Nae Tudorica — Marturisiri in duhul adevarului — 1993

ULUI A” „PILDA Io RE 


lil "prze 


i 


coperta: CLAUDIU ANDONE 


ISBN 973 - 9150 - 09. 4 


OO 


Nae 
Tudorică 


Ss i, 
| Pe 
Sun dupul 
adevărului 


De la coroana unui rege uzurpator 
a 
Ştreangul dictatorului ucigaş 


8 iunie 1930 
6 septembrie 1940 


Comandanți 
ai 
“Bunei-Vestiri” 


Mircea Eliade Mircea Vulcănescu 


lon |. Moţa llie Gârneaţă 


Corneliu Zelea Codreanu 


Nae lonescu 


Radu Mironovici 


Corneliu Georgesc | j : 
'9 Petru Comarnescu Constantin Noica 


Ne-a fost unic stăpîn şi 
nezdruncinată nădejde 


Am fost un legionar adevărat, 


Am rămas un supraviețuitor 
prin Harul Domnului. 


ÎNCHINARE 


Închin gîndurile, simțămintele 
şi tot ce voi mâi putea formula aici: 
— Slavei lui Dumnezeu și 
neasemuitei recunoștințe, 
celor trei suflete care au avut 
puterea de a se înălța la ceruri, 
fără să se desprindă din [iinta mea, 
unde au rămas, statornice statui 
şi neclintiți pivoți; 
— desăvirșitei mele soții 
— exemplarei mele mame 
-- titanului meu tată 
şi aduc: 
e Ofloare şi aprind o lumînare 
pentru sufletele celor care au 
păşit în viaţa de veci răpuşi, în slujba 
țării, în respectul virtuţilor neamului 
românesc și-n credința în Dumnezeu; 
e Unprofund omagiu celor care au supravietuit 


Mărturisire | cu sufletele senine năpraznelor 

unei epoci de cutremurător cataclism; 
Mi-am purtat crucea e Un îndemn al gîndului, o călăuză a sufletului, 
în bătaia vîntului vrăjm un jalon al trăirii şi un far al integrității care 
pe toată calea vieții să lumineze și să consolideze calea ce-i stă în fată, 
ca un creştin. fiului meu; 


e Ochemare caldă și onestă a unui om şi un 
Strigăt — îndelung şi profund — al unui creștin îndreptat 
către un neam de Daci, de Romani și de creştini, care 
ne vrem Oameni şi Români. 


Așa am urcat tot muntele vieții 


Cuvînt înainte 


Înlăntuit în obstacole, obsesii, fobii, incrţii, teamă, interese, 
superticialități şi goană după util şi facil care nu fac casă bună cu 
adevărul, încercînd să facă ca lumina să rămînă sub obroc. mă lupt 
să mă eliberez. 

De aproape doi ani mă zbat, bat la ușa -CElOr care Sc Vor CXpo- : 
nenţi ai gîndurilor şi simţămintelor omeneşti şi românești, a celor 
care pretind că se străduiesc să şteargă rugina de pe ușile unde zace 


de decenii adevărul, că asudă scormonind locurile unde este îngro- 
pată dreptatea şi că-şi zdrelesc mîinile prin mărăcinii unde au fost 
aruncate omenia şi ideea de sacrificiu, încercînd și stăruind să lac 


publice mărturisiri- 
le melc, în scop abso- 
lut onest şi integral 
constrăctiv şi, la fic- 
care pas, aud: “mi-a 
plăcut”, “de acord în 
principiu”, “deosebit 
de important”, “inc- 
dit”, “absolut util”. 
“oportun”, “capli- 
vant”, “constructiv” 
şi “ar fi păcat să se 
piardă sau să nu se 


Inălțarea Luca 24, 50-52 
“Isus a ridicat miinile și a binecuviîntat pe uceni- 
cii Săi.” Binecuvîntarea Sa a dăinuit și rămîne 


de-a pururi, iar noi am încercat, fiecare după pu- CU noască aceste 


terile lui, să fim ucenicii Săi. adevăruri de cutre- 

murătoare încercări 

prin care au trecut omul şi neamul”. Însă de fiecare dată primesc 

omagii, compasiune, înțelegere, îndemnuri şi asigurări însoțite de 

“jena neputinței”, explicată şi motivată în diverse şi penibile mo- 
duri, refuzul sau amînarea publicării. 

Frica, acest firesc component al structurii omului care zămis- 


Cuviînt înainte 


acă fobii şi mentine inerţii, acum Şi mai ale 


10 


Jeşte şi himere, provo 


acum, îmi apare ca 0 marc inuirmită; s oa 
smulgem din povară orgoliului şi interesului propriu ŞI să ne 


contopim în duhul strămoşilor şi în aspiraţiile legitime ale celor 
ce vin după noi, iar în mărturisirile melc, nici un rînd și nici un 


gînd nu afectează, nu ştirbesc şi nu slăbesc interesul real şi majori” 


al momentului, nici scopul vital al zilei de miine. 
Ne temem de adevăruri constructive, dar nu ne este ruşine că, 
acum cînd se cer şi se impun sobrietatea, decenţa, ordinea, spiritul 


de dăruire, patriotismul în fapte şi comuniune, preferăm şi con-i 


curăm ca apa să rămînă tulbure pentru a ne facilita pescuitul, 
abordăm “porno” sau “grotescul” pentru că-i rentabil, folosind nu 
confruntarea între idei creatoare, obicc- 
live şi salvatoare, ci nu rareori, cele în 
slujba intereselor sau pornirilor proprii, 
coborîm la invective, ne scufundăm în al- 
tercaţii, recurgem la ameninţări şi la 
litigii. SR 
Am scris ce am văzut, ce am auzit, ce 
am intuit şi ce am trăit pe un drum lung, 
măsurat în 80 de ani, de pe versantul spi- 
nos, stîncos, prăpăstios şi întunecos al 
unui munte imens care este viața. Cînd 
am făcut-o, mi-am folosit sufletul, inima, 
conştiinţa și mintea și n-am întrevăzut și 
nici nu m-a preocupat ideca publicităţii. 
Acum cînd cred util şi pretind con- 
structiv scrisul meu, mi sc propune: “să 
mai scoatem, să mai adăugăm, să mai mo- 
dificăm, să mai periem” şi pe deasupra 
tuturor, mi se aşează în cale trei stînci: 
+ “scrieţi despre un om contestat, Cor- 
ncliu Codreanu” 
+ “derulați și calea mişcării legionare 
care a fost antisemită Şi extremistă” 
"crunta, rele 
»UTă $ Pe piscul unui feno- 


men rău famalt si Î 
ȘI Cu înversunz 
detestat”, pa ale 


Fotografia fiului meu, 
purtată:6 ani în închisori, 
ascunsă de teroarea 
percheziţiilor 


Nu cer ajutor, d: i 
» dar primesc sfaturi: «s ă 
primesc sfaturi: “să mai așteptăm să sc 


c infirmitate, căci neamul. ne cere să nui 


Nae Tudorică 11 


limpezească apa care spumegă”. 

N-am călătorit pe autostrăzi şi nici pe drumuri bătute, n-am 
căutat uşi deschise, n-am aşteptat ca să mi Ic deschidă alții, şi mi-au 
provocat teamă cele care sc deschid singure. 

De aceea, cu cîntarul meu şi cu plenipotența adevărului încerc 
să înlătur stîncile din cale, precizînd aici: pe Omul contestat l-am 
cunoscut în gînduri, simțăminte şi fapte, l-am urmat și am trăit 
periodic în timp şi permanent sub cupola acțiunilor sale din anul 
1932 pînă în 1938, iar în cuprinsul scrisului meu concretizez de ce 
am făcut-o. N-am dreptul, nici calitatea să judec pe nimeni, dar îl 
am pe acela instituit de milenii: Audiatur et altera pars. 

Aici aprind doar lumînări care-l scot din bezna în care a fost 
aruncat şi unde ne trudim acum să-l înghesuim. Viaţa lui și-a 
scris-o în parte el, am cunoscut-o noi şi dacă-+ drept şi firesc ca 


evoluţia ei să nu fi fost reetilinic, este notoriu şi de necontestat că 


în perioada la care mă refer, n-a mai fost nimeni care să polarizeze 
atîta afecţiune, atîta încredere, atîta dăruire şi atit consens. 

De asemenea, cred că este unicul om care propulsat de ncam și 
chemat pe scaunul puterii supreme a înlăturat voit şi conştient 
gloria şi a acceptat juvățul dictatorului, fiind ucis de trei ori. O 
dată ştrangulat, încă o dată împuşcat în spate și în cele din urmă 
ars şi îngropat în străfundurile pămîntului românesc, el care cu 
cîteva luni mai înainte spusese: “lovitură de stat nu dăm, ne iubim 
tara şi n-o dărîmăm”. 

L-am auzit pe profesorul şi savantul — considerat “periculos de 
inteligent” — Nae Ionescu, spunînd: “De aia este cl Căpitanul”. 

L-am auzit pe generalul Gheorghe Cantacuzino (Zizi), Grăni- 
cerul cel brav şi erou: “Eu aici sînt soldat, el este Căpitan”. 

Mareșalul Ion Antonescu: “Cu toate meritele şi galoanele mele 
strig astăzi: “Trăiască Căpitanul!”. 

lon Mota, mort în Spania, doctor în drept, figură celebră în 
învățămîntul Frantei, înainte de moarte: “Totdeauna am ştiut că 
tu ești Căpitanul”. 

Prințul Mihai Sturdza: “Am cunoscut trei oameni deosebiți: 
luliu Maniu, Corneliu lon Zelea Codreanu şi Gheorghe Brătia- 
nu”. 

Eu l-am văzut pe Emil Siancu (nepotul lui Avram lancu), mare 


„mutilat de război, cavaler al ordinului Mihai Viteazu, reprezen- 


tant al moţilor, ca soldat al mişcării. 
Eu am mîncat cu cl, pe iarba pămîntului românesc, la laşi, pîine 
şi salam, şi l-am auzit în 1936: “Crezul şi lupta mea pentru binele 


e 


Cuviînt înainte 


ncamului sînt aşa de puternice, încît nici moarica Eu le poate 
birui”. Am mîncat din acelaşi cazan Și am dormit În pi COR 
pe pămîntul țării şi tot cu nu Isa văzul îmbrăcat ecît cu un 
costum național sau în salopetă, în toţi acești anl. 

Si dacă considerăm util, oportun, drept, onest, Icpal şi construc- 
Liv să rejudecăm cauze şi să răsturnăm hotărîri ce s-au dat cu peste 
65 de ani în urmă, este bine să se ştie: Corneliu (şi nu Zelea) 
Codreanu n-a pornit ca asasin, căci pentru cazul Manciu, din anul 
1924, a fost judecat atunci de trei ori, cînd el avea doar 24 de ani 
şi era în opoziţie, cu complete de judecată de cîte şaisprezece 


12 


judecători: la lași, la Focşani şi la Turnu Severin, fiind achitat, iar. 


hotărtrile rămînînd definitive. 


Și dacă după 67 ue ani, găsim utilă o rejudecare, se impun două | 


obligaţii: să străbatem cu obicctivitate calca acestuia pînă în 1938 


cînd a fost strangulat, împuşcat şi ars, fără să fic condamnat, numai! 


pentru că n-a acceptat puterea supremă alături de un tiran viclean, 
să analizăm şi să cîntărim dacă este omeneşte să-l condamnăm pe 


cl şi alte mii de oameni ucişi fără judecată în anii 1938-1939 pentru! 


fapte care au avut loc în 1940-1941. 

Şi, în cele din urmă, dacă am ajuns să-i judecăm pe morti, se 
cuvine să nc lămurim şi să stabilim cinc-s judecătorii. 

Dacă o fac oameni imaculatţi, îi ascultăm şi ne străduim să-i 
înțelegem. Dar dacă judecă şi condamnă, făfă drept de replică, cei 
care după optica şi practica lor ar trebui sau ar putea fi judecați 

„ Pentru că au pervertit suflete, au cclipsat conştiinţe, au înlocuit 
dragostea cu ura, au transformat comuniunea în lupta de clasă, au 


strivit adevărul.cu greutatea minciunii, au schinpiuit un ncam Și 


au ucis zeci de mii la noi și milioane pretutindeni, nu pe fată, nu 
sub parametrii Icgii şi nici sub integritatea responsabilităţi, în- 
Scamnă încercarea brutală de a îmbrobodi un popor întreg, care 4 
[ost, este şi trebuie să rămînă asemeni rădăcinilor sale. 


Se cade, e prudent şi constructiv să măsurăm “bîrna din ochii 
pericole şi dușmani pe care să-i strivim 


NOȘtri” şi să nu inventăm 
din “faşă”. Faşa este pentru copii 


iar veheme a ee it a 
farsă. ă chementa celui puternic, 


Deturnarea realităţii nu însenincază mistificar 
surpă ȘI răvășeşte, iar încercarea de a aba 
Sugmatizarea pătimaşă a trecutului e 
locul accidentului”, - Să 

Eu am fost prezent în coloane 
CVOG, ȘI care au făcut din cl un 1 


te atenţia prezentului cu 
e asemenea “fugii de la 


de elită ale neamului, pe care le 


ca adevărului, | 


nit, nu din slăbiciuni şi nici din) 


Nae Tudorică 13 


interese, căci cei mai mulți și-au dat viaţa acolo. 

Şi cînd scriu, aici şi în ceca ce urmează, n-o fac din îngîmfare, 
nici din interes, ci din îndemnul responsabilității omului, din 
spiritul de dreptate al juristului şi din duhul creștinului. 

În ceea ce priveşte Mişcarea Legionară, de la început subliniez: 
ca s-a născut în 1927 şi a murit în 1938-1939, pentru mine și cred 
pentru toți. În această perioadă ca a fost: o şcoală de educaţie 
civică, morală şi creştină, iar în ceca ce a urmat după această 
perioadă, un partid cc a răsturnat toate valorile, o grupare carc a 
năruit în avalanșă lespezi de piatră pe morminte. 

Adică exact ceca ce a prezis Căpitanul în 1938: “S-ar putca să 
fim siliţi să preluăm puterea, să nu fim pregătiţi şi să compromitem 
tot efortul şi jertfele noastre”. Sau s-ar putea și ceva mult mai grav: 
“Pe noi să ne ucidă și să vină alţii după noi şi, în numele nostru să 
se dezlănţuie deruta şi astiel, cei ce vor veni mai apoi, în loc să 
aducă o floare şi să aprindă o lumînare, să nc arunce disprețul şi 
ura lor”. 

Acesta este izvorul şi aceasta este motivarea Protestului mcu 
căci înghit otravă cînd mi sc spunc să mai aşteptăm, mă arde 
rușinea şi-mi striveşte inima nedreptatea cînd punem pe scama 
celor care au fost uciși în 1938-1939 ceca ce s-a petrecut în 1940- 
1941. 

Ei nu se pot apăra şi nici resemna, sufletele lor au dreptul la 
odihna jertfelor lor şi de aceea noi, ca români şi creştini, nu putem 
sta cu spatele, nu putem închide ochii pentru că ne este frică de 
adevăr, şi-i călduţ și tihnit locul pe care stăm. 

Am declarat atunci şi cred şi acum că Mişcarea Legionară a 
murit în 1938-1930, nu pentru că ideile erau perisabile, căci pe ele 
le cerne sita vremii; cele bune rămîn, iar pe cele rele le spulberă, 
ci pentru că oamenii care i-au dat viaţă au fost ucişi cu miile şi nu 
e potrivit să ne bizuim pe metempsihoză. 

În privinţa celor două “beteşuguri”, mă refer doar la ceca ce a 
fost pînă în anul 1938 şi tot în trecere, pentru că rezultă din 
cuprins. 


Antisemitismul 

Am fost şi am rămas creştin şi de aceca, pentru mine n-a lost 
nici rasă şi nici clasă, ci oameni, cu bucurii şi cu dureri, cu virtuti 
şi cu păcate, cu inimi care bat şi cu suflete care năzuicsc, şi de aceca 
așa cum se va vedea, rămîn printre cei care şi-au riscat viata în 
respectul acestor simţăminte. 


—.—.—.—_ 


Cuviînt înainte 
este de antisemitism, mi se pare Şi nedrepi 
cat căci nu am auzit şi nici nu cred că vreun român îşi 
3 e Su Stei unuia dintre cei șaptesprezece mii de 
IUGA de invocă acest fenomen nu SCrveşIe Cauza 
E incită cu tendinţe bolnăvicioasc ȘI dăunătoare. 

Î cele inserate în c S 
ai proeminenți exponenţi ai poporului CIC care pe 
atunci număra la noi aproape un milion. Eminenţa Sa Rabinul 
Safran, conducătorul Comunităţilor evreiești din România, 
Elvetia si New-York: “Intrasem la Casa verde la ora 1.20, vorbeam 
de-acum de peste două ceasuri. Eram decis să mai rămîn pentru a 
pleca limpezit. Nu era 0 discuţie de cabinet, ci s-au amestecat aici 
durerile lumii. Ştiam că l-am pus într-o situaţie delicată. De afară 
răzbeau voci ce ne împiedicau să ne concentrăm. Adevărurile lui 
si ale mele ardeau, chinuiau în gînd şi în suflet, cerîndu-și răspun- 
suri, argumente pentru a ne despărți prieteni, venisem la el cu 
sinceritate. ÎL văd cum sc ridică, îmi întinde mîna şi-mi spune: 

— Am avut mare plăcere de întîlnirea noastră, Nu ştiu dacă am 
rezolvat problema, dar am învăţat fărîme din taina infinită a cre: 
dinţei. Eu n-am venit să provoc ură sau dezbinare. Mi-e sufletul 
curat. Nu știu dacă toţi legionarii gîndesc ca mine. Dacă un evreu 


Astăzi, Cînd SC vorb 


Ei nu:s decît oameni, poate chiar buni creştini. — 


Nu pe omul superior încercăm noi să-l șlefuim, ci pe omul om... 


Am plecat. Am cîntărit mult ultimul său cuvînt. Am văzut în 
trăirea lui un început de logică. Apoi a venit tăvălugul. Codreanu 
a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea în 1938. 

Nu Ştiu dacă am procedat bine redînd această convorbire cu 
Căpitanul. Am vrut să se vadă ideile unui conducător politic, care 
a plătit cu viata pentru convingerile proprii, tîrînd după el mase 


care dor ale istoriei, Discuţia Eminentei Sale Rabinul Şafran cu 
Căpitanul Legiunii — Corneliu Zelea Codreanu), 


Guzeta de Vest, nr. 1 (65/1991) 


Extremismul 


Am evocat şi invocat î i fai 
A cei Cuprins argumente, fapte şi documenie 
atribut anexat miscării N ai De refer înlătură tranşant aces! 
Rp cani umai sfidarea realităţilor, nesocotircă 
j Ş rea de a nu se departaja cele două perioade mă 


uprins, Cu adaug doar cuvîntul unuia. 


Nae Tudorică 15 


obligă să mai adaug sau să subliniez la ce am văzut, am auzit și am 


trăit cîteva situaţii de natură să înlăture ceata și dubiile, care 


subzistă prin incrţic, şi pe altele care se născocesc din patimă, rea 
credinţă şi interese meschine: 
Căpitanul, la 15 ianuarie 1938, cînd ușa puterii supreme îi era 


"deschisă, a acceptat moartea precizînd: “Termin atrăgînd atenţia 


celor care în nechibzuinta lor încearcă să împingă coroana spre o 


"dictatură, că aceasta ar echivala cu o nenorocire. Cea mai mare 


înțelegere este aceca de a şti să ocoleşti prăpastia care ar pune 
coroana în conflict cu națiunea sau cu destinul ci.” 

În noiembrie 1935 declara: “Pentru respectul adevărului, să se 
ştie că domnul Maniu atacă nu pe rege, ci vîscul din jurul său, care 
omoară pe rege şi nimiceşte națiunea românească.” 

_ În aprilie 1937 proclama deschis lupta dintre Garda de Fier şi 
Carol (disputa n-a fost niciodată între el și monarhie, ci între Carol 
şi el) strigînd: “Trăiască Principesa Elena (mama regelui Mihai), 


trăiască Principele Mihai!” 


La 20 februarie 1938, într-o circulară comunica: “Am ajuns la 


concluzia că e încă timpul lor, al bătrînilor, de aceea noi, tineretul 


legionar ne retragem spre a nu fi provocaţi şi deci obligați de a 


a fost lovit sau rănit ori jignit pe plan moral, iartă-i pe răufăcători. răspunde cu violență. Ne retragem din viața politică, dar nu din 


credinţa legionară. 

Continuaţi-vă educaţia în spiritul de jertfă legionară de care, de 
acum înainte va fi mai multă nevoie ca oricînd şi așteptați ca 
adevăratul nostru rege, Mihai, să devină major. : 

Am crezut că suspend pentru un timp activitățile pentru odihn 


tuturor: Am vrut să plec şi eu, să fiu departe de aceşti mişci, să 


lucrez în linişte.” (urma să plece în Italia, dar a fost închis, judecat 
pentru ultraj, condamnat la 6 luni închisoare şi apoi ucis mi- 


nevinovate, însetate şi ele după o bucăţică de dreptate.” (Tainele işeleşte). 


La 16 ianuarie 1938 declara: “Statul român e inform, haotic, nu 


€ al nostru, nu e pentru noi. Eu şi cu prietenii mei nu ne grăbim, 


lăsăm să meargă de la sine. Părerea mea este că ne îndreptăm spre 


corporatism; în ceea ce ne priveşte avem lucrători legionari, co- 


mercianţi legionari, preoți legionari şi acum ne gîndim la țărani. 


Cred că reprezentanța ţării va fi într-o zi corporatistă.” 
Trebuie să se ştie că în februarie 1938 Carol al II-lea i-a cerut _ 
lui Corneliu Codreanu să-i cedeze conducerea Gărzii de Fier, al 


cărui Căpitan să fie el proclamat. Codreanu a refuzat, motivînd că 
n-are “o gloată de mercenari, ci o coloană de oameni legati cu 


Sufletul de un ideal, care nu se transferă după interese şi conjunc- 


e 


Cuvint înainte 


16 a RI 
nt urmare, după o lună; Gabriel Marinescu a ceru 
duri”. Drept urmare CUL e pe Codreanu şi VIco treizeg 
regelui să-i dea libertate să-l ul Le pe “cl i să de Vreo două i 
de pardişti principali, cl formînd deja o cch Sul 
de puşcăriaşi în acest Scop. 

În martic 1937, ambasador , i A 
primejdic gravă pentru 1cgc ar putea iCYei la opici ca dintr 
Garda de Fier şi Maniu, căci aici ŞI-ar întinde mîna doi factori care 
cu toate deosebirile dintre 
țel comun: luptă împotriva doamnei Lupescu şi a regelui, dacă n 
se poate lepăda de ncfasta ci influentă.” 

La 1 ianuarie 1938, se consemna în urma eșecului în alegeri a 
guvernului Tătărăscu şi al imensului succes al Gărzii de Fier 
“Codreanu, refuzând inițiativa regelui de a sc prezenta la palat 
vederea unor convorbiri privind situaţia după alegeri şi respinzin 
şi propunerea lui Maniu de a continua lupta în comun împotrivi 
monarhului prin organizarea unor mari manifestații de stradă, s- 
retras la Predeal, cvitînd angajarea mişcării legionare în conflic 
armat.” (Am fost întotdeauna convins că ieşirea în stradă repre 
zintă ultimul act de dezlănţuire într-un conflict, mai ales pentr 
că cine-l declanşează nu poate avea forța de a-l stăpîni în parame 
trii propuşi şi pentru că, chiar într-un izvor cu apă cristalină $ 
aruncă de pe maluri și noroi). 

S-a scris că la acea vreme “Codreanu ajunsese la punctul culmi 
nant al carierei sale politice”. În acel moment, după părere: 
cercurilor obiective, cl a avut un prilej unic pentru a veni la putere 
Dar cl n-a fost însetat de putere, nu l-a copleșit orgoliul, n-a fos! 


prizonierul victorici cu Orice preţ, a păstrat modestia și respectu 

pentru toţi, iar astiel şi-a folosit sufletul, inima şi capul pentru i 

spune în 1937 generalului Antonescu: “La putere vreau să veni! 
lo. E) 


dumneavoastră”. 
pa d al alla elemente care infirmă multe din cele puse pe 
Se me U legionare. La Nurenberg, Tribunalul militar pen: 
„Judecarea vinovaţilor războiului 
legionară de orice acuză. 
Mir od i. » <cria î 
era UE scria în Bunavestire, la 17 decembrie 1937: 
7, [] >. « dn Y i 
E Peel Sa Inc, se află sub semnul revolutici, dar în tim) 
Cpnoareleă iesc aceste revoluţii în numele luptei de clasă şi il 
Pa malului (ie) sau al statului (fascismul) 
$ IŞcarca Lepionară s 
nul Arhanghelului Mina. Scara Legionară s-a născut sub SC 
a anghclului Mihail ȘI v-a învingc prin er: a pă 
C aceca, în timp ce toate revolutii lata 
Voluţiile contemporane sînt poli” 


ideile lor politice, au totuși un Singuj. 


l mondial absolvă mișcarei, 


Nae Tudorică 17 


tice, revolutia legionară e spirituală şi creştină. În vreme ce revo- 
Juţiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă 
socială, ori de un om, revoluţia legionară arc drept scop mîntuirca 


aer tă b “neamului, reconcilicrea ncamului românesc cu Dumnezeu, aşă 
ul Germaniei, Fabricius, observa: “Q 


cum a spus Căpitanul.” (Și Căpitanul a dovedit numai după citeva 
luni cu fapta şi cu viaţa sa tot adevărul acestor previziuni.) 

De aceea mişcarea legionară sc distinge de 101 ce s-a făcut pînă 
acum în istoric, şi victoria legionară va aduce cu sine nu numai 
restaurarea virtuţilor ncamului nostru, 0 Românie activă, demnă 
și puternică, ci va crea un Om nou, corespunzînd unui nou tip de 
viaţă curopeană, 

Omul nou nu s-a născut niciodată dintr-o mișcare politică, ci 
s-a născul totdeauna printr-o mişcare spirituală, dintr-o mare 
schimbare spirituală.” 

Guzela de Vest, nr. 1 (65/1991) 


Cine caută adevărul şi dreptatea sc va convinge citind că altu-i 
versantul pe care s-a urcat picpliș şi cu sacrificii necunoscute în 
istoria acestui neam, şi cu totul altu-i povîrnișul pe care s-a răstur- 
nat mişcarea, după asasinarea în masă a elitei sale în 1938-1939. 

Celor care trăiesc în primatul conștiinței îmi îngădui să le 


propun să afle numărul, să citească numele și să cunoască pozitia 


celor uciși în 1938-1939 fără judecată, abandonaţi pe străzi şi pe 
cîmpii, sau aruncaţi în gropi comune. Să spună dacă c drept ca 


- cineva care se sacrifică voluntar pentru nație să fic aruncat la lada 


de gunoi a societăţii. 

Eu mai adaug doar un pasaj din precizările profesorului şi 
savantului român din America, Alexandru Rugină: “Dacă nu am 
fost legionar, asta nu înscamnă că nu am recunoscut şi respectat 
valori intelectuale mari ca Nac Ionescu, Traian Herseni, Nichitor 
Crainic, Aron Cotruş, Sextil Puşcaru, P. P. Panaitescu şi multi alții, 
care s-au alăturat mişcării legionare”. 

Pe parcurs ne vom întâlni cu cele mai necontestate vîrfuri ale 
perioadei, vîrfuri care nu numai că s-au alăturat, dar au renuntat 
la belșugul vicții, dăruindu-sc în slujba n samului sub acest steag. 

De accea adresez 

UN APEL 

Acum, cînd nişte supraviețuitori răzleţi, trecuţi prin toate vă- 
mile suferințelor, frînţi de povara anilor şi la capătul unui drum 
de sugrumătoare silnicii, caută doar dramul de linişte incrent 


m 


Cuviînt înainte 

căci nu e drept şi nici constructiv să ne folosim de 
superficialitate, de neștiință sau rca credință pentru a arunca 
anatema pe sufletele celor cu sau fără de morminte, să frîngem Cu 
usurintă condamnabilă coloana vertebrală a unor oameni Care în 
vîrtejurile vietii au rămas mereu drepţi... Căci Dacii n-au fost laşi, 
Romanii n-au fost perveşi, iar noi, Românii-creştini, nu putem fi 
blasfematori. 


18 


sfirșitului, 


Şi dacă doar cîţiva din nomeclatura partidului comunist, care 
au aruncat neamul în prăpastia vidului moral, în haos social și 
dezastru economic, n-au nici O vină acum, iar curtea supremă de 
justiţie îi achită, se impune să luăm act de faptul că nu a fost un 
proces, ci o modalitate revoltătoare de a emite “certificate de bună 
purtare”. 

Este de crezut că unii ar fi putut uita, că foarte mulţi putem 
ierta, dar nimeni nu va putea justifica şi accepta ca cei vinovaţi de 
dezastrul ţării să fie declaraţi prin justiţie nu infractori, ci victime, 
cu dreptul moral de a ridica temerar capul, cu vocaţia legală de a 
pretinde recuperarea prejudiciilor cauzate de o deţinere nefunda- 
mentată în drept și nejustificată de fapte. 

N-am optat pentru procese şi nici n-am dorit răfuieli. Ei ne-au 
umilit, ne-au îngenuncheat, ne-au sărăcit, ne-au schingiuit, ne-au 
înfometat în bezna celulelor şi ne-au ucis pentru că erau și proba- 
bil au rămas, chiar după această transformare, dușmani ai omeniei 
şi adversari ai lui Dumnezeu. Noi îi putem ierta, căci sîntem fiii 
Domnului, dar nu putem fi înşelaţi și nici prostiţi. 

Dacă Ilie Verdeț are îndrăzneala şi cinismul să mai ceară o dată 
scaunul puterii şi să înalțe un Steag care a întunecat, a tulburat și 
a răvăşit nu viaţa unui neam, ci a întregii omeniri, mai sînt trepte 
de coborit? Şi astfel putem citi pe 12 decembrie 1991, ca un 
răspuns la Revoluţia de acum doi ani: “Organizarea P.C.R. în 

judeţul Neamt. Toate cele patru comitete pe care le avem în judet 
funcționează foarte bine”, declarația unui activist P.C.R “Deo- 
camdată folosim mijloacele activităţii din ilegalitate.” 


Nae Tudorică 19 
E a IC AI a => 


morti, să nu poți încerca să înlături ceața minciunii şi norul ne- 
dreptăţii? i , : 
Nu cer, nu caut şi nu aştept “cai verzi pe pereti”, momentul a 
"trecut, trupurile celor ucişi au putrezit și s-au înglobat în glia 
românească, ideile lor vor fi cernute de sita vremii, însă sufletele 
"cer odihnă. Și odihna lor stă în adevăr şi dreptate. De aceea apelul 
meu, aşa cum sc va vedca, are două direcţii: | 
M-am mărturisit, aşa cum am simţit cu, cu zestrea unui om de 
rînd și de aceca, în privința formei să nu mi se caute în mod voit 
areşelile, căci recunosc existenţa lor. iz 5 
Cît priveşte conţinutul, esenta, intrinsecul şi izvorul întregului 
cuprins, afirm că stă sub responsabilitatea omului, a cetățeanului 
şi a creștinului, gata să sc aşeze la stîlpul infamiei şi al ispăşirii 
integrale în fața oricui va descoperi minciuna, va depista reaua 
credintă și va dibui intrerese egoiste, meschine şi vătămătoare. 
Deocamdată rămîn cu zestrea de care am pomenit, căutînd un 
“sprijin onorabil şi demn care să mă ajute să fac din mărturisirile 
intime ale unui om testamentul public al unui român. 
Mentionez că “zestrea” la care mă refer cuprinde, în alte două 
volume pregătite de tipar, descrierea perioadelor: 

+ 1940-1944, conținînd Statul Naţional Legionar, mareșalul An- 
tonescu, Horia Sima, cauzele şi efectele rebeliunii, al Doilea 
Război Mondial ” i 

1944-1989, cuprinzînd prăpastia comunismului şi rătăcirile 
ateismului de stat, muntele suferințelor unui om, ale unci 
familii și ale unui neam, şase ani în iadul închisorilor Suceava, 
Aiud, Văcăreşti, Jilava, Ocnele Mari, Gherla, treizeci şi șase de 
ani în purgatoriul securităţii, libertatea sub obrocul ucigătoa- 
relor ncdreptăţi, asupriri şi minciuni, în final credinta, biserica: 
şi Slujitorii ei. 

Totul constituie o adevărată frescă a unui secol de protunde 

încercări, cumplite îngenunchicri şi doborîtoare cerbicii din care 

„am Supravictţuit doar prin ajutorul divin. 


IP ET DIDI IER 


Prefață 


Au trecut aproape şaisprezece ani de cînd, de pe cel mai înal 
pisc al înfrîngcrilor şi din abisul disperării, am început să scriu: 

+ Ca un om care simte, vrea și așteaptă sfîrşitul ca să 
alcătuiască testamentul; 

+ Ca un Român care cunoaște și recunoaşte că arc precursori 0 
se impun respectaţi, succesori ce trebuie înzestrați mai ales c 
certitudinea că Adevărul şi Dreptatea sînt elemente constitu 
Live şi premise absolut inerente legilor vieţii; 

+ Să-mi refac ghemul din fire, din ce în ce mai subțiri şi noduroa 
se, răvăşite pe un făgaş neobişnuit, pe care l-am străbătut aș 
cum încerc să-l înfăţişez; 

+ Ca un Creştin ce știc că, apropiindu-se de pragul peste care s 


trece în împărăţia dreptei judecăţi, se cuvine să se mărturise 
ască. - 


Nae Tudorică 21 
EA a E a Ii 


năpastelor, s-au mai surpat şi alte stînci care m-au aruncat într-un 
lubirint. În familia mea s-a produs un cutremur de ucigătoare 
intensitate, care a năruit O citadelă Şi continuă să clatine si să 
spulbere dramul de linişte ce, de decenii, constituie unicul meu 


deziderat. 


De şase luni s-a deschis o poartă imensă în viata si istoria 
neamului nostru şi ca pare a facilita calca către biruinta Cerului, 
a rcînsuflețirii virtutilor, a înlăturării eclipsei care ne-a tinut sub 


cupola întunericului, â descătuşării conștiintțelor și a ridicării pe 


verticală a demnităţii şi responsabilităţii Românului, rcînnodind 
asttel firul vieţii unui popor născut înzestrat cu distincte virtuţi, 
care a străbătut urcușul prin milenii cu 0 îndirjire exemplară și o 


Y credinţă neobișnuită, fără să se resemneze niciodată în capcana 


dezertării sau în ruşinea capitulării. Ă 

Au trecut şase luni de la Revoluţie; duhurile celor ce ce s-au 
jertfit dăinuiesc copleşitor, dar florile din inimile noastre s-au cam 
veștejit, recunoştinţa s-a mai umbrit, căldura aspirațiilor lor nu o 
mai împărtăşim cursiv şi integral; rănile victimelor nu s-au vindc- 
cat și nu le oblojim, ci sîntem gata să mai adăugăm și altele, căci 
fiecare s-a întors prea mult cu faţa doar spre sine, casele celor duși 
au rămas goale, deoarece paradoxul ne-a răsturnat optica și ac- 
ceptăm formula după noi, potopul. 

Pe al nostru steag e Scris Unire şi-a pierdut caracterul unui imn 
şi, poate pentru prima dată în viaţa unui popor cu nobletca, 
generozitatea şi patriotismul românului, s-a destrămat patrimo- 


„niul sfînt al comuniunii în momentele de mare cumpănă. 


Este, cred cu, momentul crucial pe care îl străbatem, căci lumea, 
în general ruptă în bucăţi, aleargă acum către un drum comun, sau 
cel puţin apropiat, iar nouă, în această cursă mondială, nu ne este 
îngăduit să fugim de-a-ndărătelea, căci sîntem daci şi nu raci, ne 
vrem romani şi nu golani, trăim români şi nu păgini. 

Cu oricîtă strădanic, judecata nu-mi dă posibilitatea reală ȘI 
justă să întrevăd ce va fi, dar sufletul, spiritul ce ni s-a insuflat prin 


j Creatie unică mă îndreptățește să cred că nu am pierdut intrinsecul 


Specific neamului şi că vom birui prin abolirea egoismului, înlătu- 
rârea orgoliului, debarasarea de povara puterii, eliminarea 
vrăjmăşici, reînvierea ruşinii, restabilirea ideii de echilibru și al 


“Simtului proporțici, convingerea că se cuvine să primeşti în măsura 


în care oferi, recunoaşterea că înălțimea scaunului trebuie Corc- 
lată cu profunzimea datoriilor, trăirea în cadrul omenie! ce a fOS1 
ȘI rămîne apanajul caracteristic oamenilor în toate împrejurările, 


EEE 


De. 


— 


22 Prefată 


si în demonstratia prin fapte că ne-am însuşit virtuțile cuvenite, 
ne caracteriza, că am făcut factor comun din demnitate, respons 
bilitate, respect pentru adevăr şi dreptate, muncă cinstită, belşy,. 
sufletesc şi icoane vii din credința strămoşească. | 

Nu e timpul să trag concluzii, nu am “turtă” pe care să adu 
cenușă, păcatele mi le-am ispășit faţă de oameni şi rămîn datyj 
doar față de Dumnezeu; nu am desigur plenitudinca celui care ş 
vrea îndrumător, dar mă cred îndreptățit şi chiar obligat să fac di, 
mărturisirile mele o încercare — modestă şi constructivă — prin 
fi şi cu prezent cu o viaţă ce mai pîlpiie şi care nu a fost niciodati 
scarbădă şi nici în exclusivitate a mea. 

Tot ce am scris nu a avut, nu are și nici nu poate avea caracteru 
unei apologii, nu am fost şi cu atît mai mult nu am rămas sclavu 
necondiţionat al unui stăpîn, nu m-am lăsat îmbrobodit cu u 
tulpan inadecvat mie, nu m-au tentat satisfacţiile ce roșesc obra 
zul, nu m-a biruit binele care perverteşte sufletul și chinuit 
conștiința, şi orice resentimente nu au dăinuit în inima mea. 

Am scris mărturisindu-mă, iar acum, cînd pe poarta care s- 
deschis au intrat în năvală necontrolată şi “duhuri rele” can 
scormonesc cu rea credinţă, cu patimă, cu ură şi cu vrăjmăşia q 
nu construieşte, nu zideşte, ci demolează şi răvăşeşte, încerc în 
nota adevărului absolut şi al responsabilității integrale să fai 
publică mărturisirea mea, pentru a nu sta cu capul în nisip cînd st 


profancază morminte şi se nesocotesc adevăruri, biciuind spiritul 
omul şi creştinul. 


Am crezut, am practicat și am suferit demonstri in fapte 
adevărul și dreptatea sînt pivoţi 1 


românului și al creștinului. 
Călăuzit doar de credi i ii 
duzit doar de credinţa și conștiința mea, păsesc util si opor 


Nae Tudorică 


23 
tun să mă refer, nu din spirit ofensiv, ci în dorinta constructivului 
dar absolut succint, la ce a fost icri şi la ce se cuvine Și se impune 
astăzi. Ne aflăm în faţa unui munte uriaș, cu serpentine, cu pră- 
pastii şi cu luminișuri. Un versant l-am străbătut, ancvoios, 
îngenunchind, sîngerind, cu umilințe și sacrificii umane. Acum 
sîntem la poalele celuilalt versant şi doar bănuim cum va arăta, 
pregătintu-ne să îl escaladăm. 

Înapoi vedem şi resimţim teroare, minciună, ură, vrajbă, luptă 
de clasă, duşmănii între frați, turnătorii, nedreptăţi, închisori, 
morminte comune, văduve, orfani, sărăcie morală și pauperizare 
materială. 

Lîngă noi oameni şi frați împărțiți în grupuri şi partide, deveniti 
adversari, mulți căutînd o cărare mai ascunsă pe care să se strecoa- 
re, să alerge şi să cucerească cît mai mult pentru ci înșiși, alții 
dezorientati şi timoraţi intră în bîrlogul lor şi se supun resemnării 
şi dezamăgirii; unii vor răzbunare, multi putere, destui caută ave- 
rea. Mai sînt şi dintre cei care se joacă cu interesele vitale ale ţării, 
dar oamenii — mulţi și întregi — românii adevărati și creștinii 
însufleţiţi poartă sau trebuie să poarte steagul luptei pentru 
salvarea neamului, în comuniunea și integritatea ce, de milenii, 
ne-am Însușit-o. 

În perspectivă poate fi puhoi şi rătăcire care macină şi des- 
fiinţează, sau izvor de virtuţi care. construiesc şi desăvirşesc. Nu 
trebuie şi nu putem să nu recunoaştem că tot răul ce a fosta venit 
de la oameni și s-a menţinut şi amplificat prin noi. Dar nu putem 
uita, căci uitarea este un proces fizic nesupus vointei noastre. 

Pe versantul pe care l-am străbătut a domnit legea Talionului, 
ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Cel din faţa noastră se 
impune şi ar trebui să fic al creştinătăţii şi de aceea, tot ce am scris 
Şi ce gîndesc aparţin unuia care nu şi-a uitat suferințele, le simte 
și le trăiește pe alc tuturor, însă a iertat tot ce îi aparţine lui şi 
aŞteaptă pentru toţi judecata lui Dumnezeu. 

Știu porunca Domnului: “iubiti pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine 


„celor ce vă urăsc pe voi”. Recunosc şi îndemnul Lui: “cel fără de 


păcat să arunce cel dintii piatra”, mă închin poruncii Sale: “să vă 
iubiţi unul pe altul”, dar nu putem uita că EI a izgonit din templu 


„Cu biciul, a vărsat banii și a răsturnat mesele cămătarilor, porun- 


cindu-le: “nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie”. Cunosc 
de mult sensul acestor porunci şi pe cît am putut, m-am supus lor; 
iubim pe vrăjmaşul nostru personal, inimicus, dar nu avem dreptul 
Să dăm ce nu este al nostru dușmanului public, lui hostis. 


Sic tao ee 


AC Se ce 


ÎN 


a 


a 
pe e Ie 


ae ie e a ea e SRR 
Şi pentru că asistăm acum la procese ponei ce dese i 
omul si umilesc nația, am să mă refer la 0 Sicua ţi pata i ă: 
La Ocnele Mari eram închişi oameni fără sali Lat 
derati de virtuoşi ca fiind periculoși, jocu SE sie e sale d 
represiune. Printre-cei din urmă, acolo se afla chiar și curicrul de 


la poliţie, fără altă vină decît aceca că transportasc corespondența p 


şi citaţiile. sia ai Se iti 

De accea este uluitor că cel de “ieri”, azi traduşi în faţa 
instanțelor, pozează în victimele unui om şi cer înţelegere Şi 
absolvire în numele dreptăţii. 


Eu personal le-aş da-o şi dacă aş putea, i-a$ absolvi de vină, dar 
i-as invita să iasă din rînd, să sc retragă în umbră, să se căiască, si 


se roage lui Dumnezeu și să reintre în comuniunea neamului sub 
rezerva pocăintei şi cu zelul ispăşirii. Iar cei care se consideri 
nevinovaţi, să afle şi de aici cum a fost “sub ci”, iar desc sim! 
ncdreptățiţi, dacă sînt în belşug sau închişi în super-pensioane, îi 


rog să primească oferta mea: un pensionar care € gata să fad 
schimb, acordîndu-lc binefacerile libertăţii în schimbul supliciilor. 


lor. = 


Nu zădărăsc lumea cu scrisul meu, dar sulletul nu-mi îngăduie 


să nu descriu “măciuca ce lovit întreaga fiinţa omenească” 
Incepind din anul 1944, cei fără Dumnezeu au trecut cu temerita: 


tea care avea drept scop să desființeze coca ce ci considerau și 


susțineau că nu există. Nu mă refer la un lucru arhicunoscut: 


demolările de biserici. De curînd am obținut retrocedarea Mă 


năstirii Bogdana, acolo unde a copilărit sporadic Ştefan cel Mare 


unde organele de stat ajunseseră să organizeze ospiciu pentru 


alicnați mintali. 


Acum, după opt luni de la Revoluţie, se depun mari eforturi $ 
sc întimpină obstrucţii absurde în încercarea de a sc relua mănă 


ajunge pe nişte serpentine ce străbat toate frumusetile naturii, 
fost un schit, o mănăstire, e : 


« „Cu un ansamblu de clădiri ce exprima Î 
primul rînd bogăţia suflet 


In Primul Război Mon 


dial, aici s-a orpaniv: : a 
Zi, SA s anizat un post de pri 
ajutor pe fa Sade p 

Jutor pentru răniții sfirtecaţi de nebunia războiului. Încleștarei 


disperată, dusă pf i 
vi = did Cusd pină dincolo de orice discernam?ns. 41 în aces 
loc mii de ostași, ce discernămâînt, a urcat în aces 


mulţi dintre ci găsindu-și sfirsitul aici. Au 109 


Nae Tudorică 25 


E Ie II LI TI e 
ingropati, Şi de la sfîrşitul războiului și pînă în anul 1961, în ficcare 
an, la 9 Mai, sc adunau aici zeci de mii de români, părinți, fraţi, 
copii și oameni! de inimă ce aduceau cu ci lori şi lumînări, făcînd 
pioase pomeniri pentru eroii neamului. Schitul a fost preluat în 
1961, biserica demolată, iar clădirile transformate în cîrciumi, 
cimitirul preschimbat cu buldozerul în teren de fotbal. Pe locul 
cimitirului stau răvăşite cruci şi oase, iar pe tot întinsul pădurilor 
din jur dăinuicesc duhurile celor ce s-au jertfit pentru patric. Cine 
are urechi dc auzit, ar trebui să Ic audă suspinul și protestul. 

Sub dictatura celui mai pervers, cinic și odios conducător, cel 
care a fost regele României, Carol al Il-lca, a fost îngenunchcată 


“aproape toată intelectualitatea ncamului, făcînd din oameni de 


faimă slugi ascultătoare pe care le-a îmbrăcat în deridere şi sadism 
în uniforme de străjeri sau frontişti și i-a folosit după placul și 
interesele sale, apoi a ucis ca nimeni altul în istoria acestui ncam 
zeci de mii de tincri în lagăre, închisori şi în fiecare localitate din 
ţară, pe străzi şi cîmpuri, fără alegere şi judecată, încît nimeni nu 
mai ştie astăzi câți şi de ce au fost uciși. 

După cel de-al Doilea Război Mondial, strigătele şi vaietele 
celor anchetați au spintecat văzduhul, închisorile au gemut ca 
niciodată de multimea celor smulși din casele lor, şi cine mai ştie 
astăzi unde sînt gropile comune, văgăunilc şi prăpastiile unde zac 
putrezite zecile de mii de trupuri, răpuse de ingerinte, de inaniţic 
şi de tot felul de sălbăticii? Poporul român şi creştin a știut 
întotdeauna şi a mărturisit: 

lertăm, dar nu uităm; nu nc răzbunăm, dar învăţăm că celor 
morţi li se cuvin flori, lumînări, recunoştinţă şi veşnică pomenire; 
celor vii li sc impune să adîncească cu dreptate şi să scormoncască 
cu bună credință adevărul. să nu nesocotească realitățile. Greşim 
cu toţii, ncdreptățim doar unii, cei slabi maltratează şi ucid doar 
asasinii. Acum mai mult ca oricînd, auzim că nu au avut sau nu am 
avut ce face, şi fiecare încearcă să sc înșele pe cl însuşi sau pe 
ceilalţi. 

Evanghelistul Matei, acum două mii de ani, ne-a văzul în aceas- 
tă lamentabilă postură şi ne-a povăţuit: “nu judecati că să nu fiți 
judecaţi”, căci “cu ce judecată veţi judeca, veti [i judecati . 

În ceca ce mă priveşte, pentru su flctul şi conştiinta mea, mă lupt 
ca gîndurile şi scrisul meu să constituie luminarea de la capul 
tuturor creştinilor aruncaţi în gropi şi văgăuni, în credința şi 
Dumnezeu, în dragostea de patrie în demnitatea de om Și minunii 
de cetățean al unei naţii cu strămoşi consemnați în istoria tuturor 


5 
efată 
26 Pr 
popoarelor. 


"Pentru cei vii de astăzi şi, mai ales, pentru cel ce vin miine, a 
vrea ca scrisul meu să fic o flacără curată, care să lumineze nu 
E Ş : ; i ii » 3 ad A 
numai mintea, ci şi sufletele şi conştiințele, să facă din noi, întreg 
i » > > 
poporul, exemple de virtute. 


Eu rămîn creștin, nu voi replica cu principii ci cu viaţa mea, ny| 


cea a unui fanatic şi nici a unui cinic, cu viaţa unei familii modeste 
şi a unor bicţi oameni îngenuncheaţi şi sufocaţi, căci la toate 
necazurile şi năpastele vieţii, s-au mai adăugat de la vîrsta de 2] 


de ani şi altele. In 1933-1934 am fost arestat, în 1935 am cunoscul | 


închisoarea, în 1938 lagărul. Am fost singurul om din Roman care, 
la referendumul din februarie 1938 privind instaurarea dictaturii 
regale, am spus Nu, am scris și am motivat cu perseverență, ca apoi 
să urmeze lagărul din Vaslui (la numai 26 de ani). În 1939 am fost 
din nou arestat (moartea m-a ocolit doar prin harul lui Dumne- 
zeu), iar în 1948 am fost scos din casă, radiat din barou, rămînînd 
după stabilizare fără nici o rezervă, cu o soţie fără serviciu, cu un 
copil de numai 7 ani, şi cu renumele unui paria, fără a avea altă 
vină decit dorinţa de a asigura dramul de liniște pentru familia 


mea. Am rămas singuri, părăsiţi şi ocoliţi, trăind sub cupola proa- | 


zei, alături de un întreg popor. 

Securitatea m-a pecetluit în alternativa: a 
tic. Imi iubeam familia pîna la orice sacrifici 
cîştig existența prin muncă, 
puteam [i mişel, nici poltron, 


u, gata să merg să îmi 
Pe pămînt sau sub pămînt, dar nu 
nici ucigaș. 

M-au zdrobit, dar nu pentru o faptă condamnabilă sau pentru 
un gest ncomenesc, ci pentru o pretinsă omisiune de denunţ, 
primind doi ani de închisoare, adăugîndu-mi-se alti patru, fără 
Vrco explicaţie, judecată sau motivare; astfel familia mea a fost 
aruncată la lada de gunoi a societății pretins umanitaristă și socia- 
listă, şi pentru că despre iad vorbesc îngrozindu-mă, mărturisesc 


aici că i-am străbătut toate întortochielile la Suceava, Aiud, 
Văcărești, Jilava, 


Peste orice judecată si motivare, 
36 de ani 


ș, lîn iați 
aşeze 0 floare și o lumînare. gă care cei apropiaţi să 


Şi pe toti i- i = 
ȘI pe toți i-am iertat, dar bătrîneţea omului mă îndrep- 


eee 


gent sau deținut poli- | 


Nae Tudorică 27 


tăteşte să dau un sfat, și ca să fiu crezut și ascultat, deschid Biblia 
si citez cuvîntul Domnului. 
« Adevărat, adevărat vă zic vouă: cel ce nu intră pe ușă în staulul 
ilor, ci tare pe aiurea, acela este fur și tîlhar. lar cel ce intră prin 
usă este păstorul oilor. Eu sînt păstorul cel bun. Păstorul cel bun 
își punc viata pentru oile sale. Iar păstorul cel plătit și cel care nu 
este păstor şi ale cărui oi nu sînt ale lui, vede lupul venind și lasă 
oile și fugc, şi lupul le răpește şi Ie risipește. | 
Sfatul bătrînului e că păstorii de la sate şi pînă la state să ia 
aminte la cuvintele Domnului, căci numai așa vor fi iubiţi şi vor 
birui. 
Recunosc şi plec capul cînd înşiruiesc fapte banale și călătoresc 
şi pe făgaşuri fără interes public, căci toată ealea ce o străbat nu a 
avut destinaţia înfățișării publice, dar pentru că acum s-au desfe- 
recat porțile gîndului şi s-au deschis ferestrele exprimărilor, și mai 
ales, pentru că în locul înţelegerii şi al comuniunii âruncăm aie 
tive, descalificăm oameni, profanăm morminte, trimitem la lada 
de gunoi suflete neprihănite folosind o sită ce conține doar Cos 
ne este frică de adevăr şi-nesocotim realităţile, deși cu toţii ştim că 
aşa păcătuim, și nu zidim. 2: 2 
De aceea, tot ce am gîndit, am simtit, am trăit şi am mărturisit 
constituie viaţa unui om ce ştie că biografiile sub toate formele şi 
titlurile apartin şi fac obiectul publicităţii oamenilor mari, cele- 
brităților. Pe cît mi-a fost posibil, le-am citit cu deosebit interes, 
le-am apreciat, le-am considerat utile şi am adunat din ele mult ă 
pentru “zestrea” mea. Autobiografiile însă au terorizat lumea, a 
împins-o la fals şi au provocat silă, oroare, teroare şi, întotdeauna, 
au demolat. SE 
Am fost şi am rămas un om de rînd; nu am avut şi e firesc să nu 
am nici acum și nici în viitor vreo veleitate, decît cea de a paine 
ce am reuşit să fiu. Sînt la crepusculul vieţii și am pe ia 
ani: pietre cît munţii, purtate demn pe linia de foc a asa 5 
moştenit de la părinți doar caracterul omului întreg, i de 
strămoși firea creștinului smerit, adăugînd toată sîrguința ai 
toate sacrificiile ce le-au impus sinuozitățile Gruiuulai pe a: 
neamul românesc a trebuit să îl străbată în această tragică peri ek 
dă. Gîndul mi-a fost întotdeauna curat, inima mercu alături 
oameni iar sufletul în stăruința de a se apropia de pei e Ma te 
Nu am ales calea bătătorită a intereselor PIOREIU sie i 
Strada care îți permite să alergi cu uşurinţă, în RA et ala 
Am urcat tirîndu-mă, dar totdeauna prin lumini$, 


e 
Prefată Sa 
28 Pe e RE IES 


tii si nu am ales calea, cărarea, hățişurile, ocolişurile şi nici 
VICUE ȘIANU S te strecori pentru a o lua înaintea celorlaţi 
bezna pădurii prin GaLGCia ee nici. adevărului si al bin AU 
ci drumul cinstei, demnităţii, omenici, SUI 
Susa obicetive şi îndatoriri legate de auevar (na Și lCsc 
acum să încerc să fac din mărturisirile mele o ieşire publică, să 
deschid ferestrele tuturor încăperilor domiciliului lăuntric în Scop 
absolut constructiv, y 

Accentucz în deplină responsabilitate că ceea ce am scriş 
înfăţişează un om obișnuit, de rînd, dar pe o cale distinctă, răstur. 
nată nedrept, terorizată, destrămată şi desființată prin scormoniri 
de cîrtită, suspiciuni bolnăvicioasc, denaturări defăimătoare, a- 
tacuri-surpriză şi acuzaţii nedrepte care ucid temeritatea și impun 
neputinta ripostei. 

Sintetizind, consider că politica este mai mult decit o ştiinţă, 
deoarece înglobează rațiune, intuiţie, simț social, vis, căldura ini- 
mii, acuratețea sufletului şi mai presus de aceste virtuţi, duhul 
omului — fiu al lui Dumnezeu — gata de dăruire şi sacrificiu. 

Omul politic trebuic să fic o plenitudine de calităţi care să-l 
ridice deasupra semenilor, stăpînit Şi purtat de gîndul, dorinta, 
Stăruința de a-i călăuzi, de a organiza şi ocroti, totul în scopul de 
a însenina cerul patrici şi a asigura națici sale bolta sub care să 
dăinuiască binele obştesc, propăşirea, adevărul, dreptatea şi ome- 
nia. : 

Eu nu am cunoscut decît un om care a refuzat puterea, consi- 
derînd că nu cra suficient pregătit, deşi realitatea demonstra clar 
contrariul. Chiar ambasadorul Angliei din acea vreme, ce nu îi cra 
nici prieten şi nici adept al ideologiei, a afirmat Şi a sustinut că 
acest om dispunca de cel puţin trei garnituri de exceptională 

valoare, şi căruia, nu mult mai tîrziu, i S-a răscolit mormântul sub 


rătăcirile unora ce sc considerau urmâşi, plătind prin defăimare 
păcatele ăltora. 


omul, sau părticica din comu- 
trebuie să Teprezinte fără rabal 


Ca7ză, şi totodată, obligată 
Că, universală Şi imuabilă. 
Spută care, pentru cel ce o preia. 


Nae Tudorică 29 


29 
vine o sarcină de excepțională responsabilitate, care nu sc poate 
infăptui decît în parametrii legii, IO/Aloi Și interesului obştesc. De 
„ceea, ceca ce este dacă nu îngăduit, măcar cxplicabil pentru 
ac oșitie, nu este de tolerat puterii constituite. 

Aiud sub acest aspect momentele de răscruce ale ultimilor 60 
de ani din viata neamului românesc, ȘI cu, care am participat Și 
parcurs calea cu'ochii deschişi Și cu conștiința românului care a 
înteles povata Domnului, dar și îndemnul marelui savant Henri 
Coandă “Nu poti năzui spre nimic dacă nu ai sub privire edificiul 


de cunoștințe ori de valori morale lăsate de înaintaşi”, mă consider 


îndreptăţit şi socot util și oportun să evoc cîteva rătăciri ce ne-au 
desprins de interesele neamului, fără cavreun organ constituit a 
vreo forță dinăuntru sau dinafară să fi intervenit eficient şi adec- 
val. i 
Rămîne un moment penibil și profund dăunător revenirea lui 
Carol al II-lea la tronul țării în 1930, căci nimeni ca dînsul nu a 
nesocotit instituţiile reprezentind cărămizile cetății şi nu a îngc- 
nuncheat mai înjositor şi mai apăsător oameni de certă valoare 
care s-au supus, nu au cîrtit, nuau scrîşnit și l-au lăsat să dezlăntuie 
o dictatură criminală, absolut străină firii acestui neam, săvirșind 
cele mai odioase orori, căci numai el a putut gindi şi hotări 
împuşcarea pînă la al “patrulea neam” a tuturor celor ce i se 
împotriveau. : 
Ciie mai ştic, cine mai întreabă şi cine mai răspunde de ce, între 
1938-1939 au fost ucişi fără judecată, în pofida tuturor legilor, 
atîtia tineri de valoare şi mari personalităţi. Existau și ntz 
legal constituite şi alte foruri care puteau, aveau dreptul sI ot 
gatia să bareze calea ororilor şi fărădelegilor. Dar pe plan nați al, 
bictului român i-au mai trosnit o dată oasele şi a încuiat, ai 
pe plan mondial mai dăinuieşte încă şi după două mii de ani 
comuhis facit ius. e a Est ee 
Și Ca rămîn obrajii neamului cînd nici atunci şi e 
nimeni nu a folosit cîntarul judecății, iar toți ne-am â ie Fe 
unde am putut, fără să se ştie de fapt ciți au Masa ŞI Pe E i 
putrezit oasele atîtor mii de români care îşi iubeau sine ai 
activ țara şi au înţeles să se identifice, să moară pentru în 
Şi idealurile ci? 3 
Cine îşi permite să motiveze — legal ŞI sil E Sica 
noiembrie 1940, organele puterii au înlesnit A Sa ineeină 
Căţii drepte şi obligatorii, sau nu au oprit :. calificat si care 
puterii dezlănțuirea acelor orori care ne-au ce i 


— de ce, în 


De aurii IENEI > 


i 


ă 
30 Prefaț 


rămîn păcate de moarte, după pacviziDcule e e aa î Cl cu 
doi ani mai înainte, tot în disprețul legilor Şi în a uz puterii? 

Cine va întelege şi motiva — drept ŞI constructiv — de ce, în 
ianuarie 1941 a fost necesară o revoltă şi O AC IUNE care nu a avuţ 
decît caracterul demolărilor şi adeveririi vorbei taie craca de sub 
picioare”? De ce a trebuit şi cum vom implementa în evoluţia firii 
si intereselor vitale ale neamului faptul că după anul 1944, în 
aberaţia luptei de clasă, a răstălmăcirilor, a minciunii, a deslănțui. 
rilor haotice şi a sălbăticiilor ucigătoare s-au aruncat în bezna 
închisorilor sute de mii de români, multi sfirşind de inaniţie şi prin 
întreaga gamă a ororilor? 

Pe drept se va spune: “După asta mai există un infern?”. 

Cine a întocmit sau va putea realiza o statistică, pentru a stabili 
numărul orfanilor, al văduvelor, al schilozilor, al bolnavilor rămași 
sau a inimaginabilelor dureri şi sălbăticii abătute asupra acestui 
neam sub egida “umanitarismului” comunist? 

Cine va face bilanţul pagubelor materiale şi al prejudiciilor 
morale pricinuite de un regim instaurat prin forţă şi de o dictatură 
care a supraviețuit aproape o jumătate de secol peste toţi, într-o 
absenţă aproape generală? 

În toate aceste momente am avut zeci de jurişti valoroși, de 
slujitori ai lui Dumnezeu zeloşi, sute de mii de educatori meri: 
tuoşi, milioane de oameni, de români cu vocaţie de eroi, o estradă 
de înălțime mondială cu savanţi şi figuri celebre, au existat insti- 
tuţii şi organe reprezentînd legea, morala și etica tuturor 
timpurilor, și nimic nu a determinat cutremurul la vederea cada- 
vrelor aruncate pe străzi sau pe cîmpuri sau în văgăuni. Nimănui 


nu i-a crăpat obrazul de ruşine sub călcîiul odios al lui Carol al 
II-lea. Încă nu s-a pus întrebare 


drept ca Mareșalul Antonescu 


Nae Tudorică 34 


nu găsim pe tot cuprinsul istoriei popoarelor multi care să fi sfirsit 


în biruinta neamului sau în triumful lui. 

Ne rămîne să învăţăm, ȘI mai ales să practicăm adevărata demo- 
crație, şi pentru aceasta îmi îngădui să cred că, întotdeauna trebuie 
conjugate trei premise, trei Opiiuu; urei Pivoţi: suveranitatea 
poporului, exprimată de Platon, solidaritatea socială, ca școală a 
lui Leon Duguit care ne consideră debitori ai precedesorilor noștri 

entru că ne-au lăsat moșteniri de care ne folosim fără un aport 
corespunzător, dar ne obligă să renunțăm la o libertate absolută 
în scopul organizării unei societăţi care menţine ceea ce avem şi 
adaugă pentru succesori propriul nostru aport; dar și îndemnul 
sfintului apostol Pavel: “Nu faceți nimic din duh de ceartă, nici de 
mărire deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de 
cinste decît el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale ci fiecare 
pe ale altuia”. 

Sînt momente în viaţa fiecărui popor organizat democratic cînd 
acest sistem se pervertește, nu își mai dezvoltă valorile şi astfel 
poate determina regresul sau chiar prăbuşirea, iar în astfel de 
situaţii istoria ne convinge că apar oameni politici deosebiți, care 
văd primejdia şi adoptă soluţiile potrivite înlăturării degradării, 
asigurînd supraviețuirea şi progresul. Mă refer la momentul apro- 
piat istoriceşte şi unanim recunoscut al Generalului Charles de 
Gaulle, cel ce a organizat rezistența, ca după victorie numai el să 
fie în situaţia de a salva Franta prin stabilitate guvernamentală și 
să evite prin norme adecvate descompunerea şi regresul. 

Henri Coandă ne mărturiseşte şi ne sfătuieşte: “Poate că nici cu 
nu aș fi putut visa cu ochii deschişi dacă o seamă de oameni de 
mare valoare nu m-ar fi făcut să înţeleg, nu neapărat prin interme- 
diul unor lecţii, ci prin modul în care lucrau și se realizau că, fără 
a visa cu ochii deschisi nu există nici imaginatia științifică, aa 
fantezia creatoare, nici intuiţia, inegalabila intuiție”. Savantul = 
Povăţuieşte pe toţi şi îi obligă pe cei ce îşi arogă dreptul ie E 
plenipotenţi să viseze cu ochii deschişi. În mod practic să ua 
năzuinţele proprii cu idealul comun. De aceea omul politic tre astă 
să se apropie într-o anumită măsură de profet, ca să vadă dinc 
e Na i politici 

Cînd mă uit în jur şi întorc capul spre trecut, văd i Ioa a 
aciuaţi într-un areopag care nu-i al lor şi AS ao a Si peri 
în minte 0 glumă de-a lui Charles Chaplin: “La un co a bre 
un politist vede un copil rupînd bucăţi de hirtie Szabi 
bătaia vîntului. Întrebat ce face, copilul răspunde: 


a 


dp o Sile 

— Împiedic elefanții să se apropie. 

Polițistul îi spunc: 5 

_—— Dar nu sînt elefanti în cartier. 

La care copilul afirmă cu convingere: 

_— Vezi? Are efect, nu-i aşa?” 

Am visat treaz, cu ochii deschişi către binele obştesc ȘI M-am 
înhămat fără reticenţe la carul neamului românesc, am uitat de 
mine cînd am făcut-o, dar și acum şi atunci în faţa mea a stat nu 
numai ziua de “azi”, ci mai ales “mîine” şi mereu cu ochii deschişi, 
cu inima alături de toți. 

Nu am fost negustor să tîrguiesc cît să dau și cît să primesc; nu 
am fost un economist care face bilanţul cîştigurilor şi al cheltuie. 
lilor şi nici statistician care adună şi interpretează cifre şi date. Am 
fost un român care şi-a iubit țara şi ncamul şi cînd s-a considerat 
şi s-a afişat în slujba lor a făcut-o deschis şi cu totală bună-credinţă 
şi gata de orice jerifă. Am fost un jurist care nu a vrut decit să 
rămînă un apărător. Rămîn un creştin care a iertat totul, dar nua 
uitat nimic, mai ales că singura judecată dreaptă nu este aici şi nici 
acum. De aceea ca om, ca jurist, creştin şi cetăţean de rînd al unui 
popor de mare nobleţe morală şi socială, în tot ce am scris mă refer 
la ce am visat cu ochii deschişi şi am trăit, o cale lungă şi ncobişnuil 
de întortocheată, dar întotdeauna cu gîndul şi telul de a fi con: 
structiv prin credinţă în Dumnezeu, în iubire de Oameni, cu 
respectul moralei şi al eticii, convins că răzbunarea nu e apanajul 
omului și a creștinului. 

In concluzie îmi îngădui să subliniez că tot ce am scris şi am 
mărturisit este nu pentru satisfacția mea, nici pentru gloria necu- 
venită cuiva, nici pentru dezavuarea unor idei, nici pentru 
minunca rcînvicrii altora, nici pentru realimentarea unor resenti: 
menite, ci absolut în dorinţa de a trage perdeaua în locuri în care 
ar dăinui d 
int aria la ani cu sacrificii doboritoare că există 0 

IG, a Spiritului şi O supremă virtute, omenia, şi că 


cste cu adevărat biruitor numai ci 
. mai cine respe Ta 
prin dreptat pectă adevărul şi cucereş 


iasă 


sale”; un Creştin care i 
vă facă vouă oamenii 
cuprinsă lepea si pr 


Pentru că Aa ale a, | 
LOL cuprinsul mărturisirilor mele stă sub cupola vesni 


E 


ăunător întunericul. Totul aparține unui bict român 


îi în esență un om care îl evocă pe Kant cînd n | 


Nae Tudorică 


cei împărăţii, îmi permit să îi asigur 
Dumnezeu, că nu o fac pentru a-i inci 
cunosc să mă creadă că nu vreau să îi tulbur ŞI îi asigur că nu sînt 
un bigot şi nici un timorat de apropierea morţii, ci un biet om ce 
nu a găsit pe un drum lung și împovărat alt Sprijin şi nici alte 
învățături care să înlăture, să depășcască sau să înlocuiască pe cele 
jăsate de Domnul nostru lisus Hristos, ce dăinuie integral şi sc 
răspîndesc universal de două mii de ani. î 

De aceea noi toţi care cunoaștem şi recunoaştem tradiția, ca si 
cei care am umblat prin cărți şi l-am cunoscut oarecum pe Kant, 
bine pe Marx şi foarte bine pe Lenin, nu nec strică dacă mai 
adăugăm și învăţătura fiului lui Dumnezeu şi fiu-al omului. Şi dacă 
Evangheliile, Faptele, epistolele sfîntului Apostol Pavel Şi tot ce 
cuprinde Noul Testament pot fi umbrite, dezise sau depășite de 
alte învățături din toate timpurile, mă voi rușina ca un rătăcit naiv 
Şi voi îngenunchcea ca un învins sau voi păşi peste pragul care te 
înalță spre viaţa de veci, senin şi ușurat, ca un biruitor. 


33 
pe cei care îl contestă pe 
ta; îi rog pe cei care nu î] 


Introducere 


Prima lecţie de geografie din cursul licelului a fost şi rămîne 
Pentru mine, peste multe decenii, pivot în edificiul vietii. 

In icrarhia celor de la care am învățat carte ca elev şi student, 
Primul pentru totdeauna rămîne Constantin Dascălu, doctor în 
istorie la Bonn, ce domină pînă la copleşire cadrul celor care m-au 
instruit aproape douăzeci de ani. Al doilea stă, cu magnitică pres- 
anţă Vespasian Pella, infirm la trup dar cuceritor la chip şi 
“aptivant în expunere. i: 

Al treilea, profesorul Eugen Teofănescu, cu care am Sidiai 
dreptul, geografia şi filozofia în liceu; ne-a predat primă ai da 
măiestria și talentul omului fin belşug înzestrat, cu atracția p! x 
&ogului desăvirşit Cauza ilie răscolitoare, cucerind în gîndirca ŞI 
Memoria omului, cam aşa: 


. E pici d 


EEE 


Introducere 


“Tatăl meu a fost învăţător într-un satsiuu a! EI a munțily 
Carpaţi. Era un român în care dăinuiau O; nSuşiril 
strămoşilor noștri daci şi romani, ȘI pe deasupra, un muzicia 

săvârşit, un bas car E 
Sa e a 9) trăsură care îl ducea la la Ducatul dej 
Mitropolie, unde vocea lui făcea să se legene candelabrele. 

Acest excepțional talent și neobișnuită dotatie s-a transmis 
integral fiilor săi, dintre care unul a fost solist la Opera Români, 
iar altul, profesorul nostru, dirijorul şi omul de bază al corul 
Episcopiei Roman, care a lăsat ca urmaş un alt frate, un ba 
extraordinar, diaconul Tache-dirijorul. 

“Ca învăţător, tata era un apostol drept şi exigent. 

La una din lecţii n-am fost pregătit şi n-am dat răspunsurile 
cuvenite, iar dînsul m-a dojenit aspru şi m-a tras de urechi. Ambele 
măsuri crau juste, dar cu, care triumfam printre colegi ca frunta 
şi purtam în plus aureola fiului “domnului învățător” m-am revol 


34 


tat și nu am putut primi resemnarea şi aşa m-am hotărît să sar “ini 


» 


Cer 
Văzusem pe culmile unor munţi din apropiere cum într-un 
punct se unește cerul cu pămîntul și într-o zi m-am furişat de acas 
şi am alergat într-acolo. Odată ajuns am văzul că cerul se unea 
pămîntul pe alte coline. 

M-am întors acasă cu hotărîrea de a ajunge la acel punct salve 
tor cît mai repede. Nu peste mult timp i-am auzit pe părinții me 


că se pregătesc să meargă în excursie chiar unde voiam eu să ajunt|. 
M-am rugat de ci să mă ia şi pe mine. M-au luat şi cînd am ajun 


la poalele colinelor cu pricina, m-am desprins şi cu capul în pic) 
am alergat către locul care mă interesa. Sufocat de urcuș și d 
emoție, am ajuns în vîrf, Şi cu răsuflarea uşurată de nădejdea căil 
cer mă așteaptă binele şi desfătarea în care cred dintotdeauli 
bieţii oameni, am ridicat privirea, mi-am încordat trupul pen! 
săritura despovărătoare. 


muţenia şi accentuam boi 
tele, tatăl meu, cu eravi î 
bă avit Da i 
ie gravitatea invăţătorului, m-a somat să spun“ 


sa Nu mai pot să rămân 
în cer dar n-am nimerit locul 


e domina tot cuprinsul Moldovei. Duminie, | 


Pe pămînt, i-am răspuns, şi vreau să$ 


Nae Tudorică 
Tata, Surâzător dar grav, mi-a replicat: 
0 Mai: prostulc, tu nu ştii că locul unde se 


35 


E e ah 


parc că sc uneste 


cerul cu pămîntul sc numește zare sau orizont?” : 


Au urmat cîteva clipe de tăcere, profesorul ne-a cu 
rivirea şi cu gravitate a precizat: “Aceasta c prima 
geografic.” 

Profesorul Nac Ionescu, pe care Studenţii săi rămași vîrfuri în 
filozofie, Mircea Eliade, Emil Cioran, Traian Herscni, Mircea 
Vulcănescu, Vasile Băncilă ş.a., îl numeau “învățătorul nostru”, și 
care, peste toate, ocupă în areopagul marilor învăţaţi ai ncamului 
un loc distins, cclatant în Istoria logicii, cu puterea cu care 
depăşise parametrii ştiinţei și urcase treptele perfecțiunii umane 
pînă la absolutul credinţei, sublinia și preciza: “Peste tot Și întot- 
deauna, moartea a fost considerată un proces fizic şi, în consecintă, 
sfîrşitul. De asemenea, peste tot dar nu pentru toţi, moartea a fost 
şi rămîne și un proces psihic, şi ca, în acest caz, constituie astfel 
pragul peste care sc trece în viața de veci unde sufletul, în ncmu- 
rirca lui, sc înaltă la ceruri”. 

Zarea sau orizontul este locul unde se pare că sc uneşte cerul 
cu pămîntul, iar moartea, pragul care desparte fizic dar și uneşte 
psihic, în spirit, cele două imperii, unul limitat în spatiu şi vremel- 
nic în timp, iar at doilea, nemărginit şi etern. 

Viaţa omului a stat întotdeauna aşezată pe doi pivoți: pămîntul 
(cu tot-patrimoniul său de belşug şi de dăruire, dar şi acoperit de 
vălul relativităţii, şubrezit de efectul mărginirii şi eclipsat de tara 
elemerului) şi cerul (ncmărginit şi absolut, către care, prin cre- 
dință, tot omul ca fiu al lui Dumnezeu, cu duhul ce i-a fost insuflat, 


îşi poate înălța sufletul pînă la absolutul veşnic al împărățici 
divine). 


prins cu 
lecţie de 


„Acum, de pe culmile unde se pare că se uneşte cerul cu pămîntul 
ȘI de PC pragul peste care se trece în viața de veci, cu puterile ce 
Mi-au mai rămas, cu privirea înălțată în pioasă nădejde către 
Supremele înălțimi, cu sufletul smerit şi biciuit de viforul vieții, cu 
trupul zdrobit de năvala stîncilor năpustite asupra mea, îmi voi 
mărturisi viața şi voi dăltui cinstit, ca la spovedanie, şi cu oroarea 
minciunii, tot ce a reprezentat ca în conjuncturile, sinuozităţile și 
calamităţile unui drum lung care s-a vrut străbătut în cadrul Su- 
Premului deziderat, concretizat în legea de esenţă a omului, ȘI în 
Principiul universal valabil, emanat de apostolul tuturor vremuri- 
lor, Sfintul Pavel: “Dacă trăim, nu trăim pentru noi. Dacă murin, 
Hu murim pentru noi; căci şi dacă trăim, şi dacă murim, tot al 


i a PA EE SEa SPS -, 


Introducere : 
36 
Domnului sîntem”. 


3 aj este celalrăzb ii 
] nostru, de două mii de ani nu mai este cela unării 
Domnul nostru, 


i si al legii Talionului, ci este ȘI va fi Rit ceda păcii k 
al urii ŞI â “8 nimeni nu caută numai ale sale, ci fiecare şi ale 
credinţei cu spe mâîngiierii, al smereniei, al răbdării, al nădejyj 
altuia, al MI E al dragostei nefăţarnice care urăște Tăul şi se 
tai ase nu se bucură de nedreptate ci de adevăr şi 
| alipeş ; X 


| care ne învață că roate ne sînt îngăduite, dar nu toate si Sea de folos 
za poruncește: Bucurati-vă cu cei ce se bucură. Plingeți cu cei ce 
și Şt , 


pling.” 


Adiuvari nos possunt 
non (antum qui Sunt, 
sed qui fuerunt 


Maria - mamă desăvirșită 
(1942) 


Bunică pînă la dăruire totală 


(iulie 1974) A crezul, 
a muncit, 


a tăcul. 


S î.v și. 
Soţie «i partener u.: 
excepție pînă la capăt 
de drum (1974) 


Capitolul 1 


Pe piscul muntelui suferințelor 


/ 


27 Septembrie 1974 
Astăzi şi la această oră sc împlinesc şase săptămîni de cînd, lîngă 
patul meu, la spitalul din Roman unde fusesem operat, s-a oprit 
nora mea, m-a întrebat cum mă simt şi apoi: 

— Ce medicamente ia mămica atunci cînd are crize? 
Era vineri, 16 august 1974, dimincaţa, cînd încă nu-mi reveni- 
€ sem dintr-o noapte de insomnie şi de arzătoare dureri. Întrebarea 
mi-a străpuns inima şi toată fiinţa mea s-a trezit în plenitudinca 
ci. l-am răspuns şi, din cîteva vorbe, am înţeles că Maria, scumpa, 
buna şi credincioasa mea soţie sc află la clinica de boli interne. 
Nora m-a rugat să stau liniştit şi a plecat, iar cu, după cîteva 
minute, m-am ridicat şi am icşit din salon. Pe'scări şi apoi în calca 

„mea către clinică, personalul a încercat să mă oprească. Pe treptele 

„clinicii sc găseau fiul şi nora mea. M-am tiîrît printre toți şi, din 

instinct; am ajuns la rcanimare, la patul sotiei melc. 

„Am încremenit şi toate poverile pămîntului s-au năruil asupra | 
mca. Fiinţa cea mai scumpă de pe pămînt, îngerul care a vegheat 
Pe tot firul întortocheat al vieţii melc, ființa care nu a ştiut ce e 

„Odihna şi liniştea, care numai cu cîteva ore mai înainte îmi insufla 
curaj și îmi întărea dorinta de viată, cu un stoicism incgalabil, 
Stătea lungită pe un pat de spital, respira greu, avînd de o parte a 

= Pătului instalat un tub cu oxigen, iar de cealaltă parte un dispozitiv 

„Cu seruri şi medicamente. La capul ci se afla o asistentă îngrijorată 
Ce urmărea desfăşurarea tratamentului. Mi s-a spus în şoaplă că 
este în comă, că i s-a făcut un consult cu toţi medicii de specialitate, 


Că Starea i s-a mai îmbunătăţit şi că nu trebuie să ne pierdem 
nădejdea. 


Am îngenuncheat frînt, dar încă nu înfrînt. Toate durerile fizice 
du dispărui Şi loate forțele mi s-au rcîntregit. Am căutat pe 


mi 


SD E e 


ui 


i NI 


ui suferințelor 
anterior, şi Scepticismul luj 
e. Eram năucit şi disperat de 


pe piscul muntel 


o mai tralasc 
1 de peret 


40 
doctorul Ghivirigă care 0 * 
m-a determinat să mă SpriIi 
surpriză accidentului. 

As fi vrut Să SUIE ȘI $ 
bat la ușă împărăției lui Pun 
nădejdea nebiruită a mea ȘI ă CI. : : E, 

M-am ridicat împleticindu-mă pe scările spitalului şi l-am 
anuntat în hohote la telefon pe directorul comercial al uzinei de 
tevi, Corduncanu Constantin, un om cu mult mai tînăr, dar care 
stia cât suflet am pus în cei Optsprezece ani de serviciu aici, şi mai 
ales înțelegea că omul, Oricare ar fi cl, are nevoie de sprijinul 
colaboratorilor săi, neezitînd niciodată să îl dea. Au venit imedial 
la spital, dînsul, cîțiva colegi şi prieteni. 

La rugămintea şi stăruința mea au trimis o maşină la laşi, deși 
doctorii de aici considerau măsura inutilă. A plecat colegul Biro 
căruia i-am rămas pentru totdeauna îndatorat, şi un alt coleg, 
Avner, repatriat ulterior în Israel. Spre seară a sosit profesorul 
Bădărău. Se adunaseră în fata clinicii rude și prieteni, iar cu 
țescam din firul sperantei pe urzeală groazei un covoraş pc care să 
alunece sufletul meu către bunul Dumnezeu, de unde așteptani 
supremul sprijin. 

Inima mea care a bătut pentru toată lumea și a tremurat pentu 
foarte mulţi, lovea cu putere la porţile vicţii, înecată de lacrimi. 
După chinuitoare așteptări, m-au invitat într-un cabinet proles0: 
rul şi doctorul Ghivirigă. Începutul a fost eclatant, ca un fulger 
care spintecă întunericul. Era vorba de un accident vascular CCI“ 
bral cu consecințe vaste, și cu menajamente care, în astfel d 
situaţii, scormonesc rana, m-au asigurat că s-a făcut şi se va 
101 ce omenește € posibil, dar şansele sînt minime. 
ai izia d 2 eu A NE catina Ameple cat spriji 
mata rugâciui E po ele E din nou la patul ci. În hoho | 
care de 46 de ani străbăteam pei a Suie) E a 
pai dureri și încercări. d pia co nitopiresuusdrut 

Stovit m-am ridice = 
di it At câ 1 A ha îndelung şi apoi m-au sa 
venit doctorul Paul Emilian i a ii care mai ÂrzIv 
A încercat să mă convingă BATI enul care mă internase în spite 

Stea sînt lepile vieţii, şi că nic C 


și nici altcineva n 
Ş u Ie va putea ifi 
A m .. - . - 
meu înlăturau cu vehementă ce A ai natia i Ai 


ncau și motivau, mi-a precizat e 


oamenii buni şi să 


3 chem în ajutor pe toți 
u sufletul și toată 


i Dumnezeu, Cu inima, € 


ă trebuie să înţeleg că nu mai nit 


“lui, toamna biciuit de ploi mărunte, dese, reci şi n 


ca ce rațiunea lui şi a mea imp 


Nae Iudorică 
A 4i 


o şansă şi că lotuşi viața mca trebuie să continue dacă aa 
altceva, atunci măcar pentru liniştea şi rcs ficat zii E 
măreț. A plecat rugîndu-mă să rămîn în pasi a dat E cluj ei 
acest sens, însă cu am aştepalun imp si apoi am ș Ș ISpozițic în 
către clinica vecină. ; coborit din nou 
Era întuneric. Cînd am ajuns la intrare mi-a icșit cineva plinei 
în faţă şi mi-a şOplit Că soţia mea nu mai este acolo, Mea 


buşil... 

De pe toboganul aCeSCA strivitoare şi nesfîrşite năruiri, încerce 
să parcurg reiterînd şi materializînd tot cuprinsul unci vieți care a 
dus la acest cumplit deznodămînt. Aş vrea de la început să definesc 
succint și lapidar caracterul-și londul intrinsec al acestei vicți. Un 
fir împletit din mătase şi aur căruia Soarta i-a hărăzit un şir 
nesfîrşit de noduri, care de care mai complex și mai ascuns, pe care 
noi le-am desfăcut cu dragostea noastră curată, cu înțelegerea 
noastră totală, cu abnegaţia celor ce nu cunosc înfrîngcrea şi nici 
resemnarea, cu onestitatea şi modestia celor care nu urmăresc 
pentru ci decît satisfactia de a birui şi de a lumina calca, de a îi de 
folos partenerului de viaţă, și totul în parametrii unci morale 
imuabile şi universale, pe fondul preceptelor pe care le-a aşezat 
acum două mii de ani creștinismul şi prin care este sorti! să 
dăinuiască cît va fi omul, credinţa, nădejdea şi dragostea. 

M-am gîndit întotdeauna şi am amînat totuşi mercu dorinţa de 
a dăltui prin scris cadrul unui cămin aşezat pe piscul stîncos Și 
abrupt al unui munte confruntat, permanent, vără de arşiţa soare- 
esfîrşie, iarna de 
vilorniţe, primăvara de umezeala şi incertitudinea vremii, în timp 
ce noi, uniţi într-un singur suflet, cald şi curat, cu 0 singură inimă 
Care, peste orice avalanșă, a bătut sincronizat şi absolut la unison, 
animați de un ideal, modest şi mereu acelaşi, cel de a ne Crește şi 
o opiuiui nostru toată bogăția sufletului și penale pg 
ua vitregiile vieţii ne-au lovit în plin E e pitec 
aa Sa noi am luptat, am îagenunchcal, AIR serena în 
PA + Su ocîndu-ne inimile, înccaţi de [acidul (sic ae ua 
uta ncțărmurită înțelegere, dar veşnic cu Li VIrcaS e e e 

îndreptată spre ceruri. 

Se LOate acestea am vrut Mereu $ 
e mele trebuiau să lic, în primul A 
bucure E ȘI pilduitoare a Statuii soţiei Lie aie 
it i In special. Ele trebuiau să reprezin GSină 

am aduce în viaţă, pe măsură virtutilor 


ă scriu. 

rînd, dăltuirea fidelă, 
care doream să SC 
a răsplată ce 


aspirațiilor Şi 


e 


42 Pe piscul muntelui suferințelor e 
“rciilor ei. Dar şi în această privință soartă a hotărât altfel, 
e au ai : | bătăliilor trecuse lăsînd răni, cînd pe ferestrele 

Cind ALA eee lumina soarelui, cînd pe cuprinsul întregu. 
E vă — “i Viată. de om — Se aşcză liniştea, dramul de 
La tel i care jinduisem (9) iti O săucală ratacit 
ată din imperiul negru ȘI de nepătruns al morti, a Irint şi a 


1 singurului, bunului, loialului și veşnicului meu 


plec 
doborit lrupu 


camarad. că a e a 
Acum, din abisul prăpastiei in care am fost aruncat, cu puterea 


anilor si încercărilor prin care am trecut, mă încumet totuşi să nu 
renunt la această datorie şi astlel, cu umbra ci la braţ, cu inima şi 
sufletul său strîns legate de inima şi sufletul meu, nu voi scrie, ci 
mă voi mărturisi. 

În cinstea întregii sale ființe şi cu dorința ca fiul nostru să 
cunoască şi să nu uite poziția căminului în care, s-a născut, a 
crescut, şi mai ales să ştie cît se cuvine să cinstim duhul celor care 
au fost. Aceasta este şi explicaţia faptului că încep mărturisirea și 
aşez la temelia acestei încercări un dicton rămas din înțelepciunea 
străbunilor romani: “Pe noi nc pot ajuta nu numai cei care sînt, ci 
și cei care au fost”, 

Dacă aceste rînduri și mărturisiri vor ajunge şi dincolo de 
familia mea și dacă ele vor supraviețui peste vremea de acum, cînd 
totul mai poate fi confruntat cu realitatea, vreau să sc rețină, 
accentuez că am crezut întotdeauna în Dumnezeu si că astfel, 
pentru mine mărturisirea înseamnă Irică de păcate şi reprezintă 
lotală sinceritate. 2 

In Sina (ULUI necazurilor prin care am trecut, m-am gîndit cu 
un respect dus pînă la limita pioşenici, la unul dintre marii noştri 
strămoşi, cronicarul Miron Costin că Sri sei 15 a at | 
aici, la Roman, și la cea mai lac ie e = 469] [sea 1aiaţic4 pă 
a sa: “Nu sînt vremurile sub pi veridică şi reală constatare 
ați S A4MeNI, ci bictul om sub putereă 

E 4 
eta at ep vremuri 
> 4 caldă, (69) 


am avut tovarăș de y nştiinţa curată şi sufletul creştin, ȘI 


E iată pe ce: “cz , 
ființă, pe cea mai dit para i, curată, harnică și gospodină 
verentă femeie pec amă, Pe cca mai »G i perse 
, » PC cel mai tă ir gi al modestă ŞI pol: 
creştină şi pe cea mai Cult și înțelept c = CERE 
Ş 3 Tăcerea >m, pe cea mai pioa: 
pot închide ochii e pia A OUA ȘI Elida doi a ca all 
de mare ca al ci și, mai LA OPri răsuflarea cu un d, i i L aril 
E als, asa sa apital moral < 
lespedea de nisa. » 4Să SC DOATE ţa 
pedea de piatră Peste trupul [Ale traduce faptul că s-a aşezăl 
» Că fipura i-a fost si a răm 


o III 


de restriște și am trăit fenomene. 


Nae ludorică 4 


e 53 PSR RR 0 RE nd insel, 
mercu senină, ca aureola celei mai frumoase dimineti de vară 
surîzătoare ca cca a unui Copil şi că purta amprenta vădită ă 
sobrictăţii, mîndrici şi biruinţei asupra nimicnicici vietii. 

Cu umbra acestui chip în faţă și sub cpida acestor (răsături Și 
virtuți, voi ridica din nou muntele vieţii noastre, pe toate potecile 
pe care le-am străbătut, evocînd tot ce mai dăinuic în fiinţa mea. 


A Jost — aşa 

Retraciarea și defăimarea 
convingerilor tale intime 
sînt infame şi nu pol fi 
cerute numănui, iar tăcerea 
într-un caz ca cel de [aţă 
este datorie de supus — și, 
dacă tot ceea ce spui trebuie 
să fie adevărat, nu este 
datorie să spui public 

tot adevărul. 


Immanuel Kant 


Capitolul II 


Familia — şcoala primară 


utnărești, judetul 


M-am născut în anul 1912 în satul şi comuna B 
Eu la 29 


Roman. Tot aici şi în acelaşi an s-a născut soția mcă. 
ianuarie, Maria lă 5 aprilie. 

Părinţii mei — mama din Butnărești şi ! 
s-au căsătorit aveau aproximativ două hecl 
locul de casă. Pe atunci, la țară, pămîntul [iX 
ȘI poziţia omului. Tata nu adusese cu el decit minte 
dirzenia sa. Din munca lor au construit în cenlr | 
Irumoasă gospodărie. O casă cu tei camere Mall 


ata din Secuicni — cînd 
are de pămînt arabil ŞI 
a cadrul gospodăriei 
a, curajul și 


ul satului cca mul 
din care ună d 


o III IRI 


——_.. 


. 


Familia — școala primară 
ză SA a ea Se e ce 


Mama, Tata. eu și surorile mamei: Sofia și Agurița (1912) 


fost folosită drept sală de clasă pentru şcoală în timpul primului 
război şi apoi, după cel de-al Doilea Război Mondial, cîțiva ani, 
drept grădiniță de copii. Dacă strădania lor nu ar [i fost mate- 
rializată decît în această gospodărie, tot ar fi fost suficient 
demonstrat curajul lor dus pînă la eroism, forța lor excepţională 
și virtuțile lor neobișnuite. 

În faţa casei era O curte marc, cu flori, pomi aleşi şi cu multă, 
multă iarbă. Peste un gărduţ cra O grădină cu tot felul de pomi 
fructiferi, aşezaţi într-o ordine desăvirşită. Erau cîteva sute de 
pomi, de toate soiurile și niciodată nu ini-am putut explica faptul 
cum de reuşise tata să-i adune atît de complet şi omogen. Pri- 
măvara dăinuia aici atmosfera raiului, prin feeria şi balsamul 
Morilor. Vara, cîntecul păsărilor, zumzetul albinelor, freamătul lin 
al frunzelor, sclipirile săgetătoare ale soarelui şi bucuria, zbur- 
dălnicia copilărici pluteau cu dărnicie pretutindeni. 

După grădină urma via, cu tot felul de struguri nobili. În acea 
vreme doar două gospodării din sat aveau vic: a noastră și â 
familici Căluianu. 

II văd și acum pe tata cum venca la gard şi chema copiii de pe 
drum, și îl aud aidoma cum spunca: “scoate pălăria”, 
umplîndu-le-o cu struguri. Și nu cra zi în care vreun copil să nu i 
venit la tata la gard. 
ra celci mai tura E a pal IlOplgjea Upnandcii cal i, 

41. Cinstea, hărnicia, modestia, ambiția: 


Nae Tudorică ş 45 
N CA ura 45 


abnegaţia, contopirea totală cu familia și spiritul de dăruire pentru 
înfăptuirea binelui au făcut-o să TCprezinte în sat modelul 80spo- 
dinci care se jertfeşte pe altarul căminului. Tata, de aceeasi statură 
fizică, a fost întotdeauna pentru noi toţi un om neobisnuit, absolut 
exceptional. Trăsăturile fizice ascuţiie şi armonioase cumulau în 
trupul său farmec şi dîrzenic, demnitatea Şi grandoarea strămo- 
silor acestui ncam de daci şi de romani. Avea un păr nceru și 
ondulat cum nu am mai văzut niciodată la nimeni. Era iute și 
extrem de ager şi de dîrz, în timp ce mama, domoală Și blîndă, lăsa 
să plutească în jurul ci certitudinea unui suflet echilibrat, 

Tata era aşa de ager la minte şi așa de temerar, încît afirm fără 
nici O exagerare că nu am mai întîlnit un om care să fi sclipit ca 
dînsul. Știa carte, lucru mare pe atunci, dar avea numai două clase 
„primare. Scria totuşi mai frumos decît toţi copiii săi cu care se 
punca la încercare, deşi noi străbătuscrăm întreaga filieră a școli- 
lor. Putea tine liber un discurs, ca cel mai bun orator, iar în 
polemică tăia ca briciul. Nu cra colţ al gîndirii pe care să nu-l poată 
pătrunde cu lumina şi inteligenţa:sa. Era de o asemenea sobrictate, 
de parcă ducea pe umerii săi comoara neamului nostru. 

Avea un temperament puţin irascibil dar nu îmi amintesc să ne 
fi bătut vreodată. Deși ne iubea cu o intensitate dusă pînă la 
sacriliciu, fapt materializat în tot ce a făcut pentru noi, nu ştiu să 
ne fi mîngîiat vreodată. 

Nu era problemă dificilă în sat în care să lipsească sfatul şi 
ajutorul său. “Domnul lon” pleca la miezul nopţii cu un om în 
necaz la oraş să-l ajute şi deschidea în fiecare zi poarta atîtora care 
veneau să îi ceară sfatul. 4 

„Colegii şi prietenii mei ce au trecut prin casa noastră nu l-au 
uitat pe tata pentru firea lui combativă şi de neînvins, iar pe mama 
pentru noblețea, bunătatea angelică şi spiritul resemnat cu care 
clădea, zi de zi, temelia familiei. 

4 Au avut mai mulți copii, însă din cauza marii mortalități infan- 
tle, am supravieţuit doar trei: cu, Anton, născut în 1915 şi Mihai, 
in anul 1923. 

, Deşi au trecut în veşnicie de aproape 38 de ani, am purtat 
imaginea părinţilor mei pretutindeni, iar duhul lor m-a însoțit şi 
m-a sprijinit în noianul încercărilor şi în toate bătăliile vieții. Au 
fost şi sînt încă atât de pregnanţi în fiinţa mea, încât îi simt la orice 
pas. Mama, ca o sfîntă arsă pe rugul familiei, conştient și voluntar. 

ata, un gigant ce a răsturnat toate legile firii, realizînd minuni de 
Care mă cutremur şi astăzi. Să fii ţăran modest, după Primul 


E a EDO Cea aaa ee — 


PP 


Familia — școala primară E, 
i copii şi să îi înveți pe toţi carte sfidînd 
lada anilor 1928-1933, însemna 0 tărie 
sufletească de ncasemuit şi o măcinare materială 7drobitoare. 

Prima mea amintire despre tata este legată de Primul Război 
Mondial. Venise într-o permisie de pe front; făcuse armata la 
geniu. Îl văd şi acum prin umbra atîtor ani, îmbrăcat militar Şi cu 
mustată, ținînd o pîine albă în mînă, pe atunci o marc raritate, Din 
ca, mama a împărțit şi la vecini. 

