Grigore Cartianu — Sfarsitul Ceausestilor

Grigore CARI IANU 


Grigore CARIIANU 


Sfârşitul CEAUȘEȘTILOR 


Să mori împuşcat ca un animal sălbatic 
Din cei care au murit Ne-am reîntors năluci Să nu mai fie 
cum a fost Măcelul de atunci. 

(Imnul Golanilor, 1990) 


CUPRINS: 

Prefaţă - Alex Mihai Stoenescu 7 

Cuvântul autorului: Revoluţie şi contrarevoluţie 1) 

Mulţumiri 11 

Infografii 14 „Prietenul” Gorbaciov 21 

Comploturi şi complotişti 41 „Scrisoarea celor şase”: 
poştaşul vine de la Moscova 55 

Se strânge laţul 61 

Ultima vânătoare 6( 

Asediul tăcut al turiştilor sovietici 75 

Demisia unui dictator 83 

Ultima vizită. La Teheran. 

Grija lui Ceauşescu: situaţia din Panama 

20 decembrie: pe culmile disperării 107 

21 decembrie: mitingul fatal 1 1; 

Ultima noapte în Palat 12' 

Moartea lui Milea 131 „Irădare la Armată, trădare la 
Cancelarie!” 145 

Gustul amar al loviturii de stat 15', 

Zborul spre lad 171 

Misterele de la Snagov 17' 

Abandonaţi în cer 18' 

La şosea IH1! 

Elena rămâne fără CEC-urile copiilor 1”! 

Aventuri la Văcăreşti 201 

Misteriosul doctor Decă 20' 


Te iau la pietre, conducător iubit! 211 

Oameni necăjiţi ! ' 

Deghizaţi în milițieni 111 

Secretar general în păpuriş ! ! 

La Miliție 2-1 

Pâinea neagră din cazarmă ' 

Telefoanele lui Iliescu -*' '* 

Oala de noapte a comandantului suprem ' 

Diversiunile de la Târgovişte 283 

Căpitanul Ceauşescu, prizonier în camion 295 

Secretul din pădure 305 

Cu tancul spre Capitală 309 

Insulină sau otravă? 315 

TAB-ul, ultimul adăpost 323 

Apostolii morţii 329 

Se strâng cioclii 337 

Opt paraşutişti pentru infern 343 

Moartea vine cu elicopterul 357 

Ultima bucurie a lui Ceauşescu: „A venit Stănculescu!” 
365 

Un proces stalinist 375 

Drumul spre moarte măsoară 62 de metri 389 împreună la 
zid, despărțiți la cimitir 399 

ANEXE. 

Momente cruciale în căderea lui Ceauşescu 407 
[ Complotiştii anti-Ceauşescu 418 

I „Scrisoarea celor şase” 420 

Participanţii la şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989 424 

Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 426 

Stenograma teleconferinţei din 17 decembrie 1989 442 

Stenograma teleconferinţei din 20 decembrie 1989 448 

Cuvântarea lui Ceauşescu la TVR din 20 decembrie 1989 
452 

Discursul lui Ceauşescu la mitingul din 21 dec. 1989 458 

Stenograma teleconferinţei din 21 decembrie 1989 464 


Stenograma şedinţei CPEx din 22 decembrie 1989 471 ' 
Decret prezidenţial cu privire la instituirea stării de 
necesitate pe întreg teritoriul ţării 476 

Decretul CESN privind instituirea Tribunalului Militar 
Excepţional 477 

Actul de acuzare în procesul de la Târgovişte 478 

Stenograma procesului soţilor Ceauşescu 479 

Sentința procesului de la Târgovişte 514 

Plângerea Verei Nicolcioiu adresată Comisiei Senatoriale 
pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 516 


PREFAȚA. 

Evenimentul istoric văzut prin ochii jurnalistului. 

Reconstituirea făcută de cunoscu tul jurnalist Grigore 
Cartianu este rodul unei munci de investigare de cel puţin 
trei ani, în care a identificat mai întâi toate momentele- 
cheie ale răsturnării de la putere a lui Nicolae FE. luşescu şi 
ale prăbuşirii regimului comunist, iar apoi a trecut cu 
tenacitate la decriptarea semnificației lor. 

În jurul unui mare eveniment istoric, trei categorii de 
investigatori duc munca de cercetare pentru aflarea 
adevărului: procurorii, jurnaliştii şi istoricii. Dintre aceştia, 
jurnaliştii au libertatea cea mai mare - şi de a căuta, şi de.1 
comenta rezultatul investigaţiei. Grigore Cartianu a găsit 
numeroase amănunte pe care istoricul şi juristul le ignoră. 1] 
111 acest punct de vedere, imaginea despre evenimentele 
lin decembrie 1989, din România, este la el mult mai amplă 
i, lotodată, mult mai aproape de actorii lor: oamenii. În timp 
i r istoricul caută fenomene politice şi sociale, cauzalităţi 
care III determinat faptele decisive şi au pus în mişcare 
personalităţile determinante, consecinţe de lungă durată 
şi în lumea politică. Acolo, de cele mai multe ori, faptele nu 
sunt | m t ivocate de documente, de acte şi decizii politice la 


vârf, pe ti r istoricii le consideră izvoare istorice, iar juriştii - 
probe, i de acţiunea întâmplătoare sau planificată a 
oamenilor implicaţi în diferitele episoade ale evenimentului. 
De acee, valoarea cea mai importantă a efortului lui Grigore 
Cartiani este că ne lasă o mărturie amplă despre 
comportament!: naţiunii române, surprinsă în câteva dintre 
straturile sale, îi momentele cele mai grele ale unei 
prăbugşiri de sistem şi al viitorului incert. 

Jurnalistul oltean are talentul de a da culoare naraţiunii 
gazetăregşti, chiar şi acolo unde situaţiile sunt de un 
dramatisn acut, şi trece cu un anumit formalism peste 
informaţia istoric, şi investigația judiciară, de regulă aride şi 
cu multe pete albe Este meritul de a rosti adevărurile 
conspirației, diversiunii şi revoltei din decembrie 1989 cu 
mai multă dezinvoltură, dar şi cu tenacitatea omului care a 
trăit evenimentul direct, în locu rile unde au acţionat şi 
conspirația, şi diversiunea, şi revolta autentică, şi luptă 
astăzi pentru adevărul care poate fi citit în fiecare zi în 
ziarul lui. Cartea de faţă este povestea loviturii de stat 
transformate în revoluţie şi a revoluţiei transformate în 
lovitură de stat, pe înţelesul celor care le-au trăit. 

În ce mă priveşte, am avut satisfacția de a nu mai fi singur 
în efortul de a spune românilor adevărul despre „Revoluţia 
din decembrie”, pentru a-i proteja de diversiune şi 
manipulare. Am găsit un excelent interlocutor în Grigore 
Cartianu, probabi I pentru că a fost singurul mânat de un 
sentiment de revoltă, dar şi de responsabilitate, fără nici o 
implicare politică sau socială. Serialul condus de el în ziarul 
„Adevărul” şi la Bl'IV, din toamna anului 2009 şi până în 
primăvara anului 2010, când România s-a aflat într-un alt 
prag istoric, a convins mii, poate sute de mii de oameni că 
sunt parte a unei naţiuni încă foarte vulnerabile şi că 
trebuie să ne asumăm întreaga istorie. 

Din acest moment, la 20 de ani de Ia evenimente, istoricii 
au în sfârşit un aliat. Şi este vorba despre un demers 
jurnalistic coerent, nu lipsit de evadări literare, care oferă 


cititorilor o imagine mai aproape de realitatea pe care am 
trăit-o şi care în aceşti 20 de ani a fost acoperită cu rogojina 
minciunii. 

Alex Mihai Stoenescu Vălenii de Munte, 14 mai 2010 

CUVÂNTUL AUTORULUI. 

Revoluţie şi contrarevoluţie. 

Această carte e povestea dramatică, ridicolă şi grotescă a 
sfârşitului celor două personaje care se credeau 
nemuritoare: Nicolae şi Elena Ceauşescu. Liftea a fost trăită 
de autor în urmă cu 20 de ani, gândită în II Uimii zece ani şi 
documentată în aproape patru ani. 

Nu este un tratat de istorie, ci o abordare jurnalistică a 
celui ui. li mediatizat eveniment din istoria României: 
Revoluţia din I' W). De-a lungul secolelor au fost şi 
momente mai importante, litr niciunul nu a fost televizat pe 
jumătate de planetă. 

În evenimentele din decembrie 1989, în România au murit 
1,116 oameni, dintre care 159 în regimul Ceauşescu şi 957 
(de ut no ori mai mult!) după răsturnarea acestuia. 

Lot în decembrie 1989, în România au intrat, oficial, 
67.530. Lil cetăţeni sovietici, faţă de 30.879 în decembrie 
1988. Creşterea ile la un an la altul a fost de 118%, în 
condiţii de închidere temporară a graniţelor şi într-o 
perioadă cu evenimente perii uloase, care de regulă alungă 
turiştii, nu-i atrag. 

Sunt doar câteva dintre cifrele care fundamentează 
această iii te. De aici porneşte totul: de la cifre, în spatele 
cărora stau L.. Ipte. În sprijinul cifrelor vin documente şi 
mărturii, iar eonii mcţia este întregită de interpretări logice 
ale acestora. 

[) e 20 de ani îi spunem Revoluţia din decembrie 1989. 
Unii mă iivertizează că n-a fost nici o revoluţie, ci o clasică 
lovitură de. Liit. Au dreptate doar pe jumătate: în privinţa 
loviturii de stat. 

Asta nu înseamnă că n-a fost şi revoluţie (sau măcar revoll 
populară). Una stimulată, e adevărat, dar orice revoluţie ai 


stimulii ei. 

Cum poate fi numit acest amestec de revoluţie cu lovitur 
de stat? Măcar la acest capitol, românii au arătat multă 
inspi raţie: loviluţie, lovitură de stat cu public, revoluţie de 
stat, pin revoluţionar etc. Aşa cum pentru amestecul de 
democraţie ţ dictatură, testat în primele luni de 
postceauşism, au găsit ui termen genial: democratură. 

Milioane de români sunt convinşi că au participat la revolu 
ţie. Eu însumi am fost convins timp de aproape 20 de ani, 
pâri, când am intrat în hăţişurile documentării aplicate. 
Acum ştii sigur că nu am participat la nici o revoluţie. Am 
fost doar mas, de manevră - şi puteam fi carne de tun - în 
contrarevoluţie, dai asta am aflat-o mai târziu. 

Revoluţie a fost ce s-a întâmplat până la 22 decembrie 
1989 ora 12.09, când elicopterul lui Ceauşescu s-a înălţat 
de pe aco perişul sediului CC al PCR. Au urmat câteva ore 
de euforii populară - iar a-i pune mustăţi lui Ceauşescu, în 
tablouri, dup, fuga acestuia, nu se numeşte revoluţie! După 
care a venit con trarevoluţia. Una organizată minuţios şi 
cinic de către cei cari i-au luat locul lui Ceauşescu. Cei 957 
de morţi pomeniţi mai sus sunt rezultatul acestei 
contrarevoluţii de tip comunist. 

Decembrie 1989 a fost o crimă în masă. Răsturnarea lui 
Ceauşescu se putea face şi fără atâta vărsare de sânge. Nu 
însă şi confiscarea puterii de către nucleul CESN condus de 
troica moscovită Iliescu-Militaru-Brucan. 

Pentru a restabili adevărul, am pus cap la cap sute, poate 
mii de mărturii. Cele mai multe sunt făcute cu bună- 
credinţă. Altele sunt însă toxice, diversioniste, pentru că 
autorii lor nu sunt martori, ci făptuitori. l-am ascultat şi pe 
aceştia, le-am notai spusele, dar le-am folosit selectiv şi, 
acolo unde se impunea, cu precizări sau corecţii. 

Acest volum este doar o parte a poveştii. Cu ajutorul lui 
Dumnezeu, va veni - cât de curând - şi volumul 2. El se va 
concentra pe o temă dureroasă precum o rană veşnic 
deschisă: crimele Revoluţiei. 


Grigore Cartianu. 
MULŢUMIRI 
2 


Apariţia acestei cărţi se datorează multor oameni 
deosebiți, pe care sunt onorat să-i amintesc aici. În primul 
rând, sunt dator cu o plecăciune în faţa m 11 ioanelor de 
români care, citind zilnic serialul-maraton din Inrul 
Adevărul şi urmărindu-1 - uneori, până mult după mieii 1 
nopţii - pe cel de la emisiunea Naşul, mi-au dat energia dei 
merge mai departe. Fără suportul lor fantastic, cuantificat 
în tiraj, audienţă şi mesaje de susţinere, mi-ar fi fost greu să 
lepăşesc momentele delicate ale acestui demers jurnalistic: 
ilacurile, amenințările, diversiunile, intoxicările, denigrările 
HI micile laşităţi cu care m-am confruntat. Toate acestea 
erau previzibile, ţinând cont de „muşuroiul de furnici” pe 
care un călcat. 

Li mulţumesc cordial istoricului Alex Mihai Stoenescu, a.11 
ui expertiză a fost vitală în abordarea acestei teme vaste. 
Alex mi-a pus la dispoziţie documente valoroase şi mi-a fost 
un sfetnic preţios. El este o enciclopedie a evenimentelor 
din decembrie 1989, aşa cum s-au succedat ele: complot, 
diversiune, revoluţie, lovitură de stat, contrarevoluţie. 

I mi scot pălăria în faţa vechiului meu prieten şi coleg 
Radu li iR. lru. Naşul mi-a pus la dispoziţie o bună parte din 
emisiunea sa, timp de câteva luni, pentru a transpune pe 
micul ecran i „. Uleie documentării despre Revoluţie. Cred 
că am realizat împreună un serial care le-a mers la suflet 
multor români. 

[) e mare ajutor mi-a fost colegul Florei Mânu, un ziarist... 
N e şi ascunde priceperea şi perseverenţa în spatele unei 
rare modestii. El a rezolvat treburi care pe mine m-ar fi 
răpus. 

Dacă, în căutarea adevărului despre decembrie '89, eu an 
fost Don Quijote, atunci Florei sigur a fost Sancho Panza. 1] 
îmbrăţişez cordial, chiar dacă pentru asta trebuie să cobo | 
de pe Rosinanta. 


Mulţumiri speciale îi datorez lui Viorel Domenico, i i cărui 
colaborare m-a ajutat să înţeleg ce s-a întâmplat |, 
Târgovişte. 

Recunoştinţa mea se îndreaptă spre cei care, implicai într- 
un fel sau altul în evenimentele din 1989, au accepta să-şi 
depene amintirile acelor zile teribile. Unii dintre ei ai rămas 
marcați pe viaţă. 

Le mulţumesc ofiţerilor de la UM 01417 şi UM 0137f£ 
Târgovişte, cele două unităţi din cazarma în care au fosl 
ţinuţi soţii Ceauşescu în ultimele lor trei zile de viaţă. Ci 
deosebire, maiorilor Ion Ţecu şi lon Mareş, căpitanului lon 
Mateescu şi locotenentului-major Iulian Stoica (îi menţionez 
cu gradele avute în decembrie 1989, chiar dacă ulterior an 
fost avansați). 

De multă solicitudine a dat dovadă Ion Enache, unul dintri 
cei doi subofiţeri de Miliție care au avut în mâini soarta 
soţiloi Ceauşescu timp de câteva ore, pe 22 decembrie 
1989. 

Le sunt recunoscător inginerilor Marius Popescu şi Nicolac 
Vlad, doamnelor Ioana Diniţă, Constanţa Mihăescu şi 
Vasilica Mateescu, revoluționarului Ilie Ştirbescu, fostului 
miliţian Mihai Nicolae şi fostului caporal Dorian Dobriţa, 
paraşutiştilor Ionel Boeru şi Dorin Cârlan, care au 
reconstituit bucăţi importante din puzzle-ufugii soţilor 
Ceauşescu, în calitate de martori autorizaţi. 

Le mulţumesc colegilor mei care au pus umărul la vastul 
efort de documentare: Andrei Crăciun, Mihai Voinea, 
Cristian Delcea, Florentina 'Ţone, Mihai Mincan. De 
asemenea, celor care s-au făcut că nu observă absenţa mea 
din redacţie şi au preluat obligaţiile mele cu mult altruism: 
Emilian Isailă, Bianca loma, Alin Paicu, Andrei Velea, Li viu 
Avram, Laurenţiu Ciocăzanu, Adrian Halpert. Le sunt 
recunoscător şi celor care, văzându-mă nebărbierit şi cu 
ochii roşii, mă întrebau: „Mai ai mult la carte?”. 

MULŢUMIRI. 


I, ui Dinu Patriciu îi sunt recunoscător pentru că, deşi vede 
(evoluţia un pic altfel decât mine, m-a încurajat să-mi duc 
rertba la capăt. 

Nu-l pot uita pe Peter L. Imre, care într-o seară de vineri - 
illima zi a lunii aprilie - m-a întrebat: „Cum stai cu cartea?”. 
I'rost - i-am răspuns - de vreo trei săptămâni bat pasul pe 
ne. Nu cred că o mai pot scoate până la Bookfest., „Dacă Im 
secunda asta laşi orice şi te ocupi numai de carte, o 
teritini?” Am socotit: ar mai fi trei săptămâni. Şi m-am 
retras.l im pustnic în camera mea, uitând să mănânc sau să 
dorm, iiiu-stecând ziua cu noaptea... 

II port în suflet pe părinţii mei, care ar vrea să mă vadă nai 
des pe la Gorj, dar care - răbdători cum au fost toată t'lflţa 
- se mulţumesc să mă vadă în fotografia din ziar sau L. | 
televizor. 

Mă înclin în faţa celor două domnişoare ale mele, Laura- ' 
m) lia şi Iulia-Gabriela, care mă văd mai rar decât dacă aş 
pleca mlr-un voiaj pe Lună. 

Îmi plec capul, vinovat, în faţa soţiei mele, Liliana, care H o 
că „de când ţi-e mintea la cărţi, nu mai ştii să baţi nici un 
cui în casă”. Şi, credeţi-mă, are dreptate. 

Nu mă mândresc cu asta, e doar o formă de a le cere 
ieri.nc tuturor pentru că i-am pus mereu pe planul doi, 
după nmbinaţia devastatoare ziar - televiziune - carte. 

Multor altora le datorez mulţumiri. Sunt atât de mulţi, înl. 
Ilniţi pe parcursul unei documentări îndelungate, încât liir 
şi simplu nu am avut spaţiu să-i înşir pe toţi. De uitat, n, iin 
uitat pe nimeni. 

[. Xistă şi câteva persoane speciale care, deşi m-au ajutat 
iu irm, au preferat să rămână anonime, ca o condiţie a 
colaboi. N ii noastre. Le respect discreţia şi le asigur de 
recunoştinţa meii. 

Autorul. 

FUGA LUI CEAUŞESCU. 

Etapele, în ordine cronologică. 

Bucureşti - Snagov (30 km) 


Elicopter: Dauphin 

Pilot: col. Vasile Maluţan (Armată) 

Snagov - Sălcuţa (60 km) 

Acelaşi elicopter Dauphin 

Pilot: col. Vasile Maluţan (Armată) 

Sălcuţa - Produleşti - Văcăreşti (35 km) 

Dacie roşie: 4-B-2646 

Şofer: dr. Nicolae Decă (civil) 

Văcăreşti - Combinatul de 

Oţeluri Speciale - Centrul de Plante (7 km) 

Dacie neagră: 1-DB-3005 

Şofer: Petrişor Nicolae (civil) 

Centrul de Plante - Miliție - Ulmi - llfoveni - Racoviţa - 
Bucşani - Răţoaia (40 km) 

Dacie albă a Miliției: 1-DB-4112 

Şofer: sg. -maj. lon Enache (Miliție) 

Răţoaia - Bucşani - Comişani - Ulmi - Miliție Târgovişte 
(35 km) 

Aceeaşi Dacie albă a Miliţiei, dar cu număr schimbat: 3- 
DB-9136 

Şofer: sg. -maj. lon Enache (Miliție) 

Miliție - UM 01417 Târgovişte (0,5 km) 

ARO alb al Securităţii: 1 -DB-190 

Şofer: col. Gheorghe Dinu (Securitate) 

Târgovişte - Boteni - Bucureşti (80 km) 

Transportul cadavrelor soţilor Ceauşescu (cu escală la 
Boteni) „ Elicopter: IAR-330 PUMA 

Pilot: mr. Cristian Mateiciuc (Armată) 

I Ora de sosire 

Ora de plecare 

INFOGRAFII 

FUGA LUI CEAUŞESCU 

22 decembrie 1989, orele 12.09 -18.35 

Miliție 

TÂRGOVIŞTE 

Boteni 


OtopeniO 

BăneasaO 

UM 01417 lifovem 

VYV 

Produleşti 

OAEŞTI ]. 

17.45 H18.30; 

Comişani 

Răţoaia|15.25|116.501 Bucşani Racoviţa 

PLOIEŞTI 

Snagov ff 

TmV. Bâldana ' 

JOI (13.321 Sălcuţa ; 

Lunguieţ nZ'-Jţ 

Combinatul de Oţeluri Speciale 

|14.03:114.04| 

LOC DE PORNIRE sediul CC al PCR 

În 1 ni” 6 ore şi 26 de minute cât s-au aflat în postura de 
fugari, soţii Ceauşescu au Inlmlt mai multe vehicule. Ei au 
zburat cu elicopterul prezidenţial, pilotat de Vasile Mnluţan 
(Bucureşti - Snagov - Sălcuţa), au circulat cu trei Dacii 
diferite şi au Im hcl.iit printr-o cursă scurtă cu un Aro 
militar, condus de un colonel de Securitate (Olioorghe 
Dinu). Şoferii celor trei Dacii au fost un medic bucureştean 
care făcea iiitvptn la Găeşti (Nicolae Decă), un sătean din 
Văcăreşti-Dâmboviţa (Petrişor Nli iil. Ic) şi un subofițer de 
Miliție din Târgovişte (lon Enache). 


LpHS] |14...50] 
1SE23HII tn MITŞ 
| [î55si 


CAMERA CEAUŞEŞTILOR DIN CAZARMA UM 01417 
Târgovişte „22-25 decembrie 1989 

Vederespre Bulevardul Castanilor mm mm 

Biroul maiorului lon Tecu 

Fereastră 

Paise 


Masă 
lpar 
| 


O Scaune 

Paravan scund 

Dorian Dobriţa 

(caporal de Armată) 

Biroul colonelului Andrei Kemenici, comandantul UM 
01417 şi al Garnizoanei Târgovişte 

Iulian Stoica 

(locotenent-major de Armată) f4 Nicolae f Ceauş eseu II 

Elena Ceauşescu 

) lon Boboc 

(căpitan de Armată) 

Constantin Paise 

(plutonier de Miliție) 

Biroul-dormitor al soţilor Ceauşescu avea doi pereţi de 
5,90 metri (cei laterali), doi de 5,70 metri (la ferestre şi 
spre hol) şi înălţimea de 4,00 metri. Soții Ceauşescu şi cei 
doi „paznici” cu care împărțeau încăperea stăteau în paturi 
de fier. Elena a renunţat la patul ei şi s-a mutat în celal lui 
Nicolae. 

1NFOGRAFII 

PROCESUL CEAUŞEŞTILOR 

Târgovişte 25 decembrie 1989, orele 13.20 -14.30 

CURTEA INTERIOARĂ A UM 01417 

HOL 

ACUZAȚI O NICOLAE CEAUŞESCU Q ELENA 
CEAUŞESCU MI (IALI F. S. N. OFICIALI JUSTIŢIE 

8mr. Mugurel Florescu (ofiţer de justiţie) O mr. Dan 
Voinea (procuror) li maj. Trifan Matenciuc ( plt. 

— Maj. Jan Tănase (grefier) li maj. Trifan Matenciuc 

(. Ip. Hiotantul lui Stănculescu) gun. Victor Stănculescu 
(organizator) 

(Mu Voican Voiculescu 

(ii-prezentant FSN) 


O Virjjll Măgureanu (reprezentant FSN) ' OMPLETUL DE 
JUDECATĂ (H maj. Daniel Candrea (asesor popular) „ol. Ion 
Nistor (judecător) gt) Nicolae Teodorescu 

(avocatul Elenei Ceauşescu) cpt. (r) Constantin Lucescu 

(avocatul lui Nicolae Ceauşescu) 

PERSONAL TEHNIC 

17 col. lon Baiu (operator cameră video) ol. Glcă Popa 
(judecător, IM „şedinţele completului) 

I c Ion Zamfir (asesor popular) „|t. Corneliu Sorescu 
(asesor popular) 

18 col. Gheorghe Ştefan (ofiţer DIA) PAZĂ 

19 cpt. lonel Boeru (paraşutist) 

20 sg. -maj. Octavian Gheorghiu 

(paraşutist) 

21 plt. Dorin Cârlan (paraşutist), Dormitorul” Ceauşeştilor 

Biroul OrganizareMobilizare 

Sala de i judecată 

Magazie 

Sala în care s-a deliberat 

TRASEUL SPRE ZIDUL MORŢII Târgovişte 25 decembrie 
1989, orele 14.48 -14.50 wagm 

Biroul Servicii - Logistică 

Biroul comandantului 

O TI 

Birou Documente Secrete 

Vizita medicală 

Biroul Transmisiuni 


HOL INTERIOR spre elicoptere 

CURTEA INTERIOARĂ 

O NICOLAE CEAUŞESCU O ELENA CEAUŞESCU 

(c) cpt. Ionel Boeru (c) pit. Dorin Cârlan Q sg. -maj. 
Octavian Gheorghiu 

(c) soldat („Maşinuţă”) 

Q sg. -maj. Laurenţiu Ştefănescu 

O soldat 


O pit. C-tin Bărânguţă sg. -maj. Marian Forjan 

(11) gen. Victor Stănculescu (c) sg. -maj. Dumitru liiescu 
(D sg. -maj. leodor Gheorghe 

2 


5c220!13 2 vpjoS ap! Nctjoj 

Cluj-Napoca „Limişoara, VBraşov i Târgovişte” 
Piteşti 

Slatina 

BUCUREŞII 

Craiova 

R. PP BULGARA 

ORAŞE ÎN CARE VOIA SĂ FUGĂ CEAUŞESCU 
22 decembrie 1989 

R.P UNGARAr-, 


U. R. S.S, R. S.F. IUGOSLAVIA iMarea Neagră 

De la Snagov, Nicolae Ceauşescu a vorbit la telefon cu 
prim-secretarii de partid ai mai multor judeţe. În cele din 
urmă au ajuns la Târgovişte. În acel moment, toţi vecinii 
Republicii Socialiste România erau ţări comuniste cu 
conduceri gorbacioviste. 

PUNCTIE-CHEIE 

IN BUCUREŞTI 

O Sediul 

Puterii comuniste 

Epicentrul diversiunii „teroriste” ţ) Centrul de comandă al 
noii puteri (22-25 decembrie) ţj „Debarcarea” cadavrelor 
soţilor Ceauşescu 

Locul de veci al dictatorilor 

BUCUREŞTI 

PRIETENUL, GORBACIOV în decembrie 1989, Nicolae 
Ceauşescu era ultimul „dinozaur roşu, din Europa de Est. 
În numele „suveranităţii, şi al „independenţei naţionale”, el 
a crezut că se poate opune reformelor dictate de la 
Moscova. În plus, s-a bazat pe iubirea eternă şi 


necondiționată a poporului român. Cele două grave erori i- 
au adus un sfârşit oribil. 

Iunie 1989. Marin Ceauşescu, şeful Agenţiei Economice a 
României de la Viena, sună precipitat la Bucureşti. La al 
treilea apel aude, în sfârşit, vocea fratelui său mai mic, 
Nicolae, preşedintele Republicii Socialiste România. 
„Nicule, ceva urgent. Şi deosebit de important. Vin la 
Bucureşti să iliscutăm.” 

Nicolae Ceauşescu nu are răbdare. El e mai repezit din 
fire, I. I r vocea gâtuită a lui Marin îi sporeşte curiozitatea. 
„Spune ce. Li de spus!”, tună dictatorul. „Nu pot. Vorbim 
acasă”, insistă 1 ratele mai mare. Şi ia primul avion spre 
Bucureşti. 

Nouăsprezece ani mai târziu, Mihaela Ceauşescu Moraru, 
liica lui Marin Ceauşescu, publică o carte în care este 
redată iliscuţia din iunie 1989. 

„Tata a poposit aproape un ceas întreg pe la fratele său, 
fiind primit la început chiar cu cordialitate. Fie din cauză că 
era totuşi tratele mai mare, fie că avea ea, tanti Lenuţa, o 
slăbiciune deosebită pentru Marin, pe care-l cunoscuse 
înaintea lui Nicolae şi cu care chiar flirtase o scurtă 
perioadă... Aşa ziceau gurile rele din familie şi îi mai 
reproşa şi mama lui tata la necaz, dar aşa, mai mult în 
glumă, luându-l peste picior: „De ce oare, Marine, n-ai luat- 
o tu, că salvai, dracu', ţara de la urgie?!” 

Tata l-a abordat cu diplomaţie şi pe departe (nu stătuse 
degeaba la Viena 17 ani) pe unchiul Nicolae: că de, uite ce 
scriu ziarele occidentale, uite ce informaţii am de la 
„oamenii mei”. (Să fi făcut oare tata spionaj? Bravo lui, că 
doar l-a făcut în favoarea ţării şi a neamului...!). Că situaţia 
este dificilă şi se agravează încontinuu..., până i-a spus 
verde în faţă: „Nu mai e scăpare, Nicule, că şi-au băgat 
coada şi ruşii, şi americanii! Fiecare are oameni aici, care 
mai mult complotează, doar ştii şi tu, dar n-au găsit încă 
prilejul, însă nu vor pierde ocazia...” 


Şi aşa mai departe, culminând cu replica ce l-a enervat 
nespus pe Nicolae, încât a uitat şi de respectul datorat 
fratelui mai mare, şi de faptul că pereţii au ochi şi urechi: 
„Nu le face jocul, Nicule! Nu le da apă la moară, că va fi vai 
şi-amar de noi şi de ţara asta! Salvează-te! Retrage-te pe 
motiv de boală şi pune-l în locul tău pe Iliescu, că oricum el 
este desemnat să vină!”. 

Ar fi avut tata, probabil, multe de spus, că era şi deştept, şi 
deţinea informaţii precise, dar torentul de vorbe, urlate 
concomitent pe două voci, l-a descumpănit la început, apoi 
l-a dezamăgit şi în cele din urmă l-a convins că nu mai e 
nimic de făcut şi că „scapă cine poate”. A ştiut acest lucru, 
dar n-afăcut nimic ca să se salveze; din contră, s-a dus la 
Viena, la postul său, cu convingerea că soarta trebuie 
înfruntată.”1 

Marin Ceauşescu se întoarce la Viena, unde îşi reia 
misiunea de la Agenţia Economică a României, instituţie- 
cheie pentru procurarea valutei de care regimul are nevoie. 
In următoarele luni transmite noi avertismente la 
Bucureşti. Fratele său nu le ia însă în seamă. Reales la 
Congres, e hotărât să lupte cu toată lumea - şi cu Estul, şi 
cu Vestul. 

Pe 25 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu va sfârşi sub 
rafale de gloanţe, într-o cazarmă din Târgovişte. Trei zile 
mai târziu, Marin Ceauşescu va fi găsit spânzurat în 
subsolul Ambasadei României de la Viena. Avea 73 de ani. 

1 Mihaela Ceauşescu Moraru - Nu regret, nu mă jelesc, nu 
strig, Editura Meditaţii, 2008 

PRIETENUL” GORBACIOV 

* 


* * „La întâlnirea noastră finală între patru ochi i-am 
comunicat lui Ceauşescu hotărârile celei de-a XIX-a 
conferinţe a partidului, l-am arătat cum, începând din 1989, 
pregăteam trecerea tuturor întreprinderilor pe o 
contabilitate economică! 1 am menţionat relaţiile dintre 
naţionalităţi. Ceauşescu mi-a mulţumit pentru prezentarea 


sinceră şi a declarat, citându-l pe L. Enin, că socialismul în 
diferitele ţări trebuie construit conform condiţiilor naţionale 
şi că el se va ţine de această regulă. Atunci m-am convins 
definitiv că Ceauşescu, pur şi simplu, nu era în ture să 
pornească pe drumul democratizării, al deschiderii, al 
înnoirii. Chiar şi primii paşi pe acest drum ar ridica 
problema desprinderii de regim şi a propriei sale poziţii. 
Cred că a înţeles asia perfect, dar tocmai de aceea refuza 
cu atâta încăpățânare sil ia cunoştinţă de realităţi.”1 

Aşa îşi aminteşte Mihail Gorbaciov, în memoriile sale, de 
ultima întâlnire cu Nicolae Ceauşescu, desfăşurată pe | 
decembrie 1989, la Moscova. În acel moment, toţi liderii 
ţărilor comuniste din Europa de Est erau cei agreaţi ile 
sovietici. Din garda veche, a staliniştilor duri, unul angur 
scăpase de schimbările anului 1989: Nicolae (eauşescu. 

Ultimele luni ale anului au venit ca un tăvălug peste 
„dinozaurii roşii”, care ţineau cu dinţii de putere. La 
Varşovia, alegerile libere au adus Poloniei guvernul condus 
de Tadeusz Mazowiecki, primul cabinet necomunist de după 
război. La l'raga, „Revoluţia de catifea” 1-a spulberat pe 
Gustav Husak, propulsând în prim-plan un disident 
anticomunist: Vaclav 1 lavei. În Germania de Est, Erich 
Honecker era schimbat de Mtvietici cu Egon Krenz. Cel mai 
puternic semnal a venit la 9 noiembrie, când a căzut Zidul 
Berlinului. O zi mai târziu, la Sofia, Todor Jivkov a fost 
înlocuit de un gorbaciovist, Petăr Mladenov, în urma unei 
lovituri de palat. Toate acestea se adăugau situaţiei din 
Ungaria, unde Jânos Kâdâr fusese forţat 

1 Mihail Gorbaciov - Memorii, Editura Nemira, 1994 să 
demisioneze din fruntea Partidului Comunist Ungar încă din 
1988, fiind înlocuit cu Kâroly Grosz. 

Perestroika şi glasnostul lui Gorbaciov scoteau Europa de 
Est din îngheţul stalinist. O singură redută rămânea 
încremenită: Republica Socialistă România. O ţară cu o 
dictatură megalomană, de tip medieval. Un popor 
condamnat parcă pe vecie să îndure foamea, frigul, frica şi 


mai ales umilinţele impuse de o conducere despotică. 
Douăzeci şi trei de milioane de oameni încolonaţi să-l 
aplaude pe Genialul Conducător, pe Marele Cârmaci, pe cel 
mai iubit fiu al poporului. Şi, desigur, pe „academiciana de 
renume mondial” care-i era soţie. 

Ceauşescu nu a băgat în seamă schimbările politice din 
jurul României. Aâncercat să reziste de unul singur, 
invocând principii precum „neamestecul în treburile 
interne” şi „dreptul fiecărui popor de a-şi decide singur 
destinul”. „Geniul din Carpaţi” credea că poate supravieţui 
valului de schimbări chiar dacă „axa Honecker - Ceauşescu 
- Jivkov”, aşa cum o visa el ca pe un front de rezistenţă anti- 
Gorbaciov, nu mai era posibilă. 

* 

X- * 

La 1 decembrie 1989, Mihail Gorbaciov s-a deplasat la 
Malta, pentru o întâlnire „de gradul zero” cu George Bush. 
Discuţiile dintre preşedintele Uniunii Sovietice şi cel al 
Statelor Unite ale Americii au avut loc în zilele de 2 şi 3 
decembrie, la bordul vasului sovietic Maxim Gorki, aflat în 
largul coastelor malteze. 

Pe o mare agitată, Bush şi Gorbaciov au hotărât, printre 
altele, şi soarta regimului Ceauşescu. Acordul a fost unul de 
principiu, întrucât detaliile fuseseră stabilite la alte niveluri 
executive, în lunile din urmă. De exemplu, în cadrul NATO, 
problema României fusese repartizată Franţei. 

La întâlnirea de pe vapor, preşedinţii celor două 
superputeri militare au abordat şi alte situaţii delicate ale 
Europei, PRIETENUL GORBACIOV printre care problema 
germană. Zidul Berlinului căzuse, mai trebuia rezolvată 
unificarea. 

Ceauşescu era la curent cu temele abordate de liderii 
celor ilouă mari puteri ale planetei. Mai mult, ştia că 
Gorbaciov şi Itush s-au înţeles în privinţa României şi a 
statului Panama. I ermeniiânţelegerii anunțau vremuri 
sumbre pentru regimurile Ceauşescu şi Noriega. 


Informaţiile i-au fost furnizate lui (eauşescu seara târziu, în 
zilele de 2 şi 3 decembrie, chiar de I. Ilre şeful Securităţii, 
generalul Iulian Vlad. 

În seara de 3 decembrie, Mihail Gorbaciov a plecat spre 
Moscova. A doua zi urma să-i întâlnească, în capitala URSS, 
pe toţi conducătorii statelor din Tratatul de la Varşovia. 
Aceştia fuseseră convocați pentru a le fi comunicate, în 
termeni diplomatici, rezultatele întâlnirii sovieto-americane 
tle la Malta. 

Constantin Olteanu, care în 1989 era secretar al 
Comitetulu ii entral al PCR şi şef al secţiei Relaţii Externe, a 
descris culisele întâlnirii care prevestea sfârşitul Epocii de 
Aur. 

„M-a chemat Nicolae Ceauşescu şi mi-a spus: „Ştii că a 
plecat Gorbaciov la Malta, să discute cu Bush?,. l-am spus 
i. da. „Uite ce! Cheamă-l pe ambasadorul sovietic să-i 
transmită lui Gorbaciov ca la întâlnirea cu Bush să discute 
numai i lespre relaţiile sovieto-americane. Să nu discute 
despre toate | roblemele ţărilor socialiste, pentru că nu s-a 
consultat cu noi... [nu 1-a împuternicit nimeni,.”1 

Continuă Olteanu: „Eu l-am convocat pe ambasadorul MIS, 
Evgheni Tiajelnikov. I-am spus - desigur, ceva mai atenuat - 
că noi ştim că a plecat tovarăşul Gorbaciov şi suntem 
convinşi că vor fi dezbătute relaţiile sovieto-americane, şi 
nu întreg sistemul. Deşi nu era un diplomat prea versat, a 
înţeles. A doua zi a cerut să-l primesc. L-am primit şi mi-a 
pus: „Am transmis prin Moscova toate problemele”. L-am 
uilormat pe Ceauşescu. Tiajelnikov mi-a comunicat apoi.l 
Gorbaciov vrea să aibă o întâlnire, pe linia Tratatului de la 
Varşovia, cu membrii Comitetului Politic Consultativ. 

1 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 
(autor: Florei Mânu) 

Ambasadorul sovietic mi-a transmis o listă cu delegaţia lor, 
care trebuia luată drept etalon. Adică Gorbaciov, Râjkov 
(preşedintele Consiliului de Miniştri), Şevardnadze (minis 
trul de Externe) şi lakovlev, care era omologul meu. L-am 


informat pe Ceauşescu, iar ela pus această problemă în dis 
cuţia Comitetului Politic Executiv. Ne-a spus: „Uite, Olteanu 
a discutat cu ăştia să mergem la Moscova. Eu nu m-aş duce, 
dar mă duc cu o singură condiţie: dacă Gorbaciov e de 
acord să discut cu el înainte sau după această întâlnire”. Şi 
el a mai zis: „Poate ar trebui să meargă numai Stoian, 
ministrul Afacerilor Externe. Să ia cunoştinţă şi să ne 
informeze”. Eu cred că asta a spus-o ca să testeze poziţia 
celorlalţi, să vadă dacă-l îndeamnă cineva să se ducă sau 
nu. Nu a spus nimeni nimic. lot ela revenit şi a spus: „O să 
mergem aşa. Dacă se confirmă întâlnirea, o să merg eu cu 
Olteanu şi cu Stoian. Dăscălescu nu o să meargă”. 

Eliminarea din delegaţie a lui Constantin Dăscălescu, şeful 
guvernului român, însemna încălcarea protocolului stabilit 
de sovietici. Dar Ceauşescu avea un motiv mult mai 
important să-l ţină pe Dăscălescu departe de Moscova. 
Obsedat de ideea trădării, îşi bănuia prim-ministrul că e 
„omul ruşilor”! 

* 


x X 


Deşi situaţia devenea din ce în ce mai dramatică, Nicolae 
Ceauşescu spera într-o reconciliere cu Mihail Gorbaciov. 
Sau măcar o prelungire a situaţiei din acel moment, în 
speranţa că durii de la Moscova nu-l vor lăsa la infinit pe 
Gorbaciov „să pună în pericol socialismul”. 

Constantin Olteanu îşi aminteşte: „Eu l-am chemat pe 
ambasadorul sovietic şi i-am adus la cunoştinţă componenţa 
delegaţiei noastre. I-am spus să pună la Moscova 
următoarea condiţie: tovarăşul Ceauşescu vrea o discuţie 
cu tovarăşul Gorbaciov înainte sau după întâlnirea comună 
cu toate delegaţiile. Ela transmis, apoi a plecat în concediu. 
Mi-a trimis 

12 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 
2009 

PRIETENUL, GORBACIOV i, inpuns prin însărcinatul cu 
afaceri interne al ambasadei 'invietice: „Da, tovarăşul 


Gorbaciov este de acord să discute i Il tovarăşul Ceauşescu 
înainte sau după întâlnirea cu toţi Invitaţii,. l-am transmis 
lui Ceauşescu şi a spus: „Bine,. Eu Il am spus adjunctului 
meu, Mihai Nicolae, să ia legătura, prin ambasadele 
noastre, cu celelalte ţări care participă lain ru nirea din 4 
decembrie, în afară de URSS, să vadă cine face parte din 
delegaţia lor. Asta se întâmpla duminică la prânz, pe 3 
decembrie. Noi plecam luni dimineaţă. Toate delegaţiile i'i. 
Iu cum le-au dat ruşii, deci şi cu prim-ministru. Mă ducl,i 
Ceauşescu. leşise din cabinet şi era pe culoar, împreună 1 Il 
„lovarăşa,. Plecau acasă, pentru că era ora 12.30, 
duminică. „E ceva?,, m-a întrebat. Şi i-am spus: „Uitaţi ce 
este, am i ei ificat treaba asta şi în toate delegaţiile 
figurează prim-ministru, amintindu-i că a spus ca tovarăşul 
Dăscălescu să nu meargă la Moscova. A luat notă: „Bine, hai 
înapoi!,,. Li spune Im I lârjău, secretarul de cabinet: 
„Cheamă-l pe Dăscălescu!,. 1 E. luşescu nu s-a mai 
dezbrăcat. A rămas aşa, în palton, că "i, iiarnă. Am stat în 
picioare, aşteptându-l pe Dăscălescu. I eauşescu i-a spus: 
„Mergi şi tu mâine cu noi la Moscova, că mie, merg şi ăilalţi 
prim-miniştri,. Dacă eu nu m-aş fi dus la, I, iar el îi vedea la 
Moscova pe ceilalţi şefi de guvern, aşfil'i1llutsăam 
anumite reproşuri, mai ales că Dăscălescu avea să piirticipe 
şi la întâlnirea cu Gorbaciov. Şi am plecat împreună |, i 


Moscova”1. 
* 


x X 


I, uni, 4 decembrie 1989. Lui Ceauşescu nu-i era greu nil 
şi dea seama că nu mai corespunde cererilor Moscovei. 1 1.1 
rela ales să-1 înfrunte pe Gorbaciov chiar în faţa liderilor 
i'M europeni impuşi de Uniunea Sovietică! 

Prezent în delegaţia României, Constantin Olteanu 
povesteşte: „Acolo, Ceauşescu a fost foarte rezervat. S-a 
mai i, nulit, era preocupat... Bănuia ceva, cred. Dăscălescu 
a făcut 


1 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 
(autor: Florei Mânu) o criză de sciatică. Am intrat în sală. 
Prima şedinţă a fost cu toate delegaţiile. Gorbaciov a 
informat cu ce a vrut el. Printre altele, a spus că a vorbit şi 
cu Papa. „Papa e de acord cu noi”, fără să spună care „noi”. 
Gorbaciov a mai zis că Bush s-a dus la Bruxelles ca să-i 
informeze pe aliaţii lui din NATO Ceauşescu nu elogiază, ci 
spune, cu un buletin Agerpres în mână, adresându-i-se lui 
Gorbaciov: „Nu ştiu cum se împacă ce aţi spus 
dumneavoastră, ca între NATO şi Tratatul de la Varşovia să 
se găsească înţelegere, să se atenueze asperităţile, cu ceea 
ce a declarat Bush în drum spre Bruxelles. El spune că 
NATO trebuie întărit, trebuie extins”. Sigur că Gorbaciov n- 
a răspuns”. 

Cu toate că nu mai avea nici o susţinere, Nicolae 
Ceauşescu i-a atras atenţia liderului sovietic asupra 
modului în care a făcut schimbările din statele est-europene 
în 1989. Constantin Olteanu: „Ceauşescu a ridicat problema 
să nu mai fie denigraţi foştii conducători din ţările socialiste 
care au fost schimbaţi din funcţii. Şi a mai fost ceva. La 
ordinea de zi au adus ei atunci o declaraţie prin care se 
condamna intervenţia în Cehoslovacia din 1968, după 21 de 
ani. La care Ceauşescu s-a ridicat şi a spus: „Noi nu 
semnăm declaraţia, pentru că noi nu am intervenit, 
dimpotrivă, am condamnat-o şi ştie toată lumea. E bine să 
se facă acest lucru târziu, deşi trebuia făcut mai demult. 
Dar eu propun - zice el- să se retragă trupele sovietice din 
Cehoslovacia,. Gorbaciov spune că e acolo delegaţia de 
partid cehoslovacă şi vor discuta cu ei. „E bine aşa, tovarăşe 
Ceauşescu?,,, întreabă Gorbaciov. La care Ceauşescu: „Nu. 
Trebuie să se retragă trupele sovietice din toate ţările în 
care există!,. Rumoare în sală. S-a făcut o pauză”2. 

Momentul este redat şi de Ion Stoian, ultimul ministru de 
Externe al României comuniste, prezent la Moscova alături 
de Ceauşescu, Dăscălescu şi Olteanu. 


„Informarea lui Gorbaciov a fost destul de sumară, seacă. 
A reieşit cu claritate că Mihail Gorbaciov intenţionat a făcut 
aceasta, în dorinţa de a estompa interesul celorlalţi faţă de 
discuţiile sale cu preşedintele american. Era evidentă 
încercarea 

12 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 
2009 

PRIETENUL GORBACIOV ilr a spune numai lucruri 
generale. Totuşi, a rezultat clar că ii.1 discutat despre 
situaţia din celelalte ţări socialiste, despre procesele şi 
evoluţiile politice din aceste ţări. Insatisfacţiile celorlalte 
delegaţii erau evidente. Probabil, Mihail Gorbaciov, i simţit 
aceasta şi, fără a ne preveni, a aruncat în discuţie o iillă 
problemă. (...) Aânceput menţionând că este timpul şi este i 
leeesar să dăm o nouă apreciere, sub forma unei declaraţii 
sau i unui comunicat, în legătură cu intrarea în 
Cehoslovacia, în 1%8, a trupelor statelor participante la 
Tratatul de la Varşovia. 

Suntem aici toţi cei care au fost implicaţi atunci, mai puţin 
Komânia, care a ieşit din această chestiune,, a zis 
Gorbaciov. IV loc, Nicolae Ceauşescu 1-a întrerupt, cu 
scuzele de rigoare, punând: „Nu-i adevărat! România nu a 
ieşit din această prol'lernă, România nu a intrat în 
Cehoslovacia, aşa că nu avea Je unde să iasă,. Şia 
continuat: „Nu am intrat pentru că am apreciat că aceasta 
a fost o încălcare gravă a suveranităţii unui stat, un act 
agresiv, contrar normelor şi principiilor relaţiilor dintre 
state, care a dăunat mult socialismului, inclusiv I In! Unii 
Sovietice,. Prompt, 1-a aprobat conducătorul delegaţiei 
ungare, Rezso Nyers, de curând înlocuitorul lui Kâroly (. 
Rosz la conducerea partidului. S-au purtat discuţii pe text, 
un proiect necorespunzător prezentat de Mihail Gorbaciov. 
Ele mai multe obiecţii şi sugestii au fost făcute pe text de 
delegaţia română, de Nicolae Ceauşescu. La un moment 
dat, discuţiile pe text se purtau numai între Mihail 
Gorbaciov şi Nicolae Ceauşescu. (...) Către sfârşit, 


Gorbaciov a şi menţionat i a putem să ne declarăm de acord 
cu textul, întrucât chiar şi iuv. lrăşul Ceauşescu este de 
acord. La care Nicolae Ceauşescu i replicat: „Deşi noi ne- 
am spus de mult părerea, totuşi putem li de acord cu acest 
text. Dar pot spune că dacă-l redactam noi, comunicatul ar 
fi fost mult mai bun. Aşa, de exemplu, ar li trebuit 
menţionată într-o frază clară şi retragerea trupelor 
novietice din Cehoslovacia,. La care Mihail Gorbaciov a 
intervenit prompt, spunând: „Aceasta este o problemă pe 
care o vom reglementa noi, pe cale bilaterală, cu tovarăşii 
cehoslovaci. ', '1 i (i, cred, că între noi şi Cehoslovacia există 
un acord privind iliiţionarea trupelor sovietice în 
Cehoslovacia”. Răspunsul lui 

Ceauşescu a fost tăios, sarcastic: „Da, ştiu, este un acord 
bilate ral încheiat după ocuparea Cehoslovaciei!”. Replica 
lui Mihail Gorbaciov a fost: „în această problemă, cu 
dumneavoastră nu ne putem înţelege”. La care Ceauşescu a 
spus: „Da, cu asta sunt de acord”1. 

* 

* * în pauza dezbaterilor, Ceauşescu a mai primit un 
semnal. De la Egon Krenz, succesorul lui Erich Honecker la 
conducerea Germaniei răsăritene. Constantin Olteanu a 
fost de faţă. „în pauză a venit la noi Egon Krenz. Era 
Ceauşescu cu mine, parcă era şi Dăscălescu. Zice Krenz: 
„Ce faceţi?,, şi dă noroc cu noi. Şi-a luat la revedere de la 
Ceauşescu. Eram în stânga lui. Şi spune Egon Krenz, 
neamţul: „Nu ştiu dacă ne vom mai vedea,. Ce a avut în 
vedere, nu ştiu. Nu a spus aşa, în general. A spus: 
„lovarăşul Ceauşescu, nu ştiu dacă ne vom mai vedea!,. A 
dai mâna cu noi şi a plecat.”2 

A urmat întâlnirea bilaterală româno-sovietică. Ambele 
părţi erau reprezentate de preşedinte şi de prim-ministru: 
Gorbaciov şi Râjkov la sovietici, Ceauşescu şi Dăscălescu la 
români. 

Ceauşescu a încercat să împingă discuţiile spre sfera 
colaborării economice dintre România şi Uniunea Sovietică. 


Gorbaciov însă îi trimitea discret semnale că totul s-a 
terminat. Un astfel de episod este cuprins în stenograma 
acelei întâlniri bilaterale. 

În urma insistenţei lui Ceauşescu de a planifica o nouă 
întâlnire bilaterală la 9 ianuarie 1990, adică peste 36 de 
zile, Gorbaciov a avut o replică misterioasă: „Să trăim noi 
până atunci!”3. 

Prezent în delegaţia română de la Moscova, Constantin 
Olteanu a urmărit şi reacţiile ulterioare ale lui Ceauşescu. 
„întâlnirea dintre Gorbaciov şi Ceauşescu a durat 80 de 
minute. Apoi am plecat, iar în avions-a comentat. Mai 
obişnuia 

1 Constantin Sava, Constantin Monac - Revoluţia română 
din decembrie 1989 retrăită prin docnmente şi mărturii, 
Editura Axioma Edit, Bucureşti 2001 (documenl de la 
Arhivele Militare Române, Fond „Decembrie 1989”) 

2 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 

3 Stenograma întâlnirii Ceauşescu-Gorbaciov, Moscova, 4 
decembrie 1989 

PRIETENUL, GORBACIOV 31 i eauşescu să ne mai cheme 
pe la el dacă era călătoria lungă. Mai juca şah. Şi zice: 
„Uite, putea să vină numai Stoian, nu, 1 spus el mie. Stoian 
era ministru de Externe. Dăscălescu I, i comentat negativ 
pe Gorbaciov, că e un om rău, trebuie M, I lim atenţi în 
relaţiile cu el. Şi cam aici s-au oprit discuţiile. IV la 11 
noaptea am ajuns la Otopeni. Am cinat împreună şi. R.ta a 
fost toată treaba. Şi se ştie ce a urmat după aceea, cănua 
mai fost mult.”1 

* xsiln compatibilitatea dintre Ceauşescu şi Gorbaciov 
devenise evidentă cu mult înaintea întâlnirii de la Moscova. 
Pe 4 decemIM II- 1989, ei se aflau Ia capătul unui an în care 
avuseseră mai multe conflicte dure în întâlnirile directe. 
Istoricul Alex Mihai ' loenescu descrie ciocnirea cea mai 
violentă, care avusese loc 1 ic 7-8 iulie 1989, la Bucureşti, 
cu numai cinci luni înaintea celei Ic la Moscova. „întâlnirea 
s-a desfăşurat în vila din Cartierul Primăverii a fostului 


ministru de Interne Alexandru Drăghici. I torbaciov venise 
la şedinţa Comitetului Politic Consultativ al | ratatului de la 
Varşovia. Seara, el a avut o discuţie privată cu „R. luşescu. 
S-au certat atât de tare, încât erau să se ia la bătaie. Mai 
aveau puţin şi intrau gărzile peste ei, să-i despartă.”2 

Scandalul din noaptea de 8 spre 9 iulie 1989 a fost 
prefaţat ilc un incident copilăresc petrecut între cei doi şefi 
de stat la Aeroportul Otopeni. Constantin Olteanu a fost 
direct implicat III poveste. „Mie mi-a fost repartizat 
Gorbaciov, să-l însoțesc i le la aeroport la reşedinţă şi, dacă 
mai era nevoie, la alte u'livităţi. La aeroport, Ceauşescun-a 
adus-o şi pe nevastă-sa, Mi atunci s-a creat o asimetrie. 
Gorbaciov a venit cu Raisa. La ui ara avionului s-a 
îmbrăţişat cu Ceauşescu. Pe Raisa au luat-o i ei de la 
ambasada sovietică, iar Gorbaciov a trecut în revistă H.irda 
de onoare. Gorbaciov trimisese o maşină, cu o zi înainte, tle 
la Moscova, pe calea aerului. L-a invitat pe Ceauşescu să 
meargă cu el, cu maşina aia. Ceauşescu avea maşina lui de 
protocol. Şi nu a vrut să meargă în ţara lui cu maşina altuia. 

1 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 
"interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 august 
2009 

Atunci, Gorbaciov a ieşit să plece spre maşina lui, cea 
adusă de la Moscova, care trăsese la covor. Amândouă 
maşinile erau acolo. Ceauşescu, văzând situaţia, îşi ia la 
revedere. Şi atunci îl întreabă Gorbaciov: „Nu mergeţi în 
oraş? Mai rămâneţi?”. Ceauşescu răspunde copilăreşte: „Eu 
mai rămân, că mai am nişte treburi în zonă”. Eu m-am urcat 
în maşina lui Gorbaciov. Erau Raisa, Gorbaciov, iar în faţă, 
lângă şofer, era un translator. Raisa a încercat să mai 
îndulcească situaţia, pentru că el era supărat. Se vedea că 
este nemulţumit. Ea a scos programul din poşetă, scris în 
limba rusă. L-am parcurs împreună, pentru că ea trebuia să 
meargă la Muzeul de Artă, la Apaca, dar şi la nişte instituţii 
de învăţământ, pentru că era filosof. Aşa am ajuns la 
reşedinţă, în condiţiile astea tensionate.”1 


x 
XX 


Istoria întâlnirilor Ceauşescu-Gorbaciov era însă mai 
veche. Prima vizită la Bucureşti a liderului sovietic a avut 
loc spre sfârşitul lunii mai 1987. Gorbaciov era „ţar” la 
Kremlin de doi ani, Ceauşescu stăpânea România de 22 de 
ani. Reprezentau două generaţii politice diferite, care 
aveau să se dovedească ireconciliabile. 

Întâlnirea din 25-27 mai 1987 a fost aşteptată cu mult 
interes de românii care urmăreau schimbările aduse de 
Gorbaciov în URSS. Pe atunci, discret, prindea contur ideea 
că doar Mihail Gorbaciov poate elibera România de sub 
tirania clanului Ceauşescu. Iluzia românilor de a scăpa de 
comunism cu ajutorul americanilor se spulberase de mult. 
Spre sfârşitul anilor '80, paradoxal, speranţa licărea 
dinspre răsărit, adică exact de-acolo de unde venise „ciuma 
roşie” în urmă cu patru decenii! 

În 1987, Mihail Sergheevici Gorbaciov a fost însoţit de 
Raisa Maximovna Gorbaciova, care nu avea funcţii de stat, 
ci era pur şi simplu soţia liderului sovietic. Ca să nu pice în 
ridicol, Elena Ceauşescu, posesoarea unor funcţii 
importante în ierarhia statului român, ca şi a unor diplome 
de super-intelectual şi mega-academician, a încercat să-şi 
ascundă titlurile 

12 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 
2009 

PRIETENUL, GORBACIOV politice cu care se înzestrase 
de-a lungul timpului. Episodul filo povestit de Constantin 
Olteanu, care în acea perioadă era pi im-secretar de partid 
al Capitalei. „La sfârşitul vizitei se 111âea un miting al 
prieteniei. Atunci s-a ţinut la Sala Palatului. | am organizat, 
pentru ora stabilită, 16.00, în ziua plecării lui (iorbaciov. Am 
intrat în Palatul Regal, ca de acolo să ajung Nil văd cum 
arată sala. In Sala Tronului i-am întâlnit pe Emil Hobu şi pe 
Elena Ceauşescu. Stăteau de vorbă. Am salutat-o, ium era 
firesc. Şi ea mă întreabă ce fac. l-am spus că mă duc să mai 


văd şi eu sala o dată. Atunci Elena Ceauşescu îmi spune: „l 
Mteanule, tu conduci aici?”. „Da”, îi răspund,. „Pe mine să 
nu mă prezinţi cu nici o funcţie, numai pe Raisa,, îmi spune 
I lena Ceauşescu. „Bine, zic eu, „dar ea nu are nici o 
funcţie, nici de partid, nici de stat, cum aveţi 
dumneavoastră. Cum o să procedez, ce o să se înţeleagă?,,. 
„Nu! Ţi-am spus nu!,, mii răspunde ea. lar Bobu, în loc să 
mă apere, spune: „Păi ' lacă aşa vrea 'Tovarăşa..., In fine, a 
venit Gorbaciov, însoţit de Kaisa. I-au aşteptat Ceauşescu şi 
cu ceilalţi care au participat acolo. După întâlnirea asta 
obişnuită, protocolară, au intrat III sală la prezidiu. Eu am 
deschis lucrările. I-am prezentat |iloţi. Şi pe Elena 
Ceauşescu, cu toate „calităţurile,. Eh, în momentul ăla „a 
murit,, dar nu mi-a zis niciodată de ce am likut asta. Erau ai 
noştri în sală şi ce ar fi zis sala... M-ar fi lacut pe mine că 
sunt idiot şi nu am ştiut funcţiile ei, plus ce ai ii zis Nicolae 
Ceauşescu."] 

Concluzia acelei vizite de două zile apare în Memoriile Im 
Gorbaciov. Liderul sovietic punea încă din 1987 eticheta pe 
regimul politic al lui Ceauşescu: „O vizită în România uni 
oferit încă un argument să continui perestroika: trebuia ci 
se isprăvească pentru totdeauna cu încercarea de a se li 
rici” societatea cu de-a sila. Întregul sistem reprobalul al 
intimidării, al îndobitocirii conştiente şi al manipulării luase 
sfârşit”2, spune fostul lider sovietic în lucrarea a, publicată 
în Franţa în 1993 şi tradusă în româneşte în IW4. 

1 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 
' Mihail Gorbaciov - Memorii, Editura Nemira, 1994 

Pe 4 iunie 1987, la câteva zile după ce a revenit la 
Moscova, Mihail Gorbaciov a prezentat Biroului Politic al CC 
al PCUN raportul asupra vizitei oficiale făcute în România. 
Stenograma acelei şedinţe ne arată cum îl privea liderul 
sovietic pe „căposul de la Bucureşti”. 

Stenograma şedinţei Biroului Politic al CC al PCUS, 4 iunie 
1987 (fragmente) 


Mihail Gorbaciov: „Principialitatea şi răbdarea noastră în 
relaţia cu Ceauşescu şi cu ţara, în general, l-au scuzat. 
Impresionează construcţiile care se execută în Bucureşti. O 
arhitectură ambiţioasa Ceauşescu a comunicat că, în 1990, 
problema locuinţelor va fi rezolvată. Însă situaţia oamenilor 
este extrem de dificilă. Zea kilograme de carne pe cap de 
locuitor, pe an. Datoria externă este de aproximativ 3 
miliarde de dolari. Sunt probleme cu căldura, alimentele, 
bunurile de larg consum şi energia electrică. Ceauşescu ne- 
a încredinţat tot timpul că la el totul a fost de mult rezolvat. 
Mu uit la el, îl ascult şi mă simt prostit. La el totul a fost deja 
hotărât. Şi în problema democraţiei, şi în problema 
alegerilor libere, şi în problema cooperatistă şi a 
drepturilor colectivelor de muncă. 

Când am ieşit în stradă cu Ceauşescu, reacţia oamenilor ii 
fost asemeni unei flaşnete stricate: „Ceauşescu - 
Gorbaciov!”; „Ceauşescu - Pace!”. Când m-am apropiat de 
oameni, i-am între bat: „Dar voi ştiţi şi alte cuvinte?”. 
Ulterior, mi-au comunicai că aceşti limbuţi fuseseră aduşi cu 
un autobuz, în mod special. Toate mi-au produs o impresie 
apăsătoare. Chiar aşa să jigneşti poporul?! Ne-au dus la un 
magazin şi la o piaţă. Expoziţie. Mi se spune că, după aceea, 
când am plecat de acolo, mulțimile s-au repezit să înşface 
tot. 

Ceauşescu s-a supărat foarte tare când eu, în mod public, 
lu o mare adunare, am vorbit despre glasnost 
(transparenţă), despre perestroika (reformă), când mi-am 
permis să vorbesc în mod concret despre ceea ce facem noi 
în URSS. Acest lucru l-a scos din minţi. De aceea trebuie să 
ne comportăm cu el cu grijă, treptat, fără să ne grăbim, 
fără să exagerăm posibilităţile noastre, luând îii 

PRIETENUL” GORBACIOV considerare, totodată, faptul că 
în societatea românească se doreşte foarte mult apropierea 
de noi. 

Ceauşescu a încercat să ne acuze în mod direct pentru 
faptul că noi îl sancţionăm economic pentru politica sa 


autonomă. Drept răspuns, eu l-am întrebat: doar el s-a 
orientat după ajutor şi sprijin către Occident, şi dorea să 
obţină simpatia Occidentidui pe seama noastră. Atunci de 
ce emiteţi pretenţii faţă de noi? Şi, de fapt, ce vă împiedică 
să iniţiaţi contacte cu noi, cu URSS, fie şi pe linia 
organizaţiilor sociale sau judeţene? 

Impertinenţa lui era foarte mare. Suficienţă şi 
fanfaronadă, tendinţa de a-iânvăţaşipovăţuipe toţi. In 
problemele internaţionale, haos şi vârtej. Printre altele, s-a 
pronunţat cu tărie împotriva conceptului de „suficienţă” din 
doctrina noastră militară. 

Se poate pune întrebarea dacă ar fi trebuit, de fapt, să 


mergem la el. Cred că nu, în această situaţie”. 
* 


XX 


I Experienţa trăită de Gorbaciov cu Ceauşescu în 1987 nu 
era puma de acest geN. În noiembrie 1986, cei doi se 
întâlniseră L.. 1 Moscova, în cadrul unei reuniuni a 
conducătorilor statelor 11 un uniste. Pe 13 noiembrie 1986, 
Gorbaciov a prezentat Biroului l'olitic al CC al PCUS 
bilanţul acelei reuniuni. Despre toţi avea i uvinte de laudă, 
doar Ceauşescu era „oaia neagră”. 

lânos Kâdâr este „un om politic înţelept şi maleabil”, liidor 
Jivkov a apreciat noua atitudine a PCUS, generalul Wojciech 
Jaruzelski „a contribuit cel mai mult” la discuţiile 'ilr. 
Itegice, Gustav Husak a avut „o bună convorbire” cu liderul 
sovietic, iar Fidel Castro „a înţeles că a stricat ceva”. ! 
Viuşescu, în schimb, are parte de vorbe grele. Şi suntem 
iibia în 1986, la un an după ce Mihail Gorbaciov a preluat 
1 linducerea URSS! 

Stenograma şedinţei Biroului Politic al CC al PCUS, 13 
noiembrie 1986 (fragment) 

Mihail Gorbaciov: „Ceauşescu, din nou, le-a spus pe ale 
sale. Mai rău decât înainte. Mai ales în problemele 
internaţionale. A vorbit mult şi fără rost. Multă demagogie. 
De exemplu: „Despre perestroika - cică - trebuie vorbit în 


plan tactic iar strategia noastră să fie comunismul!,. A pus 
în umbrii perestroika: „Ce să mai reformăm? În România, 
de mult sn reformat!,. Ar trebui decorat pentru democraţie, 
deşi în țari) e dictatura lui Ceauşescu... În privinţa 
socialismului, el este pentru „socialismul ereditar, pentru 
„socialismul dinastic,. Ne-a spus: „Nu sunt necesare noi 
modalităţi de cooperare, însn România nu se va pronunţa 


împotriva utilizării noilor forme de colaborare, ,. 
* 


XX 


Gândirea reformatoare a lui Gorbaciov a început să remo 
deleze Europa de Est încă din 1988. Primele ţări care au 
fruc tificat dezgheţul Kremlinului au fost Polonia şi Ungaria. 
La Varşovia şi la Budapesta, schimbările au decurs natural, 
fără o rezistenţă prea mare din partea vechilor stalinişti. In 
restul Europei comuniste au intrat în acţiune scenariile 
sovietice La Praga, la Berlin, la Sofia şi la Bucureşti au fost 
organizate mişcări de stradă pentru schimbarea 
regimurilor care nu au înţeles să se reformeze după 
modelul indicat de la Moscova. România a fost un caz cu 
totul special. 

Istoricul Alex Mihai Stoenescu explică mecanismul folo sit 
de oamenii lui Gorbaciov. „Cehii, care mai avuseseră 
experienţa 1968, tot manevrau. Au dat jos lozincile de pe 
clădiri şi spuneau că fac perestroika, dar ei nu modificau 
nimi c în vechiul sistem de putere. Şi atunci oamenii 
Moscovei au iniţiat o mişcare muncitorească de stradă: 
Revoluţia de catifea. Au regizat inclusiv incidentul devenit 
celebru, cu un securist care a jucat rolul studentului mort. 
La Praga - nebunie, manifestaţie, „un revoluţionar omorât 
de Miliție, i-a rămas cadavrul acolo,. Era de fapt securistul, 
dar lumea nu ştia. Asta a stârnit furia, chiar dacă seara l-au 
dat pe ăla la televizor ca ofiţer de Securitate, deci a fost o 
înscenare. Havel a recunoscu (implicarea KGB, cu generalii 
sovietici veniţi special pentru a produce schimbarea.”1 


1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 
august 2009 

PRIETENUL” GORBACIOV 

Stoenescu explică şi evoluţia din Republica Democrată t 
„ermană. „în RDG, Honecker rezista. I-au făcut atunci 
manifestaţiile din faţa Catedralei Sfântul Nicolae de la 
Dresda. Nemţii, organizaţi, făceau manifestații. Când 
Honecker a cerut Ministerului de Interne să intervină 
pentru a pune ordine pe ulr. Ldă, ministn.il de Interne, 
împreună cu şeful Armatei şi cu i el al Securităţii au refuzat 
să execute ordinul şi i-au cerut să-şi ile. Il demisia. Asta se 
numeşte „lovitură de palat”. Aşa a fost îndepărtat Erich 
Honecker.”1 

[) e ce recurgea Moscova la asemenea tactici? „Scenariul 
fioibaciovist de schimbare a liderilor la vârf era prin 
mijloace politice. Dacă acest scenariu nu mergea, aşa cum, i 
lost în Cehoslovacia, în RDG şi în România, le-au organizat 
manifestații de stradă. De ce? Pentru că, din punct de 
vedere doctrinar, ele erau regimuri ale muncitorilor, iar 
dacă muncitorii ies în stradă şi îţi fac demonstraţii, 
înseamnă că lu nu mai ai legitimitate, trebuie să pleci. În 
toate ţările, cu excepţia României, şefii Armatei, ai 
Ministerului de Interne, 11 Securităţii erau şcoliţi la 
Moscova, erau oameni ai sovieticilor. Acţiunile de 
răsturnare din RDG şi din Cehoslovacia „au făcut cu 
Securitatea, cu Armata şi cu Miliţia.”2 

[) upă acest scenariu, pe 18 octombrie, Honecker a fost... 
[ii m bat cu Egon Krenz, iar pe 9 noiembrie începea 
demolarea Zidului Berlinului. În acel moment, singurii care 
mai rezistau m laţa schimbărilor erau bulgarul Todor Jivkov 
şi românul Nicolae Ceauşescu. Li se apropia însă şi lor funia 
de par! 

X- 

X* X* 

Preşedintele bulgar 'Todor Jivkov a fost înlăturat cu numai i 
a leva zile înaintea Congresului al XIV-lea al PCR. Ceauşescu 


ii lost influenţat de acest scenariu şi a devenit extrem de 
precaut. Nu a mai cedat nimic şi a încercat să se blindeze în 
li lintea statului. Istoricul Stoenescu descrie evenimentele 
de la Sofia. „Pe 10 noiembrie 1989 a avut loc răsturnarea 
lui livkov. Pentru Ceauşescu a fost o grea lovitură. El 
încerca de ! ' Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de 
Munte, 2 august 2009 câteva luni să construiască un front 
anti-Gorbaciov împreuna cu Honecker şi cu Jivkov. lar 10 
noiembrie l-a dat cu totul peste cap. Rămăsese singur.”1 

Scenariul bulgar nu este cu mult diferit de celelalte 
mişcări ale Moscovei. Implicarea pionilor politici ghidaţi de 
sovietici a fost decisivă. 

Alex Mihai Stoenescu: „Jivkov avea un sistem de putere 
foarte asemănător cu cel al lui Ceauşescu. Avea Biroul 
Politii compus din 11 membri, dintre care şase erau rudele 
lui Tot în Biroul Politic se afla şi Petăr Mladenov, omul tânăr, 
omul lui Gorbaciov. Fusese băgat acolo, ştia şi Jivkov de el. 
Jivkov făcuse ca Honecker, în ultimele luni ale anului 1989, 
cu perestroika. Declara: „Gata, adoptăm perestroika!,. Adal 
jos lozincile cu Partidul Comunist. „Facem perestroika, dar 
cu noi la conducere!,. lar Gorbaciov nu accepta. Şi atunci, 
văzând că Jivkov nu cedează şi că grupul tânăr nu avea 
putere, este băgat în scenă şeful Armatei, generalul Dobri 
Djurov, omul Moscovei. Jivkov face o plenară a Comitetului 
Central şi o manifestaţie de sprijin pentru Partidul Comunisl 
Bulgar şi pentru el, personal. Şi anunţă în toate întreprin 
derile. Se pregătesc muncitorii cu pancarte, cu „lrăiască 
tovarăşul Todor Jivkov!,, cu partidul. Securitatea bulgară 
blochează venirea muncitorilor la manifestaţie. Ii lasă în 
curţi în aşteptare, că „s-a amânat manifestaţia,. În timpul 
ăsta, în Biroul Politic, Mladenov a ameninţat cu demisia. Pe 
Jivkov nu-l mişca demisia lui Mladenov, abia scăpa de el. 
Numai că Mladenov nu era de capul lui. El era Moscova. Or, 
demisia lui avea cu totul altă dimensiune. Şi atunci, de frică 
să nu se ajungă într-o situaţie conflictuală cu Moscova, 
Jivkov a acceptat târgul propus de perestroikişti: să rămână 


preşedinte al Bulgariei, dar să renunţe la funcţia de 
conducător al partidului, pe care s-o preia Mladenov”2. 

Ceea ce urmează pare desprins din filme hollywoodiene. 
„Se termină şedinţa Biroului Politic, se deplasează toţi şi 
ocupă tribuna de la Comitetul Central. Prim-ministrul 
bulgar, care 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 
august 2009 

PRIETENUL, GORBACIOV i'r. l membru în Biroul Politic, 
vine la microfon şi anunţă că „în urma şedinţei Biroului 
Politic s-a hotărât schimbarea tovarăşului Jivkov din toate 
funcţiile de partid şi de stat”. Când a Ifleut acest anunţ, s-a 
sprijinit pe înţelegerea pe care o avea cu ministerele de 
forţă. DobriDjurov, general bătrân, trecut de 80 i Ic ani, era 
ca şi pe jumătate rus. Şi Dobri Djurov a înconjurat '! Ofia cu 
trupe, iar Securitatea le-a dat drumul muncitorilor să vină. 
Era manifestaţia cu Partidul Comunist Bulgar, cu porii clele 
lui Jivkov. Cei de la tribună tocmai anunțau că Jivkov.1 fost 
dat jos. Era de tot râsul, un tablou suprarealist: cei din liaţă 
strigau, toţi, cu Jivkov, iar cei de la tribună anunțau că, i 
terminat cu Jivkov, acum e tovarăşul Mladenov! Oamenii ilin 
piaţă erau programaţi, săracii. Mladenov râdea tâmp dădea 
din mâini. Jivkov, iniţial, ieşise furios din sală. A încercat să- 
şi contacteze Armata, Securitatea, dar nimeni nu al. 
Ispuns. Dobri Djurov a preluat pentru câteva ore comanda. 
Alară, la tribună, a ieşit echipa Moscovei, cu Mladenov, cu 

I obri Djurov... In mişcarea asta a contat mult autoritatea 
pe i are o avea Armata. lar Dobri Djurov chiar avea 
autoritate; luată lumea ştia că el este vocea Moscovei.”1 

* x * 

Vestea schimbării lui Jivkov a ajuns repede la urechile lui 
cauşescu. Unul dintre membrii Biroului Politic bulgar 

II ansmis imediat la Bucureşti, în amănunt, ce s-a 
întâmplat la Solia. In plus, manifestaţia şi cuvântarea lui 
Dobri Djurov au li „st transmise de Televiziunea Bulgară, 
care era recepţionată a ui capitala României. 


Iu pă lovitura de palat de la Sofia, Ceauşescu şi-a întărit 
11 învingerea că trebuie să fie atent la mişcările a trei 
oameni: fd ul Armatei, cel al Ministerului de Interne şi cel al 
Securităţii, i icneralul Vasile Milea, Tudor Postelnicu şi 
generalul Iulian Iad. Orice ezitare a acestora ar putea 
ascunde sâmburele liildării. 

'' Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 
august 2009 

Rămas fără prieteni în exteriorul ţării, Ceauşescu caută să 
arate cât e de puternic în interior. E decis să nu dea semne 
de slăbiciune. La o săptămână de la evenimentele din 
Bulgaria, la Bucureşti nu se întâmplă nimic neobişnuit. La 
Congresul a I XIV-lea al PCR, totul rămâne ca în ultimii 24 
de ani: Ceauşescu, reales în unanimitate secretar general al 
Partidului. Delegații la Congres aplaudă mecanic, dar fac 
eforturi să pară entuzi asmaţi. Propaganda de partid se 
străduieşte să arate cât dr fericit e poporul că-l va avea 
cârmaci tot pe Ceauşescu şi în următorii cinci ani. Activiştii 
de partid îşi ascund laşitatea într-o iluzorie „frică de 
Securitate”. 

Congresul se încheie pe 24 noiembrie 1989. Votat unanim, 
adulat ca un zeu şi cântat în presa vremii ca un Mesia unic 
şi irepetabil, pogorât pe pământ ca să-şi fericească poporul, 
Ceauşescu nu-şi putea imagina că, peste exact o lună, el şi 
soţia sa vor intra în bătaia puştii. In nebunia lui, Ceauşescu 
a neglijat două elemente esenţiale: 1. Nici Estul, nici Vestul 
nu erau dispuse să se împiedice de un bătrân dictator aflat 
în afara timpului; 2. „iubitul conducător” era nu doar 
detestai în exterior, ci şi urât de propriul popor. Acelaşi 
popor care în „marile adunări ale oamenilor muncii” îl 
ridica în slăvi! Marele Cârmaci nu ştia că, departe de cadrul 
oficial, oamenii îi spuneau, în şoaptă, Marele Cârpaci, aluzie 
la tinereţea sa de ucenic cizmar. 

