Puiu Traian — Inceputuri de viata legionara — 1991

PUIU TRAIAN 


INCEPUTIRI DE VIAŢĂ 
LEGIONARA 


Amintiri 


Editura, Mișcării Legionare 
Madrid, 1991 


ÎN, Mu 


PUIU TRAIAN 


INCEPUTIRI DE VIAȚA 
LEGIONARA 


Amintiri 


Editura Mișcării Legionare 
Madrid, 1991 


BP RqEgR A TOA 


Amintirile lui Traian Puiu depăşesc valoarea unor aduceri aminte 
ale unui luptător legionar, cari pot fi folosite apoi de istoricii acestor 
vremuri. Ele au o notă distinctivă, pe care nu o întâlnim decât rare- 
ori. le ceilalți camarazi cari şi-au scris întâmplările vieţii lor în 
mişcare. i 

Si anume Traian Puiu înfăţişează fenomenul legionar pe viu, în 
actualitatea lui imediată, în relaţia lui intimă între om şi eveniment. 
El nu ne redă numai în mod sumar ceeace s'a întâmplat la data 
cutare, nu se mulţumeşte cu o simplă înşiruire de fapte, ci înaintea 
ochilor noştri se perindă însăşi naşterea Legiunii, dela primele ei în- 
ceputuri şi cele mai grele, perioada 1930-1933. 

Dar şi în această fază iniţială a creşterii mişcării, Traian Puiu 
mai aduce o contribuţie originală. Nu e numai luptător de prima linie 
care evocă cu scrupulositate şi precisiune vitejia unei generaţii, în 
nenumăratele încercări prin care a trecut, ci şi un om de reflexie. 
Nu participă numai exterior la eveniment, ci îi explică şi semnificaţia 
lui doctrinară. Si aceasta, într'o perioadă când doctrina legionară se 
găsia încă în faza de cristalizare a ei. Nu apăruseră încă lucrările 
fundamentale ale Căpitanului. 

Ne surprinde la Traian Puiu acea împletire permanentă între 
actele creatoare ale Legiunii, între eforturile ei de a ieşi la lumină, 
plătite cu lupte şi suferinţe, şi perspectiva din care ele sunt valorizate. 
Adeseori, el întrerupe povestirea şi ne explică din ce cugetări ale 
Căpitanului decurg aceste acte şi sforţări, care constituesc, cu alte 
cuvinte, motorul lor ideologic. Povestirea lui Traian Puiu se deapănă 
pe două planuri: exteriorul manifestărilor legionare, acea înlănţuire 
de opintiri eroice, şi, paralel, adâncurile sufleteşti din care ele emană. 
Ce-l face pe legionar să fie aşa cum e? Ce-l împinge la sacrificii şi 
chiar la moarte? E un substrat spiritual care îi călăuzeşte viaţa şi 
pe care ceilalți oameni nu-l înţeleg sau îl înţeleg prea târziu, când 
răul semnalat de Căpitan a invadat sfera naţiunii şi nu mai e scăpare. 
Din multele reflexii ale lui Traian Puiu, cari aruncă lumină 
interioară asupra întâmplărilor trăite de el, mă opresc la două din 
ele, care mi se par cele mai importante. 

|. Traian Puiu a intuit cu o rară perspicacitate principiul selec- 
ţiunii în promovarea valorilor în Legiune. Sefii legionari nici nu se 
aleg şi nici nu se impun de sus, ci ei înşişi ajung în ierarhia legionară 


şi meritele lor: 


i li av ; 
Sotia moastră, asupi€ a ce dai 
; a 3 3 
"De aceea ŞI Copa Po nducător al seat pia sufletul său ANA 
nt. In poziţia SANI CUDLINCA E ata CĂ 
E Elo decât acel care Puă île Jui. Insăşi cadrele mişcării se 
să il i 
nevoile 3 Le, 
rul cu toate în Sarat iu. ? : : : 
zau în spiritul acestu! ae a şi nu sunt impuşi masei legionare. 
. - i nu se Im Aaa ă şi faptele lor. Fi 
" Sefii legionari pi prin vot, Ci Prin luptă e i e are 
Ei se aleg dela ae poate fi, atât de iai je, pa poate 
i este i sau Ş 
şef legionar est*» mnizoană, O regiune țara 1 Dai PE, 
cuprinde: un cuib, o ga votul, nici vorbăria şi nici 


j Pl astre nu-l => : ? 
m Criteriul selecțiunii 5, Rara prezenta lumii româneşti. Primul 
€ are cineva 
intelectul, cu C 


j ste a res i 

 criu de selecţiune este capacitatea 4 ta e E a AI 
apela este românesc. Această ai arca E atât 
, i 
ii ui ilie ncă şi luptă cât ŞI puterea ce EI A, gi d ruire 
purerea lui de eta neamului. Răsplata acestei Su = Sit talie 

ăi i Ă i cu i 
personală în 42 57 orul a început să'ne iubească ţa ARDE ce 
este tot tag SER: d ip teii lumii româneşti faţă de noi, legionarii, 
copilul mama. 


n'a încetat niciodată. "! 


la locul indicat prin faptele 


Il. In discuţiile avute cu legionarii deţinuţi în închisoarea Galaţi, 
sili 


î 1 prigoanei lui Duca din 1933, Traian Sia RED, Von lg 
în cursul prigoaâ supra esenței luptei legionare _î n se palat, 
acestor desbateri asup ALI CITa victorii şi nici la înfrângeri, ci la 


3 luptă nu se rezum i 3 pi Ab Apor e 
A ei ui unui ideal, la eroismul de durată proc dz 
consi 


mai târziu, în scrierile lui 


"ln această luptă Pe plan 
perseverență, uneori supraumană, 


uri diferite, dacă nu se cultivă cu 
tot ceeace este virtute, zadarnice ar 
: A ă litică sau socială 
: u început o luptă po ș 

i forturile acelora cari â DUCAS A i =) 
seaca vreme când mulţi dintre noi şi-au fixat această luptă ca 


iectiv de viață. Dar unii s'au considerat achitaţi de ea şi cu ţelul 
ali) i a chiar mai multe bărălii. Focul sacru nu a încălzit 
aa ia cae lor umană. S'a stins mai de vreme sau mai târziu, dar 
rapa a au încetat de a mai fi legionari. Este fenomenul 
opririi prin oboseală sau al întoarcerii din „drum. a Și Asi smalţ 
însă dintre noi acest foc sacru nu sâ stins niciodată, e 3 ci 
dupăce au intrat în mormânt, căci focul lor sacru epiinu s li 
în mijlocul acelora dintre supraviețuitori cari continuă aceeaşi pa 
Aşa îmi explic eu până astăzi, dece” lupta legionară nu se Perii 
niciodată, dupăcum biruinţa legionară nu înseamnă nici câştigarea 
unei bătălii, nici măcar câştigarea puterii in Stat. 


Aceste amintiri au fost scrise de Traian Puiu, după sfârşitul 
războiului şi anume în perioada 1950-1953. La îndemnul meu le-a 
aşternut pe hârtie şi mi le-a lăsat pentru publicare. Intre timp a 
intervenit nenorocirea răpirii lui dela Viena, în 1959. 

A intrat în legătură cu nişte români, recent stabiliţi la Viena, 
între cari s'au strecurat şi nişte agenţi ai regimului din ţară. La una 


II 


din aceste întâlniri a fost adormit şi răpit. S'a trezit pe un şlep 
românesc care l-a transportat în ţară unde a avut de suferit calvarul 
anchetelor şi al închisorilor până în 1964. 

Comunitatea Românilor din Spania, prin preşedintele ei George 
Demetrescu, a făcut demersurile necesare ambasadorului austriac la 
Madrid, cerând guvernului dela Viena o anchetă şi intervenţii pentru 
eliberarea prizonierului. Rezultatul demersului a fost negativ. In răspun- 
sul dat, Ministerul de Exterior austriac afirma că, după ancheta făcută 
de serviciile lor nu s'a putut stabili dacă a fost răpit de agenţi români 
sau s'a întors de bună voie în ţară. 

Ziarele libere au scris despre acest caz numeroase reportagii 
protestând contra răpirii. In primul rând, ziarele din Spania au dat a- 
larma şi apoi cele din Austria şi Germania s'au asociat acestei campa- 
nii de protest, dar fără a avea vreun efect asupra actului răpirii. 

Asupra motivelor cari au determinat guvernul comunist dela Bucu- 
reşti al lui Gheorghiu-Dej să pună la cale operaţia de răpire a lui 
Traian Puiu, trebue să ne oprim în primul rând asupra rolului jucar de 
acesta în perioada post -belică. Atât în Austria cât şi în Germania, 
Traian Puiu s'a distins prin atitudinea lui fermă şi categorică contra 
regimului din ţară, participând la numeroase manifestații din acest 
spaţiu al românilor pribegi. 

Numit, în 1954, Secretar General al Mişcării Legionare din exil, 
a început o energică acţiune de regrupare a nucleelor legionare din 
streinătate, editând şi un buletin al Secretariatului. Nu este exclus să 
fi intervenit în actul răpirii şi un motiv de ordin mai înalt. Puiu Tra- 
ian, din 1956, îşi stabilise domiciliul la Viena. Prezenţa lui în Capita- 
la Austriei nu putea fi pe placul serviciilor externe ale regimului dela 
Bucureşti care vedea în el un obstacol al planurilor de transformare a 
Vienei în sediul central al acţiunii lor subversive pentru întreg Occi- 
dentul. Prin relaţiile şi prin prestigiul de care se bucura Comunitatea 
Română din Austria, Traian Puiu turbura planurile Bucureştilor de a-şi 
extinde reţelele de influenţă în mediile româneşti din exil şi apoi în 
capitalele occidentale. 


= Traian Puiu moare în 1990, din cauza unei boli contractate încă 
în anii de închisoare. 

Memoriile lui se opresc în ajunul prigoanei care a început odată 
cu pedepsirea lui Duca. E o pierdere inapelabilă pentru istoria Legiunii 
că nu le-a putut continua. 

„Am încredințat manuscrisul lui Puiu, Dlui Nicolae Roşca, compa- 
triot al său din Constanţa, care s'a însărcinat cu publicarea lui, ca 


un act de pioasă amintire, dar şi ca o contribuţie de mare importanţă 
la istoria timpurie a Legiunii. 


24 lunie 1991 Horia Sima 


MU 


Mărturie. 


Ne putem recâştiga nemurirea şi viața fără de prihană. Si plinind 
învătătura creştină, plinim toată viaţa noastră, credem noi. Nu putem 
accepta soluția după care omul e un accident al naturii. Ar fi prea 
minor. Această afirmaţie prea ne coboară sub demnitarea de om. Dece 
să fim numai animale dacă putem fi încă oameni? 

Că există încă atât rău în lume nu-i un motiv ca să disperăm. 
Vina mare o poartă şi pasivitatea celor buni. Cu toţii suntem vinovaţi 
de răul din lume, cum sunt vinovaţi părinţii beţivi de copiii lor epilep- 
tici. Lupta trebuie redeschisă cu mai multă hotărîre, cu mai mult 
elan. Trebue să ne recâştigăm spiritualitatea pierdută, trebue să împăr- 
ţim lumea în două, cum împarte ciobanul oile albe de cele negre. 
Trebue să ne alegem fronturile. Deavălmăşia ne-a chinuit şi ne-a slăbit. 
Ori cu iadul, ori deasupra lui. Calea de mijloc nu-i sănătoasă. Ca 
să slujim şi lui Dumnezeu şi lui Mamona nu se poate. Să ne sustragem 
lor iar nu se poate. Aşa ne este firea. Aşa ne impune natura noastră. 
umană. 

Aşa mi-am început şi eu lupta. 


Primii paşi în studenţie 


Odată. cu viața studenţească s'a deschis şi în viața mea un capitol 
nou. Nu m'am înscris nici la politehnică, nici la chimia industrială, de 
care auzise tata că ar prezenta cele mai multe şanse pentru o meserie 
rentabilă. Iniţial am vrut să mă înscriu la Drept şi la Academia comer- 
cială. Dreptul l-am dorit mereu pentru a-mi forma o cultură juridică 
generală. lar Academia comercială am vrut să o fac pentru a avea, 
pentru orice eventualitate, o meserie. Din lipsa de bani, m'am înscris 
numai la Academie. 

„Aveam o dublă satisfacţie: să fiu student şi să fiu în oraşul 
luminii. laşul sau Clujul mi-ar fi oferit condiţii de traiu mai lesnicioase. 
N'am vrut. însă alt centru universitar decât Bucureştiul. Eram convins 
că, aici voi găsi mai uşor o meditaţie, aşa încât să pot scuti pe cei 


= — IE O E RE e 


it. Am căutat aproa : 
ă forturi băneşti greu de acoperit Ie cacat ai zi 
io ee Mai rezultat. Cu cât viaţa Se îng ) d eam 
dez) CALA ATEI asta ; : 
mai mult gustul Cartii ia prelegere în tot cursul primului i de studen- 
Nu mi-a scăpat Ni cea IGăt/ Și după masă- In timpu iber intram 
ție. Aveam ore atât înal la Fundaţia Carol. 


Ireiă îi ăpeam 0 fugă până : d S) 
în biblioteca sep a a > ntine studenteşti- Curios eta că ace. 
Masa o luam pe 


eaşi colegi care populau aceste a i Datorie bibliotecile. Ceilalţi 
a, Suit solu) e mă a Ea A că pot studia. Economia politică, 

VE pare z. suteam ceti fără întrerupere. Mereu alte proble me, 
Su i i Spa pa sistemelor, reoriilor şi soluţiilor economi- 
e e îi ae cu liceul teoretic făceam în plus şi un curs. pregă- 
ce, mă obse iu tată Era primul meu contact cu această materie. 
Ca ja idei Vi canțe i-am arătat tatei caetul meu cu lucrările 
Ca pg ăsi 1 mai bun, i-au lăcrămat ochii. E 
de seminar, care fusese găsit ce 4 3 
mai fericit decât mine . . - - 


Intâlnirea cu Mişcarea Legionară 


Intr'una din zilele lunei Ianuarie 1932, un student în cămaşe verde, 
primul pe care-l văzusem până atunci, invita studențimea la o conferin- 
tă a deputatului Corneliu Zelea Codreanu, ce avea loc a doua zi, Dumi- 
necă, în auditoriul Ateneului Român. Studentul era Valeriu Sandu. 
Nu-şi terminase bine comunicarea sa căci şi am fost lângă el. La 
ieşire l-am întrebat unde-l pot întâlni pe Corneliu Codreanu. Iscoditor, 
m'a întrebat pentru ce? l-am spus că am să-i comunic ceva de ordin 
personal. După oarecare ezitare mi-a spus foarte grav: "Da!!! . . . 
Astă seară, la ora opt, sper să treacă pela sediu, în Bulevardul Basa- 
rab Nr. 4=". 

l-am mulţumit şi ne-am despărţit. Mi-a rămas în minte mereu 
figura primului legionar întâlnit: scurt şi gras, mare la faţă şi roşu ca 
un rac. Dar cel mai mult persista în mintea mea gravitatea cu care 
mi-a vorbit şi privirea lui iscoditoare. Cu fruntea încreţită şi buzele 
strânse, vorbea pe un ton foarte jos, privindu-mă fix. Nu voia să pară 
mai mult decât era, dar cine l-a cunoscut pe Sandu îşi poate aduce 
aminte că poza mereu în atitudini grave. Moldovean din Botoşani, îl 
jiosa pe Căpitan şi i-a fost soldat credincios. A luat parte fără ezitare 
A da A Scăpând teafăr din prigoane, avea să cadă eroic 
40 a apuţaa ARI ii B38 Opt tote am fost în Bulevardul Basarab 
Mg aia. i pagăale raci insă încuiată. Pe unul din stâlpii dela 
întreabă ce doresc, ci arta PSI Ana e > PP capai Supăse. MA 
mare. Un bec în mijlocul plafon unt, condus într'o cameră nu prea 

plafonului dădea cam tot atâta lumină cât 


candela din colţul unde arârna icoana Sf. Arhanghel Mihail. 

Surpriza cea mare mi-a făcut-o însă figura brunetă a lui lon 
Caratanase. El părea şi mai surprins ca mine. Ne cunoşteam de mult. 
Cu patru sau cinci ani mai în vârstă decâr mine, făcuse acelaş gimnaziu 
din Hârşova, apoi Comerţul superior, la Galai şi acuma eram colegi la 
Academie. Locuiam în aceeaşi cameră a căminului din strada Austrului. 
Deseori făceam drumul spre şcoală împreună. Foarte des discutam îm- 
preună despre diverse lucruri. Niciodată, însă, nu mi-a pomenit nimica 
de Garda de Fier sau de Căpitan. M'a întrebat, mirat, cum de-am 
venit acolo ? l-am spus povestea şi am putut rămâne acolo până a venit 
şi Sandu Valeriu, care m'a recunoscut. La ora opt fix erau strânşi vreo 
cincisprezece inşi pe care ulterior i-am cunoscut pe nume. La venirea 
lui Srelescu, însoţit de Belimace, Caratanase a dat raportul. In raport 
pomeneşte şi de prezența noului venit, care eram eu, şi scopul vizitei 
mele. Stelescu, întinzându-mi mâna, se recomandă. Imi spun şi eu 
numele şi apoi aştepr. Nu ştiu ce-o fi vorbit încet cu Caratanase şi 
Sandu, căci, adresându-mi-se, mă întreabă dacă vreau să asist la şedin- 
(ă, deoarece Căpitanul va veni mai târziu. Am rămas. Stelescu comandă, 
"drepţi !", şi toţi, ca împinşi de un resort iau poziţia comandată. La 
"pentru legământ, înainte !", toți întind braţul drept în sus până la 
înălțimea ochilor, dupăce l-au bătut în piept în dreptul inimei. Fiind 
spectator, nu ştiam dacă trebue să fac şi eu acelaş lucru. 

Vigoarea celor prezenţi, preciziunea în mişcări şi dârzenia poziţiei 
lor m'a impresionat. 

In continuare Stelescu face unele comunicări informative. En n'am 
înregistrat nimica deoarece mă gândeam cum să-mi formulez gândurile 
în întrevederea cu Corneliu Zelea Codreanu. 

Era vorba de un vechiu plan al meu de organizare a studenţimii în 
vederea unei acţiuni politice. Sedinţa nu se terminase când la un moment 
dat se deschide uşa. Ca fulgerul, Stelescu ordona: "'Legionari, drepţi!" 
şi “pentru onor îmainte!”. luând şi el aceeaşi poziție dă raportul 
Căpitanului. 

Mai înalk decâr toţi dintre cei prezenţi, mai chipeş decât puteam 
vedea un om, în costum bucovinean, cu un suman aspru ca de sârmă şi 
cu căciula-i brumărie pe cap, după raport face semn lui Stelescu ca să 
comande pe loc repaos. 

Luând loc pe un colţ de masă îşi plimbă ochii prin sală, fixându- 
ne pe fiecare în pane şi pe toţi deodată. Apoli întreabă ce-i mai 
nou. Fiecare ar fi voit să spună ceva. Ni'au vorbit însă decâr Stelescu 
cu încă vreo doi, trei. 
| In tot acest timp mi se pironise privirea la Căpitan. Rar mă uitam 
şi la. Profesorul Codreanu, tatăl său, care-l însoțea. Deşi bătrânul 
însuşi era o figură la care nu ştiai ce să observi mai întâi, nu-l puteam 
slăbi din ochi pe Căpitan. Nu m'a întrebat nimic, dar nici eu nu i-am 
mai spus nimic în legătură cu scopul vizitei mele. Nici atunci şi nici 
mai târziu. 

Dacă eram edificat sau nu, nu mi-am putut da seama. N'am mai 
simțit însă deloc nevoia să mai să-i mai vorbesc despre gândurile mele 
aceluia care avea să fie Căpitanul multor generaţii de tineri şi chiar 


: ir) Aneşti. y : 
al unei întregi suflări Fo EPA acut pe jos cu Caratanase. In mai mult 
-a ră 


i 
Drumul spre casă ău legionar. 
Sa it trecutul său I€t " ă 1 di : 
dp 00 să, mei elev, în Frăția de Cruce Pi e al ISAlaiii 
nNCcă ] i (i . a la 
Intrase, încă Valea Hornicei. Şi Cahul. La a! 8 îi i ale dela 
Fusese la Bereşti, va Acolo, tânăra Gardă i nvinsese 


Neaid inj idăr e E 11) pa Aa reprezentant parlamentar al 
artidele. Căpitanul & dau = i. De Văoă i 
Mişcării “Mi-a ssdegii mult despre Căpitan ŞI (MAR a ăcâreşteni. 
D : ăda ea lui Vernichescu,; în urma complotu u pe proiectaseră, 
e trădar îuie din laşi, Manciu. De arestarea Căpitanului, 


ul Prefectului de Poli u. | : i 
i nu ştiu a câta oară, în urma apelului şi Ai A ia incaului adresat 
ţării. Si de o sumedenie de alte lupte şi necazuri. Nu ne-am culcat 


i diminea(ă- si 
deci var ei a face Ag şi eu la Ateneu. Vorbea E epitanul despre 
lupta studențimii române. Fiind într!o loje, ultima până € „plafon, i 
l-am putut nici auzi prea bine şi nici să-l văd prea bine. Mă simțeam 

însă. soldatul lui. Si m'am vrut soldatul lui. De atunci am fost regulat 
la şedinţele garnizoanei Bucureşti. : i Na 

Niam făcut nicio declaraţie expresă, nici nu m'am trecut în 
vreun registru, nici vreo cerere de înscriere n'am semnat. Dar nici 
nimeni nu m'a mai întrebat ce caut printre ei. Cu timpul am început 
să-mi cunosc camarazii. In afară de Valeriu Sandu, Caratănase, c. 
Savin, G. Tocu şi N. Constantinescu, cari îmi erau colegi de facultate, 
am cunoscut pe Il. Belgea, Traian Cotigă, |. Antoniu-Pasu, Doru Belimace 
A. lonescu, ]. Dumitru, V. Rădulescu şi încă mulți. Pe Ionel Moţa şi 
ceilalți Văcăreşteni, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, 
i-am cunoscut ceva mai târziu. Tudose Popescu murise mai de mult. 

Stelescu şi Doru Belimace redactau prima noastră gazetă studen- 


şească în Bucureşti: "Păreri Studenţeşti !!. De câte ori apărea, o por- 
neam noi cei mai tineri pe străzile cele mai aglomerate aleBucureştilor 

sa . » E” . . LĂ 
strigând cât ne ţinea gura: "A apărut Păreri Studenţeşti, organul 


Gărzii de Fier, . . a apărut . . -", şi aşa mai departe. Uneori eram 
asaltat de cititori. Alte ori trebuia să strig şi să alerg mai mult până 
ce vindea m un ziar. Sectorul meu era Calea Griviței şi Gara de Nord 
Rareori s'a întâmplat să mă întorc cu vreun ziar nevândut. Mulţi irita 
de noi şi voiau să ne plătească mai mult. Noi însă nu primeam. Dacă 
insistența era mare, dădeam atâtea ziare pentru câţi bani ne ofereau 
Odară, un domn mai în vârstă ce-mi dăduse 10 sau 20 de lei nu-mi 
amintesc bine, mia felicitat şi m'a rugat să transmit sănătate şi vic 
Scule Căpitanului şi camarazilor mei. L-am întrebat, din partea ii să 
i i da se dă mai „aproape de mine şi-mi vorbeşte 
i brate 3op e: umele. meu nu interesează. Eu vă urmăresc de 
i Ag nai AlaEa lupta voastră. Voi sunteţi altfel. Fiţi mai 
tin zici L-am rugat să se explice. Atunci îmi 

mişcările naţionale, 


prăbuşit din cauza păcat 
L.A.N-C. “a lui i el 


departe aşa 
î spuse: "Eu am 
între alele şi organizaţia care s'a 
Ci cală îiultOra din membrii ei." Era vorba de 
âtrânul pretindea că mulţi colportori ai Ligii 


băgau în buzunarele proprii  ofrandele 


Apărării Naţionale Cresti 
a! Pre) E, i și 
jertfelnicilor anonimi. iu 


Am vrut să-i apăr pe aceşti confrați. Am încercat să-i explic că 
poate se înşeală, că cei care acceptau mai mult decât costul ziarului 
vărsau banii în casa organizaţiei lor sub forma de donaţii. Dar bătrânul, 
dând din cap, adaogă:; "Noi, cetăţenii ce stăm deoparte şi vă privim, 
vedem bine cum se comportă fiecare. Si noi vedem când obolul nostru 
se risipeşte sau când ajunge acolo unde trebue." Apoi m'a bătut uşor 
pe umăr şi s'a îndepărtat cu pasi domoli. Am rămas locului, căzut pe 
gânduri. Si eu văzusem ceva asemănător cu ceeace-mi spunea bătrânul, 
la Bazargic, în vară, cu un student îmbrăcat în costum naţional şi 
vindea o foaie a unui partid politic. Eram totuşi bucuros că am servit 
încă unui Român un motiv de încredere în mişcarea noastră. 

Puţini au fost aceea cari mi-au refuzat ziarul. Câţiva m'au făcut 
şi pe mine, huligan. Mulţi erau indiferenți. Dar dacă adesea mă inerva 
aceasră indiferenţă, foarte deseori îmi încălzeau sufletul expresii de 
încurajare: "Bravo, flăcăi", "trăiască Codreanu”, "trăiască Garda!" 

Cu ziarul "Pământul Strămoşesc", când apărea, procedam în 
acelaşi fel. Mergea însă ceva mai greu, căci era mai scump. Când ne 
rămâneau numere nevândute le expediam fiecare, pe cont propriu, pela 
cunoscuţi. Niciun număr nu trebuia pierdut. Toate conţineau hrana 
sufletească pentru România de mâine. lar mijloacele noastre erau prea 
reduse pentru a scoate o cantitate mare. Făceam cu ele, ceeace mai 
târziu avea să se numească '! Bombardamentul cărţilor legionare !. Eram 
în faza de informare a opiniei publice despre noi şi ţelurile noastre. 

In plus, Căpitanul a compus un manifest scurt ce putea fi aşternut 
pe o carte poştală. Fiecare purtam modelul la noi şi oridecâteorri 
aveam un ban în plus pentru una sau mai multe cărţi poştale, le scriam 
şi trimeteam pe unde ştiam vreo adresă. Dacă adresatul ne era cunoscut 
sau nu, nu ne interesa, căci semnam cu toţii, "un legionar ". 

Deacum eram încontinuu ocupat. Tot timpul liber, după obligaţiile 
şcolare, îl consacram Mişcării. Sâmbătă seara la ora opt, aveam şedin- 
ţele noastre. Inainte de terminarea fiecăreia, în cadrul hotărîrilor, ne 
repartizam programul de lucru pe tot cursul săprămânei următoare. 
Duminecă dimineaţa, la ora 5 aveam ora de instrucție. De obiceiu locul 
nostru de întâlnire era Arcul de Triumf, dela Sosea. De aici plecam 
mereu în alte locuri, făcând exerciţii, un marş forţat sau trecând, 
fără ezitare, printriun şant cu apă. De era ploaie sau timp frumos, de 
era ger aspru sau moină, la ora fixată eram cu toţii prezenţi. Deşi 
academicieni cu toţii, nu cunoşteam "sfertul academic”. Inaintaşii 
noştri nu erau obligaţi să participe la aceste şedinţe de instrucţie. Dar 
din când în când veneau şi ei. 

lonel Belgea ne vorbea adesea în şedinţele de sâmbătă seara. Era 
un om bine pregătit, puţintel la trup, cu o faţă senină, vorbea încet 
şi sacadat. Era plin de conţinut. Stelescu, dipotrivă, era foarte volburos. 
Pentru o caracterizare: primul era în genul conferenţiarului, al doilea 
era tipul agitatorului de mase. Pe Belgea îl admiram. Stelescu se impu- 
nea. Era un tip destul de talentat, uneori chiar prea îndrăsneţ. Putea 
intimida pe oricine. Odată la o şedinţă de instrucție, pe un ger cumplit, 
ne-a (inut prea mul în poziţie de drepți. Mie îmi îngheţase mâna 
dreaptă, de n'o mai puteam mişca. Mă cam speriasem. Dar exerciţiile 


E cc i aia Că 


în circulaţie. Instructorul nostru 


următoare mi-au pus din seu sinele na mine, fuga marş!" 
4 lihiae uga PUTE e Ra adi ; 
tuna şi fulgera: "Inainte, HUB de credeam că-mi iese sufletul. Sufletul 


n nou. 


"La dreapta, fuga marş!!! - , 
ţiu fizic, ne-am aşezat 


i - ca di 

nu mi-a ieşit, dar mâna mi-am Puii 6afu SSă ci 
ă i ă înde și 

Cu altă ocazie, după un G 

pe o Cosa ii de deal Printre altele; Stelescu ne-a vorbit despre trădare. 


Această mătrăgună, spunea el, â fost mereu e) (par pac i ein tot 
trecutul nostru istoric: Din cauza urădărilor nu Su Pe ee, za nici 
inițiatorii marilor acţiuni româneşti şi nici neamu i late A pui 
emancipa la vreme. Deaceea legionarii trebue a ) în itp 
nu poate încolți această buruiană. Că el singur gi dia va fi acela 
care cu fier roşu va înfiera în frunte pe oricare intre noi, dacă ar 
cădea pradă acestui infam păcat- Explicaţia lui suplimentară a. fost 
foarte sugestivă: fierul roşu avea să aibă forma unui T, mare cât 
fruntea. Cel dintre noi care ar fi cutezat să trădeze Legiunea sau pe 
Căpitan, avea să primească pe frunte această infierare. Era un avertis- 


ment pentru noi şi un angajament pentru Srelescu. 


In primele lupte electorale. 


Intre timp murise fostul Regent, Buzdugan. Prin dispariţia lui se 
făcuse liber şi scaunul său de deputat din judeţul Tutova. Căpitanul 
desemnează pe "'tataia ", cum îi spunea el profesorului lon Zelea Codrea- 
nu, sau ''Moş Zagreb"! cum îi ziceam noi, ca să candideze în numele 
mişcării în acel judeţ. 

Nu ştiu cât vor fi avut ceilalți de luptat, dar eu am dus o luptă 
grea cu cercul meu de colegi de şcoală sau alţi cunoscuţi, care mă 
necăjeau mereu, că această "familie Codreanu" ne exploatează naivita- 
tea. Argumentul lor răutăcios era candidatura tatălui Căpitanului. Adică 
familia Codreanu se urca pe treptele înaltelor demnități statale prin 
jertfele noastre, a celor naivi. i 

Dar Căpitanul ştia ce-i trebuia atunci. Moş Zagreb mai fusese 
parlamentar şi cunoştea jocul şi era un adevărat orator de masse. In 
atacuri de cwvinte era foarte agil şi extraordinar de tăios şi prompt în 
răspunsuri. Adică tot ceeace se putea mai nimerit pentru parlamentul 
Vârii. Când îşi începea bătrânul discursul său, se oprea orice foşnet 
geo tuse. Mulțimea, oricât, de mare, asmuţea într'o linişte de mormânt 
pac îsoa e car după două sau trei ore, când vraja cuvântului 
inepuizabil. Mereu vanda cu cea i e io pna n peretele: Fii Ai 
Za oi de nu ştia nimeni de unde le mai 

Către sfârşitu i : ani 3 5 
şedinţe, în Sa d E iaca SEP dul pecaba Aa cadrul pei 
vrea să participe la un marş pe Es n Ma ua Betel „cine 

] ela Bucureşti şi până în județul 


Tutova. Aproape toţi cei prezenţi s'au anunţat. Stelescu avea să conducă 
o echipă, iar Caratănase, alta. Aveau să meargă peste 300 km. pe jos.- 

ltinerariul era fixat dinainte. Dispoziţia Căpitanului de a nu provoca 
şi nici a răspunde la provocări, fie cu jandarmii, fie cu adversarii poli- 
tici, era categorică. Tare aş fi vrut să merg şi eu. Nici distanţa nici 
oboseala nu m'ar fi reţinut. Numai şcoala m'a reţinut. Nu voiam să-mi 
întrerup” studiile. Nimeni nu m'a întrebat dece nu merg. Numai în 
ochii lui Caratănase parcă am citit ceva. Nu ştiu ce era, regret sau 
compătimire. In Bucureşti n'am mai rămas decât puţini, vreo 4 sau 5. 
Plineam aici însă şi munca celor plecaţi. 

La vreo două săptămâni, dupăce ziarele duşmane urlau despre 
"Zavistia bandelor codreniste !, m'am prezentat Căpitanului cerându-i 
permisiunea ca să plec şi eu în Tutova. Făcusem rost de un cartet cu 
75% reducere pe căile ferate şi, deci, puteam călători. Căpitanul îmi 
spune să fiu prudent şi odată ajuns la Bârlad, să nu mă afişez ca 
legionar. Trebuia să mă prezint unui prieten de-al nostru, Feniche Moca- 
nu, hangiu la Bârlad, şi să comunic ca toţi legionarii risipiţi pe întregul 
judeţ să fie prezenți în Bârlad, Dumineca viitoare, unde avea să vină 
şi Căpitanul la o mare adunare. In cazul că mă vor "agăța" poliţiştii 
sau jandarmii trebuia să spun că n'am nimica comun cu legionarii, şi 
că am venit pentru a sprijini "Liga contra camatei ", a profesorului 
Nolică Antonescu. 

Intre timp echipele legionare trecuseră prin tot judeţul, vizitând 
aproape toate satele. In permanență au fost provocate fie de jandarmi, 
fie de agenţii electorali ai partidelor adverse. 

Liberalii se ţineau tari. Judeţul Tutova constituia una din citadelele 
lor puternice. Nici nu puteau gândi măcar să poată fi înfrânți de 
cineva. Fiecare întrunire liberală era urmată de banchete. Sute şi mii 
de ţărani primeau băutură, câtă voiau. Nu era măsură. Dar între ei, 
țăranii îşi ziceau: "bem dela liberali şi votăm pe legionari "!. 

Nu rare au fost cazurile, ca, la petrecerile liberale, flăcăii satelor 
să înceapă a fredona cântece legionare. De aceea incidentele erau 
uneori inevitabile. Prin târgurile Pueşti şi Băcani, mulţi legionari au 
fost grav răniţi. O adunare a lui Nicolae Totu, cu echipa lui de ieşeni, 
a fost atacată de jandarmi. Ei au răspuns prompt şi i-au fugărit până 
la postul respectiv unde s'au baricadat. Echipa lui Totu le-a răiat firele 
telefonice şi i-au ţinut asediați timp îndelungat. Mulțimea radia de 
satisfacţie. Excesul de zel al unei autorităţi ce-şi depaşea mandatul, 
fusese pusă la punct. S'a dus vestea în întreg judeţul ca de popă tuns. 
Mulțimea, de obiceiu terorizată cu ocazia alegerilor, n'a crezut niciodată 
că şi jandarmii pot fi siliţi să respecte legile şi jocul democratic şi nu 
să le calce mereu. 

Curentul pentru Garda de Fier era puternic. Eram siguri de victo- 
rie. Legionarii îşi făcuseră datoria în ciuda piedecilor ce i le punea 
autorităţile. Dar pentru adunarea noastră din Bârlad n'a putut veni nici 
Profesorul Codreanu şi nici Căpitanul. Profesorul a fost reţinut de poliţie 
la Pueşti, motivându-se cu instrucția incidentelor avute acolo, iar accele- 
ratul Bucureşti - laşi, cu care venea Căpitanul, prin samavolnicia guvernu- 
lui a tot puternic, a trecur ca săgeata prin Bârlad, fără să oprească 


liberalii îşi râdeau în bărbi de 
ei surprize neplăcute, guvernul 
vârziu. Ne-am întors la 
întoarcem fiecare de 


până la laşi. Noi plesneam de ciudă i E 
reuşita trucului lor. Si totuţi, de bea că 
amână data alegerilor aproape cu 9 ua sprit 
Bucureşti, dupăce Căpitanul dăduse ordin 


unde am venit. 3 ) Ai sa : 
La câteva zile citim prin ziare că o decizie a Ministerului de 


3 i i ales, că interzi 

E iai Bicpisoaili i si SE ze ve alegerile. Noi ie 
propagandişti streini de judeţul în care se E pate TA 
ne-am mai putut duce. In acelaşi timp însă, Fi pase pe eau 
ca alt obiectiv, în foile lor de propaganda, decât ȘI: E pi eze, să 
ne defăimeze şi să ne condamne. Se reedita într o. formă  mârşavă 
dictonul latin: "quod licet Jovi non licet bovi K Politicienii, Sani au 
fost şi se voiau şi mai departe zeii poporului. nostru oropsit. Dar n'a 
fost aşa. La 17 Aprilie 1932, Mişcarea Legionară avea să înregistreze 
a doua ei victorie electorală. Profesorul Ion Zelea „Codreanu a fost ales 
deputat în Parlament pe judeţul Tutova. Era al doilea deputat al Gărzii 
de Fier. | 

La Neamţ, unde în August 1931, Căpitanul fusese ales deputat, 
rezultatul alegerilor a fost următorul: 


Garda de Fier... e ezinăat Ce 11.176 voturi 
Liberalii (ducişti ) . . 732143 4 
Naţional-ţărănişti cu averescanii . . . . - 6.120,33 
Liberalii (georgişti ). . . ......... 3.448. _" 
Gomubi ştii seca seci ma 8 Jănatetia „al- al 259 4 
Liga Vlad Tepeş ............ = E 65 ii sal 


Acuma, la Tutova, rezultatul a fost următorul: 
Garda des Eieri3, us Malta bai e baia aaa rea) 43026. yoturi 
Biberaliiu(șduci şti) Saresnee o dota 2 adit ta 5.075 1" 
Liberalii -(igeorgişti.). aie as. 3 aa = etala 1 24210p5 
Naţional-ţărăniştii . . . .. ....... 3.049 " 
Liga contra cametei:. +. i cae oo e e 2.983 


Lupiştii patan s sa 20000 d 900 190 m ANsta AR d e 123 510 ai 
Guziştiii ei digere ei IN feel ads at 1 ție 95 Dali 
Bloculimunaitoreso e e E aa la 1360 


Căpitanul a scris atunci: "Spiritul legionar s'a dovedit încă odată 
că este construit ca să învingă. El va merge din sacrificiu în sacrificiu 
şi din biruinţă în biruinţă." 