Grandoarca tatălui meu 0 conturează însă un fapt pe care nu-l 
poLuita. Eram în clasa întiia primară şi “Domnul” nc-a anunțat la 
jumătatea ânului că trebuie să nec aducem caiete. Păşcam astfel 
peste perioăda plăcuței şi a plumbului şi intram în epoca tocului, 
caietelor şi cernelii. Reprezenta un pas marc şi înăltător. S-a dus 
tata la Roman şi mi-a cumpărat un caiet cu două sute de foi. Atunci 
mi sc părea mare cît un munte. Ceilalţi copii aveau caiete de cîte 
opt foi, dar tata nu putea să mă vadă decit la și de la înălțimea 
aspirațiilor sale. Domnul Neculai, învățătorul nostru, pentru noi, 
elevii săi, rămas pentru totdeauna “domnul”, mi l-a învelit și l-a 
încuiat în catedră. Mi-l dădea doar în prezența sa pentru teme. 

Starea materială de atunci a părinților era bună, dar s-a topi! 
pe măsură ce creșteau copiii şi sc adăugau alte cerinte. În plus ne 
afecta criza. 

Mama avea un simţ artistic şi o îndemînare uimitoare. Mă 
îmbrăca în cămașă de bumbac albă ca cea mai imaculată petală de 


Îi uri eat Aa ii 
Război Mondial, să ai Ure 


criza economică şi degringo 


- crin, ţesută de dînsa și ghilită cu apa cristalină a izvoarelor de lă 


budăile denumite “Chişca babii” şi cusută cu mîna ei. O văd și 
acum preocupată de lucru, absorbită de gînduri şi mă minuncz de 
cîte știa să facă. Nu ştia carte, însă priceperea ci de a ne confecţionă 
toată îmbrăcămintea era mult mai importantă. Cînd venea Paştele, 
cu, Anton şi Miţă cram prinții satului. Această minunc a continual 
pînă la moartea ci, deşi pe atunci sărăciserăm. Mîncarea, plăcin- 
tele şi cozonacul mamei erau unitatea maximă de măsură în satul 
nostru, ia;figura ci blajină — exemplul viu şi grăitor al gospodinci 
moldovene. Cîtă sudoare a udat lutul pospodărici si câte lacrimi 
am văzut curgând ca roua dimineţii pe obrazul mamei, mi-ar fi 
ajuns să ridic statui părinților. Sînt sigur că ele au fost izvorul 
bunătăţii melc, al înţelegerii profunde a problemelor şi durerile! 
omului. : 

SUR acest aspect, recunosc că nu am respectat întotdeauna ui 
precept de etică şi o premisă de viaţă pe care le-a consemnat unii 
ȘI resemnat Jean Jacques Rousseau: “Mereu bun, fără slăbiciune 

: „fără slăbiciu 


„205 ZOR Ra Nae Tudorică 


şi mereu drept, fără părtinire”. Totdeauna m-au 
rile altora, iar durerea şi lacrimile celorlalti au 1 
mea, mobilizîndu-mă. ; 
Dirzenia tatei îmi pare astăzi de neconceput, iar întelenei 

neverosimilă. Nu admitea “nu pot” și “nu vreau” Nu ace zi Ci 
înfrîngerca şi nici umilința. Nu trebuia să stie că vreun pi e 
Jovise sau că altul mă întrecuse. Mai tîrziu, cînd eram în erai ie 
majoritatea crau fii de boieri, de intelectuali si de oameni se 
deși ne găscam aproape de ruină, nu îmi cumpăra decit fara cod 
mai bună pentru hainc. Nu accepta, chiar sub apăsarea sărăciei 
care îl confrunta, să mă Simt stingherit din cauza Sării ie 
materiale şi sociale. Pentru dînsul, în afară de Dumnezeu nimeni 
nu putea ocupa alt scaun decît cel pe care îl merita în raport cu 
strădania și calitățile sale. 

a Îmi amintesc Și acum 0 ripostă: “Ce dacă-i rege? Este și el om 
şi dacă stă deasupra noastră, trebuie să răspundă ca noi, și ca un 
rege”. Am terminat şcoala primară — cinci clase — reusind la 
examenul dat la Secuieni primul pe clasă. Nu îmi amintesc dacă 
acest fapt a însemnat pentru mine vreun motiv de mărire, dar stiu 
că părinţii mei s-au simţit bucuroşi ca la o nouă împroprictărirc. 


ma a, 


COpleșit necazu- 
Tecul prin inima 


Capitolul III 


Liceul Roman Vodă 


ia în vara anului 1924. Pe atunci, la şcoală “mai departe” 
st paie puțini absolvenţi de la țară, iar cei care 0 făceau, se 
Stiria a Sc Qala de meserii, şcoala normală sau la Sena 
ai ei at, burse şi astfel părinţii erau, in parte, scutiți : 
: i. La liceu taxele erau mari şi din satul nostru nu urmase 
Nimeni cursurile. ) 
Aa Brozenlat toamna la examenul de intrare > 
Ion Creangă şi la Liceul Roman Vodă. Am reuşit l 
Ormală bursier, iar la liceu, al cincizeci şi unulea din 0 Sul 


la Şcoala Nor- 
a Scoala 
ă de 


Pe pese ca ae 


re ieri 


III 


18 “uiceul Roman Vodă 


reușiti. 

Judeţul Roman avea O populație 
de peste două sute de mii de locui. 
tori şi un Singur liceu de băieţi, 
Starea materială a părinților, Care 
pe atunci precumpănea, excludea în 
mod normal posibilitatea de a mer. 
pc la liceu, dar tatăl meu nu a ezita! 
nici o clipă. Mama, înspăimîntată, 
credea în Dumnezeu, în îndrăznca- 
la tatei şi în norocul şi puterea mea. 

Mă văd şi acum, rătăcit, izolat şi 
dezorientat în curtea liceului, între 
sute de copii eleganţi, cizelaţi, ma- 
nicraţi, îndrăzneţi şi cunoscîndu-se 
între ci. Eu veneam de la şcoală şi 
de la oi. Deşi cram mare, la liceu în 
vacanță încă mai păzeam oile, dar 
am Știut mai tîrziu că şi acest lucru izvoră tot din dragostea și 
înțelepciunea tatălui meu. Munca la cîmp cra foarte grea. Pol 
spune acum că puţine lucruri şi fenomene au influenţat atit de 
mult asupra formării melc psihice ca păzitul oilor. Aici găscam 
imperiul contemplației şi al meditaţici. - = 

În toamna anului 1972, cînd Liceul Roman Vodă și-a sărbători! 
SA fi Gia cul un absolvent mai tînăr s-a referit la “dreptul la medi- 
og Pia ali E ie amală 
a a A „0 dată în plus, un impuls către reveriă 

pilărici. 


Elev în clasa | 


oa ea măi cura imn ice an sat înce 
pămîntul și își asi pu a Siguile de muncă rastuȚ 45 
Mereu a stat în inima mea iale a i UA pentru dd 
am avut adesca pe masă e ( Oarea acestei munci năpăstuile | 
a borşului cu buruicni. E 2 BI CA bucății de mămăligă, a cepel 
urmărit pretutindeni ș: ci Ac hrăncau aceşti resemnaţi. M-a 
gioasă a ţăranului e ea sclipitor, stoicismul şi veselia CON 
desconsiderat am Stat ie E de aceca m-am luptat cu oricine i? 
simțeam cum pată mea pe poziţia acestei frăţii. Zi 40, 
mai sublim decît trilul Pa aa Unicat grîncle şi nu eră nimi 
dimineţii, în tăcerea si Aa APARI i și chemarea ciocârlici, în faplu 
Nimic nu incită ta SILaICA cimpiilor. 
mult imăginaţia şi nu contopește ÎN AȘ 


Nae Iudorică 


eta ea ae 4 
măsură pe om în SIA Ura nici un alt fenomen ca acela de a sta în 
crepusculul serii, cînd razele palide ale soarelui mai scaldă plăpînd 

amîntul și viaţa de pe cl, lîngă oile care sc așcază într-un șir ca 
un cordon, rupînd grăbite iarba. Este o muzică cc are atîta armonic 
în sunctul păscutului ierbii, și trezește atita reveric liniştea scrii 
strecurate către pacea nopții, încit toată fiinţa pluteşte în contem- 
platic, iar gîndurile sfredelesc în meditatie. 

La vîrsta de doisprezece ani am fost răsturnat din acest cadru în 
tumultul liceului. Mai fusesem în Oraș de cîteva ori, dar atunci de 
mînă cu părinţii. Şi acum am în minte imapginca turnului de la 
clădirea Sfatului Popular, ca ceva din poveştile pe care le auzisem 
acasă. Nu mă despărțisem nici o zi de părinţi, nu îmi imaginam 
cum s-ar putea dormi în altă cameră decît cu toţi ai casei şi deodată 
am fost lăsat la o gazdă care nu mă întreba dacă îmi place mîncarea 
sau dacă m-am săturat. 

Aşteptam sîmbăta cu toate fibrele fiinţei mele şi plecam pe jos 
acasă, indiferent de vreme, ca a doua zi să mă întorc în oraș, O 
distanţă de paisprezece kilometri, însotit de biata mama, care mă 
conducea o bucată de drum, apoi plecam singu! mai departe, 
hohotind în plâns şi privind înapoi. 

La școală, în mod fatal, am fost izbit de complexul de inferiori- 
tate, izvorît din faptul că aproape toți 
colegii mei primiseră în oraş o instruire 
superioară, păşiscră multe trepte ale ci- 
vilizațici, erau ajutaţi de părinţi, aveau 
meditatori, fuseseră crescuţi de bonc. 
Diferența dintre Oraş şi sat cra do- 
borîtoare. 

Am să evoco întîmplare hazlie, poate 
unica sau printre putinele intrate în 
rîndurilor melc. Pe atunci, în primu pă- 
tru ani, cram două clase paralele: 
ordinară şi divizionară. Primii rcuşiti sc 
aflau în prima clasă, iar în acel an, arest 
începuseră cursurile cu vICO du 
Eu reuşiscin primul la divi- 
a comunicat că an 
ma clasă nu sc 
avul Și O 


Absolvent de liceu 


săptămîni înaintea clasei divizionare. 
Zionară şi cînd m-am prezentat la şcoală, mi S-a CO! 
fost trecut la ordinară deoarece cîțiva elevi de la pri 
prezentaseră. Astfel, în prima sau a doua zi de şcoală an 
Oră de muzică. 

Profesorul Buică era dintr-o familie de 


muzicieni cunoscuti. da! 


e Bea mea a 


Sar A E 2/5 


Nae Tudorică 
50 Liceul Roman Vodă să pr - a Ale a a dopo ee E aia ae a al) 


Te TE 
care cam avea patima băuturii, fiind de o violentă NCobi$nuiţă 
chiar pe atunci cînd bătaia în şcoală cra o metodă de educaţie, 

A intrat şi a început să ne asculte. Chema la catedră pe liccare 
si cînta, după carte, un solfegiu, după cum m-am dumirit cu maj 
tirziu. Eu, pînă atunci, nu văzusem decit vioară, cobză, clarinei, 
bucium şi fluicr şi nici nu îmi trecuse prin cap că muzica SC Cîntă 
şi după note. Mă miram că băieţii cîntă şi sc uită in Carte şi Cram 
foarte contrariat cînd îi vedeam că mişcă şi mîinile. Eram la 
sfirşitul catalogului şi, auzind la fiecare coleg acceaşi melodic, am 
învățat-o. Pînă la mine mulţi s-au întors în bancă bătuţi şi admo. 
nestaţi, cu nota doi. Am ieşit la catedră sigur pe mine. Am început 
să cînt şi să dau din mînă iar profesorul se uita uluit la minc. M-a 
cercetat îndelung şi apoi, văzîndu-mă netulburat, s-a ridicat în 
picioare şi a început să mă lovească şi să răcnească. Am fugit și 

- colegii au încercat să îl lămurească de faptul că cu mă aflam la 
prima oră de muzică. De unde să Știu că do-re-mi reprezentau note 
ȘI că purtatul miinii cra măsura. Eu cîntasem folosind notele la 
întîmplare și purtam mîna după cum îmi venca. Melodia, însă, p 
Tespectasem. 

Să înveți franceza, germana, latina, greaca, să pătrunzi 
într-atîtea taine ale matematicii, fizicii, chimici, să diseci atitea 
noutăţi, fără să poţi cere cuiva un ajutor, să ieși la Iccții alături de 

: colegi care vor- 

beau acasă în 
limbi străine, 
îndrumați la 
ficcare pas şi, 
în plus, mereu 
sătui, nu era 
lucru simplu şi 
nici la îndemi: 
nă Oricui. 

Eram - de: 

prins să fiu 
fruntaş şi răs- 
lătat și mi-a 
venit foarte 

ereu să mă 
locul mediocrului. Copiii e 


PIl cu O poziti ; Lon Ca] 
vantajati din to Poziţie socială ca a mea erau deza- 


Promoţia anului 1932 de la Liceul Roman Vodă 


oriveau cu dezgust; îmi sună și acum în auz ecoul îndepărtat dai 
aral admonestării, “treci la loc, dobitocule”, cu care profesorul 
pu crmană, unde învătasem pe de rost, împotriva metodei practi- 
pd 1oată viaţa, zeci de pagini de proză din Krambambuli. Nu 
unse sentimentul duşmănici și nu a rezistat în nici O împrejurare 
Ce ta mea această condamnabilă pornire, dar am resimțit umi- 
E A ua în măduva oaselor atunci, și de multe ori mai tîrziu. 
liezi început să-mi fac prieteni, la început nu dintre cei buni. 
pesși la matematică fuscsecm un clev deosebit, în clasa a doua, pe 
când făceam geometric, nu am înteles cîteva lucruri, nici nu m-a 
edificat cineva la timp şi deşi am avut un profesor exceptional, 
Andreescu, un om care ştia multe dar avca un temperament ncr- 
vos, cu 0 mînă scria la tablă și cu cealaltă ştergca şi nc bătca 
“hoteşte”, am rămas corigent. | 
Lipsit de supravegherea necesară, am început în Bis IV-a să 
merg la terenul de fotbal, să lipsesc de la școală şi gi dar pure: 
bâni pe țigări. Aveam şaisprezece anl. Părinţii, și în special pane 
veneau rar la Roman să mă vadă, dar oricum, ce picat face dînşii 
din ce în ce mai îngenuncheaţi de nevoi materiale? , 
Anul 1928 a fost marcat de această vremelnică rătăcire, dar şi 
de un alt eveniment, determinant pentru întreaga mea Aaaa i 
viată. În vacanțe nc adunam în sat băicți şi fete de la Sai = = 
Din acel an am început să organizăm baluri modesie, i ue 
reprezentau pentru noi adevărate bucurii. Eu nu Suua Ss j E 
și nici nu am învătat vrcodată, dar eram cel mai fervent în org E 
nizarea lor. Aveam contribuţia şi plăcerea mcă. Glumelc și 
povestirile îmi atrăgeau multe simpatii. 
Aici şi în acest an, deşi încă un copil naiv, timid. a 
mai profundă și matură orientare. Ea a lost. este ŞI 
granitul pe care s-a clădit viaţa mea. Eee oi se 
Din adîncul insondabil al sufletului şi din izbucniriie îi a 
ale bietei ființe umane, scînteiază, absolut nepremeditat, : ie 
lumină mai tari şi mai calde ca ale soarelui, Şi ile ile pia 
şi umilesc filozofia. În viaţa mea am fost de lee sta i 
de drumuri, ezitînd adesea în treburile SOL i tii 78 
E SuRue grijă ȘI CANI rG ASA ezite ] sublim şi fărîma 
rătăcese şi am greşit. De data aceasta, instinctul & pei ee 
„Neconturată, dar atotcuprinzătoare a LUĂ Art arta DE 
una pc măreţia omului, mi-a îndreptat ie E oGIbIl 
A aparitia n, e ate variat colorată în 
fără reticente şi poticneli, într-o lume ati 


m avul cca 
va rămîne 


Li 


E i taie iat gat oi Seal 


a 


Liceul Roman Vodă 


diferit structurată în adînc, pe un culoar distiney 
| “cu nenumărate şi imense hopuri, cu infinite ŞI IStoVitoare 
îngust, Jc-am sărit, le-am învins doar alături de dînsa, Pe 


arduri pe care ) i : e 38 
. censul acestui drum istovitor de munte, ne-am căţărat sune 


lîngă suflet şi mereu, de pe înălțimea fiecărui an și după Oboseala 
- fiecărei bătălii, unde vitregiile 
soartei, vicleniile întîmplărilor și 
răutatea oamenilor ne-au izbi 
cu sloiuri de gheaţă, fără Cruţare, 
ne-am adunat noi puteri din ace- 
lași unic izvor, dragostea, şi din 
acecaşi supremă forţă, credinţa, 

Drumul acesta a fost deschis și 
luminat ca la început, și îi văd 


52 
formă şi atît de 


este gravat anul 1928, iar pe tot 
parcursul lui, flori udate cu la- 
crimile şi nădejdile noastre, 
încălzite cu dragostea şi înţele- 
gerea fiecăruia, luminate de 
simţăminte şi idealuri oneste şi 
respect reciproc, dus pînă la sfinţenic. 


Absolventă la Reuniunea 
Femeilor Romăne 


Maria era atunci un copil, cu-un chip senin şi armonios, din care 


iriza căldura unei inimi şi curătenia unui suflet, iar inima mea a 
simţit-o. Am văzut-o numai pe dînsa, la lumina slabă a lămpii care 
sc străduia să înlăture cît de cît întunericul camerei îmbibate de 
praf unde se ținca reuniunea noastră. Era elevă la Şcoala Profe: 
sională din Roman şi, deşi părinţii ei aveau posibilităţi materiale 
foarte reduse, era cea mai ales îmbrăcată. Timiditatea evidentă era 
marcată de o notă de deosebit bun simț, o nemărginită sobrietate 
ŞI tandrete. 

De-abia cu cîţiva ani în urmă 
colegă și în același tim 


aflat că, la Şcoală, o profesoară îi spunea “inspectoarea” şi că eră 


Ciuhureanu și a celorlalţi profesori, 


capătul înfipt în bornele unde 


Nae Tudorică 


Maria cu elevele de laR.F.R. 


seriozitate şi conștiinciozitate. ea gi ra 
Eu în schimb, deşi am străbătut ultimii ani ai liceului mai bine, 
nu am părăsit nota de mediocritate, căci nu mă înhămasem deplin 


la carul vieţii. 


„Ne seriâm în timpul şcolii, iar în' timpul vacantei ne ee a 
de zi. Era între noi o dragoste atît de curată cum numa! in acele 
vremuri mai dăinuia şi numai în două inimi ca ale noastre sc putea 
instala și păstra. Aa 

La liceu am avut profesori buni. Profesorul de istoric, uta ai 
tin Dascălu, a fost și rămîne și astăzi cea mai ilustră figură din şiru 

celor care m-au instruit. Era de o sobrictate copleşitoare, de o 
competenţă şi elocvență inegalabile. Era director şi cînd a 
Școală iar elevii crau în recreaţie, tot iureşul şi vacarmul sutelor 
de copii înceta ca prin minune. e 

i în sala de i si trebuia să ne păscască în ordine cat 

Nimeni nu mai îndrăznea să miște foaia de la carte său să ze a 
creion căzut. Cu toate acestea, nu l-am văzut iei) Doe te Sa 
elev. Cînd se supăra, sc uita pe sub ochelari, (e e i a 
ȘI spunea “ghiduș-haimana” de încremenca ina e caminărilor şi 
Mestrul explica. Doar cîteva ore erau afepiale si E piuduut 

tezelor. Se ridica si se plimba pe estrada Ale ep E NabUE 

CTudit şi savant despre fenicieni, despre RON cobleşitoare 

codonossor, despre Ştefan cel Marc, cu acecis i 


a da E? Sol „ata a 


A 


| 


Liceul Roman Vodă 


dezinvoltură şi cuceritoare pasiune. Nu terminam niciodată mare. 
ria. dar ulterior am constatat că nic O facultate nu trata maj 
fascinant şi mai complex perioadele respective. Işi pregătise doctg. 
ratul la Bonn, Și numai niște mașinațiuni şi nedreptăţi politice îl 
împicdicaseră să devină profesor universitar. De aceca Se ambiţig. 
nasc să rămînă şi să moară la liceul Roman Vodă. : 
Profesorul Epure de română a fost în acelaşi timp un crudit şi 
un martir. Erudit, pentru că ştia totul şi se străduia ca şi noi Să știm 
Lot atât, şi un martir, deoarece îl chinuiam cu frivolitatea Și co- 
pilăriile noastre. Tot ce ştia la zi în materie, la rang de facultate, 
ni se expunea nouă, frumos, cu căldură, pe îndelete, ca să putem 
lua notițe. Fiindcă toată această materie suplimentară nu sc putea 
realiza în orele de program, ne chema la “disertaţie” şi noi ne 
tocmeam şi îl şantajam, de parcă ar fi fost în interesul său. Și pe 
atunci orele suplimentare nu se plăteau. 
La terminarea liceului, ştiam mii şi mii de versuri și dictoane, 
căci nu cra nimeni care să sc poată strecura. Era vai de cei care 
încercau. Aceşti “clienţi” erau veşnic la catedră la ascultare. 


54 


La latină şi greacă, am avut pe un mare specialist al epocii, 


profesorul Predeanu, care în 1928 a fost singurul ce a cîştigat o 
bursă de specializare în Franța. Totuşi, la ore, noi îl trişam iar 
dinsul sc lăsa înşelat. Cînd ne asculta efectiv, la nivelul pretențiilor 
sale, ne desfiinţa. Era însă plictisit și, probabil, dezavua modul în 
care trebuia să predea. De aceea, salvarea noastră rezida în 
incorectitudinea elevilor și superficialitatea, poate voită, a profe- 
sorului. Ştiam că pune întrebări, iar noi trebuia să răspundem din 
bănci. Ne sfătuiam în recreaţie şi stabileam ordinca în care tre: 
buiau să răspundă cei care aveau de îndrepat note. Venca 
profesorul, punea întrebarea, şi îl lăsam să întrebe dacă ştic cineva. 
Intre timp âjungea rîndul la cel stabilit dinainte, acesta ridica 
degctul, răspundea, iar profesorul îi punca bucuros nota zece. Aşa 
sc repeta cu 3-4 elevi, noi ne salvam aparent iar dînsul cra Sa- 
tisfăcut. 

La matematici am avut profesor pe Andreescu, ce știa multă 
carte dar ne preda întotdeauna grăbit și violent. Cu o mînă scria 
(piiule și demonstraţii pe tablă, cu cealaltă şterpca, iar cu ochii 
scruta în sală Şi cra marc jale dacă cineva mișca. 

E cică pari nice Dalai şi ne ţinea mereu în șah, 
cîteva vergi din fidela Ale matiră să-i prezinte profesorului! 
a in fata Scolii. Ora nu se sfîrșea pînă ce nu 


rupea verpile de noi. Asa a qik 23 i 
pca vergile de noi. Aşa a dispărut liliacul din curtea liceului. 


: Nae Tudorică 55 


Învățam însă multă carte, deși luam bătaie chiar Și cînd știam. 
Îmi amintesc că la sfîrşitul trimestrului | în clasa a II-a, am Ştiut 
erfeet, am primit nota zece, dar profesorul m-a bătut cu varga, 
încît am plecat acasă, în vacantă, cu mîna Stîngă vînătă. Mamei 
i-am spus că am căzut pe gheaţă, căci nu cra de crezut că după ce 
am știut lecţia, am fost răsplătit în felul acesta. Avea însă profeso- 
rul o explicaţie pe care am înţeles-o. 

În clasa a II-a rămăscsem corigent şi de aceea, acum, în clasa a 
II-a, ori de cîte ori îi dădeam un răspuns la o problemă grea, mă 
lovea şi îmi spunca: “vezi că ai putut şi nu ai vrut?” 

Profesorul umbla cu un foarfece la cordonul halatului și, cum 
părul depășea doi centimetri, cum nc făcea o cărare. L-am întîlnit 
acum vrco zece ani, cînd a fost pe la noi în vizită, și cînd m-a văzut, 
mi s-a adresat ca altădată: “iha, laică, ce-i cu chica asta?” Era însă 
un Om bun şi un profesor ilustru. A murit acum cîțiva ani la Iaşi; 
unde a fost profesor şi inspector şcolar. 

L-am avut apoi,-în continuare, pe Hollinger, care şi-a început 
cariera cu noi. S-a străduit să meargă la nivelul predecesorului său 
șia reuși să facă cu noi cursul superior, nişte ore în condiții loarte 
bune. : ă 

Mă opresc doar la aceste cîteva nume, deşi port în conștiință 
mea respect şi gratitudine tuturor. ga 

În perioada liceului, m-am confruntat cu trei incidente ce mi se 
par semnificative, primul referindu-se la temperamentul mcu, al 
doilea demonstrînd un principiu care m-a călăuzit şi pe care îl 
Sustin încă, iar ultimul înfățişîndu-l pe tata cu concepțiile sale. 

Pe atunci, notiunea de obrăznicie avea un conținut foarte larg, 
iar definiţia disciplinci cra fără echivoc. Pînă în ultimul trimestru, 
clevul trebuia să poarte numai uniforma școlară, să fie As n 
avea voie să iasă pe strada mare decît cu treabă, nici să meargă la 
cinematograf decît cu şcoala şi numai la acele filme unde se anunța 
că elevii au acces. Distanta dintre elev şi profesor cra imensă, și 
chiar cea dintre un elev dintr-o clasă superioară şi altul dintr-una 
inferioară cra considerabilă. Fata se identifica cu această Eos 
tură pînă la căsătorie, femeia nu putea fi atinsă nici cu O floare, Iar 
bătrînii aveau privilegiul respectului general. Masele 

Eram în clasa a V-a şi aveam profesor de muzică pe V. at 
Lao Tepetiție a corului liceului cu ansamblul general, Cupa ie da 
Profesorul a intrat în sală, Şi-a SCOS haina, şi-a suflecat Lot acri 
i pi ga d icohU UE CpeLi LAMPA SUA A Să octizutooăl 
lucru îl demonstrase şi ținuta care, pe vremea acecă, £ 


eta ora ae 


Ec Data ai 


E ae 


Liceul Roman Voaă 


La un moment dat cineva a greşil: Dau) a PpIIl corul ŞI i S-a 
adresat cu: “aşa să cînți la măta”. Instinctiv, [ate TIdicat în 
picioare şi în tăcerea momentului am postata Domnule 
profesor, aceasta nu este nici (iu (AS ICI CăpISAc Ei dum. 
ncavoastră şi pentru noi”, la care băieții s-au CICA In picioare şi 
pe bănci şi au început un vacarm neobişnuit. Profesorul a icşit din 
sală iar a doua zi a adus cazul la cunoștința conducerii liceului. 

După cîteva zile, dimincaţa, nu s-a ţinut O oră de curs cu loată 
scoala și a avut loc consiliul profesoral. Se cerea exmatricularea 
mea definitivă. După consiliu, am avut oră de germană cu dirigin- 
tele clasci, profesorul Koenig. M-a admonestat deosebit de sever 
şi m-a amenintat că, la prima greşeală, voi fi exmatriculat. Am 
înțeles că scăpasem. 

Era primul necaz pricinuit de temperamentul meu putin impul- 
siv, gata oricînd să sar în sprijinul celui mai slab. Dealtfel, acesta 
a fost focul vieţii mele: avocat pentru toți, judecător pentru mine. 

Cea de-a doua situaţie o consemnez pentru că poate [i un 
stimulent la muncă pentru tineretul de azi. În anii liceului am avut 
doi colegi deosebiți. Primul, Veleşcu Virgil, cra cel mai bun din 
clasă la toate obiectele, cu excepția matematicii, la carc rămînca 
în fiecare an corigent. Trecea clasa prin “conferință” pentru că cra 
prea bun la celelalte obiecte. Eram în clasa a V-a, la internatul C, 
N. Vasiliu Balnaru, şi din acel an, Veleşcu a stat noapte de noapte 
să lucreze la matematică. A terminat liceul printre cei mai buni la 
acest obicet şi a urmat Politehnica. 

AL doilea coleg, Chefncaux Eugen, cra dotat la matematică mai 
presus de orice limite, dar cra exasperant de comod. Nu-şi făcea 

exerciţiile acasă pînă cînd profesorul Hollinger îl scotea la tablă, 
neștiind niciodată formulele de care avea ncvoic pentru rezolvarea 
problemelor, se străduia şi păsca cl formula la care savanţi mun- 
ciseră vreme îndelungată. Îl aud şi acum pe profesor cum îi spuncă 
Zimbind: “Cum poate sta într-un cap atît de bun, atîta lene?” Acum 
este arhitect în Bucureşti dar, sînt Sigur, că în comparaţie cu 
dotația sa nu s-a realizat pe deplin. 


56 


De aceea am înțeles şi am susținut întotdeauna că la oricită 
dotațic, trebuie și un oceam de lranspiraţie. 


Cea de a ireia situati Ş > 
ic Situatie CS1e cca ma 1 semni icați Zi aj »- 
nân j | : N ific vă $ nal reg 
antă din viata m alivă ȘI n p 


peste tara catusi el ul poale D430) Încă din 1929, 
A ERIE EA, 1 ansâmblul economici mondiale plană 0 
Anton la Scoala Nor SA Al tei copii în şcoală; cu la liceu: 

>coala Normală iar Miţă la scoala primară. Vînduseră 


Nae Tudorică 57 


Im a nana te cu ea 

“ »roape tot pămîntul, 7estre a Ma DICĂ, ȘI cea mai mare parte din 
„rădină, unde cra via. Rămăsescră doar cu lotul dat la împro- 
orictărire încă din Primul Război Mondial, o şuviţă din zestrea 
i și nu mai aveau nici 0 posibilitate să imi plătească taxcl& 
ca să termin liceul. Pe atunci, pe lîngă gazdă, imbrăcăminte, cărţi 

celelalte cheltuicli, părinţii plăteau la liceu taxe deoscbit 

Eram în ultimul an, în ultimul trimestru. În vacanţa 

Pastelor, Într-o dumincă, tata m-a luat cu dînsul în satul vecin, la 

Uncești, unde avea moșie şi conac Demarbaiy, cetățean belgian, 

directorul şi coproprictarul Fabricii de Zahăr din Roman. Am 

mers în urma tati. Îl vedeam tăcut și poSmoiili a | 

Pe cărarca care străbătea ogoarele nu cra nimeni. Liniştea și 
înviorarea primăverii iriza la orice pas. Am ajuns la Rise băice 
rului, am intrat şi am aşteptat în fata conacului. Acesta a ieşit la 
scară ceva mai tîrziu, şi îl văd şi acum cu ochii tînărului încă 
ncîncercat ce eram atunci. Mi s-a părut un zmcu, deși era un om 
scund şi relativ bătrîn. ÎI cunoştea pe tata ȘI l-a întrebat ce Sica: 
Tata a spus că sînt în ultimul an de liceu și că are aie de E, 
mii de lei pentru taxc, căci altfel voi fi dat afară UI cga la; i 
l-a rugat să îi împrumute această sumă, ca avans la contractul de 
sfeclă de zahăr pe care urma să îl respecte in toamnă. | 

Ecoul răspunsului s-a prelungit peste timpuri şi îl aud taie 
“Mă, loan, de ce numaidecît să termine liceul? Nu poate păzi ollc, 
ca tine?” 

Eram la spatele tatii şi acest uriaş a plecat ca 
s-a întors să plecăm, avea pe obraji lacrimi 
văzusem niciodată. Pînă acasă nu am schimbat 0 v 
soarele lumina fceric, nu vedeam drumul. = 

Dacă aş trăi mii de ani, nu ştiu dacă aș păsi forțele ui 
lespedea ce l-a lovit atunci pe tata. Mie, însă, sala a € - 
prilejul să răspund, oarecum, acestei sălbăticii, dar tata S 
mormînt încă O stîncă. 


si toate € 
de mari. 


pul, a amutit şi cînd 
pe care nu le mai 
orbă. Deşi 


Capitolul IV 


Student. lașul -- cetatea culturii. 


În vara anului 1932 am absolvit liceul, apoi am luat bacalaurea- 
tul. 
Pc vremea aceca, cinc avcu cîteva clase secundare era om cu 
carte. Tata cra însă ca un Făt Fru- 


je 


mos ce vedea drumul pînă la capăt. 
Biata mama sc uita uimită la 
dinsul, copleșită de bucurie dar şi 
de întrebarea chinuitoare şi care a 
dăinuit pînă la moarte: “Cum ne 
vom descurca?” 

La facultate, în acea perioadă, 
nu Sc susțincau examene de ad- 
mitere; intrau mulți, absolveau 
putini. Spun “mulţi” în raport cu 
acele timpuri, dar trebuie reţinut 
că în anul 1932 liceul din Roman 
a avut 32 de absolvenţi. 

M-am înscris la Facultatea de 
Drept din laşi unde, dealtfel, s-au 
îndreptat majoritatea colegilor. 

Era mîndria tatei să devin avo- 
5 cat, şi apoi dreptul, filozofia şi 

religia fuseseră obiectele ce mă 

atrăsescră cel mai mult. Poate că 
ascuţimea minţii cu căldura sufletelor 
limite și nici uniformitate. 
ă doi băicţi la Teologic, iar din sat eram 
7 ca la Iași, la facultate. 
„în anul 1932, constituia centrul culturii românești, ia! 


Student în anul || (1933) 


aici se conjugă la maximum 
ȘI, poate, aici nu există nici 
Inaintea mea plecaser 
primul care merg 
Iaşul 


Student. lașul — cetatea culturii. 59 


sudenţimea eră prinsă în majoritatea SAU curente naţionaliste 
Cred că, în acea vreme, centrul universitar numără aproximativ 
E -i mii de studenti, din care numai la drept Crau înscriși în anul | 
RE e o mie două sute de băicţi şi fete. La cursuri însă, nu 
e Aura decât maximum două sute, mulţi nu sc prezentau decit 
A examene, iar majoritatea nu termina, Și apoi, 0 mare parte erau 
eat de bani gata, iar O altă parte tincri ce sc instruiau în paralel 
E serviciu. SED a al e A 
Se plăteau taxe mari ca și la liceu; nu sc acordau burse, nu cra 
decît un cămin Și O cantină în Păcurari, cu acces limitat şi contra 
cost. Unele judete nu aveau cămine decit ea studii 
Jocalităţile lor, iar marea majoritate a studenţilor stăteau la gazdc, 
masa luînd-o la pensiuni particulare. | pp A 
Eu aduceam cu minc un singur costum și nu știu i fi Al a 
vreodată pînă în 1938, iar în loc de palton, un impermeabil de la 
spot de-al tatei. 3 
a mele dorata și degringolada financiară pe plan Seaca 
aveau influente grave. Părinţii mei ajunseseră ici E de 
cară și totuşi îmi trimiteau bani, atit cit puteau Ci E 
uimea faptul că mai aveau de unde. Judetele pac a a = 
ajutoare, dar cu nu am fost în cămin şi nu am cai pi era 
astfel de ajutor din afară, în tot timpul facultăţii. 4 Se s i zi 
primeau însă, deşi aveau părinti cu stare ate iată a A i 
făceau politică liberală sau țărănistă. Pe E pe tului 
dau aceste partide, şi fiecare îşi ajuta acoliții SU A , dit 
Pot afirma că în primii ani n-am avut asigurate CEI da fară 
gazdă si masă. Nu trec cu vederea nici faptul că pata ae pa 
pe care îi primeam la început îi cam 11 Oscam. More a desiui i 
rant cu băicţii şi fumam deosebit de mult. AVICOLA a E a 
atunci și orgoliul bărbățici le-am IERI CC ș i E deva ile. 
începutul primului an, de multe or! terminam A cu vai miciși 
Mai tîrziu, posibilitățile părinţilor au devenit a IEal(0 E 
astlel noaptea stăteam la marginea străzii, Aa „at pe care îl 
0 apuc. Mergeam la cămin şi mă culcam Aita sa pe noaple: 
tăscam liber; adesea schimbam patul de cilev: 
atunci cînd titularii lor soseau. tan 
In grădină la Copou, se putea dormi ia a e BEI 
cînd soarele revărsa în inima mea din dărniciile să > 
ŞI optimism, plecam flămînd către facultate: 
Avcam colegi care cheltuiau cu țivările m: 
loătă întreţinerea, şi totuşi bunii Mei părin 


iar dimineata, 
„ode idcal 


ai mull decit mine cu 
îmi trimiteau 1Ol ce 


iapa a eta 


De 
60 Student. laşul — cetatea culturii. 
aveau, făcînd minuni ce m-au obsedat întreaga vietă. 


Desi, aparent s-ar fi putut spune despre mine că eram un om 
îndrăznet, nota mea intimă a lost, întotdeauna, timiditatea şi asta 
mai ales în problemele personale. Mă strecuram, ca mulți ali 
colegi, la sfirşitul meselor Ia cantină și culegeam resturi de pîine. 
Cind aveam bani pentru pîine şi un leu pentru struguri, cram 
satisfăcut, dar tot tutunul şi țigările aveau prioritate. 

Eram însă entuziast, optimist, antrenant în discuţii şi pretutin- 
deni de bună credinţă. De aceea, foarte multă lume mă aprecia și 
mă simpatiza. Duceam cu mine bărbăţia, tineretea, agerimea, vi- 
vacitatea și optimismul tatei şi în acelaşi timp manifestam în toate 
bunătatea, simțul proporţiilor şi al ruşinii, omenia şi grija pentru 
frumos şi curat ale mamei. Eram mereu îngrijit şi elegant, mercu 
bine dispus, şi aproape nimeni nu a ştiut vreodată cât de îngust şi 
spinos era drumul pe care îl străbăteam. Dealtfel, pot spune acum, 
această caracteristică s-a materializat pe tot cursul vieţii mele. 

Cine a bănuit la serviciu, în ultimii douăzeci de ani, că omul care 
nu sc da biruit în nicio problemă, care radia optimismul și însenina 
pretutindeni atmosfera cu glume şi voie bună, purta pe umeri 
poveri istovitoare, că avea adesea inima înecată în lacrimi si că 
sufletu-i plutea peste culmile disperării? 

Dreptul îmi plăcea şi erau obiecte care mă pasionau. Nu am să 


uit niciodată prima oră de drept penal cu Vespasian Pella. Lucra 


la Tribunalul Internaţional din Haga și nu a tinut cursuri decît 
sporadic la noi, în primul an. Era un bărbat înalt si frumos ca un 
Făt Frumos, însă avea 0 paralizie la picioare și venea ajutat de 
bastoane. Vorbea atit de frumos şi de antrenant și folosea atita 
logică în expunere, încît înmărmuream. ? 

| De la dinsul şi din firea mea au izvorit si s-au dezvoltat premi- 
sele şi conturul calităţilor unui avocat, 


Nae Tudorică 51 


limitele superioare ale spiritualităţii, 
dar și afectat în aceeaşi măsură de 

regnanța laturii materiale a vieţii. 
Un obiect şi un profesor cu re- 
„onanță, care încă mai dăinuie în 
îndirea şi memoria mea, rămîn Con- 
situționalul cu profesorul Daşcovici, 
cu care, dealtfel, am studiat mai tîrziu 
si Internaționalul public. Impletea 
acest om erudiţia vastă şi complexă a 
stiinței cu pasiunea caldă şi tumul- 
tuoasă a unei firi combative şi a unui 
spirit critic pînă la vehemenţă. Nu se 
încadra niciodată în limitele progra- 
mei şi străbătea o idec, o instituţie, un 
fenomen sau poziţia unui om, indi- 
ferent cîtă putere deţinea, cuo. 
competenţă, o maturitate morală şi o 
pasiune mobilizatoare. 

În primul an am mai avut dreptul 
civil şi dreptul roman, amîndouă obiecte principale, dar pe care 
le-am parcurs superficial. 

Profesori i-am avut pe Tabacovici şi Coroi, amindoi bătrîni şi 
cu domiciliul în Bucureşti. Făceau naveta cu avionul sau cu trenul 
la lași. Am învăţat, căci era materie interesantă şi pentru minc, 
atrăgătoare. 

În primul an am luat cu bine examenele iar, la Constituţional, 
profesorul Daşcovici, care avea un motiv să nu-i fiu pe plac — 
orientarea mea politică —a fost evident entuziasmat de cît am știut. 
Pe atunci se scoteau în primele bănci zece-cincisprezece studenți 
iar profesorul punea întrebări. Se răspundea de către cel întrebat 
sau de următorii, pînă ce întrebarea îşi închidea cercul posibil de 
Cunoştinţe și discuţii. i 

„Am răspuns în acest mod la 7-8 întrebări la care n 
nimeni. Profesorul m-a întrebat de unde sînt, ce sînt 1 
ȘI de ce nu am prea venit pe la colocvii. Mi-a pus notă 18, precizind 
că nu-mi pune 20 deoarece am lipsit de la colocvii. Alegi alba 
insă, altul. Mă aşezasem uneori în prima bancă, în cămaşă e 

Cniscră cu mine la examen colegi şi colege care şi-au uauuc ce ș 
pe Dbisnuili și zgomotos bucuria, dar dinsul sia ste E A 

- Lrecea peste ce credeam noi în afara stu 


Cu Maria în 1933 


u răspunsesc 
părinții mei 


a mo Ie 2 al 


Nae Tudorică = Nae Tudori 
== rică 
2 nitam cu seriozitate de obligatiile ce îi aa N ri i309 
tistăcut dacă ne achitam «e ş : e «Cine vrea să dea examen să pofiească în sală”. 
ncau. : Erie. Ec zi A luat catalogul şi a urcat scările, iar colegii, unul câte unul 
“tai studenti care picau de 10-15 ori la un examen, iar | cau în urmă. Am intrat în sală numai zece « 
Existau Slu l rămîncau Il : S mal Zece sau doisprezece 


e situații se confirmau adesca. Am întîlnit 
studenti care au început facultatea în 1921 şi i-am lăsat continuîng 
în 1036. În acea vreme, pierderea unui exămen putea să se prelun. 
astfel, fără consecinţe grave, căci studentul Suporta 
cheltuielile pentru taxe în general, și pentru fiecare examen, în 
special. Nu sc trecea la exmatriculare dar nu puteai da examenele 
anului următor decît cînd le promova! pe cele anterioare. În 
asemenea situaţie, după depăşirea hopului, se puteau da într-un 
an. în cele trei sesiuni de examene, toţi anii următori. 

Acest sistem nu mai poate fi aplicabil astăzi, dar nici nu subscriu 
la procedeul care declară repetent pe un student ce a pierdut un 
examen, anulîndu-i-se astfel toate examenele date în acel an, căci 
un examen luat este un drept cîștigat și o confirmare oficială şi 
legală că respectivul şi-a însuşit materia promovată. Consider, de 
asemenca, că modalitatea examinării la sfîrşitul anului, prin 
biletele, nu este nici dreaptă, nici echitabilă. 

Examenul nu poate fi un hazard, ci O verificare temeinică şi 
completă a studentului şi mi sc pare mai judicios sistemul de pe 
vremea mea, cînd profesorul sirăbătea uncori toată materia cu 
grupa ascultată, prin întrebări succesive. 

Totuși, în primul an am căzut la obicctul care mi-a plăcut cel 
mai mult, la care eram poate cel mai bine pregătit şi unde prole- 
„Ssorul lăsa încrederea totalei sale obicctivităţi. Eram, după alfabet, 

la sfîrsitul scrici la examenul de Enciclopedie. M-am dus dimineață 
să văd cum merg lucrurile. Mai crau de examinat studenţi pentru 
încă două zile, și de aceca, după masă am stat acasă şi am mai 
repetat. Scara am trecut pe la facultate pentru a vedea rezultatul 
zici, căci se afişau notele. Spre surprinderea mea, catalogul SC 
cpuizasc. M-am întristat dar nu am disperat. 
__ Adoua zi dimineaţă m-am prezentat la facultate și l-am aşteptă! 
în hol pe profesorul Ionașcu. Mai aşteptau ca mine foarte mulți 
Sea care îşi făcuseră aceleaşi calcule. Am aflat că mulţi nu s-au 
i puii UA Jup şi că profesorul s-a Supa 
nc examineze. Nervos cu pair Sie ic si ta cu 
precizarea: “Eu am er Ilenei vgzuseuii esa poa , 
ret ao nat examenul de Enciclopedie pentu 
această sesiune”. Ne-am tinut după dînsul, cl a intrat în cabinet: 
lăr NOI am rămas la usă. Peste O clipă te “his i ne-a-spus: 

) ipă a deschis ușa şi ne-a Sp 


acest profesor, astfel d 


gcască 


studenţi. Ne-a privit serios și ne-a zis: “Deci vreţi examen?” A pus 
rima întrebare: autonomia voinței în contracte. Erau două răspun- 
suri posibile: Articolul 969 din Codul Civil Român, care stabilea: 
«contractele legalmente făcute sînt legea părților contractante” si 
două teorii, cca franceză, /" autonomie de volonte, Și cea gcrmană, 
orklarungstheorie. 
Colegii dinaintea mea nu au răspuns iar cu, în expectativă, 
mi-am propus să mă refer la cele două teorii. Profesoul m-a fixat 
ripostînd: “nu la aceasta m-am referit”, apoi a mai pus o întrebare 


"Ja care m-a ocolit pentru răspuns. La a treia întrebare am răspuns 


numai eu. Celorlalţi le-a pus nota 10 iar mic 11; nota de trecere 
cra 12. 

M-am ridicat şi calm la început am insistat să arăt că nu cra 
drept ceea ce se petrecea. Profesorul m-a invitat să stau în bancă 
şi mi-a pus-o întrebare, cea mai grea: Scoala rusă a lui Socolovschi, 
privitoare la teoria vointei. O ştiam și i-am răspuns fără greşeală. 
A zîmbit, a luat catalogul și pe cînd eram cu sigur că mi-a dat 
examenul, mi-a pus nota 11 plus în deridere. 

Ştiam cu ce sentimente venise în sală, dar nu mă puteam resem- 
ha. Am ripostat, însă dînsul a plecat. Am dat examenul sesiunea 
următoare şi am primit cea mai mare notă. 

Am răspuns la 7-8 întrebări la care nu răspunseseră cei dinain- 
tea mea, m-a lăudat, m-a servit cu bomboane, mi-a amintit scena 


din sesiunea precedentă şi a motivat-o în sensul că dînsul intreve- 


dea că trebuie să iau examenul cu 0 notă mare. Apoi m-a întrebat 
cum învăţ. l-am răspuns, şi consemnez aceasta deoarece nu am 
reușit să îi inspir şi fiului meu acest mod, deşi îl consider și la 
această vîrstă eficient. În general nu am memorat, ci am căuta! să 
pătrund pînă la ultimele limite tot ceea ce îmi propuneam să învăţ. 
Am urmărit întotdeauna interdependenta logică a fenomenelor și 
a tuturor premiselor, şi am legat cunoştinţele între ele, într-un 
mănunchi omogen; nu am trecut peste nici o idee pe care nu an 
ințeles-o şi valorificat-o pe deplin, oricît efort mi-ar fi cerut, ŞI nu 
am lăsat nici o cunoştinţă dispersată, ci pe liccare am lcgat-0 în 
lanţul pregătirii mele. 

Totuşi, în cadrul facultăţii, am mai căzut | 
mod pe care îl voi relata. S 

La istoria vechiului drept românesc, prolesoru 


a un Obiect, într-un 


] Stefan Bere- 


64 Serviciul militar 
(EP e e EREI pe Pa a Co CEPE RI Saar - 
udit, stăruia să memorăm sute ȘI mii de autori, Cu 


ndaristice, mii şi zeci de mii de titluri şi pasaje din 
ate în limba latină. Fiindcă, la acea Vreme, 
cap atîtea date şi lucrări şi mai ales Pentru 
că întotdeauna nu am dus casă bună cu buchcaia, făcînd uz de 
memorie în măsura utilului constructiv ŞI nu pentru NOE, m-am 
hotărît să ncglijez unul dintre autorii mai dificili, Zaharie VON 
Ligental, unde erau multe chestiuni de macinorat în latineşte. 

Era printre puţinele obiecte unde sustincam lucrare scrisă. 

În ziua respectivă m-am dus spre scară la Maria, care stătea în 
gazdă la doamna Ivănescu, într-o vilă-a C.F.R. din spatele Copou. 
lui, şi apoi am coborit spre facultate, căci lucrarea trebuia să o dăm 
scara, în amfiteatrul clădirii noi, unde sc găsea pe atunci Faculta- 
tea de Drept. Pînă atunci se tinuseră cursuri în aula mare a vechii 
Universităţi. 

Pe drum i-am spus Marici despre această omisiune şi amîndoi 
ne-am gîndit şi am spus acelaşi lucru: “ce-ar fi să trag tocmai 
subiectul acesta?“ 

În sală eram cîteva sute de studenţi. Ne-am aşezat în ordine 
alfabetică. Eu mă aflam printre ultimele bănci. Profesorul striga 
după catalog şi fiecare mergea la catedră și lua un bilețel cu 
subiectul lucrării. Cînd m-am ridicat, mi s-a făcut negru în fața 
ochilor; mi-a apărut numele Zaharia von Ligental ca scris cu litere 
de lumină, am mers la catedră şi, cu o emoție neobişnuită și 
copleșitoare am tras unul pe care l-am deschis în faţa profesorului. 

Era Zaharie von Ligental. 

Profesorul a observat starea mea, m-a întrebat ce s-a întîmplat, 
i-am explicat cinstit şi l-am rugat să îmi permită să iau alt bilet, dar 
nu mi-a îngăduit. 


chet, un mare cr 
toate datele cale 
lucrări vechi, în majori! 
nu îmi mai încăpeau în 


Capitolul V 


Serviciul militar 


În noie ie 14 ș AD 
1 noiembrie 1933 m-am prezentat la Regimentul | Artilerie de 


Nae Tudorică 65 


Gardă pentru a-mi satisface serviciul militar de un an. Puteam 
mîna această obligaţie pînă după terminarea facultății, dar cum 
frecvenţa nu cra obligatorie, mi-am putut da în acest an toate 
examenele de anul II. Am fost înțeles şi sprijinit efectiv în acest 
scop de comandantul bateriei, căpitanul Isăcescu, un om cu un 
suflet de aur. 

În sesiunea de examene îmi acorda o permisie de cîteva zile, iar 
cu, cînd era nevoie, rămîneam cît durau examenele și îi scriam în 
prealabil. : 

Cînd reveneam la regiment, mă admonesta în public şi apoi mă 
chema la birou şi mă întreba: “Ce-ai făcut acolo?”. Îi spuneam că 
am luat examenele, iar el se bucura ca și cum ar fi fost vorba de 
cineva din familia sa. Cunoștea situaţia mea şi a părinţilor și, cu 
toate că era boier cu moșie mare la Botoșani, avea şi o inimă care 
valora mai mult decît întreaga avere. 

„ Trecuse perioada de trei luni de instrucţie. Acum lucram la 
birou la dînsul. Între patru ochi, îmi spunea blajin şi cu omenie: 
“Fă toate lucrările serviciului bine şi la timp, apoi stai aici și învaţă 
şi nu umbla prin cazarmă fără rost”. Cînd ieşea striga: “să ştii tu 
că la mine nu-i ca la alte baterii, eu vreau ordine, muncă și 
disciplină”. 

Ceilalţi colegi mai stăteau grupaţi prin cazarmă şi glumeau, iar 
dînsul cînd îi vedea, le spunca: “aveţi noroc că nu sînteţi la mine 
că v-aş trata ca pe Tudorică”. 

Cei ce îl cunoşteau, îi ştiau însă bunătatea, iar eu îi rămîn de-a 
pururi recunoscător. 


Capitolul VI 
Colegii şi profesorii de facultate 


de sfîrşit. 


Anii tr i iai 
ec -am apropli net 
cau şi examen după examen, m-am aprope distins 


“Am să mă opresc decît la încă doi profesori care s-a 
4 rămas proeminenţi în memoria mea- 


Şi a 


E 


ste ata 


e 


Colegii și profesorii de facultate SI 


a economie politică, deşi era adeptul doc. 
rinelor de stînga, a constituit modelul prestanţei, sobrietăţii, 
esa 'sialcelui mai bun echilibru. Ne preda la un Nivel care 
competente! e = depăşit nicăieri, şi examina calm, obiectiv, și 
nu putea fi; CIC cât cine nu învăta. Era încă tînăr, frumos şi distins 
la el nu cădea decît cine nu Teo A IUIea iar su i S 
si era.0 plăcere să-l asculți. Era amabil cu ] y etele 
excela. - d Ls ca 
Nici pentru el viaţa nu a demonstrat că are un drum recuiliniu, 
După 1944 a străbătut mult timp un făgaș MN OdSS Şi anevoios, în 
timp ce alții, care au colaborat şi au Mirtat cu guvernele ŞI partidele 
politice, cu dictatura carlistă, au păşit semeţi pe drumul nou 
pentru care nu au avut și nici nu puteau avea afinități sufletești. 

Mă gîndesc, în primul rînd, la profesorul Trăian lonaşcu, pro- 
totipul omului cu trai bun; nu putea concepe pentru sine ideea de 
jeruă şi nu avea nici o fibră în ființa sa care să poarte tonalitatea 
comunismului. A fost rezident regal şi, după 1944, pe piscuri, 
preşedintele secţiei juridice de la Academic. 

Plenitudinca dreptului și implacabilul echităţii mă îndreptătesc 
să fac prin comparaţie o constatare: Trăian lonașcu, odată boier 
prin origine, conceptie şi trai şi totdeauna aşezat la masa belşugu- 
lui, în aureola puterii, desigur prin merite necontestate, muncă, 
dar şi prin sinuozităţi penibile, discrepanțe evidente și inadver- 
tenţe notorii, a rămas pe estrada cu “fotolii”, pe cînd Zane, cel 
umbrit, de concepţii considerate pe atunci periculoase şi adeptul 
unei ideologii potrivnice pentru acele vremuri, dezavuată acum, 
însă practicată peste patruzeci de ani, a fost aşezat pe un scaun 
modest şi șubred ce s-a clătinat mereu și care, mult prea tîrziu, 
poate cînd nu-i mai era util, și-a găsit locul şi aureola cuvenită 
dintotdeauna. 

Profesorul Valeriu Bulgeru, la economia agrară, a lăsat tuturol 
amintirea vastelor sale cunoștințe şi a modului clar şi antrenant al 
cxpunerilor sale. Fiecare problemă o elucida pînă la convingere 
Iar examenele erau la nivel universitar. Discuta, te antrena, sondă 
ȘI se convingea de ceea ce știi și mai ales, de ceea ce poţi să ştii. 

Cînd Imi amintesc de dînsul îmi vin în gînd cele povestite de un 
prieten, Ciorogaru, cu doctoratul luat la Heidelberg. 

Profesorul avea doar cîțiva studenti d Își ţincă 
lecţiile în sală, într-o limb SL SAL cAg ISPA ae tea 
antrena 0 discuție pe subi ea Inasarsau-oriunde se ia 
blema iar studentii o a de Profesorul aborda feo 
absolutului, dacă acest absolu Sub indrumarea sa pînă la lim 

& Putea avea cumva limite. 


66 
Profesorul Zanc, | 


E 


Nae Tudorică z 


Profesorul cunoștea viata, problemele, intimităţile fiecăruia şi-i 
îndruma, cu maturitatea ŞI sobrietatea sa părintească, Acest lucru 
n-a fost posibil la noi, dar nu optez nici pentru profesorul care, în 
timpul anului, citeşte dintr-un curs sau expune liber, dar nu stie 
efectiv cui şi cum, Iar la cxamene sc aşcază rigid, dă biletelul, îi 
piere glasul sau, uncori, aşteaptă să nu ştii. ş 

Profesorul Leatris, la Comercial, cra definiţia și plenitudinea 
supremă a avocatulu Ş Vervă sufocantă, logica strînsă Şi închegată 
ca verigile celui mai fin lanţ, profunzime pînă în Subteranele 
fiecărei idei, exemple convingătoare și analogii ce te puneau în 
situația să vezi, să simţi Şi să trăieşti fiecare fenomen. Pentru cei 
care veneau la cursuri, examenul era o formalitate plăcută, căci era 
absolut imposibil să nu știi tot ce ai auzit la dînsul în timpul anului. 
Se spunea că era cel mai bun şi mai competent avocat din tară în 
problemele comerciale care, pe atunci, constituiau cele mai im- 
portante şi dificile situaţii şi litigii de drept. 

Ceilalţi profesori subzistă în amintirea mea, dar fără să stea pe 
piscuri. 

La Drepr penal şi procedură penală, profesorul Buzea se străduia 
conştiincios şi cu mult zel, dar era estompat de amintirea profeso- 
rului Pella. 

La Procedura civilă, profesorul Vasilescu se lega de orice chi- 
libuș, cra tipicar pînă la exasperare, iar examenul, o trecere prin 
furcile caudine. : 

La Dreptul civil, profesorul Florin Sion străbătea vo materie 
deosebit de importantă vislind ca pe o apă liniştită. 

La Drept comertial l-am mai avut şi pe decanul facultății, Petre 
Dragomirescu, care oricum nu se putea urca atît de sus și nici nu 
Străbătea cu atîta măiestrie prin labirintul acestei materii, precum 
ICuşise profesorul Leatris. 
ş i după aproape patruzeci de ani, îi port încă în Baa 
d a mea pe toţi, cu gratitudine, sînt îndreptăţit ȘI LALO 

ator să afirm că fiecare a pus o cărămidă la temelia pregătirii mele 
Profesionale, iar în acelaşi timp, sînt silit să constat că, după aceea, 
SI mai ales de curînd am auzit de profesori universitari care ÎȘI 
“Iese lectiile - bâlbiie în dentilor, care nu au cursuri 
Sâ Jia ae „care se biîlbiie în faţa student :ă to Mtnoai 
promova scie alea SAL, gli zi, în CoM- 
[ouă Za douăzeci şi nouă din treizeci, iar a două £» 
C, 1a unul şi cad douăzeci şi nouă. i denti 
Ste drept că pe atunci, la un număr atit de restrâns de aie 
Uteau recruta profesori consacraţi, Şi că dezvoltarea uriaş 


Ea 


E e ac 


Dai E 
68 Colegii și profesorii de facultate Nae Tudorică a 
E : : tă, dar nu ijustiți mai târziu. Gheorghe Chiper a fost un avocat bun, co 
S lui superior explică O astfel de carenţă, justitică ! în Sica pr 
învăţământu p itate profesională a celor ce urcă pe inimos, şi am colaborat cu dînsul cît a fost la Iași, la Curtea de apel 


Ă pita, Ca ci 
lipsa de ambitie şi capacitâi“ s 
a cea mai înaltă a ştiinţei, rătăcindu-se sau complăcîndu-se 


în mediocritate. : S 

Am avut colegi de an, de facultate sau prieteni de la alte facultăţi 
pe care nu i-am putut uita. Este evident că nu mă pot opri acum 
la derularea atîtor scene din perioada aceea unde îmi apare aievea 
un şir nesfârşit de colegi şi amici. 

M-aş opri, în primul rînd, la cel care mi-a lăsat cea mai profundă 
impresie: Gheorghe Mihăilă. Era mai în vîrstă decît noi şi, după 
cîte îmi amintesc, înainte de a veni la drept, mai absolvise o 
facultate. Ne domina cu verva, perspicacitatea şi spiritul său dega. 
jat, iar la seminarii şi procese improvizate stăpînea situaţiile. Zeci 
de ani i-am purtat amintirea, și de-abia acum vreo cinci ani, pe cînd 
eram la Arbitrajul de Stat de pe lîngă Consiliul de Miniștri 
aşteptîndu-mi rîndul, s-a apropiat un domn impozant, elegant, 
foarte distins şi zîmbitor care mi s-a adresat: “Ştii că noi doi sîntem 
prieteni?” 

I-am răspuns: “Poate, dar în acest caz firul s-a rupt de mult și 
nu îmi mai amintesc.” A replicat: “Dar de Mihăilă îţi mai amin- 
teşti?”. M-am ridicat de pe scaun şi ne-am îmbrățișat, apoi ne-am 
înfățișat în mare drumul fiecăruia pînă în acel moment. 

După absolvirea facultăţii şi-a susținut doctoratul economic în 
Franţa şi a avut parte de satisfacţii, dar şi de necazuri. Pe atunci 


era consilier şef la Camera de Comerţ a R. S. R.. Cunoştea profilul 


şi stadiul economic al întregii lumi, natura şi volumul relaţiilor 
noastre economice cu toţi partenerii externi. 

Gheorghe Chiper, fost preşedinte al studenţilor de la Faculta- 
tea de Drept din Iaşi, fiu de ţăran de la Huşi, talentat, sîrguincios 
şi dornic să răzbată în viaţă, încă student fiind a publicat o broșură, 
Studentul derbedeu în care critica poziţia celor care îşi făceau din 
facultate o carieră de huzur sau de huliganism, si mai apoi broşuri 
Putregai, unde înfățișa figuri de oameni pe care i-a întîlnit. AM 
bele încercări purtau pecetea emfazei și nota temerarului, şi CU 
toate că ele nu au fost primite cu sufragii unanime, reprezenta 
totuşi un factor constructiv, o idee mobilizatoare a unui ână! 
deosebit. Intuiţia i-a mai înlesnit-concretizarea ideii Statelor Uni- 
te ale Europei, într-o lucrare cu același titlu. 

După absolvire s-a înscris în Baroul Avocaţilor din lași, Și“ 
(Ac Stagiul și a profesat cu maestrul avocat si distinsul nostri 
romancier, Ionel Teodoreanu, la a cărui activitate mă voi opri covă 


iar eu, avocat la Roman. A avut şi el ani de închisoare; a murit 
acum cîțiva ani, pe cînd era din nou consilier juridic la Regionala 
C.F.R. laşi. 

Gheorghe Condu, coleg de liceu şi de facultate, om cu o minte 
ageră şi ascuţită ca lama celui mai fin brici. În liceu era cel mai bun 
la toate obiectele, coleg desăvîrşit, dar refractar la tot ce nu se 
împăca cu firea sa. În facultate, la profesorul Ionașcu, la examenul 
de Drept civil, a entuziasmat sala şi l-a copleșit pe profesor cu 
răspunsurile sale. De origine era macedonean, impulsiv, mereu 
documentat. Era adeptul ideologiei de stînga fără să adere vreo- 
dată la un partid, şi se situa mereu pe poziţia celui căruia i se părea 
că are dreptate. Eram prieteni nedespărțiţi, însă nu exista zi fără 
dispute contradictorii pe idei şi mai ales pe ideologii. 

Nu trebuie să omit un fapt neobişnuit ce îl caracterizează. În 
toamna anului 1933 eu îmi satisfăceam serviciul militar la Roman, 
iar la lași avea loc o demonstraţie studențească. Băieţii s-au bari- 
cadat la căminul de la Rîpa galbenă, și armata cu poliția i-au 
încercuit acolo. După o zi sau două, un muncitor, Niţă, s-a urcat 
pe gardul vecin de la hotelul Bejan și a încercat să arunce piine 
spre băieţii asediați. Armata a tras în el și l-a ucis. 

Condu, deși un adversar notoriu al ideologiei politice pentru 
care militau cei din cămin, s-a strecurat şi s-a refugiat la dînşii, 
hotărit să facă greva foamei alături de aceştia. ÎI revoltase uciderea 
muncitorului şi abuzul celor puternici. A stat acolo o zi sau două 
Şi băieţii l-au silit să iasă, dar nimeni nu a uitat gestul său. 

Cu timpul, în viaţă ajunsese într-un post important la Centro- 
Coop Bucureşti. L-am întîlnit întîmplător. Era acelaşi om integru, 
dar care nu închidea gura atunci cînd mintea şi sufletul protestau. 
aut mari necazuri, mulţi ani de închisoare, însă a trecut prin 

»31 acum se mîndreşte cu un fiu pe măsura să. : 
UR lt coleg cu care eram ca rai ft Gheorge Ant 
iai SE dintre noi toți, avea starea materială cea mai : editata 
i ea ai răsfăţat, Mama, căci tatăl său murisc, era pe capabil 
- Ouă fete şi pe Gică, preferatul ei: frumos, VOINIC, inta 

A (0 răsfățatul d 3 demobilizat. Ghiţă Condu şi cu 
mine avear. e acasă l-a cam demo | = caen Dă 
vai Magi ul de furcă cu dînsul, căci fugea de a 
Şi şi a ajuns judecător la Tribunalul laşi- dati e 

Ca Student, nu înghi fiterii, mai ales pe cei chipeŞ $ 

ap Es aut ghițea deloc oliţerii, 3 alt motiv decit 
ŞI nu odată s-au iscat altercaţii violente fărăa 


.. 


e 


i și i ltate 

si profesorii de facu 

Colegii și p SI 
ita îngîmfarea de atunci a unora dintre acest 
g bun şiun om de inimă. Despre dînsul voi maj 


70 


că pe dînsul îl inc 
ofiteri. Era un cole 


scric. e, see EA 
“Gheorghe Căprioară, coleg de liceu, de bancă, de facultate şi 


rudă mai îndepărtată, băiat de ţărani, avea Alta nobleţe pc Chip . 
în suflet, şi purta pretutindeni cu dinsul atita modestie Şi fran. 
chete, încât te subjuga. Era încrezător în destinul său şi echilibraţ 
în actiunile sale, iradia optimismul şi sublinia respectul pentru om, 
Părintii săi mai aveau o fată care a rămas acasă, iar el era pentru 
dînsii lumina soarelui. La liceu a fost mereu în lotul fruntașilor, 
iar la facultate a rămas la fel. 

Încă port față de memoria lui sentimentul ruşinii, al admiraţici 


şi al regretului. 

e Alruşinii, deoarece pe cînd eram în cursul superior de liceu, 
mai mulți colegi au sărit în glumă să mă trîntească. Eram pe atunci 
cel mai voinic din clasă. Gluma lor a reușit, dar au întrecut măsura, 
Fiind la podea, cîțiva s-au așezat pe minc încît mă sufocam. Am 
reușit cu greu şi disperat să mă ridic şi, în tulburarea momentului, 
am dat o palmă celui mai apropiat. Era dînsul, care nu participase 
la joc, ci venise să mă ajute. Nu a zis o vorbă, iar pe mine m-au 
năpădit lacrimile, ca şi acum cînd scriu. 

e Sentimentul admiraţiei pentru sobrietatea, măreţia, onestita: 
tea, camaraderia și sîrguința inegalabilă ale lui. 

e Regret, pentru că a murit fulgerător pe front, după câteva luni, 
cînd de-abia primisem o scrisoare prin care mă ruga să-l aştepl 
cînd se întoarce în ţară, la gară, cu fiul meu de numai un an. 

Am atîţia prieteni şi colegi care acum, cînd scriu, îmi apar pe 
ecranul memoriei, şi pe care îi las în amintirea mea atît cât ca vă 
mai putea rezista anilor şi poverilor. 

Mărefer doar la unii care s-au înălțat pe piscuri şi ne-au lumină! 
prin merite, dar și la alţii care ne-au umbrit prin grave abdicări. 

Tudor Popescu, profesor la Facultatea de Drept din București, 
proeminent în țară şi recunoscut ca atare şi peste hotare. Putin! 
pot evalua ascensiunea excepţională a acestuia din două motive: 4 
venit la facultate sărac, aproape desculț, tocmai din Brăila. Băicți! 
îl iubeau și îi pretuiau sîrguința, francheţea, optimismul și modos 
tia. In al doilea rînd pentru că era Un-0in-vioi.si. deosebit: do 
Simpatic. A excelat în toate. Minte sclipitoare, forță colosală de 
muncă, un caracter deosebit de domn şi o omenie de bun creştin: 
a ACUL dociorpiu] în Franţa Şi nu demult îmi mărturiscă 4 

plămîni cînd nu mai $ua cînd cra zi şi cînd noap! 


Colegii și profesorii de facultate 7 
1 


Trebuia să învețe franceza ȘI Să îşi definitiveze Cxamenele. Si - 

îl întîlnesc vară, la mănăstirea Văratec din judetul Nidiale. 
învăţind. Este, după părerea mea, singurul care a rămas fdrdtsilta 
«creditor”. 

Deşi era dintre putinii din facultate care făcea politică de stînga 
nu s-a ridicat pînă la nivelul vocației și meritelor sale piei 
sional, poate pentru că nu este conformist Și are caracterul unui 
adevărat român. 

Fratele său, Năstase, s-a prezentat la facultate mai tîrziu si 
venea, după cum ne-a precizat Tudor, din port, unde fusese mun. 
citor. 

A fost eminent student apoi un distins intelectual, un entuziast 
şi fervent comunist, însă a murit timpuriu și cu sufletul încercat de 
deziluzii. 

Mă opresc însă amintind doar numele şi funcţiile ocupate de 


„ foşti colegi de facultate, în regimul de ucigătoare abdicare: 


+Ghcorghe Diaconescu, Ministru al Justiţiei, mulţi ani ambasa- 
dor în Polonia şi apoi reprezentantul permanent al ţării la 
O.N.U. 

+Adrian Dimitriu, Ministru al Justitiei. 

+Alcx Voitinovici, fost substitut şi apoi procuror la Roman, iar 

după 1944, preşedintele Tribunalului Poporului şi al Tribuna- 

a lului Suprem, cel care l-a condamnat la moarte pe Mareșal. 

Incercările vieţii mă vor obliga să mă refer și la unii dintre 
aceștia. 

Amintesc că în acea perioadă studiau la lași și George Ivașcu şi 
profesorul Emil Condurache, ambii cunoscuţi ca fiind cu orientare 
de stînga şi care au perseverat pe linic politică, consacrindu-se în 
mod deosebit pe plan profesional. 


Iaşul de atunci era altfel decât cel de azi. Consacrat ca cytate a 
Culturii româneşti, împletea duhul patriarhal al înaintaşilor, cu 
Maţa molcomă și aşezată a zilelor de atunci. 
f Oamenii se cunoşteau şi se recunoșteau între ci şi grandoarea 

“Cutului impunea oraşului o atmosferă de linişte şi sObIIetAt€ 
ice ce reprezenatu doar cîteva mii, deşi nu se inte 

Sonal, deveniseră figuri obişnuite pe Lăpuşneanu, în 

Murii, la Copou sau la Universitate. 
STCă îl văd pe Sadoveanu plimbindu-sc Ies 
Ul deosebit de mare, pe lonel Teodoreanu, me 


pănat cu O pălărie cu 


bor roînd întot- 


E 


i 


Maria 


fabil, pe doamna Teodoreanu, micuță, firavă 

modestă, deosebit de simpatică, CUC doi copii de mînă, pe 
profesorul Găvănescu, băurîn, ginditor „cu păr alb şi Mers şovăie]. 
nic, şi cîte şi mai cîte figuri distinse ce fixau conturul Spiritual a 
acestui bătrîn Oraş. Efes 

Mereu am simţit că această perioadă a vieții mele, cu toate 
lipsurile şi frămîntările ei, rămîne sublimă şi cea mai însorită. La 
facultafe, problemele legate de studii au constituit un factor 
plăcut, antrenant şi interesant, iar examenele o confruntare ine. 
gală şi nu prea consecventă. Mă pregăteam în funcţie de pretenţiile 
profesorului şi nu de posibilităţile mele. Dealtfel caracterul aces. 
tei destăinuiri mă obligă să recunosc faptul că, treptat, m-am 
ridicat pe o linie ascendentă, dar nu verticală la început, către 
plenitudinea omului întreg pe care mi-l propuneam. 

Am absolvit facultatea la timp, dar nu mi-am putut ridica diplo- 
ma decît în primăvara anului 1937, căci nu aveam bani să achit 
taxele pentru licenţă şi pentru înscrierea în barou. Am şi acum 
certificatele de pauperitate pe baza cărora am obținut scutirea de 
taxă: nr. 1447/1933 şi nr. 230/1937. 


72 
deauna grăbit şi a 


Capitolul VII 


Maria 


; Dragostea şi prețuirea mea pentru Maria au pornit ca soarele 
în aurora dimineţii; s-a urcat pe cerul sufletului şi fiinţei mele pină 
la zenit şi a rămas constantă și curată pe aceste înălţimi, peste toate 
tentaţiile tinereţii şi prin tot uraganul vieții. 

În prima zi cînd am ajuns la Iași, scara, m-am dus în strada 
Săulescu unde se afla şcoala Reuniunea femeilor române și a 
galic Nu ştia că sosisem. | 
pr ae oa emit cap ete 
gură, cu privirea în jos si ptau spre case. A ieşit şi dinsă, » 

JOS ȘI cu capul puţin plecat pe stînga; sc apropi 


Nae Tudorică 
73 


de mine, îngîndurată, fără să mă vadă. Am tăcut, deși îmi venca să 

surig; Şi inima îmi bătea ca un ciocan pe nicovală, îi 
Ne-am îmbrățișat cu acecâși candoarea care a dăinuit mu 

si care, acum, pare neverosimilă. 

' Era micută, dar frumos proporționată, ca Opera celui mai inspi 

rat artist, iar fiinţa sa interioară, supremă creaţie a lui ÎN ct 

Virtuţile ci au fost întotdeauna mîndria şi bogăţia patrimoniului 


ţi ani 


meu. E : 
Cînd am ajuns la lași, Maria urma gradul Il. Cu toate că părinţii 


ci au fost dintre cei mai săraci din sat, au purtat cu aceeași abnc- 
gatie grija copiilor. 

Am cunoscut O bună parte dintre colegele sale. La facultate 
roiau fetele şi am ştiut mereu că ca era cea mai distins îmbrăcată, 
cu un gust ce abordă originalitatea, exprima modestia și simtul 
proporțiilor şi evidenția propria ei distincţie. M-am întrebat me- 
reu de unde au putut izvorişi supravieţui atitea virtuţi în viața unui 
om aşezat pe craterele unui vulcan. 

“Urma secţia croitoric şi şcoala 
primea comenzi de la lumea mai 
pretențioasă din oraş, comenzi pe 
care le executau elevele. Era pre- 
ferată şi trăia efectiv din ce ciștiga 
din lucru. Menţionez că şcoala 
avea program de liceu și de aceca 
şedea noaptea acasă şi executa co- 
menzile, cu-o răbdare şi un simt 
artistic prezent în lucrurile execu- 
tate de mîna ei care mai dăinuiesc 
în căminul nostru. 

După cea absolvit gradul IN, a 
efectuat specializarea şi practică 
de trei ani în cadrul Reuniunii. 
Erau pe atunci în țară două licee 
cu acest profil: Robescu, la Bucu- 
reşti, şi Reuniunea la laşi. 

În timpul practicii execula 
lucrări pentru care avcă o cotă $p 
în acelaşi timp; suplinea ca profe- 
; soară la cursul superior: 

Îi aia înconjurat de foarte multă lume şi 
cism, atîta combativitate, volOŞIe, spont 


Cu Maria în 1934 


în viața mea cra 
ate Şi COrCC- 


ancit 


E 


e 


Maria 
ăgcau multe simpatii, totuși inima mea ia 
oăsca numai lingă dînsa, iar dragostea noastră constituia Ivory 
cristalin de munte, ampliticindu-și albia pe LOL parcursul Său 
Atunci am înteles înțelepciunea șiveridicitatea aserţiunilor n; 
William Shakespeare, că iubirea învinge orice obstacol: “Credint, 
a, nesfîrşită ca ca-i iubirea de adîncă. Mai mult îj dai 

) 


o eee ae 
i 


74 
litudine care îmi atr 


mea-i ca mare 
mai mult îţi cere încă”. 

În cursul săptămînii ne vedeam de treabă şi duminica ne întil- 
ncam. Îi povesteam atîtea, încît arareori avea timp să povestească 
şi ca. Era, desigur, fericită. 

Prictenia noastră era atit de matură şi sobră, încît mă văd și 
acum cu grupuri dc fete, dar faţă de care nu-mi permiteam nici 
măcar O glumă indecentă. Impărţeam cu băieţii sărăcia şi clanul 
nostru şi foamea, acest mare tiran al lumii, nu a lăsat urme pe 
chipurile noastre veşnic vesele, şi nici pete pe sufletele noastre. 

Știam să dozez lucrurile şi învăţasem să Ic icrarhizez. Maria, în 
toate frămîntările acestei perioade şi în toate bucuriile care îmi 
încălzeau inima, ocupa în fiinţa mea primul loc, pretutindeni şi 
întotdeauna. 

Modestia, curăţenia sufletească, afecțiunea nelimitată, buna 
credinţă, zelul, distincția, pasiunea, cinstea Si seriozitatea dînsei 0 
ridicascră deasupra tuturor. Timpul a amplificat mereu această 
prețuire imensă și a înălţat, pînă pe cele mai înalte vîrfuri, dragos- 
Ica noastră. 

Colegii O cunoşteau și ştiau cît de profunde și de curate erau 
sentimentele ce nc legau, şi nu odată, cînd cram în grup cu alți 
a la o petrecere cu cîțiva covrigi Și O sticlă de bere, mergeam 
cere aaa n vină i Copou, să fie alături de noi. O făcea cu 

să Se î € JCE care astăzi nu se mai poartă. * 
aspect, zESufoăe ataca ret e pe A ue A 
trebuia să o aducă la Căsatoii foci e, a E oră. 
Militarii, de exemplu, nu prime: Ș, poi sii Sa a i Eee 
prezentarea actului din care ate alei ee 
punzătoare gradului. Cu cît pa i da = a DA So SA 
importantă trebuia să fic dota. În 1939 a E e Ci 
Se de aproximativ 650.000 deci în pl ip E 
Set UN de fii lunar p ce acesta avea un să 
decît dacă in cică ma 
neconcepul Pe AAC UI, părăs 

„F Cntru armată cr 


Sc puteau căsători cu fata dorită: 
cău armata, ceea ce cra apoape de 
a lege în acest sens, iar pentru restul 


ei 


Nae Tudorică 75 


e 
lumii, obicei și pretenţie, unanime și decisive. Pi 

La ţară, tocmeala părinților cra prealabilă, şi prioritară drapos- 
copiilor. În aceste condiţii şi părinții mei îşi puncau nădejdea 
în căsătoria mea şi ar fi dorit să sc asigure că voi lua o fată bogată 
si de “neam”, căci în mod inerent, corelau poziția și perspectivele 
mele cu conditia acestei tradiţii. 

Faptul că cra vorba de o fată din același sat, cu părinți mai săraci 
decît dînşii, însemna un veto categoric. 

Prietenia cu Maria avea, însă, un temei de neclintit. Era si a 
rămas în vîlvătaia focului vieţii, un uriaș cdificiu zidit din cea mai 
tare rocă a dragostei, din cel mai înălțător duh al înțelegerii, din 
cea mai sublimă dăruire pe altarul căminului și din cel mai profund 
şi nezăgăzuil izvor al altruismului. 

Pentru noi căminul a însemnat, fără rcticenţe, contopirea totală 
a două fiinţe ce ştiau că bogăţia mai de preț a unci vieţi era, pentru 
veșnicie, înțelegerea, prețuirea reciprocă, cinstea, munca și dra- 
postea, înălțate pînă la ultimele trepte ale sacrificiului şi pînă pe 
culmile sublimului. 

Nu pot să nu accentuez că dragostea noastră şi persistenţa ci i-a 
afectat în mod deosebit pe părinţii mei, dar am fost totdeauna 
sigur că nu am greșit. Am purtat totuşi în conștiință şi în inimă 
remușcarea, deşi ştiu că dacă ci ar fi trăit, s-ar fi convins că nu 
puteau găsi pe pămînt o noră mai bună. 

M-am rugat şi mă voi ruga lui Dumnezeu pînă în ultima clipă a 


vieţii mele să mă ierte pentru necazurile pricinuite lor şi, mai ales, 


să le-lumineze calea şi să le îndrepte paşii de acolo, din înaltul 
cerului, către zbuciumul nostru de aici, să vadă cîtă curățenie 
sufletească, cîtă abnegaţic, cîtă dragoste şi cinste a adus această 
femeie pe altarul căminului său. Acum ştiu că la porțile cerului au 
aşteptat-o cu bunătatea şi dragostea pe care mi-au dat-o şi mic. 

Pentru că au fost birfitori şi nemernici ce au legat moartea 
părinţilor de căsătoria mea, arăt că mama Mariei a murit în 1935, 
mama mea în 1936, tatăl meu în 1937, iar tatăl Marici în 1938. Noi 
ne-am căsătorit la 29 ianuarie 1939. 

Această succesiune de încercări nu au fost 0 
demonstraţie a predestinaţiei noastre? 

Nu este nimeni obligat să-mi împărtășească opiniile, dar cu am 
dreptul să rămîn un naiv credincios. 


are un semn şi O 


II POE ee r a 


Capitolul VIII 


Curentele politice 


Viata mea în acea perioadă s-a desfăşurat pe trei planuri mari, 
ce au condiționat şi fixat conturul întregii mele existenţe: faculta- 
tea, Maria și Mişcarea Legionară. M-am referit succint la perioada 
de studii şi am deschis doar o poartă prin care s-a întrezărit chipul 
soției mele. 


Problemele legate de facultate le-am adus din subconștient pe 
planul prezentului, fără dificultate; tumultul simțămintelor faţă 
de Maria îmi inundă întreaga fiinţă, iar materializarea lor este o 
palidă răsplată a meritelor ei. Îmi oferă senzaţia efemeră a unci 
ușurări. Omul, bietul om, are nevoie uneori, cînd povara vieţii îl 
îngenunchează, îl frînge şi îl sufocă, să se destăinuiască. 


Afecţiunea mea pentru Maria şi a ei pentru mine, în toată 
amploarea, continuitatea și profunzimea ci, a avut expresia celei 
mai curate pudicităţi. Ştia însă toată lumea cît ne preţuim, cât ne 
respectăm, cîtă pasiune încheagă căminul nostru şi cîtă prestanţă 
cumula întreaga noastră existență. 


Despre curentele politice care mi-au influenţat determinant 
viaţa şi au zguduit şi răvăşit ca un vulcan căminul nostru, nu am 
putut vorbi nimănui, și Sînt mai bine de 35 de ani de cînd am închis 
și ferecat poarta acestor frămîntări. Totuși, pe ele s-a aşezat stîncă 
ce mi-a înăbuşit familia, şi din ele s-au făcut ciocane cu care zeci 
de ani am fost loviți, deşi noi nu ceream disperaţi decît un dram 
de liniște. 

N u âm pronunțat cuvîntul “Icgionar” zeci de ani, nici în cea mai 
intimă Situaţie şi de aceea am ajuns ca, acum, după moartea soţiei 
mele dragi, fiul meu să îmi Teproşeze atitudinea din urmă CU 
pac je ani, pentru că cl mă vedea cu ochii celor ce au aflat 
tis cină parte ame ct de aci Ș oala 

gani. De aceea, cu caracterul spovedanie! 


Nae Tudorică 77 


entru uşurarea sufletului meu $i fără gîndul unei apologii, voi 

arcurge pentru mine, încă o dată, drumul acelor vremuri, şi dacă 
vreodată aceste gînduri cinstite şi împrejurări obiective vor ajunge 
să fie cunoscute și de altcineva, vrcau să se știe că ele izvorăsc din 
cel mai curat gînd, dintr-o inimă caldă care niciodată nu a bătut 
numai pentru sine. 

Si dacă o singură îmtîmplare va determina raţiunea la o mai 
profundă analiză a fenomenelor și o mai dreaptă catalogare a 
oamenilor, şi dacă de undeva, de aici, va genera sau se va amplifica 
ideea mai nepărtinitoarei dreptăţi, unei omenii mai profunde, 
unei bunătăţi şi a unei întelegeri accentuate, atunci tot zbuciumul 
vietii noastre a avut un rost, toate sacrificiile o compensare, toată 
strădania mea un Scop. 

Am parcurs mai bine de jumătate de secol, conştient, pe un făgaș 
deosebit şi am tratat problemele vieţii de pe o poziţie mai puţin 
obisnuită. Am fost întotdeauna cu picioarele pe pămînt, dar nu pe 
drum bătătorit şi aproape mereu în inima furtunii. 

M-a jenat comoditatea şi m-a umilit egoismul. Am acordat 
permanent aspiraţiile sufletului, dorințele inimii şi scrupulozita- 
tea conştiinţei la cea mai înaltă notă, tinzînd către o gamă de 
melodioasă armonic şi profund umanism. Am mers prin viaţă cu 
inima, cu sufletul şi cu ochii permanent deschişi. Am înotat voini- 
ceşte prin valurile uriașe ale vieţii şi nu m-am așezat pe spate, pe 
linul apei pentru a fi dus la întîmplare, iar soarta a interpus în 
drumul unui biet om, gigantice obstacole, uriaşe dureri şi năpraz- 
nice furtuni. Nu am trişat nici legile imuabile ale vieţii, nici 
aşteptările semenilor mei şi nici propria conştiinţă, şi nu am 


” aşteptat de la viaţă decît liniştea și echilibrul unui trai modest. 


La virsta mea de acum, după atâtea încercări, cînd privirea şi 
aspiraţiile mele sînt sub puterea şi traiectoria transcendentului, 
pot spune, cinstit ca în fata altarului, că nu am avut alt ideal mai 
Sfint decît să văd în jurul meu oameni care se bucură şi care sint 
fericiți şi prin afecțiunea şi strădania mea. ă 

Toate durerile mele personale, şi au fost destule, au însemnat 
foarte puţin față de frământarea care mi-a măcinat fiecare celulă a 
ființei, cînd am simţit oameni suferind din cauza mea. 

Am avut un temperament hipersentimental şi o fire vulcanică, 
dar lava acestuia a fost întotdeauna foc de paie: Întotdeauna 
lacrimile altora au ajuns şi în ochii mei, durerea împărtăşită şi Mi 
S-a așezat în sufletul şi inima mea, iar niciodată nu am rămas pas 

izbucnit ca trăsnetul ori de cîte ori mi se părea că apare 


PE a Pi canaria aere 


e ot aa Lai 


ae 


IOD 


Curentele politice 


78 PE aa EESERERIDI 
ncăreptatea, neomenia, minciună Sag Ii 0 Se NU 0 dată 
m-am pripit, dar totdeauna m-am Call, ȘI US nori pe 
sufletul meu și nici ceață pe Co nstii ţa (a apt ; 

Cu această fire şi sub nimbul acestor aspirații am păşit în 

toamna anului 1932 la lași. paiete 

Ca întotdeauna şi ca pretutindeni, studenţii, tineri fiind, crau 
dornici de învățătură; cu inima clocotind pe jarul dragostei, cu 
sufletul aureolat de idealuri şi cu conștiința civică exaltată de 
impulsul primilor paşi ai independentei și maturității. 

“Pe plan politic, la suprafață pluteau două curente naționaliste: 
cel cuzist şi cel legionar. Mai tîrziu am aflat de curentul comunist, 
care era însă restrîns şi ocult. 

În şcoala primară şi apoi în liceu, credința în Dumnezeu şi 
iubirea de patrie au constituit primele impulsuri ce s-au alimentat 
şi au încălzit ca soarele inimile şi conștiința noastră. 

Dimincaţa începeam cursurile cu rugăciunea și tot cu ca le 
terminam. Primul lucru pe care l-au învăţat cei care nu-l știau de 
acasă, a fost “Tatăl nostru” iar primul cîntec “Pe-al nostru steag”. 
Am început şcoala imediat după terminarea Primului Război 
Mondial. La ţară, în casele tuturor nu se povestea la vreme de scară 
şi mai ales iarna decît despre vitejia soldaţilor noştri, despre 
sacrificiile lor. Ani şi ani de-a rîndul iarna veneau la noi acasă 
pricteni de-ai tatei, vorbind despre isprăvile de neasemuit ale 
ostaşilor români la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. | 

Patria nu cra un cuvînt ci o flacără arzîndă în fiinţa tuturor, iar 
noi copiii cîntam la aniversări “Deşteaptă-te, române”, “Pe-al 
nostru steag”, “Trei culori”, cu lacrimi pe obraji, într-o exaltare 
cerească. 

Cu acest bagaj și patrimoniu sufletesc, la care trebuie adăuga! 
și factorul subiectiv — structura mea psihică, am ajuns în laşi. 

Zestre” cu noțiuni politice nu aveam. Pe atunci în şcoală, în 
armată și în magistratură nu cra admisă politica. 

Auzisem de liberali, de tărănişti, de averescani, dar vedeam că 
partidele se succed la putere în timp ce tatăl meu, şi ca cl toți 
ee a a puieti ŞI îl măcinau tot mai apăsător Vi 
că sulisi a aa ii IA în care am crescut nu se vorbea i 
futut SA ae N a cu nu aș fi putut fi ateu. Cuzist nu aş j 
conţinut. Pc drapelul ii at se/ideră| oC itasi EL a 
A.C. Cuza, profesor ia ariiictlona]e creștine, condusă i 
aborda 0 singură și porta Ni ie, aula Dicpi ii ASH Se PU 

Ş ntă lozincă: antisemitismul. Dezideră! 


Nae Tudorică 


SI lea ia ea -79 


xistent ca ideologie şi incompatibil cu firea mea care nu cu 


inc 
poaște ură. î Meter ada | 
Răul, ură, egoismul, perversitatea, lariscismul ŞI asuprirea nu 
vin nici de la Dumnezeu, nici de la cvrei. Natura, care este şi 
Dumnezeu, a l0s1 întotdeauna uluitor de darnică și mărinimoasă, 
dar oamenii, cu spiritul lor îngust ŞI de multe ori nătîng, s-au 
chinuit între ei și s-au ucis, sufocîndu-sc sub maldărul bunurilor 
inutile, capturate prin nedreptate sau lorţă, Ori Strivindu-se sub 
uterea impulsurilor necontrolate, măcelărindu-se la comanda și 
sub stindardul celor mai puternici, dar care nu întotdeauna au fost 
si cei mai buni, mai drepţi şi mai întelepți. 
"Nu am fost niciodată un conformist, un soldat care execută 


ordinele fără şovăire. Am trecut totul prin filtrul rațiunii melc, cea - 


a unui om lucid, prin sufletul, prin inima mea veșnic încălzită la 
flacăra dragostei pentru semeni şi prin conștiința care, pentru 
năzuințele şi faptele mele, a fost un exigent judecător. Am ştiut 
mereu că abdicarea de la austeritate înlesneşte superficialitatea, 
că părăsirea exigentei personale faţă de jaloanele vietii, fată de 
trăsăturile esenţiale şi de tendințele ei, facilitează frivolitatea, iar 
trecerea voinței pe planul doi al existenţei îl descalifică pe om şi 
îi deschide căile către orice prăpastie. 
Pentru mine, naționalism înseamnă şi se identifică prin patrio- 
tism în acţiune. Dragostea de patric, nu ca un act de contemplatic, 
ci ca un fapt de creaţie. Patrie înseamnă pentru mine duhul 
părinților, moşilor, strămoșilor şi al tuturor morților noştri. Glia 
reprezintă pămîntul scump, sub apăsarea căruia dăinuiau mormin- 
tele acestora iar deasupra “codri verzi de brad şi cimpuri de 
mătase”, ca în poezia lui Octavian Goga. Neamul, prin care înțeleg 
pe toţi cei care respiră din duhul strămoşilor, identificîndu-se cu 
aspirațiile prezentului, identificare tradusă în muncă, onestitate, 
omenie şi loialitate faţă de idealul permanent şi sacrosanci al 
Poporului şi faţă de aspiraţiile legitime ale viitorului său. 


207 porc ue ao 


--——n 


Capitolul IX 


Mişcarea Legionară 


Cu ochii şi cu sufletul tînărului de atunci, simțeam că partidele 
politice care se succedau la putere uitaseră că România Mare se 
clădise pe pămîntul dacilor şi al tuturor străbunilor, se consolidase 
pe oasele lor şi se închegase cu lacrimile şi sîngele celor ce acum 
erau obijduiţi. 

De aceea, la primul îndemn, am aderat la Mişcarea Lepgionară. 
Acest prim îndemn a venit de la un coleg, un prieten puţin exaltat 
şi care, tot în timpul facultăţii, a devenit comunist. Cu el sau fără, 
firea mea m-ar fi dus tot acolo şi, de aceea, nu i-am purtat niciodată 
pică. j 

Despre curentul naţionalist, aflasem vag cînd eram încă un 
copil. Plecasem din Roman către casă cu tata, şi la ieşirea pe podul 

de peste riul Moldova, ne-a întîmpinat un grup de tineri călări care 
mergeau în goana cailor, către oraș. Erau îmbrăcaţi în costume 
naţionale şi am auzit că era vorba despre un colonel Neculce şi 
despre Corneliu Ion Zelea Codreanu, precum şi alte nume pe Care 
nu le-am reţinut. Fiindcă se spunea că în urmă vine și profesorul 
A. C. Cuza, tata, la fel ca lumea prezentă, s-a întors în oraş. Acolo 
a avut loc o adunare pe terenul viran din spatele grădinii publice, 
dar pentru mine, la acea vreme, situaţia nu prezenta interes. 


Deşi deşir firul amintirilor, mărturisesc că o fac cu 0 enormă - 


dificultate. Sînt vremuri şi împrejurări controversate sau ostraci- 
zate fără reticenţe, Şi este pusă la zid amintirea unor oameni care 
au crezut şi au murit pentru un ideal. Scriu totusi, evitînd Orice 
ZI oaia subiectivă asupra unei perioade şi unor frământări Care 
ee acu, mulţi, dintr-o întreagă generaţie de tineri, căldu- 
renuntări și fază INCA UL cele mai zbuciumate şi zărobitoare 
erei se că morminte timpurii, încât şirul umbrelor senine 

cat glia și s-au prăbuşit sub vitregia morţii violente ȘI 


Nae Tudorică 81 


II —————— 
remature, este nesfîrşit. A esa” îi | 
| Eu însumi am trecut de atîtea ori prin vilvătaia Şi jarul acestui 
dată majestatea sa moartea şi-a întins coasa sa hidoasă Și 
deasupra capului meu, dar voia lui Dumnezeu, dorința mea de a 
nu capitula, au făcut-o să seplece şi să plece. 

Am adus aici atita elan, atîta renunțare la mine, atîta abnegaţie, 
cinste, omenie şi spirit de jertiă, încît nu o dată am trecut cu povara 
si stînca copleșitoare a suferințelor sau chiar cu moartea de mînă 
pe puntea idealului meu, de a fi de folos celor mulți și necăjiţi, de 
a contribui cu toată ființa mea la ridicarea celor șubreziţi de foame 
în această țară bogată, umiliţi, îngenuncheați şi înșelaţi, deşi pe 
umerii lor se rezema ţara, iar ci erau cei mai autentici urmași ai 
strămoşilor noştri daci şi romani, cei mai viguroşi răzeși ai vilea- 
zului, dreptului, aprigului şi marelui Ștefan. sei 

Am aflat atunci că tendințele naţionaliste au fost iniţial repre- 
zentate de un partid condus de profesorii A. C. Cuza şi Nicolae 
Iorga. Tineretul, după anul 1921, a fost condus de Corneliu lon 
Zelea Codreanu. Si 

Pe profesorul A. C. Cuza l-am cunoscut. Era mic de statură, vioi 
și mereu prompt cu o replică caustică. Fusese profesor la Faculta- 
tea de Drept din laşi şi ideile sale sintetizau antisemitismul. Deşi 
se zicea că mai făcea concesii acestui principiu, în special cînd era 
vorba de femei. În politica ţării a fost mereu prezent, iar in parla- 
ment era un inamic de temut. A avut un fiu, George, tot profesor 
la Facultatea de Drept din laşi, care a militat pe acelaşi făgaș 
politic dar cu unele compromisuri, şi o fată, Magda, deosebit de 
frumoasă, cu prestanță şi chibzuită. 