COMPLOTURI ŞI COMPLOTIŞII 

Cele trei grupări anticeauşiste - „Bătrânii stalinişti”, 
„Militarii” şi „Perestroikiştii” - şi-au radicalizat acţiunile 


înaintea înlăturării dictatorului de la Bucureşti. Membrii lor 
aveau rădăcini adânci la Moscova. 

Ref ormist Gorbaciov i-a scos din „adormire” pe mulţi 
agenţi il „mâni ai serviciilor secrete sovietice. Totodată, le-a 
dat curaj 11 isidenţilor autentici. 

Momentul Praga 1968, când -în plin Război Rece - liderul 
11 un. În a criticat dur intervenţia militară sovietică şi a 
altor laic comuniste în Cehoslovacia, i-a adus lui Ceauşescu 
ampatia Occidentului, dar şi antipatia Moscovei. Sovieticii 
mi agreau balansarea vreunei ţări-satelit către comunismul 
11 a (ionalist. De altfel, comunismul însuşi a fost definit, la 
începnturile sale, ca fiind internaţionalist. Inamicul nu 
trebuia să ||c un alt stat, ci regimurile burgheze de 
pretutindeni. Sub luinca „Proletari din toate ţările, uniţi- 
vă!”, comunismul ui mărea instaurarea regimurilor de 
„democraţie populară” - III fond, dictatura clasei 
muncitoare. 

Aceasta este doctrina în care s-a format Nicolae , 
rauşescu, în tinereţea sa zbuciumată şi plină de frustrări. 
Internaţionalismul proletar, intervenţia brutală a Armatei 
IM Ri 1 şi genocidul dirijat de sovietici în ţările ocupate au 
fost pietre de hotar în cariera politică a ucenicului cizmar. 
Fără oua politică a Moscovei nu-i putea lăsa indiferenți pe 
inamicii din interior ai lui Ceauşescu. Conflictul bătrânului 
dictator cu mai tânărul acestea, Ceauşescu ar fi rămas, 
probabil, un anonim. Numai că, odată ajuns la putere în 
şaua comunismului internaţionalist a virat câtre 
comunismul naţionalist. A fost momentul în care simțindu-se 
trădată, Moscova l-a trecut pe lista neagră. Mai rămânea de 
ales doar momentul când să fie dat jos din şa. 

După instalarea lui Gorbaciov în vârful piramidei de la 
Kremlin, situaţia lui Ceauşescu a devenit de două ori dra 
matică. El s-a trezit detestat şi din Est, şi din Vest. Uniunea 
Sovietică a virat-o într-o direcţie necunoscută lui 
Ceauşescu, lăsându-l pe dictatorul român fără sprijinul 
„fratelui mai mare” de la răsărit şi măsurându-i, practic, 


nisipul din clep sidră. În acelaşi timp, Occidentul l-a lăsat 
din braţe pe „copilu 1 răsfăţat” de la Bucureşti; de fapt, nu 
l-a lăsat, ci l-a zvârlit de-a binelea. SUA, Franţa, Marea 
Britanie, Germania Federală şi celelalte puteri vestice 
aveau acum, în „teritoriul inamic”, un favorit de cu totul alt 
calibru: Mihail Gorbaciov. O repoziţi onare absolut normală. 
E ca şi cum, în lupta pentru supra vieţuire din savană, 
renunţi la tovărăşia unui şacal pentru a te alia cu un leu.E 
drept, dacă se întoarce împotriva ta, leul te poate face praf. 
Dar tocmai de aceea e bine să-l ai alial! Mai ales când bagi 
de seamă că şacalul a cam luat-o razna, crezându-se elefant 
şi comportându-se ca o hienă. 

* 


ea * 

Consolidat la putere spre sfârşitul anilor '60, Ceauşescu a 
trecut pe linie moartă o parte dintre vechii activişti de 
partid, care se număraseră printre apropiații lui Gheorghe 
Gheorghiu-Dej. Alţii mai tineri, care aveau capacitatea de a- 
i deveni rivali lui Ceauşescu, au fost şi ei înlăturați, din 
precauţie. 

Potenţialii inamici ai dictatorului român, din toate zonele 
sociale şi intelectuale, au ajuns atât în atenţia Moscovei, cât 
şi a altor cercuri deranjate de politica primitivă a lui 
Ceauşescu Aşa s-a format o structură complotistă, devenită 
extrem de activă după venirea lui Gorbaciov la putere în 
URSS. 

Potrivit istoricului Alex Mihai Stoenescu, comploturile 
interne anti-Ceauşescu s-au împărţit în trei mari grupări. 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI 

1 Vechii activişti de partid, stalinişti, care au ticluit - şi la 
sugestia Moscovei-„Scrisoarea celor şase”. Cei şase sunt: 
Silviu Brucan, Gheorghe Apostol, Corneliu Mănescu, 
Alexandru Bârlădeanu, Constantin Pârvulescu şi Grigore 
Răceanu. 

2 Militarii, organizaţi într-o reţea dirijată de generalul 
Nicolae Militaru. Acesta contactase mulţi generali sau 


colonei din Armată, Miliție şi Securitate. „Piesele de 
rezistenţă” din reţea erau generalul Ioan Ioniţă (fost 
ministru al Apărării), comandorul Radu Nicolae şi generalul 
Ştefan Kostyal. Din cadrul Ministerului de Interne, oamenii 
pe care se baza Militaru erau generalul Jean Moldoveanu 
(fost şef al Miliției pe ţară) şi colonelul Dumitru Penciuc. 
Amândoi fuseseră trecuţi în rezervă de Ceauşescu, dar 
reactivaţi şi avansați în grad de grupul care avea să preia 
puterea în decembrie '89. Într-un timp-record, colonelul 
l'enciuc a ajuns general cu patru stele! 

I l'erestroikiştii - un grup din zona politico-ideologică, 
avându-l în centru pe Ion Iliescu, fost ministru şi 
responsabil cu propaganda în primii ani de domnie ai lui 
Ceauşescu. În acest grup activa şi lectorul universitar Virgil 
Măgureanu, viitorul director al Serviciului Român de 
Informaţii. 

(ele trei grupări anti-Ceauşescu au un element comun: 
U'Kfiturile membrilor lor cu Uniunea Sovietică. Unii erau 
4', rnţi sovietici dovediţi, alţii doar bănuiţi; unii s-au „călit” 
în lupta revoluţionară sub steagul stalinismului, alţii şi-au 
Mcut studiile la Moscova. Cei mai mulţi dintre ei vorbeau iii. 
Eşte şi aveau relaţii cu ambasada sovietică de la Bucureşti 
„li eu consulatul de la Constanţa. 

* 

* *,. Ll'erestroikiştii lui Iliescu” reprezintă cea mai 
controverii. 1 grupare. În timp ce Virgil Măgureanu îşi 
recunoaşte 1. Ilil. ltea de complotist la căderea lui 
Ceauşescu, Ion Iliescu ii' i) ',. l vehement existenţa vreunei 
legături între complot şi prăbuşirea dictaturii. O 
acreditează numai pe cea a revo luţiei. A recunoscut totuşi, 
pe 16 decembrie 1994, în faţa Comisiei Senatoriale pentru 
Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989, că s-a 
întâlnit cu oameni grei, cunoscuţi de Securitate ca fiind 
împotriva regimului. 

„Am avut câteva întâlniri conspirative, cu participarea a 4- 
5 persoane. După aceea am decis să ne vedem numai câte 


doi. Au apărut şi multe elemente de lipsă de vigoare, maia 
les generalul Militaru nu manifesta suficientă prudenţă. 
Ceea ce a şi făcut ca, la un moment dat, să fie reţinut, i s-a 
făcut o percheziţie. A mai apărut printre noi un fel de 
„pisică cu clopoţei,, un om cu gură mare şi nerăbdător - 
comandorul Radu Nicolae. Am şi decis să întrerupem orice 
legătură cu el. Din păcate, s-a petrecut cu generalul Ioniţă 
un accident: în 1987 a făcut cancer şi a dispărut. Personal, 
am ajuns la concl u zia că nu este posibil să întreprindem 
nimic din acest punct de vedere. Mai ales după reținerea şi 
anchetarea generalului Militaru. După aceea, şi Măgureanu 
a fost scos de la Institutu I de Ştiinţe Politice de pe lângă 
„Ştefan Gheorghiu, la începu tul lui 1989, şi trimis la 
Muzeul Judeţean din Focşani.”1 

Asta declara Ion Iliescu în 1994, pe când era preşedin tele 
României. Doisprezece ani mai târziu, în cadrul unui 
simpozion organizat de Institutul Revoluţiei Române, Iliescu 
spunea: „Eu, personal, am avut discuţii, începând din 1984, 
cu diverse personalităţi, printre care generalul Ioniţă, fostu 
I ministru al Armatei. Şi cu generalul Militaru, care fusese 
înlăturat şi lucra la un minister al construcţiilor. Cu 
Măgureanu, care era la „Ştefan Gheorghiu,. Cu un 
comandor, Radu Nicolae, pe care l-am cunoscut când 
lucram la Consiliul Naţional al Apelor; el se ocupa de 
problema protecţiei calităţii apei în porturi. Am avut discuţii 
inclusiv în legătură cu ce s-ar putea face”2. 

1 Ion Iliescu - stenograma audierii la Comisia Senatorială 
pentru CerceUi rea Evenimentelor din Decembrie 1989 (pe 
scurt, Comisia „Decembrie 1989”), 1 (decembrie 1994 

2 Ion Iliescu - Palatul Parlamentului. 21 decembrie 2006 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI 

Aşadar, Ion Iliescu plasează întâlnirile sale conspirative 
după I' „84. Să vedem însă ce spun alţi actori ai aceleiaşi 
piese. 

Într-unui dintre multele interviuri pe care le-a făcut cu Vi 
rgil Măgureanu, istoricul Alex Mihai Stoenescu îl întreabă 


IM usc: „In ce an s-a petrecut prima dumneavoastră 
întâlnire i 11 Iliescu?”. Răspunsul lui Măgureanu e 
dezarmant: „în 1973 li |. Imna, în septembrie 1973, la 
Timişoara, cu ocazia deschiderii anului universitar. (...) l-am 
spus: „lovarăşul Iliescu, eu Liu că urmează să plecaţi la 
Bucureşti, la o consfătuire,. „Dar 111 ce faci?, Zic: „Eu mă 
întorc la Bucureşti, că am avut o întâlill re cu studenţii mei 
şi plec, normal, înapoi,. Mă întreabă: | Jnde locuieşti?”. 
Răspund: „La hotelul partidului”. „La ora ui. Se fix vin să te 
iau cu maşina de la hotel”. Mie nu prea îmi v -nea a crede. 
Cine sunt eu? Şi mi-am aranjat o posibilitate de 11 vervă, 
dea mă duce la aeroport cu o altă maşină, să nu pierd 
ivionul. Când colo, la şase fix a venit maşina. Era o Volgă 
vi,che, mare, aflată încă în dotarea unora dintre comitetele 
ji i deţene. Cu acea Volgă ne-am dus împreună la 
aeroport”1. 

Precizare: în acel moment, Ion Iliescu era secretar cu prol 
iganda la Comitetul Judeţean de Partid Timiş. Fusese numit 
în această funcţie personal de Nicolae Ceauşescu, care 1-a 
îndepărtat astfel de centrul puterii pentru că-l simţea 
intri-),."nt, carierist şi ambițios. Într-un cuvânt: periculos. 

Bine conectat la cercurile de informaţii, Virgil Măgureanu | 
I. I cine era luat în calcul, în anumite sfere politice cu 
decizie ii i exterior, pentru a prelua conducerea ţării. Chiar 
dacă exii. HI şi alte personaje care s-au aflat în conflict cu 
Ceauşescu, ilenţia lui Măgureanu s-a îndreptat, 
„întâmplător”, spre H „II Iliescu. In 1981, pe când el avea 
40 de ani, iar Iliescu 51, N L.igureanu a „atacat” decisiv. 

„Am hotărât să-1 întâlnim pe Ion Iliescu la Cehu Silvaniei. | 
I mi-a atras atenţia din Bucureşti: „Măi, să fie puţină lume! 
„. L'. Tinu, că vom fi în principal noi doi şi mai am un 
prieten ii olo, un primar, Vasile Vlaica. El ne va primi şi ne 
va da i” masă undeva, ştiu şi locul”. Era undeva, într-o 
pădure, 

1 Alex Mihai Stoenescu - De la Regimul Comunist la 
Regimul Iliescu, Editura M), 2008 cabană deasupra 


Cehuluifrumos loc! Încep să zbârnâie telc foanele, se spune 
că vine Ion Iliescu cu tot Comitetul Judeţea 11 M-am 
pomenit la Cehu Silvaniei cu vreo 40 de persoane, în frunte 
cu prim-secretara. Ne aşezăm la o masă într-o poian. 1 
Acuma, de mâncare nu-mi ardea. Iliescu m-a luat pur şi sini 
piu şi m-a pus lângă el. Atunci am profitat niţel de ocazie şi 
l-am luat la o plimbare prin pădure. Acolo a avut loc aşa- 
zisa racolare, ca să folosesc expresia uzitată chiar de el. 
Acolo i-am spus eu despre faptul că el este perceput ca 
viitorul preşedinlr al României.”1 

* 


x 


Un alt complotist, generalul Nicolae Militaru, a vorbii într- 
un interviu acordat ziaristei Adina Anghelescu pentru 
revista „Baricada”, în 1991. 

„O conspirație, a cărei intenţie era îndepărtarea de la 
putere a lui Ceauşescu, a existat dinainte de 1989. 
Rezistent, i militară se formase cu mult timp în urmă. Am 
luat contact cu această rezistenţă în 1983, prin intermediul 
lui Ion Iliescu. Ne întâlniserăm întâmplător, la Spitalul Elias. 
Eu eram internai acolo, iar Iliescu venise în vizită la Valter 
Roman. Mai târ ziu, m-a căutat la telefon şi prima noastră 
întâlnire a fost în Parcul Herăstrău. După două zile, mi-a 
făcut cunoştinţă cu doi oameni: Virgil Măgureanu şi 
căpitanul de rang Il Radu Nicolae. La scurt timp, mi-am 
asumat sarcina să fac contac tul între grupul militar al 
generalului Ioniţă şi grupul civil al lui Iliescu. Primul plan de 
înlăturare a lui Ceauşescu a fost pus la cale în toamna lui 
1984. Se spunea atunci că cel mai bun moment ar fi fost în 
timpul când Ceauşescu se afla în RFG. Se ştia că cei care 
rămâneau în ţară erau nişte fricoşi. Planul nu a mai fost pus 
în aplicare din cauza unor evenimente caudate. Unităţile 
militare care trebuiau să acţioneze au fost trimise la munci 
agricole. Unii comandanţi au fost trecuţi în rezervă... Deci, 
cineva juca dublu. Mai tărziu, ne-am gândii la un plan- 


surpriză. Sigur, noi deveniserăm nişte pisici cu clopoței şi 
orice pas pe care îl făceam era cunoscut. Existau 

1 Alex Mihai Stoenescu - De la Regimul Comunist la 
Regimul Iliescu, Editurii RAO, 2008 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI 

ImlIni variante pentru răsturnarea lui Ceauşescu. Prima 
era 

1 planul să fie pus în aplicare atunci când cuplul 
Ceauşescu iiii se afla în ţară. A doua - când erau în ţară, dar 
se găseau în v lită prin judeţele mai îndepărtate de 
Capitală. A treia - când aflau la locul lor de muncă, iar a 
patra-când se aflau strânşi m (omitetul Politic Executiv. Ne- 
am gândit şi la oamenii pe i, 11 e să-i contactăm. Primele 
contacte le-am realizat cu genelali şi ofiţeri activi şi în 
rezervă din MApN. Unii au trădat. In leliruarie 1984 am fost 
supus unei anchete. Altădată mă aflam împreună cu 
generalul Ioniţă când Securitatea a venit să mă aiesteze. 
Nu m-am lăsat arestat şi m-am prezentat personal la i 
imitetul Central. Pe timpul anchetei m-au confruntat cu doi 
T.' iierali turnători. După acest moment, am continuat pene- 
11 a rea Armatei şi a Securităţii. Aveam nevoie de cineva 
care să în informeze asupra programului cuplului 
Ceauşescu. Acest nu de mare încredere a fost profesorul 
loan Ursu. Stabilisem ! a (eauşescu să fie atras fie la 
vânătoare de urşi la Bistriţa, fie la vânătoare de fazani şi de 
mistreți în Timiş. Cornel Pacoste, Ile era prim-secretar la 
Timiş, a intrat în joc fără rezerve. Pentru acţiune a fost 
nevoie să atragem în conspirație ofiţeri iii Securitate şi de 
Miliție şi foarte mulţi activişti de partid. 11111 sesem cu 
penetrarea Securităţii în rezistenţa militară până [ii nivel 
de adjunct de ministru. Generalul Iulian Vlad era şeful ', i! 
11 ri tăţii. La Armată se afla generalul Vasile Milea, care 
fusese minunat de ce urma să se întâmple şi de sarcina 
Armatei de i nu deschide foc împotriva poporului, chiar 
dacă va primi „ 111111. Acţiunea trebuia realizată cu 
ajutorul unu i „detaşament li asalt, înarmat cu mijloace 


speciale. Nu urma a se folosii li [. Inţe, ci nişte capsule care 
conţineau un drog foarte puternic. Nu doream să curgă 
sânge. Se urmărea ca Ceauşescu să-şi premie demisia, iar 
după instalarea noilor organe de conducere il' Ţ. Lrii, 
Marea Adunare Naţională urma să se autodizolve şii r 
constituie Frontul Salvării Naţionale. Ideea iniţierii unui 'i 
Iliuletal Salvării Naţionale a existat încă din iarna lui 
'80-'85., i preconiza ca în fruntea partidului să fie pus Ion 
Iliescu. 1”. | Comitet al Salvării Naţionale s-a transformat în 
Front în liHV. Generalul Ioniţă murise, iar legătura cu 
domnul Iliescu o ţineam eu. Îi jurasem lui Ioniţă ca planul să 
fie dus la buu sfârşit. Cel care a avut un rol deosebit a fost 
Vasile Patilincţ, care trebuia să se ocupe de procurarea 
materialelor speciali despre care am vorbit. Patilineţ a 
murit însă, iar legătura cu furnizorul străin s-a rupt, fiind 
reluată foarte greu. Materialele pe care le aşteptam din 
străinătate pentru planul nostru urmau să sosească în 
februarie-martie 1990.”1 

Avertisment: anumite afirmaţii ale generalului Militarii 
trebuie luate cu multă precauţie, altele sunt de-a dreptul 
absurde. Există însă şi fraze care merită reţinute. 
Personajul nu este unul oarecare, ci un agent dovedit în 
slujba serviciu tul secret al Armatei sovietice (GRU). 
Generalul Nicolae Militaru (pe numele său real, Nicolae 
Lepădat), unul dintre ofiţerii promovați de regimul 
Ceauşescu până la gradul de general colonel (trei stele) şi 
la funcţia de şef de Armată, a fost trecut în rezervă, brusc, 
în 1978, în urma documentării sale ca agent sovietic 
(celebrul dosar „Corbii”). 

După scoaterea din Armată, deşi putea fi judecat şi con 
damnat la moarte sub acuzaţia de spionaj, a continuat să 
pri mească funcţii importante, precum aceea de adjunct al 
minis trului construcţiilor industriale. În acei ani opera o 
anumită imunitate - neoficială - acordată de ţările 
comuniste agenţi lor autohtoni care spionau pentru 
sovietici. Aceştia puteau fi cel mult îndepărtați din 


structurile politice şi militare, nicidecu m judecaţi şi 
condamnaţi. 

Altfel stăteau lucrurile cu cei care se puneau la dispoziţia 
unei puteri occidentale. Diplomatul Mircea Răceanu a fost 
coi i damnat la moarte, în iulie 1989, pentru spionaj în 
favoarea SU A Doar intervenţia personală a preşedintelui 
George Bush la Nicolae Ceauşescu, în toamna aceluiaşi an, 
a făcut ca pedeapsa lui Răceanu să fie comutată la 20 de ani 
de închisoare. 

* 


X- * 

La o scurtă trecere în revistă a personajelor invocate atal 
de Ion Iliescu, cât şi de generalul Militaru, în legătură cu 
eoni plotul anti-Ceauşescu, vom observa că toate aveau 
legături 

1 Revista „Baricada”, 1991 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI 49 profunde cu Uniunea 
Sovietică. De altfel, majoritatea se ill. Iu în atenţia UM 0110 
- „unitatea anti-KGB” - din cadrul în urităţii. 

Generalul Nicolae Militaru şi-a făcut studiile la Academia 
11llitară „Frunze” din Moscova (1952-1957). Şi-a 
prelungit icjurul în URSS cu încă un an, până când a 
terminat faculi. Ilea şi soţia sa, Ştefana. Aceasta făcea parte 
din biroul de i (inducere al Asociaţiei Studenţilor Români, 
organizaţie patronată, discret de KGB şi care-l avea ca 
secretar pe Ion Iliescu. În 1978, când a fost scos din 
Armată, Militaru obţinu se promisiunea Moscovei că va fi 
susţinut să ajungă şef al Mirelui Stat Major al Armatei 
Române, poziţie din care se illgaja să-1 răstoarne pe 
Ceauşescu şi să readucă România în lesa” URSS. Prins în 
flagrant după o întâlnire, la Mangalia, u generalul Borisov 
(ataşatul militar al ambasadei soviein e), Militaru şi-a 
recunoscut faptele, pe care le-a detaliat in! 1 ris, dar a 
mimat naivitatea şi a jucat la intimidare. Eli motivat în faţa 
conducerii politice a ţării că a oferi inforM. I|ii Uniunii 
Sovietice nu este un act de trădare, pentru 


Uniunea Sovietică nu ne este inamic, ci aliat. În consei 
Inţă, nu poate fi vorba de „divulgare de secrete”, pentru i 
România nu are secrete faţă de „fratele cel mare” de la i.E. 
Ărit. A fost un şah teribil dat de Militaru lui Ceauşescu, |, i 
adăpostul „imunităţii” oferite de sovietici. 

Ion Iliescu este fiul unui ilegalist comunist, Alexandru 
Iliescu, care în anii '30 s-a refugiat la Moscova, iar la 
revenirea 111 România a fost arestat ca agent al 
Cominternului. Ion Iliescu i lost trimis de tânăr să studieze 
la Moscova, unde a urmat, în şurile Facultăţii de Energetică 
(1950-1955). Ca şi Militaru, i avut o ascensiune politică 
spectaculoasă în prima parte a domniei lui Ceauşescu, 
ajungând ministru al Tineretului şi 

Iul Secţiei Propagandă a CC al PCR. Începând din 1971,i 
e. Hişescu 1-a tras pe linie secundară, încredinţându-i 
funcţii 

II mult sub ambițiile sale politice. 

('omandorul Radu Nicolae a avut legături strânse cu 

II iv! Eticii, aflându-se permanent în atenţia 
contraspionajului 1111 n, mese. El fusese racolat de un 
ofiţer sovietic în timpul unei aplicaţii militare, la Marea 
Neagră, a Tratatului de la Varşov u Radu Nicolae a avut un 
rol important în „cuplarea” grupulu militar Ioniţă - Kostyal 
- Militaru cu gruparea din care făctparte, printre alţii, 
Iliescu şi Măgureanu. 1 

Virgil Măgureanu era un personaj misterios, discret, da ale 
cărui jocuri, inspirate din exterior, au fost „mirosite de 
Securitatea lui Ceauşescu. Gelu Voican Voiculescu, colc gul 
său din FSN şi de la operaţiunea de lichidare a soţi Im 
Ceauşescu (Târgovişte, 25 decembrie 1989), l-a descris 
astfel „Măgureanu era un tânăr KGB-ist care voia să facă 
schimbn de generaţie cu Militaru, care era bătrânul KGB- 
ist, 1 (uite rior, Voican nu şi-a mai recunoscut declaraţia). În 
primăva I. Anului 1989, pe când era lector universitar la 
Academia di Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu, 
Măgureanu a fosl „exilat” la Focşani, unde a primit un post 


de bibliotecar, III apartament de lux şi regim de domiciliu 
forţat. Acţiunile salt complotiste nu mai puteau fi trecute cu 
vederea: era deja un şarpe cu clopoței. 

* 


XX 


Cu generalul Militaru ne vom mai întâlni, căci ela fo: 1 
reactivat la Revoluţie, având un rol sângeros. Deocamdal. L 
reținem o afirmaţie a sa: el, generalul Militaru, a luat contai 
I cu rezistenţa militară în 1983, prin intermediul lui Ion 
Iliescu! Pe de altă parte, Virgil Măgureanu povesteşte cum 
l-a „raco lat” pe Ion Iliescu în 1981. Şi atunci, de ce susţine 
Ion Iliescu că întâlnirile sale conspirative, în vederea 
răsturnării lui Ceauşescu, au început în 1984?! De cenu le 
recunoaşte |i cele de dinainte? 

O explicaţie ar putea fi aceea că Ion Iliescu încearcă s,i 
împingă lucrurile cât mai aproape de intrarea în scenă a lul 
Mihail Gorbaciov, petrecută în martie 1985. Totul ar avea u 
logică: era firesc să mergem pe mâna lui Gorbaciov cel 
reformist împotriva lui Ceauşescu cel stalinist. Aşezate în 
acest cadru, chiar şi trădările pot fi tratate cu îngăduinţă. 
Însă cu totul 

1 Alex Mihai Stoenescu - Interviuri despre Revoluţie, 
Editura RAO, 2004 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI illeeva este să lucrezi pe 
ascuns cu sovieticii, sau cu spionii lur, în timp ce la Moscova 
se află o putere de sorginte stalini'. Tă! În prima jumătate a 
deceniului 9, Uniunea Sovietică i, ivut trei preşedinţi: 
Leonid Brejnev (până în 1982), Iuri ropov (1982-1984) şi 
Konstantin Cernenko (1984-1985). luţi aparţineau aripii 
dure a PCUS, ducând o politică de rnţă stalinistă. În timpul 
lui Brejnev, Armata Roşie a invadai şi Cehoslovacia (1968), 
şi Afganistanul (1979). După revenirea Estului european la 
democraţie, asocierea cu un irfjm sovietic brejnevist este 
stânjenitoare pentru membrii i, lupului complotist de la 
Bucureşti, din anii '80. Ar însemna 


A ci n-au complotat pentru răsturnarea unui regim tiranic, 
ci pentru răsturnarea lui Ceauşescu şi atât. Sau pentru 
răsturnarea u'y imului tiranic autohton la îndemnul şi cu 
sprijinul unui regim Uranic străin. Modelul sovietic, în acel 
moment, nu era cu nimic mai breaz. lar cooperarea 
clandestină cu un asemenea leyjm n-ar avea nici o 
acoperire morală. 

Lată un posibil motiv pentru care Ion Iliescu încearcă i 
împingă acţiunile sale complotiste cât mai aproape dei 
iurbaciov şi de perestroika, îndepărtându-le de Brejnev şi 
tle practicile staliniste! 

Silviu Brucan, stalinistul de pe axa Est-Vest 

Un personaj-cheie al răsturnării lui Ceauşescu este MII 
vechi stalinist: Silviu Brucan, pe numele său real Saul 
lliuckner. Acesta a fost extrem de activ în anii '40-'50, când 
- ni lulitatea sa de secretar general de redacţie al 
cotidianului (C al PCR, „Scânteia” - cerea condamnarea la 
moarte a ie|or consideraţi „burghezi”, „reacţionari” sau 
„duşmani al clasei muncitoare”. Printre cei vizaţi de 
solicitările sale imperative s-au numărat politicienii Iuliu 
Maniu, Gheorghe I. Hialianu şi Corneliu Coposu, scriitorul 
Radu Gyr şi ziaristul l'amfil Şeicaru. În multe cazuri, cei 
demascaţi de Silviu 

Brucan au ajuns pe mâna soţiei sale, Alexandra Sidorovii i 
procuror stalinist şi fiică de general sovietic (KGB) stabilit 
în România. Brucan a făcut apoi carieră diplomatică, 
devenind sub Gheorghiu-Dej, o punte importantă către 
Statele Unite ale Americii, în calitate de ambasador în SUA 
şi la ONU Ceauşescu l-a „tras pe dreapta”, iar Revoluţia l-a 
transform.it în ideolog al noii puteri. 

Poveştile despre jocurile orchestrate de Brucan par 
desprinşi din filmele cu spioni. Deşi era consemnat la 
domiciliu dup.'i ce-1 criticase pe Ceauşescu în urma revoltei 
muncitorilor de L. I Braşov, din 1987, serviciile străine au 
reuşit să-i obţină vize pen tru Occident şi pentru URSS. „A 
fost scos prin Viena, sub pretex tul unei conferinţe, iar apoi 


a fost „plimbat, pe la Washington, Londra şi Moscova. Aici, 
zice el, s-a văzut cu Gorbaciov. A fost adus special”1, spune 
istoricul Alex Mihai Stoenescu. 

Acest eveniment a fost relatat de Brucan, la 8 februarie 
1994, Comisiei Senatoriale pentru Cercetarea 
Evenimenteloi din Decembrie 1989. „Gorbaciov a fost de 
acord cu tentativa noastră de înlăturare a lui Nicolae 
Ceauşescu, dar a subliniat de mai multe ori ca PCRsă 
rămână forţa politică conducătoa n în ţară.”2 

Uluitorul periphi din octombrie-noiembrie 1988 al lui 
Silviu Brucan, Bucureşti - Viena - Washington - Londra - 
Viena Moscova - Viena - Bucureşti, a fost monitorizat de 
Securitate „atât cât s-a putut”, după expresia unui fost 
general din sisten i Bătrânul stalinist a solicitat paşaportul 
„pentru cel puţin doua săptămâni”, primindu-l în urma 
unui puternic lobby ameri can. Oficial, Brucan urma să 
susţină câteva conferinţe pe la fundaţii şi universităţi din 
SUA. El s-a întâlnit cu responsabili ai Biroului pentru 
Europa de Est din cadrul Departamentului de Stat. „lotul e 
organizat de CIA”, a fost concluzia Securităţii române, care 
l-a ţinut la curent pe Ceauşescu în legătură eu turneul lui 
Brucan. 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 
august 2009 

2 Silviu Brucan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 8 februn IM 1994 

COMPLOTURI ŞI COM PLOTIŞTI 

Din capitala Statelor Unite, Brucan a zburat la Londra, 
unde a stabilit „unele contacte”. A înregistrat un interviu 
pentru Radio Europa Liberă, dar a cerut ca discuţia să nu 
fie liluzată pe post „deocamdată”. 

Revenit la Viena, a fost preluat de sovietici. Aceştia l-au 
dus! Moscova, unde l-au ţinut patru zile. Acolo, Brucan s-a 
întâlni 1 iu Alexandr Iakovlev, consilierul cel mai de 
încredere al lui 1. Orbaciov, şi cu mai mulţi generali 
GRUKGB. Din poziţia sa 1 secretar pe probleme 


internaţionale al PCUS, Iakovlev era nn personaj extrem de 
influent în contextul schimbărilor din ' ui'opa de Est. Intre 
Brucan şi lakovlev au existat chiar două tunde de discuţii, în 
două zile diferite. Evident, totul a avut II, icter strict secret. 
Securitatea nu a reuşit să confirme dacă Ur iiran s-a întâlnit 
şi cu Gorbaciov, aşa cum susţine el. 

[) e la Moscova, Silviu Brucan a fost adus din nou la Viena, 
u de acolo a reintrat pe traseul „oficial”, îmbarcându-se în 
tu nul de Bucureşti. La Vama Curtici, Brucan a fost aşteptat 
câţiva ofiţeri de Securitate, care i-au ridicat paşaportul. 1. 
Ttid l-au deschis, surpriză: în paginile documentului exisi ni 
doar vize de SUA şi de Austria! Nici o urmă a trecerii ui lo 
prin Marea Britanie şi prin URSS. Conform paşaportului, 
inamicul stalinist al lui Ceauşescu fusese doar la 
Washington, via Viena. 

I ticrătura a stârnit furia lui Ceauşescu. Acesta a fost 
averii.it însă că „nu e bine” să fie prea dur cu un personaj 
„luat II braţe” şi de sovietici, şi de americani. Mai ales că 
avea i, masă o informaţie neliniştitoare: Silviu Brucan 
întreţilll'. | relaţii strânse cu Anatoli Dobrinin, fost 
ambasador al! l'SS la Washington timp de 25 de ani (1962- 
1987) şi sfetnic tpiopiat al lui Mihail Gorbaciov. Dobrinin era 
considerat puntea” prin care s-a ajuns la înţelegerea 


istorică dintre i'lo două superputeri. 
* 


XX 


Silviu Brucan a explicat printr-o metaforă felul în care îmi 
Iliescu a fost propulsat la putere, graţie complotului şi pe 
lundalul Revoluţiei din decembrie 1989: „In momentul în 
care a sosit trenul Revoluţiei, noi eram în gară, pentrn c,i 
eram singurii care cunoşteam mersul trenurilor. Ne-am sini 
în tren şi am pus mâna pe putere. Când zic „noi,, mă gând 
CM în primul rând la Ion Iliescu”. 

1 Revista „22”, 6 mai 2002 „SCRISOAREA CELOR ŞASE”: 
POŞTAŞUL VINE DE LA MOSCOVA 


Documentul făcut public la 11 martie 1989 nu pune în 
discuţie comunismul, ci doar clica iui Nicolae Ceauşescu. 
Loţi semnatarii „Scrisorii” erau vechi activişti stalinişti, 
membri ai PCR din perioada interbelică. 

Crisoarea celor şase, şi-a căpătat această denumire după 
numărul semnatarilor săi. Toţi erau vechi activişti ai PCR, 
din perioada ilegalităţii (anii '40). „Scrisoarea” a fost citită 
la 11 martie 1989 pe pos- (iii ilii de radio Europa Liberă şi 
BBC. Cu o zi înainte, unul lini re semnatari, Silviu Brucan, 
confirmase autenticitatea liH umentului. 

Scrisoarea” a fost asumată de Gheorghe Apostol, 
Silviu''iiir.in, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, 
Consi. Liillll Pârvulescu şi Grigore Răceanu. Documentul 
trebuia i II bă mai mulţi semnatari, dar Ion Iliescu, Janos 
Fazekaş şi! |i iutivişti comunişti au refuzat să şi-l asume. 
Iliescu voia î 1 dea jos pe Ceauşescu, dar cu mâna altora. 

I'i intre cele mai importante cereri din „Scrisoare” se 
regăit 'ii şi unele care acum ar stârni râsul. De exemplu: 
interzin. | exportului de alimente. 

„ei şase semnatari şi familiile lor au fost hărţuiţi, anchetați 
ii. Imeninţaţi în cele nouă luni cât a mai stat Ceauşescu la 
putere. Totuşi, dictatorul nu a îndrăznit mai mult. De altfel 
toţi şase au trăit sa-l vadă pe Ceauşescu mort. 

Dezvăluirile ulterioare au demonstrat că iniţiativa redai 
tării unei scrisori deschise, adresată lui Ceauşescu, venea tli 
la Moscova. De altfel, majoritatea semnatarilor aveau legătu 
11 speciale cu sovieticii. 

Originea demersului se află la Gheorghe Apostol, un veci 
11 stalinist care nu ieşea din cuvântul Moscovei. Vechi 
colabora tor al URSS, Apostol a fost reactivat ca agent 
sovietic în timpul mandatului său de ambasador în Brazilia 
(anii '80). 

Frâiele operaţiunii au fost preluate însă rapid de mult M. 
N inteligentul Silviu Brucan, pentru că Apostol, un dogmatii 
nu era în stare să iasă din stupiditatea limbii de lemn. Or, 


„Scrisoarea” trebuia să aibă efect atât în rândurile activului 
de partid, cât şi asupra opiniei publice europene. 

Acţiunea condusă de Silviu Brucan era un îndemn, chia r 
(instigare pe care serviciile secrete sovietice o transmiteau 
lide rilor PCR de a-1 schimba din funcţie pe Nicolae 
Ceauşescu în 2003, Apostol descria astfel mişcările de la 
sfârşitul am lor '80: „ Eram ambasador în Brazilia şi, văzând 
că în jurul ţă rii noastre s-au schimbat lucrurile, că România 
devenise o insu I. | am decis că cineva trebuie să acţioneze 
pentru a se produce şi la noi o schimbare. Am vorbit cu 
nevastă-mea şi am hotăral să vin în ţară şi să încep o 
acţiune împotriva lui Ceauşescu, în 1988. Am vorbit cu 
Aristide Buhoiu, care era la New York, şi i-am spus şi lui 
care este dorinţa mea. Buhoiu mi-a spus S.Ilnu mă duc, că 
mă lichidează. Şi cu toate astea am plecat, iu drum spre 
România m-am oprit la Londra, unde am vrut S.lam un 
contact cu Secţia română de la BBC. Am înregistrat un 
interviu de patru ore şi am spus că se poate publica numai 
în cazul în care mor eu sau moare Ceauşescu”1. 

Apostol nu spune însă nimic despre rolul sovieticilor III 
„trezirea conştiinţei sale”. În realitate, bătrânul stalinist 
doar a urmat planul gândit la Moscova. 

1 Agenţia Rompres, mai 2003 

POŞTAŞUL VINE DE LA MOSCOVA 

De remarcat că, la fel ca Brucan, Apostol trecea prin i 
ondra, tot în 1988, pentru a acorda interviuri care să nu fie 


111luzate! Cel puţin, nu deocamdată... 
* 


XX 


Silviu Brucan a lansat propria versiune asupra scrisorii, în 
2002, el a făcut conexiunea între apariţia „Scrisorii celor 
IM', şi vizita sa în trei capitale importante. „Unii îşi 
închipuie, 1 Ceauşescu putea fi răsturnat printr-o moţiune 
de neînifilere în Parlament, cu majoritate etc. Dar un tiran 
nu se IA jos prin moţiuni de neîncredere, ci prin acţiune. 
lar eu mi acţionat. „Scrisoarea celor şase, a avut ca scop 


strategic 11111 u ra între masa partidului şi Ceauşescu, ca 
să creeze şi la o aripă reformistă - ca în Polonia, Ungaria, 
Cehoslovacia I. lre să schimbe lucrurile după Revoluţie. Iar 
acţiunea asta pe plan intern a fost concertată cu acţiunile 
pe plan extern, pic sfârşitul lui '88 am făcut călătoria aceea 
la Washington, i nul ra şi Moscova, în timpul căreia l-am 
văzut pe Gorbaciov, iul urmărea o acţiune internaţională 
concertată pentru L. Tiâ marea lui Ceauşescu. Asta era 
scopul.”1 

În 1994, Silviu Brucan declarase Comisiei Senatoriale 1 
iccembrie 1989,: „Mi-am dat seama ce efect va avea „Scri- 
„. Lica celor şase”, în special pentru Ceauşescu. El susţinea 
că i partidul este de partea lui şi, dintr-odată, nişte 
comunişti 

Miioscuţi, cu nume sonore, iau poziţie împotriva lui”2. 

* 

* * i ilieorghe Apostol a oferit şi o versiune detaliată. „Fiind 
post, în Brazilia, am aflat că Silviu Brucan a luat poziţie MJ|. 
De evenimentele care au avut loc la Braşov. De aceea am HI 
ol il că este mai bine să am o întâlnire, în primul rând, cu el. 

Ii, un întâlnit în Parcul Herăstrău. In timpul plimbării, mi- 
am primat părerea că trebuie să elaborăm o scrisoare 
deschisă, „ In-iată lui Ceauşescu. Brucan a fost de acord cu 
propunerea 

Kocvista „22”, 6 mai 2002 ' ilviu Brucan - stenograma 
audierii la Comisia „Decembrie 1989”, 8 februa- 1944 mea 
şi s-a angajat să lucreze el această scrisoare. După dou. L 
săptămâni m-a vizitat la domiciliu şi mi-a arătat textul scriso 
rii, întocmit de el. L-am citit şi l-am apreciat ca neacceptabil 
L-am rugat să meargă la Bârlădeanu, să vadă şi el ce a seri', 
Bârlădeanu a avut aceeaşi părere ca şi mine. Atunci, am 
lucrai eu la un text de scrisoare. Am mers cu el la Corneliu 
Măneseu şi acesta l-a acceptat fără nici o observaţie. Apoi, 
am dat ace.sl text lui Grigore Răceanu. Acesta a făcut unele 
adăugiri, pe ca iv le-am socotit utile şi le-am introdus în 
text. I-am predat apnl textul lui Bârlădeanu, care a făcut 


remarca: documentul aro caracter de discurs! Ar trebui să 
fie mai analitic, să fie aprofun date unele probleme. S-a 
angajat să lucreze el la îmbunătăţi re, i aceasta. Bârlădeanu 
s-a îmbolnăvit, a fost internat în spital i treaba a rămas 
baltă! Intre timp, Brucan a plecat în străinătate lipsind 
câteva luni. La întoarcerea sa, l-am întâlnit şi am accep tat 
părerea sa de a nu face o scrisoare prea largă: să facem 
LUI document mai scurt, un fel de „Apel către Ceauşescu”. 
Ne-am întâlnit în Parcul Herăstrău. Brucan trebuia să 
dactilografiei' temele pe care le-am stabilit în amănunt, 
urmând să fie expc diate de către acesta: un exemplar la 
Ceauşescu, unul la BBC ial treilea la Europa Liberă. 
Această acţiune a avut loc după ce personal, am avut 
discuţii cu fiecare în parte. Ultimul cu cari m-am întâlnit a 
fost Constantin Pârvulescu. Silviu Brucan nu, i trimis - aşa 
cum ne-am înţeles - un exemplar şi lui Ceauşescu Cel care 
trebuia să ajungă la Ceauşescu a ajuns la Ambasad. | 
Americii."1 

* 

* * în 1989, Corneliu Mănescu - fost ministru de Externe 
sub Dej şi sub Ceauşescu - continua să aibă o imagine bună 
III Occident. De aceea, apariţia numelui său pe „Scrisoare” 
a dil greutate documentului. 

„Iniţiativa scrisorii i-a aparţinut lui Apostol. Când el.1 
discutat cu mine, eu eram pe locul patru. Discutase deja cu 

1 Lavinia Betea - Maurer şi lumea de ieri. Mărturii despre 
stalinizarea Româna 1 Editura Fundaţiei „loan Slavici”, 
Arad, 1995 

POŞTAŞUL VINE DE LA MOSCOVA 

Hincan, cu Bârlădeanu şi cu Pârvulescu. Apoi mi-a spus şi 
de i. 11 g) re Răceanu, zicea că e ilegalist. (...) De fapt, 
„Scrisoarea” ii lost un gentleman's agreement, o înţelegere. 
Nu a existat mi lext cu semnăturile noastre pe el'1, a 
povestit Corneliu L. Inescu. 

Corneliu Mănescu a mai lămurit un mister. „Cei şase” 
l'iilrdu să fie mai mulţi. E vorba de oameni politici însemnați 


IM' gândeau la fel. Ei au dat înapoi sub diferite pretexte. 
Unul luinea că „n-am să rezist torturilor”, altul că „vom 
pierde L'il. Ilul, medicamentele, o aprovizionare mai 
lesnicioasă”... 

I ii, nn avut o înţelegere cu Ludovic Fazekaş să semneze 
scrin, ii (! A. Am fixat o întâlnire pe acoperişul casei în care 
locuiam! 1 iii, şi el. „Regret - mi-a spus atunci Fazekaş - 
dar nu poti 11 semnez. Pentru că dac-o semnăm, vor fi 
consecinţe grave. lun pierde totul: casă, magazinul 
alimentar ce-l avem...” Şi 

II ii fost de acord.”2 


x 
XX 


I K'. Spre un alt vechi comunist care a refuzat semnarea 'i 
i isorii” a pomenit Alexandru Bârlădeanu. E vorba despre 
Ion Iliescu. 

Hirlădeanu: „Auzisem şi eu, de la nişte foşti colegi din 

lialPCR, că după Ceauşescu trebuie să vină, numaidecât, 
IIIIM U. (...) Pe Iliescu nu-l cunosc ca un luptător împotriva 
Iul (eauşescu, ci doar ca o victimă a acestuia într-o carieră 
l'oljlică începută strălucit. Ştiam că fusese vizitat înainte de 
M'i ile fratele lui Virgil Trofin, trimis de Apostol să-i ceară „li 
vi unea la „Scrisoarea, noastră publică împotriva lui i 
uişescu. L-a refuzat. Acest lucru îl ştiu de la Apostol, din 


leinea când căutam adeziuni la „Scrisoare”3. 
* 


XX 


După căderea lui Ceauşescu, au ieşit la iveală marile 

II ii |iuni dintre semnatarii „Scrisorii”. Se dovedea, astfel, 
că 

I. Ivinia Betea - Convorbiri neterminate, Editura Polirom, 
2001 L.ivinia Betea - Alexandru Bârlădeanu despre Dej, 
Ceauşescu şi Iliescu, Editura i ii'iilmi'ntul Românesc, 1997 
doar ura comună faţă de Ceauşescu şi consemnul primit de 
la sovietici i-au făcut să acţioneze împreună. 


În 2002, Silviu Brucan spunea: „Apostol s-a dovedit nu 
numai că era informator al Securităţii, dar făcea exces de 
zel în denunţarea unor cunoscuţi şi prieteni de-ai lui”1. 

Dar şi Brucan, la rândul său, este atacat tăios de un alt 
cosemnatar: Alexandru Bârlădeanu. Acesta spune: „Brucan 
a fost un negustor bun. Ca un negustor ne-a vândut şi pe 
noi. Am hotărât cu Apostol, în vara lui 1988, să nu dăm în”.1 
drumul „Scrisorii”, pentru că avea prea puţine semnături 
Riscam să compromitem acţiunea, iar până la Congresul al 
XIV-lea mai era un an. Eu i-am comunicat lui Brucan prin 
soţia lui - tocmai se pregătea să plece în străinătate - să nu 
întreprindă încă nimic. Fără să ne spună, Brucan s-a dus L.. 
I ambasada americană, a povestit despre scrisoare şi, în 
acesl fel, ne-a trădat pe toţi. Întrucât Securitatea avea o 
„cârtiţă” ten mai acolo unde a informat el despre pregătirile 
noastre”2. 

1 Revista „22”, 6 mai 2002 

2 Lavinia Betea - Alexandru Bârlădeanu despre Dej, 
Ceauşescu şi Iliescu, Editurii Evenimentul Românesc, 1997 

SE STRÂNGE LATUL 


Pentru a destabiliza regimul dictatorial de la Bucureşti, 
agenţiile străine de spionaj au format şi antrenat grupări ,. 
Ipabile de mişcări de stradă. 

Declaraţiile lui Nicolae Ceauşescu, după primele 
evenimente de la Timişoara, au fost considerate amuzante 
la acea vreme. În intervenţia televiit| din 20 decembrie 
1989 (ora 19.00), Ceauşescu acuza iK. Enturili străine” de 
implicare în treburile interne ale Mumâniei. Chiar dacă 
puţini credeau acest lucru, Ceauşescu m i-a dreptate. 

Începând cu 1987, generalii de Securitate îi puneau pe Mi 
nu vrafuri de informări despre diferiţi cetăţeni - români i 
'iltăini - care pregătesc acţiuni destabilizatoare atât pe 1.1! 
Loriul României, cât şi în afara graniţelor. Grupările 
inliivauşiste şi-au radicalizat acţiunile înaintea înlăturării 
iubitului conducător”. 


Filiera maghiară 

I In episod interesant a fost relatat chiar de cel însărcinat i 
I combată, colonelul Gheorghe Raţiu, fost şef al Direcţiei | 
(VI U rităţii. Acesta a dezvăluit o filieră prin care era 
pregătită Kiupare de gen paramilitar. 

„Din 1986 şi până în 1989 ne-am confruntat cu un feno 
men de plecare masivă din ţară. Plecare ilegală spre 
Ungari. | Noi îl numisem „Filiera maghiară de a ajunge în 
Occident în 1989, fenomenul era invers, intrare masivă în 
ţară dinspre Ungaria. Îi aveam pe ore şi pe zile, cum 
veneau, dacă erau aduşi de maghiari. S-a cerut anchetă. În 
acest caz, s-a ordonai ca, până după Congresul al XIV-lea al 
Partidului, cei care suni la prima abatere să fie cercetaţi în 
libertate, iar recidiviştii să lie condamnaţi la locul de 
muncă.” 

Nicolae Ceauşescu, personal, a ordonat ca „transfrontaliei 
11 să fie ţinuţi de grăniceri, în dormitoare speciale, până la 
eluei darea fenomenului de intrare masivă din Ungaria şi 
dinspre Occident. 

Colonelul Raţiu: „Am făcut o echipă de cercetare şi ani 
trimis-o pe frontieră. S-au luat cel puţin 20 de declaraţii de 
Li persoane care recunoşteau că au fost recrutate în 
organizaţia „România Liberă, de la Budapesta. Prin 1988, 
la Bicske, la 40 de kilometri de Budapesta, spre Viena, 
exista un centru de instru ire paramilitară, unde erau cazaţi 
şi antrenați aceşti oameni O parte dintre cei interogaţi de 
noi au recunoscut că au venii aici pentru acţiuni menite 
răsturnării regimului. Erau români şi ţigani”2. 

Atât Ceauşescu, cât şi Securitatea ştiau ce este „România 
Liberă” din Ungaria. „în 1986 se pleca masiv în Ungaria şi 
nu se mai întorcea nimeni. Maghiarii au favorizat un timp 
acest canal, trecându-i în Austria cu ajutorul călăuzelor sau 
pe vase care făceau croaziere pe Dunăre. În 1987, un 
oarecare Roşea Marin, economist din Timişoara, a înfiinţat 
la Budapesta aceasl, i organizaţie „România Liberă”3, a 
declarat colonelul Raţiu. 


„Noi, cei de la Direcţia I a Securităţii, am trimis peste 60 
de persoane la Bicske, pentru a culege informaţii. Acolo 
făceau pregătire politică, pregătire paramilitară, cu 
armament, bă MI cu lanţuri. Au fost pregătiţi pentru 
dezordine în oraşe, ceva di genul ce s-a întâmplat la 
Timişoara."4 

— 4 Gheorghe Raţiu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, li februarie 1994 

SE STRÂNGE LAŢUL 

* 


x X 


În 1989, când Ceauşescu se pregătea să fie reales, 
serviciile Ic spionaj căutau sprijin pentru înlăturarea lui 
aflat de la generalul Şlefan Alexie - secretar de stat, în 
1989, la Departamentul im iirilăţii Statului - care erau 
criteriile de recrutare. 

„Cu circa o lună, două înainte de evenimentele de lai 
imişoara, şeful serviciului Bihor a depistat la Borş doi cetă- 
|i 111 germani - unul de aproximativ 50 de ani, altul de 28- 
30 de 1111, A ceştia intraseră legal în ţară, iar la ieşire 
aveau asupra lor 1l”le şi documente care puteau fi socotite 
potrivnice statului i M. I n. Listele erau cu anumite 
persoane de contact, cu adrese i nume complete. 
Securitatea a început studierea şi contac- 1 m m celor aflaţi 
pe liste. Pe cei doi germani i-a cazat la un imlel din Oradea. 
Au recunoscut că au venit cu misiunea de pregăti persoane 
ca să acţioneze la momentul oportun prin ti jiu ni anarhice 
în oraşele Cluj-Napoca, Sighişoara, Sibiu, Ui. E.ov, Cugir. 
Cei doi nemți recrutau persoane cercetate penM u 
Ilicercare de trecere frauduloasă a frontierei, le promiteau 
in. Il ei ajutorul de trecere, persoane cu aviz negativ de a pi 
uni viză, de a pleca definitiv din ţară, infractori de drept 
Hiiiun. Asta era ţinta lor”1, a declarat generalul Alexie. 

Fuga Nadiei 


Il 'eiil ru destabilizarea lui Ceauşescu, nunumai 
conspiraţiile i m mecanismul de lucru. România avea o 
imagine foarte liuu. I în sportul mondial, ca urmare a unor 
performanţe 1 ini. E.lice, mai ales la gimnastică. Nu 
întâmplător, cel mai ifl iiinălor caz de „dezertare” din „Raiul 
comunist” a fost... li de o gimnastă. Şi nu de una oarecare, 
ci de însăşi Nadia. Ui, meci, „eroina de la Montreal”, care în 
1976 uluise toată ii iih-l. I, obţinând prima notă de 10 din 
istoria gimnasticii. 

Mr., Mihai Stoenescu - Interviuri despre Revoluţie, 
Editura RAO, 2004 

La câteva zile după Congresul al XIV-lea al PCR, pe 27 
noiembrie 1989, Nadia este ajutată să fugă din ţară. Istor 
icul Alex Mihai Stoenescu povesteşte care a fost substratul 
acestei acţiuni şi cum trebuia ea privită din prisma lui 
Ceauşescu „A fost o lovitură dată de spionajul maghiar, cu 
ajutorul mamei Nadiei. Ungurii au organizat acţiunea de 
influenţau pornind de la informaţii primite de la Bela Kâroly, 
fostul antre nor al Nadiei, rămas între timp în SUA. 
Doamnele primiseră de la regimul comunist, o vilă în 
Cotroceni. În aceste condiţii s-a căutat o formulă prin care 
să li se ofere mai mult. Aşa i serviciile au influenţat-o pe 
mama Nadiei promiţându-i bani şi posturi. Au venit cu o 
echipă, la sfârşitul lui noiembrie, şl au trecut frontiera cu 
gimnasta. Pe televiziunile americane, pe 2 decembrie 1989, 
ecranul televizoarelor era împărţit iu două. Pe o parte era 
întâlnirea de la Malta - furtuna din ziua aceea şi discuţiile 
de pe nava sovietică - iar pe alta, avionu leu Nadia 
Comăneci care ateriza în America. Deci e o operaţiune de 
imagine, făcută de servicii. Nadia era apropiată de Nieu 
Ceauşescu. Îl folosea pentru vize la maşini. Se ştia lucrul 
ăsta iar o asemenea acţiune nu putea trece neobservată”1, 
explic, Stoenescu. 

Serviciile secrete maghiare nu au lucrat de capul lor IM 
cazul „evadarea Nadiei”. Ele au dus la îndeplinire un plan 


sta bilit de americani şi bazat pe coruperea ofiţerilor de 
frontiera de pe „culoarul de fugă”. 

Când a fost informat de generalul Iulian Vlad (şeful 
Securităţii), Ceauşescu a rămas împietrit. Timp de câteva 
secunde n-a putut articula nici un cuvânt. Apoi a zis, pierdui 
„Dar cum e posibil?... De ce trebuia să plece?... Ce n-a avui 
aici...2” 

Lovitura a fost devastatoare: prin Nadia, fugea din „Raiul 
comunist” nu doar simbolul sportiv numărul 1 al ţării, ci şi 
prietena apropiată a fiului dictatorului. Semn că în România 
nu mai era de trăit. Aşadar, Ceauşescu trebuia să dispară! 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 
august 2009 

SE STRÂNGE LAŢUL 

Conspiraţie cu miros de brânză lot în toamna lui 1989, în 
judeţul Arad avea să se producă ni incident care a zguduit 
conducerea partidului. Istoricul Mihai Stoenescu pune 
întâmplarea tot pe seama lovitutinr de imagine la adresa 
regimului dictatorial. 

„Un cioban a trecut frontiera la unguri, pe undeva pe 
lângă. Acest cioban nu era oricine, era ciobanul Gospodăriei 
li lartid. El avea aprobare legală să-şi pască oile pe fâşie, L.. 
I graniţa româno-maghiară. Aprobarea era luată de comun 
ii i ml cu Miliția de frontieră de la noi şi cu cea din ţara 
vecină. 

I iulmnul trecea frecvent cu oile în Ungaria. Se ducea 
seara i maşina şi îşi aduna de pe la unguri oile care se 
pierdeau ii lurmă. Ciobanul cotiza. Dădea brânză, iaurt şi 
lapte la „! (i şefii de partid din Arad. Era acoperit pentru tot 
felul de ilmoţiuni. „Dezertarea,, sa a fost o acţiune special 
făcută ca ii se dea lui Ceauşescu peste nas”1, explică 
Stoenescu. (lobanul a trecut frontiera cu câteva sute de oi, 
cu caii, cu miluirii, cu căruţa şi cu un autoturism Aro. Când 
a aflat despre li ertare”, Ceauşescu a fost atât de furios, 
încât i-a convocat 


II 11 rgenţă pe ministrul de Interne (Tudor Postelnicu), pe 
proiii orul general al României (generalul Nicolae Popovici) 
şi pe lul Securităţii (generalul lulian Vlad). După ce a 
„măturat” u ei pe jos, făcându-i „incapabili”, i-a trimis pe 
toţi trei la, să cerceteze cazul. 

Cu şi fără datorie 

În aprilie 1989, România a încheiat de achitat datoria 
„lernă. O operaţiune la care Ceauşescu a ţinut foarte mult. | 
„i docare dată, în cuvântările sale, „Cârmaciul” le explica 
nurliilor cât de important este să facem economie pentru a 
il |, i de povara datoriei externe. 

Inli-rviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 2 august 
2009 

Pe 12 aprilie, în timpul discursului ţinut la plenara CC ', il 
PCR, Ceauşescu a anunţat că România a plătit integral daloi 
ria externă. Din acest moment se aştepta o schimbare. 

Fost prim-vicepremier în 1989, Ion Dincă, zis şi „Ile-leag, r 
declara în 1993: „După plata datoriilor, noi am făcut o seri, 
de propuneri. Ceauşescu nu le-a luat în considerare. Export 
u nostru era în 1989 de 5,9 miliarde de dolari. După ce am 
plăln datoria, am rămas cu 3,7 miliarde de dolari. Noi am 
cerul. Se dea, din acest excedent, un miliard de dolari 
pentru popii laţie. Ceauşescu a spus: „Nu! Banii să meargă 
la industrie. Nu înseamnă că, dacă am plătit datoria, dăm 
drumul la cure. I mâncăm tot ce producem!”1 

Dacă ar fi avut un trai decent, probabil că românii nu nun 
ieşeau masiv în stradă pentru a forţa plecarea lui 
Ceauşescu Eforturile serviciilor străine ar fi putut fi inutile. 
Şi atunci, sin gura variantă rămânea o lovitură de palat, ca 
în Bulgaria lui Todor Jivkov. Acest scenariu avea însă mici 
şanse de izbândi în CPEx, ca şi în CC, nimeni nu îndrăznea 
să i se opună lul Ceauşescu. 

Să nu vă ardă soarele în decembrie! 

Pe 18 decembrie 1989, ziarul „Scânteia tineretului” 
public, i, în colţul din dreapta jos al paginii 5, un text micuţ, 
cu un titlu absurd: „Câteva sfaturi pentru cei aflaţi în aceste 


zile 1, i mare”. Românii erau învăţaţi cum să se bronzeze pe 
litoralul românesc în vacanţa de Crăciun! 

De ce să dai iarna sfaturi potrivite pentru vară? Autorul 
textului, Sorin Preda, care semna S. P, are o explicaţie: 
„Pentru că rubrica din Pagina elevului se numea „Zâmbete 
pe jumj tate,. Era deci o rubrică de umor. Suspect e faptul 
că, pentru prima oară, titlul rubricii, „Zâmbete pe 
jumătate, a dispărui aşa cum a dispărut ulterior şi 
„martorul,, pagina cu corei turile şi avizele şefilor pe ea”. 
Secretarul care s-a ocupat iii 

1 Ion Dincă - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 21 octombrl” 1993 

SE STRÂNGE LAŢUL ţji'Nlionarea paginii a fost Dan 
Dumitrescu, devenit după „evoluţie comentator de sport.1 

I ncă o dilemă: cui ar fi putut folosi textul respectiv în 
acele ile? Pentru că el a creat, într-adevăr, o isterie 
generală. Sorin l'u-da îşi aminteşte bine momentul în care, 
efectiv, a început r îngrijoreze: „De-abia în 22-23 decembrie 
a început nebuni, i In 23 decembrie a apărut în Bucureşti 
textul meu, tras li -rox, iar deasupra articolului scria de 
mână: „lată cine-a ii |. Ni noi!,. Şi-atunci, la ce xerox s-a 
tras articolul? Că în tot Miieureştiul nu erau decât câteva 
xeroxuri. Erau xeroxurile tir L.. I CC al PCR... Dar să şi scrii 
pe ele de mână, asta era o lu'Ntie gândită. Şi copiile au 
apărut aproape simultan în mai liniile oraşe, că sunau din 
toată ţara telefoane la redacţie, i e I cu chestia asta?”. 
Textul se împrăştiase peste tot, într-un niii|i relativ foarte 
scurt, cu reacţii prompte. Încep să cred i 'icenariul ăsta a 
folosit cuiva. Dar cui? Cine şi de ce avea interes să mute în 
altă parte, în acele zile, atenţia presei şi a 'iiiuenilor? 
Oricum, în toată povestea asta, textul meu a căzut.Iln 
măânuşă”2. 

Să încercăm un exerciţiu de logică. Dacă textul ar fi 
conţinui mlr-adevăr un mesaj cifrat, atunci el ar fi 
funcţionat mai i li f',iabă între cei care puneau la cale 
mişcări de stradă pentru ii turnarea lui Ceauşescu. 


L'entru regimul aflat încă la putere era un nonsens, căci ti 
i l, i avea la dispoziţie toate mijloacele instituţionale de a, 
iiuninica, nu-i mai trebuiau şi mesaje criptate. 

Articolul din „Scânteia tineretului” I. Itova sfaturi pentru 
cei aflaţi în aceste zile la mare 

I vil, iţi expunerea intempestivă şi prelungită la soare. E de 
preli i.it să începeţi mai prudent, cu reprize scurte de 10-15 
minute - când pe-o parte, când pe alta. Astfel, vă veţi 
asigura un bronzaj plăcut şi uniform pe tot corpul. 

1: L. Inil „Adevărul”, 4 noiembrie 2009 

Nu vă avântaţi prea mult în larg. Oricum, în caz de pericol, 
nu strigaţi. Este inutil. Şansele ca prin apropiere să se afle 
vreo persoană dispusă a vă asculta sunt minime. 

Profitaţi de binefacerile razelor ultraviolete. După cum se 
ştie, el,' sunt mai active între orele 5.30 şi 7.30. Se 
recomandă cu precădei” persoanelor mai debile. 

Dacă sunteţi o fire sentimentală şi agreaţi apusurile de 
soaie librăriile de pe litoral vă oferă un larg sortiment de 
vederi ni acest subiect. 

Şi încă ceva - dacă aceste „sfaturi” v-au pus pe gânduri şi 
ave|i deja anumite ezitări, gândindu-vă să renunţaţi în 
favoarea mim telui, înseamnă că nu iubiţi în suficientă 
măsură marea. (S.P) 

Decodarea, într-o variantă a complotiştilor anti-Ceauşescu 

Câteva sfaturi pentru lupta împotriva tiranului 

Evitaţi contactul prelungit cu forţele de represiune 
Acţionaţi la început izolat şi în reprize scurte, de câte 10-1' 
minute, când dintr-un loc, când din altul, pentru a mări 
panica şi deruta. Astfel, eficienţa va fi asigurată. 

Nu vă avântaţi prea mult în mulţime. Oricum, în caz de 
pericol, nu strigaţi. Sunteţi pe cont propriu. Nimeni nu v.l 
va ajuta în caz că veţi fi prinşi sau deconspiraţi. 

Acţionaţi de preferinţă între orele 5.30 şi 7.30. Forţele de 
ordine sunt mai puţin atente în acest interval. Se reco 
mandă abordarea persoanelor mai credule, pe care I”' 
puteţi atrage mai uşor în acţiunea anti-Ceauşescu. 


Seara, la lăsarea întunericului, spargeţi vitrinele magai 
nelor de pe bulevarde. Autorităţile vor intra în panică, iai 
oamenii vor prinde curaj. 

Dacă vă e frică, mai bine renunţaţi. Altfel, îi veţi pune în 
pericol şi pe ceilalţi, care sunt pregătiţi pentru acţiuni de 
comando în mediul urban. (Sala Palatului) 

V 

ULTIMA VÂNĂTOARE 

Revenit nervos de la Moscova, Ceauşescu s-a dezlănţuit pe 
necuvântătoare. Pe 10 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu 
a împuşcat în pădurea Ogarca din comuna (ihimpaţi, judeţul 
Giurgiu, aproape 400 de fazani în trei ore. Peste 15 zile 
avea să fie ciuruit şi el! 

Întâlnirea de la Moscova, din 4 decembrie 1989, nu a 
schimbat comportamentul lui Nicolae Ceauşescu. Cu toate 
că liderul sovietic, Mihail Gorbaciov, 1-a avertizat pe 1 
eauşescu în privinţa rezistenţei pe care o opune 
schimiiiifllor iniţiate de URSS, la Bucureşti lucrurile 
stagnau. 

I i român s-a întors extrem de nervos de la Moscova. lii 
care l-au însoţit în avion şi-l amintesc ca fiind „irascibil”, li 
I. lrea ţandăra din orice şi nu mai avea răbdare să asculte i 
* nimeni. Veştile proaste îl asaltau din toate părţile, iar 
ultiim'lu mişcări pe axa Moscova - Washington l-au convins 
că 1. Orluiciov şi Bush îi pregătesc ceva. 

Nervozitatea nu 1-a părăsit pe Ceauşescu în puţinele zile 
jif i mai rămăseseră de trăit. Aceeaşi stare de iritare l-a 
minerit şi la ultima sa vânătoare, care a avut loc în prima il 
11 m Inică de după revenirea de la Moscova. Era 10 
decembrie, I. Li de la întâlnirea cu Gorbaciov trecuseră şase 
zile. 

I iind a urcatânelicopterpentru a ajungeânpădurea Ogarca 
lin comuna Ghimpați, judeţul Giurgiu, şeful statului căuta i 
rt Ir v, i ore de relaxare. Ii plăcea enorm să vâneze. Şi vâna 
orice, de la urşi la fazani, capre negre şi mistreți. Pe 10 


decembrie gândurile întunecate nu l-au părăsit însă nici o 
clipă. 

* 

* X* 


Mihail Gorbaciov povesteşte, în Memoriile sale, că a fo-i 
invitat de Ceauşescu să participe la vânătoarea din 10 
decern brie. Invitaţia îi fusese făcută cu şase zile înainte, la 
sfârşi iul întâlnirii de la Moscova. 

„Cu puţin timp înainte de încheierea discuţiei, Ceauşescu 
m-a întrebat: „Iţi place să vânezi?,. l-am răspuns că nici IUL 
mai ştiam ce înseamnă asta. „Atunci ar trebui să vii la noi, s, 
i mergem împreună la vânătoare. Avem cele mai bune 
condiţii pentru asta, a spus el, abia zâmbind. Voia el oare 
să demon streze prin asta încredere în viitor, voia oare să 
arate că pozi ţ 1. 1 lui în ţară era stabilă? Două săptămâni 
mai târziu, în Români, i s-a ajuns la evenimente tragice”1, 


scria Gorbaciov în 1993. 
* 


x X 


Pe 10 decembrie, în pădurea Ogarca, situată la 40 de kilo 
metri de Bucureşti, lui Ceauşescu şi partenerilor săi de 
vâna toare - înalţi demnitari comunişti - le-au fost aduşi în 
faţa puştii 4.000 de fazani dintr-o crescătorie a Direcţiei 
Silvici' Giurgiu. În trei ore au fost doborâte 380 de păsări, 
majoritatea în standul comandantului suprem. 

Ceauşescu a tras cu furie în acea zi. Furia îi venea de la 
Moscova. Peste 15 zile, avea să intre el însuşi în bătaia 
puşin pe post de „fazan”. Trăgaciul se afla tot la Moscova. 

Povestea acelei vânători este rememorată de pensionarul 
Ion Tache. În 1989, acesta avea 53 de ani, era tehnician 
silvii şi se ocupa de organizarea vânătorilor prezidenţiale la 
Ogarca „Sezonul de vânătoare începea odată cu venirea lui. 
Pe III decembrie, am eliberat 4.000 de fazani în pădure. Se 
împuşca u în jur de 400 din păsările aduse”2, îşi aminteşte 
Tache. 

1 Mihail Gorbaciov - Memorii, Editura Nemira, 1994 


2 Interviu Ion Tache - Ghimpați, septembrie 2009 

ULTIMA VÂNĂTOARE 

„ilreaba să iasă bine, organizatorii aveau grijă ca vânatul 
i lie dirijat de gonaci către „standul zero”, aşa cum numeau, 
id ii rarii poziţia ocupată de „întâiul vânător al ţării”. Aşa s-a 
mi 1.1 iii plat şi pe 10 decembrie. Fazanii erau aduşi de 
gonaci în.11, n ea puştii dictatorului. 

lun! lache nu a uitat de ospăţul pe care 1-a organizat 
înaintea, in, ilorii din 10 decembrie. „Noiâl aşteptam. 
Fusese întâmpin.il de directorul Direcţiei Silvice, Gheorghe 
Gavrilescu, care ii il, il raportul: „Să trăiţi, tovarăşe 
secretar general, totul este i'. Ii, ii Vânătoarea este 
organizată. A dat mâna cu el, a venit şi iiiiu secretarul de 
la judeţ: „Să trăiţi, tovarăşe preşedinte!,. Venit cu ei la 
masă. Noi frigeam puii cu frigările. Ţepuşe li lemn. Pui 
aduşi de la crescătoria de fazani, unde creşteam şi oui ii. Şi 
aveam şi ceaunul cu vin la fiert, 10 litri, 15 litri,. Nu, işa 
ceva. Pusesem din timp cănile pe masă. li plăcea săii, i din 
căni de lut, de pământ. Mai erau şuncă tăiată, mere 1 1. line 
caldă.', li în l ache organizase atâtea mese de protocol 
pentru şeful i, ii 11111 i, încât îi ştia preferinţele culinare. 
„Puii îi plăceau aşa, ni il crocanţi. Ii stropea cu mujdei şi mai 
sorbea şi din vinul în 11 Ia o vânătoare, mulţumit de 
calitatea puilor mei, li s-a „die'int membrilor din Comitetul 
Politic Executiv: „Auziţi! Ol C. Ind faceţi în crescătorii pui ca 
ăştia? Uite ce gustoşi sunt ii e carne au!”. lar ăia au tăcut”2, 
povesteşte Tache. 

Vlelan Andrei, înalt demnitar în regimul Ceauşescu, coniii 
mă că şeful statului nu avea pretenţii culinare exagerate, li 
plăceau ardeii umpluţi, nu mânca tot felul de ciudăţenii, i ie 
de nu ştiu care. Bea ţuică de Piteşti, care pentru el eraii, ti 
IA pe undeva pe lângă Câmpulung Muscel, şi îi plăcea Inul 
de Sâmbureşti. Şi vinul era făcut tot special pentru el, im 
linguri aleşi bob cu bob şi spălaţi bine.”3 

* 


XX 


Vânătoarea din 10 decembrie avea să fie diferită de altele. 
1 În. U de la venire, elicopterul prezidenţial a aterizat în alt 
'* Interviu Ion Tache - Ghimpați, septembrie 2009 Interviu 
Ştefan Andrei - Snagov, august 2009 loc ca de obicei. 
„Ceauşescu a ajuns pe la ora 10.00 şi a plec.iil pe la 14.00. 
EI a venit cu elicopterul, iar restul membrilor dm Comitetul 
Politic Executiv au fost aduşi cu un microbuz S. M au venit 
cu maşinile. El ateriza, de obicei, undeva între păd u 11 pe 
drumul dintre Ghimpați şi Giurgiu. Pe 10 decembrie, i 
aterizat pe câmpul de lucernă din pădurea Ogarca. De 
acolo a mers pe jos, câteva sute de metri, până la marginea 
pădurii unde se organiza tragerea”1, povesteşte Ion Tache. 

Bătrânul îşi aduce aminte că Nicolae Ceauşescu trăgeai, i 
la nuntă. „El nu încărca arma. Trăgea numai lovitură dupk 
lovitură. Ochea şi trăgea în sus, la fazan. Avea în spate doi 
băieţi, armurieri, care îi încărcau armele. El le primea şi nu 
mai pierdea timp cu încărcatul. Fazanii săreau peste pomi şi 
îi plesnea Ceauşescu de nu se vedeau.”2 

Cei doi armurieri erau ofiţeri de la Securitate. In preajnut 
„marelui vânător” se mai afla medicul său personal, care 
avea grijă să-i dea medicamentele la timp, să-i ia 
temperatura şl să-i schimbe cămaşa transpirată. 

După aproape trei ore de vânătoare, la final, Ceauşescu şi- 
a luat rămas-bun aşa cum nu o făcuse niciodată. Inginerul 
Ion Prodan, care în 1989 avea 37 de ani şi era şefal 
Ocolului Silvic Ghimpați, a reţinut un amănunt interesant. 
„înainte de a se duce la elicopter, mulţumit de pradă, 
Ceauşescu. I dat mâna cu oficialii, dar a venit şi la câţiva 
dintre cei care. III pregătit vânătoarea şi a spus: „Vă 
mulţumesc, a fost foarle bine organizat!,. Acest lucru nu-l 


mai făcuse până atunci. S fi fost ăsta un semn...?”3 
* 


XX 

Aşa cum a fost organizată vânătoarea din 10 decembrie 
1989, de la Ogarca, erau toate acţiunile la care participa şei 
ui statului. Inginerul silvic Mitică Georgescu descrie 


eforturile pe care le făceau pădurarii astfel încât vânatul să 
fie de bun,) calitate, dar şi să ajungă în bătaia puştii lui 
Ceauşescu. M, H ales pentru urs fuseseră construite locuri 
de pândă speciale 

— 3 Interviu lon Tache - Ghimpați, septembrie 2009 

ULTIMA VÂNĂTOARE i't nli ii şeful statului, cu încălzire, 
loc de odihnă, iar unele 

O i.ni chiar şi grup sanitar. 

L) rganizator al unor astfel de vânători, Mitică Georgescu 
Ifl rtminteşte cum se pândea vânatul pentru ca acţiunea să 
ii v, iască. „Am început din toamnă acţiunea de nădire cu 1. 
| iii, îi. A fost organizată minuţios observarea de la distanţă a 
etajului trofeului. Au fost consemnate date despre starea 

1 în 11 u lui, despre comportamentul animalului, cât timp 
era în |tl im j ni a observatorului. Fiecărui urs îi dădeam 
câte un nume. 

I i iioşatul, - dacă avea greabănul mai înalt, „Guleratul, - 1, 
u, 1 avea vreo pată în jurul gâtului.”1 l'entru ca primul 
vânător al ţării să fie mulţumit de ceea ce i împuşcat, 
pădurarii erau obligaţi, la final, să aranjeze prada (n! lu 
poză. Tot atunci era comunicat şi punctajul trofeelor, |, | 
încât Ceauşescu să se poată mândri cu calităţile lui de iuni 
k Lii tor. Pentru el au fost făcute chiar şi drumuri de acces i 
i, ihane. Au fost organizate fonduri de vânătoare în care 
uiliiirea era permisă numai pentru şeful statului şi pentru 
niil. Iţii săi. 

Amintiri despre retragerea trupelor sovietice i 11 niult 
înainte de a deveni şeful „protocolului” la vânătoih Im 
Ceauşescu, lon Tache a fost martorul unui eveniment nu” 
111 1957, liderul sovietic Nikita Hruşciov a fost invitat la 
im. Iloare, în pădurile Ogarca şi Albele din zona Ghimpați, li 
i, 11 re Gheorghe Gheorghiu-Dej. Tache îşi aduce aminte de 
ml. Implare cu iz de poveste vânătorească. 

I) upă ce au vânat, s-au strâns în cabana de la crescătoria 
LI I. | ani. Acolo este o masă mare, veche. S-au aşezat şi au 
fost i i vi ţi cu pui fripţi. Ei au venit cu vodcă, iar noi am dat 


vin învii, de Ghimpați. Era o veselie de nu mai ştia nimeni 
unde 

1 Mltli'. L. Georgescu - Vânătorile lui Ceauşescu aşa cum 
au fost, Editura Corint, Mlit are locul, băuseră atât de mult 
încât erau unii peste alţii prin jurul mesei. In timpul 
ospăţului, Dej i-a cerut lui Hruşciov să retragă trupele 
sovietice din România. Au discutat ce au discutat şi apoi, 
afară, pe botul GAZ-ului lui Hruşciov, u semnat o hârtie. Mai 
târziu, după un an, ruşii s-au retras' povesteşte bătrânul 
pădurar. 

