Vasile Hanu — Participare — 2005

y 
4 
4» 


PARTICIPAR 


Seară PSESE 
i e e, AD catia 


= ai 
tSsaa => 
TEI pi 


HANU VASILE . PARTICIPARE. MEMORII 


Editura CRISSERV - Mediaş 
Tehnoredactare — Cosmin Brot 
ISBN 973-87431-8-4 


I:diţie înprijită de Constantin lorgulescu 


VASILE HANU 


Sotiei mele Cornelia care n-a obosit așteptând pP ARTIC IP ARE, 


Memorii 


Mediaş = 2005 


Autorul a ezitat îndelung înainte de a hotări dacă acest 
text, scris şi datat 7 martie 1977. păstrat cu riscurile cunoscute. 
să lie publicat după decembrie 89. La repetatele insistenţe ale 
„îngrijitorului” şi-a dat acest acord la 29 august 2005 în ziua 
când a împlinit o sută de ani. Reţinerea. de înțeles pentru cine 
parcurge textul, s-a datorat nu atât cruntei poveşti a celor 16 ani 
de închisoare. creştineşte îndurată, cât dureroaselor concluzii ce 
se impun oricărui om de bună credinţă. după atare lectură. 

Am insistat ca textul să se tipărească convins de 
valoarea de unicat a acestor memorii ce se detaşază cu mult de 
altele asemenea prin desăvârşita lor simplitate. probitate. 
înțelepciune, smerenie de cuget. prin ele însele dovedind că 
sunt ale unui luptător (politic) al lui Cristos. ce se foloseşte de 
învăţăturile lui Cristos. şi căruia. se pare. pentru aceasta. 
Dumnezeu i-a dăruit lungime de zile. spre mărturie. 

Memoriile de temniţă ale domnului Vasile Ilanu sunt 
rarisime şi pentru că fac dovada. printr-o întreagă viaţă de om. 
că cinstea în politică e. totuşi, posibilă. 


Constantin Iorgulescu 


|. Familia, şcoala primară, liceul 


Sunt născut la 29 august 1905 în comuna Cacova. azi 
Livezile. judeţul Alba. din părinţii lucob (1872-1945) şi Pala- 
ohia (1580-1949), ţărani cu stare mijlocie. al treilea din nouă 
Copii. şapte băicţi şi două fete: Ştelan, Maria. Vasile. Nicolae. 
Nicodim, Lraian, Domnica. Alexandru. Gheorghe. Neamul Ilă- 
neştilor s-a prăsit în comuna noastră. după spusele bătrânilor 
copilăriei mele. dintr-un tecior de mocan ce s-a stabilit în sat ca 
servitor la o văduvă bogată. cu care apoi s-a căsătorit şi au avut 
copii. După calculele mele faptul acesta s-a putut petrece după 
revoluţia lui Ilorea. în al cărui sat, Arada-Albac. Ilăneştii erau 
numeroşi. Autorităţile timpului i-au împrăștiat după revoluţie 
drept represalii. pe mulţi din locuitorii acestui cătun. departe în 
tară. până prin Banat. În anul 1930 am avut camarad la şcoala 
militară de ofițeri de rezervă din Bacău. pe învățătorul loan 
Han din Arada. 

La etatea de şapte ani am fost dus la Aiud să urmez la 
şcoala primară ungurească împreună cu alți trei consăteni de 
aceeaşi vârstă, pentru că atunci era recomandabil să cunoşti 
limba statului maghiar, dacă aveai de gând să devii altceva 
decât țăran. Era în satul nostru un învățător vrednic. Augustin 
Oenean, care. ca toţi preoții Şi învățătorii satelor româneşti. în- 
demnau pe ţărani să-şi trimită din copii la şcoli mai înalte. 
vederea consolidării categoriei intelectualilor români. atunci 
conducătorii şi apărătorii intereselor poporului român din Ar- 
dealul ce făcea parte din Ungaria. În 1916. după terminarea a 
patru clase primare, în plin război mondial. mama are curajul 
să mă înscrie la liceul „Sf. Vasile” din Blaj. deşi avea pe umerii 
ei povara grijilor gospodăriei şi a celor Şapte copii. în timp ce 
tata lupta pe frontul din Galiţia. Curând am primit scrisoare- 
răspuns de la el. cu îndemnuri de a fi ascultător de cei mari ŞI 
harnic la învățătură, ca truda mamii să nu fie zadarnică. Şi n-a 
lost zadarnică, fiindcă încheiam anul şcolar cu calificative de 


Do 


A materie la care am obţinut un 
- mi s-a acordat o bursă de 90 coroane 
bine”, iar în clasă a oua 'dru Şterea Șuluţiu. pe care i jSzAri 
din fondul Mitropolit Alexa! şi încheia scrisorile ce-mi 
dat mamii. Reţin li n 
A vastul paie A confesionale. adică înliințate la 
pai și i. chit au fost întreţinute din fondurile 
Ie d AS ş ca BE numai se preda după programa 
dd i Mislerul Învățământului. Corpul protesoral era 
e 0 S : iuropolie ținând seama de calificarea legală. De la 
site iba o făcea statul maghiar, iar după unirea din 
a român. Profesorii liceului din ai Sau ŞI iu 
de la începuturile lui până la desfiinţarea sI SUL a 
1948. În clasă instrucția elevilor se făcea cu Soo aa su 
viața lor era supravegheată şi îndrumată după Curl enule 
credinţei: în duminici şi sărbători asistam la oficierea Sf ue 
liturghii în catedrală, grupaţi pe clase, anul şcolar începea Ci 
oficierea sfintei liturghii la care se citea evanghelia 
semănătorului: „leşit-a semănătorul să samene sămânţa Sa 
la Crăciun şi la Paşti ne spovedeam şi cuminecam toți elevii. 
Era bine aşa, în genere trăiam o viaţă moral curată, fără chefuri, 
fără alte vicii, doar că unii din noi mai fumau. Oraşul era mic, 
supravegherea elevilor era susținută. Ca atmosferă culturală, 
tradiţia romanităţii poporului român, întemeiată de marii 
latinişti, era vie între noi încât la festivitatea în cadru restrâns, 
cu ocazia absolvirii liceului, în 1924, la care a participat 
delegatul Mitropoliei. profesori şi puţină lume din oraş. în 
cuvântul pe care l-am rostit — azi îmi dau seama şi mai bine de 
asta — defineam această atmosferă când spuneam — „nu ştiu în 
ce măsură aţi fost mulțumiți de cunoştinţele ce am arătat că 
posedăm cu ocazia acestui examen, dar vă asigurăm că noi. 
elevii Blajului, ducem cu noi în viață drapostea de neam şi de 
Su uieasu pe care ne-am însuşit-o pe băncile acestui liceu”. 
Prolesorul universitar G. Bogdan-Duică, preşedintele comisiei 


“ afară de o singur 
loarte bine” alară de 0 Sing 
.. La 


untul că tata ! 


trimite 


de examinare, m-a privit şi a spus un răspicat ..bine!”. — Pe 
lângă cultivarea minţii. prin cunoştinţele ce mi le dădeau 
disciplinele obiectelor de învățământ. profesorii Blajului. aşa 
cum am menţionat, puneau accentul. în spiritul unei vechi 
tradiţii. pe formarea caracterului elevilor cu ajutorul credinţei şi 
moralei creştine, o tradiţie ce era nu numai a acestor şcoli. ci a 
poporului român întreg. Morala în învățământ avea să se 
laicizeze la noi. adică să se întemeieze exclusiv pe sisteme de 
gândire şi interese temporale. deci pe valori relative. doar mai 
târziu. când religia a fost eliminată de tot ca materie de studiu. 
În toamna anului 1918 se termina întâiul război mondial 
cu înfrângerea puterilor centrale: Germania, Austro-Ungaria, 
Bulgaria. Turcia de către lorţele aliate: Anglia. Franţa. S.U.A. 
Italia, Serbia, România, Rusia. La 1 decembrie 1918, Marea 
adunare a românilor din Transilvania proclama la Alba lulia 
unirea Ardealului cu România, în virtutea dreptului de 
autodeterminare al popoarelor, principiu proclamat de preşe- 
dintele Wilson al Americii. acceptat de conferința de pace de la 
Paris, ca putere structuratoare a noii hărţi politice a Europei. 
Eliberarea Bucovinei, Basarabiei, Ardealului şi unirea lor cu ța- 
ra mamă, a dus la formarea României Mari, de la Nistru la 
Tisa, din Iotin la Dunăre. Fericită generaţia care a trăit. după 
atâtea lupte şi sacrificii, momentul unirii tuturor românilor într 
un Stat naţional unitar. Se dădea asttel satisfacție unor aspirații 
politice cu sacrificii de sute de ani. A tost o revărsare de 
bucurie din hotare în hotare. neîntinată de acțiuni răzbunătoare. 
o bucurie pură ce ţi-o dă împlinirea justiției istorice. o bucurie 
ce a cuprins toate straturile poporului român. Am văzut soldaţi 
întorcându-se acasă în sat cu panglici albe la capelă, simbolul 
păcii. Familiile celor ce căzuseră pe dilerite fronturi europene 
îşi plângeau morţii. Comuna mea având vreo mie două sute de 
locuitori a dat treizeci şi şase de eroi. ale căror nume sunt 
înscrise pe placa de marmură a monumentului ce s-a ridicat ŞI 
s-a Slințit, întru amintirea lor. la 22 august 1935. Dar iarna 


9 


îi 


d cudurere: o epidemie de uri pa Spaniolă 
anului 1918 vena Și + 'oți de toate vârstele. Omenirea I€şise 
ce avea să secere multe za A a cimpusymariusefarturi 
sleită de puteri aa E Viata îşi continua însă drumul 
însoțite de multe ei (i ai a Au aa: 
tirese. Anul agric 9! Ş pei îi gospodăriile țăranilor. Cei ce s- 
ru de Esi EROS în cercuri de rubedenii, de 
au. întarș dinirăzbe i i de revederea împreună. S-au pus la 
pi cituimec i ie iţi La horă se puneau în fruntea 
cab ul E e da pai a noastră, a copiilor, părinţii 
i a ile et 3. unii. de patruzeci de ani. Toată vara 
noştri, bărbaţi ce recuseră, uni, d P e uri 
anului 1919 satul trăia încă bucuria revenirii păcii Înaje : , Un 
românească. Un negustor ieşit la verde cu familia şi BI sue 
îşi wecea depetele prin iarbă şi spunea spun ŞI lar a | 
românească”. lar țăranii cântau „Eu sunt roman, cu sunt roman, 
Sunt nepot de-al lui Traian”. Acestea sunt amintirile unui băiat 
de 13 ani care a trăit evenimentele anului 1918 într-un sat din 
Ardeal. După ani, un fost ministru bănăţean, Sever Dan, a 
stârnit o furtună de proteste în presă pentru că a scris intr-un 
articol de ziar că România Mare a făcut-o mai mult Dumnezeu 
decât oamenii. fiindcă conform. înțelegerilor secrete dintre 
România şi aliaţi, noi urma să obținem numai Ardealul şi 
Bucovina dar iată că, pe lângă, împotriva prevederilor tratatelor 
secrete, noi am obţinut, prin voia lui Dumnezeu, şi Basarabia. 1 
s-a reproșat lui Sever Dan că uită de imensele jertfe făcute de 
poporul român de-a lungul istoriei şi în timpul crâncenului 
război din 1916-1919. Într-adevăr sacrificiile nu pot fi trecute 
cu vederea, nici suferințele îndurate de români dar nici 
bunăvoința divină care în acel moment al istoriei ne-a răsplătit 
deplin pentru îndelungatele, incalculabilele sacrificii ale 
poporului român, pentru drepturile lui. Căci Dumnezeu € 
perpetuu prezent nu numai în natură, ci şi în istorie. 

ET. Desigur, unirea cu Țara mamă s-a resimţit şi la nivelul 
vieţii de elevi prin modificări. în programa analitică: se intro- 


10 


ducea studiul limbii franceze şi în liceele din Transilvania. trei 
ore săptămânal: orele de latină se reduceau de la cinci la trei: 
limba greacă a fost scoasă din programă. Ne-a impresionat 
aerul de nou, de modernitate a limbii manualelor venite de la 
Bucureşti: în loc de nulă se spunea zero: în loc de permână se 
spunea vermană. în loc de gimnaziu. şcoala secundară cu opt 
clase devenca liceu. iar noi în loc de studenţi ne numeam elevi: 
la orele de muzică cântam „Ştefan. Ștelan Domn cel Mare”. 
„Cântecul gintei latine”, „La arme”. iar la manifestații mărşă- 
luiam cu cântecele armatei române ..l'receţi batalioane române 
Carpaţii”. „Oituzul geme”. „La Turda unde voievodul Mihai 
cel Brav a tost ucis” şi altele. Din Țară venea înspre noi sullul 
unei vieţi libere. româneşti. opreliştile ce ne stânjeneau au lost 
înlăturate. ne uncam. Fuzionam sulleteşte cu românitatea între- 
gii ţări. Liberi. ne simţeam popor liber în țara întregită. Ce deo- 
sebire între climatul spiritual dominant în tară la sfârşitul pri- 
mului război mondial. de bucurie. libertate. împăcare. unire şi 
atmostera încărcată de nori amenințători înstăpânită în ţară la 
stârşitul celui de al doilea război mondial. Avea să înceapă 
între noi marea Răfuială. Războiul s-a terminat, dar pacea nu 
voia să vină la noi. 

O inițiativă lăudabilă a Blajului a lost comemorarea pe 
Câmpia Libertăţii a adunării de la 15 mai 1848. prin serbări. 
demonstraţii de gimnastică. întreceri sportive. la care participau 
elevi ai şcolilor secundare din toate provinciile țării: Bucovina. 
Basarabia, Moldova, Muntenia, Dobrogea, Ardealul întreg. În 
unilorme de cercetași. mai apoi de străjeri. echipele de pim- 
naşti delilau pe Câmpia libertăţii. asistau la programul come- 
morativ. din care nu lipsea jurământul prestat în acelaşi loc. la 
1848. de românii ardeleni în număr de 40.000. în frunte cu 
lancu şi Bărnuţiu — după care se trecea la destăşurarea con- 
cursurilor sportive. Lchipele câştigătoare primeau ca troleu Cu- 
pa de la Blaj şi un steag tricolor. pe care la anul le aduceau cu 
ci pentru a [i puse din nou în competiție. Cu pândul la serbările 


LI 


a 


„antrecerile de la 15 mai elevii sportivi se antrenau a au 
dee uceri trofeele. Aceste serbări s-au ținut până la izbuc- 
entru a CUC ţ H S 
Ea celui de-al doilea război mondial. ti 

Din punct de vedere material ca elevi o duceam greu, în 


oeneral, dar mai ales în anii războiului. Locuian la i sala 
familii. cam patru inşi într-o cameră; cel scie ceta e 2 Me 
natul liceului. Îmbrăcămintea ne eră NNedestaaar Us Mlajia 
sărăcăcioasă. Ni se aduceau la două săptămâni provizii de 
acasă. cu desagii: două pâini ţărăneşti, cam de patru-cinci kg. 
bucata, o bucăţică de slănină, nişte ouă, carne, magiun de 
prune. De unde mai mult, când acasă ma! erau atâtea guri de 
hrănit? În patru-cinci zile rămâneam la pită goală şi ne hrăneam 
numai cu pîine şi apă până se împlineau cele două săptămâni 
când ne sosea reaprovizionarea de acasă. Au fost ani când nu 
am avut mâncare gătită, trăiam numai „din brişcă” (briceag). 
Nu-mi dam seama atunci de ce profesorul Augustin Caliani mă 
întreba din când în când, în clasele mici — „ce-ai mîncat azi 
dimineaţă, Hanule?” iar răspunsul meu era aproape totdeauna 
acelaşi: „pită goală”. Aşa trecea anul şcolar fără să ne plângem, 
starea ni se părea normală și mai glumeam uneori pe seama 
dictonului „plenus venter non studet libenter”. Fiindcă în acei 
ani Blajul nu avea curent electric, seara învăţam la lumina 
lămpii cu petrol, dar şi acesta lipsea de cele mai multe ori în 
anii războiului; în această situație cumpăram lumânări de 
stearină ca să ne putem face lecţiile. Mitropolia din Blaj dădea 
eratuit elevilor săraci, de la începutul existenţei acestor şcoli 
câte o pîine la cinci zile, cam de trei kg., numită „ţipău”; şi 
doar toţi eram săraci. Când existau condiţii materiale, se da şi 
mâncare pătită la prânz pentru câţiva elevi, numită „masa 
aie aid si la li Într-un an am 
agricolă de după primul in IO al Cute Rproprierea 
avut posibilităţi materiale să cir [apriciali Mitropolia. URA Mal 
căra bacau a în continuare „țipău” elevilor 

țiile materiale în care ne duceam 


12 


viața de elevi. Nu-i de mirare că cei ce au trecut prin şcoli — 
preoţi. învăţători, medici, avocaţi — povesteau despre privaţiu- 
nile îndurate ca şcolari. ca despre o perioadă eroică a vieţii lor. 


i 


2. Student la Cluj 


1924 m-am înscris la Facultatea îs 

uiocofie a Universității din Cluj. Am OMU prin 
E sa ip să atură” şi am locuit ca student patru ani în 
Sia stă a = Sc M-am decis pentru limba şi literatura 
careul ee principală, pentru filosolie ca obiect 
e tat i se locuia confortabil — patru studenţi într-o 
Secu adaE a e -u patru paturi, două dulapuri, două mese- 
casier ob ati ASE o alimentaţie satisfăcătoare. 


: : i ă şi aveam 
birouri. chiuvelă $ iza) ME Ş Re 53 
Universitatea Clujului avea biblioteci bogate, săli de lectură 


bine întreţinute, profesori distinși ca pregătire şi pe aice 
zitate. Întrunea deci toate condiţiile pentru o Runa peeauli 

universitară. Ca studenţi ne bucuram de „libertate academică : 
nu eram obligati să frecventăm cursurile la care urma să dăm 
examen, important era să fii bine pregătit pentru a putea obține 
note de trecere spre a promova anul şi a-ți păstra bursa, iar la 
încheierea ciclului să poţi lua examenul de licenţă. Desigur, la 
medicină, de exemplu, nu se putea fără o frecventare regulată a 
cursurilor şi lucrărilor. Unele cursuri ale facultății de litere erau 
audiate şi de studenţi de la alte facultăţi precum şi de public din 
oraş. Profesorul de sociologie Virgil Bărbat, strălucit conte- 
rențiar, având doar câţiva studenţi înscrişi la specialitatea res- 
pectivă, atrăgea la cursul de vineri, ora 16, un auditoriu atât de 
numeros de studenţi şi lume din oraș, încât sala mare „Vasile 
Pârvan”, uneori nu-i putea cuprinde pe toţi. Nouă, studenţilor la 
litere, ni se spunea că Facultatea ne dă în principal metoda de 
lucru, că în patru ani nu ni se poate preda întreagă materia 
disciplinei respective, pe care va trebui să ne-o însuşim prin 
muncă în afara cursurilor, pentru a putea lua examenul de 
licenţă. In fiecare an al studenţiei mele am primit şi bursă în 
bani de la Blaj, din fondurile lăsate de mitropoliţii bisericii 
URARI de la alți binefăcători, pentru ajutorarea studenţilor 
nevoiaşi. Cu banii respectivi îmi cumpăram un costum de haine 


În toamna anului 


14 


de bună calitate. Aproape toţi absolvenţii liceului din Blaj allaţi 
la studii în Cluj beneficiau de atare burse. Mişcările studenţeşti 
cu caracter antisemit, pornite de la facultatea de medicină din 
Cluj, în decembrie 1922, extinse la toate centrele universitare 
din ţară — Cernăuţi. laşi, Bucureşti. Cluj — revendicând „„nume- 
rus clausus” pentru Studenţii evrei. erau încă virulente. 
Studenţii, organizaţi pe ţară în „Uniunea studenţilor români 
creştini”, făceau greve, manifestau pe străzi. sabotau cursurile. 
iar autorităţile ca măsuri de constrângere închideau căminele. 
Revendicarea nu le-a tost satisfăcută iar lucrurile s-au liniştit. 
cu timpul. în universităţi. Organele de ordine n-au încălcat însă 
„autonomia universitară” urmărindu-i pe studenţi. Din aceste 
mişcări avea să se nască organizaţia Gărzii de Fier. În primă- 
vara anului 1927, partidul liberal, la guvern, iniţia în mediile 
universitare o acţiune de recrutare de aderenţi în numele ideii 
de „culturalizare a maselor”. Iniţiativa a prins într-o măsură 
oarecare. La Cluj s-au înscris în partidul liberal. atraşi de 
generoasa idee, mulţi profesori universitari şi alți intelectuali. 
gata să se angajeze într-o acţiune de culturalizare a maselor. S- 
a înființat ziarul „Naţiunea” la conducerea căruia a fost chemat 
profesorul Virgil Bărbat, care mi-a propus să primese postul de 
corector al ziarului şi să fac cronica manifestărilor culturale din 
oraş: teatru, conterințe, expoziţii. Am lucrat la ziar un an. până 
la plecarea mea din Cluj, după examenul de licenţă luat în iunie 
1928. In ziar am scris şi articole politice, peun fond de idei 
asimilate din lucrările de sociologie ale lui Ştefan Zeletin: 
„Burghezia română” şi altele, precum şi din E. Lorinescu: 
„Istoria civilizaţiei române moderne”. analizate ŞI discutate de 
noi în seminarul de sociologie condus de profesorul Bărbat. 
Poporul român, conform acestor idei. trebuie să facă toate 
eforturile pentru dezvoltarea oraşului prin burghezie. Dar ex- 
perienţa cărţii aveam să o completez în anii ce vor urma Şi să o 
conlrunt cu experiența vieţii. iar din această confruntare va 
urma O schimbare în ceea ce credeam că ar trebui să devină po- 


LI) 


a DN a a N 


eva mai departe. Intr-un articol 


venerală a revistei delicienţă fundamentală a fiinţei mele: eram un om care nu şi-a 


păsit rostul propriu în lume. Au tost ani de marasm, de 
lâncezeală, doream o renaștere a fiinţei mele. căutam o ieşire. 
dar nu găseam drumul. Am intrat în universitate cu o viziune 
creştină a existenței şi am ieşit din ca cu nişte teorii asupra 
ei Aa iei juinele. asi ras 3 e mă Sn (ă de care totdeauna am 
caut pentru a-mi împleti cu destunu : sate n simţit repulsie organică şi creştinismul de care m-am înstrăinat. 
oja to JEsoIiipdleacaror: Gursuris erau Dar în gol nu se poate trăi. momentul opțiunii trebuia să vină. 


am dat examene la 1 că ru 
ama analitică pentru specialitatea respecuivă. 


- re asta însă € 
porul roman. Despre asta Ins ps pi 
tam combătând programs baia E tate RAR 
dUISCUSaI e”. organul de curând înliințatei grupări 

ca rămoşese a a 3 
„Pământul. Strămo3 Sti Mihail”. Într-un sto) ileis 


SE iunea Arhanshe 

ice „Legiunea A o A ea ml ae ee 

AA i întâmpinări” apărut într-un număr următor al acele 
ei înt . 


sul z Sta pata CNI pri pa EARP 
ci lon Moţa apăra cu căldură poziţiile doctrinare. cri 


iaşi reviste: 
licate de Mine. ale 


our, 
prev ăzute de progr 
dar protesorii. ale căror. Cursuri i 
repularitate şi care m-au tormat intelectual, au tost (Si Bogdun- 
Duică. titularul catedrei de literatură română modernă, SocI0- 
logul Virgil Bărbat şi psihologul să Ștefănescu-Goangă. La 
terminarea studiilor am plecat din Cluj cu mintea îmbogăţită de 
cunoştinţe, atâtea câte am putut aduna muncind cu râvnă în cei 
patru ani de studenţie, dar în fiinţa mea lăuntrică stăruia un pol. 
Omul nu este numai minte, ci şi sullet, iar universitatea sub 
acest raport nu m-a cultivat. Dar, poate, nu cra chemarea ei! 
Ori. mai curând acesta era adevărul. atmosfera. criteriile morale 
dominante în universitate, nu corespundeau înclinărilor adânci 
ale sufletului meu. Ceea ce pot spune este că mediul meu 
studențesc universitar mi-a distrus caracterul moral-religios pe 
care mi l-a format cu grijă familia, şcoala primară şi secundară. 
Mi-a distrus credința. Crime n-am făcut. Dar câte obligaţii mo- 
rale nesatisfăcute! Şi azi mă mustră conştiinţa pentru ceea ce 
puteam, dar n-am împlinit. Păcate prin omisiune. Vinovat în 
primul rând sunt eu, dar și mediul studenţasc universitar care. 
pe mine cel Slab, fără personalitate, m-a copleșit La nivel 
a pia pl e A etica cra El netu pozitivist-ma- 
fără un ideal de af fără Se ie dj Flu) esscolupletat, 
sociologice nu puteau fine | si i A AU uttari 
despre existență. În anii ce £ each ha 

42 ea 


şi seminarii le-am urmat cu 


uprinzătoare concepții 
U urmat am simţit puternic această 


A 17 


m 


3. În politică. O carte decisivă 


, tost numit profesor suplinitor la 
limba română la gimnaziul losi! mai la 
an rin: prăbuşireaidesla bursadin i ew or 

Oradea. În acest an. Pr”! nai oravă criză de care, evident, n-a 
EosRa te românească. Preţul produselor aeri- 
ea Me a băncile luau dobânzi A n liane și 
căt plăti datoriile către bănci, incat a see Sa i a 
legea conversiunii datoriilor agricole, care a apă A îl Li 
băncilor. Se desființau şcoli secundare, iar absolvenţii dou lă- 
ilor de litere şi ştiinţe abilitați pentru învățământul mediu nu 
păseau locuri de muncă: învățătorii nu-și primiseră salariul de 
şase luni. muncitorimea organiza greve — în țară cra 0 agitaţie 
şi nemulțumire. generală. Tineretul căuta soluții radicale, de 
dreapta sau de stânga. pentru vindecarea răului social. | ata ne 
povestea că după ce s-a întors din armată şi s-a căsătorit, no- 
tarul şi satul ținea să-l aleagă primar în comună dar el, CUnos- 
cându-le intenţia. s-a strecurat din adunare, a luat-o spre casă şi 
s-a ascuns. Avea şi el filosofia lui: „am găsit că-i mai cuminte 
să-ţi vezi de treburile tale decât să te încarci cu treburile 
satului”. Eu nu eram de părerea tatii. Eram decis să mă amestec 
în treburile publice. Spre dreapta sau spre stânga. Era în anul 
1933. Când eram student, profesorul Virgil Bărbat a propus să 
se facă referate şi să se discute în seminar, lucrarea „Le mate- 
rialisme hystorique” de Bucharin. revoluţionar şi filosof rus din 
generaţia lui Lenin şi care a fost executat de regimul sovietic. 
După dezbateri şi discuţii de un an în seminarul de sociologie 
eram în clar cu principiile materialismului istoric şi dialectic. 
Dar nu Strica să mă informez cum erau aplicate şi ce înfăţişare 
N 9 Societate organizată după aceste principii. Într-o librărie 
Mă autorului aa IAR ME nouvelle humanite” — 
Franța şi diplomat în dia în i lost ministru de linanţe în 

a. Lira o carte-reportaj ce cuprinde: 


: age A SA 
În septembrie J928 an 


catedra de 


fost sculil 


col 


L8 


constatările şi impresiile, în general favorabile. ale unui om 
politic care a călătorit în ţara sovietelor. de-a lungul şi de-a 
latul, care se entuziasma de gigantismul hidrocentralei de pe 
Nipru, un călător care ştia să vadă diversele aspecte ale 
complexului social şi să le prezinte într-o formă clară şi chiar 
elepantă. Mi-a reţinut atenţia și a provocat un puternic ecou în 
sulletul meu relatarea că omul şi tineretul sovietic îşi petrecea 
duminica vizitând muzee, expoziţii pentru a se cultiva în 
continuare,  îmbogăţindu-și cunoștințele și se  destindea 
plimbându-se prin parcuri. Nimic rău în asta. dar am înţeles că 
din viaţa lor lipsea biserica şi Dumnezeu. adâncimea 
transcendentului creştin. că viaţa lor curge la supralata 
lucrurilor, că ziua de odihnă nu o transformă în trăire 
sărbătorească prin comunicare cu divinul. că nu cunosc saltul 
spiritual în dincolo de timp. că zilele lor sunt cenuşii. zile de 
lucru întrerupte la a şaptea. zi de odihnă biologică. şi aşa până 
la capătul vieţii. când moartea ne risipește total şi definitiv. în 
țărâna pământului. M-am cutremurat şi mi-am întors sutletul de 
la societatea care se lipseşte de Dumnezeu. Cartea fostului 
ministru de finanţe francez despre U.R.S.S.. relatarea despre 
cum îşi petrece omul sovietic duminica a lost hotărâtoare 
pentru orientarea mea. O carte decisivă. Şi mi-a venit 
întrebarea, aşa ca de departe. oare ce-o mai fi făcând Co- 
dreanu. cel care punea principiul creştin la baza acțiunii sale. 
Nu i-am urmărit activitatea. dar acum. în 1933. când m-am 
hotărât pentru activitate politică, îl căutam. Partidele politice 
existente în țară nu mă atrăgeau. din contră. le socoteam 
vinovate pentru impasul în care se păsca tara. Vara am călătorit 
la Cluj. am găsit un student aderent al organizatiei codreniste. 
i-am arătat intenţiile mele şi el mi-a spus tot ce cunoştea 
privitor la organizaţie, mi-a procurat nişte reviste. foi volante. 
Pe ziua de 14 septembrie. ziua crucii. am convocat la noi acasă. 
la Cacova, pe intelectualii din satul meu şi satul vecin. Măgina. 
S-a umplut „casa dinainte”. eram vreo douăzeci: preoţi. învăță- 


9 


35 


ul. am expus principiile 
intenţia mea de a lorma 
sura, durând o după 


i studenţi. AM [UA Ste 
Gărzii de Pier. metodă de QrpAIUse X a 
ca sta Să iv discuţiile pro şi «o | Se ii 
upisțeuib)RS au Sat Se am reuşit să tormez un cuib cu 
amiază întreagă. după care a iasi sGulibule ii bunul 
treisprezece membri, II “ Sa urile a 
seri a A Me i ji în anul 1849 a condus oastea ro- 
ei senat iu satelor din jur. în lupta de la 
i nea ceai MA iza ungurilor ce voiau să pătrundă 
Se Am. format un cuib din ode La că 
Nistor Chioreanu, doctor. în drept, Mircea SĂ 4 aa 
Traian, ambii licenţiaţi în drept. ŞI SSE NINA Lu Ă iu i a i 
suferit până la capăt în şi pentru ae castă Ru bani zați i că 
pentru valorile ce apăra. După cateva zile, terminan EL 
vacanta de vară, am plecat la Făgăraș, unde aveam catedră a 
şcoala normală de băieţi. In oraş mi-am regăsit câțiva prieteni 
de anul trecut, profesori cam de aceeaşi vârstă cu mine, dar eu 
de acum aveam ce face, pe alte căi. Am găsit căteva puncte de 
unde ideile Gărzii de Fier erau cunoscute prin activitatea 
profesorilor Horia Sima şi Nicolae Pătraşcu dar s-ar putea 
spune că. în această privinţă, aproape totul era de tăcut, aici și 
în întreaga țară. 


tori, avocat 


20 


4, Alegerile din 1933, la Făgăraş 


În noiembrie 1933 a avut loc o schimbare de guvern. 
Partidul liberal, avându-l şet pe 1. Gh. Duca. a fost chemat să 
facă alegeri generale în ţară. Organizaţia legionară a trimis de 
la centru, la Făgăraş. pentru alegeri. pe Nicolae (Niki) 
Constantinescu, licenţiat al academiei comerciale din 
Bucureşti. gălățean de origine, de 29 de ani. statură mijlocie. 
voce plăcută, catifelată. Mi-a lăsat actele ce trebuiau depuse la 
tribunal pentru alegeri, cu numele candidaţilor de deputaţi pe 
judeţ, iar el s-a întors la Bucureşti. pentru a reveni cu o echipă 
de legionari spre a face propapandă electorală în judeţ. A 
revenit într-adevăr cu o echipă de doisprezece inşi. De la gară 
s-au îndreptat spre comuna Vad, dar înainte de a intra în sat i- 
au întâmpinat jandarmii. A urmat o ciocnire, oamenii de ordine 
au fost dezarmaţi şi bătuţi, echipa de legionari a străbătut satul 
cântându-şi cântecele şi a ajuns în comuna Bucium unde un 
student legionar i-a primit în casa lui. Eu i-am ajuns din urmă 
cu căruța lui lon Dan din Mândra. Spre seară a sosit de la 
lăpăraş un camion cu şaisprezece jandarmi. o maşină mică cu 
maiorul comandant al legiunii de jandarmi şi procurorul 
tribunalului. Ne-a declarat arestaţi şi. încadrați în careul 
jandarmilor, am fost escortaţi înapoi la Vad. unde mie mi s-a 
dat drumul eu neparticipând la bătaia cu jandarmii, iar echipa 
venită de la Bucureşti a fost depusă la închisoarea tribunalului 
urmând să [ie daţi în judecată. ceea ce s-a şi întâmplat. Spre 
sfârşitul campaniei electorale au fost judecaţi şi achitați. 
Această acţiune electorală relatată de ziare, a tost preluată 
aproape tale-quale de Rebreanu şi povestită în romanul Gorila. 
Membrii echipei au plecat cu primul tren spre Bucureşti. Niki 
Constantinescu a rămas să doarmă la mine. Noaptea pe la ora 
doi o bătaie în geam, m-am sculat, am deschis. a intrat o fată. 
Tiana Silion. studentă la Bucureşti. prietena lui Niki. l-am 
condus la avocatul Dănilă Vasu. care urma să-i apere în proces. 


