Nicu Iancu — Sub steagul lui Codreanu — 1973

Momente din trecutul legionar 







































PREFAȚA E 


pm See 
d .. 
pla ra A pi 
(E ab: a Ta, 
Ă ' MD: 


"eat IP u 


Nicu Iancu este unul dintre martorii, di mai pr 
perioadei legionare dintre cele două răsboaie. 
Intrat în Legiune de timpuriu, a cunoscut 7 
primele ei manifestări politice şi spirituale i a 
ei încercări de a prinde cheag în viața neamulu 
Luând «lumină din lumină» din | 
lui, Iaşii, a răspândit crezul legioni i 
Sibiu. Pe atunci, în toamna anului 1931, se a. 
mijlocul unei lumi desorientate de partide 
deschidă orizontul unei noi spe ei ră 
mai bun. Şi a isbutit în această î 
lenire a județului, creind primele cuibn 
mentele organizaţiei locale. Cea d le au 
pe urmele muncii de pionerat a 
lumea : un centru legionar de impe eri SA 
reflexe se propagau în toată țara. 
Organizația de Sibiu a ai icent? 
mari din istoria Legiunii și aceste mom 
vie, cu deosebită irreneir și căldur 
mai întâiu peisagiul amintirilor 
lon Banea. Oridecâte id îi îngi 
descindea dela tanti 


să o mântuizacăi:i 
larizat ca un 


și lupta lui a ie ut 


treg. Această organizație a fost apoi aleasă de puterile oculte 

a înscena odioasa afacere a Jabricei «legionare» de 
ibid Isi dela Rășinari. Nicu Iancu desvăluie dedesubturile 
a infamii şi modul strălucit în care organizația locală 
ir replica cuvenită uneltitorilor, făcându-i să amuțească. 
Poposim apoi între zăbrelele închisorii din Sibiu, unde asistăm 
la scena busculadei dintre legionari şi Jandarmi în Ajunul 
Crăciunului 1933. Legionarii deținuți au fost victima unei 
agresiuni din partea autorităților, cari voiau să scindeze gru- 
pul în două, eliberând o parte şi reținând pe conducători. In 
acest tumult, se ridică peste capetele tuturora, ca o forță a 
naturii, ca un Ion milenar, năpraznica apariție a lui Corneliu 
Georgescu, un om calm dealtminteri. Vestea despre ciocnirea 
din închisoarea Sibiu, având ca protagoniști pe Corneliu 
Georgescu și Ion Banea, s'a răspândit ca fulgerul în toată 
țara și nu puţin a contribuit la crearea atmosferei apăsătoare, 
preludiu al desnodământului din 29 Decembrie. 

Chiar evenimentele generale, trăite concomitent de mii 
de legionari, în cursul prigoanei din 1933-1934, sub pana lui 
Nicu Iancu iau o altă viață și semnificație. Nu numai că 
vibrează de toată gama suferințelor omenești, dar din ele 
picură, la fiecare pas, mesagii și interpretări politice juste, 
cari dovedesc o profundă cunoaștere a situației interne și 
externe a României, 


Citind capitolul «Din închisoare în închisoare», respirația 
se oprește înfiorată de «ce va UTMAy», ca un mare roman de 
aventuri. Cine nu va simți, împreună cu Nicu Iancu, singu- 
A rătatea de plumb din celula închisorii din Arad; cine nu va 
„ Jicuprins de aceleași neliniști ca și el când, smuls depe patul 

“ va fi purtat spre necunoscutul unei alte închisori; 













Nicu Iancu va refuza să-și răscumpere libertatea semnând 
o declarație degradantă? 

Pe o treaptă de existență mai sus, descoperim în toate 
gândurile, proectele și povestirile autorului prezența factoru- 
lui spiritual. Realitatea mistică învăluie și pătrunde realita- 
tea concretă. «Minunea dela Sadu» nu este o invenție, ci ex- 
presia intervenției Divine în lupta mișcării, demonstrând că 
idealurile și împlinirile ei sunt fapte plăcute lui Dumnezeu. 

Insfârșit, valoarea documentară a lucrării este imensă. 
Sunt pagini aici de care orice istorie conștiincios trebue să 
țină seamă. Trebue să se pună cel mai mare temeiu pe rela- 
tarea întâmplărilor din Ianuarie 1941, care demonstrează clar 
eristența unei lovituri de Stat a Generalului Antonescu și nu 
o așa zisă «rebeliune» legionară; nu se poate trece cu vederea 
peste cele petrecute în lagărul Târgu-Jiu, unde un complot 
urzit chiar dela Preșidenția Consiliului urma să provoace uci- 
derea în masă a legionarilor internați; nu se poate ignora 
nici încercarea temerară a unui grup de legionari refugiați 
la Târgu-Mureş de a opri puhoiul bolșevic pe Carpaţi, după 
trădarea dela 23 August. 

Rezumând impresiile culese din citirea acestei lucrări, care 
captivează atenția dela primele pagini, ea sa distinge prin : 


— pătrunzătoarea analiză politică a evenimentelor trăite 
de autor, 

— prin fondul adânc omenesc care dă povestirii culoare 
și vioiciune, 

— prin arta expunerii, care o asează printre lucrările re- 
marcabile ale genului memorialistic. 


Din imensa bogăție a trecutului legionar, Nicu Iancu a 
salvat dela naufragiu aceste momente, cari, fără îndoială, 
vor servi posterității nu numai ca indicatoare pentru recons- 
truirea a ceeace a fost, dar şi ca impulsuri și inspirații pentru 


a zidi ceeace va veni. 
HORIA SIMA 
30 Noembrie 1972. | 





ae SASE ceia Zu 


> 


he zi VIEI a n COM 2 pei 


+ 


4 
fe 
îi 
(i 
i! 
E 

























e m m e a MR 
y —._.—.——_—. .— ———— —. .. 


In toamna anului 1931, dupăce miam dat u 
mene de anul întâiu la Facultatea de Drept, 


în București decât timpul strict necesar £ 
cărţilor de care aveam nevoe în anul urm ii 
luat primul tren întorcându-mă la Sibiu. 
De astădată, plecam acasă cu ferma h 
reîntoarce la București înainte de a t 
care mă muncea, deja di i de zile 


Z 


acuma: de a crea o ii | 

Deocamdată nu aveam la Si 
să mă ajute la o astfel de trez 
acasă. Avusese de gând să p 
la Facultatea de Drept. 

Pe Aldea, îl cunoșteam d in 
serăm cursul secundar 18, ce 


buni cunoscuţi decât prie 


era foarte puţin » pro pat babi 


mai des. Intr'o zi i-am împărtășit planul EA de a, înființa, 
și la Sibiu o organizaţie legionară. Aldea s'a arătat entuzias- 
mat de acest plan. De comun acord ne-am propus să trecem 
la fapte. Dar cum? Ne-am hotărit atunci să-i scriem direcţ 
Căpitanului, cerându-i să ne primească în Legiune și să ne 
dea permisiunea ca să organizăm Sibiul. Scrisoarea, expediată 
pe adresa Str. Florilor, Nr. 20, Iași, a rămas fără răspuns, 
S'o fi pierdut pe poștă, ne-am spus. Totuși aceasta nu ne-a, 
descurajat. Ne-am dat însă seama că pentru a porni la trea, 
pă, nu puteam rămânea pe mai departe numai noi doi. Tre 
buia, neapărat să mai găsim câteva elemente de-un gând și 
de-o simţire cu noi, pentru a putea forma un cuib. Ceeace 
ne preocupa însă mai mult, era că nu aveam sisuranță dacă, 
un astfel de cuib, adică un cuib înființat fără stiinta si apro- 
barea Legiunii —a Căpitanului sau a vreunui comandant 
legionar— va fi recunoscut valabil sau toată munca noastră, 
va fi zadarnică, făcându-ne până la urmă doar de râsul ce- 
lorlalți camarazi. Astfel ne-am propus să căutăm a descoperi 
dacă nu cumva există deja vreun legionar în Sibiu, unul cu 
mai multă experiență decât noi. Dar căutarea noastră a fost 
zadarnică. N'am reusit să descoperim niciunul. Aceasta. din 
simplul motiv că pe acea vreme, într'adevăr, nu exista niciun 
legionar în orasul Sibiu. 


După cum am aflat abia mai târziu, existau totusi câtiva 
simpatizanți mai în vârstă decât noi, dar acestia se menti- 
neau în umbră, necutezând a-si manifesta, simpatia ce-o nu: 
treau pentru mișcarea naționalistă a, lui Codreanu. Existau 
la Sibiu o seamă de elemente, dar cum puteam noi să. le des- 
coperim din moment ce se păstrau în anonimat? Erau ele- 
mente cari, în anii de studentie, luaseră parte la miscările 
din 1922. Aceștia, întretimp taţi de familie, îsi vedeau acum 
„de profesiunea ce-o înbrățișaseră, pentru agonisirea pâinei 
î: j cea de toate zilele. Intre aceste elemente, despre a căror exis- 
| tenţă n'am avut cum lua cunoștință în anul 1931, au fost 

|. Avocaţi Dr. Augustin Bidean și Dr. Ion Fleșeriu, cari, îndată 









st NEI a 








ce-au aflat despre infiinţarea, organizaţiei legionare la Sibiu, 
sau grăbit să se încadreze intr insa. | 

Intre foştii mei colegi de școală, ca şi intre tinerii din 
orașul Sibiu pe care îi cunoștea, nam găsit la început ni- 
ciunul care să fi manifestat vreun interes pentru mișcarea 
naționalistă legionară. Totuși câteva luni mai târziu, lucru- 
rile au început să se schimbe, iar după un an s'au schimbat 
în chip radical. Doar inceputul a fost greu. Si ca să putem 
face acest început, n'am lăsat nimic neincercat. 

Fără a nutri mari nădejdi, mam decis până la urmă ca 
să-mi încerc norocul în sânul unei altei categorii de tineri, și 
anume, printre prietenii şi foștii mei colegi, ai căror părinți 
aparțineau așa zisei «protipendade» a orașului. Pentru a 
putea, sta de vorbă cu ei, a trebuit să-i caut prin cafenele, pe 
«corso» sau pela baluri și petreceri. Dar cum nu putea îi 
altfel, tot ce le-am spus, cu ardoarea credinței și convingerii 
de care eram stăpânit, n'a avut darul să-i impresioneze, cu 
atât mai puţin să trezească vreun entuziasm în inimile lor. 
Aceştia, erau cu desăvârşire surzi faţă de chemarea ce, venind 
din străfundul ființei neamului nostru, răsuna ca o trâm- 
biţă de deșteptare peste pământul României. | 

Anticipând, menţionez că trei sau patru ani mai târziu, 
câțiva din aceşti apatici şi desinteresaţi de soartea neamului 
lor, trecând pintr'o prodigioasă metamorfoză interioară, au 
venit să îngroaşe rândurile mișcării legionare. 

In ceeace priveşte restul judeţului Sibiu, auzisem că ar 
fi existând într'adevăr câteva elemente legionare, și anume 
fii de țărani, înscriși ca studenţi la Universitatea din Iași. 
Aceștia însă își petreceau tot timpul la studii, venind ună 
rar de tot în satul lor natal. Unul din aceștia aflasem că ar 
fi Ion Banea, originar din comuna Vurpăr. Numele lui nu-mi 
era necunoscut. Pe Ion Banea îl cunoscusem, Ca Să zic ss 
numai dela, distanţă, pe vremea când eram încă la liceu. EA 
eram abia în clasa a IV-a, în anul în care el îşi făcea ec 
reatul. îs pc 


— 13 — 





rebarea ce mi-o puneam, împreună cu Aldea, era; la o masă situată în fundul sălii, pe dreapta. Când i-am fost 


sii a âlnim pentruca să-i cerem sfatul și în acelaşi prezentaţi de studentul Moroșan, a strâns un moment pleo- 
si cea de ntru a ne putea apuca apoi, în mod «legal», apele ca şi când ar fi vrut să spună: par'că vă cunosc —de 
MN RE costa 2 saluri în orașul și judeţul nostru...? | unde vă cunosc? In clipa următoare faţa i s'a destins, luând 
si De a era situaţia la ora in care soseam la Sibiu, o expresie prietenoasă: 

aparitiei examenelor. _—Da, îmi aduc aminte... Eu eram în clasa a VIII-a, voi tre- 
SAE 'a a doua zi după sosire, m'am dus să-l caut pe Aldea, bue că atunci eraţi pe a IV-a sau a V-a, nu-i așa? La gimnas 
aj si mea satisfacţie l-am găsit acasă. Nu plecase încă tică eraţi, ca și mine, la aparate: sul, paralele, inele... Pro- 
la Cluj. La rândul lui, Aldea mi-a comunicat un lucru îmbu- fesorul C. M. lonescu —oare mai trăește?— vroia să facă 
curător: reușise să-l convingă pe amicul V. TI. Pe Bea VIE artiști de circ din NOL... 
me controlor financiar, coleg de serviciu cu tatăl lui Aldea— Ne-am tras fiecare câte un scaun și ne-am așezat la 
de a întra alături de noi, în lupta de care ne pregăteam. Per- masa lui. 
sonal aveam o foarte bună părere despre acest nou camarad __Bine, leilor, daţi-i drumul, despre ce e vorba? 
pe care ni-l câştigasem. Dealtminteri, Ea E i CATE AIR Aldea mi-a făcut un semn ca să vorbesc eu. Nu mam 
pe hârtie aceste rânduri, am marea satisfacţie de a putea lăsat rugat de două ori, incepând imediat sări explic, în cu- 


spune că acest al treilea element intrat în grupul cu care 
am turnat temeliile Legiunii și Gărzii de Fier la Sibiu, s'a 
menținut până în zilele de față așa cum l-am cunoscut și 
apreciat, în pofida groaznicelor furtuni pe cari le-a înfruntat 
pe pământul patriei noastre crucificate de comuniști... 


vinte scurte dar clare, ceeace mă ardea pe inimă. 
Răzimat de speteaza scaunului, cu degetele mâinilor vârite 
în subsiorile bundiţei lui moldovenești, Ion Banea m'a ascul- 
tat cu toată atenţia, fără a mă întrerupe. La sfârşit, ochii 
i sau luminat. 
„ — Bravo, băeţi, asta imi place să aud. Văd că aveţi stofă 
că de români în voi. Aţi înţeles marea chemare... Vă felicit! 
Dar un lucru să ştiţi: hora în care v'aţi hotărit să intrați, 
nu e pentru mirese, —e hora aspră în care numai suflete vân- 
joase pot întra. Dacă vreţi să luptaţi pentru făurirea Româ» 
niei noi, pentru o Românie în care tot românul, mic sau 
mare, bogat ori sărac, să se simtă la el acasă, trebue să știți 
că vă aşteaptă grele încercări. Legiunea € înconjurată de 
dușmani... De bucurii nu veţi avea parte, decât în ziua marei 
biruinţi... Aceste lucruri va trebui să le spuneți, să le expli- 
caţi, fără înconjur, şi prietenilor pe cari vreți săi aduceţi 
sub steagul Legiunii... d 
In felul acesta, ne-a vorbit aproape un sfert de oră. Apoi a A 
nea dat toate instrucțiunile de cari aveam nevoe pentru & ă 
ne putea, duce la îndeplinire misiunea ce ne-o luasem Asupra = A A 


Aflând că proximul congres studențesc se va tinea în ora» 
șul Sibiu, ne-am hotărit ca să folosim acest prilej pentru a 
lua contact cu Ion Banea, sau fie chiar și cu alt element de 
răspundere din cadrul Legiunii, cu scopul de a obține cuve- 
nita aprobare pentru realizarea planului nostru. 

Intr'adevăr, congresul studențesc a avut loc în luna De- 
cembrie 1931. 

Studentul Ion Moroșan —un bucovinean— a fost acela 
„Care ne-a ajutat să întrăm în contact cu Comandantul Le- 
„ gionar Ion Banea, 

Intrevederea a, avut loc în cursul cinei oferite studenţilor 
 Congresiști în restaurantul Hotelului «Impăratul Romanilor. 
„Jon Banea, în costum naţional, —parcă îl văd aevea— şedea 











noastră. Din servieta, de piele neagră ce-o avea, la el a udă 
apoi câteva numere din «Pământul Strămoșesc» şi o broșură 
cu coperta de culoare portocalie, întitulată «Portul Naţional, 
dându-ni-le. , 

__Gitiţi-le cu luare aminte și daţi-le apoi să le câteaaciă 
şi prietenii voştri. Eu o să vă trimit regulat tot ce Legiunea 
va mai publica. 

Şi-a însemnat într'un carneţel adresa mea, la care ne-a 
promis că ne vă scrie, iar eu mi-am notat adresa lui, dela Iaşi, 

—Cu Dumnezeu înainte, băeţi! Și țineţi-vă bine. Pe dru. 
mul pe care aţi pornit, să nu vă lăsaţi împiedecaţi de nimeni 
și de nimic!... 


In după masa aceea de iarnă, strada Avram Iancu era 
aproape pustie. Ă 

Inainte de a ajunge în dreptul Scoalei Primare de Staţ 
—in faţa căreia hotărisem a ne întâlni cu toţii la orele două 
după masă— l-am zărit pe Ion Aldea, sosind cu pas grăbit 
din celalt capăt al străzii. Câteva clipe mai târziu, își face 
apariția Alezandru Cornea, urmat la, câţiva paşi de învăță 
torul Dumitru Nedelcu. Ne salutăm în tăcere. Aldea aruncă 


o privire spre ceasu-i de mână: AIE 


—Mai lipsesc trei minute... 


Dinspre Strada Gării sosește acum și Ioan Mitea. Răsuilu si 


liniștit, căci mă temusem că nu va, putea veni. E funcţionar 
la Uzina Electrică, de unde foarte greu poate lipsi în timpul ii 
orelor de serviciu. 


In turnul Bisericii Evanghelice din Piaţa Huet bate oră 


două, A 3 


ij 
Pai 

4 
. 


Insfârșit, apare și Viorel Tănase. Ne salută cu o clipire 
din ochi, i 

—Veniţi după mine, ne spune cu voce scăzută, dar pe 
rând. E mai bine să nu întrăm cu toţii deodată... i 


2 
X- 
E i 
Lui 


4 | 


sa Îi 


* 4] 
ti» 
e 
A; 

mi 
YI - Su 
e "N 
a A 3. SE 





La | 
Ru! 
A 





x [] 
e Pas: 
7! VA 
a dpi E! 
4 BE și 
1 A d 
X-a 





Aldea ne atrage atenţia că mai lipsește unul. Tănase îl 


mulge să îngriji, a sosit înaintea, noastră. Ne așteaptă în 
strada Zidului. 

prin trecătoarea ce leagă Strada Avram Iancu cu Strada 
zidului, ajungem la poarta din dos a Şcoalei, pe care cama- 
radul Tănase O deschide cu o cheie de dimensiuni enorme. 
Unul câte unul ne strecurăm tăcuţi in clădirea Scoalei Pri- 
mare, al cărui director era pe acea vreme însuși tatăl lui 
viorel, învățătorul Ion Tănase, figură arhicunoscută în cer- 
curile românești din Sibiu. 

Am urcat apoi scările de serviciu, dar n'aș mai putea spune 
la care etaj ne-am oprit. Mi-aduc însă aminte că din ferez- 
trele clasei pe care camaradul Viorel o alesese pentru me- 
morabila, şedinţă ce urma s'o ţinem, se putea privi spre In- 
ternatul Ursulinelor. Deasemeni se putea vedea o porțiune 
din Strada Gării, pe care din cinci în cinci minute urca sau 
cobora câte-un tramvaiu. 

S'au scurs mulţi, foarte mulţi ani de atunci; totuși, o 
seamă de amănunte mi-au rămas adânc întipăriten memorie. 

Din geanta ce o adusesem cu mine, am scos dosarul cu 
coperte verzi în care păstram tot ce putusem aduna până 
atunci cu privire la Legiunea Arhanghelul Mihail și Garda 
de Fier: câteva numere din «Pământul Strămoșesc», două 
broșuri, diverse tăieturi din ziare, din anii 1930 și 1931 (refe- 
ritoare la întrunirea legionară din Cahul, la arestarea Căpi- 
tanului și la dizolvarea Gărzii de Fier din Ianuarie 1931, etc.) ; 
apoi textul câtorva cântece legionare. Tot în acest dosar se 
găsea corespondenţa ce-o avusesem până la acea dată cu 
dl. Banea. 

Pe o coală de hârtie albă, redactasem încă din ajun pro- 
cesul verbal de înființare al cuibului nostru —cuibul «Avram 
Iancu»—, primul cuib legionar din Sibiu. 

Am dat cuibului numele tribunului Avram Iancu, pentru 
a cinsti astfel memoria marelui luptător ardelean și pentru 


cn PIȚ sosme 




























+ 


Şi 


ANII 
pi: - 
ști 


că am fost cu toții de acord că așa cum el s'a ridicaţ, q 
dragoste pentru neamul lui obidit și persecutat, împotriva 
asupritorilor unguri, tot așa și noi ne adunam acum pent vă | 
a lupta, sub steagul ridicat de Corneliu Zelea Codreanu, pă i Î 


ma 


tru dreptatea neamului nostru românesc, călcată în picioana 


LA 


i 
1 

Ge | 
Fi AY 
Fa 


de o ceată de ciocoi și venetici. Personal, ținusem și din să ii 
alt motiv ca acest prim cuib al nostru din Sibiu să poarta 
numele craiului munţilor apuseni —motiv pe care însă ni LI | 
l-am destăinuit în acele momente, ci l-am păstrat în sufleț pă 
meu: stiam dela bunicul meu, descendent din părinţi orioi. 
nari din regiunea Abrudului, că eram înrudiţi, în linie co] A: 
terală, cu Avram Iancu. Dealtfel părea deosebit de semnifi. 
cativă coincidența că ședința de constituire a acestui cuih 
avea loc într'o clădire din Strada Avram Iancu. Acest amă 
nunt noi l-am interpretat ca pe un semn bun, ca o încurajare 
și aprobare ce venea de undeva, dintr'o altă lume, neînţe: | 
leasă și necuprinsă de mintea și simţurile noastre. ED 
Bineințeles, după atât amar de timp, nu-mi mai pot rea, a | 
minti textul integral al acelui proces verbal în care a fost | 
consemnat actul de temelie și'nceput al mișcării legionare din |. 
orașul și județul Sibiu. Cum însă anumite fragmente ale aces | 
tui document —am putea, spune istoric pentru Sibiul legio 
nar— îmi stărue încă vii în minte, voiu încerca, a le reproduce 4 | 
mai Jos, chiar așa lacunare cum sunt, înlocuind cu puncte | 
cuvintele uitate. 10 


PSR: | 
TR 


PP. Ă 
D i ] 
a: 4 

LA Lă 

i Li 


«PROCES VERBAL» 


(Azi 23 Februarie 1932, orele 14, în orașul Sibi L, A 
Str. Avram Iancu Nr... E. 
«Subsemnații români creștini din orașul Sibiu, | 
insujlețiţi de dorința de a lupta pentru înălța ea 

N eamului și înflorirea Patriei noastre româneș i fi 
am înființat cuibul "Avram Iancu” sub conduce ea 


camaradului Nicu Iancu, secretar ți er 
Ioan Mitea...» fiind... iar Cas i 


— 18 — 





sedinţa a fost scurtă. După iscălirea procesului verbal de 
toţi cei prezenţi (în număr de șapte), m'am simțit dator, ca 
sef al cuibului, să rostesc câteva cuvinte. Cum nu prea eram 
orator, am spus pur și simplu ceeace simțeam nevoia de a 
spune intrun moment atât de important ca acesta. Stiu că 
am insistat asupra camaraderiei : «De aci inainte, în orice 
imprejurări, la bine și în momente grele, să fim ca fraţii. Un 
trup şi-un suflet. Uniţi și solidari in toate câte vom intre- 
prinde... Lupta în care ne angajăm, va fi grea la început, 
căci vom fi singuri, numai noi șapte, înconjurați de o lume 
neințelegătoare și dușmănoasă. Această lume însă va trebui 
so convingem de cauza dreaptă pentru care luptăm, adu- 
cându-o, încetul cu încetul de partea noastră. Iar pe dușma- 
nii şi trădătorii de neam, cari ne duc ţara la ruină, trebue 
să-i combatem și să-i învingem». Ca încheiere, am citit cu 
voce tare ultima scrisoare primită dela dl. Banea, din Iași, 
și care termina astfel: «... Dar odată ce aţi pornit pe acest 
drum, nu mai există nici oprire nici întoarcere. Legionarul 
nu cunoaște decât biruință sau moarte». 

In această ședință am luat o singură hotărire, și anume : 
fiecare din noi va sta de vorbă cu prietenii pe cari îi are, 
alegând dintre aceştia pe cel mai bun, mai viteaz și mai cu 
dragoste de ţară. Acesta, dupăce va fi pregătit sufletește în- 
deajuns, va fi adus în cuib. 

Dupăce am fixat data și locul ședinței următoare, cama- 
radul Mitea, casierul cuibului, a procedat la strângerea pri- 
melor cotizații. 

Senini la suflet şi plini de încredere în viitorul spre care 
ne îndreptam, ne-am despărțit apoi cu salutul nostru: Trăias- 
că Legiunea !... | 


Dela Iași, dl. Banea continua să ne trimită, când și cum 


putea, câte-o broșură, câteun ziar sau orice altă tipăritură 
cu conţinut doctrinar sau propagandistic. Dar mai cu ecaină i 


SP 


Li 
La) 
af, 
u 


E, 
pt 3 e 


ED rau 
e ZA bip 93 
am i E 
ud Fa, d! 
Po i 
A . 


Ar 4 
Pia 


A artă 
Ap, ARĂ ue , 
Dare 
RP = Se . 
uşo. - 
d * 





îndemnuri și cuvinte de îmbărbătare. Scrisorile lui Ion Banea 
aveau darul de a încălzi inima, cui le citea; simțeam cum ne 
cresc aripile sufletului, cum, sub flacăra cuvintelor sale, ni 
se călea voința de luptă și încrederea în biruința Legiunii, 
Mi-aduc aminte că în anii de liceu am avut, pe rând, doi 
profesori de religie; unul, pare mi-se, era doctor în teologie 
și filosofie. Trebue să mărturisesc că niciunul dintre ei n'a, 
reușit să mă facă să înțeleg ce este credința, cum și în ce 
fel un om poate deveni cu adevărat credincios. A reușit, insă 
Ion Banea. De fapt nu știu dacă credința mea ajunsese a fi 
cât un bob,de muștar, —știu doar că pe acea vreme mă sim- 
țeam în stare să mișc munții din loc. Cel puţin aceasta, era, 
sensaţia pe care o trăiam. Inaintea oricărei acţiuni la care 
porneam, mă rugam întâiu lui Dumnezeu. N'aș vrea să fiu 
înțeles greșit, lăsând impresia că până aci aș fi fost ateu. 
Doamne fereşte! Dar nevoia profundă, aș putea spune irezis- 
tibilă, de a căuta ajutor și întărire în rugăciune, n'o simţi- 
sem în acest fel mai înainte niciodată. Iar acea așurare, acea 
seninătate dătătoare de nădejdi, după un dialog intim cu 
Creatorul nostru, nu-mi amintesc s'o fi avut înainte vreodată. 
Credeam în Dumnezeu, în bunătatea și dreptatea lui supre- 
mă. Dar în același timp îmi iubeam neamul din care mă 
născusem și sufeream din cauza stării de umilință și mizerie 
in care se găsea, din cauza nedreptăților pe cari nici după 
un deceniu dela înfăptuirea României Mari nu încetase să 
le îndure —de astădată din partea, propriilor lui conducăto- SE 
ri. Intuitiv, recunoșteam în Corneliu Codreanu omul trimis 
de Dumnezeu a scoate neamul românesc din marasmul în | 
„care se găsea astăzi, omul chemat a, făuri o Românie nouă, | 
„0 țară cu adevărat românească, mândră, cinstită şi puter- | 
„nică. O ţară cum, de altminteri, orice român de bine o dorea. 
„Ca ostaș al lui, ca, legionar, mă simțeam dator și în același | 
E timp mândru și fericit de a ajuta la înfăptuirea acestei opere A 
„ mărețe, pentru care eram sigur că într'o zi —mai apropiată 
„Sau mai îndepărtată— întreaga suflare românească îi va | 
„aduce cea mai adâncă recunoștință. «A 




















— 20 — 


- credinţă, aceste convingeri ce prinseset - = repari 

Ant sufletul și conștiința mea, am Câu at fise 
ag S. x le răsădesc în sufletul camarazilor mei de cuib. 
sie > ţ bucuria Și satisfacția văzând cum încolțea 
MAE altă dând rod mai vremelnic chiar decât nă- 
„mele gb at cu care acești păeţi sau pus pe treabă, 
eri ogorul Sibiului până aci arid și refractar ideo- 

e 


i ! Nu 
logiei naţionaliste Jlegionare— eră de mai mare dragul! N 
trecuse bine O 


lună şi cuibul nostru număra zece membri. 

Astfel nu e de mirat că înainte de a se împlini două luni 

la înființarea cuibului «Avram Iancu», Sibiul legionar dis- 

ne deja de 4 cuiburi, o Frăţie de Cruce și un cuib de 
surori legionare. 


In afară de cuibul-matcă, luaseră ființă următoarele cui- 
buri, formate din meseriași și muncitori : cuibul «Vlad Te ha 
având ca șef pe Chirilă Pavel; cuibul «Tudor Vladimirescu» 
—șef Luha Ion; cuibul «Mihai Viteazu» — șef Florea Aurel ; 
Frăția de Cruce «Martirii Credinței, formată din studenții 
Academiei Teologice Andreene —șef Beleuţă ; în fine, cuibul 
de femei și fete «Ecaterina Teodoroiu». 

In interiorul judeţului, cu excepţia satelor din imediata 
apropiere a orașului (Gușteriţa, Bungard, Mohu ), încă nu apu- 
casem să pătrundem. Nici n'am fi avut când și cum în scur- 
tul răstimp de două luni. 

Deasemeni, nu luasem încă niciun contact cu avocatul 
Corneliu Georgescu, unul dintre cei patru cu care Corneliu 
Codreanu întemeiase în 1927 Legiunea Arhanghelul Mihail, 
și care, după 8 ani de sbucium, persecuții și închisori, se sta- 
bilise în Miercurea Sibiului —în apropiere de Poiana, satul 
său natal— profesând avocatura. Urmasem sfatul d-lui Ba- 
nea: «Pe Corneliu Georgescu ar fi mai bine să nu-l tulburaţi 
deocamdată. Abia a, prins chiag în Miercurea. N'aveţi grije, 
vime vremea în care va fi nevoie de dânsul și-atunci, sunt 
Sisur, nu va întârzia niciun minut dela datorie...» 


Ion Banea a avut dealtminteri perfectă dreptate. Câteva 


— 21 — 


luni mai târziu, adică in Iulie 1932, Legiunea, intr'adevăr s'a 
văzut nevoită a apela la prezența sa în prima linie de luptă, 
iar Corneliu Georgescu a fost prezent la datorie. 

Cam aceasta era situația în luna Aprilie 1932, adică două 
luni după întemeierea primului cuib. 

Dar în aceeași lună incă, o echipă compusă din legionarii 
Dumitru Banea, Neculai Strugaru și Aurelian Teodorescu, 
venind din Moldova, apare pe neașteptate în Sibiu, bătând 
la ușa locuinței mele. 

—Ne-a trimis dl. comandant Banea ca să vă ajutăm la 
«desțelenirea» judeţului !... 

A doua zi am pornit să bătătorim satele. După o serie de 
peripeții, suntem arestați de două ori, iar cei trei camarazi 
pe cari ni-i trimesese Ion Banea ca să ne ajute, sunt trimiși 
în judecată, după Legea Micului Parchet. Apărarea o face 
avocatul Bidian. Procesul —primul de acest fel la Sibiu— 
stârnește mare vâlvă. Dar Tribunalul nu poate stabili nicio 
vină în sarcina inculpaților. Cei trei legionari sunt achitați. 
După proces insă, poliția i-a trimis «la urmă». 

In Iunie cade dela putere guvernul Iorga-Argetoianu, în- 
locuit fiind de un guvern național-țărănist, în frunte cu Ale- 
xandru Vaida Voevod. Se fixează ca dată pentru noile ale 
geri ziua de 17 Iulie. Sosește din Iași Ion Banea: «Ce ziceti, 
leilor: întrăm sau nu întrăm în alegeri...?». După o serie 
de consfătuiri, Sibiul legionar se hotărăște a participa la ale- 
gerile generale. 

Noi marșuri de propagandă prin județ. Bătătorim pe jos 
sute de kilometri. Din județul Târnava Mare vin să ne ajute 
studenții legionari Eugen Bârsan și Alexandru Barani. 

Insfârșit, sosește ziua, alegerilor. Și-apoi numărarea votu- 
rilor. Nu mai țin minte câte partide au depus liste la Sibiu. 
Știu că au fost multe. Dar spre mirarea multora, Garda de 
E Fier ajunge a se clasa în al treilea loc, imediat după naţional: 
„ Vărăniști și liberali. 





— 22 — 





II. DOMNUL BANEA 


— Vine domnul Banea! 

—Adevărat...? 

—Da, sosește mâine după masă cu personalul de Copșa. 
Anunţă în grabă băeții: mâine, Sâmbătă, orele 8 seara adu- 
nare la sediu. 

Ochii lui Banța strălucesc de bucurie. Ghicesc din privirea 
lui că ar vrea să-mi mai pună o seamă de întrebări. Eu 
însă i-o iau pe dinainte: 

—Lumea trebue avizată fără întârziere. Timpul e scurt, 
Ai mult de alergat... 

—Am înţeles... 

Legionarul Aurel Banţa, unul dintre primii zece tineri cu 
care am înjghebat organizația noastră la Sibiu, salută scurt, 
cu mâna pe inimă şi-apoi spre cer, și, renunțând la întrebă- 
rile ce-ar fi dorit să-mi mai facă, pleacă cu pas grăbit să 
execute ordinul. 

Pentru lumea legionară din orașul nostru, venirea d-lui 
Banea era un eveniment deosebit de important, luând carac- 
terul unei adevărate sărbători. Ion Banea fusese însărcinat 
de Căpitan cu organizarea și conducerea județului Sibiu, dat 
fiind faptul că era originar din acest judeţ, născut fiind în 
fruntașa comună Vurpăr și, în același timp, unul dintre cei 
mai valoroși şi dinamici stegari ai Legiunii. Cum însă pe 
acea vreme era obligat a-și petrece cea mai mare parte din 
timp la Iași, unde își făcea studiile (tocmai își luase licența 
în Drept, aflându-se acum în ajunul examenelor de doctorat 





în Medicină), nu avea posibilitatea de a fi între noi decâţ 
din când în când, adică în săptămânile sau lunile de vacanţă. 
In timp ce se afla la Iași, nu înceta insă de a se îngriji de 
bunul mers al tinerei noastre organizaţii dela Sibiu, trimi- 
tându-ne regulat scrisori cu sfaturi și instrucțiuni, precum și 
pachete întregi cu reviste și broșuri de doctrină naționalistă, 

Potrivit cu necesitățile acelei epoci de început —mai ales 
că efectivul organizației de Sibiu se compunea pe acea, vreme 
aproape exclusiv din tineret— posturile de comandă și răs- 
pundere, cu excepția aceluia al conducerii județene, deținut 
de comandantul Ion Banea, nu erau decât două, și anume: 
acela de șef al Corpului Legionar, adică al totalităţii cuibu- 
rilor de tineri, care îmi fusese încredințat mie, și acela de șef 
al «propagandei legionare la sate» încredințat lui Dumitru 
Banea (Mitu), fratele comandantului Ion Banea. De Frăţiile 
de Cruce și Cetăţui, mă ocupam deocamdată tot eu. Postul 
de șef al organizației orășenești (sau al garnizoanei, cum s'a, 
chemat mai târziu) nu era încă ocupat, căci nu se înființa» 
seră până atunci așa zisele «cuiburi de bătrâni», deși contam 
deja cu un mare număr de prieteni și simpatizanți din rân- 
durile celor mai vârstnici decât noi... 

Vestea, că a sosit dl. Banea și că mâine îl vom avea în 


mijlocul nostru va stârni și de data aceasta mare bucurie 


in rândurile legionarilor din Sibiu. Eram sigur că nu va lipsi 
niciunul dela adunarea anunţată. Prezenţa domnului Banea, 
avea asupra, noastră efectul unui magnet, căruia nimeni nu-i 
putea rezista. Toţi vor dori să-l vadă, să afle din gura lui să 
noutăţile ce ni le aducea, dela, Iași și să-i asculte minunatele 
povestiri despre Căpitan și despre isprăvile năzdrăvane ale 
camarazilor moldoveni. Cei cari nu-l văzuseră încă pe domnu' iri 
Banea, cunoscându-l doar din înflăcăratele descrieri ale că 


marazilor mai vechi, erau nerăbdători de a-l vedea în fine 
în carne și oase, E 
i “3 
.* : 


A doua zi, cam pela, orele patru după masă, mă aflam îm 






Aldea pe peronul gării. Amândoi imbrăcaţi 
„ pătoare, în costume naţionale, suntem ținta piata 

i mă ta Dacă am fi venit in îrac și joben, 

tf am fi stârnit mai puţină senzaţie. ee 

“cu doi «curcani», cari fac de serviciu pe ir je 
aruncă priviri piezișe. Li se pare, pe ripper pe mp 

sa la Mijloc, cevă «subversiv». Insfârșit, unu 

pe, ei pentru orice eventualitate, a raporta «cazul» Co- 

otă e 

misariatului gării. 

Intretimp aflăm 


preună cu 10n 


dela un impiegat de mișcare că personar 
lul de Copșa Mică va sosi astăzi cu ceva mpeg era in 
trece încet, minutele ne par ceasuri. Căutăm m capat gre 
nerăbdarea plimbându-ne cu pași rari dela un că odaie 
al peronului, fără a ne sinchisi de lumeă care se ui piper 
ca, la urs. Auzim, în mai multe rânduri, explicaţia 

șoaptă: «Aștia, sunt din garda lui Zelea Codreanu...» ze 

Insfârsit sosește trenul. Călătorii incep să coboare 


vagoane. i FA 

—Uite-l colo! Il vezI...: 
fel l-a. descoperit cel dintâiu. Mă trage de mânecă cu- 

ins de nerăbdare. 

gi Banea a coborit dintrun compartiment de clasa â 
treia, urmat de doi țărani, cari, după port socotind, par 4 % 
de prin părțile Ocnei Sibiului. Observăm că stă de vorbă cu 
ei. Insfârșit, le întinde mâna. Cei doi săteni îl salută respec- 
tuos, pierzându-se apoi în mijlocul mulțimii ce tinde era 
ieşirea, gării. Imi dau seama că din această clipă județul u 
numără cu doi legionari mai mult. Aceasta este «propaganda 
dela, om la. om», despre care ne vorbise dl. Banea în repetate 
rânduri şi pe care el însuşi o cultiva cu asiduitate, folosind 

orice prilej ce i se oferea. 
cdi ie opriserăm la vreo zece pași de scările vagonului 
din care coborise, pentru a nu-l stânjeni în conversaţia Să 
cu cei doi țărani. La un moment dat observăm că și ce 
ne-a zărit. Poartă aceeași cămașă în care l-am cunoscut | 
congresul studențesc din 1931. O recunosc după cusătura cu 





«pui» albaștri. Pe reverul bundiței lui moldovenești, strălu. 
cește un mic «gard», iar geanta mare, roasă pela colțuri, 
pe care o poartă in mâna stângă, o cunoșteam, de asemeni, 
de demult. E plină doldura. «Ne aduce manifeste și broșuri), 
—imi soptește Aldea, in timp ce ne indreptăm spre a] 
întâmpina. Luând poziţia reglementară, il primim cu salutul 
nostru legionar, urându-i bun sosit. 

—Ura leilor! Mă bucur că vă văd sănătoși. Ne strânge 
pe rând mâinile. Pe sub borurile largi ale pălăriei lui negre, 
doi ochi senini imprăștie lumină și voie bună. Apoi, cu un 
oftat de ușurare: 

—Ehei, iacă-mă din nou la Sibiu! Mi-a fost dor de voi... 

Da' pe aici ce mai este nou? Cum merge treaba? Unde e 
Mitu? Dece n'a venit și el cu voi? 

—Mitu a plecat la Vurpăr să «pregătescă terenul». Soco- 
team că vei vrea să te odihnești, cel puțin vreo două-trei zile, i 
acasă, în Vurpăr, și așa neam gândit, cum mâine e Dumi- | 
nică, să pornim desdedimineaţă cu toţii într'acolo, ca să 
apucăm din vreme la Biserică, iar, după slujbă, să tragem 
o întrunire în mijlocul satului... a. 

—Bravo leilor! Aţi avut o bună idee, mă declar complet E 
de acord. A 

Pornim spre oraș. EA | 
| La vreo 20 de pași după noi, agentul de poliție Ion Fi 
nichiu ne urmează «neobservat». Când, la un moment dat, i 
ne-am intors toți trei, privind înapoi, s'a, prefăcut că priveşte 

interesat la vitrina unei prăvălii de unelte agricole. îi 
—Am fost supraveghiaţi tot timpul, observă camaradul | 
Aldea. pi 
Peste fața lui Ion Banea trece 
lui moale și voalată, sună de 
—Caraghioșii de ei! 


NA 
sh 
pia ji 


y 


o umbră fugară, iar voce a 
astădată aproape metalic: 


Micul și sărăcăciosul nostru sediu din Târgul Peștelui n.9 


aude |: Art 














i. fuseseră invitaţi 

e. In afară de legionari, ISes avitaţi 
ppeapire: deasemeni prietenii si simpatizanți 
paie lui Banea ca să-i vadă strânși pe toţi, 


dorința d- , 
ir DI RE iar la urmă să se intereseze de fiecare 


i poată Viata : mult cu simpatizanţii decât cu 
a parte intraţi nd EEE E acestora creștea mereu. Unii 
not, Let XE di pri vor îngroșa ca mâine rândurile noas- 
dintii) ai al in cuiburile Corpului Legionar. Alţii, mai 
a înca FAĂ RE cuiburile lor, iar cel mai vrednic şi 
in etate, Vor e ceful organizaţiei orășenești, în timp 
capabil dintre el vă PRR A iute: Tati 
ii si simpatizanții, a căror si uaţi p i 
i pc ; entul în care sar afla că sunt «gardiști», se 
ga - aceea de a ne putea ajuta materialicește, 
i vai i ă lupta noastră. 
erijinină E CR pornise să bată dela un capăt la 
altul al ţării. Vânt ce aducea cu el mireasma unei vieţi er 
Poporul începuse să se trezească. Tineri şi bătrâni, iza = 
de o tainică forţă, vin să-și astâmpere setea lor de drepta 
și adevăr la isvoarele cristaline ale Legiunii. Neamul româ- 
nesc, cu intuiţia lui sănătoasă, începe a recunoaște în per- 
soana Căpitanului omul trimis de Providenţă pentru arl scoate 
din marasmul în care zace şi a-l conduce pe cărări de culmi 
insorite spre un viitor măreț și luminos. 

La Sibiu, abstrăgând tineretul, cei cari au venit printre 
primii la chemarea Legiounii au fost, în general, oameni mai 
simpli, umili cetăţeni ai orașului nostru. Iată, spre exemplu, 
din grupul celor cinci care șed pe banca din fundul sălii, 
primul, cel în costum cenușiu, cu fruntea înaltă de poet, nu 
este cum s'ar putea crede vreun director de bancă, vreun 
medic sau advocat, ci croitorul Dumitru Dușleag, al cărui 
modest atelier de croitorie se găsește doar la câțiva pași de 
sediul nostru; lângă el, bărbatul înalt și robust, încărunţit 
pela tâmple, este comerciantul Cotruș (fratele poetului Aron 
Cotruș), membru în «Comitetul de 1000», care dela început 
nea ajutat cu bani pentru a ne putea tipări primele noastre 
manifeste. Al treilea în grup este cismarul Vasile Buta, care, 


san NI oa 


pentru a putea participa la ședințele noastre, face de fiecare 
dată o cale de cinci kilometri pe jos. Dar printre aceștia, 
iată și o excepție: bătrânelul acela simpatic, cu mustață, că, 
runtă, cu ochi vioi, neastâmpăraţi, mereu anturaț de tineri 
în mijlocul cărora pare a se simți mai bine decât printre cai 
de o vârstă cu el. Este dl. Mardan, profesor în pensie, care 
se poate mândri de a fi fost primul intelectual intrat în Orga, 
nizația legionară dela Sibiu. Zilnic își manifestă marele re- 
gret că nu e cu 40 de ani mai tânăr; ar vrea să imbrace și 
el cămașa verde și să mărșăluiască în rând cu noi. 

Un caz cu totul aparte, și în același timp mișcător, îl cons- 
titue acea femeie firavă și uscățivă, îmbrăcată în nezru, care 
șade lângă geam —locul ei predilect. Privirea-i voalată ră- 
tăcește în lumi depărtate. Ceeace văd ochii ei, în acele tai- 
nice lumi, nouă ne rămâne ascuns. Trebue că sunţ lucruri 
minunate, căci pe figura ei s'a așternut lumina unei adânci 
păci sufletești. E oarbă. Vine regulat să asculte cântecele 
noastre legionare, pe care le cunoaște de-acum pe toate pe 
dinafară. De data aceasta a venit să audă glasul drag al ne- 
potului ei, Ionel. E mătușa lui Banea... 

In turnul Bisericii Luterane clopotul a bătut ora, opt. 

Camaradul Vasile Vlad, care a făcut de planton afară, << 
întră grăbit anunțând: „00 

—Vine domnu' Banea,! | 
Băeţii, în cămăși verzi, formează careul, pe cuiburi: cui. 
bul de comandă «Avram Iancu», primul cuib înființat la Si- 
biu, apoi cele trei cuiburi muncitorești: «Mihai Viteazu», «Tu 
dor Vladimirescu» și «Vlad Tepes». Cuibul «Martirii Oredin- 
p: pene mingea urmat, a dat aleși luptători și adevă- d 
auza legionară —un Ion Faur ș. a— este 
reprezentat prin doi delegaţi, studenţi teologi. Din Frățiile 
E Drive i eta Lazăr» și «24 Ianuarie» n'au venit decât | 
“A e fiecare Frăţie. S'au travestit ca nu cumva, să fie 3. 
ÎL car la dt preiei i pan profesorilor, în ca e | 
„at tipe a toate școlile. Acești patru elevi 
E canu, Petre Pleschin (care, în ciuda pr fe; 










« a 
+ * 
i * 
Di, Șe 


: 







— 28 — 


n, cămașă verde), Munteanu 


O : = 

ăcase, sub vest crt fi ostru, și-au luat asu 

ejdiei, 5 vici, nesocotind Or 1 cunoaște pe CO 
Mm "0la€ PopOVIC , / a, arzătoare de a- ţii 

i Nico sc, din dorinţ e îl formează Ce- 


prăși Mi panea 
dant ac iu». i te, 
MAL aterina Tape A i scurte, date în surdină. Peste 
ă dl. Baneă. ag dela inimă, svâenind spre cer. 
- e po 
cincizeci de i - ului şi dau raportul. 
Ies în faţa “n dantului Ion Banea, 
La salutul (POE las: Trăiască Legiunea. ! : 
părând un Sing ă, de lumină, care avea darul de a ins 
cel suras, plin de pisic dl. Banea 
Cu a tan simpatie și O nemărginită încredere, i. 
al va clipe privirea peste cei prezenţi în sală, 
uprindă pe toţi. Apoi, ca de atâtea alte ori, 
imi tele în subsioarele bundiţei, privește câtva, 
sprijini și GERD SE ândurile. Ochii i se în- 
timp la pământ, pentru ași aduna BADOT Es it 
dreaptă apoi spre peretele din față și rămân pironiți Dev 
pul Căpitanului, care atâmă aci, împodobit cu panglici verzi 
și tricolore. Insfârșit, în tăcerea plină de așteptare ce sa aşter- 
nut în sală, începe a vorbi, cu glas rar și domol. Dela primele 
cuvinte, mulțimea, este cucerită. In momentul în care ajunge 
să ne vorbească despre dușmanii neîimpăcaţi ai Legiunii, des- 
pre călăii tineretului naționalist, cari din nou sau năpustit 
cu ură asupra legionarilor, întemnițându-i și schingiuindu-i, 
vocea lui devine aspră, iar inimile noastre vibrează de re- 
voltă. Tot el însă ne-o potolește, învățându-ne să răbdăm cu 
eroism toată ocara și prigoana nedreaptă deslănţuită de pu- 
terile întunericului, căci deasupra noastră există un Dumne- 
2cu care vede toate și-un Arhanghel care ne ocroteşte cu spada 
e: de foc. Soarele dreptăţii va răsări în curând pentru în- 
ri lee iesi românesc, răsplătind toate suferințele și jertfele 
—1ar dacă o fi să cădem cu totii ituri 
să suit u toţii sub loviturile dușmane, 
în nspăimânte acest lucru: sângele nostru nu va curge 
zadar. Peste mormintele noastre ii ; 
departe astre vor duce alții lupta mai 
» până ce întregul neam i i 
va deveni legionar. Pentru 


legionarii răspund, 


pira S A 
își plimbă câte 
căutând să ne c 


— 29 — 





a? TA 


înfăptuirea României noi, a României Legionare de mâine, 
nicio jertfă nu ne va fi prea scumpă... 

Micul nostru sediu răsună apoi de mândre cântece legio- 
nare: «Sculați-vă din munţi și văi, urmași ai sfinţilor eroi... 
«Legionari să'ntindem hora...» și Marșul legionarilor Sibieni: 
«Se trezesc mărețe umbre pe-al Șelimbărului plaiu...» 


In «pădurea cu fiare sălbatice», pe care a trebuit s'o stră- 
batem în anii ce-au urmat, coasa morții a rărit înspăimân- 
tător rândurile noastre. Sibiul i-a dat și el cu dărnicie con- 
tribuţia în sânge și morminte: 

Ion Banea... 

Petre Fleschin, Ion Paur, Ionel Rodeanu, Vasile Vlad, 
Aurel Banţa... Sunt doar câţiva din cei mulţi. 

Dar jertfa lor nu va fi înzadar. 

«Peste mormintele noastre vor duce alţii lupta mai de- 
parte... pentru înfăptuirea României noi, a României legio- 
nare de mâine...» 

Acestea au fost cuvintele Comandantului Legionar Ion 
Banea, în care a crezut. In această credinţă şi-a dat viața, 
căzând sub gloanțele ucigașe comandate de un regim crimi- 
nal și corupt. 

Noi, cari cu voia lui Dumnezeu am supravieţuit groazni- 
cului măcel, să nu uităm aceste cuvinte, să nu desmințim 
credința în care a murit unul dintre cei mai de seamă ostași 
ai Căpitanului. 

Destinul ne-a rezervat privilegiul și sfânta datorie de a 


Rp mai departe lupta neamului românesc până la biruința 
inală,.. 


; A 
FN 





aptă dA: n îti Ei x 


Div otzie i a 


L Ş ui 
Ă pe | 
E RAE e a 


ei alt bip E 


Y Cale pica i 


Ci 
= 


= d in ie 33 E 


4 
a 


xy 
„> 





III. PRIMA MEA INTALNIRE CU CAPITANUL 


Sosind la București cu vreo zece zile inainte de inceperea 
examenelor, am tras, ca deobiceiu, la unchiul meu Simion, 
care locuia pe strada Virgiliu, în apropierea cazărmii Corpu- 
lui de Gardă al Palatului. 