Potrivit istoricilor, negocierile pentru retragerea trupei* H 
sovietice din România au fost purtate de Gheorghiu-Di | 
Maurer şi Bodnăraş, în urma unei vizite prelungite a lui 
Hruşciov în România. Vizita a avut loc în 1957. Retragere, 
efectivă s-a produs în vara lui 1958. Atunci au plecat 
35.0(11 de militari sovietici. 

1 Interviu lon Tache - Ghimpați, septembrie 2009 

ASEDIUL TĂCUT AL TURIŞTILOR SOVIETICI înainte de a 
acţiona direct în stradă, diversioniştii au. Ondat localităţile 
în care puteau declanşa Revoluţia. Principalele ţinte au fost 
laşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi llt aşov, precum şi judeţele 
Harghita şi Covasna. 

După cele două evenimente capitale de la începutul lunii 
decembrie 1989 (întâlnirea prietenească Bush - Gorbaciov 
de la Malta şi întrevederea furiMiiii. Isă Gorbaciov - 
Ceauşescu de la Moscova), căderea lui lii nlae Ceauşescu 
era o chestiune de zile. 

Venariul folosit de sovietici în Bulgaria - „lovitura de Liil.il” 
- era imposibil de aplicat la Bucureşti. Politicienii lin jurul 
lui Nicolae Ceauşescu au arătat - atât la apariţia morii celor 
şase”, cât şi la Congresul al XIV-lea - că nu uiil ui stare să 
reformeze partidul. 

Centru a-l înlătura de la putere pe Ceauşescu, URSS nu 
itpel.it la o intervenţie militară asumată, precum cea din | 
ne,.11 I.I în 1956 sau cea din Cehoslovacia în 1968. 


Brejnev” şi nu-şi i miilea să dărâme, în plan politic şi 
diplomatic, imaginea pe i, iie şi-o clădise de când venise la 
conducere. Nici măcar iiH-ila întinsă de americani, care 
tocmai interveneau milil'anama pentru a-l înlătura pe 
Noriega şi-i invitau pe mu lui să procedeze la fel în 
România lui Ceauşescu, nu a ' „il muşcată de Gorbaciov. 

Întrucât varianta de schimbare politică picase, 
Securitatea, Armata şi Miliția nu se implicau direct în 
înlăturarea dicta torului, iar Gorbaciov excludea o 
intervenţie militară, singu R. I soluţie a rămas declanşarea 
Revoluţiei. Scenariu în care so v ic ticii erau experţi. 
Moscova fusese principalul exportator de revoluţie în 
perioada Războiului Rece. 

În aceste condiţii, URSS a recurs la o intervenţie silenţi 
oasă, prin intermediul agenţilor săi secreţi. Brusc, România 
a devenit ţinta turistică preferată a turiştilor sovietici. 
Cifrele furnizate de Ministerul de Interne de la Bucureşti 
indică o explozie a numărului de cetăţeni sovietici intraţi 
oficial iu România. În decembrie 1989, numărul acestora a 
fost de 67.530, record absolut pentru ultima lună a anului, 
în peri oada comunistă. În decembrie 1988, România fusese 
vizitai, 1 de 30.879 de cetăţeni ai URSS. Rezultă o diferenţă 
spectacu loasă: 36.651 de sovietici în plus! Procentual, 
creşterea de 1, t decembrie '88 la decembrie '89 a fost de 
118%. Mai mult dec.il dublu! Şi asta în condiţii de închidere 
temporară a graniţeloi şi într-o perioadă cu evenimente 
periculoase, care de regulai alungă turiştii, nu-i atrag. 
Totodată, în România era o sărăcie f cruntă, nu găseai nimic 
de cumpărat sau de traficat. 

Intervenţia sovietică a fost pregătită prin activare, 1 
agenţilor de influenţă pe care Moscova îi avea în România 
Aceştia, ca şi armata de „turişti” sovietici, aveau două 
misiuni ] principale: 

1. Amorsarea unei revolte populare şi transformarea 
acesteia într-o revoluţie anticeauşistă, fructificând ura 
populaţiei faţă de regimul dictatorial; 


2. Impunerea unei conduceri comuniste „cu faţă umană”,! 
De tip gorbaciovist, fidelă Moscovei şi care să menţin,)! 
România în alianțele politico-militare şi economice ale 
blocului comunist. 

Moda lunii decembrie: maşina Lada 

Evidenţele serviciilor vamale şi de paşapoarte din 19H'i 
aratăcă, începândcu9ddecembrie, numărul turiştilor soviet ii 

ASEDIUL TĂCUT AL TURIŞTILOR SOVIETIC [i rescut 
simţitor la intrarea în România. Trecuseră numai! Iu 1. Ile 
de la întâlnirea de la Moscova, dintre Ceauşescu 1. 
Nrbaciov. 

lildor Postelnicii, ministrul de Interne din 1989, avea săl'i 
Lire în 1993: „Am deţinut informaţii referitoare la creşte- ' 
intrărilor în ţară a turiştilor din URSS. Intrau cu maşini i iitl. 
I. Un număr triplu decât în mod normal. Principalele! HI uri 
de intrare erau pe la Vama Şiret, pe la punctele de 111 uil 
icră din Maramureş, dar o parte au venit şi pe la Giurgiu, 
liimpre Bulgaria. Direcţia de Paşapoarte m-a informat că au 
iţiiil intrat foarte mulţi turişti din Ungaria şi din Iugoslavia. 
1 ngu rii au intrat masiv pe la Borş. La Vama Stamora 
Moraviţa ui Inst înregistraţi atât sârbi, cât şi maghiari”1. 

I'ntrivit indicaţiilor primite de la vamă, turiştii sovietici 
uvertii la dispoziţie 48 de ore să tranziteze România. Ei nu 
„i respectat acest termen. În disperare de cauză, Nicolae i 
uişescu a recurs la măsuri radicale. În şedinţa CPEx din 
decembrie 1989, el avea să ordone închiderea graniţelor 1 
„Mi. Iniei. Singurii care mai puteau intra erau cetăţeni din 
luii. I, Coreea de Nord şi Cuba. 

I. I scurt timp de la intrarea în România, maşinile Lada - 

II are erau până la patru persoane (bărbaţi atletici, dar şi 
mei bine pregătite) - s-au răspândit în toată ţara. Un astfel 
le episod a fost povestit de generalul Ştefan Guşă, cel care 
în rmu (. Ra şeful Marelui Stat Major al Armatei Române. 

IV 15 decembrie, împreună cu fostul ministru al Apărării, i 
ile Milea, am participat la depunerea jurământului în unicii 
militare. Eu laBtrzău, dânsul la Iaşi. Seara, ne-amânapoiat 


I„ Hncureşti. La o jumătate de oră după ce am ajuns, a venit 
- nune domnul Milea şi m-a întrebat dacă am sesizat ceva ii 
o chit. N-am ştiut la ce se referea. Dar pe traseul meu de la 
„uzviu la Bucureşti şi pe al dumnealui de la Iaşi la Bucureşti 
bservat foarte multe maşini cu număr rusesc. Şi m-a iln lnit: 
„Cam ce o fi cu ăştia? Fac Crăciunul pe aici?”.”2 

Inilor Postelnicii - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 20 i imluii' 1993 ii'l.in Guşă - 
stenograma audierii la Comisia „Decembrie 1989”, 21 sepn. 
LIIIIf 1993 

Maşinile Lada au fost văzute atât în estul, cât şi în vestul 
României. Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, avea să re 
Li teze despre o informare venită din zona Banatului. „Un 
exeni piu este la Miliția din Caransebeş. Şeful Miliției, 
căpitanul Ruşeţ, a raportat că au venit în acele zile trei 
cetăţeni so vicii, cu o maşină. Au spus că au lovit-o şi că le 
trebuie hârtie să poulA circula. Cei de acolo au încercat să 
le mai ceară explicaţii. Unul dintre sovietici a spus: „Hai, 
colega, că suntem şi noi militari i, i şi dumneata!”. Acel fapt 
s-a reţinut, dar ce se mai putea face, i.1 ăia s-au întâlnit cu 
alţii şi au plecat împreună la Timişoara?! a declarat 
generalul Vlad în 1993. 

Intervenţia lui Roman 

O mărturie importantă a depus, la mulţi ani dii|l Revoluţie, 
şeful primului guvern român postcomunist, Petri Roman. 
Acesta a dezvăluit că, sătul de acţiunile diversionista care-i 
dinamitau guvernarea, i-a cerut oficial ambasadorului 
URSS la Bucureşti, în octombrie 1990, retragerea agenţi 
Im sovietici. „La expunerea clară, documentată, a lui Mill.1i 
Caraman, directorul Centralei de Informaţii Externe, le-am 
cerut sovieticilor să-şi retragă comandourile. Era vorba do 
pre aproximativ 25.000-30.000 de oameni.”2 Regizorul 
Sergu Nicolaescu a plusat: „Erau 36.000, ştiu din ancheta 
pe ca 11 am făcut-o ca senator”.3 

Solicitarea a avut efect. „Agenţii au fost retraşi ca urmare, 
faptului că Gorbaciov modificase strategia şi spusese că UKf 


nu mai este jandarm în această zonă”4, a conchis Roman. 

Întrebarea e: ce-a făcut această armată de spioni în 
Români, timp de aproape un an? Probabil că ea nu a fost 
străină di marile manevre de compromitere a României, în 
acel agitai au 1990: mineriadele, conflictul interetnic 
româno-maghiar de 1, 

1 Iulian Vlad - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 19, „ tombrie 1993 

14 Petre Roman - Realitatea TV, martie 2009; Bl TV, 
decembrie 2009 

3 Sergiu Nicolaescu - Realitatea TV, martie 2009 

ASEDIUL TĂCUT AL TURIŞTILOR SOVIETIC [| 

I ftrgu-Mureş, acapararea totală a puterii de către 
gruparea pro- ' hosco vită, contramanifestaţiile organizate 
de FSN pentru intimidarea opoziţiei. Nu întâmplător, în 
octombrie 1990 - când a avut loc solicitarea lui Petre 
Roman România era o ţară izolată Ic () ccident şi detestată 
de lumea civilizată. Deşi se despărţise de Hiinunism, ea se 
afla sub controlul total al Uniunii Sovietice. 

Mişcările diplomaților străini 

Săptămâna premergătoare Revoluţiei din 1989 avea să Uf 
agitată şi la nivel diplomatic. Oficiali din SUA, Marea li 
ilanie, Ungaria, Iugoslavia şi Uniunea Sovietică începuseră i 
HO apropie de punctele din care putea să pornească 
revolta. Vi uritatea română ştia ce se întâmplă. 

„In zilele premergătoare evenimentelor, foarte mulţi 
diplomaţi acreditaţi la Bucureşti s-au deplasat în zone din 
11 ansilvania. Erau câţiva diplomaţi de la două ambasade 
care Mi eau de permanenţă la Timişoara: cea americană şi 
cea britanii Dar erau şi de la ambasada maghiară”1, a 
declarat şeful M I urităţii, lulian Vlad, în 1993. 

Un alt episod povestit de generalul Vlad demonstrează) 
presa străină era pusă în temă, prin anumite canale, cu 

10 va urma în România. „O parte dintre corespondenţii de 
nrosă veniţi la Congresul al XIV-lea, în noiembrie, nu au mai 
pici al din ţară. Şi-au amânat plecarea. Alţi corespondenţi 


de la Viena, Cairo şi Sofia au cerut să vină în România, 
condilluiiând să li se aprobe deplasarea în judeţe din Banat 
şi din hansilvania.”2 

În aceeaşi perioadă, consulul iugoslav de la Timişoara a în 
i şi el filat. Potrivit rapoartelor Securităţii, acesta ieşea şi 

11 li ci ori pe zi de la Timişoara spre Belgrad pentru a da 
nii u maţii directe despre stadiul pregătirilor revoltei. 

1 Iulian Vlad - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 19 oc- 1993 

De ce se teme Vântu? 

În cartea Interviuri despre Revoluţie, istoricul Alex Mihai 
Stoenescu a inserat şi o discuţie, purtată în 2003, cu Sorin 
Ovidiu Vântu. Vântu dă de înţeles că ştie multe grozăvii 
despn evenimentele din decembrie 1989, dar nu e dispus să 
vorbea si.1 dincolo de limita prudenţei. Îşi aminteşte, în 
schimb, că a fo-l coleg de celulă, în anii '80, cu generalul 
Ştefan Kostyal. Vântu era deţinut de drept comun, iar 
Kostyal fusese arestat peni ni complot împotriva lui 
Ceauşescu - chiar dacă acuzaţia oficial, a fost de furt de 
energie, la contorul de acasă. 

„Kostyal 1-a racolat pe generalul Ioniţă, cu care fusese 
coleg la Academia Militară de la Moscova. A acţionat la ordi 
nul sovieticilor, în 1983. Kostyal avea în realitate, dar secret 
cetăţenie sovietică. Preventiv! 'Ţinea paşaportul ascuns în 
casă. Sovieticii îşi protejau agenţii astfel. În caz de pericol, 
arătau paşaportul, iar ambasada atrăgea atenţia că e vorb. 
I de un cetăţean al URSS"”1, spune Vântu. 

„Kostyal era cel mai înverşunat comunist pe care l-am întâi 
nit vreodată. Un stalinist convins, devotat trup şi suflet Uniu 
nil Sovietice. Pe el îl interesa doborârea lui Ceauşescu 
pentru i.1 aşa ordonase Moscova. Îmi spunea că, personal, 
Ceauşescu nu i-a făcut nimic, că nu avea ceva cu 
Ceauşescu, dar... M.n mult nu vă spun, pentru că nu sunt 
sigur că în România, i dispărut asasinatul politic. N-am chef 
să mă trezesc cu un gloi i| în cap pentru o problemă care nu 
mă interesează. O mână de ucrainean costă 3.000 de dolari. 


Aşa că fiţi şi dumneavoasli. L prudent!”2, îl avertiza Vântu 
pe Stoenescu în 2003. 

Revoluţie eşuată la Iaşi 

O primă tentativă de ieşire în stradă este înregistrată la 14 
decembrie 1989, la Iaşi. În volumul Revoluţia din Decembnc 

12 Alex Mihai Stoenescu - Interviuri despre Revoluţie, 
Editura RAO, 2004 

ASEDIUL TĂCUT AL TURIŞTILOR SOVIETIC [i 'W.9 - 
Cronologie, Alesandru Duţu a consemnat momentul în.no s- 
a încercat organizarea unei manifestații în Piaţa Unirii. 
Ţiunea a fost atribuită Frontului Popular Român. E vorba de 
i grupare formată în jurul unor intelectuali, care-i chemau 
pe li'ţoni să demonstreze în stradă. „A venit momentul 
descătu-ti ii noastre. Să punem capăt foamei, frigului şi 
întunericului inl ne stăpânesc de 25 de ani”1, se arată în 
apel. 

La laşi, sovieticii au testat capacitatea de reacţie a 
sistemului represiv al lui Ceauşescu. Apelul-program 
semnat de i ion tul Popular Român fusese adus de la 
Chişinău, fiind iciunat de Frontul de Salvare Naţională. Se 
întâmpla cu opt 'Ilr înainte ca noua conducere de la 
Bucureşti să-şi asume Ul II latura de Frontul Salvării 
Naţionale. 

Lestul a fost ratat pentru că în oraşul moldav se aflau leva 
sute de sportivi ai Ministerului de Interne, care parilt ipau 
la un concurs numit Dinamoviada. Concursul trebuia.l ne 
desfăşoare la Oradea, dar fusese mutat la laşi. Miliția şi „iu 
ritatea au blocat accesul grupurilor de manifestanți către 
I'Mla Unirii. Până în dimineaţa de 15 decembrie, la Iaşi „s-a 
I curăţenie”. 

Scânteia se aprinde la Timişoara 

În Banat, lucrurile erau clare. Toate acţiunile desfăşurate 
ii.it din exterior, cât şi din interior erau orientate în jurul 
preotului Laszlo Tokes. Încă din 10 decembrie 1989, 
pastorul 11 LI Il mat şi-a anunţat enoriaşii că pe 15 
decembrie nu va putea 'tu ia slujba pentru că va fi evacuat. 


Istoricul loan Scurtu a publicat o informare a Securităţii , 
leritoare la legăturile lui Tokes cu serviciile de spionaj 11. 
Tine. „Aveam dovezile trădării, chitanţa olografă scrisă li P 
Istor, pentru 20.000 de lei, şi două pagini cu informaţii, in. 
Ile găsite la ieşirea din ţară a doi cetăţeni maghiari, cadre 

1 Alesandru Duţu - Revoluţia din Decembrie 1989 - 
Cronologie, Editura Institutul Hovoluţiei Române din 
Decembrie 1989 (IRRD), 2006 ale serviciilor de specialitate 
din ţara vecină”1, se menţionl în document. 

Colonelul Gheorghe Raţiu spune că pastorul de origini 
maghiară era monitorizat la sânge: „în ultimele săptămâni 
sâmbăta şi duminica, intrau şase sau şapte maşini din 
Ungari. I, făceau filaj la Timişoara şi încercau să-i dea 
semnale lui Tokes Aveam microfoane la 'Tokes în birou”2. 

Timişoara avea toate atuurile pentru a fi locul de umli să 
plece scânteia revoltei. Măsurile lui Ceauşescu de a evil. lo 
mişcare de masă au fost practic inutile. Una dintre aceslc 
măsuri poate stârni chiar râsul. E vorba de închiderea talcio 
curilor din Timişoara pe 15 decembrie. Talciocul era locul iii 
unde tot românul încerca să cumpere cafea, săpun, ceasuri 
electronice, ţigări străine sau gumă de mestecat cu surpric 

Pe 16 decembrie însă, începe marea surpriză peni 1 Il 
Ceauşescu: diversiunea. Numărul persoanelor din faţa reşr 
dinţei lui 'lokes creşte din oră în oră, iar după ora 17.00, 
câteva grupuri devin mai agresive. E oprită circulaţia, iar 
tramvaiele sunt imobilizate pe linie. 

Din acest moment, la Timişoara începe asaltul asupra insl i 
tuţiilor statului comunist. Un asalt silențios, tenace, reali. [i 
de profesionişti. Timp de trei zile, reacţia populaţiei este ni. 
N degrabă prudentă. Cu excepţia zilei de 17 decembrie, 
cânii în Piaţa Operei se strâng circa 3.000 de oameni, puţini 
tinn şoreni se încumetă să se alăture activ revoltei. Firul se 
rupi însă decisiv pe 20 decembrie, când se produce masa 
critic,! Localnicii ies în stradă cu miile, apoi cu zecile de mii, 
con sfinţind transformarea Timişoarei, incredibil şi eroic, 
într-un oraş „liber de comunism”. 


1 Ioari Scurtu - Revoluţia Română din Decembrie în 
context internaţional, Edilun Enciclopedică în colaborare cu 
IRRD, 2006 

2 Gheorghe Raţiu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”. Li februarie 1994 

DEMISIA UNUI DICTATOR 

Pe 17 decembrie 1989, Ceauşescu a condus o dramatică 
şedinţă a Comitetului Politic Executiv. El a jucat scena 
renunţării lafuncţia de secretar general al PCR.„Convins” să 
se răzgândească, Nicolae a împuternicit-o pe Elena să 
conducă România până la întoarcerea lui din Iran. 

Duminică, 17 decembrie 1989, ora 17.00. Pe Calea 
Victoriei, vizavi de Palatul Regal, e o clădire monumentală, 
în care pare să nu se întâmple nimic. O iii li re rece, ostilă, 
prin faţa căreia trecătorii iuţesc pasul. Ştiu 1. 'Icolo, în 
spatele zidurilor groase, se află Puterea. Comitetul 1 
„Mitral al PCR. Acolo e Ceauşescu. 

Din stradă, clădirea pare cufundată într-o linişte deplină. 
Iii. Liintru e însă fierbere mare. Ceauşescu, nervos, i-a 
băgat „Il şedinţă pe membrii Comitetului Politic Executiv al 
CC 1 IC 'R - celebrul CPEx. Sunt apropiații săi. Oamenii săi 
de i” redere. Nucleul Puterii. 

Asistat de soţia sa Elena, Nicolae Ceauşescu mătură pe! 
Mii iu şefii Armatei (generalul Vasile Milea), Ministerului ir 
Inlerne (Tudor Postelnicu) şi Securităţii (generalul Iulian 
Iul). E furios că aceştia nu au lichidat răzmeriţa de la Un 
Uşoara. Le reproşează violent că şi-au dotat trupele cu 
lirthloane şi cu gloanţe de manevră - „i-aţi trimis să se bată 
H pumnul!”1 când trebuia cu gloanţe de război. 

Mniograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 

Postelnicu îngaimă câteva scuze, Milea şi Vlad încean să 
explice, dar sunt striviţi de furia dictatorului şi de tău rea 
membrilor CPEx. Li scutură un fior când Ceauşescu zii t, 
„Ştiţi ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în faţa plutonului 1* 
execuţie!, 1. Cuplul dictatorial vrea să-i schimbe din fum |n 
pe toţi trei, strivindu-i sub acuzaţii grave. „Este laşitate,, zn 


Elena, referindu-se la felul în care Milea, Postelnicu şi 
Vlad.111 condus represiunea la Timişoara. „Mai mult decât 
laşitate întăreşte Nicolae, „e pactizare cu inamicul!” 

Dictatorii explică şi cum trebuia procedat. Zice el: „Irebui, 
1 să tragă, să-i lase jos, să someze şi pe urmă să tragă Li 
picioare!”2. Intervine ea: „Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe 
urm,! Luaţi şi băgaţi în beci. Unul să nu iasă!”3. Iarăşi el: 
„Cei care, 111 intrat în sediul Comitetului Judeţean de 
Partid nu trebuiau mai iasă de acolo, trebuiau să fie jos, la 
pământ!”4. 

Lui Ceauşescu îi aparţine şi concluzia: „Ceilalţi vin tu 
rângi, iar noi stăm şi le ţinem predici”5. Şi tot el vine cu 
solu ţ 1,1 „Să lichidăm repede ce e la Timişoara”6. Cum? 
„Cu cartuşe război”7, întrucât „cele de manevră sunt apă 
de ploaie.”8 

Obsesia trădării „din Est şi din Vest” 

Pe parcursul întregii şedinţe, Ceauşescu pare bântuit de 
spaima intervenţiei străine, a „amestecului în trebui iii 
interne”. E obsedat de spioni, mai ales de cei sovietici. 

Referindu-se la „huliganii” de la Timişoara, Ceauşesi 11 îşi 
aminteşte de inamicul său de la răsărit, Mihail Gorbaciov, cu 
care se întâlnise în urmă cu 13 zile. „O mână de derbedei 
puşi la cale de cei care vor să distrugă socialismul”9, zur 
Ceauşescu. 

Şefii Armatei, Internelor şi Securităţii sunt acuzaţi de eoni 
plicitate cu duşmanul:,...Şi voi, de fapt, le faceţi jocul”10. 

Ceauşescu revine obsesiv la tema „trădării”: „Acum, ll] 
Europa, este o situaţie de capitulare, de pactizare cu impeii 
alismul, pentru lichidarea socialismului”1 1. 

— 11 Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 

DEMISIA UNUI DICTATOR 

Şi încă o dată: „Aici sunt acţiuni puse la cale atât din Est, il 
şi din Vest. S-au unit pentru a distruge socialismul, că vor II 
„socialism uman capitalist, 1. (Formidabilă asemănare cu 
i'fcbra expresie a succesorului său, Ion Iliescu, care cinci 


zile ii târziu, pe 22 decembrie, ne promitea un „comunism 
cu umană”!) 

Ceauşescu îşi nominalizează clar inamicii: „Ioţi trebuie 
gtie că suntem în stare de război. Tot ce s-a întâmplat şi se i 
împlă în Germania, Cehoslovacia şi Bulgaria acum, şi în 
treil în Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organizate de 
Uniunea 'iivietică, cu sprijinul american şi al 
Occidentului”2. 

Iar teama de lovitură de stat îl face să declare: „Ceea ce s- 
a ilâmplat în ultimele trei ţări - R. D. Germană, 
Cehoslovacia, n|garia - au fost lovituri de stat organizate şi 
cu sprijinul i'lt'vei societăţii. Pleava societăţii cu sprijin 
străin”3. 

Ceauşescu apelează la amintirea unui moment istoric: 
rhoslovacia 1968, apogeul popularității sale. „Dacă în 1968 
'i am fi acţionat şi nu adunam aici poporul, nu înarmam 
uvile Patriotice, ar fi venit şi peste noi cum au făcut în 
rhoslovacia, pentru că atât sovieticii, cât şi bulgarii erau i 
graniţă.”4 

Momentul de maximă tensiune este atins spre finalul 
i'dinţei. Supărat că tovarăşii din CPEx cer clemenţă pentru 
rloul Milea-Postelnicu-Vlad, Ceauşescu ameninţă cu demiia 
Urmează o scenă melodramatică, în care tovarăşii se tped 
să-i declare credinţă veşnică. 

„Nu renunţaţi, tovarăşe secretar general!”, 1) eci nu 
sunteţi de acord cu măsura propusă?! Atunci, ale- 11| vă alt 
secretar general!”5 Şoc: cei 31 de demnitari comuil'ili aflaţi 
în sală, membri ai Comitetului Politic Executiv al 1 a 11 'CR, 
au încremenit. Aşa ceva nu se întâmplase niciodată 

1 ilinograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 în 24 
de ani de putere absolută. Era 17 decembrie 1989, | 17.40, 
iar Ceauşescu juca un rol care-i era total necunosi ui celal 
demisiei. 

Momentul lipseşte din stenograma oficială a şedinţei, c.'n 
era consemnat în pagina 19, singura dintre cele 21 carea d 
is| o rut! Pe 4 ianuarie 1990, stenografa Maria Ionescu - 


LIA 


aceeaşi c.it realizase şi stenograma originală - a 
reconstituit din memorie la sediul Ministerului Apărării 
Naţionale, dialogurile dini decembrie 1989. A rezultat o 
stenogramă mult simplific.il de numai 8 pagini. 

Reconstituirea a elucidat motivele dispariţiei paginii b 
acolo erau consemnate demisia lui Ceauşescu şi linguşelii 
unor membri ai CPEx. Apelând la amintirile Măriei lonesi i 
şi consultând câţiva demnitari din CPEx, am refăcut atnn 
sfera celor 12 minute tragicomice. Atât a durat până căii 
Ceauşescu a revenit asupra deciziei. 

După ce i-a invitat pe membrii CPEx să-şi aleagă „alt secte 
tar general”, Ceauşescu, teatral, a trântit hârtiile din faţa 
sa. S ridicat de pe scaun şi s-a îndreptat spre uşă. A început 
circul 

Silviu Curticeanu: „Nu aşa, tovarăşe secretar general! | u 
niciodată n-am să vă părăsesc, voi rămâne totdeauna lânj: 
dumneavoastră!” 

Constantin Dăscălescu, ridicându-se de pe scaun: „Nu 
poate, tovarăşe secretar general! Noi nu asta am vrut! Nu 
von merge mai departe fără dumneavoastră!” 

Dumitru Popescu: „Dar cine a spus asta?” 

Emil Bobu: „Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretei 
general!” 

Elena Ceauşescu murmură, rezemată de un perete: „1. I|]l 
supărat pe Iovarăşu',. lar ochii ei „filmează” tot, să vadă 
cim ar putea să-l trădeze pe Tovarăşu'. 

Din nou, Dăscălescu: „Iovarăşe Ceauşescu, nu renunţ, i|* 
Noi mergem mai departe doar alături de dumneavoastră!” 

Nicolae Constantin: „lovarăşe Dăscălescu, nu-ţi permit te 
răsteşti la tovarăşul Ceauşescu!” 

Toţi tovarăşii sunt în picioare, cu feţe speriate şi cu ocini 
ieşiţi din orbite. 

DEMISIA UNUI DICTATOR 

Cornel Pacoste fuge şi se pune de-a curmezişul uşii, cu 
mâinile pe clanţă, ca să nu plece tovarăşul Ceauşescu. 

I ina Ciobanu şi Ana Mureşan încep să plângă. 


I'lâng şi pereţii, şi tablourile de pe pereţi, iar ghivecele de 
llori - chiar în hohote. 

Tovarăşul Ceauşescu face paşi şovăielnici spre uşă. 

[) în vacarm se desprinde vocea lui Postelnicu: „Suntem cu 
lumneavoastră!”. Şi oferă imaginea a doi ochi languroşi. 

Elena: „Uite ce i-aţi făcut lu' 'Tovarăşu'!” lâobu: „Dacă este 
aşa, eu zic să-i destituim”. 

Tovarăşul Ceauşescu se opreşte. 

Tovarăşa Ceauşescu îl apucă de mână şi-l convinge să H 
vină pe scaunul său. 

Tovarăşul Ceauşescu zice: „Bine, tovarăşi, să mai încer- 
1111!”.1 Acum, iertarea e bună, căci vine din partea lui. 

Leana, şefă peste ţară 

Rugile şi bocetele se opresc brusc - chiar dacă se mai aud 
111 |) ine - când Ceauşescu, reluându-şi locul, zice: „Bine, 
atunci 111 vt) i pleca mâine în Iran şi vom relua această 
problemă după,! Vor termina evenimentele de la 
Timişoara”2. Revenirea de 1 Teheran este planificată 
pentru 20 decembrie. 

Imediat, simțindu-se din nou cocoş, anunţă că, în absenţa 
ni. România va fi condusă de „tovarăşa Ceauşescu, împre- 

111.1 cu Manea Mănescu”3. În nici o ierarhie, Elena 
Ceauşescu 

HI I' numărul 2 în stat. Deţine una dintre cele patru poziţii 
li pi im-viceprim-ministru, alături de lon Dincă, Gheorghe 
t|jMra şi Lina Ciobanu, iar deasupra lor se află şeful 
guvernului, Constantin Dăscălescu. Manea Mănescu, măcar, 
este ii 1'preşedinte la Consiliul de Stat (Preşedinţia 
României), uuilr preşedinte este Nicolae Ceauşescu. 

1 iliinograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 

Ultimii prieteni: Coreea de Nord, China, Cuba înainte de a 
declara şedinţa închisă, Ceauşescu ordona ti măsură care-i 
trădează frica: închiderea graniţelor. „Am clit indicaţia să 
se întrerupă orice activitate de turism. Nu trebuii să mai 
vină nici un turist din străinătate, pentru că toţi s-au 


transformat în agenţi de spionaj. De asemenea, să se 
întreru [ni micul trafic de frontieră imediat!”1 

Frica de Moscova îl face să ordone: „Nici din ţările soci. 1 j 
liste să nu mai vină, în afară de Coreea, de China şi din Cu 
IM Pentru că toate ţările socialiste vecine nu prezintă 
încrederi!' Cei din ţările socialiste vecine sunt trimişi ca 
agenţi”2. 

De altfel, în aceeaşi şedinţă, Ceauşescu vorbise cu afci 
ţiune despre prietenul său Fidel Castro, care în acea vremi 
îl acuza pe Gorbaciov - ca şi „Nea Nicu” - că „va distrii); i 
socialismul”. „Are deplină dreptate Castro, în cele spuse ut 
activul de partid, pentru că nu se poate una ca asta”3, a 
spir. În treacăt, secretarul general. 

Un fals moment de vitejie în furtunoasa şedinţă din 17 
decembrie 1989, disper, i| că „organele” nu-i pun la punct 
pe „reacţionari”, Nicolai Ceauşescu a făcut apel la 
presupusa sa vitejie - şi a comuni', tilor - din urmă cu 44 de 
ani. „Era mai bine să mobilizăm 50(1 de muncitori, cum am 
făcut pe timpuri în Bucureşti, în 194: în faţa celor care erau 
în piaţa aceasta, când au tras. Eram u Doncea, cu 
Pătrăşcanu şi n-am fugit”4, a spus el. 

Vasile Bărbulescu, cumnatul lui Ceauşescu, i-a întărit spu 
sele: „Eu ştiu că eraţi aici, în piaţă, şi v-aţi expus gloanţelm 
reacţiunii”5. 

— 11 Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989 

DEMISIA UNUI DICTATOR 

Ce minciuni! În realitate, pe 24 februarie 1945, comuniştii 
- Viind alături trupele sovietice - au fost autorii unei diversi- 
'iii sângeroase. 

A tunci, în Piaţa Palatului din Bucureşti - spaţiul larg din- 
'ir Palatul Regal şi clădirea Ministerului de Interne (în 1989, 
iiliul CC al PCR), pe Calea Victoriei - comuniştii au adus 
nipe de şoc pentru a sparge o manifestaţie de susţinere a 
i'iy. Elui Mihai şi a Guvernului Rădescu. 

Adriana Georgescu, şefa de cabinet a generalului Rădescu, 
iliiHcrie acele scene de groază în cartea sa, La început a 


fost sfârilul. „îndreptându-mă spre minister, văd tramvaiele 
acoperite ii afişe: „Moarte lui Rădescu!,, „Jos Guvernul!,, 
„Trăiască 

Il iUSS!,, „Lrăiască glorioasa Armată Roşie!”. Astăzi, 
tancurile nivletice parcurg oraşul. 24 februarie este, de 
altfel, Ziua Roşii. (...) Camioanele încărcate cu manifestanți 
li'lilcază prin Piaţa Palatului. Pe camioane, imense afişe roşii 

II portretele lui Stalin şi Anei Pauker. (...) înapoi la birou. 

I. Moralul îmi lansează: „La pământ! Aruncă-te la 
pământ!”. Ituiiă ferestre sunt sparte. Gloanţele s-au înfipt în 
perete. Li'lefonul sună întruna: în ţară, prefecturile sunt 
atacate. (...) i inserat. Aud un cântec urcând dinspre stradă. 
Deschidem i ii f, lereastra. Văd o masă nemişcată care 
intonează imnul naţil.il m Piaţa Palatului. În spatele meu, 
cineva reia refrenul. În In'. Ipta mea, un coleg plânge. E o 
melodie, o simplă melodie, i ii melodia asta ne ajută de 
câteva luni să ţinem capul sus, i nv, istăm în ţara ocupată. 
(...) Un strigăt puternic: „Trăiască ii I. 1 lc!”, reluat în cor. Şi 
din nou, într-un singur glas: „Trăiască i iili scu!”. În 
încăperea alăturată, generalul a deschis şi el II'IIMSI ra. 
Imnul naţional este reluat. Şi, deodată, un automobil i... 
pică mulţimea. Aud răpăituri şi ţipete. Maşina trece din 

Mitraliază mulţimea în dreapta şi în stânga. Ţipetele se 
iiili'ţesc. Cineva strigă: „Comuniştii trag în mulţime!”.”1 

111 Radiojurnalul de la ora zece seara, generalul Rădescu 
se i'lifiează naţiunii: „O mână de canalii devorate de ambiţii, 
II oi dinula doi străini, Ana Pauker şi ungurul Vasile Luca, 

1 Adriana Georgescu - La început a fost sfârşitul, Editura 
Fundaţiei Culturale M. Mi, h In,, 2004 încearcă să subjuge 
poporul român şi, în acest scop, nu eil să folosească armele 
teroarei. (...) Se pretind democrați, vi calcă democraţia în 
picioare. Vor să asasineze ţara. Pe lu| teritoriul nostru, 
crimele lor sunt nenumărate. (...) Au Im asupra Palatului 
Regal. Au tras asupra Prefecturii de Poliţii'. Au atacat 
Ministerul de Interne, unde mă aflam, un glontn spărgând 
fereastra şi pătrunzând în cabinetul meu de lumi Acum trei 


sferturi de oră, cetăţeni care manifestau pentru refli în faţa 
Palatului Regal au fost mitraliaţi dintr-un automobil Sunt 
doi morţi şi unsprezece răniţi”. 

Cu o carieră clădită pe teroare, intrigă şi minciună, Nicol. 
N Ceauşescu nu poate suporta adevărul nici după aproape 
ju m.1 ta te de secol. Cu atât mai mult, nu poate suporta 
balanţa isto rin Sovieticii au fost buni atunci, în 1945, 
când, acţionând barb. Ifi-au deschis şi lui calea spre putere. 
Dar sunt răi acum, cânii operând mult mai discret, au decis 
să-l dea jos de pe tron. 

O stenogramă pierdută 

Stenograma originală reproduce cu destulă acuratețe di. 1 
logurile din 17 decembrie, dar îi lipseşte un moment esenţi. 
I (pierdut odată cu pagina 19). Stenograma reconstituită, 
mu simplificată, conţine şi scena demisiei. Această a doua 
vaii antă, chiar şi redusă la 8 pagini, a fost piesa de 
rezistenţa II arestarea şi acuzarea membrilor CPEx. 

Cele două stenograme au fost comparate şi puse cap I, cap 
de cercetătorul Viorel Domenico, în Caietele Revoluţiei în 
lucrarea de faţă reproducem integral varianta originali 
completând-o cu reconstituirea momentului care-i lipseşte 
Esenţiale au fost discuţiile cu martori ai momentului-cheit 
din şedinţa CPEx. 

Stenograma are şi unele imprecizii, explicabile prin deru 
larea furtunoasă a şedinţei şi prin dificultatea de a surprimli 
1 Adriana Georgescu - La început a fost sfârşitul, Editura 

Fundaţiei Cultin. Ili „Memoria”, 2004 

DEMISIA UNUI DICTATOR 91 

Miilr d ialogurile, devenite haotice în momentul falsei 
demisii. 

[ *, exemplu, generalului Iulian Vlad îi este atribuită 
formula li. Ui resare „tovarăşe secretar general, deşi el îi 
spunea întoti. Hina „tovarăşe preşedinte, (Postelnicu îi 
zicea „tovarăşe HM I ctar general, iar Milea - „tovarăşe 
comandant suprem ,,). IU' asemenea, în discursul atribuit lui 
Ceauşescu, Vlad este HI nţionat drept „comandant al 


trupelor de Securitate, când | ii, 11 orul, de fapt, a folosit 
funcţia corectă: „şeful Securităţii”; miiandant al trupelor de 
Securitate era generalul Ghiţă, aflat 

II ubordinea generalului Vlad. 

I ar cea mai importantă eroare apare nu în stenograma 
(Uzinală, ci în cea reconstituită în ianuarie 1990, sub noua 
i'iilne politică. Aici poate fi vorba chiar de o deformare 

I ililăţii: momentul demisiei este prezentat în câteva replici 
hilare, când scena a ţinut, de fapt, circa 12 minute! 

leneralul Iulian Vlad, unul dintre cei trei comandanţi puşi 
M lil de Nicolae Ceauşescu, declara în 1993: „Această 
stenoiină a fost refăcută, îmbunătăţită după şedinţă. Doi 
membri ii 11 inducerii partidului au luat această 
stenogramă, pentru 

I IUI se dorea să rămână în istorie. Este vorba de Emil 
Bobu Lile Silviu Curticeanu. Au tot scos ce era legat de 
momentul HI la al demisiei lui Ceauşescu, al delirului. Ce 
stenogramă H u poate fi aceea când ea a fost refăcută? La 
un moment dat, ii nograma nu se găsea. Ea a fost 
reconstituită din memorie. 1 i memorie avea acel om să 
reproducă după câteva săptă- „iiinl cele întâmplate la acea 
şedinţă fulminantă?!”1 

Ini în 1993, Silviu Curticeanu, unul dintre cei mai influenţi 
i iln iratori ai lui Ceauşescu, a încercat să explice 
încurcăturile u hienograma. „Dat fiind caracterul ei, 
stenograma se afla la 'uluc In 26 decembrie 1989, primele 
întrebări care mi s-au pus MI. [II fost în legătură cu mine, ci 
cu alţii. Atunci am spus că „i L.. l această stenogramă a 
şedinţei şi este în dulapul meu, în i Lii ngilat, eu nu o 
citisem. In vâltoarea lucrurilor de atunci, mi ii 'ipll scănu 
pot merge în sediu, că vor merge ei, anchetatorii; Uniri nu 
s-au dus, ori s-au dus prea târziu. După o săptămână liilliin 
Vlad - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 1989”, 
19 octomUF LL] La apărut o stenogramă din memorie. 
Maria Ionescu, care ci stenografa acelei şedinţe, a fost dusă 
la o unitate militară. S spus că stenograma originală a 


dispărut şi trebuie făcută osie nogramă din memorie. Se 
poate ca o stenodactilografă să lat din memorie o 
stenogramă, oricine poate face, dar nu este pnl bil să facă 
aceasta sub formă de dialog. Ce a spus fiecare. Du | un 
timp, când mi-au adus stenograma făcută din memoriicu am 
spus că nu pot lucra pe aceasta. Să-mi aducă stenogram din 
dulapul meu. Apoi, după un timp, pe 10 ianuarie, aa pilrut 
într-un ziar - „România liberă”, mi se pare - „Stenogram 
morţii”. Citind-o, mi-am dat seama că este cea bună. (...) 
Pâna ÎI urmă, stenograma s-a găsit în condiţii dramatice. 
Biroul meu fost spart, iar cineva - nu i-am aflat numele - a 
luat stenogra 111 şi a dus-o la Ministerul Petrolului. Asta 
ştiu acum, mai reccul Stenograma a fost dată avocatului 
meu. Împreună cu Bruc. N a dus stenograma la „România 


liberă”.”1 
x 


x X 


Imediat după şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989, Nicol. 
I Ceauşescu a prezidat teleconferinţa cu prim-secretarii jmli 
ţeni de partid şi cu „alte cadre de conducere”. Ţinta ei 
Timişoara, unde tocmai trimisese o echipă de generali şi 1 
înalţi demnitari să restabilească ordinea. 

Pe parcursul teleconferinţei, Ceauşescu a reluat primi 
palele teme din şedinţa CPEx, cu două excepţii: săpuneai 
trasă trioului Milea-Postelnicu-Vlad şi propria-i tentativă il 
demisie. Comandantul suprem le-a cerut celor de la 
Timişi.11 să acţioneze „cu maximă eficienţă”. lon Coman, 
abia ajun în capitala Banatului, i-a dat asigurări: „Capătul la 
trei colonii (militare - n.a.) intră în Timişoara. Am trimis să 
dirijeze II centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc!”2. 

1 Silviu Curticeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198') octombrie 1993 

2 Stenograma teleconferinţei cu prim-secretarii de partid, 
17 decembrie Il] 

ULTIMA VIZITĂ. LA TEHERAN 


În ciuda situaţiei complicate din ţară, Ceauşescu nu ai 
enunțat la vizita de prietenie din Iran, programată între IH 
şi 20 decembrie 1989. Incursiuneaân republica 
islamică.” fost ultima deplasare în străinătate a dictatorului 
care, lu 24 de ani de domnie, cutreierase lumea. 

Eplasarea în Iran, făcută de Nicolae Ceauşescu în ultima 
lui săptămână de viaţă, a dat curs multor speculaţii. Unele 
s-au dovedit a fi de-a 

1m|”lul aberante. 

Imediat după Revoluţie se zicea că teroriştii au fost aduşi 
lin Iran cu un vapor. Alţii spuneau că a aterizat un avion 
miti cu mercenari „măslinii”. 

În n'alitate însă, Ceauşescu avea programată din timp 
acea i il, i Temele discutate cu preşedintele Iranului, Aii 
Akbar 1 i ni ierni Rafsanjani, erau în special de natură 
economică. 

IV 18 decembrie, comportamentul dictatorului român a -l 
diferit faţă de cel afişat, de obicei, în astfel de deplasări... 1 
darul personal al lui Ceauşescu, Mihai Hârjău, declara în 
111 „De regulă, înainte de a pleca în străinătate, chiar dacă 
Un oră matinală, trecea pe la birou. Atunci nu a mai trecut, 
i.1 mers în lran”1. 

Mii ui Hârjău - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 7 februaei”H 

La ora 8.30, înainte de a pleca spre aeroport, Ceauşescu i 
chemat la el acasă, în Cartierul Primăverii, pe şefii ministru 
lor de forţă. Voia să afle care mai este situaţia la Timişoara 

Ion Dincă, membru în CPEx, avea să declare: „în ziu. 1 d 18 
decembrie, dimineaţa, Ceauşescu a vorbit cu Bobu, care n 
al doilea după el. Bobu avea şi o informare de partid, şi 1-a. 
R 1 gurat pe Ceauşescu că la Timişoara lucrurile sunt 
stăpânii, în realitate, pe 18 decembrie lucrurile nu erau 
stăpânite. Ni primiserăm nişte informaţii despre nişte 
huligani care sP I geau magazinele, însă nu ni s-a spus că 
manifestările de an il erau împotriva lui Ceauşescu şi 
împotriva comunismului 


Liniştit de minciunile pe care le auzea, Ceauşescu deplasat 
la Aeroportul Otopeni, de unde puţin după ora 901 avea să 
decoleze spre Iran. Înainte să urce în avion, a ţi mi să-i 
transmită un mesaj generalului Milea. 

„La aeroport, după ce Milea i-a prezentat raportul cl. R. 
Cu privire la starea aeronavei prezidenţiale, Ceauşescu i 
spus: „în legătură cu stricăciunile de la Timişoara, tovarăşu 
Milea, nu reparaţi nimic! Filmaţi totul şi, când mă întorc, 
von da totul la televiziune,,. Acest lucru a fost confirmat şi di 
cei de la Timişoara, care au spus că au primit ordin să m 
repare nimic”2, a declarat Silviu Curticeanu, şeful Cancela 
rii prezidenţiale. 

* 


* * înscrisă de aproape un an în agenda vizitelor ofici.il” 
deplasarea în Iran s-a desfăşurat potrivit regulamentelor 
protocoalelor în vigoare la acea dată. Primul ajuns la 
Teheran a fost un ofiţer din Direcţia a V-a a Securităţii, 
instituţia îns. U cinată cu paza şi protecţia comandantului 
suprem. E vorb de căpitanul Gelu Ivan, care de obicei era 
aghiotantul Elen. Ceauşescu. 

] lon Dincă - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 21 oi lon, brie 1993 

2 Silviu Curticeanu - stenograma audierii Comisiei 
„Decembrie 198') ' octombrie 1993 

ULTIMA VIZITĂ. LA TEHERAN 

Ivan s-a deplasat în Iran pe 9 decembrie 1989, înainte ca 

I miişoara să se pună în mişcare. „In ultimul timp mă 
ocupam 

II pregătirea apartamentului pentru astfel de deplasări. 
Eram ii'Jiiolantul ei, dar le plăcea cum pregăteam eu 
reşedinţa. MlMimea mea în Iran a fost să mă ocup de casa 
de oaspeţi, I|Mltamentul, conform cerinţelor care erau 
atunci. Trebuia A lle căldură, apă caldă, apă rece, verificări, 
să fie curăţenie. Wam aparate de detectare a radiaţiilor, iar 
în rest - cu ochii ti manual. Făceam o verificare tehnică a 


încăperilor, dar nu nu descoperit niciodată nimic”1, a 
declarat Ivan. 

Reşedinţa rezervată lui Ceauşescu, pe timpul şederii în 
lom, a fost Palatul Saadabad din Teheran. 

* 


* sili | cele două zile cât a stat în Iran, Nicolae Ceauşescu a 
ni il lin comportament atipic. Cei care l-au însoţit au sesizat 
ti eil lucru. 

(eea ce am remarcat în Iran a fost faptul că Ceauşescu a 
IM u I de foarte multe ori legătura în ţară. De regulă, eu 
făceam li c, Al ura telefonică. Dar de data asta a preferat ca 
acest lucru iA 1 lacă aghiotantul. A vorbit la ore foarte 
nepotrivite pentru lit'iiil nostru orar. Dacă în ţară era ora 
cinci, în Iran era ora 

I i”, a declarat secretarul Mihai Hârjău. 

Nervozitatea delegaţiei sosite de la Bucureşti a fost 
remarHIlit şi de căpitanul Gelu Ivan. „Când a venit 
delegaţia, toţi I, III nervoşi. Eu nu ştiam ce s-a întâmplat în 
ţară, pentru că ii un ocupat la Teheran de reşedinţă.”3 

I'olrivit altor persoane din delegaţie, erau momente când 
1 mşescu suna în ţară chiar la intervale de jumătate dei , 
Iu general, discuta cu Elena Ceauşescu sau cu Manea 
Iluescu. 

I liiltă relataredesprevizităâiaparţineluiVasileNicolcioiu, 
MIC UI 1989 era şeful Protocolului de Partid şi de Stat. 
„Aavut ! i ir lu Ivan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989,, 16 noiem- |Mti'i'is ' Miliţii Hârjău - 
stenograma audierii la Comisia „Decembrie 1989,, 7 
feliihuii 1994 convorbiri cu preşedintele Iranului, a primit 
vizita minislm lui de Externe la reşedinţă. În afară de 
acestea, nu a mai avui nimic special. A mai avut şi o vizită la 
un muzeu, unde ii fost singur. Era un muzeu de artă 
populară - tablouri. Vizilit a durat o oră şi l-am avut ca ghid 
pe directorul muzeului Ceilalţi membri ai delegaţiei au avut 


întâlniri cu omologii lor”1, a spus Nicolcioiu. 
* 


x X 


Prăpastia între propagandă şi realitate a atins cote cu 
mice în „Scânteia” de marţi, 19 decembrie 1989. În timp tu 
la Timişoara se petreceau lucruri dramatice, întreaga 
pagin. L 1 a ziarului aflat sub tutela CC al PCR era dedicată 
vizilt „istorice” a lui Ceauşescu în Iran. Să consemnăm, peni 
iu eternitate, cele şapte titluri „de copertă”: „Vizita oficială 
de prietenie a tovarăşului Nicol. 1* Ceauşescu, preşedintele 
României, în Republiui Islamică Iran” „Pe Aeroportul 
Bucuregşti-Otopeni” (din articol aflăm că „pionieri români şi 
copii ai membrilor ambasade iraniene au oferit flori 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena 
Ceauşescu”) „Dineul oficial în onoarea preşedintelui Nicol. 
li” Ceauşescu oferit de preşedintele Aii Akbar Hashem 
Rafsanjani, „Primire călduroasă la Teheran, „Cuvântarea 
preşedintelui Nicolae Ceauşescu, „ Cuvântarea 
preşedintelui Aii Akbar Hashemi Rafs, 111 jani” 

Interviul tovarăşului Nicolae Ceauşescu acordat zia 111 lui 
iranian „lehran Times”.2 

Ca şi cum „cearşaful” paginii 1 nu era suficient, vizitei iu 
Iran i-a mai fost alocată integral şi pagina 3, plus o bună pai 
li din pagina 6 (ultima). Aproape jumătate din ziar pentru 

1 Vasile Nicolcioiu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie |!M'i 23 martie 1994 

2 Ziarul „Scânteia”, 19 decembrie 1989 

ULTIMA VIZITĂ. LA TEHERAN mliilnire absolut banală! 
Ceauşescu trebuia prezentat ca un ui care scrie istorie la 
orice pas. În schimb, situaţia internă 1,1 |inută însă sub 
capac. 

* 


x X 


În timp ce Nicolae Ceauşescu se lăsa răsfăţat de gazdele 
iiitniene, acasă era urgie. Frâiele puterii se aflau în mâinile 
| Iniei Ceauşescu şi ale lui Manea Mănescu, aşa cum se 
stabilise la şedinţa CPEx din 17 decembrie. 


(onstantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, avea 
ni declare în 1993: „Stând şi gândind acum, mai temeinic, 
asui i, imomentului plecării în Iran, am impresia că ela 
plecat ca i 'imai să nu fie aici. Socotea că se va rezolva la 
Timişoara şi el ', i veni ca şi când nu s-a întâmplat nimic”1. 

I. A întoarcere însă, lucrurile erau deja scăpate de sub 
nntrol. Acelaşi Manea a fost martorul unor scene în carei 
lena Ceauşescu şi-a ieşit din minţi. „Ea vorbea de regulă cu 
îmi (.'oman, însărcinat cu problemele de la Timişoara. Erau 
tul limpui încordaţi. Am auzit-o pe Elena ţipând, cred că la 
1 uman, că „trebuie tras la picioare, trebuie speriaţi!,.”2 

Minţit şi în Iran 

Nicolae Ceauşescu s-a întors din „glorioasa” vizită de la li 
lieran miercuri, 20 decembrie, în jurul orei 15.00. Primele 
'NLI II maţii le-a primit de la Elena Ceauşescu. Amănunte a 
ofeii lun Dincă. Fostul demnitar cam încurcă socotelile, 
vorbind -Kui de 53, când de 52 de cadavre. 

And s-a întors din Iran, la aeroport, primul lucru a fosti 
nilrebe care este situaţia la Timişoara şi în ţară. I s-a spusi 
uni numai 13 morţi la Timişoara şi cred că a fost liniştit i 
lucrurile s-au soldat cu numai 13 morţi cât a fost el pieii and 
a venit la birou, a cerut legătura cu prim-ministrul 

1 'ionstantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 28 1,. Fiului”1 1993 

Dăscălescu. Când l-a întrebat câţi morţi sunt la Timişo.in 
Dăscălescu i-a spus adevărul: 52 de morţi. Ceauşescu a în 
Iu bat de ce a fost minţit. Într-adevăr, dintre cei 52 de nnuj| 
rămâneau numai 12, pentru că 40 au fost aduşi la Bucure, 
II Hotărârea cred că a aparţinut Elenei Ceauşescu, dar nu 
sil cine a lucrat”1, a declarat Dincă. 

Cele 40 de cadavre erau aduse pe 19 decembrie | 
Bucureşti, pentru a fi arse la crematoriu, iar cenuşa Ini 
aruncată într-o gură de canal din Popeşti-Leordeni, la mâl 
ginea Bucureştiului. Cu toate acestea, urmele represiunii n 
au putut fi şterse. 


Era 20 decembrie şi Ceauşescu se pregătea să vorbea M 
poporului despre evenimentele de la Timişoara. 

1 Ion Dincă - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 21 octoml' 1993 

GRIJA LUI CEAUŞESCU: 

SITUAŢIA DIN PANAMA 

„iute şaua să priceapă iapa! Dictatorul român îi înfiera! 
Americani pentru intervenţia din Panama, dar de fapt „iriga 
la sovietici să nu se bage în „treburile interne ale 
Homâniei”. 

Upă întâlnirea de la Malta, dintre George Bush şi 

Mihail Gorbaciov (2-3 decembrie 1989), atenţia lui Nicolae 
Ceauşescu s-a îndreptat către America. Inia. Şi asta nu 
pentru că ar fi vrut să crească importul de -ni, ine sau de 
cafea, ci pentru că-l interesa situaţia politicoilii. Tră din 
zonă. 

I 1 informaţie la primă mână, primită de Securitatea din 
in, inia de la un agent sub acoperire, după întâlnirea de lai 
illu, l-a pus în gardă pe Ceauşescu. Pe 3 decembrie, înal. Ile 
miezul nopţii, comandantul Securităţii - generalul iliiin Vlad 
- l-a informat pe şeful statului român că Bush şi i | mciov au 
convenit să rezolve „pe orice cale” problemele lilitv din 
Panama şi din România. 

I'0 L.. IL torul român a înţeles mesajul: americanii urmau 
să-l tin. Ilrne pe generalul Manuel Antonio Noriega, iar 
sovieii pe Nicolae Ceauşescu. De aceea, din acel moment, a 
ni ni ochii pe Panama: era ca şi când ar fi privit în oglindă, 
mi |, i regimului de la Ciudad de Panama era copie la indigo 

(, % cea a regimului de la Bucureşti. Sau invers. 

La întoarcerea de la Teheran, atmosfera la bordul aeroiu 
vei prezidenţiale era încordată. Nu numai din cauza evei 
mentelor de la Timişoara, ci şi a unei comunicări urgente li 
la agenţia oficială de presă, Agerpres. Informaţia venise pn 
telex la echipajul avionului. 

Comanda deplasării în Iran îi aparţinea şefului Aviajiit 
Militare, generalul Iosif Rus. In 1995, acesta declara 


Comisluj „Decembrie 1989” că a fost alertat de echipaj 
întrucât sosr „o telegramă importantă”. 

Secretarul personal al lui Ceauşescu, Mihai Hârjău, a amin 
tit şi el despre telegrama respectivă. „Labordul avionului ei, 
m teleimprimatoare pe care se primeau ştirile de la Agerprt 
Astea erau predate imediat lui Ceauşescu. A fost o ştir 
intervenţia SUA în Panama, cu Noriega. Chiar la întoarce s- 
a întâmplat. Mi-a rămas în minte pentru că, imediat din 
aceea, i-am pus pe birou ştirea respectivă.”1 

Intervenţia americană din Panama 1-a avut ca ţintă pe şeii 
guvernului de atunci, generalul Manuel Antonio Nonei 
Acesta era agent dublu: al serviciilor secrete americane al 
celor cubaneze. Noriega a lucrat pentru CIA din anii până 
în anii '80. 

În 1989, Noriega a devenit duşman al SUA şi trebuia în | iii 
n rat. Ela fost acuzat de administraţia americană că a 
transmit informaţii confidenţiale Cubei şi că a facilitat 
transferul il” tehnologie sensibilă ţărilor comuniste din 
Europa de Est. H în cârca lui Noriega a fost pusă şi 
vânzarea de arme grupări Im comuniste din America 
Latină. Dintre acuzaţii nu a lipsii nl colaborarea cu 
traficanţii de droguri. 

Sub pretextul executării unui soldat american de călit 
militarii generalului Noriega, Statele Unite ale Ameţii au 
invadat Panama la 20 decembrie 1989. În acelaşi timp 

1 Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 felut. 

— Rie 1994 

GRIJA LUI CEAUŞESCU: SITUAŢIA DIN PANAMA u (eticii 
acționau silențios în România, avându-l în vizor pe! Liolae 
Ceauşescu. Revenit de la Teheran, acesta găsea un IfNpar 
imposibil de potolit. Doar boala puterii perpetue îl IHilea 
orbi într-o asemenea măsură, încât să nu-şi dea seama hii 
intrat într-o capcană mortală. 

Cheile mesajului: Panama = România, SUA = URSS 


După întâlnirea Bush-Gorbaciov, redactorii paginii fllerne 
de la „Scânteia” - „organ de presă al CC al PCR” - erauiiiii 
hii după ştirile politico-militare din America Latină. Din li 
decembrie, principala informaţie externă devine situaţia Un 
l'anama. 

(im pajul este deschis de o ştire cu titlul: „Republica i in, 
una respinge amestecul SUA în treburile sale interne”1. 
Mâluri, conducerea României Socialiste critică dtir 
amestecul unirilor puteri în „treburile interne ale ţărilor 
suverane”2. 

SA fim serioşi: nu mai putea „Nea Nicu” de grija lui „i 
itlga! Generalul nici măcar nu făcea parte din grupul său 

| 'i ieteni (precum majoritatea dictatorilor africani), pentru 
[. Li venii de-a rândul s-a comportat mai degrabă ca un 
„agent."11 una list,. Mesajul, de fapt, nu era pentru 
americani, ci penM myvietici. Înlocuiţi Panama cu România şi 
SUA cu URSS 'e (i afla ce voia să spună Ceauşescu: 
„Republica Socialistă Miu 11 a 11 ia respinge amestecul 
URSS în treburile sale interne”. I ! ii deocamdatăn-o putea 
spune pe şleau, ca să nu-i înfurie şi MI i are pe sovietici. Mai 
ales că România şi URSS erau aliate ! a politico-militar 
(Tratatul de la Varşovia), cât şi economic -A1U). 

l'e 15 decembrie, „Scânteia” ia o „pauză de Panama”. În 1 
'! Tii.„ externă îşi face loc, în schimb, o „telegramă de feliciţi 
primită de Ceauşescu de la un prieten african: mareşalul 1 I' 
11111 Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga. „în numele 
I. rul „Scânteia, 14 decembrie 1989 poporului zairez, unit 
în jurul partidului nostru, Mişcau Populară a Revoluţiei, şi în 
numele meu personal, vă adrc. 1 vii şi calde felicitări”1, 
scria sălbaticul dictator de la Kinsha. A Ceauşescu fusese 
reales de trei săptămâni, dar pentru dovrl de apreciere nu 
e niciodată prea târziu. 

Cu cât situaţia din Panama se agrava, „Scânteia” lua 
poziţie, se aşeza temeinic în tranşee: „Adunarea Naţionalii i 
reprezentanţilor Magistraturilor din Panama 1-a desemnai 
pi comandantul forţelor de apărare panameze, generalul 


Mani n i Antonio Noriega, în funcţia de şef al guvernului, cu 
împu terniciri extraordinare de urgenţă pentru asigurarea 
apărau, teritoriului naţional faţă de agresiunile externe. 
Adunau i Naţională a declarat ţara în stare de război, care 
va fi menţin 111,1 atât timp cât persistă agresiunile 
economice, politice şi mii i 1, 11 ale administraţiei SUA 
împotriva Panama”2. 

Ocupat cu şedinţa CPEx şi cu teleconferinţa, comandantul 
suprem îşi făcea timp să transmită indicaţii şi spre 
„Scânteia „Mai mult Panama! Mai mult Noriega!”. 

Când a plecat spre Iran, Ceauşescu avea, la bordul avioi 
111 lui prezidenţial, ziarul „ Scânteia” din acea zi. Pe ultima 
pag i 11 a acestuia trona articolul de înfierare a 
americanilor, „diavu lii” cazului Panama. Pe „diavolii” 
cazului România - sovn ticii, pomeniţi în şedinţa CPEx cu 
uşile închise - îi averti, i deocamdată, prin ricoşeu. „Nea 
Nicu” striga la americani t, i să priceapă sovieticii. 

Rubrica externă din ziarul partidului a criticat Stalcli* 
Unite până pe 22 decembrie, când Ceauşescu a simţit pe 
propria piele că informaţiile primite în seara de 3 
decembrie 1989, de la generalul Vlad, erau cât se poate de 


adevărate Dureros de adevărate! 
* 


XX 


Din 20 decembrie, mesajele din „Scânteia” devin tot mai 
străvezii. Aflăm că guvernul panamez acuză SUA de „terori 
in 

1 Ziarul „Scânteia”, 15 decembrie 1989 

2 Ziarul „Scânteia”, 16 decembrie 1989 

GRIJA LUI CEAUŞESCU: SITUAŢIA DIN PANAMA 103 

It il.it împotriva unei ţări suverane şi independente”1. 
Apoi, ii t L.. Lru 1 partidului începe să se simtă, printre 
rânduri, spaima. Li i i-auşescu de lichidare fizică. 

„Irupe ale Statelor Unite au pătruns - din ordinul prer 
dintelui George Bush - pe teritoriul panamez. (...) Scopul 
K'Miinii armate americane împotriva acestui mic stat nea-! 


Ui.il din America Centrală este, după cum preciza însuşi! 
Fiul Casei Albe, de a-1 captura pe generalul Manuel 
Antonio MM lega, şeful guvernului panamez, şi a „restabili 
demo- 

(tţi. I, în Panama. Proclamându-se „apărător al libertăţii, 
prisma mpriilor interese, dacă un guvern al unui stat 
independent i uveran este democratic sau nu.”2 

Scânteia, menţionează şi dimensiunea trupelor trimise de 
„in ani în Panama. Paralelismul cu sovieticii care operau i |. 
I ui România este uluitor! „La atacul neprovocat împoFLVRIT 
Republicii Panama au luat parte forţe aeriene şi terestre... | 
puţin 30.000 de militari americani participă la atacurile it, 
Linşate în cursul dimineţii împotriva a patru cazărmi ui. 
Imeze."3 

I'iintre rândurile ziaristului anonim (în fond, Secţia de, ia 
CC al PCR) răzbate satisfacția că Noriega nu a fost „piui.it, 
dar se simte şi nevoia disperată de siguranţă a lui auşescu 
în faţa intervenţiei sovietice. „Generalul Antonio iui lega „se 
află într-un loc sigur şi este hotărât să reziste”, a! [, U. 
Itşeful gărzii personale a generalului la postul naţional It' 
1.111 io.”4 

Scânteia, creează un paralelism perfect între Panama - 
Humânia, scriind despre „state mici, (a se citi Panama şi tu. 
Mia) confruntate cu „superputeri, (SUA şi URSS). „Cu MI 
ni. li mult sunt de condamnat actele de agresiune brutală 

I IA împotriva unui stat mic, care îşi apără libertatea şi 
prudenţa încălcate de o superputere. Este dreptul sacru IL 
III LI.1 rui popor de a-şi hotărî singur modul de viaţă, 
regimul liln, conform năzuinţelor şi tradiţiilor sale.”5 

lirul „Scânteia”, 20 decembrie 1989, 't. liul „Scânteia”, 21 
decembrie 1989 

Ca să justifice nevoia de perpetuare a regimului sa 
Ceauşescu - demagogul perfect - este capabil să apele 
chiar şi la „năzuinţe” şi „tradiţii”, chiar dacă nu şi-a întreb 
niciodată poporul, sincer şi neregizat, dacă vrea comune. M 


sau capitalism, dacă vrea republică sau monarhie, dacă-l 
vn pe Moş Crăciun sau pe Moş Gerilă. Şi nu i s-a părut nimii 
u neregulă când comuniştii, cocoţaţi pe tancurile sovietice, 
n falsificat alegerile din 1946, au preluat puterea în Români 
l-au alungat pe rege, au naționalizat uzinele şi au con fi si, i 
pământurile. Oare acestea să fi fost, atunci, „năzuinţele 
„tradiţiile” poporului român?! 

* 


x X 


Pe 22 decembrie, „Scânteia” e şi mai transparentă în prl 
vinţa spaimei lui Ceauşescu de a fi înlăturat, capturat şi [ii 
In dat. „Veştile sosite din Panama aduc noi amănunte, apro, 
i| incredibile pentru timpul în care trăim, în legătură cu prai 
l cile politicii americane. Astfel, purtătorul de cuvânt al Cii 
Albe a anunţat că SUA instituie un premiu de un milion îl 
dolari pentru capturarea generalului Noriega şi o recont 
pensă de 150 de dolari pentru eliminarea fiecărui luptătu 
loial lui Noriega. Asemenea mijloace, incalificabile, constil 
un o autodemascare, care-i ţintuieşte la stâlpul infamiei pe 
cei n recurg la asemenea metode.”1 „Cei ce recurg la 
asemenea metode” - aici e cheia! Aici de viu evident că nu 
Panama era problema lui „Nea Nicu”, ci clu. li România. Şi 
nu americanii îi dădeau fiori, cât alţii care „recm la 
asemenea metode”, aflaţi chiar aici, în coasta lui - în ţară, i 
oraş, în Piaţă, poate chiar şi în Palat. 

Câteva ore mai târziu, la scurt timp după fuga lu 
Ceauşescu, „Scânteia” apare într-o ediţie specială, cu 
unnunu coafat: „Scânteia poporului”. Aceiaşi ziarişti ne 
informe. I, că „Dictatura a căzut, poporul e liber!,2, iar pe 
prima pagm e inserată o explicaţie: „Ziarul nostru apare azi 
într-o ediţii specială, într-o expresie patriotică, nouă, 
adevărată, ca 

1 Ziarul „Scânteia”, 22 decembrie 1989 

2 Ziarul „Scânteia poporului”, 22 decembrie 1989 

GRIJA LUI CEAUŞESCU: SITUAŢIA DIN PANAMA 


„LI poporului”1. Chiar în ziua următoare, activiştii de presă 
iinillicun titlu care le arată măiestria atât de mult 
sugrumată III ml! Osul dictator: „Printre gloanţe şi 
branduri, Bucureştiul Munceşte pentru ţară şi popor”2. 

Liniştea grâului şi pacea pâinii 

ICi mânem pe 22 decembrie, dar ne întoarcem la ziarul li! 
dimineaţă, pentru a vedea ce mai produceau activiştii de 
MM'ttil înainte de fuga odiosului. „Scânteia” ne spune că, 
de-a iil11) ', 111 şi de-a latul ţării, populaţia e trup şi suflet 
oprim asupra unuia Mi, il în pagina 2, al cărui titlu sună 
exact aşa: „Să acţionăm niiţi pentru ca glia strămoşească să 
rămână veşnic a noasiifl, i celor care o muncim Cuvântul 
ţăranilor din comuna tâlli'orghe Doja, Ialomiţa”3. 

'ui pătrundem în atmosfera locului: „Sosiţi din câmp - 
unde ! iiiliau grâul şi orzul, unde pregăteau răsadniţele 
pentru i”H, h mele anului viitor - sau din sectorul zootehnic 
(...), locuitoM i om unei Gheorghe Doja au venit cu mic, cu 
mare, pentru a-şi |! Il II cu fermitate şi tărie părerea asupra 
evenimentelor petreiilr în municipiul Timişoara,4. Şi atunci, 
ce să vezi? „In cadrul iini'l vibrante adunări cetăţeneşti”5, a 
luat cuvântul tovarăşul Mii'ilnntin Călin, preşedintele C. A. 
P. Gheorghe Doja. 

(Ymd am ascultat cuvântarea tovarăşului Nicolae i iu, eseu 
şi am aflat cele petrecute în municipiul Timişoara Mi ' Iirle 
de 16-17 decembrie a.c. 

— Care au culminat prin acte lţtinilsle, de vandalism şi 
distrugere a bunurilor publice - H întreaga mea fiinţă m-am 
revoltat şi am înţeles, nici nu s,ii (reu de înţeles, că aceste 
elemente huliganice, provocalUfUi', sunt instrumente 
manevrate de cercurile revizioniste, „ int... lrde, 
imperialiste, care au atentat la integritatea şi '! Nul 
„Scânteia poporului”, 22 decembrie 1989 1. Irul „Scânteia 
poporului”, 23 decembrie 1989 ' „|. Irul „Scânteia „, 22 
decembrie 1989 independenţa ţării, încercând să împiedice 
dezvoltarea im jn tuoasă a scumpei noastre patrii.”1 


Acum, atenţie sporită! În faţa oamenilor muncii du comuna 
Gheorghe Doja, tovarăşul Călin ne oferă un momcn de 
inefabilă trăire poetică. „Grâul nostru pus sub brazda 11 
această toamnă a răsărit perie şi anunţă recolte din cele M. 
Mari; şi celelalte culturi ne vor da recolte cu adevărat 
reconl Cu ce drept vin unii să tulbure liniştea grâului şi 
pacea |ai nii? Aceşti indivizi ar trebui să ştie că noi, ţăranii, 
asemeni întregului popor, suntem înfrăţiţi precum grâul şi 
sunln strâns uniţi în jurul partidului şi al iubitului său 
conducălm omul de aleasă omenie pe care în comuna 
Gheorghe Doja il cunosc şi copiii, şi bătrânii.”2 

Evoluţia ştirilor despre Panama în ziarul „Scânteia” 

14 decembrie: „Republica Panama respinge ameshvu SUA 
în treburile sale interne” 

16 decembrie: „SUA atentează la independenţa Republu II 
Panama” 

17 decembrie: „Panama: Apel la crearea unui front unii 
pentru apărarea independenţei ţării” 

20 decembrie: „Guvernul panamez respinge ferm ame 
tecul SUA în treburile interne ale ţării” „21 decembrie: „Un 
act inadmisibil, de o deosebită gravi tate internaţională: 
Agresiunea Statelor Unite împotriv Republicii Panama” 

22 decembrie: „Agresiunea SUA împotriva Panama: t 
gravă şi condamnabilă manifestare a politicii de forţa 
dictat” 

2 Ziarul „Scânteia „, 22 decembrie 1989 

20 DECEMBRIE: 

PE CULMILE DISPERĂRII Intr-o teleconferinţă, un discurs 
şi un decret, Ceauşescu i „re populaţiei să dea „o ripostă 
fermă cercurilor reacționare”. Strigă însă în pustiu: românii 
nu mai au nici un hefsă sară în ajutorul unui dictator 
disperat. Cine să-l ni, vi creadă după atâţia ani de minciuni? 

Upă întoarcerea din Iran, Nicolae Ceauşescu s-a 
comportat ca un actor al unui film prost regizat. 

Dictatorul era convins că el e personajul pozitiv. 


IM ilecizii contradictorii şi se baza pe un aliat inexistent: 
Utii muncitoare. 

I ie la aeroport, „Nea Nicu” a mers direct la birou, în 
sediul MMiiletului Central al Partidului Comunist. Se 
concentra asudemontării acţiunilor destabilizatoare. Unul 
dintre secretul de cabinet, Mihai Hârjău, avea să declare: 
„La o anumită „n |, i (liemat pe cel care coordona gărzile 
patriotice, colonelul iu. Hăbescu. Din frânturile de discuţii 
care se purtau în antitiii ia unii intrau, alţii ieşeau - am 
înţeles că trebuia să se 1. Ilura cu câteva judeţe, să se 
trimită gărzi patriotice la ttiie. Oara”1. 

I -ile vorba de mobilizarea a aproximativ 25.000 de 
perrtur din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea, care au fost trimise 
pe 

MIli.il I lârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 februâl 

21 decembrie la Timişoara, înarmate cu bâte, pentru rep 
marea manifestanţilor. 

Teleconferinţa disperării 

Văzând cum stau lucrurile, Nicolae Ceauşescu a ţinui în 
seara aceleiaşi zile - 20 decembrie 1989 - să se adrese 
personal atât prim-secretarilor de partid din judeţe, câl 
„oamenilor muncii”. 

Şeful Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu: „Ajun la 
birou, după venirea din Iran, mi-a spus să pregătesc penii 
ora 19.00 studioul TV, că vrea să transmită ceva în direct. 
11 studioul în care înregistra urările de Revelion. Între tini] 
probabil a vorbit cu Bobu sau cu Dăscălescu şi mi-a spin. | 
la ora 17.00, că” vrea o teleconferinţă înainte de transmisia 
1 direct”1. 

Teleconferinţa a început la ora 18.00. În informarea sa 
confuză, cu fraze lungi şi incoerente - Ceauşescu a fâii 
referire la situaţia din Panama, insistând pe înţelegerea soi 
to-americană de la Malta. 

„Trebuie să atrag atenţia tuturor, nu numai comunişti Im 
dar tuturor, de campani a care a fost declanşată imediat d e 


1111 i rite cercuri. Începând cu Budapesta, aceasta 
demonstrează i putere (inclusiv preşedintele SUA a 
declarat că a discul cu preşedintele Gorbaciov despre 
problemele României 1 Malta), ca de altfel şi declanşarea 
atacului SUA împotn Republicii Panama, stat care îşi apără 
independenţa, integri tatea şi suveranitatea şi nu vrea să 
capituleze în faţa cercu ri li imperialiste, antirevoluţionare, 
care vor să lichideze indepre denţa şi libertatea teritorială a 
patriei... loate acestea impui din partea tuturor cetăţenilor, 
o întărire a solidarităţii, de i a puns ferm tuturor cercurilor 
care acţionează împotriva inii reselor poporului român, ca 
oamenii muncii şi cetăţenii dl 

1 Silviu Curticeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H'i octombrie 1993 

20 DECEMBRIE: PE CULMILE DISPERĂRII iir domeniile 
să dea ei riposta, pentru a neutraliza aceste n (urni 
împotriva independenţei socialiste, a independenţei Minlliei 
şi poporului nostru!”1 

Discursul disperării li hi în te de încheierea teleconferinţei, 
Ceauşescu a avut i|.l să le transmită oamenilor din teritoriu 
că la ora 19.00 va IVIM un discurs televizat pe tema 
situaţiei de la Timişoara, uni! Dintre prim-secretarii din ţară 
chiar l-au asigurat pe Invarăşu', că vor lua măsuri ca 
discursul să fie urmărit de 41 mai mulţi „oameni ai muncii”. 

Personalul din subordinea lui Ceauşescu pregătea de zor A 
i insă nimic nu-i mai era pe plac comandantului suprem. Ll 
n i Curticeanu: „După teleconferinţă mi-a spus să mai pun 
tljli' scaune în sală, pentru că vrea să mai participe şi alte 
MtM m ane la transmisia directă. Urmau să participe, din 
Biroul ' imanent, Elena Ceauşescu, Ion Dincă, Gogu 
Rădulescu, itilni'ilrul de Externe (Ion Stoian) şi ministrul 
Apărării (Vasile Illi'. 1). A venit în studio, a văzut situaţia şi a 
dat scaunele i mi A ţinut discursul în picioare”2. 

I „iscursul a durat aproximativ 10 minute şi era o variantă 
jili'im urlată a cuvântării care fusese deja dată la tipar, ca să 
apară li mt. L.i în „Scânteia,. Cuvântarea integrală a putut fi 


1989. 

Decretul disperării 

Il upă teleconferinţă şi după transmisiunea televizată, Mi 
iliii; Ceauşescu s-a întâlnit în sediul CC al PCR cu însăriitii 
1111 cu a faceri ad interim al Ambasadei URSS la 
Bucureşti. 

