Eugen Popescu — Crampeie de viata — ed. Coresi 1986

Eugen Popescu 


CRAÂMPEIE 
DE 
VIAȚĂ 


% 
Amintiri din școli și din închisori 
1986 


Tipografia CORESI 
FREIBURG 


Eugen Popescu 


CRÂMPEIE 
DE. 
VIAȚĂ 


29. 


Amintiri din școli și din închisori 


1986 


Tipografia CORESI 
FREIBURG 


Copyright 1985 - by CORESI - Verlag 
Copyright 1985 - by Eugen Popescu 


De acelaşi autor : 


- “Puncte de vedere” -Vol.I.Bibl.Congres USA,nr. 85-14995 
Editura CORESI - Freiburg, West Germany, 1984 


. “Sub două dictaturi” - Bibl.Congres USA, nr. 85-217814 
Amintiri și comentarii. 
Editura CORESI - Freiburg, West Germany, 1985 
- “Crâmpeie de viaţă” - 
Amintiri din şcoli şi din închisori. 
Editura CORESI - Freiburg, West Germany, 1985 
În pregătire : 
- “Nuvele și Schițe” 


- “Puncte de vedere” - Vol.Il. 


- “Perioada fierbinte” : 1932-1940 
Amintiri. 


Fiului meu Valeriu, 


Supun minţii şi sufletului tău 
de astăzi, faptele vieţii mele de ieri, cu 
bucuriile și amărăciunile ei, spre a ale- 
ge din ele ce a fost bun și ce nu a fost 
bun. 

Fie, când vei avea de toate, 
sau vei trăi în lipsuri, când vei suferi, 
sau vei fi plin de bucurii, să ştii să ră- 
mâi om de omenie. 

Transmite generaţiei tale, 
acest îndemn al meu. 


Iunie 1985, 


Eugen 


CEUEPIR I:N-S 
E pi Pag. 
Cuvânt înainte de Eugen Popescu ................ aaa 5 
AMINTIRI DIN ȘCOLI 
Copilăria și școala primară (1915-1925) ..................... 8 
Aniii-deliceu-(19251992)5 25 a a 29 
Vacane lee ŞCOIATE; se ce sea ad e eco a aa 51 
Amintiri despre orașul Slatina .............. aaa 57 
Anii de studenţie (1932-1936) ................ cecene 63 
Crucea de la Mormântul Eroului Necunoscut ............... 89 
Corpul profesoral al Academiei Comerciale ................... 94 
E)OUA ID TAIA ŢI E en cai e a a pi 119 
Şcoala militară de Cavalerie ............. cucoana caca 127 
Un=iceput:deprofesiuneiberă=. 3 139 
AMINTIRI DIN ÎNCHISORI 

Arestarea din gara Craiova (1938) .............. 149 
EVA jESIOBOZ Ia E a aa 167 
Arestarea din 18 Aprilie 1952 .......... ceea caccenaaa aaa 183 
Închisoarea din strada Uranus ......... nenea aaa 189 
ATESELE HA DOV a = asa eee cea ac 8 Tae 193 
ICICIjisOa ea NAVA e a ae aaa caii 193 
Lagărul Ghencea - Bragadiru .........cmene nenea eee 197 
Colonia agricolă de muncă Mogoșoaia ........ee cecene eee 209 
Bei tencia le Galați ea teo muza te 213 
Penitenciarul Gherla 2 ee ae e eee aaa anna a 223 
zi ate ateți 008! EA Elea e e ez e a ERE ee ea RE ee ee e 231 
Penitenciarul și arestul Securității din Craiova. Ancheta 
SP RO COSUI eee e e eceai age ae oaia nasa Sa 245 

Biz sefa) ae SI IEUD 0 Rea Rae IRI pc oa ae ae a 265 
Saal csta tate 0050 e ea RI CE Ea a aa E ca ca 276 
aer a le dale soy e a oa E Eee ORICE Doi RR RR RE co 285 
fait e a, aa ee o aaa a pet RI aaa Ca 289 


CUVÂNT ÎNAINTE 


Dăruiesc prietenilor şi cetitorilor mei încă o carte 
cu amintiri, jumătate din ele fiind din cea mai frumoasă 
parte a vieţii, copilăria şi tinerețea anilor de studii şi 
a doua jumătate din cea mai întunecată parte a vieţii, 
din timpul închisorilor prin care am trecut în Româ. 
nia, în același timp cu sutele de mii de româ 
al doilea război mondial. 

Perioada dintre studii și închisori am descris-o în 
a doua carte a mea "Sub două dictaturi”, apărută în 
Editura Coresi în Mai 1985. Pentru complectarea amin- 
tirilor, va urma o nouă şi ultimă carte, sper în următorii 
2-3 ani, după ce voi primi caetele mele cu notițe scrise 
privind anii 1932-1940. Îmi va fi greu altfel să-mi rea- 
mintesc detalii din viaţa trăită cu circa 50 de ani în urmă. 

În general, amintirile scrise ale oamenilor sunt 
destinate a servi mai mult generaţiilor viitoare, pentru 
a lua cunoştinţă de vieţile trecute ale înaintaşilor lor 
şi a nu le urma, dacă noile generaţii nu le consideră 
demne de a le reţine ca pilde bune, sau a le lua ca pilde 
bune şi îndemnuri, dacă vor fi spre folosul lor. 

Nevoia şi îndemnul lăuntric de a descrie perioadele 
mai de seamă din viața mea, mi-au venit mai târziu, 
ceeace face să fiu lipsit de multe amănunte din viaţă, 
în descrierile mele, pe care aș fi putut să le scriu şi re- - 
ţine pe fiecare la timpul lor, dacă prevedeam că va veni 
vremea, departe între străini, să lăsăm moștenire urma-- 
şilor noștri frânturi din vieţile trăite de noi, cu bucuriile şi 
amărăciunile lor. 


ni, după 


»Crâmpeie de viață” m'am stră- 
nu scrie nimic din ceeace 
Am ocrotit oameni ră- 
pentru a nu le des- 


În prezenta carte, C 
duit să respect adevărul şi a 
nu a trecut prin simţurile mele. 
nescriind numele lor, 
chide răni noi în viață. 
intirile, atât cele două cărţi (pri- 


maşi în ţară; 


Scriindu-mi ami ş 
ma:"Sub două dictaturi” şi prezenta: »Crâmpeie de via- 
ţă”), cât şi cele ce vor urma în cartea viitoare privind 
perioada 1932-1940, consider că mi-am făcut datoria de a 
nu închide în mine fapte, evenimente, oameni, bucurii şi 
tristeţi din trecut, care ar putea folosi pentru orientarea 
urmașilor noștri. 

Cartea "Crâmpeie de viaţă” cuprinde bucurii 
şi suferințe trăite în perioade diferite în România : bucu- 
riile, sub regimul de libertate, şi suferinţele, sub regimul 
dictaturii regale şi a dictaturii comuniste. Nu se aseamănă 
unele perioade, cu altele. 

Următorii paşi ce ar trebui să-i facem pentru ur- 
maşii noştri ar fi ca, întorcându-ne fața spre viitor, să 
încercăm cu mintea şi cu experiența noastră să le lă- 
săm repere, modele și soluţii pentru organizarea in- 
stituțiilor de mâine, spre o viață mai bună şi prosperă, 
în condiții depline de libertate. 


Eugen Popescu 


AMINTIRI 
DIN 


ŞCOLI 


| 
| 
| 


COPILĂRIA ŞI ŞCOALA PRIMARĂ (1915-1925) 


Februarie 1915. Nori întunecaţi de război se a- 
băteau asupra pământulul liniştit al Principatelor Unite ale 
României. De fapt nu era primul război şi nici ultimul 
purtat pe aceste meleaguri peste care, de secole, au trecut 
multe seminţii care au adus cu ele groază, jaf şi sărăcie, fă- 
când ca mult încercatul popor român să ia în atâtea 
rânduri calea codrului pentru a-şi asigura supravieţui- 
rea fizică. 

Tatăl meu, Radu Popescu, era învăţător în co- 
muna Bălteni din Judeţul Olt. Având grad de ofițer 
de rezervă de infanterie în cadrele Armatei române, 
era gata în orice moment să fie înrolat în armată şi să-şi 
urmeze regimentul 3 infanterie Olt, în a cărei evidenţă se 
găsea. 

Mama mea, Stanca, era gospodina casei care se 
îngrijea ca tot ce ţine de casă, curte, animalele și păsă- 
rile din gospodărie, să fie duse în bune condițiuni. Se 
mai ocupa de rânduelile ce erau ţinute, pe anotimpuri, la 
cultivarea pământului ce-l moșteniseră amândoi dela 
părinţii lor. 

Când m'am născut eu era o zăpadă până la brâu, 
aşa cum erau iernile în acea vreme şi până mai târziu, că 
n'a îndrăznit nimeni să lupte cu troenile de zăpadă pentru 
a ajunge până la Primăria din comună ca să anunţe şi să 
înscrie nașterea mea în Registrul de nașteri al comunii. 
Acest lucru s'a făcut a doua zi, după ce locuitorii comunii 
făcuseră fiecare pârtie în dreptul casei lor şi s'a putut 
circula astfel prin comună. at 

În vremea aceea și până mai târziu, iernile erau 
ierni, cum citeam în cărţi. Copiii erau preocupaţi de 


E 


: Si ; de bătaia cu zăpadă. 
e lor cu săniuţele şi = : i i 
ebi  le instalau în case războaie construite din 


lemn, la care foloseau spete de diferite tă SE DU 
- ânzeturile sau velințele necesare tami iei şi 
a-şi a lor. După nevoi, ele mergeau la dăracul 
e ua sati dintr'o comună vecină, e aa 
parte din mica industrie țărănească de sera: ge 
le cu pietre, şi mai târziu cu valţuri, unce preuc 
lâna recoltată dela oile gospodăriei lor, transformân- 
d-o în fuioare, pe care apoi le torceau manual pe furci 
rudimentare, în fire necesare pentru velințe, postavuri 
de haine, sau covoare. iii 

Bărbaţii se ocupau cu îngrijirea vitelor la grajduri, 

scoaterea gunoiului de grajd și aşezarea lui în platfor- 
me anume amenajate, care era transportat la camp ŞI 
împrăștiat pe proprietățile lor pentru o mai bună fer- 
tilizare, îndată ce drumurile deveneau practicabile, du- 
pă dezgheţarea zăpezilor şi scurgerea apelor. 
Alți tărani, cu gospodării mai bine organizate, aveau 
cuptoare speciale de - uscat fructe, a căror produse 
le vindeau la târguri, sau cazane de ţuică, în care prelucrau 
boasca de prune, sau alte fructe, atât din gospodăria 
lor, cât şi a altor gospodari din comună, care, în schim- 
bul unui uium, prelucrau aci fructele din gospodăriile 
lor. 

Mica industrie ţărănească, pentru prelucrarea 
atâtor produse din economia agricolă, a stat la baza 
ridicării bunei stări materiale a satelor şi ea va trebui 
încurajată și dezvoltată în viitor. 

În ziua în care m'am născut, 22 Februarie, era 
scris în calendarul ortodox, "Martiri din Evghenia”. Mi- 
șu Mihalache, secretarul Primăriei, care făcea înscrieri- 
le în Registrul de nașteri şi elibera Buletinele de naş- 
tere, văzând în calendar că e ziua "Martirilor din Evghe- 
nia , iar cu nefiind fată pentru a-mi da numele de Eu- 
E ien î: anii Se numele de Eugeniu, în loc să scrie 

; ost mai simplu și mai ușor de pronun- 


9 


ee II 


țat. Mi s'a dat numele zilei. Era un obicei când oamenii 
nu aveau obligaţii faţă de naşi pentru a da numele noilor 
născuţi, numele nașilor. 

Eu AID APaTU pr Şcoli (primară, liceu și universi- 
tate), ca şi în armată, cu pronumele de Eugen. Târziu de 
tot, după anul 1944, când s'au revizuit toate actele de 
stare civilă, am fost înscris la Oficiul Biroului populaţiei 
cu pronumele Eugeniu, aşa cum era înscris în registrul de 
naşteri de către Mișu Mihalache, secretarul Primăriei. 
Diferenţa între un pronume şi celălalt nu mi-a creat 
dificultăţi în viaţă. Intrebându-l mai târziu pe secretarul 
Mihalache, când m'am făcut mai mare, de ce m'a botezat 
el Eugeniu, în loc de Eugen, care era mai simplu, mi-a 
răspuns: "Domn'e Eugen, așa mi-a venit mie să vă înscriu 
în registrul de nașteri şi dacă am greşit cu ceva, să mă 
pedepsiţi cu o litruţă de ţuică fiartă şi cu f'o 2-3 măsli- 
ne, că n'o fi păcat.” Îmi amintesc că de multe ori l-am 
pedepsit pe domnu” secretar al Primăriei cu mai multe 
litruţe de ţuică fiartă şi fel de fel de gustări, până ce m'a 
prins odată tata că eram beat turtă, după o astfel de 
pedeapsă aplicată secretarului Primăriei. 

Tatăl meu mi-a aplicat altfel de pedeapsă, nu cu 
ţuică fiartă, ci cu o nuelușă de alun pe care o ţinea în 
chip de educator suprem, agăţată în cui după uşe, pe care 
o botezase "Sfântul Sisoe”. Eram în clasele primare și 
mi-a prins bine întâlnirea cu "Sfântul Sisoe”, că nu mai 
m'am îmbătat niciodată după aceea, dar nici secretarului 
Primăriei nu i-am mai dat litruţa de ţuică. Şi așa se pot 
opri oamenii din drum, când drumul pe care au apucat-o 
nu este cel bun. 

Timpul copilăriei, până la școala primară, l-am 
petrecut în comună, având ca protector pe Maica Leana, 
bunica dinspre mama. Pentru ea nimic nu era mai de preţ 
pe lume decât Soarele și cu mine, așa spunea ea mereu. 
Tatăl meu ma lăsat acasă în grija mamei mele şi a Maicăi 
Leana și el a plecat pe front ca Locotenent. A luat cu el o 
fotografie a mea, stând în picioare pe un scaun şi sprijinit 


10 


rtat această foto- 
cana A E a Ş pia ei căzut răpus de ti- 
grafie ca talisman. În făcut multe victime pe front 
fosul exantemațic Care î ec aie citi 
iî = După ce a trecut criza de tiios, a reg 
și În para E le ei următoarele cuvinte: 
tografia şi a scris pe Spâie e n a st-o când am ieşit din 

»Această fotografie am regăsit-o când am ieşi! Ci 
Spitalul Vila Greerul” dela Bucium-laşi, unde i ii 
cut de teribilul tifos exantematic, 1-31 mpeg 5 
O păstrez cu sfinţenie, căci se poate să-mi fi E e 
al vieţii mele în lupta când am fost rănit, ŞI ia titos, 
unde doctorii au rămas uimiți că am scăpat cu viaţă, 
fiindcă eram cuprins de cea mai grea formă de „tifos. 

"Sărman copilaş!, eu zac prin laşi şi stau în con- 
valescență prin Pocreaca şi Chirceşti, iar tu, de-i mai 
fi trăind, sub dominaţia străină (se referea la domina- 
ţia armatei germane); ce urgie, ce păcate vor trebui răs- 
cumpărate?” 

"Ne vom mai revedea noi oare?” 

Locotenent Radu Popescu 
1917, Aprilie 18” 
"Reg.43 ]59 Infanterie. 

Noi ne-am revăzut, dar destinul tatălui meu m'a 
urmărit în parte şi pe mine. După 25 de ani, în 1942 
şi eu am fost rănit grav pe front, ca şi el, am fost inter- 
nat în spital și am scăpat ca prin minune dela moarte, 
contrar previziunilor doctorilor, din cauza unei conges- 
tii pulmonare. Această întâmplare o relatez în altă parte. 

Maica Leana era totul pentru mine, îmi spunea bas- 
me cu Feţi frumoşi și Ilene Cosânzene, cu ciobanul ca- 
re şi-a pierdut oile, cu patimile lui Isus și alte poveşti 
plăcute copiilor. Când eram în Şcoala primară o rugam 
deseori pe Maica Leana să-mi repete din poveștile care 
îmi plăceau mai mult şi care, cum îmi spunea dânsa 
mai târziu, adormeam seara, ascultându-le. 

„Ziua şedeam în curte şi mă jucam singur, sau aveam 
copu în vizită, din cei ai vecinilor. Eu le spuneam din 


11 


basmele pe care mi le povestea Maica 
aceea le dam câte o cută ( 


care o savurau cu plăcere. 


V Leana și după 
bucată de zahăr cubic), pe 


Pe mine mă lăsa Maica Leana în grija lui Mihai, 
un câine ciobănesc cu un defect la picior, ceeace îl fă- 
cea să meargă schiopătând. Acest câine mi-a rămas 
prieten devotat tot timpul. Îmi spunea Maica Leana 
că eram foarte darnic când eram mic. Dacă nu aveam 
copii la joacă, ceeace primeam eu de mâncare împăr- 
ţeam cu Mihai, care era nelipsit de lângă mine. Când 
stam jos și mă jucam, Mihai se culca și el lângă mine, 
iar când un copil dădea cu mâna în mine, în joacă, sau 
cu vreo nueluşă, Mihai sărea la el și-l despărţea de mine. 
În fiecare zi avea Mihai porţia lui de zahăr de la mine, 
pe care o luam din cutia de zahăr de sub pat. 

Afară de prietenul meu Mihai şi de jocurile cu micul 
grup de copii din vecini, nu-mi mai amintesc altceva din 
timpul copilăriei preşcolare. Condiţiile modeste şi sim- 
ple în care mi-am petrecut copilăria au imprimat în mi- 
ne, de-atunci, modestia şi timiditatea faţă de tot ce 
venea de dincolo de curtea părintească. Mediul sătesc, 
de ţară, oferă copilului fraged mult mai puţine variaţii 
de viață, care nu deschid orizonturi largi unor ochi şi 
minţi receptive, așa cum se întâmplă cu cei ce copilă- 
resc în mediul urban. 

Nu aveam în casă papirus, sau piele de vițel, pe 
care să fi fost înscris arborele genealogic al familiei. Nici 
nu ar fi fost cine să-l scrie, pentrucă tatăl meu era a 
doua generaţie ştiutoare de carte, iar mai înainte de 
bunicul, tata nu mai avea cunoştinţă ce va fi fost. Pe 
linie ascendentă, atât dinspre mama cât şi dinspre tata, 
au fost generaţii succesive din tată în fiu de țărani plu- 
gari sau crescători de oi, ca atâtea milioane de români 
anonimi. 

Sângele meu este coboritor şi plămădit din sângele 
pământului românesc, al moşilor și strămoșilor mel, 
din acei anonimi care au stat la coarnele plugului şi au 


12 


E 


: ; domnitorii. În definitiv, UDE pPOpPOL 
orie sub toți “mai de şefi şi coman danţi. 
are nevoe şi de luptători, nu ou Ie Stai sce- pare 
Fiecare are rolul lui în istoria gari E iei Ad d În 
: tul de vedere al originii me!c, 8 i 
te Din: pune iliare, nu am a semnala lucruri 
sus pe firul obârșiei A pere meu, el a fost primul 
importante. Din spusele ate = Ele atiutor:de 
purtător de Cisaa şi pantoii $ 
ă tatăl său. : 
ga i dinspre mama, era oier de prin ţinutul 
Săliştei Sibiului. Îmi povestea mama mal târziu că ta- 
tăl ei avea o turmă mare de oi, sute, poate peste o mie, 
cu care colinda prin poenile şi dealurile din jurul Sibiu- 
lui, iar când se apropia de iarnă, ÎȘI lua turma Cu Ol ȘI 
pleca spre sudul ţării, în mod deosebit prin judeţul Olt, 
unde găsea furaje de oi pentru a le scoate din iarnă. 
Tatăl mamei mele avea trei fete şi un băiat şi când ple- 
ca ”la vale cu oile” lua şi copiii cu el, rămași orfani de 
mamă, după naşterea celui de-al patrulea copil, care 
era băiat. 

Curând, copiii au rămas orfani şi de tatăl lor, pe când 
erau în comuna în care m'am născut eu. Oamenii din 
jur au înfiat pe cele trei fete și pe băiat. Mama mea a 
fost înfiată de o familie de ţărani, Elena și Badea Şer- 
ban, care i-au păstrat numele de fată. Mama a fost o 
femee frumoasă. De când era mică, era îndrăgită de 
oamenii din sat, iar când i-a venit vremea de a-şi înte- 
meea casa ei, învățătorul din sat, Radu Popescu, a cerut-o 
în căsătorie şi au făcut o nuntă mare, la care a partici- 
pat atâta lume, că cei bătrâni nu-și aduceau aminte să 
mai fi fost în satul lor o nuntă cu atâţia nuntaşi. Fa- 
milia de ţărani care au înfiat-o pe mama mea, i-au trecut 
pe numele ei atât pământul arabil, cât Şi casa cu o cur- 
te mare, pe care i le-au dat de zestre la căsătorie. 

i Mam născut, deci, dintr'o familie de oameni mo- 
a cu credința în Dumnezeu și muncitori ai pămân- 
= da Taci ai E generaţiile anterioare. Este greu a 

arborele genealogic al unor astfel de familii 


făcut ist 


13 


o 


care se pierd în anonimat şi în » imi 
ar zice oatul Aron Cotruş a ue ads elee guta 
ă gândesc că mulţi pt ae > 
rai aa E are A cea 
U : Oscut , sau atâtea alte ose- 
minte scoase la iveală de fierul plugului pe fostele câm- 
puri românești de bătălie, sunt de fapt ale tatălui sau 
bunicului lor, care nu au purtat titluri de nobleţe şi 
nu sunt coboritori din oase domnești sau princiare 
dar prin faptele lor de vitejie pentru apărarea integri- 
tăţii gliei, ei au devenit "prinți ai jertfei pentru Patrie”, 
iar copiii şi nepoţii lor îşi pot spune cu mândrie că Şi 
ei sunt coborîtori din ”prinţi”. 

Acest "arbore genealogic” nu poate fi scris, dar 
el se găseşte în sângele fiecăruia dintre noi, care avem 
în spatele nostru mulțimile de anonimi, la rândul lor 
coboritori din ”Prinţi ai jertfei pentru Patrie”. 

Îmi povestea Maica Leana mai târziu, când eram 
mai mare, că după ce s'a înapoiat mama din spital, toată 
ziua mă ţineam de fusta ei și alergam prin curte și gră- 
dină ori de câte ori mama mergea cu treburi, iar după 
mine venea credinciosul meu prieten Mihai şi când ne 
vedea Maica Leana îmi spunea: "mai lasă fusta mamă-ti 
în pace că i-o rupi și n'ai bani să-i cumperi alta.” La 
aceste vorbe eu mă prăpădeam de râs, dar nu-i dam 
drumul de fustă, mamii. 

Și mama mea și Maica Leana m'au crescut într'o 
ambianţă de dragoste și respect faţă de cei mai mari 
decât mine. Ca să nu mi se întâmple ceva rău, fiind sin- 
gurul copil, mă păzeau cu străşnicie şi nu mă lăsau 
să ies din curte, mai bine lăsau să vină copiii vecinilor 
la mine şi ne da la toţi de mâncare. 

Îmi amintesc că locuința bătrânească avea trei 
camere cu fața spre curte. Maica Leana făcuse o cușcă 
încăpătoare pentru câinele Mihai și era așezată pe sa- 
lă, la colţul camerii din stânga unde dormea Maica Lea- 
ha şi de acolo din cuşca lui câinele avea sub suprave- 
gherea şi ascultarea sa atât curtea cât şi grajdurile de 


14 


———_—_—_———_—— 


vite care erau în vedice a ae sai. toată Ze za 
După ce E ia în cușca lui în timpul nopţii, 
cu el şi Mihai sală în dreptul camerii în care dormeam 
desenul pe-a dreaptă a casei. Na fost chip să-l con- 
E e epetaleă stea peste noapte în cușcă lui, care era 
V: 


â i și i. Până la urmă 
ă şi ânturi şi ploi. Până nă, 
>]duroasă şi-l ferea de vânturi ŞI ă la 
“a A ia Maica Leana mai târziu, a trebuit să schi 
be SE cuştii şi s'o mute în dreptul "camerii Ș care Or- 
meam eu, iar Mihai şi-a reluat Jocul în cușca lui in aces- 
te condiţii Mihai a trăit peste zece anl ȘI nu şi-a mai 
schimbat locul din cușcă c 


hiar după ce am plecat eu la 
liceu la Slatina, de unde veneam numai Sâmbătă seara 
inecă după masă. 


acasă, până Dum z „Când e ua acasă 
aduceam pentru Mihai toate bunătăţile de la târg, spre 
ui satisfacţie. - 
a at aie tatălui meu de pe front; în 19 19, 
după ce au încetat ostilitățile, treburile s'au schimbat 
acasă. Era un bărbat în casă care se ocupa cu treburile 
mai grele ale gospodăriei. Trecuse vremea când spuneam 
la toţi că eu sunt ”bălbat” în casă, nu sunt copil. Aşa 
mă mângâia Maica Leana spunându-mi că are şi ea un 
bărbat” în 'casă în persoana mea și mie mi-a intrat in 
cap că așa este, spunând la toţi că eu sunt ”bălbatul” 
casei. 

După venirea lui acasă, mi-a îndepărtat prietenii din 
vecini, care veneau în curte la noi să ne jucăm, spunân- 
du-mi că acești copii înjură și vorbesc urit, ceeace mă 
învăţaseră şi pe mine. Înjuram de mama focului de orice 
şi pentru orice şi tatălui meu nu i-a plăcut aşa ceva. 
După ce mi-a spus de câteva ori că așa vorbesc numai 
țiganii și văzând că nu mă dezobișnuesc de înjurături 
și de vorbele urite învățate de la copiii vecinilor, într'o 
bună zi a îndepărtat copiii care veneau la mine și nu 
le-a mai dat voe să mai intre în curte. Încet, încet, m'am 


puii să mai înjur. Înlăturând cauza, dispare efec- 


15 


—_. 


; Tatăl meu mergea din când în când la oraş, la Sla- 
tina și la înapoere aducea cu el fel de fel de dulciuri 
şi obiecte plăcute copiilor. Când mi-a adus titei 
ma dată covrigi, m'a preocupat mult să ştiu sic se ic 
covrigii așa rotunzi și nu se rup. Maica Leana mi-a o- 
vestit cum se fac, dar n'am lăsat-o în pace până nu iz 
făcut un covrig în ţest, din același aluat ca pentru pâine 
Nu era gustos ca cel de oraș, dar mi-am dat seama căii 
se face. 

Alviţe, covrigi cu susan, acadele, brânzoaice, stafide, 
smochine, roşcove, etc., erau deliciile pe care visam să 
le avem noi copiii din mediul sătesc, în acea vreme. Se 
găseau de toate în mediul orăşenesc, deși ţara trecuse 
printr'un război distrugător de vieţi omeneşti şi de însem- 
nate bunuri şi valori materiale. În imaginaţia noastră 
acestea erau tot ce putea să fie mai gustos și mai bun 
pe lume. Când ne mai aducea acasă şi câte o jimblă 
proaspătă, aceasta întrecea tot ce imaginația noastră 
de copii putea realiza. Era bună și gustoasă și pâinea 
făcută în ţest la ţară, dar nu era așa de gustoasă ca jim- 
bla dela oraş. Când am plecat la oraș la liceu și stam la 
gazdă sau la internat, doream să mănânc pâine de ţest, 
iar când eram la ţară doream jimbla de oraş sau lipia 
rumenită, de par'că se topea în gură, de gustoasă ce 
era. Aşa e omul sucit, cu gusturi schimbătoare, de nu 
poţi să-i fii pe plac niciodată. 

Îmi povestea tatăl meu că după ce îmi aducea dela 
Oraş lipie proaspătă, când era toamnă, plecam imediat 
în grădină, cu Mihai după mine, acolo unde tatăl meu 
însămânța pepeni și lubenițe, mă aşezam jos lângă 
vrejul cu lubenițe și tăiam lubenița cea mai mare, pe 
care o alegeam după cum mă învățase Maica Leana s'o 
încerc dacă e coaptă şi o mâncam cu lipie, până ce nu 
mai puteam să mă ridic de jos, de greutatea burţii. Lui 
Mihai nu-i plăcea lubeniţa, el mânca numai lipie şi prima 
dată când i-am dat şi lui o felie de lubeniţă, așa cum am 
tăiat şi pentru mine, Mihai ma refuzat, n'a vrut să mănân- 


16 


—..————— 


iar eu mam dus la mama și l-am spus că 
nu mănâncă lubeniţă, poate îl doare 

; dea niște pastile să-l facă sănătos, 
5 . * A - e i m 
să mănânce și el lubeniţă. Mama aie, de Lie si ata 
spus la toată lumea că i-am spus să-i dea p 


ânca lubeniţă. 

: “> e bolnav, nu poate manca tă 
a d pei CA am fost dat cu un an înainte de 
vremea vârstei legale, adică la șase ani, în loc de şapte. 

iteam şi făceam socoteli ca un elev de 


La vârsta aceea Cl ceam 
clasa patra. Tatăl meu era învăţător la şcoala din sat. 
La şcoală erau 4 învăţători şi fiecare avea câte-o clasă. 


Dacă un învăţător avea întrun an clasa I-a, în anul ur- 
mător avea clasa Il-a şi aşa mai departe. Tatăl meu ur- 
ma ca în anul următor să ia clasa I-a, când eu aş fi avut 
vârsta legală de şcoală, dar nu a vrut să-i fiu elev pen- 
tru a nu fi discutat că-și favorizează copilul şi pentru 
aceea m'a dat la şcoală cu un an înainte, obţinând apro- 
bare în acest sens. 

Cursurile şcolare au decurs în condiţii bune, eram 
un elev silitor, iar tatăl meu nu obişnuia să facă lecţii 
cu mine acasă. Vedea că-mi fac lecţiile singur și mă 
lăsa în pace. 

După ce-mi terminam lecţiile, toată curtea era a 
mea. Cu greu eram adus la masă. Alergam cu Mihai după 
păsări, îmi făcusem o praştie să ochesc în ciori, până 
într'o zi am nimerit într'un geam mare al casei. De atunci 
a înființat tatăl meu pe Sfântul Sisoe, care era o nue- 
lușă de alun, pusă în cui după uşă. Cum făceam vreo 
năzbâtie îmi arăta locul unde era Sfântul Sisoe şi mă 
potoleam. Tatăl meu îmi povestea cu mult haz, mai 
târziu, că a avut grijă să-mi spună că dacă îi rup pe 
Sfântul Sisoe, sau i-l ascund, pădurea e mare, într'adevăr 
avea peste 50 de ha., și face alt Sfântu Sisoe, mai mare 
şi cu noduri mari. Numai Maica Leana îl mai ascundea 
câteodată când știa că tatăl meu îl va folosi pe mine. 
Când nu-l găsea la locul lui mă întreba unde e şi mă 
punea să-mi dau cuvântul de onoare că nu l-am ascuns 


ce lubeniţă, 
Mihai € bolnav, 


burta, rugând-o să 


17 


ac 2 aaa EREI 


eu. Bietul Sfântul Sisoe a îmbătrânit în locul acela, că 
eu nu m'am atins de el niciodată, doar tatăl i ee 
mai aplica 2-3 lovituri pe palmă când făceam vreo e 
tie mai mare prin casă sau curte care să-l fi costat alo. 
cuirea obiectului spart sau distrus, sau făceam vrun act 
de proastă comportare. 

i Argumentul meu suprem când făceam vreo năz- 
bâtie prin casă sau curte, îmi spunea mama mai târziu 
era că dacă n'aş face vreo năzbâtie, n'ar simți părin- 
ţii că au un băiat în casă; de ce au făcut băiat și n'au 
făcut fată, care ar fi fost mai cuminte? 

ș Îmi amintesc că aveam o rudă în sat care avea o 
fată, cam de aceeași vârstă cu mine. Era așa de cumin- 
te că nu făcea nimic până nu întreba pe mama ei ce 
are voe să facă. Într'o zi era cu mama ei în vizită la o 
vecină, unde erau şi alte femei care discutau fel de fel 
de lucruri. La un moment dat una din ele a spus o glumă 
şi s'a făcut haz mare în cameră. Râdeau femeile cu gurile 
până la urechi. Fetiţa sta cuminte în pat unde o lăsase 
mama ei şi nu zicea nimic. Auzind și văzând cum râd 
mama €i şi celelalte femei, dar ea nu râdea pentrucă nu 
avea dezlegare, a tras-o de mânecă pe mamă-sa şi a între- 
bat-o: "mamă, pot să râd şi eu?”. Mama ei i-a dat dezlega- 
re,spunându-i: "râzi, fetiţa mamii, mâncate-ar mama”, iar 
femeile au făcut haz mare de biata fetiţă care începuse să 
râdă numai după ce avea aprobare. 

Toamna când începeau ploile şi se destfundau dru- 
murile, cum şi primăvara când se topeau zăpezile, mer- 
geam la şcoală cu tatăl meu călare pe Bălana, o iapă 
albă, blândă şi cuminte, cu care tatăl meu venise de 
pe front. Nu se putea merge pe jos prin comună, pen- 
trucă noroiul și bălțile de pe drum nu puteau fi parcur- 
se cu piciorul. Câteva zile, până se scurgeau apele, mer- 
geam călare la spatele tatălui meu, ţinându-mă de un 
cordon cu care era încins tata. Într'o zi, nefiind atent 
şi neţinându-mă bine de cordon, când iapa s'a speriat 


18 


.—.—.———— 


i-a ţâșnit în drum sărind dintr'o băl- 


orc care l r “i ze A 
de a E a făcut O mişcare bruscă de apărare, cu 
toacă, ŞI 


alunecat de pe iapă şi am căzut În băltoacă. Se 
idee -“agina cum arătam. Tatăl meu a vor it 
poate uşor ei ia la el în casă şi să mă dezbrace 
Dacii a ERIE tatăl meu acasă ca sâ-ml aducă îm- 


brăcăminte curată; să putem continua drumul la şcoală. 


Tatăl meu nu m'a făcut pe mine vinovat, cl pe el, sn A 
mi-a atras atenţia să mă ţin bine de cordon să nu cad. 
fost gentil, deşi cred că dacă l-ar fi avut pe Sfântul Sac 
lângă el, în acel moment, mi-ar fi făcut cunoştinţă cu el. 

larna mergeam pe JOS „la şcoală, împreună cu 
copiii vecinilor. Într'o zi, când zăpada era mare a- 
proape de un metru, noi mergeam mai, mult prin 
zăpada mare, decât pe potecă şi netrânteam prin 
troenile din jurul potecii, de nu ne mai vedeam unde 
suntem, spre marea noastră plăcere şi satisfacţie. Am 
ajuns la şcoală extenuat, ud de sus şi până jos, plin de 
zăpadă și fără ghiozdan, pe care nu-l mai găsisem prin 
zăpadă. 

După ce m'a văzut tatăl meu în ce hal eram, m'a 
dezbrăcat la piele, mi-a uscat îmbrăcămintea pe sobă, 
şi după ce m'am îmbrăcat cu hainele uscate, m'a dus 
acasă pentrucă începusem să am temperatură şi tre- 
muram de frig. A mai luat 2 băieţi cu el ca să-mi caute 
ghiozdanul, pe care l-au găsit pe la jumătatea drumului, 
fiind acoperit de zăpadă. Acasă mi-a făcut cunoștință 
cu Sfântul Sisoe pentru fapta mea care se putea termina 
cu o pneumonie gravă, după care m'a doftoricit şi m'a 
culcat. A doua zi eram bun de școală, nu mai aveam 
e iti fa mai m'a ținut o zi în casă. Aceste în- 
dai re : ae git tatăl meu când eram la liceu, 
cere şi făceam: Sa pete Au = ascultam cu plă- 
fel orice băiat la vâ i ât de neastâmpărat eram,ca de alt- 

După ce am pipa sic n 0 arici 
primit coroana de premiant și ca uree pa mei 

are părinții mei 


19 


au aranjat o excursie la Râmnicul Vâlcea, Olăneşti și 
Călimăneşti, fiind prima mea ieşire în lume, în afara 
satului meu natal şi orașul Slatina, capitala judeţu- 
lui Olt, unde tatăl meu mă lua și pe mine câte odată 
după cumpărături. Excursia m'a încântat peste mă- 
sură şi de atunci a început să se formeze tezaurul meu 
de amintiri. În cursul verii am mai făcut o excursie la 
Câmpul Lung-Muscel, unde tatăl meu avea o întâlnire 
cu şeful partidului țărănesc, învățătorul lon Mihalache. 
Tatăl meu a fost coleg cu Ion Mihalache la Școala Nor- 
mală de Invăţători dela Câmpul Lung, renumită în a- 
cea vreme. Se mai întâlniseră amândoi şi pe front, ca 
ofiţeri de rezervă. După terminarea războiului, lon Mi- 
halache, tatăl meu, împreună cu alţi învățători, au ho- 
tărât: să înfiinţeze partidul țărănesc. Tatăl meu a fost 
ales deputat de Olt, pe lista partidului țărănesc, într'u- 
na din legislaturile de după război. 

Ion Mihalache era un om inteligent, plăcut în dis- 
cuţii, bun orator, se purta îmbrăcat ţărăneşte, cu pan- 
taloni albi și cămaşă albă lungă peste pantaloni, cu 
şabace pe poale și cu râuri negre de Muscel, încins cu 
brâu sau cu un chimir. L-am cunoscut și eu, eram în ul- 
timele clase de liceu; a venit odată în casă la noi; mi-a 
plăcut ca om şi m'a impresionat programul lui politic 
pentru ridicarea şi protecţia ţărănimii, pe care l-a expus 
în timpul dejunului, unde era invitat şi Dumitru Căpă- 
ţineanu, alt învăţător din Olt, coleg de-al lor de Şcoală 
Normală. 

Visele lor s'au năruit năprasnic, ca o avalanșă de 
zăpadă, ducând cu ea în cădere vieţi şi gânduri, proec- 
te măreţe și timide realizări, care mau putut să ajute 
țărănimea română, aceasta în final pierzându-și şi drep- 
tul sacru la pământul străbun, pe care el, ţăranul ro- 
mân şi înaintaşii lui, l-au apărat din generaţie în gene- 
raţie. Desigur, neputința lor de a ajuta la ridicarea țără- 
nimei române, s'a datorat unei conjunctuni politice ne- 
favorabile pentru astfel de vise şi gânduri. 


20 


îi 


a = intrat în mişcarea coopera- 

E a e a a Se lui natală o Bancă popula- 
tistă, a In ALEA Sai o Cooperativă de aprovizionare şi con- 
ră cooperative 3 ndus ani îndelungaţi, a condus Fede- 
sum, pe care le-a ce! diul în Slatina, a fost 
ala Cooperativelor judeţene cu set ii e 
ales membru în Consiliul de aininistra e A ee 
urale Cooperative. din BUCUgEsU: aj se niraleă Coopera: 
tivelor de aprovizionare şi consum din București şi al 
Centralei Cooperativelor de Import şi Export, la fel 
din București. Ş 

Era un om inimos şi un mare realizator, tot tim- 
pul era în mișcare, vroia să realizeze ceva. Nu avea rude şi 
pici relaţii în lumea mare, dar s'a impus prin muncă, prin 
realizări, prin rezultate. Negăsind contabili în mediul rural 
pentru unităţile cooperative pe care le înființase în judeţul 
Olt, s'a decis ca el însuşi să ia lecţii de contabilitate, după 
care a înfiinţat şi condus o şcoală de contabili cooperatori, 
cărora le-a predat lecţii de contabilitate, până la întoc- 
mirea  Bilanţului unei unități cooperative. Ca învăță- 
tor, a ajuns inspector şcolar pe Oltenia, dar munca nu i-a 
plăcut şi a revenit la şcoala lui și la Cooperativele din sat 
pe care le înființase în folosul ţăranilor din comună. 

Era o moşie pe teritoriul arabil al comunei noastre, a 
foştilor proprietari Cotadi-Caliopi, rămasă neexpropria- 
tă, care a fost cumpărată la stăruinţele tatălui meu, 
de către Banca Centrală Cooperativă din - București. 
Aceasta a cedat-o Băncii populare cooperative din co- 
muna noastră, înființată de tatăl meu, spre a fi vândută 
la țărani, pe credit lung. S'au înscris toţi țăranii din 
comună să cumpere pământ din această moşie, dela 
2 ha. în sus, a cărui valoare era rambursabilă în 30 de 
ani, cu o dobândă de 1,50 % pe an. Mulţi au plătit ra- 
tele înainte de vreme, prețul fiind foarte avantajos. 

- Îmi amintesc că pentru dovada de proprietar al 
pământului cumpărat prin Banca populară, tatăl meu 
a desenat şi apoi a tipărit titlurile de pro iozaLE dese- 
nate frumos în peniță, pe motive țără i Ea 

ţaărâneşti, pe care 


21 


ăranii le ţineau în ă 
ră ez bg în ca pe o pictură de 
- Avea în el un simţ artistic deosebit, Cânta la vioa- 
ră, pe care o învățase la Şcoala Normală de | 
Lung. Am asistat la multe petreceri, când eram mic, la 

care tatăl meu se producea cu bucăţi frumoase cântate 

din vioară. Desena frumos, în cărbune sau creion negru 

gros, estompat cu gust, iar desenele le făcea cadou cui 
îi plăcea. A făcut multe obiecte în traforaj, în lemn şi 

Os, avea obiecte în casă lucrate de el şi erau de toată 

frumuseţea. A pictat o icoană, în ulei, cu Maica Domnu- 

lui și cu Isus în braţe, pe care a sfințit-o şi o avea icoa- 
nă de bază în casă. 

Îmi amintesc că întrun an a bătut grindina peste 
sat, care a perforat acoperișurile de tablă de pe case, 
a distrus pomii din sat și a distrus recolta din câmp. 
Tatăl meu a obţinut, dela Centralele Cooperative, mul- 
te vagoane de tablă pentru acoperișurile caselor, ţigle, 
săminţe şi pueţi de pomi, pe care le-a distribuit gratu- 
it ţăranilor din sat, păgubiţi de grindină. Satul a înflo- 
rit din nou, spre mulţumirea tuturor. 

Părinţii mei au fost oameni săraci, când s'au că- 
sătorit. Au muncit toată viaţa lor, ajutând pe cei să- 
raci. Şi au murit săraci. 

Casa confiscată de regimul comunist, pensia anula- 
tă, exilați în Slatina unde li s'a dat domiciliul obligato- 
riu, fără nicio avere, fără nicio resursă materială, cerșind 
la prieteni ca să-şi ducă bătrâneţele. 

Mama mea a fost femee frumoasă, muncitoare 
şi devotată familiei. Se scula prima, şi se culca ultima. 
Conducea atât munca în câmp, împrăştiată pe mai mul- 
te tarlale, cât şi munca în gospodăria casei, care erau 
istovitoare, iar mama le executa cu energie și pricepere. 
Împărţea în dreapta și în stânga tot ce avea prin Sisae 
celor ce erau în nevoi. Avea în casă un dulap cu artico- 
le farmaceutice de urgenţă, din care dăruia oricui avea 
nevoe, fără a pretinde ceva. Era credincioasă, iar Du- 


a Câmpul 


22 


a —.— 


mineca dimineaţă lăsa totul şi mergea a biserică. Du 
ineca după masă se odihnea, era singurul ei timp liber 
mi 


> restul timpului nu sta locului. 
i ia 1925 i sfârşit frumoasa ȘI dulcea perioadă 


a copilăriei mele, odată. cu terminarea şcolii pinare, 
Plecarea mea în toamnă la liceu însemna pentru mine 
orizonturi noi şi griji în plus. În timpul şcolii primare, 
vacanţele mi le petreceam Cu vitele la pasune, pe izlazul 
comunal, sau la pădure. Rămaneau acasă viţen de lapte, 
iar boii de muncă erau plecaţi la câmp, să execute 
muncile pentru cultivarea pământului. asi i 

Îmi povestea mama mai târziu că in prima zi când 
trebuia să plec cu vacile la păşune, am cerut sa-mi dea 
şi viţeii, să meargă şi ei la pășune, cu mamele lor. Mi 
s'a explicat de ce nu pot să iau și viţeii la pășune, dar 
eu am început să plâng de mila viţeilor care rămân aca- 
să, că ce se vor face ei când le vor veni dor de mamele 
lor. Mama m'a asigurat că va veni ea la izlaz cu viţeii, 
când va vedea că le-a venit dor de mamele lor. În aces- 
te condiţii, am plecat la izlaz. Mai târziu făceam haz 
cu mama când ne aminteam de ideea mea de a lua și 
vițeii la păşune, ca să nu fie departe de mamele lor. 

Ce puteam să gândesc eu la şapte ani? Treceam to- 
tul prin sentimente, iar rațiunea o păstram pentru mai 
târziu. 

Într'o dupa amiază, către seară, pe când ne îna- 
poiam cu vitele dela izlaz, spre casă, o vacă de-a mea 
Sa abătut într'un lan de porumb, trecând șanțul șose- 
lei şi a început să mănânce cu poftă din porumbul ver- 
de, cu ştiuleţi cu tot, cărora începuseră să le dea mustă- 
țile, adică mătasea de porumb. Ceilalţi 3 colegi ai mei de 


păşunat vitele au rămas lângă mine, dar când au văzut un . 


om că se îndrepta spre noi, ei au fugit înainte după vitele 
lor şi eu am rămas locului, ca să nu las vaca singură. 
Omul acela, după ce m'a întrebat a cui e vaca, a început 
să mă înjure şi să mă bată cu codelia unei  biciuşti 
ce 0 avea in mână, peste picioare și peste corp, iar apoi 


23 


m'a pus să întind palmele, ca la şcoală. si ni: 

teva lovituri peste palme, cu codelia La mi-a dat câ. 
la mine să scot repede vaca din porumb ilie strigând 
rinde altădată. cu vaca în porumb. = acă mă mai 
mă duce la jandarmi. > a arestează uşi 

Acasă am povestit ce mi s'a înţâ A 
mamei că o fi avut vaca poftă i ia at e spic ana 
mănânce. Mama mi-a pus nişte Îi pe a alea 
începuseră să se umfle din loviturile E iiiite sed se e 
doară pe băiat”, dar când a venit tata lângă ii să a 
sa întâmplat, eu i-am explicat cum un nenea” ata bă ră 
pentru vacă, în loc să bată vaca, pentrucă ea a d 
porumbul, nu eu, dar tata a dat dreptate omului Îi 
căruia i-am stricat munca lui cu neglijența mea de a lăsa 
vaca să-i mănânce porumbul. 

Când ne adunam seara cu toţi acasă, unii dela mun- 
ca din câmp, alţii dela moară, eu cu vitele dela păscut 
treceam fiecare la executarea altor munci. Maica î cai 
trăgea de-o parte dela vatra focului oalele cu mâncare 
caldă şi mergea în curte unde începea mulsul vacilor. 
Eu îndepărtam viţeii dela supt şi-i trăgeam mai departe 
când îmi poruncea Maica Leana. După ce dânsa termina 
de muls vacile, mergeam cu tata în grădină şi aduceam 
furaje în ieslele vitelor şi la cai, așa ca să fac și eu trea- 
bă, să nu stau degeaba când alții muncesc, cum îmi 
spunea tata.. 

Băiatul dela boi mergea cu vitele la fântână să 
le adape şi apoi le băga la grajduri pentru odihna peste 
noapte. Mama mergea prin curte şi pe la magazie cu 
cei 2 oameni cu care pleca a doua zi la muncile din câmp 
şi pregăteau sculele, săminţele și ce era nevoe pentru 
a doua zi unde le spunea mama că vor merge. Mişcări- 
le prin curte încetau când începea să apară întunericul, 
când oamenii se apropiau pe lângă masă, iar vitele erau 
la grajduri. . 

Cea mai mare bucurie când veneam seara acasă 
o avea prietenul meu, câinele Mihai, care ieşea la drum, 


24 


—.—.————_— 


ă din curte când vedea că au venit sale seta a 

5 - - Ş 

afară Făcea tumbe de bucurie prin at, a = seic 
aderă afecţiune; îl luam în braţe ŞI-l pu ş ţ 


i ea lui fericire. cz > 
va paşi, spre marcă eng Mihai că vitele dela pășune 
Li 


to se În ARC 0 ee 
d + să mă întâmpine dar nu m'a 


i artă, a Veni i, S 
ot m la Maica Leana în casă, care a tă să 
tărie pe lângă oalele cu mâncare ŞI & rr e ă 
cu lăbuţele peste fustă; mergea până a i, 3 ea 
înapoi, de mai multe on şi chelălăia tânguitor de Taz 
i “ar fi întâmplat ceva rău. Maica Leana a ieşit iai a 
uşe şi a văzut şi ea că vacile au venit dela pășune dar 


că eu nu sunt și nici nu avea pe cme să întrebe unde 


sunt, Mihai făcea curse între bucătărie şi poartă, până 
când de-odată a început să latre, văzându-mă în drum 
înaintând spre poartă. E 

Nu mi-am explicat acea mare bucurie cu totul deo- 
sebită a lui Mihai când m'a văzut, decât după ce mi-a 
explicat Maica Leana ce s'a întâmplat cu el înainte de 
a veni eu acasă. Atunci, am intrat în camera unde dor- 
meam, am luat câteva bucăţi de zahăr cubic cu care l-am 
răsplătit pe Mihai pentru ataşamentul și grija lui față 
de mine. 

Seara la masă, după ce totul se liniștea în curte, 
începeau poveştile, fiecare spunând ce a făcut în tim- 
pul zilei, iar Maica Leana turna ţuică în ceştile de pă- 
mânt smălțuite, aşezate pe masă în dreptul fiecărui 
mesean. Mie nu-mi da ţuică, din porunca tatii, care sus- 
ținea că ţuica nu e bună pentru copii. Când feţele lor 
se înveseleau, după 2-3 țuici, mama îmi dădea pe furiș 
câte o gură de ţuică din ceașca ei, fără să vadă tatăl 
meu  spunându-mi: “ia și tu, maică, o gură de ţuică, 
eşti şi tu suflet de om care ai muncit azi”. Mama ră- 
Did EO: ființă fără seamăn pe lume, nu există altă fi- 
ință mai bună și mai înțelegătoare decât ea. 
es în dac ea aia 

ana ŞI se terminau cu porunca 


25 


„0 SER, 


tatălui meu de a merge toţi la culcare 
multe treburi de făcut. i 
: Sai am fost în clasele primare şi până la clasa 3.4 
e liceu, mergeam de Crăciun cu o echipă de colindă 
tori, pe la casele oamenilor şi le făceam urale în sai 
de noi la şcoală. Oamenii ne primeau cu omenie e 
afară din casă unde cânta corul nostru. ne ci 
evlavie şi la sfârșit ne puneau în desagii noştri aa a 
pâinişoară „pentru fiecare, de mărimea unei chifle e 
mari, numită colindeţ. Unii mai înstăriți ne dădeau 
şi bani. Colindeţele erau făcute în ţest sau în cuptor 
cu o zi, două înainte, pentru a fi oferite colindătorilor 
şi pentru a fi duse la biserică în ziua de Crăciun. s 
a fi date de pomană. ză 

La sfârşitul programului de colindat ne opream în 
drum și la lumina felinarelor pe care le purtam cu noi 
făceam împărţirea colindeţelor şi a banilor. Darurile 
se împărțeau frăţește. Colindele rămân pentru copiii 
de la ţară cele mai frumoase amintiri din timpul copi- 
lăriei lor. Uneori erau iemi grele, iar noi eram îmbră- 
caţi cu haine groase de lână, sau de dimie şi cu căciuli 
cu moţ, care ne acopereau urechile şi frunţile, doar 
ochii mai luceau, dovedind că sub acea căciulă este un 
chip de om. 

La țară obiceiurile erau păstrate cu sfinţenie. La 
Paşti, în timpul Prohodului, învățătorii veneau cu co- 
piii la Biserică și dirijau corurile care cântau Prohodul, 
pe cele 3 Glasuri, din tipicul bisericesc. 

În ziua de Paşti ne întâlneam pe linia satului și 
ne constituiam în grupuri pentru a ciocni tradiționale- 
le ouă roşii. Ciocnitul ouălelor se făcea pe încercate și 
cine ieșea învingător, primea oul spart al partenerului 
său. Copiii erau îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, în 
ziua de Paşti şi mergeau mai înainte la Biserică să ia 
impărtășania dela Preotul satului şi apoi mergeau să 
ciocnească ouăle roşii. Şi vremea era. parcă în sărbă- 
toare de Sfintele Paști, salcâmii erau înfloriți, dând 


că a doua zi avem 


26 


E 


flori, iar mirosul plăcut şi gingaș 
al florilor de salcâm trezeau din aie paiete sa e 
de albine, care făceau „adevărate P re 
stupi și salcâmii din grădinile Sa EC fi : 

Cele 3 zile de Paşti erau păstrate cu sista de 
către țărani, ei mergeau la Biserică ŞI apoi făceau vizite 
la rude. În aceste zile nici animalele nu erau scoase la 
muncă, ci se bucurau şi ele de odihnă şi o hrană mai 
bună. a : SE A ET 
În grădina casei vechi, moştenită de la părinții 
adoptivi ai mamei mele, era un dud mare cu dude negre, 
care producea în fiecare an cantităţi imense de fructe. 
Mai era în grădină şi un dud alb care nu producea a- 
tâtea dude ca cele negre, dar accesul în dudul alb, spre 
vârful lui unde erau cele mai multe dude, era destul de 
anevoios pentru copii, chiar imposibil. Dudele erau do- 
borâte din el în perioada de coacere deplină, cu pră- 
jini înalte și apoi erau culese de pe jos şi depozitate în 
butii încăpătoare unde se fermentau și apoi erau trans- 
formate în ţuică. 

Pentrucă dudul cel negru era accesibil pentru co- 
pii, invitam copiii vecinilor şi ne urcam în el, tot la 2-3 
zile până se coceau seriile noi de dude. Mâncam până 
ne săturam, de ne venea greu să ne mai coborim din 
pom. Culoarea neagră şi violetă din ele făcea să ară- 
tăm pe față ca niște draci, cum ne zicea Maica Leana. 
Eram negri și violeți de sus şi până jos. Mâncam dude 
cu amândouă mâinile și pe ce puneam mâinile, rămâ- 
neau urme violete care nu se spălau cu una, cu două. 
Dudele erau mai gustoase și mai dulci decât alte fructe, 
aşa nl se păreau nouă. 

Ca să nu mai avem discuţii cu spălatul rufăriei, 
ap e al i pân 
iile fede ta no1 ninte chiloţei şi atunci cor- 
dar feream sitter da Sia le iii 
E ai aaa a de „murdărie, Când odată 

ud, ne-a dat jos imediat şi s'a speriat 


satului O haină albă de 


27 


de noi ce colorați eram. Ne-a dus la fântână i 
să ne spălăm cu mult săpun şi să ne E: obligat 
ca să dispară culoarea dudelor. Frecatul cu nisi cu nisip 
o treabă simplă și plăcută, numai cine nu suie nu era 
nisip pe piele nu ştie cât de dureroasă este cat cu 
dar ceva trebuia făcut, pentru că aşa murdari i ee 
cum eram, nu puteam să intrăm în lingeria albă aa 
a patului. » Curată, 
Pentru plăcerea noastră de a ne colora pe fată 
cu dude negre, trebuia să plătim un preţ și Pi ii 
era frecatul pielii cu nisip. Of! Doamne, pentru Bica 
plăcere în viață trebue să plătești un preţ. 


28 


aa | 7E ._.— 


ANII DE LICEU: 1925-1932 


În toamna anului 1925 am fost înscris la liceul 
Radu Greceanu din Slatina. A trebuit ca tatăl meu să 
| obţină o aprobare de la Ministerul Învăţământului pentru 
înscrierea mea în liceu cu un an înainte de vârsta legală, 

care era pe-atunci de 11 ani. 
| În primii 2 ani de liceu am locuit în gazdă la mătu- 
șa mea, Gherghina Dobrescu, sau ţaţa Gherghina, cum 
i se spunea de cei mici, care era sora mamei, iar soţul 
ei era cizmar, având casă proprie şi atelier de cizmărie 
pe strada Sopot. 

n casă avea o cameră în plus pe care o da cu chi- 
rie la elevi. Venind eu la liceu, mi-a închiriat-o mie. Am 
fost ocrotit de mătuşa Gherghina, considerându-mă 
ca pe copilul ei. Pe lângă 2 fete, avea şi un băiat, Mari- 
nică, de acceaşi vârstă cu mine, care a fost destinat de 
părinți să urmeze aceeaşi meserie ca tatăl său pentru 

a moşteni atelierul și vadul. Nu s'au întâmplat așa lu- 
crurile pentru că lui Marinică nu prea i-au plăcut nici 
cartea şi nici cizmăria, ci s'a făcut electrician. Bătrânul 
Dobrescu era un meseriaş de lux, făcea cizme ofiţerești 
pentru grade superioare și era renumit pentru calitatea 
cizmelor croite şi lucrate de el. Exercitarea meseriei 
îi aducea bani mulţi în casă, spre marea satisfacţie a lui 
și a copiilor lui, pe care îi ţinea prin şcoli şi le cumpăra 
tot ce doreau şi aveau nevoie. 3 

Pe strada Sopot erau mulţi elevi care urmau Liceul 
şi Şcoala Comercială şi dimineaţa plecam în grupuri 
mari la școală. S'au creat prietenii între noi, care au 
durat peste ani. Un coleg de liceu sta în gazdă pe strada 


29 


divă Cre ayca- O fată frumoasă 
ul it noi. Se numea Rodica, era 
i veselă tot timpul și îi plăcea să se joace 
paie, ând acesta era acasa. Acest coleg 
ci se apropia de vârsta ei. 
clasa V de liceu pentru 

A A 

El a i la da de toate. În clasa V s'a întâmplat 
că era bine i: 
o mare dramă cu colegul me 
vacanță, Rodica a 
care a angajat- 


timp în acest bar, după care a plecat în insula Malta, 
un 


in diferi ri şi în cele din urmă s'a 
MIE = e ee imnlecal cu acesta în Anglia. 
sasati ele pe Rodica în timp ce eram student 
la Bucureşti, cu ocazia unei deplasări a ei in clu br 
pentru a-și procura actele de stare civilă necesare a căsă- 
torie şi a lua cu ea şi pe mama ei. Mi-a făcut o vizită 
la gazda mea din Bucureşti, unde a locuit sai zile 
şi mi-a povestit multe episoade din viaţa ei de după 
ce a plecat din Slatina. Era parcă și mai frumoasă atunci, 
când era mai mare şi avea veleităţi de doamnă din înal- 
ta societate, nu mai vrea să ducă viaţa de bar, cu care 
a început în Bucureşti și a continuat-o în Malta. : 

Colegul meu, după ce a venit în toamnă la liceu, 
a schimbat gazda, motivând că nu mai poate locui acolo 
pentru că îl apăsau amintirile. Primii doi ani de liceu 
ai mei au trecut ușor, fără evenimente importante pe 
care să le fi reținut. 

În clasa 3-a de liceu am schimbat gazda. Tatăl meu 
avea un prieten în Slatina, pe institutorul Ion Vişoianu, 
care era și directorul Școlii primare de pe strada Take 
Protopopescu din Slatina. Dl.lon Vişoianu urmase cur- 
surile aceleiași Şcoli Normale din Câmpul-Lung, ca şi 
tatăl meu, dar era o serie mai mare cu 2-3 ani. Locuia 
în Clădirea Şcolii, împreună cu a doua soţie a sa. Din 
ceara ei î. rezultat un băiat, Constantin Vişoia- 

u a fost ambasador și Ministru de Ex- 


30 


terne al României, iar după 1945 a de 
Preşedinte al Comitetului Naţional Ro 
pilit în America. 

Tatăl meu mi-a schimbat gazda pentruca eu să 
am posibilitatea să primesc o educație mai bună în 
bianţa distinsei familii Vişoianu, decât aş fi primi za 
la haimanalele mele de prieteni pe care mi-i "caca 4 
pe Sopot și pe Dealul Viilor, când stăteam în Da 
la mătuşa Gherghina. Mam simţit bine la fail. Vi. 
şoianu, pentru că neavând copii lângă ei, mă tratau ză 
pe copilul lor. 

Nu a mai fost posibil să stau la ei ŞI în anul viitor 
pentru că li s'a interzis să închirieze cameră mobilată 
în incinta Şcolii, la persoane în afara familiei lor, deşi 
au încercat să susțină că eu le sunt rudă. Am înţeles 
de la tatăl meu că Vişoianu fiind țărănist ca şi el, vechi 
prieteni cu Mihalache, a fost reclamat la Ministerul Învă- 
ţămâtului, de către liberalii din oraș, că închiriază camere 
mobilate în incinta Şcolii şi s'a făcut o anchetă în acest 
sens. 

Când locuiam la familia Vişoianu, întro Joi de di- 
mineaţă m'am sculat foarte tulburat din somn, în urma 
unui vis foarte curios, şi m'am dus repede la doamna 
Vişoianu, care se scula mai de dimineață ca să-mi pre- 
pare micul dejun, pentru a-i povesti visul. A rămas im- 
presionată. Mi-a spus că fiind Joi, zi de târg săptămâ- 
nal, s'ar putea să vină tatăl meu pe la mine şi să fac 
aşa fel ca să ajung mai repede acasă ca să-i spun visul. 

În ziua aceea nu eram bun de nimic la şcoală. Am 
povestit visul la 2 colegi care cunoşteau casa noastră 
de la ţară şi topografia locului, visul fiind legat de to- 
pografia casei, și au rămas şi ei impresionați. După ce 
s'a terminat programul şcolar al zilei, am plecat repe- 
de la gazdă unde mă aștepta mama mea care venise să 
vadă dacă nu mi s'a întâmplat ceva rău mie, în urma 
celor întâmplate lor la ţară. Doamna Vişoianu povesti- 
se. mamei visul meu şi mama era încredințată de neli- 


finut funcția de 
mân 1N exil, sta- 


SA 


aaa 


iale e de a mânca, i-am povestit visul. Se făcea 
N 


că în noaptea aceea părinţii Iri6i: au eeZiCă dn «topita 
= & ii. amândoi de-odată şi au auzit, din ca- 
iai toi snob 9 u, niște ciocănituri, la intervale scur- 
e ude Sp ae: "biroul de lucru al tatălui meu, 
te ușa Sa = casa de bani, o construcție metalică 
iei e a a Ușa biroului unde se auzeau ciocăni- 
turile era vis-a-vis de ușa dormitorului, aceste uși fiind 
despărțite de spațiul sufrageriel. Am continuat să-i spun 
că tatăl meu s'a sculat uşor din pat şi a pus mâna pe 
carabina militară cu care venise din război şi care era 
la locul ei obişnuit lângă un dulap, fiind permanent 
încărcată. a 

Tata a vrut să tragă prin ușa dormitorului, în direc- 
ţia de unde se auzeau ciocăniturile, dar mama l-a oprit 
să tragă, rugându-l să vadă ce se mai întâmplă, ce se 
mai aude. La un moment dat ciocăniturile s'au trasformat 
în zgomote ceva mai surde, parcă se mutau obiectele 
de mobilă din camera cu pricina şi parcă se auzeau zgo- 
mote metalice, prin ciocănituri în corpul casei de bani. 
Părerea părinților mei era că sunt niște hoţi care vor 
să spargă pereţii casei de bani şi să fure ce găsesc acolo. 

n locuinţă erau numai ei doi. 

Tatăl meu a vrut să sară pe o fereastră mică ce 
dădea spre holul de la intrarea în casă, din care se putea 
intra în camera biroului, de unde veneau zgomotele. 
Mama l-a oprit, l-a tras înapoi, ca să sară prin fereastra 
dinspre grădină, să ia cu el carabina și să anunţe pe veci- 
nul Florea să vină şi el cu nevasta, să observe dacă e cine- 
va prin jurul casei şi să se uite din curte prin fereastra 
biroului să vadă ce este sau ce se întâmplă acolo. 

Mama mea a rămas în casă, ţinând în mână un 
revolver de 7,65 mm, pe care l-ar fi pus în funcţiune la ne- 
voie. Zis și făcut. Tatăl meu a sărit în grădină, s'a dus 
repede la vecinul Florea, acesta a venit cu un topor la 
brâu și cu o furcă de fier în mână, iar soţia lui luase 


32 


7 E 


la întâmplare o sapă în mână, ca să aibă şi ea = 
de apărare. - zi ea armă 
Florea a venit până în dreptul biroului, 
care avea ieşirea spre curtea interioară şi s'a ascuns după 
zid, ascultând ce se întâmplă înăuntru. Tatăl m "Pe 
Jângă el, cu arma gata de a trage. La un oa SA în 
Florea, sătul de aşteptare şi fără a auzi some i e 
tru, a strigat cât l-a ţinut gura: "Cine e acolo că Sa, 
A aşteptat puţin şi văzând că nu răs Aa 
mai strigat odată, spunând: "Pentru ultima oară, spu 
cine eşti acolo, că trag ” Niciun Tăspuns, nicio în E 3 
Neîndemnat de tatăl meu, dar poate RE d 
nişte forţe tainice ale vieţii, Florea sa dat în de ul 
ferestrei şi a lovit puternic geamul, cu furca, sticla gea- 
mului s'a făcut în bucățele, şi în acel moment, spunea 
Florea, a apărut o scurtă lumină în camera biroului 
care a dispărut imediat, arătând după aceea unde a văzut 
lumina. Florea a deschis larg fereastrele sparte, a introdus 
felinarul cu petrol înăuntru ca să vadă ce este acolo 
şi văzând că nu este nimeni, a intrat pe fereastră înăun- 
tru şi de acolo a strigat spre ușa care era vis-a-vis de dor- 
mitor, spunând, ca să audă mama: ”Vino'ncoace cucoa- 
nă că nu e nimeni aici”. Mama a deschis ușa dormitoru- 
lui Şi ţinând revolverul întins, s'a îndreptat spre uşa 
biroului, a descuiat-o, fiind cheea în ușă, şi s'a întâlnit 
cu Florea în camera unde se auzeau zgomotele care i-au 
trezit şi i-au înfricoşat. Tatăl meu a intrat și el după 


Blosta și au constatat că nimic nu era mişcat de la locul 
ui. 


la fereastra 


punde nimeni, a 


„L-am spus mamei că această întâmplare a avut loc 
iale ora 3 şi 3,30 dimineaţa. Mama a ascultat cu o aten- 
ție încordată amănuntele pe care le-am povestit, mișcă- 
rile pe care le făceau ei în cameră, după spusele mele, 
și după ce am terminat, a tras un oftat adânc şi mi-a 
spus: "Aşa ni sa întâmplat, cum ai povestit tu, parcă 
ai îi fost acolo, şi aceasta a avut loc între 3 şi 3,30 mi- 
nute, azi de dimineaţă”. 


33 


fost uimită de relatările mele, 
i ae 30 din comun, dacă am 
ându-mi câ z : 

are ând a avut loc întâmplarea ŞI care a fost 


ama a făcut semnul crucii 


ă ama mea. M 
sepia ieri durarea lui Dumnezeu pentru mine 


şi a cerut mila şi in 


i EA ist clar, în final, că acolo în casă n'a fost picior 
bă 


de om care să fi executat acele ciocănituri ra ai de 
atâtea ori repetate. Ce a fost? Sp E BTC FR Eee 
cănituri? Cine mi-a transmis şi MIC 41 mul e sa i 
plării în acelaşi timp în Care & avut jucase Se i aa 
a mplare? Omul nu a ajuns in situaţia sa pătrun ă în 
ie are e sau vitoare și nu 


i ieţii zent 
tainele vieţii trecute, prezenti u 
E au controla întâmplările ce au loc 


poate determina = a ae 

a E 28 5ăR 

în legătură cu viața uipământeascâ. 

= E asia Şa liniştit că ma găsit sănătos, s'a tulburat 
zi ate 

de relatarea mea foarte exacta despre ceeace li sa în- 

tâmplat lor la 15 km. depărtare, n acelaşi timp când 


eu visam ceeace li se întâmpla. = 
În ziua următoare am avut Oră de dirigenţie la liceu. 


Îl aveam diriginte pe prof. Toma "Vasilescu, de latină 
şi greacă. l-am povestit visul meu şi confirmarea ce mi-0 
făcuse mama mea. L-am întrebat ce poate însemna acas” 
ta, cum se explică visul care a avut loc în același timp 
cu întâmplarea din casa părinților mel. Profesorul mi-a 
răspuns: Vise, Popescule, nu te mai gândi la vise. 
Nici până azi nu-i pot ierta profesorului o astfel de expli- 
caţie, era un om cult şi era şi dirigintele clasei noastre, 
deci sfetnicul nostru, cum îi plăcea să i se spuna; res- 
pectiv era educatorul nostru. = 

În clasa IV şi a V am stat în gazdă la familia Soare, 
pe strada Gării. Făceam aproape O jumătate de oră până 
la şcoală, dar aveam condiţii bune de şedere şi învăţat. 

Se găseau greu gazde pentru elevi pe timpul șco- 
Jii, pentru că erau şcoli multe în Slatina care atrăgeau 
copii mulți de la ţară. Gazdele trebuiau arvunite CU 


un an înainte. 


a Vişoianu â 


34 


._' 


În clasa VI m'am mutat la coan 
dreescu, pe strada Dealul Viilor, mai a Marghioala An. 


Avea o casă curată, era o gospodină exceleaie Ie liceu 
bine de copiii pe care îi avea în gazdă xcelentă şi îngrijea 
Ja locuia ȘI o nepoată a ei, se numea A i Coana Marghioa- 
în aceeași clasă ca mine, dar la ep Freie Maria, era 
împrietenit repede, învăţam împreună e fete. Ne-am 
materiile de învăţat fiind similare, ne sea ă multe ori 
. - E A. > A 
şi coanei Marghioala îi creștea inima de b am împreună 
că ne faleza așa de bine. Spera şi sere, văzând 
- e = ee ză 
toate mame essau mătuşile care. îşi ai ace speră 
fetele lor să fie bine situate în viaţă şi să ipoatelci ca 
bună, cum se spunea. a iacă o partidă 
Întradevăr, între mine şi Mary, cum i 
KE zi birae ş î 
în familie, se înfiripase o dragoste de înaltă ZE spunea, 
ră, ca la vârsta de 16 ani cum aveam re Pee Fe tg ca 
naţia clădeşte castele şi când fiecare ostean dn ape 
poate duce viaţa, unul fără altul. Cine n că nu-şi 
acste stări psihice? a trecut prin 
În acel an m'a i 
m asociat cu bunul ; 
=: rr meu pnete 
S piaee băiatul cantorului. bisericesc a senalopel 
in comuna Bărăştii de Vede, jud udoran, 
lăsa] zi » Judeţul Olt, care era el 
& ceu cu un an în urma mea şi am încep t să a elev 
e pesti : ut să trage 
Sl ja Ea eco, de ne cunoştea tot oraşul Tudean 
e frumoasă şi puternică gi Zeta 
urmeze Conservatorul zi Pulerbica; seccace l-a ajutat să 
Pad e la Iași, devenind tenorul I 
udoran de la Opera Română di E onel 
şi în cele din urmă | eee se sie aia aa 
: a Opera din București 
ţinut o frumoasă J eşti, unde a ob- 
reputaţie, cu vocea lui 
: > S a lui de teno ă 
a tă și putemică. r, caldă, 
roa ă x 
ris si ta seară de seară frecventam cârciumile din 
Pentru zi care ne cânta iar noi îl acompaniam 
a a = ci Rt 
se destui île, ala, ;consumaţiei nus;aveam -grijă, găsindu- 
E aironzeună ți care se alăturau la masa noastră să petrea- 
deauna ca A SUnnol: Eu fiind regisorul, aranjam întot- 
so - : ie gee | : 
cace consum Htoțiuinoștri ocazionali să plătească ce- 
am. O singură dată, la cârciumarul Urucu 


35 


EN 


ee 


—.—.———.. 


rii s'a întâmplat Ceva neplăcut. În timpul 
nişte geamuri pe'scarc însoțitorii 
ali nu au vrut să le plătească, 1ar cârciu- 
nu rămâne păgubit cu valoarea 
tatălui meu; pe Câr€ îl cunoştea, să 
de geamuri de la petrecerea cu Tudoran. 
u se facă de ruşine, dar ce 


i eu ştiu, dar nici prin câr- 


Tatăl meu a plâ“. . 
primit, numai 


chelfăneală am A zi = 

ma lui Urucu nu am mai fost piciodată...Aşa a aflat 

tata de isprăvile păiatului său, Care în timpul școlii iscă- 
i — rin cârciumile oraşului. 

e Dealul Viilor, la 

sus din dealul So- 


coana Marghioala, vecin! 
potului, când lua Tudoran câ ai sus, se auzea 
e dealul Caloianca, unde era Regimentul 


este oraş P 

3Olt şi dimineaţa ne spuneau colegii la şcoală, cei ce 
locuiau în acea parte â orașului, că au ascultat escapada 
noastră din dealul Sopotului. 

Eu aranjam ca În timpul vacanţelor să fim invitaţi 
pe la diferite nunţi din județ, la cunoştinţe de-ale mele, 
unde Tudoran se producea cu câteva bucăţi de-ale lui 
de se adunau toți nuntaşii în jurul no 
geam darurile pentru artişti și a doua Z 
cu fel de fel de obiecte, ploşti de lemn cu crestături pe 
motive românești, pline cu băuturi de tot felul, şterga- 
re înflorate și altele. 

Figura tare a lui Tudoran era cu stinsul lămpii. 


Eu procuram O lampă cu petrol nr.11, o aprindeam Şi 
o așezam în fața lui Tudoran. El avea un cântec popu- 
lar care îl obliga să urce cu vocea deasupra portativului 
şi la un mic efort cu vocea, flacăra lămpii începea să 
tremure şi apoi se stingea, culegând aprecierile, aplauze- 
le şi simpatiile nuntașilor. După stinsul lămpii urmau 
șpriţurile și puii cu mujdei, sau alte bunătăţi culinare; 
spre satifacția noastră. i 

Viaţa plină pe care o duceam, ziua acasă sau la 


coală, i : e E 
şcoală, iar noaptea prin restaurante, făcuseră să slăbesc 


36 


mult şi la fizic şi la notele şcol 
ă = SI are, 
tatăl meu nu mai m'a lăsat la gazdă 
la, spre nemulţumirea mea și a ă la coana Marehi 
vedea pierzându-se, prin plecari coanei Marge 
Sa ea m. - A 
partidă pentru nepoata sa, M ea din gazdă aa 5 
Mary a suportat cu greu te lary. Buna me Es oaie 
mai întâlneam din când î 3 ai i Oiatrăei og 
Foc e EESTI in câ ar noi 
definitivă să fie mai pe îndelete nd, pentru ca despărți A 
În clasa 7-a : a 
-a am fost înscri 
a a Pai I cris la ] 
Aici sale se desfăşura după Brogcân iasul liceului 
ogi, unul c > 25 AVI i = 
E ele de aa de Năstase, o estiez See 
ru BaiziNă nescu, ce avea în sarcina » ŞI altul cu 
E is ăstase ne încolona diminea sa gospodăria 
: Pila supe terminarea programului ţa şi ne ducea 
la internat, tot în coloană. Î ui școlar ne d 
pedagogul nost â. În restul timpului fă ese 
E rii jale i ru, respectiv lua măsuri ar făcea pe 
- aţie şi pregătirea lecţiilor pe a acu in orele de 
ju a prin curte sau să stăm în dormito ua zi, să nu ne 
n cadrul liceului era EGăi ilie eat la taifas. 
o asociaţie li ă i-a că ă 
so Sri er denumită "Titu = ase multă vreme 
nizate ă escu i 
Crezi adică e această asociaţie, elevii îşi E ia 
ai poezii sau proză proprie = expuneau 
mapiccă sau impuse de profesorul d irigat a E 
, ie : e um â 
Jelev Is) ucarea ca şi dezvolt a a româ- 
elevi, prin aceea că fi area simțului criti 
aie esti ţie pri lecare trebuia să-şi aducă ritic 
> rin a-şi = o i- 
țiilor sa Prin a-şi spune părere a 
| u creaţiilor proprii d arerea asupra dizerta- 
ori pe lună prii de poezie sau ă 
ă aveau loc dizertaţii ale el i De două 
e elevilor di i 
n ultimul 


an: de liceu ici 
lei: » cu participarea la discuţii a celorlalți 
e- 


Di 
n această cauză 
Li 


În cl 
asa 7-a de li i 
na ei ări iceu, fiind ultimul i 
ser i ă es 
sein Eleea s AR nete a liceului de 7 fre 
subiectul: *D "E qi dal dc e . 
: „de ă mi-a i 
n e ne ee scrierile politice ale lui MIRĂ Exai 
S ocmi : = 
somihuinși am de să lucrarea conform indicaţiilor e 
ÎN pa in păstrare la secretarul asociaţiei 
» până va veni ziua susținerii ei. Profe 


37 


—— 3 


N 


semnala deficiența la întocmi- 
rezentată public. 