Eram student în Drept, în anul al treilea, in ajunul exa- 
menelor de licenţă. Mă înscrisesem la trei din cele cinci 
examene, rămânând ca la celelalte două să mă prezint în 
proxima sesiune. Deși timpul ce-l avusesem la dispoziție pen- 
tru a mă pregăti fusese relativ scurt și plin de momente agi- 
tate, mă simțeam totuși destul de tare in două materii; în 
ceeace privește a treia, Dreptul Comercial și Finanţe, nu eram 
deloc sigur că voiu reuși la examen, căci, pe lângă faptul că 
nu citisem îndeajuns materia, se mai întâmpla că din toate 
disciplinele predate în Drept, aceasta era unica pentru care 
nu aveam niciun fel de inclinaţie. Astfel reușita la această 
a treia materie depindea mai mult sau mai puţin de ceeace 
mai puteam înmagazina cerebral in următoarele opt sau zece 
zile ce-mi rămâneau până la examen. Ceeace mă impiedecase 
de a mă prepara mai temeinic, fuseseră mai cu seamă cele 
două arestări suferite în decursul ultimelor luni; la urma 
urmei, nimic neobișnuit în viața unui student legionar. Fu- 
sesem purtat dela, o închisoare la alta, impreună cu alți ca- 
marazi, bine înțeles, ca de atâtea alteori, fără nicio bază 
legală. Motivul arestării a fost faptul de a fi ținut întruniri 
în câteva, sate din judeţul Sibiu. Dar, cum spuneam, acci- 
dente de acest gen erau ceva comun și in același timp inevi- 






tabile în viața sbuciumată pe care am dus-o noi, legionarii, 
iar dacă —din cine ştie ce cauze— OImisesem & include în 
calculele mele probabilitatea unor astfel de accidente, apoi 
a fost, desigur, datorită în mare parte indestructibilului opti- 
mism de care eram însufleţit in acei ani ai tinereţii mele. 
Cum la Facultatea de Drept din București frecvența nu 
era obligatorie, odată cu terminarea primului an, în care 
frecventasem simultan Academia de Bele-Arte, am renunțat 
la, șederea mea în București, dându-mi perfect seama că aceas- 
ta era împreunată cu O seamă de cheltueli, cărora tata, de 
aci înainte, nu le-ar mai fi putut face faţă. Greutățile finan- 
ciare în care întrase familea mea, în mod neașteptat, în tim- 
pul acelor bine cunoscuţi ani de criză ce-a sguduit întreaga 
țară, determinând guvernul de a interveni prin legea, con- 
versiunii datoriilor, m'a făcut să renunţ la Bele-Arte, unde 
frecvența era, natural, obligatorie, și, reintors în orașul meu 
natal, Sibiu, să-mi caut un serviciu, pentru a putea contribui 
cu leafa mea la ușurarea greutăților familiale. Astfel, la Bu- 
curești nu mai călătoream decât cel mult de două ori pe an, 
în timpul sesiunii examenelor la Facultatea de Drept. 
Activitatea, aş putea spune neîntreruptă, ce-o desfășuram 
în acești ani ai tinereţii mele în cadrul Legiunii, ca şi obli- 
gaţiile de funcţionar ce le-am avut timp de un an (cât am 
lucrat într'un birou al Căilor Ferate Române), aproape nu-mi 
mai lăsau răgaz pentru a mă putea ţinea de carte. Totuși, 
preocuparea mea —poate cea mai de căpetenie— pe acea vre- 
me, era aceasta: terminarea cât mai grabnică a studiilor uni- 
versitare. Tineam cu tot dinadinsul să-mi iau licența în Drept 
cât mai curând posibil, pentruca, în calitate de avocat, să 
mă pot ocupa, cu un ceas mai de vreme, de procesul complicat 


in care se găsea tata cu niște Bănci, datorită contractării | a 


unor imprumuturi agricole, proces ce adusese în casa noastră 
„multe griji și supărări. Pierderea, acestui proces ar fi însem- 
SR nat ruinarea, familiei noastre din punct de vedere economic. 


E Mă simțeam dator să-l ajut pe tata, să-l descarc, cel puţin î. 
„ Parţial, de grija și răspunderea ce le ducea singur și în ace 





ir familia de nenorocirea ce-o prince 
a decât aceea de a deveni c 
let psi pie pri pipa orei: procesul! Plan cu adevă- 
E iai ba, chiar năstrușnic, izvorit şi alimentat exclusiv 
e 4 pane) şi optimismul caracteristic tinereţii. Oricare 
pe sp ar fi zâmbit cu scepticism în fața acestui plan, 
că aa copilăresc, având la îndemână destule motive pen- 
ai a se îndoi de rezultatele lui practice, afară doar, dacă 
Dumnezeu ar fi intervenit cu vreo minune. | 

Fi bine, această minune s'a realizat. Căci, în treacăt fie 
zis, luându-mi licența, m'am. înscris fără întârziere în Baroul 
avocaţilor *. Mam ocupat, în acelasi timp, cu toată seriosi- 
tatea de procesul mai sus amintit. Am apucat să-l desbat, în 
faza, lui finală, alături de un avocat mai bătrân, care a fost 
bucuros de a împărţi cu mine răspunderea unui eventual in- 
succes. Procesul a fost câștigat! 

Tot în treacăt fie zis: la câștigarea bătăliei ce-am dus-o 
pentru a, face posibilă «minunea», a contribuit în mare parte 
Căpitanul... Dar toate aceste se vor desprinde cu mai multă 
claritate din cele ce voiu povesti mai la vale. 


laşi timp să-mi 2P 


Ajuns în strada Virgiliu și sunând la portița de lemn 
deasupra, căreia niște trandafiri agățători formaseră în cur- 
sul anilor un baldachin viu, ascunzând cu desăvârșire tăblită 
cu numărul casei, mi-a ieșit în întâmpinare mătușa Florica. 
Unchiul meu, care era ofițer —pe acea vreme avea gradul 
de Colonel— nu sosise încă dela, serviciu. Specializat în geo- 
dezie și cartografie, îndeplinea deja de mulţi ani funcțiunea 
de sub-director al Institului Geografic al Armatei. In mod 
aproape obișnuit, sosea foarte târziu acasă. Vărul meu, Mir- 





* Stagiul mi l-am făcut în biroul avocatului Bidian, îm- 
preună cu camaradul Lae Lupu din Alba Iulia. 


PE | a 


cea Traian, elev la liceu pe acea vreme, deasemeni nu era 
acasă. 

Mătușa m'a instalat in cămăruța de lucru a unchiului 
Simion, o încăpere mică și modestă —«nepretenţioasă ca Și 
mine», obișnuia să spună unchiul meu— care, în afară de 
o masă de scris, un scaun și o etajeră de cărţi, nu mai con- 
ținea decât un vechiu pat de campanie, cu o saltea atât de 
vârtoasă de-ai fi zis că-i umplută cu ciment. Patul era de fier, 
demontabil, și servise unchiului meu în timpul primului răz- 
boiu mondial, în anii în cari a stat pe front, ca ofițer coman- 
dant al unei unități de pionieri. Tinea la acest pat ca la un 
vechiu și bun camarad, iar dacă nu s'ar fi însurat, cum obiş- 
nuia să-l tachineze mătușa Florica, ar fi continuat să doarmă 
intr'insul până la sfârşitul vieții. In acest pat-relicvă, piesă 
demnă de un muzeu, dormeam eu când veneam pe timp mai 
scurt la București. 

Să-mi fie iertată atenția neobișnuită acordată unui obiect 
mort, unui neînsemnat pat de campanie, pe care oricine, în 
afară de unchiul meu, bine înțeles, l-ar fi aruncat la, fier 
vechiu. Am insistat doar din cauza amintirilor ce mă leagă 
de acest pat vechiu, natural amintiri de altă natură, decât 
acelea ce i le purta unchiul meu. Sunt aduceri aminte din 
anii de prigoană ce-au urmat zilelor însorite de care mă ocup 
aici, in cari soarta m'a purtat în repetate rânduri pela 
București. Am venit atunci, în felurite imprejurări, ca 
să-mi odihnesc pe acest modest pat de campanie, pentru o 

noapte sau două, trupul slăbit și istovit de închisori. Așa, 
spre exemplu, după eliberarea mea din închisoarea, Jilava, în 
primăvara anului 1934, apoi când mi-au dat drumul din la» 
gărul dela Vaslui, sau un an mai târziu când, în cea mai 
aspră epocă de prigoană, venisem să iau legătura cu Coman: 


damentul Mișcării, etc. In acest pat, în seri târzii, am rostit 


în gând cele mai fierbinţi rugăciuni pentru salvarea Căpi- 
tanului, ori am implorat ajutorul ceresc împotriva primej- 
„ diilor de moarte ce ne dădeau târcoale, în acei ani de tristă 
E memorie, în intunecata pădure cu fiare sălbatice, în care se 














transformase pentru noi, legionarii, pământul țării noastre 
românești... Dar despre toate acestea, despre toate câte aveam 
să mai pătimesc ca legionar în anii cari au urmat, nu 
bănuiam din fericire încă nimic pe vremea aceea, . 


In acea seară, după sosirea mea la, București, fiind obosit 
de drum, m'am culcat ceva mai de vreme, fără să mai aștept 
sosirea unchiului meu. In pofida vârtoșeniei patului sparta. 
nic, am adormit imediat. 

A doua zi m'a deștepat ciripitul păsărilor cari se alungau 
in sbor sglobiu prin frunzișul copacului din fața ferestrei. 
M'am trezit din somn cu o curioasă senzație ; era, ceva, plăcut, 
liniștitor, dar imposibil de definit. Aveam impresia că în cur- 
sul nopţii aș fi făcut o lungă călătorie, undeva, prin locuri 
cu totul necunoscute, din care aduceam ca singură reminis- 
cență viziunea unei vaste grădini cu cireși înfloriți, al căror 
parfum dulce-amărui părea că îmi stărue încă în nări. Dar 
toate eforturile pe care le-am făcut pentru a-mi reaminti mă- 
car crâmpeie din visul avut în acea noapte, au rămas zadar- 
nice. Imi amintesc în schimb foarte bine de seninătatea și 
buna dispoziţie ce mi-au stăpânit sufletul în acele ore de dimi- 
neață, premergătoare primei mele întâlniri cu Căpitanul... 

Nu bătuse încă ora opt când am pornit spre centrul orașu- 
lui. Vroiam să trec mai întâiu pela Facultate, pentru a mă 
încredința de data exactă a fiecărui examen. De aci, conform 
cu planul ce mi-l făcusem încă din ajunul plecării mele la 
București, intenționam să mă duc la sediul Gărzii de Fier, 
din strada Aurel Vlaicu. Aduceam din Sibiu un raport scris, 
pe care ţineam să-l predau, după putinţă, Căpitanului în per- 
soană. In același timp vroiam să aflu ultimele noutăți, luând 
cu mine, pentru a duce la Sibiu, eventuale ordine sau dispo- 
ziții. Nutream speranţa de a-l întâlni pe Căpitan la sediu, 

deși habar n'aveam dacă se găsea la București sau în cu totul 
altă parte a țării. 


— 35 — 





Activam de peste doi ani în rândurile Mișcării, dar Nu mi 
se ivise încă prilejul de a putea vorbi cu Căpitanul. Il văzu. 
sem de două ori, dar numai dela distanţă. Căpitanul, la Tân- 
dul său, nu mă cunoștea decât din rapoartele Și relatările 
d-lui Banea, pe acea vreme șeful organizaţiei legionare Sibiu, 

Dorința de a-l cunoaște pe Căpitan, desigur, o aveam, 
cum oricare alt legionar în locul meu la fel ar fi avut-o. Dar, 
ca și până aci, nu mă gândeam și nu vroiam să forțez acest 
prilej ; găseam că e mai bine să las totul pe seama, destinului, 

Cam acestea imi erau gândurile în momentele în care, 
după terminarea treburilor la Facultate, mă îndreptam cu 
pași largi spre prima staţie de tramvaiu, pentru a mă duce 
la sediu. 

Nu-mi mai amintesc dacă pentru a ajunge la sediu am 
luat unul sau două tramvaie. Tin însă foarte bine minte că 
la vreo două sau trei stații, înainte de a ajunge la destinaţie, 
a urcat în același tramvaiu —cine credeți?— Profesorul Ion 
Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului, «Moș Zagreb», cum îi Spu- 

neam noi, legionarii. Purța obișnuitu-i costum național mol- 
dovenesc, pe cap o pălărie neagră cu boruri moi, iar subsioară, 
o servietă mare de piele și aceasta tot de culoare neagră. 
Exact cum l-am cunoscut cu un an înainte, când, pentru pri- 
ma (și ultima) dată, a venit să ne viziteze la Sibiu. 

La îndemnul insistent a] taxatorului, « avansați înainte 
domlor!», căci tramvaiul se umpluse de lume, iar locuri de 


poe, apoi deodată i s'a luminat fața: «Ehei, îmi păre că 
cunosc, camarade. Nu ești mata Nicu Iancu dela Sibiu?». 
Am rămas surprins că-și mai amintea de mine. L-am rugat 
at categoric. «Cum, 


Fi. 


4 (3 


Ms za pipi ciluaă „Aer 
dep. ă, Dodi Ata) pilule i ALIA 


fi 
” 
„dă 

RA 
L] 


„ali 
] RE ii 
3 
Rfi 
Să 
| 
D080. 
+ 

| 

] 

i 

2. + 
| 

A 
) 

% L] 


îi 
Pi 
N 
% 
[) 
ț 
m: 
k 
“ 





Pus în incurcătură de vorbele profesorului, am încercaţ 
totuși să mai îndrug ceva, dar Moș Zagreb mi-a pus mân 
pe umăr și apăsându-mă cu energie, vrând-nevrând m'a, for: 
țat să-mi reiau locul pe bancă. 

Revederea neașteptată cu profesorul Zelea Codreanu m'a 
bucurat sincer. Am aflat dela dânsul că zilele acestea Căpi- 
tanul s'ar găsi în București, dar nu știa dacă îl vom putea 
intâlni la sediu. In tot cazul eram bucuros că nu voiu sosi 
singur la sediul legionar, pe care vizitam pentru întâia oară, 
ci întovărășit de însuși tatăl Căpitanului. 

Din imaginea exterioară ca Și interioară a sediului din 
strada Aurel Vlaicu nu mi-a mai rămas păstrat în memorie 
aproape nimic. In schimb îmi amintesc că la întrare am în- 
tâlnit câțiva legionari și două surori legionare. Imi erau cu 
toții necunoscuţi. Un tânăr de statură mijlocie, cu părul 
blond, împărțea la alţi doi sau trei camarazi niște imprimate. 
Un altul era ocupat cu impachetarea imprimatelor —proba- 
bil vreun manifest sau circulară. După cât am înțeles, câțiva 
dintre băeţii prezenţi aci veniseră pentru a se aproviziona cu 
tipărituri legionare. Nu-mi mai amintesc precis, dar îmi face 
impresia că între camarazii pe cari i-am cunoscut personal 
cu această ocazie a fost și Gheorghe Furdui, preşedintele Cen- 
trului Studenţesc, precum și Decebal, fratele Căpitanului, pe 
care, în cursul anului, l-am reintâlnit apoi de câteva ori pe 
coridoarele Facultăţii, fiind și el student în Drept. 

Profesorul m'a părăsit pentru câteva clipe, reapărând apoi 
cu știrea imbucurătoare pentru mine: «Căpitanul e sus, așa 
că poţi să te duci să vorbeşti cu dânsul. Dar grăbește-te, altfel 
îl scapi...». 

Imi aduc vag aminte că am ieșit într'o curte, iar de aci 
am urcat o scară, ajungând într'o cameră modest mobilată, 
La. dreapta, o ușe întredeschisă. Am fost întâmpinat de doi 
legionari, mai în vârstă decât mine, unul dintre ei fiind 
Mihail Polihroniade. Am aruncat o privire fugară prin ușa 
intredeschisă, dar n'am reușit să zăresc nimic. Incăperea pă- 
rea goală, dând probabil spre altă odaie, de unde veneau niște 


sunete slabe, ca de farfurii sau pahare. Explicaţia mi-a dat-o 
până la urmă chiar Mișu Polihroniade: Căpitanul era din. 
colo, în bucătărie, unde, nu mai ţin minte cari legionari, ve. 
niți de nu știu unde, luau ceaiul de dimineaţă. 

In timp ce conversam cu Polihroniade, văd deodată apă. 
rând în pervazul ușii figura inconfundibilă a Căpitanului 
(acest moment mi-a rămas adânc gravat în memorie). Ca 
electrizat, am luat poziția de «drepți», salutându-l cu salutul 
nostru legionar. 

—Aa, mata ești Nicu Iancu...? E bine că ai venit, îmi pare 
bine că te pot cunoaște... Mi-a strâns mâna, privindu-mă 
adânc în ochi. Eu de fapt te cunosc demult, din povestirile 
lui Banea. Dânsul mi-a vorbit des de d-ta. 

N'am uitat și no să uit niciodată acea privire fascinantă, 

a ochilor lui de culoarea adâncimilor mării. Nu sunt în stare 
de a găsi cuvintele potrivite pentru a descrie acea, emoție, 
acea curioasă tulburare ce m'a cuprins în momentul în care 
mi-a strâns mâna și m'a privit în ochi. Ea m'a stăpânit aproa- 
pe tot timpul cât am stat în fața lui. Părea că toate câte 
erau în jurul meu se șterseseră, scufundându-se într'o ceață 
deasă ; până și vocile legionarilor din curte și toate celelalte 
sgomote îmi păreau că vin de departe, de foarte departe. 
Insăși propria-mi voce, când răspundeam întrebărilor puse 
de Căpitan, îmi suna atât de curioasă şi distantă, încât îmi 
făcea impresia că nu e a mea. Din ceața care se lăsase în 
juru-mi, doar fața, Căpitanului îmi apărea, clară și luminoasă, 
ca sub lumina unui reflector puternic, doar cuvintele lui le 
mai auzeam... Totuși, lungul șir de ani ce s'au scurs de atunci 
mi-au șters din memorie multe din cuvintele pe cari le-a rostit 
în acea zi memorabilă pentru mine. 


Mă găseam, însfârșit, aproape pe neașteptate în fața ace- 





ginaţiei mele de adolescent. Aceasta m'a indemnat să nu 
desist de a-l căuta. Până la urmă un instinct sănătos m'a 
ajutat să-l găsesc. Căci în momentul în care am auzit despre 
Corneliu Zelea Codreanu, Căpitanul, mi-am daţ seama ime- 
diat că numai EL putea fi acela, pe care ani dearându-] il cău- 
tasem. Și, înainte de a-l fi văzut măcar, l-am urmat. Fără 
nicio ezitare, fără nicio rezervă... Astăzi, când aștem pe 
hârtie aceste amintiri —la aproape patru decenii dela data, 
intrării mele în Legiune— pot mărturisi în mod deschis și 
din tot sufletul că sunt fericit de a-l fi găsit şi de a-l fi urmat. 

Voiu încerca, în cele ce urmează, să redau, cel puțin în 
parte, adică în măsura în care mă ajută memoria, acea primă 
conversație pe care am avut-o cu Şeful Legiunii. 

După ce i-am predat raportul scris ce-l adusesem dela 
Sibiu, Căpitanul m'a intrebat câte zile aveam de gând să 
stau la București. I-am răspuns că venisem pentru a-mi da 
examenele. Timp de o clipă, privirea i s'a fixat asupra unui 
punct invizibil mie, situat undeva în depărtare; apoi a spus, 
ca pentru sine, un «da», cașicând şi-ar fi confirmat un gând 
nerostit. Cine știe unde îl purtaseră gândurile în acele câteva 
clipe. Privindu-mă din nou, ma întrebat: «Ce face Corneliu, 
Corneliu Georgescu? E tot la Miercurea...?» I-am răspuns 
că l-am întâlnit cu vreo săptămână înainte și că deocamda» 
tă îi merge bine. «Cea mai mare parte din timp și-o petrece 
în Miercurea, dar, din când în când, vine la Sibiu, pentru a 
desbate câte-un proces la Tribunal». 

Corneliu Georgescu se stabilise cu vreo doi-trei ani inainte, 
ca avocat, în Miercurea-Sibiului, orășel situat în apropierea 
comunei lui natale, Poiana-Sibiului. După o foarte scurtă pe 
rioadă de viață oarecum mai liniștită, întrase din nou în 
luptă, cu ocazia alegerilor generale din 1932, figurând pe lista 






candidaţilor Gărzii de Fier la Sibiu... 
Căpitanul m'a întrebat apoi de Bidian și despre cum 0 
duc părinţii lui Ionel Banea. Avocatul Dr. Augustin Bidian 


luia pe care îl căutasem încă din timpul adolescenței, fără 
„ Săfiavut pe acea vreme măcar certitudinea, că ar putea exista 
„aevea. In ultimii mei ani de liceu, incepusem să-mi dau seama 





„că acel personagiu legendar, ce de mult îl purtam în mintea 


* , A Ş! 


etul meu, nu putea fi doar o simplă plăsmuire a imar . j 





intrase în Legiune scurt înainte de alegerile din 1932, figu- 
rând apoi și dânsul pe lista candidaţilor noștri la Sibiu. In 


mn AN: 





ce-i privește pe părinții comandantului legionar Ion Banea 
(și ai lui Mitu Banea,), iar, mai târziu, deasemeni socri coman- 
dantului legionar Nicolae Petrașcu, țărani fruntași ai Comu- 
nei Vurpăr, deși la o vârstă la care ar fi avut tot dreptul de 
a, se bucura de zile mai senine și tihnite, avuseseră de îinduraţ 
încă în acea epocă nenumărate neplăceri și suferințe, des- 
cinderi în miez de noapte, percheziții, etc. Dar toate acestea 
n'au reușit să-i frângă, ci i-a oțelit, pregătindu-i pentru acea 
grea lovitură sufletească ce aveau s'o îndure, câțiva ani mai 
târziu, prin pierderea fiului lor iubit, Ionel... Din conversaţia 
ce-a urmat, am observat numaidecât că despre toate câte se 
petrecuseră la noi, în orașul și județul Sibiu, Căpitanul era 
mult mai la curent decât putusem bănui. Deasemeni am înțe- 
les că dacă imi reţinuse atât de bine numele, deși nu mă, 
văzuse încă până astăzi, faptul se datora maicuseamă a 
trei momente sau amănunte din scurta-mi activitate legio- 
nară de până atunci, și anume: înființarea primului cuib la 
Sibiu; manifestul meu din 1932, adresat tineretului din Sibiu 
(pe care, dupăcum se vede, Căpitanul îl găsise bun, căci auţo- 
rizase reeditarea și răspândirea lui în câteva, județe din Mol- 
dova și Muntenia), și marșul «Echipa, Morţii», pe care îl seri- 
sesem la începutul lui Mai 1932 și care, întretimp, se cânta 
în întreaga țară. 


Abia către sfârșitul conversației, care, de fapt, n'a durat 
decât vreo douăzeci de minute, Căpitanul a revenit brusc la 
examenele mele. 


—Aşa, vasăzică ai venit la examene...! Vezi, dușmanii 


Legiunii spun despre noi că am fi niște neisprăviţi. E o in: 
sultă și totodată un mare neadevăr. Dacă acești domni cari 
ne batjocoresc la orice ocazie ar fi trebuit să-și facă studiile 
cum ni le-am făcut noi, mereu loviți și ţinuţi în închisori, 
desigur că ar fi rămas niște neisprăviţi. Noi nu. Noi am răs- 


bit prin toate greutăţile ce ni s'au pus în cale... Elevii și “08 | 
Ș studenții noștri nu e voie să-și neglijeze învăţătura. Dar nu FA 
i i numai ei; la fel meseriașul trebue să învețe să ajungă un AR 


dU ai 
în 
LR 
pă . 
II Și 


— 40 — 








rte bun meșter în meseria lui. Ca în toate celelalte, legio- 
SA să fie și la învățătură întotdeauna între cei dintâi... 
ze Apoi m'a întrebat: 

_—Ești pregătit pentru examene? | 

eram hotărit să nu-i ascund nimic. l-am spus cum stau 
lucrurile, că la unul din cele trei examene nu eram indeajuns 
de pregătit. M'a ascultat atent, apoi, uitându-se drept în ochii 
am: pe bine dacă vei da trei in loc de numai două 
examene. Nu crezi? Noi nu știm niciodată ce ne aduce ziua 
de mâine... Fă un efort, legionarul e doar năzdrăvan...! 

In timp ce îmi întindea mâna pentru despărțire, m'a pri- 
vit din nou în adâncul ochilor și, sacadând cuvintele, mi-a zis: 

—Va să zică iţi iei toate trei examenele...? 

Tonul în care a pronunțat aceste cuvinte era in același 
timp întrebător și oarecum poruncitor. Eu am interpretat 
cuvintele Căpitanului ca fiind o intrebare, la care, bine îințe- 
les, eram dator să dau un răspuns. Timp de două-trei secunde 
am privit în pământ, gândind intens ce să răspund. Apoi, 
ridicându-mi privirea, am răspuns cu glas hotărit: 

Da, Căpitane! 

Aceasta a fost —și așa a decurs— prima mea întâlnire 
cu Căpitanul. 


Nu-mi mai amintesc cum am ajuns din nou în stradă, cum 
am luat tramvaiul și cum am ajuns acasă. Ceeace știu, este 
că în după amiaza aceleiași zile încă am început să citesc 
intens din cursul șapirografat de Drept Comercial. O săptă- 
mâna, întreagă am citit mereu, până noaptea târziu, de mi 
sau înroșit și au început să mă usture ochii. Când uneori 
mă apuca lehamitea și simțeam ispita de a mă lăsa păgubaș, 
auziam parcă, de departe, propriu-mi glas, rostind hotărît: 
«Da, Căpitane!» Si aceste două cuvinte magice, cari aveau 


Bi a 





valoarea unei promisiuni făcute insuși Căpitanului, îmj d ai 
deau de fiecare dată noi puteri... : ă 
Insfârșit, sosind momentul, m'am prezentat la, ex | 
la toate trei... Şi am reușit la toate trei! Mai mult încă. 
tocmai Dreptul Comercial, la care nu mă incumetasem la 
inceput să mă prezint, din cauza șanselor foarțe reduse dă 
a reuși să-l trec, l-am luat cu «bila albă». A 
Mulțumind lui Dumnezeu, gândul mi-a sburat la Căpit 
și am retrăit infiorat acele momente, când, la despărțire, 
privindu-mă în adâncul ochilor, imi spusese: «Fă un ezită 
legionarul e doar năzdrăvan !» 
Păcat că tocmai El, care m'a ajutat să câștig această 
«bătălie», n'a mai avut când să afle de biruința pe care 
repurtasem. Nori negri și ameninţători incepuseră să tru fi | 
nece din nou orizonturile Legiunii, prevestind sosi 
furtuni... O nouă fărădelege se punea la cale ÎImpo 
rii legionare. 


amen 


V. FABRICA DE BANI FALSI DELA RAȘINARI 


«Luptă și nu fi niciodată mișel. Decât 
să învingi printr'o infamie, mai bine să 
cazi luptând pe drumul onoarei.» 


rea unei 
triva, mișcă- 


CORNELIU ZELEA CODREANU 


Nu știu dacă în alte țări au circulat vreodată atâţia bani 
falsi ca în ţara noastră, în perioada de după primul răsboiu 
mondial. Tagma falsificatorilor se răspândise peste întreg te 
ritoriul naţional, dând naștere unei noi și înfloritoare «in- 
dustrii». Aceasta, datorită în bună parte faptelui că proba- 
bilitatea descoperirei întreprinderilor clandestine de acest 

| gen, de către paznicii legii și ai ordinei obștești, ajunsese la 
x | un moment dat cu adevărat minimală. Ineficiența poliției 

| pe acest tărâm avea dealtminteri explicaţia ei firească: Gu- 
| vernul 'Ţării, serios preocupat de viitorul și fericirea poporu- 
lui românesc, sunase de curând marea alarmă pentru preve 
nirea și combaterea primejdiei ce ameninţa, în acele ore, în- 
seși temeliile naţiunii: mișcarea de redeșteptare națională a, 

lui Corneliu Zelea Codreanu, Garda de Fier! 
Astfel, pentru a face față acestei teribile primejdii, ca 
E A primă măsură, înțelepții cârmuitori ai neamului, depe acea 
i i vreme, găsiră de cuviinţă să modifice radical rosturile poli- 
A țaiului și ale jandarmului, dând acestora o nouă și impor- 
tantă misiune, un nou câmp de activitate și afirmare profe- 
sională. In consecință, urmărirea și prinderea asasinilor, 

— 42 — 

— 43 — 








tâlharilor și a celorlalte specii de răufăcători, fu trecuță 

planul al doilea, intrând pe primul plan urmărirea tinere. 
tului naționalist român. Avansări în grad și premii în b 

constituiau răsplata celor ce se evidențiau în această Cam. 
panie specială ordonată de guvern. E lesne de înțeles că în. 
tregul zel al organelor polițienești era depus acum în aceas. 
tă nouă direcţie, așa că hoţii și puneașii iși puteau vedea 
de meserie în dragă voie. Când —ca din greșală— se maj 
descoperea vreo bandă de falsificatori de bani, mMi-adue 
aminte, pedepsele ce se aplicau acestui soiu de infracțori erau 
atât de blânde încât aveau efectul unei prime de încurajare, 

Am asistat odată la desbaterea finală a unui astfel de 

proces, in care apărarea (din oficiu) a fost făcută de colegul 
meu de barou și facultate, I. M. Inculpatul —deadreptul agea. 
miu în «meseria» ce-și alesese— a scăpat cu o condamnare 
de vreo zece luni, reluându-și după ispășirea pedepsei vechea 
meserie, de data asta însă cu scule din cele mai moderne. 

Cine nu-și aduce aminte de feluritele monete false —ca 
să nu mai vorbim de bancnote— cari circulau cu toptanul 
în România, încât lumea nu mai știa după cari semne să le 
mai deosebească de cele veritabile! 

Imi amintesc încă bine de micile plăci de marmoră folo- 
site la un moment dat în prăvălii de către comercianți. Pie- 
care monetă, inainte de a fi incasată, era asvârliță, pe o astfel 
de placă, pentru a i se verifica sunetul. După un timp n'a 
mai folosit nici această măsură de precauție. A trebuit să 
se treacă la magnet, căci falsificatorii făceau Și ei continue 
progrese. 

Așa s'a întâmplat că, prin anul 1933, a apărut și la Sibiu 
o bandă de falsificatori de bani. «Intreprinderea» era finan- 
țată de niște țărani din Rășinari —comună, fruntașe, situată 
la vreo zece kilometri de Sibiu—, în timp ce tehnicianul ban- 
dei era un individ de origine maghiară, Ion Sut (sau un nume 
asemănător), client constant și arhicunoscut al instanțelor 


„judecătorești locale condamnat î 
E. n repetate rânduri pentru 
„furt. «Fabrica» insăși fusese i, 


— 44 — 





instalată undeva pe valea Ște 





__monete de 20 de lei— erau aduși cu 


A ție, mai ales în zile 


A i iuă. pa dota : 
intro P trecuraţi în circula 


Oraș 
ramii decât scurt timp, falsificatorii și 
prinși rând pe rând. De un lucru 
agenţii 107 pe asigura pe toţi aceia cari n'au cunoscut eri 
însă îi ti toria cu banii falsi dela Rășinari : Vina că aceșt 
indeap adi “ fost prinși atât de repede a poate îi alipi 
ralaiticatore 11 ei. Au fost înșiși falsificatorii cani sau 


ie ai A liţi 
pegi: nicitactia PETE de diletanţi, iar monetele fabricate 
dat de 80, 


i roastă calitate. | 0 
us ce e aia EA scurt, istoria «fabricei de bani dela Răși- 
ce , 


ă în realitate, cum a cunoscut-o 
e bn pe a şi cum a avut ocazia s'o 
DUDU sai ă tele ei precise, mai ales Parchetul 
cundaioli i IO E aa de s'a instruit şi judecat 
și Tribunalul județului Sibiu, un 
einer e acestui fapt divers —căruia ziarul DIMI- 
NEATA, spre exemplu, nu i-ar fi destinat in mod normal mai 
mult de două-trei rânduri— minţi diabolice au brodat O var 
riantă senzaţională, copios exploatată de o anumită presă, 
și având ca unic scop decapitarea morală a Gărzii de Fier. 

Guvernul de atunci, în frunte cu Vaida-Voevod, având la 
Interne pe marele scelerat Armand Călinescu, își dăduse 
seama că baioneta jandarmului și închisoarea (în nouăzeci 
la sută din cazuri, fără mandat de arestare) nu mai erau 
capabile să stăvilească curentul legionar, care, în ciuda pri- 
goanei deslănțuite împotrivă-i, creștea mereu, câștigând tot 
mai multe simpatii în masele poporului. 

Astfel, în strânsă complicitate cu presa din Sărindar —care 
doar atâta, aștepta— guvernul a pășit la atac, unul din cele 
mai infame atacuri din câte a avut să înfrunte mișcarea 
legionară în decursul nenumăraţilor ani de prisoană prin 
care a trecut. 

La un semnal invizibil muritorilor de rând, atât presa 
cvretască cât şi cea naţional-țărănistă, sprijinită de o serie 


ţârg. 
r Dar afacerea n a Mers 
piață fiind 


de fiţuici de stânga, se năpustiseră intr'un singur glas, urlână ] autorităţile sperau să găsească o anumită coresponden 


care mai de care, în pagina intăia, sub titluri de-o Șchioapă: re susnumitul, in calitate de șef al Organizaţiei near 
FABRICA DE BANI FALSI A GARZII DE FIER - GARDA i eneşti, o iîntreţinuse cu șeful legionar județean, Dr. Ion 
DE FALSIFICATORI - FABRICA DELA RAȘINARI FURNI. i ei Această corespondență —al cărui conținut poliția îl 
ZEAZA BANII NECESARI PENTRU PROPAGANDA GAR. cunoştea de mai inainte— supusă unei abile răstălmăciri, 
DISTA - TREPADUȘI AI GARZII DE FIER PRINȘI DE putea, să servească scopului urmărit de guvern. N'a fost greu 
La ei alma area leii ol i. pentru autorităţile polițienești să găsească zisele scrisori, căci 


Iată, de exemplu, ce s'a putut citi in «PATRIA», din 22 avocatul Bidian nu avea niciun motiv ca să le dosească. 
Iulie 1933: 


«GARDA DE FIER ŞI FABRICA DE FALSIFICAT 
BANI DELA RAȘINARI» 


La Rășinari, comună situată în apropierea, Sibiului, 
sa făcut o senzaţională descoperire, de natură a, pre- 
zenta o întreagă organizație politică în cea mai urâtă 
lumină și împotriva căreia, Guvernul, care are acum în 
mână cele mai zdrobitoare dovezi, va trebui să proce- 
deze cu toată strășnicia... Din cercetările întreprinse s'a 
constatat... că de astădată nu e vorba de o simplă bandă 
de țigani, ci de însăși Garda de Fier, organizaţia poli- 
tică a D-lui Zelea Codreanu, care, în ultimul timp, s'a 
dedat la cea mai deșănțată propagandă împotriva Gu- 
vernului și în general împotriva tuturor partidelor po- 
litice din România... Fabrica de falsificat bani dela Ră- 
șinari servea exclusiv scopurilor politice și subversive 
ale Gărzii de Fier... Ce autoritate morală mai au (legiu- 
narii - n. a.) pentru a, cere aprobarea maselor... O gardă 


de falsificatori nu poate vorbi în numele naționalis- 
mului». 


Pentru a face câtuși de cât plauzibilă în faţa opiniei pu- 
blice versiunea amestecului Gărzii de Fier în fabricarea ba- 
nilor falsi dela Rășinari, guvernul a ordonat percheziții la 


„şefii legionari din Sibiu. In casa avocatului Dr, A. Bidian, 


PRE mecla 








Intr'una din scrisorile incriminate, Ion Banea îi scria lui 
Bidian, dela Iași, unde tocmai își dădea doctoratul în medi- 
cină, că se simte necesitatea cumpărării a încă unei maşini 
(era vorba de o camionetă pentru deplasările legionarilor în 
timpul campaniilor electorale). In altă scrisoare, îl ruga «să 

i trimită ceva bani». 

Map de închipuit în ce fel au fost răstălmăcite aceste 
fraze! 'Trunchiate și copiate intr'o determinată ordine, au 
fost puse la dispoziția presei, acelei «anumite prese» mai cu 
seamă, despre care guvernul știa prea bine că nu se va lăsa 
rugată de două ori pentru a răspândi, cu toată frenezia, «sen- 
tire». 
dec e presa «românească» a vremurilor nu a lăsat 
să-i scape ocazia de a informa ţara, că «Autoritățiile aaoge 
ziționând casa avocatului Bidian, șejul organizației Gărzii 
Fier din oraș, au descoperit un material senzațional, din care 
reese că fabrica de monete false dela Rășinari era creată 
ntru a susține Gărzile de Fier». 

i Faţă de miile e e ticăloșie și de cinismul fie 
cu care guvernul —susținut și încurajat de majorita ca 
tidelor țării— a procedat la această mârșavă înscenare 
impune întrebarea: ce-au avut de spus tati), NR 3 2 
oamenii cinstiţi, iubitori de adevăr? Că doar or promo 

pe acea vreme Români adevărați —măcar câţiva, E ina 
țini or fi fost— oameni de bun simț și de ema 

glas de protest ar fi putut destrăma, în fața opini rapa = 
odioasa iînscenare. Mai exista un redus poata w 
sonalităţi politice cu caracter —cel puțin așa ne p 


— 41 — 





credem— oameni cu dragoste de neam și de țară, cari refu- 
zaseră să-și însușească moravurile levantino-balcanice a, «pă- 
turii conducătoare», cu care —ca pedeapsă pe semne— am 
fost binecuvântaţi de Dumnezeu, odată cu făurirea României 
Mari... Oare aceștia n'au avut nimic de spus...? 

Nu, —incredibile dictu—, n'au avut nimic de Spus! Ni. 
meni, în toată Tara Românească, n'a spus un cuvânţ măcar! 
Niciunul din acești domni n'a găsit de cuviință, n'a găsit de 
datoria lui morală să deschidă gura pentru a protesta, pen- 
tru a înfiera o asemenea infamă înscenare. Nu doar de dragul 
Gărzii de Fier, —Doamne fereşte! Cum ne-am fi putut aștep- 
ta la una ca asta? Dar cel puţin întru apărarea adevărului 
ultragiat, în numele dreptăţii, în numele proverbialei omenii 
românești. 

Care poate fi explicația acestei atitudini a unor oameni 
pe cari, deși nu împărtășeau convingerile noastre politice, tot 
timpul îi considerasem drept oameni integri, sensibili faţă 
de orice nedreptate și, ca atare, incapabili de a privi indife- 
renţi la o atât de strigătoare murdărie, practicată de însuși 
guvernul țării? Au tăcut oare din teamă, din lașitate? Le 
era poate frică să nu fie aruncați «în aceeași oală» cu odioasa 
Gardă de Fier, «falsificatoarea de bani dela, Rășinari» și, cine 
știe, acuzați cumva de «complicitate» morală la «crimele» 
comise de aceasta...? 

Inclinăm a crede că a fost vorba de lașitate morală. Aceas- 
ta ne-a obligat, dealtminteri, a ne verifica și ajusta la reali- 
tate părerile nutrite până aci cu privire la o seamă de oameni 
politici pe care îi supra-evaluasem. 

Pentru orice străin imparțial —pentru un cetățean ame- 
rican, spre exemplu— lașitatea acestor oameni politici pare 
inexplicabilă, stranie chiar. Trăiam doar, pe acea vreme, sub 
un regim democratic, în care denunțarea, în fața opiniei pu- 
blice, a unui act atât de odios, comis de către însuși guvernul 
țării, nu era numai un drept, ci o sfântă datorie a oricărui 
cetățean și cu atât mai mult a unor reprezentanți ai poporu- 
lui, aleși de acesta pentru avi apăra dreptatea în Sfatul Țării. 


— 48 — 


| 





noastră calapodul democrajiei era altul... 


ia L L 
iati CEA xplicat oamenii «de treabă», oamenii «cumin- 


ie dee ia atare în partidele «istorice», cari, spre azi 
ți Pr de Fier, mai purtau și numele de «partide 
pire 


j- icat, zic, faptul că Judele de Instruc- 
oa co Pe Ri Radu Pascu, trimiși din 
(18 3 SA da Armand Călinescu, pentru a face o descindere în 
cae lui legionar, în Sibiu, dupăce au descoperit aci un 
iai? ii E tât de «zdrobitor» împotriva lui Bidian și Ion Bar 
A . rocedat, totuși, la arestarea imediată a acestora? 
see pini pentruce n'au dispus trimiterea lor în ip 
a e conceput un astfel de procedeu când ai «probele : 
Este | ? Se poate oare imagina ca guvernul, dupăce a ea: 
a pe niște șefi ai Gărzii de Fier asupra unui fap 
pg orav, nu numai să nu dispună imediata lor para 
ri nici măcar să nu le intenteze cuvenitul a a 
seamă că dispuneau —potrivit re pei i ae me 
«dovezi zdrobitoare» împotriva 10r rpele-vi feet 

D-nii Radu Pascu, I. Stănescu ȘI ceilalţi însoț ă 
veniţi din București pentru a se ocupa sami ape e pier pir 
visim caz», sau mulțumit pur Și simplu ni fire ser 
forma, presa cu lux de amănunte... inexacte. nimic 
mai mult. 

Intr'adevăr, lumea nu reușea să-și eee 7 tre: 
nimie demonstrată de autoritatea polițien mpa 
Ministerul Public față de membri pă ai i si brie 
de gravitatea celui de față. Cum se A pisi i 
erau arestaţi şi schingiuiți pentru orice lu CI E n în 
simplul fapt că au cântat un cântec sau pen că parea: 
între ei cu braţul întins spre cer, iar ppzi: ie : 
prima dată sunt prinși asupra unui fap gr pată sina, 
de deosebită. gravitate, falsificare de bani, 


taţi și nici proces nu li se face...?! 


— 49 — 


_—cari n'au fost nici Bidian, nici Banea și nici vreun alt 
legionar— și-au primit pedepsele corespunzătoare... 


Campania de presă din 1933, deslănțuită cu scopul de a 
anihila pe plan moral organizaţia politică a lui Corneliu Zelea, 
Codreanu, a avut darul să ne descopere nețărmurita ură ce 
ne-o nutreau partidele politice. Şi ne-a mai desvăluit un lucru: 
că atunci când se urmărea sdrobirea mișcării legionare, până 
și cele mai sensibile conștiințe ale unor oameni politici ziși 
«integri», cuprinse de-o stranie paralizie, incetau de a mai 
funcţiona. Mai mult încă: episodul cu fabrica de bani din 
Rășinari ne-a dat prilejul să luăm cunoștință de dușmanii 
noștri ascunși, cari, crezându-ne de data aceasta învinși 
au ieșit țanţoși și plini de curaj din bârlogurile lor intunecate 
pentru a ne aplica —cu rânjete de satisfacție— câte o lovitură 
de copită. 

E greu de imaginat, necum de înțeles, ce se petrece în 
mintea și sufletul unor astfel de oameni, cari, deși perfect 
conștienți de injustiția și mârșăvia ce comit, totuși le să- 
vârșesc, fără niciun pic de remușcare, ba din contră, încearcă 
cea mai «curată» satisfacție, scăldându-se în murdăria să- 
vârșită. 

In această privință, ținem să reproducem, ca mostră de 


cinism și ipocrizie, câteva rânduri din articolul publicat în 


oficiosul partidului național-țărănesc «DREPTATEA», care, 
în pofida numelui ce-l purta și departe de a se ruşina de 
complicitatea activă la o atât de murdară înscenare, din 
contră, se repede împotriva tineretului naționalist și a Gărzii 
„de Fiercuo grandilocvenţă ce nu poate produce decât scârbă îi 
„în sufletele drepte și cinstite. Sub titlul «Garda de falsifica- 

tori», suszisul ziar începe astfel: 






«Dacă trebuia o probă definitivă pentru clasarea i i 
„indivizilor care alcătuesc așa zisa aripă naționalistă de 





dreapta a politicii noastre, iată o avem la răsunătorul 
caz al falsificatorilor de bani dela Rășinari. In tot locul 
totdeauna partidele extremei drepte —extremă dreaptă 
care în fond se compune din bande de huligani și bă- 
tăuși— au uzat de cele mai abominabile și injositoare 
procedee în opera propagandistică a mulțimilor naive...» 


Intrerupând pentru un moment reproducerea articolului 
plin de venin al «DREPTAȚII», ne întrebăm: ce procedeu 
mai abominabil și mai înjositor în opera propagandistică în- 
treprinsă de vreun partid democratic din lume am putea cita, 
care să-l întreacă pe cel folosit de partidul la putere în 1933 
în România, cu scopul de a scoate din circulație un partid 
adversar din opoziţie...? 

Mai departe, articolul în chestiune sună astfel: 


«Extremismul de preapta nu poate fi aprobat de un 
intelectual... Garda de Fier nu este decât o mână de 
aventurieri grupați clandestin, pentru cucerirea violentă 
a puterii de Stat prin cea mai deșănțată și mincinoasă 
demagogie. Asta, în numele ideii naționaliste... Lumea 
se întreabă: de unde au oamenii aceștia bani?... Desco- 
perirea dela Rășinari indică sursa: falsificarea de bani! 
Așa lucrează Garda de Fier... vor să facă partid politic 
prin falsificare de bani! Ce autoritate morală mai au?... 
O gardă de falsificatori nu poate vorbi în numele na 
ționalismului !» 


Faţă de atâta răutate, falsitate și cinism, orice comentar 


ne pare de prisos. 
Lovitura morală pe care adversarii noștri au încercat să 
ne-o dea prin drăceasca iînscenare cu fabrica de bani dela 


Rășinari, în speranța că, prin aceasta, să paralizeze pentru 


o bună bucată de timp activitatea politică a Gărzii de Fier, 
slavă Domnului, n'a dus la rezultatul scontat de ei. Escroche- 
ria a fost descoperită destul de repede de către opinia publică. 


— 51 — 





Dar nicidecum din desminţiri ale presei. Nu, căci anumita, 
presă a preferat să se vadă făcută de minciună, decât să 
publice un cuvânt măcar de retractare. 

Când razele adevărului au străbătut păianjenișul opae 
al minciunii, țesut cu atâta perversitate în jurul cazului dela 
Rășinari, lăsând să apară, sub lumina-i iresistibilă, feţele 
schimonosite de ură ale autorilor lui din umbră, presa din 
Sărindar, ca și cea aparţinând partidelor politice direcţ intere- 
sate in denigrarea mișcării legionare, s'au învăluit într'o 
tăcere de mormânt. Dar opinia publică s'a dumirit și nu numai 
că s'a dumirit asupra adevărului, dar a mai luat cunoștință, 
cu acest prilej de mijloacele murdare folosite de partidele 
«de ordine» din România «democratică», în lupta lor disperată 
pentru a-și asigura continuitatea «ciolanului» puterii. 

Din lectura articolelor apărute în presa «română», în ca- 
drul campaniei deslănțuite împotriva mișcării legionare în 
Iulie 1933, desprindem cu ușurință că, în afară de compro- 
miterea Gărzii de Fier, se mai urmărea și un alt lucru: pre- 
gătirea opiniei publice pentru o apropiată nouă Și, pe cât cu 
putință, definitivă disolvare a acesteia. 

Este elocventă în această privință fraza cu care își încheia, 
«PATRIA», din 22 Iulie 1933, articolul de calomniere a Gărzii 
de Fier. Cităm: 


«Faţă de aceste descoperiri, Guvernul pare dispus să 
procedeze cu toată străşnicia. Astfel, Dl. Subsecretar de 
Stat, V. V. Tilea, a declarat întrun cerc intim că, față 
de gravitatea faptelor comise de unii membri, Gărzile 
de Fier vor trebui să fie neapărat desființate.» 


Intr'adevăr, cinci luni mai târziu, fiind la cârma ţării 


i I G. Duca, Garda de Fier este disolvată, iar membri ei, ares- fe 


+, 


„tai i cu miile, sunt asvârliți în închisori... 
„Ce-a urmat, se știe. 


St Dice 





V. 10 DECEMBRIE 1933 


După căderea guvernului Vaida (Novembre 1933), au fost 
aduși la putere liberalii, sub I. G. Duca. Dupăcum se știe, 
misiunea de căpetenie a acestui nou guvern, în care Titulescu 
întrase ca Ministru de Externe, a fost desființarea Gărzii 
de Fier. 

Ne este cunoscut rolul sinistru pe care l-a jucat Nicolae 
Titulescu în această intreprindere anti-românească, ordonată 
de masoneria intemaţională, al cărei supus argat și repre- 
zentant de căpetenie în viață politică a ţării noastre ajunsese 
să fie acest răsfățat personagiu al diplomaţiei românești din 
perioada de după primul răsboiu mondial. Oricare ar fi fost 
însă contribuția lui Titulescu la această odioasă negociere, 
un lucru nu poate fi contestat: I. G. Duca și-a dat perfect 
seama de gravitatea răspunderii ce şi-o asuma personal prin 
acceptarea condiției sub care era adus la putere. Această 
condiție, această voință a bancherilor evrei dela Paris —voin- 
ţa internaţională, cum o numise Gheorghe Tătărescu— a fost 
el, Duca, cel care s'a angajat să o împlinească. 

Odată cu disolvarea Parlamentului, au fost fixate și noile 
alegeri pentru data de 20 Decembrie 1933. 

Mișcarea, legionară, înscrisă ca partid politic pe acea vreme 
sub numele de «Gruparea Politică Corneliu Zelea Codreanu», 
depusese liste de candidaţi în 66 de județe. Numărul apre- 
ciabil de voturi pe care îl obținuse cu un an înainte, în ale- 
gerile din Iulie 1932, —la cari participase doar în 36 județe— 
precum și popularitatea crescândă de care se bucura Căpi- 


tanul și Legiunea pe întreg cuprinsul țării, ne indreptățeau 
a privi viitorul cu toată încrederea. Totuși optimismul Nostru 
era adumbrit de presimțirea unor lucruri rele. Existau anu. 
mite svonuri, potrivit cărora soartea Gărzii de Fier ar fi fost 
deja decisă. In ce fel anume, era lesne de ghicit. Guvernul 
ar aștepta doar momentul oportun pentru a ne aplica lovitura 
fatală. Ii trebuia un motiv pentru aceasta, pentru a justifica 
opiniei publice măsura drastică ce avea de gând s'o ia împo- 
triva noastră. 

Incepuse campania electorală și echipele noastre de pro- 
pagandă se găseau răspândite prin cele 66 de județe, mărșă- 
luind în cântece legionare dela un sat la altul și vestind țără- 
nimii apropierea zilei marei biruințe și a reinvierii neamului 
românesc în duhul cel nou, în duhul dreptăţii, al cinstei și 
al dragostei creștine. 

In timp ce celelalte partide, in campania lor de propa- 
gandă, înțelegeau a-și asigura, succesul electoral exclusiv prin 
promisiuni de tot felul, exploatând în acest scop starea de 
sărăcie și mizerie în care se găsea pătura noastră țărănească, 
noi, legionarii, conștienți de puterea ce o împrumuta cuvin- 
telor noastre adânca și cinstita convingere cu care le expri- 
mam, ne adresam mai mult sufletului. Tăranii români —mai- 
cuseamă cei din Ardeal, dupăcum am putut să mă conving 
cu prilejul campaniei electorale din 1932— nu mai credeau 
deacum în promisiunile politicienilor. Ajunseseră a se con- 
vinge că cei ce le făceau, nu urmăreau decât să le înșele buna 
credință, în scopul de a obține voturile lor. Odată aleși depu- 
taţi, uitau toate promisiunile făcute. 