'ii'iHigrama teleconferinţei din 20 decembrie 1989 '11V 
IM (urticeanu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 28... lul.' 1943 întâlnirea a avut loc în jurul orei 
20.00. O jumătate de 01) mai târziu, Ceauşescu semna 
decretul cu privire la starea d* necesitate în judeţul Timiş. 

În textul decretului se spunea: „Toate unităţile Armaln 
Ministerului de Interne şi formațiunile Gărzilor Patriotici 
sunt puse în stare de alarmă”1. Mai mult, erau interzise 
„orii 1 întruniri publice şi circulaţia în grupuri mai mari de 
ciiu persoane”2. 

În acest timp, la Cabinetul 1 a fost zarvă mare. Printre ic 
chemaţi la ordine s-a numărat şi primarul Capitalei, Bariu 
Petrescu. Acesta a fost însărcinat de Ceauşescu să mobilizci 
„oamenii muncii” pentru a organiza, în dimineaţa 
următoare o mare manifestaţie populară împotriva 
„huliganilor” de hi Timişoara. 

Ceauşescu voia, de fapt, să demonstreze solidaritate 
„întregului nostru popor” - „strâns unit în jurul PCR” 111 
„cel mai iubit fiu al poporului”. Era convins că românii suni 
gata să sară în foc pentru el. Nici nu-i trecea prin cap că 
„oa ine nii muncii” l-ar putea abandona. Cu atât mai puţin 
că s, if întoarce împotriva lui. Era 20 decembrie 1989, iar 
Ceauşesi 11 chiar se credea salvatorul poporului român. 

20 decembrie avea să fie şi ultima zi în care dictatorul.1 
dormit în patul lui de acasă, din Cartierul Primăverii. Apnl 
în puţinele zile care i-au mai rămas de trăit, s-a lungii 111 
dormitorul său din sediul Comitetului Central, în patul de 
fier dintr-o cazarmă din Târgovişte ori pe bancheta incorru 
la unui IAB. 


Aici, Radio Europa Liberă! 

În timp ce Nicolae Ceauşescu pregătea ultimele zvâcnii 1 
ale regimului său represiv, majoritatea românilor 
comutasei.l aparatele de radio pe frecvenţa Europa Liberă. 
Începând cu IM 

1,2 Decretul prezidenţial privind starea de necesitate în 
judeţul Timiş, 20 ilii cembrie 1989 

20 DECEMBRIE: PE CULMILE DISPERĂRII 111 
tM'embrie 1989, postul a prezentat situaţia de la Timişoara. 
Mu. () decembrie, mesajele anticeauşiste s-au înmulţit. 

Lată o parte din conţinutul jurnalelor de ştiri de la Europa 
literă, din ziua în care Ceauşescu instituia starea de necesin 
|, i Timişoara. 

I i uvântul scriitorului Eugen Ionescu de la Paris: „Sunt 
laturi de voi, vă doresc libertate!” „t) bandă imprimată cu 
împuşcăturile de la Timişoara, în i are se aud rafale de arme 
automate, a fost difuzată toată lua. Se aud inclusiv lovituri 
de tun şi un țipăt de femeie. 111 Iterior, ziaristul Emil 
Hurezeanu a recunoscut că banda iu împuşcături a fost o 
diversiune.) 

| ielul doctorului Vasile Flutzer, preşedinte al Comitetului 
Român pentru Drepturile Omului: „Ostaşii români nu trag 
ui liicele şi fiii poporului!”, '! Decembrie 1989, miting de 
protest în Piaţa Odeon din Munchen: Doru Braia, militant 
pentru drepturile omului, II eere lui Ceauşescu să plece. 

I omunicat al agenţiei iugoslave Taniug: „In România a li 
ist decretată starea de necesitate. Răniţii sunt lăsaţi să mi 
iară, nefiind îngrijiţi, iar ulterior sunt îngropaţi în gropii 
uniune”. 

[. Le citat postul de radio de la Sofia: „La Bucureşti se văd 
[ii' străzi patrule militare din ce în ce mai numeroase”. 1!. 
Le difuzat şi un bilanţ macabru: 4.500 de morţi la | 
iinişoara. (O uriaşă minciună!) 

În i ursul emisiunilor au mai fost anunţate şi manifestații 
protest ale românilor din Occident. 

I uropa îi număra zilele lui Ceauşescu 


În volumul Revoluţia din Decembrie 1989, Alesandru Duţu 
il'[ li a o serie de reacţii ale unor lideri europeni la adresa 
1lllor luate de Ceauşescu. Declaraţiile acestora au fost 
făcute tot pe 20 decembrie, ziua în care Ceauşescu decid 
starea de necesitate în judeţul Timiş. 

Frangois Mitterrand, preşedintele Franţei, aflat în vizii, i li 
RDG, a declarat la televiziune: „în România nu e un regii 
ideologic. E un regim personal, familial, care nu are nici m 
motiv să subziste. Sunt convins că zilele acestui regim, înli 
Europă aflată în plină evoluţie, sunt numărate”1. 

AloisMock, ministrul de Externe al Austriei, a declaratponli 
„Limes”: „Călcarea brutală în picioare a celor mai elemenl. 1 
drepturi ale omului, în România, a creat o stare periculo. | 
pentru pacea Europei”2. 

William Waldgrave, ministru adjunct de Externe al Mm 
Britanii, spunea la BBC: „Informarea corectă şi cuprin toare 
a cetăţenilor români are o importanţă imensă. Num aşa le 
vom putea dovedi românilor că opinia publică momii ală 
urmăreşte comportamentul regimului de la Bucureşti 
numai aşa vom putea arăta că, după părerea noastră, zile 
regimului sunt numărate. Şi că, în curând, persecuțiile pe 
i.] oamenii le-au suferit se vor sfârşi”3. 

— 3 Alesandru Duţu - Revoluţia din Decembrie 1989 - 
Cronologie, Editura IKK 2006 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL 

„Marea demonstraţie a oamenilor muncii”, organizată ui 
sprijinul regimului, a fost o greşeală tactică uluitoare. 
Diversioniştii asta aşteptau: peste 50.000 de oameni 
adunaţi la un loc. Ceauşescu a picat în capcana unui 
exerciţiu de autoadmiraţie. 

Sfătuit de lingăii din jurul său şi împins de propriile porniri 
paranoice, Nicolae Ceauşescu a crezut că organizarea unui 
miting va rezolva problemele de i I imişoara. Decizia de a 
strânge „oamenii muncii” în faţa „hllului CC al PCR a fost 
bomboana de pe coliva regimulill (irupările diversioniste au 
avut „materia primă” pentru | i Linşarea revoltei în 


Bucureşti. Intre timp, Timişoara era li L.. lrat oraş liber, dar 
asta nu influenţa prea mult balanţa i Mierii din Capitală. 

I, i Bucureşti, aparent era linişte, însă tensiunile 
acumulate li i eiiiseră insuportabile. Era suficientă o 
scânteie pentru ca III! Să explodeze. Mitingul, la care au 
fost convocați „oamell muncii” pentru susţinerea „iubitului 
conducător”, a fost Mirii ce aşteptau diversioniştii. Un 
cadou nesperat, făcut de HI dictator în derivă. 

* 

* * îmbătat cu apă rece după discursul televizat din seara 
i'H'i nlentă, Nicolae Ceauşescu a vrut să iasă în evidenţă ca 
în 1968. În urmă cu 21 de ani, discursul antisovietic du 
aceeaşi Piaţă, de la acelaşi balcon, i-a adus o popularii, iii 
formidabilă. Luase puterea de trei ani, dar românii încă 
considerau un politician mărunt în comparaţie cu pred cu 
sorul său, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Momentul august l-a 
transformat într-un erou naţional, trimiţându-l în ui lan pe 
Gheorghiu-Dej. 

În seara de 20 decembrie 1989, la scurt timp după reveni 
rea din Iran, Ceauşescu l-a întrebat pe Barbu Petrescu, pil 
mărul Capitalei: „Se poate organiza mâine un mare mii ni al 
oamenilor muncii?”!. Petrescu i-a răspuns: „Da, tovai. | 
secretar general. Spuneţi doar ora şi efectivul”2. Ceauşcsi i 
a hotărât: ora 12.00, cel puţin 100.000 de „oameni ai mum 
n de pe marile platforme industriale ale Capitalei. 

În dimineaţa următoare, într-o scurtă şedinţă cu memh 
CPEx, Ceauşescu le-a spus: „Ne invită tovarăşii de la Capita 
I. D o mare adunare populară. Trebuie să anunţăm unele 
măsu 11 „Nea Nicu, începea ziua cu o minciună, căci nu 
„tovarăşii do la Capitală” avuseseră ideea mitingului, ci el 
însuşi! 

„A fost o mică întâlnire, de câteva minute, în biroul aed 
Mic, de lângă el. În ultima vreme nu mai ţinea şedinţe în bi 
mu lui, la sfatul ei, ca să nu se consume cantitatea de oxigen 
I a intenţionat să vină la miting cu o serie de îmbunătăţiii 
pentru creşterea nivelului de trai. Vă amintiţi de cele 


câlcprocente, de femeile cu mulţi copii. Îşi făcuse nişte 
notițe pi un carnet, circa două păginuţe. Când a plecat la 
miting I, uitase pe birou. Şi eu am văzut că se caută înainte 
de a lu, t cuvântul. M-am dus, m-am uitat, le-am luat şi i le- 
am adu Că altfel s-ar fi zburlit imediat că dormim pe noi, 
cum avi obiceiul”3, îşi amintea şeful său de cabinet, 
Constantin Mai ic. 1 la o audiere din 1993. 

Promisiunile lui Ceauşescu arătau disperarea can 
cuprinsese. Acompaniat de aplauzele firave ale unei pie]. 
Aproape pustii după spargerea mitingului, „Nea Nicu” m,i 
dădea 200 de lei în plus la salariu, mai adăuga 100 de lei 1.” 

— 3 Constantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1981” decembrie 1993 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL tMifiie şi le fericea cu 
2.000 de lei pe mamele cu mai mult de lul copii. 

Secretul ţipetelor ti ei peste 100.000 de manifestanți din 
Piaţa Palatului şi lin împrejurimi erau prinşi ca într-un 
cleşte. Zona Pieței L.il ului a fost izolată de restul oraşului 
prin trupe de Miliție, -1 uritate şi Armată. 

Într-un raport al Comisiei „Decembrie 1989” se arată că 
Mrcina organizării barajelor pentru buna desfăşurare a 
'iiugului a fost preluată de generalul Gianu Bucurescu, u 
(iilor al şefului Departamentului Securităţii Statului, şi de 
'limeiul Marin Bărbulescu, şeful Miliției Capitalei. Au fost 

Himizate 10 baraje şi o rezervă”1. 

Acelaşi raport arată că, pe tot traseul, anumite străzi au 
fost ile cu autobuze, tractoare sau camioane pentru a- 
iâmpieiii ii pe participanţii la miting să iasă din coloane şi să 
plece. Pnin.il oraşului a fost împânzit cu trupe de 
Securitate. 

Momentul de cotitură al demonstraţiei organizate la iillnul 
lui Ceauşescu a fost diversiunea din zona restau- 'nliilui 
Cina descrisă de istoricul Ioan Scurtu. „în timpul, 111 tării 
s-a auzit un zgomot de petardă, urmat de un hârâit 

MI iialaţia de sonorizare, care au creat panică în rândul 
par- 'l iuţilor. Potrivit unor relatări, mai multe femei au fost 


n|iiiuse în spate cu ţepuşe de lemn, iar acestea au începuti 
ţipe. Cert este că, într-o stare de confuzie şi de teamă, 
iillelpanţii, mai ales cei din faţă, au aruncat tablourile, nu 
iirlele şi steagurile, căutând să se ferească de eventuale ' 
Muri.,„2 'iei rotarul de cabinet al lui Nicolae Ceauşescu, 
Constantin UIUM, a aflat rezultatul cercetărilor făcute de 
organizatorii |', i|n rt preliminar, Comisia „Decembrie 1989, 
"li mu Scurtu - Revoluţia Română din Decembrie în context 
internaţional, Editura li iH'dică în colaborare cu IRRD, 2006 
mitingului din Piaţa Palatului. „După evacuarea popul. I|i 
prezente la miting au rămas multe pancarte şi lozinci ' 
făcut curăţenie. Nu ştiu cine spunea, parcă Barbu Petrei 
primarul Capitalei, că au fost adunate foarte multe sule. 
Unt dintre ele erau cu vârful însângerat. Explicaţia ar fi fosl 
t, 1 echipă bine pregătită ar n înţepat femeile şi ele au ţipai 
i de disperare, fie de durere. Deci, aşa s-a produs. A fost fo. 
N bine organizat.”1 

Mărturii despre spargerea mitingului 

În timpul mitingului din 21 decembrie au fost mai mul 
diversiuni. Au depus mărturii în acest sens atât cei care fă o 
n parte din aparatul de represiune, cât şi participanţi din l'i. 
I Palatului. 

Implicat în evenimente, colonelul Andrei Păsărc. M descrie 
una dintre încercările de spargere a demonstraţiil Este 
vorba de acţiunea unor grupuri constituite, în prim i|m din 
muncitori de pe Platforma Pipera. Acestea aveau o sini tură 
organizatorică bine pusă la punct, pe principii milil. N De 
altfel, multe dintre întreprinderile de la Pipera erau ml 
tarizate, pentru că se ocupau cu „producţia specială”. 

„Pe Platforma industrială Pipera exista o importantă gu 
pare de opozanți, cu nucleul la întreprinderea de Cinesco. [| 
(ICIN), unde de „producţia specială” se ocupa coL. În 
Păsăreanu Andrei, care avea legături cu toate întreprimli 
rile din zonă. S-au format echipe sub îndrumarea subin 
nerului Trăistaru I., inginer Varga C., inginer Predescu, 1 
maistru Petre Şt., maistru Dragotă C., muncitor Mandle 


inginer Petcu P tehnician Niculescu T., tehnician Bar 
Daniela şi alţii. Prin mobilizarea făcută, muncitorii şi salai 
aţii de pe Platforma Pipera au fost primii care au pârtieip.il 

1 Constantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H'1 decembrie 1993 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL 117 milribuit la 
deturnarea mitingului din 21 decembrie”1, scrie RUfireanu. 

Momentu l-cheie a fost decizia de organizare a mitingului 
„III către Ceauşescu. „Scoaterea în stradă a populaţiei şi 
strângea la un loc a unui număr foarte mare de 
manifestanți erau u le dificil de realizat, având în vedere 
măsurile deosebite Miile de Ceauşescu în acea perioadă. 
Aceasta se putea face Miiinai cu aprobarea lui. În noaptea 
de 20 spre 21 decem- ' 'le 1989, ofiţerul de serviciu de la 
Centrala Industrială de i lei 1 ionică 1-a anunţat pe colonelul 
Păsăreanu să se prezinte ta icrviciu pentru organizarea 
unui mare miting în Capitală, |H i igramat pentru ora 9.00. 
Tot ce se dorea era ca mase mari de nimeni să fie strânse la 
un loc. De acum, pentru organizaţie, iiviintul de ordine era 
„boicotarea mitingului”.”2 

I) în moment ce existau mii de oameni, organizaţia putea 
4illniia. „Echipe formate din 3-5 persoane trebuiau să ('dl 
rundă în mulţimea din Piaţă şi să facă scandal, să se certe ni 
ie ei, să se împingă, să simuleze căderi, să ţipe, să producă 
Nfnilade, deplasându-se mereu pentru a nu fi localizaţi de 
un organele de ordine, apoi să părăsească Piaţa. Aşa s-a Mi 
u! S-a pătruns dinspre nord - Calea Victoriei, Ateneu -ii'ia 
ieşit prin sud, Biserica Bucur-Romarta”3, povesteşte 
CifiAreanu. 

Aceste acţiuni sunt confirmate de mărturiile unor partii|!, 
in|i la evenimente. lată ce spune Gheorghe Scurtu, care 
4|mit i avea 22 de ani şi era muncitor la Fabrica de 
Macarale: În iua de 21 decembrie, împreună cu alţi tineri, 
am proin.il debandadă în mulţime, am simulat conflicte, ne- 
am MI11MUS, am fluierat şi am huiduit, iar pe fondul 
zgomotelor t7 'ie, iu. Eau, am strigat: „Vin tancurile!”4. 


Altă declaraţie îi aparţine lui Laurenţiu Petrescu, pe atunci 
i * în vârstă de 19 ani. „în dimineaţa de 21 decembrie 1989, 
mi iu ui, i unui telefon primit de tatăl meu, Petrescu Paul, de 
U i iiliiboratorul şi prietenul său Păsăreanu Andrei, am pieii 
împreună cu fratele meu Mircea şi cu tata să participăm ! 1 
Amlrei Păsăreanu - Demers către adevăr, Editura Fundaţia 
culturală 1 lichi'Jh' Marin Speteanu”, 2008 la miting. În 
staţia de metrou Piaţa Romană ne-am înt. Iln cu un 
cunoscut al tatălui meu, care era însoţit de patru lui baţi. 
Consemnul a fost să pătrundem în rândul maselor iii oameni 
şi să provocăm dezordine. Să ne împingem, să ţipam să ne 
lovim reciproc, să simulăm căderi şi să fugim prin mu ţime. 
Am pătruns prin zona Ateneu şi am ieşit pe la Bisern 
Kreţulescu.”1 

Scenariul şi regia: Sergiu Nicolaescu 

Regizorul Sergiu Nicolaescu susţine că la mitingul din.'t 
decembrie a participat singur şi din proprie iniţiativă, fără 
al fost convocat de cineva. El mai spune că era pregătit 
să-l liciţi deze pe şeful statului. Cineastul favorit al clanului 
Ceaugşesi i zice că a luat un pistol şi o grenadă de la 
comandantul uni unităţi militare de lângă Ploieşti, care îl 
ajuta la filmări îi i trupe şi tehnică. Povestea lui Nicolaescu 
pare desprinsă din tr-un film de acţiune cu un scenariu cam 
stângaci. 

„Am plecat la studioul de la Buftea. Acolo am luat, de] 
directorul filmului meu, trei aparate de emisie-recepţie şi i 
goarnă. În felul ăsta, m-am gândit eu, mă duc la miting. 
Miau zis: intru în Piaţă, mă apropii cât mai mult de Ceauşesi 
i şi, la un moment dat, cu goarna i-aş fi spus lui Ceauşesii 
ceva. Şi în momentul în care el îmi răspundea altceva, eu ini 
declanşam grenada în buzunar. Muream şi eu, dar murea 
el”2, a declarat Sergiu Nicolaescu. 

Regizorul are o explicaţie şi pentru eşuarea planului sau 
„Am trecut fără probleme. Şi m-am dus în zona în care In 
buia. Şi în momentul ăla am simţit că pleacă ceva din spali 
Zgomotul acela. Şi am văzut un grup de inşi care au venii 


pe Calea Victoriei, au făcut diverse acţiuni acolo, de împuiu 
cu nu ştiu ce, şi pe urmă au fugit pe lângă biserică în jos -ii 

1 Andrei Păsăreanu - Demers către adevăr, Editura 
Fundaţia cultiu. [ll „Gheorghe Marin Speteanu”, 2008 

2 Interviu Sergiu Nicolaescu - Bucureşti, 10 septembrie 
2009 (autor: Florei Mânui 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL. i-mi dus în Cişmigiu şi 
de acolo au dispărut. Erau, să zic aşa, l,ii, 1. Eci şi ceva de 
oameni. Până în 30 de ani. Eu i-am urmărit i-1l'| pentru că 
ziceam că mi-i iau ca aliaţi, dar nu: băieţii au Mtins-o 
imediat. Deci, ei aveau un plan. Şi când m-am întors l'iaţa se 
golea.”1 


I ic-a lungul vremii, Sergiu Nicolaescu a făcut declaraţii 
Nit' se bat cap în cap. Pe unele le-a retractat, de altele „a H 
11”, Există bănuieli că regizorul a avut un rol mult mai 
Mitin fantezist decât cel relatat de el, cu „grenada din 
buzuMI! „. Concret, el ar fi contribuit la întreruperea 
discursului lui i'iiuşescu prin bruierea instalaţiei de 
sonorizare. O aseme- 1 ipoteză l-ar plasa pe Sergiu 
Nicolaescu în grupul care a mizat diversiunea în mod 
profesionist. Grup care, în mod irilabil, ducea spre serviciile 
secrete străine. Este o variantă are cineastul, preocupat să 
evite asocierea stânjenitoare n agenturile de spionaj despre 
care vorbea Ceauşescu, o res- 'iiiC. E violent. Acţiunile sale 
din acea zi sunt însă extrem de Mi. Peete. Nu este exclus ca 
ele să aibă legătură cu stagiul preii)-11 pe care Sergiu 
Nicolaescu tocmai îl făcuse în Germania 1” Vest, de unde 
revenise pe 15 decembrie, după ce asistase prăbuşirea 
Zidului Berlinului. 

Haosul de după uvântarea lui Ceauşescu s-a încheiat la ora 
12.51, cu'|iaproape goală. Eşecul mitingului a declanşat 
nebunia i i eauşescu. In loc să caute o soluţie pentru a ieşi 
din scenă ii ai în ultimul ceas, ela încercat să-şi 
pregătească rezis- |a Deşi ştia că agenţii sovietici şi cei 
occidentali strâng 1111111 jurul lui, iar românii începuseră 
să simtă gustul revol- 

1! Datorul şi-aânchipuit că poate transforma sediul CC al 

Imir-o fortăreață. De aceea, a dat ordine de înăsprire a 
IIFPniunii. Punctul de comandă era chiar în sediul CC. 

Inh'i viu Sergiu Nicolaescu - Bucureşti, 10 septembrie 
2009 

Secretarul Mihai Hârjău avea să constate: „După senil 
vreme, Ceauşescu a văzut că nu mai are cui vorbi şinu M.l 
poate sta în balcon. A trebuit să revină în interior, pentru i 
lumea deja degajase Piaţa. Practic, era paralizat. Nu a nu 
putut să vorbească. I-a dat ordin lui Milea să cheme Arm. IU 
In acelaşi timp, am văzut cum din Palatul Regal şi din părţii 
laterale au apărut nişte trupe îmbrăcate în albastru, cu mi 


scuturi. Cele câteva sute de militari au ocupat Piaţa. Au apfl 
rut şi vreo 10-12 cisterne de la salubrizare. Intre timp s.1 
cristalizat nişte grupuri de participanţi care se pregăteau 
pătrundă în faţa clădirii”1. 

Aşa a început Revoluţia în Bucureşti. La Piaţa Roman. 11 
Piaţa Rosetti, la Intercontinental şi la Sala Dalles s-au form. 
Primele grupuri de demonstranți. Ceauşescu cere Armatei 
împrăştie „elementele huliganice” care încercau să-şi con 
lideze poziţiile la Piaţa Romană şi la Universitate. 

Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu 
declara în 1993: „Iloată după-amiaza, Ceauşescu a avut o 
pei i oadă tensionată. Nu s-a mai odihnit, cum avea obiceiul 
I chemat pe Milea, Postelnicu şi Vlad. Succesiv. De mai niuli 
ori. In final, i-a consemnat aici. La scurtă vreme le-a ordon. 
I lor şi şefului cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu, 
amenajeze trei birouri pentru a se instala un grup de tehuii 
i eni, cu probleme de telecomunicaţii”2. 

În acest moment, practic, lua fiinţă Com andamentul Mi 
111 n Unic, prin care Ceauşescu voia să coordoneze 
represiune, i înaintea acestei decizii a avut loc o 
teleconferinţă furtunu. 1 în care Ceauşescu dădea mână 
liberă acţiunilor de forţa în toate judeţele ţării. 

1 Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 felnu. Rie 1994 

2 Constantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198(1 „ decembrie 1993 

X* X* 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL 

„Agenţi care pentru o ţuică îşi trădează ţara!” 

Informat că străzile Capitalei sunt pline de protestatari, i | 
imişoara este pierdută complet de regimul său şi că în Htfl 
se pregătesc mişcări de stradă, Ceauşescu încearcă să 
Mtilroleze situaţia prin nuclee formate în jurul 
organizaţiiMi l'. Trtidului Comunist. În cadrul 
teleconferinţei de la ora 1* IHI, el le ordonă insistent prim- 
secretarilor judeţeni ai PCR 1 pună accent pe Gărzile 


Patriotice, pe civili, pe membrii 1 parlid şi pe UTC-işti. 
Practic, după lăsarea întunericului, i fUtişcscu ordonă un 
război civil. 

„Să se folosească toate mijloacele şi, dacă cineva este lovit, 
ulune să răspundă cu două lovituri, nu trebuie să întoarcă fl 
ie 1.11 alt obraz. Cine îndrăzneşte să lovească, trebuie să 
fie 

I h il şi trântit la pământ, inclusiv în întreprinderi trebuie 
să M Im.1 acest lucru.„1 Părăsit complet de rațiune, ajunge 
şi la i mnlradicţie stupidă: „Nu trebuie să se ajungă la 
folosirea milelor, dar trebuie folosite toate mijloacele”2. 

Enuşescu cheamă la luptă uriaşa „oaste” de membri de i - 
niltl, cifrată în 1989 la circa patru milioane de oameni. „Nu 
inia decât o singură cale - lupta. Trebuie să lămurim oamen 
'. Il e au fost înşelaţi şi sunt înşelaţi de grupările şi agentul! 
n 11 âi ne, dar să vorbim deschis şi să izolăm aceste 
grupări, ue trebuie să fie demascate cu toate forţele. 
Acţionaţi deci nun. Baza trebuie să fie grupele sau 
detaşamentele de if. li. Ue a proprietăţii şi avuţiei întregului 
popor, a socialis-nilul şi independenţei, a suveranităţii ţării. 
Aceste măsuri ifM'iue să se îndeplinească începând din 
această seară, când ui l-ine să fie create toate aceste 
grupe."3 i i auşescu le explică responsabililor PCR din 
judeţe pe „i. Trebuie să pună cu botul pe labe: „elemente 
reacţionare,.ni n|i ai ţărilor străine, care pentru un pumn 
de dolari sau îm ulută, pentru promisiuni şi câteodată 
pentru o ţuică, îşi ' 1 Mnuigrama teleconferinţei din 21 
decembrie 1989 trădează ţara, îşi trădează familia, îşi 
trădează poporul,1. Ani cu „ţuica, arată că „Nea Nicu” nu- 
şi pierduse, în acele cll| dramatice, instinctul - bine 
antrenat ca propagandist dfl ridiculiza inamicul. 

Primul martir în timp ce Nicolae Ceauşescu îşi mobiliza 
ucigaşii 1(1 Bucureşti mureau primii oameni. Se întâmpla în 
centru li câteva sute de metri de fortăreaţa lui Ceauşescu. 

21 decembrie 1989, puţin după lăsarea întunericului 
Forţele de represiune încearcă să-i împrăştie pe protestai. 


U din zona Intercontinental - Sala Dalles. Un camion 
scăpai.1” sub control intră în mulţime. Bilanţul: patru morţi. 
Printre. I şi Mihai Gâtlan, un tânăr de 19 ani şi 9 luni. 

Ion Gâtlan, tatăl lui Mihai, avea 44 de ani şi lucr. 1 U 
Centrala Uleiului. In dimineaţa de 22 decembrie venise m 
Piaţa Palatului să protesteze în faţa sediului CC al PCR. „Hi. 
W cu soţia. Când am văzut ce este în Piaţă, i-am spus: 
„Mergi In acasă şi ai grijă de copii!,.”2 Aveau doi băieţi şi 
trei fete. 

Soarta 1-a adus pe Ion Gâtlan faţă în faţă cu Ceauşescu 
„Am vrut să merg iniţial cu soţia la Dalles, să vedem şi m ce 
se întâmplase cu o seară înainte. Nu am mai mers. [).Njo 
făceam, alta era situaţia. Când a ieşit Ceauşescu la balceii | 
înainte să fugă cu elicopterul, cred că nu aruncam numai m 
pământ în el, aşa cum am făcut. Sau când am intrat în CCm 
mă opream, fugeam după el pe acoperiş”3, spune Ion Gâtl. 
U. Marcat pe viaţă de tragedia suferită. 

Până la 24 decembrie 1989, Ion Gâtlan n-a ştiut că fiul era 
mort. Ajunsese în nucleul de revoluționari din sediu 1 M 
tului CC al PCR. „Cum mă aflam eu, pe 24 dimineaţa, în (m- 
a întrebat cineva dacă eu sunt Gâtlan şi dacă am un B.li.l] 
mai mare, aşa. Am întrebat ce s-a întâmplat şi mi-a spus 

1 Stenograma teleconferinţei din 21 decembrie 1989 z 3 
Interviu Ion Gâtlan - Bucureşti, 30 iunie 2009 

21 DECEMBRIE: MITINGUL FATAL hi. Iv rănit. L-am 
căutat până după-amiază şi l-am găsit la Mitral. Era ciuruit 
bunici, la Roşiorii de Vede. Mai ţinea concerte acolo. |f|t*n 
de la alte concerte susţinute cu grupul lui de rockeri, la 
Iplfoara şi la Târgu-Mureş. Am aflat de la prietenii lui că pe! 
1 ci iUi în Bucureşti. Se întâlniseră pe Bulevardul Magheru, 
ftwlaurant, la Grădiniţa. Aşa a ajuns el după-amiază să fie 
finire demonstranţii de la Dalles.”1 

lun Gâtlan nu a aflat nici după 20 de ani cine i-a împuşcat 
ţiului. „După ce a intrat camionul în ei, Mihai a fost aruncat, 
H mijlocul străzii. S-a ridicat şi atunci s-a tras o rafală. Aşa 


în era, jos, a apărut un civil care i-a mai tras un glonţ în |i 
Apoi 1-a luat de păr - era rocker, avea plete - şi 1-a târât 
Injţ. L 11 n pom la marginea drumului. Asta o ştiu de la 
oamenii H I'li icurile din zonă. Au murit în acel moment 
lângă el alţi ini utimeni. Au fost luaţi şi duşi repede la 
morgă, pentru a liice curat.”2 

11111 uişcarea manifestanţilor striviţi de camionul militar 
nu „te i „infirmată de martorii oculari. 

Comandamentul Militar Unic 

După teleconferinţă, Ceauşescu a întețit represiunea. Aa 
ni din ca în apropierea biroului său să fie eliberate trei iperi 
pentru a se instala un Comandament Militar Unic, li 
uinanda generalului Vasile Milea. Deasupra acestuia se 11 
însuşi Nicolae Ceauşescu, comandantul suprem al forlm 
armate. 

| inuandamentul reunea trupe de Armată, Miliție şi 1 1 HI 
IL, Ite. Seara, la Intercontinental, în fruntea acestor trupe 
itll. I însuşi Vasile Milea, ministrul Apărării Naţionale şi luli 
(imandamentului Militar Unic. 

În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Ceauşescu n-a 
nul! Acasă. A rămas în camera de odihnă a biroului său din 
lui. | viu lon Gâtlan - Bucureşti, 30 iunie 2009 sediul CC. 
Era ultima noapte în fortăreaţa Puterii. Şi LI Il ui noapte ca 
preşedinte al României. Simţea pericolul dea pici controlul, 
dar instinctele de animal politic i se tociseră. Nu dădea 
seama că moartea îi bate la uşă. 

ULTIMA NOAPTE ÎN PALAT 

Noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 a fost ultima 
petrecută în libertate de soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu. 
Iu timp ce Armata făcea prăpăd în Bucureşti, „lovarăşul” | 
„Iovarăşa” au rămas, pentru mai multă siguranţă, în „diul 
Comitetului Central. Bătrânii dictatori erau bântuiţi de 
spaima trădării. 

Lături de soţii Ceauşescu, în fortăreaţa Partidului 

Comunist au rămas, peste noapte, şi principalii lor 
colaboratori. Cei mai mulţi aveau amenajat şi llriin spaţiu de 


odihnă, dotat cu pat şi cu o mică garderobă. I|ii au încercat 
să aţipească prin birouri. 

Nimeni nu ardea de dorinţa de a înnopta în sediul CC al|! 
[) ecizia de a rămâne în Palat a fost luată de Ceauşescu. IL. 
I a făcut-o nu pentru a-i feri de pericole, ci pentru a-i |, uub 
observaţie. În acele clipe, stăpânul absolut al ţării t bântuit 
de spaima trădării. Şi cel mai mult se temea de Aii,"n ile 
care puteau veni de lângă el. Li să elimine orice pericol din 
interior, Ceauşescu preia t „ii.il comanda represiunii. În 
seara de 21 decembrie, ne ura 19.00, după teleconferinţă 
cu judeţele, el le ordonă lllm ministerelor de forţă, grupaţi 
în Comandamentul Illiltii Ijnic: „Armata, trupele de 
Securitate, toate celelalte iiil. [jl subordonate, inclusiv 
gărzile sau detaşamentele de ipiri şi apărare, sunt 
subordonate comenzii unice. Această tiiiiiii 1,1 u nică este 
asigurată de ministrul Apărării, ministrul Interne, ministrul 
secretar de stat la Interne şi şef al gărzilor patriotice, 
desigur sub conducerea comandantului suprem Cu orice 
problemă, vă adresaţi comandantului suprem”1 

Pregătirea demiterii lui Milea 

Lucrurile se precipită. Pe măsură ce-l cuprinde panii 
dictatorul se implică tot mai mult în coordonarea 
represiuni, O energie colosală, aproape tinerească, îl 
împinge de la sp.il” Parcă n-ar avea aproape 72 de ani... 

Tot mai nemulţumit de reacţia Armatei, Ceauşescu pny, i 
teşte schimbarea ministrului Vasile Milea cu un general mm 
hotărât, mai eficient. Şi, poate, mai loial, dată fiind suspiclu 
nea dictatorului că un spion se ascunde chiar lângă el. 

Directorul Cancelariei prezidenţiale, Silviu Curticeanu: li 
seara de 21 decembrie i-a spus lui Milea ca, în dimineaţa 
de.' decembrie, generalul Stănculescu să fie prezent la 
sediul (i Nu înţeleg de ce l-a chemat pe Stănculescu şi nu pe 
Guşă. Mi Milea mi-a spus că se duce să-l cheme pe 
Stănculescu, că „mu spus tovarăşul, probabil că nu mai are 
încredere în mine” 

Să vină Deşliu, Păunescu şi D. R. Popescul 


Dornic să-şi atragă încrederea poporului, Ceauşescu III. H 
crede în minuni. Apelează la o soluţie propagandistică: Inii 
sirea unor personaje care au o imagine „adecvată” în R. Tu 
dul populaţiei. Elocventă este mărturia şefului de cabiuri 
Constantin Manea: „Pe seară, după ora 18.00, l-a chemai pi 
şeful Secţiei Presă, Mitea. I-a cerut să-i caute pe scriitorii 
I.n Degşliu şi Adrian Păunescu. Nu ştiu ce i-a spus direct. Din 
i îi 

1 Stenograma discuţiei de după teleconferinţă din 21 
decembrie 1989 

2 Silviu Curticeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198'1 Il octombrie 1993 

ULTIMA NOAPTE ÎN PALAT iu Păunescu a refuzat să vină. 
Am impresia că ar fi vrut să-i m i să vorbească la televizor, 
pentru susţinerea cauzei”1. 

Manea comite două mici erori. Prima: Ceauşescu a ceruti 
mă nu doi, ci trei scriitori -Dan Deşliu, Adrian Păunescu 
Humitru Radu Popescu. A doua: Adrian Păunescu s-a irontat 
la sediul CC al PCR, dar a refuzat să apară la 'le vi zor. 

Irlcviziunea era, în acel moment, principalul mijloc de „l',i 
(', andă al lui Ceauşescu. Din ordinul lui, emisiunile din H, | 
I le 21 decembrie 1989 au fost altele decât cele anunţate în 
I, I, Il Program Radio-TV. Aceste modificări sunt explicate în 
It! R, i Revoluţia Română în direct. După fiecare emisiune 
prol II ulistică erau difuzate îndemnuri la calm. In cele 
aproape „line şi jumătate de emisie, de la 19.00 la 22.22, au 
fost patru i! M de intervenţii, la orele 20.00, 20.20, 21.20 şi 
21.40. Nici Halul sovietic din acea seară, Punctul de 
întoarcere, nu a mai iililuzat, în locul lui fiind programate 
cântece patriotice nluţionare. 

Sfatul lui Verdet 

Ini pe 21 decembrie, în jurul orei 20.30, Ceauşescu cere 

1111,isă plece acasă. Gărzile de corp îl sfătuiesc să 
rămână în 

1111 IC C, pentru că e clădirea cel mai bine apărată. 
Ceauşescu M111 ica ză sfatul şi decide să înnopteze - şi el, 


şi „lovarăşa” - în ii, tir, iţa Partidului şi a puterii lor 
absolute. 

În această perioadă, Ceauşescu este vizitat de Ilie Verdeț, 1 
I linte al Comisiei Centrale de Revizie a PCR şi deputat litiea 
Adunare Naţională, şi de alţi doi tovarăşi, Mihailiii, 1 şi 
Vasile Vâlcu, comunişti bătrâni: „A fost o seară foarte 111ai, 
i [) n du-te-vino. De multe ori, nici nu mai închidea uşa ! ura 
în secretariat, la telefon, unde erau 22 de linii. Într-un - iu 
III. I pus să-i chem pe Vâlcu, Burcă şi Verdeț, care au 

111 o 1111 revedere. Întâi i-a întâmpinat ea. La intrarea 
„Decembrie 1989”, 28 ml 1993 anticamera lui Ceauşescu, 
era Elena de faţă. El - în birou i uşa închisă. Ea le-a spus: 
„Vedeţi cum se dezvoltă lucrun pentru care am muncit?”. Şi 
a ieşit el. Am fost de faţă cai Verdeț i-a propus lui Nicolae 
Ceauşescu să caute o înţeleg i cu cei care sunt instalaţi la 
baricadă, la Inter, în faţa cătm| s-au mobilizat trupe”1. 

Ultima cină în familie 

Pentru că nu au mai ajuns la reşedinţa din Cartierul Prim 
verii, soţii Ceauşescu au primit vizita copiilor Zoia şi Vălenii 
în sediul CC. Martori au fost Constantin Manea, şeful de e.il 
net al lui Ceauşescu, şi Mihai Hârjău, secretarul personal 
dictatorului. 

„Către ora 21.00 au venit Zoia şi Valentin, fără Nicu, ai era 
la Sibiu. A venit întâi Valentin, i-a adus lui de acasă ham 
cămaşă şi ceea ce a mai dorit. După aceea a venit fucă-sa i 
soţul ei, Mircea Oprean. Cred că au încercat să facă un fel. 
Masă, că s-au retras în sufragerie. Cred că au luat o gustare 
stat cam o jumătate de oră, poate o oră. Valentin a fost foai 
insistent, că suna din cinci în cinci minute şi voia să stea i 
vorbă cu taică-su, dar de regulă a vorbit cu maică-sa. Ea 
înec să-i liniştească şi le spunea că situaţia e stăpânită, iar 
Zoia Valentin le povesteau ce e pe stradă”2, relatează 
Manea. 

După plecarea celor doi copii, dictatorul a vrut să iasă ill 
clădire. Generalul Marin Neagoe (şef de serviciu în cailn 


Direcţiei a V-a a Securităţii, ofiţerul care în acele zile asij; ui 
comanda Direcţiei) susţine că Nicolae Ceauşescu a ian 
câţiva paşi pe scări, dar a intrat înapoi. Tot atunci a ceruli 
fie aduşi şi nişte revoluționari care strigau „Jos Ceauşesi ui 
cărora să le vorbească. „I-a fost adus unul care era bătui m 
Ii curgea sânge din nas. Le-am spus oamenilor mei să-l ilin 

12 Constantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1'111 28 decembrie 1993 

ULTIMA NOAPTE ÎN PALAT 

„leva, să-l spele, şi apoi să-l ducă de acolo”1, declara 
Marin ICABOe în 1995. 

* 


XX 


În aceeaşi seară, Ceauşescu a vrut să vadă cu ochii lui 4 n 
a întâmplat la Timişoara. Eugen Florescu, unul dintre n 
iilierii săi de presă, reconstituie momentul. „Pe 21 seara, i 
iioşescu i-a cerut lui Milea filmul de la Timişoara. Acesta 
promis că-l aduce, dar nu a venit. Dimineaţa, pe 22, lui 
„iiuşescu i-a fost adus un pachet cu fotografii. Erau lozincile 
M dictatorul!,, „Jos comunismul!,, scrise pe vitrine.”2 

(icneralul Vasile Milea chiar nu avea timp de filme în acea 
fiiiil. Era ocupat cu represiunea din centrul Capitalei. 

Planul de la ora 3 

|) In mărturiile secretarilor de cabinet Manea şi Hârjău 
tniil (că vizitele de la cabinetul lui Ceauşescu au durat până 
miezul nopţii. Apoi, lucrurile s-au mai linşitit, însă în j 
Hhlnetele 1 şi 2 era tensiune mare. 

În cursul nopţii, către ora 24.00, informaţiile curgeau ca şi 
i *n.i.it unei. Ela trecut la odihnă. Nu ştiu dacă o fi aţipit 
sau i dar dimineaţa era mai odihnit. Ea a ieşit frecvent şi s-a 
litiu mat. Nu a dormit. Probabil că mergea şi îi spunea şi lui. 
"ni M. Li aduc aminte că, tot pe la miezul nopţii, a indicat să 
Mhiiilă o echipă de operatori IV care „să filmeze ce au făcut 
'Mili|i, iuii, că acolo se va face curăţenie şi nu se mai poate 


In.1 Ile încăperi din sediul CC al PCR, noaptea de 21 spre 
22 (mli-if 1989 a fost cel puţin la fel de agitată ca în 
cabinetele.! ' Ibată „crema” partidului se afla în clădire. 

'Lii In Neagoe - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 18... Ini., 1995 

MI Mihai Stoenesculnterviuri despre Revoluţie, Editura 
RAO, 2004 i iiii'il. Intin Manea - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie 1989”, 28 nilnli. 1993 

Târziu, pe la ora 3.00, generalul Milea s-a întors din ui 
Intercontinental, unde coordonase personal represimu 
Atunci s-a petrecut un episod care putea pune capăt n 
mului Ceauşescu cu 9 ore mai devreme. 

Generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, a relatat acel c| 
sod, în 1994, Comisiei „Decembrie 1989”: „După ce s-a înU 
generalul Milea, am urcat împreună la etajul 1, unde era Sl. 
Ili Major. Vizavi de biroul lui Ceauşescu. Milea era foarte 
afet i, i Am ieşit pe culoar, la fotolii, şi a început să plângă. 
Spun că nu crede că sănătatea îi va mai îngădui... Să le 
spun soţie fetelor sale ce s-a întâmplat... Că nu a fost 
pregătit să se întâ n 11 1 aşa ceva. Atunci i-am spus că nu 
putem lăsa lucrurile aşa, i de fapt forţa este în mâna lui şi a 
mea. Eu stăpâneam lucru ii în sediu, iar el afară, dar el era 
foarte afectat. Era posibil se evite vărsarea de sânge. 
Ceauşescu a rămas în sediu. 11 Milea i-am dat de înţeles că 
trebuie să-l arestăm pe Ceauşesi i Redau: „Dumneavoastră 
aveţi forţa afară, iar eu în interii u Mi-a spus clar: „Dragul 
meu, nu pot, nu mai sunt în stare Ulterior, Iulian Vlad a 
precizat că, în discuţia cu Milea, II folosit expresia „să-l 
arestăm,, ci „să-l blocăm”. 

Starea în care se afla ministrul Apărării e confirma 1.1 de 
Mihai Hârjău: „Era în jur de trei şi ceva noaptea. Milt era 
deprimat. Murdar de motorină, de praf, deci ţinuta ÎM 1 
complet dezordonată. Răvăşit, mi-a spus cu aproximaţi 
„Măi, băiete! Să fii fericit că n-ai văzut ce am văzut eu, ! 
mai departe, întrebându-1 care e situaţia, a adăugat: „Cei 
fie mâine... Iarăşi o luăm de la capăt”2. 


La nici şapte ore de la propunerea generalului Vlad şi i! La 
dialogul cu Hârjău, Milea avea să încheie discuţia cu leal 
lumea. Pe 22 decembrie, puţin după ora 9.30, a fost găsit 
ajş nizând într-o baltă de sânge. 

1 Iulian Vlad - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 24 L'i-li n rie 1994 

2 Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 fcbni” rie 1994 

MOARTEA LUI MILEA 

Ministrul Apărării a fost găsit împuşcat în dimineaţa de! 1 
decembrie 1989, la ora 9.30. Iocmai fusese certat r, pru de 
Ceauşescu, care l-a făcut „incompetent” după ' generalul 
coordonase personal, în timpul nopţii, represiunea din 
centrul Capitalei. 

Obosit şi deprimat,. Aceasta este caracterizarea făcută 
generalului Milea de cei care l-au văzut pe şeful Armatei în 
sediul CC al PCR, în noaptea M I.pre 22 decembrie, după ce 
s-a întors de pe teren. S-a „li.il apropiaților şi chiar a plâns 
în faţa şefului Securităţii, „mm i, i lul Iulian Vlad, care-i 
ceruse sprijin pentru a-l înlătura i! 1 F. luşescu. 

Lua de 22 decembrie 1989 începe prost pentru şeful 
Anualei. „La 8.15, Milea încearcă să raporteze unde sunt 
trui li! Me vine, dar e confuz. Era nedormit şi poate şi 
băuse, li i obişnuia să mai tragă la măsea. Ceauşescu îl 
întrerupe i 'leul, îl acuză şi de incompetenţă - „Irebuie să te 
învăţ eu i Lii un raport?, apoii se adresează devastator: 
„Marş şi 1111 III pele!,. Acestea sunt ultimele cuvinte ale 
lui Ceauşescu (Il lii Mi lea. lar Milea urcă la etajul 6, ia 
pistolul şi se împuşcă”1. „i” m 11 1liluirea acestui final 
tragic îi aparţine istoricului Alex „ lilmi 1 iioenescu. 

Ini, 'p vin Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 19 
iunie 2009 (autor: „IL 1 Miinu) 

La întâlnirea convocată de Ceauşescu puţin după ora H. IH 
o şedinţă CPEx restrânsă generalul Milea era de-a drept 
înspăimântat. Aflat lângă el, şeful Securităţii, generalul VU 


a pus mâna pe genunchii lui: şeful Armatei tremura. Şi im 1 
frig, ci de frică. 

Evenimentele care urmează pentru Milea se pel sub ochii 
a doi militari: colonelul Corneliu Pârcălăbe (şeful Statului 
Major al Gărzilor Patriotice) şi maiorul lu Vătămănescu 
(aghiotantul lui Milea). 

„Când a fost chemat la cabinetul lui Ceauşescu, eu [.1 
trezit, l-am ajutat să se îmbrace cu o cămaşă kaki. Era 
neKbierit, obosit, părea mai bătrân şi era abătut”1, a povcl 
Vătămănescu. 

Certat de Ceauşescu şi marcat de ordinele pe care le dăilu 
Milea începe să bântuie prin sediul CC al PCR. Iese 1 
Cabinetul 1, traversează holul de la etajul 1 şi intră în birou 
11 în care lucra Comandamentul Militar Unic - organism în 
ii 111| în seara precedentă, la cererea expresă a lui 
Ceauşescu. 

La Comandament, Milea se interesează de poziţia tru |n ' 
care vin spre Bucureşti. De la etajul 1 urcă la etajul 6, umli 
află birourile Gărzilor Patriotice. 

Pistolul căpitanului Tufan 

La Gărzile Patriotice, Milea îl întâlneşte pe colom 
Pârcălăbescu. Acesta declara în 1991: „Am ieşit în faţă. MII 
venea către biroul meu. L-am însoţit, iar când a ajuns la 
biru care dă spre lift, mi-a spus: „Domnule, vreau o 
centur.111 vreau să merg jos, la unităţi”2. 

Negăsind nimic la Gărzile Patriotice, Milea i se adresi.1 
unui ofiţer de transmisiuni, căpitanul Marius Tufan, ca 11 
afla pe hol. Relatarea îi aparţine tot colonelului Pârcălăbe'. 

'Ioan Vătămănescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1W”, martie 1991 

2Corneliu Pârcălăbescu-stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie ['11 23 aprilie 1991 

MOARTEA LUI MILEA 

A intrat în birou şi a ieşit din nou afară, cu mine, şi îi zice 
lui iul, in: „Măi, eu am cerut o centură. Dă-mi, măi, 
centura!”. 


— Ii. I, 1 încercat să scoată pistolul de la centură. Milea a 
spus: ' In, dă-mi şi pistolul!,. Asta nu a vrut să dea pistolul. 
A avut Ilare. „Măi! Sunt ministrul Apărării. Dă-mi pistolul!,, 
a i*|n'lat Milea. „Vreau să merg jos, să văd care e situaţia la 
mi, iţi,, şi a luat centura şi pistolul”1. 

În momentul următor, Milea îi cere aghiotantului său să-l 
Uw puţin singur cu colonelul Pârcălăbescu, în biroul 
acestuia. SMleam înăuntru eu şi Milea. In picioare. El îmi 
spune: „Măi t „unele, vreau să-ţi spun că Ceauşescu mi-a 
dat ordin, după 'luiţa CPEx, să lichidez tot ce e în faţă. Să 
trag în popor, în „Li !'. Ediului”2, a mai spus Pârcălăbescu. 

Detunătura 

I Mi pă această discuţie, Milea îi spune lui Pârcălăbescu 
că-i Mie Irică să nu păţească ceva afară. Li cere şefului 
Gărzilor | iii mlice să-l lase puţin singur, în birou, să dea 
câteva telelii.me „Mi-a mai spus: „Să mă aştepte 
Vătămănescu la lift. ||' heme liftul şi să mă aştepte, că vreau 
să cobor repede de llieii M-am gândit că, fiind ministru, 
intră într-un TAB şi se lin e la Ministerul Apărării 
Naţionale. Am ieşit şi am stat cu ptlm. Inescu. Discutam cu 
el, când am auzit o detunătură. lei| că de la mine e,, am 
spus eu. Il lăsasem la intrare pf plutonierul Manole. 
Plutonierul nu a intrat în primele * i', ii unde. Am fugit cu 
Vătămănescu, iar plutonierul ui nptino: „Cred că ministrul,,. 
Când am intrat, Milea era ipe întins cu capul pe canapea”3, 
a mai spus colonelul iii, îl, ibescu. 

Aghiotantul lui Milea, loan Vătămănescu, a declarat că, „i 
uni' „1-1 trimită să cheme liftul, ministrul Apărării i-a vori n 
pe un ton sumbru. „Mi-a spus că, dacă i se întâmplă ceva, i 
„înrliu I*ircălăbescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 4 „i'Mlir |')91 să-i spun lui Barbu, care 
era şeful lui de cabinet, că arc li spate două CEC-uri. Să fie 
date familiei, pentru nepoţii Im pe care îi iubea mult.”1 

Şeful de cabinet al lui Milea, căpitanul Alexandru Barlm se 
afla la Ministerul Apărării Naţionale. Se despărţise di Milea 
în cursul nopţii. Barbu declara, în 1991: „M-am dui 


minister şi m-am culcat puţin. Pe la 9.15, ofiţerul de servu în 
mi-a spus: „Scoală-te, că a sunat ministrul şi a zis să-l suni | 
(Gărzi,. L-am sunat pe la 9.20. Mi-a zis: „De ce nu eşti 
aici',, l-am răspuns că mi-a cerut să mă duc la minister. A 
răspun „Ştiu, măi copile, dar trebuia să fii aici, cu mine,,. I- 
am spin că mă sui în maşină, dacă ordonă. Mi-a răspuns: 
„Lasă, n mai e nevoie,. Şi asta a fost tot”2. 

O altă relatare aparţine chiar ofițerului care i-a dai pi toiul 
lui Milea: căpitanul Marius Tufan. Acesta făcea ghin cu 
colegii pe seama faptului că nu mai are pistol. Se afla | 
terasa clădirii, la etajul 6, cu o staţie de emisie-recepţie. 
„UIMI pe terasă şi se auzeau rafale de armă. Se dăduse 
ordin sa tragă. Concluzia mea era că trăgeau cei de la 
Ministerul i Interne. Când mă aflam la uşa de la terasă, spre 
hol, am au un foc, dar nu pot spune dacă era din afară sau 
dinăunli In mijlocul holului l-am văzut pe Vătămănescu, urla 
că împuşcat şeful. A început agitația, iar eu m-am blocat G. 
N dindu-mă că s-a împuşcat cu pistolul meu şi voi fi băgat. 
Pi uşă l-am auzit pe generalul Milea gemând, dar nu l-am 
văut Au chemat un doctor, dar eu m-am gândit că s-a 
împuşcal, pistolul meu, cred că era ora 9.15. Am mers pe 
terasă, le a spus băieţior că situaţia e complicată, s-a 
împuşcat general cu pistolul meu. Când am ieşit pe terasă, 
era 9.35”3, a declai Tufan. 

Arma cu care s-a sinucis generalul Milea era un pir. | 
Carpaţi model 1974, calibru 7,62 mm. 

1 loan Vătămănescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H'i martie 1991 

2 Alexandru Barbu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198' aprilie 1991 

3 Marius Tufan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H' martie 1991 

MOARTEA LUI MILEA 135 

Şocul lui Ceauşescu 

Wstea despre sinuciderea lui Milea a ajuns imediat la.11 r, 
eseu. Mesagerul a fost misteriosul colonel Pârcălăbescu. E, 


|, ia coborât la etajul 1 şi i-a raportat şefului de cabinet, 
iilinlantin Manea: „Iovarăşul Milea s-a împuşcat la mine în 

UHU”1. 

Manea s-a speriat. „l-am spus: „Mergeţi dumneavoastră şi 
ii u laţi,. Mi-a spus, punând mâna pe clanţă: „Nu, intră tu! 
„„ tuni ru erau Nicolae şi Elena Ceauşescu. Şi câinele. I-am 
spus al I. Tuşescu: „Milea s-a împuşcat,. Ela spus: „N-am 
înţeles!,, ii lilleat de la birou şi a venit la mine. Câinele a 
stat lângă nliie, iar Elena, de pe fotoliu: „Ce-ai spus?,. Zic 
eu: „Milea „i „Inucis!,. Zice ea: „A lăsat ceva scris?,. Zic eu: 
„Nu,. Zice I 'umitale ţi-a spus ceva?”. Zic eu. „Nu”. Apoi, 
Ceauşescu ii a deschid uşa, iar Curticeanu era în 
anticameră. Îmi spune t,„nie. INCu: „Mergi cu el cu liftul şi-i 
spui în lift despre ce e ulm [.- A făcut trădător pe Milea, 
după care m-am dus sus ii uiticeanu”2. 

* X= * 

Mi ii icul loan Scurtu a notat: „Vestea sinuciderii lui Milea 
hilversat pe Ceauşescu. Aflat în clădirea CC, Ilie Verdeț, uti 
unoştea situaţia din Capitală, s-a dus la Ceauşescu, în Ia 
găsit „într-o stare deplorabilă, aşa cum era el în u nu iile 
foarte grele, când îşi pierdea echilibrul,. Verdeț i-a mii nu 
se tragă în oameni. Ceauşescu i-a răspuns: „Nu I LIIIN a nu 
se va trage în oameni,. În timp ce rostea aceste MI Inie, 
Ceauşescu a început să tremure şi i-a spus: „Dar... IHlii. 
lilarea! A trădat ţara şi poporul generalul Milea!”3. 

Pârcălăbescu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 

11 ijillir 1991 i ui'n milu - Revoluţia Română din 
Decembrie 1989 în context internaţional, n I în n lopedică 
în colaborare cu IRRD, 2006 

I ii 

După ce a constatat sinuciderea generalului Milea, Sib 
Curticeanu - şeful Cancelariei lui Ceauşescu - a cobor, il l-a 
informat pe comandantul suprem. Milea era în agonii' 
fusese pus pe o targă pentru a fi transportat, cu o ambul. N 
la Spitalul Elias. A murit pe drum. 


În acest timp, Ceauşescu încerca să se spele pe mâini 
chemat pe Eugen Florescu şi pe Constantin Mitea, consilu'i 
săi de presă. Florescu avea să-i declare istoricului Alex IVI 
ih Stoenescu: „M-am dus la Mitea, dar nu am apucat să 
vorlu prea mult, că au apărut securiştii: „Repede, la 
Cabinetul I La birouri, în anticameră, era câte un militar cu 
mitraliei Uşa spre biroul lui Ceauşescu era deschisă, iar 
înăuntru mai multe persoane. Toate aveau carneţel în mână 
şi nol, n Elena Ceauşescu - fără carnet, apoi Dăscălescu, 
Bobu, Mani Mănescu, Mitea, Petre Constantin de la TVR şi 
secretarul i presă Spinţăroiu. Subiectul: sinuciderea lui 
Milea. Imoill după ora 9.30, Ceauşescu dicta: „Să scrieţi că 
trădătorul Mi li s-a sinucis din laşitate...” A terminat de 
dictat şi am ieşit. Cai plecam, Ceauşescu iese pe culoar şi 
strigă după noi: „Mili Florescu!”. Ne-am întors şi ne spune: 
„Să luaţi măsuri sa deschidă Televiziunea, la ora 12.00, să 
se dea ştirea, dai n mai mult de o oră, să se facă 
economie!"”]. 

Misterul unei morţi anuntate 

După zgomotul produs de arma căpitanului Tufan, a 
chemată o echipă medicală. Într-un sfert de oră de la pnuii 
cerea incidentului, a sosit o doctoriţă. Petra Tudor era meii 
de serviciu la Policlinica 10, ambulatoriul Spitalului bki 
Potrivit programului, serviciul funcţiona zilnic între oivl 8.00 
şi 20.00 şi deservea în special personalul din Comilri, 
Central. 

Petra 'Tudor spune că a încercat în zadar să-i dea pri 
ajutor generalului, care gemea într-o baltă de sânge pe nu 
ginea unei canapele, undeva la etajul 6 al clădirii CC. L 

1 Alex Mihai Stoenescu - Interviuri despre Revoluţie, 
Editura RAO, 2004 

MOARTEA LUI MILEA unul morţii. Camera 621 - biroul 
colonelului Pârcălăbescu, Hi, indantul Formaţiunilor de 
Gărzi Patriotice. „L'entru cazuri deosebite exista o echipă 
dotată cu chiHlfgi, medici cu o pregătire specială, care 
formau echipa de Hlt'i venţii deosebite a lui Ceauşescu. În 


ziua respectivă erau u'le stresaţi. M-a sunat o voce de 
bărbat: „Veniţi repede la „ntfra 621 sau 631, un general s-a 
împuşcat!”. Asistenta era lei iilă să-şi ia ziarele. Noi aveam o 
Salvare, dar nu era voie ii], ijioneze în faţă, era pe undeva 
în garaj”1, a declarat Petra foilor despre momentul în care 
a primit solicitarea. 

Im|ial, doctoriţa chemată pentru primul ajutor nu ştia 'Ine 
este pacientul. Aflase că e vorba despre un militar, însă uii 
unoştea amănunte. „Am ajuns foarte greu până acolo. MI 
părea că liftul merge prea încet. Apoi am mers pe un 

II LI I, Ir foarte lung, foarte întunecos, am intrat într-o 
cameră H le întunecoasă, cu lume foarte multă. Când am 
intrat în tl'liict, în dreapta se afla o canapea pe care era 
întins un iiâiliiit în haină militară. Eu nu cunosc gradele. Ori 
general, (I plutonier - mi-e totuna. Deci era în haină 
militară, întins e i, ni. Ipea, şi gemea. La capătul canapelei 
parcă eraomăsuţă, ia 11 persoană de sex feminin, nu ştiu 
cine era, se jeluia: „Vai, iiilp, iiju', ce om bun a fost!”. Mă 
gândeam ce pot să fac să-i 1 HI primul ajutor. Nu mai 
avusesem niciodată un asemenea !' I om desfăcut centura, 
adică cureaua.”2 

I, i început, doctoriţa nu a văzut gaura de intrare a 
glonţuinl A urmat un moment desprins parcă din filmele de 
acţiune. 1 liniam cu ochii orificiul de intrare. Eu nu ştiam, 
nu mai 4ieiem decât în filme. De aceea, în momentul în care 
i-am li „! Ît ut cămaşa să-i asigur respiraţia, am văzut o 
plagă foarte.'i. T i, im în spaţiul trei sau patru intercostal 
stâng. Era foarte i! i vă redau imaginea pe care am avut-o. 
Nu sângera prin ft| A M-am gândit la un evident şoc 
hemoragie. El gemea. SM IMH iii închişi. Un geamăt 
stins.”3 li lupa medicală a muncit aproape o jumătate de oră 
i iiui i, înd a venit ambulanţa, de la garaj. Accesul spre CC 

IViI, 1 ludor-stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 23 aprilie era aproape imposibil din cauza barajelor 
de securitate I căpătâiul lui Milea a fost o luptă 
contracronometru. 


„Eu am constatat atunci că glonţul nu perforase doi 
superficial, că trecuse prin pericard, că era şocul proili 
probabil prin distrugeri de pelicol vascular. Nu este voii de 
marile vase, de exemplu aorta, pentru că nu ar fi supi 
vieţuit până în momentul în care am ajuns eu acolo. Înaiv 
condiţii, se pierdea jumătate din cantitatea de sânge circ n | 
i Am rugat asistenta să pregătească un pansament. Între 
lini am vrut să văd ce tensiune mai are, că-mi era cert că 
are „ hemoragie cu tensiune zero. Am reuşit să-i eliberez o 
nun ca să prind şi din venă, am luat tensiunea - care era 
zern puls imperceptibil, se continua şocul hemoragie. l-am 
asi n tat inima, gemetele erau slabe. Sora era cu mine, i-am 
bă); 100 de grame de hemisulcinat. Între timp a venit targa 
şi.l rugat patru oameni să-l ia”1, a mai declarat Petra 
Tudoi 

Raportul legiştilor 

La Comisia Senatorială „Decembrie 1989” afostânregisli la 
1 aprilie 1991, în două exemplare, un document de o 
pap.ir, „Materialul referitor la audierea doctorului Zingher 
Dai ni cu privire la autopsia generalului Milea”. Documentul 
avea trei mari concluzii: 

1. Pe piele nu se vedea praf de puşcă, la autopsie nu s-a 
obsen nimic deosebit. Doctorul Şchiopu a făcut operaţia, iar 
doctul Enescu, împreună cu laboranta au luat probe 
criminalistice, ilt nu se ştie dacă s-au luat la ambele mâini. 

2. După împuşcare nu a murit sufocat, în caz contrar ar fi 
apiti leziuni pulmonare, deci era deja în colaps. 

3. Sânger ar ea a durat aproape două ore. Dacă ar fi avut 
stop 111 diac, se oprea hemoragia.2 

1 Petra Tudor - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 23 i|'ti 1991 

2 Raportul audierii doctorului Zingher David la Comisia 
„Decembrie In 1 aprilie 1991 

MOARTEA LUI MILEA 

Niupra raportului nu au fost făcute comentarii. Nu sunti 
iunate nici opinii sau întrebări ale senatorilor din Minl ! ia 


„Decembrie 1989”. Semnele de întrebare ale „cazului Iilim” 
sunt însă departe de a fi eliminate. 

Suspiciunea soţiei lui Milea 

În limp ce generalul Milea „făcea ordine” la Timişoara şi i 
t*ii,, ureşti ori era beştelit de Ceauşescu, soţia sa se afla la 
lo.il, într-o vilă a Ministerului Apărării Naţionale. O casă 
Ipdlhnă pentru militari. In aceeaşi casă, dar la un alt etaj, se 
l|i” miţia generalului Ştefan Guşă, şeful Marelui Stat Major. 
Nicoleta Milea a declarat că are mari rezerve în ceea cei 
i,„,. Lo moartea soţului ei. „La Predeal am primit telefon. La 
imul apel s-a auzit împuşcătura şi o voce. Nu a răspuns 
îmi'iu A fost un moment de linişte, pe urmă, dintr-odată, o 
i|'], |, un zgomot de lovituri. După aia s-a auzit împuşcătura, 
mi un minuta durat toată treaba asta. Lupta era destul de 
uli nucă, după aia s-a făcut linişte şi. După aia, eu, ţipând li 
Irlon, mi-am dat seama ce se întâmplă. O voce foarte a lila 
îmi spune: „Doamnă, zgomotele pe care le-aţi auzit 
împuşcătura sunt înregistrate”.”1 

Iu Ilmpui audierilor, Nicoleta Milea i-a cerut preşedinteii i 
ninisiei Senatoriale, Sergiu Nicolaescu, să facă lumină I III 
soţului ei. Sergiu Nicolaescu, nimeni altul decât |||iiii ul 
prezent în Piaţa Palatului pe 21 decembrie 1989, la JiHi (','! 
Ea mitingului lui Ceauşescu... 

„Un militar nu se împuşcă în piept” uei|uelunile doamnei 
Milea par întemeiate. Vladimir ii director al Institutului 
Medico-Legal din Bucureşti în 1, i când a fost făcută 
autopsia lui Vasile Milea, a declarat 

Nliuli'lii Milea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 22 că, deşi n-a fost prezent la disecţia 
cadavrului, i se parc i u dat modul în care s-a împuşcat 
generalul. „Autoîmpuşi, m în zona pieptului este o situaţie 
atipică. De obicei, milil.it sinucigaşi se împuşcă în cap.”1 

Logica lui Beliş e împărtăşită şi de alţi experţi crimin. Ili 
sau medico-legişti. lată ce spune, de exemplu, comandorul i 
Constantin-Edmond Cracsner, medic psiholog, fost şef al 
ST, Psihologie Militară din Statul Major General. „Marea 


majorii i a militarilor se sinucid prin împuşcare. Având o 
armă lângli militarul este mult mai probabil să se împuşte, 
decât, să zii n să se spânzure. Mai toţi militarii aleg să se 
împuşte în cap, ponli că gestul presupune o mişcare şi o 
poziţie mai la îndemână plus, moartea este rapidă, uşoară, 
fără dureri.”2 

Comandorul Cracsner face şi o analiză logică a cazuli 
Milea. „Mi-e greu să interpretez sinuciderea generalului M 
iii Cert este că gestul său - dacă a fost gestul său! 

— A cântărit mu emoţional, afectiv, în mobilizarea 
ulterioară şi acţiunile icni ale Armatei. Generalul Milea a 
fost făcut trădător. Este foni greu pentru un militar să afle 
că şeful lui e trădător, penii u i atunci eşti înclinat să crezi 
că în ierarhie sunt şi alţi trădai n Prin ce a făcut, a fost 
îndemnat să facă sau au făcut alţii în li h f| lui, generalul 
Milea a dat un semnal Armatei.”3 

Raportul medico-legal, rezultat în urma autopsiei li Vasile 
Milea, conţine detalii care nu susţin teoria sinucitli ill Ba 
dimpotrivă, sugerează că glonţul a venit de la o disl.iin mai 
mare decât lungimea mâinii unui om. Altfel spus,. (degetul 
care a apăsat pe trăgaci nu a fost celal lui V, H|| Milea. 
Atunci, al cui? 

Cele trei variante 

Există trei posibile variante ale morţii lui Milea: sin un 
derea voită, sinuciderea din greşeală (prin autorănire ralul! 
Sau asasinarea. Datele medico-legale şi cele criminaliştii 
e.il” 

— 3 Ziarul „Adevărul” - 5 noiembrie 2009 

MOARTEA LUI MILEA 

„i ENtui caz, coroborate cu mărturiile adunate de-a lungul 
vreM! I şi cu contextul în care s-a produs nenorocirea, 
conduc la iiHicluzie tot mai clară: Milea nu a vrut să se 
omoare. Ela il ie victima propriilor calcule, fie victima unor 
ucigaşi cu iniţe-rece. 

[. Sinuciderea voită. Această variantă, pe care s-a clădit 
Mtiiginea „eroului Milea, care s-a sacrificat ca să nu tragă 


în Hijior”, este tot mai puţin credibilă. O susţin doar 
declaraţiile m| Ceauşescu („Trădătorul Milea s-a împuşcat”) 
- dar iMtişescu vorbea din auzite - şi mărturiile unor 
oameni iili'ivsaţi: colonelul Corneliu Pârcălăbescu (şeful 
Gărzilor ililntice), căpitanul Marius Tufan (al cărui pistol i-a 
curmat L. 'I|u lui Milea) şi maiorul loan Vătămănescu 
(aghiotantul ului'. Irului). 

! Sinuciderea din greşeală. Este varianta îmbrăţişată de 
ÎMI Icul Alex Mihai Stoenescu, care a studiat temeinic 
„dosaul Milea”. „Sinuciderea a fost practic o încercare de 
autorăiii lii s-a aşezat la birou şi şi-a proptit pistolul sub 
coaste, în Mi4', a. E un fel de „picior în ghips, al lui 
Stănculescu. Milea nl. T să se scoată din joc, să fie lăsat în 
pace. Glonţul, însă, i ilins o coastă, a urcat şi i-a atins o 
arteră pulmonară.”1 

Hloenescu îşi susţine teoria prin logica situaţiei din dimil|, 
I de 22 decembrie 1989. „Milea era convins că se va tiinina. 
Indiferent dacă „lucra, în favoarea sau împotriva Hi 
enuşescu, el era condamnat. Ceauşescu îl schimba din ttni 
(ie în mod sigur, pentru că deja îl acuzase de trădare. Mil. 
Ică pleca Ceauşescu, Milea urma să dea socoteală pen- „| 
implicarea directă în represiunea de la Timişoara. Pe 17 ii 
11 în brie s-a tras din ordinul lui Milea, deci Milea omorâse 
iiiicui. Erau ordine ilegale. Ceauşescu îl minţise la telefon ii 
iloclarat starea de necesitate. De fapt, starea de necesitate ' 
ni |. | fie declarată mult mai târziu, pe 20 decembrie, şi nu. 
Ii la Timişoara.”2 

Iii concluzie: generalul Vasile Milea n-a fost un erou, ci un 
(iilmi viu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 19 iunie 
2009 decembrie 1989. Şi care a sfârşit fie încercând să se 
anin mutileze, fie fiind sacrificat de cei care aveau 
interes.1 1 elimine. 

3. Asasinarea. Chiar aşa: avea cineva interesul de a cre. li 
emoție specială în rândurile Armatei şi ale populaţiei, ar iun 
ţând sinuciderea ministrului Apărării Naţionale? Ceauşescu 


în nici un caz. De altfel, evoluţia evenimentelor a confirmiil. 
4 moartea lui Milea a grăbit sfârşitul regimului. Din 
acelmomci ii lucrurile s-au precipitat. lot ce mai avea de 
făcut Ceauşesct ir 4 să aleagă mijlocul de fugă: tancul sau 
elicopterul. 

A existat însă şi o tabără pentru care moartea lui Mi lul a 
fost mană cerească: grupul care lucra la prăbuşire.) lul 
Ceauşescu. Complotiştii. Anunţul sinuciderii, pentru ca ih. 
El mai bun agent de comunicare a fost însuşi Ceauşescu (fă 
[. I ştie că este folosit), a fost dublat de răspândirea unui 
zvon. F fapt, Milea nu s-a sinucis, ci a fost omorât de 
„odiosul dictaloi | De ce? Pentru că „n-a vrut să tragă în 
popor!” Era imagini* proiectată insistent de complotişti, 
prin TVR, imediat dupp fuga lui Ceauşescu. 

Dublă lovitură: militarii şi civilii s-au înverşunat şi ma il. Ii, 
împotriva tiranului care nu se mai satură de sânge, iar Arm. 
Iu prin martirul Milea, şi-a creat imaginea de Albă-ca-Zăp. 
Ul. | deşi avea pe conştiinţă victimele represiunii din zilele 
pi c... dente. A fost cadrul ideal pentru întărirea lozincii 
„Arm.îl. 1* cu noi!”, care fusese lansată cu o oră mai 
devreme. Din. U 11 moment, oamenii au fost încurajați să 
urce pe tancuri. Şi 1 fraternizeze cu militarii, femeile să 
pună flori pe TAB-unlI* represiunii, iar Ceauşescu a fost 
nevoit să bată în retrage u Armata nu mai era cu el! 

Dacă acest scenariu a fost gândit de cineva, atunci. Mi 
„cineva” a fost genial. Sau diabolic. Dar pentru ca scenariul 
i| reuşească, a fost nevoie de sângele generalului Vasile Mi 
li Lichidarea acestuia putea fi făcută în trei feluri: 

1. Prin împuşcare; 

2. Prin întârzierea intervenţiei medicale (în loc să-i fie opi 
ni rapid hemoragia, a fost lăsat să piardă sânge până C. luii 
nu mai putea fi salvat); 

MOARTEA LUI MILEA 143 prin sufocare sau strangulare, 
în sediul CC, în Salvare.111 la Spitalul Elias (variantă 
contrazisă de concluzia de li punctul 2 al raportului 


senatorial din 1991, rezultat în urma audierii doctorului 
David Zingher). 

Milea şi-a semnat sentinţa în 1962 

Il egătura specială dintre Milea şi Ceauşescu, din decemil,,! 
1989, nu a fost una întâmplătoare. Cei doi erau vechi 
iiihatanţi pe frontul comunismului românesc. Mai precis, 1 o 
presiunii împotriva „destabilizatorilor”. 

Kt'laţările istoricilor Constantin Olteanu şi Alex Mihai 
luriuiscu amintesc de un episod din 1962, din judeţul Ujirş, 
când Milea a reacţionat dur, la fel cum avea s-o facă 
miişoara şi la Bucureşti în 1989. Povestea lui Milea este 
extraordinară. Milea era creaţia tl muşescu. Afost luat de la 
Piteşti. În 1962, Ceauşescu era 1'i 11 a 1 în regiunea Argeş. 
În aprilie '62, în două sate de lângă litrii a izbucnit o revoltă 
a ţăranilor împotriva preşedinţilor || cooperativă. Nu era 
politică. Nu avea treabă cu colecţii. TiŞefii furaseră şi 
oamenii s-au revoltat. Ceauşescu li plasează acolo, 
întruneşte comitetul regional la Piteşti, u dimensiunea unei 
revolte ţărăneşti, deşi nu era chiar fit t „ainenii ieşiseră, îi 
sechestraseră pe şefii C. A. P-ului în ! tiiii. Ine. În acel 
moment, comandantul Şcolii de auto şi tani i. Ir la Piteşti, 
colonelul Vasile Milea, se oferă să intervină l'lliniate. Şi 
repartizează o companie de blindate ruseşti, miale. Unul 
dintre ele a fost şi blocat. A rămas într-un şanţ, pali' noapte, 
şi a fost declarat ca pierdere. Era un autotun... Lii. Indantul 
companiei de blindate se numea locotenenţii”! Ştefan Guşă, 
iar şeful secţiei tehnice - care a rămas a late - era 
locotenent Niculae Spiroiu. Pe 17 decembrie 

[111 la Timişoara, Milea face acelaşi lucru: scoate tancurile 
iudă şi trage în oameni”1, a declarat Stoenescu. 

' Cilmi viu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 19 
iunie 2009 

Fost coleg de arme cu Milea, generalul Constantin Olln 
are mai multe povestiri legate de fostul ministru. La M 
referitoare la momentul 1962, Olteanu este mai reţinut., | - 
povestea pe care o cunosc eu de la Milea. In '62 avea 


gradul de colonel şi era comandantul şcolii de ofiţeri de tarii 
ii din Piteşti. A avut loc o ridicare, un protest al ţăraniloi illl 
regiunea Argeş. Ceauşescu s-a dus la Piteşti, la regiunea iii 
partid, şi l-a chemat pe Milea, care era comandantul şcolii) j 
al garnizoanei. L-a rugat să intervină. Milea a luat o foi ÎMI 
ţie de tancuri şi a intervenit, fără să le folosească. Numai., 
mijloc de presiune”1, şi-a amintit Constantin Olteanu. A (el 
(a fost ministru al Apărării până în 1985, când Ceauşescu Ii 
schimbat cu Vasile Milea. 

Destinul lui Milea a fost influenţat de revolta ţărăru u i din 
1962. Ceauşescu i-a remarcat atunci duritatea, iar ullei M- 
a făcut general şi l-a promovat la Bucureşti. Vasile Milea „t” 
mândru de ascensiunea sa până în preajma comandanl uhu 
suprem. Nu ştia că şi-a semnat sentinţa, devenind prizonM 
al acestuia. Aşa a ajuns ca momentul 1989 să-l găsea şiau 
fruntea Armatei Române. Şi să sfârşească prematur, la (| li 
ani, cu un glonţ în piept. 

