 
Homer. 

— Pentru agresiune. 

— N-am făcut-o încă. Daţi-mi o clipă. 

Vocea lui Godin era lipsită de inflexiuni și își îndreptă din nou 
privirea rece spre Tracey. 

— Și poţi să treci crimă. 

— Mă refer la agresiunea comisă împotriva doamnei 
Gamache. Ai lovit-o peste față. 

— Da? 

— Ce-a făcut? zise Gabri. 

— la-l, spuse Gamache. 

Apoi, în fața tuturor, Gamache făcu ceva ce nu mai făcuse 
niciodată. Își ceru scuze, chiar în clipa în care efectua arestarea. 

— Désolé. 

— Am lovit-o pe soția ta? întrebă Homer mai uimit de acest 
lucru decât de arestare. Ea e bine? 

— O să fie. 

— O, Doamne, oftă Homer. Ce se întâmplă? 

leșiră afară din bistrou. Homer Godin arestat. lar Carl Tracey 
un om liber. 


VP - 154 


Capitolul optsprezece 


Soarele de dimineaţă tocmai se ridica pieziș peste copaci în 
timp ce Clara și Myrna stăteau la marginea pășunii satului și 
priveau. 

Ruth ieși șchiopătând de la ea din casă, cu Rosa în braţe, și li 
se alătură. 

— Ce se petrece? 

— Cred că au găsit-o pe Vivienne, zise Clara arătând cu 
degetul spre mașina medicului legist și apoi către poteca ce 
ducea în jos la râu. 

Ruth și Rosa clătinară din capete. 

— E tragic. Așa de tânără. 

Apoi vocea și privirea lui Ruth deveniră mai ascuţite. 

— El ce face? 

— Se pare că-l arestează pe Homer, spuse Myrna în timp ce-l 
priveau pe Armand ducându-se cu Homer la mașina Sûreté. 

— Nu se poate să creadă că... începu Clara. 

— lisuse, nici măcar Clouseau nu poate fi chiar atât de prost, 
zise Ruth. 

— Futu-i, futu-i, futu-i, bombăni rața. 

Chiar atunci, Homer se opri și se întoarse. La fel făcu și 
Gamache. Și toți cei aflaţi pe pajiște. 

Vivienne Godin era scoasă din pădure. Într-un sac pentru 
cadavre. 

Ușa bistroului se deschise, iar Carl Tracey păși afară, în aer 
liber. Și în lumina soarelui. 

Văzu targa, trase adânc aer în piept și spuse: 

— Mă întreb. 

— Ce? vru să știe Olivier, care ieși afară în spatele lui. 

— Mă întreb dacă avea asigurare. 

Privind fix la sacul lung și negru în timp ce acesta era introdus 
în autovehiculul medicului legist, Homer Godin își făcu cruce. La 
fel făcură Gabri și Olivier. Chiar și Ruth, nevăzută de ceilalți, 
făcu gestul familiar. 


VP - 155 


După ce mașina medicului legist se îndepărtă, tatăl lui 
Vivienne închise ochii și își lăsă capul pe spate cât de mult putu. 
Expunându-și gâtul universului. 

— Inspectore-șef? zise Beauvoir care dădu colţul venind de pe 
poteca ce mărginea râul. 

Arăta spre Homer, care era evident că fusese arestat și stătea 
lângă mașină. 

— O să-ţi explic, zise Gamache apoi îi dădu instrucțiuni lui 
Cameron să îl transporte pe Godin la detașamentul local. Nu-l 
închide. Vin eu mai târziu să mă ocup de hârțogăraie. Ai grijă să 
se simtă confortabil, dar nu-l scăpa din ochi. 

Cameron se întoarse spre Homer. 

— Îmi pare rău, domnule. Vă rog să intraţi. 

Homer se urcă pe bancheta din spate fără să se plângă. 

In timp ce Cameron dădea să urce la volan, Gamache îl opri. 

— O clipă, te rog. Am o întrebare pentru tine. 

Il conduse pe Cameron la câţiva metri distanţă de mașină. 

— Era copilul tău? 

Cameron făcu ochii mari. 

— Nu, sigur că nu. V-am spus, nu s-a întâmplat nimic între 
mine și Vivienne. 

— Ştiai că era gravidă înainte ca noi să spunem ceva. Ea ţi-a 
zis. E copilul tău? Spune-mi adevărul. 

— Asta fac. Nu-i al meu. N-are cum. 

— Eu cred că minţi. Cred că sunt multe lucruri pe care nu ni le 
spui. Înţeleg că ești îngrijorat pentru familia ta. Pentru slujba ta. 
Dar să știi că va ieși la iveală. Cel mai bine e să ne spui chiar tu. 

— Nu-i nimic de spus. 

Gamache strânse din buze și încuviinţă scurt din cap. 

— Ajuţi un criminal. 

— Cum? 

— Tulburând apele. Lăsând întrebări fără răspuns, întrebări 
cărora trebuie să le alocăm acum timp preţios pentru a le 
investiga. 

— Am răspuns la ele. 

— Dar nu cu sinceritate. 

Gamache își notă în minte să sune la organizaţia Alouettes ca 
să întrebe de ce-l lăsaseră pe Bob Cameron să plece. Și de ce 
acesta nu fusese luat de nicio altă echipă de fotbal. 


VP - 156 


— Pot să mă duc cu el, domnule? îl întrebă Lysette Cloutier pe 
inspectorul-șef Beauvoir. 

El se uită la ea un moment. 

— De ce? 

— De ce? Pentru că e prietenul meu. Tocmai și-a pierdut fiica. 

Beauvoir încuviinţă. 

— Agent Cloutier, există posibilitatea să fiți mai mult decât 
prieteni? 

— Mai mult?... Non. Ţin la el, dar soţia lui mi-a fost prietenă. 
Cea mai bună prietenă a mea. Am fost domnișoară de onoare la 
nunta lor. 

— Când a murit? 

— Acum cinci ani. Cancer ovarian. 

— Îmi pare rău, zise el și făcu o pauză. Ai menţinut relaţia 
aceasta cu domnul Godin? 

— Nu e nicio relaţie. Adică nu la modul la care cred că vă 
referiţi. Suntem vechi prieteni, atât. 

Observând scepticismul lui Beauvoir, strânse din buze înainte 
de a încuviinţa. 

— Bine, aveţi dreptate. Dar relaţia mea nu-i cu Homer, ci cu 
Vivienne. A fost fina mea. 

Își coborî privirea spre încălţările ei înnoroite, apoi și-o ridică 
și se uită direct în ochii lui. Poate puţin cam direct, se gândi el. 

— Ar fi trebuit să vă spun mai devreme, dar mi-a fost teamă. 

— De ce anume? 

— Că o să credeţi că sunt prea apropiată. Că o să mă scoateţi 
din acest caz. 

— Ai dreptate. Probabil că așa aș fi făcut. 

Cloutier clătină din cap. 

— Am dat-o-n bară. l-am promis lui Katherine că o să am grijă 
de fata ei. Că o să fie în siguranţă. l-am promis la botez și apoi 
încă o dată pe patul de moarte. Nu m-am descurcat bine, așa-i? 
Dar ceea ce pot face acum e să ajut la prinderea criminalului ei. 
Asta-i tot ce-mi doresc. 

— Și Homer Godin? 

— Ce-i cu el? 

— E mai mult decât interes profesional? 

— Sigur că nu. 

— L-ai luat de mână. 


VP - 157 


— Am încercat să-i ofer alinare. Nu i-aţi ţinut niciodată de 
mână pe mama sau pe tatăl victimei unei crime? Ca să-i 
consolați. 

Beauvoir era nevoit să admită că nu o făcuse niciodată. 

ÎI văzuse pe inspectorul-șef Gamache procedând astfel. 

El însuși fusese aproape, la doar câţiva centimetri de acea 
durere brută, dar de fiecare dată ceva îl împiedicase. 

Ei doi erau persoane diferite, cu calități diferite. Și, poate, își 
zise el, era unul dintre multele motive pentru care părăsea 
Sûreté. Pentru care se îndrepta spre Paris. In adâncul sufletului, 
știa că exista un nivel la care n-ar fi putut ajunge niciodată ca 
anchetator. 

În timp ce Jean-Guy Beauvoir explora tangibilul, ceea ce putea 
fi atins, Armand Gamache explora ceea ce se putea simţi. El era 
cel care se avânta în acel teritoriu haotic. Vânând. Căutând. 
Luând urma. Scufundându-se în emoţii până când dădea peste 
una atât de putredă încât conducea către criminal. 

Beauvoir se oprea la ușă. Gamache intra prin ea. 

Ceea ce nu însemna că era insensibil la sentimente. Uitându- 
se la agenta Cloutier, le percepu pe ale ei. 

Se petrecea ceva între ea și Homer Godin, era sigur. Cu toate 
că se îndoia că Godin era conștient. Se întrebă chiar dacă 
Cloutier recunoștea acest lucru faţă de ea însăși. 

— Pot să mă duc cu el, domnule? întrebă ea din nou. 

Beauvoir aruncă o privire spre Homer. Ca și cum ziua n-ar fi 
fost suficient de rea, acum se afla singur pe bancheta din spate 
a unei mașini de poliţie. În timp ce bărbatul care îi omorâse fiica 
stătea în lumina soarelui. 

— Dă-i drumul. 

Poate că n-o fi el în stare să-l ţină de mână pe Homer, însă 
putea oferi alinare în alte moduri. 

Clara, Myrna și Ruth pășiră înapoi când mașina de poliţie 
trecu prin dreptul lor. 

Ruth clătină din cap și se uită la Gamache și Beauvoir, care 
stăteau de vorbă pe pășunea satului. 

— N-ar trebui să fie și un al treilea Stooge??? 

Chiar atunci sosi o altă mașină. 


22 Referire la grupul american de comici de vodevil „The Three Stooges” („Cei trei 
nătărăi”) din perioada 1922-1970, care a inspirat filmul de comedie cu același nume, 
lansat în 2012 (N.t.). 


VP - 158 


— Nu contează. Am vorbit prea devreme. 

Isabelle Lacoste ieși și se îndreptă, șchiopătând ușor, spre cei 
doi colegi ai săi. 

— Monsieur Godin stătea în spate în mașina de patrulare? 
întrebă Lacoste. E arestat? 

Gamache le explică amândurora ce făcuse și de ce. 

— Știu că Reine-Marie nu o să formuleze plângere. A fost un 
accident. Dar poate reuşim să-l reținem suficient de mult ca să 
adunăm dovezi. 

— Împotriva lui Tracey, oui, zise Beauvoir uitându-se peste 
umăr la bărbatul care se lungea ca o reptilă la soarele de 
început de aprilie. 

Se întoarse către Lacoste și Gamache. 

— Să ne plimbăm puţin, vă rog. 

Isabelle ridică din sprâncene amuzată și se întrebă dacă 
Gamache recunoscuse cuvintele. Era ceea ce le spunea adesea 
în timpul anchetelor de crimă. De data aceasta pășiră alături de 
Beauvoir și așteptară să înceapă să vorbească. 

— Ce părere aveţi? întrebă el. 

— Ar putea fi complicat, spuse Lacoste. De dovedit că a fost 
ucisă. 

— E posibil să nu fi fost? întrebă Gamache. 

Beauvoir se gândi, aruncă o privire spre Tracey, apoi se 
întoarse către cei doi colegi ai săi. 

— E posibil, presupun, dar eu nu cred că a fost un accident 
sau o sinucidere. Voi credeţi asta? 

— Nicio clipă, zise Lacoste. 

Gamache încuviinţă. Fusese crimă. Ştia asta. Ceea ce nu știa 
era dacă puteau dovedi. 

— Știaţi că agenta Cloutier era nașa lui Vivienne Godin? 
întrebă Beauvoir. 

— Ce? spuse Gamache. De ce nu ne-a spus înainte? 

— Zice că s-a temut că va fi îndepărtată din caz. Dar eu nu 
sunt convins. De ce să ascunzi asta, cu excepţia cazului în care 
e mai mult de-atât? 

Gamache le povesti atunci despre Bob Cameron. 

— Merde, spuse Beauvoir. Avea o aventură cu ea? 

— El neagă, zise Gamache. 

— Nu-l crezi? întrebă Lacoste. 

— Nu. 


VP - 159 


— Crezi că e posibil s-o fi omorât pe Vivienne? 

Beauvoir nu-și putea ascunde scepticismul din voce. 

— Cred că legătura dintre el și Vivienne era mai apropiată 
decât recunoaște. Și unde sunt secrete... 

— E foc. Ce crezi că s-a întâmplat? 

— Cred că un posibil scenariu ar fi că au aranjat să se 
întâlnească pe drumul acela secundar de lângă pod. Unde nu 
puteau fi văzuţi. Dacă ea i-a spus atunci că era copilul lui și că îl 
părăsea pe Tracey ca să fie cu el... 

— E căsătorit? întrebă Lacoste. 

— Oui. Are doi copii. 

— Crezi că într-un moment de nebunie a împins-o de pe pod, 
zise ea. 

— Sau doar a împins-o, iar ea a căzut pe balustradă. L-am 
văzut jucând. E puternic. Și e genul de mișcare instinctivă pe 
care o face un blocator de stânga, spuse Gamache mimând 
mișcarea de împingere. Nu i-ar fi trebuit mult lui Vivienne să 
rupă balustradă și să cadă. 

— Și a plecat pur și simplu? întrebă Lacoste. 

— După ce ea a căzut în apă nu mai avea cum s-o salveze, 
chiar dacă a vrut. 

Incă o dată, și doar pentru o clipă, Gamache se simți 
scufundat în apa extrem de rece. incapabil să respire. 

— lar acum îi e prea frică să recunoască, spuse Beauvoir. 
Totuși, crezi că asta s-a întâmplat? 

Gamache nu avu nevoie de mult timp pentru a răspunde. 

— Non. 

— Știm cu toţii cine-a făcut asta, rosti Lacoste. 

— Bon, spuse Gamache și se răsuci pentru a continua 
plimbarea, dar când își dădu seama că Beauvoir nu i se alătură, 
se opri și se întoarse. 

— E ceva ce-aș vrea să te întreb, zise Jean-Guy. 

— Oui? 

XXX 

Reine-Marie dăduse ocol pajiștii și li se alătură lui Olivier și lui 
Gabri în faţa bistroului. 

— lisuse, chiar te-a lovit, așa-i? spuse Gabri analizând 
vânătaia de pe faţa ei. Ești bine? 

— E doar unul dintre lucrurile pe care Honore le-a făcut tot 
accidental. 


VP - 160 


Își atinse ușor obrazul învinetţit. 

— Am pus mazăre congelată. 

O aduseră la zi cu cele întâmplate și, în timp ce vorbeau, ea 
se mai îndepărtă cu câţiva pași de Carl Tracey, care ședea la o 
masă pe terrasse. Bând o bere. La ora opt dimineața. 

— Nu-ţi amintește de ceva? întrebă Olivier. 

— Un clovn într-un canal? sugeră Gabri. 

— Nu, nu el. Ei. 

Olivier făcu un gest către cei trei ofițeri Sûreté de pe pajiștea 
satului. 

Reine-Marie își înclină capul, uitându-se într-acolo. Apoi pufni 
scurt de amuzament și recunoaștere. 

Isabelle. Jean-Guy. Armand. 

Trei colegi. 

Trei prieteni. O trinitate. Robuști. Eterni. Împreună. 

— Trei pini?%, spuse ea. 

— Trei nătărăi, interveni Ruth trecând pe lângă ei și intrând în 
bistrou. 

e 

— Știu că ţi l-am desemnat ţie, că tu ești anchetatorul-șef, dar 
te superi dacă preiau eu cazul? 

Inainte ca Gamache să poată răspunde, Beauvoir ridică mâna. 

— Știu că îţi cer mult. 

— Ai tot dreptul să-ţi asumi comanda oricărei investigații. Pot 
să întreb de ce? 

— Probabil că acesta va fi ultimul meu caz în cadrul Sûreté. În 
cadrul oricărei instituţii din poliţie. Acesta este cazul cu care 
vreau să mă retrag. 

Pentru că Gamache nu răspunse, Beauvoir întrebă: 

— Ce e? 

— Te-ai gândit că poate nu acesta e cel pe care ţi l-ai dori 
drept ultim caz? 

— Ce vrei să spui? 

— Suntem destul de siguri că știm cine-i făptașul. 

— Mai mult decât „destul de siguri”, aș spune eu. Tracey 
aproape recunoaște. 

— Recunoaște că a bătut-o pe Vivienne, nu că a aruncat-o de 
pe pod. Tot insistă că a fost sinucidere și vom avea multă bătaie 
de cap ca să reușim să dovedim până și faptul că n-a fost un 


23 Aluzie la numele localităţii, Three Pines (N.t.). 
VP - 161 


accident. Și, așa cum ai zis, chiar dacă reușim să dovedim că 
este vorba despre o crimă, ar putea fi extrem de dificil să-l 
condamnăm. 

— Am avut cazuri mai dificile de-atât, rosti Lacoste. 

— Adevărat. 

— Ai vrea să nu renunţi la caz? Din cauza lui Annie? Am văzut 
cât de mult simpatizezi cu Godin. Mai mult decât de obicei. 

Armand zâmbi și încuviinţă. 

— E adevărat. Cazul ăsta mi-a intrat pe sub piele. Și da, din 
cauza lui Annie. Incerc să n-o fac, dar adevărul e că mă trezesc 
întrebându-mă cum m-aș simţi dacă... Cu atât mai mult cu cât 
ne-ai spus că Annie e însărcinată. 

— Însărcinată? întrebă Lacoste. 

Când Jean-Guy încuviinţă din cap ea îl îmbrăţișă. 

— Félicitations. 

— Merci. a 

— Cred că și tu simţi la fel, spuse Gamache. In legătură cu 
Vivienne și Annie. 

— Nu chiar. 

Gamache se uită cu atenţie la ginerele său, sincer uimit. 

— Poftim? 

— E un caz înfiorător, cu siguranță. Dar nu l-am luat la modul 
personal. 

Se așternu tăcerea, în timp ce Gamache îl privea. Apoi vorbi: 

— Aproape te-ai sinucis încercând să ajungi la corpul ei, îi 
atrase el atenţia. Te-am văzut disperat să oprești un criminal, 
dar nu te-am văzut niciodată s-o iei atât de personal. 

— N-o fac. 

Apoi se domoli. 

— Bine, poate puțin. E greu să n-o faci. Dar sunt stăpân pe 
sentimentele mele. Nu-ţi fă griji. 

Isabelle Lacoste se uită de la unul la altul. Amândoi 
personalizau cazul, o știa. Mult mai mult decât văzuse înainte. 
Mult mai mult decât era sănătos. 

Dacă niciunul dintre ei nu era îngrijorat, ea era. 

— Bon, spuse Gamache. Sunt bucuros să predau cazul. Pot să 
fiu secundul tău, patron? 

— Pentru prima dată? 

— Și, cu noroc, pentru ultima. 

Beauvoir râse ușor și întinse mâna. 


VP - 162 


— Bun venit la bord. O să încerc să fiu blând cu tine, fiule. 
Doar să n-o dai în bară. 

— Mă inspirați deja, inspectore-șef. 

— Nu-i ora ta pentru un pui de somn? 

— Poate-ar trebui să te gândești să dormi și tu puţin, spuse 
Gamache. Am trecut printr-o zi lungă și ne așteaptă o altă zi 
lungă. 

— Mai e treabă de făcut. Trebuie să aranjez o sală operativă. 

— Sunt sigur că secundul tău se poate ocupa de asta. 

— Tu ești secundul meu. 

Gamache pufni amuzat și îl bătu pe Beauvoir pe braţ. 

— Ei bine, baftă. 

Dar în timp ce se îndepărta, zâmbetul lui Armand se stinse. 
Înlocuit de o ușoară încruntare. 

Imediat ce se întoarse acasă își sună colegul de la RCMP. 

Suna. Și suna. În cele din urmă intră mesageria vocală. 

Gamache se uită la ceas. Soarele răsărise de cel puţin o oră. 
Deversoarele marilor baraje fuseseră deschise de aproape o oră. 

Ce se întâmpla acolo sus? 

Lăsă un mesaj, apoi urcă la etaj, bănuind că nu va putea 
dormi. Dar în clipa în care capul i-a atins perna rece și curată s-a 
și scufundat în somn. 

Reine-Marie, și ea epuizată, i se alătură și în timp ce dormeau 
s-au tot foit până când corpurile lor calde au ajuns să se atingă. 

e 

Beauvoir și Lacoste trecură pe lângă zidul gros din saci cu 
nisip, oprindu-se să îi analizeze. 

— A fost aproape, spuse ea arătând spre cei care fuseseră 
răsturnați de forța râului. 

Beauvoir mormăi. 

Tot atât de aproape pe cât erau cu toţii, fără ca măcar să-și 
dea seama, de dezastru. Mereu. 

Trecură de podul de piatră care ducea la vechea gară de 
cărămidă. Avusese parte de multe regaăsiri. Și despărţiri. De 
lacrimi. Și strigăte de bucurie. 

Chiar și el, care era destul de imun la fantezie, simțea acest 
lucru de fiecare dată când intra în clădirea familiară. 

Avusese parte și de investigaţii criminalistice, fiind folosită în 
trecut de inspectorul-șef Gamache ca sediu temporar pentru 


VP - 163 


echipa de la Omoruri. Acum, inspectorul-șef Beauvoir era cel 
care își îndruma echipa pentru a pregăti centrul operativ. 

Abandonată cu decenii în urmă de compania de căi ferate, 
clădirea adăpostea în prezent Departamentul de Pompieri 
Voluntari din Three Pines, supravegheat de cea care îl 
conducea, Ruth Zardo, care îi privea încruntată din poza oficială, 
realizată în ziua în care i se acordase Premiul Guvernatorului 
General pentru poezie. 

— Nu simtii cuvântul țintit lovind, spuse Beauvoir privind în 
sus la bătrâna poetă cătrănită. Precum un glonț moale 
pătrunzând. 


Nu simtii carnea sfărâmată 


în urma-i închizându-se precum apa 
peste o piatră aruncată. 


— Ce-aţi zis, patron? întrebă una dintre agenți. 

— Nimic. 

— Părea a fi poezie, zise ea ușor alarmată. 

— Continuă să lucrezi. 

Beauvoir întâlni ochii lui Isabelle Lacoste și văzu în ei 
amuzament. 

Și recunoaștere. 

O, Doamne, își zise el. Mă transform în Gamache. 

Dar în timp ce se prefăcea alarmat, de fapt simţea un fel de 
satisfacţie. Că la ultimul său caz ar putea să se transforme în 
mentorul său. 

Rămase nemișcat în toiul agitaţiei și lăsă dovezile să vină spre 
el. De ajuns, însă, a ajuns o imagine. Clară ca lumina zilei. 
Tânără și însărcinată, Vivienne Godin rupând balustrada în 
cădere. Cu braţele întinse. Geanta de voiaj, bunurile ei lumești, 
rostogolindu-se odată cu ea. 

Cu ochii albaștri larg deschişi, în timp ce realiza ce se 
întâmplă. 

Apoi, apa. Rece ca gheaţa. Închizându-se deasupra ei. 

„.„„precum apa peste o piatră aruncată. 

Cum m-aș simţi eu dacă ar fi Annie?... 

Armand avusese dreptate, desigur. Se lupta să le separe pe 
cele două femei. 


VP - 164 


Trupu-mi contorsionat roagă-se oare? 


Sufăr, deci exist. 

Credința, Nădejdea și Dragostea 
sunt trei îngeri pieriţi 

ce cad precum meteoriți... 


— Mereu veselă, așa-i, vrăjitoare bătrână? murmură Jean-Guy 
aruncând o ultimă privire în sus, spre Ruth, înainte de a se 
întoarce pentru a examina obiectele ude leoarcă aflate la 
picioarele lui. 

Găsiseră geanta lui Vivienne în încâlceala de la dig. Conţinutul 
ei era împrăștiat pe folia sterilă din plastic de pe jos, alături de 
obiectele din geanta de voiaj. 

Un agent descria pentru înregistrare fiecare element pe 
măsură ce era scos. Etichetat. Catalogat. Fotografiat. Tamponat. 
Examinat. 

Obiecte intime transformate, ca prin magie neagră, în 
proprietate publică. 

În cele din urmă, întregul conţinut fu răspândit. 

Scoseseră un portofel din geantă, cu o sută zece dolari și 
mărunţiș. Permisul de conducere. Un card bancar, dar niciun 
card de credit. O hârtie, prea umedă pentru a fi citită, apa 
transformând-o în pastă. Câteva bomboane de mentă. O 
brichetă Bic, dar nu și ţigări. Ceea ce păreau a fi cheile de la 
casă și de la mașină. 

— Nimic neobișnuit, zise Lacoste. 

Dar ceva îi atrase atenţia. Ceva din geanta de voiaj. 

Cu mănuși, ridică flaconul cu pastile și citi eticheta cu voce 
tare. 

— Mifegymiso. Nu cunosc. 

— Eu da, spuse una dintre agenţi uitându-se peste umăr. Eo 
pastilă pentru avort. 

— Adică pilula de a doua zi? întrebă Beauvoir. 

— Nu, asta e altceva. Aceea e pentru a doua zi după sex, 
pentru a stopa inseminarea. Asta e pentru sarcini în primele 
luni. Pentru a le pune capăt. 

— Nu știam că există așa ceva, spuse Beauvoir. E legal? 

— Da, domnule. 

— Ce părere ai? o întrebă pe Lacoste cu privirea îndreptată în 
jos, la colecţia de obiecte. 

VP - 165 


— Cred că este ciudat că Vivienne Godin era gravidă în mai 
mult de trei luni și avea la ea pastile pentru avort. Bănuiesc că 
nu au niciun efect într-o sarcină atât de avansată. Dacă avea 
pastilele, de ce nu le-a folosit mai devreme? 

— Poate a crezut că totuși vor funcţiona, zise Beauvoir. Poate 
aștepta să vadă cum va reacţiona tatăl și, dacă ieșea rău, le lua. 

— Sunt eliberate fără reţetă, spuse Lacoste. Pe etichetă nu 
există un nume de medic sau de farmacie. Nici măcar numele 
ei. 

— Piaţa neagră, zise Beauvoir. 

— Așa se pare. Dacă sunt legale, de ce să apeleze la piaţa 
neagră? 

— Și de ce să-i spună soțului că nu-i copilul lui, chiar dacă era 
adevărat? Trebuie să fi știut cum va reacționa el. De ce să nu fi 
încercat să scape cât mai putea? zise Beauvoir. 

Tracey, naiba să-l ia, spusese același lucru. Că Vivienne știa 
ce reacţie va avea. Că o va lovi. Că o va bate. Deși, cu siguranţă 
nu se gândise niciodată că o va ucide. 

— Poate nu i-a spus, zise Lacoste. Nu avem decât cuvântul lui 
Tracey. 

Beauvoir se gândea. 

— Atunci de ce ar spune-o? Ne-a dat un motiv. E destul de 
isteț ca să-și dea seama de asta. 

— l-a zis șefului că erau beţi, răspunse Lacoste. Poate că ea n- 
a vrut să-i spună, dar i-a ieșit din gură pur și simplu. Poate nici 
nu era adevărat. 

Beauvoir încuviinţă. El, mai mult decât majoritatea, înţelegea 
efectul distrugător al băuturii. Cum făcea praf judecata și 
inhibiţiile până ce lucrurile erau rostite și făcute și nu mai era 
nicio cale să le iei înapoi. Anulate. Alcoolul fura demnitatea, 
prietenii, familia și mijloacele de trai, înainte de a lua, în cele din 
urmă, însăși viaţa. 

Alcoolul era un tâlhar. Și deseori un criminal. 

— A vrut să-l rănească înainte de a pleca, spuse Lacoste. Nu 
se putea pune cu el fizic, dar putea să-l rănească prin cuvinte. 

Cuvântul țintit... precum un glonț moale, se gândi Beauvoir 
ridicându-și privirea spre fotografia lui Ruth care se uita la ei cu 
ochi cercetători. 

— Vivienne cea trează probabil știa mai bine, dar beată?... 
spuse Beauvoir. 


VP - 166 


— Raportul toxicologic ne va spune mai multe. 

— Mai e ceva, zise Lacoste. Hainele pe care le-a împachetat 
n-au sens. 

— De ce nu? 

— Unde sunt puloverele? Bluzele groase? Șosetele? 

— Sunt bluze și jeanși. 

— De vară. E ger. De ce să ia lucrurile acelea? 

— Poate avea de gând să se îndrepte spre sud. În Florida. 

— Poate, zise Lacoste. 

— Sau... 

— Sau poate și-a făcut bagajele în grabă. A luat ce-a apucat. 
Sau... 

— Poate că nu ea a făcut bagajul, spuse Beauvoir. Poate a 
fost el. 

Lacoste încuviinţă. 

— Ca să lase impresia că ea a plecat. Nicio femeie întreagă la 
minte n-ar lua asemenea lucruri la început de aprilie. 

— Problema pe care o s-o avem, spuse el, va fi să dovedim că 
Tracey a făcut bagajul. Chiar dacă găsim AND-ul și amprentele 
lui pe obiecte, apărarea lui va argumenta că sunt acolo pentru 
că locuiau împreună. 

— Oui, zise Lacoste. Dar dacă amprentele lui sunt acolo... zise 
ea arătând spre recipientul cu pastile, s-ar putea să avem ceva. 
Cred că el l-a aruncat acolo fără să știe ce era. 

— Nu-i tocmai un pistol fumegând, spuse Beauvoir, dar putea 
simţi nădejdea crescând, chiar dacă nu și credinţa și dragostea. 

Ar putea fi primul cui. 

e 

Lysette Cloutier găsea la detaşamentul Sûreté. Alesese un 
birou cu vedere directă spre celule. Unde putea să stea cu ochii 
pe Homer. 

Sandvișurile și cafeaua pe care le dusese înăuntru erau 
neatinse. 

Lysette rămăsese cu el o vreme, însă părea pierdut în lumea 
lui. Indiferent la prezenţa ei. Ba chiar i se păruse că era puţin 
enervat din cauza asta. 

Era evident că nu voia decât să fie lăsat singur. 

Dacă nu-i putea oferi alinare, mai era un singur lucru pe care 
putea să-l facă. 


VP - 167 


Aruncând o privire în jur, pentru a se asigura că nu o vedea 
nimeni, se conecta la internet. Găsi contul de Instagram al lui 
Carl Tracey. Și scrise. 

Reciti, analizând fiecare cuvânt. Schimbând unul, ajustându-l 
pe altul. Până când era exact cum trebuia să fie. 

Apoi apăsă butonul de trimitere și bătu cu pixul în birou, în 
așteptarea unui răspuns. 


VP - 168 


Capitolul nouăsprezece 


QnouveauGalerie: Bună ziua @CarlTracey îmi plac 
piesele dumneavoastră din ceramică. Sunt proprietară de 
galerie, în căutare de noi talente interesante. Putem să ne 
întâlnim? 


Telefonul îl trezi pe Armand, care tresări. Intră instantaneu în 
alertă și îl apucă înainte de a o trezi și pe Reine-Marie. 

— Oui, all6? 

— Îmi pare rău că te deranjez, spuse Beauvoir. 

— Nu-i nimic, zise Armand trecându-și mâna peste faţă și 
simțind începutul de barbă. Ai vești? 

— A sosit mandatul de percheziţie. 

— Excelent. Ne întâlnim la mașină în... 

Se uită la ceasul de la noptieră. Era 9:40 dimineaţa. Dormise 
ceva mai mult de o oră, însă se simțea odihnit. 

— Douăzeci de minute. 

Armand făcu un duș rapid și se bărbieri în liniște, nedorind să 
o trezească pe Reine-Marie, dar se uită la ea cu atenție, pentru 
a se asigura că era bine. Vânătaia se întinsese pe toată partea 
stângă a feței, dar nu se umflase prea mult. Totuși, îl durea să o 
vadă așa. 

Ea se trezi și deschise ochii, tresărind când îi văzu faţa atât de 
aproape de a ei. 

— Totu-i în regulă? bolborosi ea pe jumătate adormită. 

— Trebuie să plec. Ești bine? Cred că doare. 

Întinse mâna, dar nu o atinse. Nu voia să contribuie la durerea 
pe care era sigur că o simţea. 

— Ei bine, acum înțeleg mult mai bine, mon coeur, prin ce a 
trebuit să treci. 

— Eu? O, nu, răspunse el zâmbind. De fiecare dată când se 
apropie un pumn, cad la pământ și fac pe mortul. II las pe Jean- 
Guy să se ocupe. 

— Cu burta în sus și cu picioarele și mâinile îndreptate spre 
tavan, ca un gândac. Da, am văzut. La fel faci și când intră Ruth 
în cameră. 


VP - 169 


— Îți aduc niște Tylenol, zise el zâmbind și reveni un minut 
mai târziu cu două pastile și un pahar cu apă. 

Stătea ridicată în pat, acum, iar el se așeză alături. 

Vorbiră despre noutăţile pe care le aflaseră în legătură cu 
Annie și Jean-Guy. Un frate sau o soră pentru Honoré, încă un 
nepot pentru ei. Cu toate acestea, niciunul dintre ei nu spuse, 
deși o știau amândoi, un nepot care va crește la un continent 
distanță. 

— Trebuie să-ţi spun ceva. 

Își legă cravata, în timp ce vorbea. 

— L-am arestat pe Homer Godin. 

— Da, știu. Crezi că și-a ucis fiica? 

— Nu, dar trebuie să-l ţin departe de Tracey. L-am acuzat de 
agresiune. Pentru asta. 

Arătă spre chipul ei. 

— Dar... începu ea ducându-și mâna la față. 

— Știu, e o nebunie. N-o să merg mai departe. Trebuia să fac 
ceva ca să nu ajungă pe străzi și să se ducă după Tracey. 

— Deci chestia asta se poate să fi fost un lucru bun. 

Își atinse vânătaia. 

— Non. 

O sărută, apoi se ridică. 

— Jean-Guy mă așteaptă. 

— Ce-o să te faci fără el, Armand? 

Deschise gura, dar nu răspunse. 

— Îmi pare rău, zise ea. Nu trebuia să întreb. 

— Nu. E bine să vorbim despre asta. Jean-Guy mi-a reamintit 
că au rămas mai puţin de două săptămâni. 

Nu era vorba doar despre pierderea lui Beauvoir în postura lui 
de coleg și de prieten, desigur, ci și despre pierderea lui Annie și 
a lui Honoré. lar acum, și a noului bebeluș. Acest lucru însemna 
că nu vor mai avea copii sau nepoți aproape, fiul lor, Daniel, 
fiind deja la Paris, împreună cu soţia și cu cele două fiice. 

Pentru Reine-Marie, însă, suferința era și mai profundă. Ceva 
ce nu recunoscuse niciodată fată de Armand. Mulţi ani simţise 
că atât timp cât Jean-Guy se afla în apropiere, Armand era 
protejat. 

Erau făcuţi să fie împreună. După părerea ei, fuseseră astfel 
în decursul multor vieți. În postura de colegi, de tată și fiu. De 


VP - 170 


fraţi. Atât timp cât erau unul lângă altul, amândoi erau în 
siguranţă. 
e 

Odată ajuns jos, Armand porni televizorul pe canalul de știri 
prin cablu și dădu un telefon. 

Un vicepremier din ce în ce mai agitat în legătură cu teribilele 
inundaţii era intervievat de Radio Canada, iar Armand așteptă 
să i se răspundă la telefon. 

Telefonul sună în timp ce politicianul încerca să explice că ar 
fi putut fi mai rău. 

Telefonul sună în timp ce jurnalistul încerca să explice că era 
o catastrofă destul de mare pentru acele localităţi aflate sub 
ape. 

Amândoi aveau dreptate, Gamache știa acest lucru. 

Graficul de pe ecran prezenta zonele în care erau în curs de 
desfășurare intervenţiile pentru devierea torenţilor în amonte. 

Telefonul sună. Și sună. Apoi intră mesageria vocală. 

Comisarul RCMP nu răspundea. Sau nu putea răspunde. 

Armand închise. Și hotărî că nicio veste însemna veste bună. 
Oricum, acum nu mai putea face nimic în direcția asta. 

Își luă haina și li se alătură lui Beauvoir și Lacoste. 

e 

— Cioc, cioc, zise Myrna. 

— Cine-i acolo? întrebă Clara fără să-și ridice privirea. 

— Eu. 

— Care eu? 

— Nu, asta nu-i o glumă cu cioc-cioc, spuse Myrna intrând în 
studio. Doar că n-am vrut să te sperii. Nu trebuia să ne întâlnim 
la bistrou să luăm împreună micul dejun? 

— Scuze. Am pierdut noțiunea timpului. 

Myrna se așeză pe canapeaua joasă, iar posteriorul ei, de 
dimensiuni generoase, atinse podeaua din beton, așa cum se 
întâmpla mereu. Gemu mai degrabă de supărare decât de 
durere. N-avea să se învețe minte niciodată? 

Din locul în care stătea, mai exact pe jos, Myrna o vedea pe 
Clara holbându-se la o serie de miniaturi pe care le puse pe 
șevalet. 

— Stau aici și încerc să mă prind dacă cei care au scris pe 
Twitter au dreptate, o lămuri Clara. Dacă astea-s de rahat. 


VP - 171 


— Credeam că noi le spunem idioţi. Și nu, n-au dreptate. lar 
dacă tu crezi că aia e de rău ar trebui să vezi ce se spune 
despre întoarcerea lui Armand la Sûreté. Nebun cu armă. Măcar 
tu n-ai decât o pensulă. Cât de mult rău pot să-ţi facă ţie? 

— Ai fi surprinsă, după câte se pare. 

Myrna își scoase telefonul. 

— Ascultă aici. 

— Nu vreau s-aud. 

— Ciudat, intens, frenetic, citi Myrna. 

— E vorba de mine sau de Armand? 

— E vorba despre van Gogh. Uite încă una. Muzeul ar fi putut 
economisi o căruță de bani dacă făcea rost de schiță și-i punea 
pe îngrijitori s-o spoiască cu trafaletul. Asta a fost recenzia unui 
Barnett Newman timpuriu. M-am documentat. Una dintre 
picturile lui s-a vândut recent cu 84 de milioane. 

— De dolari? 

— De biscuiţi pentru câini. 

La aceste cuvinte, Leo se ridică dând din coadă. Myrna băgă 
mână în buzunar și scoase unul înainte să revină asupra 
telefonului. 

— E un nebun, disperat să cucerească. 

— Picasso? 

— Gamache. 

Clara scoase un sunet ce imita vomitatul. 

— Nu-s decât rahaturi. Minciuni. 

— Dacă ești de părere că cei care au scris pe Twitter despre 
Armand greșesc, de ce nu crezi că se înșală și în privinţa ta și a 
artei tale? 

— Pentru că o chestiune e obiectivă, iar cealaltă e subiectivă, 
spuse Clara. Raportul demonstrează că Armand n-a comis 
niciunul dintre lucrurile de care e acuzat. lar ceea ce-a făcut a 
fost pentru a preîntâmpina o suferinţă și mai mare. A fost 
anchetat, în mod exhaustiv, și i s-a dat undă verde. Ceea ce fac 
eu, însă, zise Clara întorcându-și privirea spre șevalet, e 
interpretabil. Am primit un e-mail de la galeria mea din 
Montréal. Câţiva colecționari vor să înapoieze picturile pe care 
le-au cumpărat, unele, cu ani în urmă. Sunt îngrijoraţi că 
valoarea a scăzut considerabil. Spun că nu sunt deloc o artistă 
adevărată, ci... cum mi-au zis într-un mesaj de pe Twitter? O 
impostoare. 


VP - 172 


De fapt, își zise Myrna, aceasta era una dintre cele mai 
politicoase descrieri pe care le văzuse. 

— Sunt doar niște oameni răi. 

— Doar pentru că e răutate, nu înseamnă că nu e și adevărat, 
spuse Clara înclinându-și capul într-o parte și alta. 

Analizându-și lucrările de pe șevalet. 

— Orice adevăr conține o parte de răutate, zise Myrna. 

— Ce-ai spus? 

— Nu-i decât un citat, din Moby Dick, răspunse Myrna. Ceva 
ce-a zis Armand ieri. 

— Crezi că-i ceva adevărat în mesajele alea de pe Twitter? 

— Nu, nu, nu la asta m-am referit. 

Myrna își vântura mâinile, încercând să revină asupra celor 
spuse. 

— Nu-i nimic adevărat în ele. Crede-mă. Doar răutate. 

Clara clătina însă din cap. Cu încrederea zdruncinată. 

— Hai pe la mine mai târziu, la prânz, zise Myrna, smulgându- 
se de pe canapea cu un geamăt. 

— Ai nevoie să ieși din studio. Și din propria-ţi minte. 

— Sau dintr-un loc mai rău de-atât? întrebă Clara. 

— Orice adevăr... zise Myrna și își auzi prietena râzând. Ştii, și 
Moby Dick a fost atacat cu ferocitate la început, când a apărut. 
Acum e considerat unul dintre cele mai bune romane ale tuturor 
timpurilor. 

Clara nu răspunse. Își reluase holbatul la miniaturile sale de 
pe șevalet. 

Myrna fusese cât pe ce să sublinieze că ceea ce i se 
întâmplase lui Vivienne Godin, ceea ce trăia tatăl ei era o 
tragedie. Că situaţia prin care trecea Clara era doar un pas 
înapoi. Nimic mai mult de-atât. 

Dar n-o făcu. 

Myrna înțelese cât de nociv era să compari durerea. Să 
respingi suferinţa doar pentru că se putea și mai rău de-atât. 

Pe drumul de întoarcere peste pajiștea de un verde-aprins, în 
timp ce lipăia pe gazonul moale, Myrna se gândi la miniaturile 
acelea pe care Clara le pictase. 

În timp ce trecea pe lângă zidul din saci cu nisip, recunoscu în 
sinea ei că, probabil, nu erau cele mai bune lucrări ale Clarei. 


VP - 173 


Capitolul douăzeci 


QCarlTracey: Nu putem să ne întâlnim acum, 


(GONouveauGalerie. Ce doriţi mai exact? 


Agenta Cloutier zâmbi. Dacă ar fi fost pescar, ar fi recunoscut 
un ciugulit la momeală. 

Se simţea, de asemenea, amuzată și liniștită de răspunsul 
precaut, chiar tăios. 

Însă viteza cu care veni răspunsul fu cea care îi atrase 
atenția. 

Era contul de Instagram al lui Carl Tracey, dar nu Carl Tracey 
era cel cu care comunica. El nu avea telefon mobil. Și nici 
semnal pentru telefonul mobil. 

„E mai bine să nu discutăm afaceri în mod public”, scrise 
având deja alcătuit în minte acest răspuns. „Aveţi un cont 
privat?” 

Telefonul ei sună cu melodia tematică din Bonanza și 
răspunse continuând să se uite la ecran. Incercând să ignore 
privirile amuzate ale celorlalți agenţi Sûreté din spaţiul deschis. 

— Cloutier, zise ea. 

— Beauvoir sunt. A sosit mandatul de arestare. Ne vedem 
acasă la Tracey. 

— Plec acum, patron. 

Dar continuă să se uite la ecran, însă tocmai când se pregătea 
să-l închidă, apăru un singur cuvânt. 

„Nu”. 

Departe de a fi dezamăgită, Cloutier zâmbi. Era răspunsul la 
care se așteptase. Pe care îl sperase. 

Un olar obișnuit, abordat de reprezentanţii unei galerii 
interesaţi de o colaborare, s-ar fi dat peste cap să-i invite la o 
adresă privată. Pentru a discuta afaceri. Carl Tracey, însă, sau 
Pauline Vachon, sau oricine era persoana cu care comunica 
Cloutier, nu o făcu. 

Ei bine, de ce? 

Un singur răspuns. Nu voiau ca altcineva să vadă ce era în 
acel cont privat. Postări. Fotografii. 


VP - 174 


Îi luase la ţintă. Mai era nevoie doar de puţin timp. De puţină 
tachinare. De o momeală mai apetisantă. Dar va ajunge acolo. 
Va pune mâna pe ei. 

Cu destul efort, se abţinu să scrie răspunsul pe care deja îl 
formulase. 

Îi lăsă să fiarbă. 

Înainte de a pleca, trecu să vadă ce făcea Homer. 

— Ai nevoie de ceva? 

Niciun răspuns. Privea fix înainte. 

Se întrebă ce vedea, deși putea să ghicească. Aceeași 
imagine pe care avea să o vadă pentru tot restul vieţii. 

— Ne ducem să cercetăm casa. Mă duc acum acolo. O să-l 
prindem. 

Acest lucru avu efect, măcar puţin. 

Homer se întoarse către ea și afișă un zâmbet firav. 

— Merci, Lysette. 

Cuprinsese barele cu degetele, iar el se întinse și o atinse pe 
mână. 

e 

Percheziţia proprietăţii lui Tracey dură aproape toată ziua. 

În timp ce căutarea anterioară fusese pentru Vivienne, cea de 
azi îl viza pe cel care o omorâse. Și dovezile pentru 
condamnarea lui. 

Stabiliseră ca Lacoste să rămână la centrul operativ, pentru a 
coordona informaţiile pe măsură ce soseau și pentru a-i 
repartiza pe agenţi în funcţie de necesităţi. 

Beauvoir îl lăsase pe Gamache acasă la Tracey, în timp ce el 
continuă căutările pe drumul forestier și în mașină. Și pe pod. 

Echipa lui se afla acolo de ore bune și fuseseră chemaţi 
ingineri pentru a consolida podul, astfel încât să poată merge pe 
el în siguranţă. 

În timp ce o echipă se ocupa de acest lucru, o alta analiza 
mașina. 

— Spune-mi ce știi. 

— Sunt pete de sânge pe mânerele ușilor, la exterior și la 
interior, pe volan, pe schimbător, o pată mică pe mânerul 
portbagajului și o picătură pe bancheta din spate. 

— O picătură, nu o pată? 

— Exact. 


VP - 175 


Agentul îi arătă lui Beauvoir. Avusese loc o împroșcare 
evidentă, în urma căreia se formase o picătură care căzuse. 
Probabil de la un nas sau o buză sângerândă. 

— Amprente? întrebă Beauvoir. 

— De la cel puţin trei persoane diferite. Sunt mucuri în 
scrumieră. Le-am împachetat și am prelevat mostre de noroi de 
pe cauciucuri, desigur. Să vedem dacă putem afla unde a fost 
recent. 

— Urme de cauciucuri? 

— Niciuna. Ploaia a spălat totul, inclusiv urmele de tălpi. 

— La naiba, zise Beauvoir privind în jur. 

— Șefule, spuse un agent care stătea lângă pod. Suntem 
gata. 


— Șefule? 

— Oui? 

Gamache se întoarse și o văzu pe agenta Cloutier stând în 
dreptul ușii de la sufragerie. 

— E ceva curios în dormitor, spuse ea. Ceva diferit faţă de 
ziua de ieri, când am fost aici. 

El o urmă până în dormitor prin casa haotică și observă 
imediat ce voia să spună agenta Cloutier. 

Când fusese acolo ultima oară, camera era în dezordine. 
Acum, era ordonată. Poate nu tocmai pregătită de o ședință foto 
pentru Country Living, însă mult mai ordonată față de cum 
fusese. 

Își scoase telefonul. 

— Nu-i semnal, domnule, spuse inspectorul responsabil. 

— Merci, zise el și continuă să deruleze până când găsi ceea 
ce căuta. 

Fotografiile pe care le descărcase în ziua precedentă, de la 
prima percheziţie a casei lui Tracey. 

— Uite cum arăta camera asta ieri, când am venit s-o căutăm 
pe Vivienne Godin. 

Răsuci telefonul astfel încât inspectorul să poată vedea. 
Fotografia fusese făcută exact din același loc în care stăteau 
acum. 

Înfăţișa o cameră în dezordine. Haine împrăștiate pe podea și 
aruncate pe un scaun. Patul nefăcut și cearceafuri murdare. 
Deși nu de sânge. Ceea ce nu însemna că nu existau urme de 


VP - 176 


sânge. Doar că acestea erau imperceptibile, însă nu și pentru 
persoanele instruite să le găsească. 

— Cheamă-l pe monsieur Tracey aici, te rog, zise Gamache, 
iar Cloutier se îndepărtă în grabă. 

— Patron, am căutat și n-am găsit nicio haină care să-i fi 
aparţinut în mod evident lui madame Godin. 

Auziră pași pe scări, iar Tracey își făcu apariţia. 

— Ce vreţi? 

— Ce-ai făcut cu lucrurile soţiei tale? întrebă Gamache. 

— Păi, ea nu mai avea nevoie de ele. 

— De unde știai asta? Nu te-ai mai întors aici de când i-a fost 
găsit cadavrul. Ceea ce înseamnă că te-ai descotorosit de 
lucrurile ei înainte de a afla că e moartă. Doar dacă nu știai asta 
deja. 

— Tot ce știam era că m-a părăsit și eram șucărit. Înainte să 
mă culc aseară, i-am luat toate rahaturile și le-am ars în cuptor. 

— li pun pe criminaliști să verifice cuptorul, spuse Cloutier și 
plecă. 

— Ai curăţat locul cu înălbitor? 

Inspectorul ridică un tampon. 

— Ce pot să spun? Locul era o hazna, răspunse și se întoarse 
spre Gamache. Ai văzut. Ce părere ai? 

Pentru că Gamache nu răspunse, Tracey pufni. 

— Trăiesc într-un coteţ și voi mă judecaţi. Fac curăţenie și mă 
judecaţi. Ei bine, duceţi-vă dracului. În sfârșit, sunt liber să 
trăiesc așa cum vreau eu. 

Acestea erau, după cum recunoscu Gamache, fie cuvintele 
unei persoane extrem de echilibrate, căreia nu-i păsa de ceea 
ce credeau ceilalți. Fie ale unui psihopat. Căruia nu-i păsa de 
ceea ce credeau ceilalți. 

e 

— De ce naiba ți-ar păsa ce cred ceilalți? vru să știe Ruth în 
timp ce stăteau în bistrou, așezați în fața focului călduros. 

— Pentru că sunt o ființă umană și trăiesc în lume, răspunse 
Clara. Impreună cu ceilalți oameni. 

O parte din ea simţea că Ruth avea probabil dreptate. Că n-ar 
trebui să-i pese. Dar mai simţea și o doză de critică, fiindcă Ruth 
sugera că e neputincioasă sau că tânjea. După afecțiune. 

— Oamenii își anulează comenzile pentru lucrările mele, 
spuse Clara. 


VP - 177 


— Și? 

— Și asta-i viaţa mea, cariera mea. Mijlocul meu de trai. 

— În definitiv, pentru ce-ţi trebuie bani? întrebă Ruth. Trăim 
într-un sat mic. Cumpărăm haine de la magazinul general, dăm 
la schimb napi pentru lapte, iar băutura-i gratis. 

— Nu-i gratis, spuse Olivier turnându-i încă un shot din ceea 
ce părea a fi scotch, dar de fapt era ceai rece. 

Exista o bănuială că Ruth știa despre această substituire și că 
le făcea jocul. Pentru că, la fel ca și în cazul altor lucruri din 
viaţa ei, nu-i păsa. 

Privind-o pe Ruth, Clara își aminti că în ultimele ore cineva 
intrase pe Twitter și îi luase apărarea. 

Rahat ignorant. Lucrările Clarei sunt geniale. 4 MorrowGeniu 

Dacă nu era Ruth, era cineva care o imita a naibii de bine. 

Acele mesaje de pe Twitter erau pe val. Clara realiză că acest 
lucru nu se datora faptului că erau mesaje de susţinere, ce 
dovedeau o înțelegere profundă a creaţiilor ei, ci pentru că erau 
ele însele o formă de genialitate. 

Exista acum un cont de Twitter al cuiva care își spunea 
Qrahatignorant. 

— Tânjești prea mult după afecțiune, spuse Ruth cu ochii la 
Rosa, care își băgase ciocul în paharul cu ceai rece. 

Rața își ridică capul și bombăni „Futu-i, futu-i, futu-i”. Aparent, 
realizând că nu era de fapt scotch. 

— lar tu, zise Clara, ești un rahat ignorant. 

Se așternu tăcerea, în timp ce toţi cei adunați lângă șemineu 
se pregătiră pentru impact. Dar Ruth nu făcu decât să 
chicotească. 

e 

— O fac eu, spuse Beauvoir întinzând mâna. 

— Cred că eu ar trebui s-o fac, domnule, zise tânărul agent. 
Sunt instruit. 

Inspectorul-șef Beauvoir se trezi că se confrunta din nou cu 
ceea ce devenise un arbore decizional familiar. 

De fapt, de când devenise șef la Omoruri avusese de-a face 
cu un adevărat șuvoi de astfel de comentarii. Prin care îi era 
testată autoritatea și, cu siguranţă, îi era pusă la îndoială 
competența. 

Încă o dată, se afla în fața unei răscruci verbale. 


VP - 178 


Oare trebuia să răspundă: „Dă-mi trusa pentru probe, idiotule. 
Cum crezi că am ajuns să fiu inspector-șef? Stând degeaba?” 
Sau ar trebui să spună, zâmbind răbdător: „E în regulă, știu ce 
fac. Dar îţi apreciez preocuparea”. 

Așa cum ar fi răspuns Gamache. Cum o și făcuse, de altfel, de 
multe ori, uneori ca răspuns la comentariile agentului Beauvoir, 
oarecum jignitoare. 

Când îl întrebase despre acest lucru într-o noapte, la câţiva 
ani după ce se cunoscuseră, Armand îi explicase, râzând: 

— După ce i-am spus ceva din cale-afară de condescendent 
șefului meu, el s-a uitat la mine și mi-a spus: „Inainte de a vorbi, 
agent Gamache, poate ar fi bine să-ţi pui trei întrebări”. 

— Nu pe cele care conduc la înțelepciune, îi replicase 
Beauvoir, care le mai auzise pe acelea înainte. 

— Nou. Acelea sunt declaraţii, acestea sunt întrebări. Ești 
atent? 

— Care sunt? 

Stăteau pe veranda din faţa casei lui Gamache, în toiul verii. 
Beauvoir cu un ceai cu gheaţă alături, Gamache cu o bere. 

În timp ce vorbea, inspectorul-șef ridica câte un deget, pentru 
a puncta întrebările. 

— Este adevărat? Este amabil? Trebuie spus? 

— Glumești, nu-i așa? zisese Jean-Guy schimbându-și poziția 
pe scaun pentru a-l privi pe Armand. Asta poate că funcţionează 
în particular, dar cu alți polițiști? Ai ajunge să fii luat în râs. 

— Nu trebuie neapărat să le rostești cu voce tare, îi explicase 
șeful. 

Ceea ce era adevărat. Beauvoir nu-l auzise niciodată pe 
Gamache trecând în revistă acele întrebări, dar auzise, de cele 
mai multe ori, un răspuns oferit constructiv și cu răbdare. 

— Politețe, îi spusese Armand. Cum putem să ne așteptăm la 
ea dacă nu o oferim? În plus, atunci când ajungem totuși să ne 
înfuriem, oamenii sunt mai atenţi. Altfel, nu-i decât zgomot de 
fond. 

Este adevărat? Este amabil? Trebuie spus? 

Cu efort, Beauvoir repetă întrebările în mine în timp ce stătea 
pe pod, cu ochii la tânărul agent. 

Apoi se auzi spunând: 

— E în regulă. Chiar știu ce fac. Dar îţi mulțumesc. 

Idiotule. 


VP - 179 


Da, trebuia spus, dar poate nu cu voce tare. 

Cu toate că se întreba acum ce ar fi ales să spună Gamache 
cu voce tare. 

Beauvoir luă hamul de la agent și și-l atașă cu pricepere, apoi 
întinse mâna după trusa pentru probe. 

— Mă duc eu primul. Dacă e sigur, puteţi să veniţi și voi. Unu 
câte unu. D'accord? 

— Oui, patron, răspunseră agenții. 

Întorcându-se cu faţa spre podul șubred, Beauvoir trase adânc 
aer în piept și șopti pentru sine: Să nu faci pe tine, să nu faci pe 
tine, să nu faci pe tine. 


VP - 180 


Capitolul douăzeci și unu 


Cum pot să-l lase pe criminalul ăla înapoi la Sûreté? 
+ pierduttotrespectul 


(Onataroaica: Te referi la respectul față de tine? 


O lăsară pe agenta Cloutier la detașamentul local și, în acea zi 
frumoasă de primăvară, se îndreptară spre morgă. 

Gamache insistase să conducă el, când observase cât de 
extenuat era Jean-Guy. 

Pe scaunul alăturat, Jean-Guy avea pleoapele grele și se 
chinuia să-și ţină ochii deschiși în mașina în care era cald și care 
se deplasa lin de-a lungul autostrăzii. 

— Sunt nespus de fericit pentru Annie și pentru tine, spuse 
Armand. Familia ta crește. 

— La fel și a ta. 

Singur la părinţi și crescând fără aceștia, Armand tânjise 
întotdeauna după o familie numeroasă. După fraţi și surori. 
După mătuși și unchi. O dorinţă abstractă și totuși puternică. 

lar acum, când se apropia de șaizeci de ani, o avea. Copii. 
Nepoţi. Fii și fiice. De trup și de suflet. Cei pe care îi ţinuse în 
braţe și cei ale căror vieţi fuseseră în mâinile lui. 

Familia lui. 

— Când se va naște copilul? 

— Octombrie. 

— Băiat sau fată? Știţi? 

— Știm. 

Jean-Guy îi zâmbi socrului lui. 

— Dar n-o s-o afli de la mine. Eu și Annie am hotărât ca asta 
să rămână doar între noi. 

— Am înţeles. Aţi ales un nume? 

Jean-Guy râse. 

— Nu te prea pricepi la treaba asta cu interogatoriul, nu-i așa? 

— Sper să învăţ de la tine, patron. 

Beauvoir zâmbi, însă Gamache rămase tăcut. Știind că dacă o 
făcea, Jean-Guy va pierde acea bătălie și se va lăsa pradă 
somnului. 


VP - 181 


Îi povestise lui Beauvoir despre percheziţia din locuinţa lui 
Tracey. Apoi, Beauvoir raportase despre concluziile preliminare 
de la pod. 

Acum, în liniștea care se așternuse în timp ce Jean-Guy 
dormea, trecu în revistă acea conversație. 

— Am prelevat trei seturi de amprente proaspete din 
interiorul mașinii, îi spusese Beauvoir. Probabil ale lui Vivienne și 
ale lui Tracey. Dar al treilea? 

— Putem să dovedim că nu era singură? Că mai era cineva pe 
pod cu ea? 

— Nu. Asta-i o problemă. Ploaia torențială a spălat toate 
urmele de picioare și de cauciucuri. 

— Păcat. 

Gamache rămăsese o clipă pe gânduri. 

— Dar încă mai credem că ea s-a întâlnit acolo cu cineva. S-a 
întâmplat ceva și a căzut de pe pod. Sau... 

— Sau Tracey a urmărit-o acolo și a ucis-o. 

— Dar, dacă voia s-o omoare, de ce să fi așteptat până când 
ea a plecat? spusese Gamache gânditor, cu privirea îndreptată 
înainte, spre autostradă. Mie mi s-a părut că e genul care nu-și 
face planuri din timp. Pot să mi-l imaginez bătând-o și omorând- 
o în acea noapte, în casa lor, fie intenţionat, fie într-un acces de 
furie, dar s-o urmărească? 

— Ţi-a spus că a lăsat-o în sufragerie și s-a dus la el în studio 
unde a băut, nu? 

— Oui. 

— Poate s-a înfuriat. Devine din ce în ce mai furios pe măsură 
ce se gândește tot mai mult la Vivienne și la un alt bărbat. O 
vede plecând și se hotărăște să se ia după ea, bănuind că se 
duce să se vadă cu amantul. 

Gamache încuviinţase. Asta își putea imagina. 

— Ca să-i înfrunte. Chiar crezi că a existat un amant? 
întrebase Beauvoir, după care căscase. 

— Trebuie să fi fost, răspunsese Gamache. Cel puţin în 
scenariul tău. Altfel de ce s-ar fi dus până la pod? 

— Bine, se duce să se vadă cu un amant, dar în cazul ăsta 
Tracey nu l-ar fi ucis și pe el? 

— Poate a făcut-o. Dar mă îndoiesc, spusese Gamache. La fel 
ca toţi abuzatorii și bătăușii, Tracey e un laş. N-ar fi atacat pe 
cineva care fi putut să riposteze. 


VP - 182 


— Deci, dacă el chiar a urmărit-o pe Vivienne a găsit-o 
singură pe pod. Așteptând. Și i-a făcut vânt. 

— Ce-ai aflat acolo? 

— Am descoperit că nu-mi plac podurile putrede peste râuri 
umflate. 

— Aaa, făcuse Gamache. Foarte util. Altceva? 

— N-ar fi fost prea greu să cadă prin balustradă. Era ruptă din 
interior spre exterior și pare că s-a întâmplat recent. Cred că nu 
există nicio îndoială că acolo a căzut Vivienne. 

— Vreo dovadă reală? 

— Incă nu. Analizăm lemnul pentru fibre și sânge. Am 
îndepărtat secţiunea pe unde a căzut, pentru ca tehnicienii să o 
poată analiza mai bine în laborator. Apoi e geanta de voiaj, 
adăugase Beauvoir. Lacoste a subliniat că cea mai mare parte 
dintre hainele ei sunt de vară. 

— Ah, făcuse Gamache. Asta-i ciudat. 

— Nu e singurul lucru ciudat. Ții minte pastilele alea din 
geantă? 

— Da. 

— Sunt pastile pentru avort. 

— Ce sunt? 

Gamache îi aruncase rapid o privire înainte de a se uita din 
nou la drum. 

— Medicamente pentru a pune capăt unei sarcini incipiente. 
Se pare că le-a luat de pe piaţa neagră. 

— Mă întreb în ce lună era, spusese Gamache. 

Amândoi erau de părere că ea trecuse de ceea ce putea fi 
numită o sarcină incipientă. Însă medicul legist avea să-i 
lămurească. 

— Isabelle nu crede că ea a făcut bagajul și nici eu nu cred 
asta, zisese Jean-Guy căscând încă o dată. 

De la căldura din mașină și zumzetul ușor al motorului, Jean- 
Guy simţise atunci că începea să piardă bătălia prin care încerca 
să rămână alert. Sau cel puţin treaz. 

— Crezi că Tracey a făcut bagajul, spusese Gamache. 

— Da. Cred că a fost pur și simplu o crimă mizerabilă. Tu ai 
găsit sânge în sufragerie. lar noi am găsit sânge în mașină. 
Tracey recunoaște că a bătut-o. Cred că ori a ucis-o în casă, a 
omorât-o în bătaie, a dus-o pe pod și a aruncat-o, vrând să pară 


VP - 183 


sinucidere sau accident, ori a dus-o acolo cât era încă în viață și 
a aruncat-o. 

— Eu nu cred că a omorât-o în bătaie în casă. Nu era destul 
sânge. Și dacă era încă în viață, de ce s-ar fi urcat în mașină cu 
el? 

— Da, asta e o problemă. N-ar fi făcut-o. Nu de bunăvoie, 
oricum. 

— Deci, explicaţia cea mai plauzibilă e că a bătut-o până a 
lăsat-o inconștientă, a dus-o cu mașina acolo și a aruncat-o de 
pe pod, spusese Gamache. Sperând, cum ai zis și tu, că va arăta 
ca un accident sau ca o sinucidere. A umplut geanta de voiaj, 
luând lucruri la întâmplare, și a aruncat-o după ea. Dar oamenii 
nu își fac bagajele când se sinucid. Dacă asta a vrut să ne facă 
să credem a făcut o greșeală. 

— Mai e o problemă, spusese Beauvoir. Petele de sânge sunt 
pe partea șoferului. Se pare că era rănită, dar suficient de 
conștientă pentru a putea conduce. 

— Deci s-a dus singură acolo, continuase Gamache gânditor. 
Și nu există nicio dovadă a prezenţei unei alte persoane pe 
podul ăla cu ea. 

— Deocamdată nu. Crezi că nu a făcut-o el? 

— Tracey? O, a făcut-o. E doar o chestiune de înţelegere a 
dovezilor. Și de a strânge suficiente pentru condamnare. 

Aruncă o privire spre însoţitorul lui. Ochii lui Jean-Guy erau 
aproape închiși. 

La niciun minut de când Gamache rămăsese tăcut, Jean-Guy 
adormise. 

Până când opriră la morgă, Gamache trecuse în revistă acea 
conversaţie de câteva ori, dar nu se afla mai aproape de o 
soluţie. 

x kx * 

Când agenta Cloutier se întoarse la detașamentul local, găsi 
un Homer Godin foarte diferit de cel pe care îl lăsase. 

— Cum se face că eu sunt aici și el e liber? întrebă el. Lasă- 
mă să ies. 

— Nu pot. 

— Ba sigur că poţi. Eşti un nenorocit de poliţai. 

Lysette păli. Nu era obișnuită să i se vorbească astfel. Și, cu 
siguranţă, nu de către Homer. Se uită în ochii aceia furioși și 


VP - 184 


înțelese, cu partea rațională a minţii, că nu Homer era cel care i 
se adresa. Ci suferința. 

Dar, deși creierul îi spunea asta, tot i s-a strâns inima. 

Acum, îl vedea pe Homer într-o altă lumină. Nu în postura de 
bărbat, ci de tată. Neavând copii, nu reușise să își dea seama 
suficient de bine de profunzimea sentimentelor lui față de fiica 
sa. Acum înţelegea lucrurile despre care îi vorbise prietena ei, 
Kathy. Legătura dintre tată și fiică. Era aproape un clișeu și, în 
unele cazuri, mitică. 

Kathy se plânsese multă vreme, dar Lysette, oricât de mult își 
iubise prietena, putea înțelege de ce Vivienne era atrasă de 
tatăl ei și nu de mamă. 

Kathy nu avea o fire deschisă. Era eficientă. Păstra casa 
curată, aranjată și ordonată. Dar Homer era cel care aducea 
bucurie în ea. Așa cum Vivienne aducea bucurie în viața lui. 

Era un mic ecosistem perfect. Dar care o lăsase pe Kathy pe 
dinafară, privind înăuntru. 

De îndată ce se născuse, Vivienne devenise oxigenul pe care 
îl respira tatăl ei. 

Insă acum ea nu mai era. Și nimic nu îl mai ajuta să reziste. 

Cu excepţia urii. 

Inspectorul-șef Gamache își dăduse seama de acest lucru 
înaintea tuturor. El fusese conștient, poate datorită iubirii pentru 
fiica sa, de ceea ce ar putea face un om aflat în această situaţie. 
De ceea ce ar face. 

Cu excepţia situaţiei în care era închis. 

Totuși, agenta Lysette Cloutier se întrebă dacă ar fi chiar atât 
de rău dacă ar deschide ușa celulei. 

Homer l-ar omori pe Carl Tracey, desigur. Dar aproape sigur 
ar primi cea mai ușoară sentinţă pe care o permite sistemul de 
justiție. 

N-ar fi tras la răspundere penală. Și cu certitudine n-ar fi 
considerat o ameninţare la adresa societăţii. Doar la adresa unui 
singur om. 

Și ea ar fi arestată și judecată pentru că l-a lăsat să scape. 
Dar, cel puţin, Homer ar ști ce era dispusă să facă pentru el. 

Se întoarse la birou sub privirile celorlalți agenţi din încăpere, 
printre care și Cameron, și își accesă contul de Instagram. 

Oare suspectează ce fac? 

Conta? 


VP-185 


Lysette Cloutier se uită în jos, la computerul ei, și văzu din 
nou cuvântul scurt de pe ecran. Nu. Trecuseră câteva ore. |și 
scrise răspunsul. 


(GONouveauGalerie: Scuze. Suntem ocupați cu 
cumpărătorii. Nicio problemă. Sunt o mulțime de alti 
ceramisti promiţători. Suntem convinși că aveti alte opțiuni. 
Vă dorim succes. 


În două minute sosi un răspuns. Din nou, succint. Dar 


suficient. Conţinea o invitaţie către contul privat de Instagram al 
lui Carl Tracey. 


VP - 186 


Capitolul douăzeci și doi 


ONouveauGalerie: Mulţumesc pentru acces. V-am 
analizat lucrările. Obiectele din ceramică sunt promițătoare, 
dar nu sunt potrivite pentru galerie. Succes! CarlTracey. 


OSeriousCollector: Reevaluez portretul de Morrow pe 
care l-am achiziționat. Trei femei râzând. E mai slab decât 
am crezut iniţial. Cam superficial. 


La naiba! Uitaţi-vă la acest video. +/GamacheENașpa 


Mirosul dintr-o morgă, în opinia lui Gamache, era 
inconfundabil. Nu era izul greţos al descompunerii. Pe acela îl 
putea distinge de la distanță, după toți anii în care avusese de-a 
face cu cadavre. Și criminali. 

Nu. Morga mirosea a curăţenie extremă, aproape severă. 

Îi întorcea stomacul pe dos. 

Când se deschise ușa, fu întâmpinat de aerul steril și se 
pregăti de ce era mai rău. 

Cu toate acestea, Armand Gamache știa că ușoara senzație 
de rău pe care o simţea în adâncurile sale, de această dată 
mergea mai departe de miros. Chiar și de gândul chinuitor că pe 
masa metalică ar putea fi Annie. 

O singură dată în cariera lui mai avusese această senzaţie cu 
totul aparte. 

Era îndoială. Nu legată de găsirea criminalului. Era aproape 
sigur că făcuseră deja acest lucru. Ci că vor reuși să-l 
condamne. 

Atunci, în primul lui an ca șef la Omoruri, eșuase. lar un 
criminal scăpase. _ 

Acum, se uită în jos, la corpul lui Vivienne Godin. li văzu 
vânătăile. Văzu incizia de pe burta ei. 

Și simţi acel val de greață. Acea teamă că oricine ar fi cel care 
îi făcuse asta ar putea să rămână în libertate. 

— Ce ai? o întrebă Jean-Guy Beauvoir pe doctor Harris. 


VP - 187 


— După cum se observă, corpul este serios afectat. Unele 
leziuni sunt în mod clar post-mortem, dar altele au fost făcute în 
timp ce era în viață. 

— A fost bătută, zise Beauvoir. 

— Păi... 

— Păi, ce? se răsti el, apoi ridică mâinile în semn de scuză. 
Désolé. 

— Nu-i nimic. Și eu mă resimt. E un caz destul de urât. 
Problema e că nu pot spune cu siguranță care leziuni, în caz că 
ele chiar există, au fost provocate de bătaie chiar înainte de a 
muri și care dintre ele au fost cauzate de loviturile încasate în 
râu, în timp ce era încă în viață. Există și niște vânătăi care sunt 
evident mai vechi. 

Doctor Harris arătă spre unele pete galbene și verzui de pe 
braţele și picioarele lui Vivienne. 

— Dar acestea, și medicul legist indică spre alte semne de pe 
trupul lui Vivienne, sunt mai greu de explicat. 

— Sunt recente, spuse Gamache. 

— Oui. Dar ce le-a provocat? O persoană? Sau pietre și 
crengi? Se presupune că a fost aruncată în apele umflate. Acest 
lucru ar fi putut provoca multe, dacă nu chiar toate leziunile pe 
care le vedem. 

Se uitară în jos la corpul dezgolit, plin de leziuni, al lui 
Vivienne. 

— Fetusul? întrebă Gamache. Cât avea? 

— AȘ zice că ea avea cam douăzeci de săptămâni. 

— Ea? întrebă Beauvoir. O fetiță? 

Jean-Guy păli și privi dincolo de cadavru. Spre socrul lui. lar 
atunci Armand știu. 

Annie și Jean-Guy vor avea o fată. O fetiţă. 

— Da. 

In cazul în care doctor Harris observase acest moment dintre 
cei doi bărbaţi, a ales să nu spună nimic. 

— Ceea ce pot să spun cu certitudine este că era în viaţă 
când a ajuns în râu. Este apă în plămâni. 

— Dacă aţi fi interogată la bară, spuse Gamache, oferindu-i lui 
Jean-Guy un răgaz să se adune, ce aţi spune despre vânătăi? 

Ea se uită din nou la cadavru. 

— Se poate ca unele dintre leziuni să fi fost provocate înainte 
de a ajunge în apă, dar majoritatea prezintă indicii de lovire 


VP - 188 


caracteristice pentru impactul cu pietrele. Un fel de acțiune de 
rostogolire în timp ce corpul este aruncat dintr-o parte într-alta. 

— Spuneţi că majoritatea rănilor corespund loviturilor din apă, 
spuse Beauvoir, care își revenise. Dar nu toate? 

— Sunt două vânătăi mai greu de explicat. 

Arătă spre partea superioară a pieptului lui Vivienne, chiar 
sub claviculă. 

Beauvoir și Gamache veniră mai aproape. 

La prima vedere, arăta ca un semn mare, albastru, care se 
întindea pe pieptul ei. Dar, dacă te uitai mai de aproape, puteai 
vedea și alte urme. Ce aduceau cu ceva imprimat sub suprafață. 
De o parte și de cealaltă. 

Armand își puse ochelarii și se aplecă și mai mult. 