Pe profesorul Nicolae Iorga l-a cunoscut şi-l recunoaşte toată 
lumea. Savant de reputaţie mondială, un geniu pentru care ze 
a fost un factor nefast, şi pe care Carol al II-lea l-a folosit pină la 
umilinţă. E Ra 

Fără să-mi arog dreptul de a da “certificat de calitate ae 
permit să cred că spiritul politicii şi cadrul ei nu sînt asa pr lea 
nici savanților şi nici geniilor. Mai precis, consider că n pie 
suficient să fii un geniu sau savant într-un anumit pica ea 
de vast, şi să tragi concluzia implicită a trăsăturilor şi virtu ă pe 
Caracter politic, deoarece în realitate, și aceste a Ea i 
ridica pe un drum distinct, înălțat uneori pînă la gena p 
tică. 

După cîte ştiu, Partidul Naționalist Demo 
lac lorga s-a scindat în anul 1920, iar A- C. Cu 


foc; nu 0 


crat condus de Nico- 
za a format Partidul 


SAPE ETEIOZEIIZ a 


Ceea paru total 


e 


Miscarea Legionară 
82 FE Ene 
Naţional Democrat Creştin, apoi în 1926, Liga Apărării Nationa] 
Soae rămas şi Corneliu Codreanu, pe a Ulei Student şi 
președinte ales al Asociatiei studenților de la Facultatea de Drept 
din Iaşi, care coordona efectiv activitatea tineretului, în genera] 
studentesc. pat = | 
Politica implica unele cheltuieli şi partidele politice cu forte în 
mase cra apanajul marii burghezii. Studenţii, animați de spiritul 
naționalist, erau dintre cei cu inimă mare dar cu mijloace materia. 
Je modeste. În această situație şi-au propus să-şi construiască un 
cămin al lor, din sărăcia şi efervescenţa tinereţii. Li s-a dat teren 
lîngă Rîpa Galbenă de către proprietarul hotelului Bejan. Con- 
strucția implica muncă şi materiale. Problema fortei de muncă a 
fost rezolvată prin aportul studenţilor și tinerilor muncitori din 
laşi. Pentru achiziționarea materialelor s-a înființat în jurul 
Iașului O tabără pentru executarea cărămizilor, Şi S-a arendat teren 
unde s-au aranjat grădini de zarzavaturi şi legume. 

În timpul liber Şi vacanțe, în cîntece și voie bună, se lucra iar 
alții vindeau pe piată produsele acestei munci, în vreme ce căminul 
se ridica etaj după etaj, sub imboldul acelorași sentimente. Lumea 
începuse să se intereseze și apoi să ajute tineretul în entuziasmul 
şi lecţia de patriotism concretizată în activitatea lor. 

Acţiunea luase amploare şi pe politicieni, poliţie şi jandarmi îi 
deranja. La putere cra, după cîte îmi amintesc, Partidul Liberal, 
iar prefect de poliție, Manciu. Au început maltratări și atrocități. 

Intr-una din zile, oamenii prefectului de poliție au mers în 
tabără şi l-au ridicat pe Corneliu Codreanu Şi l-au adus pe jos pe 


străzile Iașului, sub pază, legat în lanţuri. | s-a făcut proces și în , 


instanță a apărut și prefectul care l-a insultăt și molestat pe in- 
culpat în prezenţa judecătorilor. În acest moment, Corneliu 
Codreanu a scos revolverul Și l-a ucis pe Manciu. Se întîmpla în 
anul 1924, 
i a ata POR care urma să se judece la Iaşi, conform 
i 2 SIN InduE e seama de atmosfera de acolo, a fost strămuta! 
4 Ocşani, ȘI în cele din urmă a fost achitat la Turnu Severin: 

considerîndu-se legitimă apărare. 
stana gpl ab Suvern, oricum ostil, dar de către 0 
A ş : , i 
sonalităţi de prestigiu zel iul “UE Sei eg ez 
» ales IC în acest scop, sub egida 


tribunalului ai cărui j 

TUI judecători crau i atu A a S 
indo ina si de abso 

lută independenţă profesională, movibili, și deci în 


E 


Nae Tudorică 83 


Înainte de această împrejurare, Corneliu Codreanu își făcuse 
atul în drept în Franta, fără să ÎŞI mai Sustină teza din cauza 
issa i din tară. În anii de studii fusese în Franţa cu soţia sa, 
Rs caută Ilinoiu, şi stătea la țară, unde lucra Ia cîmp pentru 
Ea ura existenţa. Despre toate acestea și pentru tot ce a 
ia scris în 1935 O carte denumită Pentru legionari. 
uri aici retin că, fiind în închisoare la Văcăreşti împreună cu 
Esti: cu alţii, în biserica din incintă penitenciarului au văzut 9) 
i ină cu arhanghelii Mihail şi Gavril, care i-a impresionat și s-au 
notă ît ca la eliberare să înființeze Legiunea Arhanghelul Mihail, 
“ian Liga Apărării Naţional Creştine, condusă de A. C. Cuza. 
Aceasta s-a întîmplat la 24 ianuarie 1927. A - : | 
M-am oprit, absolut sumar, asupra sus gen aatJO) eri 
fără să îmi permit comentarii, doar din dorinta dea ZI ce a S 
şi circumstanțele premergătoare anului cînd am venit la facultate. 
Era o miscare a tineretului și în special a studenţilor. = 
Curentul naționalist, ideologia şi fervoarea cu Sci ctul Ei 
demonstra patriotismul căpăta mereu adeziuni și ul at 
astfel încît la alegerile parțiale din 1931, în județul Neamt, paie 
partidele au fost înfrînte prin alegerea lui Corneliu Codreanu, la 
vîrsta de 30 de ani, ca deputat. îi 
Au fost apoi alegeri partiale în judetul dulova, ee 
repetat prin alegerea lui Mihai Stelescu, în vîrstă de 20 : an A 
Aceste alegeri au constituit bătălii unde au fost angajate a 
forțele tineretului, care străbăteau satele pe jos, de multe or 
flămînzi, dar mereu cîntînd. si 
Mişcarea nu avea nici un mijloc de deplasare şi de-abia i sal 
1933, prin contribuţia tuturor, s-a cumpărat o camionetă i car 
am denumit-o Căprioara, şi care reprezenta averea noastr 3 
În toamna anului 1932, Corneliu Codreanu, căruia no! în E 
ncam Căpitanul, locuia în București, fiind iul LL: ele 
lui Ion Zelea Codreanu, profesor de limba germană din i 
căruia, nu stiu din ce motiv îi spuneam Moş Zagreb, sa et 
prezența sa, cînd devenea “domnul profesor”. Bunicul său, 4elc: 
Codreanu, a fost pădurar în Bucovina. . Se AAzE 
Preşedintele Centrului universitar laşi cra în 1234 Boaziata 
doctor în medicină şi în drept (avea 27 de ani). Ambele i în di 
luate cu nota maximă. Era mai în vîrstă decit noi, cea i 
Răşinari-Sibiu, era căsătorit şi avea o Ietilă, Ela Sa ubla 
Căminul de la Rîpa Galbenă. Era tînăr, de statură A ete bă: 
intotdeauna îmbrăcat în costum național şi cu 0 sobriel: S 


SA ENE E Teze aer 


Ec 055. ca i 


me 


eee 


84 Miscarea Legionară 


labila. Ducea o viaţă de o modestie incredibilă şi coordona viaţa 
noastră exemplar şi cu străşnicie. A i 

Plăteam cotizaţii şi acest aport era întreg capitalul cu care se 
întreținea mişcarea. Punctualitatea era un deziderat ce trebuia să 
exprime total şi fidel echilibrul fiinţei Mda Ora 6, de Cxemplu, 
nu putea fi nici cu cinci minute înainte şi nici după. Disciplina, 
prestanţa şi seriozitatea trebuiau să răzbată mereu, iar corectitu. 
dinea, francheţea şi ataşamentul faţă de crezul în viitorul strălucit 
al patriei materializat în cele mai expresive fapte. 

Lunar se ţineau şedinţe pe garnizoană, deci cu participarea 
tuturor, unde era analizată întreaga activitate, cu concluziile si 
indicaţiile de rigoare. În general, aceste şedinţe nu erau secrete si 
nu aveau caracter politic, ci educativ. i 

În 1932, mişcarea cuprindea o parte din studenţime și treptat, 
ajunsese să mobilizeze cea mai mare parte a acestora. Ea implica, 
pentru cei de bună credinţă şi serioşi, nenumărate sacrificii. 

Caracterul acestei destăinuiri și firea mea, îmi impun să preci- 
zez două aspecte: cadrul ideologic şi conturul real al acţiunilor 
mișcării nu au fost un punct fix, ci-o linie ascendentă şi ceea ce era 
admis sau tolerat în 1932, era combătut în 1938, cînd acest curent 
şi-a deăvirşit culoarul pe unde străbătuseră plaiurile Şi istoria 
acestei perioade; nu toţi cei care au aderat la mișcare s-au încadrat 
în plenitudinea sarcinilor şi trăsăturilor ei, şi puțini au fost cei care 
de la început au fost fără greşeală. Aici erau în majoritate fii de 
tărani, de muncitori, de oameni cu posibilităţi materiale modeste. 
Intrasem, convins că prin orice sacrificiu trebuie Şi se poate instau- 
ra o viaţă mai bună şi mai dreaptă pentru cei din mijlocul cărorâ 
plecasem, care trudeau flămînzi pe întinsul ogoarelor, pentru cei 
care transpirau în uzine sau îşi iroseau viata în bezna minelor sub 
pămîntul atît de îmbelşugat al ţării. = 

Am învățat să dozez lucrurile şi din fiecare împrejurare am Lras 
a Mala De i Elurgă M-am convins că mă aflu acolo nu 
sacriiclu lea a eta CI ȘI prin voia lui Dumnezeu, prin 
e pia s i părinţilor, şi că de aceea am datoria să nu 

a una din forțele care mi-au deschis drumul. 
munti n deveni oarecum proeminent ac, apuse datoreţ 
Ozităţii cu care mi-am ep :: Fi p SAlpăuisi ici a 
prezentul și viitorul ei, PA Arsă (olscecapeeta. Legal 

A Pc tă 
pila căi ma ci sapOL tat tantalic această bună credință 

» Atunci cînd s-au cîntărit oamenii prin 


Nae Tudorică 85 


risma trecutului, nu s-a folosit rațiunea, logica și competenţa 
care să stabilească premisele ce m-au ridicat pe minc, și nici nu s-a 
tinut seama de abilitatea aHtora: a 

"Aşa cum am Spus, au fost între noi și tineri care au luat din 
„uriotismul acestei ideologii exaltarea, eroismul sterp şi scanda- 
s, sfidarea omenici și bravada haiducului, 

Oricâţi ar fi fost la început şi oricît de puţini au rămas pe parcurs, 
cînd exigența trierii era din ce în ce mai riguroasă, nu a contat. 
Lumea judecă după ce vede Și e zgomotos, iar dușmanii nu văd și 
nu exploatează decit fisurile. Am apărut pe toate culmile unde se 
cereau sacrificii şi mi-am dăruit, cu toată pasiunea, inima țelurilor 
nobile care ne animau. Am fost întotdeauna alături de cel slab. Am 
plătit teribil tribut acestei franchete, dar au ocolit judecata şi 
consecinţele foarte mulți din cei care au alterat la vremea aceea 
spiritul pur ce trebuia şi se impunca să concretizeze acest ncam de 
eroi şi de martiri. 

Am pretins şi, cu toate că s-a dovedit, nu am fost iertat și 
complet reabilitat niciodată, că idealul şi faptele mele de atunci 
rămîn în concordanţă cu trăsăturile cele mai nobile și de omenie 
ale tuturor timpurilor. Nu am făcut rău nimănui, am sărit cu orice 
risc în ajutorul celui năpăstuit, oricine era el, nu am dat o palmă 
în viața mea, nu am duşmănit pe nimeni şi nu se poate plinge 
cineva că l-am stingherit cel puţin cu o privire încruntată sau 
răutăcioasă, care să dureze mai mult de cîteva minute. 

Şi totuşi, pe drumul meu s-au năruit atîtea stînci, în familia mea 
s-a turnat atîta otravă, încît eu astăzi sînt singur și copleșit, iar 
biata şi scumpa mea soţie, în mijlocul îngerilor. 

Am precizat că nici eu şi nici alţii nu am păşit în mișcare de la 
început cu trăsăturile implicite şi de esenţă ale şcolii de educaţie. 
Erau băieţi care nu mergeau la cursuri, nu îşi dădeau examenele, 
frecventau însă cîrciumile, făceau scandal în public şi provocau 
altercaţiuni grave. : 

Preşedintele Centrului studenţesc, Ion Banea, în înțelepciune? 
Şi omenia sa, aduna uneori seara cîte doi-trei lei-de Ja fiecare ŞI 
Strîngea bani pentru unu sau două kilograme de vin și mergeam îs 
loții, băieţi şi fete, la “Pavilion”, unde petreceam ie 
impreună cîteva ore. Dînsul nu intra în cîrciumă decit intr-a ast = 
de ocazie, şi numai pentru a ne da proporția şi Lili 
astfel de reuniuni (cincispreze-douăzeci de tineri, CUTRARUY 
litri de vin, multă voie bună, decenţă şi profundă cutia) 

Era atita viaţă, voioşie, spontaneitate, sinceritate 3 COIS 


(9) 


Ga e ee ama 


a era sa Sat 


i 


—————— 


86 Cazul Beiniș. Antisemitismul 


dine în comportarea mceă, încît de la început m-am făcut cunoscu 

lucru care, însă, aşa cum am arătat, mi-a adus și mult rău. 
Printre primele impresii cristalizate în mintea mea, au fost si 

versurile constituind motto-ul unei reviste a noastre: . 


— 


ă 


| Din zei de-am fi coboritori 
Cu-o moarte toți sîntem datori 
Şi-i tot una dacă-ai murit 
Flăcău ori moş îngîrbovil, 

Dar nu-i tot una leu să mori 
Sau cîine-nlănţuil. 


Capitolul X 


Cazul Beiniş. Antisemitismul 


Și cuziștii şi legionarii, Şi cu ci mulţi alţi “binevoitori”, obiş- 
nuiau Ca, la ieşirea de la cursuri sau pe stradă, să îi lovească pe 
studenţii evrei. 

Cai la inceputul anului universitar, pe cînd coboram din 
am iicatrul aulei de la universitatea veche unde avusesem cursuri 
IER [Sa Stirnit o busculadă. Printre cei molestati se găsea și 

colep c-al meu de liceu, Beiniş Carol, ce fusese anterior aresta! 
pentru activitate comunistă. 

7 SE Ea 
sI L SARL în apărarea lui. Băieţii care mă cunoşteau l-au lăsat, 
: ună Ele însă. La prima ședință de garnizoană din sala mai 
Bella Ju, ela Rîpa Galbenă unde eram cu totii adunaţi în 
E, S u raportat președintelui Banea că am intervenit şi i-am 
cre Sel ua fost întrebat dacă este adevărat și “cum Stâu 

confirmat şi am preci i de ac 
USI ş eciza ord cu 
astfel de manifestări. : goi 

Recunoscînd c€ 

« nd CĂ = -: = a > A = A 
a ap oii situația evreilor la acea vreme 
toni gal aste națională, întrucît aceștia acaparasetă 

comerţul și în mare parte sistemul finan- 


Z Nae Tudorică 


iba Ar pai afet 0) 87 
ciar-bancar al țării, activităţi care solicitau un efort minim și 
asigurau beneficii incomparabil mai mari ca ale acelora ce Fi azi 
pe ogoarele ȘI în uzinele ţării, am precizat că nu Sînt de acord si 
nici nu văd problema rezolvată astfel. Am accentuat că punctul 
meu de vedere este să folosim virtuțile neamului nostru si loate 
posibilităţile de care dispune ficcare pentru a-i concura loial în 
școală, în comert şi în planul vieţii, iar dacă vom fi mai buni. vom 


reuşi. 

În această ordine de idei arăt că pe atunci, în oraşul Roman, de 
exemplu, erau sute de prăvălii şi nu îmi amintesc decît de una 
aproximativ românească, deoarece cra proprictatea unui anume 
Petrov. Nu trebuie nceglijat nici faptul că, în acea vreme, prețul era 
fixat de către negustori. Datorită acestui monopol, bictul ţăran cra 
nevoit să-și vîndă recolta pe preturi derizorii şi să cumpere cu 
preturi la cheremul lor. Nu pot uita că ţi se cerea pe un bun de 
cinci sau şase ori valoarea lui; te tocmeai, dar unii crau înșclati în 
mod revoltător. 

Fără să îmi arog pretenţia paternităţii unci astfel de reforme, 
menţionez doar că, peste cîțiva ani, a existat un comer! legionar, 
în care au intrat băicţi, fete şi doamne cu pregătire, cu răspundere, 
şi s-au distins în această privinţă, dar că interesele şi perversitatea | 
lui Carol şi a acoliţilor săi l-a interzis. | 

În al dolica rînd am subliniat că, oricum, orgoliul şi demnitatea 
noastră de veacuri condamnă laşitatea şi că românii s-au luptat 
uncori unul contra zece. Eu nu pot concepe ca grupuri de băieți 


să lăbărască pe un cvreu și să îl lovească, deoarece acest lucru îl 


transformă pe evreu într-un martir, iar pe noi în barbari. 

„Preşedintele centrului m-a privit îndelung, a chibzuit cu profun- 
Zimea caracterului său desăvîrşit, a cărui amintire a dăinuit şi după 
ce a fost ucis în 1939, şi apoi a precizat: 

— Eu pîndesc ca şi camaradul Tudorică şi adopt poziţia lui 

Acest lucru a fost cunoscut în rîndul celorlalți, şi după cum am 
aflat mai tîrziu, chiar şi de către Căpitan. 

Atitudini de acest fel am avut pe întreg parcursul vietii me 
lOtuşi, pe firul acestor mărturisiri vor apărea noduri ce vor demon- 
ua că Viaţa și oamenii uită, că nu întotdeauna dreptatea € dreaptă, 
'ăt adevărul nu e întotdeauna adevăr. 


le și, 


Capitolul XI 


Prima întîlnire cu Corneliu I. Z. Codreanu 


În primele luni ale anului universitar 1932 a venit la laşi Căpi- 
tanul, însoţit de Mişu Stelescu, ambii parlamentari. 

În nota destăinuirii oneste şi obiective pe care mi-am propus-o, 
şi a intimităţii acestei mărturisiri, evoc figura unui om care, pe 
mine și pe un şir nesfirşit de tineri de atunci, ne-a copleșit în cel 
mai bun şi întreg înțeles al cuvîntului. 

La vremea aceea, Căpitanul 
avea în jur de 32 de ani. Termi- 
nase demult dreptul, absolvise 
cursurile de doctorat din Franta, 
stătuse timp îndelungat în bezna 
şi umezeala închisorilor, şi apă- 
ruse în parlamentul ţării cu 0 
maturitate ce nu s-a uitat nici- 
cînd. Era înalt, cu un trup bine 
legat, voinic, frumos, cu trăsături- 
le bine proporţionate, cu expresia 
combatantului din prima linie de 
foc. 

Era îmbrăcat în costum naţio: 
nal, cu pantalon alb, ghete negre 
cu gumă, suman și pălărie neagră 
cu borul foarte mare. Aceasta crâ 
întotdeauna ţinuta sa şi numai În 
tabere l-am văzut în pantaloni Și 
bluză, dar niciodată îmbrăcat așă 
cum se spunea pe atunci! 
nemţeşte. 

Avea o privire profundă, ul 
mers cu pasul mare şi rar, o ţinută 


“Mi s-a înrădăcinat credința că 
omul care luptă chiar singur pen- 
tru Dumnezeu și neamul său nu 

poate fi învins niciodată." 


Corneliu lon Zelea Codreanu 


“Lam auzit vor 


Nae Tudorică 89 


de o grandoare impunătoare şi o maturitate neverosimilă pentru 
e 


nrsta sa. : A ă 
A în sala mare de la căminul de la Rîpa Galbenă. Aşezaţi 


într-un careu, ne-a fost prezentat de către preşedintele centrului, 
înti- ! 


Banea. Ca şi cum ne-ar fi cunoscut de mult pe toţi, a început să 
anca. Că 3 


vorbească cu Nol. e ace Sta țe 
Sistemul său nu cra discursul, şi în cei şase ani cît a mai trăit 


4 aceea, timp în care am fost destul de mult în preajma sa, nu 
a bind decît foarte rar sub forma ce s-ar putea numi 
discurs. Punea în discuţie o problemă-importantă şi întreba: “Ca- 
marade, dumneata cum ai rezolva-0?”. es 

Aştepta răspunsul fiecăruia, reflecta asupra lui, întreba pe altul 
şi apoi pe altul, iar în cele din urmă pleca fruntea, usa iei 
cu privirea la toți, spunea întotdeauna rar şi concis: V-aţi gin 


bine, dar cu aş vedea rezolvată problema aceasta și în alt fel”. Şi 
bine, ş 


de cele mai multe ori venea cu o soluţie ce ni se părea bizară. 
Mărturisesc însă că soluţia lui se dovedea ulterior ca fiind cea mai 
Ne O dată l-am întrebat noi: “Căpitane, cum v-aţi pîndit și au) 
dat atunci soluţia respectivă?” iar dinsul, invariabil, răspundea: 
“Aşa mi-a venit mie”. ee 

Chiar de la prima întîlnire am aflat drumul gîndirii dle 
foarte deschis şi răspicat, avea o notă de mare intimitate dar $ si 
imensă condescendenţă pentru toți, şi se bucura de un resp 
nemărginit. 

Ne-a întrebat: 

— Dacă ai de rezolvat o problemă şi găseşti soluț 
convine cel mai bine, o faci? 

Noi i-am răspuns că da iar dînsul a continuat: > e 

— Încă nu, deoarece rezolvarea oricărei situaţii bl e 
condiţionată de nişte factori şi fenomene â căror IcȚăE Seti 
obligatorie și sacrosanctă. Faci ce îţi convine ție dacă va jad 
Și familiei tale, dacă este în consensul piciul ui [ai 
i sua trăieşti, dacă se încadrează Eee e n ÎS piraţile 
urile n i tă! concordă cu ȘI dota 
strămoșilor pe pa a respectă preceptele învățături! 
Creştine și legile lui Dumnezeu. 

Deci, în ierarhie, individul este pe prin 
Ultima de sus stă Dumnezeu. De aceea di 
nâtă era “Crucea albă” sau “Săculeţul € 
CTeștinului şi pămîntul adunat de pe morminte 


ia care îti 


ma treaptă de jos, iar pe 
stincţia cea mal iu 
| cu pămînt”, cruceâ 
16 marilor NOȘt! 


So E cae, ot eee ai 


PE oaie BRE SEES, 


90 Prima întilnire cu Corneliu 1. Z. Codreanu 


înaintaşi şi ale martirilor neamului; iar ca pedeapsă “Legea lăce. 
rii”, perioadă în care nimeni nu-ți vorbea. 

La această primă întâlnire, raţiunea, sufletul, inima Şi conști 
mea au cunoscul un Om care cumula plenitudinea virtuților ace 
neam, gata de orice jertfă în slujba idealului său: ridicarea tării pe 
culmile binelui şi ale măreției. 

Îmi amintesc că de la început ne-a avizat expres și foarte Tăspi- 
cat: 

— Țelul nostru principal nu este politica ci educaţia, formarea 
omului nou, care să trăiască în spiritul ierarhiei la care m-am 
referit. Știu că acest lucru ar putea dura zeci şi zeci de ani și că, 
s-ar putea ca noi să nu trăim să mai vedem acest om realizat, dar 
vom muri bucuroşi, chiar dacă nu am reuşi decît să profilăm aceste 
trăsături şi ne este indiferent cine se va bucura că în tară, ac 
idec de bine, de omenie, de cinste, de dreptate, de disciplină, de 
echitate, de jertfă, de dragoste nemărginită pentru patric, de res- 
pect pentru duhul mortilor şi strămoşilor noștri şi de credință 
curată în Dumnezeu s-a înfăptuit. 

Ne-a avizat, de asemenea, că pe acest dru 
binele, nici huzurul și nici bucuriile, ci mun 
cu fiare sălbatice, mlaștina deznădejdii. 

Ca un bătrîn sfătos, fără cuvinte alese Şi ticluite, absolut fără 
nici un menajament, ne-a descris drumul ce ne aștepta. Pentru 
dînsul, drumul unui legionar trebuia să fie un permanent urcuș. 
Trebuia să aibă privirea către cele mai înalte țeluri, să străbată 
calea cu toată dirzenia şi cu spiritul de sacrificiu. Viata trebuia să 
îi fie o ascensiune pe un munte cu mărăcini, cu hîrtoape, cu pante 

verticale, cu coborîşuri spre abis, cu beznă şi întuneric, cu străful- 
gcrări Şi trăznete, cu ropote de ploi şi, arareori, cu poieni unde 
străbat razele soarelui, cu gingăşia florilor, freamătul frunzelor Și 
cintecul păsărilor se înfiripă Și trăiesc în fiinţa celui care urcă. 
Pentru acest urcuș pe muntele suferințelor ne spunea că omul 
trebuie să-și înfrîngă pofiele, să-și Irîngă trupul şi să-și înalte 
voinţa ca un titan, iar credinţa ca un martir. | 
i Cl pi se rup fibrele în fiinţa sa, cum îi sînge- 

ut Ş “se, biruind durerea și sfidînd tentaţiile 
superlicialităţii, urcă şi tot urcă, poate străbate prima şi cea mai 
tr i mc am CA aa denar şide aceea n 
simtim că avem această pei i: ral iri piața dei 

Pg ea pal Situție sau că ne-o putem forma. 

înd că odată acest drum străbătut, nu vol 


inta 
Stui 


castă 


m nu ne așteaptă nici 
tele suferinței, pădurea 


Nae Tudorică 91 


veni nici liniştea, nici resemnarea, căci intri într-o pădure cu fiare 
* oameni cu interese mărunte și meschine, ne spunca, nu ne vor 
înţelege ar co! et des PA (e Ca SS slale la masa de belşug a 
n mului, ne vor hăitui ca pe nişte cîini, ne vor închide, ne vor bate 
Î e ibingiui, n€ vor umili și ne vor ucide, | 

Omul, bietul om din fiecare dintre noi, obosit, sfirtecat, 
împovărat, sugrumat de urcuşul muntelui şi de sălbăticia fiarelor, 


ajunge în vîlvătaia focului şi în vitregia vicţii ca pe apa unei mări 


Ş 


- frămîntate, izbite de talazuri, ca pe un torent al rîurilor de munte 
ȘI7 


ce serpuiesc şi îşi fac loc prin piatră, spumegînd. După un astfel de 

drum, mulţi cad în deznădejde şi mlaștina vieții îi înghite. 
Aceasta cra viziunca și aşa ne-a înfățișat drumul la care adera- 

sem, prin care ne cerca să ne reverificăm valentele şi să ne hotărîm 


șa rămas conştient de tot greul ce mă aştepta şi am depus aici 
toată ființa şi pasiunea mea, şi ca minc, o bună parte dual tineretul 
acestei țări şi astfel, chipurile atîtor colegi şi prieteni, Sute şi Lai 
ce au împînzit cîmpurile patriei, curțile închisorilor şi ze 
oraşelor cu trupurile sfîrtecate de gloanțele jandarmilor, po Li - 
lor şi, în ultimă instanţă, ale unor politicieni avizi de puicae A 
tirani încă de atunci, slugi ale odiosului dictator şi monarh, Caro 
al Il-lea, m-au urmărit totdeauna şi pretutindeni. 

Atunci ne-a accentuat că nu interesează numărul celor care 
aderă la mişcare, ci calitatea lor. 

În viziunea sa, sublinia că trebuie să ajungem un esa is 
compact şi uniform închegat, în a cărui structură Antet se 
împletească duhul strămoşilor cu aspirațiile legitime și eta 2 a 
neamului, cu perspectivele viitorului şi cu preceptele ţa A a 
învățăturii creştine. Acest detaşament trebuia să cuget după 
virtuțile şi aspiraţiile neamului românesc, să se tone Se 
axioma răspunsului lui Kant la întrebarea ce trebuie sai is ăcpii 
cedează de așa măsură încât maxima acţiunii tale să [ie [ 
al unci legislații universale”. 

n concepţia Căpitanului, oricare legionar, IS eriilaue 
trebuia să rezolve acecași problemă în același io SE pungă în 
Care ni le sugera nu numai că facilitau soluţia, Aria pe tităţi 

Mod implicit. Aşa se explică faptul că gruparea ip te tra 
distincte: una politică, concretizată într-un a “otelul Gheorghe 
Șapoi Totul pentru țară, ambele conduse de Generi 


7 > Clime, 
ivi rul Gheorghe 
(Zizi) Cantacuzino-Grănicerul, sau de inginerul 


ament 


T, oriunde s-ar fi aflat, 


St AR a NENE 


Ie 


92 „Nae Tudorică 


ZE e aa Ie e ui ni 
si una cu caracter de şcoală; reprezentată prin Legiunea Arha, 
) an. 


ghelului Mihail, totdeauna condusă de Corneliu Codreanu. 
Căpitanul sublinia, în vizinuea sa de atunci, că în școala ung 
se.formează omul nou, nu pot intra decît cei care au, și nu di 
rămîne decît cei ce-şi cultivă forțele lăuntrice pînă la E nuniar. a 
sine şi pînă la limitele transcendentului. Simbolic ne accentua că 
acest detașament trebuia să cumuleze virtuțile şi interesele nea 
mului, urma să ajungă să poată defila pe o “autostradă” ce străbat 
toată ţara, iar neamul românesc, de o parte şi de alta a detii 
magnifice şi idealizate autostrăzi, să aplaude ca semn al adeziu i 
sale totale şi necondiționate. Este greu şi nu-mi propun să ile 
rializez impresia care ne-a lăsat-o atunci și ne-a întărit-o a i 
Căpitanul cu vorba lovind ca ciocanul în inimi, cu fraze aa 
despicînd şi definind fenomenele cu o fermitate străfulgerătoa ă 
cu fapte ce ieșeau întotdeauna din comun. , 
za i da pa şi ne-a propus să îi cerem răspunsuri în 
ae p SA me e care ne frămîntă, precizări referitoare la 
Ca să ae oieli, l-a rugat pe Mişu Stelescu să ne vorbească 
— Mişule, spune-le ceva băieţilor. 


Capitolul XII 


Mişu Stelescu 


Mihai 4 a 
în a așa cum am mai subliniat, era al doilea deputat 
foi atzi a Sl di par EA mișcării. Era foarte tînăr şi cînd â 
inise ip 
dispensă. P de ani, fapt pentru care i s-a acordat 0 
Alege îni 
nn sa în judeţul Tutova a constituit, poate, cea mai aprigă 
de pui au d aie IHişcarca; Mii de studenţi, de muncitori şi 
înflăcărati de pe a, Judeţul zi și noapte, cîntînd flămînzi și totuși 
cu aveau forte Ei pe fulminant, să învingă toate partidele 
l criale imense și acoliţi pretutindeni, folosind 


lumine 


Nae Tudorică Be 


doar căldura sufletului, entuziasmul inimilor tinere, puterea cre 
dintei și spiritul de dăruire totală, ridicate pînă la fanatism 

Mişu Stelescu era scund, frumos, vioi şi cu o dictie înrobitoare 
vorba lui era ca murmurul apelor, ca foşnetul frunzelor si ca 
unduitul grînelor, lină, pasionată şi atrăgătoare, pe cînd a Căpi- 
tanului săgela ca razele soarelui şi ca fulgerele ce spintecă si 
ază cerul. Era adeptul preciziei şi al fermității absolut * 
conturate. Căpitanul gîndea și reflecta mult şi cu capul plecat 
răspundea scurt și hotărît, ca şuierul unei săbii și totdeauna e 

rivirea fixă în ochii tăi, adîncă, pînă dincolo de fascinatie. 

Mișu Stelescu avea ochii omului care urmăreşte efectul Și suc- 
cesul vorbelor, pe cînd Căpitanul grăia ca de dincolo de limitele 
sensibile ale realităţilor, pentru veșnicie. Respira prin dragostea 
de neam, domina printr-o tulburătoare pasiune şi încredere în 
idealul său, şi se înălța prin credința în Dumnezeu. 

Ne-am despărţit, dar pentru mine, care sînt un cerebral și un 
hipersentimental, aceste două întîlniri m-au copleşit. Una, cu 
puterea gîndirii, şi cealaltă, cu elocinţa dicțiunii. 

Ca unul ce am străbătut restul drumului alături de multe ori cu 
amîndoi, voi reveni cu situaţii şi aspecte specifice la momentele 
respective. 


Capitolul XIII 


Congresul de la Brașov 


În toamna anului 1932 a avut loc Congresul studenţilor de la 
Braşov. Aceste congrese se ţineau anual, toamna, şi reprezentau 
Intregul potenţial spiritual al tineretului studios, toată conştiinţa 
Civică şi tot avîntul patriotic al generaţiei.” 

Luau parte reprezentanţi ai tuturor centr că: 
participau personalităţi proeminente din țară, delegati ȘI 
de peste hotare. Dezbaterile congresului țincâu trei zile, 
care se prezentau rapoarte, referate şi conferinte cu o să sie 
competenţă, sobrietate, însufleţire şi avînt patriotic inegalabiic: 


elor universitare şi 
invitati 
timp în 
ozitate, 


ao are Do o 


na are meet 


i 


94 Comemorarea “Țichindeal-gură de aur! 


————— 
——= 


Subiectele angajau şi materializau întregul ansamblu de Proble.- 
me profesionale, sociale, economice, politice, morale şi religioase. 


Capitolul XIV 


Comemorarea “Ţichindeal-gură de aur” 


În acel an şi în acelaşi timp a avut loc şi comemorarea celui ce 
a fost pentru Eminescu “Tichindeal-gură de aur”. Această come- 
morare s-a ținut într-un cadru de mare amploare şi cu profund 
contur festiv la Becicherec, în Banat. 

Sever Bocu era pe atunci ministrul Banatului şi a organizat 
această formidabilă demonstraţie la care au participat imense 
mase din populaţia regiunii, intelectuali de pe tot cuprinsul patriei 
şi delegaţii de studenţi din toată țara. Din centrul studențesc laşi 
a participat o delegaţie din care am făcut parte şi cu. 

Nu am uitat și nici nu s-a estompat amintirea coloanelor îm- 
brăcate în costume naționalc, care se îndreptau către locul unde 
s-a dezvelit statuia sărbătoritului, coloane în frunte cu nenumă- 
rate fanfare din Banat, și îmi este încă pregnantă în memorie masa 
oferită, la care au participat Sever Bocu, personalităţi proeminen- 
te, și mai ales, împrejurarea că s-a întîmplat ca masa studenţilor 
din laşi să fic în aceeași încăpere cu a studenţilor macedoneni. 

Avîntul, cîntecele lor naționale, ferventa lor iubire de patrie și 

2 


dirzenia ne-au frapat şi copleșit. 

Seara m-am urcat în tren şi am plecat spre Braşov unde începuse 
congresul. Am ajuns dimincaţa și, cînd să cobor, am văzut foarte 
multi studenți, printre care şi cunoscuţi, urcîndu-se în același tren 
cu noi. l-am întrebat unde merg şi mi s-a răspuns că pleacă la 
Sinaia, în excursie. Am rămas în tren. 

Era în luna decembrie. Ia 
munţilor. Brazii, 
apăreau ca nişte i 


rnă pusese stăpînire pe întreg şirul 
cu crengile aplecate sub apăsarea zăpezii, ne 
mensc candelabre, iar potecile pe urcuşul mun- 


Nae Tudorică 95 
DI 
ilor, ca nişte nesfîrşite tuneluri urcînd spre nemărginirea ceruri- 
or, uri p0i a: ate i 
Eram un grup de cîteva sute de fete şi băieţi Şi, după ce am vizitat 
orașul, care atunci cra aproape gol, ne-am îndreptat către primărie 
sentru a rezolva problema mesei. 

Am stat de vorbă cu ajutorul de primar. Acesta ne-a subliniat 

că în acea perioadă nu sînt oaspeţi, şi deci nici restaurantele nu 

sînt deschise. La stăruința noastră, ni S-a dat, unei delegaţii, împu- 

ternicirea de a primi de la o fabrică de mezeluri, situată mai sus, 
e munte, o cantitate corespunzătoare de hrană. 

Fetele şi băicţii au coborit în gară iar noi am primit de la fabrică 
cele cîteva zeci de kilograme de mezeluri cu care ne-am îndreptat 
spre gară. E ti 

Pe cînd coboram pe poteci, cu bucăţi mari de salam în miini, am 
văzul în gară un tren ceva mai deosebit. Era O garnitură minste- 
rială şi la geam sse afla luliu Maniu, preşedintele Consiliului de 
Ministri, discutînd cu băieţii. Ne-a văzut şi pe noi, cei cu 
“încărcătura”, a glumit şi apoi trenul a plecat. Urma să sosească 
un accelerat cu care intenţionam să mergem la Braşov. Ni s-a 
comunicat că se luase măsura ca trenul să nu oprească în gara 
Sinaia, deoarece eram prea mulți şi “expansivi”. 

Ne-am încolonat cu toţii pe linia pe unde urma să intre accele- 
ratul, iar șeful de staţie a fost anunţat că nimeni nu se va feri de pe 
linie. A venit trenul şi mecanicul de locomotivă, văzînd coloana în 


faţa sa, a oprit cu scîntei la roţi. 


Era primul congres la care participam şi acesta a icprezental: 
tranşant şi definitiv, superioritatea numerică şi calitativă a curen- 
tului legionar. 

Disciplina de înaltă tinută ostăşescă, avîntul fundamentat pe 
ideea de jertfă, sobrietatea alimentată de duhul morţilor, deplina 
responsabilitate, izvorîtă din căldura şi prestanta BANCI CR 
conştiinţa viitorului, setea interioară cu implicaţii metafizice şi 
coerență religioasă, precum şi dragostea de patric, luată : . 
“ea mai curată, profundă şi tulburătoare pasiune, au East 
Potenţialul de viață şi patriotismul spiritual al acestei Saba a 

Am auzit aici, și apoi la congresele următoare, ode de del 
Prolunzime neobişnuită în raport cu vîrsta, cu 0 căNură Eee 
CE Au tarele pămîntescului, de o clarviziune ancorată 
Am văzut tineri ca niște giganţi, cu sulletel Cons 
file morţilor şi strămoșilor noştri, cu inimile « 


e contopite în du- 
locotind în 


hu 


nota camee page 


cf a tal) 


a 


Tineri de exceptie 


96 

dragostea de patrie şi de ncam, cu minţile luminate de feeria 
cerească a atotputerniciei lui Dumnezeu, ŞI ari simţit, pînă Ia 
transfigurare, trăsăturile “Românului de miine” care trebuia să-şi 
fixeze coordonatele vieţii între dragostea şi credința de Dumne. 
zeu, iubirea ferventă şi eficientă de patrie, spiritul de dăruire şi 


jertfă pentru binele poporului și cultul pentru cinste, dreptate si 
adevăr. 


Capitolul XV 
Tineri de excepţie 


Pe Gheorghe Furdui, preşedintele Uniunii Naţionale a Stu- 
denţilor, fiu de ţăran din comuna Miron Costin, judeţul Roman, 
mai frumos decît un Făt Frumos din basme, mai înțelept decît zeii 
din legende, mai curajos decît mareșalii lui Napoleon şi mai chib- 
zuit şi mai modest decît sfinţii lui Dumnezeu, l-am auzit pe cînd 
cra în ultimul an la Seminarul Sf. Gheorghe din Roman, vorbind 
aproape două ore, cu o memorie care i-a uimit pe toţi cei prezenţi. 

L-am ascultat apoi la terminarea liceului, vorbind din partea 
tuturor absolvenţilor acelui an, folosind dictoane, maxime şi afo- 
risme în toate limbile importante ale Pămîntului. 

L-am înţeles cînd, la congrese, cu o maturitate incredibilă, cu o 
intuiţie şi o luciditate intelectuală de o excepțională acuitate, trata 
în toată complexitatea lor probleme legate de trecutul, prezentul 
şi viitorul acestui neam. 

Nu am să uit accentul pus de el pe grija izvorîtă din faptul că 
oamenii sînt din ce în ce mai legaţi de prezent, că antenele fixate 
spre viitor rămîn tot mai aproape. Îl aud concretizînd această 
legitimă îngrijorare în constatarea că tăranii nu mai sădesc nuci, 
căci aceştia dau roade tirzii şi că fiecare se preocupă de ce poate 
realiza cu randament astăzi și cu folos pentru dînşii. 

3 Măvăd aievea într-una din zilele Pastelui din anul 1935 sau 1936 
în casa părinţilor săi, unde se retrăsese temporar, fiind urmărit de 


Nae Tudorică 97 


organele siguanţei de atunci. 

În calitatea sa de preşedinte al Asociaţiei Studentilor irebuia să 
ia cuvîntul într-O Ii prejurare lestivă, deschiderea Parlamentului 
«Discursul la mesaj”) unde participa regele, guvernul, celelalte 
organe din conducerea statului, invitați şi ziarişti din tară si din 
surăinătate. Fiindu-i cunoscute apartenenţa politică, non-confor- 
mismul, varietatea, complexitatea Și plenitudinea resurselor 
spirituale, fundamentul concepţiei teocentriste și, totodată, noto- 
rie pînă la celebritate, profunzimea, originalitatea şi temeritatea 
gîndirii, i s-a cerul să prezinte discursul pentru cenzură. L-a pre- 
zentat, i l-au aranjat și fixat pe coordonatele vederilor regelui și 
pe placul acoliţilor săi. 

S-a prezentat apoi şi, cînd i s-a dat cuvîntul, a așezat pe masa 
prezidiului discursul şi a vorbit liber pentru toți cei prezenţi acolo, 
pentru tot poporul român. + 

Au trecut ani, iar căldura, logica, pateticul și subtilitatea gîndu- 
rilor exprimate, avîntul, credinţa şi vehemenţa chemării sale, 
aturateţea simţămintelor sale dăinuic şi sc amplifică. Îl aud și-l 
văd cum radia cînd vorbea, încît cei prezenţi înmărmuriscră. 

L-a admonestat pe rege în numele trecutului acestui ncam, 
pentru prezentul acestui popor şi pentru perspectivele viitorului. 
A subliniat, cu pasiunca şi perspicacitatea sa, ce vrea tineretul 
acestei țări care şi-a fundamentat crezul şi întreaga fiinţă pe cre- 
dința în Dumnezeu, pe iubirea de patrie confundată cu spiritul de 
totală dăruire şi sublimă jertfă, pe dragostea nemărginită pentru 
acest neam, pe dorinţa aprigă de a ridica pe cei trudiţi, obijduiti și 
flămînzi la rangul de om, pe treapta unde Domnul nostru lisus l-a 
situat pe aproapele nostru. A accentuat asupra trăsăturilor intrin- 
seci şi esenţiale ale omului nou pentru care lupta şi cerea cultul 
omenici şi al dragostei, atotputernicia dreptăţii, cinstei, adevăru- 
lui şi ordinei, Și dăltuirea în structura acestui ncam a respectului 
pentru muncă, pentru onoare, pentru disciplină, demnitate şi 
mindrie. 
ppt după ce a terminat, într-o tăcere de mormânt, i sale 
în UE prea tirziu, au pus să îl urmărească. i pere aa 
a CXceptional, şi-a dat ultimul examen de doctorat ȘI « 

ad la părinţi. ; 

In septembrie 1939 a fost împuşcat fără să [i lost judecat. Leii 
i Soție şi nişte părinţi care l-au plâns pia Ia Cea 
rail In impărăția lui Dumnezeu. La Vista. dc £ : e Cina 
mbi, ua tot ce se putea cunoaşte de mintea unul On, 3 


E 


? 


DP DD 
98 [INOINGOOXGOPU GE Nae Tudorică 99 
EEE a BR pecare să nu poată pătrunae ET eoDUI E TEI TE 
: vicțuil. 


ricât de înalt sau de îngust, 


acuzino, printul. | 
o să identific din coloana oamenilor pe care 


1 dintre cei ce te uimesc cu caracteristicile 
fiintei lor, fără îndoială că prințul GA eg Sa impune în 
primele rînduri. Austeritatea, prestanta, sii dica primejdici, 
nesocotirea comodităţii și a conformismului, modestia şi intranşi- 
gena, SC materializau în toată fiinţa sa. Aa al. 

Înalt, smead, slab, cu niște ochi negri care le străpungeau şi te 
imobilizau, cu o ținută impecabilă, ne-a vorbit, apoi a publicat o 
brosură cu titlul: Românul de mîine. . 

Toate însuşirile şi duhul strămoşilor, tot patrimoniul spiritual 
al prezentului şi întregul conţinut al viitorului idealizat, conturau 
şi fixau premisele caracterului românului în viziunea sa. 

Avea un rol de conducere în asociaţie şi, ori de cîte ori apărea 
cu 0 vioiciune gravă şi cu o căprimare răspicată, precis conturată, 
te subjuga. Originea şi poziția sa socială nu numai că nu influcnțau 
negativ spiritul său de camaraderie și ideea de renunțare la orice 
moft sau veleitate, ci din contra, era exemplu de disciplină, echili- 
bru şi punctualitate. 

În timpul dictaturii lui Carol al II-lea, fiind închis a evadat, dai 
a fost depistat într-un tren datorită figurii sale care, aşa cum am 
precizat, cra prea distinctă şi distinsă. 

A fost împușcat în anul 1939, fără judecată. 

Ion Banea, doctor în drept şi în medicină, preşedintele centrului 
studenţesc lași. 

Am vorbit despre dînsul şi adaug doar că la virsta-sa avcă 
comportarea unui bătrîn cîntărind fiece vorbă, evatuînd fiece pes! 
şi încadrînd fiecare acțiune între ceca ce es16 plăcut lui Dumnezeu 
şi util oamenilor. A prezentat un referat despre Românii de pesi€ 
hotare, cu o competenţă şi O căldură copleșitoare. 

A muri! tot împuşcat în anul 1939, fără să fic judecat. 

Tudose, doctor în drept, fost preşedinte al centrului studentesc 
Iași, bucovinean voinic ca un gorun, credincios ca un sfint, munci” 
tor ca un rob, disciplinat ca un ostaş, tăcut ca un filozof, inspiră! 
ca un profet și dîrz şi hotărît ca un haiduc. 

A lost împușcat, în condiţii ce le voi preciza, la Vaslui, în 1939 
fără să fie judecat. 4 
fă lead Cotigă, fost preşedinte al asociaţici studenţilor, oratol 

feet La Organizator de deosebită eficiență. A 
mul Delirul al lui Marin Preda, am aflat că a Sup! 


cra lăgaş, 0 
Alecu Cant 
Dacă mi S-ar CCI 

i-am cunoscut, pe unu 


Mă opresc aici, căci umbrele strecurate în cei patruzeci de ani 
care au trecut nu mai au contururi definite. 
- În legătură cu congresele, vreau să mai adaug doar cîteva amin- 


„iri şi precizări. In 1932, la Braşov, studențimea și conducerea ei 
“ erau încă împărţite în diverse organizaţii, fără să se fi departajat 


sau distanțat în mod evident nici una din ele. La suprafaţă crau 
cuziştii şi legionarii. 4 

Aici şi atunci, mișcarea legionară s-a detaşat vertiginos, și astfel 
au fost alese organele de conducere din cadrele ci, şi apoi loate 
congresele următoare au imprimat convingător şi dominant am- 
prenta specifică a ideologici şi caracteristicilor ci. 

Atunci au apărut revista Axa, unde scriau tineri Cxcepţionali şi 
vîrstnici consacraţi articole de fond cu un conţinut filozofic, eco- 
nomic, politic, revista Însemnări sociologice, sub conducerea 
profesorului Traian Brăileanu de la Cernăuţi, revista Orientări a 
preotului Gh. Crişan de la Bacău, care trata savant şi accesibil 
probleme majore de filozofie, revista Gîndirea, cunoscută Şi recu- 
noscută în țară și peste hotare, ziarele Calendarul, al lui Nichifor 
Crainic, Cuvîntul, al profesorului Nac Ionescu, Buna Vestire, 
organ oficios al mişcării, şi multe altele pe care timpul le-a estom- 
pat. 


Capitolul XVI 


De la “şcoală” la partid 


ie va trebui totuşi odată să stabilească şi să consemneze 
Căi ce a fost bun şi ce nu, şi mai ales, să departajeze onest şi 
tală ei 0 aa reprezentat în final şcoala de educaţie A CU e 
ârg de pună de Căpitan şi apoi partidul politic, GU BOEUI as ise 
a zidul ; CI Sima, cu un orizont îngust și cu practici salt au dă 
Dr infamici şi ruşinii duhul atâtor strămoşi ce au păşit peste 


ap îi ca i A A te Pa iei 
“eul VICţii cînd de-abia o începuscră, murind surizînd şi cu 


me aaa a a a 


e ste e Ene ai 


a 7 
100 Congresul de la Tirgu Vaca e e recete Nae Tudorică 101 
| brd a 


încrederea că o fac pentru binele neamului. | 
Consider că, dacă s-ar fi putut măsura și înregistra căldura celor 


căzuți, dragostea noastră pentru popor, precum şi lipsa oricărui 
„Ut, “ = A a ca rui 
sentiment egoist sau tendință de satisfacţii personale, atunci și 
acum, meritam O soartă mai bună. 


Am dorit și am luptat, ne-am zbătut şi am suferit, ne-am lîrît si - 


ne-am înmormîntat de dragul acestui neam, şi ne-am bucurat 
pentru fiecare treaptă urcată de poporul nostru spre binele lui, 
fără să umbresc în inima mea realităţile, sub impulsul invidici sau 
meschinăriile egoismului. 

Totuși, nu pot să mă resemnez pe pozitia de a accepta ideea că 
mi-am trădat neamul, şi nu e de conceput că o întreagă generaţie 
a fost gata-să-moară conştientă, doar în deridere și pentru o 
himeră, şi nici că atâţia tineri deosebiți au fost îngenuncheaţi de 
tirania, egoismul, violenţa şi inconştienţa de atunci doar din şi prin 
exuberanta şi fanatismul lor sec. | 

Semnificativ şi edificator pentru nivelului acestor congrese, pot 
enunţa doar titlul unui articol scris de un mare prelat al bisericii 
noastre ortodoxe care participase la unul din elc: “Am fost şi cu 
acolo”. 


Capitolul XVII 


Congresul de la Tîrgu Mureş 


O împrejurare deosebită, cu un ecou imens și cu o semnificaţie 
care a subzistat mulţi ani, a reprezentat-o congresul ţinut în anul 
1936 la Tirgu Mureș, cînd guvernul a aprobat organizarea lui. 
Astlel, toate centrele universitare s-au pregătit în acest scop; și 
totuși, în ziua premergătoare plecării, s-a anunţat că s-a revenit 
asupra aprobării. 

În acecași zi s-a primit la laşi O telegramă prin care Căpitanul 
ne cerea să fim prezenţi la congres, cu orice risc. Seara ne-a 
adunat şi am analizat modalităţile care puteau conduce la realiză” 


rea acestui ordin. Au fost tot felul de propuneri şi, în cele din urmă 
ne-am oprit la una ce ni S-a părut cea mai sigură şi mai eficientă. 

S-a comunicat că şi în aceste condiţii, congresul sc va tine si s-a 
anunțat că toţi participantii, a doua zi, dimineaţă, să fie prezenti 
pe peronul gării laşi, la trenul care pleca spre Paşcani. 

Cînd am ajuns la gară, peronul era ocupat de armată si de 

olițişti. Ne-am încolonat şi, în marş, am intrat pe peron şi ne-am 
îndreptat spre trenul tras pe partea din dreapta a gării. Armata și 
poliţiştii au încercat să ne oprească, dar cordoanele au fost rupte 
fără violență. Era-greu de presupus că sc poate trage într-o masă 
imensă de studenţi, şi această prezumție se confirma. 

Un grup dintre noi ne-am îndreptat către locomotivă, sub pre- 
siune şi gata de plecare, iar ceilalți s-au urcat în vagoane. Un 
student, Coman, de la Politehnică, își asumase sarcina de a înlocui 
mecanicul locomotivei şi s-a urcat în maşină. Cînd a încercat să se 
urce şi al doilea, Nadoleanu, ce trebuia să îl înlocuiască pe fochist, 
un poliţist a scos revolverul şi l-a îndreptat către acesta. In aceeași 
clipă am ridicat deasupra capului polițistului “ceva”. Acesta a 
întors revolverul către capul meu și am rămas în această poziţie 
multe clipe amîndoi. 

Mă privea în ochi, cu groază, şi cu îl scrutam cu fermitate şi cu 
incertitudinea celor ce puteau urma. În cele din urmă, polițistul a 
lăsat încet mîna în jos, şi, concomitent, am procedat şi cu la fel, 
fără să scoatem o vorbă. Trenul a plecat, avînd mecanic şi fochist 
pe cei doi studenţi. La Paşcani i-am întîlnit traşi pe 0 linie moartă 
pe studenţii de la Cernăuţi. l-am luat și pe aceştia și ne-am conti- 
nuat drumul în aceste condiţii. S-a anunţat, pe tot parcursul, că - 
trenul va ajunge la destinaţic, orice s-ar întîmpla, şi s-a cerul să ni 
se asigure cale liberă. 

După cîte îmi amintesc, la Interne era Subsecretar de Stat 
Eugen Titeanu. S-a luat legătura telefonic cu acesta şi i s-a subli- 
niat proporţia catastrofei ce s-ar produce în cazul în care s-ar 
incerca obstrucţii. 

Noaptea am găsit, de asemenea trase pe o linie moartă, vagoa- 
nele cu studenţii din centrul Bucureşti. Le-am remorcat şi, cu 0 
garnitură cu un număr foarte mare de vagoane, ne-am continuat 
drumul. : 

Nu am să uit niciodată cum am trecut podul de la Ghimeş-Pa- 
lanca Şi cum am coborit pe o pantă lungă şi cu O declivitate 
deosebită, într-o viteză inadmisibilă, cu scîntei la roțile trenului =. 
CU Strigăte repetate de la vapon la vagon, în noaple: “Puneţi frina. 


IPEE ee a oa 


Se aa aa 


Ei 


Congresul de la Tirgu Mureș 


Le aud și acum şi Simt încă emoția acelor clipe. 
Trenul, cu luminile stinsc, a străbătut toată noaptea calea pînă 
Ja destinatie şi, în zorii zilei, am ajuns în gară Tirgu Mureş. 
Ne-am '“încolonat şi în marş, cîntînd, am străbătut străzile 
orasului, iar la ora fixată congresul şi-a început lucrările. S-a scris 
atunci în toate ziarele despre acest congres Şi despre “trenul-fan. 


102 


1omă”. 

În afara şedinţelor de lucru, se făceau demonstraţii în Oras, 
constînd în marșuri, cîntece şi mitinguri. | 

Cu excepția unei altercaţii între n0i şi cuziști, care a avut loc în 
Braşov cînd s-a stabilit superioritatea noastră, la nici un congres 
nu am asistat la nici o samavolnicic şi nici nu știu să fi avut loc. 
Ordinul era să demonstrăm disciplină, sobrictate și cel mai vădit 
şi real spirit constructiv. 

La unul din congrese a luat parte Emil Şiancu, după cîte îmi 
amintesc, nepot al lui Avram lancu, mare mutilat de război şi 
decorat cu ordinul. Mihai Viteazul. L-am văzut și mai tirziu, în 
pelerina albă, costum motesc, atunci cînd s-a apropiat de mişcarea 
legionară, şi am aflat că a fost împuternicitul și reprezentantul 
motilor în procesul cu un oarecare evreu Tischler Moor, care le 
acaparase o parte din munţi, şi care, pe atunci, îşi folosea banii și 
influenţa pentru a-i îngenunchea şi deposeda pe aceştia de munții 
unde le pulsa viaţa şi inima, unde răsuna încă ecoul deznădăjdui! 
al cîntecului pribeag al lui Avram lancu, învins atunci, dar biruitor 
peste veacuri. 

Ca răspuns la aceste mașşinatiuni și împotriva forței banului, a 
ncomenici şi a nedreptăţii, Emil Şiancu a folosit atunci too forță 
a răului, revolverul, lichidînd astfel un litigiu care a zădărît vreme 
îndelungată pe aceşti stăpîni ai munţilor, pe acești moți oncști, 


dirzi, drepti, stoici, mîndri, neobişnuit de harnici, buni patrioți și 


creştini. 

Din şirul atâtor figuri de neuitat, voi mai evoca prezenta prole- 
sorului Mihail Manoilescu, cel care în anul 1940, ca minstru de 
căternc, a fost silit de către Hitler să semneze dictatul de la Viena. 
La prezentarea acestui document, a suferit un soc, s-a întrerup! 
conferinţa, și totuşi, peste cîteva minute, teroarea forței nu l-â 
cruțat nici pe cl și nici pe noi ca neam, luîndu-ni-sc o parte din 
Ardeal. . 

Fiindcă aceste rînduri concretizează amintiri ale unui om CarC 
a Strâbătut o cale lungă şi plină de evenimente și încercări, şi măi 
ales, pentru că borna începutului acestui drum este departe iar ced 


Congresul de la Piatra Neamt 103 
a = 


a sfirşitului se conturează 10t mai limpede, mă voi TCICrI succesiv 
[a acele împrejurări legate de persoana mea, cele carc mi se par 
semnificative şi care vor motiva avîntul și atașamentul pînă în anul 
1938 cînd, realmente, am părăsit acest cîmp de luptă. 

În această succesiune Voi consemna discursul ţinut de Căpitan 
în parlamentul țării în anul 1931, cînd a expus țelurile și conturul 
ideologic al mişcării, cu O demnitate, cu o hotărire și intransigcnță 
aproape incredibile pentru virsta sa, cînd, la persiflarca unui de- 
putat ce făcea din mandatul său o bufoncric, a precizat, cu puterea 
unei sentinţe, că este acolo ca. “reprezentant al tineretului acestei 
țări” și că aduce cu el dragostea lor de patric, puterea lorde dăruire 


dusă pînă la jertfă, şi că, astfel, îi repugnă gluma, căci este angajat 


“peviaţă şi pe moarte” într-o luptă pentru formarea unui om nou, 
şi pentru ridicarea patrici noastre pe locul visat de străbuni și 
idealizat de cei ce sînt sau vor veni. 


“Capitolul XVIII 


Congresul de la Piatra Neamt 


Pc 2 ori 3 iulic 1933 urma să aibă loc un congres al mişcării la 
Piatra Neamţ. Pentru că ştiam că autoritățile încercau să zădărni- 
CCască sau să compromită orice acţiune a noastră, şi că jandarmii 
Comilcau excese în acest sens, am plecat de acasă în comuna 
Ruptura (azi Izvoare) şi apoi la Buhuşi, şi astfel am format un grup 
cu care am plecat noaptea către Piatra Neamt. za 

Ne-au ieşit în cale cîțiva jandarmi şi pentru că aveam cu NOI şi 
O căruță cu un cal unde se păscau lucruri personale, ne-am făcut 
drum cu braţele şi cu scîndura ce ținea loc de scaun la cărulă, ŞI 


dimineața am fost Ia intrarea în oraş. Acolo am găsit multă lume 


în diferite sate oprită de jandarmi şi de ostașii regimentului 15 

infanterie. Am încercat să rupem cordoanele ŞI s-a Sei S 
p F N » ded: a VIO- 

Mvălmăşcală ncobișnuită. Aveam ordin să nu ne dedăm fă N! 


<D(ă: cu braţele ne făceam loc printre baionete, bincînțeles, n 


e rare asez a ao pia 


Ne 


Da 


la Piatra Neamt 
10q___ Congresuldela PiRaN SOTI 


nsecinţe. 

Cape ie învălmăşeală m-a frapat un lucru pe cale nu-l putcam 
explica. Un grup înainta printre baionete, 1ar ostașii săreau ca arşi 
cînd aceștia ajungeau în preajma lor. Mai tîrziu am aflat Că erau 
țărani din comuna Zărneşti, şi că au rămas renumiţi prin purtatul 
si folosirea sulelor în astfel de împrejurări. 

"Când încăierarea era în toi, a apărut Mişu Stelescu, deputat de 
Tutova, împreună cu comandantul regimentului şi au cerut să se 
intre, de ambele părți, în ordine şi să ne adunăm pe un platou de 


la intrarea în oraş, lîngă regiment, pentru a primi dispoziţii. Am 


executat ordinul şi ne-am așezat într-un careu pe laturile căruia . 


crau soldaţi cu baionete la arme. . 

Mișu Stelescu ne-a comunicat că din ordinul Căpitanului nu 
mai trebuie să intrăm în oraş şi că congresul nu se mai ţine, dar pe 
ascuns, ne-a făcut un semn să rupem cordoanele. 

Deşi cu ştiam că acest mod de a rezolva o situaţie nu intra în 
obiceiul Căpitanului care nu cunoştea decît o cale, cea dreapiă, 
loială, şi nu l-am aprobat pe Mișu Stelescu atunci cînd spunea una 
şi ne cerea alta, cordoanele au fost rupte şi lumea a intrat, în 
busculadă, în oraș. Cînd am ajuns în centru am văzut la un balcon 
niște domni, printre care şi prefectul judeţului, Gică Măcărescu, 
privind în stradă, unde jandarmii şi legionarii erau angajati într-o 
altercaţie neobişnuită, dusă pînă la limitele vacarmului. 

În acel moment a apărut Căpitanul care venea de la biserică, în 
îmbrăcămintea sa obişnuită, costum naţional, frumos ca în €xpo- 
ziţie. Înconjurat de câţiva camarazi, s-a apropiat şi, într-un mod 
inexplicabil, cei ce se luptau în stradă s-au ridicat de pe jos, s-au 
retras pe trotuare şi s-a făcut o linişte desăvîrşită. 

Nu a privit nici în sus, unde era prefectul Măcărescu, nici de 0 
parte sau alta a străzii, unde erau beligeranţii, a trecut către casă 
avocatului loaniu, altercaţia a reînceput, iar mai apoi, după ce 
busculada a încetat, l-am putut urma și noi. 

O parte din băieţi au fost arestaţi şi duşi la poliţie iar noi am 
mers la casa avocatului unde, în curte, am improvizat o masă, da! 
congresul nu s-a mai ţinut. 
că 7 ae ie a DU la acea vreme mişcarea aveă o sing 
Page rd, veniseră bucovinenii. După masă am plecat C 
A maşină Ja poliție, în grup, pentru a cere eliberarea cel! 

restaţi. : 
ai îimpina pt și onoarea ceru 
ui. Am condiţionat acest lucru de eliberarea celo! 


ză Nae Tudorică 105 
SER i Ie su QULI CAI, 


ea 


| E PE ERIRRER 
reținuți şi fiindcă ni s-a refuzat, am rămas în masină cîntînd 
marșuri şi alte cîntece de acest gen. S-a adunat tot mai multă lume 
în jurul mașinii, alăturîndu-ni-se în proteste, și atunci, jandarmii 
Si poliţiştii ne-au împins cu braţele mașina pînă la ieşirea din oraș 
în cîntecele şi ilaritatea celor din jur. 4 

Eu şi cîțiva băicti din Roman şi din lași am fost nevoiti să 
mergem cu camioneta pînă la Fălticeni, unde am ajuns noaptea, 
Seful gării, care simpatiza curentul naţionalist, ne-a deschis sala 
de aşteptăre şi pentru că eram flămînzi, ne-a adus ceva de mîncare 
şi apoi a aranjat să putem pleca spre Paşcani cu un tren, deși nu 


“aveam bilete. 


Am ajuns la Roman în zorii zilei, am plecat spre casă obosit, 
zgîriat şi murdar de noroi. La vreo doi kilometri de sat cra un ogor 
şi mama, ncasemuit de buna mea mamă, prăşca singură. Cînd m-a 


văzut, s-a bucurat dar a căzut pe gînduri. 


Eram doar la începutul acestui drum, luminat de flacăra dragos- 
tei de patrie, presărat şi străjuit pe tot cuprinsul de simbolice cruci 
pentru cei ucişi și aruncaţi în gropi comunc, cînd de-abia păşcam 
în viată. De aceea mă voi referi la unele pasaje din lucrarea De la 
restauraţie la dictatura regală, cdiţia a II-a din 1981, scrisă de 
Florea Nedelcu, legate de implicarea mea. Apoi voi continua să 
derulez calea străbătută de mine, cu datoria de a înfăţişa mereu 
adevărul. 


Capitolul XIX 


“De la restauraţie la dictatura regală” 


Le fac, nu ca apologie şi nu pentru a forma convingeri, UC SS 
mi derultz viaţa mea, efectiv mi-o mărturisesc şi îmi MOUYeZ 
Snesţ de ce am intrat în 1932 în această mişcare, de ce am depus 
su clanul şi sacrificiul meu, şi în final, de ce am părăsit-o în e 
SI am abandonat, ireversibil, orice vocație de ordin politic pentru 


Între 
Meg restul vieţii, 


e 


Sa 


* e | dictatura regală” Nae T | 
înc De Ja restauraţie Ja dictatura regală”. N Si ae Tudorică a d 080 


Vreau însă, LOL pentru mine, să subliniez că, dacă lucrurile ar fi 
fost numai aşa cum apăr în această lucrare, editată în condiţiile de 
ai, cînd minciuna-i regină, adevărul primejdie, dar realitatea 
răsturnată, cînd sînt încă aşezat pe cel mai inalt Stilp al infamici 
sub raportul orientării de atunci, obiectiv şi cinstit se cădea Să Slau 
| cu fruntea sus ca un om bun și drept, ca un cetățean loial, patriot 
prin fapte şi democrat prin năzuinte ȘI structură lăuntrică al aces- 
tui neam, pe care nu l-am înşelat nici sub amenințarea morţii în 
drepturile sale sfinte şi în aspiraţiile sale veşnice. ; 

Dealifel este absolut notoriu şi unanim recunoscut că, în toată 
istoria acestui neam nu a mai fost o altă grupare politică care să fi 
fost tratată, în sistemu! tuturor etapelor și organizărilor sociale, 
cu mai multă vrăjmăşic, şi că această prigoană, mai ales în perioada 
afişată ca liberală și conturată ca burgheză, s-a ridicat şi s-a carac: 
terizal prin crime fără judecată şi asasinate duse pină dincolo de 
barbaric. 

Şi nu pentru că îi apăr pe morţi, ci pentru că sc impune un 
răspuns cinstit la întrebare şi la alternativă, spun că am fost puși 
în faţa mortii, iar unii dintre noi am supravieţuit prin harul Dom- 
nului sau prin implacabilul destinului, dar cei mai mulţi au lost 
ucişi făţiş, cu puşti şi mitraliere, alţii strangulaţi, iar alţii prin 
mişelic. Unii am avut posibilitatea-să ocolim moartea prin ab: 
dicări, dar cei mai mulţi nu am făcut-o, nu pentru că am fi fost 
descreieraţi sau fanatici și nici luptători cu morile de vînt, ci 
pentru că am crezut într-un ideal al neamului şi patrici, şi este de 
reținut că cinc, între ideal şi moarte, alege moartea, nu poate îi 
decît martir. 

Dintre aceste mișelii sînt de remarcat următoarele: Corneliu 
Codreanu, în 1937-1938 a fost solicitat şi putea deveni, după 1cgc, 
conducător de stat, dar a refuzat. Cînd s-a ştiut că acest act pulcă 
să îi aducă moartea, avea toate posibilitățile să sc adăpostească sau 
să părăsească țara, cum dealtfel alţii au făcut-o, trăgînd foloase. EI 
! nu a procedat așa şi a fost pus în situaţia de a alege colaborarea cu 
| regele Carol sau a muri. A acceptat moartea, și ca el mii şi mii de 
tineri dintre cei mai proeminenţi. 


tinerei generaţii de scriitori ce au frecventat Facultatea de LiICIC 
din Bucureşti, o înrîurire acută, George Călinescu, în Istoria 
literaturii române, scria: “Pentru studentii lui, cl era un geniu, ul 
factor fără de care nu se poate explica viata civilă a României 
moderne. Cînd se va scrie istoria problemelor filozofiei româneşti: 


L] 


Despre Nae Ionescu, despre care acum sc spunecăa avut asuplă 


se vă vedea că vreme; de cincisprezece ani de zile, noi am fost 
contemporani Europei numai prin cursurile profesorului Nae lo- 
CSCU. E] este un Socrate al României”, 

Sc ştie că a fost unul dintre profesorii şi personalităţile palatu- 
lui regal şi că a abandonat totul ca un soldat, înrolîndu-sc în 
„ceastă mișcare, că în 1935 a fost cu noi în tabără si apoi a murit 
suspect, în plină vogoarc, la 15 martic 1940, în vîrstă de 50) de ani. 

Ca el au murit, tot atunci, rapid şi aparent de neînțeles, genera- 
lul Cantacuzino şi alte figuri importante, fără să mă mai refer la 
miile de tineri împuşcaţi pe cîmpiilc, în închisorile, lagărele și pe 
surăzile ţării între 1938 şi 1940. e 

Am ştiut că cea fost nu sc mai putea repeta, ȘI Sînt constient că 
ficee moment este unic şi ireversibil. Nu am uitat ce am învătat în 
Jiccu din manualul profesorului Simion Mehedinţi privitor la acest 
moment, și de aceca am închis pleoapele și am înmormîntat pios! 
„buciumul şi jertfele trăite pînă în 1938. Am intrat pe făgașul 
omului resemnat, contopit în căldura şi fericirile familiei, ale 
profesiei și creștinului, călăuzit, convins si hotărît să trăiască și să 
moară ca un român şi ca un fiu al lui Dumnezev 

„ Mă reler la acele însemnări cu caracter istoric alc lui Florea 
Nedelcu, ce luminează, în măsura îngăduită, calca anilor la care | 
mă refer şi la motivarea adeziunii mele la coloana atît de hulită, 
din rîndurile căreia cei tincri și neprihăniţi au fost ucişi în mod 
mişelesc, şi absolviţi cei care au organizat şi săvîrşit nelegiuirile, 
trăind apoi pe melcaguri străine. 

Deşi înţeleg că e grcu să cîntăreşti şi să cataloghezi semenii, nu 
mă pot resemna într-o “oală” în care ficrbe orice şi nu pot motiva 
adversitatea aprigă, fără distincţii şi reticenţe pe plan ideolu»ic, 
decit doar pentru că unii şi-au fundamentat edificiul pe materic, 
Iar alţii pe spirit, şi pentru că unii şi-au luat învățător pe Marx, iar 
alții pe lisus. Şi tot ca om, dar şi ca jurist, nu găsesc explicaţii, nu + | 
intrevăd justificare şi nu aș putea invoca criterii de apărare în 
duritatea măsurilor, în tenacitatea loviturilor, în neasemuita 
îm tendinţă expresă şi neîmblinzită a desfiintțări 

1 cu Orice preț. See n 
aa aujclue proporția vrăjmăşici cînd ştiu că is Ss itp 
și de a intilnit în închisori şi reale Al Ş geti se 
pe SA Ed SC) ce trăiesc nu pot să uite că ai SA a 
ii ACE eram mulți şi constituia o forţ i U MI piată 

CHoşi fraţi, indiferent dacă eram de stînga sau de dreapta 


| 2 


De 


“De la restaurație la dictatura regală” 


108 ale 


Se SI: : - ihili > i Li, a i 
Jdeologiile sînt umbrite de invincibilitatea timpului şi singură 


omenia rămîne perenă. Ca să evil orice edi Vitae şi interpretare 
greșită, subliniez că mă refer la perioada cînd am fost şi cu un 
militant, între 1932-1938, şi că, pentru geca cea urmat, am dreptul 
să dezavuez cu mai multă vehemenţă decit alţii, pentru că mic mi-a 
adus şi umilință, şi ruşine, şi suferinţe plătite cu sănătatea, cu 
imense sacrificii, cu viaţa mea şi a familici mele, pentru faptele 
altora ce au lovit şi s-au ascuns, care au tulburat apele și ne-au 
aruncat pe unii în vîrtejul lor, care au sfredelit un vulcan şi au 
declansat un cutremur, care au profanat mormintele și au răstur- 
nat viata unor oameni, ca ci să-şi schimbe chipurile după aceca, 


adăpostindu-se în case străine. 


Restaurația 


Referindu-mă cronologic la Viaţa politică din România în . 


preajma dictaturii regale, scoasă iniţial la Editura Dacia în anul 
1973, apoi reeditată-în 1981, voi fi în situaţia să mă opresc și să 
citez date şi împrejurări care conturează conjunctura perioadei, 
dar absolut aşa cum s-au prezentat faptele. Desigur că, procedînd 
astfel, voi fi silit să repet unele situaţii, anume cele în care voi fi şi 
cu implicat în mod direct. 

Se ştie că în 1927, Carol, fiul regelui Ferdinand, succesorul lcgel 
la tron, a ales în locul, acestuia viaţa de huzur, părăsind tară, 
morala și demnitatea. Apoi prin mașşinaţiuni, înşelătorii şi specu- 
larca politicienilor avizi de putere în orice condiţii, s-a strecurat 
pe ascuns în țară, și folosindu-și abilitatea şi slăbiciunca altora, s-a 
instalat pe tronul României la 8 iunie 1930. 

De aici redau succint, dar exact, pasajele referitoare la perioada 
care face obiectul volumului citat, şi respectiv, la ceea ce arc 
legătură cu situaţiile care mă privesc personal. 

“Carol al II-lea instalat pe tronul României la 8 iunie 19304 
urmărit cu perseverenţă instalarea unui regim de dictatură perso: 
nală. 

A venit în țară la 6 iunic 1930, însoţit de cîțiva amici personali, 
fără suprafaţă politică şi apoi şi-a grupat treptat în jurul său O 
camarilă puternică, politicieni, militari, ziariști, aventurieri, SCI” 
tori, îndcosebi Oameni deosebit de abili, lacomi și risipitori, uniţi 
m lee ps dar ai ales printr-o dorinţă puternică i 
constituire temeinică sia piei ie ata reprez E e 
pape aero a De < atirmare în viaţa politică a țăriia G e: 

partid politic. Alegerile parţiale din 1931 din judetele 


Nae Tudorică d 109 


————— 


A 
Neamt şi Tutova i-au dezvăluit forta.” 

La alegerile la care am participat au fost învinse toate partidele 
prin alegerea lui C. Codreanu la Neamţ și a lui M. Stelescu la 
“Tutova. 

«Decretînd scoaterea Gărzii de Fier în afara legii în ianuarie 
1931, Armand Călinescu (Subsecretar de Stat la interne — țărănist) 
a arestat și trimis în faţa tribunalului un lot de fruntaşi legionari 
compus din C. 1. Z. Codreanu, M. Stelescu, |. Banca, Totu,Dănilă.? 

«Ţoţi au fost achitaţi ca fiind nevinovaţi. 

Întronarea, mai bine zis autoîntronarca lui Carol a fost un act 
antipopular, de natură să nesocotească instituţiile și să umbrească 


Tronul.” 


Poziţia partidelor faţă de restaurație 

Partidele politice şi în special cel liberal I-au primit cu vehe- 
menţă, renceîndu-l cu ostilitate. Totuși, se va vedea în continuare 
că mulţi dintre cei care au condus destinele acestei ţări au dat 
dovadă de slăbiciune în convingeri şi de lipsă de probitate. 

“Vintilă Brătianu, şeful partidului liberal: Să îmi sece mîna dacă 
voi întinde-o acestor aventurieri.” (pag. 16) 

“Partidul Liberal a difuzat o broşură-manifest, cu caracter an- 
ticarlist, în care se menţiona: Proclamarea lui Carol rege este cea 
mai mare crimă împotriva națiunii noastre.” (pag. 17) 

“În acest timp, |. Gh. Duca era conducătorul în fapt al partidului 
National Liberal, după dispariţia în 1927 a lui lonel Brătianu.” 

“Deputaţii liberali, în afară de C. Argetoianu, au votat împotri- 
va proclamaţiei lui Carol ca rege.” 3 

“1. Gh. Duca a rostit un discurs de o violenţă apreciabilă la 
adresa noului suveran, subliniind între altele: Am scrutat tot ce 
poate spune judecata şi conştiinţa mea și, din două motive, unul de 
ordin etic şi altul de ordin politic şi naţional, mă împiedică definitiv 
să primesc soluția de azi. Aș considera că mă dezonorez făcînd alifel 
ȘI de aeeea sfirşesc cariera mea politică cu un act de dezavuare. La 
9 primejdioasă aventură nu pot să iau parie, refuz să mă duc chiar 
dacă viața mea politică ar lua sfîrşit. Sfatul pe care îl dau partidului- 
NOStru este o intransigență absolută. Eu am Spus întregul meu gînd 
de la care nimic pe lume nu mă poate abate. î 

Aceasta a determinat ca o grupare în frunte cu Gh. Brătianu s 
Părăsească partidul.” (pag. 17) : 

La 16 iulie 1930, 1. Gh. Duca declara: Puterea trebuie cucerită. 
(pag. 20) 


ă 


e aa 


III 


N 
110 corilictul Carol= Corneliu Codreanu ie Nae Tudorică 11 
EET lui Vintilă Brătianu, decembrie 1930, |. Gh „dunările, manifestaţiile, uniformele, iar listele de cani dea 


“Dar după moarlca E sc LA a Ă 
Duca E urlea în reluărea raporturilor normale între partid şi 


coroană şi este ales preşedinte al Partidului ial Liberal, is 
Tătărăscu, omul regelui, sceretar general al js INTE (pag 27) 
“La 18 aprilie 1931, N. orga primcă din partea regelui manda. 
tul de a constitui un guvern de uniune naţională.” (pap. 47) 
«20 octombrie 1932 — 13 ianuaric 1933, guvern în frunte cu 
luliu Maniu şi apoi guvernul Vaida Voievod. La 14 noiembrie 
1933, 1. Gh. Duca este însărcinat cu formarea guvernului.» 


(pas. 18) 


Capitolul XX 


. : în] 7 . , A 
Conflictul Carol — Corneliu Codreanu 


“Acest conflict avea la bază dezacordul privind politica căternă, 
relaţiile cu Elena Lupescu, colaborarea cu 0 serie de bancheri şi 
oameni de afacere evrei: Aristide Blank, Kaufmann, Max Aus- 
chnit, Bercovici.”(pag. 72) 

“La 10 decembrie 1933, 1. Gh. Duca a decretat în urma şedinţei 
Consiliului de Miniştri din 9 decembrie 1933 dizolvarea Gărzii de 
Fier și eliminarea ci din campania electorală.” (pag. 69) 

Era o măsură nejustificată în fapt şi ilegală. 

Alegerile erau fixate pentru data de 20 decembrie 1933. Orice 
măsură în legătură cu aceste alegeri putea fi contestată în termen 
de zece zile înaintea alegerilor. |. Gh. Duca, în noaptea de 9 spic 
10 decembrie, a dispus arestarea conducătorilor şi membrilor 
cunoscuți ai mișcării şi a decretat pe 10 decembrie dizolvarea ȘI 
eliminarea de pe listele electorale a candidaţilor ei. 

Astiel, măsura nu mai putca fi contestată, fiind deja depăși! 
termenul. Subterfugiul cra ilegal, depradant și abuziv. Am [0s! şi 
cu arestat, dar mă voi referi la acest fapt cu amănuntele respective 
la momentul oportun. Totodată s-a hotărît închiderea localurilo! 
legionare, cu confiscarea documentelor de arhivă, au fost interzise 


nnele electorale au fost declarate nule. 
«Cu poziţiile consolidate în urma alegerilor cistigate la 20 de- 
cembric 1933, guvernul Duca a continuat urmărirea și arestarea 
grupurilor de agitatori legionari. In urma dispozițiilor primite, 
organele de siguranţă şi jandarmeria au operat numeroase 
arestări. (...) La Braşov a fost arestat Ion Codreanu, tatăl sefului 
Gărzii de Fier, care declara: Lichidarea diferenţierilor sociale va 
desfiinta moșierimea şi burghezia și cerca puritatea morală.” 
“La sfîrşitul lunii decembrie 1933, este ucis Steric Ciumeti, 
sceretarul general al Gărzii de Fier şi găsit în lacul Fundeni.” 


SCI 


I. Gh. Duca 

“La 30 decembrie 1933, 1. Gh. Duca a fost asasinat pc peronul 
gării Sinaia.” A doua. zi am foOst arestat, militar fiind. 

“Concentrîndu-și atenţia în principal asupra cvolutici inter 
naţionale care marca tot mai precis ridicarea Germanici hitleriste, 
precum și asupra creşterii activității Gărzii de Fier, regele a ma- 
nevrat în perioada 1934-1937 cu prudenţă, folosind îndeosebi 
guvernul liberal aflat la cîrma tării.” (pag. 82) 

“Gheorghe Tătărăscu a depus jurămîntul la 5 ianuarie 1934, 
înlăturînd conducerea veche a Partidului Naţional Liberal, iar 
Dinu Brătianu, șeful partidului, rămînca în afara guvernului.” 
(pag. 110) - 

“Încă din 1934, Nicolae Titulescu a acceptat intrarea în guvern 
punînd condiţia sine qua non a “arestării lui Corneliu Codreanu, 
a generalului Zizi Cantacuzino, a lui Nae lonescu” și “luarea unor 
măsuri de izolare şi lichidare a mișcărilor fasciste”. (pag. 112) 

| “Nu-i de neglijat faptul că el însuşi cra un moșier, un celebru 
tea un mare avocât şi profesor, dar un mare iubitor de trai 
un. 

Principalul autor al legii pentru apărarea ordinii în stat, din 
Aprilie 1934, N. Titulescu, urmărea să creeze prin aceasta o piedică 
morală pentru rege în cazul cînd ar fi încercat constituirea unul 
Sever cu sprijinul Gărzii de Fier.” (pag. 181) az 
a Subminată tacit, mişcarea gardistă s-a văzul în unele situații 
Impiedicată de la manifestații publice. Astiel, cu ocazia interzicerii 
agil paie a fruntaşului gardist Nae lonoscu, Ucterui ta 

crsar al camarilei şi al regelui Carol, legionarii au 015 


Niaţ 4 ai € i 
"I/at în februarie 1935 0 demonstraţie de protest în lata palatului, 


55 


Conflictul Carol — Corneliu Codreanu 


112 ce ARĂ 
împrăștiată de armată: manilestaţia s-a soldat cu numeroşi răniţi 
de ambele părti.” (pag. 185) 

«Reactionînd cu energic, mişcarea legionară a sprijinit acţiu. 
nile anticarliste, republicane ale doctorului Gerota, arestat din 
pricina răspîndirii unor manifeste propagandistice în care ataca 
monarhia şi chema la luptă pentru răsturnarea regimului de 
rușine, pentru înlăturarea dictaturii. 

Cerînd eliberarea doctorului Gerota, mişcarea legionară a or. 
ganizat manifestații de solidaritate cu acesta, lansînd manifeste 
semnate de o seric de fruntaşi legionari: Traian Cotigă, Gh. Fur. 
dui, Alecu Cantacuzino, manifeste care condamnau pe camariliști, 
consideraţi ca reprezentînd “viermii” ce își făceau afacerile pe 
spatele încovoiat şi rupt al ţării.” (pag. 185) 


Mihai Stelescu 

“La 20 noiembrie 1934, Mihai Stelescu se rupe de Garda de Fier 
şi înființează Cruciada românismului, secondat de Gh. Beza, care 
în 1930 atentase la viaţa ministrului Angelescu. 

În vara anului 1936 a fost ucis Mihai Stelescu.” Eram în tabără 
la Averești-Golani. Ta - 

“Din toamna anului 1935, Garda de Fier stabileşte contacte cu 
luliu Maniu şi Gh. Brătianu, adversari ai camarilei şi guvernului. 
Din acel moment, Nae lonescu întreţine legături strînse cu Maniu 
şi Gh. Brătianu.” (pag. 186) 

“În noiembrie 1935, Corneliu Codreanu lansează o circulară 
prin care se atrăgea atenţia ca mișcarea legionară să primească cu 
rezervă criticile naţional-creştine adresate fruntașilor naţional- 
tărăniști.” (pag. 186) s 

În această circulară se preciza: “Pentru respectul adevărului 
însă, să sc ştie de toţi că dl. Maniu atacă nu pe rege, ci vîscul din 
jurul său, care omoară pe rege şi nimiceşte monarhia românească.” 

“M-am simţit umilit cînd, pe pagina La unui număr din Poruncă 
vremii eram lăudat cu, sau noi, iar pe ultima insultat dl. Maniu.” 
(pag. 187) / 

“Făcînd un bilanţ al anului politic 1935, Lothar Rădăceanu 
marca sfîrşitul perioadei de manifestare a mişcării gardiste ca masă 
de manevră a reacţiunii burghezo-moşiereşti. 

Mișcarea fascistă, sublinia fruntaşul social-democrat, nu mai 
este o trecătoare manifestare de turbulență tinerească a studeni- 
timii care sc poate lesne exploata şi manevra de demagogi încercaţi 
de la noi şi aiurea, ci un factor politic şi social cu existenţă in 


Nae Tudorică 
E 113 


dependentă, cu veleităţi proprii şi cu O factură ideologică ce o 
deosebeşte esențial nu numai de mişcarea de stinga propriu-zisă 
dar şi de reacţiunea burgheză de tip vechi.” (... e: 
«Congresul studențimii legionare de la Tîrgu Mures din 3-6 
aprilie 1936, avea să aducă noi elemente, de data aceasta mult mai 
concrete, în conflictul dintre gardă și cercurile politice carliste.” 
«Această contradicție ireconciliabilă dintre palat și Gardă avea 
să se materializeze în scrisoarea adresată lui Carol în noiembrie 
1936, de Corneliu Codreanu, prin care pe un ton brutal, seful 
mişcării Jegionare îi-avertiza pe rege și pe politicienii care îl 
sustineau, că vor răspunde cu capul dacă nu vor modifica continu- 
tul diplomaţiei româneşti.” (pag. 187-188) , 
“Încercarea regelui de a intra în contact cu conducătorii Gărzii, 
imediat după congres, a fost respinsă de aceștia sub pretextul că 
Garda nu face nimic clandestin.” (pag. 190) 
“Corneliu ]. Z. Codreanu a proclamat anul 1937 un an de lupră 


şi sacrificii.” (pag. 193) 


Moţa —- Marin 

În iarna acestui an au loc funeralii organizate pentru Mota și 
Marin, la care au participat diplomaţi germani, italicni, japonezi, 
portughezi şi polonezi. Am participat şi cu. 

“În februarie 1937, Carol a cerut lui Corneliu 1. Z. Codreanu să 
îi cedeze conducerea Gărzii de Fier, al cărui “căpitan” să fie 
proclamat. Acesta a refuzat. Drept urmare, cercurile carliste au 
hotărît suprimarea principalelor căpetenii legionare.” (pag. 198) 

“La 9 aprilie 1937, Consiliul de Coroană a hotărît expulzarea 
peste graniţă a prințului Nicolae. 

Convocînd în ziua de 13 aprilie 1937 pe reprezentanţii cîtorva 
ziare, C. 1. Z. Codreanu a dat publicităţii o declaraţie în care 
proclama deschisă lupta dintre Gardă şi Carol, încheind convor- 
birea strigînd: Trăiască principesa Elena! Trăiască principele 
Mihai! Trăiască principele Nicolae! (pag. 198) 

“La 1 martie 1937, Armand Călinescu nota: Lungă întrevedere 
cu Gabriel Marinescu la mine acasă. Tătărăscu a avut inițiativă „ 
humirii lui în guvern.” 

„ “Gabriel Marinescu a primit cu conditia să fie 
liber. Are de gînd să suprime pe Codreanu şi vreo | 
tardişti principali. Şi-a format echipe de 200 de puşcări 
Va da lovitura într-o noapte.” (pas. 199) 

“La 17 martie 1937, C. |. Z. Codreanu sc înti 


lăsat să lucreze 
reo treizeci de 
aşi cu care 


Inește cu Zaharia 


III II 


a tac UE RI 


i 


Coagreanu 


114 Conflictul Carol — Corneliu 
Boilă în vederea unui pact de ncagresiune." (pag. 199) 

“La 22 aprilie 1937, prin intermediul lui Mihail Antonescu, 
fruntas al Partidului Naţional Liberal Georgist, ia legătura cu Gh 
Brătianu şi fac un program comun anticarlist. 

La 17 mai 1937, C. Argetoianu nota pe marginca unci discuţii 
cu C. 1. Z. Codreanu: C. 1. Z. Codreanu a arătat că un lucru e siguy: 
un abis s-a creat între rege și legionari.” (pag. 200) 


Pactul Maniu-Codreanu-Brătianu 

“Pactul avea drepl bază comună opoziția lor faţă de rege.” 
(pag. 201) 

“Fabricius, ambasadorul Germaniei, notează: 

Apropierea Maniu-Codreanu arc un singur țel, lupta împotriva 
doamnei Lupescu şi a regelui însuşi, dacă nu se poate lepăda de 
nefasta ci influență.” (pag. 201) 

“La 23 noiembrie 1937, Mihalache- demisionează din fruntea 
Partidului National Ţărănesc şi este ales luliu Maniu, dar acum se 
desprinde aripa centristă cu A. Călinescu, Mihai Ghelmefeanu, 
Virgil Potârcă, iar Armand Călinescu, conducătorul acestei gru- 
pări, sc pronunţă categoric pentru luarea unor măsuri drastice 
împotriva Gărzii de Fier, mergînd pînă la lichidarea acesteia şi 
pentru colaborarea cu regele Carol al Il-lca, împotriva ascensiunii 
vertiginoase a Gărzii de Fier spre putere.” 

“luliu Maniu încheie la 25 noiembrie 1937 un pact de ncagre- 
siune electorală cu partidul fascist Totul pentru ţară şi partidul 
naţional liberal al lui-Gh. Brătianu, declarînd că, prin aceasta, 
urmărea asigurarea libertăţii alegerilor. Pactul semnat la 25 no- 
iembrie 1937 reprezintă în realitate o coalitie politică anticarlistă, 
rezultată din evoluţia divergenţelor existente între cercurile poli- 
tice sprijinite de guvernul Tătărăscu, pe de o parte, şi de Garda de 
Ficr, gruparea Manistă şi Gh. Brătianu, pe de altă parte. 

La 25 noiembrie 1937 s-a semnat public pactul intitulat Pactul 
de neagresiune electorală, avînd ca obiectiv decisiv apărarea li- 
bertăţii de manifestare în perioada campaniei electorale. 

„Ca răspuns, aflat în perspectiva apropiată a unei înfruntări 
directe Cu garda, cel mai teribil rival care se anunţa în acel moment 
e ue RU Erica regele Carol a urgentat pregătirile de 

Ii carliste.” (pag. 202) 


Capitolul XXI 
Alegerile din 20 noiembrie 1937 


“Campania electorală a fost deschisă la 19 noimebrie 1937.” 
(pag. 217) 

« Adversitatea față de Garda de Ficr, avînd la bază alianţa cu 
Franţa şi Anglia, întărirea prerogativelor regelui Carol al Il-lca ca 
unică soluție a torpilării ascensiunii mişcării legionare spre pute- 
re.” (pag. 220) 

“În scopul sustragcrii de sub influenţa legionară a unor tincri, 
guvernul a încorporat în toamna anului 1937 două contingente de 
toate armele și a interzis activitatea propagandistică electorală şi 
Studenţilor.” (pag. 226) 

“S-a încercat dizolvarea partidului Totul pentru țară (aceasta 
cra denumirea reală, și nu Garda de Ficr) prin ministrul de interne 


"P. Franasovici, și Gabriel Marinescu, subsecretar de stat.” 


(pag. 227) 

“În condiţiile menţinerii stării de asediu într-un număr de loca- 
lităţi, al intensificării cenzurii, guvernul a luat măsuri represive 
Vizînd intimidarea opoziţiei.” (pag. 228) 

“Legiunea făcea apologia vieţii aspre, combătea luxul şi viața 
de huzur ale claselor exploatatoare, cerea egalitatea muncii şi 
primatul ci în ordinca socială.” (pag. 235) 

“Legionarii au creat cantine ale comerțului legionar cu prețuri 
loarte mici pentru muncitori. S-a intensificat propaganda între 
muncitori. S-a zis omul și pogonul şi Garda de Fier a reuşit să 
capete i nfluență în masele de tărani săraci. Deviza era: Totul pentru 
/ară, nimic pentru noi.” (pag. 236) că 

“Cu complicitatea organelor administrative şi polițienești, 
teprezentanţii guvernului au organizat în numeroase județe falsi 
licarea rezultatelor reale prin modificarea tabelelor de totalizare 
a voturilor, confectionarea de procese verbale false, introducerea 
Durne a sute de buletine ale partidului național liberal. 


DD Da e 


116 Alegerile din-20 noiembrie 1937 

Sub titlul: “Alegerile parlamentare din 20 decembrie 1937 si 
semnificatia rezultatelor acestora”, paginile 238-239, se arată: 

«Alegerile au fost dominate de abuzurile sub diverse forme 
practicate de autorităţile administrative Și forțele polițienești, dar 
mai ales de amplificarea dinamismului mişcării legionare.” 

Din datele publicate de Comisia Centrală Electorală reiese 
următoarea situaţie: 

Alegeri pentru Camera Deputaţilor: 


voturi procent mandate 


1. Partidul Naţional Liberal 1.103.353 35,92 152 
2. Partidul Naţional Ţărănesc 626.612 20,40 86 
3. Partidul Totul pentru țară 478.373 15,58 66 
4. Partidul Naţional Creștin 281.167 9,15 39 
5. Partidul Maghiar | 136.139 4,43 19 
6. Partidul Naţional Liberal Georgist 119.365 3,89 16 
7. Partidul Ţărănesc Radical 69.198 2,25 9 
8. Partidul Agrar(Argetoianu) 52.101 1,705 
9. Partidul Evreiesc 43.681 1,42 - 
10. Partidul Poporului German 43.612 1,41 - 
11. Partidul Social Democrat 28.840 0,94 - 
12. Partidul Poporului (Averescu) 25.567 083 
13 
14 


„Frontul Muncii 6.986 0,23 - 
11.145 0,30 - 
45.555 1,48 
3.071.695 100,00 


„Alte grupări şi liste independente 
15. Buletine anulate 
TOTALUL VOTANȚILOR 


Am participat efectiv la aceste alegeri, deşi Romanul era una 
dintre organizaţiile slabe din ţară, datorită faptului că liberalii 
erau împămînteniţi la noi, iar atunci Manolescu Strunga, fost 
ministru, îşi avea “fieful” aici, la fel şi Ernest Ene, tot fost ministru, 
ambii proprietari, şeful ţărăniştilor. În plus mai exista şi o cauză 
locală, de ordin intern. 

“Cu aceste rezultate guvernul a căzut şi, astfel, la 28 decembrie 
1937 a avut loc demisia prezentată de Gh. Tătărăscu. Căderea 
guvernului Tătărăscu în alegeri, fapt inedit în analele vieţii parla- 
mentare românești, reflecta puternica opoziţie pe care masele 
largi o făceau tendinţelor dictatoriale carliste.” (pag. 239) 

Cu toate eforturile făcute, cartelul guvernamental cu grupările 
lui N. orga şi Vaida, cu procente neglijabile, a obţinut sub pro- 
centul de 40% care i-ar fi dat dreptul la prima electorală.” (Legea 
electorală prevedea că, în cazul cînd guvernul obtine minimum 407% 
de drept, i se acordă o cotă corespunzătoare. pentru a obţine 


Nae Tudorică 


N — 
majoritatea — peste 50%). 

“După unele calcule, care au apreciat la 500.000 voturi 7esirea 
puvernamentală (dobîndită prin fraude şi abuzuri) circa 16-17% 
scăzută din 35,92% rezultă că procentul real care revenea cartelu- 
lui guvernamental era de 20% (pag. 240) 

“Jamandi (fost ministru liberal de interne) recunoaşte că orice 
efort nu putea să restabilească echilibrul sufletesc în constiinta 
acelor oameni care, de atîtea ori, fuseseră înşelaţi.” (pap. 240) 

«Cele aproape 500.000 de voturi obţinute de Garda de Fier au 
reprezentat, după prăbuşirea guvernului, a doua mare surpriză a 
alegerilor parlamentare. 