„ Intorşi la Bucureşti, ne-am reluat activitatea, cu şedinţele, instruc- 
ia, ziarele şi propaganda cunoscută. Căpitanul a împărţit !!Crucea 
Albă! tuturor celor ce au participat la victoria din Tutova. Mi-a fost 
şi mie Briniati în pieptul bombat, nu de mândrie, ci de respiraţia-mi 
tre rup M am bucurat. Totuşi mă gândeam că n'o merit în aceeaşi 
sură ca acei ce executaseră mar i ă ă 
Age iute ke cula şul cel greu, sau aceia ce vărsaseră 
astă biruinţă. Eram hotărît să fiu mereu i dni 
Această Cruce Albă o păstrez şi ăzi ă ie ti 
a are â p şi astăzi, după aproape 20 de ani de 
e i-a fost dată. Mi-a fost cel mai credinci li i 
închisorile, prin toate prigoanel i iar a rii el 
“ , e, pr isi 
ia pa g » Prin care am trecut de atunci şi 


Profesorul Codrea la.umai 
î ue 1 Fi 
una mai apucat însă să intre în Parlament. 


10 


Validarea i-a fost mereu amânată, pânăce spre vară, cade guvernul şi 
se fixează termenul noilor alegeri generale. 

Noul guvern a fost încredinţat naţional-rărăniştilor care urma să 
fie confirmat de popor în 17 lulie 1932. 


Mişcarea creşte mereu 


Până atunci activitatea noastră s'a tot extins. Cadrele s'au mărit 
atât printre studenţi cât şi printre muncitori, funcţionari şi meseriaşi. 
S'au deschis şi alte sedii pe sectoare. Primul a fost Sectorul III albastru, 
la Doru Belimace acasă. Apoi s'au deschis pe rând, cel de negru, sub 
conducerea lui Aurel Serafim, cel de verde, sub conducerea lui Niki 
Constantinescu şi cel de galben condus de lon Barbu. 

Frăţiile de Cruce au fost date în seama lui Stelescu. Studenţimea 
o conducea Traian Cotigă. 

Munca noastră devenea din ce în ce mai multă, dar şi puterile 
noastre creşteau pe zi ce trecea. Mereu mai mulţi camarazi ne strângeam 
în rânduri. Mereu mai mulţi se doreau printre noi. Eram siguri de noi, 
dar şi mai siguri de dreptatea cauzei noastre. Sfidam orice rezistenţă 
din partea oricui ar fi venit şi răspundeam prompt la orice provocare. 
Oriunde eram numai doi sau trei, ne impuneam punctul nostru de vedere. 
Când eram mai mulţi, stăpâneam pur şi simplu. Cântecele noastre dărâ- 
mau orice zid potrivtic, rostogoleau stânci. Cel mai de preferință pe 


atunci era: "Noi legionarii - noi *'muşchetarii !. Mai cunoşteam, "Peste 
mormântul tău sfânt dela Putna”, " Veniţi cu noi", ""Scoală, scoală, 
Moldovene ", "Mândra legionarului” şi "Inainte! de Viorica Lăzărescu. 
Căpitanului îi plăcea "Pe o stâncă neagră" şi marşul "Inainte", iar 


Stelescu compusese un marş intitulat "Venim dela Dunărea-albastră ”. 
"Hora legionară", o învățau repede toţi cei ce veneau în contact cu 
noi. Melodia ca şi versurile-i uşoare i-au deschis drum larg în lumea 
satelor. Aşa mergeam înainte cu cântecele noastre- 

Când de Paşti m'am dus acasă, puteam să mă odihnesc. In timp 
ce toţi ceilalți aveau dispoziţiuni cum să înteţească propaganda, eu 
eram oprit să fac ceva în Bazargic. La fel toţi camarazii din ţinutul 
Cadrilaterului. Aici, aproape majoritatea coloniştilor erau români - mace- 
doneni şi Căpitanul voia să-i scutească de eventuale repercursiuni în 
viața lor şi aşa destul de grea. Voia poare să nu-şi atragă vreo nouă 
acuzare că exploatează şi "insurecția macedoneană”. Situaţia era de 
altfel foarte încordată, mai ales după votarea legii "Dobrogei noi”, 
lucrată şi propusă de C. Angelescu, asupra căruia , cu aproape doi ani 
înainte, trăsese Beza, fără efect. 

Tata nu s'a putut însă opri ca să nu povestească cunoscuților săi 
despre isprăvile mele. Zile de-a rândul a trebuit să mă duc pela ei ca 
să le povestesc despre Căpitan şi Garda de Fier. Mă tot împingeau să 


1 


i ză astia 


A fi va duce pomina de o astfel 
: sigurau că Se . i » 
fite MEA varul In fond voiau să facă o demonsttas 
DR că din "nasul, uneori obrasnic, al iriden- 
re 


mai aştepte. Am organizat totuş un prim 


fac o adunare şi 
de adunare. Dar să i 
ție de forţă pentru a mai 
tei bulgare. Le-am spus să 
4 inere. IS rată , Aia a DA 
Esi ec Ein iarnă Căpitanul instituise SEA aer ie di 
acesta formau parte 1000 de persoane» ta brie e s-eda asia 

i i ă plă ă 100 de le: pe Y . Men 

cari se obligau să plătească lunar i 1 ; 

tui toata piața pe lângă satisfacția de a fi susținut mişcarea, 
şi "Cr ă "ti bani aveau menirea să asigure ratele camio- 
lor micei noastre tipografii 


şi "Crucea Verde. Aceşti i masini 
- " Căpri "cât şi ale - i 
netei noastre !Căprioara » cât ş acestui Comitet nu a 


i ă e ştiu, numărul cotizanţilor ac 
te e ar pre n ț cu regularitate. 


trecut de 400 şi nici aceştia nu au plăti 

In vacanţa de Paşte a trebuit să fac un drum la Hârşova. A fost 
ocazia, ce nu mi-a scăpat, de a face în judeţul Constanţa ceeace nu 
cu o serie de manifeste pe care 


î i ' rmat 
puteam face în Caliacra. M'am a U y Ă 
le-am compus singur şi le-am tras la şapirograful tatei. Ss ag jude ţu- 
lui Constanţa, pe unde am trecut, am împrăştiat aceste maniieste. Pe 


unde m'am oprit am deschis vorba direct, întrebând lumea dacă a auzit 
de Garda de Fier. Si pentrucă cei mai mulţi nu ştiau nimic, le-am 
făcut-o eu cunoscută aşa cum m'am priceput mai bine. In Hârşova, 
după ce mi-am terminat treburile, l-am căutat pe Caratanase. El era 
plecat prin satele vecine, dupăce pusese in localitate bazele primului 
cuib, în fruntea căruia era un fost coleg de şcoală, Traian Nache. 

Garda creştea şi, odată cu ea, creşteam şi noi. Ne vedeam foarte 
aproape de victorie. Nu ştiu cum calculau ceilalți, dar eu făceam o 
socoteală foarte simplă. Dacă fiecare îşi ia obligația să convingă 
măcar unul singur într'o lună, numărul total creştea în progresie geo- 
metrică. Potrivit acesteia, în doi ani toată țara putea fi legionară. 
Calculul părea cu atât mai posibil cu cât nimănui nu i se părea imposibil 
să convingă de adevărul şi dreptatea cauzei legionare, pe cel puţin 
încă un om, într'o lună. Totuşi erau momente când entuziasmul meu 
cobora la nivele mai realistice. 

Dar nimeni nu bănuia atuncia, greutăţile şi durerile ce ni le va 
aduce viitorul. Tinereţea, idealismul şi mai ales entusiasmul nostru ne 
purtau pe aripi de vulturi. Când eşti tânăr ţi se pare că-i tot primăvară. 
Când eşti idealist, te plimbi tot prin sfere înalte. Când eşti entusiast, 
vezi lumea mereu în roz. Si eu aşa eram, precum toţi tinerii, toţi 
idealiştii şi toţi entuziaştii. 


12 


In propagandă electorală prin Bucovina 


Intors la Bucureşti, îmi pregăteam de zor examenele din sesiunea 
de Iunie. Voiam să le dau pe toate şi speram să le iau pe toate. Vara 
voiam să fiu deplin liber şi să mă dedic numai luptei legionare. Căpita- 
nul ordonase acelaşi lucru. După o bătălie câştigată, studenţii legionari 
trebuiau să câştige şi bătălia examenelor. Eu mergeam bine. Luasem 
cu succes trei examene şi alte două la lucrarea scrisă, când Stelescu, 
într!'o şedinţă de garnizoană, ne comunică că a primit ordin să plece 
cu o echipă cât mai puternică spre Bucovina, pentru propagandă electo- 
rală. 

De data aceasta n'am mai pregetat, deşi în maximum patru zile 
aş fi terminat şi celelalte examene. Chiar în acea seară, către miezul 
nopţii, eram circa de 20-30 legionari, în acceleratul Bucureşti - Berlin, 
via Grigore Ghica Vodă. La Burdujeni trebuea să ne dăm jos şi în 
marş, trebuia să urcăm spre Suceava, unde, de ziua Sf. loan cel Nou, 
se adunau cu miile ţăranii în pelerinaj. Aici candida pe lista noastră, 
fără a fi legionar, maiorul de rezervă Neculce, o figură foarte originală. 
Era cunoscut prin părţile locului şi ceruse să candideze pe listele noastre, 
rezervându-şi dreptul ca odată ajuns în Parlament să rămână independent 
sau ca deputat al nostru, după cum singur avea să hotărască. Noi i-am 
dat tot. sprijinul. Ajunşi la Suceava am provocat o surpriză generală. 
Aproape toţi aveam cămăşi verzi, centura şi diagonala. Majoritatea 
eram în bocanci. şi pantaloni negri. Autorităţile nu ştiau de unde am 
picat, iar mulţimea dădea buzna ca să privească pe acei ce mărşăluiau 
în coloană de patru pe toată lărgimea străzii. In pas cadenţat, cântam 
de ne sbârnăiau corzile vocale. N-am ştiut niciodată de unde ne venea 
atâta energie. Smulşi dintre cărţi tocmai în toiul examenelor, după o 
călătorie de o noapte întreagă fără a închide. un ochiu, de mâncat 
n'am prea avut ce, şi totuşi eram de o forţă şi vigoare de nu ne-ar fi 
putut sta nimeni în cale. Lumea asista la ceva nou. Nu purtam drapele 
şi nici placarde. Singurul nostru semn distinctiv erau cântecele şi câmă- 
şile noastre verzi. 

Dupăce am răscolit oraşul, într'o piaţă prea mică pentru mulțimea 
adunată, ne-am ţinut cuvântările. In afară de Stelescu nu prea aveam 
vorbitori. Totuşi intervenţia noastră spontană şi-a făcut efectul. Cu 
toţii ştiau acuma despre Garda de fier şi de semnul listei noastre pe 
buletinul de vot. Intr'un târziu, după amiază, am putut ospăta şi noi 
ceva,la o mânăstire. De-acum şimţeam şi oboseala. Totuţi n'am prege- 
tat să vizităm cetatea. Voiam să retrăim epoca de glorie a lui Stefan 
cel Mare. Printre zidurile acestei cetăţi ne-am coborit în trecutul 
istoriei noastre sbuciumate. L-am fi chemat pe Srefan cel Mare. Dar 
nu ştiam pe atunci cântecul ce avea să ne fie mai târziu marşul cel 
mai cântat: 


DD e raita a OREI a ilie pu 0 a VOI TEI 0 za al-Din 


oldovei 


1 S vodă al M : 
"Stefan Vo n munți 


i pri 
Fost-a pela noi p AI 
în codrii NOŞtII, | 


admiri. Obiceiurile lor străvechi, candoarea lor, cumpătul şi bunul lor 
simţ, descopereau un fond foarte sănătos. Vorba lor era parcă a letopi- 


Sia E ritof războinici mulți." se telor. Pletele lor, mai ales la cei bătrâni, re purtau spre alte vremuri. 

N EEE Na) Ga po. DI e pila prin! judet. Aproape Femeile lor, mereu roşii în obraji, mi. se păreau cele mai frumoase pe 

iniar de a'dola zi disdedimineaţă am ii alătile judeţului Suceava care le văzusem până atunci. Si totuşi, >: feţele lor era întipărită o 

i târg de târg, câmpul, văile şi , suavă tristeţe, cauza căreia nu O puteai ghici. i ; 

sat de sat şi târg dihnă Ă cul Având mult de colindat, ne împărțisem pe echipe de 5-6 şi 
ui tale i 2-a a tuturora nu ne-am întâlnit aproape. nicioda- conform programului stabilit, ne readunam în câte-un centru mai mare 
Spre surpriza edi cu poliția. Unii socoteau că au prins frică unde venea şi Profesorul Codreanu. Noi răscoleam satele şi îndemnam 

ră nici cu jandarmii i: ni Ă uvern, în frunte cu Vaida, căci cel anteri - poporul să vină la târgul sau oraşul unde aveam să ţinem întrunirea. 
de noi. Alţi bănuiau C a îi ae butea deja, ar vrea alegeri în adevâr Când şi-au dat seama cuziştii că le cam fuge terenul de sub picioare, 
or al Profesorului Iorga sea totul alta. In Bucovina şi Basarabia erau au încercat să ne lovească. Nu numai Rădăuţiul, dar şi celălalte judeţe 
libere. Realitatea Seas A fost lăsaţi cu totul liberi în propaganda până la Cernăuţi, constituiau fieful politic al lui Nichifor Robu, învăţă- 
nete liga ef i beneficiu direct, conform zicalei: unde doi tor de profesie şi deputat cuzist în toate legislaţiile. Un tip robust şi 
noastră. ie ol SERRA : n. E drept că la început nici cuziştii nu impulsiv, se credea îndreptăţit ca să ne interzică el ceeace legile ne 
se ceartă, al treilea a g nat ju. n'am tras spuza depe turta altora permiteau.Odată, în orăşelul Siret, ne-a zădărnicit adunarea. Venise cu 
ne-au atacat. lar noi, din principii» ătat vreodată ceeace suntem | automobilul şi cu revolverul în mână, a dat peste masa pe care Profeso- 


pe a noastră. Nu din critica altora ne-am ar 


îci.Ne spuneam crezul nostru şi-l susţineam p rul Codreanu îşi ţinea cuvântarea. Ordinul era categoric de a nu răspun- 


rin argumente proprii. Noi 
de provocărilor lui. Si nu i-am răspuns. Ne-am retras într'o curte. Dar 


ă ivicei neşti pentru a fi un partid în 
inci Ata iciă pei ta aecasităi de ordin „Spiritual Robu nu s'a mulțumit numai cu atâta. Si-a organizat o bandă de "'credin 
şi național. Eram exponenţii unei alte concepții despre viaţă şi nu cioşi !! şi ne-a asediat. Ne-am apărat cât am putut. Mulţi am fost lo- 
tezultatul unor divagaţii politice atât de prolifice pe acea vreme. Si vii cu pietrele aruncate de aceştia. Cu greu ne-am putut „stăpâni. 
tul altceva decât ceeace a cu- Aveam şi noi câteva pistoale. Dar nu am făcut uz de ele niciodată. 


lumea singură vedea că noi suntem cu to 


noscut până atunci. . « a a . 
Din Suceava am trecut în Rădăuţi. Câteva incursiuni am mai 


făcur şi prin Câmpu Lung şi Storojineț. La Rădăuţi l-am cunoscut pe 
DI Vasile lasinschi, vechi luptător naţionalist. Se ataşase, curând după 
înființarea Legiunei, luptei Căpitanului. La Rădăuţi susțineam candida- 
tura Profesorului Codreanu. Aici am avut ocazia să-l cunosc şi eu mai 
bine pe acest veteran al luptei naţionale. Mereu sobru, uneori exagerat 


Numai cu câteva petarde oarbe am respins pe atacanţi. N'am răspuns, 
cum trebuia, nici acestei provocări, dar nici Robu nu ne-a mai ieşit 
vreodată în cale. Nici pe acasă nu mai dădea. Ne-a spus Domnul lasins- 
chi că ceruse chiar protecţia poliţiei pe motiv că legionarii vor să-l 
răpună. Cu astfel de oameni totdeauna este vinovat hoțu de păgubaş- 

3 Cele trei-patru săptămâni de campanie electorală în Bucovina 
mi-au dat ocazia să-i cunosc mai bine pe camarazii mei, să învăţ cum 
se poartă o luptă, fără a ieşi nici din lege şi nici din tine. Am văzut 


de grav cât de pedant în gesturi şi vorbă, pe atât de comunicativ A Ag ta : A E rata a 5 (A ez aa 
şi tri (Eta i Tțins cu noi. Ce nostâd doară vinurile bune şi le aprecia a Căcai au Riciorul 9 TRBLUNIE intreagă, unde dărnicia Batut îmbinată 
mumai pe acestea. Pe cât era de curtenitor cu gazdele noastre prin ERA omului a putut da acea "dulce Bucovină, veselă grădină. 
oraşe şi sate, pe atâta era de sever cu sine însuşi. Un om extrem de Mâneistii aa Sai DA Qara nimic nevizitat. Dela Codrii Cosminului şi 
evlavios care lăsa uneori impresia, celor ce nu-l cunoşteau bine, unui aia oda er, des Mntizagle domenii ale Fondului Bisericesc şi 
demagog al misticei creştine. Avea tabietul său şi era sfătos ca orice arie eee Fe a asez ănikale jniculas gospodăria mată COLI GULIDAŞI pai AVE 
bătrân. Când eram cu el o duceam cu toţii foarte bine. Era cunoscut Pe EM ct pico aproape, nimic nerăscolit, denoi; E a 
peste tot şi bine primit pestetot. Când se găsea vreun țăran mai îndrăs- fi ie Era at See ŞI nat Aia LE DOuiiC?. Gamarazi, Mi-aduc 
neţ care să-l critice în public că ar fi părăsit pe Cuza, discursurile lui (La tra) ter A Aa x pe Ca E Su atunci: A Sarmău- 
se prelungeau câte 3-4 ore în şir. El demonstra că nu se rupsese de Badea ne Ra SAU SAU cântângal â alăturat ou ay De ati nUre 
Cuza ci că organizaţia acestuia se rupsese în două, tocmai când se In di poa clape mail dapă te Da aice BA IOSL ue relincu POI, 
găsea într'o poziţie mai tare, după alegerile averescane din 1926. Profe- nul G XE ae 10 S0ICEPAlD ji sai St arojinet, atpi CungsGug pe: RăctA 
sorul a rămas deoparte împreună cu alți fruntaşi de seamă. S'a alipit tal ăi MICU, peiafi ător, cu trei feciori cam de vârsta noastră. Cu 
apoi mişcării legionare, prin anul 1929. Bătrânul nu se dădea uşor pă: Are na ue la diverse 105tăuInente muzicale. impreună cu alți 
Bătur-'3ie Bani? 136" coliVing68! 08 c0l Tail de păturii, ore! lămurit ineri i său ormaseră o orhestră minunată. Bătrânul învăţător compu- 
i! termina. Sisăfă dtiflosiic i iti rien SĂ o BOS ASE IEa dl > sasi „me Qoiaia cântecului „a cărei poesia fusese compusă de un ţăran, 

Tăranii pe aici erau foarte chipeşi. Curaţi, îmbrăcaţi mereu cu IPEE nicu le Rr Dea pănă ACB Gut -îniRi Br zâseas jeMars- 
costumul lor naţional, sprinteni, fără a fi SIE a 4 iz şul legionarilor din Storojineţ Sa A 

d 1, nu puteai decât să-i Noi l-am învăţat pe acesta iar ei au învăţat cântecele noastre. 
14 15 


DT: ae a scap ai pă 


axuri am avut O întâlnire originală. Mi-au 
în oraşul Rădăuii i. Eu eram cu unul din Sibiu ce se 
câţiva camarazi „no rezenţi era şi unul Găină şi nu mai 
coş. Printre cel P spus numele. Ceeace părea o 
râs, jlteiaeăr cel mai robust dintre cei 
Dăreau că se regăsise în familie; 


Reîntorşi 
fost prezentaţi 
numaea Remus Co Ş 
ştiu cum. Eu, pufnind! An He 
glumă se mărea şi prin îap sie 
trei. numele noastre atât de curioase, 
Cocoş, Găină, Puiu. ; 

To la Rădăuţi | 
revăzut pe Totu. Ca rupți 


E ă | i i i .. 
să met lo d fhle întreabă Totu vorbind din vârful limbii, 
i ? 


ă i foarte puternică 

i ră u într'adevăr o echipă a, 
ci popii pci zi i si D. Belimace, |- i ee Strugariu, 
v. Sand, p. Tocu, puteau fi şefi de echipe pe alte județe.Mişcarea aş- 


tepta mult dela noi, şi noi eram siguri de i) victorie  frumoasă.Insuşi 
ienţă mai serioasă 


e Dl. Radu Mironovici şi l-am 


noscut P | vici 
apese din vijelie, s'au repezit cu "Căprioara "! ca 


în materie electorală 
Profesorul, singurul cu exper SN A ! A 
era convins că am câştigat bătălia. Dar uta il Pl ne 
decepționeze pe toţi. Numai la Suceava am reuşi 5 m pe 

ză, rile noastre, în Bucovina 


i tat. In raport cu efortu 1 e, 
maiorul Neculce, depu p ego 


nu am avut succes. Profesorul Codreanu mai 
Covurlui. In ambele judaţe a fost ales. A optat pentru mandatul din 


Tutova, ca să poată intra în Parlament MIE sa ȘI Noise HE 
lista judeţului Covurlui. Aşa hotărî se Căpitanul. Voia să ofere lui teles- 
cu posibilitatea valorificării lui ca om şi luptător. Sau, voia Poate, să-i 
încerce omenia ? Cum am aflat însă mai târziu, a vrut să-i incerce 
ambiția. Mişcarea reuşise să trimeată în Parlament cinci deputaţi: 
Căpitanul, Profesorul Codreanu, Stelescu, Nuţu leşeanu şi Maiorul de 
rezervă, Neculce. Judeţele Neamţ şi Tutova au asigurat şi de data 
aceasta victoria mişcării legionare. 5 iz i 

Oamenii câştigaţi cauzei legionare i-au rămas credincioşi. Iar 
dacă eforturile noastre, ale celor plecaţi în Bucovina, n'au dat rezulta- 
tele sperate, în schimb celelalte echipe, mult mai mici, au repurtat 
succese frumoase. Mişcarea depusese liste în 36 județe. 

In Moldova lucrau, Bădia Radu Mironovici cu Totu şi majoritatea 
ieşenilor cu Crângaru, lon Taşcă, Ilie Stângă şi alţii. Prin nordul Basara- 
biei se afla Bănică Dobre, cu barba-i de monah, "mare cât îi hăul”, 
aspru la furie şi totuşi blând ca mielul. Prin sud haiducea Savin. Prin 
Oltenia era lulică Stănescu, iar în Maramureş, Preotul Dumitrescu - Bor- 
şa, ajutat de o mână de români - macedoneni, între cari Supilă şi Nacu, 
înfrunta cu greu samavolnicia unei administrații mult prea corupte. 

i Transilvania o avea în seamă lon Banea, Corneliu Georgescu şi 
Tribunul Turdei, Amos Horaţiu. Servicii nepreţuite a adus ziarul "Liber- 
tatea "! dela Orăştie, condus de Ionel Moţa. 

Ș pat A Ut zii dela Centru, fie din Bucureşti, fie din laşi. 
NI 2 ct Art A iai mari. Era mulțumit cu rezultatul general. 
Seri ai od caruia a Bucureşti oarecum desamăgiţi. Cel mai jovial 
- Mulţi l-au felicitat. Era deputatul cel mai tânăr. li lipsea 

vreo două luni pentru a împlini 25 de ani. D : Fi 
ivit mdlte discuţii 'Găcile ani. Deaceea la validarea lui s'au 
gea prevedea minimum 25 de ani pentru asta. 


16 


In Dobrogea 


Intors acasă, mi-au trebuit câteva săptămâni ca să tot povestesc 
despre locurile călcate de noi, despre oameni şi obiceiuri şi mai ales 
despre lupta noastră. 

In tot cursul verii m'am deplasat numai o singură dată la Balcic 
şi în comuna Vulturul din jud. Constanţa, la un unchi al meu, unde am 
stat câteva zile. Nu-l mai văzusem de mult şi-mi plăcea să stau de 
vorbă cu el. Era naţionalist -fost averescan- apoi trecuse la Goga şi 
rezista tuturor eforturilor mele de a-l convinge de dreptatea legionară. 

Auzise şi el, ca tot satul, de isprăvile "noului partid legionar” şi 
erau mulţi curioşi ca să afle lucruri noi despre el. Cei mai mulți însă 
se mențineau în rezervă. 

Unchiu de-al mamei, venise ca preot în comună. Pe cât era de 
blajin în vorbă, pe atâta era de tăios şi neiertător în politică. Om 
către 8U de ani, nu s'a lăsat să fie trecut la pensie, ca nu cumva un 
preot mai tânăr să-i răsvrătească parohia. Tinea la oameni şi aceştia 
la el şi se înțelegeau bine. Pe mine m'a ascultat de de multe ori, dar 
să nu-i fi atacat partidul că nu mi-ar mai fi dat ocazie să-i calc 
pragul casei-lmi spunea: "Măi dobrogene, căci îmi povestea "unchiul 
popa " încă de mic copil, că eu nu eram nici din neamul mocănesc, ca 
tata, şi nici din neamul cojenilor, ca mama. Eu eram dobrogean. 

Pe aici, caşi în restul judeţului, erau tari liberalii lui Vasile Sasu 
şi Radu Roşculeţ, care de 30-40 de ani determinau politica satului. 
Oamenii erau prin urmare vechi liberali. Erau oameni cu situaţie şi 
fără prea multe necazuri. Ei n'au cunoscut iobăgia din Transilvania şi 
nici clăcăşia din Vechiul Regat. N'au cunoscut nici exploatarea evreeas- 
că din Moldova şi Bucovina şi cu atât mai puţin pe cea din Basarabia. 
De comunism nu se temeau şi nici nu-şi puteau închipui că ar exista 
oameni cari să renunţe la propriile lor posesiuni, pentru a le avea numai 
în folosinţă comună. Li se părea atât de absurdă această concepţie 
că nici nu se oboseau să o cunoască. Aşa că, toate argumentele mele 
nu răspundeau nevoilor lor. 

„Si dacă se lăsau totuşi convinşi, nu puteau să se rupă de obiceiu- 
rile lor la bătrâneţe, pentru ca să vină printre noi, cei tineri. Li se 
părea nepotrivit ca ei, oameni în vârstă, unii cu copii însuraţi, să vină 
alăturea 'cu noi. Se temeau să nu-i râdă satul. Această mentalitate era 
cea mai grea piedecă în lupta noastră. Convingerile se puteau schimba, 
dar mentalitatea, ba. 

O poziţie totuşi câştigasem acolo. Oamenii ştiau că suntem ai 
ordinei, ai neamului şi ai ţării şi nicidecum invers, cum citeau prin 
ziarele "Dimineaţa", "Adevărul"! şi chiar câteodată în "Universul". 
Ne ştiau luptători pentru o cauză românească. M'au ascultat cu interes 
şi mi-au cerut reviste şi manifeste de-ale noastre. 


17 


Lupta studenţească 


la Bucureşti. Mi-am gat restul examenelg, 
inrQjă 50% a taxelor şcolare. Tata nu mai pute, 
e : își tiga singură : 
il a mea mai mare al din când în xiSteniţa, 
FR Or. 
face îauă chel Tribunal. Cu cea ia singur gis li 
iind a e & Ş 
copiin 2 deas Tata, după mai multe reduce: 
1 


u 

ţ Fratele Meu . ra 
cei de acasâ. = fie ca CiSMar., : ă 
de sacrificiu” ale lui Argentoianu) ni 


umitele " curbe „niciun salariu. Criza economică mondia 
în ţara noastră deabea p- 


ce asi atru lun Ă ] : 
mai primit VI€o P i-a atins apogeul. ci Prin 
lă îsbucnită ÎN LA I ăsesc cel puţin O meditație din care, să mă 
ît să-mi & să trimit şi acasă câte ceva. A 


1932. Eram hotâri 
întreţin singur Şi» 
depus eforturi Mari. 


dacă aş putea, SR sti | 
Zi de zi citeam ofertele de servicii din mica publici. 


imin până pe str. Brezoianu 
tate. Cu noaptea'n Cap pIgEA ap de A arie îmi notam anni Să 
se afişa ziarul "Universul + '€ eo ca să fiu, de-i posibil, primul ţi 
ce mi se păreau convenabile e Cite un ceas, două, până să fiu Driel 
uşa ofertantului. Uneori aşteptă aceste aşteptări, pierdeam şi cât i 
Imi era foarte greu când, Pal am gonit zadarnic: e-o 
prelegere. Săptămâni ŞI fani mutase încă din vară în strada C 
Sediul Mişcării Legionare se ile iul pionii eres 
aa podul Izvor) REza/ a treia muta u-ă LR, aonar; si naBucua 
(lângă Po Calea Victoriei (vis-ă-vis de Cercul Militar). Apoi pe 
Aire pita aveam 0 Cameră nu prea mare pentru cerinţele 
noastre. Căpitanul intenţiona ca să facă un fel de cazai mă i ecloparg 
cu mai multe birouri, cu locuinţă ŞI masă PE RLIU „0epUCațII le gionari, 
cu sală de primire şi tot ce ce cuvine unei mişcări în plină desvoltare. 
Deaceea închiriase un etaj întreg a unei case destul de mare. Stelescu 
nu a venit acolo şi nici n'am aflat decât mult mai târziu dece nu voia 
să locuiască în aşa numita cazarmă legionară ”. Au rămas acolo doar 
"'tataia"!, iar Doamna Codreanu, soţia Căpitanului, gătea pentru toţi. 
ărintele Dumitrescu Borşa, isgonit de autorităţi din Maramureş, şi-a 
dus soţia şi cei doi copii în Argeş, de unde era, iar el a venit la Bucu- 
reşti, unde îndeplinea funcțiunea de Secretar General al Mişcării şi 
locuia totacolo. 

Timpul liber mi-l petrecea de-acuma în jurul acestui comandament 
central. Făceam şi eu câteceva sau ascultam, fie pe unul, fie pe altul, 
dintre camarazi. Veneau şi plecau. Pe Savin îl aveam cel mai mult oas- 
pete. Când a murit soţia părintelui Dumitrescu, mi-a spus Căpitanul 
să-i ţin locul pânăce se întoarce. Primeam corespondența şi serveam 
telefonul. Prezentam Căpitanului raportul în fiecare zi de lucrările de 
pă ae lau După indicaţiile lui, rezolvam corespon- 
pi tăia gioRate a e ui un membru nou al acestei mici comu- 

- Intrasem într'o nouă familie pe câ de săracă în 


18 


împreună. Miercurea 
ora 4 dupâ 
întâm- 
mă 


pe atâr de bogată în trăire. Luam masa 
iar Vinerea se făcea post-negru până la 
i pentru mine nici pentru cei ce se in 
Voiam însă să postesc şi eu şi 


mijloace, 
se mânca de post, 
amiază. Nu era obligatoriu, nic 
plau la vremea mesei, la sediu. 
bucuram că pot. 

De aici căutam însă şi 
la dispoziţie. Acestea soseau 
şi telefonul. 

Si am avut 


mai asiduu o meditaţie, căci aveam ziare 
dis-de-dimineaţă.. Si în plus puteam. folosi 


noroc. Un negustor foarte cumsecade, singurul român 
blănar ce mai rămăsese în cartierul blănarilor bucureşteni, avea nevoe 
de un student pentru cei doi băeţi ai săi ce urmau o şcoală de elită a 
Femeilor Ortodoxe Române, unde se preda în plua limba franceză şi 
germană. Pretenţia mea de a primi în schimbul meditaţiilor locuinţ â şi 
masă, a fost acceptată. Astfel mi-am rezolvat problema existenței şi 
m'am mutat în strada Rădăuţi, unde aveam să locuesc multă. vreme. 
Cu timpul am mai primit şi S5v0 lei lunar în plus, pentru străduinţele 
mele pedagogice. Eram fericit că-mi pot continua studiile fără a mai 
greva pe cei de acasă. 

Ba ceva mai mult încă. Am putut să mă 
menită să mă înveţe despre drept şi dreptate, 
ţia lui. 

In viaţa studenţească făcusem progrese serioase. 
studenţilor nu era legionară formal, ea era indiscutibil cu legionarii. Pe 
atunci obiectivul nostru era cucerirea centrelor studenţeşti la Bucureşti, 
laşi, Cluj şi Cernăuţi. Odară cucerite aceste obiective ele înlesneau 
trecerea Uniunii Generale a Studenţilor sub conducere legionară. Studen- 
țimea toată era continuatoare a desideratelor fixate în 1922. Pe plan 
naţional n'a existat niciodată nicio ezitare, chiar dacă unii conducători 
ai studentimei transformaseră cariera studenţească într'o trambulină 
de aranjamente personale, lansându-se în lumea partidelor politice. Pe 
linie mare deci, studenţimea rămăsese tradiționalistă. Dar majoritatea, 
cum părăseau băncile universităţii, fie pentru o pâine mai bună, fie 
din alte motive, se pierdeau în mocirla politicianistă. Puţini au continuat 
lupta începută ca studenţi. Pentru a curma odată cu acest sistem de 
irosire zadarnică a forţelor naţionale, Căpitanul a proectat şi urmărit 
de aproape lupta studenţilor legionari pentru a cuceri conducerea studen- 
țească. 

i In studenţime se oglindea viaţa publică românească. După cum în 
țară, legile erau aproape bune, dar nu dădeau rezultatele corespunzătoa- 
're din cauza oamenilor cari nu le respectau, la fel şi în studențime, cu 
toată însufleţirea de care dădea dovadă întregul tineret universitar, nu 
se puteau obţine rezultate pozitive din cauza lipsei de continuitate în 
luptă. Lipsa de perseverenţă, fie în luptă, fie în credinţă, devenise 
una din caracteristicele vremii. Ameninţa să devină o plagă naţională. 
Putea sdruncina temeliile existenţei noastre. Pătrundea în trup şi în 
suflet cum pătrunde molima ciumei. Devenise un atribut al lumii româ- 
neşti. Intrase deja în mentalitatea timpului. Si lupta împotriva acestei 
mentalități nu era deloc uşoară. Totuşi ne-am avântat în luptă contra 
ei, cu hotărire. Ne-am ţinut de capul ei cu încăpățânare. Studenţimea 


înscriu şi la Drept, facultatea 
despre Stat şi organiza- 


Dacă majoritatea 


19 


alegeau conducerea 
iteau consilierii în 


i că i 
Judeţene, al căror delegat 
Creştini Români. 