— Ce credeți că le-a cauzat? 

— Dacă ar fi să ghicesc? 

Doctor Harris își ridică mâinile, cu palmele orientate către ei. 
Apoi le împinse înainte. 

— A fost îmbrâncită, zise Beauvoir. 

Se uită la Gamache, care încuviinţă. 

— Oui. 

Ea își puse mâinile deasupra vânătăilor. 

— Se observă că mâinile sunt destul de mari. 

— Puteți susţine cu siguranţă că acele urme se datorează unei 
persoane și nu a resturilor din apă? întrebă Gamache. 

Doctor Harris oftă. 

— Am avut de furcă cu asta. Nu sunt sigură că pot jura în 
această privință. Ce pot spune e că șansele ca două vânătăi 
identice să se fi produs în timp ce era rostogolită de râu sunt 
infime. Acestea... spuse uitându-se din nou în jos la Vivienne, au 
fost provocate în același timp, de același lucru. Singura 
explicaţie pe care o am e că a fost împinsă cu violenţă. 

— Intenţionat. 

— Poate într-un moment de furie, dar da, cine a făcut-o a vrut 
s-o împingă în spate. Cu putere. 

— Puteţi să măsuraţi vânătăile? întrebă Gamache. 

— Pentru a afla dimensiunea mâinii? Aș putea, dar nu ar fi 
foarte precise. Sângele s-a extins în jurul marginilor. Din nou, 
orice apărare va argumenta, pe bună dreptate, că mâna ar fi 
putut fi mai mică. În plus, mulţi oameni au mâini la fel de mari. 


VP - 189 


Mâinile lui Tracey, Gamache știa, nu erau mari. Dar, fiind 
mâinile unui olar, erau puternice. 

Și mai era o persoană care avea legătură cu acest caz și ale 
cărei mâini erau foarte mari. 

Bob Cameron. 

Mâinile blocatorului de stânga. Și ce făcea un blocator de 
stânga? Împingea și îmbrâncea. Cu violenţă. Poate, în această 
situație, instinctiv. Când era ameninţat. 

— Aveţi idee de cât timp e moartă? întrebă Beauvoir. 

— Două, poate trei zile. Apa era rece, ceva ce trebuie luat în 
considerare. Azi e marţi? Aș zice că a ajuns în râu sâmbătă 
seara, poate cel mult duminică dimineaţa devreme. 

Gamache încuviință. Gânditor. Și, în cele din urmă, rosti 
întrebarea pe care Jean-Guy Beauvoir nu părea dispus să o 
pună: 

— Există vreo probă, vreo dovadă, că a fost omorâtă? 

Sharon Harris făcu o pauză înainte de a răspunde. 

— Îmi pare rău. Am căutat. Din greu. Dar nu găsesc nimic. Ar 
fi putut fi sinucidere. Ar fi putut fi un accident. Eu cred că a fost 
ucisă. Cred că a fost lovită atât de tare în piept încât a căzut de 
pe pod. Dar o dovadă absolută? 

Își ridică mâinile. Nu. 

— Și analizele de sânge? întrebă Beauvoir. 

— Foarte preliminar. Niciuna dintre cele cu rezultate mai 
detaliate nu este gata, dar pot să vă spun că băuse. 

— Era beată? întrebă Beauvoir. 

— Nu, dar băuse câteva sute de mililitri de alcool cu puţin 
timp înainte de moarte. Niciun indiciu de droguri. Dar dacă sunt 
doar urme, asta nu se va ști până nu primesc raportul detaliat. 
Am grăbit puţin lucrurile și ar trebui să avem ceva spre seară. 

— Puteţi să le cereţi să verifice asta? 

Beauvoir scoase flaconul cu pastile din punga sa sterilă. 

Doctor Harris îl examină, în timp ce Gamache se întoarse la 
cadavrul lui Vivienne. 

Se uită în jos la ea, la rănile provocate de râu. De cădere. De 
soțul ei. Și de medicul legist. Care tăiase în această tânără 
femeie în încercarea de a afla cine îi provocase celelalte răni. 

Îi ridică mâna ca s-o așeze lângă trup și să tragă cearșaful 
peste ea. 


VP - 190 


Mâna era, așa cum se aștepta, rece. L-ar fi șocat până în 
măduva oaselor dacă mâna lui Vivienne ar fi fost caldă. 

O ţinu o clipă și își dădu seama că, inconștient, încerca s-o 
consoleze. Observă atunci că în palmă avea o tăietură. 

— Doctore, ce-i asta? Arată ca o rană defensivă. 

— Nu e de la un cuţit, spuse ea venind lângă el. Este prea 
zimţată. 

— Ar fi putut fi cauzată de întinderea mâinii spre balustradă? 
întrebă Gamache. Când a rupt-o? 

Doctor Harris ridică mâna lui Vivienne ca să se vadă mai bine. 

Apoi, îndepărtându-se de cadavru, doctor Harris stătu dreaptă 
și își ridică ambele mâini în faţă. 

Cine ar fi văzut-o ar fi crezut că era ameninţată de cei doi 
ofițeri Sûreté. 

Expresia feţei îi era concentrată. Corpul rigid, simulând 
pericolul. Apoi se aplecă în spate și întinse mâna în aceeași 
direcţie. Dreapta. 

— La ce înălțime e balustrada? 

— Nouăzeci și opt de centimetri, zise Beauvoir. 

Doctor Harris își potrivi mâna la aproximativ un metru de sol. 
Apoi încuviinţă și se duse la biroul ei. 

Făcu rapid calcule în funcţie de înălțimea lui Vivienne Godin. 
Înălţimea balustradei. Unghiul tăieturii de pe mână și traiectoria 
probabilă a corpului. După care reveni la masa metalică. 

— Ce grosime are balustrada? 

Beauvoir își consultă notițele și îi spuse dimensiunile. 

Harris măsură rana și o reexamină îndeaproape. 

— Tot nu se văd așchii, dar o să fac o analiză microscopică. S- 
ar putea să fi rămas ceva prins în carne. Se pare că rana a fost 
provocată atunci când a căzut, nu când era în apă. 

— De unde știți? întrebă Beauvoir apropiindu-se. 

— Pentru că tăietura începe de aici... 

Harris arătă puţin mai sus de încheietura mâinii lui Vivienne, 
în locul în care începea palma. 

— Și continuă până la degetul mijlociu. Este puţin probabil ca 
o astfel de tăietură să se producă atunci când o persoană cade 
cu capul înainte, în râu. Mâinile ar fi întinse în faţă și orientate 
spre exterior, în cazul în care acest lucru este posibil, iar rana ar 
începe de la degete în jos, și nu de la încheietură în sus. 


VP-191 


— Credeţi că a fost provocată atunci când mergea înapoi, nu 
în faţă, spuse Gamache venind la rândul său mai aproape. Și 
punându-și din nou ochelarii. 

— Da. 

— Deci Vivienne a fost împinsă în spate în timp ce era pe pod, 
zise Beauvoir, și, pentru că doctor Harris nu îl contrazise, 
continuă. A întins mâna către balustradă - mimă și el gestul - ca 
să se sprijine și aceasta s-a rupt. 

Se așternu o liniște ce păru să dureze o eternitate, cât timp 
cei doi ofițeri ai Sûreté rămaseră cu privirile aţintite la medicul 
legist. lar aceasta reflectă precaut. 

— Probabil. 

— Da. 

Beauvoir își strânse mâinile în pumn de încântare, conștient 
de ceea ce ar putea însemna acest lucru pentru ancheta lor. 

— Probabil, zise Gamache, mai precaut. Dar nu cu 
certitudine? 

— Nu. E doar posibil să se fi întâmplat astfel. Aș putea să 
depun mărturie. Dar apărarea ar putea să argumenteze că s-a 
întâmplat în apă. Că trupul ei se răsucea și uneori ajungea pe 
spate, dus în aval, și că tăietura s-ar fi putut produce atunci. Ar 
fi dificil, dar la fel de posibil. Și pentru asta aș depune mărturie. 

— De ce anume aveţi nevoie pentru a fi sigură? întrebă 
Gamache. 

— De ceea ce nu avem. O așchie care să corespundă cu 
lemnul balustradei. 

Făcu o pauză. 

— Spuneţi că era putredă? 

— Oui, răspunse Beauvoir. 

Și se revigoră. Observând ușoara schimbare din tonul ei 

— Foarte. 

— Aveţi o mostră? 

— Am luat toată secțiunea. E în laborator. 

— Bine. Spuneţi-le să se uite după spori. După alge. Urme 
microscopice de organisme. O grămadă de lucruri se adăpostesc 
în lemnul putrezit. Și după carne. Eu o să iau probe din tăietură 
și o să le analizez. E posibil să nu fi fost totul spălat. Vom vedea 
dacă ceea ce se găsește pe lemn se potrivește cu ce e în 
tăietură. 


VP - 192 


— Și dacă da, asta ar însemna că ea s-a aflat pe acel pod, 
spuse Gamache. Și că a căzut pe spate, prin balustradă. Ar 
dovedi că rana nu a fost provocată după ce a ajuns în apă. 

— Da. Absolut. 

— Dar, zise Gamache. 

— Dar, spuse Beauvoir cu ochii la el. 

Știind la ce se gândea și ajungând la aceeași concluzie. 

— Dar, ce? întrebă doctor Harris. 

Gamache  încuviință spre Beauvoir, invitându-l pe 
anchetatorul principal să explice. 

— O apărare isteaţă ar susține mai departe că ea s-ar fi 
împiedicat. Doar băuse. că putea să-și fi pierdut echilibrul și să fi 
căzut pe spate. Sau să se fi sprijinit de balustradă, care s-a rupt. 

— Asta pot să neg, spuse medicul legist. După unghiul 
tăieturii, se afla la cel puţin șaizeci de centimetri de balustradă 
când a întins mâna în spate și a căzut... 

— Sau a fost împinsă, interveni Beauvoir. 

— În ea. Și da, încerca să se salveze. Deci, cel puţin 
sinuciderea o puteţi exclude. 

Gamache răsuflă în sfârșit. 

Era departe de a fi prima dată când stătea deasupra 
cadavrului unei femei care fusese lovită cu pumnii și picioarele, 
umilită, făcută de rușine și împinsă la capătul puterilor. Și 
dincolo de el. 

Vivienne Godin, se pare, ajunsese la limită și făcuse o alegere 
în noaptea aceea friguroasă și întunecată de aprilie. Alesese 
viaţa. Pentru ea și fetița ei. 

Le beau risque”. Marele risc. Frumosul risc. De a ieși din 
groapă și de ao lua de la capăt. 

La fel ca Annie și Jean-Guy, care urmau să se îndrepte spre 
Paris, împreună cu familia lor tânără și în creștere. Departe de 
pericolele din acest loc. Pentru un nou început. 

Dar în timp ce ei aveau ocazia să scape, Vivienne nu reușise. 

Incă o dată, Gamache simţi o strângere de inimă. 


24 „Frumosul risc” (în Ib. fr.), sintagmă folosită în cadrul mișcării suveranităţii din 
Québec de René Lévesque, susținător al independenței politice a provinciei canadiene 
(N.t.). 


VP - 193 


Isabelle Lacoste stătea în pragul ușii detașamentului din 
Cowansville, sprijinită în baston. Și se uita în jurul spațiului 
deschis. 

— E acolo, spuse recepţionera arătând cu mâna spre agenta 
Cloutier, care lucra la laptop. 

— Merci. 

Insă recepţionera plecase deja. 

Capetele se întoarseră în timp ce ea traversa șchiopătând 
încăperea. Avea aerul unei persoane destinse și sigure pe ea. O 
străină care se simţea ca la ea acasă. 

Apoi, unul câte unul, realizară că nu era o străină. Deși mare 
parte dintre ei nu o întâlniseră niciodată pe superintendenta 
Lacoste, îi cunoșteau reputaţia. Știau ce făcuse. Și, ca urmare, 
ce i se făcuse. Bastonul fiind cel mai evident semn. 

— Doamnă superintendent, zise un tânăr agent ridicându-se 
în picioare. 

— Bonjour, răspunse Lacoste fără să se deranjeze să-l 
corecteze și să-i explice că se afla în concediu. 

Cu toate că gradul rezista. 

— Agent Cloutier, spuse Lacoste apropiindu-se de birou. 

Lysette Cloutier tresări și se uită în sus la chipul familiar. Apoi 
se ridică repede, zâmbind. 

— Patron. Nu mă aşteptam să te văd. Credeam că ești cu 
inspectorul-șef. Aăăă... 

Lacoste râse. Cu mai mult de unul, gramatica devenea 
problematică. 

— Am luat-o pe cont propriu, spuse ea. Ești liberă? 

— Sigur. Ai nevoie de ajutorul meu? 

— Se pare că lucrezi la ceva. 

— Am urmărit adresa IP a paginii de internet a lui Carl Tracey. 
Se află pe un server local, iar adresa de facturare e de la o casă 
de aici, din Cowansville, înregistrată la fisc pe același nume, 
femeia despre care ţi-am povestit aseară. Pauline Vachon. 

Lacoste era ușor surprinsă că Lysette Cloutier își amintea 
ceva din conversaţia pe care o purtaseră cu o seară înainte. 

— Deci asta confirmă, zise ea așezându-se. Și avem o adresă. 
Bravo. 

Pagina site-ului era deschisă pe laptopul lui Cloutier, iar 
Lacoste derulă conţinutul. Înfăţișa un bărbat aplecat peste o 


VP - 194 


roată, concentrându-se asupra unei bucăţi de lut căreia îi dădea 
formă. Pe marginile paginii erau fotografii cu diferite lucrări. 

— Ptiu, făcu Lacoste. Destul de frumos. 

— Da. E talentat, fu nevoită Cloutier să recunoască. Apoi am 
intrat pe contul de Instagram și am aruncat o privire pe-acolo. 
Nu cine știe ce. Doar ceea ce vor să vedem. 

— Da, spuse Lacoste, de data aceasta pe un ton precaut. Am 
vorbit și despre asta aseară. Ti-am spus să nu mai faci nimic 
altceva. Nu vrem să-i alertăm și să afle că poliţia e interesată de 
un posibil cont privat. 

— Ei bine, am intrat. 

— Ai intrat unde? În ce? 

— Pe contul lor privat de Instagram. 

Cloutier zâmbea. Lacoste nu. 

— Am întrebat dacă putem să comunicăm în privat, iar ea mi- 
a dat acces. 

— Unui poliţai? 

— Ei, nu tocmai. Cum ai spus și tu, nu vrem să șteargă ceva 
care ar putea fi o dovadă, așa că m-am dat drept altcineva. 

— Cine? 

Lysette Cloutier apăsă din nou pe mouse și se deschise o altă 
pagină de internet. Al unei galerii de artă din Old Montréal, 
numită  NouveauGalerie.  Specializată în artă modernă 
quebecoază. 

Era o pagină de internet elegantă, minimalistă. Foarte 
frumoasă. 

— Cine sunt ei? întrebă Lacoste. 

— Ei sunt eu. Eu am creat-o. 

— Stai puţin, zise Lacoste, încercând să ţină pasul. Te dai 
drept această NouveauGalerie? 

— Oui. Mi-am arătat interesul pentru lucrările lui și am cerut 
să discutăm în particular. După ce a refuzat de câteva ori, 
această Pauline mi-a dat într-un final acces la contul lor privat 
de Instagram. 

— De ce-ar face asta? 

— Ca să putem discuta afaceri, răspunse Cloutier. 

Tonul ei dădea de înţeles că era evident. 

— De ce n-a preferat să răspundă pur și simplu la telefon? 

— La telefon? Tinerii nu vorbesc la telefon. Totul se face prin 
mesaje și reţele sociale. lar pe contul privat de Instagram poate 


VP-195 


să arate galeriei... adică mie, spuse Cloutier zâmbind, lucrările 
în curs. Chestii pe care s-ar putea să nu vrea să le facă publice, 
deocamdată. În plus, încearcă să pretindă că e Carl Tracey. 
Dumnezeu îmi e martor, nimeni nu-și dorește ca nemernicul ăla 
să discute cu galeriile. 

— Am priceput, zise Lacoste. Deci, cont privat de Instagram. 

Unde oricine își poate lua o identitate falsă. Și de multe ori 
așa se și întâmplă. 

Lacoste nu știa dacă ar trebui să fie mulțumită de ideea 
strălucită sau supărată că agenta Cloutier îi nesocotise ordinele. 

Înainte de se hotărî, Cloutier zise: 

— Uită-te la asta. 

Apăsă din nou pe mouse. 

— Voilà. 

Apărură fotografii și texte. Mesaje private între care Tracey și 
Pauline Vachon. Doar ei doi. Nimeni altcineva, se pare, nu avea 
acces la contul privat. 

Cu excepţia, mai nou, a NouveauGalerie. 

lar un lucru deveni imediat evident. 

— Sunt amanți, zise Lacoste. 

— Oui. 

— Poţi să mărești imaginea asta, te rog? spuse Lacoste 
apropiindu-se. 

Era un selfie făcut de Pauline Vachon. Stătea întinsă pe o 
canapea într-o ipostază foarte sugestivă. 

— Acolo. Și acolo, zise Lacoste întinzându-se și mișcând 
imaginea până când arăta un prim-plan cu braţul descoperit al 
femeii. 

Vânătăi. 

— La naiba, zise Cloutier cu dezgust și, după cum i se părului 
Lacoste, cu un dram de triumf. 

— Ce-și spun? întrebă Lacoste. 

— Abia ce-am intrat. N-am ajuns încă la mesajele lor. 

Chiar atunci, telefonul lui Lacoste vibră, iar ea citi e-mailul. 

Era de la un agent de la sediul central, care raporta mesajele 
telefonice efectuate și primite acasă la Tracey în ultimele câteva 
săptămâni. Nu erau multe. Toate fuseseră verificate, însă 
Lacoste se uită prin ele, căutându-le pe cele de sâmbătă. 

Niciunul primit, doar două numere fuseseră apelate din casă 
în acea zi. Unul dintre ele în mod repetat. 


VP - 196 


— Este vreunul dintre acestea numărul lui Pauline Vachon? 

— Nu. Dar este un număr din Cowansville, spuse Cloutier. Pot 
să caut. Celălalt e al tatălui ei. E numărul lui Homer. 

Lacoste încuviință. Și își dădu seama că agenta Cloutier îl 
cunoștea bine. 

Cât timp Cloutier căuta al doilea număr, Lacoste îl sună pe 
Beauvoir. 

— Oui, all6. 

— Au venit datele apelurilor de la telefonul lui Tracey, spuse 
ea fără preambul. Apare apelul către tatăl lui Vivienne, aşa cum 
a zis și el, făcut sâmbătă dimineaţa. Dar cineva din casă a sunat 
la un alt număr, în mod repetat, sâmbătă seara devreme. 
Majoritatea apelurilor au durat doar câteva secunde. 

— Unde? 

— Un număr local. Agenta Cloutier verifică acum. 

Beauvoir rămase pe linie și percepu ţăcănitul tastelor 
computerului. Apoi liniște. Înainte de a auzi vocea agentei 
Cloutier. 

— Numărul îi aparține unui anume Gerald Bertrand. 

Jean-Guy acoperi telefonul cu mâna și îi transmise informaţia 
lui Gamache. 

— Amantul? întrebă Beauvoir. 

— S-ar putea, spuse Gamache. 

— O să aflăm, zise Lacoste ridicându-se cu ajutorul 
bastonului. 

e 

După ce închise, Beauvoir se întoarse spre medicul legist. 

— Aţi efectuat un test ADN asupra fătului? 

— Da. Rezultatele vor fi gata odată cu restul analizelor, în 
cursul zilei de azi, ceva mai târziu. 

— In legătură cu medicamentul care a fost găsit în geanta ei 
de voiaj... 

— Mifegymiso. Da. 

— E o pastilă pentru avort, nu-i așa? 

— Da. 

— Asta înseamnă că încerca să pună capăt sarcinii? 

— Nu e clar. Este legal în Canada doar până la zece 
săptămâni, iar ea avea mult mai mult de atât. O să verific în 
sângele ei, dar vă pot spune că nu există semne de avort 
spontan iminent. 


VP - 197 


— Ceea ce înseamnă?... 

— Insemnă că mă îndoiesc că a luat pastila. Și știți că acest 
flacon, zise ridicându-l, nu a fost eliberat cu rețetă, da? Aproape 
sigur e de pe piaţa neagră. 

— Da. 

— Am o întrebare pentru dumneavoastră, spuse Gamache. 

— Oui, răspunse doctor Harris. 

— Mifegymiso e gratuit? 

— Dacă e prescris de un doctor, da. 

— Atunci, dacă e atât legal, cât și gratuit, de ce ar da cineva 
bani pentru așa ceva pe piața neagră? 

— Păi, cred că dacă era în douăzeci de săptămâni, niciun 
medic nu i l-ar fi prescris, spuse medicul legist. 

— Posibil, zise Gamache. 

— Dar tu nu crezi asta, interveni Beauvoir. 

— Mă întreb dacă Vivienne e cea care a cumpărat pastilele, 
spuse Gamache. Sau dacă nu cumva le-a luat Tracey. 

— De ce-ar fi făcut-o? întrebă doctor Harris. 

— Ar fi făcut-o, spuse Beauvoir, dacă știa că nu era copilul lui 
și voia ca ea să facă avort. Probabil fără ca ea să știe. 

— Ceea ce ar însemna că știa despre asta cu mult înainte de 
ziua de sâmbătă, spuse Gamache. Dar, dacă știa pentru ce era 
medicamentul și el a fost cel care i-a făcut bagajul, de ce le-a 
pus înăuntru? 

— Poate ca să ne deruteze, zise Beauvoir. 

— Poate... făcu Gamache ridicând din sprâncenele, gândindu- 
se că se potrivea... 

— Sau poate... 

Doctor Harris îi urmărea pe cei doi anchetatori dezbătând 
posibilităţi și probabilităţi. 

Lucra cu ei de ani buni. Le văzuse relaţia înflorind și ofilindu- 
se. Asistase la toate spasmele, toate întruchipările, suișurile și 
coborâșurile. Rupturile și cârpelile. 

Cele mai puternice lucruri sunt cele ce-au fost sfărâmate. 

Gamache rostise aceste cuvinte odată, în surdină. Cu ani în 
urmă. In catedrala din Quebec City, la funeraliile a patru dintre 
agenții lui, uciși într-un raid. Le șoptise pentru sine în timp ce 
îngenunchea, cu capul plecat, în timpul uneia dintre rugăciuni. 
Fără să-și dea seama că poate și altcineva, în afară de 
Dumnezeu, asculta. 


VP - 198 


lar Dumnezeu știa, la fel ca și Sharon Harris, că relaţia dintre 
Gamache și Beauvoir fusese spulberată, și nu doar o dată. Însă 
supraviețuise până în prezent, mai puternică decât fusese 
vreodată. 

Asculta, se minuna și invidia această relație. 

In plus, observă că în fiecare scenariu ambii știau exact cine 
era criminalul. Ceea ce era un început bun. 

— Sau, zise Gamache, Vivienne și-a făcut singură bagajul, cu 
intenţia de a-și părăsi soţul. A pus pastilele acolo pentru că era 
indecisă în privinţa copilului. 

— La mai mult de trei luni de sarcină? De ce s-ar fi decis să 
pună capăt sarcinii atunci? Eu cred că motivul pentru care l-a 
părăsit a fost protejarea copilului. Vivienne a vrut să înceapă o 
viaţă nouă, cu copilul. 

— Problema este că nu întotdeauna reuşim să ne eliberăm, 
spuse doctor Harris. Nu atunci când fugim de demonii noștri. 

Ea știa. Era înconjurată în fiecare zi de faptele lor. 

Gamache încuviinţă și surprinse privirea lui Beauvoir. 

Și ei știau. Petrecuseră decenii întregi urmărind creaturile. Pe 
alei întunecate. În locuinţe. În adâncul vieților oamenilor. 
Adesea sub masca prietenilor, a iubiţilor, a colegilor atenţi. 
Uneori, complet străini. Alteori, croiți de oameni cu mâna lor. 

Demonul lui Vivienne o găsise pe acel pod. 

Cu toate că Gamache nu se îndoise niciodată, acum, datorită 
tăieturii lungi și zdrenţuite de pe mâna ei și a vânătăilor 
fantomatice, era sigur. Vivienne fusese ucisă. 

Și, mai mult, putea să-i dea acestui demon un chip și un 
nume. 

Acum, trebuiau s-o dovedească. 


VP - 199 


Capitolul douăzeci și trei 


@CarlTracey: (QNouveauGalerie, am și alte lucrări mai 
recente. Ar fi de folos? 


(QNouveauGalerie: Nu QCarlTracey, mergem mai departe. 
Dar vă mulțumim. 


În mașină, în drum spre locuinţa lui Gerald Bertrand, Isabelle 
Lacoste citi schimbul de mesaje de pe Instagram dintre Pauline 
Vachon, care pretindea că este artistul, și agenta Cloutier, care 
se dădea drept proprietara galeriei. 

Era adevărat, își zise în sinea ei. Pe rețelele sociale, nimic și 
nimeni nu era ceea ce părea a fi. 

Totuși, agenta Cloutier dăduse dovadă de măiestrie în 
manipularea ei. Refuzându-l pe Tracey. Forțând-o pe Vachon să 
ajungă la un pas de a cerși atenţie din partea NouveauGalerie. 

Păcălind-o pe Vachon în tot acest timp. Până când obținuse 
exact ceea ce dorise. 

După ce parcară pe aleea lui Gerald Bertrand, Lacoste puse 
telefonul deoparte și sună la sonerie. 

— Gerald Bertrand? 

— Oui? 

— Numele meu este Isabelle Lacoste. Sunt de la Sûreté du 
Quebec. Aceasta este agenta Cloutier. Putem intra? 

Bărbatul era tânăr, în jur de douăzeci de ani. Cu braţele 
viguroase și pieptul unui individ care făcea muncă manuală. In 
jurul lui simțeai mireasmă de testosteron. 

Avea barba închisă la culoare și stufoasă, dar îngrijită, iar 
părul, tuns scurt. Ochii lui căprui erau limpezi și luminoși și 
ținea, în brațele lui robuste, un bebeluș. 

Pentru o clipă, Isabelle Lacoste uită că era măritată. Și că 
avea doi copii. Spera că nu rămăsese cu gura deschisă, dar era 
destul de sigură că făcuse ochii mari. 

Lângă ea, Lysette Cloutier zâmbea. De fapt, rânjea. Cu inima 
și, aparent, și minţile pierdute. 

— Sûreté? Despre ce-i vorba? întrebă el. 

— Trebuie să vorbim cu dumneavoastră despre o crimă. 


VP - 200 


— O crimă? Aici? 

Privi afară și strânse fetița la piept, protejând-o instinctiv. 

Cloutier înghiţi saliva care îi inundase gura. 

— Nu, nu chiar aici, zise Lacoste, care își revenise în mare 
parte în fire. 

— Putem să intrăm? 

— Da, îmi cer scuze. 

El făcu un pas înapoi și, după ce își scoaseră încălţările 
murdare, îl urmară în bucătăria locuinţei modeste. 

Locuia în Cowansville, într-un grup de bungalouri identice. 

— Ne puteţi vorbi despre relaţia dumneavoastră cu Vivienne 
Godin? întrebă Lacoste așezându-se pe fotoliul pe care i-l 
indicase, cel mai bun din încăpere, și sprijinindu-și bastonul de 
braț. 

Domnul Bertrand îi condusese în partea din spate a casei, 
trecând pe lângă încăperea mică din faţă, utilizată în mod 
normal ca sufragerie, dar care aici era ocupată de echipamente 
pentru antrenament. 

Bucătăria se deschidea spre o zonă de relaxare cu o canapea, 
două fotolii și un televizor imens, pe care se derula un serial de 
desene animate. O măsuţă extensibilă, pentru jucat cărţi, 
devenise locul de luat masa în familie, cu toate că Lacoste se 
îndoia că se dădeau prea multe petreceri acolo, asta în cazul în 
care se dădea vreuna. 

Vasele erau îngrămădite în chiuvetă, iar un biberon aproape 
gol se afla pe blat. 

Locul era dezordonat, dar nu murdar, după cum constată 
Lacoste. 

— Nu-i spuneţi surorii mele, zise el în timp ce oprea sonorul. 

— Mă tem că nu putem promite acest lucru, zise Lacoste. Este 
foarte grav. S-ar putea să trebuiască să vorbim și cu ea. 

— Serios? Ei bine, pot să vă spun de pe acum că nu e de 
acord. 

— Puţini ar fi. 

— Nu-i chiar așa de rău, nu? 

În acest moment Isabelle Lacoste începu să suspecteze că 
discutau despre lucruri complet diferite. 

— Ce anume? întrebă ea. 


VP - 201 


— Televizorul. Lui Vendredi îi place Babar”, așa că i-l pun 
când Pam nu-i pe-aici. 

— Vendredi? întrebă Cloutier. 

— S-a născut într-o vineri. 

— Pam e sora dumneavoastră? vru să știe Cloutier. 

— Oui. 

— Deci copilul nu-i al dumneavoastră? întrebă agenta 
Cloutier. 

— Nu. 

El zâmbi. 

— Am grijă de ea ori de câte ori pot. Acum nu lucrez. Sezonul 
în construcții reîncepe peste câteva săptămâni. 

Se uită la fetiță și îi zâmbi, iar fetiţa îi zâmbi înapoi. 

— Petrec cât de mult timp pot cu Dee. 

Cele două agente schimbară priviri. Amândouă gândindu-se 
cam la același lucru. 

Că era adorabil. Și, poate, un criminal. 

Dar și-ar lăsa o mamă, o soră, copilul pe mâna unui bărbat, a 
unui frate capabil de crimă? O soră probabil ar fi știut, ar fi văzut 
în timp ce creșteau împreună o latură întunecată, ameninţarea. 

Însă poate că el nu intenţionase să-și ucidă iubita. Poate 
fusese un accident îngrozitor și îi era teamă să mărturisească. 
Dacă se temea să-i spună surorii lui despre un elefant animat, 
cum și-ar fi recunoscut crima? 

Superintendenta Lacoste își schimbă poziția, astfel încât să 
stea cu fața direct spre el. 

— Domnule, relația dumneavoastră. Cu Vivienne Godin. 

El se încruntă gânditor în timp ce își legăna nepoata, cu 
blândeţe, pe genunchi. 

— Îmi pare rău, nu cred că o cunosc. E cea care a fost 
omorâtă? 

ÎI priviră cu atenţie, dar niciuna dintre agente nu observă vreo 
urmă de tulburare, în afara unei reacţii umane normale la 
vestea morţii unei persoane străine. 

— Vă rugăm să răspundeţi la întrebare, spuse Lacoste. 

Cu toate că agenta Cloutier era în mod clar cea mai în vârstă 
dintre cele două și ar fi trebuit să fie superioara, Gerald Bertrand 


25 Serial de animaţie bazat pe cartea pentru copii „Histoire de Babar” de Jean de 
Brunhoff (N.t.). 


VP - 202 


înțelese în mod inerent că tânăra cu privire de om bătrân și 
baston se afla la conducere. 

— Am făcut-o. N-o cunosc. De ce credeţi că o știu? 

— Gândiţi-vă un pic mai bine, spuse Lacoste. 

— Nu știu ce să vă zic, răspunse Bertrand uitându-se când la 
una când la cealaltă. 

Apoi lui Lacoste îi veni o altă idee. Poate că nu Vivienne 
sunase. 

— Dar pe Carl Tracey? 

— Ce-i cu el? 

— Îl cunoașteţi? 

— Nu. N-am auzit niciodată de el. Despre ce-i vorba? De ce 
aveți impresia că-i cunosc pe acești oameni? 

— Pentru că fie Vivienne, fie Carl, v-au sunat sâmbătă. De mai 
multe ori. 

— O, merde. Ea era? O femeie a tot sunat. Prima oară am 
încercat să-i spun că greșise numărul, dar părea foarte 
supărată. Nici nu știu sigur dacă asculta. A sunat iar și am 
încercat din nou, dar apoi am ignorat apelurile. A lăsat mai 
multe mesaje... 

— Putem să le ascultăm? întrebă Cloutier. 

— Le-am șters. 

Sigur că le-ai șters, îşi zise Cloutier în sinea ei. Ce altceva ar 
face o persoană vinovată? 

Dar apoi regândi problema. Ce altceva ar face o persoană 
nevinovată? La rândul ei făcuse același lucru cu mesaje primite 
de la numere greșite. 

începea să realizeze cât de repede ceva complet normal 
putea să pară brusc sinistru, în cazul în care alegeai să-l privești 
astfel. 

— Putem să aruncăm o privire pe aici? întrebă Lacoste. 

Gerald Bertrand păru surprins, dar încuviinţă. 

— Aveţi o iubită? întrebă ea în timp ce analiza locuința 
micuță. 

Era foarte dezordonată și foarte masculină. Un bărbat-copil 
locuia aici, singur. Era mobilată cu obiecte ce păreau să provină 
de la prieteni ori familie, sau de la tomberon. Câteva trofee de 
hochei. O mulţime de schiuri, patine și echipament de 
vânătoare, la subsol. 


VP - 203 


Erau câteva fotografii ale lui Gerald cu tovarășii lui, cu diverse 
echipe, cu familia. Dar niciuna cu Vivienne. 

— Cine-i aceasta? întrebă Lacoste uitându-se la o fotografie 
aflată printre altele pe frigider. 

— O fostă prietenă. Ne-am despărţit acum câteva luni. 

— Îi păstraţi poza? 

El ridică din umeri. 

— Am uitat că-i acolo. 

In ea erau doi tineri în costume de baie lângă un lac, cu feţele 
lipite una de alta pentru un selfie. Răzând. 

— Aveţi armă? 

— O pușcă de vânătoare, da. Am permis. 

Le arătă arma, aflată în siguranţă, cu muniţia închisă într-o 
încăpere separată. Scoase din portofel permisul. 

Lacoste inspectă. Curată. Bine întreţinută. 

— Unde vânați? 

— Oriunde vor să se ducă amicii mei, în general în nord. În 
Abitibi. Dar n-am mai fost de ceva vreme. Nu de când s-a născut 
Vendredi. 

— De ce nu? 

— Cred că mi-a pierit cheful de a ucide lucruri. 

— Unde v-aţi aflat sâmbătă după-amiază și seara? întrebă 
Lacoste. 

— Glumiţi, nu-i așa? 

Dar era evident după expresia ei că nu glumea. 

Bertrand se gândi o clipă. 

— Am avut grijă de Dee până pe la șase, când sora mea a 
terminat munca și a venit s-o ia, apoi au trecut pe-aici niște 
amici și ne-am uitat la meci. 

— Ce meci? 

— De hochei. 

Părea șocat că ea pusese o asemenea întrebare. 

— Canadiens cu Leafs. Groaznic meci. 

Avea dreptate. Lacoste îl văzuse, cu soţul și copiii ei. Leafs 
câștigase. 

— Puteţi să-mi spuneţi numele lor, vă rog? Al prietenilor, 
spuse Cloutier scoțându-și carnețelul. 

— O să vorbiţi cu ei? întrebă el. 

— Da. 

— Dar o să creadă că am avut ceva de-a face cu treaba asta. 


VP - 204 


— Numele, vă rog. 

Gerald Bertrand ezită și, făcând acest lucru, urcă în 
clasamentul suspecţilor. Carl Tracey se afla în continuare pe 
prima poziţie, și ar fi fost greu de întrecut, dar acest bărbat 
anxios venea din urmă. 

Le dădu câteva nume și numere de telefon. 

— Vă rugăm să nu luaţi legătura cu ei, monsieur Bertrand, 
spuse Cloutier. Putem să vă verificăm foarte ușor apelurile. 

Bertrand devenise alb ca varul. Strânse în braţe fetița ca și 
cum ea ar fi fost cea ameninţată. 

Superintendenta Lacoste privi cu atenţie copilul. 

Fără vânătăi. Niciun alt indiciu, în afară de confort și fericire. 

Poate că acest bărbat ar fi putut fi o ameninţare pentru 
Vivienne Godin, dar Lacoste era sigură că nu reprezenta o 
ameninţare pentru copil. 

— Merci, monsieur, zise Lacoste oferindu-i cartea de vizită în 
timp ce se îndreptau spre ușă. Probabil că o să avem nevoie de 
amprentele dumneavoastră și de o probă de sânge... 

— Haideţi, spuse el evident supărat acum. De ce? N-am avut 
nimic de-a face cu orice s-a întâmplat. Nici măcar nu-i cunosc pe 
oamenii ăștia. 

— Atunci amprentele și ADN-ul dumneavoastră vor lămuri 
problema, spuse Lacoste. 

Cloutier deschise ușa și ieșiră cu toţii afară. 

— Știaţi că era însărcinată? întrebă Lacoste. 

— N-am cunoscut-o, spuse el pe un ton implorator. 

Apoi făcu o pauză, iar umerii musculoși îi coborâră ușor. 

— Era însărcinată? 

— Da. 

— Și cineva a ucis-o? 

— Da. 

— Copilul?... 

— A murit și el. 

El acoperi urechile lui Vendredi și spuse: 

— Fir-ar a dracului de lume oribilă și de rahat. 

Apoi își luă mâinile de pe urechile ei și o sărută. Cu blândeţe. 

— Ori e un tip foarte bun, zise Cloutier băgând mașina în 
viteză, ori e un monstru. 


VP - 205 


Lysette Cloutier nu se gândise niciodată, pe vremea când 
lucra la contabilitate, că ar putea fi atât de dificil să faci 
diferenţa între cele două. Dar era. 

x kx * 

În timp ce Beauvoir și Gamache se strecurau în separeul din 
cafeneaua din Cowansville, telefonul lui Gamache sună. Era de 
la RCMP. 

— Scuză-mă, te rog. 

Se întoarse și ieși afară ca să răspundă. 

— Armand? se auzi vocea familiară, strigând din cauza unui 
zgomot familiar. 

— Îmi pare rău, am vrut să dau de tine mai devreme, dar am 
vrut să văd mai întâi cu ochii mei. 

— Ești în elicopter? 

— Oui. La barajul La Grande-3. 

Unul dintre cele mai vechi, după cum știa Gamache. Dacă 
vreun baraj avea să... 

— Am deschis deversoarele, strigă ofiţerul RCMP deasupra 
zgomotului rotoarelor. 

— Și? strigă Gamache la rândul lui. 

În interiorul cafenelei, Beauvoir putea auzi vocea lui Gamache 
prin fereastră și-l putea vedea aplecat, acoperindu-și cu mâna 
cealaltă ureche și chinuindu-se să audă persoana de la celălalt 
capăt. 

— Se pare că funcţionează. Te ţin la curent în legătură cu 
celelalte. 

Gamache îl auzi dându-i pilotului instrucţiuni. 

— O să te sun. 

— Și devierile mai spre sud? Sunt în curs de săpare? strigă 
Gamache în telefon, dar conexiunea se întrerupse. 

Gamache închise și răsuflă. Pentru o clipă, strânse din ochii. 
Era posibil să funcţioneze. 

— Despre ce-a fost vorba? întrebă Jean-Guy când se întoarse, 
dar n-avea nicio șansă să primească răspuns. 

Cineva se îndrepta spre ei. 

— Mulţumesc că ai venit, Simone, zise Gamache când femeia 
elegantă, de circa patruzeci de ani, ajunse în dreptul separeului 
lor. 

— Nu știu dacă îl cunoști pe inspectorul-șef Beauvoir. Este 
șeful de la Omoruri din cadrul Sûreté. Jean-Guy, ea e Simone 


VP - 206 


Fleury. Face parte din consiliul de administraţie al Réseau de 
Violence Conjugale du Quebec și are în grijă adăposturile locale 
pentru femei. Am făcut împreună parte din mai multe comisii. 

— Comitete... spuse doamna Fleury scoțând un sunet 
disprețuitor, aproape nepoliticos. 

Se uită la mâna întinsă a lui Beauvoir, o ignoră și luă loc. 

— Nu s-a schimbat nimic. Femeile sunt bătute, femeile sunt 
ucise. De-asta ne aflăm aici, nu? 

— Oui, răspunse Beauvoir lăsând mâna jos și așezându-se 
lângă Gamache. 

— Văd că te-ai întors la muncă, Armand. 

Avea un ton abrupt. În vocea ei se citea o doză de 
nemulţumire și de nerăbdare. 

— Se pare că nu toată lumea e încântată. 

— Sunt sigur că majoritatea e entuziasmată că m-am întors, 
spuse el zâmbind. 

— Cred că sunt prea ocupați ca să menţioneze asta pe 
Twitter, zise ea. Deși ai un apărător. Un prostovan. 

Beauvoir o privi cu surprindere. Însă Gamache râse ușor. 
Ceea ce a spus doamna Fleury în continuare i-a confirmă lui 
Beauvoir bănuielile în legătură cu ea. 

— Să-i dăm drumul, zise și se uită la ceas. Am o programare 
la coafor, apoi un dejun. 

Bogată. Plictisită. Copiii plecaţi de acasă, soţul ocupat să 
producă și mai mulţi bani. O filantroapă. 

Simone Fleury se uită la Beauvoir. 

Un maldăr de energie încolăcită, pe care îl găsea respingător. 
Un tip tânăr, promovat dincolo de competențele lui. Care 
începuse să facă burtă. Probabil avea să se înmulțească în 
curând, își zise ea. 

Era chipeș, curat, bine îngrijit, dar doamna Fleury învățase să 
privească dincolo de ceea ce putea fi văzut. 

Probabil se ducea acasă și plângea pe umărul soţiei lui când 
pierdea Habs?6. Sau după câteva pahare. Sau doar așa, pur și 
simplu. 

Lui Simone Fleury nu-i plăceau polițaii. Pe Gamache îl tolera. 
Cu greu. 


26 Prescurtare de la „Les Habitants”, numele sub care mai e cunoscut clubul de hochei 
Montréal Canadiens (N.t.). 


VP - 207 


— Ce ne puteți spune despre Vivienne Godin? întrebă 
Beauvoir punând fotografia ei pe masă, astfel încât femeia cu 
chipul lipsit de orice expresie să privească în sus spre ei. 

— Ceai, vă rog, îi spuse doamna Fleury chelneriţei. 

Beauvoir comandă același lucru, în timp ce Gamache ceru o 
cafea. 

Chelneriţa privise direct în ochii doamnei Fleury când aceasta 
făcuse comanda. Destul de fugitiv, destul de inexpresiv. Doar că 
nu stabilise contact vizual nici cu Beauvoir, nici cu Gamache. 

— Am văzut asta, spuse doamna Fleury împingând fotografia 
înapoi spre Beauvoir. Mi-ai trimis-o, Armand. Am întrebat pe ici, 
pe colo. N-a apărut la niciun adăpost și dacă a sunat nu și-a dat 
numele real. Majoritatea n-o fac. 

— Deci este posibil să fi sunat, fără să-și dea numele. 

— Nu asta am zis și eu acum? Primim douăzeci și șase de mii 
de apeluri pe an. 

Lăsă informaţia să se decanteze și se simţi satisfăcută să 
observe privirea surprinsă de pe faţa chipeșă a lui Beauvoir. 

— Majoritatea nu-și dau niciodată numele. Cele mai multe nu- 
și fac niciodată apariţia. 

— De ce nu? 

— Când sună pentru a cere ajutor, cele mai multe femei nu 
vor să pună capăt relației. Vor doar ca bătaia, ca acea bătaie să 
înceteze. 

Era, după cum realiză Gamache, exact ceea ce îi povestise 
Cameron despre Vivienne. 

— Dar probabil că sunt conștiente că va urma alta, spuse 
Beauvoir. De ce... 

— Nu, se răsti doamna Fleury. Nici să nu îndrăznești să întrebi 
de ce nu pleacă. Să nu îndrăznești să le judeci pe femeile astea 
pentru că rămân. 

— Dar e o întrebare normală, nu? 

Se uită de la doamna Fleury la Gamache. 

— E o critică implicită, spuse doamna Fleury. Că femeile astea 
sunt slabe sau proaste. 

— N-am zis asta. 

— Nu, dar gândești asta. De ce nu pleacă? Pentru că au fost 
condiționate să creadă că e vina lor. Pentru că au fost izolate. 
Nu au bani și nici sprijin. Pentru că au o fărâmă de speranţă sau 
de iluzie. Pentru că îl iubesc cu adevărat pe acel tip. Pentru că s- 


VP - 208 


au blocat. Pentru că sunt îngrozite. Și pe bună dreptate. Pentru 
că numai asta știu și numai asta cred că merită. Pentru că au 
impresia că nu există nimic mai bun în altă parte. Se poate 
vedea asta pe chipul lor. Privirea buimacă. La fel de grăitoare ca 
și vânătăile. 

Întinse mâna ei subțire spre fotografia de pe masă. Poza 
fusese făcută înainte ca Vivienne să se căsătorească, dar 
Gamache nu se obosi s-o corecteze. 

— De aceea a fost schimbată legea, spuse el în schimb. Cu 
ajutorul lui madame Fleury. Astfel încât atunci când polițiștii se 
prezintă la domiciliu să își poată folosi libertatea de a decide și 
să-l aresteze pe agresor. Nu e nevoie ca femeia să fie cea care 
să depună plângere. 

— Da, așa-i, zise doamna Fleury. Dar cât de des se întâmplă 
asta cu adevărat? Nenorociţii de polițai. E nevoie de „informații 
suficiente”. Cred că așa este expresia, nu? 

— Ştii că este, răspunse Gamache. 

— A chemat poliţia? întrebă doamna Fleury privind când la 
unul, când la altul. 

— Da, spuse Beauvoir. N-au fost formulate acuzații. 

— Informaţii insuficiente, zise doamna Fleury. Cu cât timp 
înainte de a fi ucisă? 

— Prima dată? Treisprezece luni. Au mai fost și alte apeluri 
după aceea, dar nicio arestare. 

— Și apoi el o omoară. 

Își mută privirea de la Beauvoir la Gamache. Niciunul dintre ei 
nu o contrazise. 

— Alors, spuse doamna Fleury ridicându-și mâinile impecabil 
manichiurate... Tot ce putem să facem este să le oferim un loc 
sigur celor care reușesc să se elibereze. 

— Totuși, ar ști unde să se ducă? întrebă Beauvoir. 

Locurile în care se aflau adăposturile erau păzite îndeaproape. 
Din motive serioase. 

— Nu facem publice adresele adăposturilor, dacă la asta vă 
referiți. 

Evident, nu la acest lucru se referise Beauvoir. Începuse să 
aibă o aversiune profundă față de această femeie care se 
pricepea atât de bine să îi preia cuvintele, să le exagereze, să le 
răstălmăcească în ceva ridicol. 


VP - 209 


— Dacă vor să fie ajutate, aranjăm să ne întâlnim cu ele, 
continuă ea. Și le ducem la un adăpost. 

— Totuși, spuse Beauvoir, probabil că într-o comunitate mică 
e greu să păstrezi un astfel de secret. De vecini și de alţii. 

— Este. Cum a murit? 

— Împinsă de pe un pod într-un râu. Ori s-a înecat, ori s-a lovit 
de pietre. Era însărcinată. 

Simone Fleury își ridică capul și se uită de-a lungul nasului ei 
lung la Beauvoir. 

El își dădu seama că fusese brutal. Relatând faptele ca și cum 
ar fi fost simple cuvinte. Imitând tonul ei direct. Lângă el, 
Gamache trase adânc aer în piept, dezaprobator. 

Dădu înapoi. 

— Un lucru îngrozitor. 

Urmă o pauză, până când printre acele buze subțiri ieși un 
cuvânt: 

— Da. 

Ea se întoarse spre Gamache. 

— Soțul ei, desigur, altfel n-aş fi aici. 

— El e suspect, oui. 

— Dacă aveţi probleme cu condamnarea lui, trimite-l la 
adăpost. O să avem noi grijă de el. 

— Merci, zise Gamache. S-ar putea să avem probleme. 

Printre dinţi, în timp ce storcea pliculeţul de ceai, doamna 
Fleury bombăni: 

— Poliţai. 

— În cazul în care un agresor vine la adăpost, spuse Beauvoir, 
ce faceţi? 

— ÎI invităm la ceai și prăjiturele. Ce credeți că facem? 

Este adevărat? Este amabil? Trebuie spus? Beauvoir se 
abținu. Cu greu. 

— Chemaţi poliţia, rosti el în cele din urmă printre buzele 
strânse. 

— Mda, sigur. Ca să așteptăm douăzeci de minute până-și 
mișcă ei fundurile grase? 

— Asta nu-i adevărat, zise Gamache. 

— Bine, poate că nu-i adevărat, dar nu suficient de repede. 
Niciodată suficient de repede când tipul bubuie în ușă. 

— Deci ce faceţi? insistă Beauvoir. 

— Ne ocupăm de asta. 


VP - 210 


— Cum? Aveţi armă? 

— Glumești? Ti se pare că-s nebună? 

Gamache își drese glasul în semn de avertizare pentru ca 
Beauvoir să nu răspundă la întrebare. 

— Crede-mă, continuă doamna Fleury, acelea dintre noi care 
au reușit să scape nu mai au de gând să treacă vreodată prin 
așa ceva. Nimeni nu intră pe ușa din față. Nimeni nu se atinge 
de femeile acelea. Nimeni. Niciodată. 

— Noi? întrebă Beauvoir. Dumneavoastră? 

— Doar nu credeai că fac asta pentru că am un suflet bun. 

Beauvoir nu credea așa ceva. 

— Ascultă, șefule, zise ea aproape scuipând cuvântul. Doctorii 
se duc acasă și își bat soțiile. Avocaţii. Poliţiștii. Există o mulţime 
de cazuri de abuz din partea polițiștilor. 

Se uită urât la el, iar în privirea ei se citea, după cum își dădu 
seama cu un oarecare șoc, un avertisment. Poate chiar o 
acuzație. 

— Tata a fost judecător, continuă ea, iar în interiorul casei 
noastre mari și vechi, din cartierul nostru respectabil, ne bătea, 
cât am fost copii. lar apoi, și mai rău. La optsprezece ani m-am 
măritat cu un bancher ca să scap și ghici ce? Și el m-a bătut. 
Apoi îmi aducea flori și bijuterii și plângea. Suspina și spunea cât 
de rău îi pare. Și că va fi un soț mai bun. Că n-ar mai face 
niciodată așa ceva. Și știi ceva? 

Făcu ochii mari în timp ce se uita fix la Beauvoir. 

— L-am crezut. Pentru că am vrut să-l cred. Pentru că a 
trebuit s-o fac. Mi-am pus frumoasa eșarfă de mătase pe care 
mi-a adus-o, ca să ascund vânătăile, și m-am dus la club pentru 
prânz. 

Lăsă cuvintele să se așeze. 

— Fără să ne dăm seama, acceptăm ceea ce ne este familiar. 
Când i-am spus, în sfârșit, celei mai bune prietene ale mele nu 
m-a crezut. Nimeni n-a făcut-o. Nu voiau să știe. Era un singur 
adăpost aici, la acea vreme. Dădea pe-afară. Dar m-au primit și 
mi-au dat o saltea, direct pe podea. Am dormit pe ea trei luni. 
Pentru prima oară în viața mea m-am simţit în siguranţă. Și știi 
de ce e sigur? Nu pentru că ne protejează polițaii, ci pentru că 
avem grijă unele de altele. Ne îngrijim să fie sigur. 

— „Noi”, angajatele? 


VP - 211 


— „Noi”, fiecare femeie de acolo. Ai întrebat dacă avem o 
armă. Avem. Voi ne-ați dat-o. Cu fiecare lovitură. Cu fiecare 
vânătaie. Cu fiecare os rupt. E jucăria de la fundul cutiei de 
cereale. 

Trânti ceașca pe masă cu atâta putere încât ceaiul sări din ea, 
iar ceilalți clienţi își întoarseră privirile spre ei. 

— Furie, spuse Beauvoir. 

— Bâte de baseball, zise doamna Fleury. Data viitoare când 
vedeți un grup de femei într-un parc exersând loviturile cu bâta, 
să vă gândiţi la asta. 

Șterse ceaiul vărsat cu un șerveţel subțire de hârtie, apoi 
arătă spre cuvintele pe care Gamache tocmai le scrisese în 
carneţel. 

— Ceea ce tocmai ai scris e adevărat, dar nu-i o scuză. Cercul 
vicios al abuzului. Soțul meu a fost bătut de tatăl său. Și-a văzut 
mama lovită. Dar era o persoană adultă când m-a lovit și 
responsabil de propriile acţiuni. Toţi sunt. După o bătaie se simt 
oribil, și cumpără cadouri, și promit să fie oameni mai buni, dar 
nu se schimbă. Nu se maturizează. Rămân copii lipsiţi de 
autocontrol într-un corp de bărbat. 

— Simone, zise Gamache, pe marginea râului a fost găsită o 
geantă cu niște obiecte personale în ea, dar era o combinaţie 
ciudată. Haine de vară. Medicamente de care probabil nu mai 
avea nevoie... 

— Și? 

— Ne întrebăm dacă ea a făcut bagajul. 

Doamna Fleury se gândi. 

— S-ar putea, într-un moment de panică. Unele femei pleacă 
brusc, se duc pur și simplu. Dar majoritatea se gândesc la asta o 
vreme. Au un bagaj făcut și ascuns, gata de luat în grabă. Eu am 
avut unul pregătit cu aproape un an înainte de a-mi face curaj 
să plec. 

Beauvoir încercă să și-o imagineze pe Simone Fleury tânără și 
speriată. Însă știa, din proprie experienţă, că puţini dintre cei 
care se uitau la el și-ar putea imagina epava care fusese nu cu 
mult timp în urmă. 

Doamna Fleury își privi ceasul. 

— Eu plec. Coafezei mele nu-i place când întârzii. Dacă mai 
aveți nevoie de ceva, știți cum să daţi de mine. 


VP - 212 


Și dusă fu. Armand nu îi întinse mâna, iar ea nu i-o întinse pe 
a ei. 

Dar Beauvoir o făcu. Ca un fel de ofertă de pace. 

Simone Fleury se uită la ea și plecă. 

— Crede că fiecare bărbat este un agresor, spuse Beauvoir 
lăsând-o să-i cadă pe lângă corp. E nedrept. 

— A fost bătută de doi bărbaţi în care a avut încredere. Asta-i 
nedrept. In fiecare zi lucrează cu femei abuzate. E înconjurată 
de așa ceva. Este incredibil că poate să se uite la noi, darămite 
să vorbească cu noi într-o manieră civilizată. 

Gamache făcu un gest cu capul spre mâna lui Beauvoir, pe 
care o ţinea pe lângă el, cu degetele strânse într-un pumn lejer. 

— Tu ce-ai face dacă o armă ar fi îndreptată către tine? 

Beauvoir privi în jos. Văzu o mână. Una care scria notițe, toca 
legume și își îmbăia fiul. Dar doamna Fleury văzuse altceva. 

Douăzeci și șase de mii de apeluri pe an, se gândi. 

Când ieșiră afară, în lumina soarelui și în ziua neobișnuit de 
caldă de aprilie, Beauvoir scană instinctiv chipurile și își dădu 
seama, cu oarecare uimire, că era ceva ce făcea întotdeauna. 

Cerceta, în mod inconștient, pericolul. Mereu. Vedea 
potențiale ameninţări peste tot. În toţi. În bătrânul de peste 
drum, cu geanta lui. În copiii care râdeau și se îmbrânceau. În 
SUV-ul care înainta puţin prea repede pe strada principală. 

Presupunând că... 

Devenise a doua lui natură. Adânc înrădăcinată în el. 

Jean-Guy Beauvoir știa că fiecare persoană avea un criminal 
în ea. 

lar doamna Fleury știa că fiecare bărbat avea o latură de 
agresor în el. 

Amândoi erau nedrepți. Dar aceasta era experienţa lor. Și 
condiționarea lor. 

Acesta era unul dintre multele motive pentru care trebuia să 
plece. Trebuia să scape din Sûreté și să se ducă departe, foarte 
departe. De o lume plină de ameninţări. Tânjea să vadă o lume 
mai bună. 

Realiză că putea fi prea târziu. Era posibil să se fi produs deja 
prea multe stricăciuni. Dar Jean-Guy Beauvoir trebuia să încerce 
să se elibereze. 


VP - 213 


În timp ce treceau pe lângă geamul cafenelei, aruncă o privire 
înăuntru și o văzu pe tânăra chelneriță adunând cănile și banii 
pe care îi lăsaseră. 

Se uită la el și își cobori imediat privirea. 

Jean-Guy Beauvoir își întoarse privirea către drumul din faţa 
lui. Scanându-l. 


VP - 214 


Capitolul douăzeci și patru 


OMyrnaLanders: Ador lucrările lui OClaraMorrow. Sunt 
geniale. 


QClaraMorrow: Mersi OGMyrnaLanders, dar mi-ai trimis 
asta în particular. Asta ai vrut să faci? Sunt lângă tine în 
bistrou. O, o... Vezi că vine Ruth. Fă-te că ești ocupată! 


OMyrnaLanders: 4ClaraENaspa Merde. 


QClaraMorrow: OMyrnaLanders Pe asta ai pus-o pe 
pagina publică de Twitter. Tocmai ai fost de acord cu toată 
lumea care zice că arta mea e de rahat. 


OMyrnaLanders: 4ClaraENaspa Așa am făcut? Futu-i. 
OClaraMorrow: OMyrnaLanders Te rog oprește-te. 


În centrul operativ din Three Pines mirosea a ciorapi uzi, 
transpiraţie, coriandru și limetă. 

Olivier și Gabri împinseră deoparte echipamentul pentru 
stingerea incendiilor și așezară supa de pui cu ghimbir și 
usturoi, sandvișurile și băuturile. 

Pe lângă ofiţerii superiori, se aflau acolo și agenţi cu grad 
inferior. 

Cloutier și tipul mare. Cameron. În privinţa lui bănuiau că 
mânca mult. 

— Vreo veste despre inundație? dori să știe Isabelle Lacoste. 

— Aici? întrebă Olivier. Bella Bella a scăzut. Mulţumim lui 
Dumnezeu. 

— În provincie, spuse Isabelle. 

— Numai ce-au dat la știri, zise Gabri. Probabil că știți mai 
multe decât noi. 

— Poate că nu, răspunse ea. Am fost ocupați. 

— Păi, conform CBC, se sapă niște șanțuri uriașe pentru 
devierea unor râuri, spuse Gabri. Cred că de-aici ţi-a venit ideea, 
Armand. 

— Bine, zise Gamache și răsuflă. O veste bună. 


VP - 215 


— L-aţi văzut pe vicepremier în mulţime când reporterul la 
întrebat despre asta? spuse Olivier. 

Gabri și Olivier imitară, cu unele exagerări, după cum bănuia 
Gamache, expresia de pe chipul vicepremierului în timp ce 
trecuse de la derută la nervozitate și apoi la încredere când i se 
spusese că, după câte se părea, funcţiona. 

— Și apoi, după ce a zis că a fost prezent la ședința la care s-a 
decis să se sape, un alt jurnalist a întrebat cum rămâne cu 
fermierii supăraţi că le-au fost inundate terenurile, spuse Gabri. 

Expresia de pe faţa lui se schimbă într-o combinaţie de 
exasperare și slugărnicie. 

— Săracul, zise Olivier așezând șervețele pe masă. 

Beauvoir, care privea la toate acestea, se întrebă dacă nu 
cumva din următorul coș vor scoate un candelabru. 

— Nu poate să câștige. 

Cât timp se punea masa, Gamache luă telefonul fix și intră în 
magazie. Nu era necesar ca ceilalţi să audă această convorbire. 

— Organizaţia Alouettee, se auzi vocea veselă. 

— Cu directorul general, vă rog. 

— Îmi pare rău, dar se află într-o ședință. Pot să preiau un 
mesaj? 

— Rugaţi-l să iasă pentru câteva clipe. Nu va dura mult. 

Gamache explică cine era și, un minut mai târziu, receptorul 
fu ridicat. 

Vorbiră mai puţin de un minut. După ce închise, Gamache 
rămase o clipă pe gânduri, apoi reveni la masă. 

Olivier și Gabri plecaseră, iar ofițerii Sûreté își comparau 
notițele în timp ce mâncau. 

— Deci acest Gerald Bertrand neagă faptul că o cunoaște pe 
Vivienne Godin, spuse Beauvoir. 

— Oui. 

Lacoste luă un sandviș cu salată de ou pe baghetă proaspătă, 
decorat cu puţin curry, stafide poșate și rucola. 

— Spune că a greșit numărul. Că ea vorbea neclar și era 
supărată. Probabil beată. 

Beauvoir întinse mâna relaxat și luă un sandviș cu unt de 
arahide, miere și banane pe pâine albă, crocantă, după ce o 
observase pe Cloutier că pusese și ea ochii pe el. 

— Nu beată, zise Gamache. Bătută. Raportul legistului spune 
că băuse, dar nu cât să ajungă la beție. 


VP - 216 


Pasă în jur exemplare din raportul preliminar. 

— Vorbirea greoaie se datora, probabil, faptului că fusese 
lovită. 

Își lăsă jos sanavișul. 

— Nimic altceva de la doctorul Harris? întrebă Lacoste după 
ce analiză rapid raportul medicului legist. 

Beauvoir își veridică e-mailurile din nou și clătină din cap. 

— Nimic. Ce-aţi mai aflat? 

— Alibiul lui Gerald Bertrand stă în picioare, zise agenta 
Cloutier. Prietenii lui confirmă că au fost la el acasă și s-au uitat 
împreună la meciul de hochei de sâmbătă seara. Au ajuns cu 
puţin timp înainte de șapte. Niciunul dintre ei nu știa nimic 
despre o posibilă aventură a lui Bertrand cu Vivienne Godin. De 
fapt, nimeni nu auzise de ea. 

— Celălalt lucru este copilul, spuse Lacoste. A stat cu nepoata 
lui sâmbătă seara până la șase. Nu prea avea timp să se 
întâlnească cu Vivienne pe pod și să ajungă acasă înainte de 
sosirea prietenilor. 

— Nu crezi c-a fost el, nu? zise Beauvoir lăsându-se pe 
spătarul scaunului și mușcând din sandvișul lui. 

— Nu, recunoscu Lacoste. Cred că ar fi fost dificil din punct de 
vedere logistic și mai cred că spune adevărul. L-am văzut cu 
nepoata lui. Îi plac copiii. Cred că dacă iubita lui i-ar fi spus că e 
gravidă poate n-ar fi fost extaziat, dar nu i-ar fi omorât pe ea și 
pe copil. 

Gamache aruncă o privire spre Beauvoir așteptând să 
continue întrebările, dar observă că acesta se lupta să mestece 
sandvișul cu gura închisă, de parcă ar fi fost lipită. 

— Deci, cealaltă posibilitate este că spune adevărul, zise 
Gamache preluând iniţiativa. Nu o cunoștea. Ceea ce înseamnă 
că Vivienne a sunat la numărul greșit. Dar în mod repetat? 

— Așa se pare. 

— Mă întreb pe cine încerca să sune, spuse el. Apelurile au 
fost unul după altul, nu? La șase și cincisprezece. 

— Începând de atunci. Au fost patru apeluri în zece minute. 
Toate la numărul lui Bertrand. 

— Ciudat să tot suni la același număr greșit, spuse Gamache. 
O dată, poate, dacă apeși greșit pe buton. Ni s-a întâmplat 
tuturor. Dar să faci aceeași greșeală din nou și din nou? Chiar 
dacă era dezorientată, ar fi format numere diferite. 


VP - 217 


— Ce crezi că înseamnă asta? întrebă Lacoste. 

Gamache se uită din nou la Beauvoir, care regreta acum, nu 
sandvișul ci faptul că mușcase atât de mult din el. Jean-Guy 
mestecă mai viguros și îi făcu semn lui Gamache să continue. 

— Cred, zise el, că Vivienne a primit un număr la care să 
sune, dar l-a notat greșit. Deci, chiar dacă forma corect, nu-și 
dădea seama că suna la un număr greșit. S-a găsit vreo bucată 
de hârtie cu un număr asupra cadavrului? 

— Nu, răspunse Lacoste. Am găsit o hârtie în portofelul ei, dar 
era udă. Dezintegrată. 

— Nimic lizibil? 

— Nu. 

— Asta ar explica de ce continua să facă aceeași greșeală, 
spuse Cloutier încuviințând. L-a notat greșit și nu și-a dat 
seama. Pe cine credeți că suna? 

— Eu n-aș renunța încă la Bertrand, zise Beauvoir după ce 
înghiţi, în sfârșit. Ceea ce spui e adevărat. Nu se poate să fi 
făcut exact aceeași greșeală în mod repetat. Deci, poate că n-a 
fost deloc o greșeală. A vrut să-l sune pe Bertrand și a făcut-o. 
Habar n-avem ce i-a spus de fapt. Cineva a avut întâlnire cu ea 
acolo pe pod și ea a trebuit s-o aranjeze. Cred că el minte. O să 
pun un agent la el acasă. 

— Mai e ceva, interveni Lacoste. Ceva ce a descoperit agenta 
Cloutier. 

Se întoarse, ca un părinte mândru, spre femeia mai în vârstă. 

Era momentul de glorie al contabilei. Lysette Cloutier își 
adună notițele. 

— E posibil ca Vivienne Godin să fi avut o aventură, dar soțul 
ei cu siguranţă avea una. 

— De unde știi? vru să afle Beauvoir. 

— De pe internet, spuse Cloutier. 

— Wikipedia? întrebă Beauvoir, pe jumătate glumind, pe 
jumătate temându-se de răspuns. 

— Non, râse Cloutier. Google. 

Beauvoir deschise gura, dar Lacoste interveni. 

— Daţi-i voie să explice. 

— Din moment ce Tracey nu are internet acasă, spuse 
Cloutier, dar are o pagină de internet și este prezent pe reţelele 
sociale, părea destul de evident că cineva făcea asta pentru el, 
așa că am căutat adresa IP și am găsit respectiva persoană. Am 


VP - 218 


intrat apoi pe contul lui public de Instagram și am convins-o să- 
mi dea acces la contul lor privat. 

— Cum ai făcut asta? întrebă Beauvoir. 

— Am făcut o pagină de internet fictivă și un cont de 
Instagram. NouveauGalerie. M-am dat drept proprietară de 
galerie în căutare de artiști noi. Am spus că trebuia să 
comunicăm în particular și că voiam să văd mai multe lucrări de- 
ale lui Carl Tracey. 

— Așa că, fără să știe cine ești, ea ţi-a dat acces la contul lor 
privat? zise Gamache. 

— Isteţ, spuse Beauvoir. 

— Merci. 

Ea zâmbi și aruncă o privire spre Isabelle Lacoste, care 
încuviinţă încurajator. 

— Asta am găsit. 

Își întoarse laptopul astfel încât Beauvoir și Gamache să vadă 
fotografiile cu Tracey și Vachon împreună. Era evident că erau 
amanți. 

Derulară fotografiile și citiră mesajele private dintre Carl 
Tracey și Pauline Vachon. 

— Uitați-vă la acesta, zise Cloutier. £ o târfă betiv. Meriti mai 
mult. E de la Pauline. Destul de evident. 

— În legătură cu o relaţie, zise Gamache, poate. Dar crimă? 

— Uită-te aici, patron, spuse Lacoste. În ziua crimei. 

Atât Beauvoir, cât și Gamache se aplecară deasupra 
laptopului, când ea ajunse la mesajele trimise sâmbătă, în jurul 
prânzului. 

Lucrurile sunt în geantă. Totul e pregătit. Se rezolvă diseară. 
Îţi promit. Trimis de Carl Tracey. 

Și răspunsul lui Pauline Vachon: în sfârșit. Baftă. Să n-o dai în 
bară. 

Beauvoir se lăsă pe spătar și răsuflă. 

— Îți promit. lisuse. Deci, această Vachon era implicată. 

— Mai mult decât atât, spuse Lacoste. Eu cred că a fost ideea 
ei. 

— Ei bine, măcar încurajarea ei, spuse Gamache. 

— Suficient pentru a o acuza de complicitate, zise Beauvoir. 

— Suficient și pentru ca el să fie arestat pentru crimă? întrebă 
Cloutier. 


VP - 219 


— Mă îndoiesc, răspunse Lacoste, apoi se întoarse spre 
Beauvoir. Ce crezi? 

— Cred că se transformă într-un caz circumstanţial foarte 
solid. Și e posibil ca asta să fie tot ce putem face. Orice complet 
de judecată ar putea urmări aceste dovezi direct până la Tracey. 
Abuzurile recunoscute, aceste fotografii și mesaje care 
demonstrează clar că el avea o aventură, faptul, recunoscut 
aici, că el i-a făcut bagajul. 

Se opri să se gândească. 

— Asta ar putea explica hainele de vară. El a luat pur și 
simplu ce lucruri i-au căzut în mână sau poate a luat lucruri 
cărora știa că Vivienne nu le va simţi lipsa. 

— Ca să dea impresia că ea se hotărâse să plece, spuse 
Cloutier. 

— Tracey i-a spus acestei Pauline chiar și că avea să se 
întâmple în seara aia, zise Beauvoir. Nu poate fi mai 
incriminator de atât, nenorocitul naibii. Bună treabă, Cloutier. 

— Merci. 

— Aţi vorbit cu această Pauline Vachon? întrebă Beauvoir. 

— Non, răspunse Lacoste. Am vrut să văd dacă agenta 
Cloutier mai poate să scoată ceva de la ea, dându-se drept 
proprietara galeriei. 

Beauvoir încuviință. Gândindu-se. 

Obișnuia să râdă de Gamache când îl găsea la birou, 
holbându-se în gol. Șeful îi explica răbdător că a sta nemișcat și 
a nu face nimic sunt două lucruri diferite. 

Acum, Beauvoir era cel care privea în gol, în timp ce mintea 
lui lucra. 

Nu era momentul pentru un pas greșit. Se pare că Pauline 
Vachon era cheia. Dacă ar fi putut s-o întoarcă împotriva lui 
Tracey, să depună mărturie contra lui în schimbul unei 
înțelegeri, cazul ar fi rezolvat. 

— Se simte bine? îi șopti Cloutier lui Lacoste, care nu reuși să- 
și reprime un zâmbet. 

— Se gândește. 

— Parcă ar avea o durere de cap. 

— Daţi-mi voie să vă spun, zise Beauvoir ușor enervat, ce 
cred eu că este posibil să se fi întâmplat în noaptea aceea. 

În timp ce vorbea, ceilalţi văzură clar lucrurile descrise de el. 


VP - 220 


— Să presupunem că Tracey a bătut-o pe Vivienne, poate 
lăsând-o inconștientă, apoi s-a dus să se îmbete înainte de a 
termina cu ea. Poate a crezut chiar că era deja moartă. Cât timp 
el era plecat, ea și-a venit în fire și a dat acele telefoane la 
Bertrand. Implorând ajutor. Poate spunându-i să vină să se 
întâlnească cu ea pe pod. Tracey aude și vede o oportunitate. 
Mult mai bine decât să-i ascundă cadavrul în pădure. Decide s-o 
urmărească, cu geanta de voiaj pe care o pregătise. Odată ajuns 
acolo, o împinge. Vivienne întinde mâna ca să se sprijine, 
făcându-și acea tăietură adâncă în palmă de la lemnul putred. 
Apoi, Tracey aruncă geanta după ea și pleacă. Ploaia torențială 
spală toate urmele de pași și de cauciucuri. 

Gata. 

Era scenariul pe care intenţiona să-l prezinte procurorului 
coroanei când avea să vină momentul. Dacă nu apărea ceva 
care să-l contrazică. Lucru de care se îndoia. 

— Și Bertrand? întrebă Lacoste. 

— Nu vine. 

Dădu din cap aprobator. Se potrivea. 

— Dar hai să continuăm să săpăm. Vreau să merg pe 
premeditare. Mesajele dovedesc faptul că a fost crimă de gradul 
întâi, dar vreau mai mult. 

Se uită la cei aflaţi în jurul mesei. 

Gamache încuviinţă. Și el voia să se ajungă la gradul întâi, dar 
se simţea oarecum ușurat știind că, în cazul în care eșuau, 
aveau probabil suficiente dovezi circumstanţiale în acest 
moment pentru ca Tracey să fie condamnat pentru omucidere. 

Erau, însă, câteva lucruri care îl bulversau. 

— E ciudat că madame Vachon te-a lăsat să vezi mesajele 
private, spuse el revenind asupra laptopului. Chiar dacă nu știa 
că ești de la Sûreté. 

— Poate a uitat că erau acolo, zise Lacoste. Și dacă n-ai ști că 
plănuiesc o crimă, nu ţi-ai da seama din mesaje. Văzute din 
afară, ar putea fi vorba despre aproape orice. 

— Oui, spuse Gamache. Și asta ar putea fi o problemă. 

— Ceea ce nu înțeleg, zise Beauvoir, aplecându-se în faţă și 
sprijinindu-și coatele de masă, e cum a reușit Tracey să trimită 
aceste mesaje dacă el nu are internet acasă. 

— Poţi să te conectezi de oriunde la un cont, spuse Cloutier. 
Probabil a fost în oraș și a folosit un dispozitiv al altcuiva sau un 


VP - 221 


internet cafe. O să văd dacă pot să dau de urma locului din care 
au fost trimise. 