21 


EI 


moase despre Dănilă Vasu în una 
Eres Lo cameră. A doua 
A Ss descendentă. din familia Corceheş, 
zi; d semi NA Câmpeni, mi-a spus cd a auzit-o pe 1 lana 
iba A a înă în zori. când a plecat. In seara aceleiaşi 
et ii Mândra, sat la Şaple Ni șe data auanul 
lon Dan l-a îmbrăcat țărănește, în nişte desagi Şi-a pus 
a luat trenul spre Bucureşti. Procesul echipei de 
la două zile după ce consiliul de miniştri 
Gărzii de Fier printr-un „act de 
guvernământ”. pe data de 10 decembrie 1933. Noaptea, pe la 
ora unu o bătaie în geam. deschid şi intră comandantul legiunii 
de jandarmi. subprefectul judeţului. poliţişti şi îmi aduc la 
cunoştinţă decretul de. dizolvare, lac percheziţie. conliscă 
tipăriturile. privind organizaţia, dar nu m-au arestat. La 22 
decembrie intram în vacanța de Crăciun pe care, că de obicei. o 
petreceam acasă la părinţi. La 30 decembrie dimineaţa poştaşul 
opreşte căruţa în faţa casei noastre, mă cheamă şi îmi spune 
„azi noapte. pe peronul gării Sinaia prim-ministrul 1. Gh. Duca 
a fost împușcat de legionarul Nicolae Constantinescu împreună 
cu alți doi legionari”. Ziua am petrecut-o agitat, am lăcut vizite 
în sat şi în satul vecin Măpina. Aş îi necinstit dacă n-aş 
recunoaşte că în acel moment asasinarea lui |. Gh. Duca am 
considerat-o legitimată de nedreptatea ce ni s-a făcut prin 
dizolvarea organizaţiei împotriva legilor țării, a constituţiei în 
primul rând. Logica situaţiei mi-era clară: dacă m-ai pus în 
sia legii ilegal, mă pot apăra prin mijloace nelegale; dacă cel 
Pui 
ra poanta BA A use ti de junglă. de care 
justiţie. Oricum, există e ao pa sia qi la jdca apel e, 
pitesti ta esf a aie 9 go locală tradiție a abuzului de 
y ș ingrădit de le 
simte uneori a 


Tu 


tul 
su are pagini Iul despe” 
i Tiana | s-a oleri 


( Sadoveal 
din cărţile lu). L-! 
oamna Zorița 


costumul lui şi 
la Bucureşti a avut loc 
a dizolvat organizația 


ge. omul puterii se 
spre abuz de putere 
a omului, dar ceea ce știm e că 


[i el lega. Această înclinati 
ga. Această înclinație 
provine poate din natura coruptă 


2 


Bizanțul a practicat dezastruos abuzul de putere. el n-a 
cunoscut legea egal suverană asupra întregii comunităţi 
naţionale, aşa cum a cunoscut-o Roma şi occidentul. unde un 
morar cra gala să se judece cu regele, suveranul ţării. pentru 
dreptul său apărat de lege. Abuzul de putere la noi. măcar în 
parte, este o nefastă moştenire bizantină. Bizanțul n-a avut 
conştiinţa legii — gloria Romei şi a civilizaţiei occidentale — cl e 
cetatea clasică a arbitrarului, istoria lui colcăie de înfiorătoare 
crime politice. In România Mare, Transilvania aducea un 
dezvoltat simţ al legii, dar reprezentanţii ei au fost învinşi în 
aportul lor de mentalitatea bizantină. S-a pierdut un moment 
important în istoria noastră. Ardelenii, se ştie. au un supărător 
decale lingvistic ungaro-perman, dar şi un fericit decale 
spiritual occidental. Oricum, uzul violenței e semnul 
descompunerii sociale. Sunt înclinat să explic comoţii sociale. 
tulburări, ciocniri, revoluţii chiar, prin abuzul de putere al 
categoriilor guvernante. 


= 
5 


—_—— 


5, Prima arestare 


iiăs u plas molcom, 
e mama din somn. € Da Revin: 
i au venit să mă ia. impreună 
"atunci: student'la drept, la Cluj. Era un 
ME u jandami şi primarul 
io de la Aiud. patru Jance Ip 
dap ES one Domnica zâmbea mirata, mama 
ne încuraja, sora He E Aiud 
A jecat cu întreaga escortă pe Jos 
»lângea reținut. Am plec ese maianăsinăsla:Alba- 
pt e lună plină. Mai departe, ma (e 
n birouri vreo trei zile, desigur în 
i decizi de mai sus. în privința mea. A venit 
area unei / A e ARN 
A: n. Povestesc pentru cunoașterea Mora urilor 
| -omisar. cu care nu mă cunoşteam dinainte, 
timpului. Un comisar, N PE tura 
M ni-a trimis de la el de acasă un litru de vin şi prăjitură, 
arcu, mi-e ura 
IS i 1, acesta 
iar a doua zi, de anul nou, comisarul Sa sn i Sr ș : 
i ie, mi-a comand: el la tavă de la 
prieten din studenţie, mi-a comandat purcel ă n e 
restaurant. După trei zile hotărârea a venit ŞI scara am șa 
depus la închisoarea tribunalului, Singur în celulă, sus, la 
ultimul etaj. M-au trecut fiori, făceam cunoştinţă cu 
închisoarea. Cheia masivă. deschizând poarta de metal, făcea 
un scrâşnet cu ecou sinistru, noaptea, în vastul şi liniştitul hol 
al celularului. Celula era neîncălzită, aveam o saltea pe Jos, m- 
am acoperit cu pătura şi paltonul şi după oboseala nervoasă de 
trei zile am dormit profund până dimineaţă, când ni s-a servit 
dejunul: supă de chimen cu o bucată de piine. Am mâncat, m- 
am încălzit de la căldura supei, uşa s-a încuiat şi am început să 
trăiesc starea de deţinut. Faptul că uşa era încuiată, că nu pol 
ieşi după voia mea mi-a produs un şoc sufletesc. M-am rezemat 
cu palmele de cei doi pereţi ai îngustei celule, am simţit o 
slăbiciune interioară care tindea să ducă la prăbuşirea întregii 
mele structuri sufleteşti, o frică, frică nu de oameni. ci una 
existenţială, aș spune metafizică dacă nu i-aş ÎL simţit atât de 
concret forța devastatoare: frica singurătăţii. Căutam ceva ce ar 
ulea s? FR ca > REA , Ă A 
putea să mă sprijine, o putere să mă ajute să opresc prăbuşirea 


sa mă trezeşi 
Noaptea Mă IIe4a 


a mă îmbrac. € 
plâns îmi spune să ma îmbri 
La De 


cu fratele meu 
COMISAr 
comunei. lata 


Era zăpadă. ger, € 
lulia. Aici am fost ținut pri 
aştept 
noaptea de revelioi 


24 


lăuntrică, nimic, M-am gândit la părinţi, la fraţi, la iubita mea. 
la prieteni, dar toţi îmi erau depărtaţi sufleteşte, nu-mi era de 
nici un folos dialogul imaginar cu ei. Am început, nu-mi dau 
seama cum, să mă rog „Ilatăl nostru care eşti în ceruri. 
sfințească-se numele tău, vie împărăţia ta, fie voia ta. fie voia 
ta, île voia ta...” şi nu mai puteam înainta pe firul rugăciunii. 
Am rămas blocat la aceste trei cuvinte care erau pentru mine un 
izvor de nesfârşită putere sufletească ceva ce m-a salvat de la 
un dezastru interior; le spuneam, le repetam întruna. Ce s-ar fi 
întâmplat cu mine fără puterea rugăciunii în această puternică 
comoţie sufletească nu pot să ştiu, fapt e că am fost slab şi ea 
m-a redresat. În acele clipe sufletul meu a luat contact 
nemijlocit cu realitatea ultimă a existenţei — Dumnezeu — nu 
prin relaţie raţională, nici prin contemplaţie sau extaz, ci prin 
comoţia care m-a făcut să-i descopăr voinţa, care m-a întremat 
şi renăscut. De-acum nu mă voi mai jena de faptul că nu eu ci 
un altul închide şi deschide uşa celului mele. Cineva m-a 
amărit, dar m-a şi întărit: nu mai eram singur în lume. Viaţa mi 
se va structura mai mult pe voia altuia decât pe a mea. Aproape 
toţi pe câţi i-am întrebat mi-au mărturisit că au avut în sitauții 
analoage şocuri sufleteşti asemănătoare. Nu i-am întrebat şi 
despre felul cum le-au depăşit. 

La 8 februarie 1 934, din cei peste treizeci de arestaţi, 
rând pe rând eliberaţi, între care şi fratele Traian, patru am fost 
transportați de la Alba lulia, cu o maşină, la gara Teiuş. Aici, 
îmbarcaţi într-un vagon păzit la intrări de jandarmi, am găsit 
legionari de la Oradea, Cluj, Turda, cu care atunci făceam 
cunoştinţă. Călătoream spre Bucureşti, culegând şi alți legio- 
nari din diverse staţii de pe linia principală până la Braşov. S-a 
umplut vagonul. Am sosit la Bucureşti dimineața, am coborât 
pe peronul Gării de Nord, ne-am grupat în careul escortei de 
jandarmi, am început să cântăm „Pământul țării noastre geme — 
Pământul care ne-a hrănit...” dar s-a apropiat de noi un ofițer, 
s-a prezentat: „Sunt comisar regal, căpitan Hanasiu, vă rog să 


25 


m 


(i. Am fost conduşi la închi- 
“că mă urmaţi : : a ARE MET 
încetaţi cântecul ŞI se In lă încăpătoare, ne-am întâlnit 


i într-o, 58 Roşu — Piatra 
_ 1s0n unde, die g Turnu- 0Ş 
soarea mari din Ardeal veniţi pe linia 
cu alți Legio! 


ş transportaţi cu camioane-dubă la fortul 
Olt, iar de aici am Si concentrați legionarii din toată țara, 
Nr. 13 Jilava, unde A o domăsgule, puţini sub şi peste 
tineret între 20-30 E N vedeam întâia oară, ca la un congres, 
aceste limite de vârstă. ÎNC Bucovina, Moldova, Muntenia, 
legionari din Bbasarabia, E amar Se i aiatădin 
DobiGAtâa Li i di i enlate nu de mult terminate. 
stndențiipauu ISI gre = t în universităţi. Erau aici şi 
Mişcarea legionară să scut i eu sapă 
Prison Net A See a Bucureşti, prof. lon 
care ARI sp comunicau noaptea între ele: 
să E ei bine „postul numărul S: bine „..*. Ziua se 
ge povestea, se discuta, se oficiau liturghii, și Eris 
conferințe, seara se făcea rugăciunea în comun, scopu a, 
concentrări de legionari din toată țara a fost anc etarea 
asasinării primului ministru, împrocesarea vinovaţilor, dar şi 
cunoaşterea metodelor de luptă, a materialului uman, a 
răspândirii mişcării în ţară. Curajul, înfruntarea primejdiei, 
răspunderea cavalerească în fața legii pentru actele proprii, era 
caracteristica acestui tineret legionar. De la Jilava erau luaţi cu 
aceleaşi maşini dube cei ce urmau să fie anchetați la 
Malmaison. Eu am fost anchetat de căpitanul subcomisar regal 
Atanasiu. Mi s-a părut corect, chiar binevoitor în anchetă. 
Aveam să răspund unei singure întrebări. Era seara pe la opt. 
Mi-a pus în față o carte poştală ilustrată adresată: Prof. Vasile 
Hanu, Școala Normală, Făgăraş. M-a întrebat dacă recunosc că 
îmi este adresată mie? Da, am recunoscut. Deci ce aveţi de 
declarat în legătură cu conţinutul ei, care era următorul: „Multă 
sănătate şi tot atâta voie bună. Eu şi ceilalți sper să ajungem cu 
bine la capătul drumului pe care am apucat; sunt pătruns de 
măreția clipelor prin care trecem. Niki”. l-am arătat 


26 


07 a al caro Iza RETETE OO ae a RR | 


împrejurările în care l-am cunoscut pe Constantinescu. că l-am 
ajutat cu alimente în timp ce era la închisoare în Făgăraş. că 
între mine şi el erau raporturi — asta îl interesa pe anchetator — 
de simplă cunoştinţă şi camaraderie politică şi că nu înțeleg de 
ce mi-a scris această vedere din Sinaia în ziua asasinării 
primului ministru, cu acest conţinut. căci eu nu aveam 
cunoştinţă de intenţiile lui. Comisarul regal a înţeles şi el că 
această carte poştală ilustrată nu era decât un act de diversiune. 
poate, că hotărârea răpunerii lui 1. Gh. Duca nu trebuia. şi nici 
n-a lost, căutată la Făgăraş. La 8 martie 1934 am fost printre 
ultimii eliberaţi de la Jilava, unde au mai rămas cei ce urmau să 
apară în procesul I. Gh. Duca. În Jilava tot timpul plutea o 
atmosteră de îngrijorare cu privire la viaţa Căpitanului fugar în 
capitală, mutându-se din ascunzi în ascunziş. 

Încadrându-mă în mișcarea legionară mă simţeam 
împlinit, mărturiseam şi apăram anume valori, însănătoşirea 
morală a poporului român prin credinţa în Dumnezeu şi morala 
creştină, soluționarea problemelor sociale trebuind să porneas- 
că de la înoirea spirituală a omului prin creştinism. Relele eco- 
nomice şi sociale de care suferea lumea urmau să fie rezolvate. 
după cum credeam noi, nu prin revoluţie socială şi economică. 
ci prin schimbarea omului, pe plan spiritaul. Apostolul Pavel a 
recomandat insistent în scrisorile sale formarea „omului nou” 
prin trăirea credinţei creştine; mişcaea legionară pleda şi ea 
pentru această formulă, mereu şi mereu. După ce generaţiile 
înaintaşe au creat şi ne-au dat în primire, după nenumărate 
sacrificii, România întregită, generaţia noastră s-a simţit 
datoare față de poporul român, să apere moştenirea ce i s-a 
lăsat şi să organizeze o viaţă mai înaltă prin aplicarea preceptei 
creştine: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 
Partidele politice burgheze din țară scandalizaseră lumea prin 
lăcomie, corupuţie, spirit de căpătuială. Tara era dornică de 
dreptate, de legalitate, cinste, omenie, de înstăpânirea valorilor 
morale în viața publică, avea nevoie de oameni de caracter. era 


27 


———.—— 


şi aştepta înoirea 
rin morală. Pentru asta militam noi. 


i era diametral opusă marxismului. 
area cu care au fost trataţi 


| inciună 
slăbită de nedreprate, hoţie, M 
prin virtute, p 
tră doctrinar 
lică înverşunarea CU“. 
: ul de marxiştii ajunşi la putere. 


poporului 
Poziţia nN0as 
Faptul acesta EXP. 
legionarii şi legionarism 


28 


6. Vabere de muncă 


În vara anului 1934 am lucrat vreo lună de zile la 
„ferma Giuleşti” din Bucureştii Noi. o grădină în care se culti- 
vau zarzavaturi. In taberele de muncă legionarii lucrau şi se e- 
ducau în spiritul organizaţiei. În a doua parle a verii am 
participat la construirea unei şcoli primare la Dealu Negru. un 
cătun din Munţii Apuseni. spre Vlădeasa. lucrare iniţiată şi 
isprăvită de studenţii legionari din Cluj. În vara anului 1935 
legionarii din judeţul Alba au construit o casă culturală în 
comuna Laz. pe Valea Sebeşului. iar în 1936 am reconstruit o 
biserică la Mogoş. cătunul Valea Barnii. în țara Moților. 
Curatorul b isericii, ne-a căutat la Alba Iulia. ne-a spus că au 
procurat materialul de construcție. dar sunt săraci. n-au bani 
pentru editicare. l-am promis că mergem noi să le zidim bise- 
rica. M-am înteles cu Ilie Colhon. avocat din Săscieri. ca el să 
rămână la Laz pentru finisarea lucrării ridicată vara trecută. cu 
să plec cu o echipă la Valea Barnii. Spre sfârşitul lui iunie am 
luat cu mine şapte băieţi. învăţători. studenţi. elevi şi am plecat 
spre munţi cântând. Ajunşi la biserică am constatat. cu 
curatorul. că turnul bisericii era solid. dar corpul clădirii. 
construită din piatră. avea crăpături mari. acoperişul de şindrilă 
putrezită lăsa să plouă în interior prin „cerimea” (bolta) de 
lemn înegrită de ploi. Ne-am apucat de treabă. Am demontat 
acoperișul. bolta, apoi zidurile, alegând materialele ce mai 
puteau fi folosite. În vreo zece zile terenul cra liber. 
reconstrucția putea începe de la temelie. Lăţimea zidirii a 
rămas aceeaşi, dar am adăugat vreo doi metri în lungime 
urmam indicaţiile curatorului. Lucram cu zidarii noştri. 
Alimente ne-a adus. la început. cu căruța. Mircea Puşcaşu din 
Stremț. Mai apoi. dacă au văzut moţii că lucrul sporeşte. ne 
aduceau ei pîine. lapte şi ce mai aveau. Înțelegerea de la 
începu a lost ca în schimbul muncii să ne dea de ale mâncării, 
Pe la mijlocul lui septembrie biserica era sub acoperiş şi 


2, 


—.—. 


am tabăra, a cărei conducere o 
că începea anul şcolar, 
lui a fost lucrată de meşteri moţi iu eu 
r era în variaţie numerică continuă. unca 

i ce veneau, stăteau să lucreze cât puteau Şi 
iind benevolă. CE! i o săptămână, două chiar. În cătun s-a 
căii VOaI a A a iastn când vedeau că lucrarea 
declanşat” 4 i da e când trebăluiau pe şantier 20-30 de 
poa A VA i i 1937, am sosit într-o duminică la Valea 
oarigiiimăv Eee cae rnul a interzis taberele 
Barnii şi le-am Spus oamenilor că pUuve e Al asi 
de muncă legionare şi deci că nu ne mai puteam continua 
mad începutul anului 1937 s-a făcut schimbarea şetilor de 
județ, pe țară, pentru a se crea noi cadre de conducere. Ilie 
Colhon mi-a predat mie şefia judeţului Alba. „Organizaţia 
creştea într-un ritm vioi, exista un curent de simpatie pentru noi 
în toate straturile poporului. Mărșăluiam cântându-ne progra- 
mul prin comune, vorbeam în adunări, aderenţii se organizau în 
cuiburi, se țineau şedinţe săptămânal, fiecare membru cotizând 
un leu de şedinţă, se luau inițiative să fie ajutaţi nevoiaşii, unde 
era cazul, s-au săpat fântâni şi alte lucrarări în folosul satului. 
S-au ridicat troițe pentru eroii căzuţi în război. Făceam apel la 
dreptate, moralitate, cinste şi dădeam dovadă de curaj în 
propagarea ideilor noastre, în activitatea noastră. Trebuia, căci 
mereu erm hărțuiţi de jandarmi şi poliţişti. Dar noi, respectând 
legile ordinii publice, înfruntam încercările de intimidare și 
abuzurile de putere. Poporul preţuia curajul nostru. În sate se 
ridicau troițe. Preoţii intimidaţi de autorităţile civile refuzau să 
le Sfințească, ori dacă le sfințeau — cazul părintelui Suciu din 
rul aie A9nea abuziv salarul pe un timp. Ma apoi 
Asta când seful Pc au lost tăiate ŞI mutate in CIMILUIE: 

cra patriarhului Miron Cristea. 


„Eu părăse 


SE ru 
euiță pe dinăuntru. Li“ ze 
tencuită P Traian, pentu 


prelua fratele meu 
lemnăria acoperişu 
Efectivul lucrătorilo 


30 


E PD a PE DPI 


7. Mota — Marin. Jertfa 


După patru ani de guvernare a partidului liberal, primul 
ministru al guvernului fiind Guţă Tătărescu. în toamna anului 
1937 au avut loc alegeri generale parlamentare. În judeţul Alba 
rezultatele alegerilor de deputaţi se înfăţişau în acest raport: 
legionarii 8, naţional-ţărăniştii 9,5, liberalii, la guvern. II. 
Succesul nostru pe ţară a fost imens. total neaşteptat şi sus şi în 
străinătate şi a zguduit cercurile politice adverse. Adeziunea 
poporului la ideile noastre se dovedea importantă. masivă. Deşi 
eram 0 organizaţie politică relauv tânără, ne-am săltat electoral 
în cei zece ani ai existenţei noastre aproape la nivelul vechilor 
partide, încât Codreanu a putut spune cu această ocazie : „am 
fost cinci, suntem un milion...” Aşadar aveam rădăcinile adânc 
înfipte în spiritualitatea şi voința poporului român. nu eram o 
„simplă agentură străină”. 

În 1936 a izbucnit războiul civil în Spania. În acest 
sângeros război care a durat trei ani, se conlrunta dreapta şi 
stânga politică a Europei, fascismul şi comunismul. Generalul 
Franco era sprijinit de Mussolini şi Hitler. frontul popular. de 
bripăzile internaţionale susținute masiv de la Moscova . Era în 
joc o miză mare, războiul civil din Spania nu era numai o 
problemă internă, ci, cel puţin, una europeană. Din partea 
mişcării legionare a plecat spre Spania o echipă de şapte inşi: 
lon Moţa, Vasile Marin, preot lon Dumitrescu. Alecu 
Cantacuzino. Gheorghe Clime, Nicolae Totu. Dobre Bănică — 
în trunte cu generalul Cantacuzino, pentru a preda colonelului 
Moscardo o sabie, omagiu pentru eroismul cu care elevii şcolii 
militare au apărat Alcazarul, cât şi pentru a participa la lupte un 
timp limitat; o participare mai mult simbolică. Mota şi Marin 
au căzut, Llotu şi Bănică au lost răniţi. Aduşi în țară. Moţa şi 
Marin au avut o înmormântare cum n-a mai văzut România alta 
la fel. Corpurile lor. însoţite de ceilalți membri ai echipei 
rămaşi în viaţă. au lost purtate cu un tren special pe liniile 


3l 


—.—— 


rame Ei, ia, Muntenia Spre 
=: rin Moldova: ['ransilvanii a spre 
principale ale țării. Pl liici au insinuat că s-a urmat acesț 
or Ma | . d s 
osti. Adversarii PO 
Bucureşti. A 


ao reclamă Şi propagandă politică. Oricare ar 
ese al S i si i “ste că moartea lui Mota şi Marin în 
[i fost motivaţia, Idei Si Ve Sela. se Ru 
a ab ii lui Cristos, nu puteam rămâne inditerenţi” 
pisi Si tiliet în sulletul poporului român, Trenul 
- SI gt Sf era întâmpinat de mulțimi imense. în unele 
as în e aaeă cu lumânări aprinse în miini. în țară se 
tat MI în biserici parastase pentru sufletele lor. În 
sudetul Alba trenul a oprit la Alba lulia. Teiuş. Aiud. peroanele 
Ep erau pline de cei ce salutau cu capetele descoperite pe 
E 1 apărarea credinței creştine. Sunt momente când 


făceau slujbe. 


cei căzuţi în i E Sag 
oceanul sulletului unui popor se despică, lăsând să-l vezi până 
în străfunduri. Adâncă este credința acestui neam! Inchiriind 
vanoane de cale ferată, legionarii din provincii. călătoreau spre 
Bucureşti. unde. la Casa Verde. Codreanu şi comandanții 
legionari din țară au săpat în cântece legionare mormintele lui 
Mota şi Marin. Era 13 februarie 1937, ningea. Înmormântarea a 
fost organizată de lon Victor Vojen. Participanţii. ținând post 
negru în ziua aceasta, erau grupaţi pe judeţe. într-o ordine de- 
săvârşită. Circulaţia vehiculelor era întreruptă, pe străzile unde 
trecea nesfârşitul convoi de înmormântare. S-a spus că regele 
Carol II privea din palat incredibila privelişte ce se desfășura. 
de opt ore, pe Calea Victoriei. Moţa era căsătorit cu lridenta 
Codreanu, sora lui Corneliu Codreanu. şi rămânea după el un 
băiețel şi o fetiţă. Marin n-a avut copii. Moţa a scris — „Dum- 
nezeu a Irânt omenirea în naţiuni; națiunea este realitatea de lu 
care pornim şi pe care o servim în activitatea noastră politică”. 
za cuplul politic al lui Codreanu, aşa cum a fost Cloşca 
Veni oa lati „Riu pentru lon Brătianu, Vaida pentu 
Sima. 