Instalarea, în împrejurările centrelor de votare, a unor impor- 
tante forțe ale jandarmeriei, precum şi punerea în stare de alarmă 
a numeroase unităţi militare, postate în punctele strategice, con- 
stituiau un avertisment pe care Carol al II-lea îl dădea opoziţiei și 
urmăreau intimidarea Gărzii de Fier, cu care era în conflict direct. 

Ceea ce era deosebit de important pentru gruparea carlistă, cra 
că Garda de Fier își dezvăluia prin manifestări de partid politic, 
atît pătrunderea în unele categorii ale maselor, cît mai ales po- 
tentialul politic şi militar.” (pag. 241-243) 

Aceasta poate fi explicaţia faptului că regele Carol şi cercurile 
guvernamentale tătătăsceene, cu tot riscul pe care îl impunea 
creşterea considerabilă a curentului legionar, au condus la aban- 
donarea alegerilor libere. 

Trebuie reținut că mişcarea legionară, care îşi asuma rolul de 
scoală de educaţie, apărea pentru prima dată ca grupare politică 
în alegeri, că ca îşi dezvoltase ideologia în special în rîndul tincre- 
tului şi cu preponderență în universităţi, că C. 1. Z. Codreanu nu 
s-a declarat niciodată şef al partidului, care pentru el reprezenta 
9) entitate impusă de legea electorală, el rămînînd permanent 
Căpitanul mișcării cu velcitate primordială: formarea omului nou. 

De aceea: “Garda de Fier a apărut pe scena vieţii politice 
româneşti ca un partid cu 0 influenţă crescîndă; muncitorii au 
VOtat cu Garda de Fier.” (pas. 244) Secure 

„Pentru evaluarea justă a oamenilor şi pentru explicația apicei: 
livă a celor ce au urmat, trebuie reţinut că gruparea IOrgă $i 

mand Călinescu, cei doi pivoţi pe care s-a sprijinit Caro i 
măsurile care au adus dictatura şi masacrele, nu a rupi Ze 
pe nimic pe plan politic în zestrea guvernamentală; Nicolae 
i, cel ce colaborase şi îl folosise pe Corn : 

“Put, nu tolera pe nimeni să se situeze în prejmi 


Corneliu Codreanu la 
aureolei sale, 


Dea 
118 Încercarea lui Carol de a-l apropia + Nae 1udorică 119 
ED SE a ——— i m na Da OT 


an stiintific, dar nu şi pe cel politic, să vadă că intelec. 


juste pe pl , a 
alături de tineret şi că acesta la rîndul 


tualitalca şi poporul este 
său se află alături de Codreanu. 


Capitolul XXII 


Încercarea lui Carol de a-l apropia. 
pe Corneliu Codreanu 


“Regele, pentru 0 rezistenţă serioasă asupra ascensiunii verli: 
ginoasc a legiunii spre putere, căuta a încheia un front advers. 

Refuzînd invitația regelui de a sc prezenta la palat în vederea 
unor convorbiri privind situatia ivită după alegeri, manevră prin 
care Carol urmărea destrămarea pactului, Corneliu |. Z. Codrea: 
nu, de teama unci represiuni imediate, a respins în același timp şi 
propunerea lui luliu Maniu de a continua în comun lupta în- 
potriva cercurilor monarhiste prin organizarea unor mari 
manifestații de stradă, şi apoi s-a retras la Predeal, evitînd angaja 
rea mişcării legionare într-un conflict armat.” (pag. 251) 

“Eşuînd în alegeri guvernul domnului Tătărăscu, scria un 7iă! 
al vremii, Codreanu a ajuns în punctul culminant al carierei sale 
politice.” 

“În acel moment, după părerea cercurilor obiective, Codreanu 
a avut un prilej unic pentru a veni la putere. În acel moment, orice 
aventurier mai hotărît care ar fi avut organizația lui, ar fi putul 
veni la putere.” (pag. 251) : 

A avut loc o consfătuire cu fruntașii mişcării şi rezultatul este 
cel pe care l-am auzit chiar de la Căpitan şi pe care îl voi consemna 
pe larg în cele ce urmează. Concluzia a fost că nu vrem confruntare 
Și măcel, ţara ȘI interesle ci stau deasupra noastră. 

Astiel s-a prelungit mandatul guvernului Tătărăscu, şi fiindcă 
urmau să aibă loc alegeri pentru senat, anunțînd “siguranța vic- 
toriei legionare”, la 28 decembrie 1937 s-a format un guver) 
Gopa-Cuza. 


evenimentelor care au urmat, la rezolvarea crizei de guvern prin 


Ceca ce trebuie remarcat în mod deosebit pentru înţelegerea 
3 5 c 


soluţia chemării la conducerea statului a Partidului National | 
Creştin, preferat Gărzii de Fier, este diferenta în pozitia pe care 
cele două partide fasciste o aveau faţă de regele Carol si camarila 
sa.” (pag. 256) 

“În timp ce Garda de Fier intrase într-un grav conflict cu 
coroana, cu care rupsese orice legături, Partidul National Crestin 
se declara consecvent monarhic.” (pag. 258) 

“Partidul Naţional Creştin a rămas, pînă la dizolvarea sa, 0 

organizaţie eterogenă, amorlă, un simplu pion al cercurilor 
carliste, în neputinta de a contrabalansa influenţa mișcării legio- 
nare.” (pag. 258) 
» «Acţionînd din ordinul regelui Carol al II-lea, O. Goga și alți 
fruntași ai P. N. C. au dus în perioada alegerilor parlamentare din 
20 decembrie 1937 o fanatică propagandă împotriva pactului Ma- 
niu-C. Codreanu, în numele naționalismului monarhic”. 
(pag. 259) 


Capitolul XXIII 


Guvernul Goga-Cuza 


“In timp ce eşuase în tentativa de a-și apropia şi subordona 
Garda de Fier cu care acum intrase în concurență şi dispută 
directă, Carol a adus la putere pe O. Goga, considerînd că aşa va 
putea să fure alegerile lui Codreanu, formînd un guvern personal 
pentru a-şi orpaniza atacul decisiv.” (pag. 261) | 
“Iorga arată: clipa promisă în 1930 se apropie însă. De atunci 
cerea și aştepta înlăturarea lui Codreanu.” 
“Pentru a evita formarea unui guvern OMOgCN fascist, regele 4 
Dtrodus în guvern pe Armand Călinescu (adversar al Gărzi Ig 
Fier) avînd sarcina de a preîntîmpina deplasarea categorică Spre 


Ce 


5 


ul Goga-Cuza 
120 Guverr g AM oa 


dreaptă, în care scop regele i-a încredințat o SClIu de posturi-cheie 
în guvern: ministerul de interne Şi de justiţie. (pag. 261) 

“Prezenţa lui Armand Călinescu indica limpede pentru iniţiaţi 
politicii carliste începutul ofensivei antilegionare.” (pag. 265) 

“În acţiunea de supraveghere şi reprimare a Gărzii de Ficr, 
Armand Călinescu este sprijinit, într-o formă sau alta, şi de o serie 
de demnitari, partizani ai regelui Carol şi adversari direcţi ai 
miscării legionare, apropiaţi sau membri ai camarilei: Istrate Mi- 
cescu, general Gabriel Marinescu, general Bengliu, general Paul 
Teodorescu.” (pag. 258) 

“Aceasta a limitat şi mai mult cîmpul de acţiune al forţelor 
fasciste reprezentate în guvern, şi a pregătit, totodată, măsuri 
împotriva gardiştilor, măsuri care se vor concretiza în scurt timp.” 


(pag. 268) , 


] 


Relaţiile. General Antonescu -- C.I, Z. Codreanu 


“În guvern se afla şi generalul Ion Antonescu, fost atașat al 
României la Londra, apoi şef al marelui stat major, de unde 
demisionasc în urma unor conflicte cu cercurile camariliste.” 
(pag. 268) 

“Corneliu 1. Z. Codreanu, în anii 1935-1936, prin intermediul 
generalului Zizi Cantacuzino-Grănicerul a stabilit primele con- 
tacte cu generalul lon Antonescu. 

Corneliu Codreanu declara atunci: La putere-vreau să veniti 
dumneavoastră. La adăpostul dumneavoastră să-mi organizez par- 
lidul şi abia după aceea voi cere conducerea treburilor statului.” 
(pag. 269) 

“În vara anului 1936, înțelegerea dintre Codreanu şi generalul 
Antonescu era perfectată. 

Generalul Antonescu a condiționat numirea sa de lărgirea ba- 
zelor politice ale noului guvern (Goga) prin atragerea Gărzii, în 
care scop a solicitat şi obținerea din partea regelui a împuternicirii 
de a trata cu C. |. Z. Codreanu, dar nu obține colaborarea ci doar 
abtinerea de la orice act agresiv.” (pag. 269-270) 

_“S-au fixat alegeri pentru 2 martie 1938. Totul arăta că Totul 
pentru țară va obţine majoritatea absolută.” 

In aceste condiţii, la 10 februarie 1938, Carol a înlăturat guver- 
nul Goga-Cuza şi a instalat un guvem avînd prim ministru pe 
patriarhul Miron Cristea. Se încerca o formulă în care autoritatea 
bisericii să estompeze curentul legionar. Urmărind desfăşurarea 
„evenimentelor în raport cu lucrarea lui Florea Nedelcu, mai con- 


Nae Tudorică 124 


e a 
semnez cronologic: 
" «a 24 iulie 1938, A. Călinescu nota: La Piteşti, informatori mei 
spun că un delegat al lui C. I. Z, Codreanu a fost primit de generalul 
Jonel Antonescu la Piteşti şi ar fi primit același răspuns: “Cu toate 
meritele şi paloanele mele, strig astăzi Trăiască căpitanul!” 
(pae. 270) ș - Ă 

«Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor a arătat că regele a 
acceptat dificila colaborare cu lon Antonescu, numai atîta timp cât 
i-a trebuit pentru a-și instaura dictatura și întări poziţiile în vede- 
rea lichidării Gărzii de Fier. 

Cînd în martie 1938 s-a considerat suficient de puternic şi stăpîn 
pe situație, l-a înlăturat pe incomodul general și a trecut la aresta- 
rea fruntașilor legionari.” (pag. 271) 

«Guvernul Goga-Cuza constituia o simplă ficţiune politică a 


“grupării carliste menită să amplifice confuzia politică pe fondul 


căreia să fie demonstrată caducitatea regimului parlamentar con- 
stituțional şi necesitatea de a se bară ascensiunea Gărzii de Fier. 

Guvernarea Goga-Cuza a constituit perdeaua de fum care a 
facilitat dictatura regală.” (pag. 273-274) 

“N. lorpa, împreună cu alte personalități, au adresat un protest 
guvernului: Mai curînd mă expatriez. Prefer să nu mă bucur de aceste 
drepturi într-o tară străină decît să mi le văd interzise aici., dar după 
puține zile se instaurează dictatura lui Carol și face jocul lui, care 
conduce la asasinare. : 

Guvernul Goga-Cuza nu a fost un guvern fascist, ci un pas spre 
instaurarea dictaturii regale.” (pag.288) 


Capitolul XXIV 
Declaraţia lui Corneliu Codreanu 
ară cu prilejul unui 


ca vremii: 7er- 
Or, încearcă Să 


« pi - > 
int La 15 ianuarie, C. 1. Z. Codreanu dec! 
= acordat oficiosului guvernamental Porun 

n, atrăgînd atenția celor care „ în nechibzuinta I 


0 III 


io 


__ Declaraţia lui Corneliu Codreanu e aia ae 
împingă coroană Spre 0 dictatură, cl iti et cefiivălă cu o 
nenorocire. Cea mai mare înțelepciune este de a şti să ocolești Pozilia 
care ar putea pune coroana în conflict cu națiunea sau cu destinul 

i.” „288 
e Ma seri afirma, la 16'ianuaric 1938: Statul actual 
român e inform, haotic, nu e al nostru, nu e pentru noi Eu şi prietenii 
mei nu ne grăbim; lăsăm lucrurile să Ireacă de la sine. Părerea mea 
este că ne îndreplăm spre Corporatism; in ce ne privește, avem 
lucrători legionari, comercianți legionari, preoți legionari Și acum ne 
gîndim la țărani. Cred că şi reprezentanța țării va fi într-o zi corpo- 
ratistă. Interviu acordat de C. |. Z. Codreanu ziarului Il Mesagero 
din 16 februaric 1938.” (pag. 292) 

“Istrate Micescu, ministrul justitiei, unul dintre apropiații re- 
gclui şi adversar al lui Codreanu, preciza ministrului Germaniei 
la Bucureşti, că politica externă a României se va orienta întru 
totul potrivit dorinței regelui, observînd în același timp că guver- 
nul Goga-Cuza are sarcina combaterii Gărzii de Fier.” (pag. 297) 

După 44 de zile de guvernare Goga-Cuza, la 17 februarie 1938 
s-au fixat alegeri pentru ziua de 2 martie 1938. 

Aşa sc explică versurile lui Goga: 

Nu ce-a fost îmi vine în minte 
Ci, ce-ar [i trebuit să fie. 
Arde Smirnă şi tămiie 
Să se suie fumul sacru în 

spirale tot mai Sus 
Către bolta de tărie unde nu e 
Întristare, nici durere, nici suspin. 

“S-a ştiut că obţinerea procentului de 40% care să confere 
naţional-creştinilor dreptul dea constitui guvernul, reprezentă, în 
“mod practic, o imposibilitate.” (pag. 318) 

“S-a dat decret-lege de schimbare a semnelor electorale, pentru 
confuzie şi pentru dezavantajarea partidelor anticarliste şi în spe 
cial împotriva Gărzii de Fier.” (pag. 318-319) 

“S-a dizolvat parlamentul. La ministerul justiției sc elaboră 
decretul-lege prevăzînd instituirea aşa zisci majorităţi relative 
prin care prima de constituire a guvernului cu adăugirea procen- 
tului de 20% partidului care, chiar dacă nu obținea 40%din votul! 
dar reușea să întocmească majoritatea în rapori cu voturile obținu' 
te de opozitie.” (pag. 320) 

, “Guvernul Goga-Cuza încearcă o apropiere cu C. Argetoianu 
artidul Agrar, cu mareșalul Averescu - Partidul Poporului, CU 


pa sea 


Pi 


Nae Tudorică 123 


ORCE arat ae ie e 


i ue cau sa 
Vaida Voievod - Frontul Românesc, pentru a slăbi avîntul a 
cării legionare.” (pag. 322) 

«Cu dorinţa mărturisită de a preîntîmpina instalarea unui gu- 
vern gardist, ȘI solicitat de jasuși regele Carol, N. lorga a hotărât 
să consimtă la încheierea unui cartel electoral cu guvernul Goga 
urmînd să primească, după alegeri, două subsecretariate de Stat 
rin R. Munteanu, la Educaţie, şi Mircea lorga — fiul său, la 
Industrie, precum şi 25 de locuri în parlament.” (pag. 324) Este 
notoriu că fiii lui lorga nu au fost dotați cu înțelepciunea tatălui, 
dar grija părintelui a fost mare. 

“Partidul minorităţii germane, condus de Fabricius si Otto 
Roth, a încheiat un cartel electoral cu cabinetul Goga. 

La fel Straja țării, patronat de rege, s-a raliat guvernului Goga. 

Eşuînd în acţiunea de a constitui un bloc electoral puternic, 
guvernul a intensificat represiunea şi a imprimat campanici elec- 
torale o notă de violenţă, concretizată prin acţiuni huliganice.” 
(pag. 324-328) 

Am participat şi am primit ordinul: “Sub nici o formă nu răs- 
pundeţi la violenţă cu violenţă, iar cînd nu mai puteţi rezista 
sălbăticiilor, aşezaţi-vă în genunchi, rugaţi-vă lui Dumnezeu să vă 
întărească.” 

“Membrii Partidului Naţional Creştin organizau zilnic şi în mod 
deliberat cele mai nepermisc acte de teroare, împicdicînd sistema- 
lic dreptul de liberă propagandă politică.” 

“A. Călinescu, ministru de interne, pune în fruntea jandarme- 
rici pe generalul Bengliu ca care avea strînse legături de familie.” 

“Goga declara: Viaţa mea de o lună şi mai bine era un adevărat 
chin, căci am fost servitorul tuturor. Între gogiști, armandişti și 
cuzişti a izbucnit războiul celor trei roze.” 

“Numai cu 0 zi înaintea deschiderii campaniei electorale, M. 
Ghelmegeanu declara: Aţi văzut minune Dumnezeiască; guvernul 
(Tătărăscu) a căzut în alegeri. Acum veţi vedea şi a doua minune: 
SU vernul căzut înainte de alegeri.” (pag. 334) 
N La 11 ianuarie 1938 a fost realizată reîntregirea Partidului 
pie Sati prin revenirea lui Gh. Buna lie fe 
rcâclui rasi Tătărăscu, Victor lamandi, V. Pop, parti? 

70 [ca lia 336-337 Ș 
rzii de Fier prin tăierea tuturor Com 


* 


unicaţiilor ci 
anurilo! 


Cu : e RA E 

5 ci partide politice reprezenta un punct esenţial al pl 

: în li Catui şi ale altor grupări şi cercuri politice: Aa 
artidul National. Liberal şi-a îndreptat principalul atat 


Si 


124 Declarația lui Corneliu Codreanu 


potriva mișcării legionare. În cadrul consfătuirii delegaţiilor per. 
manente ale P.N.L. reîntregit, consfătuire care a avut loc Ia 
mijlocul lunii ianuarie 1938, s-a hotărît declanşarea unei puternice 
campanii antilegionare. 

Se încearcă reunificarea Partidului Naţional Ţărănesc cu Parti. 
dul Tărănist Radical — Grigore Iunian.” (pag. 337-339) 

«Se încearcă constituirea Frontului Naţional constituțional 
P.N.R —P.N.Ţ,, plus celelalte grupuri politice burgheze. 

Totul într-un singur scop: acoperirea mișcării legionare care 
devenise vrerea unui neam; şi pentru că, pe măsură ce samavolni- 
ciile se accentuau, popularitatea ei creştea, s-a renunţat la alegeri 
şi s-a instituit dictatura regală.” | 

“C. Argetoianu, referindu-se la campania electorală, arăta: Cu 
camioane, cu automobile de turism, cu căruţe și pe picioare, propa- 
panda legionară a reînceput cu intensitate.” (pag. 364) 

Este timpul și locul să subliniez evenimentele în care m-am 
implicat direct în acea vreme. Cu o echipă, am străbătut într-o zi, 
pe timp de iarnă, peste șaizeci de kilometri marş prin sate, cîntînd, 
fără să ne oprim să mîncăm, realizînd un record deoarece nici o zi 
n-a fost de odihnă. Faţă de toate grupările politice, eram cei mai 
săraci din punct de vedere material, dar cu convingeri de nezdrun- 
cinat, bazate pe rațiune şi pe suflet, şi cu-un elan cu care am biruit 
toate tentaţiile şi cerinţele vieţii personale. Sub raport material, 
totul provenea din cotizaţiile noastre săptămânale şi, mărturisesc 
că au fost nenumărate zilele cînd renunţam la pîine şi la țigări în 
acest scop. 

Fiindcă Argetoianu se referă la “moștenirea generalului Canta- 
cuzino”, menţionez că dînsul, Nae Ionescu, prințul Sturdza şi alti 
mulți oameni cu stare au renunţat nu numai la bunurile lor matc- 
riale, ci şi la poziţia lor socială, şi în ultimă instanţă, la liniştea și 
chiar viaţa lor, venind, luptînd, sacrificînd tot ce au avut cu 0 
renunțare nemaiîntilnită. € 

Nu am avut decît un stăpîn, pe Dumnezeu, nu am avut alte 
premise imuabile decît pe ale Lui, nu am fost acoliţii nici unul 
potentat, nu am fost slugile plătite ale nici unei forţe sau pute!» 
ci totul rezida în noi, în credința şi puterea de sacrificiu ale 
ficcăruia. riza pei 

Am mărșăluit zile, săptămîni şi luni prin noroi şi viscol, înseni- 
ai ded de rapoea e ră, am mincat o cat de pn fe 
și nici arginţii lui Lo a A Parat pri Dire jidaistap Si | 
y „ De aceea mă sufoc efectiv cînd, şi pe prag 


Nae Tudorică 125 


ui, superficialitatea și patima unora mă situează la “colt”, 
tară să pot uita că, după 1948, ni se făcea reeducarea de “Sile 
Constantinescu”, cel care își omorise părinţii și îi dizolvase în var, 
si că în închisori, borfaşii, hoţii, criminalii și toţi cei închişi de 
, omun, erau aşezaţi cu faţa la zid cînd se ivea unul dintre 


sfîrşitul 


drept Cc 


“noi, scos cine ştie pentru ce din celulă. 
Li >» 


Nu am aşteptat niciodată compensație, pentru că cine oferă 
suflet curat şi inima caldă, nu este negustor, iar sufletul nu e de 
vînzare, inima nu arc echivalent, suferinţa nu are leac iar moartea 


nu poate fi răscumpărată. 


Capitolul XXV 


Declaraţia Reginald Hoare 


Florea Nedelcu, în lucrarea sa, continuă: 

“Istoricul american Eugen Weber, reluînd o afirmaţie a lui 
Reginald Hoare, ministrul Marii Britanii la Bucureşti în perioada 
analizată, conform căreia, pînă în 1937, Garda de Fier nu cra 
condusă de Germania, afirmînd: arîta timp cât a trăit Corneliu I. Z. 
Codreanu, legiunea nu a fost o agentură a nazismului şi că, numai 
după moartea acestuia, Garda de Fier a devenit stipendiata Reichu- 
lui.” (pag. 364) 

„_“Peo poziţie apropiată se situează şi Andreas Hillgruber, Pam- 
fil Șeicaru, Mihai Sturdza.” (pag. 364) 
- Referindu-se la printul Mihai Sturdza, autorul arată: 

“Mihai Sturdza, fost ministru de externe în guvernul legionar, 
mărturiseşte: În toate clipele importante, în toate crizele acestei 
<poci, prin natura funcţiei mele (după 1930 a ocupat importante 
funcţii în ministerul de externe) sau din proprie inițiativă, am fost 
în contact cu mai toate personalităţile conducătoare ale politicii 
"omâneşti(...) nu am găsit printre aceste personalităţi și nici în 
Partidele pe care le reprezentau, nici o înțelegere. Cu două excepții: 


i 0 pt : iti ful 
-omeliu Codreanu, șeful mişcării legionare, Și Gh. Brătianu, Șef 


——— A „AI eee 
| 2600 e 2 2 SEE _Represiuni ia a Rl | a a oiic ai i rgli auar 
partidului liberal dizident. În ceea ce priveşte pe Octavian Goga, Treptal, i e utanigi electorale, aproape 
întelegerea exista numai, dar atitudinea lui nu S-a manifestat cu în toate judete aţă g ist au iufei ca luat măsuri deosebit 

i " (M. Sturdza — România şi Sfirşitul desevere împotriva mişci gionare.” (pap. 371) 


vigoarea. celor precedenţi. 
Europei, Madrid 1966, pas. 9-10) 


“În acest haos, partidul maghiar şi partidul german au început 


campanii revizioniste.” (pag. 368) 


Capitolul XXVI 


Represiuni 


“La începutul lunii februarie 1938, Carol dispune să se lacă uz 
de arme împotriva legionarilor. Cu aceasta, ciocnirile între auto- 
ritățile polițienești şi formațiunile legionare au început să îmbrace 
forme sîngeroasc, soldîndu-se cu morti şi răniţi. Represiunea cra 
dirijată de Armand Călinescu, în numele guvernului. EI spusese: 
Am risca! cauza, risc şi viata. O fac pentru rege și pentru (ară. 
Partidul Goga-Cuza consimţea la reprimarea mişcării legionare.” 
(pag. 370) 

“Referindu-se la indicaţiile date de ministerul de interne in- 
spectoratelor de jandarmerie din întreaga ţară privind internarea 
în lagăre a propagandiştilor Gărzii de Fier, C. 1. Z. Codreanu cerea 
guvernului explicaţii: Întreb dacă e adevărat. Întreb pentru că nu 
îmi vine să cred. În cazul cînd ar fi adevărat, întreb guvernul.” (auto- 
rul nu vrea sau nu poate continua) 

“Carol tindea să îşi realizeze încă unul din punctele planului său 
creat prin instalarea guvernului Goga-Cuza şi deschiderea cam- 
panici electorale: declanșarea luptei dintre cele două partide 
fasciste, Garda de Fier şi Partidul Naţional Creştin, facilitind 
astlel coroanci impunerea supremaţiei de stat. Documentele vie: 
mii evidenţiază conflicte, incidente soldate cu morţi şi răniţi, da! 
în cele mai dese cazuri, împotriva Gărzii de Fier au fost foloșite 
echipe mobile ale polițici, jandarmeriei, precum şi unităţi milita- 
re, 


«Avînd ordinul de a deschide focul împotriva coloanelor le- 
„ionare care refuzau să sc supună somatţiilor Tegulamentare, 
formațiunile jandarmeriei au împuşcat în judetul Ilfov o scrie de 
agenţi electorali aparținind Gărzii de Fier.” 

“Sj aceasta nu cra decît începutul. Acţiunea antilegionară con- 
dusă de Armand Călinescu sprijinit de generalii Bengliu și 
Argeșanu, urmă să [ic extinsă Şi intensilicată considerabil. Ex- 

Jicîndu-şi tactica, A. Călinescu nota în memoriile sale: Era de 
aşteptat. Ştiam demult că sîntem în dilemă. Dacă nu tragem, sîntem 
înfrînți moralmente. Dacă tragem, |acem victime Și unii au să se 
impresioneze.” (pag. 373) 


Capitolul XXVII 


Planul de executare a lui Corneliu Codreanu 


“Au început să circule zvonuri privind pregătirea executării 


şefului mişcării legionare, C. 1. Z. Codreanu. În acest sens, Nicolae 


Iorga, cu prilejul unui discurs electoral, arăta în mod semnificativ 
că Roma nu s-a putut scăpa de Catilina pînă ce acesta nu a lost 
ucis, iar în Canada, cînd o sanic e atacată de cîini sălbatici, călătorii 
nu pot să-şi salveze viaţa pînă nu omoară peşelul sau cond ucătorul 
haitei.> (pag. 373-374) 

Am avut întotdeauna respect şi admiraţie pentru savantul care 
să Onorat țara și neamul, N. Iorga. Ne-a îmbogăţit istoria ȘI a 
ăuulis la maximum cupola sub care am fost cunoscuţi de restul 
lumii. Am regretat din suflet, am plins cu lacrimi multe şi fierbinti, 
, ul rușine Și acum de moartea lui, pentru că a [osti 0 mişeliC: 
aurii pe Codreanu hotărînd în 1937 “orice picătură de 
pe i ainC un păcat de moarte şi de nciertat în is 

» indiferent ce pronunță orice instanță. Cînd de 


iertat în fața lui Dumnc- 
ii puterea 


III II a a 


i 


128 Planul de executare a lui Corneliu Coareanu 

legală, nu încalci legile, ci le respecţi şi le aplici în primul rînd tu, 
care le faci şi lași dreptul de a judeca celor investiţi în acest Scop, 
Nu pentru a apăra, â justifica sau a diminua crima celor Care au 
comis-o, ci pentru că mărturisirea mea îmi cerc, subliniez: Săvantul 
nu a fost un geniu politic şi nici un om bun, obiectiv şi lipsit de 
ambitii. Guvernările sale au rămas de pomină. 

Codreanu îşi începusc activitatea politică sub egida sa Şi pe 
atunci, se poate spune că acesta era pentru principiul “Ia violență 
vom răspunde cu violenţă”. 

Codreanu a devenit “duşman” pe măsură ce ieşea la lumină iar 
savantul, pe plan politic, intra în umbră. Codreanu a rămas intran- 
sigent pînă la moarte şi a fost strangulat la îndemnul savantului, 
în clipa cînd neamul românesc îl îmbrăţişa şi cînd el, “magnificul”, 
nu primise nici voturile colegilor şi prietenilor, cînd a capitulat şi 
s-a lăsat umilit, folosit după plac de regele pe care îl dezavuase şi 
care tîra ţara în prăpastie. Şi aşa, Codreanu, care nu s-a lăsat 
înhămat la carul monarhului ce umilise o familie, nesocolise o 
instituție supremă, sfidase un popor şi îngenuncheasc pe rînd pe 
toţi aleşii, a renunțat la 38 de ani la invitaţia lui de se urca pe cea 
mai luminoasă estradă a ţării, a intrat în întunericul şi umezeala 
unei celule şi apoi a acceptat moartea. În timp ce era îngropat pe 
ascuns la nouă metri sub pămîntul ţării pe care a iubit-o ca nimeni 
altul, cei aleşi, şi în primul rînd savantul, jubilau şi-şi hrăncau 
nesaţul puterii, aureola izbînzii şi grandoarea scaunului la masa 
unui rege care a împărțit doar firimiturile ospățului regesc. 

“Constantin Argetoianu menţionează faptul că Istrate Micescu 


a oferit importante sume de bani prefectului de Neamţ, Emilian, . 


șeful organizaţiei fasciste Svastica de foc, în schimbul asasinării 
lui Corneliu 1. Z. Codreanu.” (pag. 374) 

“În această conjunctură au sistat atacurile reciproce Ligă 
apărării naţional creştine şi Garda de Fier. De aceea naţional 
creştinii au apelat la singura şansă, obținerea sprijinului total al 
lui |. Z. Codreanu. 

Porunca vremii scrie: Campania electorală a început să ia, pe 
alocuri, aspecte sîngeroase şi alaltăicri a avut de înregistrat doi 
morţi şi cîţiva răniţi. 


Ne doare pentru că morţii şi răniții sînt tot din sînul naţiona- 


liştilor, din Partidul Totul pentru țară.” (pag. 374-375) 
“In același timp, Octavian Goga cerea lui Mihai Sturdza să îi 
mijlocească o întrevedere cu C. 1. Z. Codreanu.” (pag. 376) 


Nae Tudorică 129 


Retragerea mişcării din campania electorală 
“La 9 februarie a avut loc întrevederea în casa lui |, Giugurtu 
Ja care au participat C. |. Z. Codreanu, O. Goga și M. Sturdza. 
Codreanu s-a angajat să se retragă din campania electorală , 
(pag. 376) | 
“Însuși comunicatul dat de C. Codreanu cu privire la renunțarea 
Ja orice activitate şi manifestaţie elctorală specifica. totusi: cine 
voiește să ne voteze — bine, Garda de Fier menţinîndu-și listele 


- electorale.” (pag. 377) 


“Conștient de substratul manevrei, A. Călinescu nota: Retrage- 
rea e 0 abilitate. Se derobează de la ceea ce proiectasem eu, adică 
asasinarea lui Codreanu.” (pag. 377) 

“În descifrarea conjuncturii politice intervenite, trebuie avut în 
vedere că, în această perioadă, regele Carol se bucura încă de 
încrederea unor importante cercuri politice germane. C. Codrea- 
nu și Garda de Fier.(Totul pentru ţară) nu aveau sprijinul 
dinlăuntru. Armata, jandarmeria, poliţia erau în mîna lui Armand 
Călinescu. 

Legația germană din Bucureşti, cu un personal provenind în 
marea lui majoritate din vechea nobilime conservatoare, era pen- 
tru rege. Numai cînd căpeteniile naziste şi-au pierdut orice 
speranță în trecerea monarhiei pe o poziţie prohitleristă, fapt 
concretizat prin executarea fruntașilor mișcării legionare în no- 
iembrie 1938, urmată de instalarea lui A. Călinescu în fruntea 
consiliului de miniştri, martie 1939, numai atunci Berlinul a 
declanşat atacul direct pentru lichidarea regimului carlist.” 
(pag. 378-380) 


Întîlnirea Hitler - Carol. Uciderea lui Codreanu 


i A  iciribuie 968 a avut loc întîlnirea dintre Hitler şi Carol 
Codreanu 4 ghof, iar în noaptea 29/30 noiembrie 1938, Corneliu 
Omâniei SĂ 2 conducători legionari au fost împuşcaţi.” (Istoria 
'Aniei în date — C. Giurescu) 

aa Crede şi cine mai susține că Corneliu Codreanu şi 
facă Pa ep ară au avut sprijinul Germaniei şi al lui Hitler, să 
mine o co legătură şi să urmărească obiectiv ce a urmat. pent 
Prefera si nvingere a fost şi rămîne certă. Hitler nu-l agrea, nu- 
Crau două = se bizuia pe Corneliu Codreanu, şi invers, deoarece 
Iri diferite, cu concepții opuse, cu trăiri deosebite şi cu 


două j 2 
d ideologii de neconciliat. 


e 


130 Planul de executare a lui Corneliu Codreanu 
Hitler reprezenta cultul forței materiale dusă pînă la paroxism 


b Corneliu Codreanu şi-a dedicat şi şi-a dăruit viaţa 
eri spirituale, creştine, de natură să conducă la re- 
staurarea virtuţilor neamului românesc. Numai aşa se explică 
faptul că între Corneliu Codreanu şi Horia Sima a fost preferat ce] 
de-al doilea şi tot aşa faptul că după cinci zile de la întrevederea 
dintre Hitler şi Carol, Corneliu Codreanu a fost ucis. 

M-am oprit din scris, deoarece am ascultat timp de o oră, am 
văzut și am trăit concertul Filarmonicii din Viena, prilejuit de 
Anul Nou 1988. Sublim! Dacă s-ar putea, aș scrie cu lacrimi de 
plăcere, de înălțare, de extaz, spunîndu-mi mereu cît de magnific 
poate fi omul şi cît de Dumnezeiască viaţa! Cît de sus putem sta şi 
cât de jos ne străduim să sălăşluim! Coborînd pe pămînt, continui: 

«Încheierea acordului Corneliu 1. Z. Codreanu şi Octavian 
Goga sporea considerabil succesul mișcării fasciste, fapt care nu 
convenea nici intereselor marii majorităţi a burgheziei şi moşieri- 
mii române, legate economiceşte de capitalul occidental 


anglo-francez.” (pag. 380-381) 


în schim 
pentru prefac 


“Aşa, singura cale de a lichida pericolul instaurării dictaturii 


fasciste a Gărzii de Fier a revenit dictaturii regale.” 

Ştiu şi afirm că Corneliu Codreanu nu era pentru dictatură, 
fiecare hotărîre era în consensul consultărilor şi colaborărilor 
multiple. | 

“Aşa, partidele burgheze P.N.L şi P. N. Ţ., după spusele lui 
Victor Iamandi: între Corneliu Codreanu şi Carol, au hotărît să îl 
sprijine pe rege şi Iuliu Maniu și Gh. Brătianu, foşti în pactul de 
neagresiune, au făcut declaraţii împotriva lui C. 1. Z. Codreanu, $i 
au declarat că vor sprijini orice formulă politică de uniune naţională 
impusă de coroană, cu condițiile înlăturării guvernului Goga și d 
pericolului Gărzii de Fier.“ (pag. 382) 

“Maniu a depus un memoriu regelui împotriva mişcării legio- 
nare.” (pag. 383) Nu-i de nesocotit că și Maniu și Brătianu, buni 
români, erau totuşi mari proprietari și că nu pentru toată lumea 
poate fi estompată vraja banului, a confortului şi plenitudincă 
forței economice și a puterii. 

“Prin compromiterea şi discreditarea Partidului Naţion 
tin, regele lăsase să se consume şi ultimul act al planu 
Asigurat în interior, beneficiind de sprijinul puterilor aliate ȘI 
neutralitatea binevoitoare a unor cercuri politice germane, Carol 
a trecut la acțiune. În noaptea de 7/8 februarie 1938, sub mol 
imposibilității colaborării pe mai departe cu gruparea cuzistă» 


al Cres- 
lui său. 


ivul 


Planul de executare a lui Corneliu Codreanu 131 


Călinescu şi |. Giugurtu şi-au înaintat demisiile din guvern. 
ae 386) | Ea p n. 

«Cu prilejul unui dejun al miliardarilor Organizat pe data de « 
februari€ 1938, cercurile industriale şi financiare prezente ii : ! 
regelui au decis instaurarea rapidă a dictaturii sale ae tie 
ultimele măsuri fiind perfectate în chiar aceeasi zi Tea 
consfătuire de lucru convocată la palat de către Carol, ja căi fi 

articipat Armand Călinescu, Gheorghe Tătărăscu, general 
Urdăreanu. 

Pretextînd agravarea situaţici şi încheierea acordului dintre 
Partidul Naţional Creştin şi Garda de Fier, Carol cerea a doua zi 
lui Octavian Goga demisia guvernului pe care îl prezida.” 
(pap. 387) 

“În guvernul de uniune națională, în frunte cu patriarhul Miron 
Cristea, constituit la 10 februarie 1938, a fost introdus un grup al 
foştilor miniştri Alexandru Averescu, A. Văitoianu, G. G. Miro- 
nescu, Nicolae Iorga, Gheorghe Tătărăscu, Constantin Angelescu, 
Alexandru Vaida-Voievod, desemnaţi ca miniștri de stat, şi o seric 
de oameni politici numiţi în fruntea unor ministere: Armand 
Călinescu -— interne, Victor lamandi — educaţie naţională, Canci- 
COV — finanţe, Constantin Argetoianu — industrie și comert, lon 
Antonescu — apărare naţională, lonescu Sincşti se agricultură.” 
(pag. 387) 

Ajuns aici, într-un capitol intitulat “Încheiere”, autorul lucrării 
consemnează pe larg şi edificator şirul unor evenimente pe care le 
VOI reda şi cu, deoarece la rîndul meu, am respirat din plin din 
duhul lor. 

A - 
e aucerca unui regim sever de cenzură şi de restrîngere a 
Aaaa, “ai e activitate politică, instituirea aşa zisului regim al 
la je O pUnCICa la conducerea judetelor a cadrelor mi- 
ichidace le coroanei, anunțau dictatura regală, alături de 

ae a regimului parlamentar constituțional burghez. 

i dei fruntea guvernului a patriarhului Miron Cristea, 
ta it în vîrstă şi suferind (a încetat din viaţă după un 
partide. ), afirma cu ostentaţie sfîrşitul guvernărilor prin 

Prin aceasta se încerca să se anihileze una din cele mai eficace 
urme de influentă î zi icr, € legionarii 
ICuşiscră să îsi ar ADERE AZ LN Alei oa î În 
rcalitatg i. I3. Propie o parte a țărănimii şi preoților satelor. 

Prezenţa patriarhului era o chestic de decor, în fapt, omu 


care q 


irija din umbră, era Armand Călinescu, ministru de interne, 


ÎN 


î 


De 


132 Nae Tudorică 


ce se bucura de încrederea totală a palatului.” i 
«Carol zicea: Chiorul acesta este singurul om de aici care vede 
clar.” (pag. 389-392) ; 
“Chemînd la putere un guvern de uniune naţională, sub 
președinția patriarhului Miron Cristea, regele Carol opune cu 
abilitate Gărzii de Fier un front, incluzînd biserica, armata și 
politicienii de orientare nehitleristă. 
Partidele istorice şi-au dat consimțămâîntul pentru instaurarea 


dictaturii regale. 
Guvernul a hotărît extinderea stării de asediu în. întreaga tară, 


- _comandantii garnizoanelor militare din centrele de judeţ au fost 


numiti și prefecţi, a crescut considerabil rolul ministerului de 
interne.” (pag. 393-394) 


Capitolul XXVIII 


Noua Constituţie. Plebiscitul 


“La 20 februarie 1938 a fost edictată noua Constituţie care 0 
abroga pe cea din 1933, fiind întocmită în secret de apropiati âl 
regelui, Istrate Micescu, Armand Călinescu, C. Argetoianu, Gh. 
Tătărăscu, M. Cancicov. Prin ca se restrîngeau considerabil li- 
bertăţile cetățenești, desfiinţind regimul politic electoral al 
votului universal. Noul act legislativ fundamental înlocuia princi- 
piile democratice de reprezentare prevăzute în vechea constitutie, 
cu supremaţia puterii regale.” (pag. 395) 

“Constituţia a fost supusă unui simulacru de referendum popu- 
lar la 24 februarie 1938. Cu prilejul votării acesteia, ministerul C 
interne condus de A. Călinescu a emis instrucţiuni severe privin 
urmărirea și pedepsirea drastică a elementelor care făceau prop 
gandă ostilă constituţiei sau îndemnau la abtinerea de la YO 
Desfășurat în conditii de teroare poliţicnească şi de abuzuri ale 


Nae Tudorică a 


autorităţilor, ale administraţiei militare, plebiscitul a dat urmă 
„oarele rezultate: a 

— pentru 4.283.395 99,87% 

— contra ş 5.413 0,13% 

Am fost singurul din orașul Roman, din circa 50.000 de suflete 
şi doar doi din întregul județ, din aproximativ 300.000 de cetăţeni, 
care am susținut și semnat “Contra”. A urmat lagărul. Cel iai 
doilea a fost un țăran Albert Constantinescu din comuna Roşiori 
pe care nu l-am cunoscut niciodată și nici nu știu cum a plătit 
curajul de a vota contra. 

«Constituţia a fost astfel promulgată la 27 februarie 1938» 
(pag. 395) 

Atîţia oameni mari au căzut astfel în capcana lui Carol. 

Eram foarte tînăr, cu mormintele părinților încă proaspete în 
inima mea, cu apăsarea sărăciei încă pregnantă, și de-abia intrat 
pe făgaşul unei profesii care mă pasiona. Purtam încă respectul 
absolut pentru “personalităţi”. 

Viata şi-a deschis apoi larg ferestrele şi aşa am putut vedea că 
şi acei “oameni mari” sînt pămînteni, și că foarte multi, cînd îi 
cobori de pe piedestalul lor, devin obişnuiţi, iar nu putini te fac să 
te miri de micimea lor, în lipsa aureolei unde erau așezați. 

Derularea drumlui meu va motiva această constatare, dar acum 
mă întorc la ceea ce a urmat. 

“În vederea apărării vieţii monarhului şi a miniştrilor săi, Sai 
instituit pedeapsa cu moartea pentru atentatori. 

Era clar, observă Pamfil Șeicaru, că dicratura regală țintea Garda 
de Fier ȘI Se aştepta cu oarecare curiozitate atitudinea lui C. 1. Z. 
Codreanu. Dar şeful mișcării legionare şi-a dat seama că era izolat, 
a ea lui nu avea sorți de izbîndă şi că beneficiarii ar fi fost 
cecuri Iici care îl Urau a$a cum îi ura și el. A înțeles că, 

n ape ue era pierdut, a socolil şi nu s-a înșelat că soluția 
E pg ae ÎȘI avea dezlegare în evoluția politicii naţional-50- 
a uropa Centrală și în Balcani. (..) Nu a dat bătălii în 

& ȘI condiţiile impuse de adversari.” (pag. 397) 

sea E tiu consolidate, Carol al II-lea trece la CUI SE 
mişcării cr 1Cr intr-un moment în care capacitatea de reacţie 

Scări era inferioară aparatului represiv de siguranță dirijat de 

mand Călinescu. 

iale “e priveşte armata, acea mare m 
A it sa în afara disputelor politice, 
Ițereşti crescute în cultul faţă de monar 


ută pe care regimul 
aceasta era condusă 
hie, iar corpul 


e 


A ca EI 


PP 


Circulara lui C. 1. Z. Codreanu 


ofiterilor superiori, participanți la Primul Război Mondial, avea 
(9) orientare, în majoritatea să, antigermană. Corneliu Codreanu 
nu reuşise să-şi asigure adeziunea vreunei grupări din armată, iar 
Germania nu avea capacitatea strategică să-i acorde un sprijin 
efectiv, si astfel, C. 1. 7. Codreanu a evitat antrenarea într-o 
rebeliune care s-ar fi soldat cu un eşec total şi cu represalii capi- 
tale.” (pag. 397) 

“Garda de Fier a primit cu ostilitate constituția din 20 martie 
1938 care punea bazele legislative ale dictaturii regale.” 


134 


Capitolul XXIX 


Circulara lui C. I. Z. Codreanu 


“După 20 martie 1938, Corneliu Codreanu preciza printr-o 


circulară: Lovitură de stat nu voim să dăm. (Autorul lucrării n-a 


dorit sau nu a putut să redea în continuare conţinutul integral al 
unor acte edificatoare.) Ceasul biruinței noastre încă nu a sunal. E 
încă ceasul lor. Consultindu-mă cu senatul legionar, mi-am dal 
seama că nu sîntem îndeajuns pregătiţi pentru acest gest, și O reacție 
a noastră în aceste momente ne-ar fi dus pe toți ori în “saloanele 
din Aiud, ori în fața plutonului de execuție. Am ajuns la concluzia că 
e încă timpul lor, al bătrînilor, de aceea noi, tineretul legionar, he 
retragem spre a nu fi provocaţi și deci obligaţi de a răspunde cu 
violență. Ne retragem din viața politică dar nu din credința legionară. 
A anunţat apoi că pleacă în Italia. a 

“Rămaşi -singuri, continuaţi-vă educaţia şi spiritul de jertfă 
legionară de care, de acum, va fi mai multă nevoie ca oricînd, să 
aşteptaţi cu încredere ca adevăratul nostru rege, Mihai, să devină 
major.” (pag. 399) 

“Armand Călinescu, hotărît să îi dea lovitura de graţie, câ O 
primă măsură, lui Corneliu Codreanu i s-a retras pașaportul CC l 
deţinea pentru plecarea în Italia musoliniană. Conform tactic! 
stabilite de A. Călinescu, trebuia lovit capul care își crease 


-INlerzi » 
CIzicea Propaganda politică de orice natură.” (pag: 401) 


Nae Tudorică 135 


miscare de oameni fanatizați, aureola de Supraom.” (pag. 399) 

“La 25 februarie 1938, C. Codreanu lansează o scrisoare confi 
dentială prin care arăta că, deşi întreaga conducere îi cerea să 
continue lupta, să fie înlăturați cei care vor capul şefului legiunii 
e] hotăra, totuşi, ca o manifestare de nonbeligeranță dizolvarea 

artidului Totul pentru țară, lichidarea comerțului legionar Sus- 

endărea activităţii şi manifestaţiilor publice spunînd: Ar i, 
şă suspend pentru un timp orice activitate pentru odihna tuturor. Am 
voit să plec şi eu, să fiu departe de acești mișei, să lucrez în linste 
volumul II, Pentru legionari. Eu nu mai plec. Dacă totuși perfidia 
ya învinge, cred că știți ce e de făcut.” (pag. 399-400) 

“Numeroşi gardiști şi-au afișat opoziţia cu tot riscul de a li se 
înregistra numele, votînd împotriva constituţiei din 20 februarie 
1938.” (pag. 400) In ceea ce urmează, autorul evită unele situaţii 
de natură să pună în lumină modul cum s-a declanşat și înfăptuit 
hotărîrea lui Carol şi A. Călinescu de a da “lovitura de graţie”. 

În fapt, s-a folosit persoana savantului Nicolae Iorga, care a 
primit o scrisoare de la Corneliu Codreanu prin care acesta răs- 
pundea unor articole scrise de Iorga, ministru de stat. 

“Sesizat de marele savant, Parchetul militar declanșează urmă- 
rirea penală împotriva lui C. Codreanu pentru ultragiu faţă de un 
ministru în exercițiul legal al funcţiei sale, ceea ce cădea sub 
incidenţa legilor în vigoare.” (pag. 401) 

“La 30 martie, printr-un decret, au fost dizolvate partidele 
politice, s-a creat consiliul de coroană ca organ consultativ al 
puterii monarhice, compus din consilieri cu grad de miniștri de 
stat desemnaţi de Carol al 41-lea: Miron Cristea, Al. Averescu, C. 
Prezan, Arthur Văitoianu, Al.Vaida- Voevod, Gh. Mironescu, N. 
lorga, Dr. Argelescu, Gh. Tătărăscu, C. Argetoianu şi general 
Ernest Balif. 

Concomitent a fost remaniat consiliul de miniştri prin înlătura- 
rca generalului |. Antonescu ce se opunea măsurilor antilegionare 
uzate, şi numit generalul Gh. Argeşeanu, Be ouale a: 

Îi sc a palatului. În schimb şi-au Sp Sa Di 
stie Aa de interne şi sănătate, şi A ae să aa 
a fost emis aparatul necesar planurilor stabilite la 2p pie pi 
Stat semnat «ra ella taia SA ] ISA eittca 

amandi și SE regele Carol, primul ministru Miron ș a aie 
și Armand Călinescu. Conform prevederilor acestulă, 


Victor 


Bea viza în mod evident Garda de Fier. Drept sancţiune, 


De 


Arestarea lui C. ]. Z. Coareanu 


tribunalele erau împuternicite să aplice PeUapI€ privative ds liber. 
late si interdicție corecțională de la 3 la S) sul iar i baza unui 
jurnal al Consiliului de Miniștri, ministrul de interne avea împu- 
ternicirea de a fixa domiciliu obligatoriu de la 6 luni la un an 


persoanelor care desfăsurau activități contrare prevederilor legii.” 


(pag. 402) SA : 
“La ministerul de interne, A. Călinescu şi-a asigurat colabora. 


rea unci formaţii bine pregătite pentru acțiunile practice care 
urmau să se declanșeze: 

— Gabriel Marinescu — comandantul poliţiei; 

— Mihail Moruzov = şeful serviciului secret al armatei; 

— general |. Bengliu - șeful jandarmerici, 

— colonel 1. Gherovici — comandantul siguranței generale; 

— Nicki Ştefănescu — demnitar în siguranța generală.” 


136 


Capitolul XXX 


Arestarea lui C. 1. Z. Codreanu 


“În noaptea de 16 aprilie 1938 a fost arestat şi întemnițat la 
Jilava Corneliu 1. Z. Codreanu; în aceeași noapte au fost arestate 
majoritatea căpeteniilor legionare care au fost internate în trei 
lagăre: Tismana, Dragomirna şi Miercurea Ciucului; ulterior toți 
au fost concentrați în lagărele de la Miercurea Ciucului şi Vaslui, 


„iar preoții legionari la Sadaclia.” (pag. 403) 


Eu am fost închis în lagărul de la Vaslui. 

Corneliu Codreanu a fost judecat sub stare de arest, de cătie 
Tribunalul Militar la Bucureşti, pentru ultraj reclamat de către 
Nicolae Iorga. Data și locul procesului au fost cunoscute, şi un 
număr imens de avocaţi din toată țara au cerut instanței să fie 
INSCrIȘI ca apărători. Și eu am trimis o telegramă în acest scop; an 
plecat, dar Tribunalul nu a primit decît cîțiva dintre cei înscrişi, ȘI 


astfel a fost dată o hotărtre prin care C. Codreanu a fost condamnat, 


la 6 luni închisoare pentru ultraj la reclamaţia savantului demnitar 
de stat, Nicolae Iorga. : 


„SI închisori, ., 


Nae Tudorică 


e RR 137 

Acum aflu că la 16 mai 1938 a fost dat publicităţii textul orăe, 
nantei definitive prin care conducătorul pardist cra incriminat a 
la 27 mai 1938, C.I. Z. Codreanu a fost condamnat pentru aa 
de trădare şi îndemnare la răzvrătire” la 10 ani muncă silnică si : 
ani degradare civică, 5000 de lei amendă Şi 2000 de Iei Căii e 
de judecată. Intîi a fost judecat pentru ultragiu și condamnat la 6 
luni şi apoi în lipsă, el fiind arestat, s-au întocmit actele. 

“M, Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, într-o te- 
Jegramă expediată la 17 mai 1938 ministrului de externe al 
Reichului, precizează: eu păstrez mai departe o rezervă deosebită cu 
toate că Garda de Fier încearcă să obțină din partea ministrului 
Italiei şi din partea mea să intervin.” (pag. 405) 

“La 30 aprilie 1938 a avut loc la Bucureşti o consfătuire prezi- 
dată de Radu Mironovici, devenit conducătorul Gărzii de Ficr; s-a 
decis ca un grup format din R. Mironovici, lon Belgea, Iordache 
Nicoară şi |. Antoniu să coordoneze activitatea în afara peniten- 
ciarelor, pe baza măsurilor stabilite de Corneliu Codreanu. Pentru 
legătura cu provincia Horia Sima, ca fiind necunoscut în capitală.” 


(pag. 408) . za 


Capitolul: XXXI - 


Corneliu Codreanu -— abţinere 
Horia Sima — rezistenţă 


“Dispoziţia dată de Codreanu cra de abţinere totală de la orice 
act de violenţă sau manifestații care ar fi putut constitui Q justili 
Care pentru dictatura regală de a proceda la lichidarea sa (fap! ce 
Nu mai constituia un secret) precum şi a celorlalte cadre din lagăre 


Corneliu Codreanu a transmis, printre altele, dispozitia a 
Membrii Gărzii de Fier, în cazul în care li se cerea, Să SE .: 
formula autorităților: declar pe cuvînt de onoare ca mă abțin 
“ice agitaţie politică.” (pag. 408-409) 


po DE ai aice oRCII La Spre 
O altă grupare însă, condusă de Horia Sima, 5 


Ra 


i ra A 


iu 


Nae Tudorică 


rezistentă pînă la moarte.” 
Folosind libertatea de acţiune în afara capitalei, s-au Organizal 
în perioada iunie-noiembrie 1938 0 seric de acte în acest Spirit şi 
s-au răspîndit în numeroase Jocalităţi îndemnurile la revoltă şi 
atacuri. : 
Văzînd tot ceea ce s-a spus şi s-a scris, logica impune, iar 
constatările proprii o adeveresc, căci mă aflam “î 


138 


Strategia violenței, la 


între ciocan și 
nicovală”, observaţia îndreptățită care mă face şi mă obligă să 
afirm că violenţa, rezistența şi acțiunile întreprinse atunci, chiar 
dacă n-au provocat şi determinat imediat genocidul, au dat totuşi 
“apă la moară” ucigaşilor, furnizîndu-le un alibi decisiv, şi consti- 
tuind un argument puternic pentru mulți alții. 

Astfel, aceste acte de revoltă şi rezistenţă au fost folosite și 
continuă să rămînă “piese de acuzare” care, oricum, nu se cade să 
fic folosite invers. 

“La 14 august 1938, s-a dat un decret-lege privind 0 nouă 
împărțire administrativă a ţării în 10 ţinuturi conduse ce către un 
rezident regal numit pe 6 ani. 

La 19 august 1938, decret-lege pentru reorganizarea justiției şi 
desfiintarea inamovibilităţii judecătorilor.” (pag. 408-409) 

Prin aceste două măsuri, “dreptul” îngenunchcea, dreptatea ca- 
pitula, iar libertatea era lichidată. 


Capitolul XXXII E 


Uciderea lui Corneliu Codreanu 


“In noaptea de 29/30 noiembrie 1938 s-a efectuat executarea 
sentintei capitale pentru Corneliu Ion Zelea Codreanu și alți 13 
asasini. Strangulaţi în dubele siguranței care îi transportau de la 
inchisoarea din Rîmnicu Sărat la penitenciarul Jilava, sub motivul 
„intensificării pazei unor deţinuţi deosebit de periculoși ce ame 


Nae Tudorică ua 


nintau cu evadarea.” (pag. 412) 
Î ăr la Vaslui SEA : pi 

EaiuIaci Id su nde pis 4 comunicat prin introducerea 

unui ziar de către comandantul jandarmerici ce făcea paza. Con 


'sider cel puțin bizară Iraza anterioară a autorului lucrării, Florea 


Nedelcu, deoarece este notoriu şi CI însuşi consemnează faptul că 
nu a fost nimeni condamnat la moarte; apoi însuși continutul 
frazei înlătură ideca că a fost vorba de executarea unci sentinte 
judecătoreşti. E 

Consemnez în continuare cele inserate în volumul care face 
obiectul acestor însemnări: 

«Aşa cum calculase A. Călinescu, prin uciderea Căpitanului în 
jurul căruia se crease pentru 0 mînă de semidocţi o religie ce îl 
ridicau la dimensiuni de zeilicare, erau destrămate ultimele în- 
cercări de revitalizare a mişcării. Cadrele ncarestate, în frunte cu 
Horia Sima, au părăsit țara și au plecat la Berlin. Vechea condu- 
cere legionară îşi înceta aproape practic existența.” (pag. 413) 

Este greu de acceptat categorisirca “semidocţi”, cînd toate 
centrele universitare începînd cu 1932 au fost conduse de mişcarea 
legionară, şi este şi mai greu de înțeles precizarea că cra vorba de 
o “mînă de semidocţi”, mînă în care, la 20 decembrie 1937, a 
încăput jumătate de milion de aderenţi, în marca lor majoritate 
tineri intelectuali. 

Ă “Armand Călinescu, supranumit omul de ofel, zdrobise Garda 
e Fier.” 


ş Capitolul XXXIII 


Politica lui Horia Sima 


« A Li = i 
Preluînd cu de la sine putere a ceea ce a mal rămas din fosta 
ea unei formatiuni 


Organizaţie, Horia Sima a procedat la închegar ori i 
de şoc, renuntînd la tactica mişcării de masă şi a cuceririi puterii 
Prin mijloace relativ paşnice, cum preconizasc Corneliu Codrea- 
nu.” (pag. 414) 


“In se î ii i i ilor în rîndurile 
In Scopul îngustării bazei de masă a legionarilor în ri 


III II 


sa eco E ha ROI 


ia 


Politica lui Horia Sima 
tineretului, au fost create noi tabere ȘI VOIOIL străjereşti care au 
crescut de la 111 (în 1936), la 214 (în 1938). | 

A fost promulgată Legea breslelor la 12 PELOMDIIE 1938, iar la 
16 decembrie 1938 a fost creat Frontul Renaşterii Naţionale.” 
(420-421) - 3 

“Horia Sima, care trecuse granița la 8 februarie 1939, lăsase 
conducător în ţară pe Mihail Vîrforeanu (nu am auzit nici de cl), 
care intră în strînse legături cu Mihai Moruzov.” (pag. 425) 

Simţindu-se în pericol, mai ales după declaraţiile lui Horia 
Sima: Nu mă interesează cei din închisori, Sînt ca şi pierduţi, 
conducătorii vechii mişcări încearcă ultimele posibilităţi de a sc 
salva.” (pag. 425) 

“Cei. 318 din lagărul de la Vaslui, în lrunte cu inginerul Gh. 
Clime (fost şef al partidului Totul pentru ţară), au făcut declarațic 
de supunere la noua ordine.” (pag. 426) Printre aceşti 318 m-am 
numărat şi cu. 

“La 6 decembrie 1938 s-au solidarizat cu această declaraţie Nac 
lonescu, internat la spitalul din Braşov, şi colonelul Zăvoianu. La 
7 decembrie 1938, un număr de 34 de preoţi legionari cu domiciliul 
forțat la Sadachia-Basarabia au făcut declaraţii de renuntare la 
activitatea politică. La rîndul lor, foşti şefi gardişti Virgil loncscu, 
Traian Cotigă, Mihail Polihroniade, Nicolae Totu, Bănică Dobre 
și dr. Paul Craja, prin intermediul Ministerului de interne, au 
înaintat regelui cerere de grațiere cu asigurarea prealabilă a supu- 
nerii.” (pag. 425-426) 

“21 decembrie 1938, cartiere întregi ale orașului sînt scotocite 
pentru a prinde legionari. Închisorile sînt arhipline.” 

“3 februarie 1939 — Călinescu dispune de un sistem excepțional 
de bine organizat de agenţi. Cu toate acestea, surprinde evident 
tactica reroare cu orice preț, ordonată de grupul conducător Icgio- 
nar refugiat la Berlin. Se organizează un atentat contra regelui cu 
ocazia festivităților religioase de Bobotează, 6 ianuarie 1939. Se 
pregătesc explozivi în laboratoare secrete şi aruncătoare de flăcări 
în Bucureşti, ai căror iniţiatori au fost prinşi şi executaţi de sigu- 
ranță.” (pag. 427) 

| “Și acestea în ciuda unor rezultate neînsemnate, miscarea Lero- 
ristă cra plătită cu viaţa a numeroase cadre conducătoare, 

La 26 ianuarie 1939 este lichidat Vasile Cristescu, conducăloi 
al Gărzii de Fier după arestarea lui Corneliu Codreanu. Sin! 
condamnaţi la moarte atentatorii la viaţa rectorului Ştefănescu 
Goangă; este arestată şi împuşcată la 10 iunie 1939 legionari 


140 


Nae Tudorică 141 

Nicoleta Nicolescu, conducătoarea organizaţiei feminine a Gărzii 
de Fier şi unul din avocaţii apărării Căpitanului.” (pag, 428) 

«Jia 7'martic, în urma morţii lui Miron Cristea, Armand Căli- 


nescu a fost numit prim ministru.” 
"- Autorul citează şi alte acte de teroare şi violenţă dictate și 


organizate de grupul adăpostit la Berlin, condus de Horia Sima: 


«La 21 septembrie 1939, primul ministru al României cade sub 
gloanțele unui comando sinucigaş legionar. Dar asasinarea primu- 
lui ministru, Armand Căliriescu, a constituit o nouă gravă greşeală 
tactică din partea liderilor gardiști. Speranţa forțării intervenţiei 
germane în România s-a dovedit un calcul greșit.” (pag. 430) 

“La conducerea statului a fost adusă o nouă formaţiune minis- 
terială condusă de generalul Argeşanu, avindu-l ca ministru de 
interne pe generalul Gabriel Marinescu, omul de mînă forte, 
căruia palatul i-a oferit puteri totalitare în reprimarea gărzii. 


(pag. 432) 


Capitolul XXXIV 


Represalii după uciderea lui 
Armand Călinescu 


“În perioada 21-28 septembrie 1939 au fost executaţi fără jude- 
cată asasinii lui A. Călinescu, aproape întreaga conducere a vechii 
mişcări legionare din închisori: ing. Gh. Clime, Al. Cantacuzino, 
Bănică Dobre, Nicolae Totu, Gh. Furdui, Mihai Polihroniade, 
Ionel Banca, căpitanul Emil Siancu, Victor Dragomirescu ȘI alții, 
precum şi o serie de fruntaşi gardişti care sc aflau în arest preventiv 
la domiciliu. Odată cu aceasta, vechea conducere creată de (e: 
Codreanu a fost zdrobită în totalitate.” (pag: 432) RE SR 

“Din această conjunctură, cel mai favorizat a fost Horia Sima, 
Care şi-a văzut atins țelul de a rămîne fără a 
Premaţie asigurată, de câre erau nevoiţi acum 
naziștii, 3 

La 28 septembrie 1939, guvern Argetoianu. La 24 Oas 
1939, guvern Tătărăscu, cel care ia şi ministerul de interne. 


dversari, cu 0 Su- 
să tină seama ȘI 


E 


... 
| Nae Tudorică 
142 Represalii după uciderea lui iC 143 
Pepe a Do E i e EP A a E ARE Poe cam E 


La scurt timp, Mihail Moruzov, omul de casă al regelui, începe 
să stabilească o legătură mai mult sau mai puţin discretă in afara 
guvernului, în vederea unei eventuale reîntoarceri a lui Horia 
Sima în țară.” (pag. 433) 

“Carol al II-lea ia măsuri preventive de colaborare cu noul şef 
gardist, căruia îi făcuse reale servicii prin uciderea vechilor cadre, 
în eventualitatea supremaţiei Reichului în Europa. Acceptarea 
pătrunderii în ţară, în mai 1940, a unor lideri legionari, în frunte 
cu Horia Sima, şi mai ales includerea lor în guvernul Giugurtu, 
instalat la 4 iulie 1940, marca în mod oficial inconsecvenţa pala- 
tului.” (pag. 433) 

“Tentativa colaborării în această perioadă cu generalul |. An- 
tonescu, pe care Berlinul îl fixase alături de Horia Sima ca viitor 
conducător în România, avea să marcheze ultimele zile ale dicta- 
turii regale.” (pag. 433) 

“La 6 septembrie 1940, ca urmare a amestecului direct Şi brutal 
al Germaniei naziste, Carol al II-lea a fost nevoit să cedeze puterea 
generalului Antonescu şi mişcării legionare. 

Dar Garda de Fier se prezenta acum departe de ceea ce consti- 
tuia în decembrie 1937, ca ajunsese o mişcare formată din grupuri 
izolate, dezorganizate, lipsite total de o bază de masă, urîtă de 
popor pentru cîrdăşia cu o putere care semnifica principalul vino- 
vat de destrămarea graniţelor naţionale, o organizaţie condusă de 
elemente mediocre, animate în primul rînd de sentimente meschi- 
ne de răzbunare şi asasinat.” (pag. 434) 

Am străbătut această perioadă şi prin optica autorului şi a 
documentelor din volumul De la restauraţie, la dictatura regală 
pentru că această perioadă reprezintă o parte din viaţa mea, 
desfăşurată sub egida credinței, judecății şi pasiunii, cu repercur- 
siuni faste şi nefaste pentru mine, accentuez: atunci m-am convins 
că sînt creştin şi mi-am închinat sufletul şi viata, pe cît mi-a fost 
omeneşte în putere, moralei și dogmei creştine. Atunci am învăţat 
că român înscamnă demnitate, corectitudine, zel, spirit de-sacrifi- 
ciu și dragoste față de om, şi că românul trăieşte, se trudește şi 
moare pentru și în patria sa. 

Atunci am ştiut că familia este sîmburele din care încolţeşte 
viaţa, şi cupola sub care luminează dragostea şi se adînceşte pînă 
la contopire reciprocitatea, interdependenţa. Atunci s-a cristaliza! 
în ființa mea legea prin care omul rămîne om, numai în măsura în 
care trăieşte în omenie, iar omenie înscamnă să fii cu alții aşa cum 
cŞU cu tine. Accentuez că mi-am însuşit atunci tot ce s-a potrivi! 


cu firea mea și a ricoşat tot ce nu era compatibil cu sufletul și 
conştiinţa mea de om. 

Toate acestea le-am învățat de la nişte oameni și prin exemplul 
vietii lor, şi mi le-am dăltuit în fiinţă. De aceea am îngropat în 
1938-1939 latura politică a vieţii melc, odată cu mormintele în 
care au fost aruncaţi atiţia ȘI atiţia oameni, in general tineri de o 
rară credinţă şi un inegalabil spirit de jertiă. 

lar acum, cînd pluteşte asupră-mi pregnanța evocărilor din 
această lucrare, şi ecoul atitor amintiri răscolite de ca, simţul 
dreptăţii mă obligă să adaug ceea ce, uneori, va trebui să repet şi 


să asez adevărurile trăite la locul lor. 


Capitolul XXXV 


Previziuni ale lui Corneliu 1. Z. Codreanu 


Îl aud pe Căpitan imediat după funerariile Mota-Marin: A 
picătură de sînge este un păcat de moarte Și dacă Au e = 
judecată ar achita, Dumnezeu nu va ierta. S-ar putea să fim c er 
să preluăm puterea, şi noi să nu fim pregătiți la nivelul pe = : 
l-am propus; să ni se impună, şi noi să nu putem Să ne sustrag , Ş 
aşa să compromitem menirea şi idealul pe care îl urmărim. a 

S-ar putea, însă, întîmpla un lucru și mai 7uȘinos, un Ei = = 
dezastruos. Noi să fim uciși şi în urma noastră să vină aţi, >. - 
numele nostru să dezică. tot ce a constituit credința noastră, şi = 
nesocotească toate năzuințele și jertfele noastre, Și așa, in loc E = 
de după noi să vină la mormintele noastre Cu 0 lacrimă, 
lumînare sau o floare, să ne aducă tot oprobiul lor. beznă 

De aceea mă cutremură dezlegarea transmisă ete sa Sani ră 

unei celule, prin care ne îndemna să declarăm: * ia pent 
onoare că mă abţin de la orice agitație politică ȘI at Hora 
a fi pe linia convingerilor sale şi a cruța A at Gsdo as 
Sima, din adăpost în Berlin, cu emfază ŞI E lect ein unină 
“Rezistență sălbatică; teroare cu orice pre! ŞI + cel dia 
interesează cei din închisori; sînt ca şi pierduţi. ea A SEairiea 
din lagăre şi închisori, au coborit în mare num 


AER RA e aa aa 


Di 5 
: Nae Tudorică | 145 
ii Previziuni ale lui Corneliu |. Z. Codreanu E „e. ARE AFDa E SI SE pi FE 
144_____ Previziuni ale lui Corneliu |. Z. Codreanu 


avînd parte de oprobiu, iar el s-a urcat pe locul comandantului, 


trăind liniştit. 


De 50 de ani dăinuie un paradox, iar pe măsură ce trece timpul, 
denaturarca se accentuează şi consecinţele se deformează: “teroa- 
re cu orice preț” s-a ordonat de la Berlin, din adăpost, iar pretul 


s-a plătit aici în țară, de către alţii. 


Au stat la zidul infamici cei care mai degrabă au acceptat 
moartea decît să tulbure şi să zdruncine interesele vitale Şi veşnice 
ale neamului. Rămîn paria cei care au supravieţuit, onest şi demn, 
şi au rămas aici, unde se află duhul de milenii al strămoşilor, şi 
aspiraţiile îndreptăţite şi nepieritoare ale celor ce vin după noi. Şi 
aceasta nu dintr-o inertie, şi nici din neputința de a departaja 
situaţii absolut distincte şi responsabilitaţi total diferite, ci pentru 
că este mai uşor să arunci blamul pe morminte, deși e împotriva 
moralei şi a oricărei etici, decît să zădărăşti şi să înfrunţi pe cei 


care, eventual, s-ar putea apăra, ataca sau răzbuna. 


vorbele lor însemnau înfometare, prigoană, umilinte şi moarte. 

Aşa sc face că s-a bătut toba peste hotare că mai are ecou 
cuvîntul “răzbunare” şi că preţul s-a achitat Şi se suportă tot aici 
Şi tot de către cei care şi-au însușit sfatul abţinerii, nonbelige- 
rânței, al răbdării atrocităților şi al apărării de păcatul răzbunării 
prin rugăciune. Și mai presus de orice, prețul răvăşeşte şi profane- 
ază sufletele celor duşi, şi mă sufoc cînd văd că şi astăzi, după 50 
de ani de drum, organe ce reprezintă statul ce, în esenţă, ar trebui 
aşezat pe pivoţii loialității şi dreptăţii, cer ceca ce am dat și dau ca 
cetăţean demn și întreg, dar nu răspund în acelaşi mod, la loialitate 
cu loialitate, la dreptate cu dreptate. 

Îl văd pe Corneliu Codreanu pe covorul de iarbă, din partea de 
jos a treptelor de la Rîpa Galbenă din laşi, mîncînd cu noi pîine şi 
salam. La Piatra Neamţ, în învălmăşeala provocată de semnul 
discret al lui Mişu Stelescu de a intra în Oraș, peste armată, şi cum 
în momentul în care a apărut el, înconjurat de bătrînul profesor, 
tatăl său, şi de alte personalităţi venind de la biserică, s-a făcut un 
culoar mare şi o tăcere de mormânt, 

La funeraliile Moţa-Marin, cu capul plecat, acoperit de zăpadă, 
parcurgînd tot drumul pînă în Bucureştii Noi. În laşi, mergînd 
între mine și Niculăiţă Totu pe strada Lăpuşneanu, în urma, în 
dreapta Și în stînga noastră, trecătorii oprindu-se sau urmărindu-l 
Cu interes. În tabăra de la Carmen Silva, în zorii zilei, pe faleză, la 


tineri. De atunci stau sub lespedea rușinii şi a hulii, iar altul, și cu 
E putini în aureola comandantului şi la adăpostul liniştei din 
= > ) 


“străinătate. 


sotia sa, mama, ambii gîrboviţi de ani, săpînd la închisoarea Jilava 
pământul unde era îngropat fiul lor, stropind cu lacrimi si cu 
sudoare ţărîna care îl acoperea la 9 metri adîncimc, A ea V ja 
şi puterea în perioada cînd în Piaţa naţiunii, Horia Sima, a eta 
de 33 de ani, ieşea din anonimat, propulsat de curajul și de puter 


Și aşa sc face că optica celor din adăpost a rămas aceeași şi că 
fiecare manifestare de “acolo” am plătit-o aici, în închisori, unde 


A = : : i tr 
- Ci nu aveau virsta majoratului, 21 de ani, pen 


rugăciune, repartizindu-ne în echipe de lucru, cărînd piatră, dis- 
cutînd cu fiecare, cu străinii ce ne vizitau, în limba Iranceză sau 
germană, ME, ultimul gamela cu mîncare de la cazan și intrând 
noaptea ultimul în cort. iei 

Îl mai aud prevestind la lași: Nici moartea nu mă va pulea 
împiedica să facem din ţara noastră model binecuvîntat de Dumne- 
zeu. La Bucureşti: Nu răspundem Ia provocări. Căliţi-vă în abţineri 
și suferințe şi folosiți voința, pînă la jertfă, pentru toi cei plăcuţi lui 
Dumnezeu pentru binele țării. 


Unul, și cu el mii, în morminte. EI la 38 de ani, și atîţia alţii 
> 3 


Profesorul lon Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, împreună cu 


nazistă pe treaptă conducătorului, alături de generalul 0 date 
Nu sînt şi nu am putut fi judecător pentru alții, dar pe a = 
aici mărturisesc şi îmi răspund la propriile întrebări, îmi IE ar . 
al II-lea nu a fost deloc român, a fost puţin neamţ, ceva mai mu | 
englez, și restul barbar. | ps | 
taca Ma şi moartea lui Codreanu şi a celor E E aa 
loc în noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este şi răminc ap See 
a lui Carol, Armand Călinescu şi Nicolae lorga, şi i Sa 
invocată în lucrarea la care m-am referit, urmarea provoc 
dictate de Horia Sima. = 
Şi pentru că bănuiesc, înţeleg rostul, dar nu pot acela Sl 
“mîna de semidocti” din lucrare citată, stărui în aa 
jumătate de milion de tineri, în majoritate intelectua ESI e 
lau voturi exprimate, că mişcarea legionară se prez 


i bri ai 
4 : : ă foarte mulţi memori 
pentru prima oară în alegeri generale, că ua putea vota, Şi că 


i : Ă A Sa ioritate ei. 
ingerinţele şi falsificările s-au adresat cu prlo 


: ce mi s-a 
- Eu, unul i-am iertat pe toţi, aşa cum am sea încă din 
întîmplat într-o viaţa de zbucium şi renunțări. în nădejdea să aduc 
1938 de la orice veleităţi, am luptat şi suferit Sit în credință şi 
un dram de linişte în căminul meu modest, ZI CEE, 


Surpat în sfişiere. 


N 


Capitolul XXXVI 


Personalităţi în cadrul mişcării 


Și dacă nu numărul exprimă calitatea oamenilor, trebuie să mă 
refer doar la personalităţile pe care cu le-am cunoscut Şi care mai 
rămîn, în ciuda anilor Şi în pofida vîlvătăilor care mi-au ars rugul 
vieţii, în memoria mea. 

O fac şi stărui, repet, nu pentru a-mi justifica dezacordul şi nici 
pentru a roși cu, ori cei care au supravicțuit din “pumnul de 
semidocţi” (căci fiecare, dacă a vrut, a putut, atât cît i s-a îngăduit, 
să înfăţişeze şi să-şi demonstreze coordonatele vieţii și conţinutul 
spiritual al ființei), ci pentru că cei morți au dreptul la dreptate, 
adevăr şi liniște sufletească, pentru că nu foloseşte nimănui dena- 
turarea, iar superficialitatea, patima şi nesocotirea realităţilor nu 

pot căpăta perenitate. 

Simion Mehedinţi afirma că fiecare popor are unul sau -mai 
multe Momente distincte şi hotăritoare în viaţa lui şi că ele nu se 
mai repetă. Aşadar, perioada analizată în lucrarea la care mă refer 
a constituit un Moment care a fost primit, trăit, depăşit în condiţii 
care trebuiau și trebuie cunoscute şi înregistrate obiectiv, fără 
teama că cele ar fi repetabile. Iar personalităţile care de jumătate 
de secol rămîn în memoria mea, nelăsîndu-se în umbra semi- 
docţilor şi neîncăpînd într-un “pumn”, sînt: : 

+ Nae Ionescu, profesor de filozofie la Universitatea din Bucu- 
reşti, directorul ziarului Cuvîntul, profesor şi mentor al 
palatului, mort pe data de 15 martie 1940, la vîrsta de 50 de ani. 

+ Nichifor Crainic, profesor la Univesitatea din Bucureşti, poet; — 
filozof, director al ziarului Calendarul şi al revistei Gîndirea 
(l-am lăsat la Aiud în închisoare). 

+ Traian Brăileanu, profesor universitar la Cernăuţi. 


+ C. Cristescu, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. 


+ Nicoleta Nicolescu, avocat, conducătoarea organizaţiei femi- 


„Nae Tudorică re, 
nine a mișcării, împuşcată în 1939. 
4 Gh. Clime, inginer, fost şei al partidului Totul pentru Ţară, 
împuşcat pe 28 septembrie 1939. 
4 Alexandru Cantacuzino, prinţul, intelectualul de mare clasă, 
împuşcat pe 28 septembrie 1939. 
Gh. Furdui, romașcan, doctor în teologie şi filozofie, preşedin- 
: tele Asociatiei Studenţilor din România, de loc din comuna 
Miron Costin — Roman, care la vîrsta de 27 de ani vorbea 9 
limbi, împuşcat la 28 septembrie 1939. 
+ Mihail Polihroniade, ziarist, împuşcat la 28 septembrie 1939. 
+ Ionel Banca, doctor în medicihă și doctor în drept, preşedintele 
> A ZE 
Asociatiei Studenţilor din laşi, împușcat la 28 septembrie 1939. 
+ Emil Siancu. avocat, apărătorul moţilor, împușcat la 29 scp- 
tembrie 1939. E 
+ Bănică Dobre, Nicolae Totu, avocaţi (în grupul celor 7 din 
„ Spania), împuşcati la 28 septembrie 1939. Sa 
+ Tudose, doctor în drept, fost preşedinte al Asociaţiei Stu- 
denţilor din laşi. 
+ Giîrniceanu Puiu, avocat şi scriitor. ui 
Şi peste 100 dintre cei internati în lagărul din 2 : Au des 
în noaptea de 28 septembric 1939. Aceştia şi aproape î%$ l 
au fost ucişi cînd erau sub virsta de 30 de ani. E creare 
Citez în continuare nume şi figuri proeminente Ş 
adunate într-un pumn: | ae 
+ Ion Găvănescu, profesorul universitar de la = = 
+ Octav Sumuleanu, profesor universitar, doctor . - 
i i i i, director 
+ lic Găzdaru, profesor universitar din laşi, direc 
mîntului românesc de la Roma. 
i i i și | ca 
+ Mircea Eliade, profesorul şi savantu She 
culturii mondiale un nume ce lumineaz 
românești. 
+ Gheorghe Manu, profesor, desci E 
ban Cantacuzino, Domn al Ţării IS 


ie Curie; i $ e pta te 
de doctorat la Paris, cu Marie Sas îi arii cetățenii, dară 
i iție a $ 3 
Sorbonna cu singura conditi 


izică nucle- 
i -atedra de fizică nu 
refuzat și a venit în tară conferențiar la CAI legionară 
ară; colaborează cu Horea Hulubci. Intră Î Ş. e ce să măapăr. 
în anul 1937. Arestat în 1938, declară: “Nua 


ași. 
1 învătă- 


re a înscris în istoria 
aga cupolă a țării 


| i ă) al lui Şer- 
cendent (prin mamă) al lui Ș 5 
omânesti. Şi-a susținut ai 

a oferit un post lă 


aie a 


EEE ai, ci a cupa 


a 


148 Personalități în cadrul mişcării 


Tor ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Imi pare 
rău că nu am reuşit.” Condamnat la muncă silnică pe viaţă. se 
cere renegarca ideilor politice şi refuză orice compromis. În 
anul 1962 este internat în celula tuberculoşilor. “Tot trupul cra 
o rană.” A murit în 1962. Cu o zi înainte de a muri, a spus (lui 
Nelu Ionescu, ilustru avocat din Iaşi): “Să le spui tuturor că nu 
am făcut nici cel mai mic compromis. Să ne vedem dincolo.” 

+ Barbu Sluşanschi, profesor universitar la Cernăuţi. 

+ Mihail Manoilescu, profesor universitar, fost ministru de ex- 
ternc. 

+ Ionel Mota, înscris cu litere de aur pe frontispiciul celui mai 
înalt edificiu de cultură din Paris, unde şi-a luat doctoratul, 
mort în 1937 în Spania. 

+ Vasile Marin, medic, mort în 1937 în Spania. 

+ Aurel Marin, profesor-doctor, cel mai mare specialist ORL 
român (cel care l-a operat pe Yawaharbal Nehru). 

+ Generalul lon Antonescu, fost conducător al statului. 

+ Generalii Zizi Cantacuzino, Petrovicescu, Chirnoagă, Coroa- 


mă (pe ultimii doi i-am lăsat la Ocnele Mari, cînd am fost 
transferat la Gherla). 


+ Victor Vojen, fost ambasador al României în Italia. 
+ Alexandru Constant, fost ministru al propagandei. 
+ Horia Cosmovici, fost subsecretar de stat la preşedenţia Con- 
siliului de Miniştri. 
+ Viorel Trifa, fost episcop în America. 
+ Profesorul universitar Mircea Vulcănescu, 
La Roman: | 


+ Preotul Gh. Niţu, profesor de limbă greacă, latină, ebraică 
veche, filozofie, religie, care vorbea și limba franceză Şi ger- 
mană şi cra “acasă la el” în orice domeniu al culturii. 

+ Fiul său, Anton, doctor în istorie şi arheologie. 

Şase avocaţi din care cinci tineri; profesori, preoţi, deşi, aşa cum 
am precizat, Romanul a avut o organizaţie slabă. 

Nu pot trece însă peste faptul că în 1925 şi apoi trei ani 
conseculivi, la Tinerimea Română, unde concurau toti elevii proc- 
minenți din ţară, primele trei locuri au fost ocupate de trei elevi 
ai liceului Roman Vodă. 


+ Mihai Bîrcă, N. Horovniceanu şi N. Chica. Toţi deveniți legio- 


_Viii, în majoritatea lor au plătit şi ce. 


Nae Tudorică “149 


nari. 

+ Poctul Radu-Demetrescu Gyr, N. Crevedia, compozitorul 
Nelu Manzati, doctorul Paul Craja, preşedintele studenţilor în 
medicină. 

4 Ciorogaru, care si-a făcut doctoratul în Germania, la Heidel- 
bere. ie 

+ Mihail Sturdza, prinț, fost ministru de externe. 

+ Profesorii universitari: Meitani, Juvara, Gerota, apoi Radu 
Budisteanu, Noica, Șerban Milcoveanu. 

+ Dragos Protopopescu, care a absolvit facultatea de litere și 
filozofie la Paris si doctoratul la Londra, profesor de literatură 
engleză la Universitățile din Cernăuţi şi București. 

4 Profesorul de limbă germană de la Huşi, lon Zelca Codreanu 
profund şi notoriu cunoscător al problemelor religioase și 
orator de excepție. = că 

M-am referit doar la cîteva vîrluri care au mai rămas și ec 
mai putut răzbi prin ceata unci jumătăţi de secol în memoria m 
Trebuie să subliniez că aderarea şi participarea la page 

= : . . pe .. d . ă . = 3 S 7 ră 

însemnau și atunci eforturi, sacrificii şi un motiv de i ella 

nici O velcitate sau compensație. Multe chipuri Lalea E 

nu s-au “afișat”; mă gîndesc să Ie cvoc acum, pe cele pase 

minente doar: Printul Nicolae şi mitropolitul Nicodim, 
patriarh. e o cdti 

Nu cu un Caracter de polemică şi nici în ScoJ lei 
nicz că nu c în interesul nimănui să aruncăm cu nt S i ae 

O generatie, ce a constituit un Moment Ste i iuteşt Sea 

i Oar s » desprinse de tarele ŞU, Ie 
« as doar suflete desprinse rela părinte 33€ 

e “au făcut” şi ce N-au făcut 

lui: unde dai 


apologetic subli- 
am peste 


că aici, mai mult ca oriunde, se aplică vorba românu 
Şi unde crapă. 

Este drept că nu toţi s-au încolo = a 
nal, că au străbătut calca cu acelaşi elan şi au pă 
sacrificiu, aceeaşi rectitudinc. A cdi 

Deşi nu-i în firea omului care, prin origincă se racirea 
ŞI ar putea să rămînă mereu bun şi drept, Sia amplu și mai 
oricît de izolate, au fost mai uşor OCURAE e dle e ii ci 
prelung inserate, comentate, pecetluite ŞI Seara Si arrcăelit 
din “afară”, care s-au alarmat, au Strisăl, văzut bîrna din ochii 
“ochiul” unde putea fi un fir de pral, dar n-au văz 
lor. 


nat cu acelaşi dezinteres perso- 
1, cu Orice 


i ae a ac aaa 


150 Personalităti în cadrul miscării 


Si ca să închid cercul acestui moment 1930-1938, Care n-are nici 

) legătură cu ceea ce a urmat, mai fac o precizare. Corneliu 
Codreanu, din 1920 pînă în 1938 a trăit şi a murit în Slujba unci 

idei, unui ideal. Eu nu-mi propun să analizez şi nici să judec 
oportunitatea şi valoarea lor; sînt de acord că nu toate premisele 

au dus la un silogism, nu toate ideile au ajuns axiome şi nu toate 

| planurile au devenit realizări. Dar, pentru că timp de 6 ani am fost 
şi cu un tînăr îngenuncheat de nevoi materiale însă stăpînit, pro- 
fund şi statornic în dragostea de om, împlîntat cu căldură Şi spirit 
de jertfă în iubirea de țară, alături de dînsul, afirm despre OM că: 
n-a fost şi nu s-a considerat un semizeu, pentru că semizeii apartin 
legendelor iar el a fost un pămîntean, care a trăit aici în tot 
tumultul și în toată vîltoarea unei vieţi închinate fără reticente și 
fără pretenţii idealului său, considerat şi tratat cu supremă dărui- 
re, ca fiind al ncamului românesc. N-a fost şi nu s-a considerat un 
supraom, deşi nu am întîlnit un altul care, prin ținuta sa, prin 
conduită, prin capacitate, să fic aşezat aşa de sus. N-a fost Şi nici 
nu putea deveni un dictator, căci nimeni dintre cei care l-au 
conoscut nu pot uita că în orice problemă întreba, asculta pe 
fiecare, pleca capul, gîndea, cîntărea şi apoi ridica privirea, 
lixînd-o în ochii tăi şi spunîndu-şi părerea. N-a fost un orgolios şi 
nici un însetat de onoruri şi de glorii, şi aşa se face că întotdeauna 
a fost şeful mişcării şi că s-a ocupat de educaţie, scopul ei suprem, 
iar șeful partidului au fost inginerul Gh. Clime sau generalul 
Cantacuzino. = 


N-a fost un fricos şi nici un egoist, căci întotdeuna cînd a fost 
vorba de răspundere, s-a aşezat în prima bancă unde au stat acu- 
zaţii. N-a fost un saltimbanc care, cu sforăituri Şi promisiuni, să 
cucerească lumea. N-a fost un artist care să joace rolul unui erou 
de dramă, căci €l şi-a jucat și dăruit viaţa; n-a murit pe scena unui 
teatru şi nici pe arena unui circ, în aplauzele spectatorilor, ci 
strangulat într-o dubă la vîrsta de 38 de ani, atunci cînd i sc oferise 
cel mai înalt fotoliu Și cea mai aureolată poziție în stat şi cînd, 
tineretul și apoi întreg poporul român îl aclamau şi-l urmau, iar €l 
a ales, între compromis Și O biruinţă îndoielnică, rușinoasă și 
dăunătoare naţiei, moartea. 

N-a fost nici un semidoct 

“afirme acest lucru nu au c 
şi l-au urmat chiar cu sac 
n-au acceptat moart 

A absolvit 1 


pentru că şi aceia ce au îndrăznit Să 
Iezul ce spun, iar cei care l-au cunoscul 
rificiul vieţii, nu au fost nişte cxaltaţi ȘI 
ca pentru himere. 

Aceul Militar. Din fire şi din şcoală a rămas omul 


, 


e 


Nae Tudorică 151 


unei discipline incgalabile. A urmat și absovit cursurile Facultăţii 
de Drept din laşi, unde a fost preşedintele ales al studenţilor, în 
perioada respectivă. A urmat şi absolvit cursurile de doctorat în 
Franta, Şi să se ştie că a Stat acolo la ţară cu soţia sa pentru a-și 
cistiga existenţa. Au muncit la cîmp, la fermele altora. În ţară a 
ai vencra personalitatea, mă simt îndreptăţit să cvoc 
îteva aspecte și momente: 
Pirin 1935 pe profesorul Nae Ionescu, o SE ete 
toti “cea mai ascuţită inteligenţă”, spunînd: “de aia este pi 
nul”. L-am auzit pe generalul Cantacuzino spunînd: “Eu aici sînt 
căpitanul.” 
SA ca sa prezenţa lui determina 9) senzaţie sui aice 
bisnuită, cum vorbele salc rare şi răspicate spintecau spațiul Și 
sfredeleau creierul, de rămîncai într-o zguduitoare isic data tic ; 
Am citit testamentul lui Mota unde, printre alte e 
excepţie, omul şi creştinul care mergea să mi pentru SA ee Și 
“credinţă”, conştient de moarte, precizează: Am SSI tot a se 
că tu eşti Căpitanul.” lar acum citez din lucrarea (4 ie mă Laz 
vorbele generalului Antonescu: “Cu toate galoanele mele, cu strig: 
i Căpitanul!” : 
e A aflu și părerea prinţului Mihail Sturdza: Ic 
Codreanu și Gh. Brătianu, singurii oameni pe care 1-am cunoscu 


„ca fiind de excepţie.” 


Ca să închei, trag două concluzii: ZE 
1. Corneliu certe e după 18 ani de luptă, de iau Se 
suplicii, de renunţări, de închisori şi adaptări reale, AA ee 
fond'la morala creştină, cînd a avut de ales între eur ide te 
supreme şi moarte, ne-a comunicat din bezna unci sedu i aie si 
sul nostru n-a sunat”, cerîndu-ne “ablinere, pa sfera 
„non-beligeranţă, pentru a nu periclita soarta ţării „Iar € Ala scai 
să i se schimbe costumul naţional pe care l-a purtat, imacui: > 
demnitate exemplară, cu hainele vărgate. al Il-lca. L-a 
Nu s-a lăsat înlănțuit de mrejele regelui Sica acceptat 
dezgustat fracul şi jobenul, demnitarismul SR i şi apoi stran- 
aureola falsă a învingătorului, ci lanturile tre eu otaptisat pe 
ularea, în vreme ce Horia Sima, necunoscutul, a ursii stin- 
treapta Comandantului pe furis, din ascunzători, 4 ret”: pretul 
dardul “rezistentei sălbatice” şi al “teroatei GUI ct die noi 
fiind plătit de către cci ucişi şi măcelăriți, DA ae patriei, în 
care am supraviețuit, în timp ce cl, de peste granit 


e SI PRD RI ec e 


Za 


152 Personalități în cadrul miscării 


adăposturile Berlinului şi în cîrdăşie cu “plenipotenţii” Vremuri. 
lor, a trăit şi poate trăieşte în aureola Comandantului, dacă 
conștiința nu l-a decimat căci, după vorba lui Lucian Blaga, “după 
ce apune soarele, orice licurici crede că cl este locţiitorul.” 

2. Nicolae Iorga a colaborat cu Codreanu, pe cînd acesta cra 
foarte tînăr, la începutul formării sale, cînd €l însuşi recunoaşte 
greşeli. Apoi savantul a început să-l urască, cînd ar fi trebuit să-] 
iubească în fapt şi în mod onest, să-l preţuiască pe măsură ce 
discipolul urca şi cucerea, apropiindu-se de Dumnezeu cu cre- 
dinţă, cu dragoste de popor, prin strădania și sacrificiul său. 

Savantul, în fapt “omul politic” a abdicat în umilinţă, ceca ce a 
afectat şi ncamul românesc, și a înlesnit calea lui Carol pentru 
instaurarea dictaturii şi pentru a-l ucide pe Codreanu, în afara 
legii, a moralei și a dreptăţii, în vremea cînd “cupola” sub care sta 
acesta cra Neamul şi Ţara, care pe politician îluitaseră. 

De jos, de pe pămînt, de la poalele magnilicei Statui a marelui 
savant Iorga, mă înclin cu profundă admiraţie şi statornică recu- 
noştinţă pentru marca sa creaţie, ca om de ştiinţă. Tot aici îl văd 
printre oameni înalt la statură, cu imens prisos înzestrat. de la 
natură, însă măcinat de ambiţii, obosit de scrutarca cu care veghea 
ca nu cumva cineva să “i-o ia înainte”, blazat de ncputinţa dea iubi 
pe cineva, crispat şi învrăjbit pînă la ură şi moarte, de a se vedea 
singur, părăsit de către toţi cei care l-au însotit ca.om politic. 

Tot de jos, dintre oamenii de rînd, ca om şi creştin îmi zic: “cît 
poti da de mult, Doamne, omului, şi cît se poate urca el de sus prin 
zestrea dăruită, şi cît de jos poate el cobori, cînd rătăceşte căile 
Tale şi apucă drumul ce nu-i al său!” 

Trebuic înţeles că savantul, geniul omului de Ştiinţă nu putea 
încăpea în uniformele de străjer şi apoi de frontist impuse inadec- 
vat de către Carol al II-lea, dar nu-i de înțeles ambiția sa de a fi 
ceca ce efectiv n-a fost: un om politic, faptce l-a coborit sub nivelul 
uncori admis și oarecum onorabil al duclului, la pozitia celui care 
trage și ucide pe la spate. 

Dar morţii nu se pot apăra, şi nici nu sc mai întore şi de acec: 
momentul a trecut. Cinc vrea să fie drept Şi Obiectiv să aşeze pe 
fiecare la locul său, fără tcamă, cu gîndul la binele ncamului şi cu 
sufletul la judecata cea dreaptă și implacabilă, căci nimic nu-i mai 
dăunător ca nedreptatea şi nimic nu-i mai constructiv și dăinuitor 
ca adevărul. 

Să credem în ce a spus savantul: “cel mai desăvîrşit caracter e 
acela care luptă Și împotriva nedreptăţii pe care s-a întîmplat S-0 


Nae Tudorică 153 


săvirşească cl” şi să înțelegem că pentru omul politic mărturisea 
si sfatul priveau doar restul lumii. Şi-mi ingădui să cred Că savantul 
A fost şi rămîne un ocean care a preluat cu rivna și geniul său apa 
de la toate izvoarele şi a pus-o la indemina tuturor; iar ca să fac o 

aralelă, adaug că Nac Ionescu a lost și rămîne în schimb un izvor, 
din adîncuri cu un șuvOi de apă cristalină, care a străpuns necunos- 


cutul. 