. a Şi im 

a rândul lor ae LL VATER 

i ă u A i 

nea Na Și ORA E duete Cercurilor Judeţene, ci 

o Am D 

e. Deaceea intram 

e universitare. 

i i tora la Centrel A i br pe i 

locurile de delegaţi ale aces ! i voii, DI Vave şans di 

i i i tudenţi cari i i 

î cu aceia dintre $ : - li susţineam pe a- 

fsaA cesti devină preşedinţi ai caci s Lica pai Si găseam destui 

ceşria în schimbul locurilor de. delegaţi sit cu! intenții curate. se 

pretendenți la postul de Preşedinte. PU rel AER FN jean Sbpa 

ş sură nta c Ai au 

vedeau în măsură de a representă, i a ENE pur iti 

însă mulţi şi din cei cari din vanitate” se ie AB apei Sita că 

am cunoscut dintre aceştia ce îndată îşi Da astora rii ales 

acest titlu. Li se deschideau mai uşor uşile pela IUBoN Bors Ce cur au 
pela prefecturile judeţene respective: Când erau aleg i 


i ii i ini din j ul respecti 
se prea puteau concentra legionarii. Cei Ei a d 148 “teal 
i ă ă inguri ca să-şi asigu pr 
trebuiau să ducă lupta sing Ş m călăi (tza anca dhola 


i doi i i tru. 

cei doi delegaţi ce se trimeteau la Centru. | LU ; 
la Facultăţi sau la Societăţile Studenţeşti in de pana ri Ă dai 7 
ram cu toţii şi susțineam punctul de vedere al ca 


prietenilor noştri. Nu aveau drept de vot decât cei ai pe lia Ue ăca 
tive. Sedințele însă erau publice şi no! ştiam să, sa] 2 . 
Când asistenţa devenea prea gălăgioasă trebuia să mai şi plecam. j 

De cele mai multe ori însă, pierdeam noapte de noapte cu şedin- 
țele ce nu se mai sfârşeau. Desbaterile noastre întreceau pe a mai 
lungi ale parlamentarilor vremii. Si, ca la aceştia, se mai întâmplau şi 
scandaluri similare, unde argumentele contundenre luau locul celor teore- 
tice. Dar asta numai când era vorba de cei de rea credinţă, speculanți 
ai idealismului studențesc. Aşa e lumea. Caşi pădurea cea mai frumoasă 
işi are uscăturile ei. : 

La 10 Decembrie se împlineau 10 ani de lupte studenţeşti. l-am 
sărbătorit la Bucureşti cu o amploare deosebită. Ne întorsesem nu de 
mult dela Congresul Studenţesc dela Braşov unde repurtasem o mare 
victorie. Bucureştiul singur a putut presenta 0 coloană de aproape 200 
de studenţi, împărţiţi pe facultăţi. Dintre aceştia, jumâtate erau îm- 
brăcaţi în cămăşi verzi şi pantaloni negri. Mulţi le-au împrumutat 
dela camarazii muncitori din Bucureşti. Bucovinenii au venit în costume 
naționale. laşul şi Clujul au trimis deasemenea tot ce-au avut mai bun. 
N'a lipsit nici Timişoara şi nici Chişinăul. Au participat la acel Congres 
aproximativ 6.000 studenţi şi studente, reprezentanţi ai tuturor organiza- 
ţiilor studenţeşti. Legionari n'au fost mai mult de 400-500. Dar ei au 
condus congresul. In sala cinematografului "Astra" nu puteau încăpea 
mai mult de 700-800 de persoane. Noi legionarii eram primii pe poziţie. 
Propunerile noastre, referatele sau înfierările noastre, pregătite din 
vreme, au dat tonul în Congres. Când ne-am prezentat la defilare am 
impresionat toată lumea. Marşurile noastre răsunau pe toate străzile. 
Lumea românească era mereu cu noi şi noi nu plecam din mijlocul ei. 
Nu ne-am ţinut de petreceri. Localurile le vizitam numai pentru a fi 
a ERE ul tă legionarii făceau şi poliția congresului. In afară 

pade la fabrica de bere "Czell" şi fabrica de zahăr 


eraorganizată pe Cercuri 
Centrelor Universitare. L 
conducerea centrală: Uniu : 

Primul nostru obiectiv nâ 


20 


"Bod”al unora veniţi ca să se distreze, nu s'au înregistrat plângeri. 
Nici lecţii de naționalism nu s'a dat nimănui şi nici geamuri nu s'au 
spart. 

Acei confraţi cari în 1929 s'au întors dela Congresul din Oradea 
cu amintiri de prin vitrinele evreieşti, au fost făcuţi să vadă adevăratele 
rosturi ale unui congres studenţesc. 

Personal m'am bucurat să văd Braşovul unde-mi petrecusem doi 
ani şcolari. Aveam amintiri şi prietenii, rude şi cunoscuţi ce-mi făceau 
plăcere să-i revăd. Programul Congresului era foarte încărcat şi numai 
seara ne rămânea ceva timp liber. Atunci ne strângeam grupuri de le- 
gionari şi prieteni. De grupul nostru ţineau şi legionarii din Durostor şi 
Caliacra. 

Printre legionarii grupului nostru erau: Stefan Georgescu, Eugen 
Teodorescu, Octavian Morărescu, L. Neagu, Dumitru Ghiocel, Eremia 
Socariciu, fraţii Boeru, L Constantinescu (Silistra ), Spiru Bujoli, Sp. Po- 
pescu, Constantinescu (zis quiculiță ) şi alţii încă de cari nu-mi mai 
amintesc. 

Intr'o Duminecă spre seară, ne aflam pe aşa numitul Corso, în 
fața Sfatului orăţenesc. Fusese o zi frumoasă. Era lume multă pe 
străzi. Ne-am tras într'un colţ. şi am început să cântăm marşuri 
legionare-. Multă lume s'a strâns în jurul nostru ca să ne asculte. Am 
întins apoi o horă cât e piaţa de mare. S'au prins în horă şi localnicii. 
Câteva studente legionare îmbrăcate în costume naţionale dădeau colora- 
tura horei legionare: 

"Legionari să'ntindem hora 
Pe'ntregul zăvoi, 
Căci suntem la noi acasă 
In ţară la noi" 

Intr'un târziu ne-am desprins vreo câţiva din mulțime şi am 
pornit-o cântând pe strada Porții, în jos, spre hotelul şi Cafeul Coroana. 
Fane Georgescu, cu vocea lui foarte plăcură întreținea cântările. Mai 
erau cu noi şi Gh. Istrate, Decebal Codreanu, fratele mai mic al Căpita- 
nului, şi alţii. Mergeam cântând prin mijlocul străzii. Ne-am dat seama 
numaidecâtr că mulţimea care umplea strada se luase după noi. 

Nu ştiam cum să terminăm o demonstraţie începută la întâmplare 
şi de care lumea nu voia să se mai despartă. Am vorbit cu cei din jur 
ca să ne oprim şi cineva să vorbească mulţimii. Nimeni nu se încumeta 
la aşa ceva. L-aş fi vrut aici pe Savin sau chiar pe Sandu. Nu ştiam 
însă de unde să-i luăm. Ajunşi în capul străzii, lumea s'a strâns şi 
mai mult în jurul nostru. Sub o inspiraţie de moment, m'am urcat pe 
postamentul grilajului de fier al şcolii comerciale de fete şi am vorbit 
mulţimei. Eram în cămaşe verde. Prins cu măna stângă de grilaj, am 
făcut semn cu dreapta să se facă linişte. Si mulțimea a amuţit. Nu 
mai ştiu ce-am vorbit şi cum am vorbit. Pentru prima dară vorbeam în 
public. Când am sfârşit, un ropot de aplauze şi urale umpleau văzduhul. 
Camarazii m'au îmbrăţişat în timp ce improvizata tribună era ocupată 
de un fost ofițer, invalid din primul războiu mondial. Aducea salutul 
unei generaţii premergătoare nouă, care, tot prin luptă şi jertfă, dăduse 
Patriei şi Neamului lor mărturie de credinţă şi speranță într'o soartă 


21 


lumei noastre 
' din afara lu Stu- 
mai mulți Gu AnLA RE am împrăştiat. 
i 3, Au urmă ŞI > Apol FR 4 
Alei a nziei cuvântări înflăcărate:, CF spre gazdele Ma doi elevi 
er egti SE E oda eu Dara ARE ucținescuiizi iii ia: Când ad 
- A 


SS : ii i s! 
spre sfârşite ai lieu SLI gară şi la sii le dap “Maat, 
venit la Braşow ei aştepta! 14 ii, Locuiau IERI i eat d Pia 
rugându-ne să găzdui A ile lor. Seară Car E, i e vorbă 
ne-au pus la dispoziție Paturi +; 'cari în cel mal strict secret veneau 
cu ei şi încă cu alți tineri » ri. Cu aceştia am înfiinţat prima Frătie 
la noi. Voiau să devină legionar rămas Mereu în corespondenţă şi 
de Cruce a liceului Sagunâ- Am n rârlasari regăsit. la Bucureşti. 
ne-am bucurat reciproc când, peste împrietenit cu ei şi am rămas 
Erau deacuma şi ei iudeii» Aa Megătută tainică ce poartă pe unii 
iegaţi! ei (eieig a GA a ae sufletească ie „all sie 
ntr O A rz r 

iei de soartă s'ar abate ÎN calea il iza ca Dobrogene le: ai 
jo garii căşal gate Mau Ee canta alaiul o A SUN ea catia + Mambriimiea 
constituit într'o asociaţie de prieteni, numit ! lei 
egrlaa e “a. Tiberiu Popa, Cosmin Comşa (Rogo- 

erau din diferite regiuni. Gh. Stoia, ape itnjie Ră 
in Constanţa, Gică Srefănescu era dela Buşteni, iar |. ădu- 
EL zică ea zis Jak Spintecătorul, pentrucâ era fara era din 
i : : “ US i 
A : aratanase şi cu mine eram declaraţi '! Senatorii 
Par Sea Si mimdnaţi, oficial " Ja escapadele lor ce se 

"Toboc", în cartierul lei. y 

PoE Ra după Sa efort, indiferent de ce natură, eram chemaţi 
în Tei la o "destindere camaraderească !, la un vin bun şi saramură de 
obleţi. Veselia noastră, neforțată, mereu prezentă atât în lupră cât şi 
în repaos menținea o atmosferă de dragoste şi camaraderie greu de 
întâlnit în altă parte. Am trăit atunci 0 vreme pa care azi cu greu o 
pot reda fidel în scris. Sunt atâtea manifestări sufleteşti ce nu se pot 
exprima ! Ele rămân comorile ascunse ale celor ce le-au trăit. Celora 
ce s'au dăruit şi s'au dus dintre noi le-a fost o binecuvântare. Celor 


ce-au rămas le este mereu isvor de amintiri şi nostalgie . . - 


Printre muncitori 


„___ Intors dela Congresul din Braşov am reînceput activitatea de fiecare 
zi în Capitală. Prin sectoare, numărul muncitorilor, meseriaşilor şi 
pb comerciali creştea mereu. Sâmbătă seara (ineam şedinţe 
ial sti eul lor de cuiburi, fie cu efectivul întreg al sectorului. 
îs sa pe A pirat! ieşeam la exerciţii. In cursul săptămânii, 
ES Asa cal A îi eram ocupat la şedinţele cu muncitorii. Nu era 
Topic ță Me : um să vorbeşti acestor oameni. Ei aveau pe lângă 

e ordin naţional şi politic, nevoi de ordin material şi 


22 


profesional. Mulţi erau cei nemulţumiţi cu soartea lor. Se simțeau ne- 
dreptățiţi și mai ales ignoraţi şi disprețuiţi de societate. Problemele 
sociale le cunoşteau în teorie. Fără a fi comunişti, socoreau socializarea 
mijloacelor de producţie ca cea mai buni soluţie în rezolvarea dreptăţii 
sociale pe care o căutau. Era foarte greu pentru mine, care însumi 
căutam o soluţie, să le explic ce este drepr şi ce nu este. A le ţine 
aceleaşi prelegeri pe care eu le ascultam la facultate, ar fi însemnat 
să-i plictisesc. Trebuia să le spun pe scurt din experienţa şi convingerile 
mele de până atunci în materie de progrese sociale şi mai ales din 
străduințele noastre de a soluţiona aceste probleme. Nu le puteam 
spune că suntem pentru liberalismul cunoscut atunci la noi. Nu le puteam 
spune nici că am fi pentru socialismul bazat pe lupta de clasă. N'am 
fost niciodată pentru lupta de clase şi am respins-o mereu ca cea mai 
neîndreptăţită în organizarea socială. N'am putut înţelege niciodată 
dece oamenii se leagă atât de mult de o soluţie parţială. Nu puteam 
termina. un subiect într'o şedinţă. De aceea luam câte o problemă pe 
care 0 epuizam în cele 20 de minute câr era timpul prevăzut. (O şedin- 
vă întreagă nu trebuia să depăşească o oră. In ea se făcea deschiderea 
prin legământ, partea informativă, subiectul sedinţei, cântecele şi hotă- 
rîrile ). 

Imi amintesc că am vorbit printre altele şi despre: libertare şi 
limitele ei; legi şi obiceiuri; liberalismul şi socialismul economic; Miş- 
carea Legionară şi România de mâine. In plus aveam dela Căpitan o 
listă întreagă de subiecte de desvoltat în şedinţele cu muncitorii. 

Nu-mi mai aduc aminte cum am vorbit, iar notele de atunci mi 
s'au pierdut. Desigur că încercând acuma să redau conținutul lor, nu 
voi reuşi decât în parte. Convingerile, chiar dacă rămân aceleaşi, capătă 
mereu altă prezentare. Imi amintesc totuşi că mă făceam înțeles prin 
exemplificări. Imi dădeam seama că era vorba de educaţie şi nu de 
lecţie. Oricât aş fi dorit să fac un exerciţiu de vorbire în sensul de 
a mă şcoli ca vorbitor, dorinţa de a forma alţi legionari era preponde- 
rantă. In afară de şedinţele pe care însuşi Belimace le ţinea, mai era 
cu mine în acelaş sector camaradul Dordea, originar din Sibiu. Acesta 
putea povesti despre Căpitan şi Legiune aşa de frumos,că aş fi renunțat 
de o mie de ori să desbat problemele uneori sarbede, ce se adresau ra- 
țiunii, pentru a putea să povestesc tot aşa de frumos, despre fapte şi 
lucruri cari se adresau sufletului. Oamenilor le plăcea mai mult acestea. 
Palpitau şi trăiau cu intensitate toate povestirile camaradului meu. 

Vedeam cum sorbeau cu nesaţ cuvintele povestitorului care, modest 
în vocabular, ştia să pună atâta suflet, atâta căldură în povestire, cât 
au pus acei cari au creat legenda. Adresându-ne în primul rând sufletu- 
lui împlineam o lege a firii. Eram pe drumul cel bun care trebuia, în 
mod firesc, să ne conducă spre un alt om al spaţiului românesc: mai 
bun, mai drept, cu frica numai de Dumnezeu. Adică aşa cum spunea 
Căpitanul: "Noi trebue să realizăm omul nou şi nu programe. Odati 
realizat omul nou, acesta va şti să facă şi programe, sau legi după 
care să se conducă." 

(Această idee a fost formulată mai pe larg în cartea sa "Pentru 
Legionari!!: ''Tara aceasta piere din lipsă de oameni, nu din lipsă de 


23 


i ograme trebue să 
ai eci, nu pr e s 
x rerea, noastră: C “Si e dela care porneşte 

Aceasta ssreg pla aceea piatra, NE 

i oameni Oul ] politic: însă multe. Nu se 

erei e omul, nu program Ii erau E ere Si Caite 
egiun “om i : e In I E 
dtz Me, e Trebuia porni a trebuit să înveţe să devină 
: intr'odată i i A -ă Z : 
impune dintr vă erou: ca fie curajos: Sa nu dea înapoi 
început cu 0 în luptă 9 ție un n.ă z d r-&y ap 


Erou în primu i : i An % 
Seat morţii. A decât chiar L8£0rlaa Până la 
A! fe mai mul haiduc Și Mi; 1934, această primă fază de desvel. 

a 


i i ă r . * HI » ii. 3 € 
| cel mare din primăvară. ! iu caut ie 0 pia pă 
tea iunii s'ar putea numi: Fâ apere se lama 
a eg! ; N 
Aaa: isa de organizare; Apa 
pe cae Căpitanul îl anunţa ÎN 


programe. 


Printre comunişti 


citori ne relatau mereu agitații şi infiltrații comunis- 
le unde lucrau. Nu prezentau niciun pericol, 
zie de a critica mişcarea noastră, faţă de 
lpumiţi cu regimul întreprinderilor. Acţiunea 
lor de prozelitism era indirectă. In oo cai asa Că ea dieaapondiicoreg 
întreprinderii, fie guvernul care neglija politica isacială i cli se Eau de 
Garda de Fier, care, pretindeau ei, in loc să sprijine i: pi intârească 
lupra de clasă, îşi irosea forţele pentru obiective pe c t de utopice, pe 
atăt de inutile. Pentru ei naționalismul Gărzii de Fier era cu atâta mai 
absurd cu cât politica românească se funda pe sprijinul extern. Ei făceau 
deci tot o politică internaţionalistă. Secolul naţionalismului, spuneau ei, 
s'a încheiat odată cu terminarea războiului din 1914-1918. Secolul XX 
avea să fie secolul internaţionalismului socialist (ca să nu spună comu- 
nist ). Pe de altă parte, capitalismului ce-şi întindea. mereu mai mult 
exploatarea, devenind mereu mai internaţional, nu i se pot opune forţe 
izolate, naţionale. Acestea, în ultimă analiză, vor ajunge să se ciocneas- 
că între ele, ca urmare a intereselor naţionale diferite. In consecinţă, 
capitalismului internaţional trebue să i se opună o forţă mereu mai 
mare, mereu mai tare şi sigură de victoria finală-Această forţă a 
început de mult o luptă şi a reuşit, spuneau ei, să răstoarne capitalis- 
mul tocmai acolo unde exploatarea era mai cruntă. Era vorba de Rusia. 
Această forță o reprezintă clasa muncitoare a proletariatului exploatat, 
care nu trebue să cunoască graniţe. El trebue să fie tot atât de inter- 
naţional caşi capitalismul exploatator. 
A pe doze zi a nea în cea mai mare parte . fii de țărani, plecaţi 
aveau ata pam a e „A-ȘI putea câştiga o pâine mai bună, nu 
Ei nu aveau decât intuitiv î: pi Pa pi punde iacalos P.pohple, COMUNI sil 
udine antibolşevică. Nu aveau nici timp, 


Camarazii mun i 
te prin fabricile şi ateliere 
totuşi nu scăpau Nicio ocâ 
cei pe care-i socoteau nemu 


24 


nici posibilitatea să-și formeze o convingere anticomunistă. Propaganda 
acestora antinaţională și mai ales anticreștină le repugna. nu puleau 
însă răspunde comuniştilor cu argumente de natură ştiinţifică. Le 
răspundeau însă prin credința lor nesdruncinată în temeinicia valorilor 
spirituale. A ridica sabia sau numai pumnul împotriva lui Dumnezeu, era 
pentru ei cel mai mare sacrilegiu. De aceea îi căutau pe comunişti Şi 
când îi descopereau ni-i denun(au nouă. Doru Belimace a reuşit în 
decurs de câteva luni să identifice câreva nuclee comuniste risipite în 
cele patru sectoare ale Bucureştiului. Cartierul Griviței, unde se aflau 
atelierele C.F.R. şi Cartierul Grand, păreau a fi cele mai amenințate. 
Doru Belimace a încercat o colaborare cu Siguranţa Generală în acest 
domeniu. Ca bază de discuţie s'a stabilit schimbul de informaţii. Nu 
mai ştiu cu cine stabilise acest contact, dar el s'a desfăcut dupâ câteva 
luni din cauza relei credințe şi a lipsei de seriositate a poliţiei. Sau 
poate intervenise altceva. Aşa cum aveam să aflăm mai târziu, preocupa- 
rea principală a organelor de siguranță trecuse dela mişcarea comunistă 
la cea legionară. 

Noi eram totuşi hotăriţi să ne continuăm cercetările numai prin 
noi înşine. Voiam să ne cunoaştem adversarii cari, nu prin ei,ci prin 
intervenţia rusească, nu mult mai târziu, aveau să ne supună celor mai 
grele încercări pe care le-am cunoscut în tot trecutul nostru istoric. 

Camarazii trebuiau totuşi preveniţi şi cât mai îndoctrinaţi, ca să 
poată rezista tentaţiilor comuniste, să le poată răspundă şi mai ales 
să-i poată combate prin aceleaşi arme. Pentru propaganda comunistă 
în România se risipeau fonduri imense. Belimace mă desemnează pe 
mine ca să-mi pregătesc materialul necesar unor şedinţe explicative 
în această materie. Nu era treabă uşoară. Nu cunoşteam nici doctrina 
comunistă prea bine şi nici material anticomunist nu mi-am putut procu- 
ra. Totuşi, săptămâni şi luni dearândul am citit şi răsfoit tot ce-am 
găsit prin biblioteci pro şi contra marxismului. Mi-am făcut însemnări 
de tot felul. Erau însă probleme mult prea complexe şi mult prea abs- 
tracte pentru a-mi putea oferi elementele necesare înţelegerii muncito- 
rilor noştri. Dialectica marxistă dispune de expresii şi termeni specifici, 
cari pentru a fi lămuriţi şi pricepuţi, necesitau singuri câteva şedinţe 
consecutive. Trebuia găsită o altă cale. 

Mi-am adus aminte de un fost coleg bulgar iredentist din Bazargic, 
care studia dreptul la Bucureşti. Ceva mă făcea să cred că, chiar de 
n'o fi el comunist, dar prea departe de ei tot nu era. li spun lui Doru 
Belimace de ideea mea de a mă infiltra printre comunişti, şi a fost de 
acord. La scurtă vreme m'am întâlnit cu lvanoff, fostul meu coleg. 

Fără prea multă ezitare m'a condus la o şedinţă a aşa zişilor 
Socialişti Independenţi, în fruntea cărora era evreul Dr. Gelehrter, 
Secretar General fiind Stefan Voitec. Erau comunişti camuflaţi, cu 
sediul central la Viena. 

Mergeam regulat de acuma la şedinţele lor. Mă durea sufletul ori 
de câte ori o ovreicuţă cu părul roşu îmi agăța în piept cocarda 
roşie, întinzându-i şi o casetă în care trebuia să-mi arunc obolul meu 
pentru susţinerea luptei revoluţionare proletare. Membrii asistenţi erau 
aproape aceiaşi mereu: câţiva muncitori dela Căile Ferate şi câţiva 


25 


DP d 


er, chezăşia continuității peste gene- 
de ambele sexe din cartierele Dudeşi 
partidului veneau mereu alţii, cari ci- 


i i g | 
doctrinare din Ma x ŞI ngels. 
S: vorbeau mereu de p obleme - = 
eau sau ; Ți f ; Ţ IE IE 


sediu propriu pe strada Smârdan. Sediul lor nu prea erâ mobilat. In 


afară de o masă, de câteva bănci 


şi scaune nu se mal găseau decât 
chipurile lui Marx, Engels şi Lenin, înrămate şi agăţate pe un panou 
de pânză roşie. 


Conducătorii partidului contrastau însă enorm faţă de asta, de 
partid, slabi, trişti, prost îmbrăcaţi şi prăpădiţi. E ia câ pis) Voitec 
nu era prea gras şi nici prea bine îmbrăcat, însă G i Goi 6I 
şi ceilalți fruntaşi, toţi " Români neaoşi ", arătau foarte bine atât fizic 
cât şi ca eleganţă. A În 

Din conferințele şi discuțiile lor am început să mă  lămuresc. 
Cele mai multe şedinţe erau în contradictoriu. Oricine putea pune 
întrebări şi răspundeau cei care puteau. La răspunsuri se repezeau mai 


mulți dintre corifei deodată. Imi făcea impresia că se întreceau în a 


dovedi, nu ştiu cui, că fiecare era stăpân pe doctrină. Am întrebat şi 
eu odată ce fel de socialism se realizează în Rusia şi dece fug cu 
sutele şi miile peste Nistru, oameni ce riscau să fie mitraliaţi Înainte 
de a fi pus piciorul pe malul românesc? Atunci nu s'au grăbit prea 
mulți ca să-mi răspundă. Doar Voitec mi-a spus ceva ca să nu rămân 
fără răspuns. De atfel oricine putea da un răspuns, dar mai greu era 
să convingă pe cineve prin acel răspuns. Sau, cum spune Nae lonescu: 
"Intre noi ne putem cel mult învinge unul pe altul, dar convinge, nu!!'. 

Eu începusem să-mi câştig unele convingeri. Am căutat să le 
împărtăşesc şi celorlalți în mijlocul cărora îmi făceam şcoala. Mă 
şcoleam pe mine şi încercam să-i şcolesc şi pe alţii. Am încercat 
să-mi lămuresc şi camarazii muncitori asupra constatărilor pe care sin- 
gur le făcusem şi continuam să le fac. Le-am spus -pe- cine am 
întâlnit în investigaţiile mele în mijlocul comuniştilor. Ce vorbeau şi 
ce urmăreau. Lăsând la o parte faptul că protagoniştii răsmeriţei 
comuniste, aşa puţini cât au fost, în proporţie de aproape sută la sură 
erau elemente streine de neamul nostru, lăsând la o parte ateismul şi 
internaţionalismul lor, lăsând la o parte falsitatea unora şi utopia alto- 
ra, făcând abstracţie de catastrofa regimului bolşevic în Rusia, cu 
toate consecințele nenorocite pentru acel popor, am constatat reaua 
credinţă şi reaua voință a tuturor acelor ce se înfăţişau pe ei însişi 
ca salvatorii lumei întregi. 

Intre a fi pentru sau contra comunismului nu e atât vorba de ade- 
tre ibm lase tao e ge vorba de tendinţa ei, de țelul 
oricând. loc într'o sti iii i ia Italo SI Bote eg A podele 
aa 0 MPa Na e omenească. Ca să fie. lăsată în voie să 

: ; ască şi să rodească, trebue să răspundă însă în 
prealabil unor necesităţi de ordin superior care să înalțe, să purifice 
şi să desăvârşească pe om. Tot ceeace se ridică î mpotriva adevărului, 
a Ara pipe IUl nu poate fi lăsat în câmpul omenirii, cum nu 

ghina sau tăciunele în lanurile de grâu. 


angajaţi comerciali. Aşa zisul tiner 
raii, era format exclusiv din evrei 
şi Văcăreşti. Dintre conducătorii 


26 


Existenţa relei credinţe, a relei voințe şi a pornirilor haine în 
toate manifestările comuniste, constă în a ridica la rangul de valoare a 
tuturor preocupărilor minore, fără a ţine seama că prin aceasta distrug 
și alungă din lume adevăratele valori. 

La reaua credință şi reaua voinţă a comuniştilor din ţară se mal 
adăogau elementele speciale şi caracteristice ale spaţiului românesc. 
Elemente streine de neam și forţe din afara graniţelor noastre voiau să 
ne injecteze soluţii de care nu aveam nevoie. Voiau cu tot dinadinsul să 


se infiltreze printre noi, nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne subjuga şi 
mai mult. Nu fericirea poporului român le era mobilul, ci încălecarea 
lui. In mod abject voiau să ne facă să nu mai credem în Dumnezeu ci 


în comunism. « 
Intr'adevăr, nimic nu pare mai absurd decât să cobori pe om din 


lumea şi preocupările lui spirituale, în mocirla pământului. Să-i scoţi 
sufletul şi săi interzici trăirea în spirit, pentru a i-o lăsa numai pe 
cea biologică. Să-l transformi din om în simplu animal. Prin abrutizare, 
să-l faci o simplă maşină care nu gândeşte, nu mai simte, ci, ascultă 
numai şi execută ceeace porunceşte Moscova. 

Dacă am analiza numai două dintre multele valori spirituale ale 
omului, libertatea şi dreptatea, n'am putea spune cu uşurinţă care este 
cea mai mare. E greu de spus dacă libertatea este superioară dreptăţii 
sau invers. Este însă categoric mai uşor de spus că valorile spirituale 
sunt superioare celor materiale. In consecinţă este cea mai crudă abera- 
ție de a renunța la credinţă, şi prin aceasta, la principiul libertăţii în 
gândire, la adevăr, la frumos şi la bine, pentru a obținea, cum pretind 
comuniştii, acea dreptate socială a lor, pe cât de relativă, pe atât de 
minoră, căci, în ultimă analiză, se reduce la un blid de linte în plus 
pentru cei inapţi sau leneşi. Nu contestă nimeni că a existat, că există 
şi că poate va mai exista cât va fi lumea o nedreptate socială. Dar 
contestăm capacitatea comunismului în soluţionarea acestei probleme. 
Rătăcirea lor este cu atât mai mare cu cât au existat şi în trecut şi 
ne stau şi astăzi la dispoziţie, o serie întreagă de mijloace pentru 
remedierea inechităţilor şi diferenţelor sociale. Nu putem crede că 
există oameni de bună credinţă cari să nu vadă cât de fals este a 
căuta o mai mare dreptate socială prin deposedarea celor ce au şi pot 
şi nu prin înzestrarea celor ce nu au şi nu pot. 5 

Mult căutata dreptate socială nu se poate rezolva prin discuţii 
teoretice, nici prin cel mai echitabil sistem economic sau politic. Drep- 
tatea socială este în primul rând în funcţie de omenia noastră a tuturo- 
fa, a celor ce vor să o asigure cât şi a celor ce vor să o capete. Co- 
muniştii, în afară de câţiva foarte puţini idealişti, au câştigat puţina 
lor aderenţă nu prin valabilitatea teoriilor lor, cât prin promisiunile lor 
demagogice, că tot ce aparţine celor avuţi le va aparţine odată lor, 
celor. lipsiţi şi flămânzi. Dar agitatorii comunişti, vinovaţi de aderenţa 
flămânzilor la aceste teorii, nu sunt singuri pe banca acuzației, ci pe 
ea stau şi toţi ceilalți ce nu se mai puteau sătura de avere şi belşug. 
Sau, cum avea să spună Căpitanul cu ocazia mişcărilor muncitoreşti 
dela Griviţa: "Cu cât foamea după aur şi îmbogăţire va fi mai mare, 
cu atâta va creşte şi setea de dreptate”. 


27 


de mai târziu. Răzeşii şi 
când atât conducerea 
departe asemânători 
rezultau decât în 


Boierii noştri din trecut nu erâu ciocoil 


ii i ecut 
moşnenii satelor sau breslaşii oraşelor e i 4 
cât şi administrația erau româneşti, st a iată a 
acoliţilor levantini trâ. gât 


parte din "sudoarea exploataţilot -.* i ere socială de atunci. Plusul 
aceasta corespondea felului. ip 3: ară mărind patrimoniul naţio- 
ăție nu numai câ 1 E SR a A A 

fa-ti ştiut folosi în sens obştesc, ridicând e if catrana 
mânăstiri şi tot felul de aşezăminte de ordin spiritua!, Daruona sau so:i 
cial. Nu numai săracii, dar şi toţi leneşii, caşi desmoşteniţii RA da 
găseau uşile lor larg deschise, nu ferecate cum Sunt în timpu nostru 
la atât de mulți bicisnici, harpagoni. Că aveam un proletariat agricol, 
nu contestă nimeni, că începusem a avea şi un proletariat industrial, 
nu se poate tăgădui, dar în rezolvarea acestor probleme nu aveam 
nevoie de soluţiile ereticilor. In agricultură ne trebuia o. valorificare, ne 
trebuia un minim de proprietate indivizibilă, trebuia să se treacă la 
culturi extensive şi să se facă comasările necesare, să se industrializeze 
produsele agricole, oricât de mari ar fi fost eforturile. Pentru câştigarea 
unui războiu orice naţiune face eforturi supraomeneşti. Si războiul nu e 
dorit de nimeni. Cu atât mai mult, în rezolvarea unor probleme de 
interes general trebuiau făcute eforturi comune şi generale. Mărirea 
puterii de cumpărare, printr'o valorificare justă a produselor agricole, 
ar fi rezolvat în parte şi problema proletariatului agricol. N'am mai fi 
avut atâţia muncitori agricoli, dar am fi avut mai mulți crescători de 
vite, apicultori, grădinari sau chiar meseriaşi, atât de puţini în satele 
noastre. 

Proletariatul industrial n'ar fi trebuit să existe, căci nu se putea 
vorbi încă de o industrie românească. In afară de morărit, industria 
alimentară şi a petrolului, toate celelalte industrii erau în faşe. lar 
când s'a pornit industrializarea, s'a pornit tocmai invers. Nu dela exploa- 
tarea în primul rând al resurselor noastre naturale, cum ar fi bauxita 
sau forţa motrică a apelor, ci dela principiul nesănătos al profitului 
maxim. S'au desvoltat numai acele industrii care ofereau maximum de 
câştig celor ce le întreprindeau. Această goană după câştig i-a făcut 
pe toţi să nu urmărească decât exploatarea la maximum a Statului 
care sprijinea cu fonduri imense acest început industrial, a consumatori- 
lor cari plăteau mult peste costul real al lucrurilor şi a muncitorilor, 
lăsaţi pur şi simplu pradă fălcilor acestor lupi. 

__ Dacă ar fi existat acea omenie pe care noi o preconizam şi reactu- 
alizam, s'ar fi văzut şi la noi mereu mai multe întreprinderi în care 
capitalul celor avuţi, împreună cu sprijinul Statului, cu priceperea tehni- 
cienilor, cu munca lucrătorilor şi cu interesul consumatorilor, s'ar fi 
reunit într!'0 acţiune comună şi binefăcătoare pentru economia ţării. 
cei Ma O Uau da dee ca unul să dea pc "în parte d 
industrie n'ar fi fost pac ui cat d aa ata ji ip psi stă 

s „posibilă această tovărăşie cinstită ? Cine poate 
pretinde că nu s'ar fi găsit oameni cu bani şi alţii cu munca ca să 
E oieri a Î ntreprinderi în participaţie, capabile să reziste crizelor ? 

( că nu este posibilă apropierea şi armonia dintre capital şi 


din epoca noas 
e i ţilor 1. Chiar dacă 


28 


era o oarecare exploatare, 


muncă, afirmă un neadevăr istoric. Antagonism poate să existe între 
lup şi oaie, între şoarece şi pisică, dar nu între două elemente asemă- 
nătoare, oamenii, cari trebue să se ajute, sâ-şi creeze împreună o via- 
Lă înfloritoare, şi nu să se distrugă reciproc. 

Si câte căi nu stau la dispoziţia oamenilor pentru crearea acestui 
principiu al cooperaţiei şi solidarităţii, al cointeresării în vederea atin- 
gerii unui obiectiv comun? Dece nu poate deveni muncitorul părtaş al 
întreprinderii pentru care se trudeşte? Dece nu poate fi păraş la 
beneficiile realizate ? Dece poate fi camarad cu inginerul sau cu 
proprietarul fabricei numai pe front şi în fabrică nu? Dece nu-şi poate 
avea şi el o casă cu o baie ? Un colț de grădină în care să-şi însoreas- 
şi nu pe toate maidanurile şi găurile pământului ? Dece nu 
din cauza bolilor sau a nenorocului, aşa 
area ? 


că pruncii, 
poate fi ajutat orice scăpătat, 
cum se procedează cu cei avuţi, când ating demenţa şi degener 

Dacă este adevărat că nu comorile pământului sunt mai importan- 
te şi credința ne învaţă să strângem comori în Cer, dece să nu aplicâm 
această învăţătură aproapelui urgisit ? E greu să continuăm o viaţă de 
armonie, să ne sbatem pentru o dreptate socială atâta vreme câr celor 
slabi şi dispreţuiţi nu le oferim decât satisfacția ajungerii în Raiu. 
Hristos a spus: "Mai uşor va trece cămila prin urechile acului decât 
bogatul în Impărăţia Cerului!!!. Si este adevărat. Bogatului îi sunt 
deschise mai larg porţile tuturor. posibilităţilor. Orizontul îi este mai 
larg, tentaţiile mai multe şi mai mari. Desigur că mai uşor şi mai re- 
pede poate păcătui un om bogat. Si în mai mare măsură când trece 
indiferent pe lângă mizeria semenului său. 

Amintind şi de aşa numitul proletariat intelectual, problema se 
reduce, în ultimă analiză, la aceeaşi constatare. Pe de-o parte erau 
lipsuri „grave, anomalii şi încălcări de lege în toată organizaţia de 
stat, iar pe de altă parte se crease o falsă mentalitate în lumea celor 
ce-şi tociseră coatele pe băncile şcolilor. Unii au vrut să scoată cât 
mai mulţi titraţi, vrednici în teorie, dar lipsiţi de simţ practic, fără a 
se gândi unde şi cum vor foloşi buchea învățată. lar alți mulţi cari au 
învăţat, au crezut că numai învăţătura atrage după sine în mod auto- 
mat şi dreptul de suge din bugetul statului, fără să recunoască obligaţia 
că el însuşi trebue să fie un izvor, oricât de mic, în formarea acestui 
fluviu bugetar. 

In lumea aceasta de fantome, cu tendinţe care mai de care mai 
absurde, într'o lume de mari contraste, într'o discrepanţă totală între 
ce este simplu şi firesc şi ce este nefiresc şi complicat, îşi aruncau 
undiţa acei ce voiau să pescuiască în apele turburate ale ţării noastre, 
comuniştii ce ne pândeau. 

Noi nu aveam însă nevoe de o răsmeriţă comunistă pentru a 
asigura mai multă dreptate. Aveam însă nevoe de o revoluţie în spirit 
care să schimbe o mentalitate bolnavă şi periculoasă pentru existenţa 
românească. Aveam nevoe de o nouă disciplină în instituţiile de stat şi 
mai ales de o românizare în economie. Aveam nevoe de o domolire a 
poftelor de îmbogăţire peste noapte, de isgonire a hienelor vieţii noastre 
publice ce ne vindeau interesele şi buna noastră credinţă. Aveam nevoe 
să încurajem pe toţi cei buni şi vrednici lăsaţi pradă unor fiare de 


29 


ragoste unul faţă de celălalt. 
te acestea aveam nevo€ de o. şcoală nouâ în care să 
Pentru toate EBNER este adevăr, bine şi frumos, ci şi cum să N 
învăţăm nu ale de răutatea şi pericolul celor ce ne erau vrăjmaşi. 
apără VA fi legionar adevărat şi nu numai cu numele, însemna 
De RENE a cuipaştă işcării, acel bagaj de cunoştinţe 
ma! mu 


învăţătura MI3 siliti 
necesare pentru a detecta şi respinge nişte dogme false. Nu însemna 
numai a fi susținut O luptă, sau a fi 


jertfit o bunăstare. Nu însemna 
numai o mărturisire, nici numai O participare a LL Ala Blue a costaţ 
ideal legionar. Pe lângă înțelegerea SI cei tie et pe 
lângă împărtăşirea aceloraşi gânduri şi pe vai i GA oraşi 
emoţii, capabilitatea de legionar o au numai aceia intre SR ri Năue 
prin propria lor manifestare zi de zi, în particular sau în mijlocul socie- 
răţii, să aplice învăţătura legionară. 