RIN PE PP 


8. Lagărul Ciuc şi Vaslui. 


Succesul în alegeri al mişcării legionare avea să aducă 
importante schimbări politice în ţară. Regele Carol II a părăsit 
poziţia de rege constituţional. care domneşte dar nu guver- 
nează şi s-a angajat în guvernarea efectivă a statului. A 
suspendat, în februarie 1938, constituţia democrată din 1923, 
pentru a o înlocui cu una care-i asigura regelui puteri 
dictatoriale. Dar mobilul nemărturisit al acestor schimbări 
politice radicale a fost lichidarea Gărzii de Fier. În 19 aprilie 
1938 au fost arestaţi toţi şefii de judeţe şi cadrele mai înalte ale 
organizaţiei şi depuşi în lagărul de concentrare de la Ciuc. în 
localul cu un etaj al unei şcoli, în afara oraşului, la poalele unei 
păduri, între sârme ghimpate, paza fiind asigurată de 
jandarmerie. Arestarea lui Corneliu Codreanu a avut loc în 
urma unei cereri către procuratură a lui Nicolae lorga în care 
acesta se plângea că el, consilier regal, ar fi fost insultat de 
şeful mişcării legionare. În adevăr, legionarii s-au angajat în 
comerţ. atunci în mare parte în mîinile evreilor, pentru a forma 
cadre comerciale româneşti. S-au deschis în Capitală şi judeţe 
magazine de diferite profiluri, mai mult restaurante. Noi, la 
Alba lulia am deschis o librărie. Comerţul legionar mergea 
bine, sprijinit la început de marii comercianţi români. Dar iată 
că Iorga scrie un articol în ziarul său „Neamul românesc” în 
care afirmă că legionarii după paravanul comerţului lor urzese 
comploturi politice. Codreanu îi adresează o scrisoare în care îi 
spune profesorului că „în tinereţile noastre când făceam pe 
străzi demonstraţii antisemite, ne îndemnai să îi combatem pe 
evrei cu armele lor, făcând comerţ; iar azi când facem comerţ 
ne acuzi că urzim comploturi politice”... Scrisoarea se termina 
pe un ton de revoltă: „şi din fundul mormântului ţi-o strig, 
domnule profesor, că eşti necinstit suileteşte”. Pentru acest 
ultragiu adus domnului „consilier regal” Nicolae lorea, 
Codreanu a fost arestat şi condamnat la şase luni închisoare. A 


_——.—— 


con la mormântul lui Codreanu. În 
ă de i St ai organizaţiei legionare în 
pregătea Aid decat în vara anului 1938, 
IMprOS E = îi E fost condamnat la zece ani 
te: i Mel n-a mai avut un prieten de 
închisoare. După ae E a deasa organizaţiei “create. cu 
ai a lui Mota şi presimţea un viitor sumbru 
tits timp a exprimat nisa ai ca 
răzgândit. Nu considera leal Șa ȘI 2 pf 
âmpla. aici a activat, ale! va rămâne. Peste 
i va pândi nici el să părăsească țara 
douăzeci de i “e îsi aşteaptase şi el soarta stând locului. 
- păstorul mioritic 1ȘI ete pla Îi onstințeului 
Codreanu era convins că Viaţa Ii era în Joc, Ada e | 
a acceptat sacrificiul suprem, moartea. Dar ai cei i ala d 
ne apitam în plimbările: printi curica sai ui A | i 
respingând „atitudinea mioritică a sacriticiu ui fără luptă. 
Dacă o fi să cădem, să cădem luptând, ziceam, ca Moţa: Dar 
soarta noastră, de-acum începând, va fi să trăim sau să cădem 
mărturisind. E şi acesta un fel de a lupta, desigur mai înalt, într- 
un fel, decât cel cu arma în mână. În una din ultimele lui 
circulare ne spunea : veţi avea de suferit mult, dar „suferiți cu 
bucurie”. lar celor ce se pregăteau să ne răpună le arunca 
sfidarea: „nu veţi putea ucide dintre noi atâţia, câţi suntem gata 
să murim pentru credința noastră, nici nu veţi putea pune pe 
umerii noştri cât să nu putem duce”. A fost condiţia hotărâtă 
pentru sine şi organizaţia sa: aruncând sabia de la sine s-a 
predat dușmanilor lui. Ce argumente i-au determinat hotărârea? 
politice, morale? n-a spus. Totuşi, odată a comentat — „Suntem 
piersicul care a înflorit prea devreme, a venit bruma şi ne-a 
arie Asta, după alegeri. A avut intuiţia că succesul organizaţiei 
lui ar fi lost oarecum prematur, că pentru €l şi organizaţia lui 
ial ned Iiidrigi Oricum, ideea adie 
luptat sub semnul devi a isi sufletele. Căci (lea! 
ui. Tatăl lui Corneliu, profesorul Ion 


fost primă lovitul 
acest răstimp se 

coana şefului € 
persoana şelult proc 
De astă dată Corneliu Co 


stat, 
importanta col 
pentru persoan 
în Italia. Dar s-a 
tara. orice s-ar înt 
i. Maniu nu se 


34 


Zelea Codreanu, a fost puternic afectat de Ştirea condamnării. 
atlată din ziare. EI, prietenul, volubilul, se p limba s inguratic, 
îngândurat, preocupat, prin larga curte înțelenită a lagărului. 
Într-o seară, după rugăciunea în comun. a spus aşa: „camarazi. 
în împrejurările în care ne păsim, un singur mijloc de luptă ne-a 
mai rămas, rugăciunea. lată, să facem un vot. un legământ: 
“Aspără-ne sfinte Arhanghele Mihail, protectorul organizaţiei 
noastre, cu rugăciunile tale către Dumnezeu, şi te vom humi 
protectorul poporului și ţării noastre, vom ridica biserici şi 
schituri cu hramul tău pe tot întinsul pământului românesc. Și 
apără-l, Doamne, şi pe robul tău Corneliu”. Bătrânul Codreanu 
se purta în costum naţional bucovinean, era o figură 
impunătoare, înalt de peste 1,80 m, macru, avea o voce barito- 
nală puternică, orator de mare talent, captivant, stătos în adu- 
nări populare. În săptămâna patimilor, după spusa fiului său 
Decebal, avocat, se retrăgea în camera sa pentru post şi rugă- 
ciune, nu primea pe nimeni, nu bea, nu fuma, nu mânca decât o 
bucăţică de anafură, joia şi vinerea mare, când mergea la sluj- 
bele de seară. Noi credeam în puterea rugăciunii şi o practicam 
în comun dimineaţa şi seara, iar când se putea se oficia şi 
sfânta liturghie. Țineam post negru (fără apă. fără mâncare) în 
fiecare vineri până la ora 16. În privința sexualităţii. tinerilor 
din „frăţia de cruce” li se recomanda abstinenţa. Existau tineri 
de o puritate angelică. Oameni maturi. înrăiţi în patimi se în- 
dreptau. Idealul de viaţă al cavalerilor luptători. „sans peur et 
sans reproche” se reactualiza pe meleagurile noastre. Puritatea 
morală și curajul în luptă impresiona într-un mediu social care 
sub acest raport îşi permitea prea multe libertăţi. Profesorul 
Nae lonescu şi Mircea Eliade au fost şi ei deţinuţi ai lagărului 
din Miercurea Ciuc. Profesorul a vorbit, în două conferințe. în 
curtea înţelenită, despre Renaşterea italiană cu bine cunoscutul 
său talent de conterenţiar. Spunea că individualismul şi antro- 
pocentrismul acestei perioade culturale durând de câteva secole 
în Europa nu mai satislace exigenţele spirituale ale epocii 


35 


= 


„se celor ale Renaşterii. După ce a 
la Blaj. conterințele au fost 


reea Eliade Ne 
Jturale, P din India. 
cu i 


cin) în secuime. Se : 
ş ă ne păsim în Sec afis secoului 18 să 
ji Y d Sandor care 4 plecat la sfârşitul secoului 18 să 
-osi Csona 5 
Korosi (son 


A Sie ia > a purces poporul maghiar 
asească locurile din Asia de unde : E ÎN Alis portat 
i Europa. patria lui originară. | să 
pre Europa. A AEP Ep -ul său. 
ic ț.. dovedind 0 mare iubire pentru poporu A 
îndrăzneț, js ea Sea a 
a şi un dicţionar de mare actualitate şi cu circulatie în 
alcalul 


epocă. 


36 


PA me AC tit E a 00 4 III 


9. O aventură reuşită 


Intercalăm aici relatarea unui episod aventuros. În vara 
anului 1937 mă întâlneam cu Niki Constantinescu fie în 
prădina de lânpă intrare, fie în locuinţa părintelui Belu. preotul 
închisorii din Aiud. Nicadorii în acea vară aveau un regim mai 
liber, se puteau mişca în incinta închisorii. Într-o zi îmi spuse 
că dacă aş accepta am putea tace împreună o călătorie la Bu- 
cureşti. De acord! Am procurat cele de trebuinţă. un carnet de 
identitate al profesorului Săbăduş şi, într-o seară. îmbrăcat 
civil, de la părintele Belu în loc să meargă spre culoar. a ieşit 
pe poartă în stradă. unde îl aşteptam eu. Am luat-o, în pas de 
plimbare, spre gară şi la orele 22 ne-am urcat în acceleratul de 
Bucureşti. Când am ajuns la Ploieşti, se făcuse deja ziuă. In 
capitală am tras la Toader lonaş, în apropiere de Gara de Nord. 
Niki ţinea să-l vadă pe Căpitan, dar inginerul Clime i-a spus că 
o atare întâlnire ar comporta o mulţime de riscuri şi că el acum 
se găseşte la mare. Am vizitat mormântul Moţa-Marin la Casa 
Verde, iar pe întuneric am plecat cu maşina unui șofer legionar 
spre Aiud, unde am sosit dimineaţa. Maşina a oprit la poarta 
închisorii, Niki dintr-un salt a fost în locuinţa părintelui Belu. şi 
aventura s-a încheiat cu bine. Menţionez un moment de 
puternică emoție: în timpul opririi acceleratului în staţia Copşa 
Mică a trecut prin vagonul nostru un subofițer jandarm. cu 
cîinele de curea, după câteva clipe un altul, privind atent. părea 
să caute ceva anume. Trenul a pornit. Aşteptam. în gările 
următoare să apară cineva să ne descopere, să ne dea jos din 
tren, dar nimic. Dispariţia din închisoarea Aiud n-a fost 
sesizată. 


| d e MPa ae e e PRI 


ăpitanului iulie 1939. am lost eliberat şi eu. împreună cu alți cinci. Mama 

SIE Ă mă primea cu lacrimi în pragul casei, tata a adus câţiva struguri 

fost transportați din lagărul de la păstraţi în coşul cu grâu — „te-am așteptat să vii Pitzi 

“ --ul nou înființat. la Vaslui. allat într-un incăpător cules. ăştia au mai rămas”. Fratele Traian era fupar în 

CRUCE a „mală cu trei nivele; desigur tot intre sârme Germania. fratele Nicodim executa o condamnare la Văcăreşti 

local de şcoală sal ăsit un nou val de legionari proaspăt Mama ofia şi mă întreba: „oare mai trăiesc să-l văd şi pe ina 

ghimpate: d iu i zilei de | decembrie am comemorat acasă?” Nicodim a lost eliberat şi el. di 

pisic ut Țara-mamă. Se păseau printre noi câţiva 
mute te ti la războiul din 1914-1918. După-masă ni s-a 
NR “in bucătărie în sala de mese un Ziar conţinând 
comunicatul ce anunța: "Corneliu Codreanu. împreună cu ali 
treisprezece legionari. ucipaşii lui 1. Gh. Duca şi Mihai 
Stelescu, transportaţi de la închisoarea Râmnicul Sărat spre 
Jilava. încercând „să evadeze de sub escortă” au fost împuşcaţi 
lângă Ploieşti.” Am fost convocați în holul clădiri. Corneliu 
Georgescu a îngenunchiat şi după el noi toţi, şi a spus: 
“Camarazi, Căpitanul nu mai este”. Impresia a fost de 
nedescris. Ne consumam durerea în tăcere. Nu se mai vorbea. 
Cine avea ceva de spus, şoptea. Noaptea privegheri, gemete în 
somn. lon Banea a avertizat odată în revista „Glasul 
strămoșesc” de la Cluj: „să nu vă atingeţi de viaţa lui, că îl vom 
răzbuna să se sperie istoria”. A doua zi pe dealurile din jurul 
lagărului, care era mai la o parte de oraş, s-au aprins şi ardeau 
focuri care vesteau durere, primejdie. Lae Lupu, avocat din 
Alba-lulia, naşul meu de cununie, mi-a aruncat în treacăt: 
„Bagă Petre, sabia în teacă, că tot cel ce scoate sabia, de sabie 
sper După căra zile sa dam din apăr pri 
letal ftea ia i Aia au rege, prin care se exprimă 
Aceasta trebuia să na d SE iși E supe ice ALU 
lidizare de Garda de Fier e ALE individuale de deso- 
schimbul eliberării de ME A zadarnic de la noi. n 
declaraţiei-autograf, cu semnă ne-au arestat. După apariții 
drumul acasă, în grupuri sale noastre, a început să se dea 
Mici, la răstimpuri. La începutul lui 


10. Vestea asasinării C 


sata Bă 
În septembrie 1938 am 


38 : 


De 


11. Miti Dumitrescu: Genocidul 
a încordată: se presimţea ceva, 

politică ee ie ilitate ÎŞI con- 
jzbucnirea războiului, Că A Beritu "damprospătatea cunoştin. 
centrau rezerviştil: SAI Mp luptă. La scurt timp după sosirea 
elor militare ă NE chemare la Batalionul 5 vânători de 
acasă i adi E 5 făceam parte. La | septembrie 1939, 
ala i ileristă atacă Polonia. Tot atunci o echipă de lepio- 
Sile de Miti Dumitrescu asasinează pe primul ministru 
ata la rândul lui l-a omorât pe € aljearius E calit 
căzbunătoare a celor zece ploieşteni a fost împuşcată pe loc iar 
cadavrele lor lăsate în stradă. In țară represaliile au lost înfio- 
rătoare: vreo două sute de legionari a aiaţi LEO ZI, 
Cincizeci în lagărul de la Vaslui, tot pe-atâția în lagărul de la 
Cluj. apoi aproape în toate judeţele ţării au lost luaţi de acasă, 
împuşcaţi, lăsaţi în şanţuri, aruncaţi în piețele oraşelor cu 
inscripţii la căpătii: „trădători de țară”. In închisoarea de la 
Râmnicul Sărat şi în cea de la Codlea erau concentrate vârfurile 
legionare şi toţi au fost împuşcaţi. Intelectuali, muncitori, 
țărani, studenţi, elevi au fost asasinați în închisori, în localități, 
pe câmp. Au fost zile de groază şi ani de groază anii aceia. 
Unde era legea, unde era raţiunea? Trebuie să subliniez faptul 
că acest sângeros, sălbatic război intern se purta între o 
organizaţie politică şi reprezentanții statului, pe motive de 
legalitate. Războiul a fost provocat de oameni politici la putere 
ce nu aveau nici un respect pentru lege. Cine va cerceta cu 
zii ia vag atu al isonei a cat ci 

î i dcut-o, au răspuns doar, nu au provocat. 

Deir Pastiu aia i a Ilie Colhon, Lae A 
s-au căutat, și au îl aa taţi militare u alba 2% 
casei la o doamnă, în Sepi 0 ui a trei zile ascunși în Be 5 
arestaţi şi trimişi în lagăr i. N ând au ieşit la iveală au 105 
luc. Eu mă găseam la unitatea 


Situaţia 


40 


CA ED D= Re e 


militară în Abrud. Am fost arestat, trimis la Alba lulia. predat 
legiunii de jandarmi unde am găsit vreo douăzeci de lepionari 
arestaţi. Cel care a salvat viața mea și a altora. atunci. a fost 
şeful baroului de avocaţi din judeţul Alba. Dr. Gherman. care. 
concentrat ca locotenent pe lângă legiunea de jandarmi. fiind în 
consiliul celor care, pe lângă prefectul judeţului. urma să 
decidă. la ordinul ministerului de interne, pe cine să ucidă. a 
pledat atât de convingător împotriva împuşcării, încât în judeţul 
Alba nu s-a vărsat sânge cu această trapică ocazie. 

Dar asasinatul politic la noi în țară avea să mai 
cunoască un moment de groază: la 8 noiembrie 1940. Toţi cei 
ce au ucis legionari, ordonatori sau executanţi. vreo 60-70, 
închişi la Jilava au fost împuşcaţi în celulele închisorii de o 
echipă de legionari în timp ce se făcea deshumarea lui 
Codreanu şi a celorlalți treisprezece, găsiţi în groapa comună 
vitriolați, încât anevoie au putut fi identificate cadavrele. 
Vedeţi, într-un stat zis modern, totul se petrecea în afara legii. 
Săraca junglă! Revenim iarăşi asupra ideii abuzului de putere 
al autorităţilor de stat ca sursă de tulburări şi violenţe. Mişcarea 
legionară, la ora aceea asociată la putere, a cerut ministerului 
de justiţie să pornească acțiunea judiciară contra celor ce au 
luat oameni din familie, din închisori, de la unităţi militare. de 
pe stradă, de unde i-au păsit şi i-au împuşcat pe loc. fără vreo 
Judecată. Aşa au procedat reprezentanţii statului, ai legalităţii! 
II poate îndreptăţi pe vreun om al putereii de stat să procedeze 
astfel, capul lui? Atunci la ce bun statul, la ce bună legea? Dar 
titularul ministerului de justiţie, Mihai Antonescu, temporiza, 
nu da curs acţiunii judiciare, desigur, de acord cu mareșalul 
lon Antonescu. Și iarăşi s-a ajuns la situaţia inadmisibilă ca 
reprezentanţii puterii — legionarii erau la putere — să acţioneze 
ignorând legea. Statul este, esenţial, lege. Dar nu s-ar putea 
spune că de-a lungul existenţei sale reprezentanţii statului 
român ar fi avut, cât de cât, cultul legii şi nu al arbitrarului. Şi 
legionarii, trebuie să recunoaştem. au admis între metodele lor 


41 


e 


Cum s-a ajuns aici, căci mişcarea 
“1oa îndreptăţită; de curățema sufletului ei, să 
daia acial din societatea românească? Căci, 
îndrepte răul moral nat marile personalităţi ale istoriei 
iată,  Ghandi, ună si Biblie şi Tolstoi, a aplicat principiul 
contemporan; pe AS luptă pentru eliberarea Indiei. Și a 
non-violenței el cai alde N ălbatebiciilisida 
reușit. sosite ficăzii negoț în templu iar Codreanu, 

între creştinism şi violenţă distingea, 
făcând cauzistică, între omul persoană privată care ibn să 
ierte creştineşte greşelile semenilor ȘI luptătorul prigonit pentru 
interesele neamului, care nu va ierta pe p rigonitori. In o mar 
coexista deci doi oameni: persoana privată care trebuie să se 
conducă după legea creştină a iertării Şi luptătorul politic care 
aplică legea pedepsirii şi răzbunării în numele neamului. În 
consecință viața umană nu constituie o unitate cuprinzând toate 
domeniile ei; domeniul politicului era sustras legii creştine. 
Aceeaşi lipsă de unitate între planul religiei şi al politicului o 
constată P. P. Panaitescu în Învățăturile lui Neagoe Basarab: 
„datoria religioasă din Învățături contrazice în chip flagrant 
doctrina politică din aceeaşi carte”. Pe această linie se plasau 
Nicadorii când cereau preotului închisorii din Aiud să facă 
slujbe pentru iertarea sufletului lui 1. Gh. Duca — „cu care 
personal n-am avut nimic de împărțit”. lar Alecu Cantacuzino 
spunea în „Românul de miine”, şi în alte conferinţe tipărite, că 
noi — practicând individual violenţa pentru apărarea dreptății 
poporului român în istorie „ne riscăm mântuirea în eternitate”. 
ue că Se: ulei a sacrificiului personal ri 
putere, legionarii au e violenţa abuzurilor politicianului a 
nu fugeau, ci se ep Sud usi Să aul CEI] 
abuziv, ipocrit, lacom RI pala eat e «cete 
puterea, era înfruntat ea pritor, vielean şi laş, fiindcă ave 

ță, cu demnitate. de aceşti tineri. 


ojenta, în luptă: 
de acţiune, violenţa, în lupt 


Jegionară se PIC 


izgonit Îi 
preocupat de nepotrivirea 


4 


12. lon Antonescu și Horia Sima preiau puterea 


La începutul lui septembrie 1940, regele Carol IL era 
obligat să abdice din cauza preşelilor politice. O face în 
favoarea fiului său. Mihai. Generalul lon Antonescu este numit 
„conducătorul statului” şi îşi asociază la guvernare mişcarea 
legionară, al cărei comandant era Horia Sima. În acel timp 
Hitler era stăpânul militar al Europei. Polonia învinsă era 
împărţită între Germania şi U.R.S.S., Franţa bătută în câteva 
săptămâni era jumătate ocupată, Anglia alungată de pe 
continent, amenințată cu invazia, se regrupa în colonii. 
Germania ocupase ţările Beneluxului, Norvegia, lugoslavia. 
Grecia. România pierdea Ardealul de Nord, Basarabia şi 
Bucovina de Nord, Cadrilaterul către. respectiv Ungaria. 
U.R.S.S.. Bulgaria. Aceasta era situaţia politică la 20 
septembrie 1940 când, schimbându-se administraţia de stat în 
țară, eu am lost numii prefectul judeţului Cluj-Turda, denumit 
astfel fiindcă judeţului Turda i s-a adăugat jumătatea judeţului 
Cluj rămasă dincoace de graniţă, precum şi un fragment din 
jud. Mureş. La un an după înfiorătorul masacru în care a pierit 
floarea mişcării legionare eram chemaţi să cârmuim ţara 
împreună cu generalul Antonescu. Într-o biserică din Alba lulia 
am depus o lacrimă pentru cei ce acum erau în pământ. apoi am 
luat drumul Capitalei, împreună cu: alţii, pentru prestarea 
jurământului ca prefecţi legionari. Aşa a vrut destinul. Am 
intrat în prefectura din Turda cu emoţii. Dar în câteva zile am 
dezlegat secretul administrării unui judeţ. Am constatat, printre 
altele, că pentru a conduce bine trebuie să ştii asculta Sugestiile 
ce-ţi vin de la diferiţi oameni, să le triezi. judecându-le cu bun 
simţ. Arzătoare, atunci, era problema refugiaților din Ardealul 
de Nord. Instituţii şi particulari, aduceau cu ei mobilier, lucruri, 
probleme. Îndrumarea lor spre localităţile de reaşezare ne-a 
solicitat mult atenţia. Am făcut cât am putut, cât ne-au ajutat 
mijloacele, dar pe oameni nu i-am lăsat în necaz. Căsnicia 


43 


2 Pitar "a19 „at zacatc, 7. ic gara măcaaă 


m 


5 dai malai aro-antonesciană nu ei a e baa sl bine. 
politică — legionar“ ar fi vrut să-şi subordoneze Mişcarea, să 
Generalul Antonescu E lui. să devină şeful ei, după modelul 
0 Manevreze pa a d vea stăpânire deplină asupra lalanpei 
ralului Re i A legionarii erau prea mândri cu ideile, 
i i ale pri a se lăsa conduşi, modelaţi după 

UR li RA Prea țineam la independenţa şi 
a noastră. Eram un cristal pe Sale îl accepți dud cum 
este. sau îl zdrobeşti. dacă poli. pe de altă parte ŞI noi am U 
dorit. în imtimitatea cugetului nostru, să guvernăm singuri. 
Eram două săbii ce nu încăpeau într-o teacă. Relaţiile proaste 
ale cuplului s-au rezolvat prin aşa-numita „rebeliune legionară” 
din 21-23 ianuarie 1941, când generalul Antonescu bizuindu-se 
pe armata română şi pe sprijinul armatei germane care se alla 
în ţară. după trei zile de frământări. demonstraţii de stradă şi 
chiar uşoare ciocniri în Capitală, a înlăturat pe legionari de la 
putere. Prefecţii am fost convocați la Bucureşti în interes de 
serviciu, iar când ne-am întors acasă, cabinetele prefecturilor 
le-am găsit ocupate de ofiţeri; la Turda de un colonel. Dar 
legionarii veneau organizat spre capitalele de judeţe, pentru a 
cunoaşte ce se petrece. Mişcarea legionară se afla faţă în lață 
cu armata țării. Am luat cu mine pe avocatul Mareş, şelul 
organizaţiei legionare judeţene și pe Dr. lon Șerban. primarul 
oraşului, şi am plecat cu maşina la cazărmi, pentru 0 
convorbire cu generalul Stoienescu, comandantul garnizoanei 
militare Turda, asupra situaţiei locale. l-am cerut să fie 
aleaga mitralierele, ca să poată intra 
Tube isi Ste dp e muncitorilor din Sri 
cele ce se petrec în țară Site SA e Ai sie Aral Sue 
de legionari batea, E ei te după aprecieri, cam rel ml 
să ERĂ N oraş trei zile. Am convenit cu 
generalul Stoienescu să evităm orice e x ă f 
legionarii sau Antonescu, se di out află sell ăe 
lurda. Tensiunea în oras. se Va rezolva la Bucureşti, nu li 
$ Ca ȘI în toată ţara, era mare, în acele 


pene 
spaniole, d 


44 


zile. Legionarii mărşăluiau cântând pe străzile Turzii. odată sau 
de două ori pe zi, într-o nesfârşită coloană. Mă întrebam cu 
teamă ce s-ar întâmpla dacă ar descărca cineva un foc de armă 
în mulţime. După ce se termina demonstraţia legionarilor. 
apăreau soldaţi cu mitraliere pe ataşul motocicletelor ŞI chiar 
un tanc. două. Nicicând n-am trăit atât de intens răspunderea 
pentru viețile subalternilor. Toţi eram cu nervii încordaţi. Ne- 
am dat seama că Antonescu nu poate cădea. A treia zi 
lepionarii au început să scandeze în centrul orașului Ha-nu, Ha- 
nu, Ha-nu. Am apărut la balconul de la etajul clădirii sediului 
legionar şi le-am spus să se întoarcă acasă paşnic şi disciplinat, 
aşa cum au venit, că am tost înlăturați de la putere. dar că lupta 
continuă. Unii se ştergeau la ochi. Prigoana, după o întrerupere 
de numai patru luni. începea din nou. Lemniţele îşi deschideau 
iarăşi porţile pentru sute şi sute dintre noi, iar pe alţii. tot cu 
sutele îi aştepta fuga în străinătate, de unde doar puţini aveau să 
mai revină în ţară. Duşmană soartă! Am fost oamenii 
prigoanelor. 

Timpul era grav, punea probleme fundamentale. Noi, 
legionarii, ne-am pus truda în serviciul ideii de neam. a cărui 
unitate nu concepeam să fie sfâşiată în clase antagonice care se 
urăsc şi se luptă între ele, căci ura distruge, în timp ce doar 
dragostea zideşte. Noi puneam accentul pe unitatea neamului în 
sânul căruia toate categoriile sociale aveau să fie egale în fata 
dreptăţii, „dreptate pentru muncitori. dar în sânul neamului, nu 
împotriva şi în afara lui” (internaţionalism!). Apoi ne-am pus 
toată încrederea în credinţa creştină ca mijloc de îmbunătățire a 
omului. Făceam apel la torţa spirituală bimilenară a creşti- 
nismului nostru pentru desăvârşirea noastră ca persoane şi cu 
Popor. Nu am recurs la ideea „purității rasei” care te-ar putea 
îndreptăţi să stăpâneşti alte popoare — hitlerismul — hindcă noi 
înşine, ca neam, eram alcătuiți dintr-un amestec de rase — daci, 
romani, slavi, etc. Obiectivul nostru era ridicarea poporului ro- 
mân pentru a străluci între popoare prin virtuți. nu prin a 


45 


2105 agite aa 


De 


amuri. În publicistica noastră s-a 
„imperialism spiritual românesc” 2 ca Să 
- culturale cu forţă de penetrare In LUMc, să 
producem Valori <; de sutet, să ne luăm la întrecere cu alte 
cucerim prin valori ied Al existenței. nu al subjupării şi 
d aa că a Doream să ne împlinim printr-un 
m Sage verticală”. să cuceri ete sti ul român 
un loc imperial între popoare prin Gica pi spirituale. Au lost 
urâte şi prigonite ideile în serviciul cărora ne-am pus toată 
energia, tot entuziasmul, gata de orice risc: toame, trip, 
seală. temniţă. exil, moarte. Noi am crezut cu adevărat. 