Capitolul XXXVII 


Prezenta cronologică şi colaborarea mea 


În a doua jumătate a lunii decembrie 1933 urmau să aibă Ie 
alegeri generale. La putere erau liberalii, CORUUȘI de IGN e 
La aceste alegeri participa şi candida itişcarca IEBIOUaE e a 
egida Garda de Fier. În timp ce cram la Craiova, și deci în ru : 
zile ale lunii noiembrie, a apărut un articol în ziare Sile E 
Căpitan, cu titlul: La violență, vom răspunde cu atei e „se 
sublinia că mişcarea legionară are un caracter absolui lega „ȘI sa 
O organizație de ordine, care-și puii e ela Ş 
dinţa în Dumnezeu, pe dragostea activă şi constructivă Es azi 
rang de jertfă pentru neam şi patrie Şi, cu un sii a Î a :: 
care tinde să amplifice zestrea spirituală a iul că a 
culmile la care au aspirat strămoşii, să se așeze E ati fe 
tea, cinstea, disciplina, munca, responsabilitatea SA E ala 
întreaga structură a omului de miine şi pe principiile me 
acestui popor. Se accentua că formarea acestui aa SEE 
„acestor principii pe structura statului implică a a ze a 
Tentă de evolutie și de durată, şi de aceca se pieea Sica 
întreprinde nici o măsură pripită şi necugetată care se 
Mersul înainte al societăţii. ee 
În cele din urmă, se menţiona că totuşi guv 
Urzeşte din umbră măsuri în afara legii, că SE Ei e 
Sămavolnicii împotriva acestui curent co realmen « 


ernul plănuieşte ȘI 
tinde spre unele 
amploare 


EEE ERIE zoceenpezarereaoee ea 


Decani a ani mă 


ÎN o e Ma e e once ca aaa ia a 
154 Prezenţa cronologică și colaborarea mea iei vac fudorica pei 155 


vertiginoasă, atât sub raport calitativ, cît şi sub aspect numeric. Comandantul lu pa DU dis A Isa SĂ Ale ȘI IE Sa CIT 
Ă A ia : A Su că do&ai:de SR „vinte ofensatoare, atît la adresa mișcării, m-a provocat şi, drepi 
În acestă situaţie, se conchidea în a LE mal oucuile a ea am precizat: un om care-i gata să moară pentru idealul 
rămîne prioritară, dar dacă guvernul va înttebuința acte de vio- replică, I- ; i atins şi scos de pe linia crezului său, cu amenintări 
lentă, încălcînd legile şi sfidînd realitățile, se va răspunde cu său nu poale Ș : 
violență. 
Ceea ce urmează reprezintă consemnarea onestă a unor cveni- 
mente, încrustate în istorie uncori subiectiv și în consecinţă 
| denaturat. 

M-am întors la regiment la Roman şi m-am încadrat în sarcinile 
ce-mi reveneau, conştiincios, şi în acelaşi timp mă ocupam și de 
Studii şi de problemele politice legate de viitoarele alegeri. 

Pe la începutul lunii decembrie, după ce s-a sunat stingerea la 
regiment, am plecat noaptea pe jos, acasă, la Butnăreşti — 14km 
— Şi am revenit dimineaţa în oraş cu oamenii necesari depunerii 
candidaturilor pentru alegeri. Ne-am instalat discret la uşa tribu- 
nalului şi cînd s-a deschis, am ocupat primii sala şi am depus, astfel, 
cei dintii listele. A fost pentru mine un mare efort, dar şi un mare 
succes, O reală satisfacţie. - 

Alegerile, după cîte îmi amintesc, urmau să aibă loc la 20 
decembrie 1933, iar contestaţiile şi orice alte măsuri în legătură 
cu efectuarea lor se puteau concretiza pînă pe ziua de 9 decembrie. 
In noaptea de 9 decembrie, fiind descazarmat, dormeam la familia 
preotului Niţu, în curtea bisericii Precista Mică din Roman. După 
miezul nopţii, au intrat în casă organele poliției, ne-au trezit din 
somn şi au cerut să-i urmăm: preotul Niţu şi cu mine. 

Am precizat că sînt ostaş în termen, și că nu înţeleg să dau curs 
măsurilor luate de poliţie, organ civil. Au plecat Şi S-au întors după 
aproape 0 oră, însoțiți de comandantul legiunii de jandarmi, după 


cîte îmi amintesc maiorul Andrian, cunoscut pentru pornirea sa 
împotriva noastră. 


si samavolnicii. : ED 

"A tăcut; dacă ar [i putut, m-ar fi sugrumat. M-a trimis sub pază 
într-o încăpere dintr-o magazic, fără gcamuri şi fără uşă. Era un 
LU mplit si cu eram dezbrăcat. M-a cuprins frigul, simteam cum 
Cota îngele în mine. De la ora două și pînă la ora opt dimi- 


îngheaţă S 
a ărit, m-am mișcat şi am făcut tot ce am putut ca să nu 
dă Lă > 


ncaţa am s 
AA ri i-am spus ostaşului care mă păzea să anunte cînd 
vine comandantul, căci eu, la ora 8, orice s-ar întîmpla, ies în 
acolo. La ora opt fără cîteva minute a venit Sandanțules a 
aşezat în ușa încăperii și răstit, m-a întrebat Cevrcau. l-am aa. 
cu toată hotărîrea: între a muri îngheţat şi a cădea împuşcat, pis 
varianta a doua, şi că orice s-ar întîmpla, la ora 8 cu voi ieși din 
acea î cerc. : 
cai “S-o văd şi pe aceasta”, şi a rămas Si ușă. A 
La ora 8 fix, mi-am făcut loc pe lîngă dînsul şi am ieşit. Incăperca 
în care fusesem ținut se situa la o extremitate a-sediului TAI 
de jandarmi şi m-am îndreptat către curte. Am ia Eee 
ostaşul care mă păzca şi avea arma în mînă; mă în aa e 
dînsul, aşteptînd deznodămâîntul, căci comandantul m 


ca = cul 
va da ordin să tragă. Era însă o tăcere sufocantă. După ce am ea 
i, comandantul a strigat la mine sc 
acolo. 


aproximativ douăzeci de paș pat la 
> > A : ? 
întorc la stînga, şi a dat ordin să intru intr-O ae one 
Era un atelier de cizmărie, unde căldura m-a cop cşit. ae 
c la regiment mă căutau. 


aici ci ile sii e tim „d 
Am rămas aici cîteva zile şi într p sare pete 


: = Sisă : ile nece 
Au auzit că sînt acolo şi au întreprins demersurile n 


, , E al si normal. 

M-a somat să-l urmez şi astfel am plecat. Părintele Nitu, „ali transferat la comenduirea i eee Ra unde am ajuns 
îmbrăcat doar cu cămașa de noapte, căci refuzase să se îmbrace, După alte cîteva zile am fost fa a iRla aceştia făceau 
iar cu numai în pantalon şi veston militar. Era o noapte geroasă scara, şi cînd am intrat în dormitoru E Ea pregătea coman- 
de iarnă şi razele îngheţate ale lunii se întretăiau cu sclipirile repetiţie cu un cîntec pentru 0 serbare pe < | 
săgctătoare ale zăpezii, iar tăcerea și liniştea erau copleşite doar dantul bateriei, căpitanul Petrescu, ietii m-au primit cu compa- | 
de scîrțiitul strident al paşilor noștri. Eram într-o situaţie deosebită şi Nacu! aş AAN şi am rămas la 

Pe preotul Nitu I-au dus Ia poliție, iar pe mine la legiunea de Siune şi cu vădită căldură. Am luat DOE petaiaai sa. a răspuns 
Jandarmi, în fosta stradă Agarici. M-au perchizitionat în prezenta uşă. Căpitanul Petrescu cunoscut peniru arad voinic, student la 
comandantului, care mă scruta cu o dusmănie devorantă. Mi-au la Salut şi apoi i s-a AUiCSa CAUSA aa 
găsit în buzunarul vestonului de la picpro sticluță cu creozot. Mă Bucureşti, cu următoarele cuvinte: 
dureau măselele şi foloseam tampoane să-mi atenuez durerile. — Teodorescule, scoate centură! 


Sg ai a pala ata Maaăi 


156 Prezenta cronologică și colaborarea mea 


ŞI apoi: 

— Tudorică, dă pantalonii jos! 

Nici Teodorescu și nici cu n-am executat ordinul, deşi el a fost 
repetat. = 

În cele din urmă, căpitanul Petrescu, rîzînd, m-a pus să poves- 
tesc ce s-a întîmplat cu mine și lucrurile au reintrat pe făgaşul 
normal. După aceea, ofițeri, subofiţeri și ostaşi de la alte baterii 
veneau să mă vadă, privindu-mă cu vădită curiozitate, cu interes şi 
afecțiune. : 

În ziua de 9 decembrie 1933 a fost dizolvat partidul Garda de 
Fier; măsura a fost luată pe ascuns, în ultima zi, pentru a nu mai 
putea fi contestată. la 

Au avut loc alegerile, fără participarea mişcării şi am aflat că 
măsura arestării Icgionarilor, pentru a-i împiedica să participe, 
fusese generală pe ţară. În aceste condiţii, guvernul liberal a avut 
majoritatea. = 

La 29-30 decembrie 1933, eram acasă la Butnărești, în concediu 
pentru Crăciun şi Anul Nou. A intrat în casă tatăl meu Şi m-a 
anunțat că 1. Gh. Duca, primul ministru, a fost împușcat în gara 
Sinaia de trei legionari. 

În acecași zi am fost luat de jandarmul din sat ȘI trimis la 
regiment, unde am rămas sub pază în cazarmă, pînă cînd s-au 
întors din concediu teteriştii. Am aflat că Nichi Constantinescu, 
Doru Belimace şi N. Caranica erau cei trei care-l împuşcaseră pe 
1. Gh. Duca şi că toţi trei se predascră imediat, fiind arestaţi. 

Secretarul mișcării legionare era pe atunci un macedonean — 
Steric Ciumeti. În luna ianuarie, într-o noapte, a fost luat de acasă 
de organele Siguranţei şi a fost găsit mai tîrziu înecat în lacul 
Fundeni, de lîngă București. 

S-au început cercetările în cazul Duca Şi s-a întocmit dosar de 
rimitere în judecată a făptaşilor. În plus, rechizitoriul implica 
drept acuzaţi și pe Căpitan, pe tatăl său, lon Zelea Codreanu şi pe 
alte persoane din conducerea mişcării. 

Capul de acuzare privitor la Căpitan se fundamenta pe articolul 
publicat în noiembrie: La violenţă, vom.răspunde cu violenţă. 

Cel privitor la profesorul lon Zelea Codreanu se motiva pe un 
discurs ținut la Iaşi, la căminul de la Ripa Galbenă, unde afirmase 
că dacă guvernul va încălca legile ţării, şi ne va lovi şi maltrata, va 
întîlni o mînă ce nu va tremura, aşa cum s-a întîmplat în Austria. 
cu Dertill, care încercase să-l asasineze pe Dolfus. 


DD 


„ fotografia acestei bănci. 


Capitolul XXĂVIII 


Procesul asasinării lui ]. Gh. Duca 


Căpitanul, imediat după împușcarca lui ]. Citi Duca, nu â 03 
găsit de organele Siguranţei statului. A lost căuta! COLI toată 
tara, timp de cîteva luni și Ma ice ce s-a întîmplat cu 
di auzea că ar fi în munți, la mot. = 
ai a fost fixat prin luna aprilic 1934, la Tribunalul Miza 
din București. În ziua respectivă au fost aduși, sub SEI de st 
cei trei «Nicadori”, ceilalţi arestaţi, iar cînd a fost plasa Coane : 
|. Z. Codreanu, spre surprinderea tuturor, a UE e ele 
tanul, ce a apărut în aaa lui naţional cu suman și într-o 4 

€ care nimeni n-a mai cgalat-o. i ses 
: Completul de judecată cra condus, după cîte îmi apialese 
generalul Manolache. S-a spus că la intrarea Căpitanu Mica 
sala s-a ridicat în picioare. Avea, pe atunci, numai e ani. SE 
şi demn, s-a așezat pe banca acuzaților, în mijloc, şi S: 0 De 
de alta stăteau ceilalți inculpaţi. Toate ziarele, a doua zi, publica 


Procesul a fost publicat şi dezbaterile lui sînt O Semi 
istoria nu o va putea estompa și denatura totdeauna. Ste 
fermitatea şi avertismentele premonitorii ale Sia at ca 
deschis şi. responsabil al declaraţiilor celorlalți inculp: i neglijate. 
tea celorlalte mărturisiri nu au putut [i nici uitate și ai ai a 

Cei trei au fost condamnaţi, aşa cum deals e oras Căpi- 
viață, iar Căpitanul și ceilalți au fost achitaţi. e iapa ee cînd nu 
tanul ne-a explicat absenţa sa totală, căci cra pri Se ap copii, pe 
transmitea îndrumări, precizînd că nc-a lăsat ca p Să destuică 
Care-i arunci în apă şi sc zbat să învete să înalte, s 
Singuri. 

În perioada cît mi-am satisfăcut st 
examenele anului II şi așa, în toamna udă 
Stapgiului militar, m-am întors la laşi pentru « 


agiul militar, mi-am Ia! NE 
lui 1934, după satisfacert 
a cursurile 


Re e na ae i 


E ————— DD 
158 Procesul asasinării lui |. Gh. Duca a 
unului III. Am găsit aceeaşi atmosferă în care dăinuia duhul sobiu 


al vechii cetăţi a culturii româneşti şi se amplifica, proeminent Și 
fervent, curentul naționalist şi în special, cel legionar. 

Marea majoritate a studenţilor și mai ales cei proveniţi din 
rîndurile ţărănimii, muncitorilor şi celor cu mijloace materiale 
modeste erau aici, şi pentru a contura mai exact situația, precizez 
că mişcarea legionară implica, de pe atunci, renunţări personale, 
disciplină riguroasă, sacrificii şi riscuri, şi de aceea veneau şi 
rămîneau aici numai cei care, din exuberanţa și căldura dragostei 
lor pentru patric, înțelegeau şi puteau să dea totul, pînă la jertfă. 

Au fost însă în mişcare şi mari figuri din straturile cu obîrşie 
nobilă şi traditie aristocratică, care ne-au fost model de modestie 
şi spirit de dăruire. Profesorul Nae Ionescu, generalul Z. Canta- 
cuzino, prințul Alecu Cantacuzino, prinţul Sturdza, profesorul 
Traian Brăileanu și câţi alții. 

Pentru a învedera capriciile vieţii şi bizarul destinului, subliniez 
doar că: 

Dragoş Protopopescu, profesor universitar la Cernăuţi şi Bucu- 
reşti, adulat în ţară și renumit peste hotare, ce se adîncise în studii 
în cele mai importante centre de cultură din lume, ziarist de fond, 
scriitor şi membru marcant al mişcării pînă în 1938, s-a retras de 
pe arena politică, poate din dorinţa de a se ocroti, dar eu cred că 
a făcut-o pentru că intuisc sau îşi însuşise sfatul Căpitanului, dat 
din închisoarea din Galaţi: daţi declaraţii de supunere căci nu a sosi! 
momentul nostru. 

Totuşi, după precizarea lui George Călinescu în Istoria Litera- 
turii Române: Speriat de viitor, pe care-l ghicea sumbru, încearcă a 
se sinucide după rețeta lui Seneca, rău aplicată, ăindu-și venele de 
la miini. Internat în Spitalul Filantropia, Studie itinerariul ascenso- 
rului, coborî jos după ce porni cabina în sus, introduse capul şi apăsă 
pe buton în scopul de a se ghilotina. Muri cu baza craniului fracturată 
la 26 noiembrie 1948. Avea doar 56 de ani. 

Nichifor Crainic, în dispută cu Nae Ionescu, a făcut o rocadă, 
considerată oportună, utilă în 1937/1938, trecînd la cuzişti şi apoi, 
ani multi şi grei a stat şi a rămas în amintirea tuturor “oigantul” 
carc, la Zarea din închisoarea de la Aiud, mic, zgribulit şi înfome- 
tat, lumina bezna celulei cu mintea și fiinţa sa nobilă, umplîndu-și 
burta goală cu credinţa sa. 

Am sorbit din simțămintele lui adînci, m-a cutremurat trăirea 
lui în duh și m-a luminat gîndirea clară, profundă, instructivă și 
constructivă și de la cl am învăţat că: Naţionalism înseamnă patrio- 


Nae Tudorică 159 


“m în acțiune. Adică, fapte, dăruire, renunțări personale Și Loate 
(IE x la jertfă. De aceca îl văd zgribulit de frig şi copleșit de 


se pîn vă | 
“AS d şi-i aud vocea slcită de puteri: 


foame la Aiu 


Trecutul adormil şi viitorul 

S În clipa în care bate, le-mpreună 
Cînd fericiti lipim la piept feciorul 
Îmbrătisăm într-însul pe străbuni 
Oh! De ce cînd pleci argila se lipește de călcii? 
În pămînt e o putere ce te ține să rămii. 


Un fapt este absolut cert: sutele de mii de tineri şi sit, 
giganţi ai culturii şi științei, oameni întregi, Dajorita Sa are ce 
tuali, nababi sau săraci, cu scaune înalte sau din bezna mine ES 
în general toţi cei care au păşit în mişcare a cre il 
considerat soldaţi, şi nimeni, în afară de Stelescu, n-a rivnit !a 10 

i itia Căpitanului. 

: ea cuațul măsurii, francheţea, modestia, ee 
ordinea morală şi duhul creștin, lăsa loc de critică, e cale ce 
prinderea, dar cînd şcoala de educatie a fost iai Viaţă ae î 
într-un partid unde s-au năpustit neaveniţii şi cînd calitatea î > 
înlocuită de cantitate, cînd omenia a fost îngenuncheată de Cre, 
cînd grandoarea a eclipsat modestia şi cînd duhul i ae 
spulberat de vîrtejul răzbunării, interesele statului Ci 
nar în viziunea şi practica “comandantului Sima s-au cu 


şi s-au năruit. 


Capitolul XXXIX 


i i ți ăpitanului 
Evocări privind viaţa şi ținuta Căpit 
săci venea din 
i întilnitpe Căpitan, căci ven 
În toamna anului 1934 l-am reîntilnit pe e în den 


Cînd în cînd la Iași. Voi relata situaţii care înl 


N EREI E Satan aa 


"DEO? RE 


E EEEOEOEOEOEO Eu 


16:) Evocări privind viaţa şi tinuta Căpitanului 008 


unele acuzaţii şi clucidează anumite situaţii. 

Era înscris în baroul avocaţilor din Bucureşti. Viaţaesa se des. 
făşura într-un cadru de modestie şi sobrietate exemplară. Venca, 
întotdeauna, în costum national; deşi nu avea decît 33-34 de ani, 
cra aşa de sobru şi reprezentativ, încît de la gară, LOți care-l] 
întîlncau se opreau să-l privească, iar uneori strada se umpleă de 
oameni care-l urmau. Mergea cu pasul mare şi rar, fără ifosc, dar 
cu o grandoare specilică, mereu tăcut şi serios. 

Cînd a venit la cămin, la Rîpa Galbenă, după ce s-a întreţinut 
cu fiecare, a dat unuia dintre noi bani şi am cumpărat cîteva pîini 
şi mezeluri şi le-am mîncat împreună, jos, pe iarba de sub scările 
de la cămin. Această neasemuită modestie a fost caracteristică 
vicţii sale. Totul înlătură, cu certitudine, acuzarea că dînsul sau 
cineva în timpul vieţii sale a primit sau putea primi subvenţii din 
atara ţării sau de la-guvernantţi. 

Era aşa de demn şi stăpîn pe libertatea şi voinţa sa, încât nici o 
forţă materială nu-l putea înfrînge sau tenta. Îmi amintesc unele 
lucruri pe care nu le pot trece cu vederea. După ce am mîncat pe 
iarbă ne-a vorbit cu deosebită seriozitate de măreţia luptei noastre 
pentru binele poporului, de sacrificiile ce ne aşteaptă. În cele din 
urmă a conchis: Băieți! Am atîta dorinţă şi voinţă în mine de a duce, 
cu orice sacrificiu, lupta noastră pe căile care să-i placă lui Dumne- 
zeu și să folosească neamului nostru, încît nici moartea nu mă va 
putea opri din calea mea. Și, dacă m-ar ucide, mă Simt în Stare ca 
înainte de a mă băga în mormânt, să Sfarm cu pumnii Scîndura 
sicriului şi să-mi continui lupta. 

A fost ucis însă de două ori; o dată fizic, sugrumat de lașitatea 
stăpinirii de atunci şi a doua oară, moral, de dezmătul politicii 
celor care i-au urmat şi s-au urcat la coordonarea unei școli de 
educaţie, dîndu-i cursul degradant al unui partid politic în total şi 
Magrant dezacord cu principiile lui. Lucrul pe care dînsul îl pre- 
văzuse și voi arăta cînd şi cum. 

Am menţionat, şi acum accentuez că singura sursă materială din 
care trăia și se dezvolta mişcarea au constituit-o cotizaţiile pe care 
le plătea fiecare dintre noi. Nu o dată ne dădeam Şi banul de pîine 
în acest scop. Cînd s-a reuşit să se cumpere 0 camionetă, din 
contribuţia tuturor, am fost mîndri, bogaţi și fericiţi. Era în 1933 
Şi a fost şi a rămas Căprioara. : 

Fiindcă antisemitismul era atunci un deziderat al curentului 
naţionalist şi mai ales pentru că băieţii, în numele şi sub steagul 
acestor opinii, sc dedau Ia acte reprobabile, ne-a relatat atunci 0 


0 III aaa 


Nae Tudorică 164 


scenă din viaţa sa, care în mod practic, ne aviza asupra comportării 
noastre. ă = : 

Ne-a povestit că se întorcea din Franța unde urma doctoratul. 
Erau în compartiment mai mulți români. Discuţiile S-au purtat 
asupra unor probleme diferite, şi apoi s-a ajuns și la antisemitism. 
La modă atunci era numerus nullus, promovat de Cuzism. Adică, 
evreii trebuiau, după această concepţie, înlăturați în mod absolut 
din toate compartimentele vieţii sociale. Căpitanul, atunci prin 
anii 1924-1925, era însă pentru numerus clausus. Evreii să fie 
admişi în școli, în facultăţi, în comerţ şi în tot restul vieţii statului, 
în raport cu numărul lor. Aşa i se părea atunci drept şi echitabil. 
Mai tîrziu însă a mers cu omenia şi mai departe şi a preconizat 
concurenţa loială şi activă pentru a cuceri ce se cuvine meritelor 
fiecăruia. Fa 

Ne-a arătat atunci că în compartimentul unde se purta discuţia 
era şi un student evreu, care şi-a susținut punctul său de vedere, și 
care, cînd a auzit că unul din preopinenţi era Corneliu Codreanu, 
s-a bilbiit şi timorat şi-a cerut scuze. Căpitanul i-a precizat că este 
normală și meritorie poziţia celui în cauză și au continuat discuția, 
academic şi în spirit de respect reciproc. 

Pentru a învedera, integral, personalitatea Căpitanului la acea 
vreme, consider necesar să relev că după discuţii absolut inedite și 


„ precizări tranşante și rezolvative, s-a ridicat voios de pe iarbă : 
“ne-a propus la cei cîţiva cu care era, să încercăm să sărim împreun 


cu dînsul, pe rînd, un gărduţ înalt cam de 75 cm. L-am sărit 
împreună cu dînsul de cîteva ori şi apoi el a plecat cu mine și cu 
Niculiţă Totu pe Lăpuşneanu, unde am făcut un tur, în atenţia 
tuturor celor aflaţi pe stradă la acea oră, care în mare parte l-au şi 
urmat. : 

Era în acest gest ratificarea atitudinii mele şi răspunsului dat Da 
Careu, în privinţa evreilor, atitudine ce lăsase umbră sau semne de 
întrebare printre unii din camarazi. 


E în SSE IDE pn a 


Capitolul XL 


Tabăra de la Carmen Silva 


În vara anului 1935, după terminarea sesiunii de examene, m-am 
întors acasă, iar după cîteva zile am plecat în tabără la Carmen 
Silva, azi Vasile Roaită. 

Tabăra era condusă efectiv pe toată perioada de către Căpitan. 
Erau aici aproximativ două sute de legionari mai vechi, persona- 
lităţi, şi foârte mulţi deosebit de proeminenţi. Eram printre cei 
mai tineri prezenţi acolo. Tabăra era aşezată la extremitatea din- 
spre farul Tuzla, pe versantul ce lega faleza cu marea. Erau 
construite corturi simple şi toată lumea dormea pe pămînt, unde 
erau aşezate pături. În mijlocul taberei era un cort, unde locuia și 
dormea Căpitanul, împreună cu alţi camarazi şi din care, ca din 
celelalte, se ieşea în genunchi. 

Nicăieri, nici un confort și nici o deosebire. Masa se pregătea la 
cazan pentru toată lumea. În general, un singur fel de mîncare, 
consistent, şi pîine. Nu erau mese şi fiecare se așeza cum îi conve- 
nea. Erau și fete, şi trebuie să subliniez, cu conştiinţa vîrstei şi a 
credinţei mele, că erau tratate ca nişte surori, şi că nimănui nu-i 
trecea nici prin gînd să facă vreo glumă indecentă. 

Tabăra avea atunci două obiective principale: primul concretiza 
dorința Căpitanului de a construi acolo cel mai mare port la Marea 
Neagră. Al doilea viza educaţia şi formarea trăsăturilor omului 
nou care a constituit, permanent, preocuparea sa de căpetenie. 

Era un program de muncă titanică, de disciplină spartană şi de 
O austeritate inegalabilă. În zorii zilei, se suna deşteptarea şi, 
totdeauna cînd scoteam capul din cort ne apărea chipul Căpitanu- 
lui, sus pe faleză, coordonînd întreaga viaţă a taberei. Totdeauna 
se scula primul, lua masa ultimul şi se culca, după ce toată lumea 
era în corturi. 

Programul începea cu spălatul pînă la mijloc în apa mării, care 
la ora aceea era rece și înviorătoare. După aceea se făcea rugăciu- 


i Nae Tudorică 163 


nea de dimineaţă în comun, raportul și împărtirea Oamenilor pe 
sectoare de lucru și gimnastica de înviorare. Se Cărau pietre = : 

din mare pentru consolidarea falezei, se construiau şosele i 
fîntîni, se nivela ȘI organiza terenul pentru obiectivul vizat, Munca 
se desfăşura febril ȘI într-o dispoziţie de mare elan, presărată cu 
cîntece la care participa întreaga tabără, fiecare de 1a locul lui de 
muncă, sub coordonarea fraților Țincoca. 

Veneau vizitatori, români și Străini, şi stăteau ore întregi pe 
faleză, ne priveau şi se minunau. Îl văd şi-l aud şi acum pe Căpitan 
cum discuta cu străinii, în limba franceză sau germană, despre 
rostul taberei şi credinţa noastră. Seara, după masă, ne aşezam pe 
malul mării. În general, Căpitanul ne vorbea sau cel mai frecvent, 
ne cerea să-i punem întrebări şi dînsul ne răspundea. 

Efectuam teme de luptă şi acțiuni cerînd eforturi copleșitoare. 
Parcă îl aud cum ne spunea: Trebuie să simţi că te doare, că se rup 
fibrele ființei tale, că trupul îți cere să fie cruțat și tu să nu cedezi și 
nici O dorință şi nici o tentaţie, nu poate şi nu trebuie să copleșească 
voința. 

„ Erau acolo cadre universitare, ziarişti, scriitori, avocaţi, doc- 
tori, profesori, ingineri, preoți, muncitori, ţărani, studenţi şi deci, 
întreaga structură a societăţii de atunci, prin ce era mai reprezen- 
tativă. Căldura soarelui, cu entuziasmul lucid şi disciplinat, cu 
ritmul şi exuberanţa cîntecelor şi cu voioşia glumelor, se împle- 
teau cu tumultul mării. Noaptea, cînd peste tot cuprinsul taberei 
se aşternea liniştea, iar întunericul era luminat doar de razele 
plăpînde ale lunii şi de un petromax, uneori, furtuna ne infiltra în 
fiinţe mugetul mării şi zgomotul uriaş al valurilor, izbindu-se 
ritmic de țărm. Dacă s-ar fi înregistrat fidel viaţa de acolo, ar fi fost 
absolut suficient pentru ca istoria să consemneze obiectiv parame- 
trii înlăuntrul cărora se situa credinţa, dragostea şi spiritul de 
Jertfă. 

Din depărtarea atîtor ani şi din încercările prin care am trecut, 
VOI sonda, pe făgaşul amintirilor şi voi încerca să ridic pe treapta 
prezentului unele situatii, care mai dăinuiesc şi care mi se par 
semnificative. 

„ Cinstea era însușirea prioritară asupra căreia se ins 
Sinteza ei, intrau toate celelalte atribute şi calităţi ale omului. De 
îi minciuna, fuga de răspundere, cleveteala, pei CIARA E 
să frica, incorectitudinea, lenea şi ARC e ris 
A răcizate fără nici o reticenţă. ride i se a tot ceea ce 
ȘI fiecare simțeam nevoia. MărturIsuu cinstite 


a ARE ata 


ista căci, în 


164 Tabăra de la Carmen Silva 


nesocotea disciplina, iar în concepția Căpitanului, disciplină însem. 
na hotarul între ceea ce era permis și ceea ce nu era, din punct de 
vedere legionar. 

Și era permis numai ceea ce era în perfect acord cu preceptele 
creştine, în absolută consonanţă cu dezideratele și legile moralei. 

La intrarea pe plajă era un panou pe care era scris, în toate 
limbile de mare uz: Aceste obiecte au fost găsite; proprietarul se va 
adresa conducerii taberei, pentru a le ridica. Şi se aflau aşezate acolo 
ceasuri, brățări și alte obiecte de valoare găsite de către noi. 
Sentimentul restituirii era absolut firesc. 

Cea mai grea pedeapsă care se aplica acolo'o reprezenta legea 
tăcerii. În caz de greşeală erai obligat, o perioadă de timp, să nu 
vorbeşti cu nimeni, în mod absolut. 

Munca, dusă pînă la strădanie şi sacrificiu, era de asemeni o 
trăsătură caracteristică şi-esenţială. Căram din mare pietre grele 
de 40-50 sau 60 de kilograme, în spate şi le aşezam pe şosele şi pe 
locurile unde se construia. Adesea, pe trupul nostru era şi sudoare, 
dar şi sînge. Îl văd şi acum pe Tudose, preşedintele centrului 
studenţesc lași, un bucovinean voinic, ucis în 1939, după ce a fost 
îngenuncheat de mai multe ori de rafalele mitralierelor, cum ridica 
pietre care-l încovoiau şi nu l-a auzit nimeni, niciodată, că e obosit. 

Nu am uitat cum într-o dimineaţă, cînd bătea un vînt rece şi apa 
mării te înfiora, Căpitanul, ca în fiecare zi, a ordonat: Cei cu răni 
şi cei reumatici trec la dreapta mea. În general, aceştia nu intrau în 
apă cînd era rece. De data asta, ispita şi instinctul de conservare a 
trimis un număr mai mare decît cel obișnuit la dreapta sa. S-a uitat 
peste toată tabăra, a plecat capul, ca întotdeauna cînd medita și 
apoi ne-a privit pe toţi ordonînd: La stînga împrejur și toată lumea 
în mare. Ordinul a fost executat şi odată cu noi a sărit şi dînsul în” 
valuri. Am efectuat o singură sarcină, căratul pietrelor din mare. 

Într-una din zile lucram la construirea unei fîntîni. Eu ciopleam 
cu toporul un lemn, dîndu-i formă pătrată. Așa cum se obișnuiește, 
țineam piciorul stîng pe lemn şi la un moment dat s-a apropiat 
Căpitanul. Deşi eram învăţat cu dînsul, totuși, probabil cu puţină 
emoție sau dintr-o coincidență, am scăpat toporul în talpa picio- 
rului. Curgea sînge, dar eu mi-am continuat lucrul ca şi cum nu 
s-ar fi întîmplat nimic. Căpitanul a văzut, s-a oprit şi s-a uitat la 
mine, fără nici un cuvînt. A trecut aşa destul timp, sîngele se 
adunase jos și în cele din urmă, mi s-a adresat: Lasă camarade să 
curgă sînge de legionar, căci numai aşa ne împăcăm cu Dumnezeu 
şi ne vom construi țara. Şi apoi a strigat: Infirmieri, veniți și pansați 


Puțin timp a întrebat: “Care este opinia dumneavo 


Nae Tudorică 165 


qici şi a plecat mai departe. Niciodată şi nicăieri un Crez n-a plătit 
tributul vietii ca noi. 

Austeritatea era însă presărată și cu momente de destindere, 
Într-o zi, s-a primit o telegramă pentru inginerul Vasilache, de Ja 
avocatul Brăileanu din Brăila, prin care acesta anunta că a doua zi 
soseşte în tabără şi cerea să-l aștepte la gară cu mașina. Căpitanul 
a zîmbit şi a doua zi a pus să se înhame, la o teleguță pe care o 
aveam în tabără, un măgăruş şi a trimis-o la gară în întîmpinarea 
avocatului Brăileanu. Ilaritatea a fost mare şi generală, si a savu- 
rat-o de asemenea Brăileanu. Măgărușului i se spunea Iamandi 
(ministrul liberal) şi aveam în tabără şi o măgăriță, Lupeasca-Wolf 
(soția neoficială a lui Carol al II-lea). 

Consider util să evoc două momente cu o semnificaţie edifica- 
toare. Într-o zi, după amiază, cînd toată tabăra era pe punctele de 
lucru și munca se desfăşura în căldura soarelui torid și a cîntecelor, 
s-a îndreptat către noi un iaht care, pe măsură ce se apropia, îşi 
intensifica semnalele. In cele din urmă a acostat și am aflat că era 
proprietatea profesorului Nae Ionescu, directorul ziarului 
Cuvîntul, unul dintre foştii sfetnici ai palatului şi un filozof pro- 
motor al unei şcoli, al unei filozofii despre care voi vorbi ulterior. 
S-a prezentat Căpitanului şi apoi a dispus să se aducă de pe vas 
toate alimentele pe care le avea. Seara a luat masa cu noi de la 
cazan, ne-a vorbit cu sclipirea şi profunzimea pe care o voi con- 
semna ulterior şi care a uimit pe toţi cei ce l-au cunoscut. Apoi â 
rămas în cortul Căpitanului. Dimineaţa, ca întotdeauna, eram pe 
malul mării pentru spălat. La un moment dat, profesorul Nae 
Ionescu discuta cu Vasile Marin (avocat, a murit alături de Moţa 
în Spania) o problemă de filozofie. | 

Ne adunasem în jur un grup, cînd s-a apropiat Căpitanul şi după 
astră, domnule 
profesor?” Și profesorul i-a precizat părerea sa. “Şi tu ce Spul» 
Vasile?” Şi Vasile Marin şi-a sintetizat răspunsul. Căpitanul a 
plecat capul, a gîndit şi apoi a ridicat privirea şi a fixat-o în ochii 
Profesorului, spunînd: “Apreciez ambele opinii, dar eu mi-aş sa 
Mite un alt răspuns.” Şi-a expus părerea; a mai rămas O ue ă 
apoi; Cu paşi mari, a plecat mai departe. Profesorul Sepi 
i eanait, apoi a dat din cap şi a conchis: “De ala e dînsul Căp 
„ Altădată eram sus pe faleză şi am văzut 
ae pe cineva mic de statură, care le v 

CObişnuită şi toţi rideau în hohote. M-am a 


cum un grupâ încon- 
orbea, cu O voiciune 
propiat şi am văzut O 


IE Ea og enma aa 


IA 2 ae 


ae a ea te IESI) DR E ERE toare. 


166 Tabăra de la Carmen Silva N Nae Tudorică îi 


rea situaţie, să-i găsească egal sau să-i semnaleze Vreun cusur. Er 
o lege instituită şi grefată pe existenta noastră de către dînsul i 
noaptea, înainte de a dormi, să ne derulăm acţiunile zile, Saga 
scrutăm conștiința, să ne cercetăm greșelile, şi să ne găsim forțele 
cu care să le biruim. Am rămas cu această trăsătură pe întinsul 
întregului drum al vieţii şi chiar dacă nu am mărturisit părerile de 
rău şi n-am formulat scuze, totdeauna am tras, în constiinta mea 
consecintele greșelilor mele. Și m-a durut toată fiinţa pentru dai că 
greșeală şi m-am judecat pentru orice abatere de la legile sacro- 
sancte ale vieţii morale. 

Şi pentru că evoc împrejurări, condiţii, situaţii şi fapte peste 
care au trecut mai bine de jumătate de secol, îmi revine în minte 
următoarea scenă. Într-o seară, în acelaşi decor şi în cadrul 
obișnuit al şcolii de educaţie, cineva s-a adresat Căpitanului: “S-ar 
putea ca domnul Maniu să devină legionar?” Căpitanul nu a fost 
surprins de întrebare dar, ca întotdeaună, a rămas cîteva clipe în 
adîncirea şi formularea răspunsului: Domnul Maniu are tot ce se ! 
impune unui legionar. Sîntem aproape pe acelaşi drum și probabil 
că odată căile noastre vor fi comune. 

Era în iulie 1935 şi previziunea a fost confirmată, însă viclenia 
lui Carol al II-lea, şubrezenia unora, dorinţa şi urmărirea puterii 
cu orice preț a multor dintre vârfuri a îngenuncheat ţara și l-au dus 
pe dînsul la ştreangul călăului, la masacrarea unei imense părți 


persoană îmbrăcată în negru, cu monoclu, mic, cu bărbuță și p 
agerime incredibilă faţă de vîrstă, căci era bătriîn. 

Am aflat că este generalul Zizi Cantacuzino (Grănicerul), de 
care auzisem şi mă minunasem. In Primul Război Mondial, în 

Ardeal a căzut generalul Praporgescu, comandantul armatei, ia 

generalul Cantacuzino a fost grav rănit. 

Mi s-a spus că a preluat comanda şi a condus bătăliile în conti- 
nuare de pe targa purtată de ostaşi. Pierduse un ochi. După acest 
război a fost delegatul țării, conducînd un grup de ofiţeri, subo- 
fiteri şi soldaţi, într-o vizită oficială în Franţa. S-a stabilit, solemn, 
că atitudinea grupului să fie reprezentativă şi la nivelul eroismului 
cu care ostașii noştri au luptat în război, alături de aliaţi. Grupul 
a fost cazat în Paris, la unul din hotelurile-de lux. 

Am auzit atunci că i-a murit soţia şi că merge la mormînt, unde 
stă uneori de vorbă cu duhul ei. Era perfect lucid și profund 
credincios. A fost generala la suite. A stat la palatul regal şi 
într-una din zilele pe cînd purta după cap pe unul dintre prinți, 
regele Ferdinand a deschis uşa şi era să-i lovească. Generalul i s-a 
adresat: “Atenţie Majestate, că doborîți coroana”. Glumele, mo- 
destia şi voiciunea sa. erau absolut notorii, lucru pe care l-am 
constatat de mai multe ori. 

Venind în tabără întîrziase o zi şi ne-a spus: “Măi, băieţi! Am 
mîncat niște pepeni galbeni ieri şi m-a apucat o pîntecăraie, de nu 


m-am putut prezenta. Dar unde-i Căpitanul?” dintr-o generaţie de excepţie. 

Cînd a ajuns Căpitanul, a ieşit din grup, a devenit serios ca un „În concepţia Căpitanului şi în consensul tuturor, mişcarea le- 
ostaș, a luat poziţia de drepţi, a salutat şi a raportat: “Căpitane, “glonară nu era și nu trebuia să devină un partid, ci o şcoală de 
am întîrziat şi-mi cer scuze”. Surizînd, Căpitanul i-a întins mîna şi educaţie fundamentată pe primordialitatea spiritului întăptuit în 
apoi au plecat vorbind, iar mai tîrziu ne-a spus: “Ce vreți, măi credinţa în Dumnezeu şi trăirea în duhul dogmelor creştine, dra- 
băicţi, eu aici sînt soldat şi conştiinţa nu-mi dă dreptul să greşesc.” SOStea de patrie, concretizată în patriotism activ, aşezat pe adevăr, 

Știu că a fost sincer, soldat devotat; şi-a pus casa din strada dreptate, omenie, responsabilitate, sobrietate, echitate, cinste, 
Gutennberg la dispoziţia mişcării şi apoi însuși viaţa şi toată |  OhStitate, disciplină, ordine, muncă și dăruire; iar ierarhia cra: 
bătrînețea lui a dat-o mișcării, cu-un devotament de nedescris. În om, familie, societate, neam şi Dumnezeu. Tot ce s-a SCTIS atunci 
toate procesele și închisorile se considera onorat să fie prezent. A ȘI S-a Scris mult şi s-a văzut destul (am evocat doar pe NiiICeaE 
murit înainte de vreme, odată cu cei închiși. Eliade) Şi tot ce s-a petrecut în perioada 1930-1939 atestă a 

Raporturile Căpitanului cu toată lumea erau de neuitat prin |  POSibilitate de tăgadă coordonatele acestei conceptii şi SAD A 
politeţea, calmul, seriozitatea, grandoarea, apropierea şi încrede- dcestei ierarhii. Aşa se explică că dînsul n-a fost niciodată ae 
rea pe care o iradia. Erau acolo persoane care purtau în capul lor | UNUi partid, Garda de Fier sau Totul pentru Țară, dar a! SI 
toată ştiinţa vremii şi virtuțile neamului şi cărora le acorda, tutu- |  PICZERt în faţa morţii cînd a fost vorba de mişcare: fenome 

oar = 


TOT, un respect caracteristic şi o distincţie nemăsurată, iar noi toţi Pentru că nu înfătisez o ideologie, ci concretizez d 
vedeam în dînsul un fenomen. Nul cauză ce a determinat nemijlocit efectul, particip 


N-am auzit pe nimeni şi niciodată, chiar în cea mai intimă sau dccastă mișcare, mă refer doar la stilul care se practic 


ui 


area mea la 
a în general 


168 Tabăra de la Carmen Silva 


şi în special aici. După o zi de muncă istovitoare, seară de Seară, 
ne aşezam pe faleza care devenea un amfiteatru. La lumina lunii 
şi a petromaxurilor şi în fond a atitor minţi de excepţie, se analizau 
succint problemele zilei şi apoi se trecea la întrebări și răspunsuri. 
Puneam noi întrebări şi Căpitanul da răspunsuri, uncori în propo- 
zitii, alteori în fraze, niciodată în peroraţii, pledoarii sau discursuri 
şi ori de câte ori era necesar, urmau discuţii, argumentări pro şi 
contra, şi totdeauna participarea fiecăruia ducea la elucidare și un 
punct comun. A 

Ne punea dînsul întrebări. Il văd şi-l aud: “Dumneata camarade, 
sau domnule profesor, general (după caz şi mai ales după vîrstă), 
cum ai sau aţi vedea rezolvată situaţia?” Se conjugau minţi, cul- 
turi, intuiţii, experienţe de duh şi nimeni nu se singulariza, căci 
fiecare îşi cunoştea locul şi folosea cîntarul judecății, dar şi 
nemărginirea credinţei. Nu l-am văzut niciodată precipitat, alar- 
mat, furios, necontrolat sau lipsit de liantul omeniei şi nu l-am 
auzit decît o singură dată tunînd, atunci cînd a fost expulzat prinţul 
Nicolae. Gîndul lui era adînc şi vorba răspicată. Pentru dînsul 
strategia nu presupunea vicleşuguri, ci virtuţi, iar succesul nu 
victorie cu orice preț, ci înfăptuiri ale calităţilor omului și biruinţe 
ale dreptăţii. 

Am Stat în tabără, pînă ce într-o zi am primit O scrisoare cu 
bordura neagră, în doliu. Era de la scumpa, buna și nepreţuita mea 
Maria — viitoarea mea soţie. Îi murise mama. Tînără şi pe ne: 
prevăzute. Erau în rîndurile Mariei durerea unui copil neprihănit 


şi speranţa unei soții ideale. Erau acolo şi semne aparente alc, 


tragediei ce o confrunta, lacrimi, multe lacrimi. Am citit-o ziua în 
tumultul taberei, iar noaptea m-am aşezat pe o barcă la malul 
mării unde gîndurile şi toate simțămintele fiinţei erau legănate de 
valuri, luminate de reveria lunii și mînate spre dînsa de către 
căldura inimii şi vuietul vîntului. Am plîns şi în imensitatea mării 
s-au adunat şi picături argintii, din ochii altui tînăr, care şi-a mai 
plins, peste un an, moartea mamei, peste doi ani a tatălui şi peste 
trei ani a tatălui Mariei, toţi tineri şi în puterea vîrstei, morti 
despre care voi vorbi şi pe care i-am purtat permanent în gîndul, 
sufletul și inima mea. 

A doua zi m-am prezentat Căpitanului, i-am raportat situaţia şi 
mi-a spus: “Pleacă camarade şi du acolo, nu numai durerea şi 
lacrimile tale, ci şi încrederea că un legionar va şti să umple golul 
pe care Dumnezeu l-a hotărît.” 

M-am dus şi am făcut tot ce am putut, ca să nu dezmint acest 


înfruntat dureri neobişnuite, fără murmur, dar pe cel al tra 


Nae Tudorică iaa 


ordin al său şi dsaderat al inţei mele. La plecare, Căpitanul mi-a 
dat pe 0 fotografie a sa o dedicație, care concretiza dragostea și 
„precierea sa, simbol pe care l-am avut pînă ce prigoana care a 
urmat și prin care am trecut cu Și familia mea ne-a silit la imense 
variate și repetate renunţări. Ultima dată a rămas între pereţii Ri 
oglinzi, dăruită pe cînd eram în închisoare, fără să se ştie de 
existenţa el. 

M-am născut cu O inimă duioasă şi cu o fire hipersentimentală. 
În tabără la Carmen Silva, într-una din zile s-a prezentat un grup 
de psihologi consacraţi, străini, ce studiau caracterele oamenilor 
si care, aflîndu-se în România și auzind de mișcarea legionară şi 
de existenţa acestei tabere, au întreprins un test aici. Ne-am așezat 
cu toţii pe panta în trepte, situată între faleză şi plajă și ni se 
puneau întrebări, la care fiecare concretizam răspunsul printr-un 
semn. Spre surprinderea grupului de cercetători, s-a constatat în 
mare majoritate, însușiri deosebite: voință, combativitate, dirze- 
nie, spirit de jertfă, luciditate, abnegatie, etc. La mine şi la cîteva 
fete însă, prioritate au avut însuşirile hipersentimentale inhibiti- 


Li 


ve. 

Am fost totdeauna mai receptiv decît e normal la durerile altora 
şi sufletul meu nu a putut fi impasibil la necazul sau durerea cuiva. 
Tînguirea şi lacrimile oricui mi-au răscolit fiinţa şi mi-au mobilizat 
necondiţionat voinţa în slujba celui năpăstuit sau aflat în sufe- 
rință. Deşi sînt irascibil, n-am cunoscut ura și nici nu am admis 
echivalența: ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Suferințele psi- 
hice le-am suportat greu şi dacă s-ar fi putut măsura sau cîntări, 


s-ar fi constatat că pe talerul rezistenței fizice au existat și A 
umelor 


morale, m-a durut şi mi-am înecat sufletul în lacrimi, pentru 


durerile mele şi ale altora, aproape în aceeaşi măsură. E 

Pe drumul sufletului meu şi în jurul inimii mele au i€şi! fete 
frumoase, bogate, ademenitoare şi totuşi, toată ființa ape 
stăpânită de o dragoste unică și loială, pînă la neverosimil. ser 
ncasemuită dragoste, contopită cu cea mai profundă Și zeii 
Prețuire, întărită şi amplificată fără sinuozităţi pe tot Pi : 
Vieţii mele, de impulsul mereu viu şi de rază iedul E 
Iecunoştinţei, a reprezentat, imuabil, ca StrălUGI GA SS E gal SI 
(ernic şi tare, ca granitul şi sincer că bătaia AL pi 
Singurul piedestal pe care s-a aşezat întreg patrimoniu i ez 
tual. Maria a constituit plenitudinea însușirilor Cu sa Soare 
La înzestrat pe om şi de aceea, toate încercările vicţii $ 


da EDO eo 


Deac a a 


eee EP 


170  Confruntări sufleteşti în închisoare și-n profesie 
vitregic a soartei au șlefuit pînă la diafan sufletul ci, au încălzi 
pînă la ardere inima sa. 

Viata ei a fost mereu pildă şi de aceca, sulletul ei s-a înălțat la 
ceruri, suav ca cel al martirilor şi curat ca cel al sfinților. A trecut 
peste un an de cînd a păşit pragul victii şi chipul ci rămîne nces- 
tompat de ceața timpului, viaţa sa incomparabilă şi duhul său, 
pregnant ca respiraţia. 


Capitolul XLI 


Confruntări sufleteşti în închisoare şi-n profesie 


Scînteia aprinsă în iarna anului 1928 reprezenta o flacără 
care-mi lumina şi încălzea inima. Dragostea şi prețuirea pentru 
Maria îmi acopereau întreaga fiinţă şi totuşi, tot din senin şi din 
adîncurile neconturate ale soartei mi-a apărut atunci pe calea 
inimii o altă fată, răsturnîndu-mi consecvenţa. 


Era într-o după masă, cînd începutul toamnei punea o perdea 


pe strălucirea razelor soarelui și cînd frunzele copacilor aveau de 
acum paloarea bătrîneţii, iar ziua era către sfirşit. Pe drumul din 
fata casei noastre a trecut, cu zgomotul unui stol de păsări, un grup 
de fete, printre care era şi dînsa. Am ieşit şi le-am ajuns. În grup 
erau cîteva din satul vecin, azi Moldoveni, fete pe care le 
cunoşteam şi una străină. Din prima clipă, privirea mea s-a opri! 
asupra acesteia, ne-am scrutat îndelung şi pe chipul nostru iriză 
surprinderea, iar inimile s-au încălzit sub puterea unei afecțiuni 
care părea că dăinuie de peste timpuri. 

i Imi ieşiseră în cale atîtea fete şi niciodată nu-mi trecuse prin 
gînd și nu-mi tulburase inima şi conştiinţa ideea că cineva mi-ar 
putea învolbura apele cugetului şi zdruncina dragostea pentru 
Maria. Acum, intempestiv, eram copleșit şi total descumpănit. Am 
mers cu toţii la o verișoară a mea Și apoi în satul vecin, unde am 
condus fetele de acolo şi pe cea străină, elevă în ultimul an la 
Şcoala Normală din Bacău, sora directorului Şcolii primare din 


Nae Tudorică 174 


porceşti (Moldoveni), Petruţ Ionescu. O chema Lucia. 

Vacanta mare cra pe sfirșite şi nc-am revăzut de cîteva ori. Am 
fost împreună la un bal, la care, bineînţeles, eram însotit de Maria. 
N-am putut niciodată să-mi pun văl pe impulsurile inimii și pe 
căldura sufletului şi nici nu am urmărit vreodată să-mi ascund 
gîndurile şi simțămintele. Maria a simţit de la început duplicitatea 
mea. Suferea, iar cu eram în cea mai neobișnuită şi strivitoare 
luptă sufletească. 

S-a sfîrşit vacanta, Maria a plecat la laşi, Lucia la Bacău, iar cu 
fiind student am rămas acasă, căci pentru noi anul de studii înce- 
pea mai tirziu. Scriam și primeam scrisori de la amîndouă, calde 
si sincere. Inima mea bătea curat şi pentru una și pentru cealaltă. 
dar conștiința mă chema la ordine. Pe scrisorile Mariei erau 
presărate uneori lacrimi ce-mi inundau ființa, iar pe ale Luciei 
strălucea o dragoste care mă copleşise prin căldura, curăţenia și 
nădejdile inspirate cinstit de primele impulsuri ale inimii. * 

Era şi ca orfană, străbătuse anii copilăriei sub greutatea lip- 
surilor materiale şi mai ales, îngenuncheată sub lespedea 
mormîntului părinților săi, pe care nu-i cunoscuse și de a căror 
dragoste fusese lipsită. 

Nu există şi nici nu concep, chiar ipotetic, o bătălie mai aprisă 
ca aceca pe care am dus-o atunci. Cînd iureşul inimii sc întretăia 
între o dragoste veche şi una care începea și cînd glasul conștiinței 
Şi simțul răspunderii, al dreptăţii şi al omeniei mă ostraciza, cînd 
am simţit că voinţa mă părăseşte am făcut la sfîrşitul lunii noiem- 
brie şi începutul lunii decembrie 1935, ceca ce puțini pot spune că 
c de crezut pentru vîrsta pe care 0 aveam. Aveam de plată o 
amendă de 500 lei, dată de jandarmul din sat, pe considerente 

„politice. Se luase măsura ca să fim urmăriţi Şi tracasaţi sub toate 
formele, în speranţa că se va zăgăzui ascensiunea mișcării. a 
Intr-o dimineată, după ce mama mi-a pus într-un pachet un rînd 
de schimburiși lacrimile sale, mi-am luat cîteva cărți şi am plecat 
„Pe jos, spintecînd zăpada pînă la Roman. După mai bine de oa 
Ore am ajuns şi m-am oprit la poarta închisorii. Era situată i 
apropierea rîului Moldova, într-o casă veche, străjuită de nişte 
Porţi mari şi garduri prin care nu se putea vedea. Am bătut cu mină 


i rca a n $ sricul 
ŞI cu inima în poartă. Era primul meu drum spre întuncricu 


material şi psihic al unor astfel de aşezăminte. se 
mai importantă parte 


că atunci s-au auzil 
tă. Un gardian m-a 


» Cine bănuia atunci că o bună şi poate ce: 
a Vieţii o voi măcina pe acest lăgaş? Cred 
ambele bătăi. În poartă s-a deschis 0 VIZE 


Se aci că aa 


172  Confruntări sufleteşti în închisoare și-n profesie i 


întrebat ce vreau şi i-am cerut să fiu dus la director. Am ajuns lu 
dînsul, i-am arătat că trebuie să plătesc amendă de 500 Iei şi că 
înțeleg să o execut prin 10 zile de închisoare. Aşa era cotată atunci 
ziua de libertate — 50 lei. Peste scurt timp, după ce simţisem, tot 
pentru prima oară, umilința de a ţi se lua şireturile Şi cureaua, 
m-am trezit într-o celulă unde am găsit un ţăran, doi fraţi evrei şi 
un tînăr, Mihai Martinaş, acuzat de a-şi fi ucis tatăl. Zilele treceau 
în umezeala şi obscuritatea celulei, povestindu-ne fiecare cauza 
pentru care eram acolo şi apoi, alte şi alte întîmplări. 

După ce voi sfirşi acest episod al vieţii, mă voi opri şi asupra 
procesului Martinaş, căci are o semnificaţie deosebită. 

Nopțile lungi de iarnă erau pentru cei din celulă prilej de a ieşi 
din învolburarea problemelor vieţii şi a intra în liniștea somnului. 
Ziua de 6 decembrie 1935, aniversare pentru mine, am petrecut-o 
aici, unde în liniştea şi misterul noptii, inima şi conştiinţa se 
confruntau una cu cealaltă. 

Singurătatea şi liniştea au fost şi au rămas prilej de profunde și 
răscolitoare meditații. Dacă s-ar fi putut înregistra orele de insom- 
nie, boală care şi-a găsit loc şi s-a aşezat tot mai întins Şi acut pe 
fiinţa mea, dacă s-ar fi măsurat întinsul gîndurilor Şi severitatea cu 
care îmi judecam faptele, atunci şi apoi în restul vieţii, s-ar fi 
desprins conturul real al unei existenţe ce se dorea pe placul lui 
Dumnezeu. 

Am ieşit după zece zile, complet luminat şi pe deplin hotărît; 
viața mea aparţinea aceleia care crescuse în căldura dragostei 
nostre şi-şi impletise tot covorul drumului său spre viitor pe 
credinţa în Dumnezeu şi încrederea în dragostea şi cinstea mea. 

Primul lucru pe care l-am înfăptuit la ieşirea din închisoare a 
fost o scrisoare către Maria, în care am ridicat pentru totdeauna 
de pe inima sa stînca îndoielii. Am rămas însă cu conştiinţa adînc 
împovărată de vina de a fi pricinuit dezamăgirea unei fete care-și 
deschisese poate pentru prima oară poarta sufletului unui tînăr. 

Am purtat aceste două sentimente tot restul vieţii mele, fără ca 
un singur moment să nu fiu convins că numai aşa puteam proceda 
şi că judecata mea era compatibilă cu sufletul Şi conștiința mea, în 
spiritul legilor lui Dumnezeu. Ş 

Eu cu Maria am plecat pe drumul nostru care n-a fost umbrit 
nici o clipă de șovăiri şi mărturisesc acum, Că dacă viaţa noastră pe 
pămînt ar fi fost veşnică, veşnică şi totală ar fi fost iubirea și 
credința mea pentru dînsa. N-am înşelat-o niciodată. 

Problemele de drept, legate de omenie, de adevăr, echitate şi 


 întortocheli psihice, unde stabilirea adevărului ca factor 


Nae Tudorică 173 


dreptate au ocupat un loc important în structura ființei melc, și 
desigur au fost una din cauzele pentru care am urmat Facultatea 
de drept. O pot spune acum, cînd am străbătut aproape o jumătate 
de veac pe acest făgaș, unde adevărul stă ascuns adeseori sub 
diferite văluri. Dreptatea dosită prin unghere de nepătruns, iar 
problemele adînci ale conştiinţei omului Şi a forţelor care îl împing 

e un drum sau altul, greu de depistat, mă îndreptăţesc să cred că 
nu e nimic mai pasionant, nimic mai subtil Şi nimic mai util, decît 
lupta dea pătrunde cu toate forțele, dar totuşi obiectiv, prin cutele 
și amănuntele faptelor oamenilor, pentru a le cîntări, cataloga şi 
în funcţie de acestă confruntare şi scrutare, să laşi, să iei, să aperi 
sau să zdruncini onoarea, drepturile, bunurile, liniștea, integrita- 
tea, cinstea, libertatea şi viaţa semenilor tăi. 

Am crezut de la început şi apoi trecerea anilor m-a convins că 
dreptul de a judeca este un act sacrosanct şi absolut, Că exercitarea 
lui este apanajul forţelor divine, căci numai Ele sînt fără de păcat 
şi fără slăbiciuni. Şi dacă totuşi etica colectivităţilor impune jude- 
cata ca un factor de viaţă şi în mod implicit de organizare, atunci 
se cade şi se impune ca cel pe care puterea avută îl situează 
deasupra oamenilor pe care-i judecă să fie şi deasupra slăbiciuni- 
lor omenești. 

Mai ales la bătrîneţe l-am înțeles, l-am prețuit şi pe cât m-au 
ajutat puterile am urmărit constatările şi urmărit destăinuirile lui 
Jean Jacques Rousseau, ce pot fi valabile ca jaloane universale. 
Pentru dînsul viaţa-i o luptă, în care intri cînd te naști şi o părăseşti 
doar cînd mori. O luptă unde în general şi în mod practic tragi 
concluzii şi înveţi anumite reguli, atunci cînd nu mai poți conduce 
carul vieţii, căci legile firii te obligă să cobori. 

Instinctul moral, în filozofia sa, ar reprezenta instanța supremă 
de apreciere şi departajare a binelui de rău, călăuză absolută în 
problemele etice şi farul ce trebuie să lumineze integral şi perma- 
nent viaţa omului care atras de mîn giieri, sedus de vanitate, momit 
de speranţă şi silit de necesitate, rătăceşte şi se abate de pe drumul 
dreptăţii, nesocotind puterea adevărului. De aceea el conchide în 
sensul că ființa morală este nimicită atunci cînd simțul pen S 
dreptate devine indiferent. Omul, în lupta sa, sebes 
urmărească o izbîndă a spiritualităţii asupra înateali ii e = 
menelor, căci el are o trăire biologică, dar mai ales una psi Si 
de aceea nimic nu este inutil şi nici neînsemnat în ordinea morală. 


A E - icatii eti 
Am stat şi am asistat la unele procese cu implicaţii 


ce sau cu 
material, 


De 


174 Procesul Martinas 


identilicarea convulsiunilor intime ale autorului ca factor subicc- 
tiv, impuneau răscolirea anevoioasă şi pătrunderea intuitivă în 
adîncurile fiinţei celui în cauză. In drumul pe care l-am străbătut 
raţiunea, conştiinţa, inima şi sufletul deseori au fost puse la încer- 
care, precum şi dorinţa de a fi în slujba dreptăţii şi a adevărului. 
Mă voi opri pe parcursul acestor mărturisiri doar la unele 
procese cu astfel de implicaţii şi acum, doar la cazul Martinaş. 


Capitolul XLII 


Procesul Martinaş: 


Intr-un sat de catolici din nordul fostului județ Roman, locuia 
un bătrîn, mic la statură, vioi şi aprins, Martinaş, înstărit și cu O 
familie cu mulţi copii. Sa 

Fusese un om ce moștenise, dar se şi străduise şi agonisise o 
avere însemnată. La bătrîneţe a început să bea, să fie bănuit și de 
alte vicii, însă mai cu scamă devenise violent peste măsură. Își 
maltrata soţia, copiii şi în una din zile încercase să spînzure de 
grinda unui grajd pe una din fete, care a fost salvată doar cu 
ajutorul vecinilor. Actele sale de violenţă erau notorii. Pleca des 
în oraşul Roman şi cînd se întorcea era aşteptat acasă cu groază. 

Intr-una din zile, în vara anului 1935, bătrînul cu fiul său mai 
mic, Mihai, au plecat cu trăsura în oraşul Roman la un ginere, unde 
tatăl a băut şi apoi spre seară s-au întors acasă. Pe drum i-a cerut 
fiului său Mihai ce conducea caii să apuce pe drumul care ducea 
la un alt ginere al său, Beda, într-un alt sat. Băiatul a stăruit să 
meargă acasă căci era tîrziu, dar temeritatea bătrînului a biruit și 
astfel au ajuns noaptea tîrziu la Beda. Acolo a băut mult și spre 
ziuă au plecat cu trăsura către casă. 

In zorii zilei, pe cînd sătenii mergeau la cîmp sau scoteau vitele 
la pășune, la intrarea în sat au văzut trăsura bătrînului Martinaş. 
Pe scaun stătea el moţăind, iar băiatul mîna caii. 


Peste puţin timp, bătrîna s-a prezentat la postul de jandarmi şi ! 


„administrarea probelor, iar juriul asista şi 


Nae Tudorică 175 


„ anunțat Că şi-a ucis soţul, care a venit dimineaţa beat si a 
maltratat-o. În apărare ea l-a lovit în cap cu fierul de la sobă, S-a 
constatat moartea bătrinului Martinaș, iar soţia lui a fost arestată 
Astfel au început cercetările prin cabinetul de instructie de pe 
lîngă Tribunalul Roman. : 

Cînd probele erau administrate și cauza considerată elucidată 


pentru a fi deferită Curţii cu juri, Mihai Martinaş, fiul cel mai mic, 


s-a prezentat organelor anchetatoare şi a declarat că el l-a omori! 

e bătrîn. A precizat că atunci cînd se întorceau dimineata către 
casă, bătrînul fiind beat, l-a lovit şi atunci între ci a intervenit 0 
luptă, în urma căreia au căzut din trăsură și apoi pe marginea 
șanțului. Pe iarbă l-a lovit pe bătrîn de mai multe ori și drept 
urmare acesta a murit. Pentru a înlătura suspiciunile, a pretins că 
l-a urcat pe bătrîn în trăsură şi au plecat către sat, iar oamenii au 
crezut că Martinaş moţăia din cauza betici, dar în realitate era 
mort. 

Băiatul avea pe atunci aproximativ douăzeci de ani şi urmase 
cîteva clase la Școala Normală. În această situație mama a fost 
eliberată. S-a emis mandat de arestare pentru Mihai Martinaș și 
s-au reînceput cercetările pe această nouă pistă. În această fază am 
stat zece zile în aceeaşi celulă cu inculpatul, care lăsa totuşi în 
destăinuirile sale un echivoc şi o umbră de îndoială. 

Procesul s-a judecat în primăvara anului 1936 de către Curtea 
cu juri din lași. Eram student şi am asistat la proces. Pentru că 
această instituţie a dat naştere la multiple discuţii și pentru că ea 
nu mai există, voi contura succint forma şi atributele ei. 

Din patru în patru ani se alegeau din cuprinsul județului un 
număr de persoane mai reprezentative, care urmau să fie juraţi. In 
fiecare an, la fiecare tribunal de judeţ aveau loc sesiuni de judecare 
a unor procese mai grave de către Curtea cu juri. Pentru fiecare 
proces se alegeau prin tragere la sorți un număr de 12 jurat, care 
la rîndul lor, desemnau un preşedinte. Procedura de judecată era 
cea comună, doar că existau două foruri: preşedintele tribunalului 
ȘI completul de judecată conduceau şi coordonau dezbaterile ȘI 
€ putea interveni cu 
Intrebări, cînd considera util. 

Avocaţii acuzării şi apărării îşi îndeplineau 
cu menţiunea că vorbele lor aveau mai multă i 
Juraţi, ce adesea lăsau prea mult inima să sară în 
După ce se încheiau dezbaterile, apărarea şi 
Cuvîntul, preşedintele instanţei punea 0 scr 


mandatul obişnuit, 
nsemnătate pentru 
ajutorul rațiunii. 


acuzarea îşi spuneau 
ie de întrebări legate 


E i o aaa 


a 


176 Procesul Martinas 
DI 


dc soluţia procesului, la care juraţii trebuiau să răspundă. 

De exemplu: dacă inculpatul a ucis victima, dacă a făcut-o cu 
premeditare, dacă era în legitimă apărare, dacă a fost provocat, 
etc. Juraţii se retrăgeau în camera de consiliu, deliberau şi răspun- 
deau cu majoritate de voturi la aceste întrebări. 

În funcţie de aceste răspunsuri, instanța pronunţa verdictul, 
Verdicte atît de mult discutate, pentru că erau direct condiționate 
de măiestria apărării. 

Procesul Martinaș, reprezenta deznodămîntul funest al unei 
cumplite drame familiale şi devenise important şi prin faptul că pe 
inculpat îl apăra marele nostru romancier şi talentatul avocat din 
laşi, lonel Teodoreanu. 

Cine a citit pe Ionel Teodoreanu n-a putut uita idilismul 
structural, narațiunea fermecătoare, viziunea eclatantă, atotcu- 
prinzătoare şi profund antrenantă, stilul răscolitor, înălțat pînă la 
desfătare şi înrobire sufletească, expunerea convingătoare, cu 
cristalizări afective, aproape totdeauna biruitoare. Toate aceste 
calități au făcut din dînsul un mare romancier şi cum la ele s-au 
adăugat temeinice cunoştinţe juridice, pledoariile sale erau legen- 
de unde visai, gîndeai, plîngeai, te bucurai şi te asociai expunerii 
şi concluziilor trase de către dînsul. 

Dacă argumentele juridice nu convingeau, atunci patetismul 
său zdruncina, clătina, neliniştea sufletele şi provoca îndoiala, care 
îl salva pe inculpat. Cu astfel de calităţi era aproape stăpîn pe 
soarta clienţilor săi, mai ales în faţa curților cu juri. 

În cazul Martinaş, înainte de proces se vorbea în Iaşi că Ionel 
Teodoreanu își face o pledoarie în stilul romanului “Fraţii Kara- 
mazov”. Însă maestrul ne-a făcut o demonstraţie surprinzătoare, 
plăcută şi eficientă. 

Acuzarea era susținută de unul dintre colegii săi, procurorul 
general Mistrihănescu, fost elev şi student eminent şi un profesio- 
nist, un analist complet și judicios pînă la desăvîrşire. 

A susţinut rechizitoriul magistral, fără nici o fisură şi l-a înche- 
iat, cerînd condamnarea inculpatului pentru paricid, pedeapsă 
care putea merge pînă la muncă silnică pe viaţă. În ultimele fraze 
s-a adresat juraţilor, subliniind că el şi-a făcut datoria pe care i-0 
impunea conştiinţa și convingerea fundamentată pe probele din 
dosar, dar că, ca şi altădată, talentul colegului său se va adresa mai 
ales inimilor şi va răscoli sufletele aducînd îndoială, milă şi la- 
crimi, ce vor întuneca raţiunea pură a juraţilor şi astfel, pe o cale 


» > 


personală, își va apropia o soluție favorabilă. 


N 


Nae Tudorică 177 


Jonel Teodoreanu şi-a început apărarea elogiind calităţile re- 
chizitorului, dar accentuînd că de această dată, teama acuzatorului 
nu va fi justificată, căci el va face o apărare clădită doar pe temeiuri 
juridice. Într-adevăr, timp de aproape două ore a pledat în drept 
cauza, cu 0 competenţă Şi cu o înlănţuire de argumente juridice, 
bazate pe texte, doctrină şi jurisprudenta română și străină, care-l 
înăltau de pe o treaptă pe alta, subjugînd o mare parte de pasionaţi 
ai dreptului şi de admiratori ce umpleau sala de şedinţă şi culoa- 
rele din apropiere. pă 

La talentul şi pregătirea sa se conjuga seducător și chipul său 
tînăr, frumos, cu păr mare şi buclat, cu ochii vii şi sfredelitori, cu 
mina unui copil cucerind prin bunătate şi gingășie. Nu se putea 
afirma că spulberase granitul concluziilor procurorului, mai ales 
că recunoașterea inculpatului şi probele din dosar erau rezolvative 
acestui mers, iar soluţia procesului i-ar fi fost favorabilă numai cu 
argumente juridice. A cs: E ic 

Au venit la proces membrii familiei, preoţi, oameni cu răspu 
dere care cunoşteau atrocitățile victimei și administrarea probelor 
a prilejuit momente de mare cumpănă sufletească. ee 

lonel Teodoreanu a relevat cu abilitate și vigoare | ridicînd, cu 
aureola si căldura talentului său, tot muntele chinurilor pe care 
le-a pricinuit victima familiei. La sfirşit, doar într-un sfert du 
s-a adresat juraţilor, lovind cu ciocanele imaginaţiei peer șa 
povestind frumos şi egpleşitor cum într-o localitate ( in altă e 
o tînără frumoasă, cu chip angelic, iubită de toţi cei din jur și p a 
de viață şi candoare, fusese acuzată de crimă. Toate probele =: i 
chideau spre vinovăția sa şi astfel a fost judecată și condamna e 
moarte. Sentința a fost executată şi cei care pînă ieri o iubeau $ 

prețuiau, au părăsit-o şi apoi au uitat-o. 

Mai tîrziu s-a descoperit adevăratul crimina 
omenească, tînăra a fost reabilitată, prietenii Ş 
lamentat, iar judecătorii, însoţiţi de un convoi del i 
mormîntul fetei cu flori, cu remușcări şi cu lacrimi, câ 
era acolo, ci în ceruri, unde dreptatea lor O E ea ae 

Maestrul, cu glasul stins, a plecat fruntea şi S a: Sin 
arzătoare, ce părea să plutească pe deasupra viciul, ; 


pe r prezenţi. 
iziCĂ şi c al tuturor celo 
liniştea fizică şi tumultul sufletes si asistența s-a 


1 şi după morala 
i cunoscuţii s-au 
lume au mers la 
rea nu mai 


i i tii dintre jurati ȘI 
De a moni stări. S-au mai văzut multe 
ul sufletescal celor prezenti, 
e tatăl său, Iar 


asociat acestor sentimente şi manife 
lacrimi şi s-a tulburat tot timpul întins 


î ît 
Cînd băiatul, jos în boxă, susţinea că el l-a OMOI p 


a 


178 Evoluția mişcării Garda de Fier, Totul pentru țară SAE Mele 
. v hm. A a A A . SIE stea i - LE 
sus in amliteatru o bătrînă, încovoiată de greutatea anilor, slaba asupră ci voi reveni cînd va fi cazul. 


şi vioaie ca o furnică, striga deznădăjduită şi aprig: Nu, Mihai 
domnilor juraţi, nu, oameni buni, cu l-am Omorît pe soțul nu șa 
S-a dat verdictul şi inculpatul a fost condamnat doar la 11 fa i 
şi cîteva zile, timpul cît fusese arestat preventiv. Cred acu a 
maestrul se inspirase atunci din schița “Sentinta”, a aiolul:Se i 
tor indian Tagore. Dacă acest verdict respecta evul si d atu 
drept, numai Cel de sus ştie, și Elva judeca în ultimă pie ca 
proces şi faptele oamenilor, căci numai dreptatea Sa este d A esa 
iar adevărul Său adevăr. Omul nu face binele pe care-l Rea 
răul pe care nu-l voieşte şi de aceea în rugăciunea sa, E E 


Tatălui Sapt It 09 ISA 3 
E ceresc: și nu întra la judecată cu robul tău, căci nimeni dint 
cei vii nu este drept înaintea Ta. fii 


Inginerul Clime rămîne pentru mine exemplul cel mai grăitor 
si convingător a ceea ce ar trebui să dorim și să urmărim să fim 
Avea pe atunci cam 50 de ani, era voinic, dar nu prea înalt, bire 
Jegat, cu niște ochi blînzi şi pătrunzători, cu sprîncene mari, puţin 
cărunt, cu un calm nebănuit, cu O prestanţă care sfida sovăiala, cu 
o voinţă prometeică, cu o seriozitate copleșitoare, cu o credinţă 
peste omenesc şi cu 0 răbdare, o blîndeţe şi tenacitate, care te 


uluiau. 

: Șeful judeţului Roman era preotul Gh. Niţu, un intelectual de 
o rară inteligentă şi O vastă şi notorie cultură. Era licenţiat în 
teologie, filozofie, drept şi litere, vorbea şi preda şase sau şapte 


limbi, printre care greaca, ebraica şi latina. Era la curent cu tot ce 


era nou în toate domeniile. N-avea însă sobrietatea formală a 

altora şi plutind pe deasupra tuturor prin cultură şi inteligentă, 

persifla, nu cu răutate, ci cu haz, lăsînd loc îndoielilor asupra 
seriozităţii, deşi în fond era un preot şi un om de excepţie. 

Un alt cadru mai vechi şi cu gradul de ajutor de comandant a 

i fost C. Păduraru, de loc din comuna Ruptura. Căpitanul îi boteza- 

se, cu fast specific legionar, un copil. 

Capitolul XLIII În acel an totuși, organizaţia din Roman ca şi cea din Ciuc şi 

alte cîteva din țară au fost desfiinţate pentru activitate slabă. 

Evoluţia mişcării; Garda de Fier, Totul t Funcţiile în mişcarea legionară erau anuale şi în anul 1936, mi s-a 

ae , pentru încredinţat această răspundere, deși aveam doar 23 de ani. In 1937 

> a fost numit profesorul universitar Barbu Sluşanschi din Cernăuţi. 

Numirea mea era un fapt mai puţin obişnuit, căci am fost şi am 

rămas cel mai tînăr, dominat de țăranul din mine, eram timid, 

neexperimentat şi mai ales handicapat de faptul că la liberali era 

şei Manolescu Strunga, doctor și mare moșier, la ţărănişti docto- 

rul Ernest Ene, moşier, iar la cuziști avocatul Milucă Manea, de 

asemeni moșier. Toţi fuseseră sau au fost mai tîrziu miniştri în 

guvernele partidelor din care făceau parte. 

Dar peste toate, nu o dată am fost dat de exemplu. Eram 


Evo A . fe . ._. 5 
= scalare aa iti a amintirilor, prin funcţia de ridicare 
Ș rădirilor condiționate de ti i i 
ad ngrăc i mp şi de spaţiu al 
mem ît îmi 
a oriei, mă VOL Opri, pe cît îmi este cu putinţă croialogre ceea 
ai subzistă și mi se pare semnificativ. = 
n marti ă zi 
SL pis ai fosta Gardă de Fier desființată în decembrie 
E a iat sub denumirea de Totul pentru Ţară. Conducăto- 
ea Eu fost generalul Gh. Cantacuzino-Grănicerul și 
. Clime. Su ui 
iri iac ii tă | Student, fără nici o posibilitate materială şi nici un fond de nicăieri, 
20 Di A ai niciodată funcţia de şefal partidului căci, decît elanul, tineretea, credința, iubirea de oameni ȘI dragostea de 
șa cul precizat, pentru dînsul politic i ară | 
un mijloc vremelnic de a rămi ee nea ecOp CL dgar Sie 
da pui alei A ramine pe arena vieţii publice, cu preo- In laşi, Căpitanul a ținut să mă cunoască mal | 
lic aterte si pri cipa ă de a adînci şi lărgi ideologia și convingă cît pot cu să reprezint o functie, unde trebuia să d: 
siteul alte a Ceea omul BOI, câre ȘI să nu priveşti decît în sus, în credință şi în profunzim 
eta a a uhul marilor rupturi”, caracter și sacrificiu 
a generalului acuzi i | int şi 
ui Cantacuzino am schiţat-o succint şi Coordonarea activităţii și aprofundarea e 


ai bine şi să se 
ă dai totul 
în 
să poarte, aşa : 


catiei, tinzînd către 


aa 


180 Evolutia mişcării Garda de Fier, Totul pentru tară 


telul ideal şi de netăgăduită perenitate, constituia obiectivul pri- 
mordial legat de integritatea omului creştin şi se realiza direct prin 
inginerul Gh. Clime. | 

Lunar, şefii de judeţ din Moldova erau convocați la o şedinţă ce 
ținea una sau două zile, unde se dezbăteau probleme strict educa. 
live şi de orientare pe linia celei mai desăvirşite şi exigente 
comportări. Reţin doar două din aceste şedinţe: una la mănăstirea 
Neamţ, unde au participat inginerul Clime, generalul Cantacuzino 
şi profesorul Ion Zelea Codreanu. 

În general, şedinţele noastre erau cu participarea exclusivă a 
şefilor de judeţ şi se rezumau la aceste îndrumări şi discuţii. Aici 
însă a vorbit public profesorul 1. Z. Codreanu, un recunoscut 
orator şi un profund cunoscător al problemelor religioase. 

Seara am rămas la mănăstire, unde am luat masa cu participarea 
mitropolitului Nicodim, viitorul patriarh. Am dormit acolo la 
mănăstire şi n-am să uit cum dimineaţa, Nicolae Strugaru (buco- 
vinean) s-a prezentat inginerului Clime şi i-a raportat că n-a putut 
dormi toată noaptea căci i s-a dat un pat numai în giulgiuri şi 
mătăsuri. Generalul a făcut mare haz, iar patriarhul a suris sa- 
tisfăcut. Ne-am amuzat cu toţii atunci, dar curînd bietul Nicolae a 
adormit fără giulgiu, în somnul de veci, împuşcat în 1939 la Vaslui 
în lagăr. i 

La Huşi, în locuinţa profesorului lon Zelea Codreanu, tatăl 
Căpitanului. N-am uitat-o, căci am învăţat cu toţii imnul “Sfîntă 
tinereţe legionară” pe versuri de Radu Gyr şi muzica de Nelu 
Manzati. Şi n-am uitat, mai ales pentru că este aproape neverosi- 
milă căldura și respectul cu care tatăl Căpitanului cînta împreună 
cu noi refrenul: garda, Căpitanul și arhanghelul din cer. 

Dacă am răzbătut prin viață disciplinat, corect, cinstit, loial, cu 
respectul familiei şi al omeniei, cu iubire de om și cu credinţa 
nezdruncinată în Dumnezeu, o datorez şi acestor şedinţe şi, în 
primul rînd, inginerului Clime. 

Consider nelipsit de însemnătate şi mă îndeamnă inima și mă 
silește conştiinţa să mă opresc cu gîndul la ce a mai rămas în 
memorie după mai bine de o jumătate de secol, în legătură cu o 
familie de neasemuiţi martiri. O fac, pentru că aici şi acum eu 
mărturisesc, analizez faptele și judec lucrurile pentru conștiința 
mea. De aceea nu fac apologia unor partide politice, pentru că 
“partid” înseamnă parte dintr-un întreg, iar cu cred în universali- 
tatea dezideratelor, principiilor şi normelor ce constituie etica şi 
morala popoarelor şi statelor Şi-mi însuşesc, fără reticenţe, con- 


Da 


"nat 


Nae Tudorică 181 


cluzia lui Kant: maxima acțiunii tale să fie maxima acțiunii univer- 
(se ă cobor pe lat litică. caci 
Nu mă situez şi nu mă cobor p ura po itică, Căci ea a fost şi 
ămîne doar apanajul unei trepte în urcuşul societăţii, condiţio- 
r 3 de un moment, de o conjunctură vremelnică şi nu rareori, de 
interese de persoane sau personalităţi care, prin merite ori prin 
fă san abilităţi, se suprapun perenităţii fundamentale a vieţii. 
: pe asemenea, nu slujesc idei cu indiferenţă sau subiectivism, 
căci ele sînt bune sau nefaste nu numai în funcție de conţinutul 
al și de oportunitate, ci mai ales, în funcţie de valoarea, integri- 
ia şi puterea de a renunța la sine pentru înfăptuirea lor de către 
cel ales. Deoarece omul sfințește locul. ct 
Eu nu apăr Oameni pentru că încercarea mea nu ar fi nici 
adecvată și nici oportună, dar îmi îngădui să subliniez că nu se cade 
să fim luptători pe ring şi să procedăm ca la box = dai şi dau — şi 
cu cît lovitura este mai necruțătoare, prin surprindere, este mai 
eficientă. aa Da e 
a i 
Să nu uităm şi să nu ne iertăm faptul că, pe tot parcursul Se 
s-au ncglijat, s-au ostracizat oameni şi idei, ca mai apoi să li se fac 
monumente. Dar cui a mai folosit? i 
De aceea, cred în mod absolut că nici un ideal nu tre e 
înlăturat sau adoptat fără o analiză în spiritul profund, Ieala e 
personal şi oportun, că n-a fost şi nu va fi niciodată o ea 
2 . . ... e V. Ă 
să dea sentinţe definitive pentru ce a fost, ce este şi C E eta 
Și pentru a mă apropia de țelul acestor convingeri, â ZI a 
ti i i-si dă linistea, interesele şi viat 
susţin că cine este gata, acceptă și-și dă liniștea, E aleio între 
pentru crezul şi idealul său, nu e un pigmoeu, iar cin n: 
scaunul supremei puteri şi sicriul unde devorează > ia i 
iubeşte și înalță sufletul, este şi rămîne, pentru vec 


„martir, un erou şi dacă mă iartă Dumnezeu, un sfînt. 


În această credinţă şi convingere, mă întreb: De ce şi ie 
Statui şi monumente şi pe cine proslăvim, dată one A ae 
pămînt pe care construim altare, dar și haznale, ŞI p e ate 
noștinţă, pioasă amintire, cinstire, lutului ori sufle ga 
harul exclusiv al omului şi cîntarul unde sălăşuieşte conștuinise 3 
toate însușirile din care emană omenia? 

Cui plecăm fruntea, cui aducem lacrim 
chem dacă n-am găsi în groapa comună d 
dacă toată slava noastră n-ar tinde decit s 
zgribulit a lui Eminescu, dacă toată pretul 
disperării şi burții adesea goale a lui Van Gog 


i şi pentru cine îngenun- 
decît trupul lui Mozart, 
14 spre a încălzi trupul 
rea s-ar adresa doar 
h, iar ca să mă Opresc 


2 aL ereu 


182 Evolutia mişcării Garda de Fier, Totul pentru țară 


aici, la ce ar mai folosi astăzi o găleată de apă pe rugul unde a ars 
Giordano Bruno? 

Cred şi mărturisesc că omul este destinat prin suflet să Stăpi- 
nească pămîntul, să aspire la nemurire şi ceruri. Și dacă această 
zestre este harul specitic şi exclusiv al său, atunci să fim judecătorii 
noştri în primul rînd şi să-i folosim toate valenţele. 

Am intrat pe acest făgaș pentru că a-și păcătui dacă nu as 
mărturisi, ca unul care am fost în casa, în familia, în cugetul si 
credința sub cupola căreia au trăit şi au murit aproape toți mem- 
brii ei. Casa se afla la poalele unei coline în oraşul Huşi, cu 
aspectul unei gospodării românești, iar în spatele ci, pe colină, 
grădină şi apoi vie. 

Bătrînul lon Zelea Codreanu, profesor de germană, era fiul 


unui pădurar din Bucovina. Niciodată nu l-am văzut decât în 


costumul tradițional bucovinean. i 

Era un bărbat deosebit de impozant, de o sobrietate aparte, cu 
un glas de mare fermitate şi cu o credinţă trăită şi împărtăşită cu 
o competență inegalabilă. A 

Bătriîna cra casnică, micuță, ageră şi cu un spirit gospodăresc 
specific bucovinencelor. Au avut mulţi copii, dintre care cu rețin 
doar patru băieţi şi o fată. 

Corneliu, ce a trăit și a murit așa cum puţini Știu, sau acceptă să 
creadă. Unii se referă numai la actul din 1924, privitor la prefectul 
de poliție Manciu, dar omit să-şi amintească că acest caz a fost 
deferit Curţii cu Juri din Iaşi, apoi din Focşani şi în cele din urmă 
la Turnu Severin, unde s-a dat sentinţa de achitare. Această absol- 
vire n-au dat-o prietenii şi nici oamenii de rînd, ci membri ai altor 
partide politice, aleşi ca exponenţi ai unor judete. Treizeci şi şase 
de asticl de oameni, nouă magistrați, întraga opinie publică de 
atunci nu-i puteau face concesii. 

Un alt frate, lon, inginer, a fost ucis Și tîrît, după cîte știu, prin 
Huşi pe străzi. 

Cătălin a murit şi el de asemeni fără judecată. 

Fata a fost soţia lui Mota, mort în Spania, lăsînd doi copii 
minori. 

Decebal, cel mai mic dintre frati, avocat, trăia Şi am stat cu €l în 
închisorile din Aiud, Jilava, Văcărești şi Ocnele Mari. 


La 16 aprilic 1936, generalul Cantacuzino urma să țină O con- 
ferinţă publică, în sala Modern din Roman. În acest scop, duminică 
dimincaţa am plecat din lași cu un grup format din inginerul 


e Dna re aa aa 


Nae Tudorică 183 


Clime, Niculiţă Totu, Albert Bocec, Radu Celibidache (fratele 
marelui dirijor) şi cu. Mle ou în tren cu clasa a II-a; după ce am 
uecut de Paşcani, am vrut să aprind o țigară. Fumam enorm de 
mult. N-aveam chibrituri şi am căutat prin vagon şi fiindcă n-am 
sit, m-am aşezat pe bancă lingă inginerul Clime şi enervat, am 
jovitcu palma spătarul băncii. Inginerul Clime, senin şi blajin, m-a 
întrebat ce s-a întîmplat. l-am răspuns că Vreau să fumez Şi n-am 
cu ce să aprind tigara. S-a uitat lung la mine și iar m-a întrbat: 
«Ce-ai face dacă te-aş ruga să nu fumezi azi?” l-am răspuns promp! 
că n-aş fuma. A reluat: “Dar dacă te-aş iuga să nu fumezi o 
săptămînă?” Am dat acelaşi Rise Și apoi: “Dacă ţi-aş propune 
să nu fumezi un ăn, ce ai face? = 

Am scos din buzunar tabachera şi i-am riul e luat-o, 
dindu-i-o lui Niculiţă Totu. Fără Seira, acesta a spus: “Dacă Nae 
se poate lăsa de fumat, o făc şi cu.” A dat-o apoi lui Albert Bocec 
și acesta a procedat la fel. In cele din urmă a ajuns la Radu 
Celibidache, mînzul, pe-atunci era doar student în anul 1 la Poli- 
tehnică. El a precizat că nu se simte în stare de un asemenea lucru. 

Inginerul Climc, surîzînd satisfăcut, a SCOS agenda șia desena 
la fila 16 aprilie şi a scris: Nae Tudorică, Niculiţă Totu şi Albert 
Bocec s-au angajat să nu fumeze timp de un an. i 

Am ajuns la Roman, a vorbit generalul, am luat masă impreună 
și după aceea am plecat la Iași, căci în scara respectivă se ținea un 
bal de către romașcani la căminul de la Rîpa Galbenă, sub coordo- 
narca mea. N-am dansat şi nici nu am învățat să dansez, dar aşa 
cum am mai arătat, participam la astfel de reuniuni ȘI E ca 
condiţii, noaptea de bal a fost pentru mine un Strivitor calvar. = 

Zile şi săptămîni am umblat, disperat, irascibil și casio co a 
pachet de ţigări în buzunar. Le-am spus prietenilor că nu i va 
Chiar dacă voi muri, şi în glumă le-am accentuat: = d Sat 
în stradă, nu-mi aprindeţi o lumînare, puneţi-mi în E pe 
şi mă trezesc.” Nu m-a găsit nimeni în stradă, dar nici nu ae 

Peste câtva timp, Niculiţă Totu s-a prezentat la indice Ge 
Şi i-a cerut dezlegare să fumeze, iar apol ȘI Albert Boce SS AȘ a 
încuviințare. Eu nu fumez, nici azi şi am debarasat Și pe «> 
acest viciu, fără să TCușesc cu fiul meu. 

În vara anului 1936, după sesiunea de examen sa 
m-am întors la Roman. Conform obiceiului aiptcecu 
apleca pe la Butnăreşti, pe la părintele Niţu, care 
Aurelia, profesoară de latină şi greacă, NILE A 
1omână şi franceză, Anton (Tonică) un om de oc 


e. ca întotdeauna 
ainte de 


ca patru copil: 
profesoară de 
ă şi de un 


184 | Tabăra de la Averesti 


caracter extraordinar. A urmat la început naturalele și cînd Şi-a 
dat seama că vocaţia sa îl putea consacra în istoria veche, a urmat-o 
şi a ajuns în cadrul Academiei, însă viaţa, în curiozitățile ci, i-a 
prilejuit suferințe imense şi privaţiuni de libertate îndelungate, 
Fusese prin 1934-1935 în preajma Căpitanului la Bucureşti, unde 
se distinsese prin seriozitatea, credinţa şi studiul său, ajungînd 
comandant ajutor. Ne-a vorbit odată în tabără, în orele libere ale 
zilei şi două nopţi, despre Ghingis-han, cu o profunzime şi o 
dezinvoltură captivantă. Nu l-am văzut de mai bine de treizeci de 
ani, dar caracterul şi capacitatea sa intelectuală dăinuie pe toată 
fiinţa mea. 
Octavian (Tăvel), doctor, fost şef al studenţilor medicinişti din 
Iași, capabil dar cu atitudine sinuoasă, mai superficial. 
Era o familie deosebită şi nu pot uita discuţiile ce se purtau, cu 
vădită inteligenţă şi spontaneitate, şi mai ales faptul că în orice 
„domeniu, cuvîntul hotărâtor îl avea părintele, nu pentru că era tată 
şi bătrîn, ci pentru că era cel mai pătrunzător şi informat. Stătea 
destul timp în restaurante, dar în zorii zilei îl vedeai permanent în 
cămașă de noapte, plimbîndu-se în jurul bisericii Precista Mică, 
citind şi studiind ca un elev sau student în preajma examenelor: 
Avea un stil propriu de viată, curios şi uneori paradoxal. Am să ş 
mă refer doar la o întîmplare. 
Într-o vară s-a hotărît să înveţe limba franceză. A luat un 
dicţionar și a început să înveţe cuvintele, rupînd fiecare foaie pe 


care şi-o însuşea. Cînd a terminat de rupt întreg dicționarul, 
vorbea franceza şi o cunoștea perfect. 


Tabăra de la Avereşti 


Aici mi s-a comunicat că fără consultarea mea, care răspundeam 
de activitatea județului (și nu era vorba de o răspundere formală), 
- ci s-au angajat față de episcopul Romanului şi Huşilor să orga- 


N 


Nae Tudorică 185 


= 

„Am în acea vară O tabără de muncă la Avereșştii de Jos (Golani) 
niz detul Roman. Urma să facem cărămizi pentru clopotnita 
in 28, din sat. Angajamentul m-a surprins, deoarece organizatia 
A citez era slabă şi cerinţele unei tabere foarte mari, iar 
nic unui compromis prea grave. | 

ZA cmai pentru această cauză aranjasem la lași să participăm la 
E comună cu judeţul Vaslui, fapt comunicat centrului, căci 
Se Căpitan un angajament, o promisiune, o sarcină, implica 
a E răspundere, de punctualitate şi de realizare. Pentru 
e era sacrificiu şi nici jertfă care să nu fie justificabilă cînd 
SI vorba de onoarea sa de om şi legionar. : 

Ne spunea că dacă ar trebui să mergem într-o localitate unde 
nu ne cunoaşte nimeni, lumea trebuia să afle cine sîntem numai 
prin, modul plin de zel al muncii, prin corectitudinea, restanta, 
sobrietatea şi credința, reală şi cinstit manifestată. | 

Angajamentul luat astfel faţă de episcopul Triteanu m-a oplisei 
să-l accept, deşi eu, care mai fusesem în astfel de tabere, ş n ce 
imensă sarcină îmi revenea şi ce răspundere îmi asumam, câc! 
trebuia să organizez şi să conduc această tabără. e ai 

Veneam de la facultate, unde adeseori n-aveam nici piine ŞI 


trebuia să mă îngrijesc de hrana a 15-20 de băieţi, pe care urma 


să-i recrutez pentru tabără, căci nimeni nu afecta bani sau alte 
bunuri în acest scop. î i 
M-am dus RA Butnăreşti, unde părinţii mei se Sica 
din răsputeri să facă faţă nevoilor impuse de cerintele De aie 
Erau în casă încă bucuria, lumina şi căldura unei Ss şi 
modeste, satisfacția unei familii care-şi vede Copil ee era 
formîndu-se prin sacrificii zdrobitoare, dar justificate $ ic 
acolo fericirea că toţi ai casei sînt sănătoşi, cămara Lea 
podul și poarta care ducea la casa noastră. e 
Nimeni nu prevedea atunci cât era de aproape; nime 
Cum se apropie, cu subtilitate și vrăjmăşie. + oc am luat 
După cîteva zile, am pornit pe jos la i Ea) Turturică. 
legătura cu preotul din sat, Moraru, şi cu Ai nici să ne ajute. 
Era un sat sărac, cu săteni omenoşi, modeşti, i umele satului 
Aici a avut moşie Cezar Petrescu şi se pare S oi Cu vreo zece 
dăduse titlul romanului “Golanii”. Am CR la marginea 
băieți, legionari, în general studenti ŞI am fane de persoanc. 
Satului un cort mare unde intrau aproape dOus7 
Am aşezat pe jos paie, am aşternut apo le, cea 
tărani. Am adunat de la ci mălai, cartofi, las0/6 


i nu bănuia 


A tate de la 
i-toale împrumu 
oiţ pă şi am săpa! 


186 Tabăra de la Averesti 


o groapă unde am aşezat pirostii pentru pregătitul mesei. Am 
acoperit-o ca pe o mică baracă. Toţi eram tineri şi nimeni nu mai 
făcuse cărămizi. Tabăra era aşezată la poalele unui deal împădurit, 
de unde am luat lemnele necesare şi de unde am tăiat un arbore 
mai înalt, pe care l-am fixat în pămînt și pe el am arborat drapelul 
sfint al țării. II ridicam dimineaţa și-l coboram seara, cu 0 solem- 
nitate adecvată şi obișnuită atunci. 

Am construit forme de turnat cărămizile și am format aria pe 
care urma să le aşezăm pentru uscat. Săpînd pămîntul pentru 
cărămizi cu hîrlețul, îl căram și-l frămîntam cu picioarele pînă la 


extenuare. Apă aduceam cu găleţile de la fîntînă, căci nu aveam 
nici O altă sursă şi nici măcar un furtun. 


În zorii zilei, cînd tinerii de seama mea se considerau în vacată 
şi dormeau, cu trebuia să mă scol primul, să intru în lutul rece si 
cleios, să-l amestec cu apă şi cu sudoare, să mă îngrijesc să am 


mălai, fasole, cartofi sau ceva de mîncare pentru băieți, iar cînd 


seara aducea liniştea somnului, adesea trebuia să plec pe jos la 
Roman, pentru a convinge camarazii să vină în tabără, să-mi 
asigure continuitatea lucrului. 


Îşi mai aminteşte oare cineva cum umblam disperat prin grădina 
publică, pe străzi, pe la case sau localuri, căutînd să adun pe acești 
băieţi? Mai ştie cineva cum am adunat de pe la porțile oamenilor 
hrana unei tabere pe două luni, fără nici un ban? Are vreun preţ 
sau vrco semnificaţie faptul că în mai puţin de două luni aveam 


hemoptizie, cu, fiul de cioban pe care nu-l trîntea nimeni în tot 
liceul? : 


Voi răspunde mai tîrziu, cînd voi arăta că în 1940, o serie de 


ncisprăviți şi exaltaţi sub steagul lui Sima mă considerau trădător 
pentru că nu mă asociam sălbăticiilor lor. 


Într-o zi, cînd arşița soarelui de iulie şi efortul frămîntării 
pămîntului ne înfățișau arşi de soare, traspirai şi numai în chiloţi 
ca niște năluci, a venit generalul Atanasiu, din suita palatului, care 
avea moşie în apropiere. S-a oprit, ne-a privit mult şi apoi, după 
ce a întrebat cine este responsabilul taberei, s-a interesat despre 
ce credem noi, despre mobilul şi forţa care ne conduceau. 