Beauvoir se opri să studieze din nou mesajele. 

Lucrurile sunt în geantă. Totul e pregătit. Se rezolvă diseară. 
Îţi promit. 

— Nu vreau s-o dau în bară, spuse Beauvoir. Trebuie să fie cu 
adevărat solid. 

Lacoste încuviința. 

— Așa va fi. 

— În altă ordine de idei, aș dori să-l eliberez pe monsieur 
Godin, spuse Gamache. 

— Dar..., zise Cloutier, n-o să... 

— Încerce să-l omoare Tracey? spuse Gamache. Probabil. Dar 
sper să-l convingem că o arestare e iminentă. Că dacă Tracey 
va trece prin proces și apoi va ajunge în închisoare va fi mult 
mai rău decât dacă ar fi omorât. 

— Dumneavoastră aţi fi? întrebă Cloutier. Aţi fi convins? 

Gamache o privi fix. Deveni roșie ca sfecla și își ceru scuze. 

— Îmi pare rău, domnule, doar că știu că aveţi o fiică de 
vârsta lui Vivienne și m-am gândit... 

— Nu faci presupuneri, agent Cloutier, zise el pe un ton 
neobișnuit de sever. 

Arătându-le astfel lui Lacoste și lui Beauvoir, care îl cunoșteau 
bine, că deși comentariul lui Cloutier fusese nepotrivit, atinsese 
într-adevăr un punct sensibil. 

În timp ce ei se uitau la el, Gamache o privea pe agenta 
Cloutier. 

Își dădu seama că ceva în legătură cu ea îl făcea să fie 
precaut. Și știa că Jean-Guy simţea același lucru. 

Era evident că dragostea lui pentru propria sa fiică declanșase 
un frison emoţional în acest caz, dar la fel de evident era că 
Lysette Cloutier era profund atașată de Homer Godin. Poate 
prea profund. 

Dar avea importanţă? 

Și chiar era adevărat? Nu era posibil ca atitudinea ei 
protectoare să se datoreze instinctelor firești ale unei prietene 
apropiate? 

Era una dintre problemele muncii de poliţist la Omoruri. 
Interpretarea unor lucruri nevinovate, chiar admirabile, ca fiind 


VP - 222 


oarecum suspecte. lar odată ce acest lucru începea să se 
întâmple, era greu să-ți mai schimbi percepţia. 

— Aș vrea să vii cu mine, îi spuse lui Cloutier. S-ar putea să îl 
poți calma pe monsieur Godin. Să-l faci să gândească rezonabil. 

— O să încerc, spuse ea. Merci. 

Părea să creadă că era o ofertă de pace, să nu bănuiască 
faptul că acest ofițer superior politicos ar putea să aibă alte 
motive pentru care o invitase. 

— Ești de acord? îl întrebă Gamache pe Beauvoir. 

— Putem să discutăm? zise Beauvoir făcând semn din cap 
spre fereastra de la capătul îndepărtat al camerei, departe de 
ceilalţi. 

Gamache îl urmă și - cu toate că în ciuda propriei sale voințe 
se simţea dacă nu de-a dreptul supărat cel puţin nedumerit - 
realiză cu oarecare amuzament că îi pusese lui Beauvoir 
întrebarea din curtoazie, fără să se aștepte ca el să nu fie de 
acord. 

În timp ce se îndreptau spre fereastră, Beauvoir asculta pașii 
șefului. Familiar, și totuși diferit. Era obișnuit să îi audă în faţa 
lui. Conducând. Nu în spate, urmându-l. 

lar asta nu ușura deloc lucrurile, își dădu el seama. 
Bineînţeles că nici în trecut nu fusese întotdeauna de acord cu 
Gamache, uneori certându-se destui de puternic. Dar înțelesese 
mereu că ultimul cuvânt îi aparținea lui Gamache. La fel și 
responsabilitatea. 

Acum, însă, era vorba despre el. El se afla la conducere. 
Deciziile și responsabilitatea erau ale lui. 

Se întoarse și își înfruntă mentorul și socrul. 

— Cloutier are dreptate. Homer Godin va încerca să-l omoare 
pe Tracey. Știi bine asta. Cred că faci o greșeală. 

ÎI privi cu atenţie pe Gamache. Și îl văzu încuviinţând. 

— Ai prefera să nu-l eliberăm pe monsieur Godin? 

Jean-Guy se relaxa dându-și seama că Armand Gamache nu 
avea de gând să îngreuneze lucrurile. 

— Aș vrea să-ți înțeleg raţionamentul. 

Gamache îl privi pe Beauvoir o vreme. Protejatul lui, acum 
șeful lui. 

Își aminti de acel moment în care îl văzuse pentru prima dată. 
Se întâlniseră în avanpostul în care agentul Beauvoir fusese 
repartizat direct din academie. Fusese plasat de către 


VP - 223 


comandantul secţiei la dulapul cu dovezi de la subsol, din cauză 
că niciunuia dintre ceilalţi agenţi nu-i plăcea să lucreze cu tipul 
cel nou, arogant, trufaș și nemulţumit. 

Agentul Beauvoir își compunea scrisoarea de demisie în care 
le spunea, încă o dată, ce părere avea despre ei, când faimosul 
șef de la Omoruri din cadrul Sûreté veni să investigheze o crimă. 

Comandantul secției îl desemnase pe acest tânăr agent dificil 
să-l ajute pe inspectorul-șef, în speranţa că va intra în conflict 
fie cu Gamache, fie cu criminalul și că ori unul, ori celălalt îi va 
scăpa de problema numită Jean-Guy Beauvoir. 

Gamache privise printre gratii la tânărul încarcerat. Beauvoir 
îl privi la rândul lui. 

Și se recunoscură unul pe celălalt. 

Din vieţile trecute. De pe câmpurile de luptă din trecut. 

Și chiar atunci, spre șocul tuturor, cu excepţia lui însuși, 
inspectorul-șef Gamache îl și angajă pe tânărul agent 
nedisciplinat. Omul refuzat, pe care nimeni altcineva nu-l dorea. 
lar în cele din urmă îl promovă, câţiva ani mai târziu, ca să-i fie 
secund. 

lar acum, aceasta avea să fie ultima lor investigaţie împreună. 
După ce Jean-Guy se elibera, iar Armand îl lăsa să plece. 

Ar fi, dacă Gamache avea vreo legătură cu asta, un final 
încununat de succes al unei cariere curajoase. 

Dar încă nu trecuseră linia de sosire. 

— De ce te-ai gândi măcar să-l lași liber pe monsieur Godin, 
spuse Beauvoir, înainte de a-l aresta pe Tracey? Știind ce-are de 
gând să facă. Doar dacă... 

Beauvoir se opri. Aproape la timp. 

— Doar dacă? întrebă Gamache. 

Și Jean-Guy putu simţi încă o dată autoritatea naturală a 
acelui bărbat. Radia din el. 

— Crezi că vreau să-l omoare pe Tracey? 

— Non, deloc. Doar că... sincer? spuse Jean-Guy. Între noi fie 
vorba? Ințeleg ce simte Homer. Și, evident, și tu. lar dacă n-am 
putea să-l condamnăm pe Tracey, în caz că Homer ar fi liber, aș 
fi tentat să mă dau la o parte și să-l las s-o facă. 

Gamache își lăsă capul într-o parte și își privi ginerele. 

— Nu-mi spune că tu n-ai fi tentat, spuse Beauvoir. 

— Tentat, poate. Sincer, nu știu ce-aș face, Jean-Guy. Dar mă 
rog lui Dumnezeu să nu se întâmple așa. 


VP - 224 


— Atunci de ce vrei să-i dai drumul acum? 

— Mă tem că ţinându-l mai mult de-atât nu vom face decât să 
înrăutăţim lucrurile. Motivul pentru care l-am închis a fost să-i 
acord un răgaz în care să se calmeze, în care să nu facă nimic. 
Dar, dacă mai durează, în loc să se calmeze, furia lui se va 
amplifica. Sunt de acord că eliberarea lui reprezintă un risc, dar 
la fel și menţinerea lui în pușcărie. În plus, pur și simplu nu-i 
corect. 

Beauvoir se gândi la asta în timp ce privea pe fereastră la 
Bella Bella și la sacii cu nisip care se aliniau pe marginea râului. 
La cei care încă stăteau în picioare și la cei răsturnați. 

Atât de aproape de tragedie. Nu era nevoie de prea mult 
pentru ca balanţa să fie înclinată. 

— Bine. Dă-i drumul. O să pun un agent să-i supravegheze 
casa și să-l urmărească în caz că pleacă. 

— N-o să fie nevoie. Mă gândeam să-l invit pe monsieur Godin 
să stea cu noi. Lucrurile lui sunt deja aici. Și, așa, îl pot 
supraveghea. In plus, n-ar trebui să stea singur. 

— E o idee bună? 

— Probabil că nu, răspunse Gamache râzând ușor. E prima 
mea alegere? Non. Uneori, însă, trebuie să faci ceva prostesc. 

Beauvoir râse. 

— N-am crezut niciodată că te voi auzi spunând asta. Pare 
mai degrabă ceva ce-aș spune eu. 

— Cred că m-am molipsit de la tine, patron, spuse Gamache și 
zâmbi, apoi redeveni serios. Sunt eu păzitorul fratelui meu? 

— Nu-i fratele tău, zise Jean-Guy. 

— Non, așa-i. lar Vivienne nu-i Annie. Totuși, aș vrea ca cineva 
să facă asta pentru mine, să aibă grijă de mine, dacă... 

Dacă Annie... Dacă Reine-Marie... 

Beauvoir se gândi și își dădu seama că dacă i s-ar întâmpla 
ceva lui Annie... Lui Honoré... 

Cineva ar trebui să facă același lucru pentru el. 

— De acord, patron, zise el. Apropo, cu cine vorbeai în 
magazie? 

— Alouettes Montréal. 

— Ce-au spus despre Cameron? De ce l-au lăsat să plece? 

— Prea multe penaltiuri. Era un jucător bun, dar îi costa yarzi. 

— Faulturi? întrebă Beauvoir. 


VP - 225 


— Așa aș fi crezut, dar nu. Tinere. Se pare că era aproape un 
reflex de-al lui să apuce ceva și să nu-i dea drumul. N-au reușit 
să-l dezveţe. 

In timp ce mergea spre mașină, ascultând-o pe agenta 
Cloutier dându-i înainte, entuziasmată, despre cum va continua 
să strângă laţul în jurul lui Pauline Vachon în speranţa de a 
obţine mai multe dovezi, Gamache simţi cum în el se stârnește 
o stare de anxietate. 

Nu era vorba de acea senzaţie ușor acră pe care o simţise în 
stomac mai devreme. Teama că nu vor reuși să-l prindă pe 
Tracey. Aceea era încă prezentă, dar din ce în ce mai atenuată, 
odată ce dovezile se înmulțeau, iar acum amenințau să-l 
îngroape pe Carl Tracey. 

Era altceva. O furnicătură pe ceafă. 

Ceva nu era în regulă. O greșeală fusese comisă sau era pe 
cale să fie comisă. 

e 

— Cine-i acolo? întrebă Myrna arătând cu capul spre o maşină 
care tocmai intra în Three Pines, în timp ce a lui Armand pleca. 

— Probabil alții de la Sûreté, spuse Clara. S-au instalat iar în 
vechea gară. 

— AȘ, făcu Myrna. S-a oprit în fața casei tale. 

— Serios? spuse Clara întorcându-se ca să arunce o privire 
mai atentă. 

— E persoana pe care o așteptai? o întrebă Reine-Marie pe 
Ruth. 

Poeta iscodise toată dimineaţa prin fereastra bistroului. 

Acum, Ruth zâmbea în timp ce privea la rândul ei sosirea 
mașinii. 

— Ce-ai făcut? întrebă Myrna. 

— O să vezi. 

Ruth se întoarse spre Clara. 

— S-ar putea să vrei să te duci să o saluti. 

O tânără tocmai se dădea jos din mașină. 

— De ce? întrebă Clara, neplăcându-i deloc expresia 
satisfăcută de pe chipul bătrânei. 

— Ceea ce te innebunește și te scormonește, zise Ruth. Tot 
ceea ce răscolește adâncul tulbure al lucrurilor. Moby Dick. 

— Ai răscolit adâncul tulbure al lucrurilor? întrebă Myrna. 


VP - 226 


Ruth era atât de mulţumită de ea însăși încât aproape că 
exploda de plăcere. Nu era o priveliște atrăgătoare. 

În timp ce priveau, străina bătu la ușa Clarei și, neprimind 
răspuns, se întoarse să se uite în jur. 

lar Clara o recunoscu. 


— O, Doamne, Ruth. Ce-ai făcut? 
— Balena ta albă, zise Ruth triumfătoare. Uite-o cum suflă”. 


27 Citat din același roman, „Moby Dick”, Editura Tineretului, 
București, 1962 (N.t.). 


2 Citat din același roman, „Moby Dick”, Editura Tineretului, București, 1962 (N.t.). 
VP - 227 


Capitolul douăzeci și cinci 


OCarlTracey: Am pus mai multe poze cu lucrările lui Carl 
ca să le vedeți. 


QNouveauGalerie: Cine sunteţi? Credeam că mă aflu în 
legătură cu Tracey. 


OCarlTracey: Pauline Vachon. Partenera lui Carl. 
(GONouveauGalerie: De afaceri sau de viață? 
QCarlTracey: Are importanţă? 

OCarlTracey: Alo? 

OCarlTracey: Alo? 

OCarlTracey: Ambele. 


Gamache stătea pe patul de campanie aflat vizavi de Homer 
Godin, în timp ce Lysette Cloutier se afla lângă ușa deschisă a 
celulei. 

Homer părea bolnav. Pipernicit. Avea ochii injectaţi și umflați, 
și fața pătată. Roșu-aprins în unele locuri, albă ori aproape 
verde în altele. 

— Am venit să te eliberăm, spuse Gamache. Dacă promiţi să 
nu-i faci nimic lui Carl Tracey. 

— Sau ţie, zise Cloutier. 

Homer continuă să-și privească mâinile mari, care-i atârnau 
fără vlagă între genunchi. 

Când vorbi, în cele din urmă, vocea lui părea că vine dintr-un 
loc îndepărtat. 

— Nu pot să promit. 

— Atunci nu te pot elibera, spuse Gamache. 

Se aplecă în faţă și își cobori și mai mult vocea, astfel încât 
Homer să fie nevoit să se aplece la rândul lui. Trebuia să facă un 
mic efort. 

Ceea ce se și întâmplă. 


VP - 228 


— Poţi să faci asta, rosti Armand încet. 

— Un singur lucru vreau să fac. 

Cuvintele lui se așternură între ei. Tăcerea se prelungea. Până 
când însuși Homer fu cel care o sparse, ridicându-și privirea și 
întâlnind-o pe cea a lui Armand. 

— Cum o să merg mai departe? 

Armand își puse mâna pe cea a lui Homer. 

— O să vii să stai cu noi. O să avem grijă să fii în siguranţă. 

— Serios? 

Și pentru o clipă, preţ de o fracțiune de secundă, Armand zări 
o licărire în mijlocul beznei. Apoi, dispăru. 

— Nu pot să vin la tine acasă. 

— De ce nu? 

Pentru o clipă, cei doi bărbaţi rămaseră tăcuți înainte ca 
Homer să vorbească din nou. 

— Ai fost bun. Soţia ta... 

Homer își duse mâna la faţă. 

— Îmi pare rău. N-am vrut să... 

— Știu. Și ea știe. Îţi faci griji că o s-o faci din nou? 

Homer clătină din cap. 

— Nu. Niciodată. Dar dacă stau cu voi o să vă rănesc în alte 
moduri. Când o să-l omor pe Tracey vor da vina pe tine. 

e 

— Și asta ce e? 

Dominica Oddly se duse să ridice colțul pânzei, dar Clara o 
opri. 

— E ceva la care lucrez. 

— Un portret? 

— Un fel de. 

Oaspetele neinvitat al Clarei ridică din sprâncene într-un mod 
care ar fi putut fi comic, parcă desprins dintr-un desen animat, 
dacă n-ar fi fost atât de terifiant. 

Ruth Zardo reușise cumva să-l convingă pe criticul de artă al 
jurnalului online Odd să vină din Brooklyn la Quebec. Să vină la 
țară, la Three Pines. Să intre în casa Clarei. Unde Clara, 
împotriva tuturor instinctelor ei, o invitase în studioul în care 
lucra. 

Se părea că, în acest caz, curtoazia bătea bunul-simţ. 
Aproape mortal. 


VP - 229 


— Vino, spuse Dominica Oddly, după ce aruncă în jur o privire 
mult prea superficială. 

Arătă spre canapeaua ponosită lipită de peretele din studioul 
Clarei. Se așezară una lângă alta, tânăra întorcându-și trupul 
suplu către Clara. 

Era îmbrăcată cu un gen de pantaloni harem, bocanci militari 
și un tricou pe care scria „Da, e rasist”. 

Clara se îndoia că avea mai mult de treizeci de ani. Părul îi era 
împletit strâns într-o mulţime de codițe lungi. Faţa ei nu avea 
niciun rid și era fără cusur. Nu avea piercinguri și, din câte putea 
să vadă Clara, nici tatuaje. Nu avea nevoie de ele ca să 
demonstreze că era cool. Pur și simplu era. Atât de cool, încât 
Clara simţi că i se face pielea de găină pe antebrațe. 

Să susţii că Dominica Oddly era omul care aduce ploaia 
însemna să-i subestimezi teribil puterea. Clara știa că femeia 
care stătea lângă ea nu aducea doar ploaia, ci făcea să 
funcţioneze întreg mediul înconjurător. Putea aduce soarele să 
strălucească deasupra carierei tale. Sau un tsunami care să-ți 
măture munca de-o viaţă. 

Avea un ochi format pentru avangardă, o ureche pentru 
curenţi subterani și, poate mai presus de orice, darul de a fi un 
guru în materie de reţele sociale. 

Oddly înțelesese de timpuriu că acele platforme reprezentau 
noua „poziţie de superioritate”. Locul din care atacurile puteau fi 
lansate. Teritoriile putea fi capturate. Unde inimile erau 
influențate, iar opiniile formate. 

Jurnalul ei online, Odd, avea milioane de abonaţi, reușind, în 
același timp, să se poziţioneze drept underground, ba chiar 
subversiv. Dominica Oddly era un fel de oligarh hipster. 

Clara era abonată la Odd și în fiecare dimineaţă, la cafea, 
citea rubrica zilnică semnată de Dominica. 

Proza concisă și expresivă, bine articulată, de multe ori crudă, 
întotdeauna elegantă, o amuza și, în același timp, o îngrozea pe 
Clara, pe măsură ce criticul dezbrăca lumea artei de artificiu. 
Fără milă. 

Orice adevăr conține o parte de răutate. 

Dar în ciuda ascensiunii Clarei, Dominica Oddly nu îi 
recenzase niciodată lucrările. Din punctul de vedere al Clarei, 
Oddly habar n-avea că ea există. N-o cunoscuse niciodată pe 


VP - 230 


această femeie și cu siguranţă n-o văzuse la vreuna dintre 
expozițiile ei. 

Fiecare artist, fiecare proprietar de galerie, fiecare agent, 
fiecare colecționar cerceta orizontul căutând-o pe Dominica 
Oddly. 

Și, iat-o. În studioul Clarei. Printre pânze pe jumătate 
terminate și cutii goale de iaurt. O coajă de banană atârna pe 
braţul canapelei. Clara o împinse jos cu cotul, dar nu suficient de 
repede pentru privirea ascuţită și deconcertant de amuzată a 
criticului. 

Ruth avea dreptate când o descrisese pe această tânără ca 
fiind balena ei albă. Cea pe care o căuta. Cea pe care visa să o 
prindă. 

Dar în timp ce Ahab era obsedat de răzbunare, Clara nu era. 
Nu era nimic de răzbunat. Clara nu voia de fapt decât ca Oddly 
să o observe. Să îi recunoască prezența. Bine, și să-i iubească și 
să-i laude arta. 

Acum, că se bucura de atenţia criticului, Clara începu să 
înțeleagă și altceva. Dimensiunea prezenței ei și ceea ce s-ar 
putea întâmpla dacă se întorcea împotriva sa. 

Dar era prea târziu. Balena albă era în casa ei. În studioul ei. 
Pe canapea, frământând urechile lui Leo. 

După ce ultima expoziţie primise atât de multe lovituri, încă 
una de la această femeie ar fi fost suficientă pentru a o 
scufunda pe Clara Morrow. 

— Prăjitură? întrebă ea și observă zâmbetul Dominicăi Oddly. 

Era un zâmbet frumos. Un chip frumos. 

Era genul de privire cu care erai întâmpinat chiar înainte de a 
fi mâncat, își zise Clara în sinea ei. 

e 

— Nu cred că mă poţi opri. 

Tatăl lui Annie nu avea nicio îndoială că tatăl lui Vivienne 
avea dreptate. Probabil că nu-l putea opri. 

Homer Godin avea să iasă din această închisoare și să-și 
petreacă restul vieţii încercând să-l omoare pe omul pe care nu-l 
putea numi. 

Și, odată treaba terminată, Homer aproape sigur s-ar 
sinucide. 

— Să presupunem că n-ai face-o. 

— Pardon? 


VP - 231 


— Să presupunem că nu l-ai omori pe Tracey, repetă 
Gamache. Cum ar arăta viaţa ta? 

Întrebarea asta atât de simplă părea să-l încuie pe Godin. Era 
ca și cum i-ar fi spus: „Să presupunem că ai putea zbura”. „Să 
presupunem că ai deveni invizibil”. „Să presupunem că nu l-ai 
omori pe cel care tocmai ţi-a ucis fiica”. 

Îi cerea tatălui lui Vivienne să ia în considerare inimaginabilul. 

— Gândește-te la asta în timp ce eu fac actele. 

Inspectorul-șef Gamache se ridică și plecă, luând-o pe Cloutier 
cu el și lăsându-l pe Godin singur cu gândurile sale care, 
inevitabil, se întorceau la fiica lui. Îi văzu chipul în timp ce cădea 
în gol, pe spate. De pe pod. Dând din braţe. 

Împroșcătura care îi urmase. 

Închise ochii strâns până când nu mai văzu decât întuneric. 
Apoi, chipul lui Vivienne apăru plutind sub suprafaţa apei. 

Acuzând. 

e 

— A intrat, zise Isabelle Lacoste înșfăcând un scaun de vizavi 
de Beauvoir în centrul operativ. Nu era nevoie să spună ce 
intrase. 

Beauvoir își accesă rapid e-mailul și deschise documentul 
venit de la medicul legist, cu fișierul anexat. 

Amândoi îl parcurseră, apoi reveniră la început și citiră cu mai 
multă atenţie. Chipurile, expresiile lor erau aproape identice. 

La început triumfătoare. Apoi perplexe. 

e 

— Fac asta pentru că iubesc arta. lubesc întreaga lume a 
artei. Îmi place să fiu în preajma oamenilor creativi și îndrăznetți. 

În timp ce vorbea, chipul Dominicăi deveni aproape luminos. 
Vocea ei, deși profundă, era și ea relaxată și veselă. 

— Răscolesc lumea în căutarea celor care au o muză 
adevărată și nu doar o gaură insaţiabilă în suflet, pe care simt 
nevoia s-o umple cu faimă și bani. lar atunci când găsesc ceva 
cu adevărat... 

Chipul i se lumină, într-o expresie de încântare spontană. O 
venerație rar văzută în lumea haotică a egoului, a fricii și 
lăcomiei care era scena artistică internaţională. 

— Îmi îndrept armele spre impostori și încerc să-i ridic pe cei 
care creează din adâncul fiinţei lor. 


VP - 232 


Dominica își duse mâna făcută pumn în dreptul sternului, 
lovindu-l ușor, și o lăsă acolo. 

— Pe cei îndrăzneţi, curajoși și dispuși să fie vulnerabili. Ca 
tine. 

— Ca mine? zise Clara. 

— Da, ca tine. 

Dominica râse, iar Clara aproape i se rostogoli în braţe, într- 
atât de magnetică era acea femeie. Și într-atât de bine-venite îi 
erau cuvintele. 

— Dacă simţiţi asta, spuse Clara, de ce nu mi-ați recenzat 
niciuna dintre expozițiile mele? 

e 

— Ai auzit ce-a zis? Și totuși o să-i dai drumul? întrebă 
Cloutier urmându-l pe Gamache prin spaţiul deschis până la 
biroul lui Cameron. 

Întrebarea ei nu justifica un răspuns, așa că Gamache nu îi 
oferi unul. Agentul Cameron îi văzu venind și se ridică. 

— Domnule. 

— Aş vrea să fac actele ca să-l eliberez pe Homer Godin. 

— Da, domnule. Mă așteptam, așa că le-am completat. 

Gamache analiză pagina. Nu fusese depusă nicio plângere. 
Din punct de vedere legal, Homer Godin nu stătuse niciodată 
într-o celulă de închisoare. Pur și simplu, asta nu se întâmplase. 

Având în vedere că era ofițerul care îl adusese pe Godin, 
Cameron trebuia să contrasemneze eliberarea. 

— Poţi să refaci asta, te rog, și să-ţi elimini numele? 

— Dar eu am fost cel... 

— Știu. 

Gamache îi susținu privirea. Neclintit. 

— Doar fă-o. 

Deși confuz, Cameron se așeză și refăcu actele în timp ce 
inspectorul-șef Gamache rupse orice dovadă că agentul avusese 
vreo legătură cu eliberarea unui om care jurase să comită o 
crimă. 

Apoi semnă noul formular, astfel încât numele lui, și numai al 
lui, să apară pe el. 

— Acum, zise Gamache lăsând pixul jos, o să-l lăsăm pe 
monsieur Godin să plece, peste câteva minute. Mai întâi, spune- 
ne ce-ai aflat despre drumurile lui Tracey de sâmbătă. 


VP - 233 


— De fapt, a fost destul de ușor, spuse Cameron. A fost în 
Sherbrooke, la un magazin cu materiale pentru artiști. Se pare 
că de acolo își ia mare parte din lut și celelalte lucruri de care 
are nevoie. Apare o achiziţie făcută acolo cu cardul lui bancar, la 
unsprezece și patruzeci de minute. 

— La aproximativ aceeași oră ca și mesajele, spuse Cloutier. 

— Ce a cumpărat? 

— O pungă cu lut și niște glazuri, spuse Cameron. 

Gamache  încuviinţă. Găsiseră lutul înfășurat în plastic, 
nedesfăcut, și recipiente noi cu glazură în studioul lui Tracey. 

— Am fost și la farmacista locală să întreb de medicamentul 
pentru avort. Nu știe nimic despre Vivienne Godin sau Carl 
Tracey și confirmă că flaconul e de pe piața neagră. 

— De ce l-ar fi luat Vivienne de pe piața neagră? întrebă 
Cloutier. Putea să-l ia gratis, nu? 

— Cu rețetă, oui, zise Cameron. Dacă nu ai așa ceva... 

— Sau dacă vrei să pui capăt unei sarcini prea avansate, 
spuse Gamache. 

— „atunci apelezi la piaţa neagră pentru a obține 
medicamentul. 

— Comandă prin poștă? întrebă Gamache și se rugă în gând. 

— Multe da, dar farmacista nu crede că așa au stat lucrurile în 
acest caz. Cumpărătorii încep să realizeze că deși traficanţii s-ar 
putea să nu fie cei mai de încredere oameni, când vine vorba de 
a comanda prin poștă, lucrurile stau și mai rău. Cunosc câţiva 
distribuitori. Persoane cu care-am avut de-a face în trecut. Vreţi 
să veniți? 

Gamache se uită în direcţia celulei în care aștepta Godin. 
Medicamentul pentru avort putea fi una dintre dovezile-cheie 
împotriva lui Tracey. Dacă se dovedea că el fusese cel care îl 
cumpărase. Ar veni în sprijinul argumentului că el dorise să 
pună capăt sarcinii, într-un fel sau altul. 

— Non. Sunt alte lucruri pe care trebuie să le fac. Dar anunță- 
mă imediat ce ai vreo informație. 

— Oui, patron, zise Cameron ridicându-se de la birou. 

— Bine. 

Gamache își scoase iPhone-ul. 

— Dă-mi numărul tău de mobil. 

Cameron făcu întocmai. 


VP - 234 


În timp ce Gamache introducea numărul, telefonul lui vibră 
când primi un apel. 

— EXxcusez-moi. 

Se îndepărtă câţiva pași. 

— Raportul medicului legist tocmai a sosit, zise Beauvoir. Au 
găsit spori în mâna ei. Se potrivesc perfect cu cei de pe lemnul 
putred. 

Gamache răsuflă. Tocmai făcuseră un mare pas către o 
viitoare arestare. 

— Asta dovedește că ea a fost pe pod, spuse Beauvoir. Și că a 
murit încercând să se salveze. 

— Oui. Dar tot trebuie să-l plasăm pe Tracey acolo. Și să 
dovedim că nu a fost un accident. 

— O să analizăm hainele lui Tracey ca să vedem dacă găsim 
microorganisme. Echipa criminalistică a mai găsit ceva, patron. 
Când i-au mutat mașina, au găsit urme de tălpi. Au fost 
protejate de ploaie datorită mașinii. 

— Se potrivesc cu încălțările lui Tracey? întrebă Gamache. 

— Caută acum. 

— Bine, bine, spuse Gamache în timp ce gândurile lui o luau 
repede înainte. 

E de ajuns? E de ajuns? 

Se decise. 

— O să-l mai ţin pe Godin câteva ore până afli mai multe. 
Până atunci... 

— S-ar putea să avem destule ca să-l prindem pe Tracey. 
Cred că e timpul s-o aducem pe Pauline Vachon. 

— De acord. 

— Am solicitat un mandat de percheziţie pentru casa ei cât 
timp e interogată, spuse Beauvoir. Imediat ce vine, mă duc s-o 
iau. Isabelle o s-o interogheze la secţie. Ar vrea ca și Cloutier să 
fie acolo. Tu ai vreo veste? 

— Agentul Cameron are o pistă în legătură cu medicamentul 
pentru avort găsit în geanta lui Vivienne. Sigur de pe piaţa 
neagră. Sper să putem obţine dovada că Tracey l-a cumpărat. 

— Apropo de asta, zise Beauvoir. Avem vești despre fetus. 

Gamache ascultă, ochii îngustându-i-se în timp ce absorbea 
informaţia. 

Când Beauvoir termină, Gamache se mulțumi doar să 
rostească: 


VP - 235 


— Merci. 

— Ce este, patron? îl întrebă Cloutier observându-i expresia 
după ce închise. 

Gamache rămase pentru o clipă holbându-se la peretele gol 
din fața lui. Buzele îi erau strânse, exprimând concentrarea. 
Apoi închise telefonul și îl strecură în buzunar. 

— Superintendenta Lacoste va ajunge în câteva minute, 
spuse el întorcându-se la birou. O aducem pe Pauline Vachon. 

— Dar pot să obţin mai multe de pe contul ei privat de 
Instagram, spuse Cloutier. Sunt sigură de asta. 

Când Gamache se întoarse, ea constată cu surprindere că 
anxietatea care îi traversase chipul în urmă cu câteva momente 
dispăruse, înlocuită de un zâmbet. 

— Ai făcut o treabă bună. Numai datorită ţie am reușit s-o 
găsim pe madame Vachon și pozele. Și mesajele incriminatoare. 
Inspectorul-șef Beauvoir consideră că avem destul și sunt de 
acord cu el. Acum treaba va fi s-o facem să vorbească. Fii atentă 
la superintendenta Lacoste. Invaţță de la ea. O să conducă 
interogatoriul. Vei fi acolo pentru a o sprijini. 

Atât Cloutier, cât și Cameron remarcară că el spusese 
„interogatoriu”. Nu „interviu”. 

Erau aproape. Puteau să zărească linia de sosire. Trebuiau 
doar să treacă de ea. Fără să cadă. 

— Și Homer? 

— Spune-i lui monsieur Godin că va fi eliberat în curând. 
Agent Cameron, până la urmă o să vin cu tine. Inspectorul-șef 
Beauvoir se va întâlni cu noi acolo. 

— Oui, patron. 

In timp ce se îndreptau spre ușă, Cameron își duse mâna la 
spate pentru a verifica încă o dată dacă avea arma. Știa că e 
acolo, dar era mai bine să se asigure. In plus, atingerea ei era 
liniștitoare. 

Observă, însă, în timp ce-l urma pe Gamache, că inspectorul- 
șef nu avea armă. 

Se întrebă dacă ar trebui să spună ceva. Să-i amintească 
faptul că traficanţii de droguri erau periculoși. Dar apoi își aminti 
cine era acest bărbat și ce văzuse la viaţa lui. Și ce făcuse. 

Inspectorul-șef Gamache nu avea nevoie să fie școlit. El era 
directorul școlii. 


VP - 236 


Beauvoir stătea la biroul lui din centrul operativ din Three 
Pines și își verifica centura. 

Arma era acolo, ca întotdeauna. 

Se întrebă dacă o să se simtă dezbrăcat când va veni la 
muncă în fiecare zi, ca director executiv la firma de inginerie din 
Paris, fără acest accesoriu. 

Lui Jean-Guy Beauvoir îi plăcea s-o simtă. Greutatea ei. 
Posibilitatea de a-și da haina la o parte și de a o expune. Pentru 
a vedea cum ochii oamenilor se măreau. 

Arma de la centura lui nu însemna doar siguranţă, ci și 
putere. Cu toate că, în ultima vreme, începuse să se întâmple 
ceva ciudat. 

Părea mai grea. Mai bizară. Mai puţin naturală. Arma începuse 
să i se pară străină. 

Oare așa începuse și în cazul lui Gamache? Sigur că în 
postura de tânăr agent, de inspector chiar, trebuie să fi purtat 
armă. În ce stadiu renunţase la ea? 

Când devine un castravete o murătură? Era întrebarea pe 
care și-o punea uneori Gamache când analiza comportamentul 
uman. lar acum, cel care își punea această întrebare era Jean- 
Guy. 

Când se produce schimbarea? Acea schimbare care este 
ireversibilă. 

La un moment dat, pentru Armand Gamache armele 
deveniseră un rău necesar. Dar, totuși, și în mod categoric, un 
rău. 

Gamache îngenunchease lângă prea multe cadavre. Lăsase el 
însuși în urma lui prea multe. 

Întinsese mâna în spate și scosese arma din toc. O ridicase, își 
stabilizase mâna. Țintise. Și trăsese. În altă fiinţă umană. 

Simţise reculul. Mirosise împușcătura. Văzuse trupul căzând. 
Persoana căzând. 

Fiul, fiica, soțul, tatăl cuiva. 

Era teribil, teribil să faci așa ceva. 

Să vezi glonţul lovind era aproape la fel de rău ca și să îl simţi 
lovind, după cum Jean-Guy știa prea bine. Să simţi că ești săltat 
în aer de impact. Șocul. Durerea. Teroarea. 

Era aproape la fel de rău ca a-ţi vedea colegii doborâți. 
Împușcaţi. 


VP - 237 


Ca a-l vedea pe Gamache împușcat. Smuls de pe sol. Și 
prăbușit. 

Jean-Guy Beauvoir îndepărtă acea imagine, acea amintire. 
Incapabil încă să-i facă faţă. Să facă faţă gândului că el însuși o 
făcuse o dată. Îl văzuse pe Gamache prin vizor și trăsese. 
Simţise reculul. Mirosise împușcătura. 

ÎI văzuse înălțându-se și prăbușindu-se. 

Era cel mai urât moment din viaţa lui Jean-Guy Beauvoir. Și îi 
schimbase viaţa. 

Mâna lui atinse pentru scurt timp tocul, dar în loc să se simtă 
în siguranţă, ca de obicei, simţi un val de repulsie. 

lar în adâncul sufletului știa că era timpul să plece, își făcuse 
partea lui, făcuse cât putuse el de bine. 

Venise momentul pentru o slujbă la care singura armă era 
mintea lui. Unde nu existau victime, ci doar clienţi. Și nici 
suspecți, doar concurenţi. Unde toată lumea își încheia ziua de 
lucru teafără. 

lar dacă nu s-ar întâmpla așa, nu ar fi din vina lui. 

Dar încă nu era acolo. Curând. Doar acest ultim caz. Jean-Guy 
Beauvoir nu mai trebuia decât să treacă linia de sosire. 

e 

În loc să răspundă la întrebarea Clarei, de ce nu scrisese 
niciodată o recenzie despre expoziţiile ei, Dominica Oddly se 
ridicase de pe canapea și se plimba prin studio, încuviinţând în 
timp ce se uita la colecția de lucruri. 

Un amestec de lucrări vechi. Tablouri eșuate și abandonate 
stăteau lângă portrete terminate și lăudate. Pietre și rădăcini de 
copac răsucite. Pene, și bețe, și ouă sparte căzute din cuiburi. 
Era ca și cum Clara ar fi lăsat ușa studioului ei larg deschisă, iar 
sălbăticia ar fi dat buzna înăuntru. 

Oddly trase adânc aer în piept și închise ochii. Studioul 
mirosea a vopsea de ulei, terebentină și câine ud. Și a încă 
ceva. 

Clara renunțase să mai încerce să pară sofisticată și se 
rostogolise de pe canapeaua joasă în mâini și genunchi, iar 
acum se ridica în picioare cu un mormăit. 

Spre groaza Clarei, Oddly se oprise în faţa unei colecţii de 
piese de ceramică prăfuite. Și făcea fotografii. 

— Cum se numesc acestea? întrebă ea. 

— Utere războinice. 


VP - 238 


Oddly râse. Un sunet profund, bogat, care umplea spațiul cu 
amuzament autentic. 

— Perfect. Le-ai expus? 

— Sunt vechi. Le-am făcut acum vreo zece ani, răspunse 
Clara. Le-am expus o dată. 

— Și? 

— Fără succes. 

Oddly încuviinţă, evident deloc surprinsă. Apoi se întoarse 
spre Clara. 

— Am fost la toate expoziţiile tale, să știi. În particular. 

Se îndreptă spre micul portret rezemat de perete. Cel al lui 
Ruth. Bătrâna privea spre tânără cu întreaga ei ființă plină de 
furie și durere, de amărăciune și dezamăgire. Ruth își ţinea șalul 
albastru, uzat, în jurul gâtului ei sfrijit și privea spre o lume care 
o lăsase în urmă. 

— La început nu m-am prins, recunoscu Dominica, de parcă ar 
fi vorbit direct cu bătrâna. N-am văzut ce văzuseră alţii. Tot ce 
vedeam erau portrete făcute într-un stil previzibil, convenţional. 
Desigur, subiectele erau interesante, dar mi s-a părut un fel de a 
trișa. O cale de a acoperi o lipsă de tehnică. O lipsă de 
profunzime. 

Dominica Oddly se răsuci pentru o clipă să se uite la Clara, 
apoi își întoarse privirea spre portret. 

— Mi-am scris recenzia. Nimicitoare. Mai ales pe ea am urât-o. 

Işi ridică bărbia spre Ruth. Care, în mod clar, o ura la rândul 
ei. 

— Dar ceva m-a împiedicat s-o public. Am decis să fiu 
obiectivă. M-am dus la toate celelalte expoziţii și, încet-încet, 
am început să înțeleg. 

— Ce? 

— Că m-am înșelat. Ba chiar mai mult decât atât. Am înțeles 
de ce. Când m-am uitat la portretele tale am văzut opera unei 
femei albe, de vârstă mijlocie, din clasa de mijloc, care trăia în 
Canada, în mijlocul unui ţinut uitat de lume. Lucrând într-un 
mediu tradițional și convenţional. Fusesem plină de prejudecăți. 
Nu-mi venea să cred că tu, Clara Morrow, puteai să apari de 
nicăieri și să zgudui probabil lumea artistică. Dar ai făcut-o. 

Se întoarse înapoi spre Ruth. 


VP - 239 


— Aceasta este femeia care m-a contactat în legătură cu 
munca ta, nu? Care m-a convins să vin aici, nu-i așa? Ea este 
poeta, Ruth Zardo? 

— Da. 

Ea încuviinţă, șuvițele împletite săltându-i pe umeri. 

— Cine te-a rănit odată, într-atât de ireparabil? murmură 
cuvintele din cea mai cunoscută poezie a lui Ruth, apoi își 
îndreptă privirea spre Clara. Ai pictat-o ca pe Fecioara Maria. 
Maica lui Dumnezeu. Uitată, amară, plină de disperare. Ceea ce 
ar fi fost suficient de uimitor. Fără... 

Întinse mâna și arătă. Spre un mic punct alb din ochiul 
urduros. 

— „asta. A 

Era cea mai mică sugestie de lumină. Intr-un suflet care 
cunoscuse mult prea mult întuneric. 

— Nicio trișoare n-ar putea face asta. Odată ce-am văzut asta, 
ţi-am revăzut toate celelalte picturi și am văzut ce făceai cu 
adevărat. Ești subversivă, prietenă. Un fel de agent provocator 
artistic. Pare a fi un lucru, când de fapt este altceva. Ceva destul 
de extraordinar. Subminând toate convențiile. Tu nu doar pictezi 
oameni, tu îi capturezi. Făcându-i să-ţi dea emoţiile lor. Nu doar 
disperare și speranţă, ci și bucurie. Ură. Gelozie. Dragoste. 
Mulţumire. Furie. Cum ai reușit să surprinzi apartenența mă 
depășește, dar ai făcut-o. Cele Trei Graţii? Chiar am plâns. Am 
stat în faţa ei, singură în galerie, plângând, încă nu știu de ce m- 
a făcut să plâng. 

Se întoarse spre Clara. 

— Tu știi? 

— Nu știu, spuse ea încet. Ba cred că știu. 

Dominica zâmbi și scoase un singur mormăit, de râs, ori în 
semn de recunoaștere. _ 

— Am văzut ultima ta expoziţie, zise Dominica. In colecţia de 
miniaturi de la Brooklyn Art Space. Apropo, foarte generos din 
partea ta să accepţi să expui cu necunoscuti. 

Clara închise ochii pentru scurt timp. Asta era. În sfârșit. Avea 
ceea ce-și dorea. Ceea ce îi trebuia. Dominica Oddly va spune 
lumii artei, tuturor negativiștilor și trolilor și rahaţilor care se 
porniseră împotriva ei, că se înșelau. Clara Morrow era o forță în 
lumea artei. 

Clara Morrow avea să fie răzbunată. 


VP - 240 


— Mulţumesc, zise ea. Probabil că știi cât de important este 
pentru mine. Ai văzut toate lucrurile oribile pe care oamenii le- 
au spus pe reţelele sociale. Însăși galeria mea de acasă 
ameninţă că mă lasă baltă. Oamenii spun că sunt... cum ai 
spus? 

— O impostoare. O trișoare. 

— Da. Un fals. Dar o recenzie bună de la tine ar schimba toate 
astea. Ar opri toate atacurile. 

— Da, am văzut ce scriu. 

Apoi, în mintea Clarei zvâcni un gând. Dominica, în pofida 
încrederii ei, era încă tânără. Poate îi era teamă că, dacă își 
exprima o opinie divergentă, își va pierde credibilitatea. 

— N-am nicio problemă să spun lucrurilor pe nume, zise Oddly 
ca și cum i-ar fi citit gândurile. Să fiu contra opiniei populare. 
Este unul dintre lucrurile mele preferate. 

— Atunci, de ce nu ai publicat? De ce ai așteptat și nu mi-ai 
luat apărarea? Răul a fost făcut. 

— Pentru că nu sunt contra. 

— Pardon? 

— Miniaturile tale sunt îngrozitoare, Clara. Banale. Previzibile. 
O gafă. 

Se întoarse spre Uterele Războinice. 

— Admir un artist pentru că încearcă ceva diferit, zise și se 
uită din nou la Clara. Dar miniaturile tale demonstrează nu doar 
o lipsă șocantă de tehnică, ci și o lipsă aproape insultătoare de 
profunzime, de efort. Sunt lașe. 

Clara rămase ţintuită în studioul ei. 

— Tocmai eram pe cale să public recenzia când a sosit 
invitaţia lui Ruth Zardo. Am decis să aștept până te văd. Până 
când am ocazia să te privesc în ochi. Să îți mulțumesc personal 
pentru lucrările tale anterioare și să-ţi spun ce simt în legătură 
cu cele mai recente. Cred că toți oamenii care au scris acele 
mesaje au dreptate. Îi insulţi pe cei care ţi-au apreciat cândva 
munca și care te-au susţinut odată. lar cel mai rău dintre toate e 
că ţi-ai irosit, ţi-ai devalorizat talentul. Ai trădat darul care ţi-a 
fost dat. Și asta e o batjocură. Niciun artist adevărat n-ar face 
asta, n-ar putea face asta. 

Scoase o bucată de hărtie din buzunar. 

— Uite. 


VP - 241 


În timp ce i-o întindea, Clara simţi încă o dată mirosul acela 
vag. Dincolo de uleiuri, dincolo de terebentină, de câine ud și 
banane vechi. 

Era lămâie. Nu mirosul acru, ci cel proaspăt și dulce al 
plăcintei cu lămâie. 

Clara întinse mâna după hârtie chiar în timp ce simţea 
lovitura și auzea zgomotul oaselor sfărâmate. 


VP - 242 


Capitolul douăzeci și șase 


la uitaţi-vă la filmul ăsta. Bolnav. OGamacheENaspa 


Am auzit că Odd urmează să publice o recenzie despre 
mizeriile lui Morrow. În sfârșit. +ClaraMorrowENaspa 


QCarlTracey: Carl, încerc să dau de tine. Ce se întâmplă? 
Sună-mă. 


Informațiile veneau repede acum. 

Jean-Guy Beauvoir stătea în mașina lui, pe rue Principale din 
Cowansville, și se uita peste mesajele de la agenţii lui. 

Zâmbind, închise telefonul și ieși să i se alăture lui Gamache, 
care îi trimisese adresa și tocmai ajunsese și el în fața pizzeriei. 

— Urmele de încălțări se potrivesc cu cele ale lui Tracey, 
spuse Beauvoir fără preambul. 

— Bon, zise Gamache. Lucrurile încep să lege. 

— Sunt acolo, spuse Cameron, dând colțul și venind lângă ei. 

Arătă spre o clădire joasă de apartamente. 

— Pe vremuri, aici era un loc unde se vindea cocaină, condus 
de mama unuia dintre puștani. Am arestat-o, dar acum puștiul 
își conduce el operaţiunile de acolo. Nu cocaină, ci rahaturi de 
pe piaţa neagră. 

— Puști? întrebă Gamache. 

— Minor. Cincisprezece ani. Îl cheamă Toby. 

Era un personaj pe nume Toby în cartea din care Beauvoir îi 
citea în fiecare seară fiului lui. Un băiat neascultător, cu un 
balon pe post de animal de companie. 

Aventurile lui Toby și ale balonului său i se păreau lui Honore 
foarte amuzante. Pentru Jean-Guy, erau ciudat de emoţionante, 
în timp ce băiatul se lupta din toate puterile să își protejeze 
prietenul vulnerabil. Și, indiferent ce se întâmpla, să nu-i dea 
niciodată drumul. 

— Conduce o bandă de puști care se ocupă în general cu 
medicamente pe bază de reţetă și analgezice. Dar și cu alte 
lucruri. Îi prindem, dar în scurt timp sunt din nou pe străzi. Să nu 
vă lăsaţi păcăliți de vârsta lor. 


VP - 243 


— Nu, spuse Beauvoir. 

Îl urmară Cameron în clădire. 

Locul puțea a umezeală, a mucegai și a descompunere. 
Scările ciobite de beton erau lipicioase. 

Urcară un etaj, însă chiar în clipa în care Cameron păși pe 
palier se auzi un fluierat ascuţit și sunet de pași alergând pe 
podeaua de deasupra. 

— Rahat, zise Cameron și fugi în sus pe scări, câte două 
trepte deodată, urmat de Gamache. 

Beauvoir, însă, văzând încotro se îndreptau lucrurile, o luă la 
fugă în jos, ieși pe ușa din faţă și o luă pe aleea laterală, 
căutând ușa din spate. 

Se auzi o bubuitură puternică când ușa se deschise și un grup 
de puști se îngrămădiră să iasă din subsol. 

XXX 

Gamache și Cameron se despărţiră, alergând după diferiți 
copii pe holuri. Cameron o încolți pe una dintre fete pe scara 
care ducea spre acoperiș. 

— Unde-i Toby? 

— Habar n-am. 

O percheziţionă și dădu peste pachete de folie și un cuţit 
automat, cu buton. 

O încătușă de balustradă și merse mai departe. 

Gamache urmări un alt copil într-un apartament, unde îl 
placă, rostogolindu-se amândoi pe una dintre saltelele pătate, 
înghesuite laolaltă pe podea. Ridicându-se rapid în picioare îl 
imobiliză și începu să-l percheziţioneze pentru arme în timp ce 
privirile îi alergau prin încăpere în căutarea altor ocupanţi. 
Atunci observă recipientele pline de pastile aranjate frumos pe 
rafturile ce căptușeau toţi cei patru pereți. 

— Tu ești Toby? 

Băiatul nu spuse nimic. 

Gamache îi scoase din buzunare un cuţit, o cutie cu 
medicamente și un act de identitate. 

Nu era Toby. 

— Unde e? 

e 

Beauvoir îl apucă de guler pe cel mai mare dintre copii în timp 
ce încerca să scape pe alee și îl învârti cu faţa spre el. Nu era un 
el. Era o ea. O fată de circa cincisprezece ani. 


VP - 244 


— Dă-i drumul, se auzi o voce de sus. 

Beauvoir se întoarse, încă ţinând-o în braţe pe fată, și văzu un 
copil slăbănog pe scara de incendiu. Cu arma îndreptată spre el. 

— Eşti polițai? întrebă puştiul. Sigur că ești. 

Fata își smulse jacheta din strânsoarea lui Beauvoir și se dădu 
la o parte. 

— Toby? îl întrebă Beauvoir pe puștiul care ţinea pistolul. 

— L-ai arma, zise Toby. 

Fata întinse mâna, dar Beauvoir se dădu înapoi. 

— Nu vrei să faci asta. 

— Dă-i pistolul, bătrâne, spuse Toby. 

— Sau ce? O să omori un poliţist? 

Beauvoir se uită la fata care stătea în faţa lui. Avea ochii mari 
și rotunzi. Era drogată și speriată. 

Apoi se uită la copilul de pe scara de incendiu și își simți inima 
sărind în piept. 

Nu îi era frică. Nu era drogat. 

Ochii lui cenușii erau goi. Nu reci. Dar nici febrili. Nu-i 
scânteiau de furie, nici măcar nu erau ameninţători. 

Inspectorul-șef Beauvoir mai văzuse de multe ori astfel de 
ochi. Dar numai la cei care muriseră de puţină vreme. 

— Sunt minor, spuse Toby. Ce-o să pățesc? 

— Ştii ce-o să păţești? se auzi o voce pe alee. 

Toby își întoarse imediat arma spre cel care venea spre ei. 
Avea mâinile întinse în lateral, ţinând jacheta deschisă pentru a 
arăta că nu era înarmat. 

— Dacă omori un poliţist, dacă măcar răânești unul, o să te 
judece ca pe un adult. Oricum, sunteţi pe-aproape, nu? Cât ai? 
întrebă Gamache întorcându-și atenţia spre fata de lângă 
Beauvoir. Paisprezece, cincisprezece... 

— Aproape cincisprezece, spuse ea 

— Taci, Daph, zise Toby fără să-și miște pistolul îndreptat spre 
noul-venit. 

— Mai e și al treilea poliţist, Daphne, spuse Gamache. Așa te 
cheamă? 

Ea încuviință abia perceptibil. 

— Dacă prietenul tău îl împușcă pe inspectorul-șef Beauvoir... 

Observă că fata făcu ochii și mai mari, deși Toby nu reacţionă. 

Gamache rămase pe loc și i se adresa acum lui Toby. 


VP - 245 


— Așa este. Nu doar un poliţist, monsieur Beauvoir este șeful 
de la Omoruri din cadrul Sûreté. Dacă-l împuști, va trebui să mă 
împuști și pe mine. lar colegul nostru va trebui aproape sigur să 
vă împuște. Pe amândoi. 

Lăsă cuvintele să-și facă efectul înainte de a vorbi din nou, de 
data aceasta cu Daphne. 

— Vrei să apuci cincisprezece ani? 

— Eu am cincisprezece, spuse Toby. Nu-i chiar așa grozav. 

— Nu, zise Gamache. 

Și el observase privirea, sau absenţa ei, din ochii băiatului. 

— Nu cred că este. Și îmi pare rău pentru asta. Dar poate fi 
mai bine. 

Chiar atunci Cameron dădu colțul și patină în noroi în timp ce 
încerca să se oprească. Își recăpătă echilibrul și scoase arma. O 
îndreptă întâi spre primul copil, apoi spre celălalt, oprindu-se în 
cele din urmă asupra lui Toby, pe scara de incendiu. 

— Lasă arma jos, te rog, spuse Gamache. 

Și, spre uimirea tuturor, era evident că vorbea cu Cameron. 

— Ţine-o pregătită. Dar las-o jos. 

— Dar... 

— Fă-o, zise Beauvoir. 

Fata numită Daphne se trăsese destul de mult înapoi și acum 
stătea la câţiva pași de inspectorul-șef Beauvoir. 

Dar nu Daphne era problema. Și nici soluția. 

— Am venit să vă punem întrebări în legătură cu un recipient 
cu pastile pe care l-am găsit în timpul anchetei unei crime, zise 
Beauvoir. Mifegymiso. E un medicament pentru avort. 

— Știu ce-i. Știu toate rahaturile pe care le vând. 

— Deci îl vinzi? spuse Gamache. Probabil că nu foarte mult. 

În timp ce vorbea, mai făcu un pas spre scara de incendiu, 
îndepărtându-se de Beauvoir. Obligându-l pe Toby să-și îndrepte 
atenţia și arma spre el. Forțându-l să aleagă între ei doi. 
Îngreunându-i și mai mult posibilitatea de a-i împușca pe 
amândoi înainte ca agentul Cameron să poată trage. 

— Stai, se răsti Toby apoi aruncă o privire spre Daphne. Am 
zis să-i iei arma. 

Spre disperarea lui, Beauvoir își simţi pistolul scos din toc. 
Era, știa prea bine, un alt motiv pentru care Gamache nu purta 
niciodată armă. Pentru că putea să-i fie luată. Folosită împotriva 


VP - 246 


lui. A lor. A oricui și a tuturor. Majoritatea armelor folosite în 
crime erau furate de la persoane care le deţineau legal. 

Și, iată, încă una ajungea pe stradă. 

Gamache aruncă o privire peste umăr, spre Cameron, 
avertizându-l să nu reacționeze. Să nu aibă o reacţie exagerată. 

Nu se întâmplase nimic deocamdată. Nimic, în fapt. Nimic ce 
nu mai putea fi șters. Însă, odată ce un trăgaci era apăsat, nu 
mai exista cale de întoarcere. 

— Trebuie să știm cine a cumpărat medicamentul de la tine, 
spuse Beauvoir. Atâta tot. ă 

Vocea îi rămăsese nealterată, relaxată. Incerca să facă în așa 
fel încât să nu-i trădeze frica pe care o simțea. Să nu se lase 
năpădit de amintirile celor întâmplate. Să nu simtă lovitura 
glonţului. Să nu fie săltat în aer... Se opri și se luptă să își adune 
gândurile. 

— După aceea o să plecăm. _ 

Toby făcu ceea ce spera Beauvoir. Işi mută atenţia și arma de 
la Gamache. Și le îndreptă asupra lui. 

Ceea ce Toby nu putea vedea, ceea ce nimeni nu putea 
vedea, era că genunchii lui Beauvoir începuseră să tremure. Dar 
chipul îi rămase liniștit. Ca și cum era un eveniment obișnuit și 
nu avea de ce să-și facă griji. 

Cameron, urmărind scena, cu arma coborâtă, dar pregătit să 
o ridice și să tragă, avea senzaţia că privea într-un univers 
paralel. În care oamenii purtau conversații rezonabile în timp ce 
își îndreptau armele unul spre celălalt. Și nu erau îngroziţi. 

Pentru că lui îi era foarte frică. lar Cameron știa un singur 
lucru din perioada petrecută ca jucător de fotbal, dar și ca 
poliţist. Oamenii care se tem fac adesea lucruri foarte prostești. 

Nu fi tu acela. Nu fi tu acela. Nu fi tu acela care face vreo 
prostie. Și te rog, te rog, să nu fiu eu cel care trebuie să tragă. 

Gamache stătea complet neclintit. Atent la orice mișcare. La 
orice l-ar fi putut face pe băiatul cu ochi goi să apese pe trăgaci. 
Singura consolare, dacă putea fi numită astfel, era că, aproape 
sigur, Toby ar fi reușit să tragă o singură dată înainte ca agentul 
Cameron să-l doboare. Totuși, după calculele lui Gamache, 
părea să existe o posibilitate peste medie ca cel puţin unul 
dintre ei să moară pe acea alee. 

Făcu încă un pas mai departe de Jean-Guy, atrăgând atenţia 
lui Toby, și arma lui, înapoi spre el. 


VP - 247 


— Stai! spuse băiatul. Nu mai faci niciun pas! Crezi că n-o să 
trag, prostălăule, dar o s-o fac. 

— Știu c-o vei face, Toby, zise Gamache. Dar eu sper că nu. 

— Nu vrem decât un singur lucru, spuse Beauvoir. Numele 
persoanei care a cumpărat pastilele de la tine. 

— Crezi că l-am întrebat cum îl cheamă? Eşti un idiot 
nenorocit. 

Îl, îşi spuseră în gând ambii polițiști. Cum // cheamă. Așadar, 
nu Vivienne cumpărase medicamentul. Un bărbat o făcuse. 
Aproape sigur Carl Tracey. 

— Poţi să-l descrii? întrebă Beauvoir. 

Trebuiau să fie siguri. 

— Glumești? Uite care-i faza, tipii care cumpără de la mine nu 
vor să le spun polițiștilor despre ei. 

— Înţeleg asta, spuse Gamache. Nici prietenilor mei nu le 
place când dau adresa lor hoţilor. 

Daphne râse, nu și Toby. Cu toate că ridică bărbia în semn de 
interes faţă de polițistul mai în vârstă, cu părul grizonant și ochi 
gânditori. Se uită ţintă în acei ochi pentru o clipă, simțind ceva 
în plus în ei. Ameninţare, cu siguranţă. Era un bărbat care, deși 
bătrân, nu era neputincios. Apoi, Toby îl recunoscu și tresări. 

Nu era un simplu poliţist. Nenorocitul nu spusese nimic despre 
faptul că fusese șeful întregii Sûreté. Toby știa acest lucru 
pentru că văzuse înregistrarea video publicată în acea 
dimineaţă pe Twitter, care devenise virală. 

Gamache observă schimbarea la băiat. Văzu privirea care 
apăru în ochii aceia. Era lipsită de scrupule. Feroce. 
Triumfătoare. 

O, Doamne, își zise Gamache. O să mă împuște. 

Privi fix în ochii băiatului și se gândi la Reine-Marie. 

Și își ceru scuze, în tăcere, pentru ce avea să se întâmple. 

Dar ceea ce se întâmplă fu neașteptat. Toby se relaxă. Numai 
puţin. Dar suficient pentru ca inima lui Gamache să bată din 
nou. 

— Bine, bătrâne. Era englezoi. Nu gras, ci moale. Nu mi-a 
plăcut de el. N-am avut încredere în el. 

— În câţi oameni ai încredere? 

Toby pufni într-un râs răgușit. Dar nu răspunse. 

— Cred că avem suficient, spuse Beauvoir. Acum o să plecăm. 

Își lăsă încet brațele în jos și întinse mâna spre Daphne. 


VP - 248 


Acesta era momentul. 

— Pistolul meu, te rog. 

Daphne privi în sus spre Toby, care își înălță ușor arma. 

Văzând acest lucru, Cameron o ridică pe a lui, înainte ca 
Gamache să-i poată face semn să se oprească. 

Toby, alarmat, înălță și mai mult arma, până când aceasta era 
îndreptată spre capul lui Beauvoir. 

Jean-Guy se holba direct în ţeavă. 

Toată lumea îngheţță. 

Asta era, își zise Jean-Guy, un glonţ pe care nu-l va simţi. 

— E în regulă, zise Gamache încet. Nimeni nu trebuie să fie 
rănit. Aproape am terminat. 

Se opri din vorbit. Lăsând tensiunea să scadă. 

Observă arma lui Toby coborând ușor. Puțin. Un milimetru în 
direcția cea bună. Dar încă nu scăpaseră. 

Te rog, imploră Gamache. Te rog, nu lăsa pe nimeni să intre 
pe alee acum. Te rog. 

Momentele se dilatau. Se lungeau. 

Gamache își dorea cu disperare să spună mai multe, să 
încerce să se înțeleagă cu acel băiat. Dar era conștient că ar fi 
fost o greșeală. Dacă doreau să evite o baie de sânge, 
următoarea mișcare trebuia să vină de la Toby. 

— Plecaţi, zise Toby. 

— Pistolul meu, spuse Beauvoir. Ştii că nu pot să-l las în urmă. 

— Vrei să mori, omule? strigă Toby. Pleacă, înainte să mă 
răzgândesc. 

O, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci? Mintea lui Cameron 
urla. Să mergem! O, te rog, să mergem. 

Jean-Guy Beauvoir ar fi vrut. Cu fiecare fărâmă a fiinţei lui ar fi 
vrut să se întoarcă și să plece. Să fugă. Să se întoarcă la Annie. 
S-o tină strâns. Să-i simtă mirosul dulce și proaspăt. Să-l ţină pe 
Honore în braţe. Să se urce într-un avion spre Paris și să nu mai 
privească înapoi. 

Dar nu putea să plece. Nu putea să lase lucrurile astfel. Nu 
încă. 

În schimb, rămase acolo, privind fix. Dorindu-și ca băiatul să 
vadă ce vedea el. Privirile lor erau lipite una de alta. 

În cele din urmă, Toby vorbi: 


VP - 249 


— Sunt terminat, nu-i așa? Dacă trag, el mă omoară. Dacă 
pleci fără armă, o să te întorci s-o iei. Ești obligat s-o faci. O să 
ne găsești și o să ne arestezi. Pe Daph și pe mine. 

— E adevărat, răspunse Beauvoir. 

Încuviinţă spre Toby. În semn de admiraţie. De apreciere faţă 
de logica băiatului. Și a limpezimii. 

— Deci ori vă omor pe toţi acum. Ori renunţ. 

O, Doamne, își zise Cameron. O, Doamne, începe. 

— Oui, spuse Beauvoir. Cam asta e. Ori trăieşti. Ori mori. 

Toby părea să se fi hotărât. Se încordă. 

Un gest prea mic și prea subtil pentru ca agentul Cameron să- 
| zărească. Gamache, însă, îl observă și își dădu seama ce 
însemna. Fiecare mușchi i se încordă, chiar dacă știa că nu 
putea face nimic. _ 

Toby era pe cale să tragă. In Jean-Guy. 

— Ştii, zise Beauvoir menținându-și vocea relaxată, chiar dacă 
genunchii amenințau să-i cedeze. Am fost odată în exact 
aceeași situaţie. 

— Taci dracu' din gură. 

— Ajunsesem la capăt. Nu mai puteam continua. Nu-mi mai 
păsa. 

— Taci! 

— M-am gândit să mă sinucid. Dar când eram pe cale s-o fac 
mi-am dat seama că ceea ce îmi doream cu adevărat era ca 
durerea să înceteze. De fapt, nu voiam să mor, dar nu știam 
cum să trăiesc. Cum să merg mai departe. 

Se făcu liniște. O tăcere desăvârșită, aproape sufocantă. Ca și 
când aerul fusese aspirat de pe alee. 

— Ce-ai făcut? 

— Am renunţat. 

Beauvoir închise ochii. 

— Am renunţat. 

Apoi îi deschise din nou și întâlni privirea lui Toby. 

— Uneori, trebuie să renunțăm. Și să avem încredere. Există o 
cale de întoarcere. Crede-mă. 

Zâmbi și își deschise larg braţele. 

— Și uite în ce loc minunat m-a dus asta. 

Cuvintele rămaseră suspendate în vid, înainte ca băiatul să 
râdă. 

Jean-Guy înălţă capul. 


VP - 250 


— Toby, nu vreau să mor. Și cred că nici tu. 

Toby închise ochii și cu toate că s-ar fi putut mișca, nimeni nu 
o făcu. 

Apoi, cu ochii încă închiși, Toby lăsă arma jos. 


VP - 251 


Capitolul douăzeci și șapte 


OSureteCorupta: Ştiam eu! Polițai care omoară copii. 


Onataroaica: Idioţilor. Înregistrarea video e falsificată. 
Asta-i cea reală. 


QFrontComun: OSureteCorupta Nu putem să ne 
înțelegem cu toţii? 


OSureteCorupta: GFrontComun Du-te dracului. 


— Numele dumneavoastră? întrebă superintendenta Lacoste. 

— Pauline Vachon. 

— Profesia? 

— Web designer și manager. 

— II cunoașteți pe bărbatul acesta? 

Isabelle Lacoste așeză o fotografie pe masa de metal din 
camera de interogatoriu. 

Lysette Cloutier stătea într-o parte. Privind îndeaproape. 

Pauline Vachon era mai tânără decât părea în imaginile de pe 
Instagram. 

Avea părul curat și frumos aranjat. Machiajul era aplicat cu 
atenție. Era drăguță. 

Hainele ei erau simple, aproape elegante, se gândi Cloutier. 
Pantaloni negri și bluză albă, cu o eșarfă de mătase de un roșu- 
aprins. 

Lacoste analiza la rândul ei înfățișarea lui Vachon. Machiajul 
era ieftin, neglijent și aplicat în exces. Pantalonii erau de la un 
magazin de reduceri, iar eșarfa roșie era din vâscoză. Imitând 
mătasea. Și ascunzând, după cum observă Lacoste, o pată de 
cafea de pe bluza albă. 

Lysette Cloutier vedea ceea ce trebuia să vadă. Isabelle 
Lacoste vedea adevărul. 

Cu toate acestea, Lacoste știa că a te pune în valoare, cu bani 
foarte puţini, în timp ce încerci să-ţi consolidezi propria 
companie la vârsta de douăzeci și unu de ani era departe de a fi 
condamnabil. De fapt, era remarcabil. 


VP - 252 


Pauline Vachon era o tânără remarcabilă. Dar și neliniștită. 
Era evident că nu se așteptase să fie asociată cu Tracey. Cu 
siguranţă nu atât de repede. Și în mod cert nu de o manieră 
care să o aducă într-o cameră de interogatoriu de la Sûreté. 

Dincolo de aparenţa calmă și binevoitoare a lui Pauline, 
Lacoste simţea alarma. Cu greu reprimată. Dar, totuși, 
reprimată. Era, într-adevăr, o tânără stăpână pe sine. 

Așadar, de ce se cuplase cu epava care era Carl Tracey? Era 
doar una dintre multele întrebări care îi treceau prin minte. 

Pauline stătea cu spatele drept în camera de interogatoriu. 
Aproape formală. Şi se uita în jos la fotografia de pe masa de 
metal. 

— Da. Este unul dintre clienţii mei. Carl Tracey. 

— Și ce faceți pentru el? 

— l-am realizat pagina de internet și îi gestionez conturile de 
pe rețelele sociale. 

— De pe ce platforme? 

— Mai mult Instagram. 

— Ne puti oferi adresele paginii lui de internet și ale conturilor 
lui de pe rețelele sociale? 

Cloutier le notă deși, evident, le cunoștea deja. 

Vachon nu a menţionat, în mod voluntar, contul privat. 

— Are mulţi urmăritori? întrebă Lacoste. 

— Nu prea. Am încercat să-i spun că trebuie să postezi o 
grămadă ca să trezești interesul, dar, sincer acum, ce-ar putea 
posta un olar ca să devină viral? Mai multe poze cu o bucată de 
lut pe o roată? 

Lacoste zâmbi. 

— Înţeleg. Clienţi nerezonabili. Cei mai răi. 

Pauline se relaxă puţin. 

— Nu e chiar așa de rău. Doar că pur și simplu nu înţelege. 

— Dumneavoastră publicaţi în numele lui? 

Încuviinţă. 

— De ce nu o face el? întrebă Lacoste. 

Acestea erau întrebări ușoare. Fiecare persoană care 
interoghează are o tehnică specială. A ei era să-i liniștească pe 
oameni. Să-i facă să lase garda jos. _ 

— E artist. Nu-i prea priceput la chestii tehnice. In plus, nu are 
internet acasă. Puteţi să-mi spuneţi despre ce este vorba? 


VP - 253 


Lui Lacoste i se păru interesant că îi luase atât de mult timp 
lui Pauline Vachon ca să întrebe. În mod normal, asta era prima 
întrebare care ieșea din gura oamenilor. Dar această tânără știa 
deja răspunsul. 

— I s-a întâmplat ceva domnului Tracey? 

Se uită direct în ochii lui Lacoste. Fără să clipească. Ochi 
căprui, inocenți, dezvăluind doar o doză corectă de curiozitate. 
Aparent, fără vreo urmă de vinovăţie sau șiretenie. 

— Din păcate, soţia lui s-a înecat și e vorba despre doar 
câteva întrebări. 

— O, e îngrozitor. 

Pauline își mută privirea de la Lacoste la Cloutier și înapoi. 

— Da, spuse Lacoste. Domnul Tracey a vorbit vreodată despre 
soția lui? 

Vachon făcu o pauză pentru a-și aduna gândurile. Pentru a 
sorta adevărul de minciuni și a decide pe care să le aleagă. 

— Puțin. Nu părea fericit. A spus că ea bea. Că era deprimată. 
Mi-a părut rău pentru el. 

— Pauline, zise Lacoste aplecându-se ușor în faţă și reducând 
tonul pentru a lăsa impresia că i se confesa tinerei. 

— Sper să nu te superi, dar o să-ţi pun câteva întrebări care 
ar putea părea ciudate. E în regulă? 

— Da. Desigur. 

Își privi ceasul. 

— Am o întâlnire peste o oră... 

— O, nu va dura atât de mult. Nu-ţi face griji, spuse Lacoste 
afișând un zâmbet mămos, cu toate că nu le despărțeau prea 
mulţi ani. 

Nu anii, ci alegerile erau cele care le deosebeau pe cele două 
femei. 

— Câţi ani avea mama ta când te-ai născut? 

Atât Vachon, cât și Cloutier se uitară la ea cu surprindere. 

— Nu glumeaţi în legătură cu întrebările ciudate, zise Pauline 
râzând, deși acum era ușor în gardă. Avea șaisprezece ani. 

— Tânără. Trebuie să fi fost dificil. Și bunica ta? Câţi ani avea 
când a născut-o pe mama ta? 

— Chiar trebuie să știți asta? Ce legătură are asta cu soţia lui 
Carl? 

Cloutier avea aceeași întrebare și abia se abţinu să nu 
încuviințeze din cap. 


VP - 254 


— Îmi pare rău, spuse Lacoste. Am nevoie de ajutorul tău ca 
să înţeleg niște lucruri despre această comunitate. Cât de dură 
poate să fie când vine vorba despre tinere. 

Era un răspuns vag, dar păru să o satisfacă, să o domolească 
pe Pauline. 

— Bunica mea avea cincisprezece ani. 

— Tu ai douăzeci și unu de ani? 

— Da. 

— Câţi ani aveai când ai rămas însărcinată? 

Cuvintele rămaseră suspendate între cele două femei. 

— De ce... 

— Te rog, Pauline. Ar ajuta foarte mult. 

Cloutier putea vedea că Vachon a înțeles că își crease singură 
probleme. Se oferise să ajute, trebuia să pară dispusă să o facă. 
lar aceste întrebări nu aveau nimic ameninţător la prima vedere 
și păreau chiar pertinente, însă erau profund invazive. 

— Aveam șaisprezece ani. 

— Și ce s-a întâmplat? 

— Am făcut avort. 

— Și următoarea dată? 

Acum Pauline își schimbă poziţia pe scaun. 

— De ce întrebaţi asta? Nu e ilegal. Totul a fost făcut de un 
medic, într-un spital. 

— Da, știu. Mai știu și că orașele mici pot oferi susținere, dar 
pot fi și destul de groaznice. Capeţi o reputaţie... Zvonuri urâte 
se răspândesc. Zvonuri cu suficient adevăr în ele pentru a face 
rău. Oamenilor nu le place întotdeauna când ai succes, nu-i așa? 

— Nu întotdeauna, zise Pauline ridicându-și bărbia ușor. 

Isabelle Lacoste se surprinse admirând-o pe această tânără 
femeie. Care refuza să se dea bătută. Avea curaj. Dar avea oare 
și conștiință? 

— Non, spuse Lacoste încet. Nu sunt întotdeauna atât de 
amabili pe cât ne-am dori. E dureros mai ales atunci când 
prietenii nu se bucură pentru tine. Încerci din răsputeri să te 
ridici, să-ţi faci o carieră. Să ai succes în afacerea ta. Să faci 
bani. lar oamenii spun: „O, e prea bună pentru noi acum”. Doar 
pentru că te îmbraci frumos și ai grijă de tine. Nu-i așa? 