Nu atât tăria adevărurilor exprimate îşi croesc u 


zare, cât trăirea intensă a acestor adevăruri. 


codru. Aveam nevoe de omenie Şi d 


n drum de reali- 


Primele puncte doctrinare 


Pe vremea când singur îmi făceam şcoala legionară n'aveam nici 
Cărticica Sefului de Cuib şi nici vreo altă carte ca să învăţăm cum se 
devine legionar. Viaţa de fiecare zi ne oferea însă cel puţin tot atâtea 
lecţii câte poate oferi o carte. Dar învățătorul nostru de atunci şi 
mereu ne-a fost Căpitanul. 

Ceilalţi din jurul lui ne învățau de asemenea cum să ne purtăm, 
cum să luptăm în primul rând cu noi înşine şi apoi cu lumea din 
afară, cum să ne formăm acea tărie de caracter fără de care nu se 
poate obţine niciun rezultat. Doru Belimace lucra atunci la un abecedar 
legionar : "Indreptarul Legionarului"!. Când a fost gata l-a prezentat 
Căpitanului. Acesta nu l-a interzis. l-a spus numai să nu-l răspândească, 
să-l ţină pentru sine şi pentru nevoile sectorului său, până va scoate 
dânsul o cărticică care să fie îndreptar pentru legionarii din toată 
țara. Aceasta avea să apară în cursul anului 1933. Pe atunci nu aveam 
nici grade legionare. Primii gradaţi legionari, în scopul stabilirii unei 
ierarilii, aveau! să apară tot în anul 1933. Până atunci nu se ştia decât 
& cAeti : e pianul Serra "Seful Legiunii ”. Erau apoi, Seful Frăţiilor 

i rnizoană, Seful de Cuib. 
i agiaie, i are LI Lil SA funcţiune superioară în organiza- 
020f n a Aa eai i pe egiunii ", constituit în Decembrie 
n Ap i « prindă 100 de membrii. Câţi au ajuns să fie numiţi, 
săli aj intai; Stiu numai de Profesorul Traian Brăileanu, Hristache 
pe) i ralu Tarnoschi şi Profesorul Codreanu, făcut senator 
in urmă odată cu primele grade legionare din primăvara lui 1933. 


30 


După ce, cu o lună înainte (8 Noembrie 1930) Căpitanul deschide 
primul sediu legionar în Capitală, Calea Victoriei 40, şi pune bazele 
acestui Senat al Legiunii, enunţă În câteva puncte rostul Legiunii: 

1.- "Legiunea Arhanghelul Mihail” având ca secţie de politică 
militantă "Garda de Fier", este o organizaţie naţională, monarhică, în 
conformitate cu întreaga tradiţie a poporului român. 

2.- Ea va lupta pentru păstrarea neştirbită 
în marele războiu. 

3.- Ea afirmă dreptul întâietăţii şi supremaţiei elementului româ- 
nesc în ţară şi pe pământul nostru; şi principiul că poporul român 
este singur chemat să-şi conducă Destinul şi Patria, fiind singurul 
răspunzător în faţa istoriei. ; y 

Mai târziu s'a constituit şi un "Consiliu al Legiunii ”. Nu-mi amin- 
esc însă să fi citit vreodată ceva sau să fi auzit de vreo numire în 
acest Consiliu. Dacă "Senatul Legiunii"! a fost convocat de câteva ori, 
acest Consiliu nu cred că a fost convocat vreodată. 

Legionarilor mai vârstnici ne adresam cu Domnule. Celorlalţi le 
spuneam, fie camarade, fie direct pe nume. Când ne cunoşteam destul 
de bine ne tutuiam. Era mai comod şi mai intim. Desvăluia o notă de 
comuniune, ca într'o familie. Ne iubeam şi ne respectam reciproc. Na- 
turaleţa şi firescul elimina orice rigoare formalistă. Ne simţeam aproape, 
mereu mai aproape unul de altul. 

Nici şefului de cuib sau de garnizoană nu ne adresam cu formula 
"camarade şef", decât în orele de instrucţie şi aceasta numai pentru 
a pune accentul pe ierarhie şi disciplină, indispensabile oricărei instruc- 
ţii. In particular se întâmpla să mai întrebuințăm şi formula: ce mai 
faci, sau cum o duci ''şefule", fără a da însă noţiunii acel sens pe- 
jorativ pe care l-a avut în vocabularul oraşelor, mai ales din Muntenia. 
Până la funcţiile legionare, noţiunea de "şef" avea cu totul alt conţinut. 

E interesant de remarcat că, cu timpul, acest cuvânt şi-a pierdut 
complect. sensul pejorativ şi şi-a recăpătat sensul adevărat de sinonim 
al cuvintelor, conducător, diriguitor, călăuzitor. Insuşi Căpitanul, cum 
am spus, semna: "Seful Legiunii!. Cu timpul şi pe misură ce s'au 
înmulțit funcţiile legionare, aceeaşi formulă s'a extins. Au apărut 
şefii de judeţe, şefii de regionale, Seful Corpului Muncitoresc, Seful 
Studenţimii Legionare, Seful Comerţului Legionar, etc. etc. 

N'aş putea spune dacă numai puţinătatea limbei româneşti a 
făcut să se adopte numai această noțiune de şef de unitate. Poate ci 
ar fi introdus Căpitanul şi altă formulă, spre exemplu cea de comandant, 
în loc de şef, cu atât mai mult cu câr Căpitanul avea o educaţie mili- 
tară aleasă şi o dragoste deosebită pentru această instituţie. Cred că 
a evitat această formulă pentru a nu da ocazie unei acuzări în plus câ 
ar vrea să facă din mişcare o organizaţie para-militară şi a vrut să ne 
ferească de a ne crede pe noi înşine încadraţi într'o astfel de organi- 
zaţie, unde să dăm numai ordine şi să ascultăm numai de ordine. Disci- 
plina legionară avea să fie strict voluntară şi nu impusă de nimeni. 
Ceeace făcea legionarul era consecinţa convingerilor lui interioare şi nu 
a ordinului primit dela vreun superior. Cine a făcut ceva numai din 
ordin, n'a fost legionar, ci cel mult un rătăcit printre noi. Legiunea nu 


a situaţiei câştigată 


31 


e de instrucție» acela care comanda frontul, 
4 fie răstit. Orice comandă trebuia să fie 

N exenicată, însă plină de dragoste şi nu răstită. Sau, 
țări ului ionarul care comandă nu este tambur major" 
i :"leglo . pF . 
pă air SA noi sau cu lumea din afară, nu aveam 


voie să fim imperativi. In afirmaţiile noastre Nu trebuia st fim infaili- 
bili Fiecare legionar trebuia să se obişnuiască a spune : Sa cred, ca 
părerea mea este cutare sau cutare. Si noi puteam verifica singuri 


valabilitatea acestor recomandări. Eram legionari, statu elit i) devenim 
legionari, nu pentrucă cineva ne poruncea, cl pu ia Ski noi. 
Aşa ne dorea sufeltul, aşa voiam noi, cu acea putere de voință pe care 


o poseda fiecare dintre noi. , rc did pat, 
Oricât de vijelioşi am fi fost uneori, nu aveam voie să fim obrasnici 


cu nimeni şi ne educam în acest sens. "Legionarul, spunea Căpitanul, 
este plin de bun simţ, modest şi măsurat". In această educa ie a 
exagerărilor personaliste, în care individul se crede centrul pământului, 
eram învăţaţi să spunem "noi! în loc de "'eu”. Nu negam prin aceasta 
principiul personalităţii, ci îl defineam şi îl delimitam. Acestui "eur, 
chiar dacă individul era important, începuse să-i dispară modestia, sau, 
cum ne învaţă legea creştină, smerenia, de care omul nu se poate 
lepăda decât atunci când nu mai vrea să fie om. 


Chiar la orel 
nu trebuia S 


era armată. 
nu era răstit, 


precisă, 
cum spunea Că i 
Nici măcar În discuţii, 


In Parlamentul ţării 


In acea toamnă a anului 1932, m'am dus în repetate rânduri, fie 
la Cameră, fie la Senat. Când erau şedinţe publice balcoanele Parlamen- 
tului erau pline de admiratori ai protipendadei politice româneşti. 

ă Mulţi voiau să asiste, ca la teatru, cum se conduc desbaterile 
între guvern şi opoziţie pentru legile ţării, ce se făceau necontenit. 
Presa reda cu regularitate şi foarte exact tot ce.se vorbea în Parlament. 
Dar nu-i tot una să citeşti o desbatere sau să o asculţi, după cum 
nu-i tot una să citeşti o piesă de teatru sau să o vezi jucată. Când 
citeşti, îţi lipseşte scena cu decorul şi toate detaliile şi imaginile pe 
care ochiul le poate capta, dar condeiul, nu. $ 

Unii mergeau cu regularitate ca să-şi asculte partizanii politici 
Când avea Drul Lupu vreo interpelare de făcut, balcoanele Camerei erau 
pline de lupişti. Când avea bătrânul Cuza ceva de spus, erau cuziştii cei 
pie dă înăuntru. Dar cei mai mulţi mergeau din curiozitate 

ă vadă şi să cunoască i i ă iat 
Tuitt dlzi ai Erie e pa pe aceia cari purtau răspunderea destinu- 

Printr i ioşi m' i i. Si 
Pe pp A pu ao en aa 
e du i ă „0 seamă de iluzii. S'au răstur- 

lume de credințe. Puteam spune că am pierdut mă i 
Nu mai ştiam ce este bine, ce este d PARI orz0N ti e 

4 emn şi înălţător. Nu-mi mai 


32 


RICE 


amintesc ce probleme se desbăteau. Stiu însă că amfiteatrul Camerei 
era gol, deşi majoritatea parlamentarilor făcuse act de prezenţă. Cu 
toţii ieşiseră prin culise şi pela bufet. Numai un deputat guvernamental 
îşi citea raportul în timp ce stenografii scriau de zor, schimbându-se 
unul cu altul la fiecare 3 minute. Pe băncile rezervate ziariştilor erau 
câțiva. reporteri. Dintre miniştri nu era decât lorga, ca prim-ministru şi 
Argetoianu „ Ca ministru de finanţe. De abia când a fost vorba de 
votare s'au umplut băncile, atât ale reprezentanţilor guvernamentali cât 
şi ale opoziţiei. Votarea s'a făcur prin aplause. 3 

Eram convins că majoritatea deputaţilor nici nu ştia ce a votat. 
Eram deadreptul consternat. Sub pretext că-l caut pe Srelescu m'am 
dus printre culise şi la bufer. Voiam să văd ce fac mandatarii votului 
universal. Cei mai mulţi stăteau la taifas la un păhărel sau o cafeluţă 
neagră. Mulţi se plimbau pe culoare în convorbiri, cu totul extra-parla- 
mentare, cu diferiţi cetăţeni. Si pentru aceasta primeau un salariu de 
6000 lei lunar, plus o serie de suplimente şi gratificaţii. Pe vremea 
aceea 6000 lei erau bani mulţi. Tatăl meu, spre exemplu, perceptor şef 
de secţie, cu 5 copii şi după douăzeci şi ceva de ani de serviciu, primea 
1800 lei lunar, şi nici pe aceştia regulat. Pe drept cuvânt, mă întrebam 
atunci, cărei necesităţi de viaţă corespunde acest Parlament, dacă uzul 
lui era acela pe care-l văzusem eu. Parlamentarii de atunci nu se ruşinau 
nici măcar de publicul ce-i asista. Cu atât mai puţin de lumea care le 
acordase încrederea. Când se certau erau mai vulgari. decât birjarii. Dar 


tot caşi aceştia se împăcau de repede. In ansamblu luaţi, erau mai 
pătimaşi, mai fără pudoare şi mai lipsiţi de bunul simţ, decât copiii 
toată 


maidanelor dela periferia oraşelor. O armosferă de tavernă era 
acea Cameră care, spre o mai mare ironie, se afla în spatele unei 
mânăstiri, pe dealul Patriarhiei. 

Imi făcea impresia unui internat de bursieri ce iroseau nişte burse 
nemeritate. 

Deabia după ce am văzut la faţa locului ce era atunci Parlamentul 
ării am înţeles repulsia mişcării faţă de acest parlamentarism. Ceeace 
s'a numit “'antiparlamentarismul!! nostru nu era de natură principială, 
ci de natură formală. O 'reprezentanţă naţională voiam şi noi, dar nu 
sub forma unui astfel de parlament de atunci. Căci, chiar dacă era un 
Consiliu legislativ şi chiar dacă erau şi unii miniştri şi câţiva deputaţi 
cari înțelegeau şi puteau propune o lege, majoritatea celor trimişi în 
parlament habar nu aveau de ce se petrecea acolo. 

Căpitanul nu a mai ajuns să precizeze forma unei reprezentații 
naţionale în cadrul unui regim legionar. Imi amintesc însă că în diferite 
rânduri afirma: "Locul deputatului: nu-i în Parlament ci în mijlocul 
oamenilor cari l-au ales. In Parlament să apară cel mult odată pe lună 
când trebue să-şi depună raportul constatărilor lui la faţa locului şi a 
comentariilor lui". Sau: "rostul deputatului nu este să facă legi. Pentru 
acestea sunt alții mai competenţi. Deputatul trebue să constate realita- 
tea de fapt a judeţului sau a regiunii pe care o reprezintă, iar cei 
chemaţi să facă legi, să le facă conform acestor nevoi reale”. !' Depu- 
tat nu poate fi oricine, ci cel mai bun şi mai priceput, dupăcum primar 
nu trebue să fie decât cel mai bun gospodar". "Senatul să fie într ade- 


33 


t fi decât înţelepții ei". 

văr Sfatul Tă i afirm acum că aceste afirmaţii, redate pe cât 
ca gata (: fi rămas mereu aceleaşi în concepţia Căpitanu- 

lut Cot Tare să că avea foarte multe de spus in legătură cu acea 

ui. s 

reprezentanţă na(ională. 
In orice caz, const i 

mesaj, erau pentru noi toţi, 


ării. Sfernicii (ării nu PO 


arările Căpitanului din prima Ri declaraţie la 
puncte de orientare într'o lume pe care 
i i isfă 5 | român era 
i şi i i nu-i satisfăcea. Statu G 
noi şi pe atâţi alți Români ş Ii 
Fiti a unei politici partizane, pe câ de git dn uzanțelor 
populare, pe atât de dăunătoare aţezărilor noastre naţ 5 
Căpitanul afirma atunci: 4 
- Că un partid politic este o societat 


votului universal; 
- Că toate partidele sunt 


e anonimă de exploatare a 


democratice în formă deoarece utilizea- 


ză votul universal în acelaş mod, dar că neglijează interesele poporului 
şi ale patriei, sarisfăcând numai interesele particulare ale partizanilor; 

- Că democraţia este iresponsabilă pentrucă îi lipseşte puterea 
sancțiunii, că toate partidele fac fărădelegi, se dau pe faţă unele pe 
altele, dar nimeni nu aplică sancțiuni la ai săi pentrucă I-ar_ pierde ŞI 
nici contra adversarilor, fiindcă aceştia deţin la rândul lor fărădelegile 
celorlalţi. 

- Democraţia văzută din afară da i € 
în fărădelege. Aşa dară, democraţia este incapabilă de autoritate. 

Desigur că aceste gânduri ale Căpitanului erau determinate de 
efectele vizibile ale acelei democraţii româneşti din acel moment care 
reprezenta Statul nostru. 

Statul era, în concepţia Căpitanului, aidoma unui organism viu, în 
continuă creştere şi desvoltare. Nu i se por da forme rigide. Trebue să 
îmbrace mereu formele adecvate, după cum un copil în creştere îmbra- 
că mereu alte haine. lar talentul omului politic îl vedea tocmai în 
facultatea de a găsi acele haine care să i se potrivească cel mai bine. 
O haină stă bine pe un corp crescut normal, armonios şi sănătos. lar 
sănătatea trupului naţional este în funcţie de sănătatea fiecărui element 
care-l compune. Este deci, în funcţie de sănătatea cetăţeanului. In 
consecință, în orice domeniu ne-am fi cufundat, tot la elementul om 
ajungeam. Deaceea Căpitanul pleca dela om: "Un om în care să fie 
desvoltate până la maximum toate posibilităţile de mărire omenească, 
ce se află sădite de Dumnezeu în sângele neamului nostru”. 

Lipsa de interes pentru nevoile neamului şi a ţării la aceia care 
se erijau în conducătorii destinelor noastre era consecinţa unei răstur- 
nări a raporturilor fireşti, după care, un conducător nu poate fi decât 
acela care nu trăeşte decât pentru cei cari l-au uns în această funcţie. 
pat ie plai Dl fe deputat Sau un senator, ca cei 
sarcină prin mandatul obți A i apere pe IS i ud dota 

! j ţinut pe calea alegerilor. Si ca mine, nu puteau 
pricepe aceasta toţi oamenii de bună credinţă. Mi se părea mai crimi- 
pe exploata buna credință a unei „mulțimi decât orice altă crimă de 
ză p Ell Mă întrebam nedumerit la ce bun toată acea revărsare 
gată de idealism din şcoală, dacă odată terminată, fiecare avea să 


mpresia unei vaste complicitâţi 


34 


intre într'o mocirlă de egoisme şi crime morale, unde numai interesul 
personal dictează: clică politică, goana după îmbogățirea rapidă în 
detrimentul altora, parvenirea. Si cu cât această discrepanță între 
ceeace se predica dela catedră şi ceeace se făcea în viaţa reală era 
mai accentuată, cu atâta creştea mai mult în sufletul meu hotărîrea 
unei lupte neşovăitoare în vederea restabilirii acelei ordini fireşti în 
care omulsă-şi respecte omenia, curăţenia sufletească, idealismul şi 
credinţa într'o lume mai bună, mai dreaptă. Cu cât vedeam mai multă 
paragină, cu atâta îmi creştea dorul pentru grădinile cu flori. Cu cât 
întâlneam mai multe ruine, cu atât mai mult doream o casă nouă. Pe 
măsură ce o pecingine socială se întindea tot mai mult, făcând rava- 
gii într'o lume mereu mai mare, în aceeaşi măsură se 
mine şi în camarazii mei, o voință de însănătoşire. Cu cât mi se 
părea mai disperată starea de lucruri din (ară, cu atâta eram mai ho- 
tărît ca să rezist, să lupt şi să înving. 

De aceea, când, dupăce povestisem acasă despre micile mele peri- 
peii prin Tutova sau Bucovina, şi dupăce atât tata cât şi mama mi-au 
spus, aproape implorându-mă, să las pe seama altora să îndrepte lumea, 
eu să-mi văd de studii şi apoi . . ., le-am replicat că acelaş lucru 
poate cere şi părinţii acelora în sarcina cărora ar fi urmat să las şi 
partea mea de jertfă. Insemna oare ca orice luptă de redresare şi de 
revenire la omenescul din om trebuia purtată numai de orfani, după 
care n'avea să plângă nicio mamă? Trebuia oare să renunţâm cu toţii 
la o luptă pentru mai bine, mai drept şi mai frumos? "Nu, mi-au 
răspuns părinţii. "E bine să urmăreşti aceste țeluri dar să nu te avânţi 
în riscuri pentru o lume care-i mult prea rea şi nevrednică pentru 
jertfele voastre". 

Intuiau ei pericolele ce-mi vor ieşi în cale? Aveau ei o experienţă 
proprie pe care eu nici n'o aveam şi poate nici n'aş fi înţeles-o? Se 
poate, îmi ziceam, dar înclinam mai mult să cred că spiritul lor de 
conservare, grija oricărui părinte pentru odreasla lui, era primul motiv 
ce-i îndemna să mă domolescă dela o pornire poate exaltatră. Mă te- 
meam însă de un lucru. Pe măsură ce aş fi căutat să mă deslipesc de 
vâltoarea acelei lupte, nevoile şi problemele de fiecare zi m'ar fi absor- 
bit din ce în ce mai mult şi m'ar fi depărtat mereu mai mult de 
obiectivele unei vieţi în care mă regăseam. Cei ce stau deoparte, găsind 
o justificare într'un fel sau altul a neparticipării directe, reuşesc, 
poate,să se menţină o vreme, dar de cele mai multe ori se prăbuşesc, 
căci tentaţiile vieţii sunt mult prea mari în raport cu forțele noastre 
de rezistență. Si asta cu atât mai mult cu cât valoarea unei virtuţi 
creşte nu prin singularizare, ci prin pluralizarea efortului pentru a o 
menţine. Nu-i mare sihastrul din văgăunile munţilor, ci cel din mijlocul 
mulțimilor, dacă s'ar putea menţine sihastru în mijlocul lor. 

Orice virtute îşi verifică valabilitatea în contact cu lumea plină 
de moravuri şi tendințe, plină de prejudecăţi, plină de venin, dar şi de 
nectar. A mă fi retras într'un castel al visurilor mele, ar fi însemnat 
să-mi înfig capul între nori, departe de realitate. A mă fi proţăpit de 
unul singur în faţa valurilor lumii însemna să mă asemuiesc unui păr 
singuratic crescut într'un fund de torent de munte. Mai devreme sau 


întărea în 


35 


NI Ie 


moase m'ar fi smuls sau m'ar fi 
de gând şi de simţire, m'am 
mea ca să fim mai rezistenti 
şi pentru aceasta am răi 


Jui de ape SPum-.. 
a mi-am căutat fratii 
ei s'au prins de mâna 
m căutat camarazi! 


mai târziu furia torentu 


frânt. Pentru aceast 
prin de mâna lor şi 
Pentru aceasta MI-A 
printre ei. 


Primul legământ 


Intr'una din Dumineci, după exercițiile sii oieri pita i 
marş tot Bulevardul Jianu, Calaasiiti cei 3, ESTA e ia (alive 
flori, unde, retrasă şi modestă stătea Bisericuța rar nton. „Aceas- 
ta era Biserica: noastră, â studențimei române. baron era Părintele 
Georgescu Edineţ. Mărunt şi evlavios, e 4a fost pâstor al credinței 
noastre strămoşeşti. Reuşise să facă din Biserica lui un adevărat loc 
de rugăciune şi reculegere sufletească. Părintele Edinet era foarte ini- 
mos şi tăios în predici. El luase biciul lui Cristos când a izgonit zarafii 
din Templu. Era pentru 0 manifestare activă a Bisericii în societate, 
Era neobosit în lupta de afirmare şi trăire a credinței. 

Aici ne-a condus Stelescu să ia legământul pe Cruce şi pe Sfânta 
Scriptură la o serie de legionari mai proaspeţi, printre cari şi eu. Până 
mi-a venit rândul m'am chinuit mult cu mine însumi. Nu ştiam dacă 
sunt sau nu pregătit pentru un astfel de legământ. Nici nu mai asistasem 
până atunci la o ceremonie similară. Stiam doar că s'au mai făcut 
astfel de legăminte. Câţiva legionari purtau chiar " Săcuşorul cu pământ” 
strâns depe câmpurile de mari bătălii şi legat în săculețe de piele. 
Simboliza gloria şi jertfa trecutului nostru istoric. Se purta la gât. 

Mă temeam să nu mă oblig mai mult decâr credința şi puterile 
mele de jerfă m'ar fi învrednicit. Mă găseam gata să-mi iau orice 
angajament în faţa oamenilor. Dar pentru Crucea lui Hristos, pentru 
legământ în fața lui Dumnezeu, mă simţeam nepregătit. Era prin luna 
Ianuarie 1933. Imi lipsea o lună şi ceva pentru a împlini 20 de ani. Mi 
se părea că prea repede sunt supus unui astfel astfel de examen greu. 
De alfel nici nu s'a mai repetat această practică. Cred că a interzis-o 
FA A Ati pc pi când mi-a il uleiului să jur pe Cruce şi Evan- 
rugat doar lui Disiiiezd LE pu alo lu a ape sl său 
păcatul sperjurului. La iata al Hu me a E CA Mea, ata 

Când am ieşit din Bisaict îi! da adela ă i 
şi am plecat singur, fără direcţie. Nu Libia i d dello eetluhd 
trezit în Parcul Carol, înotând încet : FSA ae ela eo i scai alai 
Mă simteam greu. Parcă ceva mia rii zăpada aleelor goale şi triste. 
ceeace făcusem. Dimpotrivă, mi se i sti loa alt GER ia 
luat o sarcină grea. Nu mă apă plic si mi S'a dat şi eu mi-am 
sine “mă chinuia, ci' ltâăa da Pra tu săvârşit. Nu legământul în 

rebmicia mea. Până atunci raporturile 


36 


mele cu Dumnezeu erau libere de orice control al conştiinţei. Când am 
fost botezat cred că nici măcar subconştientul meu n'a înregistrat 
ceva mai mult decât senzaţia scufundării în apa rece. Prima rugăciune, 
"Doamne, Doamne, Ceresc Tată . . . " caşi "Tatăl nostru” sau semnul 
crucii le-am învăţat încă de mic. Aceasta i-a fost grija mamei. Dar 
despre o conştiinţă a necesităţilor spirituale nu putea fi vorba. Nu 
eram cu nimic mai mul decât un papagal dresat. Numai cu timpul 
le-am înţeles atât conţinutul cât şi rostul. Si le-am repetat câre-odatră 
cu ardoare. Cu cât eram într'o nevoe mai mare, cu atâta mă rugam 
mai fierbinte. Fenomenul conştiinţei a intervenit doar rare ori. lar con- 
vingerea mea creştea pe măsura ce, fie experienţa, fie puterea de 
înţelegere mă purtau spre concluzia existenţei lui Dumnezeu. Cineva 
poate pretinde că eventualele convingeri despre Dumnezeu, ca urmare a 
plinirilor prin rugăciune sunt simple coincidenţe, sau întâmplări. Personal 
am avut însă ocazia să constat că numai o minune, care-i de esenţă 
numai divină, a fost cauza ieşirii mele din multe impasuri. 

Atunci când mi-am făcut legământul nu aveam încă această ex- 
perienţă proprie. Mă lămurisem oarecum cu creştinismul. Poate sesizasem 
chiar fenomenul credinţei. Dar nu-l trăiam. Eram şi eu ca mulți alţii 
doar un mărturisitor al lui Hristos, dar nu şi un trăitor al învăţăturii 
Lui. Nu-L trăiam pe Hristos. Când L'am căutat, nu L-am aflat întot- 
deauna. Când L-am aflat, am fost foarte liniştit şi împăcat că L-am 
aflat. Dar atunci nu-L puteam afla. Nu-L întâlneam. Câr am tot umblat 
perin Parcul Carol, nu mi-L puteam apropia. Mă frământau tot felul de 
gânduri şi nu mă puteam concentra. Am vrut să mă rog. Am dorit să 
mi se coboare în suflet şi să-mi lumineze inima şi mintea, să mă lă- 
murească. Simţeam însă că nu mă puteam ruga. Eram prea răvăşit în 
mine insumi. N'am mai fost la masă şi am rămas acolo toată după a- 
miaza. Am vizitat muzeul militar. Am privit armele de atac şi apărare 
ale unui întreg trecut istoric. Mă întrebam dacă toţi cei ce au purtat 
aceste arme L-au căutat şi ei pe Domnul, fie muşcând rărâna în 
spasmele morţii, fie în întoarcerile lor victorioase. Mă întrebam dece-şi 
caută omul adesea refugiu în El? Dece numai la nevoie îşi aduce 
aminte de Hristos şi de poruncile Lui. Dece nu-L aflăm însă ori de 
câte ori Il căutăm? Dece nu plineşte întotdeauna ruga? Dece nu ne 
desleagă de un păcat, pe care după ce l-am recunoscut nu-l mai vrem? 
La câre probe trebuă supus, Doamne, omul, această firavă făptură a 
Ta? Sau, care-i preţul răscumpărării noastre, Doamne? Aş fi vrut şi 
eu să plătesc odată şi să mă ştiu scăpat, eliberat şi mântuit. Nu 
ştiam că multe sunt vămile sufletului până la eliberare. Nu ştiam că 
răscumpărarea nu-i din lumea noastră. Uitasem că înainte de a învia 
trebueşte să mori, dar nu oricum, ci învrednicit. 

Nu ştiam atunci că la foarte scurtă vreme aveam să-L caut din 
nou pe Domnul şi că de data aceasta [Il voi afla. Nu ştiam că în decur- 
sul anilor Il voi pierde din nou şi iarăşi Il voi găsi, mereu mai bun, mai 
iertător. Nu ştiam atunci, după cum nu ştiu nici acum, de câte ori Il 
voi mai pierde şi dacă-L. voi mai regăsi. Această oscilație a omului, 
aflat pe cumpănă de deal între valea binelui şi povârnişul prăbuşirilor 
mi-a fost greu de explicat. Aşa este, poate, în firea umană ca mereu 


37 


za 2 IEEE 


ntre forţe» 


di e 
a Când 08 Je nedesăvârşirii noastre. 


să fie atr , 
Ze cinţe 


acestea sunt doar conse 


Eroului Necunoscut 


Crucea la Monumentul 


Pe atunci credinta mi-a fost pusă la î „teh aia 24 lanua_ 
ie 1933. Intreaga studențime din Bucureşti venise “a isericuţa noastră 
ei erau pline, dar întreaga Piaţa Floriloi 


Nu numai Biserica şi curtea : 
se sfințea Crucea de marm 
oră ce 


era tixită de studente şi studenti. e ma 
trebuia să fie depusă la căpătâiul Eroului ecunoscut, ale cărui rămăşi 


te odihneau sub o lespede de piatră, în faţa Muzeului militar din Basil 
Carol. 


Slujba nu a durat prea mult. Domnea 9 atmosferă de mare sărbă_ 

toare. Din cuvântul rostit de părintele Georgescu-Edinet, am înţeles că 
gestul nostru nu era decât o foarte modestă recunoştinţă față de toți 
aceia cari s'au jertfit pentru Neam, pentru Tară şi pentru Biserica lui 
Hristos, aşa cum ne-a fost lăsată din moşi - strămoşi. O Biserică lipsi- 
vă poate de pompă şi fast, dar hărăzită nouă de Dumnezeu ca să dăi 
nuiască, una singură, netrunchiată şi nepângărită de toate vit regiile 
vremii istoriei noastre. 

După sfinţirea Crucii şi binecuvântarea Ei, părintele a cerut doi 
voluntari pentru a o purta pe umeri până la mormântul celui fără Cruce 
Am fost printre primii cari am ieşit înainte şi m'am şi situat lângă 
Cruce. Eram în stânga ei. La dreapta era tot un camarad, Potuieă 
Tocu, dacă nu mă'nşel. Soclul crucii trebuia să-l poarte alţi doi. Gina 
roagă pe Părintele Edinet ca cel puţin unul dintre purtători să fie ă 
teolog. Si aşa a venit în dreapta Crucii studentul în teologie zi 
târziu cunoscutul preot, Ilie Imbrescu. ai pl, 

In capul unei lungi coloane a pornit Crucea lui Hristos. Imediat î 
urma Crucii, preoţii Georgescu - Edinet şi Dumitrescu - Borşa, în odăidii 
şi cu cădelnițe în care fumega smirnă şi tămâie, îşi purtau a i aa 
cadenţa noastră. Cântam cu toţii: "Cu noi este Dumnezeu” cae i 
et aceeaşi „strofă, fără încetare. Dintr'un cer ca plumbul catea 
se gi mari de zăpadă. Totuşi frig nu era. Drumul era cam lung şi Cuba 
A a ae La dA timp, colegul meu Imbrescu mă'ntreabă dacă 
că nădăjduiesc să o îi salad aa E ee guta: l-am răspuns 
sem anunţaţi că Guvernul eta A RIEa Rit i SE a 
această procesiune. Se spunea că ni A i spieriie; a ue ali 
i sb datinile anietătitai 0 A nimeni nu-i cunoaşte originea acelui 

pe fronturile noastre ar fi luptat şi unii dintre 


mozaici şi chi : : 

avut fii piu d fonis cint ACrdcea iereştiriă Unu şi-ar fi 
. Stiam îns ii : ş 

ostaş au fost culese depe câmpul d ă cu toţii că osemintele acestui 


adică de , e luptă dela Mărăşti şi Mără a 
acolo unde s'a apărat nu numai 5 2 pă AR Ma Mae at 
Li 


38 


când de cealaltă. Sau poate 
CĂ 


dar şi Biserica noastră străveche. Așa că noi am mers înainte cu CON- 


ştiinţa unei datorii ce aveam de îndeplinit. i 
Ajunşi în Parcul Carol am constatat întradevâr că porţile mari 

de fier erau legate cu sârmă, iar în spatele lor se aflau cordoane de 
poliţişti, înarmaţi cu scurtături de cauciuc, dublaţi de alte cordoane 
de jandarmi cu armele în mâini. In faţa porţilor ne-am oprit. In fața 
coloanei noastre se înfăţişează Stelescu, care, în calitate de deputat, 
invită autorităţile să deschidă porţile. Nu exista niciun text de lege 
care să oprească depunerea unei cruci la căpătâiul unui soldat câzut 
front. Un comisar a răspuns că au primit ordin să opreascâ şi să 

î mpiedece această manifestare studențească, care "turbură ordinea pu- 
blică "!. Când s'a cerut să se arate acest ordin, au refuzat, pentrucâ nu 
exista. Nici dela cine primiseră acest ordin nu au spus. Mai deoparte 
stăteau şi priveau doi călăi ai studenţimii române: Armand Călinescu, 
subsecretar de Stat la Interne, atunci, şi Gabriel Marinescu. prefectul 
Poliţiei Capitalei. Infofoliţi în paltoane grele cu gulere de blană, înşoşo- 
naţi şi pomădaţi, erau spectatorii şi regizorii unei intervenţii abusive a 
autorităţilor de Stat. Părintele a luat singur Crucea în braţe şi noi 
l-am încadrat, pentru a-l ferii de lovituri. 
Stelescu s'a prins de poartă şi a început să desfacă sârmele. 
Când a fost gata, mulțimea a năvălit pe porți înăuntru. Ajunşi în faţa 
cordoanelor, aceştia au început să lovească în noi. Primul care a căzut 
a fost părintele Georgescu - Edinet. Noi eram descoperiţi şi cauciucurile 
poliţiştilor loveau în plin. Nu ne-am mai putut face scuturi î mpotriva 
loviturilor. După mai multe lovituri în cap am căzut şi eu. La fel şi 
alții. Grosul coloanei din urmă împingea mereu spre înainte. Am fost 
călcaţi în picioare. S'a produs o mare învălmăşeală. 
Cordonul poliţiştilor a fost totuşi spart. Dar peste cordoanele de 
jandarmi nu s'a mai putut trece. Aceştia loveau cu paturile armelor şi 
erau foarte mulţi. Studenţii au trebuit să se retragă. Când mi-am 
revenit, rămăsesem aproape singur pe acel mic câmp de bărălie. Câţiva 
prieteni m'au ridicat pe picioare şi m'au tras în afara porților. Intre 
timp, studenţii s'au armat şi ei cu bete şi crengi rupte din copaci şi 
voiau să treacă la un nou asalt. Poliţiştii au scos revolverele, iar jandar- 
mii şi-au încărcat armele. O salvă de foc a şi fost trasă în aier, iar 
unul din comisari a anunţat cu glas tare să ne întoarcem şi să ne 
risipim că altfel vor face uz de armele de foc. Porţile au fost din nou 
închise. Studenţii, foarte agitaţi, iritați la culme de samavolnicia şi 
barbaria poliţienească, voiau să forţeze din nou porţile. La intervenţia 
preoţilor noştri, Stelescu, ridicat pe umeri, cere mulţimii un moment 
de ascultare. Spune câteva cuvinte şi apoi vorbeşte părintele Edinet. 
Sunt şi eu ridicat pe braţe, având din nou Crucea la mine. Era pătată 
de sânge. Dintr'o rană mai mare deasupra tâmplei stângi îmi curgea 
mult sânge. Dar cu timpul s'a oprit. In desimea părului se făcuse o 
crustă moale de sânge închegat. Aceasta oprise sângele şi proteja rana. 
Reporterii ziarelor "Universul! şi "Calendarul" au făcur mai multe fo- 
tografii. La îndemnul lor am .mers să demonstrăm protestatar. Coloanele 
s'au refăcut şi ne-am îndreptat cu toţii spre Patriarhie. De Cruce 
n'am vrut să mă despart, cu toate insistenţele camarazilor mei ce 


39 


_—_——— 


transporte la spital pentru bpndalAr + Ojisale paie. de. studen- 
în frunte cu Traian Cotigă a fosta pri DIț | în -Osternați şi 
i i: “1.PS.Sa ne-a promis că Dumineca Viitoare * păi Va merge 
bt aie cu tot clerul Bucureştilor RAR rai 02ițea acelej 
pângăriri a Crucii. Incurajaţi Şi asia ae „A i sd Noastre, 
ne-am deplasat la ziarele Universul şi all p a] Ca Protestul 
nostru. Coloanele erau tot. aşă de mari caşi la tar ar0l, dar mulţi- 
s drumul. S'au cântat tot timpul 


zile și ne-a însoţit tot 
mea umpluse străzile şi ne-a 1 Vii 4 â sili 
marşuri studenţeşti şi legionare. Virgil Rădulescu Şi alţi câţiva camarazi 


deschideau drumul pe câtava sute de metri înainte. In acest spaţiu Ss 


oprită orice circulaţie de vehicole. my 
atru pe toată lărgimea străzilor 


Mărşăluiam în coloane dep 1 E 
fruntea coloanelor presida aceeaşi Cruce de marmoră, care, mă mir că 


nu se spărsese în timpul ciocnirilor petrecute. Numai soclul fusese rupt 
în două. Eram din nou în fruntea coloanei, având la dreapta mea un 
alt camarad, deasemeni rănit grav. Cu capete sparte şi şuvoaie de 
sânge închegat pe obraji, eram vreo cinci. Printre aceştia şi Părintele 
Dumitrescu - Borşa. Răniţi mai uşor, pe corp, la mâini sau la picioare 
erau foarte mulți. Deasemeni, foarte mulți se aleseseră cu vânătăi 
corp şi pe faţă. Intreaga studențime însă era grav rănită în sufletul 
şi demnitatea ei. Pentru prima dată în Bucureşti era atât de ultragiată 
şi maltratată, studențimea. Si indignarea era cu atât mai mare cu cât 
prim - ministru era Alexandru Vaida-Voevod, marele luptător naţiona - 
list transilvănean . După ce am tost la Patriarhie am voit să demos- 
trăm şi la Parlament. Dar fiind Duminecă, Camera era goală, la fel c 
şi Senatul. Lui lorga i s'a expediat totuşi o telegramă, la care nu ij 
primit niciodată răspuns. Probabil că şi atunci juca acelaşi rol macab A 
de mai târziu, acelaş însemnat de Dumnezeu, Armand Călinescu. a 
Târziu spre. seară, dupăce ne-am terminat protestul, coloanele 
S'au disolvar în linişte. Cei răniţi ne-am îndreptat spre Spitalul Brânc 
venesc, unde am fost îngrijiţi cu toţii. Apoi am fost prezentaţi Că ii 
nului. Stelescu, Cotigă şi alţii i-au raportat cum s'au desfăşurat RA 
mentele acelei memorabile zile de 24 Ianuarie 1933. iri 
Cu această ocazie Căpitanul a dat un Ordin de zi. Printre. altel 
au fost decoraţi cu "Crucea Albă" toţi legionarii răniţi c aus 
opagie. Cei care-o aveau dinainte, au primit. "Crucea Albă a puri 
ie eva Vera abil) Alte Dumitrescu - Borşa şi eu. i 
seeancilag noştri de atunci i) ir ai RI îs aula î 
a dat decât câtev; i ; pi i CIA 707) Aa eu 
studenţii de a LV Ri pir ete tă Base di ziare vcaruzAud 
nare. Totuşi conducerea noastră a Ei : i Sete ati burbau deindi 
spiritele aprinse. Diverşi agitatori ee să stăpânească şi să domolească 
descoperi iaşimimobilizația Suder imea pa mg a aricii Au ost- imediat 
Anioali şi sobrietatea în acele eee pt i 954 n eăaijmpsoteze 
e altfel nici L.P.S. i pp 
Por babe a a Sp băbriAclii n'a mai purces în procesiune în 
la Patriarhie Mai tr i Son sEsea Crucea noastră a fost depusă 
purtată de un sobor preoţesc EP pp Mana ni ăi ba ufost 
, e câţiva reprezentanţi ai. studenți- 


voiau să mă 


In 


40 


mei şi oficialități. A fost depusă la căpătâiul celui care până atunci 
fusese lipsit, în odihna lui, de umbra unei cruci. Aşadar, cauza noastră, 
inițiată de Centrul Studenţesc Bucureşti, câştigase totuş 0 victorie. 