Discuţia cu mine l-a surprins, i-a plăcut, ne-a admirat, dar atât. 


Capitolul XLV 


Uciderea lui Mihai Stelescu 


“ În acest timp s-a petrecut un fapt cu răsunet şi cu implicaţii ce 
trebuie elucidate cinstit și obiectiv. e | 

Am arătat că al doilea deputat al mişcării Icgionare a fost Mişu 
Stelescu. Am precizat atunci că alegerea sa în judetul Tutova se 
făcuse cu sacrificiul tuturor legionarilor din țară. Si Spui sacri- 
ficii, înteleg foame, frig, închisori, bătăi, marșuri de zi și de noapte, 
bănutul cel mai umil și elanul unei întregi generaţii. 

N-avea decît 25 ani și dispunea de un talent oratoric deosebit, 
dar se dovedise că folosea “abilităţi” pe care Căpitanul le za 

Pentru Căpitan, abilitatea, viclenia și facilul erau AIE ae 
pe care nu le admitea. Prefera eşecul în locul unei victorii p 
i loialitate şi viclenie. E E 
ia dînsul ne aflam într-o luptă cavalerească în Orice sI 
tuaţie, o luptă bărbătească, loială şi eroică. 

La această situatie contradictorie s-au adăuga! st 
manilor care, observînd vaiitatea lui Mișu, a a 
încurajări şi astfel acesta a început cu critică, la e Ş 
apoi în public, considerînd că i s-ar cuveni conducere i aa 

Atitudinea lui era rușinoasă şi revoltătoare, lar ae = ete a 
în jurul său. A format o grupare cu numele Cruciada Sa prea 
lui, la'care s-a alăturat şi Panait Istrati. Deşi nu l-a urm: 
faptul a săgetat adînc. 

Simţind frămîntarea creată de acţiunea s usi Lao als ŞI 
Spital. Într-o zi, 10 legionari au intrat în ge e în mo. Răspuin- 
de data aceasta, principiul responsabilități a Tăn e E ănat i 
derea şi-au asumat-o astfel toți şi integral. Au fos 
închisoare la cererea lor, ca după mai bine d 
Nicadorii, împreună cu Căpitanul, să fie stran 
apoi arşi. A i at 

Vestea morții lui Mişu Stelescu am primit-o într 


ăruințele duş- 
u asaltat cu 


a. s-a internat într-un 


e doi ani, Și Cl ȘI 
gulaţi, împuşcat. 


o zi pe cînd 


— 


188 - Moartea mamei 


A A s — . . ys 
frămîntam pămînt în tabără la Avereşti. Omul din mine s-a întris- 


tat şi aşa am mai adăugat și lacrimile mele în cărămizi. 


. 


Capitolul XLVI 


Moârtea mamei 


Totdeauna inima mea a ales omenia, raţiunea, plenipotenta 
judecății și a legii, iar intelectul omnipotența moralei creştine. 

Duminica mergeam acasă; cu greu, pe la sfîrşitul lunii august 
terminasem şi uscasem cărămizile, le stivuisem şi urma să con- 
struim cuptorul necesar pentru a le arde. Atunci s-a îmbolnăvit 
însă scumpa mea mama, iar lipsurile materiale ale părinţilor se 
găseau la limita cea mai de jos. A avut o otită pe care i-a tratat-o; 
iresponsabil şi criminal un doctor Mozer 
la Bacău şi venise la Roman ca s 
rentul că nu era altul aici. 


„evreu, ce fusese mamoş 
pecialist ORL, numai pe conside- 


Cu ajutorul bunicii am strîns bani şi am plecat cu dînsa la Iaşi. 
Am mers cu singurul autobuz particular existent; gemetele de 
durere ale mamei erau mai puternice decît zgomotul mașinii, 
sfredelindu-mi inima. Era încă tînără, avea doar 50 de ani. 

Pe atunci nu existau drumuri asfaltate; maşina era veche, degra- 
dată, şi făcea pînă la laşi 5-6 ore prin praf și hîrtoape. Am ajuns 
seara şi am tras la unul dintre hotelurile de pe strada Gării. Am 
urcat cu greu la etaj, căci mama nu se putea ține pe picioare şi-şi 
pierdea echilibrul. Era însă perfect conştientă. Întreba mereu ce 
vor face copiii ei. 

Eram pe pragul de a termina facultatea, dar aceasta, efectiv, nu 
însemna mare lucru. Pe atunci puteai sta cu licenţa. în buzunar 
mulți ani fără să poţi ocupa cea mai neînsemnată slujbă. Cu poziţia 
mea politică şi cu originea mea, nu mă puteam aștepta decît la 
adversitate. Totuşi instinctul şi inima îmi spuneau că voi izbîndi. 
Eram optimist şi nu acceptam nici o înfrîngere. 

Anton trebuia să termine Şcoala Normală şi îl aşteptau aceleaşi 


Nae Tudorică fa 
mbre perspective. Miţă trecuse în clasa a doua la seminar și grija 
su 
pentru el o copleșea. 


Nu ştiu cine mă va înțelege cît am dorit să ridic această grijă de 


/ > 


e sufletele părinților mei şi cît m-am rugat toată viaţa ca acolo, 
E h Lă 


î ceruri, să fie mulţumiţi de ceea ce am putut noi înfăptui aici, 
A sei ia zi, cu ajutorul lui Tăvel Niţu am internat-o la Spitalul 
a iidon în clinica de chirurgie a profesorului Anghel. Zdrun- 
Si drum agravase boala şi seara avusese crize meningeale. 
e Sa tă a fost operată de către profesor, asistat de doctorul 
i ae pe atunci asistent şi care acum este o celebritate. 
se prima la operaţie şi aşteptam toți la capul scărilor. Mă 

Intra i erplex si.buimac. Eu, care înfruntasem de atîtea ori 
“Sai all tare şi demn ca o stîncă, mă împleticeam pe picioa- 
e, a lire Mă rugam în tăcere lui Dumnezeu, cu nădejde în 
Îuizicai atotputernicia şi mila Sa. După cîteva ore au Aa 
pe mama, pe targă. Capul ei, bietul ei cap în care iu ucră 
atîtea griji și se înfruntaseră atitea dureri, dar și tea = se 
pentru copii, era complet bandajat. Ochii senini și me 
erau legaţi, nu i se vedeau decît nasul și gura. ai ea 

Am condus-o hohotind la salon. Nu s-a trezit decit Eee : 
nu eram acolo, căci nu mi se permisese să rămîn, iar 9 Ce 
chemat cu disperare în ajutor pe fiecare dintre noi, să sa E 
țaţaia Aguriţa, sora ei, cadru sanitar în Roman, în timp 
plingeam şi mă rugam cu disperare, acasă în oraș. E citise je 

A doua zi trupul ei ce răsturnase pămîntul o viat i Celei că 
cei din sat prin spiritul gospodăresc şi prin văpala drag 


- icie. î inegal cu 
"pentru cămin şi copii, se lupta cu îndărătnicie, însă ineg 


moartea. Operația reuşise, dar infecția se LaSpin ea Saale 
Şi începuse septicemia. Dacă ar fi existat atunci Ci eseră la noi, 
ar fi fost salvată. Antibioticele apăruseră, dar e valută, dar 
după cum paradoxal şi acum cumpărăm traia 
facem exigente oprelişti pentru medicamente E: anismului şi a 
Totul depindea de puterea de rezistență At de muncă, de 
inimii. Doctorii sperau, dar trupul mamei era 1S 
griji, de nevoi şi de boală. : ' acum avocat renu- 
Stam la un coleg al meu, Miluţă Varbinschi; : ut să scriu tatei; 
mit la Iaşi, în strada Lozonschi. Seara Set crisorii, plinsul 
n-am reuşit să termin scrisoarea. Pe la E e acasă colegul 
m-a copleşit şi am plîns cu hohote pînă ce s-a se luptă să nu ne 
meu. Simţeam cum mă cheamă mama şi Cum la spital, mi s-â 
părăsească. A doua zi dimineaţa, cînd am ajuns 


ne etica 


Da Ea ga a aa pl 


190 Moartea mamei 


comunicat că murisc, chiar la vremea cînd simțind chemarea ci, 
n-am mai putut continua scrisoarea. 

Mama refuzase cu îndărătnicie să vină la laşi, de frică să nu 
moară acolo. Voia să fie înmormîntată în satul ci, lîngă copiii săi, 
lîngă fraţi şi lîngă toţi cei cu care pornise pe drumul vieţii. 

Dorinţa ei era pentru mine cea mai sfîntă şi neclintită lepe. 
Pentru aceasta, trebuiau plătite taxe la spital, sicriu special, ma- 
şină şi o sumedenie de formalităţi. Eu n-aveam în buzunar decît 
cîțiva lei şi de la tata n-aveam de unde cere. 

Camarazii şi prietenii mei au făcut atunci la laşi adevărate acte 
de omenie. Am anunţat, sau mai precis am încercat să-l anunţ pe 
tata la telefon, dar aveam impresia că arunc o bombă în casa 
noastră. Hohotele mele de plîns l-au lămurit. 

În dimineaţa zilei următoare, cu şi cel mai bun prieten şi coleg 


Albert Bocec, am urcat împreună cu alţi colegi sicriul şi trupul. 


neînsufleţit al mamei pe o maşină mică, un taxi, rar pe atunci şi 
scump i am ieşit pentru prima oară din laşul atîtor bătălii, înfrânt 
şi zdrobit. 

Era începutul toamnei, 3 septembrie 1936. 

Viaţa îşi urma cursul. Soarele strălucea pe cer, păsările în 
stoluri străbăteau încă văzduhul, oamenii pe cîmp roboteau cu 
aceeași seninătate, arborii mîndri își plecau crengile sub povara 
roadelor, viile susțineau ca pe nişte candelabre strugurii, ciobanii 
îşi fluierau lor şi oilor doina strămoșească, iarba şi florile cîmpului 
ridicau slavă cerului, iar eu străbăteam în viteza maşinii drumul 
către casă, cu mama moartă. 

Aș [i vrut ca acest drum să nu se mai sfîrşească şi să ne ducă în 

neant. 
La Roman, în curtea bisericii Precista Mică, la părintele Niţu, 
ne-au așteptat tata şi bădia Constantin, fratele mai mic al mamei. 
L-am văzut pe tata de departe. Era cu capul gol, dar cu privirea sus 
şi aproape senină. Cînd am deschis portiera maşinii, genunchii mei 
au cedat. Plîngeam în hohote. Plîngea şi bădia Constantin şi cei 
prezenţi la fel. N-a scos nimeni nici un cuvînt. Mai apoi, tata, 
această minune de om a zis: “Măi băiete, dacă ea s-a dus, noi avem 
datoria să dăm lupta mai departe. Avem multe de făcut şi numai 
noi le putem face. Haidem acasă.” 

Ne-am urcat în maşină, am străbătut orașul unde biata mea 
mamă umbla toamna cu coşarca cu struguri, ca să aducă banii ce 
nc erau necesari și cînd am ajuns la vreo trei kilometri de sat, la 
Fintîna lui Arion, am auzit clopotele la biserica la a cărei icoane 


E 


 fuseserăm pînă atunci. 


Nae Tudorică 191 
Di; 


sc rugase O aţa : Se 
Oamenii de pe ogoare se adunaseră la marginea drumului și 
stăteau cu capul descoperi! ȘI plecat. Femeile plingcau la marginea 
sanțului, cum n-am mai văzut niciodată. Am intrat în viteza mică 
i mașinii în satul unde s-a născut, a crescut şi a trăit mama și în 
care a născut şi şi-a crescut copiii cu o dragoste ce rămîne de-a 
ururi exemplu. Purtam pe mașină sicriul și în noi sufletul ci. 
Din capul dealului am văzut-o pe bunica,o bătrinică mică, slabă 
și pierdută, urcînd împleticindu-se către noi, căzând la fiecare 
doi-trei pași şi întinzind mina cînd spre cer, cînd spre maşina care-i 
aducea pe fiica ei cea mai mare, cea mai chinuită și cea mai iubită. 
Tot drumul satului era presărat la margini, de o parte şi de alta, 
de bărbati, femei și copii şi nimeni nu şi-a ascuns durerea și nici 
nu şi-a cruțat lacrimile. La poarta casei noastre cra lume multă 
adunată şi în faţă Miţă, un copil de 12 ani, alături de Anton, 
îndoi în genunchi. 
etic citopcau praful drumului. S-au deschis porțile, s-au 
plecat teii ce străjuiau casa şi a intrat stăpîna lor. A treia zi am 
condus-o pe mama la locul de veşnică odihnă, meritată şi creşti- 


nească pomenire. 


Auvenit din Roman mulţi colegi şi camarazi, cu coroane şi flori, 
cu lacrimi şi sinceră compasiune, iar cu noia plins întreg satul. 
Murise tînără, fusese exemplu de blîndețe şi cuvioșie, is 
pentru copii. O văd şi acum pe scumpa mea Maria, mică, pas d 3 
cu ceva negru pe cap, stînd rezemată de colțul ușii din camera 
la drum, unde era aşezat sicriul, plîngînd împreună cu noi. Sete 
După înmormîntarea mamei ne-am dat seama cît de bogat 


tana de la Secuieni. 
dat ultimele 


A rămas la noi o soră a tatei, mătușa Soltan: 
Anton şi Miţă au plecat la treburile lor, iar eu mi-am 
examene la facultate. 


Se Pda au aaa a 


Capitolul XLVII 
Moţa-Marin 


La începutul lunii decembrie 1936, de ziua studenţimii, Căpita- 
nul a dat un comunicat difuzat în mase, prin care preciza că va veni 
vremea cînd lumea se va împărți în două tabere, una în Slujba lui 
Dumnezeu şi alta împotriva Lui şi că stăpînii țării oscilează cînd 
pe un front, cînd pe un altul şi de aceea, îi avertiza că se impune o 
orientare care să evite lupta împotriva Domnului Şi a duhului 
strămoşesc. Dacă această circulară există, se va înțelege cît de 
adînc a fost gîndul şi cât de clară previziunea sa. 

În ianuarie 1937 veneam de la Roman la laşi. Pe cînd urcam 
către căminul de la Rîpa Galbenă, am văzut arborat drapelul ţării 
în bernă. 

Doliul m-a cutremurat. M-am oprit şi am aflat că muriseră în 
Spania Ionel Moţa şi Vasile Marin. 

Acest deosebit eveniment trebuie consemnat în adevărata lui 
semnificaţie şi realitate. Ionel Moţa era fiu de preot din Ardeal, 
doctor în drept cu studii în Franţa, unde se ştie că are înscrise 
rezultate excepţionale. Era cumnat cu Căpitanul, căci era căsătorit 
cu 0 soră a acestuia. Avea doi copii, încă mici, Mihail şi Gabriela. 

Vasile Marin era avocat, tot doctor în drept, fratele marelui 
specialist ORL Aurel Marin, mort de curînd. 

Ambii erau cunoscuţi pentru inteligenţa, cultura şi caracterul 
lor, iar lonel Moţa și pentru scrierile sale. 

Cum s-a ajuns aici? Războiul din Spania era în plină desfășura- 
re. La Alcazar, comuniştii au încercuit o şcoală de ofiţeri al cărei 
comandant era un general, Moscardo. Împreună cu elevii, acesta 
a rezistat încercuirii timp îndelungat, pînă ce au fost despresuraţi. 
S-a luat atunci hotărîrea ca un grup de fruntaşi legionari să meargă 
în Spania şi să ducă un omagiu acestui general, considerat erou. 
„S-a format grupul condus de generalul Gh. Cantacuzino Gră- 
nicerul, cu Ionel Moţa, Vasile Marin, Niculiţă Totu, preotul 


Nae Tudorică 193 


Dimitrescu Borşa şi Bănică Dobre. 
S-a hotărît să i se ducă, ca un semn de profundă prețuire, o sabie 
Je Toledo, rară şi scumpă, dăruită de generalul Cantacuzino. S-a 
stabilit că mișcarea n-are decît acest unic scop Şi i S-a ordonat 
generalului să se întoarcă în țară cu grupul după îndeplinirea 
mandatului. PE îm fă 
S-au prezentat omagiile şi ca simbol sabia. Dar grupul a hotărât 
să rămînă şi să se înroleze în armatele care luptau contra comu- 
niştilor, cu gradul de soldat. Generalul Cantacuzino a fost astfel 
silit să se reîntoarcă în ţară singur. 
În aceste lupte au căzut împuşcaţi Moţa şi Marin şi au fost răniţi 
“Bănică Dobre şi Niculiţă Totu. Inainte de a cădea Moţa, Căpitanul 
a primit în ţară O scrisoare testament de la acesta prin care-i cerea 
scuze că s-a abătut de'la ordin, accentuînd că este pentru prima 
oară cînd o face, dar insista să fie înțeles, că nu putea să vadă cum 
acolo se trage cu mitraliera în chipul Domnului nostru lisus 
Hristos şi se batjocoreşte icoana Sfintei Fecioare, iar el să rămînă 
“nepăsător. = 
“Cine a citit acest testament s-a cutremurat şi cine-l va citi va 
înțelege ce înseamnă credinţa şi disciplina. Fără să pot reda exact, 
„amintesc doar un pasaj: “Mor, măi Corneliu, şi-ţi cer iertare dacă 
vreodată am greşit, dar să ştii că totdeuna am ştiut şi am simțit că 
tu eşti Căpitanul. Îţi doresc şi mă rog lui Dumnezeu şi te rog să 
faci din scumpa Românie o ţară sfîntă şi frumoasă ca soarele sfint 
pe cer.” La primirea acestei veşti, Căpitanul s-a închis în birou și 
două zile nu l-a văzut nimeni. SA - 
Apoi s-a organizat aducerea morţilor și a restului din grup în 
țară, condus de general. La graniţă în Bucovina i-a aşteptat un 
tren. Generalul Cantacuzino a coborit şi a raportat: “Căpitane, 
aduc în țară trupurile camarazilor Moţa şi Marin, doi răniți, unul 
Sănătos și sufletele tuturor.” S-a format acolo un tren mortuar ca-n 
basme, cu locomotiva în bernă şi la geamurile vagoanelor cu 
camarzi ce cîntau în surdină un imn special compus pentru ce! 
căzuţi de Nelu Manzati şi Radu Gyr. 
Trenul oprea în fiecare staţie mai mare, unde legionar 
Snorul Şi raportau Căpitanului durerea şi credința lor. ACE a 
S-a oprit şi la Roman. Primirea şi raportul let azi 3 
mea. Văd trenul lung, negru, cu multe flori, apropiin 
Murmurul imnului, încet şi trist de peron, cu 
> Pitanul cu suita sa, a primit raportul, a sal 
Mundase peronul şi spațiul din faţa gării ŞI ap 


ii dădeau 


m s-a dat jos din vagon 
lutat lumea imensă ce 
oi trenul a plecat 


E E 00 age 


DP 


| 


e eee asa [Ole JO ia Sei 


ducînd duhul morţilor și nădejdile noastre spre binele acestei tari. 

Mai târziu, un avocat evreu, Marcel Zingher, cel mai bun și maj 
Joial din cei pe care i-am cunoscut, coleg cu Mota la Paris, mi-a 
destăinuit că a venit la gară, că a lost impresionat peste măsură de 
fast, dar şi de modul cum am prezentat raportul. 

A urmat la Bucureşti 0 înmormîntare cum n-a mai (Ost Și care 
nu s-a putut uita. În frunte, nenumărati preoţi în odăjdii, felinare, 
cruci, coroane fără de sfîrşit şi apoi toate provinciile ţării cu 
specificul lor, tulnice care-şi strigau jalea; zeci şi zeci de mii de 
legionari în uniformă, în plină iarnă, urmau cîntînd în surdină 
imnul celor căzuţi. Căpitanul avea părul acoperit de un strat gros 
de zăpadă, iar din cer cădeau fulgi mari şi strălucitori pe trupurile 
noastre -amorţite de frig. 

Înmormîntarea s-a-făcut la Casa verde din Bucureștii Noi și s-a 
terminat seara. : 

Și acum, consemnez un fapt cu O semnificaţie aparte. După 
înmormîntare, Căpitanul ne-a convocat pe mai mulţi la sediu, casa 
generalului Cantacuzino, din strada Gutenberg şi pentru prima 
dată ne-a făcut un expozeu cald, logic şi tranșant concluzionînd: 

“Camarazi, noi slujim lui Dumnezeu și patriei. După legile lui 
Dumnezeu, care nu pot fi nici răstălmăcite, nici modificate, viaţa 
nu-i a noastră şi răzbunarea nu-i un act creștinesc. De aceea, orice 
picătură de sînge, din orice motiv şi-n orice împrejurare am 


vărsa-o, fapta noastră constituie un păcat. Un păcat de moarte și . 


de neiertat. 

Şi dacă legile ţării ne-au sau ne vor achita şi absolvi de răspun- 
dere, dacă oamenii ne vor înțelege şi aproba, sîngele vărsat rămîne 
în faţa lui Dumnezeu, care ne este singurul şi veşnicul stăpîn, un 
păcat, cu toate consecinţele şi implicaţiile. Ş 

De aceea, orice s-ar întîmpla, vom fi dacă va fi cazul martiri, da! 
nu agresori şi de va trebui, nu ne vom apăra nici viaţa, vărsînd 
sînge.” i 

Am înţeles tot adîncul acestor precizări şi le-am urmat, iar 
dînsul Ic-a exemplificat, murind ca puţini alţii. 

Mai tîrziu, profesorul Nae Ionescu, într-o conferință, a pus la 
punct o controversă care încerca să tragă concluzia că aplicînd un 
astfel de pricipiu, nu ne-am fi putut apăra tara, că am fi deveni! 


. ă - -: a . Fps - LA [A 
trădători, căci procedînd aşa războiul n-ar fi [ost admis, nici apăra- 


rea patriei împotriva agresorilor. 
Profesorul a precizat că în Biblie s-a scris să-ti iubeşti chiar şi 
dușmanul, dar a subliniat că iniţial, duşman era inimicus (duşman 


Nae Tudorică 195 


sersonal), în vreme ce dușmanul public cra hostis, cel care uluca 
(ară, colectivitatea. Voit sau din ușurință, cuvintele n-au mai lost 
normal folosite şi hostis a fost întrebuințat în locul lui inimicus. , 
în concluzie, nu poţi vărsa sîngele dușmanului personal, dar eşti 
obligat să-ți aperi țara de duşmanul public, chiar vărsînd sînge. 

Cu această ocazie s-au dat distincții pentru credință, muncă, 
disciplină, consecvență și sacrificiu. Mi s-a dat şi mie gradul de 
instructor legionar. Consider necesar să sublinicz că pînă la data 
cînd Căpitanul făcea această precizare, care avea caracterul unui 
ordin, căzuseră omoriţi de gloanțele unor legionari trei persoane: 
Manciu în 1924, Duca în 1933 şi Stelescu în 1936. Fiecare în 
condiţiile pe care le-am relevat. 

Trebuie Să adaug că pînă la moartea Căpitanului ordinul a fost 
respectat, cu sacrificii incredibile și resemnare de martiri. 

Maria şi-a terminat excepţional cei trei ani de specializare și 
practică la Reuniunea Femeilor Române şi a rămas ca profesoară 


în laşi în cadrul Școlii Italiene şi a Şcolii Cardas. 


În ultimul an de practică suplinise chiâr în cadrul Reuniunii o 
profesoară, la cursul superior, cu rezultate meritorii. În toți anii 
de practică îşi cîştiga existenţa singură, muncind cu zel și scriozi- 
tate. Dragostea noastră era atât de puternică, încât eram un singur 
(el, iar inimile noastre contopite în una ne apropiau într-o fericire 
curată, desăvîrşită, plină și fără goluri. 


Capitolul XLVIII 


Încercări copleşitoare 


Moartea tatei; confruntări cu mizeria» act 
gul abdicării 


lor din Roman. Pe 
a să îți aducă 


disperarea şi pepră 

SA hotăril să mă înscriu în Baroul Sa se 
belsu tă profesie, deosebit de onora! Ţ 

SUg, dar te putea lipsi şi de bucata de piine: 


fe a 


a 


196 Încercări copleșitoare 


Era absolut liberă, se exercita pe principiul concurenței şi aici 
majoritatea aveau, pe lîngă profesie, condiţii materiale care-i scu. 
teau de capriciile hazardului. 

Stiam însă de atunci, şi anii mi-au confirmat că viaţa e o luptă 
pe care o cîştigă cel ce perseverează în virtute şi nu în capricii, vicii 
sau forta norocului. Pentru mine, totdeuna a fost lege că cine-si 
făureşte o singură nădejde pe hazard, păşeşte pe calea superficia- 
lităţii şi chiar a nebuniei. 

Tata, acest bărbat temerar, care nu cunoștea frica şi nu admitea 
umilința, se întreba şi se mira mereu ce voi putea eu face între 
cincizeci-şaizeci de avocaţi, toţi în vîrstă, cu relaţii și cu stare 
materială? 

Am întârziat destul timp înscrierea în Barou deoarece, ca să-mi 
scot diploma de la facultate, trebuia să achit taxe speciale şi unele 
restanţe, şi-mi trebuiau bani pe care nu-i puteam procura. 

Pierderea mamei mă cam descumpănise moral şi eram într-o 
stare de apatie şi de rezerve faţă de lupta ce urma. În primăvara 
anului 1937, mi s-a eliberat un certificat de pauperitate pentru tata 
şi altul pentru mine, pe care le posed şi acum în original. Pe baza 
lor am fost scutit de taxe şi mi s-a eliberat diploma de licenţă. 

Cine priveşte doar cu “ochii” de azi, nu va înţelege prin ce stînci 
trebuiau unii, ca părinţii mei şi ca mine, să sape tunelul care 
trebuia să ducă într-un Barou de avocaţi, sau la o catedră de şcoală. 
Eu am ajuns, dar bieţii de ei au fost smulşi din vîltoarea vieţii, doar 
cînd doi dintre noi eram la ușa pe care ei au visat-o. Aceasta a 
constituit cea mai grea şi consecventă apăsare pentru mine. 

Pentru a mă înscrie în barou, trebuiau plătite iarăşi taxe, pentru 
care nu mai opera starea noastră de sărăcie. Trebuiau îndeplinite 
formalităţi, iar în cazul meu €le s-au prelungit peste măsură. Am 
considerat întotdeuna că dacă aceste obstacole nu-mi tergiversau 
înscrierea ca avocat, tatăl meu ar fi trăit încă mulţi ani. 

Tata avea atunci 57 de ani, era perfect sănătos la trup şi la minte, 
agcr și vioi ca argintul viu. Nevoile impuse de creşterea noastră şi 
de trimiterea la şcoli îl sărăciseră și-l îndatoraseră pînă la sufocare. 
Pleca în zorii zilei cu oile şi se întorcea seara. Îl vedeam mereu 
abătut. 

Mai tîrziu mi-a spus mătușa Soltana că adeseori, cînd era singur 
în casă îl auzea cum se sfătuia cu mama, desi era lucid ca luna plină 
și stăpîn pe sine ca vulturul pe înălțimi. - 

Atunci mi-am dat seama cît de adînc era legat de mama şi mai 
ales, cît de puternic era acest titan, care n-a vărsat o lacrimă şi IC-a 


Nae Tudorică 197 


tinut pe toate înlăuntrul său pînă ce i-au înecat inima Şi i-au luat 
a piapuin ce una 

La mijlocul verii, prin luna luni€ a anului 1937, tata s-a 
îmbolnăvit de erizipel. L-am internat în Spitalul din Roman, pe 
atunci de abia în refacere şi reorganizare. 

Eram singurul acasă din familie ŞI cu un băiat, Costică Botezatu, 
ce păzea oile adunate de tata din sat. Mă sculam dimineaţa în zorii 
zilei, dădeam de mîncare la păsări, mai aranjam treburile pe afară 
si plecam pe jos la Roman. Eram aşa de învins, așa de singur şi atît 
de absent, încît toată lumina și căldura verii, toate cîntecele păsări- 
lor si toată bogăţia lanurilor printre care treceam nu-mi puteau 
insenina privirea şi nici încălzi inima. 

În două ore eram în oraş şi mă opream direct la geamul salonu- 
Jui unde era tata. Nu puteam intra, căci se afla la contagioşi. Mă 
aştepta la geam, din zi în zi tot mai agitat. Mă întreba ce-i acasă 


'si-mi cerea tot mai vehement să-l scot din spital. 


Vorbeam cu doctorul care-mi indica medicamentele necesare, 
căci pe atunci totul se plătea şi se procura de familie. Apoi ieşeam 
pe stradă în oraş, unde căutam colegi sau prieteni; ca să împrumut 
bani și să i le cumpăr. Imediat ce le găscam le cumpăram, şi 
mergeam din nou la dînsul. Îi lăsam împreună cu lacrimile mele 
cele procurate şi plecam acasă tot pe jos. aa 

Arşiţa soarelui era obositoare. Ajungcam acasă disperat şi frînt. 
Îmi făceam, invariabil, o mămăliguţă şi două ochiuri și ieşeam la 
treabă pînă seara, în curte, în vie. 

Tata astat paisprezece zile în spital. În fiecare dimineaţă plecam 
la dînsul cu inima strînsă de emoție şi înfrigurare, lar de întors mă 
întorceam într-o stare de plîns. Boala pentru care fusese internat 
în spital se vindeca, dar inima nu a rezistat. Se sufoca şi a început 
să aibă hemoptizie. În toată această perioadă nu dormea de loc şi 
devenise extrem de nervos. Ș 

Doctorul Fălcoianu, acest mare și mărinimos doctor, era abia 
Venit de la Iași, unde fusese asistentul profesorului aa SC 
Văzut, l-a consultat şi apoi sceptic, mi-a recomandat să-l iau acasă, 
lăsîndu-mi puţine sperante. 

„Am venit cu o căruţă şi l-am scos din spi 
“Jungea la cer cu capul, mergea acum aplec 
CU eram doborit. Drumul era prost şi astfel pralu» 
2druncinul căruței îl sufocau, iar omul ce nu zisese într-o 
Upa de durere, 

Cind am icşit din satul Trifeşti, situat la jum 


tal. EI care, deşi scund, 
at, ca un om înfrînt, iar 
ful, căldura și 
iată, vai, 


ătatea drumului, 


error 


198 Încercări coplesitoare 


mi-u cerut să oprim la o fîntînă, să se dea jos şi să bea puţină apă. 

A mers la fîntînă, şi-a udat gura şi s-a întins cu faţa în sus pe 
iarbă. A trebuit să-l las cîtva timp și apoi am continuat drumul, 
care-i devenca 10t mai de nesuportat. Se sufoca, expectora Sîngc si 
neputința de a fi dîrz în faţa mea îl exaspera. Am ajuns acasă, ca 
smulşi de sub un munte strivitor. 

Tata, uriașul care cîştigase toate bătăliile vieţii numai prin 
voință și înţelepciune, s-a înseninat cînd a intrat în curtea casei, a 
văzut casa, pomii, păsările şi puţinul ce ne mai rămăsese şi a simtit 
duhul mamei. Ziua ieşea afară, încă din zori, supraveghea băiatul 
care mulgea oile şi-l îndemna, pînă ce-l vedea plecat pe poartă cu 
ele la păşune. 

Umbla încet și încovoiat prin grădină şi apoi sc așeza sub un nuc 
mare, care i-a supraviețuit încă multi ani. A venit de la Secuieni 
mătușa Soltana și a rămas la noi. 

Eu plecam din cînd în cînd la Oraș, pentru cele trebuincioase 
lui. Nu putea însă dormi absolut deloc şi nici nu putea să stea întins 
în pat. De aceca, noaptea era pentru dînsul cel mai de nesuportat 
calvar. 

Veneau oameni din sat, prieteni, rude, stăteau pînă îrziu la noi 
şi acest lucru îl mai sustrăgea. Boala însă progresa, se sufoca 
permanent și expectora sînge tot mai des. În noaptea care a prece- 
dat cea mai cumplită zi a vieţii mele, au fost oameni la ngi și au 
stat pînă după miezul nopţii. După plecarea lor, tata s-a mai 
plimbat prin casă gînditor și şovăielnic. Stătea în camera mare 
dinspre drum, unde-i pusesem un pat la geam. Am rămas cu cu 
dinsul și mătuşa Soltana s-a culcat. 

In zorii zilei s-a sculat şi a ieșit în curte. A mers la oi, unde 
Costică se pregătea să plece la cîmp. Mătușa Soltana era pe afară. 
Eu am rămas în casă și-i pregăteam doctoria pe care trebuia să 0 
ia. A intrat în casă într-o stare absolut obișnuită. A luat doctoriă, 
iar cu am mers în camera unde se ţinea “de curat” şi m-am așeza! 
pe pat cu faţa în sus. Stătusem cu tata şi nu dormisem nici cu toată 
noaptea. 

A intrat încet în camera unde mă aflam cu. Acolo era semiob- 
scuritate, căci ziua de abia începea. La geamuri erau perdele. S-a 
aşezat pe lada de lîngă patul pe care stam. Aud şi acum şi simt încă 
cum loveau în inima mea cuvintele sale: e 

— Măi băiete, tu ai putea să duci la bun sfîrşit şi pe Miţă? 

Am tresărit și m-am întors uimit spre dînsul şi i-am răspuns: 

— Ce rost are întrebarea asta? Mata eşti încă tînăr şi sigur ai să 


Nae Tudorică i 


e faci sănătos și ca oricînd, ne vom decurca. 
A rămas neclintit, cu ochii în ochii mei și a continuat: 

_—Ţu ştii cît a vrut mă-ta ca şi Mită să poată termina o școală 
si să-l ştie şi pe el cu un VIILOL bun. De accea, cu vreau să știu, (e 
simţi tu în stare să-l creşti şi să-l ajuţi, ca maică-ta să fie mulțumită 


d AA 


“acolo? 


Într-adevăr știam şi eram singurul din cei apropiaţi care auzi- 
sem ultimele cuvinte ale mamei, înainte de a muri și care exprimau 
disperat toată grija pentru noi şi în special, pentru copilul ei cel 
mai mic. 

Nedumeriţ, i-am răspuns: 

_— Deși n-are nici un rost discuţia asta, totuși trebuie să ştii că 
sînt în stare să mut şi munţii din loc pentru îndeplinirea dorințelor. 
mamei şi ale matale. 

S-a sculat liniştit de pe ladă, a intrat în camera din mijloc, iar 
cu am rămas în aceeaşi poziţie, plîngînd. Discuţia aceasta, cu 
presentimente ce abia irizau, mă copleşise. Au trecut aproximativ 
două minute şi am auzit prin curte pe cineva alergînd, de la poartă 
către casă, Și strigînd: “Domnul Nac, domnul Nae!” ze 

Am ieşit buimac de oboseală, de apăsarea pregnantă a discuţiei 
şi de lacrimile ce se prelingeau pe obraji. În curte era Vasile 
Zamfiroiu, care a strigat: 

— Domnul Ion a căzut acum în fundul grădinii. 

Eram desculț, am sărit peste scări şi apoi peste un gărdul care 
despărțea curtea casei de grădină şi împreună cu Zamfiroiu am 
alergat către locul unde căzuse. | 

În colțul din stînga al grădinii, sub un vişin de lîngă gardul 
învățătorului Nică Căluianu, care-şi făcuse casă și gospodărie pe 
locul cumpărat de la noi, tata era căzut jos, cu faţa la pămint, 

M-am repezit şi l-am întors. Am urlat, am ametit Și m-am 
prăbuşit. Sub dînsul era un lac de sînge. Era mort. 

A venit în fugă şi a sărit gardul domnul Căluianu. ie 
„Tata, bietul tata, își înfipsese un cuţit în inimă, murind Pe: 
Intr-o clipă. Inima lui, unde încăpuse întreaga lume, fusese S i = 
cată de o mînă ce n-a tremurat niciodată. Mă gindesc că pate e 
ȘI cu dușmănia Omului care nu se lăsase niciodată înfrint Și ve“ 
dCum cum ea îl doboară. j 
A Vel cra la laşi la armată, iar Miţă ii RONIaA 
Cînd a O matuşa Soltana, băiatul ua E 
bit rea în grădină, cu două minute m: 

! de pe drum. 


a seminar. S-au 


re vorbise cu tată 
reme şi apoi tou 


e a Pun aaa ai 


DD pu TIE 


încercări coplesitoare 
D00Ra aa e /ICOrCU/ CO OpliCe E: 


Simteam cum sc învîrte pămîntul sub picioarele mele Şi aveam 
senzaţia că merg în sens opus, capul îmi vijiia ca sub bătaia puter. 
nică a unui taifun; lacrimile mele se amestecau cu sîngele încă calq 
al bietului meu tată. 

Au rămas în jurul lui cei prezenţi, şi ci copleşiți de acest crud 
deznodămâînt, iar cu am alergat ca unul care a scăpat din iad la 
primărie, de unde am relatat telefonic doar în cîteva cuvinte în- 
cîlcite faptul, cerîndu-i procurorului autorizaţia de a-l ridica şi 
duce în casă. 

Mi s-a aprobat cererea şi în aceeaşi stare am alergat acasă. Aici 
l-am luat pe tata pe braţe, eu de o parte și sora lui, mătuşa Sultana, 
de cealaltă parte şi amîndoi l-am însoţit ca pe o altă cumplită 
“Golgolă”. 

Am piecat la bunica şi împreună am bătut la cîteva porţi, penuu 
a împrumuta banii necesari pentru înmormîntare. 

La sfişicrea mortii se adăuga umilința sărăcici. 

Ar găsit înţelegerea la cei înzestrați cu belşug sufletesc şi așa, 
pentru a doua oară în decurs de opt luni, am pregătit cea mai 
tragică sarcină ce-i revine omului. 

Acelaşi bun prieten auzind de această nouă nenorocire, a venit 
iarăşi la noi. - : 

Eu și familia voiam să-l înmormîntăm “creştinește” căci, deși 
uneori nu-şi putea ascunde răzvrătirea împotriva nedreptăţilor și 
a soartei, cra pei lect credincios. 

Îl aud şi acum şi-l văd cum se așeza în genunchi în faţa icoanei 
şi se ruga cu glas tare cînd era singur, timp îndelungat, cu o căldură 
care nu se putea să nu pătrundă pînă în înaltul cerurilor, 

Arareori am întîlnit în viaţă un om care să poarte 0 zestre 
interioară aşa de amplă, curată şi lipsită de fluctuații ca la tata Și 
în Stare să nu facă caz de ea sau să se aştepte, să pretindă sau 0 
condiţioneze de o compensație. La mărinimia lui copleșitoare sc 
conjuga întotdeauna o voinţă îndiîrjită şi o hotărîre permanent 
fermă. 

Am mers la Roman pentru cumpărăturile trebuincioase. Acolo 
am fost şi la episcop pentru a-i cere aprobarea ca preotul să 
oficieze slujba obişnuită, căci canoanele opreau aceasta în astfel 
de situaţii. 

Episcopul Triteanu respecta canoanele pentru alţii, dar se ştia 
că uneori el totuși trecea prin zona păcatului, şi aşa nu mi-a dal 
aprobarea. 

Am avut cu dinsul o discuţie pe care n-am putut-o uita şi n-ani 


Nae Tudorică 


201 
obtinut aprobarea decît pe baza unui certificat medical, care atesta 
că (ata nu dormise paisprezece zile şi Nopți consecutive din cauza 
polii, iar actul său disperat era o consecinţă directă şi implicită a 
surmenajului. cal 7 

Aprobarea mi-a dat-o însă vicarul Ilarion şi pentru ca cîntărise 
mult stăruința doctorului Fălcoianu. Am telegrafiat lui Anton la 
Jasi. Urma problema cea mai dificilă, să-l anunt pe Miţă şi să-l iau 
acasă de la școală. 

EI nu ştia nimic şi nu-i spusesem nici de boala tatei, căci cra în 
preajma examenelor de sfârşit de an. Și abia acum, cînd revăd ce 
am scris, am aflat la pomenirea pe care am celebrat-o la mormîntul 
părinţilor, duminică 15 octombrie 1989, că Miţă nu numai că știa 
că tata se afla în spital, dar în fiecare dimineaţă era la geamul lui. 

Bietul copil de atunci, pensionarul de azi, mi-a mărturisit cu 
obrajii brăzdaţi de lacrimi. Îl văd şi acum pe bietul copil cît de 
speriat era cînd a intrat în curte şi a văzut lume adunată. 

Îl ştia pe tata voinic, tînăr şi plin-de viață şi l-a găsit întrun 
sicriu, slab şi înfrînt de moarte. Era rătăcit, copleșit şi desființat. 

Dacă vrea cineva să știe că o suferință n-are margini, să-și 
imagineze un copil care în zece luni îşi pierde amîndoi părinţii și 
un alt tînăr fără nici un sprijin, care devenea şi frate și tată. 

În ziua înmormântării au venit iarăşi de la Roman colegi, pri- 
cteni şi camarazi, cu flori, cu coroane şi cu cea mai sinceră 
compasiune. Tot satul era în curtea noastră şi în drumul din faţa 
CASIER : 

Maria era iarăşi în acelaşi colt lîngă alt sicriu, dar cu aceeaşi 
dragoste şi cu aceeași sugrumătoare durere. 

După înmormântare ne-am întors acasă. Plîngea toată lumea de 
mila noastră. Casa era acum pustie, pereţii reci deşi era vară, pe 
geamuri nu mai intra lumina, în curte și în grădină pomii nu mâl 
aveau culoare nici frunze și nici fructe, păsările amuţiseră şi viata 
încetase. : j 

Ziua, soarele nu-și mai trimitea razele jucăuşe printre frunzele 
copacilor, aurora dimineţii îşi pierduse strălucirea, si Lat 
Su cra totdeuna mohorit, iar cerul nopţilor era fără lua get 

€. Zilele crau obositor de lungi, iar nopților culundate 

“7nă. Soarele era în eclipsă, luna intrase cu mamă ŞI tata în 
Mormânt, iar stelele cerului erau doar luminări aprinse pe Mor” 
Mintele lor. ş 

Nopțile erau aşa de sinistre, încât îmi era teamă să 52 

Amăsesem absolut singur şi umbrele celor duşi mă îns 


ă ies afară. 
țeau 


5 ee 


D002 3 Expulzarea Prințului Nicolae 


puctutundeni. Mîncam, lără excepție, mămăliguţă cu ochiuri say 


scrob şi nodurile care mi se opreau în gît, le înlăturam cu lacrimi 


Lipsa mamei a coborit mizeria în tot amănuntul vicţii mele 
Luni în şir n-am mai avut O mîncare gătită, mă umpluscră real. 
mente păduchii. Absența tatei îmi frinsese coloana vointei şi a 
încrederii în viaţă şi astfel m-a cuprins blazarea. Nu mai îndrăy. 
neam să bat la porţile vieţii. 

M-am dus la un nepotal tatei în Basarabia, lîngă Reni, care cra 
şef de post de jandarmi şi i-am cerut să mă ajute, pentru cîteva luni, 
pînă cînd intram în barou, dar m-am întors cu 0 altă dureroasă 
deziluzie. 

Ca avocat însă, m-am bucurat de stima tuturor și nimeni nu uita 
că le sînt rudă! 

Am mers la Bucureşti şi prin djutorul lui Tonică Niţă am obținul 
de la un fond de ajutor al unor camarazi de acolo, un împrumut de 
3000 de lei. 


“Capitolul XLIX 


Expulzarea Prințului Nicolae 


Atunci am luat parte la două evenimente deosebite. Între Carol 
al Il-lca şi prinţul Nicolae dăinuiau neînţelegeri care deveniseră 
notorii. În această situaţie s-a hotărît expulzarea prinţului Nicolae 
din ţară. 

Eram la sediu şi urma ca a doua zi acesta să plece în Italia. 

Pentru mişcare și pentru Căpitan, Carol era un duşman al 
neamului, iar prinţului Nicolae i se acorda o simpatie nevoalată- 

S-a hotărit atunci să meargă la Sangov, unde cra prinţul, niște 
mesageri Și să ia legătura cu el. Au plecat cu două maşini mai mulţi; 
printre care generalul Cantacuzino şi profesorul Nae lonescu. 

Nu după mult timp, delegaţia s-a întors la sediu, fără să îă 
legătura cu prinţul, deoarece garda care-l păzea refuzase accesul, 
ar generalul, revoltat, semnăla insolența ofițerului cu care tratasc 


Nae Tudorică Da 


oblema. Era revoltat, iar noi ce-l cunoşteam, nu uitam cum își 
manifestă furia, mai ales.că cl văzuse prinții crescînd sub ochii i 
îndrumarea sa. z 
Atunci l-am auzit pe Căpitan vorbind ca niciodată. Fiecare 
cuvînt era ca un tunct, şi fiecare concluzie ca un fulger. Eram 
puțini prezenţi. Efectiv făcea o declaraţie şi nu ținea un discurs, 
Accentua că nu sîntem pentru modificări violente şi că țelul nostru 
este istoric şi deci evolutiv, de formarea unci conştiinţe civice, care 
“să aducă patrici tenacitatea Dacilor şi grandoarea Romanilor. 
În cele din urmă s-a referit, vehement și fără reticențe, la slăbi- 
ciunilor lui Carol, care coborise monarhia pe maidanul victii 
publice şi a conchis că, de va fi necesar, vom icși în stradă, vom 
cere şi-l vom sili să părăsească tara, Vorbele sale crau aşa de 
hotărite, încît îmi amintesc că după ce am ieşit din sala unde 
avusese loc alocuţiunea, un coleg şi pricten, Pîrlea, student sau 
absolvent al conservatorului din București, secţia vioară, care nu-l 
mai auzise vorbind, îmi declarase: “Am simţit că se despică pă- 
mîntul și că mă afund, din ce în ce mâi adînc, pînă în abis şi oricît 
aș trăi, niciodată nu voi uita cît de lucidă, cît de coerentă, cît de 
convingătoare şi de tranşantă a fost această somaţie la sobrictate 
şi ordine.” 
> Totatunci, într-un cadru mai restrîns, a avut loc o consfătuirc, 
în care ne-a făcut o precizare ce s-a dovedit profetică. 


Capitolul |. 
S Alegerile din 1937 


Era în toamna anului 1937. La Sfirşitul anului, în decemors 

pu Să aibă loc alegeri generale. La putere şe găseau liberalii cu 
- Tătărăscu. 

gSconsiunea mişcării era însă ao ipieser isi IP 

Ohorti SUg Sub raport numeric, cît mai al cal 
Porţie şi într-un ritm ce făceau din mişcare 0 CDU 


ur 


telectualitateă 
alitativ, Într-0 
te politică 


ad 
Dr 


a 


204 Alegerile din 1937 


absolut preponderentă. 

Nu era domeniu de activitate intelectuală în care să nu strălu. 
cească şi să se distingă mintea, sobrietatea, viaţa şi CONCEpția 
legionară. Cei mai mulţi intelectuali şi mai ales tineretul se min. 
dreau că aveau şi această calitate. 

Muncitorimea forma un corp compact, imens şi nu este de uitat 
câtă greutate şi cîtă importanță impusese prin numărul și mai ales 
prin maturitatea, seriozitatea organizării și manifestărilor sale. 

Consemnez, nu ca apologie, ci ca o recunoaştere a calității 
acestor oameni truditori, răbdători şi resemnaţi, care au avut 
totdeuna sufletul mare chiar cînd bucăţica de pîine le era neîndes- 
tulătoare, inima caldă și fruntea sus, chiar atunci cînd lucrau în 
dedesubturile pămîntului, în mine, în umezeală, frig şi beznă. 

Nu-mi amintesc decit cîteva versuri din imnul lor. Le consem- 
nez poate chiar puţin deformat. 

Din fabrici, din uzine și din mine, 

Din toiul beznelor adînci 

Ne-am înălțat năpraznic spre lumină, 
Ca o năvală grea de stînci. 

Sau din refrenul imnului, izvorît din tot sufletul lui Radu Gyr 

şi talentul lui Nelu Manzati, doar o chemare: 
La luptă muncitori, 
Zidari de veacuri viitoare, 
Cu frunțile în soare 
Păşim biruitori. 

Țăranii, părinţii noştri sufleteşti şi în marca lor majoritate chiar 
părinții noştri adevăraţi, care răsturnau pămîntul dezbrăcați, arși 
de soare, umiliţi, uneori bătuţi şi mai totdeuna flămînzi, vedeau în 
noi izbăvirea. Nu-i întîmplător că atunci eram acuzaţi de adversa- 
rii noştri, de cei ce stăpîneau și asupreau acest bun şi brav popor, 
de cei îmbuibaţi, că sîntem bolşevici şi că avem ca lozincă Omul și 
pogonul. 

Și atunci, unde-i dreptatea, omenia şi credinţa, dacă apoi, dintre 
toate categoriile de hoţi, de criminali, de exploatatori, de jefuitori, 
de poltroni, de trădători, de leneşi, de îmbuibaţi şi de nababi, 
marea și ucipătoarea suferinţă a căzut pe noi, cei care am suplă” 
vieţuit prigoanei lor, să umplem închisorile, să ne risipim vietile: 
să ne sacrificăm familiile. 

Cînd spun noi, nu mă refer la amalgamul, la balastul aruncat CU 
lopata şi la mulțimile, dezastruos de clerogene, pe care le-a 
înfățișat după 1940, cu bolnăvicioasă fanfaronadă, Sima. 


Nae Tudorică 205 


Mă gîndesc la cei care au crezut cinstit, dezinteresat si cu un 

ideal sfint și cald ga Uz cc de pe cer şi care n-au murit, n-au 

xrăsit patria nici cînd a fost BICU ȘI ŞI-au pus minţile şi trupurile 
în slujba ei, cu 0 perseverenţă şi cu o resemnare dumnezeiască. 

Poate oare cineva măsura durerea celui care a fost gata să moară 

entru patrie, care nu a precupețit nimic din sufletul şi puterea 
trupului său pentru a fi în Slujba neamului, care n-are nici o 
dorință personală alta decit liniştea lui şi a familiei, binele popo- 
rului şi înălţarea patriei și totuși, el rămîne cu eticheta suspect sau 
trădător? ză : 

Eu însă, şi cu mine biata Maria, nu ne-am culcat zeci de ani cu 
certitudinea că a doua zi ne vom scula din patul nostru şi că ne vom 

utea duce la muncă în acelaşi loc. 

Atunci, în septembrie 1937, mişcarea legionară pășea către o 
victorie despre care Căpitanul ne-a spus, profetic, şi cu evidentă 
îngrijorare: 

Camarazi! Am crezut, ne-am Străduit, am suferit, am murit, dar 
am şi păcătuit. Judecător nu ne poate fi decît Dumnezeu. N-am luptat 
şi nu vom lupta pentru o victorie care să ne aducă satisfacţii perso- 
hale şi desfidem pe acela care aşteaptă răsplată sau răzbunare pentru 
munca și jertfa lui. 

Nu ținem ca ziua de azi să ne confirme crezul și poziţia şi nici nu 
așteptăm victoria. Ea trebuie să fie a neamului și dacă indivizi! mor, 
neamul și colectivitățile nu pier niciodată. De aceea, nu vom sili 
victoria, ba mai mult, mă tem şi mă rog lui Dumnezeu, să nu ne dea 
cea mai aspră pedeapsă, care. ne-ar lua și dreptul de a trece în 
împărăția sa, dîndu-ne victoria, cînd noi n-am fi corespunzător 
Pregătiți înfăptuirii idealului nostru sau și mai grav, noi să fim uciși 
ȘI Să se urce alții, în numele nostru şi de pe estrada credinţei noastre, 
cu ușurința impostorilor şi sălbăticia agresorilor, să terfelească cre- 
în tii nesocotind munca, sacrificiile, idealul şi ululle SE0: 
Eta căzut cu zimbetul pe buze în crezul lor, ŞI e = NE 
ue care să aducă la mormintele noastre O flo pe 

are Și un gînd creștinesc, să ni se arunce blesteme, dispret Și 
Suhoiul faptelor lor. 
ar Căpitanul a fost ucis şi n-au trecut decit doi ani, iar cuv 
Ama sa deveneau realitate. 


întul 
Şi te 


Capitolul LI 


Avocat în Baroul Roman 


La 23 septembrie 1937 am fost înscris în Baroul avocaţilor din 
Roman. Am depus jurămîntul de credinţă, dar încercările prin care 
urecusem mă copleşiseră. Profesia de avocat cerea atunci 0 ţinută 
exterioară deosebit de îngrijită, căci clientul te judeca şi după 
aceasta, suficiente relaţii ca să poţi străbate prin rețeaua concu: 

„renţei, o pregătire corespunzătoare 
exigentei şi mai ales cerinţei de ate 
releva, între atâţia colegi cu stagiu, 
cu poziţie socială şi profesională 
consacrată, şi totodată, un lond su- 
fletesc, unde voinţa și tenacitatea 

“să acopere tot cîmpul perseveren- 
ței neşovăielnice. 

Eu intram în viaţă dezbrăcat, iar 

ființa interioară îmi era întunecată 


de atîtea lipsuri şi înfrîngeri mo- 


lespedea ncîncrederii, încît tînărul 
pe care-l văzuseră altădată cunos 
cuţii înfrîngînd cu atîta chibzuintă 
atrocitățile vieţii, intra în baro! 
bălăbănindu-se, neputincios. 


Mă consideram înfrînt, fără țeluri, renunțasem la supremă da- 
torie a omului, lupta acerbă și fără ezitare cu viata. Din gorunu 
de icri, devenisem o salcie cu rădăcina doar la suprafaţa unui mâ 
nisipos de rîu. 


Avocat în baroul avocaţilor din 
Roman (1937) 


Destinul face uneori să ne lovescă acolo, unde ne doare mă! 


tare. Pentru minc, ultimele lovituri au căzut chiar pe locul i 
zile 


cra rana, destrămînd seninul unei vicţi asemănătoare unci 


3 


de cele două morminte proaspete, | 


rale, voinţa îmi era strivilă sub | 


„decît cea comună, în disecarea şi analiza fenomenelor, lucru care 


Nae Tudorică 
„RER aa 207 
însorite ajunsă la zenit, şi făcuse din ca 0 noapte de dezn 
iveghi, în care flacăra vieţii pilpiia dar nu lumina, supr 
dar nu încălzea. - 

Aspiraţiile ȘI îNa, ederea, care du coboriseră Niciodată de pe cele 
mai înalte culmi, zăceau înirînte ȘI doborite în prăpastia unde mă 
avîrlise soarta. Pînă ieri, mă vedeam la bară, cu ochii tînărului și 
ai idealistului, iar acum parcă mă întorceam înfrânt şi rusinat 
dintr-o bătălie. : 

Cînd eşti stăpînit de dorinţi fără contur, speri puțin și Obtii şi 
mai puţin. Maria, care din puținul material realizat, se întreținea 
pe ca şi-şi ajuta tatăl şi frații, m-a obligat să primesc 500 lei, cu 
ajutorul cărora mi-am făcut o pereche de pantaloni gri. Erau 
aceştia o podoabă a trupului și mai ales una a sufletului, căci 
niciodată n-am uitat și n-am să uit cum își împărtea cîștigul său 
pentru ea şi mai ales pentru noi. 

Și cu toate că inimile şi sufletele noastre erau contopite într-o 
singură ființă, viaţa noastră nu era unită, numai pentru că părinţii 
mei doreau o noră, care credeau diînșii, trrebuia să ne aducă 


ădăjduu 
avictuia, 


salvarea din mizeria sărăciei. 


Cu starea mea sufletească, nu am intrat în iureșul bărbătesc al 
profesiei. Am plecat la Dămieneşti — un orăşel modest din judet, 
unde profesa avocatura colegul și prietenul meu Albert Bocec. 
Sporadic şi la început superficial, intram în unele procese, redac- 
tam acte, dădeam consultaţii. 

Miracolul, prin glasul soartei, și-a întors faţa către mine, și 
încet, încet, toate însuşirile structurii mele interioare au reînceput 
să reînvie. Atunci m-am convins încă o dată că norocul nu ajută pe 
cei fără curaj şi perseverenţă, că destinul îl duce pe cel care vrea, 
ȘI-L trage pe cel care se opune. 

Adîncind studiul unor procese, meditînd şi căutînd oaltă optică 


e, â constituit chiar cheia de boltă a existenței mele profesiona- 
San obținut niște succese ce mi-au creat o aureolă neînsemnată 


Î S Aa S 
n fond, dar care era ca şi apa ce o torni pe un pămînt însetat de 


Secetă, 
al Albert mergea cu alţi colegi în vizite, ie paste 
MGB ANI, duhurile părinţilor, cu imaginea MarORE i iei 
decâ i beam, nu fumam, nu jucam cărti ȘI „sa a E E 
dapec ori părinților, grija celor doi fraţi Sie pice 
încreg Sa Pentru unica fată, care îmi stăpînea inima, 3 

Ste în crezul nostru şi izbăvirea neamului. 


Zar 


._— 


ie ie 


208 Avocat în Baroul Roman 


Intr-o seară, rămas singur în cameră, după ce citisem pînă la ora 
12, am adormit îmbrăcat. Era prin luna noiembrie, făcusem un toc 
bun într-o sobă mare de zid, şi am tras tabla de la sobă ca să rămînă 
căldură în cameră. M-am trezit mai tîrziu sub apăsarea sufocării, 
Am dat să mă scol de pe pat, dar ameţit am căzut şi astfel m-am 
tîrît în genunchi pînă la ușă. Din instinct am ridicat mîna şi am 
deschis-o. Suiera aerul ieşind din cameră. M-am dezmeticit. Am 
trecut cu, sau a trecut moartea pe lîngă mine. 

La Dămieneşti eram doar cu Albert şi ne pregăteam masa, 
aproape invariabil cotlete cu pîine. Noroiul, singurătatea, simpli- 
tatea şi mai ales uniformitatea cauzelor ce veneau la judecătorie 
mă nemulțumeau. Într-o sîmbătă am plecat la Butnăreşti, unde nu 
mai aveam decît casa pustie acum şi mormintele sfinte ale 
părinţilor. 

Cum mergeam pe jos, singur pe drum, ud pînă la piele, căci 
ploua mărunt şi rece, ploaie ciobănească, cu capul plecat sub 
povara gîndurilor, după ce-am trecut de satul Trifești, a oprit o 
mașină care mergea spre Roman. S-a deschis portiera din față și 
s-au dat jos doi camarazi, pe care nu-i văzusem de mult timp. 
Gheorghe Furdui, preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor 
din România, despre care am spus cîteva cuvinte, deşi el merită un 
monument clădit din dragoste, admiraţie şi recunoştinţă, şi on 
Niculescu, avocat, care în 1940 a fost prefectul județului Roman. 

Eram ud, murdar de noroi, într-o ţinută exterioară neobişnuită, 
iar cu inima și sufletul împotmolite în sicriele părinţilor, cu grijile 
sarcinilor ce-mi rămăseseră în sărăcia mea. 

Mă cunoşteau destul de bine și s-au uitat lung la mine, s-au 
întristat şi Sigur s-au minunat de felul cum. arătam. Nu m-au 
întrebat şi nici nu le-am explicat cur de m-am rostogolit pe 
topoganul vieţii, dar auziseră prin ce am trecut şi au înțeles sufle- 
tește nenoricirea şi impasul meu. 

Am stat în drum şi am vorbit în ploaie câtva timp şi fiindcă nu 
am acceptat să merg la Roman cu dînșii, a rămas să ne revedem 
peste două zile, căci venea sfirşitul lunii decembrie şi alegerile 
generale. i 

Am ajuns acasă pe întuneric, aşa cum era de altfel şi în ființa 
mea. Nu mai cra nimic viu în casa, în curtea, în grădina și căminul 
„nostru scump. Noaptea a fost stranie şi lungă. A doua zi am fost 
la biserică. Am aprins la mormîntul părinţilor mei lumînări d 
primii mei bani cîştipaţi, şi l-am stropit cu lacrimi plecate din 
acelaşi curat izvor al dragostei şi recunoştinței. Am ieşit de acolo; 


Nae Tudorică 209 


Ei 


acoperit de aceleași lacrimi precum chihlimbarul și cu figura dîrză 
si de neînfrînt a tatei. O vedeam pe mama cum se apropia de mine 
cu trupul şi cu inima, şi îmi Zicea: “Nu te lăsa, mamă, că esti 
aproape şi Dumnezeu te va ajuta.” Şi auzeam vocea tatei, hotărită, 
dojenitoare, cu fermitatea unui ordin ostăşesc, ca atunci cînd 
veneam de la şcoală, bătut de vreun coleg și-mi riposta: “N-am 
copil pe care să-l bată alţii.” 

“Acum îmi vijîia la ureche reproşul și îndemnul său: “Mergi 
înainte bărbăteşte, căci n-am băiat să-l înfrîngă viaţa.” Aici nu este 
literatură Şi cine-și aminteşte de viaţa noastră de atunci poate 
adeveri realitatea acestor precizări. 

Am plecat la Roman şi pentru că eram în plină campanie 
electorală am intrat în vîrtejul ci cu toată vigoarea unui om 
renăscut. Puţini vor înţelege şi poate nimeni nu va intui ce a 
însemnat pentru mine acest crez. Am luptat pînă la dăruire totală 
și nimic nu mi s-a părut peste puterile mele. 

Am fost atît de convins de dreptatea şi de utilitatea idealului 
meu, în slujba lui am pus atita credinţă, atita disciplină, spirit de 
renunțare la orice scop personal încît eram gata oricînd să-mi dau 
viața, considerînd că sacrificiul meu răspunde cinstit, onest şi 
modest jertfelor înaintaşilor și că el aduce părinţilor mei liniștea 
şi satisfactia ce li se cuvenea pe pămînt, cel puţin acolo, în imperiul 
veşniciei unde se află. 

Nu am vrut, nu am urmărit şi n-am avut nimic pentru mine. 
Orice recompensă, de orice natură, m-ar fi umilit şi m-ar fi situat 
pe pozitia mercenarului. M-am străduit totdeauna să fiu în prime- 
le rînduri la muncă și la sacrificiu şi niciodată la laude și avantaje. 
Aşa se explică că am rămas la Roman ataşat profund profesiei, cînd 
atitea alte drumuri îmi erau dechise. 


după câtva timp, cu imaginea chipului mamei, blind si cuceritor si 


DC! 


Capitolul LII 


Redresarea 


Într-o duminică din luna decembrie 1937 mergeam cu Niculescu 
cu maşina prin județ. Ploua de multe zile şi drumul era desfundat 
şi anevoios. În comuna Brăteanu mergeam la deal, iar maşina a 
început să derapeze şi apoi să coboare cu spatele. Niculescu a 
încercat insistent şi apoi disperat frîna, dar fără rezultat. A mers 
aşa la vale, cu viteză din ce în ce mai mare şi apoi maşina s-a 
prăvălit într-o pantă, pe mine m-a aruncat pe portiera deschisă, 
aproape a trecut peste mine, oprindu-se în gardul unei case. A- 
tunci, ca şi-n repetate alte rînduri, moartea îmi dăduse tîrcoale. 


Tătărăscu, primul ministru al guvernului liberal, simțea că ale- 
gcrile ce urmau să aibă loc nu-i vor asigura succesul. Pînă atunci, 
prin forță, prin vicleșuguri şi aranjamente de tot felul, nici un 
guvern nu fusese în situaţia să piardă alegerile. De data aceasta 
Partidul Naţional Ţărănesc, Totul pentru Țară şi partidul Liberal 
prezidat de Gh. Brătianu au încheiat un pact prin care, fără vreo 
concesie ideologică, se stabilea o apărare fermă și eficientă împo- 
triva mașinaţiunilor pe care le putca întrebuința guvernul liberal, 
al cărui mandat de patru ani expirase. 

La aceste alegeri participau treîsprezece-partide politice şi cin- 
cizeci şi trei de grupări și liste independente. Ingerinţele partidului 
la putere erau cele cunoscute. A rămas în istorie un discurs ţinut 
atunci de Tătărăscu, în care enunţa așa zisele mari realizări ale 
guvernului său și le înşiruia, cu o întrebare ce se repeta de fiecare 
dată: da? sau ba?. Ţara a răspuns: ba. 

„ Campania electorală m-a scos din toropeala în care căzusem și 
l-am dedicat tot efortul meu. Alegerile pentru parlament au avul 
loc pe 20 decembrie 1937. Am fost delegat la secţia de votare din 
comuna Porceşti (Moldoveni). Ştiam că nu pot ajunge acolo şi că 
Sc Organizascră echipe de bătăuşi în acest scop. De altfel, şi cîteva 


* 


„judecătorului. Nu-l putea muta, nu-l putea împiedi 


Nae Tudorică 214 


„ile mai înainte fuscsem tăiat la mîna Stîngă de un grup deb 
Jiberali. POTI semnul loviturii şi în prezent. 

La Roman cra prefect avocatul lancu Hălăucescu, Era un om 
de treabă, bun, cinstit şi nc iubea, căci avea copii de vîrsta noastră 
cu care se mîndrea, după cum se mîndrca, în cuvîntul ce-l lua la 

curecerile colegiale de mai târziu, că cl, fiu de Căruţaș, c un om de 
treabă și cu vază şi că are copii minunaţi. Şi aşa cra. 

Fiindcă bătăușşii liberali nc urmăreau pretutindeni şi ne provo- 
cau și fiindcă noi aveam ordin absolut să nu ripostăm, cînd am fost 
lovit cu cuțitul am mers la domnul Hălăucescu şi i-am spus în 
cabinetul său de la prefectură: “Oamenii puşi de dumneavoastră 
ne provoacă, ne lovesc, ne taie și ne pun în situația să ne apărăm. 
Avem ordin, aşa cum ştiţi, să fim disciplinati și să respectăm 
ordinea cu orice preţ. Vă anunţ însă acum că de azi înainte pentru 
orice samavolnicic, veţi răspunde cu capul dumneavoastră.” 

Prefectul a sărit de pe scaun şi mi-a zis: “Stai, măi băiete, n-am 
nici o vină.” Dar eu i-am replicat: “Sînteţi prefect și răspundeţi de 
tot ce se întîmplă în judeţ.” Mi-a amintit de tata pe care-l cunoștea 
şi-m-a asigurat că nu nc vor mai tracasa. Așa a lost şi apoi ani de 
zile, la patroane, la agape colegiale și în alte ocazii, dînsul amintea 
scena şi cu toţii ne distram. 

-Ca să ajung la secţia de votare am recurs la 0 stratagemă. Ştiam 
că preşedintele secţiei de votare era un judecător de Ja Tribunalul 
Roman, Ovidiu Moşinschi. Pe atunci magistraţii nu aveau dreptul 
să facă politică şi erau inamovibili. Armata şi magistratura crâu 
entități sociale ce trebuiau şi rămîneau în mod absolut în afara 
preocupărilor şi frămîntărilor politice. 559 

Inamovibilitatea magistraților reprezenta un factor esenţial în 
prestanţa şi autoritatea acestei funcţii. Nimeni, dar absolut nimeni 


n-avea puterea şi dreptul să sugereze sau să forțeze conştiinta 
Dai ca să urce 


Aus 


treptele profesiei în raport cu meritele sale și nimeni nu-l putea 
influenţa în hotărîrile sale. 

La Roman s-a judecat prin 1937, un proces 
Nicolae, Academia Română şi 'un oarecare Till 
Cei mai mari avocaţi ai ţării de atunci şi printul 
procesul, deși era fratele regelui. 

Tot la Roman s-a judecat prin 1939 un proces 
conflict între Alexandru Liciu, prim-preşedinte a. e 

din Bucureşti şi ministrul justiţiei, lamandi. Ministru 
Pînă la urmă cauza. 


civil între printul 
emann. Au pledat 
Nicolae a pierdut 


izvorât dintr-un 
al curții de apel 
pierdut 


a 


212 Rearesarea 


Nu-i fără însemnătate să amintesc că tot prințul Nicolae, care 
cra un mare automobilist, a plătit despăgubiri unor oameni pentru 
stricăciuni sau leziuni produse cu automobilul, tot prin interme.- 
diul justiţiei, şi că a plătit amenzi pentru abateri de la legea 


circulaţiei. | 

Înainte de alegeri m-am interesat unde va fi cazat judecătorul 
care prezida alegerile, căci era știut că diînsul urma să se prezinte 
la sediul comunei înainte, pentru a asista la organizarea urnelor şi 
a tuturor măsurilor menite să asigure secretul şi libertatea votului. 
În noaptea dinaintea zilei alegerilor m-am strecurat pe cîmp şi 
apoi prin grădini, pînă ce am ajuns la casa unde dormea magistra- 
tul. j 
M-a aşteptat în acest scop un camarad din sat și m-a călăuzit. 

A doua zi dimineață, cînd magistratul a ieşit să plece la secția 
de votare eu eram pe cerdacul casei, l-am salutat, i-am spus că cu 
sînt delegatul partidului Totul pentru Țară și că pentru a ajunge 
la secția de votare am nevoie de autoritatea sa, deoarece liberalii 
organizaseră împiedicarea mea şi eventual folosirea metodei lor, 
bătaia. 

Am plecat împreună. Din loc în loc erau grupuri de “ghiogari” 
ce m-ar fi sfişiat, dar prezenţa judecătorului îi împiedica. Am ajuns 
la secţie, situată în sediul şcolii primare şi am rămas acolo, unde 
am supravegheat desfăşurarea alegerilor pînă noaptea tîrziu. Re- 
zultatele pe ţară au zguduit ca un cutremur de gradul opt toată 
lumea. Din șaizeci şi şase de liste care candidaseră, numai şapte 
partide întruniseră numărul de voturi necesar pentru a fi repre- 
zentate în Parlament: Naţional-liberalii (Dinu Brătianu), 
Naţional "Ţărăniştii, Totul pentru Ţară, Naţioanal Creștinii, Ma- 
ghiarii, Naţional Liberalii (Gh. Brătianu) şi "Țărănesc Radicalii. 

Guvernul Naţional Liberal condus de Gh. Tătărăscu nu-şi Ob- 
ținuse numărul de voturi ce i-ar fi dat dreptul să formeze guvernul 
şi a căzut de la putere. Pentru prima oară, ţara răspunsese cu 
hotăriîre guvernului: ba. 

Totul pentru Ţară obținuse 478.370 de voturi şi era sub aspectul 
numeric al treilea partid pe ţară, după liberali şi ţărănişti. 

Carol al II-lea primea o primă palmă, care i-a şubrezit legitimi- 
tatea, iar acoliţii acestuia un picior. 

Alegerile pentru Senat nu s-au mai ţinut, căci rezultatele pri- 
mului scrutin dezlănțuiseră în toată țara o amplificare decisivă a 
curentului legionar. Aşa cum am afirmat, s-a recunoscut şi era 
evident, el ar fi obținut o victorie netă cu consecinţe directe în 


Nae Tudorică 213 


oziția camarilei palatului şi mai ales, în planurile lui Carol al 
II-lea cu privire la deschiderea drumului Spre dictatură. 

Între palat şi mişcare s-au încercat discuții, căci Carol vedea că 
va fi învins de acest uriaş curent, dar Căpitanul nu a acceptat nici 
o concesie şi toate propunerile făcute de palat au fost respinse. 

În această situaţie, după patru zile, la 29 decembrie 1937 s-a 
format un guvern condus de A. C. Cuza și Octavian Goga. Acest 
partid cu pretenţii naţionaliste, fără nici un alt deziderat decât 

uterea, nu obținuse în alegeri decît un număr foarte mic de 
voturi, în schimb era adus la putere de rege, cu credinţa că astfel 
se dă satisfacție poporului şi ne anihilează pe noi. Poporul însă nu 
aştepta schimbări de nume şi de forme, ci reforme radicale, care 
să instaureze în țară dreptatea, echitatea, cinstea, respectul pentru 
muncă şi bunăstarea celor truditori şi cu credinţa în Dumnezeu. 

S-a fixat data alegerilor pentru 2 martie 1938 şi a început din 


nou campania electorală. 


Fără nici o exagerare se poate spune, și oricine verifică poate 
confirma, că în istoria atîtor campanii care de care mai rușinoasă 


şi mai samavolnică, aceasta a fost cea mai odioasă. 


Cuziștii, sub impulsul lui Carol al II-lea şi cu concursul jandar- 
milor și a întregii forţe executive şi-au îndreptat toate forțele şi 
toate mișeliile asupra noastră. Să nu se uite că în 1920, lorga, Cuza 
şi Codreanu purtâu același steag al unui crez naţional şi că lorga, 
neputînd accepta nici o altă aureolă decît a sa, şi-a format un partid 
personal. Apoi Cuza, chinuit de aceeaşi grandoare, în 1926 şi-a 
închegat şi el un grup politic. > 

Acum nu ne mai loveau dușmanii, ci fraţii şi nu ne mai ucideau 
gloanțele jandarmilor, ci ale celor care strigau că au acelaşi crez 
cu noi. Căpitanul, după ce în mai multe localităţi căzuseră ucişi 
legionari, a ordonat ca oriunde ne-am afla şi oricine ne-ar ataca, 
Să nu ripostăm și să nu ne apărăm. Cînd violențele ne vor copleşi, 
N€ cerea să ne aşezăm în genunchi şi să ne rugăm lui Dumnezeu, 
să ne dea răbdare si dreptate, din dreptatea Sa. A rămas şi s-a 
cutremurat lumea cînd s-a văzut că mase întregi de Uneri cale 
colindau țara în ordine ostăşească, cîntînd imnuri naţionale, ie 
âşezeau în genunchi şi se rugau lui Dumnezeu atunci cînd sce 
taţii îi atacau şi maltratau. 

Cu forța pe care o aveam atunci şi cu du 
Puteam Uşor şi sigur spulbera orice ne-ar 
Preluat puterea ca din mîna unui copil. 

Dar Căpitanul nu voia atunci puterea şi ad 


hul ce plutea în țară, 


fi stat în cale. Am fi 


at'un comunicat care 


2 


ore 


Rearesarea 


214 
umbreste tot ce mintea omenească a putut concepe şi (ot ce voinţa 
poate îngădui. Explica din nou rolul ŞI menirea noastră privind 
către viitor și îşi arăta indignarea faţă de cei ce doreau puterea cu 
orice pret. Aviza că orice se va întîmpla noi nu vom lovi, dar 
niciodată nu vom întinde mîna fratelui care prin trădare s-a făcut 
„unealta duşmanilor țării. 

În cele din urmă, anunța tara şi nec ordona să ne retragem total 
din campania electorală. Nu mai aveam voie să nc arătăm nicăieri, 
să vorbim în public despre țelurile noastre, urmînd să participăm 
la alegeri fără nici un fel de propagandă. Acest gest a cucerit toată 
lumea de bună credință. Majoritatea ziarele, personalitățile inde- 
pendente au clogiat măreţia şi înțelepciunea ordinului. 

Însă, ca un vînt ce începe să adie, să şuicre şi apoi să frămînte 
văzduhul cu puterea uraganului, ca soarele ce se înalţă pe bolta 
cerului intensificîndu-și lumina și amplificîndu-și căldura, tot așa 
simpatiile şi adeziunile la mişcare erau ca un suflu acoperind 
întreaga (ară. 

În această situaţie, prevăzînd că alegerile de la'2 martie voi 
reprezenta capitularea sa și victoria mişcării legionare, la 11 fe- 
bruarie 1938 Carol al II-lea a format un guvern personal, condus 
de pairiarhul Miron Cristea şi astfel a instaurat dictatura regală. 

A desfiinţat toate partidele politice ca şi cum ar putea anihila 
şi anula cu 0 semnătură voința unui neam şi a înființat un partid 
unic, la cheremul său și din oamenii lui: Frontul Renaşterii Naţio- 
nale. | 

Constituţia instituită în 1923 a fost abrogată şi totodată promul:- 
gată una nouă. Astfel, la 26 februarie 1938, dictatura își punca 
amprenta pe viaţa țării şi aşa, după douăzeci de ani de la termină- 
rca războiului şi organizarea României Mari, se desfiinţa regimul 
parlamentar, țara se împărțea în zece ținuturi cu zece rezidenți 
regali, oameni de încredere ai regelui, printre ci şi profesorul 
Traian lonașcu, care de foarte mult timp conduce formal gîndirea 
și țelurile de natură juridică ale ţării, în acelaşi timp nutrind ȘI 
velcități comuniste. : 


SR = 


Capitolul LIII 
Referendumul din 27 februarie 1938. 


“Pentru a da impresia că totul este clădit pe voinţa poporului, pe 
27 februarie 1938 a avut loc un referendum, prin care cetătenii cu 
drept de vot trebuiau să răspundă dacă sînt de acord sau nu cu 
reformele regelui şi cu dictatura sa. 

Răspunsul trebuia să fie da sau nu. Cine spunea nu, trebuia să 
scrie acest lucru și să motiveze. In oraşul Roman, cu peste treizeci 


„de mii de locuitori, am fost singurul cetăţean ce a răspuns nu, iar 


în întreg judetul Roman, care avea aproximativ trei sute de mii de 
locuitori a mai existat un altul ce a răspuns negativ: un ţăran din 
comuna Roșiori. Eu am votat în comuna natală, Butnăreşti, pentru 
că am fost împiedicat s-o fac în oraş. Anton, fratele meu și alți 
concitadini au spus nu, dar la insistenţele mele au revenit, căci 
întrevăzusem consecinţele. 

In țară au răspuns nu aproximativ patru-cinci mii de cetăţeni şi 
trebuie să -precizez că s-au întrebuințat violente şi tot felul de 
Stratageme pentru a se obține confirmarea dictaturii. 

Pentru prima dată votul nu a fost secret. Numai aşa s-a închis 


Sura, s-au încătuşat inimile şi s-au zăgăzuit sufletele unui ncam. 


Unui neam, care cum spune Sadoveanu, faee parte din acelea care 


prind rădăcină în pământ ca pădurile şi ca ierburile. Acestea sc ridică 
din furtuni şi din puhoaie, stăruind, așteptînd și pentru ele de la 
imnezeu plinirea timpurilor. | 
Asemenea neamuri nu ară mormintele altora, nu deschid ph oala 
de sînge Șinu clădesc piramide de leșuri, deci nici nu adună în haznalk 
urul lumii. Nu se bucură de bunuri prea mari şi de fală prea 1/lorită. 
Viaţ a plugarului sia păstorului statornic € mărginită ȘI i do : e 
€ răsărituri și asfintituri, de anotimpuri, de vana familială $ i 
Mormintele strămoșilor. Multumirea lui materială € mediocră, 
“ceea îşi creează bunuri sufletești. 


ie mai 
aa: i: ; ia -ntru ei bucuri: 
Religia şi legenda, cîntecul şi tradiţia Sint pe ni 


_—_— 


ii ID 2533 


anizarea uciderii lui Corneliu Codreanu 


216 _- Organizarea UC 


substanțială decît aurul. ae ; 
z 4 3 A . : i Ş i 
Din această categorie... Sînt acești Daci... și dezvoltarea lor finală, 


pentru destinul care ne poartă pe toți în spirala ascendentă a uma- 
nităţii, era dintr-un început hotărită Ge Dultinezei 

Acest popor care în istoria lui zbuciumată se întorsese de atîtea 
ori la căminele jefuite şi pîrjolite de sălbăticia barbarilor, învățase 
ce este resemnarea și înțelepciunea atitor încercări, lucru care îl 
asigura că ceea ce nu-i sortit să rămînă, dispare chiar din palmă. 

Înţelepciunea indiană spune “pasărea vede prada la o depărtare 
de o poştă, dar nu vede laţul destinului care se află chiar lîngă ca.” 

Carol era orbit atît de propria grandoare, dar şi rătăcit din cauza 
servilismului celor ce-i cîntau o melodie falsă, pe placul său. 

Grecii spuneau: “Un conducător trebuie să țină seama de trei 
lucruri: mai întîi că el conduce oameni, al doilea că-i conduce după 
legi şi al treilea că nu-i conduce totdeuna.” 

Şi fiindcă m-am oprit-o clipă cu meditaţia aici, găsesc adecvat și 
un dicton izvoriît din înţelepciunea indiană, care zice: “Într-o țară 
fără stăpîni, și hoţii nu sînt în siguranţă, pentru că doi iau prada 
de la unul și mulţi de la doi.” 


" Capitolul LIV 


Organizarea uciderii lui Corneliu Codreanu 
2 3 

În dorința de a camufla lumina instalată atunci pe cursul vieţii 
noastre şi căldura irizată din inimile poporului român, Carol a 
îngenuncheat și a umilit, a lovit şi schingiuit, a închis şi ucis pe toţi 
cei care-i stăteau împotrivă. 

Se urmărea înlăturarea Căpitanului, considerîndu-se că astfel 
fenomenul legionar va fi lichidat și în fond aşa s-a şi întîmplat. S-au 
căutat diferite formule şi în cele din urmă s-a recurs tot la 0 
mișelie. 

Carol a croit uniforme pentru cei din conducerea Frontului 
Renaşterii Naţionale și astfel oameni bătrîni, cu greutate și de 
marc renume, au fost siliţi să îmbrace aceste uniforme ce provocau 


“plecase 


+ Nae Tudorică 


ilaritate: aaa E 
Corneliu Codreanu fusese invitat la palat în vederea consultării 


si formării unui guvern, dar refuzase categoric orice contact şi 
conciliere cu Carol. In Magazin istoric (nr.11/104 noiembrie 1975) 
s-a consemnat că în accă psiioada Codreanu a adresat o scrisoare 
profesorului Nicolae Iorga, prin care i-ar fi solicitat colaborarea 
si încetarea atacurilor împotriva mişcării. 

și N-am cunoscut existenţa și conţinutul acestei scrisori, dar este 
ziu faptul că Nicolae Iorga nu putea accepta ideea unui guvern 
r, cu participarea și nu sub conducerea sa, deoarece el 
în. 1920 din formațiunea politică naționalistă de atunci, 
unde activau A. C. Cuza şi Corneliu Codreanu, tocmai pentru că 
urmărea supremaţia puterii. Este ştiut că a continuat cu vehe- 
mentă atacurile. ; 

Se precizează că la 26 februarie 1938, Codreanu a trimis o nouă 
scrisoare profesorului Nicolae Iorga, pe atunci ministru secretar 
de stat în primul guvern al dictaturii regale prezidat de Miron 
Cristea, prin care profesorul ar fi fost considerat incorect şi necin- 
stit sufletește, acuzat că a batjocorit sufletele şi jertiele mișcării și 
totodată, învinuit că a făcut apel la violenţă împotriva mişcării 
legionare. 

Revista mai precizează că N. lorga a restituit scrisoarea și a 
informat pe rege de conţinutul ci. Dacă e așa, atunci obiectul 
incriminat era în mîna Căpitanului şi la procesul ce a urmat, 
dovezile reclamantului sc aflau în posesia inculpatului. In conse- 
cinţă, hotărîrea instanţei, dacă ar fi fost vorba de o judecată 
normală, stătea exclusiv în atitudinea acestuia. 

“Iorga i-a cerut lui Carol pedepsirea lui Codreanu și astfel a fost 
sesizat guvernul și invitat de rege să ia măsuri.” > 

Se poate încă întrevedea ce însemna invitaţia regelui în situaţia 
dictaturii și în conditiile desfiintării inamovibilităţii magistraţilor. 
În şedinţa Consiliului de Miniştri din 28 martie 1938, Armand 
Călinescu a propus “urmărirea lui Codreanu pentru ultraj alus 
Profesorului N. lorga şi arestarea celor ce s-ar solidariza cu el. 

Arestarea nu era posibilă dacă se avea în vedere că În alegerile 
din decembrie 1937, aproximativ cinci sute de mii de cetățeni își 
dăduseră adeziunea la mişcare, că o mare parte din membrii ei erau 


ti i mai = eri 
Măi lineri şi nu aveau încă dreptul la vot şi mai ales tă după aleg r- 
iîntâlnit în istoria pă 


9) : : S, = 
p Pularitatea miscării luase un avînt nemal 
lidelor. Bă 


nolo 
Jegiona 


i -au înscris ca 
Trebuie menţionat că la procesul ce a urmat $ au | 


217 


._— 


i 


218 Procesul lorga - Coareanu 4 


aparatori sute de avocaţi din toată țara, printre care m-am număra 
si cu. N-au avut acces în sală decît o mică parte. 

“Un singur membru al guvernului s-a opus aplicării de Sanctiuni 
lui Codreanu, şi anume generalul |. Antonescu, ministrul de ră. 
boi. 

Acest fapta determinat demisia guvernului. 

La 3 martie s-a format un alt guvern şi în acecași zi, presa a 
publicat un comunicat prin care opinia publică a fost informată 
despre faptul că N. lorga a sesizat parchetul militar spre a se 
deschide acțiune publică pentru ultragiu faţă de un ministru în 
exerciţiul legal al funcțiunii sale.” 

În drept, elementul constitutiv al delictului — exercițiul legal al 
functiunii — cra şubred, fiind vorba de o scrisoare în care altercatia 
viza probleme personale. “În baza art. 253 din Codul penal, prin 
procurorul tribunalului militar al Corpului II Armată s-a deschis 
acțiune publică împotriva lui C. Z. Codreanu şi dosarul a fost 
ea cabinetului 5 instrucţie de pe lîngă parchetul tribunalului 
militar.” 


Capitolul LV 


Procesul Iorga -- Codreanu 


“La 31.03.1938, titularul cabinetului l-a chemat la interogator 
pe C. Z. Codreanu, dar acesta nu s-a prezentat.” 
Revista Magazin istoric subliniază în continuare: 
“Confruntarea dintre profesorul Iorga şi Garda de Fier luasc 
proporţii. (...) Şi astfel Carol al II-lea a găsit în aceste nemulțumiri 
un teren propice pentru a-și pune în aplicare propriile sale pla- 
nuri, căci el însuşi avea de plătit numeroase polite pardiștilor. 
Sosise momentul prielnic pentru ca măsura să nu fic interpretată 
ca un act de răfuială personală, ci un rezultat al dorinței populare." 
Dacă este aşa, atunci prin prisma judecății obicetive ce caracie- 
ri/cază istoria, de ce să dezavuăm acum un curent, care la acea dată 


Nae Tudorică 219 


polariza masele şi să justificăm, să acceptăm dictatura Şi de ce să 
scoatem basma curată pe cei care l-au sprijinit pe IEgc să 
nesocotească libertăţile poporului, să sc infirme autoritatea 
nepărtinitoare a justiţiei şi în acelaşi timp, să condamnăm încă o 
dată pe cei care, pentru că iau colaborat au murit? 

Dictatura lui Carol lovea în principiile ideologiei de dreapta, 
dar și în cele de stînga şi în consecință în lupta acestora. Tot în 
acest articol se subliniază: “Lipsit de popularitate, Carol era inte- 
resat să apară în faţa opinici publice ca apărătorul salvator al 
ordinei; ca apărător al libertăţilor cetăţeneşti.” 

Fiecare moment istoric are conturat fondul și coloratura sa și 


în final este greu de condamnat un crez, cînd el e sincer, angajează 


mulțimea şi pentru el sînt acceptate jertfele şi moartea. 

«Poliţia şi siguranţa au început descinderi la sediile legionare și 
în acelaşi timp societăţile de stat şi particulare au fost obligate să 
concedieze salariaţii încadraţi în mişcarea legionară. 

În noaptea de 16-17 aprilie, într-o atmosferă de mare tensiune, 
regele a dat dispoziţia de aplicare a planului de lichidare a Gărzii 
de Fier. În toată ţara au fost operate masive arestări ale legiona- 
rilor. Arestaţii au fost internaţi în lagărele de la Tismana, Ciuc și 
Dragomirna, contopite mai tîrziu la Vaslui. 

Tot în noaptea de 16-17 aprilie 1938 a fost arestat şi Codreanu, 
care se afla în lo-uinţa unui prieten al său. A fost dus la Consiliul 
de război al Corpului 2 Armată, unde i s-a luat un interogatoriu şi 
după accea escortat de jandarmi a fost transferat la Predeal şi ținut 
aici în strict secret, pînă la începerea procesului. 

lorga a dat o declaraţie prin care pretindea că scrisoarea adre- 
Sată lui priveşte întregul guvern. 

In ziua de 19 aprilie la ora 9, la secţia 1 a tribunalului militar al 
Corpului 2 Armată a început procesul lui Codreanu. La ora 10 şi 
10 inculpatul a fost adus în sală sub escortă. La intrarea lui, 
avocaţii legionari s-au ridicat în picioare, fapt care a stîrnit riposta 
fermă a preşedintelui. Ss Se 
ia ora 18,30 tribunalul a intrat în deliberare şi le e 
N Bplotulidejudecattatpronuațar eni  e ienonra 
des , . Codreanu la 6 luni închisoare, 2000 lei amendă 3! - 

Păgubiri de judecată. 
niojolărtrea s-a dat cu majoritate de voturi ta 
< n fel de manifestare din partea celor prezenți: udecăți 
și il de apreciat forma şi continutul un! SEL nulă 
iri şi nu € de neglijat faptul că, chiar în conciţi 


si a fost primită fără 


Da 


220 Procesul lorga —- Codreanu 


icuclui, militarii care au judecat n-au dat O hotărire în unanim. 
tale, 

Mai trebuie menţionat că cel care a condus procesul, Hotinea. 
nu, a fost prim comisar regal al Consiliului de Război de pe lîngă 
Corpul 2 Armată București, şi din 1924 apare în această calitate 
în urmărirea tot aşa de tranşantă a comuniștilor. 

De abia acum am aflat că la 27 mai 1938, în acelaşi mod, aceeasi 
persoană a mai aplicat o condamnare de 10 ani muncă silnică luj 
C. 1. Z. Codreanu. Revista încheie articolul precizînd că în noicm.- 
brie 1938, Carolal II-lea a ordonat lichidarea lui C. 1. Z. Codreanu 
şi a altor legionari, dispoziţie executată în noaptea de 29-30 no- 
iembrie 1938. 

În versiune oficială, o parte din aceste evenimente fac obiectul 
volumului De la restaurare la dictatura regală, scris de Florea 
Nedelcu. Fragmente din această lucrare fac parte integrantă din 
marturisirile mele; le-am aşezat în primele capitole, tocmai în 
scopul elucidării faptelor. Ceea ce urmează a fost scris din 1974 
pînă în 1981, cînd nu cunoşteam existenţa acestei lucrări. 

În această situaţie nu mai am puterea să elimin fapte și situaţii 
care apar de două ori în memoriile mele, însă ele oricum rămîn 
realităţi incontestabile ce trebuie cunoscute. 

Cît priveşte pe profesorul Iorga, este notoriu că el merită pentru 
genialitatea sa ştiinţifică un monument construit din fire de aur, 
împletite cu sufletul neamului românesc, însă intrarea lui în arena 
politică l-a discreditat imens, iar capitularea în faţa regelui, pînă 
în a-i servi ca unealtă numâi din exces de gradomanie, constituie 
O pată uriașă; în fapt şi în drept provocare sau participare la omor. 
- Dezbaterile procesului au fost publicate într-o broşură care â 
circulat clandestin. Mi s-a trimis un colet printr-un camarad, Or- 
ganele sigurantei aflaseră de existenţa acestora şi au bănuit că âu 
ajuns la mine. : | 

Locuiam în strada Miron Costin, la o familie pe nume Săpătoru: 
Pe la unu-două noaptea am auzit la geamul de la camera mcâ 
$oapte. Am introdus coletul în sobă. Nu era foc. Am deschis 
gcamul şi l-am surprins pe R. Cojocaru, şeful siguranţei, cu care 
mă cunoşteam foarte bine, împreună cu un agent. l-am întreba! 
rizind: Poliţia veghează? Au rîs jenaţi şi ci; i-am pofiit în Casă; 
unde i-am servit cu o cafea. Le-a fost penibil să facă percheziți: 


Cu toată vigoarea şi încrederea am început efectiv şi cu Sucecs 
deosebit profesia. Eram hotărât să-mi deschid drum doar prin 


Nae Tudorică 224 


cinste, omenie, pregătire a ca şi cu tot zelul de Care eram 
capabil. Fiind stagiar, ci 9 a SI desfășor activitatea pe 
jîngă un maestru. L-am ales pe bătrînu milian Flor, fiul fostului 
episcop; un om de o corectitudine și de o sobrietate deosebită, dar 
care profesa sporadic avocatura, deoarece avea o proprietate prin 
comuna Dagiâta în județul Roman. | 

În prima zi am avut un cîştig material deosebit, ce nu se baza 
nici pe meritele mele şi nici pe hazard. Mai multe persoane, 
cunoscîndu-mi necazurile şi apreciindu-mi spiritul de jertfă cu 
care îmi apărasem crezul, şi-au amînat nişte treburi, pe care le-am 
rezolvat eu la Tribunal sau Judecătorie și pentru care am încasat 
aproximativ 2500 lei, ceea ce reprezenta leafa unui funcţionar 
modest pe o lună. 

În aceeaşi dimineaţă ani ieşit în oraş și am cumpărat şoşoni 
pentru mine și fratele meu Anton, ghete şi lucruri pentru fratele 
cel mic, Miţă, cadouri pentru fiecare şi am plecat direct la Seminar. 
L-am scos pe Miţă de la oră căci nu puteam amîna bucuria ce 
simțeam că-mi inundă fiinţa. 

Am trimis la Butnăreşti bunicii peşte proaspăt şi tutun. Abia 
acum intram în viaţă, convins că voi birui cu armele onestităţii. 

Fiindcă m-am referit la spiritul de jerttă, găsesc că nu-i fără rost 
să amintesc de o scenă petrecută în timpul celor patruzeci de zile 
de guvernare cuzistă. 

În comuna Elisabeta Doamna (astăzi Horia), în statul Başta, era 
preot Beldeanu, de vîrsta mea, un cuzist înfocat şi violent. Nimeni 
nu putea intra în campania electorală în acest sat. M-am hotărit 
să încerc și eu. Am convocat aproximativ şaizeci de camarzi, ne-am 
incolonat şi cîntînd am trecut prin Horia în preajma primăriei. 

Aşa cum am accentuat, ordinul de sus era să nu acceptăm și să 
nu folosim forţa sub nici o formă. Ne-a ieşit în cale primarul, un 
băiat tînăr cu care mă cunosteam bine, căci în campania electorală 
din decembrie fuseserăm împreună. Avea un revolver în mînă ŞI 
Mi s-a adresat certîndu-mă și cerîndu-mi să nu intru în comună Și 
satele unde era el primar. i 
: Ca Să evit altercaţia, am intrat în grupul format de si cot 
1Şiți din coloană. Primarul s-a repezit la mine cu revolveru ȘI 
aStinctiv i-am blocat mîna. A fost silit să se retragă fără nici 0 î ia 
dificultate, căci la ordinul meu, am intrat în curtea bisericii 
“Propiere. Mai târziu am plecat iarăşi în col 


oană, cîntînd, către 


- ad. Curtea a 
lea unde am ţinut o şedinţă în curtea unuui camaraad 


S î i . . . 
(înconjurată apoi de jandarmi. 


222 Procesul lorga — Codreanu 


Pictect era un avocat de la Judecătoria din Mircești, Gh. Co. 
cotă. În repetate rînduri el dăduse ordin “să-i fiu adus pe năsălie”, 

Numai după o lună, cînd căzuseră de la putere Şi cînd încă se 
credea că steaua noastră n-a apus, a organizat cu un alt cole 
prieten de-al meu, Nicuşor Pipa, fost primar al oraşului, o rcuniu. 
ne la acesta acasă, unde am fost insistent invitat. Am acceptat 
invitația, fiindcă nu bănuiam că voi găsi acolo pe fostul prefect, 
care o noapte întreagă mi-a povestit cum a fost coleg cu Căpitanul, 
că viitorul este al nostru și a cîntat cu noi întreg repertoriul 
cîntecelor legionare. - 

Am ţinut ședința în prezenţa şi cu asistența a aproximativ 
şaizeci de soldaţi şi jandarmi, comandaţi de un sublocotenent. 


După terminarea şedinţei mi-a cerut să mă predau lor, dar nuam 


acceptat şi astfel am plecat spre Roman, în coloană, încercuit de 
jandarmi. 