Pauline încuviinţă din cap, dar rămase în gardă. Deși, nu atât 
de circumspectă pe cât ar fi trebuit să fie. 


VP - 255 


— Pot să-ţi spun ceva? zise Lacoste coborându-și vocea. Ceva 
ce nimeni altcineva din afara poliţiei nu știe? 

Pauline încuviință, aplecându-se în față. 

— Vivienne era însărcinată. De-asta te întreb. Dar nu știm 
cine era tatăl. 

— Serios? Am înțeles, șopti Pauline. Bietul Carl. 

— Da. Bietul Carl. Cine-l poate învinovăţi că voia să scape de 
căsnicia aia? 

Lacoste se lăsă înapoi pe spătar, iar vocea ei redeveni 
oficială. 

— A doua oară când ai fost însărcinată a fost tot o procedură 
la spital? 

— D&C”, da. 

— Şi a treia oară? 

De data aceasta, tonul lui Lacoste fu uşor tăios. Nu de 
dezaprobare, ci mai degrabă de avertizare. Pentru a spune 
adevărul. 

— Cum ai încheiat sarcina, Pauline? 

e 

— Știu cine ești, zise Toby, care stătea așezat în faţa unui 
birou din secție, nu departe de locul în care Lacoste o interoga 
pe Pauline. 

— Eşti poliţaiul pe care îl urăște toată lumea, spuse Daphne. 

Fusese și ea reținută, iar acum stătea la biroul alăturat. 

Gamache zâmbi. 

— Sper că nu toată lumea. 

— Toţi cei pe care-i cunosc eu. 

Gamache nu era foarte surprins să audă că adolescenții care 
conduceau o operaţiune ilegală nu se numărau printre fani lui. 

— Am văzut înregistrarea video în care îi omori pe copiii ăia, 
spuse Toby. Brutal. 

Cameron, ofițerul care făcuse arestarea, încetă să mai tasteze 
la computer. Jean-Guy Beauvoir, care stătea în apropiere și se 
uita peste mesaje, își ridică privirea. 

Armand Gamache își înclină ușor capul într-o parte și 
zâmbetul îi pieri. 

— Ce înregistrare video? 

Toby râse. 


28 Prescurtare de la dilataţie și chiuretaj, denumire prin care mai este cunoscută 
procedura de avort (N.t.). 


VP - 256 


— Nu ai văzut-o? A fost postată acum vreo oră. E virală. 
Ciudat e că m-am uitat la ea, apoi ai apărut. 

Gamache se încruntă. Exista o înregistrare video în care 
omora copii? Cum era posibil așa ceva? 

Se întoarse spre Jean-Guy, încă palid după confruntarea de pe 
alee. Pe drumul de întoarcere, Gamache observase că Beauvoir 
tremura și îl întrebase încet dacă se simțea bine. 

— Nu credeam că o să scap cu viaţă de acolo, murmură Jean- 
Guy în barbă. _ 

Gamache se gândise la același lucru, dar nu o spusese. Incă 
simţea acidul arzându-i stomacul. 

— În curând o să fii pe Champs-Elysées, îi zisese el. La soare. 

— Nu destul de curând. 

Jean-Guy știa că Parisul nu era imun la pericol, dar acesta 
avea să fie cel puţin improbabil. Avea mult mai multe șanse să 
se întoarcă teafăr acasă în fiecare zi. 

Acum, la auzul celor spus de Toby, Jean-Guy își întoarse 
laptopul și apăsă tastele. 

Sûreté, video, copii. 

Gamache, video, împușcături. 

— Puteam să te împușc, să știi, zise Toby. Răzbunare. Pentru 
ce-ai făcut. 

— De ce n-ai făcut-o? 

Toby se lăsă pe spătar și își încrucișă braţele peste piept. 

— Nu meritai glontul. Și sigur nu meritai să mor pentru asta. 
El m-ar fi omorât. 

Arătă cu capul spre Cameron, care se uita fix la băiat. 

— Aici ai dreptate, spuse Cameron. 

Toby se întoarse spre bărbatul mai în vârstă. Cu părul 
grizonant. Și cu cicatricea urâtă de la tâmplă. Care îl făcea atât 
de ușor de recunoscut. 

Chipul poliţistului era acoperită mai degrabă de linii decât de 
riduri. De la mare depărtare, de la o distanță de jumătate de 
secol, băiatului îi părea a fi un bărbat spart în bucăţi și apoi 
recompus. 

Humpty Dumpty”%. Care căzuse rău. 

— Patron, rosti Beauvoir de la celălalt birou întrerupând 
gândurile lui Toby. 

Vorbi încet. Aproape în șoaptă. 


29 Personaj dintr-un cântec de leagăn britanic (N.t.). 
VP - 257 


Annie lucra de acasă, în Montreal. Învăţa pentru examenele 
de admitere în sistemul juridic francez. 

O prietenă de la firma ei din Montreal îi trimisese un link de 
internet. Insoţit de un avertisment. Dar, evident, n-a putut să nu 
se uite. 

A apăsat și a privit. lar chipul i-a devenit livid. 

Honore, de pe genunchii ei, privea la rândul lui. Dar ea îl luă 
repede și îl puse în ţarcul lui de joacă. Apoi se întoarse la laptop, 
apropiindu-se de el cu teamă. 

Imaginea era oprită la o imagine cu tatăl ei. 

Se uita cu ochii holbaţi. Cu respiraţia întretăiată. Dezactivă 
sunetul și apăsă pe butonul de redare. 

e 

Reine-Marie își duse mâna la gură și închise ochii. Uită de 
vânătaia de pe faţă. In acel moment se simţea de parcă ar fi fost 
lovită cu putere în abdomen. 

Apoi, deschizându-i din nou, o rugă pe Myrna să revină la 
început. 

— Eşti sigură? întrebă Myrna. 

Urcaseră în mansarda Myrnei, deasupra librăriei, unde 
legătura la internet era mai stabilă. Annie îi trimisese acel link. 
Știa că mama ei și-ar dori să afle. Să fie avertizată despre ceea 
ce se găsea acolo. 

In cele câteva minute cât le luase femeilor să urce, mai multe 
mesaje sosiseră de la prieteni alarmaţi și supăraţi. Care doreau 
să îi avertizeze pe ea și pe Armand. 

Myrna și Clara erau în mansardă, alături de ea. Olivier și Gabri 
la fel. Ruth stătea lângă ea, în faţa computerului, mâna ei plină 
de vene ţinând-o pe cea a lui Reine-Marie. 

— Te rog, spuse Reine-Marie. 

Myrna apăsă pe mouse și înregistrarea video se derulă din 
nou. 

e 

— Am dori să folosim sala de ședințe, dacă nu te deranjează. 

Beauvoir i se adresă comandantei secţiei, care își închise 
computerul când îl văzu la ușa ei. Și se înroși. Dar nu înainte ca 
Beauvoir să audă inconfundabilul sunet al focurilor de armă care 
venea, înăbușit, dinspre laptopul ei. 

— Nicio problemă. 


VP - 258 


Beauvoir închise ușa biroului privat și își puse laptopul pe 
masă. Gamache rămase lângă el, cu privirea pironită pe 
imaginea îngheţată de pe ecran. Cu el în vestă antiglonț. Cu 
arma scoasă. Și ridicată. Cu ochii în patru. Pregătit să tragă. 

— E rău, zise Beauvoir. 

Gamache încuviință. 

— Dă-i drumul. 

Stătea cu spatele drept și privea la ecran. Aproape la fel cum 
îl înfruntase mai devreme, în aceeași zi, pe băiatul de pe scara 
de incendiu. 

Beauvoir apăsă pe butonul de redare. 

Imaginile erau sacadate, dar destul de clare. Fuseseră puse 
cap la cap dintr-o înregistrare video veche, făcută în timpul 
raidului la fabrică. Erau imagini pe care atât Gamache, cât și 
Beauvoir le mai văzuseră. Multe surprinse de camerele de luat 
vederi pe care le purtaseră. 

Dar erau și altele. Pe care niciunul dintre ei nu le mai văzuse 
vreodată. Înregistrări video vânate Dumnezeu știe unde pe 
internet. Cu niște copii împușcați. Mulţi dintre ei de culoare. 
Vizibil neînarmați. 

În timp ce Armand Gamache se uita la ecran, Beauvoir îl 
urmărea. 

Observă cum ochii i se îngustează, cum tresare la imaginile 
teribile. 

Înregistrarea video fusese editată pentru a face să pară că 
Gamache era responsabil pentru toate acestea. 

Editarea era rudimentară. Nu reușea să păcălească cu 
adevărat pe cineva. Cu excepţia celor care voiau să fie păcăliţi. 

Uitându-se la Gamache, Jean-Guy Beauvoir își dădu seama că 
nu mai văzuse niciodată pe cineva eviscerat. Până în acel 
moment. 

e 

Madeleine Toussaint stătea la birou alături de secundul ei și 
privea înregistrarea video. 

Contul ei de e-mail, liniile telefonice luaseră foc. Toată lumea 
o îndruma spre această parodie. 

O vizionă de trei sau patru ori. 

— Ce ai de gând să faci? o întrebă secundul ei. Trebuie să 
existe un răspuns. Sûreté trebuie să condamne... 

— Știu ce trebuie făcut. Lasă-mă. 


VP - 259 


După un moment adăugă: 

— Te rog. 

Rămasă singură, inspectorul-șef Toussaint se ridică și se 
îndreptă spre harta de pe perete. Prezenta inundaţiile actuale. 
Care erau multe și multe mai urmau să vină. 

Privirea ei zăbovi însă asupra uriașelor baraje hidroelectrice. 
Fără consimțământul ei, fără știrea ei deversoarele fuseseră 
deschise. 

Și, mai mult, resursele fuseseră direcționate în sud. Fuseseră 
săpate șanțuri, încă erau săpate. Nivelul râurilor era în scădere. 
Existau pagube colaterale, la ferme și pe câmpuri, dar 
majoritatea fermierilor nu doar că înțeleseseră situaţia, dar 
dăduseră și o mână de ajutor. 

Toussaint acceptase felicitările primite de la prim-ministru 
pentru modul în care gestionase situaţia. Suficient de isteaţă să 
nu recunoască că nu ea o făcuse. 

Încă mai cântărea opţiunile când i se spusese că nu mai 
existau opţiuni. Că decizia fusese luată. Că fusese luată o 
măsură ireversibilă. 

Și bănuia de către cine. 

Se uită, peste vastul ei birou, la imaginea de pe ecran. Cu 
fostul ocupant al acestuia. Care împușca adolescenţi de culoare. 
Unii dintre ei, după cum realiză cu groază, nici nu erau atât de 
mari. | se făcu rău. Fizic. 

Putea fi fiul ei. 

Da, trebuia întreprins ceva în privinţa lui Gamache. Ceva mai 
mult decât fusese deja făcut. 

Madeleine Toussaint se așeză și își scrise reacţia. Apoi, înainte 
de a apuca să regrete, apăsă pe butonul de trimitere. 

xxx 

Reine-Marie stătea în bucătăria Myrnei, cu un shot de scotch. 
Vorbind cu Annie la telefon în timp ce toţi ceilalţi se strânseseră 
laolaltă. Discutând. 

Toţi, cu excepţia lui Ruth. Care se întorsese la computer. 
Atrasă, ca o busolă spre nordul magnetic, de violența 
inimaginabilă. Împotriva acelor copii. 

Împotriva lui Armand. 

Cu telefonul la ureche și ascultând-o pe Annie vărsându-și 
oful, Reine-Marie se uita la Ruth care apăsa pe tastatură. La 


VP - 260 


degetele ei osoase lovind tastele de parcă ar fi pedepsit 
computerul pentru complicitatea lui. 

Apoi, cu un gest final, bătrâna lovi o ultimă tastă și se rezemă 
pe spătar. Zâmbind. 

— Annie, trebuie să plec, spuse Reine-Marie. 

e 

— Trebuie s-o sun pe Reine-Marie, zise Armand întinzând 
mâna spre telefon. 

— Eu o sun pe Annie. 

Jean-Guy reuși, Armand nu. După ce încercă acasă și apoi la 
bistrou, în cele din urmă dădu de ea acasă la Myrna. 

— L-am văzut, zise Reine-Marie înainte ca el să apuce să 
vorbească. Nu-ţi face griji. Nimeni nu-l crede. E grosolan. 

— Este crud, se auzi o voce răstită din fundal. Dar l-am 
aranjat. 

Armand o recunoscu pe Ruth. 

— Cum l-a aranjat? 

— Armand? 

Era vocea lui Jean-Guy. Vorbea cu Annie la telefon și se 
așezase din nou la laptop. 

— Stai puţin, spuse Armand și se întoarse spre ginerele lui. Ce 
este? 

— Annie mi-a trimis un link spre un mesaj. Tocmai a fost 
postat. 

— Același?... începu să întrebe Armand în timp ce se îndrepta 
spre laptop. 

Însă se opri din mers. Din vorbit. Din respirat. 

Imaginea care rămăsese înghețată pe ecran era în mod 
evident din timpul aceluiași raid la fabrică. Insă era o 
înregistrare video diferită. După cum își dădu seama imediat, 
era filmarea originală. Adevăratele imagini cu ceea ce se 
petrecuse în acea zi. 

Nu fusese niciodată menită să ajungă să fie făcută publică. Nu 
fusese menită altor ochi decât celor din Sûreté și din ancheta 
oficială. Însă înregistrarea video se scursese și fusese publicată 
cu ani în urmă, în urma unei încălcări atât de profunde a 
regulilor încât Gamache, Beauvoir și familiile lor avuseseră 
nevoie de ani de zile pentru a trece peste asta. 


VP - 261 


Mai multe scene fuseseră evident preluate din ea pentru 
crearea filmului modificat și denigrator apărut în acea 
dimineață. 

Armand înţelegea acum la ce se referise Ruth când spusese 
că îl aranjase. i 

Crezând că ajută un prieten, publicase originalul. In speranța 
că prezenta adevărul. 

Ceea ce poeta vârstnică nu realiza, însă, sau uitase, era că 
rețelele sociale erau mai puţin interesate de adevăr decât de 
percepţie. Oamenii credeau ceea ce alegeau să creadă. 

Nici ea nu părea să înțeleagă răul pe care tocmai îl făcuse. 

— Trebuie să închid, zise Armand la telefon. 

După ce lăsă telefonul jos, aruncă o privire spre imaginea 
clară de pe ecran, trăgând adânc aer în piept, respiraţie după 
respiraţie. Incercând să-și controleze furia. 

Apoi, întinzând mâna spre telefon, îi spuse lui Jean-Guy: 

— Poţi să mă lași câteva minute? 

Jean-Guy se îndreptă spre ușă, se opri și se întoarse. Ştia ce 
era pe cale să facă Armand. 

— Non. 

— Non? 

— Rămân cu tine. 

Se așeză. Fără comentarii. 

Jean-Guy nu plecă de lângă Armand în timp ce el sună 
familiile ofițerilor care fuseseră uciși în acea zi. Ale căror morți, 
ca într-un film oribil, erau din nou prezentate public. 

Armand dădu telefon după telefon. Numere pe care le 
cunoștea pe de rost, după ce vorbise cu mamele, cu taţii, cu 
soții și soțiile în fiecare săptămână și fusese în vizită la aceștia 
ori de câte ori fusese invitat. 

Acum îi suna să-i avertizeze. Să le asculte furia. Să le 
absoarbă, din nou, agonia. 

Când termină, îi ceru lui Jean-Guy să-l lase singur. Doar 
câteva minute. 

De data aceasta, Jean-Guy o făcu. 

Rămas singur, Armand stătu în tăcere, apoi își cobori fata în 
mâinile tremurânde. 

Cele mai puternice lucruri sunt cele ce-au fost sfărâmate, îl 
încurajase vocea tânără. lar Armand icni de durere în timp ce îl 
ținea pe tânărul agent, nu mai mult decât un băiat, în brațe. 


VP - 262 


Capitolul douăzeci și opt 


— Niște pastile pentru avort. 

Erau cuvintele lui Pauline Vachon. Prea rușinată să se întoarcă 
încă o dată la medicul ei, se dusese acolo unde femeile 
disperate mergeau de secole. Pe o alee dosnică. 

Dar de data aceasta nu fusese vorba de un sadic cu un 
umeraș. Ci de un copil cu o farmacie. 

— Mifegymiso? întrebă Lacoste. 

— Poate. Nu știu. L-am luat și a funcţionat. 

— Așa a aflat Carl Tracey despre el? 

Se făcu liniște. Nu se auzea decât ticăitul ceasului vechi de pe 
perete. În timp ce Pauline pricepea adevărata semnificaţie din 
spatele vorbelor lor. 

— Încercam doar să ajut un client. Nu-i nimic rău în asta. 

Lacoste rămase tăcută. 

— Soţia lui era însărcinată, continuă Vachon. El a zis că 
probabil nu era al lui, pentru că nu mai făcuseră sex de luni de 
zile. Așa că i-am spus despre medicament. 

— Și de unde să-l ia. 

— Da. 

— Știai că o să i-l dea, probabil fără știrea ei, și n-ai avut nimic 
împotrivă? 

— Era treaba lui ce făcea. 

Lacoste se strădui să nu-și arate dezgustul. Faţă de Tracey. 
Dar și faţă de această tânără îngrijorătoare, care nu părea să 
vadă nimic în neregulă în toate acestea. 

— N-a funcţionat, spuse Lacoste. Vivienne era încă însărcinată 
când a murit. 

— N-avea cum. Asta a fost vara trecută, zise Vachon. 

Mintea lui Isabelle Lacoste gonea. 

Se pare că vorbeau despre două sarcini diferite. Carl Tracey 
pusese capăt uneia, cu medicamentul pentru avort, vara 
trecută. Dar acum Vivienne era însărcinată din nou. 

Oare ea bănuise ce făcuse el? Să fi fost acesta unul dintre 
motive, poate principalul, pentru care se hotărâse să pună în 
sfârșit punct? Ca acest copil să nu păţească același lucru? 


VP - 263 


— Ei bine, era, spuse Lacoste. Gravidă. Nu știai? 

— Nu l-am cunoscut atât de bine. Nu-mi spunea totul. 

— L-ai cunoscut suficient de bine pentru a pune la cale 
achiziția unui medicament ilegal. Suficient de bine pentru a-l 
ajuta la avortarea copilului fără știrea soţiei lui. Suficient de bine 
ca să te culci cu el. 

Lacoste deschise dosarul din faţa ei și scoase fotografiile luate 
de pe contul privat. Le așeză pe rând pe masă. 

Pauline a fost luată prin surprindere pe moment, dar își 
reveni. Cu o viteză cum rar i-a fost dat lui Lacoste să vadă, ea 
înţelesese situația. Și luase o decizie. 

— Nu sunt tocmai pretențioasă, nu-i așa? spuse Pauline 
zâmbind. 

Lacoste realiză că o subestimase pe această tânără și cât de 
remarcabilă era cu adevărat. 

Această alegere a lui Pauline fusese strategică. Amestecarea 
adevărului cu minciunile astfel încât să devină din ce în ce mai 
greu de deosebit. 

— N-a însemnat nimic, explică ea. Poate n-a fost cel mai 
deștept lucru să fac sex cu un client, dar hei, oamenii au făcut 
lucruri mai rele de-atât. 

— Cum ar fi crima, zise Lacoste. 

Nu mai exista nicio îndoială cu privire la relaţia dintre Tracey 
și Vachon, cum nu mai exista nicio îndoială cu privire la relaţia 
dintre intervievatoare și intervievată. Una era la conducere, 
cealaltă se afla în corzi. 

Pauline Vachon privi în jos la fotografii, strângând din buze. 

— De unde le aveţi? 

— Ai corespondat cu NouveauGalerie, dacă nu mă înșel, spuse 
Lacoste. 

— Voi? zise Vachon uitându-se mai întâi la Lacoste, apoi la 
Cloutier, care încuviinţă. 

Machiajul abundent nu-i putu ascunde panica de pe chip. 

Lacoste deschise din nou dosarul și citi: 

— Lucrurile sunt în geantă. Totul e pregătit. Se rezolvă 
diseară. Íti promit. Acesta a fost un mesaj de la Carl Tracey 
pentru tine, trimis în jurul prânzului, în ziua în care Vivienne a 
dispărut. Și răspunsul tău? 

— Uite ce-i, n-am avut nimic de-a face cu asta. 

— În sfârșit. Baftă. Să n-o dai în bară. 


VP - 264 


Ridică ochii din dosar. 

— Dar a făcut-o, nu-i așa? A dat-o-n bară cu vârf și îndesat. 
De asta te afli aici, Pauline. 

Femeia mai tânără roși. Dar mai avu o tentativă de a întoarce 
situația pentru a încerca să scape. 

— Era vorba despre lutul pe care l-a cumpărat Tracey. Avea 
de gând să facă mai multe piese în noaptea aia. l-am spus să n- 
o dea în bară. De săptămâni întregi promitea să facă ceva. 

Lacoste se ridică. 

— Te las să te gândești la ceea ce tocmai ai spus. Dacă nu se 
întâmplă ceva în următoarele câteva minute, cum ar fi să cadă 
peste noi un meteorit, vei fi acuzată de uciderea lui Vivienne 
Godin. 

Părăsi încăperea împreună cu agenta Cloutier. Lăsând dosarul 
în urmă. 

e 

— Am prins-o, spuse Lacoste îndreptându-se spre Beauvoir, 
care stătea în faţa sălii de ședințe. Pauline Vachon nu 
recunoaște că a luat parte la crimă... încă... dar o s-o facă. O las 
să fiarbă câteva minute. A fost evident zdruncinată când și-a dat 
seama că am văzut contul privat. 

— Ar fi trebuit să-i vezi fața, spuse Cloutier. 

Lacoste încuviinţă. 

— Recunoaște că a folosit chiar ea medicamentul pentru avort 
și că ea a fost cea care i-a spus lui Carl Tracey de unde să facă 
rost de el de pe piața neagră. 

Modul în care Lacoste reușise s-o convingă pe tânără să 
recunoască al treilea avort, nemaivorbind de achiziţia 
medicamentului de pe piaţa neagră, încă o uimea pe Cloutier. 
Fusese o combinaţie abilă de viclenie, presupuneri și cunoaștere 
exactă a momentului în care era cazul să forțeze și a celui în 
care să se poarte frumos. Până când lui Vachon nu îi mai 
rămăsese altă cale decât cea a adevărului. 

Cloutier o privea pe Lacoste aproape cu venerație. Dar și cu 
prudenţă. Nu voia să facă aceeași greșeală ca Vachon. 

Indiferent că se datora instinctului natural ori abilităţilor ei 
îndelung perfecţionate, Isabelle Lacoste avea puterea de a 
vedea lucruri pe care oamenii doreau să le ascundă. 

Și cu toţii aveau așa ceva, după cum Lysette Cloutier o știa 
prea bine. 


VP - 265 


Dar în timp ce Cloutier era preocupată de Lacoste, aceasta 
din urmă era concentrată asupra lui Beauvoir. 

— Ce este? 

Le povesti despre înregistrare. 

Înainte ca Lacoste să reacționeze, ușa se deschise și 
Gamache ieși. Era palid, dar stăpân pe sine. 

Privirile tuturor agenţilor din biroul deschis erau îndreptate 
spre el. 

Cu toţii citiseră fluxul de Twitter și văzuseră înregistrarea 
video măsluită care lua amploare în mediul virtual. Incă nu 
văzuseră înregistrarea video reală, care tocmai fusese publicată. 

— Ce putem să facem, patron? întrebă Lacoste ducându-se la 
el și atingându-i mâna. 

— Nu e nimic de făcut. Mais merci, Isabelle. Am discutat cu 
familiile. 

Zâmbetul lui era impenetrabil, iar tonul abrupt. 

— Cum a mers interviul cu Pauline Vachon? 

În timp ce se întorceau în sala de ședințe pentru a sta de 
vorbă în particular, atât Lacoste, cât și Beauvoir observară mâna 
dreaptă a lui Gamache strânsă pumn. Dar chiar și așa tremura. 

e 

O priviră pe monitor pe Pauline Vachon care întoarse dosarul 
și frunzări fotografiile și documentele tipărite. 

Apoi se lăsă pe spătarul scaunului. Și rămase cu privirea 
ațintită la peretele îndepărtat. 

Uitându-se la ea, Lacoste știu că toată munca ei, toate visele 
ei se dizolvau. 

Beauvoir își închise laptopul și veni mai aproape de Lacoste. 

— Spune-ne ce s-a întâmplat. 

Când Lacoste termină, Beauvoir rămase o clipă pe gânduri. 

— O să cedeze. 

— Nu sunt foarte sigură, răspunse Lacoste. E isteață și dură. 
Mă înfurie atât de tare. Chiar ar fi putut să facă ceva cu viaţa ei. 
Încă nu știu de ce a ales să se încurce cu care Tracey. 

— A văzut o scurtătură, spuse Beauvoir. 

— Spre ce? O relaţie abuzivă într-o fermă izolată? Nu-i tocmai 
Cenușăreasa. 

— Poate a crezut că-i mai inteligentă, mai tare decât Vivienne 
Godin, zise Beauvoir. Că o să-l poată controla pe Tracey. 


VP - 266 


— Am văzut vânătăile de pe brațele ei, spuse Cloutier. Mai 
mult ca sigur că știe. 

— Poate că da. Poate că e vorba despre ciclul abuzurilor, nu-i 
așa, patron? întrebă Beauvoir, iar Gamache încuviinţă. 

Beauvoir și Lacoste schimbară priviri, dar nu spuseră nimic. 
Aveau să-i ofere timp și spaţiu să își revină. 

Beauvoir se aplecă în față și vorbi pe un ton oficial. 

— A venit raportul medicului legist. Fetusul, o fetiță, era al lui. 

— A cui? întrebă Lacoste pentru a se asigura că lucrurile erau 
clare. 

— A lui Carl Tracey. Copilul era al lui. 

— Glumești. 

Era, desigur, retorică. Isabelle Lacoste se lăsă pe spătar. Ce 
însemna asta? 

— Crezi că Vivienne știa asta și a vrut să-l păcălească pe Carl 
când i-a spus că nu era al lui? întrebă ea. Sau Vivienne chiar 
credea că e copilul altcuiva? 

— Nu avem decât cuvântul lui Tracey în privinţa asta, sublinie 
Beauvoir. Cred însă că e o minciună. Tatăl ei a spus că era 
disperată să scape cât de repede putea în ziua aia. De ce l-ar fi 
provocat pe Tracey spunându-i ceva? 

— Ce-a spus Pauline Vachon despre mesajele de pe contul 
privat de Instagram? întrebă Gamache, vorbind pentru prima 
dată în cadrul ședinței. Ce explicaţie a avut pentru ele? 

— A spus că se refereau la lutul pe care-l cumpărase. 
Gamache se încruntă. 

— Isteaţă. E rapidă. 

— Este, fu de acord Lacoste. S-ar putea să nu fie atât de ușor 
pe cât am sperat. 

— Dar trebuie să știe că nicio persoană în toate minţile n-ar 
crede asta, spuse Beauvoir. Nu după ce s-a întâmplat. 

— Ţi-a lăsat impresia că ţine la Tracey? întrebă Gamache. 

— Nu în mod deosebit, răspunse Lacoste. Cred că face sex cu 
el din același motiv pentru care face sex cu mulți alţi bărbați. 
Este o formă de ură de sine. 

— Ce rol crezi că are în toate astea? întrebă Gamache. 

— Nu-mi dau seama, dar știu că e implicată. Și știe că știm. 

— Ce crezi că s-ar întâmpla dacă i-ai spune că era copilul lui 
Tracey? întrebă Beauvoir. 

Lacoste se gândi. 


VP - 267 


— Ar fi o surpriză. Un șoc. Nu pentru că-l iubește pe Tracey, ci 
pentru că ar dovedi că el a minţit în legătură cu asta. Că nu 
poate fi de încredere. 

— Exact, spuse Beauvoir aplecându-se în faţă. E deşteaptă. 
Trebuie să-și dea seama că el ar da vina pe ea pentru crimă într- 
o secundă, dacă ar fi încolțit. 

— Deci aici trebuie să punem presiune, zise Lacoste. Cred că 
se gândește la asta chiar acum. Această informaţie despre fetus 
ar putea să fie ultimul brânci de care avem nevoie. _ 

— Mai încearcă o dată, Isabelle, spuse Beauvoir. Încearcă s-o 
faci să vorbească. Avem suficiente date acum pentru a-l aresta, 
dar mărturia ei ar asigura o condamnare. 

Lacoste încuviință scurt. 

— Poţi conta pe mine. 

— O să solicit un mandat de arestare pe numele lui Tracey, 
dar așteptăm vești de la tine. Chiar dacă n-o poţi face să 
vorbească, o să-l aducem aici. El o s-o cedeze, chiar dacă ea n-o 
va face. 

— O va face, zise Lacoste. O să mă asigur de asta. 

e 

Clara Morrow puse foaia imprimată pe masa din bistrou și se 
așeză vizavi de Dominica Oddly. 

— Chiar crezi asta? 

— Da. 

— Spui aici, zise și lovi în hârtie, că am fost promițătoare 
odată. Chiar excepţională. Dar apoi am devenit leneșă. 

— Da. 

— Dar nu-i adevărat. 

— Nu? întrebă Oddly. Ești sigură? 

Criticul o lăsase pe Clara să citească în intimitatea studioului 
ei recenzia care tocmai fusese publicată. Se plimbase pe pajiște 
și, după ce îndepărtase noroiul de pe bancă, se așezase cu faţa 
spre cei trei pini de la care se trăgea numele localităţii. Părea 
lipsit de imaginaţie, se gândi Oddly. Prea evident. Trei pini în 
Three Pines. 

Ar fi preferat să fie doar doi pini. Locul ar fi fost mai interesant 
așa. l-ar fi oferit o poveste. Oamenii ar fi vrut să afle ce s-a 
întâmplat cu al treilea copac. Sigur, n-ar fi fost cine știe ce 
poveste, dar tot ar fi fost mai bună decât niciuna. 


VP - 268 


Așa, cătunul acesta ascuns era drăguţ, dar destul de banal. 
Din locul în care stătuse se uitase la casele de piatră, de 
cărămidă și șindrilă, la biserica de pe deal și la pădurea din 
spatele ei, întregul loc transformându-se în fața ochilor ei într-o 
acuarelă. Ceva nu tocmai real. Nu tocmai din această lume. Cu 
siguranţă nu din lumea dură, zgomotoasă și agresivă pe care o 
lăsase în urmă cu puţin timp. 

Aducea cu un tablou atrăgător, pictat de un artist vârstnic, 
înzestrat cu un talent limitat. 

Frumos. Plăcut. Previzibil. Sigur. 

Oddly zâmbi la gândul că locuitorii priveau din spatele 
perdelelor la femeia rebelă, de culoare, cu șuviţe împletite și 
bocanci militari, care stătea în mijlocul satului lor pașnic. 
Probabil că îi speria de moarte, se gândise ea. 

La sosire observase bistroul, iar acum se hotărî să se îndrepte 
spre el. Bocancii ei, veterani ai gunoaielor de pe trotuar și ai 
rahaţilor de câine, lipăiau prin iarbă și noroi. 

Deschise ușa, pregătită să intre într-un spaţiu decorat după 
gustul bunicii. Tot numai dantelă și pânză cadrilată. Plin cu 
rachete de mers pe zăpadă, roţi de tors și coșuri prăfuite din 
nuiele, umplute cu flori uscate, agățate de căpriori. Mobilat cu 
mese ieftine din imitație de pin și scaune incomode. 

Dacă Oddly era sigură de ceva când venea vorba de Québec, 
era că acesta reprezenta o imitație ieftină a originalului. Franţa. 

Ceea ce găsise, în schimb, era un loc contemporan și 
oarecum fără vârstă. Ce părea să domine secolele. Fotolii 
confortabile, tapiţate cu ţesături proaspete de in dispuse în jurul 
unor mese masive, vechi. Stejar închis la culoare. Arţar. Pin. 
Mese făcute din pădurile din jurul satului. Zgâriate, ciobite, 
uzate după un secol sau mai mult de cine și dejunuri. De 
băuturi. De prietenie. Și vitregii. 

Vesela, expusă într-un vechi dulap galez, era compusă din 
porțelanuri albe cu forme moderne și simple. 

Covoare orientale, lucrate manual, erau împrăștiate pe 
podelele din scânduri late. Pereţii erau proaspăt tencuiți și 
zugrăviți într-o nuanţă ce contrasta frumos cu lemnul cald și 
piatra. 

Privi în sus. 

De grinzile robuste nu atârna nimic. 


VP - 269 


Bistroul mirosea a cafea aromată și fum delicat de arțar din 
șemineurile de piatră aflate în fiecare capăt al încăperii. 

Era un loc al confidenţelor. Al tovărășiei. În care erau 
împărtășite secrete, iar aspiraţiile erau recunoscute. Unde copiii 
ajungeau adulţi și apoi în vârstnici. Unde se dădeau petreceri de 
bun venit și unde vieţile erau celebrate de cei rămași în urmă. 

Un loc în care atât bunica, cât și nepoata se simțeau ca acasă. 

— Bonjour, spusese o tânără făcându-și apariţia din spatele 
barului pentru a o întâmpina. Une table? C'est votre choix.3 

Îi zâmbi Dominicăi ca și cum primeau regulat critici din New 
York cu părul împletit în codițe și făcu un gest spre încăperea 
aproape goală. Era mijlocul după-amiezii, între orele de vârf. 
Ceilalţi clienţi, puţini la număr, aruncară o privire spre ea, apoi 
se întorseseră la conversațiile lor. Prea puţin interesaţi și deloc 
temători. 

— Aăă, făcuse Oddly nefiind sigură ce-i spusese tânăra. 

— O, îmi pare rău. Engleză. Staţi unde doriţi. Șemineul tocmai 
a pornit. Curăț masa pentru dumneavoastră. 

Tânăra vorbise în engleză cu un ușor accent. În timp ce Oddly 
o urmă spre fotoliul mare de lângă foc își spusese în sinea ei că 
era posibil să facă ceva ce făcea foarte rar. 

Să își reconsidere părerea. 

Nu era un loc ce aspira să fie Franţa. Era Quebecul autentic. 
Cu propria istorie gravată în carne și oase, în piatră și lemn. În 
pernele fotoliilor și în canapelele ce păstrau forma trupurilor 
calde care stătuseră acolo înaintea ei. Mâncând, vorbind, 
plângându-și de milă, râzând. Generaţii la rând. 

Nu era o imitație, ci un lucru real. 

Până când a apărut Clara, Dominica savurase un pahar cu vin 
roșu și o delicioasă și untoasă Riopelle de l'Isle. O brânză făcută 
pe o mică insulă din Québec și numită după unul dintre artiștii ei 
preferaţi. Jean-Paul Riopelle. Dominica nu știuse că pictorul 
expresionist abstract provenea din Quebec. Și că acesta trăise, 
muncise și murise pe o mică insulă. 

Intinsese brânza pe o baghetă proaspătă de la brutăria de 
alături și privise satul, încadrat de ferestre cu menou. 

Intrebându-se cât costau casele care înconjurau pajiștea 
satului și dacă vreunul dintre abonaţii ei ar observa sau dacă i- 
ar păsa în caz că și-ar muta tabăra în Canada. 


30 „O masă? E alegerea dumneavoastră” (N.t.). 
VP - 270 


Cu toate că o anumită persoană era posibil să nu fie prea 

încântată de asta, realiză ea uitându-se la chipul Clarei Morrow. 
e 

Tatăl lui Vivienne închise ochii și, ducându-și mâna la inimă, 
scoase un sunet. 

Gamache, care stătea vizavi de el, privea cu atenţie. Nu era 
clar dacă Homer ofta sau gemea. Dacă se simțea despovărat 
sau dacă avea un atac de cord. 

Armand observă că mâna din dreptul inimii era făcută pumn. 
Dar nu strâns. Nu de durere. Cel puţin nu durere fizică. Era 
posibil ca inima lui, aflată sub asediu de zile întregi, să riposteze 
în sfârșit, odată cu vestea arestării iminente a lui Carl Tracey. 

— Ştiu că nu te joci cu mine, Armand, dar trebuie să aud din 
nou. || arestezi. Pentru ceea ce-a făcut. 

— Da. O să mă duc cu inspectorul-șef Beauvoir. O să-l 
aducem cam într-o oră. Ești liber să pleci, dar, Homer... 

Era pentru prima dată când i se adresa pe numele mic. 

— ...aş vrea ca agenta Cloutier să te ducă înapoi la Three 
Pines. 

— Să-mi iau lucrurile. 

— Nu. Să stai cu noi. Doar pentru câteva zile. N-ar trebui să fii 
singur. 

— Nu. Vreau să mă duc acasă. Trebuie să fiu cu... 

Făcu un gest vag. 

— Singur. 

Armand știa că și el ar simţi la fel dacă Annie... Dacă Reine- 
Marie... Dacă Daniel... 

Era instinctiv. Un animal grav rănit, care se târa singur. Ca să- 
și lingă rănile. Sau, dacă acestea se dovedeau prea adânci, să 
moară. 

Gamache văzuse asta de multe ori. Oamenii mureau din 
cauza durerii. 

Carl Tracey o ucisese pe fiică. Gamache își jură că nu avea să 
permită să-l omoare și pe tată. 

— Nu-i nevoie să fii sociabil, dar n-ar trebui să fii singur. 

Armand se aplecă în faţă, atinse ușor mâna lui Homer și șopti: 

— Te rog. 

Observă reacţia ușor iritată a agentei Cloutier. Supărată, 
probabil, că nu era ea cea care îl consola pe Homer. 


VP - 271 


Acesta era însă motivul pentru care Gamache îi ceruse să-l 
conducă pe Homer la Three Pines, ca el să aibă compania unei 
persoane pe care o cunoștea și în care avea încredere. Cu care 
se simţea confortabil. Putea fi chiar experienţa de apropiere de 
care aveau amândoi nevoie. 

— Pot să plec de la tine oricând vreau? întrebă Homer. Și să 
mă duc acasă? 

— Da, desigur, spuse Armand. Lysette o să stea cu tine până 
ajung eu acolo. 

Acest lucru avea mai multe scopuri. Îi oferea companie lui 
Homer, îl ţinea acolo, iar Reine-Marie se afla în siguranţă. 
Armand se îndoia că Homer se va dezlănţui din nou, dar nu avea 
de gând să-și asume acest risc. 

— O să-l arestezi? 

Era pentru a treia oară când Homer întreba și pentru a treia 
oară Armand îi răspunse că da. Și era bucuros s-o spună toată 
ziua și toată noaptea. 

Da. Da. Carl Tracey va ajunge în faţa judecătorului și a 
juraților pentru ceea ce-i făcuse lui Vivienne. Carl Tracey avea 
să-și petreacă restul vieţii în închisoare. 

— Și va fi condamnat. Promiţi? 

Gamache ezită pentru un moment. 

— Mai este o dovadă care va asigura asta. Mărturia cuiva. 

Godin făcu ochii mari surprins. 

— A fost cineva acolo? A văzut ce s-a întâmplat? 

— Nu. Nu există martori în fapt. Rareori există. Un caz este 
construit pe baza dovezilor. Și avem destule. Dar această ultimă 
piesă va garanta o condamnare. 

— Promiţi? 

Tatăl lui Annie se ridică și întinse mâna spre tatăl lui Vivienne. 

— Promit. 

Homer o apucă și se aplecă în faţă foarte încet. La fel și 
Armand. Până când frunţile li se atinseră. 

Rămaseră astfel câteva clipe, cu ochii închiși. 

Apoi Homer se dădu înapoi, își trase răsuflarea și își șterse 
fața cu mâneca. 

— Îmi pare rău. Niște Kleenex. 

— Uite, spuse Lysette oferindu-i o cutie pe care o luase de pe 
un birou din apropiere. 

Homer o luă fără a observa cu adevărat cine i-o oferea. 


VP - 272 


— Merci. 

— Ești pregătit? întrebă Armand. 

Homer își suflă nasul apoi se aplecă să ridice de pe podea 
toate șervețelele făcute ghemotoc. 

— Lasă-le, zise Armand. 

Bărbatul masiv însă nu putea, nu avea cum să lase în urmă 
mizerie pe care să o curețe altcineva. 


VP - 273 


Capitolul douăzeci și nouă 


Jean-Guy Beauvoir se afla la volanul mașinii fără însemne. 

Prin tradiţie, ofiţerul superior circula pe scaunul pasagerului. 
Beauvoir, însă, nu putea să facă așa ceva când în vehicul se afla 
Gamache. Cu excepţia acelei dăţi, când fusese prea epuizat ca 
să conducă. 

Stăteau unul lângă altul. Așa cum făcuseră ani la rând. Cu 
ochii pe casa unui suspect de crimă. Așteptând vești de la 
Lacoste. Așteptând ca ea să le trimită vorbă pentru a trece la 
acțiune. 

e 

— Cum adică rămâi peste noapte? întrebă Clara. 

— Imi pare rău, dar zborul meu de la Burlington la New York a 
fost anulat, zise Dominica Oddly. 

Ceea ce omisese să spună era că îl anulase chiar ea. Și că 
aranjase cu tipul cel mare gay să primească o cazare cu mic 
dejun la ei. Sau, așa cum insistase el, cazare cu brunch. 

Dacă B&B™-ul lor arăta ca bistroul și avea același gust ca 
brutăria, existau șanse să nu mai plece niciodată. Nu îi spuse 
Clarei acest lucru. Femeia avea o expresie de parcă îi luase 
părul foc. 

— Nu poţi să rămâi în Burlington? întrebă Clara ridicând tonul. 
Care e aproape de aeroport? 

— Prea târziu, spuse Gabri punând o cheie în mâna Dominicăi. 
Are rezervare. Apartamentul Basquiat. 

— De când aveţi nume la camere? îl întrebă Clara aproape 
șuierând. 

— De când a venit ea, zise Gabri cu tupeu. Și, dacă nu ai grijă, 
o să numim baia publică toaleta Clara Morrow. 

— Știi ce a scris mai devreme despre lucrările mele, spuse 
Clara uitându-se la Ruth și la Myrna care se alăturară criticului 
lângă șemineul din bistrou. 

Reine-Marie simţise nevoia unui duș prelung după ce 
vizionase acele filme dezgustătoare și se dusese acasă. 


31 Cazare cu mic dejun inclus; Bed & Breakfast, în Ib. engleză (N.t.). 
VP - 274 


Gabri se întoarse cu faţa spre Clara, iar acum expresia lui nu 
mai era nătângă. 

— Da. lar acum ai douăzeci și patru de ore pe care nu le-ai 
avut înainte ca să o faci să se răzgândească. 

— N-o să se răzgândească. 

Se duseră la bar și cât timp Clara se servi cu o pipă de lemn- 
dulce din borcan, Gabri îi turnă un pahar cu vin roșu. 

— N-ai de unde să știi asta. 

Zâmbi și îi atinse mâna. 

— Oamenii se schimbă. Minţile se schimbă. Știu că știi asta. 

Clara se răsuci și se uită la Dominica Oddly, care acum râdea 
și discuta cu cea mai bună prietenă și mentorul ei. Pe locul ei. 
Lângă șemineu. 

Simţi gust de fiere în gură. Și gânduri demonice care puneau 
stăpânire pe ea. 

x kx X 

Lysette încercase să-l angajeze pe Homer într-o conversație 
degajată. Dar, cum era de aşteptat, singurul lucru pe care era 
interesat să-l audă era investigația lor. 

Lysette nu ştia prea bine cât de mult putea să-i spună, dar 
bănuia că el nu ar fi spus nimic mai departe. Și oricum avea să 
devină public de îndată ce Tracey era trimis în judecată. 

In plus, era disperată să reuşească se conecteze cu el. Să-i 
relateze despre rolul important pe care îl jucase în arestarea lui 
Tracey. 

Să-i spună că nu era doar de partea lui, ci alături de el. 

Pe drumul de douăzeci de minute din Cowansville în Three 
Pines, se întrebase cât de multe putea să dezvăluie. Nu doar 
despre cazul contra lui Tracey, ci și despre ea. 

Despre sentimentele ei. 

Era un noroc chior că inspectorul-șef Gamache îi oferise 
această ocazie de a fi singură cu Homer. El n-avea de unde să 
știe cât de mult însemna pentru ea. Dar acum trebuia să profite 
de situaţia asta. 

Se apropiau din ce în ce mai mult de Three Pines. 

Acum era momentul. 

Dar ce-ar trebui să zică? Nu putea să-i spună pur și simplu: 
„Te iubesc!” 

Sau ar putea? Poate că el avea nevoie să audă asta. Mai ales 
acum. Să știe că cineva îl iubea. Profund. 


VP - 275 


Chiar înainte de a ajunge în vârful dealului care avea să-i 
ducă în jos, în Three Pines, întinse mâna și o puse peste a lui. 

Nu și-o retrase. 

Când ajunseră la casa lui Gamache, chiar înainte de a parca, 
ea i-o strânse. 

lar el, era destul de sigură de asta, i-o strânse la rândul lui. 

e 

Jean-Guy își verifică din nou telefonul. Din obișnuinţă. 

Așa cum știa de ultima oară când făcuse acest lucru, nu avea 
nicio liniuţă. Nu era semnal. De aceea alesese o mașină cu 
staţie radio, care le permitea să ţină legătura cu secţia. 

Acum privea fix dispozitivul. Lângă el, Gamache se uita pe 
fereastră. La amurg. Printre copaci, la casa singuratică și la 
singura lumină aprinsă la singura fereastră. 

Jean-Guy își verifică din nou telefonul. 

e 

— Nu-i adevărat. 

— Este. Medicul legist tocmai a confirmat. Copilul era al lui 
Carl. 

Lacoste se aplecă în față. 

— O fetiță. Fata lui. Te cam face să te îndoiești, nu-i așa, 
Pauline? 

Pauline tăcea, dar Lacoste își dădea seama că mintea îi 
zbârnâia. 

Superintendenta Lacoste mai avea o întrebare pentru Pauline 
Vachon. 

— Unde ai fost sâmbătă după-amiază și seara? 

e 

Homer îngenunche și își lipi faţa de câinele bătrân și 
mirositor, mângâindu-l și alintându-l, apoi se ridică în picioare. 

— Armand a sunat să spună că vii, zise Reine-Marie care 
stătea în prag în timp ce Henri și Gracie ieșiră afară în fugă 
pentru a-i întâmpina pe nou-veniţi. 

— Mă bucur. 

Era proaspăt îmbăiată și își pusese pantaloni și un pulover 
moale. Se întoarse spre agenta Cloutier. 

— Am supă și sandvișuri în bucătărie. Cred că ţi-e foame. 

Îi era. 

— Da, te rog. Merci. 


VP - 276 


— Când intrară în casă, Homer se apropie de Reine-Marie, 
uitându-se la chipul ei. Apoi clătină din cap. 

— Eu am făcut asta, spuse el arătând spre vânătaie. Nu-mi 
vine să cred. Imi pare atât de rău. Nu știu ce mi-a venit. 

— Eu știu, răspunse ea. Și cred că ai dat dovadă de o 
stăpânire uimitoare. N-ar fi trebuit să încerc să te opresc. Eu i-aș 
fi smuls capul oricui ar fi încercat să mă oprească. 

Dacă ar fi fost Annie târâtă afară din râu. Sau Daniel. Sau 
Armand. l-ar fi făcut lucruri mult mai rele oricui ar fi stat între ea 
și ei. 

— Camera ta e pregătită. Dacă vrei, du-te să te aranjezi și 
apoi ne vedem în bucătărie. 

El încuviinţă, iar cele două femei îl urmăriră cu privirea în timp 
ce urca încet treptele. Cu Fred alături, care se mișca la fel de 
încet. 

— Homer? zise Lysette neștiind ce să facă. 

— O să fiu în regulă, Lysette. 

Până și ceva atât de mărunt, ca a-l auzi pronunţându-i 
numele, o încântă. 

xxx 

— Domnule inspector-șef, Cameron sunt. 

Beauvoir smulse staţia radio din suport și apăsă pe buton. 

— Oui. 

Gamache se întoarse, cu ochii la Beauvoir. 

— Avem mandatul de arestare pentru Tracey. 

Beauvoir răsuflă ușurat. Il obținuseră. 

Dar voia mai mult. 

— Superintendenta Lacoste e încă în camera de 
interogatoriu? 

— Da. 

— Spune-i să sune imediat ce iese. 

Dădu să pună dispozitivul la loc în suport, însă Gamache îl 
opri. 

— Am o idee. 

— Stai puţin, Cameron, spuse Beauvoir și decuplă staţia cât 
timp Gamache îi explică. 

Beauvoir încuviință, apoi o reporni. 

— Mai ești acolo, Cameron? 

— Oui, patron. 

— Uite ce vreau să faci. 


VP - 277 


Agentul Cameron bătu la ușă, apoi intră. 

Lacoste îi aruncă o privire ușor iritată. Nu era ceva obișnuit să 
fie întreruptă în toiul a ceea ce se dovedea a fi un interogatoriu 
dificil. 

Pauline Vachon era neașteptat de fermă pe poziţie. 

Nu dădea semne că va recunoaște faptul că Tracey 
planificase să-și omoare soţia și că despre acest lucru era vorba 
în mesaje. 

Cameron se aplecă și îi șopti ceva la ureche, apoi plecă. 

Lacoste zâmbi și se întoarse către Vachon, care o privea cu o 
plictiseală simulată. Însă, după câteva secunde de tăcere, 
Vachon se încruntă. 

— Ce e? întrebă ea. 

— Probabil că n-ar trebui să-ţi spun asta, dar tocmai a fost 
emis un mandat de arestare pe numele lui Carl Tracey. Pentru 
uciderea lui Vivienne Godin. Inspectorul-șef Beauvoir îl aduce 
aici. Vor ajunge într-o jumătate de oră. 

Lacoste se ridică, adună hârtiile și închise dosarul. 

— Pot să plec acum? 

— Nu încă. Vreau să aud ce are de spus domnul Tracey. După 
asta, poţi pleca. 

Se duse la ușă. Și se opri când auzi acel unic cuvânt. Acel 
cuvânt frumos. 

— Așteaptă. 

e 

Staţia radio pârâi, iar Jean-Guy se întinse spre ea atât de 
repede încât i se bălăngăni în mână și dădu s-o scape. Jonglă 
puţin cu ea și în cele din urmă o apucă ferm. 

— Beauvoir. 

— L-am prins, zise Isabelle Lacoste. Pauline Vachon tocmai a 
recunoscut că au vorbit s-o omoare pe Vivienne. Că Tracey a 
plănuit s-o facă. 

— Va semna declaraţia? Va depune mărturie împotriva lui? 

— Da. 


Bătură la ușă. 

Se făcuse deja întuneric. Nici măcar lumina de pe verandă nu 
era aprinsă. Deși era aprins în continuare acel singur bec. La 
etaj. 


VP - 278 


Bătură din nou. Tot nu primiră răspuns. 

Beauvoir se întoarse spre cei doi agenţi Sûreté în uniformă și 
le făcu semn să se ducă în spate. Apoi, el și Gamache schimbară 
priviri. 

Beauvoir răsuci mânerul ușii din faţă. Era descuiată. O 
deschise. 

— Tracey? Carl Tracey? strigă Beauvoir. Sûreté. Avem mandat 
de arestare pe numele tău. 

Intră încet, atent, cu Gamache chiar lângă el. Ambii ofiţeri 
cercetară încăperea. În căutarea unui criminal. 

Îl găsiră beat și inconștient, pe pat. Într-o băltoacă din propria 
vomă. 


VP - 279 


Capitolul treizeci 


Audierea oficială a avut loc la tribunal în dimineaţa 
următoare, la Curtea Superioară de la Palatul de Justiţie din 
Montréal. 

După ce se dezmeticise, Carl Tracey fusese trimis la duș și i 
se dăduse un schimb de haine. Işi petrecuse noaptea la 
detaşamentul din Cowansville, unde fusese arestat pentru 
crimă. 

De acolo fusese dus, dis-de-dimineață, într-o celulă de la 
tribunalul din Montréal. 

Inspectorii-șefi Beauvoir și Gamache se întâlniră acolo la 
prima oră și îl interogară în prezența avocatului numit de 
instanță. Previzibil, avocatul îl sfătuise să nu spună nimic. La fel 
de previzibil, Tracey nu făcu altceva decât să vorbească. 

După ce Tracey susținu că nu are nimic de-a face cu moartea 
lui Vivienne, Beauvoir îi prezentă declarația lui Pauline Vachon. 

— Ea zice că ai spus că voiai să-ți omori nevasta... 

Tracey pufni. 

— Cine nu zice spune asta din când în când? 

— Eu, răspunse inspectorul-șef Beauvoir. 

— O s-o faci. 

Beauvoir era conștient că nu trebuia să-și pună mintea cu 
acest om, dar Tracey nu se lăsa. Cu privirea lui îngâmfată, de 
şarlatan. Un bărbat care tocmai își omorâse soţia și copilul 
nenăscut. 

— Nu știi nimic..., începu Beauvoir. 

— Inspectore-șef, zise Gamache, iar în vocea lui se citi un 
avertisment. 

Carl Tracey se răsuci spre Gamache. 

— Eu nu mi-aş omori soţia. E prea evident. Dar pe-a altcuiva... 
Soţia ta era acolo în sat, nu? Pare-mi-se că noi avem ceva în 
comun. Vânătaia de pe faţa ei... 

Gamache rămase nemișcat și tăcut. Apoi se întoarse spre 
Beauvoir, care privea cu ochii măriţi, uluit de ceea ce tocmai 
spusese Tracey. 

Avocatul încheie interogatoriul. 


VP - 280 


Beauvoir și Gamache ieșiră împreună pe hol. În cele din urmă, 
Gamache vorbi: 

— O să mărturisească. 

— Crezi? 

— Oui. E un om prost, slab de înger. Dacă n-are de gând să 
mărturisească o să se autoincrimineze cu bravada lui. O să se 
prindă în laţ. 

— De-ar fi așa. 

Gamache îi aruncă o privire lui Beauvoir, dar nu spuse nimic. 

e 

Se ridicară când judecătoarea luă loc. 

Într-o parte a sălii de judecată se afla procurorul, cu 
inspectorul-șef Beauvoir alături. Tracey și avocatul lui erau în 
cealaltă parte. 

Gamache și agenta Cloutier stăteau chiar în spatele acuzării, 
cu Homer Godin între ei. În spatele lor era Simone Fleury cu cel 
puţin încă douăzeci de femei. 

Tinere. De vârsta a doua. Vârstnice. Cu chipurile împietrite. 

Valkirii. Destine războinice. Magnifice și terifiante. 

Gamache surprinse privirea doamnei Fleury. Ea îl salută din 
cap. 

Scaunele din spatele lui Tracey erau goale. 

Barry Zalmanowitz, un procuror pe care îl cunoștea bine, 
primise cazul. Se simţise suficient de încrezător pentru a-l lua pe 
Gamache peste picior când ofițerii Sûreté își făcuseră apariţia în 
biroul lui. 

— Văd că ești pe val, Armand. Sigur, știam că acel video era 
fals. Tu nu ţintești chiar așa de bine. 

Zâmbise. Evident, încercând, cu o spectaculoasă lipsă de 
succes, să însenineze atmosfera. 

Observând privirea sumbră de pe chipul inspectorului-șef 
Gamache și furia din ochii lui Beauvoir, procurorul își coborâse 
vocea și adăugase: 

— Am văzut și imaginile reale. Nu-mi vine să cred că iar au 
fost făcute publice. Îmi pare rău. Sper să se afle cine a făcut 
asta. Cineva care își zice „nătăroaica”. 

— Avem o idee, spuse Beauvoir. 

Se ţinuse departe de Three Pines, pentru că nu dorea să dea 
ochii cu Ruth. Nu voia să spună lucruri care nu mai puteau fi 
niciodată retrase. Era conștient că intenţiile femeii în vârstă 


VP - 281 


erau bune. Însă, în stilul propriu lui Ruth, acestea reușiseră să 
provoace o rană. 

Care tăiase adânc. 

Înainte de începerea procedurilor, Beauvoir îl luă deoparte pe 
tatăl lui Vivienne și îi zise: 

— N-o să dureze mult. Judecătoarea o să-l întrebe pe Tracey 
cum pledează... 

— Și el ce-o să spună? 

— Credem că va pleda nevinovat. î 

Beauvoir aşteptă izbucnirea, dar nu urmă niciuna. In ultimele 
12 ore, domnul Godin reușise să-și stăpânească emoţiile. Cu 
toate că Beauvoir își dădea seama că era o luptă. 

Gamache îl pregătise cu o seară înainte, cât de bine putuse, 
pentru ce avea să se întâmple. 

Carl Tracey urma să fie condus înăuntru. Va sta la distanţă de 
ei, dar cu siguranţă Godin îl va putea vedea. 

— O să fii în stare să te controlezi? îl întrebase Gamache. 

— Așa cred. 

Gamache făcuse o pauză înainte de a vorbi din nou. 

— Dacă nu crezi că poţi, atunci n-ar trebui să mergi. Dacă-ţi 
ieși din fire o să fii dat afară sau chiar arestat. Nu îţi vei face nici 
ţie și nici cazului, niciun bine. 

Homer rămăsese cu ochii la foc, captivat de flăcările lichide. 
Erau doar ei doi și Fred, bătrânul câine. 

Cinaseră în bucătărie cu Reine-Marie și Lysette Cloutier. O 
masă simplă, supă de linte, felii groase de pâine proaspătă și 
caldă, tocmai scoasă din cuptor, și brânză. 

Homer reușise să mănânce câteva linguri de supă și o felie de 
pâine cu unt topit. 

Rămăseseră singuri în încăperea liniștită, cu cafea și o farfurie 
de biscuiţi cu ciocolată. Reine-Marie se dusese la culcare. Cu 
Henri și Gracie în urma ei. Agenta Cloutier se întorsese în 
Montreal. 

— O să mă controlez, spusese Homer. 

Gamache îl studiase cu atenţie. Și încuviințase. Nu era 
complet convins că Godin avea să se ţină de cuvânt sau că 
acest lucru era posibil. Dar, în același timp, era conștient că nu 
exista nicio cale de a-l împiedica pe tatăl lui Vivienne să fie 
prezent când Carl Tracey era pus sub acuzare pentru uciderea 
lui Vivienne. 


VP - 282 


Homer trebuia să-l înfrunte pe ucigașul fiicei lui. 

Vorbiseră până târziu în noapte. Despre Vivienne. Despre 
mama ei. Despre toate, cu excepţia a ceea ce se întâmplase. 

În cele din urmă, la puţin timp după două dimineaţa, Godin 
rămăsese tăcut. După câteva minute se ridicase. 

— Cred că sunt gata să merg la culcare, spusese și se uitase 
la Armand. N-am avut niciodată un frate. Nici măcar un prieten 
apropiat. Cunosc o mulţime de tipi, dar n-am stat niciodată de 
vorbă cu adevărat. Acum mă întreb de ce. 

Făcuse o pauză și se adunase înainte de a vorbi din nou. 

— M-a ajutat treaba asta. 

— Mă bucur. 

Gamache dormise superficial, încercând să audă sunete de 
pași agitaţi. În cele din urmă, fusese nevoie să-l trezească pe 
Homer dintr-un somn profund, la șase și jumătate. 

— Ai cafea și micul dejun, dacă vrei, spusese Armand după ce 
băgase capul pe ușă și îl văzuse pe Homer nesigur pe picioare. 
Apoi trebuie să ne punem în mișcare. 

Acum stăteau în sala de judecată. Soarele de început de 
aprilie, din acea dimineaţă târzie, se chinuia să pătrundă prin 
ferestrele murdare. 

Homer își trecu mâinile ușor tremurânde prin părul scurt și 
cărunt și apoi tresări când se auzi un sunet în stânga lor. O ușă 
deschisă. 

Se întinse și apucă mâna lui Armand, așa cum un pasager 
dintr-o aeronavă sortită brusc pieirii ar face cu persoana de 
alături. 

Gamache se întoarse odată cu el, așa cum făcură toţi cei 
prezenţi, uitându-se la Carl Tracey care era condus înăuntru 
încătușat. 

Homer se ridică în picioare și rămase nemișcat, cu faţa 
împietrită și mâinile încleștate de-o parte și de alta a corpului. 
Cu ochii aţintiţi la fostul său ginere. Dorindu-și ca Tracey să se 
uite în direcţia lui, provocându-l. 

Dar Tracey nu o făcu. 

Homer privea fix, într-o postură atât de reţinută, atât de 
demnă, atât de stoică, încât îl uimi pe Gamache și îi îndureră 
sufletul. 

Armand se ridicase și el în picioare, împreună cu Homer. 
Ceilalţi făcură același lucru, în timp ce aprodul anunţă: 


VP - 283 


— Liniște. Ridicaţi-vă, vă rog. Curtea Superioară este acum în 
sesiune, onorabila Caroline Pelletier prezidează. 

Judecătoarea, în robă lungă, neagră, intră. Cu la un semnal, 
toată lumea din sala de judecată se așeză la loc. Cu excepţia lui 
Godin. 

— Homer, șopti Gamache ridicându-se din nou și atingându-l, 
trăgându-l ușor de brat. 

Ca trezit dintr-un fel de transă, el se așeză. 

Dar continuă să se uite fix la Tracey. 

Foșnetul încetă în timp ce judecătoarea Pelletier se organiza. 
Apoi se făcu liniște. Care continuă. Și continuă. 

Chipul lui Gamache nu dezvăluia nimic, însă el deveni mai 
circumspect. Mai alert. Această pauză prelungită era 
neobișnuită. 

O cunoștea pe judecătoare. Era severă. Nu accepta prostii. Nu 
se trăgea de șireturi cu nimeni. Nu tolera nimic informal și nici 
încălcarea regulilor sau a literei legii. 

Era, după părerea lui, un mare jurist. 

Acum, însă, privea în jos la documente, răsfoindu-le puţin, în 
loc să facă ceea ce ar fi trebuit să facă, adică să citească 
acuzaţiile și să-l întrebe pe acuzat cum pledează. 

Era ceva monoton. Rutină. Ceva prin care treceau tot timpul. 
Clar, simplu. 

Tracey avea să fie arestat preventiv până la proces. Condus 
de acolo. Și asta era tot. 

Doar că... 

Gamache îl observă cu colțul ochiului pe Beauvoir foindu-se 
pe scaun. Procurorul privea cu atenţie la judecătoare. 

Beauvoir se răsuci și mimă din buze: 

— Ce se întâmplă? 

Ceva se petrecea. Ceva nu era în regulă. 

Judecătoarea Caroline Pelletier privi în jur în sala de judecată. 

Tresări când văzu femeile așezate în spatele inspectorului-șef 
Gamache. 

Știa cine erau și de ce se aflau acolo. 

Ocolise în mod intenţionat chipul bărbatului așezat lângă 
Gamache. Presupunea că era tatăl victimei. 

Judecătoarea Pelletier nu dorise să-i surprindă privirea. 

In schimb, ochii i se îndreptă spre masa apărării și zăboviră 
asupra bărbatului care stătea lângă avocatul său. 


VP - 284 


Acuzatul, Carl Tracey. 

Judecătoarea Pelletier stătuse trează mare parte din noapte, 
parcurgând dosarul. Dovezile. 

Știa că era o nebunie și greșit din punct de vedere etic să aibă 
prejudecăţi. Insă judecătorii erau, până la urmă, oameni. lar 
unele cazuri erau pur și simplu evidente. 

După părerea ei, erau prea puţine îndoieli în privinţa 
persoanei care o omorâse pe Vivienne Godin. Sau a modului în 
care avea să se încheie ziua. 

Totuși, pentru a fi sigură, își sunase colegii și le ceruse 
părerea. 

Apoi întrebase și mai mulţi colegi, judecători de pe teritoriul 
ţării, și adunase și mai multe opinii. 

Il sunase chiar și pe fostul ei profesor de drept, acum 
pensionat, și parcurseseră împreună cazul împotriva lui Carl 
Tracey. 

Toţi, cu excepţia unuia, susținuseră același lucru. 

lar acum era rândul ei să-l spună. 

e 

— Mă tem că în acest caz există un pom otrăvitor. 

Jean-Guy Beauvoir se holbă uimit la judecătoare, apoi se 
întoarse către procuror. Zalmanowitz rămăsese cu gura căscată. 
Beauvoir se răsuci spre Gamache, care făcuse ochii mari și avea 
gura întredeschisă. 

— Incă de la început, rosti judecătoarea Pelletier cu o voce 
aproape monotonă. Chiar înainte să fi fost găsit trupul lui 
Vivienne Godin. 

— La ce se referă? întrebă Homer cu vocea sub nivelul unei 
conversații normale, dar mai mult decât o șoaptă. Ce-nseamnă 
asta? 

Işi dădea seama, așa cum până și un copil și-ar fi dat seama, 
că ceva neașteptat tocmai se întâmplase. Ceva rău. 

— Ce e un pom otrăvitor? 

— Așteaptă o clipă, șopti Gamache aruncând o privire spre 
Homer înainte de a-și îndrepta din nou atenţia asupra 
judecătoarei. 

— Când a fost găsită geanta lui Vivienne Godin, pe malul 
râului... 

Judecătoarea Pelletier se întoarse spre Beauvoir. 


VP - 285 


— Nu aţi avut mandat, am impresia, pentru a intra pe acea 
proprietate privată. 

Beauvoir se ridică în picioare. 

— Nu, onorată instanţă, nu am avut. Dar era o urgenţă. Râul 
se umflase și trebuia redirecționat. Legea ne permite să intrăm 
pe o proprietate privată în caz de urgenţă. Nu avem nevoie de 
mandat ca să salvăm oamenii dintr-un incendiu, de exemplu. 

— Adevărat, dar intrând pe proprietatea privată nu aţi făcut 
doar un șanț pentru inundație. Aţi descoperit geanta victimei. 
Aţi deschis-o? 

— Da. 

Judecătoarea Pelletier încuviinţă. 

— Oui. Asta scrie aici. 

Puse mâna pe hârtiile pe care le avea în faţă. 

— Există și dovezi video în acest sens, care au fost 
prezentate. Conform declaraţiei dumneavoastră, la deschiderea 
și examinarea conţinutului, v-aţi dat seama că aparţine femeii 
dispărute, ceea ce v-a condus la pod, ceea ce v-a condus la 
cadavrul acesteia... 

— Ce se-ntâmplă? șopti Godin mai alert. 

— Ascultă, zise Gamache menținându-și tonul jos, calm, 
rezonabil. 

Se întinse și atinse braţul bărbatului, simţindu-l atât de 
încordat încât părea gata să plesnească. 

Și corpul lui era încordat. Înţelegea în ce direcţie mergeau 
lucrurile, însă nu-i venea să creadă. 

Un copac otrăvitor? Sigur că nu. 

Devenise extrem de conștient de ceea ce se afla în jurul lui. 
Lumea din jur era mai luminoasă și mai clară. Sunetele erau 
amplificate. Nici cea mai mică mișcare nu trecea neobservată. 
Fiecare cuvânt, fiecare inflexiune era absorbită... 

Asta i se întâmpla când se simţea atacat. Pentru că exact asta 
părea, un atac. De parcă cineva tocmai aruncase o grenadă în 
sala de judecată. 

Și nu putea face nimic s-o oprească. 

Într-o laterală, la biroul apărării, îl văzu pe avocatul numit din 
oficiu care era la fel de surprins. Dar, spre deosebire de 
procuror, care se uita la judecătoare de parcă fusese lovit peste 
faţă, avocatul apărării zâmbea. 

Zalmanowitz, procurorul, se ridică în picioare. 


VP - 286 


— Dacă instanţa va considera propunerea mea rezonabilă, 
există jurisprudenţă în această privință. Cu ofițeri de poliţie care 
pătrund pe proprietate privată pentru a opri o infracţiune și, în 
acest timp, dau peste o altă infracţiune... 

— Adevărat. 

Judecătoarea îl opri ridicând mâna. Prevăzând exact această 
obiecţie. 

— Insă nu se comisese nicio infracţiune. Un râu provoca 
inundaţii. Era un eveniment natural. Unul violent, potenţial 
periculos, este adevărat. Nu am nicio îndoială că acţiunile 
ofițerilor au salvat proprietăţi, dacă nu chiar vieţi. A fost un lucru 
corect. Cu excepția momentului în care au găsit geanta de voiaj 
și când ar fi trebuit să solicite imediat un mandat, înainte de ao 
ridica. Și, cu siguranţă, înainte de a o deschide. 

Beauvoir, aproape panicat, se uită din nou spre Gamache. 

Gamache era la fel de șocat. Nu auzise niciodată o 
interpretare atât de severă și atât de îngustă a legii. Scrise 
imediat ceva pe o bucată de hârtie și o predă procurorului, care 
o citi și zise: 

— Onorată instanţă, o viaţă era în joc. După cum aţi spus, 
madame Godin nu fusese încă găsită. Putea fi rănită sau răpită. 
Era necesar să inspecteze geanta, să determine dacă îi 
aparținea ei și dacă îi putea conduce spre ea. Ceea ce s-a și 
întâmplat. 

— Și acest lucru s-ar fi putut justifica, spuse judecătoarea. 
Dacă nu s-ar fi aflat pe proprietatea privată a inculpatului. 
Permiteţi-mi să vă întreb ceva: ofiţerii au solicitat permisiunea 
domnului Tracey înainte de a deschide geanta? 

Procurorul se întoarse spre Beauvoir, care devenise atât de 
palid încât avea buzele aproape albe. Se gândi bine, aruncând o 
privire spre Gamache. 

Beauvoir nu tăcea pentru că încerca să-și aducă aminte, iar 
Gamache știa acest lucru. Își amintea prea bine, la fel ca și 
Gamache. Carl Tracey ţipând la ei să nu deschidă geanta. 
Spunându-le că nu era treaba lor. 

Nu. Jean-Guy Beauvoir tăcea încercând să se decidă dacă 
trebuia sau nu să rostească adevărul. 

Judecătoarea Pelletier le oferise o potenţială cale de scăpare. 
O modalitate de a dobori copacul otrăvitor. Ale cărui rădăcini, 


VP - 287 


ramuri și fructe păreau să vicieze într-o atât de mare măsură 
cazul lor împotriva lui Tracey. 

— Inspectore-șef, chiar dacă nu aţi depus jurământul în mod 
oficial, spuse judecătoarea, se presupune că vă aflaţi sub 
jurământ. 

Îi putea citi gândurile, lupta interioară. Și, după cum putea 
vedea foarte clar Gamache, îl compătimea. Toate acestea nu îi 
făceau nicio plăcere judecătoarei Pelletier, însă, în viziunea ei, 
aceasta era litera legii. 

Înainte ca Beauvoir să apuce să răspundă, avocatul apărării 
se ridică în picioare. 

— Onorată instanţă, clientul meu mi-a spus că le-a zis... 

Tracey îl apucă de braț, iar avocatul se aplecă să-l asculte, 
apoi își îndreptă spatele. 

— l-a implorat să nu deschidă geanta. Dar au făcut-o, oricum. 

— Înţeleg, spuse judecătoarea. Doar de curiozitate, de ce nu a 
vrut ca poliţia să deschidă geanta? Dacă acest lucru i-ar fi putut 
ajuta să-i găsească soţia, ceea ce se presupune că își dorea. 

Replica fu întâmpinată de tăcere. Era o întrebare foarte bună. 

Atât Gamache, cât și Beauvoir s-ar fi amuzat de faptul că 
Tracey se băgase singur în gura lupului, dacă n-ar fi fost atât de 
consternațţi de tot ceea ce se întâmpla. 

Avocatul își consultă clientul, apoi se uită la judecătoare. 

— Spune că el credea că soţia lui era în viață și că geanta 
conţinea lucruri care nu ar fi vrut să fie văzute de străini. Cum ar 
fi lenjeria intimă. 

— O, pentru numele lui Dumnezeu, izbucni Homer. Nu se 
poate... Nu puteți... E o... 

— Homer, zise Gamache răsucindu-se spre el, dar Godin era 
deja în picioare. 

Gamache se ridică la rândul lui și îl înfruntă pe Homer, care se 
uita fix la Tracey cu toată violența ce putea încăpea într-o 
privire. Apoi, Gamache se întoarse către judecătoare. 

— Vă rog, onorată instanţă, spuse el. 

— Pentru dumneavoastră, monsieur Gamache. Vă acord un 
moment să-l calmaţi. Presupun că este tatăl tinerei. 

— Așa este și vă mulțumesc. 

Gamache se întoarse spre Homer. 

— Vrei să ieși afară? Uită-te la mine. 


VP - 288 


Se interpuse între Homer și Tracey, întrerupându-i legătura 
vizuală. Forțându-l pe Homer să se concentreze asupra lui. 

— Trebuie să te stăpânești. 

Gamache vorbea atât de încet încât nimeni altcineva nu-l 
putea auzi. Și cu o asemenea intensitate încât Godin nu numai 
că îl auzea, ci îl și asculta. 

— Altfel ieși afară. Înţelegi? 

Godin încuviință. 

— Și te controlezi indiferent ce se întâmplă? 

— Ce se întâmplă, Armand? 

Vocea bărbatului suna acum aproape ca a unui copil. 