La câteva zile am primit o scrisoare de acasă. Părinţii erau alar- 
Citiseră în ziare. Eu le-am trimis câteva fotografii oferite de 


maţi. 
şi mai târziu o broşură, scoasă de mişcarea legionară, ce nara 


ziarişti 
faptele petrecute la 24 Ianuarie. 

La 1 Februarie, când preotul parohiei unde locuiam a venit cu 
aiasma, cum se obişnuia la fiecare început de lună, eu purtam încă un 
pansament mare cât turbanul unui paşă arab. Preotul m'a privit lung şi 
mi-a spus: "Să fi mândru! Să fi încredinţat că nicio jenfă făcură lui 
Dumnezeu nu rămâne zadarnică". Mi-a scuturat mâna îndelung, îmbăin- 
du-mă în privirile lui blajine şi pline de dragoste. Mă simţeam împăcat 
sufleteşte. Mi-am adus atunci aminte de ziua în care depusesem legă- 
mântul de legionar. Atunci, nu L-am putut avea aproape pe Domnul, cu 


toate că-L căutam. Raţional eram cu EI, al Lui. Sufleteştre însă nu 
mi-l puteam apropia, nu ştiu dece. Dar la 24 lanuarie L-am simţit a- 
proape de mine, am fost, hotărît, în apropierea Lui şi l-am purtat 
Crucea pe care El însuşi fusese răsti gnit. 

Mi-a plăcut îmbărbătarea Parohului, pe care atunci l-am văzut 
pentru prima şi ultima oară. La scurtă vreme, în locul lui a venit 
Părintele Duminecă Ionescu, cu chipul său de monah creştin din vremea 


de demult. El era pătruns de acelaşi duh nou în care eu de-abia pri- 
meam botezul. Originar din Argeş, primise mai târziu conducerea legio- 
nară a judeţului. A scos ziarul "'Indemnul”, la care am scris şi eu câre 
ceva şi avea să cadă istovit în urma prigoanelor de mai târziu şi să 


moară în credința-i legionară. 


Primele grade legionare 


Intre timp Mişcarea creştea. Organizaţia se lărgea mereu. Venea 
zi de zi, din toate colţurile ţării, mereu alte procese verbale ce anunțau 
la Centru înființarea de noui cuiburi. Apăruse şi !Cărticica sefului de 
Cuib", iar sub conducerea lui lonel Moţa, stabilit în Capitală, se tipă- 
rea revista "Axa!!. In Bucureşti apăruse o pleiadă de tineri talentaţi, 
unul mai dotat decât altul, printre cari se numărau: Vasile Marin, 
Vasile Cristescu, lordache Nicoară, Victor Puiu  Gârgineanu, 
Ionică, Mihail Polihroniade, Ernest Bernea, Alexandru Tell şi multi alții. 

Inginerul care închiriase Căpitanului întreg etajul Il 
Ceres, nu ştiu din ce motive, anunţă rezilierea contractului. Deşi 
trecuse decât câteva luni dela semnarea lui, Căpitanul nu a vrut 


facă uz de dreptul său consfințit într'un contract legal. A preferat să 
a ne-am mutat în strada Aurel Vlaicu. Aici aveam 
comode. Pe 


caute alt sediu şi aş 


deasemeni un întreg etaj la dispoziţie, cu camere mai 


4 


Inginerul 


din strada 
nu 
să 


mai dispuneam de un 


» si locuința Sâ / bi 
i soitanului îşi. „10 : e se puteau „Pro 
lingă. biroul pl încăpere Ma! Ani jEE Tr le iure Sedinele! 
pentru secretaris ii s'au dat aici PA je lista tigia ză Printriug 
i a Ma , i vechi 1 de "pa 
I-a A i ăsoiil degenera, Traian Cotigă, lon Banea “ Wpitan 
ord Ă : » Necula ? TE . Aaa iha: 
Comandanți Bz ana Dumitrescu - Borşa: Văcâreştenii, adică pa 
Părinte lie Gârneaţă $i Radu Mironovici ay a 
st 


Stelescu ŞI 
5 iu Georgescu» Îște 
Mora, Corneliu i Bunei Vestiri. 


, Au urmat şi câteva noui numiri « 
omandanți âi ITI în 


făcuţi. Com : ind 
Senatul eta în lângă că eram mereu mai mulţi şi mereu maj a 
& i A : 
De a "le de manifestare, începuse şi organizarea noastră să 


în toate domenii 


i mai 
capete contururi, nite. D 
întețit. In Italia, Musolini ŞI 


demnitatea civică pe care-o aveau 


definite. Dar şi atacurile unei anumite prese şi 

consolida regimul fascist, reabilita lu 

Romanii în vremea lor de als 
si 


Regimul fascist crease un stat nou, mai At d este mai puternic 
şi mai respectat. Se petrecuse în acea [a i enomen de reacție 
naturală potrivit căruia un organism poatei IRA UAI In propria-i descom= 
punere. Când mizeria şi nevoile poporului italian au atins acea culme de 
unde porrea prăbuşirea lui definitivă in ghiarele marxismului 
ori reînvierea lui, a apărut ca reacție revirimentul fascist, care l-a mă 
vigorat şi l-a făcut să reziste acelei infecţii sociale care este comunis- 
mul. Este ştiut că înaintea fascismului Italia a cunoscut 68 de guverne 
slabe în decurs de 60 de ani. 

In cursul lunei Ianuarie 1933, în altă mare (ară din Europa, o al 
tă revoluție naţională avea să curme pentru totdeauna posibilitatea 
unei infiltraţii comuniste care voia să prolite de nemuiţuni:ile unui 
popor mare şi viteaz. Revoluţia naţional - socialistă avea să producă E: 
lumea întreagă reacţiuni violente. Dacă principiul politic fascist nu 
constituia motiv de îngrijorare, naţional- socialismul avea să speri 
lumea mai mult chiar decăt ferocitatea comunismului, care, în lum = 
democratică şi intelectuală a occidentului era prezentat 05 ca a 
principiu economic oarecare, cu toate mormanele de cadavre şi chi ti 
ce le lăsa în urmă în Rusia. 3 CaO 

Consecința i iată i 
= Fii îmi Cv apa aor evenimente externe a fost concentra- 
Sărindar cât şi a unor ji bio geo, tii At EA e e sub li 
i punti) Ai Deşi mişcarea tă ta fct A A aha rase A 

nici cu hitleri i : , Arte Smu 
mate, pa lat acte at noştri politici, atât alogeni cât, 
b orginei democratice. aceeaşi oală a răsvrătiţilor împotri- 

Facem o preci i A A 
noastră; Siripureia lea ba pa ini Aa Vl de ete 

lecare asemânare ale mişcării cu 


fascismul i 

sau iali 

0 Eta e pilule egala tul erau de natură formală. Structural 
Principiile de bază ale mişeăiii i aceştia prin spiritualitatea noastră. 
mice, ci spirituale, ) Sunt politice, nici rasiale, nici econo- 


. 


Noi nu i, 

I nu ne ridicam 
persecuții de ordin cu forta 
măcar evreii, 


? ; ste 
rasial sau 0 at di ordinei legale de stat, nici 
BIOS n'am întreprins vreodată. Nici 


cari nu Ştiau d 
ec sila 
ât să ţipe contra noastră fără motiv, 


42 


lezat cu ni mica. 


Insuşi Căpitanul scăpase odarii dela ui evreu care căzuse 
în Prut. Si cu toate acestea, acei cari instigau mai mult, cari urlau ŞI 
amenințau erau aceştia. Mulţi bani s'au scurs în buzunarele cozilor de 
opor, cari, prin influente politice, sau chiar la putere fiind, aveau sâ 
lovească fără milă şi fără cruţare Într'o generaţie Întreagâ ce voia 
să se afirme, nu pentru ea însăşi ci pentru binele celor mulți. 4 

Presa evreească nu scăpa nicio ocazie ca sâ atace, calomniind 
mişcarea şi pe Căpitan, să mistifice adevărul, să murdărească şi să 
păstălmăcească, de acord cu ura lor şovină, orice acţiune legionară, 
ca fiind de inspiraţie fascistă sau nazistă. Insuşi ziarul ” Universul 
încetase de a mai fi strict obiectiv în redarea diverselor evenimente la 
care mişcarea lua parte, direct sau indirect. Ziarele "Timpul" şi " Curen- 
tul”! ne loveau subtil. Numai "Calendarul", condus de Nichifor Crainic 
şi Dragoş Protopopescu, şi mai ales " Cuvântul " lui Nae Ionescu ne-au 
fost prieteni şi credincioşi. Centrul Studenţesc începuse sâ editeze zia- 
rul studenţesc " Dreapta”. Ca antiteză, Mihail Ralea şi P. Comârnescu 
reuşesc să strângă în jurul ziarului lor "Stânga 1 o serie de farisei ai 
democraţiei şi libertăţilor individuale. Fiţuicile "Tempo" şi " Credinţa" 
încercau să monopolizeze tot ceeace era mai senzaţional. 

Toată această presă, plus cafenelele şi scupcinele politice lăsau 
impresia unui cazan mare, cât o gură de vulcan, în care fierbea în 
clocote pasiunile unei populaţii urbane surexcitate.- 

In acelaşi timp masele populare nu puteau înțelege nimic din ce- 
eace se petrecea în lume. Nu aveau formată o opinie politică. Işi le- 
gaseră destinul de  atâţi fruntaşi politici şi tot de atâtea ori şi-au 
fript sufletul în aşteptări zadarnice. Erau pe atunci atâtea curente şi 
tendinţe, că înţelepciunea poporului a găsit mai potrivit să se retragă 
într'o indiferenţă totală faţă de tot ceeace reprezenta o acţiune poli- 
tică. In credințele lor politice erau tot atât de şovăitori şi bănuitori 
precât era de relativă şi îndoielnică cunoaşterea nuanţelor politice. 

O reacțiune a unei clase propriu zise, n'a existat. Mişcarea Legio- 
nară nu era expresia nici unei clase, ci a totalităţii naţionale. Dela in- 
telectualii de rasă, dela clerici, militari şi funcţionari de stat şi până 
la muncitori şi ţărani, toţi îşi căutau în mişcare nu numai un refugiu 
spiritual ci şi alinarea aspirațiilor lor spre un mai bine pentru colectivi- 
tatea românească. 

Prin anunţarea primilor Comandanți legionari, Căpitanul voia să 
fixeze pietrele unui hotar nou, nu în împărțirea de drepturi ci, în 
primul rând, în acceptarea de obligaţii. Dacă revoluția franceză avea 
să enunţe drepturile omului, cea a lui Codreanu şi a mişcării legionare 
avea să enuwnţe obligaţiile omului. lar dacă pentru toată lumea, dreptu- 
rile lor erau rău scrise în legi, puţine din acestea erau în mintea 
legionarilor. Dar mai mult se înscriau acolo obligaţiile lor. Conştiinţa 
eforturilor şi al renunţărilor pe care trebuia să le facă pentru ridicarea 
poporului lor. 

Primul drept al legionarului este de a da totul pentru neam şi pă- 
ră, fără a pretinde nimica în schimb. Ceeace pentru alţii era o 
obligaţie, pentru legionar era un drept. Legionarii s'au întrecut şi se 


e să se plângă. Niciunul dintre ei n'a fost 


n'au avut dec : 
înec copilul unui 


43 


ce 


porunca creştină care 


i st drept: . Cere 
at săzţi asigure, A enru n ălstianar con. ur, 3 drept, 
a A PU să ȘI ii = at aţă de 
întrec mere i, capăt coji ncev au berea ( el. Dar 


.. ă 
să ierţi greşi ților re a ierta Pe 


Ri ontra lui. Dar nu poat 
| legionarului sau făcut € Sp 


eptul ile ca 4 u poate ierta, de pila 
aţă atâr, numai arest otel d steşeali Pra iarta deasemeni EL 
: ierta lui luda- = par : ca 

are calitatea, ădarea lul ungăşiile şi j 
ăcatul lui Adam sau re municății româneşti,  pungâş ŞI crimele 

ice împotri : 

comise împo eia. ge e 
Sa comise contră e legionarilor ce pal pat ani pik ei 
Aceastea erau drepturi, ohlieaţiile legionarului sunt numeroase, 
ade. In sc legiunii, lui Dumnezeu şi Neamului 


ia primelor Br : izelor : : 
ocazia P de a se subordina deviz vă lui Dumnezeu şi comuniră 
Obligaţia i Legiunea era subordona ISN Ciu zuriLă &- 
românesc. Insăşi E uteam avea devize persona. ep SAL m Supuşi 
ţii naţionale. DE însuşi Dumnezeu. Această ierarhie nu ne-a 
stabilit : i 
nouă Românilor ci 
lor. 
să nu 


unei ierarhii t 
fost transmisă numa! 
nilor, deci tuturor popoare 
niciun monopol; dar nici 
sincer aceste legi: tie primordială decurg 0 serie .ce alte obligaţii, 

obli SAN i Esi de a te supune unei discipline, de a trece 
ot EA e. peste "interesele tale personale, de a munci, de a 
Ptfi, de a crea, etc. etc. 

O altă serie de obligaţii 
proprii şi de a plăti aceste greşeli 


Leg irculări JE 
în diversele circulări date de e capitep E 
a.- obligația de a repara 0 stricăciune, o nedreptate, un echilibriu 


i i demnitatea încălcată; 
ie na au DI iza he a vedea greşelile noastre, pentrucă suntem cu 
toţii pierduţi dacă închidem ochii la greşelile legionarilor, pentrucă 
sfărâmăm linia de viaţă legionară, legile noastre, în virtutea cărora 
trăim ca legionari în lume. : . 

In această ordine se adaogă şi obligaţia de a nu fugi de răspunde- 
re.... "'legionarul să aibe curajul de a spune: am greşit, am plătir", 
spune Corneliu Codreanu. Legionarul este dator de a-şi plăti greşeala. 

Fiecare mişcare de natură spirituală, politică sau economică, 
religioasă sau laică, dispune, atâta vreme cât este vorba de o mişcare 
bine închegată, de o filosofie proprie. Filosofia noastră este rezultanta 
unor lupte ideologice între pro şi contra lui Dumnezeu, între pro şi 
contra noţiunilor de Neam şi Tară, între pro şi contra noţiunii de 
familie, individ şi colectivitate, între pro şi contra principiului binelui, 
al frumosului şi al adevărului. Din această lupră a ieşit şi continuă 
neincetat să se desăvârşească un sistem propriu de gândire şi acţiune. 
ze aia 0 Mat, numit Căpitanul "legionar" şi noi l-am primit, 

şat şi ne-am dat lui. 


rezultă din obligația de a vedea greşelile 
săvârşite. Căpitanul avea să scrie 


44 


O întrunire legionară la Hârşova 


Pentru începutul lunei Mai Caratanase pregătise încă din vacanţa 
Paştelor o mare întrunire legionară la Hârşova. Prin afişe şi deplasându- 
se direct prin toate satele dinprejur, înştiinţase lumea despre prima 
întrunire legionară în Dobrogea. Il rugase pe Profesorul Codreanu să 
presideze această întrunire şi acesta acceptase cu bucurie. Urma să 
vină cu vaporul dela Brăila. Eu i-am ieşit în cale la Piua - Pietrii. Cu 
Căprioara, condusă de Niki Constantinescu, aveau să vină şi, Savin, 
Ghiţă Istrate, Ghiţă Gostea, legionari mai vechi aceştia şi câţiva dintre 
"bobocii" grupului "Axa", cari voiau să-şi facă botezul într'o manifesta- 
re legionară . . . de masse. Printre aceşti "boboci" ai mişcării erau: 
Vasile Cristescu, Vasile Marin, Mihail Polihroniade, Al. Cristian Tell, 
Constant şi Vojen. Din cauza unei pane la motorul mult prea î ncercatei 
camionete, Căprioara, botezul luptei legionare l-au făcut intelectualii 
noştri împingând la maşină mai mulți kilometrii, pe o şosea plină de 
gropi şi praf. După repararea motorului într'o localitate mai răsărită, 
au ajuns şi ei la Hârşova spre seară, când totul era terminat. De altfel 
n'ar fi avut ocazia să vadă nicio adunare masivă. In acea zi, era Dumi- 
necă, n'au putut ajunge la locul de întâlnire decât foarte puţini (ărani 
din împrejurimi. Toate drumurile, cu mult în afară orăşelului, erau 
barate de jandarmi cari opreau pe oricine se îndrepta spre Hârşova. 
Autorităţile declaraseră oraşul contaminat de nu mai ştiu ce molimă 
şi au oprit orice comunicaţie cu el. 

„Caratanase şi alţi legionari au fost arestaţi cu o zi înainte, sub 
motiv că instigă lumea la răscoală. Când am ajuns eu cu Profesorul în 
port şi de departe am văzut că nu este aproape nimeni în el, n'am 
ştiut ce să cred. Profesorul mă întreabă dacă Caratanase nu a aranjat 
cu mulțimea să-l aştepte în port? "Ba da! am răspuns eu, dar nu 
ştiu dece nu-i mai multă lume la debarcader." Profesorul, răsucindu-şi 
mustața cu nervositate, dă din cap cu înțeles şi spune ca pentru el: 
n Bandiţii, iar se pun deacurmezişul. ! Si continuă, "dar unde-i Căprioa- 
ra cu echipa din Bucureşti 2" Eu nu ştiam ce să-i răspund. "Poate vă 
pregătesc o surpriză", am îngânat eu, care nu-mi puteam imagina că 
Niki Constantinescu, Gh. Istrate, Savin şi ceilalţi nu ar fi fost în stare 
să ajungă la destinaţie. 

i „Când am coborît ne-am lămurit. Ne-a şi luat în primire şeful 
poliției locale, însoţit de şeful secţiei de jandarmi însoţiţi de mulţi 
agenţi de poliţie. Adresându-se Profesorului, îi spun: Domnule Depuret, 
ținem să vă aducem la cunoştinţă căadunarea Dumneavoastră, convoca- 
tă pentru azi, a fost interzisă." 

Profesorul sesizase însă situaţia şi le răspunde calm, în timp ce 
cu mâna îi dădea laoparte, înaintând: "Dar eu n'am venit să fac adu- 
nare. Am venit să stau de vorbă cu prietenii şi dela aceasta nu mă 
poate opri nimeni ..." 


45 


cc 


Caratanase care se afla 
iuio pe i destul de departe de 
Si am pornit- să de unde ne năvală tot mai mult şi ne-a 


tocmai în partea isa început, dat Caratanase. Intre timp aflasem 
port. Lumea, puţină d părinţilor lui imic de echipa dela Bucuresti 
condus până la IOSVAI nu ştiam i mulțumit că avea o cu să 
tot ce se întâmple bee profesorul olitişti şi de jandarmi, nu BIG 
but ij cnii mereu goniți de ii româneşti au pătruns i 
ii am i 23 2 u oc A A 

Lecăpăioa/e: intre: Apărătorii, iți pe Profesor să intre în casă 
îndrăzne să= ă 


se propteşte într'o pozi_ 


tot. încercau d 
le ordonă să părăsească 


dignat de obrăznicia poli tiştilor 


? : la ostăşie» i răseas 
ă şi, mal aprig Ca A or! cetăţean nu are voie să in- 


ei în curte şi 
Dar acesta, In 


ie foarte dârz i si 
id curtea. "In. curtea ŞI île până nu are mandatul procurorului n, 
puterii execu mai cunoşteam şi eu. l-am luat 


ici an al , A at 
pe put agenții, fortei PN afară. In acelaş timp, ca la o 
cu binişorul şi i-am 4! 'i mulțimea sărea peste gard în ogradă, 
comandă, de jur tm făcea deosebire între localul sau piața publică 
Nu cunoşteau legea care |. cerăţean liber. Adunarea s'a (inut în curte, 
şi locuinţa sau curtea unui Totul se terminase. Nu a 


i i i nCăprioara ". 
Intr'un târziu Ai ape patit motorul, să pună benzină, și 
stat decât atâta cât $ 


; lecat apoi cu toţii. Profeso- 

i : flămânzi de drum. AM plecă , A 

E 18340 re sit ML povestea multe lucruri. Din când în când mai 
rul era bine 


ea gi e la Slobozia Ialomiţei, la Doctorul Pantelimon Medic 
„Seara am ti i seful spitalului local, locuia într'o vilă construită 
alpi Suit E n mijlocul unei grădini cu flori şi o livadă 


î i nui conac boeresc. În i ERa E ) 

dp SĂ foicuțferii lăsa impresia unei gospodării EI Apă cale 207 A „Drul 

Pan taci un vechi prieten al nostru, îşi împărțea gostea între 
» 


: -i Sau, cel puţin a 
: = se IAT iva cai de curse ce-l avea. , Ă şa 
noi legionarii şi cei căţiva de cur asiunile. umane.  Dupăce ne-am 
unea când a venit vorba desp 2 
SSE i aşteptat o masă bogată dela care nu 
spălat la fântâna din curte, ne-a ştept bogat: 
E it nici vinul. Acesta ne-a destins încordarea zilei şi ne-a deslegat 
a lipsit nici ă ) Pa 
limbile. Am vorbit despre multe şi mărunte până. târziu în noapte, 
Profesorul ne-a întreţinut pe toţi CU povestirile lui, iar noi, cei mai 
tineri, am cântat câteva marşuri legionare. Gazdele noastre erau foarte 
, 4 Aia lie fue A : 
bucuroase văzându-ne bine ospâtaţi ŞI bine dispuşi. j 
Când a fost să mergem la culcare, nu ne-am putut decide uşor. 
Paturi nu erau pentru toţi. In sala cea mare rezervată oaspeţilor erau 
numai două paturi mari de nuc. S'au aşternut pe Jos saltele, toate de 
lână pufoasă, acoperite cu cearceafuri mari şi albe de aproape că ne 
era milă să ne aşezăm pe ele. Pentru fiecare din noi erau prevăzute 
cămăşi de noapte, ţesute cu motive frumoase româneşti, sau pijamale. 
Câr despre învelitori, ce să mai spun? Patru sau cinci _plăpumi de 
mătase care mai de care mai frumoase. Costea şi Savin făceau glume. 
Istrate voia să protesteze. Spunea că prea-i lux şi e păcat de aşa lu- 
cruri bune pentru mădularele noastre atât de obosite încât se puteau 
odihni şi odeaua goală. Numai Vojen şi Constant s'au regăsit în 
... Ba Li 8 . ) Ş . . = 
condiţii normale, culcându-se amândoi într'un pat. Vasile Marin făcea 
reflecţii pline de spirit. Era de o ironie necruțătoare. Cei mai mulţi 


46 


tăceau. Nu s'a putut închide ochii mulră vreme. S'a vorbit despre cul- 
tură şi civilizaţie. Ce este lux și ce-i condiţie umană de viaţă. Cât de 
relative sunt nevoile omului. Până unde se extinde strictul necesar şi 
care-i standardul de viaţă pe care noi legionarii l-am considera ca un 
minimum de existenţă. Eram din diferite regiuni ale ţării. Fiecare 
ştia să spună cum se trăia prin regiunea lui. Turcii din Dobrogea, spre 
exemplu, aveau paturi sau divanuri numai cei mai înstăriți. Ceilalţi 
aveau numai saltele aşezate împrejurul camerei şi dormeau pe ele 
noaptea. Mâncau pe o mesicioară foarte scundă, dar fiecare avea baie, 
model turcesc,dar totuşi, baie. Istrate povestea cum pela ei prin Vaslui, 
erau puţini ţăranii care să aibe mai muk decât o rogojină pe un pat 
de scânduri, făcut de ei însişi. Cel mai mult ne-a vorbit Vasile Cristescu, 
care, arheolog fiind, colinase ţara în lung şi'n lat. Eminent elev şi 
continuator al lui Vasile Pârvan, putea să ne prezinte o realitate a tim- 
pului de acuma în contrast cu ceeace trecutul istoric mai putea mărtu- 
risi. Ghiă Costea, ca trezit din somn, ne spune, rar şi apăsat, convin- 
gerea lui: "Cum a fost sau n'a fost, cum este sau nu este, tot mai 
bine-i să aibă omul decât să nu aibă”. S'a râs cu pofră. Când, pe 
rând, am adormit, zorii zilei băteau vesel în ferestrele îmbrăcate cu 
dantela perdelelor lungi. 

După un somn mai mult amăgit, ne-am sculat şi am continuat 
drumul spre Bucureşti, unde am ajuns în timpul prânzului. 

Petre Tocu ne-a povestit cum cu o zi înainte, la o şedinţă ai prima 
Cerăţuie de fete, Stelescu, mânuind stângaci un mic pistol de buzunar, 
a scăpat un glonte în piciorul Nicoletei Nicolescu, şefa Cerăţuilor. 
Condusă la spital, aceasta a declarat că aproape simultan cu o detună- 
tură slabă pornită dintr'o direcţie necunoscută, a simţit o arsură în 
picior. Ziarele au relatat: "Un glonte rătăcit răneşte o studentă ce-şi 
făcea plimbarea de dimineaţă prin Parcul Carol". Tocu povestea cât de 
bărbăteşte s'a purtat Nicoleta, fără să schiţeze cel mai mic gest de 
durere şi ce galben, ca de ceară, era Stelescu. Faptul s'a consumat în 
tăcere. Nimeni n'a mai vorbit de el, nici măcar Nicoleta. 

La scurt interval, Niki Constantinescu pleacă din nou cu "Căprioa- 
ra", cu o altă echipă, spre Teiuş şi Alba -lulia. Acelaşi neoboşitr Profe- 
sor Codreanu avea să ducă Românilor transilvăneni salutul nostru legio- 
nar. Dar aceleaşi autorităţi guvernamentale mânau din spate aceeaşi 
poliţie şi jandarmerie oarbă sau tot atât de rău intenţionată caşi stă- 
pânii lor,ca să ne oprească, să ne bruscheze şi chiar să ne lovească. 
Incidente inerente aveau să se producă la Teiuş şi pe tot parcursul 
străbătut. lon Banea, Niki Constantinescu, Bănică Bobre, losif Bozântan 
şi Profesorul Codreanu aveau să înscrie o nouă pagină în istoria de 
glorie legionară. 

Din Dobrogea până în Banat, din Vlaşca şi până la Cernăuţi, pe 
tot cuprinsul ţării echipele de cămăşi verzi băteau satele şi oraşele. 
Prin cântările lor trezeau suflarea românească la o viaţă nouă.Anul 
1933 avea să fie cel mai plin de lupte, anul cel mai răscolit şi frămân- 
tat din prima fază a afirmației legionare. 


47 


| 
| 
| 


lureşul din Vlaşca 


: ii itanul numeşte ț 
rii necontenite „A ate la Centru n nereaji 
„In urma a d buliu să conducă ŞI învaul Vlaşca a revenit pă 
de judeţe E af din judetul respectiv. 
activitate legionară A : 
fesorului Vasile Criste risipiţi pe (AL „cuprinsul lui, 

Puţinii legionari au între. €i şi voiau să ie coo ați într!g 
îprotpe CEI a CA Cristescu nu-l cunoştea pe toţi. Se 
legionarii şi cu toată lumea de 


acțiune comună. Nici ae Rezi si 
impunea deci, o luare de con caşi celălalte trebuia destelenit, 
o echipă de legionari încercaţi 


acolo. Un județ la fel de politicianizat 
județul. Trebuia vizitat sat 


i itanului 

Profesorul Cristescu” elite prin. tot 

Carti see Ina rată care dintre noi ne-a desemnat Căpitanul, nu 
de sat şi oraş de oraş: însă de Ghiţă Istrate, E. Palazzo, Jorjoaie, 


mai ştiu. Imi amintesc 
Iordache Spânu . . : erminarea examenelor, ne-am 
î i i 33, după t 1 
începutul lui lulie 1933, ri A 
vatuite di cotii în afara Bucureştilor pe pir e Brat ep te 
i i am E, 
ăsărise încă soarele şi VOIOŞI; s 
Ali etate marş pe două rânduri. Când era vreo isa paralelă cu 
dft mergeam monom. Era mai comod pe cărare dec adi șoseaua 
prea tare şi destul de colțuroasă. Ne menajam se dai A p - ii 
Profesorul Cristescu avea bocanci noi şi a simţit curând efectul, 
Maia deţul Ilfov ne-am abținut să 


imi + prin ju 
Dar nu a spus nimic. Cât am fos i V 
cântăm şi Pie; propagandă nu făceam prin sate. Dădeam bună ziua la 


toţi pe care îi întâlneam şi le uram noroc şi pierre ea ga pie i C9Ă 
cămaşa verde. Unii purtau cu sine raniţe cu sc a Lee d țu 
nu aveau decât câte-o geantă de mână- Când am intrat în județul 
Vlaşca, am început să ne oprim pe câmp, printre Se ae Pt sate, 
cântând şi vorbindu-le oamenilor despre Garda noastră fi tr a ti- 
pografia Profesorului Copuzeanu, din strada Isvor, tipărise Vasile Cristes- 
cu un manifest adresat Românilor din județul Vlaşca, pe care Căpitanul 
l-a dat apoi model pe ţară, atât pentru conţinutul său cât şi pentru 
forma în care era scris. 3 

Dela un timp ne-am abătut dela şoseaua ce-şi urma cursul spre 
sud, luănd-o spre apus. Tinta primei noastre etape era comuna Crevedia, 
satul publicistului Nicolae Crevedia dela ziarul " Calendarul ”. „Se cunoştea 
cu Profesorul Cristescu şi aflând de intenţia acestuia de a vizita judeţul, 
î1 invitase, împreună cu toată echipa lui, să poposească în satul său 
natal unde avea să fie şi el pentru a-i face o primire frumoasă. Si în 
adevăr, ne-a primit omul cum a putut mai bine. 

Când şi-a descălțat bocancii, picioarele Profesorului Cristescu erau 
pline de băşici şi rosături. S'a uns bine cu vasilină şi s'a bandajat. 
Spunea că nu-l doare. Noi însă, cei care făcusem deja această experien- 


escu. : 
din acest judete 


48 


(ă, Ştiam ce !nseamnă să te roadă un bocanc într'un marş. Voința 
Profesorului de a fi legionar de front şi nu de catedră l-a făcut să'nfrân- 
gă durerea rozăzurilor dela picioare. 

Si aşa ne-am continuat marşul nostru mereu mai voioşi, cu succese 
crescânde. Stiam dinainte unde şi când se ţineau târgurile. Anunţam 
lumea să vină acolo unde ne puteam manifesta cu toată amploarea. Pe 
prieteni. şi simpatizanți îi luam cu noi. Invăţau cântecele noastre şi 
cum să înjghebeze primele cuiburi. Când ajungeam la târg, unde ne ţi- 
neam adunarea, eram câte 20-30 în coloană. Profesorul Cristescu s'a 
dovedit a şti să vorbească şi ţăranilor, nu numai studenţilor şi elevilor 
săi. 

Judeţul Vlaşca era fieful politic al lui D.R.Ioaniţescu, care-mi 
era şi mie profesor la Academie, şi pe care studenţii îl numeau "Deri- 
că! demagogul. Sesizat de "'Zavistia " noastră din judeţul său, aşa pre- 
tindea el cel puţin, a căutat să ne provoace. 

Agenţii lui electorali au fost însă uşor desarmaţi de replicile 
noastre care se referea la practicile "democratice" ale lui Derică. 
Lumea se amuza şi făcea mare haz asistând la duelurile noastre politice. 
Nouă nu ni se putea pune nimica în sarcină şi toate calomniile pe 
care le debitau erau uşor spulberate prin probele contrarii ce le adu- 
ceam noi. 

Dar după mai bine de 200 km. Profesorul Cristescu nu a mai 
putut continua marşul alături de noi. Nu mai aveam mult până să 
ajungem la Giurgiu ude urma să ţinem o întrunire. Profesorul, cu picioa- 
rele bandajate şi în pantofi de casă, şi-a continuat drumul spre Giurgiu 
cu un autobus. Noi aveam să sosim tot pe jos în maximum două zile, 
când, într'o Duminecă, aveam fixată întrunirea. N'am ajuns însă bine 
în oraş, că în micul parc al acestuia, unde prin cântece încheiam 
prima noastră etapă de marş, am fost înconjurați de poliţie şi somaţi 
să mergem la chestură pentru a da nu ştiu ce soiu de declaraţii. Noi 
ne-am opus. Ne ştiam nevinovaţi şi nu eram obligaţi să dăm niciun ra- 
port poliţiei despre prezenţa noastră în acel oraş. Lumea s'a strâns în 
jurul nostru ca la circ. Tergiversările noastre au durat aproape două 
ore. A venit şi Profesorul Cristescu. Dar protestele noastre erau zadarni- 
ce. Forţa publică trebuia să-şi execute ordinul. De voie nici noi nu 
ne-am lăsat duşi. Ne dădeam seama că era vorba de o provocare, la 
care, dacă am fi răspuns, le-am fi oferit motive ca să ne aresteze. 
Deaceea nici nu am răspuns bruscărilor lor, uneori chiar brutale. Rămâ- 
nând rhereu în picioare şi împinşi mereu de poliţişti, am fi riscat să 
fim îndreptaţi totuţi până la chestură. Atunci, în semn de protest pa- 
siv, ne-am aşezat jos. Lumea iritată de intervenţia poliţiei a început 
să se mişte în favoarea noastră. Mereu mai tare şi mereu mai multe 
voci se ridicau din public. Când le-am spus că nu mergem de bună voie 
la poliţie, pentrucă nu există ordin de arest şi deci, acolo ne-au fi re- 
ţinut ilegal, până după întrunirea fixată, lumea ne-a dat dreptate şi 
ne încuraja să rezistăm. Poliţia, desorientată de gestul nostru, după 
oarecare ezitare s'au repartizat câte doi, trei la fiecare dintre noi şi 
ne-au luat pe sus. Pe Spânu şi alţi vreo doi mai robuşti, deabia i-au 
putut urni câtre patru poliţişti. Se desfăşura acolo o scenă tragi - comică. 