în Turda am scos un ziar săptămânal „Vatra de țară” 
vreo şapte-opt numere. Generalul S toienescu, frate cu marele 
pictor portretist Stoenescu, a fost chemat la Bucureşti, îndată 
după rebeliune şi a fost numit ministru de finanţe. demnitate 
păstrată până la căderea Mareşalului Antonescu. Apoi, bătrân şi 
bolnav, a fost văzut în Deltă, la tăiat stuf, unde a şi murit şi a 
fost înmormântat acolo, în malul Dunării, după spusele 
preotului Niţă Vladovici. 


| at « (si 
persecularcă, asupl Ireă altor n 


vorbii despre un 


obo 


46 


13. În Germania. Rostock 


In decembrie 194| treceam ŞI eu graniţa în Iugoslavia 
împreună cu alţi cinci legionari. pe la Jimbolia, Noaptea, v 
graniţă marcată de un şanţ înțelenit. dar, fără sârmă ghimpată. 
Fugeam pentru a cvita închisoarea. căci ni se pregătea un 
proces. Nemţii îi colectau pe toţi legionarii fugari. sii aibă la 
îndemână ca mijloc de şantaj politic contra lui Antonescu. Am 
stat o lună de zile în Loracul Mic. o mare comună românească 
în Banatul iugoslav: am fost primiţi cu multă simpatie. în 
Hecare zi eram invitat la masă în altă familie. bucuroși să 
cunoască oameni din ţară. Apoi ne-am îmbarcat într-un tren cu 
muncitori la Belgrad cu direcţia Germania. Am sosit la Berlin 
unde am lucrat două săptămâni după care Gestapoul — poliţia 
de stat secretă — ne-a trimis la Rostock. vechi oraş german, port 
la Marea Baltică, în evul mediu făcând parte din Liva 
hanseatică, alături de Hamburg. Bremen, Lubeck. Avea o 
veche universitate şi o. populaţie de vreun sfert de milion. 
Impresionante, în stil gotic, erau zidul şi şanţul ce cuprindea în 
centura lui oraşul vechi, cu clădiri în stil germanic al epocii. 
porțile medievale prin care se intra în oraş. o minunat de 
Irumousă primărie. Oraşul nou s-a dezvoltat în jurul celui 
vechi, cu străzi largi şi drepte. dar organele vitale. 
administrative, spirituale, comerciale erau tot în cel vechi. Mai 
la o parte era o fabrică de avioane Heinkel, unde lucra şi grupul 
celor vreo trei sute de legionari, cazaţi în blocurile cu cinci 
etaje din apropiere. Aici l-am păsit pe fratele meu Traian. pe 
atâția camarazi din țară. Grupul de legionari Rostock avea ca 
şel pe Nicolae Pătraşcu, secretarul general al Mişcării. Grupul 
restrâns al foştilor miniştri şi al personalităţilor, împreună cu 
Horia Sima. domiciliau la Berkenbruk. lângă Berlin. Desigur. 
căderea noastră de la putere nu putea rămâne necomentată. 
ncanalizată, neexplicată de noi. fiecare după pricepere ŞI 
inlormaţiile ce deţinea: Const. Papanace, macedonean. lost 


47 


0 AVETI a e et sea 


De 


acuza pe Horiă Sima de lipsă de tact în 
nţe, îl acu iii Toţi macedonenii, vreo câteva 
i şi alţi câţiva, s-au constituit în grup 
d în când venea la Rostock un 
i care în convorbirile cu Pătraşcu nu uita 
1 orce pe Horia Sima; pentru că a reluzat să vină la Berlin, 
pede a tmescul amândoi fiind invitaţi de Hitler. In 
i aieoaEită ră Horia Sima, cred eu, Antonescu a primit 
(0eastă ga de sprijin pentru înlăturarea legionarilor de la 
ga luzul lui Sima de a se prezenta la Hitler era 
interpretat ca un refuz de colaborare. De ce a (zeu? el i loria 
Sima n-a vorbit nimănui. Dar mie mi-a spus odată. că agenți 
englezi, în vara lui 1940, i-au propus să ROL a0 de cu ls ce 
priveşte lovitura de la 3 septembrie 1940, la Bucureşti, Brașov, 
Constanţa. şi manifestul răspândit în Capitală care îi cerea 
regelui să abdice, nemţii i-au reproşat că nu i-a pus în curent CU 
aceste pregătiri, că ei ne-ar fi dat un sprijin consistent. 
Socotelile lui le-a păstrat pentru sine. Anumite gânduri şi 
intenţii nu i le dezvăluia nici lui Pătraşcu, după mărturia 
acestuia. Ca orientare în politica externă, mişcarea legionară se 
simţea legată de declaraţiile lui Codreanu din toamna lui 1937, 
când a spus că va încheia alinaţa cu axa Roma-Berlin. Acum la 
Berlin nimeni din conducerea Reich-ului nu primea să stea de 
vorbă cu Sima. EI îşi dădea seama că noi suntem un instrument 
de presiune asupra guvernului român pentru o cât mai masivă 
contribuție la război, că nemţii ne jucau şi soarta noastră. În 
Situația asta Horia Sima s-a hotărât să meargă la Roma, Să 
discute cu Mussolini. Ceea ce voia să-i spună era în numele 
Mp iai aa îi Berkenbruk seara se făcea prezenţa, sai 
Pului se puteau mişca liber. Când s-a constatul 
ma lipseşte la apel, li s-a cerut să spună 
ofițerul supraveghetor va plăti cu viaţa: 
scu le-a spus să-l caute la Roma. 


ministru de lina e 
“a cu Antonescu. 

relaţia cu A : 

ra li s-au adăugat 


zeci, CĂro Sura 
f de altă parte, din cân 


dizident. Pe 
ofițer al Gestapoulu 


împreună cu 


prom 
putere. Căci re 


într-o seară că Horia Sir 
unde se află, altminteri 
Atunci Const, Stoicăne 


48 


14. În lagărul Buchenwald 


Pe noi ne-au ridicat îndată de la Rostock Şi ne-au băvat 
în lagărul de concentrare de la Buchenwald. în decembrie 
1942, aici aveam să rămânem până în 23 august 1944. Auto- 
rităţile lagărului se purtau dur cu noi şi nu ştiam ce s-a putut 
petrece ca să ne toarne între sârmele ghimpate ale înprozito- 
rului Buchenwald. După vreo săptămână Pătraşcu mi-a Șoplit: 
Horia a fugit la Roma dar a tost adus înapoi. Am avut spontan 
o bucurie ce mi-a iluminat sufletul, cum numai odată am mai 
trăit, când am citit circulara lui Codreanu în care-i spunea 
regelui Carol II că noi tineretul legionar nu vom accepta într-un 
eventual război să luptăm alături de duşmanii crucii şi fiindcă 
nu vom putea dezerta, preferăm să ne sinucidem. Acum m-a 
cuprins o mare linişte sufletească: pestul lui Horia Sima ne răz- 
buna de toate umilirile, ne-a afirmat demnitatea ultragiată şi 
personalitatea. Nenorociţii locuitori ai Buchenwaldului trăiau 
în barăci de lemn sau în zidiri de piatră. lagărul avea canalizare 
şi apă curentă, iluminat electric. dar deţinuţii nu aveau un 
tratament uniform; lagărul era divizat în lagăre mai mici. 
înconjurate cu sârmă ghimpată între ele. Pe poarta mare am 
citit inscripţia „jedem das seine”. o traducere a principiului de 
drept roman „„suum cuiqne tribuere”, fiecăruia ce i se cuvine. 
Noi am avut la început un tratament dur care a început să se 
mai imblânzească pe măsură ce frontul se rostogolea spre 
Germania. Intr-un lăgăruț se puteau vedea oamenii. puţini. în 
pelerine albe, şi se spunea că ar fi prizonieri englezi, aviatori. 
Intr-o vilă aproape de noi era fostul premier francez, 
preşedintele partidului socialist, Leon Blum. Noi nu am putut 
vedea multe din câte erau şi se petreceau acolo, dar ce am văzut 
crau destule ca să te înfioare şi să nu le mai uiţi: schelete 
ambulante îmbrăcate în  unitorme vărgate, cu numărul 
deținutului imprimat mare pe pantaloni şi veston. încăltaţi în 
Saboţi de lemn. cu părul tuns în cruce, de la frunte la ceală. de 


49 


IEI 


ăzut un deţinut care în coroana stând pe 
nare de ceară şi a guzul in faţă; șelul 
detinut şi el. rumen şi bine hrănit, l-a ridicat, ii 
coloanei, 101 un e : aia ca să stea drept, dar omul a căzut pe 
aie E aan miini şi de picioare ŞI l-au cărat, 
cole o zicală sinistră — „de alei se Iese i pe Coş 
e ematoriuluit). Într-o zi i-am spus lui Pătraşcu - 
(pepsi stră tructurată pe principiul 
„Niculae. şi organizaţia noastră e Set Sa se | SL u 
dictaturii. dar trebue să recunoaştem că sistemul. burghez de 
guvernare, al partidelor. politice, € incomparabil mai uman 
decât regimul totalitar al partidului unic. „Am cunoscut 
închisorile politice ale burgheziei din ţară, dar în ele deţinutul 
nu-şi pierdea calitatea de om, chiar dacă trăia în restricțiile 
proprii închisori; în ele nu se mergea la măcinarea ŞI nimicirea 
în timp şi pe tăcute a omului, căci partidele din opoziție ar îi 
vorbit, ca să audă țara. Aici nimeni nu-ți poate lua apărarea, 
totul se face în ascuns”. În Buchenwald au fost concentrați toți 
legionarii ce se aflau pe teritoriul Germaniei, cât şi alți români 
suspecți Gestapoului, în total vreo patru sute, afară de şefi, 
depuşi în alt lagăr, iar Horia Sima împreună cu Borobaru, 
secretarul său personal, iarăşi în altul. Locuiam în două barăci 
de lemn, dormitoare cu paturi suprapuse, iar în alte două barăci 
reparam, în două schimburi de câte şase ore. binocluri militare. 
In a cincea baracă locuiau fetele şi perechile căsătorite. 
Doctorul losit Dumitru, acum şeful prupului nostru, căci pe 
Pătraşcu îl luaseră de la noi, avea impresia că nu se trăieşte la 
aia ia Mal că ae unora dintre noi, sub raport 
cu urupul, pentru îi LE st ici Hu DS şedinţe ue 
respective din Cărticica a ai uca situației; tratând capitolele 
şetului de cuib, îndrumarul nostru 


educativ. a s 
doctorul Asta <a Spre toamna anului 1943. Prin iunie 1944 
orul Dumitru îmi aminteşte c 


am spus că 
SPUs că Sunt gata să vorb 


la tâmplă la tâmpl : 
dreaptă â capului. AM Ya 
loc s-a îndoit că O lumă 


spate; 
Circula 


ă m-a rugat ceva, demult. |- 
esc, dar fiindcă temele din 


50 


cărticică au fost atât de mult dezbătute. cu am prepătit alt 
subiect: despre purtarea țăranilor români. Problema athiffatat-a 
în trei şedinţe. Mişcarea legionară, se ştie, a luat fiinţă în 
centrele universitare, avea cadre de conducere preponderent cu 
pregătire universitară, în faza de început, apoi crescând a 
organizat corpul muncitorilor legionari. cel al țăranilor Şi al 
studenţilor. La Buchenwald optzeci la sută din grupul nostru 
poseda o diplomă universitară, Temele tratate de mine erau 
concepţia creştină de viaţă a țăranilor români, atitudinea lor în 
sulerință şi bucurie, educaţia lor în spiritul _omeniei. 
cuminţeniei. dreptăţii. valorile spirituale. materiale şi altele. cu 
exemplificări din literatură, istorie şi fapte observate personal. 
Conlerinţa mea a stârnit vii discuţii în grupul nostru. Profesorul 
Mişi lase din Ploieşti a luat atitudine faţă de poziţia mea 
considerând-o prea ţărănistă, prea rurală în raport cu ceea ce 
trebuia să devină cultura română. În discuţile purtate era mult 
evocat filosotul Georg Simmel. Sorin Pavel şi-a anuţat şi el 
intervenţia în dezbatere, dar bombardarea lagărului şi plecarea 
noastră din Buchenwald a încheiat o discuţie ce a trezit atâta 
interes. 

Timpul liber îl petreceam aici organizând întreceri 
sportive în condiţiile locului respectiv. citind cărți din biblio- 
teca lagărului, aveam însă și cărțile noastre personale: se țineau 
conterințe din diverse domenii. Un talentat conterenţiar era 
Sorin Pavel, autor de eseuri filosofice, cosemnatarul cu Pan- 
drea (Marcu-Balş) şi Nestor a „.Manilestul crinului alb”: apoi 
Pavel Costin Deleanu. Costache Oprişan. un student loarte 
dotat intelectual (avea să moară la Jilava după experienta 
Piteşti, care i-a provocat cavernele pulmonare, T.B.C.-ul) 

Doctorul Vasile Andrei. bolnav de plămâni. avea 
hemoplizii destul de grave şi a cerut conducerii lagărului să-l 
interneze în spital pentru intervenţie chirurgicală — se ştia că 
aici operează protesori cehi de la universitatea din Praga, desi 
2ur, deţinuţi şi ei. Într-o dimineaţă doctorul Apostolescu ne 


ȘI 


ui 


avut O hemoptizie loarte penca că la 
mierie aproape mort. Ne-am clu dă ne-am 
= antr-o sedință am hotărât cu toții O grevă a loamei de 
revoltat ȘI iei munical hotărârea la poartă. De luni până 
ai a : Spa când venea maşina cu mâncare le spu- 
ea ia seat A îi mâncăm”. Dar lucrul la ocheane nu 
neam „nu descăreaţi. 3 beam chiar fără să ne fie sete. A veni! 
l-am întrerupt. Apă Insă cam chiar A verii 
colonelul comandant al lagărului ŞI a Spus „vreți să ni toi aţi 
i-am răspuns că nu vrem asta: postum Ca să-l arătăm 
ate avea o criză latală, toată 


să “ej A 
spune că Andrei d 


văsit la inhir 


mâna”; a 
camaradului nostru. care oricând po cazu 
simpatia noastră, d-voastră, dle colonel, faceţi ce vreți. Dar 
doctorul Andrei n-a fost evacuat la spital, n-a mai avut altă 
criză până la 24 august când avioane anglo-americane au 
bombardat lagărul. Acestea de un timp se plimbau liber în 
spațiul aerian german. fără vreo stânjenire din partea anti- 
aerianei sau aviaţiei germane de vânătoare. Viorel Boborodea 
avea aprobarea să asculte la un aparat de radio cu cască. In 
seara de 23 august postul Londra transmitea ştirea că regele 
Mihai al României a semnat un armistițiu cu U.R.S.S.. că țaraa 
încetat ostilitățile militare. Dimineaţa marea veste a trecut de la 
om la om și ne întrebam ce mai poate veni. Pe la orele 10 un 
avion marchează un careu de aburi. De ce, doar peste lagăr 
treceau aproape zilnic avioane anglo-americane lără să 
semnalizeze, fără să traseze careuri, doar aici se păseau 
„Oamenii lor”. Dar abia am terminat raţionamentul şi au apărul 
bombardierele, în trei valuri. descărcând bombe în careu. Trei 
sue au căzut şi în lagărul nostru omorând pe cinci dintre noi 
et al apa Eli se mai uşor. Am allat apoi că i 
piese ce intrau în A As Deci ti de lăgărisi 
lisă Mii e ca vestitei rachete germane „V 

pe continent asupra Londrei şi a altor centre engleze: 
dbrica şi pe muncitori până la unul. 


covorul de bombe a distrus | 
deşi erau „de-ai lor”? 


52 


15. De la Buchenwald la Viena 


După arestarea lui Antonescu, la 23 august 1944, 
legionarii din Germania au fost scoşi din lagăre. Horia Sima a 
rostit la radio o cuvântare pe care n-am auzit-o, apoi s-a format 
un guvern naţional în exil cu sediul la Viena. Noi am fost tran- 
sportaţi de la Buchenwald la gara Weimar (cineva ne-a arătat 
„stejarul lui Goethe”) şi de aici la Viena unde am fost cazati în 
diferite hoteluri. Dar se vedea şi se simțea că sfârşitul 
Reichului hitlerist se apropia cu paşi repezi; frontul aliatilor 
avansa de la vest, sud, răsărit către inima Germaniei. Lovitura 
dată de România a fost grea, a grăbit expierea muribundului. 
Am plecat din Viena un grup de legionari spre ţară ca' în 
eventualitatea stabilizării frontului să organizăm teritoriul 
dincoace de front. Dar n-a fost cazul. Apoi am fost trimis pe 
lângă o unitate spre care erau îndrumați prizonierii români 
pentru a „recruta voluntari” pentru himerica „armată națio- 
nală”, care „s-a făcut” că există şi care n-a luptat. Dar ICE eu 
„n-am reuşit” să recrutez nici un voluntar. Sima ne-a spus în 
taină „jucăm” ca să ne apărăm oamenii, căci nemţii sunt foarte 
porniţi împotriva românilor. În acest sens eu ştiu că am realizat 
ceva, De altfel degringolada frontului german nu da loc nici 
unei speranţe. 

Ne-am întrebat de ce s-a angajat Horia Sima în 
formarea unui guvern şi armate naţionale alături de muribunda 
Germanie nazistă, când apropiata ei prăbuşire era pentru toată 
lumea evidentă? Să fi crezut el altfel? Desigur, nu. A făcut asta 
— mi-a declarat el — ca să marcheze o poziţie politică valabilă 
nu acum în imediat ci în viitor. El prevedea o grupare într-un 
Viitor îndepărtat a forțelor politice anticomuniste şi antisovie- 
tice. Dar istoria nu i-a confirmat aşteptarea. 


53 


îm 


16. Horia Sima mă trimite în țară. 
războiului legionarii au luat-o Care 
propriu, risipindu-se în toată Europa, în 

0 i n Australia. Eu mă găseam cu Horia Sima, 
America şi până In Sică Dumitriu, Grigore Manoilescu 
Borobaru, Petru iai briei Paştele le-am sărbătorit cântând 
A AN, i de câte un ou de care, discret, a 
ae Manoilescu, într-o şură-grajd ză OCrotea 
vara oameni Şi vite în timpul pășunatului. Horia SL ahâritat 
Deocamdată trebuia să stăm camuflați dar, a spus el într-o Zi, 
între oameni, în oraș, ai mai bune Şanse de a le ascunde, decât 
în munți. Grupul nostru trebuia să se dizolve. Sima rămânea să 
apuce încotrova cu nedespărțitul său secretar Traian Borobaru. 
Eu, luînd-o de unul singur, după câteva zile mă angajam 
lucrător în gospodăria unui „bauer”, într-o comună pe lângă 
oraşul Gmunden, în Austria. Familia Fichtbaner stăpânea 
moşia de 30 iugăre de două sute de ani. Moșia nu se împarte, 
moștenitorul despăgubeşte pe ceilalți frați mai mult simbolic, 
iar aceştia își văd de alte rosturi. Țăranii germani muncesc 
conştiincios, în ritm potrivit, nu cunosc graba. După vreo lună 
de zile am ieşit, am căutat şi am găsit la Linz pe Dunăre câţiva 
legionari. Legătura cu românii era făcută. Prin octombrie 1945, 
a venit la mine un camarad, mi-a spus să lichidez aici, să merg 
cu el, căci mă cheamă Horia Sima la Freising, în Germania. 


Către sfârşitul 
încotro, fiecare pe cont 


Mi-am luat rămas bun de la bunele mele gazde, alături de care 


am lucrat Şi în familia cărora m-am simţit bine o vară întreagă. 
A doua zi părăsind Varchdorf-ul am luat drumul spre Salzburs, 
CA ll departe spre graniță, pe care am trecut-o clandestin, 
capi orinro pădure Eta o i cu soare, cu ru bronz d 
ile Aa să An urie ărăneşti, „Aprinde lumina, Boroba- 
zis să plec în țară cai camera”; era bine dispus Horia. Mi-a 

pt un mesaj verbal către Iuliu Maniu. pre- 
ional-țărănese şi către Dinu Brătianu. 


şedintele partidului naț 


54 


preşedintele partidului. liberal, pentru a face le o ofertă Lis 
colaborare politică. Abia la sfârşitul lui ianuarie 1946 plecam 
de unul singur spre ţară. prin Viena, Budapesta. 
identitate false. După ce am trecut granița noastră pe la lpis- 
copia Bihor. noaptea, am sărit din trenul care ÎŞI încetinise 
mersul. şi orientându-mă în teren după constelația „.caru mare” 
— cerul era senin — am apucat-o spre Oradea. Hotărâsem să 
călătoresc noaptea, pentru a nu fi eventual cunoscut. spre a nu 
(i semnalată prezenţa mea în țară. Trebuia să petrec deci ziua 
ce se apropia camullat, undeva în câmpul Orăzii. dar n-am 
păsit vreo grămadă de coceni de porumb, de exemplu, din care 
să ies spre seară pentru a merge la gară. Miraculos. pe când 
albea de ziuă, căutând fără speranță. am găsit pe o stradă 
cunoscută, lângă butonul soneriei. cartea de vizită a proteso- 
rului Vasile Bolca, fostul meu coleg de şcoală din clasele 
primare până la terminarea facultăţii, apoi profesori amândoi în 
Oradea. Am sunat, mi-a deschis, am stat la el două zile, apoi 
am plecat cu un tren spre Arad, Deva, Teiuş. Sibiu. acum fără 
vreun act de identitate asupra mea. Trenurile circulau cu întâr- 
ziere. Era ziuă, cam pe la jumătatea distanței Arad-Deva, când 
apare la capătul vagonului o echipă militară ce controla actele 
de identitate ale călătorilor. Vagonul era aglomerat. Când a 
ajuns la mine am pus miinile pe umerii plutonierului şi am zis 
„să vedem domnule plutonier, dacă aşa subofițeri cum suntem 
amândoi, vă putem face loc să treceţi”; ne-am răsucit. a trecut, 
mi-a zis mulțumesc, a continuat să controleze, dar mie nu mi-a 
cerut actul de identitate. Când a ieşit din vagonul în care eram 
am zis: „Doamne”. După Teiuş, alt control. Când mai aveau 
câteva bănci până la mine, unul din militari a zis — „haideţi Jos. 
e Crăciunelu”. La Sibiu am sosit noaptea. pe la ora unu. In 
cadrul uşii mereu apărea cineva din poliția gării, Se uita pese 
lumea aglomerată în sala de aşteptare, pe bănci, pe jos. şi 
chema când pe unul, când pe altul. Pe mine nu m-a chemat. ŞI 
Mi-am adus aminte de scena din Iliada, când zeița Palas-Atena 


cu acte de 


n 
n 


—————.— CO 


tejatului ra iei ud cui de de mine, dar mi-a vorbit despre aranjamentul politic realizat de 
a nor în jel pt Şi iarăşi, vorba unui țăran care 4 cl. Desigur. nu se potrivea una cu alta. De-acum Pais ză 
pi a mitraliat un tren de călători oprit în cel ce conducea mişcareu legionară în ţară. [lori era e 
ând pe loc, alţii ascunzându-se in porumbişte; Dar mi-a atras Hivaţia că intrarea la ati Căe esua 
te. Dumnezeu îl păzeşte”. Pe la ora patru am supra egheuă de Ascoli că nu e bine să-l Văd ŞI SĂ-I transmit 
nici pe străzi noaptea nu eşti in siguranță, personal mesajul. ci printr-un naţional-ţărănist. Am făcut-o prin 


ândea de la facultatea de teologie. Când | prietenul din copilărie Dr. Constanta Ilugca din Măvuna. care 
avea să moară în închisoarea din Râmnicul Sărat în anul 1960. 


făce 
duşmanul ce stă S 
spus după, ce un 
câmp, unii rămăn 
„nu omul se fereșt 
ieșit din gară, căci 


ă C 
Am căutat pe prof. Ste See AS 
am spus că vin din Germania, că vreau să-l văd pe Pătraşcu sau 


Chioreanu, mi-a spus — „e foarte simplu. soţia vă va conduce la 
ei acasă”, şi mi-a spus despre înțelegerea tinta: intre 
Pătraşcu şi guvern. Coşmarul s-a risipit pe loc: va să zică 
suntem liberi! Şi mi-am adus aminte că în lagărul de la Vaslui 
au fost zile când, după rugăciunea de seară în comun, am 
cunoscut o stare de beatitudine a rugăciunii către sfânta 
Fecioară; după vreo săptămână de o atare fericire interioară, am 
fost eliberat din lagăr. La câtva timp după plecarea mea, 
colonelul comandant al lagărului a întrebat de mine. Desigur, la 
interne se va fi aflat că sunt frate cu Hanu Traian refugiat în 
Germania, deci n-ar fi trebuit să mi se dea drumul. Eu am trăit 
stări mistice, am simţit în primejdie, asupra mea, mâna 
Domnului. Nu există întâmplări. Pătrașcu mi-a spus că a 
incheiat o înțelegere cu guvernul ca legionarii să se prezinte 
autorităților, să ia acte de identitate, să nu facă opoziţie și 
greutăți guvernării, în schimbul libertăţii. A. doua zi am 
călătorit împreună la București, m-am prezentat, însoţit de Vică 
mia se Pie e ir mi 
să mă vadă. Am SF apara AS Ag gl SI Isolea și MA 
După două zile petrecute A cu vorbe despre situaţia politică. 
Cacova, unde pe tata So d i Au ulii ale ca aa i 
urmă. Mama îmi va vali mal găsit, murise cu un an In 
Dar acum erau pregătiri de Sec catena petrecut din lume. 
căsătorea peste trei zile Situ soeţlele fratele Alexandru se 
decât în Germania, Pătra aţa legionarilor în ţară era altă 

Şcu n-a comentat mesajul politic adus 


56 


DD 


„ca: 15 mai 1948 — 15 mai 19560 
17. Arestareă: 
1947 m-an căsătorii cu învăţătoarea 
„din satul Meşereac: fiica lui lon și Cormelia, 
a Mara Su în agricultură, mal mult ajutând la 
i 75 iugăre. În familie trăiam în bună 
atmosieră politică din tară, măsurile luate 
de conducere, îşi trimitea undele tulburi in familia a pro- 
vocând înerijorări cu privire la viitor. ȘI nu At L ginilia 
noastră. În țară era un climat de mare încordare, mereu schim- 
bări. ameninţări, arestări. Nimeni nu avea terenul solid sub 
picioare, nu mai putea să-și gândească viitorul: nesiguranță 
pretutindeni. În ce mă priveşte, eu eram în intimitatea cugetului 
senin, gata să înfrunt orice ar fi fost să vină. Dar biata soţia 
mea. când auzea de arestări se tulbura, mă căuta. mă îmbrăţişa, 
plângea, stam înlănțuiți de aceeaşi durere. Viaţa. „ehiaburilor” 
şi în general a țăranilor a devenit nespus de grea prin cotele 
obligatorii către stat. Întreaga producţie, trebuia predată statului 
pe un preț de nimic. Revolta şi refuzul unor sate au fost 
zdrobite cu forța. lar ideea pierderii pământului prin 
colectivizare era motiv de îngrijorări. La arestarea şi procesul 
lui Maniu am fost arestat şi cu, împreună cu câţiva naţional- 
tărânişti, la Aiud, trei săptămâni împreună cu protopop losi! 
Pop, din Aiud, preoţii lacob Tuluş din Meşreac, Nicolae 
Chindea din Cacova, doi țărani. La 30 decembrie 1947 alte 
muti pe aa sui fugit, m-am ascuns. La 15 mai 
co SA sr a aa mergem la Blaj, căci. se 
Libertăţii. Dar noaptea, pe la Sif ua ee A : 
din Aiud. Despărțire Mele i i am lost arestat de lie 
din Alba ÎN Si Jet cca nu ost depus în beciul POLLS 
legionare din judeţul A VA cale mereu ACCiAȘI, vârfurile 
închisori de-o duritate fără se A ireizeci. Incepe calvarul une! 
amân. Umanism socalist! 


În 17 februarie 
Corneli 
Am stat la SOCI! 
administrarea MoŞIe 
întelegere, dar agitată 


SR 


18. In beciul poliției Alba lulia 


Geamantanele cu alimente şi lucrurile puse de acasă: 
fost oprite la poartă. A început întometarea,. După pe ar: i. 
început să ne dea la prânz şi scara puţină mămăligă şi » e a 
lobodă; comandantul poliției. unul Popa. un n ei t : i 
în timpul mesei ŞI lăuda. cu ironie meschină, Cici 
Dai ilimientele puse de-acasă nu ni le-au dat. Dormcam 
pe priciuri de scânduri. Intr-o seară soţia lui Emil Gligor ne-a 
băgat pe un geam de la stradă piine şi salam. Scara. Simion 
Mareş. țăran din Căpâlna-Sebeş. începea cântece religioase: îl 
acompaniam toţi. Notez că astea se mai puteau face aunei când 
securitatea nu-şi lormase încă noile cadre pentru a-şi aplica 
integral planurile şi a-şi arăta stilul propriu: se mai trăia încă în 
modalitate burgheză. După vreo zece zile. devreme în zori. toti 
camarazii mei au lost scoşi din beci. îmbareati în masini şi 
duşi. Am încercat să înțeleg ceva din treaba asta. de ce am lost 
lăsat singur aici; dar lucrurile aveau să se lămurească pe 
parcurs. Seara pe la orele zece am fost scos din beci şi condus 
sus, la birouri într-o cameră în care se găseau securiştii: am fost 
întrebat despre legăturile mele cu tineretul şcolar. cu elevii din 
judeţul Alba. Voiau să declar cum am organizat elevii şcolilor 
secundare. Am răspuns că nu am întreprins în acest sens nimic, 
nici direct, nici prin alţii. Într-adevăr. cu stam în rezervă în 
această privinţă, fiindcă ne găseam doar în burta rusului care ne 
mistuia după plac şi nu voiam să expun riscurilor fără şansă pe 
nimeni. Intre cei patru care mă „anchetau”. unul blond. un 
cizmar, a tăcut un semn discret unuia care m-a lovit cu pumnul 
in obraz. A fost începutul. Le-am repetat că în ultimii ani nu 
am mai întreprins nici 0 acţiune politică. nici cu tineretul, nici 
cu cei maturi. Dar ci mă băteau să spun că am organizat, mă 
loveau cu pumnii, cu bâta, cu picioarele, pe unde apucau, peste 
Cap. pe spate, burtă, picioare. La întrebările lor. tot mai insis- 


lente. am refuzat să mai răspund, ceea ce îi înverşuna ŞI Mal 


59 


(ORE PI e ce ORA A ERIE 


_—————. 