— Nu știu, dar dacă-ţi ieși din fire nu faci decât să înrăutăţești 
situația. Ai înţeles? 

— Mi-ai promis. Ai promis că va fi bine. 

— Te rog, spuse Gamache. Stai jos. 

Homer se așeză, iar Gamache se întoarse spre judecătoare și 
încuviinţă într-un gest ce aducea cu o mică reverență. 

— Merci. 

Judecătoarea părea obosită, încordată. Chiar puţin tristă, se 
gândi Gamache. Ceea ce nu prevestea nimic bun. 

Ea reveni la Beauvoir. 

— Inspectore-șef, încă nu mi-aţi răspuns la întrebare. 

Beauvoir se ridică din nou în picioare. 

— Nu, onorată instanţă, nu am solicitat, iar acuzatul nu ne-a 
dat permisiunea să deschidem geanta. 

— Înţeleg. 

Îi făcu semn să se așeze. 

In timp ce se conforma, Beauvoir aruncă o privire spre 
Gamache, care încuviinţă. O minciună ar fi înrăutățit situaţia. În 
plus, exista înregistrarea pe care Reine-Marie o făcuse la 
cererea lui. 

— Deschiderea genţii este, în opinia mea, un copac otrăvitor, 
spuse judecătoarea Pelletier, iar tot ceea ce rezultă din această 
acțiune este fructul său și, prin urmare, viciat și inadmisibil. 

Procurorul sări în picioare. 

— Obiectez! zise vorbind mai tare decât ar fi fost probabil 
înțelept. 

— S-a notat, zise judecătoarea Pelletier. 

— Avem necazuri? îi șopti lui Gamache agenta Cloutier 
întinzându-se peste Homer. 


VP - 289 


— Suntem în regulă. Avem declaraţia semnată de Pauline 
Vachon. N-a rezultat din descoperirea genţii de voiaj. 

— Așa-i. Bine. 

— Acum, spuse judecătoarea Pelletier fără să-și ridice 
privirea. Să trecem la cealaltă problemă. 

Lumea lui Gamache părea să se oprească în loc. 

Altă problemă? 

Işi simțea, și aproape își auzea inima bubuind. Totul, toţi 
ceilalți păreau să se dizolve, cu excepţia judecătoarei. Era 
complet, total concentrat, iar când ea începu din nou să 
vorbească fu ca și cum cuvintele ei fuseseră depuse direct, și 
exclusiv, în capul lui. 

— Declaraţia doamnei Vachon. Am analizat acest lucru și m- 
am consultat cu colegi din întreaga ţară, dintre care mulți încep 
să-și formeze opinii cu privire la reţelele sociale și la limitele 
acestora. 

— Ce vrea să zică? șuieră Beauvoir. Doamne, doar nu... 

Dar nu reuși să continue. Nu putea să conceapă că... 

— Limitele locuinţei unei persoane sunt clare, spuse 
judecătoarea. Limita proprietăţii. Ușa din faţă. Este nevoie de un 
mandat pentru a putea trece. Este necesar un mandat pentru a 
accesa un telefon și a asculta conversații private, pentru a citi e- 
mailuri private. Dar însăși noţiunea, chiar și numele, de rețea 
socială creează confuzie în privinţa problemelor legate de 
încălcarea proprietății. Cum poate ceva care este social, public, 
să fie încălcat? Există limite, desigur. Legi împotriva discursului 
instigator la ură. A pornografiei. Dar chiar și acestea sunt 
neclare, în ceaţă. Când este rețeaua socială privată și când este 
publică? Pauline Vachon și relaţia ei cu care Tracey au fost 
descoperite după ce un ofiţer Sûreté a păcălit-o pe madame 
Vachon să-i ofere acces la contul ei privat de Instagram. 

Agenta Cloutier făcu ochii mari. 

— Ce?... 

— O, Doamne, șopti Beauvoir. 

— Armand? zise Homer. Ce-i asta? 

Judecătoarea nu ridicase capul. Nu privea în direcţia lor. Și 
părea să citească din notițe. 

— Nu prea există deocamdată multă jurisprudenţă în această 
privință, dar marea majoritate a juriștilor pe care i-am consultat 
au fost de acord că dându-se drept NouveauGalerie a procedat 


VP - 290 


asemenea unui tâlhar care se dă drept electrician pentru a avea 
acces la o reședință privată. Sub false pretexte. Cu intenţia de a 
prejudicia ocupantul. 

Procurorul sări în picioare. 

— Obiectez. Nu aceasta este analogia corectă. 

— Și care este? 

— Operaţiuni sub acoperire, răbufni Zalmanowitz. Un ofițer de 
poliţie care să dă drept altcineva care nu este pentru a obţine 
dovezi într-un caz penal. 

— Da, am analizat acest lucru, zise judecătoarea Pelletier. Cu 
excepția faptului că nu exista încă niciun motiv pentru a o 
suspecta pe madame Vachon de vreo faptă penală. Pe Monsieur 
Tracey poate, dar imediat ce agenta Cloutier și-a dat seama că 
nu coresponda cu el, ci cu această Pauline Vachon ar fi trebuit 
să întrerupă legătura. In schimb, a păcălit-o pe madame Vachon 
să-i dea acces la un cont care a condus nu doar la dovada unei 
relații amoroase, ci și la acele mesaje incriminatoare. 

Judecătoarea Pelletier se întoarse către Carl Tracey. Cu o voce 
lipsită de inflexiuni începu să vorbească. 

Armand Gamache își ținu respiraţia. 

N-o face. N-o face. 

— Monsieur Tracey, retrag acuzaţiile formulate împotriva 
dumneavoastră. Sunteţi liber să plecaţi. 

— Nu! 

Godin sări în picioare, la fel și Gamache. 

Se întinse spre Homer și se încordă, dar fu propulsat în spate 
când tatăl lui Vivienne explodă înainte. Spre Tracey. 

Se crea brusc haos, în timp ce scaune și bănci erau 
răsturnate. Gardienii alergară să o tragă pe judecătoare de pe 
podium și să o conducă în încăperea din spate. 

Unii oameni căzură, alţii se alăturară luptei de a opri un tată 
de neconsolat și șocant de nedreptăţit. 

Gamache își simţi picioarele zburând de sub el și căzu pe 
spate, trăgându-l și pe Homer în jos, odată cu el. Aterizară unul 
peste altul pe podeaua de marmură. 

Se lăsă o tăcere stranie. Apoi se auzi scârțâitul scaunelor 
răsturnate erau împinse deoparte, în timp ce brațele și 
picioarele se strângeau laolaltă, dând la iveală oameni 
reîntregiți. 


VP - 291 


Se auziră gemete și vaiete. Ordine ale gardienilor și 
polițiștilor. 

Beauvoir, care sărise peste balustradă în încercarea de a-l 
opri pe Homer, se rostogolea acum de pe spatele lui. Și încerca 
să-și tragă răsuflarea. 

— Armand? gâfâi el. 

— Sunt bine. Tu? 

— Oui. 

Gamache își eliberă picioarele, se chinui să se ridice în 
genunchi și se aplecă asupra corpului inert al lui Homer. Era atât 
de nemișcat încât Gamache îi luă pulsul, apoi se întinse pe 
podea, cu obrazul lipit de marmura rece. Faţă în față. Nasurile 
aproape că li se atingeau. 

— Homer? 

Avea ochii închiși, iar Armand văzu sânge pe podea. - 
Chemaţi o ambulantă. 

Un ofițer al tribunalului alergă să dea telefon. 

Beauvoir ţinea gărzile la distanţă, explicându-le că bărbatul 
nu era înarmat. Că nu reprezenta un pericol. 

Pleoapele lui Homer palpitară, apoi ochii i se deschiseră. lar 
privirea lui se concentră asupra lui Armand. 

— Ai promis, șopti el. 


VP - 292 


Capitolul treizeci și unu 


Tatăl lui Vivienne fu transportat cu ambulanţa la spitalul 
Hotel-Dieu. 

Gamache voise să meargă cu el, dar îi trimise în schimb pe 
Cloutier și pe Cameron. 

Bob Cameron fusese cel care îl pusese pe Godin la pământ. 
Ajuns mai târziu în sala de judecată, stătuse neobservat în 
partea din spate, în timp ce judecătoarea își expusese 
raționamentul și concluzia. 

lar când Homer ţâșnise în faţă, Cameron înțelesese imediat ce 
se întâmpla. Și ce trebuia făcut. 

Blocatorul de stânga făcuse ceea ce fusese antrenat să facă. 

intrase în fugă în încăierare, plonjase în ultima clipă și 
măturase picioarele lui Godin cu propriul corp. Și, procedând 
astfel, îl placase și pe Gamache. Și pe Beauvoir. Și pe Cloutier. 
Și pe oricine era agăţat de tatăl lui Vivienne. 

— Lăsaţi-mă puţin, le spuse procurorul Zalmanowitz ofițerilor 
Sûreté, după ce ambulanţa plecase și ordinea fusese restabilită. 
Mă duc să discut cu judecătoarea. Vorbim după aceea. 

Judecătoarea Pelletier decise să nu-l acuze pe domnul Godin. 
Compătimindu-l în mod evident pe acest bărbat. Pe acest tată. 

— Merde, merde, merde, murmură Beauvoir. 

— Merde, adăugă Lacoste. 

Ea era într-un alt interviu, pentru a discuta posibilitatea de a 
prelua comanda la Siguranţă Publică, când îi ajunse la urechi ce 
se întâmplase în sala de judecată. 

Se grăbise într-acolo și toți trei pășeau acum pe străzile 
pietruite din faţa tribunalului, pe care zăpada se topea. 
Simţiseră nevoia să respire aer proaspăt și să încerce să-și 
limpezească gândurile. 

— O porcărie. Ce dracului a fost aia? zise Beauvoir, apoi se 
opri, respiră profund, închise ochii și îi deschise din nou. Imi 
pare rău. Dar, serios. Ce naiba a fost aia? 

Dădură ocol clădirii situate în Old Montréal. Simţind soarele 
pe chipurile lor înfierbântate. Și aerul proaspăt în plămâni. 


VP - 293 


Schimbară câteva vorbe, în mare parte blesteme din partea 
lui Beauvoir. Gamache, care nu spusese aproape nimic de la 
pronunțarea judecătoarei, îi lăsă să se descarce. In timp ce el 
pășea și se gândea. 

Apoi tăcură cu toţii, pierduţi în propriile gânduri. Aceleași 
gânduri. 

O parte despre ceea ce mersese prost, și cele mai multe 
despre cum se putea repara. 

Lui Beauvoir îi băzâi telefonul. Un mesaj de la Zalmanowitz. 
La fel de direct ca el. 

Ne întâlnim în biroul meu. 

Cei trei ofițeri Sûreté se aflau în spatele clădirii, însă Gamache 
cunoștea drumul după coșurile de gunoi și pubelele pentru 
reciclare. După ce apăsă butonul și privi spre camera de luat 
vederi, ușa se descuie. Ajutase și faptul că Gamache știa 
numele gardienilor, iar aceștia îl cunoșteau la rândul lor. După 
decenii de procese. Și zbucium. 

Beauvoir și Lacoste îl urmară pe Gamache de-a lungul 
holurilor murdare și slab luminate. După ce luară liftul de 
serviciu ieșiră, în cele din urmă, în holul luminos, din marmură. 
Fațada publică, ce ascundea măruntaiele urât mirositoare, 
întunecoase ale justiţiei. 

— Ei bine, a fost de rahat, zise Zalmanowitz fără să se 
obosească să se scoale de pe scaun sau măcar să-și ridice 
privirea din laptop la intrarea lor. Am vorbit cu judecătoarea 
Pelletier, care mi-a explicat situația. 

— Și? întrebă Beauvoir. 

— Și o să facem apel, evident, spuse procurorul. 

— O să câștigăm? 

— Greu de zis. 

— Incearcă. 

Zalmanowitz le acorda acum întreaga sa atenţie, întorcându- 
și privirea de la ecran. 

— Sincer? Mă îndoiesc. Oricât de mult am urî decizia, 
judecătoarea Pelletier și-a făcut datoria, solicitând chiar și opinia 
mai multor juriști din toată ţara... 

— Dar un copac otrăvitor? îl întrerupse Beauvoir. Serios? 

— Știu. Nu pot explica interpretarea ei. Mă rog, pot. Dar este 
o viziune incredibil de îngustă a legii. 


VP - 294 


Se frecă la ochi și oftă. Apoi, ridicându-și privirea, zâmbi 
anemic. 

— Știţi ce se spune despre avocaţi... 

Gamache îi adresă lui Beauvoir o privire de atenţionare. 

— ...Că suntem ca niște copii care, pe întuneric, își 
imaginează tot felul de monștri. 

Era, după cum bine știa Gamache, o descriere destul de 
nimerită și pentru munca lui. 

— Se pare că am pierdut unul, spuse avocatul. 

— De fapt, doi. 

— Cu toţii am făcut-o, zise Beauvoir. 

Zalmanowitz  încuviinţă în semn de mulţumire pentru 
împărțirea vinii. 

— A fost interpretarea judecătoarei Pelletier. Ar fi putut s-o ia 
în altă direcţie și chiar cred că nu i-a fost ușor. Mai ales că, după 
cum mi-a spus în particular, cazul nostru era clar... 

Beauvoir lovi în mânerele de lemn ale scaunului și mormăi: 

— lisuse. 

Se ridică și luă la pas încăperea, încercând să-și alunge 
frustrarea acumulată. Ceilalţi îi oferiră timp să-și revină, până 
când își recăpătă controlul. 

Se așeză la loc, fără să-și ceară scuze. Se uită însă direct spre 
Zalmanowitz și spuse: 

— Cineva trebuie să se asigure că Tracey primește ceea ce 
merită. 

— Încercăm. 

— Încercaţi mai mult. 

— Uite care-i treaba, voi sunteți cei care aţi deschis geanta de 
voiaj, spuse el ridicând vocea, frustrarea ieșind la iveală cu 
fiecare cuvânt. Cine-a lăsat o agentă fără experienţă să facă 
tâmpenii în contul acela de Instagram?... 

Zalmanowitz se opri cu greu. Își ridică mâinile în faţă, ca 
pentru a se proteja de propria mânie. 

Se așeză la loc pe scaun. Care se cutremură sub impactul 
forţei cu care o făcuse. 

Privind fix spre Gamache observă că în timp ce inspectorul-șef 
avusese până atunci un ton civilizat și o expresie calmă, acum 
mușchii maxilarului îi erau încleștați. 

Acesta nu era un om relaxat. Era un om care, pur și simplu, se 
pricepea mai bine să-și țină emoţiile în frâu. 


VP - 295 


— Îmi pare rău. 

Zalmanowitz trase adânc aer în piept și se uită la cei trei 
anchetatori. 

— Nu-i vina voastră. 

— Ba sigur că este, răbufni Beauvoir. Am dat-o în bară. 

— Și eu la fel, spuse Gamache. Eu sunt cel care a deschis de 
fapt geanta de voiaj. 

— lar eu am lăsat-o pe agenta Cloutier să urmărească contul 
de Instagram. Chiar am încurajat-o, spuse Lacoste clătinând din 
cap. 

— Niciunul dintre noi nu pică bine în treaba asta, recunoscu 
Zalmanowitz. Eu sunt avocatul, procurorul de caz. Eu ar fi 
trebuit să observ că ar putea fi o problemă. Dar n-am făcut-o. 

Își frecă faţa cu mâinile. Încercând să-și șteargă expresia 
înfrângerii. 

— Așa este. E mai mult vina ta, zise Beauvoir, iar când 
procurorul își ridică privirea spre el Beauvoir zâmbi. 

Zalmanovwitz râse posac. 

Armistiţiu. 

— Așa cum am zis, o să depun o contestaţie, spuse 
procurorul. Dar va dura câteva luni până când i se va da curs. 
Copacul otrăvitor e cea mai dăunătoare hotărâre. E pur și simplu 
regretabil că atât de multe rezultă din ceva petrecut atât de la- 
nceput. Afectează aproape fiecare dovadă. 

— Regretabil nu e cuvântul potrivit, zise Lacoste. Zalmanowitz 
încuviinţă. 

— Decizia ei cu privire la copacul otrăvitor este chiar la limită, 
motiv pentru care niciun alt judecător n-o să-i anuleze 
dispoziţia. Și aţi face bine să luaţi aminte pentru că va deveni 
jurisprudenţă. Și va afecta toate celelalte anchete. Dar, zise el și 
se aplecă în față, cu braţele pe birou, decizia mai periculoasă, 
după cum a recunoscut chiar ea în particular, se referă la 
chestiunea reţelelor sociale. 

— Contul de Instagram, spuse Lacoste trăgându-și scaunul 
mai aproape de birou. 

— Exact. Judecătoarea Pelletier are dreptate, evident, 
instanţele se chinuie să schițeze legile cu privire la rețelele 
sociale. Guvernul lucrează la legislaţie, dar este controversată și 
sensibilă și știți cât de mult iubesc politicienii aceste două 
lucruri. 


VP - 296 


Așteptă râsetele lor de confirmare. În schimb, nu primi decât 
trei priviri sumbre. 

— Dacă această decizie rămâne în picioare, continuă el, va 
redefini limitele. 

— Dar nu-i corect, zise Beauvoir. Avem mâinile legate când 
vine vorba de conturile de pe rețelele sociale. Practic ne 
blochează și îi lasă pe oameni să facă tot ce vor. 

— Așa cum pot să facă și în intimitatea propriilor locuinţe, 
spuse Zalmanowitz. Asta e analogia pe care o folosește ea. 
După cum spunea și Pierre Elliott Trudeau pe vremea când era 
prim-ministru, nu este loc pentru guvern în dormitoarele 
națiunii. 

— Dar există limite, spuse Gamache. Agresiune, pornografie 
infantilă, crimă. Doar pentru că oamenii o fac în intimitatea 
caselor lor nu înseamnă că se află în afara razei de acțiune a 
legii. Dar știu că nu rezolvăm nimic recapitulând același lucru la 
nesfârșit. S-a ajuns la o decizie. O să faci apel. Intre timp, Carl 
Tracey e liber. Avem alte dovezi, neatinse, care pot fi folosite? 

— Vivienne l-a sunat pe tatăl ei în ziua aceea, să-i spună că îl 
părăsea în sfârșit pe Tracey, zise Beauvoir. Asta sugerează că îi 
era frică. 

— Există dovezile de la agentul Cameron, care a răspuns la 
apelurile lui Vivienne la 911, spuse Lacoste. Era clar că era 
vorba de abuz. 

— Dar nu suficient de clar pentru ca el să-l ducă pe Tracey la 
secție. Nu a simțit că răspundea la testul „suspiciune 
rezonabilă”. In plus, abuzul nu înseamnă crimă. Ce altceva mai 
avem? 

— Mai este și tânărul acela, cum îl cheamă? zise Beauvoir. Cel 
pe care l-a sunat în mod repetat în ziua în care a fost ucisă. 

— Gerald Bertrand, spuse Lacoste. Susţine că a fost o 
greșeală. 

— Și îl credeţi? întrebă Zalmanowitz. 

— Da, cred că da. L-am verificat și nu există absolut nimic 
care să-l lege de Vivienne sau de Tracey. Credem că ea a notat 
greșit numărul. 

— La ce număr suna? întrebă Gamache. 

Lacoste i-l dădu. 

— Nu înţeleg, dacă îi era atât de frică, de ce nu i-a spus 
tatălui ei să vină s-o ia? spuse Zalmanowitz. 


VP - 297 


— El s-a oferit, zise Gamache. Dar ea a spus că era prea 
periculos, că trebuita să-și aleagă momentul cu atenţie. 

— Deci se temea pentru viaţa ei? întrebă Zalmanowitz. l-a zis 
tatălui ei asta? 

Gamache se gândi, amintindu-și prima conversaţie cu Godin, 
în casa lui din Ste.-Agathe. 

— Nu chiar. Cred că se temea și i-a spus asta, dar nu pentru 
viaţa ei. Cred că dacă i-ar fi spus, monsieur Godin s-ar fi dus s-o 
ia. El nu a vrut să înrăutăţească situaţia sau să declanșeze 
vreun act de violentă. Așa că a rămas acasă. 

— Bietul om, spuse Zalmanowitz. Cum mai poţi trăi cu tine 
însuți? 

Întrebarea rămase fără răspuns. 

— Deci, zise Zalmanowitz după o pauză. Vivienne era evident 
speriată de soțul ei. 

— Oui. Se temea de reacţia lui în cazul în care ar fi aflat că 
avea de gând să plece... 

— Dar stai puţin. 

Zalmanovwitz ridică mâna să-l oprească pe Gamache. 

— Potrivit iubitei, Pauline Vachon, Tracey voia să scape de ea. 
Plecarea ei n-ar fi rezolvat problema, iar el n-ar mai fi trebuit s-o 
omoare? De ce să n-o lase să plece pur și simplu? Nu trebuia 
neapărat s-o omoare. 

— Poate că nu și-a dat seama că plănuia să plece, zise 
Beauvoir. El susține că ea i-a spus, dar chiar este credibil lucrul 
acesta? 

— Deci crezi că a ucis-o fără să știe că oricum pleca? întrebă 
Zalmanowitz. 

— Chiar dacă știa, Tracey mai avea un motiv, spuse 
Gamache. A recunoscut în fața mea că nu avea de gând să-i dea 
jumătate din casă. Ori să ajute la cheltuielile pentru creșterea 
copilului. 

Le relată discuția din bucătărie, când Tracey recunoscuse că 
plecarea lui Vivienne, și odată cu ea a unei jumătăți din fermă, 
era un motiv destul de bun. 

— Așadar, iată răspunsul, spuse Beauvoir. Tracey e violent. 
Beţiv. A plănuit s-o omoare și a facut-o. Faptul că oricum urma 
să plece nu făcea decât să-l scoată și mai mult din minți. 

— Și geanta de voiaj? întrebă Zalmanowitz. Cum a ajuns în 
râu? Cine a împachetat-o? 


VP - 298 


— Noi credem că Tracey, răspunse Beauvoir. Pe baza 
lucrurilor ciudate din geantă și a mesajului privat trimis lui 
Vachon. 

— Lucrurile sunt în geantă, citi Lacoste din notițe. Totul e 
pregătit. Se rezolvă diseară. Îţi promit. 

Zalmanowitz oftă. 

— Incriminator. Și total inadmisibil. Dar ce nu pricep eu, dacă 
ea a plănuit să plece, așa cum i-a spus tatălui ei, de ce nu și-a 
făcut singură bagajul? O, n-are importanţă. 

Se aruncă din nou în scaun și își ridică mâinile în aer. 

— Totul e teoretic. Geanta de voiaj a ieșit din discuţie. E ca și 
cum geanta n-ar fi existat niciodată. 

— Non, spuse Beauvoir. E ca și cum n-am fi găsit-o. Dar s-a 
întâmplat. lar acum trebuie să descoperim o altă cale de a pune 
mâna pe el. 

Işi îndreptară privirile spre el. Beauvoir depășise starea de 
indignare, mai hotărât ca oricând. Departe de a se declara 
învins. 

Aveau să pună mâna Carl Tracey. Cumva. 

Procurorul se aplecă din nou în față, trase carnețelul spre el și 
luă un pix. 

— In regulă. Ceea ce putem să folosim este prima declaraţie 
pe care a făcut-o Carl Tracey în faţa ta, îi spuse procurorul lui 
Gamache. Asta a fost înainte ca geanta sau cadavrul să fie 
găsite. 

— Mai avem și primul interviu cu Homer Godin, când Vivienne 
era încă dată dispărută, spuse Beauvoir. Și înregistrările 
telefonice care ne-au condus la Gerald Bertrand. 

Trecură din nou în revistă acele conversații. 

Declaraţia lui Tracey în care susţinea că Vivienne era beţivă și 
abuzivă. 

Declaraţia lui Tracey în care pretindea că ea avea aventuri. 
Că ea îi spusese că bebelușul nu era al lui și că îl părăsea. Că 
plecase cu vreun amant. 

Declaraţia lui Tracey în care recunoștea că o lovise în seara 
de sâmbătă. Și că apoi se dusese la el în studio cu o sticlă, se 
îmbătase și își pierduse cunoștința. lar când se trezise ea 
dispăruse. 


VP - 299 


— Bine, spuse Zalmanowitz. Asta este versiunea lui despre 
ceea ce s-a întâmplat. Ştim că totul e o prostie. Cum ţi s-a părut, 
Armand, când ai vorbit prima dată cu el? 

Gamache se gândi. Parcă se întâmplase în urmă cu câteva 
luni, nu doar cu câteva zile. 

— Beligerant. Violent. 

Descrise furca și faptul că strigase la ei să plece de pe 
proprietate. 

— Nu foarte cooperant, spuse Zalmanowitz. Singurul moment 
bun dintr-o zi de rahat a fost când judecătoarea l-a întrebat pe 
Tracey de ce nu a vrut să deschidă geanta dacă își făcea atât de 
multe griji pentru soţia lui. O întrebare bună. O întrebare 
grăitoare. Probabil că o roade că a fost nevoită să-l elibereze. 
Dar știi ce mă deranjează? După ce l-am cunoscut pe Tracey și 
am auzit mai multe despre el mi-l pot imagina omorând pe 
cineva. Ceea ce nu pricep este metoda. 

— Cum așa? întrebă Gamache. Nu te-ai aștepta ca tipul ăsta 
să facă ceva stupid și brutal? 

— Aruncarea soției lui gravide de pe un pod într-un râu, unde 
s-a lovit și s-a înecat, nu este suficient de brutală pentru tine? 
întrebă Lacoste. 

Zalmanowitz se uită la ea. 

— Nu. Nu este. Având în vedere antecedentele lui, m-aș fi 
așteptat la ceva mai simplu. Mai la îndemână. S-o omoare în 
bătaie. S-o împuște. S-o lovească cu o lopată și s-o îngroape. De 
ce s-o arunce de pe un pod, la jumătate de kilometru distanță? 

— Poate a fost ideea lui Pauline Vachon, zise Lacoste. Pare 
isteaţă. 

— Nu există niciun mesaj din care să reiasă că a fost ideea ei? 

— În care ea sugerează aruncarea lui Vivienne de pe pod? 
întrebă Lacoste. Ba da, dar ne-am hotărât să nu ţi-l arătăm. 

Pentru o clipă Zalmanovwitz o crezu, apoi își descreţi fruntea. 

— Sigur că nu există, spuse Lacoste. Probabil că au pus la 
cale planul când au fost împreună. Am făcut cercetări la vecini. 
Câțiva l-au văzut intrând în casa ei săptămâna trecută. Ea spune 
că a fost în interes de afaceri. 

— În regulă, zise procurorul. Și chiar dacă ar exista mesaje 
explicite, care ar descrie în detaliu, n-am putea să le folosim din 
cauza NouveauGalerie și a acelei agente. 


VP - 300 


— N-a fost vina ei, repetă Lacoste. După cum am spus, ea a 
procedat cu știința mea și eu am fost cea care și-a dat 
aprobarea. Ba chiar am încurajat-o. Așa că las-o în pace. 

— Bine, îmi pare rău, ai dreptate, spuse Zalmanowitz. Să 
revenim la pod. Cum a convins-o Tracey pe Vivienne să se ducă 
acolo? 

— Medicul legist crede că cea mai probabilă explicaţie este că 
a bătut-o acasă până a lăsat-o inconștientă, a urcat-o în mașină 
și dus-o la pod, spuse Beauvoir. Sângele ei de pe portiera 
mașinii și de pe volan ar fi putut proveni de pe mâinile lui. 

— Dar asta nu explică urmele de tălpi, spuse procurorul. Cum 
au ajuns sub mașină dacă el a dus-o acolo? 

— Poate au rămas după ce el a cercetat locul, spuse Beauvoir. 
Nu știm toate detaliile. Și probabil că n-o să le știm niciodată. O 
altă posibilitate este ca o parte din ceea ce a declarat Tracey să 
fie adevărat. Că Vivienne a aranjat să se întâlnească cu amantul 
pe pod. Tracey a aflat și a ajuns acolo primul. 

— Bine, spuse Lacoste. Dar ce s-a întâmplat cu amantul? Și 
când l-a sunat? Au fost doar cinci apeluri efectuate din casă în 
ziua aceea. Patru la ceea ce noi credem că este un număr greșit 
și unul la tatăl ei. 

— Ai spus că l-ai crezut pe Bertrand când a zis că n-o 
cunoaște, interveni Gamache. E posibil să te fi înșelat? 

Lacoste se gândi. 

— Intotdeauna e posibil. 

Gamache încuviință, chiar dacă își dădea seama ce era de 
fapt. Disperare. Uneori, însă, ducea la ceva folositor. 

Și lor le mai rămăseseră mult prea puţine, cu excepția 
disperării. 

— În regulă, să recapitulăm, spuse procurorul. Lui Vivienne îi 
e frică. Îl sună pe tatăl ei, îi spune că își părăsește soțul, dar 
trebuie să-și aleagă momentul. In acea seară Tracey o bate 
până o lasă inconștientă și apoi, fie crezând că e moartă, fie 
încercând să-și facă curaj s-o omoare se duce la el în studio și se 
îmbată. 

— Apoi Vivienne își recapătă cunoștința și îl sună pe Bertrand, 
amantul ei, zise Beauvoir. Îl imploră s-o ajute. Îi spune să se 
întâlnească pe pod. Dar tipul ăsta, Bertrand, nu-și face apariţia. 
Pentru el a fost doar o aventură, nimic mai mult. N-avea de 


VP - 301 


gând să se încurce cu o femeie gravidă care fugea de un soţ 
periculos. 

— Vivienne se urcă în mașină și se duce singură acolo, spuse 
procurorul. Bertrand nu apare, dar Tracey da. O așteaptă. O 
aruncă de pe pod și îi azvârle și geanta. Cea pe care o 
împachetase deja, conform mesajelor. 

— Mai există o posibilitate, zise Gamache. 

Se întoarseră spre el, iar el se aplecă în faţă. 

— Ca Bertrand să fi apărut. 

— Continuă, spuse Zalmanowitz. 

— Să zicem că nu Tracey a făcut bagajul, ci Vivienne. Să 
presupunem că ea l-a sunat pe Bertrand și i-a spus să se 
întâlnească pe pod. 

— De ce acolo? întrebă procurorul. 

— Poate că acolo s-au întâlnit întotdeauna. Ea apare și îl 
așteaptă. 

În timp ce Gamache vorbea, acea seară rece și mohorâtă de 
aprilie prinse contur în faţa lor. Vivienne Godin, învineţită de cea 
mai recentă și ultima bătaie a lui Tracey, stă pe pod. Farurile 
mașinii lui Bertrand se ivesc pe drumul de pământ, dezafectat. 
Puțin mai lat decât o potecă. 

El iese din mașină, iar ea îi spune că e însărcinată. Și, poate, 
chiar că este copilul lui. Există posibilitatea ca ea să fi crezut 
acest lucru. 

Îi spune că își părăsește soţul violent și că are nevoie de 
ajutorul lui. 

Atunci Bertrand răbufnește. Își vede viaţa de burlac 
schimbându-se complet. 

Panicat, o împinge în spate. În balustradă. Aceasta se rupe și, 
spre oroarea lui, ea cade. 

Beauvoir, Lacoste, Zalmanowitz rămaseră tăcuţi, încă o dată 
imaginându-și chipul lui Vivienne în timp ce se afla în aer, între 
pod și apă. 

Apoi dispăru. 

— Ca să-și acopere urmele, aruncă geanta după ea, spuse 
Beauvoir. 

— Sau poate că ea o avea în mână sau pe umăr, zise Lacoste. 
Și a căzut cu ea. 

— Dar cum rămâne cu urmele de tălpi de la cizmele lui Tracey 
găsite sub mașina lui Vivienne? întrebă Zalmanowitz. 


VP - 302 


— Poate că nu sunt ale lui Tracey, răspunse Gamache. Este o 
cizmă destul de comună. Și monsieur Béliveau le vinde la 
magazinul general din Three Pines. Și este o mărime standard 
pentru un bărbat. Patruzeci și patru. 

— Tu chiar sugerezi că Tracey nu și-a ucis soţia? întrebă 
Zalmanowitz. Și că acest Gerald Bertrand a făcut-o? 

— Nu, recunoscu Gamache. Nu fac decât să iau în calcul 
posibilităţile. Lucruri pe care orice apărare le-ar arunca în joc. N- 
am nicio îndoială că Tracey este criminalul, dar există întrebări. 

Zalmanowitz rămase tăcut, pierdut în gânduri, apoi își 
îndreptă din nou privirea spre Gamache. 

— Îi era frică? 

— Poftim? 

— Lui Tracey. Când v-aţi dus prima dată acolo să vorbiţi cu el 
despre soţia lui dispărută. Ai spus că era beligerant. Dar părea 
surescitat? Temător? 

Gamache se gândi, apoi clătină din cap. 

— Nu. Și nici nu părea îngrijorat că soţia lui dispăruse, așa 
cum ar fi fost orice soț normal. 

— Sau orice alt soț suficient de isteț pentru a se preface, 
interveni Lacoste. 

— Batem pasul pe loc, spuse Zalmanowitz. Luând-o pe urma 
firimiturilor în încercarea de a pune de-un banchet. Singurul 
lucru pe care-l știm sigur, în afară de faptul că Vivienne a fost 
ucisă, este că și-a sunat tatăl în dimineaţa aceea, apoi a 
efectuat patru apeluri la un număr care ar fi putut sau nu să fie 
greșit. Rahat. 

Aruncă pixul pe jos. 

— Toate aceste lucruri ar fi putut fi evitate dacă i-ar fi cerut 
tatălui ei să vină s-o ia. E clar că e genul care face față unei 
lupte și s-ar fi dat peste cap pentru a o salva. Și, cu siguranţă, 
nu s-ar fi dat în lături să-i tragă și o bătaie soțul abuziv. Am 
văzut cu toţii asta azi. 

În timp ce vorbea, Zalmanowitz continua să se uite la 
Gamache. 

— Îmi amintește un pic de tine, Armand. Ai o fiică de vârsta 
lui Vivienne, așa-i? 

— Annie, oui. 

— Ce ai face dacă ai ști că soțul ei este agresiv cu ea? 


VP - 303 


Armand ridică din sprâncene cu ochii la Jean-Guy. Evident, 
Barry Zalmanowitz uitase, sau nu știa că erau căsătoriți. 

— Cred că e mai bine să nu răspund la asta. 

Apoi își luă o mină serioasă. 

— Ceea ce pot să-ţi spun este că Homer Godin l-a confruntat 
pe Tracey de mai multe ori, însă când se ajungea la asta, 
Vivienne intervenea de fiecare dată și nega orice abuz. Nu e clar 
dacă încerca să-și protejeze soțul sau tatăl. Sau, cel mai 
probabil, dacă nu cumva îi era teamă de o altă bătaie. In cele 
din urmă Tracey a izolat-o, așa cum fac de obicei persoanele 
abuzive, refuzând să-i permită lui Homer s-o viziteze. Refuzând 
să-i permită lui Vivienne să-l viziteze. 

— Tracey susține în declaraţia lui că Vivienne a fost cea care 
n-a vrut să-și vadă tatăl, spuse Zalmanowitz. 

— Ceea ce clar e o minciună, spuse Beauvoir. 

— Evident, dar nu există nimeni în afară de Homer care să-l 
contrazică, spuse Zalmanowitz. Și, din păcate, orice declaraţie a 
lui ar putea fi considerată ca fiind influenţată de animus. 

— Este Lysette Cloutier, zise Lacoste. 

— Cine? întrebă Zalmanowitz. Numele îmi sună cunoscut. 

— Posibil. Este agenta Sûreté care s-a dat drept 
NouveauGalerie, spuse Lacoste. E o veche prietenă a familiei 
Godin. Datorită ei am aflat că Vivienne dispăruse. Homer i-a 
cerut ajutorul. 

— Sunt prieteni? întrebă Zalmanowitz. 

— Ea a fost cea mai bună prietenă a soției lui Homer, care a 
decedat, explică Lacoste. Au păstrat legătura. 

— Este nașa lui Vivienne, spuse Gamache. Se pare că există 
unele sentimente la mijloc, între agenta Cloutier și monsieur 
Godin. Cel puţin din partea lui Cloutier. Nu e clar ce simte 
Homer. 

— Hmmm... făcu Zalmanowitz. S-ar putea să merite să aflăm 
dacă ea poate să adauge ceva. 

— Cred că dacă ar fi putut adăuga ceva ar fi făcut-o, spuse 
Lacoste. Daro să întreb. 

Din nou recunoscură ceea ce era de fapt. Disperare. 

— Vreo veste de la spital despre starea lui Godin? întrebă 
Zalmanowitz. 

— Nu e niciun traumatism, spuse Gamache. Îl externează în 
curând. 


VP - 304 


— E bine că nu e niciun traumatism, dar acum ce urmează? 
Știţi că o să încerce să... 

— Da, știm, răspunse Beauvoir oftând. 

Părea să fie singurul lucru pe care îl știau sigur. 

— Am pus un agent pe urmele lui Tracey. Pentru a-l proteja. 

Cuvintele îi provocară un gust acru în gură. Pe de altă parte, 
își reaminti ce spusese Tracey în camera de interogatoriu în 
timp ce se uita direct în ochii lui Gamache. 

— Există un ordin de restricţie pe numele lui Godin, corect? 
întrebă Beauvoir. Pentru a-l ţine departe de Tracey. 

— Da, spuse Zalmanowitz. A fost emis după larma din sala de 
judecată. 

— AŞ dori unul și pe numele lui Carl Tracey, spuse Beauvoir. 
Ca să stea la distanţă de Godin și de Three Pines. 

— Three Pines? La tine în sat, Armand? întrebă Zalmanowitz, 
care luase notițe. Și care acum își ridică privirea spre el. 

— Oui, răspunse Gamache. Mă îndoiesc că vorbea serios, dar 
mi-a ameninţat soţia. 

— Serios? lisuse, e prost. E suficient ca să-l arestăm? 

— Nu. A fost vag, zise Gamache. 

— A spus că nu și-ar ucide propria soţie, dar pe a altcuiva... 
spuse Beauvoir imitând tonul folosit de Tracey. S-a uitat la 
monsieur Gamache în timp ce a spus-o. 

— Înţeleg. O să solicit un ordin de restricţie pe numele lui 
Tracey. 

Zalmanowitz își notă. 

— Dar știm cu toţii că dacă cineva vrea să facă un rău o 
bucată de hârtie nu-l va opri. 

Dar o bâtă de baseball... îşi zise Gamache în sinea lui. 

— Să înțeleg că Godin o să se ducă înapoi acasă? întrebă 
Zalmanowitz. 

— Le-am zis agenţilor să-l conducă înapoi în Three Pines, 
spuse Gamache. Poate să stea cu noi. 

— Și dacă nu vrea? Nu-l poţi forța, Armand, replică 
Zalmanowitz. 

— De când e ilegal să ţii închisă o altă ființă umană? întrebă 
Armand. A, stai. Parcă îmi amintesc ceva de la pregătire. 

Lacoste râse, iar Zalmanovwitz zâmbi. 

— Bine, am priceput. Ştii ce faci. Dar nu-l poţi ţine acolo o 
veșnicie, nici cu consimţământul lui. În cele din urmă o să vrea 


VP - 305 


să plece. Și mă îndoiesc că timpul îi va curma dorinţa de a-l 
omori pe cel care i-a ucis fiica. 

— Și eu mă îndoiesc, spuse Gamache. 

Trase adânc aer în piept, apoi oftă. 

— Nu mi-ar plăcea să-l arestez pentru așa ceva. 

— lar mie nu mi-ar plăcea să trebuiască să-l acuz, zise 
Zalmanowitz. 

— Cât ar primi? întrebă Beauvoir. De curiozitate. Procurorul se 
gândi. 

— Ar fi acuzat de crimă. Apărarea lui ar susține, probabil, că 
nu poate fi tras la răspundere penală. Că nu era în deplinătatea 
facultăţilor mintale, din cauza suferinţei extreme. Dacă sunt 
isteţi, avocaţii lui vor pleda în faţa juriului. El ar fi condamnat, 
probabil de omucidere, dar n-ar executa o pedeapsă mare. Un 
an, poate mai puţin. 

— Nu-i chiar așa de rău, zise Beauvoir. 

Gamache se uită îngrijorat la el. Doar nu avea de gând să 
ridice protecţia pentru Tracey. Să-i lase lui Godin cale liberă să-l 
omoare. 

Cu siguranţă, ultimul act al lui Jean-Guy ca șef la Omoruri n-ar 
trebui să fie o complicitate la crimă. 

Trebuiau să discute. 

Inspectorul-șef Beauvoir se uită la Lacoste, apoi la Gamache. 
Și, în cele din urmă, din nou la procuror. 

— Nu deținem suficiente dovezi neatinse de copacul otrăvitor 
sau de acel fiasco de pe rețelele sociale pentru a-l condamna pe 
Tracey, nu? 

— Nu, spuse Zalmanowitz. Nici măcar pe departe. Dacă nu 
veniţi cu altceva, suntem terminati. 

— Și Carl Tracey scapă cu crima, spuse Lacoste. 

Beauvoir se ridică, la fel și ceilalţi. 

— Merci. Îmi pare rău. 

— Și mie. O să fac apel. Chiar judecătoarea Pelletier mi-a 
cerut-o. Se simte groaznic în legătură cu asta. Cred că speră ca 
decizia să-i fie răsturnată. 

Îi conduse la ușă și le strânse mâinile. Când Gamache ajunse 
în dreptul lui, se aplecă și-i șopti: 

— Îmi pare rău pentru acele video. O zi de rahat. Nu știu dacă 
nătăroaica ţi-a făcut o favoare sau nu. Publicând adevăratul 
video. 


VP - 306 


— Cunosc răspunsul, zise Gamache. 

Zalmanowitz încuviinţă. 

— Mai e ceva, Armand. 

— Oui? 

— Ai furat câinele lui Tracey? 

Acum atât Beauvoir, cât și Lacoste se întoarseră și se făcură 
ochii mari, întâi la procuror, apoi la Gamache. 

— L-am luat pe Fred, da. Dar i-am dat bani lui Tracey pentru 
el. 

— Se pare că nu destui. Vrea câinele înapoi. A depus o 
plângere. 

— Ai furat câinele? întrebă Beauvoir. Am crezut că a venit cu 
Homer. 

— Nu. A fost câinele lui Vivienne. Tracey avea de gând să-l 
împuște, așa că l-am luat. Și nu i-l dau înapoi. 

In această zi a granițelor incerte, o linie clară trebuia trasată, 
și se pare că fusese trasată în dreptul câinelui. Nu reușiseră s-o 
salveze pe Vivienne și poate că nu aveau să reușească să-l 
salveze pe Homer. Dar îl puteau salva pe Fred. 

Barry Zalmanowitz se uită la Gamache cu o privire mirată, 
apoi încuviință. 

— O să mă ocup eu de asta. Nu-ţi face griji. 

— Merci. 

Procurorul rămase uitându-se cum cei trei, Gamache flancat 
de cei doi ofițeri mai tineri, se îndepărtau pe coridor. 

Și rememoră imaginile din înregistrarea video reală. Cu 
Gamache, în toiul unui schimb feroce de focuri, târându-l pe 
Beauvoir, grav rănit, într-un loc sigur. Oblojindu-i rana. Apoi 
lăsându-l acolo și reîntorcându-se în luptă. 

Cu Isabelle Lacoste, mai târziu în înregistrare, îngenuncheată 
lângă Gamache, ţinându-i mâna însângerată în timp ce el zăcea, 
aparent muribund, pe podeaua fabricii. Impușcat în cap și în 
piept. 

Acum, cei trei se îndepărtau pe coridor, sunetul pașilor lor 
răsunând cu ecou de-a lungul unui hol luminos de marmură, 
care masca mare parte din duhoarea de mai jos. 

Cu toate că procurorul nu îl invidia absolut deloc pe Armand 
Gamache pentru ceea ce se petrecea, cu cazul și cu atacurile de 
pe reţelele sociale, pentru acest lucru, însă, îl invidia. 


VP - 307 


Îi urmări cu privirea pe cei trei până când dispărură pe ușile 

duble, afară, în ziua răcoroasă de aprilie. 
XXX 

De îndată ce fu lovit de aerul rece, Beauvoir, ca trezit cu o 
palmă dintr-o reverie, începu să vorbească. 

— N-am de gând să las lucrurile așa. 

— Ce propui să facem? întrebă Lacoste. 

— Ne ducem înapoi la centrul operativ din Three Pines și 
revedem dovezile pe care putem să le folosim. Din nou și din 
nou. Până găsim ceva care ne-a scăpat. Trebuie să mai fie ceva 
acolo. Isabelle, știu că oficial ești încă în concediu, dar... 

— Am o geantă cu strictul necesar în mașină, așa că sunt gata 
de plecare, spuse ea rânjind. Obiceiuri vechi, nu-i așa, patron? 

Gamache zâmbi. Obiceiuri vechi. Mereu gata de plecare, în 
orice clipă. 

— Trebuie să mă întorc la sediu, spuse ea. Ne întâlnim în 
Three Pines când termin. 

Gamache și Beauvoir se opriră lângă mașinile lor. 

— O să-l ţii pe Homer la tine acasă? 

— Ajută faptul că n-are mașină și o să-i rog pe ceilalţi să stea 
cu el. 

— O să plece pe jos dacă n-are încotro, Armand. 

— Oui, spuse Gamache. Dar are nevoie de ajutor și nu știu ce 
altceva să fac, Jean-Guy. Tu știi? 

Era o întrebare sinceră. Dar Jean-Guy Beauvoir nu avea niciun 
răspuns. 

În timp ce conducea pe autostrada familiară, inspectorul-șef 
Beauvoir spera și se ruga să găsească ceva ce le scăpase din 
vedere. 

Ceva. 

Orice. 


VP - 308 


Capitolul treizeci și doi 


Gamache conducea în spatele mașinii lui Beauvoir și vorbea 
la telefon cu Reine-Marie, explicându-i, sau încercând să-i 
explice, ce se petrecuse la tribunal. 

— Homer? întrebă ea. Cum se simte? 

Armand făcu o pauză, neștiind cum să răspundă. 

Scos din minţi de durere, suferință și furie? 

Turbat din cauză că un sistem care se autointitula „drept” 
permitea ca ucigașul fiicei lui să scape liber? Din cauza unui 
detaliu. Sau două. 

Inconsolabil? Căutând o cale de a-l pedepsi cu mâna lui pe 
Carl Tracey? 

În schimb, Armand îi oferi drept răspuns singurul lucru pe care 
îl știa sigur. 

— Nu are nicio contuzie. Se poate duce acasă. Te 
deranjează... 

— Dacă rămâne la noi? Sigur că nu. Dar... 

— O să putem să-l ţinem departe de Tracey? spuse Armand. 
Nu știu. Poţi să aștepți un moment? 

Suna agenta Cloutier. 

— Domnule inspector-șef, avem o problemă. 

Vorbea în șoaptă, pe un ton în care se citea urgenţa. 

— Ce este? 

— Suntem încă la spital. Îl externează chiar acum, dar n-o să 
se întoarcă la tine. 

— Vrea să se ducă acasă? 

— Da, dar mai ales zice că... 

Vocea îi ezită. 

— Continuă. 

Cu toate că Gamache bănuia ce urma să spună. 

— Zice că nu vrea să te mai vadă niciodată. 

— Înţeleg. 

Gamache trase aer în piept. 

înțelegea. Mai era ceva în afară de faptul că Tracey scăpase. 
Că, într-un fel, anchetatorii o dăduseră în bară. Era faptul că își 
încălcase promisiunea făcută lui Homer. 


VP - 309 


— Dă-i telefonul, te rog. 

Urmă o pauză. 

— Nu vrea să-l ia. 

— Atunci tine-i-l la ureche. 

Ştia că nu are decât câteva secunde ca să ajungă la acel 
bărbat. Un singur cuvânt, cel mult două, înainte ca Homer să se 
retragă. Avea o singură șansă. Și profită de ea. 

— Fred. 

Pauză. Pauză. 

Se auzi un foșnet la telefon, o conversație 
vocea lui Cloutier. 

— O să vină. Dar doar ca să ia câinele. N-o să rămână. 

— Spune-i că nu cer decât o noapte. Doar una. Apoi poate să-l 
ia pe Fred și să plece. 

Urmă o conversație înăbușită mai lungă. 

Haide. Haide. 

În cele din urmă, vocea lui Cloutier: 

— O noapte, patron. 

— Bon. 

Era ceva. Douăzeci și patru de ore pe care nu le avusese 
înainte. 

— O să fiu la centrul operativ, zise Gamache. Să mă anunțţi 
când ajungeţi la Three Pines. 

— D'accord, patron. 

Închise și reveni la Reine-Marie. Și îi explică ce se întâmplase. 

— Și tu? Eşti bine? întrebă ea. 

Cum putea răspunde la așa ceva? 

— Nu contează, spuse ea. Știu. Vino acasă curând. 

— Nu suntem departe. Ar trebui să ajungem în... 

— Ce este, Armand? 

În mașina din faţa lui, Jean-Guy frânase și virase la dreapta, 
intrând pe un drum de pământ. 

Se aflau la o aruncătură de băț de Three Pines. Dar Jean-Guy 
se îndepărta de sat. Cu viteză. Gonind nesăbuit pe drumul 
accidentat. 

Agenta care îl supraveghea pe Tracey tocmai raportase că, 
deși fusese sfătuit să se ducă direct acasă după eliberare, 
acesta se îndreptase spre barul local. 

Ca să sărbătorească. 

— Ce vreţi să fac, patron? întrebă agenta. Să intru? 


A 


năbușită, apoi 


VP - 310 


— Nu, rămâi acolo unde ești. Vin la tine. 

Jean-Guy era conștient că n-ar trebui să procedeze astfel, dar 
totuși o făcu. Virase și acum gonea spre Carl Tracey. 

Beauvoir opri în parcarea cârciumii, lângă mașina Sûreté, cu 
însemne foarte evidente. De obicei, în timpul unei supravegheri 
erau discreți. Beauvoir ceruse, însă, în mod special un vehicul cu 
„Sûreté du Quebec” inscripţionat în mod clar. 

— Cu verde-fosforescent, dacă-i posibil, spusese el. Și vreau 
ca agentul din mașină să fie în uniformă. 

Tracey nu trebuia să aibă nicio îndoială asupra faptului că era 
nu doar păzit, ci și supravegheat. 

În timp ce Beauvoir se îndrepta spre bar, mâinile i se 
strânseră pumn și se deschiseră. Apoi, se încleștară din nou. În 
arme. 

Jean-Guy știa că era o greșeală. Problema nu era că va călca 
într-o grămadă de ceva moale și urât mirositor. Acest lucru era 
evident. Singura întrebare era cât de mare va fi aceasta. Cât de 
mult se va afunda? 

Și dacă se va putea opri înainte... 

Inspectorul-șef Beauvoir trecu pe lângă agenta aflată în 
autovehicul și rosti doar două cuvinte. 

— Stai aici. 

Auzi o mașină oprind în parcare. Când se întinse spre ușa 
barului, cu mâna pe clanţă, în spatele lui răsună vocea familiară. 

— Jean-Guy. 

Dar Beauvoir, într-unul dintre puținele momente de acest fel 
din viaţa lui, alese să-l ignore pe Gamache. 

e 

— Stai aici, zise inspectorul-șef Gamache în timp ce trecu cu 
pas hotărât prin dreptul agentei care dădea să iasă din mașină. 

Ea rămase pe loc. 


Beauvoir intră în bar. 

Era întuneric. Mirosea a fum stătut de ţigară, a urină 
proaspătă și a bere răsuflată. 

Un televizor era deschis pe un program ce difuza Andy Griffith 
în reluare. Opie avea întrebări pentru tatăl lui. Din nou. 
Răspunsurile fură însă înăbușite de hohotele de râs care 
izbucniră dinspre un grup de bărbaţi murdari aflaţi la bar. 

Patru, după cum constată Beauvoir la prima vedere. Nu, cinci. 


VP - 311 


Două sticle de whisky erau pe bar. Cu sticlele de bere în 
mâini, bărbaţii se întoarseră și își mijiră ochii în lumina 
neașteptată și nedorită ce năvălise prin ușa deschisă înainte ca 
aceasta să se închidă din nou. 

— Tu cine dracu' ești? vru să știe unul dintre ei. 

Beauvoir nu răspunse. Rămase pe loc. Uitându-se. 

La Carl Tracey. : 

— Stați așa, zise Tracey. Puțin respect, vă rog. Asta-i 
inspectorul-șef Beauvoir. Tipu’ care m-a arestat. Ai venit să-ți 
ceri scuze? 

Se stârniră și mai multe râsete. 

Beauvoir nu reacţiona. Nu vorbi. Nu se mișcă. 

Tracey își ridică berea. 

— Vino aici. Jean-Guy, nu? Acu, că s-a terminat, putem să fim 
prieteni. Fără resentimente. Bere? 

Întinse băutura spre Beauvoir, care îi putu simţi aroma 
moscată, familiară. 

e 

Gamache se oprise în dreptul ușii. Prin ferestrele mânjite de 
murdărie abia îi putea zări pe ocupanţii barului. 

Fiecare celulă din corp i se încorda spre înainte. Strigându-i să 
intre. Să-l salveze pe Jean-Guy de el însuși. 

Era destul de sigur, judecând după expresia de pe chipul lui 
Beauvoir, că șeful de la Omoruri din cadrul Sûreté du Québec 
era pe cale să-l bată măr pe Carl Tracey. 

Poate chiar mai rău. Poate nu avea de gând să se limiteze la 
a-l bate măr. 

Totuși, Gamache se înfrână. Și se întrebă de ce. 

Apoi îl fulgeră un gând. Era oare posibil să-și dorească ca 
Beauvoir s-o facă? 

e 

Jean-Guy Beauvoir stătea în picioare la zece pași de Carl 
Tracey. 

Privea insistent, dar nu se mișcă. Nu vorbi. Nu avu nicio 
reacţie. 

Chiar și când Tracey păși spre el, îmboldit de tovarășii lui de 
beţie, chipul lui Jean-Guy rămase în totalitate impasibil. O 
mască. 


VP - 312 


Expresia lui Gamache se schimbă. Continua să fie atent, 
vigilent. Pregătit. Cu mâna pe ușă. Dar pe chipul lui apăruse un 
zâmbet firav. De surprindere și înţelegere. 

Totuși, continuă să fie pregătit să acţioneze. 

e 

Văzându-l pe Tracey râzând, Beauvoir se simți aproape 
copleșit de furie. 

Însă rămase pe loc. Nemișcat. 

— Haide, strigă Tracey ţinând sticla de bere de gât și 
legănându-se ușor. Nu vrei să vii la petrecere. 

Bărbaţii din spatele lui Tracey deveniră însă mai neliniștiți la 
vederea acestui om care stătea în dreptul ușii și nu se dădea 
bătut. 

Doi dintre ei continuară să strige încurajări, dar vocile lor erau 
acum mai firave. Entuziasmul lor pălea. 

Carl Tracey se afla acum chiar în faţa lui Beauvoir, însă 
Beauvoir nu reacţionă. 

— Ce faci aici? strigă Tracey. O să depun o plângere. Asta-i 
hărţuire. 

Tăcerea lui Beauvoir. Privirea lui inexpresivă. Îl scoteau din 
minţi pe Carl Tracey. Și îi descuraja pe amicii lui. 

e 

Zâmbetul de pe chipul lui Gamache dispăru, în timp ce se 

pregătea să intre în bar. Era de ajuns. 
e 

Tracey se împletici înapoi. 

Tovarășii lui de beţie se dădură la o parte în timp ce el se 
împiedică și căzu. Vărsându-și berea. 

Inspectorul-șef Beauvoir ieși la fel de tăcut pe care intrase. 
Lăsând în urma lui patru beţivi ce se zgâiau la bărbatul care se 
tăvălea pe podea. Tracey își ridică privirea și, pentru o fracțiune 
de secundă, Beauvoir avu senzaţia că vede în ochii lui tristele. 
Mâhnire. 

Apoi, Carl Tracey vomită. 

Odată ieșit afară, Jean-Guy închise ochii și, ridicându-și fața 
spre cer, trase adânc și prelung în piept aerul proaspăt cu miros 
de pin. 

Când îi deschise, îl văzu pe Armand Gamache stând chiar în 
faţa lui. Privindu-l fix. 


VP - 313 


Apoi, ochii lui Gamache se încreţiră la colţuri. Fără niciun 
cuvânt, pentru că nu era nimic de spus, Gamache îl conduse 
înapoi la mașină, oprindu-se pentru ca Beauvoir să vorbească cu 
agenta. 

— O să mai chem un ofițer aici. Vreau ca unul dintre voi să 
stea în mașină, iar celălalt în faţa barului. Să-l fixeze cu privirea 
pe Carl Tracey prin fereastră. Vreau ca el să vă vadă. Orice se 
întâmplă, nu intraţi în contact cu el. Dacă vă provoacă, nu 
reacţionați. Cu excepţia situaţiei în care vă atacă fizic. 

— Deci vreţi să-l fixez cu privirea, patron? 

— Da. lar când pleacă, urmăriţi-l. Menţineţi tot timpul 
distanţa. Dar vreau să vă vadă. Înţeles? Dacă intră într-un 
magazin, staţi afară și-l fixaţi cu privirea. Dacă se întâlnește cu 
cineva, opriţi-vă și... 

— Continuăm să-l fixăm cu privirea? 

— Oui. 

— De ce? 

Beauvoir se simţi ușor iritat. Neplăcându-i să fie luat la 
întrebări. Dar era conștient că ordinele lui erau extrem de 
neconvenţionale. 

— E vorba de un om care înțelege amenințările și violenta. 
Dar asta? 

— „Asta?” insistă tânăra agentă. 

— Conștiinţa. 

— Ce? 

Inspectorul-șef Beauvoir recunoscu expresia de pe chipul 
agentei. Era exact aceeași cu care se uitase și el la Gamache. 
Ani la rând. Când inspectorul-șef spusese sau ordonase ceva 
neconvențional. Sau de-a dreptul ciudat. 

Privirea aceea goală, ușor contaminată de îngrijorare, că 
ofițerul superior își pierduse minţile. 

Beauvoir zâmbi. Așa cum Gamache zâmbise uitându-se la el. 
Ani la rând. 

Deși ar fi putut lăsa lucrurile așa, voia ca agenta să înţeleagă. 
Și să nu-i fie niciodată teamă să pună la îndoială ordinele unui 
superior. 

Așa cum și Gamache îi explicase cu răbdare lui Beauvoir. Ani 
la rând. 


VP - 314 


— Treaba ta este să-l protejezi, dar vei acţiona și ca un fel de 
conștiință exterioară pentru un om care, evident, nu are așa 
ceva. 

Observă că ea pricepu. Și că zâmbi, la rândul ei. 

— M-am prins. O să fiu fantoma soţiei lui moarte. 

— Oui. E un mod bun de a privi lucrurile. 

Pentru un scurt moment agenta se gândi să întrebe dacă ar 
putea să facă un selfie cu inspectorul-șef Beauvoir și 
inspectorul-șef Gamache. 

Dar se răzgândi. 

Inainte de a se urca în mașini, Armand Gamache puse o mână 
pe spatele lui Jean-Guy. 

— Foarte bine. 

— A fost pe-aproape, zise Jean-Guy aplecându-se în faţă și 
coborând tonul. Nici nu știi cât de mult am vrut să... 

— Știu. 

Jean-Guy mormăi. 

— Da. Ştii. 

Aruncă o privire în spate. 

— N-o să schimbe nimic. Chestia asta... 

Arătă spre agenta care stătea acum în faţa barului. Privind fix. 

— N-o să-l facă să mărturisească. Nu va schimba crima. 

— Nu. Dar s-ar putea ca tânăra agentă să înţeleagă faptul că 
avem și alte arme la dispoziţie în afară de pistoale. 

Gamache își duse degetul la tâmplă și bătu ușor în ea. 

— Sincer? Eu cred că ea crede mai degrabă... 

Beauvoir își duse degetul la propria tâmplă și îl învârti în cerc. 

— Slavă Domnului că i-am spus că sunt inspectorul-șef 
Gamache. 

Armand râse. 

— O să-mi fie dor de tine, fiule. 

— Și mie o să-mi fie dor de tine, domnule. Dar n-o să-mi fie 
dor de asta. 

Işi îndreptă privirea spre tânăra agentă care stătea cu spatele 
drept la douăzeci de pași de barul jegos. Privind fix. Un om pe 
care  inspectorul-șef Beauvoir, în calitate de investigator 
principal, îl lăsase să scape basma curată cu o crimă. 

Jean-Guy nu avea nevoie ca cineva să-l fixeze cu privirea ca 
să știe că va trece mult timp, asta dacă se va întâmple 
vreodată, până când propria sa conștiință va fi curată. 


VP - 315 


Capitolul treizeci și trei 


Își petrecură restul zilei în centrul operativ trecând în revistă 
toate dovezile. În mod repetat. 

De la puţinul care era încă admisibil până la ceea ce știau că 
era adevărat, dar nu putea fi folosit. 

Homer Godin revenise la Three Pines și, conform spuselor lui 
Reine-Marie, după ce îl plimbase alene pe Fred în jurul spaţiului 
verde din sat și refuzase mâncarea care-i fusese oferită se 
dusese în camera lui și închisese ușa. 

Agenta Cloutier rămăsese în casă și trecea din când în când 
pe la el, să se asigure... 

Armand vorbea cu Reine-Marie la telefon și privea afară prin 
ceea ce fusese odată fereastra pentru bilete. De acolo zărea 
podul peste Riviere Bella Bella și sacii cu nisip, încă la locul lor. 
Și, de cealaltă parte, locuinţa lui, în zona îndepărtată a paijiștii 
satului. 

Între el și casa lui se afla o străină, care stătea pe bancă. 

— Cine e? o întrebă pe Reine-Marie. 

— Dominica Oddly. 

Reine-Marie îi explică despre cine era vorba și ce căuta acolo. 

Gamache făcu o grimasă. Părea că ziua Clarei rivaliza cu a lui. 
Amândouă i se datorau, nu în mică măsură, lui Ruth. 

Se întoarse și își ridică privirea spre fotografia cu bătrâna 
poetă, care privirea încruntată în jos, spre el. 

Când închise, Armand se frecă la ochi. Apoi, după ce își puse 
la loc ochelarii de citit, reveni asupra declaraţiilor, încercând să 
găsească ceva. 

Orice. 

Isabelle Lacoste sosi. Nici nu apucase să-și dea haina jos că 
Jean-Guy îi și pasă un teanc de dosare. 

— Uite. Tu ia-le pe-astea. 

Își împărţiră dovezile, interogatoriile. Examinând fiecare 
munca celuilalt. Ochi proaspeţi peste dovezi vechi, în căutarea a 
ceva ce fusese omis. 

— Aș vrea să discut cu domnul Bertrand, zise Gamache 
ridicându-se. 


VP - 316 


| se părea în continuare puţin probabil ca Vivienne să-l fi 
apelat pe acest bărbat în mod repetat în ziua în care murise și 
să fi greșit numărul. Cu siguranţă ea îl cunoștea. Cu siguranţă el 
minţea. 

— Și eu la fel, zise Beauvoir îmbrăcându-și haina. 

e 

Gerald Bertrand era prietenos. Tânăr. Atrăgător. Cu nepoata 
în braţe. Părea dornic să ajute, dar nu avea nimic util de 
adăugat. 

Gamache încercă. Într-un fel. Într-altul. Dădu târcoale, 
căutând fisuri. Crăpături. Minuscule fracturi în povestea lui 
Bertrand. În purtarea lui. Dar nu găsi nimic. 

La final erau la fel de convinși ca și Lacoste. Bertrand spunea 
adevărul. N-o cunoștea pe Vivienne. Nici pe Tracey. 

— Tracey a minţit, e evident, zise Beauvoir. Vivienne n-a avut 
niciun amant. 

— Cel puţin nu acest amant, spuse Gamache. 

Totuși, Vivienne Godin își petrecuse ultimele minute din viaţa 
ei făcând un singur lucru. 

Încercând să dea de o persoană. 

Dar cine era? Cui încerca să-i ceară ajutor o femeie disperată, 
înfricoșată? 

Nu tatălui ei - el era prea departe, își spuse Gamache în sinea 
lui. Încerca oare să dea de Cameron? 

Dar mai exista cineva. Cineva care făcuse parte din viaţa lui 
Vivienne, din toată viaţa ei. Naşa ei. Care era polițistă. 

Pe drumul de întoarcere se opriră la locuinţa lui Pauline 
Vachon. Din declaraţia pe care o semnase reieșea că Tracey 
fusese implicat, nu ea. Anchetatorii voiau acum adevărul 
complet. 

— Dacă am vrut ca ea să plece? spuse Pauline. Sigur că da. 

— De ce? 

— Ca să-l am pe Carl. 

— Pare că nici măcar nu-l placi, zise Beauvoir. 

— Ba da, mi-a plăcut la început. Îmi plac bărbaţii mai în 
vârstă. 

Îi făcu ochi dulci lui Gamache. 

— Și apoi? 

— Păi, ar fi banii, nu? Dacă ea divorța, el ar fi pierdut bani, 
probabil și casa. Dar dacă ea murea... 


VP - 317 


— Da? 

— Păi, ar fi existat o moștenire. Întotdeauna sunt bani când 
cineva moare. 

— Nu întotdeauna, spuse Beauvoir. 

lisuse, își zise în sinea lui. Vivienne a fost ucisă pentru niște 
bani pe care nu-i avea? 

— De ce nu le-ai spus asta celorlalţi anchetatori? întrebă el. 

— Ce anume? Că ar putea exista un motiv pentru care aș fi 
vrut ca ea să fie moartă? Să ghicim... 

— Atunci de ce ne spui acum? întrebă Beauvoir. 

— Păi, acum nu mai contează. Avocatul meu zice că nu puteţi 
să-mi faceţi nimic. În plus, Carl a făcut-o, nu eu. 

Gamache o studia atât de minuţios încât ea începu să se 
foiască. 

— N-am de gând să mărturisesc, să știți, zise ea. Așa că faceţi 
bine și plecaţi. p 

Se ridică, iar ei o urmară până la uşa de la intrare. In timp ce 
o ţinea deschisă, Gamache mai încercă o dată. 

— Spune-ne ce s-a întâmplat în ziua aia, Pauline. De dragul 
tatălui ei. De dragul tău. Să scapi de greutatea asta din piept. 

— O, te interesează pieptul meu, ei? zise ea într-un mod atât 
de ingenuu încât o făcu să pară foarte tânără. Cât despre tatăl 
ei... 

Scoase un sunet insolent, plin de dispreț. Te-ai întrebat 
vreodată de ce s-a măritat cu un idiot precum Carl Tracey? 

— Tu aveai de gând să te căsătorești cu el. 

— Aveam de gând să locuiesc cu el. 

— Până când se terminau banii? întrebă Beauvoir. 

— Duceţi-vă dracu’. Nu-i treaba voastră. Acum, ieșiţi afară. 

— Te-a minţit. Și și-a omorât soţia, spuse Gamache. Am văzut 
fotografiile. Vânătăile de pe braţele tale. 

— Îmi plac chestiile dure. 

Îi făcu din nou ochi dulci lui Gamache, care se mulțumi s-o 
fixeze cu privirea. Într-un mod care o făcu să se simtă 
inconfortabil. Nu pentru că ar fi avut o tentă sexuală, ci pentru 
că nu-și amintea să mai fi văzut vreodată o astfel de privire. 
Pauline avu nevoie de un moment până să poată pune gândurile 
în cuvinte. 

Îngrijorat. Acest bărbat era îngrijorat pentru ea. 


VP - 318 


Dar știa că era o minciună. Un rol. Nimănui nu-i păsase 
vreodată de ea. De ce i-ar fi păsat acestui străin? 

— Nicio persoană fericită, rosti el încet, nicio persoană 
sănătoasă, nu caută durere. Ai grijă. 

— Mda, păi ce dracu’ îţi pasă ţie? 

Și ușa se trânti în fața lui. 

— O pierdere de vreme, zise Beauvoir. Dar e ceva ce trebuia 
făcut. 

În timp ce se îndreptau spre mașină, Gamache se gândi la 
expresia de pe chipul lui Pauline Vachon. La privirea aceea 
lascivă. Intenţia fusese să fie seducătoare, dar în adâncul ei 
exista ceva nemilos. În mod clar ceva calculat. Deși, pentru o 
fracțiune de secundă... Și apoi a dispărut. 

e 

— Homer? 

Vocea femeii vârstnice pătrunse prin ușa închisă în timp ce 
Homer stătea întins pe pat, cu privirea în tavan. Gândindu-se 
cum să... Din fericire, nu trebuia să caute o cale de a scăpa 
basma curată. Nu era necesar. 

Nu răspunse. 

— Sunt Ruth Zardo. Ne-am întâlnit acasă la Clara alaltăieri 
noapte. Știu că ești acolo și mă auzi. Vreau să-ţi zic ceva. 

Ceea ce auzi apoi fu un murmur foarte slab. Care suna ca 
futu-i, futu-i. 

Se ridică în șezut, însă nu deschise ușa. Nu avea chef de 
companie. 

Fără să se lase intimidată, Ruth spuse ce avea de spus, apoi 
plecă. 

e 

— Uite, zise Isabelle Lacoste lăsând să cadă cu un zgomot 
surd la picioarele lui Beauvoir o pereche de cizme. 

— Ai fost la cumpărături? întrebă el ridicându-le de jos. 

ÎI lăsase pe Gamache la el acasă și se întorsese la centrul 
operațional. Acum ținea cizmele sus și le analiza. 

Erau oliv. Din cauciuc. Căptușite cu fetru. Și ajungeau până la 
genunchi. 

— Un cadou de rămas-bun pentru la Paris? întrebă el. Prea 
amabil, vărzuța mea. 

— Dacă mai zici așa o să te trezești cu ele îndesate-n fund. 


VP - 319 


— Se cade să vorbească așa noua șefă a criminalităţii 
organizate? îi zise și zâmbi. Felicitări. Am aflat de la ceilalţi 
ofițeri superiori că ai acceptat slujba. 

— Nu încă, spuse ea. Trebuie să discut cu familia mea. Și știi 
că de fapt nu voi conduce o familie mafiotă, nu? 

— Merde, și eu care credeam că vom primi electrocasnice 
gratis pe viaţă. 

— Prostuțule. Brânză gratis, poate. 

Se așeză la biroul ei. 

— În legătură cu cizmele, le-am luat de la magazinul general 
al lui monsieur Beliveau. Șeful a avut dreptate. După spusele lui 
monsieur Beliveau, acestea sunt cele mai comune cizme pe care 
le vinde. Toată lumea are o pereche. 

— De ce nu? Foarte elegante. 

Beauvoir le dădu drumul jos. Ca ale lui Tracey, nu? 

— Așa e. Aceleași cizme care au lăsat urma de sub mașina lui 
Vivienne. Aceeași mărime. Patruzeci și doi. Până și inspectorul- 
șef Gamache are o pereche. 

— Sugerezi că e suspect? 

— Da, da, sigur, răspunse ea cu un zâmbet îngăduitor. Ştii la 
ce mă refer. 

Jean-Guy știa. Ridică din nou cizmele și le analiză. 

Evident, avea dreptate. 

Erau exact la fel ca cele care lăsaseră urmele de sub mașina 
lui Vivienne. La fel ca cele pe care le găsiseră în casa lui Tracey 
și fuseseră folosite ca dovezi. Dovezi considerate acum fructe 
otrăvitoare. 

Și, aparent, la fel ca încălțămintea pe care toată lumea din 
mediul rural din Quebec o avea acasă. 

— Le-am probat, zise Lacoste, și am mers prin zăpadă și 
noroi. Am fotografiat urmele pe care le-am lăsat. Chestia 
ciudată e că, deși acestea sunt mărimea patruzeci și doi pentru 
bărbaţi, eu port treizeci și opt. 

— De damă. 

— Mulţumesc. Da. Dar, pentru că talpa de cauciuc este foarte 
groasă, iar striaţiile atât de adânc ștanțate, urmele lăsate de 
cizmele mele arată exact la fel ca cele de sub mașină. 

— Exact? 

Întoarse cizmele. Striaţiile erau făcute din cauciuc dur, 
conceput pentru a izola și a asigura aderenţă. Și pentru a nu se 


VP - 320 


uza. Așa încât, striaţiile unei cizme vechi de cinci ani nu aveau 
să fie cu mult diferite sau chiar deloc diferite de cele ale uneia 
nou-noute. 

— Am trimis pozele la laborator pentru analiză, dar n-am 
văzut nicio diferenţă. 

— Așadar... 

— Așadar, oricine ar fi putut lăsa în urmă acele urme de cizme 
sub mașina ei. Un bărbat, o femeie... chiar și un copil, bănuiesc. 

— Dar nu ne aduce mai aproape de Tracey, spuse el. De fapt, 
tu ai ține partea apărării în acest caz, dacă ar mai exista un caz. 

— Știu, spuse ea. 