49 


strate, care reuşise să 


; l 
i mult. i a 
ât putut ma prins din nou. Am făcut şi 
i m sbătut € fugă, este ă tau 
Cu roții ne-a B& i ce mă purtau pe brate, 


d i s 
cui ez a Ă pământ Da ce! în spate. Si astfel] 
eu un efort şi i acuci alți doi gealati liie. Aici, fără multă discuţie, 
SI intii, transportat IA lu RA Ste port ilegal de unifor- 
cu mare greutate car dă Fă i judecată pe 

= st dresate a ilzig, fa 
mă E e nesupunere la i idăte 
ta fa isnărtați la penitenciaru 

OS s 


E pizia 
ocurorului ŞI . ARE: Aaa : 
A rezența Pr A toţi cel C eam din 
zadarnice. Am cati nimeni. Eram închişi tot 
. LI re 
ție. Nu sa P 


Cristescu care nu a fost implicat şi nici 
s : E : 
: R ofesorul Crist entru a-şi vizita ni 
Bucureşti, afară 4 i-ai ise înainte de iti stătea a te 
E. Palazzo care se dept instigată de po e tir] Heu0d 
rude. Era evident că POliUâ "m fost judecaţi după legea micului 
ude ură pentru a ne aresta. ; clipi din ochi am şi fost condam- 
Ag a (procedură rapidă ) şi cât, al € ase luni închisoare. Am făcu 
Pare iscdie, îmre şase săptămâni A > veam însă să mai stăm închişi 
. 2 tu e: pi rafala . 
2 3 ână decarea aces A pai Ur ri cul 7 , 
imediat Apel Ea ele portabil. O latrină plină LE pia A eNie tă 
ES elipsa i răspândea o putoare ziua sp, NOS zile nici nu ra 
destul de „OSI ii cărre sfârşitul lui Iulie. RUPE E Mittal a MA 
ă m. . E 
să vomită Eram total epuizați. De unde cre Aa il ea 
puteaja» GANEA: i ae cot Ie arti LEU aere Mc O VOI tra, Ziua „şi 
ihni ă un marş â : i îngrozitor u i 
odihni după A ură sufocant ă, acelaşi miros îngr 1 puzderia 
nQApIGA ac ERA, i loşniţele sangvinare, ne dădeau imaginea iadului 
de, „PUTAC tg? Elea pes il ta apărarea, condusă de lonel Moţa şi 
pe pământ. Spre norocu transferarea noastră la Văcăreşti. 


ri A i a obţinut : a > E 
lee fetala de sub jurisdicţia Tribunalului de Vlaşca şi 


ii i eşti. 
i Curţii de Apel din Bucur del 
in rase a FREZA am pri ceva mai bine. Puteam cel puţin să facem 


pc zi i am plimba prin curt 
un duş pe săptămână, primeam pacheie Sin Ma la NE 13 id 
vechei mânăstiri. De jos, din curte, pute RER LER gi j 
i piere 1. Ne simţeam bine şi eram bucuroşi că s'a sfârşit 
i pe CAP vedere politic realizasem mai mult decât în zece 
pari Er Ca BE simpatia întregului oraş. LOR Brett a ŞI „coma Aaii 
noştri din acest oraş au lărgit această simpatie. âţiva „ath AeL 
ce" ai liceului din Giurgiu ne-au adus, în timp ce eram :nchişi acolo, 
de-ale mâncării şi rufe de schimb. Ba chiar la câţiva din noi ne-a dat 
câte-o cruciuliță pe care-o purtam la gât. Aşadar marşul nostru, cu 
concursul autorităţilor vlăşcene, s'a scontat cu un efect foarte bun. Nu 
numai județul Vlaşca, dar şi altă multă lume din ţară, a aflat astfel 
despre noi şi mişcarea noastră. îi 
La Văcăreşti aveam dormitor comun cu infractorii de rând. Ne 
bucuram de simpatia acestora. Dacă vedeau în noi  într'adevăr pe lup- 
tătorii pentru o lume mai dreaptă, e greu de spus. Infractorii de rând 
au o concepţie proprie despre dreptate. Stiau totuş că suferim pentru o 
cauză şi, cel ce suferă câştigă simpatia oricărui om, indiferent de 
categoria lui socială. Ceeace era mai revoltător însă, era regimul celor 
condamnaţi pentru furtul din visteria statului. Excrocii "loviturilor în 
stil mare", delapidatorii de milioane în dauna statului, stăteau în 


50 


Maia. 


celule individuale, amenajate cu paturi, saltele, cuverturi şi „rufe de pat. 
Puteau lua masa la cantina închisorii, iar gardienii se îngrijeau să nu 
le lipsească nici băutura. Erau, cum s'ar spune, în pensiune. Acest 
tratament nedrept, în comparaţie cu cel al celorlaţi infractori mai 
mici, ne producea sânge rău. Ne răcoream sufletele însă, în mânăstire, 
unde ne rugam lui Dumnezeu ca să-și întindă mâna Lui asupra acelor 
fără de lege. 

In Biserica mânăstirii am văzut şi noi pictura Sfântului Arhanghel 
Mihail, care l-a inspirat pe Căpitan şi l-a ajutat să demaște pe trădă- 
torul acţiunii lor din 1924, aşa numitul "Complot Studenţesc”. Erau 
şapte la număr cei ce proectaseră complotul contra celor vinovaţi de 
nenorocirea în care se scufunda ţara întreagă. Aşa socoteau ei: cine 
greşeşte faţă de ţară trebue să-şi ispăşească greşeala şi nu să conti- 
nue a o împinge şi mai mul în prăpastie. Voiau să se sacrifice ei, 
dar prin jertfa lor voiau să deschidă ochii şi să desfunde urechile acelora 
cari nu vedeau şi nu auzeau jalea din popor. Au fost însă muşcaţi de 
trădare şi Căpitanul nu putea avea o clipă de linişte. Si ei erau găunoşi ? 

Intr'una din zile îşi cheamă camarazii în Biserică pentru a se 
ruga. In faţa Icoanei Sf. Mihail a îngenunchiat. Ceilalţi l-au urmat. S'a 
rugat fiecare în gând. Au ieşit de acolo tăcuţi şi îngânduraţi. La vre- 
mea mesei, printre îmbucături, sub o inspiraţie, Căpitanul spune celor 
din. juru-i. "Trădătorul este printre noi” şi a continuat să mănânce 
înainte. Nimeni n'a scos niciun cuvânt. La un moment dat Vernichescu 
se scoală şi pleacă dela masă. Nimeni nu spunea nimica. Ceva greu 


pluteaparcă peste ei. La un răstimp se scoală şi Moţa. Il caută pe 
Vernichescu şi-l găseşte plângând în celula lor. Intrebar dece plânge, 
acesta, în ton dojenitor, îi răspunde: "Dece mă bănueşte Corneliu?" 


Moţa caută să-l liniştească. Personal se lămurise. Frunrea-i lară părea 
şi mai luminată. Sfântul Arhanghel le-a ajutat să afle de unde pornise 
trădarea. Vernichescu informase Siguranţa. Era agentul plătit al acesteia. 
Fără ştirea celorlalţi, Moţa îşi procură un pistol. Cu câteva zile înainte 
de proces primeşte un cozonac frumos în care era ascuns pistolul cerut 
unui camarad deafară. Pe sălile Tribunalului a tras în  Vernichescu, 
rănindu-l, nu răpunându-l. Din această cauză, după achitarea lor în 
cazul! Complotului '',Mţa a rămas mai departe în închisoare până la 
judecarea noului proces pentru împuşcarea lui Vernichescu. A fost 
achitat şi el. 

Cât am stat la Văcăreşti, am încercat să retrăim miomentele 
cele mai importante din lupta Căpitanului şi a Văcăreştenilor săi. 

Ghiţă Istrate, moldovean meditativ şi fire poetică, era de o sensi- 
bilitate sufletească exemplară. Nu de rare ori povestea, cu lacrămi în 
ochi, puţinele câte văzuse, trăise şi simţise în viaţa-i legionară. lorda- 
che Spânu, deşi tot moldovean, era mai impulsiv. In afară de vizitele 
surorilor lui Jorjoaie nu primeam alte vizite. Mai toţi legionarii din 
Bucureşti erau plecaţi, fie în vacanţă, la casele lor, fie la Vişani, 
unde, la cererea ţăranilor localnici, Căpitanul voia să ridice un dig de 
protecţie contra revărsărilor şi inundaţiilor pustiitoare ale râului Buzău. 

N'au putut face nici acest lucru. Guvernul Vaida care deținea 
atunci puterea, nu ne-a lăsat. Să facem propagandă nu puteam, să 


S1 


să ne scoată din legalitate, 
ineau lanţ: Inchisorile. primeau 
'a putut insă găsi motive 
judecat şi Apelul nostru, 
erau achitaţi legionarii 
A Legile qării nu ne condamnau, dai 
u din legalitate: obţină condamnări. Dacă puteau 

: s judecătorească rămăsese 


construim, Nu pUtReI RE Se 
Prigonirea noastră încep 


mereu mai multe vlăstare 
de condamnare. “* 
Am fost achitaţi 
căci nicăeri nu ieşea ei i 
politicienii încercau pe Se Co iu) să 


iau puter 
manevra Cum voia Mitu sp Ao 0 
independentă şi judeca colaci ne bucuram. de aceleaşi drep şi liber- 
sa wioriceliicevătean,, 'Său; Brupare'iide 


i rii noi 
In baza legilor ță fila 
onstituţI€» geloşi de succesele noastre 


ăți revăzute prin Con iii A 
causa. Numai adversarii ar i “ăpună e orişice cale, chiar a 
î imi ÎN aaa e forţele ex ; 

teiimulgimile 39. 06 resiuni de tot felul mânau Și isi ecutive 
abuzurilor. Prin bani şi P utere în stat, între cea legislativă şi 


asupra noastră. Această a doua P 


arginţi 
cea judecătorească, s'a pretat i de mai 
Ne-a lovit mereu. Pe acea MAL. i n Veni tytemăa cândifi i câlelaiiă 
tivă. Nu mă gândeam pe mpotriva noastră. Ideea de forţă avea să 


i vor coaliza F a Ă i 
zi =. ssiricul de dreptate ŞI echitate Peulei ie Mea pa "Aj 
e e di * e Fe 

dăiziu sei î mpărţitorii justiție! aveau rii “ Ai hai 5 după 
cum se conformau legilor, ci după cum le câ â 


damnări cerute. i A itatea, executorii să le aplice 
Legislatorii aveau să legifereze ilegalitatea, fără „ aplice 
3 Zr A i iudecătorii să le confirme fără cea mai mică 
cu ură şi sadism, iar J]! andea ni bă urcuşul pe "muntele suferinței”! 
ezitare. Pe atunci nu mă & Mă bucuram că făcusem şi eu ceva pentru 
avea să fie mereu mai greu. i = ă a IMA 
î lumii româneşti legalitatea noastră şi 
Legiune: demonstrasem în faţa lu : Atiuz ătorii abc rii 
demascasem samavolnicia celor ce se pretindeau condu tu ş i 
Acceptasem cu linişte cele aproape şase săptămâni de !nchisoare 
şi mă bucuram de libertatea câştigată. Recomfortat sufleteşte m'am 
dus spre casă, dupăce m'am oprit vreo câteva zile la Carmen - Silva, 
» 5 - . ei . î3 
unde gazda cu copii pe care-i meditam obişnuiau să-şi petreacă vacanța 
de vară. Povestirile mele le plăceau, dar simţeam că nu le înţeleg. 
Reprezentanţi ai clasei de mijloc, această mică burghezie nu putea, sau 
nu voia încă să-şi complice existenţa liniştită cu preocupâri politice. 
O reacţie a claselor de mijloc, negustori sau meseriaşi, funcţionari 
sau militari, prinsă între două pietre de moară, politicianismul celor 
prea avuţi şi foamea de dreptate a celor prea lipsiţi» avea să se producă 
cu mult mai târziu. Până atunci toţi aceşti oameni cum se cade, liniştiţi 
şi mulţumiţi, trăiau fără probleme. Până mai târziu, participarea lor la 
toată frământarea generaţiei noastre a fost numai de ordin sufletesc. 
Ajuns acasă, mi-a mai rămas timp doar să fac şi cu Macedonenii 
- . a . ._. Li . E . 
o întâlnire în pădurile Ceamurliei, lângă Bazargic. Aveau deja cântecele 
) [4 ] 


lor pentru Căpitan şi Garda lui, în afară de mult cunosctul " Părintească 
dimândare ”!. 


şi la presiuni şi ne-a lovit. 
cu această putere execu- 


52 


Casa Verde 


In urma multelor închisori care au fost deschise larg acelora care 
niciodată nu s'au temut de ele şi mai ales în urma eforturilor mereu 
mai mari şi mai grele pe care majoritatea legionarilor le-au depus ani 
de-a rândul, Căpitanul a proectat o casă de odihnă pentru aceşti luptă- 
tori istoviţi: ''Căminul legionarilor răniţi - Casa Verde.” 

Pe un teren în Bucureştii- Noi urma să se ridice această casă 
prin propria noastră muncă. lon Banea scrie în cartea sa, "Căpitanul" : 
"Când lumea cea veche sărea asupra legionarilor, bătându-i şi rănindu-i, 
Căpitanul dădea această ripostă: un cămin pentru cei răniţi. El a 
mers atunci şi mai departe şi a spus: dacă ne veţi omori, vom crea 
un cimitir legionar. El nu fuge de jertfă. Afirmă convingerea că, numai 
punând jertfa la temelie, se va putea clădi ceva temeinic." 

Căpitanul convenise cu o fabrică de cărămizi din apropierea Bucu- 
reştilor, ca legionarii să lucreze acolo, nu pe bani ci pe cărămizi. Fie- 
care legionar angajat la această fabrică căpăta adăpost, masă, plus ca. 
40. de cărămizi pe zi, în schimbul muncei lor. Fabrica nu era suficient 
de utilată şi munca era destul de grea. Mâncarea deasemeni nu era 
prea consistentă, iar de dormit ne servea un şopron de paie, peste care 
întindeam puţinele pături pe care le aveam. Pe timp frumos era voie 
bună. Când ploua eram şi noi plouaţi. Cântecele noastre n'au lipsit 
însă niciodată. La fabrică lucrau mai multe echipe, unele la pământ, 
altele la presă, altele la transport cu vagoneţii, etc. 

In plus mai era şi o echipă specială la exploatarea carierei de ni- 
sip şi prundiş, tot proprietatea fabricei. 

Pe terenul nostru se săpau fundaţiile. Pământul fiind argilos se 
preta la prelucrarea lui pentru cărămizi. Aici, alte echipe frământau 
pământul cu picioarele şi-l presau apoi în forme cu mâna. Căpitanul 
însuşi a lucrat aproape zi de zi la aceste cărămizi. Copiii din î mpreju- 
rimi ne-au fost oaspeţi permanenţi, iar seara se adunau pe lângă focuri- 
le noastre mereu mai mulţi prieteni şi curioşi ce voiau să vadă acest 
început de eră nouă. Căpitanul locuia într'un bordeiu care a stârnit 
curiositatea tuturor, mai ales ziarişti şi publicişti, cari ne vizitau. Au 
venit tot felul de oameni să ne vadă, dela nevoiaşii cartierului până la 
senatorul şi membru. al Marelui Consiliu Fascist, Coselschi. Acestuia 
i-am făcut o primire camaraderească. Ne-a vorbit şi ne-a încurajat. 
Când a terminat, l-am asaltat cu sute de plicuri, pregătite dinainte, în 
care uram succes cauzei fasciste. A plecat profund impresionat de primi- 
rea noastră. Ajuns în Italia, ziarele de acolo aveau să relateze cu lux 
de amănunte despre deşteptarea României. 

Când l-am primit pe Nae lonescu, n'a găsit altceva mai potrivit 
să ne răspundă decât să-şi desbrace haina şi, suflecându-şi mânecile 
cămăşii, să treacă la rând cu Căpitanul, să facă şi el cărămizi. Contri- 


53 


noastre semnificația timpului 


ii : pă 
SA aena Munci pi e vorbă : 
ia pornea din suflet şi Impressa locul politicel, TI di ză ieri 
buţia por si munca aveau Ss "mai potrivit: alimente, bani 
nou în câre fAfsăeiu “ceeace ctedeat Ai. izi Cantacuzino -Grănicerul 
Alţi ne dădeau - eneralu : 
construcție. Când G tă ciment Şi tot pe-atâtea de 


materiale de 
ne-a anunțat 


vagoani 


= inci A 
cadoul a <i de bucurie: 


: Îi 
fier, a fost o explosie genei pe, ia ari 
sus şi l-am avut de atunci mart ai mişcării se mutase pentru a. cincia 
setiiulxcenet) diu erau mereu pre ; 
3 osii a ia lângă garâ bor. pa cp ir Mt Ape su 
apă astra ae Flor ia piine a Mou E E e au je uei 
lucrări RI ta organizaţia noastră în lit piateae înă ă Pitanul 
gt TIR: ne : 
Ape în perma i îi 
ă tive, neputând fi Vista ai 
duzei nai, Cici Sera planşeu peste EI ŞI puna a fost 
ând s | iudeii AP iei 
prezentă aproape toată garnizoana Bucureşti. zi Ma inte Lapi Ti ada 
i ai i 
i re repede pe mâl I l i 
niere, trebuia lucrat foa spa Ar S tis tatele -ipeb carea mau 
betonul. Când am fost gata, â 


Căpitanul o radia în mijlocul nostru- Am ţinut O căi A Ma a ne-a 

i ăpi |. Eram strânşi într un mare icareu./ Discursul ! nostru 
vorbit a pita |, "Prin munca noastră vom sădi România cea 
este fapta "4 nea eguse ela a tească, iar noi să făptuim!!. Ne- 
nouă. "Să lăsăm pe alţii să vor . vârste dlieși. es le 0 iai 
citit apoi o listă cu materialele intrate, munca Sâvârş Ei egionari 
s'au distins în această primă etapă â proiectului, nostru: 

Eu n'am putut fi prea des la această muncă. Pedeoparte examenele 
lăsate pentru sesiunea de toamnă, iar pedealta meditaţiile ce le aveam, 
nu-mi lăsau răgaz pentru muncă decât două sau trei jumătăţi „de zi pe 
săptămână. Mă simțeam totuşi mereu printre voluntarii acestui şantier. 
Dealtfel puţini erau aceia cari puteau lucra în continuu una sau mai 
multe săptămâni. Majoritatea veneau la lucru după cum le permitea 
timpul. Studenţi sau muncitori, funcţionari sau liberi profesionişti, cu 
toţii erau angajaţi la treburile lor. N'a fost însă legionar din Bucureşti, 
sau sosit pentru puţină vreme din provincie, care să nu fi venit la Casa 
Verde şi să nu fi pus mâna la lucru, măcar să îndrepte un cui pentru 
cofraj sau să poarte pe schele o cărămidă sau o găleată cu var. Fiecare 
dădea mâna de ajutor pe care-o putea şi Casa Verde se înălța văzând 
cu ochii. "O imagine în mic a orânduirii de mâine ”, scria Banea. 

Totuşi lucrul a trebuit să fie întrerupt. Guvernul presidat de 
Vaida se prăbuşeşte. Regele însărcinează partidul liberal cu forma- 
rea noului cabinet. Si spre surpriza tuturora , lui I.G.Duca i se oferă 
formarea noului guvern şi prepararea alegerilor care trebuia să-l confir- 
me sau să-l infirme. 

Surprinşi eram şi noi cu această alegere stranie a Regelui, căci 
Duca fusese mare adversar al restaurării din 1930. Ar fi fost mai firesc 
sa fie chemat George Brătianu, care, la sugestia Regelui, rupsese în 
ouă partidul liberal. Nu s'a aşteptat nici Brătianu şi nici alți fruntaşi 
politicieni să fie atât de bine i i i Ai Lei 

| tât jucat de Rege vechiul principiu: Divide 
et impera. Se desvăluia astfel cinismul R i ăci î 
smu egelui, căci ce s'a întâmplat 


cu partidul liberal avea să se întâmple şi cu partidul țărănesc: intrigile 


regale au reuşit să i 5 ş 
Nae 3 rupă, puţin după aceea, chiar pe Vaida de luliu 


54 


A Orişicum, liberalii georgişti n'ar fi putut veni la putere pentrucă 
nici George Brătianu şi nici vreun alt fruntaș al partidului său nu a 
fost nici la Paris Şi nici la Londra ca să-și asigure sprijinul politicei şi 
al capitalurilor din vest. Duca a făcut-o. Dar nu numai atât. El dăduse 
garanţii exprese nu numai de prigonire a noastră ci şi de desfiintarea 
Mişcării Legionare. 


Din nou alegeri generale 


Noile alegeri erau fixate pentru începutul lunii Decembrie. Ale 
sute de milioane de lei trebuiau să fie cheltuire cu aceste alegeri în 
loc să-se întrebuințeze aceşti bani pentru şosele sau alte necesităţi 
obsteşti. Alte cheltuieli şi alte energii trebuiau consumate, nu pentru a 
alege la conducerea ţării pe cei mai buni, ci pe cei pe care-i numeau 
partidele. Poporul nu era chemat să aleagă omul ci partidul. De cele 
mai multe ori oamenii alegeau în Cameră sau Senat indivizi de care 
n'au auzit niciodată în viața lor. Dar nu numai atât. Aceşti deputați 
şi senatori nu alegeau la rândul lor pe miniştrii. Ei nu desemnau guver- 
nul, ca în Franţa spre exemplu, ci erau chemaţi să aprobe sau să res- 
pingă proectele guvernului ales de rege. Deci nu poporul alegea conducă- 
torii săi, ci regele. Poporul confirma numai. 

Regimul nostru democratic era sui - generis. În primul rând era în 
funcţie de rege şi numai apoi de popor, sau, cum s'a văzut până în 
1937, de popor nu mai depindea deloc. Până în 1937 niciun partid chemat 
la putere pentru a prepara alegeri generale, nu le-a pierdut. Având la 
dispoziţie întreg aparatul executiv, furând urmele şi făcând să voteze 
chiar şi morţii, partidul, desemnat de rege, câştiga, cu majoritatea ne- 
cesară. In plus, la calculul mandatelor, tot guvernului îi revenea voturi- 
le acelor fracțiuni politice ce n'ar fi reunit minimum de 2% necesar 
pentru a obținea reprezentanță în Cameră sau Senat. O altă serie de 
avantagii, prevăzute în legea electorală, veneau în sprijinul guvernului, 
aşa numita zestre guvernamentală, încât era aproape imposibil ca un 
partid, care a primit mandatul regelui de a forma guvern, să nu câştige 
alegerile. 

Si totuşi, celelalte partide se avântau mereu în această parodie, 
pentru a-şi asigura un număr oarecare de mandate cari le dădeau multe 
avantagii economice. Afacerile se puteau face numai dacă aceiaşi oameni 
erau mereu aleşi deputaţi sau senatori şi aveau perspectiva de a deveni 
miniştrii. 

Acestor norme democratice”, chiar dacă nu ne plăceau, ne-am 
supus. Ne-am prezentat la toate alegerile -nu şi cele comunale - ca să 
vedem cum primeşte poporul reformele pe care le preconizam noi. 

Mişcarea nedispunând nici de data aceasta de fondurile necesare 
ca să depună liste în cele 71 judeţe, nu a depus, cu toată străduința 


55 


numai pentrucă o serie de 


Si astă S / 4 

SEA : de judete., i nului. Printre aceşti 
Căpitanului, decât "n pa N la dispoziţia fie înainte, îl unei 
i 1 s$ in , s= 
pane ăi ea Virei Ionescu pe Care cu e Spunea că e un mare prie- 
s Verde. Caratanase | al lui Carol II, se 


i : na 
cusem şi eu la Casa /e A + prieten perso 
ten al legiunii şi al Căpitanului- FOSuE “ mai ales de ale metresei 


scârbise de manevrele camarilei dA laoparte dela cele mai 
us ş d i d ie 

e, Elena Lupescu; care n A E atunci credeam că dacă 
la Etica "i intervenţii politice: Pe Ea elor pole, a îl 
ate: > Aaa rcoe iai fost prieteni 3 > va fi 
va părăsi pe rând toţi ac la restaurare, adică să 


: tase 
iu să i care-o accep i 
nevoit să respecte condiția PE i : i A 
scoată din a publică românească pe acea viperă pe care n'0 dorea 


i ă se dovedească 

i ltor altora avea să $ A 

oporul. Dar credinţa mea şi a Mu : 

îi Fralsă. Nu numai că -regele ingrat n'a pus frâu acelei reno, care-I 

subjugase total, dar nici n'a fost vreodată preocupat ; cara ecât 

să-şi strângă o avere personală cât mai mare şi să ea frâu Jipa 
pul unui neam întreg. 


iuiei -se î tra 
ambiţiei personale transformându-se în satrapul 
De i ori îl întrebam pe "Nenea Gică" sau pe "Coana Mari- 


oara", cum le spuneau legionarii, inginerului. Şi soţiei lui, cum erau şi 
ce preocupări avea regele şi acea ovreicuţă (fica unui oarecare Wolf 


şi fostă soţie de ofițer român). 


Dela "Nenea Gică” am aflat că fostul prinţ Carol, aventurier şi 


donjuan din fire, era un pasionat jucăzor de cărţi, mare beţivan şi por- 
nograf peste măsură. Mania timbrelor poştale n'a avut-o decât în 
măsura în care îi camufla o avere de. multe milioane. Avea însă o 
colecţie întreagă cu glumele cele mai indecente şi porcoase. li plăcea 
sportul şi vânătoarea, iar politica şi gospodăria (ării îl interesau numai 
în măsura în care acestea îi asigura venituri cât mai mari. Era acționar 
la toate întreprinderile şi exploatările economice mai mari ale ţării. 
Orice nouă fabrică sau mare întreprindere s'ar fi întemeiat, trebuia să 
depună la palat pachetul respectiv de acţiuni. Cu timbrul aviației scanda- 
lul era public. Toată lumea vorbea de nesaţiul Regelui României. 

Pentru toate aceste dest ăinuiri căpătasem o simpatie deosebită 
pentru Nenea Gică! şi "Coana Marioara”. Vasile Marin îl numea 
bon homme "-ul nostru. Deseori eram invitaţii lui la masă.Insuşi Căpi- 

tanul şi mulți alţi legionari erau musafirii lor. Ceva mai târziu ave 
să-mi fie naşi de cununie. a 

"Cu "N, “x 5 Fi 3 a - 

aţa d zi ap apei fă colindăm Dobrogea întreagă. La 
E ip a Aa arad eneralul Cantacuzino, la Constanţa, '!Nenea 
e pi A i sora ihu, iar în Caliacra nu-mi mai amintesc. Regiunea 
sai ec ue a Map distanțele dintre sate erau uneori foarte 
cast a aL i ape var fi fost de positiv pentru propaganda 
dețe într'o lună. Step pla a inel. SoceEele, patului 
lua căci nevoile erau mari i SILu> Sau, din alte judeţe nu puteam 
zentam pentru prima oară i iai obs iidin Dobrogea, unde ne pre- 
Silaghi, Ghigă Costea, şi Virgil a ne-au venit ca întărituri Victor 
ŞI cu aceste ajutoare de afară, Inpi Sai junscontând cu legionarii locului 
» Inginerul Ionescu închiriază două autobu- 


se mari. Când au tras în fa a sediu stru d am 

f Fi iki . 

ui nostr In eş 
strada Maramur n 


56 


Seful judeţului Constanţa era domnul AL. Rally, intelectual şi bun 
conferenţiar. Era cumnatul lui Mitică Predescu care fusese sub (ărănişti 
1 UȘpOCUOI administrativ şi avea să devină și el legionar. Domnul Rally, 
prins într!'o serie de conferințe, nu ne-a putut însoți în propagandă. 
Nici legionari prea mulți nu aveam. Pe cei câţiva "fraţi de cruce Ace 
erau în Constanţa, nu-i puteam lua cu noi pentru â nu le. periclita 
situaţia şcolară. Totuşi am putut umplea cele două maşini. S'au remar- 
cat: lon Caratanase, care avea comanda întregei echipe, Victor Silaghi, 
Ghiţă Costea, fraţii Eugen şi Mihail Teodorescu, Fane Georgescu, Nelu 
Gheorghiu, Virgil Teodorescu şi alţii. Nicolae Seitan, un tânăr avocat 
din Constanţa, s'a ataşat de noi. La fel au făcut Preotul loan Chivu, 
când am trecut prin satul lui, Viişoara,lon Florea, din Casine, Costică 
Chiriazi, din Adam - Clisi şi fratele lui Ovidiu Popescu, avocat din Negru — 
Vodă. Au mai fost şi alţii, cari cu timpul s'au pierdur pe drum. Elemen- 
te foarte bune ce aveau să pornească la luptă deabea după această 
campanie electorală, urmată de o prigoană foarte aspră- k 

Printre noi aveam un turc foarte simpatic. Se numea Seladin Kerin, 
şi a venit alăturea de noi cu ocazia primei întruniri pe care am ţinut-o 
încomuna lui, Basarabi (Murfatlar ), renumită prin viile ei. (Via şcolii 
de agricultură din localitate, datorită vinului bun şi cunoscut în toată 
țara, fusese acaparată de Regele Carol Il.) Pe Seladin l-am avut mereu 
cu plăcere printre noi. Era fiul unui mic fabricant de cretă. Avea ceva 
şcoală şi era foarte inimos. Era mahomedan, dar îl respecta pe Isus 
Hristos şi îşi iubea patria sa. El ne-a învățat pe turceşte marşul lui 
Kemal Paşa.Poate simpatia lui pentru acel revoluţionar turc l-a apropiat 
de noi. S'a străduit să explice conaţionalilor lui, prin satele pe unde se 
mai găseau încă turci şi tătari, scopul Gărzii de Fier. Fără el n'am fi 
putut obţine succese mari printre aceştia. 

Minoritățile votau întotdeauna cu guvernul. Era politica lor de 
apărare a propriilor interese. Nu se voiau în conflict cu guvernul, orica- 
re ar fi fost acesta. Tinând seama că în total erau aproape 4.009.000 
de minoritari, la o populaţie de 18-19 milioane cât aveam pe atunci, 
iată ce plocon de voturi obținea orice partid care căpăta mandatul 
regal. Totuşi atât turcii cât şi tătarii, cari sunt cunoscuţi ca foarte 
cinstiţi şi credincioşi, cât şi puţinii germani ce se găseau în provincia 
noastră, au arătat un interes deosebit mişcării legionare. Seladin se 
purtase atât de bine, încât nu a constituit pentru noi o surpriză când a 
fost primit în Legiune şi chiar înaintat în gradul de "instructor legio- 
nar. "Prezenţa lui şi a altor turci printre noi, constituia o dovadă 
pozitivă contra acelora ce ne acuzau de antisemitism sau rasism. 

După întrunire, am rămas peste noapte în comuna lui Seladin. 
Am fost primiţi bine de gospodari. Toţi voiau să ia măcar unul dintre 
noi, pentru a-l ospăta şi găzdui. Vecinii se strângeau în jurul tinerilor 
oaspeţi care le-au vorbit până noaptea târziu despre lucruri de care nu 
mai auziseră până atunci. Eu şi Eugen Teodorescu am nimerit la un 
german, proprietar de moară sistematică, presă de uleiu şi maşină de 
lână. Cetăţeanul era foarte înstărit şi ar fi vrut să ştie, dacă naţio- 
nalismul nostru viguros nu i-ar pune averea şi originea lui în discuţie. 
Am vorbit mult la un pahar de vin. Noi nu cinasem şi ne era foame. 


57 


aie 


a grumaz- Nu îndrăsneam 


Sel zi ; 
e că-l tăia PE ic de multă vreme. Nici 


îm: fă disperat 
Eugen îmi făcea semne ncasem nm 
să spunem gazdei noastre Că nu aa călare Pie aa CONCentra la asupia 


gazdei nu i-a dat prin gând, 1 nopţii, foarte diplomat, ere aha 
s i N zu LE > i e 

discuţiilor noastre. Spre mie datului mai sunt deschise. irat „gaz ele 
dacă cafeneaua sau crâşma Eugen îi răspunde 


ă ezitare tot 
noastre întreabă dece? După plac “estul de jenat, neamţul. s'a 
Es = % us . 
că am vrea să mergem să & 


; tărie, Ne-a adus ouă, şuncă 
scuzat, iar gospodina s'a şi repezit la pipa) ne-au ap a RA 
fiartă şi afumată, brânză şi alte bunătâţi câ PE e other 
hurile lihnite de foame. După masă am mal nit semnele oboselii 
pahar de vin, dacă dela un timp; n'ar fi interveni : 

, , 
atât la noi cât şi la gazde. i ut 4 3 
Ne-a fost deep dispoziţie o cameră cu Su e ia ate şi 
moi. Entuziasmat, Eugen dă să se aşeze pe pat, maniie ŞI  volup- 


tatea iusorinălui. ace lava iure pes Daridn/aadapucal le otet BELEA 
cuvânt, căci s'a prăvălit în fundul patului, desinuhulu se: im 3 y ecât 
picioarele ce se bălăbăneau în semiintunericul camerei. Paturile erau 


adânci, iar dunele mari de puf le acopereau aceast adâncime. Din 
întâmplare eu mă aşezasem mai pe margine şi nu mi-am pierdut echili- 
brul. Am râs cu poftă o bucată de timp, apoi ne-am culcat. In zorii 
zilei trebuia să o pornim din nou la drum, mereu spre vest. i au 08 

Prea bine nu am dormit căci dunele erau prea calde şi nici eu 
nici Eugen nu eram obişnuit cu ele. Când ne-am întâlnit cu ceilalți, 
ne-am povestit fiecare păţăniile. Ne-am înregistrat în minte pe toţi 
acei cari S'au arătat a ne fi prieteni sau chiar ne-au cerut să fie şi ei 
înscrişi în "partidul" nostru. Aveam mai multe afişe electorale pe 
care le-am lăsat prietenilor noştri. Aveam şi două afişe mari şi foarte 
frumos realizate. Unul reprezenta un legionar ce îndrepta o Cruce, 
care, ruptă din soclu, amenința să se prăvale. Celălalt reprezenta tot 
un legionar cu semnul nostru electoral, gardul, cu care acoperea ţara 
românească. Erau de o execuţie artistică deosebită şi nu-l dădeam 
decâr la cei de care eram siguri că nu-l rup. Puteau servi de tablouri 
în multe case de Români. 

„Dupăce am mai executat un cântec de plecare, şi dupăce le-am 
promis oamenilor că vom mai veni pela ei, ne-am îndreptat spre  Med- 
gedia. 

E Crt st 2 ar e PA NEA satelor, iar noi pacea cântând 
pr geaca pă nai. ales tefan Vodă al Moldovei pe care de 
î (II şi se potrivea cel mai bine marşului nostru 
cadenţat. 
E: A Mee al atât în Medgidia cât şi în Cobadin şi ne-am 
p piu n comuna Viişoara la Părintele Chivu. Planul nostru era 
să trecem în viteză prin cât mai multe sate, anunt ându- i 
împărțind manifeste, urmând ca la a doua sau ie i ia i E 55 
insistăm mai mult aco 4 
noi. Invăţasem dela er lie e a RR lei Er Pană Velea 
In prima noastră trecere răscoleam doar sare la Ă, pie e Aia 
care puncte ne erau mai favorabile, pentru 7 dou oară înregistrari 
fază înainte de votare, să le putem "i i Spa, (ici) bariipotintauleiinia 
zita pe toate, dând ultimele instruc- 


58 


a 


pi al pentru a asigura ca victoria să fie de partea noastră. 

„Pe cei pe cari îi câștigam ti luam cu noi, cale de o zi 
Ei, pregăteam ca delegaţi şi asistenţi pe lângă secţiile de votare. Tr 
ia să luăm toate măsurile ca să nu se mai întâmple furturi de urne. 

In Viişoara, în afară de marșul şi cântecele obişnuite, n'a fost 
nevoie de multă vorbărie. Preotul Chivu era foarte iubit şi ascultat de 
sătenii lui. Am lăsat câteva manifeste şi am pornit-o mai departe. pâ- 
nă seara am făcur şi Cerna- Vodă, unde am avut un mic incident cu 
poliția şi jandarmeria şi am pornit-o mai departe. j 

Liberalii au început şi ei să se mişte. Au simţit pericolul şi nu 
ştiau cum să ne oprească. Eram mulţi şi poliţia, sau jandarmeria nu se 
putea ţine mereu după noi pentru a ne stăvili propaganda. Pe „unde se 
concentrau aceştia, bănuind itinerariul nostru, nu ne duceam noi, încât, 
afară de Cerna - Vodă nu ne-am mai întâlnit cu ei până ce am trecut 
în judetul Durostor. Aici ne-am oprit la Silistra şi Turtucaia. Peste tot 
ne primeau românii şi macedonenii cu brațele deschise, chiar dacă 
majoritatea dintre ei erau pentru George Brătianu. Oamenii se găseau 
într'o mare dilemă: să-i urmeze pe şefii lor, cu care erau mereu in 
contact şi pe care-i votaseră mereu sau să ne urmeze pe noi, aşa cum 
le poruncea inima. Nu am insistat nicăeri prea mult, nici în Durostor 
şi nici în Caliacra, unde ne-am deplasat până la Balcic şi Cavarna, pe 
malul Mării Negre. Am reintrat apoi în județul Constanţa, pela Mangalia, 
unde iarăşi am avut un incident cu primarul, om de bază al liberalilor 
şi ne-am oprit la Pecineaga unde-l aveam pe învățătorul Spanocle. 

Acest om foarte modest şi de mare credință a depus mult suflet 
în comuna lui şi a reuşit să scoată mulți legionari de ispravă. 

De aici am pornit din nou spre vest şi ne-am oprit, după un drum 
foarte greu, trebuind să împingem în repetate rânduri maşinile noastre, 
în comuna Negru - Vodă (Cara - Omer ). 