E pu înjurând că încă nu mi-au sărit 
lt: ȘI ME e Candva, într-un târziu, a intrat unul dintr-un 
dinţii din ură. de ecupoştearae Șinca ZIS „Vorbeşte 
d deal! Se er opimar l-am răspuns „am vorbit, n- 
i nimic”. Omul s-a clasa eee ea lei Până 
spre dimineaţă când m-au scos pe Saudi au pt aL ală Up poliţist 
u băgat într-o altă cameră cu ordinul să stau îndoit 
| Filimon. un țăran din Dîmbru. vorbea 
şoptit; ce spunea nu mai ştiu. dar cuvintele lui îmi picurau în 
sullet o nesfărşită mângiiere în starea de zdrobire trupească şi 
sufletească în care mă păseam. Apoi am tost coborât în pivniţă, 
într-o încăpere de unu pe doi metri, tără geam. pe jos nisip 
umed şi o scândură. patul meu timp de o săptămână cât am fost 
linut acolo, la întuneric continuu, la neagra, cum se spunea. Mă 
vizita gândul sinuciderii. dar eu nu aveam tăria lui Lică 
Sămădăul să mă reped cu țeasta în bolovanii zidului unde mă 
păseam ca să termin cu toate. Mia, o prietenă a soţiei mele. 
arestată pentru o „afacere” cu devize (tatăl ei trăia în Franţa). a 
atlat de mine, mi-a trimis prin planton ceva de gustare, un 
german care mi-a spus „einer hat sich aufgehangt”. Da, nu e de 
mirare că aici se spânzură oamenii. Dragă Neli, în beciul umed 
Şi lipsit de aer, amintirea căsniciei noastre bune şi luminoase 
imi umple singurătatea, Am fost scos de la neagra şi trimis la 
ca e Ra ee A fost adus unul, târziu, 
la închisoarea Gherla și mi-a ge e: ae sa aa = 
au luat. Am trăit aici moment a deustare, Sinudeată: : 
coif ideea alla e & valucinaţie în trezic, deplin 
Doi pa i Ami a i tute Sel singur pe prici. 
în stomac sucurile pastrice cu ELA. | aula (ga, se ieciansan 
aproape palpabil, fete purtând tăvi alt încât mi se năzăreau 
alune americane. așa cum le mu prajituri și bomboane șI 
berăria Gambrinus în Cluj re MEZUL în anii studenţiei lu 
transportat la eta pi Aula săptămâni am fost 
riounalului Alba, singur într-o 


mult. Şi mă loveau pesle 


sergent, m-a 
de mijloc; sergentu 


60 


Dacia ca de trei pe patru metri. Şi iarăsi în, 

da mămăligă amară din porumb încins, clau mi se 
despre procesul unui elev care îşi ridica în CA e O alai 
spunca judecătorilor: „m-au bătut la tălpi ih ae cârjele şi le 
[levii ultimei clase de liceu din Alba lulia au aie nenorocit”. 
lupte ca partizani. dU plecat în munţi să 


6 


îm 


19. În închisoare la Aiud 
de m-am întâlnit cu fratele [ealan, am tost 
d. după ce în prealabil la bio ande: 
primit de acasă saltea. AES Ma ie NA 
Je nu dispuneau de echipamentu necesa! 
De unde, căci numa! în Aiud eram în 
1948 peste cinci mii? Închisorile țării nu ne bai pu- 
Într-o celulă din celularul Aiudului, ceva mai 
mică de doi pe patru metri: eram înghesuiți eee 
oameni. dormind câte doi în paturi de ler SL capuse: cei alți pe 
jos, pe podea. Noaptea trebuia să aerisim, nu ca dei, 
cubajul celulei fiind cu totul insulicient pentru atâţia. Cine er au 
deținuții. de ce atâta lume la închisoare, căci au lost arestaţi în 
tară zeci de mii de oameni, după calculele noastre, numai intr- 
un val? A rămas vreo localitate fără arestări? Credem că nu. 
Dar familii neatinse de acest flagel, dacă nu direct. măcar prin 
rude, prieteni. cunoştinţe? Cine lua aceste măsuri şi de ce? Ce 
se urmărea? A fost poporul român atâta de vinovat, încât să 
merite această oceanică revărsare de ură asupra lui? Căci aceste 
nenumărate arestări nu se făceau în temeiul unei sentinţe 
judecătoreşti — juridicul era mult depășit — ci în numele unei 
duşmănii neiertătoare. E aici vorba de altă judecată. Nu se 
opera în numele unei societăți organizate, ci în numele unei 
Revoluții răzbunătoare, o Revoluţie pe care nu o făcea poporul. 
ci guvernul cu ajutorul mijloacelor de represiune ce i le pune la 
dispoziţie statul — armata, miliția, securitatea — . O consecinţă 
imediată a arestărilor a fost frica cetăţenilor de noua autoritate 
Și Stat. Tara avea acum stăpâni ce nu se trudeau să câștige 
ivi a Sala sei, ca pănă acum. sub cir 
a obţine votul în ale pa an FACE Aicirte poporului pentru 
țării că ei ai I- Yuvernanţii de acum ţineau să arate 
cârmu 


De la Alba unde 
trimişi la închisoarea Au 
rea lor am cerut ȘI PI! 
de iarnă, căci închisori 
pentru atâţia deţinuţi. 
toamna lui 


teau cuprinde. 


poporul trebuie să e SEI ; 
IE Să execute fără şovăire, că orice sentiment de 


62 


Ire dictatorială, că ei ordonă. iar 


opoziție faţă de actele de guvernare trebuie CXir 
inta cetățenilor. aceştia trebuind să se obişnui y 
ara are în materie de guvernare o singură voinţă dl tiv 

ilor. Machiavelli la întrebarea dacă poporul i-a au. 
prin frică sau prin câştigarea simpatiei. si ae 
facă apel nu la simpatia poporului. ci la frica de principe 
Desigur, în timpul acestor masive arestări mulţi au i cala 
munţilor. a luptei de partizani. Ani în şir. Carpaţii Şi Marit 
Apuseni. au adăpostit grupe. de partizani. Au. lost arestaţi 
membri ai organizaţiilor politice din timpul regalității — natjo- 
nal-tărănişu. liberali, social-democraţi. legionari. cadre de 
conducere ale poliției şi siguranței statului. industriaşi, negus- 
tori, înalți funcţionari de stat. cadrele înalte ale armatei revale. 
ierarhia bisericii româneşti unite. pe scurt. toţi cei considerati a 
putea reprezenta o opoziţie faţă de noua ordine politică şi su- 
cială comunistă. Oamenii mai înstăriți. cei ce spuneu o vorbă 
potrivnică. un banc, ceva cu subințeles. erau luaţi de securitate. 
băgaţi în închisoare. A tost atunci şi timpul răzbunărilor perso- 
nale. Dacă îi purtai cuiva duşmănie şi puneai un cuvânt 
mincinos la partid, la securitate, cum aceştia suspectau pe 
oricine, arestarea se făcea. Legea siguranței personale nu mai 
funcționa. era domnia arbitrarului. Și Hindcă judecătoriile nu ar 
fi putut tace atâtea procese. respectând procedura legală. la un 
număr atât de mare de arestaţi. s-a recurs la formula 
„condamnărilor administrative”. direct. la atâţia şi atâţia ani de 
închisoare. Puterea executivă şi-a însuşit puteri judecătoreşti. O 
altă urmare a faptului că un comentariu critic. o glumă despre 
guvernare şi puvernanţi putea să te coste libertatea, a lost că 
Oamenii şi-au impus lăcerea. să-şi păstreze părerile liecare 
Pentru sine, să se izoleze spiritual unii de alții. să dispară 
incredera. să nu se mai adune în cercuri şi grupuri. Să se 
Zdruncine bazele prieteniei, să se atomizeze corpul social. 
Arestările au pus în popor bazele psihologice ale dictaturii. hi 
lrică. Asttel cetățeanul se găseşte izolat. singur. Tie pulijC10Spaă 


at din CONŞII- 
ASCa cu ideea că 


in, al 
dtulește pe principe să 


63 


ai i e SI: 


Si 


„ate a statului: partidului, securităţii, 
nl Sica politică în atare structură, nu 
SA | ca entitate politică nici nu 


ensei puteri Orpa 


ata im SEE 
fața Hotără 


miliției. armate eo fel poporu 

i de la popor; de â E i. imensa masă pasivă și 
emană de la pope aj cetățeni izolaţi. imensa pasivă şi 
mai există: exISlă ie „rată în tipare plăsmuite de sus. Asta a 
amorţilă a papei SE lietă Cine a făcut-o, poporul? Evi.- 
i Aa d ia noastră 3 că RER ras 
fost sk Sei organele de stat. Totul s-a făcut lără 

NL. NU. ș: di DĂ CA FI Sa FEPER 

deni in fară lupte, fără vărsări de sânge. o revoluție pornită de 
n D UIC > = A a a la ap 
bet iai poporului a fost absentă în acest proces de mari 
sus. Iniţi ia JA lotâoala 
me Arme aveau'cei de sus, poporul avea miinile goale: 
“revolutia socialistă”, răsturnările n-au fost opera lui. 


64 


Do 


20. In închisoarea de la Ocnele Mari 
« 

In decembrie 1948 eram CScortaţi cu bagajele personal 

= A ROEAPI ae aa aaa dna (să ale Isonale 

la gară şi îmbarcaţi într-un vagon-dubă pentru transport 

deţinuţilor cu trenul. In drum spre pară. doamn 

zală pe sub mână. aştepta trecerea convoiului Şi 


area 
a Olteanu. avi- 


ă AG d gardienii nu o 
mai puteau desprinde din îmbrăţişarea soțului ci Victor. strun 


par în lemn. cu meseria învățată la Viena. fost ajutor de primar 
în Aiud. O presimţire că era ultima îmbrăţişare? Da! Peste el si 
alţii, vreo şapte. avea să se năruie un mal de Pământ care i-a 
strivit în timp ce lucrau la canalul Dunăre-Marea Neaoră. 
Trenul nostru a oprit la Ocnele Mari. Copiii care mergcau la 
şcoală se mirau „ce de hoţi, mă”. Inchisoarea. o construcție cu 
două rânduri. avea douăsprezece camere mari. o curte 
încăpătoare având pe laturi ateliere, iar la intrare o poartă-turn 
închidea curtea. In holul etajului închisorii. având un ieşind. era 
amenajată o capelă cu icoane. cărţi de cult. fiindcă în concepția 
burgheză credinţa şi morala creştină era un mijloc de îndreptare 
ŞI mângiiere a disperaţilor şi păcătoşilor locatari. Dar cărțile şi 
icoanele aveau să fie îndepărtate curând după sosirea noastră. 
Am fost printre primii sosiți aici. Am lost băgaţi cam şaptezeci 
intr-o cameră goală. rece, fără paturi. încât până să monteze 
priciurile cu etaj aveam să dormim vreo trei luni pe jos. pe 
podea. În zilele şi săptămânile următoare au sosit noi şi noi 
Wansporturi, până am ajuns către o mie la număr. lram din 
toate provinciile ţării, de toate categoriile sociale. de toate 
culorile politice. legionari cei mai mulți. apoi naţional-țărănişu. 
liberali, social-democraţi nuanţa Titel Petrescu. care au reluzat 
fuziunea cu partidul comunist; țărani. muncitori. intelectuali. 
tomâni, maghiari, saşi, ete. O viaţă de închisoare după regimul 
“burghez” la început. păziţi de cadre penitenciare vechi: e 
mișcam liber de la o cameră la alta. discutam. cântan, & 
Crăciun colindam şi povesteam obiceiuri legate asa E 
Scriam şi primeam de acasă pachete şi scrisori dar. rând | 


05 


Ea Na ad 


rând, o măsură restrictivă după alta, avea să limiteze contactele 
între noi. Eram ţinuţi sub cheie, la plimbare se scotea numai 
câte o cameră, corespondența cu casa a fost suprimată. 
alimente, țigări, pastă de dinţi nu mai primeam, izolarea de 
exterior a devenit totală. Înainte se mai putea strecura vin, încât 
pe prici. discret, se mai puteau spovedi şi cumineca. seara se 
mai [ăcea o rugăciune în comun. 

Petrică a spus că nu s-a mai spovedit şi cuminecat de 
zeci de ani, până aici. Intim, în cercuri restrânse. preoţii tratau 
probleme religioase. H oria Cosmovici, fost v ice-preşedinte al 
consiliului de miniştri, avocat în Bucureşti, era un credincios 
care vorbea pe teme religioase cu convingere şi pricepere. 
Jurist remarcabil, poseda şi o temeinică cultură religioasă însu- 
şită în preajma Monseniorului Ghica, al cărui fiu spiritual se 
considera. În multe conştiinţe a deşteptat sau redeşteptat cre- 
dinţa, înălțând rugăciuni, Rozariul Născătoarei de Dumnezeu. 
Avea vocaţie de misionar. Întors de la Aiud, după un an. mi-a 
spus că a stat în celulă cu generalul Iacobici, fost şef al marelui 
stat major al armatei române, care a murit cu credinţa 
recâştipală. La douăzecişiopt de ani, pe parcursul procesului lui 
Corneliu Codreanu, Cosmovici s-a remarcat în colectivul 


avocaţilor apărării ca un mare talent. Era stapiarul lui Istrate 
Micescu. 


66 


21. Camera 


»Yârfurilor» 
“Administraţia închisorii 
“politice şi intelectuale ale deţinuţilor, s 

y pi Tir > a i riizi - X-a Cre 
Îi de înalt nivel cultural. Oamenii chi 
oameni, buna dispozitie. elum 


d adunat într 
at într-o cameră vârfurile 
A aici 
var ȘI în închiso 
asul nu lipseşte 
Preşedenția luj p 
| p Ar 'mai mult se dise 
“cercuri. Petre Tutea cra un Vorbitor inepuizabil si ncobosi 
totdeauna la un înalt nivel cultural: trebuia să i cotit 
ca să poţi urmări desfăşurarea demonstr 
filosolice. de istoria culturii. dre 


O atmosferă 
Are rămân to4 
nici aici. S-a 
ctre Pandrea: 
Uta în anume 


| A.r 
constituit deci o academic” sub 
se conferenţia pentru toţi. d 


alergi voiniceşte 
alilor lui pe teme 
PL. economie. literatură. Avea 
A) cultură generală aş spune completă. ca principii: era orientat 
în şuințele fizice, biologice, umaniste. Farmecul expunerii lui 
“constă în ilustrarea concretă a demonstrațiilor. în genere foarte 
“abstractă. Originar din Muscel, a urmat dreptul la Cluj. şi-a 
completat studiile la Berlin, a lucrat ca director în Ministerul 
Economiei Naţionale. a nepociat acorduri economice în 
“ Străinătate. Sulleteşte a rămas pur şi nevinovat ca un copil. 
î Când se comentau în turn, la izolare, tericirile, cineva pi a 
E, RE ea Ie “1? cu inima_că aceia vor vedea pe 
“ilustra textul .„lericiţi cei curaţi cu inima. că ste. vede î 
| Șs . a lui Tutea. A asimilat. a Vorbil. 
Dumnezeu”, a pomenit nunele lui Ţuţea. A asim N => 
“dar n-a scris, n-a creat. Pandrea. prietenul său 
„SD i : aa e" În 1946 a spus: «Am ajuns 
> „Socratele generaţiei noastre . în 1? lată o însemnare ali 
Sai aracaatenlize nică Lala Use E 
* ploabă bătrână şi n-am realizat ni! “ul din marii erudiţi ai 
E Sua a sa Gloișeui ga e 
E e profesorulee la îs lin viata mea) s-a TISIpit în 
i : A ; ătate ] Vlate Apa IA 
E Dorului român = „juma a re nu mi l-am găsit INC +: 
* dibuieli nesigure după un drum Pe durabil”. Mihai 
d, 2 aisvantrea sie prin urmare DE AO NUIlE 
3 Dam făcut nimic întres și pl me într-un guvern nație 
| SRR iatruit de” linanţ O raul Aia ARI 
“Popovici, fost ministru il dar la baie: iarna. Si 

A OREI a "ZeC a călătorit şi a 

țărănist. avea peste şaplezee ătale. d călătoi rob 
i en [P Si ssnre A Ci 
| indelung sub duşul rece: - : e nl Şi 
3 . A „eele (e L Y 
Zăbovit mult în muzeele jănunte ce d 

SR oa CU anl 
bogăţie ne povestea cu 


i de ani. 
„diat în străimnatei 
aliel. 


artă ale It 
artă rătau cunoşi 


07 


„III 


.. 


pasiunea lui pentru pictură şi în genere pentru artele plastice, 
Arăta interes pentru simbolistica Luceafărului, lar pe teologi îj 
invita să interpreteze versetele apostolului Pavel despre starea 
omului după înviere („trupul duhovnicesc ). Pe atunci mai 
aveam la noi biblii. Mihai Popovici, ardelean din Braşoy. 
refuza să vorbească cu Mihai Manoilescu, fostul ministru de 
externe care, în 1940, a semnat la Viena cedarea Ardealului de 
Nord către Ungaria. - Ţuţea comenta: „Cineva trebuia să 
semneze, iar ministrul care semna era sacrificat, numele lui 
fiind legat de un act dureros al istoriei noastre, pe care nu el l-a 
pregătit. Poporul trebuie să-i fie recunoscător că într-un 
moment greu, de care nu era vinovat, şi-a sacrificat bunul 
nume. Când Franţa se prăbuşea în 1940 sub loviturile lui Hitler, 
a apărut în fața puhoiului german mareşalul Petain, a semnat 
actul ce i s-a dictat, salvând sudul Franţei.. Era mareşalul 
singurul vinovat de dezastrul Franţei? Evident, nu! EI e un 
sacrificat al istoriei franceze. Pe lângă asta a mai fost și 
condamnat la moarte, iar sentința comutată la închisoare pe 
viaţă”. Mihai Manoilescu a fost un economist de seamă; 
lucrarea, în franceză, care i-a creat faimă europeană, cerea 
protecţie vamală pentru a se putea dezvolta la adăpostul ei 
industria națională, aceasta parantând creşterea bogăției 
naţionale, căci, valoric, un muncitor industrial produce cât zece 
muncitori agricoli. De unde sărăcia țărilor cu economie 
preponderent agrară. Despre lucrarea lui se scriau teze de 
doctorat la universități europene, iar el era invitat la seminarii 
în Anglia, Franţa, Germania, etc., să-şi susțină tezele lucrări. 
Un reprezentatnt străin l-a numit „un Karl Marx al ţărănimii”. 
A compus o mulţime de poezii în închisorile prin care a trecut 
inainte de a fi adus la Ocnele Mari, pe care ni le recita, poezii 
pline de simţire. Avea o pronunțată hernie la capul pieptului. 
E a ou a Şi cânta cu ei „Eu sunt sie 
ete side A islucă ŞI învăţătorimea satelor, gigi 

ator moldovean, au dat mulţi intelectuali 


68 


ra 


- doctor în istorie al universităţii din R 
“Vlad Lepeş. A făcut expuneri despre 


frică. zidurile închisorii stau parcă să cadă pe 
de pierdere a minţii s-a precipitat, în câteva zile omul a fost 
“ pierdut. Intra în atelier, cădea în genunchi şi cu miinile ridicate 


cimitirul miniştrilor. unde 
“ambasador al ţării la Roma er, 


“deschisă. Mai târziu a fost luat dintre noi pentru vr 


DD 


ării. De aici. a fost transportat |, i 
E: Ansportat la Inchisoarea din Sigl 
S-a Slârşit şi el, fe 


Victor Vojen. fost 


lar. Grama. dintr-un 


de | PiScopia unită din Ora 
E iu De propaeaiiaă, pes E Pia unită din Oradea 


n Roma; s-a Întors în ţară 
oma, cu o lucrare despre 
Ps dt pOUo i Conciliul de la Trident. 
contrarelormă. ordinul iezuiţilor, filosota Sfântului Toma. Era 
acest tânăr, sub treizeci de ani. plin de carte. fire veselă 
: ! co zece zile. 
la securitate. Când s-a întors nu mai era el. Îmi spunea că îi este 


el. Apoi procesul 


“a rugăciune zicea: „Doamne, mântuieşte-mi sufletul”. Apoi n-a 


culcat în noroi; a ţâşnit din el un râs scurt. o 


“mai mâncat. a fost alimentat forțat. cu furtunul. a fost izolat. iar 


după trei zile am auzit că a murit. că maică-sa a venit să-l ia 
acasă din cimitirul închisorii. Nu a mai ajuns să serie lucrarea 
de istorie despre care spunea că are material adunat „Omenirea 
la anul zero”. Căpitanul de marină Adrian ne împărtășea lucruri 
: : : „ năcialitateailui arinar. Acum 
interesante din experienţa şi specialitatea lui de marinar Ac 
E > “- un sublocotene ză care 
era primăvară, în curte noroi; un Die din pază să 
i astră a comandat .. culcați ŞI ne-i 
supreveghea plimbarea noastră a coman Dica sii 
= F < prut îndată. lostul 
, Teâmbitaşu din Arpaşul 
AR A a iti redlii olae Trâmbițaşu din : l 
DE ele părintiloi e A '-i putere Şi nu-i venea să 
Făgăraşului era măgulit de propria P stia el. unii au fost 
cadă că poate culca în noroi oameni Calc: și =» 
creadă că poate culca în Ei Într-o ziis- 8 CABORRI 
loarte mari generali în armată, ARE AR şi ni s-au dat în loc 
să predăm lingurile de metal se Eta predea lingura. „Nu 
= . PA Si a Te uzi [a 5 , 
linguri de lemn. Trâmbiţaşu î te”, A bost condus la izolator. 
„i cttateli 
accept întoarcerea la primitivi” = se Jen. Vara unul din 
De-acuneci am mâncat cu ie loc. Poate era un cardiac. 
E: aurie si a Muri 
deţinuţi a căzut în curte şi d ul 


69 


.....— 


ÎS RR ic iau 


dar taptul nu l-a lăsat indiferent nici pe directorul închisorii, un 
muncitor care a comentat: „oamenii mor când li se pată zilele, 
şi afară şi aici”. Dar Pandrea, la plimbare cu camera lui, 
văzându-l pe director începe să-l mustre cu voce mare: „Ne 
omorâţi cu foamea, ceea ce faceţi dumneavoastră cu noi se 
cheamă genocid şi veţi răspunde în fața legii, iar eu nu numai 
că n-am să vă apăr, căci am apărut în timpul războiului ca 
avocat în toate procesete comuniştilor salvându-i de la moartea 
prin împușcare; acum am să vă acuz”. Noi, cei din camere, an 
apărut la geamuri. leşirea lui Pandrea ne da fiori de satisfacție. 
Epilogul acestui fapt a fost o izolare a şaptesprezece dintre noi, 
din fiecare cameră câte unu, doi, pentru a intimida. Am stat 
două săptămâni în celulele izolatorului cu tencuiala crudă. că 
intra degetul până la cărămidă şi foame, înfometare... 
Dimineaţa primeam în gamelă trei sute de grame de terci foarte 
lichid (mălai fiert); la prânz nici două linguri de fasole boabe 
într-o jumătate litru de ciorbă; seara tot cam două linguri de 
arpacaş într-o jumătate litru de ciorbă. Raţia de pâine era de 
două sute cincizeci de grame la zi. Terciul, arpacaşul, fasolea a 
fost mâncarea noastră ani de zile, neschimbată. Ne sculam 
flămânzi, în somn visam mâncare. Am devenit schelete şi îmi 
veneau în minte scheletele ambulante pe care le-am văzut la 
Buchenwald. Cei care de acasă fuseseră graşi se vedeau la baie 
cu pielițele burţilor atârnând. Petrică Bolintineanu care avea a 
treia mare fabrică de pâine din Bucureşti după Gagel şi Herdan, 
spunea „măi băieţi, eu care am fabricat munţi de franzele, atâta 
mai doresc, să am în miinile mele un kilogram de piine. să mă 
satur”. Haz de necaz: „Cât ai fi în stare să mănânci? O găină cu 
pene cu tot, un miel cu lână cu tot!”. Veneau şi inspectori şi ne 
plângeam de înfometare. „Și comuniştii au fost înfometați de 
burghezi în închisoare!” „Nu-i adevărat, ei primeau pachete cu 
alimente din țară şi chiar din străinătate. Spun ce ştiu, fiindcă 
Daţi-ne voie la pachete cu 
Dar asta nu s-a obținut pentru că una eră 


am stat împreună cu comuniştii. 
alimente de acasă”, 


70 


Ba 


viziunea burgheză asupra omului 
comunistă. Noi am continuat să suferim A up 

stat în puşcărie. ȘI am Stat ani mulţi. La Ocnele 
î mulţi preoți; într-o zi a venit ordin să [i seu 


ȘI deţinutului. alta cea 


Cât timp am 
le Mari erau Şi 
ale bărbile. Aici 
> Aproape  septu: 
ziliobiea tăria MECI 
4 Prin 1950 cadrele închisorii s-au primenit; „oameni 
oi. formaţi în spirit NOU Şi regulamente noi aveau să 
“administreze viaţa deținuților politici. De-acum vom cunoaşte 
închisoarea autentic comunistă. Gardienii vechi au fost retrași. 
“Se vorbea de canalul „Dunărea-Marea Neagră. de muncă 
“ obligatorie în închisori. Într-adevăr, deţinuţii Ocnelor Mari au 
“fost trimişi la canal cam şaptezeci la sută dar locul lor a fost 
luat de alţii. aduşi de la alte închisori. Ne-am pomenit cu o 
| mulţime de deţinuţi de drept comun cu care am fost amestecați 
i în dormitoare, în ateliere, căci la Ocnele Mari s-a organizat o 
1 mică fabrică, mai curând ateliere de tâmplărie. Pe lângă drept 
comun au fost aduşi aici şi studenţi de la închisoarea Piteşti. 
i Prezenţa lor între noi, ca şi a dreptului comun aveam să o 
| înțelegem în curând. Studenţii formaţi în „Spirit nou. 
- „reeducaţi” la Piteşti, au fost aduşi aici ca să facă i 
- deţinuţilor politici din Oenele Mari, iar dreptul. comun Se 
“misiunea să ne încadreze în ateliere pe noi, politicienii. pr 
mâini am ajuns! Şetul producției a fost numit Ri Sp i 
poliției Capitalei, Alimănescu. cel care în ani 

“fruntea unei „echipe fulger” se de 
bande de spărgători dau lovituri, 
discuţie îi împuşea pe loc. 