Între. timp; ternatului în care locuiam 
a avut loc un eveniment vesel, „care s'a transformat într'un 
mare necaz pentru mine. Era într'o Joi după masă, când 
țăranii dinspre comunele Dobrotineţ, Curtişoara, Teslui 
şi altele din n au spre casă de la târgul de 
vite din Oraş, care fiecare Joi la Slatina. Drumul 
de ieşire din ora comuni trecea pe strada 
Obrocari, unde € nostru şi cirezile de vite 


treceau chiar prin faţa clădirii noastre. 
Mulţi elevi erau la poartă, în curte, său pe stradă, 


privind spre lumea care se întorcea de la târg, fie cu că- 
ruţele, fie pe jos, ducând legate de funu animalele pe 
care. le cumpăraseră din târg, sau pe care nu le vânduse- 
ră. Printre animalele ce treceau prin faţa noastră era 
şi un măgăruș, Pe care un copil îl ducea de funie. Eu 
am promis copilului nişte bomboane dacă intră în curtea 
internatului cu măgarul, pentru câteva minute, ca să ne 
jucăm cu el. Zis şi făcut, băiatul a intrat în curtea inter- 
natului cu măgarul; de aci l-am luat eu de funie şi am în- 
ceput să alerg cu el prin curte, de parcă şi lui îi plăcea 


să se joace, strigând pe fiecare elev care era în dormitor 


sau în sala de meditaţie, să vină în curte că-l chiamă 


fratele lui, adică măgarul. 
Era un haz general, 
pucătăreselor, care ieşiseră şi e 
tacolul. Plăcerea nu a durat mult pe 
cea stridentă a pedagogului Năstase, care era la etajul |, 
la cancelaria internatului, urlând să scoatem măg 
din curte şi să-i spunem cine a adus măgarul în internat. 
Până la urmă, ca orice chestie de mică,mijlocie sau mare 
importanță din viaţa noastră, a intervenit trădarea. 
Cineva ma spus lui Năstase că eu am adus măgarul în 
curte şi de frica lui m'am ascuns în bucătăria internatu- 
lui. Căutându-mă în bucătărie, bucătăresele i-au spus 
că nu sunt acolo, dar Năstase, având încredere în elev 


a avut a 
robat să fie p 
în incinta In 


sorul Vişoiu nu 
rea lucrării ȘI â âP 


ord se întorce 
avea loc în 
ş spre aceste 
ra internatul 


spre plăcerea păieţilor şi a 
le în curte să vadă spec 
ntru că s'a auzit vo- 


38 


O 


care mă turnase, m'a căutat 
Si = pe sub m Ce, 
ma găsit după cuptorul de la e pepe fa ŞI până la urmă 
seseră bucătăresele. rI€, unde mă ascun- 
Năstase a luat un vătrai lung de | 
țipat la mine să ies afară. Ridicâ a bucătărie şi 
Seri leriaisi Icând capul în îja 
rog să mă ierte, el ma și pocnit cu vătraiul î sus ca să-l 
tul de tare, că am ameţit. Năstase av în frunte, des- 
mine, dar „bucătăreasa şefă a ete în 
şi i-a imobilizat mâna dreaptă ca să nu m i: 
iar altă femeie de la bucătărie a sărit Şi a] 

4 e ap AREA Sal Pai Ara eroi 
din mână. L au dat afară din bucătărie, a vătraiul 
iar pe mine m'au scos de după sobă, cu mult sâ ncindu-l, 
şi pe haine. sânge pe față 

M'au spălat, m'au dezi 
ezinfec i 
lovită, cu nişte feşi tat, mi-au legat fruntea 
, iște îeşi pe care le aveau în bucătărie, şi 
chemat o trăsură din oraş care ma transportat A Lao 
însoțit de „una din bucătărese, care să spună pi octor, 
ce sa întâmplat. Tratamentul fiind făcut se ecou 
îaaarat pericolul unei infecţii. Am fost ai d e Șa 
ie doctorul liceului, dl. Enescu, unde fusesem ca: i 
i aresele noastre, și acesta mi-a spus să trec Ra de 
zile, adică Sâmbătă dimineaţa la ora 8, pentr hi piu 
bandajului. „iRentru; schimbarea 
Sâmbătă, după i 
. Ă pă schimbarea “ului 
Du ciclanorazLO bandajului, am. plecat 
Di aL e RD a 10 aveam susținerea dizertaţiei 
: , pri scrierile politice ale lui Mihail Emi 9 
rofesorul Vişoiu m'a A ţ b 3, mMinescu . 
d; A AA întrebat dacă pot susţine personal 
izertaţia, sau îmi citește lucrarea altcineva. | pc 
Ea cinei d | „ L-am răspuns 
> ia aia să susţin personal lucrarea. 
Năstase şi de E tsica în oraș despre fapta odioasă a lui 
ai abia 7 țania mea, asttel că la ora 10 când începea 
2 ță a ata arhiplină, venind multe eleve de la li- 
& ora Î sate Pe E 
chiar cunoscuţi din ş, elevi de la şcoala comercială și 
TR Zap oraș, din publicul extrașcolar. 
- a Să Să A *» 

e pap Sg pe catedră, asistenţa a început să aplau- 
A andajat la cap şi aveam o figură tristă 
om în suferință. Apl o figură tristă, de 

„ Aplauzele continuau, deși eu nu începu- 


ă mai dea în 
a sărit la e] 
ma poată lovi, 


39 


D= —— 


de limba română, care 
făcea semne sp APE rii 
conducea ȘI spunând că nu se ip a sat asistenţa 
tarea aplauzelor» e asculta conferinţa $ ia şi numai după 
de înainte de i lite şă citesc dizertaţ zi Aplauzele au 
să-mi dea POI jauda, dacă Va aa 
aceea se PO 


. S î a Aa 
încetat. ceput dizertaţia stea tăzi voi vorbi în faţa 
Aia SE i domnilor colegi, as litice ale aceluia 
domnișoarelor ps despre scrierile po aa dămaneb i 
SL ără a 
domniilor ir lovit la cap cu o E ti Sinai 
care a muri recum şi eu, după SE nebun, în Sa. 
în nas = cap cu un vătrai de un i 
OVI A > 
E x bi ubiect. . ă î S 
nat. Să și e E. osibil să intru în subiect PSI CEUEC asi e 
. să bată 
Nu = pe ad aplaude d aie d rar 
ga asistenţă | rin fundul sălii se auzeau + 1 de fel 
din picioare, 12 P Năstase la balamuc”, şi fel de ie 


i ă e Sena 
de rio teia lui Năstase. Profesorul Vişoiu 
de striga 


RE ă i cu toate cuvintele 
nu a putut să E i ic până ce aceştia nu 
ieriie se Se E ea i Shu contra lui Năstase. 

i-au vărsat focul Zi pe oale fost luat de la 
ia După această ae dă pa iama 
: ceu , i 
vizati iile Ve întreb a i pet 
am fost chemat la cancelarie unde Bo a dea 
care era şi director al liceului, mi-a spus: A i ea 
e care ai făcut-o, te felicit şi-ţi dau nota Z CEI 
Ei, aaa notare), iar pentru indisciplina ce ca et 
tat-o public contra pedagogului vostru Năstase A. a 
nebun, te elimin pe trei zile din liceu, începân 
până Miercuri inclusiv, cu scăderea notei la purtare. farul 
Pe aceeași perioadă de trei zile eu aveam Și cert! 
medical de concediu, eliberat de d-rul Enescu, care ae 
doctorul liceului. La el mergeam din două în două zi : 
ca să-mi schimbe pansamentul. Dirigintele clasei noastr 
care motiva absenţele, era profesorul de religie, preot 


rul Vişoiu; 


a: Domnilor Profesori, 


40 


0 


Ionescu Japonezu. Acesta a trecut în 
medical pentru cele 3 zile, în loc de 
du-ne în clasă că certificatul medical are o dată i 

ră deciziei de eliminare şi directorul când a dara 
de eliminare trebuia să se intereseze de starea adesea 
mele, înainte de a mă elimina. Colegii din internat aria 
fericiți că au scăpat de Năstase, rămânând dl. Găvănesauu 
al doilea pedagog, ca singurul pedagog al te ruzatula 
numit de elevi "pâinea lui Dumnezeu”. De aci înainte 
discpilina în internat era pe bază de înţelegere și da 
sens general. Ne era ruşine să ne certe pedagogul Găvă. 
nescu pentru vreo abatere, pentru că era aşa de blaiin 
şi bun cu noi, că vedeam în el, fiecare din noi = 

membru mai mare din familia noastră. ai 


Această întâmplare a avut loc în Aprilie 1932 
În luna Iulie m'am prezentat la examenul de bacalaureat 
care a avut loc la liceul din Râmnicul Vâlcea. Odată cu 
trecerea examenului de bacalaureat am ieşit de sub in- 
fluenţa liceului. 

Îmi amintesc că întâmplarea mea cu 
dat loc la multe discuţii printre elevi şi chiar p 
sorii liceului pe tema procedeelor şi măsu 
caţie ce trebuiesc folosite cu elevii şi cu tineretul în 
general. Puțin mai târziu am aflat că toţi profesorii 
cu excepţia lui Vişoiu, nu au aprobat metoda folosită 
de Năstase împotriva mea de a mă lovi cu vătraiul de 
fier în cap, susținându-se că Jocul unui copil cu un animal 
face parte. din varietatea jocurilor nevinovate ale copii- 
lor şi în niciun caz nu trebuia aplicată măsura nepedago- 
gică aplicată de Năstase. 
Deasemeni am aflat că eliminarea pe trei zile din 
liceu, propusă de profesorul şi directorul liceului, a fost 
aprobată de o majoritate uşoară a corpului profesoral, 
Pentru că l-am făcut nebun în public pe Năstase, dar în 
COmpensaţie au cerut retragerea pedagogului Năstase 
dela internat, ceeace a și avut loc. Profesorul şi directorul 
Vişoiu a luat măsura de eliminare, ca director, pentru 


catalog concediul 
eliminare, spunân- 


Năstase a 
rintre profe- 
rilor de edu- 


4l 


D ————. 


olină şcolară, faptul că 
lic pe pedagogul Năstase, dar 
“:un demers PE lângă ia 

igie, preot lonescu-Ja- 
profesorul de Coe anului din sana 
directorului, făcând-o 
ă pe aceeași perioadă aveam 
dical, ceeace directorul liceului trebuia 


fesorul Jonescu-]Japonezu. Eu am 
atalog. şi fără scăderea notei 


neoperantă, 
şi un certificat Me 
să ştie, susținea proie 
ă eliminare în C 


rămas făr 
la purtare. 

Mă 
comunistă dac 


întreb, ce Sar fi întâmplat în România 
ă eu, elev, cu origine nesănătoasă, aş fi 
zis ceva de pedagogul liceului, care ar fi fost membru 
de partid? Aş fi fost eliminat din toate liceele din ţară, 
şi aş fi fost trecut la munca. de JOS; după şapte ani de 
liceu, ca muncitor manual, la coarnele plugului, sau la 
băgat cărbuni în furnale. 

Nu pot să închei amin 
de cadrele didactice, care avau renu 
de primul ordin. 

În fruntea 


tirile din liceu fără a pomeni 
mele pe atunci de a fi 


dascălilor noştri de la liceul Radu Grecea- 
nu din Slatina îl menţionez pe profesorul Traian Biju, 
care a deţinut mulţi ani şi funcţia de director al liceului. 
Era profesor de geografie. Intra zâmbind în clasă şi ieşea 
zâmbind din clasă, după o oră de curs. Învăţam geogra- 
fia României şi a lumii numai din dragoste şi respect 
față de profesorul Biju. Explica frumos, atrăgător, se 
făcea înţeles de ultimul dintre noi şi ni se părea așa de 
frumoasă disciplina geografiei, aşa cum O explica profe- 
sorul Biju, că fiecare am fi vrut, când vom fi mari, să 
fim profesori de geografie. 
Geografia României, explicată de profesorul Biju 
cu o măestrie fără egal, era o încântare, era parcă o 
romanţă pe un portativ de calde sentimente naţionale 
ca diezi şi bemoli de nuanțe subtile sufletești, desprinse 
in istoria neamului românesc. Profesorul Biju făcea 


42 


din cursul de geografia Patriei 
- - ei, un 
tului românesc. A iCurgice 
„Profesorul Biju făcuse şi imnul [i i 
proprii şi compoziţie muzicală propri iceului, 
dragoste pentru Patrie, care ou pe Înde 
dire şi simțire al profesorului Biju, îl damentu 
cuvinte ale imnului liceului: APlevi du şi î 
Radu Greceanu), fiți gata la orice” ine, 
et pacate de lu ptă în cazul că Patria v 
Făcuse ieri și o fanfară proprie. În e avea nevoie. 
= ; C ş i 5 
liceu am ăcut și eu parte din fanfara li ii 2 ani de 
dăduse instrumentul 'talere”, adică tie ie 
a să fie şi tipsier, iar băiatul profesorului ie ice tre- 
sei ma era cu un an înaintea mea, era la în: Sa Mircea 
iceu sia prezent la manifestaţiile cu ocazia ea 3 
naționale, 24 Ianuarie şi zece Mai, cu fanfară ătorilor 
coloane de elevi la defilare. i aniara, cor, şi 
Îmi aduc amint â 
e de o întâm i 
z i i plare hazlie, d i 
cine avea Si defilarea şcolilor şi a trupelor | Ea Mai, 
i prin fața Catedralei orașului, după aie are din 
i ui religios. Fanfara liceului era așezată pe e spa 
vis-a- i Pi 
oa ie sama intrarea în Catedrală, şi când E. et 
su pe ea defilării şcolilor, trebuia ca fanfara sI ona 
ia ecute marșuri care să imprime tactul d defilare 
elevilor de la toate şcolile din oraş e defilare 
S'a d La 
ie ame SF aurie Fanfara liceului a început să cân- 
la. defilări a care le. cunoştea şi care se potriveau 
? N. ajoritatea instru : 2 
suflătoare, trompete, başi El e a 
> e - . e 
te drum de noi Stat ale clarinete, piculine, etc. Pes- 
pi eee celălalt trotuar, la circa 20 de metri 
cială din o un grup mare de elevi de la Şcoala comer- 
cit raş, cărora noi le spuneam măslinari, în batjo- 
1, pentru faptul că urmau o școală ial Ye 
elevi au complotat să şcoală comercială. Acești 
A A A ae să compromită fanfara liceului nostru, 
fiat stă eva care să fie spre hazul tuturor. La un 
să le sugă. N u scos din buzunar lămâi pe care au început 
. Nu ştiu ce simțeau ei când sugeau lămâile, dar 


poezie al pămân- 


cuvinte 
mnul de 
l de gân- 
n primele 
EI R.G.(liceul 

considera liceul 


43 


e BI 


„0 


alivăm din abundență. 
trumentele de suflat, 
fundat instrumentele 


te normale. Şeful fanfarei s'a 


alarmat, directorul liceului, profesorul Biju, a a prici- 
na şi s'a repezit cu Un baston în mână la grupul de elevi 
de vis-a-vis să-l împrăștie; dar fiind mulţi, aceştia au con- 
tinuat să sugă lămâile până ce suflătorii noștri și-au 
încetat activitatea deoarece instrumentele răgeau ca nişte 
fiare neîmblânzite, dând sunete hazlii. Trei oameni au 
salvat situația: toba mare, toba mică, bătută cu măestrie 
şi tact de Mircea Biju, şi talerele de alamă (tipsiile) pe care 
le băteam eu, de data aceasta mai puternic șI cu mișcări 

defilării în continuare 


largi, asigurând-se astfel tactul 
a] elevilor liceului și a celorlalte şcoli. Salivam și noi 


de mama focului, făcusem gârlă în jurul nostru de atâta 
salivă, dar instrumentele noastre nu sufereau din această 
cauză şi nu se înfundau ca suflătoarele colegilor noștri 


din fanfară. 

În timp ce pro 
greutate, să împrăștie 
mentiştii de la suflătoare şi- 


am început să s 
e cântau la INS 
dente au In 


noi care îi priveam 
Colegii noștri Car 
din cauza salivel abun 


fesorul Biju a reuşit, dar nu fără 
pe elevii rebeli de vis-a-vis, instru- 
au demontat ţevăriile respec- 
tive, au evacuat depozitele de salivă, le-au curăţat și 
după un timp au reluat şi ei firul, făcând ca fanfara 
noastră să se audă din nou cu totalitatea instrumentelor 
sale. 
Întâmplarea cu lămâile de la Catedrală a făcut oco- 
lul oraşului şi a fost un haz general printre muţimile 
elevilor din oraş, care au savurat, în felul lor copilăresc, 
fapta colegilor de la Şcoala de comerț din Slatina. 

Catedra de istorie era asigurată de profesorul Miro- 
dot. Era un om tobă de carte, cum îi spuneam noi. Ne 
plimba cu explicaţiile sale printre războaie, date istorice, 
împărați, regi şi domnitori, de la începutul lumii până 
la războiul de reîntregire din 1915-1919. Explica frumos 
şi avea o memorie fantastică. Era zgârcit la acordarea 
notelor. Spunea că nota maximă de 10 o are numai 


44 


Dumnezeu, 9 o are profesorul Ior 
profesor de istorie, iar noi putem za 
7, dar cei mai mulţi ne mulțume 
cere, 5 sau 6, ca să scăpăm deo 
o gusta cu plăcere. 

; Profesorul Mirodot, deşi era ” 
făcea atrăgătoare disciplina sa prin e 
tarea evenimentelor sau epocilor, ci se rez 
ne așa cum au avut loc, fel de fel de date ea 2 e CEPE 
cători de oștiri, parteneri de războaie ele condu- 
spre sfârșit dăduse în darul beţiei i a Din păcate, 
noastră venea prost dispus la taie = disperarea 
iuri de ţuică, pe care le lua înainte de Z e ee e de țo- 
neze. Elevii îi păstrează o frumoasă 3 Să IE XANIIE 
cunoştinţele lui vaste din istoria tie ala ep Dlui 
rința cum ne explica, plimbându-se prin pă EA TE URIE 
şi întotdeauna cu creta în mână de ajazh dicilot 
ele istorice din lecţia zilei. sa Di ere petala 

a catedra de Desen şi Caligrafie îl 
> e A aveam pe profe- 
ia a Am. reţinut lucruri ian poeazit a i 
a e PA la de profesorul Ciontescu, şi am mai re- 
hârtia de desen a e menința când făceam pe 
pe care ni-l așeza pa ee A 4 euză după buntul 
E atita. -l desenăm. Ne spunea 
Seres ie eta aaa cu mânile mele, ce-ai acut 
3 2 protesorul Ciontescu să 
O poziţie corectă la scris, atât a corpului cât şi Anii 
ci - L a corpului cât şi a mâinii 
sac abia an sau stiloul, iar la desen ne vor- 
see că E ez, îndemnându-ne să facem în 
alege. aa Fiii e aaa le proporţionale. Este şi aceasta 
cani unei tati ca învăţând-o de mic, te ajută în viață 
noii inaiei și 

pa ela e itu şi desenau cu mâna dreaptă. Aşa 
eu sli Sa: soru Ciontescu. Când vezi azi, în lumea 
Fii cati ul Nec ge cu stânga, te-apucă mila de ei. 
ici Se aa stiloul în felurite poziţii, cu mâini sau 

„ sucite, au poziţii la scris disgrațioase 


Ba, 8 o are el care este 
ă avem nota maximă de 
âm să avem nota de tre- 
materie pe care nimeni nu 


tobă de carte” nu 
xplicarea Şi interpre- 


45 


aa e e II 


eg de ce aşa.Corpurile 


rivesc şi nu înțel șa.COrp! 
te forme și linii ciuda- 


pentru cei ce p C Şi nu 
lor, în momentul scrisului, lau nI$ i 
sufăr în acel moment când scriu, 


te, că poţi crede că ei ment 
criu are o orlentare diferită de a noas- 
crie ceva pe ea. 


iar hârtia pe care $ E 00I 
tră, de crezi că nu este posibil să se scric | 
ceste schimonoseli la scris ar porni 


Se spune că a bin a SCI 
de la ideea de a lăsa copilului libertatea să scrie cum vrea, 
țină creionul sau hârtia cum un 


cu ce mână vrea şi să « 
vine şi cum îi place. De-ar trăl profesorul Ciontescu ȘI 


ar privi la tinerii din lumea nouă cum ţin creionul și 
cum. scriu, le-ar spunc: "pătu-var Dumnezeu cu mâi- 


pile mele”, şi le-ar şi arăta cum trebuie să scrie un om 
civilizat. = 
Profesorul Gh. Vişoiu 


fesor de limba română. EXP 
punea să scoatem dintr'o poezie sau proza tot ce vedeam 


sau simţeam noi, ceeace credeam că a urmărit să realizeze 
poetul sau scriitorul respctiv. Explicaţiile lui la cursuri 
erau aşa de plăcute că nu puteai face altceva în ora de 
xomână decât să asculți pe profesorul Vişoiu, care era 


cunoscut ca autoritate în materie. 


Era şi un bărbat frumos, originar din Muscel. Când 
analiza cu noi o poezie sau un fragment epic, ne punca 
în situaţia să simțim în momentul analizei cam ce simţea 
autorul când a scris opera respectivă. Într'o vreme â 
fost şi directorul liceului Radu Greceanu, dar nici el 
şi nici altul, n'au egalat pe profesorul Traian Biju, ca 
director al liceului. 

Profesorul lon Ionescu preda cursurile de botanică 
şi zoologie. Era un profesor bine instruit, explica foarte 
clar şi convingător. Elevii îl stimau și-l iubeau pentru 
modul foarte serios şi plăcut de tratare a vieţii plante- 
lor şi animalelor. Audiind cursurile profesorului Ionescu, 
rămâneai nu numai cu noţiunile principale, dar şi cu 
amănuntele care ştia să le expună atrăgător. 

Pe profesorul Toma Vasilescu îl aveam la limba 
latină şi greacă veche, amândouă limbi moarte pentru noi. 


era un erudit. Îl aveam pro- 
lica frumos, atrăgător, ne 


46 


Ea JE 


Le învăţam pentru că trebuia să le î 
grama analitică a liceului şi ne-a d, 
Dat zi 5 . .. . -am 
că învățarea limbii latine în liceu d 
superioare ce unii dintre noi le E 
şi din cauza lipsei de atracţie a 
sorul Vasilescu nu a rămas în 
de care să ne i 
profesorului Spa) ioan Buia Dă cefeLoțuşi 
profesor ma Vasilescu se prezentau | 9 clei 
aurea : 
E ai t cu cunoştinţe superioare d js repuenuul 
epeis, artistic, scandări din lirica lati Ci 
rofesor i - Aaaa 
pica Se ul: Varile Constantinescu, de limb 
ză, pe ie evii îl botezaseră "Câcă”, era a aifrance; 
cat e i m sti 
immbză cade egant, schimba cravatele în fiecar aa disting, 
u cămașă ă şi S-A 
cursuri era exi Ea Ss albă ŞI purta ochelari ea pc 
eee E: nt şi staruitor, cerea mult elevil ea 
frumos. şi d Clar şi pretindea ca și. elevii să es 
Drug sia paleti au învăţat limba franc i Aa E 
are ză „di : 
vânt şi cum î ascultau cum explica origina e a 
A pronunţa muzical, de-ți rămâ SĂ 
ca ac » de-ți rămânea lipit 
Metoda lui 
ui de predarea limbii 
a ea limbii f 
elevii, care î iori lasreRgeze a 
e E e in majoritate erau de la cet fă capia 
Deac, țară, să vorbească 
Fizica. şi imi 
1 C ă 
ca aa . i imniarara făcut-o cu profesorul Lăzăres 
materie, dar îi A și a 3 antipicar. gi ptia multă 
. a metoda d 
la lecdii, nu ne concentra et A A Ai afragra 
criza SE a n ile în timpul ex il 
= ei ai fiecare făcea în banca lui răi 
pe ecţia de chimie sau fizică e 
n clasa VI- i i 
ip Mee a eee una din lecţii, eu am scos o lamă 
Ta pe ea purtam în buzunar ca să ascut creio- 
Feat RAR în scândura băncii pe care scriam şi am 
ERE ie din lamă. Se auzea ușor, dar în liniștea 
E pei că at de lama briceagului se amplifica. Când 
Dama E ela din când în când, îl observam pe 
ascuţe ă i 
a Pa MEA uţ a urechea să afle de unde vin 
gă liceu, în partea unde aveam 


vațâm, erau în pro- 
at scama mai târziu 
est servit la cursurile 
Satu Urat, Probabil că 
anetsrii or predate, profe- 

a noastră cu ceva 


47 


o 


1 de chimie, era Moara Olteanca, 
producţie de mai multe vagoane 
făcea un zgomot de fond permanent. 
e vine sunetul, de la moară 
+ dat profesorul Lăzărescu 
face zgomot? Spuneţi-mi 
t lecţia şi voia 


lasa pentru cursu 


noi C 
cu 0 


o moară marc; 
de făină pe Zi, Care 

Profesroul nu ştia de und 
un momen 


e acolo? Cine 
că nu-i fac nimic.” A întrerup 
oacă acele vibrații, care veneau de fapt 
lui meu. Nar fi aflat în veci dacă nu 
care totdeauna poate clarifica 


ceva, dar provoacă şi dispreţ. Un coleg din spate- 
le meu s'a sculat în picioare şi i-a spus profesorului că 
eu făceam zgomotele cu o lamă de briceag pe care o 


înfipsesem în bancă. 

Profesorul m'a chemat la el şi ma întrebat dacă 

eu am făcut zgomotul? . Am răspuns afirmativ, am arătat 

cum făceam şi i-am explicat că eu fiind o fire muzicală, 
in lama briceagului. 


îmi plăceau sunetele care ieşeau d 
arătându-mi uşa: "ieşi 


Profesorul mi-a spus energic, 

afară””! M'am îndreptat spre uşă ca să ies, fiind mulţumit 
că totul se va termina cu darea mea afară din ora de curs. 
Profesorul nu s'a mulțumit numai cu atât. Când am ajuns 
la ușă, profesorul a strigat la mine: ”vino'ncoace”!M'am 
dus spre catedră şi când am ajuns lângă profesor, mi-a 
spus din nou: arătându-mi uşa: ieşi afară”! M'a plimbat 
aşa de câteva ori, până la ușă şi înapoi la catedră, până 
când ultima oară mi-a spus: leşi afară pe trei zile”! 
A făcut raport şi a obţinut eliminarea pe trei zile. 

Nu i-am purtat dușmănie profesorului pentru că 
măsura luată era dreaptă, şi nici nu puteam să-i spun 
că m'am jucat cu lama briceagului din cauza plictiselii 
ce mi-o provocau explicaţiile de chimie ale lui. 
Umpluse tabla cu romburi şi valențe între diferite cor- 
puri chimice, că eu nu mai înţelegeam nimic şi nici cei- 
lalți elevi nu înțelegeau ceva. A trecut şi asta, profeso- 
rul nu a reținut evenimentul şi mi-a dat notă mare la 
examenul de chimie, pentru răspunsurile bune pe care 


sau de 
întreabă: ” 
cine face, 
să ştie cine pIoV 
din lama briceagu 


intervenea pârâciunea, 
ă dureri 


48 


RER aaa 


i le-am dat, dar eu am reţinu 
: t faptul mă 
rie al colegului meu, care provenea Cizzaieai de tumnăto- 
a oraşului Slatina. înalta societate 
Pe profesorul Ionescu-] 
e a ia -Japone 
Bisericil Maica Domnului din a nd 4 calzi paroh al 
profesor la religie. 1 se spunea japoileotisat îl aveam 
era spân și avea figură de japonez. Explica d cauză că 
la lecţii, dar nu era destul de convingător estul de clar 
Printre colegi erau câţiva di - 
i a din oraș: Ră 
Semo Ieronim, Popescu Victor; Aepi aaă, Gh., 
ţară. Majoritatea băieţilor dela țară îşi Se săi dela 
tate sărăcia şi modestia originii lor. i a 
notele cele mai mari, era Rădulescu Ilie, de e a cu 
dul judeţului, ajuns spre sfârşitul i Efiaeco ie lin Nor- 
cipal în direcţia de control financiar din aa 
ae El a urmat Facultatea de Drept din a de 
n cadrul Ministerului de Finanţe era ci s pia 
Ilie HCM”, (Hotărârea Consiliului de Miniștri). 1 se s ea 
să ea că el ştia pe din afară toate actele pofte 
EI vigoare, legi, H.C.M.-uri şi instrucţiuni şi le = 
e a pe capitole şi pe articole. Păstrase buna iese e 
in e e seria noastră de liceu nu au fost cazuri a 
a tăți sau nume care să se fi impus într'un Eni 
e porci au fost plafonaţi de împrejurările 
E E 1 nu au apărut în frun iticii 
dă după 23 August 1944. Ss o cieiREERIE 
D : ; - 
0008 m ae aceasta e situația generală a seriilor și 
da acre SF QaINEIL Ca şcoli superioare care de la vârsta 
culmi înalte o enita i: ar E muei pu a e 
: izăni profesionale, au fos i 
iile Siul ecoministacezasii , t plafonaţi 
Aiguste:1.944 și a urmat la conducerea țării după 
a de Ș Galca ținut pe intelectuali în locuri infe- 
Ta rari Sera îs salică fără a le da posibilitatea să 
esional şi să-şi i i 
iii i toare Ş şi realizeze personalitatea co- 
Îmi S 
n la Să cu plăcere aminte de timpul anilor de 
ceul Radu Greceanu. Era un liceu cu o bună 


49 


e ac 


reputaţie datorită cadrelor sale didactice şi metodelor 
pedagogice practicate în relaţiile cu elevii. Majoritatea 
elevilor erau de la țară; din satele judeţului Olt. Nu s'au 
semnalat cazuri de repetenţi în seria noastră. Băieţii de la 
ţară erau cei mai conştiincioși la învățătură şi nu se 
semnalau absenţe la frecvenţa lor la cursuri. 

Printre orele de cursuri, aveam şi 2 ore de gimnasti- 
că pe săptămână. Locotenentul Voica, profesorul nostru 
de gimnastică, era un om vesel şi făcea multe mişcări 


de înviorare cu noi, practicând. în special gimnastica 
suedeză. 


Orele de muzică predate de profesorul Bragadiru, 
erau o încântare pentru elevi. EI insista să cântăm bine 
Imnul regal, pe mai multe voci, (care era imnul oficial 
al statului) „ Imnul liceului Radu Greceanu, deasemenea 
pe mai multe voci, cum şi imnurile naţionale Deşteaptă-te 


Române, versuri de Andrei Mureșean şi melodie de A. 
oluţionarilor de la 1848, şi 


Pann, devenit marşul rev 

Pe-al nostru steag e scris Unire, Hora Unirii, etc. Aveai, 
maveai voce, profesorul Bragadiru te învăţa să cânţi 
şi cântai cu plăcere. Corurile pe care le organiza cu ele- 
vii, cu ocazia sărbătorilor naţionale, erau foarte aprecia- 
te de public, pentru frumusețea execuţiei lor, de sub 
bagheta sa. Ținuta lui vestimentară în timpul dirijării 
corului de elevi, era de mare clasă, îmbrăcat în redingotă 


neagră și pantaloni negri cu dungi albe subțiri, cu pan- 


tofi de lac. Era foarte iubit de elevi şi foarte stimat de toţi 
cei ce-l cunoşteau. 


_Este demn de relevat că în timpul 

iarnă şi în special cele de vară, elevii de age Se 
medii mergeau în satele lor și acolo o a toate şcolile 
culturale „ urmate de baluri cu dans cn şezători 
turale se jucau piese de teatru, de sia tal cul- 
tau poezii, se citeau lecturi interes ee area 
placul sătenilor adunaţi în astfel de E iei A 
tesc i sa Jucat şi "O scrisoare piasdyitede zi pa 
în dece igiena tel băieţilor și fetelor din Arie mi 
vadă copiii, sau mate Să cit el il ca săi 
obiceiul că Elâilo a o pică atei ic Er 
să li se dea iile ce Jucau roluri în piesele de Eesti, 
jucate de ei, astfel e Ce cai piesele _ care erau 
elevi cu tii je d :p Sa chemaţi prin sat, de către alți 
Cal fin e Brânzovenescu, Nae Ipingescu, Cetă- 

Eee Ei e ăi Pristanda, etc. za 
site “în Vacanţele “de. Orăciur de aceiaşi elevi, erau nelip- 
de vară. La acest pitt de Paşti şi în special cele 
devenea pentru ră Alti se alegea Regina Balului, care 
Saga Be ea a scurt timp un interesant personagiu 
et i mpetițu interesante, antrenante, care 
Recini =. a cig vacanţele în mod plăcut. 
ia BE Ss: ea se alegea acea fată prezentă în sală 
rii E FezeR să Ir al ii multe cărți ilustrate scrise de tine- 
întro cutie ina A i ărţile poştale ilustrate se strângeau 
Si Gere ra ia vizată ca poștă şi apoi urma citirea 
unei lămpi cu E 2 mai puternică trecea în dreptul 
Firele feteţ petrol, ca să poată citi mai bine, și striga 
căreia îi era adresată cartea poştală ilustra- 


5l 


o 


ă. Fata care avea cele mai multe cărţi poşta- 
ţii din sală, însemnând că 
e majorităţii, era declarată de crai- 


tă respectivă. Fa a 
le ilustrate primite de la băie 


întrunea  simpatiile 
nicul respectiv, Regina Balului. E 
Ea avea libertatea sa-și aleagă Regele, pentru acea 


seară, după care urma dansul Reginei. Se aruncau kilogra- 
me de confeti de hârtii colorate asupra el, in timpul dan- 
sului, şi era câteva zile în discuţia satului. Mai în glumă, 
mai în ironie,băieţii din sat de seama lor, le spuneau Ma- 
jestate”. Câte vreun prieten de-al regelui Balului i se adre- 
sa cam așa, în glumă: »ascultă Majestate, să nu faci pe 
nebunu cu mine că nu se prinde”. Erau obiceiuri frumoa- 
se şi distractive aceste reuniuni organizate de elevii satelor 
când se regăseau la casele părinţilor lor în vacanțe. 

După ce am absolvit liceul, m'am prezentat în luna 
Iulie la examenul de bacalaureat care a avut loc la Râm- 
picul Vâlcea, iar în toamnă m'am înscris la Academia 
de Ştiinţe economice din Bucureşti, ca şi la Facultatea 
de Drept din acelaşi oraș. Era o dorință a tatălui meu 
de a deveni avocat comercialist, spunându-mi că această 
profesiune aduce venituri mai bune. 

În vara aceea a anului 1932 am fost ultima oară, în 
timpul vacanţelor, cu vitele la păscut. Părinţii mei au 
crezut de cuviință că trebuie să cunosc şi viaţa de jos, 
să muncesc alături de tinerii care nu au putut să fie daţi 
la şcoli la oraş şi să trăiesc în convingerea că orice muncă 
este onorabilă. Eu nu mă gândeam așa departe ca tatăl 
meu, când plecam cu vitele la păscut, dar mă duceam pen- 
tru că îmi plăcea. Mergeam la pădure unde vitele găseau 
iarbă suficientă în poienele însorite, iar noi ce le păzeam 
nu le ţineam socotelile pe unde pasc şi ne făceam şi noi 
jocurile noastre. Îmi amintesc că în acea vară am dovedit 
prietenilor de paza vitelor câtă carte am învățat. 

Studiam fel de fel de plante şi arbori din pădure, 
aflam cum le spune în popor, iar a doua zi, după ce 
citeam acasă cărţile de botanică, le povesteam. copiilor 
cum le spune pe numele lor ştiinţific şi le făceam câte-o 


52 


largă expunere despre plantele și arborii respectivi 
ii mei erau încântați de noutăţile ce le afl IVI. Cole- 


şi le povesteau acasă, la rândul lor aa e mine 
aflau astfel atâtea lucruri pe care nu le știau Ei Sacre 

Cele două mese, de prânz și de amiază 
mânca şi țăranul la câmp, erau comune Cp Sa 
aduceau de obicei mămăligă, brânză, cea a că 
câmaţi afumaţi, câte-o dată poşircă, iar 3 pi Su 
Cimatria miez Leana, câte Dope pi ae toc 
prânză, slănină, prăjituri, zahăr, bomboane și un A 
cu lapte bătut, pe care îl beam în loc de apă. Totul = 
punea la mijloc şi se mânca în comun. Cele mai savur ie 
erau bomboanele şi zahărul, aduse de mine, care di E 
reau de la începutul mesei, prin grija colegilor e 
păzit vitele. Ei aduceau apă într'o botă de lemn ; 
pentru a nu se încălzi apa, înfăşurau bota cu aa 
înfrunzite şi o ţineau la umbră sub pom. : 

Aceste întâlniri ale noastre erau ”onorate” din când 
în când de moş Toma Gigârtu, un paznic de oi, care avea 
în paza lui peste 200 de oi din sat. El le dea la păscut 
pe izlaz sau pe mirişti, după seceratul grâului. Ocolul 
silvic nu-i dădea voie să intre în pădure cu oile, pentru că 
mâncau pueţii şi lăstarii, ceeace ar fi distrus sistematic 
viitorul pădurii. 

Moș Toma Gigârtu ştia să cânte din fluier și din 
caval, mstrumente pe care le purta în permanență cu 
el. Când începea să cânte din fluier, noi ne întindeam 
pe iarbă şi ascultam în liniște cântecele sale, fiind ferme- 
caţi de sunetele ce ştia să se scoată din acest instrument 
de lemn găurit. De la Moş Gigârtu am învăţat fiecare să 
cântăm din fluier și caval. Am reţinut de la Moş Gigâr- 
tu că rostul cântatului din fluier este să ţină oile pe 
lângă cioban. Când oile nu mai aud cântecul din fluier o 
bucată de vreme, devin nervoase, behăe, nu-și găsesc 
locul, îl caută pe cioban. Când începe ciobanul să cânte 
din fluier, oile se liniștesc, îşi văd de păscut în conti- 
nuare și se strâng în jurul lui. 


5) 


E: 


Ciobanul trebuie să observe; dacă nu e iarba bună 

el merge mai departe în căutare 
ună de păscut și oile vin după 
el, ca oile”. Când găseşte o poiană cu iarbă bună, se 
aşează jos şi începe -ă cânte din fluier. Oile vin după 
cântecul lui și încep să pască pe noul loc. Există deci 
o comuniune sufletească, dacă se poate spune aşa, între 
cioban şi oi, iar limba lor de înţelegere este transmisă 
prin fluier sau caval. 

Ne povestea Moş Gigârtu de ciobanul care a adormit 
şi a venit alt cioban care cânta mai frumos din fluier, 
a luat oile după el şi le-a dus departe, iar ciobanul care 
adormise nu le-a mai văzut în jurul lui când s'a trezit, 
şi atunci a început Moş Gigârtu să ne cânte din fluier 
doina ciobanului care şi-a pierdut oile. 

Erau de o rară frumuseţe muzicală cântecele scoase 
de Moş Gigârtu din fluierașul lui şi din caval, schimbând 
instrumentele după melodia ce voia s'o cânte. Când cân- 
ta Moş Gigârtu; sufletele noastre zburdau prin lumea 
viselor, fragedele noastre priviri se transfigurau de duio- 
şie şi jale, de parcă noi pierdusem oile. Firele de iarbă 
se lipeau de pământ de atâta duioşie şi jale şi stau în 
nemișcare, iar frunzele copacilor şi lăstarilor din jur 
îşi ascuţeau urechile să simtă mai bine farmecul melodii- 
lor din fluier și caval, care alergau pe undele nevăzute 
ale văzduhului în căutarea oilor pierdute. 

Când ciobanul care pierduse oile a cântat cea mai 


frumoasă melodie din caval, care plăcea unei oi pe care 


o crescuse în braţele lui și-i dădea lapte din ulcior de 
iar acum 0 pier- 


când era mieluță, până s'a făcut mare, 1 
duse,-ne povestea satisfăcut Moş Gigârtu- oaia aceea 
auzind melodia peste dealuri şi câmpii, unde ajunsese 
turma de oi cu ciobanul hoţ, s'a îndreptat în direcţia de 
unde veneau aceste sunete melodioase și astfel a găsit 
ciobanul turma lui de oi. 

„După aceea, a început Moş Gigârtu să ne cânte 
din fluier cântecul ciobanului care și-a găsit oile. Un 


de păscut întrun loc, 
de noi parcele de iarbă b 


54 


cântec vesel, săltăreţ şi vioi, iar fa , 
radia de bucurie de parcă el era al lui 
oile. Au rămas neuitate întâlnirile cu a 
plimele momente pe care ni le produce 0ş 
Prin aceste melodii m'am integrat E melodiile sale. 
ţăranului român care se simte legat suflet Spiritualitatea 
de oi, de frunze, de iarbă, de pădure, de ae de cântec, 
adâncă legătură spirituală a ţăranului Ca e lui. Este o 
satul lui, cu tot ce este în jurul lui, care pamântul, cu 
folclorului românesc cu dantelăriile şi gin EI i erp naștere 
Țăranul român nu a văzut în (oda 
în satul lui, o posibilitate de exploatare a lui, sau 
personal, el a simţit adevărata lui viață E EA e câştig 
organic al fiinţei sale, ca ceva rupt din el, s ai, ca 
care s'a născut. Legătura între omul dela aaa diu 
tul lui, pădurea în care au cresut vitele eatul Seacă 
a născut și a crescut, iarba pe care s'a Da ciĂ i a cai 
e când era mic, sunt tainice, adânci şi sunt ve ni alai 
Prin plimbările mele la câmp sau ăia iei : 
la păscut, am rămas legat de pământul natal sea a 
fire invizibile şi tainice, a căror rezonanță - rage 
simfonie o aud când amintirile îmi năpădesc mintea simi 
provoacă stări de vis. ale Satie 
„Cu vara anului 1932 s'a încheiat legătura mea obi 
nuită cu pădurea, cu câmpul, cu copiii din sat, cu Obiş- 
gospodărească. Prin plecarea la studii la Pncasregi 
contactul cu satul era mai rar, iar tatăl meu nu mă di 
lăsa să merg cu vitele la păscut, în scurtele vacanțe de 
vara, spunându-mi că acum sunt băiat mare, cu ale 
orizonturi, cu alte preocupări, şi nu se mai potrive ie 
pentru mine, ca student, să duc vitele la păscut. Mai ă 
folosea la treerat, când trebuia să ţi rii esa 
e delete țin socoteală sacilor de 
grâu ieșiți din batoză. 
„0 Se as ei pi e ae 
Pi cala ri de câte ori imi amintesc de via- 
, de tot ce era legat de viața de ţară. 


Moş Gigârtu 
care își găsise 
Gigârtu şi su- 


În to ă î x > Spa . 
amnă am început o viață nouă, cu specificul ei, 


DI O 


55 


emma 


O viaţă orăşenească, de student, cu surprizele ei 
> ea=ie 3 
tumultul sau cu neprevăzutul care se va ivi la orice p 


56 


cu 
as. 


AMINTIRI DESPRE SLATINA 


Nu aş putea trece mai departe fără a scrie ceva des- 

raşul Slatina, capitala judeţului Olt şi orașul ce mi-a 

Se ii tezaur plăcut de amintiri în perioada cea mai 
tă din viaţă, aceea a frecventării liceului. 

poetul Ion Minulescu, autorul frumoaselor "Roman- 

e pentru mai târziu”, descria în felul lui unul din aspec- 
tele deosebite ale oraşului, zicând: "în oraşu'n care plouă 
de trei ori pe săptămână, un bătrân şi o bătrână, două 
iucării stricate, merg ţinându-se de mână”. Slatina era o- 
rașul lui natal și avea rude în oraș, pe care le vizita în fie- 
care an. Poate că Minulescu îşi lua vacanţele în timpul 
toamnei, când venea la Slatina în perioada culesului de vii 
şi, de sigur, toamnele erau ploioase şi de aceea poetul des- 
scrie oraşul că ar avea un regim bogat de ploi. Dacă Minu- 
lescu ar fi venit vara la Slatina, ar fi scris că "în orașul în 
care plouă de trei ori pe vară”, nu pe săptămână. 

O mare personalitate din domeniul dramaturgiei, 
dl. Eugen Ionescu, membru al Academiei franceze, care 
este născut în orașul Slatina, întâlnindu-l în U.S.A. într'o 
anumită împrejurare, i-am amintit de originea d-sale de 
slătinean. Amintirile din Slatina, l-au năpădit şi a înce- 
put să relateze cu plăcere câteva episoade din tinere- 
țea sa de la Slatina. 

Orașul Slatina are farmecul lui pentru noi care 
ne-am petrecut tinereţea în el. Așezat în amfiteatru 
pe câteva dealuri, Caloianca, Varipati, Sopot şi Dealul 
Se are câteva ieşiri spre zona de câmpie: una spre 
jude aa şi Şcoala Normală, care duce spre Sudul 

1, alta pe strada Piteşti, drum ce duce spre Ră- 


57 


ăritul j i Pitești, 
săritul judeţului, spre £ 
care duce SpI€ Nordul judeţului, 
iul Olt, care duce spre | spr 
câte : de acces ȘI de ieşire din oraş, erau 
i ă imale şi de oameni din judeţ, care 
line de căruţe; | judeţ, « 
acu în fiecare Joi la Slatina, la târgul săptămânal 
de vite. Din acest târg plecau i | 
de animale din regnul bovinelor spre Bucureşti, cu direc- 
ţia Abator, pentru alimentarea cu proteine a Bucurește- 


nilor. pecial de-a lungul albiei râului 


În jurul oraşului, în spe 
Olt, țăranii cultivau întinderi mari Cu legume de tot felul 
cu care asigurau viaţa orașului Slatina. Deasemeni ei 
transportau aci fructe, lapte şi brânzeturi, pâsar! şi ouă, 
care făceau din piața orașului o piaţă foarte bogată. 
Măcelăriile din piaţă erau pline cu tot felul de căr- 
nuri, jumătăţi de vite, de porci şi berbeci atârnau în 
cârligele gheretelor de măcelari. Aceştia te îmbiau cu 
tot felul de specialităţi. Erau nişte oameni rotofei la faţă 


şi grași de parcă erau hrăniți numai cu untură. 

În dosul pieţii era restaurantul ”La Vulpe” care 
avea în fiecare zi sălile de mese pline cu clienţi amatori 
de mâncăruri speciale de zahana. pe lista de mâncări 
a restaurantului găseai: ”ciorbă de burtă şi tuzlama regală 
răcorită cu mujdei de usturoi, ciorbă de perişoare cu 
zeamă de varză, potroace de porc, momiţe “şi uger de 
vacă la grătar servite cu gogoșari grași de luncă, tranda- 
firi olteneşti din carne de porc mărunţită cu satârul 
şi trecuţi puţin prin butoiul de afumat, mai mult pentru 
a prinde culoare, aromaţi cu fel de fel de mirodenii, 
din care nu lipseau câţiva căţei de usturoi zdrobiţi cu 
pisălogul în piuliță de lemn şi o lingură de ardei roşu 
pisat, pastramă de batal sau de ied, care cerea lângă 
ea şi o crâmpoşie de Drăgăşani, sau Grasă de Cepari, 
creer pane de vită mare, sau făcut la grătar, ghiveci mă- 
PE omu înobilat cu mirodenii alese şi pregătit 

roane mari de ceramică, fudulii de porc 


58 


Se aie aa alo ii Se aci 


pregătite în oţet și apoi aru i 
de lemn, alături de elita ela e grâtar cu cărbuni 
chiuleţi, icre agricole chinuite în pap Sie Și muș- 
decât boabe de fasole albă, fierte zisa care nu erau 
ulei de floarea soarelui rezultat de ca re i i scăldate în 
ulei care avea un gust special, și a se 2 țărănești de 
mâncări, sau gustări servite cu salate de ş a e aride 
Băuturile erau nelipsite de la sie A 
geș, sau de Văleni, care mergea cu măsli era 
cuie de ce sn de eucă, Cranpoge tu Orne de 
netul de Sâmbure = iei ie deipesterOle Caber 
de pe dealul Mit ele a ta vinuri seci 
cu vinuri alese ile anca Drăgăşani. În rafturile 
ideii fosa e restaurantului "La Vulpe” se ved e 
Tari dese e etele sticlelor de trei sferturi e eau 
sita ia ae, = ste a mergea de minune la petezțani 
i alea ide clătite cu dulceaţă de cireşi = 
printre foile iti ae otil Mia dea sil 
defini 229 Ess de plăcintă frământată din i 
. ii de la Moara Aluta din Slatina aluat 
fiat e e ieri să astăzi cum s'a putut trăi de 
ERE zoi Eger cae in acea vreme, anii 30, şi câtă abunden 
zii ale oamenilo Pe pievele publice și-io hambarele;ca pa 3 
În ora ul SI i i. 
Sea itpaimoat să za es cu circa 12.000 locuitori, erau ? 
de; băieţi de. Bani, ur lie clase duble în paralel, un liceu 
= sete Soh i, un liceu de fete de 8 ani, o ă 
i esB-anij-oȘcoală = , „Şcoală 
o Şcoală de meserii “di filia ii a 
trii renumiți de bi = ne Caresieşeaw;; printre: alţii, maeş- 
P rofesională de iza sea a seaca ue 
= Sea ie » unde învățau cum să gă ă 
a aa casnică și cusături a fonilee, dese 
a e gospodăria unei case de la oraş sau de 
Era i ă 
lună, la Ep situle cum dădeau examen fetele în fiecare 
invibuifese me mâncărurilor şi servitul la masă. Erau 
Jun mai multe persoane, în special dintre 


59 


î 


alte şcoli din oraş. Elevele Școlii 


stabileau singure menu-ul compus din peşte, came de 
vită sau porc, şi desert. Ele singure pregăteau gustările 
şi mâncările, puneau la masă tacâmurile pentru gustări, 
pentru peşte, cărnuri şi desert, aşezau şerveţele albe 
de olandă în rulourile de argint din zestrea Şcolii şi 
când oaspeţii erau sosiți și aşteptau în salonul de primire 
să fie invitaţi la masă, şefa grupului. de eleve agita un 
clopoțel cu mâner, semn că musafirii erau invitaţi la 


masa. 


cadrele didactice de la 


ate în halate albe şi boneţică 
pe de-o parte, de a avea ocazia 
a mari, şi tremurau de teamă, 
pe de altă parte să nu facă vreo greşeală în timpul servi- 
tului mesei, ceeace le-ar fi atras scăderea notei la examen 
din partea profesoarei lor, care le privea discret şi nota 
şi ce e bun şi ce e greșit. 

Slătinenii care ar 
se urcau pe dealul Grădiștea, 


trece prin fața liceului Radu Greceanu, 
aşezat Caste În jurul Castelului 


lul de apă al orașului. 

de apă este un loc plan, împodobit cu ierburi şi flori, 
cum şi pomi fructiferi, sădiţi de oameni ca să le vină în 
ajutor la sete când căldura era prea mare. 

De sus de pe Grădişte, privind spre Vest, se deschi- 
de în faţa ochilor o panoramă de o rară frumuseţe a al- 
piei Oltului, care se prelungește spre Nord până spre 
dealurile împodobite cu vii ale Drăgăşanilor, iar spre 
Sud, Oltul şerpuieşte în lenevia lui de câmpie până spre 
Drăgăneşti, formând mănoasa luncă a Oltului, unde, 
pe de o parte şi pe de alta a râului, hamicii grădinari 
olteni se întreceau să cultive şi să aducă la piaţă fel 
de fel de legume, iar pe mari întinderi puneau pepeni 
galbeni şi lubeniţe, atât de căutaţi de oameni, de la mic 
la mare. 

ul apei dinspre 


Tot de pe Grădiște, privind curs 
Nord, se văd coborînd la vale, alene, grupuri de bușteni 


Fetele erau îmbrăc 
albă şi radiau de bucurie, 
de a servi la masă domni aș 


fi vrut să viseze cu ochii deschişi, 
cu intrarea din strada ce 
acolo sus fiind 


60 


de brad, legaţi între ei cu frân 
sele plute care sunt formate 
iza E zi veniți pe Lotru sau adu arpatina primeş- 
Ş 1 3 
i tăiaţi la i âduros-de la Voineasa, aiva. Și camioanele 
at slob lungime şi adunaţi în forma 2 ia Sumar 
cerfolOsE o 706 la vale, =pe albia Oltului ți de plute, care 
E pi: prăjini înalte cu care ten că plutași, 
ma â z c 
ală a Cai dice al Oltului, la Slatina Peles 
regi , i de la Brezoi unde po = xistă o Fili- 
zitat în a rezoi și unde materialul Less = Ipiurelese 
industrial ve mari, în vederea: uscării şi el Ss deo 
i e în scânduri sau diferite profil prelucrării sale 
cerinţele pieţii. profile de lemn, după 
Plutăritul pe Ol 
: t este o veche î 
= axei e înd ici 
ION caza cere soșdibăc ie Ja fonuârea opta ae 
mn cum şi o mare dibăci E trun- 
e albia O i mare dibăcie la con 
Se a ae Un plutărit similar se m ară lor 
chiurilor d e ȘI care serveşte la trans s.pemulie 
păduroşi es prăzi=sau alte esențe de lemn pe: true 
ind ŞI al țari, spre câmpie, în vede a IVI 
industriale. rea prelucrării lor 
Privind dins Zeii 
i sfiit 0. cani pre Grădişte spre Vest, ţi se deschide 
judeţul Romanaj Ie largă, ușor ondulată, care străbat 
asfaltată care ca pâna spre judeţul Dolj, iar dea 
Să sa Di d Craiova, în inima Olteniei 
: O: regii areatertili i 1 Olteniei, 
velişte peisagistică ce poat rtilitate şi de plăcută pri- 
cată cu feluri e poate oferi o regiune de șes, îmbră 
urite varietăţi de pomi fructiferi şes, imbră- 
tali. pomi fructiferi și ornamen- 


Eu groase, formând aşa zi 
ntreprinderea forestieră 


Primăvar 

i 22 
e iei urcam pe Grădişte să privim spre 
pia e » unde ochii noștri erau spălaţi de imagi- 
sa ea intregi de salcâmi în floare ce se aflau 
ÎS ci = Sat oltenești, unde fiecare locuitor 
iiztale ape Sea salcâmi în deosebi hotarul proprietă- 
Spada era aşezată casa, cu toate construcțiile 

cesare unei gospodării țărănești. 


61 


DC 


Nu se poate descrie frumuseţea şi impresia ce ţi-o 
lasă în suflet aceste câmpuri întinse de flori albe de sal- 
câmi, privite de pe dealul Grădişte. 

Dar...mai ales Oltul, frumosul râu Olt, cu liniile 
sinuoase ale albiei sale, care te dispun la melancolie şi 
meditaţie, la vise cu ochii deschişi, privindu-i mersul 
agale, venind de departe de la obârşia fratelui său Mureș, 
purtând pe luciul apelor sale, zi şi noapte, bogăţia pădu- 
rilor de brazi din masivele păduroase ale țării, bogatei 
ţări România, pe care le străbate în cursul său spre Du- 
năre. 
În centrul oraşului era amenajat un parc mic, denu- 
mit "Grădina Publică”a oraşului, unde tinerii se întâl- 
neau seară de seară să se plimbe prin Grădină, făcân- 
du-i înconjorul în repetate rânduri. La colţul Grădinii 
Publice dinpre strada principală a oraşului era un chioşc 
mare, construit din lemn, special amenajat pentru fanfa- 
ra militară a Regimentului 3 Olt, care cânta de 3 ori 
pe săptămână, după amiaza până spre 10 seara, spre 
marele deliciu al slătinenilor, care luau cu asalt Grădina 
Publică, mai mult pentru a asculta Fanfara Regimentului. 

În această Grădină se ţeseau vise în fiecare seară de 
către tinerele perechi care înconjurau grădina de mai 
multe ori şi se simțeau fericiţi în planurile şi dorinţele 
lor. De câte ori nu am visat şi eu în grădina aceea, la 
braţ, cum se spunea pe vremea noastră, cu aleasa ini- 
mii mele,de simțeam viața mai frumoasă şi mai plăcută! 
Adolescenţa este perioada de vis a vieţii şi cine spune că 
n'a visat, nu a avut adolescenţă. 

După cei 7 ani de liceu în oraşul Slatina, cu plăce- 
rile şi neplăcerile vieții de adolescent, destinul mi-a oferit 
o altă viaţă, departe de satul natal şi de Slatina frumo- 
şilor ani de liceu și m'a aruncat în vâltoarea Capitalei 
țării, unde un tânăr cu un suflet și o minte fragedă 
venit de la ţară sau dintr'un oraș de provincie, putea 
să cadă sau să se înalțe, în funcţie de educaţia primită 
de-acasă, sau a felului său propriu de a gândi despre viaţă. 


62 


ANII DE STUDENȚIE: 1932-1936 


În Septembrie 1932,î z 
deplasat la Bucureşti ot aa e ela 
Marin Ilinca, din strada Robert d ae 
tatăl meu  discutase mai înainte ace 
« DI. Marin Ilinca era un prieten al că 
împreună politică naţional-țărănistă, era ss 
din Nordul judeţului Olt şi căsătorit cu e ot originar 
Aramă din Drăgășani. Dl. Ilinca avea şi o vi a Tincuţa 
ceeace făcea ca la fiecare masă să serveas S a Drăgăşani, 
de ia a care era dulce, gustos şi free pia 

am înscris la Academia Gomercială i la 
pr Bra îmi ee că pă spira 
ţial şi vom câ e cli ee fac e împreună un birou avoca- 
MN Siee rata aia Isa bine. Viaţa a vrut altfel, drumurile 
înscrişi circa 1 aaa să Academia Comercială erau 
Nu se dăd = = studenţi, iar la Drept circa 1000 
e sa examene de intrare în vremea aceea. 
dent ca e răi şi întâmplări din viaţa mea de stu- 
capitole se au = în oarecare imporianţă,-le voi trata în 
limita i pa In acest capitol voi relata amintiri 
taleri tg ouze a de student, voi relata despre profe- 
re ta ăcute şi despre viaţa studenţească. din 
ţie ue sa ai tatăl meu a trebuit să facă o investi- 
Biata elice umpărarea cursurilor de la Academie 
zieafica Sed ca și în taxele școlare care se plăteau 
Ein inlile e Sia Şi acestea nu erau mici. Separat, erau 
e eee chirie pe care le plătea gazdei, cât și ceva 
uzunar. Nu era chiar o treabă simplă pentru 


tăl meu ne-am 
enta la familia 
ers 23, cu care 
găzduirea mea. 
lui meu, făceau 


propriu 


63 


| 


a 


Erau şi burse pentru 


t la Universitate. 
peneficia de aceste 


a întreţine un păiat la U! 
păieţii săraci şi studioşi. Pentru a ieficia de 
purse erai obligat să prezinţi de la Primăria din loca- 
litatea natală un certificat de sărăcie al părinţilor care 
erau în neputinţă de a te întreține la Facultate, ceeace 
nu era cazul la mine. 

Mai erau şi cămine studenţeşti întreţinute de jude- 
ţe, care ofereau găzduire şi masă gratuită pentru studen- 
ţii merituoşi din judeţul respectiv. Era Căminul 1.0.V.R., 
(Invalizi, orfani şi văduve de război) care oferea găzduire 
şi masă pentru studenţii de invalizi, studenţii orfani 
velor de război. Acest cămin era 

n Bucureşti era că- 


de război, sau ai vădu 
întreținut de Stat. În piața Amzei î 
nut de  filantropul Vasiliu- 
ferea găzduire şi masă gra- 


minul de studenţi. întreţi 

Bolnavu, care deasemenea 0 
ăraci şi merituoşi. 

ţa la cursuri nu era obligatorie nici 


tuită studenţilor s 
Deşi frecven 
la Academie și nici la Drept, aceasta pentru â veni în spri- 
icii pentru a se întreţine 


jinul studenţilor care aveau servicii 
e cursurile de la 


la Universitate, 

Academie şi Drept, în total circa 8 ore pe zi, considerând 
că pentru aceasta eram întreţinut la şcoală 
rinți. Mai erau câţiva colegi înscrişi la ambele Facultăţi 


ca mine şi mă întâlneam adesea cu ei la cursuri, la Drept 


sau la Academie. 


În primul an la Academie, care se numea "anul pre- 


parator”, erau de-avalma la cursuri, atât studenţi având 
la bază liceul teoretic, cât şi cei care aveau şcoala comer- 
cială la bază. Cursurile se ţineau în Amfiteatrul mare 
denumit ”Auditorium Maximum”, deoarece participau 
la cursuri câte 7-800 de studenţi din cei aproximativ 
1.100 câţi eram înscrişi. După cât îmi amintesc, aveam 
în anul preparator circa 9 cursuri, iar în următorii trei 
ani câtell-12 cursuri şi în plus aveam obligaţiunea de 
a frecventa două seminarii la ştiinţele propriu zise şi 
un seminar separat la o limbă străină. 


Academia Comercială pregătea temeinic studen- 


64 


ţii, predându-le disciplinele pe c A 
practică a economiei, pentru a fi are le întâlne 
ramurilor economiei naţional ! Bata să preia 
lor întreprinderi. Fiat 
În vremea n zi 
: - oastră, Academi 
nistrativ - Consulară, care ie avea tre 
deveni conducători de unităţi e ca stud 
lare; Industrială, care. pregătea Silieiza 
tatea practică industrială și era , sie 
de Chimie industrială, cu Laborato REA 
furilor, etc., şi Bancară, care T pent 
a deveni buni oameni de Bancă bio ie 
Printre discipli = 
S plinele predate 1 
ş E £ a 
mia Naţională, Istoria doctrinelo Asad 
și a e vamală, Cooperaţie = ea 
: n 
Se nb 2 ebaa financiară, ae 
n imbi: română-fr ă 
Teoria asigurări = "Ap cezâsengleză-ge ă-itali 
sală “Epir ori Geografia ceea e a de anii 
Ei l — 
poeti să SO pi bule Chimia eri me a 
administrativ Li comercial, Drept internaţion pereale 
litica Socială, A ir Constituţional, ine a ea 
ați a E pre: Teoria întreprinderilor zi zi 
spre acestea îmi ami n Sus găe 
La Faculta Seen gagan 
Ea Fat intesc. 
ține şi nu era SP Sa Cral Cursuri a i 
la această F u așa de frecventate de stude e Eaaă E 
, ac acultate majoritat „Studenţi, deoarece 
CI ŞI se prezenta : ea celor înscrişi aveau servi 
studenţi. înscriși Uăguina! la examene. Din cei circ 1000 
ş in anul | = 
sugi doar 1-200 studenţi dela Drept, se prezentau la cur- 
ia cei circa 1100 studenti mum, pe când la Academie, 
-600 studenţi, iar 1 ți înscrişi frecventau cursurile 
studenţi; d = a cursurile mai atracti â 
enți;, de-abia găseai Mea gate [800 
Maximu 3 un loc pe scă E E s 
N Îi d e scări în Auditorium 
ceperea cursului cu câteva minute înainte de 
Mi-am dat s 
ă at Ă 
variate. şi mai Basa că la Academie cursurile sunt mai 
sa a .. 
nte, iar profesorii erau bine pregă- 


uU ] 


au în viaţa 
să cond conducerea 
nducă, propriile 


1 Secţii: A dai 
enții pentru a 
tive sau consu- 
Pentru activi- 
cu Laborator 
Tu analiza măr- 
tudenţii pentru 


mie erau: Econo- 
onomice, Politica 
țe, Monetă-Credit- 
ndența comercială 


65 


O 


a Facultatea de Drept, îmi alesesem 2-3 cursuri pe 
iar la Academie le frecventam pe toate. 


Dl. Djuvara, pe Vermeu- 
umitrescu, iar la Aca- 


an 1 
care le frecventam, 1 
Îmi plăcea la Drept să 
Jen, Anibal Ţeodorescu, 
demie îi ascultam pe toţi. 

La Academie, singurul pe care nu aveam plăcerea 
să-l ascult era profesorul Spridon Iacobescu, de Conta- 
pilitate, dar îl frecventam de nevoie pntru că eu aveam 
la bază liceul teoretic şi Nu făcusem Contabilitatea în 
liceu şi deci eram obligat so învăţ acum.Profesorul ex- 
plica greoi, prea savant pentru nişte începători ca noi 
în tainele contabilităţii și avea nişte specialităţi ale lui, 
spre exemplu nu accepta să spui într”o egalitate de conturi: 
»cassa la mărfuri”, aşa cum erau obișnuiți toți să spună 

înd făceau un articol contabil pentru încasarea unei 
sume din vânzări de mărfuri, ci lacobescu obliga să scrii 
şi să pronunţi "Cassa egal mărfuri”, care în fond expri- 
ma același lucru, dar altfel spus. 
lacobescu avea un frate, Alecu Sorescu, asistentul 

Jui la Contabilitate, care era prezent la examenele de sfâr- 
şit de an ale fratelui său, unde examina şi el studenţii. 
Odată, întrebând pe un student cum se face un articol 
contabil pentru un anumit fenomen economic, studentul 
sa exprimat "la ” şi atunci Sorescu 
a atras atenţia profesorului astfel: I-auzi Nenea Zis 
la”. la care profesorul acobescu i-a răspuns: »lasă-l 
şi tu Alecule la toamnă, ca să aibă timp să învețe să 
zică ”egal”, şi Alecu Sorescu, fratele său mai mic, l-a 
trântit la examen, obligându-l să se prezinte din nou 
examenul de Contabilitate în sesiunea de toamnă. 
O mulțime de capitole din cursul de Contabilitate 
al profesorului Iacobescu, un curs de peste 1000 de pagini 
de mărimea unei coli de hârtie, se ocupau de "marfa la 
Romani”, ”moneta la Romani”, ”originea contractelor”, 
vobligaţiuni””, "dreptul de proprietate”, etc. Dacă nu le 
ştiai pe toate acestea, care ocupau cam o treime din Curs; 
nu puteai să treci examenul de Contabilitate. 


la 


66 


Ca limbi străine mi-am ale 
Se mai putea opta pentru engle s = 
aceste limbi, care erau şi e: ză ş 
şi profesori exigenţi şi Sa alei 
să mă înscriu la ele, neavând ni calcul 
De nu le învățasem în iezi cunoș 
n A . x. 3 = 
3] 1933, în primăvară, s'a decla 
ţească la Facultatea de D nşat o grevă 
că rept, cu a studen- 
desființeze blocul d 4 scopul de 
să reuşească e examene. (studentul pi ap 
Ş a trece într'o sesi cra obli 
şi de a se reduce taxel siune 3 exame i 
iris, fie arefii ele şcolare, care la Drept is) 
î7795idezla IPăcultategifeaD re i Sei see a, 
tele studenţeşti d ze da Drept făcând part sase 
de Comitetul a e ordine din Piaţa Oc Aa epice 
Președinte era i poa studenţilor în Dr spere 
Greva s'a decl Zar Ionescu, student ci a 
prin memorii ra e SZ ERE nenumăratelor sr gri 
universitar și a covorbiri, intre reprezentanţii e za 
1 al Asociaţiei studenților î Seti 
acestea au eşuat. nților în Drept, când 
Urmarea i 
grevei: blocul d 
BioleEszo lare Ș ul de examene s i 
see zi re s'au redus, dar o mulțime d Ap iz 
as matriculaţi, printre care şi eu. î e de studenţi au 
omitetul Asociaţiei studenţil a mea e 
denți. nţilor în Drept, şi alți stu 
Greva ni : 
a fos ită 
EET acatiidonfi ta t liniştită, ea a constat dintr'un apel 
tepe nsat de către Asociaţia studenți i 
e de) ceasta fiind rec = ttE enţilor in 
sită ți de i nă:ie unoscută de Rectoratul Univer- 
ține rezolvarea d prezenta la cursuri până nu se va ob 
£ oleanţelor studenți ică ză 
xamenelor de sfârșit d ie ja cani e a 
studentul să obți A de aha i o pati ai ohiu a 
Szinne-- asi țină note de trecere la minimum trei 
E: Câe ia bai şi reducerea taxelor universi- 
exam A cele mai mari pe Capitală 
ene îat6 : pe Capitală. Blocul de 3 
vicii sesiune deza j i 
icii, care în rari cazuri vantaja pe studenţii cu ser- 
I1î9 Să atiane ete reușeau să obţină note de trecere 
sesiune. Dacă studentul reușea să 


are şi italiana 
Bcrmană, dar la 
un Român, erau 
greșit am evitaț 
tinţele de bază 

> 


67 


: la 2 examene, sau unul, 
obţină note de ca ae valabile pentru student, 
întro. sesiune, aceste E examenele şi la disciplinele 
iar el era obligat A E de trecere, până lua note 
pentru care ei 3 cursuri, din cele 5 existente, 
de trecere la Ea a] plocului de 3 examene mstatuit 
Un astfel de i Drept, era un avantaj bănesc pentru 
de Facultatea a€ ; ăi 2 Apicasalu taxele de examene 
Facultate și poe oi i E. care obţinuseră note de trecere, 
ioeă alai li i repete înscrierea din nou la 
ŞI acum 


a a repet, a fost liniştită, deşi Rectorul Universi- 
3 


: iu. obținuse ca un detaşament 
Aa prea? Ze a uaă ata Universităţii, pentru 
E cventualitatee Puţinii studenţi a e Bea De 
Piaţa Universităţii ofereau ţigări soldaţilor XE ete sa 
mentul de jandarmi, iar aceştia le primeau ză Pi 
Din lipsa de studenţi care nu veneau la „cursuri, în ne 
apelului lansat de Asociaţia studenţilor în Drept, ial i 
mii n'au putut înregistra în activitatea lor, nici usi cz 5 
nici înfrângere, neavând loc ciocniri între el şi stu ți. 

Uniunea Naţională a studenţilor, ca for a a 
studenţesc pe ţară a preluat sarcina de a continue ee 
ţiile cu Rectoratul Universităţii, prin me ierea pa 
rului Învăţământului, privind dezideratele stude e 
în Drept și a reușit să obţină ceeace studenţii ae 
În schimb, Uniunea Naţională a acceptat o e, 
ție pentru Senatul universitar, la cererea E a 
Gheorghiu, ca membrii Comitetului E alai. Sie 
ților Facultăţii de Drept şi o parte din pichete Sar, 
țeşti de ordine din Piaţa Universităţii, să fie E za 
temporar din Facultate, urmând ca în decurs e SE 
luni, prin cereri individuale, pedepsele lor să fie ri 
de Senatul universitar. 

Prin această eliminare am început 
fi știut tata de faptele mele, m'ar fi retras 
şi m'ar fi luat acasă. El nu concepea să mă ocu 


-o prost. De-a 
de la Cursurl 
p de altce- 


68 


va decât de cursuri. Peste câteva lu 
pedepsele de exmatriculare, după i 
Naţionale ale Studenţilor şi urmare 
ale ale celor eliminaţi. În sesiunea 
să iau 3 examene şi restul în toam 
care l-am avut cu eliminarea, cra prea mic faţă de marea 
satisfacţie că datorită protestelor noastre, restul de stu- 
denţi au avut avantajul unor taxe reduse, pc puterea pungii 
lor, şi a deblocării examenelor. = 

La Academie nu s'a aflat de eliminarea mea de la 
Drept. Atmosfera de la Academie era mai plăcută, mai 
familiară, mai tinerească și ne simțeam apropiaţi unii 
faţă de alţii. La subsolul localului Academiei era ame- 
najt un Bufet destul de spaţios unde ne întâlneam în 
pauze la o cafea sau la o prăjitură. Ne cunoşteam mai 
bine unii pe alţii și ne împrietenisem. 

Nu este locul aci să înşir pe toţi acei care mi-au 
rămas prieteni dintre studenţii de la Academie, sunt 
prea mulţi, sunt sute de persoane, care dacă i-aş pomeni, 
aş transforma Amintirile mele într'un catalog. Le-am 
păstrat şi le păstrez tuturor afecțiunea şi stima mea 
și nu au slăbit în mine sentimentele curate de prietenie 
față de aceşti foşti colegi. Voi pomeni de câţiva de care 
sunt legate anumite întâmplări desoebite și aceasta când 
voi vorbi despre aceste întâmplări. 

; Mi-au rămas în minte câteva nume de studenți 
din timpul acelei greve studențești terminată cu succes. 
Mihai Vulpescu, coleg de an, un orator patetic, devotat 
luptei pentru obiectivele grevei, un băiat cu vădite vederi 
de stânga, fiind considerat atunci ca un comunist acitv. 
Am rămas prieten cu el, era un suflet deschis. Nu mai 
Știu nimic despre el, ce o fi devenit între timp. Matei 
Dinescu, un student mai vârstnic, un om cult, un bun 
orator şi dedicat intereselor comune. Cezar Ionescu, 
P reşedintele Asociaţiei studenţilor în Drept, o figură 
distinsă, o minte echilibrată şi ştia să tempereze oamenii. 

n toamna anului 1932 şi primăvara anului 1933, 


n au fost ridicate 
ntervenţiile Uniunii 
a cererilor individu- 
de Iunie am putut 
nă. Acest necaz pe 


69 


denţeşti, am cunoscut nume de oameni 
e de opinii şi care 


onenţi & diferite curente de 
e cunoscute printre mulțimile de studenţi, 


tul. Am cunoscut PC Mihai C. Panaite, 
la un moment dat funcţia de Preşedinte 
ucureşti, după cât mi-aduc 
a rămas în minte multor studenţi ca un 
e ştia să-şi facă prieteni printre studenţi. 
trunirile studenţilor mediciniști 
e Dr. Florin Becescu, devenit şi Preşedinte al Centrului 


Studenţesc Bucureşti, după ce se afirmase ca un om ac- 
tiv în acţiunile Societăţii studenţilor medicinişti. Deşi 
medic bun, având înclinare spre acţiuni oculte şi conspi- 
rative, a fost recrutat de Moruzov, Şeful Serviciului 
Secret, ca adjunct al lui. Încă de când era student, el 
întocmise fişe personale a tuturor oamenilor politici, 
oameni de ştiinţă, de artă, militari cu grade superioa- 
re, etc., cu amănunte de familie şi din viața lor perso- 
nală, pe care apoi le-a folosit la Serviciul Secret. El a 
servit sub Moruzov, sub Eugen Cristescu şi a fost preluat 
de Bodnăraș, după 23 August 1944, când acesta a luat 
conducerea Serviciului Secret, menţinându-i aceeaşi 
funcţie de şef adjunct. Întro bună Zi, Pe când era încă 
în serviciu sub podnăraș, a fost găsit mort într'un şanţ, 
pe şoseaua Bucureşti-Ploeşti (aproximativ în 1945-46). 


Am mai cunoscut pe inginerul Gavrilescu, fost preșe- 
or din România, Care 


dinte al Uniunii Naţionale a Studenţi 
era un distins orator, un fin intelectual și om de acţiune. 
L-am reîntâlnit mai târziu, când el era Inginer-șef 
Trustului Gostat Bucureşti, iar eu eram 
al unei Gospodării agricole de Stat din Bărăgan ŞI ne-am 
bucurat de revedere. Când avea câte O şedinţă la Trus- 
tul Gostat București cu delegaţi din gospodăriile din regi- 
unea Bucureşti, le vorbea ca de la 0 catedră universitară, 
iar cei prezenţi erau plini de stimă faţă de acest om. 
Lam mai cunoscut pe Ion V. Emilian, un orator 


de mare clasă, un om de acțiune și un rafinat intelectual 


prin întrunirile stu 
care erau €XP 
au rămas num! 


aminte 
conducător car 
Am cunoscut la în 


70 


Toţi cei de mai î 
pi aminte i Se 55 pr cun decurăl sade 
aS - .. i 
fesorului AC Ci si i voal națica aliat pe a 
. Ei .. . ceau i € & E 
ranţe Fă mişcării naționale din a din cadrele de za 
m mai niz. ie 
preşedinte al scule scuipat at aslcntul sa 
niunii Naţionale a Stud aLart 
aa un Eroi de mase, care făcea 2 enţilo 
mile ce-l ascultau, un om activ și 3 ce vo 
rietenos 


Cotigă, fost 
r din Româ- 
la din mulţi- 


Am mai cunoscut 
. : pe studentul cu oamenii 
se zicea şi Pâ y Ion Antoni armenii. 
Ș su, devenit Preşedintele io căruia i 
ntrului 
studen- 


țesc Bucureşti, după ce 
trecus 
Gheorgh i - e pe la 
al s a urdui, un intelectual de pc post teologul 
pă e erp de specie rară în pei un mare 
al So cietasii 5 icinistul Paul  Craia aa soailagar 
bun medi ţii studenților în medicii fe E rejebiate 
1C i a A i 
în el sân i un impulsiv în acţiunii bucnireati ar 
sânge de macedonean iunile publice, avâ 
Antoniu, Furdui, Paul Craj . Aceştia din urmă, C Se 
aia Sal aja şi alţi ma, Cotigă 
ţimii din perioada 1933-1937 ți exponenți ai studen- 
şii legionari din ac „ care erau print = 
asasinați prin în nise Nec ICSI aule Muta iiitac gi e 
fără sentinţe ga ae legăicala perioada 198 să 
II-lea, pentr Judecătoreşti, sub domnia R A40=1939, 
Am Sa apartenenţa lor la Mișcarea 1 ae Cssobial 
noscu : egionară 
Popescu, Amed : studenţi ca Sebastian pe i ra 
iaz buni priet cu Bădescu, Moruzzi, etc Reset ion 
L eteni i z > 3 care mMi- E 
Eeseiullibetal. » ŞI care se considerau a face Pe SS 
Generaţi zi 
a d == 
Eta e 2 steua ata între 1930-38, în mod 3 
Univeristăţilor a oc icâta ai studenţimii : specal 
= s'au i i: Maca 
genţă, de cultură d lovedit a fi tineri de mare inteli 
au creat istorie cu E Soia şi conducători de ara 
fi uitaţi şi aptele și vieţi pa ii 
1 Şi a fi studiate i şi vieţile lor. Ei merită a 
vreme, alegându-se c le te ideile şi idealurile lor din 0 
mai bine istoria i huiie din ele, spre a fi cunos ş 
într'o anumită „poporului nostru şi a ti sata 
Ur ită perioadă de istorie ipetetulu ui 
mașii i E 
ŞII noștri se vor interesa de mişcarea ideil 
or 


71 


—.—.— OO 


fie că vrem noi, sau 


din perioada predecesorilor lor, 
ste bine a-i ajuta prin a explica ce anumite 


nu vrem, Şi € 

preocupări au avut înai i lor şi ce au realizat. Numai 
aşa pot şti ei ce a fost bun şi ce a fost greşit la generația 
dinaintea I0r: Rămân la părerea că fiecare dintre noi 
este un subiect de istorie, cu faptele şi viața lui. Aşa a 
fost situaţia între cele două războaie mondiale şi nu 
putem noi să alungăm din istorie această perioadă. 


Revenind la viaţa studenţească din Academia 
i arăta că în cadrul Academiei 


Comercială din Bucureşti, VO 
ă âno-polonă, care 


exista 0 Asociaţie studențească 
imbului de studenţi în timpul 


se ocupa cu I€ 

vacanţelor de vară; alizarea unei practici 
rofesionale obligatorii pentru o tudent, cât şi pentru 

cunoașterea reciprocă. 
Prin această Asociaţie am fost repartizat în vara 
anului 1934 să-mi fac practica profesională în Polonia, 
ă măr de colegi, în cadrul schimbului 
prin mijlocirea A- 


alizat în acel an; 
a Direcţia comercială a 


legul Gheorghe Ion. 
o Asociaţie studen- 
ă Abatele Zavoral, 
aţii de prietenie 


atât pentru re 
rice Ss 


împre 
de studenţi ce s'a re 
sociaţiei. Practica am făcut-o l 


Primăriei Varșovia, împreună cu co 
Mai exista în cadrul Academiei 
âno-cehoslovacă» denumit 


elaşi scop de a promova rel 
din Cehoslovacia şi de a realiza schimburi 


e cele două ţări,pentru efectuarea prac- 
Ambele Asociaţii erau recunoscute 
de Rectoratul Academiei, Care mijlocea, prin intervenţi- 


ile sale, obţinerea de locuri de practică la marile Firme 
industriale şi comerciale din România, pe timpul vacan- 
ței de vară, pentru studenţii din cele două ţări: Prin 
Asociaţiile studenţeşti se obțineau locuri de cazare în 
căminele studenţeşti care deveneau libere în timp 
vacanţelor. Avantagiile erau reciproce. 