Amintesc, spre exemplu, cazul comunei Aciliu (din judeţul 
Sibiu): această comună își dorea o Biserică nouă, cea veche, 
mult prea mică, pe lângă că era neîncăpătoare, începuse 
să se ruineze. Acest fapt a fost crunt exploatat de candidaţii 


„la deputăţie trecuţi prin acel sat. Potrivit promisiunilor aces- 
„ tora, Aciliul ar fi trebuit să aibă, în decurs de un an, cel puţin 
“AR trei biserici. Adevărul adevărat este însă altul: după trei ani, 
„întradevăr, în mijlocul Aciliului a fost ridicată o Biserică — 





ici AT săi 





—una singură—, frumoasă, cu două turnuri, dar nu de țără- 
niști nici de liberalii ajunși la putere, ci de braţe legionare, 
adică de un partid rămas tot timpul în opoziţie, de Garda 
de Fier, singura care nu le-a promis nimic. 

Ca să mărturisim cinstit: am făcut și noi câteva promi- 
siuni pe cari le-am fi indeplinit în ziua în care Neamul ne-ar 
fi încredințat nouă frânele țării: «Să dăm satisfacţie cerin- 
țelor colective românești, cari reclamă dreptate și pedeapsă. 
Dreptate pentru tot poporul și pedeapsă legală pentru cei ce 
i-au fost călăi. Apoi, primenirea casei. Ferestre lare deschise 
și aier curat viață nouă, și suflet nou!»* 

In județul Sibiu, tocmai când ne pregăteam a forma echi- 
pele de propagandă destinate a cutreiera satele noastre, ne 
ajunge la urechi știrea că, în orașul Constanța, studentul 
Virgil Teodorescu, în timp ce lipea un afis, a fost impuscat 
pela spate de către un polițist. Prima provocare din partea 
guvernului I. G. Duca, care a costat viața unui tânăr nevi- 
novat, la care Legiunea, spre ciuda guvernului, na ripostat 
dupăcum acesta scontase. Căpitanul, ca unic răspuns la aceas- 
tă provocare, a decretat o lună de zile de doliu pentru Le- 
giune... 

Această primă provocare neatingându-și scopul vizat de 
guvern, au urmat altele. La Iași, este impuscat legionarul 
Niță Constantin. Dar potrivit ordinului dat de Căpitan, le- 
gionarii își stăpânesc durerea și revolta: nu răspund nici la 
această provocare, pentru a nu oferi guvernului motivul pe 
care acesta căuta să-l aibă cu tot dinadinsul. 

Legionarii din Sibiu își încep marșurile de propagandă cu 
sufletele erele, indoliate. Formaserăm două echipe, compuse 
din studenţi şi muncitori. Una, sub conducerea lui si Ba- 
nea, a pornit să cutreiere satele din nordul județului: Șura. 
Mare, Şura Mică, Hamba, Daia, Țichindealul, Ghi) E 
având ca ţintă finală comuna Vurpăr, unde, în ziua de 


* Ton Banea, «Rânduri pentru generația noastră». 


tului legionar Ion Banea, Se- 

cembrie, in pala amane! curând din Iași, neta 
ful organizaţiei Ju și mare. Cealaltă echipă, sub conducerea 
se ţină o adună de cala situate în partea vestică a județului, 
IIiiv, AUR seta i se aminti, înţelesul fusese ca pe ziua de 
După al. st a dia ambele echipe să se întâlnească în 
fra ADR de aci să pornim cu toții impreună, sub conducerea 
dlui Banea, pentru a ține O adunare mai mare, în fruntașa 

ă Răşinari. i 

pa pere au luat altă întorsătură, a 
In marșul ce l-am făcut cu echipa mea, prin zăpadă și 
ger, am fost întâmpinați în mai multe rânduri de d andarmi, 
Acestia aveau ordin să ne impiedece de a vorbi țăranilor Și 
de a risipi lumea adunată ca să ne asculte, la nevoie cu forța. 
Misiunea noastră n'a fost ușoară. Deoparte aveam datoria, 
ca purtători de cuvânt ai Grupării politice Corneliu Zelea 
Codreanu, a lua contact, în fiecare sat, cu cât mai mulți ale- 
sători. Eram doar în ajun de alegeri. De altă parte, trebuia 
să evităm cu orice preţ incidente cu jandarmii —păzitorii 
ordinei şi ai legii—, cari, la rândul lor, primiseră ordin a ne- 
socoti legea, a ne împiedeca dela exercițiul unor drepturi 
consfințite în însăși Constituţia țării și de a ne provoca, așa 
zicând, la «desordine». Astfel, dupăce în comuna Orlat, da- 
torită comportării jandarmilor, a fost cât pe-aci să se producă 
o asfel de «desordine» dorită de guvern, pe care numai cu 
mare greutate am putut-o evita, căci țăranii se înfuriaseră, 
vrând să facă uz de bâte împotriva jandarmilor, m'am hotării 
să schimb tactica, folosindu-mă, în cursul itinerarului ce ne 
mai rămânea de făcut de o serie de trucuri, menite ai de 
sorienta pe jandarmi, lăsându-i să creadă că ne îndreptăm 
spre un anumit sat, când, în realitate, făcând ocoluri, prin 
Vreo vâlcea, sau pădurice, ajungeam în cu totul alt sat. Aci 
în lipsa, jandarmilor, reușeam a vorbi țăranilor în liniște, 


împărțindu-le manifestele noastre și făcându-le cunoscut Nu- 


„mele candidaţilor noștri, etc. 
Ri Dar, din cauza multelor piedeci întâmpinate, n'am reușit 










îi. 
pă A ai 


— 56 — 





să ajungem până în Miercurea-Sibiului, unde urma să-l în- 
+âlnim pe Corneliu Georgescu. 

In orice caz, eram mulțumiți de a fi putut evita vreun șoc 
mai serios cu jandarmii. Cea mai mare parte a distanțelor 
o străbătusem pe Jos, uneori prin zăpada de aproape o jumă- 
tate de metru, mai mult flămânzi decât sătui, căci în unele 
zile n'am mâncat decât odată, fie la amiazi sau la cină, în 
casa vreunui sătean, șef de cuib. 

In după masa zilei de 9 Decembrie —se întunecase deja— 
am ajuns din nou la Sibiu. 

Mi-aduc aminte că în acea seară, fiind rupt de oboseală, 
m'am culcat mai de vreme. 

scurt înainte de miezul nopţii, am fost trezit din somn 
de puternice bătăi la ușe. Imediat mi-am închipuit că e vreun 
camarad din echipa lui Mitu Banea, trimis pentru a vedea 
dacă am sosit cu bine din marșul făcut sau, cine stie, pentru 
a-mi aduce dispozițiuni din partea d-lui Banea, în legătură 
cu marșul de mâine, la Răşinari. 

—Cine e?, am întrebat. 

—Poliţia!, a fost răspunsul venit de afară. 

Am sărit din pat, căutând să-mi adun gândurile. Apoi am 
strigat: 

—Ce doriţi acum în miezul nopții...?! 

_——Deschide, aici e procurorul Musu! 

Intr'adevăr, era procurorul Musu, a cărui voce am recu- 
noscut-o imediat. Il auzisem în mai multe rânduri pronun- 
țându-și rechizitorul, în procese penale, în fața Tribunalului. 
O voce inconfundibilă. Dar ce so fi întâmplat, mă intrebam? 
Faptul că unul din cei trei procurori ai Tribunalului Sibiu 
se hotărise să-mi facă o vizită, la miezul nopții, nu-mi mirosea 
deloc a bine. 

Am deschis ușa, lăsăndu-l să între. Era insotit de i 
sarul-șef al siguranței. Am observat că afară, în curte, se mai 
aflau alte două persoane, probabil agenţi ai Siguranţei. 

Inainte de a putea articula vreun cuvânt, șeful Siguranţel 
a şi început să-mi răvășească odaia, cotrobăind prin dulapul 


ne PE 







+ 
” 


hei 
Până, 
> 


de cărți, apoi prin garderobă, până și salteaua patului a în. 
tors-o pe dos. 
In timp ce-mi îmbrăcam pantalonii, procurorul Musu, care 
stia că sunt student în Drept, sa grăbit să mă lămureas- 
că asupra acestei descinderi în toiul nopții, afirmând că e 
perfect legală din moment ce de față se găsește un procuror. 
Mi-a mai afirmat că percheziția se face in baza unui ordin 
al Ministerului de Justiție și alte baliverne de acest gen. Mi- 
am dat seama imediat că încerca să mă imprezioneze și să 
mă îmbrobodească, luându-mi-o pe dinainte, pentru că se aş- 
tepta, pe semne, că voiu protesta și-i voiu pune o seamă de 
întrebări, la care, din punct de vedere legal și juridic, nu 
mi-ar fi putut răspunde. Căci, potrivit procedurii penale, din 
moment ce nu eram acuzat de nicio crimă sau delict, nici 
măcar în baza unui mandat de arestare nu mi se putea face, 
în condițiile date, percheziție domiciliară după orele 8 seara, 
decât numai în prezența judecătorului de Instrucție, în per- 
soană. Cuvintele procurorului au avut darul de a mă irita la 
maximum, încât numai cu mare greutate m'am putut stăpâni 
de a nu-i răspunde cu fraza ce-mi stătea deja pe limbă. A fost 
poate mai bine că n'am rostit-o, altfel, cine știe, ar fi fost în 
stare să-mi dreseze proces verbal de ultragiu. Dealtminteri, 
cam în același moment, l-am auzit pe șeful Siguranţei scoțând 
un grohăit curios, ce părea a trăda satisfacţie sau chiar bu- 
curie. 

—Uitaţi-vă, domnule procuror, ce-am găsit... ! 

Ținea în mână o cutie veche de tinichea, înlăuntrul căreia 
se puteau vedea câteva cartușe de vânătoare, goale, şi un 
pumn de alice de plumb, de diverse mărimi. Cutia o găsise 
in fundul unui sertar al mesei mele de scris, în care păstram 
fel și fel de lucruri vechi, amintiri din timpul adolescenței, 
intre cari o pereche de mănuși de box, niște medalii primite 
cu prilejul unor concursuri interșcolare de atletism, etc. Eu 
insumi am rămas surprins de descoperirea, ce-o făcuse. Vita- 


„Sem eu totul de existența acelei cutii. Dulele și alicele datau 
din vremea în care umblasem la vânătoare de cocoși de 


| 
| 
| 
«i 





munte, acum vreo patru ani. Pușca de vânătoare o vândusem 
de mult unui fost coleg de școală, care, intretimp, ajunsese 
conductor silvic. 


In ochii umflaţi de băutură și lipsiți de expresie ai sefului 
de Siguranță am putut observa o licărire de satisfacție și 
triumf. Procurorul s'a uitat la conţinutul cutiei și spre uimirea 
mea —nu mă așteptasem la aceasta— a dat grav din cap, 
concordând cu confiscarea acestui «corp delict», 


Am fost învitat să-l urmez pe șeful Siguranței la poliție. 


—Cred că am dreptul să aflu sub ce acuzare mă aflu pen- 
tru a fi arestat? 


—Cine spune că ești arestat? S'au întâmplat anumite lu- 
cruri asupra cărora va trebui să dai o declarație. La Poliţie 
vei afla tot ce vrei să știi. Din momentul ce se va constata 
că nu ai niciun amestec în cele ce s'au întâmplat, te vei în- 
toarce acasă. 


Tot ce-mi propusesem să mai spun, mi-a rămas împietrit 
pe limbă. Căci primul gând mi-a fost că undeva, cine stie 
unde, vreun legionar, călcând ordinul Căpitanului, provocat 
de poliţie sau jandarmi, o fi răspuns în vreun chip violent, 
oferind în felul acesta guvernului motivul mult asteptat pen- 
tru a lovi în întreaga organizaţie. Abia a doua zi am putut 
afla adevărul: nimic nu se întâmplase. Legionarii din întreaga 
tară respectaseră aidoma consemnul dat de Căpitan. Motivul 
arestării noastre era tocmai acesta: văzând guvernul că pla- 
nul ce-l urzise nu duce la rezultatul scontat, deoarece la în- 
tregul sir de ilegalităti si violente comise de jandarmi si po- 
liție împotriva legionarilor, nu reusise a provoca reactiunea 
acestora, se hotărise a nu mai pierde timp, decretând, pur si 
simplu, desființarea Gărzii de Fier, chiar şi fără motive pal- 
pabile. Prin acest act, I. G. Duca achita prețul fixat pes: 
cherii jidani și masoni din Paris, prețul în schimbul câr 
fusese adus la putere. 


Arestul vechei Prefecturi de Poliţie din strada Tribunei (*) 
era, situat in subsolul clădirii, constând din două pivnițe ne 
pardosite, fiecare din acestea având câte un pat comun din 
scânduri, suportat de pociumbi bătuţi in pământ. Saltele sau 
regojini nu existau, cu atât mai puţin pături. Pereţii erau 
din cărămidă netencuită, iar ferestruțele zăbrelite dădeau 
direct spre stradă, cam la nivelul trotuarului. Dinlăuntru pu- 
teai număra picioarele trecătorilor, vizibile până la glezne. 

Intr'unul din aceste beciuri am fost introdus, fără mulță 
ceremonie. Când am întrat, aproape că mi s'a tăiat respirația 
din cauza aierului greu și imbâcsit ce domnea, înâuntru. Din 
«buchetul» de mirosuri ultragiante cari mi-au năpădit nările 
am reușit să disting doar câteva: pe cel de mucegaiu, de 
boarfe nespălate și de urină. 

La lumina unui bec electric ce atârna în tavan, am putut 
cuprinde cu o singură privire intreg interiorul arestului în 
care fusesem introdus. Pe patul de scânduri soioase, imediaţ 
pe stânga, am observat o mogâldeață greu de definit ; părea 
un morman de boarfe și cârpe îngrămădite unele peste altele. 
Câteva clipe mai târziu, când mormanul a început să se miște, 
am reușit să desleg enigma: era o femee, o țigancă, sau mai 
exact, o «cortorăriță», care dormea aci ghemuită și învăluită 
in propriile ei fuste. Alături dormea un bărbat. Avea gulerul 
hainei tras în sus, iar pălăria și-o așezase peste frunte și ochi 
—Probabil ca să nu-l jeneze lumina becului. Dupăcum am 
aflat în dimineața, următoare, fusese prins în «flagrant delict» 
pe strada Regina Maria, vânzând apă colorată în sticluțe cu 
etichete de «Eau de Cologne Moulin Rouge». De aci încolo, 


% Me 4 
E ( ) Un an sau doj mai târziu, poliția s'a mutat întrun 
„mei spaţios, in Piaţa Regele Ferdinand 






= 
(e aie, 


da. 





căci în momentul în care gardianul care mă acompaniase a 
închis sgomotos ușa în urma, mea, s'au ridicat in coate vrând 
să vadă cine este noul sosit. Nu mică mi-a fost mirarea, recu- 
noscând în ei pe legionarul Iosif Rott, de meserie tapițer, și 
pe cârciumarul Nae Vonica, din Târgul Peștelui. Ambii au 
holbat ochii la mine, iar Rott a exclamat : 

—Vasăzică te-au arestat şi pe d-ta...?! Poţi să ne explici 
pentruce am fost arestaţi, căci noi habar n'avem...?! 

Am conversat apoi până în zorii zilei, căci intre timp gru- 
pul nostru sa mărit cu inca doi legionari. Ceilalţi legionari, 
arestaţi in cursul nopții, fuseseră inchiși in beciul Nr. 2. 


In dimineaţa următoare, pela orele opt Și ceva, a venit 
un gardian cu ordinul de a mă conduce la cabinetul Chesto- 
rului Poliţiei. Va încerca să-mi stoarcă vreo declarație, îmi 
ziceam în gând, în timp ce urcam scările la etajul întâiu. 

Astăzi, când aștern aceste rânduri pe hârtie, figura ca 
racteristică a Chestorului de Poliţie Nicolae Ștefănescu, a 
acestui vajnic «păzitor al ordinei obștești», imi apare înain- 
tea ochilor aevea. De statură mijlocie, cu părul scurt, încă- 
runțit pela tâmple și cu mustața-i stufoasă, răsucită în sus, 
il văd, de par'că ar fi fost ieri, cum se plimba cu pași scurți, 
intrun mers țanțoș și apăsat, dela un capăt la altul al cabi- 
netului. Mâinile le ţine impreunate la spate, privirea îi este 
îndreptată spre tavan... Iși pregătește în gând frazele mo- 
ralei ce intenționează să-mi facă. Eu i-am ghicit imediat 
'gândurile : în cazul de față —iși spune— este vorba de băiatul 
unui funcționar public, capul unei autorități de Stat din acest 
oraș de provincie, cu care nu găsește oportun a se pune rău... 

Dar iată că tocmai în momentul în care, oprit din mersu-i 
agitat dealungul și dealatul camerei, a luat o atitudine mar- 
țială, cu intenţia de a-și începe perorația meditată, se aud 
pași pe coridor şi cineva bate la ușe. Ea 


ne: IE 





eastă intrerupere, Chestorul Stefănescu face 


ispus de ac 
ra cu glas iritat, aproape că sbiară: 


stânga'mprejur Și, 
—Intră! | 
Uşa se deschide şi apare sub-comisarul I. Ștefan. 


_Să trăiţi, dom'le Prefect! (*) Am venit să vă anunţ 
că au mai adus doi gardişti. Ce să facem cu ei, unde să-i 
punem? E ră 

Dl Chestor, vădit iritat, il fulgeră cu privirea, neștiind 
la repezeală ce să-i răspundă; apoi, cu un gest brusc, arată 
cu degetul spre deșumea și isbucnește cu glas ridicat: 

—La beci! 

Subcomisarul Ştefan dă să plece. Cu mâna, pe cleanța, ușii, 
ezită un moment. Eu ştiu ce gândea, știu ce ar fi voit să 
spună: «beciul e plin, unde să-i mai inghesuim și pe ăștia?» 
Dar privirea aspră a șefului îi curmă gândurile și îi taie cu- 
rajul de a mai spune ceva. 

—Am înțeles, dom'le Prefect ! 

După plecarea subcomisarului, chestorul Stefănescu caută 
să-și recâștige calmul pierdut, privind câteva clipe afară, prin 
geamul ce dădea spre Parcul Asociaţiunii. Intr'adevăr, o pri- 
veliște liniștitoare acest parc în haina-i albă de iarnă. Printre 
crengile golașe ale copacilor, se poate zări, de cealaltă parte, 
fațada clădirii Asociaţiunii «Astra». Mai la stânga, pe vâr- 
furile brazilor incărcați de omăt, poposesc primele raze de 
soare... M'am uitat la ceas: ora opt și un sfert. 

Când și-a intors fața dela geam și s'a uitat la mine, ches- 
torul Stefănescu mi-a părut din nou calm şi stăpân pe sine. 

— Te-am chemat pentrucă doriam să-ți vorbesc. Pe ceilalți 


(*) Nu-mi mai aduc aminte dacă la data la care se pe- 
treceau lucrurile pe cari le istorisesc în acest capitol se fă- 
cuse deja schimbarea titulaturii oficiale a șefilor de poliţie 
din «prefect» în acea de «chestor» de poliţie. Stiu însă că 


„la Sibiu polițiștii continuau să se adreseze șefului de poliţie 





. Cu «D-le prefect». 


— 62 — 


î Cp N N 





e să le spun. Cu d-ta este altceva ; 
nul APE see pipe Stat, ponei băiat cu cultură. 
eşti fiu de funcy ONE. n vei înțelege. Am toată stima, pen- 

a sunt Sigur C 
ge | a-tale, pe care îl cunosc. Imi pare rău de dânsul, 
stă cai ce face, n'am cum să te scot din beleaua în care 
si : si Te-ai băgat între derbedeii ăştia cari vor să întoar- 
s> ăia ia dos, în loc să-și vadă de carte ori de meseria lor. 
iute in cap politica. Ce știți voi de politică? Ei bine, 
dupăcum vei fi aflat deja, Garda de Fier a fost disolvată. 
Ea nu mai există. A fost timpul suprem ca, să se pună capăt 
acestei organizaţii subversive. Țara are nevoie de adi 

In timp ce-mi spunea aceste lucruri, chestorul se plimba 
prin cabinet cu mâinile împreunate la spate, oprindu-se din 
când în când pentru a mă privi și a-mi citi depe față impre- 
sia lăsată de cuvintele sale. 

După o scurtă pauză, a continuat: 

_—Gândeşte-te niţel: niciunul din băeţii familiilor de frun- 
te din Sibiu n'au intrat în Garda de Fier. Aceasta ar trebui 
să te facă să recunoști că drumul pe care ai apucat e greșit. 
Eu te sfătuesc, tinere: lasă-te de prostii! Haide, promite-mi ! 
Desparte-te de aceia cărora le spui « camarazi» ; ei nu-ţi fac 
cinste. Sunt toţi niște zănatici, niște aventurieri. Dacă-mi pro- 
miţi solemn..., hm, voiu vedea, voiu încerca să te scot din 
oroapa în care ai alunecat... Iar dacă vreai numaidecât să 
faci politică, ei bine, ai acum ocazia să intri întrun partid 
serios... 

La început l-am ascultat fără a spune un cuvânt. In timp 
ce vorbea, privirea-mi rătăcea prin încăperea în care mă 
aflam, reîntorcându-se mereu la acea canapea și fotolii de 
pluș roșu de lângă geam; obosit și nedormit cum eram, do- 
rința de a mă odihni în unul din acele fotolii, măcar pentru 
câteva. minute, se transformase într'o obsesie. Dar în mo- 
mentul în care am început să înțeleg unde vroia să ajungă 


cu morala ce mi-o făcea —și mai ales după aluzia la un 
«partid serios», în care mă îndemna să mă înscriu—, mam 





hotărit să rup cu tăcerea și să-i spun tot ceea 
Cc ă i 
pe inimă: A ARI 
—Domnule Chestor, dați-mi voie să vă intreb: mă stătuiţi 
să mă las de «prostii» ! Cari sunt prostiile pe cari le-am fă A 
Poate faptul că m'am înscris întrun partid spre care pi 
îndemnat inima şi nu din interes, cum fac cei mai ati 
V'aş fi foarte recunoscător dacă m'aţi lămuri in care Me. 
al Codului Penal este înscrisă crima pentru care am pe. 
arestat şi care este legea care dă drept poliţiei a mă riăca 
le de noapte din pat și a mă arunca, fără nicio expli 
cație, într'o pivniţă insalubră, alături de hoţi și i de 
rai ți și borfași de 
In timp ce spuneam acestea, chestorul a incercat să mă 
întrerupă dar eu nu mam lăsat derutat; i-am dat-o cu vorba 
inainte, zicându-mi: de-acum, fie ce-o fi! 
| —Eu zii nevinovat, d-le Chestor, n'am făcut nimănui 
lea rău, n'am înfrânt nicio lege, iar acest lucru Dv. îl știți. 
știți tot ali de bine ca și mine. Totuși a-ți trimis să mă 
Ep în aţi MEI forțându-mă să dorm pe scândură goa- 
dA AA PE 
mr ci arest plin de păduchi, alături de vagabonzi și 
—Ajunge!, mi-a strigat chestorul, ridicând mâna dreaptă 


cu degetul arătător îndre 
iati initia lat ptat spre tavan. Dar eu nu m'am 


-—In tot c 
arătaţi de rasa i sie ulțumesc pentru bunăvoința ce mi-o 
imp Aa pie atălui meu, după cât se pare. Dar tata e 
sunt eu. Ar fi trist și nedrept, dacă din cauza 


mea, care am trecut de Ş 
mitotice, majorat, i s'ar crea lui dificultăţi și 


Ca închei amin 
—Nu race ân tesc că i-am mai spus următoarele: 
dacă mâine un alt ilie ee n sira Dv., d-le Chestor 
se găsește astăzi guvern, la fel de arbitrar ca, acel | 
A la putere, v'ar închide, ca, acela, scală 
pivniţă murdară, alături de hoţi și vagab pe mine, într'o 
vină că sunteţi liberal... onzi, pentru unica 


ni (i 


Cu aceste cuvinte se vede că am cam scrintit-o, scoțându-l 
din sărite pe chestor, care, roșu la faţă, a țipat la mine: 

_—Nu-ţi permit să devii obraznic! Ai înțeles? Eu nu sunt 
liberal, eu nu fac politică! Și acum am terminat! Nu mai 
vreau să aud niciun cuvânt! Dupăcum văd, îți meriţi soarta. 
Imi pare rău că mi-am pierdut timpul degeaba... 

In timp ce rostea aceste cuvinte, l-am văzut apăsând pe 
butonul soneriei aflător pe masa sa de scris. 

O clipă în urmă a apărut in ușe agentul Szekely. 

Chestorul Stefănescu, într'o poză deadreptul teatrală, m'a 
arătat agentului cu degetul, iar apoi, descriind o figură cu- 
rioasă cu mâna prin aier, şi-a îndreptat arătătorul în poziţie 
verticală, aţintit spre dușumea și a rostit marțial : 

—La beci cu el! 


Am fost înșfăcat de agentul Szekely și impins pe trepte 
în jos, spre arestul din subsol. 


Astăzi, când aștern pe hârtie amintirile ce le-am păstrat 
din timpul celei de-a treia disolvări a Gărzii de Fier, îmi apare 
în minte un alt moment din trecut, şi anume acela în care, 
șapte ani mai târziu, după numirea mea în postul de Chestor 
al Poliţiei Sibiu, am intrat în biroul în care urma să-mi exer- 
cit, de aci înainte, funcțiunea ce-o luasem în primire. In anti- 
cameră l-am întâlnit pe agentul Szekely, care m'a primit cu 
adânci temenele. Deschizând ușa cabinetului, privirea mi-a 
căzut întâiu pe garnitura de salon, compusă dintr'o canapea 
și două fotolii de catifea roşie. M'am mirat ce bine se păs- 
trează. Pe semne că în decursul celor șapte ani, numai rar 
de tot o fi fost cineva invitat să ia loc pe ele! In acele mo- 


neuitată scenă, când chestorul Stefănescu, infuriat, l-a che- 
mat pe agentul Szekely, poruncindu-i : «la beci cu el!». 


sai Albe 


In aceeași zi, 10 Decembrie 1933, o Duminică, cam 
orele 10 înainte de masă, am fost duși sub escortă puteai 
formată din gardieni de poliție, toți înarmați cu condi 
la penitenciarul Tribunalului Sibiu care, situat în stan) 
clădirii Tribunalului, își avea intrarea principală prin sli 
Zaharie Boiu. Trecând prin parcul Administraţiei Pinăhiiiă 
re, iar apoi prin str. Carmen Sylva, bineinţeles, am stârnit 
mare senzație; până seara, tot orașul cred că a aflat despre 
arestarea noastră. 

Pe acea vreme, director al penitenciarului era Pompiliu 
Mureșan, figură arhicunoscută în orașul nostru. Acest post 
la Stat și-l aranjase abia de curând, prin «sființii dela Ieru- 
salim» (era rudă foarte apropiată cu D-na Goga). Fusese 
dealtminteri timpul suprem pentru a întra în vreun serviciu 
căci până aci, deși nu mai era chiar tinerel, nu se indeletni- 
cise cu nimic, Așa cel puţin afirma lumea și nu fără temeiu 
căci Pompi, cum ii spuneau prietenii, înainte de a airuital 
director de inchisoare, putea fi văzut zilnic. fie plimbân- 
du-se agale pe «Corso» fie șezând la un iii de bere 
terasa cafenelei «Boulevard», ocupat cu examinarea reci 


aibe A nr ip Pompi era holteiu, avea timp cu 
psretu, Aanlig, l_de aia aa iti RUIA-ariji zau obligaţii nu 
lecții gratuite de ii sScea,.. pe ghiață, patinând. Dădea 
opinii pa inaj tinerelor începătoare sau delecta 
rii cu exhibiţiile sale cu adevărat artistice, pentru 


care recolta meritate aplause din 
partea acesto 
tabil, era unul din așii patinajului sibian. „iati 


in acest punct eram cu toții de 
băiat de treabă și bun la re Pompi Mureșan era 


fi primit și încarcerat fără mandate 
de 
a preferat să nu fie prezent în ERE pi png Saul FDL 
in care eram aduși aci de poliţie. Dealtmi tarii, la ora 
descărca pe directorul închisorii de ticnitute aa a-l 
ȘI pentru a 


— 68 — 


se păstra cât de cât aparențele legalității, s'a recurs la for- 
mula justificativă —puerilă și cinică în acelaș timp— potrivit 
căreia întreaga răspundere rămânea pe seama Poliției, și anu- 
me: Poliţia nedispunând de spațiu suficient pentru încarcera- 
rea, noastră, deci aflându-se intr'o situaţie de «forță majoră», 
s'a văzut nevoită a se adresa Penitenciarului, rugându-l să 
binevoiască a ne găzdui pentru câteva zile, pe contul și în 
numele ei, a Poliţiei (!). 

Din cauza aceasta, pe semne, formalitățile prescrise la 
internarea deținuților în penitenciar, în cazul nostru, au fost 
omise. 

Gardianul-șef, al cărui nume de-un timp incoace nu mi-l 
mai pot reaminti, era un personagiu tot atât, de celebru în 
orașul Sibiu ca și directorul închisorii, Pompi Mureșan, și 
anume din cauza obezității lui cu adevărat extraordinare. Era 
cunoscut ca «omul cel mai gras din Sibiu». In masa lui de 
scris, a fost nevoie să se taie un fel de intrând, de formă 
semi-circulară, pentru a face loc pântecelui lui voluminos ; 
altfel omul n'ar fi putut ajunge cu mâna la călimară... Dar 
așa gras cum era, gardianul-șef a ţinut să ne intovărășească, 
urcând scările înguste până la etajul unde se afla celula ce 
ne fusese rezervată. De fapt, încăperea în care am fost iîntro- 
duși nu era o celulă, ci un «dormitor »comun, având o mărime 
de aproximativ 6 pe 6 metri. La dreapta și la stânga, dealun- 
gul pereţilor, câte un pat comun, construit din scânduri și 
acoperit cu rogojini. In peretele din față, cam la înălțimea 
de doi metri şi jumătate, o ferestruţă zăbrelită, dând spre 
str. Zaharie Boiu. Lângă ușa grea de stejar, cu ținte și plăci 
de fier, hârdăul pentru necesități. 

Afară de Nae Vonica şi Iosif Rott, cu care dormisem în 
beciul poliției, mai erau următorii: Pavel Chirilă, şeful cui- 
bului «Vlad 'Tepeş», impreună cu fraţii săi mai tineri, Traian 
și Ion, apoi Aurel Banța, Octavian Florea şi dacă bine imi 
amintesc, mai erau și frații Traian și Radu Olteanu, din cui- 
bul «Cavalerii Crucii». 

Inainte de a putea schimba o vorbă între noi, am auzit 


— 6] — 


din nou pași pe coridor. Sosea un alt «lot» de arestați. pr 
echipa cu care pornise Mitu Banea în nordul județului. n 
seseră înconjurați în casa familiei Banea, în Vurpăr, de dă 
detașament de jandarmi. Cu acest prilej fusese arestat însuși 
Comandantul Ion Banea. Iată lista noilor sosiți: Ion Banea 
Dumitru Banea, Ilarie Buzdughină, studenţii Nicolae Popo. 
vici, Nicolae Mândreanu și Ion Dordea; apoi unchiul lui Ba. 
nea, plugarul Ilie Băra și Vasile Ganea, ţăran fruntaș din 
comuna Nocrih, care, în alegerile din 1932, figurase între cei 
cinci candidați ai noștri. 

Scurt în urmă au mai fost aduși: Comandantul Corneliu 
Georgescu din Miercurea Sibiului, învățătorul Gheorghe Micu 
din Gusu, Dumitru Isaia din Ocna Sibiului, Ion Vlad, ţăran 
șeful organizaţiei legionare din comuna Hamba, și Buta Valer 
din Gușteriţa. 

| Ca, ultimul, îmi aduc aminte că a sosit camaradul Savu 
Pitaru, care era invățător în Râul-Sadului. Fusese adus de 
jandarmi, trântit pe spate, într'o căruță țărănească, cu mâi- 
nile Și picioarele legate de loitrele carului. Era cu faţa vânătă 
ȘI umflată și-l dureau toate oasele. Fusese maltratat la postul 
de jandarmi într'un mod cu adevărat sălbatec. Din lovitura 

de pat de pușcă ce-o primise în față, scăpase ca prin mi 
cu maxilarul nesfărâmat, d Î : idea 
» dar pierduse în schimb doi dinți. 


Chiar numai felul în care l-au ţ 
-au transpo 
zeci de kilometri în gerul iern DR diale oreate dul 


ii, zăcând pe spate, pe scându- 
"ie goale ale carului, complet imobilizat, constituia, în sine 
un act de nemaipomenită barbarie şi sadism 

Să nu se creadă însă că Savu Pitaru a, fost si 

tratat cu prilejul acestor arestări. Maltratări au 3 iRrA sară 
meni Chirilă Pavel, Vlad Ion și alţii. Vlad doro 
fost schingiuit de șetul Postului de Jandarry spre exemplu, a 
plutonierul Șerban, acea brută, cu miei mioara Sura Mare, 
de origine țigan, cunoscut în întreg județul e lombroziană, 
neimpăcat al legionarilor. Mai ales legio ca un dușman 
munele invecinate cu Șura Mare, au sita aa săteni, din co- 
partea acestui şef de post... t de suferit din 


a  .. 


Da i 


Bine înțeles, dormitorul în care fusesem adunaţi era mult 
prea mic pentru noi toţi. Acest lucru l-a înţeles și adminis- 
trația închisorii, așa că ne-a mai dat un dormitor. Astfel 
ne-am împărțit în două grupuri. In celălalt dormitor, care 
cred că era ceva mai mic, a trecut Comandantul C. Geor- 
gescu, Ilarie Buzdughină, Mândreanu, Popovici, Dordea și 
încă vreo doi-trei camarazi. 

Tot timpul cât am stat in penitenciarul Sibiu am dormit 
lângă camaradul Ilie Băra, unchiul lui Banea. Aveam o mare 
simpatie pentru acest țăran, iîntr'adevăr un om dintr'o bu- 
cată. Era cu vreo cincisprezece ani mai în vârstă decât mine, 
de statură mijlocie, dar spătos și cu mușchi ce păreau îm- 
pletiți din fire de oțel. Oacheș, cu o mustață groasă și neagră 
ca pana corbului, nu știu dece, îmi amintea mereu de Avram 
Iancu, adică de poza lui, așa cum o văzusem în unele cărți 
de istorie. 

Legasem prietenie cu nenea Ilie Băra, cu ocazia unui marș 
de propagandă. Lucrurile se petrecuseră astfel: 

Echipa cu care pornisem în propagandă era compusă din 
șase inși. Mai aveam la dispoziție două zile, în care timp tre- 
buia să vizităm neapărat patru sate. Dificultatea mare era 
aceea că două câte două din aceste sate se găseau în direcţii 
diametral opuse, așa că nici de am fi avut aripi la călcâie 
n'am fi reușit să ajungem în toate patru. Unica soluție era 
aceea, de a împărţi echipa în două. In echipă eram patru stu- 
denţi, un muncitor și un țăran: nenea Ilie Băra din Vurpăr. 
Atunci m'am decis să nu rup din echipă decât un singur ele- 
ment: l-am ales pe camaradul Băra. In aceeași seară, m'am 
despărțit de restul echipei, pornind cu nenea Ilie, peste dea- 
luri şi văi, spre Ghijasa de Jos. 

N'am să uit niciodată acel marș de noapte făcut în doi. 
Ca să scurtăm drumul, am luat-o pe poteci ascunse, pe cari 
numai nenea Ilie le cunoștea. Tocmai din acest motiv îl ale- 
sesem pentru a mă întovărăși în acest marș. Și-apoi, în caz 
de vreo primejdie, mă puteam bizui pe dânsul, căci braţele 
și pumnii lui de fier întreceau la cântar pe cei ai întregei 


noastre echipe. In cursul marșului nenea Ilie Băra, din ţi 
tăcut și rezervat, nu știu cum, a prins dor de vorbă. A sii 
nevoia să-și verse focul depe suflet, povestindu-mi tă 
episod prin care trecuse în tinerețea lui, depe urma ol 
a avut foarte mult de suferit. Anii ce-au urmat s'au desfăș 3 
rat sub semnul fatidic imprimat de acea întâmplare iasă 
a schimba cursul liniștit al vieţii sale de plugar... EI îns i 
na știut să-și explice cum de tocmai mie simțea nevoia pi 
ași vărsa inima, istorisindu-mi secretul vieţii sale. La rându- 
mi, i-am povestit o seamă de lucruri din viața mea, din care 
a putut să înțeleagă că noi toți, ca făpturi ale lui Turia 
indiferent in ce loc și în ce condiții ne-am născut suntem 
za în si Lui, având parte în această viață păi ei 
i rata și supărări... In felul acesta s'a născut prietenia 
From e adâncul sufletului meu, sentimentul de prie- 
ez pir ia brav ţăran român continuă viu, deși a 
misi rep toni mult timp de când l-am văzut pentru 
socai-a nel i age an, inainte de a incepe a pune pe 
Se ma e ITI, am avut bucuria să aud dela o per- 
țară că nici nenea Ilie —acum un moșneag— 


nu ma uitat, căci în mai multe rânduri 
i duri a căutat să s 
mai trăiesc, pe unde mă aflu și cum îmi gi e să afle dacă 


Seriositatea, situației în care ne găseam, câţ și gândul | 
, ul la 


dinţă'n Dumnezeu din cer și'n victoy nesdruncinată «... cre- 


i pă și poa, inipreJurările date 
regia i închisoare o mică distracţie, m'am 3 i AH aăimaza- 
, un singur exemplar, menit a i tie sapa să redac- 
grup sau de 

— 10 — 


a trece din mână'n mână, o revistă ilustrată, scrisă cu creio- 
nul, pe care am întitulat-o «Ploșnița Beciurilor». Primul nu- 
măr s'a bucurat într'adevăr de cel mai răsunător succes. Așa 
că «Ploșnița» și-a continuat apariţia, ajugând, dacă bine imi 
amintesc, până la N-rul 5. Revista își asigurase întretimp 
prețioasa colaborare a lui Corneliu Georgescu. «Opoziția», 
sub conducerea lui Ilarie Buzdughină, discordând cu anumite 
puncte de vedere apărate de «Ploşnița Beciurilor», pentru a 
le putea combate «in mod public», a scos o altă revistă, nu- 
mită «Flitul». Bine înţeles, aceste «reviste» aveau un carac- 
ter eminamente umoristic. Polemica iscată între cele două 
publicaţii, susținută exclusiv în versuri, era într'adevăr unică 
în felul ei. De o deosebită apreciere însă s'au bucurat «mica 
publicitate» și reclamele comerciale pe care «Ploșnița Beciu- 
rilor» le aducea pe ultima pagină. Mi-aduc aminte de una 
din aceste reclame: «Cabinet Dentar. Folosim cele mai mMo- 
derne metode. Succes garantat. Extragem gratuit dinți și mă- 
sele. Postul de jandarmi Sadu». Reclama era încadrată de 
un pat de pușcă și o baionetă. Era o aluzie la cele pătimite 
de camaradul nostru Savu Pitaru. Dar celebritatea pe care 
și-a câștigat-o «Ploșniţa Beciurilor», dincolo de zidurile în- 
chisorii înlăuntrul cărora a apărut, s'a datorat maicuseamă 
satirelor și epigramelor în care erau scărmănați și biciuiți 
o seamă din slugoii și satrapii locali ai guvernului liberal la 
putere, apucăturile și metehnele caracteristice ale acestora, 
cât și metodele medievale folosite împotriva noastră. Intre 
cei vizați —fără a se pomeni însă niciun nume— figurau 
prefectul judeţului, chestorul poliţiei, șeful Siguranței, secre- 
tarul Chesturii (mai cu seamă), directorul închisorii, etc. 
Dacă am dedicat o pagină întreagă acestui «fapt divers» 
—apariţa unei modeste reviste scrise cu creionul, într'o ce- 
lulă oarecare a închisorii din Sibiu— amănunt ce, într'ade- 
văr, nu pare a merita atâta atenţie, am făcut-o din cauza 
neașteptatului interes pe care această revistă satirică l-a tre- 
zit în anumite cercuri ale societăţii sibiene. Datorită unei 
imprudenţe a noastre, un număr din «Ploșnița Beciurilor» a 


—.. e e aL 


incăput pe mâinile lui Pompi Mure 
Acesta a arătat-o unor prieteni, în radem nohisorii, 
vista a trecut dela o masă la alta până ce a miar SA 
Căpitanului Stamate, secretarul Poliţiei, stâctină i e NOR 
m acre și proteste, la cei mai mulți însă ere eine, fă 
probare, Câteva luni mai târziu, un avocat (n ee, 
nist) a insistat săptămâni la rând pe lângă min ieri 
cp sea colecție, oferindu-mi pentru ea o aa pipi ii, 
Ceut N le 4 vrut s'o cumpere? Dar «Ploșniţa eg 
€ marină . vânzare. In anii ce-au urmat, ea a descreţit, 
mei: pita e git legionarilor din garnizoana Sibiu Asi 
ii ară multe percheziții, până ce, în 1938, cu pril 
son p eziții domiciliare, a fost găsită si zi 
tie. ȘI confiscată de 
S 
mir Albina dar situația noastră continua, necla» 
iara arian de arestare până acum nu fuseseră emise 
periei neta i: A schimb, ni se dăduse în câteva rânduri 
sigle i ţia n'ar avea nimic impotriva noastră (sic) 
pietre n fm i Apa cada în fond, neta 
; a câtorva șefi ai noștri, de 


cari ne- 
ine îi 9 în ae pe i 
(vestitele declaraţii 1), ax trebui să dăm o declaraţie 


prin care 
vitnyakiy. să ne desolid 
nai se Era mr acestor veşti și informaţii pe 
isi de cuviinţă să comuniue aură Penitenciarului u 
mai nou în bib sintes-1 
dențial», eroi. ung «prieteneşte» și oana sai: 
—bine înţeles— era, vor i acei «vinovaţi». In primul rând 
ra vorba de comandanții eat = vita 
orneliu 
tăţilor». Ar mai fi și emana erau consideraţi «capii rău- 
Dumitru Banea, dar acești 
dacă și ei, la rândul lor, s 
cât și de însuși «Zelea Cod 


Treanu» . Ne-am 


aceste informaţii și sfaturi « 
binevo 
tr'un plan drăcesc, urzit nu de ii mega 
) 


ual «iertaţi», 
atât de primii î 
cj gtăceau parte din- 

de însuși guvernul 


— 13 — 


țării, prezidat de I. G. Duca. Era de presupus că această tac- 

ţică insidioasă era folosită în toate celelalte închisori în cari 

se găseau legionari arestați. Evident că prin această strata- 

gemă vicleană guvernul căuta să producă o scisiune intre 

grosul mișcării legionare și șefii ei. O desolidarizare a trupei 

de Căpitanul și Comandanții Legiunii ar fi ușurat enorm s0- 

luţionarea problemei in faţa căreia se găsea pus guvernul: 

prin menţinerea în închisori a miilor de legionari peste Sfin- 
tele Sărbători ale Nașterii Domnului și-ar fi atras oprobriul 
marei majorităţi a populaţiei creștine a țării, riscând în ace- 
lași timp a pierde și ultima brumă de simpatie și prestigiu 
de care se mai bucura în anumite cercuri românești. Din 
această dilemă guvernul ar putea ieși ușor și deadreptul 
triumfător, dacă i-ar succede a-prezenta opiniei publice pe 
șeful Gărzii de Fier și, să zicem, vreo 40-50 de comandanţi 
și șefi legionari, drept principalii vinovaţi, deschizând in 
schimb, cu «mărinimie», porţile închisorilor pentru toți cei- 
lalţi arestaţi, ale căror declaraţii de desolidarizare, copios 
divulgeate de presa «românească», ar fi servit cum nu se poate 
mai bine într'un proces de răsunet intentat capilor mișcării, 
în frunte cu Căpitanul. Ori, odată condamnaţi capii mișcării 
şi izolați pentru un lung șir de ani de trupă, aceasta cu si- 
guranță se va risipi încurând, iar pericolul unei renașteri 
a, Gărzii de Fier va fi astfel definitiv înlăturat. 

La toate acestea, răspunsul tuturor legionarilor închiși la 
Sibiu a fost unul, clar și răspicat: ori ieșim cu toţii ori ni- 
ciunul! Acelaşi răspuns a fost dat de legionarii aflători în 
toate celelalte închisori ale țării. 

Guvernul lui I. G. Duca s'a văzut amar înșelat în spe 
ranțele ce-și pusese în reușita acestui murdar plan, pe care 
il urzise în completă necunoaștere a sufletului legionar. 

Intretimp însă ne-a parvenit o veste mai îmbucurătoare: 
din iniţiativa avocatului Bidian, se făcuseră demersuri, prin 
intermediul lui Sandi Popa și Dr. Stăniloae, ambii profesori 
la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, la I. P.S. S.Ni- 
colae Bălan, Metropolitul Ardealului, solicitându-i-se a inter- 


— 73 — 


veni pe lângă forurile competente pentru elib 

VE erarea 

inainte de începerea sărbătorilor. După cât tza: atata a 
Mitropolitul Nicolae Bălan a și trimis, în acest sens d, 
gramă Subsecretarului de Stat dela Interne Victor dei m. 
Nu mai ţin minte dacă la acea telegramă a primit et 
răspuns sau nu. Ta 

Astfel a sosit ziua Ajunului de Crăciun. 

24 SPICE gala a căzut în acel an într'o zi de Duminică 
deci într'o zi in care era, permisă, vizitarea deținuților. Astfel, 
aproape toţi am fost chemaţi la vorbitor. Până și rudele c | 
rii cai noștri săteni, femei maicuseamă, porniseră în ace = 
- zi, CU noaptea/n cap, cu căruța ori cu trenul, la Sighii Ca, 
- m rin da vedea fie bărbatul, feciorul sau fratele ba 

cărie de domnii libărari, şi Î 
' is , Și pentru a le îndulci 
«țâr» Crăciunul cu un henc ătă pe: 
a oa leș sau cu alte bunătăţi aduse 
în nasi ia niciun pericol de evadare, dat fiind că aripa 
ie dat get ae Ss se găseau cele două dormitoare 

ja, : plet izolată de celelalte i 

i cu rai de Met. se er CA Mia în Erau e 
Cc inși 

ami cita ae iati a cobori la vorbitor, ușile nega 
ae a larg deschise. Astfel eram com- 
ă intre etajul und x if 008 
ninti e eram 
prea parter, ce servea de vorbitor. ataca 
a ia, alai AA anticamera vorbitorului se făcea printr” 
dar astăzi i ez e care, de obiceiu, era inchisă “a neie, 

Am insistat na d im ape e cea aa cat 

in descrierea acestor amăn 
du-le necesare pentru înțelegerea, sic DN oplarare 
vals Ele git Mă di a a ai ce voiu relata, mai la 
de aparen noi înşine neam lăsat i 
i je, crezând că libertatea de circulație ma a. anca 
a in această zi nu era decât un gest bi Alle ag ni se acor- 
os din partea, administraţiei i aivolto și mărini- 


nchisorii, i 
că ne găseam în Ajunul Crăciunului, a Pern ia ia 
păcii și bu- 


neivoiri între oameni. De 
„ De unde să bănuim ce 
a regulamentului închisorii nu era decât teen relaxare 
aliu tactic, 


făcând parte dintr'un plan insidios, pus la cale de poliție și 
a, cărui executare urma să înceapă incurând? Dupăcum am 
aflat mai târziu, planul ticluit de poliție și pus în aplicare 
în strânsă colaborare cu jandarmeria —având ca scop divi- 
zarea grupului nostru în două— a fost urmarea unei hotăriri 
luate în sfere ministeriale, ordinul emanând direct dela Ia- 
mandi. 

Ce se întâmplase? Guvernul, presat moralmente din dife- 
rite părţi —la Sibiu fusese insuși Mitropolitul care interve- 
nise pentru eliberarea noastră— și dându-și pe deasupra sea- 
ma că întrarea în sărbători, cu peste zece mii de legionari 
umplând închisorile ţării, ar putea să-i aducă o pierdere de 
prestigiu și popularitate în însuși sânul partidului liberal, sa 
hotărît să pună în libertate o bună parte din lumea arestată, 
menţinând în inchisori numai pe șefii notorii, cei ce înde- 
pliniseră funcțiuni de conducere sau sc evidenţiaseră în vreun 
mod deosebit în cadrul «fostei» Gărzii de Fier. Afară de 
aceasta, nu-i era strein guvernului faptul că la 10 Decembrie, 
cu ocazia desființării Gărzii de Fier, fuseseră arestați «din 
greșală» și aruncaţi la închisoare 0 seamă de cetățeni cari 
nu aveau nimic deaface cu mișcarea legionară. Bine inteles, 
rudele acestora inaintaseră petiții și plângeri, intervenind și 
pe diverse alte căi pentru eliberarea lor. La Sibiu, spre exem- 
plu, am avut cazul cârciumarului Nae Vonica, care, după cât 
îmi aduc aminte, era gogist și care totuși a stat cu noi la 


nescu și acest «legionar fără de voie», în momentul în care 
am fost puși în libertate. Intâmplător imi aduc foarte bine 
aminte de acest dialog, despre care a aflat, mai târziu, aproa- 
pe întreg Sibiul. Iată-l: 

_—Vasăzică, d-ta n'ai făcut parte din Garda de Fier...? 
Spune adevărul: ai fost sau n'ai fost legionar? 

_—D-le Chestor, vă spun drept. De fost nam fost, dar 
acum sunt. De vină e poliţia, că ma băgat la închisoare cu 
legionarii, a răspuns Nae Vonica. 


Tocmai furăm avizaţi că ora de vizită s'a, 
trebuie să ne'ntoarcem în celule. Ne-am luat T 
mai mulți cu lacrimi sub gene— dela rudele 
ne viziteze. La mine venise deastădată sora m 
și mătușa Rafira. In tăcerea ce se așternuse peste vorh; 
odată cu avizul dat de primul-gardian, tăcere întreru a 
de plânsul incet al unei mame neconsolate, urarea â pe 
bători fericite», făcută după datina creștinească i o, 
nească de către camaradul Popovici surorei sale de line 
răsunat ca o dureroasă ironie... > 00 


ros ela rise urmat, începând din acest moment, s'au 
sia ai . repede și de neprevăzut, incât nu știu dacă 
ăi .UȘ să le redau cu claritatea necesară pentru a, fi 

ese ȘI, maicuseamă, în ordinea exactă în care s'au intâm- 


plat. O seamă de amăn i mi x : 
i 8 A luha, unte, totuși mi-au rămas viu întipă- 


A Sfârşit și ex 
Carl veniseră să 
ea cea, mai mare 


ladă. Doi jandarmi îl 
cercând să-l tragă după 


pingă pe scări în sus, pentru a-l izola, daf 30 ic îm- 
| t grup 


— 16 — 


de camarazi reușise să-l smulgă din mâinile lor. Desigur, lu- 
crurile nu s'au petrecut în tăcere; din contră, un vacarm 
asurzitor se iscase, dintr'o parte auzindu-se comenzile sbie- 
rate de un subofițer de jandarmi, din cealaltă strigătele le- 
gionarilor: «Ține strâns Ioane, nu te lăsa, camarade!» 

O parte din lumea care ne vizitase, neputând fi evacuată 
imediat, a asistat cu spaimă, de dincolo de grilajul despărţi- 
tor, la primele scene ale încăerării, contribuind cu strigăte 
de protest şi blesteme adresate jandarmilor, la vacarmul ge- 
neral. 