FIPO ei Dep 


AER Up 


plasa rapid la locul unde 
ziua chiar. şi | 


ără multă 


7I 


„E 


22. Reeducarea 


Trei camere. adică o aripă la etaj, A lost evacuată, luată 
în primire de cinci studenţi [ce ducatoni; Bvna Scule de la in- 
trare şi de la camere asupra lor. Au idea daţi câțiva dintre noi Şi 
duşi în aceste camere izolate. Ce se petrecea în camera-aripă de 
sus a închisorii? Circulau zvonuri dar nimic nu Se ştia precis, 
căci încă nu se întorsese nimeni de acolo. Presimţirile însă nu 
ne puteau înşela: la etajul blocat avea loc ceva necurat; căci 
faptele curate. cinstite, lăudabile se fac la lumina zilei. nu la 
întuneric. Trăiam toți cei din lagăr la mare tensiune nervoasă: 
acolo ni se pregăteşte ceva greu. Ce se întâmplă cu cei luaţi 
sus? Nici o ştire. Dar într-o zi Dionisie Tintin din Ciumbrud 
îmi arată la vecin o veche rană lată și adâncă în buca piciorului 
— era de la reeducarea din Gherla; şi mi-a spus că Emil Gligor 
din Cacova și Vasile Sivan din Săsciori, acesta țăran, aveau 
răni îngrozitoare din bătăi. (Toţi trei erau din județul Alba.) 
Ultimii doi au fost trimişi la canal, unde Sivan a şi murit. Asta 
se petrece sus, a încheiat Tintin şi mi-a spus să tac. Lucram în 
atelier, dar cu gândul eram tot acolo. lată însă că într-o zi un 
băiat de pe Țara Făgăraşului, Băcilă. scapă. aleargă ţipând pe 
scări în jos, ajunge în curte, ţipă mereu, scena e văzută de cei 
ce s-a întâmplat să fie de faţă. Urmărit de doi reeducatori e 
prins şi dus, târât înapoi. Toţi şi-au cam dat seama. La vreo 
două săptămâni, Ștefan Verşescu, avocat din Bucureşti, şi un 
student teolog din Lugoj, au coborât la camerele lor, dar 
innebuniţi amândoi. Cu timpul studentul şi-a mai revenit. 
Verşescu insă a fost dus la închisoarea Văcăreşti, i-a lost adusă 
soția ȘI copilul în speranţa că şocul revederii cu ei îl va trezi: 


dar degeaba. Fănică le-: 
alţii. între care ȘI avo 
prelect. Peste vreo s 
la alți patru, Miliția 
lăcut bagajele, am 


a întors spatele. Apoi au lost luaţi sus 
catul Mateiaş Virgil din Făgăraş, fost 
ăptămână i-a venit rândul lui Tuţea, mic ȘI 
nul ne-a citit numele de pe o listă. ne-am 
am lost introduși în prima cameră, a doua eră 


IP) 


„0 


ocupată de sei, în „A treia se făcea 
miliţianul. administraţia închisorii n 
Căci s-a spus că reeducarea ar fi fost 
închisorile. administraţia lor n-ar f; 
treabă. Geamurile celor trei camere 
sfârşit eram aici, bine că s-a termi 
E i-au trecut prin minte păcătoase apropicri zicând. “Doamne 
suse. lu al lost prins, judecat condamnat şi răstignit în ritm 
rapid, s-a ISprâvit curând cu îngrozitoarele tale suterințe, dar 
eu. noi aşteptăm de atâta timp. Orice s-ar întâmpla. dar să se 
țermine cu ameninţarea asta teribilă.” Pe priciuri aveam loc 
destul. Aşteptam să ne ia de aici. desigur. pe câte unul. la 
reeducare. Mateiaş mi-a spus la reîntâlnirea cu el. că au început 
să-i pună întrebări, dar el le-a făcut această declaratie: 
„domnilor, eu nu vă cunosc; dacă vreţi să mă anchetați. accept. 
dar cu o condiţie, să-mi arătaţi autorizaţia scrisă că aveţi 
această îndreptăţire, altfel nu răspund la nici o întrebare”. Şi m- 
am ţinut de cuvânt. Desigur, s-au năpustit asupra mea; trei 
săptămâni m-au silit să stau cu capul aplecat asupra hârdăului 
de urină şi fecale”. Spre seară într-o zi, Viorel, un farmacist din 
Bucureşti, a adormit pe prici cu faţa în Sus; în somn a SCOS = 
răget puternic, încât speriat, s-a trezit, şi-a cerut iesti a ea 
un coşmar. L-am luat mai la 0 parte pe Tit gis s 
oieşi arest cmd era în lia et m e 
nu se îndârjească faţă de „ei. eşti tanar, să j e iii 
îmi “14 i-a răs > că aici nu este cale de mijloc, 
imi:era milă de el. Mi-a A e se i vă h: > dumneai oastră. 
"dacă le fac concesii mă vor pune să va A i dacă lucrurile au 
ceea ce n-am să pot lace.” Da, p. O pariat căi ce suleră. 
ajuns până aici. e mai demn să Sa, sie A cestba stia 
decât să te uneşti cu cei ce CZ A tă română. recita cu 
pe dinatară o mulţime de poczir- ete acum însistam. 
plăcere, ascultam, comentam. E» niveau cu starea 
teveneam, căutam Versul! ŞI S 


trofe care se Po 
a te 
4 ne încurajeze: Să 
noastră sufletească. să Ne încură) 


„ reeducarea”, Deci 
c-a livrat în miinile 
O al 
fo 


10603 
acere între deţinuţi. că 
st amestecată în această 
erau date cu vopsea albă. În 
Nat cu atâta așteptare. când 


întărească. să ne 


73 


—.—.———— 


susțină. Acolo am înțeles ce poate să însemne funcţia de Sprijin 
moral a poeziei. Poezia nu este un lux, nu este un joc, 
Frumusetea. adevărul ci este putere Spirituală, Am căutat în 
memorie tot ce ştiam din poezia română să ne ajute în ereu] 
nostru sulletesc şi am găsit aceaste versuri ale lui Coşbuc. Izvor 
de putere şi mângiiere: „Un lucru însă-i mai presus /De toate 
câte ţi le-am spus / Credinţa-n zilele de-apoi / E singura lărie-n 
noi / Că multe-s tari, cum credem noi / Şi miine nu-s”. Şi: „Că 
tot ce ştii şi tot ce poţi / Părere e dacă socoţi / De mori târziu 
sau mori curând / De mori sătul, de mori Nămând / Tot una e 
căci rând pe rând / Ne ducem toţi”. Fii binecuvântat George 
Coşbuc. pentru sprijinul sulletese ce ni l-a dat poezia ta în 
anticamera reeducării. Poezia lui Radu Gyr şi Nichilor Crainic 
a circulat verbal în închisorile ţării printre deţinuţi. Câtă 
mulțumire ne-au procurat poeziile lor, cine ar putea spune! Un 
cizmar, Cornel din Benic-Alba. ştia pe dinafară peste cincizeci 
din poeziile lui Gyr; Ilie Rădulescu, fost director al ziarului 
„Porunca Vremii” spunea glumind: „Crainic poate muri liniştit 
în închisoare, îi ştiu pe de rost toate poeziile compuse aici, 
când ies, le pun pe hârtie. Dar Crainic n-a murit acolo. a ieşit şi 
el şi Radu Gyr. Era o literatură vie poezia lor. circula fiindcă 
cra cerută. căutată, satisfăcea trebuinţe spirituale de simţire, de 
gândire, de aspirații. Câtă literatură zace moartă între coperţile 
cărților, în bibliotecă. necăutată. necerută. neconsumată. Câţi 
scriitori, într-adevăr vii, are o literatură. literatura universală? 
Se presăra prat D.D.T. pe dosul pamelei Şi se scria cu 
un beţigaş. Căci noi nu am avut drept la carte. hârtie şi creion. 
li au avut în închisoare cărți, unelte de scris, au lăcul 
universităţi în închisori. după chiar spusa lor, dar nouă nu ne-au 
permis cartea, au practicat o morală cu sens unic. Am cunoscut 
un poliţist care a luat cincisprezece ani de închisoare. pentru 0 
palmă dată unui comunist. dar ei ne-am zdrobit în bătăi. Unde 
mal € seațacterul de necesitate şi universalitate al normei 
morale? Dar lucrul, adică morala cu sens unic, diseriminator; € 


74 


meu) 


. 


j 3 1) ţ/ 

“cunoscut de mult şi a fost CXprim 
nou licet bovi . aL luţea, INepuizabil e 
pe teme de lilosofie. istorie. literatură de 
| flosolia lui Sale despre eXIStenţialism 
„ERĂ cu lrică la ceca ce i se y 


at în adapiul: -Qvod licet lovi. 
4 totdeauna. vorbea 
Pre norma morală în 
| II ascultam ŞI mă 
4 Putea întâmpla, aci alături, 


jinui astlel de om. După vreo două zile mitiţian Sublini 
e VR NIc/ 


faptul. a scos de la noi pe farmacistul Viorel. peste alt 
i Gula Caranica. un macedonian: a Venit şi r 
“ciudat, a doua zi îi auzim râsul caracteris 
“peste alte două zile am fost scoşi cu bagajele şi noi care am 
mai rămas. Ștelan Straja, Titi Cîmpeanu şi eu. dar nu la 
dormitor, ci la izolare, în turn, unde l-am găsit pe Pandrea şi 
i alţi câţiva. Am presupus că s-a isprăvit cu reeducare la Ocnele 
Mari. Într-adevăr. deţinuţii informatori. turnătorii. ciripitori. 
“făceau. cei mai multi. un Joc dublu. Pepici. unul din ci. mi-a 
“spus că i-a zis miliţianului Lupu. secretarul celulei de partid din 
“ închisoare. că s-ar putea să răspundă cândva pentru ceea ce se 
* întâmplă în camerele reeducării; e legal să nu poată intra 
“nimeni acolo unde oamenii sunt bătuţi şi chinuiţi de 
“innebunesc? Cum pol să admită ei asta? Femeile din 
; administraţia închisorii au început să se agite şi ele. să 
protesteze. În sfârşit. s-a pus capăt practicii de a da pri 
| nevinovaţi pe mîinile unor bătăuşi anormalizaţi a eee: 
tratament similar la oribilul IE: Para E rca i 
“săptămâni la rând. iar procedura asta care l-a a EI 
pierderea minţii. pe alţii la pierderea VI să 
“reeducare?” Răspunderea nu poale li e vecii 
“deţinuţilor. Ei nu puteau avea iniţiată Sa asa de tizuros 
„unor fapte atât de rol) A E ISU i iciisotiii 
controlate şi supravegheate șa T cau format dogmă 
Inițiativa venea de sus de (0 E i însuşi marlă de import. 
Serântitului concept al reeducării, abilă a poale [i modelată 
conlorm căruia omul e 0 AA eco if 
după plac în disprețul caractere or SI 


e două pe 
andul lui Ţuţea. dar. 
tic de jos, din curte. 


ăscule: negând 


75 


„0 


_.—.—.—.—.—..— 


TI RE ERIE RER IE) 


zestrea caracteristicilor ereditare stabile, proprii speciei umane, 
s-au îmbătat cu iluzia „omului nou”. creat după tiparul voit de 
ei. Natura a lost siluită de cei ce alergau după această himeră 
prin cele mai violente metode. Cei trecuţi prin reeducare pot 
depune o tragică mărturie despre asta. Reeducarea e un produs 
al homocentrismului materialist care în trutia lui credea că 
poate recrea omul, după închipuirea şi voinţa lui: dar omul este 
şi rămâne pe toată durata istoriei lui. de la primitiv la omul de 
azi. neschimbat în caracterele sale. aşa cum l-a creat cel ce l-a 
creat. Orice om, oricât de simplu”, are sau îşi crează. necesar. 
o concepţie despre existență. pe temeiul căreia îşi construieşte 
personalitatea. în funcţie de care îşi organizează viaţa şi îşi 
orientează purtarea în lume, orice om investeşte efort spiritual 
în formarea fiinţei sale lăuntrice, pe care o consideră şi care 
este cel mai mare bun al fiinţei sale. Ca atare. fiinţa interioară a 
omului nu este o mască pe care o pui şi scoţi după voie, e însăşi 
personalitatea sa intimă prin care respiră şi trăieşte. Cei ce au 
elaborat stupidul concept al reeducării au tăcut abstracţie de 
personalitatea omului, de unicitatea şi organicitatea lui. 
Reeducarea au considerat-o o haină pe care o îmbraci, mecanic, 
oricărei persoane, o haină de uniformă confecţionată undeva 
într-un atelier şi pe care trebuie să-o îmbrace. cu forţa, toţi 
locuitorii. Că personalitatea e unică, ireductibilă şi cea mai 
înaltă valoare pentru om în istorie nu ştiau și nici nu le păsa. 


76 


> 


4 23. lzolare în turn 


Mult am avut parte de izolare 
“ Dar nu era nevoie de vreun Motiv, 
- s-apoi trăiam Într-un regim în care nu se 
vreo zece celule, în care paturile Suprapu 
“ strecori de la uşă la fund: mai avea ȘI patru carce 
circulare în zid. în care abia ave tea 


| d loc omul şi tineta. 
“turnului era un planșeu care iarna tinea de 


In turn. Pentru ce 


motive? 
pretexte 


le se găseau uşor. 
da seamă. Turnul avea 
Ise abia lăsau loc să te 
nişe semi- 
neta. Acoperişul 
fsipoăt-vanae E 
 încingea. Av a un Singur geam prin care se ie, de rul 
nd. Am stat în turn Săptămâni la rând, de repetate ori. Un 
locatar tot atăt de statornic al turnului era Pandrea. care riposta 
prompt la tot ce i se părea tratament abuziv în legătură cu 
> persoana sa, ori cu alţii; avea suflet generos de cavaler. Într-o zi 
“am avut în turn vizita unui colonel de securitate. Bădică. 
* Pandrea cere să tie pedepsit un milițian care a lovit — „un co- 
 lonel al armatei regale române” (cel lovit se păsea în celulă 
alături de noi). că fiind la închisoare, avem miinile legate şi nu 
ne putem apăra contra abuzurilor. că suntem înfometați. că el i- 
Sa apărat pe comunişti şi i-a salvat de la moarte. că pe dum- 
neavoastră nu vă mai apăr ci vă acuz. că ne găsim pe pământul 
î Olteniei (şi Bădică era oltean). ce trebuie scutit de abuzuri. că 
“acestei purtări i se potriveşte vorba rusească „niet cultur”. 
| Colonelul securist, înjurând de toți dumnezeii a coborât repede 
“scările urmat de suită şi a lăsat ordin ca Pandrea să he băga! a 
ncaura. o celulă fără lumină. Și l-au ținut la ga zile. 


i Ş “1 ucretiu Pătrăşcanu şi care era 
“ Pandrea era căsătorit cu sora lui Lucrețiu Păur 
„Vandrea era căsător ilet nevinovat: era 


hul scriitorului D. D. Pătrășcanu. Avea 3 Ca RR 
“ combativ, sărea pentru adevăr fără a |V oR Set 
“personal. Când s-a întors de la ncagtă 
“reținut, căci trăiam timpuri când viața Al j 
poate fi strivit ca o insectă. Dar A Sint Iata 
bară. deşi era la închisoare: A spus că SUV “E a fost prevenit să 
procese intentate politicienilor 


-am spus să lie mai 
lui nu mai are pret. 
tru dreptate că la 


burghezi » că 


77 


„O 


_—.——— 


ME 


nu mai facă treaba asta, dar el a răspuns că e avocat şi înțelege 
să-şi practice prolesiunea fără restricții străine de Onoarea şi 
morala avocaturii. că dacă ieri i-a apărat pe comuniști, azi îi va 
apăra pe burghezi în numele justiţiei eterne. A lost arestat când 
se întorcea de la Braşov unde i-a apărat pe naţional-țărăniştii 
din lotul Crişan-Mureşanu. lar mai târziu, în 1956, când i-am 
făcut o vizită acasă pentru a-i mulțumi că m-a apărat în recurs 
cu succes, mi-a spus că a apărat mânăstirea de maici de la 
Râmnicul Sărat contra Patriarhiei care îi cerea desfiinţarea Şi în 
alte procese care i-au adus interdicția. abuzivă, de a mai pleda 
ca avocat. În turn, ca oriunde în temniţă. se discuta pe diverse 
teme, după pregătire, înclinări şi afinități spirituale. Pandrea. cu 
bogata lui experienţă de viaţă şi de carte, era un partener de 
vorbă prețuit. Odată s-a vorbit despre educaţia primită în licee- 
le prin care am trecut. Pandrea amintindu-şi de creşterea în 
spirit cavaleresc ce li s-a făcut în liceul militar de la Mănăstirea 
Dealului, după modelul şcolilor similare din Suedia, își explica 
asttel necazurile personale ce le aveau de suportat de la o 
societate coruptă ca cea românească, cei ce aveau un suflet 
corect, candid, de wiking. Eu le-am vorbit despre educaţia în 
spiritul credinţei şi moralei creștine ce ni s-a făcut în liceul de 
la Blaj, unde profesorii erau şi preoţi, accentul punându-se cu 
seriozitate, în mod egal, atât pe instrucţia intelectuală cât şi pe 
lormarea caracterului creştin. Ştiam de afară că Pandrea nu 
avea nici o înțelegere pentru legionarism. ne judeca după 
valorile în care credea el. Era şi el din rândul zişilor 
„Progresişti”, al raţionaliştilor, materialiştilor cari. dușmani ai 
religiei în genere, ai creştinismului în special. pentru pretinsul 
lui „obscurantism”, au calomniat Şi încercat să discrediteze 
copios. pe cei ce îi acordau acestuia locul cuvenit în viața ŞI 
cultura umană. Dar iată că ei negând religia ce avea în centrul 
ci pe Dumnezeu, au înlocuit-o cu alta, creată de ei. o religie 
laică, dar tot religie, una a relativului, ce a ridicat pe altarul 
adoraţiei pe om, organizaţii umane: o persoană, un partid. sau 


78 


p 
“ă 


4 realități Istorice: clasă Socială, patrie 


j RA j Noi închină 
î valorilor istorice, trecătoare. pe care le cj sa a€, Inchinăm 
"valorii lor relative. Pandrea Sim în măsura 


: 

4 Spus în ri 
Dă . 01 ară di i 9 is, 
i sbeliunea legionară IN Ianuarie | 4] 


“ legionarii ar fi asasinat evrei ŞI i-au atârn 
“E] s-a grăbit într-acolo să se convingă pe 
mânesc e capabil de o atare bestialitate 

“ abatorului, i-a spus, i-a arătat ziarele, au mers împreună să va- 

dă. dar au constatat minciuna ziarelor. A chemat ŞI pe judecă- 

“torul în raionul căruia se găseau să v 


în legătură cu 
Că a citit în ziare că 
at în cârlige la abator. 
rsonal dacă neamul ro- 
- A intrat la directorul 


erifice, a dresat procesul 
“verbal de constatare, depunând un exemplar la Judecătorie. 


“unul la abator, unul l-a păstrat în arhiva personală. Degeaba. 
“minciuna asta e repetată şi astăzi cu obstinaţie. Cosmovici 
purta pe căldură paltonul cu el: “De ce faci asta. Horia?” 
“Pentru că nu pot uita că odată am fost luat din curte şi băgat la 
“beci, la izolare. Tot la fel pot fi dus la neagra unde. ca şi la 
- beci, e destul de frig. chiar şi vara”. Într-o seară am fost luaţi de 
“la lucru. căram talaş cu o targă mare. cu Tuţea. şi conduşi la 
le izolare într-o cameră mare, de astă dată. la etaj. Aici se găseau 
“o mulțime de la drept comun; oameni şi ei. căutam să ne facem 
[. viaţa suportabilă. Aflând că un băiat, țigan din Bucureşti, 
mândru de părinţii lui (mamă-sa era tot hoaţă). care. deşi 
practicau; „meseria” de vreo douăzeci de ani n-au fost „prinşi 
- niciodată, văzându-l analfabet. Boborodea a început să-l când > 
scris-citiul. Am constatat la „drept comun cdi 0 i 
tiguroasă. Într-o zi au fost legate pachete ei i 
undeva plasate dar lucrul a lost (te m ia să 
Servici în cameră şi vina a lost asumi “ Ad 
recunoscut altul. unul care nu Mă n „operă şi în țări 
setul lor, un „internaţional”. adică ul vă Bucureşti. Nona- 
- Străine. Un incident, totuşi: marele rise avea țigări; un hot. 
Oltescu, septuagenar, era an OBS fiindcă nu i-a ui 
Toader, l-a scuipat şi pălmuit dă reclamat cazul. In această 
lieări. Bătrânul a răbdat şi nu 4 


79 


„II 


..—.—.—.—.—.—.— 


izolare am tost supuşi un timp unei măsuri foarte umilitoare, a 
cărei explicaţie n-am putut-o atla; dar nici n-am prea căutat-o 
că am început să acceptăm resemnaţi tot ce ni se făcea fără să 
mai întrebăm .„de ce?”. La numărătoarea şi închiderea de seară 
eram scoşi pe sală, ne întorceam cu faţa la perete. lăsam 
pantalonii şi izmenele în jos, ne aplecam înainte, ne apucam 
bucile cu mîinile şi le despărțeam ca miliţianul să ne vadă 
anusul. În acest izolator am scăpat pe un timp de muncă. de 
schimbul de noapte. Munca forțată, făcută în condiţii de 
înfometare, era epuizantă. „Sunt atât de obosit, părinte 
Rincoveseu, încât nu mă mai pot concentra să-mi lac rugă- 
ciunea aşa cum ar trebui” — „Un gând scurt şi sincer către 
Dumnezeu. Aici ajunge şi numai atât”, a răspuns. Eu n-am fost 
un îndemânatic în lucrări practice, nici la desen în şcoală: mai 
sufăr Şi de daltonism, nu pot distinge roşul de verde. Am lucrat 
fizic în gospodăria părinţilor mei. țărani, în cea a socrului şi în 
alte părţi, efortul fizic nu mi-a displăcut în limitele normalului. 
N-am refuzat munca nici aici, în atelierele de tâmplărie ale 
închisorii dar în condiţiile de aici mi-am fixat o normă — „până 
la transpiraţie”, şi nu m-am abătut de la ea. „Eşti un leneş”, îmi 
spunea directorul. închisorii, un locotenent; „fac cât pot”, îi 
răspundeam. Ne băga la turn; când își aducea aminte venea, 
trecea prin faţa celulelor şi întreba „cine eşti, vrei să lucrezi. te 
angajezi la muncă?”, la care eu răspundeam: „Vreau să lucrez, 
dar nu mă angajez să fac norma”. Urma comentariul lui: 
„Rămii aici, să numeri minutele ceasurilor, zilelor...” Unii se 
dădeau peste cap să facă norma având convingerea că în acest 
tel vor îi eliberaţi; așa promitea administraţia. Eu nu credeam 
asta, mă îndoiam de bunele lor intenţii taţă de noi. Celor ce se 
evidenţiau în muncă li se dădea o alimentaţie mai consistentă, 
li s-a amenajat un dormitor cu paturi, saltele, cearșaturi. Un 
profesor-preot, belgian, de la liceul Sfântul losit din Bucureşti, 
EI sexagenar, slăbit, făcea toate eforturile pentru realizarea şi 
depăşirea normei, era evidenţiat mereu, dar el nu se trudea în 


80 


dag] 


“achita, cât mai deplin, de pede 
“Ja o înălțime spirituală ameţit i ped 
= c A 4 şi ă = = i 

- orientam în situație după alte criterii tau ani 


i comandantul închisorii celo 
“mentul îndeplinirii normei. Dar nu este nimic rău în v 
“a-ţi apăra viaţa, îmi spuneam eu, imoral este a-l pune 


Ș dițiile noastre de existență deveneau tot mai îngrijorătoare. 


„vederea eliberării ci fiindcă se 


afla în înch: 
| ( CÂTE e 24 
Bop FED iinezet gi hisoare, se considera 


» Mal concrete, mai ime- 
anu vrea să se Conserve”, 


z, spunea 
r Ce părăseau turnul cu 


angaja- 
oința de 


SSI CUI pe om în 
situaţia de a şi-o măcina prin frig, înfometare, supraefort. Con- 


SI 


„N 


24. Umilire 


Administraţia închisorii, desigur, cu acceptul superio- 
rilor, pun la cale un plan de a-i umili pe legionari prin dreptul 
comun, prin hoți, prin ţigani şi au început acțiunea luîndu-mă 
pe mine drept un reprezentant. A telierele în care lucram noi, 
deţinuţii poitici, au fost puse sub conducerea dreptului comun, 
deşi între noi se găseau tâmplari foarte pricepuţi. Dar măsura 
era cu cheie. Într-o zi norma ne-a fost triplată; lucram 
umeraşre, dar lucrul meu, desigur, cantitativ mult sub normă, 
n-a fost preluat de şeful atelierului, Paronte, un țigan spărgător 
de case de bani, ca necorespunzător calitativ. Venise şi 
schimbul doi, dar şi grupul de la conducerea atelierelor în 
frunte cu Alimănescu, iar Paronte a început să mă judece față 
de toți, apoi mi-a dat cu pumnul în obraz; eu m-am lăsat pe 
podea şi mă lovea cu bocancii. Ţin să subliniez că eu nu 
refuzam să lucrez, nici nu sabotam, munceam cât puteam şi 
cum mă pricepeam mai bine, dar norma mă depășea şi calitativ 
şi cantitativ, pe mine şi pe mulţi alţii. A doua zi am fost mutat 
să lucrez în atelierul dreptului comun. Aici se lucra, nu se 
lucra, nu se ştia de normă. S-a dat o dispoziţie ca de la un 
atelier la altul să se meargă în pas alergător. Supravegherea 
circulaţiei o avea, se înțelege, dreptul comun. Era între noi lotul 
legionarilor arestaţi în 1941 cu o vechime, atunci, de aproape 
opt ani în plus față de noi. Băzărea, ploieştean din acest lot, 
reumatic, nu alerga şi a fost lovit, a pus şi el mâna pe-o 
stinghie, dar hoțul a fugit. Situaţia era clară. Sopiteo, vechi 
deținut și el, i-a spus ofițerului politic: „Aţi pus drepetul comun 
să ne bată; nu ştiu unde vreţi să duceţi lucrurile, dar să nu vă 
pară rău, la urmă”. lar Paul Menciu: „Măi Paronte, nu ne 
cunoşti? Să ia aminte ai voştri!”, Şi Cornel Deneşanu, insinuant 
la urechea spărgătorului:” V-aţi luat-o-n cap? Ai să vezi lu, 
Paronte, cum ştiu să bată legionarii!” Deţinuţii de drept comun 
simțindu-se alintaţii administraţiei depăşeau măsura; unul din 


82 


“închidere, directorul-locotene 
“lucraţi mai departe”. A mai venit spre mi 


furajeră. Lăiam câte o felie din steel 


mâncam oi de ceapă de ne 
"Unii ştiau că ar îi bună de mâncat ȘI floarea de 


„N 


ei a lost pălmuit de comandantul în 
mirându-se: - De ce mă loviți, 
ca să mă bateţi?”. Într-o zi de toamnă 
incintei închisorii trei inşi. cu hârle 
avem de săpat într-un mal unde 
scânduri; seara când se re 


chisorii: 


Pălmuitu 
domnule, | 


4 Spus 
ce, e 


? CU Sunt legionar 
am fost SCOȘI în afara 
Ie şi lopeţi. Ni s-a 
aVea să se | 
lrăgeau 


arătat ce 
Vacă 0 uscătorie de 
muncile 


cxterne centru 
nt ne-a spus ; 


„Voi mai rămâneţi. 
Lie ezul nopţii şi a zis 
Am. păsit prin. apropiere o sleclă 
cla dulce-amară. Zemoasă. o 
am lost scoşi la prăşit de ceapă: 
curgea nasul şi ne lăcrimau ochii. 


„săpaţi şi partea asta”. 


mâncam cum era. Primăvara 


salcâm. Cum 
volul din stomac era imens, trebuia umplut cu ceva, orice 


Seara după închidere, Strugaru. un hoţ ne-a muştruluit fără 
cruțare. Intr-o zi m-a pus să lustruiesc duşumeaua dormitorului 


„până va luci ca luna”. Venea cu o listă de nume. de obicei 


aceleaşi: Cosmovici şi Vojen, foşti miniştri. general Emilian 
lonescu, fost aghiotant repal şi comandantul diviziei române de 
tancuri pe frontul rusesc, general Coroană. fost comandant al 
garnizoanei miliatre Bucureşti, Mateiaş şi Hanu. foşti prefecți 
de judeţ. În timp ce ceilalţi se pregăteau de dormit, noi eram 
scoşi să golim bazinele veceurilor. căci închisoarea Ocnele 
Mari nu avea canalizare. Ne sullecam. ne desculțam. unii 
Scoteau cu păleţile, alţii cărau cu ciuberele la un părăuăeăă 
apropiere, până goleam bazinele. Operația find ini ne 
Spălam şi ni se deschideau dormitoarele pentru a ne odaia în 
puţinele ore de somn câte au mai rămas pănă la deşteptare. 


83 


ln RN a 


25. Se opreşte munca în ateliere 


În 1953, vara, au început să demonteze barăcile-atelier 
din curte, să ducă de acolo materialul lemnos și mașinile, iar 
închisoarea să ia înfăţişarea de dinainte de a fi fost transformată 
în ateliere de tâmplărie. Bucuria ce ne-au făcut-o operaţiile de 
demontare pe care le vedeam pe geamul dormitorului, era fără 
margini. Orice ar mai veni, speram să nu fie mai rău decât 
aceşti trei ani de muncă silnică. Pe locul stivelor şi barăcilor- 
atelier, acum ne plimbam în cerc, cu privirea în pământ şi 
mâinile la spate, plimbarea puşcăriaşilor. Mărturisesc că, din 
îndărătnicie mi-am lăsat brațele pe lângă corp, libere. După 
terminarea plimbării miliţianul mi-a notat numele ŞI asta m-a 
costat trei zile de carceră. Făceam cunoștință cu un gen de 
pedeapsă pe care nu o cunoscusem până atunci. Carcera aici era 
o firidă semicirculară în zidul turnului, închisă cu uşă de lemn. 
Cele trei zile le-am stat doi în carceră. Ea era făcută pentru o 
persoană, dar la nevoie, înghesuiți, încăpeau doi, plus tineta 
(hârdăul). După trei zile am fost trimis la dormitor cu 
picioarele umflate de la statul în poziţie verticală. Dar abia 
intrat în cameră, am fost căutat de un miliţian care îmi aducea 
ordinul: o nouă încarcerare de cincisprezece zile. Pedeapsa era 
pentru că la o percheziţie făcută în lipsa mea, în bagajele mele 
s-a găsit o oglinjoară de buzunar. Am fost condus iarăşi în turn 
în carcera din care abia am ieşit. Erau mulţi pedepsiţi după 
această percheziţie la bagaje. Pentru toate nimicurile, eram 
băgaţi la izolare. Deci iarăşi la poziţia verticală, cu raţia de 
mâncare redusă la jumătate, una sută douăzeci şi cinci grame 
de pîine la zi. Tineta având capac, şedeam pe ea când nu mă 
mai țineau picioarele. Dar poziţia culcat era cerută de imensa 
oboseală adunată în corp. Dar, cum? lată, am găsit: mă culcam 
pe Spate-umeri, jos, curbat ca fetusul în pântecele mamei, îmi 
ridicam picioarele în sus, pe peretele carcerei şi adormeam 
îndată. Cât? Desigur, minute căci mă trezea puternica 


84 


> 


. = . s 
furnicătură ce o simţeam în picio 
lasa în Jos. Aşa e făcut omul. 
li Se le incă A -făânu câ. : 

"Uboscala insă mă lăcea SA repet figura de câte 
Și uşu au trecut sulerințele încarcerării de o 
sulerințe închinate Sfintei Lecio 


arele lipsite i 
Site de sânpele ce se 
Să Sea în nici As e 
>Cd IN picioare. nu în cap 
A 071 pe noapte, 
Pisprezece zile. 
are. căci au înce intii 
x d : : cepul la întâi 
1953. odată cu postul Sântămăriei,. 


august j | 
“nsemnări cu relatarea că un stude â 

insemna 2 Se da U E Cel m AD, V emit cu 
vrupul de torționari de la Piteşti. a inceput. lucrând la bucătărie 
să se comporte ciudat. După vreun an ŞI- 


Inchei uceste 
acedo-rom 


Su Erata a pierdut de tot 
“mințile. Invăluit în tăcere stătea prin curte de unul 


inându-şi genunchii la gură. Ne întrebam. 
“dezechilibrat sulletul şi ne era aşa milă de el. 