Intrunirea de aici iarăşi ne-a fost deranjată de jandarmi. Nu am 
răspuns însă niciodată la provocări. Nu voiam să dăm ocazie guvernului 
să ne scoată din legalitate. Presa începuse deja să urle, aşa cum făcea 
întotdeauna, de "Zavistia codrenistă !!. Legionarii împânziseră ţara şi 
partidului liberal, cu toată încrederea regească, simţea că îi fuge 
terenul de sub picioare. Oricât de viguroasă era propaganda noastră pe 
întreg cuprinsul ţării, respectam toţi cuvântul de ordine dat de Căpitan 
de a nu provoca şi nici a răspunde la provocări. 

Dela Negru - Vodă, unde l-am lăsat pe advocatul Popescu ca să 
continue acţiunea noastră, ne-am îndreptat spre Adam - Clisi şi Indepen- 
dența, comuna lui Aurel Butu, cuzistul judeţului nostru. La monumentul 
din Adam -Clisi (Tropaeum Traiani ) am făcur un popas. Priveam această 
relicvă care rezista încă ploilor şi vântului de aproape două mii de ani. 
Era dureros că nimeni nu se îngrijea să-l menajeze. Cu toate că se 
găsea sub protecţia monumentelor istorice, nefiind însă îngrădit, localni- 
cii continuau să fure din piata lui oridecâteori aveau nevoie pentru 
casele lor. Făceam din nou o constatare tristă. Oamenii din Adam - Clisi 
au fost profund impresionați când, în loc. de propagandă pentru noi, în 
loc de promisiuni şi deşănțare politicianistă, le-am vorbit de valoarea 
istorică şi culturală a acestui monument şi l-am da în grija lor să-l 


sau două 
ebu- 


59 


E eee i lei 


' de însărcinarea primită de ei. 
onorați ziviv cu ochi prieteneşti. ; 
i ne-au iptă de drum pe Costică Chi- 
bună Teodorescu. Când s'au 


enone „C s'au 
B uiburi acolo. Costică Chiriazi 
lui Constantinescu. 


pe drumuri de ţară şi 


ca să-l ocrotească. S'au simţit 

Stau simțir înălțaţi sufletește Ş 
De aici i-am luat cu i a şi 

riazi, M. Mureşanu, Traian bhaneş 


.. va C 
s pa : înfiinţeze câte 
întors/ au şi! început "SĂ i fel şi fratele 


a rămas tot timpul cu noi. tie mereu 5 
Am pornit apoi spre răsărit. i. aproape o săptămână, ne bucura- 
i ă ieşi „ Până atunci, âk, loile ac 
voiam să ieşim la şosea. P. cemeam să nu ne apuce ploile pe ele 
sem tot de vreme bună şi Ne la Topraisar ne-a şi 


sera pila a ajunge 
drumuri de (ară. Si în adevăr, Vnlete E ) 
ajuns o ploaie măruntă de toamnă t ati 
Am poposit la Octavian Banciu, 2) d 
Casa lui mare ne putea primi pe totl- 


Pi : i mondial d pe 
up icidiice da Dau gi ta Bisericii, nu de mult refăcută, 
Domnul Banciu ne-a arătat din clopotnița 


: m impresia că 
: y au tranşeele. Aveari 
stiri! eri “fronturile Și “pe "OAda P elui câmp neted ca în palmă. Am 


ceva misterios plutea în atmosfera ia cateii peniar ară. de reuşită. Sunt 
ținut şi aici o întrunire, pe CAN CE dispoziţie sufletească pentru gân- 
momente, sau locuri care-ţi dau o predisp 
duri înălțătoare şi dorință de ee ati ÎHa2 mulți şi mari, prin fapte- 
itzi ia i il darza ai i ocă de glorie pe care-a 
le noastre. Voiam să redăm României acea ep e. fritgil sită 
cunoscut-o sub un Stefan cel Mare, apărător al creştinismului şi gliei 
strămoşeşti. "Am înălțat un steag, spunea Căpitanul, iar Gt 
noastră este să reunim firul istoric întrerupt de vitregia timpului. Să 
întindem mâna peste patru veacuri în urmă şi să continuăm opera 
marelui Stefan". Cam acestea ne erau gândurile .ce le desvăluiam şi 
acelor din câmpia Topraisarului. Ă 3 E 

După întrunire, luându-l şi pe bătrânul Banciu cu noi, ne-am în- 
dreptat spre Constanţa, unde aveam să ne repausâm 0 zi şi apoi să 
pornim în nordul judeţului, spre Tulcea. Jandarmii ne căutau peste tot. 
Maiorul de jandarmi, Popescu, un om cu o ură pe cât de nemotivată, 
pe atât de neînduplecată, voia cu tot dinadinsul să ne provoace, să ne 
prindă undeva, să ne poată aresta, numai şi numai pentru a ne şicana. 
Căci de arestat nu ne putea aresta fără un motiv concret. 

Din comuna Ferdinand ne-am împărţit în două echipe, fiecare cu 
câte-o maşină. Caratanase a luat litoralul mării şi eu, avându-l şi pe 
"Nenea Gică" cu mine, vom bătea mijlocul. Trebuia să ne întâlnim a 
doua sau a treia zi la Cogealac. Nu aveam un itinerariu precis, sau cel 
puțin aşa lăsam să se înțeleagă. Intram, spre exemplu, într'un sat pe 
şosea, ne ţineam adunarea şi ieşeam tot pe şosea în continuare. Toţi 
credeau că vom continua şoseaua şi jandarmii ne aşteptau în satul ur- 
mător. Noi însă, cum ieşeam din primul sat, o coteam, fie la stânga 
fie la dreapta, pe drumuri de țară şi ne făceam propaganda în alte 
sate. l-am purtat aşa pe jandarmi încât nu mai ştiau ce să facă. Dar 
şi-au procurat şi jandarmii un autobus şi voiau să se țină după noi. 
Atunci ne-am schimbat şi noi tactica. Am împărţit echipa în două, 
astfel că jandarmii nu ştiau după care să se ţină. 

Am fost foarte satisfăcuți când, mai târziu, cineva ne povestea 


etar cu vază în acea comună. 
Topraisarul, unde s'au purtat 
păstra încă urmele luptelor. 


60 


cât de furios era maiorul Popescu când afla din două puncte diametral 
Opuse că acolo se aflau legionarii. Ne-ar fi numit atunci fantome. Si 
in adevăr, de multe ori dădeam această impresie. Apăream în câte-o 
comună unde nici dracu nu se aștepta să picăm şi apoi dispăream. To- 
tuşi, în această formă riscam să fim prinşi pe rând, aşa că ne-am 
reunit din nou forţele într'o singură echipă. Gândeam că fiind cu toţii 
la un loc, nu ne vor putea ridica jandarmii cu una cu două. Calculul 
nostru a fost bine făcut, căci chiar a doua zi după reunirea noastră, 
încă înainte de a se face de ziuă, plantoanele maşinilor noastre trase 
în curtea părinţilor lui Bănică Dobre, unde odihneam cu toţii, ne anunţă 
sosirea jandarmilor. Intr'o clipire din ochi am fost cu toţii afară. Jandar- 
mii intraseră deja în curte. l-am dat pur şi simplu afară. Mă minunam 
de Eugen Teodorescu care se înfipsese într'un plutonier pântecos ca un 
butoiu. Ne făcusem stăpânii curţii şi-i dădeam afară căci nu aveau 
mandatul procurorului. Cutezanţa lor nu era nici mai mult „nici mai 
puțin decât o violare de domiciliu, interzisă de lege. Au fost şi îmbrân- 
celi, totuşi ambele tabere s'au putut stăpâni ca să nu se întâmple vreo 
bătaie. Noi eram foarte agitaţi. li intrebam pe jandarmi, ce vor, ce au 
cu noi? Dece nu ne dau pace? Tot timpul nu făcusem nimic mmânul. 
Nu călcasem legile ţării. Nu ne-am legat de nimeni. Nici „când ne-am 
întâlnit cu propagandiştii partidelor adverse n'am încercat să le stricâm 
adunările lor. li lăsam pe toţi în pace şi nu ceream decât să fim 
lăsaţi şi noi în pace. Ne-am întâlnit cu qărăniştii, cu lupiştii, cu 
georgiştii şi chiar cu liberalii lui Duca şi n'am avut niciun altercat cu 
ei. Ne vedeam de treburile noastre. Aşa înţelegeam noi democraţia şi 
aşa o voiam, adică, fiecare să fie liber de a-şi spune cuvântul şi apoi 
poporul, nesilit de nimeni,să-şi dea votul aceluia care-i căpătase încre- 
derea. Totuşi guvernamentalii nu-şi respectau principiile de bază ale 
regimului pe care pretindeau că-l reprezintă. Ne acuzau de dictatură, 
de revoluţie şi de tot ceeace imaginaţia lor le oferea ca motive pentru 
a ne ataca. : 

Noi, nici măcar nu criticam pe nimeni. Nu mânjeam cu noroi 
obrazul nimănui. Nu ne ajungea timpul ca să ne spunem crezul nostru, 
dar să ne mai ocupăm de alţii, chiar dacă contra acestora aveam probe 
notorii de vinovăţie faţă de interesele ţării. 4 E 

Cu toate acestea, niciodată până atunci şi cu atât mai mult în 
acel an, nu am fost lăsaţi în pace. Noi nu ne bucuram de aceleaşi 
diepturi în faţa legilor ţării, ca toţi ceilalți. Cu jandarmii nu puteam 
sta de vorbă. Ei nu ştiau de lege şi legalitate, ci de ordinul primit şi 
de amenințările acelora ce-i comandau. Vor fi fost printre jandarmi şi 
oameni de treabă, în sensul că nu făceau exces de zel, „dar în trecutul 
nostru de lupte pentru apărarea drepturilor noastre înscrise în lege, am 
întâlnit printre aceştia oameni de o ferocitate rară. Ne urau pur şi 
simplu, fără motiv. Erau educați în acest sens. Unii urmăreau poate 
bani, alţii o înaintare în grad, cine ar putea spune ce se petrecea :n 
interiorul acestor oameni ? Câte cute ascunse nu au sufletele ? i 

De multe ori nu mai ştiam ce să facem cu aceşti oameni. Eram 
la limita răbdării noastre. Ne stăpâneam, dar indignarea clocotea în 


noi. 


61 


EEE NEUE 


: de ne af 
iandarmi din Guitea și lăsat ia 
iul ale curții şi ne-am sedis 
latu indeau că am avea arme fără 
Fo gat să ne lăsăm percgeziţionaţi 
-am N ză Ne 
permise: Nu aveam arme; dar Hear, er enră, Dreptul lor de a perche 
fără un ordin seris dela autoritatea iri u delimitate de legile țării. 
siioiia ca şi inviolabilitatea noastră ir „mi să le respecte. Aa a 
x 9 Y .. 
Ci ă ă ste legi tie i iile noastre 
Cine vrea să facă uz de ace dela eau. Discuţ cu 
nevoie de încuviințarea parchetului Şi nu 4 ră Către amiază au sosit 
eirgii”durătilâfe nctegiș” cât îşi Vasadiered a, cu procurorul. Nu-mi mai 
comandantul legiunei de RL ie ADE ardei era pentru Caratanase. Am 
amintesc pentruce motiv se dă ordin a mai adus aminte 


“i imeni nu şi- 
cerut procurorului să ne percheziţio ta Sa Ta atu cum se călcau 
de acest pretext al jandarmilor. Constatam Cu 


legile ţării. Cu câtă uşurinţă! Procurorul însuşi fusese câştigat de cei 


i ii lui de reprezentant 
ia pa EAI i peste conştiin(â 
nelegiuiţi, căci trecând peste lege ş să Să aresteze pe Caratanase. 


justiţiei ă, nu ştiu ce 4 
al justiţiei, pretextează, nu ş i cu ia hiUege Goăstahţa: “Avea 


Ne-am solidarizat cu el şi am pornit- t , u 
convingerea că aici Judecătorul de Instrucție va cere imediat punerea 


lui Caratanase în libertate. Ne-am înşelat însă din nou. Judecătorul, 
caşi procurorul ştiau că mai exista şi o lege după rai Sa e 
delicte electorale se pot şterge uşor după terminarea alegerilor. Deci, 
pentru a se pune bine cu stăpânirea, nu erâ problemă dacă mai călcau 
şi pe afara legii în perioada electorală. Noua stăpânire putea fi recu- 
noscătoare. "O mână spală pe alta”, iar amândouă le spală guvernul 
desemnat de majestatea sa care trebuia să câştige alegerile. 

Caratanase n'a fost pus în libertate, ci i s'a „confirmat mandatul 
şi urma să fie judecat. Aceasta se petrecea pela jumătatea lui Noe mbrie 

După arestarea acestuia am preluat eu comanda echipei de propa- 


gandă. 


După ce i-am dat afară pe 


ne postasem pe toate cele pati 
aţi. Voiau să ne pe rcheziţ ioneze: 


Uciderea lui Virgil Teodorescu 


In noaptea de 22-23 Noembrie, pornisem cu o echipă de legionari 
ca să lipim noile afişe electorale primite dela Bucureşti. Erau în ele 
câteva puncte de program. Voiam să le lipim noaptea, căci a doua zi 
dis - de - dimineaţă o porneam din nou la drum în judeţ. 

Nu luasem prea mulți cu mine. Doar pe fraţii Eugen şi Mihai 
Teodorescu, Fane Georgescu, Virgil Teodorescu, Manu şi Florea. Locul 
să i Ale era la pieri Teodorescu acasă. Acolo se afla stocul nostru 
e alişe. Am început lipitul pe Bulevardul Independenței şi 
pe Bulevardul Regina Maria. Trecusem de strada i catajIPal 4 e dece 


strada Moldovei. Virgil Teodorescu ă ipi 
s „Mol E urta găleata cu 
iar ceilalţi aveam câte-o bidinea. 5 4 i 7 i ale Tell 


La un moment dat auzim mai 


multe fluerături i E 
noapte. Ne-am dus la el ca să-l âturi ale unui gardian de 


întrebăm dece alarmează lumea. Flue- 


62 


sasi ulȘ lui nu erau însă pentru lume. Era un semnal de adunare al 
gardienilor din sector spre locul de unde se fluera. Până să ne spună 
că nu avem voie să lipim afişele Gărzii de Fier s'au şi strâns vreo 
cinci gardieni. Ne-au somat să mergem la chestură. Noi bineînţeles 
n'am voit. Era o nouă provocare. Au voit să ne ducă cu forţa, dar 
n'au putut căci noi ne-am opus. Impăciuitor, le-am spus că nu vom 
mai lipi afişe până dimineaţa, dându-le cuvântul de onoare că la ora 8 
vom fi la chestură ca să lămurim acest caz. Dece nu aveam voie să 
lipim, manifestele noastre într'o. votare unde ne prezentam cu candidaţi ? 
Dar nu aveam cu cine sta de vorbă. Ei voiau cu orice preţ sâ ne ducă 
cu forţa la chestură. Au început chiar să ne bruscheze. Erau cu unul 
mai puţin decât noi. Au mai fluerat dar nu le-a mai venit niciun ajutor. 
Noi nu voiam să facem scandal. Ne retrăgeam înspre sediul nostru care 
nu mai era departe. Dar paznicii ordinei publice deveneau mai şi mai 
brutali. In colțul străzii Valea Albă s'au opintit şi mai mult în noi. 
Cu toţii ne pierdeam răbdarea şi mi-era teamă de o încăerare. Virgil 
Teodorescu era cel mai agitat în faţa acestor abusuri. i 

L-am luat pe Virgil Teodorescu de braţ şi am plecat cu el în jos 
pe Valea Albă. N'am ajuns însă bine la colț şi aud o împuşcătură, 
apoi încă una şi încă una. Dau să mă uit în urmă cine a tras şi 0Or- 
don camarazilor mei să memoreze numerele sergenţilor, ce le purtau pe 
gulerul mantăilor. In acelaşi timp, în dreapta mea simt că se răsuceşte, 
se îndoaie şi apoi se prăbuşeşte Virgil Teodorescu, apucând să spună 
numai .. '"'m'au împuşcat! 

Era în zorii zilei de 23 Noembrie. Din gura lui se prelingea o 
dâră de sânge. Trei, sau patru gardieni au şi dispărut, între cari şi 
acela ce trăsese. 

Pe unul dintre camarazi l-am trimis după o trăsură, pe altul, să-l 
anunțe pe domnul Virgil lonescu, iar pe altul, la sediu ca să ne vină 
ajutoare. Pe sergenţii cari n'au fugit i-am oprit lângă noi. Au sosit 
repede două trăsuri în care l-am urcat pe Virgil Teodorescu şi noi 
ceilalți, şi ne-am dus la spital. Medicul de serviciu a constatat că Virgil 
era mort. Glontele, calibru 7,65, intrase în spate prin stânga, perforase 
plămânii amândoi şi ieşise prin umărul din dreapta. O hemoragie puter- 
nică i-a provocat moartea. 

Făcând legătura cu Bucureştiul, Căpitanul şi-a anunţat sosirea în 
aceeaşi seară. A venit însoţit de Moţa şi de Generalul Cantacuzino. 

Virgil Teodorescu era primul legionar căzut, victimă a samavolni- 
ciei autorităţilor de stat, dispreţuitoare de legi şi omenie. Aceluia 
ce-şi căuta şi apăra o libertate prevăzută în Constituţia țării i-a fost 
stinsă lumina soarelui. Celui ce căua şi apăra un sens al vieţii i-a 
fost răpită însăşi viaţa. Cu ce drept şi pentru care rațiune? Noi n'o 
puteam ghici atunci. Deasupra noastră corbii făceau cercuri în văzduh, 
în jurul nostru clănţăneau hienele şi noi, niciunul dintre noi, nu înţele- 
geam de ce? Si dacă totuşi mintal puteam înţelege, sufletul nostru 
refuza să creadă că este posibilă atâta ură şi mişelie. Nu bănuiam 
atunci că se vor abate asupra noastră multe alte încercări cu mult 


mai grele. aie 
Mai târziu, în legătură cu împuşcarea lui Virgil Teodorescu, lon 


63 


mare, iar acum pute 
atât de Mă, ! Putem 
B ă scrie n provocarea 1a fost NICI arestat, nici cer- 
anea avea sâ > . 


n 
rgentul 

i ntrucă Se 4 
ele e tibi io e: Nu bănuiam că vor mai 
cetat, nici judecat nicio 


i Cu atât mai puri 

Am pierdut atunci We Aa urati să dea sie 

cădea alți mulți ete) m românesc oară şi nici nu dusă 

preia e ideal de eroi pe care per E trai au fost însă şi vor 
i şi ăn u ) i i 

alte mii şi ze sa [i ae fiutif st pe 


să-i cunoaştem. Aceşti | 
rămâne în veci fundamentu n se va termina şi cu noi 


să mai fie", dar când se vor ter 
ca neam. Zi bi 5 
i ă ai bine, 

stră noastră spre m2 n 
In strădania jertfă a 


de fiecare zi, aveam pilda le ai jertfa Îi sirăil” meodoresiă 
i ora A 
aveam şi exemplul contemp 


itate. Nu mai erau suficiente nici in- 
a deschis o nouă poartă Spre ta rni SEI E ele tatati rima al 
juriile, nici minciunile, Nici măcar puş Ele ASI tei teren acum ag 
me, ca să-şi menţină calitatea de leg! e SE ee mtileionaleăe 
stabiliseră autorităţile Statului Nostru - mo , 
Tu: ke, 
Cum spune cântecul piata i mambectiipa Mozrii 
Din Moldova azi venim, 
Aruncat e zarul SorţiI, 


răi, / n 
Ori învingem ori muri i i 
o pa comună. Moartea legionară nu este 


înseamnă sfârşitul zilelor în mod voluntar, 


ca la sinucigaşi. Ea este o moarte acceptată senin, Mp cum acceptate 
liber şi voluntar îi sunt toate suferințele. Legionarul nu caută nici su- 
ferința, nici moartea, cum s'ar spune, CU lumânarea, dar nici nu le 
ocoleşte când e vorba să-şi apere acele principii de viaţă care nu sunt 
numai ale lui, ci ale neamului românesc întreg. 


Un predecesor al gândirii legionare, Vasile Pârvan, scrie undeva: 


"Noi muritorii suntem mari nu pentru găsirea unui gând într'o zi de 


noroc, ci pentru urmărirea într'o mie de zile, şi cu, şi fără noroc, a 
gândului unic, care stă la temelia oricărei vieţi creatoare. Si sufletul 
nostru se multiplică prin fiecare gând de-o zi pe care-l prindem în 
sborul spre neant şi îl fixăm, ca pe 0 piatră de monument în opera 
noastră unică, în gândul nostru unic." 

Ceva mai târziu, Victor Puiu Gârcineanu avea să scrie: !Nu există 
creație decât dela depăşirea propriei noastre ființe. Deaceea fără a 
căuta suferinţa ca unii eretici exaltaţi, dar şi fără a o ocoli şi a o 
teme ca raţionaliştii, noi trebue să acceptăm suferința ca o condiţie 
în drumul creaţiei." 

lar mai târziu, Căpitanul scrie: "Cine renunţă la mormânt, renunţă 
la Inviere. Pentrucă condiţia Invierii stă în acceptarea prealabilă, neşo- 
văitoare, senină a durerii şi apăsării mormântului. "! 
al 7 ied atat li ap Rae mia 
asumat ceeace nimeni nu prime e ducii tg e Cot i pal: eta! 4 

Autorităţile au refuzat e d E e seal al ela ha vasata, ua 

sa ne dea nouă cadavrul camaradului nostru 


în lupta şi în munca noastră 
înaintaşilor noştri. De-acum 


Această moarte nu-i 
rezultatul unui accident. Nu 


64 


PONUEUB AȚI transporta la Hârşova şi a-i face cele creştineşri. O mașină 
mică insă i-au adus părinții la Constanţa. Le-au dat cadavrul şi apoi 
am pornit-o cu toţii spre locul lui natal. Toată lumea era revoltată. In 
Hârşova i-am făcut o înmormântare cum se cuvenea. Mici şi mari, ti- 
ntz bătrâni erau de faţă. Biserica, foarte mare, de mult nu mai 
văzuse atâta lume adunată ca să-l petreacă pe acela care le era atât 
de cunoscut. Tatăl său era factor poştal în localitate. 

In Biserică a vorbit Moţa, apoi Generalul. Până la mormânt se 
făcuse întuneric. Inainte de a fi coborit în groapă i-am dat onorul şi 
am cântat pentru prima oară "Cântecul Legionarilor Căzuţi”, hotărît 
de Căpitan a rămâne imn de îngropare a celor căzuți dintre noi : 

"Plânge printre ramuri luna, 

Nopţile's pustii, 

Căci te-ai dus pe totdeauna, 

Si n'ai să mai vi” i 

O coincidenţă mişcătoare s'a petrecut când cântam noi 
versuri, în plânsul mulțimii adunate, căci luna, mereu mai luminoasă, 
se avânta printre spărturile norilor risipind întunericul târziului de seară. 

Atunci a vorbit Căpitanul, care până atunci părea copleşit de 
durerea pe care-o simte orice tată la pierderea unui fecior. In afară 
de câteva ordine scurte şi cuvinte de îmbărbătare părinţilor celui 
căzut dintre noi, nu scosese până atunci niciun cuvânt. 

La mormânt ne-a cutremurat pe toţi, rostind doar o singură frază: 
"Tară, care-ţi ucizi pe cei mai buni fii ai tăi, ia aminte: ori te schim- 
bi ori ori vei pieri. 

Plânsul mulţimii a devenit un hohot unanim, în timp ce pământul 
se rostogolea în groapa celui ce a fost răpit dintre noi, fără voia lui 
şi fără voia noastră. Si nici cu voia lui Dumnezeu, căci dacă Domnul 
le ştie pe toate, nu toate câte se întâmplă se fac cu voia sau după 
placul Lui. Ce s'a întâmplat a fost numai cu voia omului - bestie. 

Apoi, grei de gânduri şi de răspunderi de-acum mai mari, am dat 
ultimul salut şi am plecat din nou în luptă. Cel ce ne-a fost ca un 
frate, s'a bucurat cel puțin de această modestă ceremonie. Câţi n'aveau 
să mai cadă apoi sub gloanțe sau torturi de necrezut, fără a avea pe 
nimeni care să-i aprindă o lumânare sau să-i spună încet un Tatăl 
nostru! 

In "AXA "avea să apară articolul lui Moţa, "Cranii de Lemn”, 
care formează şi titlul cărţii lui, apărută ulterior. 

Echipa lui Virgil Teodorescu a căpătat "Crucea albă” şi pentru a 
treia oară Căpitanul mi-a strâns mâna. Eram foarte mişcat. Mă între- 
bam mereu: Cine va fi decis oare ca acel glonte să-l lovească pe Virgil 
şi nu pe mine? Eram doar braţ la braţ amândoi. Să fi fost numai o 
întâmplare ? Nu trăsese acel gardian ca să omoare pe cineva dintre 
noi ? Căci el nu trăsese ca să rănească ci ca să omoare direct. Ni'a 
tras în aer şi nici la picioare, ci a tras cu sete în plin. Era o bestie 
de om, căci după acea şedinţă a prefectului de Constanta cu organele 
polițieneşti şi jandarmereşti, de care auzisem, şi care le dăduse desle- 
gare pentru orice agresiune, această uneltă inconştientă s'a simţit în 
siguranță ca să facă orice căci guvernul va avea grije să-l scoată de 


aceste 


65 


ÎN aa mg are Mu IRON 


““Xrui guvern mai este o 
asupra oricărui B! 


însă că de i 
însă înă la urmă. 


sub orice învinuire. Uitase i 
A: oate ocoli P 


lege pe care nimeni nu 0 po. absolvit de orice cercetare. Li- 
Si astfel, sergentul criminal ma E vclutaţapă Meci nivi ati 
fe Ca teal A 'osi în alegeri 1! "AF spui a 

beralii cari au ieşit victorioși r scule ării, Ip e 

o altă poliţie, a N de Constanţa, în Ye 

pierde urma. 


Continuăm propaganda electorală 


ul Constanţa nu am mai întâlnit ni- 
locale. Nimeni nu ne-a mai ieşit 
măcar vreun liberal nu a mai 
şi ce căutăm în împără- 


După această crimă, în, judet 
cio piedecă din partea autorităţilor loc 
în cale. Nici poliţie, nici jandarmi, nic! 
găsit de cuviinţă să ne întrebe cine suntem aa 
ţia lor. N'au mai vrut să ni se opună ? Aveau de gân rde 


aceeaşi libertate de care se bucurau toate celelalte pat mei o 
putea spune atunci? Un lucru era evident. In darie eee la să : au 
nu şi-au putut atinge scopul. Vechii liberali şi-au Pier i: Sa cată 
popularitatea lor. Mulțimea se înclină întotdeauna să dea dreptate 
victimei, mai ales când dreptatea este de partea acesteia. i 

Propaganda noastră se desfăşura bine. Stiam cu toţii că numai 
jenfei lui Virgil Teodorescu datoram toate succesele ce  obţineam. 
Desigur, ar fi fost mai bine să nu-l fi pierdut, însă nu mai puteam 
schimba această crudă realitate. : ui a 2-A 

In județul Tulcea, însă, au apărut din nou jandarmii. Stăteau însă 
deoparte şi priveau. N'au făcut liste cu noi şi nu ne-au întrebat nimic. 
Până la Isaccea n'am avut niciun incident. Aici voiam să rămânem 
peste noapte. Dar nimeni nu voia să ne primească. Plutonierul, şeful 
secţiei locale de jandarmi, ameninţase lumea că dacă ne vor găzdui vor 
avea să dea socoteală. Era un sbir de om, cât uşa de gros, care credea 
că poare interpreta legea nu după spiritul ei, ci după bunul lui plac. 
Am tras atunci într'o cafenea, lăsând maşinile în stradă sub paza 
plantoanelor. Am băut câte un ceai şi lumea s'a strâns, umplând cafe- 
neaua destul de încăpătoare. Băeţii noştri stăteau de vorbă cu ei. 
Intr'un târziu năvălesc jandarmii în local şi somează lumea să părăseas- 
că cafeneaua. Era un local public şi nu avea voie să fie deschis peste 
miezul nopţii. Unii oameni au plecat. Alţii au rămas. Erau curioşi să 
vadă dacă şi pe noi ne vor da afară. Plutonierul se adresa când oameni- 
lor, când nouă, dar nimeni nu voia să se mişte. A intervenit şi "Nenea 
Gică"! de câteva ori spunând jandarmului că nu avem unde ne duce. In 
maşini nu puteam rămâne peste noapte deoarece era prea frig. In case- 
le oamenilor, din cauza lor, a jandarmilor, iarăşi nu puteam fi găzduiţi. 
Leii cul altă soluţie decât să rămânem peste noapte în acea 
alenea, plâtind proprietarului pentru găzduire. Eu eram foarte obosit 
şi-mi proptisem deja capul pe o masă. Lumina slabă a cafenelei îmi 


66 


obosea ră Vmatiaă 2 At k p 
ochii şi voiam să mă odihnesc. Insă jandarmii nu voiau cu niciun 


a iai „lise În pace. Iritat de această nouă şicană mă scol, brusc 
răsDi , Umubat cu pumnul în masă destul de puternic şi rostesc 
SPicat şi tare: "Domnule jandarm să nu fi abraacadabrant şi incompre- 
hansibil, câci noi suntem băeţi apetisanţi şi nu-ţi permitem atitudini 
vexatorii |!! Era aceasta o formulă pa care-o folosise Savin într'o situa- 
(le asemănătoare, cu un an înainte, la Tighina. Atât neîntelesul vorbe- 
lor pentru ei, cât poate. şi tonul meu categoric şi-a produs efectul 
imediat, căci plutonierul, vel voinic cât uşa, şeful secţiei, s'a dar înapoi 
şi a început să bâlbăie: Să ne iertaţi Domnilor studenţi, dar noi n'o 
înțelegem pă politică. "Si s'a retras numaidecât cu oamenii lui. Fane 
Georgescu se prăpădea de râs, iar oamenii rămaşi în cafenea s'a! îngră- 
mădit pe noi şi ne invitau care mai de care să ne găzduiască în casele 
lor. Am avut apoi o noapte liniştită căci oamenii ne-au găzduit bine, 
aşa cum ştie românul să o facă. 
3 Plecând a doua zi, am făcut o haltă la Niculiţel. Erau prea bune 
vinurile aici, în special cele vechi, ca să rezistăm chemării lor. 

Ajunşi la Eschi - Baba, sat cu nume turcesc, deşi de multă vreme 
nu mai era nici urmă de turci acolo, stăteam de vorbă cu sătenii pe 
uliţă, căci satul nu avea atâta lume pentru a face o adunare undeva. 
Nu erau nici jandarmi. Dar a apărut primarul cu o falcă'n cer şi alta 
în pământ. Se credea starostele comunei unde putea face ce vrea. A 
început să sbiere la noi, să îmbrâncească oamenii ce stăteau de vorbă 
cu noi şi tuna şi fulgera contra tuturora. La început nu l-am luat în 
seamă. Ne uitam la el cum se uită dulăul la cotârgeaua care latră şi 
chelălăie în acelaşi timp. Atins poate în "onoarea lui de bărbat”! pe 
care nu-l bagă nimeni în seamă, a ridicat băţul ce-l avea în mână ca 
să-l lovească pe Profesorul Virgil lonescu ce tocmai vorbea ceva la oa- 
meni. Dar atâta i-a trebuit. Băţul lui de catină noduroasă avea două 
capete. | l-am luat din mână şi i-am dat lecţia cuvenită ca oricărui 
copil rău crescut. In afară de unul, care ne-au spus după aceea sătenii 
că era cumnatul lui, nu i-a sărit nimeni în ajutor. L-am admonestat 
astfel nu numai pentru ceeace cutezase faţă de noi dar şi pentru foarte 
multe ilegalităţi ce le făcea în sat. Tăranii ne îndemnau să-l ajustăm 
bine şi ne spuneau în ropote de vorbe câte nelegiuiri facuse acest 
individ din postul oficial ce-l ocupa şi pe care nu-l merita. L-am lăsat 
apoi să-şi revină singur din frică şi am plecat mai departe. 

"De prin străinele meleaguri, azi, când păşim al ţării prag, 

Voi ce-aţi luptat sub alte steaguri, de-acum aveţi şi voi un 

„” steag. „n 

In căntece şi uralele sătenilor din Eschi-Baba am pornit cu 
maşinile noastre. Cum aveam să aflăm mai târziu, cumnatul primarului 
cu pricina a telefonat la Tulcea că respectivul a fost "omorît în bătaie"! 
Aceasta este o expresie românească care vrea să spună că unul a fost 
bătut bine. Cei din Tulcea însă n'au înţeles despre ce este vorba şi au 
telefonat la Bucureşti că primarul din Eschi-Baba a fost omorît de 
legionari. Atât le-a trebuit ziarelor duşmane. A doua zi toate tipau: 
"bandele codreniste ", " Gardiştii de Fier"! etc. etc. au omorit un primar 
în judeţul Tulcea. Autorităţile, fără nicio verificare a faptelor, dau 


67 


ta ne au la mână. Ce şi-au zis ei? 
leii stau răzbunat pe un neno- 


nstanţa şi i £ 
LE Ceuta Buimaci de cap, au inceput 
un o 


rocit de primar dintr'o com : i târziu să fie obli- 
să bată bb pe această coardă, pentru e taie sis în picioare pentru 
gaţi de a desminţi ştirea. Uăvuveiu a: MESE _0. Noi ne puteam râde 
o expresie figurativă pe care n'au mai eri rI0a E i tea AR Adaug sete, 
în bărbi de toată această comedie. So A îEoRiilrar 0. titreaga 
. e E Cta - a =] 
dicolă vâlvătaie până ce în spre Seară. ră, în “casa * gos- 
companie de jandarmi cu armele şi muniţia reglamentari, E 
podarului la care înoptasem. 

Aveau ordin în regulă de aresta 


i le-am spus că nu este adevărat. i 
acea ide am fost vâriţi în penitenciarul local. Ne gândeam totuşi 


că poate o fi adevărat. Poate o fi fost bolnav de Aa Îi dl 
târziu. Sau poate l-au bătut sătenii în continuare şi acu ponosu 


ordine pentru arestarea noastră. 
Erau convinşi că de data 
Un legionar a fost împuşcat 


re, Ne-au spus şi de ce. Am râs 
Totuşi a trebuit să-i însoţim la 


pe noi. 8 aul dna Si 
A doua zi somăm administraţia închisorii ca să ne pună în legă- 
instrucţie. O delegaţie ar fi 


tură cu parchetul şi cu judecătorul de u z 
putut mers în oraş la parchet. Până la urmă am mers cu toţii. Am 


cerut autorităților respective să facă legătura telefonică cu satul Eschi - 
Baba. Spre surpriza tuturor a răspuns chiar mortul !. A. fost un haz 
nespus pe noi şi o zăpăceală de nedescris pe autorităţi. Am primit 
scuzele cuvenite pentru noaptea la închisoare şi am fost puşi imediat 


în libertate. Sai 
Ne-am risipit prin oraş, urmând ca la timpul prânzului să ne 


adunăm cu toţii la un restaurant din centru. La Tulcea cunoşteam pe 
studentul Obreja şi am cunoscut acum şi pe preotul' Vasilian şi advocatul 
Arnăutu. 

Tot oraşul vorbea despre păţania noastră şi râdea de autorităţi. 
De unde credeau adversarii că de-acum ne-au vârît în sac, rezultatul a 
fost că s'au compromis şi mai mult. In oraş am reuşit să facem o 
frumoasă manifestaţie legionară. 


Prigoana lui Duca. Alte mişelii 


| Din păcate bucuria noastră n'avea să dureze prea mult. Plecasem 
din Tulcea şi coboram din nou spre Constanţa, luând rând pe rând satele 
pescarilor. Borşurile pescăreşti cu care am fost onoraţi aveau să rămâ- 
nă mereu în amintirea mea. Eram primiţi bine peste tot. Reprezentam 
ceva nou şi vestea despre legionarii lui Codreanu se'ntindea din ce în 
ce mai mult peste tot. Chiar prin cele două Ceamurlii, unde mai erau 
încă bulgari, am fost primiţi excepţional de bine. Preoţii lor ne-au 
deschis larg porţile gospodăriilor lor. Se tăiau puii ca la marile ospeţe 


68 


ŞI nici de vin nu se ducea lipsă. 

te Mp din nou in Constanţa, pregăream listele delegaților şi asis- 
ților de pe lângă fiecare secţie de votare pentru a veghea la respec- 

tarea legilor şi a ordinei. Electorii trebuiau păziți de orice tentativă a 

celor interesați ca sâ-și asigure, prin fraudă sau intimidare, un cât 

mai mare număr de voturi. 

Preparativele noastre s'au dovedit însă zadarnice. Printr'un Jurnal 
al Consiliului de Miniştrii, Duca dizolvă Garda de Fier, scoţând-o astfel 
din alegeri. Inainte chiar de a se comunica aceasta la radio şi în presă, 
organele executive au şi început vânătoarea de legionari. Aceştia trebu- 
iau să fie imobilizaţi. Foarte puţini s'au putut strecura arestărilor. 
Zeci de mii de persoane au fost deţinute pe la posturile de jandarmi, 
poliţii, penitenciare sau lagăre. Efectivele poliției şi jandarmeriei nu 
puteau face față multelor cerinţe ale nouii ordini instaurate arbitrar. 
S'au făcut pentru aceasta concentrări de jandarmi şi multe unităţi de 
infanterie şi grăniceri au fost detaşare jandarmeriei. 