Acum «bătălia» se desfășura pe coridorul dela parter. Jan- 
darmii, cari veniseră înarmaţi cu carabine, ne inghionteau 
cu paturile de armă, în timp ce câțiva dintre ei căutau din 
nou să izoleze pe comandanții noștri Georgescu și Banea, cu 
intenţia de a-i închide într'o celulă. In învălmășeala care 
domnea, l-am văzut la un moment dat pe Corneliu Georgescu 
cum nu-l mai văzusem până aici niciodată: roșu la față, cu 
părul răvășit căzut pe frunte, împărțea în stânga și'n dreapta 
la pumni, ce cădeau ca o grindină grea pe capetele jandar- 
milor. Părea un leu înfuriat. In momentul următor, auzim 
comanda, răcnită: «Jandarm'-incăreaţi arm |!» 

A fost o mare greșală din partea celui care a dat această 
comandă. Deși rostul ei —dupăcum numai mai târziu neam 
dat seama— n'a fost decât acela de a ne infricoșa, efectul 
instantaneu pe care l-a provocat în rândurile noastre a fost 
diametrul opus: fără nicio comandă ne-am aruncat cu toții 
asupra jandarmilor, căutând a-i împiedeca la încărcatul ar- 
melor sau a le smulge puștile din mâini. Coridorul pe care 
ne aflam avea o lărgime de cel mult un metru și un sfert, 
iar lupta se dădea corp la corp îintr'o îmbulzeală în care ma- 
nevrarea unei arme era practic imposibilă. Bieţii jandarmi 
făceau eforturi disperate pentru a executa comanda primită, 
însă cartușele le scăpau pe jos, fiind călcate în picioare de 
mulțimea aglomerată în acest spațiu redus. La un moment 
dat am zărit printre capetele jandarmilor pe acela al Căpi- 
tanului Stamate, secretarul poliției. Acesta se aflase undeva 


a FN ca 


pe aproape, de unde asistase la desfășur ăliei 
vingându-se de rezultatul sa rea pia goe i. 
dinul pentru încărcarea armelor, se hotărise să se a Nini 
până pe coridorul cu bucluc, pentru a ne ruga să apâle iii 
că el, Căpitanul Stamate, ne garantează, pe cuvântul a ia 
că nu ni se va face «niciun rău», că vom fi puși iiaai FAR 
libertate, etc. Dar cine mai asculta, în circumstanțe pe 
la cuvintele lui? Singur Mitu Banea i-a răspuns site 
—Pe noi nu ne mai duci cu mâia, d-le Căpitan! De e 
ori ieșim cu toții ori rămânem cu toţii! | a 
Căpitanul Stamate cred că nu l-a mai putut auzi, căci 
fusese luat deja de valul celor două grupe beligerante şi eg 
ea perete. Ii sărise pălăria depe cap, pe care înzadar căut 
s'0 ridice de jos. Câteva secunde mai târziu, am zărit-o i 
bocancii unui jandarm, stâlcită și deformată. 
i Datorită apariţiei Căpitanului Stamate, a intervenit un 
oment de neatenție și nehotărire în rândul jandarmilor 
iapa e momentul, leilor, cu toţii la dormitor! 
a a su - paza al lui Ion Banea. Ne-am repezit atunci 
eri n pi i unde se afla, reușind să pătrundem printre 
“a pe a: au mai oferit rezistență, și să ajungem la 
aa la etaj. Fiind unul dintre primii cari am ajuns 
etaj, am strigat ca să mă audă ceilalți: 
—Camarazi, cu toţii la un loc, în primul dormitor! 


Dupăce ne-am convins 
(era acela în care taria “eee tuturora în dormitor 


tor decât celălalt), am din Și care era ceva mai încăpă- 
i rupt 2 , 
arie Buzdughină, o scândură mai cau Ca ajutorul Iul 


la nevoie, de a 
doi comandanţi 
— 18 — 


Ca 


ap a 


și a-i inchide într'o celulă separată. Pe noi, ceștialalți, vroiau 
să ne oblige a semna o declarație, prin care urma să ne desoli- 
darizăm de Căpitan și de Legiune, renegându-ne intreg tre- 
cutul legionar. In schimbul acestei declaraţii și drept recom- 
pensă, urma să fim puși pe picior liber. Dar planul autori- 
tăților eșuase. Reușisem să-l dejucăm. Se punea doar între- 
barea: dar de aci inainte ce va urma? 

Datorită incidentului cu jandarmii precum și faptului că 
ne baricadasem în dormitor, am rămas fără mâncarea de 
amiazi, ceeace însă nu ne-a incomodat câtuși de puţin, căci 
aveam destulă merinde, așa că nu mai eram avizaţi la ciorba 
chioară pe care ne-o servea inchisoarea. Și-apoi, celor mai 
mulți ne cam pierise pofta de mâncare. Din fericire, niciunul 
dintre noi nu era rănit; depe urma încăierării cu jandarmii, 
ne alesesem doar cu vânătăi și ușoare sgârieturi. Astfel, înar- 
maţi cu răbdare, ne-am pus pe așteptate. Unii comentau cele 
petrecute, alții făceau pronosticuri la cele ce se vor mai în- 
tâmpla de aci înainte. 

Răbdarea nu nea fost pusă la prea lungă incercare. Pe 
coridor au răsunat niște pași grei. Cineva a incercat apoi să 
deschidă ușa. Natural, fără rezultat. O voce —nu mai știu 
dacă a fost a secretarului de poliție sau a șefului siguranței— 
ne-a strigat să deschidem. N'am răspuns şi, bine înţeles, n'am 
deschis. Apoi s'a încercat forțarea ușei. Dar cei trei băieţi 
de planton, la care s'au mai adăugat alți doi legionari, o prop- 
teau sdravăn cu scândura patului. Cei depe coridor au văzut 
in curând că eforturile lor sunt inutile. I-am auzit apoi înde- 
părtându-se. 

Vreo zece minute mai târziu —era pela orele două și un 
sfert după masă— ni s'a părut că auzim 0 ușoară mișcare 
pe coridor. Cineva se apropia cu pași tiptil. Apoi am văzut 
deschizându-se vizeta din ușe, în cadrul ei apărând țeava 
unei puști sau a unui revolver. Mai mult n'am putut vedea, 
căci în clipa următoare dormitorul a răsunat de o bubuitură 


puternică. 
Prima noastră reacțiune a fost de a ne culca la pământ, 


dia: iaca 


căutând acoperire, căci credeam că se trage în noi pentru a 
ne ucide. Dar o aruncătură de ochi spre ușe ne-a convins că 
vizeta era acum din nou închisă. In același moment un fâsâiţ 
curios mi-a ajuns la urechi, părea că vine de jos, depe dușu- 
mele, iar învățătorul Micu a strigat: «Sunt gaze băieţi! Au 
tras în Noi CU Saz lacrimogen !»... 

N'a, fost nevoie să ne-o spună, căci începusem deja să sim- 
țim efectul, nu numai la ochi, dar și în nări. A urmat un 
moment de panică. Câţiva sau repezit la căldarea cu apă 
de băut, udându-și faţa, și ochii cu puţină apă ce ne mai ră- 
măsese. Pe alţii îi apucase tusea. și strănutul. Savu Pitaru 
ne-a atras atenţia să nu ne mai umezim ochii, căci apa inten- 
sifică usturimea. 

— Atenţie, camarazi, ușa, |! 

Intradevăr, cineva încerca din nou la ușe, dar băieţii de 
planton nu-și părăsiseră nicio clipă postul. In timp ce cu o 
mână își apărau ochii, nasul şi gura cu câte-o patistă, de bine 
de rău, de gazele ce umpluseră între timp întreg dormitorul, 
cu cealaltă mână și cu un picior, apăsau vârtos pe scândura 

proptită'n ușe. Totuși, în câteva rânduri situaţia a devenit 
amenințătoare, căci cei ce împingeau din afară —probabil 
jandarmi— făceau și ei eforturi apreciabile. Până la urmă 
însă au trebuit să renunţe. 

—Spargeţi geamurile dela, fereastră!, a, ordonat atunci 
Ion Banea. 

M'am repezit imediat în direcţia ferestrei. I-am ajutat 
apoi lui Aurel Banţa să se urce pe umerii mei, ca astfel să 
poată ajunge mai ușor până la fereastra zăbrelită. Cu o bu- 
cată de scândură ruptă din priciu, i-a reușit să spargă gea- 
mul. O bucată mai mare de geam, în cădere, m'a lovit cu 
dunga, rănindu-mi fruntea, și nasul. Momentan n'am simțit 
aproape nicio durere, așa că n'am dat atenţie faptului. 

Cum gazele lacrimogene, într'o încăpere închisă ermetic, 
cum era dormitorul nostru, produceau deasemeni un efect 
extrem de iritant asupra căilor respiratorii, ne-am hotărit 
ca, fiecare din noi, cu rândul, urcând pe umerii altui cama» 


Dl 





rad, să respire un minut, în fața geamului spart, aierul curat 
de afară. 


Toţi sufeream de o grozavă usturime la ochi; lacrimile 
ce ne izvorau din abundență ne împăienjeneau vederea. Abia 
mai puteam deschide pleoapele. Insfărşit, cam după vreo OTă, 
am putut să deschidem din nou ochii, cutoatecă usturimea 
nu cedase încă. Abia în acel moment am descoperit, nu fără 
uimire, că o seamă de camarazi erau mânjiţi de sânge, unii 
pe fată, alţi pe mâini. Pe cămașa naţională, brodată cu pui 
albaștri, a lui Ion Banea, am văzut deasemenea, câteva pete 
roșii de sânge. Privindu-mi mâinile, am constatat că și ele 
erau murdărite de sânge. Pe haină și pe pantaloni, la fel 
se puteau observa pete ruginii. Ce s'o fi întâmplat mă între- 
bam? Dar în același moment îl văd pe Sivu Rott, fixându-mă 
cu ochii mari și îngroziți de parcă ar fi văzut vreo stafie: 
«Camarade șef (*), ești rănit...?!» 

Imediat m'am văzut înconjurat de camarazi, cari mă pri- 
veau cu toții îngrijoraţi, întrebându-mă ce mi s'a întâmplat. 
Nicolae Mândreanu mi-a întins o oglindă de buzunar, în care, 
privind cu greu printre pleoapele umflate, mi-am zărit propria 
faţă, mâzgălită de sânge. Pornind dela rădăcina nasului și 
urcând aproape până la mijlocul frunţii, se vedea o dungă 
groasă, de culoare roșie-neagră : era tăietura —acoperită acum 
de o crustă de sânge închegat— pe care mi-O cauzase cu vreo 
oră înainte acea sticlă de geam ce-mi căzuse în cap. In învăl- 
mășala ce domnise atunci, nu dădusem atenţie rănii. Fără 
să-mi dau seama mam mânjit pe mine și apoi pe toți ca- 
marazii cu care venisem în contact cu sângele ce se scursese 





(*) Pe acea vreme _—1932-34— pentru majoritatea legio- 
narilor sibieni, eram «camaradul-șef». Comandantul legionar 
Ion Banea, spre exemplu, era «Domnu' Banea», iar Văcăreș- 
teanul Corneliu Georgescu (înaintat în anul 1935 la gradul 
de Comandant al Bunei Vestiri), era «Domnu Comandant 
Georgescu» ; Dumitru Banea era pur și simplu «Mitu». 


ct (E maia 


din rană, după toate semnele i 
Pentruca rana să nu se re ppa aiva i de mare, 
camarazilor, legându-mi fruntea cu o batistă RE “AR 
a mă orele patru, am auzit din nou pași pe cori 
sir irma ureșan, directorul închisorii, care s'a cir în 
oii , pe cuvânt de onoare că a venit singur, că ; ir: 
Și poliția au părăsit de mult inchisoarea 7 PRI 
„Cu precauţiile cuvenite, am intredeschis | a dormi 
ra en că era într'adevăr magia iata iii 
ă “să d ge infectat de gaz, ca și aspectul căi 
ale dell A un pas inapoi. Cu glas bâlbâit ne-a SO 
rapa îm cana inioră A incercat apoi să ne explice 
plet inocent că abia, ti & prtea ae pi 


din oraș, a afl 
i , at de 
a petrecut în absența, sa Și că va merge chiar acum se A 


porteze «cazul» primului procuror 

ui pm li e preface, că minte, dar pe de altă parte știam 

A alegea ea Minţea din lașitate, el însuși fiind 

i rider aa ele folosite de poliție, sub noua cârmuire 
ura să nu-și piardă postul, pe care reușișe să-l 


ocu 
pe nu de mult timp, datorită «sfinților dela Ierusalim». 


Ne- 
a dat speranțe că vom fi eliberaţi în curând, asigurându- 


» în capela închisorii, cu prilejul 


o scurtă co i 
i-am răspuns că acceptăm «invitaţia». „ezitare 


In acest timp —du 
păcum i 
SEP soli am aflat mai târziu— în Oraș 


stare a svonuri în legătură cu cele petrecute 
rebeliune, iar poliţia a 
cel mai răspândit era 
lansase și anume că 


poza VEI ia. 


Când am intrat, cam o oră mai târziu, în vasta sală ce 
servea de Capelă a penitenciarului, atât privirile preoţilor 
__reprezentând trei confesiuni diferite— cât mai ales ale in- 
vitaților oficiali și ale propriilor pușcăriași de drept comun, 
prezenți în Capelă, s'au îndreptat uimite și în același timp 
speriate și întrebătoare spre noi. Un murmur a străbătut 
apoi Capela: «Legionarii... !». 

In halul în care ne găseam, mânjiți de sânge, cu ochii înro- 
șiți și umflaţi, eu însumi cu fruntea înfășurată cu o batistă 
albă, fără îndoială am lăsat o profundă impresie în intreaga 
asistenţă. 

Ienorând privirile celor din jurul nostru, am ingenunchiat 
și ne-am rugat Celui Nou Născut, Fiul lui Dumnezeu, ca să 
ne miluiască pe noi păcătoşii şi să ne ajute să scăpăm din 
această prigoană, iar dacă voința Tatălui Ceresc va fi alta, 
să ne ajute să îndurăm cu bărbăţie toate la câte vom mai fi 
supuși de aci înainte. Ne-am rugat pentru Neamul nostru 
oropsit şi nedreptăţit de cârmuire, pentru sănătatea Căpita- 
nului și pentru biruința Legiunii. Apoi, cum nu putea fi mai 
firesc în astfel de clipe, ne-am lăsat purtați pe aripile gândului 
spre casele noastre, la dragii noștri. Ca și mine, nu mă în- 
doiesc, că și camarazii mei s'au lăsat furaţi de amintiri din 
trecut, retrăind alte ajunuri de Crăciun, pline de lumină, pace 
și fericire, petrecute în casa părintească, in mijlocul familiei... 

Scurt, înainte de a începe împărțirea darurilor între de 
ținuți, a trebuit să părăsim Capela. Intorși în celulă, ne-am 
așezat tăcuţi pe marginea patului de scânduri; fiecare părea 
cufundat în propriile lui gânduri. Cei cari sufereau sufletește 
mai mult, erau camarazii noștri țărani. 

__Fain Crăciun avem anul ăsta fraţilor...». 

Observaţia aceasta, plină de ironie seacă, a fost a lui Ion 
Mândreanu. Ea a avut totuși darul de a descreţi unele frunţi 
și a împrăștia melancolia ce ne cuprinsese, mai ales dupăce 
Mitu Banea a găsit cu cale să mai adauge: «Dupăcum vedeţi, 
ai naibii am fost și bine am mai ajuns...». 

Când mai puţin ne-am fi așteptat —să fi fost pela orele 


— 83 — 


opt și jumătate seara— ni s'a adus vestea că vo 
libertate. Bine înţeles, bucuria noastră a fost m 
țăranii noștri erau cum nu se poate mai fericiți 
petrece Sfintele Sărbători acasă. Totuși, caşicând ne-am fi 
inţeles de mai înainte, ne-am reţinut cu toţii de a ne mani- 
festa, bucuria prin semne exterioare. Faţă de temnicerii noștri 
—mici şi mai mari— ne-am prefăcut că nu suntem deloc 
surprinși, cașicând am fi fost de mai înainte siguri de eli. 
berarea noastră. 


m îi puși în 
are, mai ales 


Că VOr putea 


Ni s'a spus să coborim pe rând în biroul prim-gardianului, 
unde ni se vor face formele de eliberare. 


In micul birou, în afară de directorul închisorii, am dat 
cu ochii de însuși chestorul Poliţiei, Nicolae Stefănescu. Acesta 
ne-a ținut un «logos» despre spiritul de comprehensiune al 
autorităţilor, despre Crăciun, ca sărbătoare a păcii și la sfârșit 
despre obligația noastră de a iscăli fiecare o... declarație, 
fără de care nu ne poate pune în libertate. 


Toţi, fără excepţie şi fără a ne fi înteles în prealabil, am 
refuzat a iscăli orice fel de declarație, preferând să rămânem 
în inchisoare. Simţisem că această condiție de ultimă oră ce 
ne-o puneau nu era decăt o nouă încercare de a ne umili, de 
a, ne compromite în fața propriei noastre conștiințe, forțându- 
ne a face mea culpa, a ne desolidariza de Căpitan și cine ştie 
ce încă. Un al șaselea simţ ne spunea, că de data aceasta, cu 
sau fără declaraţie, vor trebui să, ne elibereze. 


Așa a și fost. Văzând că nu cedăm, au cedat până la 
urmă, ei. 


Fiindu-le însă teamă că odată 
toţii în coloană de marș spre oraș, 
nu ne-au dat drumul decât pe r 
obligându-ne a merge pe cel mai scurt drum direct acasă. 
Spre mai mare siguranţă, au comandat, pe cheltuiala, poliţiei, 
mai multe mașini de piață, cu cari am fost duși până în tața 
porţii caselor noastre. Bădia, Corneliu Georgescu, care locuia 
în Miercurea Sibiului, adică la, aproape 40 km. de orașul Sibiu, 


liberi, am putea porni cu 
cântând cântece legionare, 
ând, câte unul sau câte doi, 


ARE ati 


cu greu ar fi putut găsi la acea Oră târzie vreun mijloc de 
transport pentru a ajunge, incă in aceeași seară, acasă, Așa 
că dintre noi toţi, cu siguranţă a fost dânsul cel mai bucuros 
de a fi forțat să se servească de taxiul oferit de poliţie. 


— 35 — 


VI. DIN INCHISOARE IN INCHISOARE 


LA ARAD 


In zorii zilei de 30 Decembrie 1933, am fost trezit de niște 
soomote neobișnuite. Smuls din cel mai adânc somn, așa, 
dintr'odată, mi-a trebuit cel puţin un minut ca să-mi dau 
seama că nu mă aflam acasă, în Sibiu, ci în Arad, în locuința 
tatălui meu. Incă buimac de somn, m'am dumirit totuși că 
sgomotul care mă trezise venea din camera vecină, provocat 
fiind de puternice bătăi în ușa ce da spre antreu. 

Când, însfârşit, mi-am găsit papucii și am ieșit în sufra- 
gerie, l-am văzut pe tata, care, în față ușii, tocmai întreba, 
cu glas răgușit și indignat: 

—Cine €...? 

—Vă rog deschideţi imediat, e poliţia! 

—999 

Un sfert de oră mai târziu părăseam locuința, incadrat 
de doi polițiști în civil. Nu putuseră să-mi arate niciun ordin 
scris nici să-mi explice pentru care motiv anume eram arestat. 
Aveau pur și simplu ordinul de a mă conduce imediat la 
Poliție. Atât și nimic mai mult. Protestele și amenințările 
tatii, bine înteles, nu i-au împiedecat de a-și duce la îndeplinire 
misiunea. 

Ajuns la Poliție, am aflat dela un comisar că arestarea 
mea, se datora unei comunicări telefonice sosite dela Sibiu 
în cursul nopții, și anume din partea a însuși Prefectului 
Judeţului, Dr. Nicolae Regman. Pusesem căutat mai întâiu 


A at 





în Sibiu, la locuința mea di 

, n strada Tribunei 
aceste amănunte le-am aflat însă abia mai mpeg: parte din 
dintre vecini ar fi declarat că m'a văzut în ziua, « pop: 
părăsind locuința cu un geamantan în mână pia 


nu putuse spune încotro plecase i Nimeni însă 

] Mm. A inte i - 
picacitatea Prefectului Regman. A piiiedginl iii Cl pere 
€, acesta 


petrecuse o noapte albă, conlu 
crând cu poliția 1 
rime El știa că tata era director al mal ep. pe 
sr Si Astfel, in ce alt loc puteam călători, şi încă ep i i 
d sie de Crăciun, dacă nu la Arad, la tatăl meu...? La 
% a. n schimb, eram necunoscut de poliţie, încât dacă n! 
i rvenit denunțul Prefectului Regman, aș fi putut soâfă 
e data aceasta nearestat. Dar se vede că de ceeace îţi i 
scris, nu poți scăpa... e îţi este 
pa 39 apmii lua datale;.peronale, l-am intrebat pe cos 
de e tpar da dellcatajea, dacă aș putea vedea mandatul 
iti ala pană pita mea, pentru a lua cunoștință de 
m 
fiat. ele, devremece nu mă simt cu nimic 
—Do i 
teți și za sc po caca ari: absolut sigur, cum de altfel sun- 
nu pari nici u am înfrânt nicio lege penală în vigoare. Dacă 
puteți deține i rara a ec iba NORI: rdag, musa 
: u toate acestea mă deţineţi 

că îi aa cel care înfrângeţi legea. ai lee 
pledoarie a e acide mea de până acum că toată această 
îti: aeiila apei a aotduoe la wiinio, An ținut totuși sti 
acestui comisar de poliţie, pe care îl vedeam 


pentru prima dată în via, 
a, mea, 
comitea, «din ordin», pr la » asupra ilegalităţii pe care o 

Reușisem, într'adevăr, 


să-l 
puns întrun chip evasiv las Oarecum zăpăcit. Mi-a, răs- 


i confu 
sa Ş S. A invocat 
sm mă marii lui. A recunoscut că un 2 ere pal ame: 
stă, cel puțin nu unul scris și semna, “m age: 
Totuși, cu prilejul schimbului de : 


a prim-ministrului 1. G. Duca de către trei legionari ai Gărzii 
de Fier!... La auzul acestei știri m'am simţit străbătut de 
un fior. Să fie adevărat? Sau era vorba de unul din acele 
trucuri folosite de poliție, cu cine știe ce scopuri obscure? 
Totuși, faptul nu-mi părea deloc exclus. Disolvarea Gărzii de 
Pier în plină campanie electorală, asasinarea fără nicio vină 
a, studentului Virgil Teodorescu, a plugarului Bălăianu și a 
alțor legionari (despre uciderea lui Sterie Ciumeti, Toader 
Toma, etc., nu știam încă nimic la acea oră) nu puteau ră- 
mânea fără de urmări. Duca se angajase a distruge Garda 
de Fier şi a răspunde cu gloanțe la revendicările drepte, însu- 
flețite de cel mai pur patriotism, ale tineretului român națio- 
nalist. Ilegalităţile şi actele de barbarie ale guvernului Duca 
atinseseră o graniță, dincolo de care, o reacțiune violentă din 
sânul poporului, din partea unei întregi generaţii, schingiuită 
și călcată în picioare, îmi părea posibilă, devremece era per- 
fect explicabilă... Cu mintea și sufletul răvășit de cele auzite, 
am părăsit, câteva minute mai târziu Poliţia, condus sub 
excortă la închisoarea din localitate. 

Penitenciarul orașului Arad, pe care îl vedeam acum pen- 
tru prima dată, e o clădire veche, cu ziduri groase și înegrite 
de vreme, situată la marginea unui parc mare, ce se întinde 
pe malul drept al Mureşului. Când am trecut prin poarta 
închisorii, mi-am adus aminte de cuvintele lui Niculae Stru- 
cariu: «De întrat întri ușor, dar de ieșit e mai greu». 

Dupăce am fost despuiat de tot ce aveam prin buzunare, 
inclusiv de șireturile de ghete, am fost vârit într'o celulă 
individuală, tocmai la ultimul etaj al închisorii. După mine, 
ușa, grea de stejar cu ţinte de fier sa inchis apoi cu un sgsomot 
surd. Am căutat să-mi adun scândurile. Nu-mi venea să cred 
că după abia cinci zile petrecute în libertate, mă găseam din 
nou «după gratii». Mi-am rotit apoi privirea prin celulă: un 
pat de fier cu saltea de paie și o pătură veche și sdrențoasă; 
un scaun fără spetează „| PE nelipsitul hârdău. Atât. Dealt- 
minteri acesta era mobilierul mai tuturor celulelor indivi- 
duale. Ridicându-mi privirea spre ferestruța zăbrelită, prin 





care se zărea un petec din cerul mohorât de 
că una din gratiile verticale lipsea, iar gr rien 
UŞOr indoită. Probabil opera vreunui di imi n 
in această celulă și a încercat să evadeze Ci e 
fi reușit, căci deschizătura astfel obținută di 
unui om nu prea corpolent a se strecura e 
cina intrebarea: ce i-o fi folosit respectivului 
A 27 a apti din moment ce se afla la cel mai de 
sis sr aeagbla La această intrebare mi-a răspuns d 
george mai târziu, unul din gardienii din schimb d 
pte, singurul, dealtfel, cu care mai putusem ii 


câte-o vorbă. Dar asupr i 
. a, . 
ja aain. pra acestui fapt voiu reveni ceva mai 


rmătoare era 
a stat cândva 
știe, poate i-o 
rmitea, de fapt 
r'insa, Rămânea 
candidat la eva. 


In celu 
a se face sf mA îrig pătrunzător. Incălzirea părea 
puțin așa am put pa nciar printr'un calorifer central. Cel 
steag 7 a educe după cele două tuburi ce treceau 
tuburile erau reci Su! peretelui opus întrării. Deocamdată însă 
mâna, pe tub i at Shiața. Către seară însă, punând din nou 
încălzire, cum pri sa că începuse a se încălzi. Dar această 
ii tisaliaă: «(dal a putut constata încurând, nu era decât 
REA L-A ace continua să rămână rece, obligându-mă la 
to: aia men o A făceam din jumătate în jumătate 
devenea ss And ali i îs pledat 
gaură enormă le mijloc, așa că, oricum mă dnvartzaa, cena 


chii rămâneau mereu 
descoperiţi 
supărător îl constituia portii. Un alt amănunt extrem de 


deosebit de cel al deţin gim și t 

uților de drewi Și tratament 
legea, aveam impresia, că dela, o rr up Legea,!... Dar 
pentru a fi călcată. C coace există doar 


ei chemaţi s'o 
aplicarea, ei înșiși o infrângeau. Noi pret a 
, j ân d am 


ae, Ai a a 


am Observaţ 


m 


o 


a m 


DP, d-ta: 


pășit în arena publică, am avut la fiecare pas prilejul de-a 
constata —pe propria noastră piele— ce îinsemnează «legali- 
tate» întrun regim așa zis democratic. Noi, aproapre toţi, 
încă nu văzusem alte ţări, nu știam că în alte părţi ale lumii, 
ca spre exemplu în Anglia ori în Suedia, democrația era cu 
otul altceva. In această ordine de idei, am păstrat în amintire 
o conversaţie avută, în iarna lui 1932, cu maiorul de jandarmi 
Buzescu, în timp ce mă aflam arestat la Legiunea de Jan- 
darmi din Sibiu. Iată ceeace i-am răspuns eu atunci cu privire 
la, democrația dela noi: «Noi, tineretul de astăzi, știm ce este 
democraţia din cele ce am invăţat în orele de educaţie civică, 
la școală. Unii o mai ştim și din cărți și reviste pe care le-am 
ciţit în particular. Dar la fel cum nu poți să-ți formezi o 
idee despre gustul unei prăjituri, citindu-i rețeta intr'o carte 
de bucate, tot așa nici noi n'am simțit «gustul» democrației 
decât dupăce ne-am întâlnit cu ea pe teren, adică după prima 
campanie electorală la care am luat parte; din cele ce am 
auzit, văzut și trăit până în clipa despuierii scrutinului. Măr- 
turisesc sincer: gustul prăjiturii —vroiam să zic, al demo- 
crației— nu ne-a plăcut niciunuia dintre noi. Tineretul din 
generația mea, împreună cu mine, răspunde: dacă aceasta 
este democrația, noi mărturisim cinstit și deschis: O detestăm. 
Ea, este ca un măr frumos la aspect, dar când am mușcat din 
el, ne-am frânt dinţii și ne-a durut stomacul...». 

Incă din prima seară atenția mi-a fost atrasă de niște 
sunete curioase. Incepuseră cam pela ora zece. Era un zăn- 
gănit metalic ce se repeta la intervale mai mult sau mai puţin 
regulate. Mi-am dat imediat seama că vin dela calorifer: era 
telefonul deținuților, probabil in alfabetul Morse. Deoarece 
cunoșteam acest alfabet, am ascultat atent, încercând să des- 
cifrez diversele «mesagii», dar n'am reușit decât in foarte 
mică parte. Cuvintele descifrate nu aveau nicio legătură intre 
ele. Cum aceste transmisiuni, «via calorifer», nu puteau ema- 
na decât dela pușcăriași de drept comun, deci, pentru mine 
lipsite de interes, am renunțat să le mai ascult. Eram sigur 
că în închisoare se aflau și alți legionari, nu eram eu singurul. 


sea eee 


Dar cum puteam să aflu, și mai ales, 
în contact cu ei, din moment ce atei erai rai: i intru 
secret...? , ARI 
In fine, după două zile, am fost scos di Ă 
lua parte la «plimbarea» de zece minute pa ta : 
ciarului. Deţinuţii erau obligați să execute această dica 
în pas încet, păstrând între ei o distanţă de doi si peri, 
dispuși în monom, dădeam ocol curţii închisorii, situaţă, pet 
clădirea principală și zidul împrejmuitor, înalt de circa, aa 
metri. La această plimbare, la care de aci inainte a ni in 
particip în fiecare zi, era strict interzis să vorbești cu da n 
din faţă și din spate. Incă din prima zi de plimbare am e 
cat să descopăr cari dintre deținuți ar putea fi legionari Tag 
O atentă examinare a tuturor celor prezenți, am spic ! 
concluzia că majoritatea —cutoatecă unii nu purtau pret, 
vărgate— nu puteau fi decât deţinuţi de drept comun. asi 
ura Sau trei mi-au părut că ar putea fi deţinuţi politici 
sm egionari. Nu cunoscusem însă până atunci niciun Aa 
sri sabia așa, că nu aveam posibilitatea de a-i iden- 
tati 3 phnmpeimaapă după urbgrt Intr'adevăr, pe doi 
ăn em a fi legionari, i-am revăzut și 
vs. rr + isa ari târziu, când am ajutat la cul Dă 
„amare te . ot atunci am aflat că ceilalți legionari 
sia, sade cal premi iama din gara Sinaia, fuseseră ţi- 
ie batai comun, eu fiind singurul deținut în 
Si clar eg ran obligat a sta în celulă de unul singur 
ma sro pie a, comodat deloc. Incepusem să notez zilele 
tie ciao asi iei ca sgâriam pe peretele celulii cu un 
re eso oda ela haină. Unicul tovarăș de celulă 
la un anumit ranite y “a N A nod regulat 
ronţăe rația de pâine i alineat: Ves sii 
A pet icre poetei uscată ce i-o așezam în fiecare seară 
cect p lui. Dealtminteri, zilele treceau extr / 
al - a chinuit mai mult, a fost frigul: ovar ea 
put să tușesc și să simt dureri în regiunea ie rima în: 
k; 


-. 


Intr'o seară, gardianul de noapte sa incumetat să zăbo- 
vească în celula mea mai mult decât îi era permis, cu care 
prilej mi-a istorisit, pe scurt, povestea acelui drug ce lipsea 
din fereastra celulei. 

Celula in care mă aflam (al cărei număr nu mi-l mai 
amintesc, dar care imi pare a fi fost 81 sau 101) avea un 
bogat trecut «istoric». Ea a adăpostit o seamă de răufăcători 
«celebri». Ultimul care a stat într'insa a fost vestitul bandit 
Oprea, despre a cărui fapte de haiducie am avut prilejul să 
aflăm la timpul său din ziare. El a fost acela care a tăiat 
__nu se ştie cu ce— acea zăbrea din ferestruța celulei, reușind 
să evadeze într'o noapte cu ceață. Din geamul celulei sărise 
__fusese un adevărat salto mortale— pe acoperișul aripei 
administrative ce avea un etaj mai puțin decât clădirea în- 
chisorii propriuzise, iar de aci, folosindu-se de paratrăznet, a 
reușit să coboare pe partea exterioară a zidului, aterizând 
deadreptul în parcul orășenesc ce se întinde până în apropie- 
rea Mureșului. A trecut apoi înnot Mureșul. Fuga lui n'a fost 
descoperită decât în dimineața următoare. Nu mult în urma 
evadării, o poteră de jandarmi i-a descoperit ascunzișul din 
pădure. Fusese trădat de o fostă ibovnică. Refuzând să se 
predea și răspunzând cu focuri de armă la somaţia jandar- 
milor, a căzut până la urmă ciuruit de gloanțele acestora... 

Intr'o zi —o fi fost cam & zecea de când mă găseam in 
inchisoare— mi sa comunicat că am dreptul să citesc O carte 
sau o broșură din biblioteca închisorii. Aruncându-mi privirea 
pe lista de cărți adusă de gardian, spre marea mea surprindere 
descopăr o broșură intitulată «Din minunile Arhanghelului 
Mihail». Am însemnat-o pe listă cu o cruciuliţă, iar în după 
masa aceleiași zile am și primit-o. Imi amintesc că am rămas 
profund impresionat de cele citite în această broșură și, în 
același timp, reconfortat sufletește. In rugăciunea-mi obiş- 
nuită dinainte de culcare, m'am rugat de-aci inainte și Lui, 
Patronului și Protectorului Legiunii, pentruca să ne ajute să 
scăpăm din această prigoană, șin frunte cu Căpitanul, să 
ne putem duce la împlinire misiunea ce ne-am luat-o față 


dute (URI a 


de Dumnezeu și Neam. Zilele următoare m'am gândit m 
la Căpitan. Nu mai știam de mult timp nimic despre E 
Doamne, de nu i sar fi întâmplat nimic rău! In acesţe se 
mente grele prin care treceam, fără el, Legiunea, asemeni 
unei corăbii fără cârmă, n'ar fi putut rezista mult timp fur. 
tunii, putând fi înghițită de valurile ucigătoare care o încon- 
jurau din toate părţile... Eram sigur că la aceeași oră cu 
mine, sute și mii de legionari depe întreg cuprinsul ţării, din 
nenumărate închisori, ridicau rugăciuni pentru viața și sănă- 
tatea Căpitanului... 

Starea sănătăţii mele incepuse să se inrăutățească. Căpă- 
tasem acum o bronșită, iar când tușeam, simțeam o durere 
ascuţită în partea din dreapta a pieptului. M'au apucat apoi 
un fel de frisoane. Incepuse febra. Din bătăile pulsului mi-am 
dat seama că aveam peste 38 de srade. Am cerut să fiu dus 
la medicul închisorii. Dar cererea mea n'a avut niciun re- 
zultat. Totuși cineva din administrația închisorii, precum și 
șeful gardienilor din schimbul de noapte —no să-l uit— mi-au 
fost binevoitori, ajutându-mă in felul și in măsura în care 
lea fost posibil. 

Eforturile depuse de tatăl meu pentru a putea intra în 
contact cu mine sau cel puțin de a-mi trimite pachete cu 
alimente, nau dus, mult timp, la niciun rezultat. Toate în- 
cercările au dat greș, deși imi inchipuiu că nu a lăsat nicio 
cale neincercată. Dar dupăce m'am îmbolnăvit, insuși gar- 
dianul-șef de secție mi-a adus într'o seară un termos cu ceaiu 
fierbinte cu rom și un pachet cu prăjituri, ce-i fuseseră pre- 
date de tatăl sau sora mea. Aflaseră, intrun fel sau altul, că 
eram bolnav. 

Insfârșit, după o zi sau două, aflu că ar fi sosit un 
procuror dela Tribunal, pentru a face inspecția închisorii 
Am insistat să mi se permită să vorbesc cu el. Trecând rad 
bine de o oră fără să primesc niciun răspuns, am transmis 
prin gardianul de serviciu direcțiunii inchisorii că, din acel 
moment, mă declar în greva foamei. Motivul: deși grav bol- 
nav, cu febră înaltă —foarte probabil atacat de pneumonie-— 


ii Dai 


— a DT 


imi este refuzată orice asistență medicală, iar acum, când 
un membru al Parchetului se găsește aci, în inspecție, la fel 
mi se refuză de a vorbi cu el, deși —afirmam eu, fără să o 
știu— scopul vizitei sale este tocmai de a vedea în ce condiții 
trăesc deţinuţii. N'a trecut mult și gardianul s'a reintors adu- 
cându-mi o foaie de hârtie, toc și cerneală, zicând că trebue 
să fac o cerere scrisă. Am repetat în această cerere cele recla- 
mate verbal. 

Intretimp sosise ora prânzului. Am refuzat a atinge mân- 
carea, o ciorbă de varză, cu o bucăţică de came la mijloc. 
Insfârșit, după masă, spre marea mea surprindere, a venit 
un gardian cu ordinul să mă conducă la cancelaria închisorii. 
Intr'adevăr, am fost primit de procuror într'unul din birourile 
penitenciarului. Era singur în birou. Dela inceput i-am Spus 
că n'am venit pentru a reclama împotriva arestării mele ile- 
gale, deoarece sunt convins că nar duce la niciun rezultat, 
ci ca să apelez la spiritul său de umanitate. Că sunt bolnav 
de-atâtea zile, fără să primesc nicio îngrijire medicală, zăcând 
intr'o celulă friguroasă, având o singură pătură subțire și 
căurită și că cer să fiu dus la infirmerie sau la un spital, căci 
sunt cu febră și abia mă ţin pe picioare. Procurorul, un bărbat 
tânăr cu trăsături simpatice, vădit impresionat de aspectul 
meu-— slab, galben și tremurând de friguri—, mi-a promis 
că va, lua imediat măsurile necesare pentru ca să-mi fie dată 
îngrijirea medicală de care, nu se indoește, am nevoie 
îintr'adevăr... 

A doua zi am fost internat în Spitalul Public Orășenesc. 
Aceasta, datorită faptului că în infirmeria închisorii nu era 
niciun pat liber și, nu mai puţin, datorită intervențiilor făcute 
de tata, care era serios ingrijorat de sănătatea mea. 

Dormitorul în care am fost repartizat, avea —dacă bine 
imi aduc aminte— patru paturi, două fiind deja ocupate. Al 
meu era primul pe dreapta, imediat lângă ușe. Incă în aceeași 
zi am fost minuţios examinat de medicul secţiei și am primit 
două injecții. După câte am înțeles, aveam un inceput de 


pleurită. 


cui Dia 


Scurt dupăce am intrat in spital, am fost din n 
pază : un gardian public, înarmat cu revolver și cttă ip, 
s'a instalat pe un scaun lângă patul meu. Tim pin si. 
două săptămâni cât am stat la spital, am i a iei 
noapte fără întrerupere. S'au perindat astfel prin săi ui 
meu în total 13 polițiști, la început schimbul tale ră 
patru în patru ore, iar mai târziu, după fiecare șase ai 
ministrația Spitalului invocând motive de ordin hi na A 
psiholosic, a insistat ca postul de pază dnei i 
torului să fie strămutat în afara lui, adică pe corido gr. 
dianul putea tot atât de bine sta pe un scaun pacii | ra 
lângă ușe, insă afară, pe culuar, căci, la urma urmei i i 
putea, presupune că bolnavul din patul nr. 1 (adică & ăi 
părăsi spitalul pe fereastră, sărind dela etajul întâiu ! ul st 
din paturile vecine —intre cari unul în stare baril îs mi. 
vădit impresionați de prezența în dormitor a unui ia 
inarmat, fiind, în afară de aceasta, treziți din somn ste a 
turbați în liniștea, de care aveau nevoie, de fiecare dată caii 
bee î. a ati cane e vor fi fost argumentele aduse 
oul ecesității de a menține Î 
i patului meu, cert este că ore marți ii 
sei seal până la urmă ca polițistul să rămână 
ie iata nice Dealtfel, am avut impresia că din 
ficat infirmierele cât și cei doi medici ai secției 
teii rap o femeie, o unguroaică), se uitau la mine 
a a a de ciudat. Se părea că mă considerau drept 
dia ci ai stilizat DEA, speță, din moment ce eram 
amiral mata Toţi imi evitau privirea, și se fereau 
reereee mdepi - mine. Din fericire, această situaţie anor- 
stg e. te durat mult. Deja după câteva, zile lu- 
n De ao at complet. Se vede că întretimp aflaseră 
a alai Și pentru cari anume motive 
pază polițienească. du: sigle 
Directorul spitalului era un anumi 
Păcum am aflat rai târziu, îi e imoral sate 
Și pe unchiul meu, medicul. Multumită lui am fost ae 


— 96 — 





in spital peste timpul strict necesar. La repetatele încercări 
ale poliţiei de a mă scoate din spital, doctorul Pescaru sa 
opus categoric. 

Mâncarea servită în spital era excelentă. In afară de 
aceasta, seria de injecții de calciu și cacodilat de sodiu ce 
mi-au fost administrate, cât și acel «dolce far niente» la care 
am fost obligat «volens nolens» timp de aproape două săp- 
tămâni, au avut darul de a mă reface mai repede decât spe 
rasem. Pot spune că timpul petrecut în spitalul din Arad a 
fost pentru mine o adevărată binefacere cerească. Pe lângă 
faptul că mi-am putut recupera sănătatea, am avut totodată 
prilejul de a mă odihni și întrema după toate mizeriile câte 
le îndurasem dela 10 Decembrie incoace. A fost o așa zisă 
«haltă de ajustare» între două etape grele, un popas îngă- 
duit de Providenţă, pentru a mă putea prepara din punct de 
vedere fizic pentru cele ce mă așteptau de aci înainte. 

Un alt rezultat pozitiv al șederii mele în spitalul din Arad 
a fost convertirea la legionarism a 9 din cei 13 gardieni de 
poliţie câţi au șezut cu schimbul pe scaunul din faţa patului 
meu. Mărturisesc că începutul n'a fost deloc ușor. Mi-a tre- 
buit mai multe zile până să reușesc a crea o punte de con- 
tact sufletesc cu «cerberii» mei. Aveam in faţa mea oameni 
simpli, aproape fără nicio cultură, cei mai mulți dintre ei 
venind din mediul rural. Totuși, cu excepţia câtorva, mi-am 
dat seama că majoritatea erau oameni de omenie. Odată 
câștigată încrederea lor, misiunea ce Mi-o luasem n'a mai 
întâmpinat niciun fel de areutate. Pe aceia dintre ei pe cari 
dela. început i-am simțit ca fiind pământ pietros și neroditor 
pentru sămânța ce intenționam să le-o strecor în suflet, i-am 
lăsat deoparte. Cu atât mai mare mi-au fost bucuria și satis- 
facția văzând efectele pozitive produse de povestirile mele 
despre persoana Căpitanului și rosturile Legiunii în viața 
neamului nostru la aceia pe cari mi-i alesesem de discipoli. 
N'am să uit cuvintele unuia dintre ei —un bărbat de vreo 
30 de ani, însurat cu doi copii— care, într'o dimineață, schim- 
bând pe un coleg al lui, cunoscut de toţi ca taciturn Și Mo- 


— 97 — 


rocănos, mi-a declarat fără niciun inconjur: «Vă Spun d 

domnule student, mi-a fost tare teamă că nu-mi mai ic. 
rândul la schimb ca să-mi puteţi povesti de ispravă pi 
scăpat domnul Zelea Codreanu din inchisoarea dela Văcă, 
resti»... 

Astfel, timpul petrecut in spitalul dela Arad mi-a rămas 
în amintire —oricât de paradoxal s'ar părea— ca o poiană 
luminoasă în intunerecul pădurii de mizerii prin care m'a 
purtat destinul dela data desființării Gărzii de Fier de către 
guvernul lui 1. G. Duca. Totuși, ca să fiu sincer, a fost ozi 
in care nu m'am simţit bine: ziua în care bolnavul din patul 
vecin cu al meu, un om la vreo 50 de ani, sa svârcolit cea- 
suri la rând, luptând disperat cu moartea, care, până la urmă, 
totuși l-a biruit, punând capăt chinurilor sale trupești și 
—cine știe— poate și celor sufletești. Deasemeni, m'a nemul- 
țumit faptul de a nu fi putut primi nicio vizită din partea 
a lor mei. Nam putut pricepe această interdicție pusă de 
poliţie... 

Insfârșit, într'o zi —cam în timpul amiezii, dacă nu mă'n- 
şel— au apărut doi polițiști în civil, somându-mă să mă îm- 
brac imediat, căci trebue să merg la poliţie pentru a da o 
declarație. Infirmiera, care auzise conversaţia și care sufle- 
tește era total de partea mea, a alergat imediat să avizeze 
direcţiunea,. In timp ce pertractam cu polițiștii, a sosit unul 
dintre medicii de serviciu care le-a spus, intr'un ton ferm 
și categoric, că sub niciun motiv nu poate admite ieșirea mea 
din spital. S'a incins o lungă discuţie între medic şi cei doi 
polițiști. Totuși, la sfârșit, medicul a trebuit să cedeze, lă- 
emir convins de cuvintele polițiștilor că nu era vorba 

de o declaraţie pe care urma s'o dau la poliţie, așa că 
în cel mult o oră, puteam fi inapoi, la spital. | 

In ce mă privea, mă găseam într'o mare incurcătură și 
anume : în dimineața acelei zile —prevăzând apropierea orei 
in care va trebui să părăsesc spitalul— dădusem la reparat 
unica pereche de ghete cu care venisem dela Sibiu. asa că 
imi era imposibil să merg la Poliţie in ciorapi. cala sub 


pat aveam O pereche de șoșoni. Dar polițiștilor nu le-a scăpat 
acest fapt. Mau invitat a încălța șoșonii și a-i urma imediat. 
Ce-mi mai rămânea să fac...? Dealtfel erau atât de convin- 
gători in afirmația lor că, in cel mult o oră, puteam fi inapoi 
la spital încât pentru prima și ultima dată am crezut în cu- 
vântul unor polițiști. Bine inţeles, am rămas până la urmă 
amarnic înșelat! La acea oră nu-mi putea trece prin minte 
că aşa, în ciorapi şi şoşoni, nu mult după aceea, imi voiu 
face intrarea în cazematele masmorei Jilava! 

Ajunși la poliție, am fost dus in faţa unui comisar care, 
fără multe ocoluri, mi-a adus la cunoștință că peste o jumă- 
tate de oră urma să părăsesc orașul. Dece și incotro? Aceas- 
ta, deocamdată, nu-mi putea spune. Mi-a mai spus că avea 
ordin să-mi pună cătușe la mâini și lanţuri la picioare, deoare- 
ce aceasta era condiţia pusă de jandarmerie, in sarcina că- 
reia fusese dată escortarea mea până la locul de destinație. 
Am protestat imediat impotriva unui astfel de tratament. 
Din moment ce nu am comis niciun fapt penal, nu puteam 
fi pus în lanţuri ca un tâlhar de rând. Spre marea mea sur- 
priză, comisarul a inceput să se scuze, spunând că habar n'are 
ce anume fapt mi se impută, așa că nu poate judeca dacă 
aceste măsuri de siguranță pe care, conform cu ordinul pri- 
mit, e nevoit să le execute sunt sau nu sunt justificate. In 
tot cazul, din informaţiile pe care le deține, rezultă că aș îi 
un element periculos, iar dacă voiu scăpa cumva de sub es- 
cortă toată răspunderea ar cădea asupra lui... In acel mo- 
ment, discuţia noastră a fost întreruptă de intrarea unui po- 
liţist în civil care aplecându-se asupra mesei de scris a co- 
misarului, i-a vorbit ceva în șoaptă, ce anume n'am putut 
inţelege. Dupăce a plecat din birou, comisarul mi s'a adresat 
din nou, cu următoarele cuvinte: 

_—Tată, am putea face eventual o excepție in cazul d-tale: 
în loc să te trimitem escortat de jandarmi, ai putea fi con- 
dus la destinaţie de polițiștii noștri. Dar noi nu avem per- 
sonal disponibil. 


în, ei 


A tăcut apoi câteva clipe, în care timp a răsfoiţ int 
dosar. Apoi și-a ridicat din nou privirea spre mine: pu: 

—Dacă îmi dai cuvântul d-tale că nu vei incerca să fugi 
aş putea da delegație unui agent de-al nostru pentru ge: 
insoti... păi: 

—Domnule comisar, i-am răspuns, pentru numele lui Dum 
nezeu, vă întreb: pentruce și unde să fug? N'am comis ital 
crimă, așa că n'am niciun motiv ca să fug! Am toată certi: 
tudinea că odată ajuns în faţa oricărui judecător, voiu fi 
pus imediat în libertate. Ce rost ar avea să fug? Fuge doar 
acela care se simte vinovat și se teme de o judecată dreaptă 

După câteva secunde de gândire, în care timp făcuse niște 
încercări de echilibristică cu un creion depe masă, comisarul 
m'a privit îndelung, iar apoi a exclamat: 

—Bine, te cred. Dar trebue să-mi dai cuvântul de onoare. 

: A trebuit să semnez o declaraţie «pe cuvânt de onoare» 
că nu o să fug de sub escortă. Odată semnată declaraţia, 
Comisarul a dat ordin să fie chemat un oarecare agent. Abia 
pronunțat ordinul, l-a contramandat, caşicând s'ar fi răs- 
gândit brusc, adresându-se din nou mie: 

—Cred că e mai bine să schimbăm textul declaraţiei... 

I-am privit întrebător. In timp ce scotea dintr'un sertar 
o nouă coală de hârtie, mi-a spus: 

edi declara același lucru, însă de astădată vei scrie «pe 
us CR fa oil sau poate cuvântul de legionar nu vrei 

Cu greu mi-am putut reține un zâmbet când i-am răspuns 
că eu nu fac nicio deosebire între cuvântul de onoare și cel 

SI legionar. Odată ce-mi dau cuvântul, înțeleg să-l respect. 

otuși comisarul a ținut de bine să adauge în declaraţie «și 
pe cuvânt de legionar». zi audtu: 
Insfârșit am fost dat în primire unui agent în civil, pe 

nume Bugnaru sau Bugneru, nu mai țin minte ce i i 
Acesta mi-a spus că trebue să mai aștept vreo ci A A mnitai 
căci n'au fost incă iscălite foile de drum. Am î rodia 
că era vorba de o călătorie cu trenul. Mi-am Nei pr 


— 100 — 


nu puteam porni la un drum despre care nu știam nici unde 
duce nici cât timp va dura, așa, fără niciun ban în buzunar. 
M'am hotărit să fac o încercare, spunându-i agentului Bug- 
neru cele ce gândeam și cerându-i permisiunea de a telefona 
acasă, surorei mele. Acesta a dat din cap și s'a dus să-l în- 
trebe pe comisar. Insfârşit, mi s'a permis să telefonez. La 
telefon a răspuns chiar sora mea. I-am spus că peste câteva 
minute voiu trece prin Strada Gheorghe Popa și că 0 rog 
să-mi iasă în cale și să-mi aducă ceva bani, căci sunt nevoit 
să părăsesc orașul. Mai mult nu-i pot spune deocamdată... 
După câteva minute părăseam Poliţia, sub paza agentului 
Bugneru. 

In Strada Gheorghe Popa, în fața clădirii cu Nr. 4, sora 
mea mă aștepta deja. Mi-a înmânat câteva bancnote moto- 
tolite și un pacheţel cu sandviciuri. Plângea. Am îmbrățișat-o, 
căutând s'o încurajez. Nu i-am putut spune decât strictul 
necesar, pentru a-l putea orienta și pe tata. Agentul dădea 
zor să pornim ca să nu pierdem trenul. Din această clipă, 
timp de aproape o lună de zile ai mei n'au mai știut nimic 
despre mine... 