La intrarea în satul Cotu Vameş, sat de cuziști şi cu mulți 
bătăuşi, cram aşteptaţi de o masă mare de oameni. Am înțeles 
mișelia şi m-am adresat ofițerului, și el licenţiat în drept (pe atunci 
ofițerii de jandarmi erau obligaţi ca odată cu şcoala militară să facă 
şi dreptul), avertizîndu-l că răspunde cu viața pentru tot ce se va 
întîmpla, în cazul în care se dă frîu liber multimii, între care multi 
se aflau în cvidentă stare de ebrietate. 

Pentru că lumea-striga şi ne acuza că sîntem înarmaţi, am cerul 
să fim perchiziționaţi și am ordonat ca toţi să se supună verificării 
corporale. Nu s-a găsit la nimeni nici O armă și nici cel mai 
inofensiv cuţit. i 

Lumea sc agita, scara se lăsase Și atunci m-am retras cu ofiţerul 
și am discutat ce e de făcut. În acest timp, un sătean, Teodorescu, 
s-a apropiat de noi şi pe la spate m-a lovit în cap cu un stîlp de la 
un gard. Aveam căciulă, dar lovitura a fost aşa de puternică, încit 
am leșinat şi am căzut. Cînd mi-am revenit, am predat comanda 
grupului lui Tonică Nitu. Ofiţerul de jandarmi, prevăzînd măcelul 
ce sc putea ivi, ne-a încercuit, a dat ordin soldaţilor să pună 
baioneta la arme Şi a anunțat lumea că la orice încercare de a sc 
trece peste armată le va da ordin să tragă. 

Am pornit tot grupul, eu Ia început pe brațele unor camara”: 
APOI în picioare sustinut de ci. Din loc în loc oamenii încercau $ 
străpungă cordonul, dar jandarmii şi-au făcut datoria. În sinea 10! 
Crâu cu toţii de partea noastră. 
acâsă poza, jap Oman Unde grupul meu s-a desfacul şi a pleci 

) am fost dus la legiunea de jandarmi. COM: 


e Şi 


III 


Nae Tudorică 223 


era UL OM corecl şi prevăzător şi mi-a recomandai Să lămun 
fipioa aceea să dorm în biroul său, căci dacă plecam acasă, mă 
iunea o ceată ce voia să execute ordinul prefectului. 

aş : : i i i 

"A doua zi am fost dus la cabinetul de instrucţie, unde cra 


udecător Teodor Zarilopol, care mă cunoștea și mă simpatiza. 
) 


A venit acolo doctorul Fălcoianu şi m-a consultat, căci lovitura 
fusese puternică şi mi se umilase capul. Prefectul cerea să fiu pus 
sub acuzare pentru rebeliune, dar nimeni n-a făcut-o, căci se 
cunostea realitatea. 

Când am văzut că se tergiversează eliberarea mea, că durerea mă 
doboară şi puterile mă părăsesc, am anunţat pe domnul Zarifopol 
că dacă nu se ia o măsură legală, aşadar dacă nu se emite un mandat 
de arestare, “mă consider liber și la orele 12 plec. Nu s-a emis 
mandatul, iar eu am plecat, fără ca cincva să mă oprească, ba mai 
mult, cu toții s-au simţit ușuraţi. 


Capitolul LVI 


Drumul în profesie 


Am pășit cu dreptul în profesie şi am mers exact pe drumul pe 
câte mi-l propusesem:. omenia, cinstea, ruşinea, respectul pentru 


dreptate, stăruința, demnitatea şi toată pasiunea să fie în slujba 
Îiecărei cauze. 


i : iati iinţă. 
: Fiecare problemă şi fiecare proces mi-a angajat întreagă UE 
calitel, firul vieții mele s-a deşirat cu însufleţirea ȘI plenitu 
Niregii mele capacităţi spirituale. iza alo: 
Nu exagerez cînd afirm că prin practica profesională a 


luţio : vechi în profesie. Era 
sONat un făpas di * avocati, vechi în | 
: gas din morala multora U, men la altul, pe 


Obiceiul ca procesele să fie amînate de la un terme” «. jr 
MOLive inventate său create adhoc de către avocati. ea ie Na 
obligat asttel să aducă din trei în urei luni onorariul Mea lesa 
cati veneau amăriți, ce scoteau batista din sîn, unde sil iai 
ANA Strînşi cu sudoare, şi-i dădeau fără nici un rezult 


Î 


._. 


224 Drumul în profesie 


colegi care nu vedeau decît punga şi interesul personal. 

M-am judecat, în fiecare cauză, în acele momente Cînd a 
socotit că sînt pregătit şi am toate premisele pentru succes, p 
mine, fiecare proces constituia o bătălie pe care o purtam cu 
forțele, iar onorariul nu a prezentat niciodată un element c 
cîntărească în cumpăna efortului şi succesului meu. 

De regulă mă angajam în proces şi după terminarea lui lăsam la 
aprecierea clientului plata muncii mele. Acest lucru deranja foarte 
mult pe colegii ce-mi erau adversari în procese şi mi-a adus destulă 
notorietate şi multă clientelă. Cîştigam destui bani, dar mărturi. 
sesc că cel mai mare onorariu l-a constituit recunoştinţa unui om, 
deși au fost situaţii cînd am realizat într-o zi bani cu care să-mi 
cumpăra chiar şi o casă. 

__ Bineînţeles că astfel de cazuri sînt excepţii şi de aceea mă voi 
referi la două din ele. 


Prin 1946 a fost trimis la mine de un grefier din tribunal un 


toate 
are să 


pot 


cetăţean lipsit de mijloace materiale. Eram cunoscut de toţi că. 


oriunde omul nu putea plăti un avocat, mă ofeream s-o fac gratuit. 
Era vorba de un fost şef de secţie de jandarmi, Bilavschi, care se 
refugiase din Basarabia în prima etapă şi funcţionase ca șef de 
secţie în comuna Dagiţa, judeţul Roman. În acest timp a găsit la 
un cetăţean efecte militare, pe care le-a confiscat şi le-a dus la 
secţia de jandarmi. Între timp pornise cel de al Doilea Război 
Mondial și a trebuit să plece din nou la postul său din Basarabia. 
În graba şi emoția sa, nu a mai încheiat cu cel ce prelua secţia un 
proces verbal, unde să se consemneze predarea acestor efecte. 
Posterior, efectele au dispărut, iar ela fost judecat şi condamnat 
la 6 luni închisoare. Sentința a rămas definitivă. După 1944 omul 
a trebuit să se retragă din nou în Moldova. SE: 
Aici l-a găsit mandatul de arestare. Avea familia răzlețită şi nici 
o posibilitate materială. Pe atunci, 6 luni închisoare erau 0 cala- 
mitate; cine era privat de libertate devenea un paria. Ei 
l-am făcut contestaţie, am obținut suspendarea executării, 
ne-am judecat şi după cîteva luni a fost achitat. 3 ia 
I-am dat bani de drum, l-am luat acasă la noi unde a dormit și 
l-am ajutat, iar cînd s-a pronunţat sentința, eu am ieșit pe ușă 
avocaţilor, iar dînsul pe cea pe unde intra publicul. 
Ne-am întîlnit în faţa baroului. S-a uitat la mine şi a vrut să 
spună nişte vorbe de mulțumire, dar a izbucnit în plîns şi a dal 
să-mi sărute mîna. Era de vîrsta tatălui meu. 


Am ajutat şi pe alții, iar credinţa în Dumnezeu mă îndeamnă l 


entry | 


Nae Tudorică 


ie si de aceea nu pomenesc despre acest caz decît pentru a 
sl el a constituit cel mai mare şi de preţ onorariu al meu. 
ISI e august 1945, am cîștigat dintr-o tranzacţie prin care se 

: i aproximativ treizeci de hectare pădure de brad de lîngă 
AIE E cetătean român, Facinocani, pentru fabrica de hîrtie 
SU teicui. şi unde am redactat cu actul şi am facilitat vînzarea, 
ae care puteam achiziţiona O casă. - Să | 

l-am făcut pachete, i-am legat cu O banderolă şi i-am oferit 
cadou Mariei de ziua ei, 8 septembrie, ca peste doi ani cu aceștia 
ca şi cu alţii, pe care îi adunasem cu trudă încă din 1938, să putem 
cumpăra doar cîteva kilograme de mălai, căci inflația survenise ca 
un tăvălug. « 

Concurența ducea la folosirea samsarilor, a unei reclame și a 
unor procedee de recrutare a clienţilor mai mult decît penibile. 
N-am apelat la această practică dezonorântă şi Dumnezeu m-a 
ajutat, încît pot spune că succesul carierei mele a fost imens, dar 
că, pentru păstrarea echilibrului vicții, o parte din el l-am plătit cu 
necazurile mele și ale familiei. | 

După doi ani de avocatură mă bucuram de încrederea oameni- 
lor, astfel că ajunsesem să am multă clientelă în tot judeţul. Mă 
bucuram de stima magistraţilor şi de aprecierea colegilor, lucru 
care justifică de ce, în 1939, reprezentam pe colegii din barou în 
comisia de apeluri fiscale, unde se judeca fixarea impozitului ce 
urma să-l plătească fiecare în raport cu veniturile realizate. Pot 
afirma acum că dacă începeam avocatura cu doi ani mai înainte, 
ori dacă părinţii mei ar mai fi supraviețuit încă doi ani, ar fi trăit 
fericiţi alături de copiii lor încă mulţi ani. = 

Am purtat, duc Şi voi ridica cu mine în cer, alături de strivirea 
sufletească ce-mi sfişie ființa pentru Maria, durerea de a nu fi 
putut face ca părinţii mei să se bucure de rodul sacrificiilor lor, de 
rezultatele mele materiale şi de recunoştinţa mea. 


Capitolul LVII 


Logodna. Lagărul din Vaslui 


În vara anului 1938, Maria a venit în vacanţă şi la 8 septembrie 
— sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului şi ziua ei onomastică, 
ne-am logodit. Mai trăia doar tatăl ei, căci mama îi murise în 1935, 
mama mea în 1936, tatăl meu în 1937. Tatăl ei a decedat în 1938. 

Logodna a fost simplă ca formă și numai în doi. 

Viaţa ne era aureolată de tinereţe, dar voalată de primejdia ce 
plana pe existența mea, primejdie care a persistat întotdeauna, așa 
cum se va vedea. Pe întreg cuprinsul vieţii noastre pluteau duhu- 
rile părinţilor. Urma să celebrăm căsătoria în toamnă, dar peste 
trei zile, duminica, în zorii zilei de 11 septembrie 1938, s-a oprit 
la poarta casei noastre o maşină a poliţiei din Roman, din care a 
coborit șeful siguranței, R. Cojocaru. 

Mi-a cerut să mă scol, să mă îmbrac şi am aflat că se hotărise să 
fiu internat în lagăr. 3 
Era atunci acasă şi fratele meu, Anton. Pe neobservate, sub 

i pretext că îmi caut 


rat din casă, am ieșit 
în curte şi am plecat în 
fugă către casa unde 
locuia Maria. Stătea 
pe o uliţă, cam la cinci 
sute de metri depărtă- 
re. 

Dormea, am bătul 
în uşă şi ea s-a sculat 
speriată. l-am comu- 
nicat în doar cîtevâ 


Maria și fratele meu Miţă, în perioada în care mă cuvinte despre ce e 


vorba. A început $ 
plîngă şi a leșinat. 


aflam în lagărul de la Vaslui (1938) 
Am 


hainele, m-am strecu-" 


Nae Tudorică 227 


ercat să O liniştesc, am asigurat-o că mă voi întoarce şi,că vom 
înc 4 


 toriciti împreună. 
i fericiti 1 3 d pipi Eat SS 
i Mi-am luat rămas bun, i-am sărutat obrajii reci şi umezi de 


imi și am plecat. Observîndu-mi dispariţia, şeful siguranţei s-a 
SI uși l-am găsit în panică. Cînd am ieșit din curte încadrat de 
ie, siguranţei, Ja poartă a rămas descumpănit Anton. 

A făcuse ziuă. Lumea din sat, în haine de sărbătoare, mergea 
Ja biserică să se 10agc pentru O viaţă mai bună. In ființa mea mă 
rugam la fel. i : ş 

Am fost dus la legiunea de jandarmi unde i-am găsit pe Albert 
Bocec și pe preotul Pislaru, ce-mi împărtăşeau soarta. Venise 
mama lui Albert Bocec, o bătrînă istovită de ani și de greutăţile 
vietii și cînd a pornit camionul în care eram noi, a căzut jos în 
nesimţire. N-am putut-o ajuta decît cu bătăile inimilor şi cu lacri- 
mi, fără de folos însă pentru ea. 

Seara mă aflam în lagăr la Vaslui. Lagărul se situa în afara 
orașului, în fosta şcoală normală, clădire amenajată în acest scop, 
împrejmuită cu aproximativ zece rînduri de sîrmă ghimpată şi 
luminată puternic cu petromaxuri şi faruri speciale. 

Erau internaţi acolo aproximativ 300 de legionari mai proemi- 


nenţi din toată țara. Acum, revăzînd cele scrise cu atît de mult timp 
„ în urmă, îmi dau seama că erau 318. 


Iniţial s-au înființat două lagăre, unul la Ciuc şi altul la Vaslui. 
Aceasta a fost prin luna aprilie 1938. Lagărul de la Ciuc, în cursul 
verii a luat foc şi astfel o parte din cei de acolo au fost aduși la 
Vaslui, iar “capii”, printre care Ion Zelea Codreanu, Nae Ionescu 
ŞI alţii, transferați în închisori. 

Paza era asigurată de un detaşament de jandarmi. 

aaa de viaţă erau suportabile. Aveam dormitoare cu pa- 
Spatiu] i "ie, masa acceptabilă şi posibilitatea de a sta afară în 
9) rezervă eat Ori în dormitoare. Puteam comunica fără nici 
e tot fiii su noi, gal administraţia şi paza se aflau în Exterior. 
paza. În i Metal cului înconjurător patrulau jandarmi, asigurînd 
2, etc, Ei apei strigau din toate puterile: Postul numărul 

Chiar de ji i sia Singura şicană cu care ne încercau ncIvII. 

“taşamentul inceput ni s-a prezentat de către comandamentul 
isca ui următoarea alternativă: ne desolidarizăm de 


mişcare, q 3 
bogata declarţie scrisă de supunere şi astfel ni se oferă 


Trebu; : 
Slisfactie să mărturisesc că am acceptat condiţiile lagărului cu 


*, Căci mă aflam între atiţia oameni deosebiți prin talen- 


i e TA 


ie 


228 Logodna. Lagărul din Vaslui 


cultura, profesia, inteligenta, caracterul, poziţia sociala 


tul, Ra 
încît toate acestea te făceau să te simţi Superior 


probitatea lor, 


condiţiei tale. SE Ia = 
Pe de altă parte, inima îmi era zdrobită şi conştiinţa zbuciumată 


pînă la limitele disperării, din două cauze. Imi rămăsese Sarcina 
să-l cresc pe fratele mai mic, Miţă, abia în clasa a II-a la seminar. 
Promisiunea făcută tatii înainte de a muri mă lovea în suflet cu 
forta valurile înfuriate ale mării izbindu-se de țărm. 

Întotdeuna imaginaţia omului în astfel de momente amplifică 
şi întunecă fenomenele, pînă la prăpastie. Il vedeam pe Mită 
flămînd, descult, disperat, în cele mai funeste situaţii și plecam 
noaptea din dormitor, mă plimbam prin curte singur, cu capul în 
pămînt şi cu chipul lui înaintea ochilor. 

O lăsasem acasă pe Maria, aproape în nesimţire și-i auzeam 
hohotele de plîns. Lacrimile ei îmi ardeau inima și întreaga ființă. 

Alternativa oferită nici nu intra în discuţie. Preferam moartea, 
dar nu laşitatea şi după vreo două luni de crunte frămîntări aveam 
hemoptizie şi inima îmi era la pămînt. 

Am fost dus de un căpitan medic cu trăsura la Vaslui, unde m-au 
supus unor examene medicale. Am fost văzut la raze şi pe drum la 
întoarcere, acesta mi-a spus că trebuie neapărat să accept desoli- 
darizarea şi să fiu eliberat, lăsînd să înțeleg că altminteri mă pierd. 
Cred însă şi am crezut şi atunci că exagera ca să mă determine să 
semnez declaraţia. Am fost internat într-o cameră cu bolnavi de 
TBC activ, deşi mai tîrziu, cînd am fost eliberat, s-a stabilit că 
sufeream de inimă şi nu de plămîni. În această cameră era şi Virgil 
Teodorescu din Constanţa, un tînăr cu talent poetic deosebit. 

În lagăr se mai aflau Radu Gyr şi Nelu Manzati; se organizau 
serbări de o valoare intrinsecă, neobişnuită. 

Cine poate uita versurile lui Radu Gyr, recitate tot de către 
dînsul, cu umerii plecaţi, cu faţa umbrită de boală, căci suferea de 
plămiîni, cu glasul stins, dar cu o pasiune şi un talent arzător? 

Cine poate uita cîntecele lui Manzati pe versuri de Radu Gyr, 
“Trei fete am iubit”, unde apăreau pe rînd trei băieţi, îmbrăcați 
asemeni fetelor, sau “Vînt de seară”, ori “Nu-i păcat să-ți iubeşti 
vecina”. 

N-am să evoc decît cîteva versuri pe care mi le mai amintesc: 

In zbor trec peste mine anii 
Departe prin Străini mă frîng; 
Imi pling de milă maghiranii 
Și romanitele mă pling. 


Nae Tudorică _229 


Vint de seară, vînt pribeag de cireşar 
Du tristețea mea amară 
Du şi gîndul meu hoinar. 

Cine ar putea uita talentul şi profunzimea alocuţiunil6r și dis- 
cutiilor care aveau loc acolo, cu oameni ce îți luminau pînă la 
incandescenţă inima şi întreaga fiinţă? 

Si cine, dintre cei foarte puţini care mai supraviețuiesc, nu mai 
aude şi nu se cutremură cînd, izolaţi de lume şi aruncaţi în braţele 
unui muritor ce se voia cu orice preţ rege, noi, într-un cor unde 
importantă era nu armonia muzicii, ci evlavia şi măreţia credinţei, 
ne culcam şi ne trezeam cu rugăciunea: 

Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri şi vă plecati, 
Căci cu noi este Dumnezeu, auziți pînă la marginile 

- pămîntului, 
Căci cu noi este Dumnezeu. Cei puternici, plecați-vă, 
De nu vă veți întări, iarăşi veți fi biruiți. 
Doamne al puterilor, fii cu noi, că pe altul în afară de Tine, 
Ajutor întru necazuri, nu avem, = 
Doamne al puterilor, miluieşte-ne pe noi. 

Jandarmii, mă refer numai la ofiteri, asistau uneori la aceste 
reuniuni, desigur din indicaţia comandamentului. 

Buna şi scumpa mea Maria se găsea în acele clipe la poalele 


muntelui suferințelor şi l-a urcat pînă la cel mai înalt pisc, cu un 


devotament îngeresc. 


După ce pe mine m-au luat în lagăr, i-a murit şi tatăl, iar peste 


lacrimi s-au adunat alte lacrimi şi la durere s-au năruit stîncile 
disperării. 

„A vîndut partea sa de pămînt şi i-a dat lui Miţă, care altminteri 
n-ar fi fost primit la şcoală, bani pentru taxe şi cărți. Am şi acum 
scrisoarea bietului copil, adresîndu-i-se timid şi cerîndu-i să-l 
ajute. “Domnişoara Maria” a făcut-o atunci dar şi mai tîrziu, ca 
pentru propriul ei copil. 

A venit la Vaslui într-o duminică şi ajutată de o colegă s-a 


apropiat de lagăr. Nu putea vorbi cu nimeni, însă a auzit cîntecele . 


noastre. 

Seara, cîntau băieţii imnuri de se auzeau pînă în oraș, la cîţiva 
kilometri. Veneau vasluienii pînă în apropierea lagărului şi-l as- 
cultau pe Brighidău, un camarad ce cînta la geam, către stradă, cu 
un talent Şi o voce nemaiîntîlnită. 

Ni s-a dat dreptul să primim scrisori, pachete şi bani. Biata 


Ea 


230 Logodna. Lagărul din Vaslui ii 


Maria, de unde avea şi doar 

din inima şi dragostea ei, îmi ] 
trimitea LOL ce putca. Posed 
şi acum recipisele poştei cu 
care mi-a trimis bani, reco- 
mandate şi pachete: 21 oct. 
1938, 4 nov., 22 nov. (bani şi 
pachet), 3 decembrie (două 
recipise pentru bani şi pa- 
chet). Pe o iconiţă îmi scria 
cu creionul: “Te implor, dă 
declaraţie şi vino acasă”. 

Cum să te uit, scumpa mea și cum să nu te văd urcînd pînă pe 
Everest, prin grandoarea ataşamentului şi sublimul sacrificiului 
tău? 

Ermetismul lagărului nu era însă absolut și prin diferite strata- 
geme ne parveneau veşti de afară. Se înfundau voit canalele, 
instalaţiile sanitare, sobele şi astfel soseau înăuntru specialiști din 
exterior. Printre ei se strecurau şi oameni destinaţi să ne aducă 
veşti. 

Așa cum am ştiut, prea tîrziu, ele proveneau de la Sima, care era 
liber şi la adăpost în Germania şi purtau pecetea Rezistenței sălba- 
fice. De aceea, unii dintre cei de aici au uitat de non violență, 
Căpitanul, după cîte ştiam, se găsea în închisoarea din Galaţi, unde 
fusese văzut doar de mama lui. Ştiam că i s-a oferit mereu posibi- 
litatea de a evada şi de a fi scos din ţară. Afară existau forte 
capabile să înfăptuiască acest lucru. 

EI însă ne comunica că trăiește în crezul și idealul său, că moare 


pentru neam. Ne cerea supunere şi dădea o dezlegare de care n-am 
aflat decît după moartea sa. 


Form 4 


== Didicaţiuni 


73 
Depură 
Destiaafar Mae 


În lagăr s-au înăsprit relaţiile cu comandamentul şi astfel,-pe la 


jumătatea lunii noiembrie 1938, jandarmii nu mai intrau în incinta 
lagărului. Au amenințat că vor folosi forţa, dar riposta a fost dârză 
Şi hotăriîtă, pînă la sacrificiul total. 

Astfel, masa era servită din bucătăria situată în afara lagărului 


şi care avea ferestre spre noi, unde ne prezentam cu gamelele 
pentru a ne lua hrana. 


Capitolul LVIII 


Stirea uciderii Căpitanului 


În seara de 30 noiembrie, după ce s-a servit astfel masa, ni s-a 
introdus pe una din deschizături un ziar, unde se anunţa: în noap- 
tea de 29/30 noiembrie 1938, Căpitanul împreună cu alți 13 legionari, 
în timp ce urmau Să fie transferați de la o închisoare la alta, au 
încercat să evadeze şi au fost împuşcaţi. 

Imediat am fost convocați pe un culoar unde se cîntau rugăciu- 
nile de dimineaţă şi de seară şi — mi se pare Stoicănescu — ne-a 
anunţat lovitura năpraznică, care în prima clipă ne-a paralizat. 

A căzut ca un trăznet pe fiinţele tuturor. Strigăte, urlete, hohote 
de plîns, invocări disperate către Dumnezeu făceau din locul 
liniştit de unde înălţasem rugăciuni pentru patrie și neam un cîmp 
pustiit de uragane, o mare agitată de cutremur, un vulcan din care 
izvora lavă şi urlau adîncurile pămîntului. A fost o noapte în care 
un mănunchi de oameni, sufocaţi de ghimpii sîrmei înconjurătoare 
şi de mișşelia celor ce_ne conduceau țara voiau şi cereau de la 
Dumnezeu moartea. Ea a venit, nu prea tîrziu şi aproape pentru 
toţi. 

Am aflat apoi că în realitate au fost luaţi într-o mașină mare 
Căpitanul, cei trei ce-l executaseră pe Duta şi cei zece care-l 
-Omoriseră pe Stelescu, iar într-o pădure au fost strangulați ş şi apoi 
împuşcaţi. 

Versiunea comunicatului era evident neverosimilă. Nimeni n-a 
Crezul-o şi întreaga țara a fost revoltată, dar teroarea pusese 
Stăpînire pe inimile oamenilor. 

Dealtfel, Căpitanul nu avea motive să încerce să evadeze. Cine 
cunoaşte şi recunoaşte situaţia reală din anul 1938, ştie şi confirmă 
Că cl putea oricînd prelua puterea, prin acceptarea colaborării cu 
Carol sau prin declanşarea unei acţiuni. În plus, evadarea era 
posibilă, dar el n-a acceptat -o chiar cu prețul vieţii. 

“Domni” care au condus ţara în 1940 sub egida Mişcării legio- 


PR 


232. Viziunea lui C. Codreanu privind rolul mişcării 
nare, în frunte cu Sima, n-au folosit nici omenia de a stabili şi 
comunica realitatea, lăsînd forțele dezordinii să rezolve această 
problemă prin acte de vandalism, cînd de data aceasta, aveau 
dreptul şi puterea de-a judeca. == 

Strămoșii noștri însă au spus: Cel care a satisfăcut pe cei aleși 
din timpul său, acela a trăit pentru toate timpurile. 

Pentru mine şi pentru foarte mulţi, Legiunea a murit odată cu 
Căpitanul. 

Nu stiu dacă voi reuşi să explic această rezolvativă aserţiune, să 
departajez şi să fixez o realitate în măsura în care conștiința, 
raţiunea, inima și sufletul meu le are definite şi le-a avut întotdea- 


una, absolut distincte. Nu sînt convins că prin prisma opticii 


generale lucrurile vor fi înțelese în adevărata lor structură şi 


esenţă. Aici stă nodul gordian al unei probleme esenţiale legate 


de viaţa mea şi totodată de modul cum trebuie să înregistreze 
istoria unele fenomene din epoca la care mă refer. 


Capitolul LIX 


Viziunea lui C. Codreanu privind rolul mişcării 


Mișcarea legionară, în conţinutul ei intrinsec şi mai ales în 
viziunea Căpitanului din 1936-1938, n-a fost şi nici nu trebuia Să 
devină un organism politic. Căpitanul dezavua dictatura. Ne pre 
ciza două lucruri: 

Un partid politic reprezintă o parte mai importantă sau ma! 
redusă din populaţia țării, iar existența lui poate fi justificată doar 
în măsura în care “încărcătura” lui cuprinde idei distincte şi adec- 
vate, oameni luminaţi la minte, curaţi în suflet, fervenți în inini, 


să poate cuprinde sub cupola preocupărilor lor toate interesele: 


naţiei, să aibă o viziune cu care să răzbată prin norii care se abal 
uneori, forța morală cu care să reziste poverii puterii, să aibi 
curajul sacrificiului şi plenipotenta virtuților. 


Diînsul era, așa cum am mai spus, adeptul unei Școli de educati 


Nae Tudorică > :293= 


ÎN aa i 
de lungă durată, în care, cu migală, cu răbdare, consecvență şi mute 
competentă să se formeze sufletele şi caracterele oamenilor pe 
parametri care să reprezinte şi să constituie 0 entitate închegată 
din tradiţia 'de veacuri a acestui popor, din tot duhul măreț al 
strămoşilor, din toate forțele înnoitoare şi aspiraţiile legitime ale 
prezentului, din toate virtuțile, pasiunile și patriotismulviitorului. 

Toate aceste premise trebuiau, sinc qua non, subordonate efec- 
tiv și permanent legilor imuabile alc lui Dumnezeu. 

Repet aceste cuvinte, ce pentru mine au rămas evocatoare pînă 
Ja transparenţă şi strălucire: “Un detaşament omogen (şi pentru 
dînsul nu însemna un grup, ci o masă, din ce în ce mai numeroasă, 
mai conștientă şi mai perfect sincronizată), care să poată defila (nu 
cra vorba de o defilare în sens fizic) pe o autostradă (iarăşi nu de 
proporţii materiale), care să permită şi să îndreptățescă întregul 
popor, aşezat de o parte și de alta, să aclame, dar nu ca o expresie 
a unor manifestații, ci ca o dezlănţuire de conştiinţe şi ca exterio- 
rizarea unor convingeri și adeziuni.” 

Acest detaşament nu se forma cu porţile deschise, pe unde 
putea intra oricine poftea, dintr-un interes sau altul, ci pe baza 
unci selecţii, ca la cea mai înaltă şcoală, căci aşa socotea dînstl 
mișcarea şi de aceea erau necesari trei ani ca un simpatizant să, 
ajungă legionar. 

Cred şi-mi îngădui să spun că pluralismul nu impune, nu justi- 
fică şi nu e constructiv prin fărîmitarea unui ncam în bucățele 
distincte şi antagoniste, prin interese şi velcități proprii, ci trebuie 
să armonizeze prin selectarea şi propulsarea utilă şi oportună a 
celor mai reprezentativi, rămaşi subordonati principiilor, trăsătu- 
rilor de esenţă, intereselor majore şi aspirațiilor legitime, toate 
omogenizate în acord cu trecutul, prezentul şi viitorul neamului, 
ce trebuie să rămînă mereu Cetate. Oricum, pluralism nu poate 
insemna muşuroaie cu diferite vietăţi, ci versanţi de munte, tot- 
deuna însoriţi prin lumina, credința, zelul şi altruismul celor ce se 
ridică din rîndul maselor prin virtuți certe şi consacrate, şi care le 
Pot reprezenta adecvat. 

Şi dacă soarele luminează periodic şi limitat patru laturi ale 
cul ce constituie Țara, nu-i potrivit să fărimităm Cetatea, ci 

Sim după conjunctură o latură sau alta, dar întotdeuna în 
Consensul absolut al intereselor supreme, mereu în ideea comu- 
Niunii constructive. 
cai în pluralismul de idei şi de mijloace puse în slujba reală a 

ui, dar nu subscriu la existenta unor grupuri distincte doar 


O —.—. „>> 


Ă 
| 
i 
- 
i 


234 Viziunea lui C. Codreanu privind rolul mişcării 
prin titulatură, interese proprii şi exprimări variate. 
Sintetizînd, consider că: 

+ Pe prima treaptă omul se naște liber, iar ca individ, daca 
însuşirile şi componentele fiinţei sale îi permit, poate rămîne 
absolut liber. 

+ Păsind şi urcînd încă o treaptă, omul cetăţean este liber res. 
pectind o ierarhie: el, familia, morala şi dreptul, comunitatea 
în care trăieşte, neamul şi Dumnezeu. 


+ Peultima treaptă, cea superioară, după cuvîntul Sfîntului apos- 
tol Pavel: Toate îmi sînt îngăduite, dar nu toate zidesc. Şi noi 
zidim şi apărăm o cetate. 

În aceste condiţii democraţia reprezintă conjugarea cerinţelor 
de pe cele trei trepte. | 

Astfel socoteşte un om de rînd, care s-a străduit să urce în orice 
condiţii treaptă după treaptă şi să uite adesea de sine însuşi. 

Mişcarea legionară trebuie sub aspect istoric judecată, dez- 
brăcată de haina politică, folosită ocazional şi numai din obligaţia 
de a rămîne pe cîmpul unde se hotăra soarta ţării, vremelnic, dar 
totuşi cu implicaţii de durată ce nu puteau fi neglijate. 


Garda de Fier și apoi Totul pentru Țară au fost partide politice 


“care exprimau, absolut parţial, ideologia pentru care noi luptam, 


ne sacrficam şi eram pregătiţi să ne dăm viata. 


Tocmai de aceea educaţia se făcea în grupuri restrînse şi tot de 
aceea, puţini l-au văzut pe Căpitan sau chiar pe alţii apropiaţi lui 
urcîndu-se pe tribune pentru a ţine discursuri. Eu unul nu l-âm 
văzut niciodată. Mereu şi permanent ne spunea că noi nu urmărim 
puterea, acum şi pentru noi, căci indivizii mor, dar nu şi colecti- 
vităţile; neamurile supraviețuiesc şi stăpînesc istoria, peste Orice 
vrere şi pe deasupra oricăror mașinaţiuni. 

„Am afirmat și precizez pentru trecutul, prezentul şi tot restul 
vieţii mele că mişcarea legionară nu putea supravieţui, în CON 
ceptia mea, după moartea Căpitanului și cu atît mai mult după 
în 1939 şi 1940 a fost ucisă, ca niciodată în istoria acestui neam! 
decapitată ca nicăicri în istoria omenirii, exceptîndu-i pe cei dinti! 
creștini, fără judecată şi fără rațiune, intelectualitatea tînără, che 
zăşia certă a viitorului spiritual Şi etic al acestui neam. 7 

In filozofia greacă există un dicton care spune: “Bărbatul care 
pa de scamă într-o familie trebuie apărat din toate puterile: 
OgaiDeă uipee și mita căcsple a mersul 

pt butucul roții.” Mai ştim că “dacă înjunghii o oaie MIG 


Nae Tudorică 235 


Îi a A 
rezi turma, dar dacă alungi sau ucizi păstorul o risipeşti.” 

Nu cred că aveam cunoștință de aceste adevăruri atunci, dar 
simteam că mişcarea legionară, ce era o mare şi formidabilă fami- 
lic, trecea prin acest inevitabil impas. 

Am să mă refer, deocamdată, la ceea ce au însemnat acester 
jertte. 

În Magazin istoric nr. 2 din februarie 1975 se dă raportul către 
Hitler “asupra puciului din ianuarie 1941” unde, sub semnătura 
generalului Hansen, se spune: “Să nu uităm că cel puţin prima 
garnitură şi a doua garnitură de conducători ai legionarilor şi 
poate şi a treia, fusese suprimată de regimul lui Carol al II-lea.” 

Am păstrat întotdeauna o atitudine de discernămînt, nu am fost 
un conformist obtuz şi am preluat mereu de la realități ceea ce era 
compatibil cu structura mea sufletească, valorificînd totul sub 
cupola omenici, dreptăţii, adevărului şi a credinţei în Dumnezeu. 

Eu am fost deci elevul, conștient şi independent, al unei Școli 
şi nu membrul unui partid; de aceea mi-am respectat cugetul și 
mi-am cîntărit corect forma manifestării lui cu demnitate, pînă la 
sacrificiu, cu dăruire fără reticenţe familiei, cu dragoste pînă la 
slăbiciune pentru oameni, cu respect pînă la sfintenie pentru 
dreptate şi adevăr, cu pasiune pînă la jertfă pentru patrie şi neam 
şi cu credinţă în Dumnezeu pînă la.pioşenie, smerenie şi supremă 
nădejde. 

Ştiam ce se cere în fond omului de mîine, cunoșteam urcușul 
anevoios al acestui făgaş şi nu mai puteam da nici jertfa supremă, 
căci nu mai credeam în necesitatea și mai ales în eficienţa ci. Nu 
mal credeam că cineva putea prelua ștafeta de pe piscul spiritual 
la care se ajunsese în anul 1938. Eram obosit fizic Şi în același timp, 
copleșit de Rroblemele mele. De aceea atunci am luat, în deplină 
libertate, hotărîrea de a abandona orice manifestare politică, pen- 
tru tot restul vieţii. Nu m-am putut niciodată înşela nici pe mine 
ŞI nici pe alţii şi nici n-am balansat între a fi şi a nu fi. 

Aş vrea să conchid, spunînd: ! 

Am aderat la mişcarea legionară dintr-un impuls al inimii tînă- 
e în sărăcia şi mizeria lui, dar şi din curăţenia sufletului, 

ura inimii şi cristalinul conştiinţei se simte minat către 
Năzuinţe înalte. i FA 
si Clasa primii paşi în acord cu pasul mişcării, dar cu reticențe 
> SUI impuse de concepţia şi inima mea. 

Din 1932, mișcarea legiohară a urcat sub raport ideologic şi 
Neinţeles şi sub criteriul numeric, enorm. 


bi 


m 


236 Viziunea lui C. Coareanu privind rolul mişcării 


lucologic şe poate spunc, şi documentele confirmă, că nici up 
alt partid sau concepţie politică nu erau fundamentate etic şi 
spiritual atât de complet şi inovator. e 

Ascendenţa era uriaşă mai ales sub raport calitativ, iar acest fapt 
conditiona şi aspectul cantitativ. Preceptele creştine erau pri. 
oritarc, iar cele etice implicite şi nemijlocit subordonate. Iar 
concepția Căpitanului evoluase pînă la mesianism şi pînă la Pro- 
totipul cetăţeanului desăvîrșit. 

De aceea, cine vrea să ne judece — mă refer doar la cei care am 
fost acolo din credință curată şi dragoste fierbinte pentru patrie, 
la cei ce au supraviețuit urcînd nu numai muntele suferințelor 
fizice ci şi ruşinea unor fapte care nu le aparțineau — să o facă cu 
sobrietatea, răspunderea şi competența celui ce-şi arogă dreptul 
sacrosanct de a judeca şi stabili adevărul şi dreptatea, adică doi 
factori de viată cu valoare universală în spaţiu şi cternă în timp. 

Grecii spuneau că atîta timp cî/ vom avea corpul împreună cu 
judecata în cercetările noastre și cît timp sufletul nostru va fi ames- 
tecat în manifestările trupului, nu vom dobîndi ceea ce dorim şi mai. 
ales ce trebuie urmărit, căci atunci cînd cine vede şi așteaptă numâi 
ceea ce vrea, judecata lui cu privire la adevăr va fi neîntemeiată. Şi 
tot ci concretizau, impecabil: Ce chin să vezi adevărul și să nu-l poți 
arăta celorlalți. | 

M-am oprit la acest dicton pentru a sublinia ce a însemnat 
pentru viața mca cuvintele paria, suspect, dubios sau trădător, 
cînd gîndurile, idealurile şi sufletul meu au fost întotdeuna În 
slujba omeniei, adevărului, dreptăţii, credintei şi a dragostei 
nemărginite pentru patric. 

Filozofia germană a creat și ca axiome ce dăinuiesc şi care SC 
impuna fi citate: Este mult mai uȘor de recunoscut eroarea, decît de 
găsit adevărul; aceea stă la suprafață, acesta la adîncime. 

A fost simplu să fim cu toţii introduşi într-un cazan, înncgriți 
tendențios și uniform cu smoala din el şi apoi stigmatizaţi ȘI 
înlăturați pînă la desfiinţarea morală, fără verificare sau judecată, 
fără drept la ripostă. 

„Tot germanii, în înţelepciunea clasică şi cu experiența treculu” 
lui, afirmă: Adevărului îi este rezevat numai un trumf de scurtă 
Ss ela lungi perioade, în care el e condamnă! iu 

Da [uit ca banal. 
at Lan măcinat şi conţinutul lui a ada 
îi ien dot rai n piclă. Deşi am suferit, acest lucru | 
IM Ioarte puţin, dacă alături de mine nu sal 


Nae Tudorică 237 


ÎN a 
chinuit familia mca şi în special, biata mea soţie, ca și cum u li 
împrăștiat pe tot cuprinsul vieţii doar tărite sau cenușă. 

Poate exagerez, dar totuşi evoc una din constatările lui Scho- 
penhaucr: Cine vrea să dobîndească în viață recunoștință de la 
contemporanii săi, acela trebuie să meargă în pas cu ei. Dar prin 
aceasta nu se realizează niciodată ceva mare. 

Cei din generaţia mea care şi-au văzut de interese şi de burţi au 
fost mereu sătui, iar cu am ascultat glasul inimii şi am privit cu 
ochii, cu conştiinţa şi cu sufletul către semenii mci, cu dragostea 
pe care lisus ne-a poruncit-o, am fost zVîrlit în vîrtejul vieţii şi nu 
sfişierile trupului m-au durut, căci durerea fizică e cea pe care o 
simţim cel mai puţin dintre loviturile sorții. 

Plutarh spune: Micile lipsuri sînt suportate fără greutate, dacă 
inima e tratată mai bine decît trupul. 

Toată viaţa mea a stat sub semnul incertitudinii zilei de miine. 
Pot. afirma că durerea oricărei lovituri lezează mai puţin decit 
teama de cea care ar putea veni. Căci, după cum spunea Cicero: 
Toate sînt nesigure, de îndată ce ne îndepărtăm de drept. 

Şi ca să închei acest mare capitol al vieţii mele, repet: drept era 
să fim judecaţi nu după elucubraţiile unor tineri care şi pe atunci 
tulburau apele. E mai facil să judeci o masă de oameni după 
“tunetul” unui individ decît după zbuciumul tăcut, dar creator, al 
tuturor celorlalți. : 

De asemena nu-i drept şi nici constructiv să pui pecetea defini- 
tivului după sinuozitățile începuturilor, ci trebuia înţeles ce 
însemna şi reprezenta mişcarea pe plan etic, social, moral, intelec- 
tual şi numeric în anul 1937 şi 1938, cînd aproape tot tineretul 
intelectual al ţării se mîndrea cu un un ideal şi era gata să moară 
pentru această credință, cînd muncitorimea, în virtutea aceluiaşi 
crez, stătea cu “frunţile în soare”. » A 

Şi mai ales, păcătuiesc din neştiință sau cu rea credință toți acei 
care ne judecă după rătăcirile, excesele, cruzimile şi denaturările 
care au avut loc în 1940-1941 sub egida Statului naţional legionar, 
Sub “comanda” lui Horia Sima. 

N-am fost la periferia mișcării, ci în adîncurile realităţii sale, şi 
Pot afirma: conducerea ci nu era apanajul singular al vointei 
Căpitanului. 

Ca nimeni altul, el întreba pe fiecare ce ar face într-o anumită 
Problemă, medita, se stătuia, iar hotărîrile majore reprezentau 
Voința tuturor, Cît a trăit dînsul s-au dat bătălii inimaginabile, s-au 
IL tot felul de probleme ce depăşeau chiar granitele țării şi au fost 


îi 


238 Viziunea lui C. Codreanu rivind rolul mişcării 


stuatii total şi radical neobişnuite, însă este cunoscut şi necon. 


testat că de fiecare dată, fiecare bătălie şi fiecare caz a avuţ ară 


solutie, că s-a obținut'o rezolvare care a constituit pentru toată 
lumea o victorie, o surpriză şi chiar o minune, prilejuind adeziuni 
multe, mari şi sincere şi devotate. 

Exista un senat format din oameni proeminenţi cu virsta de 
peste 40 de ani, în câre intrau de drept şi cei mai tineri, cu funcţii 
mai importante. : 

Acest senat delibera şi hotăra soarta drumului urcat de mişcare; 
fiecare act era ca o mutare la şah, chibzuită după legile pe care 
Je-am anunţat atunci cînd am relevat scara şi ierarhia aprecierilor 
şi hotărîrilor luate. Calitatea ce o avusesem îmi dă acest drept, iar 
faptul că din 1932 fusesem permanent în iureşul luptelor, presu- 
pune că trebuia să cunosc pe cei care ne conduceau sau aveau un 
rol deosebit în mişcare. De aceea, consider că i-am cunoscut 
aproape pe toți cei care din 1938 pînă în 1940 au trecut peste 
pragul vieţii fizice, au rămas şi stau pentru veşnicie sub apărarea 
glici străbune, după cum cunosc şi pe cei care au supravieţuit pe 
pămîntul patriei sau dincolo de granițele ei. 

N-am auzit însă pînă în 1940 de Horia Sima. În iulie 1940 el s-a 
întors din Germania,-unde fugise în 1938, la începutul dictaturii 
lui Carol al II-lea şi a prigoanei. Revenea acum, pe cîmpul presărat 
de trupurile atîtor camarazi, pe post de ministru, într-un guvern 
(Gigurtu) eterogen şi fără nici un contur ideologic, în slujba și la 
cheremul aceluiaș dictator, Carol, omul despre care străbunii 
noștri latini ar fi spus: Quis tibi parve deus tam magni pondera făti? 
(O, micule, ce zeu ţi-a sortit povara unui destin atît de mare?) 

Căpitanul n-ar fi primit nici împărăţia lumii, dacă acest lucru ar 
fi fost realizabil, fără convingerea fermă în succesul ideilor pentru 
care au trăit şi murit atiţia, fără convingerea că interesele naţiunii 
sînt împlinite pe culmile tuturor idealurilor şi că legile lui Dum- 
nezeu rămîn sfinte. În lipsa lor, el a acceptat conștient şi mândru 
moartea. £ 

N-am pretenţia că am elucidat şi am convins asupra unui capitol 
rămas prioritar şi constituind chintesenţa unei probleme Care 
angajează Istoria, dar reafirm că, deşi Ei prevăzut ce se vă 
ainipla după moartea Căpitanului, așa cum a făcut-o dînsul, an 
luat hotărîrea de a nu mai participa activ, niciodată, pe terenul 
politic. 
pa e năpustite asupra noastră și a mea n-au dezis în 109 

TIre, niciodată, dar condiţiile la care mă vol refer 


Nae Tudorică _239 


Pee e ITI ES ET EEE IEEE IEI IE 
m-au obligat să încerc să barez calea rătăcirilor şi să impun făgaşul 
adevărat. Am fost condus la ceea ce constatase și consemnasc Jean 
Jacques Rousseau: N-am crezut niciodată că libertatea omului 
constă în a face ce vrea, ci în a nu face ce nu vrea. 

Pînă în noiembrie 1938, privaţiunile, loviturile, riscurile, înge- 
nunchierile,, sacrificiile, nedreptăţile aveau un suport psihic: 
idealul că-mi servesc patria şi un fundament raţional, convingerea 
CĂ personalitatea Căpitanului asigură acuratețea drumului. 


Moartea lui nu estompa toate aceste lucruri, dar punea sub 
semnul îndoielii certitudinea căii, iar eu, în toată viaţa, m-am 
temut nu de lovitura care ştiam că vine, ci de incertitudinea celei 
pe care o bănuiam. 

Se ajunsese într-o epocă de mare naufragiu al simțului dreptăţii, 
o epocă de părăsire a sentimentului patriotic de către cei care 
conduceau ţara. Bănuiam că desfăşurarea evenimentelor nu va 
îngădui ca patria să fie mult timp rău condusă; era evident că din 
moment ce regele, în mod practic fără să mai reprezinte nimic din 
învolburarea sufletelor acestui neam, asculta de vorbele tenden- 
țioase şi de interesele acolitilor săi, ale slugilor ce nesocoteau 
legea şi dispreţuiau morala, năruirea era inevitabilă. 

Am rămas în lagăr cu două convingeri fundamentale: 


+ Mişcarea legionară era fără Căpitan ca un fluviu curat care a 
fost abătut de pe drumul lui statornic și, părăsindu-şi albia, este 
purtat de inerție. Eu unul nu înțelegeam să mă aşez pe spate şi 
să fiu dus pe firul apei. 


+ Problemele familiei şi ale căminului pe cale să mi-l înfăptuiesc 
treceau acum pe primul loc. 


S-a reluat legătura cu comandamentul lagărului. Apoi a apărut 


In ziare un comunicât, din care rezulta că legionarii părăsesc 


cimpul bătăliilor şi că se raliază mersului înainte, impus de greu- 
tatea vremurilor. 


Nouă ni s-a adus un exemplar din ziarul. Curentul, unde Pamfil 
Șeicaru, mare şi talentat ziarist, dar ca om mai mic, la propriu şi 
șI usulat (despre care se spunea Etajul și șantajul), elogia înțelep- 
Si A noastră dea capitula şi totelasigura cu girul său probitatea 
Portunitatea părăsirii terenului public de către noi. 
ua de 22 decembrie 1938 a fost mai agitată ca altele şi noaptea 

1050 Scoşi din lagăr 100 dintre noi, cei mai bolnavi sau mal 
muuiub lar după îndeplinirea unor formalități sumare, ni s-a co- 
cat că sîntem liberi. Din lagăr şi pînă în orâşul Vaslui era o 


Di e 


în libertate 
240 _ Din nou în liber 


distantă de 4-5 kmp care.ircbuia s-o parcurgem pe Jos; 


Nici unul dintre noi nu aveam certitudinea eliberării şi gîndurile. 


ne purtau către orice samavolnicie sau mişelie a Stăpînirii. 

Am ieşit din lagăr, confruntati de perspectiva sumbră a morţii 
și am plecat pe şosca, în beznă, către Vaslui. Ne-am încolonat și 
în tăcerea întreruptă sporadic de către 0 glumă, am ajuns în 
apropierea oraşului, unde sc găsea un pod luminat. Cînd a intraţ 
coloană pe pod s-au stins luminile și am rămas în întuneric. 

Cu toţii ne-am oprit din mcrs, rotind privirile în jur şi căutând 
cu inimile deznodămîntul. Ne deprinsesem cu ideea mortii, viața 
își ciuntise în prezent din valoarea ci, dar speranţa este o scînteie 
ce se transformă uşor în flacără. 


În fapt nu fusese decît o farsă sau o coincidenţă și am ajuns în | 


aceeaşi noapte la Roman. 


Capitolul LX 


Din nou în libertate 


În camera mea din strada Miron Costin stăteau acum colegul 
meu Căprioară şi Puiu Mihăilescu. M-au primii cu 0 căldură câr€ 
rămîne în amintirea omului neatinsă. 


A doua zi am mers la barou, unde colegii m-au îmbrățișat câ pe 
fiul şi fratele lor. 

În barou se constituise un sindicat și fiecare avocat era obligă! 
ca la actele de notariat (vînzări, testament, donaţii, procuri, elc.) 
să plătească o taxă destul de importantă, vărsată în bugetul sindi- 
catului. Jumătate din sumă o primea la sfîrşitul lunii cel carC g 
vărsase, iar restul se împărțea în mod egal la toti ceilalți colegi: 
„Această acţiune asigura unor colegi fără clienti sume destul de 
importante. 

Mi s-a dat toată suma încasată pe timpul detenției în lagăr ȘI 


scanată din iniţiativă proprie, mi-a acordat un ajutor material 
estul de însemnat, știindu-se că urma să mă CăSătOresc. 


Nae Tudorică 241 


Nu-i lipsit de semnificaţie un fapt pe care-l consemnc/ în con 
tinuare. Cînd am intrat în barou, așa cum am spus n-aveam părinţi, 
n-aveam bani şi cram dezbrăcat. 

După ce am strîns bani pentru un costum și niște cămăși am 
mers la cel mai mare magazin de specialitate din oraş, Select, 
proprietar fiind un evreu, Vigder. Am cerut și mi s-a dat stofa 
pentru haine şi cămăşi. Am vrut să plătesc, dar patronul m-a 
întrebat: “Domnule avocat, nu mai aveți nevoie de altceva?” Am 
rămas surprins că ştie cine sînt şi fiindcă n-aveam alți bani, i-am 
răspuns că deocamdată, nu. A înţeles cauza şi nu m-a lăsat să ies 
din magazin decât după-ce mi-am luat şi stofă de palton, cravate şi: 
101 ceea ce-mi era necesar. 

Mi-a făcut socoteala, am dat banii pe care i-am avut, iar cl nici 
nu si-a notat suma cu care rămăsesem dator. Cînd am fost luat în 
lagăr cram încă dator la dînsul. 

După ce şi-a vîndut partea de pămînt, Maria s-a dus la el şi a 
încercat să achite datoria. Omul i-a spus: “Domnişoară, vă cunosc 
că sînteţi logodnica domnului avocat Tudorică și vă rog să-mi 
spuneţi ce face dînsul. Cît priveşte problemele băneşti, lăsaţi-le să 
le rezolvăm noi, iar dacă aveţi nevoie de ceva, spuneţi-mi şi vă stau 
la dispoziţie.” : 

Mai târziu au încercat şi colegii mei Căprioară și Ciută să-mi 
achite datoria, primind același răspuns. 

Chiar în prima zi, de la barou m-au dus la dînsul, i-am multumit 
pentru o astfel de atitudine şi am vrut să plătesc ce datoram, dar 
mi-a răspuns: “Domnule avocat, mă bucur că vă văd. Știu că 
trebuie să vă căsătoriţi şi de aceea spuneţi-mi de ce aveţi nevoie şi 
vom tranşa după aceea și trecutul.” 

Mi-am luat ce-mi trebuia şi m-am achitat cu aceeaşi onorabili- 
tate cu care dînsul mă tratasc. 

În aceeaşi zi am telefonat la Butnăreşti, iar Nică, fratele Mariei, 

a venit cu sania. Seara am plecat către casă. Cînd am ajuns în 
dreptul casei noastre, afară era întuneric, în casă şi în întrega mea 
fiinţă. 
__Am coborit din sanie, am deschis cu greu poarta pe care nu mai 
intrase nimeni de multă vreme, mi-am făcut pîrtie prin zăpadă pînă 
in mijlocul curţii. M-au străbătut atîtea amintiri, imagini şi duhul 
părinţilor, care abia-şi părăsiseră căminul. 

Pe albul imaculat al zăpezii am îngenuncheat, am lăsat lacrimi 
Ca un tribut material izvorât de dincolo de realitățile sensibile din 
imperiul spirirtual al omului. 


5 


242 Căsătoria 


Am ieșit ca şi altă dată, înconjurat de viziuni pregnante Şi am 
plecat către casa Mariei. Mă aştepta în mijlocul drumului, în 
întuneric, plingînd de data aceasta de fericire. 

Îti aminteşti, tu, Oare, de Acolo, de cite ori m-ai a Ștepta t apoi, de 
câte ori m-am întors cu aceeași căldură din situații similare şi de cîte 


fata Tatălui nostru Cel ceresc? 


Capitolul LXI 


Căsătoria 


singuri. Astfel, la 29 ianuarie 1939, ziua aniversării nașterii mele, 
am efectuat la Butnăreşti căsătoria civilă, iar la $ februarie 1939 
la Călineşti (comuna Negri) lîngă Damieneşti, la sora mamei, 
Sofia, căsătoria religioa- 
să. 

Ne-au fost naşi bădia 


mei, soţia sa, ambii 
învăţători în acel sat. 
Deşi era iarnă şi locali- 
tatea izolată la vreo 30 de 
kilometri de oraş, de la 
Roman au venit două 
maşini cu colegi, iar de la 
Butnărești, cu săniile, bu- 
nica, fratele mamei, Ion, 
Anton, Miţă, sora Mariei 


și alţii. 


bara upă Patru înmormtutări şi după atîtea alte încercări, am Săr- 
is cagesi CCISIv eveniment cu elanul, curătenia, seriozitatea 
Ş gostea care au stat la baza căminului nostru şi care a rămas 


ori ne-am îmbrățișat de fericire şi am îngenuncheat în rugăciune, în. 


Aşa cum am precizat, între timp murise şi tatăl ei, iar acum eram 


Jorj Anghel și sora ma-. 


Nae Tudorică 243 


mereu în inte: 
rior înghepal 
pînă la sfin- 
țenic, dar bătut 
din afară de 
vînturile vieţii 
aproape per- 
manent. 
Purtam, așa 

cum dealtfel 
am dus cu noi 
întreaga viaţă, 
amintirea 
sfîntă a pă- 
rinţilor noștri 
şi proportia sa- 
crificiilor cu 
care ne cres- 
cuseră și ne 
aduseseră pînă 
aici. Simţeam totodată greutatea dezacordului părinţilor mei pen- 
tru această căsătorie, cunoșteam dorinţa lor de a mă salva şi apoi 
ridica în viaţă cu ajutorul material al unei sotii avute, dar eram 
absolut convins că sufletele lor întrevedeau armonia, dăruirea şi 
grandoarea morală a căminului căruia îi aşezam temelia. Am 
simțit apoi, mereu, că Maria era pentru mine tot ce-mi putea 
hărăzi bun soarta şi că sufletele părinților mei îi purtau afecțiunea 
ŞI sprijinul rezervat mie. 

Reaccentuez că ideea unei căsătorii cu o fată bogată era exclusă 
din două motive, rămase întotdeauna primordiale: 


De la stînga la dreapta: preot Gh. Tudor, 
avocat Gh. Căprioară (mort pe front), colonel 
Niculescu, avocat C. Pavlov, avocat Anibal Dăscălescu, 
avocat Miluţă Gheorghiu, avocat |. Ciută (mort pe front), 
avocat |. Stanciu (mort pe front) 


+ Dragostea Şi prețuirea mea pentru Maria erau dincolo de orice 
concurenţă. 


+ Voiam şi luptam pentru bucurie şi fericire, iar în ființa mea de 
atunci, ce n-a suferit nici o modificare pe tot parcursul vieţii, 
bucuriile şi fericirea se aflau pe scări diferite, ierarhizate după 
cum urmează: pe primul plan şi deci pe cel mai de sus stăteau 
bucuria şi fericirea ce o puteam oferi altuia prin efortul şi 
acțiunile mele, pe planul al doilea se găseau satisfacţiile reali- 
zate pentru mine, prin propria mea strădanie, iar pe ultimul 
plan se situa bucuria resemnată şi uneori penibilă, dată de 


244 Căsătoria 


sprijinul altora. : 

Aşa se va înţelege de ce o căsătorie cu tendinţe materiale îmi 
repugna și mi-ar fi luat armele cu care cu voiam să înfrunt și să-m; 
realizez viaţa. 

Maria intra în viață cu vibrația unei credințe în Dumnezeu, pe 
care şi-a menţinut-o pînă la ultima suflare, cu căldura unei dragos. 
te şi plenitudinea unei încrederi pentru mine pe care nu i-am 
dezminţit-o nici o clipă, cu profunzimea unui caracter care i-a 
atras respect şi niciodată invidie. 

Am recunoscut mereu și m-am mîndrit toată viața cu meritele 
ci, pentru care, în fiecare ocazie, toţi cei ce o cunoşteau mă 
fericeau. 

Am închiriat da la un institutor, Mihai Merfea, care avea două 
corpuri de casă în strada Eminescu, unul din ele, compus din două 


camere, birou, bucătărie şi cămară, în plus cu o curte frumoasă, cu 


acces la baie şi am mobilat toate încăperile. Cu banii rămași Mariei 
din vînzarea pămîntului am dat un avans şi am contractat restul pe 
credit, luînd mobila necesară, după gustul artistic al Mariei. 

In timpul şcolii, a practicii şi apoi în lunile în care eu fusesem 
în lagăr, Maria lucrase perdele, feţe de masă și tot felul de lucruri 
necesare, cu un zel şi cu pretenţii ce nu puteau fi uşor depășite. 

Atunci şi în restul vieţii noastre, care n-a fost deloc cea a unor. 
îmbuibaţi, mulţi din cei ce ne intrau în casă se minunau de gustul 
cu care erau lucrate şi aranjate lucrurile şi nu de puţine ori am 
auzit că e “ca în cea mai frumoasă expoziţie”. 

Era numai şi numai meritul ei. 

Pe atunci, în general soţia nu avea și nu era util să aibă serviciu. 
Soţul cîştiga Și trebuia să realizeze venitul întreținerii familiei. Ar 


„fi fost penibil ca soţia unui avocat să fie nevoită să aibă serviciu, 
Ca să-şi cîştige existenta. | 


De aceea și ca nu s-a încadrat decît un singur an, pînă după 1948, — 


cînd eu am fost scos din bar 
lungă. 


Aceasta nu înseamnă că 
de foarte mare im 


ou şi apoi închis pentru o perioadă 


Maria nu muncea şi nu realiza lucruri 
pină în noaptea pa ii De la începutul vieţii de gospodină ȘI 
mult sau din putin. di chemat-o Duninezeu în lăcașul Său, din 

Puțin, din bun sau din slab și totdeuna din ceea €€ 


avea reusea minuni. C i : 
i . Combina, inventa si i price- 
> usa > $ rice- 
perca ei, iar totul era exemplar adauga CAldufa SEE 


Am început viața îm 


Ă ] reună cî a = 
ŞI am continuat-o a înd trecusem un prim hop; lagărul: 


nd, cu mari poticniri şi cu crunte izbiturb 


Nae Tudorică îs 245 


dar mereu profund uniti. 


Capitolul LXII 


La orizont al Doilea Război Mondial 


Deasupra, pe cerul lumii, pe care Kant îl dorea mereu înstelat 
şi pe care poeţii atît de frumos l-au cintat, sc adunau nori sumbrii, 
întunecînd întinsul şi așa zbuciumat al pămîntului; iar legea mo- 
rală ce trebuia să stăpîncască drumul istorici şi să sălășluiască în 
conştiinţa omenirii şi în primul rînd în judecata celor care-i deter- 
minau soarta fusese acoperită sub egida forței, ambiţiei şi a 
uzurpării. Fulgerele brăzdau întunericul apropiat, prin înarmări 
şi ameninţări, tunetele şi cele mai variate manevre anunțau dez- 
lănţuirea unui nou măcel universal. 

În casele bieţilor oameni nu se isprăviseră de povestit grozăviile 
Primului Război Mondial, în multe familii viaţa se desfăşura încă 
snb semnul doliului pentru cei căzuţi, iar acum, orfanii de atunci 
stăteau sub: apăsarea perspectivei de a fi la rîndul lor victime, 
schilozii și mutilaţii îşi purtau cu anevoie trupurile şi totuşi, setea 
de mărire şi dorințele de cotropire ardeau în capetele celor care 
dețineau puterea. 

Se confirma că cel cu O sută doreşte o mic, cel care posedă o mie 
doreşte o sută de mii, cel stăpîn pe 0 sută de mii vrea să fie domn, 
iar cel care e pe tron năzuiește la cer. 

Atunci, că şi altădată pe vremea lui Claudius, oamenii se voiau 
regi, sc luptau să ajungă împărați şi năzuiau să [ic zei, iar drumul 
lor trebuia să urce pe cadavrele altora. Cei fără “spațiu vital” pe 
Pămînt, nu puteau avea nici viaţă veşnică în ceruri, îar cei care 
năzuiau supremaţia lumii, ca şi toţi cei ce-şi făcuseră un loc prin 
Orori s-au convins de nestatornicia vremurilor şi de şubrezenia 
Oticăror cuceriri. 

Incă din iarna anului 1939 au început şi la noi concentrările. 
Pentru mine, ca liber profesionist, ele reprezentau perspectiva de 


i PP 


A" 30 ai 0 i aa 2ă 4. 


246 La orizont al Doilea Război Monaial 


u ajungc în situaţia de a nu putea să ne asigur existenţa. 

În această situaţie, am fost la început sporadic concentrat, iar 
în restul timpului mă ocupam efectiv de avocatură, cu Succese 
deosebite, atit profesionale cît şi materiale. 

Orice cauză constituia o obligație majoră şi o bătălie Pe Care 
trebuia s-o cîştig onorabil, cinstit şi demn. Studiam mult şi mă 
străduiam să găsesc o cale nebătătorită cu care să-mi fac apărarea, 

Succesele din profesie şi căldura căminului nostru mă făceau 
fericit, iar faptul că puteam să-mi ajut frații, rudele şi prietenii, să 
fiu de folos celor ce apelau Ia serviciile mele îmi dădeau atâtea 
satisfacţii, de parcă întreaga lume îmi aparţinea. 

Dacă mama ar fi trăit, ar fi plins de fericire, iar tata s-ar fi înăltat 
peste vîrfurile tuturor munţilor de jertfe şi de suferinţe pe care le 
întruntase pentru noi și care, totuşi, reușiseră să-l răpună. 

Am invitat pe bunica de pe mamă la noi şi n-am să uit cum biata 
bătrînă, încă vioaie și plină de suflet, umbla prin casă și punea mîna 
pe fiecare lucru, întrebîndu-ne dacă şi acela e al nostru. 

O văd şi acum, după 40 de ani, cu mîna pe perdeaua de la geam, 


lucrată cu atîta artă de Maria, încît și acum provoacă admiraţia 


tuturor, spunînd cu lacrimi pe obraji: “Dacă ar fi trăit şi Ileana, ce 
fericită ar fi fost să vadă şi să se bucure şi ea de toate!” 


Nu ştiam cum să mă împart, ca bucuria şi fericirea mea s-o dau 
şi altora. Bunica îşi dojenea copiii, că nici unul n-avea grijă de 


dinsa ca mine, deși practic nu făceam mare lucru. 

„Cînd îmi făceam haine, pantofi, cămăşi, luam şi pentru Anton 
şi Mită. Veneau ncamurile și oameni de la Butnăreşti la barou ca 
să mă vadă. Se mîndreau și ei cu faptul că din satul lor, băiatul 
domnului Ion, care în ultimii ani ai vieţii purtase petece la panta- 
loni, dar își păstrase intactă demnitatea, devenise avocat. Căci la 
vremea aceea, avocat însemna, în general, o personalitate, iar 
pentru dînşii, un gigant. i 
Mărturisesc că atunci nu aşteptam mai mult de la viață. . 

Imi amintesc ca azi, căci este de neuitat cum, înainte de Paștele 
din anul 1939, a venit la mine sus la barou un bătrân, rudă cu noi, 
cu pletele albe, mult mai în vîrstă decât tata. l-am ieşit în cale 
rizînd, ca la toți cei care venau și l-am luat de după git. 
pusă Sent putin S-a uitat în ochii mei şi a spus: “Sărut mînă 
către aceia care de a de Sau AGE fala DUS Dicu = 
cu dărnicie lumea. Era aici pe RAU ptul SA (VEGAS in 
giuit labalconul boierului. 4 Adei a iz iobagului, Schit: 
» trudit și flămînd pe moşiile acestuia ȘI 


Li 


dreptate, iubirea de patrie şi de neam pînă la sacrificiu. 


întreg, mi l-au arătat pe Dumnezeu și astfel am început să urc, cu 


Nae Tudorică 247 


totodată respectul și admiraţia pornită din sobrietatea răzeşului 
entru sacrificiului părinţilor şi pentru munca mea. 
Deşi repet, o fac doar din impulsul adinc al inimii şi din pornirea 
tainică a conştiinţei, declarînd că mă aflam acolo deoarece: 

e Dumnezeui-a ajutat pe părinţii mei și le-a dat puterea să lupte 
si să nu deznădăjduiască. 

"e Părinţii mei s-au zbătut ca nişte titani și s-au sacrificat ca nişte 
martiri. 

e Maria a constituit mereu cel mai mobilizator impuls pe dru- 
mul anevoios al pregătirii mele, fără ca vreodată să-mi ceară sau 
să-mi reproşeze ceva. Felul ei de a fi, serios, cu adîncă și simțită 
înțelegere şi de nemăsurată dragoste, zelul cu care urca pe calea 
vieţii te obliga să fii un camarad, la nivelul acestor excepţionale 
calităţi. = 

e Mişcarea legionară a sădit şi dezvoltat în toată ființa mea 
credinta în Dumnezeu, iar ca o consecinţă firească, dragostea de 
om, respectul pentru muncă, ordine, disciplină, cinste, adevăr şi 


e Eu am terminat liceul şchipătînd şi şovăind, am, intrat în 
facultate stăpînit de dorințe fără contur determinat, dar Maria şi 
mişcarea legionară mi-au conturat și imprimat valenţele omului 


speranţe mari, cu-eforturi din ce în ce mai sporite şi cu statornicia 
unui caracter zămislit din. sentimente înălțate pînă la rang de 
pasiune și cu O judecată dusă pînă la apoteoza capacităţii mele 
spirituale. Aceasta a fost, a rămas ordinea şi ierarhia valorilor şi 
forțelor ce mi-au înlesnit poziția de atunci şi în această neschim- 
bătoare succesiune voi trece peste pragul vieţii. 

Acestea erau circumstanțele care conduceau la formularea sa- 
lutului bătrînului, însă şi atunci şi azi, îmi înseninez sufletul numai 
atunci cînd în satul meu, toţi cei care.mă cunosc sau au auzit de 
mine îmi spun “A venit domnul Nae”, sau asemeni colegilor de la 
uzină, îmi strigă “Ce faci, nene Nac?”. 


Capitolul LXIII 


Cel mai important proces. La braţ cu imaginea 
tatei 


În acel an, țăranii din comuna Secuieni, locul de naștere al 
tatălui meu, sc judecau cu boicrul, proprietar al unei moşii în satul 
Unceşti, Pe boier îl chema Demarbaix; era belgian şi directorul 
fabricii de zahăr din Roman. 

Acesta era cel care în anul 1932 îl îndemnase pe tata să mă lase 
cioban. 

Procesul era de natură civilă şi genera dintr-un litigiu între 
boier şi ţărani, în legătură cu o servitute, efectiv un hățaş, Care 
trecea pe moşia belgianului şi înlesnca singura posibilitate a țăra- 
nilor pentru adăparea vitelor. | 
: Străinul, nu mai bun ca mulţi alţi boieri autohtoni, nu pulcă 
intelege dreptul şi dreptatea noastră şi de accea îi oprise pe 04” 
meni să mai treacă cu vitele la apă. 

La proces, boierul era reprez i mai buni avocaţi din 
barou, printre care și Aare Pa son e Sarea zahăr, 
De partea țăranilor am fost anpaiz M- sumentat Și ani 
pledat de mînă cu tata, ca î ATA, pus Mani GOcuTIGĂ şi cei 
Cs id la a, ca în 1932, şi am cîştigat procesul, deși 

SA aie eu favorabili, nici mie și nici țăranilor, 7 
Surprins. A întrebat crustă i rezultatul ȘI: DOZI 8 II 4 
o na usual Iu Nu știu dacă și-a amintit scenă 
lui D > Sar CU în ziua aceea am simtit ce înseamnă dreptate 
i “Umnezeu şi ajutorul Său, am trăit bucuria si fericirea de a [i 
irimis O rază de lumină în mormi laici 

intul părinților mei. 


i 


Capitolul LXIV 


Duplicitatea lui Carol al II-lea 


Europa se afla sub apăsarea frămîntărilor ce conturau cel de al 
Doilea Război Mondial. În țară se instaurase dictatura regală, iar 
tara era condusă aparent de un guvern personal al lui Carol al 
II-lea, prezidat de patriarhul Miron Cristea. F 


Cine vrea să cîntărească şi de la această distanţă în timp (lucrul 
e perfect posibil), câtă şiretenic, micime și machiavelism a între- 
buințat Coroana atunci ca să tîrască pe drumul său toate figurile 
reprezentative ale ţării, să afle că pe aproape toate marile perso- 
nalităţi le-a îmbrăcat în uniforme, le-a îngenuncheat moral și că, 
pentru a încununa acest joc macabru, a pus în fruntea unui guvern 
care trebuia să zdrobească drepturile, libertatea şi demnitatea 
neamului, cîştigate cu sacrificii şi sînge, să ucidă cu miile şi zecile 
de mii oameni fără nici o judecată, pe însuși Patriarhul ţării şi 
conducătorul pămîntesc al creştinilor, cel căruia i se dăduse toia- 
gul cu care trebuia să aducă pacea și dragostea lui lisus. 


În februarie 1939, acest guvern a fost remaniat, iar în martie s-a 
format altul, în frunte cu Armand Călinescu, ce pînă atunci cumu- 
lase funcţiile de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, ministru 
de interne şi de război. Carol se uita cu un ochi la Anglia şi Franta 
ŞI cu altul la Germania şi de aceea a introdus în guvern pe Bujoiu 
ŞI Gigurtu, partizani ai apropierii de Germania hitleristă. 

Cele două forţe se distanțâu vertiginos însă, şi Carol nu-şi putea 
purta un picior în Anglia şi altul în Germania. De aceea, rotindu-şi 
Capul ameţise şi se izbea cînd de o fortă, cînd de alta. 


Eram concentrat la Regimentul 4 Artilerie din Roman. În ace- 
laşi timp lucram la un birou, iar în această situație cram dese 
cazarmat Şi puteam, cu intermitenţă, să merg şi la tribunal, pentru 
a-mi exercita profesia, căci eram numai caporal TR. 


Capitolul LĂXV 


Uciderea lui Armand Călinescu 


În după-amiaza zilei de 21 septembrie 1939, pe cînd mergeam 
la regiment, un coleg m-a întîlnit pe stradă și mi-a comunicat Că 
se anunţase la radio ştirea că primul ministru, Armand Călinescu, | 
considerat exponent al burgheziei ostile expansiunii hitleriste și 
cel ce executase, cu generalul Gabriel Marinescu, ordinul lui Carol 
de exterminare a Căpitanului, fusese asasinat. / 

Prin comunicat se preciza că.a fost asasinat de un grup de 
legionari care, cu acelaşi automobil s-au îndreptat spre sediul 
Societăţii de radio- difuziune, de unde au anunţat fapta lor. 

În aceeaşi seară, întreg grupul a fost împușcat, iar trupurile lor 
au fost lăsate în stradă cîteva zile. 


Capitolul LXVI 


Orori și asasinate pe tot Cupăius ulii ţării 
e ccaşi noapte, din ordinul regelui și al guvernului, în 40al 
județele, centrele şi orașele țării, organele siguranţei au ridicat PC 


toți legionarii şi 
au împușcat u 143 
Clinoscut p un număr pe care nimeni n 


Cadavrele au fost lăsat 


În lagărul de la Vaslui s 
Şi mai tîrziu am aflat că 


e pe cîmp sau în închisori. 
c mai găseau peste două sute de jegionali 
în cursul nopţii au fost scoşi grupul!” 


Nae Tudorică 251 
e a pa a DUPE a EC PPE Ra EU SETE SI PE PAI 
grupuri $ şi mitraliaţi pe dealul din apropiere. Au rămas și supra: 


ieputoa Căci Iu rCuşiseră să-i ucidă pe LOţi, ta îi dimincata 
următoare, nebunia regelui fusese oprită de groaza și revolta țării 
si a străinătăţii. 

” Ar trebui ca toată lumea să simtă ce a însemnat dezlănțuirea 
nebuniei și aberatiei exprimată prin ordinul lui Carol, care ordo- 


„ nase să fie ucise şi rudele legionarilor pînă la al patrulea grad. 


Aş vrea să se măsoare starea sufletească a unor oameni care văd 
cum sînt scoşi în întunericul nopţii prieteni, ca după cîteva mo- 
mente să le audă gemetele morţii sub ploaia gloanţelor și fiecare 
să-şi aştepte rîndul. 

Fostul preşedinte al Centrului studențesc Iași, Tudose, un bu- 
covinean voinic ca un gorun și sănătos la suflet ca un înger, a căzut 


“sub prima rafală, s-a sculat şi a plecat, l-au lovit gloanțele celei de 


a doua rafale şi iar a plecat în genunchi, fiind ucis pe cînd se tira 
pe pămîntul ţ țării pe care-l iubise cu atîta înflăcărare. 

În închisoarea de la Galaţi se găseau fruntașii mişcării, într-un 
număr foarte mare. Toţi au fost uciși în aceeaşi noapte. În toate 
închisorile s-a procedat la fel; singurul judet unde nu s-a executat 
ordinul a fost Fălticeni,unde prefect era generalul Creţoiu, cu care 
am stat apoi la Aiud şi care a cerut ordin scris, care nu i-a mai 
parvenit. 

La Roman a fost asasinat un tînăr student, Creangă, împuşcat 
în ceafă şi lăsat în cîmp, la marginea orașului, de către un jandarm 
care trăiește şi astăzi şi poartă capul sus, fără să simtă apăsarea 
ucigașului. Creangă era absolut nevinovat, dar destinul, mai pu- 
ternic decît orice altă vrere, a făcut atunci ceea ce accentuează un . 
dicton indian: “Şi fără pază stă cel păzit de soartă şi cel bine păzit 
piere, dacă- 1 loveşte soarta.” 

La Roman, în noaptea aceea, organele siguranţei au arestat pe 
toţi legionarii cunoscuţi. M-au căutat şi pe mine. Ştiindu-mă con- 
centrat m-au căutat la regiment, dar eu eram acasă. În iureşul şi 
învălmășeala inerentă situaţiei, n-au mai ajuns pînă dimineata la 
mine acasă. 


mă 


i 
; 
; 


Capitolul LĂVII 


Eu în fața morţii 


Am dormit liniștit, fără să bănuiese ce se întîmplă în țară, fără 
să simt că moartea mă căuta. A doua zi dimineaţă am plecat la 
regiment, unde am aflat cu groază ce se întîmplase. Pe străzile 
capitalei, pe întinsul ţării, în toate închisorile şi lagărele zăceau 
trupurile sfîrtecate de mitraliere ale atîtor tineri şi bătrîni, cum 
niciodată nu mai cunoscuse ţara în istoria ci atît de zbuciumată. 

Atunci a fost ucis la Huşi un frate al Căpitanului, Ion, inginer 
şi un altul ofițer, Cătălin. 

Cine ar putea contura durerea unei femei și sfișierea unei mame 
căreia i se uciseseră în zece luni trei feciori? 

Am aflat că mă căutaseră în timpul nopţii la regiment şi mi s-a 


atras atenţia să nu ics din cazarmă. Am rămas acolo, simțind căse | 


țese ceva în jurul meu. * 7) 

La amiază Maria a venit la poarta regimentului cu ceva de 
mincare. Era plînsă şi speriată. Ofițerii din cazarmă se tot învir- 
teau pe la biroul meu, căci fiind avocat, în localitate eram bine 
cunoscut şi apoi situaţia îi apropia de mine, care mă aflam în 
mijlocul acestei nebunii. Erau mulţi ofiţeri de rezervă concentrați, 
printre care şi legionari, dar care în Roman nu erau cunoscuti. 

A treia zi după cele întîmplate în țară, am ieşit din birou şi cînd. 


să mă dau jos pe scara principală, am văzut cum cobora un subo- 


fiţer de Ia biroul mobilizării, cu un revolver în mînă, pe care-l 10! 
aranja. 

A esa 
piara ploua cu găleata și inima mi-a fost fulgerată de un pie 
Ea M-am întors peste putin timp în birou. După câtovă 
pese A ui at un sublocotenent în rezervă, Gatovschi, concentrăl 

M Are e din, Bucureşti, unde era procuror. 

cmat într-un alt birou Și după un schimb de cuvinte mi 


comunicat că trebuie « 

să mă predea la lepi jandarmi. AU 
comunic e MI. 
Sem că s-a revenit asupra or Ca ati 


-a 


dinului privind executarea noastră, dă! 


Nae Tudorică 253 


PR a ea DEP E CEI E RP DE E 
ideea morţii nu-mi mai era indiferentă şi nimic nu mai părcu 
imposibil: =. E? 

Îmi iubeam și-i datoram fericirea soţiei mele, care trăia prin și 

entru mine; îmi iubeam fraţii și eram dator să-i ajut; îmi iubeam 
cu sfinţenie căminul şi profesia, şi acolo unde omul se zbuciumă 
mai mult, se şi teme mai mult. În plus, părăsisem cîmpul de luptă 
si nimeni nu caută sau nu acceptă moartea fără un tel la nivelul 
acestui sacrificiu. 

Am coborât pe scări şi în fața aştepta o maşină, iar pe canapeaua 
din spate şedea subofițerul pe care-l văzusem ceva mai devreme, 
cu revolverul în mînă. 

Ideea morţii amplifică mai tare şi mai sufocant bătăile inimii. 

Am mai spus probabil, dar repet o idee care este valabilă şi azi. 

Dacă moartea şi-ar fi putut îngrădi consecințele asupra mea 
numai, nu m-aş fi temut de ea niciodată. Mărturisesc acum, că de 
mai multe ori am căutat-o. Dar omul nu se duce la fund, cum se 
întîmplă uncori cu o piatră aruncată în apă, ce ajunge în adîncuri 
fără să lase semne, ci ca una care cade pe întinsul apei liniștite şi 
face în jur cercuri din ce în ce mai largi şi mai întinse. 

Am încercat să protestez şi să mă opun, însă am fost silit să mă 
urc precizîndu-mi-se din nou că mă vor duce în oraş la legiunca de 
jandarmi şi că nu se va întîmpla ceea ce bănuiam. 

Am ieșit pe poarta regimentului și automobilul, în loc să o ia 


- spre Oraş, a întors către stînga, spre fabrica de zahăr şi apoi pe 


cîmp, spre satul Simioneşti. 

Certitudinea morţii era stăpînă pe toată fiinta mea şi în imagi- 
nație îmi vedeam cadavrul pe malul rîului Moldova, către care ne 
îndreptam. Minutele se prelungeau, maşina înainta greu şi înota 
prin noroi cu zgomot, iar deznodămâîntul întârzia. 

Vedeam revolverul, vedeam cadavrele celor despre care auzi- 
sem că fuseseră împușcați, auzeam detunătura şi totul mă obosise 
pină la-epuizare. Doream să se termine odată totul. 

Mai tîrziu maşina a oprit pe marginea Moldovei şi am văzut în 
apropiere O parte a regimentului nostru, partea activă. Am aflat 
apoi că am trecut pe acolo ca să mai ridice un amăriît, pe Tansanu. 

Pe amîndoi ne-au predat la legiunea de jandarmi, apoi am tost 
duşi la poliţie, unde am păsit şi pe alţii, printre care Albert Bocec 
ȘI Tonică Niţu. Am rămas acolo cîteva zile. 

An ziua respectivă, Maria a venit la amiază la regiment cu 
mincare, dar mai ales ca să mă vadă. 

La poartă i s-a spus că am fost luat cu o maşină mică şi dus din 


EEE 


254 Eu în fata morții 


reviment. See 
Ploua din cer și trupul îi cra biciut de ploaie, iar în inimă si pe 


suflet îi cădeau săgeți ucigătoare. A alergat plingînd în oras i] 


barou şi la colegii mei mai în vîrstă. Paul Manoliu, decanul NOStru 
Jorj Moisini, fost primar al orașului şi alții au mers la prefect 
) 


generalul Filitti, i-au expus situaţia mea protestînd, considering 


că am fost împuşcat. 
Li s-a precizat că sînt la poliţie şi toată lumea a răsuflat uşurată 
iar după cîteva zile am fost eliberat. REA 


Maria mă aştepta; am intrat în casă cu dînsa de mînă Şi am mers 


în faţa icoanei, unde am îngenuncheat şi ne-am închinat lui Dum. 
nezeu, aducîndu-i slavă de mulțumire şi rugă de ocrotire. 


“Domnilor”, care în 1940, cînd trupurile celor căzuţi nu putre- 
ziseră încă iar sufletele lor dăinuiau pe tot cuprinsul țării, v-aţi 
năpustit asupra fotoliilor de pe care aţi pretins că serviţi țara şi-i 
conduceţi destinul, cum de aţi uitat că în fiecare şedinţă de edu- | 


caţie, se începea cu apelul morţilor, că în cele patru luni de 


guvernare legionară v-aţi păzit scaunele şi vă urmărea dorinta 
3: 


haotică a răzbunării și nu a judecății? 

Unde vă era mintea şi unde mai exista camaraderia şi omenia, 
dacă în acest răstimp n-aţi stabilit nici câţi Şi nici unde şi cum au 
murit şi n-aţi avut curiozitatea să măsuraţi golul imens lăsat în 
patrimoniul spiritual al naţiei, printr-un măcel, pe care numai lrod 
l-a mai conceput şi egalat? 

_Dar pămîntul sfînt al țării a mai primit încă o dată în seva lui 

„ Singele acelor fii, iar pe obrazul ei s-a înregistrat ruşinea unoi 

astiel de omisiuni Şi rătăciri. Lumea însă are dreptul şi trebuie Să 
cunoască ororile săvârşite atunci, cele din timpul celui de al Doilea 
cuci Mondial ca şi cele dintotdeuna. Nu numai pentru a stabili 
ala aug țării și după dreptul natural răspunderile şi nici pentru 
a f IN 0Va-ȘI justifica Tăzbunările, ci-pentru ca din toate aceste 
i : E aiăr) ale eticii Şi legalităţii universale şi veşnice să 56 
ordinii, a = rau Se = sii dee în CAnCEpii a UNI OI ies 
blândeţii, a cinstei si iubigi ne lb â Omenici şi dreptăţii, a răbdări) 

Cum evocările p; rata | j nici 
Scopul să fac îpolozia aia il Şi Ciu all IuICA i (£ ie i Le, 
suveica drumul eee? oar să deșir firul vieţii mele de Pi 

parcurs, par necesare unele accentuări ale omu 


lui care, nici i si 

y atunci și cu atît mai 

a : mai mult î este $ 
coboare din cadrul vieţii, n-a ur CUI E ulei, pico , 


de la înălțimea Virstei şi a ex 


mărit interese personale. Astfel i 
perienței cumulate, ar trebui Se, 


Nae Tudorică 255 


fecizez: 
Miscarea legionară în 1938 era: 


pe plan intern 

pentru formarea unui stat naţional, creștin, a unui om cu ade- 
vărat nou, cetăţean în plenitudinea virtuţilor, apt pentru o 
comuniune creştinească. 

Mai presus de orice interese erau cele ale neamului şi deasupra 
actiunilor trebuia să rămînă mereu aureolată cupola credinței în 
Dumnezeu. Orice măsură era adînc chibzuită şi de aceea nici o 
actiune nu a dus la compromisuri. 

Așa cum am subliniat, e senţa iucrurilor rezida în formarea unui 
om nou, cu însuşirile la c. re m-am referit. De aceea era unanimă 
convingerea că, deasupra tuturor dezideratelor, stă puterea in- 
trinsecă a virtuților omului: “Omul sfinţeşte locul.” Concepţia 
organizării şi structura statului erau fundamentate pe trăsături 


- socialiste, însă un socialism real, efectiv şi permanent, echitabil și 
constructiv. 


Aproape cu toţii eram fii de ţărani, de muncitori şi oameni cu 
o stare materială modestă, iar cei care aveau avere, duceau o viaţă 
asemănătoare cu a noastră, aducîndu-şi aportul material adecvat 
poziţiei lor. . 

Citez doar cîteva exemple: generalul Cantacuzino şi-a pus casa 
şi averea la dispoziţia mişcării, profesorul Nae Ionescu, care şedea 
în țabără culcat pe pămîntul acoperit cu pături, prințul Alecu- 
Cantacuzino, mai modest ca oricare dintre noi; prinţul Sturdza, 
care în perioada cît a fost ministru de externe a rămas în incinta 
ministerului, unde lucra, mînca şi dormea, iar în ultimă analiză mă 
refer la Căpitan, întotdeuna aflat acolo unde riscul era mai mare 
Şi povara mai grea. Dormea în cort cu noi, mînca ultimul din cazan, 
se îmbrăca cu o modestie incredibilă, dar cu grandoarea costumu- 
lui nostru naţional, ce era îmbrăcămintea lui obişnuită. Pe el nu 
l-a văzut nimeni la o petrecere. A fost o sărbătoare cînd ne-am 
aşezat pe iarbă să mîncăm, la Iași, pîine cu salam. 

Purta însă, în toată înfăţişarea lui, preocuparea şi dăruirea 
pentru binele şi propăşirea țării. 

: Naționalismul nostru nu era sectar şi nici şovin, nu era agresiv 
ȘI nici exclusivist, ci era un patriotism activ, real, rațional, concre- 
Uzat într-o comportare exemplară. 

Pe plan material, ideea socială implica dispariţia disproportii- 

Or uriaşe existente în starea materială a oamenilor şi de aceea, noi 


] mortii 
256 Eu în fata 


uvcum fixate anumite plafoane. Tot ce depășea aceste limite se 
vărsa la fondul legionar, cu care sc înfăptuiau acte de caritate, de 
calizau acţiuni de tot genul, se susțineau taberele de 


dreptate, ser 
p n mod practic formau sufletele oamenilor şi realizau 


muncă, care î 
bunuri materiale importante. 


Membrii plăteau cotizaţii, iar austeritatea constituia lege 


comună. ş E pas 
De la antisemitismul cuzist şi pînă la românizarea economiei 


noastre naţionale cra o distanță uriașă. 

Noi nu uram pe nimeni, nu înlăturam decit incorectitudinea, 
imoralul şi răul, dar nu cu violențe şi cu luptă. Nu exagerez şi nici 
nu-mi permit precizări de circumstanță cînd afirm că ideologia 
mișcării purta amprenta reală a unui comunism, dar nu a aceluia 
bazat pe ideea marxistă a preponderenţei şi exclusivităţii materia- 

- lităţii lumii, ci pe umanismul adînc, pe dreptatea universală şi 
neschimbătoare a preceptelor lui lisus Hristos. : 


Mai citez un fapt, pe care-l scoate acum la iveală amintirea mea. 


şi pe care-l consider evocator. 

Prin 1936 sau 1937, s-a întocmit un cîntec, Răzbunare. Era după 
moartea lui Stelescu și prin el se repeta un refren cerînd: pentru 
trădători, mişei și pentru trădare, vrem arme, răzbunare. 


Cum a ajuns la urechea Căpitanului, l-a interzis cu desăvîrșire. 


În politica externă 


Căpitanul declarase în ultimii ani ai vieţii sale că în cazul în care 
mișcare legionară va trebui să conducă ţara, în 24 de ore se va aderă 
la axa Berlin — Roma — Tokio. 

Sînt însă absolut convins că, dacă ar fi trăit, l-ar fi respins 
vehement și ferm pe Hitler în clipa cînd i s-ar fi cerut să semneze 
dictatul de la Viena, şi pe oricine i-ar fi pretins să cedeze o palmă 
din pămîntul sfint al ţării, chiar dacă l-ar fi jupuit de viu, ca turcii 

pe Constantin Brîncoveanu. 
Sînt de asemenca convins că ar fi admirat organizarea tehnică; 


disciplina, măiestria și spiritul de jertfă al armatei germane, dă! 
(01 așa de convins sînt că 


oricăror vremuri si i 
. . 2 

lagăre şi pretutinden 

menie Săvirşite. 


Aceste afirmatii i : 
: UI Poartă pirul vietii si i :i cale, Este 
confirmat pînă 8 ieții şi mai ales al morţii sale. E, 


istOria acestui dincolo de orice limite faptul că, niciodată IE 
Ul neam n-au acceplat moartea Și n-au plecat în vială 


-ar fi fi repudiat pentru ororile comise în 
i. La fel și pentru orice samavolnicie: şi N€0 


le-ar fi întors spatele tuturor potentaţilo! 


Nae Tudorică 257 


CC e e e a ee 
ge veci atîţia tineri, atîţia intelectuali și atiția buni români cu 
resemnarea, dar şi cu clanul acelei epoci. 

Atunci a murit profesorul Nae lonescu, a cărui viaţă şi gîndire 
s-au ridicat pe culmi pe care nu Ic-a ros nici trecerea timpului și 
nici vrăjmășşia celor care, din interese sau datorită altor optici, l-au 
combătut sau dezavuat. i 

A fost şef de catedră la Facultatea de filozofie din București, iar 
filozofia sa a influenţat profund intelectualitatea timpului său. La 
catedra lui a fost asistent Mircea Eliade, cel care de mulți ani este 
pe plan mondial un excepţional specialist în istoria religiilor, un 
celebru gînditor și un mare scriitor, ce şi-a desăvirşit studiile 
luîndu-și doctoratul în India. i 

Despre Nac Ionescu, unul dintre studenţii săi, V. Băncilă, a 
scris: Aducea o sete interioară şi nobilă, cu implicaţii metafizice şi 
Cu Strălucire arIiStică Și coerență religioasă, dînd conaționalilor săi 
exemplul unei vieţi de mare îndrăzneală şi stil personal, iar celor 
care-l înlocuiesc pe Dumnezeu, morala, familia, prietenia și chiar 
neamul cu rangul social, le-a dat un model de cerbicie, dusă pînă la 
martiraj. 

Era de o inteligență ce constituia o permanentă surpriză, cu un 
Puternic sentiment al eului propriu, a cărui tărie era interiorizată pînă 
la maximum şi învăluită adeseori chiar în transfigurări, care uneori 
mergeau pînă la umilință creştină sau la ceva de cruciat. 

V. Băncilă scria că unii vor vedea în acest om un închinător al 
vieții nefalsificate, mereu inedite, fatale, sâncte, omul care-și crea 
obsracole grele pentru a le învinge ori pentru a lupta; altii îşi vor 
aminti de eforiul său de a se depăşi pe sine, în înțelesul de a trece la 
altceva, care să nu oprească viaţa în loc; ori de scepticul, fanaticul, 
învățătorul, revoluţionarul spiritual şi de voluptatea sa intelectuală. 

IL interesa întotdeuna, într-un mod superlativ, felul cum puiea să 
arate viitorul şi totul avea pentru el echivalență de viaţă, de spirit şi. 
ast/el viața sa n-a fost niciodată egală cu aceea a oamenilor obiş- 
Nuiți. : 

Era ca şi. Traian Brăileanu. de la Facultatea de filozofie din 
Cernăuți, un mare sociolog, un înflăcărat patrior, un metafizician şi 


Un credincios şi pateticul vieţii lui a fost legătura cu neamul, cu 


“torul şi istoria lui şi pentru aceasta s-a născut, a trăit şi a murit. 


si Seres s-a mingtiat pe această viziune a esenţelor și desă- 

sIilor fără naştere şi fără moarte. 

; pi Ionescu Spunea că în lumea NOAStrĂ, Jttatea e rufe tal aL Si 
He, dar în lumea cealaltă, lumea ultimelor coordonate, fixita- 


în fata mortii 
258 Eu în fa 


tea e viață. În lumea noastră poetica Aaa şi ceea ce se 
apropie de perfecțiune, Se apropie de pe ulei fiinu că ler astfel din 
| această lume. Dar dincolo, în lumea aceea Aici reală şi cea maj 
ideală totodată, perfecțiunea e maximum de trăire, e actul Suprem, 

Acolo totul Stă și totuşi, totul viază, acolo sint esențele și luminile 
față de care lumina noastră e ca noapiea jaku de ziuă. 

Respira prin dragoste de neam și credin ță în Dumnezeu și de aceea 
a fost un servitor al nației lui şi al lui Dumnezeu. 

Pentru Nae Ionescu, moartea este un fenomen fizic şi sub acest 
aspect constituie sfirşitul; dar este şi un aci metafizic şi din acest 
punct de vedere ea reprezintă pragul prin care se trece într-o nouă 
nastere spre O viaţă veșnică. i 

Fiind un profund metafizician, afirma că: In viața spirituală nu 
există altă moare decît aceea a cristalizării ideii, a înțepenirii ei în 
formulă. (Negarea negaţici) 

EI era ca şi Kant, nu un profesor care-i învață pe studenţi 


de originalitate eşti, nu pentru că spui ce s-a mai Spus, ci pentru că 
spui fără răfuieli cu tine, pe negîndite. 

Efortul minţii omenești după adevăr este părtaş al. întregului 
suspin al firii către Dumnezeu, căci omul este un element din univeis, 
iar centrul universului este cineva mai puternic decît omul, de care 
omul depinde şi de care este creat. Era adeptul concepției teoceniriste 
şi cel care a combătut, documentat şi practic, prin viața sa, ideea şi 


teoria aniropoceniristă, după care omul ar fi centru al tuturor lucru: 
rilor. 


lume obiectivă, în a valorifica aceste indicații în raport Cu fiinţă 
noastră spirituală şi în a formula rezultatele acestei valorificări 
Pentru dînsul logica era gîndire formulată. pe: 
Indicaţiile obiective ale realităţii nu se răsfrîng în fiinta noastră 
spirituală numai cum s-ar răsfrînge într-o oglindă, ci odată răs/rÎnlo 
acestă răsfringere urmează să fie totdeauna prelucrată, €a [A 
confruntată cu fiinţa noastră spirituală. Această ființă este un lucru 
viu, un fel de focar care adună tot ce se întîmplă din afară, este ua 
centru de acțiune și reacțiune și are o configuraţie specifică şi 
aceea procesul valorificării se exercită si se înfăptuieşte după form i 
ființei noastre. spirituale, şi astfel, după dînsul filozofia este Uh 
fenomen personal sub 


Or . :» . | | fi 
/ a ae “istenţei”. Filozofia și arta — cultura propriu-zisă ării 
ACE Jace decît acolo unde există un precipitat al confrunl“ 


filozofie, ci să filozofeze, să gîndească şi de aceca, preciza: Lipsit” 


Profesorul preciza că: Filozofia constă în a primi indicaţii dintr-o: 


pate î şi Î 
iectiv și reprezintă efectiv “Valorificareă * | 


___ Nae Tudorică. 259 


ZE ea ee a ese, 
fiinţei noasire spirituale cu realitatea. Prin urmare: 

În artă și filozofie nu se poate găsi absolutul. Ca să mergi la 
Absolul trebuie să părăseşti şi arta şi filozofia şi să treci în religie. 