În postul meu de practică la Direcţia comercială 
a Primăriei Varşovia, prin inspecţiile și cercetările noastre 
în pieţele orașului, 


țească rom 
care avea ac 
cu studenţii 
de studenţi într 
ticilor profesionale. 


am avut ocazia să cunosc nişte Nc- 


72 


D.C 


ustori polonezi 
Eireră i iet aice pr aGticatiaa 
Regi Z pietre de brichete, intrat 
egimul vamal polon ate 
i ez era 21 35 
ticole necesare SET ee prohibiti 
seama de te ie Da STR ae i a astfel de ar 
a - . - 
ai Universităţii din Vario, ca in az a dându-și 
brichete şi pi ArŞovia, ne-a ini și oaspeţi 
E vo alei șI pletre de brichete, pe sens Propus spre acra 
ex ori e să a 
is cursioniști români să le plasăm re 
mari în Capitala Poloniei şi care veneau î grupu- 
şi pietre de brichete. î 1 ȘI care erau amatori In grupuri 
au vrut să intre în e cantități mari. Ceilal de brichete 
ceva bani prin muncă i de relaţii din car ți colegi nu 
Academii de comerţ i n fond, noi eee uliu câștigau 
A Sp c A Ie i 3 
în practică. » ŞI ceeace invățam t udiile unei 
Eu am primit î 
primit 1N de - 
chete şi pietre d = pozit un stoc 
e ci 
început să le pie as, de la Fie e e at bri- 
în Varșovia care er grupurilor de Epir OnEZI; Şi am 
În trei luni cât au mari amatori de si ci români 
Sire ee ae i stat în Varșovia, am el de mărfuri. 
importante. La în = marfă, din care pia ei să vând 
e cematieeei] apolerea în ţară, eu sea pa venituri 
Polonia, to ăte Zu: de una micuță cu a ecat cu trei 
ED Eeta deattă pie en îmbrăcăminte și : Venisem în 
easicaliii tară i cadouri pentru părinți a ana 
i estelucrui insa sir trece cu vederea Bes > ȘI prie- 
determinat pe ia ae o e invidie printre e: faptul că 
no-polone intele Asociaţiei egi şi l-a 
î care era ea cea ției studen Ș 
lite Vai Sovi cu noi,să infi ţeşti româ- 
arşovia de „să intormeze A Ş 
aaa c , mbas XE 
tiietrestlei bi omerțul meu ilegal la n ada română 
acad richete, cerând să fiu pe Sg cu brichete 
arșovia si să mi rcheziționat | 
ot d erei ŞI să mi vIOnA a ple- 
i dovedi că am venit se confişte obiectele ce 
sadei române nu „Se ele din ţară. Conducerea A = 
: a 3 a 3 
nostru, afirmând că at curs reclamaţiei p reşe sat 
organelor ] Ambasada nu celui 
poloneze v se poate substitui 
7 ENE eee amale, de anchetă sau urmă ACUL 
amase la Ambasadă că „ iar Preşedintele 
căuta să mă convingă 


merțul ] 

a ne 

clan „ Negru cu bri- 

destin din 7 Etră 
a, 


rebuia să Dăseii 


73 


că datorită intervenţiei lui 


la întoarcerea în România; 
la Ambasadă; am putut să intru cu toate lucrurile în ța- 
ter de om, sau neom, âveaâ acest student, 
i, de la ceilalți 


tru fapta lui 


ră. Ciudat carac 
n schimbu 


care şi-a primit replica, pen 
colegi care fuseseră cu NOI | 


polonia. 

în toamna anului 193 
Comitetul de conducere al 
Academia Comercială. Mi-am pus $ 
Preşedinte a] Asociaţiei, în fruntea un 
Aveam contracandidaţi pe colegi buni l 


de studenţi și de profesori. 
Rectorul Academiei a delegat P“ 
de limba germană, să prezideze 
buna păstrare â urnei în care se introduceau 
e de votare și să confirme prin semnătura 
rbal, că alegerile au decurs în ordine, iar 
- este obiectiv. Rezultatul nu a fost o 
onvins că voi câştiga alege- 
hiar cu 0 majoritate aşa mare. Aveam multe 
simpatii printre colege şi colegi, dar nu pănuiam că adver- 
i să aibă si ii aşa de puţine. 
emnat într'un proces“ 
canu şi de comitetul 
de alegeri şi a fost adus la cunoştinţa 
Comitet al Asociaţiei s'a întrunit a i, am luat in 
primire ştampila şi arhiva Asociaţiei de la vechiul Co- 
mitet şi ne-am împărţit atribuţiile în Comitet. 
bucuros de rez i 


5 au avut loc alegeri pentru 
Asociaţiei Studenţilor de la 
i eu candidatura de 
ei liste de stundeţi. 
a carte, cunoscuţi 


profesorul pă- 
alegerile, să 


trăşcanu, 
asiste la 
buletinele secret 
sa, pe procesul ve 


rezultatul alegerilo 
surpriză pentru mine,eram C 


verbal, semnat de pr 


Cel mai 
meu coleg; Ghiţă Istrate, care a stat P 
să afle rezultatul. După ce a aflat rezultatul din partea 
care a pronunțat oficial numele 
ine, m'a 


profesorului Pătrășcanu, 
celor aleși, Ghiţă Istrate Sa îndreptat SPIC mi 
îmbrățișat Și ma felicitat. Pe când îmi strângeâ puter- 
pic mâna, cum obişnuia să dea mâna cu cineva, mi-a 
spus: "tu eşti făcut să fii Preşedinte, te felicit, în fine 
vom avea și noi un Preşedinte”. Ghiţă Istrate era prea 


74 


en î ez 

generos în aprecierile sale 

gata se dăruiască unui pd aie cum îi era 
ând discut SECI anii 

am cu 

gul nostru Traian Clim Istrate, se îndre 

glumeţ: Yte-ai învârti e, care mi s'a a spre noi col 

acum urmează E Berii Eugene, te-am op în felul lui 

Traian a prevăzut e area din Acăderiiezar Preşedinte 

ei. Ghiţă Istrate îmi xact, dar despre ie”. Din păcate, 

aprobată de Traia plasează şi el o paie la rândul 

aprind la ideea sia Clime, epifiza an care a fost 

majoritate de Peart fost ales Presdine ca să nu mă 

k. 1 ă = € 

că, spunea el: 501 i Sa a, fi de neschi cu așa mare 

te dăm jos, dacă egaâtorii te-am imbat, pen 

: Jos, daca nu-ți razi ales noi tru 

ție. zi de treabă” Cu 1 alegătorii 

> rată de 
mMoOcra- 


ctul său 
> 


Îmi ami 
ntesc = 
chiar în sala în ic ei plăcere că imediat d 
= seseră ă ; 
de vorbă cu colegii Ist eseră loc alegerile upă alegeri, 
să vină la mine mul rate, Clime și alți SEE când stam 
mici, ca să mă îi te din colegele rii au început 
care în felul ei. rea Le pentru rezultatele i an sau mai 
lalt obraz, sau îmi mă săruta pe un obr egerilor, fie- 
aceste atenţii și i strângea mâna. i A alta pe celă- 
colegilor, care 1 ucurii din partea col emoţionat de 
aveam atunci î vârsta mea de i egelor, ca şi al 
î n e = 
mine şi negândit iza re un succes ar de ani cât 
majorităţii sim Cami Se primul meu succe i pentru 
iam. patiilor membrilor societăţii E întrunirea 
ji irârei ii în care tră- 
xercitar a ate 
s'a preocupat a e funcțiunii sale, noul K 
Îi ei ete aia di a n dohileea pala 
E m A ă 
e n IC a pia ilete gratuite la 
colectă de Baii colegilor. În anul el care le distribu- 
. zi 1 a, a am Au a f8 
Sa săptămâni e profesori şi colegi „iniţiat o 
studentului Saale ară: desiCoiitetiaest za: în cadrul 
Sa. oferim GA tai > cu scopul ca aliri e e 
minul Acădemi S multe cartele gratuite d colectaţi 
mijlo ei, studentel 5 e masă la Că- 
ace » sau cu mii Clor șI studenţilor săraci, fără 
jloace puţine de trai. C ay Se 
.„ Cea mai mare 


75 


stei colecte a oferit-o profesorul nostru 
i. Succesul colectei a fost 
multor colegi, pe 2-3 luni, 
Je gratuite pentru masa 


sumă în cadrul ace 
ă, Vasile StoicovIc 


ut de mare; oferind 


rezentau certificate de 
cutiri sau reduceri din 
ne. Prin activitatea 

am consolidat pe 


principală de prânz. 

Pentru alţi colegi, care ne p 
sărăcie, le obţineam de la Rectorat s 
taxele şcolare, sau taxele de exame 
noastră ne-am atras noi simpatii şi 


cele vechi. 


Anul ultim de Academie a fost pentru mine un an 


de glorie, dar şi de amărăciuni, așa cum voi relata mai 
departe. Colegele mele au fost generoase în. simpatiile 
ce le manifestau faţă de mine, iar colegii mei mi-au ară- 
tat înţelegere şi solidaritate. 
| În Aprilie 1936 a avut loc la Târgul Mureș Congresul 
| general anual al Uniunii Naţionale a Studenţilor din 
România. Am participat la acest Congres în calitatea pe 
care o aveam de Preşedinte al Asociaţiei Studenţilor 
de la Academia Comercială şi Industrială din București, 
unui grup foarte numeros de studente şi stu- 


în fruntea 
denţi de la Academie. 
Am plecat din Bucureşti cu trenul cu care au plecat 
i, pus la dispoziţie de guvern, aşa 


studenţii bucureșten 
cum se obişnuia în 
cu greu de o locomotivă sin 
în Ardeal, trenul a 
desprinsă de tre i 
tivă. Circulau fe 
Ministerului de 
la Târgul Mureș, pen 
de Guvem, între timp sa luat dec 
denţii să nu mai ajungă la Tg: Mureş. 
După câteva ore de aşteptare în gara Lunca Bradu- 
lui, a venit dinspre laşi, prin pasul Ghimeş Palanca, trenul 
cu studenţii de la Centrul universitar laşi, care era condus 
de un mecanic de locomotivă, dar pe lângă el era studen- 


ii. Un tren lung, tras 
Lunca Bradului, 
va trenului a fost 


1 de fel de zvonuri. Era si 


Interne au luat 
tru că, deşi 


76 


E apa Presedintele Centrului 
1 1va st A s 
ț = ă udenţi care vegh tudențesc lasa 
cumva să se întâmple gheau din ŞI, Înso- 
prin vreo manevră ple ceva rău cu Postul lor ca 
za nevră voită, sau greşită studenţii di nu 
a sosirea trenului Şită, a locomoți din tren 
Lunca Bradului a fost 1 studenţilor E e : 
= i un : Oveni î 
câteva mii de studenţi sie iasa sii zi 25 în stația 
ii Pee O gară A Scris, 
ii aici, să-și Eee câmpie, Ep si 
ii să rămână inue are 
care părăsise gara Ea pe loc din lipsă anii având 
După tratati ordinul autorități] e locomotivă 
urmă erau de a <u organele CFR. de siguranță. 
nervilor, locomotiva ru dentilog în fiele sta Până la 
a a laşi a ace 
i garnitura i ŞI a le E ea a 
Se foarte a pai de la pa e Apă trenul ei 
Mureş, fără ca Câruia 1 s'a dat cale iba calizându-se un 
ră până 
luaţi ca montat unde- am. ajuns ae lea 
C.F.R. şi un îrsiee locomoțivă un e Anat 
Eietia pace Bradului, înainte Aa Are ase aci 
a Bucureşti. Î i a sosi 
forţe foarte îi o 2 micuța staţie de cale ata De 
ale Statului CSE ante din partea ae 9 piscan 
e > e ajunseseră î e opresi 
înaintea trenului cra in stația [A ae 
1 nostru unca Bradului 
forţe?se î .. Pentru A radului 
?se întrebau studenţii ce atâtea miscări 
Mureş că udențţii. Secret d Işcări, de 
ă de fapt i e Stat. A 
aie mediat după . Am aflat la T 
nuit să fie despri upă Lunca B ; & 
sprinse cât radului era plă 
tru a pro eva tronsoa pla 
ă voca : ne de cale = 
şi deci o cat deraierea trenului no îscalie pese 
Desf astrofă uşor de imaginat Aer ie Ce Buenrggti 
z esiacer E 
fie făcută ea tronsoanelor de cal zi 
zistenţă [ de jandarmi, dar organel c eaatae ha să 
nţă. In gara Lu ele C.F.R. au o 
m > < nca : pus re- 
ag sa era. înconjurat tarta trenul nostru fără loco- 
A Tagere, care nu ne Jandarmi înarmaţi în poziţie 
Aceştia s'au. retra permiteau să coborîm din t 
leșeni. Fo s după ce a venit SCI 
dna rţele oculte al a £ trenul studenţilor 
sânge rece asasinar e politicii româneşti plănuiseră 
erai ea a câ :- 
Ierea trenului ce-i câtorva mii de studenți, prin 
-1 transporta la Congresul lor anal 


77 


Congres ce fusese în prealabil aprobat de 
de Gheorghe Tătărescu, șeful 


de la Tg. Mureş, 
prezidat 


Guvernul român 
partidului N ațional-Lib eral. 
area Congresului și 


Discuţiunile pentru desfăşur 
lui, au fost purtate la Ministerul de 


în final aprobarea 

Interne, între Eugen Titeanu, ca Subsecretar de Stat 

pentru Ordinea Publică și O delegaţie a Uniunii Naţionale 

a Stundeţilor, condusă de Gheorghe Furdui, Preşedintele 

Uniunii. Când Ministerul de Interne â primit aprobarea 
ului la Tg. Mureș, 


de la Guvern pentru ţinerea Congres 
Ion Inculeţ, Ministrul de Interne, a invitat în cabinetul 
lui pe Eugen Titeanu şi delegaţia de studenţi și în mod 
solemn. le-a comunicat aprobarea Guvernului , cu care 
ocazie s'a încheiat un protocol. 
Studenţii din tren au fo 
ştia nimeni de ce au fost luate aces 
e Siguranță şi Jandarmerie, pentru că nu făcu- 
acţiune contra ordinei publice ca să determi- 
ne autorităţile româneşti să-i ucidă în masă prin dera- 
erea provocată în mod criminal, â trenului. Regele Carol 
a] II-lea nu a fost străin de această măsură luată în legă- 
tură cu Lunca Bradului, cum a desvăluit ulterior în 


anchetele ce au avut loc. 
Congresul de la Tg. Mureş a fost prezidat de Gheor- 
ghe Furdui, Preşedintele Uniunii Naţionale a Studenţilor 
din România şi a avut ca Preşedinte de onoare pe prof. 
universitar Constantin Giurescu şi i, cum și delegaţi 
străini din partea i i 
în urma acestui Congres au 
tre studenţi, 


st calmi şi răbdători. Nu 
te măsuri de către 


arestări prin 

militar din Braşov. Competența SE 

urmarea. stării de asediu declarată de Guvern, cu apro- 
e întregul teritoriu românesc 


Carol al II-lea, p 
xact invers 


ţi ani. procesul intentat era e 


ut loc. Studenţii, care fuse- 
ă cu premeditare 


udecată şi acu- 


barea regelui 
care a durat mul 
față de întâmplările ce au âY 
seră în pericol să fie asasinați în mas 
la Lunca Bradului, erau acum trimişi în ) 


78 


zaţi că au hotărît să 
3 t să s i 
zia Congresului de la e libe 
î i ele public pe se Mur 
e la Lunca Bradului și să-i, 
fel de proecte criminale -i a 
Justiţia militară d 
tară de | 
cesul ă a Br 
Sa , pepe altfel FE 7 Pe unde sa 
cercat să li j ecâ - 
cei arestaţi. În sia se impună și A ACEI 
reieşit că în timpul ps pelor genii atata în libertate 
oesordiilogaată iati ongresului a E pri în instanță. a 
loc Congresul ie a Palatului ei cea mai Beria 
ților din oraș, inaghi ȘI în oraș. Caii unde a avut 
ducerii Uniunii N ari, germani și evrei atorii minorită- 
perfectă aționale a Stud = au mulțumit 
ce a domnit în or udenților pentru cz 
aspectul sărbătoresc aş, ziua şi noapt ordinea 
aflați în Congres, | pe care cei câte ptea și pentru 
A siieite îi -au asigurat orașul A mii de studenți 
2 şit di > ag Bei ui lg. IL 
a its de z mărturiile de la me Mureş. 
îi aciiileiii iausfost asgierea trenului ei că cei ce lua- 
i iiniaotudeiţe sala şi fals informaţi = după Lunca 
de conducătorii ea care de fapt Bu = armaţi despre 
nunte au fost a ia alee, în nicio oc ae discutate 
publice ce au avut 1 a cunoștința studen Sa Aceste amă- 
Sosiţi la Bu oc după aceste den ic: în adunările 
= cureşti şi î nte. 
re, după e d aa ŞI în celelalte centre universi 
țiilor studențești ongresului, conducă universita- 
demonstrati pe Facultăţi au decis să ătorii. Asocia- 
îcfisi ve de protest şi ecis să iniţieze 
nchiși la Braşov. Comi şi de solidarizare greve 
la Academi S „omitetul A SE Clt a cu studenţii 
eram rs la Comercială din B ociaţiei. Studenţilor de 
ram, a decis să invi ucurești, al cărui 
Du anadențiisde Apei pe pe 
soar > pentru solidari cademie la o gre- 
ea din Bra zare cu studenții de la închi 
proc Braşov, care ulteri i de la închi- 
es, după achit erior au fost eliberaţi pri 
Am proclamat îi area lor de către Tribunalul Ea 
pe ziduri eva printr” : militar. 
rile Ac Sa un comunicat scris și afi 
n ae ademie : scris și afișat 
u participe 3 zile 1 1, prin care ceream E dci aa ă 
a cursuri în SR sa 
semn de solidarizare cu 


Sie în Stat(? 
$ Prin aceea : 
actului criminal 
Vertizeze să înce 


:), cu oca- 
că au decis 
premeditat 
teze cu ast. 


judecat 
Pro- 
unea oficială 


79 


studenţii închişi la Brașov, şi-i îndemnam ca în aceste 3 
zile să stea liniştii acasă şi să înveţe. de exmatriculare | 
Acolo unde câţiva sunt in pati 
: taţi Ca mata Za studenții ela mea. Le 
stăpânesc mânia > mâtriculării a e indignaţi sa că 
cvol]- 
Pot să le 


Greva a fost aproape totală. 


care se numeau democrați, participau la câte 


faţa a 5-6 
Profesorii de 
Ss Mi-au p 


în parte. Profe mai su 
sorul Gh. Gh Tomis Sprijin 


studenţi, 
un curs, profesorul nu ţinea cursul numai în 
studenţi, când trebuiau să fie câteva sute. După trecerea 
studenţii s'au prezentat la cursuri IF. 
rul Răduc : 4 
ştiinţifică Dai L-a informa tones Ta fiecare 
incă La Semi) ue. Eu m at În Bet 
i Ucrare 


timpului de 3 zile, 
at să se desfăşoare normal, cu excep” 


şi viaţa lor a continu 
ţia mea. 

După terminarea grevei şi reluarea cursurilor, Rec- 
torul Academiei Comerciale, profesorul Răducanu, a con- 
vocat Consiliul profesoral şi a cerut să aprobe eliminarea 
mea definitivă de la Academia Comercială, pentru orga- 
nizarea grevei studenţilor, obţinând cu uşurinţă apro- 
barea Consiliului profesoral, la prima votare. Colegul 
Traian Clime îmi prevăzuse cu 6 luni înainte, că după 
alegerea ca Preşedinte al studenţilor, va urma eliminarea 
din Academie. lată ani de studii, eliminat 


-mă după 4 
definitv din Academie; erdeam 
lor 4 ani de studii. 
xamenele de 


la semi 
inar i 
ul catedrei sale de Înt 
Teprinderi 
ri 


ceeace însemna Că pi 


total situaţia şcolară a ce 
Era în Mai 1936. Peste o lună începeau € 
sfârşit de an, iar pentru mine erau examene pentru sfâr- a de 
şit de Academie. Nu mi-am pierdut cumpătul şi curajul Sai a5ai, erai incurcas 
şi am continuat să lupt din culise, printre profesori, Ss definitiv din ae oltene, ce-ai făcuta 
entru reformarea deciziei Consiliului profesoral, influ- ze a seminar, Oltene emie”, Erafsaa a ? = te-au 
ăzut afişată decizia Consi- £ ască. Cu profe » Teferindu-se |] aia 
ŞI repede. EI N sorul Ioaniţescu A Origina mea 
mă ex : Le participase | Sa am ințele 
matriculase şi fij a Consiliul S ușor 
ȘI tind prieten cu a iai care 
ăducanu, (amâ 
» (amaân- 


în audiență la 


„După ce amv 
al Academiei, 


T 
> . 
) 
) 


am în 


liului profesoral, 
Rectorul Răducanu, sau la Secretarul general : 
Eugen Petrescu, dar nici unul nic! altul nu au vrut sâ mi-a pro 
mă primească. Vor fi crezut, poate, că dacă nu ape isa E că va obţine de la el ţi 
mesc în audienţă, eu mă vo! potoli şi mă voi pleca în faţă explicat A „9 pedeapsă mai sai inerea unui Consiliu 
nedreptei lor judecăţi. ă pedepseasc vutorul Consiliu of ica pentru mine. Mi-a 
M'am prezentat la profesorii Gh. Gh. Antonescu, | RE or a intr'un fel oarecare esoral va trebui să mă 
D.R. loaniţescu şi Costică Bungeţianu, de a căror sim- inițiat:o 1 Şi al Academiei, din aceasta pentru prestigiul 
patie mă bucuram în mod deosebit, le-am spus situația P : cauza grevei pe care am 

am rugat să reconvoace Consiliul profesoral, = cae 2 zile avea loc al doil 
icipaseră), pentru a anula decizia situaţiei d de cei trei E sole ea Consiliu profesoral 
| ele. S;: : » Pentru reexami 

a obţinut un succes. dar SE tea ah 
, nvenabi 


mea şi i- 


(la cel dintâi ei nu parti 


80 
81 


e DO 


pentru mine. S'a reformat prima decizie de eliminare 
definitivă din Academie și de data aceasta am fost elimi- 
nat numai pentru un an, adică practic pierdeam un ân, 
urmând ca în loc să mă prezint la examene peste o lună, 
trebuia să mă prezint peste un an și o lună. Acest rezul- 
tat mi l-a prezentat profesorul D.R. lonaţiescu, pe care 
l-am aşteptat pe stradă până seara târziu când a ieșit 
de la Consiliul Academiei. 

I-am spus profesorului că nu sunt mulțumit cu acest 
rezultat, că voi mai sta o zi în București pentru a face 
o vizită profesorului Iorga şi dacă acesta nu-mi acordă 
un sprijin, voi pleca peste o zi la țară, dar studenții nu 
se vor linişti şi vor întreprinde acte de protest dacă nu 
se renunță la eliminarea mea, pe care o considerau ne- 
dreaptă şi abuzivă. Nu vorbisem cu nimeni despre o ast- 
fel de acțiune de protest, era o manevră a mea ca să-l 
determin pe profesorul loaniţescu să intervină din nou 
pentru o nouă reexaminare a cazului meu, în baza unui 
memoriu pe care-l voi depune. l-am mai spus profesoru- 
lui că aş pleca imediat din București dacă mi s'ar lua 
dreptul de a mă prezenta la examene în sesiunea ce va 
avea loc peste o lună și m'aş pregăti să dau toate exa- 
menele în sesiunea de toamnă, după care voi pleca să-mi 
satisfac serviciul militar. În felul acesta Rectorul Răducanu 
va avea o satisfacţie că totuși am fost pedepsit. 


XX x 


În 1969, cu ocazia unei reuniuni a seriei noastre 
de studenți, 1932-1936, pe care am sărbătorit-o în cadru 
solemn, în Aula Academiei, l-am reîntâlnit pe profe- 
sorul D.R.loaniţescu. Era bătrân şi uscăţiv la față, în 
jurul a 80 de ani, dar se ţinea bine pe picioare și își păs- 
trase mintea clară. Când i s'a dat cuvântul, a vorbit ca 
de la catedră, clar, impetuos şi dinamic în vorbire și idei. 


82 


După terminarea programului sărbă a 
îndreptat spre dânsul, l-am ei şi l-am ie de te > 
l-am spus că m'aş bucura dacă m'ar recunoaște Fără 
să-mi dea drumul de mână, s'a uitat fix la mine i făcea 
vizibil efort să-şi amintească de mine. Ca să-l ajut, i-am 
amintit că în timpul studiilor, 1935-36, mi se adresa 
cu un nume special. A închis ochii pentru 2-3 secunde 
şi râzându-i fața, mi-a zis: "ce faci oltene? Tu eşti?”. 
l-am confirmat că eu sunt şi că mă simt onorat că m'a 
recunoscut după 33 de ani. Ne-am bucurat amândoi 
ca niște copii şi am stat minute în șir de vorbă, până au 
venit alţi colegi să-i prezinte omagiile lor. 


XXX 


A mai trecut o noapte, lungă şi grea, cu multe semne 
de întrebare la care nu puteam să răspund. A doua zi, 
la sugestia profesorului C. Bungeţeanu, m'am prezentat 
la locuinţa profesorului Iorga, din şoseaua Bonaparte și am 
solicitat să mă primească pentru câteva minute, anunțând 
pe soţia sa că sunt un student de la Academie. M'a primit 
imediat. 

l-am explicat situaţia mea şi profesorul Iorga m'a 
înţeles. l-am vorbit aşa cum mă învățase profesorul 
Bungeţianu, adică i-am prezentat situația determinată 
de o problemă generală de solidaritate studențească, 
împotriva unor abuzuri ale autorităţilor Siguranţei și 
Jandarmeriei Statului, în legătură cu Congresul studen- 
ţesc de la Tg. Mureș, unde a fost cea mai deplină ordine. 


La fel, i-am arătat că în timpul grevei de la Gia 
nu a avut loc niciun incident şi nicIo încercare de tul- 
lor 3 zile de ne- 


burare a ordinei, iar după terminarea celor 2 e 
prezentare la cursuri, studenţii au revenit în Ş 


cursuri. 
Pe profesoru 


] Iorga îl avusesem ca profesor la ca- 


83 


a 


ă în anul I la Academie şi i-am 


tedra de istorie universal aice 
ai mare notare, adică 


spus că la disciplina sa am luat cea m SRO 
bilă albă. a rugat să mă sprijine pe lângă Recon 
Răducanu, să ceară reconvocarea Consiliului pro eso- 
ral și în acest Consiliu, dacă dânsul nu va participa, sâ 
se ia notă de votul său pentru ridicarea dreptului de a 
mă prezenta la sesiunea de examene din Iunie. Să 

După ascultarea expunerii mele şi a rugăminţii 
ce i-am făcut, mi-a spus că sunt primul student de la 
Academia Comercială care l-a rugat ceva de când este 
el profesor la Academie, apoi s'a sculat de pe scaun și 
a pornit-o cu mine pe jos pe Bulevardul Lascăr Catargiu, 
astăzi Ana Ipătescu, până în Piaţa Romană şi a intrat 
în Academie direct în Cabinetul Rectorului. Eu 1-am 
mulţumit cu recunoştinţă pentru sprijinul ce mi-l a- 
cordă şi am dispărut pe altă stradă. 

Ce-a făcut la Rector în Cabinet, ce-a vorbit cu el, 
ce-a zis Răducanu, nu știu, dar știu că în după amiaza 
aceleiaşi zile a fost reconvocat Consiliul profesoral al 
Academiei, care mi-a restrâns pedeapsa la eliminarea 
de la sesiunea de examene din lunie, cu dreptul de a mă 
prezenta în toamnă la sesiune de examene. 

Seara m'am prezentat acasă la profesorul Bungeţia- 
nu și i-am mulțumit pentru sfatul ce mi l-a dat de a cere 
audiență la profesorul Iorga şi a-i cere sprijinul său, el 
fiind singurul în stare să obţină o îmbunătăţire a pozi- 
ţiei Rectorului Răducanu față de cazul meu. 

În noaptea aceea am trecut pe-acasă pe la doi 
colegi din comitetul Asociaţiei noastre, le-am spus ce am 
obţinut prin profesorul Iorga; erau vădit mulţumiţi, iar 
a doua zi am plecat acasă la părinţi, la ţară, le-am poves- 
tit cele întâmplate cu mine, m'au înţeles şi au fost de 
acord ca pe vară să mă pregătesc temeinic pentru a lua 
toate examenele într'o sesiune, deoarece, după aceea, 
trebuia să plec a-mi satisface serviciul militar. 

În toamnă m'am prezentat la examene, le-am luat 
pe toate, în număr de 11, dar m'au sleit de puteri. După 


84 


TOP PI 


ultimul examen, am solicitat au 


diență = 
ducanu. M'a primit, dar se uita lenţă la Rectorul Ră- 


Crare. ştiinţifică pe care 
I-a pus o întrebare uşoară 
tând a mai avea conversa. 


asistentul său o notase cu 10, m 
şi mi-a dat notă de trecere, evi 
ție cu mine. 

Când m'am prezentat în audienţă, prima întrebare 
a pus-o dânsul: ”ce vrei Popescule?”, I-am răspuns că 
acum la sfârşit, când prin examenele trecute am ieșit de 
sub jurisdicția Academiei, am venit să împlinesc o dorin- 
ţă a tatălui meu care m'a rugat să îi transmit salutări 
şi sănătate din partea dânsului. Fără să se uite la mine 
pentru că citea niște corespondență, m;'a întrebat cine 
e tatăl meu. I-am răspuns că se numește Radu Popescu 
fost Consilier al Băncii Centrale Cooperative şi al Centra- 
lei Cooperativelor de aprovizionare și consum şi au fost 
împreună în același timp în Consiliile acestor două 
Centrale. A ridicat capul la mine, m'a privit altfel de 
data aceasta şi mi-a reproşat de ce nu m'am dus la el 
de când am intrat la Academie să-i spun că sunt băiatul 
lui Radu; nu ar fi convocat Consiliul profesoral pentru 
mine, ci mi-ar fi făcut o muștruluială de aș fi ţinut-o 
minte toată viaţa. I-am răspuns, zâmbind, că muștrulu- 
iala poate aş fi uitat-o, dar exmatricularea din Academie 
nu se poate uita niciodată. 

După câteva schimburi de idei, frunţile s'au descre- 
țit şi ne-am despărţit în bune raporturi. M'a condus până 
la ușe şi mi-a urat succes în viață. Mă gândeam atunci 
cum se schimbă oamenii când intervin în joc relaţiile 
personale. 

Îmi amintesc cu plăcere de anii studenției, de 4 
ani de tinereţe, de speranţe şi împliniri, de ridicări şi 
prăbuşiri, de multă carte care ne-a format judecata și 
experienţa pentru anii viitori ai profesiunii, dar şi de 
multe evenimente care au atras studenţii pe primul plan 


85 


zii e româneşti. 
gliticii intern ș .. : : 
al p În de cursul celor 4 ani de studii universitare, 19 39. 


x: mai frumoasă parte a vieţii m 

1936, am tei Mintea noastră stătea sub ua 

erioada = vedeam viaţa în roz, totul era frumos în ju- 
sens i Teihând cursurile la două Facultăţi, vedeam 
rul esse în cele două grupuri diferite de studenți 
ceva! COLI i dorință de viață. Se organizau baluri, serate 
sue către diferitele comunităţi studențești. 
zu erau organizați, ca Asociaţii reprezentati- 
ve studenţeşti, pe Cercuri studenţeşti judeţene. Caz 
paranteză; îmi amintesc că un grup de intelectuali moldo- 
veni a înființat la Iaşi un Cerc literar numit "La Triunghiul 
albastru”? și la prima adunare a Cercului, un mucalit 
a rugat să i se spună ce formă geografică are Asociaţia 
lor: "est un Cerc, sau un Triunghi?” 

Fiecare student era afiliat la Asociaţia lui studen- 
tească-judeţeană, de unde îşi trăgea obârşia. Aceste 
Cercuri studențești judeţene organizau baluri şi reuniuni 
de petrecere, unde se simțeau în largul lor, ca la ei acasă. 
Fiecare își avea "aleasa inimii lui” din judeţul respectiv, 
pentru care avea sentimente fireşti de afecţiune. Dragos- 
tea pământească era cheea dezlegării multor fericiri, 
care ne făceau să plutim cu inima în spaţiile siderale 
unde imaginaţia noastră tinerească ne purta. Este plăcut 
pentru oricine să-și amintească de timpurile gingașe 
şi frumoase ale tinereţii, dar mai plăcut este ca atunci 
când ești tânăr să le petreci din plin. 

Cercurile studenţeşti judeţene erau grupate, în acea 
vreme, în Federaţii studenţeşti regionale. Una din cele 
mai active Federaţii, era Federaţia studenţilor din Olte- 
nia, judeţul Olt şi Valea Timocului. 

În totdeauna am fost un protestatar împotriva celor 
care despărțeau pe olteni în două părți: olteni din Olte- 
nia (ca provincie administrativă şi înscrisă şi pe hartă 
ca atare), și oltenii din judeţul Olt, pe care nu-i ConsI- 
derau olteni, ci munteni, deşi ei au conştiinţă de olteni, 


86 


—.— OO 


au vorbire oltenească (folosind la trecut perfectul sim- 
plu: fusei, detei (dădui), văzui, mă dusei, etc.) şi au por- 
tul oltenesc la veşminte, nicidecum argeșean sau musce- 
lean. 

Este de înţeles că studenţii români din Valea Timo- 
cului, din Banatul sârbesc de sub jurisdicția administra- 
tivă a Jugoslaviei, să se afilieze la o Asociaţie studențeas- 
că din Oltenia, cu care erau vecini, despărțiți doar de 
Dunăre, iar ei se considerau nu numai români, ci şi olteni. 

Pe când m'am căsătorit cu Jenica Popa din Buruene- 
Hunedoara, fata lui Pătru Popa, fost Prim Pretor de Hune- 
doara, socrul meu era întrebat de rudele lui, de unde e 
ginerele? EI le răspundea că e oltean. Rudele se minunau, 
complectând: »i-auzi dragă, nu numai că e regăţean, 
dar e şi oltean”. Motiv de discuţii şi de vorbe. Pentru ei, 
apariția unui oltean în mijlocul lor era ceva deosebit 
şi neobișnuit. Nu a trecut mult timp și rudele socrului 
meu şi-au dat seama că alegerea nu a fost rea. 

Îmi amintesc că în vara anului 1934 am participat 
la Congresul anual al Federaţiei studenţilor olteni, care 
a avut loc la Liceul'"Traian” din Turul Severin. Congre- 
sul a fost prezidat de studentul Motomancea din Târgul 
Jiu, doctorand al Facultăţii de Drept din București, iar 
prezident de onoare al Congresului a fost profesorul 
Mihail Manoilescu, de la Politehnica din Bucureşti. A 
fost un Congres curat oltenesc, atât ca vorbire, cât și 
ca probleme desbătute în ședințele lui. 

Din prima zi au apărut printre noi doi tineri olteni, 
care au fost podoaba generaţiei lor şi care au onorat 
cu prezenţa lor, în vremea aceea, Congresul oltenilor. 
Este vorba de Crişu Axente din Tumul Severin, care 
îşi făcuse studiile universitare la Sorbona şi care obținuse 
în acelaşi an diploma de doctor în Drept de la Paris, şi 
Gheorghe Ciorogaru, de la Novaci din Gorj, care îşi făcu- 
se studiile economice în Germania, şi care, ca şi Crișu 
Axente, îşi terminase studiile în acel an, obţinând di- 
ploma de doctor în ştiinţele economice de la Heidelberg. 


87 


e ul 


Fiecare dintre ei primiseră influenţe deosebite 
în gesturi şi vorbire de la ţările unde îşi făcuseră studiile 
universitare, iar în timpul discursurilor lor ţinute în Con- 
gres, ca invitați ai Federaţiei studenţilor olteni, l-au 
determinat pe profesorul Mihail Manoilescu să-l scoată 
în evindeţă în fața noastră: Crişu Axente a vorbit muzical, 
cu metafore multe, cu gesturi largi și elegante ce se întâl- 
nesc la oratorii francezi, sau oamenii de bară ai Baroului 
parizian, cu căldură şi convingere, aşa cum fiecare din 
noi avea în imaginaţia lui că vorbeşte un francez. 

Gheorghe Ciorogaru a vorbit sacadat, cu gesturi 
scurte de parcă tăia cuvintele și propoziţiunile, ca orice 
orator german, cu ton apăsat și dur de parcă dădea ordine 
ca orice *Feldwebel” neamţ, dar și sistematic și ordonat, 
ca un veritabil neamţ, care se adresa mai mult raţiunii, 
decât afecțiunii. Când vorbea Ciorogaru parcă citea 
un ordin de atac într'o. operaţiune militară din timp 
de război, iar  Crişu Axente parcă declama o poezie cu 
albăstrele şi fluturaşi. 

Îmi amintesc că eu am fost cazat, cu încă un stu- 
dent, la dl.Răzmeriţă, profesor pensionar al liceului 
Traian.În timpul cazării, ne-a arătat o deosebită operă 
ştiinţifică a sa, un Dicţionar român-român, al cărui autor 
era, în care se explica originea fiecărui cuvânt, cu seman- 
tica lui, acolo unde era cazul. Am apreciat-o ca o lucrare 
erudită, am căutat-o prin Bucureşti dar era epuizată, şi 
nici profesorul nu ne-a putut da un dicţionar, pentru 
că nu mai avea decât un singur exemplar. Astfel de cărți 
de migală şi de valoare ştiinţifică ar trebui să fie reedi- 
tate şi compectate de filologii noștri. 


88 


CRUCEA DE LA MORMÂNTUL ER 
NECUNOSCUT LU 


La 24 Ianuarie 1933, Centrul studenţesc Buc i 
condus de Traian Cotigă, a organizat o procesiune za at 
mântul Eroului necunoscut din Parcul Carol, în cri t ia 
ruia erau adunate oseminte neidentificate. de za e 
rabda ale României din primul război mondial 

Astfel de morminte simbolice ale Eroului necunoscut 
au fost construite în multe capitale ale ţărilor europene 
după primul război mondial. Scopul procesiunii Se zi 
zate de stundenţi în Parcul Carol era de a aşeza o e, 
şi o candelă la acest mormânt, potrivit datinelor coaie 
neşti, pentru toţi cei ce au murit în credinţa creștină 
dându-și viața pentru apărarea gliei româneşti şi pentru 
reîntregirea României în hotarele ei fireşti. 

Conducătorii politici după primul război mondial,ca- 
re au construit acest Mormânt al Eroului necunoscut în Ca. 
pitala țării, au omis cu bună ştiinţă să aşeze şi o cruce la 
mormânt, așa cum e datina românească, motivând că 
Se Aa pia fost poate şi musulmani sau evrei, 
deep Ss e ŞI alte datini pentru morminte, decât cei 
= eg e î. Părerea studenţilor creştini români era 

e a : SI in România să fie liber a-şi aşeza simbolul 
alta la ormântul Eroului român necunoscut, con- 

rac ițiilor lor, dacă vor găsi necesar aceasta. 
Baa E de stundeți de la toate F acultățile din 
sia e i reptat în ziua de 24 lanuarie 1933, într'o 
a ori ctă, spre Parcul Carol, astăzi numindu-se 

ţii. In fruntea coloanei erau conducătorii Centrului 


89 


Se a e a aaa IEEE 


Studenţesc Bucureşti, după care urma o Grupă de 6 


studenţi care purtau crucea de marmoră albă ce trebuia să 
fie aşezată la Mormântul Eroului necunoscut. Procesiunea 
se desfăşura în disciplină şi linişte, ca o adevărată proce- 
siune religioasă. 

Mă găseam și eu printre miile de studenţi partici- 
panţi la procesiune, în ziua aceea nefiind cursuri, ca 
şi alte câteva mii de femei, copii şi bătrâni, care, fie că 
au intrat printre coloanele de studenţi, fie că au urmat 
coloana studențească. 

Ajunşi în faţa Parcului Carol, am găsit porţile parcu- 
lui închise şi încuiate cu lacăt. Erau nişte porţi de fier înal- 
te, care cu greu puteau fi sărite. Piaţa Parcului era plină de 
studenţi, ca şi de alte mii de locuitori ai Capitalei. 

În spatele porţii era O companie de jandarmi înar- 
maţi, alta de gardieni publici şi mulți agenţi de poliţie, 
dotați cu pistoale şi bastoane de cauciuc, toţi având 
în frunte pe Armand Călinescu, pe atunci Subsecretar 
de Stat la Interne. Prim Ministru era Dr. Alexandru Vaida- 
Voevod, care conducea un guvern naţional-ţărănesc. 

Cu toate rugăminţile ce i s'au făcut de către condu- 
cătorii studențimii de a li se permite să aşeze crucea 
la Mormântul Eroului necunoscut, asigurând cea mai de- 
săvârşită ordine, Armand Călinescu a rămas neînduple- 
cat şi nu a permis deschiderea porţilor de fier. Studentul 
Mihail Stelescu de la Facultatea de Litere, aşa cum s'a 
anunţat printre studenţi, s'a urcat pe poarta de fier a 
Parcului şi a vorbit studenţilor, după care s'a adresat 
jandarmilor și poliţiştilor. 

Situaţia devenise încordată, studenţii vociferau, 
jandarmii încărcau armele, iar de sus cădeau fulgi mari 
de zăpadă, ca niște lacrimi imaculate ale văzduhurilor, 
în timp ce Stelescu îndemna studenţii să deschidă por- 
ţile parcului. Furia mulţimii a reuşit să îndoaie fierul por- 
ţilor încuiate și să rupă zăvoarele. În timp ce studenţii 
deschideau porţile, Armand Călinescu a ordonat jandar- 
milor : ”Foc”. S'au auzit rafale de arme trase în aer 


90 


în semn de intimidare, iar mulțimea d 
să lovească fără milă, cu Mem e: 
dreapta şi stânga. 
În piaţa Parcului mulţimi 
hiat şi au început să câ țimile de oameni au 
chiat Ş ceput să cânte "Cu noi est 
Peste capetele lor descoperite se ce e 
zăpadă care cădeau necontenit. Gardienii aci 
s'au năpustit cu bastoanele de cauciuc i lici 
lor îngenunchiați, aşa cum primiseră ei a 
lui Armand Călinescu şi au început să ic aela : 
peste capete, peste mâini, peste picioare e stundleți 
Gemetele de durere şi protest ale studenţilo a milă. 
amestecau în aer cu tonurile înalte ale te în IOVIȚI se 
cioşilor desnădăjduiți "Cu noi este Dumnezeu în credin- 
Neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumne , înţelegeţi 
În timp ce jandarmii continuau să E e al 
Că ă î 
aer pa intimidare, Armand Călinescu = E ve în 
spatele jandarmilor şi de acolo a dispărut. Po aa, în 
cului Carol au fost din nou închise de ee eg = 85 
fost legate cu lanţuri, - iza 
Conducătorii st i 
udenţilor, î pate 
neprevăzute, au ord iţilor, în faţa acestei situaţii 
ra - rdonat încolonarea studenţilor şi r 
i Eesea spre oraş. Procesiunea de înapoere era artă 
din lumea ireală a legendelor sau basmelor. Mii i pa 
în calobatieinta: ș INEL or. Mii de studenţi 
= u o ordine desăvârșită, albi de zăpadă 
escoperiţi, cu capetele pl ae zăpadă, 
este 'D Apetele =plecates,scântaumeren "Cu noi 
umnezeu”” sau ''Deşteaptă- âne” i 
io inta ratitoidie ei şteaptă-te române”. Mulţi, 
Pe eta ei erau cu feţele lovite de bastoanele 
Sit oipentaţă a paturile de armă ale jandarmilor, aveau 
ar fi ţa şi pe haine, dar cântau mereu, de parcă 
vrut ca cerurile să-i asculte, i ă qi Rae: 
o, der redea - asculte, iar strămoșii din mormin- 
e şi să le înţeleagă fapta lor curată ca roua 
Imineţii, dar și neputi i 
în ia dalauc putinţa de a nu fi reuşit să așeze 
Pe aurii ea la căpătâiul de veci al ostaşilor căzuţi 
3 e de onoare ale României. 
p... Eu delele îndurerate, cu trupurile chinuite de 
ngeroase ale jandarmilor şi polițiștilor, miile 


ip a a început 
O . 


îngenun- 
mnezeu”. 
mari. de 
înarmaţi 
studenţi- 
in partea 


91 


e Ca pat să catre i-ai e atu 
Li _.——7” “VP era 


de studenţi şi populaţia civilă s'a împrăștiat în ordine 
rănile şi a povesti marea lor 


spre casele lor, spre a-și lega a po) 
înfrângere pe care au suferit-o. În învălmășala aceea am 
primit şi eu căteva lovituri peste faţă şi peste trup, cu 


bastoanele de cauciuc şi am stat în casă câteva zile din 
cauza loviturilor primite. Aceasta a fost prima mea acţi- 
une studenţească la care am participat. 

În scurt timp după această acţiune nereuşită a stu- 
denţilor din Bucureşti, "Asociaţia Cultul Patriei” , condu- 
să de profesorul universitar Marin Ştefănescu de la Univer- 
sitatea din Cluj, a reuşit, prin intervenţii politice, să 
depună o cruce la Mormântul Eroului necunoscut din 
Parcul Carol, ceeace studenţilor nu li s'a permis. 

Guvernul a hotărît să aprobe profesorului Marin 
Ştefănescu să instaleze o cruce permanentă pe Mormân- 
tul Eroului necunoscut, din partea Asociaţiei "Cultul Pa- 
triei””, deoarece se aflase că studențimea bucureșteană 
va încerca din nou să facă o nouă procesiune la Mormân- 
tul Eroului necunoscut, de proporţii mai mari, în acelaşi 
scop. Crucea pe care studenţii au dorit să o aşeze la Mor- 
mântul Eroului necunoscut a fost dăruită Asociaţiei 
»Cultul Patriei”, în același scop şi ea a fost aşezată 
la Mormânt, fără mulțimi prezente la solemnitate, în 
tăcere, aproape fără a se şti, așa cum a cerut guvernul 


Vaida-Voevod. 
mbra ei sta întins peste racla cu 


Crucea a biruit, iar u 
oasele eroilor adunate de pe câmpurile de luptă. Marmora 
nilor din candela- 


albă a crucii strălucea în revărsarea lumi 
brele ce străjuiau la Mormântul Eroului necunoscut. 
Liniştea acestui mormânt, simbolizând eroii ce 
s'au jertfit pentru glia Neamului românesc, a fost între- 
ruptă de buldozerele regimului comunist ateu din Româ- 
nia, care în anii 60 au şters de pe faţa pământului Mor- 
mântul Eroului necunoscut din Parcul Carol din Bucureşti, 
cu cruce cu tot. Nimeni nu a protestat împotriva distru- 
gerii acestui Monument funerar, acestui sanctuar Cu 


osemintele eroilor noștri, şi nu Sa tulburat nici liniştea 


92 


din marele Univers și poate nici 
mormintelor, ci doar liniştea din 
Români, care privim cum istoria Nea 
sub brazda unui buldozer. 
Pe locul Mormântului Eroului necun 
Bucureşti, regimul comunist a construit oscut de la 
: u 
uriaş. În rotunda cea mare a mauzoleului 5 maâuzoleu 
morții Cel mari, Gheorghiu-Dej, Petre ai aşezaţi 
vor mal fi, așezați în cosciuge ferecate pa și care 
„A A . 4și 
electric , iar în afară, în jurul rotundei, au fost nanevrate 
. . E S > . 
morţii cei mici, comuniști și ei, după rare INgropaţi 
după cum le-au fost meritele de a fi lovit zi mărimi, 
Pi > e : e 4 m 
în Țară şi Neam şi de a fi servit cât mai multi al tare 
Moscovei şi ale partidului comunist E interesele 
spe ce a fost nevoie de această profanare? U : 
a ictatură, oare, nu poate trăi decât dia a 
= â 
a fost înaintea lui? Pentru acest regim, oare, i BARE ce 
pe cu el? , „ istoria înce- 
Unii ziarişti Za e E 
Pen tiea Aa români Și oameni politici din vech 
îină i £ anilor 30 nu au înţeles în 1933 intenţia c a 
e cei aa am ai a studenţilor de a înobila pia 
u - 
et ge ui necunoscut cu o cruce, simbolul c 3 
adiţional al poporului român, și nici după 30 de ani 
nu au în i sa e ani 
țeles și nu au protestat când comuniştii au d Aa 
at cu buldozerul, Mormâ : ee ai Aa 
, ântul Eroului necunoscut din 


Parcul Ca 1 ră 

r 2 i 
! ol. Ei rămân mereu nişte oameni : 
înţeles nimic. e era 


ac i Z 
zii din adâncimea 
etele noastre de 


mului nostru se bagă 


93 


CORPUL PROFESORAL AL ACADEMIEI 
COMERCIALE 


În Europa se întâlneau în aer ritmurile "Giovinezzii”? 
italiene, ale imnului "Horst Wessel” din Germania, ale "In- 
ternaţionalei” din Rusia, cum şi strigătele de neputinţă ale 
regimurilor politice sleite de puteri din Anglia şi Franţa. 

În aceşti ani de studenţie, 1935-1936, profesorii 
noştri s'au ţinut departe de mişcările politice și au rămas 
la cursurile lor pe poziţiile de oameni de știință, care 
purtau răspunderea instruirii generaţiilor de studenţi la 
nivelul mondial al cercetărilor ştiinţifice de specialitate. 
Îmi voi aminti cu plăcere şi cu mult respect de cea mai 
mare parte dintre profesorii seriei noastre de studenți, de 
care m'am simţit legat prin prezenţa mea la cursuri şi prin 
interesul ce-l purtam cursurilor, ceeace a făcut ca în 
ulţimul an de studii să mă înscriu la 7 seminarii din cele 
11 cursuri ce le aveam, în loc de 2 seminarii câte erau 
obligatorii, întocmind lucrări la fiecare seminar în parte. 

Îmi voi permite să scriu câte ceva despre profesorii 
de care îmi amintesc, dar în cele câteva rânduri ce le voi 
scrie despre fiecare, desigur nu voi putea fi la înălțimea 
poziției lor ce au ocupat-o fie în corpul profesoral al 
Academiei, fie în corpul oamenilor de ştiinţă ai ţării. 
Viaţa. și opera lor ar merita să fie consemnată în nenu- 
mărate volume, ceeace mie nu-mi stă în putință sto fac, 
departe de izvoarele de informaţii din ţară. 

Voi începe să scriu, în ordine alfabetică, despre 
profesorul G.G. Antonescu, pe care l-am avut profesor 
de : edagogie în ultimul an. Pedagogia nu era curs obliga- 
toriu pentru toţi studenţii, ci facultativ pentru cei ce 


e 13) 


ar fi vrut, sau prevăzut, ca în viaţă să fi optat pentru 
o catedră în liceele comerciale, în disciplinele ce le frec- 
ventam la Academie. Cursul de Pedagogie și seminarul 
acestui Curs, Ne dădeau noţiuni de felul cum trebuie să 
fie predat un curs, ne dădeau îndrumări pedagogice de 
urmat în cariera profesională. 

Deoarece cursul de Pedagogie predat de profesorul 
G.G. Antonescu era foarte plăcut şi atractiv, s'a înscris la 
el majoritatea studenţilor din ultimul an, sperând să 
obţină fiecare un certificat de frecventarea Secţiei de 
Pedagogie, care ne-ar fi ajutat la obţinerea unui post 
în sistemul de învăţământ cu profil economic. 

Profesorul G.G. Antonescu era titularul catedrei de 
Pedagogie la Facultatea de Litere şi Filozofie din București 
iar la noi avea numai 2 ore pe săptămână. În materia lui 
era un savant, plin de omenie şi de răbdarea de a instrui ti- 
nerele vlăstare studențe şti, în inimile cărora se găseau vVâr- 
tejuri de sentimente şi idei, la unii poate necristalizate, dar 
profesorul G.G. Antonescu a ştiut să şi-i apropie pe toţi şi 
să le insufle simțul moral a] cărturarului şi simţul moral al 
datoriei. Explica frumos şi atrăgător, ceeace făcea ca sala 
să fie plină la cursul său. Avea un asistent, în persoana lui 
Petre Ştefan şi un custode la seminarul său, pe colegul 
nostru Băloiu, care îi erau preţioşi auxiliari în activitatea 
sa profesorală- la Academie. 

Am ales şi eu un subiect la seminarul său de Peda- 
gogie, pe care l-am tratat conform îndrumărilor profeso- 
ului. Am întocmit o lucrare bună, care a atras atenţia 
profesorului asupra mea. Am tratat despre: Educaţia 
morală şi instrucțiunea în şcoala secundară”. Lucrarea nu 
trebuia să depăşească timpul unei ore de studii, care 
era de 45 minute, urmată în continuare de o altă oră de 
Pedagogie, care totalizau cele 2 ore de curs pe care le avea 
profesorul la Academie. 

Când am cetit lucrarea, Amfiteatrul era plin. Din 
primele pagini cetite, atenţiile profesorului şi studen- 
ţilor erau încordate. Subiectul, aşa cum era tratat, a 


96 


plăcut tuturor, încât nimeni nu a Ă 
sau oboseală timp de aproape o manifestat neatenţi 
durat cetitul lucrării. După ce oră şi jumăta ție 
lucrarea, profesorul a rostit tibie terminat de cetit 
nu am nimic de adăugat la lucrarea ii cuvinte: ”Eu 
Popescu, dacă cineva dintre Dvs. are ae sidenb Eugen 
înscrie la cuvânt”, În liniștea care d de spus, să se 
aştepta înscrierea la cuvânt, așa omnea în sală, se 
zând că nu se înscrie riduri i cum, era obiceiul. vă 

furi £ € ni la cuvânt, după ZE 
ape uri, profesorul a făcut elogiul luciăea pă repetate 
nu i sa întâmplat în cariera sa de pese ŞI a spus că 
să facă o lucrare așa complectă și pli Ca un student 
emoţionante care au fundamentat plină de exemple 


- bratele ideil i: 
= dee morală și instrucțiune si originale 
rofesorul mi-a mulțumit în aplauzele cole sil iul. școlar. 
r. 


Prof. Eftimie Antonescu e i 
ie ii tai în anul ultim al aaa, = 
iata a se trata despre acordurile erai aci 
= Se i ncepând cu Tratatul de pace de la P e 
iu 16-1918, Tratatul de la Trianon pactul: e 
> Tand- 


Kellog, etc. cu i : 
Bee at m ŞI Organizare : ; 
Ligii Naţiunilor. ă a, scopurile și activitatea 


te cât a 


Profesorul ex 
punea frumos şi > că : 
rul car Y ŞI atrăgător ă 
ri E Ceha cursul său de Drept i teiaţie mer 
aia sa idee e. Cursul său avea și un lirice dus 
n ihai > C 
de Fseterne a Mihai (Ică) Antonescu, viitor Ministru 
Eu fiind soia Mareșalului Ion Antonescu 
z nscris și la semi : 
țional, am pede eminarul de Drept 
aa Ci ale ocazia să-l cunosc mai bine fă mie 
cu gesturi largi 2 mândru, plin de el, vorbea la catedră 
era agreat de st zale când ţinea un discurs politic. Nu 
de profesorul Ettmi a iile a aa 
A S e nton i * A 
de tânărul ovferer plat escu, titularul catedrei, decât 
ubiect : . 
uziilor eliza al lui Ică Antonescu era Liga 
influență a Ligii n om convins de utilitatea și forța de 
gii Naţiunilor, ca singurul organism inter- 


Naşi 


97 


ate asigura pacea. Un coleg al meu a 


de tratat la seminarul de Internaţional, 


despre forţa de acţiune a Ligii Naţiunilor privind aplana- 
rea conflictelor între ţări. Pe lângă referentul principal 
al subiectului, erau şi 2 coreferenţi, dintre care unul 
eram €u, şi aveam sarcina să complectăm lucrarea prin- 
cipală, cu alte aspecte, alte păreri şi alte concluzii. 

Coreferatul pe care l-am susţinut eu era contrar 
concluziilor referatului principal și ceeace era mai grav, 
era contrar părerilor pe care le avea Conferenţiarul Ică 
Antonescu. Eram în primăvara anului 1936. În coreferat 
am dat destule exemple din evenimentele ce au avut loc 
în lume după războiul mondial din 1916-1918, în rezol- 
varea cărora Liga Naţiunilor şi-a demonstrat neputința 
de a aplana conflictele ce aveau loc în toate colţurile 
lumii. Ceeace l-a supărat mai mult pe Ică Antonescu 
a fost părerea pe care mi-am exprimat-o că Liga Naţi- 
unilor nu este altceva decât o tribună pe care se perindau 
diverși oratori politici de diferite naţionalităţi care  ur- 
măresc mai mult efecte personale,dar nicidecum aplanarea 
conflictelor. 

În replică, 
mele expuse în sal 
nescu s'a exprimat cam așa: 
tete şi cuvinte luate la întâmp 
ţiunilor şi a celor care au clădit-o și au răs 


să asigure pacea lumii, „ete. etc.” 
Ştim cu toţii cea urmat: declanşarea celui de-al 


doilea război mondial şi dizolvarea Ligii Naţiunilor, ca un 
organism fără efect 

Dezlănţuirea verbală a Conferenţiarului adresată 
mie, care a ţinut multe minute în şir, a avut darul să 
înfricoşeze pe unii colegi, iar pe alţii să-i revolte. Eu 
am considerat cuvintele sale rostite în această împreju- 
rare, ca un discurs electoral, dar nu 0 replică profeso- 
rală sau ştiinţifică privind eficacitatea, sau neeficacita- 
tea Ligii Naţiunilor pentru rezolvarea conflictelor între 


naţional care po 
avut un subiect 


adresându-se mie ca răspuns la părerile 
a de seminar, Conferenţiarul Ică Anto- 
»voi care aruncaţi cu €pi- 
lare împotriva Ligii Na- 
punderea 


98 


și succes în aplanarea conflictelor. 


Națiuni. După acest atac vehement ] 
de părerile ce le-am exprimat în coref 
Antonescu a afirmat că refuză să-mi rather ălcă 
că o astfel de lucrare nu are ce căuta Ro teze lucrarea ȘI 
lui de Drept Internaţional condus de Ca aritiva seminaru- 
Cu această poziție a lui Ică A afara 
tă în fața noastră în 1936, de a nu ad i 
în discuţiile asupra unei probleme, decât : 
nu a făcut altceva decât să prefigureze Sei ep ale sale, 
de Nr. 2 în Guvernul de dictatură : pn Ja vitoare 
Antonescu, timp de 4 ani, când nu cerea e oli alea 
iar dacă erau exprimate, nu le accepta sd erile altora, 
tatură. Eu „nu am reacţionat în nici Uh fel la. ia 
sale, păstrând buna cuviință și distanța î 2 nnâţaiia 
si-student; ţa intre Profesor 
Peste 2 zile am fost che 
Preşedintele Uniunii iai ameie. i e pa ai 
forul meu superior „pe linie de Trei ăi seta 
eu fiind în acel timp Preşedintele Asoci Ep ai 
ţilor Academiei Comerciale. Acesta mi-a s are e 
venea de la o întâlnire cu Ică Antonescu i pie 
sua care i s'a plâns de atitudinea petic scrie 
usor de sein ceda de Dr inter nn 
cr pa > 
de Drept Internaţional eee le a site 
ara şi utilitatea Ligii Naţiunilor. că ra 
pe Furdui, cu car i ia i: 
atenţia să-mi schimb ia Ed Lie cfr 
SA A rivind Liga Națiuni 
a a pe lieă de seminar să cer mi ui 
aa scu pentru eşeal ă ii 
Iipoteivaue poziției ofici greșeala ce am făcut-o, fiind 
E, a Asi oficiale a catedrei de Internaţional. 
ua Sa recurs la Gheorghe Furdui întrucât 
țiloz din email Se Guk; urdui, ca Preşedinte al Studen- 
convingă. a-mi facă e avea influenţă asupra mea să mă 
Naţiunilo, Sia es: ant ăuila sa față de problema Ligii 
BE tir ae a] ace să cer scuze Conferenţiarului 
-am făcut-o. 


a 
adresa mea, față 


cu, demonstra. 
te şi alte păreri 


99 


he Furdui m'a sfătuit să reiau bunele relaţii 


Gheorg = peer 
cu Ică Antonescu, spunându-mi că în problemele şco- 
lare, sau de ştiinţă, nu putem să avem conflicte cu profe- 

studenţii sunt cei care trebuie 


sorii, iar acolo unde apar, 
inut seamă de sfatul lui Furdui şi am cerut 


să cedeze. Am ţi 
audiență lui [că Antonescu, la seminarul lui, când nu 


avea curs. l-am explicat că nu a fost în intenţia mea să-l 
supăr cu părerea pe care am expus-o în ora de seminar și 
dacă apreciază că l-am supărat, sau jicnit cu ceva, eu îi cer 
scuze. l-am spus în continuare că am ţinut seamă de 
cuvântul şi experienţa lui Gheorghe Furdui, care m'a 
convins că în probleme şcolare, studentul nu trebuie să 
creeze sau să întreţină conflicte cu corpul profesoral. 

că Antonescu a fost mulțumit de poziţia mea, 
ca urmare a discuţiilor cu Furdui şi mi-a spus că i-a făcut 
plăcere faptul că i-am cerut scuze şi prin aceasta consideră 
că orice conflict, sau neînțelegere, ar fi fost, s'a închis. Eu 
am continuat să-i spun, în glumă, când mi-am luat rămas 
bun de la el, că dacă în locul lui Furdui ar fi intervenit pe 
lângă mine Liga Naţiunilor să-mi ceară să închid conflictul 
cu profesorul Mihai Antonescu, eu nu l-aş fi închis, ci 


poate aș fi declarat şi război. Nu vreau să spun, am 
completat,că ici o putere pentru 


Liga Naţiunilor nu are n! 
stingerea conflictelor între părți, dar că mai eficace sunt 
relaţiile directe și personale între părţi, la sugestia unor 
prieteni comuni, pentru aplanarea conflictelor. 

Ică Antonescu mi-a spus că el consideră gluma 
mea că este destul de amară în prima parte, dar plină 
de rațiune și optimism în a doua parte, fiind şi el convins 
că prietenii comuni pot realiza mai mult decât nişte 


organisme oficiale şi că în orice caz contactele directe 
între părți pot aduce soluții mai drepte şi mai rapide. 
Ne-am despărţit în raportui bune. Ne-am mai întâlnit 
pe front, pe când era în vizită la unitățile militare înso- 
alul militar 303 din 


țind pe Regele Mihai şi apoi la Spit ) 
Bucureşti, unde am fost operat, după front, episoade 


100 


e care le relatez în a dou 
turi”. ASCaIter ați e AŞ 
Prof. Constantin Bungeţianu, era 
Ţeona Întreprinderilor. Avea o încăpere 
muzeu al cursului, încărcată cu fel de fel zis: de seminar- 
grafice și obiecte de expoziţie. Nu avea ga ostre, planșe, 
ea la zii era prea analitic și în felul Xpunere atră- 
ideile principale ale temei. Era foarte preten acesta pierdea 
şi la seminar. Cursul lui trebuia bine oaie la examene 
ca să-l poţi trece. Avea însă calităţi de țat și memorat 
hovnic, iubea studenţii ca pe copiii săi sii de du- 
tor de bine şi sărea la nevoie în ajutorul pri. Era sfătui- 
tau sprijinul. celor ce-i solici- 
Pentru comportarea : 
= ] A Sa prietenească şi pări 
față sie lo lea aceştia îi spuneau ”Nea e p DE Bc aie 
> 3» 
vântu drăguță cra mereu pe buzele sal Sua „ Cu- 
o cae ee cu un student. Cursul era o ii când. avea 
3 studiului Intreprinderilor, iar sufletul lui nciclopedie 
e e nobile și de o adâncă și caldă As o bogăţie 
era u asa lui "Nea Costică” din strada ae ă 
ca =: SE mpi de modestie, așa cum erau det a aa 
Sebes pei E sa. Foştii lui studenţi îşi ip mn e a 
: p e acest mare suflet şi om d CICURtiEag 
Gai Nea IGostică aBuiigeti e omenie, care a 
ent greu din vi = 
e si ne acea la alt capitol aţa mea de student, 
rof. D.R. i 2 
tică Socială”. pl ct era titularul catedrei de ”Poli- 
flăcărau pe țăranii are elector şi discursurile lui în- 
Ele care-l trimiteau în Parlament la fi 
alegere parlamentară. A f ei 
lături Esi . - ost deputat î i 
iunile şi a fost Ministru al Muncii sa eta 
țărănesc. uncii în Guvernul național- 
Cursul lui 
- ul era destul i : - dai 
Progresiste în materie d de interesant, conţinea idei 
azigurăi :social e de politică socială a muncii și de 
griji. Nu a a ma re făceau ca bătrâneţea să fie fără 
aia eee imp și nici ocazie să legifereze astfel 
un om sociabil și și-a păstrat acest ca- 


ub două dicta- 


titularul catedrei de 


101 


a. 


cu studenţii. 
+ sufletește de acest profesor, la care 
am găsit suflet şi comportări de prieten şi părinte față 
de studenţi. Avea obiceiul să întrebe pe fiecare student 
de unde este, al cui este, ce rude are; îl proteja şi se purta 
te cu el. Aflând de la mine că sunt oltean, m'a 
întrebat ce-a păţit Virgil Potârcă, fost Ministru şi coleg 
de Guvem cu el, atunci când a cumpărat nişte prune 
de la un oltean cu cobiliţa. Eu i-am răspuns că nu cunosc 
pățania dlui Potârcă şi mi-a povestit-o profesorul. 

Se spunea că potârcă sa oprit pe stradă la un pui 
indea prune şi pe care le cântărea cu 


de oltean care vi 
balanţa oltenească”, aceea cu un taler suspendat cu 


trei lanţuri, un braţ lung de metal, într'o parte, pe care 
erau indicate kilogramele cu subdiviziuni, iar de partea 
cealaltă avea suspendată o greutate de metal ca o pară. 
Potârcă a cerut să-i dea un kilogram de prune. A întrebat 
cât costă şi olteanul i-a răspuns prompt: un pol ocaua, 
coane. Pe când punea prunele. în pungă spre a le cântări, 
Potârcă l-a întrebat pe oltean de unde e de fel. Acesta 
i-a răspuns că e din Pleniţa-Dolj. Potârcă a aflat că e bă- 
iatul lui Marin al Floarei lui Buzatu din Pleniţa şi auzind 
acesta, l-a întrebat dacă îl cunoaște pe €l: Olteanul i-a 
răspuns că nu-l cunoaște, iar Potârcă i-a spus că ele Virgil 
Potârcă din Pleniţa-Dolj, fost Ministru și a făcut armata la 
infanterie cu tatăl olteanului cu  prunele.  Bucu- 
pie mare de amândouă părţile că s'au întâlnit doi ple- 
niţari. Potârcă, făcându-i plata cu O hârtie de 100 lei, 
la care primise restul, i-a spus olteanului: "măi păiete, 
pentru că eşti dintr'o comună cu mine şi-l cunosc pe 
tat'tău, dă-mi suta înapoi să-ţi dau una bună, că aceea 
i o era falşă, de la fabrica de bani a lui 
Oprică Roşca din Băileşti”. Auzind olteanul propunerea 
lui Potârcă, de om cinstit, i-a dat suta înapoi şi a primit 
alta bună, mulţumindu-i pentru acest gest ce l-a făcut 
față de el. În acelaşi timp, olteanul i-a cerut lui Potârcă 


să-i dea punga cu prune înapoi ca să-i mai pună un pumn 


racter și în relaţiile 
M'am apropia 


ca un părin 


102 


O 


dia a pina, că atunci când a cântărit 
nul: > trăsăi niţel palanța în partea 
să rămâneţi înșelat de un consăteati 
cinstiţi, nu se'nşală între ei. S'a fă 
de seminar de această glumă city 
în continuare, când mă 
oltene?” 
Profesorul loaniţescu mi-a fost d 
un părinte, într'un moment greu din vi e m 
așa cum am relatat în altă parte E 
în prezenta carte. 
Se povestea pe seama lui D.R. loani 
spunea şi Derică, de la inițialele D.R., -că ţescu, -i se mai 
se înapoiase în ţară tânăr doctor “ee bitii când 
din Anglia, s'a prezentat la Take Ionesc i e economice 
al României, de care era cunoscut, și i, rim ministru 
Sate n am venit la Dvs. să nă Bica dei: Sc 
Ministru, că sunt şi eu tânăr studios, am ei, pe mine 
în ştiinţele economice la Oxford și săât pică octoratul 
de felul meu." Take Ionescu i-ar fi răs sa : spe ai 
eu ştiu că eşti băiat deştept, dar, daia eri puteai 
i se cere să aibă şi > cu . ini 
iulia it aibă şi tzac pat spirit, şi tu nu prea .s 
e sti ca Aia eu. Derică i-a răspuns: ”s'avem pardon, 
că-mi vine CE Ati teen Aa de spirit; dar, e sie 
SL OCEzG Lt pai dar am”. 
e bretele ata ac 10fpa cră titularul catedrei de 
era suplinit de să doi a numai la cursuri, iar la examene 
de curs, care se ea tii ai lui. Când intra în sala 
miei, începea să asia într unul din Amfiteatrele Acade- 
e tes eee pe ȘI să intre în subiect imediat 
ajungă la catedră ta e o 
ÎN? editia Eptină e de relatat prima idee şi apoi 
rupere, atât cât Finta mp de 45 de minute fără între- 
era uriaş în mintea şi ie de curs. Profesorul Iorga 
RIS 26 imăre Dersb ag ii noștri, pentru că era "lorga”. 
avea o memorie fă tate ştiinţifică şi era renumit a 
e fără egal. Cursul era interesant, dar 


ii zise oltea- 
altă și nu vreau 
n e-al Dvs”. Olteni 
a lui loani mare haz în sala 
vedea iniţescu şi de-atunci 

> ma intreba: »ce faci 


are folos, ca 
pri mea de student, 
in amintirile mele 

Li 


103 


apa II 


greu de reţinut din cauza debitului său mare de cuvinte 
pe care Profesorul le exprima cu o viteză puţin obișnuită 
şi cu fraze lungi de parcă nu aveau sfârșit. 

Cursul lui putea fi ţinut în condiţii bune şi de către 
unul din asistenții lui, dar conducerea Academiei a stăruit 
să obţină o oră de curs de istorie pe săptămână pentru 
Iorga, în scopul de a se mări prestigiul Academiei prin 
marile personalităţi ştiinţifice care făceau parte din 
corpul său profesoral. Profesorul lorga era un nume 
de mare prestigiu, care onora Instituţia din care făcea 
parte. 
Eu am apelat la Profesorul Iorga să-mi vină în ajutor 
întrun moment greu din viaţa mea de student și mi-a 
acordat acest ajutor în mod generos şi cu multă eficacita- 
te, despre care relatez în altă parte din prezenta carte. Ca 
om politic, profesorul Iorga nu a repurtat succese, Din 
perioada când a fost Prim Ministru, istoria contemporană 
nu reţine că s'ar fi făcut util pentru ţară, prin măsurile 
guvernamentale ce le-a luat. Este adevărat că perioada 
când a guvernat a fost aceea când s'au zdruncinat teme- 
liile economice ale Statelor de pe tot globul pământesc. 
În afară de aceasta, a fost flancat în Guvern, ca Minsitru 
de Finanţe, de cea mai abjectă figură de politician al 
României de după cel de-al doilea război mondial, de 
Constantin Argetoianu. 

În acea perioadă de 
lariile funcționarilor pu 
şi în special ale învăţători 5 
Adunare generală în Bucureşti, conduși de. Gheorghe 
Țoni, Preşedintele Asociaţiei învăţătorilor şi au decis 
să iasă în stradă să protesteze împotriva Guvernului 
care nu le plătise salariile de peste o jumătate de an 
şi să declare greva generală până la achitarea la zi a 


salariilor. osie 

Un prieten al Profesorului lorga s'a prezentat imecia 
la Preşedenţia Consiliului de Miniștri şi a intrat în audi- 
ență la Nicolae Iorga. I-a spus acestuia că învățătorii 


guvernare nu au fost plătite sa- 
plici timp de mai multe luni 
lor. Aceştia s'au întrunit În 


104 


ui 555 


vor să iasă în stradă și să declare greva generală. şi 
rugat. pe profesorul lorga să ia ceva măsuri dica 
Bi Minsitru, ca să împiedice greva învăţătorilor a 
ia tidus ingrijorarea, a ispuse ” ce va zice i 
că învățătorii au făcut grevă când "Apostolul Neamu- 
lui”? (cum i se spunea lui Nicolae Iorga), era Prim Mi. 
pistru?” Profesorul Iorga îşi linişteşte prietenul spunân- 
du-i: ”n'avea grijă, lasă-i să iasă în stradă şi să declare 
greva, că istoria o scriu eu”. 

Profesorul Virgil Madgearu era titularul catedrei 
de "Economie Naţională”. Era un economist de clasă 
înaltă, un bun teoretician şi organizator al economiei 
unei ţări. Concepţiile sale economice le-a concretizat 
în doctrina Statului țărănesc” pe care l-a imaginat ca 
o formulă care să aducă bună starea materială marei 
majorităţi a poporului, adică a ţărănimii române. Era 
Secretarul general al Partidului Naţional-Țărănesc, fiind 
un vechi adept și prieten al lui Ion Mihalache, fostul 
şef al Partidului Țărănesc, care după fuzionarea cu parti- 
dul Naţional din Ardeal a devenit Vice Preşedinte al 
Partidului Naţional- Ţărănesc. 

Erudiţia profesorului Madgearu era recunoscută 
de oamenii de specialitate din țară şi străinătate, care 
vedeau. în el un organizator modern al economiei și un 
teoretician rafinat şi progresist în ideile sale reformatoa- 
re. Profesorul Madgearu a onorat cu prisosință Corpul 
profesoral al Academiei Comerciale din București, că- 
a i-a dăruit în mod „generos capacitatea inteligenței 

€ și a puterii sale nelimitate de muncă. 

e = De erei Româno-Americane de 
teal aa ) i, a avut loc în cadrul Universi- 
ÎS due ae ui AErOVdetice; Statul Rhode Is- 
aa osprea - Inul a îngăduit să fac o comuni- 
eset Spre Patru mari economişti români”, 
deriatazși pia a, Madgearu, ceilalți find Gh. Mla- 
7hplă loa -4 Slăvescu, despre care voi arăta la nu- 

» IM continuare, ceeace am susținut despre ei 


105 


070 


Di 


al patrulea fiind Mihail Manoilescu, profesor 


la Providence ti nica din Bucureşti. 
ile eg LA Pol Madgearu am spus, printre altele: 
es 


i rofesorului şi economistului Madgearu 

iata ro de studii şi lucrări de specialitate, 

au rămas PESE ara de economie, nenumărate articole 

3 cursuri mea pei în Independenţa economică” şi 
Sia E; comânești şi străine de specialitate.” 

alte PUI eta cercetării, a elaborat lucrări valoroase 

n je agrară industrială, comerţ exterior, finanțe, 

de sg isa ie la ideea că ştiinţa economică are 

de cercet falitatea vieţii economice; negând existenţa 

e 


i iecti ării. După păre- 
i ce obiective ale desvoltării. 
iei este capabilă să cerceteze datele 


m ca ică 

lui ştiinţa economic te < 

furi ororei economice şi să elaboreze o soluție dai 

că în vederea realizării unei reforme economice (Curs 
» 


ză “n a pc e universitare el este plin de erudiție, 
demonstrând o pa freaca dee şi ei A ea 

"Studenţii săi l-au respecta ii 

o real Alexandru Mers: eră itp SE 

imba italiană. C. Perussi era Conicre. la a 
en de limba italiană. Am făcut pas d prea 
cu Perussi şi în alt an cu Marcu. Eram ob aie cara 
studiul a 2 limbi în decursul Academiei și cu 
ua era un bărbat frumos, seama 
avea o dicțiune plăcută, maniere a fois e si e i 
deosebită. Ne spunea că era prieten cu a ea sia 
scriitor şi filozof italian, de o uriţenie er oare 3 
de o inteligență seducătoare, care a p if li 
ateism feroce, dar a terminat prin ale A hit” 
credinţa creştină. Cartea lui Papini Un Saele: 
l-a făcut celebru, ea fiind tradusă în româneş ga ae 
dru Marcu. Profesorul Marcu ne povestea in aie 
pirile lui cu acest titan al inteligenţei paie E. Ci 
cea să înţelegem că era onorat de prietenia 


106 


| 


i se simţea bine în anturajul lui. 

Studenţii învățau cu plăcere limba 
sorul Marcu, toţi îl stimau și-l simpatiza 
al lor mai mare. 

Profesorul Gromoslav Mladenatz, era 
tedrei de '*Cooperaţie” şi-l avea asistenț p 
nescu, șeful seminarului de Cooperaţie. 
o memorie fantastică, a fost şi titularul cu 
doctrinelor economice, în care a strălucit 
zarea materialului a ceeace însemna Istoria doctrinelor 
economice. A fost doctrinarul Cooperaţiei în România 
pe care a ridicat-o la rang de disciplină ştiinţifică. Vor: 
bea fără întrerupere în ora de curs și nu oboseau 
rile sale. Era și un om bun la suflet. 

Profesorul Mladenatz, fiind prieten cu tată] meu 
cu care a colaborat în Consiliul de Administraţie al Centra- 
lei Cooperativelor de aprovizionare şi consum, mi-a propus 
să-i fiu custode al seminarului său de Cooperaţie, condus 
pe atunci de asistentul Mircea Pienescu. M'am simțit bine 
în compania acestor 2 profesori, care erau şi dascăli 
buni şi oameni de omenie. 

Mai târziu, prin 1948, ne-am întâlnit la Institutul 
Naţional al Cooperaţiei, dânsul ca Preşedinte al Institu- 
tului Naţional al Cooperaţiei iar eu fiind referent tehnic 
(Consilier) în cadrul Direcţiei de produse industriale, 
ca specialist în textile. Institutul Naţional al Cooperaţiei 
a fost dizolvat în Iunie 1948, numindu-se o Comisie PTovI- 
zorie pentru reorganizarea Cooperaţiei. Vestea dizolvării 
Institutului Naţional al Cooperaţiei a adus-o Ilie David, 
directorul general al Institutului, care a fost chemat 
la Ministerul de Finanţe, la Ministrul Vasile Luca, unde 
1 s'a transmis decizia Consiliului de Miniştri. 

Noi îl aşteptam pe Ilie David să vină de la Finanțe 
cu vestea cea mare. Eram mai mulți în Cabinetul lui 
Mladenatz când şi-a făcut apariția Ilie David. Mladenatz 
l-a întrebat imediat după ce l-a văzut: "Ce s'aude dragă 
Ilie cu INCOOP?” La această întrebare, Ilie David îi răs- 


italiană cu profe- 
U ca pe un prieten 


titularul ca- 
e Mircea Pie- 
Mladenatz avea 
Isului de Istoria 
prin sistemati- 


cxpune- 


107 


punde întrun limbaj de Giuleşti : “talmeş-balmeş” cu 
INCOOP-ul, domnule Profesor „ Mladenatz a rămas ne- 
dumerit de răspunsul lui David, pentru că nu era obiş- 
nuit cu acest vocabular de maidan și l-a întrebat : “ce-i 
asta tales-bales - aşa înţelesese profesorul - te rog să-mi 
traduci şi mie”. lie David a repetat cuvintele magice 
talmeş-balmeş, câ şi când ar fi vrut să-l înveţe pe pro- 
fesor vocabularul giuleștean şi a precizat, în traducere, 
că INCOOP-ul a fost dizolvat. 