Abia în gară, la ștampilarea foilor de drum, agentul Bug- 
neru a catadixit să-mi spună că porneam spre Timișoara. 
Dece tocmai la Timișoara...? Nu găseam niciun răspuns la 
această întrebare. 

Ajunși în Timișoara, am mers la un ghișeu. N'am putut 
înțelege cuvintele schimbate între agent și funcţionarul ce- 
ferist dela ghișeu. Dar deastădată agentul Bugneru s'a arătat 
mai comunicativ, căci mi-a spus: 

_—Proximul tren spre Lugoj pleacă abia peste vreo pă 
tru ore... 

— Așa, va să zică plecăm spre Lugoj! Rămânea deschisă 
intrebarea: dar dela Lugoj, incotro vom pleca oar€...? 

Incepuseră să-mi îngheţe picioarele goale în șoșoni. Pre- 
feram să fac un drum prin zăpadă, decât să stau pe loc, în 
sala, de așteptare, timp de patru ore. I-am propus agentului 
să mergem în oraș, să luăm undeva un ceaiu fierbinte și să 


— 101 — 


mâncăm ceva. Agentului Bugneru i-a plăcut ideea, concor. 
dând cu propunerea mea. 


IN LUGOJ 


Cam pela orele zece seara am pornit spre Lugoj. Vagonul 
de clasa a treia, în care călătoream, era din fericire încălzit. 
Am profitat de ocazie pentru a-mi usca ciorapii la calorifer. 
Imi întrase zăpadă în șoșoni și picioarele îmi înghețaseră de 
frig și umezeală. Acum abia îmi dădeam seama ce înseamnă 
să nu ai ghete în picioare. 


Agentul Bugneru, sub paza căruia călătoream spre un 
destin necunoscut, nu era deloc vorbăreț. Totuși, la un mo- 
ment dat, am simţit că începuse să prindă puţină încredere 
în mine. M'am convins că taciturnitatea lui nu era din năs- 
care, ci una impusă. Era poliţist. Cu cât vorbea mai puțin, 
cu atât mai bine. Singurul lucru interesant pe care l-am putut 
afla dela acest agent a fost următorul: că la Poliţia Arad 
fusesem semnalat ca un element periculos, motivat prin fap- 
tul că eram (?) șeful Echipei Morţii (!). Când mi-a spus, am 
râs și am căutat să-i dau toate explicaţiile cuvenite în legă- 
tură cu echipa. morții. Mi-a făcut impresia că a rămas con 
vins de adevărul spuselor mele, ca și de faptul că guvernul 
prezenta poporului în mod voit o imagine falsă despre Garda 
de Fier, în scopul de a o face odioasă și vrednică de disprețul 
lumii cumsecade... 

La un moment dat, nemai având ce vorbi, am aţipit amân- 
doi. Intr'un târziu m'am trezit din cauza unui sgâlțăit al 
vagonului. Trenul tocmai oprise într'o staţie. Am aruncat 
o privire spre agentul care ședea pe banca din fața mea: 
dormea butuc. M'am uitat afară, pe geam. Privirea mi-a căzut 
intâiu pe un ceas mare luminat, ce atârna deasupra peronu- 
lui gării în care tocmai intrasem. Era ora 12, miezul nopții 
Un alt lucru ce mi-a atras atenția a fost un lung şir de car: 
dieni publici, unii dintre ei înarmaţi cu carabine, cari se gă- 


— 102 — 


seau pe peronul gării, cu fața spre trenul cu care sosisem. 
Neștiind în ce gară ne aflăm, am intrebat pe un pasager. 
"e Lugojul, domnule». | 
Repede l-am trezit pe agentul Bugneru, ceeace n'a fost 
tocmai UȘOT, căci omul dormea buștean. Când a înțeles că 
sosisem în Lugoj, a sărit ca fript. Ai: 
In timp pe coboram din tren, l-am întrebat ce s'o fi in- 
tâmplat oare de au adus atâția sergenți pe peron? Nu știu, 
zău, poate așteaptă trecerea vreunui tren ministerial, și-a 
dat cu părerea agentul. Dealtminteri părea desorientat, neș- 
tiind încotro trebuia s'o apucăm. Eu am rămas în faţa scării 
vagonului, iar e] s'a dus să vorbescă cu un ins in civil, despre 
care se putea bănui că e un agent de poliţie. Din discuția ce 
a urmat între ei, am înțeles că vorbeau de mine, căci din 
când în când priveau în direcţia în care mă aflam. Agentul 
Bugneru mi-a făcut un semn, iar apoi am fost condus la 
Comisariatul gării, care se afla la extremitatea peronului, 
pe dreapta. Aci am fost primit de comisarul Popescu, seful 
poliției gării, care, dupăce a ascultat «raportul» verbal al 
agentului în civil, cu care vorbise Bugneru pe peron, raport 
făcut cu voce scăzută, încât n'am putut înțelege nimic, a dat 
ordin să fie retrași imediat gardienii depe peronul gării. Du- 
păcum am putut afla câteva minute mai târziu dela gardia- 
nul care m'a condus la inchisoarea din localitate, acel deta- 
șament de polițiști fusese comandat la gară din cauza mea, 
care, potrivit unei informaţii primită la Poliţie, urma să s0- 
sesc cu un tren de noapte, impreună cu alți trei «gardiști» 
iculosi din Echipa Morţii (1). 
piese de a pleca agentul Bugneru —Cu care de bine— 
de rău mă împrietenisem puțin— l-am rugat să comunice fa- 
miliei mele, când va sosi la Arad, locul în care mă găsesc 
acum; altfel îmi vor pierde urma Cu totului tot. Fără să-mi 
promită, mi-a spus că va încerca să-mi indeplinească această 
dorință. Câteva luni în urmă am avut prilejul să mă conving 
nu mi-a îndeplinit-o. 
za Nu știu cum i face că o seamă de amănunte importante 


— 103 — 


mi s'au șters din memorie, în tim 
spre exemplu, marșul dela, gară că i al perie jean. iz 
di eta in intunericul și tăcerea, acelei eee, DE sie 
mi- mas atât de vii în minte de par'că s pi a 
ieri. Acest marș n'a durat, cred, mai mult rar î petrecut 
gel i. știu dece, mi-a părut o veșnicie. vaci, ae 
ee țele pietruite zăpada dispăruse complet: se a, 
g ] nu ninsese in ultimul timp. Imi sună par'că La e: 
* ta ecoul sinistru trezit în liniștea nopţii de eh 
ghetelor cu ţinte ale gardianului care mă insoțea. P i 
= A tr bete n'am întâlnit țipenie de om. păc 
î. în când O privire în jur: clădiri sumbre, posom e 
d size în tăcere de mormânt, ce păreau că mă je: 
i aa cu priviri dușmănoase și batjocoritoare din seamu- 
i ea ri lipsite de lumină, M'am simțit deodată cuprins 
a . ie tei de singurătate și de părăsire. Lugojul 
oară, în ia si mag Îl tr e iei a 
Fa e Pine RE cunoscut, nicio adresă. 1 
= ioni ra lata din nou acele întrebări la care nu apere 
aa atu i neca fi având de gând cu mine? Dela ares- 
lea mada ia SAEp zile de 30 Decembrie, am fost ținut 
7 ariel ne aria aș fi mirat dacă m'ar fi transferat la în- 
a meuealpeni 2 iu, dar la Lugoj...? Cine știe, poate vroiau 
niponă seri mi se piardă urma... Dar, dece...? 
= empiem see icia —iîn liniștea și singurătatea celor 
Baii cita A za am reușit să-mi orânduesc puţin 
aer nel puțin în parte 
ările cari inui 

de ie Ea retine care mă îiitaaa. ie “Aer: pe 
Mol aie Ausntt smog ca și toţi ceilalți polițiști, aflasem to- 
i Aa rile îmi părea destul de important și anu- 
Rit, Aa sta sa pe peronul gării a acelei mulțimi de gar- 
no eezneatda sara să confirme cele auzite dela agentul 
îti, Mitea. fit Ap ta «șeful echipei morții»! Numai 
ilimu)ă! can. de 10 an iai Sond, Orexplicaţie destul d 

G e un an și mai bine, numele meu era nea re 


— 104 — 


nunțat de legionari în legătură cu «echipa morții», dat fiind 
că eram autorul marșului cu același nume, cântat pe acea 
vreme de aproape întreaga suflare legionară. Datorită unei 
confuzii sau răstălmăciri tendenţioase, poliția mă «avansase» 
la gradul de șef al acestei echipe, despre care, acea anumită 
presă din <trada Sărindar, în totală necunoștință de cauză, 
în schimb însă neîntrecută în fantezie, când era vorba de a 
lovi în mișcarea legionară sau în Căpitan, răspândise cele 
mai abracadabrante versiuni, menite a lăsa cu părul măciucă 
pe cei dispuși a le da crezare. Era dela sine înțeles că faţă 
de «șeful» acestei înfricoșătoare unități de luptă a Gărzii de 
Fier, care, potrivit cu cele ce s'au putut citi în paginile zia- 
rului «Dimineaţa», avea «ordin de a ucide pe oricine i sar 
fi pus în cale», poliţia avea datoria să ia toate măsurile de 
siguranţă. Astfel, spre exemplu, în gara Lugoj, în învălmă- 
șala ce adeseori domnește pe peron, se putea prea ușor ca 
elemente «gardiste» să-i vină într'ajutor acestui periculos cap 
a] echipei morţii, ajutându-i să evadeze de sub escortă. In 
lumina acestor consideraţii, precauțiunile luate de păzitorii 
ordinei publice păreau perfect normale și explicabile. Mai 
puţin explicabil, în virtutea acestei logici, apărea, dimpotri- 
vă, comportamentul comisarului de poliţie din Arad, care, 
încrezându-se în «cuvântul de legionar» pe care i l-a dat acest 
«periculos» element al Gărzii de Fier, a renunțat de a-l pune 
în lanţuri și a-l preda, «spre cele legale», jandarmilor. Noroc 
—pentru comisarul de poliție, bine înțeles— că amănuntul 
acesta n'a ajuns la urechile Sărindarului... 


In penitenciarul din Lugoj mam bucurat din nou de fa- 
voarea de a fi «găzduit» într'o celulă de unul singur. Drept 
vorbind, n'a fost o celulă propriu zisă, ci o hărăbaie de dor- 
mitor cu douăzeci de paturi. Așa că am putut să-mi aleg care 
pat am vrut. Dar frigul care domnea pe aici era cu mult mai 
ascuţit decât cel pe care l-am trăit în mica celulă la Arad. 


— 105 — 


Nu-i vorbă, o sobă exista, și anume una zidită i 
nită a fi servită din afară, depe coridor. Dar 
pe ea, am simţit imediat că era rece ca, ghiața. 
mi-a fost bucuria, când chiar în prima seară, 
6 sau 7, am auzit cum cineva, afară pe corid 
pela sobă, iar câteva minute în urmă, duduit de flăcări și 
trosnetul lemnelor. După un sfert de oră însă, sgomotul din 
sobă a amuţit complet. Focul se stinsese, iar soba era toț 
atât de rece ca și la început. In a doua, seară, lucrurile s'au 
petrecut la fel; la fel și în zilele ce-au urmat. Explicaţia era 
simplă, mi-a dat-o «ordonanța» dela acel etaj, un condamnaţ 
de drept comun: în lipsă de lemne, erau folosite crengi și 
frunze uscate ce se adunau în cursul zilei, știu eu depe unde. 
O altă amintire din închisoarea Lugojului, neplăcută și 
totuși hazlie, este felul cum mi-am scrântit o mână, fapt pe- 
trecut în prima dimineaţă, în timp ce luam ceaiul. Mi se adu- 
sese ceaiul într'o cupă de tinichea ruginită, impreună cu un 
fel de turtă, cred că era din făină neagră amestecată cu 
tărâțe. Turta era mucezită pe alocuri și era grea și vârtoasă 
ca un bolovan. Toate încercările de a mușca din această «pi- 
tuță», ori de a o frânge cu degetele, au fost zadarnice. Dar 
foamea m'a făcut să găsesc până la urmă o ieșire din acest 
impas. Folosind rama patului de fier ca, suport și cuţit, am 
incercat să despic în două turta, apăsând cu ambele mâini, 
din toată puterea. Experienţa s'a soldat cu un rezultat ne- 
prevăzut și într'adevăr lamentabil: mi-am dislocat pulsul mâ- 
nei, incât timp de câteva săptămâni nu am mai putut să mă 
servesc de mâna stângă. Noroc că a fost cea stângă !... 
Intr'o seară (cred că a fost a doua dela sosirea mea în 
Lugoj), am auzit niște bătăi ușoare în ușe. M'am apropiat 
încet, ascultând cu atenţie. Bătăile s'au repetat. Cineva depe 
coridor a întredeschis vizeta, n'am putut vedea decât o mână, 
care incerca să se strecoare prin deschizătura vizetei; în 
mână strălucea ceva de culoare albă, iar o voce necunoscută 
mi-a șoptit: «M'au trimis domnii gela șelula... (?) să vă pre- 


SA perete, mMe- 
Or, moscorodea 


— 106 — 


dau ţădula asta și să scrieţi pe ea de șele șe vă'ntrebă. Dacă 
| i ! », 
a i nel are bilețelul, al cărui conținut, scris cn 
sait a următorul: «Cine ești camarade? De unde vii: 
si are ediat prin aducător». Nu-mi mai amintesc decât 
pai i și de faptul că în josul biletului figurau Câ- 
ra pe care am reținut doar următoarele: Horia 
poi Borobaru. Dar știu bine că au mai fost și alte 
pri ae pu erau cunoscute, dar, personal, Nu cunoșteam 
poa pri e niciunul dintre acești legionari bănăţeni. Am 
, ri > tri dosul biletului, cu mucul de creion, pe care 
Mata ae a uită mesagerul: «Nicu Iancu-Sibiu. Viu dela 
pair parte ip a închide vizeta, misteriosul mesaser, în 
lei, stii pe deținutul însărcinat cu făcutul curățenie! 
ae ROI în sobele celulelor, mi-a mai soptit: «Domnii 
N șelula (?) îs lejionari ca și d-voastră. pipe > 
i seară, ceva mai târziu, același a m 
pini p un pachețel. Invăluite e pa 
eră tă, « ăsit: ou fiert și cinci CĂ 
ei sira oile a m'a impresionat și air 
per at de lumină în suflet. sere bn rata rea => 
j Î estel i 
piete perie neo r alţi șase sau șapte camarazi, 


TI din Bana ...". D 


& | x 
peste scurt timp, aveam să fac, împreună cu el, 0 lungă căl 
torie cu trenul... | Să ge ei pa 

si înc NS) PI aurii Ştiu însă că într'o “i 
pisi cală spe fi scos din această închisoare, ae ie | 
pir perii u fost aduși în dormitorul meu doi pari ms 
pe pps și Traian Hedeș, ambii din napreeae: za sea 
Si î unoșteam după nume, din povestirile gena 
da PRI . u auzise de Gheorghe Frăţilă, ace me e 
pene see a Măderat, unul dintre primii pari E 
m: pe: ie Arad? Mi-a rămas aievea in amin mr 
ir i it tt și rară, de culoare blond-castanie, im 
musta 


— 107 — 





cat În cămane țărănească, de 

În “ | „A, prin partea 

el ci 4 sea larnă, purta un pieptar de 

îi ata pret “Tecăl» de Culoare inchisă feri ca mie), 

ef Tr = prea Hi puternic, Dap nici pe 

7 certau , aură mijlocie, maj mult mj “ 
"mai pomenită energie şi Vioiciune pu, A 

5, și 


locului, vârity 


me câtre patruzeci de ani, 
n Acen 
vestit arte erai Mm Stat de vorbă până târziu. Mi-au 
Puneneră ue * prin care trecuseră până să ajungă în Lugoj 
(5 poaţ nt rugt Jandarmi și dusi legaţi cu lanţuri, din e 
ului și n caleviaiLe tei d Pui 18 Asad, Din causa 
mal târziu în tuberculoză, Pe E eMRoRAuL Aadag:Aţaj 
Intr'o diminea . 
pregătim, căci vom pleca la drum, L 


anului: 
rien e să nie pregăcim, că țel în ladă îi şi pă noilv 
citeva minute, am coborit del 
Bănoam, fiind co A 


bolta, intrării wteptu o camionetă neagră, duba! 


cu noi, dar pe 


N' 

P Sri privesc decât în mod fugar, căci ni s'a 
“ mucerg rr dubă, Dintre toți, unul singur mi-a reți- 
= i a e în plus, datorită, probabil, fizionomiei 
mgieotrepe A er e instantaneu în minte. Era un tânăr 
ceul pete „Cu frunte înaltă Şi trăsături marcante 

» Ohrooum visătonare, păruse ațintită spre un 


— 108 — 


punct în depărtare, cașicând nu l-ar fi interesat cele ce se 
petreceau in jur. Era Horia Sima, dar aceasta am aflat-o 
abia o jumătate de oră mai târziu, dupăce am coborit din 
dubă. 

Inlăuntrul dubei domnea o beznă completă, incât nu ne 
puteam vedea unul pe altul. Dupăce s'a pus în mișcare mași- 
na, numai știu care dintre camarazi și-a lipit fața de crăpă- 
turile orizontale din peretele camionetei, destinate aerisirii 
interioare, încercând astfel a privi în afară, pentru a ne 
orienta apoi în ce direcţie suntem transportaţi. Incercarea 
a, fost zadarnică. Acele mici crăpături pentru aerisire erau 
oblice, așa că nu permiteau decât o foarte redusă vedere in 
jos, spre pământ. Am încercat și eu să privesc printr'o astfel 
de crăpătură, dar n'am văzut decât o fășie subțire din pa- 
vajul străzii prin care treceam. Totuși un alt camarad, care 
cunoștea orașul, orientându-se după cârniturile făcute de ma- 
șină, a ghicit cam încotro eram duși. La un moment dat ne-a 
comunicat cu glas scăzut: «Fraţilor, ne găsim în drum spre 
gară !» Dupăcum neam putut convinge incurând, omul a 
avut dreptate... 

Undeva, pe o linie de triaj, am fost imbarcaţi intrun 
vagon de clasa a treia, iar paza noastră a fost preluată de 
câţiva jandarmi înarmaţi până în dinți. 

După o bucată de vreme, vagonul nostru a fost manevrat 
pe o altă linie şi agăţat la un tren personal, a cărui desti- 
nație am putut-o citi pe tăblița fixată pe unul din vagoane: 
Piatra Olt-Bucureşti. 

Intretimp avurăm în fine ocazia de a ne cunoaște unul 
cu altul şi de a ne strânge cu toții mâinile. Astfel l-am cu- 
noscut pe profesorul Horia Sima, fără a bănui, bine ințeles, 
că mă aflam în fața celui predestinat a lua într'o zi condu- 
cerea Mişcării Legionare. 

Dela această primă întâlnire a mea cu actualul șef al 
Mişcării, aveau să treacă șase ani până îl voiu întâlni din 
nou, de astădată la Sibiu, în casa unei familii simpatizante, 
unde, împreună cu alţi legionari, venisem în cel mai desă- 


a a 





vârșşit secret, pentru a ne intâni cu C 

spa casă primitoare din strada Dalia Pin ae Ari, în 
masa, am ţinut o consfătuire, în cursul rai Print 

dantul ne-a expus planul acţiunii, la executare î pna 

să pornim încurând. Fusese in vara anului impaca SR 


Ceilalţi camarazi bănăţeni 

cu care venisem 

dubă, erau: Traian Borobaru, Vinţan, Ion atelier + pa 

camarad sau chiar doi, al căror nume nu mi le tii i) 
ntesc, 


Pe aceștia aveam să-i revăd di 

: n nou, abia în 
in lagărul dela Vaslui, unde am stat în același ia 1938, 
grupul bănăţenilor... ormitor cu 


ui decursul călătoriei spre București, am aflat câte ceva 
î cele ce se mai petrecuseră în timpul în care mă perin- 
- ame din inchisoare în închisoare, lipsit de orice informaţii 
outăţi triste, despre care nu avusesem de unde să aflu până 
rpm Asitel, despre asasinarea lui Sterie Ciumeti, casierul 
ni a lui Toader Toma din Tecuci și despre schingiuirea 
$ î ra ar ră plugarului Negrea, din Severin. Se făcuseră 
ice perete „iteaga țară, aş, că aproape întreaga Le 
aa inchisoare. Până şi profesorul Nae Ionescu 
a i arestat... Căpitanul însă, după cât se ştie, continuă 
sh ră men eforturile depuse de poliție pentru a-l găsi 
R: i , nau dus până acum la niciun rezultat... Așa 
pe gă atâtea ştiri rele cari m'au revoltat şi întristat, 


am fost fericit să pot auzi că —d 
eocamdată cel in— Că- 
pitanul era la adăpost de primejdie. ră rapit 


rr ge înșală memoria, pe parcursul drumului a mai 
sii sea E ei nostru încă un vagon cu legionari ares- 
dia p ZI E chiar în vagonul nostru au mai fost urcați 
agil ag de prin alte închisori. Intr'adevăr, făcea 
UeEatV. ră ete grin suflare legionară fusese adunată pentru 
E tă a București. Ce planuri drăcești o mai fi 
ari ie vernul sp liberal? In tot cazul atmostera continua în- 
„CăI ată, prevestind zile grele pentru noi toţi... 





— 110 — 


a e „_—“. 


LA JILAVA 


Ajunși la București, am fost transportați imediat la Con- 
siliul de Răsboiu. Aci am fost introduși într'o sală mare; 
cred că era O sală de ședințe, care insă in acele momente, imi 
părea mai degrabă o sală de așteptare de clasa a treia. Am 
găsit aci O sumedenie de legionari, tineri şi bătrâni, din toate 
păturile sociale, unii cu bagaje pe cari şedeau, alții fără, ca 
şi mine. Eu, cel puţin, aveam un palton, dar, între tinerii 
pe cari i-am intâlnit aci, am văzut destui cari n'aveau decât 
un singur veston pe ei. Işi trăseseră în sus gulerul hainei, iar 
unii, în loc de șal, iși legaseră o batistă în jurul gâtului. Fu- 
seseră ridicaţi dela casele lor şi duși la poliţie fără să li se 
fi îngăduit a mai imbrăca altceva decât ceeace aveau pe ei. 
Acesta pe timp de iarnă la O temperatură între 5 şi 10 grade 
sub zero! Se putea vedea cu câtă câinie procedaseră autori- 
tăţile polițienești. 

Printre camarazii prezenți am intâlnit câţiva vechi cunos- 
cuţi şi cum aci nu ne eră interzis de a vorbi unul cu altul, 
am putut afla odiseea prin care trecuse fiecare. In multe lo- 
curi, mai ales pe unde arestările și perchezițiile fuseseră exe- 
cutate de jandarmi, mulți dintre legionari, ba chiar şi mem- 
bri familiilor lor, au fost maltrataţi și schingiuiți. Aproape 
pretutindeni jandarmii sosiseră în toiul nopții, iar unde nu 
li s'a deschis imediat, au pătruns în casele oamenilor prin 
spargerea ușilor. 

Despre suferinţele indurate în noaptea de 9 spre 10 De- 
cembrie 1933, de mii şi mii de legionari, bărbaţi și femei, bă- 
trâni și tineri, ba în unele cazuri chiar și de copii, s'ar putea 
scrie volume întregi. Guvernul procedase «cu toată străşni- 
cia», aşa dupăcum promisese I. G. Duca. Evreii și masonii 
iși frecau mâinile cu rânjete de satisfacţie, în timp ce țara, 
pălmuită și umilită de înșiși conducătorii ei, plângea şi sân» 
gera în tăcere, Cinci legionari asasinați fără absolut nicio 
vină... Picătură cu picătură, paharul s'a umplut. In noaptea 
de 29 spre 30 Decembrie, a venit pedeapsa. Duca, din ordinul 


— Ml — 


ue i p ia 


căruia fusese deslănțuită sălbateca pri ă 
de mâna legionarului Nicolae Piu aici tea fulgerat 
Moartea unui om nu poate aduce bucurie în ini 
nui. Cu toate acestea nu se poate nega că o ia 
popor & răsuflat ușurată. Nu trebue să uităm că sai pi sa 
de trădare ce se comitea de un guvern impotri 0 RE 
românesc, acestuia îi fusese inchisă în chip ta iai. 
ri— orice cale legală prin care sar fi putut ele 0000 
cirii ce i se pregătea. In atari condiții, orice ppt ai 
"ee până la punctul de a se desinteresa de ip st 
estin, va recurge la ultima alternativă ce-i va rămâ că 
va, face singur dreptate... a 
La executarea misiunii ce și-a luat-o asupră-și Ni 
DC .. n'a pornit singur; cot la cot “i taie, p: 
el, au pășit alţi doi tineri hotăriți a-și jertfi libertatea t . 
mda tea scga poate viața insăși—, mânați de acel 
a statua un exemplu care să rămână c 
avertisment pentru toţi aceia care, de aci înai ih aci 
la, cârma țării, sar mai incumeta să taci au cai 
zuri și fărădelegi. pe - 
Suie e aceea legământului depus în fața propriei lor 
ae pe af remi pe vinovat», cei trei legionari n'au 
eee re toți trei sau predat autorităţilor. 
orei mezi a âduzurile strigătoare la cer comise de 
orar inger ame sau oprit, ci, din contră, au continuat, 
per fra rotii ori ai când Niki Constantinescu, 
ri apere nr eea mie sa predat poliției din gara Sinaia, 
nora T sălbatice maltratări din partea gru- 
Puțin mai ler eee vo roze vrema „retete 
plin de sân 
arii he Feng primite— se găsea legat fedeleș, rea aie 
omnia , eptare ale gării, Polizu-Micșunești, cumnat AI ui 
ini La e Sa d. m revolver, prin fereastra sălii i în 
infipt, la câțiva mere ep vă inci peerdt răma Sia 
etri, în peretele sălii. In | er 
țară pretinsă civilizată, «eroul» Micșunești vei î.. glet 
rebuit să 


Nimă. 


— 112 — 


pr a e 


Pie ppm 7 mame _« 


răspundă în fața Justiției pentru tentativă de omor. In biata 
noastră țară democrată românească —pe acea vreme trans- 
formată în moșia, liberalilor— de vreme ce persoană în cauză 
era un liberal, faptul a fost mușamalizat și, bine înţeles, 
ascuns opiniei publice. Deasemeni, puţini români au aflat 
de torturile la care au fost supuși Niki Constantinescu 
și Doru Belimace în închisoarea din Ploești, de față fiind 
prefectul județului, Arghiropol, deputatul liberal Bejan, ches- 
torul poliţiei, Şerban, și alţi corifei locali ai partidului libe- 
ral. Instrumentele de tortură, folosite cu acest prilej, lumea 
cumsecade nu le cunoaște decât cel mult din filme văzute la 
cinematograf, reproducând grozăviile petrecute în timpul in- 
chiziţiei... Intr'adevăr ar trebui să fi de lemn ca în fața atâ- 
tor nelegiuiri și bestialităţi —impotriva cărora orice cale de 
apel îţi este a priori închisă, blocată— să nu răbufnești biruit 
de revoltă !... 

Niki Constantinescu, Doru Belimace și Iancu Caranica 
au întrat și trăesc în istoria mișcării legionare sub numele 
de Nicadorii. De fapta lor —indiferent de felul în care am 
judeca-o n0i— ei au răspuns deja, în fața Marelui Judecător. 
Iar aci, pe pământ, verdictul rămâne pe seama Istoriei... 

Nu-mi mai amintesc exact cât timp am stat la Malmaison. 
Ştiu doar că, la un moment dat, am fost condus intrun mic 
birou, în care am intrat pe o uşă ce se afla în fundul sălii, 
pe stânga, și unde un funcționar, pe cât imi amintesc im- 
brăcat civil, probabil dela Siguranţă, mi-a luat datele per- 
sonale. Intr'un colț al camerei am văzut O grămadă de pă 
chete. Aceste pachete conțineau material «subversiv», Ccon- 
fiscat de poliţie cu ocazia perchezițiilor domiciliare făcute 
legionarilor. Unul din ele —dupăcum am constatat ceva mai 
târziu— purta numele meu. Funcţionarul care imi luase da- 
tele personale l-a scos dintre celelalte și a scris ceva pe el. 
După forma pachetului am putut ghici că nu conținea decât 
hârtii, fără îndoială revistele și scrisorile ce-mi fuseseră con- 
fiscate în noaptea de 9 spre 10 Decembrie, când mă aresta- 
seră la Sibiu. Nici urmă de cutia de tinichea cu dule și alice 


— 113 — 


de vânătoare, confiscată odată cu celelalte 
Am avut o tresărire de satisfacție, dar, ca 
mi-am luat iniman dinți, întrebân a 
există vreun alt pachet cu numele ere on imi ru: 
intrebarea pusă, am afirmat că mi-ar fi fo ge 2 fi, 
seamă de cărți, cari, dupăcum văd, nu se rit, : 
pachet. Dar dupăcum singur am putut să mă ec 4, ir 
tr adevăr, afară de cel cu reviste și scrisori, alt pe. 
mai exista. Am răsuflat ușurat, intrebându-mă mi FE: 
mână, binevoitoare o fi sustras acea cutie bucluc ste 
fără îndoială, în circumstanțele date, mi-ar fi ited, fii 
extrem de supărătoare. Deși acele cartușe goale și sie 
de alice (cari datau din vremea când umblasem Aidei 
Și, din neglijenţă și uitare, rămăseseră într'un fund Pier 
tar) nu aveau nici în clin nici în mânecă cu activitatea că 
de legionar, nu era deloc exclus ca acuzarea, iasul i 
dispoziție, să le prezinte ca o probă de «strângere de Fii) 
ţi, menite a servi «gărzilor de fier» la «răsturnarea orcii 
in Stat». Oricât de ridicol și absurd i-ar suna cuiva stă 
aserţiune, nu trebue uitat că ceeace se urmărea, cu orice preț 
și orice risc, era distrugerea Gărzii de Fier. Pentru atingerea, 
esa important obiectiv, riscul de a înfrunta ridicolul era 
34 ear mai neinsemnate. Iar procurorii —onoare ex- 
pţiilor— acuzau din ordin, nu din convingerea formată pe 
aza unor elemente concrete... 
e meant ae nl se pregătea —un proces monstru, fără 
ora pi e de acuzare cu privire la persoana mea le 
mile i E pif ir Dia forma, în care fuseseră re- 
. Desigur, ele ifi- 
i sm bel sau chiar abandonate 0 mega ii 
i = a e In acele momente însă nu-mi făceam ni- 
ce re a ză seria oieri ultima alternativă ca foarte 
e de ac iți 
erau, cu aproximație, anii ela: . Firea ama . ra mese 
având ca scop «răsturnarea ordinei legale a “data vada 
tă vină, dupăcum am putut afla mai târziu, poeti 


ij piese Subversive,, 
să fiu şi mai sieur 
) 


— 114 — 


PN 


in mod stereotip, aproape tuturor legionarilor arestaţi la 10 
Decembrie 1933, servind ca bază faptul apartenenței lor la 
o organizaţie ea insăși «în înalt grad subversivă» și «primej- 
dioasă siguranţei publice». 2. «Instigare la acte de violență 
și la suprimarea fizică a adversarilor politici». Această acuză 
imi era adusă pe baza faptului că eram autorul marșului 
«Echipa Morţii». Al treilea cap de acuzare dispăruse (?), odată 
cu cutia de «muniții». 

Mă opresc aci pentru a semnala nemaipomenita rea cre- 
dință cu care adversarii și prigonitorii noștri au mistificat 
și răstălmăcit realităţile oridecâteori li s'a părut că prin aceas- 
ta ar putea compromite mișcarea legionară în fața opiniei 
țării. Astfel au procedat, spre exemplu, când le-a ajuns la 
urechi că în Garda de Fier ar exista o echipă zisă a morții. 
Atât presa din Sărindar cât și partidele politice istorice Și 
mai puţin istorice, fără a cerceta adevărul (aceasta nici nu-i 
interesa), s'au grăbit să prezinte «echipa morții», celor dispu- 
și ari crede, drept o «bandă de ucigași», o «adunătură de 
elemente scăpătate, cari şi-au ales ca profesie crima», etc. 

Realitatea —nu cred că e nevoie să mai insist— era cu 
totul alta. Pentru cititorii acestor amintiri din trecutul le- 
gionar cari nau auzit despre «echipa morții» decât din gura 
neimpăcatilor dușmani ai mișcării legionare, citez cele scrise 
de Căpitan în cartea sa «Pentru Legionari» : 


«... In faţa obstacolelor, loviturilor, insultelor, unel- 
tirilor, prigoanelor, care ne asaltau de pretutindeni, noi 
având sentimentul acesta grozav al singurătăţii, al ni- 
ciunui ajutor la care să putem alerga, opuneam. hotări- 
rea morții. 

«Echipa morţii» este expresia acestor stări de suflet 
ale tineretului legionar din întreaga ţară. Ea îinsemnează 
hotărirea acestui tineret de a primi moartea. Hotărirea 
lui de a merse inainte, trecând prin moarte». 


Acesta este adevărul asupra «Echipei Morţii», pentru care 


— 115 — 


minte legionare 
n fața, jandarmi] 


Presărate Pe între 
» Sata de atac, sau 


OT, cari Ne pri 


«Cu zâmbetul pe buze 
moartea'n faţă o privim, 
căci suntem echipa morții, 
ori învingem, ori murim !». 


Această hotărire a 
neinfricată înainte, pri 


generației tinere legionare de a păși 
insă cea mai strălucită 


mind cu seninătate moartea, și-a găsiţ 
expresie în Imnul Tinereţii Legionare: 


«Moartea numai moartea legionară 
Ne este cea mai scumpă nuntă dintre nunți. 
Pentru sfânta cruce, pentru țară..., etc.». 


Dar lumea de pigsmei, care ne 
nu era pe semne capabilă să cup 
inchircită de egoism Și ură starea 
—a unei generații întregi— 
binele neamului Și viitorul 
neințeles că se poate mu 
pentru o idee... 


inconjura amenințătoare, 
rindă cu mintea și inimavi 
sufletească a acestui tineret 
hotărită a-și sacrifica viata pentru 
țării. Pentru această lume era de 
ri Cu seninătate, pentru un ideal, 


Dela Malmaison am fost transportat cu un brec poliție- 
nesc, împreună cu alți camarazi, ale căror nume nu le mai 
țin minte, direct la inchisoarea Jilava, 


Gândurile triste de care m'am simţit copleșit în acele mo- 


mente mi-au fost incurând spulberate de curentul de aier 
îngheţat ce-mi știchiuia obrajii. Cei cari aveau căciuli și le-au 


— 116 — 


adânc peste urechi. Intr'o mașină deschisă nu e tocmai 
dpi să călătorești în timp de iarnă. aj 
Pai m orașul, iar brecul înainta acum peste Câmpu 
iar ac? apropierea fortului Jilava —de fapt invizibil 
pri tic clădit sub pământ— a trebuit pci prin 
en pin ei bariere păzite de soldaţi și cari nu ni s'au deschis 
e gri un subofițer din escorta noastră a pronunțat 
ecă 
cuvenita parolă. 


iziți ă igoare, am fost introduși 
ă perchiziţia corporală de rig Ă 
pre de fier în cazematele subterane ale grec: 
i imediat repartizați pe dormitoare. na m fost in 
itorul Nr. 13. 
ormitor pe dreapta, dormi 
a pipa că, intrând în dormitorul-cazemată, sr ez 
câteva clipe pironit pe loc, nedumerit: Pareri ai 
intrasem era ocupată deja pană la refuz, sm ip oc 
um mi-aș mai putea găsi și eu un si in ac air să 
G rdele. Cum stăteam așa, nedecis, mam văzu Îrretrap> 
id at de camarazi; se îmbulzeau cu toții să-r guri 
amuză să-mi spună «bun sosit» (1), să mă mecerca au 
deși pe cei mai mulţi dintre ei nici mei ue r: ese 
îi ai i 
inii cari îi cunosteam de m spite 
pi iii Stelescu. Cred că a fost alge ar ra map ra 
atunci, cu voce tare, întregului dormitor: « 
stari inchi neam, dacă 
ee vroiau acum să știe din ce rome, taca se vb 
am avut mult de suferit sau dacă știam Da eră „pline 
tărui sau cutărui camarad. Le-am po mute 
da e la rându-mi din povestirea unuia s 
setea um. 
i; luarii crin bg m intâtnit o seamă de băeţi 
camarazii de do î. s-a 
here. ri auzisem adeseori arie m a - iz re 
lujba acelui , 
pene mele ri mi-aduc aminte că au fost Gheor- 
până acum, 


ghe Vereș, Ion Roth Jelescu, Virei 
bul : 7 irgil Rădul : 
ie ie : pe gi e știut că legionarii, vaii Viotor Băr 
noaște unii cu di al ţării ar fi fost, n'au întârziat d ir. 
și Neam. De semi a a: BEES Antipa pentru a EA 
ele Rege cec Al ingrijit în mare parte —desi pir 
strângându-ne din câ e ufcia vernele cari ne-au ra Ș 
et acneea zi când in când in aceeași rolling 
Rai AEG sita ca Jilava 1933-34 a deținut reco pi 
mirii re alniri între legionarii din tară s'au e 
îi arti aaa e noastre tabere de muncă: spre prola 
2 oricate ae Sylva, dela Chintău-Cluj, etc., iar Al 
ie aut ma rele de concentrare —de tristă msatrtotiă 
SU aviieiaea cea lar Ciucului. Dacă studenții legionari 
i e, unite sa ale țării au avut prilejul a se întâlni 
acestora și tuturo ș iai studențești, adevărat este că 
ile deva, feat dati în celorlalţi legionari impreună, această oca- 

age mea în inchisori, cu prilejul arestărilor în masă... 
de scânduri n sm seci ai PE un locușor pe patul comun 
lui loc ce-l Ocpale Ari se ia ji za centimetri din propriul 
n'a fost greu să e săi Luiza Și CUR eram destul de subțirel, 
Teorema, spaţiului acomodez în spațiul astfel economisi. 
trată abia mai tă So Atat IaRi; zai-a, fost demon 
Emite tine, îi in alte închisori; «unde nu mai încape 

Cât am iai: ge trei, iar de musai, șase». 
ns rată one tota ava, am dormit —dacă nu mă'nșeală 
cred că era din Tei r Belici (Vâlcea) și un anume Giurgiu, 
din pătura lui, căci =. Acesta din urmă mi-a cedat o treime 

În La at pes iar e aveam cu ce să mă acopăr noaptea. 
770 Ce ae aa Poe mpa să mă întâlnesc cu camarazii 
aceste revederi au tost toată mizeria în care ne găseam, 
Am reîntâlnit aci o iti aa noi o adevărată sărbătoare. 
veni și ardeleni, print PERI SN AMAniuli mal ales moldo 
prilejul eee re care unii pe cari îi cunoscusem CU 
Sibiu, fără ca mg tepe ținut în Decembrie 1931, la 
atunci. Deasemeni o e noastre să se mai fi încruci t d 

» câțiva camarazi dela Sibiu. E atent 


— 118 — 


__auzinăd c'am sosit și eu la Jilava— â venit să mă caute și 
să mă îmbrăţișeze Ion Banea. 

eram toţi, fără excepție, plin de păduchi, majoritatea cu 
aceleași cămăși pe noi cu cari fuseserăm arestați și pe care 
mulţi, timp de o lună sau chiar două, nu avuseseră nicio po- 
sibilitate să și le spele. O seamă dintre băieți erau bolnavi, 
alții răniţi sau plini de vânătăi depe urmă bătăilor suferit2 
prin peciurile polițiilor sau pela posturile de jandarmi. Stiam 
de acum cu toţii că ne așteptă un proces, un proces care, fără 
îndoială, va avea să întreacă în proporții pe toate prin câte 
trecusem până aci și din care, datorită presiunii exercitate 
de guvernul liberal, nimeni nu va ieși achitat. Deci : cele mai 
sumbre perspective... 

— Fiţi pe pace, fraţilor, cea fost mai greu a trecut, așa 
că de acum încolo numai la mai rău ne putem aștepta! In 
felul acesta ne consola Mitu Banea, cu umorul lui tipic arde- 
lenesc, ironizând situaţia în care ne găseam. 

Cu toate acestea, moralul ce domnea în rândurile legio- 
narilor era de fapt la înălțime. Nam văzut niciun legionar 
care să se fi plâns de situația în care ajunsese. Din contră: 
din orice mizerie întâmpinată, din moment ce aceasta se do- 
vedea inevitabilă, se făcea pur și simplu «haz de necaz». 
Ceeace ne lumina sufletele in situaţia dată, care îintr'adevăr 
nu era una de invidiat, ceeace ne insufla curaj și ne dădea 
incredere în viitor, era faptul că-l știam pe Căpitan în viață 
și în libertate. Aflasem că guvernul pusese preț pe capul Că- 
pitanului, că intreg aparatul de Stat intrase în acțiune pen- 
tru a-l căuta și a-l aresta. Dar na putut fi găsit. Noi înșine 
nu știam unde se află. In schimb, din sursă demnă de toată 
increderea noastră, aveam următoarea știre: «Căpitanul e la 
loc bun. Nicio grije camarazi !» 


Ce ne-a dat de furcă multora dintre noi în inchisoarea 
Jilava, a fost marea umezeală ce domnea pretutindeni in 


— 119 — 


aceste cazemate de beton arm : 
făcea, foc intr'o sobiţă, dar ie pă ee Nostru se 
De teza să RI desghețe umezeala atei pie PARI 
„sent in stropi de apă, ce se prelingeau arda trans. 
nătoare pu : zu 0 măi domnea, o atencateriă, arii 
aug acea, dintr o spălătorie. Mulţi dintre legi iti) 
cinat sănătatea în închisoarea Jilava Sitna i» 
petala bo eul care n'am mai mira pri 
ascuţite la încă nir o dimineaţă m'am trezit cu niște a m 
7 iri Su eietura piciorului drept. Se formase o lau 
ui i i ea la pipăit. După două zile, abia pi 
a dia sr, piciorul se umflase cât un butuc. Fără i 
ra E m inacuee sau reumatismul acut de care suferea 
ari ie aia uit în bună parte faptul că fusesem tot tim- 
î igitur ct seta ali ciorapi și șoșoni. De tratat nu mă 
e Aare ti = aa n aveam cum Și cu ce. Când într'o zi aproa» 
târșit, dela noima pat, imn priviti 10 
sm acuta irmeria, închisorii câteva... aspirine. Cine ştie 
mio iut Tepu = ao aspirine —dacă n'o fi fost cumva, Atat 
anala 7 nea singur de vreo trei ori pe zi— mi-au ajutat 
tă i iei să pot umbla din nou pe picioare. 
„zeii Graal - Mizerii, mai mari sau mai mărunte, n'am 
io tic a-ti 3 în = tul inchisoare de trist renume! Ast- 
edi a ere Ur'0 îuincă zi a înghețat apaductul. Una 
ipac opună ost că n'am mai avut cu ce să ne spălăm 
aa ciao geam cu bucăţi de jurnal, dar cu toate aces- 
e Spaima cr apegi de năclăite, de-ți trecea pofta să mai 
> rutere in ss Aldea, dacă nu mă înșel, care, într'o 
sd agita că is țat cum să rezolv problema, întrun mod 
trăgându-o apoi tati, De Rat faimela m zăpadă, 
fost chip să mai atică a se ger a "Armata adela 
Un alt amănunt, extrem de mda În dada 
a ii iar e pia chestiunea, a paarimator ți să 
rarele esitățile în văzul celorlalţi. Mulţi au început a 
ceastă cauză de constipaţie, In legătură cu dee 


— 120 — 


detaliu desagreabil —asupră căruia nu sar cuveni să mai 
insist— am păstrat totuși, oricât de curios ar suna, și o amin- 
tire plăcută. Intr'o zi, ca în atâtea altele, mă găseam la loc 
de pândă, așteptând momentul prielnic, adică momentul în 
care respectivul local era mai puţin frecventat. Cu același 
gând venise însă și altcineva. Am ezitat un moment, predis- 
pus oarecum a-i ceda întâietatea. Atunci respectivul mi sa 
adresat: «Mi se pare că și d-ta suferi de ce sufăr eu...» Era 
Generalul Cantacuzino-Grănicerul. S'a incins apoi între noi 
un dialog, în cursul căruia mam prezentat. «Eu nu-s deloc 
gingaș, mi-a Spus atunci, nu umblu cu marafeturi. Uite, le 
sufăr pe toate, cu stoicism, alături de voi, dar asta, aici, e O 
adevărată porcărie... Vedea-i-aş pe cuconii din guvern aci, 
în locul nostru...» Așă l-am cunoscut pe general... 

Nu m'am sfiit a reda acest moment din episodul «Jilava 
1933 /34», din cauză că el are darul de a demonstra, în chip 
elocvent, sadismul practicat de un guvern democratic, care, 
dupăce a ordonat să fim bătuţi, schingiuiţi și întemnițați 
__fără a mai vorbi de cei trimiși pe lumea cealaltă— nu sa 
mulțumit cu suferinţele fizice ce ni le-a impus, ci a căutat 
în același timp să lovească în moralul nostru, să ne umileas- 
că, atentând împotriva demnităţii noastre de ființe umane. 

Printre amintirile ce le-am păstrat din timpul petrecut 
la, Jilava —din păcate o mare parte a fost înghițită de ne 
gura deceniilor ce s'au scurs de atunci— una însă, de ordin 
auditiv, sunt sigur că nu există un legionar în viață care, 
trecut prin această închisoare, să n'o fi reţinut până în ziua 
de astăzi. Mă refer la acel strigăt al sentinelelor instalate 
pe meterezul fortului, strigăt ce, în liniștea adâncă a nopților 
de iarnă, ne ajungea la urechi, asemeni unui vaier prelung 
și sinistru: 


«Postul număru' unu - bineee 1...» 
«Postul număru' treisprezece - bineee |...» 


— j21 — 


Intr'o zi, din ordinul colonelului 1 


sorii, sunt avizat printr” zet, co 

pregătesc de i ere pita subofițer din ete isa au inchi 
: , Nicio altă = 
La auzul acestei a explicaţi Să mă 

tură rece în ri rd idea știu cum, am mu 
mitea fi vorba de nl ă mă pregătesc de iai a 0 furnică, 
să mă ducă? Şii plecare... acasă. Dar » desigur, nu 
? Şi în ce scop?... Şi dece toc unde? Unde vroiau 

m 


ai pe mine, di 

. , N 

In clipa următoare m' aci, numai pe mine singu i: 

curioși să afle ce an mam văzut înconjurat de ta 

Vieă: Garid 1 ume mi-a comunicat subofi 1 ai 
e-am spus, cei mai mulți a rata 


mă rodeau, m'a 
, m adresat lui S 

moment . i Stelescu, care stătea i 
Free ei desen cu Ion Caratănase; după cate lie 
discuţiei lor taiem ei cab mine, era de dedus că pă 
m'am convins că n edi Când am intrat în vorbă cu g | 
fost că nu poate fi tit cerea Părerea amândurora : 
să-mi stoarcă 23 nimica grav că, probabi 
mandanții gi Sit ile impotriva, stea cei e 
dire, Caratănase re ai importanți. După un moment de gân- 
cumva în contact se Fo „1 cat fm Oe 
sai cu Garâni ci a onstantinescu, cu Doru Beli 
putea fi iSRgie dit, ce lea gândul, dar despre așa et e 
dintre Nicadori; „ nu cunoșteam personal ici 
mentul de f aţă. fam e dela 10 Decembrie și până rii 

In acel iocmieot e a le temeliei 

i un legionar nu 
eu singurul i ne aduce vestea că 
de «a se pă tara el în Re i dă Riplasi i ec 
âul re», l-a primit i : : 

Ion Dobre (profesor de atizmjie caza fe 


Când am ieșit în 
curtea închisorii 
ajuns din urmă Ion Moţa și cu me 1 ca cata 


—Nu fi îngrij 
jorat, 
gat: și fi tare! mi-a spus Moţa, iar la urmă a adău- 


atâția legionari cari ne găseam 


La despărțire , 
ţire, ambii m'au imbrăţișat cu multă căldură. 


— 122 — 


Eram foarte emoţionat, totuși mi-am dat silința să apar cât 
mai liniștit şi flegmatic, ceeace mi-a și reușit. 

Impreună cu Ion Dobre am fost condus spre ieșire, unde 
aștepta un brec. Ni s'a ordonat să urcăm. Lângă noi, cât și 

banca din față și spatele nostru, au luat loc câte trei 
soldați înarmaţi cu carabine. 

Nu e greu de ghicit de ce fel de sentimente și gânduri am 
fost cuprins în acele momente. Nesiguranța și indoiala acţio- 
nează ca niște corosive asupra sufletului omului. Ion Dobre 
părea, la fel de abătut. Din nefericire nu puteam vorbi unul 
cu altul, deoarece între noi doi, ca un zid despărțitor, şedea 
un jandarm. 

Când am trecut prin ultima barieră, m'am întors ca să 
privesc inapoi: o colină inzăpezită, nimic mai mult. Jilava 
dispăruse, ca înghițită de pământ. Par'că n'ar fi existat nici 
când. Până și amintirea zilelor de mizerie petrecute acolo, 
alături de atâţia camarazi dragi, începuse să se topească, pier- 
zând orice contur, caşicând totul n'ar fi fost decât o nălu- 
cire, un vis. O șuviță de lumină, scăpată printre doi nori plum- 
burii, alerga cu pași mărunți și grăbiţi peste câmpurile ninse. 
Intr'un copac cu crengi golașe, scheletice, mai multe ciori se 


adunaseră la sfat. La sosirea masinei, și-au luat sborul, sco- 
țând strigăte ascuţite... 

La un moment dat il aud pe camaradul Dobre scoțând 
printre buze un fluierat Ușor. Imi face semn cu capul, ară- 
tând înainte. Ii răspund, înclinând de două ori cu capul, în 
semn c'am înțeles. Intr'adevăr, brecul se îndreaptă spre oraș. 
In curând ajungem la convingerea că ținta călătoriei noastre 
cu brecul Nu poate fi alta decât Malmaison-ul, adică Consi- 
liul de Războiu. Așa a și fost. 

Oricât de paradoxal ar putea părea cuiva faptul, noi am 
răsuflat ușuraţi. In nesiguranța în care ne găsisem tot tim- 
pul, începusem ă ne pregăti sufletește pentru lucruri mult 


mai rele. 
In clădire 
te, am fost conduși la etaj, 


a Consiliului de Războiu, după cât mi-aduc amin- 
unde am traversat niște coridoare 


— 123 — 


lungi și relativ intunecoase. Apoi 
Fa, SRI AN „ ADOLl a trebui 
me mas e n eat Ce anume pat, 
pini Mat apa se ne spună. Intrebânq Me fi. 
„seara ar atei = ei da ne-a răspuns cu o sila ce 
cm arin ca pent plescăit de limbă. Insfârsiţ ma 
a m ia rebând care din noi este Dak I Fi 
compania Ciu za Patima 3 re n 
e planton. situ i 
După vreo jumătate de oră, 
aflu dela soldat că-l așteptam pe 
anume, n'a știut să-mi spună. Cu 


—S'ar putea să nici 
cl nu mai vină ăzi 
eu. Dar răspunsul soldatul sar 
limbă. După acest «răs 
alte întrebări. 