1 Interviu Constantin Olteanu - Bucureşti, 10 august 2009 
i „TRĂDARE LA ARMATA, TRĂDARE LA CANCELARIE! 

În locul evenimentelor din decembrie 1989, mulţi 
apropiaţi ai lui Ceauşescu au apelat la şmecherii pentru a 
pAtăsi corabia aflată în derivă. Generalul Stănculescu ii a 
puns piciorul în ghips. Dăscălescu s-a încuiat într-un WC ca 
să nu fie luat în elicopter. Hârjău a zis că se duce la toaletă 
şi a dispărut. Aghiotanţii dictatorului s-au făcut nevăzuţi. 
Nicolcioiu a „uitat” să deconteze banii cu care „puise din 
Iran. 

A plăcinte, înainte! La război, înapoi!” Această zicală 
acoperă perfect acţiunile câtorva dintre oamenii importanţi 
din sistemul comunist sau apropiaţi ai pătatului central, în 
decembrie 1989. Când şandramaua a 1.1 pul să se clatine, 
aceştia au fugit sau au încercat să iasă im |ih pentru a-şi 
scăpa pielea. 

Iilmis la Timişoara pe 17 decembrie 1989, în calitate de im 
adjunct al ministrului Apărării Naţionale, generalul I, IM 


LIA 
! 


Atanasie Stănculescu a făcut şi o vizită într-un spital n ni aş. 
Pe 21 decembrie, el a simulat o criză de vezică biliară. 

KtIM a evitat să fie pus în situaţia de a citi 
manifestanţitimişoreni decretul care instituia starea de 
necesitate. In Mrtple. I care a urmat, abia revenit la 
Bucureşti, s-a dus din i la. Pital, de data asta pentru a-şi 
pună piciorul în ghips, i mi doar o scăpa de chemarea „în 
dispozitiv”. 

În dimineaţa de 22 decembrie, secretarul personal al! 
Nicolae Ceauşescu, Mihai Hârjău, a motivat că-l doare 
simit cui pentru a se duce la toaletă. Imediat şi-a luat 
tălpăşiţa 1 sediul CC, aducând-o pe Elena Ceauşescu în 
pragul apnpl. Xiei. „Curticeanu, trădare la Armată, trădare 
la Cancelarii s-a auzit strigătul tovarăşei, după cum şi-l 
aminteşte Silv Curticeanu, şeful Cancelariei prezidenţiale. 
Vasile Milea sinucisese cu puţin timp în urmă, iar tovarăşa 
aflase, di; rată, că a „trădat” şi Hârjău. 

Puțin mai târziu, Constantin Dăscălescu, ultimul pi hm 
ministru al României socialiste, a pretins că se duce sa ia 
paltonul şi s-a ascuns într-un WC, numai ca sănuun 
elicopter cu soţii Ceauşescu. 

Şeful statului a fost abandonat chiar şi de ofiţerii îns, iui 
naţi cu paza sa personală. Aghiotanţii săi erau locotenenl 
lonelul Vasile 'Tălpeanu şi maiorul Vasile Bălaşa, de la Din, 
In a V-a a Securităţii. Fiecare avea în subordine un şef de 
grupa i şapte ofiţeri din aceeaşi unitate. In dimineaţa de 22 
decenii u i Bălaşa a dispărut, fiind de negăsit. A rămas „la 
datorie” 1 Tălpeanu, care era poziţionat la uşa Cabinetului 
1. În hau care a însoţit fuga la elicopter, s-a eschivat însă şi 
Tălpeanu Ela rămas în clădire, deşi avea misiunea de a nu 
se despai de comandantul suprem. Locul său, ca gardă 
personală. Ceauşescu, a fost luat de maiorul Florian Raț, tot 
de la Di rn ţia V-a. 

O afirmaţie interesantă a făcut căpitanul Marian Rusii 
ofiţer de la Direcţia a V-a. Întrebat dacă nu 1-a abandonat , 
pn repede” pe Ceauşescu (puţin după 13.30, la ooră şi 


jumălait după fuga de pe acoperişul CC), Rusu a răspuns: 
„Poate i, w târziu. Alţi colegi au plecat din dimineaţa de 22 
decernhih din sediu, iar alţii chiar din seara de 21 
decembrie”2. 

' Silviu Curticeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie l'W'i octombrie 1993 

2 Marian Rusu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, MLi 1995, TRĂDARE LA ARMATĂ, 
TRĂDARE LA CANCELARIE!” 147 tirajul maxim: îţi scrii 
demisia şi tragi apa 

Victor Atanasie Stănculescu a inventariat momentele în ni, 
i încercat să evite anumite sarcini, cerând să fie trecut i 
uvervă sau simulând probleme medicale. Aliat la Timişoara 
încă din 17 decembrie şi în contextul i, iro se lansase ideea 
unui comandament al oraşului pe IC, să-l conducă el, 
Stănculescu a pregătit un raport câtre llinlae Ceauşescu. 
Cel puţin aşa susţine el. „In raport solii un să fiu trecut în 
rezervă, întrucât nu sunt de acord cu V. lu ileş. A.m.d. 
Vroiam să-l înmânez unuia dintre însoțitorii a 1 'rtscălescu 
şi ai lui Bobu, să-l ducă la Bucureşti. Văzând 

111 iu, mi-au cerut să vadă şi au zis că sunt nebun: „Dacă 
a inia, mâine te împuşcă. Rupe-o şi arunc-o la WC!”. Amiji 
o şi am aruncat-o acolo, a fost un moment de slăbiciune, 
iulie altele.”1 

M.fuculescu zice că în camera în care a făcut cererea nu 
in, ii aflau decât „cei doi generali, Diaconescu şi Brahaciu, 
[M'i'. A-şi aducă aminte”2. 

Criză de vezică biliară 

IV. Q) decembrie, aflat tot la Timişoara, Stănculescu - zice 
i.1 spus lui Milea, telefonic, că vrea să se întoarcă la II II 
ieşti, iar Milea i-a replicat: „Mai stai acolo, încă nu e (Vine 
să vii”3. „în acea seară, generalul Ion Coman a vrut să [fii 
mulţimii, într-un oraş care se liniştise dintr-un anumit iun | 
de vedere (nu mai erau manifestări agresive de nici o Milei, 
acel decret de stare de necesitate, despre care am spus nu 
mai are nici un rost, că nu poate să provoace decât teniiii 


uui. „Seara chiar că nu are nici un rost, că lumea e încăi 
„li, ui”. Zice: „Bine, atunci mâine dimineaţă”.”4 

Vii lor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie l noiembrie 1993 

De teama citirii decretului - susţine Stănculescu 
dimineaţa, la ora 5.00, s-a deplasat la Spitalul Militai t 
Timişoara. „M-am dus la spital şi i-am spus doctorului până 
la ora 13.00 stau acolo. Mi s-a spus că m-a căutat M Coman 
de câteva ori la spital. M-am dus după ora 13.00 M „LI spus: 
„M-aţi căutat?”. „Da, unde ai dispărut?”. l-am spn am avuto 
criză. A zis: „Uite, nu te-am găsit şi am dat tel” la Guşă, şi 
mi l-a trimis pe Chiţac, care a citit decretu I întrebat dacă 
„acea criză a fost reală sau nu”, Stăncule spune: „A fost 
combinată, efectiv nu am vrut”2. Senatum Sabin Ivan, 
membru în Comisia „Decembrie 1989”, corn lu zionează: 
„Deci, spuneţi aşa, că aţi simulat o criza”3. 

Generalul rememorează vizita la spitalul timişon i Medic 
de gardă era chiar comandantul spitalului, pe t,i 
Stănculescu îl cunoştea. „Mi-a făcut un consult, mi-a lau o 
foaie de observaţie că am criză de vezică biliară, nu i ce, mi- 
a făcut o injecție şi am dormit până la ora unu ilii| prânz. 
Între timp, a dat telefon Coman: „Unde e ăsta:' 'a doctorul 
spune: „E în tratament la noi, doarme, nu puni să vină!”.4 

Ghipsul de opt ore al generalului Stănculescu 

Revenit la Bucureşti, cu un avion militar, în noaptea ili spre 
22 decembrie, Victor Atanasie Stănculescu află că ora u e în 
fierbere. „Am ajuns acasă înjur de două şi ceva. Soţia. | 
speriată. Ea mi-a spus că a auzit la radio că au fost mi; în 
oraş, că lumea e speriată, că cei de la Ambasada sovielit au 
fugit toţi de acolo. Mi-a spus să nu mă mai duc nic, ln că mă 
omoară. l-am spus: „îţi promit că nu mă mai din 

— 2 Victor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decemi t 1989”, 1 noiembrie 1993 

3 Sabin Ivan - stenograma audierii lui Victor Atanasie 
Stănculescu la ('mn sia „Decembrie 1989”, 1 noiembrie 
1993 


4 Dinu Săraru - Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips, 
Editura RAO,.'i,1, TRĂDARE LA ARMATĂ, TRĂDARE LA 
CANCELARIE!” if *tn ile gând să fac acest pas ca să rezolv 
problemele pe care „mi încurcat alţii”, şi mă refeream la 
familia Ceauşescu. Şi In început să caut soluţii. Nu m-a 
căutat nimeni în noaptea MVr. 1 l'e la ora 4.00 am dat eu 
telefon la ofiţerul operativ, la mini', ler, şi i-am spus că am 
sosit. Am întrebat unde e minisVkil „,”1 mi-a spus că e în 
CC. Am căutat o soluţie ca să nu i „iili ip la ceea ce era 
foarte clar o acţiune de represiune pe Am întrebat la 
Spitalul Militar cine e de gardă. Mi s-a spus uni medici 
mulţi, că au fost răniţi mulţi şi că aproape) | Inale secţiile 
sunt prezenţi şefii de secţie. L-am căutat pe (tnoi alul- 
doctor Niculescu, şeful secţiei de Traumatologie, şi sui ipus: 
„Vreau să vin până la spital, să discut o problemă (Hoţie 
urgentă,,. „Veniţi. La ce oră?, „Acum, (era ora 5 şi na) M- 
am dus şi i-am spus că nu vreau să mă duc la CC. (iflm'şte o 
soluţie”, i-am zis. Şi atunci mi-a spus: „Îţi punititia ttl în 
ghips”. Zic: „Bine, dar nu o să se cunoască?” „Nu. Fuii,iai 
avut întindere de menise. Ai fost sportiv, acest lucru Mmlbil 
la vârsta ta”. Şi personal mi-a pus ghipsul. A durat nn vreo 
oră. „Acum mă duc acasă”, i-am zis. Mi-a spus că it fi mai 
bine să rămân acolo. „Nu, mă duc acasă”. Piciorul „ ghips a 
fost un manşon solid şi destul de greu. Când am ijimn acasă, 
soţia mi-a spus: „le-a căutat locotenentul-maHat bu pe 
sistemul cunoscut - era unul dintre aghiotanţii 'iiini', lrului, 
de la Ministerul Apărării Naţionale, că mai avea 1,i| i are 
erau de la Ministerul de Interne - i-am spus că eşti la fiilal 
Am stat acasă şi, câtre ora 8 şi ceva, m-a căutat ofiţerul i 
i. "tiv şi mi-a spus că a zis tovarăşul ministru să mă duc „!l- 
am zis să-i spună că sunt cu piciorul în ghips, că am utilun 
accident şi nu pot să vin. Am fost sunat după aceea, ni” iii. N 
ţin minte, ori de şeful de cancelarie, Manea, ori de n ineva, 
care a întrebat-o pe soţia mea dacă sunt acasă. I-a Mitih ,„,i 
sunt acasă şi dorm. „Ce s-a întâmplat?,, a întrebat la 


chemat ministrul Apărării să vină aici”.,„1l Această nKiltii ie a 
fost făcută în faţa Comisiei „Decembrie 1989.” 

! Vii lor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie I*M I iulicmbrie 1993 în cartea 
Generalul Revoluţiei cu piciorul în glii Stănculescu spune că 
el ar fi vrut, într-un fel, să plece p minister atunci noaptea, 
când s-a întors de la Timişo. li dar că soţia n-a fost de acord. 
„Nevasta zice: „Nu pleci! M bine îţi dau cu vaza în cap - 
aveam o vază de cristal 71 pun jos!” Şi, în fine, discuţii, dar 
până la urmă, trebui. I plec...,1 Şi tot doamna Stănculescu 
- zice generalul - a, iideea cu spitalul. „Soţia mi-a spus: 
„Stai acasă, nu te duel! Aici a fost intervenţia, cum se zice, 
dumnezeiască, a soţi” Atunci i-am spus: „Ce să fac?” „Du-te 
la spital, la cine 1 de serviciu, şi găseşte o soluţie acolo, să-ţi 
facă un conln să-ţi facă o internare, să faci ceva!”.”2 

Precizare: Elena Stănculescu, soţia generalului, s-a sinii' 
pe 21 decembrie 2003, la vârsta de 67 de ani, aruncându se 
la etajul doi al clădirii în care locuia. 

„Cu picioarele rupte să vină, că-l aduc arestat!” într-un 
interviu pe care i l-am luat în decembrie 'lli la Spitalul 
Penitenciarului Jilava (unde-şi ispăşea eonii.in narea pentru 
participarea la represiunea de la Timişoara Victor Atanasie 
Stănculescu (care fusese degradat milil. | nu mai era 
general şi nici măcar soldat) a povestit cum 1 construise 
alibiul în cazul unei eventuale suspiciuni.l Ceauşescu. 
Înainte de a părăsi Spitalul Militar Central, el 1 întrebat pe 
doctorul Nicolescu: „Şi dacă o să mă controle să mă întrebe 
cineva?” „Nu este nici o problemă, spuneţi 1 aveţi ceva la 
rotulă şi că v-am blocat piciorul pentru rolul Acolo nu se 
poate face nici un control, că sunt cartilagii u pot să se 
vadă”3, i-a răspuns generalul-medic. 

Cu piciorul stâng imobilizat în ghips de la vârful ilep telor 
până la jumătatea coapsei, Stănculescu a ajuns, în cel 

1,2 Dinu Săraru - Generalul Revoluţiei cu piciorul în ghips, 
Editura RAO,.'UI1 


3 Interviu Victor Atanasie Stănculescu - Jilava, 14 
decembrie 2009, TRĂDARE LA ARMATĂ, TRĂDARE LA 
CANCELARIE!” 

HIl urmă, în sediul Comitetului Central. „La ora 10 şi ceva 
a „cult o maşină cu doi-trei oameni de la Cancelarie, trimisă 
de 1 mea, şi au zis: „Ni s-a spus că să vă luăm cum sunteţi”. 
Am îi.11 pe la intrarea C. Pe coridor mi s-a spus, nu mai ştiu 
de (tuil, „duceţi-vă, că e supărare mare, că generalul Milea 
s-a Hiliiişi at”. Pe traseu, pe coridoare, erau cam 50 de 
oameni cu nit'uiiate. Asta a fost o primă imagine. Am 
întrebat pe unul tlulii' cei de pe hol unde este 
Comandamentul Militar. Mi-a „. Liiil că undeva lângă 
Cabinetul 1. Am intrat, le-am spus că titi venit şi erau toţi în 
panică. M-am dus la secretariatul lui 

Miiţescu. Cred că Silviu Curticeanu m-a repezit puţin. Ail 
cauşescu şi m-a întrebat ce am păţit la picior. Mi-a spus „liiu 
comanda, să întărim dispozitivul şi să apărăm”. 

În mărturia sa, Stănculescu pare să încurce un pic orele. 
In V*Ilt Ate, sosirea sa în sediul CC a avut loc înaintea orei 
10.00, lui linul că la 9.50 Ceauşescu 1-a văzut intrând în 
secretariatul III MII I anunţat că preia conducerea 
Armatei. 

L | usodul cu ghipsul e rememorat şi de alte persoane 
aflate MC. În dimineaţa de 22 decembrie. Constantin 
Manea, şeful ii mliinet al lui Ceauşescu, povesteşte: „înainte 
de 11.00, lii ui perioada asta imediat după aflarea 
sinuciderii lui iii'. I, Ceauşescu se gândea la un înlocuitor. L- 
a căutat pe 'iui R. luşescu, generalul. Nu a fost de găsit. 
Atunci mi-a zis nu i, ilie căutat Stâănculescu”2. 

L'illăceaaflatcă Stănculescu e acasă, cu piciorul în 
ghips, „R. I-seu i-a ordonat lui Manea: „Cu picioarele rupte 
să vină! I Nil vină în cinci minute, să nu se joace, că-l aduc 
arestat!,„.3 1., iu.1 povesteşte: „Stănculescu a venit. Într-un 
sfert de oră a (iial ut olo. Foarte curios acest ghips... Nu 
avea cârje, de baston ui ml aduc aminte. A simulat foarte 
bine că e accidentat şi ri doare”4. 


'nul n ajuns la sediul CC al PCR, Stănculescu - îmbrăcat i 
ii h igea după el piciorul stâng, imobilizat în ghips. „Nu 

Vh LI II Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie 
audierii la Comisia „Decembrie 1989”, UltţitMitlirlt' 1993 
mă durea, dar mă incomoda. Mergeam foarte greu, am 
arăni multă vreme din cauza acelei mişcări anormale.”1 

Audiat în 1994, Ilie Ceauşescu (şi el adjunct al mini' In lui 
Apărării Naţionale în 1989) spune că, în jurul orei Il 
Stănculescu a chemat medicul la sediul MApN - urnit 
deplasase între timp - ca să-i dea jos ghipsul. „A pus picii ut 
pe scaun, a ridicat pantalonii, iar medicul i-a tăiat ghipsu | 
acelaşi medic care i-l pusese”2, susţine Ilie Ceauşescu. 

Fratele dictatorului face însă o confuzie. N-a venit gen 
ralul Niculescu, de la Spitalul Militar Central, să-i SOM 
ghipsul lui Stănculescu, ci a făcut-o un ofiţer de la în iii tu 
ria ministerului. „A venit un medic, locotenent-major, cui 
cleşte şi mi-a tăiat ghipsul. După ce mi l-a dat jos, am renun| 
la ţinuta civilă şi m-am îmbrăcat militar. 'Ţinuta militau 
aveam la birou.”3 

De la fuga Ceauşeştilor din sediul CC trecuse apro, o oră şi 
jumătate. Ghipsul atârnase de piciorul generalul 
Stănculescu timp de opt ore: de la 5.30 până la 13.30. 

„Criza de vezică” de la Timişoara şi „piciorul în ghipla 
Bucureşti n-au fost singurele încercări ale lui Stănculi de a 
se pune la adăpost în cazul prăbuşirii lui Ceauşescu i câteva 
săptămâni în urmă, el reuşise să-şi scoată fiica şi j-u” rele 
din structurile Securităţii. Ambii erau ofiţeri şi lucrau zone 
operative. Fiica lui Stănculescu era angajată la Sociclalt 
„Dunărea”, care derula operaţiuni de export-import. Soţul 
era încadrat la Unitatea „R” (transmisiuni speciale). Am. | 
ml au fost scoşi din zona operativă şi mutaţi la unităţi mai 
puț expuse, apoi transferați în afara Capitalei. În final, cu 
puț timp înainte de Revoluţie, le-a fost aprobată solicitare, 
trecere în rezervă, chiar dacă aveau sub 40 de ani! 


MI, 

1 Victor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „De 1989”, 1 noiembrie 1993 

2 Ilie Ceauşescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1981' nuarie 1994 

3 Interviu Victor Atanasie Stănculescu - Jilava, 14 
decembrie 2009, TRĂDARE LA ARMATĂ, TRĂDARE LA 
CANCELARIE!” 153 

I a'iioralul Stănculescu a rezolvat problema apelând la 
MijnMi ţii generalului Iulian Vlad, şeful Securităţii. Pentru 
SM ia cerut un serviciu generalului Aristotel Stamatoiu 
1L,. Avea în subordine Societatea „Dunărea,), iar pentru 
gltitiM' generalului Ştefan Alexie (sub autoritatea căruia 
fiitn ţiona Unitatea „R,). Pe Alexie l-a abordat la nunta fiului 
S”titi aiului Stamatoiu, ţinută la Cercul Militar Naţional, în 
(Muma lui '89. 

'Veste manevre nu au fost întâmplătoare. Generalul Klili 
11 lescu era un om bine informat. De-a lungul anului 1989 
It„iin'M mai multe contacte cu oameni-cheie, cetăţeni 
români jj „haini, care-l avertizaseră (îl informaseră?) că 
prăbuşirea llglliiului Ceauşescu va fi însoţită de o răfuială a 
Armatei M P'i uritatea, conflict care se va solda cu multe 
victime din îmi Securităţii. De aceea, Stănculescu a vrut să- 
şi pună la 

A|"i*. I fiica şi ginerele. Mai ales că el, generalul, se afla în 

„Trădătorii” din closet 

În lua de 22 decembrie, WC-urile din sediul CC s-au 1. [illl 
cele mai bune ascunzători. 

Mlliai Hârjău, secretarul personal al lui Ceauşescu, aimii 
i” din sediul CC al PCR în jurul orei 8.00. Cel mai flp il ie 
povestea Constantin Manea, şeful de cabinet al li laiul ului. 

I a ora 8.00, Hârjău, colegul meu, a acuzat dureri de stoV 
n, i a spus să fiu atent, că elo să lipsească vreo câteva 
Niniile, ic: „Bine”. A trecut o jumătate de oră, nu a mai venit 
*nif'ii| Am observat că şi unul dintre aghiotanţii lui Nicolae 


pillţeneu dispăruse, şi anume Bălaşa. Rămăsese Tălpeanu, 
IN 1, I de serviciu. Tălpeanu ăsta era deja la pază acolo, in 
i de la cabinet, şi eu rămăsesem pe cap cu toate liniile 
„Mimice şi cu toată nebunia care se dezvolta acolo.”1 unul, 
intin Manea - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 28 tMiitm” 1993 

Vine ora 9.30, Milea se sinucide, iar Ceauşescu e i.it goric 
şi-l numeşte pe fostul său ministru „trădător”. 1) II| altă 
jumătate de oră, mai povesteşte Constantin Mânu 
„Ceauşescu a observat că lipseşte Hârjău şi m-a luat pe mu 
la întrebări: „Unde e Hârjău?,. „Nici eu nu-l văd, l-a apm 
durerea de stomac de la ora 8.00 şi e 10.00 şi nu mai vn Am 
pus eu să-l caute peste tot, şi prin WC-uri pe aici, şi pi 
birouri, nu este,. Zice: „Alt trădător. Să vie Postelnicul- ' dat 
ordin ca Hârjău să fie căutat, să fie arestat. S-a trimis dii| el, 
dar nu l-au găsit.”1 

Silviu Curticeanu, şeful Cancelariei, a fost martor la în ţia 
Elenei Ceauşescu când a aflat că Hârjău a dispărut 
povestit în 1991: „Ea era în anticameră şi ţipa, mi-a zis i In 
aşa: „Curticeanu, trădare la Armată, trădare la Cancelari 1 
Eu întreb: „Ce-o mai fi acum?”. Ea spune: „Păi, a fugit Hâi]. 
lu Zic eu: „Poate e pe aici, pe undeva,. Hârjău trebuia să fie 
în vi unde făcea el primirile. Culoarul între camera lui 
Ceauscu şi sala de şedinţe avea două sonerii, pe 1 şi pe 2. 
De data. Li 1-a sunat pe Hârjău, el nu era acolo. Manea, 
când a văzut c, ii este Hârjău, a intrat el, că se mai 
întâmpla, se mai compen unul pe altul. Manea a ieşit afară, 
dar în timpul acesta veni ea, Elena Ceauşescu. A aflat că nu 
e şi a început o nebuni toţi întrebau „unde e Hârjău?”2. 

Mihai Hârjău a povestit cum şi când a plecat din sedii „Pe 
la 8.30, în timpul desfăşurării şedinţei convoca le il 
Ceauşescu, am plecat acasă, unde mi-am întâlnit soţia şi c | 
Iul. Erau foarte îngrijoraţi de ce se întâmpla. De fapt, pil 5 
dimineaţa, când mai trecusem în fugă pe acasă, le-am; pi că 
situaţia este de un dramatism ieşit din comun. Acum le 11 
spus că eu nu mă mai întorc la sediu. Vecinii care erau | 


acolo au spus că mă ascund. În sfârşit, m-am dus precipit la 
o mătuşă a unui coleg de facultate. Am stat acolo cât' ore, 
până pe la 14.30...”3 

1 Constantin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H'1 |] decembrie 1993 

2 Silviu Curticeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie l'Hi'il 11 aprilie 1991 

3 Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 Hmh| rie 1994, TRĂDARE LA 
ARMATĂ, TRĂDARE LA CANCELARIE!,, ' lembru în Comisia 
„Decembrie 1989,, senatorul Şerban Im I ulescu - aflat şi el 
în sediul CC pe 22 decembrie - îl Hlreabă pe Hârjău: „Nu v- 
a fost teamă că, dacă Ceauşescu vă tIlIA şi nu vă găseşte, o 
să aveţi probleme?,. Hârjău răspunde: MIU că am fost 
căutat acasă în jurul orei 11, a fost un risc ff (6re mi l-am 
asumat, dar am zis că mi-l fac pe propria u'le”1. 

Solicitat să motiveze „dezertarea”, Hârjău povesteşte: „Eu 
un vftut aici o atmosferă de război. Dimineaţa, toate 
holurile „tea erau înţesate cu oameni cu armele de gât - eu 
vă i mi loate acestea pe un ton moderat, dar ceea ce se 
întâmpla III I II 1 eu nu pot să reproduc, toate lucrurile 
aveau un tragism, | desfăşurare... Şi, în aceste împrejurări - 
cramponarea lui (Mie,. Eseu de putere, hotărârea lui de a 
merge până la capăt, ijfc'ltil la o rezistenţă absurdă. Mi-am 
făcut, sigur, diverse „111 ri: dacă coboară la subsol, la 
adăpost? l-ar fi luat cu elpe || iei care erau cu el, să 
deschidă foc. Intram într-o situaţie ne, dacă scăpăm cu 
viaţă, puteam să-mi pun ştreangul Ir („. Îl”2. 

A'"i. Il că a plecat. „l-am spus lui Manea că mă duc la toaletă 
l.eu luat-o... Parcă îmi conducea cineva paşii. Spre intrarea 
1 ui. Ui întrebat ofiţerii: „Unde mergeţi?,. „Dom'le, mergi 
mi treabă aici,. Deci am mers aşa, m-au văzut în haină... Nu 
când am văzut barajul de soldaţi, de tancuri, tot ce erai 
radă, şi m-am dus aşa, parcă eram drogat.”3 

Dăscălescu „şi-a uitat” paltonul i (onstantin Dăscălescu, 
prim-ministrul de-atunci al 'in. Miei, a făcut tot posibilul să 


nu-i însoţească pe Ceauşeşti diorul lor final. El fusese 
desemnat să urce în elicopterul |ie acoperişul clădirii CC al 
PCR, pe 22 decembrie, alături i uplul dictatorial şi de Emil 
Bobu. 

Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 7 fellT 1994 

Când se pregăteau să plece la lift, şi de acolo pe acop, il 
Dăscălescu a spus că se duce să-şi ia paltonul. El s-a as” im 
însă într-un WC şi s-a încuiat pe dinăuntru, iar Ceauşi, 1 
grăbit de faptul că revoluționarii forţau intrarea în Paliil t 
luat - în locul lui Dăscălescu - pe Manea Mănescu.!”iii 
ultimului guvern comunist a ieşit din WC abia după ul 
asigurat că elicopterul decolase de pe clădire. 

Nicolcioiu şi banii din Iran 

Pescarii au o vorbă: în ape tulburi se pot prinde pi 11 mari. 
Aşa au gândit şi unii dintre apropiații lui Ceauş,' Nu toţi se 
mulţumeau să-şi salveze pielea. Unii încercau scoată şi 
oareşce profit din nebunia acelor zile. Cel mai l'm plasați 
pentru a face bani erau responsabilii-cheie din coiin'i ţul 
exterior. Fructificându-şi relaţiile şi folosind discreţiiuti 
capitalul statului, aveau să devină cei mai bogaţi oameni A 
tranziţiei de la comunism la capitalism. 

Mirosul dolarilor i-a sedus însă şi pe activişti care nu a ve*! 
Nici o treabă cu afacerile. Studiu de caz: Vasile Nicolcioiu,., 
în Protocolului de Partid şi de Stat. Acesta nu putea să facă 
11 an zacţii în numele lui Ceauşescu, ci doar îi purta medalii 
li” i valiza cu bani cash în deplasările din străinătate. Aşa 
cum 11 întâmplat şi în Iran. 

Ceauşescu şi suita lui s-au întors de la Teheran miercuiii, 
decembrie 1989. O zi mai târziu, o geantă-diplomat cu ii” 
părăsea sediul Comitetului Central, la indicaţia celui can, fl 
avea în grijă: Vasile Nicolcioiu. Şoferul acestuia, Dumili” 
Cercel, a dus-o la o adresă de pe Calea Victoriei, unili | 
predat-o lui Emil Nicolcioiu, fratele expeditorului şi lud 
ministru al Justiţiei în perioada 1975-1977, în guvernul 
„MM dus de Manea Mănescu. 


Patru ani mai târziu, pe biroul senatorului Valcnlii 

Gabrielescu, preşedintele Comisiei pentru Cercetau 
Evenimentelor din Decembrie 1989, a ajuns un plic sigilii, 
TRĂDARE LA ARMATĂ, TRĂDARE LA CANCELARIE!,, 157 
nl. linentarul a deschis plicul, cu răbdarea unui om care tiii 
nise şase ani în temniţele comuniste. In plic se afla un f”! I|e 
câteva file. Când a început să-l citească, Gabrielescu 
înlemnit: o anume Nicolcioiu Vera Florica îşi acuza fostul 
i.1, profitând de haosul din sediul CC al PCR în zilele del 
decembrie 1989, a „şterpelit” banii cu care Ceauşescu 
întorsese din Iran! 

Vasile Nicolcioiu (52 de ani) era şef la Protocol din 1983. 
Mi I, i revenit de la Teheran, el a fost şocat de atmosfera din 
MII, mia. Mirosea a Revoluţie, a lovitură de stat, a 
schimbare icgim. Atunci i-a încolţit o idee: dacă se întâmplă 
ceva şi, H. Insul creat, se pierde urma genţii-diplomat?! 
Involuţia l-aprins pe Vasile Nicolcioiu într-o situaţie familii 
complicată: avea o soţie, o amantă şi câte un copil cu i ine 
dintre cele două femei. Ambii copii erau băieţi. 

III 1994, când l-a „turnat” pe Vasile Nicolcioiu la Comisia i 
Un embrie 1989”, Vera nu mai era căsătorită cu acesta, 
iieillat după Revoluţie, fostul demnitar divorțase pentru a 
'Vuitori cu amanta sa, care lucrase la bufetul CC şi cu care 
t, i-o un copil. 

În sesizarea sa, Vera Nicolcioiu preciza că fostul său soţ 
(MI iese banii la adăpost, dar intervenise brusc o amnezie şi 
II Iţi mai amintea unde anume, 1. Apoi, pentru a nu fi luat 
întrebări, fostul demnitar s-a decis „să ducă mai departe 
Hieslea cu amnezia şi să se declare nebun iresponsabil”, 

Iliu, md şi un certificat medical în acest sens. 

Muamna Nicolcioiu mai spune că „pacientul Vasile iimli 
loiu, cu diagnostic de depresie prelungită şi sindrom tiii. li 
o-depresiv, s-a recăsătorit cu fosta lui concubină şi şi-a 
limbat din locuinţă propriul fiu”2. 

I pilog: recăsătorită cu un american, Vera şi-a luat fiul şi în 
mutat în SUA. După câţiva ani au revenit în România, 'in ai 


el moment, viaţa lui Vasile Nicolcioiu a devenit un „LII Lie 
uşa apartamentului său a fost desenat un sche- 1 il. Itii ri de 
mesajul „Moarte lacheului!”. Vecinii spun că 

Vrr, i Nicolcioiu - sesizare către Comisia „Decembrie 
1989”, anexată la steţMiiiii inidierii lui Vasile Nicolcioiu, 23 
martie 1994 autorul mâzgălelilor era fiul său din prima 
căsătorie. Băi.il Verei şi al lui Vasile Nicolcioiu. 

Cazul genţii-diplomat a fost îngropat de Comisia Sen 
torială, fără a se face vreo anchetă. Urma banilor a fost pir 
dută. O anumită bunăstare i-a atins, în timp, pe Vera şipeli 
ei. Vasile Nicolcioiu, fostul şef al Protocolului de Partid şi 
Stat, a fost abandonat într-un azil de bătrâni. 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT 

N 22 decembrie 1989, între orele 6,00 şi 12.00, Nicolae 
enuşescu şi-a trăit cu intensitate nebunească ultimele i llpe 
la cârma ţării. Deşi totul se prăbuşea în jurul său, liAtrânul 
dictator încă se mai gândea la o reprimare Mngeroasă a 
demonstranţilor. Nu mai avea însă cu ce: Ai mata şi 
Securitatea îl abandonaseră. 

Vineri, 22 decembrie 1989. La ivirea zorilor, în Capitală 
încă mai mirosea a praf de puşcă, după prăpădul făcut de 
forţele de represiune în timpul |i|il Sângele oamenilor 
împuşcaţi în zona Sălii Dalles a | | 'alat pentru a şterge 
urmele intervențiilor violente, iar lomurile anticeauşiste de 
pe ziduri au fost acoperite cu l-m. 

În M.'diul puterii, la CC al PCR, Ceauşescu îşi pregătea 
„lutru ţa. Ordonase ca militarii să recurgă la orice mijloace 

I I opri mulţimea care se pregătea să vină spre Piaţa 

! A ului. Marele pericol era ca puhoiul să ia cu asalt reduta 
ii i ii comuniste. 

In, icea zi istorică, Nicolae Ceauşescu s-a trezit la ora 111 
IV la 6.30 s-a întâlnit cu fratele său, generalul Ilie iic. I'seu, 
adjunctul ministrului Apărării. Discuţia a avut HI (abinetul 1 
din sediul CC. Ilie Ceauşescu venise să-i |Wiv, ii fratelui său 
să schimbe strategia şi să facă schimili dorite de Moscova. Il 


îndemna să fie mai conciliant, să „ni ice. Dar şeful statului i- 
a dat exemplul chinezesc cu 

Piaţa Tienanmen şi i-a spus lui Ilie să plece, 1, explică ist i 
u Alex Mihai Stoenescu. lar Eugen Florescu, consilier de 
prg confirmă: „Ilie încerca să-i atragă atenţia că vin 
muncitoi n pe platformele industriale, iar Ceauşescu 
răspundea vcm „Lasă, că în Piaţa Tienanmen au fost un 
milion, şi i-au pu punct de nu s-au văzut!”2. 

Nicolae Ceauşescu a primit raportul de dimineaţă. Se. 1 
tarul său personal, Mihai Hârjău, a reconstituit momcenh „In 
anticameră i-am găsit pe Dăscălescu şi pe Bobu. Aşii pi să 
iasă ori el, ori ea. In jurul orei 6.30 a ieşit Elena Ceauşi' şi ei 
i-au spus că în oraş au început să apară concentrau 1 
oameni în diferite puncte. Pe la gurile de metrou, pe la I'i | 
n la Turbomecanica. Ea a intrat în birou la Ceauşescu. An şi 
Ceauşescu, îmbrăcat sumar, într-un halat de baie, e gn de 
descris cum arăta. Avea o figură descompusă. Le-i 1 
indicaţia ca orice încercare de regrupare să fie reprimata 
brutalitate. A spus: „Dacă sunt în metrou, să se deacuG.I 
lacrimogene!, şi să fie aduse Gărzile Patriotice, să se L. N 
apel la uzine.”3 

* 

* * în ciuda avertismentelor primite de la Ilie Verdeț (în 
scai de 21 decembrie) şi de la Ilie Ceauşescu (în dimineaţa 
ilt decembrie), Nicolae Ceauşescu a continuat să creadă în 
virea cauzei”. El vedea totul ca pe o luptă eroică pentru i 
varea socialismului mondial, grav ameninţat de înţelege u 
sovieto-americane şi de agenţii care mişunau prin Romanii 
Inclusiv prin palatul său, căci dictatorul îşi suspecta aprnpi 
aţii că s-au dat cu duşmanul. 

Secretarul Mihai Hârjău a reţinut întâlnirea dintre (Vait 
şescu şi conducătorii ministerelor de forţă: „în jurul orei 1 
„L i-a chemat înăuntru, în cabinet, pe Milea, Postelnicu şi 
Vlail Au stat câteva minute şi au plecat precipitaţi la 
punctele If de comandă, care erau stabilite de seara”4. 


1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 19 
iunie 2009 

2 Alex Mihai Stoenescu - Interviuri despre Revoluţie, 
Editura RAO, 2001 

— 4 Mihai Hârjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198' r bruarie 1994 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT 

Nemulțumit de informaţiile primite, Ceauşescu a încercat 
(iubească schimbarea, care peste numai câteva ore îiva |. 
Iliilă. „La ora 7.00, Ceauşescu a cerut legătura cu Victor 
'Mneulescu. Eu atunci am aflat că-l chemase de la 
Timişoara, un mi nat la cabinetul lui şi mi-a spus că este la 
Spitalul Militar. Mii vorbit cu el, personal, la spital şi i-am 
spus că l-a chemat tMiişescu. Mi-a spus că nu poate să vină, 
că are piciorul în! [i|”i, dar îl poate trimite pe adjunctul său 
cu probleme de i lrare. l-am spus lui Ceauşescu că 
Stănculescu nu poate I vină şi mi-a spus să-l chem pe Ilie 
Ceauşescu”1, declara Hilftii. 

* 


XX 


I el care au vorbit cu Ceauşescu în orele următoare au 
itn|ll mirosul de alcool fin pe care-l răspândea respiraţia 
fevuluia. Nici un mister: dis-de-dimineaţă, dictatorul băuse 
|! ti. 1 sticluţe mici de coniac Courvoisier, din „rezerva” şefui 
de cabinet Constantin Manea. 

1 deva ore mai târziu, Ceauşescu şi-a găsit timp să-şi facă 
ii In|eeţia cu insulină pe care o neglijase de câteva zile. In ' 
„| normal, îşi injecta insulină de două ori pe zi, dimineaţa ji 
Mtnra, altfel glicemia îi creştea periculos de mult. Diabetul 


h*i in. IL tot mai serios sănătatea bătrânului dictator. 
* 


XX 


I lupii ce a primit rapoarte de la toţi oamenii din jurula i 
eauşescu a convocat, în regim de urgenţă, o şedinţă a în 11 
e tu lui Politic Executiv al PCR. La ea au participat, puţin 
liiiMl ora 8.00, doar câţiva dintre membrii CPEx, pentru că 


tul lusese anunţat în pripă. De fapt, n-a fost o şedinţă 
proMIIl is. I, ci o răfuială a lui Ceauşescu cu generalul Milea. 

Mi IIII Armatei se pierde, începe să se bâlbâie şi nu e în 
stare I prvinte comandantului suprem un raport despre 
starea Mtil|i li ii Ceauşescu ţipă la el şi rosteşte celebra 
replică: „Marş şi 

Mliiiil 11 irjău - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 7 februaM IWM adu trupele!,1. Vizibil 
marcat de această reacţie a dictatoriiln Milea bântuie 
aproape o oră prin sediul CC, apoi sfârşeşti ora 9.30, într-un 
birou de la etajul 6. Ceauşescu anunţă că!; ii ralul Milea s-a 
sinucis şi îi pune eticheta: „laş şi trădător 

În acest timp, Ilie Ceauşescu revine la biroul fratelui. Ti 
chemat de secretarul Mihai Hârjău. „Am intrat în Cabinetul 
şi mi-a spus: „Uite, Milea s-a sinucis,. Era afectat atunci hi 
ea acolo, lângă el. Şi el mi-a spus: „Ile pregăteşti să iei eoni, 
11 nl (Armatei!,,. Îi zic: „Eu nu pot să iau comanda Armatei. 
NU calitatea mea,. Aşa că mi-a zis: „Atunci du-te şi te-nilu u 
militar şi te duci la minister! Nu mai pierde timpul aiii! Aşa 
că am refuzat. Oricum, nu îmi dădea comanda Arni. lu dar 
probabil a încercat, că deja îl chemase pe Stănculcsi ii a 


declarat Ilie Ceauşescu. 
* 


XX 


Un episod controversat se petrece puţin după ora ' M când 
cuplul dictatorial aflase despre moartea lui Milea. I Ini 
Ceauşescu îşi chemă aghiotantul, pe căpitanul Marian Ru 
care era încadrat la Direcţia a V-a a Securităţii. Acesta, m să 
declare: „în dimineaţa de 22 decembrie am fost clinul de 
Elena Ceauşescu, în jurul orei 9.30. Am fost trimis P Lit 
acasă la ei, în Primăverii, să iau o cheie. Am mers pân. ] 
reşedinţă, am luat cheia. Ştia de ea femeia din casă cari 
ocupa de femeile de serviciu, răspundea de reşedinţa iii i 
Snagov, era un fel de intendentă. O chema Suzana. Mi-i 1 
cheia şi am adus-o la sediu. Era o cheie mare - dacă vreţii o 
părere, o cheie de seif, deci pentru o casă de bani. Dar uiu 


era această casă de bani, la Cabinetul 1, la Cabinetul 2, nu. 
U de unde să ştiu”3. 

Cheia respectivă, luată de la Suzana Andrei, a ajun | Elena 
Ceauşescu după ora 10.00. Această poveste este lojui 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 19 
iunie 2009 

2 Ilie Ceauşescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989” nuarie 1994 

3 Marian Rusu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, Ml m 1995 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT !” |ii'enţa unui 
pachet şi a unei mape de piele pe parcursul 

(Hgll soţilor Ceauşescu, în orele următoare. 

* 


XX 


I lupă ce a primit confirmarea, de la oamenii săi de 
încreţit: i, 1 generalul Milea a ieşit din joc, Ceauşescu s-a 
fixat pe Itiluţi. T Stănculescu,. Le-a dictat consilierilor săi 
de presă fiiiMiiicatul despre sinuciderea lui Milea şi l-a 
anunţat pe iiMirr. Ilul cu piciorul în ghips” că preia 
comanda Armatei. 1 'Hiti'flă o şedinţă CPEx - ultima - în 
care comandantul HI| IRIII vrea să se convingă dacă 
„tovarăşii” sunt decişi „să MHi' cu elpână la capăt”. 

I'iiul dintre membrii CPEx, lon Radu, fusese trimis de „iu 
icscu să ia pulsul evenimentelor. „Ce-ai făcut, Radu?,1,i 
înlionbă Ceauşescu. „Am fost, aşa cum aţi ordonat. A fost 
IgHioNihil să intrăm în discuţii. Nu am izbutit să intrăm în 
fina l'lecau de la ICEM şi de la Turbomecanica din Militari, i 
i'lcc.it şi de la „23 August”. Tovarăşul Avram nu a pututi! In, 
li reţină. S-a oprit toată activitatea la cuptoare.”2 

Il iirtuşescu recunoaşte că e vorba de o acţiune bine 
orgaiiUnlii şi face o informare asupra morţii lui Milea, după 
care 1 L. II, i stare de necesitate în întreaga ţară. E trecut 
de ora 111 l'i incipalaântrebare pusă de Ceauşescu 
slugarnicilor din, 'M 111 ', iii este dacă vor lupta cu toţii 


„până la capăt”3. Răspunsul ni cor: „Luptăm, tovarăşe 
secretar general!”4. 
* 


x X 


În lunp ce Nicolae Ceauşescu primea confirmarea mem- 
*,i”i C'PEx că vor lupta alături de el, generalul Victor Mm 
ulescu oprea trupele care - la ordinul anterior al lui Iţdfti 
veneau să facă prăpăd în Bucureşti. 

"T' montul deposedării lui Ceauşescu de putere este relat|l 
de Istoricul Alex Mihai Stoenescu. „Stănculescu emite i linul 
de la ora 10.07: RONDOUL - indicativul personal ' 'H. 
Nograma şedinţei CPEx, 22 decembrie, ora 10.00 al 
ministrului Milea. Stănculescu transmite prin căpil. NJ 
Tufan, aflat la etajul 6 al clădirii, ca şi când Milea trăieşti 
Ordinul este ca trupele să se întoarcă în cazărmi, iar dai „i 4 
întâlnesc cu oamenii, să parlamenteze. Este momentul! 111 
„I civilii se urcă pe tancuri. Stănculescu trimite spre caz, 
inclusiv TAB-urile din Piaţa Palatului, în timp ce grupa up* 
rativă de la etajul 1 le cerea să vină TAB-urile. De la 10.071 
MII la 10.40, Stănculescu repetă ordinele de întoarcere în 
cazai iul Aşa s-a putut intra în Piaţă: pentru că TAB-urile 
plecasei, 1 11 urma acelor mesaje repetate transmise de 
Stănculescu. Au i| a fost momentul în care Stănculescu a 
iniţiat lovitura di M Ceauşescu i-a spus: „Mergi şi opriţi!,, 
iar el a dat ordin i| militarii să nu tragă, să colaboreze.”1 

Acţiunea lui Stănculescu fusese precedată de una suni 
Iară, dar discretă, a generalului lulian Vlad. Acesta retră i, 
din dispozitivul de apărare al palatului, între orele 7.0111 
8.30, aproape 2.000 de ofiţeri, subofiţeri şi elevi din efect 1 
I Securităţii. Mai întâi i-a dat ordin colonelului Răbăcel, n| 
Statului Major al Şcolii de Securitate de la Băneasa, să 
îmbaui efectivele şi să le ducă în cazarmă. Apoi i-a ordonat 
coloneii! Lui Pavelescu, şeful Statului Major al Trupelor de 
Securitali 1 retragă efectivele brigăzii de la Direcţia a V-a. 
Spre 8.30, dup mini-şedinţa CPEx din „săliţă”, generalul 
Vlad i-a dat 01, Lii colonelului Ardeleanu să retragă trupele 


USLA. Rămăse i | pe poziţie doar cei care asigurau paza în 
interiorul clădull Aceştia aparţineau Direcţiei a V-a. 

Aşa a fost posibil ca manifestanţii să ajungă până laujj 
zidurile palatului, să arunce cu pietre spre balcon şi să u, 
asalt reduta puterii. 

* 


x X 


După lovitura de stat dată de Stănculescu, Ceauşescu avi a 
„| mai reziste două ore în sediul CC. După şedinţa CPEx, el 
Inii id ţionase să preia conducerea Armatei, însă directorul 
Cance la 11,1 Silviu Curticeanu, nu a mai apucat să scrie 
decretul. 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 14 
iunie 2009 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT 

I ora 10.59 a fost transmis la Radio şi la Televiziune comuli 
ilul despre moartea lui Milea. Cu o oră mai devreme decât 
Mimase Ceauşescu...! 

I'uţin după ora 11.00, Ceauşescu constată că ordinele date 
p tl sunt executate exact pe dos. În loc ca Piaţa Palatului să 
I golească de manifestanți, ea se umple. În loc ca trupele să 
Ilifl m centrul Capitalei, ele sunt retrase în cazărmi. Ne 
strânge laţul. Clădirea CC nu mai e sigură, pentru că lille 
slăbiseră paza, iar Piaţa Palatului geme de revoluţiotil 1 
ucrurile se complică şi mai mult în reduta puterii lui 
Prtiişescu. Dictatorul ia decizii pripite, se simte sabotat şi îşi 
'„ircă apropiații, doar-doar i-o depista pe trădători. 1 loricul 
Aâex Mihai Stoenescu descrie finalul epopeii din L „După 
ora 10.00, Ceauşescu ceruse de trei ori să pără- |t (A sediul. 
Prima solicitare a fost să fie scos prin subsol, „ii i ei de la 
Direcţia a V-a au spus că traseul nu este operaţio- „L'.1 
lunelurile sunt blocate. Acerutapoi ca maşina să vină la ţii a. 
C.eneralul Marin Neagoe, şeful pazei preşedintelui, i-a iiid 
nu iasă, că strada e plină de muncitori. Era pe la 10.30. 

I. Linlţânat, Ceauşescu i-a ordonat generalului Eftimescu. 


— la şeful grupei operative la etajul 1, să-i organizeze 
evairtien cu forţe militare. TAB-urile ar fi trebuit să fie în 
Piaţă, ii liiseseră trimise de Stănculescu spre cazarmă. 
Trebuia să na. Li chepengurile deschise, astfel încât 
Ceauşeştii să iasă i tlţii CC şi să intre direct în ele. Urma ca 
TAB-urile să plece în I, 11 ăgând foc, chiar omorând 
oameni. Cu TAB-urile astea fii de gând să ajungă la Snagov. 
A fost planul lui Eftimescu. Ui ma acestor eşecuri de a-l 
evacua, s-a mers pe varianta tin opterul. Stănculescu a 
luat legătura cu generalul Iosif HM... lul Aviației Militare, şi 
i-a cerut elicoptere. Stănculescu înţelesese cu Neagoe. Au 
chemat două elicoptere, indicânii le i, 1 aterizeze pe 
acoperişul clădirii.”1 (Generalul Nicolae lliiiiescu era prim- 
adjunctul şefului Marelui Stat Major al im ilei Române, 
generalul Ştefan Guşă.) f Jii olae Ceauşescu constată că nu 
mai conduce el, ci altui „i Cineva care, deocamdată, nu-şi 
arată faţa. „Cel mai I II Ini al poporului” trebuie să-şi 
părăsească palatul. Nu şi 

In]. 1 viii Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 14 iunie 
2009 poporul, nu, asta nu!... Poporului trebuie să-i 
vorbească spună că e lovitură de stat... 

Disperat, apelează la „arma populară”: încearcă să se mir 
seze mulţimii. 

Portavocea neagră 

Ora 11.30. Conducătorul Etern priveşte, din spatele uni 
perdele, spre mulţimea din Piaţă. Ce vor oamenii ăştia i t 
au cu noi? Din cer cad fluturaşi care-i îndeamnă pe oa 
11101 să părăsească Piaţa, să meargă la casele lor. Cu o zi 
în imn erau încolonaţi şi aduşi la miting... 

Pe Ceauşescu îl fulgeră o amintire: ce frumos a fost aluni 
în '68, când au intrat ruşii în Cehoslovacia!... Comparaţia 
prezentul e dureroasă. Acum, pericolele îl încolţesc din 
părţile. Ţara e plină de „spioni”, iar „trădătorii” fac planii 
chiar în preajma comandantului suprem. 

Se hotărăşte: trebuie să le vorbească oamenilor din Piaţa' 
se poate să nu-l înţeleagă... Încercând să-şi facă singur 


CUM uită că, la acelaşi balcon, fusese huiduit cu o zi în 
urmă. 

Constantin Manea, şeful de cabinet al lui Ceauşescu, re lai 
în 1993: „Când a apărut primul elicopter care arunca fiu 
tui. | a făcut zgomot deasupra Pieței. Dăscălescu a avut prii 
exces de furie: „lovarăşe secretar general, asta este o iiti.it 
greşeală, cine a chemat elicopterul?,. Înainte de a apărea. 
N e elicopter, Ceauşescu îi spusese lui Dăscălescu: „Ar fi 
bine ieşi tu să-i calmezi puţin, şi după aceea mai vedem,,. 
A|” Dăscălescu a spus: „Numai dumneavoastră mai puteţi li 
I stare să-i potoliţi”. La care Ceauşescu s-a uitat aşa, o dala 
a făcut semn cu mâna a lehamite. A chemat aghiotantul A 
facă rost de o portavoce. Au găsit portavoce, au pus o bati 
11 a durat câteva minute şi lui i s-a părut enorm. Au ieşit la 
baiu ui Ceauşescu, Bobu şi Dăscălescu. Elena Ceauşescu nu 
a vrui iasă, a rămas în birou, după perdea, să vadă ce se 
întâiiip pe balcon. Ceauşescu nici nu a putut vorbi, că au şi 
înct'| 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT îl „MIT pietre 
către el. Nu au fost loviți nici el, nici ceilalţi, kt nn, i dintre 
pietre a spart geamul şi s-a oprit exact peste tppln, itie. Ea 
s-a speriat şi a strigat: „Nicule, Nicule, hai!”1. 

* 


* * ]i ni Gâtlan, tatăl primei victime a represiunii de la LLII 
II ceşti, a văzut totul de jos, din mulţime. „Am venit îlii”|'ii' 
Milea. Pe fluturaşii care cădeau din cer, aruncaţi fjft 
elicopter, scria aşa: „Mergeţi la casele dumneavoastră! 
Lihnea de stat se va restabili”. In faţa CC erau trei-patru 
sute I” 111111 leni. Nu erau organizaţi. Stăteau în pâlcuri 
şi comentau P*|'ie (eauşescu. Era o zi de decembrie 
neobişnuit de caldă. 

IAiig.1 sediul CC erau tufe de trandafiri cu pământul 
strâns 'n (i 11111 rădăcinii. Pământul era moale, puteai 
să-l modelezi în 

I,. lun moment dat, Ceauşescu iese disperat la balcon. 


V'1,1 după ce plecaseră TAB-urile din Piaţă. Avea 
microfoai, le montate, dar nu erau conectate. Şi a ieşit cu o 
portavoce ',„-i|', i, i, apoi a vorbit: „Iovarăşi! Mergeţi la 
casele voastre! S-a. O (i. Milo lovitură de stat, dar vom 
restabili ordinea. Acum i |i, i (i la casele voastre! Este o 
încercare de lovitură de stat”, IN III. Il era acea voce 
autoritară a lui Ceauşescu, voce pe care ai un de zeci de 
ani. Era glasul unui om sfârşit. Şi el era „i Uf, urat. Pe faţa 
lui se vedea frica.”2 1,111an se afla chiar sub balconul în 
care se agita Ceauşescu. | i nise în Piaţa Palatului împreună 
cu soţia sa, dar la un Munteni dat a trimis-o acasă: „Du-te, 
că ne împuşcă ăştia pe nu indoi şi nu mai are cine creşte 
copiii! Măcar tu să scapi”3. le,i 11 doi băieţi şi trei fete. 
Gâtlan nu aflase că băiatul cel mare Itiifue omorât cu o 
seară înainte, la Sala Dalles. 

În timp ce ne spunea Ceauşescu să mergem acasă, eu Itt 
ni. Le pământ de jos, de la tulpina tufelor de trandafiri, şi 
Un pre el. S-a sfărâmat, a sărit în toate părţile. Unul de pe 
i„i tnune a luat de jos o bâtă, să fi fost coada vreunui steag 
1 un li mat după mitingul din 21 decembrie. Aaruncat cu el 
"iiiiMi. Intin Manea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989, 28 „nul 1993 Inltfi viu Ion Gâtlan - 
Bucureşti, 30 iunie 2009 spre balcon. Ceauşescu s-a ferit. 
Când a văzut că se amu în el, s-a retras dezamăgit, cu 
portavocea în mână. Păr, | balconul.”1 

Fuga la elicopter 

Momentul balconului a fost picătura care a umplut pili rul. 
După tentativa ratată de a se adresa demonstranţii' 
Ceauşescu n-a mai stat pe gânduri: părăseşte sediul. 

Locotenent-colonelul Ion Tălpeanu, unul dintre aglu tanţii 
lui Ceauşescu, a văzut cât de rapidă a fost decizi, I. Plecare 
spre lifturi. „După încercările nereuşite de a vo mulţimii, m- 
a trimis să-i aduc paltonul. Îşi ţinea haini' în spatele 
cabinetului. Am luat de acolo paltonul, fu lai pălăria. I le-am 
adus, iar când am ajuns, am văzut C. L hotărâseră să plece. 
În momentul în care i-am dat hai IM I Ceauşescu ori vorbea 


cu soţia, ori vorbea singur: „Plecai sunt muncitori şi nu se 
poate trage! Plecăm şi vedem iu să facem!,.”2 

Ceauşescu şi însoțitorii săi nu au plecat spre terasă cu (i 
două lifturi din faţa Cabinetului 1, pentru că, din construi ţi 
acestea urcau doar până la etajul 5. De aceea, „iubitul 
cornii cător” şi „cea dintâi femeie a ţării” au fost conduşi pe 
huli principal, spre dreapta, până la alte două lifturi. 
Acestea ci, i situate în zona destinată personalului de 
serviciu şi chelni lor aflaţi în slujba preşedintelui. 

În apropierea lifturilor se află două WC-uri, pe lângăii 
Ceauşeştii au trecut în fugă. Au avut ocazia să vadă, peni 
ultima oară, o ctitorie care dăinuieşte şi după 20 de ani, 
două fotograme care indică „Bărbaţi, şi „Femei”. Profilul i 
este, evident, al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. 

Până să părăsească holul principal, Ceauşescu duce n 
dialog al surzilor cu cei din apropierea cabinetului său. Nu 

1 Interviu lon Gâtlan - Bucureşti, 30 iunie 2009 

2 lon Tălpeanu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 

GUSTUL AMAR AL LOVITURII DE STAT 

* ti ascultă nimeni. Revoluţionarii sunt la uşi şi încearcă să 
ii i undă în sediu. Salvarea e o chestiune de secunde. 
Drumul ţar elicopter devine o cursă contracronometru. 
Orice clipă ten lută poate însemna linşajul. 

I ilificatoare este relatarea generalului Stănculescu: „Nu 
4t vAzut atunci decât nişte oameni speriaţi, asta era imagi- 
-i S au răspândit ca potârnichile. Câţiva i-au urmat pe soţii 
fttuşescu şi au plecat cu un lift care era plin”1. 

Istoricul Alex Mihai Stoenescu: „Când Ceauşescu a plecat 
u ]lllul de la etajul 1, generalul Iulian Vlad, şeful Securităţii, 
Iul ordinul de deschidere a uşilor palatului”2. 

* 


* * i llimul drum al lui Nicolae Ceauşescu în sediul 
Comitelllil (entral a fost cu liftul. De la etajul 1 până la... 
Pardon, îiu aproape de etajul 6. Liftul s-a blocat între etajele 
5 şi 6, cu na palme înaintea destinaţiei. Iniţial, însoțitorii au 


crezut le mâna revoluţionarilor, însă unii martori din CC 
spun că, lemoţie, e posibil ca Elena Ceauşescu să fi lovit uşa 
liftului. 

Aghiotantul lui Nicolae Ceauşescu, maiorul Florian Raț, a , 
(îl cuplul dictatorial în lift. El avea să declare: „Era aprollv 
ora 11.45 şi am urcat în lift cu Elena şi cu Nicolae „Hie. 
Escu, să ajungem la etajul 6, unde aterizase elicoptel i and 
să mai avem vreo 30 de centimetri până la etajul 

*, i oprit liftul, probabil că a umblat cineva la el. Atunci 
muşi 'seu mi-a spus să sparg geamul, că poate deblocăm 
uşa. Lu iliil cu patul automatului şi am spart geamul, dar tot 
nu 

* putut. Atunci, cineva de afară a băgat mâna şi a 
declanşat ii|a tle sus şi s-a deschis uşa. Am ieşit eu întâi, am 
dat mâna i tun ajutat şi pe ei să iasă. Acolo era generalul 
Stănculescu. „pic. Să mergem pe terasă, că ne aşteaptă 
elicopterul. I-am 

1 nu ştiu unde este, că, deşi sunt de 17 ani în CC, nu 

IM lohl niciodată acolo”3. 

1 ii IUI Alanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie 

I noiembrie 1993 Inii t viu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii 
de Munte, 14 iunie 2009 1 Im'Inn Raţ - stenograma audierii 
la Comisia „Decembrie 1989”, 16 noiemt” |'nn 

Una dintre legendele Revoluţiei spune că, înainte de, i nul 
în lift, Elena Ceauşescu i-ar fi zis lui Stănculescu: „Vii Ini*(r) 
ai grijă de copii!”, referindu-se probabil la Valentin, ZnM fl 
Nicuşor. Generalul spune însă că o asemenea replică n-a 
c”ifl tat, iar martori care să susţină contrariul nu au ieşit la 
R. Impll 

Stănculescu i-a condus pe soţii Ceauşescu până la cin 1 ter, 
care-i aştepta cu motoarele pornite. In aparat un. InM deja 


Emil Bobu şi Manea Mănescu. 
* 


x 


Istoricul loan Scurtu sesizează un aspect importantaliei 
nimentelor de atunci: interesul sovieticilor. 

„După ce, timp de o săptămână, conducerea sovietică aii 
tat să-şi exprime public poziţia faţă de România, în dini un 
u| de 22 decembrie, Congresul Deputaţilor Poporului al 
UKS'i fost informat de Gorbaciov că a primit veşti de la 
Amba...ni sovietică la Bucureşti, despre evenimentele din 
noaptea | i „n dentă, drept care a propus elaborarea unei 
declaraţii polii în „Congresul Deputaţilor Poporului al URSS 
îşi exprimă un ijorarea serioasă în legătură cu ştirile 
referitoare la eveniment tele dramatice din România, care 
au dus la victime omciu i Aceasta trezeşte un sentiment de 
profund regret. Neexpriin h speranţa că, în cel mai scurt 
timp, în România vor fi ga uf posibilităţi de reglementare 
paşnică a problemelor apărnii în spiritul răbdării, 
umanismului şi respectării drepţiinl omului”. In timp ce la 
Moscova se adopta acest document Il Bucureşti, 
revoluționarii pătrundeau în clădirea Comitetul, Central, 
iar militarii din interior, deşi aveau la dispoziţie ar iu* ment 
şi muniţie, nu au opus rezistenţă.”1 

1 Ioan Scurtu - Revoluţia din Decembrie în context 
internaţional, Editura lu... Pedică, în colaborare cu IRRD, 
2006 

ZBORUL SPRE IAD 

În 12 minute, „Genialu/” şi „Ilustra” au schimbat sediul CC 
il PCR cu Palatul de la Snagov. Nici acolo nu se simțeau lină 
în siguranţă. Căutau un loc liniştit, în care să li se u' 
unoască statutul de conducători. El visa să se instaleze Într- 
un centru de comandă sigur, de unde să organizeze 
irustenţa. Deziluziile s-au ţinut lanţ. 

Decembrie 1989, ora 12.09, Comitetul Central al 
Partidului Comunist Român. Elicopterul Dauphin 203, de 
culoare albă, se ridică greu Y ji, acoperişul clădirii de şase 
etaje. Jos, în Piaţă, două m inie electrizează mulţimea: 
„Fuge Ceauşescu!”. Zeci de ii tle oameni preiau cuvintele 
din zbor şi le transmit mai tMi le, ca pe o parolă izbăvitoare. 


Până atunci, înainte de (tiununţa numele Ceauşescu, 
trebuia să te uiţi în jurul tău, 1 ei dacă te aude cineva. 
Acum, în câteva secunde, toată! Tţ. I ştie: fuge Ceauşescu! 
De fapt, Ceauşescu este evacuat. 

I „. II ce se-ntâmplă? Elicopterul intră în cădere, se lasă 
brusc „ L.. Ingă ferestrele clădirii... Etajul 6... 5... 4... 
Entuziasmul it!'|i | se intersectează cu un fior de spaimă: se 
prăbuşeşte „elf noi! Aparatul se redresează însă şi începe 
să ia înălţime, 'i' ien tcât să nu se ciocnească de clădirile 
înalte din preajmă. I”ii. Educe ca o libelulă spre o destinaţie 
necunoscută, până nil se pierde în zare. 

[ i ilt meiul Vasile Maluţane transfigurat. Elicopterul pilotat 
I zboară spre nord, peste Arcul de Triumf, şi se îndreaptă 
pir. (olonelul aşteaptă detalii despre destinaţie. O spaimă 
nu-i dă pace: dacă trage vreun nebun şi ne doboară? Zbm.1 
1 Ceauşescu de mulţi ani, iar din 1985 era pilotul său favuffl 
dar niciodată nu simţise o asemenea frică. 

În creierul lui Maluţan rulează filmul absurd al ultimt'l] 40 
de minute. Se afla la Otopeni, la baza flotilei prezidcnţi a” în 
dubla sa calitate de pilot şi de locţiitor al comandanții 
1111.1 j escadrilă. La ora 11.33 a primit ordin de la şeful 
său, culmul 

Iul Petru 'Tenie, să zboare spre Piaţa Palatului. Tenie *j 
ordin, la rândul său, de la generalul Iosif Rus, comandant ] 
Aviației Militare. La capătul firului se afla generalul Vul] 
Atanasie Stănculescu, proaspăt numit ministru al Ap. 11| 
chiar de către Ceauşescu. 

Maluţan nu mai e printre noi, ca să vorbească. A mini 
stupid, pe 26 mai 1995, zdrobit după ce elicopterul s.lu 1 
care efectua lucrări agricole în zona Fundulea - a agăţat un 
ti de înaltă tensiune. El se destăinuise însă cu doar o zi 
înalnt] pe 25 mai 1995, când fusese audiat de Comisia 
Senatori ' („Decembrie 1989”. Teribilă coincidenţă! 
Maluţan vorbi] mult, poate mai mult decât trebuia. 

* 


* * „De obicei, aterizam în faţa Palatului. Când am ajuns 
Infj supra Pieței, venind dinspre Athenee Palace, am 
raportat |ul radio că nu se poate ateriza din cauza mulţimii. 
Am fost mim* bat: „Pe clădire poţi să aterizezi?,. „Da, 
bineînţeles că pui i-am răspuns. Şi am aterizat pe terasă. 
Terasa era pregătii! Pentru că am văzut antene de televizor 
care erau culcate |] aveau un sistem de rabatare. Am 
aşteptat douăzeci şi cov. 1 *f minute. Pe timpul staţionării n- 
am redus motoarele, le „t| lăsat la relanti. Oricând puteam 
să... Când soţii Ceauşesi 11 | apărut la elicopter, cei din 
gardă îi aduceau mai mult pe n Erau atât de speriaţi! Aveau 
nişte figuri transfigurate. I urcat buluc în elicopter, iar 
mecanicul de zbor de-abia.1,1 | loc să închidă uşa. Eram 
prea meriţi. Mecanicul s-a aşezat scaunul lui Ceauşescu şi 
uşă, aşa, puţin înghesuit, ca şi oul ar fi stat în braţe. Şi am 
decolat.”1 

1 Vasile Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198') ' „11995 

ZBORUL SPRE IAD 

Nicolae şi Elena Ceauşescu s-au aşezat în spatele piloților, 
ele două fotolii VIP cu care de altfel erau obişnuiţi. El în 
Mnfţa, ea în dreapta. Emil Bobu, Manea Mănescu şi cei doi 
fihiotanţi s-au înghesuit pe bancheta din spate. 

I'ilotul Vasile Maluţan a descris pericolul care-i păştea pe 
ttţl, „Când ne pregăteam de decolare, norocul a fost că cei 
tfv n-au urcat pe terasă n-au venit către elicopter. Că dacă 
i) ', ăţau câţiva de elicopter, nu mai puteam să decolez. Ba, 
Miile mai rău, încercam să decolez şi ne prăbuşeam peste 

Mulţime. Se întâmplau alte nenorociri.”1 

* 


XX 


I'intre cei nouă oameni aflaţi în elicopter, doi erau nliiişi,: 
Manea Mănescu şi maiorul Florian Raţ. Mănescu IMI 
luatlaborddoarpentrucăşefulGuvernului, Constantin A',. | 
lescu, s-a întors să-şi ia paltonul şi s-a încuiat în WC-ul li ii 
etajul 1, ca să scape de Ceauşescu. În locul lui Raţ trebuia , 


lic un alt ofiţer din Direcţia a V-a, locotenent-colonelul „ii Ir 
Tălpeanu, care era de serviciu în ziua aceea ca aghiotant il 
Iul (eauşescu. Tălpeanu a dispărut, „s-a ascuns” - a declarat 
t.1111 ţ,in- „pentru că n-a vrut să mai apară lângă 
Ceauşescu ”2. Il 1.1 liimb, Florian Raț, care nu era de 
serviciu în garda preşelllilelui, s-a agăţat de elicopter. În 
1990, la propriu-i proces, Inul întrebat: „De ce te-ai urcat, 
totuşi?” „Mi-a fost frică să îmi, în acolo! Am văzut ce vine în 
urma noastră..."3 în urma v eneau zeci, sute de 
revoluționari furioşi. 

* 


* * ii ilonelul Maluţan lasă palatul în urmă şi se 
concentrează ! | iia bsurdului care domină zborul. Martor 
de preţ rămâne iHn ip, rama audierii sale din 1995. „După 
ce am luat înălţimea Ifij'iiranţă, am intrat în viraj către 
nord şi mi-am dat căştile H tle pe urechi, ca să pot să 
comunic cu Ceauşescu, căci eliii a căşti. Când voia să-mi 
spună ceva, mă bătea pe umăr, U. II întorceam capul. L-am 
întrebat: „în ce direcţie...?” Zice: 

! ' Vilul le Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 25 mai lini ian Raţ - procesul gărzilor 
de corp ale lui Nicolae Ceauşescu, 1990 „Ai luat legătura cu 
judeţele astea apropiate, cu Argeşul Doljul...?” Zic: „N-am 
luat legătura cu nimeni”. Nu mai ll pundea nimeni la radio 
prin reţeaua lor. Ceauşescu s-a sl.in puţin cu Madam şi mi-a 
indicat să merg către Snagov. Alun eu am comunicat la bază 
că mergem câtre „Balta Mică” A era ştiut Snagovul: „Balta 
Mică”. 

Fostul lider comunist Emil Bobu a declarat că, înainte a 
urca în liftul din sediul CC, Nicolae şi Elena Ceau. Şe se 
sfătuiau dacă n-ar fi mai bine să meargă la Uzinele August”. 
Cei doi păreau înţeleşi în privinţa acestei desi in. Ii dar în 
elicopter n-au pomenit de ea. 

Când a trecut pe deasupra Aeroportului Otopeni, Milu | 
a fost întrebat de un coleg de la bază: „De ce nu ateue 
aici?”. „Deocamdată respect un ordin”2, a răspuns piluh 


Peste ani, avea să explice: „Mă gândeam la el, că era în 
preşedinte şi...”3 

La ora 12.21, elicopterul a aterizat în curtea Palatul 
Snagov, pe un „ochi” de iarbă din mijlocul livezii. 

Zborul Bucureşti - Snagov 

Decolarea: 22 decembrie, ora 12.09 

Aterizarea: 22 decembrie, ora 12.21 

Durata zborului: 12 minute 

Distanţa: 30 kilometri 

Viteza medie: 150 kmoră 

Vehicul: elicopter Dauphin (bimotor) înălţimea de zbor: 
250-300 metri 

Echipaj: col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (cii| 
lot), maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord) 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Emil Hui 
Manea Mănescu, mr. Florian Raţ (garda de corpaluiNiul 
Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Mei 
Ceauşescu) 

— 3 Vasile Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie l|'W mai 1995 

MISTERELE DE LA SNAGOV i „.“la de 26 de minute are 
câteva elemente-cheie: disnţilile telefonice „cu judeţele”, 
convorbirea dintre fraţii Nicolae şi Ilie Ceauşescu, sărutul 
lui Manea Mănescu şi niltteriosul pachet urcat în elicopter. 

Snagov, 22 decembrie 1989, ora 12.21. Imediat după ce 
elicopterul prezidenţial aterizeazăân curtea Palatului de la 
Snagov, cele două gărzi de corp, maiorul Raţ şi il, mul Rusu, 
sar din aparat şi se reped să-i coboare pe soţii „ „ni seu. 
Membrii echipajului îi ajută pe ceilalţi doi demnii'i, Im 
elicopter, Manea Mănescu şi EmilBobu. Spaima îi face (HI. 
I uşeşti să parcurgă în pas forţat cei o sută de metri până b! 
Sil.it şi să aleagă o intrare secundară, aflată mai aproape I, 
h” III aterizării. 

Maiorul Florian Raţ a rămas lângă clădire, la intrarea 
dinibucătărie. „Era şi Maluţan, care mi-a cerut o ţigară. El 
IM fuma, dar era într-o tensiune foarte mare. Am văzut că ji 


„II Intrat în salon şi că dădeau telefoane. Am înţeles de la 
ii*n Marian că au dat telefoane în judeţele Olt, Constanţa, ii 
IAigovişte... Rusu Marian a mai intrat şi în interior, a mai 
*"n vi |e afarăâ”1, a declarat Raț. 

Apllanul Rusu a oferit o relatare mai detaliată. „în hol, HM. 
Iar şi Elena Ceauşescu şi-au dat paltoanele jos. Eu l-am 
Htiiai | ir ol, iar Emil Bobu pe ea. Paltoanele nu au fost puse 
în 

I Im 1, iM Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 16 noiemi i rii cuier, ci pe un fotoliu care eraânhol. 
Apoi, Nicolae Ceauşi a intrat în birou. După ela intrat şi 
Elena Ceauşescu, D. Ii n-a stat tot timpul acolo. Nu au închis 
uşile, au spus C.Ii merg telefoanele. Eu le-am băgat în 
priză, pentru că III scoase din priză, am intrat în birou şi 
am văzut că telcluw operativ funcţiona. Am sunat la 
dispecerat, pentru că trei ui deschis telefonul scurt. Nu era 
suficient să-l bagi în priză i.l meargă. Am sunat la 
dispecerat şi am spus că sunt la „B. IlIĂ la Snagov, şi că se 
solicită deschiderea telefoanelor scurte deschis telefonul 
scurt, dar mai mult s-a vorbit la teiciim| operativ. La 
„operativ, legătura se făcea prin centralii la Snagov, care 
lua legătura cu centrala de la Bucure,.11 apoi cu localităţile 
respective. Eu am rămas la telefon 14 Nicolae Ceauşescu 
mi-a cerut să vorbească, pe rând, cu 111 mulţi prim- 
secretari din judeţe. Am făcut, pe rând, mai mul legături - 
la Craiova, la Constanţa, la Târgovişte, Piteşti, 1 1” şi au fost 
mai multe judeţe. Ceream cu primul-secret.it de exemplu, la 
Craiova am vorbit cu Traian Ştefănescti Piteşti cu primul- 
secretar, la Dâmboviţa cu primul-secreikK la Constanţa cu 
primul-secretar. Şi după ce îi făceam leg, 11111 protocolar, 
era şi regula de bun-simţ, care cerea să ieşi acolo... Apoi mă 
chema şi îi mai făceam legături.„1 întrebat dacă a auzit ce 
discuta Ceauşescu cu prim-sei tarii de judeţ, căpitanul Rusu 
a spus: „Parţial. Nu convoi! Întregi, ci prima întrebare - 
„Care este situaţia la voi? - 11 discuţiile purtate ulterior cu 
Bobu şi cu Elena Ceauşescu rezultat că e linişte în ţară, cel 


puţin aşa i se spunea. Singim care i-a spus adevărul a fost 
Traian Ştefănescu de la Cnum care a spus că oamenii s-au 
adunat şi i-au cerut să ias. I vorbească cu ei. Lui Traian 
Ştefănescu i s-a cerut să iasăâ.11l n să vorbească cu ei, să nu 
stea în birouri”2. 

Căpitanul Marian Rusu a reconstituit, din memorie. Urma 
t după discuţiile cu prim-secretarii din judeţe. Cea uşi a 
chemat în ajutor câteva elicoptere cu militari, armament '2 
Marian Rusu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1981)” in 

MISTERELE DE LA SNAGOV 

(Jlliiiţie pentru a proteja aparatul prezidenţial. Elicopterele 
itflnu în apropiere, la Otopeni, la câteva minute de zbor. 

În cabinet a fost chemat şi comandantul elicopterului, 
Vdi'iilc Maluţan, căruia Nicolae Ceauşescu i-a cerut să ia 
Î||Atiira cu comandamentul, cu generalul Rus. S-au dat 
treil,lui telefoane la flotila specială. La un moment dat, au 
fost (inie două elicoptere cu militari înarmaţi pentru 
însoţire. MII bănuit că de la flotilă s-a întrebat în ce direcţie 
mergem. '. Tlu|.in l-a întrebat pe Ceauşescu în ce direcţie 
vrea să plece ii. Tiplerele, iar Ceauşescu a spus „să vină 
după noi,. Maluţan „tlmt să vor comunica atunci când se 
vor ridica şi vor primi Wtiii. | (ii în continuare”1, a povestit 
Rusu. 

Ai esta a explicat şi cine a fost de faţă la discuţia despre 
llinpterele de sprijin. „Când Maluţan a vorbit la telefon cu 
Ilnnelul Tenie, şeful lui ierarhic la flotilă, în birou nu erau 
nici Mi'ii, nici Manea Mănescu şi nici Elena Ceauşescu. 
leşiseră. Iti birou eram doar eu, Maluţan şi Nicolae 
Ceauşescu. După, i terminat convorbirea cu flotila specială, 
toată lumea s-a Wilie|ilat spre elicopter. Maluţan a plecat 
înainte, iar cei doi li nu pus paltoanele şi am mers cu toţii la 
elicopter.”2 

Fratele Ilie „s-a dat” cu sovieticii! 