Vestea adusă de [lie David a turmat în sufletele ce- 
lor prezenţi, amărăciune şi tristeţe, însemnând goană 
după locuri de muncă aproape de casă, pentru circa o 
mie de salariaţi, cu familiile lor, într'o vreme tulbure, 
de transformări și nesiguranţă pentru întreg poporul 


român. 
Așa cum am arătat şi la Virgil Madgearu, în aceeași 


e la Congresul Academiei Româno-Americane, 


comunicar 
următoarele despre Gr. Mla- 


am rostit, printre altele, 


denatz : 

“E] a devenit repede omul nr,l al cooperaţiei din 
România, ca teoretician şi organizator. A condus Banca 
Centrală Cooperativă şi Centrala Cooperativelor de pro- 
ducție și consum, până în 1948, când practic coope- 
rația liberă din România a fost desfiinţată.” 

“În activitatea sa de studii şi cercetare ştiinţifică în 
domeniul cooperaţiei, a publicat mai multe cărţi, bro- 
şuri, articole și manuale universitare, iar manualul său de 
“istoria gândirii cooperative” este lucrarea lui de matu- 
ritate, ca economist şi profesor, prin care s'a impus in 
faţa mişcării cooperative din Europa. A fost ales de 
mai multe ori în Consiliul Alianţei Internaţionale a Coo- 
perației, organul mişcării cooperative din toată lumea, 
care s'a format în urma Congresului internațional coope- 
ratist de la Londra, din 1895.” 

“Profesorul scria în 1935 
a devenit o forță mondială. 
cooperative din cele mai variate 


că mişcarea cooperativă 
Sute de mii de asociaţii 
aveau mai mulți de 10 


108 


de milioane de aderenţi răspândiţi 4 
bului. Cartea sa e pi la aa d toate colţurile glo- 
gura din cadrul MIȘCĂTII Că ed sa de Ste iSiIe 
a cuprins un câmp larg de cercetare In Europa care 
în Institutele internaţionale  coo » Cecace a făcut ca 
să fie considerat ca o adevărată Encicio sei e,  Mladenatz 
Profesorul Cesar Partheniu era Fi d 
de Drept Constituţional şi Drept e rul catedrelor 
ca asistent pe Paul Strihan şi apoi pe Paul ui având 
Era o figură deosebit de distinsă, a “caine 
sculptură romană cioplită în ard Es aa, cap ca o 
şi era de o inteligenţă sclipitoare. Numele | ă de Carara 
pe placa de onoare a Liceului Gheorghe 7 5 IE 
reşti, unde a obţinut în fiecare an e acar dia Bucu 
I-a până în clasa ultimă de liceu. conu chit Erie 
ra un vizionar şi ERP 
pze cercetător al Seat E Aa că ia ge şi 
Al şi al evoluţiei constituționale a Gea 
la Pro Ea Cesar Partheniu ne-a rămas teoria a e 
în Si uția idealurilor publice care stau la iz SE 
zăr A constituţionale ale Statelor, în toate eta 
zi sp DUCE sale la cursuri, sau la seminar, Sa foar. 
tat pe gr parcă primea inspiraţie pentru fiecare 
Barrett. da ate te aie aeaa ee Dolon 
fai pacii agita a ua a ta Pr IDD EIACIBA 
constituțional zi ia E A Arie Se area 
E : strativ. Profesorul ne-a lăsat pu- 
aia roci î evoluției ciclurilor, demonstrând îzar6. 
SSI E iile : la produsul mezilor este egal cu produ- 
ci după. reguli , Sa ciclurile nu se repetă anarhic în timp, 
ii ăi ae N eta pe care le-a demonstrat în timpul 
Era şi un labe a Aer ee ă 
Mita TE E Ş ari oculte. În cursul său de 
a il a gi stu iile sale de evoluţia ciclurilor 
Hiza filozofii ac în evoluţia mentalităților care stau la 
ee era în cele două spirale de evoluţie ale gân- 
, din care una se desfăşoară în sens cenitri- 


109 


5 


fugal, alta în sens centripetal, măsurând în timp, durata 

acestor spirale, la 2574 de anl » începând cu anul 639-Tales 
din Milet (înainte de Christos) şi sfârșind în anul 1935. 

Studiul său de fineţe şi profunzime a fost expunerea 

i a îi corespund cele 4 probleme 


filosofiei esoterice cărei 
considerate ca insolubile, şi anume: Quadratura cercului, 
—Piatra filozofală—Mișcarea perpetuă, şi Elixirul vieţii. 

lui Cesar Partheniu n'a rămas 


De pe urma profesoru 
sistematizat, decât cursurile sale litografiate 


de studenţi, care din păcate nu se mai găsesc, sau se gă- 
sesc din întâmplare prin vreo ladă cu cărţi, prin pivniţi 
sau poduri ale foştilor săi studenţi, cărora le-a plăcut să-și 
păstreze cărţile de studii. Consider că este o mare pier- 


dere pentru știința Dreptului, sau pentru gândirea filo- 
zofică română, că acest mare savant şi iniţiat nu şi-a 
lăsat studiile sale scrise şi sistematizate. 

Acei care vor încerca să refacă sistemul de gândire 
şi schema ideilor profesorului Cesar Partheniu, vor trebui 
să apeleze la memorie pentru a-și aminti teoriile, ciclurile, 
perioadele şi ideile profesorului, pe care să le sistemati- 
zeze în forma în care au fost expuse la timpul lor, în cursu- 
rile sale litografiate de studenţi. 

Aşa am făcut şi eu comunicarea ce am susținut-o 
în cadrul Congresului Academiei  Româno-Americane 
de Arte și Ştiinţe ce a avut loc la Universitatea din Cali- 
fornia, oraşul Davis, din Mai 1983. M'am folosit de me- 
morie şi de unele notițe luate la cursurile sale şi am 
încercat să fac cunoscut concepţia acestui gânditor şi 
vizionar român în fața Congresului Academiei Româno- 
Americane, pentru a i se găsi un loc meritat în areopagul 
oamenilor de știință din domeniile Dreptului pozitiv 
şi natural, filozofiei şi metodelor logice de cunoaștere, 
unde inteligența sa deosebită a strălucit din plin. 

Cu timpul, am mai spus; posibilitatea de a lega o 
noţiune de alte 3, care se găsesc în raport logic ce există 
între teză, antiteză, sinteză negativă şi sinteză pozitivă; 
va însemna aplicarea metodei originale a profesorului 


ceva SCTIS; 


110 


Cesar Partheniu, numită de el ”tet Ă 
Profesorul Ion Răducanu A agită 
de Finanţe şi îl avea asistent pe R itularul catedrei 
superior în Ministerul de Fi omanescu, fi E 
up , e Finanţe. Profes » Huncţionar 
timp Şi Rectorul Academiei Co e era în același 
Finanţe nu era plăcut, iar expunerile i Cursul său de 
O înşirare de măsuri, metode şi legislații e neatrăgătoare, 
rea bugetelor de Stat, cum şi eee, Privind întocmi- 
variate care s'au aplicat de-alungul pe TAp Ap teoretice 
de Stat privind finanţele publice Pului în politica 
Ca Rector, deci ca 3 pp 
: Ji ie trator al î - = 
mânt de cultură şi pregătire economică Sau ză. 
tate, conducând instituţia cu rea at bune rezul- 
şi simţ „de răspundere, faţă de misiunea ţă, autoritate 
Academia de Înalte Studii Comerciale re avea 
Bucureşti, de a pregăti cu aia fă a Beaisiale din 
ale economiei naţionale. e viitoare 
Profesorul Andrei Rădules ă 
de Drept Civil. Avea un cuzs de = EAEEE e algeai catedrei 
colea în el toată ştiinţa Dreptului so: sc, Log: 
obligaţiuni, proprietate, contracte, etc. și îl IRA rez a 
gime za perioada unui an de studii şcolare ga sa 
aaa treg cursul era plin de definiţii, reguli, proceduri 
a A ez care trebuiau să fie bine memorizate înainte 
cheie prezenta la examen. Prin vastitatea materialului 
e învăţat, era cel mai =; i 
ală zină € greu curs de la Academia Co i 
» ținând seamă şi de exi . MIC ICI- 
E i > exigența profesorului. 
înge e7e open tnfirea, Să dulezea ac 108,0 arata Bene 
fo et irda Dreptului şi a urcat treptele ierarhiei 
A Ecaie în e până la ultima posibilă, aceea de 
Să pe Dia naligă Curți de Casaţie şi Justiţie. EI a fost 
soral al Acad Bes onalități care au onorat corpul profe- 
cazane Baga smuei Comerciale, iar generaţiile de studenţi 
Prof păstorit, îi păstrează stimă și respect. 
“Fay E esorul Victor Slăvescu a fost titularul catedrei 
netă, Credit, Schimb 1 fă în ulti 
anal Acajiriat ded „pe care-l făceam în ultimul 
emiei. Era un profesor sobru, erudit, un serios 


111 


DD 


al arhivelor româneşti pentru a scoate la lumină 
: conomice româneşti. = 
rate Slăvescu a fost un teoretician 
SA eniul bancar, a fost un excelent 
E ip ac Monetă, Credit, Schimb, dar 
e înd trecea pe banca cercetării ştiin- 
> ce documenteze direct de la izvoare pentru 
ee, pu îi despre vreun nou studiu amănunţit al 
pilda i UAUO caii sau puţin cunoscute din trecutul 
vieţi ee ca a Ţării româneşti. A fost un mare om 
vIEţII 
d i ea enul de sfârşit de an, 
Si e seed e la Banca de Credit 
an „de PoE Administrator-Delegat, pentru a ai 
Ei cb de muncă la una din Băncile sau Firmele 
i airdi ie si ti” unde el avea influenţă. I-am mulțu- 
1 a l-am informat că eu voi pleca 
e E LI ze să-mi satisfac serviciul militar, 
tina: 1936), dar că voi apela la bunăvoința domniei 
era e | 
ae du ipac E manca o firmă de textile . 
suie l-am vizitat pe profesorul Slăvescu la PE = 
Ala Creditul Industrial, ai ere za pe 
ie și că redi de 
erele Cui ăra CTârtidă ieftină de stofă de le 
a e pâbrică. din Cernăuţi, care era în a pda 
Corni paâisf Bucovinei, după, sa ie e pla 
lui din lunie 1941 împotriva Uniunii SOVi ze E 
i Banca de Credit nu acordă credite decât sista ia 
tri dar că va interveni la Banca de Credit Român p 
b inerea acestui credit solicitat de mine. Haheităe 
si directorul general a 
A chemat la telefon pe 4 aa sdase 
Credit Român, m'a recomandat pe fai pă 
pentru obținerea unui credit „de 3 milioan apreciat 
terminarea convorbirii telefonice mi-a i E Acaicu 
într'o oră la Banca de Credit Român, la un S E reut 
şi acesta va avea dispoziţiuni ce să facă. AȘ 


cercetător a 
pe pionerii ştiinţ 
Profesorul 
dar şi un tehnici 
te 

rofesor la ca 
E un harnic student c 


112 


şi a doua zi Banca de Credit Român, 
cureşti, transmitea sucursalei sale din 
ditiv de 3 milioane de lei pentru plata 
de mobilă ce se vor prezenta la ghișeu 
de stofe de mobilă din Cernăuţi, împre 
de trăsură pentru expedierea mărfii 
mele. Era un vagon plin cu ştofă de 
realizat din vânzarea ștofei de mobilă 
cipalul meu capital. sia 

Dar totuşi, principalul capital într:o într 
sunt relaţiile personale ale Șefului de în 
Am constatat cu acea ocazie ce înseamn 
personale. A fost suficient un singur te 
profesorului Slăvescu şi un întreg sistem 
țare s'a pus în mişcare și s'a acordat încrederea” unui 
om până atunci necunoscut. Am reamintit mai târziu 
profesorului Slăvescu această intervenţie a sa şi rezulta- 
tele materiale importante pentru mine, iar Profesorul a 
zâmbit, spunându-mi că el avea în fiecare zi astfel de 
cazuri de recomandări și se bucura totdeauna când cel 
ajutat făcea față onorabil încrederii ce i- acorda. 

A ţinut să-mi spună că nu-și aminteşte că vreun 
fost student al său să-l fi făcut de râs cu vreo faptă urâtă 
în urma recomadărilor ce le-a făcut în timp. Avea o 
încredere nelimitată în tineretul studios care trecea 
examenele la el și pe care îl ajuta cu tot ce acesta avea 
nevoie. : ; 

În faţa Congresului aceleiași Academii Româno-Ame- 
ricane, ca şi în cazul Madgearu şi Mladenatz, am vorbit des- 
pre profesorul Victor Slăvescu, spunând printre altele: 

"Profesorul Slăvescu a fost dotat cu alese calități 
e cercetător ştiinţific, un analist al problemelor bancare 
şi financiare ce le studia, dar având: şi o capacitate de 
sinteză, făcând din studiile sale ce le-a publicat, atât 
Izvoare de învățătură pentru zecile de serii de studenți 
al săi, precum şi izvoare pentru cercetări viitoare.” A 

"Odată cu alipirea noilor provincii româneşti după 
1919, Victor Slăvescu a studiat toate reţelele de bănci 


Centrala din Bu. 
Cernăuţi un acre- 
facturilor de ştotă 
de către Fabrica 
ună cu Scrisoarea 
la adresa Firmei 
mobilă, Beneficiul 
mi-a format prin- 


prindere 
treprindere. 
ă forța relaţiilor 
lefon din partea 
bancar de finan- 


113 


0P POP ev 


[SL 


istemul bancar din Ardeal, Bucovina şi 
ţelele lor, unde au operat Bănci diferite, 
State diferite.” 
despre "recunoaşterea dreptului 
de a bate monetă”” arată prin câte greutăţi au trecut 
Principatele Române ca să aibă o Bancă a lor de emisiune 
şi o monetă națională cu efigia Domnitorului. În întreaga 
sa activitate Victor Slăvescu a depus suflet şi talent. 
Profesorul Slăvescu s'a bucurat de toată stima 
studenţilor ce au frecventat cursul său. El a oferit servi- 
cii bine plătite ; în instituţiile bancare unde avea relaţii 
de primul ordin, multor sute de studenţi după ce îşi 
luau licenţa, iar foştii lui studenţi îi poartă şi azi, la mulţi 
ani după moartea sa, o profundă stimă. 
Profesorul Stoicovici a fost titularul catedrei de 
limba şi Corespondenţa comercială franceză. Îl avea ca 
istent pe Lesseanu. | 
stire ae profesor sobru şi cu mult simţ didactic. Am 
învăţat de plăcere corespondența „comercială franceză 
datorită modului didactic de explicare al Profesorului 
“Stoicovici, care se bucura mult atunci când avea cu un 
student o conversaţie în limba franceză. Se interesa de 
situația materială a fiecărui student. Îi plăcea să ajute 


din ţară, tot $ 
Basarabia, cu I€ 
aparținând unor 

"În lucrarea sâ 


În timpul când eram Preşedinte al Asociaţiei Studenţi- 
iei i i săptămână a 
studentului sărac”, în timpul căreia am apelat şi la profe- 
sorul Vasile Stoicovici să vină în ajutorul studenţilor 
săraci. Acesta a donat cu multă generozitate 0 mie 
lei. Am popularizat donația sa, 
enţilor. : 
î, i pezatal Trancu-lași era titularul catedrei de Co- 
respondența comercială română. Expunea plăcut să 
atrăgător. În timpul expunerii sale, dacă observa pe vre 
student că ţine de vorbă vreo studentă, întrerupea ex 
punerea lecţiei și făcea observaţie studentului cam în 
felul acesta: ”las'o 'n pace domnule student pe colega 


114 


0 III 


dumitale din dreapta (sau din stânga) 
peşte pe dumneata, mă iubeşte pe 


Pentru că nu te iu. 
mine și vis 
asculte cursul, dar dumneata o itp Ne ȘI vrea să-mi 


3 A Zarea iedici” y 
continua fraza întreruptă şi revenea la Digli care 
Făcea observaţie zâmbind, studenţii se distrau aie 

e firea 


Jui mereu veselă şi populau la refuz sal 

Trancu-lași își ţinea cursul. a unde profesorul 
El a fost Ministrul Muncii în Guvernul A 

era avocat pledant şi om politic experimentat Verescu, 
Ne-a povestit odată într'un grup restrâns de 


că la termenul de fond al unui proces la obtii 


el a venit obosit la proces după o noapte de pet a: 
şi n'avea chef să vorbească. Clientul său era în Aria 
nN- 


tru că avocatul adversarului a vorbit cu multă elocință şi 
se şi vedea condamnat. Când a venit rândul lui sai = 
laşi să vorbească abia s'a ridicat de pe scaun din mii 
oboselii, era răgușit şi vorbea rar și încet. era 
Clientul său fiind speriat cum vorbea avocatul lui 
rar, încet şi fără chef, l-a tras uşor de mânecă şi i-a mă. 
"dă-i cu „Bura coane Trancule că pierdem procesul”. 
La acest îndemn cu iz folcloristic, Trancu-lași s'a trezit 
de grija și spaima clientului său și a început să vorbească 
dezlănţuit, ca o mitralieră. Rezultatul a fost că a câştigat 
procesul, datorită faptului că ” a dat cu gura”, așa cum 
la îndemnat clientul său. Trăgând o concluzie, ne spunea 
că totul în viaţă este "să dai cu gura”, cum i-a zis clientul 
său, nu strică şi nu face rău. Şi aceasta este o filozofie 
a Vieţii, în comparaţie cu alte filozofii care ne îndeamnă 
să Vorbim rar, încet, când trebuie, cum trebuie și cât 
mal puţin. 
= Profesorul Gheroghe Taşcă era titularul catedrei 
e Economie Politică. Expunea interesant aspectele 
din Istoria doctrinelor economice, vorbea frumos, însoțea 
expunerea cu gesturi largi din mâini ca marii oratori 
ŞI făcea ca lecţiile sale să fie ascultate cu plăcere şi in- 
teres de studenţi. Cursul său de Economie politică se 
oprea la o anumită perioadă din trecut, nu mergea în 


115 


u vremea, lăsa ca alte discipline să se ocupe de econo- 
pas Cc > 


mia modernă con 
Era stimat d 
nalitate ştiinţifică a 
Comerciale. 
Alţi profesori: 
Asistenţilor şi Şefilo 


temporană. 
e studenţi şi apreciat ca o mare perso- 


Corpului profesoral al Academiei 


Lista Profesorilor, Conferenţiarilor, 
r de lucrări la Academia Comercială 
care au funcţionat în perioada studiilor mele, 19 32-36, nu 
este complectă în aceste Amintiri ale mele. Mai sunt profe- 
sori, Conferenţiari şi Asistenţi de la Secţiile bancară 
şi industrială pe care nu i-am cunoscut, eu urmând Sec- 
ţia Consulară. Mai sunt profesori de engleză şi germană, 
cursuri pe care eu nu le-am urmat. Mai sunt și alţii care 
au instruit studenţii ce aveau la bază şcoala comercială, 
eu având la bază liceul teoretic. Acest corp didactic 
îl vom găsi în amintirile altor colegi care se vor învredni- 
ci şi vor avea cutezanța să-şi depene amintirile din timpul 
studiilor lor şi în care vor reda impresiile, părerile şi sen- 
timentele ce le-au rămas faţă de foştii lor profesori de 
la Acadmie. 

Am fost convins totdeauna că seria noastră de stu- 
denţi a avut norocul să fi avut profesori de primul. rang, 
mari personalităţi ale catedrei şi ştiinţei româneşti, 
care au imprimat seriilor de studenţi atât seriozitate 
şi competenţă în viața lor profesională, cât şi seriozitate 
şi corectitudine în viaţa de toate zilele. 

Constantin Altangiu: L-am lăsat la urmă pe Nea Cos- 
tică Altangiu. Cu el doresc să închid amintirile mele din 
viața de studenţie. : 

Era un tânăr frumos şi inteligent. Se căsătorise 
cu o colegă, la fel de frumoasă şi inteligentă. Din căsă- 
toria lor a rezultat un copil despre a cărui situație nu 
mai știu. 

Nea Costică, aşa cum îi ziceam cei mai tineri ca 
el, lucra la Secretariatul Academiei și avea în sarcina 
sa şi probleme de administraţie. Erau multe probleme 
de natură administrativă în cadrul Academiei Comercia- 


116 


le, unde anual rulau mii de studen 
probleme despre care Secretariatul 
Academiei trebuiau să găsească soluţii și să ia măsuri 

Nea Costică făcea parte dintre "oamenii"? ate 
tului, dar Nea Costică era trup şi suflet de partea cal 
ților. Câte necazuri, dorinţi şi nevoi ale Zita ile 
ajungeau la Nea Costică Altangiu, pentru toate el ca 
soluţii, se zbătea , intervenea pe lângă Rector sau Soci 
tariatul general şi obținea de la aceştia decizii în favoarea 
studenţilor. Locuia în clădirea Academiei, fiind un om 
care dispunea de o modestă situaţie financiară. 

Era licenţiat al Academiei Comerciale, cu câteva 
serii înaintea mea, dar în relaţiile ce le avea cu studenţii 
mai tineri decât el se făcea să nu cunoască diferența 
pentru că el se adapta vârstei și situaţiei fiecăruia şi 
era alături de ei. 

Avea o memorie fantastică. Nea Costică era un 
fişier ambulant, de oameni, dosare, probleme, acţiuni. 
Dacă voiai să-ţi aduci aminte despre orice din timpul 
studiilor tale, te adresai lui Nea Costică şi el știa tot 
îşi aducea aminte despre orişice și te informa. 

La câţiva ani după ce am terminat Academia l-am 
reîntâlnit pe Nea Costică umblând cu baston și avea un 
picior anchilozat în urma unui reumatism rebel, poliarti- 
cular. Boala a progresat și a făcut din falnicul şi frumo- 
sul Nea Costică Altangiu, un om gârbovit, aplecat de 
spate şi cu picioarele aproape de nefolosit. 

: Păcat. O soartă crudă, nemiloasă, care turnase 
in acest om toate virtuțile morale și de omenie, l-a făcut 
în cele din urmă să sufere adânc, i-a luat frumuseţea 
bărbătească, i-a luat vioiciunea şi mobilitatea, dar i-a 
păstrat memoria şi inteligenţa. În 1969, când am sărbă- 
torit aniversarea a 33 de ani de la terminarea Academiei, 
l-am invitat la solemnitate şi pe Nea Costică Altangiu. 
L-am luat pe braţe din casă şi l-am urcat în mașină și 
apoi tot pe braţe l-am dat jos la Academie, unde avea 
loc aniversarea. Folosindu-se de cârjile de care era însoţit, 


ţi cu multiplele lor 
ȘI Administrația 


117 


i-a luat locul în sală. Am dorit toţi să-l avem pe Nea 
Î cică lângă noi. CU toţii l-am iubit şi l-am stimat, 
ea rta în veci cele mai frumoase sentimente de 
Îi vom pu şi de prietenie pentru marele 


spect şi recunoştinţă i 
său ae, şi marea sa capacitate de înţelegere a nevoilor 
tineretului studios şi de a ști să fie alături de acest tineret 


în toate împrejurările în care se găsea în timpul anilor 


de studii. 


118 


DOUĂ ÎNTÂMPLĂRI 


Voi aminti aci două întâmplări cu doi foşti colegi ai 
mei de la Academie, deşi întâmplările au avut loc mult 
mai târziu, una în 1956, şi alta în 1969. 

Prima, din 1956. În vara anului 1956, între 2 închi- 
sori, am fost salariat la Întreprinderea. de alimentaţie 
publică Athente Palace din Bucureşti, ca economist 
în cadrul serviciului de contabilitatea mărfurilor. Într'o zi 
din acel timp m'am întâlnit pe stradă cu Vasile Stăniloiu, 
coleg de Academie, cu care eram prieten. 

Cum ma văzut de departe, mi-a făcut un semn cu 
mâna că vrea să-mi vorbească. Mi-a spus că tocmai ieşise 
de la Ministerul Comerțului unde fusese primit în audienţă 
de către Gogu Rădulescu, pe atunci Minstru adjunct 
a] Ministerului Comerţului. Cu Gogu Rădulescu fusesem 
coleg de Academie, dar nu-l mai întâlnisem de circa 20 
de ani, din timpul Academiei. Stăniloiu mi-a spus că a 
vorbit cu Gogu Rădulescu despre mulți colegi, cum 
şi despre mine. Gogu i-a spus că ar dori să mă vadă, ceeace 
Stăniloiu mi-a comunicat şi mi-a spus chiar că a fost 
rugat de Rădulescu să mă caute și să mă roage să mă 
duc la el la Minister. 

Eu am luat drept bună invitația şi sinceră dorința 
de a mă revedea şi a doua zi m'am învoit la Întreprindere 
şi m'am dus la Ministerul Comerțului, unde am cerut au- 
dienţă la Minstrul adjunct Gogu Rădulescu, spunând la 
poartă că sunt chemat. După câteva minute am fost 
primit de Gogu Rădulescu în biroul său, el fiind asistat 
de încă o persoană, care purta ochelari de soare, culoare 
foarte închisă şi cu rame mari, de nu i se puteau recunoaş- 


119 


te ochii sau faţa. 

Am discutat cu Rădulescu circa 20 de minute despre 
multe lucruri. Nu părea a fi omul care a dorit întâlnirea 
noastră din plăcerea de a ne revedea. Ne-am amintiţ 
de poziţiile noastre diferite din timpul studenţiei, când 
el făcea parte din "tineretul studențesc democrat?” cu 
vederi totale marxiste, iar eu eram pe poziţii opuse Ia 
mului, ca de altfel miile de studenţi contemporani cu noi 
E] mi-a amintit că tezele tineretului democrat din vremea 
studenţiei noastre s'au dovedit a fi fost cele mai juste 
faţă de problemele timpului şi pentru aceea au învins. Eu 
i-aş fi răspuns că el se găseşte în acel post datorită nu 
justeţii ideilor lui, ci datorită tancurilor ruseşti ce ocupa 
seră România, dar am tăcut, nu eram la mine sala 
sau pe un teren neutru, ci mă găseam în casa lui. 

Nu i-am cerut nimic, nici nu aveam intenţia să-i cer 
dar el voia să afle mai multe de la mine. Mi-am dat seama 
că el voia să purtăm discuţii în domeniul politic, dar 
eu am ocolit acest teren. M'am despărţit de Gogu Rădu- 
lescu având un sentiment amar că am făcut o greșeală 
că i-am cerut audienţă. Simţeam că ceva neplăcut se 
va întâmpla. 

= Am plecat spre întreprindere. Ministerul Comerţului 
era în fața Universităţii, sau cum se mai spunea, la coada 
lui Mihai, acolo fiind statuia lui Mihai Viteazu, călare pe 
un cal cu o coadă mare. De aci, până la Athen€e Palace 
am făcut circa o oră, oprindu-mă în drum cu un prieten, 
căruia i-am povestit discuţia cu Gogu Rădulescu. Ajung- 
gând la birou, mi-au spus colegii că directorul Ciontea 
a dat telefon cu 2-3 minute înainte şi i-a rugat să-mi spună 
să merg imediat la dânsul în birou. Era 14,30. 
i bai A ap. pe imeciat la Ciontea la birou, era singur. 
pei ee pare de meserie, adică chelner. Fusese 
ali pp pi politic şi, cum se zice în 
SEES toate alifiile”. A început să îmi spună 
2 a apreciat din primul moment când m'a văzut 
că e foarte mulțumit d i 
e munca mea şi de rezultatele 


120 


Mii mele, dar eu l-am oprit aci, spunându-i în glumă: 
pă, aceste laude, urmează decorația și apoi darea a- 
fară din întreprindere”. Ciontea sa uitat lung la mine, şi 
mi-a spus că-i pare rău, dar colaborarea noastră trebuie 
să înceteze, nu mai poate continua. L-am întrebat de 
ce şi mi-a spus că nu poate să-mi spună, dar trebuie să 
părăsesc întreprinderea. l-am cerut îngăduința ca să 
predau a doua zi lucrările mele de birou, dar mi-a spus 
că e imposibilă orice amânare. După ora 15 nu mai am 
voie să intru în întreprindere, adică în birouri. 

Am plecat, nu i-am întins mâna, nu mai erau condiţii 
de bună ziua, chiar în situaţia că el nu făcea decât să 
execute un ordin. De la el am plecat la biroul de Cadre, 
la doamna Segal, şefa Cadrelor, căreia i-am povestit 
despre dispoziţia directorului şi i-am solicitat un certifi- 
cat de timpul lucrat în Intreprindere. Mi l-a dat imediat, 
era gata complectat şi mi-a spus cu un ton de părere de 
rău că dacă se rezolvă situația mea, ea mă va căuta 
să revin la Întreprindere, că salariaţii au fost foarte mul- 
țumiţi de munca mea. Vorbe de complezenţă, în prag 
de rămas bun. 

A doua zi m'am întâlnit în oraş cu Contabilul şef al 
întreprinderii, care mi-a spus că înainte de a mă chema 
la biroul său ca să-mi anunţe desfacerea contractului de 
muncă, Ciontea fusese chemat urgent la Ministerul Comer- 
ţului, de care depindea Întreprinderea Athence Palace, 
şi tot urgent a venit înapoi. Altceva nu mai ştia. 

Ce putea fi? leşisem de la Gogu Rădulescu din audi- 
enţă la ora 13. Imediat după mine a fost chemat Cion- 
tea la Serviciul de Cadre al Ministerului de Comerţ, de 
care depindea. S'a înapoiat imediat de-acolo la Întreprinde- 
re şi m'a chemat să-mi spună că după ora 15 nu mai 
pot rămâne angajatul Întreprinderii. Cine să fi dat ordinul 
de a fi concediat? Îmi amintesc de o ghicitoare populară: 

»Mânăstirentrun picior, ghici ciupercă ce e”; ciuperca 
era Gogu Rădulescu. 

Nu am purtat ranchiună nici lui Gogu Rădulescu, 


121 


„N 


nici omului cu ochelari întu i 

. necaţi de lângă Ş 

aud Ci et Ap ngă el i 

a ca mele. Ei îşi făceau datoria faţă E, timpul 
or, emascând orice adevesar de idei, sa c, Partidul 

gimului lor. Așa era gândirea lor » sau opozant al _re- 


Ceeace i-am reproşat lui Gogu Rădulesc 
u a fost 


în faţa faptului împlinit, îl invităm şi sigur, oricât de 
ocupat ar fi, va veni și el. Zis şi făcut. Ne-am repartizat 
sarcinile şi treaba a început să meargă. Printre altele, 
eu am primit sarcina de la Grup să întocmesc catalo- 


că nu s'a purtat elegant 
: cu un fi 
demie, alun a : ost coleg al lui 
CE erat Ba SI încolţit de forțele să ie, de la Aca- 
ii aula scurt timp din în chisosara untăţu, de-abia 
trecut şi . 
şi ele. Tăria Da pet oBtea au venit altele și a 
tăm la necazuri, și Sub regimul comunist a fo ai tre cu 
Dar au rămas da să supraviețuim după fiec AU Să arezis; 
A A im za 
glandele cet rage TĂI După fiecare aaa îi parte. 
în sâ vărsat necaz 
în sânge, car . : un plus ea 
cu sase re a micșorat calibrul ci AS, adrenalină 
APE viața noastră a fost în pericol sanguine și odată 
a mal trecut multă i 
tat și întemni it multă vreme şi am fost di 
: s 
tre ele. Ițat direct la Jilava. Aşa se pa ri nou ares- 
ucruile în- 


A doua întâ 
= âmplare di 
cu prietenul şi , din 1969. O altă aminti 
oaie alilil & paul Anghel Rugină gg A are o am 
fiica ta 95 niversitatea din Boca esor de Eco- 
î SESa meri 

de la Academia = i constituit un grup. din ea , 
să se ocupe de omercială-seria 1932-36 pa colegi 
noastre de Se IRA pizarea unei Coastă e trebuia 
sări, dar colegii care ți. Se mai încercaseră astfel d fm Siel 
şi Gogu Ră se ocupau atunci d cI de anvier- 
ădulescu la a oreau să fie prezent 


i: ceastă i 
nostri: gândicidiu se. Ș eastă aniversare, fiind colegul 
uncția lui de Vice Pre să 
şedinte 


al Consiliului 
e UI de 32 : 
Adunării la care ati fi dat o oarecar 
1 participat. S'a amânat as State 
multe ori 


adunare 

a comem Ceei 

Orati 

celor care îi solici vă, deoarece Go 


ocupă convin da 
păm de toate Et colegii din Grup ca noi să 
şi când vom fi gat untele organizatorice. al ol să ne 
Bata, fixăm data a e Aglupării 
TI şi-l pune 
m 


122 


] seriei noastre, de la 1932 la zi, cu vii şi morţi, și 
cu funcţiile şi adresele celor vii. A fost o muncă foarte 
grea, dar catalogul a fost întocmit în bune condițiuni. 

Între timp, eu fiind în corespondență de mai mulți 
ani cu Anghel Rugină din America, i-am scris acestuia 
de planul nostru, l-am invitat să participe şi dacă nu poate 
veni, îl rugam să ne trimită o scrisoare pe care so citim 
în Adunarea comemorativă. 

Cu câteva zile înainte de ziua adunării am primit 
de la Rugină o copie de pe scrisoarea sa, scriindu-mi că 
originalul l-a trimis lui Vasile Malinschi, Guvernatorul 
Băncii Naţionale a României, care absolvise Academia 
Comercială cu câţiva ani după noi, fiind mai tânăr. 
Vasile Malinschi era rugat de Rugină ca scrisoarea să fie 
predată Rectorului Academiei de pe atunci, Marin Lupu, 
pentru a fi înmânată oficial Grupului de organizare 
Adunării, în scopul de a fi citită în Adunare. Scrisoarea 
originală trimisă lui Malinschi a venit în țară odată cu a 
mea. Malinschi a transmis-o la timp Rectorului Marin 
Lupu, iar acesta â predat-o Secretarului Academiei, dl. 
Niculescu, pentru a fi înmânată Grupului de organizare, 
dar a 3-a zi după ce Adunarea avusese loc. În aceeaşi zi, 
sau a doua zi, dl.Niculescu mi-a dat telefon la birou să 
mă prezint la dânsul ca să-mi dea o corespondență. 
Am fost imediat la Academie. Niculescu mi-a dat plicul 
de la Malinschi cu scrisoarea lui Rugină, având data poştei 
de intrare în ţară ca şi scrisoarea mea. Mi-a spus că Recto- 
rul i-a dat-o cu 2 ore mai înainte. 

În ziua Adunării urma ca cu să citesc scrisoarea lui 
Rugină. Înainte de a se deschide şedinţa, a venit la mine 
Sile Petrovici, din Grupul nostru de organizare şi mi-a 
spus că nu e bine să citesc eu scrisoarea, dacă vine Gogu 


Rădulescu, după cele întâmplate cu el când am fost 


123 


| a 


în audienţă la Ministerul lui, că poate avem neplăceri. E 
i-am spus că nu deţin scrisoarea oficială de la Ru a 
ci numai 0 cople a acesteia care îmi i aa 
3 E AC re ce mi aparţine perso 
după cum bine ştiţi şi că-mi iau toată răspunder a 
conţinutul scrisorii, rugându-l să mă invite ie 
atunci când programul va permite, în orice c i: a 
vor lua cuvântul profesorii noştri prezenţi în s sea upă ce 
Du 3, = o... . a. 
see pă terminarea Adunării, Sile Petrovici mi 
că s'a consultat cu colegii din Gru l-a spus 
adică Ilie Stoicescu, Ni p, care erau pe catedră 
atei cu, Nicu Petrescu şi Caraianu şi au d sa 
m > E ERA u 1S 
Rugină a IER Sate A6 citească în sală scrisoar a 
= a 5 a împiedicat să citesc scrisoarea lui E It 
Ş sea ădulescu plecase între timp din sală ceace 
răt că ină : 
E ai aa Rugină fusese cu 1—2 ani înai 
maica SAE alui e Mica ic est primit în audiență 
acestuia de perie e, Gealiseseu firii ezai ca 
pe ageeepe 2 Rădulescu și Vasile Nralinsehi. 
ji Reginei ama E ogu erau relaţii bune și stiioatea 
sugi - upărat, s E a 
MiciliaăchE părat,sau poate o fi cetit-o deja la 
După termi 
narea com aa 3 
nare ionii pata) e participanţii la Adu- 
ă o masă a inaia, unde e j 
0 paie ge Sile Petrovici sia ovia iai ae 
ru : a mer 
E Sia iile Beiea pul de organizare şi cu piolesai, 
împiedica să cit CEvati dar după gestul lor de = 
sa citesc scrisoarea lui Rugină ele 
CT cu ei în maşină M: pi aul refuzat să 
colegi de-ai noștri. După | 'am urcat în alt autocar 
e a i aie e Ploiești am cerut î 
: șină să le citesc o scris voe colegilor 
e transmisiune a autocarului Careia Slip e til ataţia 
brată şi sublinii ui. Am cetit-o rar . 
în scri ubliniind cu tonul ce SMR ce fin- 
e dle Corintul acei oaii Be era mai important 
i etil tasta era foarte frumos, impre- 
ria noastră de nt, de o mare document 
Mesai colegi. Mulţi colegi di are pentru 
sajul colegului = colegi din mașină ă 
gului Rugin : : şină au plâns 
Red 1 Kugină 1-a impresi E 
a sedau aci amănuntul că iii 
m întâlnit ul că pe dru d aa 
pe Valea Prahovei um până la Sinaia 
ei o ceață așa de deasă că 


124 


nu se vedea la câţiva paşi înainte. Din cele trei mașini 
din Bucureşti, autocarul cu Grupul 

de organizare al Adunării comemorative, în care aveam 
şi eu un loc şi fusesem invitat de Sile Petrovici să-mi 
ocup Jocul, dar am refuzat, a avut pe drum un accident, 
din cauza ceţii; ghidul autocarului a fost internat În 
spital, iar ceilalți s'au ales cu spaimă mare. A fost poate, 
] destinului meu care ma ocrotit de neplă- 

fost un mic semn pen- 


un mic semn â 
ceri şi de data aceasta, sau poate â 
e nu a procedat corect cu 


tru Grupul de organizare car 
un coleg de-al lor. Eu i-am iertat de mult pentru lipsa 
de bunăvoință manifestată în cazul scrisorii colegului 
Rugină, plecând de la premiza că în România în acea vre- 
me îţi era frică şi de umbra ta şi te fereai să faci ceva 


care ar putea să un om al regimului. 
La Sinaia s utocar. Nici 


etirea scrisorii în a 
unul dintre membrii mi-a cerut 


o citesc de data acea ole- 
gii. Ei, cei din Grup, O 

una din şedinţele noastre 
comemorative. 

La înapoierea spre Bucureşti, mam urcat în alt au- 
tocar şi am cetit-o şi la ceilalţi colegi, dar în maşina CU 
Grupul de organizare nu an cetit-o. 

Acestea sunt cele două întâmplări 


mai sus că mă voi ocupa, ele fiind ca un 


noastre studențești. 


de care am scris 
epilog al vieţii 


125 


ŞCOALA MILITARĂ DE CAVALERIE (1936-37) 


La recrutarea contingentului meu am fost reparti- 
zat la arma Cavaleriei. 

Extenuat de efortul examenelor de sfârşit de an, 
fiind şi ultimele examene din Academia Comercială, în 
toamna anului 1936, mă aștepta împlinirea obligaţiei 
de ostaş, pe care am săvârşit-o la Şcoala pregătitoare 
de ofiţeri de rezervă de Cavalerie din Târgovişte. În ace- 
eaşi Şcoală erau pregătiţi și viitorii ofiţeri activi de ca- 
valerie. Ambele Școli erau conduse de colonelul Postel- 
nicescu, iar profesorii erau pentru ambele școli. 

Eram circa 100 elevi TIR (tineri cu termen redus, 
art. 71) care trebuia să învăţăm timp de un an meşteșu- 
gul de luptă al Cavalerii, după care eram înălțaţi la gra- 
dul de Sublocotenent de rezervă de cavalerie. 

Escadronul de elevi teterişti, compus din 100 de 
elevi era împărţit în 4 plutoane: L-ul condus de Lt. Tupa, 
al II-lea condus de Lt. Gheorghe Constantinescu, al III-lea 
condus de Lt. Schmidt și al IV-lea condus de Lt. Niculescu 
(mi se pare). Escadronul TR era condus de căpitanul Dole- 
jan care avea calităţi excepţionale de ofiţer. Avea un suflet 
bun, ne trata părinteşte, fără ca disciplina să scadă, se 
îngrijea ca șederea noastră în şcoală să fie cât mai plăcută. 

Când căpitanul Dolejan lua comanda escadronului, 
se întâmpla ceva foarte curios. Eram cu toţii electrizaţi 
de glasul lui poruncitor și 100 de elevi în front executau 
comenzile lui, simultan şi fără erori. Când îi ieşeau lui 
Dolejan de pe buze cuvintele de comandă: “Escadron 
drepți”! sau “Escadron cu cântec înainte marş”! cei 100 de 


127 


„0 


i perfecte, executau fără greşală 
comenzile lui, dar în acelaşi timp simţeam în noi un fluid 
magnetic pornit din ochii şi glasul lui. Nu se întâmpla 
același lucru cu alţii, Ci numai cu Dolejan. = = 

Parcă” văd cum înainte de a da o comandă, se uita 
spre noi cu ochii săi expresivi, care lăsau în cei 100 de 
elevi fulgere invizibile, iar când pornea comanda din gla- 
sul său metalic, executam electric ceeace ni se spunea. 
Căpitanul Dolejan a fost ca un părinte cu noi, s'a bucu- 
rat de toată stima și afecțiunea noastră. 

Eu îndeplineam funcţiile de şeful plutonului II, 
şef al Escadronului TR şi șeful Divizionarei I la cursuri. 
Eram împărțiți în două clase de cursuri, care se numeau 
Divizionare, câte 50 de elevi într'o Divizionară. 

Când am dat prima dată comanda de “drepţi” la 
plutonul meu, am auzit pocnete succesive din călcâie, 
în loc de un singur pocnet. După două, trei repetări ale 
comenzii, execuțiile erau fără greşală. Într'o zi am în- 
trebat camarazii din pluton de ce nu execută corect co- 
menzile mele de prima dată, așa cum se execută comen- 
zile d-lui Căpitan Dolejan ? Un camarad şi prieten din 
pluton, mi-a răspuns prompt: “pentru că tu nu eşti Că- 
pitanul Dolejan”. S'a făcut haz de această replică, dar 
prietenul avea dreptate, Căpitanul Dolejan era unic în 
felul lui. 

Îmi amintesc cu plăcere de camarazii din plutonul 
. E siruri cosa zi mi le amintesc, după aproape 
a ia ea e numele la unii dintre ei: Bărbătescu 
= cae i am Anton Emil, Lăcătuşu, Stăne- 
Vladimir şi fn list Mire a, | ia Na: i Aasru 
plăcere de camarazii din pl dep Rafail 
Ea in plutonul I: “Enăchescu Alexandru 

priş Romulus, Pordea Augustin, A i = 
Kapatos, Voloșin Vladimir. | igustin, Antoniade George, 
în glumă, dar nu se tipa E aaa Sec e 
tot timpul era cu zâmbetul să pai ăiat de statură mică şi 


Fii GE 
iind adunați în Escadronul TTR tineri de pe tot cu- 


tineri, ca nişte mașinari 


128 


prinsul țării, cu care nu mai m'am întâlnit după termi- 
narea Şcolii, le-am uitat numele, dar indiferent pe unde 
se vor găsi, le păstrez tuturor multă simpatie şi plăcute 
amintiri dintr'o vreme agitată a vieții noastre. 

Instrucţia în manej sau instrucţia de pe câmpul de 
exerciţii al Şcolii erau dure, cu adevărat militare, le exe- 
cutai pentrucă trebuia să le execuţi, dar nu aveai plăcere 
de ele. Soare, ploaie, zăpadă, vânt sau furtună, nu con- 
stituiau piedici in calea execuţiei programului de instruc- 
ţie militară. 

Imi făcusem obiceiul ca pe vreme urtă să nu ies 
la instrucția din câmp. Pe vremea aceea mă ocupam cu 
grafologia şi eram cunoscut printre ofiţeri şi elevi pentru 
această îndeletnicire. Primeam comenzi (adică scrisori) 
de la ofiţeri şi elevi şi eu scriam pe hârtie separată con- 
cluziile mele, care uneori erau 2-3 pagini. Când era urât 
afară, rugam pe câte un ofițer de la activi sau TIR să 
obţină învoirea mea de la instrucţie cu scopul de a fi 
liber şi liniştit în cazarmă ca să-i fac consultul grafolo- 
gic. Metoda a reuşit perfect. Nu lipseam însă niciodată 
de la poligonul de tragere, care era în altă parte înafară 
de oraș. Mergeam chiar pe ploaie pentrucă îmi plăceau 
şedinţele de tragere la țintă. Aveam o carabină bine re- 
glată de către Lt. Gică Constantinescu şi rezultatele tra- 
gerilor mele se apropiau întotdeauna 100% ca rezultate 
tehnice şi tactice. 

Mai aveam şi deprinderea să citesc în ceaşca de cafea. 
În timpul liber mergeam cu toţii la Bufetul Şcolii unde se 
puteau consuma cafele, prăjituri, îngheţată și gustări. 
Nu plăteam niciodată consumul de cafele sau prăjituri, 
pentrucă se găseau destui care doreau să le ghicesc în 
ceașca de cafea şi pentru acest serviciu al meu îmi ofereau 
prăjituri sau cafele. M'am făcut renumit în această acti- 
vitate mai cu seamă cu întâmplarea ce a avut-o un ca- 
marad de-al nostru, rezervist. Ghicindu-i în cafea, i-am 
spus față de alți camarazi la bufet că peste 3 zile va cădea 
de pe cal şi va fi internat în infirmerie unde va sta 4 zile. 


129 


cu ac 
pei volte din galop» 


amicul m 
ă a 
i xecutarea unc! i. După ze 
i l-a lu 


ii it de 

i fiind scuti 
:+ la dormitor; sa 

i iai > n infirmerie a& 

. negii Ii at ca țile de cafea la 


e care o consul- 
me care se fac pe 


am succes. După 
ul în cafea, 


figurile şi 


o carte Ă o 
ear eta câteva figuri $ 
tam ŞI 


eştii de porțelan 


sunt aproape = 

ele ce apăreau P'  lev dela 
> i o scrisoare in el şi ma g 
e m băgat plicul în bu 


nsul- 


iv, îi dau 
. ru â vul activ, îi dau 
ae Tana E oist 2 zile întâlnesc Pe e rica 
c. a 
a ceglic i cu scrisoarea Şi-i Spun» E ate arii: 
înapoi. plic = acea SCTISOaI€; Ș E tpiegte să 
ana car Tetgte ine poate fi e 
i bănuiam C acu aiiu 
LE ui ă şi nervoasă $ 
şteam ŞI 
sa internat încă 
â | ac s 
curând. Elevul sa tu : 
aa i caii je care a scris este logodni 
i i izat că per 
-a precizat 
ruşine. Mi 


iv și a plecat. EI iii de, 
tg ; see lui au fost i ca ea i 
d să Stea să fac nimic, €l era af ei Tate 
se sai elev, fără grad, iar pe ae 


ivi care să te pre- 
ia, în situația mea, nu era O ET ta G igoit cineva. 
rapa în faţa unui for de onoare cân LE te ta 
alta era și ghicitul în cafea, nu te pie E Eta 
faţa unui for de onoare, pentrucă is e op ăiirdale 
este așa cum i-ai spus şi ca atare, pentr! a igac alia 
două activități nu puteal cere reparații 


130 


client nemulțumit te-ar fi jignit şi mai ales când acesta 
era militar şi avea un grad mai mare ca tine. 

Camarazii mei care au asistat la scenă, mi-au reco- 
mandat să mă las de grafologie şi de ghicit în cafea, că 
s'ar putea să am neplăceri şi mai mari. l-am ascultat Și 
m'am lăsat de cele două îndeletniciri, mai având circa 
o lună până la sfârșitul Școlii. Am tras atunci concluzia 
că totul e bine cât timp omul este mulțumit și-i faci pe 
plac, dar când îl nemulțumeşti cu ceva, omul devine rău 
și se manifestă ca strămoșii lui care se cățărau prin pomi 
şi încă nu se ridicaseră în 2 picioare. 

Nu a trecut nici o săptămână și elevul caporal activ 

a venit la mine la Bufet, s'a aşezat la masa mea şi mi-a 
cerut scuze pentru vorbele pe care mi le-a spus cu o săp- 
tămână înainte și mi-a explicat că nu a fost uşor pentru 
el ca să audă ce a auzit de la mine, fiind vorba de logod- 
nica lui pe care o iubea mult. Am făcut un gest că-i pri- 
mesc scuzele, iar el m'a întrebat cum am putut eu să văd 
într'o scrisoare că această fată va fi internată într'un 
ospiciu de nebuni. l-am dat un răspuns savant, spunân- 
du-i că gratologia este o știință din categoria ştiinţelor 
oculte și enigmatice, pe care numai cei cu înclinări eso- 
terice şi-o pot însuși. Este greu să dai explicaţii, am con- 
tinuat, fiind vorba de o complexitate de aspecte. 

Nu știu ce a înţeles el din ce i-am spus eu, nici eu nu 
am înţeles ceva, dar nu mi-a cerut să-i explic mai departe 
despre grafologie, şi a ţinut să mă informeze că chiar în 
ziua aceea a primit o scrisoare de la el de-acasă, prin care i se 
scrie că logodnica lui fusese internată în Ospiciul de la 
lași pentru grave tulburări nervoase. Informaţia ce mi-a 
dat-o clientul meu de grafologie, elevul activ, s'a aflat 
imediat în toată Şcoala şi am primit felicitări de la ofițeri şi 
elevi. 

Aşa îmi petreceam timpul liber în armată. Alţi ca- 
marazi îşi depănau poveştile vieții lor, alții jucau poker 
sau țintar, iar alții îşi pregăteau lecţiile pentru a doua 
zi (aveam și din aceştia). 


131 


Comandantul nostru de pluton  Lt.Gh.Constanti 
pescu, avea deosebite calități de ofiţer, şi comandant. 
Comportarea lui faţă de elev a pluton era frățească, 
Noi îi spuneam “tata Ghiţă » „deşi între noi era o Titi 
diferenţă de vârstă. Era bun Și blând, era om de omenie 
era şi un bun instructor militar și un perfect călăreţ. 
EI ne-a învățat călăria de manej, de dresaj şi de obstaco- 
le și ne-a învățat instrucţia de câmp, folosind diferite 
momente şi situaţii de tactică sau de strategie. 

Elevii lui din plutonul II, erau totdeauna printre 
rimii la probele de călărie sau la inspecţiile pe câmpul 

de instrucţie. A fost foarte iubit de elevii teteriști a 
vedeau în el un prieten şi un frate bun. El a fost pacat 
prizonier de Ruşi în Moldova, în ziua de 24 August 1944 
dus în Rusia cu Regiment cu tot şi înapoiat din Rusia 
după circa 8 ani. L-am revăzut după înapoerea sa din 
prizonierat și am văzut că plămădeala oltenească din 
care era făcut acest om, l-a ajutat să nu-l schimbe aspri- 
mea regimului de prizonier, rămânând așa cum îl ştiam noi 
un prieten bun, un frate credincios şi om de omenie. 
Orele de şcoală erau complicate pentru noi, dar 
interesante şi atractive. Ne întâlneam cu discipline şi 
cursuri necunoscute de noi şi care nu aveau tangenţă 
cu disciplinele și cursurile din şcolile urmate de noi până 
la armată. Ne întâlneam aci cu : Tactica Cavaleriei, Tac- 
tica Artileriei, Cartografia, Istoria operaţiunilor militare, 
Studiul Cifrului și Informaţiilor, etc. Profesorii erau de 
clasă superioară. 

_ Îmi amintesc de profesorul de Cartografie, maiorul 
Vlădescu. Era tobă de carte, bun pedagog și era un om 
Sipatic și deseori spunea glume de ne prăpădeam de 
râs. Avea o figură veselă şi o mustăcioară mică şi blondă, 
care îl făcea puţin hazliu. Ca șef de clasă (Divizionară) 
tă gi da dau raportul clasei când intra un profesor 
şi trebuia să spun : “Să trăiţi domnule... (gradul), Divi- 
a E atâția elevi este gata şi aşteaptă ordinele 

. Profesorul spunea “bună ziua”, iar noi îi răspun- 


132 


deani: cu “să trăiţi”, după care profesorul ne invita să 
luăm locul în bănci. 

> Eu nu am putut să dau raportul complect nicioda- 
tă la profesorul de Cartografie. Când intra în clasă şi-l 
vedeam, îi spuneam “să trăiţi”, el începea să zâmbească 
pe sub mustăcioara lui blondă şi eu începeam să râd și 
nu mai puteam scoate o vorbă. Pentrucă îl interesa nu- 
mărul celor prezenţi, îi dam o hârtie cu numărul celor 
prezenţi, cu numele celor absenţi iar el ne da bună ziua 
şi noi ne așezam în bănci. 

Cursul lui începea cu o glumă. Trăgeam cu toţi o 
porție bună de râs și de voe bună și apoi începea să ne 
explice. Elevii învățau de plăcere la maiorul Vlădescu 
şi cu toţi ştiam cartografia. 

Colonelul Cantea de la Secţia a Il-a a Marelui Stat 
Major al Armatei ne-a introdus în Teoria Cifrului şi a 
Informaţiilor. Ne-a pus pe fiecare să imaginăm. cifruri 
de transmiterea informaţiilor şi în clasa noastră a făcut afir- 
maţia că unele cifruri alcătuite de elevii noştri le-a găsit des- 
tul de valoroase şi le va propune pentru aplicare. Nu ştiam 
care sunt aceşti elevi, dar ne-am simţit bine cu toţi de apre- 
cierea făcută de colonelul Cantea. 

De la maiorul Davidescu, profesorul de Tactica Cava- 
leriei, un om simpatic şi inteligent, am reţinut ideea că 
niciodată nu poţi lua o decizie bună decât după ce cunoşti 
bine terenul și situația respectivă. Ne învăța că atunci când 
suntem întrebaţi de cineva ce decizie luăm, trebuia să răs- 
pundem :“depinde de teren şi situaţie”. Ne învăţa ca nici 
în viaţă să nu luăm decizii decât după ce cunoaștem bine 
situaţia, condiţiile şi consecinţele respective. 

De la cursul de Istoria operaţiunilor militare am rămas 
cu ideea că știința militară este o disciplină care necesită 
multă inteligenţă omenească, pusă în serviciul omului, 
contra omului. Nu este simplu a face un Ordin de opera- 
ţiuni militare, a cărui aplicare trebue să-ţi asigure succesul 
de a înfrânge pe adversar şi de a dobândi unele avanta- 
gii pentru tine. Nu mi-a plăcut războiul, l-am urit şi l-am 


133 


detestat. Toate Statele se pregătesc pentru a-l purta, d 
loc ca mijloacele materiale folosite într'un război ca le 
destinate satisfacerii nevoilor omului și pentru a-1 face 
i ră. 

îi iei fe a ajuns la concluzia că războaele nu pot 
fi evitate, fie războae de cucerire, fie războae de apărare. 
Astfel, istoricii militari ne vor explica detaliile Ordinelor 
de operațiuni militare, de felul cum au câştigat unii, și 
cum au pierdut ceilalți, așa cum ne explica şi profesorul 


nostru de Istoria operaţiunilor militare. 
Cu 101 zile înainte de a se termina anul școlar, a 


avut loc o serbare pregătită de elevii activi şi de rezervă, 
numită “Sărbătoarea de 101 zile”, la care elevii se pro- 
duceau, printre altele, cu probe de călărie de mare rafi- 
nament și anume, probe de carusel, de dresaj și sărituri 
la obstacole. Am fost pregătit şi eu pentru proba de să- 
rituri la obstacole. 

Aveam în dotaţia plutonului II, o iapă numită Dinca, 
foare bună la obstacole, dar avea obiceiul de a se “intimida” 
(dacă se poate spune așa) când vedea lume multă și se 
oprea din cursă, nemai putând fi repusă pe direcția obstaco- 
lelor sub nicio formă. Lt.Gh.Constantinescu mi-a repartizat 
pe Dinca, recomandându-mi să mi-o apropii prin bun 
comportament și atașament, iar după fiecare exerciţiu 
să-i servesc ceva zahăr cubic. Când am făcut repetițiile la 
obstacole, eu ieşeam primul cu Dinca mea. F ugea Dinca de-i 
scăpărau copitele, iar obstacolele le trecea cu măestrie, fără 
greșală, ajutată de mine la nevoe cu lovituri ușoare de 
Pinteni sau o poziţie corectă în şea când eram deasupra 
obstacolului. Dinca mi-a mâncat câteva kilograme de zahăr 
cubic, sau bomboane fondante, la repetiţii, fiind convins că 
am câştigat-o ca prietenă de partea mea la marele spectacol 
în fața publicului. 

: l-am Pus ochelari de piele ca să nu vadă decât îna- 
ic se E si nu se sperie de public, așa cum mă învăţa- 

apliau „Dolejan, ȘI am plecat în cursă. Mulţi elevi 
panaseră pe iapa Dinca și pe mine că vom lua premiul I. 


134 


Dacă ar fi fost după repetiţii, trebuia să ies primul la 
concurs, dar a ieşit altfel. 

Am luat câteva bucăţi de zahăr cu mine, i le-am 
arătat Dincăi, cum făceam și la repetiţii şi am plecat 
în cursă. Trebuia să facem un înconjur al poligonului 
cu obstacole şi apoi să ne înscriem la sărit în ordinea 
obstacolelor, aşa cum erau stabilite pe schemă. Am fă- 
cut înconjurul poligonului cu obstacole întrun galop 
uşor, pentru încălzirea calului; Dinca întorcea mereu 
capul spre tribună să vadă, nu ştiu ce, eu o țineam în 
frâu să nu vadă decât înainte și când am ajuns în faţa 
primului obstacol, s'a oprit brusc din galop, gata să mă 
arunce din şea şi nu a vrut să mai înainteze, deşi o impul- 
sionam cu rotiţele dinţate de la pinteni. Mi-a venit ide- 
ea să-i dau o bucată de zahăr, sau câte ar fi vrut ea numai 
să plece, dar mi-a refuzat zahărul, făcând semne nervoa- 
se şi repetate din cap pe care nu le înţelegeam ce însem- 
nează. De data aceasta n'am putut-o duce cu zăhărelul, 
pe care mi l-a refuzat, deși îmi mâncase până atunci multe 
kilograme de zahăr. 

Văzând că nu mai vrea să mai înainteze, am întor- 
s'o spre ieşire și când s'a văzut cu direcţia spre ieşire, 
a porit-o într'un galop mărit, întorcând mereu capul spre 
tribună. Am ieşit din cursă spre disperarea mea și regre- 
tul ofiţerilor noștri care mă şi vedeau cu premiul I, dar 
fără a fi luat în calcul teama Dincăi de mulțime, de care 
fugea întotdeauna. 

Nu au lipsit comentariile după serbare,dar pe mine 
nu mă ajutau şi nici nu mă linişteau. Am pierdut un exa- 
men de obstacole. 

Pentru programul de sărituri la obstacole a fost 
înscris și elevul Pordea Augustin, din plutonul LI. El nu 
părea a fi un bun călăreț, pentrucă nu avusese de-aface 
cu cai în viaţa lui dar i s'a făcut un favor şi i S'a reparti- 
zat calul “Graf”, un cal greoi, care sărea frumos la ob- 
stacole, dar lovea cu picioarele din urmă, de multe ori, 
bara de sus a obstacolului, ceeace făcea ca să fii penali- 


135 


AIE ee 


E 3 euşit să treacă 
i amintesc că Pordea a r . 
ii i din cauza defectului 


ar cu penalizări, iri ui plne 


zat la rezultate. 
care de fapt era c 


toate obstacolele, d E 
ce-l avea calul “Graf”, 

e zi. = : 
ton, de fiecar Je cu spectatori, se găsea ŞI sora lui Pordea, 
a căsătorită cu industriaşul 


hnit, = 
edi propietarul Uzi- 


doamnă E 3 
iri O a onducătorul și 


Qing sa e euro şi al Uzinelor Titan-Nădrag-Călan, 
E EI ia Doamna Auschnit venise la serbare să 
pci rile său, dar şi să aducă Școlii o scrisoare 
e Biz său, prin care dăruia Şcolii de Cavalerie din 
A LE un vagon cu tablă galvanizată, pentru înveli- 
rea grajdurilor de cai. Frumos Și util Si, ia ciiati 
Desigur, un om bogat, când are de unde, : îi 

de valoare, iar gestul lui este apreciat, comentat asa i 
şi dat publicităţii. Pe bun merit. Un om sărac, ie e 
cerşetor îi bate la poartă, el îi dă o bucată de mămăligă 
din puţinul lui şi poate și O bucată de brânză, dacă o 
ca să liniștească foamea cerşetorului. Dar, 


are în casă, Ştei : ri 
fapta lui nu este apreciată de: nimeni, nu este comen 


tă favorabil de nimeni şi nu este dată publicităţii. De ce? 
Oare, nu a făcut şi el o faptă bună? 

Păstrând proporţiile, fapta lui este la fel de valo- 
roasă ca și a d-lui Auschnit, dar despre dl Auschnit se 
va vorbi ca de un om generos, pe bun merit, iar despre 
omul sărac, se va trece sub tăcere fapta lui. Ea este pro- 
fundă şi curată, dar simplă. Totuşi, cineva va şti despre 
fapta lui bună, acela este Dumnezeu. 

Înainte de sfârșitul Școlii, în toamna anului 1937, am 
plecat călări, cu tot Escadronul TTR, în cantonament în 
comuna Pădureţi, judeţul Argeș, vecină cu comuna Colo- 
nești din Judeţul Olt, cu o depărtare de 4 km. între ele. 
Acolo am executat câteva scheme de atacuri și de apărare, 
prin împrejurimi, cu teme imaginare de luptă. La sfârşit a 
avut loc o tragere la poligon, cu ţinte fixe și mișcătoare. 
S'au dat note și premii. 

La această probă de trageri a participat şi Genera- 


136 


lul Ion Antonescu, pe atunci Comandantul Diviziei de 
infanterie din Piteşti, mai târziu Mareșal și Conducăto- 
rul Statului. După terminarea tragerii, s'au stabilit rezul- 
tatele și câştigătorii. Eu am introdus toate gloanțele în 
centrul țintei, obținând nota 10 şi la probe tehnice și 


la probe tactice. 
Am fost chemat: la Comandantul Școlii, Colonelul 


Postelnicescu, unde era de față şi Generalul Antonescu. 
Acesta a făcut aprecieri bune față de rezultatele obținute 
de elevii TIR ai Școlii de cavalerie din Târgovişte, iar 
mie , pentru premiul I, mi-a făcut cadou cravaşa sa cu 
care umbla, fiind din piele și având un cap de argint pe 
care era inscripţia I.A., inițialele numelui său. 

După terminarea Școlii, am fost repartizat pentru 
practica de comandă de pluton, la Regimentul 1 Călă- 
raşi-Craiova şi de acolo am fost detaşat la Escadronul 
acestui Regiment din orașul Slatina. Eram oarecum acasă. 

Acolo am dat peste un căpitan cu numele Garoafă, 
comandantul Escadronului, un om căruia îi trebuia un 
şpriţ la orice oră din zi și din noapte, având, după cum 
spunea ordonanța lui, “darul beţiei”. Eram 2 elevi repar- 
tizaţi la acest Escadron, celălalt fiind Alexandru Enă- 
chescu, băiatul moşierului Enăchescu din Slatina. Ta- 
tăl lui era un om hamic, om de omenie, iubit şi stimat 
de ţaranii care lucrau pe moşia lui, pentru buna sa pur- 
tare față de ei. 

„Căpitanul Garoafă a făcut mai multă instrucție 
militară cu noi decât cu soldaţii. Pe cât de plăcut a fost 
stagiul de un an la Şcoala de Cavalerie, pe atât de cumplită 
şi neplăcută a fost perioada de 2 luni la Escadronul căpita- 
nului Garoafă. La sfârşitul lunii Noembrie 1937 am fost 
lăsat la vatră de la Regimentul 1 Călăraşi Craiova, în 
evidenţa căruia urma să figurez ca ofiţer de rezervă în caz 
de mobilizare. 

Odată cu terminarea Școlii militare de Cavalerie, 
cei 16 ani consecutivi de școală prin care am trecut, s'au 
terminat : 4 ani de şcoală primară, 7 ani de liceu, 4 ani de 


137 


n de şcoală militară. Din cei ziue Eu Sa 
a Şcolii militare, învăţasem i ani. iz 

— 7-8 ani, mai târziu, adica 
i de şcoală primară, adică 
e) şi să știi să citeşti cât 
+ de mare încât să poţi 


Universitate și la 
rminare 


după 1944, era dest E i 
să ştii să semnezi (chiar E i 
de cât, ca să poţi ajunge E lar 
dispune de viața ȘI de avutu oa rupea 
S'a dovedit mai târzir că nu. i: 
mânia, zicala că “dacă ai carte, al parte » 
carte, n'ai parte”. si 
S'a văzut în România 
nu înseamnă mare lucru, 
carnet de partid), rămâi un om 


valabil, în Ro- 
sau “dacă n'ai 


papa » 

de după 1944 că dacă al “carte 
dar dacă n'ai “carnet” (respectiv 
3 EI ez 
de nimic, oricâtă “carte al 


avea. 


UN ÎNCEPUT DE PROFESIUNE LIBERĂ 


După terminarea stagiului militar, în Decembrie 
1937, m'am retras pentru puţină vreme la casa părin- 
tească din Bălteni. O odihnă binefăcătoare după sta- 
giul militar era bine venită. În casa părinţilor mei mă 
simţeam bine totdeauna. Afecţiunea mamei mele cu care 
mă înconjura în orice împrejurare, era un tonic binefăcător 
pentru mine. Nu ştia ce să mai facă şi ce să-mi dea ca să mă 
simt bine. Așa se întâmplă totdeauna în familiile unde este 
un singur copil, când afecțiunea și atenţia părinţilor se 
revarsă asupra lui. 

Tatăl meu vroia să mă pregătească mai temeinic 
pentru viaţă, trecându-mă prin multe examene practice 
pentru a le cunoaște, unele cu care mai mă întâlneam 
în viaţă, altele cu care nu mai mă întâlneam. 

Am petrecut împreună cu părinţii mei sărbători- 
le Crăciunului şi Anul nou. De data aceasta n'am mai 
fost cu echipele de colindători, eram prea mare pentru 
astfel de obiceiuri, ziceam eu, şi de aceea am primit acasă 
generaţia nouă de colindători, o puştime pe care nu o 
cunoșteam, dar părinţii mei îi cunoșteau, pe fiecare pe 
nume. şi al cui este. I-am ascultat cu bucurie, m'am re- 
văzut pe mine, prin ei, pe când străbăteam ulițele satu- 
lui și cântam pe la casele oamenilor, ceeace era rânduit 
a se cânta şi ura de Sfintele sărbători ale nașterii Dom- 
nului, şi m'am simţit bine, poate mai bine decât atunci 
când umblam eu însumi cu colindele. 

De Anul Nou am făcut surpriza părinţilor să-i sorco- 
vesc, a fost ultima oară când am fost cu Sorcova la pa- 
tul lor, în dimineaţa Anului Nou 1938 şi i-am bătut uşor 


139 


--— 
.— 


i ora 
rcovă cu care venisem de la e ză 

roni eu DEi i mine ȘI pe 
op. A fost emoţionant Și BEE e tu 
păi Ei să se aşteptau la acest ge ie ral E 
ie 'a am rostit urarile 
ee e pună ir, ca un fir de tran 

petala sl cau un măr, ca un pâr, C 

““sorcova vesc â, ir : : 
aer S= rerauri frumoase erau. Dear ii s, 
DE eri ae dincolo de glesne, soare strălu 


este aș ternut 


ăpezi i. sau Noro gi Sade 
zăpezi marl; me mohorâtă; Sorcova ÎȘI Isaia fi gre 
e ursi mitea oral din copil în copil, g 


un bătrân de când 
;: “așa am 


i se trans ral « 
ied iar dacă întrebai 2 
u sorcova, Îți răspundea : 


eraţie în generaţie, 
patut el obiceiul e: ia: 
PE eaa: Revelion a fost masă mare la părinţii 
aci ia te şi unele rude ale noastre. După 
25 ni saten eee, bine, a urmat bătaia cu alviţa. 
ca sia di i de o sfoară o bucată de alvită, şi învâr- 
a ai ra mesei. Stam toți cu atenţia înce 
sira zurile deschise, ca atunci când bucata de al- 
a ea prin dreptul nostru, s'o putem e = pie, 
fără a folosi mâna. Cel ce. prindea „bear E pe 
declarat câștigător, i se dădea bucata e a i pna 
de el şi se bea un pahar de vin în cinstea sa Ai pie 
i n pa a foi Dn aa a ma 
iță în sfoară şi jocul se lua i » aşa 
mă de o oră se petrecea st opt paie, ziar ze 
În prima săptămână după Anul Nou, 
după Sfântul rari mi-am făcut bagajul şi am iapa e 
Bucureşti să încerc norocul în viață. Vroiam ere 
în comerț, aşa gândeam eu că pentru această E apă 
m'am pregătit 4 ani pe băncile Academiei pa 
şi Industriale din București. Dar, unde ? Nu știam. = P 
de câteva zile am hoinărit prin București și mi-am reia- 
cut vechile legături de prietenie, cu fete şi băeţi, între- 
rupte în anul milităriei când n'am mai văzut pe nimeni 
din vechii prieteni. 
Am aflat în acele zile de hoinăreală că vechiul pri- 


140 


eten lon Antoniu, tânăr avocat, fost Președinte al Cen- 
trului studenţesc București, este inspectorul şef al zia- 
rului Cuvântul, al cărui director era Profesorul univer- 
sitar Nae Ionescu. Cine nu cunoştea pe Profesorul Nae 
Ionescu în acea vreme, 1938 ? Cine nu știa de legturile 
Profesorului Nae Ionescu, înainte de 1930, cu principele 
Carol pe când se afla în Exil la Paris și de unde, şi prin 
sprijinul direct al lui Nae Ionescu, a revenit în țară și a 
ocupat tronul de rege al României, sub numele de Carol 
al II-lea, prin detronarea vlăstarului regal, Mihai I., fiul 
său, Mare Voevod de Alba-Iulia și Rege al României ? 

M'am dus într'o zi la redacția ziarului Cuvântul, 
era în Pasajul Victoria, vis-ă-vis de Palatul Telefoanelor 
şi l-am căutat pe lon Antoniu. Era acolo. Când m'a vă- 
zut, nu a mai așteptat altceva de la mine, și mi-a şi propus 
să fiu angajat la ziarul Cuvântul, ca inspector administrativ 
pe Oltenia. Mi-a relatat că rolul meu este de a merge cel 
puţin odată la două săptămâni la fiecare depozitar de ziare 
din capitalele de judeţ din Oltenia, ca şi în unele orașe mai 
importante, Balș, Drăgăşani, Strehaia, etc., care vindeau 
ziarul Cuvântul, să încasez sumele din vânzarea ziarelor şi 
să iau reclame comerciale de la negustorii sau industriile din 
Oltenia, pentru a fi publicate în Cuvântul. 

Mi-a propus un salariu mare, în comparaţie cu cei- 
lalți colegi de la Academie angajaţi pe la Bănci sau mari 
firme industriale și în plus mi-a spus că mi se vor plăti 
procente importante din sumele încasate din reclame, ca 
și din creșterea numărului de ziare vândute săptămâ- 
nal, peste ceeace administrația Cuvântului prevăzuse 
a vinde. „Mi-a mai spus că pentru deplasări mi se acordă 
un permis de clasa 1 pe C.F.R. și o diurnă pentru plata 
transporturilor în orașe. 

Propunerea lui Antoniu mi s'a părut uluitoare pen- 
tru un tânăr de 23 de ani, cu o diplomă universitară în 
buzunar ȘI cu serviciul militar satisfăcut. Am acceptat 
cu entuziasm oferta de muncă a lui lon Antoniu, care 


141 


ă nu avea pe 


i zi ntruc ] 
î eaşi ZI» pe intre in- 
ă area: în ac i scut prin 

aia a. Oltenia. Am Hi 0 ana câteva 
altcineva tes A ari angajat pentru ee Îi asi a 
Te aia, Ardeal cesaiia î0 ei cunoscut pe cei- 
judeţe N C ântul: N'am m A 

ă să sa (8 în deplasare în ţa 
ând mă găseam crau în dep î: 
al c E: Lorenian al Zia 


pu inspectori refle Administratorul eg i i 
e osul Titu Devechi, cu care ar trai 
ap lea Cietenie până după 1944, de când n 
elaţii i | 
“flat nimic despre cupă angajare, 2-3 zile, am și a 
sti ec sistematic şi intens timp ca a 
E ea sei la începutul lunii Aprilie 1938. e) ași 
d Peel chip considerabil Garaj! E ere să 
a i ia şi ontractat m reclz 
vântului aaa pentru ziar. Ante aie 
ac + mult, iar eu eram apreciat ca cel mai k Dă și 
i inspector administrativ regional al zi 


ze i âştigaţi 1 ncă. 
a an dulceaţa banilor câștigați a a sa 
D1 Lorenian îmi spusese la angajare că atun esp 
simţi dulceaţa banilor câstigaţi prin ge re a 
cântat că a făcut din mine un ii e ee ara ri 
ă i tor e 
văr, nu ieşeam de la un negus oa AI re au 


i ă comercl 
luam pentru ziar O reclam: ă ! ară 
de la E ala câteva industrii care erau in funcţiune î Să 

lte reclame spre a fi publi 


tenia, de la care am primit mu 
se pas bine. Eram satisfăcut de legături- 
le comerciale care le făceam în fiecare oraș. Mă şi ConsI- 
deram de-atunci ca un bun voiajor comercial prin ora- 
şele Olteniei și în final mă și vedeam cu un magazin co- 
mercial, sau o industrie, conduse de mine, din ale căror 
rezultate să simt mai bine, cum zicea D-l Lorenian, dulcea- 
ţa banilor. 

Luasem bine startul în activitatea comercială. 

La începutul anului 1938, când am luat startul în 


142 


viaţa comercială, situaţia politică era tulbure. 

În alegerile parlamentare din Decembrie 1937, Guver- 
nul liberal condus de George Tătărăscu, nu a întrunit cei 
40% din voturile exprimate şi deci nu a putut primi zestrea 
legală de 10% să poată guverna mai departe. Rezultatul 
alegerilor nu a plăcut Regelui Carol al II-lea, care le-a anulat 
prin Decret regal, după ce avuseseră loc, și a numit pe 
poetul Octavian Goga să formeze un nou guvern, bazat pe 
partidul național-creştin al profesorului A.C.Cuza, care 
obținuse 9% în alegerile din Decembrie 1937. După numirea 
noului guvern, Regele Carol al II-lea a decretat noi alegeri 
pentru Cameră și Senat, ce urmau a avea loc în Februarie 
1938. Nu s'a încercat o formulă pluralistă de guvernare, 
bazată pe rezultatul alegerilor din Decembrie 1937, deoare- 
ce aceasta nu intra în vederile Regelui. 

Guvernul Goga a rezistat numai 40 de zile, iar ale- 
gerile plănuite a fi în Februarie 1938 nu au mai avut loc, 
deoarece Regele a decretat anularea lor cu puţin timp 
înainte de a avea loc. Se profila o nouă luptă electorală, 
de data aceasta având la conducerea ţării un guvern na- 
ționalist, format din cadrele politice de bază ale parti- 
dului Profesorului A.C.Cuza, care urmau să ducă lup- 
ta în câmpul electoral cu forțele legionare strânse în ju- 
rul partidului Totul pentru Țară. 

Noua conjunctură politică cerea atenţie şi înţelep- 
ciune din partea guvernului naţionalist, din partea legio- 
narilor încadraţi în partidul Totul pentru Ţară, cât şi 
din partea lui Corneliu Codreanu, şeful spiritual al aces- 
tui partid, care era vizat de Rege, cât şi de Armand Că- 
linescu, „Ministru de Interne, de a fi împiedicat să parti- 
cipe la viaţa politică a ţării. 

S'au pus „în cumpănă atât interesele de linişte şi 
ordine ale ţării, în acel moment, cât și asigurarea pres- 
tigiului personal de care se bucurau atât poetul cât şi 
scriitorul Octavian Goga, numit Prim Ministru, cât şi 
profesorul A.C.Cuza, care înpreună formau primul gu- 
vern naţionalist al României. Profesorul A.C.Cuza era 


143 


(a at 


cunoscut ca un susținător al dre i 
Cai t a - pturilor - priori 
care eBure să le aibă națiunea română seg = 
nei stat e româneşti, așa cum vad adrul Ord: urmat de istoria românească d ] luţi i 
ee rd « e la revoluţia lui Tudor 
Vladimirescu încoace”. Același autor al Istoriei Românilor 
ina 252, că : “Între Februarie 1938 și Se 
ptem- 


Pentru a evita O luptă n Și 
ie i efirească în : 
ționaliste, Corneliu Codreanu a dispus sue = partide na- arată, la pag! 
ebruarie 1938 prie 1940, Regele și Garda s'au înfruntat întro luptă pe 
moarte, căreia l-au căzut victime sute de legio- 


retragerea din alegeri a = : 

ze partidului To 4 

tocmai în culmea gloriei sale eat Pentru: fară viaţă ȘI Pe 

: dispus desființarea partidului Totul e. Goncomiteni nari, aproape întreâga conducere a Mişcării, în frunte cu 

ecis ca toţi legionarii să se retragă ia Țară şi a asasinat în Noembrie 1938, precum. şi Armand 
curile lor obiş- Călinescu primul ministru al țârii» mâna forte a regimului, 


nuite de muncă, deslegâ i 
Re ă Ă gându-i d - se z = . 
rul Cect dai depus ea Mi obligaţie de ju ucis de legionari în Septembrie 1939”. 
ar otul pentru Țară, sa ișcarea legi ez Presa fiind încă liberă la începutul lui 1938 
sau gionar | p anului , 
pentru el personal. = | ştirile politice veneau pe piaţă în avalanşă și totodată 
ă interesul cetitorilor pentru cumpăra- 


Cam anla = 
Te 


Codreanu, 


făceau să  creasc 


rea ziarelor. 
e 1938, am închiriat 


me, iar guvernul G : 
alegerile să fi avut ia tu demni de Rege, înainte | 
a sie C - . . A . 
țate printr'un decret regal E politice au fost destin. | Din primul salariu, în lanuari 
= fost numit, prin decret iza! în fruntea noului guvern o garsonieră în Bucureşti, Pe strada Brezoianu; în apro- 
ristea, Patriarhul î » ca prim Mini : iere de ziarul “Universul” 
în funcţi pană ADS aut MI P ciao & 
nu a declarat că se ee ţării. Corneliu E area În călătoriile mele prin Oltenia, am fost prima da- 
a pleca în străinătate pe ge din viaţa politică Sai tă în viaţă în oraşul Craiova, în lanuariel938- Ma fas- 
țu sale “Pentru legioi ar a scne partea a îl a ni cinat acest oraş: Case boiereşti mari, cu grădini ca niște 
lui. : » aşa cum arăta presa tinte arcuri bine îngrijite și curţi cu porţi înalte de fier for- 
n aceste împreiurări ua LE | jat. Palatele Mihail, Pleșa, etc., ca Şi Palatul Prefecturii 
verm Goga și Sa carți politice, membrii fostului | de judeţ, dădeau oraşului 0 nobleţe avhitecturală plă- 
dezlegaţi d Oraie isa lor Sau împrăștiat, legi gu- | cută şi atrăgătoare: O jumătate de zi m'am plimbat cu 
nizaţie, s'au retras fie gaţie față de şeful ie 3: A OBAE, trăsură prin parcul Romanescu» imens ca întindere și 
orice activitate Dolitică, la locul lui de muncă i: OLEA cu o floră variată, lac mare cu lebede şi bărci, Care alu- 
țărănesc și liberal A iar partidele istorice, = Asi pecau ușor pe apa liniştită, vâslite de perechi de visă- 
continuat activitate ID Brătianu), deşi di = Caci tori. Pe aleile de pietoni străjuite de copaci înalţi din 
sii Regelui sa politică prin memorii pi az specii diferite, se plimbau alene tinere perechi de îndră- 
parlamentar, d » Prin care cerea : protest gostiţi, cum ; de bătrâni în baston, care abia îşi târau 
= ar u revenir = ze i i = i 
siderare pei d o Carol al II-lea nu a ze iii picioarele ca nişte “jucării stricate”, cum îi numeşte po- 
rii ale oamenilor politici uat în con- etul Ion Minulescu întrunul din poemele sale. 
Am cunoscut lume multă prin oraşele Olteniei, 0- 
ţie. Situaţia mea 


raşe de negustori prin naştere şi voca 


Așa aî 
inceput dicta 
tura regală > 
, în Februarie 1938 
Li 
de tânăr titrat universitar, cu un salariu mare ŞI permis 


odată cu desfii 
esființar , 

VI ea partide A 

e cu pice în România. 
an A TţuU i A. 