Intrun târziu, am auzit 
a apărut subofițerul care cu 
maradul Dobre. De data a 
I-am urmat pe coridorul 
uși, lângă care stăteau dq 
cale a recunoaște în ei 
cursul călătoriei : 
1 aia pese e i Apic Vasăzică e rost de reîntoarcere 
Biroul fi 
SIE pute A rca am fost întrodus era, foarte spaţios, având 
eg capgarac an "e cari dedeau spre stradă. Din cele două 
Ene tipat, i Scara cari se aflau în acest birou, una singură 
care ședea, în d îl aa a. e 08 Alle pe dreapta, Ofiţerul 
ed Mili me sg a acestei mese, dupăcum am aflat ceva 
"Oneimpăntaee orul Mihail, de al cărui nume auzisem deja. 
Pere rmesae vreo trei metri în faţa mesei maiorului 
ma măsurat cu o scurtă privire, mi-a tăcut 


?, am insistat 
» i 

ae a pa: același: un plescăit de 
puns», mam resemnat, renunțând la 


pași pe coridor. In cadrul ușii 
o oră înainte îl chemase pe ca- 
ceasta venise să mă cheme pe mine. 
semi-intunecos până în fața unei 
oi soldați cu pușca la picior. Mi-a 
doi din soldaţii care ne escortaseră 


semn să mă apropiu. Mi-a întins apoi o foaie de hârtie mi- 
meografată, invitându-mă scurt: «Citește !». 

starea de încordare în care mă găseam a cedat simţitor 
în momentul în care am aruncat o primă privire asupra foii 
ce-o țineam în mână. Am observat imediat că este vorba de 
o «declaraţie». Ori, experiența mă învățase că atunci când 
vreun ordin superior dispunea punerea în libertate a vreunuia 
sau mai multor legionari, condiția sine qua nom era întot- 
deauna aceeași: darea unei declarații. 

Un fior de bucurie ma străbătut la gândul că aș putea 
fi pus în libertate. Dar deja în clipa următoare am aruncat 
la o parte acest gând, găsindu-l în împrejurările date dea- 
dreptul absurd. Am continuat să citesc cu atenție conţinutul 
foii imprimate la mimeograi. Astăzi nu-mi mai pot reaminti 
niciuna din frazele citite, pentru a le reda textual. Știu în 
schimb că, în momentul în care am terminat lectura acelei 
«declaraţii», hotărirea mea era deja luată: a nu o semna, 
în niciun caz, în ipoteza că mi sar cere. Ea cuprindea afir- 
maţii contrare adevărului și calomnioase cu privire la Căpi- 
tan și Legiune. Semnându-o, âș fi recunoscut că organizația 
noastră, adică Garda de Fier, a desfășurat activități ilegale, 
dăunătoare neamului și siguranței Statului, și aș mai fi tre- 
buit, expressis verbis, să mă desolidarizez de Căpitan și de 
ceilalți conducători ai Legiunii, etc. 

Odată citită declaraţia în chestiune, am așezat-o cu gest 
încet şi fără a spune un cuvânt, pe masa comisarului regal. 
Acesta m'a privit intrigat, vădit nemulţumit de muțenia și 


indiferența mea. Apoi, stăpânindu-și iritaţia, a scos dintrun 
așezându-l alături de decla- 


sertar al mesei un toc rezervor Și, 
raţia buclucașe, mi-a zis: «Semnează !» 

Văzând că nu mă mMișc deloc, a adăugat: «Imediat ce ai 
semnat această declaraţie, ești liber... Ai înțeles? Liber !» 

Atunci, privindu-l pentru prima dată drept în ochi, i-am 
răspuns: 

__Această declaraţie n'o pot semna. 

Cum n'o poți semna...? Nu te-ai săturat de inchisoare? 


— 125 — 


Nu-ţi surâde gândul că peste cinci mi 
alea să te plimbi în libertate și arătâna ie irita din 
uite, ca lumea aceasta, depe stradă. 2 bizar “Pre apara; 

—Mă iertaţi, domnule maior, declara | 
nez. Eu cred că nu mai este nevoe să v 
semnez. Sunt sigur că o știți tot atât 
Aaa să pozezi in erou, nu? V'au d 
nu ATI A nimic, ce? Crezi că pent 
zarea Ama aa de Nas și continuă să zii perna A 
o seieana ucrurile au ajuns într'un stadiu foarte 

vă lepădaţi de ideile nefaste pe cari vi le-a bă ii 
apei ori veți ajunge rău, rău de tot.. 3 
pia oieri intervin, dar n'am fost lăsat. Interlocuto- 
a natie avânt, ținând cu tot dinadinsul să-și con- 

| până la capăt: 
—Uite, unde v'a adus «căpitanul»: voi staţi la pușcărie 


iar el a șters-o, a dispă 
nu-i pasă... părut. Voi trageţi ponoasele, iar lui nici 


ţia aceasta n'0 sem. 
ă spun pentruce n'p 
de bine ca, Și mine 

at ordin comandanții 


gat în cap 


2" imprapa pre o scurtă pauză —in cursul căreia m'am stă- 
sa iz tea a continuat cu glas mai potolit: 
E illa ia a ii un lucru: Dobre, cu care ai venit dela di- 
ae aliată rganizația voastră a avut un grad mai mare 
La, ora, iai a cpalgrațib numaidecât. A fost cuminte. 
„a ora de faţă a ajuns deja acasă, la familia lui. Dita n'ai 
Ga ci la familia d-tale...? Ei, ce mai ai de spus 

via hotărit în fine să semnezi? 
si Te 

Ion Dobre Iza e PorRE- afirmase cu privire la profesorul 
team crede ca ct i pri Nici dearuptul capului nu pu- 
de conținut. Dar, î a să fi semnat o declaraţie cu un astfel 
s'o fac intre cel d ag its, alegerea pe care eram forţat 
tiune de site șars alternative ce mi se puneau era o ches- 
lăsa condus sau pi ecI pur personală, așa că nu mă puteam 
nimeni și de i ma e i: rirea ce urma s'o iau de 
ri Aceasta insă îmi or A al ierta ie ici 

tura în josul unei declaraţii ticluite de chiar retete 


— 126 — 


noștri, unei declaraţii plină de insulte la adresa organizației 
din care făceam parte și pe al cărei drapel jurasem credinţă, 
unei declaraţii, in fine, prin care l-aș fi renegat pe Căpitan, 
prin care mi-a$ fi renegat propriile mele idealuri românești, 
pentru care am luptat și suferit. Nu, nu mai aveam ce chibzui 
sau cumpăni: eram ferm hotărit de a nu semna acea hârtie, 
indiferent de consecinţele ce mi-aș fi atras prin acest refuz. 
Dealtminteri, incepusem să devin bănuitor: de unde și până 
unde acest interes la un magistrat militar de a mă «elibera»? 
Nu se ascundea oare cu totul altceva în dosul acestei insis- 
tente «bunăvoinţe»? Deocamdată nu aveam nici timpul şi 
nici calmul necesar pentru a putea judeca lucrurile la rece. 
Unica explicaţie pe care am putut-o găsi la repezeală —destul 
de verosimilă dealtfel— era următoarea: se intenționa pu- 
blicarea declaraţiei în chestiune, urmată de numele legiona- 
rilor care o vor iscăli, în toate ziarele din țară. Iată —se va 
spune— acești «membri fruntași» ai fostei Gărzi de Fier și-au 
recunoscut greșelile, lepădându-se de organizația criminală 
din care au făcut parte și de șeful ei, Codreanu, care i-a 
înșelat în buna lor credință, dispărând apoi fără urmă, etc. 
Fără îndoială, în felul acesta guvernul spera să semene desa- 
măgire în rândurile legionarilor, menite a conduce până la 
urmă la capitularea tuturor... Pe mine insă nu mă vor putea 
folosi ca o nadă pentru undița lor insidioasă și sunt sigur 


că pe niciun alt legionar. 
__Domnule Maior, răspunsul meu este același, ca și la 


inceput: nu pot semna |! 

La aceste cuvinte ale mele, maiorul Mihail a sărit în pi- 
cioare și mi-a strigat cu glas răstit: 

_—Vrei ca să te trimit înapoi la Jilava? Nimic mai simplu... 

__Prefer să mă întorc la Jilava, decât să semnez acea 
hârtie ! 

vădit iritat de acest răspuns, a chemat pe ofițerul de 
serviciu. Arătând cu degetul spre mine, i-a strigat: «Dânsul 
pleacă înapoi la Jilava. Acum, imediat. Predă-l sentinelei !». 

La auzul acestor cuvinte, fără a mai aștepta vreo invi- 


— 127 — 


tație specială, m'am indreptat spre ușa, sălii, în 
iși făcuseră apariția cei doi soldaţi dela Jilava, 
în care nu mai aveam de făcut decât un singur 
ușe, aud in spatele meu glasul maiorului: 
Doi 1...» 

M'am conformat. Mă intrebam în gând: ce-o m 
acum dela, mine? 


Maiorul Mihail se întorsese la masa lui de scris. 


cadrul căreia 
Dar în clipa 


pas până la 
“Stai! Vino îna, 


ai fi vrâna 


L-am 
văzut trăgând un alt sertar al mesei. Apoi mi-a venit în 
întâmpinare cu o altă foaie de hârtie, format sfert de coală, 


și, întinzându-mi-o, m'a întrebat, cu voce ridicat 

—Aceasta o semnezi? 

Era deasemeni o «declaraţie» mimeografată, al cărei con. 
ținut însă era cu mult mai scurt decât cel al declaraţiei ante- 
rioare. Mam apucat să citesc textul, cu toată atenția. In- 
tr'adevăr, n'am dat cu ochii de nicio injurie la adresa Căpi- 
tanului. Deasemenea nu existau afirmațiile calomnioase nici 
neadevărurile sfruntate ce-mi fusese dat să le citesc în cea 
laltă foaie mimeografată. După cât îmi amintesc, unica, obli- 
gație, oarecum în termeni solemni, pe care o conținea —și pe 
care semnatarul urma să și-o asume— era aceea de a nu 
activa, de aci înainte, în nicio organizație sau partid oprit 
de lege sau contrar ordinei și siguranței Statului. 

Dupăce am chibzuit timp de câteva secunde, mi-am ri- 
dicat privirea depe hârtia ce-o țineam în mână și am răspuns: 


—Dacă trebue să semnez numaidecât astăzi o declaraţie, 
da, aceasta o pot semna. 


ni 


Cam un sfert de oră mai târziu părăseam Malmaison-ul, 
de astă dată ca om liber, având în buzunar o «foaie de drum» 
cu destinația Sibiu. 

Cum locuința unchiului meu (colonelul Simion Iancu) 
era pe aproape, adică în strada Virgiliu, m'am hotărit să trec 
mai întâiu pela dânsul. 


— 128 — 


Pie an 


— -- 


Pasul îmi era nesigur, șovăelnic ; priveam în jur și nu-mi 
ea, să cred că de acum puteam merge incotro vroiam. La 
ii ul colț de stradă m'am oprit: am privit în sus, spre cer, 
SE iai adânc, iar dacă nu m'aș fi stăpânit la timp, ex- 
clamaţia de ușurare și adâncă recunoștință ce mi-a ieri 
din străfundul inimii, ar fi speriat pe trecători: Doamne mul- 
țumescu-Ți că m'ai scăpat și din aceasta, ! Gândul următor 
l-am închinat camarazilor rămași la Jilava: păzeşte, Doam- 
ne, de orice rău și primejdie, ajută-le și lor să scape cât mai 
curând !... Ft | i 
Incepuse a se intuneca. Pe strada Virgiliu, primele feli- 
nare îşi îimprăștiau deja, în cercuri largi, lumina lor e a 
Dela o cazarmă din apropiere răsbate chemarea melanco i 
a unei trâmbiţe... In timp ce-mi văd de drum, gândurile imi 
rătăcesc pe căi întortochiate, făcându-mă să retrăesc ageri 
te și imagini din trecutul apropiat... Curios cum ba pis: : 
prin câte trecusem în ultimile luni, primul gând m'a a e 
la şoricelul cenușiu pe care-l hrăneam in fiecare ei i 
coji de pâine, în mica celulă din inchisoarea Ar pai 
«,.. şi fi tare!w, mi-a spus Ionel Moţa. Cuvintele lui arsa ne 
aidoma în auz... Numai de nu l-ar prinde pe Căpitan!... 
ăru' unu —bineee...! i 
ŞI o topi ce tocmai trecea în viteză prin lapoviţa ace 
mă împroașcă din cap pânăn Dioioare. mergea din riigre 
nu mă simt în stare nici să mă infuriu nici car psi 
supăr. Foarte bine, îmi zic în gând, exteriorul meu aci 
cest ultim retuș mai avea nevoie! Ce va zice tanti 
is în in Pipe în acest hal? Nebărbierit, cu paltonul 
n și încreţit, în şoșoni găuriţi Și —pe moartea ip 
de noroiu de sus până jos? Nici nu-mi va deschide ușa, 
- vagabond... 
E ei sută nd ajuns! Curtea e cufundată în întu- 
si r i şuviţă de lumină, ce răsbate prin perdelele gea- 
ANI pri etaj, îmi spune că cel puţin cineva din familie 
m 


trebue să fie acasă. 


— 129 — 


Am sunat. N'a trecut ni 
& Nniciu i 
Florica apărând în ușe. Ie TI Aa; văii pe tanţi 


—Cine e? a întrebat 
» Cu vocea ei de 
„> i sptipie lumina, electrică dela edi pa In acelaşi 
a, dat cu ochi de mine, cât p'aci să cad 


Sfinte Iosife! Tu ești Nicule, ori visez...? ă în leșin, 


ăi 
doua zi, pela orele nouă, am luat trenul spre Sibiu 


— 130 — 


pe 


a 


VII. MINUNEA DELA SADU 


Era pe vremea când pe întreg cuprinsul ţării noastre ră- 
săreau ca din pământ biserici, şcoli, căminuri, poduri, troițe, 
fântâni... 

Braţe tinere hărniceau fără răgaz, punând piatră peste 
piatră și tencuindu-le cu flacăra credinţei lor nebiruite. 

In comuna Sadu (judeţul Sibiu) se simţea de multă vre- 
me nevoia unei fântâni din care să fie adăpate vitele dimi- 
neaţa, când erau scoase la pășune și seara, la întorsul în sat. 
Promisiuni n'au lipsit, cu prilejul alegerilor comunale dar 
mai ales a celor generale, când candidaţii la deputăţie nu 
se sfiau de a promite până şi marea cu sarea. Dar la împli- 
nirea lor nimenea nu sa mai gândit. Cert este că după tre 
cerea nu ştiu câtor ani, situația a rămas aceeași: sătenii nu 
aveau unde să-și adape vitele. 

Iată însă că de astădată —fără promisiuni prealabile— 
Sădenii văzură, pe neașteptate, împlinindu-li-se visul. 

Indemnaţi de intăptuirile altor sate, o mână de tineri din 
Sadu, ajutaţi de camarazi deun crez cu ei, veniți din capi- 
tala judeţului și din două sate vecine, pornesc la treabă. Este 
captat un izvor Și 
mult timp, apare ca din pământ o mândră fântână cu șipot 
la care deacum orice trecător își putea potoli setea. J ghiaburi 


potrivite fură așezate anume pentru adăpatul vitelor. O fru- 


moasă icoană â Sfântului Arhanghel Mihail îimpodobea fân- 
tâna, care, dupăce fu sfințită după datina creștinească, întră 


in folosinţa obştească. 
— 131 — 


Mare a fost bucuria și mulțumirea, sătenilor, mare fii 
și folosul pe care îl trăgeau acum după «Pântâna Arhan ip 
lului. se 

Dar iată că într'o bună zi un nou vânt de Prigoană —ny 
știu al câtelea— se pomi să bată împotriva tineretului de 
credință legionară, deastădată pentru faptul că se încume- 
tase să dăruiască ţării din bogăţia sufletului şi hărnicia, bra, 
ţelor lui atâtea opere de netăgăduit folos obştesc. 

Nesocotiţi în ura lor, dregătorii țării porunciră să fie dis- 
trus fără zăbavă tot ce poate fi distrus din câte s'au clădit 
și construit de acest tineret care, nu Știu de ce păcatele, de 
când şi-a făcut apariţia în viața publică a ţării, mereu pare 
că le stă în cale, stânjenindu-i fie cu vorba fie cu fapta, ba 
şi numai cu gândul și cu credința, lui. 

Din fericire, bisericile nou clădite n'au putut fi dărâmate 
din temelie; în schimb fură dărâmate cruci și troițe; ba 
intrun sat, o ceată de oameni plătiţi se apucă să distrugă 
cu târnăcoape și topoare podul de peste un râu, recent cons- 
truit de legionari, obligând astfel pe bieţii săteni a trece cu 
carele din nou prin vadul nămolos. 

La Sadu, neputând dărâma fântâna de piatră, jandarmii 
se mulţumiră să scoată cu vârfurile baionetelor icoana Sfân- 
tului Arhanghel, pe care o ridicară apoi —drept corp delict— 
ducându-o la postul de jandarmi. 

Nu trecură nici două zile dela această nelegiuită faptă și 
fântâna Arhanghelului secă dintr'odată. 

Azi așa, mâine așa, trecu o săptămână, trecură două, tre- 
cură trei, dar din şipot nici vorbă să mai fi ieșit o picătură 
de apă. 


Sătenii se văzură din nou la, vechea, strâmtoare: unde să 
adape vitele? 


—Nu-i de-a bine, zise un moș cu plete albe. E semn de 
Sus, e pedeapsa lui Dumnezeu și mânia, Arhanghelului Mihail, 
pentrucă am lăsat să-i fie batjocorită sfânta, icoană... Trebue 


să facem ce-om ști ca s'o aducem Și s'o punem la loc; altfel 
va fi rău de noi... 


— 132 — 


indu-se cu vremea o țâră prigoana, oamenii prin- 
he el ra repetate intervenţii ȘI ciorovăeli, domnu' 
î de post binevoi însfârșit să scoată din șopronul de lemne, 
ri fundul ogrăzii postului, icoana confiscată —plină de praf 
: stirbită în mai multe locuri— și S'0 restitue sătenilor. 
3 pei fu bucuria oamenilor. Icoana își reluă locul ei de 
mai înainte, împodobind cu strălucirea ei curată fântâna 
umele. 
gate ginere țăranii cari trecură de dimineață prin fața 
fântânei, rămaseră înmărmuriți de uimire, căci nu le rai 
să-și creadă ochilor: din șipotul până ieri sec, apa ri ar 
acum în Șuvoiu cristalin, ca odinioară, de-ai fi zis că nicic 2: 
n'a fost altfel! Fântâna ce păruse moartă pentru vecie re 
rin minune! 
igo padre s'a perindat pela fântână, timp de ti 
zile, pentru a se convinge de adevăr, iar bătrânii se înc 
cu evlavie în faţa icoanei făcătoarei de minuni. 
Vestea porni din gură în gură, dela un sat la altul. 
_—Minunea Arhanghelului Mihail! 





VIII. MARTURII ASUPRA EVENIMENTELOR 
DIN IANUARIE 1941 


Rezistenţa opusă de legionari față de încercarea Gene- 
ralului Antonescu de a elimina cu forța pe reprezentanţii 
Mișcării Legionare dela conducerea, ţării —incercare ce-a reu- 
șit cu concursul dat de armata germană— a fost botezată 
«rebeliune», sau mai exact: rebeliunea legionară din 1941. 

Antonescu însuși a fost acela care i-a dat numele de re- 
peliune, iar această denumire tendențioasă a fost difuzată 
prin presă, radio şi viu graiu cu 0 persistenţă cu adevărat 
diabolică, încât lumea și-a insușit-o cu timpul. Dar chiar și 
unii dintre legionari, când se referă la evenimentele din Ia 
nuarie 1941, pentru a se exprima cât mai scurt și pe înţelesul 
celor cari nu le cunosc decât sub denumirea lansată de insuși 
Conducătorul Statului, recurg la același cuvânt de «rebeliu- 
ne», fapt care a fost interpretat de dușmanii noștri, mereu 
la pândă, ca o recunoaștere, O «mea culpa». 

Incadrarea acțiunii legionare din 1941 în articolul de cod 
penal care definește și pedepsește delictul de rebeliune este 
pur şi simplu imposibilă. In faţa aceleiași imposibilităţi juri- 
dice ne-am găsi dacă am vrea s'o încadrăm în «răzvrătire», 
infracţiune mult mai oravă decât rebeliunea, clasificată de 
codul penal român drept «crimă». 

Ca, unul care am trăit în mijlocul acelor evenimente —ce 
e drept, nu în Capitala Tării, dar în unul din cele mai im- 
portante orașe din provincie— simt nevoia de a împărtăși 
atât camarazilor cari nu ştiu decât din auzite de așa zisa 


— 135 — 


rebeliune cât și celorlalți români, unilateral S 


i au fals ; 
mați, o seamă de lucruri menite a le spulbera evat piu at 
dumeriri. e ne- 


Orașul Sibiu, unde m'am aflat în timpul desfășurării 
nimentelor în chestiune, era, dupăcum bine se Știe, unul li 
cele mai importante centre militare din țară, cred că al nă 
lea imediat după București, astfel că —au declarat-o insiși 
dușmanii noștri— numai datorită înaltei ținute de patriotism 
Și înțelepciune a legionarilor a putut fi evitată baia de sânge 
ce, fără îndoială, ar fi rezultat în urma ordinelor date cu 
acel prilej de Generalul Antonescu. Nu negăm totuși, ci din 
contră, dorim să rămână relevat faptul, că, în mare măsură, 
evitarea unui șoc sângeros între armată și legionari s'a da- 
torat deasemenea generalului C. Leventi, Comandantul Cor- 
pului VI Armată din Sibiu, bun român și perfect conștient, 
în acele clipe extrem de critice, de marea răspundere ce-o 
purta. 

Dar să lăsăm să vorbească faptele. 

Cu câteva zile înainte de data la care urma să se producă 
lovitura de Stat a Generalului Antonescu, Prefectul Judeţu- 
lui, Dr. Ion Fleșeriu, a fost chemat la București pentru a lua 
parte la o conferință a prefecților. Același truc a fost folosit 
față de mine care îndeplineam funcția de chestor al Poliţiei: 
am primit ordin telegrafic de a mă prezenta la Inspectoratul 
Regional din Alba Iulia, la o reuniune informativă şi de 
«consfătuire». La fel s'a procedat pe intreaga ţară. 

Ținând seamă că toți prefecții și chestorii erau legionari, 
nu e greu de ghicit rostul acestor convocări făcute din ordi- 
nul Conducătorului Statului. In ziua loviturii, toate prefec- 
turile de județ și poliţiile din ţară, în lipsa, titularilor lor, 
urmau să fie ocupate de armată, iar aceștia înlocuiţi cu ofițeri. 

Exact așa s'au și petrecut lucruri 


le. Iar faptele expuse 
mai sus sunt la rândul lor o dovadă cum nu se poate mai 


clară că lovitura de Stat a lui Antonescu 

| —aruncată în cârca 
legionarilor sub denumirea de «rebeliune»— a fost dinainte 
plănuită și organizată. 


ii udeț habar n'aveau ce se pune la cale, ce 
directe in Sati convocarea lor la București. La 
p: dul lor chestorii și șefii de poliție știau, incă de prin luna 
aa mvrie că generalul caută a «scăpa» de legionari, pentru 
pr pi ol singur și absolut stăpân pe frânele $rii. ese 
cred să fi bănuit că invitația ce-o primiseră in 19 [anuar 
di de a se prezenta la inspectoratele regionale respective, ar 
bt in legătură directă și imediată cu lovitura ce-o stie 
Generalul Antonescu regimului naţional-legionar. u ma 
acestea, la Sibiu, spre exemplu, zilele de 20-23 Ianuarie s e. 
prezentat sub un aspect diferit de acela, din alte eine 
provincie și aceasta datorită deosebitei vigilențe a șeii re 
gionari locali. Astfel, în momentul in care armata a par 
ordinul de a ocupa principalele instituţii: Prefectura, ame 
tura, Poșta, Telefoanele, etc., acestea se găseau deja are ari 
ternică pază legionară. La luarea acestor măsuri de sigzu a 
preventive, a participat insăși Poliţia de Stat, a aaa: pers 
poziţiilor ce le-am dat în ajunul plecării mele la aș 
ătuire din Alba Iulia. | 
m i de siguranţă ce le luasem —in lipsa gi 
de județ, plecat la București— au părut, in age» 
lipsite de justificare Și exagerate. Totuși, am ocnă Seneca 
puternice de a proceda în felul în care am p î more 
tasem cu câteva zile inainte cu camaradul ser ses ga = se 
șeful Regiunii, manifestându-mi îngrijorarea cu - muie 
tudinea curioasă demonstrată de Generalul ma sara . 
de Mișcarea Legionară dela o vreme încoace. ae D= preiei = 
era, neliniștit de atmosfera oarecum încărca aie > 
București, dar până la urmă a fost de mate e ar sapa + 
etape pace me poteca 29 le nutream de 
insă bănueliie , j ; 
mat mu timp n cre nu utetm reia că na 
resim 
pr pe e pe convocarea prefecţilor la mp > ha 
convocare identică, adresată de astădată nemo i pa e 
a venit să determine absența acestora pe timp 


— 131 — 


dela inatitratăi 

zisa se see pe cari le conduceau. Af 

lperapa e 7) aie «nota, inform 
aiba za 7 gardianul publi 

se ii sapă lucrurile se vor sc 

7 acel ră mai exista nicio "cămașă verde” 
da eg gur defilarea trupelor...» a, 

useseră cuvintele unui cunoscuţ Lt 


locali "3 MRSA 
tate, rostite în timp ce lebea “tintei Colonel din 
res 


«orasul i i 
aşul de jos», acompaniat fiind de un alt retin din 
er superior, 


Gardianul în 
cauză, care făc ici 
crucișare ea, serviciul de 
sti rasi 27 sai A: din «orașul de jos», fusese piei sl 
iile aaa ra dintre cei doi ofițeri. Potrivit sori 
cam afumaţi». Acest suszisul gardian, cei doi ofițeri «er ” 
darul de a, corobora, amănunt însă, după părerea mea ie 
veraci : j 
sai iarna itatea cuvintelor rostite de acel 
Această i pe 
tă informaţie, dealtfel, am adus-o imediat la cu 
NOȘ- 


tința, Secretarului 
ul general de i 
cifrată din 12 Decembrie Pr DR e Cosor Betelecraa 


ară, 
ativăy 
CI.R.: 
himba, radical... 


i Aceasta, imj 
* Mi-o prezen. 


La Inspector API 
anunțată ec a Poliţie din Alba Iulia, «consfătuirea» 
zi pentru 2 ore 2 9 dimineață, întrerupându-se la amiar 
conform c pă masă reuniunea urma să ti 

In ea programul stabilit. ete 

pcel 

chestori și șefi sapa epica ri stie mia aie 
Făgăras inuţți ai demonstram colegului | 
Pagăra inutilitate «constau In care partia), afle 
de zece minu in chiar acel oraș, adică în Alba Iuli 
cerea, ei ha chestura a fost ocupată de armată dia 

Ra uată de un ofiţer... oda 
aștepta în „ol ii singură clipă, am urcat în mașina care 

aurantului, pornind spre locul unde pre- 


zenţa mea, în astt 
ia el de momente, era ai 
prim ordin impuse funcției ce acra am DR ionilanie 


— 138 — 


Ajuns la Sibiu, am avut satisfacția să constat că măsurile 
ce luasem în ajunul plecării nu fuseseră nicidecum exagerate. 
In oraș domnea liniște. Aparent nimic nu se schimbase. 
Totuși orașul nu se prezenta la fel ca ieri ; străzile erau mai 
puţin populate, iar lumea părea mai grăbită și surprinzător 
de taciturnă. Această constatare am putut-o face în timp 
ce traversam orașul pentru a ajunge în Piaţa Regele Ferdi- 
nand, situată în plin centrul Sibiului. Inainte de a ajunge 
în centru, am oprit de două ori mașina. L-am trimis pe șofer, 
de formă, să-mi cumpere într'o tutungerie ţigări și chibrituri, 
iar, la a doua oprire, să se intereseze, printre trecători, în ce 
direcţie se găsește hotelul Bulevard. Astfel am putut afla 
că nimeni nu știa precis ce anume se intâmplase. Unii bă- 
nuiau o lovitură dată de comuniști, alții afirmau că s'ar fi 
petrecut ceva neobișnuit în sânul armatei. Versiunea că ofi- 
țeri rămași credincioși fostului Rege Carol ar încerca răstur- 
narea regimului era considerată cea mai verosimilă... 
Chestura de poliție, păzită de un puternic cordon de gar- 
dieni publici și de legionari în uniformă —aceștia din urmă 
sub conducerea, a însuși șefului de garnizoană, Instructor le- 
gionar Gheorghe Branea— se găsea in aceeași situație în care 
o lăsasem cu o zi înainte. 
Comandantul militar suprem din localitate, văzând că o 
ocupare cu forța a instituțiilor întâmpină serioase greutăți 
asupra că un apreciabil număr de ofițeri, 
sub-ofițeri și trupă refuzase să lupte împotriva legionarilor 


__unii din ei trecuseră în mod fățiș, cu armament cu tot, de 


partea acestora— s'a hotărit să inceapă tratative cu capii 


instituţiilor civile și cu reprezentații Mișcării Legionare. 
Intretimp, din satele din împrejurime și chiar din unele 
mai îndepărtate, începură să curgă în spre oraş coloane 
întregi de ţărani, demonstrând, în cea mai perfectă ordine 
Și disciplină, în favoarea regimului legionar, iar lumea ce 
forma «șpalir» dealungul trotuarelor, îi primea cu urale și 
cu flori, aceste din urmă scump cumpărate la florării. 

In mijlocul mulțimii formate din bărbaţi şi femei, am 


— 139 — 


văzut un mare numă 
r de ofițeri și s 
excepți : olda 
egida di mine de «Heil der Eisernen Garg 
a u să-și manife d e» Și «H 
Mișcarea, Legionară... steze fățiș simpatia pent 
Ps piața ajunsesem la Chestură, a, a 
siacurti me în grad de maior, Pina 
tili-a'a ai e să fie lăsat să intre în localul i: 
erei pătura ca că poate intra, însă fără escortă si 
ii at asigurări că, dupăce se va achita d vila i 
avea, va putea părăsi ch e misiunea 
fără nici chestura în orice clipă 
ră niciun fel de împiedecare clipă va dori, 
După : A pă 
ie aceea minute mi s'a comunicat că maiorul —coman 
7 7 et EIN Built de artilerie din localitate— s'ar fi sp 
ir re air singur. Semnificativ a fost faptul că dupăce 
repeta cu cuvântul meu de onoare cele ce i-au fost 
și de însuși vitei satire de către un comisar de poliţie 
tul de eo ul garnizoanei legionare, mi-a solicitat «cuvân- 
Sed nar» (!), pe care, bine înteles, i l-am dat 
n urm j 
cote cetei a i, fost condus în cabinetul meu, situat la 
Eee Spa iti -am primit cu toată atentia cuvenită. Dela 
am dat seama, Ei ii ua cu maiorul Gheorghe Dorin, mi- 
Desi, în situaţi zi a face cu un om cult și de fină educație. 
conversatia ce a dată, ne găseam fată în fată ca adversari, 
derat si fe it: a fost dusă într'un limbaj foarte pon- 
cp afle aproape curtenitor. Un comisar ce în- 
spre semnare, a, nt dat, pentru a-mi prezenta, niste hârtii 
chestor discută i Fa stit afară, spre mirarea tuturor, că «dl. 
(Dealtfel, în e Aer , NR 0 7ţlal arietei vecb 9. 
turcești). ei întrevederi, s'au servit cafeluțe 
In executa, 
mi-a, „ee eee primite dela, superiorii săi, ofițerul 
SA ie ce conţinea doar câteva rânduri 


bătute i 

DP Raină, seara de însuși Generalul Leventi, Co- 
man pin ara i Armată din localitate. Textul acestei 
hârtii roximativ următorul: «Dl. Maior Gh. Dorin 


ți germani, cari, fără 


ărut în fața 


este delegat de noi cu conducerea Chesturei Poliţiei Sibiu... 
Veţi face imediat predarea...» etc. 

Desigur, că funcționar public, numit şi întărit în func- 
iune de guvernul prezidat de însuși Generalul Antonescu, 
am refuzat să dau urmare acestei invitații (sau mai exact, 
somaţii ), redactată şi semnată de un comandant militar, lip- 
sit în acest caz, de orice calitate legală. 

Discuţia ce-a urmat —şi care a fost fonografată aproape 
în întregime— mai târziu a fost bătută la mașină in Șașe 
exemplare, din care unul sau poate chiar mai multe se mai 
găsesc și astăzi pe undeva. 

Iată ce i-am răspuns —cu aproximație— maiorului Dorin, 
în timp cei restituiam ordinul scris prin care mi se cerea 
predarea chesturii : 

«Numirea mea în fruntea instituţiei ce conduc nu mi-a 
fost retrasă până în clipa de față sub niciuna din formele 
prevăzute de lege. Din partea Ministerului de Interne —vă 
dau cuvântul, domnule maior— n'am primit niciun fel de 
ordin ; nu am Nicio cunoștință să fi fost destituit sau măcar 
suspendat din serviciu. Mă găsesc deci în exerciţiul legal al 
funcţiei în care am fost numit, iar datoria mea este de a 
apăra în acest Oraș ordinea legală impotriva oricăror încer- 
cări de tulburare sau răsturnare a ei, din orice parte ar veni... 
Pinând seamă că nu ne aflăm nici sub stare de asediu, refuz 
categoric a lua în considerare un ordin venit dela o persoană 
sau autoritate lipsită de competenţă...» 

Maiorul a recunoscut că situaţia ce s'a creat este într'ade- 
văr cum nu se poate mai confuză, că el insuși nu înțelege 
nimic din ceeace se petrece; în ce-l privește, el execută doar 


un ordin. 
Discuţia a continuat apoi pe un ton mai familiar, iar la 


sfârşit am adăugat zâmbind : 
«Ce-aţi zice d-voastră, domnule Maior, care sunteţi Co- 


mandantul Regimentului 36 Obuziere, dacă într'o bună zi 
m'aş prezenta la d-voastră cu O hârtie semnată de... hai să 


— 41 — 


Ardealului, cerând să-mi 
Mi-aţi preda-o? DE nude 
Refuzul meu de a mă supune unui 
un comandament militar era perfect i i pisica dela 
zul de putere s'a dovedit a fi din partea, cade gar i ii 
pune mâna pe frânele ţării, întrebuințând e zei 
retlicul și forța brută. Dacă m'aș fi lăsat miei po 
predat chestura maiorului Dorin, aghiotantul Pra n me 
lui Corpului de Armată —așa cum mi se cerea prin acel >: 
de coală de hârtie— luându-mi apoi pălăria și plecând tri i 
acasă, iar evenimentele ar fi luat altă întorsătură (și ae 
sătura ar fi luat-o fără îndoială, dacă n'ar fi sosit eta 
Mos ordin al lui Hitler, în urma căruia armata Sita, 
staționată în ţară și-a schimbat brusc atitudinea), nu aș fi 
fost oare tras la răspundere pentru «lașitate și măitiabre de 
serviciu»? Aș fi fost trimis în judecată —și pe drept cuvânt— 
căci invocarea acelui ordin lipsit de valoare legală, nu mi-ar 
fi putut justifica actul de predare. | 
Pentru această atitudine a mea am fost declarat «rebel» (!) 
i potrivit dispoziţiilor date de Generalul Antonescu, trimis 
data Tribunalului Militar, pentru «crimă de răzvră- 
i erau zale din primele procese de «rebeliune» ce 
îDmee parea ga speciale» dela București nu so- 
E a mari te e că Justiția, și-a făcut datoria, după lege 
iu i DD mu principal cât și ceilalți patru 
e secgee sare ada rată in ziua de 4 Aprilie 1941. Scurt in 
ama ae na ma e ante «de sus», iar 'Tribunalele 
re ore țat decât sentințe de condamnare, 
oa a no rin indoi de adevărul afirmației făcute 
> zf i vina cele ce urmează un episod elocvent, 
puibera orice rest de indoială și care le va de- 


monstra în același timp ce a însemn 
în timpul dictaturii dul Antomenoă, a mmtijla» militari 


regimentului. pi 9 


— 142 — 


Mai lipseau circa zece zile până la judecarea procesului 
de «rebeliune» al unuia dintre principalii șefi legionari din 
sibiu: Dr. Nistor Chioreanu. Acuzatul nu se afla sub stare 
de arest, dar, ca legionar, nu înțelegea a se sustrage jude- 
cății. Magistraţii militari știau prea bine acest lucru. Și mai 
știau încă un lucru: că dacă vor fi lăsați a judeca după li- 
teră de lege și propria lor conștiință, acuzatul în chestiune 
trebuia să iasă achitat din acest proces. 

Era pela sfârșitul primăverii 1941, când, într'o dimineață 
cu soare, în timp ce treceam grăbit prin fața Academiei Teo- 
logice din Strada Metropoliei, mă aud strigat pe nume. In- 
torcându-mi privirea în direcția din care fusesem chemat, 
l-am zărit pe trotuarul opus pe Lt. Colonelul Magistrat Bă- 
luţă-Dumitrescu, care imi făcea de zor semne să trec strada. 
Am urmat invitaţiei și, în timp ce traversam Strada Mitro- 
poliei, mă tot întrebam în gând, ce oare o fi dorind dela mine? 
Lt. Colonelul Băluță-Dumitrescu fusese președintele comple- 
tului care judecase procesul meu. Din ziua procesului nu-l 
mai văzusem decât de vreo două ori pe stradă ; l-am salutat 
de fiecare dată, iar el mi-a răspuns la salut. Atât și nimic 
mai mult. 

Ajuns pe celalt trotuar, în fața Catedralei, nici n'am apu- 
cat să-l salut, că a şi început să-mi vorbească cu voce scă- 
zută : 

«Fii atent la ce-ţi spun, —imi dau seama că risc mult, 
dar am încredere în dumneata— știu că nu mă vei nenoroci. 
Nu vreau decât să vă ajut, mă înţelegi? Aţi suferit destul, e 
pâcat să mai suferiți degeaba...» Apoi, aproape în șoaptă: 
«Anunţă-l neintârziat pe colegul dumitale Chioreanu să fugă, 
să nu se prezinte la proces, mă înţelegi? Am primit ordin 
să-l condamn... Nici cuantumul de pedeapsă nu mai depinde 
de noi! Il aşteaptă doisprezece ani de recluziune. Pentru el, 
pentru familia lui și pentru conștiința mea este mai bine ca 
să dispară... Hai, să nu ne vadă vreun nechemat că stăm de 


vorbă împreună |...» 
Locotenent-Colonelul Băluță-Dumitrescu era președinte de 


— 143 — 


Tribunal Militar și prezida de mai bine de două 

din cele două complete cari judecau procesele intentaţ 

gionarilor. Era magistrat militar de carieră. Nu era med. 

și nici în listele prietenilor Mișcării Legionare n 

vreodată. ri ei 
Orice alt comentar îmi pare de prisos. 


luni unuj 


Camaradul Chioreanu a fost anunțat despre primejdia 
ce-l paște. Şi a «dispărut», până la urmă refugiindu-se în 
Germania. A fost condamnat în lipsă la doisprezece ani. 

In Capitală și în alte părţi ale ţării s'au pronunțat sentin- 
țe de moarte, iar condamnaţii au fost executați prin împușca» 
re. La Galaţi, spre exemplu, doi legionari au fost executaţi 
chiar în Vinerea Patimilor... 

Au făcut bine aceia cari, încă din Ianuarie, înainte de a 
incepe arestările și faimoasele procese de «rebeliune», și-au 
luat calea spre alte ţări, punându-se la adăpost de suferințele 
și nedreptăţile ce-i așteptau din partea regimului antonescian. 
O bună parte dintre acești legionari, fără îndoială, și-au sal- 
vat în felul acesta viaţa. 

In această ordine de idei, mi-aduc aminte că imediat după 
terminarea așa zisei rebeliuni, am fost învitat să intru urgent 
în contact cu locotenentul german Von Papen (fiul diploma” 
tului Franz von Papen), care își avea biroul instalat întrun 
apartament al hotelului Bulevard. Iată ce mi-a spus atunci: 

«Antonescu hat sein Versprechen nicht eingehalten. ES 
war festgelegt, dass nach der Streckung der Waffen alle Le- 
gionaere frei nach Hause ziehen duerfen und dass keinem 
ua zuleide geschehen werde. Nun sehen wir dass unzaehlige 
aria re e und sogar standesrechtliche Erschiessungen 
coaie poa ma Wir bedauern es sehr. Unsere Lage 
lega A ea soeben den Befehl erhalten all denen 

en die sich irgendwie bedroht fuehlen, ins Ausland 
fliehen zu helfen...» («Antonescu nu şi-a respectat promisiu- 


nea. Fusese stabilit ca, după predarea armelor, toți legionarii 
să se poată intoarce liberi la casele lor și să nu li se în- 
tâmple niciun rău. Acum totuși vedem că se produc nenumă- 
rate arestări și chiar execuţii sumare. Regretăm foarte mult 
acest fapt. Situaţia noastră e penibilă... Tocmai am primit 
ordinul ca să ajut tuturor acelora dintre dumneavoastră care 
se simt în vreun fel amenințați, pentru a se refugia în străi- 
nătate».) 

Intr'adevăr, locotenentul Von Papen și-a respectat cuvân- 
tul. Graţie lui au reușit să părăsească țara un anumit număr 
de legionari, maicuseamă dintre aceia cari se refugiaseră din 
alte orașe şi judeţe, căutând azil la camarazii lor din Sibiu. 

«Situaţia penibilă», la care făcuse aluzie Lt. Von Papen, 
era o consecință a faptului că mai inainte, atât el, cât și alţi 
ofițeri germani ne asiguraseră că «dacă legionarii vor depune 
armele, nu vor fi pasibili de nicio pedeapsă», aceasta, în baza 
cuvântului dat de însuși Generalul Antonescu. 

Dar să revenim la procesele de «rebeliune». 

Intr'o zi —cred că a fost cam pela sfârșitul lunii Iunie— 
mă întâlnesc, pe neașteptate, într'o stradă dosnică, foarte 
puțin populată, cu maiorul magistrat Davideanu, cu care mă 
cunoșteam deja de mulţi ani, și între altele îi spun: «Lumea 
cam bănuește că judecaţi și condamnaţi din ordin. E trist și 
în același timp desonorant pentru Justiția Militară... Legio- 
narii ar face mai bine dacă nu s'ar mai prezenta la procese, 
luând calea străinătăţii... Dece să vie ca oile la abator... ?» 

Maiorul Davideanu, vădit enervat, a încercat să mă în- 
trerupă. Insfârșit mi-a spus că e mai bine pentru amândoi 
să nu vorbim de lucrurile acestea. «Situaţia e intr'adevăr ex- 
cepțională», a adăugat cu voce răgușiță, intinzându-mi mâna 
şi dându-mi să ințeleg că e grăbit. Dar nu a contrazis cu ni- 
ciun cuvânt aluzia mea la condamnările «din ordin». 

Intretimp, sentințele date de Lt. Colonelul Băluță-Dumi- 
trescu în procesele intentate legionarilor erau vădit mai blân- 
de decât cele aduse de celălalt complet de judecată. Faptul 
nu putea rămânea neobservat. 


— 145 — 


Intr'adevăr, nu mult in urmă, «omul a fost luaţ | 
cum S'ar zice, iar intro bună zi sa văzut transfer he: 
spuneau că ar fi fost suspendat din funcția de bip SR 
Nu știu care a fost adevărul. Tin in schimb să Ei lie 
dacă susnumitul judecător militar a pronunțat pedepse 
blânde» —cum spuneam mai sus— a făcut-o, în iii Ea 
fiindcă așa i-a dictat conștiința. Căci în ceeace ii erai e 
legionarii cari au beneficiat de această «blândeţe», nu Fa, 
că aceştia să fi resimţit vreo bucurie deosebită al păguu 
cu pedepse intre 5 și 7 ani temniță grea, in loc de 10 iai 
la 12 ani. Totuși, noi nu-l vom uita niciodată pe acest brav 
magistrat militar, a cărui conștiință s'a svârcolit cât a putut 
in favoarea dreptăţii și a omeniei. Fără indoială, în împreju- 
rările date, s'a expus, spontan și perfect conștient, primejdiei 
ce-l ae Și-a riscat cariera și... poate mai mult decât 
aceasta. 


Să fi trecut un an dela cele relatate mai sus, când, într'o 
bună zi aflu despre moartea —intâmplată în imprejurări des- 
tul de nebuloase— a bravului locotenent-colonel Băluță-Du- 
mitrescu. 

Am simţit o strângere de inimă. Unii dintre camarazii mei, 
cari au observat cât de mult m'a afectat această știre, nu 
mi-au putut înțelege tristeţea. Ei nu știau ce știam eu... 

Iar ziarele au scris: sinucidere (!). 

i nege Dumnezeu din ceruri știe adevărul adevărat. Iar 
nu ne rămâne decât să ne rugăm Lui, pentru odihna 


ui „ Colo- 
nelul Băluță-Dumitrescu... a care a fost Lt. Co 


— 146 — 


IX. LAGARUL DELA TARGU JIU 


In 26 Decembrie 1942 (a doua zi de Crăciun), din ordinul 
Mareșalului Antonescu am fost ridicat (din pat) și condus 
la poliție... pentru a da o declaraţie. 

Declaraţia, ce e drept, până în ziua de azi n'am mai dat-o, 
din simplul motiv că nimeni nu mi-a mai cerut-o; în schimb, 
fără să-mi dau bine seama cum, m'am trezit tocmai în lagă- 
rul dela Târgu Jiu, alături de alți bătuţi de soarte ca și mine, 
cari, la timpul său, în loc să se inscrie la liberali, la țărăniști 
sau în orice alt partid «cumsecade», avuseseră «nefericita 
inspirație» de a deveni... legionari. 

Dece ne-au dus în lagărul din Târgu Jiu, nau găsit ne- 
cesar să ne spună. Nici chiar în ziua când, după câteva luni 
de mizerie și teroare petrecute aci, ne-au dat insfârșit drumul, 
sub condiția de a ne prezenta imediat la regiment, pentru 
a fi trimiși pe front. Scornise Antonescu această nouă me 
todă de a scăpa, în masă, de legionari, metodă oarecum cele 
gantă», în același timp insă foarte promițătoare de rezultat: 
trimiterea noastră, a tuturora, cu sau fără cuvenita instrucţie 
prealabilă, în prima linie de foc a celor mai aspre sectoare 
ale frontului, cu nobilul scop de a ne... reabilita (pe lumea 
cealaltă) ! 

Exceptând svonurile contradictorii, inadins lansate de în- 
săși administraţia lagărului (din ordin, desigur), nu s'a putut 
afla nimic precis asupra motivelor cari l-au determinat pe 
Antonescu la această măsură arbitrară. La dreptul vorbind, 
prea multă bătaie de cap nu neam făcut noi din cauza acestei 


— 147 — 


neștiinţe ; eram doar obișnuiți, încă de 

, pe timpul 
«democratice» și a dictaturii regelui-călău Cărol, jinlga 
de procedee barbare. » CU asttel 


Locuitorii orășelului Târ iu își i 
multă vreme sta acel tren ÎN n ue a e 
ară , până la refuz e 
legionari, care, într'o zi mohorâtă de iarnă, s'a oprit în mi i 
gară pentru a-și deșerta încărcătura adunată depe mie. 
cuprinsul Tării Românești. Cu acel prilej, un bătrânel tii 
şi-a luat inima în dinţi și a întrebat pe unul dintre piei 
ce ne escortau de unde au străns atăţia comuniști? Ce comu- 
niști, moșule, i-a răspuns jandarmul, ăștia nu-s comuniști; 
ăștia-s legionari, cu mult mai răi decât comuniștii! 
Frumoasa părere pe care o aveau jandarmii despre noi, 
legionarii, se datora acelui «brain washing» ce le-a fost admi: 
nistrat, in mod constant, atât lor cât și polițiștilor, din ordi- 
nul guvernelor ce s'au perindat la cârma țării noastre. Dato- 
rită acestui lavaj cerebral, ca să-i spunem astfel, majoritatea 
slujbașilor siguranţei și ordinei publice românești ne priveau, 
în mod fatal, ca pe niște răufăcători de cea mai periculoasă 
speţă. Repet: majoritatea, nu toți, fiindcă și în poliţie și 
jandarmerie au existat oameni inteligenți, capabili de a dis 
cerne negrul de alb; aceștia au refuzat a privi lucrurile prin 
ochelarii deformanţi, prescriși de oficialitate. Dela un maior 
de jandarmi —despre care am amintit deja în altă parte â 
acestei lucrări— mi-a fost dat să aflu, cu lux de amănunte, 
psi: A în care erau îndoctrinați jandarmii în scopul 
see î pr on in sufletele lor o adevărată explozie de ură 
a egionarismului. In același fel s'a încercat, dealt- 
minteri, influențarea, întregei opinii românești, cu ajutorul 
acelei « anumite» prese, lipsită de scrupule și străină de dure 
rile și aspiraţiile neamului nostru. Dealungul anilor, atât pe 
vremea guvernelor zise democratice, ca și în timpul dictaturii 
eat —călău Carol, am fost prezentaţi, potrivit cu necesi- 
i see pa drept «neisprăviţi», «huligani», «falsifica- 
ete », «teroriști», «trădători, vânduți nemților», «agen- 
ţ slujba comuniștilor», etc. Insfârșit, după lovitura de 


— 148 — 


Stat a lui Antonescu din 1941, am mai dobândit alte două 
mândre titulaturi, şi anume acelea de «rebeli» şi «borfași», 
ce ne-au fost conferite de însuși Conducătorul Statului, in 
semn de specială recunoștință pentru jertfele pe cari —in 
incorigibila noastră bună credință și elan idealist— le adu- 
sesem pentru ca să-l înscăunăm la cârma țării... 

Mai e de mirat dacă acel jandarm din escortă ne vedea, 
cu mintea lui obtuză, «cu mult mai răi decât comuniștii» ?... 

Printre noi, cei cari fuseserăm aduși la Târgu Jiu, se gă- 
seau oameni de toate vârstele și de toate categoriile sociale. 
Dela țărani și până la profesori universitari. Și nu numai 
civili, ci și militari: ostași și ofiţeri, între cari unii cu piep- 
turile strălucind de înalte decoraţii câștigate pe câmpurile 
de luptă din Răsărit, în războiul impotriva bolșevismului. Și, 
pentruca acest tablou degradant, pe care Conducătorul gă- 
sise de bine ca să-l ofere țării, să câștige în elocvenţă, iată 
și un mare mutilat de războiu! După toate semnele, «recu- 
noștința Patriei» nu întârzia să se manifesteze nici față de 
bravii nostri ostași care, întru recucerirea gliei strămoșești 
răpită de inamic, își lăsaseră bucăţi din trupul lor pe câm- 
piile înghețate de dincolo de Nistru, dacă nu într'alt mod, 
cel puţin sub forma unui «concediu» de odihnă și reculegere 
sufletească între sârmele ghimpate dela Târgu Jiu... 

Primirăm, însfârșit, ordinul ca să ne încolonăm. 

Scurt după aceea, uriașul convoiu de «proscriși», păzit pe 
ambele flancuri de jandarmi înarmaţi până'n dinți, porni la 
drum peste colinele înzăpezite, ca intr'o tristă procesiune. 

Domnea un ger năpraznic și un vânt ascuțit bătea dinspre 
munţi. Cei din capul coloanei luptau din greu cu nămeții 
ce acoperiseră drumul. Coborirăm intr'o vâlcea. Apoi înce 
purăm a urca din nou. 

După un timp oarecare, coloana se opri. Dece oare...? Am 
încercat să aflăm motivul, dar la întrebările noastre nu ni 
s'a dat niciun răspuns. In realitate nici nu știam încotro 
eram mânaţi. Nimeni n'a vrut să ne-o spună. 