I ir la Snagov a mai fost dat un telefon, unul chiar foarte 
Wjânrlnnt, despre care niciunul dintre însoțitorii lui 4Hie, 


iescu nu a vorbit. Discuţia s-a purtat între dictatorul Mj (li 
şi fratele său, generalul Ilie Ceauşescu, aflat la sediul 
(minierului Apărării Naţionale. Despre acel dialog a povesln 
nişi Ilie Ceauşescu. Dar să dăm un pic timpul înapoi. 

I'e i and Nicolae Ceauşescu nu fugise încă din sediul CC il 
I'1 K eu destinaţia Snagov, fratele său le făcea deja un serii 
în celor care preluau puterea. Fără să ştie că generalul 
lescu începuse să dea ordine contrare celor primite, i (hil, 
tir la Nicolae Ceauşescu, Ilie Ceauşescu emitea şi el 

Miiilfln Kusu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 30 mai un ordin similar. E vorba de ordinul 38, dat la 
ora 11. MI „la sediul MApN. 

„Am dat telefon ca unităţile să intre în cazărmi. Regi nu-l 
ihl 10 să nu mai intre în Bucureşti. A fost un ordin telefonic) 
fost mai multe puncte. Esenţa era ca toate unităţile sa uilfl| 
în cazărmi. Şi am mai spus să nu se asculte decât ordinii” 
comandantului suprem. A durat mult până am ternului de 
redactat ordinul. Ne-a apucat ora 14.00”1, declara li 
Ceauşescu în 1994. 

Când Nicolae Ceauşescu se pregătea să plece spre Snam 
Ilie Ceauşescu s-a retras la Ministerul Apărării. S-a inslul 
chiar în biroul ministrului şi a început să facă un gmeifl nou. 
Istoricul Alex Mihai Stoenescu a reconstituit momim fele în 
care Ilie Ceauşescu s-a sfătuit chiar cu reprezentau 
Ambasadei sovietice de la Bucureşti. 

„Ilie Ceauşescu îi anunţase pe sovietici atunci, decembrie, 
că se formează un nou guvern. Atunci Ui Ceauşescu a făcut 
o listă, scrisă frumos. În capul list Ion Iliescu, ca prim- 
ministru. De altfel, Ilie Ceauşes avertizase pe fratele său 
încă de dimineaţă de gravii. IiL situaţiei. A fost la 6.30 la 
Nicolae Ceauşescu şi i-a spus: Nw te împotrivi ruşilor, e clar 
că ruşii vor să te schimbe! L'unn |l pe Iliescu!”. La felîi 
spusese şi fratele de la Viena, Mau, Ceauşescu, în vara 
anului 1989: „Pune-l pe Iliescu şi nu mai împotrivi ruşilor! 
„."2 în timp ce se agita să alcătuiască noul guvern, Il 
Ceauşescu a primit vizita unui personaj important, clilu în 


sediul MApN. Era puţin după ora 12.00. Episodulaij 
povestit, trunchiat, de Ilie Ceauşescu. 

„Esenţa discuţiilor cu ataşatul militar sovietic a fost ca 
situaţia aceea destul de tulbure, să nu se implice în 
eveninit'ti tele din România. Apoi i-am mai spus: 
„Dumneavoastră. IM |l o mare influenţă asupra Ungariei. 
Faceţi tot ce este posibil 

1 Ilie Ceauşescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989” „ nuarie 1994 

2 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 14 
iunie 2009 

Stei eli şest ii 1] 

MISTERELE DE LA SNAGOV 179 

H|ia să nu intervină! Să nu trimită trupe aici!,, iarela zis: 
t HI cm! Facem!"."1 

În loiul discuţiilor, generalul Ilie Ceauşescu a fost chemat 
ingenţă la telefon şi a fost informat că fratele lui a părăsit 
Inil Comitetului Central. S-a întors la discuţiile cu ataşatul 
illil.ir sovietic. 

(red că am discutat peste 40 de minute. Mă mai cheamă 
tlitlă la telefon. Şi atunci am vorbit cu Nicolae Ceauşescu, 
iii' ajunsese la Snagov. La telefon mi-a spus: „Vezi, luaţi 1 ui 
i să rezolvăm situaţia! Cum este? Armata ce face?”. M Ir: 
„Am dat ordin să se intre în cazărmi”. El îmi răsiiinlr: „Păi, 
de ce? Tu ce faci acolo?”. Iar eu îi spun: „Sunt 'i ataşatul 
militar sovietic”. Apoi mă ia: „Păi, cum? Cine 

* „pus să-l chemi?”. Eu zic: „Păi, l-am chemat să-i spuni 
nu se amestece”. A închis telefonul şi asta a fost ultima i,i ii 
ție pe care am avut-o. Nicolae Ceauşescu a fost nemulMIHI 
de mine, mai ales că l-am chemat pe ataşatul militar mlelic. 
Cred că se apropia de ora 13.00”2, a mai spus Ilie fiiuşescu. 

În mod cert, era înainte de 12.47, ora la care Nicolae 

Ilr, eseu a părăsit Snagovul. 

* 


x X 


I lupă îmbarcarea Ceauşeştilor în elicopter, generalul Uliu 
ulescu a părăsit sediul CC al PCR, îndreptându-se jm 
ghips. Era civil şi a ieşit prin mulţime. „M-am IALill spre 
minister, să aflu ce se întâmplă cu zborul şi ii Inlul este sub 
control. Sincer să fiu, şi mie îmi era i pentru că nu ştiam 
încotro se vor duce. Dar când am în L.. I minister, am avut o 
imagine care m-a frapat: Ilie iur. Rscu era în biroul 
ministrului Apărării!”3, a declarat Hm ulescu. 

"Illi' i iMugşescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 25 ia- Ic |iii, | 

Vii Inr Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie W I noiembrie 1993 

Pachetul misterios 

Cu ce valori au plecat Ceauşeştii de la Snagov? E o mim 
bare care a stârnit multe controverse de-a lungul anilor ii 
„văd” conturi, cifruri, parole secrete şi milioane de iloUj 
cash. Alţii vorbesc despre „pâine, apă şi mere”. 

Maiorul Florian Raţ: „Femeia care avea grijă de vilă, ai lii 
a întrebat: „Unde merge 'Tovarăşul?,. Eu i-am spus că nu t” 
iar ea a zis să ne pună ceva pentru drum. l-am spus să piuţl 
pâine, mere, apă, că nu ştiu unde mergem. A făcut un pai li] 
aşa, învelit în hârtie albă, pe care 1-a adus la elicopter” i | 
acest pachet, voluminos şi misterios, ne vom mai întâlni ih i 
lungul acestei călătorii. 

Şi mapa-plic a Elenei Ceauşescu, luată din sediul CC, a h] 
adusă din nou în elicopter. De ea avea grijă căpitanul Mai 
141 Rusu, garda de corp a Iovarăşei. „Era la Marian Rusu, 
[.* Il am văzu t-o când ne-am urcat în elicopter „2, a povestit 
man H | Florian Raț, garda de corp a lui Nicolae 
Ceauşescu. 

Căpitanul Rusu a recunoscut: „Bobu a venit cu gcanij 
neagră la elicopter. Ceauşescu ne-a spus: „Voi doi nun jj mai 
departe cu noi!,, adică eu şi Raț, şi „ei rămân aici, aili. ] 
Emil Bobu şi Manea Mănescu. Bobu mi-a dat mie acea ge. 
Inll şi mi-a spus să am grijă de ea ca de ochii din cap, că cir 


| Tovarăşei. Şi am luat cu mine în elicopter acea geantă ne. 
[) ', il care de fapt era o mapă-plic”3. 

Sărutul 

Decizia a fost, aşadar, ca Manea Mănescu şi Emil Bolui | nu 
mai urce în elicopter. Erau prea mulţi şi aparatul ri. 

— Se prăbuşească. 

12 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198') In ] iembrie 1995 

3 Marian Rusu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, Hi 

MISTERELE DE LA SNAGOV 181 

[.1 despărţire a avut loc o scenă memorabilă, pe care 
Miorul Florian Raţ a descris-o astfel: „Soții Ceauşescu au ţll 
din clădire şi au mers spre elicopter. Pe aleea care ducea |if 
elicopter, Ceauşescu le-a spus lui Bobu şi lui Mănescu li 
Amână acolo. Am văzut că Manea Mănescu a dat mâna Hel, 
i.ir lui Nicolae Ceauşescu i-a sărutat mâna. Ceauşescu m, ii 
spus că mergem noi cu ei, arătând spre mine şi spre IlIMi 
Marian”1. 

IN.lintedea părăsi Snagovul, problema care-l 
preocupa cel Mrti mult pe Ceauşescu era să facă rost de o 
gardă adevărată, i uda militară bine înarmată. Una care 
să-l însoţească în i unirile pe care le mai avea de făcut. 

Asile Maluţan: „Ceauşescu mi-a cerut să-i raportez 
geneilnliii Rus că are nevoie de două elicoptere mari, cu 
trupe mliu însoţire, că se simţea descoperit. Nu avea gardă 
ca a Şi a insistat pe treaba asta. Am luat legătura cu Rus, H 
ice: „Discută direct cu Tenie şi raportează-i ce mi-ai i, |iin lat 
mie!”. Adică, ordinul lui Ceauşescu”2. 

1 i ilonelul Petru 'Tenie se afla la comanda flotilei 
prezidenţie de la Snagov. Maluţan continuă: „Am făcut cum 
mi-a „diii 1.11 generalul Rus, mi s-a dat legătura, am vorbit 
cu 'lenie. Şt lenle zice: „Vasile, fii atent că, din momentul de 
faţă, nu „hi. li ridică nici un elicopter! Aşa că, orientează- 
te!,. Lucrul mia în a încurajat extraordinar. Discuţia avea 
loc la ieşirea „l' ilal. Ceauşescu a stat pe scări, lângă mine, 


să audă ce ul.I'.I M-a auzit ce am vorbit... A dat din mână 
nemulţumi | ar el pe 'lenie nu I-a auzit! N-a ştiut că lenie 
mi-a spus! | asta. Eu lui Ceauşescu i-am raportat că 
elicopterele H |iegălesc şi... Or să vină. Îmi pregăteam o 
minciună - căi un. A plec de la Snagov - şi să-i ziccă 
trebuie să schimbăm ii Hlilorul, că l-am suprasolicitat la 
decolarea de pe CC şi nu mlă garanţie. Dacă vrea să plece 
de aici şi să decoleze din ui eu nu-i mai garantez că 
ajungem întregi!”3. 

I lurldii Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 16 nolu, 

* Vicillr Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 25 „Da' pe noi cui ne laşi?” 

Nicolae Ceauşescu, gânditor, n-a reacţionat imedi.il băgat 
în ciorbă Elena Ceauşescu. Povesteşte Maluţan: 1 încercat 
să-l mint. La care, Madam Ceauşescu zice: „La | noi cui ne 
laşi, dacă tu pleci cu ăsta...?” „Vin cu celălall li] rezervă. Cu 
ăla bun”. Eu voiam să mă văd plecat de-acoln Mai cu seamă 
că, după aia, iar am intrat înăuntru, iar Kih Marian s-a 
apropiat de mine şi mi-a spus: „Vasile, vezi i XI căzut 
Televiziunea!”. Am înţeles că a fost ocupată de denunţ | 
stranţi. Şi mi-am dat seama că, din momentul ăsta, trebuie 
w se întâmple ceva... Adică, trebuie să „divorţăm” de 
Ceauşesi u aşa am gândit-o eu atunci. După care m-am dus 
la elicoplt Am vorbit cu băieţii: „Uite, măi băieţi, am 
încercat şi În ita asta, să reuşim să-l păcălim, să fugim cu 
elicopterul la uni I tate. N-a fost de acord”. Eu nu ştiam ce 
forţe au ei acolo i 4 dacă ştiam că sunt numai doi soldaţi şi 
nu ştiu ce... Porne. lin | motoarele şi fugeam”1. 

Afirmația că „a căzut Televiziunea” trebuie interpret ill j 
astfel: a fost ocupată de manifestanţii anti-Ceauşescu, îns. | 
m a început să emită în favoarea Revoluţiei. Acest lucru 
avea r (r) se întâmple puţin mai târziu, când Ceauşeştii se 
aflau în Im spre judeţul Dâmboviţa. 

Dar aventura de la Snagov nu se încheiase. Pilotul |in 
zidenţial îşi continuă povestea. „Am fumat o ţigară şi ti'tl 


cheamă iar în interior. „Băi, ia, mă, legătura din nou cu îşim 
ce dracu' întârzie atâta? Să chemi elicopterele!,. El o creţii 
pe aia: că vin elicopterele. Am luat legătura cu unitatea h 
Tenie, bineînţeles, că vorbeam de formă. Zic: „Ce faceţi m 
elicopterele?! Uite, tovarăşul preşedinte aşteaptă elicopleu 
l alea,,. lar 'Tenie: „Băi, ţine-1 de vorbă!”. Eu îmi făceam 
plani' 

1 Vasile Maluţan stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, ' 1995 

MISTERELE DE LA SNAGOV 

MIM fug de aici. Cum să scap de ei. A doua oară... lar am 

L., il către elicopter. Dar m-au mai chemat o dată! „Băi, 
vino ni şi dă din nou telefon, să vină ăştia!”. Mă întorc înapoi 
- 4i telefonul de formă... Acelaşi telefon - degeaba... Şi am 
cin nl „Eu mă duc şi vă aştept la elicopter”. Dar le spun că 
mi mai pot să-i iau pe toţi, de acolo nu mai pot decola cu 
toţi, 4 n am unde să-i dau drumul la vale, aşa cum am făcut 
de Mit. Şi zic: „Intru în copaci... Nu se poate!” Atunci, 
Manea MAnem u şi cu Bobu au zis că se descurcă ei cu vreo 
maşină, mu, 

Fuga-fuga, că pleacă elicopterul! 

I'upăcemi-a spus Rusu că a căzut Televiziunea, Ceau şescu 
m luige de mânecă şi mă întreabă dacă „servesc cauza”. La 
„ii ni am uitat aşa, puţin... Că eu nu am mai auzit cuvântul 
litiil I io vreo parolă între cei care lucrauân CPEx... Nui- 
amrăsjhminimic. Am cerut permisiunea să plec la elicopter. 
Acolo, ii 1 |, iiil ţi, nu ştiu cum ieşim din povestea asta, dar 
oricum, noi jK'inlin motoarele”. M-am înţeles cu mecanicul - 
zic: „înainte li i apărea ei, tu eşti atent; dacă am pornit şi al 
doilea motor ţi |i am făcut semn că suntem gata de 
decolare, te-ai urcat, ain n a şi... Am şters-o!” Cu scările 
lăsate, ca şi cum îi aşteptam fe el ic: „Şi dacă apar cumva, o 
să poată să dea ordin la (Mii 'i, i lragă în noi. Deci, pornim 
motoarele şi o ştergem la H”ltiile, că pe traseu nu ne dă 
nimeni jos,. Ştiam noi cum să „jiiin'i în să nu ne dea nimeni 
jos: să nu ne ridicăm prea sus! Şi fniiium primul motor. 


Când au auzit zgomotul motorului, au i „il alergând către 
elicopter. N-am avut ce face! Dacă dădeau elin se tragă? 
Dacă trag, ne omoară ca pe nişte proşti. Că mu ţliiitn ce au 
în cap”2, povesteşte Maluţan. 

liiile Maluţan stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 25 mai 

Escala de la Snagov Locul: Palatul de la Snagov 

Aterizarea: 22 decembrie, ora 12.21 (cu elicopterul) 
Decolarea: 22 decembrie, ora 12.47 (cu elicopterul) Durata 
escalei: 26 minute 

Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Bobu, 
Manea Mănescu, mr. Florian Raț (garda de cog,il 
Ceauşescu), cpt. Marian Rusu (garda de corp a Elenei). 11 
Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), mal tru 
militar Stelian Drăgoi (mecanic de bord), persun.il Palatului 

ABANDONAŢI ÎN CER 

„L'Ucaţi în fugă de la Snagov, soţii Ceauşescu au sperat 
vor fi apăraţi de două elicoptere de luptă, dotate. A militari 
înarmaţi. Acestea nu s-au ridicat însă de la ' Hopeni. 

Când elicopterul Dauphin a luat înălţime, Ceauşescu a 
avut confirmarea: dispozitivul de securitate strângea laţul 
în jurul Palatului. Privind în jos, fostul udiulant suprem - era 
deja „fost”, căci nimeni nu-i mai uliii ordinele, cu excepţia 
pilotului Maluţan şi a celor două I do corp - a văzut 
mişcările de trupe de la sol. Când se Imă în Palat, acestea i 
s-au părut suspecte; din aer, avea Uluca trădării. 

I cni ru prima dată, şi-a pus problema supravieţuirii, oleica 
puterii nu mai era cel mai grav lucru care i se, i mlâmpla. 
De-acum, însăşi viaţa îi era în pericol, ii! 111 şi, mai exista o 
fărâmă de speranţă. În câteva minute n ce, i răspunsul la o 
întrebare capitală: 1-a abandonat chiar M lumea? Dacă, 
totuşi, se ridică elicopterele? Dacă Armata urnlal? 

'Tiluţan: „Trecând la verticală, la Otopeni, unul dintre nu 
n noştri de bord de la sol zice: „Ai radio deschis, i'. Ic: „Uite 
că nu m-am gândit la asta”. Şi pun frec- 1, l'ldio România - 
programul 1. Şi ascult în căşti ce se imphi Numai noi, 


echipajul, auzeam treaba asta. Lucrul „tul, t întărit 
hotărârea de a scăpa de Ceauşescu. L-am ţfiml tlacă vrea să 
aterizeze în incinta unităţii. A refuzat: „Nu, ia-o către 
Piteşti!”. Deci, el n-a fost stabil. N-a avut o li fixă să mergem 
într-un anume punct. A oscilat”1. 

Ceauşescu primea o lovitură mortală: mult-aşteplal (tm) 
elicoptere de sprijin, cu militari, armament şi muniții | bord, 
s-au dovedit o himeră. De-acum, comandanlul] suprem îi 
devenea clar că se mai poate bizui doar pe cei securişti de 
la bord şi pe echipajul elicopterului. Dai nici aceştia...? 

De veghe în lanul de orz „Am luat înălţime, am urcat la 
700 de metri, să nu cn (lumea că eu vreau să fug undeva 
sau... Nu am mai pir |” frecvenţă militară, am ţinut legătura 
cu ăştia de la liall civil, care mi-au zis: „Ştii, ar fi bine să nu 
te îndepărtez 11” mult!”. Asta am luat-o ca pe o 
ameninţare. Eram la t InU 33 de kilometri de Otopeni. Mă 
apropiam de zona I Mu 

Boteni... Am vrut să iau câăştile să i le dau lui Ceaugşi să 
audă ce se întâmplă, ce se spune la Radio... „Fuga In*] 
nului” şi aşa mai departe... Dar el: „Nu asculta, nia, (alea-s 
minciuni, ce auzi tu acolo!”. Îmi venea să şi i iit dar cel mai 
mult eram speriat. Am vrut să fac viraj înaj, 11 dar Rusu 
Marian, aghiotantul ei, zice: „Nea Vasile, nu i] bine ce faci! 
Vezi, deocamdată e preşedintele Românu 1 Zic: „Bine, mă”. 
Rusu luase căştile de la mecanicul mm 4 1 bord, care stătea 
lângă el, în spate. Ela auzit tot, iar cu n IL tehnicul nu mai 
puteam comunica.”2 

Urmează o decizie crucială. „ii raportez lui Ceauşescu am 
fost depistaţi de radiolocaţie şi vom fi pulverizaţi înii n||] 
minut sau două. Atunci mi-a trecut prin cap treabaaml 
Ceauşescu s-a speriat. Şi zice: „Dă-i drumul jos!,. „Păi se 
vede Boteniul. Mergem la Boteni?,. „Nu, nu! Aterin i lângă 
şosea!”. Şi am aterizat lângă şosea. 

— 3 Vasile Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19M'I mai 1995 

ABANDONAŢI ÎN CER 


Mc m tâmpla în apropierea localităţii Sălcuţa, la sud de 
Titu. 11 1.1 de aterizare” era un lan de orz de toamnă, cam 
de-o iwliiia Un orz de toată frumuseţea. 

În bătaia a opt tunuri 

11111 im ineaţa de 22 decembrie, regimentul de 
elicoptere de ittnleni era în alarmă de luptă, ca toate 
unităţile militare. 1 mnandantul regimentului, comandorul 
loan Suciu, primise hlln de dimineaţă, de la generalul Iosif 
Rus, să se pregătim, | pentru o misiune la sediul CC al PCR. 
După anunţul |, la radio, de la ora 10.59, despre moartea 
„trădătorului” Milea, Suciu s-a organizat ca pentru război. 

Am la 20 de minute după ce am ordonat dublarea postai 
lloi şi foc fără somaţie, a apărut elicopterul Dauphin. N HUI 
ştiut că acest elicopter a fost pe clădirea CC şi nici nu t,i.ini 
„ine este la bord. Mă aflam cam la 150-200 de metri de, mu 
tul de conducere a zborului. Am fugit în punct. Stațiile Mu 
pornite şi am vorbit pe frecvenţa pe care vorbeam în, „.” ial 
când se zboară. Dar nu mi s-a răspuns nimic. Am I|lpli,i 
ulterior că ei erau pe frecvenţa Aeroportului Otopeni. 
%1”IM 1 am dat ordin comandantului batalionului de 
artilerie n i - |n pte cele opt piese de artilerie, tunurile, 
către elicopter. *,. Ti muze şi să fie gata de tragere. Eu 
văzusem elicopterul şi H”ii o ut elemente. Am spus că văd 
un elicopter Dauphin şi ii iţii '. Pună ce caută acolo şi pe 
cine are la bord. Le-am cerut It indicativul. Era o situaţie 
deosebită şi în obiectiv ne apărea i ilii'iinan. Nu a răspuns şi 
a aterizat foarte aproape de noi, HhmA şosea”', a declarat 
Suciu. 

I lupă încercările nereuşite de a lua legătura cu cei din 
elil'tci Suciu a păstrat ordinele de foc. „A aterizat, dar nu a 
pili motoarele. L-am somat prin radio să spună cine estE. It 
I. liuian tul bateriei era la telefon. Mi-a spus că atunci când 
îi 

1 IIIKII Suciu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 23 noiemitn m i ordon foc, îl spulberă. 
Locţiitorul meu pentru zbor m-a înt i, I dacă ordon foc. I- 


am răspuns că nu m-am hotărât. Mi-a spu vrea să ştie ce 
gândesc. Eu i-am spus că, în orice caz, cei pilotează sunt ca 
şi noi, şi nu sunt vinovaţi de nimic. Dai căutau acolo, pe cine 
au lăsat? Nu aveam nici o idee cine pul fi. Nu am intuit 
măcar că ar putea fi familia conducă Ion Elicopterul a 
decolat după puţin timp. Am primit un telol şi ni s-a spus că 
în aparatul respectiv a fost Ceauşescu i trebuie să-l 
căutăm. Generalul Rus ne-a ordonat să vo|n| cocardele de 
pe burta elicopterelor, care erau sub form, 1 stea. Să le 
facem sub formă de drapel, adică dreptunghi ulm şi să 
decolăm de urgenţă, să facem o cercetare aeriană pe lu 
şoselele din împrejurimi”1, a mai declarat Suciu. 

Căutările au fost anemice: militarii de la Boteni nu 1 găsit 
pe Ceauşeşti, deşi aceştia au stat 23 de minute în i, în 
deschis, la câteva sute de metri de cazarma lor. Destin u | 
un regizor bun - voia ca fugarii să-şi continue cursa f 
moarte într-o maşină Dacia. 

Zborul Snagov-Sălcuţa 

Decolarea: 22 decembrie, ora 12.47 

Aterizarea: 22 decembrie, ora 13.09 

Durata zborului: 22 minute 

Distanţa: 60 kilometri 

Viteza medie: 163 kmoră 

Vehicul: elicopter Dauphin (bimotor) înălţimea de zbor: 
30-700 metri 

Echipaj: col. Vasile Maluţan (pilot), col. Mihai Ştefan (i lot), 
maistru militar Stelian Drăgoi (mecanic de boul) 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, mr. I lon 
Raț, cpt. Marian Rusu 

1 loan Suciu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 2.1 m brie 1994 

LA ŞOSEA 

Hin fotoliul VIP al elicopterului prezidenţial, Nicolae. 
Iluşescu a ajuns la marginea drumului. În urmă III o oră încă 
mai era cel mai important om în stat. Ai um caută disperat o 
maşină de ocazie, să-l ia din |iu”tietate. 


Sălcuţa, judeţul Dâmbovâţa, ora 13.09. Apariţia 
elicopterului în zonă a stârnit curiozitatea sătenilor şi a 
muncitorilor de la fermele din apropiere. O parte Ijtlttv 
oamenii aflaţi în trafic au oprit şi ei să-l vadă pe şeful 
MIHIIII cum îşi încearcă norocul la „la-mă, nene!”. Cei mai 
HMIȚI, 1 1 amintesc pe fugar astfel: nebărbierit, speriat, cu 
mâiMi încleştate şi cu vocea tremurândă. Se aflau pe 
drumul r! lii Hucureşti-Piteşti, la numai câteva minute 
înainte de Mjlll 1'itU. 

I toi bătrânei la margine de drum. Ce era de făcut? Şi, mai 
1 încotro s-o ia? Situaţia devenise disperată de când, cu 
ItM, i minute înainte, Televiziunea şi Radioul asmuţeau 
ptpiil. I (|n împotriva „odiosului dictator” şi a „sinistrei sale 
ni t ele două tunuri mediatice, dirijate de Silviu Brucan, iii i 
Linşat marea operaţiune naţională „Să-i prindem pei 
Mii'ji'şti!,. De aici până la linşaj mai era doar un pas. 
Abandonaţi la marginea drumului Bucureşti-Titun liteşti, 
Nicolae şi Elena Ceauşescu mai aveau de mi., i lor doar cele 
două gărzi de corp: maiorul Florian Raţ „pil. Mul Marian 
Rusu. 

„Vezi, nu spui unde suntem şi ce facem!” 

Pilotul Vasile Maluţan a reconstituit primele monirn de 
după aterizarea elicopterului lângă Sălcuţa. „Raț a lu 
repede la şosea, să găsească o maşină. Rusu a stat, aşa,i 
lângă ei, să le asigure o oarecare gardă. Raţ a opriim 
maşini. Primul a fost un Mercedes alb, care venea dinspri 
Titu. După aceea, s-a oprit o maşină roşie, care venea diir. ] 
Bucureşti, cu trei bărbaţi şi o femeie cu căciulă de blană. 
(Ceauşescu nu s-au urcat la ăia, deşi oamenii, după gc. Lin îi 
pofteau.”1 

În acest timp, Ceauşeştii stăteau la marginea şoselei, In, |. 
L. postul unui salcâm. Vasile Maluţan a mai stat în preajma | 
câteva minute. „Imediat după aterizare, ei s-au dat jos. Ilai 
moment dat, secundul Mihai Ştefan zice: „Vedeţi că vă cl îc. 
N Ceauşescu la el,. „Ce mai vrea, mă? Gata, am terminat!,,. 


— Serios, insistă să mergeţi, face din mână”. M-am dat jos, 
m dus la el. Zice: „Băi, tu chiar nu serveşti cauza?” „Păi, t 
(cauză? Nu ştiu dacă am avut o cauză comună”. La carea 
da lehamite din mână, zicând: „Şi acum, ce faci?”. „Păi, 
măân Im unitate. Ducem echipajul şi elicopterul la unitate, 
la Otoprn Mi-a întins mâna, am dat mâna cu el, i-am urat 
noroc. Mu I Ceauşescu zice: „Şi cum ne laşi pe noi aşa?,,. 
„Păi - zic -n-av, ce face. Ne ridicăm în aer şi ne fac ăştia 
ţăndări”. El mi.1 iu zis atât: „Vezi, nu spui nimic unde 
suntem şi ce facem!”. A| am plecat, am decolat şi am venit 
spre Otopeni. Am raptul că s-au urcat într-o maşină roşie.”2 

Eroare! Ceauşeştii nu s-au urcat în acea maşină roşu 1 
care o văzuse Maluţan, ci într-una care avea să vină din 
invers (dinspre Titu) şi care nu avea patru pasageri, ci 111 
singur: şoferul. 

12 Vasile Maluţan - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie I' „„' mai 1995 

LA ŞOSEA 

Preşedintele nimănui ! Il fiecare minut care trecea, 
situaţia risca să se complice, "i, t ti torul fugar era tot mai 
iritat de agitația din jurul său, II i cliţenii obişnuiţi păreau 
electrizaţi de ceea ce auzeau la fvlor. Un aer revoluţionar, 
cu miros de vendetă, plutea Mr lirul de asfalt mărginit de 
salcâmi bătrâni. 

I Umenii care veneau la faţa locului, din curiozitate sau 
HAIIU [i de ură, se minunau văzându-se în preajma 
ilustrului | fi „11 turn tei... Pardon, în preajma odiosului şi a 
sinistrei. Unii ţ Irtn-au planuri cum să pună mâna pe cuplul 
dictatorial. Ini ic cei aduşi de destin faţă în faţă cu „Nea 
Nicu” era i Inginerul Marius Popescu, şef de fermă la 
Potlogi, lângă it II (, Alături de un coleg şi o colegă, el venea 
în remorca nu ii tractor. Aducea de la Banca Agricolă, 
sucursala Titu, iliiilul pe decembrie al subordonaţilor săi. Se 
apropiau IftfMini'ile şi oamenii aveau nevoie de bani. 

A|uus în dreptul elicopterului „parcat” în cultura de orz, 
(Uliu ml Popescu s-a frecat la ochi. Nu-i venea să creadă 


cine i ii il în cale. „Cum ne-am uitat mai bine, lângă 
elicopter, „i t cadre militare, comandantul şi adjunctul 
elicopteruii M i e am surprins? O linişte deplină. Doi 
bătrânei. Erau IMvescu Nicolae şi Ceauşescu Elena. Se 
vedeau căciula lui th ii Ucu şi blana de pe Leana.”1 

* 


* * lualule ca elicopterul Dauphin să decoleze spre 
Bucureşti, it (ţiiu i ul Marius Popescu a surprins un moment 
care pentru i.” iiiina i o enigmă. 

[ 'i 11 şi ce au coborât, maiorul Florian Raţ a luat din 
elicopmi i nici de formă paralelipipedică, pe care l-apus 
lângă un „l mu de L.I marginea drumului. După efortul 
maiorului, un iu „leului de solid, coletul avea, cred eu, cam 
15-20 de kiloţiHim 1 ia învelit într-o pânză albă, bine 
muchiat - dom'le, 

1 tulii lii Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 colţuri ca 
la un stâlp de lucrat la grinda casei. Dimensiuni pe 40 pe 30 
de centimetri.”1 

Peste mai puţin de o jumătate de oră, pachetul ajungea 
portbagajul doctorului Nicolae Decă, primul şofer de IM zie 
al Ceauşeştilor. Decă era bucureştean şi se întorcea i la 
Găeşti, unde lucra ca medic la Spitalul Municipal. I an 
naveta zilnic, 75 de kilometri dus, 75 întors, cu Dacia... 
Culoare roşie. 

E posibil ca respectivul colet - adus de dictatori iii Palatul 
Snagov - să fi schimbat viaţa unui medic navelid Inginerul 
Popescu bănuieşte că în pachetul cel greu se ga,„c o sumă 
mare de bani: „Cred - aşa, după mărimea lui erau vreo 
patru milioane de dolari,„,2. Popescu îşi însoţi bănuiala cu o 
întrebare retorică: „A mai auzit cineva cei doctorul Decă? 
S-a topit în America! Nici nu-i de mirau aşa bani...”3 

Dar, toate la vremea lor! 

Primul plan de capturare între timp, în apropierea 
dictatorilor încep să apai. L. peste câmp, oameni de la 
fermele din zonă. Mai vechi la 1i| locului, inginerul Popescu 
căuta aliaţi pentru a-i capliu. 1 | Ceauşegşti. Cel puţin aşa 


susţine el. Căpitanul Rusu, aghinM tul Elenei, patrula pe 
axul drumului în căutarea unei în apropierea dictatorilor se 
afla maiorul Raț. 

„La un moment dat, Rusu s-a apropiat de noi „Dom'le, ce 
faceţi?,,. El a zis că n-avem ce vorbi cu el l [m-am dat aşa, 
aproape de Ceauşescu, în speranţa că gala I-l e la ocazie şi- 
1 suim în remorca noastră, să-l ducem un. Le A apărut 
peste câmp şi un grup de muncitori de la Avu (Titu, Ferma 
5. Le-am spus despre ce e vorba. Zic: „Măi IU il iei maşini i. 
Am ri] să-i prindem, că i-a lăsat elicopterul aicea, a fugit şi 
uil i îi tremură barba, ea e înnebunită,. I-am spus tractorr. 
Lnl” 

— 3 interviu Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 

LA ŞOSEA 

Dlti tragă tractorul şi să blocheze drumul. În timpul ăsta 
titl văut ghinturile armei sub scurta lui Raț. Tractoristul i h 
n|'i it, iar muncitorii de la Ferma 5 s-au speriat şi ei. S-au 4, 
ipre marginea drumului şi au luat câte un salcâm în feti|i | 
oar câte un ochi, aşa, se mai vedea spre şosea”1, mai 
JIVi'nlrşte Popescu. 

V 

În beciul soacrei 

Inginerul Marius Popescu aproape că-şi pierduse speMM|r 
I „codată, apare la faţa locului, cu Dacia lui de culoare „H,A 
un alt personaj de-al locului: Nicolae Vlad, inginer 
ZooIpMtl'il, şeful Fermei 7 de la Avicola Titu. Momentul e 
redat || hipcscu. „Vorbesc cu el: „Uite, ăştia stau la ocazie”. 
I-am ,t... ini ce s-a întâmplat acolo, iar el zice: „Hai să-i 
ducem i tu r, ina mea!,. Zic: „Mă, fii atent! Dacă se suie la 
tine în MUflna. li dăm de pasarela de la Produleşti, că văd 
că sunt. T, i|i „i se ducă încolo”. Aveam de gând să ne 
aruncăm i „h i ui,) de pe pasarelă, avându-l pe Ceauşescu 
la bord. Iplt. Inul Rusu îmi spusese că vrea să ajungă spre 
Piteşti. Şi-i i Ai încredere în mine!”. Dar maiorul Raț şi-a dat 
seama 


liluiialură şi nu a vrut să-i lase cu noi pe Nea Nicu şi pe 
lud li făceau ce le spunea maiorul. De capturat nu se mai 
şUitr. | problema, că maiorul avea arme.”2 

* * unliceauşistă a inginerului Popescu avea rădăcini 

II „1”. Luitimp. Fiu de preot interbelic, el avusese de 
suferit şi |mli i, il i-a inginer. În plus, vizitele lui Ion Dincă - 
vestitul 

ItMgiV îl terorizaseră. O dată s-a trezit chiar cu cătuşe la ' 
îi., i iicliind judecat vreodată. „Crima” lui era una obişnu- 

* IM I, cir vremuri: incendierea miriştilor pentru a permite 

* iiiclnr să intre la arat, altfel se ducea dracului „planul 

* litrii 

1 tulii Lii Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 

Pornit împotriva lui Ceauşescu era şi inginerul NuniVlad. 
Acesta avea altă tactică: nu voia să-i omoare pe 111] ,*” ci 
să-i ascundă într-un loc numai de el ştiut. „M-am du”! 
Ceauşescu şi i-am spus: „Domnule Ceauşescu, vreţi sa iml 
geţi undeva?”. Avea nişte ochi ca unghia mea, negri, pnMfl 
rotunzi, te pătrundeau. N-a schiţat nimic, mi-a răspun. 1 
„Da. O să merg. Dar mai rămân. Da. O să merg”. Eu VOIM 
să-i iau şi să-i pitesc. Să-i duc la socrii mei în pivniţă, la (Foii, 
lângă Găeşti, că socrul meu era preot şi-i era tare -ili ] de 
ăştia, că i-au luat tot comuniştii.”1 

Gura Foii se află la câţiva kilometri de Petreşti, if natal al 
Elenei Ceauşescu, în care mai trăia încă main. |] 
Alexandrina. 

Până la urmă, Ceauşeştii n-au ajuns nici în remorca iii]; n'i 
rului Popescu, nici în Dacia albă a inginerului Vlad. A11111 
1 în Dacia roşie a doctorului Decă: el în dreapta şoferului 
MI M în spatele şoferului. Maiorul Raţ s-a aşezat în dreapta 
Eleni j în spatele lui Nicolae. La Sălcuţa, ei l-au pierdut pe 
că| ni 

Rusu, rămânând cu o singură gardă de corp. 

Doctorul Decă a demarat în direcţia Titu, de unde două 
variante: spre Găeşti - Piteşti sau spre Târgovl încotro îl va 
duce destinul? 


„Alo, Televiziunea? 

Ceauşescu e într-o Dacie roşie!” 

După ce maşina doctorului Decă a plecat de la Snli 
inginerul Marius Popescu s-a gândit că, pentru primii 
Ceauşeştilor, trebuie comunicată poziţia lor prin internii' 
Televiziunii. Alături de un grup din Sălcuţa, a merslanl 
macie din Titu, unde ştia că există un telefon. 

1 Interviu Nicolae Vlad - Titu, 1 mai 2008 

LA ŞOSEA 

„ Am urcat în maşina unui tinichigiu auto pe care-l 
cunoş$ftin, Vasile Alexe îl cheamă. Ne-am dus la farmacia 
din Titu- (iii i,.1111 sunat la centralistă, centralista mi-a dat 
Televiziunea, jyii vorbit cu Teodor Brateş, i-am spus cine 
sunt. „Punctul litografic Boteni, pe DN 7, Ceauşescu se află 
într-o Dacie IPţir cu numărul 4-B-2646 şi a luat-o spre 
Piteşti,. Intre timp „fini iu stradă, iar un fost lucrător la 
Avicola, fost vameş, un Miiil ileştept, auzise anunţul. Ne 
zice: „Aţi dat greşit, nu a nu al spre Piteşti, s-a dus spre 
Târgovişte, m-am întâlnit eu Mi Şi atunci zic: „Hai înapoi în 
gară, la centrală, să dăm Mflmi că nu mai e spre Piteşti, ci 
spre Târgovişte!,. Am venit IN Uimi, am dat telefon la 
centralistă, am vorbit la Televiziune (ti I. Curge Marinescu, 
crainicul. „Dom'le, sunt cutare, tot ăla HMiiiinţul, uite, 
Ceauşescu e spre Târgovişte, nu mai merge u l'iic. Ti,. lar 
pe post s-a anunţat imediat că dictatorii fug i Il argovişte, 
într-o Dacie roşie.”1 

* 

* * utili* Alexe din Sălcuţa este tinichigiul care l-a dus pe 
Mu iu. l'opescu la Titu, pe urmele Ceauşeştilor. „Am ajuns în 
timp la Sălcuţa, după ce plecase Ceauşescu. Acolo era 
ingiim „il l'opescu, îl cunoşteam. Mi-a spus că au fost 
Ceauşeştii Uri iia au fugit cu o Dacie roşie, spre Titu, spre 
Piteşti. Şi M BL, „Hai spre Titu!,. În maşină, eram aşa: doi în 
faţă, pliu III spate şi doi sau trei prin portbagaj. Am plecat 
cu Hlkigajul deschis. Eram „Dacia cu nouă locuri,! Şi mi-a , 
iilnginerul Popescu: „Hai să mergem repede la farmai lui | 


ilu-Târg, să sunăm la Televiziune, să le spunem că Iliiitl II 
spre Piteşti”. A sunat domnul Popescu, a vorbit cu 'tli) Alo, 
uitaţi, Ceauşescu e într-o Dacie roşie cu număr li tiu. III eşti, 
merge spre Piteşti. E cu Elena Ceauşescu şicuoluitde 
corp,„. Era acolo o farmacistă cu un aparat de radio. |l+ a - 
pus inginerul Popescu la telefon, s-a şi spus la aparat, 41 
ate. Eseu se îndreaptă spre Piteşti. Apoi a schimbat spre 
Mi,... 

— Mc.”2 

Illi'i iu Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 hitMi VIII 
Vasile Alexe - Titu, 25 octombrie 2009 

Episodul Sălcuţa 

Locul: satul Sălcuţa, judeţul Dâmboviţa 

Sosirea: 22 decembrie, ora 13.09 (cu elicopterul) 

Plecarea: 22 decembrie, ora 13.32 (cu maşina) 

Durata: 23 minute 

Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, u Florian 
Raţ (garda de corp a lui Nicolae Ceauşescu). | Marian Rusu 
(garda de corp a Elenei Ceauşescu), col. Vii Maluţan 
(pilot), col. Mihai Ştefan (copilot), maistru nulii Stelian 
Drăgoi (mecanic de bord), ing. Marius Pope” ing. Nicolae 
Vlad, dr. Nicolae Decă, diverşi curioşi 

| 

11 I: NA RAMANE FARA CEC-URILE 

COPIILOR i iudaplecatdelaSălcuţaânDaciadoctoruluiDecă, 
Elena „ „. Luşescu a uitat geanta cu librete la căpitanul 
Rusu, (! Urda ei de corp. Valoarea celor 7 CEC-uri: 3,5 
milioane do lei. Acestea erau pe numele celor trei copii ai 
dictatoillor - Valentin, Zoia şi Nicu - şi pe cel al unui nepoţel 
(liAlatul lui Valentin). 

Nebunia de la Sălcuţa a luat sfârşit după ce soţii 
Ceauşescu şi maiorul Florian Raţ au urcat în Dacia roşie a 
doctorului Decă. Aghiotantul Elenei, căpiluiiil 1 Marian 
Rusu, a avut mai multă grijă de geanta 'Tovarăşei în ii de 
Tovarăşa. El a urcat în Dacia albă a inginerului Vlad NIli 'lai' 


şi, surpriză: în timp ce Dacia roşie pleca spre Titu, cea „IM 
ii luat-o în direcţie opusă, către Bucureşti! 

| uni s-a ajuns la această distribuţie? Povesteşte maiorul 
ŞIHliiil Raț: „Am văzut undeva pe dreapta un Ford Taunus 
Ipill v' m-am dus să-i cer să ne ducă el la Târgovişte. Mi-a 
„lui. 1 î.1 nu are benzină. Între timp m-a strigat Marian, 
care IM rt „pus că s-a oferit un domn să ne ducă. Am văzut 
că era HI 'n le roşie, care venise dinspre Titu, şi o întorsese 
cam la |) ile ', tade. În maşină era un cetăţen cu căciulă de 
blană şi pUnii Mai erau lângă el Elena şi Nicolae 
Ceauşescu, dar ţi M.nlan Rusu. Când am ajuns eu lângă ei, 
în faţă s-a suit I louye'icu, iar Marian Rusu trebuia să se 
suie în spate, lângă i ţiiilnul a zis că ne dă cheile, dacă vrem 
să conducem noi, dar Ceauşescu a spus să conducă şoferul, 
că e maşina lu Iniţial s-a urcat Rusu, dar mi-a spus să mă 
urc eu, pentru | ela făcut rost de altă maşină”1. 

Cetăţeanul „cu căciulă de blană şi palton” era misterii 
doctor Nicolae Decă. 

Irepl] nul (1 rnri,. Ic M! 

Căpitanul Rusu a redat astfel acele momente: „Ceauş a 
felicitat echipaju 1 şi a dat mâna cu Maluţan. Ne-am înd re | 
i către şosea, unde deja opriseră maşini. Era clar pentru 
trebuia să continuăm drumul pe roţi. Pe jos nu puteam m 
Unul dintre şoferii care opriseră s-a apropiat de Nicolae |, 
Elena Ceauşescu şi le-a spus că se numeşte Decă şi că este 
ii cu blănarul lor, Săndulescu. Acest Decă s-a oferit să-i du 
el cu maşina”2. 

Rusu explică de ce i-a abandonat pe Ceauşeşti la Săli n| 
„Am socotit că este momentul în care eu mă pot desprindt 
Aventura era însă departe de sfârşit. „Am plecat spre Bucii 
11 cu inginerul Vlad, şoferul maşinii. Mi-a spus că dae. | 
opreşte cineva, îi va spune că-i sunt văr. Aveam cu mine 
geantă pe care am primit-o la plecarea de la Snagov, pret u 
şi pistolul Stecikin. Am mers până unde se bifurcă dr spre 
Bucureşti şi Târgovişte, la Bâld ana. Aici s-a termin a I zina 
maşinii. Am lăsat pistolul şi încărcătoarele sub sc. Uuii din 


dreapta, am deschis pe drum geanta, în care era un |l 
mare, alb. Plicul nu era lipit. În el erau nişte carnete CI; 
(care mai târziu le-am predat. Erau pe numele lui Văleni 
Zoia şi Nicu Ceauşescu. Câte unul nominal şi câte unul 
parolă. Mai era şi un libret pe numele fiului lui Văleniin 
total, şapte carnete. Valoarea totală era de trei milioam 
jumătate de lei."4 

De la Bâldana, Rusu nu şi-a continuat drumul | Bucureşti, 
ci a plecat cu o altă maşină spre Târgovişte, tuni reilHH 
ruiHii Il ITI i| 

1 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, Il nuli brie 1995 

— 4 Marian Rusu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 1111 

ELENA RĂMÂNE FĂRĂ CEC-URILE COPIILOR 

11, mlalnit pe maiorul Raț. Între timp, acesta se „desprin- 
|*t şi el de soţii Ceauşescu. Din Târgovişte, cei doi ofiţeri de 
uniate au venit împreună spre Capitală, ascunzându-se 4 
revoluționari şi căutând soluţii de a se pune la dispoziţia 
MHIIIII regim. 

I Ilpă ce au ajuns în Bucureşti, ultimele gărzi de corp ale ] 
ni i '? 'ştilor s-au deplasat la Comandamentul trupelor de 
gră-! 111, unde căpitanul Rusu a predat CEC-urile 
Ceauşeştilor, Il i, 11 o rul Raţ - geanta cu armament. 
Acestea au fost preluate pi mni.il de colonelul Teacă, şeful 
Comandamentului, care a „părut cu ele din clădire. „S-a 
dus la Ministerul Apărării 'Miniiale. Când s-a întors, ne-a 
spus că le-a predat acolo,1, li i larat căpitanul Rusu. 
„Colonelul Teacă ne-a sărutat şi a 1|,! [i i.1 ne felicită în 
numele Frontului”2, l-a completat maioml Kaţ, 1 11 nitul” 
era Frontul Salvării Naţionale, noul organism al (iuln li de 
stat, condus de Ion Iliescu. Pentru faptele sale de 

(„ie, eolonelul Teacă a fost avansat general. 

X* X* 

Inginerul Nicolae Vlad spune că a trăit momente de gfliH, 
1 de-a lungul celor 18 kilometri de la Sălcuţa la Bâldana. 


Ui islul ei, MarianRusu, s-a suit la mineân maşină. Plecând 
"i ni. Işlii, eu şi inginerul Popescu, pe care-l cunoşteam 
bine, ÎMI ml să punem mâna măcar pe aghiotantul lor. Când 
s-a urni în maşină, „hai să-l prindem!”. Când să pun mâna 
pe el, i li nu pistolul şi mi l-a pus la cap. Zice: „Gata! Dă-i 
drumul! Mu a întoarcem spre Piteşti!”. Eu zic: „Nu mai 
putem să ţtll ui eni, hai să mergem spre Bucureşti! Eu nu 
am benzină”. 

„ Mi şi instalaţie pe gaz, că ăsta a fost norocul meu. Rusu 
MW II II servietă maro, cu cifru. A început şi a scos plicuri. 
Le lii 1. Ea şi băga în buzunar ce era în ele. Ce nu-i trebuia, 
îmi iiHiuie m maşină. „E vreo apă, vreo pădure, pe 
undeva?”, mă 

1 Mdii. Ui Rusu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 30 mai 1 liiihiii Raț - stenograma 
audierii la Comisia „Decembrie 1989”, 16 noiemh 1 11, 
întreabă. Mă gândesc: ăsta vrea să mă omoare. M-am vă ui 
mort. Parcă vedeam şi cum mă plângeau toţi. Apoi, la Bă 
111. Ui m-am prefăcut că am rămas fără benzină şi am 
scăpai le 1 că a plecat cu un Lăstun spre Târgovişte. M-am 
dus. I|t| la Miliție, la Tărtăşeşti. Lăsase la mine în maşină un 
Iul. T, servieta aceea cu cifru şi pistolul cu 82 de cartuşe.”1 
Spci „.*” Nicolae Vlad a predat totul, imediat, la postul de 
Miliție 111 Tărtăşeşti. 

* 


XX 


Inginerul Marius Popescu a fost implicat în prima si. Il dură 
dintre căpitanul Marian Rusu şi inginerul Nicolae VM 
„După ce Dacia lui Decă a plecat spre Titu cu soţii 
Ceauşcm” am rămas cu Vlad Nicolae şi cu Marian Rusu. Cât 
mă dăllc. Uti eu de ceasul morţii că i-am pierdut pe 
Ceauşeşti, Rusu I dus la prietenul meu şi i-a ordonat: „Du- 
mă la Bucuri n „Ăsta: „Ie duc”. A întors maşina spre 
Bucureşti, pentru i a n (îndreptată spre Piteşti. In timpul 
ăsta s-a urcat şi RUMI In dreapta şoferului. Eu, când am 
văzut, m-am dus în dreapta faţă, să-l prind măcar pe ăsta. 


Uşile erau blocate cu apăiai. U antifurt. Am luat la rând 
fiecare uşă, crezând că pot să dc. Lud vreuna. Şi-a dat 
seama ce intenţii am, pentru că m-a v. Vil crispat. Venisem a 
doua oară la uşa lui, încercam să intru il orice preţ. Îşi 
încărca un pistol aşa, mai măricel. Şi cândav,ilcă trag de 
uşă, i-a pus pistolul în gât lui Vlad Nicolae, zii. Nul „Dacă nu 
porneşti, trag!”. Era disperat. Iar Vlad Nicolae.1 pistolul în 
jugulară, se răsteşte la mine: „Ce-ai, mă, cu nnnil ce ţi-a 
făcut? Lasă omul în pace!”. Am rămas trăsnit. D.u [... înţeles 
pe Vlad Nicolae, că el era cu pistolul la gât, nu eu 1 

1 Interviu Nicolae Vlad - Titu, 1 mai 2008 

2 Interviu Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 

AVENTURI LA VĂCĂREȘTI i and mai avea şapte kilometri 
până la Târgovişte, docMi ul Nicolae Decă i-a mutat pe 
Ceauşeşti în Dacia lui ivirişor Nicolae, un localnic care se 
ocupa cu stârpirea fobolanilor. 

Upă ce au urcat în maşina doctorului Decă, soţii 

Ceauşescu şi aghiotantul rămas la datorie, Florian t. 

— Raț, au demarat spre Titu. Iniţial voiau să ajungă la! Tii 
însă pe traseu s-au răzgândit. Maiorul Raț: „După ce * im 
suit, Decă ne-a spus că ştie el un drum mai sigur. Spre 
Ifijjovişte, pe undeva prin spate. Acesta iese la Combinatul i 
“țeluri Speciale”1. 

Inginerul Marius Popescu vine cu amănunte: „Maşina lui fi 
i i plecat spre Titu cu destinaţia Piteşti. Eram la doi metri b 
el i and maiorul Raţ l-a întrebat pe Decă: „Ne duci şi pei la 
liteşti?,. Şi ăsta: „Da, cum să nu vă duc?,. Abia aşteptaii 
uree în maşina lui”2. 

Uni au ajuns, totuşi, pe drumul spre Târgovişte? „Spre nu 
larg, doctorul Decă le-a spus că nu se poate trece prin 4” iii 
că el de-acolo vine şi e lume multă, iar drumul spre Ui li nu 
are ocolişuri. Le-a spus că e periculos prin Găeşti şi luni i ci 
au fost de acord să facă la dreapta, prin Produleşti, 11,111 
govişte”3, explică inginerul Popescu. 

I hulim Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 16 noMiiifI''! lithi viu Marius Popescu - Titu, 24 


aprilie 2008 

Maiorul Florian Raţ: „între timp, şoferul a dat di un la 
radio. Era multă gălăgie. Că „a plecat dictatorulCeauşescu 
a dat ordin să-l închidă. Văzând ce se întâni| cred că Decă a 
vrut să scape de ei. Am intrat în Văcăreşl i ştiam zona - 
unde maşina pârâia, se întrerupea contaclui şoferul a spus 
că nu mai merge. Cred că-şi făcuse un plan cap. Decă a zis 
că ne urmăreşte o maşină în care suni nul oameni. 
Ceauşeştii au crezut că e căpitanul Marian Ku, Eu le-am 
spus că nu e Marian, că sunt prea mulţi. 11* Ceauşescu mi-a 
spus: „Ne-a trădat şi ăsta!”1. 

Omul care prinde şobolani 

Maiorul Raţ povesteşte şi cum a avut loc transbordau „în 
Văcăreşti, într-o curte, un cetăţean spăla o maşină. Se du 
doctorul Decă, apoi mă duc şi eu, că nu mai venea. În fine i 
spus să ne preia în Dacia neagră. Doctorul a mers în faţă, i 
el lalt după noi, iar într-o curbă am făcut transbordarea. Ni 
suit în Dacia neagră în aceeaşi formaţie: Nicolae Ceauşi H 
în faţă, Elena Ceauşescu în spatele şoferului, iar eu lângă i 
După mai multe discuţii, şoferul ne-a spus că e advenli.l ia 
fost asuprit, că i-ar duce pe soţii Ceauşescu la el acasă, i| e 
ziuă şi îl vede lumea... Până la urmă i-a spus Ceauşesiui 
mergă înainte, că ştie drumul pe scurtături. Şoferul a spin 
ne duce unde a lucrat el, la Centrul de Plante.”2 

Cetăţeanul cu pricina era Petrişor Nicolae şi se otni cu 
stârpirea insectelor şi a şobolanilor. Mergea de 
Inspectoratul Judeţean de Protecţia Plantelor, ca să I.I ml 
stanţele chimice de care avea nevoie. Inspectoratul se. Illu 
ieşirea din Târgovişte spre Câmpulung Muscel. 

Versiunea lui Petrişor Nicolae a fost publicată în cad” 
Revoluţia în Dâmboviţa, autor Vasile Duţă. 

1,2 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198”) Ic. lembrie 1995 

AVENTURI LA VĂCĂREŞTI 

„Am scos maşina s-o spăl pe platforma podului din faţa!”iţii 
şi apoi să merg la Târgovişte, să iau cota de benzină pe 


ilccembrie. In rezervor aveam numai gazolină. In timp cel 
Mt'iim apă din fântână, s-a auzit un scârţâit de roţi, o 
maşină tyiindu-se la circa cinci metri de maşina mea. Din 
aceasta a MMH al; un bărbat îmbrăcat în civil, care s-a 
îndreptat către i im rugându-mă să-i împrumut benzină 
pentru a ajunge la |ii) ii ivişte, eventual să-mi achite pe loc 
contravaloarea acesteia. H în mers la garaj, de unde am 
luat un bidon de plastic şi furtul | M-ntru a scoate benzină. 
Când am început să trag benzină, lliiiilao Ceauşescu, în 
persoană, a deschis uşa de la maşina cu Mlfti vi MI! Se, 
spunându-mi că nu mai este nevoie să scot benzină, i „a 
merg cu ei la Târgovişte. Pe moment, am rămas şocat şi nu 
„N | MI lut reacţiona, îmi pierdusem controlul şi nu 
reuşeam să, „ Inişonul la rezervorul maşinii. Atunci, 
„Ccivilul,, crezând „III ii luc în eroare, şi-a schimbat brusc 
atitudinea, s-a răstit la 

SHlie, şi a deschis haina, lăsând să se vadă o armă. 
Ameninţat, 

111111,11 în maşină şi am băgat cheia în contact. 
Persoana a vrut iile.1 ludă uşile din dreapta, dar acestea 
erau blocate dinintelntre timp, s-au adunat la faţa locului 
mai multe persoane pil al, care s-au apropiat de maşina 
străină. Recunoscându-l pi, 111 şescu, fiecare a început să 
comenteze. Am pornit maşina | am încercat să fug, fapt 
pentru care am demarat puternic, jiflilandu-mă de locul cu 
pricina. Ceilalţi au fost surprinşi U im e|nit. Am fost ajuns 
din urmă de cealaltă maşină, la circa 11 fllonietri. A oprit la 
bara maşinii mele. „Civilul” a venit pe lie ipla şi a bătut cu 
pumnul în geam. Am deschis uşa, el s-a „şf ai |hvine, 
începând să mă înjure pentru c-am plecat cu „imă I) c frică, 
am coborât din maşină, observând că în cealaltă „Haina. 
Unt trei persoane: şoferul, Elena şi Nicolae Ceauşescu. (i 
Miţe, seu s-a urcat în faţă, „civilul, şi Elena în spate. Înainte 
de iţMiiul, (eauşescu m-a întrebat dacă ştiu drumul spre 
Cobia, ij 111 h!Iilu-misă plec pentru că suntem urmăriţi. 
Mi-am arun- „| Mf Ivi rea în spatele maşinii şi am constatat 


că pe spătarul 1 Inel ilin spatele meu, între Elena Ceauşescu 
şi „civil”, se.,„t” H alia armă, îndreptată spre înapoi... După 
circa 600 de îifiu am virat la stânga pe un drum lăturalnic. 
Am fost lovit puternic cu arma în partea dreaptă a capului şi 
m-am ilmii* capul de geam. „Civilul” m-a întrebat: „Ce, 
vrei să ne omoi i l-am spus că suntem urmăriţi. Atunci, el a 
coborât cu armulj în mâini, ieşind în şoseaua principală. A 
revenit şi a spu 1 e celcare-l urmărea de la Titu. „Civilul, 
mi-a spus să.1. 

— Maşina cu spatele şi să revin la şoseaua principală. 
Frica un paraliza mişcările şi nu mai eram capabil să-mi 
stăpânim tremurul nervos al piciorului pe acceleraţie. Elena 
Ceauşi 11 a zis: „Pe beţivu' ăsta l-am luat să ne ducă cu 
maşina? Răspuns că nu am băut nimic şi îi rog să nu-mi facă 
nu iu, rău, că am trei copii de crescut. Nicolae Ceauşescu 
mi-a (nuu mâna stângă pe picior, încercând să mă calmeze. 
M-a înt celui ce meserie am, dacă sunt membru de partid şi 
dacă vreau t ajut să ajungă la Cobia."1 

Maiorul Florian Raţ - „civilul” de care vorbeşte şoferul 
povestit: „La Văcăreşti, după transbordare, doctorul 1) ci i | 
zis că o să-i oprească pe cei care ne urmăreau, dar a laum” 
acolo, nu a mai venit după noi. Pe drum, şoferul a spus ca U 
adventist şi că Ceauşescu i-a cam asuprit, iar ela zis „laii 
lasă, du-ne acolo!”. Şoferul a mai zis că ar vrea să-l duca 
l.ig acasă, dar e ziuă şi văd vecinii”2. 

Era deja ora 14.00, iar de aproape 60 de minute popul. I|i] 
era bombardată, prin Radio şi Televiziune, cu expresii pt, 
cum „tiranul, „odiosul dictator şi sinistra sa soţie,, „c. Lli! 
Poporului român”... Aşa se explică de ce toţi evitau să-i 
duiască pe fugari. Cu o zi înainte, ar fi făcut-o cu sliin. | 
mândrie. Sau, eventual, de frică. 

1 Vasile Duţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1991 

2 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 1(unii i brie 1995 

MISTERIOSUL DOCTOR DECĂ 


[. | Văcăreşti-Dâmboviţa; când dictatorii fugari au fost 
mutaţi din Dacia doctorului Nicolae Decă în cea a lui 
IVtrlşor Nicolae, coletul de la Snagov a rămas în 
portbagajul primei maşini. La scurt timp, Decă a obţinut 
viză de MIA şi a părăsit România cu familie cu tot, gustând 
din, visul american” la aproape 60 de ani. 

Doctorul Nicolae Decă este un personaj misterios, care - 
precum în filmele cu spioni - apare şi dispare la timp. 
Navetist pe ruta Bucureşti - Găeşti, el4 şi i. 

— O” mai devreme de la spital pe 22 decembrie, întrucât 
>m 0 i de vineri. Dacă a sosit la Sălcuţa în jurul orei 13.30, 
UiiM iUnnă că plecase de la Găeşti un pic după 13.00. 

In 111 'bareae: a ajuns întâmplător la întâlnirea cu 
Ceauşegştii Mu a executat o misiune specială? Coincidenţele 
ridică multe „IIIIII' de întrebare, mai ales prin prisma 
întâmplărilor ultefliiţue Să le punem cap la cap. 

Zece coincidente bizare 

I Mu Ceauşeştii l-au solicitat pe doctorul Decă să-i ia în in. 
E., mă, ci el s-a oferit să-i ajute. Decă a insistat „să intre în 
Illm” chiar dacă inginerul Marius Popescu, care gândise un 
rtli Mvnariu, îl soma: „Plecaţi! Daţi-i drumul de aici!”1. 

[...in viu Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 

2. Decă a fost extrem de respectuos cu cei doi fugari. M 
din maşină, şi-a ridicat pălăria şi a zis: „Să trăiţi, tov. N 
secretar general! Sărut mâna, tovarăşa Ceauşescu!”1 

3. Le-a oferit dictatorilor o informaţie care sună a „Sunt 
nepotul blănarului Săndulescu de la dumneavoa tră de 
acolo”2, adică de la sediul CC al PCR. 

4. Ceauşescu a preferat să renunţe la o gardă de corp (âj 
tanul Rusu) pentru a-l păstra la volan pe doctorul | V. 

5. In portbagajul maşinii lui Decă „a fost uitat”, la Văi. IMI 
pachetul acela greu, de dimensiuni 70 cm x 40 cm cm, care 
părea să aibă o încărcătură prețioasă. „Avea vi 15-20 de 
kilograme şi conţinea, probabil, vreo patru mtl oane de 
dolari”3, susţine inginerul Popescu, martor ocul la urcarea 
coletului în portbagajul Daciei lui Decă. 


6. Nici soţii Ceauşescu, nici maiorul Raţ „nu şi-au aminil de 
pachetul din portbagaj, la schimbarea maşinilor i tocmai 
Raţ îl pusese acolo. 

7. Ajuns la Văcăreşti, Decă s-a scuzat că nu mai are benln 
argumentdemontatdeinginerulPopescu. „Unraţionami i 
simplu îmi spune că a fost un truc. Deci, Decă avea I” izină 
să meargă 60 de kilometri Titu-Bucureşti, dar N. E benzină 
să meargă 36 de kilometri Titu-Târgovişte?'! 

8. Deşi n-a mai continuat cursa cu Ceauşeştii, Decă a 
agrijă ca ei să nu rămână ai nimănui, făcându-le rost il iii 
maşină pentru continuarea aventurii. 

9. La scurt timp după Revoluţie, doctorul Decă „s-a topii 
Statele Unite ale Americii. 

10. In ultimele trei zile de viaţă, Ceauşeştii nu s-au plai 
niciodată că ar fi uitat un obiect important în maşina li 
Decă. Dimpotrivă, mai mulţi păzitori ai lor pretind că ll 
familie domnitoare le-a promis milioane de dolari il. N ajută 
să scape. Şi acum, un scenariu: dacă Decă avea misiunea să 
rei ii|t reze misteriosul colet de la fugari şi să-l dea unor 
destinai” prestabiliţi? De exemplu, cuiva din familia 
Ceauşescu Cert e că acele momente au schimbat viaţa 
misterio. Nhi doctor Decă. 

— 3 interviu Marius Popescu - Titu, 24 aprilie 2008 

lpar 

MISTERIOSUL DOCTOR DECĂ 

Minciunile doctorului Decă hi, 11 n te de a dispărea în 
America, doctorul Nicolae Decă a „fu*, il să depună 
mărturie despre acea zi istorică. Versiunea a i Ic plină de 
contradicții şi de neadevăruri flagrante: „IV 22 decembrie 
1989 veneam pe şoseaua veche spre |||i II II-şti. In dreptul 
drumului ce ducea spre Aeroportul Pilii. Il Boteni, un tip 
înalt, cu haină cenuşie şi cu aparat h ii. Nismisie, dintre 
acelea de care au milițienii, m-a oprit. 1 Umor aveam să aflu 
că era Ivan Marian, originar din Hmuiiu Petreşti, cel care 
apărea întotdeauna la televizor în f -di Ic I.lenei Ceauşescu, 
preluând florile care, cu aleasă gralllii. Linc, i se ofereau la 


diverse manifestații. El mi i-a arătat pe IM|li i cauşescu. 
Erau lângă un elicopter. Mi-a spus: „Dă-mi In ile „le la 
maşină!,. Am spus: „Nu, eu conduc,. El, Elena şi Nii 'Lir 
Ceauşescu mai erau însoţiţi de un bărbat cu o manta ifi. Ic 
le, şi el cu un aparat radio de acelaşi tip şi cu un pistol lâln 
ele care trag 30 de focuri. Nicolae Ceauşescu s-a suit în MU 
L. Uigă mine, iar Elena Ceauşescu în spate, lângă cel de-all 
iii, i bărbat, despre care am aflat că e generalul Neagoe. M 
U I Ul Ivan a rămas jos”1. 

[ii i|! Câteva minciuni sunt evidente. Din declaraţiile 
marto- 1 '1'ce, ia ajuns după plecarea elicopterului pilotat 
de Maluţan, k i N. Ivea cum să-i vadă pe Ceauşeşti „lângă 
elicopter”. 

' nuiele ofiţerilor sunt fie stâlcite (Ivan Marian, în loc de 
ili”u Marian), fie inventate (generalul Neagoe, în loc de 
maiori Hăţ) In realitate, existau un Ivan Gelu din Petreşti 
(aghioinl 1 lenei Ceauşescu la Bucureşti) şi un general 
Marin i. Mm ic (şeful Direcţiei a V-a a Securităţii), dar nu la 
Sălcuţa! 

I "ii laraţia lui Nicolae Decă pare desprinsă dintr-un film 
Mul I urmărim, totuşi, mai departe. 

Ii ui rum spre Găeşti, Nicolae Ceauşescu întreba continuu: 
fine Marian?,. Am avut în spate o maşină roşie, o Dacie ',i 
mic erau patru pădurari din Dragodana. Le-am spus că 

1 iiii' luţă - Revoluţia în Dâtnboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1999 suntem urmăriţi de această maşină, care 
însă nu se apm| la mai mult de 500 de metri. „Nu, trebuie 
să fie o m.R. li albă”, spuneau ei. Aveam să aflu că aşteptau 
maşina frali lui Marian Ivan, un break alb (altă minciună! - 
n.a.). Nieul Ceauşescu m-a întrebat: „Ai auzit ce s-a 
întâmplat?”. N, 1 ştiut ce să răspund. Era un răspuns 
important. „A fosl In tură de stat. Mergem să organizăm 
rezistenţa, vii cu iu 1 Pistolul lui Neagoe (Raţ -n. A.) era 
îndreptat spre mine. Ic. Răspuns: „Eu sunt în vârstă, sunt 
bolnav. Sunt medic. AM li copii,. Mereu întreba: „Vine 
Marian?,. În dreapta, se L.. U drumul spre Târgovişte, prin 


comuna Sperieţieni, Gura! U| Văcăreşti. Neagoe mi-a spus 
să fac la dreapta spre Târgoveţ Am spus că drumul e prost 
şi că eu cunosc foarte bine loa 11 il „De ce nu mergem prin 
Găeşti?,, am întrebat. „Nu, meigi spre Târgovişte!,. Prin 
comună se vedeau rar câte o fein bătrână, câte un copil. 
Probabil erau toţi la televizor. M.R. 1 roşie, cu cei patru 
pădurari, ne urmărea. În dreptul unei nmi Nicolae 
Ceauşescu zice să opresc. Am oprit. Apoi s-a adu lui Neagoe 
(! - n.a.): „Hai să dăm un telefon!,. Ea îşi ţin tot timpul 
mâna stângă la piept, sub haină. Am aflat că n foarte bună 
trăgătoare (! - n.a.). Din moară a ieşit o iem care a spuscă 
ei nu au telefon, dar la C. A. P, în spate cu de metri, se află 
unul. Acolo, la C. A. P, oprise şi maşina 11 Ceauşescu şi 
Neagoe (! - n.a.) au intrat din nou în maşii „Mergem mai 
departe,.”1 

Continuă fanteziile doctorului Decă, printre care sin 
strecoară şi firave urme de adevăr. 

„în comuna Văcăreşti, jiglerul de ralanti se înfunda sesizat 
în faţa unei porţi că un locuitor spăla maşina, un. ul turism 
Dacia 1300 de culoare neagră. Am oprit la doi-trei nu de 
acel autoturism şi le-am spus pasagerilor că nu mai poli 
tinua drumul fiindcă trebuie să remediez defecţiunea. 
DU|M am coborât din maşină, a coborât şi maiorul, care s-a 
îni 11 c către cetăţeanul respectiv cu haina deschisă şi cu 
pistolul „tralieră la vedere. L-a întrebat dacă are benzină. 
Acesta I.I | 

1 Vasile Duţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1W 

MISTERIOSUL DOCTOR DECĂ i silf 20 de litri şi atunci 
maiorul i-a spus: „Mergi cu noi şi-ţi 4i (MI icnzină la 
Târgovişte”. Ulterior, acel cetăţean, despre care „hi iillit că 
se numeşte Petrişor Niculae, mi-a spus că a fost 'in ins că şi 
eu sunt securist. În acel timp, Ceauşescu Nicolae fi | lena 
rămăseseră în maşina mea, iar apoi primul a deschis i 
miiera. Petrişor Niculae - care, probabil zăpăcit, încerca să 
piitlii benzină din rezervor - l-a recunoscut şi a strigat ceva 


la *"i|M ui, care venea din acea curte. Imediat l-am văzut 
urcân- 4(i mi' L. I volan şi demarând spre Târgovişte. Am 
urcat şi eu în „uluiui ismul meu, a urcat după mine şi 
maiorul, am demarat Ittp. Il Petrişor şi l-am semnalizat să 
oprească, ceea ce s-a şi NiMniplat, după parcurgerea unui 
kilometru.”1 

Nr despărţim aici, fără nici un regret, de doctorul Decă. 
Mi uni, şi el s-a despărţit de noi fără să ne lase o mărturie 
Htlii. I!. Ă. Ne-a lăsat doar senzaţia că întâmplările din acea 
zi 

(mi li. Uisformat într-un om mai liber şi mai bogat. 

* 

* * t plicaţiile date de martori pentru schimbarea maşinii 
la! „. Tieşti sunt mai degrabă puerile. 

I im torul Decă spune că „jiglerul de ralanti se înfunda” şi | 
în lui ia să remedieze „defecţiunea” (asta nu 1-a oprit să se 
hilMIIII.1 la Titu şi de acolo la Bucureşti, cale mult mai 
lungă 4”h (| n i câţiva kilometri până la Târgovişte). 

Mărturia lui Decă intră în contradicţie cu cea a lui Petrişor 
iii i ilie, Acesta susţine că maiorul Raţ „m-a rugat să-i 
împrumut lu'ii. Ină pentru a ajunge la Târgovişte, eventual 
să-mi lilitti' pe loc contravaloarea acesteia”. 

|i | uiiilru ca haosul să fie total, vine şi declaraţia maiorului 
t 11 tii Uaţ: „Cred că Decă a vrut să scape de ei. Maşina 
pârâia, inân rupea contactul, iar şoferul a spus că nu mai 
merge. „itM [. 1 şi făcuse un plan”2. 

I lirica spune că motivul transbordării este cu totul altul, i. 
Ini şoferi de ocazie nu au nici o legătură cu el. Decizia iallr | 
u|ă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, Târgovişte, 
1999 ' 1 Imliin Raţ - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 16 noiemt,tt | fi, trebuie să fi fost luată 
de soţii Ceauşescu şi de maiorul Ra (| itt (tr-o rațiune 
evidentă: maşina lui Decă era dată deja în uimi rire 
generală. După anunţurile repetate făcute la Televimi” şi la 
Radio, toată ţara căuta „Dacia roşie cu numiții 4-B-2646, 
care se îndreaptă de la Titu spre Târgovişle li aceste 


condiţii, ce nebun ar fi încercat să intre în oraş pe 1 traseu, 
cu acea maşină? Ceauşeştii încercau să scape, nu atragă 
atenţia asupra lor. De aceea au căutat, probabil, fl schimbe 
maşina înainte de a ajunge la Târgovişte. 

Şi atunci, de ce-ar minţi cei trei martori? Expli caţia e sin 
11 11 declaraţiile lor au fost făcute la scurt timp după 
eveniment” când erau fie exaltaţi, fie speriaţi. Nicolae Decă 
şi Polii -l Nicolae lucrau la propria legendă de revoluționari 
cart i d înfruntat pe tirani, iar maiorul Raţ tocmai era 
judecat penlil vina de a-i fi apărat pe odiosul dictator şi pe 
sinistra sa soţie 1 *(vremea exceselor de tot felul. 

Ulterior, martorilor le-a fost greu să-şi schimbe dei I M* 
ţiile. Aveau de apărat propria onoare (toţi trei), privilegiill 
oferite de calitatea de revoluționari (Decă şi Petrişor) sau 1 
t ] libertatea (Raț). 

Cursa Sălcuţa - Văcăreşti 

Plecarea: Sălcuţa (jud. Dâmboviţa) - 22 decembrie, ora [| 
1 

Sosirea: Văcăreşti (jud. Dâmboviţa) - 22 decembrie 13.55 

Durata: 23 minute 

Distanţa: 39 kilometri 

Viteza medie: 100 kmoră 

Maşina: Dacia 1300, culoare roşie, nr. 4-B-2646 

Şofer: dr. Nicolae Decă 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, mr. Moi |. 
T Raţ 

1 TVR 1, 22 decembrie 1989 

TE IAU LA PIETRE, CONDUCĂTOR IUBIT! 

I i Târgovişte, Ceauşeştii au un nou şoc: muncitorii de 1.” 
Combinatul de Oţeluri Speciale, de la care aşteptau 
tiilvarea, îi bombardează cu sticle, ţevi, pietre. La ora I 1? 0, 
fugarii pierd contactul şi cu ultima lor gardă deiurp. 
Marea lor speranţă, Pantelimon Găvănescu, ela un pi, de 
linşaj. 

Dacia neagră cu numărul l-DB-3005 înghite kilometrii spre 
Târgovişte. În ea se află patru oameni copleşiţi de frică. 


Fiecare se gândeşte cum să scape |n buclucul în care a 
intrat. Nicolae şi Elena Ceauşescu, tilul|i de anunţurile 
radio-tv făcute de „trădătorii” de la HI linişti, caută pe 
cineva care să-i pună la adăpost şi să-i uluiască drept 
conducători ai ţării. Aghiotantul lor, maioit 1 Im ian Raț, ştie 
că poate fi linşat în orice moment dacă i află că el e securist 
înarmat, ceea ce în acele clipe 

— Anină „terorist”. Şoferul, Petrişor Nicolae din Văcăreşti, 
iii Ivit de gânduri apocaliptice şi de o întrebare care nu-i dă 
|| ide ce l-a ales destinul tocmai pe el? 

IVti işor Nicolae reia firul povestirii. „Am ajuns la Colanu, 
tunul sat după Văcăreşti. „Civilul,, i s-a adresat lui Nicolae 
aii'.'fscu, spunând că drumul spre Cobia s-ar putea să fie! ' 
il şi că ar fi mai bine să ne îndreptăm spre Combinatul de 
'|rIII 1 i Speciale, unde o să vorbească cu conducerea şi apoi 
să „dreseze muncitorilor. Ceauşescu a fost de acord şi a 
spus să intrăm în combinat prin spate, unde era de presupir 
(nu este lume adunată. „Civilul” mi-a spus să mă îndrepl | | 
halda de zgură şi să intrăm în combinat prin spate. După 
111] 300 de metri m-a oprit şi mi-a spus să opresc motorul 
M I cuprins frica, am crezut că acesta este sfârşitul. Am 
obscil ] că ne urmărea aceeaşi maşină. „Civilul” a întrebat 
ce sa lai 4 Elena Ceauşescu a întrebat „Ce se întâmplă?” şi 
mi-a spin 1 deschid radioul. La auzul ştirilor, tiranul a căzut 
cu capul; | bord, unde a rămas câteva minute. Şi-a revenit şi 
a înn |'ii să strige: „E lovitură de stat! S-au vândut pentru 
un pumn. Lj dolari!”, apoi mi-a spus să plecăm. La vederea 
Târgovişii 11 spus: „Am făcut atâtea pentru oraşul acesta şi 
acu' popi mlnu mă maivrea?!”1 

Maiorul Florian Raț: „Ceauşescu 1-a întrebat pe şofer i lul 
ştie acel drum spre combinat, iar şoferul a zis că da, c |if ( 
spate, la o haltă. Mergând aşa, undeva în dreapta era o clăi 
11 ] l-a spus şoferului să oprească, iar mie mi-a spus să mă 
ilim să văd dacă au telefon. M-am dus, acolo erau două 
femei | au zis că nu au telefon, că este la sediul C. A. PM- 


am înliul erau cam 200 de metri, i-am raportat că nu au 
telefon şi a (să mergem mai departe”2. 