: “Lovitura de ei îşi exprimă e Românilor”, (E cl La pa CURE făcea dn mine 0 
regală a însemnat legat e că pentru oltencile ce le-m cunoscut în ac 

ea întregului curs Eram deseori invitat la mese sau sindrofii unde tinerele 


144 
145 


Pe eee ee NR 


mlădițe oltenești mă făceau să uit de misiunea comer- 
cială încredințată de ziarul Cuvântul și visam împreu- 
nă la o viață frumoasă în viitor. 

Când călătoream cu trenul prin câmpiile Olteniei 
priveam prin fereastră și visam. Ce frumos este când eşti 
tânăr şi visezi |! li vedeam pe toţi ca niște oameni înstă- 
riţi, fericiţi de viaţă și de ţara lor în care trăiau. Drev- 
tul la vis nu ţi-l poate lua nimeni, nici legea şi niciun regim 
politic de dictatură, sau de ocrotirea libertăților umane. 
Cine renunță la vis, renunţă la viaţă. 

Pe când mă credeam mai fericit şi mulțumit cu viaţa 
ce o duceam, a căzut din cer prima arestare, prima privațiu- 
ne de libertate, la care nu mă aşteptam. 

Visele mele au încetat de la sine, mă despărțeam 
de oameni şi familii de olteni, pe care îi cunoscusem de 
curând și mă simţeam bine în mijlocul lor. Pe mulți i-am 
reîntâlnit mai târziu şi ne-am bucurat de revederea noastră. 


146 


AMINTIRI 
DIN 
ÎNCHISORI 


ARESTAREA DIN GARA CRAIOVA (1938) 


În timp ce continuam activitatea mea de inspector 
administrativ al ziarului Cuvântul, la începutul lunii A- 
prilie 1938 am plecat într'o seară din Bucureşti spre Craio- 
va, conform planului de deplasări întocmit de administrația 
ziarului, pentru strângerea sumelor din vânzări şi pentru 
contractarea de noi reclame. 

Am călătorit într'un compartiment de clasa l-a, 
în baza permisului pe CFR pentru ziare pe care-l aveam 
împreună cu un domn care nu a scos o vorbă tot tim- 
pul, a cetit şi s'a făcut că doarme. Nici eu nu am schim- 
bat cu el niciun cuvânt considerându-l că este un stră- 
in care nu cunoaște limba română. Eşind la un moment dat 
pe culoarul vagonului spre a privi peisagiul sub clar de lună, 
de la cealaltă fereastră, am observat că domnul din compar- 
timentul meu a ieşit şi el pe culoar și s'a aşezat la altă 
fereastră, privind ca și mine, peisagiul nocturn sub clar de 
lună al regiunii respective. 

Eu am intrat din nou în compartiment, iar vecinul 
meu a intrat şi el după scurt timp. Am început să bă- 
nuesc rolul vecinului, care nu era altul decât îngerul meu 
păzitor. Nu aveam pe cuget nimic rău, nu întreprindeam 
nicio acțiune secretă împotriva Statului sau legilor ță- 
rii, nu mă știam vinovat cu ceva care ar implica urmă- 
rirea mea, iar la acel drum, delegația ce o posedam şi 
sarcinile ce le aveam din partea ziarului Cuvântul nu consti- 
tuiau delicte penale, nu erau pedepsite de lege, ceeace mi-au 
dat o oarecare liniște. 

Mi-am amintit ce am prin buzunare, nu aveam ni- 
mic care să mă priveze de libertate. Știam că am pus 


149 


la plecare în servietă un schimb de_rufărie, articole de 
higienă, aşa cum puneam de obicei când plecam la drum. 
Mai aveam ziarul Cuvântul din acea zi și două reviste 
săptămânale şi nimic altceva. : - 4 

Trenul s'a oprit la Craiova, era circa ora 6 dimi- 
neaţa. Mi-am luat servieta şi am părăsit compartimen- 
tul. Am coborit din vagon şi m'am îndreptat spre ieși- 
rea principală a gării Craiova, având totuşi emoţii că 
în jurul meu se petrece ceva în taină. 

La ieşirea din gară, înainte de a mă îndrepta spre 

o trăsură care să mă ducă în oraş la negustorii mei de 
ziare, am simțit că cineva m'a strâns puternic de mâna 
dreaptă şi mi-a indicat o altă direcţie a gării, nu spre 
trăsură cum vroiam eu, spunându-mi că sunt invitat la 
şeful gării pentru a mi se verifica legitimaţia de călăto- 
rie, care nu ar fi în regulă, după cum a raportat șeful 
trenului. 

„Nu mi-am putut retrage mâna din încleştarea mâi- 
nii musafirului nepoftit care îmi indicase altă direcție 
de mers, iar din partea stângă m'am simţit împins spre 
dreapta de către o altă persoană, care ajuta pe cel din 
dreapta mea să fiu dus acolo unde voiau ei. 

„Le-am spus să mă lase în pace pentru că eu am 
e Satie și E E lumea din. jur că sunt atacat de 
decat sgea al e omul „mai în vârstă din partea 
eg poe ie că nu se întâmplă nimic, mi-a ară- 
n peria = comisar al Poliţiei Craiova, purta 
ției de pe peronul 4 ării . pe o pl lila eta 
oii ai g ca să fiu legitimat, deoarece am 
0 icat de șeful trenului că nu am legitimaţie lega- 
lă de călătorie. Acesta era, în realitat pe o 
Ora lee At. etala ate, vecinul meu de 
cale de poliție pentru a fi eo e a loio. 

At ee li <a arestat. = 
fost legitimat și amera de Poliţie a gării, unde am 
Na o pe ȘI perchiziţionat, corporal şi î ietă 
u sa găsit nimic deosebit N E o ic laba 
bal de perchiziţie, dar cler ui tisă su făcut proces ver- 

pus că el în gară nu au com- 


150 


petenţa de a încheea acte și că va trebui să merg la Ches- 
tura orașului Craiova unde se va încheea procesul verbal 
de percheziție şi de unde voi fi lăst liber să-mi exercit 
planul de activitate din partea ziarului Cuvântul. Orice 
vorbă ieşită din gura acestor cadre de poliţie era o min- 
ciună. | 

Obiectele găsite asupra mea în haine au fost băga- 
te în servietă şi așa am plecat cu maşina spre Chestura 
Poliţiei din oraș, însoţit de comisarul Marinescu. Acolo 
am fost introdus într'o cameră mică, numai cu o masă 
micuță, un scaun și un pat cazon. Părea a fi camera gar- 
dianului de serviciu din timpul nopţii. Servieta mi-a lua- 
t-o comisarul Marinescu și mi-a spus că mă cheamă ime- 
diat la şef, după ce-l anunţă de sosirea mea. 

După câteva minute am fost chemat la şeful Ches- 
turii, nu-mi amintesc cum îl chema pe Chestor, şi am 
fost din nou interogat asupra identității mele şi scopu- 
lui vizitei la Craiova. Am repetat ceea ce spusesem la Po- 
liţia gării şi am dat şi numele depozitelor de ziare care 
erau înștiințate de vizita mea și de la care trebuia să în- 
casez sumele rezultate din vânzări. Probabil că au fost 
întrebaţi, ei nu puteau să confirme decât ceea ce spu- 
neam eu. 

S'a început din nou perchiziţia, obiect cu obiect 
şi totul s'a înscris într'un proces verbal. Nimic deose- 
bit. Un alt organ de poliție, asistent al percheziţiei, a 
deschis din nou servieta și a scos de-acolo o broșură cu 
cântece legionare, care în acea vreme se vindea curent 
în librării. Am fost întrebat de ce port la mine cartea 
cu cântece legionare ? Am răspuns că nu ştiam că acea 
broșură se găseşte la mine în servietă, eu nu am pus-o 
acolo. Asistentul de perchiziție a strigat la mine, spu- 
nând că încerc să arunc acuzația asupra Chesturii și or- 
ganelor de poliţie că mi-au introdus ei broşura în ser- 
vietă, în loc 'să recunosc că în mod conștient şi volun- 
tar o purtam cu mine. Chestorul a plecat din birou, ru- 
gându-mă părinteşte să spun adevărul, să nu încerc să 


151 


ascund ceva, pentru că nu va fi în interesul meu. 

Rămas pe mâna asistentului, acesta mi-a întins pro- 
cesul verbal de perchiziţie cu scopul de a-l ceti şi a-l sem- 
na. În el erau cuprinse toate obiectele găsite în haină și 
în servietă şi era trecută şi broşura cu cântece legionare. 
l-am spus asistentului că nu pot semna de existenţa în 
servieta mea a unei broşuri cu cântece legionare, pen- 
trucă nu am pus-o eu în servietă, deşi ştiu că nu ar con- 
stitui o culpă penală pentru deținerea ei, după știința 
mea, deoarece astfel de cărţi se vindeau liber în libră- 
rii. A început să țipe la mine, să mă amenințe şi mi-a 
tras o pereche de pumni în faţă, fulgerător, după care 
s”a retras în apărare. M'am clătinat pe picioare, am sim- 
țit o ameţeală și o pierdere a echilibrului. 

M'am sprijinit de un scaun pe care m'am şi aşezat. 
Polițistul erou m'a lăsat singur în cameră, a plecat, dar 
imediat a venit altul. Acesta m'a întrebat de ce stau pe 
scaun, poate nu mă simt bine ? I-am spus că am fost lovit 
puternic în faţă, cu pumnii, de către colegul lui care a pără- 
sit camera şi de aceea nu mă simt bine şi stau pe scaun 
pentru a-mi recăpăta echilibrul. 

Noul polițist mi-a vorbit calm şi părea sfătos, spu- 
nându-mi să nu mai susțin că am fost lovit pentru că 
nu am martori şi S'ar putea să fiu dat în judecată de ul- 
tragiu adus unui organ de poliție în timpul exercitării 
funcţiunii sale. Ameninţări, şantaj, metode de intimi- 
dare ce făceau parte din arsenalul polițienesc. Acest nou 
polițist nu avea niciun rol pe lângă mine decât de a mă 
păzi. Nu mi-a pus întrebări şi m'a lăsat să-mi revin la 
normal. 

z După mult timp a venit la mine șeful Chesturii şi 
e erei eat a Ap n'ar fi aflat nimic, dacă am sem- 
£ £ perchiziţie şi dacă mai am ceva 

de spus în legătură cu misiunea ce o aveam în deplasa- 
m cir es iu (E ga 
fie patina că oile, a interogatoriul Poliţiei 
e mine, așa cum învăţasem la 


152 


Drept că prevede procedura de anchetarea unui presu- 
pus învinuit. A întrebat, probabil din curiozitate, des- 
pre ce avocat este vorba. l-am spus numele. Era decanul 
baroului de Craiova. A început să zâmbească spunân- 
du-mi că sunt prea naiv, se vede că nu am practica an- 
chetelor. A dispus să fiu depus în arestul preventiv al în- 
chisorii militare din Craiova, care era situată în apropie- 
rea Regimentului 1 Călăraşi, la ieşirea spre Caracal, a 
oraşului Craiova. Nu am înțeles dece să fiu depus la În- 
chisoare militară și nici nu am întrebat. 

Am fost introdus într'o dubă specifică pentru tran- 
sportul arestaţilor, împreună cu mai mulţi arestaţi, şi 
fără nicio formalitate am fost depus la Închisoarea mi- 
litară. Deşi am fost anchetat şi transportat în condiţii 
inumane, întrun regim democratic, cum i se spunea, nu 
am simţit în mine nici o prăbuşire psihică pentrucă nu 
aveam conştiinţa unei vinovăţii, ba chiar eram surprins 
de tratamentul ce mi se aplica, similar cu tratamentul 
aplicat marilor infractori. Am înţeles mai târziu că dic- 
tatura regală care se inaugurase în ziua aceea, avea ne- 
voie de victime cât mai multe pentru înfricoşarea oa- 
menilor, de a-i face să fie supuşi dorinţei regale pentru 
instaurarea dictaturii sale, care va figura în istorie ca o 
perioadă de Dictatură regală. 

Spre surpriza mea, în noul local de penitenţă un- 
de am fost depus am găsit acolo sute de arestaţi sosiți 
în ziua aceea la închisoare, dintre foştii membrii ai Miş- 
cării legionare şi alţi membri ai partidelor politice ro- 
mâneșşti. Ca şi mine şi ei au fost depuşi la Închisoarea 
militară, fie transportaţi de Chestura Craiova, fie de or- 
ganele Legiunii de Jandarmi ale judeţului Dolj, după cum 
arestaţii erau din oraş sau de la ţară. 

Aici am aflat că în dimineaţa aceea se comunicase 
la Radio conţinutul decretului regal prin care se dispunea 
desființarea tuturor partidelor politice, inclusiv a Par- 
tidului Totul pentru Țară care se autodizolvase cu două 
luni înainte şi încetarea oricărei activităţi politice din 


153 


i î va 
vedeau sancţiuni penale poe 
te în continuare. 
diu şi s'a dat competen 
Armatei de a emite 
şi sancţiona- 


Se pre u 
dus orice activita 
area de ase 


teritoriale ale 
cercetarea 


partea acestora. 
celor ce ar fi 
mitent s'a 9rcona. st 
ă ă rilor 
ă legală Corpu to 
E Lonazițe pentru urmărirea, 
rea delictelor politice. 


i i ală a Români- 
Măsurile erau luate din senin de Casa reg 


i 1 stat po- 
: ele făcând parte din metodele pe de ale iu e pe 
E a anfricoşare a poporului T 
iți copul de înfricoş P 1 Stai 
a &. său e pal si redus la tăcere de pia î e 
e age Regele dictator” şi-a ai i ap Ş 
rat prima dictatură, după primul război 
În acelaşi timp 


sa dispus interzicerea apariţiei Zia- 
rului Cuvântul. Era 


m lămurit complect. Eu Sp a 
înai de miezul nopţii din Bucureşti, venind se sta 
ne e ata m Radio şi nu aflasem de apariția ace 
ei este Duca au fost arestaţi în iale ace- 
lei zile după apariția decretului şi cetirea a a Sa fe si 

A ştiut șeful Poliţiei de ce a zâm [oa 

rut să fiu asistat de un avocat în timpul E ea 

siului şi mi-a spus că sunt un na LEE o Sei a 

ă şi se trecuse Armatei ro e opresor. d, 

ia aveam voe să nu le Aria pe toate și să fiu naiv. 

ia ceva în plus, ceea ceeunu știam. = 

ăi in relaţiile doljenilor cu soldaţi din pe, e 

erau și ei doljeni, la rândul lor, am reușit ca î Si 

să primesc vizita avocatului E.S. din Craiova pe ca a 
recomandaseră prizonierii din arest. În timpul vizitei a 


tului la Închisoare i-am relatat situația mea, începând cp 
misiunea pe care a avut-o vecinul meu din sonpai Pi 
vagonului de cale ferată de a mă preda organelor locale de 
poliţie şi până am ajuns la Închisoarea militară. 
Avocatul m'a informat de conjunctura politică ce se 
crease în țară în urma apariţiei Decretului regal menționat 
mai sus, m'a informat de arestările masive ale legionarilor de 
pe tot cuprinsul țării și transportarea lor, fără judecată sau 
termen, în noile lagăre de concentrare înființate la Mână- 


154 


PTR 


stirea Tismana din Oltenia, Mânăstirea Dragomirna din 
nordul Moldovei și la Miercurea Ciuc din Ardeal. Toate 
acestea se întâmplau sub Înalta oblăduire a Prea fericitului 
Patriarh al României, Miron Cristea, și Prim Ministru al 
Guvernului de dictatură regală. Avocatul îmi vorbea atunci 
de sute de arestări fără judecată sau mandate de arestare, ci 
numai pe bază de dispozițiuni verbale, prin telefon, sau în 
şedinţele de lucru ale organelor locale de poliţie și jandar- 
merie, ce le aveau cu organele de opresiune de la Centru. 

Mintea mi s'a luminat și mă așteptam la orice. Am a- 
flat că odată cu interdicția apariţiei ziarului Cuvântul, al 
cărui salariat eram, a fost arestat şi profesorul Nae Ionescu 
directorul ziarului şi depus la lagărul Miercurea Ciuc. 
Era clar pentru mine că am fost urmărit din Bucureşti, 
unde se cunoştea planul meu de deplasare ca inspector 
al ziarului Cuvântul, se cunoșteau ora și direcţia depla- 
sării și am fost predat organelor Poliţiei Craiova, proba- 
bil având bănuiala că port cu mine material interzis, ceea 
ce ar fi condus la o sentință grea de condamnare. 

Am cerut sfatul avocatului E.S. ce să fac eu în ca- 
zul refuzului de a semna recunoaşterea că s'a găsit la 
mine o broşură de cântece legionare, fiind convins că 
această broșură a fost introdusă în servieta mea de unul 
din poliţiştii Chesturii Craiova, în cele câteva minute 
cât servieta a fost în mâna poliţiştilor, atunci când am 
intrat în incinta Chesturii de poliţie. În orice caz, bro- 
şura nu era pusă de mine în servietă, 

Avocatul mi-a răspuns că prin semnătura de recu- 
noaştere, aş putea să fiu trimis în judecata Tribunalu- 
lui militar al Corpului 1 Armată și conform ordonan- 
ței penale a acestui Corp de Armată apărute cu ocazia 
instaurării stării de asediu în România, aș putea fi con- 
damnat de la 1-3 luni închisoare pentru deţinere, fără 
difuzare, de material politic interzis. Dacă nu recunosc, 
în niciun caz nu voi fi pus în libertate, ci voi fi trimis fără 
termen, într'unul din lagărele de concentrare nou înfi- 
ințate probabil la Miercurea Ciuc, unde a fost internat 


155 


şi profesorul Nae Ionescu, directorul ziarului Gugântul Sare 
alţi ziarişti de la Cuvântul, sau poate Voi fi imseaă dece 
tă numai pe baza actului de constatare al po sis : =Si ai 
dacă eu nu recunosc că broșura cu cântece a fost pu 
mine în servietă. Între două rele el m'a sfătuit să semnez 
procesul verbal de perchiziţie prin care să recunosc că sa 
ântece, care, după cât imi 


găsit în servietă broșura cu cânte ; : 
amintesc, a fost pusă de mine. Nu i-am dat un răspuns dar 


i-am spus că mă voi gândi ce e bine să fac. Nu eram i pă cal 
în cuget că e mai bine să mint, decât să spun adevărul. 
Ne-am despărțit în termeni politicoşi. E di i 
Peste câteva zile am fost vizitat la închisoare de că- 
tre un polițist al Chesturii Craiova care m'a întrebat dacă 
doresc să semnez procesul verbal de perchiziție aşa cum 
a fost întocmit, pe care îl avea asupra lui, sau să fac con- 
testaţie la proces verbal. I-am spus că nu fac contestaţie 
dar nici nu-l semnez pentrucă nu sunt obișnuit să mint, 
nu am pus eu în servietă broşura cu cântece legionare 
pe care nici nu o aveam în locuința mea din București. 
Polițistul a plecat şi mi-a spus că nu e nimic dacă nu-l 
semnez. zii pă slip e 
După circa 2 săptămâni am şi primit citație la pro- 
ces. Am fost judecat pentru contravenţie la Ordonan- 
ţa nr.1/1938 a Corpului 1 Teritorial militar Craiova, pe 
motivul că am purtat asupra mea material politic pro- 
pagandistic interzis prin Decretul regal pentru desfiin- 
țarea partidelor politice, cu scopul de a-l difuza, fapt 
prevăzut și condamnat deOrdonanţa nr.1 a Corpului militar 
Craiova. Era un abuz şi o încălcare a adevărului. : 
Am fost asistat la proces de avocatul E.S. care mă 
vizitase la închisoare. Procurorul militar Gelep, a cerut 
condamnarea maximă la 3 luni, pentru că am refuzat 
să semnez actul de perchiziţie. Avocatul a cerut circum- 
stanțe atenuante pentru faptul că în momentul arestării 
nu am cunoscut interdicţia de a purta asupra mea mate- 
rial politic de propagandă interzis prin Decretul din a- 
ceeaşi zi și nu s'a făcut dovada că în tren, de la Bucu- 


156 


as x2i Calea am arătat cuiva, sau am comentat cu 

espre conţinutul acelei broşuri cu cântece des- 
pre care se afirmă de către organele de poliție că a fost 
găsită în servieta mea și nu am comentat nici despre no- 
ile decrete apărute, de care nu luasem cunoştinţă îna- 
inte de arestare. 

Tribunalul a dat o condamnare la 3 luni, adică maxi- 
mum prevăzut de Ordonanţa Corpului 1 de Armată Craio- 
va, pentru presupusa mea faptă, aşa cum ceruse procurorul 
militar, mai mult ca o agravantă a faptului că nu recunoscu- 
sem că am pus în servietă broşura cu cântece legionare. 

Mi-am ispășit pedeapsa în Închisoarea civilă din 
Craiova, unde am fost depus imediat după pronunța- 
rea sentinţei. Așa se aresta, așa se cerceta şi se condam- 
na sub domnia Regelui Carol al II-lea şi a oamenilor po- 
litici. răspunzători în acea vreme de conducerea. trebu- 
rilor publice ale ţării, Patriarhul României Miron Cris- 
tea, ca Prim Ministru și Armand Călinescu, Ministru 
de Interne. 

Metodele de intimidare, de şantaj şi înfricoșare practi- 
cate de organele de poliţie în timpul domniei lui Carol al 
II-lea se potrivesc ca două picături de apă cu cele practicate 
de organele de poliţie din timpul dictaturii comuniste pe 
care le-am suportat pe corpul şi pe sufletul meu. Intreb, 
fără să pot răspunde, dacă metodele practicate de polițiștii 
din timpul lui Carol al II-lea nu cumva fac parte din același 
volum de măsuri și proceduri de care s'au folosit şi se 
folosesc în continuare şi poliţiştii regimului comunist în 
România ? Prea seamănă între ele. 

După ispășirea pedepsei de 3 luni, adică în Iulie 
1938, am fost pus în libertate, şi m'am dus la casa pă- 
rintească, spre deplina satisfacție a părinţilor mei. La 
ieşirea din închisoare am aflat că lagărele de concentra- 
re sunt pline la refuz şi că s'a mai înființat un nou lagăr 
la Vaslui, în locul încăpător al Școlii normale pentru 
învăţători din localitate, care fusese închisă pentru în- 
vățământ, fiind destinată pentru închisoare. Veștile din 


157 


lagăre erau triste, arestaţii nu aveau legătură cu familiile, 
inexistentă, în interiorul lagărelor era 


asistenţa medicală era € : 
tru descurajarea ȘI 


întreţinută o atmosferă de teroare, pen rea 
înfricoșarea arestaţilor. Ce mult semănau metodele polițiste 


de-atunci din 1938 cu metodele comuniste, după cum vom 
vedea mai departe. 

Când eram la închisoare mă gândeam la soarta pro- 
fesorului Nae Ionescu. Ciudat destin a avut. Inainte de 
1930 a făcut legătura între partidele politice din ţară 
şi Carol care era în Exil la Paris, trimis acolo de către 
tatăl său, regele Ferdinand, în urma unui act de frivo- 
litate al vlăstarului regal. Prin legăturile ţinute cu Prin- 
cipele moştenitor, profesorul l-a ajutat pe acesta să vină în 
țară şi să fie urcat pe Tronul României, după ce regele 
Ferdinand murise de câtiva ani. L-a mai ajutat pe Carol în 
Exil cu bani, cu influențe politice, cu pregătirea atmosferei 
prin presă pentru întoarcerea lui Carol din Exil și pentru 
preluarea conducerii Țării. Şi profesorul Nae Ionescu a 
biruit, protejatul și prietenul lui a fost urcat pe Tronul 
României. 

Nu după mulți ani, Regele Carol al II-lea l-a trimis 
în temniță pe Nae Ionescu, nu mai avea nevoe de el, îl 
incomoda chiar. Desigur, măsura de întemniţare a pro- 
fesorului Nae Ionescu nu purta blazonul regal şi ea a fost 
şi a rămas ca o pată pe stindardul fostului Rege Carol al 
Illea al României de a întemnița pe binevoitorul său 
prieten care l-a ajutat în vrememuri grele pentru el şi l-a 
sprijinit să se urce pe Tronul României. 


* 


158 


i retep ram, a ee sia amintiri în legătură cu 
a trecerii prin îs iissa rsceoaea 938. Este vor 
ao se e dia a Craiova, din 1938. Este Vor- 
e Tiso pete fue au ŞI adica Szabo. Când voi vorbi 
Huisfalșiicatobilo=Bâptie amone tă dn aa 
de Oprică Roşca din Băilegti1 i. ae i ie 

â Roș alleşti-Dolj. Merită să vorbesc 
de această ilustră figură a falsificatorilor de bani, care 
a sfidat cu inteligenţa sa Banca de emisiune a României. 

„Pe Lică ţiganul l-am cunoscut în curtea Penitencia- 
rului din Craiova, în timpul unei zile când cei cu condam- 
nări mici, cum era cazul meu, erau scoşi la soare în curte. 
Desigur nu eram în societatea lui, el era condamnat pen- 
tru furturi în tren şi în pieţele publice. 

Într'o bună zi l-am auzit cântând din fluer. Mi-a 
atras atenţia modul artistic-muzical de scoaterea tonu- 
rilor din acel minunat fluer de vişin din care cânta aşa 
de „frumos Lică ţiganul. L-am întrebat dacă mă poate 
învăța şi pe mine să cânt din fluer, pentrucă îmi place 
să cânt din fluer. Mă îndemna spre acest instrument ori- 
ginea mea ţărănească, amintirile despre un alt artist al 
fluerului, Toma Gigârtu din comuna mea, cu care mer- 
geam în vacanţele de vară pe izlaz, unde duceam la pă- 
şune cele două vaci cu mânzaţii lor, ale părinţilor mei. 

„Am început să iau lecţii de fluer de la Lică țiganul, 
după ce ne-am tocmit asupra preţului, pentrucă Lică 
mi-a spus că “ școala costă boerule, nu se face pe de- 
geaba ”. Am înţeles pretenţia, pierdea timp cu mine şi 
risipea talent. După 2 săptămâni am început să cânt 
bine din fluer, dar şi din caval, care îmi plăcea mai mult. 

„Când începea să cânte Lică din caval, se făcea li- 
nişte în curtea Închisorii, unde erau peste 50 de deţinuţi 
ȘI tristețea cobora în sufletele noastre. leșeau nişte me- 
lodii duioase din caval, care te făceau să simţi în tine 
toată jalea generaţiilor de ţărani şi ciobani români, din 
timpurile de bejenie şi grele suferinţi prin care trecuse- 
ră. Era un mare artist acest Lică ţiganul, cânta așa de 


159 


frumos din fluer și mai ales din caval, încât Șiacapa- 
tat toată stima noastră care îl ascultam. Când era în voe 
bună, dădea adevărate spectacole cu cavalul său ferme- 
cat, spre marea noastră bucurie. ic je 

Când a sosit ziua plăţii remuneraţiei sale, îmi pu- 
sesem suma cuvenită în portmoneul de piele ce-l purtam 
în buzunar. Când am vrut să-i scot banii ce-i datoram 
m'am căutat prin buzunare și nu găseam portmoneul 
şi nu aș fi vrut să mă fac de râs în fața ţiganului, care 
ar fi putut să creadă că mă fac că am pierdut portmo- 
neul, dar în zadar, nu l-am găsit. Am crezut că poate l-am 
uitat în celulă, însă nu puteam merge în celulă în timpul 
zilei, fiind încuiată uşa de intrare în celular. 

Îl aud râzând cu poftă pe Lică ţiganul şi apoi mi-a 
spus : “ a-l p'ăsta boerule, până-l găsești pe-al matale ”. 
Era portmoneul meu. Îl întreb unde l-a găsit și el mi-a 
răspuns că “ atârna în buzunarul matale şi l-am pus bine la 
mine ”, dar mi-a complectat că nu l-a luat ca să-l ia de tot, 
ci l-a luat ca să vadă dacă sunt om bogat, şi să-mi ceară să-l 
ajut să-și cumpere ceva de îmbrăcăminte, dar văzând că n'a 
găsit decât banii promiși pentru el, şi numai 2-3 lei în plus, 
s'a gândit să mi-i dea înapoi și să nu mai primească nici un 
ban de la mine, spunându-mi câteva vorbe de înţelepciune : 
“ așa suntem noi săracii, trebuie să ne înţelegem unii pe 
alții ”. N'a vrut Lică în ruptul capului să primească vre-un 
ban de la mine. Ne spunea că el când ia din buzunarul cuiva 
Yre-un portmoneu și vede că nu sunt bani în el, îl pune la 
loc în buzunarul de unde l-a luat, pentrucă el nu ia de la 
săraci, el ia numai de la cei bogaţi, “* că la ăia se înmulţesc 
banii ca purecii, nu ca la noi ăi săraci, unde se'nmulţesc 
banii ca viţeii la vaca stearpă ”. Era o observaţie simplă, dar 
cu fond pentru un om simplu ca el. ; 

Lică s'a eliberat înaintea mea. Cu o zi înainte de 
plecare, şi-a luat la revedere de la mine şi mi-a spus că 
a CU clibera odată cu el, m'ar lua în Piaţa mare 

ȘTE EL PORTOFELUL FĂRĂ SĂ SIMTĂ 


160 


> PS Sa 


FRAERUL ”. Spunea cu mândrie : “ sunt şi eu un ar- 
tist în felul meu ”. 


* 
XX 


Cealaltă * personalitate ” din Închisoare era Layos 
Szabo, de meserie desenator tehnic. Un om în vârstă. Era 
de mulți ani în închisoare. Lucrase la o tipografie în Craiova 
ca desenator technic, până într'o zi când a făcut cunoștință 
cu Oprică Roșca, negustor din Băileşti-Dolj, la iniţiativa 
acestuia. Oprică Roșca i-a spus că-i dă o mie de lei, dacă îi 
desenează în peniță o bancnotă de o mie de lei, la fel ca 
hârtia în circulaţie emisă de Banca Naţională. Layos Szabo 
a acceptat oferta şi s'a pus pe treabă. Hârtia de o mie de 
lei a desenat-o într'o zi. A prezentat hârtia lui Roșca şi din 
acea zi au rămas prieteni și colaboratori. Au convenit să 
facă o tiparniţă de bani, într'un beci al lui Roșca în 
Băileşti. 

Prin relaţiile lui cu diferiţi băileșteni ajunşi în fun- 
cţii mari la București în diferitele Instituţii, a reuşit Oprică 
Roșca să aducă din străinătate hârtie specială pentru 
bancnotele de o mie de lei, din aceeași hârtie din care 
importa și Banca Naţională pentru tipărirea hârtiilor de o 
mie de lei. A mai reuşit să importe aceeaşi cerneală folosită 
de Bancă, precum şi o mașină manuală de tipărit 
bancnotele. Cifrul folosit de Bancă pentru hârtiile de o mie 
de lei nu i-a fost greu să-l obţină, prin aceleaşi relaţii ale 
sale. 

După desenul perfect al unei hârtii de o mie de lei, 
Layos Szabo a făcut matriţa pentru tipar şi a tipărit primele 
hârtii. Nu se deosebiau de cele ale Băncii Naţionale. Oprică 
Roşca își vedea visul împlinit, să devină fabricant de bani, şi 
a devenit. 

Pe Oprică Roşca l-am cunoscut în București, prin 
1946, la recomandarea unui prieten comun, foști colegi 
amândoi la Seminarul teologic din Râmnicul Vâlcea, 


161 


fiind împreună colegi de clasă cu Marina, viitorul. fost 
Patriarhul Justinian al României. Â 

Epoca lui de glorie a fost în jurul anului 1930, când 
a aruncat pe piață cantităţi imense de hârtii de o mie de lei 
şi a devenit om bogat. Era un om generos cu toată lumea 
şi era bun la suflet, ajuta pe oricine care ducea lipsă de 
bani. Și-a făcut peste 50 de fini pe care i-a ajutat cu bani și 
mărfuri să devină negustori. Li trimetea prin târgurile de 
vite din Moldova şi Ardeal, cu traistele pline cu hârtii de o 
mie de lei, fabricaţi în tiparniţa lui de bani, ca să cumpere 
vite mari și apoi să le revândă la Abator. Banii lui erau așa 
de bine executaţi, încât nu i-a creat dificultăți în comerţul 
cu vite. Pe vitele vândute, finii lui Roşca primeau bani buni, 
curați, pe care îi predau nașului Oprică la înapoierea lor la 
Băilești. Aşa transforma Roșca banii lui falsificaţi în bani 
buni, cu care îşi făcea negoţul lui mai departe. 

Până la urmă, tipografia lui a fost descoperită, printr'o 
greșală a lui de comportare în societate. La proces, Judecă- 
torul de Instrucție a cerut expertiză technică a hârtiilor de 
o mie de lei tipărite de Roşca. A cerut Băncii Naţionale să-i 
trimită un expert technic al Băncii, căruia Judecătorul i-a 
pus pe masă 5 hârtii noi de o mie de lei, din care să aleagă 
cele două hârtii false provenite din depozitul de bani 
confiscaţi de la locuinţa lui Oprică Roșca. 

După folosirea tuturor măsurilor technice pentru 
identificarea celor 2 hârtii false, expertul a ales două 
bancnote pe care le-a prezentat Judecătorului de Instrucție 
ca fiind false. După verificarea cifrului înscris pe ele, s'a 
dovedit că cele 2 bancnote de o mie de lei făceau parte din 
cele trei bucăţi primite de Judecător de la Banca Naţională 
din localitate pentru verificarea comparativă cu hârtiile lui 
Oprică Roşca. 

„Această confuzie creată de expertul technic al Băncii a 
insemnat de fapt certificatul de măiestrie al desenului 
executat de technicianul Layos Szabo. 

Amândoi, Oprică Roșca și Layos Szabo, au fost 
condamnaţi pe termen lung. Nu mult după întemniţare 


162 


Oprică Roșca, prin relaţiile oculte ale banilor, a reușit 
să provoace un incendiu la o aripă a Închisorii. Ca la co- 
mandă, primul dintre deţinuţi care a sărit la stingerea 
incendiului, a fost Oprică Roşca. După stingerea incen- 
diului, era mânjit pe față de tăciunii rezultați din scân- 
durile arse, era murdar pe haine, ud până la piele, ca un 
erou din legende. Pentru fapta aceasta eroică de a salva 
Penitenciarul de la un incendiu total, Directorul Închiso- 
rii l-a propus pentru graţierea restului de pedeapsă, pe 
care a obținut-o în scurt timp, prin alte relaţii oculte 
ale banilor. 

A mai rămas la închisoare Layos Szabo, care era 
în altă parte a Închisorii, neatinsă de incendiu. L-am vizi- 
tat în celula lui, în timpul detenţiunii mele. Locuia singur. 
Se bucura de această favoare din timpul când Roșca era 
închis şi prin intervenţiile căruia fiecare din complicii 
lui avea celulă separată și locuia singur, ceeace era un 
avantaj în condiţiile de închisoare. 

Pereţii camerii lui Layos Szabo erau tapetaţi cu 
hârtii monete desenate de el, din toate tipurile de valu- 
te. Era un om blajin, politicos, cu ochi expresivi cărora 
nu le scăpa nimic când privea un obiect. M'am împriete- 
nit cu el. Vorbea despre orice, în afara obiectului proce- 
sului în care a fost condamnat. Era un mare artist al de- 
senului în peniță. Era un mare pictor. L-am rugat să-mi 
facă un portret în ulei și a acceptat cu plăcere rugămin- 
tea mea. Mi-a pus pe cap o pălărie neagră, cu boruri largi, pe 
care a luat-o de la un preot din Romanați, condamnat şi el 
pentru deținerea de material politic de propagandă, fapt 
interzis şi condamnat de Ordonanţa nr. 1 a Corpului militar 
Craiova. 

Am pozat timp de 2 zile, cu întreruperi. A ieşit o 
pânză ca din mâna unui mare maestru al picturii. Am 
dus-o acasă şi o păstrez şi astăzi. Ce păcat că acest deo- 
sebit talent și-a pus harul său în slujba unei activităţi 
necinstite, pedepsită de legile oricărei Ţări din lume. 
Dacă ar fi fost pus în condiţii normale pentru. destășu- 


163 


rarea marelui său talent, Istoria Artelor l-ar fi aşezat la 
loc de cinste printre marii pictori și desenatori în peniță, 
vorbindu-se despre el și despre talentul său in termeni 
superlativi. 

Nu a executat toată pedeapsa. Pentru buna compor- 
tare în Îchisoare şi cu sprijinul intervențiilor din afară 
ale lui Oprică Roșca, a fost eliberat înainte de termen. 
La ieșirea din închisoare, nu avea unde să se așeze, n'avea 
casă, n'avea familie, n'avea decât talentul lui care nu-l 
putea să-l ajute în primele momente după eliberare. Cu 
banii strânşi din diferitele picturi executate în închisoa- 
re, şi-a închiriat o cameră la un Hotel modest din Craiova. 

Prima lui grijă a fost să telefoneze lui Roşca la Bă- 
ilești, unde se găsește și numele Hotelului. Roşca i-a pro- 
mis că in 2-3 zile va veni la el și-l va ajuta să facă ceva. 
Când a venit Oprică la Craiova să-și vadă colaboratorul 
său la fabrica de bani, nu l-a mai găsit la Craiova. Nimeni 
nu ştia unde a plecat, unde se găsește. Roşca a făcut 
reclamaţie la Poliţie despre dispariția lui Layos Szabo 
şi în câteva zile cadavrul său a fost găsit în afară de oraș 
în canalul colector al orașului Craiova. Nu s'a aflat cum 
a ajuns acolo, desigur, nu în urma unui act de sinucidere. 
Cineva a avut interes ca el să nu mai trăiască, ar fi fost 
un martor periculos. Când intri în afaceri murdare, moar- 
tea nu poate să fie curată. 

Oprică Roşca spunea în timpul anchetei că el nu 
sar fi simţit bine să rămână de prost față de Banca Na- 
țională. Cum, numai Banca Naţională să facă bani ? Şi 
atunci, zicea el, s'a luat la întrecere cu Banca şi a dove- 
dit că banii lui erau mai buni decât ai Băncii, așa cum 
a rezultat din expertiza technică din procesul lui. 

El nu a omorit pe nimeni, spunea, nu a furat banii 
sau munca nimănui, nimeni nu-l reclamă că a făcut vre-un 
Tău, lar banii fabricaţi de el sunt bani munciți, în care 
a investit materiale scumpe. Nu ştii dacă el vorbea aşa 
din firea lui de oltean get-beget, sau din educaţia lui de 
seminarist. Ca falsificator de bani, a dat dovadă de talent, 


164 


iar ca oltean și seminarist, a dat dovadă de multă gene- 
rozitate, de omenie, ajutând în dreapta şi stânga. 

Atât el, cât şi Layos Szabo, au fost mari talente, 
fiecare în felul lui. 


Cele 3 luni de închisoare s'au terminat în ziua con- 
semnată în sentință, după care am plecat la țară, la ca- 
sa părintească, pentru a mă reface fiziceşte. 


1945 — LAGĂRUL SLOBOZIA. 


La începutul lunii Septembrie 1945 a sunat cineva 
la uşa locuinţei mele din strada Herăstrău. Erau -2 mun- 
citori, după chip și îmbrăcăminte. Soţia mea a stat de 
vorbă cu ei în faţa uşii şi acolo cei doi musafiri necunos- 
cuţi şi-au mărturisit misiunea. Aveau legitimaţie de po- 
liţişti, de la Prefectura Poliţiei Capitalei şi delegație de 
perchiziţie, care era semnată de Comisarul şef Arghir din 
Prefectura Poliţiei Capitalei. Soţia i-a poftit în casă spu- 
nându-le să aștepte puţin, pentrucă eu sunt în bae; era 
ora 8 dimineaţa. Soţia mea a început să-i îmblânzească, 
oferindu-le câte-o dulceaţă şi o cafea, apoi le-a spus că 
e din județul Hunedoara, de origine. Unuia din poliţişti 
i s'a înveselit faţa aflând că soţia mea e din judeţul Hu- 
nedoara, deoarece şi el era din judeţul Hunedoara, iar 
în Bucureşti era muncitor la Uzinele Vulcan, dar acum 
a fost luat de partid şi numit la Prefectura Poliţiei Capi- 
talei pentru a întări * aparatul poliției de Stat ”, în care 
au rămas încă mulţi din vechea poliţie “ burghezo-mo- 
şierească ”, aşa după cum i-a spus soţiei mele. Pâna la 
urmă s'a dovedit a fi un om bun, acest “ Șef de grupă 
de urmărire ”, iar celălalt era un băiat mai tânar, tăcut 
şi retras, cu o față de fată, neavând înfățișare depoli- 
țist. El era simplu agent de urmărire al tovarăşului lui 
cu care venise la mine acasă. 

Când am ieșit din bae, m'am prezentat acestor doi 
musafiri nepoftiți și le-am cerut să-mi spună scopul vi- 
zitei lor. ** Şeful ” mi-a spus, oarecum jenat, că are or- 
din să mă aresteze și să mă conducă în Lagărul de la 


167 


Slobozia. Le-am răs ă : 
. puns că tocmai am ] 
uat un d 
Uș şi 
Ș stice, sau funcţii mari în Stat sau partid, voi fi pus în 


sunt gata de drum, dar nu mai înai 
1, de înainte de a-mi m 
cu cele necesare în timpul detențiunii e e o valiză i 
i 
e “ Şeful » a | libertate. sea crezut, nu aveam altă alegere. Declaraţia lui 
| mi-a ușurat su etul încărcat de durerea de a-mi fi lăs soți 
ul at soția 


aprobat. 
Soţia mea a ăti 
Sa pregătit un deju : Sea > : 
toţi, şi ne-a servit la masă vin a = Sale pentru și copilul în voia soartei. 
a vorbit între timp | : eiul de > Aiuns în Lagăr, £ le di : 
a telefon c - grupă * J găr, formele ac predare au fost simple 
Prefectura Poliţiei Capitalei, pe ul Arghir din ca la predarea unui colet. Încă de la poartă am oase 
sunt plecat la piaţă şi că -a informat că artizat să locuesc înti'o baracă de | 
: și că sunt y că=eu p e lemn, cu saltele de pae 
din m A Z așteptat sa SIA = pasi . şi c Z F pasa pe 
i iai în moment, iar până atunci ei Za înapoiez i a a E pai La despărţirea de poliţiş- 
explica i eaeaief a ciuilă m a pia curaj uneia sine e e a acei 
3 L erea arestării i: pentru : p = vedea, spre ajuto 
ea iesi Doza ele şi plecarea spre pică şi binele meu. Nu am înţeles ce vrea să spună şi el nu 
mi-a spus mai mult, dar am luat vorbele lui ca de bun 
augur pentru mine. 


După circ Ea 
p a o jumătate de oră a sunat telef 
eleftonul. = Z Z = 
Lagărul era plin de arestați, din toate categoriile 


Șetul de grupă a ridicat i : 
capătul imediat receptorul. şi 
dacă ae ae ii glasul Comisarului pe el 2 sociale şi politice şi erau din toată ţara. În curând L 
am întrat în e Şeful de grupă l-a ia fOmat aa irul a devenit neîncăpător Era şi 0 Secţie aici 
deo Azi si în acel moment. Arghir i- că tocmai a “despărțite “d = = Ş = emei 
țiuni şi Şeful de grupă a închi ghir i-a mai dat ceva aresta e, espărţite de agărul nostru prin garduri de 
cu eine dejunul, a tie i e 
otite: taci : | Sa = = | a 
Sl ai spicueă Soţia ai i câ de Acăiemie, revăzut ge sh on Gera 
liei de sina fa ârțea de soț, luat din a sie aaa | nia, împreună cu icolă | Geor ca de la Ploeşti şi al- 
poliția comunistă, fără a „mijlocul fami- | pei oaie Egee 
no vu ji pe care nui Cd pentru ae a Dati 
i se oa EI plecase 


inătate şi vroiau să se înapoieze în 
în Germania în anul 1941. La înapoere în România, în 
loc de libertate, cum li se promisese; li sa oferit Lagă- 


rul. 


mal vedea. Am trec 
ca să mai pri = i pentru câteva cli 3 : 
îşi făcea al e odată chipul pci cane 
meu mi-a picurat obişnuit, în acel moment Ă eu, care 
bire a sistemului o lacrimă, semn de CIO i Ai 
ţii şi a sati nervos. Eram înfrânt şi E ȘI de slă- 
pentru câtă e familia mea. l-am lă wat de emo- 
eme? asat Sin 


Discutam cu Cengher ore întregi pe zi. Se maturi- 


zase mult. Era un băiat bine instruit în problemele ban- 
care, monetare; economice în general, la nivel mondial. 
Orice altă ţară Sar fi mândrit cu el, astăzi, ca şi atunci. 
Cengher a făcut parte dintr'o grupă de studenţi 
de la Academia Comercială din Bucureşti, colegi de an» 
buni la carte; care s'au înrolat imediat in Mişcarea le- 
gionară; după ce şi-au terminat studiile la Academie; 
făcând fiecare din ei doctoratul în economie. Erau: Cen- 
gher lon, Necheş lon, Nicolescu Jlie, Stegăroiu Gheor- 


guri. Oare, 


Șeful d > 

du-mă ae zeii sa purtat frumos cu min a 
du-mă trist și tăcut Tum căuta să mă iz szejază a 
Bar, pentrucă ştie ] Mia spus că nu voi sta Ie if ere 
misie politică toi că în curând va veni în L = eu Ea: 
guvernământ ŞI ALA A delegaţii celor 4 Ec Co: 
dacă nu se dovede Era situaţia fiecărui ea “e 
ște că aş fi avut în tctitil. le-0u 
1- 
158 169 


2 ERE 
—————— 
E 


DP] 
i 


Cengher lon a fost împușcat în 


pădure, prin 1948, în vecinătatea casei sale din SOrauA 
Fratoştiţa din judeţul Mureş, de câtre RECAgOSCUjI: N 
s%a făcut nicio anchetă. Când a fost ucis el se găsea in 
orele lui de plimbare prin pădure şi se crede că a fost 
împuşcat de forţele poliției comuniste care cutreerau 
munţii României, pe urmele partizanilor. = tai 
Dr. Stegăroiu și Dr. Necheş Ion, ambii salariați su- 
periori în Banca Naţională a României, au murit pe fron- 
tul de răsărit unde au fost trimiși de regimul Antonescu 
pentru * reabilitare politică ”. Dr. Nicolescu Ilie a mu- 
rit în ţară după săvârşirea a 23 ani de închisoare poli- 
tică, mai întâi sub Antonescu și apoi preluat de comu- 
nişti, până în 1964 când a fost eliberat, iar Dr.Vever- 
ca lon a murit în București, după întoarcerea de pe front, 
din cauza unei ciroze acute. Să le fie tuturor țărâna ușoară, 
cu toţii au fost podoabe ale generaţiei lor academice, 
oameni de vastă cultură şi de înaltă pregătire profesională. 
La o săptămână după sosirea mea în Lagăr, a ve- 
nit, în stare de arest şi Comisarul şef Arghir din Prefec- 
tura Poliției Capitalei, care, după ce m'a cunoscut în Lagăr, 
mi-a declarat că are pe conștiință arestarea mea şi 
trimiterea în Lagăr. Mi-a mărturisit, ca să știu, că el a 
semnat ordinul de arestare și a trimis acasă la mine 2 
poliţişti pentru a mă aresta și conduce în Lagărul Slo- 
bozia. Eu ştiam acest lucru, pentrucă văzusem semnă- 
tura cu numele lui pe ordinul de arestare, pe care mi l-a 
arătat şeful de grupă care a venit acasă la mine și ma 
arestat, dar nu am vrut să-i spun acest lucru. Ceeace mi-a 
spus coincidea cu ceeace văzusem şi cetisem eu. 
A L-am întrebat ce sentimente. îl stăpânesc acum când 
îşi întâlnește victima în Lagăr, unde este şi el arestat ? 
Mi-a răspuns că meseria lui este ingrată și că îi pare rău 
ce a făcut, A mai întâlnit şi alte victime ale lui în Lagăr, 
arestate din dispoziția şi cu semnătura lui, unii l-au scui- 
„ AATghir nu invăţase nimic din metodele co- 


ghe şi Veverca Ion. Dr 


170 


a E 


muniste pe care le trăia de un an de zile și pe care le apli- 
ca cu osârdie, crezând că astfel va scăpa de urgia lor. 

Acest om plângea toată ziua în Lagăr, dar nu pen- 
trucă avea mustrări de conştiinţă pentru atâtea ares- 
tări ordonate de el, ci pentrucă nu se simţea bine ares- 
tat, se credea nedreptăţit pentru serviciile ce le adusese 
regimului comunist. El făcea parte dintre poliţiştii vechi, 
care a fost preluat de comuniști şi considerat bun, până 
i-au găsit înlocuitor. Pentru jocul dublu ce-l făcuse în 
meseria lui, acum plătea preţul cuvenit. Cu ocazia pri- 
mei vizite în Lagăr a familiilor deţinuţilor de la Slobozia, 
lui Arghir i s'a adus de acasă, printre alte bunătăţuri ali- 
mentare, și nişte ouă de rață, fierte. A mâncat doar un 
singur ou de rață, i-a venit rău, a fost internat urgent în 
Spital, unde a murit imediat, se spunea, din cauza oului 
de rață. Destinul lui i-a încheiat viața în mod brutal, așa 
cum i-a fost și comportamentul față de oamenii pe care 
i-a trimis în închisori, sau cu avizul lui de “ specialist” 
au fost mulți trimişi “disciplinar” pe front, de unde nu 
s'au mai înapoiat la casele lor. 

În Lagăr se găseau mulţi dintre poliţiştii vechi, foşti 
directori generali ai Penitenciarelor din Ministerul Justiţiei, 
foști inspectori de penitenciare, foşti angajaţi ai Servi- 
ciului Special de Informaţii (SSI). Lumea din Lagăr nu 
avea contacte cu ei. Trăiau în lumea lor. Făcuseră parte 
din aparatul de opresiune al lui Carol al II-lea și apoi al 
lui Antonescu și se găseau în prezent alături de fostele 
lor victime din Regimurile trecute, pe care i-au închis, 
chinuit şi condamnat. Soarta este perfidă câteodată pen- 
tru unii. li așează în faţa victimelor și nu ştiu cum să-şi 
justifice faptele din trecut. Foştii poliţişti SSI-şti aveau 
o situaţie grea în Lagăr, erau ocoliţi de oameni, oamenii 
nu se uitau la ei, nu vorbeau cu ei, le ocoleau barăcile 
unde locuiau, și ei, ca şi toţi, pe saltele de pae, fără paturi. 

În interiorul Lagărului nu erau restricții în activi- 
tatea deţinuţilor. Regimul comunist era la început, în pe- 
rioada când erau trimişi la Moscova, la specializare, diferite 


171 


viitoarele cadre ale aparatului de opresiune, Ganea aia 
țară gata instruiți, aducând cu ei şi metodele ot aa in 
tehnologia de opresiune a aparatului sovietic, pentru înfrico- 
șarea, chinuirea și supunerea adversarilor. ae 

Fiind admise şi unele scule de sculptură şi trafo- 
raje, ieșeau din mâinile anumitor deținuți adevărate Sea 
re de artă în os şi lemn, obiecte de mare migală, advăra- 
te dantelării sculpturale. Eu am făcut asociație de artă 
cu un prieten, în sensul că eu procuram oasele de la bu- 
cătăria Lagărului, pe ales, el punea traforajul la dispo- 
ziţie, pe care i-l adusese familia la vorbitor, şi amândoi 
am început să tăiem în os, să modelăm și să șlefuim cru- 
ciulițe, troițe şi medalioane, toate de rară valoare artis- 
tică , ținând cont unde erau lucrate și de cine... 

Procurând prin relații personale un ciob mic de disc 
de patefon, am început să scoatem piese noi din atelie- 
rul nostru, de un mare efect artistic. Săpam cu dăltița 
şanţuri și nervuri în obiecte traforate, în care topeam 
bucăți mici de disc de patefon, care umpleau golurile 
cu linii negre, dând obiectelor noastre traforate în os 
un aspect frumos și original. Vă puteţi imagina o cru- 
ciuliță din os alb, curat, bine șlefuită cu cioburi de geam, cu 
două șănțulețe săpate în formă de cruce, iar în aceste 
şănţuleţe, topeam o bucăţică de disc de patefon de culoare 
neagră, care în contrast cu fondul alb al cruciuliții, dădea 
un aspect original și atractiv produsului nostru finit. M'am 
dus acasă cu o sumedenie de piese traforate în os, care mai 
de care mai frumoase, pe care le-am dăruit la rude şi prie- 
e ee are mine 2-3 piese. Îmi trecea timpul 

peocupări şi realizam ceva interesant. 

i Cc. seo a în discuții printre deţi- 
iippute btu ară politice create prin instaurarea 
i uvernului național democratic, condus de 
câtre Dr. Petre Groza, care era i isti 
ai dEizroeri ace ii compus din comuniști, 
aie alia pal € țărâniști (Anton Alexandrescu) 

(George Tătărescu), Frontul Plugarilor 


cadre, din toate domeniile, în special erau pregătiți acolo 


172 


a 


(Dr. Groza) şi naţional-popular (condus de prof. Vlă- 
descu Răcoasa), un fel de creaţie de circumstanţă a partidu- 
lui comunist pentru a da guvernului o mai largă înfăţişare 
de concentrare democratică. 

Printre deţinuţi era un comunist cu numele de Petre 
Gheorghe, cu o înfățișare de țigan neaoş, care părea des- 
tul de instruit în discuţiile cu caracter politic şi destul de 
curajos. Se spune că făcuse parte din partidul comunist 
încă din primele rânduri, alături de Gheorghiu-Dej şi 
că din motive ideologice se depărtase de vederile şi ma- 
nierele de lucru ale lui Gheorghiu-Dej, pe care îl consi- 
dera un deviaţionist. Este greu să ştii, la comuniști, cine 
are mai multă dreptate, fiecare spune că vederile lui sunt 
mai juste, până se ridică din rândurile lor câte un şef mai 
puternic, ale carui păreri devin cele mai juste pentru toți. 

Cert este că Petre Gheorghe era bine îndoctrinat, 
era la curent cu multă literatură comunistă, iar scrieri- 
le lui Karl Marx, Enghels, Lenin, le ştia pe dinafară. 

Era și a rămas ciudat pentru toți să vedem închiși 
printre noi un vechi și îndoctrinat comunist, în timpul 
unui guvern comunist. Circula zvonul printre poliţiştii 
arestaţi în lagăr că Petre Gheorghe a fost denunțat de 
unul din vechii poliţişti că a fost informator pentru de- 
nunţarea comuniștilor într'o anumită perioadă din tre- 
cutul lor de ilegalitate și că din această cauză era ares- 
tat, dar el nega acest lucru. Era greu să dai un verdict 
în acest caz, cert este că el era un om bine informat, bine 
îndoctrinat, și-l judeca aspru pe Gheorghiu-Dej pentru 
faptele sale, ca și când s'ar fi aflat pe unul din fotoliile 
Comitetului Central al lor. 

Tot aşa se vorbea printre polițiștii din Lagăr că 
A. Schreier, Secretar general la Ministerul de Interne, 
sub Teohari Georgescu, după 6 Martie 1945, şi fost Ca- 
sier al Comitetului central și al Ajutorului Roşu în ile- 
galitate, a fost informatorul lui Sava Dumitrescu, fostul 
şef al Brigăzii anticomuniste din Siguranţa generală a 
Statului și că pentru serviciile ce le adusese, Schreier sa 


173 


ee a i 


bucurat de libertate în perioada de ilegalitate a : 
lui, fiind protejat de Sava Dumitrescu. Când a alu 
mitrescu a fost întrebat mai insistent despre E eta 
Schreier faţă de Siguranţa Statului, el l-a sfătuit Se lui 
să plece din ţară, pentrucă nu-l mai poate co Schreier 
vreme, ceeace Schreier a făcut şi a plecat în at, pi 
lucruri se auzeau la poliţiştii din Lagăr, ei știau e - Multe 
doreau să se facă interesanţi, povestind tot atâtea ŞI 
profesiunea lor. ce soulausuin 

„Printre deţinuţi erau discuţii i 
ştiai ce să crezi. Unii spuneau Sa zeita e m a 
ze țară, Regele să-i dea afară, treaba lui, Asia ee 
a e e le ete : a ii făcut-o el singur, cir je 
marei drame se aa fler iar alţii complectau tori 
iza ea gal cu aceea că Englezii şi Aaaa 
Rss a solie 232 Maniu şi Brătianu să trateze cu 
lovitura de Stat d e cu ei, sfătuind pe Rege să facă 
de Stat de la 23 August 1944, cu c e a 
pe Ruși în țară. , are ocazie a adus 
Unii mai i ia 
ie Au ae aa Versați în treburile politice, se în- 
nii au ide tunait - îi. adanitera că Englezii și America- 
= fig anii a să ne predăm la Ruşi, dar tot 
Îl Ano sea) pe kege să predea Rușilor pe Mareşa- 
n ? De ce l-a predat ? Ci za 
Erau alții mai versaţi în discuţii ae neepoa(eăspurieti 
“greva regală”, adică în discuţii politice, care analizau 
Eee Sana a ae ape CE iei Diniala își de: 
zile în avea relaţii cu Guvernul Groza, de 
rea în Guvern, Opre sr pi a e 
i roza să de iaisiie A și să 5 i Mute 
he cu partidele conduse d aaa a Cea cose 
realizat dorinţa Regelui e ue usa 
E Cotu: să fiivesiezar acad in least: 
u puteai să i > 

din Lagăr, erau ata ez issa părere în discuţiile politice 
tea aduna mai mulţi ză ol creenui pur 
şi el în discuţii, avea derenți. Petre Gheorghe, prezent 
și el părerea lui, că un guvern co- 


174 


. A LA A 3 F a 
nist când preia puterea întrun Stat, n'o mai lasă din 


mu 
A. . $, Li A, . . E 

mâini, şi n0 împarte cu nimeni, pentrucă el guvernează 
rin popor ȘI pentru interesele poporului. Părerea lui 


e s'a adeverit pe jumătate şi anume că par- 
tidul comunist n'a cedat puterea din mâini și n'a împăr- 
ţit-o cu nimeni, până în ziua de azi. Cealaltă parte a părerii 
lui Petre Gheorghe nu s'a dovedit a fi adevărată, în sensul că 
partidul comunist n'a guvernat prin popor, ci prin puterea 
sovietică, şi n'a guvernat pentru interesele poporului român, 
ci pentru interesele comunismului mondial, care nu coincid 
cu interesele poporului român. 

Era greu să te decizi cu care părere să fii de acord, 


din cele care circulau prin Lagăr. Un lucru era cert, înce- 
a comunistă, în urma unci conflagrații mondi- 


petre Gheorgh 


puse robi 
ale şi nu puteam ieşi din ea decât tot printr'o conflagra- 


ţie mondială. Eu susţineam că atâta vreme cât ruşii sunt 
în ţară, nu putem spera la o schimbare de regim politic 
în România, iar ruşii nu vor părăsi România până nu 
vor instaura și consolida un regim politic convenabil. şi 
sigur pentru ei. Era o simplă intuiţie a mea şi mă refe- 
ream la fapte din istorie, care ne arată că atunci când 
ruşii pun piciorul undeva; nu-i mai dă nimeni afară, de- 
cât cu forţa. 

Eu mă retrăsesem în câmpul preocupărilor artisti- 
ce, de lucrări în os şi lemn, deşi acestea nu făceau partie 
din practica vieţii mele. Găseam că discuţiunile poli- 
tice sunt sterile și că speculaţiunile pe baze de ipoteze 
dau naştere la soluții infinite, dar fără să fie realiste. 
Logoreea era în floare, ceeace dovedea că oamenii erau 
încă bine hrăniţi şi nu erau cuprinși în deajuns de sen- 
timentul de spaimă, pe care comuniştii l-au introdus în 
oameni câţiva ani mai târziu. 

Prezenţa unui regim de dictatură în viața politică a u- 
nei ţări, era bine reprezentată, la acea vreme, prin Lagărele 
de deţinuţi politici de la Caracal şi de la Slobozia şi de alte 
lagăre şi locuri de detenţiuni din restul ţării. 


Acest fel de lagăre de concentrare au mai fost prac- 


175 


aturii regale a lui Carol 
Mareşalului Antonescu. 
ca să se menţină. Aco- 
locuit cu voinţa discre- 
rivaţiuni de liber- 
] se pot menţi- 


ticate în România în timpul dict 
al Ilea şi dictaturii militare a 
O dictatură are nevoe de victime 
lo unde votul democratic este înloc 
ţionară a dictatorului, vom întâlni p 
tate, suferinţe și jertte, pentrucă numai astfe 
ne dictaturile. = 

Lagărul de la Slobozia a fost un început Uşor asi- 
milabil de către adversarii regimului comunist, față de 
ceeace va urma în anii viitori şi despre care voi relata în 
capitolele următoare. 

Zilele calde de toamnă târzie se scurgeau repede 
şi nici nu ştiam când trece vremea, până când într'o zi 
s'a răspândit zvonul în Lagăr că o Comisie politică și-a 
făcut apariția la Administrația Lagărului și a început să 
cheme deţinuţii pe rând, spre a răspunde la anumite în- 
trebări şi a complecta unele formulare. Timpul a început 
să curgă mai repede, fiecare dorea să fie chemat la această 
Comisie şi ţi se părea o veșnicie până apari în fața ei. 

Au început să se afle amănunte despre Comisie, care 
era formată din câte un delegat al fiecărui partid partici- 
pând la guvernare şi avea un secretar dintre poliţiştii vechi, 
care deţinea dosarele de evidenţă ale deţinuţior din Lagăr. 
Despre o astfel de comisie îmi vorbise șeful de grupă care 
mia arestat pe mine și că ea va veni în lagăr și va cerceta pe 
fiecare deţinut în parte. EI ştia mai devreme despre o astfel 
de Comisie, aşa cum li se spusese la partid. 

După circa două săptămâni de funcţionare a Co- 
misiei în Lagăr, am fost chemat şi eu în fața ei. Am răs- 
puns la întrebările puse. Fiecare delegat politic te între- 
ba ceva, iar în final secretarul Comisiei spunea ceeace 
rezulta din fişa de evidenţă a deţinutului, folosind o formu- 
lă concisă, în sensul dacă ai deţinut funcţii de răspundere 
în Stat sau partid, înainte de 1944. Formula folosită de 
secretarul Comisiei la mine a fost : nu a deţinut funcţii de 
răspundere în Stat sau partid înainte de August 1944. 

După circa două săptămâni au început să vină rezulta- 


176 


tele de la București, urmare propunerilor Comisiei politice. 
Se făceau eliberări în fiecare zi. Într'o bună zi mi-a venit 
rândul şi mie să fiu eliberat din Lagăr, după circa două luni 
jumătate de detenţiune. Au fost mulţi care au rămas în La- 
găr, după verificarea Comisiei politice. Aceştia au fost tri- 
mişi diferitelor organe de anchetă spre a sc verifica activita- 
tea lor în timpul deţinerilor funcțiilor de răspundere ce le 
deţinuseră în Stat, sau partidul din care făcuseră parte și au 
activat. 

Mi-am luat valiza şi am ieşit pe poarta Lagărului, ca 
om liber, înpreună cu alţi deţinuţi. Întrucât mai aveam Câ- 
teva ore bune până pleca trenul spre Bucureşti, am decis să 
mergem la un Restaurant în oraş, să luăm ceva de mâncare 
şi de băut. 

Întrând în restaurantul din centrul orașului Slobozia, 
am găsit o masă liberă şi ne-am aşezat cei foşti 6 deţinuţi. 
În faţa noastră era o masă cu 8 ofiţeri şi soldaţi sovietici. 
Nu le-am dat importanţă, eram nişte oameni liberi, dar 
pentru mine a urmat o mare surpriză. Simţeam că de la 
masa sovieticilor unul din ofiţeri se uită la mine. După 2 sau 
3 încrucişări de priviri cu acel maior sovietic, s'a născut în 
mine un sentiment de teamă. Ce vrea rusul cu mine? Dece se 
uită aşa de insistent la mine? Au observat şi ceilalți come- 
seni ai mei că rusul se uită insistent la mine. Mă uitam în jur 
să văd pe unde pot ieşi mai repede din restaurant şi să plec. 
Mi-era ciudă pe mine că alesesem acest restaurant, puteam 
să alegem altul, dar eu am insitat să intrăm aici, unde am 
și intrat. 

Îmi pierise pofta de mâncare şi de băutură. Mă gân- 
deam ce ştie acel rus despre mine şi ce vrea de la mine. 
Mi-a venit în gând că poate fi soţul rusoaicei din Tagan- 
rog, studentă la medicină la vremea aceea, la care stătu- 
sem în gazdă o bucată de vreme, până am plecat cu Regi- 
gimentul spre Rostov şi apoi la sud spre Cuban, căreia 
îi lăsasem o fotografie a mea, civil, când am părăsit ora- 
șul Taganrog. Când destinul vrea să lovească tare în Ci- 
neva, dă cu putere, ziceam eu. Poate e soţul ei şi mă cu- 


177 


te după fotografie. În mintea mea şi imposibilul 
noaşte „mi 

fe osibil. Mă urmăreau privirile rusului- e 
ă o puternică descătuşare am simţit în mine, o eliberare 


de coşmar. Mi-am luat inima în dinţi ŞI am început să susțin 
n neîntrerupt contact vizual cu maiorul rus. El continua să 
u 


e Li 
mă privească, eu la fel. La un moment dat mi sa luat o 
cortină de pe ochi şi în spatele ei am văzut chipul maiorului 


sovietic, care cu un an înainte, în Sept 1944, era în comuna 


socrilor mei din judeţul Hunedoara, unde eram ȘI Aia 
şi copilul meu şi alte rude. El era acel care aa: a “luat 
automobilul meu Plymouth cu care venisem acolo ca să iau 
soţia și copilul şi să plec cu el spre vest, spre a nu mă prinde 
uhoiul sovietic. El era, l-am identificat. = 

Tăcut, dar totuși înfricoşat în sinea mea, m am ridicat 
de la masă şi m'am îndreptat spre masa unde era maiorul 
sovietic. Am ajuns în faţa lui, el s'a ridicat în picioare, a 
făcut nişte ochi mari la mine și a Zis : Gencic s după care 
m'a îmbrățișat şi sărutat de mai multe ori pe obraji. Nume- 
le Gencic era un diminutiv rusesc al numelui meu de Eugen 
şi aşa îmi zicea el când era în cantonament în casa socrilor 
mei din judeţul Hunedoara. Ca răspuns că l-am recunoscut, 
eu l-am întrebat unde e maşina mea ? El mi-a răspuns că 
a ajuns la Budapesta cu ca şi acolo a fost bombardată de 
aviația germană şi făcută “kaput” (distrusă). & a 

Ma întrebat de soacra mea, căreia îi spunea mama » 
Soacra mea s'a purtat omenește cu ei, în cantonament, 
şi ei îi ziceau “mama”. M'a întrebat de soția meâ şi de 
copil, își amintea despre toţi. lată cum destinul mi-a scos n 
cale omul care îmi luase mașina cu forţa, cu circa un an 
înainte, şi acum se întorcea în ţara lui, la vatră, cu o forma- 
ție militară, obosită și decimată de război, cu care ajunsese 
până la Berlin, după spusele lui. 

Și cu acest neaşteptat episod, s'a terminat șederea 
mea în Slobozia. Seara eram acasă, în mijlocul familiei, 
cu care am povestit până noaptea târziu. a să 

Aceasta a fost prima mea arestare în Româma In 
timpul regimului comunist. 


178 


ARESTAREA DIN 18 Ap 


INCEPE O.NOUĂ ERĂ PENTRU 952 


TRU ROMÂNIA 


Odată introduse în ţară forţele sovieti 
şi civile, nu mai era nimic de salvat. pocales 
ţia invadatorilor. Imensele rezerve de Stat : 
pul războiului, constând din cereale de îsi 
vegetale și animale, zahăr, făinoase, 
uleiuri minerale, materiale strategice, etc. etc. răspândi: 
în mari depozite subterane și silozuri, aşezate ara 
în munţi, la poale de dealuri, au fost secate e 
circa 2 ani de la intrarea lor în ţară, atât prin call 
zilnic al armatei sovietice prezente în ţară A caza 
milion de ostaşi şi ofiţeri care nu erau E cele e 
economia națională, ci numai consumatori, cât ae 
transporturi masive spre Uniunea Sa E ae a 
contul Armistițiului. Sărăcirea țării făcea progrese mari = 

În interiorul ţării abuzurile dezlănțuite de ea fa 
şi de mulțimile oarbe de inconştienţi aliate lor, creau ae 
că şi teamă printre populaţia țării. Libertatea omului ca și 
avutul lui erau la dispoziţia anarhiştilor încurajați de 
conducerea supremă de partid. Aceștia nu numai că nu erau 
împiedicaţi, sau condamnaţi pentru abuzurile săvârșite, dar 
erau încuraja ți a crea dezordini în continuare. 

Lagărul din Slobozia, despre care am scris în capitolul 
anterior, devenise o lucrare executată cu mănuși. Din ce în 
Ene ae ce timpul trecea, ieșeau cadre noi de poliţie, 

potrivit practicilor şi experienţelor sovietice şi erau 
Plasate printre cadrele vechi ale poliţiei de Stat, care erau 
continuu înlocuite și primenite cu cadre noi instruite de 
consilierii sovietici şi de oamenii partidului comunist. 


c, militare 
ra la discre- 
reate în tim- 
3 felul, grăsimi 
caârnuri, carburanţi, 


179 


Arestările efectuate după 1947 nu mai semănau cu ce- 
le de prin 1945 şi 1946. Metode rafinate de teroare luau lo- 
cul metodelor stângace practicate de MUNEItORU luaţi în 
grabă din fabrici şi puşi să țină ordinea în noul Stat comu- 
pist. Noile sindicate comuniste creau panică și teroare prin- 
tre patroni şi muncitori. Patronii de industrii sau comerţ, ca 
şi țăranii mai înstăriți, erau considerați dușmanii clasei 
muncitoare şi loveau în ei fără milă, pentru a fi distruşi şi a 
crea panică şi spaimă între oameni, pentru a fi conduşi mai 
uşor de către partid. 

Localurile de arest se înmulţeau, vechile închisori 
corecţionale din ţară care serveau pentru întemnițarea 
celor de drept comun, au început să fie transformate 
pentru închisori politice, după modelul sovietic, cu ca- 
mere negre de tortură şi obloane la ferestre. Au luat fi- 
inţă coloniile de muncă forţată, care erau în acelaşi timp 
şi locuri de torturarea oamenilor, ca şi de uciderea lor. 

Se observa un progres spre rău, în mod continuu. 
O lungă perioadă de întuneric sa așezat peste vieţile 
bieţilor români. Începând cu apusul soarelui casele oameni- 
lor se coborau în întuneric, se trăgeau obloanele sau se 
aşezau perdele groase la ferestre, sau se țineau luminile 
stinse în case, ca oamenii să nu fie văzuţi de patrulele 
comuniste care invadau străzile odată cu căderea serii, 
pentru a ţine lumea în teroare. 

Ferestrele celulelor din închisori au fost bătute în 
cuie şi peste ele, pe dinafară, obloane grele au fost fixate în 
cuie, pentru a împiedica lumina să pătrundă în celule și ca 
deţinuţii să nu vadă ce se întâmplă în jurul lor şi al închiso- 
rilor. Deţinuţii erau duși la anchete cu ochelari de tablă 
neagră, sau legaţi la ochi cu batiste sau cârpe negre, pentru 
a nu vedea unde ești și a nu fi observat şi recunoscut de 
Cineva. Întunericul se așeza peste tot, în viața liberă, ca și în 
închisori, peste sufletul omului și peste gândirea lui. 

ma Încet, încet, România lua aspecte din timpul nă- 
vălililor barbare. Noile metode deveniseră mai rafinate, 
mai terorizante și mai distrugătoare. Vom vedea în con- 


180 


tinuare cum se proceda cu oamenii, cum erau arestaţi și 
terorizaţi, pentru ca forţele comuniste să poată conduce 
mai uşor pe cei liberi, înfricoșaţi şi fără puteri. 


181 


ARESTAREA DIN 18 APRILIE 1952. 


Era Vinerea Mare. Am plecat de-acasă, ca de obicei, 
la ora 7 dimineaţa, cu mașina șantierului unde lucram. 
Fusesem angajat prin concurs la Întreprinderea Sovrom- 
construcţie nr.1 în funcţia de contabil şef al Grupului 
de șantiere al Sovromconstrucției nr.1, cu sediul la Bă- 
neasa, lângă Bucureşti, unde se construia un Complex 
şcolar al Ministerului de Interne. 

Am trecut cu maşina pe la șeful Grupului de şanti- 
ere, ing. Arsenie. În ziua aceea aveam plata salariilor la 
şantier. Peste o mie de salariaţi îşi aşteptau salariul, pen- 
tru a face faţă cumpărăturilor de sărbătorile Paştelui, 
care era peste 2 zile. Maşina ne-a lăsat la poarta şantie- 
rului şi a plecat la Bancă să aducă banii. Acolo, şeful 
serviciului financiar al şantierului făcea formele şi con- 
trolul lor pentru ridicarea banilor. Ajuns în şantier am 
cerut salariaţilor Serviciului financiar al Grupului să-mi 
prezinte statele de salarii pentru verificare de control 
preventiv și pentru semnare, aşa cum cerea legea şi ru- 
tina. 

Abia începusem să verific statele de salarii, operaţiu- 
ne care dura circa două ore, când a intrat la mine în birou 
un tânăr, care în loc de bună dimineaţa mi-a spus cu 
voce răstită : “ În numele legii ești arestat, urmează- 
mă ”. L-am întrebat politicos : * Cine eşti dumneata”? 
În loc de răspuns a scos de la brâu un pistol enorm de 
mare, care nu se potrivea cu mâinile sale mici şi statu- 
ra sa de copil neisprăvit şi mi-a spus : “* Asta e legitima- 
ţia mea, scoală-te imediat şi urmează-mă”?. 


183 


Mi-am păstrat calmul privind ţeava pistolului îndrep- 
tată spre mine şi i-am răspuns mal mult în glumă i SS INăn 
ghicit-o tinere, nu au venit banii de la bancă şi eu nu am 
niciun ban în buzunar *. l-am spus așa pentrucă în mo- 
mentul acela mi-a venit ideea că poate e un hoţ care ur- 
măreşte să fure cele circa 2 milioane de lei cât făceau 
salariile şi poate complicii lui au imobilizat în birouri 
pe şeful de şantier şi ceilalți salariaţi, care nu l-au înso- 
ţit când a venit la mine în birou. Treaba nu a fost așa, a 
fost mult mai serioasă. Tânărul s'a apropiat de mine şi 
mi-a strigat : * Banditule, de când te caut ; mă faci hoţ, 
îți arăt eu ţie, scoală-te de pe scaun şi urmează-mă ime- 
diat, că dacă nu, trag ”. 

Nu i-am executat porunca, nu m'am sculat de pe scaun 
şi cu un calm stăpânit, continuând a mă uita pe statele 
de salarii şi fără a-l privi, i-am spus : ** Dacă nu sunteţi 
grăbit, luaţi loc pe scaun şi așteptați până verific state- 
le de salarii, astăzi avem zi de plata salariilor și peste o 
mie de salariați își așteaptă salariile, care nu se pot plă- 
ti până ce eu nu verific statele și nu le semnez. Așa spu- 
ne legea şi trebue respectată de toţi. Nu puteţi să vă luaţi 
răspunderea neplăţii salariilor pentrucă nu mai ieşiţi viu 
din șantier, vă sfâşie muncitorii ”. 

Tânărul a luat-o ca amenințare din partea mea şi 
a devenit mai agresiv, strigând la mine. Ca printr'o mi- 
nune, am observat prin fereastră cum o mulţime de mun- 
citori se îndreptau spre baraca unde erau birourile șan- 
tierului şi în care eram și eu. l-am arătat tânărului gru- 
pul de muncitori şi i-am spus că ei vin să-și încaseze sa- 
lariile și dacă le spun că dumneata nu-mi dai voe să ve- 
rific statele şi să dau liber la plată, prin semnătura mea, 
nu răspund ce se va întâmpla cu dumneata. 