Acest precipitat nu este o constântă, căci fiinţa noastră spirituală 
seacţionează în chip deosebi! la realitățile obiective şi numai atunci 
intri în domeniul culturii, cînd mergi la formulare. 

Cînd preda logica, preciza că: Gîndirea poate Ji exprimată şi 
formulată, dar logica se ocupă cu cercetarea legilor gîndirii formulate 
şi de aceea, ceea ce văd eu în lucru este, mai ales, ceea ce pun eu în 
lucru, adică arunc înaintea mea o seamă de cunoștințe, experiența 
mea şi apoi încerc să potrivesc obiectul, care-mi vine de afară, în 
aceste dare. 

Tot ceea ce primim noi din afară se raportează la ceva de la noi. 

Cînd îmi dublez realitatea, prin cunoștința răsfingerii acestei rea- 
lităţi într-o realitate, alta decît cea observată, nu fac filozofie, ci 
şriință. — 4 

Activitatea. filozofică începe propriu-zis cu Opozitia, obiect-su- 
bieci, prin urmare cu postularea existenței a două elemente, esential 
deosebite, dar cu foarte strînsă legătură între ele. 

Adăugarea la realitatea sensibilă a conștiinței subiectului şi for- 
mularea acestei valorificări, duce la filozofie. 

Sintetizînd aceste concluzii, gîndirea formulată trebuie să fie re- 
zultatul — veal şi efectiv — al prelucrării subiectului în legătură cu 
realitatea sensibilă şi de acum, orice denaturare — în prelucrare şi în 
Jormulare — duce în mod inerent la un sofism şi astfel, profunzimea 
gîndirii este deplasată, de la creatie la demonstraţie, lucru care 
înfînge legile filozofiei. De aceea latinii spuneau: “Omul trebuie să 
urmărească şi să găsească adevărul și nu să convingă pe adversar.” 

Știu că am stăruit exagerat pe un făgaş ce se abate de Ia scrisul 
acestor evocări, dar am făcut-o pentru a-mi sublinia convingerea 
că filozofia idealistă n-a fost şi nu va fi emenaţia începuturilor, a 
superficialităţilor şi a rătăcirilor şi mai ales pentru a accentua că 
intotdeuna cunoașterea şi practica preceptelor religioase şi în 
ultimă analiză a dogmelor creştine, n-a fost şi nu va fi apanajul 
analfabetismului, al mediocrităţii sau al unui bigotism sterp, 
dăunător Şi orb. De accea afirm că frămîntările acelei epoci şi 
Vicisitudinile ci n-au coborit în mormînt numai un trup neînsu- 
Neţit, Ci Şi un germene de viaţă spirituală, un bob rodnic de credință 
creştină, un noian de avînt patriotic şi astfel, un prodigios înzestrat 
a fost definitiv pecetluit în solul culturii noastre naționale. 

Nu trebuie uitat faptul că John E. Kennedy, fostul preşedinte al 


3 


4 
. 
i 
E 


Eu în fata morții 


a cu dînsul o biblie, iar pe acest motiv 
sidere un semidoct şi cu atît mai mult, 


260 
Americii, purta întotdeun 
nimeni n-a cugetat să-l con 
ci farseur. 

dei E concluzia că problemele IEI US ale raţiunii 
pure sînt Dumnezeu, libertatea ŞI nemurirea ȘI că studiul acestor 
factori 0 realizează știința metafizicii, folosind iniţial o metodă 
dogmatică, cea care admite explicaţia şi existenţa unor fenomene 
ce în prealabil nu pot fi cunoscute cu raţiunea pe tot conturul 
existentei lor, dar rațiunea adaugă, extinde — apriori — la concep- 
te date, alte concepte cu totul străine prin judecăţile sintetice, prin 
utilizarea criticii. Astfel sfera posibilităţilor de a cunoaște se lăr- 
peşte imens, prin existența filozofiei transcendentale. 

De aceca, pentru Kant, cine învață filozofie merge pe orizon- 


tală, știe ce s-a ştiut, bate un drum bătut, iar cine filozofează, 
merge pe verticală, adaugă la existent şi urcă către transcendent. 


Deatlfel, de veacuri şi de milenii spuneau latinii: Inchide cartea 


ca să gîndești tu însuţi, iar indienii conchideau: Mai presus de. 


nestiutori, sînt cei care citesc; mai presus de cei care citesc sint cei 
care rețin, mai presus de cei care rețin sîni cei care înreleg și mai 
presus de cei care înțeleg, sînt cei activi care creează și adaugă. 


Reluînd cronologia împrejurărilor şi amintirilor, trebuia 
menţionat că țara se afla atunci sub sceptrul plenipotenţei haotice 


şi abuzive a lui Carol al II-lea, care avea din grandoarea regală doar 
„pe cea formală. 


Era lipsit de înclinații, însușiri și previziuni politice, complel 
văduvit de orice vocaţie morală şi total pauper în pasiuni patrio- 
ice. 

Adescori a trebuit să plec capul şi să-mi simt inima însîngerată, 
cînd m-am gîndit cît de adînci au fost frămîntările acestui neam, 
cît de vrăjmăşite, înșelate şi pustiite idealurile și cît de aprig Jovită 
demnitatea lui națională, cînd constrîns de lipsa unui domnitor 
autohton a trebuit să legifereze alegerea unui domnitor străin: : 

Este drept că opţiunea a fost constructivă şi folositoare în 


problemele vitale ale ţării din acele timpuri, dar legiferarea CIC 


dității putea şi a deschis uşa unei mari excepţii negative. 


Caro! al IF-lca, ca nimeni altul, avea cu țara românească doar 


legături materiale şi interese proprii. | 
In ceca ce priveşte afecțiunea pentru neamul românesc, Că Nu 


| uisa izvori nici din glia şi nici din duhul strămoşilor, nici din 
crezul, căldura şi idealul nai 


E 


prezentului şi cu atît mai puţin din 


Nae Tudorică 261 


aspiraţiile, perspectivele şi vocaţia viitorului. 

După moartea lui Călinescu a format un-guvern, Argcșanu, carc 
a durat doar cîteva zile şi apoi un altul, prezidat de Constantin 
Argetoianu. Carusclul se învîrtea şi nu după mult timp, la putere 
a venit guvernul Tătărăscu. 

pe cerul Europei pluteau nori, brăzdaţi de tunetele războiului. 

Eu, Maria şi căminul nostru stăteam sub această apăsare. Fic- 
care noapte aducea întunericul şi greutatea incertitudinii dacă a 
doua zi dimincaţa te scoli liniștit din patul tău, căci libertatea era 
la cheremul capriciilor regale. 

Numai cine a măsurat o astiel de sugrumantă aşteptare și numai 
cine a tresărit la fiecare zgomot și mişcare poate bănui ce înseamnă 
teroarea. 

În barou mă bucuram de afecțiunea şi stima colegilor. Deşi 
profesam cu intermitenţă datorită concentrărilor periodice, 
aveam procese și cîştigam suficient. Dar totul se găsea sub semnul 
marci şi copleşitoarei întrebări: “Mai sînt şi mîine liber?” 

Colegii din barou, aproape cu toţii mai în vîrstă decît mine, îmi 
cunoşteau atît simțămintele cît şi șubrezenia existenţei. Pe deasu- 
pra tuturor intereselor şi adversităţilor generate de concurenţa şi 


exercitarea profesiei mă iubeau, mă stimau și m-au sprijinit. Avu- 


sesem 0 poziţie fermă şi notorie şi de accea şedeam ca pe craterul 
unui vulcan. Mă gîndesc că nu-i lipsit de importanţă să evoc cîteva - 
împrejurări, ce conturează fondul acestor relaţii. £ 

Pînă la dictatura lui Carol și mai ales, în ceca ce mă priveşte, 
pînă ce am fost luat în lagăr, în barou se purtau discuţii cu caracter 
politic, cu documentarea și tenacitatea increntă profesiei. 

Pe atunci, profesia de avocat era tratată ca fiind pe primul plan 
ȘI de aceea implica 0 plenitudine de însuşiri, cunoştinţe şi respon- 
Sabilităţi. Majoritatea colegilor erau liberali sau ţărănişti. 

Intr-o astfel de discuţie, mi-am susținut punctul de vedere şi 
bincînţeles că am făcut-o cu însuflețirea omului care crede şi 
trăieşte cu idealul său. În mod firesc, au fost şi adversari şi păreri 
contrare, susţinute de colegi în vîrstă cu experienţă, dar şi intere- 
Sâți politic, 

Un coleg mult mai în vîrstă, Nicu Brumă, a ascultat numai. Avea 
cOpii de vîrsta mea; era de o competență profesională şi o sobrie- 
tate desăvirşită. La sfirşit s-a adresat colegilor cu autoritatea sa. 
ip Scutul Și cu obiectivitatea omului care nu cra înregimentat 
E CI un partid, spunîndu-le: “Măi băieţi, dacă- toți tinerii ar 
aduce aici, în profesie, zelul, pasiunea şi pregătirea lui, dacă ar face 


vi ae d col a ti ei 


De SP 


Eu în fata morții 


262 mor = 
i camin si din familie focarul vieţii I0r ȘI dacă fiecare TOMÂân Si-ap 
ci la î în slujba neamului cu ardoarea ȘI discernămâîntul pe 
iubi SR ni-l demonstrează dînsul, ar trebui să fim mîndri 
sisai sprijinim cu toate puterile ce le ave 
* În barou erau atunci şi mulţi colcgi evrei. i 
Antisemitismul cra 0 lozincă de largă circulaţie, Inima şi con. 
stiinta mea nu l-au acceptat nici la început și nu L-au practicat 
niciodată. Pentru mine durerea, năzuințelc, drepturile şi viața sînț 
facultăți comune Omului. - | 
Durerea, foamea, bucuria, dragostea și toate celelalte Simţă. 
minte sînt zestrea tuturor oamenilor, indiferent de originea lor 
ctnică, de culoarea sau stadiul lor de cultură şi civilizaţie. 


De aceea am ştiut mereu că legea dragostei pusă de lisus la 


temelia credinței creștine este supremă şi fundamentală, iar cât 
m-au ajutat puterile, am practicat-o. 


Mai tîrziu voi consemna mai multe acte ce demonstrează aceas- 


1ă afirmaţie, dar acum mă opresc doar la intervenţia unui coleg 
evreu, pe nume Marcel Zingher, doctor în drept în Franţa, coleg 


cu Ionel Mota şi un avocat excepţional, atît ca pregătire cât şi ca 


talent şi seriozitate. i 
Într-o polemică colegială a intervenit, subliniind: “Sînt evreu şi 


colegul nostru mai tînăr, Tudorică, face o politică care are şi aspeci 


antisemit, dar comportarea, inima şi seriozitatea cu care rezolvă. 
problemele legate de viaţa sa, a familiei şi de etică, mă obligă să-l | 


admir și să declar că ar fi foarte bine dacă toţi tinerii ar fi ca dînsul.” 

Pentru a evidentia înţelegerea şi aprecierea colegilor, trebuie 
să arăt că la sfîrșitul anului 1939, cînd regele preluase asupra Să 
destinele acestui neam și încerca, aparent, să satisfacă o scrie de 
deziderate ale mișcării legionare pentru a cîştiga adeziunea tării, 
cînd viata și libertatea noastră crau amenințate la fiecare pas, la 


barou a venit doctorul Fălcoianu, despre care voi consemna ulte-. 
rior unele precizări. A cerut decanului și colegilor să recomande 


un coleg care să îndeplinească funcţia de secretar pe judet al 
Frontului Renaşterii Naţionale. 


Președinte cra doctorul Ernest Ene, fost ministru țărănist, ÎL P 


în conducere se mai păseau și doctorul Fălcoianu şi alte persona” 


lităţi proeminente. Decanul și colegii, cunoscîndu-mă şi mai al 


Știind cît de amenințată îmi era existenţa, m-au propus pe mine: 
. Doctorul Fălcoianu mă cunoştea şi mă aprecia în mod deosebit 
C acecă a fost încîntat de această reeo 


la care se adă ri y : 
c se adăuga cuvîntul său, cel mai autorizat și ascultat. 


mandare de mare greutate 


Nae Tudorică 263 


Efectiv, răspundeam de lucrările de birou şi mergeam, din cind 
în cînd, în judet. Totdeauna cu dînsul în maşină Şi nici el şi nici cu 
n-am luat vreodată cuvintul la vreo adunare. i 

Întrucît regele era timorat de ideca că legionarii s-ar putea 
răzvrăti, pornind acțiuni împotriva lui şi a acelora din asa-zisul 
guvern, â trebuit ca la începutul anului 1940, într-o adunare pu- 
plică ţinută la Roman, în sala Modern, să fac un apel la 
non-violenţă adresat tineretului. 

Apelul a fost conceput de minc, aşa cum gîndeam cu atunci. A 
plăcut tuturor şi de aceea a şi fost publicat în ziare. 

Nu cra vorba de un îndemn la capitulare, ci de renunțarea la 
orice vărsare de sînge, de folosirea tuturor forţelor în construirea 
unci vicţi mai bunc pentru ncam, precum şi de abandonarea ideii 
de răzbunare. 

Doctorul Fălcoianu ar merita cea mai impozantă statuie ce s-ar 
cuveni unui romașcan. A fost asistentul profesorului Tănăsescu de 
la Facultatea de Medicină din lași, unul dintre marii doctori Şi 
chirurgi ai țării. A venit la Roman în 1936 şi a organizat exemplar 
spitalul Precista Mare. 

Era desăvirşit în profesie şi în scurt timp a devenit cea mai 
stimată şi populară personalitate din judeţ. Era un chirurg de talie 
naţională şi un om absolut excepțional. Intra în zorii zilei în spital, 
mereu voios şi întreg personalul spitalului trebuia să-l primească 
cu voie bună. 

In fiecare zi opera mult, tot felul de cazuri. Era bun peste 
măsură, dar autoritar. Nimeni n-avea dreptul să-i prilejuiască nici 
cea mai mică şi neînsemnată indispoziţie cînd. intra în sala de 
operaţie. Tuturor le spunea: “E vorba de viața oamenilor și cu nu 
mă joc cu ea.” 

In acele timpuri, Organizarea ocrotirii sănătății nu cra ca acum, 
exclusiv în sarcina statului. Totuşi dînsul opera şi trata pe toată 
lumea, cu aceeaşi pasiune şi cu aceeaşi competenţă, neluînd bani 
decît de unde prisoseau. 

M-a Operat şi pe mine şi cînd am încercat să aduc vorba de bani, 
mI-a replicat: “Ti-am făcut vreun rău, de ce mă jigneşti?” 

Am dus la dînsul rude şi prieteni, pe care i-a tratat şi operal şi 

de la nici unul n-a primit onorariu. Cînd era nevoie, stătea nopți 


intregi în spital șiparcă-l aud cum trăia, cu toată intensitatea, orice 


Caz unde cra vorba de sănătatea şi viaţa oamenilor. 


Lua însă Şi bani şi atunci cînd o făcea, lua suficient ca să 
compenseze actele-i de omenie. Am să mă refer doar la un caz. 


ia 


264 Participant !a tratativele.cu Carol a! Ilea SS 

In oras era o fabrică de piele, proprietatea unui Oarecare “po. 
cr”, Valter. Acesta s-a îmbolnăvit, i-a făcut (9) operaţie mai dificilă, 
care implica un tratament de durată făcut la domiciliu. 

După operaţie a întrebat de onorariu Şi doctorul Fălcoianu a 
precizat suma de 70.000 Lei. Era valoarea unci asc, În Oraş. 

Pacientul şi familia s-au speriat şi au pretins că suma € mare şi 
că n-o pot achita. Doctorul a replicat însă că pentru Ceca te a 
realizat pînă la acea dată n-are nici o pretenție, în schimb Pentru 
ce urmează să sc adreseze altui specialist. | 

Nimeni nu şi-ar fi permis să continue tratamentul. Dealtfel nici 
familia și nici pacientul nu puteau accepta acest schimb şi atunci, 
cineva din familie s-a prezentat la cabinetul doctorului, i-a dat 
banii, i-a spus că-i preă mult, dar n-au ce face. ea 

Doctorul Fălcoianu a precizat: “Este drept că suma-i enormă, 
dar cineva trebuie să plătească şi pentru cei mulți şi lipsiţi de 
mijloace materiale, pe care cu îi tratez şi de multe ori, nu numai 
că nu le iau bani, dar le și dau.” Şi aşa era în realitate. A rămas în 
Roman cu figura unui zeu, dar totuşi, din motive pe care nu i 
cunosc, a fost închis doi ani după 1950. Mai tîrziu îmi arăta 
degetele cu care operase și salvase viata atîtora, precizînd că a lost. 


bătut sistematic peste mîini. A 

A murit la Cîmpulung, nu de bătrîncțe, ci de erija și supărarea 
pe care i-a adus-o o fetiţă, Gabi, pe care a înfiat-o cînd a păsit-0 în 
fasă pe treptele spitalului; a crescut-o cu înfrigurarea celui mai 
bun părinte, dar ca nua reuşit la facultate şi nu i-a adus satisfacțiile 
sufleteşti pe care le aştepta și merita, Lea 

In casa sa din Roman se află astăzi Muzeul de Istorie. 


UR), 


Capitolul LXV 


Participant la tratativele cu Carol al II-lea 


In martie 1940 am fost inv 


i i rusesc 
: ităt (cu care de atitea ori fusesc 
arestat) la Iegiun ( Cosa 


ca de jandarmi, unde mi s-a spus, de data aceăsti 


SIP Ă 


Nae Tudorică Z 265 


reverențios pînă la descumpănire, că trebuia să merg la Bucur st. 
unde regele şi guvernul vor să trateze cu noi o împăcare și colabo- 
parcă. 

M-a surprins invitaţia şi scopul ci și n-am crezut în realitatea 
afirmației. 

Desprinderea de mișcarea legionară nu fusese Și nu cra un act 
formal, ci hotărîrea fermă şi definitivă de a nu mai adera Și parti- 
cipa activ la nici o organizaţie politică, de a mă dedica familiei. 
profesiei şi binelui public, fără tendințe cu nuanţă politică. 

Am precizat că nu mai am calitatea și nici nu vreau să tratez în 
numele mișcării şi că nu înțeleg să accept invitaţia. S-a insistat şi 
mi s-a subliniat că am această obligatic, că nu c posibil să o refuz. 

Am plecat fără să-mi spun ultimul cuvînt, cu gîndul să mă 
sfătuiesc cu soția mea. Dealtfel cra hotărîrea luată imediat după 
eliberarea mea din lagăr, ca tot ce întreprind și angajează soarta 
soţici și a căminului nostru să [ic rezultatul înţelegerii şi comuniu- 
nii noastre. Era ştiut şi mai ales simţit că toate consecintele le 
suportam împreună. 

Maria, și ca nedumerită și înspăimîntată, a fost de părere să 
accept, dar cu condiția să mă însoţească. Prefera atunci, că întot- 
deauna, privațiunca și chiar moartea însă alături de mine. 

Am plecat astfel amîndoi la București. N-am regretat și n-am să 
uit niciodată acest memorabil şi semnificativ eveniment. 

e Memorabil, pentru duelul purtat între cîțiva tineri idealiști, 
cxuberanţi, care purtau încă viu în fiinţa lor duhul atîtor morti, și 
în urechile cărora izbea cu putere clăntănitul sumbru al mitralic- 
TelOr, între cîțiva supravietuitori, ce nu respirau decit prin credința 
în Dumnezeu şi marca lor dragoste de patric şi un rege, încolțit 
din toate părţile, care căuta cu abilitate, fără demnitate şi cu 
cvidentă şiretenie, O fisură pe unde să-şi deschidă drum către 
Viitor, fără să-şi abandoneze majestuvasa poziţie sau să cedeze la 
imensitatea bunurilor de care dispunea. 

* Semnificativ, pentru că Mihail Ghelmegeanu, pe atunci minis- 
tru de internc, un impilator atât dedreapta”, cât şi de “stinga”, 
Cra cel ce trata pentru și în numele celui mai vicios tiran, şi în fapt 
Pentru interesele marii burghezii, ale capitalismului exploatator. 
In disprețul demnităţii, omenici, dreptăţii şi al intereselor ncămu- 
lui, Cl, care mai apoi a străbătut tot drumul ce a urmat lui 23 august 
SUnd în aureola comunismului, în postura de inițiator şi COOrdO- 
Nator al politicii noastre internaționale, 

Fusescră convocați cxponenți ai Mişcării din întreaga tară, 


iii PP 


îndreaptă, de voie, de nevoie, către un făgaş unde se cere şi accep- 


266 Participant la tratativele cu Carol al II-lea 


Adunarea prealabilă a avut loc la hotelul Traian de lîngă Gara de 
Nord. 


Radu Mironovici, ambii comandanţi ai Bunei Vestiri. | 
Precizez că acel grad privea şi îl aveau doar cei ce iniţiaseră 
miscarea legionară: Corneliu I. Zelea Codreanu, loan Mota, lust 


in 
Georgescu, Ilie Gîrneată şi Radu Mironovici. ş 


În închisoarea din Văcăreşti, în anul 1926 sau 1927, au hotăriţ 


cu toţii să pornească pe acest drum, atât de zbuciumat şi presărat 
cu trupuri sfirtecate. 
Din Roman au [ost doar cu. x 
Ni s-a expus despre ce ce vorba. Ni s-a accentuat că țara se 


tul şi colaborarea noastră. 


Carol se grăbca cu paşi mari şi precipitaţi să ajungă pe magis- 


trală: Berlin-Roma-Tokio și nu putea pătrunde cu mîinile năclăite 
de sînge românesc. De aceca urmărea şi forţa împăcarea cu noi. 


Mărturisesce că propunerea mă dezgusta. Am participat scara, j 


în clădirea Inspectoratului General al Jandarmeriei din şoscua 
Ştefan cel Marc, la tratative şi la un moment zeuduitor. 

După ce ne-am adunat într-o sală mare toţi cei convocați, la un 
moment dat s-au deschis larg uşile şi au intrat supraviețuitorii din 


lagărul de la Vaslui. Este imposibil de redat atmosfera din clipa 


aceea, tulburarea zguduitoare a momentului. Parcă debarcau de 


A . A .. A A i ! 1 
pe întinsul învolburat al mării pe un colț de stîncă niște vikingi, 


rătăciţi şi pierduţi în imensitatea necunoscutului şi care, de ani şi 
ani alcargau, sc zbăteau și nădăjduiau să găscască limanul. 

Grupul a năvălit în sală, în brațele tuturor. Printre ci planau 
sufletele celor uciși, iar umbrele lor ne erau încă vii. Majoritateă 


crau tineri, unii aveau bărbi şi pe obrajii tuturor curgeau lacrimi 
din inimile şi credinţa lor, din curajul celor ce au trecut pe lîngă 


moarte. 


„Atita căldură şi atâta frăţictate, atîta elan şi atîtea lacrimi Sâ 


adunat în acca sală încât, ori de câte ori gîndurile mă poartă acol0: 
s ri, genunchii îmi tremură, ini | 
» iar Ochii îşi trimit din izvorul lor nesecat Şir 


ca ȘI acum cînd scriu aceste rîndu 

bate mai tare 

fierbinţi, arzătoare, de lacrimi. 
Aproape 0 oră am fos 


e oaia pp d IS 00 i 
tlăsaţi singuri, în îmbrăţişări, în întrebă! | 


Şi precizări legate de 


viata celor care nu mai existau 
Mai tîrziu s-a făc ai ji 


ut linişte şi pe o altă uşă a intrat Mih 


Li 


Eram cam două sute, printre care și unii dintre inițiatorii 
Mişcării, după câte îmi amintesc: Ilie Gîrncaţă, avocat din laşi şi 


Nae Tudorică 


sp 0 VISTA 
Ghelmegeanu, ministru de interne al guvernului, unul dintre cei 
îngenuncheaţi la picioarele lui Carol. 

Ştiam că se făcuse legătura sălii cu palatul şi că “Sirele” 
urmărește cu înlrigurare desfăşurarea planului. Mihail Ghelme- 
pcanu fusese membru marcant al partidului Naţional Țărănesc, 
condus de luliu Maniu, iar acum îl însotca şi reprezenta pe Carol 
în politica zilei, de apropiere de Hitler. 

Și-a început cuvîntul cu smerenia creștinului şi reverență omu- 
Jui care vorbeşte unor'eroi, unor martiri sau unor reprezentanti ai 
marilor puteri, de care are imperioasă și urgentă nevoie. 

Nota forțată şi falsitatea gîndurilor erau transparente. 

Ne-a subliniat că ţara trece printr-un mare impas, că la această 
răscruce de drumuri trebuie să nc îndreptăm către singura cale ce 
ne poăte salva, prietenia şi colaborarea cu Germania. 

A evocat, cu stăruința vulpii care ădemenește corbul. patriotis- 
mul, credința şi spiritul nostru de jertlă, ne-a accentuat că regele, 
guvernul şi tara recunosc că pentru idealurile noastre, dovedite 
juste, avem nenumărate morminte, că au rămas de pe urma 
încleştării dintre noi şi stăpînire, văduve şi orfani, dar că: 

“În aceste momente trebuie să uităm tot ceca ce ne-a şi n€ poate 
despărți și să adunăm şi să folosim doar ceca ce ne uneşte, dragos- 
tca noastră pentru patrie și lupta pentru salvarea ci.” 

Ne-a vorbit despre pericolul colosului de la răsărit şi de “pri- 
mejdia cotropirii” (iar cu mă întreb; ce spune azi cameleonul, cînd 
a devenit un exponent al comunismului) şi a adăugat: 

“Statul nu este o maşină care trece în viteză, loveşte şi striveşte 
pe toți cei care-i stau în cale, pe strada pe care-şi parcurge traseul; 
CI el este sinteza sufletului românesc şi de aceca regele şi guvernul 
cer să colaborăm, cu căldura şi dragostea ce ne caracterizează, şi 
este gata să acorde pensii văduvelor şi orfanilor, să repare toate 
daunele materiale pricinuite.” 

A făcut un apel patetic la patriotismul nostru pe care-l ridica în 
Slăvi şi ne-a cerut să ne spunem cuvîntul. 

Mă întreb cum ar explica astăzi acest apel cel care l-a lansat, 
“um l-ar pune de acord cu ceca ce gîndeşte şi mai ales, cu ceea ce 
4 iniţiat şi realizat în postura lui de coordonator al relaţiilor 
Noastre internaţionale. 

, Dacă răspunsurile date ar fi fost înregistrate, lumea şi istoria ar 
! Ştiut şi ar recunoaşte măcar acum, cît de nedreaptă ne-a lost 
Soarta, pentru că unii au murit, iar alții au supraviețuit tratați fiind, 
Sub toate ideologiile, ca nişte rătăciți. S-ar limpezi cât de falsă a 


5 PP 


268  Participantla tratativele cu Carol al II-lea 
LOS Și este acuzarea că ne-am trădat pr ue Si de ncîntemciae 3 | 
«u fost si sînt suspiciunile pe care le-am Plăţi Acela 0 
Repet, cu nu apăr cele eu Ceie după A a SA Ales nu 
pledez pentru uitarea celor pilde a zeu DezAvucA nu 
din oportunism, tot ceea ce n-a aval VEgu a teza CUG ULa omenici, 
dreptăţii, adevărului, patriotismului sincer, ceea ce n-a avut 
(ca credintei creștine. : a | 
Dar încă odată şi încă odată, trebuie să spun că nimeni nu are 
dreptul ca în grabă și-n superlicialitate să procedeze ca în gluma | 
accea, care pretinde că de la graniţa ltalicia intrat în fupă disperată. 
un iepure, oprindu-se aproape sulocat într-o poiană din pădurile 
Franţei. ACOLO, celelalte victăţi ale pădurii l-au întrebat, îngrijo- 
rate, ce este cu cl şi de ce-i aşa speriat. lepurele le-a răspuns: 
— Ce, n-aţi auzit? În Italia Icii sînt prinşi folosindu-se Loată 
forta și toate vicleşugurile și tunşi pînă la piele. = 
Cînd celelalte victăţi i-au replicat că el e iepure şi nu-l priveşte: 
măsura, a precizat: 203 
— Bine, dar acolo te prinde; te tunde şi apoi verifică dacă Cşti 
leu ori nu. scai 
Răspunsurile au fost deschise şi fără reticențe. Au vorbit cei 
care înfrînsescră groaza morţii şi se desprinseseră de legile implă- 
cabile ale vieții și mai cu scamă, cei aduși din lagăr. ze 
Parcă aud, pentru că l-am auzit şi mi-a revenit mereu în minte 
ori de cîte ori m-am gîndit la cl, cuvîntul unuia, cred că Mircea 
Vulcănescu, ce s-a adresat cam în felul următor: “Ne vorbiţi acu i 
în numele regelui, al stăpînirii şi al ţării şi ne precizaţi aici că 
dragostea noastră de patrie, idealismul şi drumul nostru n-a fost | 
O rătăcire, ci o inspiraţie pornită din credinţa în Dumnezeu Și din 
dragostea noastră curată şi activă pentru patric şi neam. j 
Vă închinaţi în faţa mormintelor noastre, vă plecaţi în fata 
atitor sacrificii și vă copleşeşte atîta idealism şi credinţă şi ne cereti 
să vă dăm dragostea, clanul şi viata noastră. Sai 
Spuneţi-i celui pe care-l reprezentaţi că l-am urit şi duşmănit 
nu pentru că ne-a lovit şi ne-a ucis, nu pentru că ne-a sfidal şi nec-ă 
umilit, ci pentru că a călcat cu cinism peste vrerca şi idealurile unt! 


generatii, pentru că a nesocotit, cu rea credință. năzuintele unu! 
neam. ue 


E et 7 


___Nae Tudorică ” 269 


Mai spuneţi-i că nimeni pe pămînt n-are cu ce să plătească pensii 
si despăgubiri pentru cei care stau sub glic ȘI că această ofertă este 
0 ruşine pe care noi n-o primim, căci n-avem morți de vînzare şi 
pici suflete pentru răscumpărare. 
Mai spuneţi-i apoi că ne-am iubit Căpitanul pînă la adoratie și 
că l-am ascultat pînă la supunere oarbă, nu din slăbiciune şi nici 
din exaltare, ci pentru că ne-a învăţat şi ne-a înălțat pînă la trăirea 
reală, a credinţei în Dumnezeu şi a dragostei de-patric şi mai ales, 
pentru că prin viața sa şi prin moartea lui ne-a şi v-a demonstrat 
că a trăit şi a murit pe coordonatele acestor idealuri și credinte, ca 
putini în istoria acestui neam. E 
Și spuneţi-i în cele din urmă că dragostea noastră pentru neam 
şi patrie n-are margini, că credinţa noastră-i nesfîrşită şi că-i vom 
da regelui sau oricui va ridica steagul credintei şi al patriotismului 
la înălţimea Căpitanului toată dragostea, ascultarea și dăruirea pe 
care i-am dat-o lui.” 
Acesta a fost, în esenţă, răspunsul și ca să ies din atmosfera 
sobră a acestei consfătuiri, am să amintesc că un camarad ardelean 
s-a adresat în dialectul provinciei sale, poate exagerînd chiar, 
spunînd: 
“Regele s-a considerat arbitrul unei competiţii între partidele 
politice şi i-a îndemnat și susținut pe toţi dela început să lovească 
în noi, ca într-o minge, -iar acum, cînd la orizont sc deschid şi 
pentru noi porţile războiului înfricoşat, cere să se ia mingca şi să 
lie aşezată la centru, ca loviturile să le suporte tot ca, iar arbitrul 
ca şi cei care pînă acum se considerau jucători, lovind cu pasiune 
sau dibăcie, să stea pe tuşe, să se cruțe și eventual să se desfete.” 
„Atunci au fost puşi în libertate cei veniţi din lagăr, deoarece cei 
din închisori fuseseră lichidatţi şi astfel, calea către Germania 
hitleristă a fost deschisă. 


3 Faptele prezentate se petreceau la sfîrşitul lunii martie, ori 
„iceputul lui aprilie 1940. 


Dece. 


“Spuncţi-i că ne-am iubit neamul si ne-am ascultat Căpitanul ni [e 
din efervescența tinereţii, ci din convingerea zidită din profunie 
mea duhurilor strămoşilor, din căldura dragostei pentru a 
Nam, pentru care au murit atitia şi Sîntem gata să murim Și nor 


ee 


Capitolul LXVI 


Partidul Națiunii - ultima încercare a lui Carol. 


La 22 iunie 1940, Carol creează, sub propria sa conducere, 
Partidul Națiunii, partid unic, totalitar şi cu premise împrumutate 
în mare parte dela mişcarea legionară. Ad 

La 4 iulie 1940, tot regele formează un guvern pro-ecrman, 
Giugurtu, în care intră Horia Sima, mi se pare ca subsecretar de 
stat la Ministerul Învățămîntului și al Culturii. : = 

Horia Sima se întorcea în țară din Germania, unde plecase cu 
alții în 1938, atunci cînd a fost închis Căpitanul, iar pentru noi sc 
înființaseră lagărele. 

Ungurii, vecinii de la apus, ne cereau Ardealul şi astfel la 20 
iulic 1940 are loc la Salzburg întrevederea dintre lon Giuguriu, 
prim ministru, Mihail Manoilescu, ministru de externe, și Adolf 
Hitler, însoțit de Ioachim von Ribbentrop, pentiui tratarea probl 
mei ridicate de pretenţiile Unparici hortiste. i 

La îndemnul conducerii naziste, în luna august sc tratează cu 
ungurii. Noi propuncam și ofeream un schimb de populatie, Căci 
drepturile noastre istorice nu ne îngăduiau cesiuni din pămîntul 

patrici. În închisoare am aflat de la Victor Vojen, ambasador lă 
Roma, că Dictatul fusese determinat şi de contele Ciano. care ave 
0 amică în Ungaria ce trebuia recompensată. 

Contele Ciano, ginerele lui Mussolini şi ministru de cxterne al 


Italiei, a susținut şi influențat cauza şi velcitățile Ungarici. Astfel, | 


la 30 august 1940, Mihail Manoilescu este fortat de Hitler $ 
semneze Dictatul de la Viena, prin care se cedează 43.492 km AIA 
glia noastră străbună și 2.667.000 locuitori, mare parte români: 
Care au plecat pe pămîntul rămas patrici ori s-au plecat sub săpat 
ciile ocupanților, cu inimile sîngcrînde, ; 
Pieta ia Mihai Viteazul Și pînă la românul de a 
panu LE „S-au răscolit mormintele şi s-au răzvrăuil duh 
ruter. Un suspin adînc şi prelung s-a întins peste muntii» 


pi Să 
urile 


- Nae Tudorică 271 


lurile, apele şi cîmpiile tării. 

Această dureroasă amputaţic venea după o altă “cxtirpare”, la 
fel de strivitoare, cînd în iulie 1940, vecinii din răsărit ne dăduseră 
un ultimatum, în mod practic necunoscut de populatie, cerîndu-ne 
să cedăm Basarabia în termen de 5 zile. 

Lipsiţi de orice sprijin din afară, încă înainte de expirarea 
termenului, populația provincici s-a trezit cu fortele de ocupaţie 
pe acest pămînt, unde străjuiau cetăţile lui Ștefan; unii au ajuns în 
Siberia, alţii în morminte şi cei mai mulți au îngenuncheat, supuși 
fortei. 

Nu trecuseră decit nouă luni de cînd Polonia, cu un popor 
modest, liniştit şi călăuzit de o ideologic pașnică, de centru, fusese 
aproape rasă de pe faţa pămîntului de către cele două imense forte, 
cu ideologii inadvertente şi ireductibile, dar cu scopuri comune. 

Extremismul de dreapta, reprezentat prin nazism şi extremis- 
mul de stînga, prin comunism, forţe ce în principiu se situau pe doi 
poli absolut opuși, cu sensuri și încărcături contrarii, s-au înteles 
atunci, au încheiat în grabă și în uimirca lumii un pact, s-au 
apropiat şi aşa, unul de la apus către răsărit, celălalt de la răsărit 
către apus, au ars pc rugul puterii lor dreptatea şi au ocupat 
Polonia. - 

Abia se sfîrşiseră coloanele de'refugiaţi polonezi, aruncaţi peste 
graniţele ţării lor pe meleagurile noastre, unde au fost primiţi cu 
căldură aceluia care vede și simte că-l așteaptă 0 soartă asc- 
mănătoare. 

Nu se uitascră nici Auschlussul de la 11 martie 1938, prin care 
Austria a încetat să mai existe ca stat independent şi suveran, fiind 
anexată celui de al III-lea Reich, acordul de la Munchen din 28 
scptembrie 1938, prin care cele patru mari puteri. Germania, 
Italia, Anglia şi Franţa, sub semnăturile lui Hitler, Mussolini, 
Chamberlain şi Daladicr, fără participarea, smulgeau Cehoslova- 
Cici, în favoarea Germaniei, un teritoriu cu 3,6 milioane de 
Su şi că, după şase luni, Germania ocupase întreg teritoriul 
lării. 

Nu se uitase nici armistițiul din iulic 1940, semnat de Mareşalul 
Petain, care consemna înfrîngerea Frantei de către nemți şi ocu- 
area ci parţială, și nici jertfele altor popoare ce încercascră să-și 
apere viaţa şi libertatea în fata coloşilor. 

Era O perioadă cînd politica şi diplomaţia curopeană au fost 
dominate pe de o parte de forță şi de pretenţii expansioniste fără 
limite, iar de partea cealaltă, de un spirit conciliator dus pînă la 


nn aliati Bee ai Aaa 


N 


272 Abdicarea lui Carol al II-lea 
=, e ai 


nu itate şi coborit pînă la penibil. 

De aceca, popoarele continentului, printre care şi noi, Simicam 
durerea provocată de către cei care foloseau forța. Gustascrăm si 
trăiam disperarea celui care geme, pe care prietenii îl părăsesc şi] 
uită. Se reconfirma un străvechi adevăr: “Dacă vrei Să ai mulţi 
prieteni, caută să nu ai nevoie de ci.” 


Evenimentele se precipitau, glasul lui Hitler pe fiecare zi căpăta 


o rezonanţă mai răsunătoare şi mai tăioasă, iar mașina de război 
germană uluisc lumca, funcționînd asurzitor şi nimicitor. 
Drumul istorici devenea tot mai întortocheat, soarta țărilor tov | 
mai șubredă şi imprevizibilă, iar inimile oamenilor tot mai 
strangulate de ferocitatea prezentului, sufocate sub greutatea in: 
certitudinii viitorului. (ză 
Şi totdeuna, omul a suportat mai ușor lovitura primită decit 
amenințarea şi expectativa. zi 


Capitolul LĂXVII 


Abdicarea lui Carol al II-lea 


In după-amiaza zilei de 4 septembrie 1940, posturile noastre de 
radio au anunţat că regele Carol al II-lea a însărcinat pe generalul 
lon Antonescu să formeze un guvern cu structură legionară. 

Carol își folosea ultimele resurse, ultima soluţic, colaborareă 
directă şi efectivă cu legionarii şi aderarea la politica Axei. . 


Generalul lon Antonescu era cunoscut și cotat ca un militar $ 


deosebi ; PerțE A 
ate i competent şi distins; ocupase posturi importante încă. 
aa da Război Mondial; era adeptul apropierii de Germanii 
ă capropiat al Căpitanului. Guvernul a fost format aproape 
în exclusivitate din legionari | 
Au urme “16 : 
er ae a acalală ale de deliberări şi cum era logic şi de aşteptă 
S S 7ia € 7 3 >, a > caer 
de Colpra. prezenţa lui Carol în ţară nu era utilă şi Ni” 


De aceea , Ă | 
„la 6 septembrie s-a anunțat că regele, complel izola! 


„poza dau dA dee E CUCU 10 aan ie e aa 273 


si compromis atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, a ace pi 
ca transfere prerogativele regale fiului său, Mihai, în timp ce lui | 
s-ă înlesnit fuga peste granitele țării şi jaful poporului; deşi la 
Țimisoara s-a incorcal Oprirea trenului, a lost prea tîrziu. 

Și asttel, prima fisură generată de grabă și superlicialitate a și 
apărul. 

, 

Pentru că înşiruirea şi comentarea evenimentelor cu care a lost 
confruntată ţara în perioada 8 iunic 1930 — 6 septembrie 1940, la 
care în parte am participat şi cu, le-am consemnat cu peste IOani 
în urmă, abia astăzi, cînd încerc să lac publice mărturisirile melc, 
sînt în situatia să posed şi să folosesc unele documente, ce fac: 
lumină acolo unde se voia să [ic întuneric, înfăţişindu-sc “Slinti” 
şi “martiri”, acolo unde în [apt au existat monştri și membrii activi 
ai infernului. 7 

Ni s-a spus nouă, care supravictuisem, de către Carol al II-lea 
prin gura lui Mihail Ghelmegeanu: , 

Statul nu este O maşină oarbă care trece în viteză, loveşte ȘI 
ucide pe toţi cei care nu sînt pe trotuare, ci el reprezintă toată 
sensibilitatea unui ncam şi că “majestatea sa regretă şi e gata să 
despăgubească victimele.” 

Răspunsul nostru l-am consemnat şi rămîne sacrosanct pentru 
noi şi pentru sufletele celor răpuși. 

Se cuvine şi O impune duhul adevărului să luăm act de realități 
care nu au fost cunoscute, de monstruozităţi ce nu s-au săvirșii 
niciunde şi niciodată, şi aşa, povara păcatului o poartă cine răsco- 
leşte mormintele şi rămîne prizonierul unci fobii, căci numai 
monştrii pot ucide prin strangulare, împuşcîndu-te pe la spate, 
declarîndu-te dezertor, şi apoi te mai ucid a treia oară prin ardere 
numai pentru că nu ai acceptat să te urci pe scaunul puterii alături 
de minciună, de mîrşăvia şi poltroneria ucigașului. 

Într-o astfel desituaţie, orice comentariu este în neputinţă de 
a cuprinde tot adevărul. Consider asttel datorie şi îmi îngădui să 
redau documente, să invit să le cunoască, să le cîntărească cu 
atotputernicia conştiinţei, să le filtreze toţi, şi mai ales cei care 
acum aşează la zidul intamici, ruşinii şi al oprobiului, provocînd 
din inertie condamnabilă răvăşirea mormintelor, tulburarea co- 
loanelor de suflete păşite în viata de veci, prematur, pentru un 
ideal, străduindu-sc să-i îngenuncheze pe cei care supravietuiesc 
după aproape o jumătate de secol de sălbatice atrocități, nemai- 
aşteptînd decît “dramul de linişte” şi puterea adevărului. 


Cruzimea adevărului și ferocitatea bestialităţii 


Mişelia, minciuna și sălbăticia Declaraţiile asasinilor la Comisia de anchetă 
instituită de Înalta curte de Casaţie la Bucureşti 


Asasinatul din 29/30 noiembrie 1938 în noiembrie 1940 


Declaraţia maiorului Dinulescu 

Într-o zi am fost chemat de către fostul Preşedinte de consiliu, 
Călinescu. În cabinetul lui de lucru sc găsca şi generalul Bengliu, 
comandantul jandarmeriei. Călinescu mi-a declarat atunci că, pen- 
tru motive politice, Codreanu și 13 adepţi ai lui trebuiau uciși; 
aceasta ar fi fost şi dorinţa regelui. În ziua de 29 noiembrie 1938, 
la orele 10 scara, Codreanu şi camarzii lui au fost scoşi din închi- 
soarea de la Rîmnicu Sărat, unde crau închiși și au fost puși într-un 
camion. Legionarii au fost puşi în așa cl ca să poată vedea numai 
înainte, fiind în același timp legaţi cu braţele la spate. Ei nu puteau 
face nici cea mai mică mişcare, erau chiar constrînşi să stea conti- 
nuu cu capul în sus. 

Înapoia fiecăruia dintre ci stătea cîte un jandarm. Eu m-am 
aşezat lîngă şofer. Se călătorea pe şoseaua dintre Ploieşti şi Bucu- 
reşti, cînd în zorii zilei de 30 noiembrie, după ce am dat semnalul 
fixat, cu lanterna, jandarmii au scos din buzunare o sfoară, pe care 
au strîns-o în jurul gîtului legionarului ce stătea în faţa fiecăruia 
dintre ci. În felul acesta, Codreanu şi cei 13 camarazi au Î0st 
sugrumaţi, în timp ce maşina își continua drumul în plină viteză. 
Putin timp după accea, am ajuns la Bucureşti, de unde ne-am 
îndreptat către fortul de la Jilava, în interiorul căruia cra săpată, 
deja de trei zile, o groapă mare. După ce camionul a intrat în fort, 
asupra cadavrelor strangulaţilor s-a tras, în urma ordinului primit 
de la prim procurorul militar, col. Zeciu, cîte un foc de revolver 
sau de puşcă; apoi un medic militar constată moartea tuturor 
legionarilor transportaţi de noi. Cadavrele au fost aruncate în 
groapă. Eu imediat am declarat celor 14 jandarmi că ceca ce 


Comunicatul oficial al autorităţilor statului 
In noaptea de 29/30 noiembrie cr. s-a făcut un transfer de 
condamnaţi de la închisoarea R. Sărat la București-Jilava. În die : 
tul pădurii ce corespunde km. 30 de pe şoseaua Ploiesti: ucuiteli 
pe sa aie 35 automobilele au fost atacate. cu împuşcături ie 
E ceai a abatut Şi în acel moment, transferaţii pro- 
aa ace El se făcea în automobilele Brek tip 
E ee pe fim de noapte cu ceaţă deasă, au sărit din 
ale = Cu vădită intenţie de a dispare în pădure. 

ae după somaţiile legale, au făcut uz de armă. 
Pate Corneliu Zelea Codreanu, condamnat la 
5 e aa pai i ani interdicţie, Constantin Nicolae, 
Ca a Saca Es al oru, Caratănase Ion, Bozântan Iosif, 
Da sa AIE ala Gr. Ion, Atanasiu lon, Bogdan Ga- 
a A ina E condamnaţi la cîte zece ani muncă silnică. 
Sania Eat oale II armată, pe teritoriul căruia 
la faţa locului şi aţi cout aa DI A EEE ver 
mal Sus, de către medic prin înc! i Ce pata pt 
, eiere de proces verbal. 


A autorizat î 
al inmormîntarea P aia : Ă 
cercetarea cazului. cadavrelor, rămînînd mai departe în 


Comandamentul milita 
„tru motive de ordine pub 


- ei 
ela propunerea parchetului și pen- 
„facă la subcentrul militar Jila: î probat că înroriiiintăreă să 38 
„zilei de 30 noiembrie see asa fapt ce s-a executat în dimineața 
ş C- Prin îngrijirea închisorii militare Jilava. 
30 noiembrie 1938 


276 Cruzimea adevărului şi ferocitatea bestialitătii 


Ei fe a aia 
lucuscră Lusese dispus de către Curtea Marţială şi a fost O datorie 
patriotică importantă. 

Certificatele de moarte se confecționaseră la Jilava de către 


colonelul Zeciu de la Curtea militară, locotenent-colonel Dumi- 


tru şi de primul comisar regal, colonelul Pascu. 


S-a aruncat pămînt în groapă; însă a doua zi cadavrele au fosţ. 
dezgropate şi purtate într-o altă groapă. Asupra l0r s-au vărsaț 


multe sticle de acid sulfuric, apoi au fost acoperite cu pămînt, iar 
A » 

deasupra s-a turnat 0 placă grea de ciment. Jandarmii, desi invo 

luntar, au trebuit să semneze actele de deces, în care se spunea Că 


cei 14 legionari au fost împuşcaţi pentru că încercascră să fugă de 
sub escortă. Fiecare jandarm a fost răsplătit cu 20.000 lei. Euam 


primit 200.000 lei. 


Declaraţia jandarmului Sârbu 


Am plecat în noaptea aceca din Bucureşti, cu două masini dube 
de la Prefectura de Poliţie. Eram însoțiți de maiorii de jandarmi. Y 


Dinulescu şi Macoveanu. 


Ajunşi la Rîmnicu Sărat, am tras la Legiunea de jandarmi. Aici ai 


maiorii Dinulescu şi Macoveanu au luat contact cu maiorul de 


origine evreu, Scarlat Rosianu, co iunii de j i 
HG Ş „comandantul Legiunii de jandar 
din Rimnicu Sărat. î IEEE ai 


Imediat ne-am întors spre Bucuresti. 
In lipsa unui ordin precis, jandarmii n-au mai luat pe legionari. 


Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii în mașini, dar. E 


Ei 


a claşi timp soseşte din urmă maiorul Dinulescu care ne-a dat 
ordin: înapoi la Rîmnicu Sărat. : 


Ne-am î iLî = 
am intors dar ne-am oprit în comuna Bălțați, la cîțiva km. 


de R. i 
dea Sarat unde am fost cantonaţi pe timpul nopţii. Aici ni s-a 
n C băut, tigări scumpe și gustări alese. 
- zorii zilei am pornit spre Rîmnicu Sărat 
Junși la închisoare, am fo i toţi jandarmi 
i E St băga ii 
unde maiorul Dinules oana Ce aut 


ra i Cum & 
pra modului cum aveam să executăm pe legionari. 


Punînd în i 
8enunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang 


afară, în Curtea închisorii şi fiecărui 
Mie mi-a dat pe A 
că acesta cra Căpit 
l-am dus apoi la 


Se ee) eee ais-a dat în seamă un legionar. 
a mai VOINIC, mai înalt. Am aflat mai tîrziu 
ul, Corneliu Zelea Codreanu. 


maşini. Aici. legi 
INI. Aici, legionarul era legat cu mfinile de 


SN 


cu şi Macoveanu ne-au dat instrucțiuni asu- 


ndarmii au ieșit apoi cîte unul 


Nae Tudorică 277 


bancă la spate, iar cu picioarele de partea de jos a băncii din ruta. 
în aşa fel ca să nu poată mişca nici într-o parte, nici în cealaltă. 

Aşa au fost legaţi zece legionari într-o mașină și patru în cea- 
laltă. 

Eu am fost în prima maşină, în cea cu zece legionari, în spatele 
Căpitanului și ficcare jandarm era așezat în spatele legionarului 
ce-i fusese încredințat. 

În mîini aveam ștreangurilc. 

Am pornit. În maşina mca cra maiorul Dinulescu, iar în cealaltă 
maiorul Macoveanu. 

Era 0 tăcere de mormînt, căci n-aveam voie să vorbim nici noi 
între noi, jandarmii şi nici legionarii între ci. 

Ajunşi prin dreptul pădurii Ţîncăbeşti, maiorul Dinulescu, care 
stabilise cu noi; printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a 
aprins la un moment dat lanterna, stingînd-o şi aprinzînd-o iarăşi 
de trei ori. 

Era momentul executiei, dar nu știu de ce n-am executat nici 
unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat Jos şi s-a 
dus la maşina din spate. Maiorul Macoveanu fusese mai autoritar, 
legionarii erau executaţi. 

Căpitanul şi-a întors capul puţin către mine şi mi-a $opUt 
“Camaradc, dă-mi voice să le vorbesc camarazilor mei...” 

Dar în acceaşi clipă, mai înainte ca el să-şi [i terminal această 
rugăminte, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii Și 
păşind înăuntru cu revolverul în mînă a rostit printre dinţi: execu- 
tarca! E 
La aceasta noi am aruncat ştreangurile. Ultimul lor cuvînt le-a 
fost strivit în giulej. 

Ștreangurile îi sugrumascră. 

A fost un mugct şi un horcăit, apoi o linişte de mormînt. Cu 
perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul pînă la Jilava. 

- Cînd am ajuns erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau colO- 
nclul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii. Colonelul 
Gherovici, medicul legist It. colonel lonescu şi alții. 

Groapa cra făcută. 

Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi apoi cu faţa în jos şi 
împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcărea pe la 
spate, în timpul evadării de sub escortă. 

După aceca au fost aruncaţi în groapa comună. 

La cîteva săptămîni însă, aceiaşi jandarmi, tot noi, am lostad uși 
din nou la Jilava şi desfăcînd groapa am aruncat peste ci O solulic 


278 Lista pe oraşe şi judete a celor ucisi | 


Jo antă şi arzătoare, 15 damigene de vitriol. 
După aceasta jandarmii au fost puşi să dea declaraţii, cum că 
legionarii fugind de sub escortă, au fost împuşcaţi. 


model. 
Apoi, am fost adunaţi într-o încăpere a închisorii Jilava, dă 
colonelul Zeciu ne-a ţinut un discurs spunîndu-nc: “V-ati făcut 
datoria, voi nu sînteţi asasini de rînd.” : 

La cîteva zile după aceasta, am fost chemat în cabinetul colone 
lului Gherovici, care mi-a spus: “Tu eşti voinic, ai fi putut Dios 
trei deodată...” 


suma de 20.000 Iei drept ajutor de boală. 

Eu am răspuns: “Nu sînt bolnav, domnule colonel.” 

“Mă Sârbule, nu vezi cât de rău arăţi şi să-ţi păzeşti gura căci 
astfel ţi-o astup cu pămînt”, arătînd cu mîna un revolver Mauser 
de pe birou. 

Apoi am fost trimis ca şi ceilalţi jandarmi în concediu. 


Lista pe oraşe şi judeţe a celor ucişi 


Asasinați lîngă Someșeni-Cluj, 
în noaptea de 2-3 decembrie 1938 
Făgădaru Nicolae (avocat ) 
Petru lon (muncitor) 
a Bică Ananie (mecanic) 
SC păse: î ? *hic : 
a i a închisoarea din Cluj. Au fost duşi în plină 
Bucureşti eofidusă Orașului și împuşcaţi de brigada mobilă din 
specialitate din E a pita Vulpescu, brigadă ce-și făcuse O 
i asta , sina legionari şi care se afla direct s i- 
IE ministrului-călău Armand Călinescu e Ia 
nainte de asasinare, £ ăia 
de a alla avocatul Făgădaru a fost groaznic schin- 
Sticulele, pentru a-l face să spună cine este 


| 
ş 


Era o declarație pe care colonelul Zeciu ne-o dăduse spre 


Mi-a întins o hirtie pe care să semnez, spunînd că am primit 3 


„la 10 iulie 1939. 


Nae Tudorică 279 


seful mişcării după Codreanu. 
Nimeni nu ştie ce s-a întîmplat cu cadavrele lor. 


Asasinaţți lingă Huedin-Cluj, 

în noaptea de 13-14 februarie 1939 
Fleschin Perre (student) 
Hodrea Aurel (profesor) : 
Stănescu Petre (Student) 
Popa lon (muncitor) 
Borzea Dumitru (ofiţer) 
Gruită Victor-(elev) 
Borzea Zanofie (ofiter) 


Asasinaţi la 17-18 februarie 1939 
Nadoleanu Enache (medic) 
Popovici Dragoș (Student) 
Bălău Octavian (Student) 

Cadavrele lor au fost aruncate în crematoriu. 


Asasinaţi la Bucureşti 
Nicolascu Nicoleta, șe/a legionarelor pe tară 
Schinjuită în beciurile politici şi aruncată de vic în crematoriu 


Dragomirescu Victor (comandant legionar, 
decorat cu Crucea Albă) 

A fost ridicat de la Spitalul închisorii Văcăreşti. schingiuit şi 

aruncat de viu în crematoriu la 22 septembrie 1939. 
Cristescu Vasile (profesor universitar) 

asasinat de poliţie la 26 ianuarie 1939. 

Atentatul din Piaţa Sf. Elefterie din București 

La 21 septembrie 1939, ora 12, un grup de 9 legionari a împuşcat 
pe ministrul asasin Armand Călinescu, din ordinul căruia a fost 
ucis Corneliu Zelea Codreanu împreună cu 13 legionari. 
Dumitrescu Miti (avocat) 
Ionescu Ion (Student) 
Isaia Ovidiu (forogra]) 
Moldoveanu Ion (Student) 
Paraschivescu Gheorghe (Student) 
Popescu Cezar (Student) 
Stănciulescu Marin (mecanic) 
Popescu Traian (student) 


“ve SP ATIT PN 


280 „Lista pe orașe şi județe a celor ucişi 


Vasiliu lon (desenator) E 
După împușcare, ci au pătruns la postul da radio şi au difuzat o, 
declaraţie începînd cu următoarele cuvinte: “Ne-am făcut 0 date. 
ric dureroasă, din a pedepsi pe călăul Căpitanului...” 
S-au lăsat apoi arestaţi și duși în piata indicată, unde pe loc si ăi 
fără nici o judecată au lost masacrați, iar trupurile lor au fOSUlăsate i 
în văzul lumii vreme de trei zile. Copiii de şcoală și elevii de liceu 
au fost aduşi să vadă cadavrele. Ei 
Masacrul din noaptea 21/22 septembrie 1939, 
Asasinarea legionarilor din lagăre şi închisori 
Asasinaţi la închisoarea din Rîmnicu Sărat 
În noaptea de 21/22 septembrie sînt tîrîţi pe-rînd în curtea 
închisorii şi asasinati: i 
Clime Gh. (inginer) 
Cantacuzino Alecu (avocat) 
Totu Nicolae (avocal) 
Tell Alexandru (avocat) 
Furdui Gh. (doctor în teologie) 
Dobre Bănică (licenţiat) 
Polihroniade Mihail (avocat) 
Craja Paul (medic) 
Simulescu Sima (profesor) 
Apostolescu Gh. (comerciant) 
Istrate Gh. (licenţiat) - 
Banea Jon (avocat, medic ) Sa 
a | Serafim Aurel (inginer) i 
= se AL, Sa aici dir de a-l asasina, călăii l-au desfigurat 
Deci Sur pentru a smulge de la cl] declaratia că ar fi dat ordin 
să fic împușcat Armand Călinescu £ 
Pe Gheorghe Apostolesc i i 
întins pe pămînt lingă pe ei a Ia 51 0GILICIE A SIA insă 
venit călăii că le ice cad ca aaa aiba 105 Liri! Cali die Aare CR 
crea TARI Ce scua începul să strige: ajutor! Citeva 
: » l-au doborit şi pe el la pămînt. 
Asasinaţi la spita 
Cînd un legionar ce se 
polițici sau în'v 


lul militar din Braşov 
a afla în vreo închisoare, prin beciurile 
EDS i doza pe in lagărele de concentrare, era total sIcil 
în groapă abia £ mentul rău, deci numai cînd era cu un picior. 

groaj 1a atunci intra într-un spital : 


In această si - 
Stă situatie se păse 
Ie se găsea un grup de camarazi internaţi În 


„Nae Tudorică 281 


spitalul militar Braşov. În acea noapte de sălbatecă furie au los! 
treziţi din somn și aşa bolnavi cum erau au fOst încărcat într-un 
camion şi duși în direcţia Ri$nov. 


Lîngă 0 pădure maşina s-a oprit. Bolnavii au fost daţi Jos, 


Trupurile lor istovite-au fost legate cu funii, cum ai lega un snop 
de grîu şi apoi asasinati. 


Cotigă Traian (avocat) 
Ionică Eugen (inginer) 
Siancu Emil (ofiter) 

Pihu Grigore (licenţiat) 
Sușman Iuliu (funcţionar) 
Herghelegiu Lon (avocat) 
Proca Gh. (funcționar) 

Herghelegiu lon a reuşit să se desfacă din legătura comună și 
prin întuneric s-a retras în pădurea din spatele lor. Cînd să le 
încarce cadavrele, asasinii au constatat că unul lipsește. 

A fost căutat vreme de o zi. Scara la radio, s-a promis recom- 
pensă persoanei care-l va preda poliției viu sau mort. În cele din 
urmă, descoperit într-un copac, a fost împușcat şi dus lingă ceilalți 
camarazi ai lui în piata oraşului, unde au fost expuşi două zile. 


Asasinaţi în lagărul de concentrare 
de la Miercurea Ciucului 
În acea noapte sîngeroasă, 44 de jegionari au fost treziţi din 
somn şi strigați de pe o listă de către un ofiţer. Li s-a cerut să se 
pregătească repede, că trebuie să plece în alt lagăr. 
Benec Constantin (funcţionar C.F.R.) 
Biriş Ovidiu (avocat) 
Borzea Titus (Student) 
- Buhai Vasile (funcţionar) 
Cioflec Marius (student) 
Comjic Ștefan (student) 
Coman Constantin Cozmin (student) 
Gheorghe Constantin (student) 
Constantinescu Dumitru (medic) 
Corbeanu Vasile (student) 
Dobrin Liviu (medic) 
Dorea Afilon (teolog) 
Ducaru Dumitru (subinginer) 
Enescu Ion (funcţionar) 
Felecan Vasile (muncitor) 


282 Listapeoraşe si judete a celor ucisi A 
SEE 


Filipov Vasile (student) 

Gîrcineanu Florin (ofiter) 

Grama Iosif (Student) 

Iordache Nicoară (asistent universitar) 

Macoveschi lon (Student) 

Micu Augustin (inginer) 

Mincă Ilie (ofiter) 

Miter lon (Student) 

Noaghea Virgil (student) 

Nuţiu Aurel (student) 

Pavelescu Alexandru (avocat) 

Popa B. Anton (funcţionar) 

Prodea Nicolae (muncitor) 

Rădulescu Virgil (ziarist) 

Raicu Constantin (licenţiat) 

Stamate Eugen (student) 

Stegărescu Constantin (licentiat) 

Sirugaru Nicolae (avocat) : 

Susai Vasile (licenţiat) 

Teodorescu Gheorghe (sculptor) 

Tiponut Gh. (elev) 

Todan Coriolan (student) 

Ungureanu Corneliu (licenţiat) 

Ursu Ion (Student) 

Vasiliu 1. Gh. Calus (ofiter) 

a a eta > iale Petre (funcționar) 

a St = UA GURA s-a format coloana. La lumina 

ui iai unul de altul de miîini cu funii. De jur 

e (i de agenţii-călăi au pornit pe drumul jertfei lor 
Inainte de iesirea di : 

i pb ae din lagăr, lordache Nicoară, cel mai iubit de 

său, a spus “Tatăl nostru” 

rămași între sîrme însoti 

suna lămpaşelor. 
ntre tufăriile di i 

si Et da ba lagărului îi aştepta mitralieră: 

să [ic sfârşită. Cei 44 s-au Era Alpii e UI 

ca n aa ta ȘIL, unul peste altul, cu rugăciuncă 


ate e, in Ci a mai i 
ra ate utut ai : E 
Eaigscă legiunea și Caile striga într-o ultimă suflare 


Apoi convoiul s-a pus în mişcare, cei 
ndu-i cu privirile, călăuzite în noapte de 


Aniştea noptii ăî 
pui, după încetarea mitralicrii, a mai fost tulburată 


prinsa dragoste şi bunătate ce 0 revărsa în jurul | 


Nae Tudorică 283 
Di a a | LALA LAU, (0 
qe câte un foc de pistol al călăului agent care trăgea în cei care imi 
pespirau. 


Trupurile lor au fost lăsate pe loc două zile, timp în care lumea 
să vină să le privescă. Apoi au fost ridicate şi îngropate în satul 
apropiat, Toplita. 

Asasinaţi în lagărul de concentrare Vaslui 

Antoniu lon Pâsu (avocat) 
Belgea Ion (avocat) 

Boboc Constantin (student) 
Borzea Virgil (ofiter) 

Bujgoli Spiru (licenţiat) 
Busuioc Ion (Student) 
Calapăr Mihai (teolog) 
Cârdu Valeriu (poet) 

Clime Traian (funcționar) 
Comănescu Nicolae (student) 
Danielescu Josim (student) 
Dobre lon Radu (muncitor STB) 
Gârcineanu Victor Puiu (avocat) 
Goga Mircea (Student) 
Maricari Nicolae (ofiter) 
Moraru Alex. Bubi (student ) 
Motoc Mircea (Student) 
Nicolicescu Gh. (inginer) 
Popescu Spiru (student) 
Răcman Gogu (student ) 
Rioșanui Petre (inginer) 
Spânu Iordache (student) 
Stahu Teodor (avocat) 

Sola Stavre (student) 

Supila Polisperhon (student) 
Techarl Mircea (Student) 
Tucan Boris (Student) 
Tudose Teodor (avocat) 
Volocaru Gh. (funcţionar) 

s Zus Radu (student) 

În lunca din faţa clădirii lagărului Vaslui, în acea noapte de 
sîngc şi moarte au fost scoşi aceşti camarazi, în ultimul lor drum 
ce-l mai aveau de străbătut în această lume şi în această tară, atit 
de iubită de ci. 


284 Lista pe oraşe şi judete a celor uciși 
TE 


a 


|.cuati unul de altul cu funii, înconjurați de cei puşi să-i asasi. E 


mă 


neze, au fost scoşi din lagărul împrejmuit cu două rînduri de str 
ghimpată și duşi spre locul unde îi aștepta moartea. 


Sublocotenentul-jandarm Cinghită, care mînuia mitraliera A 
început să-i rostogolească de-a valma, unul peste altul. Lui Tudose 


Teodor gloantele i-au tăiat miînile. Simţindu-se dezlegat de le ă 


tura comună, a mai avut încă putere să fugă. Dar unde? Din urmă | 


l-au ajuns călăii. L-au împuşcat din nou şi apoi l-au aruncat 
ceilalţi camarazi. 

Vreme de două zile trupurile lor au fost lăsate în văzul lumii 
Dascălii primeau ordin să aducă pe rînd şcolile de copii ca să- 
privească pe aceşti tincri transformați într-un morman de cadavre 


peste 


iar copiii plîngcau și li sc făcea rău văzînd spectacolul. Astfel voiau i 


călăii să imprime teroarea în inimile elevilor. 
Cadavrele au fost îngropate în cimitirul de animale din Vaslui, 
Viața în lagăr cp 
“Profesiunile cele mai variate erau reprezentate în lagăr: pro- 
fesori universitari, medici, preoţi, institutori, muncitori, tărani. 
“Totuşi, majoritatea era formată din intelectuali. Seara, rugăciunea 
colectivă se termina cu un impresionant cu noi este: Dumnezeu 
cintat de trei sute de voci. La ultimul etaj sc afla O cameră rezervată 
pentru rugăciunca permanentă. Timp de o oră, ziua și noaptea, un 
detinut Sc ruga sau citea Biblia şi nu sc întrerupea decât în clipa 
cînd intra cel care venea să-l înlocuiască. Și fiindcă, firește, între. 
orele trei şi cinci dimineaţa cra cel mai greu să rămii treaz, mulți 
iz a PIE E LR at cae a. . Z 
camarazi cereau să fic înscriși pe listă tocmai pentru acele ore. 
Rareori în istoric creștinis ( i 
s creştinismu i i iunile şi 
arealul Ş m ! modern, posturile, rugăciunile și 
E. in atotputernicia lui Dumnezeu n-au fost plătitecu 
A E singe. Mai tîrziu, cînd tragedia se săviîrşise, eram de-a 
A » uU 7 S$ i LA > » ari « Ano i i i ? : i a: 
= ph a cinat descoperind acecaşi credinţă imperturbabilă la 
ATi Supravictuitori ai masacrelor.” > 
Mircea Eliade, Jurnal 
Asasinatele de 
21-22 septembrie 1939 
Poliţia Şi unitățile de 
în aceeași noapte, 
locuri publice, cîte 
indicaţi pe listă vo 
numărul, ceca ce s- 


» Jandarmerie din toate judeţele au primit, 
ordinul să aresteze şi să execute imediat, în 
irei legionari. Ordinul preciza că, în lipsa celor 
r fi SXccutaţi oricare alţii, pentru a completă 

4 ȘI intimplat în cîteva judete. 


pe intrep cuprinsul tării s 


Arad: 
Argeş: 
Bacău: 
pal: 


Bihor: 


Botoşani: 
Brăila: 


Braşov: 


Buzău: 


Caliacra: 
Cîmplulung: 


Caraş: 


Nae Tudorică 285 


Mădută loan (avocat) 
Bulboacă loan 
Julan Ilie (agricultor) 


Pielmuși loan (o[ițer) 
Olteanu Vasile 
Amzăr Traian 


Condopol Mircea 
Mandache Alexandru 
Antonovici Constantin (student) 


Condratiuc Alexe 
Ursache Victor : 
Gherman loan 


Cozma Lazăr 
Jude Dumitru 


Iftimuţă Vasile 
Grigoriu Mihail 
Mancoş Gheorghe 


Bobota Leodor 
Udrea lon 


Faur loan (profesor) 
Bordeianu 1. Lehaciu 
Nicolici Nicolae 
Papacioc Radu 


Voinea Constantin 


Caranica Petre (student) 
Popescu Hristu (țăran) 
Cavachi Dumitru (student) 


Irimiciuc Valerian (cojocar) 


Țăranu Traian 


Cozan Luchian 


Borzac Lazăr (muncitor) 
Băleanu Ion (funcţionar) 


+ sa cauti ad alma 


286 


Cernăuţi: 


Cetatea Albă: 


Ciuc: 


Cluj: 


Constanta: 


Covurlui: 


Dimboviţa: 


Dolj: 


Dorohoi: 


Durostor: 


Fălciu: 


Lista pe orase si judeţe a celor uciși Aa: 
i LISla DE Orase SE ]UOe ere e Citita ra e R 


Cerbu Iancu 
Pisariuc Silvestru 
Regwald Francisc 
Molotiuc loan 


VPlădău loan 


Păucă V. Dumitru (revizor şcolar) 


Curoglu Damian 


Duma Iosif (profesor) 
Caranica loan 
Mirea Ilie 


Cuibuş Petre 
Eremia Nicolae 


Chivu lon (preol) 


Chiriazi Constantin (funcţionar) 


Mocanu Staicu (preot) 
Secăreanu lon (preot) 


Popa Costăchel 
Croitoru Tudor 


Potolea Gheorghe (ofițer — invalid de război) 


Nitescu Petre 


„Lungu lon (învățător) 


Gălmeanu lon (student) 


Herculescu Nicolae 
Poenaru Ilie 
Șiefănache loan 


Surugiu Gheorghe 
Barbu Gheorghe 
Honceru lon 


Nastu Nicolae (țăran) 


Manganiţa Constantin (ţăran) 
Memu Dionisie ( lăran) 


Codreanu Ion (inginer) 
Nicolae Emil 


Gorj: 


Hotin: 


Hunedoara: 


Jalomita: 


laşi: 


Lăpușna: 


Maramureş: 


Mehedinti: 


Mureş: 


Muscel: 


Nasăud: 


Nae Tudorică 


Croitoru Vasile 


Șerban Constantin 
Munteanu Gheorghe (căpitan) 
Motomancea Grigore (preot) 


Dobuleac Vasile 
Dubocinschi Teodor 
Soroceanu Dumitru lacob 


Popa Petre (muncitor) 
Cornea Gheorghe 
Sârbu Nicolae 


Manolescu Grigore 
Constantinescu Constantin 
Badea Traian 


Dănilă Nicolae (licențiat) 
Leonid Miron (preot) 
Bagdad Elena 


Diaconescu Vasile (colonel) 
Florescu Sergiu (ziarist) 
Palamarciuc lon 


Butnaru lon 
Chirculiţă Dumitru 
Belidean Mircea (student) 


Gheorghiu Victor 
Geacu Hristu Petre 
Gheorghevici N. 


Rusu lacob 
Paletaș Francisc 
Pădureanu Nicolae 


Nerasan Ion (avocat) 
Stancu lon 


Tonea Simion 
Girigan Cornel 
Tolan Alexandru 


Lista pe oraşe şi județe a celor uciși 


Satu Marc: 


Severin-Lugoj: 


Soroca: 
Ştiucă Boris 


Suceava: 


Târnava Mică: 


Creangă Vasile (student — orfan de război) 


288 

Neamt: Malinici Nicolae 
A. Vădanei Vasile 
Puiu Vasile 

Ol: Găman Florea (elev) 
Mânzu Dumitru (Student) 
Preda Gheorghe 

Orhei: Zalupcescu Grigore 
Mocanu Andrei 
Răileanu Naum 

Prahova: Cojocaru Alexandru 
Filip Dumitru. 

Putna: State Vasile 
Voinea Nicolae 
Marin Petre 

Roman: 

Romanati: Niculescu Gheorghe 
Oprovici Horia 

Sălaj: Burcaș Augustin 


Bozântan Victor (avocat) 
Jitaru Spiridon 


Galescu Pavel (curelar) 
Ghindă Gheorghe (muncitor) 
Sârbu Damaschin (țăran) 
Matici Marin 


Leviuzchi Ștefan (elev) 
Criclivai Azare 


Răul lon 
Gemeniuc lon 
Jitaru Spiridon (student ) 


Bâză Gheorghe 
Priș loan 


Nae Tudorică 289 
Codrea Nicolae 


Tecuci: Căsăneanu Gheorghe 
Teodorescu Spirache 


Baciu Vasile (student) 


Abagiu Dumitru (comerciant ) 
A Cristea Aristotel 
A) Toader Dumitru (comerciant ) 


Teleorman: 


Heidenrich Vladimir 
Căldare Constantin 
Caragancev lon 


Tighina: 


Timiş-Torontal: Udrea Teodor (croitor) 
Dragomir Gheorghe (şofer) 
Cocora Alexandru 


Lascăr Gheorghe (inginer) 
Vrânceanu Gheorghe 
Caranica Enache (licenţiat) 


Trei Scaune: 


Turda: Cucerzan Constantin (Student) 
Nichita Augustin (măcelar) 
Tonceanu Gheorghe (Studeni) 


Vilcea: Nicolaescu Aurel (preot) 
Diaconescu Dumitru (preot) 
Vasilescu Nicolae (tîmplar) 
Cadavrele celor asasinați au fost lăsate timp de trei zile expuse 
în piețe publice. Elevii din toate şcolile au fost aduşi să le vadă și 
nici copiii celor ucişi nu au fost cruțaţi de la acest spectacol. 


e Și pentru că monștrii nu sînt rebuturi ale creaţiei, ci progeni- 
turi ale întortochelilor vieţii, ei provoacă milă şi dorința de a-i 
ajuta. 3 

În cazuri rarisime, nonsensul, bizarul şi absurdul aruncă pe unii 
dintre aceştia pe piscuri şi în scaune de răspundere majoră, iar 
atunci se produc cataclisme, răsturnări, orori şi prăbuşiri în etica, 
morala şi căile perioadelor respective. 

Pe făgaşul vieţii poporului nostru au existat mereu hopurii 
baricade şi toate greutătile posibile. Nu din orgoliu bolnav şi nici 
din uşurinţă condamnabilă spunem şi dovedim, că la fiecare mo- 


Ea 


Nae Tudorică. 291 


290 Lista pe oraşe și judeţe a celor uciși 


iată de răscruce, oricît ar fi fost “vintul” de vrăjmaş, “harul” şi i 
“darul” ne-au ajutat cu oameni potriviți şi că arareori poporul s-a 
înselat, lăsîndu-se îngenuncheat de monştri. . să 
S-au tăiat capete şi de la scaunul judecătii au plecat la trunchiul. 
decapitării boieri şi mulţi dintre cei cu păcat. | 3 
Dar, întotdeuna măsura a fost; “dreapta judecată” şi “moartea 
legală”. ze ie 
Numai Carol al II-lea şi acoliţii săi au putut concepe moartea 
fără judecată, moartea pînă la al patrulea grad de rudenie şi ca 
nimeni vreodată, uciderea repetată: 
e 0 dată strangulat piei 
e încă o dată împuşcat din spate 
e a treia oară dezgropat şi ars. 2 
Dacă monstruozitatea mai poate fi extinsă, să caute cei ca cl şi SĂ 
alte mijloace şi să convoace în acest scop forțele iadului. Ai 
Noi, ca români şi creștini, se cuvine să păstrăm duhul dreptăţii, 4 
cultul profundei judecăţi, constructivul de nebiruit al înţelegerii, 
omenia şi măreţia dragostei pentru cei ce vin după noi. 
Să lăsăm pe unul dintre victimele lagărelor şi ale batalioanelor ai 
de execuţie să le aducă celor care au fost uciși în toate modurile 
posibile, din harul ce i s-a dat, un măreț prinos, odată cu căldura 
inimilor, cu seninul sufletelor şi cu respectul cugetelor noastre: 


De vi s-au smuls şi flori şi cruce 
Și dacă locul nu vi-l ştim, 
Tot gîndul nostr” n el v-aduce 
Îngenunchieri de heruvim. 
Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane 
Morți sfinţi în lupte și Jurtuni, 
Noi am făcut din voi icoane, 
Și vă purtăm pe frunţi cununi. 


Nu plingem lacrimi de sînge 

Ci ne mândrim cu atiți eroi, 
Nu! Neamul nostru nu vă plînge 

Ci se comunică prin voi. 


Radu GYR 


Post Scriptum 

Mi se spune sub diverse forme că nu ce potrivit şi nici oportar 
să fac departajarea între “şcoala de educaţie” şi “partid”, şi mal 
ales între perioada 1932-1938 şi aceea care a urmat. 

În cuprins am motivat şi consider clucidate ambele probleme, 
dar pentru că se stăruic şi se accentucază că aşa provoc “fisuri “sau 
chiar “demolez”, adaug şi evoc totodată nişte “oînduri” autorizate, 
care nu strică nimănui. 

* Petru Comarnescu, încă din 1934/1935, ne aviza: 
“Imperativul etic poruncește mărturisirea adevărului, oricît de 
mare ar fi dezacordul între adevărurile spiritului şi fenomenele 
unui moment. Dar această mărturisire nu trebuie să pornească cu 
un caracter agresiv, sau interesat, nici să conţină O «dogmatică», 
artificială care să nesocotească realităţile şi nevoile maselor. 
Numai astfel ideile şi criteriile se dovedesc reale şi dăinuiesc 
chiar atunci cînd purtătorii or sînt nesocotili, persecutați său 
uciși. Numai criteriile și ideile care ar fi putut salva la un moment 
dat lumea şi ar îi putut da un sens superior vieţii sint cele reale, ce 
POL apăsa asupra conştiintei.” 


IMNUL MORȚILOR 


Morminte dragi, lumină vie. 
Sporite într-una an de an, 
Noi v-auzim curgînd sub glie 
Ca un șuvoi subpămîntean. 


AŢI luminat cu jertfe sfinte 
Pămîntul pînă” n temelii 
Căci arde Țara de morminte 
Cum arde cerul de făclii. 

Ascunse” n lut, ca o comoară 

Morminte vechi, morminte noi, 

De vi se pierde urma” n tară 

Vă regăsim mereu în noi, 


Mircea Eliade, de asemenca în acel timp, sublinia: 
“Viaţa şi cultura unci țări nu sc măsoară nici cu «azi» nici cu 
«mîine», sc măsoară cu decadele, cu veacurile. Ceca ce contează 


doua zi» după ceca ce se întîmplă. 


este prima zi de luciditate după victorie, 


cu mulți ani înainte.” 
nară, €l se întreabă: 


forţe politice care sînt pe cale de realizare? De ce nu sc integrează 


ierarhii?” 
Şi precizează: 


_care se face.” 


Ceea ce a urmat şi mai alcs în pasurile prin care am fost siliţi să 
ne străbatem calea mă îndreptățesc să mai adaug: 


urmăreau puterea, ci în finalitate transformarea si restaurarea 


portii care tind către transcendent. 
Am fost şi partid pentru că nu ne era îngăduit ca: 


străduiam să construim un palat; 


„ — Să nu folosim ; 
cetate; un adăpost pentru că luptam să realizăm 0 
—sănui Apei 
Dar și pai în biserică, pentru că năzuiara către ceruri. 
doar modalități pici trebuie să aibă acelaşi izvor peren și 
live, iar cu în € e înfăptuire adecvate, utile, oportunte și construc- 
D u în cuprins m-am referit la ele. ) 


Tot Mircea Eliade. î a 
a Eliade, în 1937, în articolul citat în Cuvînt înainte 


= SR 


202 Lista pe oraşe și judeje a celor uciși O 


pentru un popor este acel înspăimîntător «poimîine», acea ca SĂ 


Mai grav decit revoluţia este ceasul cînd revoluţia s-a consumat 
și istoria începe să creeze forme noi. Mai importantă decît victoria 


Momentele critice şi decisive din viaţa unei naţiuni, acea «a i 
doua zi» după un mare fapt împlinit, cad, chiar prin Structura lor | 
în stăpînirea clarvăzătorilor. Aceşti creatori de fapte au fost pros- s) 
teşte maltrataţi pentru incapacitatea lor de a se integra «zilei dosaă 
azi». Dar e firesc să fic aşa, căci «ziua de azi» este fără îndoială 
istoric, dar o istoric care se consumă, un joc de forţe descătusate 

Și pentru că amîndoi se referă la fenomenul Mişcarea legio- j 

Lj a 

“De ce ezită unii inteicctuali să colaboreze trup și suflet cu acele 

ci mesianismului cu:entelor populare şi naţionale care zguduie si 


actualele forme d:: viaţă ale ţării, visînd între altele rosturi şi alte | 


Aceasta doar nu tai este istorie care se consumă, ci o istorie i 


Am fost şcoală, pentru că mișcare şi Căpitanul primordia! nu - 


virtuţilor neamului, ca un deziderat de durată în timp și de pro- a 


= im- A E 
nu locuim temporar înţr-un apartament, cînd NC 


Nae Tudorică 293 


defineşte fără echivoc, tranșant, caracterul «şcoalei» şi, dacă mai 
era nevoie de argumente, trăirea şi moartea Căpitanului mi le-a 
asigurat. 

Problema “pingaşă” şi răspunsul care irită rezidă în: “dacă am 
fost cu adevărat”, “dacă n-am fost deloc” şi mai ales ce a fost într-o 
perioadă şi în alta. 

Cei care ştiu “că au fost” nu trebuie să uite că Moţa, la virsta de 
36 de ani, a mers voluntar ca soldat şi a murit în Spania, dîndu-și 
conştient viaţa pentru că n-am putut să rabd să văd cum se trage cu 
tunurile în biserici și cu mitraliere în icoane cu chipurile lui lisus și 
ale Maicii Domnului. 

Totei nu pot uita ca niciodată în istoria acestui neam n-au fost 
masacrate, fără judecată, coloane nesfîrşite de tineri de elită și 
mari figuri ale culturii şi virtuților neamului, toți pentru un crez 
sfînt și un ideal măreț, şi că sufletele lor cer odihnă, li se cuvine 
recunoștință şi nu un “vot de blam” şi că datorăm sub puterea 
blestemului să nu lăsăm adevărul sub obroc iar sufletele lor ră- 
văşite de minciună, perversitate sau neștiinţă. 

Cei care “n-au fost” dar ştiu ce a fost păcătuiesc de moarte cînd 
văd că se aruncă smoală pe morminte şi întorc capul sau, mai grav, 
cînd sînt întrebaţi sau acuzaţi că au fost, sau dacă ştiu, se cutremură 
şi se feresc ca de ciumă, lepădîndu-se ca de un duh rău. 

Este dezgustător şi revoltător mai ales pentru cei care au stat în 
închisori şi știu ce a fost şi înainte şi după 1944, cînd marea 
majoritate a victimelor fuseseră sau erau acuzate de această “su- 
grumătoare vinovăţie”. lar acum unii, chiar de pe “locul de: 
reprezentare”, se scutură ca şi cum s-ar arunca cu vitriol pe obrazul 
lor. 

Eu am făcut o departajare pentru că, realmente, există doi 
versanţi ai unui munte și nu-i de conceput să nu ştii pe care s-a 
urcat și pe care s-a coborit. 

Ne-o cer adevărurile şi ne-o impun sufletele şi interesele con- 
structive ale neamului. 

Apăr sufletele celor jertfiți, luminez cît pot şi subliniez în modul 
cel mai bnest că n-a fost niciodată în firea mea “acuzarea”, iar în 
prezent nu urmăresc să întunec perspectivele şi veleităţile 
nimănui. De aceea îmi îngădui să afirm că fără adevăr, fără o 
ordine morală şi o autoritate legală, toate ridicate la rang de 
necesitate vitală pentru stat, ne prăbuşim în haos. Tocmai de 
aceea, oricine şi mai ales cei care se împotrivesc departajării celor 
două perioade ar trebui să urce deasupra norilor ce au întunecat 


294 Lista pe oraşe şi județe a celor ucişi 


seninul constructiv al adevărului, deasupra fulgerelor care au 
răvăşit utilul dreptăţii, şi astfel să folosească atributele românului B 
ale creștinului, duhul perenității, preluînd «binele» indiferent d 
unde izvorăşte el şi înlăturînd «răul», iarăşi indiferent de loci) 
unde se tiîrăşte. a! 
Să nu se uite gîndul lui Mircea Eliade: ; 
“Mai important decît victoria este prima zi de luciditate după. 
victorie” şi că “ceea ce contează pentru un popor este i, 
înspăimîntător «pomiîine» după ceva ce se întîmplă.” Iar cu zic : 
ceva s-a întîmplat şi este «azi». ăi 
Oricum, încerc să fac public tot drumul pe care l-am parcurs i 
voi purta recunoştinţă celor putini ce au fost alături de miine) 
acest scop, gratitudine pentru toți aceia care mă vor întele și 
sprijini pînă la “sfîrşit”, convinşi fiind că n-am drmărit et a 
aprind fie şi numai o scînteie care să arunce lumină curată asupiă 


Creangă Vasile 


Ucis la Roman în noaptea de 21/22 
septembrie 1939. Şi aici, ca în toată 
țara, ordinul indica trei victime. Prin- 
tre ei erau și eu, dar organele locale Sf 
s-au oprit doar la unul, în fapt cel mai Adi 
tinăr, cel mai puţin implicat și absolut 
fără pricină. Trupul lui plăpînd a fost 
lăsat pe cîmp în apropierea orașului, 
lîngă drumul ce duce la Luţca. 
Cei care au ordonat și coordonat ge. 
nocidul au ajuns, desigur, de mult în 
iad, înecaţi în sîngele victimelor și în 
lacrimile celor ce i-au plins. Cel ce a 
tras în ceafa unui copil care cerea, 
striga și implora să nu-l împuște, n-â (MĂ 
ezitat, n-a auzit mai apoi bocele sfișie- | 
toare ale unei biete mame și a putut 
totuși astfel dormi fără cosmaruri. 


Lista documentelor consemnate 


Zaharia Boilă, Memorii, fond 6, dosar 113, p. 173-174 
Arhiva 1.$.1.S.P. 
Arhiva istorică centrală, fond Casa regală, probleme interne, 
dosar nr.2/1930 şi “Viitorul” din 8 iunie 1930 
A. Bădescu, “Scurt istorical P.N.L.R.” 
N. lorga, “Memorii” 
Colecţiile ziarelor “Adevărul”, “Dimineaţa” 
Şt. Fischer Galaţi, “Inventich Centary Romania”, New York 
and London 1970 
Colecţia “Cruciada Românismului” 
A. Călinescu, “Memorii” 
C. Argetoianu, “Însemnări zilnice” 
Arhivele Statului, arhiva istorică centrală, fond Casa regală 
Lothar Rădăceanu, “Învățămintele anului 1935 și sarcinile po- 
litice ale anului 1936” 
N. Lebedev, “Jelesnaia gvardia, Karol IL i Ghitler” 
Legația germană la București, jurnal 816/37, L.A. 5, către Minis 
terul Afecerilor Externe - Berlin) 
A. Călinescu, “Noul Regim”, Bucureşti, 1939 
Biblioteca Academiei R.S.R., serviciul Manuscrise, arhiva dr. 
C. Angelescu 
Colecţia ziarelor “Universul”, “Buna Vestire”, “Lumea Nouă” 
Arhiva C.C. al P.C.R. 
Arhivele statului, Arhiva istorică centrală, fond Ministerul jus- 
tiţiei, Direcţia afacerilor judiciare 
C. Enescu, “Semnificaţia alegerilor din decembrie 1937 în evo- 
luția politică a neantului românesc”, Bucureşti, Institutul social 
Român, Secţia sociologică 1938 
Colecţia “Monitorul oficial”, “Scînteia” 
Colecţia ziarului “Dreptatea” 
N. Iorga, “Istoria românilor” 


Colecţia ziarului “Porunca vremii” | 

Memorial Antonesco, Tome premier, La Ill-eme homme de 

pPAxe, Paris, Edition de la Couronne 

| N. orga, “Memorii” sg) 

Arhivele statului, Arhiva istorică centrală, fond Ministerul pro- “ 
pagandei naţionale i 

Colecţia ziarului “Viitorul” 


Hans Rogger and Eugen Weber, “The European Richt. A his “E Cuprins 
torical profil”, University of California Press, 1966 
Pamfil Șeicaru, “Istoria Partidului Naţional Ţărănesc” Închinare .......... Pace do De eseul arata aaa aaa oare E DP 7 
Ştefan Palahiţa, “Garda de Fier”, Buenos Aires, 1951 Cuvânt înainte. a ee pecuniare a ee 9 
“Akten zur Deutschen Auswartigen Politik” 1918-1945, seria D Antisemitismul 
(1937-1945), Band II, “Deutchland der Spanische Burgerkrieg, Extremismul 
1936-1939, Imprimeriile naţionale, Baden-Baden, 1951 : Fa Prefaţa a ae ee a Îi aa i PE 0 De 27 20 
Salvattore Sibilia, “La Romania de Decibalo a Carol 11”, Bola i IAUTOdUCETE a te a iai Ea aa ea 2 ai ra ae 3 00 33 
gna, 1939 1 Pe piscul muntelui suferințelor... eee 39 
George Ivașcu, “Împotriva fascismului”, Editura politică, Bu să Ji Familia — școala primară... cerne 43 
cureşti, 1971 ) m Liceul Roman Vodă..mneee eee 47 
Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, « 35 de ani de la marile manifes. | IV Student. Iașul —cetatea Culturii eee ape ză 
taţii populare îndreptate îm CSE -v Serviciul militare ceea nemai eee ate 
“Anale de istorie” A 4/1975 Bosriva:Pieraruluie dela Viena înă „| vi Colegii şi profesorii de facultate ...... cnc... 65 
- VII Majia o e ae Nane sapa sac e ce e arca RE Saad 72 
VIII Curentele; polițiCE sie ee ae ae poet ee ei 76 
IX Mişcarea Legionară.....<cieeeeeee 80 
X Cazul Bciniş. Antisemitismul. cecene 86 
XI Prima întîlnire cu Corneliu |. Z. Codreanu... kk... 88 
XII. Mişu Stelescui see pe papii ee Sica aste 92 
XIII Congresul de lă Brasov zoana e a ee 93 
XIV Comemorarea “Tichindcal- -gură de aur”... cc... 94 
XV Tineri de excepţie. nenea 9% 
XVI De la “şcoală” la partid cecene 99 
XVII Congresul de la Tîrgu Mureş «cc nnneenneeeee 100 
XVIH Congresul de la Piatra Neam apei e ai i a e E eee a 5 103 
XIX “De la restauraţic la dictatura regală” ea tea eee 105 
Restauraţia 
Poziţia partidelor faţă de restauralic 
XX Conflictul Carol — Corneliu Codreanu cocs 110 
I. Gh. Duca 


Mihai Stelescu 
Moţa — Marin 
Pactul Maniu-Codreanu- -Brătianu 
XXI Alegerile din 20 noiembrie 1937. 115 


—.——> 7... 


-XXVI Represiuni „seen eee eee eee eee mea eee e ae 


 XLYVI Moartea mamei 


Alegeri pentru Camera Deputaţilor: 
ncercarea lui Carol de a-l apropia 
pe Corneliu: COdICANU 5 a e e a 
XXIII Guvernul Goga-Cuza 
Relatiile General Antonescu — C. 1. Z. Codreanu 
XXIV Declaraţia lui Corneliu Codreanu 
XXV Declaraţia Reginald Hoarc...... ceea 


XXII | 


CCS SC Oa AO O Da CI Ca te 


LI PEEL e Doe a a 


XXVII Planul de executare a lui Corneliu Codreanu. .....,, 
Retragerea mișcării din campania electorală 
Întîlnirea Hitler - Carol. Uciderea lui Codreanu 

xxvIII Noua Constituţie. Plebiscitul..... cea 

XXIX Circulara lui Cl Z, Codreanu. 

XXX Aresiarea lui: € Ie Ze Codreanu e a 

XXXI Corneliu Codreanu — abţinere | 
Horia Sima — rezistenţă... ii i 

XXXII Uciderea lui Corneliu Codreanu... i 

XXXIII Politica lui Horia Sima 

XXXIV Represalii după uciderea lui 
Armand: Călinescu a aa 


XXXVI Personalităţi în cadrul mişcării... 146 
XXXVII Prezenţa cronologică şi colaborarea mea .......... 
XXXVIII Procesul asasinării lui |. Gh. Duca ..,......... pie 
XXXIX Evocări privind viaţa şi ținuta Căpitanului ........ 
XI. Tabăra de la Carmen Silva ....... cena 
XII Confruntări sufleteşti în închisoare şi-n profesie ...... 
XLIE Procesul Martinaş, se eee și 
XLIII Evoluţia mişcării Garda de Fier, Totul pentru țară... 
XIV Tabăra-de la Avereştie o e e a 
XLV Uciderea lui Mihai Stelescu 


eee avu e. casa. 
. 1... 1... cc. ln. | e... [1 a sc a poa do. sta ce 9. | 
o e. 9 0-5. scie ai 0-10 a:0l0 e 09 9-5oo_e. S-a sei odaie ee aaa! 


.. .... ca ee e o... |... .... cn. 


Moartea tatei; confruntări cu mizeria, 
disperarea și pe pragul abdicării 


XIX Expulzarea Prințului Nicolae ..... 

E Alegerile din.1937; ei > ES PRL Et Enea al aa 203. 
LI Avocat în Baroul Roman... 206. 
LII Rediesărca a aa aie = aie e Eat Siteul 210 

LAN Referendumul din 27 februarie 1938. ARC IE O EP Za E : 

LIV Organizarea uciderii lui Corneliu Codreanu pp a 216 

IV Procesul lorgă-— COdroaiiii; 25 e D505 sina a 


1vI Drumul în profesie ..... 74, AURA VARDAR | a Et Aa 
1VII Logodna. Lagărul din Vaslui....,... e 
LVIIL Ştirea uciderii Căpitanului.... eee 
LIX Viziunea lui C. Codreanu privind rolul mișcării ....... 
1 Din nouttehbentate fa e ec ep ai 0 
XI CASătODI a în 0 300 ea ea 20 e a ape 
LXII La orizont al Doilea Război Mondial..............., 
LXIII Cel mai important proces. La braţ cu imaginea tatei. . 
LXIv Duplicitatea lui Carol al II-lea 
LXV Uciderea lui Armand Călinescu........ eee, 
LXVI Orori şi asasinate pe tot cuprinsul ţării. ............. 
LXVII Eu în faţa morţii 
Pe plan intern 
În politica externă 
LXV Participant la tratativele cu Carol al II-lea 
LXVI Partidul Națiunii — ultima încercare a lui Carol ...... 
LXVII Abdicarea lui Carolal Il-lea......... cr... 
Mişelia, minciuna şi sălbăticia ..... cena 
" Asasinatul din 29/30 noiembrie 1938 
Comunicatul oficial al autorităţilor statului 
Cruzimea adevărului şi ferocitatea bestialităţii 
Declaraţiile asasinilor la Comisia de anchetă 
instituită de Înalta curte de Casaţie la 
București în noiembrie 1940 
Declaraţia maiorului Dinulescu 
„Declaraţia jandarmului Sârbu 
Lista pe oraşe şi judeţe a celor uciși ...... cnc. 
Lista documentelor consemnate 


970 ea eer si vi. orei se aie e se ds v.[ d... ...... 


ir EP ei i , î 
AT Mi . = d oc n i a in 


pic „ao MR evORuţia riiSAAgĂ ii letonă e de X 
imele! de uit lenes, al inţific real, SI, 
"Avind în vedere 4 ai deosehite ale: ierta Si nec cei 

DACĂ a Dcofuifii “ Ai n Sar toc iuli: i- sa toate! pi 
Sail ip x ci A pentru. 14 
ina gas AD N, VO. Du 


Dru Mut %Soteotei, 
ROI 1 1-am Ai 


ul 


7 îSân979.29180 0 00. Ai îi 
F, ȘI, j