Am așezat jos, în zăpadă, boccelele, ranițele ori cuferele 


— 149 — 


ce le căram cu noi și în care ne luasem strictul n 
cum ni se ordonase la plecare, și ne-am pus pe așteptat. 1 
ec ie din om în om, că fruntea coloanei ar a 
a porţile legărului și că «formalitățil i he 
„A ea țile de intrare» merg foar. 
După aproape o oră, intoieziţi de fri i 
: fie g, am pornit di 

dar după câteva minute de mers, iarăși am fost bei a 
așteptare, de vreo jumătate de oră, în frig și vânt... | 

Nu mai țin minte cât a durat acest «pohod-na-Sibir» peste 
câmpuri înzăpezite și înghețate, până ce, în fine, am ajuns 
Și noi, cei cari ne găseam mai la coada coloanei, în dreptul 
porții lagărului. 

—Asta-i lagăr, fraților, nu șagă ! Mare cât un sat, își dădu 
părerea, un camarad la vederea acelei mulțimi de cabane ce 
se inșirau la dreapta noastră, până hăt departe, pierzându-se 
sub zăbranicul cenușiu al amurgului. 

a ea ce mai pădure de sârmă ghimpată...!, observă un 

—Asta e pentru ca să ne apere de bătaia crivățului, în- 
cercă să glumească Colonelul Gheorghe Rizescu, care deși 
bolnav și cu febră, nu-și pierduse încă humorul. 

pipe la poarta lagărului mergeau încet. Dar cui 
pu & sări pese că eram lihniți de foame și țepeni de frig...? 

“i sa rari Branea, care mărșăluise alături de mine, în- 
aa S părțească cu cei din jur un măr și o bucată de 
“mari ia dAra le luase în buzunarul hainei. Purta uniformă 
3 ăi 4 na E ciraeapiră Pe piept îi atârnau cele două 
d gate la Sevastopol: Steaua României și Crucea 
Sp dinar domni tăcere. Ne cădea greu să mai vorbim. 
: noi era cufundat în propriile lui gânduri, cari, 
fără îndoială, nu erau de fel trandafirii Până ce un Car 
a A în mai A ee a cai «i 
tic provinciei în care se 

—lacă, mă tâţi câţi ghin la cârma țării ni urăsc di moar:- 


— 150 — 


țe...? Care cum ghini, tăt in noi dă, —liberalii, țărăniștii, 
Carol, Antonescu— tăți ni-o băgat in temniţi, ni-o batut, ni-o 
calișit, ni-o ușis. Prișep că ni urăsc di moarte comuniștii, 
prișep că ni blastămă jidovii, că ni-a învățat Căpitanul să 
fașem şi noi românii negoț și să nu ni mai lăsăm jăcmăniţi 
și batjocoriți de dânșii, dar nu pot prișepe, bre, ca in pieptul 
de ostaș român al lui Antonescu —care pi deasupra a mai 
imbrăcat și cămeșa verde-— să bată așa inimă di hiară... 


Nu am intenţia de a descrie viața ceam dus-o în acest 
lagăr, ultimul prin care au trecut legionarii inainte de a pune 
comuniștii stăpânire pe țara noastră. Dealminteri, condițiile 
de viață din lagărul Tg. Jiu n'au diferit mult de acelea oferite 
de lagărele anterioare. 

Exceptând decorul extern, Târgu Jiu a fost —pentru mine 
cel puţin— o repetare a Vasluiului, prin care trecusem cu 
șase ani înainte și de unde, cu voia lui Dumnezeu, am scăpat 
cu viață. 

In timp ce insă închisorile și lagărele prin care fusesem 
târiți până aci le îndurasem din cauza ideologiei și convin- 
erilor noastre politice în completă disonanţă cu acelea apăra- 
te de regimurile politice de cari s'a bucurat țara noastră până 
la alungarea lui Carol —cel corupt și sângeros—, de astădată 
era însuși regimul naționalist de dreapta al Mareșalului An- 
tonescu care ne trimesese între sârmele ghimpate dela Târgu- 
Jiu, alături şi în aceleași condiții cu cei mai aprigi dușmani 
ai regimului: comuniștii. 

Intr'adevăr, la câțiva metri de cabanele noastre, dincolo 
de sârme, se aflau acelea ale comuniștilor. In zile cu soare, 
ii puteam vedea plimbându-se de-alungul sârmelor ghimpate, 
discutând întreolaltă problemele ce-i preocupu. Ei cel puţin 
știau pentruce se găseau în acest loc, noi insă nu. I-am privit 
în repetate rânduri : păreau liniștiți și încrezători în viitorul 


ce-i aștepta. 
— 151 — 


In ce mă privește, nu cunoșteam pe niciunul 
dealminteri puțini corifei ai partidului comunist 
clandestinitate, internați aci, și pe cari aveam dle a AI 
când ocazia de a-i vedea în mod fugitiv, dincolo d ia pi 
despărțitoare. Un camarad mi l-a arătat într'o zi ; 
Și, dacă nu mă înșel, pe Gheorghiu-Dej. a. 


Vrednic de menționat și nu mai puțin semnificativ imi 
pare astăzi faptul că în timp ce dintre legionarii internați 
la Târgu Jiu cel puţin o treime au fost trimiși de Fame 
—ce e drept, într'o formă aparent ireproșabilă— în lumea 
celor drepți, comuniștilor în schimb li s'a rezervat privilegiul 
de a ieși nevătămaţi și compleţi la număr din acest lagăr 
pentru a putea, sărbători mai târziu intrarea trupelor sovie- 
tice pe pământul României și —ca ironie a sorții— pentru 
a ina 7 gzizia pa cu explicabilă satisfacţie, la executarea 
& Sura spuneam, despre viața ce-am dus-o și despre toate 

te s'au întâmplat în acele aproape trei luni pe cari le-am 
petrecut în lagărul din Târgu Jiu, fără îndoială aș putea 
riza multe pagini. Poate imi va fi dat să o pot face înainte 
aripi inchide ochii. Deocamdată însă, în capitolul de faţă, 
oiu limita a reda, în măsura în care mă ajută memoria, 

un singur moment —pe care îl socotesc cel mai important 


dela 'Târgu Jiu. trăit între sârmele ghimpate 


dintre ace), 


STlaa “atnza n-Tul 44, în care am fost «încvartiruit» îm- 
esp alți 200 de camarazi, era —iîn acele zile de iarnă 
mase der mai cald decât afară, pe câmp, datorită unei 
comer peace fier, așezată aci mai mult în chip simbolic. 
cil „ deja din primele zile ne-am convins că privind-o 
; ai chiar dela distanță, te simţeai par'că mai bine. 
re PD easupra mai auzeai cum șoșoteau vreascurile pâr: 
flăcări, senzația de căldură era aproape completă, 


— 152 — 


pe semne, «duduia de fier» —cum îi Se 
ii— i ă i in j ei un Cerc 
unii— începu să intruneasca jurul 
aparea mereu în creștere. Dealtfel până și plantonul de 
sint te își fixase postul de veghe lângă atractiva pozei 
să ta seară, scurt inainte de ora de cepe Aia ip 
ora la care toți deținuții trebuia să se găsească in soare: 
cabanelor, mam oferit să fac de planton, in prim ra 
în locul unui camarad căruia în mod brușc i se făcuse s i 
M'am instalat în scaunul mare și șubred de lângă sobă , A 
nu cumva să ațipesc în post, mi-am propus să citesc pemati 
pe care O împrumutasem dela un camarad eg e soi 
il ipi în scaun min 
vorbind, probabilitatea de a aţipi ser 
destul de confortabil) pe care ședeam era re î prea 
căci scârțâiturile stridente pe a le rermoini ma în a m 
la cea mai mică mișcare Ce-o ce d ctu 
deșteptător infailibil. Nu știu, zău, în ce împrejurăn ajunsese 
tră; socotind după mărimea și 
forma ce-o avea, NU încăpea nicio îndoială că app și-o 
petrecuse în salonul vreunui bărbier arc priza în > 
Intrigat de faptul că această 
noastre nu avusese încă 10c, 2 
pe afară, mai ales că îmi ajunsese la urechi un svon curi 
de glasuri, ce îmi părea că vine . 
Personalul de pază al lagărului era format in a 
i şi ofițeri de rezervă concentrat Răs- 
ei 44 era un locotenent bătrâior, 


firav şi gălbejit, originar, dacă bine îmi 


om 
Muscel, de profesie în menit pp ur 
care în orice conversație se folosea 


eau «dascălul». Seara, 
meet mareei de obiceiu insoțit de 
cu baioneta la armă. Rar întra în vorbă 
deschidea gura, o făcea numai pentru 8 6. 
cutare sau cutare nu e în ordine, că nu pr 
măturat reglementar în fața cabanei, că nu am strâns 


— 153 — 





deajuns robinetul la apă 

„Că am lăsa 
ore cutare bec electric, ete. pn0 să Ard, poate ore Pen 

= rea O privire din uşa cabanei, nu mică j 
re tocaa a pe locotenentul Păndarică ea AU anl 
= parta cu voce răguşită şi plângăreață de câți 
valsen aci niciodată, Mai la o parte ital aa 
, A Soldaţii 
Sreu să e 
“atumați». M'am 


Ba i-a strâns Şi 
dar când sa des 
de vorbă, pe op 
ra unul din cei trei 
olipe în urmă, când 
am văzut că avea ochii plânsi. 
urmat de soldații săi, cari dea: 


suferise nicio excepție. 

petrecea. Vestea adusă de 
țată sub cel mai strict sigi) 
în care, pe semne, avea mal 


ce avuseseră loc în cursul zilei, 
stiai imaăpeait, și mal alea pai ici de sârmele ghimpate; 


Povârnișul ce domina dela 


oarecare inăițime intregul lagăr, îşi găsea acum o pertectă 
explicaţie. 

lată ce ne comunicase locotenentul muscelean, în stare 
de ebrietate, totusi îndeajuns de lucid pentru a ne cere cel 
mai desăvârşit sigiliu, —u«căci înţelegeţi, sunt ostaș, am depus 
un jurământ, şi am şi eu nevastă, copii...» (redau cuvintele 
sale. aşa cum mi-au fost reproduse de camaradul căruia i s'a 


destăinuit) : 
«In cursul nopții, avioane britanice (1?) se vor rătăci prin 


legionarii...» lar la urmă a adăugat: ca om, ca român, DA 
putut să nu neo spună. Dumnezeu să ne aibe în pază... ! 
Totusi, să nu ne pierdem capul, mai ales să nu fugim desco- 
periți peste aria din fața cabanelor, căci mitralierele instalate 


L-am informat, în fine, dupăcum era şi firesc, şi pe că 
maradul Branea care era reprezentantul nostru oficial, accep- 
tat ca atare de administrația lagărului. Neam intrunit apoi 
în grabă, inginerul Ion Andrei, lon Veverca, eu şi încă un 
camarad pe care nu mil mai amintesc, pentru a ne constătui 
cu privire la măsurile ce trebuia să luăm faţă de situația ame 
nințătoare în care ne găseam. Ne-am retras în cel mai int 
necos colț al cabanei 44, până unde lumina becurilor electrice, 
cari rămâneau aprinse peste noapte. nu reușea să ajungă. 
Aci, pe priciul superior, în poziție semi-culcată, am început 
să discutăm, cu glas scăzut —pentru a nu atrage atenția ca- 


marazilor încă treji— analizând și 
în stare, destăinuirea cutremurătoare ce neo 


tul. 
use „otoat aare totul doar o glumă de prast gust, înaiti 
unsă de aaruinistrația lagărului? Dar care putea fi s008%, 
lansat i, 2 de farse siniatret... Am chibevit și cântărit, FER 
unei 0 iei cu sufletul greu, am ajuns in conahusia că aie 
comunicate de locotenent trebuia luate în serios 


n 08 e 


0 v gg ag e N i 
A mp) LS 


teatru» simulân dar i , CADabil 
, d , A n post 
și neliniștea ta i mod atât de perfect dr dp 
;: e care părea domi OCuparea 
minat în m 


siune față de ni 
y iște « rebeli si : 
Până aci. ș ȘI borfași», cum 
Această întorsătură în sentimentele ago co alde) 
pentru 


săritul zilei următoare 
In Sprijinul tezei că vestea, pe c 


“Țăndăricăy era, întradevăr are ne-o adusese locotenen: 


» căci nu 
era de imaginat, ca ofițer și 


cont propriu Şi j 
* Șl-apoi e știut 
se distribu piine ogrățete ac 
e ofițerilor și trupei băutură rit dea poi 
a. altfel, 


insăși povestea cu «avioanele britanice» (ce ar fi urmat să 
fie servită opiniei publice după consumarea nenorocirii abă- 
tute asupra careului legionar din lagărul Târgu-Jiu) fusese 
foarte bine ticluită, părând, în circumstanțele date, perfect 
verosimilă. 

Intr'adevăr, toată lumea știa despre incursiunile nocturne 
__exclusiv nocturne— ale aviației britanice în spațiul aerian 
românesc, incursiuni ce, în ultimul timp, deveniseră tot mai 
dese. Avioanele veneau de undeva din Yugoslavia, unde en- 
glezii dispuneau de o bază aeriană, pusă la dispoziție de Tito. 
Se îndreptau de obiceiu spre regiunea petroliferă sau spre 
București, unde își deșertau încărcătura de bombe. La rein- 
toarcere, aproape în mod regulat, lăsau câte o bombă sau 
două, undeva pe lângă Turnu Severin. Faptul devenise no- 
toriu. Asfel nimeni nu sar fi mirat dacă de astădată sar 
fi debarasat de surplusul de bombe «undeva» pe lângă Târ- 
gu Jiu... 

Consfătuirea a durat până târziu noaptea. Ajunsesem, in 
unanimitate, la concluzia că informaţia locotenentului tre- 
buia luată în serios. A fost însă greu, deadreptul imposibil, 
să ajungem la o hotărâre satisfăcătoare. Insfârșit, neam de- 
cis a lua toate măsurile ce puteau fi luate în împrejurările 
specifice în care ne găseam. Prin măsurile ce-am luat cu acel 
prilej am vizat două lucruri: întâiu, evitarea unei panici 

generale; al doilea, garantarea unui cât mai redus număr 
posibil de pierderi în cazul unui bombardament. 

Am stabilit un anumit număr de plantoane, cu instruc- 
țiuni precise, pentru fiecare cabană în parte. 

Grosul legionarilor din lagăr n'a aflat niciodată despre 
cele ce urmau să se întâmple în acea noapte pe care nu voiu 


uita-o niciodată. 

In cabana 44 
Mi-aduc aminte că 
depe priciul superio 
camarazilor Nicolae 
in apropierea ușii cabane 


am rămas de veghe eu cu camaradul Branea. 
am schimbat locurile noastre de dormit 
Tr, cu acelea depe priciul dela parter al 
Ionuţ (Brașov) și Baciu (Sibiu), situate 
i. Aceasta, pentru a putea ieși mai 


— 197 — 


repede și neobservaţi, în 
u „ in cazul in c 
legătură cu camarazii din smălorl re ar fi trebuit să î 


de al 
cabane... Arma] celorlalte 


Amândoi am stat de v Ş 
i 5 eghe până la revă 
dind cu auzul incordat sosirea avioan rsatul zorilor, par. 
moarte... elor aducătoare qe 


Dar Dumnezeu in ceruri a avut de 
vârșească această mișelească crimă 
in ultimul moment ceva, vreun fapt 
dărnici drăcescul plan. 


Totuși, abia a, treia zi 
PE rca zi am putut ajunge 
că pericolul întradevăr trecuse și că de îi inta NR 
ainte 0 ame 


ninţare a vieților noast i 
re printr'un 
nu mai putea avea loc. pombardament, «britanie 


i grije ca să nu se să 
e vede că a interveniţ 
neprevăzut, menit a ză, 


Dela epi ; i 
Mulţi Fate Târgu-Jiu, au trecut aproape trei decenii 
jumătate pe Dia cu care am petrecut în lagăr o bună 
sunt. Au căzut aa ȘI Primăvara anului 1943, astăzi nu mai 
manului a eroi, în linia întâi, luptând împotri 

sua nostru secular din Răsărit porc AN 

pre camar : 

ii de A CATE ai bucovinean care iși depănase, cu glas 
sumbre ale lagărului a amărăciune, acolo, în fața, porţilor 
privilegiul să cadă să am mai auzit nimic. Dacă n'o fi avut 
desigur, ca atâţia alţii îi Dore mp front, eo 41 N 
întunecată, in care l-au seamă cu el, in vreo temniţă 
căunaţi la puter i 
până aci la un ini A see i mai sângeroși decât toţi de 
tre țări ni urăsc di moarti» AM ajune la cârma bietei noas- 


— 158 — 


X. 23 AUGUST 1944 


«Ceeace dă caracter infamant actului 
dela 23 August este că răsturnarea lui 
Antonescu s'a săvârșit cu ajutorul Ru- 
siei Sovietice, o ţară cu care noi ne aflam 
in război. Trădarea a existat din momen- 
tul ce arestarea lui Antonescu s'a săvâr- 
şit cu scopul de a preda țara inamicului.» 


HORIA SIMA 


I 


gust 1944, postul de radio-difuziune 
București —care la acea oră aducea obișnuitu-i «jurnal» cu 
ultimele știri depe front— și-a întrerupt la un moment dat 
programul pentru a anunța pe ascultători că, după jurnalul 
de ştiri, va fi făcută o importantă comunicare. 

Sunt sigur că, în acele momente, niciunul dintre câți au 
ascultat postul Bucureşti —cu excepția inițiaților, bine ințe 
les— n'a bănuit nici pe departe ceeace urma să afle puţin 
mai târziu. Dealtminteri, însuși radio-jurnalul din acea seară 
nu adusese niciun fel de ştire alarmantă, nefiind in fond, 
adică privit în general, cu nimic diferit de cele din zilele 
ână şi obișnuitul comunicat al Cartierului Ge- 


precedente. P 
neral German fusese transmis în aceeași formă, ca intot- 


deauna. 


In seara zilei de 23 Au 


— 159 — 


In fine, pela orele 10 seara, postul de radi 
curești a transmis acea proclamaţie de tristă, 
care Regele Mihai aducea la cunoștința ţării 
pl bebe ordonând trupelor depe front în 

n seara aceea am fost să vizi 
că am sosit acasă după orele ping Desene tai = 
gelui am aflat abia atunci, și anume dela pri, ie i 
vecinul meu de locuință. Vestea m'a lăsat literalmente tan 
murit. Câteva clipe m'am simţit ca după o lovitură re. 
ciucă primită în moalele capului. ma 

Pe vremea aceea nu aveam de unde sti 
secrete duse de Barbu Stirbey, Vinci aa PI 
eto., cu reprezentanții puterilor inamice. Auzisem în mira 
că, in culisele partidelor istorice, maicuseamă în acelea ale 
partidului Naţional-Țărănist, se desfășura, clandestin, o acti- 
vitate febrilă, având ca scop scoaterea României din alianța 
a Germania, Și trecerea ei de partea Puterilor Aliate, recte; 
ur, a Rusia, bolșevică, marea noastră «prietenă» din Ră- 
ic) ie ia Şi in ce fel avea să se ajungă la realizarea 
pipe ial, si hd de macaz» —simultană, bine înţeles, cu 
piei e or impotriva armatei germane aliate— nu 
ea pret iba nimic precis. Comandamentul legio- 
ună u atlase, cu multe luni înainte, despre o dispo- 
a mintala dată de conducerea, partidului Naţional-Țărănist, 
a rivi căreia, toate elementele de suprafață ale acestui par- 

, sr semne in Ardeal, urmau să se mute dincolo de 
pi troll că pe teritoriul Vechiului Regat. Fără îndoială, 

res aere te măsură de prevedere! 

Pubela jr A ra ic in ce fel de împrejurări ne căzuse 
vă compromițătoare, din conţinutul căreia 


O-difuziune Bu. 
„memorie, Prin 
incheierea, «ay. 
celarea focului 


| nu ne-a fost greu să tragem cuvenitele concluzii. 


In culisele național-țărăniste 
ale grupului activist liberal— 


si: Dam studiate. In ipoteza că mașinațiile în vederea 
rii 4 igee românesc vor duce la rezultatul scontat 
capitularea României în fața Rusiei, se putea ati 


—și desigur că și în acelea 
toate eventualităţile fuseseră 


— 160 — 


Dna a ani d Mii ci 


vedea ca sigură ocuparea, in câteva zile, a întregului teritoriu 
românesc de dincolo de Carpaţi, adică al Vechiului Regat, 
de către armatele sovietice. Tot atât de sigură apărea, pe de 
altă parte, în ipoteza mai sus menţionată, formarea de către 
germani Și restul unităţilor românești aflătoare în Ardeal a 
unei linii de rezistență pe Carpaţi. In acest caz însă, desco- 
perindu-se rolul jucat de conducătorii partidelor Naţional 
Țărănist și Liberal, fără îndoială că toţi membri păturii con- 
ducătoare a acestor partide, rămași în Ardeal, ar fi plutit 
in pericol de moarte, riscând a fi acuzaţi de înaltă trădare 
și împușcați. In momentul în care am verificat primele două 
mutări de acest gen —din Ardeal spre Vechiul Regat— ne-am 
dat seama că informaţiile ce le dețineam erau periect inte 
meiate. 

Dacă această măsură de prevedere, luată de naţional- 
ţărănişti (și fără îndoială că, la rândul lor, și liberalii or fi 
luat o măsură de precauţie asemănătoare), menită a pune 
la adăpost vieţile fruntașilor lor, am găsit-o justificată și 
firească, nu tot așa puteam gândi despre cauza care o deter- 
minase. Căci aceasta, în ochii oricărui român de omenie, nu 
era altceva decât o odioasă trădare de patrie. In această si- 
tuație, deși prigoniți Și asvârliți la periferia Statului de gu- 
vernul Mareșalului Antonescu, legionarii au considerat drept 
o datorie faţă de patria lor de & aduce la cunoștința Condu- 
cerii Statului cele ce reușiseră să descopere în legătură cu 
marele act de trădare în curs de pregătire. Afară de aceasta, 
au găsit de bine a informa deasemeni Ambasada germană... 
După toate semnele insă, fără niciun rezultat, Dealtminteri, 
miopia lui Killinger a fost cu adevărat fenomenală. Până 
la urmă, după cum se ştie, a plătit-o cu propria lui viață. 

Totuși, în pofida celor ce știam sau puteam bănui despre 
activitatea subversivă desfășurată de conducătorii opoziţiei, 
vestea despre armistițiul incheiat cu dușmanul nostru secular 
din răsărit îmi părea pur şi simplu de necrezut. Nu-mi pu- 
team imagina că Mareșalul Antonescu să se fi decis, dela o 
zi la alta, la acest pas dramatic. Mi-am amintit în acele mo- 


— 161 — 





mente de cuvintele lui Lenin: 
pierdut!» Totuși, în lumina, 
Mihai Antonescu insuși ar fi 
în secret contact cu puterile 
exclus ca lucrurile să se fi pe 
cu știința Mareșalului. In ace 


«Cine încheie pace cu 
anumitor svonuri —după 
fost unul din aceia Cari a 
inamice— nu apărea cy totu 
trecut la, dorința sau ce] Puțin 


le clipe, n'aveam încă de unde 
să ştiu că, de fapt, ne aflam în iața unei lovituri de Staţ, | 
plănuită și indelung pregătită 


alianță cu cel comunist, Și patronată de insuși Regele Mihai 
Dupăce m'am recules puțin, m'am grăbit să telefonez celor 
câțiva camarazi cari aveau 


mdată in expectativă; 
«nu e cazul să luăm hotăriri precipitate, să așteptăn, 


să vedem ce se mai întâmplă,..». Atitudinea, lor șovăitoare 
nu mi-a fost deloc pe plac. Deși nu-mi luasem până acum 
timpul pentru a analiza, lucrurile la rece, un al șaselea, simț 
imi spunea că Situaţia în care fusese împinsă țara, în urma 


încheierii armistiţiului cu hoardele barbare ale lui Stalin, 
era într'adevăr cu mu 


It mai gravă decât ne-o puteam închipui 
în momentul de faţă. 
In viața mea de le 


gionar trecusem prin multe momente 
grele, în care nu num 


ai libertatea, dar însuși viața îmi fusese 
în joc. Totuși în situaţiile cu adevărat amenințătoare în care 
mă găsisem, nu m'am gândit niciodată ca să fug în străi: 
nătate. După 


lovitura, de Stat a lui Antonescu, în Ianuarie 
1941, mulţi dintre camarazi m' 


ară— a început să-mi mijească 
în minte gândul de a-mi părăsi țara Simțeam că pe zi ce vă 
trece, primejdia va crește, 


noi, Este | 
Care | 
U luaţ | 


i și Vâ i de neam. 
a, fi completat cu trădători și di aa sasi 
doare importante în administraţia sie per o 
pate 0 i și a acelora cari au ajutat la emana, 
i în România. Intr'o astfel de arie pret moră 
pere ce soartă îi va cepe i menta 
de ima i ep i 
„apei pia gin + eat ale lui mem 
gap ger amintit de cuvintele Căpitan = mor 
pr iri în Mai 1936: «De vor mere tn mu 
mp ieși învi „ în num , 
a ml i or imi irma n Că aci 6 
iegipa noi inainte de a ne sataniza, 
vo 


in mâinile evreil 


viza?...). 
Li 
.. 


i ea fusese MO 


răsboiului, adică din 
fițer de rezervă, încă dela miel până în Crimea, 
el ului 1941, înaintând apoi cu ent, purtând pe piept 
vara sii “a, intors cu gradul de mare ema a de care a dat 
Steaua A i bei e iri subterane ale ie 
dovadă cu ocazia prim 0 ama ea fi trimis, din pane 
: impiedeca totuș op de odihnă 
De ua A spe ratat a: Târeu someone 
Mareșa între sârmele te itolul precedent, peste 
Pipe: ăcum am arătat în cap fi legionar. 
fost cp peria pentru unica vasle din armată, a avut 
trei luni să s at de superi 1 puţin 
Totuși, fiind code timis din ua pe îi 0 at 
norocul de 4 Di ânând astfel la baza regimen 


Corpul Armată și Gru- 
tre Comandamentul aaa cu instruirea 
legătură ii German (Lehrtruppe), 


— 163 — 





trupelor românești din gamizoana 

calităţi de ofițer de legătură, avusese aa ei 

dela camarazii de arme germani o seamă de dei AM 
legătură cu evenimentul din ajun. Acestea rapire: A 
deloc darul de a ne anima, ilie | 


Grupul-Scoală german, care până cu o 
unitățile românești din localitate în iai idee. 
demne, familiarizându-le cu noile tactici de luptă a, i 
ultimatum-ul de a părăsi în 24 de ore teritoriul Poti 
Orice intârzlere pe teritoriul ţării, peste termenul tisat 
avea drept consecință desarmarea grupului și intrarea, i, 
in prizionierat, Comandantul unităţii germane, al cărei ete 
tiv era relativ mic, compus fiind aproape exclusiv din otiteri 
și sub-otițeri, şi-a dat imediat seama de situația iremediabilă 
in ir se pâsea, hotărindu-se pentru plecarea imediatţă, 
Marea lira o scurtă convorbire cu comandantul ger 
memă i re a gradul de colonel, Acesta i-a declarat că este 
caca plata mg graniţă, luându-l sub protecția sa, în 
setat le zi intr'adevăr decis de a părăsi ţara. Mai 
soia a sa at să înțeleagă că dacă are cumva printre 
grea za i, vreunii cari se simt ameninţaţi și ar vrea 
Ppăiă mm a cm la comandamentul grupului din strada 
ring D Să SE cel mai târziu la orele 8 seara. Vor primi 
"piper nat i călătorind până la trecerea graniței as 
abea: ar oanelor, Această ofertă era însă valabilă 
n cepe n alarenacă persoane, căci mai mulţi nu putea lua 
n Sai lente în atras atenția să fie extrem de prudent. 
re re ui - she rămână sub cel mai desăvârșit sigiliu. 
SS mirele dn ua români cu care era în contact mai 
rel pa x a niciunul căruia Branea i-ar fi putut vorbi 
ofițeri giant ata e ANERIEIOĂ ia amintită 108 
ma eee: pt Întpla era in garnizoană, fiind cu toții pe 
teptat ar putea fi folosita. de at o egirl 
nemobilizai, maicusenmă de acela at mele 
d parte din grupul de comandă şi, ca e ae: 


| 
| 
| 
b 





periclitați în cazul că ar fi rămas să aștepte sosirea Rușilor. 
Mi-a spus dela început, clar și răspicat: el unul, Branea, era 
ferm decis s'o «ia din loc». 

Pus în situaţia de a lua o hotărire imediată, am început 
să ezit. Branea căuta să mă convingă de necesitatea ple- 
cării. In fond îi dam dreptate, din o mie și una de motive. 
Dar se vede că valahul din mine sau mai exact acel atavic 
sentiment de strânsă legătură, de frăţie pe viață și pe moarte 
cu pământul pe care mă născusem, nu mă lăsa să mă despart 
așa, cu una cu două, de țara părinților și strămoșilor mei. 

A rămas să mă mai gândesc. In tot cazul, m'am înțeles 
ca. Branea să mă aștepte, la orele șapte seara, la stația de 
tramvaiu din Târgul Vinului. Dacă la ora fixată nu voiu fi 
acolo, va pleca singur. Totuși, atât el cât şi eu urma să mai 
avizăm şi pe alți camarazi despre posibilitatea ce se oferea 
de a, părăsi țara. Din lista de circa opt legionari pe care o 
intocmisem, ne-am dat seama dela început că cel mult doi 
sau trei s'ar putea decide la acest pas. In tot cazul, aveam 
datoria de a-i aviza. 

Până la ora amiezii, am luat contact cu câțiva dintre ca- 
marazii înșiraţi pe listă. Deja dela primele cuvinte schimbate 
cu ei am putut înţelege că nu-i vom avea ca tovarăși de 
drum. Toţi considerau pasul pe care vroiam să-l facem drept 
prematur, pripit. Cei mai vizaţi și periclitați, datorită gradului 


incă în Mișcare, erau oameni căsătoriți, taţi de familie, cari 
nu se puteau decide a lăsa nevastă și copii pentru a porni 


mai mult decât necesară în fața primejdiei iminente de a 
cădea în mâinile comuniștilor. Că, la fel ca atâtea alte dăți, 
primejdia cea mare e la început. De aceasta trebuia să scăpăm. 
Şi-apoi absența noastră din ţară nu va fi de lungă durată, 
lucrurile vor lua în curând altă întorsătură, și ne vom putea 
intoarce acasă mai degrabă decât credem. Căci odată cu apa- 
riția şi utilizarea noilor arme formidabile, promise de nemți, 


iute vor fi respinș 
ara granițelo 
toria mim nd 4 tisa lira 
rămânând pe loc 
dele bolșevice. 
Dintre toţi cu câ 
—ambii holtei— 
tualitate, le-am 
In ceeace îi p 
în sensul de a ră 
tata —deși cu 
dânsul a văzuţ 


i, iar 
până la urmă compleţ Sdrobiţi Din 


diverse fo 
Nita Tme la 
și lăsându-n d mult mai de folos q ra 
e prinși și măcelăriți de ini 
Oar. 


ii 8.1, Și D.G, 
TU Orice even. 


mă găzduise, în mod 
m în primejdie. Ştiam 


că az 
posedă un aparat de radio Philips așa că aci av ia, 
, aveam 0C 


să nara liniște ultimele știri. 
A paid De la în strada P,, unde locui 

ost posibil, străzi mai puţin em dara vip 

entate, pentru 


—.168 — 


a evita eventuale întâlniri nedorite. Totuși, la cotitura unei 
străzi, mam pomenit brusc în față a doi indivizi cari tocmai 
jeșiau din curtea unei case. Intrunul din ei l-am recunoscut 
imediat pe evreul M., pe care, de fapt, nu-l cunoșteam decât 
din vedere, încă din timpul în care o soră a lui fusese colegă 
de liceu cu sora mea. Deși, cum am amintit, nu ne cunoșteam 
personal, acesta, cam de vreo patru ani încoace, mă saluta 
când mă întâlnea pe stradă, ba aș putea spune că o făcea 
într'un chip foarte devot și respectuos. Eu, bine înțeles, ii răs- 
pundeam la salut. N'aş putea spune care a fost în realitate 
motivul ce l-a determinat ca dela un anumit moment să mă 
onoreze cu salutul lui. Inclinam a pune această complezență 
ce mi-o tributa de-o vreme încoace pe seama faptului că, pe 
timpul când fusesem chestor de poliție, solutionasem în chip 
favorabil plângerile unor evrei, pe cari găsindu-le întemeiate, 
am ordonat imediata reparare a injustiției ce li se făcuse. 
Printre evreii în cauză figurase, după câte îmi amintesc, tatăl 
sau unchiul sus amintitului. Ţin minte, de altfel că, depe 
urma, acestui caz, precum și a altor câtorva asemănătoare 
—din care comunitatea evreească locală a ajuns să se convin- 
să de imparţialitatea și spiritul de echitate cu care rezolvam 
astfel de incidente și litigii— mi-a ieșit vorba că domnul 
«svestory» (chestor) este om aspru, dar este un om drept, frază 
care a circulat încă mult timp în sânul comunității lor. Deci 
salutul de care mă bucuram de patru ani încoace din partea 
lui M. putea fi într'adevăr sestul prin care acesta vroia să-mi 
exprime aprobarea și recunoştinţa lui ca evreu. 

Ei bine, —sosise momentul în care aveam să mă conving 
de cât de puţin îi cunoșteam în realitate pe evrei și cât de 
greșit le apreciasem caracterul şi sentimentele de care erau 
capabili. Intr'o singură clipită am ajuns să-mi dau seama 
că tot timpul nu fusesem decât un naiv. Căci, deastădată, în 
momentul în care a trecut pe lângă mine, în loc să mă salute 
ca în atâtea alte ori, evreul M. m'a privit doar de sus în jos, 
rânjindu-mi batjocoritor în faţă. Tovarășul său, care, dedu- 
când după urechile-i clăpăuge și pungile de sub ochi, nu putea 


— 167 — 


îi decât și el un evreu și fără îndoială stia 

m'a măsurat și el cu privirea întrun sui ip. hai, 
şi provocator. Uităturile pline de ascuţișe a acestor doi 
grăiau pagini intregi, Păreau a spune: «Vezi, a sosit îns tn 
timpul nostru; astăzi suntem noi la putere, iar tu na 
nimeni; dacă am vrea, chiar acum te-am putea, stati ă 
picioarele noastre, In. ut, 

Acest incident, dacă-l pot numi astfel, căruia n'aș fi trebuiţ 
să-i dau multă atenţie, m'a indispus totuși, 

Ajuns la locuința rudei mele, aceasta m'a întâmpinat cu 
cuvintele; 

Vino repede să asculți ştirile! După cât am înțeles, s'a 
format deja noul guvern, în frunte cu un oarecare General 
Sănătescu, iar cel pe care-l auzi acum vorbind la radio este 
Lucrețiu Pătrășcanu, «Ministrul de Justiție. .». 

Despre Sănătescu, pe acea vreme, nu știam nici eu mult 
mai mult decât ruda mea. Dar faptul că la Justiţie fusese 
numit un comunist îmi spunea. deajuns. Deja dela primele 
cuvinte pe cari am apucat să le aud din gura noului «nostru 
Ministru de Justiţie, mi-am putut da seama, că pentru poporul 
românese bătuse deja ceasul al doisprezecilea, Ce păcat că 
nam reținut —pentru a le putea reda acum-— acele fraze 
gâlgâitoare de ură și spirit de revanșă al unui ministru zis 
de justiţie, pronunțate la radio pentru a fi auzite de țară 
întreagă ! E întradevăr păcat, căci până acum —adică timp 
de peste 25 de ani de când mă găsesc în exil-— nu știu dece, 
nu s'a pomenit în niciun fel de acel faimos dicurs pronunțat 
de Pătrășcanu la 24 August 1944. In schimb, atunci când 
sa aflat că a căzut sub lovitura propriilor săi tovarăşi Mar 
xiști, cum românul uită lesne, Sa încercat a i se creia 0 


» AȘA cum mi-au adâne 
întipărite în memorie până în ziua de față, „der aeata au 
fost tocmai aceste cuvinte cari m'au smuls 


din nehotărirea 


 oăseam: să plec sau să rămân în țară? Ele m'au 
a carte ID RI traista'n băț și să pornesc spre Occident. 
speli eie trebui să-i fiu mulțumitor lui Pătrășcanu sg 
pas de a-mi fi deschis ochii cu un ceas mai înainte 
4 ilie n discursul său la un moment dat la ni 
mani, la sașii hitleriști şi la legionari», mese na . 
Pătrășcanu, adresându-se poporului, . ace vez 
veți întâlni, daţi-le la cap ca la câinii me apei img 
Auzind aceste cuvinte, am rămas | te 
posibil ca din gura unui ministru —a persana magazie acat 
Justiţie— să iasă astfel de cuvinte grele, nemearer pana 
la acte de răsbunare, se instiga în m SR ati 
N'am mai rămas să ascult sfârşitul eat porta mare 
auzisem îmi era suficient. Mai puteam or arome i Amar 
măcar, într'o ţară în care Ministrul de Jus . 
—în speţă pe comuniști și pe niscaiva arenă grunș 
pani— ca să ne dea la cap ca la câinii turbați 


vaiu, locul 
La Ora șapte seara mă găseam la stația «ia 
unde fixasem întâlnirea cu Branea. bagaj crean î 
o raniţă, în care necesar. Branea 


sosit punctual. Ven ec 

lui întrebătoare, Pe na ari 
u privirea și cu age 

nt ri: nu sosise încă nimeni la punctul nire. 

în momentul de față or ia 

minute», a Spus pranea, 


mai pair şi-a făcut apariţia. Insfârșit, am 
Li 


indreptându-ne strada Armbruster. 
ge: pa abatut german staţionau două Ca» 
In 


p=: d erau ocupați cu încărcatul 
mioane militare, Cod, ra dna unității, lipsea în 
unor lăzi. 


— 109 — 


acel moment, Branea m'a prezentat maiorului Care] 
tituia la comandă. Dela, acesta am aflat că Spital 4 
amânată cu câteva ore, din ce motive nu-mi mai tii 

Ordinul de plecare a venit abia către miez ei 
micul convoiu format din câtev 


ul nopții, Când 
panie (în care urcaseră ofi 


Y mașini de cam. 
țerii) s'a pus, în fine, în mișcare 
Dupăcum am putut constata, unitatea | 


——Scoală germană cu 
care porneam la drum, dispunea de un foarte redus efectiv 
de oameni, fiind alcătuită aproape numai din ofițeri și sub 
ofițeri. In schimb era înzestrată cu o întreagă colecție de 
arme moderne (armament Ușor). 

Branea și cu mine ne aflam în același camion, aciui 
intre baloturi și lăzi. Câna am ajuns în piața Regele 
dinand, am ridicat ușurel foaia de cort din spatele camion 
și am privit afară. In turnul Primăriei, marele ceas luminos 
arăta orele 12. In același moment, din clopotnița Bisericii 
luterane învecinate au inceput să răsune, încet și sacadat, 
patru bătăi mai ușoare, urmate de douăsprezece bătăi pre- 
lungi și grave, anunțând miezul nopții. Acest moment mi-a 
rămas adânc eravat în memorie. Cred că nu-l voiu uita ni: 
ciodată. 

—Ce crezi Nicule, vom mai apuca să mai vedem vreodată 
Sibiul nostru...? Vocea lui Branea, părea sugrumată de emoție. 
Aceeași emoție am simţit-o Și eu când, abia după câteva 
clipe, în care mă lăsasem furat de tot felul de gânduri, i-am 
răspuns aproape în șoaptă : «N umai bunul Dumnezeu o știe...» 


a camioane și 


ți 
Fer. 
ului 


pe semne ca iscoadă. Din 
viteză la coloană, făcând 


—-10 — 


ătorit toată 
| FE față. Așa am căl 

at din mașinile din l-am urmat, 
afla într ni mai amintesc de drumul pe A ai cute sziitată 
uite: moment dat m'a copleșit somnul $ 

căci la 


ise înaintea mea. | a 
E SI si poa m'am trezit din Cauza SR Na appear 
A 08 Afară se luminase deja. Am cea efirmaie « 
pa ă e oprește; astepta, după cât sai m ora 
Ca cercetașului motociclist, Da mart mpa 
pres j ând a desco 
ivire i fară, Încerc polei 
cat: 0. PIESA a recunoaște șoseaua ce 
a E i si după o scurtă 
ai az pp sosirea nota e et x = dpi 
peri ii PRR ținută de ofițeri, am ae: ame apgraiut 7 
ORI NI otit-o la stânga, trave mea 
tr, ME rum de câmp ce-mi era cu totul apr pet 
Mare, 
n acest lucru fiindcă cunoșteam rai iar ri 
pei lungul și latul, din pei re A are ai pa n 
izației legionare a aces eg sm ai 
aa, pp propagandă, impreună cu Euge ârsan 
si j ni. 
ărbat şi alți legionari târnăve pie dp 
- pi nouă oprire a coloanei, am viza ! Vreo 
a, O na 
câteva minute pri gi graniţ 
mai exact, în Ardealu age eta 
imediat mantalele militare ger 


camionului, iar dacă 


apucându-o pe un d 


a română n 
aici armata și jand per 
la graniţă nu era ex" 


| | toată țara pri- 
CON A pere ităţile militare românești din 
Se știa 


nde $ um a fost 
miseră ordinul de & sera României. Nu Pa i ordinul 
mană aflătoare pe te colo de Carpaţi; în i 


uri şi abia dup 
n'a fost execuit î.. Astfel nu eram siuri 
zile dela P graniţă. reau însă a 
putea m eta de cercetașul motorizat pă 
Informa 


— MI — 


fi liniștitoare: la pichetul de grăniceri n'a, Putut obse 
mișcare suspectă. Totul părea normal. "Va nicio 
Când am ajuns în dreptul 
la o sută de metri pe stânga d 
a apărut în fața ușei, privin 
în care ne aflam; apoi a în 
în clădirea pichetului, dând 
Aceasta era dealtminteri u 
grăniceri, căci o încercare de 


pichetului, care se afla cam 
rumului, un ofițer de &răniceri 
d doar câteva, clipe în direcția 
tors spatele și a, intrat din Nou 
a înțelege că n'a Văzut nimic, 
nica soluție pentru ofițerul de 
a opri convoiul motorizat german 
cu cei câţiva soldaţi de cari dispunea, ar fi fost o curaţi 
nebunie, o sinucidere. Astfel am trecut nestingheriți granița, 
intrând în Ardealul de Nord, pe așa zisul teritoriu maghiar, 
Aci însă nu-mi amintesc să fi trecut 


pe lânga niciun post 
grăniceresc. 


Drumul relativ îngust pe care inaintam acum șerpuia 
peste un câmp deschis, vălurit de ușoare coline. Imediat ma- 
Șinile și camioanele au primit ordin de a ține între ele o dis 
tanță de circa 100 de metri, măsură de prevedere pentru cazul 
că am fi atacați de avioane inamice. Dar călătoria a, decurs 
fără niciun incident, ajungând, dacă bine îmi amintesc, cam 
pela vremea amiezii în Târgu-Mureș. 


Vag de tot îmi aduc aminte că ne-am oprit undeva, pe 0 
stradă străjuită de pomi umbroși, probabil la periferia orar 
Șului. Aci am așteptat —dece, nimeni nu ne-a lămurit— cam 
vreo oră. Insfârșit, am intrat într'o curte părăsită, instar 
lându-ne în ce 
am găsit-o ac 
mani, pent 


— 172 — 


: 8 ieli și nădejdi, 
i i, cu doruri, indoie Ii cai d 
ține. oameni ca Și noi, € y ra, înainte de 
suflet, în da de repaos și sepia n piese o scrisoare 
culcare, gi dela părinţi, dela soţie mai amintit), ori- 
Fri (motociclistul pe i 73 peste un metru și 
pluton ângă Berlin, un vlăjgan G“ ! isicuţă pri- 
ginar depe , surprint intr'o seară peprmeri peee ă 
i, l-am ag ea cu pesm i 
optzeci, ini şi hrănindu-o isică la fel 
Pai rin vecini $ - acasă avea 0 pisică 
pășită de P 3. Mi-a spus Că acasă av! i sora lui, 
de seară. | măicuța și so 
din raţia să : i-a vorbit despre tru 
iar când mi-a VC i stea, o fac pen 
Cu spa a umezit. Dacă amin erp au afirmat 
ra pe toţi aceia cari, în mod brută nesimţitoare, un 
E isa german Că ai : pie mult 
re i Nimic , 
iii a disciplinei oarbe ŞI ei grupul-școală, un scai 
iai ul dintre sub-locotenenţii a destăinuit că e logodit 
ie blond și cu ochi albași, din Sibiu Avusese de gând 
sI A tă dintr'o familie de sași gre neașt 
a ia îi el în Germania, dar acum, CU 
S 


dela 23 August... ae: : 
i că e fiica cuno i fra a 
A tor O cunoșteam, a Ş A spus acest lucru, S 

i fusesem coleg de liopu, uta + mărturisindu-mi la urnă, 
sau i a devenit și mal met ă n'o s'o mai revadă nicio- 
bucurat şi â € tare îi este teamă că no Viena, întradevăr 
cu, VIA i am aflat mai sorei =: tţ în luptele ce-au 
dată. După ee s'o revadă, căci â căz prie-ă inecat 
nu i-a mal fe O otombrie, undeva Pe ceva mai în vârstă, 
avut 10c n cu aprovizionarea, rii simpatie pentru noi; 

Sub-oii insese m 


viziile 
aa . Saxonă, pn . tul Saxon. Din pro 
originar AR înţelegeam dialec + ceeace a observat că 
păcat cu e - tot timpul ne-a da uns... Dumnezeu știe 
ce le sd0 NORRIS uneori chiar pe ascut»... 

ne place 


| a noastră și 
ce sto fi ales za pr Colonelul s'a oprit in faţ 
Intr'o 


uessen». 
uns heute trennen m | 
werden Wir  Primise ordin 
ne-a spus: apr va trebui să ne despărţim). P 

te, 
(Din păca 


— 173 — 


de a părăsi orașul și de a se îndrepta cu mi 
inspre nord-vestul Ardealului. Inainte de-a porni la ius i 
prezentat sub-locotenentului Herrschaft, un tip de Pi 
mijlocie, cu părul de culoarea spicului de grâu, care, după 
câte am înţeles, era șeful S. D. —ului (Sicherheitsdienst) in 
Târgu-Mureș. 

Am fost incvartiruiţi într'o casă cu etaj, confortabil mobi. 
lată, care, in săptămânile ce-au urmat, s'a transformat intrun 
fel de «Auffangslager» al refugiaților români —civili Și mili- 
tari. Aci l-am găsit pe Părintele Stefan Palaghiță. Odiseea 
lui n'o mai ţin minte, deşi știu că ne-a povestit-o amănunțit, 

Dat fiind că vorbeam perfect limba germană, am putut 
discuta în voie cu Subl. Herrschaft. Am aflat cu surprindere 
că nu era Reichsdeutscher, ci şvab din Banatul românesc, 
Am căutat să aflu dela el noutăţile pe cari le știa, mai ales 
cu privire la, desfășurarea evenimentelor din țară, despre care 
în ultimele zile nu mai avusesem nicio ocazie de a afla ceva, 

Referindu-se la, așa zisul armistițiu dela 23 August, Subl. 
Herrschaft a spus cam următoarele: 

—Eine grosse Schweinerei ! (o mare porcărie ). Căci despre 
un armistițiu nici nu putea, fi vorba, în afară doar de unul 
unilateral, dacă așa ceva se mai poate chema armistițiu. A 
îost de fapt o lovitură de Stat, pregătită de grupul politi- 
cienilor reacționari cu concursul câtorva elemente din an: 
turajul Palatului. La urmă a intrat și Regele Mihai în scenă, 
Cu ajutorul Regelui, au reușit să-l atragă pe Mareșalul An 
tonescu într'o cursă și să-l facă prizonier. Nu e deloc exclus 
ca intretimp să-l fi predat deja Rușilor. Nu e oribil...? Offen 
gesprochen : ein gemeiner Verrat! (Vorbind deschis: o josnică 
trădare). 

Camaradul Branea, l-a intreba 
române depe front. 

—Armata română —a, răspuns Herrschafţ-— inșelată 
și trădată în chip odios. Deși nu se găsea, ocina de 
invidiat, forța ei de rezistență era, după informaţiile noastre, 
incă destul de mare. In tot cazul, putea, ține piept înaintării 


ca lui un: 


t despre soartea armatelor 


— 4 — 


rușilor încă mult timp şi chiar cu mult mai mult succes decât 
4 săptămâni inainte... 

î i: a ata apoi amănunţit din care cauze anume 

armatele noastre ar fi putut part a ep timp destul de inde- 
oi a continuat: 

ruga A E PI armata română a fost obligată a 

setiză armele şi a se lăsa făcută prizonieră de ama n teme 

Avem însă informaţii despre faptul că o seamă de uni ap 

refuzat să asculte de ordinul venit din gem ba opun ame 

in continuare, rezistență armatei ruse. La ora i a î . 

tăm o divizie de SS promisă de Hauptquartier, primar Aa 

intra în Ardealul de sud și care, impreună rile cae 

mânești libere și hotărite ași apăra restul ţării in 

pate, va stabili o linie de apărare pe Carpaţi... 


In cele ce urmează, voiu incerca să ss tar nn i si 
tâmplările la cari, intr'o anumită măsură, Sea sr a a 
Părintele Palaghiţă, Branea și €u, am avu menirea 
decursul celor două săptămâni pe cari le-am capi reirsi 7 
Mureş. Chiar dacă astăzi —după mai mult pica aia 
cinci de ani nu-mi va mai sep a op maia ra dez 2 
erorii iii de a fi menţionate, te 
ca că până și 0 relatare mai mult sau mai „carat acea 
a faptelor nu va rămânea fără folos. Oricum, mira 

ititorilor de a lua cunoștință de acel episod pe za 
cititorilor lu «episodul Târgu-Mureș» Și despre care nu ș 
pa ni d scris ceva până acum. Acest episod —părticică 
n e e i odiseii românești incepute după 23 August 1944— 
po: pe prin eforturile pe care o mână de legionari, 
S 


de aproape 
zile inainte, le-au depus timp 
ni ini conlucrare cu serviciile militare germane, 
d de a putea salva, în ceasul al doisprezecelea, mă- 
în S 


— 175 — 


car o parte din Patria lor românească —Transilvania— de 
invazia armatelor roșii ale lui Stalin. Desigur, din perspectiva 
zilelor de faţă, toate acele eforturi făcute atunci apar oarecum 
irelevante, iar unii le-ar putea considera, poate ca, ridicule. 
Dar chiar aşa de-ar fi, noi nu le regretăm niciun moment. 
Le-am făcut din pur patriotism. In acele împrejurări drama- 
tice, unicul gând ce ne-a stăpânit —pe deasupra oricăror alte 
calcule și considerațiuni— a fost: cum să sărim în ajutorul 
Patriei noastre amenințate de moarte? Căpitanul a spus 
cândva: «E laș și nedemn acela care din vânzare ori laşitate 
nu-și apără ţara sa, nu reacționează în niciun fel». Dupăce 
alţii o vânduseră inamicului, noi nu puteam să întoarcem 
spatele țării noastre, nu vroiam şi nu puteam să ne asemuim 
acelora cari «din lașitate» refuzau ori se eschivau s'o apere. 
Noi n'am întârziat de a «reacționa» şi am reacţionat în felul 
Și în măsura în care ne-a stat atunci în puteri. Dealtminteri, 
dacă circumstanţele —pe cari atunci nu ne era cu putinţă să 
să le sesizăm în ansamblul lor— ne-ar fi fost doar cu un dram 
mai puţin de potrivnice, eforturile făcute la Târgu-Mureș ar 
fi putut avea cu totul alte rezultate. Desigur, soarta războiului 
ar fi tost aceeași. Dar întârziind ocuparea Ardealului de către 
armatele sovietice, sar fi câștigat timp preţios; am fi avut 
mai ales posibilitatea de a salva pe camarazii noștri ţinuţi 
închiși la Aiud și alte inchisori din Ardeal, reuşind în același 
timp a realiza, evacuarea a cât mai multor personalităţi de 
seamă ale neamului nostru, cari se găseau în acea epocă 
concentrate mai ales prin jurul Sibiului, înlesnindu-le refu- 
gierea împreună cu familiile lor, în Occident. De altfel aceasta 
a fost una din primele preocupări şi griji avute de Horia Sima, 
Comandantul Mișcării Legionare, îndată ce —după neaștep- 
tatul colaps suferit de România la 23 August— i-au redat 
Nemţii libertatea. El însuși s'a grăbit să trimită din Viena 
câteva echipe de voluntari legionari cu misiunea de a se stre- 
cura, în România —încă neocupată în întregime de ruși— 
Și a convinge o seamă de personalităţi, oameni de cultură și 
de ştiinţă, de a părăsi ţara, stându-le în ajutor la trecerea, 


— 1176 — 





granițelor. Aceste echipe au mai avut şi alte misiuni, una 
din acestea fiind, după cât știu, aceea de a obține pe orice 
căi posibile eliberarea legionarilor cari se mai găseau prin 
închisori, pentru a nu cădea în mâinile Rușilor. Noi înşine 
am fost vizitaţi de o astfel de echipă în Târgu-Mureș, iar mai 
târziu, în timp ce ne găseam în drum spre Viena, ne-am 
întâlnit, dacă bine îmi amintesc a fost în gara Dej, cu oa 
doua, echipă, condusă de mult regretatul Mișu Tase... Dar 
dupăcum se știe, evenimentele s'au precipitat în așa fel încât 
multe din bunele noastre intenţii n'au mai putut fi traduse 
în fapt, iar, în alte cazuri, eforturile făcute mau dat decât 
rezultate parţiale. 