La această afirmaţie a mea tânărul și-a recăpătat 
calmul și m'a întrebat pe un ton coborit : “ Cât durea- 
ză verificatul şi semnatul ?” l-am răspuns că va dura circa 
2-3 ore, dar el nu a fost mulțumit cu timpul spus de mine 
şi mi-a acordat numai o oră. l-am răspuns că voi încer- 


184 


ca să grăbesc şi l-am invitat încă odată 

A luat loc pe scaun, pe care l-a tras în 

nu mai poată intra cineva în biroul m 

Jul pe genunchi, era un Steyer de 9 mm, 
ăbesc verificarea “hârtiilor”, 

Diferitele lămuriri pe care trebuia să le 
viciul financiar, de la Serviciul de Norme 
ful de Grup, le ceream prin telefon pentrucă 
voie să ies din birou. Şeful de Grup şi ceilalţ 
rou aflaseră în ce situaţie mă găsesc dar 
terveni cu nimic, fie din teamă fiindcă i se putea găsi 
fiecăruia câte ceva din trecut ca să fie arestat, sau sa 
prevedere pentru a-şi păstra locul de muncă ce-l avea 
Verificarea actelor a durat circa trei ore, aşa cum pre. 
văzusem și cum ştiam din experienţă. a 

Tânărul meu păzitor a vorbit de la telefonul meu 
cu serviciul lui de la Securitate, le-a raportat că m'a gă- 
sit şi le-a cerut deslegarea să aştepte până verific actele 
de salarii. Probabil că a primit aprobarea, pentrucă a de- 
venit mai calm. Mai mult de o oră nu a scos o vorbă. Du- 
pă aceea mi-a spus că mă caută de 4 zile şi nu m'a gă- 
sit decât printr?o întâmplare. l-am arătat Buletinul meu 
de identitate cu adresa mea de-atunci și dacă ar fi între- 
bat la Biroul central de evidența populaţiei, m'ar fi gă- 
sit imediat. 

Ceeace mi-a spus el că mă caută de 4 zile coincidea 
cu data de 14 Aprilie 1952 când au fost arestaţi în aceeași 
zi şi în întreaga ţară zeci de mii de români din toate par- 
tidele şi din toate categoriile sociale, care erau conside- 
Taţi duşmani ai poporului. Eu am trăit în libertate încă 
4 zile din lipsa de rutină a cadrelor noi polițienești re- 
crutate din muncitori comuniști din fabrici, care nu m'au 
găsit la vechea adresă pe care o aveau ei în fişele lor de 
la poliţie, dar de unde plecasem de aproape zece-ani. 

l-am cerut voie tânărului să-i spun o întâmplare din 
Uniunea sovietică. Desigur, când a auzit că e vorba de 
Uniunea sovietică, mi-a dat voie să i-o povestesc. l-am 


i ia loc pe scaun 
re i: 5 
e ptul ușu, ca să 
W, a așezat pisto- 
ȘI Mi-a poruncit să 


cer de la Ser- 
sau de la şe- 
NU mai aveam 
1 colegi de bi- 
nu puteau in- 


185 


n n e Ta 2 III NR 


spus că acum câţiva ani o Comisie de la Institutul de ge- 
rontologie din Moscova, care se ocupa cu studiul = 
telor la oameni, a aflat că lângă Moscova trăeşte un a 
care are vârsta de 155 de ani, aşa cum rezulta din stati . 
tica orașului Moscova. Deoarece acest Institut avea = 
mele şi adresele tuturor sovieticilor care au vârst a: 
intate, dar nu cunoștea acest caz, au plecat al tzin 
localitatea respectivă atât Directorul Institutului a și 
ui îsi ca să cunoască și să ea 
azul. Ajunşi acolo, l-au găsit pe bătrânul în cauză 
a e muncea de zor la prăşitul unei tarlale a 
taie = acordate de unde vin și l-au rugat pe Ivan 
odorov, aşa îl chema pe bătrân, să | ă 
ce fel de viață a dus de a ajuns la e e Mer 
vârstă de 155 de ani, fiind ni serii pă. cală 
a început să le povestească eul 


astfel : * Tovarăşi 
.. . - Ss c = 
zia Marei revoluţii socialiste din Noembrie 017 i 


Direc i i 

i: i Institutului de gerontologie l-a oprit politi 

Sa spus că ei nu sunt organe de partid și a: e 

ga SE e înceapă povestirea sa cu introducerea a. 
a inceput s'o spună și-l ă săi 

că r CepI ŞI-L roagă să int JE 

SE aaa Bătrânul Todorov a iițeleă ce tea E 

ze Se se a a continuat cu aceleaşi cuvinte ae 

n 1 politizare. Directorul 

a) _$ ş ectorul l-a rugat di 

- = sala a laoparte şi să le spună ir = zise 

“e sei Val așa de înaintată, să le spună ce-a sa 

pa e a a muncit, etc. Bătrânul Todorov Z 

ata aceasta cu Marea i 

etc. Directorul a încercat din no i, 


Ra t u să-l oprească 
soțitor al său a rugat pe director SE eo 


5X DOVEgtE dica 290 co dea a să-l lase pe bătrân 
Cetăţea 

nul ici 

E a E Se Ivan Ivanovici Todorov. este mulțumit 

Rr Iapa Sant adevărul aşa cum știe el să spu 

ci pci - e Ceu înalţilor lor musafiri ;< Cu 

i Uţii socialist i 

Be ee eee ste din Noembrie 

rambureala” aceea care a avut loc a 

3 os 


186 


ÎN 


sta de 155 de ani, în loc de 55 de ani cât am în realitate”. 
După ce am terminat de povestit întâmplarea de la Mos- 
cova, am întrebat pe tânărul meu paznic :* Nu cumva 
pe la fişele noastre de evidenţa populaţiei, a avut loc, 
şi la noi, o astfel de “brambureală” care a făcut să nu- 
mi găsiţi adresa ”? 

Tânărul a înţeles pe jumătate gluma, dar mi-a spus 
să nu fiu supărat pe el, că ela primit ordin să mă ares- 
teze, el nu e vinovat. La această afirmaţie a lui, l-am în- 
trebat : “ Dacă ai fi primit ordin să mă împuşti şi mai 
fi împuşcat, crezi că nu erai vinovat ?” Tânărul mi-a spus 
să lăsăm discuţiile astea acum, că nu e cazul. 

După verificarea statelor de salarii, am telefonat şe- 
fului de grup, ing. Arsenie, rugându-l să vină la biroul 
meu ca să-i predau statele pentru semnat, pe care să le 
împartă pe casierii plătitori indicaţi de mine pe fiecare 
stat de plată, pentru a se efectua plăţile în termen scurt. 
În acelaşi timp am predat șefului de Grup documentele 
de valoare ce le aveam în birou, cheile de la masa de lu- 
cru şi de la ușa camerii, mi-am luat la revedere de la el 

şi am plecat cu tânărul meu păzitor. Nu l-am mai întâl- 
nit pe inginerul Arsenie când mi-am recăpătat liberta- 
tea, după mulţi ani, pentrucă el a plecat într'o misiune 
în străinătate şi a rămas acolo, unde se află şi azi. 

Părăsind biroul, am trecut prin fața câtorva sute de 
muncitori, tăcuţi, speriaţi, care aflaseră ce mi se întâm- 
plase şi voiau să mă vadă pentru ultima oară. Ei mă sa- 
lutau cu fluturări de batiste şi cu şepcile sau căciulile 
ce le luaseră de pe cap, în semn de cinste pentru cel ce 
se purtase omeneşte cu ei, iar eu am răspuns politicos 
la salutul lor şi m'am urcat într'o maşină limuzină cu 
un şofer la volan şi cu paznicul meu lângă mine. Ime- 

diat ce am ieşit din curtea şantierului, tânărul de lângă 
mine, care îşi băgase pistolul la brâu, mi-a legat o cârpă 
la ochi, pe care o avea pregătită în buzunar, pentru a nu 
vedea pe unde mă duce, pe unde merg. L-am întrebat 
de ce nu mi-a pus cârpa neagră la ochi încă din şantier, 


187 


în fața muncitorilor, să vadă și ei A d are “ ese 
răspuns tăios : “Taci din gură banditule, n ai 
pești neîntrebat ”. iii A 

Mi-am făcut o rugăciune în & 
familia mea, la bieţii mei părinţi, la soţia mea care era 
în pregătirea sărbătorilor de Paști, şi la copilul meu ca- 
re avea opt ani și mă aștepta scara acasă să e joc cu 
el, aşa cum făceam de obicei în fiecare seară. În seara 
aceea se cânta Prohodul în biserici, se aniversa aşezarea 
în mormânt a Mântuitorului Isus. Eu nu-l mai puteam 
cânta, nu mai puteam merge la biserică, aşa cum mer- 
geam de obicei. Oameni fără Dumnezeu hotăriseră răs- 
tignirea blândului popor român și fiecare ne-am primit 
crucea pe care am purat-o pe căi necunoscute, spre adânci 
şi îndelungate suferinţi. se ae 

Toate proiectele noastre de oameni pașnici căzuse- 
ră. Eram prizonierul unui sistem viclean, neomenos, care 
nu cunoştea mila, care semănase teroare şi spaimă în 
zeci de mii de familii româneşti. 

Plecasem de-acasă în pantaloni de dok şi o cămaşe 
colorată în carouri, cu mâneci scurte, fără jachetă, pen- 
trucă razele calde de primăvară timpurie ale soarelui, 
te îmbiau la o ţinută vestimentară mai uşoară. Pazni- 
cul meu nu mi-a dat voie să iau din șantier o salopetă 
sau jachetă, de care aș fi avut nevoie prin locurile pe unde 
mau dus. Nu am primit aprobarea paznicului meu și am 
fost luat aşa în cămașe cu mâneci scurte. Metodele se 
înăspriseră față de acelea când am fost luat pentru La- 
gărul de la Slobozia, când paznicii care veniseră să mă 
aresteze mi-au dat voie să-mi fac o valiză pentru închi- 
soare. Irecuseră 7 ani de-atunci, suficient ca cei instru- 
iți la Moscova să introducă în practica arestărilor me- 
todele ce le învățaseră de la instructorii lor sovietici. 


ând şi mă gândeam la 


188 


ÎNCHISOAREA DIN STR. URAN US, BUCUREŞTI 
DEPOZIT DE ANCHETĂ AL 
MINISTERULUI DE INTERNE. 


După diferite manevre ale mașinii şi după circa o 
jumătate de oră de mers, mașina s'a oprit ; am fost dat 
jos din mașină şi condus de mână, cu cârpa neagră încă 
la ochi. După ce mi s'a desfăcut cârpa de la ochi, am 
fost întrebat de paznicul meu :; “Ştii unde te găsești ?” 
i-am răspuns că mă găsesc la restaurantul Athene Pala- 
ce, iar el mi-a scurtat vorba, spunându-mi : “Taci, ban- 
ditule, c'o să vezi tu ce-o să păţeşti !”” Am tăcut. Am fost 
introdus într'o celulă în care mai erau două persoane. 
Am dat bună ziua, mam prezentat cine sunt şi am în- 
trebat pe colegii de cameră unde ne găsim. Mi s'a spus 
că ne aflăm în arestul din strada Uranus al Ministerului 
de Interne, care serveşte ca loc de depozit şi anchetă 
pentru dosarele de rezolvat ale centralei M.A.I. 

Colegii mei de celulă erau mai de mult arestaţi și 
erau mai tăcuţi. Nu am putut afla de la ei în legătură 
cu ce fel de activitate au fost arestaţi. 

Peste două nopţi se oficia în toată ţara slujba reli- 
gioasă a Învierii. Starea nostră nu semăna cu a unor oa- 
meni pregătiţi pentru înviere, ci pentru ultimile zile ale 
vieţii lor. Senzaţia de teroare pândea peste tot. Lumea 
era copleşită de tristeţe, de negre sentimente, după ul- 
timile arestări, de zeci de mii de arestări de români în 
noaptea de 14 Aprilie 1952 şi în continuare. În noaptea 
Învierii am fost trezit de unul din locatarii celulei ca să 
ascult clopotele Patriarhiei din Bucureşti, care vesteau 
Învierea Domnului. A fost ceva superb. Altfel se aud clopo- 
tele Patriarhiei în celulele din subsolul clădirii din strada 


189 


Uranus, altă rezonanță au. Doamne, cât a fost de înălţ ător! 
> > 
Dumnezeu era nădejdea noastră a tuturor celor din captivi- 


tate, nimeni nu ne mai putea ajuta şi apăra decât EI. 
Timp de vreo două săptămâni nu m a întrebat nimeni 


de nimic. Într'o bună zi am fost scos din celulă, mi s'au pus 

la ochi nişte ochelari cu lentile de tablă vopsite cu negru pe 

dinafară și am fost dus într'un birou. Acolo, un căpitan de 
securitate în uniformă citea un dosar şi după câteva minute 

m:a întrebat cum mă cheamă. Căpitanul acela a complectat 

un formular cu toate răspunsurile mele la întrebările sale 

privind identitatea mea și toate datele privind familia, ocu- 
paţia, trecutul meu, avere, etc. După câte am înţeles, a fost 
același dosar pe care îl mai văzusem pe masa Comisiei poli- 
tice de la Lagărul Slobozia, deci acolo trebuia să se afle 
şi concluziile acelei Comisii pe baza cărora fusesem eliberat. 

În sfârşit, m'a întrebat dacă ştiu pentru ce am fost 
arestat. l-am răspuns că nu cunosc motivul, la care căpi- 
tanul de securitate mi-a spus că voi afla eu, dar mai târziu. 
Am fost dus înapoi în celulă, cu acelaşi protocol, cu oche- 
lari de tablă şi cu indicaţii de mers : la dreapta, la stânga, 
cobori 3 trepte, urci 4 trepte, apleacă-te, să nu te loveşti 
de sus, stai, după care ţi se luau ochelarii de la ochi și ţi se 
poruncea să deschizi ușa celulei şi să intri. 

Înlăuntru urma interogatoriul colegilor deţinuţi şi 
trebuia să povestești cum a decurs ancheta, pentruca din 
povestirile altora să înveţe fiecare cum să se comporte la 
anchetă. 

„Aveam impresia că arestul Uranus nu era pentru mine. 
Mie trebuia să mi se inventeze ceva ca să fiu judecat, sau 
condamnat. Trecusem prin verificarea unei Comisii poli- 
tice şi de poliţie în Lagărul Slobozia și credeam că aceea 
şi-a spus ultimul cuvânt, dar... la comuniști niciodată nu 
eşti sigur pe ceva. Am mai fost chemat încă odată la an- 
E. Banalităţi, nimic important de reţinut. Ancheta- 
ti se i îi de la te mai multe, dar eu mă hotă- 
a E j scurt la orice întrebare pusă, cu da, sau 

> Ştiu. Am fost trimis înapoi în celulă. 


190 


DR RI ICR 


a 


În vecinătatea arestului era o şcoală de copii. Se auzeau 
glasurile lor în fiecare recreaţie. Cei care aveam copii, parcă 
auzeam glasurile copiilor noştri. Este chinuitor să-ți închi- 
pui că auzi vocea copilului tău, dar de fapt nu era a lui, dar 
semăna... 

Ne scoteau la “aer” aproape în fiecare zi într'o curte 
micuță, unde ne mișcam într'un cerc, cu mâinile la spate, 
cu capetele plecate şi tăcuţi, cum era porunca paznicilor. Se 
scotea la “aer” numai câte o celulă, 2, 3 sau 4, nefiind per- 
mis să luăm contact cu prizonierii altor celule. 

Înto zi, pe când ne scoteau din celule, trecuse o altă 
celulă prin faţa noastră, (4 persoane, în drum spre ““aer”?) 
şi am putut observa cum unul din cei 4 prizonieri ai celulei 
scoase la “aer”, înaintea noastră, a ieşit din grup, s'a repezit 
ca un uliu spre peretele din dreapta coridorului pe unde 
înaintam, unde era un hârdău în care se deșertaseră res- 
turile alimentare din gamelele deţinuţilor de pe acel cori- 
dor. Sa aplecat asupra hârdăului şi cu pumnii încărcaţi cu 
ceeace era în hârdău, a dus la gură câţiva pumni din restu- 
rile acelea alimentare, până ce gardianul l-a ajuns din urmă, 
l-a izbit de câteva ori cu cizma în fund, după care deţinutul 

a reintrat în rând, probabil satisfăcut că înfulecase câţiva 
pumni cu resturi care pentru alții au fost de prisos, sau nu 
le-au plăcut mâncarea în acea zi. L-am văzut bine, l-am re- 
cunoscut, era un profesor de liceu originar din Muscel ; reu- 
şise primul pe ţară la examenul de capacitate, ca profesor, 
obţinând notarea maximă la examen. ISS 
Am aflat despre el în alte închisori că era stăpânit de 
o foame psihică şi avea în continuu senzaţia de foame, 
nesăturându-l niciodată mâncarea primită. Am mai in- 
tâlnit un caz similar de foame psihică în Lagărul sa 
Bragadiru, despre care voi vorbi la capitolul respectiv. SS 
ziua aceca n'am mai fost bun de nimic, gândindu-mă a 
acel cunoscut al meu în ipostaza de înfometat, aşa cum îl 
văzusem în ziua aceea. Mă îngrijoram ca nu cumva să ate 
şi eu vreodată în această situaţie de întometat ps c, 
ceeace nu sa întâmplat la mine în decursul anilor viitori 


191 


de detenţiune. 


192 


ARESTUL RAHOVA. 


Nu ştiu dacă am stat mai mult de 2 săptămâni în arestul 
Uranus al M.A.L., că într'o bună zi am fost transferat la ares- 
tul Securităţii Bucureşti care se afla pe Strada Rahova, în 
dreptul străzii 11 Iunie. Motivul ? Nu l-am cunoscut nicio- 
dată. Am aflat altădată că în Uranus erau anchetate cazuri 
grele, activităţi pentru mari primejdii pentru ordinea co- 
munistă, unde erau folosiţi anchetatori din Centrala Minis- 
terului de Interne, iar în Rahova erau anchetate cazuri mai 
uşoare ale oraşului Bucureşti. Arestul pentru deţinuţii po- 
litici era la subsolul din Calea Rahova. În acest arest din 
Rahova am fost o singură dată la anchetă. Un anchetator 
plictisit mi-a pus câteva întrebări de rutină, mai mult de 
identificare şi ma expediat la celulă. 

Nu am reţinut ceva important din arestul Rahova. Viaţa 
se desfăşura aici după acelaşi tipic din închisorile comu- 
niste. Întro bună zi am fost transportat cu duba la închisoa- 
rea Jilava fără a mi se comunica motivul transferării în 
această sinistră închisoare. 


ÎNCHISOAREA JILAVA. 


Era așezată la marginea Bucureştiului, spre comună 
Jilava. Complexul de construcţii subterane al ce 
servise înainte de primul război mondial ca deuozit e i 
niţii ale Armatei române. După război nu sâ a cra 
a fi practic pentru depozitarea de muniții ci spaţule su* 


193 


a — | 


rane au servit pentru cultivarea ciupercilor, care au nevoe 
şi de întuneric și de umiditate ; spaţiile închisorii dispuneau 
de aceste elemente. 

În jurul Capitalei mai erau alte construcții subterane 
similare care serveau ca depozit de muniții şi toate au fost 
denumite Forturi. Ele au fost create ca fortificaţii militare 
de apărare a Capitalei Țării. Cel de la Jilava purta numărul 
13. Numai acest Fort 13 a fost transformat în închisoare 
militară după primul război mondial, după care balcanismul 
nostru democratic i-a schimbat destinaţia în închisoare ci- 
vilă pusă sub protecţia Ministerului de Justiţie și apoi a 
Ministerului de Interne, pentru încarcerarea deţinuţilor po- 
litici. Sadismul oamenilor politici a găsit că Fortul nr.13 
oferă condiții mai bune și mai sigure pentru chinuirea 
adversarilor politici, ţinuţi sub pământ, în celule în care 
apa curgea continuu pe pereţi ceea ce făcea ca aerul să fie 
mereu umed și viciat, lăsând urme adânci în sănătatea 
deținuților. 

În perimetrul Închisorii se afla aşa numita “Valea Pier- 
sicilor” unde aveau loc execuţii prin împuşcare, a con- 
damnaţilor politici. Aici a fost executat şi Mareșalul Anto- 
nescu după condamnarea sa la moarte de către aşa numitul 
“Tribunal al poporului”, în timpul regimului comunist din 
România. El a fost împușcat împreună cu ceilalți condam- 
nați la moarte din Lotul său : Mihai 
G.Alexianu şi Piki Vasiliu. 

Condamnaţii la moarte înainte de execuţie erau ţinuţi 
în celule special amenajate ale închisorii Jilava, până la res- 
pingerea recursurilor sau a cererilor de grațiere, după care 
erau scoşi în *“Valea Piersicilor” și executaţi. 

În această Închisoare nu se făceau anchete, era o închi- 
soare de tranzit din care erai dirijat spre locurile definitive 
pentru executarea pedepsei, sau spre locurile din alte orașe, 
pentru alte anchete. La sosirea în închisoarea Jilava, după 
îndeplinirea formalităţilor de grefă am fost repartizat spre 
celula ce mi-era destinată. Era o încăpere de circa 5/5 metri, 
cu oblon de scânduri la fereastră și cu două priciuri supra- 


Antonescu, 


194 


DO" 


use de scânduri în dreapta ușii și alte două 
use în stânga uşi. Pe aceste priciuri dorme 
intrarea mea în această celulă erau 70 de 
mod normal, dar totuşi înghesuiți, ar fi în 
de oameni. Mi-am găsit cu greu un loc în priciul din dreapta, 
jos, ajutat fiind de şeful camerii, și el deţinut. Spun că mi. 
am găsit cu greu un loc pe prici, pentrucă în afară de cele 
două nivele de priciuri pe care dormeau oamenii, alții mai 
erau plasați pe ciment, Jos, sub priciul de la parter. Aici 
locuiau circa 10 persoane pe o parte a celulii și alte 10 pe 
cealaltă parte, dar eu am fost plasat pe prici din cauza in- 
validității pe care o aveam de pe front la piciorul stâng. 
Partea de jos, pe ciment, a fost denumită de deţinuţi 
“serpărie” şi toate celulele erau așa pline de oameni, 
încât fiecare celulă îşi avea “gerpăria” sa. Pe priciul de 
lemn, peste care era aşezată o TOgojina ; dispuneam fiecare 
de un spaţiu de circa 0,40 m. în lăţime. Când spaţiul de- 
venea mai mic, prin sosirea unui deținut nou, dormeam 
toți pe o parte şi ne întorceam, la comandă, pe partea 
cealaltă. Fără instaurarea acestei ordine de cameră, viaţa 
era imposibilă. Când se făcea apelul de către ofițerul de 
serviciu, cei de sus de pe priciuri nu coborau în mijlocul 
celulei, aşa cum era ordinul „Administraţiei, ci rămâneau 
pe priciuri la locurile lor până se făcea numărul, pentrucă 
nu am fi avut loc jos, cu toţii. În asemenea condiții au a 
în Jilava în acea vreme nefericiţii de deținuți politici, pen 
care Administraţia închisorii nu avea nico piese i 
După ce am sosit în Jilava am aflat că at tă 
cepuseră să întocmească tabele pe meserui se toți i i 
existenţi în închisoare. Se făceau fel de fel dp a i 
despre scopul acestor tabele. Un gradat ip oe ea 
la noi în celulă şi a început să facă apelu Ş sa ea ee 
în dreptul fiecăruia. Gradatul Sponi a e SR si cine dorește 
rile deţinuţilor, spunând că se vor tace e e SAIcarță 
să meargă la muncă, în mesenia lui, vap 
la muncă. e E 
După ce a plecat gradatul şi sa în 


Priciuri Supra- 
au deținuții. La 
deţinuţi, deși în 
câput circa 35-40 


cuiat uşa celulei, un 


195 


preot din celula noastră, glumeț de felul ru ae Ea LOS 
tare ; “aveţi noroc fraților că ieşiţi din iadul acesta de aici 
și vă trimite la meserie, pe mine nu Inc) trimite, Vol cadea 
aici, comuniștii nu au nevoie de preoți” j Cuvintele preotului 
au fost considerate de unii ca o glumă bună, de alții cu ne- 
păsare, iar de alții ca o dramă personală a preotului care 
urma să-și prelungească șederea în hruba aceea hidoasă, 
care era Jilava. Până când ? Cine ştia ? 

După _trierile ce s'au făcut, eu am rămas nerepartizat 
la muncă. Au fost aleşi numai oameni apți de muncă şi 
au fost trimiși la lucrările de la Canalul Dunărea-Marea 
Neagră, şantierele de la Onești, Borzești și alte lucrări re- 
publicane unde era nevoie de forță de muncă. Era un fel 
de a spune că oamenii erau trimiși să lucreze în meseria 
lor, dovadă că preotul nostru din celulă a fost repartizat 
la lucrările de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, iar cei- 
lalţi odată ajunși la Coloniile de muncă erau repartizaţi 
imediat la brigăzi de munci manuale unde trebuia numai 
să ştii să ţii în mână lopata sau târnăcopul, sau alte unelte 
manuale de muncă. Aceste Colonii de muncă au reprezentat 
o altă mare tragedie a poporului român în zbuciumata sa 
istorie. 

La sfârşitul anului 1952 am fost scos din celulă și 
împreună cu un grup mai mare am fost urcați într'o auto- 
dubă și am fost transportaţi la Lagărul Ghencea-Bragadiru 
care era depozitul Securităţii București. I se mai spunea 
Depozitul Rahova. Să nu se înţeleagă prin “depozit” că 
acolo era un depozit de anumite materiale, ci era “depo- 
zit de oameni”, cei ce prisoseau. peste încăperile Securită- 
ţii Rahova și li se terminase ancheta. 


196 


LAGĂRUL GHENCEA - BRAGADIRU. 


Acest Lagăr era în afara oraşului București, pe şoseaua 
Alexandria, în continuarea Căii Rahova. Era compus din 
circa 20 de barăci mari din scânduri, terenul era împrejmuit 
cu garduri de sârmă ghimpată şi din loc în loc erau turnuri 
de observaţie în care vegheau soldaţi de securitate. 

În acest Lagăr au fost deţinuţi prizonieri sovietici în 
timpul războiului ; după lovitura de Stat de la 23 August 
1944 au fost deţinuţi aici prizonieri militari germani, iar 
în 1952 erau prizonieri politici români. Au fost deţinuţi 
aici câteva mii de oameni din toată ţara. ; erau anchetați 
sumar și trimiși apoi spre lucrările de la Canalul Dunărea- 
Marea Neagră, sau alte Colonii de muncă forțată. 

S'au întâlnit aici fostele conduceri județene ale parti- 
delor naţional țărănesc și liberal, foști deputați şi senatori, 
prefecţi și primari, foşti legionari, fostele cadre ale poli- 
ției represive şi ale Siguranţei generale a Statului în timpul 
lui Carol al II-lea şi General Antonescu, foști salariaţi ai 
Serviciului Special de Informaţii (SSI) conduşi de Moruzov 
şi apoi de Eugen Cristescu, speculanți ai bursei negre a 
tuturor mărfurilor vândute cu supraprețuri (aceştia fiind 
consideraţi sabotori politici), cadre ale fostei jandarmerii, 
membrii Lojilor masonice, conducători şi preoţi ai biseri- 
cii greco-catolice şi romano-catolice, tineret cu vederi Şi 
maniere cosmopolite, orice alți adversari ai comuniștilor, 
etc.etc. 

Viaţa în Lagăr se bucura de o oarecare libertate de 
mişcare. În curtea mare a Lagărului se formau grupuri şi 
grupulețe şi se mişcau în toate direcțiile, discutând, plă- 


197 


nuind, punând la punct formule comerciale de Cage 
în viitor, se formau guverne şi se dau jos guverne, desigur, 
în imaginaţiile fierbinți ale deţinuţilor. Ze 
Mişunau printre deţinuţi fel de fel de agenţi ai Lane 
lui, prin care se strecurau zvonurile în Lagăr, sau se culegeau 
informaţii despre arestaţii din Lagăr care ajutau la complec- 
tarea dosarelor de anchetă. Un cunoscut al meu din Lagăr 
era mecanic la instalaţiile de încălzire a apei pentru duşuri 
care se găseau în baraca sanitară a Lagărului. Într'o zi gă- 
sindu-mă la el în atelier auzim o discuţie între 2 ancheta- 
tori securişti care veniseră să facă duș în încăperea mică 
de dușuri, unde intrau 5-6 persoane. După ce dușurile au 
încetat să mai curgă, pe când probabil se îmbrăcau, unul 
din ei povestea de un caz care l—a avut în acea zi la anchetă 
când unul dintre arestați era așa de “îndârjit şi înrăit”? că 
nu vroia să recunoască nimic din ce i se punea în sarcină 
şi nu ştie ce să mai facă, iar dacă nu-i va găsi ceva, trebuie 
să-i facă raport să i se dea drumul. Celălalt anchetator, 
probabil mai versat în conducerea anchetelor, i-a spus să 
nu fie prost să-și ia răspunderea pentru a-l pune în liber- 
tate ci să-i facă “*dosar de legionar” şi cu asta a terminat, 
nu-l mai pune nimeni în libertate. Soluția a fost acceptată 


şi probabil că a fost pusă în aplicare de către celălalt an- 
chetator. 


ia, iar acum se vedeau 
] i ghimpate, trimiși aici de foștii 
Or parteneri la realizarea actului de la 23 August 1944. 


ameni politici deținuseră posturi 


198 


Pa. 


OO—O—O—— 


de conducere în ierarhia politico-administrativă a țării, ime- 
diat după 23 August 1944, în conformitate cu repartizarea 
posturilor în baza înţelegerii între cele 4 partide de guvernă- 
mânt, naţional-țărănesc, naţional-liberal, social-democrat 
(Titel Petrescu) și comunist. Desigur, amărăciunea acestor 
oameni era mare, transformată în revoltă împotriva relei 
credinţe a aliaţilor de ieri din Blocul Partidelor Democra- 
tice (BPD), care acum i-au aruncat în temniți. Erau revol- 
taţi și împotriva aliaților tradiţionali externi, Anglia, Franța 
şi America, ce nu se lăsau chemaţi de strigătele disperate 
ale vechilor oameni politici români, ca să intre în conflict 
cu Uniunea Sovietică pentru a înlătura influenţa puternică 
şi mereu crescândă a acesteia în politica internă și externă 
a României. 

Unul din acești onorabili domni, un prieten al tatălui 
meu, fost demnitar naţional-țărănist, om în vârstă, discuta 
într'o zi cu mine şi-mi expunea convingerea lui că întrun 
timp foarte scurt armata americană va debarca, nu ştiu 
unde pe teritoriul ţării, vor veni o sumedenie de trupe 
înarmate, care vor izgoni pe comuniști de la putere, după 
care se va forma un guvern de coaliţie din vechile partide 
istorice care vor trebui să reinstaureze situația politică 
în țară la ceeace a fost înainte, cu parlament și:monarhie. 

Am încercat să-l conving pe acest fost onorabil subse- 
cretar de Stat în guvernul de coaliţie de după 23 August 
1944 că ceeace a spus dânsul nu se va întâmpla, că odată 
ce sovieticii au intrat în ţară nimeni nu mai poate lua 
puterea din mâna comuniştilor, că lumea a fost împărți- 
tă între învingători, iar România a căzut în întregime în 
regiunea controlată de Uniunea Sovietică. Acest onorabil 
domn s'a supărat atât de tare la ascultarea părerilor mele, 
încât mi-a spus că eu sunt duşman al lui şi nu se aştepta 
chiar de la mine să-i fac acest necaz. 

Am încercat să-i spun că eu nu sunt dușmanul lui, 
că-l stimez şi-l apreciez în continuare, dar că trebuie să 
privim cu realism noile date politice și să ţinem seama de 
ele în aprecierea situaţiei Ţării. Mi-a motivat de ce eu sunt 


199 


DOO 


ă ză i-a i inat o lume 
duşmanul lui, Ia e . = ara Bine 
de idei, de Se ret al âine în care partidul său 
aa aedeti Li : ta rege țării Și aceas- 
va mai avea un rol important în ieri 
ta cât de curând, deasemeni că el va avea un rol 3 
te, iar dacă eu încerc să-i năruesc aceste imagini a Sa 
el şi le-a construit, înseamnă că el nu mai poate tră a: 
el trebue să moară, pentrucă nu se poare obijnui cu gân- 
dul la o perpetuare a dominaţiei comuniste în România, 
şi pentru aceea eu sunt dușmanul lui, că încerc să-i dis- 
trug construcția unei lumi de speranţe. că 

l-am cerut scuze, i-am spus că-i respect ideile, pen- 
trucă așa cum și le-a construit îl fac să se simtă bine şi 
i-am promis că nu-l voi mai contrazice, dar nici nu-l voi 
mai asculta când va mai încerca să aprecieze situaţiile 
de mâine. Onorabilul domn mă ocolea în discuţiile lui 
şi căuta numai oameni care să-l asculte, să-l creadă şi 
să-l aprobe. Fiind în vârstă, nu a fost trimes la muncă 
forţată, dar i s'a fixat domiciliu forţat undeva într'un 
bordei într'o mică așezare de case pe Bărăgan. A mu- 
rit acolo, a murit subit, fără nimeni pe lângă el, deşi avea 
soţie şi copil mare. După 2-3 zile a fost descoperit mort, 
cu trupul ciupit și găurit de șobolani. Păcat de el, Dum- 
nezeu să-l ierte. Probabil că în singurătatea aceea a bor- 
deiului, luminat numai cu lumina zilei, şi departe de oa- 
meni, şi-a făurit în imaginaţia sa o lume şi mai frumoa- 
să, și-a întărit, poate, speranţele că armatele america- 
ne vor fi parașutate curând în România, iar el, în eufo- 
ria viselor de cum va fi mâine, şi-a dat sufletul și a mu- 
rit frumos în lumea gândurilor sale. Dumnezeu să-i odih- 
nească sufletul său neîmpăcat, iar speranţele. sale nerea- 
lizate despre o Românie mai frumoasă şi mai bună să-l 
însoțească în lumea de dincolo de noi şi să se roage bu- 
nului Dumnezeu pentru a i le împlini cândva. 

Bietul Nenea Dumitru Căpăţineanu, învăţător în 
comuna Făgeţel, judeţul Olt, coleg de Școală Norma- 
lă cu tatăl meu și cu Ion Mihalache, la Câmpulung Mus- 


200 


cel, un om de omenie, bun la suflet, doritor de a face 
ceva mai mult și mai bun pentru pătura ţărănescă, din 
Care îşi trăgea obârşia, a purtat în el un blestem care l-a dus 
să moară în bordeiul de pe câmpia Bărăganului, găurit 
de șobolani, în loc să-şi sfârşască viaţa în frumoasa lui 
casă din Făgeţel-Olt construită după gustul lui şi din 
agoniseala muncii lui de învățător şi de plugar pe buca- 
ta lui de pământ. Era un mare orator de mase, un idea- 
list, iar cuvintele lui înflăcărau pe ţăranii din Olt care 
l-au ales deputat în toate legislaturile. 

Intensificarea speranţelor multor oameni politici din 
Lagăr pentru lichidarea regimului comunist din Româ- 
nia, era cauzată în mare parte de moartea dictatorului 
Stalin, care a avut loc la începutul primăverii anului 1953. 
Lagărul vuia de veşti, care de care mai optimiste, în le- 
gătură cu moartea cruntului dictator. Se prevedea de 
către mulţi din lagăr că regimul comunist din Uniunea 
Sovietică se va prăbuși, că toate regimurile comuniste 
din ţările satelite se vor prăbuşi și ele şi că va veni din 
nou o viață de libertate, un sistem politic democratic 
va urma regimurilor dictatoriale şi regimuri democra- 
tice vor lua puterea în vechile ţări comuniste. 

Ar fi fost prea frumos să fie aşa. 

Era posibilă și plauzibilă speranţa mulțimilor dacă 
se avea în vedere exemplele din istoria contemporană 
când regimurile de dictatură au urmat soarta dictatori- 
lor şi s'au prăbuşit odată cu soarta acestora, dar aceste 
regimuri erau de dreapta, nu de stânga. Încă nicio dic- 
tatură de stânga nu a predat puterea, făcând loc unui 
regim de libertăţi. 

Mi-am exprimat părerea, în discuţiile cu prietenii, 
că regimul de teroare din Uniunea Sovietică nu s'a ba- 
zat pe Stalin şi nu va cădea odată cu moartea acestuia, 
ci însuşi Stalin sa bazat pe un regim de teroare, care de 
fapt era un regim politic bine pus la punct şi pe care Sta- 
lin ma făcut decât să-l rafineze în executarea teroarei. 
Acest sistem, ziceam eu, nu va dispare odată cu moartea 


201 


Pee OO 


> di 


lui Stalin, ci după moartea acestuia se va alege un alt port. 
drapel al regimului, care va duce teroarea mai departe. 

România nu putea să cadă odată cu moartea lui Sta. 
lin, dovadă că n'a căzut, pentrucă România era făcută 
cadou Uniunii Sovietice prin Acordul de la Yalta a] ce- 
lor 4 Puteri, iar Aliaţii nu și-ar fi călcat cuvântul atunci 
în 1953, cum nu şi l-au călcat nici până azi. Părerile me- 
le nu erau pe placul celor cu judecăţi fundament 
afect și nicidecum pe realităţi. Eu nu 
rerile, ducând o propagandă în acest 
buia să-mi spun părerea asupra situaţiei de atunci în Ro- 
mânia, cum și asupra perspectivelor, trebuia să mă ba- 
zez pe realităţi, iar nicidecum pe speranţe sau dorinţi, 
care te puteau conduce la concluzii greşite. Ce puteam 
face noi ca să schimbăm acordul de la Yalta ? N'aveam 
decât o singură putere ; aceea de a ne exprima neputin- 
ţa de a schimba ceva din deciziile Celor Mari. 

În acest Lagăr-Babilon, foștii legionari trecuţi prin 
alte închisori până atunci, cum şi foştii conducători ai 
Bisericilor greco și romano catolice, se purtau cu multă 
demnitate şi erau gata a sări în ajutor la nevoe pentru 
protejarea sănătăţii sau pentru alte lipsuri ale neferici- 
ților din Lagăr. Exemple 


de acest fel aveau loc aproa- 
pe în fiecare zi. Nu numai aceste categorii de oameni erau 
gata a sări în ajutorul celor năpăstuițţi şi în lipsuri din 
închisoare, ci toţi cei cu o educaţie de omenie în rapor- 
turile cu oamenii făceau acte evidente de ajutorare a ce- 
în necaz. La nevoie se cunoaște omul. 
Îmi aduc aminte de cumplita dramă de care suferea 
un prieten al meu, R.M., fost profesor universitar. Avea 
în permanență senzaţia foamei. Pentru un castron de 
arpacaș în plus, sau de terci, ar fi făcut orice, dar fiecare 
deţinut avea numai un castron, nu avea două, și nici nu 
putea primi mai multă mâncare decât alții. Acest prie- 
ten nu locuia în baraca mea și nu-i cunoșteam compor- 
tamentul în faţa hârdăului cu mâncare. Mâncarea se îm- 


părțea pe barăci, iar deţinuţii încolonaţi treceau prin 


202 


ate pe 
MI exprimam pă. 
sens, ci dacă tre- 


lor căzuţi 


pârdăului cu castronul întins și primeau în castron 
faţa + cu mâncare. 
poi SS zi l-am zărit pe prietenul meu, peste 2 barăci, 
: „A ăzut cum un gardian fugea după el ca să-l loveas- 
ȘI Zu aflat ce se întâmplase. Îndată ce a venit hârdă- 
i acaş în faţa barăcii lor, el sa repezit la hârdău 
ul SE at acaş cât a putut în castron ; gardianul l-a lo- 
E e cra în fund și a ţipat la el să răstoarne în hâr: 
II a ci arpacaş ce-l luase. El nu l-a vărsat ci a în- 
aa = i înfulece repede, mai mult să-l înghită nemes- 
te fugind, iar gardianul fugea după el să-i ia castro- 
E aa pinul sa oprit, iar prietenul meu a intrat în co- 
loana deţinuţilor din baraca lui, încercând să i-a a 
care la rând. Gardianul nu i-a mai dat de ae i 
deţinuţii l-au rugat să-i servească mâncarea la rându 
= Cine poate să-l judece pe acest om ? Cine pe gi 
să vadă cât poate să reziste de foame erei, ace par 
te din instinctul de conservare al speciei și cân îți sa 
foamea trebue să mănânci, ca să poată rezista pc 
ta de om. Unii au rezistat la foame, alții nu au rezis = 
iar cei ce nu au trecut prin astfel de situaţii e bee E = 
ia piatra să lovească pe cei ce au trecut PE Cea 
mul greu al detențiunii este un măsurător E cita 
umane, dar şi al înțelegerii faţă de cel ce n See 
la toate probele închisorilor. Judecaţi ea cae 
pe cei ce au trecut prin aceste probe i ile -voastrezli- 
damna și înainte de a vă fi măsurat EEE specia uma- 
mite de rezistență. Să ferescă Mu ese in Anchisori 
nă să treacă prin ceeace au trecut oam 
le comuniste. M.. mi-a umplut sufletul 
Scena cu prietenul meu R- la el în baracă, sta întins 
de durere. După masă m'am dus la unea el, pentrucă su- 
pe pat ca să nu consume energie ese că oricâtă sase 
feră de o foame cumplită. Mi-a e ca de foame i 
ţă ar încerca, nu poate Idee trup, mânca dublu câ 
chinue. Deşi era un om mic lă 


203 


ă se mute în bara- 

un om de statură mare. l-am propus sâ Te poa 
de locuiam eu, unde ne vom îngrlj 

ca un 


mâncar at imedi a făcut schim- 
i ă tat imediat, făc 

â mai multă. A accep a = 

bul za în deţinut de la baraca mea care ie i aa 

te în baraca lui astfel ca numărul de deţinuţi p ară 

e = b 


ă modifice, număr care era controlat de două ori 
e di ilie și seara. Am convenit cu inca 2 prieteni 

ă n 
din baraca mea ca să-i dăm aproape un dee pa 
plus de mâncare, din rația noastră, ceeace 


zoae = : . ; 
în mare măsură deşi simțeam câ ar fi avut nevoie de ş 


mai multă mâncare. S 
Împreună cu un cunoscut al meu din baracă am ce 


rut să lucrăm în schimbul de noapte la bucătăriile pen- 
tru  preparatul mâncării de-a doua zi, ceeace „am a 
Pentru munca prestată primeam un castron in plus e 
mâncare, dimineaţa şi la prânz. Această mâncare in plus 
o dădeam prietenului meu R.M., care cra foarte mulțu- 
mit. Începuse a se mai îngrăşa, prinsese curaj, a început 
chiar să ne ţină conferințe din specialitatea sa aproape 
în fiecare zi. Era profesor universitar de Drept Interna- 
țional, 
Trebue să arăt că în România, în vara anului 1953, 
a avut loc Festivalul Internaţional al Tineretului şi ma- 
joritatea alimentelor se stocau din vreme pentru îndes- 
tularea miilor de tineri în sărbătoare, iar rațiile de mân- 
care la Canal, Colonii de muncă, Lagăre și Inchisori, au 
fost reduse simţitor, ceeace a făcut să slăbească rezis- 
tenţa fizică a celor închiși. Terciul de mălai de diminea- 
ță, care era savurat de deţinuţi în lipsa aceea aproape 
totală de mâncare consistentă, a fost înlocuit cu suro- 
gat de cafea, iar la prânz și seara ni se servea aproape 
invariabil ciorbă de varză acră şi ciorbă de arpacaş, mai 
mult zeamă. Deţinuţii stăteau în pat majoritatea tim- 
pului, nu se mai agitau prin curte, nu mai discutau cu 


înflăcărare, cu toţii eram reduși la tăcere prin subalimen- 
tare. 


pe zi, 


Eu am scris un articol despre foametea din Lagărul 


204 


Ghencea-Bragadiru, publicat în prima mea carte “Punc- 
te de vedere” apărută în 1984. Nu aş vrea să repet ceea- 
ce am mai scris, dar vreau să arăt că măsura satanică 
luată de regimul comunist din România în anul 1953 
de a reduce rațiile alimentare în închisori şi colonii de 
muncă pentru a îndestula zecile de mii de tineri parti- 
cipanţi la Festivalul Intemaţional al Tineretului ce avea 
loc în România în acel an, a avut urmări catastrofale prin- 
tre zecile de mii de români închişi în Coloniile de mun- 
că, unde mureau de foame în fie ce zi, pentrucă efortu- 
rile ce li se cereau erau superioare alimentaţiei asigurate. 

Ce poate fi mai odios ? Din nenorocire, se vor găsi 
mulți care nu vor crede că au avut loc astfel de situaţii 
în România. Da, au avut loc. Cine a fost în închisori în 
anul 1953 a fost martor la această mare tragedie naţio- 
nală românească, cunoaşte bine această situaţie, așa 
a fost. 

Oamenii erau ca niște umbre, nişte schelete înfome- 
tate care nu aveau la cine cere îndurare, pentrucă stă- 
pânii comunişti care ne păzeau, erau nişte câini de pa- 
ză, nu erau oameni. 

Holocaustul Festivalului Internaţional al Tineretu- 
lui din 1953 în România a lăsat urme adânci în substan- 
ţa poporului român. De ce se scrie de alte holocausturi 
ce au avut loc în lume şi despre acest Holocaust al Fes- 
tivalului Internaţional al Tineretului în România din 
1953 nu se scrie mai mult ? Pentrucă media marxistă 
împiedică să se ştie prea multe din suferințele oameni- 
lor în timpul regimurilor dictatoriale marxiste. Dar ade- 
vărul va ieşi la suprafață ca untdelemnul deasupra apei. 
Să scrie fiecare, să scrim toţi, tot ce-am îndurat în în- 
Chisorile comuniste, pentru a se da comunismului ade- 
vărata față pe care o are. 

Aş aminti aci de o figură interesantă care a trecut 
prin Lagărul Ghencea-Bragadiru. Se numea Paul Sobotca. 
Un om scund, trecut de 50 de ani, cu părul alb. Tot tim- 
pul era cu zâmbetul pe buze, avea oricând o glumă de 


205 


Fusese gazetar de meserie, 
de origină, născut la Buda- 
timpul războiului din cau- 
are nu erau pe placul ve- 


arte inteligent. 
aa cr Rt A eaepar 
A a şi fugise din Ungari z 
: vederilor lui decret Se: 
derilor jui Horty» ea aa i cadrul Serviciului Special 

În România â ale directorul Eugen Cristescu, cel 
de pi en = a Aiceacă S.S.1.ului după vestitul Mo- 
Ss: ME rul acestui Serviciu făcea traduceri din ma- 
At îi eee i era infiltrat de S.S.I. printre grupu- 
arse ae ein ucurești pentru a asculta discuţii- 


: hiari din B : 
re averile acestora şi a le raporta $.S.I.-ului, așa cum 
az 


spe Sai sta mai mult în compania foştilor S.S.I. care 


erau în număr destul de mare şi avea baraca ua ze a 
foştilor poliţişti şi cadre ale fostei Siguranţe Generale 
asul bună zi, găsindu-mă prin curtea Re 
m'am îndreptat spre un grup care asculta povestir = ui 
Sobotca. Tocmai începuse să povestească o IE 
cu ocazia logodnei sale cu o românca pe care ses Ia 
Marioara și care locuia în București. Povestea c a 
gat pe un prieten al lui, român, să-i spună Ca 
ceiul poporului român la o logodnă, ce este E aci 
şi mai tradiţional în acelaşi timp, eee ia ee 
sale logodnice care este romanca. tea ui, = iz 
i-a spus că cel mai preţios cadou ce-l poate face sea 
dea cadou o vacă frumoasă cu vițel. Cu acest ca a 
face praf pe logodnică şi în această situaţie ea nu p 

za logodna. : : 
Si - făcut. Cum Sobotca o iubea pe ii 
vroia s'o ia de soţie, s'a dus la Oborul de vite în pa 
ti, a ales cea mai frumoasă vacă şi viţelul cu a i, - 
prețul cerut de vânzător, fără a se mal tocmi a RE ; 
a plătit un om să i-o ducă la adresa fetei ip pe Aa 
scrisoare din partea lui. Când s'a dus după masă a 
să culeagă roadele gestului său cavaleresc ȘI trad 


206 


iţional 


de 'a-i dărui vaca şi vițelul, a fost primit cu strigăte și 
proteste din partea părinților fetei care considerau ges- 
tul lui ca o bătae de joc la adresa fetei şi a lor. Sobotca 
a explicat gestul lui care este potrivit îndemnului prie- 
tenului care l-a făcut să cumpere vaca şi lucrurile s'au 
liniştit puţin, dar trebuiau clarificate problemele în le- 
gătură cu strada. 

Țăranul care adusese vaca a lăsat-o la poartă, a le- 
gat-o de portița de intrare în curte şi a plecat, așa cum 
îi spusese Sobotca, după ce a pus scrisoarea în cutia de 
poştă. Trecuse timp până ce venise Sobotca la casa Ma- 
rioarei şi vacii îi era sete și foame ; ea nu înceta să mu- 
gească la poarta Marioarei, împreună cu tânărul ei plod, 
care făcea și el cum făcea mama lui, spre delectarea 
întregii străzi, dar spre marea revoltă a părinţilor Ma- 
rioarei. Când a venit Sobotca la Marioara şi a văzut câ- 
tă murdărie a făcut vaca şi viţelul în jurul porţii, şi-a 
pus mâinile în cap, gândindu-se cum va face el curăţe- 
nie în jurul vacii şi vițelului dacă nu găseşte un om să-l 
plătească pentru această muncă. 

Lucrurile s'au liniştit cu vremea aşa cum multe lu- 
cruri se rezolvă în viață prin trecerea vremii, Sobotca 
sa căsătorit în cele din urmă cu Marioara, dar nu din 
cauza cadoului tradițional făcut la logodnă şi au dus 
impreună multă vreme o viață frumoasă. 

Altă dată Sobotca ne spunea că el întârzia mereu 
pe la serviciu, şi în special seara, până când într'o zi la 
întrebat Marioara, în mod serios : & Ascultă Paule, de ce 
întârzii tu aproape în fiecare seară în oraş ?”* El a înce- 
put săi explice de sarcinile de serviciu care îl obligau 
sa întârzie, după care Marioara îi spune pe un ton acu- 
zator : = Ce spui tu nu este adevărat, nu te cred, mi se 
pare că ai început să umbli cu ““fofârlica”. 
că Se, e e aaa că ua lui îl bănueşte 
“Fofârlica”, acest nume rind Si meaa e b La a = 

3 SA Ş mba română 
aproximativă pe care o cunoștea, un nume de femee, 


207 


o 


ume de femee, ci un nu- 
. > n 
că “fofârlica , ei ş 
fără 2 rimă cu totul sa pa şi fidel dai de Soga 
SSI i că bănuiala ei 
--oă pe Marioara 
Om Gonine E ioara, eu nu cunos- 
lui, & început cr - «Dragă Marioara, 
ci, spunânci”. 
pu are Se pe “Fofârlica”», E | 
oaie ce foita e, față de ea şi după 
plat niciodată că el este sincer ! om e 
ia julia înţeles e ema ae 
: Marioara l-a i i 
“fofârlica. . Ș ee 
palide iai multă mișcare in Lagăr, în E 
— hisorile în care am ce 
ast cu viaţă <€ niilor de muncă fo 
n arceraţi după fără restricţii din 
înc paz 
țată. Oamenii a Ei aia ali 
a DI sal opta sa golit de oameni prin ri 
Încet, încet, Lagă e ata 
ca loniile de muncă îorț 
terea lor la Coloni 


208 


COLONIA AGRICOLĂ DE MUNCĂ MOGOȘOAIA. 


În luna Mai 1953 s'au format loturi mari de deţi- 
nuţi din Lagărul Ghencea-Bragadiru pentru a fi trimeși 
la muncă forţată. Eu am fost trimes cu un lot de mun- 
că la Colonia agricolă Mogoşoaia, la o Fermă de grădi- 
nărie care aparținea de Gospodăria agricolă de Stat Mo- 
goşoaia. Clădirea unde am fost cazaţi era aşezată pe şo- 
seaua Bucureşti-Titu- Piteşti. 

Acolo era amenajată o clădire pentru deţinuţii de 
drept comun care erau trimeşi aci pentru executarea pe- 
depselor mici, unde obțineau eliberarea înainte de _ter- 
men, prin transformarea zilelor de muncă în favoarea 
lor, drept legal ce nu se acorda deţinuţilor politici, ca- 
re în ochii administraţiei de Stat erau niște “bandiți”. 
Eram cu toţii vre-o 50 de deținuți politici. Munca noas- 
tră se petrecea în aer liber, pe câmp, la plivit, prășit, re- 
coltat, sortat şi tot felul de munci ce se cer a fi efectua- 
te într'o Fermă agricolă de zarzavaturi. 

Brigadierii agricoli ai Fermei de Stat erau binevoi- 
tori cu noi, politicoşi, nu ne încărcau cu sarcini prea gre- 
le de muncă şi închideau ochii la micile abateri de la în- 
deplinirea normelor, având în vedere necalificarea noas- 
tră în astfel de munci şi raportau întotdeuna gradaţilor 
securiști care ne păzeau că ne îndeplinim normele. Prin 
relaţiile pe care mi le-am făcut printre muncitorii civili 
din Fermă am reușit în toamna acelui an să se transpor- 
te la casa mea din București tot felul de legume şi fruc- 
te pentru stocul de iamă al familiei mele, cât și a unor 
Prieteni nevoiaşi. Când sau pomenit acasă cu o căruță 


209 


e 


de legume, zarzavaturi și fructe, 
oată iarna, nu le veneau să crea- 
al meu a explicat toată situaţia, 
este provizii era un fost sol- 


3 cu tot felul 
u pentru L 
n bileţel 


încărcat 
care le ajungea 
dă, dar un scu 


pa transportat ac = ea 
e ce de pe oaie Când m'a văzut la Fermă și a 
dat 


a de arestat politic, mi-a spus : ““Domnu- 
era gradul pe care îl aveam pe front), 
a acum să Vă servesc şi eu cu tot 


înțeles situația Me 
le Sublocotenent. ( : 
-mi daţi ocazi 


vă rog să Gaza: Ă < 
ce pot, aşa cum m aţi ajutat şi Dvs pe front ca să scap 
» L-am dat adresa familiei mele, pe care mi-a 


de la moarte”. l-am ca! 
cerut-o şi i-am simțit aju | 
cit la Mogoşoaia. Dumnezeu să 


torul lui tot timpul cât am mun- 
-l ajute pe acolo pe unde 
este, ae A = 
În această Colonie aveam voie să scrim acasă odată 
pe lună şi să primim vizita familiei tot odată pe lună. 
Am fost vizitat de soţie şi copil într'o Duminecă din lu- 
na Iulie. Copilul avea pe-atunci circa 9 ani şi jumătate. 
În ziua aceea ni s'au servit la masă, ca desert, 2 gogoşi 
de fiecare. Acest aranjament îl făcusem cu șeful civil al 
Fermei care ne dăduse un supliment de făină şi untde- 
lemn ca să facem gogoşi, având în acea zi multe vizite 
de familii. Eu nu am mâncat gogoşile, ci le-am păstrat 
să le dau soţiei și fiului meu, spre marea lor bucurie. Fi- 
ul meu le-a mâncat cu plăcere pe amândouă, spunându-i 
că sunt făcute de mine. Nu aveam altceva ce să-i dau. 
Cu ocazia acelei vizite mi s'au adus nişte haine şi lin- 
gerie de schimb, pentrucă nu aveam decât nişte panta- 
loni de dok şi o cămașe cu mâneci scurte, aşa cum fu- 
sesem arestat cu 15 luni în urmă. La plecarea familiilor 
de la Vizite li s'a atras atenţia să nu facă semne cu mâna 
sau cu diferite obiecte, fiind interzis, iar pe cei ce nu res- 
pectă li se anulează viitoarea vizită. 
Su ei cae az i stepele aa sau Sua fe 
vedere în fidea aa sii, Ia pastiae legătu IE ai 
Copilul a început să- i Î pp ae a ip 
de salut. Mara lui mi facă semn cu mâinile, în CHIP 
» Ştiind ordinul că nu e voe să facă 


210 


semn, l-a prins în braţe și i-a imobilizat mâinile ca să 
nu mai salute cu ele. În această situaţie, fără libertatea 
mâinilor, copilul a început să ridice câte un picior în 
sus în chip de salut. Gardianul securist din turnul de pa- 
ză al Coloniei a observat scena, a îndreptat pistolul mi- 
tralieră spre ei şi le-a ordonat să plece imediat mai de- 
parte pe şosea, altfel trage. Văzând această scenă, am 
plecat spre dormitor unde m'am deslănţuit într'un plâns 
nervos nestăpânit, urmărindu-mă scena cum copilul mă 
saluta cu picioarele, desigur într'un impuls sufletesc cu- 
rat de copil, din dragoste şi ataşament față de tatăl lui. 
Înainte de a pleca spre dormitor, gardianul i-a somat a 
doua oară să plece din şosea, contrariu, va trage. 

Pentru ce aceste drame ? Ce făcusem eu ? Ce făcu- 
se familia mea ? Ce vină avea copilul meu ? Trecuse pes- 
te _un an şi nimeni nu-mi spusese motivul arestării me- 
le, care este vina mea ? Peste o lună ni s'a anulat dreptul 
la cartea poştală lunară și s'au interzis vizitele, promi- 
ţându-ne că vom avea din nou vizite peste două luni. 
Până am mai stat în Colonie nu am mai primit cărți poş- 
tale şi nici familiile nu au mai avut dreptul să ne vizite- 
ZE 

Munca în câmp deschis şi alimentaţia în Colonia de 
muncă de la Mogoşoaia a fost o binefacere pentru tru- 
purile noastre sleite de puteri în urma regimurilor dure 
de la Jilava şi abia ieşite din regimul de înfometare de 
la  Ghencea-Bragadiru. Executam muncile obijnuite din- 
tr'o grădină de zarzavaturi. Eu formam o echipă cu doc- 
torul T.D. din Timișoara şi cu M.G. din București. Ne 
ajutam unul pe altul şi lucrările ce ni se repartizau mer- 
geau bine. 

Cei 50 de deţinuţi politici lucrau corect în câmp, 
ca răspuns la omenia cu care eram trataţi de personalul 
specialist al Fermei. Mâncarea era pregătită de bucătă- 
ria Fermei, cu multă carne şi cu multe legume. Primeam 
aceeaşi raţie de pâine pe care o primeau muncitorii ci- 
vili ai Fermei. Eu improvizasem o bucătărie în aer liber 


211 


Se i a ci a ia e ag ae 


în curtea Coloniei. Am găsit pe Câmp o tablă mai groa. 
a stai pe care ali! Iat-o Cu FuneŞŞI ani AsCa feo 
să, rugină, [o lângă unul din gardurile Colonie: 
pe câteva cărămizi, an gă dună & „„ Moloniei, 
Acolo pregăteam Sâmbăta după masă renumita “tocă. 
niță a la mine”, cu cămiţă de purcel şi multe legume 
luate din grădina Fermei, cu „Ştirea Brigadierului civil 
liber. Mâncarea pregătită de rose. Era, constat CEB 
doi prieteni ai mel, T.D. şi M.G. ȘA de aa Sâmbătă 
seara şi Duminecă la prânz. Această tocăniţă era un de. 
liciu. Pentru gustul ei delicios prietenul M.G. a botezat-o 
“ţocană imperială”, detronându-i numele iniţial de «to. 
căniţă a la mine”. 

Faţă de regimul din alte Colonii de muncă forțată 
regimul din Colonia de muncă de la Mogoșoaia era o bi. 
nefacere pentru deţinuţi. Munca liberă, pe puterea fie- 
căruia, mâncarea bună şi tratament omenesc, fac ca şi 
azi să ne amintim de acea Colonie fără a-i aduce învinu- 
iri. Meritul l-au avut salariaţii civili ai Fermei, care s'au 
impus organelor de pază ca să ne asigure un tratament 
ză pia Ar aieie Pac natie aa fie mai bune pen- 

ema : plătea Ministerului de Inteme 
preţuri mari pentru munca prestată de noi. 
Sa se ger a s'a terminat cu viaţa comodă, 
Ra a aia Je d închisoare. A urmat regimul 

La începutul lunii AN osie: 

il E A, unii Noembrie 1953 am fost transpor- 

detin ee Ca noapte, la Penitenciarul Galaţi. S'au 

Siințat e de muncă forţată şi fost trimeşi 

la închisorile organiz it ni pa sa 
ganizate pentru ispășirea pedepselor. 


212 


PENITENCIARUL GALAȚI. 


Transportul cu vagonul-dubă de la Bucureşti la Ga- 
laţi a fost ceva îngrozitor, neimaginabil. Ne-au înghesuit 
ca pe nişte colete de marfă. Ne desbrăcasem toţi de că- 
măşi şi transpiraţia curgea pe noi de parcă eram sub duş. 
Nu aveam aer, ne sufocam, eram înghesuiți în dubă aproa- 
pe de 4 ori mai mulți decât capacitatea normală a dubei. 
Oricum, vii sau morţi, trebuia să ajungem la Galaţi. Așa 
era porunca. 

Acolo în dubă am aflat că într'una din celulele de 
pedeapsă ale vagonului-dubă se află Victor Biriş, fost 
Secretar general al Ministerului de Interne din timpul 
guvernului naţional legionar din 1940, condamnat încă 
din 1941 de justiția Mareşalului Antonescu la 25 de ani 
şi era acum transportat cu noi, cu aceeaşi dubă, la în- 
chisoarea Galaţi. Nu se putea vorbi cu el, fiind izolat de 
restul deţinuţilor. În acel an 1953 era închis de 12 ani 
şi a mai stat în închisoare încă Il ani, total 23 de ani 
de detenţiune, până când a fost eliberat în anul 1964, 
odată cu eliberarea tuturor deţinuţilor politici din în- 
chisori. O viaţă de om. 

Pe drumul până la Galaţi am cerut de mai multe ori 
să ni se dea o căldare de apă de băut. Nu ni s'a dat niciun 
strop de apă, iar singura lor grijă era ca atunci când tre- 
nul se oprea într'o staţie, să controleze pe lângă vagon 
ca să nu aruncăm bilete care ar fi putut fi găsite de tre- 
cători, în care arătam situaţia tragică a noastră. 

Din gara Galaţi am fost îmbarcaţi în auto-dube şi 
transportaţi la Penitenciar. Aci am avut surpriza să con- 


213 


o construcţie rotun- 


i 1 are , 
rul din Gale ciarului din Craiova 


ă itencia - 
a e re aidoma Peniten 


dă în formă de ce! 
î în 1938. ZE 

ip ae uita am fost îngrămădiţi 103 
dacă ar fi fost paturi 


Odată ajunși i & 
E A are în care 

deţinuţi întrun salon m It de 50 de persoane, 

ea numai 2 paturi de 


pi E e e 
suprapuse, nu ar fi încăput mal ga: 
așezate pe două nivele. Camera â i-au iuli dă 
fier pentru cei polnavi. Toţi ne-am cu cat, în p = p 
t = scândura goală a duşumelii, apoi n1 S âu at rogo- 
ae dea, când ne culcam, iar zI- 
tru a creea coridoare 


jini pe care le-am. întins pe. po 
ua. unele din ele. erau . strânse pen ş i 
de circulat prin cameră. Am stat în această formaţie aglo- 
ă câteva luni. pei : 
ea să e loc, ne culcam cap la cap şi picioare prin- 
tre picioare; astfel ocupam întreaga npralaă a camerii. 
Singura mobilă a camerii, in afară de cele ouă paturi 
de metal cu câte o saltea de pae pe ele, dar fără aşter- 
nut, mai erau trei hârdae de lemn cu o capacitate de cir- 
ca. 30. de kgr. fiecare, care serveau pentru necesităţile 
fiziologice. ale celor 103 ocupanți al camerii. Aceste hâr- 
dae, sau tinete, cum li se spuneau de către deţinuţi, erau 
descoperite. şi erau aşezate în dreptul unei ferestre care 
stătea deschisă zi și noapte. 

În timpul zilei cele. trei. tinete satisfăceau nevoile de- 
ţinuţilor, pentrucă dacă. se umpleau ceream voe să mer- 
gem în curte să le descărcăm într'o groapă, având per- 
misiunea să ieşim ori de câte ori era nevoie. Noaptea 
era o problemă. grea, deoarece după ora 6 seara până la 
6 dimineața nu se mai deschidea ușa dormitorului nos- 
tru, iar. cheile de la celular erau la directorul închisorii, 
vestitul călău. Maromet, care nu permitea să se. circule 
noaptea prin curte. Câte-odată când se umpleau celez2 
tinete, se. vărsa câte una din ele pe fereastră în curte, 
până, ne-a. prins Maromet. A luat o măsură draconică 
ne-a redus mâncarea ca să nu mai avem nevoie să ieşim 
afară atât de mult, în, loc să ne dea un hârdău în plus, 


„cum. cerusem în nenumărate rânduri. 


24 


a Eee i 


Acest regim de subalimentare ne-a redus mişcările 
prin cameră în timpul zilei ; ședeam mai mult jos pe ro- 
gojini. La intrarea în această cameră nu ne-a permis să 
luăm cu noi nimic din bagajele cu care venisem din Co- 
loniile de muncă, nici cel puţin articolele de toaletă 
săpun, perie, sau pastă de dinţi, sau prosop. Nu ştiam 
că la Galaţi în celule nu erau permise de Maromet aces- 
te articole elementare de toaletă şi higienă ; probabil 
că nu ştia ce sunt astea şi nu le folosise niciodată în via- 
ţa lui. Eu mi-am confecţionat imediat o periuță dintr'o 
mică scândurică, pe care am modelat-o și şlefuit-o cu 
o bucăţică de geam găsită prin curte când mergeam cu 
tineta la deşertat şi i-am pus păr de la întăritura unei 
haine. La prima perchiziţie, peste câteva nopţi, mi-au 
găsit-o în buzunarul de la pantaloni şi mi-au confiscat-o. 

Peste două zile am confecţionat altă perie de dinţi, 
dar și pe aceasta mi-au găsit-o la viitoarea perchiziţie, 
era băgată în rogojină şi mi-au confiscat-o. Am renun- 
țat la peria de dinţi, mă spălam pe dinţi cu săpun de 
toaletă din cel primit de la administraţie, şi cu degete- 
le, pe acestea nu mi le puteau confisca. 

Mâncarea ni se servea în castroane de metal, exact 
pe numărul celor din cameră. Nu se admitea de către 
Maromet să folosim linguri şi nu ne dădeau linguri la 
masă. Mâncarea o sorbeam, dacă era lichidă şi câteoda- 
tă când era mai consistentă, în cazul arpacaşului, îl luam 
cu degetele şi aşa îl introduceam în gură. Arăt că nu pri- 
meam apă de spălat pe mâini înainte de masă şi mâncam 
cu mâinile murdare. 

Mergând în curte pentru deșşertarea tinetelor, am 
găsit o scândurică şi încă o bucată de geam spart. Le- 
am luat în cameră şi am făcut două lopăţele mici cu 
care mă ajutam la mâncare, în locul lingurii care nu era 
permisă de Maromet. La prima perchiziţie mi s'a con- 
fiscat una din lopăţele, pe a doua nu au găsit-o şi nu mi- 
au mai găsit-o până ce am plecat din Galaţi. 

Datorită regimului de subalimentare mă sculam greu 


215 


: E and stăteam în picioare. 
de jos şi aveam amețeli aa E să e la ti- 
Nu mă sculam decât cân a era servită personal 
netă sau când venea mâncarea care €* ă di 

i înteo bună zi a intrat la noi in cameră directo- 
la uşă. În i lonel de securitate cunoscut de 
rul Maromet şi un lt. colonel de s-. i] i în ti 
alți deţinuţi ca fost director al închisorii Jilava - = n 
pul când a venit la noi se spunea că cra 2nspeC ko sai ne 
recţia generală a Închisorilor. Se ai Spune deac i GErIN 
meşte Gheorghiu. Amândoi erau însoţiţi de alţi ofiţeri 
de securitate și de mai mulţi gardieni din paza închisorii. 

Au intrat spre fundul camerii unde mă găseam eu, 
întrebând pe unul şi pe altul ce nevoi au, ce au de recla- 
mat. Pe 2 deţinuţi care erau grav bolnavi i-au şi trans- 
portat la infirmeria închisorii. Eu stăteam întins pe ro- 
gojină. Când s'au apropiat de mine eu am încercat să 
mă ridic în picioare dar n'aveam putere, am reuşit nu- 
mai să mă așez în genunchiul drept, când am şi primit 
o lovitură de cismă de la Maromet, în piciorul stâng, spu- 
nându-mi răstit ; “ Scoală-te banditule, nu vezi că e in- 
specţie ?” Am încercat să-i explic ceva dar m'a lovit din 
nou cu cisma şi atunci m'am culcat pe rogojină, mai mult 
din cauza loviturei cu cisma în piciorul stâng bolnav. Îmi 
dispăruse puterea și voinţa de a mă scula. 

Scena a fost văzută de lt. colonel Gheorghiu, inspec- 
torul venit de la Bucureşti, care m'a întrebat cum mă 
cheamă și dacă sufăr de vreo boală care mă face să nu 
pot să mă scol de jos. I-am răspuns că nu sunt bolnav, dar 
nu mai am putere, mi-e foame, nu avem mâncare, suntem 
Supuși unui regim de exterminare prin înfometare. Cum 
îi voi îi raspuns eu atunci, ce-o fi văzut pe faţa și în ochii 
N menuripe erhipe tii rgă 
ne. Ca mine mai cizui și sizeră “ a E îi a i 
Eu larare aaa ți i e deţinuţi în cameră, 
Roi e oecaare Pe ai e era suficientă zeama de 

ea călăul de Maromet şi abia 


se ţi ici ii 
Cica pe Picioare, sau alţii, care nu se mai puteau 
ridica de pe rogojină. 


216 


În urma acestei vizite a inspectorului Gheorghiu, mân- 
carea s'a îmbunătăţit substanţial de-a doua zi, a devenit 
mai consistentă, iar de două ori pe săptămână ni se ser- 
vea arpacaş consistent cu așa numitele jumări, care nu 
erau altceva decât resturi de maţe, de bojogi și de piei 
de pasăre, presate, pentru a scoate ultima picătură de 
grăsime din ele. Am început să ne refacem, încet, încet. 

Tot de-a doua zi ni s'a dat voie să ne luăm alimente 
din bagajele lăsate la magazie şi ni s'a dat câte-o bucată 
de hârtie şi un creion, cu scopul de a adresa către auto- 
rităţi orice cereri de nevoi, sau în legătură cu arestarea 
noastră, sau cu anchetele începute şi întrerupte. Am ce- 
rut şi eu o hârtie și am adresat Ministerului de Interne 
o cerere prin care am solicitat să mi se comunice moti- 
vul arestării şi deținerii mele de aproape 2 ani, fără a 
cunoaşte motivul arestării, fără a mi se cere o declara- 
ţie, fără a fi întrebat ceva. Nu am primit niciun răspuns 
la această cerere. Continuam să sper că într'o bună zi 
se va clarifica şi situația mea într'un fel sau altul, dar 
asta a mai durat mult timp. 

Cei 103 deţinuţi din dormitorul nostru veneam din 
Coloniile de muncă de curând desființate. Fiecare aveam 
câte-o valiză în care erau alimente, articole de toaletă, 
îmbrăcăminte şi încălțăminte. Directorul închisorii, Ma- 
romet, fost om de serviciu la ICAB în Bucureşti, a dis- 
pus ca valizele noastre să fie depozitate în magazie și 
nu ne-a dat voie să luăm ceva din ele. Abia târziu, după 
vizita inspectorului Gheorghiu din Mai, ni s'a permis să 
luăm alimente din valizele depozitate în magazia închi- 
sorii. Nu a fost chip să mai găsim ceva bun în valize. Şo- 
bolanii găuriseră valizele în mai multe locuri şi au făcut 
ravagii în alimentele noastre. Hainele nu mai erau de pur- 
tat pentrucă erau roase de şobolani, până și bocancii 
erau roşi de şobolani, aceşti aliaţi credincioşi ai lui Ma- 
romet. Se vede treaba că în închisoarea din Galaţi era 
foamete mare printre şobolani de au ros până când și 
hainele, bocancii și scrisorile ce le primisem de la fami- 


217 


lii în Coloniile de muncă. 

Valiza mea de lemn construită în Colonia de muncă 
Mogoşoaia, a fost găurită de şobolani pe două laturi, 
pe una intrau și pe alta ieşeau şi așa găurită cum era, 
am transportat-o cu mine prin închisorile pe unde am 
mai fost şi am dus-o acasă să arăt familiei şi prietenilor 
că pe lângă naţionalizarea si confiscările suferite din 
cauza comuniștilor în proprietatea mea personală, mi 
sau confiscat şi alimentele de către şobolanii lui Maro- 
met la închisoarea Galaţi, și tocmai alimentele care ar mai 
fi ușurat senzațiile de foame pe care ni le-a provocat Ma- 
romet cu măsurile lui diavolești de exterminare prin în- 
fometare. Trebuia să simţim și noi cruzimea acestei fia- 
re aşa cum o simţiseră cei din alte închisori pe unde a 
mai fost Maromet. 

Într?o zi, unul din noi, care fusese şef de serviciu la 
ICAB în Bucureşti, unde a funcţionat şi Maromet ca om 
de serviciu, pe care-l cunoştea din timpul serviciului, a 
ieşit la raport la Maromet spunându-i că au fost colegi 
la ICAB şi i-a cerut să-i dea voie să-şi ia niște medica- 
aste din valiza lui de la magazie. Maromet i-a răspuns: 

Atunci cântai tu şi jucam eu, acum cânt eu și joci tu 
marș de-aici banditule ”. Bietul deținut a făcut câţiva 
pași înapoi, dându-se la o parte din faţa fiarei de Maro- 
aa Pie io ma noi şi prietenul meu R.M., pro- 
“Ghencea-Bragadiru” E frică dinu apă a Si 
IE aci ză . Incă din dubă ne-am reîntâlnit 
ii aa mai espărţit de mine, iar la Penitenciarul Ga- 
a a ră a seg ice cu mine şi s'a aşezat să 
cu un supliment de fa Enea = : e pg 
cientă, nu-i puteam da ca J fiara a e 
nu era suficient pentru E aria : i ra race 
Siberia, entru foamea lui psihică de care era 

p „in această situație i-am propus să ină câ 
te-o conferință în fiecare seară dh E ciaiaeia aci 
je ceea eco a după cină și eu voi co- 

pentru el de la cei ce pot oferi. Zis și fă- 


218 


m dig 


cut. R.M. se urca pe unul din paturile de bolnavi şi ne 
ținea câte o conferință de o oră ceeace plăcea foarte 


“mult deţinuţilor din dormitor. A doua zi eu îi asiguram 
câte-o gamelă în plus de mâncare de la deţinuţii ce vo- 


iau să-l ajute. Treaba era organizată prea frumos ca să 
dureze mult. Lucrurile au mers bine până când într'o 
seară sa deschis ușa de la dormitor şi un ofţer de secu- 
ritate, însoţit de câțiva gardieni, a intrat brusc în dor- 
mitor și a întrebat cine ţine coferințe în acel dormitor 
şi despre ce vorbeşte. A fost o clipă de tăcere. Ofiţerul 
a ameninţat afirmând că dacă nu spunem cine ţine con- 
ferinţe, scoate tot dormitorul în curte și face câte o su- 
tă de culcări în zăpadă cu fiecare. R.M. s'a îndreptat 
spre ușă, unde era ofițerul de securitate şi i-a răspuns 
cu demnitate şi curaj : “* Eu ţineam conferinţe, sunt pro- 
fesor universitar de drept internaţional și vorbeam des- 
pre Tratatul de pace de la Paris din 1947 când Româ- 
nia a recâștigat Ardealul. Acesta era titlul conferinţei 
în seara aceea. Ofiţerul l-a măsurat cu privirea de sus ŞI 
până jos şi i-a poruncit : “ Ja bagajul şi ieşi afară ”. R.M. 
a fost mutat singur într'o celulă și de-atunci, de la înce- 
putul anului 1954, nu l-am mai văzut pe R.M. decât în 
libertate, după 1964, adică după 10 ani. 

Când dormeam amândoi în partea din fund a dor- 
mitorului, R.M. m'a trezit într'o noapte şi mi-a spus că 
ar avea nevoie la tinetă, care era la capătul celălalt al 
dormitorului, circa 15 m., dar nu ştie cum să facă să 
ajungă până acolo fără ca să deranjeze oamenii, pentrucă 
oamenii dorm cap la cap şi picioare între picioare, iar el 
fiind scurt în picioare nu poate călca în spaţiile goale 
dintre oameni. M'am uitat şi eu peste capetele şi picio- 
rele oamenilor şi l-am sfătuit să facă paşi mari şi să cal- 
ce numai în goluri, ca să nu trezească oamenii din somn. 

Îndemnându-l nevoile, a început să păşească printre 
corpurile şi picioarele oamenilor, dar el fiind un om scurt 
în talie, nu putea să facă paşi prea mari fără să calce pe 
cineva. La al doilea pas a şi călcat peste piciorul unui 


219 


e a început să mârâie pentru deranjul făcut. 
dei ei citors, şi-a scos bocancii, care erau eu ţinte, de 
alpiniști, i-a luat în mână ŞI a început să fugă peste SE 
meni până a ajuns la tinetă. Au fost treziţi mulți Li 
somn, au înjurat, au ţipat, dar R.M. a ajuns la țintă şi 
şi-a îndeplinit nevoile care-l presau. N'a avut curaj să VI- 
nă imediat înapoi ; s'a aşezat pe capul uneia din tinete 
şi a aşteptat până ce au adormit cei treziți de el şi apoi 
a trecut tot în fugă peste trupurile şi picioarele celor ce 
dormeau, revenind la locul lui. Eu l-am certat spunându-i 
că de ce n'a mers încet printre oameni ca să nu-i trezeas- 
că. El mi-a răspuns cu înţelepciune : “ E ușor a da sfa- 
turi când pe tine nu te trece nevoia, dar dacă ai fi fost 
în locul meu, ai fi procedat la fel ca mine ”. Avea drep- 
tate. 
Închisoarea de la Galaţi era pentru noi o închisoare 
de tranzit. Nu ne-a întrebat nimeni de nimic. Nu s'a fă- 
cut nicio anchetă, nimeni nu a fost chemat la vreun in- 
terogatoriu. Am petrecut în acel dormitor cumplita iarnă 
de la începutul anului 1954. Ferestrele dormitorului nos- 
tru erau spre răsărit, iar două dintre ele stau deschise 
tot timpul. Afară bătea un viscol dinspre crivăț de parcă 
era sfârşitul pământului. Două ferestre fiind deschise, în 
dreptul tinetelor, viscolul băga zăpada în dormitorul 
nostru mai mult decât un lat de palmă și trebuia să ţi- 
nem locul curat şi uscat, fiindcă pe acel loc dormeau 
noaptea câţiva oameni. Condiţiile de viață erau subuma- 
ne, Maromet nu avea urechi de auzit plângerile noastre, 
ala decât bâtă de lovit în noi şi gură de înjurat. 
= Ia pa ir să nu ne îmbolnăvim, pentrucă 
ei, p capul locului că nu avem dreptul la doc- 
BR ar mi i ou E AI 
a A 20 condus de călăul Maromet, a ve- 
impul să ne despărțim, fiind transportaţi în diferite 

alte închisori. Cu un vagon-dubă eu am fost 
pe niieiciatula Gheza în mod] ost transportat 
, ul Ardealului. De la Ga- 


deţinut car 


220 


laţi la Gherla, vagonul-dubă în care eram a făcut vreo 
trei zile. Era oprit prin diferite gâri și atașat la alte tre- 
nuri care mergeau spre nordul Ardealului. i 
În acest vagon-dubă viaţa a luat un alt aspect de chin 
şi lipsă de umanitate. Hrana rece ce ni sâ oferit era com- 
pusă din slănină râncedă şi sărată și din brânză sărată, 
cu un miros ascuţit de obiele nespălate, şi o bucată de 
pâine pe zi de circa 250 de grame. Apă nl se dădea Si 
măsură : o cană de pământ cu o capacitate de circa l 
de grame la masa de prânz şi alta la masa de seară. Era 
un adevărat chin. De foame, eram nevoiţi să mâncăm 
slănina și brânza, aşa cum râu, dar nu primeam apâ 
de băut. Buzele erau uscate, gurile ne erau uscate, sto- 
macul parcă frigea de-atâta sare. Eu am mâncat numai 
prima zi slănină şi brânză, iar celelalte 2 zile am mâncat 
numai pâinea, atât de puţină cât era, dar nu cerea apă 


de băut. 