Bombardaţi în combinat , 

Aventura continuă în Combinatul de Oţeluri Speciali 
marginea oraşului Târgovişte. 

Petrişor Nicolae: „Am intrat în combinat pe la halda. U 
zgură, fără să oprim la semnalizarea paznicului, îndreptau 
du-ne spre staţia CFU. Am oprit la trei metri de staţie u 
motorul pornit, „civilul, urmând să dea telefon conţiiK t| 
combinatului. Pe calea ferată, un cetăţean a observatia li 
maşină se află dictatorii şi a fugit spre staţie, unde 
muncilm! Erau la televizor. „Civilul” a revenit în fugă, mi-a 
spuii 

1 Vasile Duţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 199') 

2 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 16 ii“iu| brie 1995 

TE IAU LA PIETRE, CONDUCĂTOR IUBIT! 

TltMiiiirez deoarece oamenii începuseră să arunce în noi 
cu ti, le, ţevi, pietre şi alte obiecte”1. 

Maiorul Florian Raţ: „Am ajuns în spate la combinat, ni. Ir 
era un fel de haltă, o clădire, dar nu ştiu ce destinaţiei ,i A 
spus să oprească şi m-a trimis să vină acolo secretarul li 
|'iirtid şi directorul. El a coborât din maşină - parcă îl văd (| 
-n Mu, se descheiase la palton - iar ea a rămas în maşină. 
Am intrat, era un hol, iar undeva în stânga, lumea se uita 1, 
televizor. Era gălăgie mare. Am întrebat pe cineva unde tu 
nu lelefon şi mi-a spus că alături e secretariatul şi acolo f 
telefon. M-am dus acolo, era o femeie cam de 30 de ani, „tu 
Inlrebat-o de telefon, dacă se poate vorbi cu directorul, jH| 
(Inerul-şef sau secretarul de partid. Aici era în spatele 
iiniil' iuatului. Femeia aceea a format numărul, dar nu răs- 
(Miinlea nimeni. Apoi m-a întrebat cine sunt. Abia atunci a li 
în vat că nu sunt de acolo, iar pe ei (soţii Ceauşescu - n.a.) 
MII | văzuse nimeni, că nu erau pe afară, toţi se uitau la 
P,„ivi, or. Elera tot afară şi i-am spus că şefii nu sunt de l"ii 


iar el a zis să mergem la Judeţeana de Partid. Şoferul i i i|us 
să-şi scoată căciula, că îl cunosc oamenii, el şi-a scos * lula, 
apoi i-a spus să scoată şi paltonul, l-am ajutat eu, iiia '. Cos 
şi l-am pus în spate. După ce am trecut o linie de ial. Lei 
ată, unul a început să strige: „Huo, tiranul!”. Probabil 

* | au cunoscut. Am depăşit combinatul, am ieşit pe nişte ii 
îilnţo şi Ceauşescu a zis să nu tragă chiar la Judeţeană, „1 
|'ro stradă mai lăturalnicăâ”2. 

Hiamatică răsturnare de situaţie! Cu o seară înainte, 11 
v*li patriei se înghesuiau la televizor, în cele două ore li I' 
111); ram, să recite pleonastic: „Ie slăvesc şi te cânt, 
condulliii lubit!”. Acum, „conducătorul iubit” este luat la 
pietre, Ntli II citadelă a Epocii de Aur... (Apropo: autorul 
expresiei Win ii tir Aur, ziaristul şi scriitorul Octavian Paler, 
tocmai [ii iiunca cenuşă în cap la televizor şi devenea 

1 VitMlr 1 uţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1999 

I Im 1.111 Raţ - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 16 noiem- 1,.,lWI 

S-a întâmplat cândva la Ulmi... 

Ceauşeştii sunt debusolaţi. Odată ieşiţi din combina t,inu 
tro s-o apuce? 

Petrişor Nicolae: „Eram dezorientat. Nicolae Ceauşi. Ui 
spus că ar vrea să meargă la Ulmi, unde mai fusese găzdui) 
Elena Ceauşescu a replicat că nu are rost să meargă amlti 
întrucât persoana a murit”. 

Time-out! Localitatea Ulmi, aflată la ieşirea din Târgovi, ,, 
spre Bucureşti, se regăseşte într-adevăr pe traseul biogr. 
Ilu „i lui Ceauşescu, influenţându-i destinul. La 15 ianuarie 
[1,„' pe când avea 18 ani, acesta a fost arestat în casa unui 
ilegali-l din Ulmi, Ion Olteanu. Ceauşescu participa la o 
„şedinţa!, celulă”, în calitate de reprezentant al 
RegionaleiUTC PR. Du. Care coordona activitatea în trei 
judeţe: Prahova, Dâmboi| şi Ilfov. Gazda, Ion Olteanu, îl 
anunţase însă pe jandarmii) din sat, care i-a luat ca din oală. 


Asupra lui Ceauşescu an In”i găsite câteva broşuri 
subversive, printre care Lumina vim la răsărit şi Discursul 
tovarăşului Molotov. 

„Lotul Ulmi”, compus din 18 persoane, dintre caripuie* 
chiar din Ulmi, a fost „cazat” în arestul Jandarmeriei di 
Târgovişte, apoi mutat la Braşov, unde se judeca prore n| în 
instanţă, Ceauşescu s-a comportat sfidător, de aceea, i 
primit o pedeapsă aspră, în iunie 1936: doi ani şi şase luni 
iM închisoare, incluzând perioada de arest. 

Condamnaţii au fost mutaţi la Doftana, vestita „unit sitate 
comunistă” din judeţul Prahova. Acolo, Ceauşesi u apropiat 
de câţiva dintre liderii comuniştilor români, pm tre care 
Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Chivu Stoica. A p i trat însă 
relaţii rentabile şi cu unul dintre condamn. Iţii. Im Ulmi, 
Gheorghe Dumitrache. Acesta împărțea cu Cea upachetele 
cu mâncare pe care i le aducea sora sa, l len” Dumitrache. 

Vasile Duţă - Revoluţia în Dămboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 19'W 

TE IAU LA PIETRE, CONDUCĂTOR IUBIT! 

V,. Ndar, pe 22 decembrie 1989, spre familia Dumitrache 
tşl îndreptase speranţele, timp de o clipă, fugarul Nicolae | 
ttonjescu! Dacă „persoana” la care făcea referire Elena * t 
ui u'scu, spunând că „a murit”, era Gheorghe Dumitrache, 
„Imn i „lovarăşa, s-a înşelat: bătrânul ilegalist din Ulmi era 
(Mi m viaţă! Avea să moară în 1993, deci în 1989 l-ar fi 
putut |l”lui pe vechiul său camarad. 

Liscală ratată la Judeţeana de Partid l'i venim la firul 
poveştii lui Petrişor Nicolae. „Civilul” pftij'iinc să mergem la 
Comitetul Judeţean de Partid. Eram tu untura oraşului, spre 
Micro 11, şi am observat pe Calea I[,. Mi mască un trafic 
intens de maşini cu steaguri tricolore. Nilul mi-a spus să nu 
ies în strada principală, ci să merg in' li locuri. Mergeam 
foarte încet pe sensul interzis, fiind miil de mulţimea de 
demonstranți, care au început să strige (Unii Atunci, Elena 
Ceauşescu i-a spus tiranului să-şi scoată i' mia şi şuba, 
pentru a nu fi recunoscuţi. Am ajuns pe strada piit|Me aripa 


de vest a magazinului Chindia, încercând să I” în i alea 
Domnească. „Civilul” mi-a indicat să merg prin plini trecând 
de BIG şi de Spălătoria chimică. Am ieşit mi a lua 
Domnească, încadrându-ne în trafic. La intersecţie H mi 
îndreptat invers, spre străduţa care duce în spatele 1 [ii 
ului lenăchiţă Văcărescu, unde am parcat. „Civilul” s-a ptln 
plai spre Palat pe jos, urmând să vină cu un Aro pentru 1,l di 

11 dla,, din apropierea Palatului Administrativ este relal”M 
i de maiorul Florian Raţ. „Am ajuns, fără nici un inciţiut 1 
un la 500 de metri de Judeţeana de Partid. Ceauşescu Mi 
H|mssă mă duc la primul-secretar şi să vină acolo cu un 
M"i 'In să nu mă duc prin faţă. l-am spus că nu ştiu unde e 
hi i I' ana, iar şoferul mi-a explicat unde este, pe aleea 
principi M la vreo 200 de metri. Aveam cu mine şi staţia 
Motorola, 

1 Vfi aii 1 liiţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1999 dar nu aveam cu cine ţine legătura acolo, 
de aceea am Lr. Li în maşină. M-am dus la Judeţeana de 
Partid. Când ani iiim,, acolo, în balcon erau revoluționari, 
lume multă şi nu se |nla intra. Aveam şi arme la mine, 
puteau zice că vreau să Inta Noi nici nu ştiam care era 
situaţia atunci. M-am întors iintifl îi lăsasem, dar nu i-am 
mai găsit. Nu ştiam ce să fac. Am rl să vin la Bucureşti, să 
văd cine a luat conducerea. (...) întâlnit nişte cetăţeni care 
strigau „Victorie!,, am strigai eu. (...) După vreo 300 de 
metri, am simţit o bătaie pe um. U atunci am îngheţat, mi- 
am zis: „Gata!,. Dar era Rusu Mai im care mi-a spus să scap 
de armament. Dar eu am zis că 11 în primire şi dacă mă 
vede cineva, mă împuşcă cu el.”1 

Găvănescu, omul de la balcon 

Ceea ce nu ştia maiorul Raţ - iar Ceauşescu nici nu bă ni 
N. T' erafaptulcăprim-secretaruldepartidPantelimonGăvânr 
u omul de la care aşteptau cu toţii ajutorul providenţial, se 
allM la rândul său, într-o situaţie disperată. Cu puţin timp 
in, uni, de sosirea lui Raţ la Palatul PCR, Găvăânescu fusese 


legal M sârmă; luat pe sus din biroul său de către 
revoluţionai! ] scos peste balcon, la şase metri deasupra 
solului. Găvan. 4 era ţinut cu un picior peste balustradă, în 
timp ce „călă 11 întrebau mulţimea din Piaţă: „ii dăm 
drumul?”. lar muljlin, răspundea: „Daaaaaaaaaa,,. 
Zdrobirea de caldarâm şi linşai” păreau inevitabile. Dar 
Găvănescu a fost salvat în ultima. Lin de alţi revoluționari 
de la balcon, care - mai puţin înfici 11 ut taţi - au strigat: 
„Fraţilor, nu vă mânjiţi mâinile cu s Suntem revoluționari, 
nu criminali!”2. 

Să ne amintim: în urmă cu nici două ore, după ce Lii) u cu 
elicopterul de pe sediul CC al PCR, Nicolae Ceau. Îl întreba 
prin telefon, de la Snagov, pe prim-secretarul 

1 Florian Raţ - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 1 m” brie 1995 

2 Interviu Petre Cristea - Târgovişte, 2 noiembrie 2009 

TE IAU LA PIETRE, CONDUCĂTOR IUBIT! 

„ „iiiil. ÎL judeţului Dâmboviţa: „Găvănescule, e linişte la 
hiivişte?,,. lar răspunsul venea prompt: „E linişte, tovarăşe 
„ut i.ir general!”. Se întâmpla în jurul orei 12.40, iar acum | 
I I.! Q. In 100 de minute, situaţia se schimbase radical. Mii. 
„icu era un câine hăituit, iar Găvănescu - un şobolan „i 
jjlitiflrele unei haite de pisici. 

I I. Tipentru că Revoluţia înghite multe, Găvănescu avea 
să H”optat în primul nucleu al FSN din Târgovişte. Trecea şi 
1 jf 'iirlca poporului... 

Viaţa fără gărzi de corp 

Nt'vonim la Petrişor Nicolae, şoferul Daciei de culoare 
„După plecarea „civilului,, Elena Ceauşescu m-a HHfMiln 
(at permanent cu un pistol. După vreo cinci minute, linii o 
iurte ne-au observat doi tineri, care au început să Pni „Uite 
tiranii, chiar aici, lângă noi!,. Speriată, Elena Mti'„'scu mi-a 
spus să plecăm de acolo cât mai repede. Am Hitt it al să 
pornesc maşina, sub ameninţarea armei, dar, din iu,. [ 
gazolinei, pe carburator se făcuse o crustă de gheaţă. 1 tiff. 
liul că nu vreau să pornesc maşina, Elena Ceauşescu a (ţiifil 


LIA 


l'ână aici ţi-a fost! Dacă murim noi, mori şi tu!”. Am Ihmui al 
să continui la automat până a pornit maşina.”1 

I MII acest moment, cursa continuă într-o formulă nouă. Ti 
I 'iiia neagră cu numărul l-DB-3005 se mai află doar trei ţt 
fa ie: proprietarul maşinii (Petrişor Nicolae) şi dictatorii u 
(nii (Nicolae şi Elena Ceauşescu). A ieşit din joc maiorul 1 ii. 
lii Kaţ, ultima gardă de corp a foştilor conducători. 

I'i trişor Nicolae a scăpat de unul dintre motivele de a fi 
(mmil armele maiorului Raţ. Acum, mulţimea îl înspăiââtiM | 
inşajul pândeşte la fiecare pas. 

[, iui se apropie de finalul aventurii sale. „Am ieşit spre ' 
i”H t pe Strada Justiţiei. Nicolae Ceauşescu a insistat să *'i 
(i. "iii la Palat, la Comitetul Judeţean de Partid. Aântrebat-o 

!„il, Lu|ă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1999 pe Elena dacă Raţ - i-a pronunţat prima 
dată numele -i Im staţia de transmisie. Aceasta i-a răspuns: 
„Da,„. Am icşil 1 Calea Domnească pe la muzeu, 
continuându-ne drum u 11, „la staţia taxi de lângă 
Biblioteca Judeţeană. Observând mul ţimea care se 
îndrepta spre Palat, Elena i-a spus lui Nu ulii să se ascundă 
pentru a nu fi văzut. Acesta a ascultai n 'H ascuns şi ea, 
ameninţându-mă continuu cu pistolul Mi cerut să întorc, am 
revenit în Calea Domnească, zicând u m să mergem la 
Mănăstirea Dealu. La „2 Brazi” am trecui p stop, am virat la 
dreapta, spre podul Mihai Bravu, ajunim la Hotelul 
Partidului. Elenei i-a venit ideea că acolo ai li li siguranţă. 
Am oprit maşina la treptele hotelului, undi (aflau doi tineri. 
Nicolae Ceauşescu deschide uşa maşinii f zice: „Vrem să 
intrăm şi noi aici”. Fata, îmbrăcată în uni fui nu hotelului, a 
urcat în fugă scările, spunând că şeful arc i lu i| şi totul este 
închis. Elena mi-a cerut să plecăm de acule ş să evităm 
aglomeraţia oraşului. Am făcut dreapta, pe litiif Biserica 
Creţulescu. Elena mi-a cerut să mergem la Sina 1. 1 Ai| 
răspuns că nu mai avem benzină şi că ar fi bine să meiu la 
staţia PECO 'Teiş. Am ajuns lângă staţie, fără să fiu le.il ,j 
opresc şi să cobor. Intenţia mea era să-i las în maşină şi S. 1 


|.” fiindcă eram în primejdie din cauza mulţimii care mă 1. Şi 
a celor doi dictatori. Ei îşi schimbau planul de la o clipi, 
alta. Acum mi-au cerut să-i duc într-o pădure, gândindu - 
probabil că vor putea lua legătura prin staţie cu „câinii i | 
de pază,. M-am îndreptat spre Priseaca, trecând prin ceu i, 
oraşului, pe la autogară. La Centrul de Protecţia Plantcli u 
poarta dechisă şi am gândit că asta era şansa mea să scup 
viaţă. Am virat scurt dreapta, am intrat în curte şi am opill 
| faţa birourilor, sub nişte brazi. Am cerut voie Elenei să 
m”rf înăuntru, să văd dacă este cineva. Am auzit gălăgie în 
bum,, directorului.”1 

Stop! Există destule detalii discutabile în povestire. 1 iu 
Petrişor Nicolae, dar unul este minciună flagrantă: faptul 
Elena Ceauşescu ar fi avut pistol. Toţi ceilalţi martori şi lu 

1 Vasile Duţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 19('u 

TE IAU LA PIETRE, CONDUCĂTOR IUBIT! 

It L.. Illc relatări contrazic această teză. Niciunul dintre 
dicltiili lugari nu avea armă. Ultima persoană înarmată din 
ii u lui Petrişor a fost maiorul Raț, dar acesta juca deja în i 
Ulm 

Poveşti din Văcăreşti 

III ll) H9, Maria Ungureanu era primăriţă în Văcăreşti, 
tnima prin care au trecut, la interval de o oră, atât soţii 
NNişeseu (într-o Dacie roşie, schimbată ulterior cu una 
nealt |, iil şi tandemul Manea Mănescu - Emil Bobu (într-un 
i Kelatarea fostei primăriţe spune multe despre amestel ilr 
panică şi exaltare din acea zi. 

HIV, '2 decembrie eram la primărie, cu o parte dintre 
salarii Apărut soţul unei salariate, care ne spunea că e jale, 
sunt „ii 111”.1 ări, drumuri blocate. Intre timp a mai venit 
cineva, un iiliilc, şi ne-a spus că soţii Ceauşescu au trecut 
pelanoiprin iim i î.î. S-au oprit întâi la o fermă care 
aparţinea Comitetului li (i.in de Partid. Au intrat în legătură 
cu salariaţii, cerând ilt i un telefon şi să ia legătura cu 
primul-secretar de partid, MI. Ilinon Găvănescu. Nu au 


putut da telefon. Mi s-a spus m (Il Ceauşescu s-au oprit apoi 
la poarta lui Petrişor, un M|., ni din comună, şi au urcat în 
maşina acestuia. Atunci u i im.is blocată. Am făcut rost de o 
maşină, o basculantă, ni iiliins la postul de Miliție. Erau 
mulţi oameni agitaţi. Mi-a Hiti'i ui minte o întâmplare cu un 
cetăţean al comunei, amăi trtiA dinţi în gură, care m-a 
întrebat: „Iovarăşa primar, ini, iiac acum, pot să tai 
viţelul?”. Am spus: „Bre, taie-l un.,i nu se ştie ceva fi”. 
Apoi, era mare agitaţie în jurul i mavini. Oamenii încercau s- 
o răstoarne, se agitau, erau ii ii nervoşi. Era maşina 
doctorului Decă şi tot scotoceau ii l,i un moment dat, când 
am ieşit din primărie, am ni, u el Aro cu Manea Mănescu şi 
cu Emil Bobu. Am trimis Ht|ll după maşină şi am aflat că a 
fost oprit laPerşinari. Intre i n venit cineva şi mi-a spus că a 
venit Petrişor acasă. Am mers cu cineva la Petrişor, pentru 
că mi s-a spus: „Il.ml tovarăşa primar, că oamenii vor să-i 
dea foc la casă peniiu el l-a ascuns pe Ceauşescu!,. Am 
mers în casă, am făcu L.ii m cunoştinţă, pentru că nu-l 
cunoşteam. Acolo mi-a povu cum s-a desfăşurat drumul lui 
spre Târgovişte, unde i-a h Am stat mult timp atunci la 
Petrişor, pentru că oamenii titfl porniţi pe el şi îmi era 
teamă. Am pus şi pază la elacaii timpul ăsta, Petrişor era 
suspectat de oameni că l-a ana pe Ceauşescu. Unii îi 
spuneau: „Bine ai făcut!,, alţii il ltn la rost.”1 

Cursa Văcăreşti - Târgovişte „ Plecarea: 22 decembrie, ora 
13.58 

Sosirea: 22 decembrie, ora 14.26 (la Protecţia Planlcini) 
(r) Durata: 28 minute 

Distanţa: 16 kilometri 

Viteza medie: 34 kmoră 

Maşina: Dacia 1300, culoare neagră, nR. L-DB-3005 

Şofer: Petrişor Nicolae 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, mr 11 nil 
Raţ (acesta, doar până în centrul oraşului Târgovişr) 

1 Interviu Maria Ungureanu - Târgovişte, 2 noiembrie 
2009 


OAMENI NECĂJIŢI |,„upă aproape o oră de fugă prin 
judeţul Dâmboviţa, cu ilouă Dacii de ocazie, „odiosul, şi 
„sinistra, au ajuns în hltoul unui inginer de la „Plante,,. În 
clădire se mai aflau femeia de serviciu, paznicul, două 
contabile şi câţiva mun-! Tori. Restul salariaţilor plecaseră 
în centrul oraşului, să „Ai bătorească fuga dictatorului. 

Decembrie 1989, ora 14.26. Ceauşegştii sunt abandonaţi de 
şoferul Daciei negre, Petrişor Nicolae, la Inspectoratul 
Judeţean de Protecţia Plantelor, MHM. Cut de dâmboviţeni 
drept Centrul pentru Protecţia Mitelor. Sau, mai scurt, 
Protecţia Plantelor ori chiar „La llMtr”. Clădirea se află la 
periferia oraşului Târgovişte, la M i din şoseaua de centură 
spre Câmpulung Muscel. Mei, Ceauşescu a dat nas în nas cu 
oameni simpli, pe care ni ui, 11 ii ţinuse în frig şi fără pâine. 
Însă în acea zi de decem- ' i el aflat într-o situaţie dramatică 
era Marele Conducător, hii.”vi amărâţi. Nu întâmplător, 
unora dintre ei le-a cerutilipe re. 

I. L intrarea în curtea Centrului de Plante din Târgovişte, 

! Na | 'ersoană care i-a văzut pe soţii Ceauşescu a fost 
femeia „ „11 viciu, Vasilica Mateescu (44 de ani). Ea îşi 
aminteşte 

! I li pe cu nostalgie. Apărut Petrişor cu maşina neagră. A 
intrat cu ei în uti '. Punea că sunt urmăriţi şi au intrat la noi, 
la Protecţia Milelor. Erau speriaţi. Nu mai arătau cum îi 
ştiam eu de la televizor. El avea o căciulă de astrahan, ea - 
un pardesiu eşarfă. Au intrat în birou. Am intrat şi eu după 
ei. Pe la noi Plante, nu era mai nimeni. In toată vânzoleala 
aia, ploi, i aproape toţi în centru, la Palat. Dintre şefi, mai 
era do. Li inginer, Şeinescu.”1 

În timpul discuţiilor, Ceauşescu îi cere Vasilicăi ajulm „Mi-a 
zis să-i duc undeva, să-i pitesc, că a fost o lovilui, i stat. Să-i 
pitesc. Eu nu aveam unde să-i aduc. Eu nu. Icasă atunci. 
Stăteam în două cămăruţe şi nu aveam undi bag. Şi eram 
acolo în pătul, cu patru copii, nici nu termin, itoţi şcoala. 
Unde să-i aduc eu? Cum să-i bag în pătul?! (u| vedeam eu, 
m-am închinat. Când i-am văzut în halul ăla t'l ca nişte 


oameni de rând. Nu mai ziceai că e Leana Ceauşi. Ce era ea 
mare pe acolo, cu funcţii multe, pe la Bucuroşii „Nu pot, că 
ne aude poporul” 

Directorul Centru lui de Plante, Petru Dan Păun (4911 r1l 
nu se afla în instituţie. Plecase acasă. Majoritatea angi|. I|i 
erau „la Revoluţie”. Conducerea instituţiei era asigur.il.” 
inginerul Victor Şeinescu, care se uita la televizor în I 11 
directorului. 

Speriat şi fără o direcţie anume, Ceauşescu sonda terni 
Căuta sprijin. A pus ochii pe contabila Constanţa Mih. Li' 
(50 de ani). Aceasta rememorează dialogul purtat cu. 
Ceauşescu. „M-a pus să dau telefon la Piteşti. Şi i-am | că nu 
pot să dau telefon, pentru că ne aude poporul | n ştiam ce e 
în Târgovişte, pentru că stăteam la perilrin întreb eu pe 
Elena Ceauşescu: „Cu cine aţi venit?,. ŞI i spune: „Cu 
doctorul Decă, ne-a adus până la Văcăreşl i acolo ne-a 
preluat cineva,. Apoi zic: „V-au trădat ţiganii i Elena 
Ceauşescu: „Lasă, că şi ţiganii sunt oameni”. Şi Nico' 
Ceauşescu ne-a întrebat: „Cine e şef aici?”. Şi i-am spin | 
domnul inginer Petru Dan Păun.”3 

1,2 Interviu Vasilica Mateescu - Izvoarele (Dâmboviţa), 2 
noiembrie 'lin 

3 Interviu Constanţa Mihăescu - Târgovişte, 2 noiembrie 
2009 

OAMENI NECĂJIŢI 

Ceauşescu şi „tiranul” 

I 1, secretariat, Ceauşescu face câţiva paşi spre uşa din 
„i*nf',. |, care dă în biroul directorului. Când ajunge în 
cadrul iţii lugarul vede televizorul aflat în colţul din faţa lui, 
pe o MAiu (. I. Micul ecran duduie de apelurile la prinderea 
„odiBtilul dictator” şi a „sinistrei lui soţii”. Vorbitorii, 
exaltaţi, P”tic|cază victoria Revoluţiei asupra tiraniei. 

Alint la birou, cu televizorul în stânga şi uşa în dreapta - 
im amândouă uşor de „prins” în acelaşi cadru inginerul 
tiu,.! U are un moment de paralizie. In stânga, Ceauşeştii 
sunt întinşi”, „vampiri”, „sângeroşi”. Trei metri mai la 


dreapta, ei „tul dni bătrânei umili, cu feţe descompuse de 
frică. 

IVnlru inginerul Şeinescu, prima senzaţie este de frică. E 
tf fl 111 m ar fi fost surprins ascultând Radio Europa Liberă 
sau ||lt ('usturi „duşmănoase”. Pentru o clipă, timpul pare 
susttditl Situaţia e rezolvată de vocea obosită şi totuşi fermă 
a Mil iMiişescu: „Opriţi televizorul! Sunt numai minciuni, 
nu-i ilfili ji pe cei care au dat lovitura de stat!”1. 

Tmă 14.28, iar Şeinescu închide televizorul. A văzut 
destul 

P „fl şi dea seama că la Bucureşti se reaşază stâlpii Puterii. 

* 


x X 


Momentul apariţiei lui Ceauşescu în biroul directorului a 
li”! Ui prins şi de Petrişor Nicolae, şoferul care-i adusese pe 
11 tu i şti cu Dacia lui neagră. 

În birou erau vreo şase persoane, printre care paznicul, 
Whlih iill Şeinescu şi contabila-şefă. Le-am spus că am 
adus Htplul Vauşescu şi i-am întrebat ce fac. Femeile s-au 
speriat (1 IM lugil, rămânând numai paznicul şi inginerul 
Şeinescu, nu, i zis să-i aduc înăuntru. M-am dus la maşină şi 
le-am M ni. Rum să coboare. Erau neîncrezători şi a trebuit 
să merg | M'. Ipc de ei şi să-i asigur că nu este nimeni acolo. 
Prima 

I lena Ceauşescu. Avea în mână căciula soţului. Apoi. 

— Lii.il. I coborât şi el, luându-şi şuba de pe bancheta din 
faţă. 

'Inli'i viu Constanţa Mihăescu - Târgovişte, 2 noiembrie 
2009 

Tremura de frică şi părea un bătrân căzut şi incapabil î 
îmbrace şuba. Elena 1-a ajutat şi 1-a împins spre clădire 1t 
prins de mâna cealaltă şi, mergând cu spatele, am 
desclil MI cu cotul. Elena a rămas câţiva metri mai în spate, 
să ne siipi vegheze. Am intrat în hol. Am deschis uşa la 
secretar ia I, u i it Nicolae Ceauşescu a fost invitat pe un ton 
răstit de inginet Şeinescu: „Intră aici, bă!”. Elena, auzind pe 


ce ton i se voi lu soţului său, a scos pistolul din buzunar şi 
1-a îndreptat i Şeinescu. L-a împins pe Ceauşescu înăuntru. 
Şeinescu i schimbat atitudinea şi eu am simţit fiori de 
gheaţă pe; |M (gândindu-mă că pot fi împuşcat.”1 

Petrişor Nicolae persistă în fantezia cu pistolul. Inginuii 
Şeinescu şi paznicul Tudorache au murit fără să fi lăsat vn 
mărturie. Supraviețuitorii acelor scene nu-şi amintesi m de 
vreun pistol. Nici „femeile care au fugit din birou” n femeia 
de serviciu nu au văzut ca Nicolae şi Elena Ceaugşi să fi fost 
înarmaţi. Şi nici nu există alte dovezi în acesl sen „Hai să ne 
ascundem, să nu ne împuşicl 

Printre cei care se aflau la Centrul de Plante, se nuni, IM 
contabila-şefă, loana Diniţă (54 de ani). Femeia poveste.'.,i 
i s-a speriat de venirea celor doi şi a căutat să se ascundă 
în11 i birou. Nu departe însă de locul unde Ceauşescu 
parlaiuen cu oamenii. 

„De cum a început să meargă televizorul, 1-ani i pe Mircea 
Dinescu: „Ceauşescu a fugit!,. Eram eu, C.îim Ecaterina şi 
femeia de serviciu. Am urmărit evoluţia lu cu elicopterul, că 
a ajuns la Boteni, că a ajuns la Văi an In momentul ăsta, că a 
ajuns din loc în loc, ne-am trelt Petrişor - care era un vechi 
colaborator al nostru - să ne | mcă a venit cu Ceauşeştii. Eu 
atunci m-am ridicat de pe mi şi i-am spus: „a-i de aici!”. I- 
am văzut pe fereastră. El ei. I haina pe mână, iar ea - cu 
haina pe umăr. Mergeau Inii 

1 Vasile Duţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, IW 

OAMENI NECĂJIŢI 

I am spus colegei: „Hai să mergem, să ne ascundem, că 
ŞMlr (eauşescu are pistol! Să nu ne împuşte”.,„1 11(amna 
Diniţăâşi aminteşte şi ce voiau Ceauşeştii. „Cereau ni, să-i 
ducem undeva la pădure. In mintea mea: „Dacă iie. Nn euo 
maşină acuma, îl duceam pe el acasă la mine”. O.I. 1 l'ostul 
Crăciunului. Nu aveam decât ciorbă de lobodă. 1,„S.T i dau 
eu să mănânce?”2 


I'rmcia mai spune că inginerul Şeinescu nu a scăpat ocazia 
il h isirăsocotealălui Ceauşescu pentrumodulân care se 
trăia lii'ii perioadă. „Şeinescu 1-a luat tare de tot, că am 
trăit rău I*“irinea lui. „Cum adică?”, a zis Ceauşescu. „Păi, 
nu aveam IHHiliiil, nu aveam apă, căldură”, spunea 
Şeinescu. „Cum nu tn-Mţi?”, a întrebat Ceauşescu. Se 
contraziceau. Ceauşescu a HhHii picioare, iar ea tot timpul 
se plimba pe sală.,3 tVmcia de serviciu, Vasilica Mateescu, 
îşi completează (Pielii „ Ea s-a aşezat pe scaunul secretarei. 
EI s-a dus la şefu', tt „im televizorul pornit. A stat în picioare 
şi era cu ochii pe $l4m Se uita în sus, cred că aştepta un 
avion” 4. 

Il un an de la aceste evenimente, inginerul Şeinescu a mmi 
il Avea 50 de ani şi se străduia să scrie o carte. Îi stabilise |) 
nilul lini pare rău că l-am predat pe Ceauşescu. 

Domnul şi doamna Păun liiMpcectorul-şef de la Protecţia 
Plantelor, inginerul Păun, a „. Liii,. li*lla scurt timp după 
Revoluţie. Abia trecuse de 50 de „ IV soţia lui, loana Păun, 
evenimentele au prins-o într-o Hi't |i mare: secretar cu 
Agricultura la Comitetul Judeţean P uliii. Ea lucra direct cu 
prim-secretarul Pantelimon (pt fliu'HCu, prietenul lui 
Ceauşescu. 

I'niimna Păun şi-a amintit momentul în care inginerul fi ,. 
II II la anunţat pe soţul ei de apariţia cuplului prezi- ' IjLil 
„Ne-a sunat inginerul Şeinescu: „Domnul inspector, |ţitn 
iMspeţi de seamă”. Soţul meu a întrebat: „Pe cine?”. 

Iiilm viu Ioana Diniţă - Târgovişte, 2 noiembrie 2009 ' îhli'i 
vin Vasilica Mateescu - Izvoarele (Dâmboviţa), 2 noiembrie 
2009 

EI se tot codea să spună. „Pe familia Ceauşescu. Şi vă roa 
să veniţi cu doamna”. La care soţul meu a replicat în Ici 
următor: „Dă-le o cafea, trage de timp, să văd ce pot să 
1.1”1 Fata noastră, ca orice tânăr, a pus mâna pe telefon, a 
sunai Judeţeana de Partid, nu a răspuns, a sunat la Miliția 
munl piului, nu a răspuns, suna întruna ocupat. Era o 
debanila totală. A coborât din bloc - aveam un telefon 


public cinat măcelărie - a pus mâna şi a sunat. Nu-şi mai 
aduce anim Miliție judeţeană, Miliție municipală... Oricum, 
la Mili|ir sunat. Nu a spus cine e, dar a anunţat că soţii 
Ceaugşesi ti află la Protecţia Plantelor.”1 

Insistenţa lui Ceauşescu de a-l suna pe inspecluu şef Păun 
nu e întâmplătoare. Dictatorul fugar aflase, ilt Petrişor 
Nicolae, că tovarăşa Păun, soţia directorului, „e 111,11 pe 
la Judeţeana de Partid. Ceauşescu sperase că, poale 1 
această cale, va ajunge totuşi la prim-secretarul Pantelini 
Găvănescu. Speranţe, evident, deşarte. 

„Fraţilor, l-am prins pe Ceauşescu!” 

Cei din conducerea Miliției nu au luat în serios leit nul dat 
de fiica soţilor Păun. Încă un nebun care ştii” im Ceauşescu, 
şi-au zis ei. Dar au mai primit un semnal 

Plecat în mare viteză de la Centrul de Plante, Petre.ni s-a 
întors imediat la Văcăreşti, ci s-a îndreptat spre cm 
Târgoviştei. A dat alarma. „Primul gând a fost să piei oraş, 
să povestesc cuiva ce am păţit şi unde i-am abaml pe cei 
doi. În faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, ani c maşina. 
Am coborât şi am început să strig: „Fraţilor, cine să meargă, 
că l-am prins pe Ceauşescu?!”. Eram îtnli într-o salopetă 
ponosită, cu cizme de cauciuc vechi şi e | 111 psihic după 
cele prin care trecusem. Lumea credea că nu 1 adevărul şi 
nu m-a luat în seamă. M-au crezut nebun a venit la mine 
inginerul Ispas şi mi-a spus să încete, lpar 

1 Interviu Ioana Păun - Târgovişte, 1 mai 2008 

OAMENI NECĂJIŢI 

! Ilişat. Am urcat amândoi în maşina mea, la sugestia lui, şi 
n plecat la Miliție. Acolo l-am întâlnit pe sergentul-major N. 
Ti'he, care era îmbrăcat civil. I-am spus că Ceauşescu se tlA 
la Centrul de Protecţia Plantelor. Discuţia a fost auzită |, 
mulţi dintre cei prezenţi. Enache s-a arătat dezinteresat 
cele spuse.”1 

111 acest moment, Petrişor iese din filmul fugii 
Ceauşeştilor. MI A, în schimb, plutonierul Constantin Paise 
(33 de ani) şi ţentul-major Ion Enache (26 de ani), de la 


Miliția rutieră ' Imbnviţa. Deşi la început păreau 
„dezinteresaţi” de vestea ilii'. A de Petrişor, pentru că o 
considerau neserioasă, cei doi ilmliţeri ajung în scurt timp 


la Centrul de Plante. 
* 


XX 


|„'rgentul-major lon Enache a fost printre primii miliţiM i 
are au aflat despre prezenţa Ceauşeştilor în Târgovişte. „n 
uliul pe maşina-radar, cunoştea mulţi şoferi, care l-au nul la 
curent cu bursa zvonurilor. 

lun I nache: „La un moment dat, a venit un cetăţean, pe 
Mv I cunoşteam că era şofer pe cisternă, şi mi s-a adresat 
lu”I „Ceauşescu e pe la combinat! Am alergat după el cu 
Mşiu. Î, dar am rămas în pană şi nu l-am mai urmărit. A 
trecut lin 11 îmbinat. S-a dus pe variantă în Micro 11, în 
Târgovişte”. M lAmas stupefiat. M-am dus în birou şi am 
raportat şefull Miliției Judeţene, unde erau şi inspectorul- 
şef, mai mulţi 'M (i i subofiţeri. Urmăreau la televizor. Şi-am 
strigat tare: p*u !, c seu e în Târgovişte!,,. Inspectorul-şef a 
zis: "Vedeţi-vă | in, il. Il voastră, că astea-s prostii!”2. IM 
pretor şef al Inspectoratului Judeţean Dâmboviţa al 


BIUiici ului de Interne era colonelul Ion Georgescu. 
* 


x x 


Im. Ciil pe care şoferul cisternei! 

— L comunicase lui Enache NI „MICI PE care Petrişor 
Nicolae, şoferul Daciei negre, îl Ihntţ” c iu puţin timp în 
urmă, m faţa ludeţenei de Partid şi 

BYt,lle 1 'tiţ. L. vYeouin în Dâmbovijii. I ilitiu. 1 Slinx, 
liirţţoviyte, 11'1'1'. |pl"1tlH Mt LI '1H* L.il'lţovişI”! I1.' Illllc? 
008 

Miliției, dar nimeni nu-l crezuse. De altfel, în acele moinei 
haotice, circulau zeci de informaţii despre Ceauşeşti un 
dintre ele, de-a dreptul fanteziste. 

În scurt timp, Enache dădea nas în nas chiar cu Pelil 
Povesteşte fostul sergent-major: „Sunt în faţa Inspector. Ilui 


şi văd un alt cetăţean pe care-l cunoşteam: Petri şi ii, 
Văcăreşti. A venit la mine. „Nea Enache, scapă-mă, c-am ini 
într-o belea! I-am dus pe soţii Ceauşescu, m-au luat cu pi-ii 
de la Văcăreşti. M-am dus la Protecţia Plantelor şii-am L. TI 
acolo. Le-am spus că n-am benzină, pentru că ei mi. M să-i 
duc la Voineşti,. După care, ela plecat. M-am du i nou la 
şefi. „Iovarăşu' colonel, e un om în faţă la Miliţieiaziscăi- 
a dus pe soţii Ceauşescu la Protecţia Planteloi acolo,. Şi la 
fel au zis: „Vedeţi-vă de treabă, că-s prostii! Luaţi după gura 


tuturor...'1. 
x 


x X 


Enache a avut, totuşi, un aliat: pe plutonierul Const. M! 
Paise. „Colegul meu Paise avea o vorbă, le zicea la toţi , (.U 
„Gică, hai, mă, să mergem noi după ei!”, mi-a spus. Băgi 
radarul în garaj. Fuga, fuga am luat maşina, 1-DB-411' 
culoare albă. Când am dat să ieşim pe poartă la Inspei Im a 
mai ieşit şi un Aro, în care se aflau trei colegi - Ion Siilti 
Andrei Osman şi Dan Fluierariu. Nu ştiam unde se duinici 
ei nu ştiau unde ne ducem noi. Când am ajuns la Priii. 
Plantelor, era pe trepte femeia de serviciu. Am întrel'. | 
„Unde sunt?”. Şi mi-a arătat că sunt înăuntru. Când am inii 
am văzut-o pe Elena Ceauşescu. Era spre uşă. Eu m-am il 
direct la ea. Am prins-o de braţ. Ceauşescu a făcut doi | 
înapoi. Avea căciula în mână şi a întrebat: „Cine sunteţi 
Cetăţeni ai Republicii Socialiste România - veniţi să an iun 
şef de stat?”. Şi noi am zis că nu, suntem de la Mili 
„Populaţia a aflat că sunteţi aici, sunt împotriva dumnc. Ivi 
tră, am venit să vă acordăm sprijin. Haideţi cu noi”, 1, spus. 
„Unde ne duceţi?,, a întrebat. „La Miliția Județe. M Şi au 
mers."2 

1,2 Interviu lon Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 

OAMENI NECĂJIŢI 

Căutat şi-n otrava de şoareci ! (iţii Ceauşescu au stat la 
Protecţia Plantelor 24 de minute, (tyfli ient ca tot târgul să 
afle ce s-a întâmplat acolo. Ca în orice ftţ mic, şi în 


Târgovişte vorba umblă repede. Mai ales în M mente 
precum cele din 22 decembrie 1989. 

L! Evoluţionar din fire, magazionerul lon Rainea (35 de 
ani) „nil la câteva minute după preluarea Ceauşeştilor de 
către „i doi milițieni. „Şi acum îmi pare rău că nu am dat 
eu de Lie îi făceam eu lui Ceauşescu... Am avut de suferit 
de pe (MM lui. Nu scăpa viu de la Plante!”1, spune Rainea. 

III seara de 22 decembrie 1989, situaţia lui Rainea s-a 
comfijli.11, „Eram acasă cu un vecin, la o ţuică. Au venit la 
mine şi Hvill, şi de la Armată, că l-am ascuns eu pe 
Ceauşescu. Să mă II” 1 Il ei laPlante, că i-am băgat prin 
magazii. Le-am explicat f| nimeni nu rezistă un minut în 
magaziile alea. Aveam pesd (iile periculoase, otravă de 
şoareci. Erau substanţe care îţi i,.li, iu mâna; cât despre 
miros, nici nu mai vorbesc. Şi m-am lin i Il ei la magazii. I- 
am băgat, prima oară, în cea mai urât Monitoare. Ăla care a 
deschis uşa nici nu a mai intrat, că s-a şi pirn eU mâna la 
gură. l-am băgat în toate depozitele. Le-am |i *|min că, dacă 
dădeam eu de Ceauşescu, nu mai ajungea el I” mana lor.”2 1 
perienţe similare cu cea a lui Rainea au trăit şi cele două 
itiilahile, loana Diniţă şi Constanţa Mihăescu. Au fost şi ele n 
tiale că l-au ascuns pe dictator. Au fost urmărite pe stradă ţ 
(ilii mate seara la serviciu. Au deschis chiar birourile, 
pentru |f| h'Vnluţionarii să se convingă că Ceauşescu nu 
este pitit lupii uşile Centrului de Plante. 

I niitabila-şefă de la „Plante”, Ioana Diniţă, îşi aduce pilule 
ee a păţit după plecarea Ceauşeştilor cu cei doi milifeiil „(. 
Ind am ajuns acasă, a venit o maşină. Era cineva k ii 
Armată şi un civil. Să merg cu ei înapoi, la Centrul de flmile, 
şi să le spun unde i-am ascuns pe Ceauşeşti. Le-am liiU i viu 
Ion Rainea - Târgovişte, 2 noiembrie 2009 spus că a venit 
Miliția şi i-a luat. Ei - nu, să merg, că alllel fl arestează. Am 
mers la birou, am deschis biroul, uşa la li apoi au spus să 
deschidem magaziile. Le-am spus că n 11. W chei şi le-am 
mai spus că nici musca nu poate să trăâia...l depozitele 
noastre, din cauza pesticidelor. Am mers în dină. Era 


întuneric. Nu vedeau nimic. Pe mine m-au lăsiil şi ei au 
plecat.”1 

Dezinformarea şi suspiciunea funcționau din plin 
Târgovişte, nu numai la Bucureşti, unde oamenii erau i 
maţi, prin Televiziune, să se lupte cu teroriştii invizibili 
uneori, cu alţi oameni chemaţi să se lupte cu teroriştii. Tr, |. 
Unii în alţii. Ca să fie Revoluţie, era nevoie şi de morţi,.l! 
Mirosea a lovitură de stat. 

Ceauşescu nu mai avea nici o putere, dar palatele S. Ili fost 
ocupate rapid de alţi oameni însetaţi de putere. 

Episodul „Protecţia Plantelor” 

Locul: Târgovişte (Inspectoratul Judeţean de Proln 
Plantelor) „ Sosirea: 22 decembrie, ora 14.26 (cu maşina) 

Plecarea: 22 decembrie, ora 14.50 (cu maşina) 

Durata: 24 minute 

Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, 1 Victor 
Şeinescu, Ioana Diniţă (contabil-şef), Con în Mihăescu 
(contabil), Vasilica Mateescu (femeie de m i ciu), lon 
Dumitrache (paznic), câţiva muncitori 

1 Interviu Ioana Diniţă - Târgovişte, 2 noiembrie 2009 

DEGHIZAŢI ÎN MILIŢIENI 

I it ura 14.50, dictatorii au ajuris pe mâna a doi agenţi 
de!”i i Irculaţie. Aceştia i-au luat cu maşina-radar pentru a-i 
pieda la sediul Miliției, dar lucrurile s-au complicat. 

A 

[Imbarcarea Ceauşeştilor în maşina Miliției se face pe aleea 
de acces în sediul Centrului de Plante. La volan urcă 
sergentul-major Ion Enache, în dreapta lui - pluttii nil Paise, 
în dreapta spate - Nicolae Ceauşescu, iar în iitţi'li' şoferului 
- Elena Ceauşescu. În această formaţie, diclttiil lugari încep 
o nouă aventură. 

(II 11 îacheâşi aduce aminte cum i-a scos pe Ceauşeşti de 
la hili ni de Plante. „în timp ce noi plecam, au venit şi colegii 
| Ain Băi, ce-i cu voi?”, le zicem. La care ei: „Am aflat că-i 
muşi „iCu aici, hai să mergem să...,. Eu le spun: „Păi, sunt 
în „lua la noi”. Mă întreabă ce să facă şi le spun: „O luaţi voi 


finit11 a antemergător - dacă se întâmplă ceva, să pot eu să 
i „lict or, să mergem la Miliția Judeţeană,. Nu am stabilit 
Uimi Şi am plecat. În intersecţia de la Romlux, de unde pl|t 
rt varianta şi drumul spre oraş, eu zic să n-o mai luăm „i aş. 
Mulţime... ne vede lumea... S-o iau pe variantă, pe lulilc la 
combinat, şi ajung în spatele Miliției Judeţene, im luai o pe- 
acolo. Ei au continuat drumul înainte, aşa că ÎMII 
despărţit.”1 

Imli | uii lon Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 

Ce a urmat este demn de un film poliţist. Era însă cal 
poate de real. Se întâmpla puţin după ora 15.00, la treii 
după decolarea de pe acoperişul CC al PCR. 


„Când am ajuns în intersecţie, la combinat, semaforul i pe 
roşu. Un camion oprit pe dreapta. In camion, cinei. 
Persoane care săreau peste oblon. Unu 1 din eia strigat:” U 
i I bă, în maşina aia!,. Când am auzit asta, ce să mai stau la 
seifl for? Am trecut pe roşu, am luat-o la stânga. Când am, 
ijin sus pe pod, se vedea deja în curtea Inspectoratului 
Judcţi de Miliție. Se adunaseră cetăţeni. Erau foarte mulţi 
în sP Ii Eu i-am zis lui Paise, colegului, că n-are rost să 
intrăm, R. | linşează pe toţi. Şi am continuat drumul. Eram 
într-o seni de toamnă, am smuls gradele, mi-am smuls 
emblema ilr căciulă, i-am dat căciula Elenei Ceauşescu să i- 
opună lin | cap în loc de căciula lui, iar ei i-am dat fularul. 
Şi căciulii, fularul erau albastre - echipament de Miliție. 
Fularul ala purtam de câţiva ani de zile. Era un pic ros, dar 
curai uitat, aşa, la el şi l-a pus.”1 

Ion Enache îşi continuă povestea. „Venea de pe buleva 111 
autobuz, care era să ne lovească în plin. Am observat că dul 
noi vine un autoturism - pe şofer l-am identificat după Fane 
Ciobanu. I-a văzut pe Ceauşeşti în maşină şi m-a bu vil 
spate. S-a deschis capota la portbagaj, începuse să fia ni In 
Am ajuns în centru. În dreptul magazinului Muntenia mers 
mai uşor. Fane a vrut să mă depăşească. Am mers p.U.lcu 
el şi i-am zis: „Fane, lasă-mă-n pace, că ştiu eu ce am făcut! 
„. EL, nimic: „Bă, opreşte-te!,. Eu îi strigam: „Ie roj; i lasă- 
mă, că ştiu ce am de făcut!”. După aia nui-a maiun maşina, 
că era radiatorul spart de la buşitură. S-a oprii 

Enache e confirmat de Vasile Ciobanu, zis „Fane”, şnli i 
Daciei care a lovit maşina-radar. 

„La intersecţia Şoseaua Găeşti cu centura oraşului, 
îndrepta spre noi, dinspre SARO, un autoturism Dacia 
culoare albă. L-am recunoscut la volan pe sergentul-ma| n | 
Enache şi... Stupoare: în maşină, în spate, Elena Ceaic. 

1,2 Interviu lon Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 

DEGHIZAŢI ÎN MILIŢIENI 

'„iu Ll i-mi seama că la radio se făcea diversiune, 
deoarece spuMti că cei doi se află în zona Cobia, am întors 


autoturismul ni plecat în urmărirea Daciei. I-am prins din 
urmă şi m-am Miiilrat în spatele lor. Am lovit Dacia puternic, 
din spate, miinent în care s-a ridicat la vedere şi Nicolae 
Ceauşescu. Lua alunei stătuse culcat în poala Elenei 
Ceauşescu. În urma „pactului, s-a ridicat capota de la 
portbagajul maşinii urmăIN” ', M iferul acesteia a accelerat, 
încercând să se debaraseze de il! i'lălăit subofițer 1-a luat 
pe Ceauşescu de guler. În acelaşi Mlip vorbea la staţia de 
emisie-recepţie a autoturismului. În jHdihi care a urmat, nu 
s-a ţinut cont de semne de circulaţie, ni'iiiafoare, 
mergându-se efectiv pe contrasens. Urmărirea i MHilinuat 
pe Strada Cuza, Strada Prieteniei, Bulevardul mii 
prudenţei, moment în care am încetinit viteza din cauza 
iiiiljlinii strânse în faţa Prefecturii. Am strigat la mulţime să i 
ii, i că maşina din faţă. Le-am spus că în acea maşină se iflrt 
i c| doi dictatori. În vacarmul iscat de mulţime, între noi 

* Inlerpus un autobuz şi, profitând de acest paravan creat 
H II II HI accidental, maşina urmăriţilor a luat avans.”1 

[' iii. R şi Enache căutau soluţii pentru a găsi un adăpost, , 
lini Miliției era ocupat de manifestanți. Anunţurile! Li 
Televiziune, potrivit cărora dictatorii se află în zona 
cei lul milițieni s-au înscris pe şoseaua spre Bucureşti, 
pentru i |tţl ilm oraş. 

lun Enache: „Am dat prin staţie la dispecerat că cei doi 
tuni principali sunt în maşină la mine şi am întrebat ce se nl. 
M.i „Intraţi şi voi într-o pădure, undeva, vă ascundeţi şi pi. 
Iţi!,, mi-a zis nea Mihai de la dispecerat. Acum, Elena 
tMiişefiCU fiind pe scaunul din spatele meu, mă tot 
înghionti lun şoptea: „Nu le spune, nu le spune unde 
sunteţi!,,, i iriiea din Ulmi, dispeceratul mi-a făcut apel din 
nou, muie suntem. Le-am spus că suntem la intrare. Şi 
mereu r ilii „pus un loc prin care trecusem mai devreme, 
dar noi „in deja departe”2. 

Vanllu I uţă - Revoluţia în Dâmboviţa, Editura Sfinx, 
Târgovişte, 1999 Intui viu Ion Enache - Târgovişte, 12 iulie 


2008 

Constantin Paise: „Noi ne gândeam cum să scăpăm deliul 
oamenilor. Şi am plecat spre Bucureşti, iar după 6-7 kilonn 
Ifl ne-am abătut undeva pe un drum lateral, întrucât pe 
drumul naţional tot veneau maşini. Cum colegul meu 
cunoştea 41 căci era „sectorul, lui, am virat la un moment 
dat la slanA spre Răţoaia, chiar dacă Ceauşescu ne spunea 
să mergei 11 11 Bolovani, că ştie el un canton de 
vânătoare”.1 

Fugar prin satul arestării din tinereţi* 

La ora 15.05, maşina-radar a Miliției Târgovişte, cu „li 
osul” şi „sinistra” pe bancheta din spate, părăsea otaşil prin 
comuna Ulmi. Încă un prilej de reverie pentru Nlieulfl 
Ceauşescu, care fusese arestat într-o casă conspirativ, 1! 
Ulmi la 15 ianuarie 1936, pe când avea 18 ani. 

De atunci trecuseră aproape 54 de ani, dar Ceauşesi 11 4 
uitat niciodată casa lui lon Olteanu, de unde fusese 111 cat, 
de jandarmul local. După cum n-a uitat nici ca M Gheorghe 
Dumitrache, tovarăşul său de ilegalitate, de pi ces şi de 
arest la Doftana. Spre familia Dumitrache se i 1 ui 1 p tau 
speranţele Elenei cu o oră în urmă, când - în maşina i” 
Petrişor Nicolae - îi vorbise soţului ei de soluţia Ulmi I acum 
totul părea năruit. Şi totuşi, ascuns pe banclirl.1 li (spate, 
cu o căciulă de miliţian pe cap, Ceauşescu a eAiila să prindă 
cu privirea, din fuga maşinii, casa atâtor aminiiff în alb şi 
negru. 

„Hai să ne ascundem în tancul ăla!” înainte de a începe 
aventura cu Ceauşeştii, sergentul 111 14 Ion Enache - în 
calitate de miliţian la circulaţie - avuse,. 1% dirijat o coloană 
de tancuri spre Bucureşti. Era dimineaţ i 1 (leiaşi zile, în 
jurul orei 8.00. Blindatele se deplasau din u 1111.A) f] 

1 Ziarul „Adevărul” - 18 noiembrie 2009 

DEGHIZAŢI ÎN MILIŢIENI ttlli 1 a i îi de la Teiş, ca urmare 
a ordinului dat de generalul Vasile Mlira înainte de a se 
sinucide, ministrul Apărării ordonase ca minimă de tancuri 


să vină spre Capitală pentru a reprima (iMiiinstraţiile şi a 
apăra sediul CC al PCR. 

I aleva ore mai târziu, situaţia era schimbată radical. | 
ŞVi'hlcşte Ion Enache: „Din coloana de tancuri pe care o 
diriHfin de dimineaţă spre Bucureşti, unul rămăsese în 
pană, pe în i| 'la, la ieşirea din Ulmi. Ceauşescu a spus să 
oprim aici, să tutuim în tanc şi să stăm acolo. A zis: „Hai să 
ne ascundem în 4T, II! Ala!”. I-am spus că nu se poate, că 
mergem mai departe. 1 in, ii zis nimeni nimic”1. 

"II iu le întoarce viaţa! Dimineaţa, sergentul-major Ion 
(tMi 1 te dirija tancurile trimise să-l apere pe Ceauşescu. 
După- (tiiaa, acelaşi Enache îl avea pe Ceauşescu în maşină, 
fără (Şllc exact care e statutul acestuia: arestat sau 
protejat?! Iar f MIC, eseu însuşi insista să se ascundă într- 
unui dintre tan- „!' rare nu mai apucaseră să-l apere la 
sediul CC sau să-l „ nee din Capitală. 

Luni nache reia firul povestirii: „Am vrut să intru în pădure 
(SIIlli iveni. Era bariera pusă. Am mers mai departe şi am 
intrat p| tui drum de legătură între DN 71 şi DN 711. Era şi 
mai pi i Aeolo am mers mai încet. Am oprit, am fixat mai 
bine ||”'la eă tot flamba. Pe drum mergeam cu mâinile 
scoase (|, ini, făcând semnul victoriei, că aşa făcea toată 
lumea. Mttşeştii se uitau speriaţi, dar înțelegeau care-i 
situaţia. Wiii i pentru ei numai victorie nu era... 2irt.(H 
trebuie să fi trăit cei doi fugari! Victoria româHtlni ri a 
înfrângerea lor. Iar pe fondul alienării de-o clipă, 

! 1 s-a trezit că-i fuge mâna dreaptă, într-un gest „i m labil 
la capătul căruia se iţeau două degete răşchirate ţ*V” 
Victorie! Dar braţul fleşcăit, de om bătrân, s-a repliati |i 
parcă ruşinat, în mâneca paltonului gros. Iar bătrânul ILii 
ill'iperat s-a cuibărit şi mai mult în poala Elenei, care-l ini'r 
na ca pe un copil... 


Inii i viu Ion Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 
* 


x X 


Ion Enache: „Când am intrat pe drumul acela secuinl. Li 
vedea ferma de vaci de la Negraşu. Ceauşescu a zis să 
nu'ijţi acolo, că e fabrica de zahăr de la Răcari. Mi-am dat 
seam.1.11111 că ştie foarte bine zona. Că dacă mergeam 
un pic mai depiti acolo era fabrica. Am intrat în Racoviţa. 
Acolo, Ceauşescu l „Hai să ne oprim la o casă, că or mai fi şi 
oameni buni, cart primesc,. Am zis că nu se poate. Şi am 
mers mai deparlr trecut DN 711 şi mă gândeam încotro s-o 
apucăm. Zic:11 orientez de un loc mai retras”. Am intrat pe 
un drum lătiu. Iliţ şi ne-am opritân spatele unei mlaştini, 
aproape de un dc.il aveam un pic şi intram în satul 
Răţoaia”1. 

Maşina condusă de sergentul-major lon Enache nu.1, t| 
întâmplător în zona Răţoaia. Sugestia de a o apuca în, u 
direcţie i-a aparţinut plutonierului Constantin Paise, c, iude 
loc din comuna Caragiale, situată în apropiere. 

Cursa Târgovişte - Răţoaia 

Plecarea: 22 decembrie, ora 14.50 (Protecţia Plantelor) 

Sosirea: 22 decembrie, ora 15.25 

Durata: 35 minute 

Distanţa: 40 kilometri 

Viteza medie: 68 kmoră 

Maşina: Dacia 1300 (maşina-radar a Miliției), culoare. Ill 
nR. L-DB-4112 

Şofer: sg. -maj. lon Enache 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, plt. Con 1 
tin Paise 

1,2 Interviu lon Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 

I CRETAR GENERAL IN PAPURIŞ i * 1 doi milițieni au vrut 
să-i ascundă pe Ceaugşegşti într-o |tAdure. Până la urmă au 
ajuns într-un păpuriş, unde i-au lilnut o oră şi jumătate. Pe 
„Nea Nicu”îl considerau încă „şedinţe al României, secretar 
general al PCR şi comandant suprem al forţelor armate. 

Odată ajunşi în câmp, cei doi milițieni şi „musafirii” lor au 
coborât din maşină. Au făcut câţiva paşi prin păpuriş. 
Ceauşescu privea spre dealuri, iltu'ii minute, nimeni n-a 


scos un cuvânt. „Erau amândoi ',, ii, iţi. Nu au vorbit nimic. 
Îi speriase rău acel moment în ie-a buşit maşina lui 
Ciobanu”1, îşi aminteşte Enache. 

I nnştea de la Răţoaia era spartă de un zgomot persistent, 
ni venea de dincolo de drumul principal. Am crezut că ml 
elicoptere. Am coborât din maşină, am început să rupem 
I'm ia, am scos husele de pe scaune, am acoperit cât de cât, 
sămiu 11.1 m maşina. S-o fi văzut pe tovarăşa Elena cum 
rupea la i hi, i şi punea pe maşină!... M-am oprit la un 
moment dat şi „ Mil.im la pantofii lui Nicolae Ceauşescu. Se 
cam murdăriei | ieşi se apropia Crăciunul, pământul era 
dezgheţat. Mă I' un dacă s-o fi murdărit el vreodată aşa pe 
pantofi... În ne nu pus papura şi husele pe maşină, apoi mi- 
am dat seama I. MII nişte tractoare la arat”2, povesteşte 
Ion Enache. 

I pisodul Răţoaia a durat în jur de o oră şi jumătate. 

Fţii'ii' HCU avea o problemă. Una vizibilă: prostata. Cobora 

Inlciviu lon Enache - Răţoaia (Dâmboviţa), 8 noiembrie 
2009 foarte des din maşină să-şi facă nevoia. Şi la un 
morunii s-a lovit de stâlpul maşinii, de s-a văicărit tot 
timpul. IM genunchiul.”1 

Şocul e total: temutul Nicolae Ceauşescu, omul pe caii doi 
milițieni continuă să-l considere şeful statului, cnln din 
maşină şi face câţiva paşi spre cel mai apropiat lăslă i li uită 
în stânga, se uită în dreapta - pe câmp pare să nu lu ţipenie 
de om. Doar ei patru şi maşina Miliției... In depai 1 spre sat, 
se văd fuioarele de fum care ies din casele oamen Se 
gândeşte: au lemne, că-i pădurea aproape... l-ar plăcea 
încălzească la o sobă. Una cât de simplă, nu contează 
trebuie să fie de teracotă. Ce călduroase-s sobele de că ra 
m lipite cu lut!... lar dacă mai au şi cuptor... Când era cop 
venea de afară îngheţat bocnă, se lipea cu totul de sobă 
mâinile, cu spatele, cu picioarele - şi se dezmorţea. Unei u 
băga după sobă, ca pisicile... lar când se apropia Crăcim 
mirosea a dovleac copt... 


„lovarăşe preşedinte, aveţi nevoie de ceva?” Vocc. I Paise 
îl trezeşte din visare. Se află într-o pustietate, e iui H 
trebuie să se pişe printre bălării. „Nu, dragă, nu-mi In i 
nimic. Şi nu te uita!” „Nu mă uit, tovarăşe preşedinlri grijă 
doar să nu se întâmple ceva...” 

Paise stă întors cu spatele. Enache e cu Iovarăşa, în mavi 
Tovarăşul se întoarce cu faţa spre boscheţi, slăbeşte cun de 
la pantaloni, deschide nasturii unul câte unul, scn.il vorba 
aia... Şi dă drumul unui jet subţire. Marele Condiu fl 
termină repede, ca de obicei, iar ultimul strop, tot ca de ol 
N. Îi cade în pantaloni. Comandantul suprem se încheie la n 
turi şi, înainte de a reveni la maşină, se mai uită o dala i sat. 
Nici o mişcare. Probabil că oamenii stau prin case şieu la 
televizor... Şi-i ascultă pe trădătorii care au dat lovii iu a 
stat... Ah, de-ar putea să le spună ce s-a întâmplat... 

Oamenii din sat stau, într-adevăr, cu ochii pironiţi televizor. 
Află că tiranul se ascunde pe la ei prin judeţ | judeţul e 
mare. De unde să ştie ei că odiosul dictator taci 

1 Interviu lon Enache - Răţoaia (Dâmboviţa), 8 noiembrie 
2009 

SECRETAR GENERAL IN PAPURIŞ i marginea satului lor, 
oftând în timp ce priveşte fumul ce Om illn hornuri? Sau că 
sinistra lui soţie s-a chircit de frig în fdşină? Şi că amândoi 
tremură de frică? 

* 

pe * 

În discuţiile din maşină, Ceauşeştii au o nelămurire: de 

4 oamenii sunt atât de porniţi împotriva lor? Cei doi 
miliției încearcă, pe un ton respectuos, să le enumere 
reproşurile fi i vizează. Durerile oamenilor ajung la urechile 
dictatol”i chiar acolo, într-un loc uitat de lume. 

Ion Enache: „La un moment dat, a început ea: „Ce are 
Hilliir. I cu noi? De ce e pornită împotriva noastră? Că au 
avut fiAin are, au avut tot ce le trebuie... Am dat ordin să le 
dea IM de kilograme de grâu pe an la fiecare persoană...,. 
Eu ||| is că nu e chiar aşa, că noi - fiind Miliție - mergeam 


pe WH”cr, asiguram transportul cerealelor toamna şi 
auzeam şi pil cil producţia a fost de 3.000... O raporta 
preşedintele de iii A. P 4.000, altul 5.000, primul-secretar 
7.000 şi tot aşa se iiil1la. „Nu e adevărat, că eu n-am văzut 
om mort de foame”, lli 'i. N it ea. Le-am explicat cu 
cartelele. Nu credeau că pâinea „(,„' lartşlă”1. 

Apoi, principala grijă a Elenei Ceauşescu s-a mutat în altă 
jwilc Ion Enache încearcă să reconstituie momentul cu 
fidelipy „A început să spună că ce-o fi la ei acasă, că au 
atâtea cadouri iutile în atâţia ani... Se întreba ce o face Zoe. 
Doar de Zoe a zis. 

P el o liniştea: „Lasă, dragă, o să vedem noi ce va fi”.”2 

* 


* * 

I iiscuţiile dintre milițieni şi foştii conducători se duceau jii 
ii imeni de bună-cuviinţă. Paise şi Enache îi considerau j” i 
el doi ca fiind încă şefii statului. 

Ne au întrebat dacă suntem cu ei. „Suntem cu 
dumneavoasi i iliii ce să facem?”. Ne-au cerut să-i ducem la 
Piteşti, că acolo 

1, ie mai bine organizată şi pot să ia legătura cu cine 
trebuie. 

IItijil ala, s-au tot schimbat: la Voineşti, la Voineasa...”3 

liilrrviu lon Enache - Răţoaia, 8 noiembrie 2009 

Amintirile lui lon Enache se înlănţuie precum vrăbi i Ic om 
brăzdau văzduhul în acea zi de iarnă. „Eu sunt fumăloi, i de 
atâtea emoţii, de stresul prin care trecusem, voiam S. L ml 
aprind o ţigară. Am cerut voie să fumez o ţigară. Şi mi. INI 
„Sigur că da,. Colegul meu a zis că fumează şi el una A” 
deschis geamul şi mai stăteam de vorbă.”1 

Altă întâmplare, ceva mai „vânătorească”: „La un moiiu i 
dat, a apărut un vulpoi în faţa maşinii. A stat 15-20 de seci 
nul şi s-a uitat la noi. Colegul Paise a şi glumit: „Dacă aveam 
i puşcă, îl împuşcam şi vă făceam cadou o blană de vulpt 
Paise era vânător. Chiar le-a spus - mai în glumă, aşa, IUI 


reproş - că norocul lui era că avea armă şi mai împuşi a u| 
iepure, ceva, să le dea carne la copii”2. 

Timpul trecea. Începuse să se lase rece. Chiar dacă lu 1 o 
zi frumoasă, era totuşi iarnă, se apropia Crăciunul. În um. 
Na-radar, întrebările au continuat. Cea mai dificilă dini n. 1 
„încotro să mergem?”. 

Enache îşi aminteşte: „Ne întrebam ce facem. „Hai sa nu , 
gem înapoi la Miliția Judeţeană, că o fi linişte şi suntem i n 
h... ranţă acolo”. Dar ea mai mult insista că să nu mergem 
moli „Până la urmă, care să fie problema? Am şi eu casa 
mea 1 mergem la Petreşti, la mine, să stăm acolo”, spunea 
ea” 

Petreşti era comuna natală a Elenei Ceauşescu. Se alia i în 
judeţul Dâmboviţa, la 35 de kilometri distanţă de Kăjuii şi 
la 32 de Târgovişte. Mama Elenei era încă în viaţă, 11 dacă 
trecuse de 90 de ani. 

Enache reface până la capăt „episodul Răţoaia”. „îm j M să 
mi se facă apel prin staţie. Pe la 16.30, când m-au min unde 
suntem, le-am zis că pe la Bucşani, nicidecum la Ră|i mifj 
Mi-au spus că nu mai sunt probleme la Inspectorat. Le.1111 
şi soţilor Ceauşescu, propunându-le să mergem acolo I,n „1 
nu voiau la Miliție. Voiau la Voineşti, la Piteşti... În line 
schimbat numerele la maşină, că aveam alt set. Maşina 1 o 
Ui acţiona prin mai multe zone, cu numere diferite. Am 
lixai.l nou capota la portbagaj. Şi am plecat."4 

1 Interviu lon Enache - Răţoaia, 8 noiembrie 2009 

SECRETAR GENERAL ÎN PĂPURIŞ 

IV înserat, Dacia-radar cu numărul l-DB-4112 a deveniti 
'TI ') 136. Cursa de întoarcere spre Târgovişte debuta sub o 
pIA identitate rutieră. Personajele erau însă aceleaşi. 

I pisodul Răţoaia locul: Răţoaia, judeţul Dâmboviţa i 
'mxirea: 22 decembrie, ora 15.25 (cu maşina) l'li'carea: 22 
decembrie, ora 16.50 (cu maşina) 1 1) urata: o oră şi 25 de 
minute „ IVfNonaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, 
plt. 

I mistantin Paise, sg. -maj. lon Enache 


* 


III |urul orei 16.30, misiunea de ascundere a lui Ceauşescu 
ft” lut lieiată. Paise şi Enache au abandonat smârcurile de la 
ît'Mln şi au revenit la Târgovişte. Când au intrat în oraş era 
mituiri ie beznă. 

|*i „vesteşte Ion Enache: „La Târgovişte, am intrat pe „fi. 
Irdul Castanilor, să văd totuşi dacă la Inspectorat mai nittl 
|”K ibleme, dacă mai există revoluționari. Îmi păsa de noi, 
'te p iii şi de maşină, că era maşina de serviciu... Am zis că, 
liift „ ceva, intrăm în curtea unităţii militare, care e peste 
Pilin, la câteva zeci de metri. Ceauşescu a tot întrebat: 
„Unde „III” C (I?,. Eu am intrat prin spate, pe poarta auto, 
şi i-am „fi Mi. [ii ăstit: „Nu v-am zis că vă ducem la Miliția 
Judeţeană, i iui mai sunt probleme?”. Când să intrăm pe 
poartă, ne fţifci NO 1 daţii, nu ne lasă să intrăm. Nu mai 
aveam grade. Tii şi 1 au cine suntem. Şi atunci s-a răstit 
Ceauşescu la mine: MilAlorule! M-ai trădat! De la 
Târgovişte am fost luat, de 1| 1 (ij Mivişte voi fi luat!”1. 

Iniei tiu Ion Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 

Nea Nicu de la dispecerat 

Operaţiunea de ascundere a soţilor Ceauşescu în c.ini în 
după-amiaza de 22 decembrie 1989, a fost coordonai. 1 1 
Târgovişte, de la dispeceratul Miliției Judeţene, de un pi 
tonier adjutant: Mihai Nicolae (50 de ani). Timp de apmn]| 
trei ore, acesta a ţinut legătura cu Paise şi cu Ion Enache |i 
sistemul de emisie-recepţie instalat pe maşina-radar în acea 
zi, Mihai Nicolae era ofiţer de serviciu în dl*|i ceratul 
Inspectoratului de Miliție Târgovişte. Pe la el In toate 
telefoanele, el ţinea legătura cu echipajele din leu Mihai 
Nicolae a început să aibă un rol-cheie din momeninl care 
Ceauşeştii au fost preluaţi de subofiţerii Paise şi T'. Nii. It 
„Nea Nicu” sau „nea Mihai”, cum îi ziceau colegii, vede. [1 
se întâmplă la Bucureşti, pentru că avea „un televizoi „| t 
color, al unui coleg, cum îşi aminteşte. „în sediu mai ni 
televizor doar în biroul comandantului, colonelul Durei 

* 


x X 


Adjutantul Mihai Nicolae a început să comunice cu lşi cu 
Enache din momentul în care maşina-radar a fosl unt rită 
prin Târgovişte. „Odată aud staţia: „Crizantema 7H | plecat, 
suntem la podul de la combinat. Am fost repet a|i cineva, ne 
urmăreşte,. S-a apropiat de unitate, cobora pi „LI acolo-i 
intrarea prin spate. „Crizantema, putem în Ir tate?”. Am 
început pe urmă să-mi fac probleme. Dat a e intră cu 
Ceauşeştii aici, îi linşează lumea. Le-am spte...: itinue, să 
nu intre în unitate. Mă apelează iar: „M-a lnil să fac?”. „Nici 
o problemă” - zic - „continuă unde le du eschivezi”. Atunci, 
noi eram ocupați de revoluţionau i curtea plină, unii au 
intrat prin spate, alţii spărgeau lu le-au dat drumul la cei 
deţinuţi preventiv.”2 

Mihai Nicolae descrie modul în care coopera cu sul H| de 
pe maşina-radar. „îi întrebam mereu unde se află!' Poziţia?” 
Ba „suntem la Ulmi”, îmi zice, ba „am ieşi 1111111 li'2 
Interviu Mihai Nicolae - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

SECRETAR GENERAL ÎN PĂPURIŞ 

UMio să o luâăm?,. Eu le-am spus: „Mergeţi la pădure laii 
n îi!,. Au ajuns acolo, la pădure, şi mi-au spus că e lacătla, 
xii ], i. „Continuaţi drumul şi băgaţi-vă la careva, undeva, să 
i, iprindă cineva să vă linşeze! Intraţi într-o curte, într-un 
I„|il. Găsiţi, dracu', ceva!”. Şi au mers spre Racoviţa.”1 

Iul Mihai Nicolae a fost cel care le-a transmis ordinul de 
fiigcre din câmp, de la Răţoaia. „Am ţinut legătura cu băieţii 
„| înă pe la 17.30. Nu ştiam eu ce-i acolo. Nu puteau să-mi 
PNIM mie de faţă cu Ceauşegştii. Decât că sunt bine. Că sunt 
pe 

Mtleva în spate la Comişani, nu ştiu cum.”2 

* 


* * ful iv timp, o parte din conducerea Miliţei a ajuns în 
centrul Njoviştei, la Palatul Administrativ. Era vorba de 
coloneii t'iigen Bâlă, adjunctul comandantului Ion Dureci, şi 
de „lunii Cornel Atanasiu, şeful serviciului pază şi ordine pe 
a dus ăla care i-a lovit pe Ceauşeşti cu maşina, Vasile filil ia i 


ui, în centru, la Palatul Comitetului de Partid, şi a spus că 
Milli, i ii protejează pe Ceauşeşti. „l-am văzut în maşina- 
radar, Mii111,11 i ajută, îi face scăpaţi,,, le-a spus el şefilor. 
Şi m-au sunat 1” tilo colonelul Bâlă şi maiorul Atanasiu. 
„Mă, Mihăiţă, care pmliloma? A venit un cetăţean aici şi 
spune că Ceauşescu „* ui maşină la Enache,. Eu: „Nu ştiu, 
dom'le, nimic,. N-am fiii NI ipun nimic până când nu sunt 
sigur că-i aduc întregi în mii, tir Şi am zis: „Staţii în telefon, 
să mai fac apel, - să vadă că ti | Hinde. Făceam din staţie, 
la clapetă, şi se auzea fâşâiala. Tţul n dădeam drumul, 
făceam apel la ei. Zic: „Auziţi, că nu „iun I,. Dar staţia era 
închisă. O deschideam, făcea „fâşşş,, o li id r, im, iar făceam 
apel. „Vedeţi că nu-mi răspund?,. „Bine, tul un uarcă, poate 
or să răspundă,.”3 

* 


* * i Mt. Ill momentimportant, 
trăitdeadjutantulMihaiNicolae Sf diul Miliţei din Târgovişte, 
a fost invazia revoluţionariDlipă ce au venit manifestanţii, 
au fugit toţi şefii. Am 

PP||lltiviu Mihai Nicolae - Târgovişte, 21 aprilie 2008 
rămas singur în unitate, vreo oră, două... La un moment.1 
am primit un telefon de la Bucureşti, de la generalul Suiv A 
sunat în birou la Dureci; nefiind nimeni acolo, a suniit i 
dispecerat, la mine. „Mai e cineva prin unitate?”, m-a în Im 
I Suceavă. „Nu mai e nimeni”, zic, „au cam plecat”. „Carc. 
Iji. | pe-acolo, primul care apare, grad mai mare, să ia 
legătui. I mine, la Bucureşti. Şi de-acum încolo, Mihăiţă, 
anunţă i | toţi, vă supuneţi Armatei până la noi ordine”. 
Cânii. 1|M Conţ, îi zic: „Daţi-i telefon lui Suceavă la 
Bucureşti! I.t raportat şi lui treaba cu Armata. Domnul 
Suceavă i-a nnlr nat lui Conţ să rămână la comandă şi să-l 
ţină la cu i cul evenimentele care se întâmplă la 
Târgovişte.”1 

De ce i se adresa Ion Suceavă, de la Bucureşti, lui MIM 
Nicolae, de la Târgovişte, cu apelativul „Mihăiţă”? Sini] lt 
1 colonelul Ion Suceavă fusese, până în urmă cu un an, cum 


(] dant al Inspectoratului Judeţean de Miliție Dâmboviţa, 
IIM şi şef al plutonierului-adjutant Mihai Nicolae. Acest ama 
nunt biografic este de natură a ne pune în gardă: nu cuim 
Ceauşeştii erau ţinuţi în câmp, la Răţoaia, sub paza a.11 
subofiţeri de Miliție, la ordinul noii puteri de la Bucure 11! 
Nu cumva colonelul Ion Suceavă era veriga de legătura ! în 
acel moment, colonelul Suceavă tocmai trecuse drm- 
(poporului, după ce cu o zi în urmă fugărise manifestanţii 
aiajfl Ceauşescu din Piaţa Romană. De altfel, el era un 
apropi.tl 4 familiei Ceauşescu; şi când presta la Miliția 
oraşului (lai i| şi când o conducea pe cea judeţeană, 
Suceavă avea marc ii de bunul cel mai de preţ al judeţului: 
mama Elenei Ceai iş. 1 Dar cum pe 22 decembrie a apărut 
la televizor ca să-l mii ti reze pe odiosul dictator, colonelul 
avea calea larg deschisa | i (gradul de general (cu două 
stele mari obţinute în numai -8 luni) şi spre o funcţie pe 


măsură în Ministerul de Intri 1llc 
* 


XX 


Adjutantul Mihai Nicolae a cooperat bine cu revoluţii maj 
rii, dar şi-a atras ostilitatea celor de la Armată, pentru 1,1 
uf i-a informat despre poziţia Ceauşeştilor. 