Aproape întreaga noastră echipă a fost prinsă şi dusă la legiunea 
de jandarmi. Aici voiau să ne separe. Protestele noastre au fost cât se 
poate de categorice. Cântam şi dam ultimate că dacă în 24 de ore nu 
vom fi puşi în libertate vom face una cu pământul tarapanaua jandarme- 
rească. Diverşi ofiţeri încercau să ne tot amăgească cu fel şi fel de 
promisiuni. Eram deţinuţi fără motiv şi fără mandate de arestare şi 
eram îndreptăţiţi, deci, să ne apărăm libertatea cetățenească pe 
orice cale. Situaţia era foarte încordată. Câţiva dintre noi, socotiți 
şefi, am fost poftiţi la Comandamentul Legiunii de Jandarmi. Aici, cu 
toate protestele noastre, am fost izolaţi de ceilalți camarazi. Mult sân- 
ge rău ne-a făcut această măsură luată prin înşelarea noastră, dar şi 
noi le-am provocat dureri de cap acelora ce nu voiau să ştie de lege, 
ci numai de ordinul superiorilor . . - 

Intr'un târziu, noaptea, am fost îmbarcaţi în mai multe dube. Nu 
ştiam unde ne duc. După vreun sfert de oră, ne coborim într'o curte 
împrejmuită cu sârmă ghimpată şi păzită de grăniceri. In lumina reflec- 
toarelor am putut vedea câteva posturi de mitralieră aşezate în poziţie 
de tragere. Singurul nostru protest ne erau cântecele pe care le sbieram 
cât ne ţinea gura. Vecinii locului s'au trezit şi ieşeau pe stradă, între- 
bâhd ce este aceasta. Poliţia i-a silit să intre în case. Apoi au dispărut 
atât poliţiştii cât şi jandarmii. Am rămas numai cu grănicerii conduşi 
de un căpitan care s'a dovedit a fi om de treabă. Aveam la dispoziţie 
o casă cu etaj. Etajul ne era rezervat nouă, iar parterul unui efectiv de 
pază de două ori mai mare decât numărul nostru. Era casa “Buta”, 
primul lagăr de concentrare din România. 

Sus, ne-am repartizat pe camere, iar câţiva ne-am retras într!'o 
cămăruţă ca să discutăm asupra nouii situaţii create şi să luăm hotă- 
mrile de rigoare. Eram cu toţii în clar că nu era decât o măsură 
polițienească de care justiţia nu avea cunoştinţă şi deci, trebuia se- 
sizată. Părintele Chivu era foarte agitat, la fel ca şi Victor Silaghi. 
Căpitanul de grăniceri era mereu printre noi încercând să ne liniştească. 

l-am explicat acestuia punctul nostru de vedere care era acel al 
legilor ţării şi am convenit că ne liniştim dacă ne promite că va 


69 


în numele nostru, cât şi al lui perso- 
li 


i ' iudecătorul de instrue- 
nal, să fim vizitaţi chiar a doua zi de proc) Ga a face şi ne-am liniştit, 
ție. Ne-a dat cuvântul său de onoare că mia care ne-a promis că în 
A doua zi am primit deja vizita procuroru A eptam de-acuma hotă- 
termen de 24 de ore ne va clarifica situaţia- Ei 
rîrea justiţiei. otuşi, când spr 

Masa o primeam dela cazan. i na. Bi ciinii A i NA E 
ă imi âtev i cu alimente A ) 
seară am primit câteva coşuri c€ şi două tăvi cu plăcinte dela bru- 


tatăl lui Eugen şi Mielu Teodorescu, Z h : 
x na solda 
tăria lui Rizescu, ne-am dat seama cât de săracă era hra ților 


noştri. 

Dar au trecut cele 24 de ore date de P! : 
schimbase în situaţia noastră. Justiţia se clătina. Incepea sa sri AA 
fie justiţie. Trăiam din nou o mare desiluzie. In acelaşi (Hp se intâm- 
plau lucruri şi mai grave în toată ţara. La laşi o Gutezari as Si ar avi lui 
muncitor Niţă Constantin, de a arunca pâine celor baricadaţi în Căminul 
Studenţesc, a fost pedepsită cu un glonte direct în cap. La fel avea să 
cadă Nicolae Bălăianu sub loviturile aceluiaşi regim de teroare impus 
de Duca. Acesta devenise asasinul a trei vieţi nevinovate şi tortura zeci 
de mii de alte suflete cari nu aveau nicio vină. Deprins şi îndemnat să 
smulgă prin forţă şi teroare ceeace prin convingere nu putea obține, 
şi-a uitat că era om şi şef de guvern, deci protector al. legilor, ŞI 
dădea, şi tolera şi altor organe să împartă peste tot ordine ilegale, 
strigătoare la Cer. Dacă noi ne-am fi supus acestor ilegalităţi n'am fi 
fost altceva decât aceiaşi iobagi incapabili de a-şi scutura jugul unei 
satrapii criminale, ca atâtea în viața istorică a poporului nostru. Ori 
noi tocmai acest duh nou propovăduiam, adică, rezistența în faţa orică- 
rei nelegalirăţi, tragerea la răspundere a tuturor celor ce încălcau 
legile, începând de sus şi până jos, şi respectarea cu rigurozitate a 
drepturilor şi libertăţilor prevăzute de legile ţării. Noi, cei acuzaţi de 
antidemocraţie, eram tocmai aceia care ceream ca să fie respectată 
această democraţie a cărei principii de bază erau atât de cinic călcate 
în picioare. 

Am comunicat atunci paznicilor noştri că dacă în 24 de ore nu 
vom fi puşi în libertate vom da foc lagărului, chiar dacă şi noi înşine 
vom arde de-avalma cu paiele ce ne ţineau loc de saltele. Am comunicat 
că noi ştim să ne ținem cuvântul, nu ca procurorul. Comandantul lagă- 
rului a transmis mai departe hotărîrea noastră, dar până seara nu s'a 
sesizat nimeni. A doua zi dimineaţa iarăşi nicio schimbare. Atunci am 
făcut pregătirile necesare. Militarilor nu le venea să creadă ochilor. In 
primul rând am postat o echipă puternică în capul scărilor unde barica- 
dasem cu mese şi scaune pentru a nu putea pătrunde nimeni care ar 
fi încercat să ne î mpiedece prin forţă. Mai era o oră şi jumătate 
serie cepe pdl a Sta se î mplineau cele 24 de ore dela somaţia 
ziţi. Nu ştiau ce să facă sole SI GIICe TA rau complect A NE TOE 
toate organele lor superioare sei E rela je peiusal telefonică Se 
t le : Z peste tot primeau promisiuni dar nu 
intervenea nicio schimbare. La orele 12 fără un sfert, am îngenunchiat 
cu toţii. Părintele Chivu rostea încet şi pătrunzător acel "Tatăl nostru !!, 


anunţa parchetul şi va cere, atât 


procuror şi nimica nu se 


70 


de totdeauna, din moment 
au părăsit curtea, 
ordinul de foc (ma 
scării, 


c ele grele ale vieţii noastre. Grănicerii disperaţi 
înconjurând-o pe din afară. Dar n'apucarăm să dăm 
A i lipseau două-trei minute) când de jos, din capul 
= 1712, grănicer, ca scăpat din gură de tun, ne strigă să oprim totul 
GE Gmcei chemaţi sosesc în goană. Cineva dintre noi se repede la fe- 
reastră şi confirmă ştirea: trei maşini goneau nebune spre Casa Buta, 
ridicând în urma lor un nour gros de praf. 

Procurorul, judecătorul de instrucţie, prefectul, chestorul poliţiei, 
comandantul jandarmeriei şi ale câteva personalităţi locale au venit la 
faţa locului spre a se convinge de determinarea noastră. Numaidecât au 
fost puşi în libertate cei mai mulţi dintre noi, iar la vreo 10, conside- 
raţi şefi, ne-au lansat mandate de arestare. 

N'aş putea spune că eram într'o situaţie mai bună ca înainte, 
dar ne simţeam totuşi arestaţi după toate formele legale şi nu la 
discreţia unor autorităţi abusive. Eram sub ocrotirea justiţiei şi ştiam 
că nu vom ajunge la proces, deoarece nu existau motive legale, ci că 
vom fi ţinuţi până după alegeri, cari odată câştigate de guvern, ne vor 
pune şi pe noi în libertate. 

Chiar şi sub această formă oarecum legală de arest nu am încetat 
niciun moment de a protesta. Acelora care credeau că pot introduce 
metode arbitrare în legile ţării voiam să le facem zile fripte. Noi 
eram nişte şicanaţi politici şi nu nişte deţinuţi politici. Eram nejude- 
caţi şi nu condamnaţi. In această situaţie aveam tot dreptul ca să ne 
apărăm libertatea personală, pe orice cale. Totuşi nu ne extralimitam. 
Aveam reacţiuni de tip personal sau de grup dar fără să omită sau să 
lezeze legea. Când am fost duşi la penitenciarul oraşului am făcut atât 
scandal încât toţi puşcăriaşii au apărut la ferestrele zăbrelite, aprobân- 
du-ne şi încurajându-ne. Caratanase care se afla aici, împreună cu alți 
deţinuţi din celula de prevenţie, ne-au primit cu "Stefan Vodă al Mol- 
dovei "!. Cântăreţii erau mici delicvenţi sau numai presupuşi delicvenţi 
ce-şi aşteptau judecarea şi pe care camaradul nostru Caratanase îi în- 
văţase marşul nostru favorit. Noi făceam scandal directorului închisorii 
care ne primise în închisoare înainte de a fi avut în mână mandatele 
noastre de arestare. După lege ar fi trebuit să ne dea numaidecât 
drumul, dar se temea, poate, să nu-şi piardă pâinea. Am forţat în re- 
petate rânduri porţile închisorii. Gardienii, dupăce au încuiat: toate 
celulele clienţilor lor mai vechi, s'au concentrat la poarta noastră şi 
n'am mai putut face nimic. Toată acea după amiază nu am părăsit 
biroul administraţiei. Intr'un târziu, spre seară, primind mandatele noas- 
tre de arestare, am acceptat cu toţii să intrăm într'o celulă mai 
mare. Era chiar prea mare pentru numărul nostru şi focul prea slab 
dintr'o sobă defectă nu dădea suficientă căldură. Paturi nu aveam ci 
numai un prici lung de scânduri peste care erau aruncate câteva pături 
roase şi soioase. N'aveam însă ce face şi ne-am împăcat cu gândul 
unei odihne după atâta svârcolire. Mulţi dintre noi, obosiţi şi hămesiţi 
de foame, s'au scufundat într'un somn binefăcător. P 

Cel mai mult se plângea părintele Chivu de durerea oaselor. Căuta 
urma lor pe scândura goală. Era convins că şi-au imprimat forma în 
acea scândură tare. Fane Georgescu făcea haz de necazul popii. Chinul 


71 


De 


ce pune capul şi nici de haine nu ne 
n'aveam pe. 

frigului. i (seara cerusem să fie 
-a fost respinsă ) a fost să 
camera. Ni s'a admis şi 


ni se dea cărbuni suficienți Peână'n prânz; iar ni arii ME ne-am 
.. i rânz m stu de 

aşa ne-am putut : îi reci. La prânz mi s 

ini in timpul Nopt A ii ohiar "0 oală în 
ăla Reni ra E ne aduceau RU iiteld Chivu ne delek 
cae dea PL ă Fane Georgescu ȘI A e rele ", iar pări 
cu sarmale. După mas Antat "Bătrâneţe haine g Ș părinte- 
tau cu cântări. Fane ne-a Cântâ!, ne n. Toţi câți l-au cunoscut. ştiau 
le, cu un foc deosebit, "Tudoriţă nenc - 


ări i ntec. PU le 
slăbiciunea părintelui pentru i a e, după legea! micului parchet, 
Când au trecut cele trei 


: : început scandalul din nou. Ce- 
instrucția i pe ti 0 E lor de juca ri Tărăboiul 
post i iza până departe în vecini. Două ma rată pietii 
mărginite de două regimente de artilerie, iar că săpia băoastră pe 
străzi unde cetăţenii paşnici au trebuit să supo a DIV a Gatâta zi! 

Autorităţile locale au ştiut însă să scape . 8; 


Si Ancba d : ăi. după E; 
şapte dintre noi suntem ridicaţi şi transportați sua ri SE E au 
încătuşat. Am ocupat un vagon de cl. III-a, străjuiț „14 Jandarmi, 
i u nu ne-au spus, nici la plecare 


un plutonier şi un ofiţer. Unde ne duceau nu i 
şi pici în tren. Ceilalţi au fost puşi în libertate. Tare s'a mâniat 


Eugen Teodorescu când a aflat ceva mai târziu Foaie E ini ti Îsi: 
miile de lei pe care le-a dat tată-sâu în dreapta şi in stânga pentru 
a-l libera. Aşa erau stăpânii noştri. Se vindeau pentru Le rii recunoas- 
că cel mai elementar drept. Si deşi eram cu toţii la el de nevinovaţi, 
acei câţiva pe care i-au pecetluit ei ca recalcitranţi, au fost puşi la 
dispoziția autorităţilor centrale, care ne-au transportat !n „ringul 
avar dela Galaţi. Aşa am botezat noi acea închisoare despărțită „de 
restul lumii prin trei rânduri de ziduri aproape circulare. Am fost vâri i 
cu toţii într'o cazemată unde am mai găsit încă vreo 20 de camarazi 
strânşi din judeţele Brăila şi Covurlui. Spre ironia soartei, ne-am bucu- 
rat cu toţii de întâlnirea neaşteptată şi ne-am povestit zile de-a rândul 
luptele avute. Cântam şi jucam ţintar ca să ne treacă vremea. Când 
am cerut de citit, ne-au adus reviste corecţionare. Eram trataţi ca 
orice delincvenr de drept comun. 

In ringul nostru central se aflau şi atelierele închisorii în care 
condamnaţii munceau. Noi ne puteam duce printre ei. Cu toţii erau cu- 
rioşi să afle pentruce eram deţinuţi, când vom fi judecaţi şi aşa mai 
departe. Cei mai vechi dintre ei cunoşteau bine procedura penală. Printre 
aceştia am cunoscut şi câţiva ruşi din Basarabia, condamnaţi pentru 
comunism. Nu i-am ocolit. Voiam să-i ascultăm, să le cunoaştem cre- 
dința pentru care sufereau. Dar nu erau atât de mari comunişti pe cât 
de nostalgici ai vechiului regim țarist, foarte binevoitor cu popula- 
ţia Basarabiei. Că administraţia românească a lăsat mult de dorit în 
Basarabia era o certitudine. Pentru aceşti oameni a constituit un prilej 
ca să se ridice, nu împotriva abuzurilor locale, ci împotriva întregului 


ile TONA sa Işi ispăşau aici pedeapsa, fiind condamnaţi la maximum 


tuturora era însă că N 
puteam desbrăca din cauz 


i u care ne 
Primul lucr cugir dar cererea 


72 


Noi ne puteam cumpăra ţigări şi eram destul de largi cu toţi de- 
(inuţii de toare categoriile. Ei, la rândul lor, se ofereau să ne facă tot 
felul de servicii. Aveau un talent deosebit de a fi la curent cu tot ce 
se petrecea afară. Deşi câştigasem simpatia unui gardian, care ne 
aproviziona pe ascuns cu ziare, deţinuţii de drept comun ne făceau 
acest serviciu cu conştiințiozitate şi ne informau cu tot ceeace aflau. 
Cu toţi ştiau de Corneliu Zelea Codreanu că luptă pentru dreptate şi o 
viață mai bună şi de aceea ne simpatizau şi pe noi. 

Printre noi se afla şi un camarad de origine germană. Pe acesta 
l-am. auzit pentru prima oară cântând imnul naţional-socialist: Horst 
Wessel". Pe această melodie, împreună cu Virgil Rădulescu, am compus 
"Cu fruntea sus. Ş 

Impreună cu marşul de luptă al lui Savin, aveam încă două cânte- 
ce în repertoriul nostru. E 

Adeseori se iscau discuţii aprinse în legătură cu diverse” probleme 
de ordin politic, social sau economic. Părerile erau foarte împărţite. 
Un observator neutru şi-ar fi dat seama că nu eram închegaţi. încă 
într'o unitate de vederi. Nici problemele nu le cunoşteam prea bine şi 
nici soluţiile noastre nu ne erau comune. Cu toţii manifestam însă o 
bunăvoință serioasă. Voiam cu tot dinadinsul să aflăm căile cele mai 
scurte şi drepte pentru rezolvarea problemelor ce se deschideau, nu 
numai nouă ,ci neamului nostru întreg. Numai Părintele Chivu, deşi pre- 
zent la orice discuţie, nu se lăsa uşor atras în goana noastră după o 
problematică. Fire mai practică, dar nu şi mai ponderată, intervenea 
ori de câte ori discuţiile noastre erau mai în toi. Deşi nu mult mai în 
vârstă ca noi, se transformase în părintele nostru sufletesc şi încerca 
să ne lămurească nedumeririle cu argumente teologice, ceeace noi nu 
puteam lămuri cu argumente laice. 

"Ce atâta goană după o problematică ?, ne spunea el. Dece să 
ne complicăm existenţa cu o serie de probleme pe care nu noi ci alţii 
mai pregătiţi şi cu mai mare experienţă, generaţii de-a rândul, nu 
le-au putut lămuri”. 

Intr'o formă proprie, pe care n'aş mai puteao reda exact, ne 
avertiza de orice artificializare a vieţii. Eram chemaţi la o trăire cât 
mai naturală, plinind prin aceasta creaţia lui Dumnezeu. Se punea pro- 
blema dacă este cazul să ne metamorfizăm. O metamorfizare prin 
educaţie, desigur. Din oameni cuminţi să devenim neastâmpăraţi. Din 
oameni comozi, să devenim haiduci. Din intelectuali, mereu cu regretul 
unei cărţi necitite, mânuitori ai săbiei sau ai târnăcopului şi mistriei. 
Se punea problema dacă este bine ca cel ce are o înclinare să se 
pregătească pentru alta. E falsă problema, spuneau unii. Dece să ne 
schimbăm firea ?, spuneau alţii. Nu toţi cei ce eram strânşi în acea 
închisoare eram luptători şi pentrucă timpurile de atunci erau de luptă, 
ne voiam cu toţii astfel. Dacă fiecare a reuşit, sau nu, e o altă proble- 
mă. Cu altă ocazie am desbătut problema dragostei. Cu greu pricepeam 
cum poţi iubi totuşi pe acela care te atacă cu atâta mişelie. Si tocmai 
prin aceasta ne deosebeam noi de celelalte partide şi în special de 
comunişti, a căror dogmă se reduce la ură. Ura de clasă. Ca mişcare 
creştină, spunea Părintele Chivu, trebue să ne cultivăm spiritul de dra- 


73 


Ra i ERAI 


ra lui Dumnezeu. Mulţi dintre cei 
goste pentru tot ceeace este E taJa Chivu, credeau că l-au prins la 
_] cunoşteau mai bine pe P de câte ori are ocazia 
srâmtcarei și aurite cai dec ap ea tut foarte aprins: 'Eu nu 
. : u i i 
i i 1? Părintele le răspur A liberal. Pe aceşt 
Fed retea e măcar pe cel mai pă Ed copilul regie în 
aşi tal Bar să-i bat la fund, aşa cum ia le 
greşeli grave ". “i Ave! dragostei lui Eros. Eram ti- 
A : în lumea $ 
Un timp ne-am pierdut apoi xoutele lor. Fariseu nu am 
J E ci e le drăguţele lor. h 
neri cu toţii. Unii se gândeau pa ri “ ndrăzostiților din toate, timpu- 
fost niciodată, dar îmi repugna raza A aceeaşi modă se transmitea din 
rile. Era pe atunci la modă, sau P în păr sau la butonieră 


ie î i te 
generaţie în generaţie, ca ferele să poar EA ini? Splisăseeireva 
câte-o floare, de obiceiu trandafiri doar îmbo - 


că dacă floarea atârna în jos, fata respectivă şi-ar ee ea acul, sau 
curtezanu ei, iar dacă era în sus, fata era în i-a e Îi i zan. 
Acest obiceiu mi se părea deadreptul urit, pei e. p apei 4 aşa 
nu concepeam să fie trimis cineva în peţit- Când mai auz unii 
sau de unele că se duc "la vedere”, mă convingeam că, seca umea 

este altfel decât o concepeam eu, sau eu nu eram n rând cu pie 
Unii spuneau că toate aceste manifestări şi altele asemănătoare, 
noastre umane. Că fac parte 


ar fi fireşti. Ar fi consecinţe ale naturei ț a Bui 
deja din cultura noastră şi nu le putem desconsidera. Că nu trebuia să 


exagerăm. Să nu căutăm înăbuşirea acestor senti mente ci st ăpânirea lor. 
"Dece să dăm cu piciorul unei trăiri pline, când se desfac mugurii er 
ţii şi mireasma florilor din noi acopere câmpul tinereţelor pastel 5 
spuneau ei. "Dece să gonim dragostea din noi când ne invade ? "i 
vom cânta nostalgia atunci când îngârboviţi de ani n'o mai putem nici 
readuce şi nici înţelege ”. Planul discuţiei a depăşit însă repede acel 
stadiu în care fiecăruia i-ar fi fost penibil să-şi susțină propriul său 
punct de vedere. Ne voiam prea stăpâni pe sentimentele noastre ca să 
insistăm prea mult asupra acelei dragoste cântate de poeţi sau şoptite 
pe sub ferestre. Ne preocupa problema în principiu, în forma pe care 
Hristos ne-a mărturisit-o şi care avea să fie fundamentul erei creştine. 
Era vorba de acea dragoste a omului față de aproapele său, menită să 
readucă pe om în poziţia superiorității lui. Era vorba de dragostea 
pentru neam şi ţară; a familiei; a părinţilor față de copii şi invers; 
a dragostei dintre camarazi; în rezumat, era vorba de dragostea omului 
pentru semenul său. 

Incercam să vedem unde şi când începe această dragoste şi, unde 
şi când se termină ea. Dibuiam însă în obscuritate. Eram poate prea 
tineri. Cu greu desbrăcam dragostea de recunoştinţă, adică a dărui din 
plin dragoste fără a pretinde ceva în schimb. Pentru cei mai mulţi 
dragostea se confunda cu sentimentul. De aceea, spuneam noi, la cei 
mai mulți această facultate slăbeşte pe măsură ce se adaugă anii. 
Fiind înşine copii, nu cunoşteam, de exemplu, dragostea de tată. La 
fel şi dragostea de familie nu o puteam cuprinde decât în legăturile ei 
cele mai puţin esenţiale. Nu ştiam şi nu pricepeam ceeace numai unii 
dintre noi aveau să afle şi să înțeleagă mai târziu, când înşişi vor 
avea familie şi copii. Un lucru am putut verifica totuşi atunci: copilul 
nu-şi iubeşte mama pentrucă este frumoasă sau bogată. Aceste lucruri 


74 


nu le poate sesiza un copil. El ştie însă că mama lui îl îngrijeşte zi 
şi noapte, îl apără şi-l creşte. Mamele s'au îngrijit zi și noapte de 
noi, ne-au dat să mâncăm când am flămânzit, fie că aveau, fie că nu 
aveau. Ne-au dat de băut și ne-au ferit de toare necazurile. Sentimentul 
nostru faţă de mamă este în primul rând un sentiment de dragoste şi 
numai apoi un sentiment de recunoștință. 

Când Hristos a spus lumei Lui şi celei ce-l va urma: "O poruncă 
nouă vă dau, să vă iubiţi între-olaltă”, exprima dragostea pură în 
baza căreia şi noi legionarii am început o luptă. Din dragoste pentru 
neam şi (ară, pentru așezămintele noastre sfinre, pentru familiile şi 
copii noştri, ne-am ridicat nu ca să pretindem, ci ca să dăruim tot 
ceeace aveam şi puteam. Micile noastre jertfe erau ofrandele noastre 
aduse pe acest altar al dragostei faţă de tot ceeace este creştin şi 
românesc. 

De aceea şi concepţia noastră asupra conducerii avea acelaşi 
fundament. In poziţia de conducător al destinelor noastre nu trebuia să 
ajungă decât acel care putea să cuprindă în sufletul său întreg poporul 
cu toate nevoile şi aspiraţiile lui. Insăşi cadrele mişcării se formau în 
spiritul acestui principiu. Y 

Sefii legionari nu se impuneau şi nu sunt impuşi massei legionare. 
Ei se aleg dela sine, nu prin vot, ci prin lupta şi faptele lor. Fiecare 
şef legionar este, sau poate fi, atât de mare câr sufletul lui poarte cu- 
prinde: un cuib, o garnizoană, o regiune sau o ţară întreagă. 

Criteriul selecţiei noastre nu-i votul, nici vorbăria şi nici intelectul, 
cu care cineva se poate prezenta lumii noastre româneşti. Primul nostru 
criteriu de selecţiune este capacitatea de dragoste a respectivului pentru 
tot ce este românesc. Această facultate îi determină atât puterea lui 
de muncă şi luptă cât şi puterea de jertfă şi de dăruire personală în 
slujba neamului. Răsplata acestei dăruiri din dragoste este tot dragostea. 
Poporul a început să ne iubească, cum îşi iubeşte copilul mama. Si 
dragostea lumii româneşti faţă de noi, legionarii, n'a încetat niciodată. 

Cu asemenea discuţii, ridicând mereu alte probleme şi scoțând 
mereu alte concluzii, ne treceam vremea grea a închisorii. De aceea 
închisorile au fost la început ceeace avea să fie taberele noastre de 
muncă sau odihnă de mai târziu, adică, prilej de şcolire legionară. 

Inchisorile au avut tocmai efectul contrar al celui dorit de prigoni- 
torii noştri. Nu ne-au slăbit ci dimpotrivă, ne-au întărit. Nu ne-au 
risipit, ci şi mai mult ne-au strâns laolaltă, formându-ne acea unitate 
în cuget şi simţire. Ne-au unificat în spirit, ajungând a avea cu toţii 
aceleaşi soluţii pentru aceleaşi probleme. Eram însă deabia la începutul 
devenirii noastre spre ceeace numea Căpitanul omul nou. 

Dar zilele se scurgeau una câte una, pe nesimţite. Aproape că nu 
am simţit că ni se răpise o libertate atât de scumpă oricărui om. 
Alegerile trecuseră şi, în preajma Crăciunului, am aflat că vom fi 
puşi în libertate. Aşa cum era de aşteptat, partidul liberal al lui Duca 
reuşise să obţină acea majoritate legală. Tărăboiul era mare, căci 
liberalii pretindeau că poporul le-a acordat încrederea, pe care le-o 
anticipase regele. Printr!o circulară, Căpitanul recomandase celora ce 
ne-ar fi votat pe noi, să-şi dea votul lor lui luliu Maniu, acolo unde 


75 


le partidului liberal georgist. 
tem anunţaţi ca să ne pregă- 
+ră în libertate. Vreo patru Atid Pra 
oastr As ntru ac i la 

test pe 

: ME e + niciun pro = ea Mp A 
însă să mână. N'am făcu cei ce rămâneau mai 
pipa ne şi. făcuse un plan: Sub «pret „ori cei ce plecau, s'au 
departe în închisoare voiau să-şi 1€ opaițe Aici erau strigaţi pe 
strecurat până la poarta principală îpgâeisă primire actele şi obiectele 

i A Pius : 1 i : pă eta 

nume toţi cei puşi în libertate, 13! i lăsaţi să iasă 
pala E a pi birou. Primii eliberați au fost ( pe 


It : fa o cheie mare. In acest 
poartă, gardianul de serviciu dageizA dusă Ei şi am trântit poarta 
moment, cei mai voinici, dintre Po) săi at ghereta portarului. Pe poarta 
cu atâta putere în lături încât a dărâm pese Pii cât şi cei ce trebu- 
liberă am dat busna cu toţii, atât cel SEE Mee rari muce) saver 
iau să rămână, lăsând acolo actele şi Vrumă, Da rai 

3 : zii : ă im în toate părţile, înain- 
Semiî ntunericul străzii ne-a ajutat să ne iSIpIM, i teară REA ieri 
te ca posturile de pază să-şi dea seama ce se întâmpla. “d i 

E = Gaiei destul de departe. Eu eram împreună cu 
put să tragă după noi, Ela E rr Di ORI RUzA. aha 
Silaghi, Seitan şi Toma, care fiind di 17 e iad 
e e cu Coe şi alți gălăţeni, adăpostiţi pelagicamaaziiomunicitori 
de acolo. Crăciunul l-am făcut în locuința de o singură cameră a unui 
ie și doi “ Sicau împărţit puţinele lor sarmale cu 

camarad cu soţie şi doi copii. Si-au părţ A Sati 
noi şi s'au deslipit de ultimul lor ban ca să ne gin Apa3g şi cu un 
pahar de vin. Pentru culcare, jertfeau copii patul lor, dormind ei cu pă- 
rinții. Nu aveam însă de gând să stăm prea mult acolo. Totuşi, atunci 
imediat după fugă era riscant să încercăm a pârâsi oraşul. Deabia 
după ce au trecut Sărbătorile, ne-a condus în miez de noapte un cama- 
rad pe drumuri lăturalnice, numai de el ştiute, la o gară îndepărtată 
de oraş, pe linia Galaţi Tecuci. Urmărirea noastră Si încetase, dar 
slăbise mult din vigilența ei. Am părăsit oraşul într'o direcţie foarte 
puţin probabilă pentru urmăritorii noştri. La Tecuci am avut imediat 
legătură cu acceleratul laşi - Bucureşti. Am coborit, nu fără emoție, 
în Gara de Nord. In Bucureşti eram siguri că ne puteam pierde urma. 
Victor Silaghi nu ne-a spus unde se duce. El ştia că eu voi trage la 
vechea mea gazdă unde am fost primit cu toată căldura. Seitan s'a dus 
la un fost coleg al lui de şcoală, Grossu, elev al sculptorului Jalea. 
Avea un atelier mare în parcul Jianu şi ne întâlneam des pe acolo, 
unde venea şi un nepot de-al sculptorului, Lungu Neagu. Ne credeam în 
mare siguranță în acest atelier. Dacă ne-ar fi surprins vreo vizită 
inoportună, ne-am fi putut ascunde prin interiorul machetelor de ghips, 
înalte de mai mulţi metri. Personal încercam să trăesc senzaţia lui 
Guliver printre uriaşi. Admiram pe acei ce posedau asemenea talente. 
Sculptorul Jalea ne simpatiza, dar nu ne dădea prea mult curaj. Noi nu 
ştiam când se va termina prigoana noastră. M'am dus de câteva ori şi 
pe la Generalul Cantacuzino, unde m'am văzut cu mai mulţi camarazi. 
Casa Generalului nu fusese încă pângărită de poliţie. Atunci am văzut 
salonul domniţei, fosta lui soţie, păstrat aşa precum l-a lăsat ea. In 
vitrine păstra bătrânul general ca amintire tot ceeace rămăsese dela 
ea, dela îmbrăcăminte şi până la articole de toaletă. Pentru prima 
dată am văzut un om devotat unor atintiri de care nu mai vroia să se 


ină candidaturi 
ă, sun 


candida acesta, sau să sust rep 
In ajunul Crăciunului, Spre 


tim pentru punerea n 


76 


despartă niciodată. Nici automobilul de tip învechit acuma, nu l-a 
înstrăinat şi nici nu l-a mai folosit după moartea soţiei. Rămăsese şi 
el caşi multe altele mărturie a unei vieţi pline, de mult trecute. Se 
spunea că era o femeie de o frumuseţe rară. De alfel asta se vedea 
în fotografiile şi tablourile ei atârnate din abundență pe pereţi. Mai 
târziu, când Generalul îşi va pune casa la dispoziţia mişcării, toate 
aceste amintiri dragi lui aveau să se îngrămădească în apartamentul 
bătrânului. Când a văzut şi Totu acest muzeu nu mai contenea să se 
minuneze. De atunci, când venea vorba de Vera, (soţia lui) nu-i mai 
spunea decât "prinţesa mea”. Nu ştiu dacă şi mai înainte vorbea la 
fel despre ea, dar ştiu că expresia aceasta eu de atunci am tot auzit-o. 
Unii pot numi aşa femeile lor datorită fie frumuseţei fizice, fie frumu- 
seţei caracterului lor. Noţiunea în sine nu se mai adresează unei clase 
sociale propriu zise, ci unor calităţi alese. La fel, când vorbeam adesea 
în şedinţele noastre de cavalerism, nu ne refeream la vânătorii de 
fuste. ci la cavalarii spadei. Dupăcum şi noţiunea de 'şef" îşi pierdude 
înţelesul pejorativ, tot aşa şi noţiunile de prinţ, prinţesă, cavaler, era 
legată nu de sânge ci de cele mai alese virtuţi ale omului. Si astăzi, 
caşi atunci, ne găsim într'o permanentă luptă, în primul rând cu noi 
înşine, cu slăbiciunile, cu neputinţele şi cu pornirile noastre şi deabea 
în al doilea rând cu toţi potrivnicii noştri. In această luptă pe planuri 
diferite, dacă nu se cultivă cu perseverenţă, uneori supraumană,tot 
ceeace este virtute, zadarnice ar fi toate eforturile acelor cari au înce- 
put o luptă politică sau socială. A fost o vreme când mulți dintre noi 
şi-au fixat această luptă ca obiectiv de viaţă. Dar unii s'au considerat 
achitaţi de ea şi cu țelul atins, după una sau chiar mai multe bătălii. 
Focul lor sacru nu a încălzit toată existenţa lor umană. S'a stins mai 
devreme sau mai târziu, dar în acel moment au încetat de a mai fi 
legionari. Este fenomenul opririi prin oboseală sau al întoarcerii din 
drum. La cei mai mulţi însă dintre noi acest foc sacru nu s'a stins ni- 
ciodată, nici măcar dupăce au intrat în mormânt, căci focul lor sacru 
continuă să ardă în mijlocul acelora dintre supraviețuitori cari continuă 
aceiaşi luptă. Aşa îmi explic eu până azi, dece lupta legionară nu se 
termină niciodată, după cum biruinţa legionară nu înseamnă nici câşti- 
garea unei bătălii, nici măcar câştigarea puterii în Stat. 

Pe vremea aceea însă nu vedeam lucrurile cum le văd acuma. 
Credeam şi eu ca mulţi alţii, că victoria legionară înseamnă câştigarea 
uneia sau mai multor bătălii. Si mă avântam în luptă cu tot elanul, 
dintr'o dorinţă vie pentru a câştiga acea victorie visată, şi dacă se 
putea, cât mai repede. Prin disolvarea Gărzii de Fier şi scoaterea ei din 
legalitate, interzicându-ne candidaturile, nu vedeam decât o întârziere a 
victoriei noastre. Eram convins că dacă am fi fost lăsaţi să participăm 
la alegeri ne-am fi înzecit numărul deputaţilor. Eram aproape sigur de 
o victorie politică a noastră, menită să întoarcă roata destinului româ- 
nesc. Mi se părea atunci foarte simplă toată această luptă. 

Generalul însă era de altă părere. Având suficientă experienţă şi 
cunoscând culisele politicăriei, tuna şi fulgera în special contra lui 
Duca, nu pentrucă ne-ar fi amânat o victorie, ci pentru cutezanţa 
acestuia de a sfida tot ce este justiţie şi legalitate. 


77 


pi 


ză 
N --. >. 


a noastră, â tineretului român 
> era 


Duca descoperise Ă SUI A t re 
subve rsivă şi asă statului, tocmai în ultima zi după te ina tă 
inu n 

legal al depune Bec! N id mai puteam prezenta 
la alegeri. Măsura guvernului s'a opri aici. După cum a 

văzut din descrierea evenimentelor din Dobrogea, peste iot în ţară ji 

efectuat arestări şi urmării ilegale. 18.000 de oameni au fost gl 

mai multe zile; săptămâni ŞI la unii pentru mai multe luni. Şi 

O reacțiune era inevitabilă în faţa atâtor călcări. de lege. Chia 

ătrânului general Cantacuzino a fost călcată de poliţi ar 

alul generalului, două sau trei SA în 

soa- 


miez de noapte. In afară de personalu! £ | 
în Gutenberg 3 şi Părintele Dumitrescu - Borşa. Ade 
: sea 


ne, mai locuia 4 : A 

mai veneau pe acolo şi alţi camarazi. Agenţii forţei publice îl că 

pe Căpitan. Ei motivau însă căutarea de arme şi muniții. N'au utau 

nimic, nici pe Căpitan şi nici arme, afară de panoplia din perete găsit 

arme vechi şi săbiile generalului. cu 
Arestările cu sau fără motiv, perchezi iile de tot felul şi | E 

oră din zi sau noapte, teroarea deslănţuită contra noastră, ac a orice 

ceeace s'a numit prigoana lui Duca. Acest termen, i iri pioni tă Rl RĂă 

multiplicat apoi pentru noi legionarii şi cred că numai ace pa CI 

exprima corect întregul conţinut. şua îi pot | 

i UL i . 
Urmarea acestei "prigoane ia lui Duca, crudă şi fără margini 
pe căi legale din care fusesem scoşi i 


fără posibilitate de apărare 
tr'o simplă decizie a guvernului, a fost pedepsirea prin împuşe 
are a 


Primului ministru la Sinaia, în penultima zi a anului 1933 
ES MANUSCRITO 


şi locuinţa b 


78 


/