PENITENCIARUL GHERLA. 


Eu am făcut parte dintrun grup de vreo 15 persoa- 
ne care am fost îndreptaţi spre închisoarea Gherla, altă 
închisoare faimoasă prin regimul dur care se aplica de- 
ținuţilor de către conducerea închisorii, vestitul Goiciu, 
un sbir şi un călău. 


Ajunşi la Gherla am fost repartizaţi în diferite celu- 
le. Eu am fost introdus într:o celulă cu încă 

cu care venisem de la Galaţi. Era o încăpere mare cu do- 
uă rânduri de paturi Suprapuse, cu cearşafuri şi pături 
de învelit, în total circa 30 de deţinuţi. Maromet de la 
Galaţi ar fi băgat într'o astfel de cameră 60-70 de de- 
ţinuţi, sau mai mulți. Ne-am instalat în cele două paturi 
libere şi după aceea am început să ne prezentăm şi să 
povestim. Erau foarte interesante întâlnirile prin închi- 
sori. Fiecare povestea tot ce ştia de prin locurile şi în- 
chisorile de unde venea, spunea toate informaţiile din 
țară şi lume pe care le cunoștea, răspundea la întrebă- 
rile gazdelor despre oameni, prieteni, rude, pe care îi cău- 
tau şi nu mai ştiau în ce închisori se mai găseau. 

După ce noii veniţi terminau de povestit, începeau 
întrebările lor despre regimul din închisoarea în care au 
sosit ; cine e director, cum e mâncarea, cine se mai află 
prin închisoare şi tot felul de alte întrebări. După ce su- 
biectele erau epuizate, Viaţa intra în* normal, își urma 


cursul ei monoton, turburat de vreo perchiziţie sau vreo 
vizită de “sus”. 


un deținut 


Celula era lungă şi avea o fereastră mare care era orien- 
tată spre cimitirul orașului Gherla, aflat în hotar cu în- 


223 


fereastra nu ne aducea lumină pe 


toată suprafaţa ei de geam, pentrucă ferestrele erau pre- 
văzute cu nişte obloane mari de scândură, lipite de jos 
de tocul ferestrei și aplecate înspre afară, întro poziţie 
oblică, primind lumina numai de sus în jos, prin spațiul 
dintre oblon şi fereastră. Nu se vedea nimic spre curte 
sau spre cimitir ; pentru aceea au fost şi puse obloane, 
ca să nu vedem ce se întâmplă afară sau să comunicăm 
cu deţinuţii care erau scoşi la aer în curte. 

Totuşi, a doua zi am descoperit că se poate privi ce- 
va spre curte, sau spre cimitir, cum şi mai departe spre 
Valea Someşului, dar acesta era un secret al celulei. Am 
fost puşi la curent cu secretul celulei, de a putea privi 
prin fereastră şi ni s'a atras atenţia să nu divulgăm acest 
secret atâta timp cât stăm în acea celulă şi nici după 
ce suntem mutaţi în altă celulă sau altă închisoare. 

; Care era secretul ? În partea de jos a oblonului era 
făcută o crăpătură mică astupată cu o aşchie găsită 
prin „paiele din saltele. Când voiai să priveşti prin acea 
crăpătură, să-ți scalzi ochii cu peisagiile din jur, sau să- 
ți cauţi un prieten printre deținuții care se plimbau. prin 
curtea mică a închisorii de sub fereastra noastră, rugai 
pe cineva să-ți acopere spatele aşazându-se în fața vize- 
tei de la uşa de intrare în celulă, care era perpendicula- 
ră pe fereastră. Fiind asigurat că nu te vede gardianul 
dacă priveşte prin vizetă, mergeai la fereastră, desfăceai 
aşchia din oblon şi priveai afară. Timpul de privire era 
scurt, pentru a nu risca să fii prins. 

a, Ser ol ut ae e a omului de a fi infor- 
nat a gă: şi tehnica potrivită satisfacerii ei 

E Pa ÎL ci scan a Gherla. Am găsit aici deţinuţi care lo- 
de et Ei pe, ez era a ovestii ISPrâsale 
chisoare cu banda lui de pa Er du ee si 
aşa numita acţiune de reeducare a fn eretelui oara 
sori, inspirată isă. şi î 2 -ă E danie inelul 
paza [ae me ea î Aueiata de conducerile în- 
, ști, Canal și altele, sub directivele 


chisoarea. Păcat că 


224 


cata en luau tă da că shi 


ea rai 


4 
3 
i 
i 
i 
i 
. 
4 


Ministerului de Interne. Această dramă națională a fost 
amplu descrisă în literatura apărută în străinătate, In 
atraşi în aceas- 


limba română, chiar de către cei ce au fost 

tă acţiune şi au pătimit chinurile provocate de bandele 
asasine dirijate de fostul student Țurcanu de la Iaşi, in- 
struit și dirijat de Ministerul de Interne. 

Am găsit în închisoarea de la Gherla şi doi membri 
marcanţi ai partidului social-democrat al lui Titel Petres- 
cu, partid neagreat şi interzis de partidul comunist care 
deţinea puterea în Stat. Titel Petrescu a fost găsit util 
până la realizarea actului de la 23 August 1944, după 

fost trecut pe linia moartă a politicii româneşti, 
mergând până la arestarea membrilor partidului social- 
democrat şi a lui Titel Petrescu ca trădători ai unității 
politice muncitoreşti. Unul dintre aceşti social-demo- 
craţi era avocatul V.M. coleg al meu la Facultatea de Drept 
din Bucureşti. Era o minte ageră şi avea un suflet de prie- 
ten. 

Coloratura politică din celula noastră era variată ; 
fondul îl asigurau foștii legionari găsiţi de noi acolo, care 
aveau un comportament demn şi serios, dovedindu-se 
prin îndelungata lor experiență câştigată prin nenumă- 
ratele închisori prin care trecuseră, ca foarte utili pen- 
tu cei de curând arestaţi, cărora le ridicau moralul şi-i 
îmbărbătau. 

În prima noapte a sosirii noastre în Gherla, a avut 
loc o perchiziţie minuțioasă prin celule. La prima perchi- 
ziţie mi s'a găsit lopăţica de lemn cu care mâncam. la 
Galaţi, fiind făcută şi. folosită acolo în condiţii clan- 
destine. Am fost întrebat ce fac cu această bucată de 
lemn. Am răspuns că am folosit-o ca lingură de mânca- 


re la Galaţi de unde am venit, acolo nefiind permis a avea 
linguri de metal. Nu mi-au luat-o. Altă gândire, alte mă- 
suri. Aici la Gherla era permis să avem şi periuţă de dinţi, 
iar gamelele de mâncare şi lingurile de metal le păstram 
lulă. Nu mai era Maromet stăpânul închiso- 


in altă familie a dracilor. 


aceea a 


cu noi în ce 
rii, ci era alt drac, d 


225 


la a trecut fără evenimente. Mân- 
În celulă aveam un closet cu apă 


Şederea mea la Ghe 


lă. A 
carea era acceptabil pe vremea austroungurilor de când 
e 


= ămas d = : e el 
curgătoare SE închisoarea: În interiorul acpne i era 
ui - i n care 
a a e tâmplărie și de produse din metal, i 
o fabrică 


--utii de drept comun. Directorul închisorii 
legau de jar e i ană, Goiciu. 

Gherla era vestita bestie um e e a Sp le Piele 
ini d e e scăzută când vizeta de la ușă 
pe e erei 95 e ordeni ai trecut la ““periscopul” 
e so Cura = definită conspirativ crăpătura 
de ze ăi şi i privit mult timp spre interiorul cimiti- 
sei Am văzut un spectacol rar, care tc 
oră. O pereche de îndrăgostiți, un curcan ŞI = cz E Zi 

u liniştiţi iarba abundentă dintre morminte. p 
i d ii un curcan singuratic care dădea târcoale cur- 
Fă Ca ia însoțitor al curcii. s'a repezit la curcanul 
singuratic şi venetic şi l-a îndepărtat, dar acesta a 
nit. A început curând o luptă pe viață şi pe moarte in- 
tre cei doi curcani. Din când în când curca își arunca 
privirea spre cei doi beligeranți, care în fond se băteau 

pentru ea, şi apoi continua să pască liniştită. 
După mai bine de o jumătate de oră, curcanul ve- 
netic a căzut ; celălalt l-a lovit de mai multe ori în cap, 
până ce adversarul său nu a mai făcut nicio mișcare de 
apărare. Învingătorul l-a privit îndelung, parcă ar fi vrut 
să controleze dacă e mort sau nu, după care văzând că 
nu mai mișcă, Sa alăturat curcii şi au continuat să pas- 
că liniștiți, ca și când nimic nu S'ar fi întâmplat. Ulti- 
ma răsuflare a curcanului învins nu a tulburat cu nimic 
măreţia liniștii mormintelor şi a nemărginitei lumi în 
care trăim, Spectacolul acesta unic a fost vizionat de toţi 
colocatarii celulei noastre și a fost comentat în feluri- 

te chipuri. 

Compasiunea noastră se îndrepta spre curcanul învins 
şi mort, care și-a măsurat puterile într?o luptă decisivă, 
pentru a cuceri simpatia curcii nepăsătoare, sau pentru 


226 


a-şi apăra prestigiul său masculin. Cine ştie ce a fost în 
capul lui de curcan ? 

Privind acest spectacol, mă gândeam că astfel de în- 
tâmplări au loc şi în regnul uman. Câţi nu şi-au înjun- 
ghiat adversarii sau partenerii infideli, din gelozie, sau 
considerând că mândria le-a fost ofensată. Mă gândeam 
că la oameni nu ar trebui să se întâmple astfel de cazuri, 
pentrucă oamenii gândesc, simt şi dispun de grai, cu aju- 
torul cărora se pot găsi soluţii în toate conflictele. De 
ce se omoară bărbaţii între ei pentru câte o “curcă ne- 
păsătoare” ? De ce femeea își omoară prietenul sau so- 
ţul infidel ? Cine ştie ce o fi Şi în capul lor de oameni. 

Revenind la o veche convingere a mea, îmi explic 
pornirile animalice ale oamenilor prin puţinul timp care 
s'a scurs între perioada când omul umbla în 4 labe, sau 
dormea prin copaci, şi până în vremea noastră, timp în 
care nu s'a desvoltat suficient la oameni frâna instincte- 
lor şi nu s'au desvoltat într'o măsură corespunzătoare 
părţile nobile ale fiinţei omeneşti, adică sentimentele 
ŞI rațiunea, care să tempereze răbufneala instinctelor. 

Fără a face vreo analogie cu întâmplarea celor 2 cur- 
cani şi păstrând proporţia corespunzătoare, ne gândeam 
atunci că exponenţii forţei politice dominante în acea 
vreme în ţară, fără a se lăsa îndemnați de sentimente 
ŞI rațiune, de această parte nobilă a materiei umane, ci 
lăsându-se împinși de instinctele primare, în special de 
către cele ale dominării și fricii, au târit prin temniţi 
zeci de mii de români, fără a-i întreba cine sunt, ce vor, 
ce-au făcut. 

_ Gemetele surde ale unui popor îngenunchiat de dom- 
nia instinctelor umane, se vor transmite din generaţie 
în generaţie, prin vibraţiile tainice ale nesfârşitelor mor- 
minte, prin grai şi prin scris, şi vor forma dosarul de acu- 
zare în marele proces al judecății de apoi al Neamurilor. 

Prezența unor mulţi intelectuali de sensibil rafina- 
ment în celula noastră, ne dădea posibilitatea să anali- 
zăm gravele evenimente ce aveau loc în ţară, să zărim 


227 


şi să întrezărim ziua de azi şi ziua de mâine, e 
cuminţi în compartimentele ascunse ale creeru ial 
tru imaginea dureros de tristă a unui popor ingenun = i 

Înto bună zi, parafrazând cuvintele pline” de duh 
din “Balada chiriașului grăbit”, a marelui și gingaşului 
nostru poet George Topârceanu, ne-am luat geamanta- 
nul şi am plecat într'o direcție EC Gie Scala și ca să-l 
repet pe Topârceanu, ziceam atunci “eu nu ştiu închi- 
soarea spre care pornesc cu bagajul acum. Eu nu ştiu 
dacă Topârceanu, sau vreunul din neamul lui no fi tre- 
cut prin momentele prin care treceam noi când eram 
mutaţi dintro temniţă în alta, fără să ştim când, de 
ce şi unde plecăm, şi aceasta să-l fi inspirat pe poet să 
înscrie în veşnicia unui vers : “necunoașterea limanului 
spre care porneam cu bagajul atunci”. 

Nici la Penitenciarul Gherla nu s'a clarificat ceva din 
situaţia mea. Unii au plecat, alţii au rămas, fără ca cine- 
va să ştie de ce unii pleacă şi alţii rămân. 

Îmi amintesc de avocatul Caftangioglu, un om tânăr 
pe-atunci, de vârsta mea, care a rămas în Gherla în ce- 
lula noastră, după ce unii am plecat. Era un om harnic 
şi avea o aliură de sportiv. Îi plăcea să facă mereu cură- 
ţenie în celulă. Pe jos erau dale de faianţă, a căror cură- 
ţenie se întreținea uşor, frecând dalele cu cârpe uscate. 
Caftangioglu inventase o metodă practică : îşi punea 
în picioare peste pantofi, niște papuci de pâslă şi par- 
curgea uşor camera, în spaţiul liber, de repetate ori, în 
ritmul de dans al patinorului pe ghiață, cu corpul ple- 
cat puţin în faţă, și cu mâinile la spate, parcă executa 
o figură de balet pe ghiață, iar în urma lui, dalele de fa- 
ianţă ce formau podeaua camerii, rămâneau lucind, chiar 
în semi întunericul din cameră. 

Au încercat mulți figura lui, dar nu reușeau ca el. 
Eu i-am prezis că dacă află Goiciu că el e specialist în 
întreţinerea curăţeniei în celulă nu-i mai dă drumul din 
Gherla. Nu știu ce s'a mai întâmplat cu el, dar n'a ple- 
cat odată cu noi. Era un bun analist al situaţiei politice 


228 


dar ca orice analist, făcea Şi previziuni care niciodată 
nu se adevereau,. 

„ Plecând din Gherla, sa umplut o dubă-vagon cu noi 
şi ne-am pomenit, după multe ceasuri de drum, că du- 
ba noastră a fost detaşată și oprită la Lugoj. Un nou 
oraş şi o nouă închisoare înscrisă în tabloul nesfârşite- 
lor suferințe românești, care constituesc pagini triste 
și dureroase ale poporului român, pe care le-a trăit du- 
pă 23 August 1944 în propria lui ţară. 

Părăsirea închisorii Gherla şi intrarea în închisoarea 
Lugoj ne-a provocat un sentiment de uşurare. Scăpasem 
de atmosfera aceea apăsătoare a “spiritului Gherla” un- 
de avuseseră loc suferințe inimaginabile provocate de 
banda criminală a asasinului Țurcanu. 

Vibraţiile tainice ale sufletelor atâtor nevinovaţi chi- 
nuiţi în închisoarea Gherla, ca şi ecourile prelungite ale 
vaietelor şi scrâşnetelor de jale şi durere ale tineretu- 
lui torturat aci în chip barbar de către banda cumplitu- 
lui şi odiosului criminal “Țurcanu, manevrat de organe- 
le de specialitate ale Ministerului de Interne, au făcut 
să nască în noi sentimente de revoltă, dar şi de spaimă, 
care au sălăşluit în sufletele noastre în tot timpul șede- 
rii în închisoarea Gherla. Prin plecarea de aci eram eli- 
beraţi de aceste groaznice sentimente. 

În această închisoare a fost chinuit în bătăi, terori- 
zat şi omorît Ilie Flueraş, de către doi deţinuţi unguri, 
ce făceau parte din banda de asasini a lui Țurcanu, în 
timpul reeducărilor de la Gherla. Ilie Flucraş era o min- 
te luminată, un vechi socialist român, promotorul so- 
cial-democraţiei în România după primul război mon- 
dial, care s'a opus mişcării comuniste, aşa cum a fost 
iniţiată de Lenin în Rusia şi propagării acelor idei în 
România. 

Comuniştii din România l-au arestat, nu era pe pla- 
cul lor, îi incomoda prin prezenţa lui în rândul oame- 
nilor liberi. Ei au profitat de reeducarea de la Gherla în 
care erau implicaţi şi 2 deţinuţi tineri maghiari ce fă- 


229 


CC RE 


ceau parte din echipa de brau a lui Țurcanu, pentru 
a-l lichida pe Flueraş- „Cei doi bătăuşi şi-au deslănțuit 
barbaria maghiară din sângele lor asupra lui Flueraş, omo- 
rîndu-l în cele mai bestiale chinuri. i 

Doi deţinuţi din celula noastră, vechi locatari ai. în. 
chisorii Gherla, ne povesteau despre srigă tele situ je fai 
le de durere ale lui Fleraş în timpul terorizării lui de că- 
tre cei 2 deținuți maghiari, până când sufletul acestuia 
şi-a părăsit trupul învins de barbaria omenească. Au vruț 
comuniștii să aibă o victimă nouă ? Da, dar nu orice 
victimă, ci Ilie Flueraș, care se împotrivise lui Lenin şi 
care voia ca socialismul în România să aibă o față uma- 
nă. Eu nu sunt convins că socialismul poate avea o fa- 
ță umană, dar, totuși este mai blând decât comunismul. 

]lie Flueraş intră în istoria politică a României ca 
o victimă a teroarei comuniste, pentru ideile sale socia- 
le umane. 

Și cu aceste sentimente am plecat din Gherla, mul- 
țumiţi că am scăpat de teroarea “spiritului Gherla”, ca- 


re sălășluia în ziduri, în aer, în podele şi pe culoarele 
închisorii. 


230 


PENITENCIARUL LUGOJ. 


Decembrie 1954. La închisoarea Lugoj am fost în- 
tâmpinaţi cu omenie, cu vorbe blajine, cu gesturi de res- 
pect cuvenite omului în suferință. Am fost repartizaţi 
în camere întrun timp Scurt, iar in camere am găsit tot 
mobilierul necesar existent, curat și pus la punct de par- 
că ar fi primit oaspeţi de onoare : paturi cu saltele E 
bumbac, lengerie curată pentru pat, pături curate de â- 
nă, masă, scaune, fără tinetă în camera. Pentru nevoi- 
le fiziologice eram scoşi din cameră şi conduși pe = 
dor la W.C.ul cu apă curgătoare. Penitenciarul era de 
rang judeţean, clădit de pe timpul ocupaţiei aa a 
ataşat Tribunalului județean din Lugoj, pa Ea e 
le sale penale. Încălzirea era asigurată cu sobe de - i 
alimentate cu cărbuni de pe coridor de către gardienii 
de pază. Căldura era suficientă şi la geamuri, au 
rea noastră surpriză plăcută, nu erau obloane E e 
care să ne ia din lumina zilei, sau din vizibilitate. ke-aco- 
lo nu trecuse duhul rău al lui Maromet de la Galaţi, p 
al lui Goiciu de la Gherla. Așa ni s'a părut din prima z 

i rămas până în ultima zi. Ă 
tri cenula i: care am fost repartizat eu, au a see 
repartizaţi încă 3 : Eugen Petrescu, A ea a 
teatru din Bucureşti, Humoreanu, un ea decta îs 
Vama, Gura Humorului Şi Victor pa Erorile 
neral al Ministerului de Interne în că mb pa 
gionar din 1940. Am stat cu Victor a e ea aţa 
această celulă. Era în al 14-lea an de dete 


bă se adaptează 
ţia ani de închisoare omul se schimbă mult, p 


231 


a —— 


i. Fă i ică multe ore pe ZI, 

ului și situaţiei. Făcea gimnastică E zi, 

ediului și situație. i 

zii nu ema atâta. Era ȘI0 poola a 5 : 

la el, spunea că face această gimnastică a pa 
de-aşi menţine o sănătate cât mai bună pen 


î. neabătut în convingerea sa; atunci în 1954, în 
victoria viitoare a Mişcării legionare ; ne-o e no: 
uă, celor din celulă cu el şi o spunea și ofiţer O = e 
curitate care veneau în inspecţie ȘI Care vizitau celula 
noastră peniru a-l cunoaște pe Victor Biriş ŞI a sta de 
vorbă cu el. Ne-a povestit multe din Mala lui și POE 
tile vieţii lui îl arătau că a fost o figură ințeresantă a ge- 
neraţiei sale. Găsea justificare la tot ce s'a întâmplat în 
perioada Septembrie 1940-lanuarie 1941, perioada gu- 
vernului naţional-legionar, când el a ocupat funcţia de 
Secretar general al Ministerului de Interne. 

Îşi crease o aureolă deosebită în închisoare, ca om 
care nu face concesii ideologice şi care nu găseşte jus- 
tificări pentru abaterile de la morală. 

Cerea tuturor intransigenţă şi demnitate, cu orice 
sacrificiu. Îl am în minte și mă gândesc cât era de inte- 
gru ; oricine putea scrie un manual de comportament 
de înaltă moralitate și intransigenţă, analizându-i ges- 
turile, faptele, vorbele și ideile sale din perioada aceea 
de închisoare. Cu o ușoară corectare a durității ideilor 
sale, puteai face din el un exemplu al românului de mâi- 
ne, după comuniști, o imagină a luptătorului pentru idea- 
lul naţional, dotat cu alese calităţi și însuşiri morale, 
intelectuale, spirituale. Aşa părea atunci. 

Şi ar fi rămas aşa în inimile românilor care lau cu- 
noscut pe Victor Biriș prin. închisorile României, fiind 
mii din aceştia, până la perioada reeducărilor de la Aiud, 
1962-64, iniţiate de partidul comunist şi de Ministerul 
de „Interne, care au fost făcute asupra masei legionari- 
lor închiși la Aiud în acel timp. 

Nini & urmat prăbușirea morală a lui Victor Biziş. 

Ște cauzele tainice ale prăbuşirii 


232 


„A AEZ îi? RP, zi 


idolului de până atunci al tinerilor din închisori, ca şi al 
celor de vârsta lui. A cerut hârtie şi creion de la Admi- 
nistrația închisorii Aiud și a scris de toate. A scris timp 
îndelungat și a scris tot. A scris ceeace nu a spus nimă- 
nui, a tras concluzii care nu treceau prin minte nimănui 
cu ani înainte, a acuzat și a aruncat cu noroi, a târît în 
mocirlă toţi idolii în care credea până atunci, morţi şi 
vii, A scris mult, a scris sute de pagini şi a predat manu- 
scrisul conducerii închisorii Aiud. După predarea manu- 
scrisului, și comentarea lui parţială în şedinţele de ree- 
ducare din închisoare, a fost eliberat, ca şi toţi ceilalți 
din Aiud, care nu au predat niciun manuscris. Dar el era 
Biriş, el a trebuit să procedeze altfel decât ceilalți. 

Au mai dat şi alţii declaraţii în şedinţele de reedu- 
care din Aiud, verbale sau scrise, dar nu de proporţiile 
date şi scrise de Victor Biriş. Cândva vor fi date publi- 
cităţii şi istoricii de atunci vor lua cunoștință de ele şi 
le vor evalua în manualele lor de istorie. 

În 1964, odată cu ceilalți deținuți, Victor Biriş a ple- 
cat acasă, şi-a văzut familia la Mediaş și după un scurt 
timp a plecat la gară să ia un tren pentru a pleca într'o 
vizită, la o rudă mai depărtată de oraşul lui. O locomo- 
tivă care făcea manevră pe liniile staţiei Mediaș a trecut 
peste el și Victor Biriş a murit, la scurt timp după eli- 
berare, după 23 de ani de detenţiune. Este locul să re- 
petăm aci cele două hipostaze de viață ale doctorului 
în Drept Victor Biriș : prima, de la 1941 la 1964 şi a 
doua, născută cu ocazia scrierii voluminosului său ma- 
nuscris, vorbele adânci de duh, din cartea de căpătâi 
a credincioşilor creștini : “ Lungi și întortochiate sunt 
căile Tale Doamne, care duc spre adevăr şi lumină”. 

A căzut o stea. O stea ? Sau poate un bolid de smoa- 
lă despicat din lespezile Iadului ? Şi câte n'au mai că- 
zut şi poate vor mai cade. Poate şi acest fenomen al că- 
derilor stă în firea lucrurilor, dar este dureros să aibă 
loc. Victor Biriş a dus cu el în mormânt taina schimbă- 
rii sale la faţă, care a avut loc într'un mod atât de bru- 


233 


ţa de la templele în care 
i-a pus noroi în călimară 
lui său împotriva ido- 


tal. Ce l-a făcut să întoarcă fa 


Ele a 
a crezut și sa INC 
ă i Je manuscrisu 
cu care să scIl€ slove i 4 
lilor vieţii sale unii care odihnesc de mult în morminte 
a | mai pot umbri, iar alţii în viaţă care sunt depar- 
1 NUu- E) = 3 = 
ie de el ? A murit prea repede după eliberare şi a luat 
cu el în mormânt răspunsul la atâtea întrebări ce i le- 
ar fi adresat oamenii din generaţia lui, cum Și tinerii săi 
discipoli din închisori. As i 
Îmi relata Biriş la închisoarea din Lugoj, că după 
scurta lui fugă din țară, la începutul anului 1940, era 
de radio în limba română de 


crainicul postului german on 
la Viena şi în fiecare seară el își termina emisiunea cu 
o urare potrivită orei de închidere :*dragi ascultători, 


noapte bună”. La capătul celălalt al recepționării un- 
delor radiofonice care îi duceau vocea în România, aâş- 
tepta mama lui la Mediaş, cu înfrigurare, seară de seară, 
ascultându-i vocea şi când rostea el “dragi ascultători, 
noapte bună”, ea îi răspundea :* noapte bună, dragul 
mamii”, după care închidea aparatul de radio şi se cul- 
ca, liniştită că fiul ei trăeşte. De la Viena, Biriş a venit 
în ţară, a stat liber câteva luni, a fost demnitar de Stat, 
a făcut ce-a făcut şi după aceea a fost închis 23 de ani, 
timp în care mama lui nu mai ştia nimic despre el, și poa- 
pe îi mai spunea în gând, scară de seară, când se culca ; 
“noapte bună dragul mamii”. Biriş a revenit 
pă 23 de ani de închisoare ; mama lui l-a revăzut din nou, 
iar după câteva zile Biriș a murit, așa cum a murit. Ce 
destin crud pentru mama lui, care încă mai trăia când 
fiul ei a murit ! 

Cazul Biriş va rămâne deschis pentru foștii lui prie- 
teni, pentru medici, pentru istorici (după ce vor ceti ma- 
nuscrisul de sute de pagini predat de el Ministerului de 
Interne), pentru cei ce l-au cunoscut prin închisori, pen- 
tru multă lume. 

i În 1938 era procuror la Oraviţa şi cu ocazia votă- 
rii Constituţiei propusă de Carol al II-lea el a votat con- 


acasă du- 


234 


Ei Sali ati şi-a dat demisia 
ecat la București. Acolo s: 
aziict î iliri 5 sd Ul e entai lui Corneliu Co- 
nu-l cunoştea personal, l-a a i RÂ Noi, pe care 
sa de a fi votat contra Constituţiei e atitaditea 
liu Codreanu să-l accepte ca sim: i i n i Corne- 
rile Mişcării legionare, deși Cosa caca în rându- 
se organizația sa politică în acel an şi ai a dizolva 
nari de legămintele faţă de el. Soga e pe Legio: 
Decizia lui Biriș a produ E 
tre cei ce au aflat de laica a ape prin- 
ră. Unii îl priveau cu simpatie, alții cu rez area legiona- 
neîncredere. Eu lucram atunci la ziarul E age alții e 
zeam vorbind despre fapta lui, dar fiecare pg Aa 
diferite” despre el. L-am cunoscut pe Biriş ara Opinii 
în închisoarea de la Lugoj, dar auzisem încă di te 
te despre curioasa decizie de a activa în E ilie i 
tru Mişcarea legionară. După dizolvarea aride a 
litice, s'a alăturat celor ce activau în ile „lest te se 
şit la suprafață în 1940 când citeam Ps ie a - E 
numit Secretar general la Ministerul de Intern atena 
ordinea publică. E ea 
După rebeliunea din Ianuarie 1941, a fost cond 
nat la 25 de ani închisoare pentru activitatea sa del Mi 
nisterul de Interne, din care a executat 23 de ani E i 
pul detențiunii, prin 1944-45, a fost operat De oiiia 
din cauza unei superfuncțiuni a acestei glande, după câ 
fa ia relatat la Lugoj în închisoare. Cu acea ocazie, la 
= SI oa adresat multe întrebări, din curiozitate de 
a d mai multe din activitatea sa şi a celor cu care 
a ză ia rezerve. Îmi spunea despre relaţiile lui 
ide aa V, ei şef al Serviciului Secret din anii 1938- 
ji” i = are î considera un geniu în materie de informa- 
a die a la avut. în supravegherea sa în arestul 
ra 1 Poliţiei Capitalei, în perioada guvernului na- 
pina ipsă ae din 1940, dar că Moruzov a trebuit să 
ă scump, cu viaţa lui, pentru fără de legile să- 


din magistratură şi a 


235 


Eu 


vârşite, Eu n'am înțeles de la Biriş de cârBe le oxparte 
vorbea aşa de frumos de Moruzov ŞI-Ec, de altă p are pda 
sea justificată asasinarea lui în beciul Prefecturii Poliţiei 
Capitalei. S ; Z 

În discuţiile cu el mi-a relatat de mai multe ori că 
el nu și-a terminat misiunea în viaţă, că-l așteaptă sar- 
cini grele, dar luminoase. Nu admitea nicio concesie fa- 
ță de autorităţile comuniste, atunci în 1954, deşi le-a 
făcut destule în 1964. îndemna tineretul din închisori, 
în special fraţii de cruce răspândiţi prin toate închiso- 
rile României, să cultive o educaţie eroică, să fie intran- 
sigenţi, ceeace prindea repede la minţile şi sufletele plă- 
pânde ale acestora, care vedeau în el “omul perfect”. 
idolul lor. 

Acest idol s'a prăbuşit la liman, când mai avea câ- 
teva săptămâni înainte de eliberarea tuturor deţinuţi- 
lor politici din închisori, în 1964. A scris mult, aruncând 
cu noroi în toţi, vii sau morţi. Sfârşitul vieţii lui rămâ- 
ne o enigmă. Pleca din gara Mediaş cu un tren spre o al- 
tă localitate. Era singur. S'a băgat printre trenuri să trea- 
că, în altă parte a gării şi o locomotivă stingheră l-a sur- 
prins sub roțile sale şi inima sa a încetat să mai bată. 
Care era misiunea sa în viață pe care o aştepta şi despre 
care îmi vorbea în închisoarea din Lugoj ? Să depună 
un memoriu la Ministerul de Interne şi apoi să moară ? 
Vestea despre moartea lui s'a răspândit repede printre 
miile de deţinuţi eliberaţi care îl cunoscuseră prin în- 
chisori. 

A fost un caz de sinucidere, sau de omicidiu ? Sau 
simplă întâmplare ? A vrut el să moară găsind cu cale 
a se arunca în faţa unei locomotive în mişcare ? Era chi- 
aut dei cps sa pentru destăinuirile făcute de el în 
„de pagini scrise, semnate și predate de el Minis- 

terului de Interne ? Sau, a fost “ajutat” să ă. fii 
Vezi a a a aj să moară, fiind 
pate în fața unei locomotive în mișcare ? 


De unde ă “împi î 
a apărut cel ce l-a “împins” în faţa locomoti- 


pe E 
vei ? Sau, poate, a fost o lipsă de atenţie, o întâmplare 
> 


236 


care l-a făcut să fie sfârtecat sub roţile locomotivei ? 
În acest caz, plata destinului său a fost crudă, nemiloa- 
să, promptă. 

Sunt ipoteze care se ridică. Sfârşitul vieţii lui rămâ- 
ne dubios. Un caz patologic ? Un caz de profundă imo- 
ralitate ? Un reprezentant al lui Satan pe pământ ? De 
ce sa ridicat şi împotriva dumnezeirii în memoriul său, 
când el era un om profund credincios ? Cine poate des- 
lega misterul vieţii lui Biriş ? 

După ce ne-am despărțit de la Lugoj, nu l-am mai 
întâlnit pe Victor Biriş şi nici n'aşi fi vrut să-l mai re- 
văd, pentru câte mi-a relatat în închisoarea de la Lugoj. 

Acesta este omul, o fiinţă necunoscută. 

În celula de la Lugoj mi-am făcut un prieten nou, 
pe actorul de teatru Eugen Petrescu, de la teatrul Dela- 
vrancea din Bucureşti. Era un om deosebit de talentat, 
făcea versuri frumoase şi de duh, avea un dar al poves- 
tării cum rar am mai întâlnit, era un actor subtil și inte- 
ligent, bătea stepul cu mare dexteritate şi spre marea 
noastră delectare ; era tânăr, avea circa 24-25 de ani. 

Întro bună zi a venit la noi în celulă o inspecţie de 
la Bucureşti. Era condusă de un grad superior, cam 0a- 
cheș la faţă. Ne-a întrebat pe fiecare cum ne cheamă 
şi de ce suntem arestaţi. Când a fost întrebat Eugen Pe- 
trescu, el a răspuns, în glumă, că şi el ar vrea să ştie de 
ce este închis, pentrucă nimeni nu i-a spus de trei ani, 
de când este închis, de ce este închis. Ofiţerul oacheș 
de la Bucureşti i-a notat numele, nu i-a spus nimic, dar 
ne-am pomenit înapoi cu acest ofiţer, care i s'a adresat 
lui Petrescu :*““Vezi domnule Petrescu, nu eşti sincer, nu 
vrei să recunoşti pentru ce eşti aici. Să ştii că lipsa du- 
mitale de sinceritate va atârna greu în analiza. situaţiei 
personale”. Eugen Petrescu, uitându-se lung la culoarea 

feţii, i-a răspuns pe limba lui :“al dracului să fie, domnu- 
le ofiţer, care ştie de ce sunt cu arestat de 3 ani ; nimeni 
nu mi-a spus nicio vorbuliţă. Am trecut prin 2 Colonii 
de muncă şi prin 6 închisori până acum şi nu ştiu (ic acea 


DA, 


i ită da- 
i ifestă j încredere datorită C 
Ofiţerul, manifestând curaj ŞI ele fișa 


e SR 
telor și informaţiilor ce le avea, pe ca e a rai 
care ne însoțea în deplasările noastre P 


: Fa 2 
răspunde lui Petrescu  : “dumneata al participat la zebe 
liunea legionară din 1941, ai comis fapte EEE Rita, 
ocazie, de care va ire „No 


bui să dai socoteală”. Noi n 
cu mirare la Petrescu şi urmăream CU atenție răspunsu 
său. Eugen Petrescu, holbân 


d ochii ca un om speriat, 
mai mult a strigat decât a întrebat : “Eu domnule ? Am 
participat eu la rebeliunea 


legionară din 1941 ? ; şi fă- 
când o socoteală rapidă în gând, răspunde în continua- 


re : “în 1941 cu aveam 10 ani, cum puteam face parte 
din Mişcarea legionară la această vârstă şi să particip 
la rebeliune ? Cine mă lua pe mine în serios, un mucos 
de 10 ani ? Poate că aţi citit dosarul altui Petrescu, dom- 
nule ofițer, în niciun caz nu sunt eu ăsta za Ofiţerul a 
promis că va analiza situaţia lui Petrescu și dacă este 
aşa cum spune el, va fi pus în libertate. 

După plecarea ofițerului oacheș, Fugen Petrescu ne-a 
spus : “tăsta e prost rău ; eu l-am dat dracului şi el n'a 
înţeles ; eu i-am spus că al dracului să fie care știe de 
ce sunt arestat şi el ştia de ce sunt arestat, dar eu nu știam, 
aşa că n'a înţeles că l-am dat dracului, e mai bine așa”. 
Manifesta o bucurie fără margini, repetând că el va mer- 
ge acasă cât de curând, spunând că la el a fost o greşală 
şi-l vor pune repede în libertate. 

Aveam cu noi în celulă un țăran-pădurar de la Vama 
din Bucovina, se numea Homoreanu, o mândreţe de om, 
înalt, frumos, şi inteligent ; avea numai şcoala primară, 
ca studii. Fusese închis pentrucă ajutase cu mâncare câţi- 
va partizani români prin pădurile Bucovinei. Când a 
fost întrebat şi el de ce este închis, a răspuns că a dat 
de mâncare unor oameni nevoiaşi. Era prietenos şi să- 
Fie la nevoie. Parcă-l aud cum l-a întrebat pe Petrescu : 

omnule P etrescu, dumneata știi povestea cu iepure- 
le şi tăiatul fuduliilor ? » Petrescu îi spune că n'o ştie pe 
asta, poate că e “Vânătorească”. Pădurarul îi povesteşte 


258 


ce într'un grup de iepuri, într'o pădure, a venit vestea că 
Proprietarul pădurii a dat poruncă, să fie prinși toţi iepurii 
ȘI acela care are numai o fudulie, în loc de două, să i se 
tae. lepurii erau îngrijoraţi, dar un iepure mai tânăr a în- 
ceput să sară într'un picior de bucurie, spunând că lui nu 
1 se va întâmpla nimic, pentrucă el are două fudulii, şi dacă 
îl prinde îi dă drumul când vor vedea că are două. 

Un iepure mai bătrân îi spune tânărului iepure entu- 
ziast : “nu te bucura, tinere, pentrucă dacă te prinde, în- 
tâi ți le tae şi apoi le numără”. Pădurarul nostru îl liniș- 
teşte pe Eugen Petrescu spunându-i să nu se bucure așa 
tare că-i dă drumul repede din închisoare, că “ăştia”, 
după ce ne-au prins, întâi ne iau pielea şi apoi ne dau 
drumul. Bietul Eugen Petrescu nu se aștepta de la prietenul 
său, pădurarul, să-i tae aşa de brutal aripile elanului său, 
povestindu-i întâmplarea cu iepurii. 

Într'adevăr, Eugen Petrescu a fost pus în libertate, dar 
au mai trecut doi ani până la eliberarea sa, până s'a analizat 
““temeinic” dosarul și ““piesele” de la dosar. A fost pus în 
libertate, fără a i se face proces, după 5 ani de detenţiune. 
La eliberare i s'a dat un document scris că a fost în “pre- 
venţie” 5 ani. 

La arestare lăsase un copil acasă în vârstă de un an şi 
o soţie tânără. Soţia a trebuit să înveţe croitoria, pentrucă 
nu o primea nimeni în serviciu cu soțul său deţinut politic 
și a lucrat pe ascuns croitoria ca să-și poată creşte copilul 
şi să se întrețină pe ea. Cu greu poate fi crezut cineva 
spunând că s'au petrecut astfel de cazuri, dar din păcate, 
au avut loc. 

După scurgerea a trei luni de când am sosit în închi- 
soarea Lugoj, am primit cărţi poştale ca să scrim acasă 
acordându-ne și dreptul de a primi de la familii un pachet 
cu o greutate până la 5 kg. După alte trei luni am primit 
din nou dreptul să scrim acasă şi să primim un nou pachet 
de 5 kg. Aceste legături erau liniştitoare şi pentru noi şi 
pentru familiile noastre. La al doilea pachet, am rugat 
familia să nu-mi mai trimită alimente, pentrucă ar fi în- 


239 


: i — mi trimită mie. Le- 
sernnat să mănânce ei mai puţin C& 4 câminte. Cărţile 
am cerut să-mi trimită ae fi scrise acasă, aveau 
poştale pe care le primeam E ari depășeam con- 
un conţinut limitat la zece rânduri. ie A pista 
semnul, cărţile poştale nu erau expedia 

ia închisorii. : a . 
să aia eram scoşi în curte la plimbare a = 
câțe 15 minute, celulă cu celulă. Celulele iuinc, pe e 
în jurul curţii, practic, vedeam pe toţi care ca EA A 
soare şi mai puteam transmite şi ştiri pe care le co see 
importante. Era interzis să privim pe fereastră, spre a 
când deţinuţii erau scoşi la plimbare, dar se tolera acea 

î tacit. aaa 
Sa a în celulă erau limitate din cauza spaţiului 
mic de la capetele paturilor şi uşa de la intrarea in celulă, 
circa 2 m., dar în acest spaţiu făceam pași mărunți, înainte 
şi înapoi, după un program convenit, fiecare la rândul 
lui, neputând a ne plimba decât câte unul şi astfel ne 
împlineam nevoile de mişcare. Eugen Petrescu și cu mine, 
când nu eram la rând la plimbare, stăteam în pat ȘI exe- 
cutam lucrări de artă, cum le spuneam noi, din ac, aţă 
colorată şi câte un petec de pânză pe care îl tăiam din 
cămăși mai vechi, din batiste uzate sau din salteaua pa- 
ului. Petrescu era mai talentat şi a executat multe cusă- 
turi de artă pentru soție sau copilul lui, cu inițialele nume- 
lor lor, viu colorate, câteodată cu mici peisagii sau figuri 
geometrice. Eugen Petrescu făcând risipă de veselie şi haz 
în orice împrejurare, ne spunea că lucrurile lui din ac pot 
fi considerate ca strămoși ai “igoblenurilor”, și când termina 
câte o lucrare, ne spunea cu hazul lui plăcut, că a mai 
făcut un “strămoș”. Ne făcusem rezerve de aţă colorată 
încă de la Galaţi şi Gherla, din cămăşile colorate ale de- 
ţinuţilor. Așa trecea timpul mai repede în închisoare. La 
Galaţi şi la Gherla nu am executat astfel de lucrări pentru- 
că nu era voie să avem ace asupra noastră şi erau pedepsiţi 
cei la care se găseau ace. 


În fiecare zi după masă aveam program de povestit, 


240 


fiecare avea rezervată câte o oră pentru a-și povesti câte 
un crâmpei din viaţa lui, sau alt subiect, de orice natură, 
liber ales. 

Cu ajutorul lui Eugen Petrescu am rememorat alfabetul 
Morse şi am început să-l practic prin bătăi uşoare în pariea 
fieroasă a patului. Într'o lună de zile am învăţat să bat 
Morse fără greşală și cu o viteză convenabilă. Am încercat 
să bat în perete, intrând în legătură cu celula alăturată. Am 
găsit un partener de Morse care ştia bine alfabetul folosit 
special în închisori și am schimbat cu el ceva informaţii. N'a 
trecut un sfert de oră şi ne-am pomenit în celulă cu directo- 
rul închisorii, însoţit de câţiva gradaţi, care ne-a întrebat de 
ce batem în perete ? Ce urmărim cu asta ? 

Sigur, se referea la alfabetul Morse pe care îl foloseam 
în convorbirea cu celula vecină. La întrebarea directorului, 
noi am răspuns cu tăcerea şi eu mă gândeam ce să-i răs- 
pund dar mi-a luat-o înainte Eugen Petrescu. Cu felul lui tea- 
tral de a răspunde, şi zâmbind, a spus directorului că el a în- 
cercat câţiva paşi de step ca să nu uite să bată step, pentru- 
că stepul face parte din profesiunea lui şi a început să bată 
step, întrun stil îndrăcit, parcă scotea o melodie dintr'un 
instrument necunoscut, cu bătaia în podea, cu vârfurile 
şi tocurile pantofilor lui. Directorul închisorii se uita la el, 
la mișcările picioarelor, și a început să zâmbească, dovadă 
că-l distrase treaba aceasta şi-i plăcea. N'a mai zăbovit 
mult şi a părăsit celula, spunându-ne în glumă că dacă 
avem ceva de cerut sau de comunicat, să nu batem step în 
podea, cum face domnul Petrescu, ci să batem în ușă, 
unde vom fi auziţi de gardianul de serviciu. 

Prima mea transmisiune în Morse a fost şi ultima la 
Lugoj; n'am mai încercat, pentrucă m'a prins prea repede. 
Se vede treaba că celula noastră, din cauza prezenţei lui 
Biriş în ea, era atent supravegheată și ascultate orice miş- 
cări şi sgomote venite. din camera noastră, fie prin cei 
din celulele vecine, fie de gardianul de serviciu. 

„Tot cu ajutorul lui Petrescu am învăţat să fac brode- 
rii din fire colorate de aţă folosind pânza de saltele. Am 


241 


arte frumoase la Lugoj, pe care le-am 
paltonului și am ajuns acasă cu ele, 

Tot la Lugoj am creat în gând e) melodie nouă, o melo- 
die de horă, pe care au îndrăgit-o cei din celulă şi după ce 
am fluerat-o la fereastră de câteva ori, am avut plăcuta 
surpriză s'o aud fluerată de alţi doi deținuți din alte celu- 
Je. Când Eugen Petrescu a fost eliberat şi-a reluat emisiunile 
cu copii şi pentru copii, la Radio Bucureşii ; a pus melodia 
mea pe note şi a executat-o într'o emisiune la Radio cu 
copiii lui din trupă. = 

La sfârşitul verii 1955 am fost transferat din Lugoj 
la Penitenciarul Craiova. Am plecat singur din Lugoj și am 
fost transportat cu o dubă-curier care venea din altă parte 
şi trecea prin Lugoj. Nu ştiam unde merg, nimeni nu-ţi 
spune unde ești transferat. În timpul nopţii am fost anun- 
ţat în dubă să-mi fac bagajul, pentrucă voi cobori în 
curând. Unul din deţinuţii din dubă, care urmărea sta- 
ţiile prin care trecea trenul, mi-a spus că prima staţie va 
fi Craiova. De ce mă opream eu la Craiova ? 

Plecarea noastră din Lugoj era însoţită de o bună 
amintire despre această închisoare, datorită comportării 
directorului ei. Nu mai auzisem de el până atunci, nici nu-i 
cunoșteam numele, ştiam cu toţi că era evreu din Lugoj, 
sau de undeva din Banat, aşa cum se aflase printre deţinuţi. 

După eliberarea din închisori l-am întâlnit pe acest di- 
rector prin Bucureşti, pe stradă, cu totul întâmplător. Ve- 
neam din direcţii opuse, fiecare cu problemele lui și cu 
gândurile lui. EI era îmbrăcat în uniformă de căpitan de 
securitate, eu îmbrăcat în civil. Nu-l văzusem niciodată 
la Lugoj în această ţinută de ofiţer, acolo se purta numai 
în haine civile. I-am recunoscut figura, era a lui. L-am oprit 
în stradă şi i-am spus : “vă recunosc domnule director, 
aia île nostru la închisoarea Lugoj. Aţi fost 
ru Seen, un om bun, v'aţi purtat frumos cu de- 

Politici. Dacă nu vaţi fi purtat frumos, nu Vă 


o : a : 
pream pe stradă. Vreau să vă mulțumesc pentru omenia 
dumneavoastră.” 


realizat broderii fo 
cusut în căptușala 


242 


CC 


EI] s? oprit, avea faţa mirată, care ascundea un fond de 
spaimă ; ma ascultat şi mi-a spus că nu mă recunoaşte şi 
ma întrebat cine sunt. l-am răspuns : “numele meu nu vă 
nimic, nu mă recunoaşteţi, dar vă spun că stăteam 
în celulă cu Eugen Petrescu, acel deţinut care a bătut 
stepul în fața dvs pe când eraţi în control în celula noastră, 
şi cu Victor Biriş, de care cred că vă reamintiţi. Toţi am 
rămas cu frumoase amintiri de la Lugoj şi cu bune gânduri 
despre omenia dvs.” s ? E 

Sa uitat lung la mine, cu o față veselă, deschisă şi mi-a 
spus : “vă mulțumesc”. A salutat milităreşte şi şi-a conti- 
nuat drumul. Nu ştiu ce va fi fost în capul acestui om în 
acele momente, dar eu îmi făcusem datoria în mod corect 
să-i mulțumesc pentru omenia lui. Un alt director de închi- 
1, omenos şi bun, nu mai întâlnisem prin închi- 


spune 


soare ca e 
sori. 


243 


244 


DE LA LUGOJ, LA PENITENCIARUL ȘI LA 
ARESTUL SECURITĂȚII DIN CRAIOVA 
ANCHETA ȘI PROCESUL 


De la Gara Craiova am fost dus direct la Penitenciar. Am 
fost depus singur într'o celulă. Am adormit îmbrăcat, eram 
obosit. După ce ni s'a servit cafeaua-surogat de dimineaţă, 
am fost scos din celulă, cu bagaj cu tot şi am fost transpor- 
tat cu o autodubă la arestul Securităţii Regiunii Craiova. 
Pentru a nu şti unde mă duce, ini s'au pus ochelari de tablă 
la ochi pe tot parcursul deplasării. Nu știu de ce se luau 
astfel de măsuri de prevedere, pentrucă deţinuţii tot 
aflau unde sunt transportaţi. Singura explicaţie era de 
ordin psihologic, pentru a impresiona pe deţinuţi, dar 
aceştia deveniseră imuni la astfel de măsuri de carnaval. 

Arestul Securităţii Regiunii Craiova era amenajat în- 
tun beci al unei case boiereşti vechi, cu- multe încăperi 
la parter şi subsol. În celula în care am fost depus mai erau 
5-6 deţinuţi, de culori diferite : un fost căpitan de artilerie 
din Gorj, arestat pentru relaţiile lui cu partizanii din mun- 
ţii Gorjului, un student Xenopol de la Bucureşti, nepot al 
istoricului Xenopol şi alţi 2 sau 3 arestaţi pentru împotri- 
vire la colectivizare. Aici n'am apucat să facem prezentă- 
rile și să schimbăm informaţii din închisori, cum se obiş- 
nuia la orice transfer dintro închisoare în alta, că am şi 
fost chemat la anchetă. Discuţiile au fost purtate cu căpi- 
tanul de securitate Toma Popescu şi cu un locotenent 
major al cărui nume nu mi-l mai amintesc. 

Ancheta a durat peste 6 luni. Ambii parteneri dispu- 
neau de timp. Pe noi cei anchetați nu ne grăbea nimeni să 
plecăm din închisoare, iar ofiţerii anchetatori nu aveau 
norme de timp pentru anchetarea unui caz, putea să dureze 


245 


mai mult. SR 
a onduse de anchetatori, în toate do- 


le mele erau tip : “mu, nu cunosc, 
nam citit, am uitat, etc.” moti- 
vând că din cauza regimului de subalimentare săi pia 
4 ani din închisorile prin care am trecut, Tr s-a slăbit Sa 
moria şi abia mai pot face vreo analiză, oricât de uşoară, 
din domeniile mele de cunoaștere. : 

Îi simţeam cum se enervează din cauza ținutei mele ne- 
gative din timpul convorbirilor, dar nu consideram că e da- 
toria mea să-i ajut în anchetă și să le ofer gratuit capete de 
acuzare împotriva mea. Aceasta era treaba lor, iar a mea de 
a mă apăra. Realitatea era că memoria mea slăbise. Celule- 
le creerului nu se lăsau deschise oricând aveam nevoie de 
o informaţie depozitată în cutele lor organice, ci necesi- 
ta eforturi de concentrare până să-mi amintesc ceva, fapt ce 
eu îl atribuiam lipsei raționale de alimentaţie din ultimii 
ani, pot spune chiar al subalimentaţiei din ultimii ani de de- 
tenție. 

Predilecţia căpitanului anchetator era spre discuţii filo- 
zofice, folosind metode dialectice marxiste de cunoaștere, 
pe care eu le respingeam spunându-i că eu dispun de o cul- 
tură subminoră în materie de metode marxiste de analiză 
a evenimentelor istorice şi al oricărui fenomen în sine. Nu 
l-am satisfăcut, sau poate l-am desamăgit, el voia să scoată 
de la mine cât mai mult, iar eu dovedeam că nu ştiu nimic, 
că nivelul meu cultural şi de gândire nu este la înălțimea 
sperată de el. Am fost lăsat în pace, ancheta s'a dus pe 
fapte, dacă ştiu, sau nu știu, sau ce ştiu, iar eu nu ştiam 
nimic. 
= m cel eta = Je i 6 luni, din întrebările ce mi 
care ar fi putut constitui bi Pie sea Dac 
al 1 obiectul unui proces politic, 

- că am participat într'o n 
la o deplasare cu elevii din 
Slatina şi la o şedinţă a ace 


o lună, un an, 

Discuţiunile erau Ci 
meniile, dar răspunsuri 
nu ştiu, nu-mi amintesc, 


oapte, în vara anului 1935, 
Frăţiile de cruce din orașul 
stora, ce a avut loc în vecină- 


246 


o OO 


tatea oraşului, ceeace s'a dovedit că a fost o confuzie, in- 
formaţiile primite de ei priveau altă persoană ; 

- că am participat la o şedinţă de instructaj şi educaţie 
în anul 1940 cu legionarii din comuna mea natală, fapt con- 
semnat într'o declaraţie la anchetă a fostului primar le- 
gionar al comunei mele natale, declaraţie ce nu a mai fost 
susţinută de martor în faţa Tribunalului, deși țăranul a fost 
ameninţat cu arestarea de către președintele Tribunalului, 
dacă nu menţine prima declarație dată ofițerului anche- 
tator ; 

- că în anul 1938, după ce m'am eliberat din închisoarea 
Craiova, am trimis câteva pături de lână legionarilor rămaşi 
în închisoare, aceasta rezultând dintr'o declaraţie a profe- 
sorului Paul Găleșanu , fapt considerat de anchetatori ca 
“ ajutor legionar ”?, care era pedepsit de lege. Paul Găleșanu 
era şi el închis în acea perioadă când a semnat declaraţia 
care mă privea, dar nu a mai fost adus la proces să-și susţi- 
nă declaraţia dată în faţa anchetatorului, ceeace a avut ca 
urmare renunţarea la acest capăt de acuzare, care de fapt nu 
era adevărat. Perioada când eram acuzat că am dat pături 
de lână deţinuţilor din Penitenciarul Craiova, coincidea cu 
prezenţa mea în Lagărul Vaslui şi ca urmare, anchetatorii 
au renunţat la acest capăt de acuzare ; 

- că am participat la o şedinţă a organizaţiei legionare 
a orașului Slatina, în Noembrie 1940, unde, deşi nu am luat 
cuvântul, am aprobat prin ridicarea mâinii, deciziile luate de 
cei prezenţi, fapt declarat de un avocat tânăr din Slatina, 
care auzise la rândul lui de la alt avocat din Slatina , L.S., 
care ar fi participat și el la această şedinţă. lonescu S. a 
fost adus la procesul meu, ca martor, unde a declarat că 
nu a spus acest lucru nimănui şi că el nu m'a văzut nicio- 
dată la vreo şedinţă la care aș fi participat şi eu ; 

- că am participat la o şedinţă de comandament legionar 
la Prefectura legionară de Craiova, în Octombrie 1940, fapt 
rezultat dintr'o declaraţie dată la anchetă a fostului pre- 
fect legionar de Craiova, Nicolae Roşulescu, şi el închis în 
acea perioadă în alte temniți. Adus în imstanţă ca martor, 


247 


declaraţiile de la anchetă, afirmând în 
+ ceeace a scris anchetatorul în decla- 


A 


nu și-a recunoscut 


i ă că a semnat Cc“ = 3 
el dar n'a mai citit ceeace a SCTIS; mergând pe incre 
raţia sa» 


i ă că ticipat la o ast- 
în instanță că eu NU am part . 
a - ee d şi n'am avut activitate legionară 
Sa a] cărei şef era cl, în 1940 şi mai 


A, A ia 
în Regiunea Oltenia, â : za dee = 
aie) Anchetatorii mei voiau cu orice chip să-mi facă 


un proces, ca să justifice detențiunea mea de atâţia ani 
şi inventau dovezi, măsluind declaraţiile martorilor, în 
speranța că aceştia Vor recunoaşte in fața Tribunalului 
declaraţiile date de ei în faţa anchetatorului. Dar, ei de- 
clarau una şi anchetatorul scria altceva pe hârtie, iar cel 


interogat semna fără să citească ceeace a SCTIS anchetato- 


rul pe hârtie ; : 

. că am provocat şi am condus o grevă a studenţilor 
de la Academia Comercială din Bucureşti în anul 1936, 
îndeplinind funcţia de Preşedinte al Asociaţiei studenţi- 
lor de la Academia Comercială din Bucureşti și că în acea 
împrejurare m'am declarat împotriva principiilor. democra- 
tice manifestate şi difuzate de Asociaţia studenţilor demo- 
craţi. Această asociaţie zisă democrată, era de fapt un grup 
restrâns de studenţi comunişti de la Academia Comercială, 
compus din Gogu Rădulescu, Roman Moldovan, Fârşerotu 
şi alți câţiva, a căror nume le-am uitat. 

Această acuzaţie a rămas a fi gravă, întrucât eram acu- 
zat că prin activitatea mea, în cadrul Asociaţiei studenţi- 
lor de la Academia Comercială, am dus “acțiune contra 
clasei muncitoare şi mișcării revoluţionare” considerate 
a fi atunci partidul comunist. Desigur, am combătut în anul 
1935-36, când deţineam funcţia de Preşedinte al Studenţi- 
lor de la Academia Comercială, mișcările acestui grup zis 
democrat, care îşi avea sediul în strada Corăbiei (Clemen- 
a) la sediul central al partidului naţional țărănesc în 
a demascat, prin afişe şi cuvântări, că ei nu 
protecţia estul ze i ed ae m E 
gearu şi în același tim i ac aa ji dă 

p și Secretar general al partidului na- 


248 


țional-țărănesc, ei își duc activitatea lor comunistă. Lup- 
ta era dusă pe plan ideologic, în limitele unei compor- 
tări civilizate. 

_ că în situaţia mea de proprietar al unei industrii tex- 
tile în Bucureşti, am interzis activitatea muncitorilor de- 
mocraţi în acea industrie. Era o acuzaţie, a rămas la do- 
sar ca acuzaţie, dar nu s'a găsit cineva dintre foştii mei 
muncitori care să declare în acest sens. Acuzaţia nu era 
reală, pentrucă în industria mea nu a avut loc nicio mMiș- 
care sindicală sau muncitorească înainte de 1944. 

Agravantele situaţiei mele constau în originea mea 
nesănătoasă, după concepţia lor, de fiu de chiabur, bur- 
ghez şi exploatator al clasei muncitoare din intreprin- 
derile mele. 

Toate încercările anchetatorilor de a măslui decla- 
rațiile martorilor, pentru a-mi pune în sarcină ceva ca- 
re să conducă la condamnarea mea, au căzut. Aşa se năş- 
teau procesele politice, aşa se strângeau dovezi pentru 
condamnarea adversarilor regimului lor, iar acuzaţiile 
inventate de ei le treceau în dosarele de evidenţă ale fie- 
căruia şi rămâneam cu ele pentru restul vieţii, deşi ce- 
le mai multe dintre ele, sau toate, nu aveau temei real. 

După ce am semnat nişte documente de anchetă, 
interogatoriul şi cercetarea mea au luat sfârşit. În scurt 
timp am fost transferat din nou la Penitenciarul Craio- 
va, unde am mai stat circa 6 luni până la rezolvarea con- 
cluziilor anchetei : am fost trimis în judecată. Pentru 
ce ? Pentru ce aţi văzut mai sus. În Penitenciar mi s'a 
rezervat un “regim” special, am fost tot timpul lăsat sin- 
gur în celulă. Doream mult să mai am pe cineva lângă 
mine, să mai pot schimba o vorbă, dar aşa ceva nu era 
permis unor oameni care purtau 0 stea în frunte, pusă 
tot de ei. 

Relatez aci despre o persoană pe care o las cetito- 
rului să o califice, pe care am întâlnit-o în beciul ares- 
tului Securităţii Regiunii Craiova. Am fost luat într'o 
zi din celula mea unde eram cu încă 5-6 oameni şi trans- 


249 


e la anchetă, afirmând în 
hetatorul în decla- 
mergând pe încre- 


nu şi-a recunoscut declaraţiile d 

instanţă că a semnat ceeace a scris anc 

raţia sa, dar n'a mai citit ceeace a SCIIS, i 

dere. A afirmat în instanță că eu nu am participat la a ast- 
fel de şedinţă la Craiova şi n'am avut activitate legionară 
în Regiunea Oltenia, al cărei şef era el, în 1940 şi mai 
înainte. Anchetatorii mei voiau cu orice chip să-mi facă 
un proces, ca să justifice detenţiunea mea de atâţia ani 
şi inventau dovezi, măsluind - declaraţiile martorilor, în 
speranţa că aceştia vor recunoaște în faţa Tribunalului 
declaraţiile date de ei în faţa anchetatorului. Dar, ei de- 
clarau una şi anchetatorul scria altceva pe hârtie, iar cel 
interogat semna fără să citească ceeace a scris anchetato- 
rul pe hârtie ; 
- că am provocat şi am condus o grevă a studenţilor 
de la Academia Comercială din Bucureşti în anul 1936, 
îndeplinind. funcția de Preşedinte al Asociaţiei studenţi- 
lor de la Academia Comercială din Bucureşti şi că în acea 
împrejurare m'am declarat împotriva principiilor. democra- 
tice manifestate și difuzate de Asociaţia studenţilor demo- 
craţi. Această asociaţie zisă democrată, era de fapt un grup 
restrâns de studenţi comuniști de la Academia Comercială, 
compus din Gogu Rădulescu, Roman Moldovan, Fârșerotu 
şi alți câţiva, a căror nume le-am uitat. 

Această acuzaţie a rămas a fi gravă, întrucât eram acu- 
zat că prin activitatea mea, în cadrul Asociaţiei studenţi- 
lor de la Academia Comercială, am dus ““acțiune contra 
clasei muncitoare şi mișcării revoluţionare”” considerate 
a fi atunci partidul comunist. Desigur, am combătut în anul 
1935-36, când deţineam funcţia de Preşedinte al Studenţi- 
lor de la Academia Comercială, mișcările acestui grup zis 
democrat, care își avea sediul în strada Corăbiei (Clemen- 
ceau), la sediul central al partidului naţional țărănesc în 

București. L-am demascat, prin afişe şi cuvântări, că ei nu 
sunt democrați, ci sunt comuniști şi că bucurându-se de 
protecția profesorului nostru de la Academie, Virgil Mad- 
gearu şi în acelaşi timp și Secretar general al partidului na- 


248 


ţional-țărănesc, ei își duc activitatea lor comunistă. Lup- 
ta era dusă pe plan ideologic, în limitele unei compor- 
tări civilizate. 

- că în situaţia mea de proprietar al unei industrii tex- 
tile în Bucureşti, am interzis activitatea muncitorilor de- 
mocraţi în acea industrie. Era o acuzaţie, a rămas la do- 
sar ca acuzaţie, dar nu s'a găsit cineva dintre foștii mei 
muncitori care să declare în acest sens. Acuzaţia nu era 
reală, pentrucă în industria mea nu a avut loc nicio miş- 
care sindicală sau muncitorească înainte de 1944. 

Agravantele situației mele constau în originea mea 
nesănătoasă, după concepţia lor, de fiu de chiabur, bur- 
ghez şi exploatator al clasei muncitoare din intreprin- 
derile mele. 

Toate. încercările anchetatorilor de a măslui decla- 
rațiile martorilor, pentru a-mi pune în sarcină ceva ca- 
re să conducă la condamnarea mea, au căzut. Aşa se năș- 
teau procesele politice, aşa se strângeau dovezi pentru 
condamnarea adversarilor regimului lor, iar acuzaţiile 
inventate de ei le treceau în dosarele de evidenţă ale fie- 
căruia şi rămâneam cu ele pentru restul vieţii, deşi ce- 
le mai multe dintre ele, sau toate, nu aveau temei real. 

După ce am semnat niște documente de anchetă, 
interogatoriul şi cercetarea mea au luat sfârşit. În scurt 
timp am fost transferat din nou la Penitenciarul Craio- 
va, unde am mai stat circa 6 luni până la rezolvarea con- 

cluziilor anchetei : am fost trimis în judecată. Pentru 
ce ? Pentru ce aţi văzut mai sus. În Penitenciar mi s'a 
rezervat un “regim” special, am fost tot timpul lăsat sin- 
gur în celulă. Doream mult să mai am pe cineva lângă 
mine, să mai pot schimba o vorbă, dar aşa ceva nu era 
permis unor oameni care purtau 0 stea în frunte, pusă 
tot de ei. 
Relatez aci despre o persoană pe care o las cetito- 
rului să o califice, pe care am întâlnit-o în beciul ares- 
tului Securităţii Regiunii Craiova. Am fost luat. într'o 
zi din celula mea unde eram cu încă 5-6 oameni şi trans- 


249 


ferat în celula lui Bălăşoiu, fost ziarist la Porunca Vre- 
mii, care şedea singur într'o celulă cu 2 paturi. Un pat 
era al lui și un pat 2] victimelor lui, care îi erau trimise 
Fuma mult, era fumător pasionat şi suferea dacă 
nu avea țigări. Primea 5 ţigări pe zi de la Anchetă, gra- 
tis, dar erau puţine pentru el. Îmi spunea că dacă nu are 
țigări e în stare să se sinucidă. Ancheta i-a prins aceas 
tă slăbiciune și 1-a exploatat-o. De a doua zi după ce am 
fost transferat in celula lui, Bălășoiu a început să pri 
mească un plus de 10 țigări pe zi, în total 15 ţigări pe 
zi, aceştia erau arginţii lui. Mi-am dat seama că nu e ce- 
va curat la mijloc şi nemenajându-l, i-am spus direct :* 
înțeleg domnule Bălăşoiu că e normal să mă torait] 
Anchetă, pentrucă al primit pentru această nouă m n 
= un supliment de 10 ţigări pe zi, dar te rog să fii cin- 
s Sa mine şi cu Ancheta, și să nu spui despre mi 
ne decât ce auzi de la mine, să nu adaugi nimic în e 
E ce eu îţi relatez. Bălășoiu a protestat, cu ochii A i 
caţi, spunându-mi că nu are ici E Sa a Sa 
A Seas nicio misiune, dar dacă î 
$ ş că 
întreabă cineva vreodată despre mine, îi va a un al 
de bine. 4 PUce LIDaI 
iata ae anchetă cât de bine a vorbit. Anche 
întrebau pe ocolite des el Ş 
eta re lucruri rel 
mine lui Bălăşoiu în = p elatate de 
celulă dar exac = 
latasem eu lui Bălășoiu. Mă gân ae dos decât la re- 
rele lui, putea să a că eram în ghia- 
aja) și nici i eee despre mine, nu-l puteam 
ia Cu puteam să cer să fiu mutat din cel 
a lui pentrucă nu ar fi aprobat ni E celu- 
puteam să nu scot o vorbă Deea ai Cea Nici nu 
îi, Tzi E 0 ae ecă a el, cine ştie ce-ar mai fi 
eu curăţenie în cameră p unăvoința, făceam numai 
nic şi-l aranjam d a ag poi a faceaiuzil- 
E ga | upă consemnul închisorii. N? 
tă posibilitate să mă apăr împotriv SOrIl. N'aveam. al- 
Bălăşoiu ii & a acestul “om”? 
a SCOS ă E A. e = 
spunea că ancheta lui a din 2 în 2 zile, deși îmi 
: E as i A 
Nu-mi spunea nimic unde a fost SA lipsea câte 1-2 ore. 
Îmi dam seama ziua următoar A Cc au n trebana 
e aa, A 
a anchetă, când eram 


250 


COC 


întrebat despre oameni şi fapte. ce i le povestisem lui. 
Mă surprindea faptul “că Securitatea căuta prin astfel 
de metode să caute "pentru mine noi capete de acuzare. 

Aveam. ŞI astfel de oameni lângă noi şi în jurul nos- 

tru. Nu puteai să le faci ceva, riscul era prea mare pen- 
tru cel ce li se împotrivea. Bălăşșoiu nu a scos nimic im- 
portant de la mine, nici ancheta n'a scos de la mine ceea- 
ce ar fi urmărit prin folosirea lui Bălășoiu. Fiecare cu 
steaua lui. După o vreme am fost scos din celula lui Bă- 
lăşoiu şi transferat în altă celulă cu mai mulți, apoi am 
fost transferat la Penitenciarul Craiova. Eram curios să 
ştiu dacă după plecarea mea din celulă, lui Bălăşoiu i-o 
fi redus tainul de ţigări, sau i-o fi adus în celulă o nouă 
victimă în locul meu. 

După cum spuneam la Penitenciarul Cra- 

iova am fost tot timpul singur. în celulă. Mă cățăram 
câteodată pe pat, ca să mă uit pe ferestruica celulei spre 
curtea interioară a închisorii, unde cu circa 18 ani în ur- 
mă învăţasem să cânt din fluier și caval de la Lică ţi- 
ganul, despre care relatez în prima parte a perioadei pe- 
trecută de mine prin închisori. 

Cu o zi înainte de a avea loc primul termen de jude- 
cată, mi s'a înaintat o citaţie şi un document prin care 
mi se aducea la cunoștință că am fost trimis în judeca- 
ta Tribunalului miltar al Corpului II Teritorial București, 
în deplasare la Craiova, în baza articolului 193, aliniat 3 
(mi se pare); din Codul penal român, pentru vina de ““acti- 
vitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revo- 
luţionare”, prin participările la şedinţe şi activități pu- 
se în sarcina mea înainte de 23 August 1944, aşa cum 
am arătat mai sus, ca urmare a anchetei care mi s'a fă- 
cut de către Securitatea Regiunii Craiova. 

Eu nu am cetit acest document, dar mi s'a cetit de 
către un ofiţer de securitate care mi |- 

în acea perioa 


dă eu nu vedeam. Cu circa 0 
din cauza tratamentului inuman <€ mi sa aplicat în în- 
chisoare, mi-am pier 


mai înainte, 


dut vederea. Am. fost cercetat de 


Ps 


medic, aşa mi s'a spus de cel ce m'a cercetat, că ar a 
> : i ist, Acesta a consemnat in 

tă calitate de medic oculist. A tă %. Când 
şa mea medicală că am  urită reumatică acu = a 
mi s'a cetit diagnosticul la închisoare, nu știam ce "i 
dar eu nu vedeam de aproape O lună înainte de-consu = 
tul medicului şi n'am mai văzut încă o lună după aceea. 
Senzaţii teribile, groaznice, să nu vezi unde ești, să nu 
vezi ce este în jurul tău. În urma tratamentului la care 
am fost supus înainte de a-mi pierde vederea, de fier să 
fi fost şi tot te îndoiai, sau prindeai rugină. Cu ajutorul 
lui Dumnezeu, la care mă rugam continuu, am scăpat 
şi de acest mare necaz ce dăduse peste mine. 

A doua zi, la proces, am fost transportat așa cum eram, 
provocând o durere profundă tatălui meu şi soţiei mele 
care erau prezenţi în sală, văzându-mă fără vedere. Un 
domn s'a apropiat de mine şi mi-a vorbit, s'a prezentat 
ca avocatul Dan Călinescu, ales de familia mea să mă 
asiste la proces. Nu-l cunoscusem înainte, nu vorbisem 
cu el niciodată, auzisem printre deţinuţi că e un avocat 
dintre cei mai buni din Craiova. M'a întrebat de ce nu 
văd, fiind rugat de familia mea să mă întrebe de ce nu 
văd, fiindcă tatăl sau soţia nu aveau voie să stea de vor- 
bă cu mine. l-am răspuns ce am. L-am rugat să intervi- 
nă pe lângă Tribunal să fiu transportat în oraş la un Spi- 
tal, să fiu examinat mai temeinic la ochi și să se spună 
dacă mai sunt speranţe să-mi mai recuperez vederea. În- 
tradevăr, după proces am fost transportat la un spital 
în orașul Craiova pentru examinare şi eventual un tra- 
tament. 

A început procesul. După tuşitul din sală mi-am dat 
seama că procesul meu are loc în faţa unui public nu- 
meros. Mă gândeam că este bine așa, pentru a cunoaș- 
te câţi mai mulți oameni neseriozitatea procesului ce 
mi se înscena pentru a nu fi lăsat liber. 

S”a cetit actul de acuzare al procurorului. În general 
erau capetele de acuzare ce le-am arătat mai sus, care 
au rezultat din ancheta mea. Am fost întrebat dacă re- 


252 


PITT? 
IP FIRII DUPA R E PE EI PRTESEEETe T— 


cunosc cele ce am declarat la anchetă. Am răspuns că 
dacă la dosar se găsesc declaraţiile mele semnate perso- 
nal de mine, rugând avocatul să verifice aceasta, numai 
în această situaţie recunosc ce am declarat. Avocatul 
mi-a comfirmat că toate declaraţiile mele poartă sem- 
nătura mea, Atitudinea mea în fața anchetei a fost ne- 
schimbată, fără concesii, infexibilă. N'am recunoscut 
nimic din ceeace mi se punea în sarcină, despre care eu 
nu aveam cunoştinţă. Am spus Tribunalului că eu sunt 
un om de cifre, răspunsurile mele vor fi precise atunci 
când știu sau cunosc ceva și nu voi recunoaște ceva ce 
nu știu exact. Le-am spus că eu niciodată, cu orice risc, 
nu voi răspunde că 1 şi cu 1 fac 3, sau să recunosc ce- 
va. cu îndoială, fără certitudine. Faptele ce mi se puneau 
în sarcină avuseseră loc cu 16 sau 20 de ani în urmă și 
era greu să-mi amintesc cu certitudine despre ele, dar 
totuși lucrurile importante din viața omului nu se şterg 
şi eu recunoşteam ceeace îmi aduceam aminte cu cer- 
titudine. 

A început audierea martorilor. Fostul primar. legio- 
nar din comuna mea natală, un țăran român oarecare 
de care vag îmi aduceam aminte, fiind întrebat de către 
Preşedintele Tribunalului dacă își recunoaşte declara- 
ţia dată la primele cercetări, acesta a cerut să i se citeas- 
că.. Scria în declaraţie că eu am participat la o şedinţă 
a legionarilor din comună și i-am îndemnat la revoluţie. 
Martorul nu a recunoscut că ar fi dat o astfel de decla- 
rație, spunând că el a declarat cu totul altceva, şi anu- 
me că nu am fost prin comună de mulţi ani, eu locuind 
la Bucureşti şi că eu nu am participat la nicio şedinţă 
a legionarilor din comună, la care eu să fi îndemnat la 
revoluţie. Asta a declarat martorul în fața Tribunalului 
şi se mira că în declaraţia scrisă de ofiţerul de securita- 
te care a venit la el acasă în comună, stă scris altceva. 
A mai precizat că nu i s'a cetit declaraţia înainte de a o 
semna, deoarece ofițerul anchetator i-a spus să semne- 
ze fără grijă pentrucă a scris așa cum el a declarat. 


253 


Am auzit pe Preşedintel i i 
ora că ceeace a Ta = 
erju - a 
Die ea ceara tel e don clispoziți 
adevărul. L-am a iu Out că în boxă, peitiucă „oldatu. 
ge a a spunând pe martor iCă ascunde 
Eee Sa ec ie s este mai mică decâţ : eg leapsa 
ştiu, adică o minci a dace eliae declara Si 
ta aa a: lună. A mai spus în ceeace nu 
a săi intelui Instanţei, de a se câ 
„66 
să, mi-a spus ee ea aznoapte când am l 
la judecător, să ama : ai grijă băiatul a tieacăe 
ător, să nu spui == i 
nezeu şi bătaia de la = 
taia de la oameni ”, Fiind î Tis 
ce scrie în declaraţia =: ae 
După ce miau sc Ba 


Punând înar 
alului este zi 


proces  martorulu 
alui a dis 1 pentru sperjur a face 
pus să fie pus în iepi Dale Tribuna. 
ă a ce se si 


A fost adâ z 
ce eram ne Impresionat 
beri, când m'a v 


ţa a organizaţiei legi 


N a 


cio. funcţie. în Mişcarea legionară în 1940 şi nici 
1] Naţional legionar şi că m'am preocupat numai 
ie activitatea mea comercială. Roşulescu a ţinut să pre- 
cizeze că ceeace a declarat în Instanță a fost în măsură 
pie exact pentrucă. el deţinea şi funcţia. de şef al Or- 

; ionare pe Oltenia şi judeţul Olt, şi prefect 


al judeţului Dolj, cu sediul la Craiova. 
Nici declaraţia lui Roșulescu nu a fost pe placul in- 


stanţei. de judecată şi a anchetatorilor prezenţi în sală, 
pentrucă desființa al doilea capăt de acuzare împotri- 


va mea. 
Au mai fost audiaţi alți 2 martori care nici ei nu și- 


au menţinut declaraţiile scrise de ofiţerul anchetator. 
Avocatul meu a analizat noile declarații date de martori 
în faţa Instanţei, neglijând pe cele date la primele cer- 
cetări penale. A analizat procesul în fapt şi în drept, a 
analizat prevederile articolului 193, aliniat 3, cod penal 
i a conchis că nu mă încadrez, în prevederile articolului 
193 cod penal şi în consecință urmează a fi pus în liber- 
tate. Un fior cald mi-a străbătut inima auzind cum un 


avocat curajos cere punerea mea în libertate. 

Procurorul nu a fost departe de el cu 
le-a pus. În loc de a cere condamnarea, 
procurorii militari cereau în cazul proceselor p 


lăsat sentinţa la aprecierea instanţei. 


Instanţa a intrat în deliberare, 
Înainte de a aminti despre Sen 
nal, voi arăta despre arti 


încadrat. Temeiul legal în baza că 
decată era. impotriva Oricăror principii de 
colul 193, cu aliniatele 1,2 și 3 nu figurau de ! 
Codul penal al României. Era 0 decizie a stăpânilor „Co- 
muniști de-atunci de a se adăuga 3 aliniate la un articol 
oarecare din iar juriştii român! din acea 
vreme au găsit că articolul 193 care prevedea cu totul 

+ în baza căruia să fie jude- 


: : potrivit în b 
altceva, ar fi cel mai POLI care qe la 1920 și până la 


caţi şi condamnaţi 


ţinut ni 
în Statu 


concluziile ce 
cum de obicei 
enale, a 


205 


— 


ai : i ivități 
23 August 1944, prin viu grai, prin. SCrIS; is iale 
cântece, şedinţe de organ! 
de orice fel, prin marșuri, : iile lor politice 
re, campanii prin presă, sau prin funcţii Stie pe 
în partid sau în Stat, au participat le Map ideilor 
rii contribuind prin activitatea lor la combaterea 
şi principiilor comuniste. = 
În anul 1952, când am fost arestaţi, 5 
introduse cele 3 aliniate la art. 193 din Codul penal în 
baza cărora eram judecaţi în 1956, ci întâi am fost ares- 
taţi, apoi s'a creat baza legală și după aceea am fost 
anchetați şi condamnaţi în baza acestui adaus nou la 
Codul penal. Pentru a i se da un aspect mai impresionant, 
natura faptelor prevăzute și pedepsite de cele 3 aliniate 
la art. 193, a fost denumită ca :“ activitate intensă con- 
tra clasei muncitoare și mişcării revoluţionare ”. 