Nu trebuia să fi fost un bărbat mare pe acel pod. Ar fi putut fi 
o femeie mai mică. lar acum că Beauvoir se gândea mai bine, 
legistul spusese că urmele de degete de pe pieptul lui Vivienne, 
vânătăile rezultate în urma unei împingeri, fuseseră probabil 
cauzate de un bărbat mare. 

Dar... 

Medicul legist mai sublimase și că vânătăile sângerează. Că 
se răspândesc intern. Doctor Harris lăsase să se înţeleagă faptul 
că exista posibilitatea ca și acestea să fi fost provocate de o 
femeie mai mică. 

— Pauline Vachon? întrebă el. 

Lacoste încuviinţă. 

e 

Lysette Cloutier se ridică în picioare când inspectorul-șef 
Gamache intră în bucătărie. 

Homer și Reine-Marie stăteau așezați în fața sobei cu lemne, 
cu un ceainic și o tavă cu biscuiţi pe taburetul dintre ei. Fred era 
lungit pe covor la picioarele lui Homer și abia dacă își înălţă 
capul să se uite la cel care tocmai intrase. 

Henri și Gracie alergaseră la ușă să-l salute și acum se 
fugăreau în bucătărie și printre picioarele lui Armand, care 
aproape se împiedică. Dar era obișnuit cu asta. 

Homer privea în jos la mâinile lui mari, care se cuprindeau 
strâns una pe cealaltă. 

Apoi se ridică încet și se întoarse spre Armand. Avea un 
bandaj pe partea stângă a capului, deasupra tâmplei, în locul în 
care se lovise de pardoseala din sala de judecată. Avea un ochi 
vânăt și julituri în zona de unde începea linia părului. 

Chipul îi era impasibil, în timp ce se uita la Armand. O mască. 


VP - 321 


Stătea pur și simplu în picioare. Și privea. Și privea. 

Apoi, în tăcere, se mișcă. Trecu pe lângă Armand. 

— Homer? spuse Armand. 

Dar bărbatul ieșise din bucătăria călduroasă. Se auzi un 
fluierat din sufragerie. Fred își înălță capul, se ridică cu greu în 
picioare și urmă sunetul. 

— Vă rog să rămâneţi aici, le zise Armand celorlalți. 

Homer se afla pe veranda din faţă, împreună cu câinele 
bătrân. 

Era ora cinci după-amiaza, iar umbrele erau lungi. 
Temperatura cobora odată cu soarele. 

Fumul lemnelor arse se înălța din case, parfumând ușor aerul 
rece de început de seară. 

Armand ţinu ușa deschisă și îi făcu semn din cap lui Henri să 
iasă afară, urmat de Gracie, care arăta și se comporta din ce în 
ce mai mult ca o veveriţă. 

Îi prinseră din urmă pe Homer și pe Fred care pășeau domol, 
urmând marginea pajiștii. Nici înăuntru, nici în afara cercului. 

Luminile caselor din Three Pines erau aprinse, iar Armand 
putea zări becul din vechea gară, aflată dincolo de râul încă 
umflat, știind că Jean-Guy și Isabelle erau acolo, lucrând pentru 
a rezolva o crimă ce părea să le scape. 

Apoi se întoarse spre bărbatul grizonant, care pășea în lumina 
amurgului. 

— Îmi pare rău, zise el ajungându-l din urmă pe Homer și 
mergând alături de el. 

Însă Homer nu răspunse. Continuă să se uite înainte, la 
dealurile și pădurile care se întunecau din ce în ce mai mult în 
jurul lor. 

În dreptul potecii ce ducea în pădure, care mergea paralel cu 
Riviere Bella Bella și ajungea în locul în care fusese găsită 
Vivienne, Homer se opri. Acum era puţin mai mult decât un 
luminiș ușor mai luminos dintr-o pădure întunecată. 

Apoi se întoarse și privi în direcţia opusă. In susul râului. Unde 
Vivienne se prăbușise prima dată în apă. Unde fusese în viaţă 
ultima dată. 

Rasuflarea lui lua forma unor norișori calzi și pufoși. 
Alăturându-se și amestecându-se cu ai lui Armand. 

— Ce vrei de la mine, Armand? 

— Nimic. 


VP - 322 


— Nu-i adevărat. Văd în ochii tăi. 

Se întoarse cu faţa spre el. 

— Despre ce-i vorba? Despre iertare? Vrei să spun că e-n 
regulă c-ai făcut praf totul? Că acum trebuie să mă ocup eu de 
ceea ce tu n-ai putut? Să fac dreptate pentru fetița mea. 

Armand rămase tăcut. Și se gândi că Homer avea, probabil, 
dreptate. 

Că voia să fie absolvit de vină. 

Tatăl lui Vivienne tăcu mult vreme, cu privirea întoarsă spre 
râu. Înainte de a vorbi, în cele din urmă. 

— E posibil ca unele lucruri să nu poată fi iertate? Dacă sunt 
prea teribile? Abuz? Crimă? 

Se uită la Armand. 

— Tu ai putea? 

— Să iert crima? îl întrebă Armand. 

Chibzui la acest lucru. | se cerea să se gândească nu la 
uciderea unei străine, ci a soţiei lui. A copilului lui. A nepotului 
lui. Ar putea ierta? Sincer. 

— Ar fi nevoie de ani și de o cantitate uriașă de efort. Și de 
ajutor. Și totuși... 

— Da? 

— Sper că aș ajunge s-o fac... 

— Dar? 

— Dar cred că ar fi nevoie de o persoană mai bună decât 
mine, recunoscu Armand. 

Homer merita adevărul. Și, iată-l. Ar putea ierta? În inima lui, 
în sufletul lui? Armand era departe de a fi sigur. 

— Ar ajuta dacă oricine ar fi cel care a făcut-o ar regreta cu 
adevărat? întrebă Homer. 

Căută răspunsul în privirea lui Armand. 

— Dddaaa, cred că da. 

Homer încuviință. 

— Mă întreb dacă Vivienne a crezut asta. 

— Crezi că Tracey a spus că-i pare rău? 

Armand se îndoia că Tracey și-ar fi cerut vreodată scuze, dar 
poate că o făcuse. Abuzatorii o făceau adesea. Implorau iertare. 
Își declarau dragostea. Aduceau flori și daruri și, printr-un potop 
de lacrimi, promiteau că n-o vor mai face niciodată. 

Și poate că erau chiar sinceri. Până data următoare. 


VP - 323 


— Nu trebuie să-l ierţi, spuse Armand. Nu trebuie să mă ierți. 
Dar, pentru binele tău, pentru sănătatea ta mintală, trebuie să 
renunţi la obsesia asta cu răzbunarea. 

— Tu ai renunţat? 

— Să încerc să-l prind pe Tracey? Non. 

— Atunci eu de ce-aș face-o? Insigna ta îţi conferă o mai mare 
responsabilitate față de Vivienne decât am eu, tatăl ei? 

Lăsă cuvintele să se așeze un moment, înainte de a continua. 

— Femeia aceea bătrână a venit la tine acasă azi după- 
amiază ca să mă vadă. N-am lăsat-o să intre. N-am vrut să văd 
pe nimeni. Dar a zis totuși ceva prin ușă. 

— Ce femeie bătrână? 

— Cred că-i poetă. 

Armand se încordă. Oare Ruth procedase cu Homer așa cum o 
făcuse cu Clara? Sau cu el? Oare înrăutăţise lucrurile încercând 
să ajute? 

— Ce-a spus? 

Armand se pregăti pentru ce era mai rău. 

— Ceva din Sf. Francisc. Ceva ce i-a spus unei femei care și-a 
pierdut copilul într-un râu. 

Homer închise ochii. 

— Clare, Clare, nu dispera. Între pod și apă am fost eu, acolo. 


VP - 324 


Capitolul treizeci și patru 


— Non, nimic nou, îi raportă Jean-Guy la telefon lui Gamache, 
care suna din biroul lui de acasă. Mandatul pe care l-am cerut 
acum câteva zile ca să cercetăm conturile bancare ale lui 
Vivienne ar trebui să sosească în curând. O să aflăm dacă 
Pauline Vachon visa sau chiar e ceva acolo. 

— Numărul la care suna Vivienne încă îmi dă bătăi de cap, 
spuse Gamache. Dacă nu era al lui Bertrand, atunci al cui? Este 
cineva care e apropiat de caz și are un număr aproximativ la 
fel? 

— Am verificat asta, zise Beauvoir. Nimic. 

Gamache zâmbi. Ar fi trebuit să știe că Beauvoir se va ocupa 
de acest lucru. 

— Probabil că ţi-e foame, spuse el. Clara ne-a invitat la o cină 
ușoară. Hai să luăm o pauză. 

Beauvoir oftă și se uită la Lacoste. Ea luase camera obișnuită 
de la B&B, dar încă nu-și lăsase geanta acolo. 

— Cină la Clara? strigă el. 

— Sună grozav, răspunse Lacoste, dar nu își ridică privirea. 

Se învârteau în jurul cozii și erau conștienți de acest lucru. O 
pauză le-ar prinde bine. 

— Ne întâlnim acolo, zise el la telefon. Peste o jumătate de 
oră. 

Jean-Guy luă iar declaraţiile. Și începu să le citească. Din nou. 

e 

Gamache închise și se întoarse spre agenta Cloutier. 

Erau singuri în biroul lui. 

Homer era în bucătărie cu Fred, în timp ce Reine-Marie 
pregătea o supă de dovlecel, pere și brânză cu mucegai ca s-o 
ducă la Clara. Homer părea să găsească compania ei liniștitoare. 

Cloutier, pe de altă parte, evident, nu simţea același lucru în 
privinţa companiei lui Gamache. 

— Povestește-mi despre Vivienne. 

— Vivienne? 

— Da. Probabil că ai cunoscut-o bine. 


VP - 325 


— Presupun că da. Sinceră să fiu, n-am fost cea mai bună 
nașă. Eu n-am avut niciodată una, așa că habar n-am avut ce se 
aștepta de la mine, cu excepţia faptului că, dacă li se întâmpla 
ceva lui Kathy și lui Homer, trebuia s-o iau eu. 

— Cum era? 

Lysette se gândi. _ 

— Timidă. Cam greu de cunoscut. li plăcea mai degrabă să 
stea pe-acasă. A fost o fată frumoasă. Se vede din fotografii. 

Gamache încuviință. 

— Era binevoitoare? 

— Așa cred. 

Dar avu o reținere. 

— Continuă. 

— Nu, doar că lui Kath i se părea dificilă uneori. Cred că 
majoritatea mamelor și fiicelor se ceartă uneori. 

— Te referi la bătaie sau la ceartă? întrebă Gamache. 

— Ceartă, răspunse Cloutier. Doar nu crezi că Kathy a lovit-o. 

Gamache ridică mâinile. 

— Habar n-am ce s-a întâmplat în casa aia. De aceea te întreb 
pe tine. 

— Se certau. Destul de mult. Dar era vorba doar de cuvinte, 
nimic mai mult. După cum am spus, e normal, nu-i așa? Intre 
mamă și fiică. Cu siguranță așa s-a întâmplat cu mine și cu 
mama mea. 

Gamache încuviinţă, amintindu-și de bătutul din picior și 
reacțiile dramatice ale lui Annie și de ochii îngustați ai lui Reine- 
Marie și maxilarul ei încleștat. Străduindu-se să nu rostească 
ceva răutăcios, în care de fapt nu credea. 

Chiar dacă Annie nu avea astfel de scrupule sau de reţineri. 

Acum, însă, Annie și mama ei erau foarte apropiate. Annie 
devenise la rândul ei mamă. El credea că acest lucru ajutase. Și 
aștepta încă un copil. O fetiţă. 

La fel ca Vivienne... 

Își readuse gândurile la ceea ce aveau de făcut. 

— În ce fel i s-a părut dificilă Vivienne? 

— De fapt, nu cred că a fost vina lui Vivienne. 

Lysette cobori tonul. 

— Kath cred că era puţin geloasă pe ea. 

— De ce? 


VP - 326 


— Vivienne și tatăl ei erau mereu apropiaţi. Din clipa în care 
ea s-a născut. Homer le adora pe cele două fete ale lui, așa cum 
le spunea. Dar între el și Viv exista o conexiune. Ca între taţi și 
fiice, presupun. 

— Da, zise Gamache. 

Annie. Annie. Sănătoasă și fericită. Și în viaţă. Și plecarea... 

— A fost greu pentru Kathy. Totuși, nu îi făcea niciun bine. Cu 
cât era mai geloasă, cu atât era mai furioasă și mai exigentă. N- 
a făcut decât s-o îndepărteze și mai mult pe Vivienne. 

— Spre tatăl ei. 

— Oui. 

O profeție care se împlinește prin ea însăși, își zise Gamache 
în sinea lui. Cât de des facem în așa fel încât cele mai mari 
temeri ale noastre să devină realitate, comportându-ne ca și s- 
ar fi adeverit deja? 

— Homer a dus-o să înveţe fotbal, spuse Cloutier. A antrenat 
echipa în care Vivienne juca hochei. Când era mică, îi citea 
înainte de culcare. Babar. Tintin. N-am văzut niciodată o fiică 
mai iubită de un tată, sau un tată mai adorat. Imi părea rău 
pentru Kathy. Sincer, n-am știut niciodată dacă era geloasă pe 
Vivienne sau pe Homer. Dar știu că Vivienne a plecat de acasă 
cât de repede a putut. 

— Împinsă de mama ei? 

Lysette încuviință. 

— Apoi Kathy a murit. Înrăutăţind și mai mult lucrurile pentru 
Homer. Pentru că nu o mai avea nici pe Kathy alături. 

— A fost o căsnicie fericită? 

Lysette se gândi. În cele din urmă încuviinţă din cap. 

— Lucrurile s-au îmbunătăţit odată ce Vivienne a plecat de 
acasă. 

— Când am vizitat-o pe Pauline Vachon, în după-amiaza asta, 
ne-a spus că dacă Vivienne murea Carl intra în posesia banilor. 
Verificăm conturile și asigurările, desigur, dar știi cumva dacă 
Vivienne avea bani puși deoparte? 

— Vivienne? Nu cred. 

— l-a lăsat mama ei ceva în testament? 

— Nu. A lăsat niște bijuterii și o cuvertură care fusese a 
bunicii ei, dar niciun ban. Eu am fost lichidatoarea. Ea n-a avut 
prea multe, iar ce-a avut i-a lăsat lui Homer. Te superi dacă te 


VP - 327 


întreb de ce te interesează toate astea? Știm cine-a omorât-o... 
nu mai trebuie decât să-l prindem. 

— Trebuie să ne regrupăm, explică Gamache. lar o parte din 
asta presupune s-o cunoaștem pe Vivienne mai bine. Este 
posibil să fi avut vreo aventură? 

— Știu ce-a zis Tracey, dar nu cred să fi fost așa. Întotdeauna 
a părut să fie mai degrabă genul singuratic. 

— Îți plăcea de ea? 

Cloutier se încruntă. 

— Din puţinul pe care l-am văzut, da. Cred că da. 

Nu era o apreciere din cale-afară de entuziastă. Dar Gamache 
bănuia că părerile lui Cloutier erau probabil afectate, poate chiar 
contaminate de spusele prietenei ei, Kathy. lar el știa că e foarte 
ușor să crezi despre alţii tot ce-i mai rău. Se gândi o clipă. 

— De ce crezi că s-a măritat cu Carl Tracey? 

Cloutier rămase pe gânduri. 

— Comunitate restrânsă. Nu prea ai de unde alege. Poate a 
crezut că n-o să găsească ceva mai bun. Poate că el n-a fost 
chiar așa de rău la început. Nu prea știu. 

Gamache încuviință. 

Ar fi putut fi vorba despre dragoste la un moment dat? Sau 
Vivienne a vrut să își pedepsească părinţii? Să le demonstreze 
unde ajunsese din cauza lor? Sau fusese o tentativă 
copilărească de a-l face pe tatăl ei gelos? 

Toată lumea făcea greșeli. Gamache își făcuse și el partea lui, 
mai ales în tinerețe. Annie se căsătorise și divorțase înainte de 
a-l găsi pe Jean-Guy. La fel și Jean-Guy, înainte de a o întâlni pe 
Annie. 

Numai că greșeala lui Vivienne se întâmplase să fie mult mai 
gravă decât ar fi putut să-și imagineze. 

Ajunseseră la finalul lucrurilor pe care agenta Cloutier iar le-ar 
fi putut spune despre Vivienne. Mai era, însă, ceva. 

— Îi plăceau câinii? 

— Pardon? 

— Câinii. Îi plăceau? 

— Păi, da. Îi iubea. Fred, de exemplu. L-a salvat pe când era 
doar un cățeluș. Il găsise rănit pe marginea drumului. A fost 
alături de ea mai mult timp decât Carl. 

— Merci, spuse el. 


VP - 328 


Capitolul treizeci și cinci 


— Domnule inspector-șef și madame Gamache, aceasta este 
- zise Clara cu un gest ușor exagerat, de parcă ar fi făcut-o pe 
invitată de la cină să se materializeze din neant - faimosul critic 
de artă Dominica Oddly. 

Pam-pam. 

Și apoi, bang, Clara dispăru. 

— Madame Oddly, zise Armand dând mâna cu ea. 

— Domnule inspector-șef, spuse criticul. 

— Armand. 

— De la Sûreté? Parcă-i un film vechi cu Nelson Eddy și 
Jeanette Mac-Donald:?. Gamache de la Sûreté. 

Armand zâmbi. 

— Acelea erau cu poliția călare”. 

— Mă tem că în cazul meu lipsește calul. 

— Totuși, este multă balegă, zise Ruth, care li se alătură. 

Privirea Dominicăi se îndreptă fugitiv spre rața din braţele lui 
Ruth, apoi reveni la chipul bătrânei. Alegând să ignore pasărea 
de curte spuse: 

— N-am apucat să precizez că îmi place poezia 
dumneavoastră. 

— Mulţumesc. O cheamă Rosa. 

— Futu-i, futu-i, futu-i, se auzi dinspre Rosa. 

— Poezia, șopti Reine-Marie la urechea lui Ruth. Nu pasărea“. 

— Ah. 

Se întoarse spre Dominica și o analiză din cap până în 
picioare. 

— Eşti rudă cu servitoarea? 

Reine-Marie cobori ochii, iar Armand își roti privirea în jur, 
încercând să creeze impresia că n-o mai întâlnise niciodată pe 
femeia vârstnică. 

— Servitoare? întrebă Dominica. 


32 Cuplu popular din filme musical americane din anii '30-'40 (Nit.). 

33 Referire la musicalul „Rose-Marie” (1936), cu Jeanette MacDonald și Nelson Eddy 
(N.t.). 

34 Joc de cuvinte între poetry (poezie) și poultry (pasăre de curte) (W.r.). 


VP - 329 


Când Ruth dădu să arate spre Myrna, care stătea de vorbă cu 
Clara lângă șemineu, Reine-Marie interveni. 

— Cum de știi de Nelson Eddy? 

— Îmi place cinematografia clasică, explică Dominica. Din 
vremea în care forma de artă era la începuturi. 

— Și ai zice că Rose-Marie e un film clasic? întrebă Ruth. Am 
bănuit eu că nu ai gust. De asta m-am gândit că o să-ți placă 
arta Clarei. 

Dominica râse. 

— Dar îmi place poezia dumneavoastră. Și pasărea. 

— O aberaţie. Excepţia care dovedește regula. 

— Nu este o regulă, sublinie criticul. Este o opinie. 

Dominica Oddly nu se decisese încă dacă oamenii care 
aleseseră să trăiască în acest mic cătun canadian erau minunați 
și creativi sau erau, pur și simplu, rezultatul unei 
consangvinizări. 

— Bere? întrebă Gabri ducându-i o sticlă Dominicăi. 

Ea părăsise grupul și arunca o privire în jur. 

— Multumesc. Rața e în regulă? Arată ciudat. 

— Rata e în regulă. „Futu-i” e ciudat. 

Dominica râse. 

— Dar e o mare poetă. 

— Și Clara e o mare artistă. 

La asta, Dominica ridică sticla. 

— Mulţumesc pentru bere. 

În cealaltă parte a încăperii, Clara încerca să-și păstreze 
zâmbetul pe faţă și fierea la locul ei în timp ce se uita la tânăra 
femeie care tocmai îi distrusese cariera, iar acum îi bea berea și 
îi mânca mâncarea. N-ar fi fost surprinsă dacă ar fi găsit-o 
dormind în patul ei. 

Lupul, dar nu la ușa, ci în casa ei. În viaţa ei. Făcând-o vraiște. 
Zâmbind. 

e 

Jean-Guy și Isabelle li se alătură la timp pentru cină. 

După ce o ochise pe Ruth, Jean-Guy tocmai se îndrepta spre 
ea când Armand Îi tăie calea. 

— Nu. 

— Dar trebuie să i se spună, zise Jean-Guy uitându-se la poeta 
în vârstă care dădea pe gât scotch și vorbea cu femeia critic ce 
părea fascinată de ea. 


VP - 330 


— Ce să i se spună? 

— Înregistrarea video pe care a publicat-o a făcut rău 
oamenilor. Tie. Familiilor. 

Făcu o pauză. 

— Mie. Faptul că nu era treaba ei să facă asta. 

— A făcut-o din bunătate. A crezut că mă protejează. 

— Asta nu schimbă nimic. N-ar fi trebuit s-o facă. 

— De acord. Dar e de domeniul trecutului. Las-o așa, Jean- 
Guy. 

Totuși, când Jean-Guy trecu pe lângă Ruth, șopti: 

— Nătăroaico. 

— Prostovanule, ripostă ea râzând. 

Evident, neînțelegându-i mesajul. 

e 

Armand era obosit și în mod normal nu ar fi acceptat invitaţia 
Clarei. Dar știa că Homer nu voia să-l vadă. Nu-l voia nici măcar 
în aceeași casă cu el. Și îi promisese că îl va lăsa singur. Măcar 
aceasta era o promisiune pe care putea s-o respecte. 

Așa că venise aici și îi lăsase pe Homer și pe Lysette să cineze 
singuri. 

Toţi cei adunaţi la Clara aflaseră ce se întâmplase în acea zi la 
tribunal, însă doar Ruth pusese întrebări. Asta dacă faptul că 
dorise să știe cum de reușiseră să facă dintr-un lucru sigur un 
dezastru demn de circ putea fi considerat o întrebare sinceră. 

Beauvoir clocotea. Gamache rămase tăcut. Doar Isabelle 
răspunse. Se întinsese spre bătrână, îi cuprinse mâna venoasă și 
îi șopti: 

— Taci naibii din gură. 

Ceea ce pe Ruth o încântă, făcând-o să râdă. Și, pentru prima 
dată, făcu ce i s-a cerut. 

După cină, în timp ce Armand și Reine-Marie curățau masa, 
iar Gabri făcea cafea, Jean-Guy o luă pe Dominica deoparte 
pentru a discuta în liniște. 

— Ceramică? întrebă Dominica când ea și Beauvoir se aflau 
suficient de departe de ceilalţi. 

Fusese surprinsă că, dintre toate lucrurile, acest poliţist 
alesese să vorbească despre ceramică. 

Ea se lansă într-un discurs despre istoria operelor de artă din 
ceramică, dintre care unele supraviețuiseră popoarelor şi 


VP - 331 


culturilor care le creaseră. O parte dintre acestea lui i se păreau 
chiar interesante. 

— Și arta modernă? întrebă Jean-Guy. 

— Ce-i cu ea? 

— Poate o persoană să-și câștige existența producând obiecte 
din ceramică? 

ÎI studie pe bărbatul aflat în faţa ei. După ce crescuse în 
Bronx, alături de mama ei activistă, Dominica devenise 
precaută, chiar temătoare, în sinea ei, când venea vorba de 
polițiști. Își văzuse prea des fraţii, prietenii, iubiții hărţuiţi pentru 
a-i considera pe polițiști altceva decât ameninţări. 

Îi respectase foarte puţin și aproape că nu avusese niciun 
contact cu ei din punct de vedere social. Trăiau pe continente 
diferite și proveneau din triburi diferite. 

Gabri îi povestise despre uciderea tinerei femei și despre ceea 
ce se întâmplase în dimineaţa aceea la tribunal. 

Acest polițist fusese implicat. În acuzare. lar acum 
pălăvrăgeau despre olărit, în timp ce-și savurau băuturile de 
după cină. 

Deși, observându-l mai bine pe acest poliţist și ardoarea de 
care dădea dovadă, începu să suspecteze că era vorba de mai 
mult decât pălăvrăgeală. 

— Te gândești să faci o schimbare de carieră? întrebă ea și se 
simţi ușurată să-l vadă zâmbind. 

— Nu în lumea artei. E mult prea periculos. 

— Da. Am auzit că unii critici sunt brutali. 

— Artiștii sunt cei care mă sperie pe mine. 

Apoi, zâmbetul i se stinse. 

— Ceramică, îi reaminti. Olărit. E o piață bună? 

— Pentru obiecte de artă din ceramică? Nu de genul celor din 
care mâncăm. 

— Oui. 

Ea se gândi. 

— Există întotdeauna o piaţă la nivel înalt. Dar trebuie să fii 
foarte, foarte bun. Și foarte, foarte norocos. Lucie Rie, de 
exemplu. Foarte căutată de colecționari. Modernă, dar inspirată 
de ceramica romană antică. Grayson Perry, din Marea Britanie, 
este uriaș. A câștigat Premiul Turner pentru ceramica lui. 
Elizabeth Kley este o artistă din New York. Festivă și totuși... 

— Ce zici de asta? 


VP - 332 


Își scoase telefonul și apăsă pe galeria cu fotografii. 

Dominica Oddly simţi o doză de iritare. Nu era obișnuită să fie 
întreruptă. Majoritatea oamenilor o venerau și se agățau de 
fiecare cuvânt al ei. 

Dar își dădu seama că, mai mult ca sigur, nu discutau de fapt 
despre olărit. Vorbeau despre crimă. 

Se aplecă în față. 

Apăru o fotografie cu o vază. Apoi un bol. Urmat de un alt 
obiect. Unul după altul. Îl rugă să nu le mai deruleze și le analiză 
pe câteva dintre ele. Mări pozele. 

— Ptiu, rosti în cele din urmă ridicând privirea. Ale cui sunt? 

— Ale unui individ pe nume Carl Tracey. Ai auzit vreodată 
despre el? 

— Nu. 

Făcu un pas în spate și îi studie chipul. 

— El e cel care a omorât-o pe fată? 

— Da, noi așa credem. Ce părere ai? 

e 

— Ce părere aveți? întrebă Clara. 

Îi condusese pe unii dintre prietenii ei în studio pentru a le 
arăta copiile miniaturilor care fuseseră atacate cu ferocitate de 
critici. Inclusiv, și mai ales, de cel aflat în sufrageria ei. 

— Nu-i rău deloc, spuse Gabri. 

Clara simţi o strângere de inimă și o cuprinse un val de 
panică. Se aștepta la un imediat și pasional „Sunt geniale! S-a 
înșelat!” 

Nu la acest răspuns vag. 

Își îndreptă privirea spre Reine-Marie care stătea cu capul 
înclinat, ca și cum acest lucru ar fi fost de ajutor. Avea o 
expresie încordată, ca a unui copil cu început de indigestie. 

— Astea sunt cele care nu au fost prezentate, nu? Cele de 
care ai fost mai puţin încântată? întrebă Reine-Marie, abia 
întâlnind privirea Clarei. 

— Da, spuse ea. 

Minţise. Micuţele picturi în ulei aflate pe șevaletul din studioul 
ei erau replici aproape identice ale seriei pe care o trimisese la 
expoziţia colectivă din New York. 

Criticii, ceilalţi artiști, chiar și proprietarii galeriei puteau fi 
ignoraţi. Mai ales prostiile de pe reţelele sociale. Sau, dacă nu 
ignorate, cel puţin explicate. 


VP - 333 


Gelozie. Nimic mai mult. 

Dar acum, propriii prieteni, fanii ei, își înclinau capetele, 
mijeau ochii și îi ofereau laude confuze. 

La naiba, își zise Clara în sinea ei. La naiba. 

Femeia aceea, Oddly, otrăvise fântâna. li întorsese împotriva 
ei până și pe cei mai înverșunaţi susținători. Sau, cel puţin, 
împotriva artei ei. Ceea ce era aproape același lucru, atât de 
profund interconectate erau femeia și creaţiile ei. Un atac 
asupra unora se simţea ca un atac asupra celeilalte. 

Simţea că lumea ei se scufunda, iar Clara Morrow era departe 
de a fi sigură că avea să-și poată ţine capul deasupra creșterii 
tot mai rapide a valului de opinii. 

xxx 

Ruth își puse mâna subţire, cu vene proeminente, peste cea a 
lui Armand. 

— Ai făcut tot ce-ai putut, să știi. 

El privi în jos la mâna ei, apoi în ochii ei urduroși. 

— Dar el a scăpat. În mare parte, din cauza mea. 

— Nu în mod intenţionat. 

— Mai contează? 

— Ești poliţist și intenţia contează întotdeauna, nu? Dacă nu 
ai intenţionat să faci rău... 

Se întrebă dacă acesta era modul lui Ruth de a-și cere scuze 
pentru postarea acelui video. Știind acum câtă durere 
provocase. 

— Ar putea fi adevărat, spuse el. Dar Vivienne e moartă, iar 
ucigașul ei e liber. 

— Nu pentru mult timp. Homer o să-l omoare pe cel care i-a 
ucis fiica, nu? 

— O să încerce. 

— Ai de gând să-l oprești? 

— O să încerc. 

— Cu jumătate de inimă? 

Armand se întoarse spre ea surprins. 

— Nu. Cu toată inima. 

— De ce? 

Ruth se uita la el cu o curiozitate autentică. La fel și rața. Dar 
rațele sunt adesea curioase. 

De ce l-ar opri pe Homer? 


VP - 334 


— Pentru că nu e treaba noastră să fim judecătorul, juriul și 
călăul. 

— Mda, mda. Cliché. Și în lumea reală, când sistemul 
eșuează? 

— Atunci trebuie să căutăm o soluție în altă parte. 

— Adică răzbunare. 

— In cazul unora, da. 

— Și al celorlalţi? 

— Cunoști răspunsul. 

— Te referi la renunțare? Adică, zise ea fluturând din mână, 
să lași lucrurile așa și să-ţi vezi mai departe de viață? 

— Mă refer la a face altceva, nu să ne rezumăm doar furie și 
răzbunare. Ai venit până la mine acasă în după-amiaza asta. 

— Da, spuse Ruth. De ce? 

— l-ai spus ceva lui Homer. 

— Și? 

— Cred că de-asta l-ai vizitat. Ca să-i oferi lui Homer acea 
opţiune, o cale de ieșire. Dacă nu iertare, atunci poate pace. Era 
vorba despre un citat din Sf. Francisc, către o femeie care și-a 
pierdut copilul într-un râu. Chestia e că l-am căutat, sau am 
încercat să o fac, dar nu l-am găsit nicăieri. 

— Adică? 

— Adică, există? 

— Mai contează? Nu e vorba despre puterea credinţei și nu 
despre dovadă? 

Se uită la el cu o privire intensă. 

— Tu n-ai vrea să crezi, Armand? Dacă ar fi fost vorba de 
Annie? 

În tăcerea care urmă, îi întâlni privirea. 

— Clare, Clare, nu dispera. Între pod și apă am fost eu, acolo. 

xxx 

— Întotdeauna stă cu rața în braţe? o întrebă Dominica Oddly 
pe Reine-Marie în timp ce ieșiră afară pentru a merge spre casă. 

Aerul rece al nopții de aprilie se furișă prin haina subţire cu 
care era îmbrăcată Dominica direct în oasele ei. Işi strânse 
brațele la piept. 

— Întotdeauna, spuse Reine-Marie. Tu ţi-ai lăsat copilul în 
urmă? 

— Copil?... 


VP - 335 


Dominica avu tendinţa de a respinge comparatia, însă o auzi 
pe Rosa murmurând și observă asemănarea dintre mamă și 
rață. 

Făcură câțiva pași în tăcere înainte ca Reine-Marie să 
vorbească din nou. 

— Ştii cât de mult a durut-o pe Clara recenzia ta, da? 

— A fost brutală, zise Olivier. 

— N-am făcut decât să spun adevărul. 

— Orice adevăr conține o parte de răutate, spuse Ruth. 

— Dar tot adevăr este. 

— Poate, zise Reine-Marie. Dar și răutate. 

e 

Jean-Guy se duse lângă Armand și Isabelle, care stăteau de 
vorbă la câțiva paşi în spatele celorlalți. 

Isabelle era obosită, iar șchiopătatul îi era mai pronunţat. 

— Am întrebat-o... 

Jean-Guy arătă spre Dominica Oddly. 

— Despre ceramica lui Tracey. A spus că e destul de bună. Că 
promite. 

— lisuse, zise Isabelle, nu-i spune lui Clare. O să-i explodeze 
capul. 

— Mă gândeam la faptul că ar putea exista un alt motiv, 
spuse Jean-Guy. Pentru uciderea lui Vivienne. 

— Cum așa? întrebă Isabelle. 

— Dacă Tracey știa că era la un pas de succes, zise Jean-Guy. 
Sigur nu avea de gând să-l împartă cu Vivienne. 

— Dar „succesul” nu-i ceva relativ? Nici măcar artiștii în 
ceramică nu fac cine știe ce avere, nu? întrebă Isabelle. 

— Pot să facă sute de mii, chiar milioane, dacă obiectele lor 
devin de colecţie, spuse Jean-Guy, lăsând impresia că vorbea 
din experienţă. 

— Ea crede că Tracey s-ar putea bucura de un succes atât de 
mare? vru să știe Armand. 

— Nu știu sigur. A zis că e posibil. E nevoie de mult noroc, 
evident. 

— Mă întreb... zise Isabelle apoi rămase tăcută. 

— Ce? 

— Dacă un scandal ar putea fi considerat noroc. 

— Un scandal cum ar fi suspiciunea de crimă. Rahat. 


VP - 336 


Beauvoir se rupse de grup și se îndreptă alergând spre 
Dominica Oddly. 

— Am o întrebare pentru tine. 

— Da? 

— Dacă un artist în devenire este acuzat de crimă și apoi este 
eliberat din cauza unui amănunt, ce urmare ar avea asta asupra 
carierei lui? 

— Glumești? întrebă ea holbându-se la el. Doar nu crezi că... 

— Întrebarea. Te rog să răspunzi. 

Se opriră, iar Armand și Isabelle li se alăturară. 

Dominica Oddly rămase pe gânduri, dar nu pentru mult timp. 

— N-ar fi primul artist care ar beneficia de pe urma unui astfel 
de lucru. Cultul celebrităţii poate fi destul de pervers. Spre 
exemplu... 

— Tracey, îi reaminti Jean-Guy înainte de a se lansa în 
prelegere. L-ar ajuta dacă ar scăpa de crimă? 

Ea încuviință. 

— Probabil. Dar cum ar fi putut fi putut să știe că va scăpa 
nepedepsit? 

— Poate că nu conta, spuse Isabelle. 

— Pentru el ar conta, zise Oddly. Arta lui ar putea începe să 
se vândă cu zeci de mii de dolari sau mai mult, dar cu ce l-ar 
ajuta dacă ar fi executat? 

— Noi nu omorâm condamnaţi! aici, în Canada, spuse 
Lacoste. 

— Eşti sigură? replică Oddly. 

— La ce te gândești? o întrebă Gamache pe Lacoste. 

— Cine-ar beneficia, le șopti ea lui Gamache și lui Beauvoir, 
dacă Vivienne ar fi omorâtă, iar soțul ei, devenit subit faimos, ar 
fi condamnat? 

— Pauline Vachon, spuse Beauvoir. Crezi că-i chiar atât de 
deşteaptă? 

— Ai cunoscut-o. Tu ce crezi? 


Myrna și Billy o ajutară pe Clara să curețe, deși mare parte din 
treabă fusese deja făcută de ceilalți. 

— Te simţi bine? își întrebă Myrna prietena. 

— Sunt bine. 


VP - 337 


— Toarnă-ţi un butoi cu vin, taie o felie uriașă de tort de 
ciocolată, așază-te lângă foc și gândește-te că ești iubită. Tu și 
arta ta. Bine? 

— Bine. 

— Te conduc acasă, zise Billy în timp ce se îmbrăcau pentru a 
pleca. 

— E în regulă. Nu-i departe. 

— Știu. Mi-ar face plăcere. 

Își puse mănușile și căciula și se bucură că Myrna nu-i putea 
vedea chipul. 

— Billy... început Myrna în timp ce mergeau de-a lungul 
drumului. 

— N-o spune. Te rog. 

Măcar dacă nu și-ar fi permis să-și imagineze viața lor 
împreună. Ce ar fi putut fi. Nopțile liniștite. Cititul. Gătitul. Să 
invite prieteni la ei. Să ia masa la bistrou. Împreună. 

Să îmbătrânească. Împreună. 

O lăsă la ușă, apoi se urcă în camioneta lui și se duse acasă. 
Singur. 

Clara urmă sfatul Myrnei, așa cum făcea aproape 
întotdeauna. 

Ajută, își zise în sinea ei, în timp ce își tăia o felie uriașă de 
tort, pe care o duse apoi în sufragerie, să ai o prietenă 
înțeleaptă. Care știe să gătească. 

În faţa șemineului, alături de Leo, Clara încercă să-și 
limpezească mintea. Dar descoperi că aceasta era aglomerată 
de Dominica Oddly. Și de recenzia ei. 

Leo își puse capul magnific în poala ei și rămaseră amândoi 
cu privirile îndreptate spre focul care ardea cu vâlvătăi. 

e 

— Mă gândeam la Tracey și la ceramica lui, spuse Isabelle. 

— Da? zise Beauvoir. 

Merseră împreună până la pensiunea lui Gabri și a lui Olivier, 
unde Isabelle avea camera „ei”. Cu familiarul pat cu baldachin și 
pilota din puf de gâscă, și șemineul gata pregătit pentru a fi 
aprins. Cu fotoliul din faţa lui. Cu o carafă cu vin de porto, un 
pahar și o cutiuţă cu ciocolata ei preferată. 

Dominica Oddly se dusese sus să lucreze, iar Isabelle își lăsă 
geanta în camera ei și reveni în camera de zi a pensiunii unde o 
așteptau ceilalţi. 


VP - 338 


Și munca. 

— Nu e puţin cam exagerat? întrebă Isabelle. Să credem că 
Tracey și-a omorât soţia pentru ca arta lui să ajungă să fie 
observată? În plus, nu e suficient de inteligent pentru a se gândi 
atât de departe. Cred că în majoritatea zilelor nici măcar nu știe 
ce mănâncă la prânz. 

— Tracey n-ar fi putut planifica asta, admise Jean-Guy în timp 
ce înteţea focul, după care luă un biscuit cu ciocolată de pe 
servantă și se alătură celorlalţi. Dar, după cum am mai zis, 
Pauline Vachon ar fi putut. 

Isabelle încuviinţă. 

— Mi-o pot imagina plănuind așa ceva. Dar, serios, ar ucide-o 
pe Vivienne pentru slaba șansă ca acest lucru să dea un impuls 
carierei lui Tracey? Pare un instrument de marketing destul de 
drastic. Eu nu cred. 

— E evident că n-ar fi singurul motiv, spuse Beauvoir. Sunt 
multe motive pentru care și-ar fi putut dori moartea lui Vivienne. 
În primul rând, ca să-l aibă pe Tracey. Și orice moștenire, reală 
sau imaginară, care îi revenea lui, ca soţ al lui Vivienne. lar dacă 
dădea lovitura cu ceramica lui, ea ar fi fost acolo să colecteze 
banii. Dacă apărea un scandal, cum ar fi o soţie ucisă, cu atât 
mai bine. 

Până în acel moment, Gamache preferă să stea și să asculte 
opiniile celor doi anchetatori. Analizând cele spuse de ei. 
Lăsându-și mintea să se concentreze și în același timp să fie 
liberă. 

Se ridică din fotoliul confortabil. 

— Mă scuzaţi, zise el scoțându-și telefonul. Trebuie să verific 
ceva. 

Se duse la fereastră, unde semnalul oscilant era cel mai 
puternic, și reveni câteva minute mai târziu. 

Avea o expresie sumbră. 

(J 

Dominica își verifică pagina de internet. Recenzia despre arta 
Clarei fusese încărcată și era bine primită. Multe accesări. Multe 
distribuiri. Noul text pe care tocmai îl publicase începea și el să 
fie în tendinţe. 

Pentru că nu se simțea încă obosită, mai căută diverse lucruri 
pe Google apoi, plictisită, scrise „Jean-Guy Beauvoir”. 


VP - 339 


Apărură câteva rezultate, printre care și o ceremonie de 
decorare. Era o fotografie cu inspectorul-șef Gamache, care îi 
oferea o medalie. Însă în explicaţia fotografiei era prezentat 
drept superintendent-șef Gamache. Conducătorul Sûreté du 
Quebec. 

Cuprinsă de curiozitate, scrise „Armand Gamache. Sûreté”. 

Ridicând din sprâncene când văzu numărul de articole, derulă 
în jos. Fotografiile, realizate în mod evident de-a lungul unei 
îndelungate cariere, prezentau un bărbat în proces de 
îmbătrânire. De la un păr brunet și ondulat, la unul cărunt. De la 
un ten neted, la riduri din ce în ce mai adânci cu fiecare 
poveste. 

Apoi apăru cicatricea. La tâmplă. Prima dată într-o fotografie 
cu el în uniformă. Cu o expresie sumbră și un baston. La o 
procesiune funerară. 

Dar exista o constantă. Privirea lui. Inteligentă și preocupată. 
Plină de bunătate, chiar. 

Era ceva deconcertant. La un poliţist. 

Exista și un link către un video recent postat, care avea deja o 
jumătate de milion de vizualizări. 

În tăcerea din camera ei, în satul liniștit, Dominica Oddly 
urmări îngrozită cum bărbatul calm, cu ochi buni, trăgea cu 
pistolul în mai mulți tineri, majoritatea de culoare. 

Realiză că acel video fusese falsificat. Și știa că probabil totul 
era o făcătură, dar se trezi acaparată. Poate pentru că era 
predispusă să creadă că așa procedau polițiștii. 

Explica aceasta demonizarea lui? Acesta era modul în care 
oamenii de treabă din Canada reacţionau la crime în masă? 
Printr-o lovitură cu dosul palmei? 

Apoi apăru un alt video. Și acesta fusese publicat recent. Cu 
aproape același număr de accesări. 

Datorită ochiului ei format să observe imaginile manipulate, 
își dădu seama că aceasta era varianta autentică. Netăiată. 
Needitată. Brută. Care se afla la originea celeilalte, a acelui 
video pervers. Locul din care fuseseră alese acele imagini 
pentru a crea o naraţiune falsă, dar convingătoare. A unui om, a 
unui poliţist care-și pierduse controlul. 

Însă, acest al doilea video înfățișa ceva foarte diferit. Un 
comandant perfect stăpân pe el. Care conducea un raid asupra 


VP - 340 


unei fabrici. Împotriva unor oameni evident înarmaţi până în 
dinţi. 

În acele imagini mișcate, dar clare, văzu agenţii Sûreté, 
printre care se numărau și cei trei, pe care tocmai îi cunoscuse 
în timpul unei cine civilizate, avansând prin schimbul de focuri. 

Jean-Guy. Isabelle. Armand. 

— lisuse, șopti în timp ce urmări cum ultimele ritualuri erau 
îndeplinite în grabă de unii agenţi pentru alţii, căzuți. 

În timp ce ultimele cuvinte răgușite erau încredințate de către 
un ofițer aflat pe moarte altuia. 

Îl zări pe Jean-Guy la pământ, împușcat în abdomen, târât la 
loc sigur de către Armand, care îngenunchease deasupra lui 
pentru a-i opri hemoragia. 

Apoi îl văzu pe inspectorul-șef Gamache întorcându-se în 
luptă. Dar nu înainte să se aplece și, în văzul tuturor, să-l sărute 
pe tânărul speriat pe frunte și să îi șoptească: 

— Te iubesc. 

Cuvinte despre care amândoi trebuie să fi crezut că vor fi 
ultimele pe care Jean-Guy Beauvoir le va auzi vreodată. 

Câteva minute mai târziu, Isabelle îl ţinea de mână pe 
Armand, în timp ce sângele îi curgea din rănile de la tâmplă și 
din zona pieptului, iar el îi șoptea, abia perceptibil, cuvinte 
despre care credea că vor fi ultimele: 

— Reine-Marie. 

Dominica Oddly era șocată de violenţă, dar și mai șocată de 
tandrete. 

Trânti capacul laptopului. Și pentru prima dată simți o 
adevărată repulsie faţă de rețelele sociale. 

Care amputau, răsuceau și preschimbau adevărul în 
minciună. 

Care puneau la zid oameni decenţi. 

Apoi își aminti de ceea ce tocmai făcuse ea însăși. 

x x * 

— Ce este? întrebă Jean-Guy. 

Armand își întoarse telefonul astfel încât să poată vedea și ei. 

Acolo, sub titlul „Orice adevăr are o parte de răutate”, se 
găsea povestea unui bărbat din îndepărtata zonă rurală a 
Quebecului. Un artist ceramist nedescoperit, dar important. 
Care se întâmpla să fie și un presupus criminal. 

— Merde, spuse Jean-Guy în timp ce citea. 


VP - 341 


— De unde-ai știut? îl întrebă Isabelle pe Gamache. 

— Dacă ţi se dă o pistă, n-o urmezi? E critic, dar și jurnalistă și 
antreprenoare. Și încă una bună. l-am dat o poveste grozavă. Ce 
altceva ar fi putut face cu ea? 

— Să fie o fiinţă umană decentă? sugeră Isabelle. Să respecte 
suferinţa lui Homer Godin și să nu promoveze un criminal. 

— Eu i-am oferit-o pe tavă, zise Jean-Guy. 

— Cu toţii am făcut-o, spuse Armand. 

— E dezgustător, dar nu va dăuna cazului, spuse Isabelle. 

— Care caz? întrebă Jean-Guy. 

— Și Homer ce-o să zică? După ce că nemernicul ăla de 
Tracey i-a ucis fiica, acum mai și profită de asta. Mulțumită 
nouă. 

— S-ar putea să nu vadă, zise Isabelle. De ce ar face-o? 

— Noi de ce am văzut acel video? spuse Jean-Guy. 

— Pentru că oamenii ne-au trimis linkul. 

— Mai e ceva, zise Gamache uitându-se la cei doi. Ceva la 
care ar fi trebuit să mă gândesc mai devreme. Câinele lui 
Vivienne. 

— Fred? întrebă Jean-Guy. La el trebuia să te gândești? 

— Exact, răspunse Armand. Ruth i-a spus Dominicăi că 
niciodată nu o lasă pe Rosa în urmă. lar dacă noi ne-am muta, 
nu i-am lăsa niciodată în urmă pe Henri și pe Gracie. Deci, de ce 
nu l-a luat Vivienne pe Fred cu ea pe pod? Agenta Cloutier mi-a 
spus că îl salvase pe când era cățeluș și că îl adora. 

— Poate că nu a putut să-l ia cu ea, spuse Isabelle. Poate se 
ducea într-un loc în care câinii nu erau acceptați. 

Armand clătina din cap. 

— Nu l-ar fi lăsat niciodată cu Carl. Trebuie să fi știut ce urma 
să-i facă acesta lui Fred. 

— În concluzie, ce vrei să spui? întrebă Jean-Guy. 

— Nu știu, rosti Armand încet. 

e 

În timp ce se îndreptau pe jos spre casa lui Gamache, Armand 
și Jean-Guy observară că în camera lui Homer lumina era stinsă. 
Dar Reine-Marie încă era trează. 

Citea în pat și îl aștepta, după cum bine știa Armand. 

— O zi lungă, spuse Reine-Marie când el se băgă în cele din 
urmă în pat. 

— O zi proastă. 


VP - 342 


— Oui. 

N-avea rost să nege. 

Deși pereții vechii case erau groși, Armand putea auzi vocea 
lui Jean-Guy. Nu deslușea prea bine cuvintele, dar nici nu 
încercă. Ştia, însă, că vorbea cu Annie. Că îi povestea despre 
ziua lungă și proastă. Fără să ascundă nimic. 

După câteva minute nu se mai auzi niciun zgomot, cu 
excepţia respirației regulate și profunde a lui Reine-Marie. 

Minutele treceau. Armand își dădu seama că nu reușea să-și 
găsească liniștea. Era miezul nopţii. Apoi se făcu unu și zece 
minute. Apoi unu și treizeci și cinci de minute. 

Tic, tac. Tic, tac. 

La două și șapte minute auzi un sunet. Mișcare. Pași pe holul 
din faţa camerei lor. Apoi pe scări. 

Armand se ridică. Camera era răcoroasă, datorită aerului 
proaspăt de primăvară ce pătrundea prin fereastra deschisă. 
Perdelele se ondulau ușor. 

Își strecură telefonul în buzunarul halatului și ieși pe hol. 
Pășind încet și cu atenţie către scări, se uită jos, unde îl văzu pe 
Homer lângă ușa din faţă. Cu haina pe el și cu cizmele încălțate. 

Homer îngenunche și îi spuse ceva lui Fred, care venise după 
el până acolo. Apoi îl pupă pe frunte și ieși. Lăsându-l pe Fred să 
se uite la ușa închisă. 

Armand o luă la goană în jos pe trepte, coborând câte două 
odată. Își trase în grabă hainele pe el, apucă lanterna și se 
strecură la rândul lui afară. 

Era o noapte senină și geroasă. Sub pragul de îngheț. Luna 
plină îi lumina drumul, așa că nu fu nevoit să-și aprindă 
lanterna. 

Totuși, avu nevoie de un moment pentru a-l distinge pe 
Homer, care se afla în față. Urcând colina înspre ieșirea din 
Three Pines. În timp ce zdrobea sub tălpi pământul înghețat. 

Armand îl urmă. Asta era, o știa. Și mai știa că aproape îi 
scăpase. Dacă ar fi adormit, Homer ar fi plecat neobservat. Și ar 
fi parcurs pe jos toți acei kilometri până la casa lui Tracey 
nestingherit. 

În vârful dealului, Homer se opri. Să-și tragă sufletul, după 
cum bănuia Armand. Se opri la rândul lui. 

Voia să-i dea lui Homer șansa de a se răzgândi. Simţea că îi 
datorează acest lucru acelui bărbat. 


VP - 343 


Homer făcu câţiva pași înainte, apoi ezită din nou. Și, în 
sfârșit, se hotări. 

Întorcându-se la stânga, urcă treptele ce duceau la ușa din 
față a capelei Sf. Toma. Și intră. 

(J 

Armand se așeză în spate, în ultima bancă. În timp ce Homer 
se afla în față. 

In cazul în care știa că Armand se afla acolo, nu lăsă să se 
vadă asta. 

Homer nu îngenunche. Nu își făcu cruce. Doar stătea acolo, cu 
privirea aţintită la vitralii. 

Armand se întrebă dacă Homer se gândea la Sf. Francisc. 
Gândindu-se că există și un alt drum de urmat. 

Pe măsură ce minutele se scurgeau, devenind o oră, mintea 
lui Armand rătăcea. Nu spre o rugăciune, ci spre articolul scris 
de Dominica Oddly despre Carl Tracey. 

Și la, de-acum familiarul, refren. 

Rămase așezat și în tăcerea din jur întoarse cazul pe toate 
părţile. lar în liniștea aceea își dădu seama ce anume îi scăpase 
până atunci. 

Armand se ridică în picioare, apoi se așeză încet la loc, în timp 
ce importanţa acelui lucru îl izbi. 

Până când tot ceea ce crezuse că era realitate a fost dezvăluit 
ca fiind o simplă ficţiune. 

Până când certitudinile au dispărut și o altă poveste și-a făcut 
apariţia din adâncurile reci și întunecate ale acestei crime. 

Orice adevăr conține o parte de răutate. 


VP - 344 


Capitolul treizeci și șase 


— Am văzut lumină aici jos, spuse Jean-Guy ameţit de somn. 
De cât timp ești treaz? 

— De ceva vreme, zise Armand privind peste ochelarii lui de 
citit. 

Plecase de la biserică în urmă cu o oră, împreună cu Homer, 
care se întorsese în cele din urmă și, uitându-se la Armand fără 
urmă de surprindere, îi spusese că era gata să meargă acasă. La 
culcare. 

Cei doi bărbaţi se îndreptară în tăcere spre casa familiei 
Gamache, iar de acolo Armand se dusese la vechea gară. Luase 
dosare și laptopuri și reveni acasă, așezându-se în sufragerie. 

De unde putea să vadă dacă Homer încerca din nou să plece. 

Când Jean-Guy coborâse îl găsise pe Armand în faţa 
șemineului aprins, cu o cană cu cafea, citind. 

Armand era nebărbierit. Cu părul ciufulit. Însă ochii lui erau 
luminoși și vioi. Nici urmă de oboseală. 

Afară, norii se rostogoliseră iar într-acolo și aduseseră zăpada 
cu ei. Din nou. Fulgi uriași și pufoși, ca și când norii înșiși se 
destrămau și cădeau plutind în bucăţi. 

— Poţi s-o suni pe Isabelle? 

— E cinci și douăzeci de minute. Dimineaţa. E încă întuneric. 

Dar Armand continuă să-l privească, de parcă nimic din toate 
acestea nu conta. 

Și chiar nu conta, își dădu seama Jean-Guy. 

— Ce se întâmplă? întrebă el intrând în birou și formând 
numărul familiar. 

— O să-ţi spun când ajunge și Isabelle. 

In timp ce aștepta să i se răspundă la apel, Jean-Guy privi 
peste pajiștea satului, dincolo de cei trei copaci înalţi. Și observă 
că lumina lor nu era singura aprinsă din Three Pines. 

— Oui, all6, spuse Isabelle, instantaneu trează. 

e 

Clara stătea pe scaun în studioul ei. Cu firimituri de ciocolată 
întărită și glazură în păr. Și cu Leo la picioarele ei. 

Cu miniaturile pe șevaletul din faţa ei. 


VP - 345 


Să presupunem, își zise în mintea ei beată, ce-i permisese 
gândului trădător să pătrundă. 

să presupunem... 

e 

— Să presupunem, începu Gamache în timp ce stăteau cu 
cafelele în mâini în jurul focului călduros, că ne-am înșelat. 

Isabelle sosise, arătând mai mult decât ușor neglijentă, dar 
cel puţin complet îmbrăcată. 

Jean-Guy făcuse duș și se îmbrăcase în timp ce o așteptau pe 
ea. 

Armand rămăsese în sufragerie, nedorind să riște ca Homer 
să se furișeze afară. 

— Ce vrei să spui? întrebă ea lăsând jos cana de cafea și 
apropiindu-se. În legătură cu ce ne-am înșelat? 

— Doar să presupunem, zise Gamache, că Tracey spunea 
adevărul. 

Jean-Guy se încruntă. 

— Cât vin ai băut aseară? 

Gamache își trecu mâna prin păr, dar în loc să-l netezească 
reuși să-l zburlească și mai tare. Însă departe de a arăta comic, 
părea teribil de serios. 

Poate că Armand Gamache avea un rang egal sau chiar sub al 
lor, pentru moment. Dar amândoi știau că, de fapt, era 
superiorul lor. Întotdeauna avea să fie așa. Și își câștigase 
dreptul de a fi ascultat. Dacă nu chiar de aprobat. 

Așa că, deocamdată, presupuseră... 

Gamache rămase tăcut, privindu-le chipurile. Observându-le 
concentrarea și scepticismul. Văzându-i cum încercau să-și 
imagineze ceva ce era de neconceput. Cum ar fi fost dacă 
Tracey ar fi spus adevărul. 

Isabelle fu prima care rosti în cuvinte ceea ce Jean-Guy nu 
reuși. 

— Dar asta n-ar însemna că Tracey nu și-a ucis soția? 

— Poate. Nu știu. Ceea ce știu este că suntem blocaţi. Se pare 
că nu avem cum să-l condamnăm. 

— Deci asta înseamnă că încercăm să condamnăm pe 
altcineva? întrebă Jean-Guy. 

La vederea uimirii de pe chipul lui Gamache, dădu înapoi. 


VP - 346 


— Désolé. N-am vrut să spun că sugerai să arestăm o 
persoană nevinovată, doar că... Nu pot să înțeleg ceea ce spui. 
Și de ce. 

— Sunt destul de multe lucruri în acest caz pe care nu le 
putem explica, spuse Gamache. De ce și-a lăsat Vivienne 
câinele în urmă? Ce căuta pe pod? De ce-ar fi omorât-o Carl 
Tracey acolo și nu acasă? Pe cine suna în ultima oră din viaţa ei? 

— De ce n-a vrut ca tatăl ei să vină s-o ia când el se oferise 
ceva mai devreme, în aceeași zi? interveni Isabelle. 

— Toată noaptea trecută a tot fost repetată o frază. Chiar și 
Dominica Oddly a folosit-o pe post de titlu al articolului ei despre 
Tracey. 

— Orice adevăr conține o parte de răutate, spuse Beauvoir. E 
un citat, nu? De unde? Sper că nu din „Epava lui Hesperus”55. 

— De fapt, zise Gamache și își drese glasul pregătindu-se să 
recite. 

Zâmbi ușor când Jean-Guy făcu ochii mari și avu o mișcare de 
recul în faţa a ceea ce părea a fi un acces violent de poezie. Era 
doar un strop de familiară autoironie reciprocă. 

Doamne, își zise Isabelle în sinea ei. Cum vor trăi unul fără 
celălalt? 

— Non, spuse ea, zâmbind la această scenă. E din Moby Dick. 

— Te-ai gândit la un pește? întrebă Jean-Guy. 

— La natura umană, spuse Armand. La obsesie. La modul în 
care ranchiuna întunecă judecata. La ceea ce se întâmplă când 
vedem răutatea, dar nu și adevărul. Am fost cu toţii îngroziți de 
ceea ce i s-a întâmplat lui Vivienne. Chiar înainte de a fi găsită, 
am fost aproape convinși că soţul ei bețiv și abuziv i-a făcut 
ceva rău. Eu însumi am gândit așa. N-am avut absolut nicio 
îndoială că, dacă lui Vivienne i s-a întâmplat ceva rău, soţul ei 
este de vină. 

— Nu era greu de presupus asta, spuse Isabelle. Cele 
întâmplate indică spre el. Declaraţiile altora, inclusiv ale unui 
polițist local al Sûreté, la fel. Ale tatălui ei. Chiar și ale agentei 
Cloutier. 

— Da, e adevărat, spuse Gamache. 

Se aplecă în faţă, încercând să îi facă să înțeleagă lucrurile 
așa cum le vedea el. 


35 „The Wreck of the Hesperus” este un poem narativ al scriitorului american Henry 
Wadsworth Longfellow (N.t.). 


VP - 347 


— Tocmai asta-i ideea. Totul a fost atât de evident încât nici 
n-am mai luat în considerare altceva, pe altcineva. Cel puţin nu 
la modul serios. Nu spun că Tracey n-a omorât-o pe Vivienne. 
Spun că avem datoria să analizăm toate posibilităţile. Inclusiv că 
există posibilitatea ca el să fi spus adevărul. 

— Asta ai făcut toată noaptea? întrebă Beauvoir uitându-se la 
hârtiile împrăștiate pe măsuţa de cafea și pe canapea. 

— Da. 

Gamache le frunzări până ce găsi declaraţiile lui Tracey. 

— O să-i sun pe Cloutier și pe Cameron, zise Beauvoir. O să 
avem nevoie de ajutorul lor ca să revedem toate astea. Din nou. 

Exasperarea din vocea lui era imposibil de ignorat. După 
părerea lui Beauvoir, era o pierdere de vreme. Trebuiau să se 
concentreze asupra încolțirii lui Tracey, nu să cerceteze în altă 
parte. 

Se întrebă, însă, dacă nu cumva exact asta făcea inspectorul- 
șef Gamache. În încercarea de a-l prinde pe Tracey. Câteodată, 
atunci când nu privești direct un lucru, ceva îţi atrage atenţia. 
Zărit doar cu coada ochiului. 

Când Beauvoir se uita la Gamache, așa cum o făcea acum, 
vedea un bărbat care, chiar și în halat de baie, poate mai ales în 
halat de baie, putea trece drept profesor de colegiu. Un om 
decent și grijuliu. Căruia îi plăcea să stea lângă foc, sau în 
grădina lui, ori în bistrou, cu o carte. Care iubea mâncarea bună, 
poezia și prietenii. Care își iubea soţia, copiii și nepoţii. lar 
Armand Gamache disprețuia violenţa. 

Dar, cu coada ochiului, Jean-Guy Beauvoir vedea viclenie. Un 
om calculat. Viclean. Uneori nemilos. Și hotărât. Care nu s-ar da 
în lături de la nimic pe lume pentru a prinde un criminal. Pentru 
a-l prinde pe Tracey. 

— Ce-ar fi să vă uitaţi peste astea, spuse Gamache dându-le 
declaraţiile lui Tracey. O să-i sun pe Cameron și pe Cloutier. 

— Dar, înainte de asta... 

Beauvoir îl măsură cu privirea de sus până jos, iar Gamache 
zâmbi. 

— Bine zis. 

Îi lăsă pe Beauvoir și pe Lacoste lângă șemineu. Cu cafelele 
lor. Citind. 

În timp ce urca scara, Gamache aruncă o privire în urmă, spre 
Jean-Guy. Văzu un bărbat care se străduia să rămână stăpân pe 


VP - 348 


sine. Cu nervii întinși. Încordat. La un pas de a da în clocot. 
Tăios, uneori. Feroce în luptă. Un bărbat care își descărca nervii 
zdrobindu-și cu bucurie adversarii de mantinelă în timpul 
meciurilor de hochei. 

Dar, cu coada ochiului, Armand Gamache vedea bunătate. 
Loialitate. O capacitate aproape inimaginabil de profundă de a 
iubi. 

Jean-Guy Beauvoir nu s-ar da în lături de la nimic pe lume 
pentru a prinde un criminal. Acest criminal. 

xxx 

— O, rahat, spuse Clara. 

Acum era trează. Simţea că niciodată nu fusese mai trează. 

Se ridică din faţa șevaletului, făcu duș, își puse haine curate, 
își făcu un ibric de cafea tare și luă o cană cu ea la fereastra din 
bucătărie. 

Erau zorii. Dar abia de se zărea puţină lumină. Cădeau fulgi 
uriași, pe care numai aprilie putea să-i zămislească. Doldora de 
umezeală, atingeau pământul și se topeau. Dar nu toți. Unii 
dintre ei rămâneau în urmă. 

Un strat subţire de zăpadă acoperea iarba și drumul. Se agăța 
de cei trei pini uriași. De mașini și de bancă. 

Ar fi trebuit să fie frumos, doar că în aprilie mai toată lumea 
tânjea să privească afară și să vadă verde. Nu iarnă, agățându- 
se cu dinții. 

Clara se întoarse în studioul ei, dar în loc să intre stinse 
lumina și închise ușa. 

Apoi, pentru că avea nevoie de aer curat, îl scoase pe Leo la 
plimbare. Picioarele lor lăsau urme întunecate pe zăpada 
strălucitoare. 

e 

În timp ce Isabelle și Jean-Guy parcurgeau dosarele, Armand 
făcu un duș, se bărbieri și se schimbă în pantaloni de stofă, 
cămașă și cravată. În liniște. Ca să n-o trezească pe Reine- 
Marie. 

O lumină gri și o briză răcoroasă pătrundeau acum prin 
ferestre. 

Înainte de a cobori, trecu pe la Homer, să se asigure că era în 
regulă și să vadă dacă nu cumva Fred era flămând și dornic să 
iasă afară. Homer dormea, iar Fred își săltă capul, apoi își cobori 
din nou botul cenușiu pe labe. 


VP - 349 


Armand se întoarse cu un bol cu mâncare și unul cu apă, pe 
care le așeză pe podea, apoi închise încet ușa. 

Când reveni în living, căută numerele agenţilor Cameron și 
Cloutier în fișierele Sûreté. Se întinse spre telefon, însă mai 
departe de atât nu merse. 

— Când ești gata, patron. 

Vocea lui Jean-Guy îi sfărâmă lui Armand șirul gândurilor. Și 
concentrarea. Cu mâna pe telefon, Armand se întoarse și îi văzu 
pe Jean-Guy și pe Isabelle privindu-l fix. Așteptându-l. 

— Alors, spuse Jean-Guy aranjându-și ochelarii pe nas. Am 
revăzut declaraţiile lui Carl Tracey și le-am comparat cu ale 
celorlalţi, inclusiv cu ale lui Pauline Vachon și ale lui Homer 
Godin. 

— Și am întocmit o listă cu ce ar implica faptul ca el să fi spus 
adevărul, zise Isabelle. 

Gamache încuviință. Ascultând. Notiţele lui erau lângă el, pe 
canapea. 

— El a spus că ea era în viaţă când a lăsat-o acolo, zise Jean- 
Guy. Dacă-i adevărat, atunci altcineva a ucis-o. Dacă așa stau 
lucrurile, eu pariez pe Pauline Vachon. Cu sau fără știrea lui 
Tracey. 

— Probabil cu, interveni Isabelle. 

Din obișnuinţă se uitară la Gamache pentru a-i vedea reacţia, 
dar șeful era rezervat. Nu făcea decât să asculte. Deși, lui Jean- 
Guy i se părea că Gamache făcea eforturi să rămână concentrat. 

— S-a întâmplat ceva? 

— Non, non, continuă. Pauline Vachon. Ascult. 

Jean-Guy aruncă o privire spre Isabelle, care observase la 
rândul ei lipsa de concentrare, ce nu-i era caracteristică. 

— Ajung la asta mai târziu, zise Jean-Guy, deocamdată hai să 
ne întoarcem la ceea ce ţi-a spus Carl Tracey când ai fost prima 
dată la el acasă. Înainte ca Vivienne să fie găsită. El a spus că 
amândoi băuseră. Ceea ce s-a confirmat mai târziu, în raportul 
autopsiei, în privinţa nivelului de alcool din sângele lui Vivienne. 

— Oui, zise Isabelle. Deci asta a fost adevărat. El a spus că ea 
era beată. Ceea ce a fost o exagerare. S-au certat. Ea i-a spus 
că nu era copilul lui. 

— Ceea ce e contrazis de monsieur Godin, sublinie Jean-Guy. 
În declaraţia lui, el a spus că Vivienne a vrut să se furișeze și să 


VP - 350 


scape. Că îi era frică de soţul ei. Că nu l-ar fi provocat niciodată 
așa. 

— Asta înseamnă că Homer a minţit? întrebă Isabelle. 

— Ar putea însemna că Vivienne a vrut să se furișeze ca să 
scape, spuse Jean-Guy, așa cum a spus tatăl ei, dar apoi a băut. 
Poate pentru a prinde curaj. Dar a răbufnit. Ținea prea multe în 
ea și lucrurile au scăpat de sub control. 

— Deci, să zicem că Vivienne a băut suficient de mult alcool 
pentru a cobori garda, zise Lacoste. Că a spus lucruri pe care nu 
intenţionase să le rostească. Ce face Tracey? O lovește. Apoi, 
potrivit spuselor lui, a lăsat-o acolo, vie, și s-a dus în studioul lui 
să lucreze la un nou obiect, dar și-a pierdut cunoștința. Când s-a 
trezit, Vivienne nu mai era. 

Era imaginea unui camin nefericit, catastrofal. A unei relații 
bolnave. Care nu avea cum să continue. Și în care urma să se 
nască un copil. 

Dacă nu se schimba ceva. 

— Poate fi adevărat? întrebă Jean-Guy. Ar trebui să credem că 
Tracey a lăsat-o acolo vie? 

— Pentru moment, spuse Gamache. De dragul discuţiei. Da. 

Rămaseră tăcuţi, încercând să găsească argumente. 

— Așadar, rosti în cele din urmă Jean-Guy. Cine a ucis-o, dacă 
nu Tracey? 

Se uitară la Gamache. 

El nu avea răspunsuri clare, cu toate că își petrecuse cea mai 
mare parte a nopţii cercetând cotloanele întunecate ale cazului. 
Privind dincolo de răutate, către locul în care un fapt, un adevăr 
feroce ar putea aștepta să fie găsit. 

— Pauline Vachon, spuse Isabelle. A avut motiv. Vrea cu 
disperare să răzbească, să aibă o viață mai bună. Și e mai 
deșteaptă decât Tracey. 

— Asta nu spune prea multe. Și Henri e mai deștept decât 
Tracey, zise Jean-Guy. 

Ciobănescul își săltă capul și își ciuli urechile lui mari spre 
Jean-Guy. Nu era, după cum știau toţi, un câine foarte inteligent. 
Singurul scop al capului lui părea să fie acela de a susţine 
urechile formidabil de mari, care erau ciulite la auzul unor 
cuvinte-cheie. „Ceva bun”, „papa”, „afară”, „Henri”. 


VP - 351 


Henri ţinea tot ce avea nevoie să știe, tot ceea ce conta, în 
siguranţă, în inima lui. Unde cuvintele nu erau necesare. Poate, 
cu excepţia lui „băiat bun”. 

Armand întinse mâna în jos și îl mângâie pe Henri până când 
ciobănescul își puse capul pe labe. 

— Pauline Vachon ar fi putut să pună asta la cale și s-o ducă 
la îndeplinire, spuse Isabelle. Nu-i nevoie de mare efort să 
împingi de pe un pod o femeie care băuse câteva pahare, care 
nu se aștepta să fie atacată. Vânătăile alea puteau să fie făcute 
de oricine. 

— La fel și urmele de cizme, spuse Jean-Guy. Le-ar fi putut 
purta pe ale lui Tracey. Ca să încerce să-l implice. 

— Dar cum a aranjat să se întâlnească cu Vivienne pe pod? 
întrebă Isabelle. Nu au existat apeluri către cei din casă în ziua 
aceea, iar de acolo s-a sunat doar la cele două numere. 

— Tracey i-a spus lui Vivienne să se ducă la pod, zise Jean- 
Guy. 
Isabelle îl privi neîncrezătoare. 

— Acum chiar că-i exagerat. Chiar crezi că ea s-ar fi dus? S-o 
întâlnească pe iubita soțului ei? Tot ce voia Vivienne era să se 
plece cât mai departe, cât de repede posibil. În niciun caz n-ar fi 
acceptat să se vadă cu Pauline Vachon pe un pod din pustietate, 
noaptea. De ce-ar fi făcut-o? 

— S-o confrunte pe Pauline, spuse Jean-Guy. Să se certe cu 
ea. Să presupunem că Tracey îi spune lui Vivienne că se 
întâlnește cu iubita lui pe pod, știind că ea se va duce acolo. 

— Haide... Poate pe hârtie funcţionează, dar în realitate? zise 
Isabelle. Vivienne e descrisă de toată lumea drept o femeie 
speriată de moarte. 

Își îndreptă privirea spre Gamache, care se gândea la acest 
lucru. 

Scenariul descris de Jean-Guy era posibil. Corect, în condiţii 
normale, o soţie s-ar putea să se ducă să o confrunte pe iubita 
soțului ei. Însă acestea nu erau circumstanţe normale. 

— De ce pe pod? întrebă el. Dacă voiau ca ea să moară 
existau căi mai ușoare. De ce să treacă prin toată această 
abureală? 

— Abureală? întrebă Jean-Guy pe care îl amuza întotdeauna 
când Gamache folosea cuvinte ciudate. 


VP - 352 


— Da, zise a spus Gamache. Înseamnă să duci sau să 
ademenești o tânără pe un pod și să-i faci vânt. 

— Serios? întrebă Jean-Guy. 

— Non. Dar înseamnă să transformi ceva care ar putea fi 
simplu în ceva complicat. Mai e și altceva care pledează 
împotriva lui Vachon, spuse Gamache. 

— Ce? întrebă Jean-Guy, căruia nu îi plăcea cum suna asta. 

Gamache își luă notițele de lângă el și, după ce își puse din 
nou ochelarii de citit, le frunzări până când găsi ceea ce căuta. 

— Lucrurile sunt în geantă, citi el. Totul e pregătit. Se rezolvă 
diseară. Îți promit. 

Gamache se uită la ei. 

— Mesajele dintre Carl Tracey și Pauline Vachon în ziua 
crimei. Și răspunsul ei: În sfârșit. Baftă. Să n-o dai în bară. 

— Destul de incriminator, spuse Isabelle. 

— Dar persoana pe care o incriminează nu e Pauline Vachon, 
zise Gamache scoțându-și ochelarii. Demonstrează că, deși 
Pauline Vachon știa despre planurile legate de crimă, ea nu se 
afla acolo. Așadar, să presupunem că există o altă interpretare. 

— Care? întrebă Jean-Guy căruia nici asta nu-i plăcea cum 
suna. 

— Să presupunem că atât Carl Tracey, cât și Pauline Vachon 
au spus adevărul. 

— Ah, pe bune? zise Jean-Guy. Glumești? 

— i se pare că glumesc? 

Gamache îl ţintui cu privirea pe Jean-Guy. 

— Hai să presupunem că acest schimb de replici, zise 
Gamache ridicând pagina și fluturând-o, este despre ceramica 
lui Tracey. Nu mai avea lut și s-a dus la magazinul cu articole de 
artă. Mesajul de pe Instagram a pornit de aici. Asta știm. Și am 
găsit o pungă cu lut, nedesfăcută, la el în studio. Lucrurile sunt 
în geantă. Totul e pregătit. Se rezolvă diseară. E posibil să se fi 
referit la lucrări noi. 