Singur, 
ce păcale i-au 


e 
i 
(] 

7 
i 
i 


„00 


| 


26. Închisoarea Gherla 


După o şedere de aproape cinci ani în temniţa Ocnelor 
Mari. ani de înfometare, de pedeapsă cu izolare la turn, la beci, 
în camere, în carceră, de bătaie de la ofițeri (un sublocotenent 
mi-a dat cu pumnul în obraz — era beat — că de ce nu m-am 
făcut comunist). de la hoţi. ani în care am golit closetele 
închisorii de fecalele deţinuţilor, ani de muncă silnică făcută pe 
foame, ani de injurii şi umiliri — numai „bandiţi” ni se spunea — 
de izolare totală de familiile noastre, în septembrie 1953 am 
primit ordin de împachetare, am fost conduşi la pară. îmbarcaţi 
în vagonul-dubă, trenul s-a urnit spre Carpaţi. iar mîine pe zi 
am coborât la Gherla. oraşul în care în anul şcolar 1931-32 am 
predat limba română la liceul „Petru Maior”. Deasupra porţii. a 
doua din închisoare, un fost castel medieval care avea în corpul 
său o capelă cu vitralii acum plină cu tot felul de vechituri. am 
citit inscripţia — „Dominus adintor et protector meus, quem 
timebo”. O plăcută întâmpinare. Într-adevăr, Domnul e ajutorul 
Şi apărătorul meu, de cine mă voi teme? Eram în totul de acord 
cu psalmistul David: dacă Domnul ne păzeşte, ce ne pot face 
oamenii? chiar dacă sunt fără Dumnezeu. Ce credeam şi ce 
speram noi în asprele condiţii în care ne duceam chinuita viață? 
Căci fără speranță omul se prăbuşeşte interior. Se trăia religios 
la mare intensitate, am mai amintit acest lucru. Erau între noi 
mulţi preoţi. ortodocşi, uniţi, catolici care vorbeau din scrip- 
tură, îndemnau, încurajau, spovedeau, cuminecau discret, pu- 
teau sluji liturghia pe prici, culcat, dar numai în primul an de 
închisoare. lar în concret vedeam rezolvată problema noastră 
numai prin americani. Trăiam într-un gol de informaţii total. 
Șuri. privind evenimentele curente nu aveam. Circulau doar 
Zvonuri pe care nu puneam temei. Dar anii treceau Lără vreo 
schimbare în situaţia politică. Şi am înțeles cu timpul că în 
destinul politic al poporului român s-a petrecut o mutație 
radicală: că am intrat, după acest al doilea război mondial. în 


86 


“zona de influență a Rusiei Sovietice 
“ întotdeauna s-au organizat politic. social, 
statului sub a cărui tutelă se păse 
după perioada bizantină. vreo patru sute de ani i 
| imperiului turcesc, după care, în epoca modernă ge i Mpa 
influența politică. CConomică. culturală aj ceafa i 
“ favorabilă poporului nostru. căci Ne-am emancipat şi AA 3 
4 politic. Acum, după al doilea război mondial. o altă a ui 
“sovietică, hotărăşte destinul nostru politic, cultural. sociale 
“evident, ne-am organizat economic, politic, cultural sub 
“influenţă şi după model sovietic. Revoluţia ce s-a petrecut la 
“noi în asta a constat: am schimbat modelul de organizare 
socială, economică, culturală, politică occidentală. cu cel 
“propus de marea noastră vecină. Această schimbare de stil Şi 
“ Structură în viaţa poporului român. a fost o urmare a voinţei şi 
“hotărârii noastre? O. nu. decizia de schimbare a fost dictată de 
jocul forțelor politice mondiale care prin reaşezarea petrecută 
“după al doilea război mondial, a eliminat influența politică a 
"occidentului din zona noastră geografică. Locul devenit vacant 
"a fost ocupat de sovietici. E o iluzie să crezi că istoria se lace 
“după voința oamenilor: ea se tace prin oameni după o voinţă ce 
i depăşeşte voinţa lor. Acum, cel ce hotărăşte destinul istoric a 
> decis ca spaţiul nostru geogralic să intre sub influența politică a 
U.R.S.S. Până când? Nu se ştie, până se va restructură, din nou 
“ordinea politică mondială. Oamenii. popoarele. cupriăă a 
- planuri. se trudesc pentru realizarea lor, dar decizia ulti09ă i i 
“aparține. Ne acceptăm. din înalt ordin. deslinul db A 
activi. pentru a nu [i găsiţi cu candelele stinse dă oc ş 
bătoarea istorie. Căci Dumnezeu lucrează ŞI Prin eg din 
“mân. La Gherla am aflat printr-un conul ODIN 
 Libru, că mama. în drum spre e cuie sia lovită de 
de toamnă al Teiuşului — 5 noiembrie i R eo tinuţi. într-un 
un camion. Hotărât. noi deținuții POE i despre moartea 
tegim de inumanitate revoltătoare: Să i 


i Ca popoarele mici 
al. cultural, după voinţa 


AU, că poporul român a trăit 


TE Tai 


37 


„OR 


_———— 


mamei mele printr-o întâmplare. după patru ani? Aici nu n 
loc pentru nici un comentariu. Biata mamă! După eliberare am 
aflat că a avut o înmormântare slişietor de dureroasă. Când 
preotul a luat iertăciuni. după rânduială, de la cei şapte băicţi ai 
ci din care cinci se allau la închisoare, toată asistenta plângea 
în hohote. Accidentul s-a întâmplat din grijă pentru copiii ei 
întemnițați; n-a mai lost atentă la sine. Mama şi tata au lost, 
după o veche expresie, oameni creştini: se rugau cu copiii 
seara, duminica mergeau la biserică. ne învățau să fim de 
omenie. Înjurături şi vorbe urâte nu se auzeau în familia 
noastră. Odihnească-se în pace, că s-au îngrijit de buna Noastră 
creştere. Biata mamă, bietul tata! 

La Gherla iarăşi înfometare şi muncă obligatorie. Am 
constatat că la masă nu mai întrebuințam lingura. eram prea 
lihnit, sorbeam din pamelă cu lăcomia înfometatului. Am lucrat 
într-un atelier de jucării, apoi în unul de perii de frecat. din 
rădăcini. Am învăţat să mânuiesc aparatul respectiv, dar norma 
cra prea mare, n-o puteam realiza. Am lost condus. împreună 
cu un fost colonel, la ofițerul politic. Să dăm seamă de ce nu 
confecţionăm numărul de perii prevăzute de normă. „Fiindcă 
nu pot mai mult”, am răspuns. Reveniţi în atelier am fost 
obligaţi, ca pedeapsă, să trecem prin camerele periilor şi să 
spunem: „cine face ca mine, ca mine să pățească”. Ridicoli: 
scena n-a avut haz, n-a fost pustată. Totuşi umilirea m-a durut: 
dar norma n-am împlinit-o nici în zilele următoare. Cu carcera 
ȘI izolatorul n-am făcut cunoştinţă la Gherla. Dar mi s-a 
povestit că aici au fost băpgaţi în camera de izolare. o noapte 
întreagă, iarna pe ger, oameni dezbrăcaţi la pielea poală. Acest 
gen de pedeapsă era folosit şi în alte închisori. Avocatul lon 
Nedelescu, fost redactor pentru probleme judiciare la ziarul 
„Universul”, mi-a povestit la Ocnele Mari că, fiind la Jilava. au 
fost chemaţi cinci inşi, băgaţi într-o încăpere pe jos cu tecale 
îngheţate, dezbrăcaţi, pe un ger cumplit la pielea poală şi li s-au 
aplicat, fiecăruia, câte cincizeci de lovituri eu băţul. Între ei se 


Al e 


88 


a şi filosoful Mircea 

 ciomagul, s-a lăsat jos pe c 
E”. Zadarnice au fost sili 
Didice de Jos — „Vreau să mor” 
“ras moartea. A lost una din p 
spiritual ale peneraţiei sale. 


89 


Vulcănescu care, 
Iment spunând 
hțele celorlalți d 
- S-a îmbolnăvit ŞI di 
crsonalităţile 
Tot în închisoar 
“episcopul greco-catolic Alexandru Rusu, de 


„II 


după bătaia cu 
„Mi-e ruşine că sunt 
e a-l determina să se 


n asta | s-a 
cele mai înzestrate 
ea Gherla a murit ŞI 
Baia Mare. 


„2 ROTI P> „II 


27. Închisoarea Deva o adunare legionară de 
că i-au plăcut vorbele le 
“copiii ei la ace 


Propao £) 
' p gandă, Casă, le-a « Ș3 
glonarilor, Că j- spus băie 


= ților 
slă : ar e j 
astă organizaţie de plăcea să se alătu 


În vara anului 1954 am lost transportat, împreună cu 


| | Tinti : re şi 
Ea A n . ; > postat Bo | i Tinuiu au deveni Sa Ş Oameni dece aa a 
Dionisie Tintiu. la închisoarea Deva unde urma să fim anche Sg AR devenit legionari, Unul din ei ini. Cei patru 
i Şi iîn] ă ă sase ani de detentie ; | m Fi 4 m a 
taţi şi daţi în judecată. după şase ani de detenţie doar pe baza i altul a pPuşcat în Aiud, a] ff, Di urit la Gherla. 
A c,a 


de toate persecuțiile în închisoar 


unor „condamnări administrative”. Am lost aduşi aici to ia 
curat al unei mame. e a rodit 


deţinuţii politici din judeţele ce aparțineau de regiunea Deva. În 
închisoare. ca şi la securiate. acelaşi regim de înfometare. Un 
sublocotenent securist a spus „decât să vă dau vouă mâncarea 
ce rămâne prefer să o golesc în veceu”. Eram la disereţia mili- 
țianului de serviciu din beciul securităţii. Refuzând să mă 
scoată. într-o zi am scos un bocanc, am urinat în el, am bătut 
iarăşi. să vărs urina. Miliţianul a chemat ofiţerul de servici care 
scandalizat — el! — a spus că nu suntem buni decât de bătut cu 
bâta. La securitate în beci nu se vorbea decât în şoaptă. dar cu 
i-am lăcut scandal în gura mare, spunându-i că nu suntem 
stăpâni absoluţi pe funcţiile foziologice, să deschidă deci când 
cerem. Fiindcă vreo două luni am stat singur în celulă, când 
ceream şi nu eram scos. urinam pe piciorul patului; pe Jos era 
pământ, se absorbea. Am fost anchetat de organele de 
securitate. fără bătaie de astă dată, mi s-au întocmit acte de dare 
în judecată pentru activitate la ordinul guvernului de la Viena 
prezidat de Horia Sima. Am fost opt inşi în lot şi am lost 
judecaţi de Tribunalul militar din Braşov, în deplasare la Deva. 
pentru vina de înaltă trădare. Am avut apărători din oficiu ce s- 
au achitat conştiincios de obligaţiile lor, lucru pe care l-am 
subliniat în mulţumirea ce le-am adresat la terminarea 
procesului. Eu am fost apărat de avocatul Vasu, originar din 
Făgăraş şi am fost condamnat la nouă ani de temniţă grea. In 
recurs la Bucureşti am fost apărat de Pandrea. sentința mi s-a | 
redus la opt ani pe care îi executasem şi la 15 mai 1956 plecam 

acasă de la închisoarea din Deva. Ascunsă în umărul haine! 

aduceam o scrisoare a lui Tintiu către Anuţa. soția lui, la 

Ciumbrud. EI mi-a povestit că mama lui a asistat întâmplător la A 


avut parte 
indemnul 


90 


Mi i A 


9I 


28. Acasă, după optani 


Ce lume. ce viaţă voi păsi acasă după opt ani de izolare 
riouroasă? Cum mă vor privi oamenii? Imbrăţişările prietenilor 
şi cunoscuţilor. ochii umezi ai vărului Ili€ şi ai altora din satul 
meu, roata lăcută în jurul meu de oamenii din sat lu biserica. 
după liturghie, au fost dovezi că n-am fost eliminat din sufletul 
lor. iar pâinea neagră ce ne-a pus pe masă lratele Nicolae, era 
semn de viaţă săracă. Primul lucru după ce am ajuns în sata 
fost să văd mormântul mamii pe care am lăsat-o în viaţă. mor- 
mântul părinților. Am rămas în satul meu două zile şi după ce 
fraţi m-au încărcat de bunătăţi, am plecat la Meşreac, să-mi văd 
socrii. Doar. o scenă: era o zi de mai caldă, camera plină de 
lumină. dimineaţa soţia mea era încă în pat când a intrat lelea 
Sava, mama lui Emil Gligor — trecut şi el prin toate încercările 
— şi care a rămas de mine la Deva: plângând s-a lăsat în ge- 
nunchi lângă pat, a luat mîinile soţiei, i le săruta şi-i spunea — 
„li sănătoasă, doamnă, că ai lost credincioasă bărbatului şi nu 
l-ai lăsat, ca noru-mea care l-a lăsat pe băiatul meu. măcar că 
au o fătuță”. Într-adevăr. pe mine soţia nu m-a părăsit. Stând 
amândoi în grădina cu pomi, pe iarbă. m-a întrebat ce aş fi 
făcut dacă s-ar fi măritat cu altul. l-am răspuns că nu m-aş fi 
recăsătorit, fiindcă n-aş mai fi putut încheia o altă căsătorie 
bisericeşte valabilă, după credința noastră catolică. Și i s-au 
rostogolit două lacrimi pe obraz. Socrii au avut şi ei multe de 
tras. O ceată de comunişti din sat au intrat seara târziu în casă. 
i-au pus socrului pistolul în piept şi i-au cerut să mearpă cu ei: 
soacra a deschis ferestrele şi a strigat în noapte: „Săriți. 
oameni buni, că vreau să ne împuşte”. Într-adevăr, în timpul 
acela unii nu se mai temeau de lege. fiindcă erau reprezentanţii 
CI, ŞI nu aveau nici o ruşine de oameni, nici frică de Dumnezeu. 
Apoi socrul, lon Marian, a fost arestat sub pretextul că nu ar [i 
declarat suprafața exactă a proprietăţii sale agricole, a fos! 
judecat de tribunalul Alba care a hotărât confiscarea averii de 


92 


ni ee ip o ţie re 


tnt pietii 0 


veac se pet 


he 


aie tau o ap spe acei a 
mc ăi ai aie ii sa 3 


E 


vreo şaptezeci de iugăre, Pe soţia mea înv 
au suspendat-o din învăţământ Hindcă e 
soţie de legionar. S-a angajat deci cont 
comuna Deleni. pe lângă Târnăveni. 
Sever. Lucra mult, Hindcă se făceau „restructurări” si [inca <a 
fie bine apreciată de conducere, pentru a nu fi reia 
Dacă la munca incordată se adăuga și starea de tefadig ii 
cauza aşteptarea ȘI „îndoielile privind eliberarea mea din 
închisoare, lipsa de ştiri despre mine. îndemnurile unora de a se 
recăsători Hindcă „bărbatul tău n-o să mai revină acasă din 
închisoare nicicând”, e explicabilă starea de „astenie ner- 
voasă” în care am păsit-o la întoarcerea mea acasă. Avea dureri 
în ceafă, la creierul mic. A trebuit să fie internată la secţia de 
boli nervoase a spitalului din Târnăveni, unde medicul i-a spus 
că mă ştie, el fiind elev la liceul din Turda când eu-eram preiei 
acolo. Un pând de preţuire pentru toate soțiile care au suportat 
cu umil eroism suferințele anilor de despărțire şi incertitudini. 
păstrând fidelitatea față de familiile şi soţii lor aflați în 
închisori. Cu trecerea săptămânilor, lunilor, soția mea şi-a 
recăpătat liniştea, seninătatea proprie firii ei. Totuşi, într-o zi 
m-a întrebat, cu o sfială în dosul căreia am întrezărit spaima 
anilor de singurătate. - „spune-mi. de acum mai au ştia” ceva 
cu tine?” l-am răspuns, contrar convingerilor mele, că voi il 
lăsat în pace, că mi-am plătit datoriile faţă de ei. că din partea 
asta nu trebuie să-şi facă eriji. Urma să-mi găsesc ceva 
lucru. Sotia s-a dus la Mediaş și a cerut pentru mine un post - 
: ful -endrelor i-a spus: „la lopată. 
paznic de sonde. Dar şeful cadrelor ! pl a E 
doamnă, la lopată”. La Deleni era un bogat AM i a 
metan. se (ăceau lucrări de foraj. lorța paie de fochişti. 
aburul. Şeful şantierului ne-a spus că E i Ce poa) 
calificarea făcându-se la locul de muncă. „A 
examen de calificare, am obținut Stie 
i ână la capat: 
pe care am practicat-o pănă 
fochist. 


ățătoare în Meșcreac 
ra fiică de chiabur şi 
abilă la Gaz Metan în 
unde lucra ŞI fratele ei. 


| de fochist. o meserie 
m-am pensionat ca 


9 


| 


29. Din nou arestat. Codlea 


În septembrie 1959. în zilele echinocțiului, mă Păscam 
cu brigada noastră în deplasare la Dumbrăvioara. pe Şoseaua 
Târgu-Mureş — Reghin. Căutam gaz metan în regiune. Dimi- 
neaţa pe la orele 9, se apropie doi domni de baraca de meta] 
unde erau instalate pompele de aburi. La întrebarea lor: Si (008 
aci? am răspuns: „am spălat pompele cu motorină. le-am 
făcut frumoase ca nişte domnişoare”. „Dacă eşti Vasile Ilanu 
dă în primire şi vino cu noi”. După un drum de câteva ore am 
ajuns la Târnăveni şi maşina a tras la securitate. Aşadar n-am 
mai făcut drumul la Deleni ca să-i pot spune soției: „lartă-mă 
pentru toate sulerințele ce ţi-au venit prin mine”. De fapt 
aşteptam arestarea. La Bucureşti fratele Traian şi mulți alţii au 
fost ridicaţi. De la Sibiu, Făgăraş. aceleaşi ştiri. Amenințarea 
plutea în aer. Ca să fii arestat nu era nevoie de activitate 
politică interzisă. Pretextele pentru un proces politic se pol păsi 
câte vrei, oricând. Dacă stăpânirea are nevoie de arestări — ca 
ştie din ce motive — le face. În ce priveşte legitimarea lor. asta e 
o treabă uşoară. Când mă culcam mă întrebam. oare vor veni 
noaptea asta să mă ia? La Târnăveni am fost introdus seara 
intr-o cameră mare neluminată. mi s-a dat un scaun ȘI mi S-au 
pus cătuşe la mîini. Am simţit că mai erau ŞI alţii în cameră şi 
că aveau să-şi petreacă noaptea pe scaun, ca şi mine. Se vorbea 
cu paze numai la ureche. Dimineața am fost băgat într-o 
maşină dubă, mi s-au pus ochelari orbi peste care, pentru 
deplină siguranţă, am fost legat cu batista. apoi alţii au luat loc 
pe băncile dubei ŞI s-a dat drumul maşinii. Peste vreo oră am 
oprit. nu puteam ştii unde, au mai urcat și alţii, şi iarăşi am 
pornit. După un drum ceva mai lung am făcut haltă. Am fost 
conduși câte trei la un veceu. ne-au luat legătura şi ochelarii. In 
dubă nu aveam voie să vorbim, 
am coborât şi din nou, 
decât etapa ultimă, am 


nu ne-am putut da seama unde 
legaţi la ochi, după o călătorie mai lungă 
debarcat, am fost introduşi în celule $i 


94 


“ În zilele următoare unii din 
“ înălţime împădurită din apropiere. Măgura Codl 


redea e 20 


de mare de arestaţi. 
* după ce în prealabil a evacuat dreptul comun din celul 


N 


ni s-au luat ochelarii, dar nu știam unde ne găsim. Am const 
E Pa iu, pi 2 eaSIM, -onstata 
că numai Mie mi s-au pus cătuşe la mâini. Vreo trei luni di 
petele mari mi-au fost amortite A AER 
dege horțite de la strânsoarea cătușelor 
americane care strâng tot mai tare pe măsură ce mişti mâinile 
NOL au recunoscut, în măreaţa 
ei. Securitatea 
aposuirea unui număr atât 
ne-a cazat în închisoarea de la Codlea, 


Braşovului neavând spaţiu pentru ad 


af. În 
ziua arestării, printr-un muncitor, soția mi-a trimis o ruladă pe 


“ care am mâncat-o în drum spre Târnăveni. A trebuit să treacă 


trei zile de nemâncare ca să pot mânca ceea ce ne da în 
închisoare. Turtoiul de la Aiud şi Ocnele Mari sau Gherla era 
cozonac faţă de mămăliga de la Codlea. Iarăşi foamea. Îi 


* demonstram doctorului închisorii că în loc de două mii patru 


sute calorii prevăzute, noi primeam în alimentele ce ni se 
dădeau doar şapte sute de calorii. li arătam picioarele umilate 
de distrofie, ridica din umeri; era într-adevăr o problemă care îl 
depăşea. Într-o zi trecând prin curtea închisorii spre țarcul de 


plimbare, am cules frunze de păpădie şi le-am pus în ciorba din 


pamelă: urmam la supliment; bucătarul văzând 20 bunitatiă 
în gamelă a chemat ofițerul de serviciu. l-am Aa să cei 
foame, că păpădia se mănâncă şi afară ca Sală că ca ae 
calorii şi vitamine. Am pus și troscot în ciorbă. ke dt A 
la rând ni s-a dat la prânz varză murală Hartă. „pa er să E 
alte adaosuri, varză pură. Inchisoarea e dă pt NR = 
examinarea conştiinţei. În libertate omul are e Me 
rezolvat, ambițiile îl angajează sa asi cu ușurință. se 
fapte negândite şi neîngăduite. Soia Sea îsi rememorează 
lasă dus de porniri necinstite: Câţi Ca ei închisăateă 
faptele zilei înainte de Ceai pati 5 Î sntru un atare examen. 
ii oferă omului condiţii pia) e rar a sa morală. care îl 
Se găseşte faţă în faţă e da Şi adevărului. In acest 
judecă după eternul criteriu al bi î 


95 


———— 


proces al eului nostru adânc, pur, scuzele, motivațiile, 
argumentele false de care facem uz în viață de atâtea ori, nu au 
trecere, tot ce este fals e înlăturat. Unul. având sub patruzeci de 
ani. mărturisea, cu regret, că şi-a neglijat familia, că nu s-a 
înerijit suficient de creşterea celor patru copii, că era îmbătat de 
idei ce, acum îşi dă bine seama, erau vanităţi, deşi soția l-a 
făcut atent asupra acestor lucruri. După vreo trei luni, când i s-a 
dat drumul, cred că se întorcea la ai săi alt om. Viaţa în 
închisoare e grea de la început şi până la sfârşit, dar perioada 
anchetei e îngrozitoare, pentru că ştii că nu-ți poţi dovedi 
nevinovăția şi trebuie să găsești singur faptele ce te-ar putea 
acuza spre a îi judecat şi condamnat. Dar n-am găsit şi, drept 
vorbind, n-am vrut să le păsesc. Locotenetul major care asista a 
luat bastonul de cauciuc, m-a aplecat şi m-a bătut la spate cât a 
vrut. „Declară ce-ai făcut”. „Spuneţi-mi dumneavoastră ce am 
făcut; desigur, m-aţi arestat pentru că am făcut ceva contra 
statului, arătaţi-mi ce, şi dacă-i adevărat, recunosc şi semnez”, 
Dar întrebarea revenea, spune-mi ce-ai facut, ce-ai discutat. Ce 
distanță de la romani la noi sub aspect juridic! „nulla poena 
sine lege”, „nulla poena sine crimine”. Cum stăm cu ideea 
progresului continuu al umanități? E îngrozitor să-ţi inventezi 
singur vina. Noaptea am imaginat o discuţie pe care aş fi avut-o 
cu Matei Bilan cu ocazia vizitei ce i-am făcut-o acasă în 
Bucureşti. Știam că el e arestat în lot cu frate-meu Traian. Am 
să-i torn o discuţie cu caracter politic şi gata, termin. Dar 
destinul a vrut altceva. A doua zi anchetatorul a aruncat 
întrebarea: „dumneata ce scrii”? Și fiindcă la arestare n-am fost 
acasă la percheziţia domiciliară ce desigur s-a făcut, am şovăit, 
dar am răspuns totuşi că am scris ceva în legătură cu cultura 
română privită dintr-un anume unghi de vedere. Anchetatorul 
nu și-a putut stăpâni râsul, m-a întrebat de locul unde se păsesc 
caietele, culoarea coperților, de numărul lor. A aruncat nada şi 
4 prins. Peste vreo săptămână m-a chemat din nou, avea 
caietele mele pe masă. Situaţia s-a lămurit, anchetatorul se alla 


96 


nai a legal pe i Ap PR ce iii e 


E 


îi posesia caietului delicț. La baie unul m-a întreb 
bucile vinete ca pruna; „poate din cauza Eco lal 
Totuşi, bătaia e greu de suportat, nu atât ca 
umilire a derută Nu ascund că gândul sinuciderii m-a cău- 
tat şi de astă dată. Blajul m-a format Spiritual; există un Spirit al 
acestui centru cultural care cultiva tradiţiile r 
poporului nostru, etnice şi religioase, Desigur, 

unui popor intră mai multe componente, iar unii oameni de 
cultură pun în evidenţă şi militează pentru componenta dacică. 
bizantină, balcanică, slavă chiar, a poporului român: bine lac; 
dar aceste elemente sunt factori cu funcţie de materie în com- 
plexa entitate istorică a poporului român, elementul romanic 
fiind factorul structurant care organizează această materie 
diversă dându-i unitate şi ființă cu înfăţişare specifică. 


at de ce am 
» AM răspuns. 
durere fizică. câ! ca 


omanice ale 
în alcătuirea 


* Desființarea bisericii române unite a Blajului m-a afectat 


profund fiindcă suprima legăturile noastre religioase cu Roma. 
Se lovea în tradiţia romanică, spirituală a poporului român. se 
îngusta prin această măsură câmpul romanităţii noastre. Dar 
noi ne referim la Roma ca la cetatea care ne-a dat ființă nu 
numai etnică ci şi religioasă, ea ne-a creștinat, iar dacă dincolo 
de Bizanţ căutăm Roma originei noastre, poate îi vreun rău in 
asta? Nu ne-a creştinat Bizanțul, ci Roma, dincolo de Căca BR 
mai putem merge pe linia credinței noastre. Vrem să situ 
continuitatea istorică a credinței noastre pornind de la capătu 
drumului care este Roma. Eliberat în 1956, a ai. 
seriere pe tema dizolvării bisericii Blajului i aie, e 
repetate. la fiecare retranscriere mai adăugâd, ae ia piată 
umplut în redacţia ultimă un caiet de RS “i ine urii 
intitulat „Romanisim integral + a e l-a distrus. Dar 
prieten care, fricos, auzind lesare Mase m și i altă lucrare mai 
acasă mai aveam alte retranscrieti» re ruj a uCeruleisĂ 
mult schiţată „Tradiția romană ae le-au trimis, spre citire 
scriu pe caiete că sunt lucrările ja a = Teibunalul militar din 
Şi reterat, la specialiştii lor. In instante 


97 


—.—.—.—.—.—€ 


Braşov. = completul era format dintr-un colonel, doi locotenenţi 
colonei şi doi maiori — am fost întrebat ce părere am despre 
unirea” bisericii unite cu cea ortodoxă? Am răspuns că prin 
acest act s-a făcut un rău imens poporului român. ale cărui 
efecte nefaste se vor vădi în timp; apoi a citit această frază din 
caiet — „Astăzi are loc între materialism şi spiritualism o luptă 
de dimensiuni mondiale, purtat cu toate armele spiritului, dar 
victoria finală va fi, fără îndoială, de partea spiritualismului, 
pură şi strălucitoare. ca toate victoriile spiritului”. Am răspuns 
că traza îmi aparține şi exprimă convingerile mele. Ca urmare 
am fost condamnat la zece ani temniţă grea, în ianuarie 1960. 
Înainte de a fi arestat am citit, în vreo şase luni, o carte tradusă 
din ruseşte „Bazele filosofiei marxiste”, scrisă de un colectiv 
de autori. Principiile filosofiei materialiste sunt foarte străine 
trebuințelor sufletului meu care nu poate accepta prizonieratul 
materiei. Resping teza după care materialismul ar fi începutul 
şi sfârşitul a toate. În celula de la Codlea am început să dau 
meditaţiilor mele despre divinitate, om şi lume o formă 
lapidară, să le scriu pe pergamentul memoriei. Întâia meditaţie 
care s-a închegat, ca de la sine, a fost aceasta: „Mărire Ție 
Celui ce creind lumea ai întemeiat-o pe adevăr din adevărul 
Tău, ai dăruit-o cu bunătate din bunătatea Ta şi ai împodobit-o 
cu frumusețe din frumuseţea Ta. Tu eşti Absolutul prin care 
toate există, pe care toate îl răsfrâng. Dă-mi înțelepciune să le 
caut, să Te descopăr şi să Te preamăresc în toate: în pulberea 
nisipurilor, în livezile primăverii înflorite, în sfântul care face 
eforturi pentru a trăi conform adevărului Și în racheta ce 
străbate hăurile cosmice. Păzeşte-mă de absolutiozarea omului 
ŞI a celor relative, sursa oricărei dezordini în existenţă. Căci 
toate încep, durează şi sfârşesc prin Tine”. Au urmat apoi altele 
de-a lungul ultimilor cinci ani apoi acasă, meditații pe care le- 
am adunat într-un caiet sub titlul: „Confesiune”. 