Redactarea celor 3 aliniate noi nu era cuprinsă în 
Codul penal care se găsea în circulaţie, ci era dactilogra- 
fiată pe hârtii volante care stăteau la dispoziţia instan- 
țelor militare de judecată, ca fiind singurele competen- 
te de a judeca aceste delicte noi, iar avocaţii aveau voie 
să consulte în faţa Tribunalului foile volante cu conţi- 
nutul celor 3 aliniate ale art. 193, fără a li se permite 
să le copieze, sau să ia note de pe ele. 

În baza acestor aliniate ale Codului penal, născoci- 

te și formulate de juriştii din acea vreme ai partidului 

comunist, au fost condamnaţi mii și zeci de mii de ro- 

mâni care au fost târiţi prin închisori şi Colonii de mun- 

că forţată din România. În cursul proceselor în baza 

acestui articol 193 din Codul penal, nu erau reţinute de 

Instanță invocările de lucru judecat, sau prescripţii, mici 
e aaa at e i MI Egee 
de la 1920, după ma e Sai : iei sa Ea 
gust 1944, ee 
dial sc - Instanței se deschide din nou şe- 
E “judecată şi Președintele Tribunalului citește 
ţa :'* se suspendă de pe rol dosarul, pentru adân- 


nu erau încă 


256 


cirea cercetărilor și se transferă la Tribunalul militar te- 
ritorial București.” 

Ciudată sentință, nedreaptă şi inumană. ii un om 
închis de aproape 4 ani, şi nu-l poţi condamna pentrucă 
nu ai dovezi, motivând că trebue să mai cauţi alte do- 
vezi. Aceasta era justiţia din acea vreme. 

După cetirea sentinţei, am fost depus din nou la Pe- 
nitenciarul Craiova. Eram în 1956. 

După cum am aflat mai târziu, avocatul a depus o 
petiție preşedintelui Tribunalului, din partea familiei 
mele, prin care a rugat să dispună intensificarea trata- 
mentului medical al meu pentru recăpătarea vederii şi 
dacă este posibil, să fiu internat în spital pentru aplica- 
rea tratamentului. După multe tratamente, vederea a 
revenit şi am început să văd. Mă gândeam atunci că re- 
venirea vederii va aduce şi o achitare în proces, ca să simt 
că ceva s'a schimbat în bine în destinul meu. După re- 
căpătarea vederii, am fost transferat la Penitenciarul Ji- 
lava pentru a sta la dispoziţia Tribunalului militar al Cor- 
pului II teritorial București, care suspendase dosarul de 
pe rol pentru adâncirea cercetărilor. Au fost găsiţi încă 
2 martori care au relatat lucruri fără importanţă, mai 
mult aprecieri decât fapte și care nu se încadrau în ali- 
niatul 3 din art. 193 Codul penal. 

Dosarul s'a rejudecat în 27 lunie 1956 în Bucureşti. 
Am fost achitat cu unanimitate. Avocatul meu, Dan Că- 
linescu de la Craiova, s'a deplasat la Bucureşti pentru 
a pune concluzii de achitare în ultima fază a procesului 
şi a avut succes. Sentința de achitare nu s'a pronunțat 
pe loc, sau în aceeași zi, ci mi-a fost cetită la 30 Iunie 
1956 în celula de la Jilava unde mă găseam și mi s'a or- 
donat să-mi iau bagajul şi să ies din celulă. 

După îndeplinirea unor formalităţi procedurale de 
grefă, mi-am luat cufărul de lemn la spinare, în care aveam 
diferite obiecte de îmbrăcăminte şi am pornit pe jos spre 
linia de autobuz care trecea la câţiva kilometri de închi- 
soare, ajungând acasă în seara zilei de eliberare, după ce 


257 


milia prin telefon. Neavând bani de autobuz, 
sager să-mi cumpere un bilet până în cen- 
u nu am bani, fiind eliberat acum de la 


avizasem fa 
am rugat un pă 
tru, penirucă e 


ilava. Ş : : aa ee ceea tERI 
Odată ajuns acasă, soţia mi-a relatat că părinţii ei 


au stăruit mult pe lângă DC picicflintele Sta- 
alpin acd ueeine), peaua [A ee corisăl fiu 
eliberat, dar li s'a spus că Drăghici, ministrul de Interne, 
Sa opus cu înverșunare la eliberarea mea. Au convenit 
să mi se facă proces și ce va hotări Tribunalul, să rămâ- 
nă valabil. Mi-a spus că D-rul Groza doreşte să-i fac o 
vizită după ce voi fi eliberat, având ceva deosebit de vor. 
bit cu mine. e : 

l-am făcut această vizită, împreună cu soţia, la lo- 
cuinţa sa din Bucureşti, Aleea Alexandru nr. 1. D-rul Gro- 
za era după un infarct cardiac. Era slăbit şi arăta rău. Era 
mai slăbit decât mine, şi arăta mai rău decât mine, după 
atâta timp de detenţiune. Ne-a primit cu bucurie, afla- 
se de eliberarea mea. După ce i-am relatat pe scurt ca- 
petele de acuzare din dosar, care erau un certificat de 
ruşine şi incompetență pentru anchetatorii de atunci, 
s'a înfuriat protestând împotriva politicii dure a lui Dră- 
ghici. Mi-a spus că a trimis în secret un prieten al lui la 
Craiova, în ziua când am avut procesul, ca simplu spec- 
tator, care i-a relatat cum a decurs judecata și a fost si- 
gur de-atunci că voi fi eliberat din lipsă de dovezi. După 
ce am fost eliberat am cunoscut și eu pe acel domn. 

Groza m'a întrebat cu ce ocazie mi-am făcut cele 
două fotografii format carte poştală, pe care i le-a ară- 
tat Drăghici, Ministrul de Interne, spunându-i pe un ton 
ca să-l sperie :“ cum să-i dăm drumul din închisoare aces- 
d adie asta ne omoară pe toţi dacă e liber.” Avea 

nar cate un exemplar din acele fotografii avute 


de la Drăghici. Acesta era secretul pe care Groza voia 
să-l discute cu mine, 


l-am relatat calm că a 


E i mândouă fotografiile sunt fă- 
cute în Ianuarie sau Febro a 


arie 1957 la Târgovişte pe când 
258 


—.— —_——.— 


Dia 


îmi făceam stagiul militar la Şcoala pregătitoare de ofi- 
țeri de rezervă de Cavalerie. Pistolul cu care ochesc în 
fotografie, este pistolul personal pe care îl aveam în pri- 
mire de la Școala militară, este un Steyer militar de 9 mm., 
iar căciula neagră cu moţ, din poză, care îmi dădea o 
aliură de haiduc, este căciula care făcea parte din echi- 
amentul meu militar de iarnă pe care o purtam la poli- 
onul de tragere al Școlii, unde am făcut cele două fo- 
tografii, şi pe câmpul de instrucţie în timpul programu- 
Jui militar zilnic de instrucție în timp de iarnă. I-am atras 
atenția că uniforma de pe mine din fotografie este mi- 
At răsuflat liniștit și uşurat, spunându-mi că nu l-a 
întrebat şi nu a putut să-i răspundă nimic lui Drăghici 
când i-a arătat fotografiile, de teamă să “nu afle de la el 
cu ce ocazie am făcut acele fotografii ; poate am făcut 
parte din vreun complot de care el nu aflase. Fotogra- 
fille erau făcute cu circa 20 de ani înainte. l-am spus că 
am mai făcut atunci fotografii şi cu puşca mitralieră, 
nu numai cu pistolul şi că elevii Şcolii militare făceau 
în mod obișnuit astfel de fotografii ca amintire, iar ale 
mele mi-au fost ridicate la o perchiziţie ce a fost făcută 
în anul 1938 la locuinţa părinților mei de la țară. După 
aceste explicaţii mi-a spus că va găsi prilejul să-i Tăspun- 
dă lui Drăghici care este istoria cu acele fotografii. L-am 
rugat să-l lase în pace pe Drăghici că el e mai tare decât 
toţi şi decât ţara întreagă. 

Trecuseră peste 20 de minute de când vorbeam cu 
Dr.Groza, pe o terasă largă a locuinţei sale, aşezată spre 
curte, unde nu se putea înregistra de nimeni convorbi- 
rea noastră. Imediat s'a prezentat la el Drul Kahane, me- 
dicul şef al Comitetului Central al partidului comunist şi 
șeful comisiei de medici care-l supravegheau pe Groza 
după infarctul cardiac ce-l făcuse şi i-a spus că timpul 
rezervat pentru discuţie este deja depăşit și trebue să 
meargă în casă să se odihnească. 

Doctorul Groza ne spune zâmbind :“ iată copii cum 


259 


nu mai pot, destul i-am fre- 
». Realitatea este că atunci 


mă tiranizează acum când 
cat eu când am fost sănătos . 


: i 
ănă i ă ă a avut nl- 
când a fost sănătos şi a putut să facă ceva, n 


i idului ist, nici 
cio putere. Nefiind membru al partidului comunist, 


în conducerea partidului, n'a avut un cuvânt de spus şi 
cum partidul era forţa dominantă șI „de conducere în 

Stat, el a rămas numai un purtător de cuvânt. Sare 

Am plecat de la Drul Groza cu convingerea că zilele 
lui sunt numărate. Nu ştiu dacă a mai vorbit cu Drăghici, 
dar după circa o lună de zile de la eliberarea mea, pro- 
curorul a făcut recurs în dosar şi imediat am fost jude- 
cat din nou, de data aceasta în stare de libertate provi- 
zorie. Drul Groza a fost surprins de rejudecarea dosaru- 
lui şi a trimis pe generalul Bădescu, aghiotantul său mi- 
litar, să fie prezent în sala de judecată la termenul reju- 
decării, pentru a-l informa despre evoluţia procesului. 
În Ungaria avusese loc revoluţia împotriva regimului co- 
munist şi în România aveau loc arestări în masă dintre 
cei care erau considerați ca dușmani ai regimului comu- 
nist. 

Procedura de rejudecare a fost foarte simplă, pe ace- 
leaşi probe de la dosar pe baza cărora fusesem achitat 
cu 2 luni înainte, dar de data aceasta am fost condam- 
nat la 7 ani închisoare corecțională, fără alte formali- 
tăţi procedurale. În motivare se spunea că prima instan- 
ță a Tribunalului militar în deplasare care mă judecase, 
nu a analizat și interpretat “ just ” piesele de la dosar, 
ceeace a făcut să comită greșala de a fi emis o sentinţă 
de achitare. De data asta s'au primit unele “ dispoziţii 
de sus ” care au fost aplicate întocmai. 

În pauza de la terminarea judecății până la pronun- 
țarea sentinţei, circa 1/2 oră, generalul Bădescu m'a în- 
trebat ce am în valiza pe care o port cu mine ? I-am spus 
că prevăd o condamnare şi o arestare din instanță şi nu 
vreau să mă mai surprindă ca în Aprilie 1952 când am 
fost arestat în cămaşe cu mâneci scurte şi în pantaloni 
de dok. El și-a exprimat convingerea că instanța mili- 


260 


tară nu va putea da o sentință de condamnare pe ace- 
leaşi dovezi pe care s'a dat o achitare. Eu mi-am expri- 


mat îndoiala asupra părerii generalului şi i-am urat ca 
dânsul să aibe dreptate. 


După pauză, a reintrat completul de judecată care 
a pronunțat noua sentinţă : condamnat la 7 ani. Soţia 
mea a albit la faţă, i s'a făcut rău, iar generalul Bădescu, 
om de bună credință cum era, s'a uitat spre mine cu o 
figură disperată şi încruntată, spunându-mi :* nu se poa- 
te. Eu am zâmbit şi i-am spus :* sa putut domnule 
general *. Nu am avut nicio emoție, eram pregătit su- 
fleteşte pentru această eventualitate. 

S'au prezentat imediat 2 civili la mine, care se găseau 
în sală, m'au invitat să-i urmez, nu mi-au dat voie să am 
comunicări cu familia sau prietenii prezenţi în sală. Mi- 
am luat valiza cu îmbrăcăminte uzată pentru închisoa- 
re, cu lingerie şi articole de toaletă şi am plecat, salutând 
pe cei rămași în urma mea. Soţia mea plângea în hohote, 
era susținută de braţe de generalul Bădescu şi de avo- 
catul meu  Rădulescu-Dobrogea. M'a impresionat pro- 
fund starea sufletească a soţiei, în care o lăsam, dar eu 
nu mai aveam nicio putere, însuşi viaţa mea era în mâi- 
nile unui viitor necunoscut. 

Cei 2 însoțitori mi-au ordonat să grăbesc pașii, par- 
curgând în viteză sălile Tribunalului. Am fost dus direct 
în auto-duba care aştepta în curte şi am fost transportat 
la Jilava. 

De la Jilava am fost transportat mai târziu la Peni- 
tenciarul Aiud, unde urma să execut sentinţa de condam- 
nare pentru “ activitate intensă contra clasei muncitoare 
şi mișcării revoluţionare ”, prevăzută şi condamnată de 
articolul 193, aliniat 3 din codul penal român. 

S'a mai consumat un act de dramatism prin care au 
trecut familiile româneşti după 23 August 1944. Şi dacă 
ar fi ultimul. Am fost condamnat pentru nişte fapte fără 
însemnătate, nerecunoscute de mine a fi adevărate, pre- 
supuse a fi avut loc cu 16-20 de ani în urmă, când nu se 


261 


vedea picior de comunist în România. Dacă povesteşti 
unui om din occident aceste întâmplări de dramă româ- 
nească, nu înţelege nimic şi nu crede nimic. Îi povesteşti 
cu amănunte despre cele întâmplate şi interlocutorul 
tău nu schițează un răspuns, nu trage nicio concluzie, 
semn că n'a înţeles nimic. 

Această lipsă de înţelegere a unor realităţi crude 
din experienţa dureroasă a poporului român va avea con- 
secinţe funeste asupra omului din vest și când acesta 
va crede că a înţeles ceva, când îi va bate şi lui la ușă 
un necunoscut şi-l va invita la un scurt interogatoriu, 
atunci va fi târziu. Cu certitudine că omul din vest nu- 
mai atunci va înţelege ce a fost cu noi, dar noi nu vom 
înţelege niciodată de ce acest om din vest nu ne-a înţe- 
les pe noi. 

Soţia mea asistase la procesul din Craiova la un eve- 
niment care a zguduit-o profund, atunci când m'a vă- 
zut orb în ședința de judecată. Mângăierea i-a venit din 
partea tatălui meu, prezent şi el în şedinţa Tribunalului 
militar, care a încredinţat-o că eu sunt o fire rezistentă, 
că neamul meu al Popeștilor au fost oameni sănătoși 
şi rezistenți la boli, și cu ajutorul lui Dumnezeu îmi voi 
recăpăta vederea. Au prins bine soţiei aceste vorbe ale 
tatălui meu, dar ea nu-şi putea opri plânsul şi spunea 
mereu că oricum aș fi, orb sau cu vedere, ea mă va pri- 
mi cu bucurie acasă și va avea grijă de mine. 

Cu ocazia deplasării soţiei mele pentru procesul meu 
la Craiova, a cunoscut în timpul procesului pe soţia prie- 
tenului meu Gică Predescu, moșier din judeţul Dolj, un 
suflet ales de român, un munte de credință românească, 
un prieten de seamă, care se afla în acea vreme printr'una 
din închisorile comuniste ale României. Doamna Predescu 
se găsea la proces cu o fetiță a sa şi venise să asiste la 

procesul meu, sperând că şi soţul ei va fi adus într'o zi 
în faţa unui Tribunal militar de judecată, cu care ocazie 
îl va revedea în viaţă și va putea să schimbe câteva pri- 
viri cu el. Spre marea dramă a familiei lui, Gică Predescu 


262 


Îi a 


TITEI? 


| 
| 


: i întors acasă în viaţă. j 
îi yeiefniA Predescu a fost “de mare încurajare pentru 
soţia mea, a invitat-o să doarmă o noapte la ear 
liniştească “starea de plâns şi durere „după = e e 
orb, iar după aceea s'a întors cu tatăl meu la bucurești, 

ă la copil. 
setei i ibejarej îmi relata soția mea că doamna Pre- 
descu i-a fost de mare folos la procesul meu şi după pro- 
ces și o consideră ca un înger de femee ce i-a trimis-o 
Dumnezeu în cale spre a-i potoli durerea și a 0 încuraja 
în momentele ei de prăbușire sufletească din timpul pro- 
cesului meu. a : 

Desigur, acţiunile ce mi s'au imputat de către regi- 
mul comunist că aş fi participat la ele, sunt lipsite de 
valoare combatantă sau de eroism personal ; ele au con- 
stituit un motiv de a primi o condamnare, ca să le asi- 
gure un “ om ” în plus la muncile forțate pe diferitele 
şantiere de lucru, cum şi de a înlătura din viața publică 
a țării pe un om care nu putea să le fie prieten. Motiva- 
rea politică a unor astfel de condamnări, sau simple ares- 
tări, era de a înlătura din viaţa ţării pe fascişti, așa cum 
era prevăzut în condiţiile de Armistiţiu încheeat între 
România și URSS, ca şi în Tratatul de Pace de la Paris 
din 1947. Sovieticii au avut grijă de a introduce în cele 
două documente sancţionarea fasciştilor din România, 
iar ei considerau fascişti pe toţi cei ce erau împotriva 
lor. 

Când Andrei Vâşinsky a cerut Regelui Mihai înlă- 
turarea guvernului Nicolae Rădescu, ( Martie 1945 ) a 
motivat politic, confirmând în faţa Regelui :** Noi con- 
siderăm pe generalul Rădescu un fascist şi deasemeni 
şi guvernul condus de el este fascist *. De reținut că din 
guvernul condus de generalul Rădescu făceau parte co- 
muniști, social-democraţi, naţionali-țărăniști ( Maniu ), 
naţionali-liberali ( Brătianu ), numai fasciști, unul și unul... 
am zice noi, printre care : Teohari Georgescu, Lotar Ră- 
dăceanu, Lucrețiu Pătrășcanu, etc. Realitatea nu era 


263 


îsi ralul Rădescu şi guver- 
iei Ves ee e ] care era dat noțiu- 


a ED Da eee pa pe oricine că era 
i i dar comuniștii i 
a Sa cuzând de fascism nu numal 


: : Sp 
fascist, o mai fac şi astăzi, : £ 
pe naționaliști, dar pe oricine care nu le este prieten, in 


scopul de a-i înlătura din viaţa liberă sai Ea 
Pe cei ce nu aveau un trecut politic, tacea șa 
est trecut, iar dacă 


fel ca să reiasă că totuși au avut ac e ude 
nu găseau martori să declare aceasta, atunci poliția co- 
tal lor în rândul acestora, îi pro- 


munistă infiltra un agen i is ) 
voca la discuţii, în câteva rânduri: aceștia criticau regi- 
mul pentru nelegiuirile ce le făcea şi de aici rezulta că 
ei au făcut o organizaţie politică în scopul de a “ răs- 
turna ordinea publică ”, urma procesul, condamnarea 
şi ani grei de închisoare. În felul acesta regimul politic 
din România de după 6 Martie 1945 a făcut sute de mii 
de victime dintre români, prin arestări, persecuții, uci- 
deri, etc., până au fost obligaţi de conjunctura interna- 
ţională politică să desființeze coloniile de muncă for- 
ţată (1954 ) şi să elibereze toţi deţinuţii politici ( 1964 ). 
După aceste evenimente şi eliberări, după atâtea sute- 
rinţi și mii de morminte, românii deveniseră alți oameni, 
fără nerv combatant, goi şi înfometați, înfricoșaţi și 
de umbra lor, iar comuniștii continuau guvernarea fără 
pericol de a mai fi deranjaţi de cineva, măsluind alegeri 
după alegeri și propagând în stânga şi dreapta că ei sunt 
doriţi și acceptaţi de toată ţara. 


aşa cum sp 


264 


PINS PIETII ŢII 


DIN NOU LA JILAVA. 


Prin acest locaş al nesfârşitelor şi inimaginabilelor 
suferințe au trecut sute de mii de români în decursul 
dictaturilor, de când conducătorii politici români au 
transformat-o în închisoare politică. Unii şi-au pierdut 
viaţa aci, alţii şi-au pierdut sănătatea, alții supraviețuind 
au pornit de-aici spre alte închisori din ţară, părăsind 
îngroziţi acest locaş de opresiune. 

Foştii prizonieri ai Jilavei au povestit despre felul 
cum au trăit în această hrubă subterană, au scris roma- 
ne și cărţi de amintiri în care arată toate aspectele aces- 
tei îngrozitoare închisori. Eu voi arăta câteva aspecte 
pe care le apreciez mai interesante, văzute şi trăite de 
mine în acest locaş al suferințelor românești. 

În una din trecerile mele prin Jilava, fereastra celu- 
lei unde locuiam dădea spre curtea închisorii prin care 
se efectuau transporturile hârdaelor cu mâncare, de la 
bucătăria închisorii la celulele cu deţinuţi. Tot pe acest 
drum se transportau de la celule spre haznaua centrală 
a închisorii, hârdaele cu resturi fiziologice ce se scoteau 
din fiecare celulă pe coridorul de legătură între camere 
și de aci erau preluate de echipe speciale de cărători și 
duse spre haznaua centrală. În acest scop, administra- 
ţia închisorii organizase echipe speciale de transport, for- 
mate din ofiţeri închiși, în special din aşa numiții cri- 
minali de război din care mulți erau vechi și renumiţi 
generali ai armatei române. 

Am putut să disting prin crăpăturile oblonului de 
la fereastra celulei noastre, care corespundea spre curtea 


265 


de transport, persoane cunoscute mie, care făceau parte 
din echipele de transport ale hârdaelor cu mâncare spre 
celule şi ale hârdaelor cu resturi fiziologice de la celule 
spre hazna. Am recunoscut pe 2 dintre vestiţii general; 
ai armatei române de pe frontul de răsărit : pe genera. 
lul de divizie D., fostul comandant al Diviziei de vână- 
tori de munte, care a făcut acte de vitejie în Caucaz, cum 
şi pe generalul M., alt nume celebru din aparatul militar 
al Armatei române de pe frontul de răsărit. Desigur, erau 
și alți ofițeri superiori și inferiori, cum şi alți generali 
cu nume sonore în acea vreme, pe care însă nui cunoş- 
team. Pe primii doi avusesem ocazia să-i cunosc. 


Îi vedeam pe aceşti onorabili generali, cu umerii în- 
covoiaţi și feţele crispate, cărând imensele hârdae cu 
ciorbă sau arpacaş spre deţinuţii din celule. Erau îmbră- 
caţi în haine vărgate şi arătau bine la față, atât datori- 
tă mişcării în aer liber, cât şi suplimentului de mâncare 
ce-l primeau pentru muncile prestate. 

Faptul că transportau mâncarea la celule nu era ceva 


dezonorant pentru nimeni. Era un serviciu care trebuia 
făcut de cineva, pentruca deţinuţii să fie alimentaţi. În 
loc ca aceste servicii să fie efectuate de arestați de drept 
comun, erau efectuate de anumiţi arestaţi politici, cu 


scop de a-i dezonora şi umili în fața noastră şi anume 
de arestați din rândurile gradelor superioare ale armatei, 
care au luptat împotriva Uniunii Sovietice pe frontul 
de răsărit. 

De ce a trebuit ca aceste hârdae să fie transportate 
de generalii Armatei române ? Erau destui deținuți de 
drept comun în închisori, ca și la Jilava, capabili de mun- 
că, isteţi și doritori a avea un supliment de mâncare con- 
tra unor astfel de servicii, dar s'a preferat ca serviciile 
interne să fie făcute de ofiţeri superiori şi generali. Aceşti 
ofiţeri superiori şi generali erau folosiți şi pentru trans- 
portul hârdaelor cu fecale de la celule la haznaua centra- 
lă a închisorii. Acești generali români se înjugau la hâr- 
daele grele cu resturi fiziologice, le luau de la celulele 


266 


iecărei uşi unde erau 
i e. din faţa fiecărei uşi un 

poa del e n faţa ferestrelor ni oasteee spre 

scoase. «€ ap descărcare. Acolo le spălau şi le. să 

lor. fin CGardienii în uniformă, aj opitaea vie ar. 

convoiul de izansport Al eee tă Z Și s9i. 

iori, făcâ le observați 

spiLoă Be de pl sau grăbindu-i când dica 

nu Le "papeaa i E cauza poverilor transportate şi a 
încetineau . P 


: -] făceau. FE O = 
drumului lung Er ja te. că deţinuţii nu-i văd când 
salii e cau n POR oa : evăzute 
ea hârdaele, pentrucă ferestrele erau pr 
ine cea catia Ve Care teoretic, nu se vedea ce se petrece 
ei le fiecare oblon avea crăpăturile sau 
> rte, dar în fapt tecare n A i arie 
IDE e deţinuţii le făcuseră cu bună ş 

ificiile lui, pe, care cețit i fi informat 
et în secret, din necesitatea omului de a [i into 
e tot ce eşte în jurul lui. Prin aceste crăpături noi 
despre îndureraţi convoiul generalilor care transportau 
riveam = 2 e Aa 
i mișcări ritmice grelele hârdae, purtându-le în ae 
le încordate pe mânerele hârdaelor, sau folosindu-se de 
juguri din frânghii aşezate pe umerii gârboviți al a 
şilor generali, altădată purtători de grade şi semne de 
vitejie. : aer i 
Când priveam generalii noştri, mă gândeam cum în 
trecut fiecare din ei dispuneau de viaţa noastră a fiecă- 
ruia și mă gândeam şi la viitor, când într'o bună zi ne 
vom întâlni pe stradă, în stare de libertate, ne vom sa- 
luta ca vechi cunoscuţi şi ne vom întreba unul pe altul 
ce am făcut şi pe unde am fost în ultimul timp. Cum 
Sar fi simţit acest distins general dacă i-aş fi spus că 
l-am văzut în Jilava în anul ... în convoaele de transport 
ale hârdaelor cu resturi fiziologice ale deţinuţilor ? 
Mi-ar fi fost greu să deschi 
omul este îndemnat să-şi 


d această discuție, deși 
când se întâlneşte cu cinev 


povestească amintirile atunci 
a cu care are amintiri comu- 
ne şi nu l-a mai văzut demult. Sunt probleme de psiho- 
logie, pentru care nu există soluții tip sau reţete precise. 
La Jilava, din grupul de conducere al închisorii făcea 


267 


3 ———————O—O—— 


ia de * prim gardian ” al în- 
parte şi Ivănică, având fucţia ea ee ma 
ji i meserie a iei 

i „Era ţigan de sc aa 
e de a E, deţinuţii, era O a ee ae 
Lie 1 M., i-a ordonat să vin a 
i a ae a Țiganul şedea pe s 


rețe și să-i Justruiască e spre generalul M. care, 
i privea cu 
ca la cafenea şi P 


<cipli : conştiincios, i-a exe- 
în genunchi, în mod i oletă pei a a 
cutat porunca ȘI e e ob trala priveai za 
Ea cea eee a pii cismelor lui Ivănică şi în final 
îiiz:o Gplindă în EL erei vestit de unul din ofi- 
au avut un scurt dialog între e, po 
a eee a erale ?” 
cepe aa ata: să trăiţi domnule prim gar- 
i 35 A 
anca .  Marş de-aici banditule, acum du-te la hâr- 

» - Și 
Ec conștiința împăcată că şi-a făcut gi ea 
plinind porunca ţiganului, generalul M. a pici a hâr- 
dae, cum i s'a ordonat de = primul gardian , pentru a 
face şi acolo datoria. Deţinuţii au văzut multe scene la 
Jilava cu generalul M., de slab comportament al acestu- 
ia în faţa gardienilor de pază, de lipsă de demnitate, iar 
gardienii când îl vedeau mai slab, cu spinarea mereu inco- 
voiată în fața lor, îl umileau şi mai mult. sa 

L-am deplâns pe generalul M., dar nu l-am criticat. 
Sunt unele metale cu rezistență mai scurtă la topire și 
altele cu o rezistență mai îndelungată până ajung la punc- 
tul de topire, iar în natura ce ne înconjoară sunt și de 
unele și de altele. Și printre oameni sunt unii cu rezis- 
tență mai scurtă și alții mai lungă până ajung să-şi piar- 
dă controlul, și se topesc. 

Cine nu a trecut prin Jilava, prin sistemul comunist 
de anchete și nu-şi cunoaște punctul de topire, nu îi este 
recomandat să ia piatra și să lovească în el. Supremii 
controlori ai generalului M. erau Dumnezeu și conştiin- 
ţa lui. Să lăsăm aceste Forțe să-l judece. Nu vreau să-i 


268 


iau apărarea, dar mă gândesc că în România a fost in- 
trodus şi experimentat un sistem nou de a frânge voin- 
ța oamenilor și de a grăbi prăbuşirea lor morală, umi- 
lindu-i și lovind în ei, pentru a înfricoşa pe alţii sau pen- 
tru a-i face și pe aceştia servili şi umili, Psihologii, socio- 
logii şi medicii încă n'au cercetat şi studiat mai aprofun- 
dat acest fenomen de prăbușire morală la oameni apă- 
rut în România în timpul regimului comunist. 

Întro bună zi, un deţinut mai vechi din celula noas- 
tră, ne povestea că la ei, în altă celulă, a venit într'o zi 
ca arestat, Aurel Dragoş, fostul caricaturist al ziarului 
“ Curentul ”. Un artist în felul lui. Înainte de 23 August 
1944, ziarul Curentul avea Dumineca o vânzare dublă 
pentrucă foarte mulţi români îl cumpăra pentru pagina 
cu caricaturi a lui Dragoş. Erau în ele şi artă şi inteligen- 
ță. Tot la ei în celulă a intrat, ca arestat fostul colonel 
de securitate Albon, fost director general al Penitencia- 
relor de după 23 August 1944, stăpânul-fiară al Colo- 
niilor de muncă de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, 
fost ilegalist comunist, fost croitor la Turda înainte de 
23 August 1944. 

Nu se ştia prin ce miracol comunist această impor- 
tantă figură de temnicier şef, care era spaima deţinuţi- 
lor în acea vreme, în special al celor de la Canalul Dună- 
rea-Marea Neagră pe care îl avea sub ocrotire directă, 
ajunsese în poziţie de deținut. Se aflase că în legalitatea 
sa a avut purtări neprincipiale, cum zic ei, și lipsite de 
fidelitate față de alți ilegalişti de-ai săi, pe care i-ar fi 
denunţat organelor Siguranţei generale a Statului. 

În celulă, ca deţinut, fostul croitor înainte de 1944 
şi fost colonel de securitate după 1944, era liniștit, res- 
pectuos, înfricoșat şi lipsit de pretenţii pentru îmbună- 
tăţirea vieţii în celulă. Imaginea jalnică a acestui om l-a 
inspirat pe Aurel Dragoş să deseneze pe peretele celulei 
în care locuiau amândoi, cu un cărbune procurat de la 
bucătărie, trei hipostaze din viața acestui om : 

- primul desen îl arăta pe Albon în poziţie de cro- 


269 


e 


itor, cu o foarfecă mare în eng goi Eh ie Ia 
scris dedesubt : ” Ceai e a 2 Albon în poziţie de co- 

- al doilea desen când era directorul general al Pe- 
lonel de cu erei E aa impresionantă de colonel pe 
aa faire de stejar pe cozoroc, îmbrăcat într'o dis- 
tinsă haină de ofițer superior, cu epoleţii respectivi, care 
îi făceau o faţă de om fericit şi puternic, scriind dede- 

: “ haina face omul ”. . 

a, 2] A desen îl arăta tot pe Albon în chip de de- 
ţinut, cum era în acea perioadă a executării desenului, 
îmbrăcat cu haine vărgate de deţinut, cum îl aduseseră 
în celulă, nebărbierit, cu o figură amărită de om în su- 
ferință, cu castronul întins să primească un polonic de 
arpacaş în celula în care se găsea, scriind dedesubt : “ ce- 
a făcut haina din om ”. 

În cuvintele lui Aurel Dragoş înscrise dedesubtul ace- 
lor desene, erau treptele măreției şi amărăciunii unei 
vieţi, era concepţia unui sistem politic de a înălța un 
om din nimic și a-l trânti la pământ când crede că este 
mai puternic, din motive şi calcule necunoscute celor 
neinițiaţi în tainele procedurii comuniste. 

Pe aceleaşi criterii necunoscute de prăbușire a altor 
zei de pe crestele Olimpului comunist român, au avut 
loc căderile Anei Pauker, a lui Vasile Luca, Iosif Chiși- 
nevsky, Teohari Georgescu, Foriş, Lucrețiu Pătrășcanu, 
Alexandru Drăghici, etc. şi a multora de grade mai mici 
decât ale acestora. În rândul intelectualilor comunişti 
erau 2 buni prieteni din ilegalitate, doi buni economişti, 
Alexandru Bârlădeanu și Gogu Rădulescu. Au ajuns amân- 
doi pe Olimpul partidului comunist român, au deţinut 
funcţii de prim rang în nomenclatura partidului, dar unul 
sa prăbușit ( Alexandru Bârlădeanu ) şi altul a rămas 
SUISEI PE Olimp ( Gogu Rădulescu ), după criterii aplicate 
diferit la unul și la altul. 

„Partidul comunist român nu şi-a scris o istorie a lui 
din care am putea, eventual, trage niște concluzii, am 


270 


putea explica nişte măsuri luate în interiorul partidului, 
am putea lua cunoștință de nişte mecanisme și proce- 
duri practicate la vârful partidului, ca și jos la talpa lui. 
După cum susțin cei inițiați, partidul comunist român 
nici nu şi-ar putea scrie o istorie a lui ; a încercat și Gheor- 
ghiu-Dej şi Nicolae Ceaușescu, dar au renunţat, pentrucă 
ar însemna să scrie despre conducerile partidului comu- 
nist român, de la 1920 în continuare, arătând că niciunul 
dintre foştii lui secretari generali nu a fost român, până 
la Gheorghiu-Dej ; că acţiunile acestui partid, după 1920, 
erau duse în folosul Uniunii Sovietice şi împotriva inte- 
resului României. Cu un astfel de trecut, partidul comu- 
nist român nu ar putea apare întrun manual de istorie 
scris de el însuşi. 
* x * 


Găsindu-mă altădată în altă celulă, în Jilava, într'o di- 
mineaţă am avut niște senzaţii de urină, care s'au trans- 
format în dureri uşoare şi până la urmă în dureri insu- 
portabile. Am eliminat 2 pietricele pe căile urinare. Nu 
știu cum s'au format acele pietre, pentrucă eram pentru 
prima oară când mi se întâmpla acest caz. Colegii de ce- 
lulă au bătut în uşă şi au cerut să fiu dus la infirmerie, 
sau să fie chemat medicul sau tehnicianul medical. Prin- 
tre aceștia, cel ce s'a îngrijit mai mult de mine a fost Ga- 
briel Bălănescu, pe care îl cunoşteam din viaţa studen- 
ţească. El a bătut de nenumărate ori în uşa celulii, che- 
mând medicul. Primea de fiecare dată acelaşi răspuns : 
“ am raportat să vină doctorul, aveţi răbdare că o să 
vină ”. Gabriel Bălănescu era trecător prin Jilava, venea 
de la o închisoare şi mergea spre alta. Era închis mai de 
mult. Spiritul de omenie şi experienţa căpătată în înde- 
lungata lui detenţiune, l-au făcut să sară primul să mă 
ajute în acel moment greu pentru sănătatea mea. În ce- 
lulă mai erau 40-50 de deţinuţi, dar aceştia au privit, 
m'au compătimit, dar n'au sărit să mă ajute. Nu repro- 
şez nimic, nimănui, şi nu le-am reproșat nici atunci. Nu 


271 


„0 IE 


E) Ian 
i u n'a sărit 
i ă - ajutat, sa 
: ecua caen jutat cu 
să reproşezi Culva € A E oul 
la a. ci iei mult îi poţi mulțumi cân 
= . 

binele tău. pie e aj a 

i Da ce criza renală â fost la Iei di 

uU a 5 : 

cesare celulei şi a întrebat E e lnăpal 
celulă au arătat spre mine. A venit pa e apare 
i mi bulină albă, o ţinea între deg d 
ee se eee spus : “ ia-o acum, in 
imativă curăţenie şi mi-a SP . = 
ese de la doctor ” Deţinuţii care au văzut-o ml 
fața mea, e de la ee linear E 
ă ui, că era 0 asp a 

upă plecarea gardianului, câ spirină. 
A iaz A a ati simţit nicio ameliorare, criza imi 
e dată de la un specialist 


i 'am aflat nicio ga. 

e e ra stpăni este tămăduitoare într'o criză 

renală, de eliminare ale unor reziduri nedorite depozi- 

în rinichi. a 
etc bulina de aspirină mi-a fost adusă după cir- 

ca 3 ore de la primele bătăi în ușa celulei. A doua zi a 

venit în celulă la noi un tehnician medical, care ne-a în- 

trebat :* care e problema ? Cine e bolnav ?” Eu i-am spus 
ce am avut cu o zi înainte și el mi-a răspuns :** când mai 
aveţi nevoie, bateţi în ușă și mă chemaţi ”. 

În aceeaşi celulă se găsea în trecere şi Radu Budiș- 
teanu, o personalitate deosebită a Baroului avocaţial din 
Bucureşti şi fost ministru al Cultelor în Cabinetul Gigurtu, 
în 1940. Era destinat să meargă spre faimoasa închisoare 
Sighetul Marmaţiei, unde au fost întemnițați marii demni- 
tari români de după 1920, până la 1944 și după. Îl cu- 
noşteam de la București. Îi urmăream pledoariile la in- 
stanțele din Bucureşti, ca și altor mari maeștri ai barei, 
ca Micescu, Ionel Teodoreanu, Al. Valjean, Bentoiu, etc. 
Era o distinsă figură de intelectual, un orator de mare 
clasă, un om cult, doctor în Drept la Paris. 

M'am dus la patul lui, era slăbit și bolnav, nu se mai 
plimba prin celulă, era mereu obosit şi fără putere. L-am 
rugat să ne ţină câte o conferință în fiecare zi, despre 
ceeace doreşte el și eu mă voi îngriji să obţin pentru dân- 
sul câte un supliment de mâncare de la deţinuţi, pentru 


272 


a-i reface caloriile consumate cu conferințele sale. A 
acceptat ; ne vorbea din patul lui de suferință. Eram în- 
cântați și satisfăcuţi de vorbele lui, vorbea frumos, con- 
vingător, am învățat multe din conferințele lui și ce era 
mai important, timpul trecea mai ușor și mai plăcut în 
compania maestrului Radu Budişteanu. 

Conferinţele l-au slăbit şi mai mult. Ceruse şi el me- 
dicamente dar nu primise. Câtă nepăsare față de un om, 
câtă neomenie ! Dar în fond, de ce pretindeam omenie 
când noi nu eram consideraţi oameni ? Viaţa noastră 
era numai în paza lui Dumnezeu. Săpânii şi mai marii 
închisorilor și ai instituţiilor de opresiune nu aveau ni- 
cio considerație pentru noi, ca oameni, şi nici nu ne tra- 
tau ca oameni. Acolo îţi dădeai seama cum puterea or- 
beşte pe om şi-l face să nu mai vadă şi să nu mai audă 


ce este în jurul lui. 
E a 


Îmi amintesc cu plăcere de șederea în altă celulă, 
la Jilava, pentru un scurt timp cu Alexandru Constant, 
fost ministru în guvernul naţional legionar din 1940. Era 
arestat de mult, venea de la închisoarea Sighet, unde au 
fost închişi foştii şi înalții demnitari ai României, de 
la 1920 până la 1944. Acolo şi-au găsit moartea, prin- 
tre alții, marile personalităţi ale istoriei contemporane 
românești : Iuliu Maniu, Episcopul greco-catolic Suciu, 
mort ca un sfânt și înălțat post-mortem de Vatican la 
rangul de Cardinal, Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, 
Mihail Manoilescu, etc. etc. 

L-am rugat pe Constant să ne povestească ceva din 
atmosfera închisorii Sighet, dar a avut rezerve la detalii. 
Era epuizat fiziceşte, mereu bolnav, abia se mişca, abia 
vorbea. Ne repeta, cu glas stins, versuri din versurile. sale. 
Erau frumoase și erau grele, de subtilă filozofie, te în- 
demnau. la contemplaţie şi câtă dreptate avea Constant 
în înfă ţişarea vieţii cu toate ale sale, și a morţii, cu toa- 
te implicaţiile morale şi spirituale. Era pregătit pentru 


273 


de ea. Supraviețuitorii de la Sighet 
hârtie tot ce-și mai amintesc de 
scrie şi pe baza mărturiilor 


entele sau au fost martori 


se temea 
ă aşterne pe 
i popor se 
portat evenim 


Ja desfășurarea E tant fusese transferat la Bucureşti 
see martor întrun proces. Avea teamă 
pentu â, SE e al. O revedere cu fetiţa lui, chiar prin 
să meargă la Tie: e de priviri, i-ar fi răscolit sen- 
câteva scurte încru Ş ea ai lite lângă. fetiţă 
timentele de tată ȘI ar Pe de la , 
sa A “Utor pentru creşterea Sas: | _P e, 
Sute, ss vestea ce o aflase în închisoare că soţia 
old MGE e e îi făcuse un cuplu fericit, după ea, cu ofi- 
o pa are arestase pe soţul ei. Ar fi dorit 
je Ea decani i 1 fetiță ar fi dorit s? 
să n'o vadă la proces, cl numai pe etiț it s'o 
revadă. Fosta lui soţie nu a venit la Tribunal. Va fi avut 
mustrări de conştiinţă, sau nu a lăsat-o să vină noul său 
viață ? 

E lt e E ue ale fiinţei omeneşti. Alte drame 
provocate de un regim politic dur şi nedrept. Desigur, 
cea mai mare parte a femeilor române rămase singure 
după arestarea soţilor, au făcut față în mod onorabil 
noilor situaţii, au intrat muncitoare 1n producţie, „dacă 
nu au fost angajate după specialitatea lor, ca să-şi între- 
țină existența lor şi a copiilor rămași fără taţi. Câteva 
din ele s'au prăbușit, au întemeiat alte cămine, 1ar la îna- 
poierea soţilor din închisori, alte drame au avut loc, când 
copiii doreau să meargă la taţii lor. E z 
Alexandru Constant purta în suflet această dramă 
a familiei. Îmi spunea că-şi iubeşte soţia şi că el suferă 
pentru ceeace ea a făcut, dar el nu avea nicio putere să 
îndrepte ceva în situația de arestat în care era. Ar fi vrut 
să ţină niște conferințe, pentru a uita necazurile lui şi 
a trece timpul mai ușor, dar nu avea putere să vorbeas- 
că, numai 2-3 în jurul lui îl puteau auzi. Era şi bolnav, 
stomacul nu-i mai primea mâncare. Cel care a avut mal 
mult grijă de el la Jilava în acea scurtă perioadă, era in- 


274 


ginerul agronom Gheorghe Vlad, care dormea lângă «el, 
pe priciul de sus. Vlad s'a purtat ca un frate cu el, se cu- 
noşteau demult . Şi aceasta e o mângâiere pentru un de- 
ținut şi bolnav, să aibă un prieten lângă el ce-i poartă 
de grijă. Suportă mai uşor suferințele detențiunii. În 
scurt timp a plecat din Jilava, l-au dus înapoi la Sighe- 
tul Marmaţiei, unde desigur, nu-l aşteptau cu flori, ci 
cu spinii altor suferințe, poate mai mari decât le văzu- 
se şi le simţise la Jilava, 

Mă aşteptam din moment în moment să fiu trans- 
ferat la închisoarea Aiud, destinată a-mi fi închisoarea 
pentru ispăşirea condamnării corecționale ce o primi- 
sem de la Tribunalul militar al Corpului II teritorial de 
armată din Bucureşti. Mă pregăteam intens pentru acest 
stagiu la Aiud. Eram informat că acolo, datorită regimu- 
lui sever de supraveghere şi pedeapsă organizat de direc- 
torul Kohler, al închisorii Aiud, n'aș fi mai putut rea- 
liza cusături-broderii din ac şi aţă, ca la Lugoj, nici lu- 
crări de traforaj în os sau lemn ca în Lagărul Slobozia, 
ci la Aiud se putea învăţa carte multă dacă puteai să 
foloseşti alfabetul special Morse, prin intermediul ca- 
loriferului sau pereţilor. 

Învăţasem bine Morse la Lugoj, nu-l uitasem, iar la 
Jilava mi lam împrospătat. Am luat din nou lecţii de 
la un specialist, un veteran prin închisori, cu care comu- 
nicam prin Morse, în aceeaşi celulă, folosind bătăi uşoa- 
re în scândura priciului pe care dormeam. Când mi-a ve- 
nit ziua plecării la Aiud, mânuiam la perfecție alfabetul 
Morse, acela specializat, folosit de deţinuţii din închi- 
sori şi abia aşteptam să-l pun în aplicare cu folos. 


275 


ÎNCHISOAREA AIUD. 


Într'o bună zi am fost anunţaţi la Jilava, mai mulţi 
inşi, prin cetirea unui tabel, să ne facem bagajul şi să 
fim gata de plecare. Nu mai era nevoie să ne spună unde 
mergem, deoarece prin selecţia pe care o făcuseră, prin 
anunţarea numelor celor ce vor trebui să plece, ne-am 


dat seama că suntem pregătiţi pentru Aiud, şi acolo am 
fost transferați. 


De un lucru eram siguri : că ne despărțim de bles- 
temata de Jilava, regretând în acelaşi timp că ne despăr- 
ţim de prieteni care trebuiau să-și chinuiască vieţile în 
continuare între zidurile veşnic jilave ale Jilavei. 

Transportul cu duba era cel cunoscut și descris de 
mine, din cursele anterioare. Mergeau cu noi câţiva de- 
ţinuţi politici care aveau condamnări pe 25 de ani sau 
pe viaţă şi aceştia aveau un regim special în timpul trans- 
portului, erau legaţi cu lanţuri la picioare. Au fost scoşi 
din celule mai înainte decât noi, au fost duşi la atelierul 
de fierărie, unde un gardian-fierar specializat în prinde- 
rea lanțurilor la picioare, îi lua în primire. Deţinutul era 
culcat pe pământ, într'o parte, pentru ca brăţările în 
jurul glesnelor să fie nituite, cu bătăi de ciocan de fierar, 
ca să nu se poată desface cu mâna sau cu unelte mici 
de buzunar. La locul de destinație deţinuţii în lanţuri 
erau conduşi la alt gardian-fierar care tăia cu dalta ni- 
turile brățărilor de la glezne, prin aplicarea de lovituri 
barbare de ciocan, după care fierarul prelua lanţurile 
cu brățările desfăcute şi le pregătea pentru alți condam- 
nați ai soartei să le poarte spre alte destinaţii. 


276 


îsi inuman să priveşti efor- 

Era un spectacol A alo în lanţuri ca să 
tul şi feţele crispate, e ela ini mp zce ali 
Bona e Sa  13cere cu capetele plecate, ţinând 
Fa al i lată e lor Cât îi este dat să îndure bia- 
ruiaău DS = Pi oi jale şi durere, dar şi revoltă s'a 
ta ființă e şi carnea nituită în fiare de către niș- 
cea ia care făceau aceste nemernici pentru- 
te aşa 
se ia ae pase în marş este îngrozitor Şi este 

3 ee când acesta se aude câtre sfârşitul seco- 
m. ând se presupune că civilizația Și evoluţia spi- 
$ae e timp să cuprindă orice minte şi inimă 
ri 
E zi să fiu tare, privind coloana dinaintea noas- 
es ZE ea pat loE în lanţuri. Zalele lanțurilor ei groa- 
se şi erau grele şi în mișcările lor dădeau naştere a niş- 
te sunete care-ţi. pietrificau inima, te ingrozeau SI a ie: 
voltau.. Sunetele lanțurilor ..., sunete de Sa o : i 
mea noastră, sunete coborite „din scrâșnetul toar elor 
iadului, unde stăteau pe tronuri de smoală stapâni Ce 
pritorilor țării noastre, care fără milă şi cu crun ae 
barie, frângeau trupuri după trupuri Și prăbuşeau, sa 
te după suflete de români, pentru a stăpâni ra E 
un popor iubitor de Dumnezeu, dar fără noroc 

i istorie. 
a a Beethoven ar fi trăit în zilele noastre Şi eu: 
nezeu i-ar fi redat auzul, pentru o clipă, ca să dice 
zăngănitul fiarelor prinse în nituri „de gleznele a 
lor, ar fi creat cea mai cutremurâtoare SII OLE 0 E 
fonia lanțurilor întemnițaţilor pe viață. Simfonia = 
valorat şi ca un mesaj adresat oamenilor tuturor e e 
rilor pentru a înlătura cruzimea. și barbaria din relaț 
le cu semenii lor. EEE 

Era un deţinut mai mic de trup şi mai slăbănog a 
re făcea eforturi uriașe să-şi poarte cu demnitate Lrag: 
dia lanțurilor prinse de glezne, păstrându-se in pas c 


PĂI, 


ceilalți, dar la un moment dat a căzut, de greutatea lan- 

țurilor, sau: de durerea provocată de brăţările de. fier 
nituite prea strâns şi prea aproape de. carnea gleznelor 
lui. Coloana viețașşilor s'a oprit, ne-am oprit şi noi ; slă- 
bănogul a fost ridicat pe picioare şi a cerut iertare de 
la vieţaşii lui pentru supărarea ce le-a făcut-o. A plecat 
mai departe, în rând cu ceilalți, dar pașii tuturor au fost 
încetiniţi, ca să se vină în ajutorul slăbitelor sale puteri 
omeneşti. 

Convoiul viețașilor. ... convoi de lanţuri și glezne fe- 
recate ... zang, zang, zang, ... zăngănitul lor parcă  des- 
pica aerul să ajungă sunetele lor mai repede în ceruri, 
să le asculte îngerii şi arhanghelii, care să vestească lui 
Dumnezeu despre suferințele unui popor înfrânt şi în- 
genunchiat, căruia nu i-a mai rămas decât puterea de 
a se ruga în taină lui Dumnezeu, cerându-l îndurare. 

Nu voi uita în veci coloana aceea de ** oameni în fiare ”, 
Parcă îi văd și acum ... parcă îi aud ... zang, zang, zang ... Pe 
lângă suferințe, Dumnezeu a lăsat omului şi puterea de a le 
suporta. Nimeni nu-și cunoaște limita răbdării şi a 
îndurării, Redau aici o strofă din Radu Gyr: 

Voi n'aţi fost cu noi în celulă 

Să ştiţi ce e viaţa de bezne, 

Sub ghiare de fiară, cu guri nesătule, 

Voi nu ştiţi ce e omul când prinde să urle, 
Strivit de cătușe la glezne. 

: Închisoarea Aiud. are tradiția suferințelor românești 
și directorii acestei închisori au ştiut să mărească aceste 
suferințe prin măsuri care le-au asigurat galoane în plus 
pe epoleţi. Directorul închisorii Aiud în vremea aceea 
era un oarecare Kohler, un fost negustor de mărunțişuri, 
cum se spunea printre cei mai de mult întemnițați, care 
trata pe nefericiţii săi prizonieri ca şi cum ar fi fost acele 
şi mosorelele din vechile lui preocupări profesionale. 
Era dur-spuneau deţinuţii mai vechi din Aiud-iute la mâ- 
nie, şi gata oricând a aplica barbare pedepse pentru aba- 


278 


a Aiud am fost repartizat 
: ădirea Celularului, pe care 
îiosieeltlă la So ană la eliberare. Era 0 Cena se Sa 
nu am schimbat-o Iesi uiicaa mică aşezată sus lângă ta- 
de 4/2 metri Sea prin ea spre curtea închisorii ; am 
isa Se E er ți văzut lumea şi nu era îngăduit. 

1 văzu > 


teri fără ai a i ecale 
Odată m ul Il, în a] 


: qe metal suprapuse două câ- 
În celulă ele e fa =. nişte pături cazone de lână 
ouă, cu $ ei ce trecuseră peste ele ; cred că erau 
si: E ca a unguri, pe când închisoarea făcea parte 
moșien i 
din IE ala la capetele paturilor era de circa 2 /2m., 
= Spaţiu se intrare în celulă. În această celulă eram 
lângă ușa 4 deţinuţi, având toţi în posesiune vremel- 
i a a revenind fiecăruia câte 23a0:p Norma de 
nică 8 MP. ă, în România comu- 


: ană 

i nstruit pentru 0 perso 

i = de 8 Eu dar aici erau valabile alte norme. 
n , 


Spaţiul de plimbare. în celulă era de 4 m.p., în care in- 
tra şi tineta pentru resturile fiziologice. a a 

Acestea erau condițiile de cazare oferite omu ia 
închisoarea pentru ispăşirea pedepselor de la Aiuc Se 
către un regim politic care striga pe la toate răspântii- 
le că are “* grijă faţă de om ”. Dar, noi nu eram CONSI- 


deraţi oameni. Ceilalţi 3 colegi ai mei de celulă erau 3 


țărani din Vlașca, închiși şi condamnaţi la ani grei is 
trucă s'au opus la colectivizarea pământurilor arabile 
din satele lor. Am locuit cu ei până la eliberare. | = 

După ce am intrat în celulă, am luat imediat legă- 
tura prin ** morse ” cu celulele vecine. Am transmis nu- 
mele celor sosiți cu duba şi aceste nume au făcut încon- 
jurul. închisorii în timp scurt, prin intermediul altabetu- 
lui “ morse ”. Am transmis cu această ocazie ultimile 
vești din ţară şi străinătate pe care le știam, spre mMâ- 
rea satisfacție a celor care erau de mulţi ani închişi. La 
rândul lor mi-au transmis noutăţile din Aiud, despre 0â- 
meni vechi sau noi. Am aflat de poetul Radu Gyr câ este 


279 


iarăşi grav bolnav, internat în spitalul închisorii. 

Acest om a avut într'adevăr 7 vieţi în el. A supravie- 
țuit, s'a eliberat în anul 1964, după 23 de ani de închi- 
soare, iar mai târziu a murit în libertate. Avea o leuce- 
mie acută, aşa ştiau toţi, şi se ţinea cu zile numai prin 
puterea lui Dumnezeu. Câtă lume necăjită din închisori 
a mângâiat acest om cu poeziile sale inspirate parcă din 
lumea îngerilor, pline de gingăşie, de har, de un cald li- 
rism, care înmoaie inima oricui care le ascultă, oricât 
de pretenţios ar fi el. 

Am şi luat două poezii ale sale, pe tăbliță şi le-am 
învăţat. Tăbliţa era făcută din săpun, bine frământat, 
în dimensiuni de circa 10/6 cm., pe care scriam cu o sâr- 
mă ascuţită, sau cu un ac vârit într'o bucăţică de lemn, 
cu o înfăţişare de creion. După ce memorizam poeziile 
sau cuvintele înscrise pe tăbliță, le repetam apoi pe pe- 
reți cu aceleași instrumente de scris. Pereţii erau plini 
de scrieri de toate felurile, cuvinte din limbi străine, for- 
mule de matematici, date istorice, etc. 

Prima poezie de Radu Gyr învățată la Aiud a fost 
“* Isus în celulă ”. Era fantastică, într'adevăr isvorită dintr”o 
lume divină, arătând cum Isus se găsește în fiecare celulă, 
în sufletul fiecăruia, suferă alături de el, nădăjduind în 
Înviere. 

Îmi amintesc de înregistrarea pe tăblița de săpun 
a poeziei ** Isus în celulă ”, pe care nu o ştiam dinainte 
şi care m'a impresionat profund. Într'o strofă, vorbind 
de Isus care intrase în celula poetului, spunea că Isus : 
“* Pe glezne avea urme de cuie şi rugină, parcă purtase 
lanţuri cândva ”. Erau lanţurile vieţaşilor din convoiul 
cu care venisem din Jilava, de scurt timp. Poezia m'a zgu- 
duit din ţâţâni. 

Erau oameni în Aiud care recitau zeci de poezii de 
Radu Gyr şi alţi întemnițați, cum şi poezii ale clasici- 
lor. Am întâlnit un astfel de fenomen la Jilava, care re- 
cita fără greşeală toate scrisorile lui Eminescu. Aproa- 
pe în fiecare celulă se găsea câte unul care spunea pe 


280 


iar ce meşteşugarii în morse 2 le transmi- 

de op sa fer la alte celule, la cererea ubula; sau al- 
teau pn 

tuia. : 5 cușit să învăţ în timp, circa 

Folosind MORE cea De care le primeam “ prin morse 

2000 de cuvine Sisapră celulei mele, de la un băiat care 

de le o eu ele niciodată şi răspundea la apelul meu 

sd de 3 ori. Nu-și dădea numele pen- 

administraţia închisorii, riscând 

ile de izolare. Aceste izolări 

mină, fără aer, fără niciun 

decât apă, fără mân- 


eu am ! 


tu a nu 
astfel să fie pe 


obiect înăuntru, ui! 
care, un număr de zile. Case 

Se comunica destul de greu cu Zarca, o clădire se- 
parată din curtea închisorii, departe de clădirea Celula- 
Acolo erau închişi câte unul 


rului în care mă găseam €u. mu. închi; 
în celulă, vechii legionari condamnaţi din timpul Mare- 


şalului Antonescu ; erau aşa zişii criminali de război, 
foşti miniștri, etc. Se afla de obicei despre ei prin spi- 
talul închisorii unde se întâlneau bolnavi şi din Zarcă 
şi din Celular și acolo se făceau schimburile de ştiri. 

a la câteva celule de 


Astfel, un macedonean care er 
d din spitalul închisorii, mi-a tran- 


care era şi el în spital şi ştia 
dar de-acolo nu mai ştia pe 
de la sosirea mea în Aiud, 
alul închisorii că am so- 
alutări şi urări de să- 
aveam niște rude 
ev de liceu pe când 
a deveni în 


mine şi venise curân 
smis salutări de la Radu Gyr, 
de mine că sunt la Gherla, 
unde mai sunt. În circa o lună 
Radu Gyr a primit vestea în spit 
sit şi eu la Aiud, şi i-am transmis s 
nătate. Ne cunoșteam de prin 1930, 
comune în judeţul Vâlcea. Eu eram el 
l-am cunoscut la rudele comune pe cel ce v 
curând cel mai mare poet al României contemporane. 
Întrucât cei 3 colegi de celulă, ţărani din Vla 
nu-mi satisfăceau nevoile mele de a cunoaşte orice 
toate domeniile posibile, decât în mod limitat, mi-am 
organizat un mod activ de vieaţă de cel puţin 6-8 ore pe 
zi. Mi-am făcut 2 tăblițe de săpun şi m'am îngrijit să 


şca, 
din 


281 


am mai multe ace cu care scri ăbliță 
retele văruit. Îmi găsisem e eee la ali e 
le, interesaţi a învăţa limba franceză eta s, e 
morse ”. De la altul am învăţat falit cilo a 
ne, tot prin ““ morse ” şi tot prin acest iiilae ră 
scris multe poezii de Radu Gyr, Nichifor Ciainic şi ieri 
După ce scriam pe tăbliță un număr de Se e i 
ne, le memoram şi apoi le transcriam pe perete î ei 
tr un dicţionar, ca să le am la îndemână, să le pe = da 
că le. uitam. Hrana noastră zilnică nu a a a de 
loc să cerem prea mult la memorie, făceam za ta a 
ri nesfârşite până ce se lipeau în memorie. ze 
Într'o bună zi m'a întrebat unul din ţăranii mei di 
celulă : “ La ce vă trebue Dvs. limba asta ni = 
de grea, nu vedeţi că a fost scoasă şi din Sceli i > Lasa 
răspuns vecinului că nu știi în viaţă ce tea Ze că și 
unde Wei avea nevoie de ea. Ulterior destinul E fa. 
cut să locuesc 6 ani în Germania de Vest şi mi- aa 
bine cuvintele germane învăţate la Aiud. i ap 
Re necăjiţii mei de țărani i-am pus la treabă. Fie 
re era obligat să vorbească o oră pe zi şi noi ceilal ial 
complectam. În felul acesta aveau şi ei preocupări ie 
care din ei aveau cel puţin 2 prelegeri ( cum le s iai 
10, îs să pia inâni ceeace făcea să treacă Eul mai 
oc atatea amet ma ae paie op 
Ir, em şi mă pasionau proble- 
IL „agriculturii. După eliberarea din ne stari Ei 
a în acest domeniu circa 9 ani, cu multă plăce 
munca în aer liber fiind pentru mine destul de ati 
pe pasionantă. Le-am ţinut lecţii de construcții, de 
le, geografie, literatură, artă. Ascultau cu multă 
ceptivitate. i 
— SE SE acei Trifan, ofta toată ziua şi oftaturi- 
app p asa „enervau Chiar. El susținea că of- 
o dna aaa orului de-acasă şi de faptul că şi-a lă- 
o vor duce. ere vă a ca ai ies Trifa că 
- ving pe nea Trifan că 


282 


ie zei a! 

: e de la necaz sau de la dorul de casă, ci de 

oftatul nu Vine Ce ie, Am stăruit pe lângă el timp în- 
timp aveam destul; ca. să-l învăţ “să expire 
delungat, ȘI cu gura şi Cu nasul. După 2 luni, spre ma- 
şi să insph€ ie, pierduse obiceiul oftatului, care incepu- 
e ca sie ; pe el. Spunea cu marc satisfacţie şi con- 
se să-l supere ȘI P ă a fost închis, că sa vindecat 


o ă nu-l A Se =: 
ae usi n A CCHISDavăg recunoscând că boala aceas 
de otita 


mai de mult. . . ai 
Ş e văcniiile zilnice se respectau cu sfințenie pe aiUă 
ug 


: era o zi liberă pentru noi, nu ne ocupam de în- 
a Jul acesta, zilele, lunile, trec mal ușor. Obloa- 
ii ea e I osibilitatea să privim afară 

je daje poreiestie nerluanopOsiD E a IVI 
= xterior. Duceam 0 viaţă interioară, activă ŞI pro- 
zi Așa recomandau cei vechi din a cu pedep- 
se grele şi care nu-şi pierduseră speranțele. . 

Teribilă ființă este ȘI omul, _nimeni nu-și cunoaşte 
limita rezistenței. ; când crede „că nu mai poate, a ii 
mai rezistă, constată, nevoit, că incă mal rezistă. nchi- 
sorile au fost locaşuri de grele suferinți, dar şi şcoli ale 
Ta Aiud, ca şi la Jilava, Gherla şi Galaţi, nu aveai le- 
gătură cu familia, nu puteai trimete o carte poştală şi 
nu puteai primi. Nimeni din familie nu ştia unde te afli 

i cum te simţi. : 
| Terchizișile erau destul de dese în Aiud. De fiecare 
dată erau răscolite saltelele de paie ; lăsau in urma „lor 
nori grei de praf care căptușeau slăbiţii noştri plămâni. 
Nu aveam voie să stăm întinşi pe pat, în timpul. zilei, 
de la 6 dimineaţa la 10 seara, dar șederea pe pat în ca- 
pul oaselor și cu mâinile întinse pe genunchi, era permi- 
să. Pe lângă pedeapsa detențiunii, era şi pedeapsa ținu- 
tei în cameră. Nu era permis să avem ace şi aţă, ca să 
mai reparăm lingeria şi îmbrăcămintea de pe noi, de aceea 
unii, mai vechi, aveau niște rupturi de haine pe ei de pă- 
reau a fi niște cerșetori. Totul era organizat ca omul să 
fie umilit la orice pas. 


283 


Datorită regimului absolut de secret sever în închi- 
soare, nici la aer nu eram scoși, nu mai vedeam altă lu- 
me, ci nu mai ştiam despre ei, prin folosirea alfabetului 
Morse. 

Plecând înainte de vreme din Aiud, nu am fost pre- 
zent la greaua încercare a reeducării deţinuţilor din Aiud 
organizată de Ministerul de Interne. În timpul acestei 
reeducări la Aiud nu au avut loc chinuri fizice ca la în- 
chisoarea Piteşti, în timpul reeducărilor din anii prece- 
denţi, cunoscute în prezent prin cărțile apărute în Exil, 
dar au avut loc grave chinuri morale. 

Au căzut mulţi din vechile bronzuri, chinuiți şi în- 
frânţi de, îndelungata lor detențiune. Poetul Radu Gyr 
a prins magistral starea de fapt a învinsului : 

Voi nu ştiţi în crunta 'nchisoare 

Cum minte speranţa şi visul, 

Când uşile grele se'nchid în zăvoare, 
Şi?n teamă de groaznica lui încleştare, 
Pe sine se vinde învinsul. 

“« Doamne, ce cruntă tragedie să vezi omul prăbu- 
şindu-se, să nu-ţi vină să-l mai vezi, să-i mai vorbeşti !” 
Așa povestesc unii din cei ce au participat la reeducă- 
ri. O tristă experienţă, cruntă şi barbară, la care omul 
a fost supus, despre care nu s'a scris destul spre a fi ex- 
plicat fenomenul pe înţelesul tuturor. 

Am plecat din Aiud în 27 Decembrie 1957, în îm- 
prejurări cu totul speciale, pe care le-am relatat în cartea 
mea de amintiri “* Sub două dictaturi *, pagina 125, edi- 
tată la tipografia “ Coresi ” din Freiburg, Germania de 


Vest. De la Aiud am fost transferat în arestul Ministeru- 
lui de Interne. 


284 


HAZ DE NECAZ. 


Iancu Haim a avut ghinionul să-i fie perchiziţiona- 
tă casa, în anul 1946, de către Miliția populară a Mu- 
nicipiului Bucureşti, unde i s'au găsit zece napoleoni de 
aur. A fost închis de către autorităţile comuniste româ- 
neşti pentru acest stoc de aur “* nedeclarat ” şi condam- 
nat zece ani pentru sabotaj economic, pe care i-a execu- 
tat ; deci câte un an pentru fiecare napoleon de aur gă- 
sit la el. 

La câţiva ani după eliberare Iancu se găsea invitat 
la masă la un prieten unde era şi un fost coleg al lui de 
şcoală, deci care avea o vârstă apropiată de a lui. După 
câteva păhăruţe de vin de Drăgăşani, David Griin, așa 
îl chema pe prietenul lui Iancu Haim, îl întreabă pe lan- 
cu :* ascultă lancule, tu câţi ani ai acum ? Eşti mai ma- 
re sau mai mic decât mine ?” 

Iancu îi răspunde prompt :“* am 52 de ani.” 

- “* Cum o să ai 52 de ani -îi răspunde David - când 
eu am 62 de ani şi doar am fost colegi de an la liceul co- 
mercial 2” 

-“* Atâţia am, de unde vrei să mai scot alți ani ? Nu 
cumva vrei să-i adaug la vârstă şi pe cei zece ani de puș- 
cărie ?” 

-“* Sigur că trebue să-i adaugi. Ce ? Nu sunt anii tăi ?” 
îi răspunde David, 

- Cum să fie ai mei ? se întreabă Iancu, sunt anii lor, 
ci mi-au dat zece ani, dar, de pușcărie.” 

-“* Bine, bine, dar aceşti zece ani fac parte din vieaţa 
ta şi trebue să-i adaugi la vârstă”, caută să-l convingă 


285 


Dar ce, aia a fost viață ? 


e. Re 
dq Griin. sp : 
David € m să-i adaug Ia t eu în acei zece ani”, 


a.” 
A e să „bă ei, Cum ar 2 a | 
precizează anu. .  „ncearcă prietenul lui să-l ia pain 
«e Ascultă an sunt ai tăi şi tu i-al trălt șI trebue 
: tare, cel ZECE = 
= sau a pe _ 4] întreabă ancu Haim - aşa să tră- 
e l-am Sere eu în acei zece abis ceai 
eşti tu cum am Sp aieasti convorbire imp 


Amintindu-Mi Pali tentat să-mi scad şi eu din via- 


iune pe care i-am trăit prin dife- 
ţă e detenție centării lui Iancu Haim. El 
1 i i ar - . Li A 
rite închisorl, Dai re Ei m sărivadaugi-la vâe 
a nu aţ ee 
are dreptate, 2 i lor, ei mi i-au dat, nu sunt anii ae 
= L = 
stă ? e lui lancu Haim. Pentrucă la e a 
ă Ţu 2 piese 3 ȘI m z 
poa cei doi prieteni se găsea pe IS ă a 
se i cura zicea &i, Care: se ocupase cu e ea 
satrioţilor deținători de medalii E aiba adela 
ă incă are legături cu 
e pe re e escat să repare ceva din 
Miliția economică, latrcus iai ua cCI 62 E erei 
cecace spusese, făcând să convingă pe E aaa 
Miliție unde a fost dus, după pa see ari 
+ frumos cu el, elegant, ca ni5 Sa 
eee l-au tratat frumos ŞI la un mo 
Iza sera ca E FI hetă un colonel. Iancu po- 
dat a intrat în camera de anchetă E o Re pindiepe 
vestește că s'a sculat în picioare, iar E e anoasă 
tat spre el, i-a dat mâna ŞI 1-â spus c 


: e, 2 it 
că şi el pe Iancu Haim, fiind informat că eun o în 
înalta societate a Bucureștiului şi 1 


== cei 7 ani” d 


ar face plăcere să 


Le de 4 vă spun, complectează Iancu, s'au purtati a 
civilizat că nici nu-mi venea să cred. Şi după aceea, e 
vestește mai departe Iancu Haim, colonelul l-a aL 
să stea pe fotoliul care se găsea lângă biroul de Ne era 
Aci, Iancu face o pauză, amintindu-şi de zilele grele 
închisoare, dar David Griin l-a întrebat din curiozitate 


286 


“ şi tu ce-ai făcut ?” 

+ Ce să fac ? îi răspunde Iancu, am stat și ... am stat, 
şi ... am stat ... până au trecut zece ani cât mi-au dat 
ei. Ce pot să spun de ei ? Mi-au dat zece ani, nu mi-au 
luat. Băeţi buni ... ” 

A fost o seară plăcută, cu multe poveşti interesan- 
te, iar Iancu nu a vrut în ruptul capului să adauge la vâr- 
stă pe cei zece ani de puşcărie pe care i-a dat Tribuna- 
lul militar ce-l judecase pentru sabotaj economic. ** Ce 
vreţi ? încearcă lancu să se explice, dacă iau cei zece 
ani daţi de ei şi-i adaug la mine, mâine, poimâine, ăştia 
mă pot aresta pentru “* nedreaptă luare ”. Parcă poţi 
să ştii cu ăştia ?” 

După cele arătate mai sus, din motive de a fi totdeu- 
na original, cum îi place omului în general să fie, eu n'am 
să procedez ca Iancu Haim, am să spun, dacă mă întrea- 
bă cineva câţi ani am, că am atâţi ani cât arăt. 

Îmi amintesc că după eliberare, prin 1964, M'am 
întâlnit la București, într'un tramvai, cu un vechi prie- 
ten, Vuţă L., pe care nu-l mai văzusem de prin 1944. 
Aflasem că a stat ani mulți închis, dar nu ne întâlnisem 
niciodată prin închisori, datorită regimului sever de su- 
praveghere a deţinuţilor politici, pentru a nu se întâlni, 
sau vedea unii cu alții. Ceeace m'a mirat mult la el, când 
l-am văzut, era chipul lui tinerel ca de student şi mereu 
vesel, cu zâmbetul pe buze. Îl întreb din curiozitate 
“ Câţi ani ai stat închis ?” Îmi răspunde scurt, cu o fa- 
ță veselă : 14 ani. Nedumerit că arată aşa tânăr şi pre- 

zentabil, deşi avea circa 50 de ani ca vârstă, atunci când 
l-am întâlnit, l-am întrebat mai mult în glumă : 
ss Ce-ai făcut tu şi cu ce alifii ai dat că arăţi aşa de 
bine 2 Mi-a răspuns, râzând cu poftă ca după o glumă 
bună, că ... așa arată un om care n'a avut necazuri în 
Viaţă ... deși fusese închis 14 ani. Fiecare are răspunsul 
lui la întrebările ce i se pun. 
Într'o celulă la închisoarea Gherla a sosit într'o zi 
un nou grup de deţinuţi de la Jilava. După ce i-a luat 


287 


în primire şeful celulei şi i-a repartizat în Na „= câte doi în 
pat, cum eram şi noi cel vechi - eu am pus ochii JE unul Să 
tinerel şi m'am îndreptat spre el să mă prezint. După ce am 
făcut cunoştinţă şi ne-am declarat judeţul de origine, l-am 
întrebat, aşa cum cra obiceiul când cunoşteai pe un nou ve- 
nit, ce condamnare are. Mi-a răspuns că are o condamnare 
de zece ani. Pedeapsa mi s'a părut mare, ceeace m'a determi- 
nat să-l întreb ce-a făcut de a primit o pedeapsă aşa mare ? 
El mi-a răspuns, ca unul căzut atunci din Venus : “ n'am fă- 
cut nimic, domnule.” gi S 

Nu se putea crede aşa ceva și i-am răspuns pe un ton de 
glumă, ca să-l scot din situaţia de om speriat = să ştii tine- 
re, că pentru nimic, se dă o condamnare de 5 ani, dar pentru- 
că ai primit 10 ani, trebue să fi făcut ceva. Oricum va fi, l-am 
liniştit, fii bine venit şi vom mai sta de vorbă zilele viitoare, 
că timp avem destul de stat de vorbă. Pete m 

Am reţinut în memorie părţile vesele din viață şi am în- 
cercat atât în libertate cât şi în închisoare, să ridic moralul 
oamenilor prin glume sau relatări de întâmplări humoristi- 
ce, Acestea sunt medicamente sigure, ce alină traumele psi- 
hice prin care trec oamenii şi chiar traumele fizice. Îmi rea- 
mintesc de un prieten ce l-am întâlnit la închisoarea Jilava, 
că avea lipsă 2 dinți din faţă şi zâmbetul lui de om ştirb nu 
pot spune că era plin de graţii. Întrebându-l „ce s'a întâmplat 
cu cei 2 dinţi, el s'a întunecat la faţă şi s'a încruntat, poves- 
tindu-mi că în timpul anchetei, dintr'un singur pumn , anche- 
tatorul i-a retezat din rădăcină cei 2 dinţi şi că a avut dure- 
ri teribile câteva zile. 5 Ei 

Ca să-i ofer un fond mai optimist pentru această întâm- 
plare neplăcută, i-am răspuns că probabil nu i-a părut râu 
că anchetatorul i-a rupt cei 2 dinţi, pentrucă aşa nu-l ese 
şi voia să-i schimbe cu alţii mai frumoşi. Argumentul la â- 
cut să râdă puţin, spunând că poate chiar așa se va întâm- 
pla, îi va schimba cu alţii mai frumoși, când va fi în libertate. 


În felul acesta, zilele din închisoare treceau mai Ușor. 


288 


ÎNCHEIERE. 


Aro, împărțit cartea. în. două + prima jume tre i Pie 
zintă partea luminoasă a vieţii oclogâscea â pa : 
cu dulcegăriile ei şi a studiilor elementare, medii şi uni- 
versitare, când luminile culturii şi ale pregătirilor pen- 
tru viață au avut rol preponderent în preocupările me- 
le. Am ales partea veselă Şi luminoasă din anii tinereții 
mele, pe care am povestit-o în prima jumătate a carţii, 
lăsând la o parte excepţiile fireşti ce au avut loc, în via- 
ţa orişicui, când neplăcerile şi nemulțumirile își au şi 
ele partea lor. Dacă am povestit vreun episod neplăcut, 
am făcut-o în scopul de a trage unele concluzii privind 
relaţiile sociale dintre oameni. 

În a doua jumătate a cărţii, am relatat partea întu- 
necoasă a vieţii mele, când eu, ca şi familia mea, am su- 
ferit sălbăticiile unui regim politic dur şi nemilos, iar 
eu am trecut din închisoare în închisoare, aşa cum au 
făcut-o zeci şi sute de mii de români. 

S'au scris multe cărţi cu amintiri din închisorile co- 
muniste, cu toate grozăviile şi sălbăticiile la care au fost 
î posicoieii români. Am fost înclinat a crede că nu aş 
ace ne să, psi şi eu durerile şi suferințele români- 
şi trăite de Die af ca pentrucă sunt cunoscute 
Ai ca inc ți români, pe pielea lor. Totuşi, am 

mele aspecte să le scot în evidență spre a nu 


fi ui ă ă şi 
as, E cd odată şi odată, ele se vor aduna în- 
aaa as dosar istoric, în care vor fi analizaţi și apre- 
a se au aut rău, după faptele fiecăruia 
entru răzbunări şi vi 
unaâri ŞI violenţe, care vor aduce 


289 


a 


e suferinţe, dar sunt pentru rescrierea 
a fost ea, nu cum a fost 
zătorii abuzurilor şi ne- 
noştri să cunoască 


alte dureri şi alt 
erioadei comuniste aşa cun 


arătată a fi fost de către răspunză 
Jegiuirilor, pentruca astfel urmașii 
realitatea trecutului. aie 

| român să îndure foamea 


De ce a trebuit câ poporu 
în ţara lui, o ţară ca 9 grădină, blagoslovită de Dumne- 
zeu cu toate bogăţiile pământului ? 
De ce a trebuit câ românii să sufere cu sutele de mii 
Colonii de muncă forţată, când se do- 


vedise a fi un popor de omenie, harnic, cu frică de Dum- 
nezeu şi săritor în ajutorul orişicui care avea nevoie, sau 
era în primejdie ? Sunt atâtea întrebări de pus şi ele tre- 
puiesc lămurite spre â fi înţelese de urmașii noştri. 

Consider a doua jumătate a cărţii mele, în care re- 
latez viața din închisori, ca 0 complectare a ceeace al- 
ţii au scris înaintea mea despre acest subiect, în scopul 


de a fi totul cunoscut. 


Deasemeni, consider că datoria noastră este de a pri- 
vi spre viitor şi de a culege din roadele minţii noastre 
ceeace este bun şi util pentru â ajuta la reașezarea noi- 
lor catapetesme ale instituţiilor de mâine, care să aducă 
înoiri spre bine în vieţile urmaşilor noştri, ca şi nouă, 
cei ce suntem în pragul vârstelor înalte ce bat la porţi- 
le vieţii. Să ajutăm, deci, pe cei de mâine, pentru a trăi | 
mai bine decât noi, a se înţelege mai bine între ei şi a | 
fi feriți de suferințele 
viţi, iar noi, să le uită 
ul din ţară va dispare şi vor veni zil 


prin închisori şi 


'şi durerile de care noi am fost lo- 
m, să închidem rănile, după ce ră- 
e însorite şi libere. 


290 


/|