II priviră neîncrezători. Oare Gamache chiar credea că era 
posibil? 

— Deci vrei să spui că nu Tracey a împachetat geanta lui 
Vivienne? întrebă Jean-Guy. Că Vivienne a făcut-o și a aruncat în 
ea pastilele pentru avort chiar dacă era într-o perioadă avansată 
a sarcinii? Hainele pe care le-a împachetat erau de vară, chiar 


VP - 353 


dacă erau minus douăzeci de grade în noaptea aceea. De ce-a 
făcut asta? 

Gamache se întoarse spre Isabelle. 

— Tu ai răspuns la asta ieri. 

— Da? 

— Oui. La fel și madame Fleury, când am vorbit cu ea despre 
adăposturi. 

Gamache se uită la Jean-Guy care, oricât se străduia, nu 
reușea să înţeleagă nimic. 

Isabelle, însă, da. 

— Te referi la geanta mea pregătită pentru noapte? O ţin în 
mașină, pentru orice eventualitate. 

— Exactement, spuse Gamache. Pentru orice eventualitate. 
Simone Fleury a spus că multe femei abuzate își pregătesc o 
geantă și o ţin ascunsă. Uneori luni... chiar ani. Gata de luat la 
momentul potrivit. 

O cută apăru între sprâncenele lui Jean-Guy. 

Era posibil? 

Și, dintr-odată, Vivienne se contură clar. O tânără femeie 
distrusă, înspăimântată. Cu geanta pregătită. Căutându-și 
șansa. Așteptând. Indurând singurătatea, umilinţele. Bătăile. 

Și care, atunci când rămăsese însărcinată, luase hotărârea că 
trebuia neapărat să plece. Pentru copilul ei. 

Pe el trebuia să îl salveze. Pe el trebuia să îl protejeze de Carl 
Tracey. 

Așa se explica momentul. Și așa se explicau hainele. 

— A făcut bagajul vara, zise el. Și de atunci geanta a stat în 
mașina ei. 

— Până sâmbătă, spuse Isabelle. 

— Așa cred, dar și aici e o problemă, zise Gamache. Cum a 
ajuns în râu? Carl Tracey sau cel care a ucis-o știa că era în 
mașina ei? Să presupunem că nu și-a dat seama înainte, așa că 
de ce ar căuta o geantă după ce a ucis-o? 

— Probabil că ea a scos-o din mașină, zise Isabelle. 

— Dar de ce? întrebă Jean-Guy imaginându-și acea noapte 
rece, pe pod. 

— Poate urma să se urce în altă mașină, spuse Isabelle. A 
iubitului ei? 

— Dar nu se ducea la tatăl ei? întrebă Jean-Guy. 


VP - 354 


— Poate s-a răzgândit, spuse Isabelle. Tracey a confirmat că 
ea i-a spus că se duce la „tată”, nula „tatăl ei”. 

— Dar de unde să știe iubitul că ea va fi acolo? întrebă Jean- 
Guy. 

— Vivienne n-a sunat decât la cele două numere de telefon. 
lar unul dintre ele era un număr greșit. ` 

— Poate era ceva aranjat dinainte, zise Isabelle. In fiecare 
sâmbătă seara. Când Tracey era ori într-un bar din zonă, ori 
acasă, mort de beat. Urmau să se întâlnească pe pod. Poate de- 
asta Îi spusese tatălui ei să nu vină să se întâlnească cu ea. 
Planul era să vorbească cu iubitul ei, să-i spună despre copil și, 
cu puţin noroc, el avea s-o ia de acolo. Urma să-și sune tatăl mai 
târziu și să schimbe planurile. 

— Deci ea merge acolo, spuse Jean-Guy, se întâlnește cu 
iubitul ei la locul lor obișnuit, își ia geanta din mașină ca s-o 
ducă în a lui, iar el o ucide. De ce? 

— Copilul, zise Isabelle. Poate Vivienne chiar credea că era al 
lui. El nu voia această complicaţie în viaţa lui, această povară. 
Poate a împins-o s-o dea mai încolo, prea tare, iar ea a căzut 
prin balustradă. 

Se potrivea. Erau totuși unele lucruri care nu se legau. Cum ar 
fi Fred. Restul, însă, se potrivea. 

— N-ar fi trebuit să ajungă până acum Cloutier și Cameron? 
întrebă Beauvoir uitându-se la ceas. l-ai sunat acum mai bine 
de-o oră. Cameron sigur ar fi trebuit să fie aici. 

— Nu i-am sunat, zise Gamache. 

— De ce nu? 

Gamache făcu o pauză ca să-și adune gândurile. Era un lucru 
delicat, dar trebuia spus. 

— Am discutat despre gelozie. Agenta Cloutier a spus că 
mama lui Vivienne se întorsese împotriva propriei fiice. Legătura 
dintre Homer și Vivienne era atât de puternică, încât nimeni 
altcineva nu mai avea loc. Singura modalitate de a o rupe era să 
scape de Vivienne. 

— Dar mama e moartă, spuse Jean-Guy. Nu ea și-a ucis fiica 
din gelozie. 

— Non, nu mă refer la ea. Mă refer la altcineva care și-a dorit 
o relaţie cu Homer. Și care s-ar putea să se fi împotrivit acelei 
legături indestructibile. Cineva care ar fi putut de asemenea să 
vrea să scape de Vivienne. 


VP - 355 


— Lysette Cloutier? întrebă Isabelle. Crezi că ea a ucis-o pe 
Vivienne? 

Era evident că Isabelle nu credea așa ceva. 

— Nu știu, spuse Gamache. Mă îndoiesc, dar din moment ce 
analizăm alte posibilităţi, asta-mi vine în minte. Câte crime am 
anchetat care aveau la mijloc o relaţie? În care gelozia s-a 
transformat în ură. În crimă. 

— Trebuie să discutăm cu ea, zise Jean-Guy. 

— Lăsaţi-mă pe mine, spuse Isabelle. 

— Mai e ceva. 

Gamache îi înmână lui Jean-Guy carnețelul. 

În timp ce Jean-Guy citea ochii lui se făcură mari, iar 
sprâncenele i se ridicară. Apoi i-l dădu lui Isabelle, care aruncă o 
privire în el, apoi spre Gamache. 

Realizară atunci de ce inspectorul-șef Gamache lăsase 
impresia că era dus pe gânduri. 

Și de ce insistase atât de mult să ia în considerare alte 
opțiuni. 

— Eu cred că ar trebui să-i sunăm acum, zise Jean-Guy. Voi 
nu? 


VP - 356 


Capitolul treizeci și șapte 


În timp ce așteptau sosirea celor doi agenţi Sûreté, Lacoste se 
întoarse la probele criminalistice. Beauvoir citi rapoartele despre 
situaţia financiară a lui Vivienne. 

lar Gamache ieși la o plimbare. Să se gândească. 

Dădu un ocol pajiștii satului. Cu mâinile duse la spate, îi 
urmări pe Henri și pe Gracie jucându-se în noroi. 

Reine-Marie probabil că nu avea să fie încântată de acest 
lucru, își zise în sinea lui. 

— Haideţi, strigă spre ei și urcară împreună pe drumul ce 
ducea afară din oraș. 

Oprindu-se pe creasta dealului, se întoarse să admire 
priveliștea care se întindea dincolo de Québec, până spre Green 
Mountains din Vermont. 

Ninsoarea se îndrepta spre alte zone, dar lăsase în urmă un 
centimetru de zăpadă. 

Era, aproape sigur, ultima ninsoare. Sfârșitul unui anotimp. Și 
începutul altuia. 

Șterse banca pe care o pusese acolo împreună cu Reine-Marie 
pentru ca ceilalţi să se odihnească pe ea. 

În timp ce făcea asta, scoase la iveală cuvintele familiare, 
gravate adânc în lemn. 

Surprins de bucurie 

Și dedesubt: 

Un om brav într-o tară bravă 

Cuvintele lui Marilynne Robinson îl făceau întotdeauna să se 
gândească la tatăl și la mama lui. 

„Mă voi ruga să crești un om brav într-o țară bravă”, şopti el. 
„Mă voi ruga să găsești o cale să fii de folos”. 

Oare rugile lor pentru el fuseseră ascultate? 

Dar, mai ales, se gândi la nepoții lui. Florence, Zora, Honoré. 

Și, în curând, încă o nepoată. 

Închise ochii. Pentru scurt timp. Și încercă să nu se gândească 
la faptul că ţara în care ei vor crește nu va fi a lui. 

Apoi, deschizându-i, privi la lumea albă și se gândi la balena 
albă. Care devorase raţiunea. 


VP - 357 


Ceea ce te înnebunește și te scormonește; tot ceea ce 
răscolește adâncul tulbure al lucrurilor; orice adevăr conține o 
parte de răutate. 

Acolo se termina citatul, pentru el. Nu știa restul. 

Dar în timpul nopții, în fața șemineului, în timp ce Reine-Marie 
și Homer dormeau, în timp ce Henri sforăia la picioarele lui, iar 
Gracie alerga liberă în visele ei, căutase acel citat și citise restul. 

Tot ceea ce zguduie tendoanele și ametește creierul; tot ceea 
ce e diavolesc în viață și în gândire, pe scurt, orice rău 
existent*... 

Era greu de imaginat, într-un astfel de loc liniștit, privind 
micul sat tăcut care abia se trezea, chinul care zguduie 
tendoanele și amețește creierul. 

Dar exista. Il întâlnea în fiecare zi. Demonii subtili ai vieţii și ai 
cugetului. 

Care transformau ceva oribil în ceva acceptabil. O crimă într-o 
pedeapsă. Care, cumva, justificau împingerea unei tinere 
gravide de pe un pod spre moarte. 

Acea realitate contorsionată până la punctul în care răutatea 
și adevărul se împleteau și deveneau imposibil de deosebit. 

Puseseră oare demonii stăpânire pe Lysette Cloutier, 
îndrăgostită de Homer? Puseseră oare stăpânire pe Cameron? 
Pe Pauline Vachon? Pe Carl Tracey? 

Era destul de sincer să recunoască faptul că nu doar criminalii 
adăposteau acei demoni. Și polițiștilor li se întâmpla. Și lui. 

Prejudecăţțile lui. Și ideile preconcepute. Orbirile lui. Și gafele. 
Și greșelile evidente. 

Auzi o mașină apropiindu-se. Apoi încetinind. Și oprind. Auzi 
zgărzile lui Henri și Gracie zăngănind în timp ce ridicară 
capetele pentru a se uita într-acolo. 

Mașina trecu încet pe lângă marginea drumului. 

Apoi, liniște. 

Gamache nu se uită în spate, ci continuă să privească în 
depărtare, spre sălbăticie. 

Intâi simţi prezenţa, apoi o văzu cu coada ochiului. 

— Clare, Clare, nu dispera. 

Gamache rosti cuvintele rar, cu intenţie, spre satul pașnic de 
mai jos. 


36 Citat din romanul „Moby Dick” al scriitorului american Herman Melville, Editura 
Tineretului, București, 1962 (N.t.). 


VP - 358 


— Între pod și apă, am fost eu, acolo. 

Apoi se întoarse, față în faţă cu persoana care stătea în 
picioare, lângă bancă. 

— Și tu la fel. 

xxx 

Clara se uită îndelung la ușa închisă a studioului ei. Apoi intră. 

Aprinse luminile și rămase în faţa șevaletului. Cu brațele pe 
lângă corp. Cu umerii încordați. Aproape în poziţie de drepți. O 
lașă prinsă asupra faptului. Strigată pe nume. Pregătită de 
confruntare. 

Își ridică sfidătoare bărbia și își privi lucrările. Provocându-le 
să facă tot ce puteau ele mai rău. 

Și ele o făcură. 

În timp ce privea, din ce în ce mai consternată, picturile 
minuscule se modificară în faţa ochilor ei și se transformară din 
ceva genial în ceva mai puţin strălucit. Urmă apoi încă o tură. 

Dumnezeule, își spuse Clara în sinea ei. Au avut dreptate. 

Criticii. 

Proprietarii galeriei. 

Dominica Oddly. 

Nemernicii de pe reţelele sociale. Atât de plini de fiere încât 
fuseseră ușor de contestat. Unul o descrisese drept o pictoriţă a 
cărei artă începea cu un „f'. Acel comentariu pueril avusese 
parte de sute de redistribuiri pe Twitter. Altcineva spusese că 
era o artistă care picta doar în maro. 

lar acum își dădea seama că era adevărat. 

Miniaturile erau de rahat. 

Nu era vorba că încercase să fie îndrăzneață și eșuase, ci că 
nu încercase. Exact așa cum spusese Oddly. Le încropise fără să 
gândească. Fără să simtă. Fără să-i pese. Păcălindu-se că, fiind 
un mediu nou pentru ea, un nou teritoriu, era vorba despre un 
experiment curajos. 

Nu era. E 

Trădase darul. Il înjosise. 

Așezându-se pe scăunel simţi nodul formându-i-se în gât. 

Când reuși să se miște, dădu jos miniaturile de pe șevalet și 
luă în ciocan. Și se apucă de treabă. 

Apoi, puse o pânză curată în faţa ei. Și rămase uitându-se la 
ea. Albă. Albă. Devenea din ce în ce mai mare. lmensă. O 
zeflemisea, provocând-o să vină mai aproape. 


VP - 359 


— Mai bine stai jos, spuse Gamache. 

lar Bob Cameron făcu întocmai. 

Simţi tocul pistolului prins de centură împingându-l. Parcă 
pentru a-i aminti că era acolo. 

Fusese ceva anume în tonul inspectorului-șef Beauvoir când îl 
sunase și îl chemase acasă la Gamache. Nu în centrul operativ, 
așa cum era de așteptat. Și sunase a invitaţie. Ca și cum n-ar fi 
fost un agent care primea ordine, ci un civil care trebuia poftit. 

Bănuise atunci, dar acum, uitându-se la inspectorul-șef 
Gamache, Cameron era sigur. Că știau. 

— Soţia ta știe? întrebă Gamache. 

— Non. Cum aţi... 

— Numărul de telefon. Telefonul tău personal. Nu numărul de 
acasă, nu cel de serviciu. Mai ai un telefon mobil. De dimineaţă, 
când m-am uitat în dosarul tău ca să te sun, l-am găsit. Are o 
singură cifră diferită de cel la care Vivienne a sunat în mod 
repetat în ziua în care a murit. Pe tine te suna. Probabil că ai 
știut că o să aflăm. 

— De ce? Eraţi atât de concentrați pe Carl Tracey, încât am 
crezut că nu veți ajunge acolo. 

Ceea ce spunea Cameron era adevărat. Cu o parte de răutate, 
realiză Gamache. 

— Da, spuse Gamache. A fost o greșeală. Care acum este 
corectată. 

Întinse mâna. 

— Arma, te rog. 

— Știţi că nu eu am ucis-o pe Vivienne, nu? 

— Știu că ai minţit. Știu că ai fost iubitul ei. Știu că ai fost 
acolo pe pod. 

— Dar nu în acea noapte. 

Totuși, mâna înmănușată a lui Gamache continua să fie 
întinsă. Fermă. Nu avea să se miște până când pistolul lui 
Cameron nu era așezat în ea. 

— Vă e teamă c-o să-l folosesc, patron? îl întrebă Cameron. 

— Dă-mi-l, spuse Gamache. 

— N-am ucis-o eu. 

— Dă-mi-l. 

În cele din urmă, Cameron întinse mâna la spate și își scoase 
arma. Pe care o puse în palma inspectorului-șef. 


VP - 360 


— Merci. 

Gamache o puse în buzunarul hainei. 

— Înainte de a ajunge la cum s-a terminat, spune-mi cum a 
început. 

e 

Superintendenta Lacoste îi indică un scaun de la masa din 
bucătărie. 

Se mutaseră din sufragerie în bucătărie, de unde Homer, care 
era în continuare în dormitor, nu putea să audă ce vorbeau. 

— Stai jos, te rog. 

Cloutier ridică din sprâncene, dar se conformă. Mentorul ei o 
fixă cu privirea o vreme ce păru o eternitate. Inspectorul-șef 
Beauvoir era și el prezent. Uitându-se la ea. Cu chipul sever. Cu 
o expresie vigilentă. 

Cunoștea acea privire. 

Era cea pe care le-o adresa suspecților. Nu trebui să aștepte 
mult pentru a primi confirmarea. 

— Agentă Cloutier, după cum știi, când investigăm o crimă 
căutăm motivul. Tu ai unul. 

— Pardon? 

— Homer Godin. 

— Nu înțeleg. 

— Ba sigur că da. Înțelegi prea bine. Văd asta în ochii tăi. 

Agenta Cloutier rămase tăcută. 

— Spune-mi despre relaţia ta cu Homer Godin, zise Lacoste. 

— Nu există nicio... 

— Destul. E momentul adevărului. Este evident că ţii la el. 
Soţia lui s-a dus acum cinci ani. El e liber. Tu ești liberă. l-ai spus 
ce simţi? Sau ceva, ori cineva te oprește? 

Cloutier continuă să rămână mută. Parţial de teama de a 
spune prea multe. Dar și pentru că realiză că era incapabilă să 
descrie sentimentele care săpaseră atât de adânc, atât de mult 
timp. Acesta fusese curentul subteran al vieţii ei atât de mult 
timp. Și cu fiecare zi care trecea, cu fiecare săptămână, an 
devenea mai puternic. 

Simţise din ce în ce mai multă afecţiune pentru soţul celei mai 
bune prietene. Chiar și când Kathy era încă în viață. Și da, o 
parte se datora tandreţei pe care Homer i-o arăta fiicei lui. 
Răbdării lui. Blândeţii cu care se purta cu ea, în contrast cu felul 


VP - 361 


abrupt de a fi al lui Kathy. Al grijii ei eficiente. Al regulilor și 
structurii ei rigide de fiecare zi. 

Kathy nu se putuse abţine. Așa fusese firea ei. Și așa era firea 
lui Homer. După cum așa era firea lui Lysette. 

Ea nu își dăduse niciodată în vileag sentimentele, dar se 
dusese în vizită de câte ori putuse. Ca s-o vadă pe Kathy. Să-și 
vadă fina. Să-l vadă pe el. 

Apoi, după ce murise Kathy, acel amestec îmbătător de 
vinovăție și emoție. De speranţă și dor. 

Îngăduindu-și să dea frâu liber imaginaţiei despre cum ar 
putea fi viața. Dacă... 

Și apoi, prima dată când îl surprinsese privind-o cu tandrete. 
Primul zâmbet firav. 

— Ce s-a întâmplat, Lysette? întrebă Lacoste. 

Deși știa că e o capcană, Lysette era prea obosită ca s-o 
evite. Și realiză că voia să vorbească. Despre Homer. Despre 
Vivienne. Despre ce se întâmplase. 

e 

— Știţi cum a început, zise Cameron. 

— lar tu știi că trebuie să mi-o spui tu însuţi, spuse Gamache. 

Cameron, mai obișnuit cu acţiunea decât cu vorbele, ridică 
mâinile într-o manevră instinctivă de apărare, apoi le lăsă jos. 
Căută în vocabular cuvinte nefamiliare. O modalitate de a 
descrie sentimente. Copleșitoare. Neașteptate. Nedorite. 

Din momentul în care Vivienne deschisese ușa și se uitase în 
ochii ei, fusese marcat. De emoţiile dureroase și permanente. 

Gamache privi acel chip afectat și îi simţi durerea. Era, după 
cum bănuia Gamache, o durere străveche. Adânc înrădăcinată 
în primele amintiri ale lui Bob Cameron. 

Avea în faţă un om născut în mijlocul haosului. Al abuzului. 
Făurit de el. Modelat și format, literalmente, de el. 

Unii, cu o provenienţă similară, creșteau devenind la rândul 
lor abuzivi. 

Câţiva, însă, găseau spaţiul dintre pod și apă. _ 

Gamache îl urmărise pe acest bărbat jucând fotbal. li văzuse 
nevoia aproape maniacală de a-și proteja fundașul. Chiar dacă 
primea sancţiune după sancţiune pentru că-i oprea pe cei care 
încercau să-i facă rău coechipierului lui. 

Îl costase slujba. 


VP - 362 


Dar Bob Cameron nu se putea abţine, după cum bănuia 
Gamache. Era ceva impregnat în el, la fel ca acele cicatrici și 
oase zdrobite. 

Nevoia de a proteja. Mai întâi, pe mama și pe fraţii lui. Apoi, 
pe coechipierii lui. 

lar acum era ofițer Sûreté. Protejând populaţia. 

Și pe Vivienne Godin? 

— Cum a început? întrebă Gamache din nou. 

— In clipa în care a deschis ușa prima dată, spuse Cameron. 
Era politicoasă. Demnă, chiar. Mi-a mulțumit că am venit, dar 
mi-a cerut să nu-i arestez soțul. Pentru că nu va face decât să 
înrăutățească lucrurile. 

Făcu o pauză, pentru a-și aminti. Părea atât de demult. lar 
acum era confuz din cauza imaginilor cu chipul surorii lui. Al 
mamei lui. Al lui, în oglindă. Daune care nu puteau fi reparate 
niciodată. 

Gamache așteptă, oferindu-i spaţiul de care avea nevoie. 

— A zâmbit atunci. Și i s-a despicat buza, unde o lovise. 
Cameron își duse degetul la buză și o atinse. 

— Sângera. li provoca durere, dar tot zâmbea. Spre mine. Am 
știut atunci. 

— Ce ai știut? 

— Că o iubeam. 

— Dar n-o cunoșteai. 

— Cunoșteam suficient. 

Gamache făcu o pauză. Și îl crezu. 

— Ce-ai făcut? 

— Nimic, nu atunci. l-am dat cartea mea de vizită și am rugat- 
o să sune. 

— A făcut-o? 

— Nu pe mine. Dar a sunat din nou la 911. M-am dus și iar a 
refuzat să mă lase să intru în casă. Îl vedeam. Simţeam mirosul 
de băutură. Dar n-aveam ce face. l-am spus să vină să se 
întâlnească cu mine în noaptea aia, după ce el adormea. La pod. 

— Știai locul? 

— De la vânătoare. Da. Era aproape de casa ei și era ferit. 

Gamache nu spuse nimic. Erau aproape gata. Aproape. 

— Era vară. Intuneric. Cald. Era acolo când am ajuns eu. 

— Aţi făcut sex? 


VP - 363 


— Am făcut dragoste. Dar nu s-a încheiat aici. Nu încă. Nici pe 
departe. 

— L-ai confruntat pe Tracey în faţa barului din oraș, spuse 
Gamache. De mai multe ori. 

— Da. 

Cameron era sfidător, departe de a fi dispus să recunoască că 
fusese un lucru greșit. 

— l-ai spus să nu-și mai lovească soţia. 

— Da. 

— N-a funcţionat, desigur. După cum ţi-a zis ea, a înrăutățit 
situaţia, zise Gamache. 

— Da. 

— Când a început relaţia voastră? 

— În iulie, anul trecut. 

— Cât de des v-aţi întâlnit? 

— În fiecare sâmbătă seara. La miezul nopţii. Până atunci 
Tracey era deja beat și își pierdea cunoștința. 

— Și soţia ta? Nu bănuia? 

— Eu făceam întotdeauna tura de sâmbătă noaptea la muncă. 
Nimeni altcineva n-o voia. Era liniște, așa că puteam să plec. 

— Sâmbăta trecută? g 

— Nu, nu, nu înţelegeți. M-am despărțit de ea. In toamnă. 

— De ce? 

— N-am vrut să-mi pierd familia. Slujba. 

Făcu o pauză. 

— Le-am pierdut? 

— De ce nu ne-ai spus asta? 

— Ştiam că bănuițţi... 

— Ştiai pentru că te-am abordat imediat și te-am întrebat, iar 
tu ai negat. 

— Pentru că știam cum va părea. Și știam că nu am ucis-o. 
Vivienne dispăruse. Carl Tracey o omorâse. Recunoscând 
aventura n-aș fi făcut decât să tulbur lucrurile. Ar fi afectat 
ancheta. 

— Vrei să zici că te-ar fi afectat pe tine. 

— Nu. 

— Pe tine te suna, forță Gamache nota. l-ai dat numărul tău 
privat de mobil. l-ai spus să sune doar în caz de urgenţă. Și nu a 
sunat. N-a fost nevoie, până în acea noapte. l-a spus soţului ei 
că se va întâlni cu iubitul ei. 


VP - 364 


— Nu cu mine. 

— Tatăl copilului ei... 

— Nu eu. 

Auzind furia din vocea lui Cameron, Henri se ridică în picioare 
și se întoarse cu faţa spre el. Mârâind încet, din piept. Micuța 
Gracie stătea lângă el, atentă. Puțin mai mare decât bocancul 
lui Cameron, încerca să-l intimideze pe omul care se înălța 
deasupra lor. 

— Nu mai minți. 

Gamache își puse mâna pe capul lui Henri. Să-l liniștească. 

— La numărul tău încerca să sune. Aventura nu se încheiase, 
nu-i așa? 

— Ba da. 

— A dorit să vă vedeți mai devreme. De-aia a sunat. 

Ceva din ultima afirmaţie îl făcu pe Gamache să se oprească. 
Dar trebuia să continue. 

— N-a dat de tine pentru că ţi-a notat numărul greșit. O cifră 
era incorectă. Așa că a apărut la ora prestabilită. La miezul 
nopţii. Și iată-te. Gata pentru întâlnirea obișnuită. 

— Nu. 

— Aşteptându-te la sex. În schimb, ţi-a spus că e însărcinată 
și că e copilul tău. E posibil ca ea chiar să fi crezut asta. Ţi-a 
spus că-și părăsește soțul pentru tine. Avea geanta pe umăr. 
Totul era împachetat. Era așa de luni de zile, în așteptarea 
momentului potrivit. Și asta a fost tot. 

— Nu. 

Cameron se ridică brusc în picioare. 

Gamache putea vedea venele zvâcnind pe fruntea lui 
Cameron, în timp ce bărbatul uriaș încerca să-și controleze furia. 

— Se terminase. N-am fost acolo. 

Gamache se ridică și el. Și pătrunse direct în spaţiul personal 
al lui Cameron. Faţă în față cu el. 

— Ce-a făcut? A ameninţat că duce la soția ta? La muncă? ȘI 
când a refuzat să plece, ai împins-o. 

— Nu. 

— Ai împins o femeie gravidă spre moarte. 

— Nu, niciodată! 

Cameron își luă avânt și îl îmbrânci cu putere pe Gamache. 
Propulsându-l înapoi. 

Henri lătră și se ghemui, pregătit să atace. 


VP - 365 


— Henri, stai! îi dădu Gamache comanda când își recăpătă 
echilibrul. 

lar Henri făcu întocmai. La fel și Gracie. Cu greu. Era clar că 
era împotriva instinctului lor. 

Pentru că se pregătise pentru o astfel de reacţie, pe care o 
provocase în mod intenţionat, Gamache se clătinase, dar reușise 
să se țină pe picioare, în pofida forţei loviturii. 

Care fusese mult mai mare decât ar fi putut suporta o tânără 
luată prin surprindere. 

(J 

— Vivienne s-a întâmplat, spuse Lysette Cloutier. 

Lacoste recunoscu acea privire din ochii lui Cloutier. Era 
expresia cuiva care se hotărâse să coboare de pe o stâncă. Și 
care tocmai se pregătea s-o facă. 

Totuși, Isabelle o îmboldi. 

— Continuă. 

— Homer și cu mine încă nu devenisem intimi, dar eram pe- 
aproape. Ne recunoscusem în sfârșit sentimentele. Mă întreb 
dacă știi cum e. Să fii îndrăgostit de cineva ani, poate decenii, și 
apoi, la patruzeci de ani, să-ţi fie împărtășite sentimentele. 
Părea un miracol. Era un miracol. Dar Homer a zis că era de 
datoria lui să-i spună lui Vivienne, înainte să mergem mai 
departe. 

Lysette își lăsă capul în jos și își îngustă ochii. Apoi înălță 
brusc. Sus. Și privi direct în ochii superintendentei Lacoste. 

— N-am omorât-o eu. 

— Ce s-a întâmplat? întrebă Lacoste. 

Observă că Beauvoir se întorsese la laptopul lui și citea ceva. 
Un mesaj. Dar își menţinu atenţia îndreptată spre contabila între 
două vârste, agentă la Omoruri. Și suspectă. Aflată în faţa ei. 

— Vivienne i-a spus să rupă legătura. Și asta a fost. 

— De ce? 

— De ce făcea tot ce făcea? 

Multă vreme captivi adânc în interiorul ei, demonii lui Cloutier 
rupseră în cele din urmă tendoanele și ieșiră la suprafaţă. 

— Pentru că era slabă, și speriată, și dornică de atenţie, și 
manipulatoare. 

— De ce se temea? 

— Că nu va fi în centrul vieţii lui Homer. Reușise să se 
interpună între Homer și Kathy, iar acum intervenea între noi. Ar 


VP - 366 


fi trebuit să-mi dau seama, dar am crezut că era ceva legat de 
mama ei. O chestie adolescentină. Acum era o femeie matură. 
Căsătorită. Nu mi-a trecut prin cap că o să-l pună să aleagă între 
ea și mine. 

— Asta a spus? 

— Da. 

— Și Homer ce-a făcut? 

— Ştii ce-a făcut. A rupt-o cu mine. 

— A ales-o pe fata lui adultă, măritată, în locul femeii pe care 
o iubea? 

— Da. 

— De ce? 

— Evident că nu mă iubea suficient. Nu mă iubea la fel de 
mult. 

— La fel de mult ca pe Vivienne? 

— La fel de mult pe cât îl iubeam eu. 

— Ce-a făcut? 

— Nimic. A zis doar că nu mai putem să ne vedem. 

— Și ai acceptat asta? 

— Ce puteam să fac? 

Lacoste o privi. Amândouă știau ce putea face. 

Ce ar putea să fi făcut. 

— Acum cât timp a fost asta? 

— Acum aproape un an. Nu ne-am mai văzut de atunci. Până 
când mi-a trimis e-mail și mi-a spus că Vivienne dispăruse. 

— Unde ai fost sâmbătă? 

— A fost ziua mea liberă. Am fost acasă, am spălat rufe. 
Treburi casnice. 

— Singură? 

Lysette încuviinţă. Întotdeauna singură. 

— Te-ai dus s-o vezi pe Vivienne? Să o confrunți? 

— Bineînţeles că nu. S-a terminat totul acum aproape un an. 
De ce aș fi făcut-o acum? Ce vrei să spui? 

— Vreau să spun că lucrurile evoluează. Că supurează. Timpul 
nu vindecă întotdeauna. Uneori, înrăutățește lucrurile. Asta ţi s-a 
întâmplat ţie, Lysette? 

— Bineînţeles că nu. 

— Te-ai gândit la asta, la el, în fiecare zi? 

— Nu. 


VP - 367 


— Te-ai gândit la ce ar fi putut fi dacă Vivienne n-ar fi 
procedat așa? La cât de diferită ar fi fost viaţa ta? 

— Nu. 

— Ai aranjat să te întâlnești cu ea? Să-i oferi ceva ce-și dorea? 

— Nu. 

— Bani, poate? 

— Nu. 

— Ea a sugerat podul? 

— Nu. 

— Ai împins-o? 

— Nu! 

— Ai vrut să moară? 

Pauză. 

— Da. 


VP - 368 


Capitolul treizeci și opt 


De îndată ce Reine-Marie intră în bucătărie își dădu seama că 
întrerupsese ceva. 

— Îmi pare rău, spuse ea, oprindu-se în prag. S-a întâmplat 
ceva? 

— Non, răspunse Isabelle. Stăteam de vorbă. 

Deși se vedea foarte clar că nu era adevărat. 

— Voiam să pregătesc micul dejun, zise Reine-Marie ducându- 
se la frigider. Ce-ar fi să vă continuaţi discuţia în birou? 

Isabelle Lacoste zâmbi și încuviinţă. 

— Merci. Cred că așa vom face. 

— Unde-i Armand? 

— Afară, la plimbare. A luat câinii. Monsieur Godin doarme 
încă? 

— Da, răspunse Reine-Marie. Am aruncat o privire înăuntru, 
dar n-am vrut să-l deranjez. Jean-Guy e cu Armand? 

— Non, se auzi vocea familiară. 

Jean-Guy se dusese în birou ca să scoată ceva la imprimantă, 
iar acum se întorcea în bucătărie cu hârtiile. 

— Dar trebuie să mă duc să-l caut. Mă întorc repede. Să n-o 
lași pe Isabelle să mănânce tot. Știi cum e ea. 

Reine-Marie zâmbi și îl privi plecând. 

Căminul reintra în ordinea firească. Șunca sfârâia și se cocea. 
Cafeaua se filtra. Focul din soba cu lemne se înteţea, în timp ce 
femeile se retraseră în birou pentru a continua să vorbească 
doar ele știau despre ce, iar Jean-Guy plecă să-l caute pe 
Armand. 

e 

O ceață ușoară se înălța din stratul subțire de zăpadă. Aerul 
era mai cald acum decât pământul. Conferindu-i frumosului sat 
un farmec nepământean. Cu excepţia noroiului. 

Cizmele lui Beauvoir fleșcăiau în timp ce înainta cu pas alert 
spre pod și spre sacii cu nisip încă aflaţi pe poziţie împotriva 
unei ameninţări care nu mai exista. 


VP - 369 


Cei trei pini uriași, în jurul cărora se desfășura întreaga viaţă a 
satului, erau acum în fața lui. Parţial învăluiţi de ceață. Ca și 
cum ar fi existat atât în această lume, cât și în cealaltă. 

Ori de câte ori el și Annie veneau în vizită cu Honore, Jean- 
Guy îl aducea pe pajiște ca să se joace. Uneori, în timp ce stătea 
pe bancă și își privea fiul, Jean-Guy avea sentimentul ciudat că 
băieţelul nu se juca printre copaci, ci cu ei. 

Ajunsese aproape de podul ce ducea spre centrul operativ, 
unde se aștepta să fi mers Gamache, când observă mișcare pe 
creasta dealului din afara orașului. 

Gamache și Cameron stăteau faţă în faţă. Părea destul de 
natural. Insă postura celor doi câini fu cea care îl alertă pe 
Beauvoir, dându-i de înţeles că nu era o discuţie plăcută. Pentru 
niciunul dintre ei. 

Și își dădu seama despre ce vorbeau. ` 

Grăbind pasul, fleoșc, fleoșc, fleoșc, se îndreptă într-acolo. In 
timp ce se apropia, îl auzi pe Cameron strigând: „Nu. Niciodată!” 

Il văzu pe Gamache ducându-se fix în faţa lui Cameron. 

Deși nu auzi ce rosti inspectorul-șef, putut auzi răspunsul lui 
Cameron. Un alt „Nu” răsună. 

Cameron ridică mâinile. 

Henri se ghemui. 

Gracie lătră. 

Și Armand se pregăti. 

Când lovitura îl atinse, se împletici înapoi. 

Beauvoir strigă. 

Dar niciunul dintre ei nu-l auzi. 

Continuară să se uite fix unul la celălalt. Cameron la omul 
care îl acuza de crimă. Gamache la un om care putea fi atât de 
ușor provocat să facă un gest care, în alte circumstanţe, se 
putea dovedi fatal. 

e 

— Ai de gând să faci plângere? întrebă Beauvoir după ce el și 
Gamache se retraseră la zece pași de agentul Cameron. 

Gamache aruncă o privire înapoi. 

Cameron nu se uita la ei. In schimb, privea confuz spre sat. 

Se întrebă ce vedea. Pădurile și munţii, nuanțele 
schimbătoare de roșu și violet ale răsăritului, însoţit de ceata de 
un roz diafan de sub el? 

O vedea pe Vivienne? Atârnând între pod și apă? 


VP - 370 


Mâinile uriașe ale lui Cameron strângeau spătarul băncii. 
Astfel încât din cuvintele gravate acolo nu se mai putea citi 
decât „Surprins de...” 

Bucuria dispăruse. 

— Pentru atac? Non, spuse Gamache. Ne ducem după peștele 
mai mare. 

— O balenă, chiar? întrebă Beauvoir. Uită-te la asta. 

Gamache luă hârtia, apoi duse mâna la buzunarul de la piept 
al hainei și își scoase ochelarii pentru citit. Dar erau sparti. 

Fără vreun cuvânt, îi puse înapoi la loc și miji ochii încercând 
să citească foile imprimate. 

Scoase un zgomot gutural care sună ca un „Hm”. Apoi își 
îndreptă privirea spre cel din faţa lui. 

— Ce crezi că înseamnă? 

— Am o idee, dar cred că trebuie să-l întrebăm pe el. 

e 

Homer Godin se uită în jos la hârtiile imprimate. 

Rămase astfel o vreme, încercând în mod evident să se 
concentreze. 

Cloutier și Cameron rămăseseră în bucătărie, în timp ce 
ofițerii superiori discutau cu Homer în biroul lui Gamache. 

— Extrasele de cont ale lui Viv, rosti el în cele din urmă, 
ridicându-și privirea spre Lacoste, apoi spre Beauvoir. 

— Da. Arată că în fiecare lună, începând din iulie anul trecut, 
ați transferat câte două mii de dolari în contul ei. 

— E adevărat. 

— De ce? 

— Ea mi-a cerut. A zis că aveau nevoie de ei ca să-și 
plătească ipoteca. N-am vrut ca ea să ajungă pe drumuri. 

— Totuși, au rămas acolo și s-au acumulat, spuse Beauvoir. 
Sunt optsprezece mii de dolari acolo în cont. 

Homer încuviință. 

— Poate că până la urmă n-a avut nevoie de ei. 

— Atunci de ce-i lua în continuare? întrebă Beauvoir. 

Pentru că Homer nu răspunse, Jean-Guy continuă: 

— Eu cred că făcea economii. Ca să-l părăsească pe Tracey. 
Cred că ăsta a fost planul ei de multă vreme. 

— S-ar putea, spuse Homer. 


VP - 371 


— Cred că, pentru că aștepta un copil, se hotărâse că venise 
timpul să scape și să înceapă o viaţă nouă cu banii pe care i-i 
dădeaţi. 

— Așa sper. 

Homer părea acum confuz. Ca și cum ceea ce Beauvoir 
descria era în continuare posibil. 

Beauvoir aruncă o privire spre Gamache, apoi spre Lacoste, 
cu toţii gândindu-se la același lucru. 

Homer Godin nu era un om bogat. Muncise toată viața. Avea o 
locuinţă modestă, pe care o achitase. Ducea un trai cumpătat, 
într-o mică localitate din Québec. 

Astfel de sume aproape sigur îl lăsau falit. Și mai mult decât 
atât. 

Păru să le citească gândurile. 

— A zis că o să-mi dea banii înapoi. Că o să-și ia o slujbă când 
o să poată. Voi ce-aţi fi făcut? 

Și, din nou, acea întrebare. Variaţiuni pe aceeași temă care îi 
bântuise încă de la începutul acestui caz. Cum s-ar simţi ei 
dacă?... 

Ce-ar face ei dacă?... 

Dacă Honore ar avea probleme și ar apela la părinţii lui pentru 
că ar avea mai mare nevoie de bani decât ei? 

Dacă Annie ar apela la părinţii ei?... 

Dacă banii ar rezolva problema? 

Ar plăti. Și ar da și în plus. Ca să-și salveze copilul? Ar da tot 
ce-ar avea. 

Și mai mult decât atât. 

Așa cum făcuse Homer. 

— V-a sunat sâmbătă dimineaţă și v-a spus că o să-l 
părăsească în sfârșit pe Tracey, așa-i? întrebă Lacoste. 

— Da. 

— Gândiţi-vă bine, monsieur Godin, spuse Lacoste. A spus că 
vine la dumneavoastră sau că se duce la altcineva? 

— La mine. La cine altcineva? 

— Povestiţi-ne despre relaţia cu Lysette Cloutier, zise Lacoste. 

Homer clătină din cap. 

— Vivienne nu s-ar fi dus la Lysette. Abia se cunoșteau. 

— Nu, nu la asta mă refer, spuse Lacoste. La relația 
dumneavoastră cu ea. 

— Ce-i cu ea? 


VP - 372 


— Ne-a spus. 

— N-ar fi trebuit. E un lucru privat. 

— N-a vrut, spuse Gamache. A trebuit să fie îmboldită serios. 
Dar, în cele din urmă, ne-a spus. 

— Ce v-a spus? 

— Cred că dumneavoastră trebuie să ne spuneţi ce s-a 
întâmplat, zise Beauvoir. 

Homer își ridică capul, părând îndârjit. Apoi cedă. 

— Nu prea contează. Am încercat și n-a mers. 

— De ce n-a mers? întrebă Gamache. 

— Pur și simplu n-a mers. Eu am considerat-o o prietenă. Ea a 
vrut mai mult, dar eu nu. Nu s-a putut. 

— Ai vorbit cu Vivienne despre asta? întrebă Lacoste. 

Homer păru surprins. 

— Despre Lysette? Nu, de ce-aș fi făcut-o? Nu era nimic de 
discutat. 

Beauvoir se uită la Gamache, apoi la Lacoste. 

x x * 

— Deci, cine spune adevărul? întrebă Lacoste. Lysette sau 
Homer? 

Ofițerii superiori merseseră la centrul operativ, unde puteau 
să discute fără teama de a fi auziți. 

— Poate că Homer i-a dat lui Lysette impresia că Vivienne n- 
ar fi de acord, își dădu Beauvoir cu părerea. Fără s-o spună de 
fapt. 

— Vrei să spui că a dat vina pe fiica lui? întrebă Lacoste. Să 
fie atât de laș? 

Beauvoir rămase tăcut, fără să se obosească să-i spună cât 
de des inventase tot felul de poveşti extravagante pentru a 
scăpa din relații. Ce-i drept, se întâmplase când era mai tânăr. 

— Se poate întâmpla, fu tot ceea ce spuse. 

— Sau poate că nu Homer a fost cel care a dat vina pe fiica 
lui, zise Gamache, ci Cloutier. Poate i s-a părut mai uşor să 
creadă că Vivienne a fost cea care a forțat lucrurile decât că 
bărbatul pe care îl iubea a respins-o. 

— Era mai ușor să dea vina pe o persoană pe care deja nu o 
plăcea, spuse Lacoste. Și e posibil chiar să fi crezut. 

— Dacă i-a intrat într-adevăr în cap că Vivienne se interpunea 
între ea și Homer, zise Beauvoir, un astfel de lucru poate să 


VP - 373 


mănânce pe cineva de viu. Chiar tu ai spus-o, patron. E un motiv 
simplu și clar. Majoritatea sunt. 

Așa și era. Când ceața, fumul și artificiile se disipau, ceea ce 
rămânea într-o anchetă criminalistică putea fi redus la câteva 
cuvinte. Lăcomie. Ură. Gelozie. 

De fapt, era chiar mai simplu de-atât. Până și acele cuvinte 
aveau un lucru în comun. 

Frică. 

Cameron se temea să nu-și piardă familia. 

Cloutier se temea să nu-l piardă pe Homer. 

Pauline Vachon se temea să nu-și piardă șansele. 

Carl Tracey se temea să nu-și piardă casa, studioul, ceramica. 

Dacă Vivienne trăia. 

— Dar cum au reușit să stabilească întâlnirea? zise Beauvoir. 
Nu există nicio dovadă a unui apel între Cloutier și Vivienne. 

— Adevărat, spuse Lacoste. 

Verificaseră toate apelurile efectuate și primite la casa de la 
fermă, până în urmă cu câteva luni. Nu fusese atât de dificil pe 
cât putea părea. Erau doar vreo câteva și fuseseră ușor de 
urmărit. 

— Unul dintre lucrurile pe care nu le pricep, spuse Gamache, 
este de ce n-a plecat Vivienne mai devreme. 

— A trebuit să-și adune curajul, zise Lacoste, ușor surprinsă 
de întrebare. Am discutat despre asta. Multe femei abuzate nu 
pleacă niciodată... 

Îi sună telefonul. 

— Scuze. Allô? 

— A venit un mesaj, zise agenta Cloutier. Le-am cerut 
contabililor criminaliști să cerceteze conturile bancare ale 
tuturor persoanelor implicate. 

— Da. Și? întrebă Lacoste. 

— Ți-am trimis. 

Lacoste își accesă e-mailurile. 

— Am primit. 

Deschise mesajul. 

— La ce mă uit? 

Le făcu semn cu mâna celorlalţi să vină mai aproape de 
laptopul ei. 

Gamache și Beauvoir se aplecară și priviră ecranul în timp ce 
Lacoste activă difuzorul telefonului. 


VP - 374 


— Derulează în jos, spuse Cloutier. Până la linkul din partea 
de jos. 

Lacoste făcu întocmai și îl accesă. 

— Dar acesta este contul bancar al lui monsieur Godin. 

— N-am solicitat să fie inclus în căutare, explică Cloutier. Dar 
numele lui trebuie să se fi aflat pe lista persoanelor implicate în 
acest caz. Și cred că de asta l-a inclus contabilul criminalist. 

Se uitară la cifre. Douăzeci de mii de dolari fuseseră 
transferați vineri în contul bancar al lui Homer Godin. Și scoși în 
numerar în acea după-amiază. 

— Este un credit ipotecar, spuse Cloutier. Vă puteți da seama 
după codul atașat transferului. Trebuie să-i fi scos punându-și la 
bătaie casa. 

— De ce? întrebă Beauvoir. 

— Nu știu, răspunse Cloutier. Dar m-am gândit că ar trebui să 
vedeţi asta. 

— Mai e ceva în celelalte conturi? vru să știe Lacoste. 

— Descoperirea de cont masivă a lui Tracey și cardurile de 
credit ale lui Pauline sunt epuizate. 

— lar Vivienne stătea cu optsprezece mii de dolari în contul 
ei, spuse Beauvoir. 

— Și douăzeci de mii de dolari în numerar la Homer, zise 
Lacoste. Merci. 

Lacoste închise, iar Beauvoir se uită la Gamache, care stătea 
cu capul înclinat într-o parte. Gândindu-se. 

— Probabil că erau pentru Vivienne, spuse Lacoste. Nu 
credeţi? Știa că-l părăsește pe care și i-a cerut tatălui ei mai 
mulți bani. 

— Când? Și nu erau suficienţi optsprezece mii de dolari? 
întrebă Beauvoir. Asta înseamnă că avea aproape patruzeci de 
mii de dolari. De ce i-ar fi trebuit așa de mulţi? Și în numerar. Și 
el de ce nu ne-a spus nimic despre asta? 

— Avea alte lucruri pe cap, zise Lacoste. 

— Și a uitat pur și simplu de cei douăzeci de mii de dolari? 

— Poate că a spus, interveni Gamache. Mă rog, nu nouă, ci lui 
Lysette Cloutier. Ea susține că n-au mai ţinut legătura de când 
s-au despărţit, dar s-ar putea să nu fie adevărat. Homer n-a 
spus că au renunţat la relaţie. Poate că i-a cerut sfatul ca să 
facă rost de bani. 


VP - 375 


— Da, ea are pregătire de contabil, spuse Lacoste. Așa că a 
întrebat-o și ea i-a spus despre creditul ipotecar. Poate că asta a 
fost ultima picătură pentru Cloutier. 

Beauvoir încuviință acum. Urmărind firul logic. 

— Și-a dat seama că pe lângă faptul că le distrugea viaţa 
Vivienne îl ruina pe tatăl ei. Așa că a aranjat să se întâlnească 
cu ea. 

— S-o omoare? întrebă Lacoste. 

— Nu, probabil că nu. Ci ca să pună în sfârșit lucrurile la 
punct. 

— De ce-ar fi acceptat Vivienne așa ceva? 

— Poate Cloutier i-a spus că avea banii, sugeră Beauvoir. 
Vivienne a ales un loc din apropiere, unde mai avusese întâlniri 
private. 

— Podul, interveni Lacoste. 

— Podul, confirmă el. 

In pofida afecțiunii pe care o simţea pentru acea femeie, 
Lacoste avea acum o imagine clară. Știa că o confruntare deloc 
confortabilă putea scăpa de sub control. 

— Insă, Cloutier minţea, spuse Beauvoir. De fapt, n-avea 
banii, evident. Când Vivienne și-a dat seama de asta, s-a 
enervat. E posibil chiar s-o fi atacat pe Cloutier, care a împins-o. 

Prin balustradă. 

— Dar dacă totul a pornit de la cele douăzeci de mii, de ce ne- 
a spus despre asta acum? întrebă Lacoste. 

— N-a avut de ales, zise Gamache. Informaţia se afla în e- 
mailul referitor la toate extrasele. Ştia că o să ne prindem. Ceea 
ce mă întreb însă e de ce n-a spus nimic Homer despre 
împrumut. 

— Poate se temea că ar pune-o pe Vivienne într-o lumină 
nefavorabilă, spuse Beauvoir. Și chiar o pune. Una în care a luat 
o mulţime de bani de la tatăl ei și apoi a fugit cu un amant 
căsătorit. 

— Nu. O face să arate ca o femeie care a fost bătută ani de 
zile și acum era disperată să se salveze pe ea și pe copilul ei 
nenăscut, răbufni Lacoste. A fost o serie de decizii pe care o 
persoană sănătoasă le-ar lua? Poate că nu. Dar cine poate 
spune ce-ar fi dispus să facă oricare dintre noi pentru a 
supraviețui? Vreţi să știți ce cred eu că s-a întâmplat? 

Își privi ambii colegi. 


VP - 376 


— Te rog, răspunse Gamache. 

— Eu cred că am avut dreptate în tot acest timp, iar asta nu 
face decât să complice lucrurile... Cred că Tracey și-a ucis soția. 
Poate știa despre acel cont secret, poate că nu. Oricum ar fi, a 
vrut să scape de ea. Cu ajutorul lui Pauline Vachon a încropit 
planul de a o arunca în râu. Și știți ceva? 

— Ce? spuse Beauvoir. 

— Poate o fi el idiot, dar se pare că a funcţionat. Nu-l putem 
prinde. O să scape liber. 

— Ah, rahat, zise Jean-Guy punându-și capul în palme. 

Isabelle avea dreptate. 

— Cred că trebuie să vorbim cu Homer, zise Gamache. Să 
vedem ce-i cu banii. Cel puţin asta-i ceva nou și admisibil. 

— Mda, răspunse Beauvoir ridicându-se.  Neatins de 
nenorocitul ăla de copac otrăvitor. Dar, înainte de asta, vreau să 
mai trec o dată peste dovezi. 

— lar? întrebă Lacoste. Le-am învăţat pe dinafară. 

— lar, spuse Beauvoir. Nu renunţ încă la Tracey. E ceva acolo 
care ne-a scăpat. 

Işi petrecură următoarea oră revizuind probe. Declaraţii. 
Evenimente. Le știau pe de rost. Realizau că era inutil. Că 
această analiză avea să se dovedească zadarnică. 

Și chiar așa a fost. 

In cele din urmă, Beauvoir se ridică și își luă haina de pe 
spătarul scaunului. 

— Nimic. Hai să mergem să vorbim cu Homer despre banii 
ăștia. Poate apare ceva. 

Nu aveau de ce să se agate. Doar de acest fir subţire. 

Reine-Marie îi întâmpină la ușă, iar când Armand întrebă de 
Homer arătă în sus. 

— S-a dus în camera lui imediat după ce aţi plecat. 

Jean-Guy urcă treptele, iar din sufragerie îl auziră bătând la 
ușă. Și apoi din nou. 

— Monsieur Godin, Jean-Guy Beauvoir sunt. Mă tem că mai 
avem câteva întrebări. 

Tăcere. 

Armand și Isabelle schimbară priviri, apoi începură să urce 
treptele. Dar nu ajunseră decât la jumătatea drumului când 
Jean-Guy apăru în capătul scării. 

— E gol. Nu-i acolo. 


VP - 377 


— În baie? întrebă Gamache urcând treptele câte două. 

Căutară peste tot la etaj, dar nu era nici urmă de Homer. 

— Când l-ai văzut ultima oară? o întrebă Armand pe Reine- 
Marie. 

— Imediat după ce-aţi plecat. S-a dus direct în camera lui. 

Gamache se uită la ceas. 

— Acum mai bine de o oră. 

— Cloutier! Cameron! strigă Beauvoir grăbindu-se spre 
bucătărie. 

Cei doi agenţi ieșiră. 

— Unde-i monsieur Godin? 

— La el în dormitor, răspunse Cloutier. 

— Nue. 

— Putea să se strecoare afară? întrebă Gamache. Să iasă cu 
Fred la plimbare? E ceață groasă și e posibil să nu-l fi văzut. 

Dar, când își auzi numele, câinele își făcu apariţia în pragul 
bucătăriei. Dând încet din coadă. 

— Îmi pare rău, zise Reine-Marie. Credeam că-i la el în 
dormitor. 

— Nu-i vina ta, spuse Armand. Ai... 

Anticipând întrebarea, ea băgă mâna în buzunarul 
cardiganului și scoase cheile de la mașină. 

— M-am asigurat că le am la mine. 

— Foarte bine, zise zâmbind. E o ușurare. Înseamnă că a 
plecat pe jos. 

Beauvoir era în birou și suna de pe telefonul fix pentru a-i 
avertiza pe agenţii care păzeau casa lui Carl Tracey. 

— Cât timp îi ia să ajungă acolo? întrebă Cloutier. 

— Cel puţin o jumătate de oră de mers pe jos pe drum, în 
condiții bune, răspunse Gamache luând-o spre bucătărie în timp 
ce vorbea. 

Ceilalţi îl urmară. 

— Nu-i acolo, patron, spuse Cameron. 

Dar Gamache nu-i răspunse, continuând să i se adreseze lui 
Cloutier. 

— Probabil a intrat mai întâi în pădure, ca să nu-l vedem, și 
apoi a ieșit pe drum. Când o să vadă mașina Sûreté acasă la 
Tracey, o să intre din nou în pădure, ca să nu fie văzut. 

In timp ce vorbea, deschidea și închidea sertare. 


VP - 378 


— Am fost prin pădurile alea... nu-i ușor de mers. Cred căo 
să-i ia o oră sau mai mult. 

Se uită din nou la ceas. Homer ar trebui să ajungă deja. 

— La naiba. 

Armand se întoarse spre Reine-Marie. 

— Cuţitul de carne a dispărut. 

Ea păli, la imaginea cuțitului mare și ascuțit. 

— Tocmai am sunat acasă la Tracey, raportă Lacoste. Nu 
răspunde nimeni. 

— Trebuie să plecăm, zise Beauvoir. 


VP - 379 


Capitolul treizeci și nouă 


— Ceva? întrebă Beauvoir. 

Trântise portiera fără a încerca să fie discret. Din contră. Voia 
să facă zgomot. Să-i dea de înţeles lui Homer că erau acolo. 

— Nimic, spuse unul dintre agenți. 

— Aţi vorbit cu Tracey? vru să știe Beauvoir. L-aţi avertizat? 

— Am bătut la ușă, dar n-am primit niciun răspuns, îi informă 
celălalt agent. Pentru că n-avem mandat, am considerat că n-ar 
trebui să dăm buzna. Dar am urmărit cu atenţie și nu s-a 
apropiat nimeni de casă. 

Se uită la colega lui, care încuviinţă. 

— Aţi procedat bine, spuse Beauvoir. 

Homer plecase de aproape o oră și jumătate. Ar trebui să 
ajungă în curând. Asta dacă nu era deja acolo. 

Beauvoir aruncă o privire în jur și cântări opţiunile. 

Se puteau duce în pădure, în speranţa de a-l găsi pe Homer. 

Puteau să intre în casă și să-l ia pe Tracey în custodie pentru 
protecție. 

Il puteau lăsa acolo ca momeală, iar ei să supravegheze casa 
și să-l aresteze pe Homer când își făcea apariţia. 

Sau puteau să nu intervină în niciun fel și să-l lase pe Homer 
să facă ceea ce avea de gând. 

Jean-Guy Beauvoir știa că nu putea să facă așa ceva. Dar, 
totuși... 

— Mă duc să-l aduc pe Tracey, zise el. Îl iau în custodie pentru 
protecţie. Dărâmăm ușa dacă e nevoie. 

— Vin cu tine, spuse Lacoste. Voi doi veniţi cu noi, spuse 
arătând spre agenţii care stătuseră de pază. Voi doi, zise 
indicând spre Cloutier și Cameron, staţi aici și supravegheați 
drumul. 

Deși evident nemulțumiți că erau lăsaţi în urmă, nu aveau de 
ales. 

Beauvoir se uită la Gamache, care cerceta marginea pădurii. 

— Patron? 

— Eu rămân aici. 


VP - 380 


Își întoarse privirea spre Beauvoir, pentru scurt timp, apoi 
spre cei doi ofiţeri, Cloutier și Cameron. 

Beauvoir nu-și dădea seama la ce se gândea Gamache. 

— Monsieur Godin nu e înarmat, nu? întrebă unul dintre 
agenţi. 

— Are un cuţit de bucătărie, răspunse Gamache. 

Ea pufni. Un bătrân cu un cuţit de bucătărie. 

— Nu-i de mare folos contra... 

Agenta își duse mâna la pistol. 

— Nu trebuie să-l folosești, spuse Beauvoir. Cu excepţia 
cazului în care nu există absolut nicio altă opţiune. Ai înţeles? 

— Oui, patron, spuse lăsând imediat mâna jos. 

— Și să nu vă lăsaţi păcăliţi de arma lui, zise Gamache. 

Agenta nu părea convinsă. Dar era tânără și nu înţelegea că 
Homer Godin nu era un bătrân cu un cuţit de bucătărie. Era un 
tată care nu mai avea nimic de pierdut. 

Isabelle Lacoste îl studia pe Gamache, care cerceta 
împrejurimile mijindu-și ochii, în timp ce încerca să distingă ceva 
în ceața care se înălța din zăpada de pe pajiști. 

Stând la un pahar la bistrou într-o sâmbătă, în urmă cu câteva 
săptămâni, când venise în vizită la Three Pines cu soțul și copiii 
ei, îl întrebase de ce voia să se întoarcă la Sûreté. 

La vremea aceea el era încă suspendat. Ar fi putut cu ușurință 
să renunţe și să-și vadă de viaţă. 

Șeful afișase un zâmbet larg. 

— Te-aș putea întreba același lucru. Tu ai și mai multe motive 
să părăsești Sûreté. 

Privi peste umărul ei, spre ușa dintre librăria Myrnei și bistrou. 
Și o văzu încă o dată pe Isabelle Lacoste prăbușită la pământ. 
Împușcată. Cel din urmă gest al ei care le salvase vieţile. 
Acţionase perfect conștientă că avea s-o coste propria viaţă. 

Din fericire, ea nu își amintea, atât de puternică fusese 
trauma. 

lar Gamache nu putea uita, atât de puternică fusese trauma. 

Însă ea își revenise. Se luptase să-și revină, făcând progrese 
cu fiecare pas chinuitor. 

Cele mai puternice lucruri sunt cele ce-au fost sfărâmate. 
Dacă exista o persoană care să fie dovada vie a acestui lucru 
aceea era Isabelle Lacoste. 


VP - 381 


— Sincer? îi răspunsese Isabelle. Nu credeam că o voi face, 
dar apoi mi-am dat seama că îmi lipsește. Deci? forță ea nota. 
Tu de ce vrei să te întorci? Amândoi știm că ai putea da clasă în 
afara Sûreté. Ai putea să candidezi pentru premier și probabil ai 
câștiga. 

— Asta da perspectivă terifiantă, spusese el. 

Însă ea avea dreptul la un răspuns sincer. Așa că, după o 
pauză, i-l oferise: 

— Acolo mi-e locul. Tuturor ni s-a pus în mână o cupă. Asta 
este a mea. 

Lacoste îl privise cu atenţie. Observând fantomele din ochii 
lui. 

Deciziile oribile, ordinele teribile zămislite și îndeplinite. 

Consecințele rolului de conducător. 

Cât timp Armand Gamache purta povara, nimeni altcineva nu 
era nevoit s-o facă. El era deja distrus. Răul fusese făcut. Cupa 
fusese dusă la buze. 

Văzându-i tristeţea de pe chip, el zâmbise. 

— Nu-ţi face griji, Isabelle. Poate că sunt egoist. 

Se aplecase spre ea și coborâse tonul. 

— La urma urmei, așa pătrunde lumina." 

Acea conversaţie i-a revenit în minte, mai degrabă 
sentimentul ei decât cuvintele, în timp ce stăteau pe marginea 
drumului și ceața rece ca gheaţa li se strecura în oase. 

Beauvoir porni înainte pe alee. 

Lacoste se răsuci spre Gamache. 

— Ești sigur? 

— Sunt sigur, spuse el. Ai grijă. Și Tracey are cuțite. 

În timp ce Beauvoir și ceilalţi se apropiau de casă, Gamache îi 
făcu semn lui Cameron să se ducă în zona îndepărtată a pajiștii 
și să rămână pe poziţie. 

— Și eu? întrebă Cloutier. 

— Tu stai aici, lângă mașină. O să avem nevoie de tine când îl 
găsim pe Homer. 

— Nu vrea să mă asculte. 

— Cred că ai fi surprinsă. 

Gamache înaintă de-a lungul drumului noroios, în direcţia 
opusă lui Cameron, care acum abia se mai vedea prin ceaţă. 


37 Aluzie la romanul How the light gets in de , apărut în anul 2017 la Editura Trei, 
traducător Mihaela Apetrei, sub titlul Locul de unde vine lumina (N.r.). 


VP - 382 


ÎI auzi pe Beauvoir, de cealaltă parte a casei, bătând la ușă. 

— Tracey, suntem de la Sûreté. Inspectorul-șef Beauvoir. 

Gamache făcu câţiva pași dincolo de drum, pe iarba moale, 
udă de la zăpada topită. A 

Era o ușă acolo în spate. Inchisă. Care dădea, după cum știa, 
în studioul lui Tracey. 

Când se apropie, observă urme de cizme. 

Se opri. Și rămase absolut nemișcat. 

Auzea bătăile. Beauvoir. La ușă. Incercând să primească un 
răspuns. 

Dar nu era nimeni acolo care să răspundă, Gamache știa. Cel 
puţin, nimeni viu. 

Se întoarse și strigă spre Cloutier: 

— Homer a fost deja aici și a plecat. Beauvoir trebuie să intre 
și să-l găsească pe Tracey. 

— Da, domnule. 

Ea o luă la fugă pe alee, alunecând ușor în noroi, dar rămase 
în picioare. 

— E aici, strigă. Homer e aici. 

La ușă, toată lumea se întoarse. 

— De unde știi? vru să știe Beauvoir. 

— Inspectorul-șef Gamache mi-a spus. Mi-a zis să intrați. 
Tracey ar putea fi... 

— Merde, spuse Beauvoir întinzându-se spre mânerul ușii în 
timp ce ceilalţi doi agenţi duseră mâna la arme. 

— Țineţi-le în toc, zise Lacoste. 

Ușa era încuiată și solidă. Se aruncară în ea exact când ajunse 
și Cameron. Berbecul uman. 

O împinse cu umărul și ușa se deschise. 

In timp ce se grăbea să intre, Beauvoir se întrebă, fugitiv, 
unde era Gamache. 


VP - 383 


Capitolul patruzeci 


— Spune-i c-o iau pe urmele lui Homer, strigă Gamache după 
Cloutier în timp ce ea fugea să-l avertizeze pe Beauvoir. 

Apoi se întoarse spre urme. 

O serie care veneau spre casă. 

O serie care se întorceau. 

Gamache urmări amprentele pașilor ce duceau în pădure. 

După câţiva metri se opri și privi în jur. Îşi dădu seama atunci 
încotro se îndrepta Homer. 

Nemaiavând nevoie să se uite după urme, Gamache se mișcă 
prin pădure cât de repede putu, făcând slalom printre copaci. 
Crengile fragile îi zgâriau haina, mâinile, faţa. 

Fu nevoit să se oprească o dată, când ceața se îngroșă și 
pierdu direcţia. 

Dar se reorientă și continuă. 

A fost nevoie de zece minute de alunecări și trudă prin noroi 
și zloată până la gleznă, până să răzbească în locul doar puţin 
mai lat decât o potecă ceva mai mare. 

Putea auzi respiraţia greoaie în faţa lui, dar abia când dădu 
colțul reuși să și vadă. Rr 

Pe Homer. Pe pod. Ceaţa care se ridica din Bella Bella 
aproape că îl învăluia. 

Dar nu era singur. 

Corpul lui Carl Tracey îi atârna peste umăr. 

— Homer! 

Godin se întoarse. 

e 

— Aici, strigă Cameron din spatele casei. În studio. 

Beauvoir se grăbi într-acolo, așteptându-se să-l vadă pe 
Tracey fie pitit în spatele oalelor, fie mort. În schimb, îl găsi pe 
Cameron stând în spatele ușii. 

— Probabil că Godin a intrat pe-aici, spuse Cameron. 

— Niciun semn de Tracey? întrebă Beauvoir trecând pe lângă 
Cameron. lisuse, sunt urme care vin și pleacă. 


VP - 384 


— E sânge pe podea, zise Lacoste arătând spre pete. Nu prea 
multe. Cineva e rănit, dar nu pare să fie o înjunghiere fatală. Ar 
fi fost mult mai mult sânge. 

— Și un cadavru, spuse Beauvoir. 

leși afară și văzu ce observase Gamache. Nu doar două serii 
de urme, dar și faptul că în cazul uneia dintre ele urmele erau 
mai adânci. 

— Probabil că Homer la luat pe Tracey cu el. 

— Și șeful e pe urmele lui, zise Lacoste, arătând spre un alt 
rând de amprente. 

— O, Doamne, făcu Cloutier. 

Când se răsuciră spre ea spuse: 

— A strigat ceva, dar n-am înţeles. Ar fi trebuit să mă opresc 
și să întreb, dar am continuat să alerg. 

Lacoste se întoarse spre Beauvoir. 

— El crede că suntem chiar în spatele lui. Crede că o să 
primească întăriri. 

Cameron dădu să treacă de Beauvoir pentru a lua urma 
pașilor, și a omului, în pădure, dar Beauvoir îl opri. 

— Stai. 

Fiecare fibră din corpul lui voia să fugă în pădure. Îi simţea pe 
ceilalți încordându-se să facă același lucru. 

Dar își reaminti sfatul șefului. 

Gândește. Trage aer în piept. la o pauză. O clipă. Ca să 
gândești. 

Așa că acum, aproape vibrând din nevoia de a acţiona, Jean- 
Guy Beauvoir se gândi. 

— Godin îl duce pe Tracey pe pod. 

Intorcându-se spre Lacoste, spuse: 

— la mașina. Voi doi mergeţi cu ea, zise indicând spre 
Cameron și Cloutier. 

— Și tu? întrebă ea. 

Dar Jean-Guy Beauvoir făcea deja ceea ce făcea mereu. ÎI 
urmărea pe Armand Gamache. 

Când Lacoste ajunse la mașină, Jean-Guy Beauvoir și ceilalţi 
doi agenţi se afundaseră în pădure. Alergând prin ceaţă și 
printre copaci. 


— Lasă-l jos, Homer. 
Godin, aflat la douăzeci de pași în faţă, gâfâia din greu. 


VP - 385 


— Pune-l jos. 

In timp ce vorbea, Gamache se apropia, îndreptându-se spre 
pod, apoi duse mâna la buzunar. Nu după pistolul aflat acolo, ci 
după telefon. Sub privirile lui Homer, Gamache se opri, apăsă un 
buton și puse telefonul jos, rezemat de o piatră. 

Nu avea semnal acolo, știa prea bine. Nu putea vorbi, dar 
putea înregistra. 

Homer, cu Tracey atârnat inconștient pe umăr ca un sac cu 
cartofi, rămase nemișcat. Neclintit. Nu făcea decât să se uite la 
Gamache și să gâfâie, încercând să respire. 

Gamache se apropie, încet. Cu mâinile în faţă. Nu zărea 
cuțitul. Era posibil ca Homer să-l fi folosit deja. Și să îl fi scăpat. 

Oare Carl Tracey era mort? 

Insă Gamache, care văzuse multe, multe cadavre, nu credea 
asta. O nuanţă roz colora încă mâinile lui Tracey, care atârnau 
moi. Și nu exista nicio dâră de sânge, nicio pată pe haina lui 
Homer, cum ar fi fost dacă l-ar fi înjunghiat mortal pe Tracey. 

Homer făcu un pas înapoi. Doi. Spre golul din mijlocul 
balustradei, în care se găsea doar banda galbenă a poliţiei. 

Armand știa ce avea de gând. Ce plănuise în tot acest timp. 

Să își urmeze fiica în apă. Și să-l ia pe Tracey cu el. Drumurile 
să li se despartă în viaţa de apoi. Tracey spre iad, Homer spre... 

— Fred, zise Armand. 

Pentru o clipă, Homer păru confuz. Apoi vorbi: 

— Ține-l tu. E al tău. 

— Nu, mă refer la motivul pentru care Vivienne nu l-a luat pe 
Fred cu ea când a plecat. 

Aruncă o privire în spate. Nimic. 

Sperase ca Beauvoir și Lacoste să ajungă. 

Rămânea fără timp, iar Homer fără pod. 

Singura speranţă a lui Gamache era să-i distragă atenţia 
suficient de mult timp. 

— Nu are sens, zise Gamache în timp ce păși pe pod. Ea n-ar 
fi plecat fără câinele ei. Nu înțeleg. Tu înţelegi? 

Tracey scoase un sunet, iar Homer își înteți strânsoarea. 

Dacă Gamache sperase să-i capteze atenţia lui Homer, să-l 
facă să-și piardă concentrarea, eșuase. 

Homer se uita în gol. Dar nu confuz. Era sigur de unicul lucru 
care conta în acel moment. 


VP - 386 


Gamache încercă din nou. Orice pentru a opri înaintarea lentă 
a lui Homer spre margine. 

— Mai e ceva ce mă sâcâie, spuse el. Tracey a fost la 
magazinul cu materiale pentru artiști sâmbătă dimineaţă. De ce 
nu plecat atunci Vivienne spre tine? De ce n-a plecat mai 
devreme? 

Din nou, nimic. Doar privirea lipsită de expresie. 

Tracey se mișcă, ameţit, și Homer își înteţi din nou 
strânsoarea. 

Stai nemișcat, îl implora în sinea sa Gamache pe bărbatul 
care se trezea. Nu mișca. 

— Ai scos douăzeci de mii de dolari din bancă. Pentru 


Vivienne? 

— Da. 

O întrebare simplă. Un răspuns simplu. Dar, cel puţin, era un 
răspuns. Îi furniza lui Gamache informaţii, dar, la fel de 


important, crease o mică fisură în concentrarea lui Homer. Și, 
poate, le oferea timp lui Jean-Guy, și lui Isabelle, și celorlalţi să 
ajungă. Dacă putea să-l facă pe Homer să vorbească... 

Deși Armand era departe de a fi sigur că avea să conteze. 

Homer mai făcu un pas înapoi. 

— Ea a cerut banii? întrebă el. 

— Da. 

— Ca să-i obţii, trebuie să-ţi ipotechezi casa. 

Homer încuviinţă scurt. _ 

Gamache mai făcu un pas. |naintând pe pod. 

— Ai întrebat-o pe Lysette Cloutier despre asta? Despre cum 
să faci? Știa despre bani? 

— Nu știu, s-ar putea s-o fi făcut. Nu mai contează. 

Homer părea încă buimac, dar ceva se strecurase în privirea 
lui. Nu era tocmai teamă, mai degrabă precauţie. 

De ce, îşi spuse Gamache, ar putea deveni precaut un om 
dispus să se sinucidă? Ceva legat de Cloutier? 

— Ce este, Homer? Ce vrei să-mi spui? Ce simţi nevoia să-mi 
spui? 

— Am iubit-o pe Vivienne. 

— Știu. 

— Trebuie să fac asta. E vina mea. Trebuie să îndrept 
lucrurile. 


VP - 387 


— Nu-i vina ta și asta n-o să îndrepte nimic, Homer. Trebuie 
să înţelegi asta. O acţiune îngrozitoare după o alta la fel nu 
echilibrează lucrurile. 

— Toţi anii de suferinţă. Toată durerea. 

Homer îl implora acum, încercând să-l facă pe Armand să 
priceapă. Să înțeleagă. 

— Toate dăţile în care ar fi trebuit să pun punct, dar n-am 
făcut-o. Kathy m-a implorat, dar... 

— Nu puteai să faci nimic. l-ai trimis bani lui Vivienne, ţi-ai 
ipotecat casa. Ai încercat să te vezi cu ea, s-o ajuţi... 

Tatăl lui Annie îl privea pe tatăl lui Vivienne. 

Mintea lui gonea. Încercând să se agaţe de ceva, de orice, 
care ar fi putut străpunge hotărârea lui Homer. 

Dar tot ce spunea părea să înrăutăţțească lucrurile, dacă așa 
ceva mai era posibil. i 

Homer îl săltă pe Tracey mai sus pe umăr. Inteţindu-și 
strânsoarea. 