98 


>> 


E 


30. Prin Cluj la Aiud 


Intr-o după-amiază am fost luat Singur din celulă de | 
Codlea. dus la gară, băgat în vagonul-dubă, şi după o călă C : 
de-o noapte, dimineaţa, am coborât la Cluj. Am aa 
săptămână singur în celulă, apoi am fost mutat e “Sai 
fost aduşi din Deltă, unde recoltau stuf în cor 
de grele. Părintele Niţă Vladovici (arest 
după hirotonisire) m-a întrebat dacă n-am venit de la spital. Nu, 
nu eram bolnav. Am scăzut la cincizei ŞI două de kilograme, de 
la şaizeci şi cinci greutatea mea obișnuită. Am fost aduşi la 
Cluj ca martori ai acuzării, în procesul lui Vasile Olteanu (din 
Decea). învăţător. După o şedere de câteva luni în închisoarea 
din capitala Ardealului, am fost separați trei inşi într-o celulă. 
Celor doi camarazi li s-au pus lanţuri la picioare. Condamnaţii 
cu pedepse de peste zece ani erau transportaţi. după 
regulament, în lanţuri. Acum se plimbau prin celulă. lanturile 
zornăiau, iar noi cântam „Fecioara astăzi în munţi aparu — 
Apleacă a ta trunte, salut-o şi tu — Ave, ave, ave Maria”. Erau 
doi studenţi clujeni, fugari în munţi de mai mulți ani. unul era 
din Sighişoara. celălalt din Maramureş. In preajma Crăciunului 
ne-am bucurat că am fost spovediţi de părintele Vladovici. 
Destinația noastră era închisoarea Aiud. Ceilalţi se vor Îi întors 
iarăşi în Deltă. În toamna anului 1961 am lost mutat din Cea 
la zarcă, singur în celulă. Desigur, am bătut îndată PI S a 
stânga, în cel din dreapta, am făcut prezentările. ri stii 
câta celulă era Nistor Chioreanu, cerea veşti tes iz iarnă 
comunicat că tatăl său a murit, chemându-l. e e: 
aspră. Foc în zarcă am avut numai ds ie eri avec 
tablă subțire, câteva ricista de fete > întreagă am 
încălzească o celulă igrasioasă. la Pa = în patul liber pe 
dormit îmbrăcat; norocul meu a ăia e totuşi în Vase. 
care o puneam pe picioare. Frigul i l zarcă şi mutat într-o 
In opt martie 1962, când am fost scos 


U unii ce au 
ndiții excepțional 
at în 1948 la o lună 


99 


_———— 


| 


cameră mare din al ueilea corp de clădiri al închisorii. la 
secţie”. pentru a începe reeducarea ce avea să dureze doi ani, 
până în vara lui 1964. când toţi deținuții politici au tos 
eliberați printr-un act de grațiere, eram aproape anchilozat, 
Dând de căldură am început să-mi revin. Când umblam puteani 
iarăşi lărgi pasul. Au dispărut înțepăturile din glezne, an 
început să mă pot îndoi de la şale. Dar în vară am văzut pe unul 
înțepenit de tot. nu putea sta decât pe spate: ne-a luat milițianul 
pe doi, l-am pus pe targă, l-am aşezat în pat, iar miliţianul l-a 
întrebat cîinos când are de gând „să dea în primire”. adică să 
moară. Aproape de Crăciun, becul din celula mea de la zarcă n- 
a mai funcţionat: aşa am petrecut iarna. fără lumină. la 
plimbare mă scotea cam 0 dată pe săptămână. câteva minute. 
Dimineaţa, din cauza înțepenirii trupului. nu mai puteam face 
gimnastica de cameră, pe care am făcut-o aproape tot timpul în 
puşcărie. dar şi în libertate; căci în închisoare făceam 
gimnastică pentru trup, rugăciunea rozarului pentru suflet. 
Singurătatea sensibilizează; marțea şi vinerea pe durata 
rugăciunii misterelor de durere, aici tot timpul îmi curpeau 
lacrimi. Azi, trăind în lume, suferințele Mântuitorului în 
grădina din Ghetsimani. prinderea şi biciuirea lui. încununarea 
cu spini, condamnarea, drumul calvarului şi răstignirea. nu mai 
au un €tect tot atât de intens în inima mea. Rugăciunea care 
acolo mi-a dat atâta mângiiere o practic şi azi cu nemicşorată 
bucurie. Un gând de recunoştinţă pentru sfântul Dominic care. 
în secolul al 12-lea. a alcătuit cununa de rupăciuni a rozarului 
cuprinzând 15 mistere împărţite în trei grupe de câte cinci. 
mistere de bucurie, de durere şi de mărire: viața Mântuitorului. 
Un gând de preţuire pentru fapta lui ce e, de atâtea secole. 
mereu vie. Unii oameni realizează lucruri utile în ordinea 
practică a vieţii: locuinţe, șosele, maşini, alţii opere de artă. 
Lericiţi cei ale căror înfăptuiri aduce prin adevărul, bunătatea. 
Irumuseţea lor, necontenit. servicii semenilor. 


100 


om in pet pe ee 


PRI 9 A RI e Pe a e ia aa 


teii i diete 


| 
| 


Ă 


„III 


Sile Reedeucarea Aiud 


In a Eee reeducarea de aici ŞI de acum 

spus de la iuiceputică a avut caracter paşnic Și voluntar 
fost liber acceptată de cei ce au făcut-o — căci au fost ă 
unii care au refuzat să o facă - 
Piteşti, luată obişnuit ca etalon, şi din alte închisori ale. ţării 
făcută cu bătăi şi violenţe ce au mers până la omor. Înuieic 
după-amiază am tost scos din celula mea de la zarcă şi mi s-a 
pus zeghea în cap să nu văd unde merg, şi am fost introdus într- 
un birou. După vreo două zile de aşteptare. timp în care mă [ră- 
mântau diferite întrebări, am fost condus într-un alt birou. vast 
şi chiar elegant mobilat, în care a intrat un domn în costum 
civil; în zilele următoare aveam să aflu că era colonelul de se- 
curitate Crăciun, comandantul închisorii. Într-o conversaţie 
condusă de el, timp de vreo două ore, despre Garda de Fier. am 
constatat că era bine informat despre organizaţia noastră. Eu 
am recunoscut că deşi ne declaram creştini am folosit violență 
şi că am făcut și alte greşeli. Atâta a vrut. După vreo săptămână 
am fost scos de la zarcă cu bagajele şi mutat într-o cameră „la 
secţie” unde am găsit o masă lungă la mijloc și paturi etajate. 
Eram aici şaisprezece inşi, dintre care trei învăţători. erau, a- 
veam să constatăm. pregătiţi pentru a conduce reeducarea < 
avea să înceapă cu noi în închisoarea Aiud. Ne e a alei 
câțiva legionari vechi, cu grade. să zicem belea e 
titate morală în organizaţia legionară: locu. Savin. RE: 
Boborodea. Mazilu, Niţu Anton. apoi YIco do Ra 
muncitori, ţărani. Ni s-au dat cărți potrivite îi i ie ie 
ce se citeau în comun: „Pământ desţelenit nea citite Ge 
Ori ziare. Mai târziu însuși colonelul . viitor ale guver- 
municare despre realizările şi Roca a 1 activitatea în or- 
nului, Noi trebuia să ne declarăm, cea trebuia să rela- 
ganizaţie, greşelile în primul când E stvale organizaţiei. sub 
teze faptele personale reprobabile: al Ş 


trebuie 
adică a 
tre noi 
spre deoscbire de cea de la 


10| 


———— 


mea] 


raportul. programului, metodelor de acțiune ŞI Sistemului de 
orpanizare, pe de o parte: pe de alta să recunoaștem marile 
realizări ale regimului pentru țară şi popor. Intr-o zi, unul din 
reeducatori mi-a sugerat, într-o convorbire particulară. că ar 
trebui după ce ne-am „spovedit” personal, da, acesta Cra 
cuvântul folosit. să demascăm şi faptele rele şi vorbele altora 
de afară. cât şi din închisoare. Fără alt comentariu mi-am dus 
degetul la obraz. A doua zi conlocutorul meu a deschis şedinta 
cerând sinceritate deplină în acţiunea de reeducare. că nu 
webuie acoperite faptele urâte nici ale altora, nici ale noastre, 
că trebuie demascat tot ce ştim despre toţi. că cineva într-o 
conversaţie în doi şi-a lovit obrazul cu degetul când i-am făcut 
aceste propuneri. După ce a terminat am trecut la masă şi am 
spus că eu sunt cel „cu degetul”. că înțeleg să-mi recunose 
greşelile politice personale, ca şi pe ale organizaţiei şi să îmi 
exprim regretul pentru ele, dar ţin să sc ştie că nu mă voi preta 
la acuzarea şi demascarea altora. că delaţiunea o consider o 
faptă nedemnă de orice om. În legătură cu această problemă au 
urmat alţii la cuvânt şi s-a dezlăntuit o adevărată furtună ver- 
bală încât miliţianul a crăpat uşa să vadă ce se întâmplă. 
Oamenii vorbeau deschis. țâşneau sincer, ca un izvor. nu 
autoacuzându-se, cât plângându-se de suterințele. condiţiile 
neomeneşti şi tratamentul dur de care au avut parte în peste 
douăzeci de ani de închisoare. unii. Sandu Mazilu. licenţiat în 
filosofie, într-o şedinţă lărgită. cu un numeros auditoriu 
penitenciar, într-o cuvântare plină de vervă se plângea că, deşi 
intelectuali. având trebuință de hrana cărţii. ni s-a refuzat 
cartea; dacă a zpâriat pe pereţii celulei. l-au dus la izolator; da- 
că a scris pe o pamelă. i-a luat gamela. apoi a început să serie 
cu degetul în aer miliţianul a zis că „e nebun”. lar Mateiaş nu 
ma! vorbea. striga cu voce vibrândă: „în perioada Antonescu 
am Stat cu comuniştii la închisoare. am dus greul împreună. au 
CUnoscuL și €i suferinţa detenției, dar dacă au ajuns la 
guvernare nu numai că nu ne-au dat drumul acasă. dar ne-au 


102 


ovine priit adm ae lucid ee paie 


PENE EI PR? 


_ — is 


MN 


creat condiţiile nespus mai 
umanitatea, lratele meu de sute 
Garda de Fier pentru că i-ar fi „minţit ȘI înşelat” 
făcut politică nu pentru afirmarea unei idei. ci pentru profit 
personal. Alecu Ghica. fost şef al Sigurantei Statului : os 
plimbat de comandantul închisorii în oraş. | Ad pi, 
blocurile de locuit curând zidite, dar Alecu i-a răspuns că 
sălciile de pe malul văii sunt cu-adevărat Irumoase. ( ui 
relatat. revoltat. însuşi colonelul. Un student. 
societăţii studenţilor în drept din Bucureşti. mi-a spus că nu 
înțelege sensul reeducării. l-am răspuns că ăştia” vor să ne dea 
drumul, dar pun un preţ, reeducarea: iar noi ne-am săturat şi 
noi de închisori şi plătim preţul: e un târg politic. în fond. 
fiecare fiind liber să-şi păstreze ideile. convingerile. La câteva 
săptămâni de la începutul reeducării am avut în camera celor 
16, vizita ministrului de interne, Drăghici . Am aflat mai târziu 
cine ne-a vizitat. Noi ne spuneam numele. iar el cunoştea 
dosarul. activitatea noastră. Când unul dintre noi a început să 
comenteze mai liber, colonelul a tăcut un semn discret să se 
oprească. Vizitatorul avea prestanţă, figura plăcută şi era însouit 
de trei vlăjeani. După ce ne-am reeducat noi, primul lot, 
procesul a mers ampliticându-se, cuprinzând întreaga populatie 
a închisorii. În genere oamenii s-au comportat demn, cumpătat. 
recunoscând că fascismul. deci şi noi. a pierdut lupta, că el a 
tost interzis ca organizaţie politică de hotărârea marilor patesă 
după război. oriunde, că trebuie să recunoaştem căstiani gi 
Fier aparține trecutului. Am recunoscut bărbăteşte E i: P si 
politic am pierdut lupta. Dar orice OrzA( CARE ee 
expresia, în domeniu. a unor idei de fond. Se et IG 
politice nu sunt doar expresia unor i ii mai adânsă în 
temporal. trecător, economic, ete. CI SA =: ii o clipă nu am 
însuşi sulletul popoarelor. In ce mă lee levionară 
considerat că ideile pentru care an Me CĂ Sub acest raport 
Şi-au pierdut adevărul. valabilitatea. Mee 


grele 


ca înainte, [ 
rinţă? 


Ş Indeţi-i 
Dar unii ceri 


cau aspru 
. Erau cei ce du 
arătal 


azul ni l-a 
lost preşedinte al 


103 


——— tt 


nu m-am crezul un învins, încât la IAS iubalu Spus unui prieten 
că nu-mi pare rău că am petrecut se pis ce anl In inchisoare 
pentru iubirea lui Cristos şi a naţiunii romane, Căci legio. 
narismul s-a născut ca reacție aţă de Ma Gali Sul Marxist 
ateu pe de o parte. afirmând credinţa pe de alta. aţă de inter. 
naționalismul proletar afirmând națiunea. Era O mişcare conser- 
vatoare. S-a cerut să se scrie istoria Gărzii de Pier. Eu am scris 
capitolul. privind dizolvarea partidelor politice în 1938 şi 
concentrarea legionarilor în lagărele de la Ciuc şi Vaslui. Ce-au 
şeris alții nu ştiu, n-am citit. Dar Pătraşcu mi-a spus că i s-a dat 
lucrarea să o citească și semneze, el însă nu-și va pune girul. ca 
fost secretar general al mişcării, pe minciunile şi calomniile 
scrise de Sîrbu privind perioada anilor de retugiu în Germania. 
Noi nu mai puteam lupta în numele şi pentru organizatia 
noastră politică, pe care o consideram sfârşită. Ea a apărut în 
anumite condiţii istorice, a îndeplinit un rol într-un moment îs- 
toric dat, a prepătit sufletește neamul pentru războiul contra 
U.R.S.S., atee şi comunistă. Buni. răi, am jucat un rol, rolul 
nostru. Acum trebuia să cădem la compromis. dacă ni se olerca 
ocazia, căci nu era în interesul conducerii statului să aibă la 
această dată mii de deţinuţi politici. şi nici interesul nostru ca 
persoane — căci nimic nu ne mai lega împreună ca dealuri 
politice de viitor — să mai rămânem în închisori. Un compromis 
însă în cadrul demnităţii unor luptători care au crezut în ideile 
pentru care s-au ridicat şi pentru care au suferit din partea țără- 
niştilor, liberalilor, regelui Carol II. mareșalului Antonescu. a 
lui Hitler Şi Stalin, a comuniștilor români. Am suferit tot: bătă!. 
închisori, moarte, ponegriri, în discursuri, articole de Ziar. 
Studii şi cărţi de istorie. în comentarii la radio şi televiziune. 
Omane, piese de teatru, filme. memorii. conferinte. Toul 
mijloacele de comunicare 
condamna. huidui. cari 
toți de la activişti polii 
ideologi. Toţi au ridica 


au tost tolosite pentru a ne blestem, 
caturiza, decenii postbelice la rând. i 
ci, conferenţiari, jurnalişti. romancier! N 
piatra şi ne-au lovit. O lăceau pentru CA 


104 


E 


dispuneau de nestârşite cantităţi de pietre şi desigur, în . 
adevărului absolut în posesia căruia. poate, se redea i 
noi am devenit simbolul crimei contra poporului român. stil 
gândesc la anii noştri de închisoare! Cine va face vreodată un 
calcul, cât de cât exact, se va îngrozi la numărul lor. Dar 
foamea, frigul, bătăile, îmbolnăvirile ȘI la cei ucişi dintre noi 
prin împuşcare în inchisori, în sate, în oraşe. la cei uciși prin 
strangulare, la cei ce s-au exilat — sute - în țări străine? ȘI zic: 
să lie toate acestea primite ca jerttă de răscumpărare pentru 
greşelile noastre faţă de poporul român. pe care totuşi l-am 
iubit şi am vrut să-l servim. Şi am fost mulţi. Colonelul 
Crăciun se mira și se întreba — cum aţi devenit din cinei în 
1927, un milion în 1937? Desigur, această creştere specta- 
culoasă nu poate fi explicată printr-un singur factor, dar cred că 
explicaţia fenomenului rezidă, în principal. în apelul la 
creștinism. Poporul ne simțea apropiaţi de el. sufletește. 
Credinţa era elementul care ne unea în aceeași comunitate şi ne 
oferea, speranţa îndreptării răului prin puterile ei. Abia în al 
doilea rând referinţa la factorii politici propriu zişi explică 
marea popularitate a organizaţiei noastre. Legionarismul 
continua mişcarea studenţească din 1922. S-a născut în 
universități, a pornit la luptă pentru cucerirea ţării prin 
studenţime şi a fost primită apoi de intelectualitate. clasele 
mijlocii şi țărănime în aşa măsură că, în câțiva ani, a devenit a 
treia mare grupare politică a țării. Explicaţia constă mai ales în 
faptul că poporul român credea că soluţia propusă de noi. cea 
de eliminare a relelor de care suferea lumea prin îmbunătăţirea 
creştin-morală a oamenilor, ca singura eficientă. Ne pop A 
om mai bun, mai cinstit, mai corect. Nu ateism, nu IevO ia 

î : : & a accentul pe valorile tradiționale 
Nu Internaţionalism. Se punea accentul | lesă viouroase 
ale neamului nostru care sunt destul de pm 
Pentru a putea produce o nouă silita neamului. 
Legionarismul n-a fost o „agentură Străine + e specifice. în 
S-a născut şi a crescul din realităţile noastre. > 


105 


——— 


opoziţe cu internaţionalismul Sa i Aa ate mişcările 
fasciste au apărut că răspuns a j i ti ( “ Sl proletar, în 
apărarea valorilor (iodul ne a , Sata e tutoriale 
dispreţuite ŞI amenințate de ELA il A CXIStat nu 
fascism, ci fascisme. Hitlerismul punea aceentul pe ideea de 
rasă germanică, Mussolini pe ideea de Stat ca mijloc de 
renaştere naţională. înlanga spaniolă pe catolicism. legionarii 
pe ortodoxism ca mijloace de redresare a persoanelor şi 
natiunilor proprii. Innoire nu prin revoluțiue ci prin reactivarea 
valorilor vechi. Presa legionară a discutat mult problema 
„omului nou”. în spirit creştin însă, aşa cum a indicat apostolul 
Pavel care a întrebuințat cel dintii expresia, îndemnând pe 
creştini să se înnoiască în Cristos, lepădând „omul vechi”. a] 
păcatului. E vorba aici de o înnoire morală a omului, nu ontolo- 
pică, cum pretinde marxismul. Schimbările în viaţa socială. le- 
gionarii urmau să le facă după principiul „văzând şi făcând”, 
Paralel cu reeducarea se muncea în zidărie, în ateliere de 
tâmplărie, în ateliere unde se produceau obiecte metalice. S-a 
zidit o bucătărie mare, dotată cu cazane şi instalaţii moderne. o 
mare sală de şedinţe, s-au înnoit camerele secţiei”, s-a zu- 
grăvit toată închisoarea. Într-o zi am fost convocați toţi 
deţinuţii în marea sală de şedinţe, desigur pentru ceva deosebit. 
Intr-adevăr, a venit Nicolae Pătraşcu să-și .„spovedească” şi el 
păcatele politice. Când s-a zis „Pătraşcu” s-a produs rumoare în 
sală, s-au ridicat oamenii de pe bănci să-l vadă. Colonelului nu 
i-a plăcut interesul spontan ce se manifesta pentru acest om şi d 
spus: „Da, l-am adus între dumneavoastră pe domnul Pătraşcu 
să-l vedeţi ŞI Să auziţi ce vă va spune. Pătraşcu nu mai era lizic 
cel ştiut de noi. ci scăzut, împuţinat, micşorat. acolo pe unde a 
t şira spinării, a tăcut ciloză (sau 
că, după şederea de o iarnă în zare: 
acea închisoare, construită la sfârșitul 

15-lea e declarată, oficial. insalubră. dec! 
M-a Zis, desigur exagerând, că zarea poale A 


fost purtat i s-a Strâmba 
lordoză) 


ZA). Când i-am spus 
am lost anchilozat rău, că 
Secolului a] 
nelocuibilă. 


106 


0 III 


considerată printre cele mai salubre loc 
întrebat. fără să mai stărui, pe unde 
ultimi şaisprezece ani de închisoare 
din Sâmbăta Făgăraşului care îmi sta în faţă ghemuit între 
omoplaţi. Sprijinindu-se in cârjă. Declaraţia autocritică i-a 
dictat-o lui Mircea Puşcaşu din Stremț, pe care administraţia i 
l-a dat în celulă în acest scop, fiindu-i rudă. De ce nu a putut-o 
scrie singur, am evitat să-l întreb. Lectura ei a ținut două 
şedinţe; ea conţinea şi o prezentare a celor patru realități pe 
care politica legionară urma să le aibă în atenţia sa: neamul, 
biserica, familia, monarhia. A  înfăţişat apoi activitatea 
organizației după 1945, când efectiv el a fost şetul ei până la 
arestare în 1948. Victor Biriş. doctor în drept. fost secretar 
general la Interne, a declarat că el este autorul moral al 
masacrelor de la Jilava, din 1940. La plecare a spus în ședință — 
„mă eliberez după 22 — douăzeci şi doi de ani — petrecuți 
neîntrerupt în închisoare”. Acasă, în Mediaş, a fost găsit în 
zori, tăiat de tren, la vreo săptămână de la eliberare. După 23 
august 1944 el a organizat în închisoarea Aiud „grupul Biriş” 
refuzând orice compromis cu noua ordine de stat şi refuzând 
înțelegerea realizată de Pătrașcu în 1945 cu comuniştii. Ilie 
Niculescu, doctor în ştiinţe economice, închis şi el din ianuarie 
1941, cu prestigiu între deţinuţii legionari, refuza reeducarea. li 
venea greu să se despartă de trecutul său de luptător, să renege 
ideile în care a crezut şi pentru afirmarea cărora a acceptat 
toate riscurile luptei, în speţă douăzeci şi doi de ani recluziune. 
Da, îi era greu să se socotească un învins; dar oricât ar îi de 
greu, privind în jur şi înțelegând, trebuie să ai tăria de a te 
declara învins: în orice luptă, unul din cei doi adversari ce se 
înfruntă e obligat să descindă sabia şi să o predea A Viza a 
rului. Avocatul Aurel Ibrăileanu din Galaţi îmi spunea că a SS 
judecat Şi condamnat la moarte într-un lot mai Mace în a i 
Şi poetul Radu Gyr. După proces a fost chemat pa da i 
închisorii, i s-a citit sentința, i s-a dat să semneze de luare la 


aluri de la Aiud. M-am 
ȘI Cum 0 fi petrecut acești 
» acest om cândva robust. 


107 


cunoştinţă, a semnat Şi a declarat — ȘIn-ain născut ŞI am trăit în 
Galaţi. am fost primarul oraşului, mă cunosc și copiii acestyj 
municipiu ca pe un om corect ŞI toți locuitorii oraşului Vor 
spune că aţi executat în mine un om nevinovat”. Apoi îl căută 
în celulă un civil care i-a spus: „find legionar eşti credincios, 
crezi în viața de dincolo, deci nu-ţi pare rău că vei fi executa, 
Ce zici, uite, mie mi-ar părea rău să mor. eu cred numai în 
viața asta, beau bine, mănânc bine, f... bine”. Condamnarea la 
moarte li s-a comutat în închisoare pe viaţă. În închisoare se 
aflau lozinci în spiritul reeducării. Una din ele spunea aşa: 
Legiunea s-a născut în închisoare şi a decedat în închisoare. 
Da. aşa era, nişte studenţi abia trecuţi de douăzeci de ani. 
Corneliu Codreanu, lon Moţa, Corneliu Georgescu, Radu 
Mironovici, lie Gârneaţă, în închisoarea Văcăreşti fiind. 
intrând în biserică la rugăciune, dau cu ochii de icoana 
Arhanghelului Mihail ținând sabia întinsă contra nevrednicilor 
ce ar vrea să intre pânpăritori în casa Domnului. Codreanu a 
avut viziunea înființării unei grupări pentru apărarea valorilor 
neamului românesc. Şi astfel a luat naştere, ca idee, Lepiunea 
Arhanghelului Mihail în închisoare, iar luptătorii ei au avut 
mereu și mereu parte de persecuții şi închisori. Desigur, 
valorile întru afirmarea şi apărarea cărora ne-am ridicat, meri- 
tau sacrificiul. Nu ne-am trudit pentru noi, ci pentru înflorirea 
neamului prin Cristos. Nici măcar n-am creat vreo idee nouă, 
vreun program nou, salvator, al nostru, ci voiam să reînsullețim 
puterile spirituale străvechi care şi-au dovedit necontenit tine- 
rețea și eficiența. Crezul ni l-am servit cu sinceritate, deşi 
uneori greșind, căci oameni eram. Și iată acum a venit timpul 
să ne declarăm politic învinşi. să ne dezicem de organizația 
noastră politică, Garda de Fier, pe care la reeducarea făcută în 
inchisoarea Aiud, noi, foştii ei luptători. am declarat-o formal 
decedată. Aceasta în ce privește organizaţia politică, corpul €! 
reni adi dul pentru afirmarea cărora ne-am Anzalei 

Sau Invenția noastră. Biserica şi neamu 


108 


N 


„0 


românesc, existențe bimilenare indisolubi] unite 

să fie şi după ce noi nu vom mai fi decât zidi În 
noastră atâta am priceput, atâta am putut, atâta am. că e 
seria generaţiilor mai vrednice decât NOI, ce ne-au peecal de 
la naşterea poporului român şi până azi, şi a celor ce isa 
după noi, mărturisim acelaşi crez. E uşor de înțeles : 
reeducarea, care în fond n-a fost reeducare Ci capitualre politi- 
că, n-a fost o acțiune indiferentă pentru noi. A te declara învins 
a ne privi în ochi unii pe alţii, şi a recunoaşte că istoria nu su 
confirmat, a primi şi suporta eşecul, a fi tu cel sortit să 
capitulezi — în cazul meu după treizeci şi unu de ani de luptă — 
e un act ce te macină sufleteşte, deși cu mintea înţelegi că alţi 
factori au hotărât acest final, nu greşelile noastre de concepție, 
de metode, de tactică. Forțe mondiale care erau în joc au decis 
soarta noastră. Ne-am adus aminte de dictonul: “omul propune, 
Dumnezeu dispune”. După pierderea luptei de la Războieni. 
Ştefan a ridicat o biserică întru mărirea lui Dumnezeu. Oricare 
ar fi fost însă soluţia politică mondială, noi am fost prezenţi, 


ne-am spus cuvântul în acest moment al istoriei, în această 
dezbatere. 


109 


32. Eliberare 


La sfârşitul celor doi ani de reeducare pulsul meu, în 
urma tensiunii sufleteşti, manifesta 9) iregularitate de ritm ce a 
început să mă preocupe. A mă elibera ŞI învins, şi bolnav de 
inimă. ar fi un sfârşit de activitate politică dureros. Dar alţii ? 
Eliberările în primăvara şi vara anului 1964 se făceau în ritm 
potrivit. După lotul meu puţini au mai rămas, A doua zi am 
plecat la Cluj pentru un control medical cardiologic. Când i-am 
spus că stau rău cu inima, doamna Mărgineanu a reflectat: nu-i 
de mirare că biata voastră inimă, după câte aţi îndurat, începe 
să cedeze”. Electrocardiograma înregistra neregularitatea 
pulsului, dar medicul nu mi-a putut spune nimic cu privire la 
cauza fenomenului; eu însă pentru depistarea ei am făcut 
drumul la Cluj. La întoarcere, în Aiud, m-am întâlnit, aproape 
de gară, cu Pătraşcu (ultimul eliberat din închisoare), însoțit de 
cumnatul său, Mitu Banea. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am despărțit 
pe veci, căci peste câţiva ani el îşi sfârșea tragic viaţa acasă în 
Sibiu, printr-o “sinucidere (?)” discutabilă. După câteva zile, 
petrecute la frați în Livezile, am plecat cu soţia la Meşereac, de 
unde urma să ne continuăm drumul la Mediaş, căci ea lucra în 
această localitate la Întreprinderea de Extracţie Gaz Metan. Am 
rugat-o să plece singură, eu având trebuinţă de câteva zile mai 
mult să-mi odihnesc sufletul şi nervii în liniştea satului. Aici 


pulsul a început să-mi revină la normal, din fericire dereglarea 
a fost de natură nervoasă. 


Mediaş, 7 martie 1977 


110 


Ii 
2 
3 
4 
5, 
6 
7 
8 
9 


„III 


CUPRINS 


Familia, şcoala primară, liceul 


„Student la Cluj 
„În politică. O carte decisivă 


„ Alegerile din 1933, la Făgăraș 


Prima arestare 


„Tabere de muncă 
„Moţa — Marin. Jertfa 


.Lapărul Ciuc şi Vaslui 


O aventură reuşită 


10. Vestea asasinării Căpitanului 


JI 


Miti Dumitrescu. Genocidul 


12. lon Antonescu şi Horia Sima preiau puterea 


13. În Germania. Rostock 


14. În lagărul Buchenwald 


15. De la Buchenwald la Viena 


16. Horia Sima mă trimite în țară 
17. Arestarea: 15 mai 1948 — 15 mai 1956 
18. În beciul poliției Alba lulia 


19. În închisoare la Aiud 


20. În închisoarea de la Ocnele Mari 


21. Camera „vârturilor” 


22. Reeducarea 


——— i 


23. Izolare în turn A 
24. Umilire | - 
25. Se opreşte munca In ateliere a, 
26. Închisoarea Gherla E 
27. Închisoarea Deva a 
28. Acasă, după 8 ani și 
29. Din nou arestat. Codlea S 
30. Prin Cluj la Aiud Ş 
31. Reedeucarea Aiud i 
32. Eliberare Si 

De același autor i 


DE ACELAȘI AUTOR 


ROMANISM INTEGRAL 
Editura ȘCOALA ALBEI — 1998 


CONFESIUNE 
Editura Școala Albei — 2000 


IOAN MICLEA — studiu 
fundaţia paem — Alba lulia - 2002 


TRADIȚIA ROMANĂ 
fundația paem, 2004 


112 


mele Fiu întâmplare, 
nici un comentariu. Biata 
povestit că a avut o înmorn 
preotul a luat iertăciuni, aa ră d | 


băieți care din şapte cinci erau în închi 
plângea în hohote.” e iii a SE 


+ 


Editura CRISSERV 
Mediaș - 2005 


Li]