In 'Târgul-Mureșul acum unguresc, ne găseam sub pro- 
tecţia 8. D. —ului. Fără această protecţie (primisem niște 
«Bescheiningung» speciale), am fi riscat să fim imediat ares- 
taţi de Unguri. Branea, în uniforma lui de ofițer al armatei 
române, mai ales acum, după «armistițiul» dela 23 August, 
mar fi ajuns să dea nici doi pași prin oraș! Subsistenţa 
—alimente şi articole de zilnică trebuință— o primeam dela, 
centrul de aprovizionare militar german din localitate. 

Incă dela început, după o conversaţie avută cu Subl. 
Herrschaft, am ajuns la o înţelegere verbală, potrivit căreia, 
urma ca să cooperăm cu 8. D. —ul în toate acele acţiuni 
a] căror obiectiv direct sau indirect era redresarea situaţiei 
tragice în care ajunsese țara noastră, recâștigarea teritoriului 
pierdut sau cel puțin salvarea Ardealului. Acest «cel puțin», 
pentru a nu-i părea cuiva exagerat, trebue avut în vedere 
că se datora exclusiv convingerii de care am fost animați, 
maicuseamă în prima săptămână a șederii noastre în T. Mu: 
reş, că printr'o rapidă şi viguroasă contra-ofensivă a Germa- 
nilor şi, cine știe, prin întrarea în actiune a unor noi arme 
secrete ale acestora —despre care atâta se vorbise— Rușii 
vor putea, fi sdrobiţi și respinși peste Nistru. Dealtfel nădejdea 
că, în ultimă instanţă, se va putea crea o linie de apărare 
pe crestele Carpaţilor a fost aceea care ne-a determinat să 
nu ne grăbim spre Germania, ci să rămânem cât mai aproape 


— 17 — 


de granița Patriei noastre. Nu puteam renun 


i [] N 
e OM 


—Apare deci firesc ca să colaboră 
i: 204 ic, 
chaft—, căci ceeace Dv. doriţi E: au lt Aia 
oriți arzător coincide cu dori 
hotărirea noastră: înainte de toate, să nu-i lăsăm alea 
să treacă lanţul Carpaţilor. Pe RI 
—Bine înțeles, în circumstanțele date, nu ne place nici 
nouă să stăm așa, cu mâinile'n sân, —a intervenit Palaghită 
roi cu acel zâmbet și ton mieros-ironic ce-l caracteriza, 
ăugat: «Nu văd însă în ce fel umilele noastre persoane 
ar remi re ajute la oprirea armatelor sovietice...» 
eluând în seamă ironia Părintelui Palaghi Su 
chaft a continuat: se IO II 
pei adică S. D-ul, nu participăm —bine înțeles— în 
A = e depe front, așa că nu le putem influenţa direct. 
îs A dee —uneori de mare importanță pentru succesul 
regi or militare— este cum bine știți, de altă natură. 
Pi A o consfătuire mai lungă, în patru. In fața noastră, 
ras „ se găsea întinsă o excelentă hartă militară. De 
mine a ir e de mai mult folos și așadar mai importantă, 
ra x a ar ip Ca locotenent al armatei române și fost 
sia ri ri cu Germanii, importanţa lui consta în faptul 
să felie n caţii prețioase asupra caracterului și asupra 
cp isi ui nutrite de ofițerii comandanţi din garnizoana 
i a za E ri acum era a se ști unde și dela cine 
iza enapeie o cooperare onestă și cât mai efectivă cu 
apoi efectivul „tsi, ra m sd ear 
ri aeprme în edi unitățile de bază, capacitatea 
In ceeace 
pipe ea aţa contribuția mea și a lui Palaghiţă în 
ta rale c plan de colaborare, venisem chiar eu cu 
ugestii. Una din ele fusese imedi 
Herrschaft. at acceptată de 


In aceeasi s , 
să mo cre piete per impreună cu Pr. Palaghiţă, 
at populației din Ardealul de 


ţa atât de usor 
putea intoarca 


— 118 — 


E ——————— 


sud. N'aș mai putea reda decât cu vagă aproximație cele 
ce am scris. In tot cazul, manifestul conținea cuvinte de im- 
bărbătare, de îndemn la înfrățire și solidaritate românească 
in fața inamicului de moarte, pe cale de a ocupa Ardealul. Mai 
știu că ne-am adresat deasemeni ofițerilor și trupei din gar- 
nizoanele ardelenești, îndemnându-i a organiza cea mai dârză 
rezistență şi a apăra Carpaţii, în frăție de arme cu armata 
germană, pe drum de a le veni în ajutor. Pasajul final al ma- 
nifestului, dacă bine îmi amintesc, l-am dedicat —la sugestia 
și insistența S. D-ului german— posturilor de jandarmi și poli- 
țiilor. Argumentam in acest pasaj pentruce, în cazul unei 
invazii bolșevice, tocmai polițiștii și jandarmii vor îi cei dintâi 
asupra cărora își Vor Vârsă comuniștii ura lor sângeroasă. 
Datoria lor era, deci, de a se pregăti pentru a putea rezista, 
in chip organizat, umăr la umăr cu armata regulată. 

Acesta a fost, cu aproximație, conţinutul manifestului pe 
care l-am predat a doua zi, după masă, sublocotenentului 
Herrschaft. A fost tipărit la o tipografie din oraș in zeci de 
mii de exemplare. Un avion de vânătoare german lea im- 
prăștiat apoi, sburând deasupra judeţelor din sudul Tran- 
sivaniei. 

In ziua de 26 —sau mai degrabă în 27, intr'o Duminică, Nu 
mai ţin bine minte—, in timp ce mă ocupam cu traducerea 
unor note informative, am fost brusc intrerupt de strigătele 
camaradului Branea, care mă chema să urc cât mai repede 
la etaj. Chemarea lui părea un fel de chiot de bucurie. Intri- 
gat peste măsură, m'am repezit pe scări în Sus Şi, inainte 
incă de a ajunge la ultima treaptă, am înţeles cauză acelei 
explozii de euforie a lui: din aparatul de radio instalat in 
dormitorul nostru răsuna, în cascade cristaline, executat de 
O puternică fanfară, imnul «Sfântă Tinerețe Legionară». Era 
o emisiune a postului de Radio-Donau, dela Viena. N'aș mai 
putea spune dacă tot atunci, sau mai târziu, am ascultat —cu 
respiraţia reținută— apelul pe care Comandantul Mişcării 
Legionare, în persoană, îl adresa legionarilor de pretutindeni. 


— 119 — 


Firește, în împrejurările d 
mod extraordinar. Fr ce impresionat intrun 


—Era de așteptat că va fi 
fi pus în li 
să iberta 
oa . şi el să asculte cele tura iai 
E aa iesene ra li s'a administrat lecţia, Mrorâre ea 
i uni. Până mai ieri insă nu eram q an 
aug necoapte», a adăugat Branea pe un to ei 
q n de amără. 
Cred că a fost el, adică Bran 
, ea, care 
mea cât mai degrabă spre Viena. Eu și 
reg din noi din motive diferite— g 
cea sasi eta -reasnugte în apropierea grani țelor României, 
ep a, ne indepărtăm de ele. Sublocotenentul 
rara uite ea Și el același lucru, mai ales că momentan 
marinei putinţă să ne aranjeze călătoria spre Vien 
era și altceva ce ne obliga de 


a nu părăsi Târegu- 
Mureș așa cu una cu două, ca dela o moară stricată: înce- 


puseră să i 

eee a apele primii refugiați români. Ne simțeam moral- 
a a aa și îngriji de ei, ferindu-i mai cu 

csergha mima a fi internați de către Unguri în vreun 

lagăr trare. Urma deci să mai așteptăm ca să se 


adune şi al 
ce ii refugiaţi, ca apoi, dacă va fi cazul, să pornim 


insista acum ca să 
Pr. Palaghiță 
ăseam că atât timp 


apare refugiați români, 
eri i» din Moldova, fie că ar fi civili ori militari, 
îndrumați Târgu-Mureș, unde a luat fiinţă un centru 


refugiaţi au reușit să 

ajungă până la 

Primii cred că au fost soția și 
el insuși sosind, dacă 





_ . 


familia Vasile Florescu. Scurt în urmă a mai sosit o domni- 
șoară din Bacău (Emilia?). Apoi, rând pe rând, și-au făcut 
apariția O serie de ofițeri, sub-ofițeri și grade inferioare din 
diverse regimente, făcute prizoniere de către ruși. Dintre 
aceștia îmi amintesc de Subl. Mureşanu, dintrun regiment 
de artilerie, apoi de sergentul Nicolae Roșca (astăzi în Spa- 
nia), I. Naum, Gheorghe Rusalim, 'Ţintoiu, Alexandru Vlă- 
dăreanu (decedat în exil), Sergent T. R. Nicolae Iliescu, 
Stefănescu și de un tânăr originar depe lângă Sibiu, de al 
cărui nume nu mai sunt sigur, dar cred că se chema Toma 
Nicodim. Aproape toți erau legionari, unii provenind din ves- 
titele unităţi de «reabilitare» dela Sărata, înființate la timpul 
lor din ordinul Generalului Antonescu. Gradul militar al fie 
căruia dintre cei enumerați mai sus, cât şi locul lor de origine, 
nu le mai ţin minte. 

Asfel, cam după o săptămână, grupul nostru a ajuns să 
totalizeze circa 36 de persoane, trebuind să fie cazat într'o 
altă clădire, mai spațioasă. Conducerea acestui grup, ca 
să-i spun așa, a fost asumată de un «triumvirat»: Pr. Pala- 
shiță, Branea și eu însumi. Noi eram în continuu contact cu 
autoritățile militare germane și în același timp lucram zilnic 
în cadrul misiunilor pe care în mod voluntar ni le luasem. 
_—ului exista un individ misterios 
ce apărea din când în când pentru a schimba câteva cuvinte 


aveau ceva mlădios; 


privind întâmplător pe geam, l-am A Aa 

lui: purta uniformă militară și sepia m 18 
pe gulerul tunicei sale semnul SS. Cam la vreo lia distinge 
plecarea acelui avion ce urma să împrăștie eg Lari: după 
care am amintit mai înainte, acest individ ageri i Fi spal: 
din nou, scurt după lăsatul serii, având o convorbi A ip 
gă cu Herrschaft. Dupăce a plecat din nou, Etera i e 
să mi aiba pe un ton ce trăda satisfacţie și emuruiguii a 
ee ide că manifestul D-voastră a găsit un ecou foart 
a aa i în mijlocul populaţiei. Sublocotenentul X Cant 
"fl su să pronunțat nu mi-l mai amintesc, și-apoi putea e 
etica lea adevărat) ne-a adus vești interesante de 
teen ca băiat, pe care te poți bizui în orice 
și suflet Fe e Sue S'a înrolat la noi ca voluntar și e trup 
uitati aa noastră. Mâine o să vi-l prezint ca să-l 
ia ie Etapei De dacă indianul —o să-l numesc așa 
sese sau le obțin rânsese personal informațiile pe care le adu- 
i Pie pia dela vreun alt informator din România, 
Fl ali Cecilia e nad la graniță. Natural, n'am pus niciun 
de noutăţi în le n ne-a adus la cunoștință o seamă 
îi Aaaa ml i et Altuaţia din România și în special 
la speranța că incurănd ţ Repeta nu: reriu TARA 
pentru a isgoni pe Rusi rupele germane se vor reîntoarce 
—Dacă Divizia ge via România, iar la urmă a adăugat: 

lindată ce n ; 
potrivit prevederilor până cel târzi ic 4 ost, promisă va S08l 
enbrie) vă pot aur ei avea Atu una d e Aa 
astă divizie, care vine d șanse de a salva 
comanda Generalului Phleps, ca ela nord, va fi pusă sub 
din Transilvania, dela Braşov CAzi după cum știți, e originar 
patică și, în același timp, i * tarel perfect regiunea car- 
cu o seamă dintre generalii și he So zoale de prietetiă 
română cari, la ora actuală jerii superiori din armata 


așina 


— 193 — 





Da 


lua poziție dealungul Carpaţilor. Până acum Rușii n'au ajuns 
incă în pucurești. Acesta e un semn bun. Dacă bolșevicii vor 
ți impiedecaţi de a trece munţii, dacă vor fi ținuți pe loc nu 
mai mult de o săptămână —ceeace nu vă fi deloc greu— vom 
avea posibilitatea de a trece la un contra-atac masiv, căci 
acest răstimp va fi suficient pentru concentrarea de noi forţe, 
capabile de a-i arunca pe Ruși inapoi... 

Desigur, ar fi fost frumos să fie așa. Dar, din păcate, lu- 
crurile au luat cu totul altă întorsătură. Acea mult trâmbi- 
țată divizie-S5, a cărei comandă urma să 0 ia Generalul 
Phleps, n'a mai catadicsit să apară. Am aflat mai târziu că 
ea exista, în principiu, undeva prin nordul Transilvaniei, cu 
un efectiv de oameni redus la mai puțin de jumătate, urmând 
a fi completată la repezeală cu elemente din Waffen-SS ce 
se întorceau depe front, adică din așa zise «versprengte Trup- 
pen». După o altă informaţie însă, această unitate, in con- 
dițiile precare mai Sus menţionate, ar fi fost formată de chiar 
Generalul Phleps, dupăce s'a ajuns la convingerea că ade- 
vărata divizie SS, promisă de Comandamentul trupelor ger- 
mane de operatie, nu va mai putea sosi. Care a fost adevărul 
adevărat nu știu. 


Astfel, în urma faptului că trupa germană nu mai sosea, 
ceva trebuia să se întreprindă înainte 


de a fi prea târziu, fără insă a înlătura speranța în sosirea 
despre care mereu primeam asigurări: «So- 
seşte chiar dacă vă întârzia puţin, dar de sosit sosește nea- 


măsură a Un 
pe Machiari a elibera dela munci pe toţi acești 


să-i con 
tineri Cap de a purta o arma, pentru a constitui cu ei 
batalioane de luptă. In legătură cu constituirea acestor ba- 


— 183 — 





talioane urma, 
să între în 
buția, în cali acțiune Bran 
ie safira lui de ofițer român, si bai contri. 
pozitiv din emții nu obținuseră încă că intreprin. 
partea autorităților militare m Niciun răspuns 


cău Zi 
tată o altă ieșire. Noua soluție a, fost aghiare, trebuia 


încercăm u 
„ pe răspunderea și sub acoperirea Pirate. să 
anilor, Te 


crutarea de flăcăi români : 

tori la v nemobilizaţi de uncuri, adi 
ese rimele cu Păr. Palaghiţă e dep Fin 
să ne facă o apă ortodoxe, care, la rândul tt it 
neral, cu intuit val i Îi preoți din imprejurimi și rii 
eri 4 rarata tr ti nești de încredere, capabile de a dA 
să admit că eram a i unei In ce mă privește iris 
a nu vedea cu cutii See pe nrimera motive paziti 
marea, surprindere aie în idila cate putul CIUR 
VERII tb oa 7 cat ea cât și acea a lui Palaghiţă, rezul- 
totul altul decât stre tatonări și luări de contact a fost cu 
aflăm că marea, 5 meci la care ne asteptam: am ajuns să 
ar fi răspuns ct et dag e, tinerilor români din acele părti 
făcusem. Era foita dă chiar cu entuziasm la apelul cel 
tudinea, acestui tin văr mai mult decât semnificativă ati- 
aci a, fost ibn A românesc. Rezerva ce-o avusesem până 
partea Germanilor că truda prin asigurările primite AU 
fi trimiși în luptă tă ie caz, acesti tineri nu vor putea 
instrucție. Deci ae În cin primit în prealabil cuvenita 
ia de recrutare A Eat cica cu inima ușurată la ac 
nu atitea pe loc, le e e i o nouă întorsătură, căci timpul 
era, posibil să alergăm în Sntele se succedau rapid; nu ma! 
cepuse brusc un re ape e mei pas cu ele. La biroul SD. in 
părea, că uitase complet o neobișnuit până aci. Herrschaft 
în legătură, cu ia dee cele ce împreună hotărisem 
matorii de front, cari de voluntari. Era ocupat cu infor- 
a apărut şi siliciul soseau și plecau. La un m 


timp trecuse granița, deghizat ca femee, „ee 
semte DE ie 


in Sighișoara. La privirea mea intrebătoare, a răspuns laco- 
nic: «Rușii au ajuns deja la Brașov». 

După 0 consfătuire cu Palaghiţă și Branea, am ajuns la 
concluzia că odată ce Rușii au ajuns să pună piciorul în 
Ardeal, prezența noastră aci, în Târgu-Mureș, nu mai putea 
avea Niciun rost. Iar dacă Germanii nu se Vor grăbi, vom 
risca de a cădea în mâinile Rușilor. In realitate —dupăcum 
ne-am convins în curând-— Germanii se găseau într'o situație 
mult mai grea decât putusem bănui, căci, după toate aparen- 
țele, nu aveau de unde să mai retragă trupe pentru â le aduce 
în Ardeal. In tot cazul, misiunea noastră o puteam considera 
ca terminată, mai ales constituirea batalionului sau bata» 
lioanelor de voluntari români, din punctul nostru de vedere 
nu mai prezenta niciun interes, j 
finalitatea vizată la ora în care acceptasem să lucrăm pentru 


realizarea, ei. Dealtfel, nici n'ar mai putea să fie dusă la capât, 
lipsind nu numai timpul necesar, dar și toate celelalte con- 
diții indispensabile pentru realizarea ei, condiții cu care, 
acum câteva zile, ni se păruse â mai putea conta. Totuși, spre 
uimirea noastră, Germanii nu vroiau să renunțe la realizarea 
acelui plan de recrutare de voluntari, dându-și însă în același 


timp seama Că, fără ajutorul nostru, nu Vor putea ajunge 


la niciun rezultat: 

Cam în felul acesta steteau lucrurile când, spre surpriză, 

dar în același timp şi spre bucuria noastră, au apărut la Târgu- 

Mureş dl. Vasile I și Constantin Stoicănescu. N'a$ 
sosit deodată, adică împreună, sau 

altul. Ambii veneau din Viena, 


mandant, des 
noutăți interesante. In fine, ul general era: concen- 

în a a tuturor legionarilor cari reușiseră să iese 
x. In rbirii ce-a avut apoi loc până târziu 
ie relatat Pe scurt întâmplările din țară, răspunzând 


— 185 — 


in același timp la intrebările ce mi- 
la legionarii rămași prin închisori. 
pra războiului în curs și asupra s 
general. 


au fost puse cu Privire 
La urmă am discutaţ asu- 
ituației internaționale, in 


Pe cât imi pot aminti, cei doi trimiși ai Comandantului 
n au zăbovit decât cel mult 24 de ore in Târgu-Mureș, pornind 
apoi mai departe in vajnica incercare de a-și duce la inde- 
plinire misiunea cu care veniseră. 

Cam cu o zi sau două mai târziu am fost avizaţi că ar fi 
sosit Generalul Phleps* și că dorește să ne cunoască. Deci 
să fim prezenți la reuniunea fixată pentru acea seară, la ora 
și în locul cutare. Contrar ultimelor noastre spreranțe, nu 
venea în fruntea mult așteptatei divizii-SS, ci de unul singur. 

Despre acea reuniune cât și despre cele discutate atunci, 
nu-mi mai amintesc decât foarte vag; doar senzaţia cu care 
am părăsit-o îmi mai stăruie în subconștient. Lucrurile nu 
stăteau deloc bine. «Armistițiul» României avusese repercu- 
siuni mult mai serioase asupra situației în general decât s'ar 
fi putut crede la început. Datorită acestor repercusiuni și 
consecințe, armatele germane păreau a nu mai putea face 
față situaţiei create de-a lungul frontului răsăritean. Astfel 
că, din lipsă de efective disponibile, apte a intra imediat in 
acțiune, ocuparea și apărarea Ardealului de miazăzi nu mai 
era posibilă. Dispozitivul de apărare al Germanilor în acest 
nou sector al frontului abia acum începea să se organizeze. 
In tot cazul, ne-am dat seama în acele momente că pierderea 
României, ca aliată pe frontul de răsărit, a fost o grea I0Vi- 
tură pentru Germania. 

Am uitat să amintesc că intr'o dimineaţă, cu vreo câteva 
zile mai înainte, a venit la noi Subl. Herrschaft, spunând 
că ar dori să discute cu noi asupra unei chestiuni importante. 
A început să ne explice, cam pe ocolite, că numărul informa 





* Gen. Phleps a căzut, o lună mai 


târziu, au 
avut loc în regiunea Clujului. in luptele ce- 


— 186 — 


de care dispune ar fi neindestulător, că tocmai acum 
fai: ult ca oricând— se simte o mare nevoie de noi ele- 
pie. îs absolută incredere și cu oarecari aptitudini naturale 
ee eniul culegerii de informaţii. La început n am ințeles 
şi pe spune toate acestea. Era destul de probabil e ai 
Cai de noi informatori, căci, dupăcum eu ste erai 
în in ultimul timp, O seamă din informatori E e Sa 
RI misiune, Nu se mai intorseseră. Insfârșit, spre E 
AO la miezul chestiunii: dorea să ne intrebe pese 
pie am avea în grupul nostru elemente capete ami = 
î trece în România, in scopul de a aie e ua 
i formaţii. Ceeace ar interesa, ar îi GRIY a 
și Rusi: efective, armament, mișcări de sepia me aa 
ș: __Natural, a adăugat Herrschaift: parale 


informaţii, de 
interesează pe noi, vor putea strânge şi alte in ţ 


i important în 
care eventual ați avea nevole Dv. Pentru No po 


incredința aceste 
cărora le vom inc 
acest caz este pm par oameni de absolută incredere și 


un i credința. .. 


Chestiunea fiind urgentă, ne-a ruga 

A ibil 

nostru pe cât posidi 
Ant: ae png în uatneiptu. am putea ajunge 
gând în fine la concluzia i pa a ae 


ine înţeles, ra 
a un A ear grup sar anunța in mod absolu 
dintre cama 


situația lor familială cât și asupra ara 
= țe importante, le-am expus la ze ca 
nejăiile ce-i așteaptă intr'o mareei n o 
mas neclintiţi in hotărirea ară 
adi apiis la urmă, am exclus pe pas par e 
toate i E aa sublocotenent „tam mai af 
oeilalţ e le-a vorbit Pâăr. ta a 
deruta! E ate cuvenitele instrucțiuni din parte 

pupăce 


— 181 — 


na 


cu toate 

puii a n N INEiolcana pentru motntunea, ET și 
at frunt N ca 

partea noastră o misiun așul T. N,, care pi Te Dor. 


fuzat să-mi i intâmplat ceva. Pers 
care din fe ap părerea susținută de nu iei tă 
aceste misiuni cu pn» după care ambii s'ar fi anunțat pentru 
aer pata ne gândul nemărturisit de a rămânea, în țară 
ÎN pt ma pieghaa ay luna Octombrie —ajunsesem deja, cul 
sediul Comandame cu intr'o zi, în timp ce mă găseam la 
sesem o ici ici Al lagiariai (Eotel P alace), unde avu- 
gescu, sunt anunțat cu Comandantul B. V. Corneliu Geor- 
aștepta un tânăr ca, de legionarul de serviciu că afară ar 
bească cu mine “nai atirmă că e legionar Și insistă să vor: 
în ușe, să nu-mi cred she pa lase să intre. Când a apărut 
și oase! Acesta —ca și 0 ntaţui T. N., în carne 


a luat imediat poziţia de Someone 


d - 
mi-a dat raportul: «Trăiască Si „2 oieri 


Comandant-ajutor, 


executat misiu 
nea ce mi-aţi încredințat-o». L-am îmbrățișat 


ea, notându-mi in- 


in care trebuia să ne gândim insfârșit și la propria noastră 
siguranță. Incă nu bătuse ceasul al doisprezecelea, dar mult 
nu mai lipsea. Serviciile militare germane erau gata de ple 
care, ba unele părăsiseră deja orașul. Străzile mărginașe ale 
Târgu-Mureșului erau străbătute acum de căruțe țărănești 
trase de boi, dar maicuseamă de bivoli, în cari țăranii sași 
de prin împrejurime încărcaseră cât putuse să'ncapă din 
avutul lor mișcător, luând drumul pribegiei spre Apus. Printre 
saci, mobile și unelte agricole ședeau ghemuiți copii, femei 
și bătrâni, în a căror ochi triști ori speriați se putea par'că 
citi: Die Russen kommen! —Vin Rușii! 

Noi înșine ar fi trebuit să părăsim orașul cu vreo două 
zile mai devreme, dar intervenise ceva —nu-mi mai amintesc 
ce anume a fost— care ne-a obligat să ne amânăm plecarea. 

In ziua de 11 Septembrie _—cred că era într'o zi de Luni— 
situaţia se ascuţise de așa fel incât a trebuit să ne dăm seama 
că nu mai era posibil să rămânem în Târgu-Mureș nicio sin- 
gură zi în plus. Fără a mai sta mult pe gânduri, ne-am făcut 
la repezeală bagajele și am pornit la gară. Cum și în ce fel 
ne-am despărţit de gazdele noastre, adică de Subl. Herrschaft 
și ceilalți din biroul 8. D., mi s'a şters complet din memorie. 

Potrivit cu informaţiile ce ni le adusese în aceeași dimi- 
neață camaradul Loghiade, care, în acest scop, dăduse o fugă 
până la birourile gării, toate trenurile civile fuseseră suspen- 
date, întâietatea pe linii fiind dată trenurilor militare. Dear 

ceea. am răsuflat ușurați în momentul în care, ajunși la gară 
—unde domnea 0 învălmășeală de nedescris— am zărit un 
lung tren staționat în fața peronului. Tocmai terminaseră 


de a atașa la şirul de vagoane de clasa 3-a —toate pline până 
la refuz cu refugiați— câteva vagoane de marfă, între care 
şi unele din acelea cu platforme deschise. Asupra acestora 
dădea acum busnă mulțimea din gară, căutând a-și asigura 
locuri. Nimeni nu vroia să piardă acest tren, despre care 

ircula svonul că ar fi ultimul accesibil civililor. Imitând 
Ș „am trecut și noi la asalt. In primul rând 


exemplul câştigăm locuri pentru femei și copii. Băeţii din 


— 189 — 


ul ocru, soti ca miar în -Tirgrature, tim ia 

gaje, au dat, bine înțeles, o mână de qi i 
la căratul geamantanelor familiștilor. De bine de pie 
reușit să ne cucerim câte un locușor în tren. ba 

In invălmășală, am descoperit Și câțiva, soldaţi germani 
din diverse arme și unități. Am observat că unii din ei erau 
răniţi. Am întrat în vorbă cu unul dintr'inșii, un bavarez, 
Spunea că provine dintr'un regiment ce-a luptat în Basarabia 
—uversprengte Truppey. Stătuse un timp la un spital militar 
din Brașov sau Sighișoara. Mare mi-a fost surpriza întâlnind, 
ceva mai târziu, câţiva sibieni. Cu toţii, germani sau unguri, 
niciun român! 

In timp ce așteptam zadarnic semnalul de plecare —unii 
dintre noi cari și așa n'aveam locuri de șezut, coborisem, 
plimbându-ne pe lângă vagoane— atenţia ne-a fost atrasă 
brusc de un sgomot curios. Incurând neam dat seama de 
unde venea, căci am zărit pe cer, venind din direcţia miazăzi, 
mai multe avioane. Le-am urmărit cu privirea în toată liniș- 
tea, căci după formă păreau aparate germane. Judecând după 
direcția în care avansau, trebuia ca în câteva secunde să 
treacă pe deasupra liniilor ferate, cam la vreo 500 de metri 
distanță de gară. Dar aproape în aceeași clipă am observat 
cum avionul ce sbura în fruntea flotilei și-a îndreptat brusc 
botul spre pământ, coborând vertiginos în sbor aproape ver- 
tical. Bubuitura exploziei ce-a urmat, ne-a făcut să înțelegem 
imediat că aveam de-aface cu avioane inamice. Invălmășală 
ce s'a stârnit în gară a fost, cu adevărat, de nedescris. O parte 
din pasageri au sărit din tren, ascunzându-se pe sub vagoâ- 
ne (1). Alţii au început să alerge cruciş și curmeziș peste 
liniile ferate. Primul gând mi-a fost la femei și copii; trebuia 
ajutaţi să ajungă la un loc cât de cât mai sigur. Dar cum? 
Gloata inspăimântată ne impiedeca să ajungem la vagonul 
in care se urcaseră familiile Loghiade și Florescu. Cei cari 
se aflau în vagoanele staționate în dreptul peronului, adică 
mai aproape de intrarea și ieșirile gării, am putut observa 
că tindeau în direcţia aceasta, cu scopul de a ieși din gară. 


— 190 — 


Era dealtfel, singurul lucru rezonabil pe care-l puteau sura 
ere aţia dată. Eu însumi, aflându-mă aproape la co 
i mr n'am avut altă alegere decât aceea de a mă inde- 
carii puţin de liniile ferate și —imitându-l pe a pe 
l-am zărit pe aproape— să mă lungesc la pese 
e acum începuse să urle sirena de alarmă a Pe i 
ul în care mă aflam, puteam urmări cu privirea MIȘC a 
pi e Erau așa numite Stuka ia. arie 20 
| ativ la atac. Exploziile se 
care (06 scurta distanță ce ne separă de a 
a rdat exploziile răsunau de așa fel că mulţi tir ag 
e “ ut impresia că ținta bombelor ar fi fost însăși o 
și ca d :: In timp ce urmăream atent manevrele miar: A 
eri pi că în orice clipă puteau fi deasupra prea > 
pe Pai gării, de care nu le raeheă nt ari a 
unde de sbor. Un bombardament al £ d Dea 
RE omente, ar fi insemnat O adevăra gene pi: 
pis n i răniți. Dar —slavă Domnului— mem in de 
de CN II s'au îndepărtat, ponce razei bn 
care veniseră. Dat fiind sii apa ae, căci Ruşii nu dis 
aparţinea decât aviaţiei în fina, ca voie Iul 
de astfel de avioane ua. a ali 
piei scăpat și din această prime) 
Dutt ra de femei şi copii, n'a fost mică- 


j 'a pus 
TR pr fost pela Jăsatul amurgului, când trenul sa p 
Cred c 


um am aflat dela un 
răsind gara. Dupăc hram 
încet în parea epreetecă E timii în tren, obi activul 
călător ce ti 


ă înşel, clă- 
lădire armatei, dacă nu m 
aerian ar îi iza iti de cedarea Ardealului de Nord— 
ai 


tan însă, fuseseră 
munci ae cantonate sea de meat am aeoee de triaj. Linia pe 
dei te linii e na pre (cu O incetineală de melc) ai 
: pezeală. Dar bombardamentul mai irepe sa 
reparată la Te putut contempla, rămânând capat Sr: 
alte ravagii. Le o mentele in care am trecut pe lâng r 


-.. 19ă — 


tier mărginaș al orașului. Pe aici, pe o stradă paralelă cu 
linia, ferată trebue că trecuse, cu intenția de a părăsi orașul 
și a ajunge la șosea, una din ace i 


le coloane de căruțe ale 
refugiaților sași. Se vede că una din bombe nimerise coloana 
in plin, căci strada era presărată cu cadavre de bivoli și 


căruţe sfărâmate. O priveliște cu adevăraţ sinistră, care mi-a 
rămas adânc întipărită în memorie. 


Trenul cu care călătoream înainta foarte incet. Probabil 
din cauza că șiru-i lung de vagoane, încărcate până la refuz, 
intrecea puterea de tracțiune a unei singure locomotive. In 
fine, într'o staţie oarecare, nu mai țin minte unde, am primit 
o a doua locomotivă. Fusese timpul suprem, căci ajunsesem 
in regiunea muntoasă, iar linia ferată parcurgea uneori lungi 
distanțe în suiș. 

De bine-de rău, familiile Loghiade și Florescu aveau acum 
locuri de șezut, deși într'o îmbulzeală de nedescris. Noi, băr- 
baţii, am călătorit aproape tot timpul pe platformele deschise 
ale vagoanelor, uneori chiar pe scări. Mi-aduc aminte că doi 
dintre băeţii grupului nostru se acomodaseră pe tampoanele 
vagoanelor. Norocul nostru a fost că n'a plouat. După cât 


imi aduc aminte, pe tot parcursul călătoriei neam bucurat 
de timp bun. 


Târziu seara, am ajuns într'o gară ceva mai mare, în 
care domnea un intuneric desăvârșit, așa că nu se putea, dis- 
tinge nimic. Obișnuitul camuflaj de noapte, măsură de pre- 
vedere pentru cazul vreunei eventuale incursiuni de avioane 
inamice. Insfârșit, întrebând pe unul și pe altul, am desco- 
perit că ne găseam în gara Bistriţa. Abia în Bistriţa!... Aci 
am zăbovit, din motive necunoscute, până după miezul nopții. 

Pentru a ajunge la vechea graniță a Ungariei, drumul 
cel mai mai scurt, în condiţii normale, ar fi fost cel în direcția 
Vest, folosind linia ferată principală Târgu-Mureș —Cluj-—- 
Oradea Mare. Trenul nostru însă fusese indrumat spre Nord, 
într'un ocol pe linii secundare via, Bistrița. 


Ca să-mi desmorțesc puțin oasele, am coborit din tren, 


... 10 me 


mbându-mă prin bezna ce domnea pe peronul gării. pron 
pe: ent dat, mi-au ajuns la ureche cuvinte oprea 
a sl intunericul, am observat nu departe de pc d age 
luete. M'am apropiat mai mult. Păreau a fi chic aia 
partea locului. Probabil așteptau sosirea noi 
ir conversaţia lor n'am putut prinde decât spera eee 
fără legătură. Una dintre cele două roma mersi 
câteva ori numele ei an pate ele page ae 
iei cect nm de plecare al iapa i așa în 
pie renunţ orăbindu-mă să ajung la vagon iata 
: pere: pai 77 e Curios cum pezarprasi pre 9) 
iti i O ; 
ori au nam e ma tn m 


imțit aceeași ec 
ei de groază din 21-22 Septembrie 1939 
ea 


mult decât Vasluiul sau oricare 


OS . a. Mp 


ine știe 
ă departe —cine $ 

își ânt, ducându-ne mai mie 
ce trenul își lua av polare ea 
wi agent ia adus în fața ochilor, palide 
i. căzuţi în lagărul 
dar expresive, fețele a doi apel apr : a 3 | 
dela Miercurea-Ciucului sub gloan asasin i andarmi 
r: Ovidiu Biriș Și 4 
nai de acești doi legion xi 
imprietenisem 

pp pe i căţiva cu care mă ÎMp 


spre ce destin 


ie fost oare zadarnică cutremurătoarea 
pen acești legionari, cei mai mulţi înc? 
a vea singură vină n'a fost ee 
în fragedă tinereț?, «+ 4 un mare ideal românesc, în it 
'9a tot felul de indoeli. mapa razei catei 

deodată aepaprti să-şi aducă la îndeplinire m 


— 193 — 


pe care și-a asumat-o, de a face din România — așa 


scris Moţa în testamentul lui— o țară frumoasă, ca ct 
puternică și temătoare de Dumnezeu, când pe pământul ul 


se revărsau acum, prin porţile larg deschise de trădătorul 
act dela 23 August, puhoaiele roșii ale Anticristului? Vor mai 
putea fi oare isgonite peste hotare aceste sinistre hoarde 
barbare dupăce se vor fi înstăpânit de-a binelea, pe intreaga, 
noastră țară? Chiar dacă într'o bună zi vor fi expulsate, câţ 
prăpăd și câtă jale nu vor lăsa în urma, lor! Gândul mi s'a 
oprit deodată la toți acei camarazi, cari, condamnaţi la lungi 
Și nedrepte pedepse de tribunalele militare ale regimului an- 
tonescian, se găseau încă prin diversele închisori ale Româ- 
niei. Ce soarte, Doamne, vor fi avut după intrarea în țară a 
hoardelor ruso-comuniste? Ii vom mai vedea, vreodată? Cu 
greu mai puteam spera. într'o întâlnire, fie ea cât de târzie, 
cu toți acești camarazi ai noștri. Comuniștii nu vor cruța 
pe niciunul din ei... Mare, nespus de mare a fost tributul în 
sânge și suferințe pe care a trebuit să-l dea mișcarea legionară 
până la ora de față. Cât sânee va mai trebui să curgă din 
trupul ei chinuit până în ziua biruinței, până în ziua marei 
reinvieri a Neamului românesc visată de Căpitan...? 


Din lunga noastră călătorie de-acurmezișul Ardealului și 
apoi al Ungariei, a cărei ţintă finală era Viena, deși plină 
de peripeții de tot felul, nu mai păstrez decât frânturi de 
amintiri. Așa, spre exemplu, imi aduc aminte că în ziua urmă- 
toare —12 Septembrie— scurt după ora, amiezii, trenul nostru 
și-a încetinit deodată mersul, oprindu-se apoi în plin câmp. 
Motivul acestei opriri nu mi-l mai reamintesc, cred însă că 
a fost o simplă «haltă de ajustare», de care dealtminteri ma- 


mommbri grupului nostru cu care pornisem din 'Te. Mureș— 
poate de incomode. Mie însumi 


mai AD e 


imi înțepeniseră atât mâinile cât Și braţele, căci ultimile ore 
le petrecusem pe scările vagonului, ținându-mă ba cu o mână, 
ba cu cealaltă de balustrada de fier. Accesul la toalete fusese 
tot timpul barat de cufere și lăzi și de insăși lumea înghe- 
suită pe coridoare, iar unele WC-uri se transformaseră in 
dormitoare, unde, printre mormane de bagaje, dormeau claie 
peste grămadă mai ales copiii mai mici. Intr'un cuvânt: o 
adevărată mizerie ! 

Am aflat dela alți călători că șeful de tren ar fi anunțat 
că putem cobori, dar să nu ne indepărtăm prea mult, deoare- 
ce, cam peste un sfert de oră, vom pleca mai departe. 

Habar n'aveam unde ne aflam și cred că, in circumstanțele 
date, niciunuia din ceilalți călători nu le-a dat prin gând să 
se intereseze în această privință. Faptul părea cu totul indi- 
ferent; aveam cu toții destule alte griji și preocupări. Abia 
dupăce m'am dat jos din tren, am putut cuprinde cu privirea 
peisajul înconjurător. In față, adică în direcția din care ve- 
nisem cât și pe partea dreaptă a liniei ferate se vedeau coas- 
tele roase de ploi a unor dealuri. Terenul era pe alocuri pie 
tros și nisipos. Pe partea stângă a liniei de fier, terenul era 
ceva mai neted, mai şes. La vreo treizeci pași distanță, incepea 
un tufăriș, dincolo de care am descoperit un vast câmp de 
floarea soarelui. Pasagerii cari coboriseră —căci n'au coborit 
toți— s'au împrăștiat în toate direcțiile, fără a se indepărta 
însă prea mult de tren.Eu, țin minte, m'am indreptat spre 
câmpul cu floarea soarelui. Nu trecuseră mai mult de cinci 
minute de când părăsisem trenul, când mi-a ajuns la ureche 
un sgomot curios. M'am oprit pentru a asculta cu mai multă 
atenție. Intr'adevăr, nu mă inșelasem ; ceeace auzisem nu 
era altceva decât acel zumzet surd, bine cunoscut, produs 
de avioane în sbor. Intensitatea zumzetului creștea cu fiecare 
clipă. Tocmai mă hotărisem să dau alarma, când un alt Ccă- 
lător —unul din băeţii din grupul nostru, dacă nu mă nşel— 
mi-a luat-o pe dinainte. Avioanele erau acum pe aproape, deși 
din locul în care mă aflam nu puteau fi văzute. Un impuls 
brusc m'a făcut să strig din răsputeri, pe românește, pentru 


— 195 — 


a îi auzit şi înţeles de ai noștri, să fugă 
adăpost pe câmp. Aceasta, cu dep App pi a 
grupul nostru, căci ceilalți eram Sigur că vor şti par: 
să tacă. Eu însumi mi-am rotit privirea in căutarea, [ 
adăpost, dar mi-am dat seama, imediat, că me 


» Care chiar dacă nu m 
putea. proteja de bombe sau gloanţe de mitralieră, îmi atei 


in schimb un camuilaj aproape perfect. La un moment daţ 
“am văzut pe camaradul Branea apărând la câțiva pași de 
mine, Ne-am apropiat unul de altul, târându-ne pe brânci, 
căci bombardamentul aerian începuse, iar exploziile făceau 
să se cutremure pământul sub noi. Auzeam cum se apropie tot 
mai mult de locul în care ne aflam. 


—Doar nu vor fi venit să bombardeze câmpul de floarea 
soarelui... | î 


La această observaţie a mea, Branea n'a răspuns nimic, 
Dar după câteva clipe l-am auzit isbucnind: 

—Mama lor de ticăloși! De care nație oare or fi fiind? 
Ruși? Engleji?... Ori poate chiar Români. 


Oricât ne-am căznit, n'am reușit să identificăm cărei naţii 
aparțineau avioanele atacante. 


î Abia acum am observat că Branea ținea în mână o enormă 
oarea soarelui căreia îi ciugulea, în neștire, seminţele. 

—la și tu, m'a imbiat. 

In aşteptarea intrigurată a celor ce se vor mai întâmpla, 


m'am apucat și eu să ron ăi, grăbit de 
pa stea țăi, gr şi nervos, semințe 


Incurând ne-am 


d? Era greu să ghicim, căci 
sora mă regiunea în care ne 


"mul Aminteso vag 0ă în câmpul de floarea acarșiui. în 
ei ÎI: ae, 


nemijlocită vecinătate cu locul în care ne ascunsesem, mai 
apăruse unul din oamenii noștri, dacă nu mă'nșel camaradul 
Nicolae Roșca, care, până la urmă nea imitat, ronțăind și 
el semințe de floarea soarelui. 

Au mai urmat vreo două-trei explozii, după care s'a făcut 
liniște. Judecând după zumzetul avioanelor, am înțeles că 
se indepărtau. Iși impliniseră pe semne misiunea. —«E timpul 
s'o luăm și noi din loc», și-a dat părarea Branea. In timp ce ne 
strecuram printre tulpinele de floarea soarelui, pentru a ieși 
la loc liber, am fost avizaţi de șuieratul locomotivei că trenul 
era gata de plecare. Călătorii împrăștiați prin tufele de prin 
prejur, apăreau acum, unul după altul, alergând spre tren... 

Ne-am urmat drumul întrerupt, iar târziu după masă —ne 
aflam deja pe teritoriul Ungariei propriu zise— trenul s'a 
oprit din nou, afară, pe câmp. Am înțeles că suntem undeva 
aproape de malurile Tisei. 

Mi-aduc aminte foarte vag că aci, o parte din călători, 
inclusiv grupul nostru «Târgu-Mureş», a trebuit să ne luăm 
cuferele și boccelele, mergând pe jos până la un loc, deasupra 
unei vâlcele, unde așteptau câteva camioane militare germane, 
în care am urcat, continuându-ne apoi drumul peste Tisa și 
ajungând pe'nserate în Szolnok. 

Orașul părea mort. Străzile prin care am trecut erau cu- 
fundate în întunerec. Primprejur numai ruine: resturi de 
ziduri înegrite de fum. O priveliște într'adevâr lugubră. Ra- 
vagiile făcute de aviația americană și britanică!... 

Cam pela miezul nopții am ajuns în Budapesta. Cunoșteam 
de mai înainte Capitala Ungariei, dar de data aceasta n'am 
putut recunoaște nimic, căci pretutindeni domnea întunere- 
cul, orașul fiind sub camuflaj. 

Din Budapesta urma să călătorim mai departe cu un tren 
accelerat. Până la sosirea, respective plecarea trenului, am 
petrecut peste o oră într'o sală mare de așteptare, plină de 
lume. Noi toţi abia ne mai țineam pe picioare de oboseală 
şi somn. Ce să mai spun de femeile și copiii din grupul nostru! 
Imi dau seama că pentru familiile Loghiade şi Florescu călă- 


— 197 — 





toria dela Târgu-Mureș 
până la Budapesta, ţ 
S reb 
un adevărat calvar. In așteptarea trenului mila i îi fost 
a a ra e art ră 
„ chirciţi printre ranite si CAO 
somnul. țe Ș geamantane, luptând cu 


In trenul în care am urcat î 

a călătoriei noastre, am avut mpi intai li ce 
locuri de șezut. In ceeace mă privea, era, pentru nai al 
—după zilele agitate și orele de tensiune prin care vegra ă 
că puteam răsufla mai ușurat; cred că aceeași sensație de 
destindere Și ușurare au trăit-o în acele momente Palaghiță 
Și Branea. Mulțumeam în gând lui Dumnezeu că ne ajutase 
să ne împlinim delicata misiune pe care ne-o luasem în co- 
mun: de a conduce cu bine până la Viena, teafăr și complet 
la număr, grupul de români —bărbaţi, femei și copii— cu 
care pornisem din Târgu-Mureș. E adevărat, nu ajunsesem 
încă în Viena; dar odată ce apucasem cu toții a pune piciorul 
în acest tren, aveam impresia, ba chiar convingerea, că peste 
ce-a fost mai greu trecuserăm și că cele câteva ore de drum 
ce ne mai despărțea de ținta călătoriei noastre, cu voia lui 

Dumnezeu, se vor scurge fără de incidente. 
Fa a gânduri, mi-am lipit fruntea de geamul rece și 
i Pa pat mmatului, privind absent fuga ameţitoare 
ie aprile e ea In întunerecul de afară, apărea din 
ini pe ci pe colo, câte-o luminiță timidă; în clipa 
nttere ba Ş a să strălucească mai vie, dispărea din nou, 
ur ri e dă nopţii. Găseam o mare asemănare între 
> ap eri punctat de luminiţe fugare și sufletul 
Par pamela melancolie, străluminat doar din când în 
pei ont Sari speranță, care precum se înfiripa, așâ 
ezna, îndoielilor... De fapt, încotro călă- 


toream? Unde şi 
torie a noastră. pm se va sfârși cu adevărat această călă- 


poi marea înt 
găsi răspuns | rebare, căreia, neputându-i 
din nou, cu arena sira alung din minte, dar ea revenea 
întâmplate la 23 August ine În prinda fi oare, după cele 
» Viitorul noastre Românești, 


_—. 198 — 


peste care la ora de față se revărsau deja in valuri oștirile 
păgâne din Răsărit? 

Singura consolare, singurul gând ce în aceste momente 
imi mai înviora sufletul, era că în curând voiu putea intra 
din nou în luptă, de data aceasta sub steagul legionar ridicat 
de Comandantul Mișcării pe pământ strein, pe pământul exi- 
lului. Voiu contribui cu cemi va sta în puteri la toate câte 
se vor mai încerca, în acest ceas al doisprezecelea, pentru 
salvarea României... 

Tocmai se iveau zorile, când, nu mai țin minte care dintre 
camarazi mi-a cedat locul de șezut, căci dormeam cu rândul. 
Am adormit în cântecul roților de tren, cu gândul la cei 
lăsaţi acasă și la ziua în care ii voiu revedea, într'o Românie 
mai bună și mai frumoasă, așa cum mi-am închipuit-o și am 
dorit-o în ziua în care am intrat în Legiune. 

Dimineaţa, când m'am trezit, trenul nostru tocmai întra 
în Ostbahnhof —Gara de Est a Vienei. 

Era ziua de 13 Septembrie —ziua de naștere a Căpli- 
tanului... 






> 


fr 


7 sia 


stă 


$.. (s ai 
A A 
> 















CUPRINSUL 


Prefaţa ... ... .... sv... dati ... .... .... ... ... .... ... ss... 1... 
fă Cuibul «Avram Iancu» o... v.. .... 1... v.. vo. 
Domnul Banea, 5 zi Ad d 1... zu Era ... n... ... 





ai 





î 


E! 
2 
e 
. 
. 
. 
. 
Li 
. 
- 
. 
-. 
Li 
. 
Ei 
- 
. 
. 
. 





De =! 


i ai 
sii « 
*- 


sr 
i 


Ca 






E 3 îi i m 
N AD 60 mes vos evo seo use sa» 


AU ... ss. se. sn. sv... ... 


. vc... ... vc... 1... 1... 0... o... 


4 





EDITURA DACIA 


Rio de Janeiro - Madrid 
Director: Dr. Faust Brădescu 


Publicații apărute: 


General Platon Chirnoagă: Un chapitre d'histoire roumaine 
(1940-1945). 1962. 


Dr. Faust Brădescu: Antimachiavelisme legionnaire. 1963. 
Grigore Manoilescu: Integration de Europe Danubienne. 
1963. 


Mihail R. Sturdza: România şi Sfârşitul Europei. Amintiri 
din Țara pierdută. 1966. 


Nic. Iancu Păltinișanu: Tălmăciri. Versuri. 1966. 
Paul Guiraud: Codreanu et la Garde de Fer. 1967. 


Chirilă Ciuntu: Din Bucovina pe Oder. Amintirile unui le- 
gionar. 1967. 


Mărturii despre Legiune (40 de ani dela întemeierea Mișcării 
Legionare). 1967. 


Horia Sima: O homem nâvo. 1968. 


Demetrius Leontieș: Prin mlaștini și furturi. Versuri. 1988. 
Ion Cârjă: Intoarcerea din Infern. 1969. 

Ernest Bernea : Testemunhos para un homem n6vo. 1970. 
Neculai Totu: Notas del Frente Espafiol. 1970. 

Louise David - Ion Mării: A Grenoble. Sur les traces du Ca- 


Horia Sima: Ce Este Comunismul? 1972. 
Horia Sima: Histoire du Mouvement Legionnaire. 1972. 


k.- 
„PMMlo legal: M. 19026197 e i. s. BN 
i = 
să x. . « 
= SEE arat . e Cedesa. Coruia, 26. Madrid 
Ara A N mita 
Pia 3 + " 





a e . 
d a și E