— Te înșeli, spuse Homer. În legătură cu tot. Asta nu-i o 
acţiune îngrozitoare. E singurul lucru decent pe care-l pot face 
pentru Vivienne. Pentru a compensa toate daunele. Toată 
durerea pe care i-am provocat-o. li datorez asta. Ai dreptate. S- 
ar putea să nu... cum ai zis? Echilibreze lucrurile? Nici pe 
departe. Dar e tot ce mi-a mai rămas. 

Armand auzi o portieră trântită și observă că Homer privi 
peste umărul lui. 

— Patron? 

e 

Priveliștea care o întâmpină pe Isabelle Lacoste era 
înfricoșătoare. Dar deloc surprinzătoare. 

Tatăl lui Vivienne se afla la un pas de respectarea promisiunii 
pe care o făcuse. De a-l arunca pe ucigașul lui Vivienne de pe 
pod. Singura întrebare era dacă avea să se ducă și el odată cu 
acesta. 

Nu mai avu, însă, nicio îndoială când se uită la chipul lui. 

J 

Beauvoir zărea lumina printre copaci. Luminișul. Drumul. 

Erau aproape. 

Din faţă nu se auzea nimic, din cauza zgomotului scos de 
vegetația și crengile zdrobite sub pașii lui. 


VP - 388 


Dar de îndată ce ieși la lumină observă mașina Sûreté și, 
dând ocol în fugă, înțelese imediat ce se petrecea. Alunecă 
oprindu-se brusc. 

Armand simţi mânerul pistolului lui Cameron din buzunar și se 
gândi să-l scoată. Să-l folosească pentru a-l răni pe acel bărbat. 
Pentru a-l dobori. Dar hotărî să n-o facă. 

Homer era prea aproape de margine. L-ar fi propulsat înainte. 

lar ameninţarea de a fi împușcat nu l-ar fi făcut să-i dea 
drumul lui Tracey. Pentru un om care se afla pe cale de a face 
ceva mult mai rău, aceasta nu era o ameninţare. Ci poate un 
lucru bine-venit. 

O lovitură de graţie. O execuţie pe câmpul de luptă. Care 
punea capăt agoniei. 

e 

Beauvoir se mutase pe o latură a drumului, în timp ce Lacoste 
se dusese în cealaltă. Se mișcară încet pe terenul nesigur, unde 
pădurea întâlnea drumul. O dată sau de două ori, Homer își 
îndreptase privirea în direcţia lui. 

Bărbatul văzuse clar ce făcea Beauvoir. Și nu-i păsa. 

Respirația lui Beauvoir se linişti, dar el rămase încordat, 
pregătit să acţioneze grabnic. Deși, la fel ca Lacoste și 
Gamache, bănuia că nu avea să fie suficient de rapid. 

Lui Gamache îi veni o idee. 

Nebunească. Disperată. Și, poate, singurul lucru care îl putea 
împiedica pe Homer Godin să-l arunce pe care Tracey de pe 
pod. 

— Nu el ţi-a omorât fata. 

— Ce? 

— Tracey. Nu el a omorât-o pe Vivienne. 

Cuvintele pătrunseră ca un glonţ în tatăl lui Vivienne. lar el se 
opri. 

Beauvoir și Lacoste se uitară unul la celălalt. Se aflau de o 
parte și de alta a drumului îngust, cu Gamache între ei, în faţă. 
Pe pod. 

Știau ce făcea. 

Și părea să funcţioneze. 

Homer Godin era un om decent. Care își pierduse minţile din 
cauza suferinţei și a disperării. Dar nu dorea să omoare pe 
nimeni altcineva, cu excepţia persoanei care-i omorâse fiica. 


VP - 389 


Dacă Gamache reușea să-l convingă de faptul că Tracey nu 

era vinovat, cel puţin nu de crimă... 
e 

— Cine? fu tot ce reuși Homer să rostească, tot ce trebuia să 
rostească. 

Avea privirea fixă, îndreptată spre Gamache. 

e 

Armand nu știa ce să răspundă. Deși știa că nu conta. 

Trebuia doar să rostească un nume. Al cuiva. Al oricui. Ar fi 
fost de ajuns. 

Orice avea să-l facă pe Homer să renunțe la Tracey și să se 
îndepărteze de margine. 

Tocmai era pe cale să spună numele singurului suspect care 
nu se afla pe pod, Pauline Vachon, când din spatele lui se auzi o 
voce. 

— Eu am făcut-o. 

Privirea lui Homer se îndreptă într-acolo. Și, deși Gamache fu 
tentat să se uite în spate, nu o făcu. 

Nu era nevoie. Știa cine vorbise. 


— Îmi pare rău, Homer. 
x kx * 
Lysette Cloutier stătuse la doar câțiva paşi în spatele lui 
Gamache. Acum păși în față, până când ajunse în dreptul lui. 
x x * 
Beauvoir înaintă rapid, până când puse un picior pe pod. 
Atinse cu mâna balustrada fragilă. 
Era la doar câțiva pași de Homer, mai avea puțin și-l putea 
atinge. 
Homer, aflat în centru, se holba atât de atent la Cloutier, încât 
nici nu băgă de seamă prezenţa lui Beauvoir într-o laterală. 
Beauvoir se opri. Ca să nu-l sperie. 
— Lysette? șopti Homer. 
— Îmi pare rău, repetă ea, cuvintele părând un oftat. A fost un 
accident. N-am vrut. Pur și simplu s-a întâmplat. 
— De ce spui asta? întrebă el. 
— Pentru că ăsta-i adevărul. Am fost nașa ei. Am promis să 
am grijă de ea. Mi-ai povestit despre Carl, despre abuzuri. Avea 
nevoie de ajutor. De bani. Ca să scape. M-am simţit îngrozitor că 


VP - 390 


n-am făcut mai mult, că n-am făcut nimic s-o protejez. l-am 
promis lui Kathy... ţi-am promis ţie... 

— Stai pe loc, șopti Gamache când Lysette făcu un pas spre 
Homer. 

— Am economisit niște bani. Am sunat-o acum o săptămână. 
l-am spus că aș vrea să i-i dau. A zis că are nevoie de timp ca să 
pună lucrurile la punct și mi-a spus să ne întâlnim aici sâmbătă 
noapte. Că o să se strecoare afară după ce soțul ei se îmbată și 
adoarme. 

Homer se holba la ea. Părea confuz, iar Gamache se întrebă 
cât de multe pricepea din toate astea. Cu coada ochiului, 
observă că Beauvoir era la un pas de Homer. 

Ceaţa care se ridica din Bella Bella se împrăștia în soarele 
dimineţii. 

Puteau să vadă clar acum. În sfârșit. 

e 

— Eu am ajuns prima. Urmele alea de cizme erau ale mele. 
Când a ajuns, a coborât din maşină. Avea geanta de voiaj pe 
umăr. Eram pe cale să-i dau banii când a spus că e însărcinată. 
O fetiță. O fiică. 

Lysette își cobori privirea. 

Nimeni nu mișca. Nimeni nu respira. 

Erau acolo acum. La sfârșit. 

Lysette murmură ceva, iar Homer strigă: 

— Ce? N-aud. Ce spui? 

— Era atât de fericită să-mi spună asta. Despre copil. Nu știu 
ce mi-a venit, Homer. 

Lysette își ridică privirea și tonul. 

— Am spus ceva ce nu trebuia. l-am spus că sper ca fiica ei să 
fie mai bună cu ea decât a fost ea cu mama ei. 

Se așternu liniștea, cu excepţia râului care gonea sub ei. 

— Stătea acolo unde ești tu, zise Lysette. S-a supărat. A 
început să ţipe la mine că habar n-am. Pur și simplu... 

Işi căută cuvintele. 

— A răbufnit totul din amândouă. A început să ţipe că a fost 
numai vina mamei ei și cum de îndrăznesc eu să... începu să 
gâfâie și rămase fără suflare. 

— Am tipat și eu la rândul meu. l-am luat apărarea lui Kathy, 
chiar dacă știam că Viv avea dreptate. O, Doamne. 

Rămăseseră încremeniţi. Un tablou. Așteptând continuarea. 


VP - 391 


— A venit spre mine și am împins-o. Și... 
Şi: 
e 

Homer, poate din cauza șocului sau poate intenționat, îi dădu 
drumul lui Carl Tracey. 

lar Tracey, care începea să-și revină, se zbătu când atinse 
solul. 

Dând din picioare. Răsucindu-se. 

Lovindu-l pe Homer îi piept și împingându-l înapoi. 

e 

Gamache se aruncă în față, dar Beauvoir ajunse acolo primul. 

Brațele lui Homer se învărtiră precum o morișcă în timp ce-și 
pierdu echilibrul. Duse mâna în spate. Disperat să se apuce de 
ceva care să-i împiedice căderea. 

Dar nu era nimic acolo. Doar aer. 

Cu ochii larg deschiși de groază, Homer Godin începu să se 
prăbușească peste margine. Beauvoir îl apucă de haină și, 
pentru o clipă, mișcarea încetini. Dar Homer era prea departe. 

Beauvoir, încă agăţat de haina lui, simţi că este smuls de o 
forță teribilă, în clipa în care Homer dispăru. 

Trăgându-l pe Jean-Guy după el. 

e 


Timpul părea să fi rămas în loc. 

Pentru o clipă, Jean-Guy avu senzația că se afla suspendat în 
aer. Că nici nu zbura, nici nu cădea. 

Îi dăduse drumul lui Homer. Bărbatul dispăruse. Tatăl lui 
Vivienne se dusese odată cu râul. lar Jean-Guy era cu faţa spre 
pod. Cu mâinile întinse spre el. Dar era prea departe. 

Aluneca. 

Annie. Annie. Honoré. 


Și apoi căzu. 
e 

Totul se întâmplase atât de repede încât păruse că s-a derulat 
cu încetinitorul. 

Gamache sări spre el. Aruncându-se după Beauvoir peste 
margine. 

Cu o mână apucă stâlpul. Pe cealaltă, o întinse în față. 

Cât de mult putu. 


VP - 392 


Mâna lui Jean-Guy era întinsă spre el. Ochii lui Jean-Guy 
implorau. 

Apoi mâinile lor se atinseră și se strânseră. 

Urmă o smucitură, în clipa în care Jean-Guy se opri din 
cădere. 

Nu pentru mult timp, însă, după cum își dădu seama 
Gamache. Braţul și umărul îi erau întinse la maximum. Așchii din 
lemnul putred îi pătrunseseră în palmă. Care deveni alunecoasă 
din cauza sângelui. Pierdea controlul asupra stâlpului. Asupra 
mâinii lui Jean-Guy. 

Jean-Guy se uita le el cu ochii mari. Plini de teroare. 

Niciunul dintre ei nu vorbi. Niciunul nu putea. 

Într-o clipă, amândoi aveau să ajungă în râu. Acoperiţi de apa 
rece ca gheața. Incapabili să respire din cauza șocului, a frigului, 
a turbulenţelor. A torenţilor. Rostogoliţi. Izbiți de pietre și 
trunchiuri de copaci. 

Până ce toată puterea avea să-i părăsească. Până ce ce 
aveau să rămână fără suflare. Și, în final, fără viaţă, în timp ce 
trupurile lor vor pluti, târâte la vale de Bella Bella. Pe lângă 
biserica Sf. Toma. Pe lângă locuinţa domnișoarei Jane Neal. Pe 
lângă cea a Clarei. Pe lângă vechea gară. 

Aveau să treacă pe sub podul de piatră. Și să se oprească la 
cotul râului. 

Continuă să se uite în ochii disperaţi ai lui Jean-Guy și îi văzu 
buzele mișcându-se. Annie. 

lar Armand înţelese ce avea de gând să facă Jean-Guy. 

— Să nu, spuse răgușit. Îndrăznești. 

Dar Jean-Guy o făcu. 

Conștient că Armand nu putea să-l ţină și în același timp să 
rămână agăţat de pod, Jean-Guy deschise palma, își eliberă 
mâna. 

Jean-Guy Beauvoir își dădu drumul. 

Armand, însă, nu o făcu. Strânse și mai tare mâna, chiar dacă 
simţi degetele lui Jean-Guy alunecând printre ale lui. 

Nu dură decât câteva momente, dar păru o eternitate. 

Chiar în clipa în care strânsoarea îi scăpa complet, Armand se 
răsuci și se ridică. Aruncându-l pe Jean-Guy cât de departe putu. 
Spre mal. 


VP - 393 


Din cauza efortului, mâna i se desprinse de pod și corpul i se 
răsuci pe spate, astfel încât pentru o clipă Armand privi în sus. 
Spre cer. În soarele de aprilie. 

Reine-Marie. Reine-Marie. 

Auzi un zgomot când Jean-Guy lovi apa. 

Apoi spatele i se arcui și, cu braţele întinse, văzu râul furios 
de dedesubt. 

e 

Armand reușise să-l arunce pe Jean-Guy la distanţă de cel mai 
rău torent, dar chiar și așa ajunse în apă adâncă. Dând din 
braţe, încercând să-și ţină capul deasupra apei reci ca gheața, 
simţi curentul care îl apucă, trăgându-l în mijlocul râului. 

Chiar în momentul în care era pe cale să se ducă la fund, 
simţi niște mâini care îl apucau. Cu apa trecând peste el, 
vomitând și tușind, se simţi tras la mal. 

Își ridică privirea, prin soarele strălucitor și apa care curgea în 
cascadă, spre locul din care căzuse. 

Temându-se că avea să vadă un gol acolo unde fusese 
Armand. 

e 

Cu ochii strâns închiși, Armand se pregăti pentru impactul cu 
apa și pentru lupta de a-și salva viața. 

În schimb, fu oprit cu o smucitură. 

Sângele i s-a repezit în cap, amestecându-se cu goana râului 
de dedesubt, până când sunetele deveniră imposibil de distins. 
Apă în sânge. Sânge în apă. 

Apoi se uită în sus, la chipul zdrobit al lui Bob Cameron. 
Placatorul. Penalizat pentru ţinere, prea des și prea tare. 

Rezistând cu îndărătnicie. 

În timp ce Armand atârna acolo, suspendat. Între pod și apă. 


VP - 394 


Capitolul patruzeci și unu 


Reine-Marie îl îmbrăţișa. 

lar el o strânse lângă el. 

Când în cele din urmă îi dădu drumul, Armand întrebă: 

— El e bine? 

Ea încuviință. 

— Baie fierbinte, haine călduroase. E în bucătărie, lângă foc. 
Annie e pe drum. Homer? 

Armand clătină din cap. 

Reine-Marie oftă. 

— Dumnezeule. 

Apoi se întoarse și o îmbrăţișă pe Isabelle. 

Când intrară în bucătărie, Jean-Guy se ridică în picioare. Avea 
o pătură albastră în jurul umerilor și aducea întrucâtva, deși 
Armand nu i-ar fi spus asta niciodată în față, cu Ruth. Din 
portretul Clarei. 

Lui Jean-Guy nu i-ar fi plăcut să i se spună că semăna cu 
bătrâna poetă. 

Cu atât mai puţin cu Fecioara Maria. 

Când ajunsese pe malul stâncos, înecându-se și respirând cu 
greu, Jean-Guy se asigurase mai întâi că Armand era în 
siguranţă. Abia atunci își îndreptă atenţia asupra persoanei 
aplecate deasupra lui. 

e 

Ștergându-și ochii de apa din Bella Bella, Jean-Guy se uită la 
Isabelle Lacoste. 

Printre dinţii care îi clănțăneau reuși să spună: 

— Îţi mulțumesc. Mulţumesc. 

— Nu-mi mulţumi mie, zise ea punându-și haina caldă pe 
umerii lui Jean-Guy. Eu acum am sosit. El a ajuns primul la tine. 

Arătă spre persoana prăbușită lângă el. A 

Ud leoarcă și tremurând, acolo zăcea Carl Tracey. Il văzuse pe 
Beauvoir căzând și se strecurase repede pe mal până la râu. 

— Tu? spuse Beauvoir. 

— Da, mă rog, mormăi Tracey printre buzele albastre, uneori 
trebuie să faci o prostie. 


VP - 395 


Cu mâinile tremurânde, Jean-Guy își scoase haina caldă și i-o 
dădu lui Carl Tracey. 

e 

În siguranță, acum, încălzit și uscat în bucătăria familiară, 
Jean-Guy se duse la Armand și, fără niciun cuvânt, îl îmbrăţișă, 
apoi îl luă de mâna bandajată. 

— Merci, spuseră amândoi în același timp. 

— Homer? întrebă Jean-Guy când se așezară gemând pe 
fotoliile confortabile de lângă soba cu lemne. 

— A fost găsit la cotul râului, zise Isabelle. 

În locul în care Bella Bella părăsea Three Pines. 

— Acolo unde a fost găsită Vivienne? 

Armand încuviinţă. 

Stătuse pe marginea râului și așteptase ca scafandrii să-l 
aducă pe Homer la mal. 

Medicul legist, doctor Harris, care aștepta la rândul ei, 
observase mâna lui Armand înfășurată într-o batistă. li scosese 
așchiile și îi aplicase dezinfectant și un bandaj. 

Lysette Cloutier ceruse să fie prezentă când era scos cadavrul 
lui Homer. Fuseseră de acord, și cât timp Lacoste dirijase 
operațiunile de recuperare Lysette stătuse lângă Gamache, 
privind cu ochii mijiţi spre apa care strălucea și dansa în lumina 
soarelui ce se reflecta în ea. 

In cele din urmă, după ce Homer fusese adus pe mal, 
Gamache se întorsese spre ea și o întrebase: 

— De ce-ai făcut-o? 

e 

— E arestată? întrebă Reine-Marie. 

— Nu încă, răspunse Isabelle. E afară cu Cameron, aşteaptă 
ca maşina de la medicină legală să ridice cadavrul. Voiam să 
vorbesc cu tine, spuse întorcându-se spre Jean-Guy. 

— Cred că tu ar trebui să formulezi acuzațiile și s-o arestezi, 
dacă eşti de acord. Ultima ta arestare. Desigur, a fost 
omucidere. 

— Nu, n-a fost, zise Armand. A mințit. 

— A fost premeditat? întrebă Jean-Guy. A plănuit asta? 

— O s-o lăsăm pe ea să explice, spuse Armand. Vrea să 
vorbească. l-am cerut lui Cameron s-o aducă aici, după ce îl va 
vedea pe Homer plecat. 


VP - 396 


De data aceasta aveau să afle adevărul, cu sau fără răutate. 
Dar, mai întâi, Armand voia să le împărtășească ce îi spusese 
Homer pe pod. 

a 

După ce mașina de la medicină legală se îndepărtă, Lysette 
Cloutier și Bob Cameron li se alăturară lângă soba cu lemne. 

Reine-Marie, care aflase ce se întâmplase, îl îmbrăţișă prelung 
pe Bob Cameron. În timp ce o îmbrăţișă la rândul lui, simţi un 
miros subtil de trandafir. Și, dincolo de el, un iz de lemn de 
santal. 

— Merci, îi șopti ea la ureche. Merci. 

Lysette tremura atât de tare din cauza frigului și a șocului 
încât Armand umplu o sticlă cu apă fierbinte, în timp ce Reine- 
Marie o înfășură într-o pătură groasă Hudson's Bay. 

— E mai bine? întrebă ea și primi o mică încuviinţare. 

Mai cald, dacă nu mai bine. 

Când se așezară la loc, cu mâinile în jurul cănilor cu ceai dulce 
și fierbinte, toţi ochii se întoarseră spre Lysette Cloutier, care 
stătea cu privirea îndreptată spre foc. 

— Am câteva întrebări, agentă Cloutier, spuse Beauvoir 
strângând pătura în timp ce un alt val de fiori îl străbătu. 

— Ca să lămurim lucrurile. 

Ea încuviință. Nu mai era nicio bătălie de dus. Nimic pentru 
care să mai lupte. 

— Dacă tu ai ucis-o pe Vivienne, de ce ne-ai implicat pe noi? 
De ce ne-ai spus că dispăruse? 

— A trebuit. Cum aș fi putut să-i explic lui Homer dacă n-o 
făceam? În plus, așa vedeam ce se întâmpla. 

— Nu doar să vezi, dar și să influenţezi? 

— Dacă era necesar, oui. 

— În seara de sâmbătă, când a fost omorâtă, ai spus că te-ai 
întâlnit cu Vivienne pe pod. Cum ai aranjat asta? 

— Așa cum am spus, am sunat și am aranjat totul. 

— Dar nu există nicio înregistrare a apelului la casa lor în 
zilele dinaintea morții ei. 

— Am sunat de pe un alt număr. 

— Non. Fiecare număr este înregistrat. Fiecare apel. Nu erau 
multe, așa că n-a fost prea greu. N-au existat apeluri de la un 
număr neidentificat. 


VP - 397 


Beauvoir își lăsă ceaiul jos și se aplecă spre ea, coborând 
tonul. 

— Deci, cum ai făcut-o? 

— Am sunat, repetă ea. 

— De ce minţi? întrebă Beauvoir. Știi că n-ai făcut-o tu. 

— Ce? zise Cameron uitându-se de la Beauvoir la Cloutier. 
Apoi înapoi la Beauvoir. Ce n-a făcut? 

— Nu agenta Cloutier a omorât-o pe Vivienne, spuse 
inspectorul-șef Beauvoir. 

— Deci, a fost Tracey, spuse Cameron. Am avut dreptate tot 
timpul. 

Se răsuci spre Gamache. 

— l-aţi spus lui Homer că nu Tracey a făcut-o, dar a fost o 
minciună. Aţi vrut doar să-i dea drumul lui Tracey. 

— Non, replică Gamache susținând privirea celui care-i 
salvase viața. N-am minţit. Ne-am înșelat tot timpul. Eu m-am 
înșelat. V-am atras atenţia să nu presupuneţi că Tracey e 
vinovat și apoi am căzut eu însumi în capcană. Dovezile 
împotriva lui Tracey erau solide, dar circumstanţiale. Era josnic, 
dar spunea și adevărul. Mesajele dintre el și Pauline Vachon se 
refereau la lut. În noaptea aceea, după cearta lor, a lăsat-o 
acolo pe Vivienne, învinețită, dar vie. Carl Tracey nu și-a ucis 
soţia. Ea aranjase să se întâlnească cu altcineva acolo pe pod. 

Privirea lui era atât de prelungă, atât de deliberată încât 
Cameron se foi în scaun. Corpul lui mare se încordă. Expresia de 
pe chipul vătămat deveni alertă. Semăna cu momentul în care 
fundașul strigă ultimul număr. Clipa aceea suspendată în timp, 
chiar înainte de a trece de punctul fără de întoarcere. 

Gamache se întoarse din nou spre ceilalți. 

— Înainte de venirea voastră, i-am spus lui Homer câteva 
lucruri, încercând să-l fac să-și piardă concentrarea. Orice mi-a 
venit în minte. Şi acestea au fost cele două întrebări care nu-mi 
dădeau pace. De ce nu l-a luat Vivienne pe Fred cu ea cânda 
plecat de acasă? 

Din nou, auzindu-și numele, Fred ridică capul. Fără să se uite 
la cel care vorbise. Căutându-l pe cel care încă nu se întorsese. 

— Cealaltă a fost: de ce nu a plecat ea mai devreme în ziua 
aia? spuse Gamache. Când Tracey era la magazinul cu accesorii 
pentru artiști. 


VP - 398 


— Există un singur răspuns, zise Beauvoir. Nu a plecat 
dimineaţă și nu l-a luat pe Fred cu ea pe pod în acea noapte 
pentru că nu intenţiona să plece. Cel puţin nu încă. Planul ei era 
să plece cu iubitul ei. 

Îl fixă cu privirea pe Cameron, care își îndreptă spatele. 
Cicatricile îi deveniră albe, în contrast cu fața lui roșie. 

— Dar telefonul pe care i l-a dat tatălui ei, spuse Cameron 
ridicând tonul. l-a spus că pleacă în noaptea aia. Că se duce la 
el. Nu la mine. La el. 

— Nu, spuse Beauvoir. Vivienne n-a plănuit niciodată să se 
ducă la tatăl ei. 

— L-a minţit? întrebă Cameron. 

— Nu, răspunse Beauvoir. 

— Atunci ce-nseamnă asta? zise Cameron. 

Apoi chipul i se lumină. Făcu ochii mari. 

— Tatăl ei a minţit? 

Se uită la ofiţerii superiori, de la unul la altul. 

— Nu pricep. De ce-ar fi minţit? 

— Ştiai? o întrebă Isabelle Lacoste pe Cloutier. 

Lysette Cloutier rămase nemișcată o perioadă ce păru foarte 
lungă. Pendulând pe muchia cuţitului. 

— Am bănuit. Nu imediat, dar erau lucruri pe care le știam. 

— Cum ar fi? 

— Pe patul de moarte, Kathy nu doar m-a rugat, ci m-a 
implorat să o protejez pe Vivienne. Nu s-o ghidez, nu s-o 
supraveghez, ci s-o protejez. Asta a fost înainte ca Vivienne să-l 
cunoască pe Carl Tracey. Așadar, de cine trebuia s-o protejez? 
La acea vreme nu mi-a trecut prin cap să-mi pun întrebarea 
asta. Eram atât de supărată încât nu m-am gândit prea mult la 
asta, la formulare. Dar, mai târziu... 

— Vara trecută. Când Homer a spus că Vivienne i-a cerut să 
rupă relaţia cu tine, interveni Gamache. 

— Am început să mă întreb. 

— Ce? spuse Cameron încercând să înțeleagă. 

— De ce-ar face ea așa ceva. Din nou, la vremea aia eram 
atât de afectată încât am acceptat pur și simplu. Am acceptat 
faptul că Vivienne era geloasă, că îl controla pe tatăl ei și 
pretindea toată atenţia din partea lui. Dar apoi am ajuns să mă 
întreb dacă nu cumva era mai mult de-atăt. 

— Ce? vru să știe Cameron. Nu pricep. 


VP - 399 


— Nu? întrebă Gamache. Banii de la Homer către fiica lui. 
Decizia lui de a rupe o relaţie, nu cu oricine, ci cu nașa lui 
Vivienne. Care, în plus, e ofițer Sûreté. 

— Plăţile în contul lui Vivienne au început în luna iulie a anului 
trecut, interveni Lysette. Exact când el a pus capăt relaţiei. 
Când am observat asta, am vrut să cred că era o coincidență. 
Dar lucrurile au început să se adune. 

— Care era treaba cu banii? insistă Cameron. Ce vreţi să 
spuneți? 

— Care a fost motivul pentru care Vivienne s-a măritat cu Carl 
Tracey? întrebă Beauvoir. Mai multe persoane și-au pus această 
întrebare. Ne-am pus-o și noi. De ce ar accepta o tânără 
deșteaptă să se mărite cu un bărbat atât de violent și abuziv? 
Madame Fleury ne-a dat răspunsul. 

— Diavolul pe care-l cunoștea, a spus Gamache. Răul care 
fusese făcut. Homer a vorbit despre asta pe pod. N-am înţeles la 
momentul respectiv, eram prea concentrat asupra încercării de 
a-l opri. Dar când stăteam pe malul Bella Bella și așteptam să-i 
fie scos cadavrul, am revenit la ceea ce-mi spusese. Și apoi mi- 
am dat seama de ceva. Făcuse o mărturisire. 

— O, Doamne, zise Cameron. Și el o bătea? Când era mică? 

— Cred că ţi-ai dat seama de asta fără sa conștientizezi, 
spuse Gamache. Când a deschis ușa prima dată. Vara trecută. l- 
ai văzut privirea. Ai recunoscut în ea ceea ce vezi în oglindă. A 
fost, cred, unul dintre lucrurile care te-au atras la ea. O rană 
reciprocă, profundă, până la primele amintiri. Sigur că s-a 
măritat cu un bărbat abuziv. Era tot ce știa, tot ce credea că 
merita. 

Gamache se uită la Cloutier. 

— Când ai început să suspectezi? 

— N-am făcut-o, nu chiar. Abia când am văzut plăţile. 

— Pentru ce erau? întrebă Cameron. Şantaj? 

— Restituire, zise Lacoste. Vara trecută, Vivienne își plănuia 
deja evadarea. Cam în perioada în care a pierdut sarcina. 
Probabil bănuia că Tracey avea ceva de-a face cu asta. Știa că 
trebuie să scape, dar avea nevoie de bani. Așa că l-a contactat 
pe tatăl ei și i-a cerut să plătească pentru toată suferința. 

— Și dacă el nu plătea, spuse Beauvoir, ea îi spunea totul 
nașei ei. Mă îndoiesc că Vivienne știa că tu și tatăl ei 
deveniserăți apropiaţi. 


VP - 400 


— Așa că Homer a rupt-o cu tine și a plătit, zise Gamache. Pe 
pod, ne-a tot spus despre durerea pe care i-a provocat-o lui 
Vivienne. Durerea. A spus chiar că soţia lui l-a implorat să-i pună 
capăt. Am crezut că se referea la abuzurile lui Tracey asupra 
fiicei lor. Dar, pe malul râului, în liniște, în timp ce treceam în 
revistă lucrurile, mi-am dat seama că soţia lui, Kathy, nu îl 
întâlnise niciodată pe Tracey. Nu putea să vorbească despre el. 
La cine se referise? Exista un singur răspuns. 

— Mă implora s-o protejez pe Vivienne de tatăl ei, spuse 
Cloutier. De Homer. Și n-am făcut-o. Mai rău, m-am îndrăgostit 
de el. Nu mi-am dat seama. N-am vrut să-mi dau seama. 

— Niciunul dintre noi n-a făcut-o, zise Gamache. 

— Dar voi n-aveaţi cum s-o salvaţi pe Vivienne, spuse Cloutier 
ridicând tonul. Eu, da. Voi nu aţi promis că o veţi proteja. Eu, da. 
Și, în loc de asta, am dat vina pe Vivienne pentru că se purta 
urât cu tatăl ei. Pentru că îl alungase din viaţa ei. 

— Deci de-asta a omorât-o Tracey pe Vivienne, zise Cameron. 
A aflat despre bani. 

— Dar cum putea să afle? întrebă Beauvoir. Oare ea chiar i-ar 
fi spus? Cred că dacă ar fi vrut să se confeseze cuiva în legătură 
cu banii ar fi fost cineva în care avea încredere. Un iubit, de 
exemplu. Nu? 

iși cobori vocea din ce în ce mai mult. Aproape o șoaptă. În 
timp ce privirea lui o întâlni pe a lui Cameron peste foc. 

Cameron deveni roșu la față, aproape purpuriu. Și își strânse 
mâinile în pumni. 

_ — A mai fost ceva ce-a spus Homer pe pod, zise Gamache. 
Inainte să ajungeti voi. Sau, de fapt, ceva ce n-a spus. 

Se uită la chipurile adunate în cerc, toate îndreptate spre el. 
Până și Cameron își desprinse privirea din cea a lui Beauvoir și 
se uită la el. 

— Când se pregătea să-l ia pe Tracey cu el, a spus că era o 
pedeapsă pentru toţi anii în care Tracey o rănise pe Vivienne. 

— Da, răspunse Cameron. Exact. 

— Nu ești atent, spuse Beauvoir. 

— Staţi așa, zise Lysette Cloutier, care înţelese unde voia să 
ajungă Gamache. Staţi. Nu poate fi adevărat. 

— Este, interveni Lacoste. 

— Ce? întrebă Cameron uitându-se de la unul la altul. 


VP - 401 


— Homer Godin îl pedepsea pe Tracey pentru că îi abuzase 
fiica, explică Beauvoir. Nu pentru că a ucis-o. 

Lăsă cuvintele să-și facă efectul. 

— N-a spus niciodată asta, cel puţin nu pe pod, zise, înainte, 
da. Cred că s-a convins că moartea lui Vivienne a fost din vina 
lui Tracey. Dacă Tracey n-ar fi agresat-o, ea n-ar fi fost niciodată 
nevoită să fugă. N-ar fi avut de ce să ceară bani. N-ar fi trebuit 
niciodată să se întâlnească cu tatăl ei pe pod. lar Homer n-ar fi 
ucis-o, spuse Beauvoir. 

Cuvintele rămaseră suspendate. Nimeni nu le contestă. 
Nimeni nu le neagă. 

Era, în sfârșit, adevărul. _ 

Lysette Cloutier își lăsă capul în jos, în dreptul inimii. În timp 
ce Bob Cameron, cu ochii măriţi, absorbea ceea ce se rostise. 

— Ar fi trebuit să-mi dau seama mai devreme, zise Beauvoir 
încet. Doar două numere fuseseră apelate din casă în ziua 
aceea. Unul, un număr greșit. Celălalt, al tatălui ei. Vivienne era 
acolo pe pod ca să se întâlnească cu cineva și nu putea fi decât 
singura persoană cu care vorbise în acea zi. Tatăl ei. 

În sfârșit, era atât de simplu. Atât de evident. 

— Şi Fred, întrebă Reine-Marie. 

Încă o dată, câinele ridică capul. Apoi îl puse la loc pe labe. 

— De ce l-a lăsat în urmă? 

— Planul ei n-a fost să plece în noaptea aceea, răspunse 
Armand. Voia să ia banii de la tatăl ei, apoi să se întoarcă acasă 
și să vorbească cu tine. 

Se întoarse spre Cameron. 

— De-aia n-a plecat când Tracey era la magazinul cu accesorii 
pentru artiști, și de-aia nu l-a luat pe Fred la pod. N-ai rupt 
aventura toamna trecută, nu? 

— Nu, m-am despărțit de ea abia după Crăciun. Nu puteam să 
mai fac asta familiei mele. 

Gamache încuviință. 

— Presupun că ea a crezut cu adevărat că era copilul tău. A 
vrut să-ți spună, zise Beauvoir, și să vadă dacă, poate... 

— AȘ pleca cu ea, spuse el. 

Nu le spuse care ar fi fost răspunsul lui și nici nu-l întrebară. 

— A sunat de mai multe ori, încercând să dea de tine, spuse 
Beauvoir. În cele din urmă a renunţat și s-a dus să se vadă cu 
tatăl ei la pod. 


VP - 402 


— Dar dacă a refuzat să se vadă cu el după ce a plecat de 
acasă, de ce a vrut să se întâlnească cu el în noaptea aia? 
întrebă Cameron. 

— Da, interveni Cloutier. Banii puteau fi viraţi în contul ei, la 
fel ca restul. Nu era nevoie să se vadă deloc cu el. 

— Copilul, răspunse Beauvoir. Asta a schimbat totul. 
Perspectiva de a deveni părinte te schimbă. 

Cameron încuviinţă din cap. Amintindu-și propria teroare, din 
ce în ce mai mare, pe vremea când primul copil creștea în 
pântecele soţiei lui. Gândul că avea să fie tatăl lui. 

Poate că va fi nervos. Crud. Violent. 

Poate că se va dezlănţui. Cu pumnii. Cu o curea. Cu o bâtă de 
baseball. 

— Trebuia să-și înfrunte agresorul, spuse Cameron. Să-l 
privească în ochi. Să-l confrunte. î 

Așa cum își înfruntase și el propriul tată. Inainte de nașterea 
fiului lui. 

Abia atunci a știut, în sufletul lui, că își va iubi copiii, că își va 
proteja copiii. Că nu i-ar fi lovit niciodată. Și n-o făcuse. 

— Da, zise Beauvoir. Vivienne și-a întâlnit tatăl pe pod dintr- 
un singur motiv. Să-l privească în ochi și să-i spună ce îi făcuse. 
A simţit nevoia s-o facă pentru binele ei, dar și pentru binele 
fiicei ei. 

— N-a fost vorba de bani, interveni Lacoste. Asta a fost scuza 
ca să-l facă să vină acolo. 

Se așternu tăcerea, unii îndreptându-și privirile în jos, spre 
podea, alţii către foc, iar alţii spre fereastră, spre ziua luminoasă 
și veselă. Spre cei trei copaci uriași care se legănau, jucându-se 
în bătaia vântului. 

— Credeţi că a plănuit să-l omoare? întrebă Cameron. 

— Nu, răspunse Gamache. Dacă ar fi fost așa, ar fi luat pușca 
lui Tracey. Nu era înarmată. Cred că a fost așa cum spune 
inspectorul-șef Beauvoir. A vrut libertatea. Nu o altă povară. 
Dacă își omora tatăl, l-ar fi legat de ea pentru tot restul vieţii ei. 

Dar, ohhh, își spuse Armand în sinea lui, cât curaj i-a trebuit 
să-l înfrunte. Și, făcând asta, să întoarcă spatele la toată acea 
furie justificată. La tot ce a înnebunit-o și a scormonit-o toată 
viața. 


VP - 403 


Pentru ca să scape de toţi demonii subtili ai vieții și ai 
gândului, Vivienne fusese nevoită să stea pe acel pod și să- 
înfrunte. Să-l înfrunte pe el. 

Curajul ei era aproape inimaginabil. 

Și, odată, liberă... 

— Ceva n-a mers bine, rosti Beauvoir încet. Poate s-a 
împiedicat. Poate el a împins-o. lar dacă a făcut-o, nu cred că a 
vrut s-o omoare. 

Dar poate nu era decât o dorinţă deșartă. 

— Îmi dau seama acum că aproape mi-a spus ce s-a 
întâmplat, interveni Armand. În acea după-amiază, când cazul a 
fost respins. Stăteam acolo, spuse, și arătă din cap spre poteca 
de-a lungul Bella Bella, și i-am zis că îmi părea foarte rău. El 
vorbea despre iertare și a întrebat dacă unele lucruri puteau fi 
prea îngrozitoare pentru a fi iertate. Am crezut că se referea la 
achitarea lui Tracey. A întrebat dacă regretele sincere ajută cu 
adevărat. 

Armand își mută privirea spre foc, amintindu-și chipul chinuit 
al lui Homer. Epuizarea din ochii lui. 

— Cred că i-a spus pe pod, în acea noapte, cât de rău îi părea. 
Și și-a cerut iertare. 

— Crezi că a vorbit serios? întrebă Reine-Marie. 

— Vreau să cred că a făcut-o. Da. 

Dar lucrul la care spera Armand și pentru care se ruga cel mai 
mult era ca ultimul lucru pe care Vivienne Godin îl văzuse atunci 
să nu fi fost monstrul care venea din nou spre ea din întuneric. 
Ci pe tatăl ei, cu mâinile întinse spre ea. Încercând s-o salveze. 

Nu aveau să afle niciodată adevărul. Dar puteau să spere. 


VP - 404 


Capitolul patruzeci și doi 


— Deci, eu sunt confuz, spuse Gabri. 

— Știm că ești, răspunse Ruth mângâindu-l pe mână. Și 
Olivier la fel. Gay și confuzi. 

— Homer și-a ucis propria fiică? zise Gabri ignorând-o. 

— Așa se pare, spuse Olivier. 

Stăteau în bistrou, la un pahar, după cină. 

Gabri clătină din cap. 

— Totul e așa de trist. 

— Și de confuz? întrebă Ruth. 

— Da. De ce-a făcut-o? 

— Poliţiştii ăia au explicat totul, răspunse Ruth. N-ai ascultat? 

— Prin „polițiștii ăia” te referi la Armand, Jean-Guy și Isabelle? 
întrebă Olivier. 

— La cine-o fi. Dar, da, asta au zis. Homer a făcut-o. 

Desigur, spuseseră ceva mai mult decât atât. 

Sătenii îi văzuseră pe Armand, Jean-Guy, Isabelle și pe ceilalți 
ofițeri întorcându-se la Three Pines în acea dimineaţă. 

Jean-Guy, ud, îngheţat și julit, se dusese direct acasă la 
Gamache. 

În timp ce Armand, răvășit, cu o privire ușor sălbăticită și cu 
mâna înfășurată într-o eșarfă, se îndreptă împreună cu Isabelle 
și cu ceilalţi spre poteca prin pădure. Care îi scoase la cotul 
râului, unde Bella Bella ieșea din Three Pines. 

Câteva minute mai târziu, o ambulanţă, mașini de la Sûreté și 
medicul legist se întoarseră. 

Homer fu descoperit în exact același loc în care fusese găsită 
Vivienne. Lovindu-se ușor de trunchiul uriaș al unui copac. 

Abia atunci, Armand și Isabelle se întorseseră acasă, urmăriţi 
de Clara, Gabri și Olivier. De Billy Williams și Myrna. De Ruth și 
de Rosa, care rămase tăcută măcar o dată. Cu toate că îl privise 
pe Armand cu ochi trişti. Dar rațele par triste adesea. 

În acea după-amiază soarele era sus pe cer și ardea cu toată 
forță. Începuseră să apară ghiocei și lăcrămioare parfumate și 
delicate. Brândușele se întrezăreau prin iarba verde a pajiștii din 
sat. 


VP - 405 


Viaţa nu doar că revenise la normal, ci dădea și pe dinafară în 
timp ce Isabelle, Jean-Guy, Armand și Reine-Marie își făcuseră 
apariţia în bistrou. 

Se așezaseră alături de Clara, Ruth și Rosa lângă șemineul 
placat cu piatră. Billy Williams se afla la distanţă de Myrna, dar îi 
arunca ocheade. Când privirile li se întâlniseră el zâmbi. lar când 
Myrna îi răspunsese zâmbind la rândul ei el se înroșise și se 
uitase în altă parte. 

Olivier le adusese cafe au lait și croasante calde cu migdale, 
apoi se așezase pe braţul fotoliului mare, lângă Gabri. 

Cât timp ascultaseră cele întâmplate, focul trosnise în fundal. 

Ruth își privi mâna subţire, cu vene proeminente, care o ţinea 
pe a lui Gabri, rozalie și dolofană. 


Ai avea un trup diferit până atunci, 


îmbătrânit şi-obscur, de străin, pe care nici n-ai putea 
să ti-l imaginezi, și-ai fi pierdut și singur. 


Dar, își zise în sinea ei, nu pierdută. 
Și nu singură. 
e 

În seara aceea, Clara se afla la ea în studio. Ultimul 
comentariu pe care-l făcuse Ruth înainte de a pleca spre casă îi 
răsuna în urechi. 

— Poate-i un motiv pentru care se numește scaun”, indicând 
cu capul spre locul în care se afla Clara, în fața șevaletului. Dă 
de gândit. 

Futu-i, futu-i, futu-i. De data aceasta, însă, nu se auzi dinspre 
rață. 

Când se opri din bombănit, Clara se răsuci spre Myrna, care 
stătea așezată pe canapea, cu fundul pe podeaua din beton. ȘI 
genunchii în dreptul urechilor. 

— Homer tot zicea că o să-l omoare pe Tracey, spuse Clara. 
Chiar a încercat. De ce-ar fi făcut asta dacă știa că nu Tracey îi 
ucisese fata? A jucat teatru? 

— Nu cred, răspunse Myrna. Crezi că Armand și ceilalţi ar 
putea să se înșele și Tracey chiar să o fi ucis pe Vivienne? 


3 Joc de cuvinte, în original stool, înseamnând și scaun, și excrement (N.r.). 
VP - 406 


— Nu. Cred că Homer era înnebunit de durere, de sentimentul 
de vină. Cred că nu putea să accepte ceea ce făcuse. Toţi acei 
ani de abuzuri, urmaţi de faptul era responsabil de moartea lui 
Vivienne. 

— Și a nepoatei lui. 

— Da. Cred că ura de sine și furia faţă de Tracey, pentru că a 
agresat-o pe Vivienne, s-au amestecat. S-a regăsit în Tracey și a 
hotărât că amândoi trebuie să moară. E destul de evident, din 
ce-a zis Armand, că Homer a vrut să-și ia propria viaţă odată cu 
cea a lui Tracey. Amândoi trebuiau să ajungă în râu. 

— Pentru a fi purificaţi? întrebă Clara. 

— Pentru a-și primi pedeapsa. 

— Crezi că suferinţa lui a fost reală? Așa părea. A păcălit pe 
toată lumea, chiar și pe Armand. 

— Eu cred că nimeni n-a fost păcălit. Cred că moartea lui 
Vivienne l-a distrus pe Homer. Mă îndoiesc că a făcut-o 
intenţionat. Vreau să cred că s-a dus pe pod în încercarea de a 
se împăca cu ea. 

— Nu înțeleg, zise Clara. A bătut-o. Propria fiică. Un copil. 
Dumnezeu știe ce altceva i-a mai făcut. Și acum, ce? Vrei să 
spui că a iubit-o cu adevărat? 

— Vreau să spun că oamenii se schimbă. 

Ridică mâinile în aer pentru a alunga protestele Clarei. 

— Știu, ușor de spus. Și asta nu șterge daunele. Dar am văzut 
schimbări în suflet. Schimbări de percepţie. Se mai întâmplă. 
Rasiștii, homofobii, misoginii se pot schimba. Și unii o fac. 

— Adevăr și reconciliere, zise Clara. 

— Da. Adevărul pe primul loc. Apoi, poate, reconcilierea. 
Poate. 

— Crezi că între Vivienne și tatăl ei ar fi putut exista 
reconciliere? 

— Poate. Curajul ei de a-l înfrunta cred că a fost primul pas. 
Dacă nu spre iertare, cel puţin spre vindecare. Și cred că dorința 
lui Homer de a se întâlni cu ea, și de a-i aduce banii, 
demonstrează că poate și el a vrut asta. Poate. 

— A omorât-o, îi reaminti Clara. Apoi a fost dispus să-l vadă 
pe Carl Tracey judecat și condamnat pentru ceva ce el însuși 
făcuse. Greu de crezut că au fost acţiunile unui om chinuit de 
remușcări. 

— Adevărat. 


VP - 407 


Myrna se sprijini și se ridică de pe canapea. 

— Cred că doar îmi doresc să cred asta. 

Așa cum își dorise, cu disperare, să creadă că miniaturile 
Clarei erau geniale. 

Dar se dovedise o iluzie. Dominica Oddly exprimase clar acest 
lucru. Și, cu câteva fraze bine formulate pe pagina ei de 
internet, distrusese credibilitatea Clarei ca artistă. 

Galeria renunţase la ea. Colecţionarii returnau tablouri. Pe 
rețelele sociale era frenezie. 

Myrna se uită la tablourile minuscule, care ședeau bătute în 
cuie pe peretele unde fuseseră puse de Clara. Acolo unde putea 
să le vadă mereu. O aducere aminte. Un avertisment. 

Oddly avusese dreptate în privinţa lor. Dar, în același timp, se 
și înșelase. Poate că era datoria ei să spună adevărul, dar nu era 
nevoie să fie atât de crudă. 

— O să-i faci un portret? întrebă Myrna. 

— Cui? Lui Vivienne? N-am întâlnit-o niciodată. 

— Nu, știi la cine mă refer. 

Myrna așteptă răspunsul. Ar fi dezvăluit atât de multe despre 
starea de spirit a prietenei ei. 

Dar Clara nu răspunse. Sau poate că o făcuse, își zise Myrna 
în sinea ei în timp ce se uita la prietena ei care rămăsese cu 
privirea aţintită spre întindere vastă, albă și goală a pânzei din 
faţa ei. Și lasă pensula jos. 

e 

Jean-Guy Beauvoir opri maşina în curtea de-acum familiară, 
iar el și Armand coborâră. 

Măgarii îi observară primii. Veniră la gard să-i întâmpine. 

— Ce vreţi? întrebă Carl Tracey stând din nou în picioare în 
dreptul ușii hambarului, cu o furcă. Aţi venit să mă arestați? V- 
am tot zis că n-am omorât-o eu pe Vivienne. 

Jean-Guy se uită la acel bărbat și simţi un val de repulsie. 
Poate că nu își ucisese soţia, dar o bătuse. O izolase. O chinuise. 

Dar Carl Tracey făcuse și altceva. 

— Non, zise Beauvoir. Am venit să-ţi mulţumesc. Pentru că 
mi-ai salvat viaţa. 

Nu-i întinse mâna. Nu putea să meargă atât de departe. Dar îl 
privi pe Carl Tracey, salvatorul său neașteptat, direct în ochi. Și 
văzu surprindere. 


VP - 408 


Și, poate, chiar o urmă de înduioșare? Un indiciu a ceea ce-ar 
fi putut fi acest bărbat, a ceea ce-ar putea încă să devină. A 
ceea ce-ar putea fi, de fapt, în adâncul sufletului. 

Acţiunile lui Carl Tracey de pe pod fuseseră instinctive. Poate 
că, sub tot putregaiul, exista o fărâmă de decenţă timidă. 

— Mda, păi, o lovitură la cap te împinge la asta. 

Se întrezărea, oare, o infimă urmă de zâmbet? 

— lar eu am venit să-mi cer scuze, zise Gamache. Pentru că 
te-am arestat și te-am pus sub acuzare. Am greșit și îmi pare 
rău. 

— Glumiţi spuse Tracey uitându-se în jur la pădure, la drum, 
în spatele ofițerilor de la Sûreté. E o capcană, așa-i? 

Carl Tracey trecuse oare prin viață căutând, văzând, 
inventând capcane puse de alţii în calea lui? Oare în ce fel, se 
întrebă Gamache în sinea lui, trebuie să-i fi afectat asta 
percepţia asupra lumii? 

Acest lucru nu ierta abuzurile, violența. Nu era treaba lui 
Gamache să ierte. Dar le putea explica. 

— Nu, nu-i nicio capcană. E o scuză. 

În mașină, în timp ce Jean-Guy dădea înapoi, Armand se uită 
prin parbriz la Tracey care le dădea măgarilor morcovi și îi 
scărpina pe boturile lungi. 

e 

Superintendenta Lacoste se așeză picior peste picior și își 
netezi pantalonii. Și privi peste măsuţa de cafea la inspectorul- 
şef Toussaint. 

Se scursese o săptămână de la evenimentele din Three Pines, 
iar concediul ei se apropia de final. 

Se întâlnea cu Toussaint pentru a-i spune șefei Sûreté ce post 
urma să accepte. 

— Am văzut mesajele tale de pe Tweeter, Isabelle, zise 
Madeleine Toussaint după ce se așezară în fotoliile confortabile 
din zona de relaxare a biroului. În care i-ai luat apărarea 
inspectorului-șef Gamache. Nu ţi-ai ascuns identitatea. 

— De ce-aș fi făcut-o? 

— Pentru că ţi-ai folosit gradul. Nu ai scris ca simplu cetăţean, 
ci ca ofiţer superior din cadrul Sûreté. Făcând să pară poziţia 
oficială a Sûreté. 

— Așa cum ar fi trebuit să și fie. Am așteptat, să știi, să vină 
cineva cu o funcţie superioară și să-l apere. 


VP - 409 


Se încruntă spre Toussaint. 

— Și pentru că asta nu s-a întâmplat... 

— Sunt chestiuni pe care nu le cunoști. 

— Și, mai exact, ce chestiuni te îndreptățesc să-ţi ataci 
propriii oameni? 

— Nu l-am atacat. 

— O, nu? Crezi că nu știu de unde a venit acel video? întrebă 
Lacoste. 

— Ce video? 

Lacoste observase, însă, surprinderea din privirea lui 
Toussaint. Incordarea corpului. Un spasm de alarmă. De teamă, 
chiar. 

— Când rahatul s-a răspândit, el s-a asigurat că nu te va 
atinge, spuse Lacoste aplecându-se în faţă. Ştii că monsieur 
Gamache a fost cel care te-a recomandat pentru postul ăsta. 

— Nu a fost singurul motiv pentru care l-am primit. 

— Adevărat. L-ai obținut pentru că premierul ţi-a cerut să nu-l 
aperi pe monsieur Gamache la audieri și tu ai acceptat. 

— Asta-i o minciună. 

— E adevărul. 

Maxilarul lui Toussaint se încordă, iar privirea i se înăspri. 
Problema era, în ceea ce privea confruntarea cu Isabelle 
Lacoste, că ea era un erou. Imposibil de atacat. 

Și o apărătoare înrăită a lui Gamache. 

— Ai grijă, Isabelle. Nu-i niciodată o idee bună să prinzi un 
cuțit în cădere. 

Toussaint știa că, deși superintendenta Lacoste s-ar putea să 
fie de neatins, Gamache nu era. 

Când fumul se risipise în acel fatidic raid final, iar Isabelle 
Lacoste zăcea în propriul ei sânge, inspectorul-șef Gamache 
trebuise să răspundă pentru deciziile pe care le luase. 

Madeleine Toussaint știuse, chiar în timp ce se afla în acea 
pădure, supraveghind distrugerea, că el nu va putea niciodată 
să-și explice acţiunile cuiva care nu fusese acolo. Chiar în 
momentul în care făceau arestări importante, în cel mai de 
succes raid din ultimele decenii, vulturii dădeau târcoale. 

Politicieni disperaţi să scape de această persoană incomodă. 
O media nemiloasă și nesățioasă, disperată să fie hrănită. 

In ultima lui zi la comandă, înainte de a fi suspendat, 
Gamache o recomandase pe Toussaint pentru postul lui. O 


VP - 410 


femeie de culoare, o haitiană. Stătuseră chiar în acel birou. El îi 
strânsese mâna și îi spusese că va fi grozavă. Dar avuse o 
singură rugăminte. 

— Să nu-mi iei apărarea, Madeleine. N-o să câștigi, iar ei vor 
veni după tine. 

— Dar... 

— Promite-mi. 

Când comisia de control atacase, nimeni aflat la putere nu 
făcuse un pas în fața lui Armand Gamache pentru a-l proteja. 

Inspectorul-șef Gamache căzuse. 

lar superintendenta Toussaint se ridicase. 

Dar, ceea ce nimeni nu se așteptase, Gamache se întoarse. 
Accepta o astfel de retrogradare. 

Odată cu plecarea, în acea seară, a lui Jean-Guy Beauvoir la 
Paris, Gamache prelua din nou departamentul Omoruri. 
Respectat de colegi și de subordonați, era privit cu suspiciune, 
ba chiar mai rău de-atât, de către cei ce se temeau de puterea 
pe care o exercita. Indiferent de gradul lui oficial. 

lar Madeleine Toussaint se obișnuise cu puterea ei. Cu biroul 
ei. Cu privirile pline de stimă. Cu saluturile. Cu respectul 
comunităţii ei. 

N-avea de gând să renunţe. Dar, ca să le păstreze, trebuia să 
micșoreze puterea lui Gamache. Și asta însemna un singur 
lucru. O epurare a celor mai puternici susținători ai lui. 

— M-am uitat peste datele tale medicale, Isabelle. 

Arătă cu capul spre dosarul de pe masa dintre ele. 

— La Sûreté se cere un anumit nivel al condiţiei fizice, în 
special conducătorilor. Trebuie să acţionăm ca modele. 

— Da, zise Lacoste. Știu. Și mai știu că există diferite tipuri de 
condiţie fizică. 

Cuvintele își făcură efectul, dar Toussaint încercă să nu lase 
să se vadă. 

— Imi pare rău că trebuie să îţi spun, dar va trebui să te 
pensionăm. O să-ţi păstrezi mare parte din salariu și din 
beneficii, dar va trebui să-ți cer legitimaţia și arma. Codul tău de 
securitate nu va mai fi valid. 

Dacă se aștepta la proteste, Toussaint avea motive să fie 
dezamăgită. Isabelle Lacoste încuviinţă și băgă mâna în buzunar 
după legitimaţia Sûreté. 


VP - 411 


În schimb, ceea ce scoase fu telefonul ei mobil. Îl rezemă de 
câteva cărţi de pe masă și apăsă butonul de redare. 

Inspectorul-șef Toussaint privi cu buzele strânse și ochii 
îngustați. 

II văzu pe Jean-Guy căzând în gol de-a lungul ecranului. Cu 
mâinile întinse după bărbatul care se prăbușea. 

II urmări când apucă cu o mână haina bărbatului pe care o 
tinu strâns, cu toate că fu chiar el târât peste margine. 

Făcu ochii mari când îl văzu pe Gamache sărind înainte. Fără 
să stea pe gânduri. Reacţionând instinctiv. 

Nu-l mai zărea. Dispăruse peste marginea podului. Dar îi văzu 
mâna. Cu încheieturile degetelor albite. Strânse cu putere de 
piciorul podului. 

In timp ce privea, mâna începu să alunece. 

Gura i se deschise ușor văzând degetul alunecând. Isabelle 
Lacoste sări înainte pentru a apuca mâna. Dar cineva ajunse 
acolo înaintea ei. Fostul blocator, Cameron, lungit pe burtă, cu 
mâinile întinse în laterală. 

Urmară strigăte de ajutor. Țipete după ajutor. Un zgomot 
produs de căderea în apă. 

Superintendentul-șef cunoștea toate acestea. Citise raportul. 
Dar a ști și a vedea erau două lucruri diferite. 

Lacoste își luă telefonul și îl închise. 

Apoi scoase un plic din buzunar și, punându-l pe masă, îl 
împinse spre superintendentul-șef. 

Isabelle știa că acel video falsificat, menit să-l arate pe 
Gamache omorând copii neînarmaţi, venise de la Toussaint. 

O făcuse pentru a-l discredita pe predecesorul ei și nu se 
așteptase ca înregistrarea video reală să fie găsită și publicată 
de o bătrână ţicnită, dintr-un sat care nici nu exista oficial. 

lar acum el câștiga teren. Surmontând falsul. 

Reputația lui Gamache nu doar că fusese restabilită, ci era în 
ascensiune. 

lar această înregistrare video, dacă ar fi publicată, ar anihila 
dovezile falsificate prezentate de Toussaint în dorinţa de a-l 
înfățișa pe Gamache drept un laş psihopat. 

— Ce vrei de la mine? întrebă Toussaint. 

— Acesta, arătă Lacoste spre plic, este postul pe care îl vreau. 
Postul pe care îl voi ocupa. 

Toussaint încuviinţă. Știind, desigur, ce scria. 


VP - 412 


Gamache nu putea fi numit superintendent-șef, însă Isabelle 
Lacoste da. 

Toussaint luă plicul, îl desfăcu și citi. Apoi se uită peste masă 
la Isabelle Lacoste. Perplexă iniţial, apoi realizând treptat. 

— Cred că glumești. 


VP - 413 


Capitolul patruzeci și trei 


— Trebuie să plecăm, zise Annie. Aproape că s-a încheiat 
îmbarcarea. 

Legitimaţia Sûreté a lui Armand îi permisese să se afle 
împreună cu Reine-Marie dincolo de controlul de securitate. 
Stăteau cu Annie și Jean-Guy în faţa porţii Aeroportului 
International Trudeau. 

Honore era în braţele lui Reine-Marie, în timp ce Armand și 
Jean-Guy se luptau cu căruciorul de voiaj. 

— Ține-l, spuse Reine-Marie. 

Îi dădu copilul lui Annie, se duse la ei, apăsă un buton, ridică o 
bucată de nailon și căruciorul se strânse. 

Cei doi bărbaţi încuviințară unul spre celălalt, semănând cu 
Stan și Bran. 

Hm, hm, hm. 

— Pot să-l las pe el aici și să te iau pe tine la Paris, maman? 

— O, nu-mi zice de două ori, spuse Reine-Marie, luându-l pe 
Honore înapoi. 

Își apropie faţa de părul lui, inspiră adânc, apoi i-l dădu 
bunicului lui. 

Reprezentanta Air Canada se apropie. 

— Îmi pare rău, închidem poarta. 

— Merci, spuse Annie și se uită la tatăl ei. 

— Ne vedem în curând, amice, îi șopti Armand copilului 
obosit, aproape adormit din braţele sale. 

— O să-ţi placă Parisul. Ce aventură o să ai. Și o să le vezi pe 
verișoarele tale, Florence și Zora. 

ÎI ridică pe Honoré în dreptul umărului și își lipi o clipă obrazul 
de capul micuț. Apoi îl sărută pe frunte și șopti: 

— Te iubesc. 

Băiatul își puse mâna mică peste cea mare a bunicului lui. Și o 
tinu. 

— Tată, spuse Annie întinzând mâinile. 

Armand i-l dădu pe Honoré mamei lui. 

— Înainte de a pleca, vreau să-ți dau asta, zise Jean-Guy, 
întinzându-i un plic. 


VP - 414 


— Bani? întrebă Armand luându-l. 

Jean-Guy râse. 

— Non, un nume. Persoana pe care ţi-o recomand pe post de 
secund al tău. 

— Sper că-i mai bună decât ultima, spuse Armand. 

— Ar fi greu să fie mai rea, admise Jean-Guy. Desigur, e 
decizia ta. 

— Această persoană știe? 

— A aplicat. Și da, știe despre recomandare, spuse arătând cu 
capul spre plic. M-am folosit de unul dintre lucrurile învățate de 
la tine, când am luat decizia în privinţa secundului. 

— Te referi la cele patru afirmaţii care duc la înțelepciune? 
întrebă Armand. 

Jean-Guy clătină din cap. 

— La cele trei întrebări pe care trebui să ţi le pui înainte de a 
vorbi? 

Din nou, Jean-Guy clătină din cap. 

— Atunci, care? 

— Uneori, e nevoie să faci un lucru prostesc. 

Armand ridică din sprâncene, iar Annie se întoarse către 
mama ei. 

— O, Doamne, nu-mi spune că asta-i lecţia pe care a învăţat-o 
de la tata. 

— Eu credeam că tatăl tău a învăţat-o de la el. 

Armand puse plicul în buzunar. Ştia numele pe care-l 
conţinea. Bob Cameron. Un umil agent. Nici măcar inspector. 

Gamache nu îl luase în considerare. Cameron avea potenţial 
pentru o astfel de promovare, totuși, superiorii ar fi fost greu de 
convins, la fel și restul departamentului. Dar, dacă cineva putea 
să cadă atât de departe, ar putea la fel de bine să se ridice 
foarte rapid. 

Armand întinse mâna spre Jean-Guy, care o luă și o ţinu. Și 
privi în acei ochi familiari. În care văzu că, după toţi acei ani, 
după toate cele întâmplate, după toată durerea și suferinţa, un 
lucru nu se schimbase. 

În ochii aceia încă vedea bunătate. 

lar Armand, privind adânc în ochii lui Jean-Guy, văzu, dincolo 
de toată durerea, de toată suferinţa, de toate fantomele, o 
sclipire. O rază. De bunătate. 

— O să găsesc o cale de a fi util, șopti Jean-Guy. Patron. 


VP-415 


— Și eu la fel. Patron. 

Apoi o îmbrăţișă pe Annie. 

— Te iubesc. Să ai grijă de tine. Dacă ai nevoie de ceva, de 
orice... 

— Știu, tată. Și eu te iubesc. 

Tânăra familie ajunse dincolo de ușă, Honore cu mâna ridicată 
în semn de rămas-bun. 

Era gestul secret pe care îl exersase împreună cu bunicul lui 
după ce strămătușa Ruth îi arătase băiatului gestul cu un deget 
ridicat. Papa îi explicase că, de fapt, trei degete erau mai bune. 
De la cei trei pini. 

Armand îi răspunse făcând cu mâna. 

Apoi dispărură. 

Pentru a începe o nouă viaţă în Orașul Luminii. 

e 

Odată ajunşi acasă, Reine-Marie turnă scotch pentru amândoi, 
în timp ce Armand ieși la plimbare cu Henri și Gracie. Și cu Fred. 
Dând ocol, alene, pajiștii satului. 

Își ridică privirea spre un avion care trecea pe deasupra 
capului său. Printre stele. 

e 

În dimineața următoare, sătenii se adunară pentru a demonta 
zidul din saci cu nisip. Pericolul trecuse. 

Apoi, conduşi de Myrna, merseră pe cărarea de pe malul Bella 
Bella, pe lângă mugurii de ferigă, lăcrămioarele și brândușele 
din pădure, până la cotul râului. 

Aprinzând lumânări și salvie uscată binecuvântară zona, 
rostiră o rugăciune pentru cei morţi și pentru cei vii. Apoi se 
întoarseră cu toţii înapoi la bistrou pentru micul dejun. 

Armand și Reine-Marie, însă, poposiră pe banca de pe pajiștea 
satului. Un loc liniștit, luminat de soare. Urmăriră măcălenari 
sărind pe iarbă. Mirosiră fumul de lemn și izul de noroi. Și de pin 
dulce. 

Armand își băgă mâna în buzunarul hainei și simţi plicul. 
Uitase de el, dar acum îl scoase afară. 

— Ce-i ăla? întrebă Reine-Marie. 

— De la Jean-Guy. Sugestia lui pentru secundul meu. 

După ce îl deschise zâmbi și îl puse la loc în buzunar. Lângă 
el, Reine-Marie închise ochii și își lăsă capul pe spate. 

Apoi se întoarseră la bistrou, alături de ceilalți. 


VP - 416 


Armand se aplecă spre Ruth și, fără ca altcineva să-l audă, îi 
șopti: 

— Te iert, dar să nu mai faci asta niciodată. 

— Ce să fac? 

— Ştii tu. 

Nu putea să dea glas acelor cuvinte, în special în fața femeii 
vârstnice, chiar și a celei din fata lui, așa că își scoase telefonul 
și îi arătă. Numele de utilizator de pe Twitter Qnataroaica. Și 
linkul către înregistrarea video reală de la Sûreté, din timpul 
raidului de la fabrică. Mai erau și alte mesaje publicate de 
(Qnataroaica, în care aceasta îi luă apărarea lui Gamache. Dar 
după ce apăruse înregistrarea, acestea încetaseră. 

Nu mai era necesar să-l apere, după ce acel video oribil 
devenise viral. 

— Cum de l-ai găsit? o întrebă el. 

— N-am făcut-o. Crezi că ţi-aș lua apărarea? 

— Da. 

— Aș face-o, recunoscu poeta vârstnică. Am făcut-o. Dar aici 
n-am fost eu. 

Armand făcu un pas în spate și se uită îndelung la Ruth. Știa 
că poate să facă multe lucruri, dar nu era o mincinoasă. 

Deci, dacă nu era ea Qnataroaica, atunci cine? 

XXX 

Madeleine Toussaint se așeză la biroul ei și deschise 
computerul. 

Introduse codul Sûreté, revăzu mesajele pe care le publicase, 
și care îl vizau pe Gamache, și le șterse pe toate. Se opri asupra 
celui din urmă. 

Apoi,  superintendent-șef Toussaint apăsă pe tasta de 
ștergere. lar Qnataroaica dispăru. Pentru totdeauna, se rugă ea. 
Pentru că, dacă ar afla cineva... 

Dacă premierul ar afla că l-a sfidat apărându-l pe Gamache și 
publicând înregistrarea video reală... 

Fusese un gest de căinţă. De rectificare. Acum erau chit, iar 
ea nu-i mai datora nimic fostului ei mentor. 

Uitându-se în cealaltă parte a încăperii, privirea îi căzu pe 
ultimul lucru rămas de la fostul ocupant. Pe care intenţionase 
să-l dea jos. Dar amânase. Posterul înrămat, agăţat într-un cui 
pe peretele de lângă ușă. Primul și ultimul lucru văzut zi de zi. 

Noli timere. 


VP - 417 


Armand se așeză pe canapea lângă Reine-Marie și întinse 
mâna după cafeaua cu lapte pe care Olivier le-o adusese. 

Părea distras, însă acum băgă mâna în buzunar și îi dădu lui 
Reine-Marie plicul. 

— S-ar putea să vrei să citești asta. 

— Recomandarea lui Jean-Guy? 

Işi puse ochelarii de citit. 

— O să accepti? 

— Așa cred. 

Armand urmări expresia lui Reine-Marie în timp ce aceasta 
citea. Îi văzu zâmbetul. Și ușurarea. Cu ochii îndreptaţi spre 
scrisul de mână familiar al lui Jean-Guy și spre numele pe care îl 
trecuse cu atâta grijă. 

Noul secund al lui Armand. 

Isabelle Lacoste. 

Reine-Marie lăsă hârtia în poală și își îndreptă privirea spre 
șemineu. La urma urmei, totul ar putea fi bine, își zise în sinea 
ei. 


VP - 418 


În spatele scenei, cu Louise Penny 


Am vrut să vă ofer o perspectivă din spatele scenei despre 
lucrurile la care mă gândeam în timp ce scriam , împărtășindu- 
vă câteva pasaje și exact ceea ce-mi trecea prin minte. lată 
cinci dintre fragmentele mele preferate din carte, împreună cu 
adnotările personale. 


Ruth scoase un sunet care ar fi putut fi pus pe seama 
râsului. Sau a unei indigestii. 


— Vă zic eu ce-i amuzant. Voi vă daţi de ceasul morţii 
încercând să faceţi ceva diferit, în timp ce Armand își 
distruge cariera acceptând să se întoarcă și să facă același 
lucru. 


Îmi place atât de mult să scriu despre Ruth, deși acest lucru 
necesită, în mod pervers, o abordare delicată. Trebuie să fie 
sinceră și irascibilă, adesea insultătoare, fără a se cobori, însă, 
la nivel de caricatură sau de răutate evidentă. In acest caz, 
ambivalenţa este ilustrată, sper, prin incapacitatea celorlalţi de 
a-și da seama dacă sunetul pe care îl scoate Ruth este 
amuzament sau indigestie. Deși, încă o dată, ea afirmă, într-un 
mod inconfortabil, ceea ce majoritatea gândesc. 


— Consecințe, spuse Gamache. Întotdeauna trebuie să 
luăm în considerare consecințele acțiunilor noastre. Sau ale 
inacţiunii. 


Aceasta este o temă continuă în cărți, ca și la Gamache. 
Luarea în considerare a consecințelor, cunoaşterea 
consecințelor, cântărirea consecințelor... și apoi decizia de a 
acţiona. Una este să acţionezi din instinct - și este vorba de 
curaj în această situaţie - și alta, după cum încearcă Armand să 
le spună oamenilor săi, să calculezi lucrurile la care ar putea 
duce acțiunile lor. Bune și rele. intenţionate și neintenţionate. El 
continuă și spune că, în opinia lui, acest lucru face parte din 
contractul pe care îl au cu populaţia din Quebec. Că cei care au 
primit o insignă și o armă sunt înzestrați cu maturitatea de a 
gândi înainte de a acţiona. 


VP - 419 


În acea după-amiază, ieșise din pădure fărâmat. 


lar acum se întorsese. Un om mai bun? Un om mai 
înverșunat? 
Erau pe cale de a afla. 


Echipa de la Omoruri este pe cale să-l vadă pe Armand 
Gamache revenit la muncă, în funcţia de inspector-șef, pentru 
prima dată de la suspendarea și retrogradarea sa din funcţia de 
superintendent-șef. Mi-a plăcut să scriu această scenă... despre 
întoarcerea lui și reacţia lor. Și reacția mea la revenirea lui ca 
șef la Omoruri. Acolo unde a început întreaga serie „Three 
Pines”. Mai în vârstă. Mai rănit. Și el, dar și eu. Și voi la fel, 
bănuiesc. Oare anii, evenimentele, vicisitudinile l-au făcut pe el, 
ne-au făcut pe noi mai amari sau mai buni? 


— Pe vremea când eram superintendent-șef, aveam în 
birou un afiș înrămat. Pe el erau scrise ultimele cuvinte ale 
unui poet preferat, Seamus Heaney. Noli timere. E în latină. 
Știți ce înseamnă? 


Se uită în jur prin încăpere. 
— Nici eu nu știam, recunoscu din moment ce nimeni nu 
zise nimic. Am fost nevoit să caut. Inseamnă „Nu te teme”. 


Deloc din întâmplare, am același poster la mine în sufragerie, 
unde îl văd în fiecare zi în timp ce scriu. Mă uit la el chiar acum. 
Frica e un mare hoț. Dacă aș fi făcut doar lucruri cu care mă 
simțeam confortabil, n-ar fi existat cărți, căsnicie sau atât de 
multe dintre relaţiile apropiate. Ar fi existat mai puţine călătorii, 
mult mai puţine, și niciun risc. lar viaţa mea s-ar reduce la 
nimic. Armand știe că cea mai curajoasă persoană din orice 
încăpere este cea care poate recunoaște că se c**ă pe ea de 
frică. Dar care, chiar și așa, acţionează. In acest caz, el 
încurajează un tânăr agent să-și spună părerea, chiar dacă îi 
este teamă. 


De asemenea, se întâmpla să fie șefa departamentului de 
pompieri voluntari. Nu pentru că era un lider înnăscut, ci 
pentru că cei mai mulţi săteni preferau să intre într-o clădire 
în flăcări sau într-un râu în toiul inundaţiei decât să aibă de- 
a face cu limba ascuţită a lui Ruth Zardo. 


VP - 420 


Ha! Am mai folosit descrieri similare ale lui Ruth și, încă o 
dată, am sperat să ilustrez contradicţia care o definește pe 
Ruth... care, de fapt, ne definește pe majoritatea dintre noi. 
Poeta vârstnică ar fi putut să stea acasă, ignorând dezastrul 
natural care se prefigura. În schimb, ea își asumă un rol de lider, 
indiferent dacă vecinilor ei le place sau nu asta. Ea se dovedește 
ciudat de eficientă, parţial pentru că tocmai ceea ce o face 
aproape la fel de terifiantă ca o catastrofă, o face și deosebit de 
valoroasă. Ruth Zardo nu se ferește niciodată de adevăr. De 
luptă. În această carte o vedem făcând exact acest lucru, cu 
mare succes și cu unele rezultate teribile. 


Pentru mai multe perspective din spatele scenei despre unele 


dintre pasajele mele preferate din toate cărțile și poveștile 
aflate la baza lor, accesati gamacheseries.com. 


VP - 421 


e 
du ai 
virtual-project.eu 


VP - 422