'2 Interviu Mihai Nicolae - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

SECRETAR GENERAL ÎN PĂPURIŞ 245 

Mihai Nicolae: „Până când i-am adus pe Ceauşeşti în 
unicoloneii Dinu de la Securitate şi Kemenici de la Armată 
M Venii la mine, în birou, de vreo trei-patru ori. Nu le-am 
tjWt” nimic. I-am raportat domnului colonel Kemenici să-mi 
'Hiiill. 1 şi mie doi militari, să am, acolo, că eram singur- 
sintttvl M i-era şi frică. Şi mi-a trimis doi militari cu 
armament, |,t ffiră muniţie. Ultima dată când am stat de 
vorbă cu ei Im.l aproape de 17.30. Enache era pe drum 
spre sediu. Ii Cinasem să vină. Se liniştise prin curte şi prin 
sediu, nu mai erau revoluționari. Se înserase. Dinu şi 
Kemenici mi-au Mt” ia pleacă la Găeşti. „Am aflat că are 
Ceauşescu o casă n pirativă acolo şi să vedem dacă nu 


cumva îl găsim”, au ii n „[inem legătura prin staţie”, le-am 
spus eu. Au plecat, 

O ia 10 minute, cel mult 15, mai fac apel la Enache. „Hai, 
mă, sunteţi?”, că-i aşteptam să ajungă. „Suntem în curte, în 
„Păi, hai sus, repede!,. Şi au venit cu ei'1.* 

pb, 6 * 

Am ieşit în uşă, am dat nas în nas cu Nicolae şi cu Elena 
Milşcscu. El zice: „Ce-i, mă, ce se întâmplă aici?”. Eu nu „in 
i. Vspuns. Mă întreabă Enache şi Paise: „Nea Nicule, ce *nai 
cu ei, unde-i ducem?”. I-aş fi băgat la mine, în spate, 

1! Unim unde. Aveam un pat acolo. Dar zic: „Mai bine 
||Hili-i la Dureci în birou, că-i Conţ acolo”. Am luat legăna, u 
colonelul Kemenici. Nu apucase să plece la Găeşti. Pumnul 
colonel, veniţi, că Ceauşeştii sunt la noi!,. „Păi, 4iiu ' 
întreabă el. „Veniţi repede încoace!”. Şi au venit în m,i 
minute.,„2 'lonelul Andrei Kemenici a avut la Miliție doi 
ofiţeri de Iţit ilero: pe maiorul lon Mareş şi pe căpitanul lon 
Boboc, i rau misiunea de a pune ordine în sediul Miliției, de 
a-i iei II A pe Ceauşeşti şi de a-i aduce în unitate. Cei doi 
ofiţeri li i” 1 martori ai câtorva scene tensionate, într-un 
ghiveci MW puica degenera în orice clipă: Ceauşeşti - 
revoluționari - i lii ui milițieni - securişti. 

PP||lltiviu Mihai Nicolae - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

Căutările bezmetice ale Armatei 

În timp ce soţii Ceauşescu erau ţinuţi în săli'. [ll de la 
Răţoaia, isteria prinderii lor cuprinsese şi Ai nia 
Comandantul Garnizoanei Târgovişte, colonelul Aiul 
Kemenici, făcuse şi el grupuri de căutare. A scotocit toi |ii 
ţul, mai puţin câmpurile de la Răţoaia. 

Kemenici: „Evenimentele s-au succedatâncă de la or. 1111 
Eu am ajuns la Oţeluri Speciale cu o subunitate, un suliofl) 
şi două maşini. Mi-au zis că au plecat de acolo. Pe urină 
ajuns la Centrul de Plante. Au plecat şi de acolo. Şli.im mai 
venea cu elicopterul la Mănăstirea Dealu. Am tninH 
subunitate să-l caute şi acolo. Eu nu aveam oameni pny u 
pentru asemenea misiuni şi am cerut un pluton de ani lin 


rişti, care erau subordonați ai Securităţii de la Câmpul 
11141 timp ce am organizat eu plutonul şi l-am trimis la 
Măn. Răn Dealu după Ceauşescu, am aflat că ei sunt deja în 
Târgovli la Miliție. Am trimis după ei şi... Gata”1. 

Cursa Răţoaia - Târgovişte 

Plecarea: 22 decembrie, ora 16.50 

Sosirea: 22 decembrie, ora 17.45 (la Miliția Judeţean. 1 , 
Durata: 55 minute 

Distanţa: 35 kilometri 

Viteza medie: 39 kmoră 

Maşina: Dacia 1300 (maşina-radar a Miliției), culoa o al nr. 
3-DB-9136 

Şofer: sg. -maj. lon Enache 

Pasageri: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu 
(Constantin Paise 

1 Andrei Kemenici - stenograma audierii la Comisia 
„Decembi ir |!W'i, | iulie 1994 

LA MILIȚIE 

p 


În sediul Miliției din Târgovişte, soţii Ceauşescu au fost 
tti|uşi primei percheziţii corporale din acea zi şi din ultimii 
24 de ani. Aveau asupra lor diverse obiecte, nu însă ti. U 
rne. Enervat de un reproş făcut de revoluţionarul Ilie ţllt 
bescu, dictatorul fugar a ridicat pumnul să-l lovească. Aj|oi 
s-a prăbuşit, căscând gura şi scoțând limba. 

Uga soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu se apropie de 
sfârşit. După cirici ore şi 36 de minute de la decolarea 

11 elicopterului prezidenţial de pe clădirea CC al PCR, 
dl|iiiip, în sediul Miliției Judeţene Dâmboviţa. E 22 
decembrie HH” tir.) 17.45, şi peste Târgovişte s-a lăsat 
întunericul. Dar pe EtJili-1 iraşului, strigătele de victorie 
anunţă căderea dictaturii. 

I[*i*i,| ru Ceauşeşti urmează un nou calvar, de 45 de 
minute, „i 'Ini sunt percheziţionaţi şi luaţi la întrebări de un 
perSHH| Mlrpriză: tapiţerul Ilie Ştirbescu, un bărbat care, 


la 46 Il -îmi. Se manifestă ca lider al revoluţionarilor 
pătrunşi în inimi Miliției. 

1 II III s-a hotărât să meargă la Revoluţie, Ilie Ştirbescu 
era în a ile nemulțumiri profunde. „Pe 22 decembrie eram 
tare Li ii Vi ndeam lemne de foc din livada pe care mi-o 
doborâl”I' 11 Id (zerele în'89. Avusesem pomi fructiferi - 
meri, peri, jgt i i iieşi - pe 6.000 de metri pătraţi, dar 
buldozerele trimise b -t tivişi ii de partid i-au pus la pământ. 
In dimineaţa de 22 I, rllilrie eram acasă când a venit 
„nenea, de la Titu, cu un Util Voia să cumpere lemne. Ne- 
am înţeles. Am mers cu inil, i Valea Voievozii, cam la 5 
kilometri de Târgovişte, să-i încărcăm lemnele. Când ne 
apropiam de sfârşit, „nenea.il la Titu zice: „Am întâlnit vreo 
50 de tancuri care se înd rr| spre Bucureşti. Oare ce s-o 
întâmpla?”. Eu îi spun: „Am OM II la radio, la Vocea 
Americii, şi e revoltă mare la Timişo.11.1 încearcă 
înăbuşirea ei. E foarte grav”. Copiii au traseu urc, I S-au 
grăbit să încarce lemnele în tractor. Au zis: „Iată, util mai 
stăm, îi dăm drumul acasă,. Eu a trebuit să mai răin. Ii 
închid gospodăria, să dau mâncare la animale. M-am îndi 
tat pe jos spre casă. În sat, în Valea Voievozii, mă opre le 
cetăţean: „Băi, nenică, vino repede aici, să vezi că Ceauşi, i 
fugit de pe Comitetul Central, cu un elicopter, într-o din i 
necunoscută!”. Am intrat în casa lui, ne-am uitat la teii. Şi 
m-am convins despre ce este vorba. Apoi a început să m| 
plângă că n-avea medicamente pentru fata internată în s| it 
La plecare mi-a oferit şi un pahar de vin.”1 

La Revoluţie! 

„În faţa casei mă aşteptau soţia şi cei patru copii, trei k”|i 
şi o fată. „Nu veneai mai repede...”, mă iau ei. „Gata mă 
îmbrac şi plec în centru, la Palat”. Copiii au zis că unii ei cu 
mine. Cel mai mare avea 20 de ani, cel mai mic Il şi 
jumătate. Am mers în faţa Palatului Administrativ, unde. 
Judeţeana de Partid. Acolo am întâlnit mai mulţi cum im n 
colegi care intrau, ieşeau. Eu n-am intrat înăuntru, am pin 
de jos cum aruncau cărţi, tablouri cu Ceauşescu. Cilii i ieşit 


pe balcon şi ne-a transmis prin portavoce că a primii 
informaţie că Ceauşescu a fost văzut în zona Titu, în m 
Văcăreşti şi că acum ar putea fi în Târgovişte. Să meiei de 
urgenţă să ocupăm sediile Securităţii şi Miliției Jud. Ţ. 

Miliția Municipală şi Primăria. Am plecat cu un grup de 
majoritatea tineri, până-n 20 de ani. Erau vreo 400 MHI.1 
tineri. Am luat-o pe Bulevardul Castanilor către Inspectii |. 
Ili Ministerului de Interne.”2 

1,2 Interviu Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

LA MILIȚIE le apropia de 13.30. Televiziunea trecuse de 
partea popoCMI tic aproape jumătate de oră. Ilie Ştirbescu 
surprinde Mttt'iitul la Miliția din Târgovişte. „Am fost 
întâmpinați pe 

|||ft „Ce-i cu voi aici? Ce căutaţi?” „îi căutăm pe Nicolae şi 
pe Mwitd l eauşescu, dacă sunt aici. Dacă aveţi reţinuţi sau 
deţiii politici, să le daţi drumul”. „Nu-i avem nici pe Nicolae 
şi 0,” ('eauşescu, nici...,, „Să ne convingem!,."1 Şi au intrat. 
„Ne-am organizat la etajul 1, în biroul inspectorului-şef. 
Ţtuln. Iveam televizor şi telefoane. A mai venit un val de 
[iliijionari, dar oameni mai în vârstă, care au avut câte ceva 
fc împărţit cu cadrele de Miliție şi de Securitate. Au început 
If hi ape câte o palmă, câte un şut, câte una după ceafă. Le 
4Hriii caschetele pe jos. Duduiau pe sălile alea, iar milițienii 
4(şi u ri şţii fugeau care încotro apucau. Locotenent- 
colonelul „Litii t onţ era singurul ofiţer care rămăsese acolo. 
Mai era $tfiilialistul, nea Mihai, plutonier-adjutant.”2 

Percheziţia 

Il a ora 17.45, Ceaugşegştii au intrat prin spate şi au urcat la 
iMftil 1 Eu eram singur în biroul inspectorului-şef. Soldatul 
*e ta uşă mă anunţă: „Veniţi repede, că în camera de alături 
uiii. li Nicolae şi Elena Ceauşescu şi doi domni pe care nu-i 
sţțHtmu 1”. les din birou şi mă îndrept spre încăperea 
indicată loliliit. Bat la uşă, dau „Bună seara”. În încăpere se 
aflau (ii i cauşescu şi doi milițieni care nu aveau grade pe 
umeri, ifn 11 'seseră. Erau Paise şi Enache. Ceauşescu se 
plânge că fMtl Irădat. Zice: „Ştiţi şi dumneavoastră ce se 


petrece la tHttiţi 1. lra?”. „Da, ştiu, tovarăşe preşedinte”. 
Între timp, uşa tltmi hule, apar căpitanul Boboc, locotenent- 
colonelul Conţ şi o iilu (ionar, lonescuMihai. 
Neaşezămânlinieânfaţalor. Ei ni ii. Tgeau cu ochiul pe 
fereastră, se scanda „Jos comuniştii! ' ii' [. Iltira! Jos 
Ceauşescu!”. Stăteau amândoi în picioare şi t* H masă 
mare, neagră, care ne despărţea. Eram în biroul Ieftin 
lanţului. Conţ pune mâna la gură şi mi se adresează '|,tl. 
Rvlii Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 pe la 
spatele căpitanului Boboc: „Ce ziceţi, să le facem,. Tţji 
percheziţie?,. Eu fac semn că da. Ceauşescu observă 
sunteţi voi, mă, să mă arestaţi pe mine? Sunt preşedinicli 
tru! Secretarul vostru general. Sunt comandantul vosl ru!' 
sunteţi voi?”. „Mă numesc locotenent-colonel Conţ Ştei, uull 
Miliția Judeţeană Dâmboviţa. Dânsul se numeşte...” Dai „se 
recomandă: „Căpitan Boboc Ion, de la Unitatea Mi hi 1378,,. 
Conţ continuă: „Dânsul se numeşte Ştirbescu, D. M Ionescu, 
sunt reprezentanţii maselor populare,. Ce. Un rămâne 
surprins, se uită speriat la noi. Eu salt capul poslr 11 tanul 
Boboc, că era mai scund, şi zic: „Ireceţi la percheiţi La 
Nicolae Ceauşescu se duc Paise şi Conţ. La Elena m 11 
Enache. Intervine Elena: „Pentru ce să-mi faceţi mie peni 
ziţie? Şi soţului...” „Iovarăşa Ceauşescu, să nu aveţi nl'iwt 
dubioase asupra dumneavoastră”, i-am zis. „Nuam'i 
convingem”. Ea deschide o geantă în care avea 
medicament! Atât pastile, cât şi injectabile. Înăuntru - o altă 
genluţ. I Il mică, în care avea ruj, oglindă, pieptăne, fard, ce 
are de i IM o femeie. La percheziţia corporală, făcută 
sumar, nu i se),.! IT absolut nimic. Nu pistol, nu arme, nu 
bani, nu buletin. N -tfj nimic. Lui Ceauşescu îi dă Conţ 
paltonul jos, din palton | o agendă. Din haină mai scoate o 
agendă, mai verifica el pa guler, să nu aibă o pastilă d-aia, 
să se otrăvească. Îmi pre mi| doua agendă. Una era cu 
scoarţe albastre, una cu scoa rţe i „i Dintr-una lipseau două 
file. Nu se vedea nimic scris în rh 1 percheziţie i-am mai 
scos o batistă, două stilouri, avea in it* s-a uitat la el, l-a pus 


pe masă, i l-am dat înapoi. A mai toi „| de mărimea unei 
brichete, sculptată, de culoare maro. 
* 


x X 


Ilie Ştirbescu îşi continuă mărturia. „Apare maiorul M de 
la UM 01378. Intră, dă „Bună seara, i se răspunde IlH 
ştia că noi i-am făcut percheziţie. Se adresează, cu PUnl 
să-l liniştească: „lovarăşe preşedinte, să ştiţi că noi văi 
râăm protecţia,. Noi, adică Armata. Ceauşescu, furios 11 
cine mai eşti şi tu?”. Mareş era îmbrăcat în ţinută dei,i 

1,2 Interviu Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

LA MILIȚIE 

1 „arăşe preşedinte, mă numesc maiorul Mareş lon de la 
Mlalca 01378 şi am venit să vă asigur protecţie”. A luat loc 
f,,' noi, iar Conţ ne-a zis: „E bine să ne mutăm în camera 

I 1. Îl uri, că acolo avem un telefon cu fir direct, să putem 
iu, un legătura cu unitatea militară”. Ne mutăm din biroul 
mi. Liu lanţului Dureci în biroul adjunctului său. II poftesc 

II iMiişescu pe un fotoliu, pe Elena pe un fotoliu, eucu MI 
M slăm pe o canapea, pe colţul biroului se aşază Paise, la fi i 
11 ă merge Ionescu. La uşă rămân Conţ, Boboc şi Mareş, i 
misiunea să ia legătura cu unitatea militară, să nu mai 
'„nula intrarea manifestanţilor în sediu şi să pregătească 
maşină pentru escortă. Uşile se blocau pe interior cu nişte 
He Aveau grilaje.”1 

A 11 iicut de ora 18.00. Revoluţionarii îi încolţesc pe dictaii 
lai milițienii se pregătesc să-i încredinţeze Armatei. 

La judecata poporului 

|||i' Slirbescu: „Am stat acolo în birou. Ceauşescu îşi 
frăfituM mâinile, se uită pe tavan, n-are astâmpăr. La un 
moment im fit r: „De ce m-aţi adus aici, măi copii?,,. 
Răspund eu, că nu mai în vârstă: „Pentru cele bune şi cele 
rele făcute, tovalifp | ni 'şedinţe,. „Ce anume am făcut?,. „în 
primul rând, aţi Mi în ti t la Timişoara să se tragă în 
manifestanți, în copii şi-n m nevinovaţi, care nu 
participaseră efectiv la manifesmm I 'i iveau în stradă. De 


ce aţi făcut lucrul ăsta?,. „Nu este. Irv Il al!,."Cumnueste 
adevărat? Securiştiidumneavoastră n,,|i i acum în Capitală. 
Păcat că e televizorul în camera de a linii că v-aş fi arătat 
pe viu, să vedeţi ce aţi fost în stare să ||lf |lilui ţara asta”. 
„Dacă au tras şi trag securiştii, înseamnă 4 fl ui făcut 
datoria”. „E, să ştiţi că eu sunt comunist. Şi toţi rtl” mnt în 
sediu la ora actuală sunt comunişti. Noi n-am fi iN, In 
propriul nostru popor. Dacă securiştii îşi fac datoria, să |)ţii 
A şi noi o să ne facem datoria!”. „Nu eşti comunist, eşti ' l'tl. 
Rvlii Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 un 
trădător!,. „Trădător? Trădătorul cui? Pe cine trădc f trădez 
ţara, îmi trădez poporul? Te trădez pe dumneata i ne-ai 
trădat pe noi toţi!,. E surprins de răspuns. Îşi frăinai 
mâinile, se uită în tavan, n-are astâmpăr.”1 

Ştirbescu ştie de la televizor că „securiştii trag şi ai I în 
Capitală”. Informaţia se va dovedi o dezinformare |i 
calculată, dar în decembrie '89 populaţia nu avea de umle 
ştie asta. Credea cu sfinţenie ce se spunea la televizor. 

Totul se reia cu şi mai multă înverşunare. Povesteşle I 
Ştirbescu: „La un moment dat, Ceauşescu zice: „la spune u 
ce-am mai făcut?,. „Aţi lăsat poporul fără mâncare, făi. 1 
dură, fără lumină. Pentru ce chinuiţi poporul în felul, r 11 
Oftează şi zice: „Da. Am fost obligat să o fac. Am cumpi 
petrol şi gaze din URSS şi am convenit, în schimbul ace. Ou 
să dau carne şi alte alimente. Din cauza ruşilor sunt eu aiu 
aici, între voi”. Răspicat, aşa. Şi apoi: „Eu n-am făcuini 
pentru ţara asta, pentru Târgoviştea asta a voastră? V făcut 
combinatul ăsta siderurgic, platforma asta indusli i aici am 
fost arestat în ilegalitate. Şi asta e răsplata pe i mi-o 
acordaţi voi mie?”. „Da, este adevărat ce spuneţi 1 eu v-am 
spus de la început că sunteţi aici pentru cele cele rele. 
Pentru cele bune o să fiţi elogiat, pentru cele u li să daţi 
socoteală în faţa poporului”. Elena Ceauşescu a să iil 
apărarea soţului ei: „Hmmm. Aţi văzut voi oameni moi 
foame?”. lar eu: „Nu, tovarăşa Ceauşescu, am văzut oanu 
rozând oase”. S-a înfuriat, s-a strâmbat cu greaţă”2. 


Un nou respiro. Apoi, asaltul se reia. „Nicolae Ceau era tot 
mai frământat. Mă întreabă: „la zi, mă, şi ce-a în m făcut?,,. 
„Aţi ordonat demolarea satelor şi a oraşelor, aţi pământul 
oamenilor până lângă casă. De ce-aţi făcui Ca oamenii să nu 
mai aibă cu ce trăi?,. Când i-am spu i parcă l-am ars cu foc. 
Se ridică de pe fotoliu şi vine cu jt nul strâns la mine, să mă 
lovească: „Spune, mă, ce sale u* demolat eu?,, şi cu mâinile 
să mă strângă de gât. Eu mă api” spun: „Liniştiţi-vă, că vă 
spun imediat. Eu aveam stu pi 

MU, Ui 

1 Interviu Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

LA MILIȚIE 

„Nilii tk' albine, şi mergeam cu ei în zona Bucureşti, 
Giurgiu, ţtti]ţnv. Otopeni, 30 Decembrie, dar Miliția m-a 
hăituit...” 

(ţin apucat să-mi termin fraza, că parcă l-a transformat 
(lliitiH'zeu într-o stană de piatră. A rămas cu gura căscată, 
d Ilnilui scoasă şi cu mâinile aşa, către mine. Am crezut că 
Aţi n i Intervine Paise: „Vedeţi ce-aţi făcut? Poate-i plesneşte 
UIT 1 IIN de sânge şi amândoi o să fim traşi la răspundere. 
Vă (Mg nu mai purtaţi nici o discuţie”. Li era frică să nu 
moară I MH jeleu. „Bine, eu nu mai discut”, am zis. Văzând 
că ţine jptv, i cu el, Ceauşescu a început să facă paşi 
mărunți înapoi, d|mlele, până la fotoliu. Intervine Enache şi 
zice: „Lasă-i, fcft, "i, i se liniştească! Hai să-ţi povestesc, să 
vezi prin câte fţHl|'r (ii tim trecut până când am ajuns aici”. 
Şi mi-a povestit HMI, 1 ajuns la Protecţia Plantelor, cum a 
traversat oraşul cu (| iiun a ajuns la Răţoaia, cu vulpea şi 
aşa mai departe... Îmi Mtt'nlra în faţa Ceauşeştilor. lar ei 
ascultau şi nu l-au coni i ii nimic, n-au zis „Mincinosule!”. 
Înseamnă că Enache tiiHM adevărul.”1 bau mai poate 
însemna că Enache şi Paise conveniseră cu Jpinvrşlii asupra 
unui anumit adevăr. Dumnezeu ştie... 

Momentele tensionate de la Miliție sunt relatate şi de 
serpuliil major lon Enache. „Ştirbescu 1-a supus pe 
Ceauşescu Mnil În de întrebări. La un moment dat s-a 


enervat: „De ce * iţi înfometat?,,, „De ce ne-aţi demolat 
satele?,, „De ce pflţl vândut petrolul...?,. Ceauşescu s-a 
enervat, la rândul li VI a ripostat: „Cine v-a făcut casele 
astea?,, „Cine v-a |,it 11 îmbinatul...?”. Se înroşise, i se 
umflaseră venele la gât. I „tu Im lui Ştirbescu: „Lăsaţi-l, că 
se poate întâmpla ceva şi Hwi I' necaz!”2 

I[) rumul cel mai scurt e spre arest 

Ni v nluţlonarul Ştirbescu deşiră firul poveştii până la MI, 1 
Jşa se deschide din nou şi apare colonelul Ion Dureci, „IIILI 
II III Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 ' Inifi viu 
Ion Enache - Târgovişte, 12 iulie 2008 comandantul Miliției 
Judeţene. În spatele lui era locolou colonelul Ştefan Conţ. 
Conţ îi zice lui Dureci: „Fan ţi pas în faţă, să vedeţi că e şi 
tovarăşul Ceauşescu... Iovai Ceauşescu..., Dureci bagă 
capul, îi vede, zâmbeşte aşa la ironic, îl vede şi se retrage la 
el, în biroul de alături, să ia li tura cu superiorii săi de la 
Bucureşti. Apare şi maiorul i Mareş de la UM 01378. 
„lovarăşu' preşedinte, haideţi cunu! Aici nu vă mai putem 
asigura protecţie. Scandează ăia ji să intre cu forţa,. „Unde 
mergem? „La unitatea mililai i spune Mareş. Elena: „Nu 
mai plecăm nicăieri de aici!”. Uliu cuvânt îl are el. Mergem. 
Se ridică el, se ridică şi ea. IL iţi paltonul aşa, atârnat pe 
spate, ca pelerină, nu avea nici m să se îmbrace acolo. Îşi 
uitase mănuşile pe birou-nişte mai negre, de piele - dar i le- 
am dat noi, revoluționarii. 1 c |li aşa, la piept, şi căciula la 
fel. Ajunge în dreptul meu, n | mâna pe umeri şi îi salt 
paltonul, dar el: „la, mă, mâna 1* mine, că eşti un 
trădător!”. Fac un pas înapoi, iar Pai a iun pas înainte. ELîi 
saltă paltonul. „Şi tu eşti un trădat” i iei mâna de pe mine!, 
Hopa, s-a schimbat macazul! Li a anticamera aia, acolo erau 
şi Dureci, şi Conţ, şi Mareş Il Ceauşescu, iese Elena, iese 
Paise, iese Enache, ies şi eu | n E un hol mare, care face 
legătura între Miliție şi Securilaln etaj. O luăm noi pe 
drumul greşit, care cobora la arest. Şi i ne face semn cu 
mâna, „luaţi-o înapoi, că aţi greşit drunui coborâţi la arest! 
Sa | 


Ceauşescu tresare. E obosit, noaptea n-a dormil, III fost 
infernală, iar acum... Gândurile i se învălmăşesi i „arest”? 
Ce să caut eu în arest? Sunt comandantul supremi 
preşedintele Republicii Socialiste România! 

Dar se lămureşte repede că a fost o confuzie. Nu [li 
nimeni în arest, ca pe un infractor, ci într-o unitate nulii ca 
pe un comandant care trebuie apărat. Armata nu-şi Inhl 
niciodată comandantul suprem! Mai ales când e condusă de 
ralul Stănculescu, care nici nu stă de vorbă cu trădătorii. 

1,2 Interviu Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

LA MILIȚIE 

Surpriza Dinu de la Secu 

lile Ştirbescu descrie ultimele secunde petrecute de iMli'. 
Ii'şti în sediul Miliției. „Am coborât la parter. Şi acolo,! 1 la 
etaj, militarii erau aliniaţi cu faţa la perete, astupau ÎMI II] 
iile cu piepturile lor, să nu vadă revoluționarii de piA i ine-i 
înăuntru. Am coborât cu luminile stinse şi am LSLL I II ei în 
curtea interioară a Inspectoratului Ministerului h Ititeme.”1 
li 11 urte îi aştepta un Aro alb cu patru uşi, care era folosit 
ca M,ii i.l de serviciu a Securităţii. La volan, colonelul 
Gheorghe piu i R. 1 re tocmai îl scosese din garaj. Dinu era 
adjunctul şefupUci urităţii Dâmboviţa, colonelul Diaconu, 
care lipsea însă *” in.il multă vreme. In absenţa lui, Dinu 
comanda totul. 

Iile Ştirbescu: „Erau îmbrăcaţi în civil, dar nu puteai să 
disISt|ţi i, i e securist, că e miliţian, se întunecase. Urcă 
Nicolae fuţescu în Aro, că era cu uşile deschise. Urcă şi 
Elena, apoi NNI Hoboc. În faţă urcă Mareş, iar eu ocolesc 
maşina să văd mi, i' suie la volan. Când colo, ce să vezi? 
Tocmai urca în 111, u olonelul Dinu de la Securitate! Aoleu, 
zic, ăştia îl scapă, „IM, 1 il de dracu'! Pun mâna pe volan: 
„Ce e cu dumneata aici, n uii|i?” Nu eram un fricos, om de 
120 de kilograme la 46 de mm ii. Mgeam piatra aşa, de 
ieşea apă din ea. „Păi, sunt cu cei Îl lii Armată şi fac parte 
din escortă”, zice Dinu. „Cum, dumii. 1 L.. Ici parte din 
escortă?”. Şi intervine Mareş: „Hai, domn'e, ii |n mine nu 


mă mai cunoşti acum?”. Pe el îl cunoşteam, că... III cu mine 
şi e însurat cu o vecină de-a mea. l-am lăsat 4 eleni, dar i- 
am urmărit să n-o ia spre Bucureşti. Dacă se 

HMi IM Ceauşescu la putere, eram un om terminat”2. 

* 

* * 1 'i.1 i'ibuţia din Aro şi din cazarma UM 01417 putea fi 
alta Uiri nu exista insistența plutonierului Constantin Paise. 

Maiorul lon Mareş: „Când i-am băgat pe Ceauşeşti ' lil. 
Rvlii Ilie Ştirbescu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 în Aro, ca 
să-i aduc de la Miliție în cazarma Armaţii, i aşezat pe 
bancheta din spate. Am vrut să-i încadrez, cu ofiţeri de-ai 
noştri, de la Armată. L-am pus într-o parii' căpitanul Ion 
Boboc, iar în cealaltă voiam să-l pun pc lo (nentul-major 
Sorin Nica. Atunci, Paise a insistat să-l 1. Itl el, pentru că se 
obişnuise deja cu Ceauşeştii. M-am gâiulil dacă nu-l iau, 
umple lumea şi vin demonstranţii şi ne terni la unitate. 
Atunci l-am dat jos pe Nica şi l-am puspe l.I Iar în faţă - eu 
în dreapta şi Dinu la volan”1. 

Aşa a pătruns miliţianul Paise în unitatea militară haine 
albastre, de miliţian, dar fără epoleţi, pentru i.l smulsese 
mai devreme, pentru a nu fi linşat. 

Dinu, colonelul de Securitate, se afla în cazarmă illit 
decembrie. In calitate de conducător ad-hoc al Securită ţii 
|i 1 ţene (preluase comanda în absenţa comandantului Di. U 
m odată cu instituirea alarmei de război „Radu cel Fruin 
Dinu devenea adjunct al şefului Garnizoanei Târmi Aşa „s-a 
lipit,, pentru opt zile istorice, de biroul coloneii. Kemenici, 
în „unitatea militară de la gară”. 

Păcăleala lui Kemenici 

Maiorul Mareş rememorează acele clipe, când.1 li destinul 
soţilor Ceauşescu. „Colonelul Kemenici a piei, il unitate cu 
un Aro militar şi cu un camion. S-a dus cu 11. Faţa Miliției. 
Când a ajuns acolo, i s-a spus: „Aplecai Mu cu ei, prin 
spate!,. A fost extraordinară această mişcare am plecat pe 
o stradă şi am ajuns cu ei în cazarmă. (iu 1 venit Kemenici 
cu Aro şi cu camionul, a năvălit puhoiul revoluționari, veniţi 


din centru, de la Palatul Admini.li II voiau pe Ceauşescu, 
credeau că-i în Aro sau în cai ui Kemenici le-a zis: „Nu-i la 
mine. Controlaţi!”. Au coniln revoluționarii şi Aro, şi 
camionul, dar n-au găsit ninm 

2 Interviu lon Mareş - Târgovişte, 21 aprilie 2008 

LA MILIȚIE 

1 nit inelul Kemenici: „Am luat un camion cu soldaţi să ies 
-întâmpinarea Aro-ului care-i aducea pe cei doi. Aflasem că i 
i litlat au plecat demonstranți care, auzind că Ceauşeştii „i 
|, i Inspectoratul M. [., erau hotărâți să-i linşeze. Pe bule. „il 
ne apropiau manifestanţii, dezlănţuiţi... Am accelerat, ii tir 
L.. T Inspectorat am aflat că maşina cu soţii Ceauşescu ple- 
4gp n| re unitate pe un traseu ocolitor. M-am întors la 
unitate, Intrarea acesteia era ocupată de revoluționari, care 
forţau iltiniilerea în cazarmă. II voiau pe Nicolae 
Ceauşescu. Ei Hiarră deja că Ceauşeştii fuseseră preluaţi 
de Armată. Când "II văzut, recunoscându-mă, au avut 
impresia că în acel Util' ni, printre soldaţi, sunt ascunşi cei 
căutaţi. Am oprit, am Niii cat militarii din caroserie şi le-am 
dat voie să controleze, tiu tonvins, iar eu le-am spus că 
procedează foarte bine, că tabu ie să se manifeste şi în 
continuare, pentru că Nicolae t l,iita Ceauşescu nu sunt 
încă prinşi şi avem nevoie de ajufttl li ir pentru a nu-i scăpa. 
Am fost crezut, iar demonstranţii 4H u'intors la Palat”1, 
povesteşte Kemenici. 

Manevrele din seara de 22 decembrie, de la Târgovişte, 
uni povestite şi de maiorul lon Ţecu, unul dintre ofiţerii de 
iânmiiă de la UM 01417. „Pe 22 decembrie, pe la ora 17.30, 
MU nici i-a trimis pe Mareş şi pe Boboc la Inspectoratul ||| 
(eiin al Ministerului de Interne, să-l contacteze pe Dureci 
iti |ie (onţ de la Miliție. Pe la 18.10, Mareş mă sună şi-mi 
ţttttir i, 1 soţii Ceauşescu sunt acolo. Între timp, Kemenici a 
Mnll un telefon de la Palat. Era anunţat că un grup masivi”, 
It monstranţi a plecat de la Palat spre sediul Miliției, itiilu şi 
seama de pericol, Kemenici mi-a zis să rămân Militate să 
organizez primirea celor doi, iar el va ieşi în |ti 


demonstranţilor pentru a-i potoli. Am evacuat parterul 
niiindamentului, am stins luminile, am pus pază la intrări li 
lipiri, am vorbit la Punctul de Control de la poartă: „Dacă 
„tt, im Aro alb, lăsaţi-l să intre!”.”2 

Maiorul Ion Mareş descrie pericolele care i-au pândit pe ui 
i ratişescu, dar şi pe însoțitorii lor din maşina Securităţii, 
liui'l 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 ' Iltli'i viu Ion Ţecu - Târgovişte, 21 aprilie 
2008 pe traseul de câteva sute de metri de la Miliție la c.l. 
If Armatei. „Am trecut cu ei prin Gara Târgovişte Sud, în ou 
ţiile în care acolo erau între 500 şi 800 de oameni care sli i 
„Ole, ole, Ceauşescu nu mai e!,. Auzeau şi ei, din maşin să 
nu fie descoperiţi când treceam prin mulţime, i-am pii lângă 
banchetă, iar Boboc şi Paise i-au acoperit cu trupu lor. Am 
trecut încet, să nu-i irităm pe revoluționari, i ajuns în 
cazarmă. Soții Ceauşescu se aflau în spate, în”. TI de Paise 
în dreapta şi de Boboc în stânga. Eu în dreapla nelului Dinu, 
care era şofer.”1 

Pe 22 decembrie 1989, la ora 18.35, maşina Aro a Secuili 
Dâmboviţa, cu numărul l-DB-190, intra pe poarta UM (111 
In ea se aflau soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu. Aceştia ull 
bănuiau că nu vor mai ieşi vii din acea cazarmă. 

Episodul „Miliţie” 

Locul: Târgovişte (Miliția Judeţului Dâmboviţa) 

Sosirea: 22 decembrie, ora 17.45 (cu maşina-railm Miliției, 
Dacia 1300) 

Plecarea: 22 decembrie, ora 18.30 (cu maşina Al” 
Securităţii) 

Durata: 45 minute 

Personaje: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Ilie M 
bescu, col. Gheorghe Dinu (Securitate), mr. lon M, u cpt. 
Ion Boboc (amândoi de la Armată), col. Ion Din It. -col. 
Ştefan Conţ, plt. 

— Adj. Mihai Nicolae, plt. Consl.ml Paise, sg. -maj. lon 
Enache (toţi de la Miliție), suboill revoluționari 

1 Interviu Ion Mareş - Târgovişte, 21 aprilie 2008 


IAI NEA NEAGRA DIN CAZARMA toţii Ceauşescu au fost 
oripilaţi de condiţiile de trai din unitatea militară în care 
erau ţinuţi ascunşi. Dormeau m (r-un pat de fier, iar hrana 
era sărăcăcioasă. 

A 

Ţ n decembrie 1989, cea mai mare cazarmă din Târgovişte 
I era împărţită de două unităţi militare: UM 01417 şi ]J. UM 
01378. Cazarma se afla lângă gara din Târgovişte, ||vi de 
Liceul de Petrol şi la mică distanţă de Inspectoratul 'li ţnan 
al Ministerului de Interne (Miliție + Securitate). 

Vcretari de partid, în cele două unităţi militare, erau ill t 
umnaţi, ambii cu gradul de maior: Ion Ţecu, respectiv ti 
Mareş. Şeful lor comun era colonelul Andrei Kemenici, 
inaiidantul UM 01417 şi al Garnizoanei Târgovişte. Centru 
trei zile, destinele celor doi maiori se intersectează ' In ale 
soţilor Ceauşescu. Mareş i-a preluat de la Miliţie,! 1 |eru i-a 
întâmpinat în cazarmă, LI HI Ţecu: „Cât Kemenici era 
plecat, Mareş a sosit cu cei i In maşină mai erau Paise, 
Boboc şi Dinu. Am tras Aro întainlră rii principale a 
Comandamentului, am dat ordin solt 111111 circa 20 - să 
se întoarcă cu spatele la Comandament 

II laţa spre bulevard, „să observe orice mişcare din afara 
j'iii inii”. În realitate - pentru a nu-i vedea pe cei doi!”1. 

Iun Ţecu redă şi dialogurile care au avut loc la coborârea. 
„pi! Lor. „Din spatele Aro-ului, Nicolae Ceauşescu a desil, 
uşa şi m-a întrebat: „Unde mă găsesc?,. l-am răspuns: tiil. | 
viu Ion Ţecu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 „Sunteţi într-o 
unitate militară şi vă vom asigura P I apărarea,. „M-a luat 
Armata, deci,. A vrut să coboare ii ea n-a vrut: „Eu, nu... Ce 
caut eu într-o unitate militanţi Tocmai atunci venea o 
coloană de demonstranți, dinspre) „ Claxoane, lozinci, „Ole, 
ole, Ceauşescu nu mai e,... El, s|n iiii „Dă-te, dragă, jos, că 
suntem în siguranţă aici!,.”1 

Maiorul Mareş: „L-am ajutat pe Ceauşescu să se clei I din 
maşină. S-a uitat în stânga, în dreapta. Ea nu vom coboare. 
In final, i-a zis el să coboare, că e în ordine i linişte de 


mormânt. Ţecu şi Kemenici „curăţaseră, tot. Nu MI” era 
nimeni pe-acolo. Nu ne-a văzut decât ofiţerul de la podi 
Atunci, 'Ţecu 1-a luat pe Nicolae Ceauşescu la braţ şi [.1.L,! 
5 în Comandament. Eu am luat-o la braţ pe Elena Ceauşi 
1,1 Când am ajuns în hol, cineva a aprins luminile. Ţecu |n, 
to tise un birou special pentru cei doi. Era biroul locţiitorul 
4 pentru logistică - Biroul Servicii, cum îi zicea pe atunci ' 
stăteam şi dormeam în birouri din 17 decembrie, de C. Iml * 
dăduse alarma de război. In paturile acelea i-a mutai pe -l 
Erau paturi militare, de fier. Biroul se afla perete în pcid. N 
cel al comandantului”2. 

* 


x X 


Caporalul Dorian Dobriţa (19 ani) era militar în leim (] Din 
seara de 17 decembrie era garda de corp a colonelul 
Kemenici. Dobriţa a fost martor la sosirea soţilor Cea ie. În 
cazarmă. „Pe 22 decembrie, în jurul orei 18.00, coloiit u 
Kemenici a părăsit unitatea şi mi-a ordonat ca nimeni t | 
intre în birou înainte de a se întoarce dânsul. Eu am i.m. ] 
acolo, cu păturile puse-n geam. Ferestrele Comandamet 
111.1gj dădeau spre Bulevardul Castanilor, pe unde 
treceau revolut li] onarii, dar de unde ne era teamă că vor 
ataca terorişII1 In 1 de 18.30, în cazarmă a intrat un Aro. 
Au coborât câtcv. 1 11 soane, dar nu ştiam cine sunt. Era 
întuneric beznă. Au d.' | uşa, au intrat în clădire, iar cineva 
a zis: „Aprindeţi lum 111 lli '2 Interviu Ion [ecu - 
Târgovişte, 21 aprilie 2008 

PÂINEA NEAGRĂ DIN CAZARMĂ lunci i-am văzut pe 
Ceauşeşti. Erau la un metru de mine. H) simţit un şoc. Am 
dat din cap, în semn de salut.”1 

IV lângă feţele cunoscute, caporalul Dobri ţa a remarcat şi 
un jfUlioscut, pe care-l descrie astfel: „unul de la Miliție, 
slăbuţ, i mustaţă”2. Era plutonierul Paise, cel care nu se 
despărţise M Viuişeşti în ultimele 3 ore şi 45 de minute. 

I', use avea să rămână alături de cei doi dictatori până în 
Muia clipă a vieţii lor. Nu mai conta că era miliţian şi că se || 


Intr-o cazarmă a Armatei. Important era că pe străzi şi în 
iMlulate, reuşise să câştige încrederea celor doi fugari. 

Patriotul Stănculescu fuma încăpere în care sunt introduşi 
soţii Ceauşescu nu ir dormitorul” specia! Pregătit pentru ei, 
cel cu paturi de 

11 prima încăpere pe dreapta. Deasupra uşii, pe o plăcuţă, 
K,! „Comandant”. E biroul colonelului Andrei Kemenici. 

Maiorul Ţecu explică: „l-am dus în biroul lui Kemenici. I.mi 
prezentat, iar Ceauşescu: „Unde-i comandantul?,. Mi” 
probleme cu demonstranţii, s-a dus să-i liniştească..., H iv 
aveţi de gând?”. „Să vă apărăm”. „Ce ordine executaţi |f Ale 
cui?” „Ale comandanților noştri superiori”. „Bine, M* dar 
ale cui?”. „Ale tovarăşului generai Guşă”, mi-a venittuniui 
cap, ştiind că Milea nu mai e, iar al doilea în ierarhia ililară 
era Guşă. Atunci, revoltat, Ceauşescu a spus: „Să i -ivutaţi 
ordinele lui Guşă! E un trădător, la Timişoara iul a executat 
ordinele. N-a fost în stare să stăpânească hiflllii. A trădat. 
Executaţi numai ordinele lui Stănculescu, le ministrul 
vostru, am semnat decretul de numire i dimineaţă”3. 
Maiorul Ţecu simte că lucrurile nu sunt în regulă. Şi trece 
Ia lumi'. „Erau obosiţi, în biroul lui Kemenici nu erau 
condiţii r uilllină, era un singur pat. I-am dus în biroul 
ofiţerilor cu ' In Wviu Dorian Dobriţa - Bengeşti-Ciocadia, 24 
iulie 2009 liilrrviu Ion Ţecu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 
intendenţa, aflat perete în perete cu cel al lui Kemenii i hol, 
s-a deschis uşa de la ofiţerul de serviciu şi i-ani v.l capul 
locotenentului-major Iulian Stoica. După ce i-am l la 
„Logistică, cu Dinu, Mareş şi Boboc, m-am întors şi | 
chemat pe hol pe Stoica. II întreb: „Ce-ai văzut?,. „Am v,t 
ceva...,, „Vino după mine!,, şi am deschis uşa biroului un se 
aflau cei doi, arătându-i. „Aoleo, ce ne facem?!,, a speriat. 
„Dacă i-ai văzut, îi aperi! la-ţi armament, muniții postezi la 
uşa lor. Nu intră şi nu ies decât cei ce sunt aculu Kemenici. 
Nu-i mai vede şi nu află nimeni că sunt în un 11.11 „Am 
înţeles”, a zis Stoica.”1 


Din acel moment, pentru locotenentul-major Iulian Sli 
începeau trei zile şi trei nopţi irepetabile. Trei zile şi trei i u 
| în care viaţa şi moartea se întretăiau la tot pasul, bânln! 
Oriunde îi ascundea pe Ceauşeşti: în camionul militar, iul 
sau în dormitorul improvizat în Comandament. 

Căpitanul lon Boboc: „încă de când am intrat cu ei în 1 111 
în care aveau să-şi trăiască ultimele zile, am primit ord 
1111 păzesc înăuntru, în încăpere, să nu-i las împreună, pi- 
ni a evita o eventuală sinucidere. Stoica păzea încăpen, ii 
afară.”2 

* 

 & * 

Când povesteşte, maiorul Ion Mareş îşi trage sullii parcă 
pentru a nu pierde vreo nuanţă din tabloul de ului „între 
timp, a venit domnul Kemenici, care a evitat m i cât posibil, 
să intre la ei. În acel birou am avut eu prin discuţii cu ei. De 
faţă au fost Boboc, Paise, Ţecu. Paise veni „ uniformă de 
miliţian, doar că-şi rupsese epoleţii. „Mu Hi, ne-au zis să le 
aducem apă minerală; păi, de unde apă nil rală?! l-am 
întrebat dacă le e foame şi au zis că da. O fată la popotă - 
Ştefan Maria. M-am dus şi i-am spin şi cum. l-am zis că, 
dacă mor, să le spună copiilor şi mele. l-am spus să facă ea 
mâncarea şi să nu fie nimeni ' Interviu Ion Ţecu - 
Târgovişte, 21 aprilie 2008 

2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, [1'1'1' 

PÂINEA NEAGRĂ DIN CAZARMĂ ih't lorie între ea şi 
Ceauşescu. Să nu se atingă nimeni de fit Noi am încercat să 
ţinem secret cât mai mult. I-a adus „in la popotă. Pârjoale 
cu fasole, ceai... Asta a fost prima „nil A făcut un pic de 
scandal că „de ce pâine neagră?”. Şi „nill am spus că 
pâinea e pe cartelă, a întrebat: „Cum, pâine * mrlolă?,. 
„Foarte simplu. Noi suntem patru persoane şi „cin două 
pâini pe zi”, i-am spus. „Pâinea neagră e pâinea i ilnr 
români, asta mâncăm noi”. El zicea că nu ştie nimic lin tuale 
astea. A luat să guste din ceai şi l-a scuipat. Elena i ţipai „Ce 


faceţi, îl omorâţi pe Tovarăşu'? Nu ştiţi că are plu'l?!”. Păi, 
de unde să ştiu eu că are diabet? I-a adus apoi || (Mră 
zahăr. A gustat puţin, n-a prea mâncat. Mai mult a Uliii! Nu 
prea aveau ei poftă de mâncare.”1 

Momentul primei mese a fost surprins şi de căpitanul lon 
w*in „Le era foame. Le-am adus chiftele, ceai şi pâine neaţii 
da L.. | popotă. A gustat ceaiul şi l-a scuipat cu greață. A Muf 
al şi din chiftea, urmând acelaşi gest. „Ce-s astea?,, a zis. 
Atlui cţi-i ceai neîndulcit şi pâine albă!”, a zis ea. „N-avem. 
Alia i' pâinea pe care o mâncăm noi”, i-am răspuns.,2 „Si 
trăiţi, tovarăşe comandant suprem!” 

I ui dlenentul-major Iulian Stoica a surprins prima întâlHf 
ilintre Ceauşescu şi Kemenici. „La venirea Ceauşegştilor 
Militate, eu am primit de la maiorul Ţecu misiunea de a-iw 
11* pe hol, din afara uşii. Kemenici nu venise încă de la |mi 
Inratul M. I., când Ceauşescu insista: „Să vină coman- *i tuli 
lâu trebuie să vorbesc cu comandantul..., Când îlvăd |" ti 
meniri intrând în Comandament, îi raportez acest lucru. Itţi 
el I, asă-mă, măi, tovarăşe! N-am eu timp de asta..., S-a *n” 
ui hiroul său, unde-l aşteptau Dinu, Mareş şi Ţecu. Dar 
MIlşeNCU insista să fie chemat comandantul. In sfârşit, 
după tfiliniă-trei ore, Kemenici acceptă întrevederea. [i 
deschid 4fii lat el, din prag, ia o poziţie impecabilă de 
drepţi, salută ! fiili'i viu lon Mareş - Târgovişte, 21 aprilie 
2008 Vini.'1 I lomenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoiu, 1999 şi se prezintă: „Să trăiţi, tovarăşe 
comandant suprem ' comandantul unităţii”. A închis uşa 
după el, iar eu am ml nit. Se prezentase de parcă nimic nu 
se întâmplase, de | venise să primească ordine. Din acest 
moment, amâncc| nit suspectez, mă gândeam că e de 
partea lui! Ulterior mi-am revenit, întrucât, deşi Ceauşescu 
îl mai chemase de câteva Kemenici a refuzat categoric să se 
prezinte”.1 între ofiţerii din cazarma colonelului Kemenici 
apăi bănuieli periculoase. Bănuieli care în zilele 
următoare.] i să atingă cote catastrofale. 

* 


* ifSă fixăm „piesele”: în primele momente ale vieţii 
cazarmă, Ceauşeştii împărțeau aceeaşi cameră cu un I. Ipll 
de Armată (Ion Boboc), un colonel de Securitate (Ghem 
Dinu) şi cu un plutonier de Miliție (Constantin Paise) trei - şi 
Dinu, şi Paise, şi Boboc - se aflaseră în maşina cu care 
fuseseră aduşi Ceauşeştii în unitate. Boboc nu r, | părţea de 
pistolul-mitralieră şi de încărcătoarele cu C. Uli Era înarmat 
de război. 

Pe hol, în exteriorul biroului-dormitor, uşa era păii.1 doi 
militari înarmaţi: locotenentul-major Iulian Stoica şi i i| ralul 
Dorian Dobriţa. Caporalul explică: „Eu aveam pis 11il 
tralieră, iar locotenentul-major Iulian Stoica avea mitrali cu 
tambur. Şi aveam multă muniţie. Lăzi cu cartuşe, înc. [i 
toare pregătite. Trebuia să rezistăm”2. 

Ceauşeştii îi mai vedeau, din când în când, pe maiociui 
Ţecu şi lon Mareş, care interveneau în micuța „comunii, ii 
din biroul-dormitor atunci când situaţia o impunea. (| fi 
scump la vedere era colonelul Andrei Kemenici. 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, iw 

2 Interviu Dorian Dobriţa - Bengeşti-Ciocadia, 24 iulie 
2009 

TELEFOANELE LUI ILIESCU 

În seara de 22 decembrie 1989, după ora 19.00, ofiţerii |. 
Ire-i păzeau pe dictatori erau derutaţi de o dublă 
recomandare: şi Nicolae Ceauşescu, şi Ion Iliescu le cereau 
să aecute doar ordinele generalului Stănculescu! Iliescu 
iinea legătura personal cu cazarma de la Târgovişte, deşi li” 
ncea oră nu avea nici o funcţie în statul român. 

Cazarma UM 01417 Târgovişte. După instalarea soţilor 
Ceauşescu în clădirea Comandamentului, într-o încăpere 
aflată perete-n perete cu cea a (M) Imeiului Andrei 
Kemenici (comandantul unităţii), a încetul nebunia. 

> emcnici a căutat să anunţe cât mai repede „la centru” îl 
I aie în pază şi apărare pe Ceauşeşti. Dar conducerea de la 
„ti în oşti era încă difuză, nu fusese clar conturată. Kemenici 


nu p| i'Viict cui trebuie să se adreseze. De aceea, a luat 
legătura ni generalul Gheorghe Voinea, comandantul 
Armatei 1. 

Andrei Kemenici explică mişcările făcute în acele 
HtHiirnte: „Am apelat la şefii mei pe linie ierarhică. L-am 
KIH. II pe generalul Voinea, comandantul Armatei I, şi i-am 
HMurtiil situaţia celor doi. Când a auzit despre ce-i vorba, 
im Imit oarecum repezit. L-am simţit pe omul care nu vrea , 
M implice într-o asemenea „afacere” şi mi-a dat numărul 
lini | tinde-l1l pot găsi pe Stănculescu. L-am sunat pe 
generalul Mini iliescu, dar mi-a răspuns generalul Militaru! 
Nu i-am kţiint ilespre ce-i vorba şi l-am cerut pe 
Stănculescu. Acesta, calm, de parcă nu i-aş fi spus o noutate 
- dramatică peni mine - mi-a zis: „Bine. Ţine-i acolo şi mai 
luăm legălni Oricum, păstrează secretul absolut, să nu afle 
nimeni | nimeni! Reţine-i cu orice risc!"1. 

Aşadar, intră pe fir generalul Nicolae Militaru! Agcni 
sovietic nu deţine încă vreo funcţie oficială, e doar un pei 
onar rezervist, dar are acces la o informaţie esenţială: In în 
care se află, sub pază, soţii Ceauşescu. 

Ştafeta e preluată de maiorul Ion Ţecu, mâna dreaptă 
Kemenici în decembrie 1989. „După ce i-am adus pe Ceau 
în cazarmă, am sunat imediat la Bucureşti. Acolo nu vroiau 
audă. Noi eram subordonați Armatei. Sunam la comandai, 
Armatei I, generalul Voinea. Dar nu-l găseam pe Voinea, ia 
cu Petre Roman la Televiziune, când îl îmboldea Roman i 
spună la microfon. Noi nu ne-am uitat la televizor tot 
timpul, când am deschis, am văzut că e acolo. Cineva - 
generalii ] 1 locţiitor - ne-a dat telefonul lui Stănculescu. lar 
din momen respectiv, numai Stănculescu a comunicat cu 
noi. De ceh i multe ori, dânsul ne suna. Erau telefoane 
operative."2 

Declaraţia lui Ţecu ridică un semn de întrebare. IMIJ 
sincerităţii lui Kemenici. Acesta - după cum vom vedea 
introduce în discuţie pe generalul Voinea ca pe un factor 
presiune. O face, poate, şi pentru că în 1999, când Kenicn 


(devenit între timp general) dădea aceste declaraţii, VUM 
nu mai trăia ca să poată vorbi. 

Primul telefon al lui Ion Iliescu 

Când ofiţerii de la Târgovişte au luat legătura cu genei, i 
Stănculescu, se apropia ora 19.00. 

Kemenici continuă: „Nu după mult timp de la discuţia 
Stănculescu, când noi ne gândeam cum să organizăm de 
formarea, de la Bucureşti sună Ion Iliescu. Mă întreabă da. 

' Viorel Domenico - 

2 Interviu Ion [ecu - 

Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, IW 
Târgovişte, 21 aprilie 2008 

TELEFOANELE LUI ILIESCU li iriit ce i-a zis Stănculescu 
şi-mi spune: „îi ţineţi până triHlnn noi pe cineva să-i ia de 
acolo!”. Mă gândeam că reţinet.1 ila ar putea dura câteva 
ore. Deci, păstrarea secretului... Mlnlormarea pe toate căile 
trebuia pusă în mişcare...„1 lenţie: în acel moment, Ion 
Iliescu nu avea vreo atribuţie „latul român. El era doar 
directorul Editurii Tehnice, funcţie Ni 1 fire încă nu-şi 
dăduse demisia. 

În urma discuţiei cu Ion Iliescu, ofiţerii care-i aveau în mii 
pe Ceauşeşti la Târgovişte (coloneii Andrei Kemenici şi 
forghe Dinu, maiorii lon Ţecu şi lon Mareş, căpitanul lon 
(Jlrnc, locotenentul-major Iulian Stoica) au înţeles că omul e 
încredere, la Bucureşti, este generalul Victor Atanasie Hm 
ulescu. Cu eltrebuie să ţină legătura pentru a afla cum 
linile să procedeze în cazul celor doi „musafiri de lux”. 

Nlonelul Kemenici spune că în acele momente era măci- 
11 le nelinişti. „Cunumai câteva ore înainte, Ceauşescu avea 
fiL.. Il puterea. Acum se afla în posesia noastră, fără să ştim - 
n, i mai are sau nu puterea aceea fabuloasă, fără să ştim ce 
'tje i au rămas fidele, ce structuri secrete îl mai susţin. 
Eram! Literaţi, mai ales că oraşul vuia de manifestanţii care 
voiau i 11 n işeze, pentru că Televiziunea şi Radioul 
anunţaseră deja I TUF II Ceauşescu sunt arestaţi în 
Târgovişte. Revoluţionarii iliiUitii unităţile militare. De la 


Inspectoratul Ministerului > Interne, probabil, se scursese 
informaţia că „i-a preluat iinenici,... Ne era o teamă 
cumplită de revoluționari, mase manierii dezlânţuiţi, 
înfierbântaţi, în fond bine intenţionaţi, it Mul la nivel afectiv 
să scape de satrapi. Dar eu îi aveam în la modul concret, 
fizic. Eu nu puteam gândi la nivelul ii*el dezlănţuite. Aveam 
datoria să-i apăr pentru a-i preda il. U autorităţi.”2 

Al doilea telefon al lui Ion Iliescu 

T II moment critic a fost chiar în acea seară. Kemenici îl şi 
leşie în detaliu. „Eram sigur că reuşisem să îndepărtez ! ' 
ViniH Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 pericolul asaltării unităţii de către 
revoluționari, când prin telefon de la colonelul Alexe, 
ofiţerul care preluase coiuli rea judeţului Dâmboviţa. Suna 
de la Palatul Adminish. I Discuţia s-a purtat cam aşa: „Au 
ajuns, tovarăşe, la lin „Cine?” „Ei, cine... Ştii tu cine...” „N-a 
ajuns nimeni, In răşe...” „Măi, Kemenici, nu te juca cu focul! 
Sunt întrebat la Bucureşti, de la cel mai înalt nivel, şi nu 
ştiu ce să le pil „Cei de la Bucureşti să mă sune pe mine, că 
eu sunt nun dantul Garnizoanei! „Măi, Kemenici, oi fi tu 
comand. U Garnizoanei, dar judeţul este condus de mine. 
Eu portî 1111 e, răspundere. Tu spune-mi clar: este sau nu 
este la tine?, U dom'le?” „Iovarăşe Kemenici, vei plăti!”. 
Această de. U m-a bulversat. (...) Am mers mai departe pe 
cont propi executând ordinul primit de la Stănculescu: 
„Discreţie Iul răspunzi cu capul de ei!”."1 

Pericolul cel mare abia se apropia. Pe Kemenici îl trei li 
când relatează acele clipe. „După circa o jumătate de orăi 
că, incitate prin difuzoarele instalate în Piaţa din faţa Pa lai 
u Administrativ, miile de manifestanți strigau în cor: „Kei 
neii trădătorul!”. Deci, Kemenici îl reţinuse pe Ceauşescu 
peni a-l face scăpat. Nu trece mult timp şi aflu că 
manifestanţii Piaţă au de gând să pornească spre unitate 
pentru a-l sci mie Nicolae Ceauşescu din mâinile lui 
Kemenici. Atunci, ill*| rat, am pus mâna pe telefon şi am 
sunat la Bucureşti. Mal în la generalul Voinea, care m-a 


repezit, aşa cum îi era lui lin Mi-a dat de înţeles că de 
această problemă se ocupă r 1 siv Stănculescu. Până să 
formez numărul lui Stănculem mă trezesc sunat de lon 
Iliescu. I-am spus că este perii ni manifestanţii să intre în 
cazarmă şi l-am rugat să se comuni prin leleviziu ne că cei 
d oi au fost reţinuţi de Armată şi* i sub pază sigură, undeva 
lângă Târgovişte, şi urmează a judecaţi pentru crimele 
comise. În acelaşi timp, i-am pn | să ia legătura cu judeţul şi 
să-i angajeze pe noii condiu. M instalaţi la Palatul 
Administrativ în combaterea ideii ea eu avea de gând să-i 
salvez pe Ceauşegşti. Mai mult, i-am MU. 

'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1'111,1 

TELEFOANELE LUI ILIESCU i l'im Radio şi IV să se 
cazărmile Armatei, atât timp cât ptttitla este de partea 
Revoluţiei, pentru că altfel militarii vor HtlUi' Mi-a promis 
că mă va sprijini în acest sens.”1 

Kemenici evită să spună şi ce mesaj i-a transmis lon % M 
II, care n-o fi sunat doar aşa, ca să-l întrebe de sănă-!'l 
ostul colonel rememorează însă epilogul acelor întâm-0.1 
„In eventualitatea că revoluționarii din Târgovişte ar 1 
Mninit spre cazarmă, am scos câteva televizoare pe feres- 
(H-le i omandamentului, în aşa fel încât să poată fi urmărit 
lin ut radă apelul care urma să fie transmis la sugestia mea. 
ile oră şi cred că s-a luat legătura şi cu Judeţul, întrucât 
UmiHestanţii au fost întorşi din drum”2. 

„Recurgeţi la metodă!'7 

M.11 departe, colonelul Kemenici a rămas în legătură 
ttMiei. 1 cu generalul Stănculescu. „L-am sunat iarăşi pe 
HAIH ulescu, raportându-i situaţia şi cerându-i expres să 
urgent forţele necesare pentru a-i lua din unitate pe „1 
1101. Kăspunsul acestuia a fost dezarmant pentru mine: 
MhDiti-j acolo! Răspunzi cu capul de ei. li aperi ca pe tţtiiiln. 
I ochilor şi ţii legătura cu mine. Ai grijă, răspunzi cu i4|*iil. 


Înaintea acestei discuţii mai avusesem una cu Voinea. 1 
MKH nit, ţin minte vorbele lui cât voi trăi: „Bă, colonele, tu 
nu %ilt Irgi că eşti terminat?! Ori tu, ori el! Din Revoluţia 
asta nu ', |M|I 4mândoi! Bagă bine la cap: sau tu, sau el!,,. 
Legând cele niA discuţii, am înţeles despre ce e vorba şii- 
am raportat lui (Mm ulescu: „lovarăşe general, înainte de a 
muri ei, murim $ii Nn i dăm decât morţi!,. lar el: „Da, dacă 
va fi cazul, ui |! E|i la această metodă!”. Pentru mine a fost 
foarte clar, a 1|*l nidin: Ceauşeştii nu trebuie să fie răpiți, nu 
trebuie să fie i 11 1 el Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, 
Editura Ion Cristoiu, 1999 

Scoşi din unitate decât de către Stănculescu. Oricine a 
11111 ie* dacă ar fi încercat, trebuia împiedicat.”1 

Kemenici pomeneşte de formula ce avea să devin, î |, iu (în 
discuţiile dintre el şi Stănculescu în acele zile: „Recil1); |i 
metodă!”. Altfel spus, lichidaţi-i pe Ceauşegşti! „Accident i| 
fără procese sau alte „complicaţii”. 

Formula „Recurgeţi la metodă!” i-a fost sugerată gnu | 
lului Stănculescu, de la Bucureşti, de misteriosul revol 11 ţ 
ii mi Gelu Voican Voiculescu. Stănculescu avea să declare: | 
iii| o insolită dizertaţie despre Descartes, Recursul la 
nichuMi raţiunea de stat, debitată pe un ton egal şi detaşat, 
în emilii cu ochii deveniți scăpărători, Gelu Voican 
Voiculescu mi i propus direct o variantă a suprimării lor 
imediate,. ' V... Ul un general al Armatei Române primea 
indicaţii de la un. | „cartezian”! 

Mesajele transmise de Ion Iliescu i-au bulversat pe, 1i| rii 
din grupul de comandă de la Târgovişte. Favorilul u lor 
structuri de la Bucureşti (Armată, Televiziune, gui| 
staliniştilor lui Brucan) le cerea militarilor din Garnbtutu 
Târgovişte să asculte ordinele generalului Stănculesi 

Problema era că acelaşi îndemn venea şi de la Nn | 
Ceauşescu! Mărturia maiorului lon Ţecu, confirmată 1 a 
maiorului lon Mareş, reproduce clar reacţia fugarii lun 11 a 
aflat că ofiţerii ascultau comanda generalului Ştefan, uf 


şeful Marelui Stat General. „Să nu executaţi ordinele | 
Guşă! E un trădător, la Timişoara nu mi-a executat ouluu i 
N-a fost în stare să stăpânească situaţia. A trădat. FACI IIIH 
numai ordinele lui Stănculescu, el este ministrul vowltţ am 
semnat decretul de numire azi-dimineaţă”3, le.1 | |fj 
Ceauşescu. 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['1'1” 

2 Dorian Marcu - Moartea Ceauşeştilor, Editura Excelsior 
C. A., 1991 

3 Interviu Ion Ţecu, Ion Mareş - Târgovişte, 21 aprilie 
2008 

TELEFOANELE LUI ILIESCU iiliţerii simțeau că se 
învârteşte pământul cu ei. Ion prin telefon, şi Nicolae 
Ceauşescu, aflat faţă-n faţă jjpl, le spuneau acelaşi lucru: să 
aibă încredere în generali Mmculescu. Atunci le-au încolţit 
în minte tot felul de Hllcli. Pentru cine „joacă” Stănculescu? 
Este de partea llvnluţiei sau a dictaturii? Cum poate fi 
„recomandat”, în (plaşi timp, şi de Ceauşescu, şi de cel 
care-i spune „tiran” Ceauşescu? 

Iliescu şi Militaru or să ne termine!” u cât înaintau în 
noapte, soţii Ceauşescu încercau să se Umiodeze cu 
condiţiile din cazarmă. Trecuseră aproape zece r de la fuga 
cu elicopterul de pe sediul CC al PCR. Zece ore (ni HIV 
schimbaseră uriaşele lor birouri de lucru - Cabinetul 1 ţiia 
b! Netul 2 - cu o încăpere pătrăţoasă, de şase metri pe 
fjH1, rare le era şi dormitor, şi toaletă, şi sală de mese. 

În primele ore de protecţiedetenţie (nimeni nu ştia exact 
„ii 'i. ] statutul lor), Ceauşeştii au încercat să se informeze 
des- /tii 1111 a ţia de la Bucureşti. Au cerut să le fie adus 
unităţii. 

În lipsa televizorului, i-au descusut pe cei cu care 
împărlptl încăperea. Şi Nicolae, şi Elena erau firi 
iscoditoare. Puse „C la cap, mărturiile militarilor de la 
Târgovişte suferă de fitli' stângăcii, repetiţii sau chiar 


contradicții. Probabil că, Rftrnlo de dialogurile directe cu 
soţii Ceauşescu, au existat ţi („reluări în nume propriu ale 
unor poveşti trăite şi spuse fŞrtillii. Pe fond însă, rămân 
mărturii valoroase - singurele în * „n 11, S să reconstituie 
ultimele trei zile din viaţa lui Nicolae fHIIŞI'SCU. 

* 


XX 


Povesteşte maiorul Mareş: „In noaptea de 22 spre 23 Îl”ti 
nibrie au fost mai multe discuţii între soţii Ceauşescu. Se 
(Hffn. Ui despre cine conduce ţara. Nu ştiam. La un 
moment 

A dat l-am văzut pe Ion Iliescu şi le-am spus şi lor. A fosli 
gurul moment în care el s-a repezit la ea. A zis: „Vezi? 11 zis 
să-l termin şi tu ai zis că-i suficient să-l marginal ir In rest, 
ea a condus toate discuţiile. Apoi, despre Milil. N „Agentul 
ăla KGB,. Când a aflat de Sergiu Nicolaesm rămas mască: 
„Ce mai vrea şi ăsta? L-am lăsat să se plunl prin toată 
lumea...”1. 

Caracterizările făcute de Ceauşeşti noilor conducălnu 
României au fost reproduse în detaliu de căpitanul Ion Hi il 
în cartea Ceauşescu la Târgovişte. Dialogul dintre dicl. Ilm 
ofiţeri avea loc la puţin timp după ce se instalaseră cu lo|n 
dormitorul improvizat din Comandament. 

„Cine conduce acum?”, a întrebat Ceauşescu. „Ilie... Hi- 
am spus eu. „Cine?,. „lliescu,,. „Cine mai e şi ăsta?, N” 
amintea. Rămăsese surprins. Intervine ea: „Cum, nu l pe 
Iliescu? Ala...” Şi-a amintit: „A, ăla... Nu m-au lăsiil termin. 
Nici voi! (către Elena) Voi sunteţi vinovaţi. Niii, n u nu m-aţi 
lăsat să-i destitui pe Milea şi pe Guşă. Ăşti. 1 u trădători de 
neam şi ţară! Trădătorii nu vor altceva doi ii ne ia ungurii 
Transilvania şi să distrugă România, s-o în mizerie...”.”2 

* 

A * 

A doua zi, pe 23 decembrie, pe când era ascuns iutii 
camion militar (PCM - punctul de comandă mobil), în di | 
zitivul de luptă din spatele cazărmii, Ceauşescu se interVM. 


Din nou de noua conducere de la Bucureşti. Povesteşte 
capii nul lon Boboc: „După o perioadă de acalmie, el mi s-a 
a.li sat iarăşi: „Cine conduce Armata?,. „Generalul Mililan 
„Cine? Păi, ăsta-i agent KGB, e omul ruşilor! Eu îl nunii 
ministru pe generalul Stănculescu... L-au terminat, sărai ui 
L-au dat jos şi pe ăsta... Trădătorii!” „3. 

Momentul este relatat şi de un alt participant la an scene 
istorice, locotenentul-major lulian Stoica. „Ani m la baterie, 
să le aduc ceva de mâncare, plus apă şi ce.il '2 Viorel 
Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 
[111,1 

TELEFOANELE LUI ILIESCU 

ALtI'. Cred că am stat mai mult de o oră. Şi am căscat şi eu 
mi a la televizor, era unul afară, scos şi pus pe nişte lăzi din 
Mvd mari. Era transmisie din Studioul 4 şi am văzut şi eu ce 
4* pe acolo, cu Dinescu, care se perinda pe acolo, cu Sergiu 
%t|luescu, era Iliescu prin mulţimea aia... Am văzut şi eu 
f| Rt) conduce ţara, ce mai e pe la Televiziune, am întrebat t* 
acolo ce s-a mai întâmplat. Când ajung la camion şi pun ii 
lele pe masă, au zis că am întârziat prea mult. „Ai auzit i* |, i 
radio sau la televizor ce se întâmplă prin Bucureşti?”, ţt* 
întrebat el. „Au militarii şi ofiţerii lor un televizor scos (fpiA 
şi am văzut mai multe persoane acolo, la televizor. Ce ia 
Mirprins e că scrie Studioul 4, are altă siglă, strigă unii „4 
alţii pe acolo... E unul, poet, Mircea Dinescu...,. Şi atunci 
pepe ea: „Cine, poetul ăla? Ce să caute el acolo? E dement, 
amintit şi de Caramitru. Ea: „Au ajuns actorii să apară 
public şi să spună... Şi ce spun? Spun despre noi?,. Am Hiat 
să le spun direct, aşa. „Şi cine mai e?,. „E regizorul Iplu 
Nicolaescu,, zic, îl cunoşteam din filmele lui. Ea, pe [II lun 
zeflemitor: „Uite, vezi cine a ajuns să ne... Şi zice ceva In ile 
n0i?,. Zic: „Da, dânsul zice de rău... Se întoarce către 
nuşescu: „Ai văzut? l-am dat voie să plece, a avut paşaftyl 
meargă în străinătate, a avut mână liberă de la noi... 


târfele |Hiii potul lui... Pe mâna cui a ajuns ţărişoara asta...! 


„ Vorbea „ni mult ea.,„1 l'entru locotenentul-major Iulian 
Stoica, „interogatoriul, au meheiase. „Şi cine mai e la 
televizor?,, m-a întrebat ea. lun Iliescu”, zic eu. Auzisem 
vag de el. Atunci s-a înfuriat un el, s-a ridicat de pe băncuţă 
şi a făcut aşa la ea: „lunum-ai HtuL. Il în cauza ta se 
întâmplă asta... Nu m-ai lăsat să-l termin, tifive.lcă ne 
termină el pe noi!”. Cât era ea debăţoasă, la faza MM un a 
mai reacţionat. lar el, către mine: „Şi ce face, măi?”. In 
Studioul 4, acolo, dă dispoziţii,. „Uite, uite, ăsta o să 
imliic.1! Nenorocitul ăsta împreună cu Militaru, pe care tot 
ni I al protejat... „Nu l-am protejat eu, a avut o problemă 
cui 11 1 el Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoiu, 1999 una din fete, a fost bolnavă., „Spion 
sovietic, spion sm dovedit. Tu i-ai pus. Din cauza ta. Tu nu 
m-ai lăsal lucrurile pe care le hotărâsem. Să-i terminăm. Ai 
să vi or să ne termine ăştia doi pe noi!,.”1 „Ăştia doi” erau 
Ion Iliescu şi generalul Nuni Militaru. 

Cine e „Marcel”? 

Mai mulţi martori-cheie ai evenimentelor din caun vorbesc 
despre o frază misterioasă rostită de Elena Coaie, în mai 
multe rânduri. „Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?” i fi adresat 
„savanta” tovarăşului ei de viaţă şi de moar li 

Maiorul lon Mareş rememorează o discuţie puri, Hi biroul- 
dormitor al Ceauşeştilor, în seara de 22 deccinh „Eram în 
cameră eu, Boboc şi Paise, plus Ceauşegştii avut un dialog 
mai lung, iar spre sfârşit l-am întrebai ce nu aţi rămas în 
Iran?”. lar el, revoltat: „Cum să i.tn în Iran?! Aici este ţara 
mea!”. S-a întors cu spatele la în şi a început să discute 
încet cu Elena. Şuşoteau ceva (de înţeles. Am auzit doar o 
întrebare a ei, adresată lui văzut ce ne-a făcut Marcel?,,. 
Cine-o fi Marcel şi ce-o 111 Dumnezeu ştie!”2 

Misterioasa frază este confirmată de maiorul Iulian | 
Locotenentul-major lulian Stoica oferă detalii. „Replii a „Ai 
văzut ce ne-a făcut Marcel?,, a fost rostită de ea. Ui sându- 
se lui, chiar în data de 22, pe la şapte şi jumătate m* cam la 
o oră după ce au fost aduşi. Erau în încăpere cu Mu [ecu, 


Dinu, Paise, Boboc. Când a făcut afirmaţia asta, ea ei o 
picioare. El se afla jos, pe scaun. Ea s-a apropiat de el şi alai 
zis, scurt, aşa: „Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?,. Şi ela il.it 
cap. Am înţeles tâlcul acestei discuţii după vreo doi an i M. 
Aprins figura asta şi a ţinut-o minte... Şi tot ne întreba nilu 
ce s-a terminat acolo totul, până când am aflat de la Mai,” 
de la Ţecu. Că desluşiseră povestea, pe acolo, pe la Bucin. 

1 '2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['111,1 

TELEFOANELE LUI ILIESCU 

IM itlint care a fost întreaga enigmă. În opinia lor, Marcel 
ar fi *,l iogu Rădulescu. Acesta, împreună cu un grup din 
jurul „ fi insistat pe lângă Ceauşescu să facă mitingul din 21 
piiitlbrie, care avea să-i fie fatal. „Marcel” spera, probabil, | 
lucrurile o vor lua razna şi că se ridică şi Bucureştiul, după 
'iHii. Oara. La asta se referea Elena Ceauşescu.”1 

Iulian Stoica spune că „Marcel” a mai fost invocat şi pe 23 
lenibrie, când Ceauşeştii erau duşi în punctul de comandă 
(jul,i I, „ Au discutat şi pe 23 ceva despre chestia asta cu 
Marcel, i*i nici acolo nu mi-a fost clar, să fiu eu sigur că e 
vorba desfţY 1. Ogu Rădulescu. Îşi reproşau greşeala făcută, 
de a avea Miniere în „Marcel”. Şi vorbeau despre amestecul 
străin, îl, N pe Marcel în contextul intervenţiei străine.”2 

Ai claşi Iulian Stoica declara, în 1994, Comisiei Senatoriale 
piti a Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989: „Unii 
m h|MJK că Marcel ar fi fost Mihail Gorbaciov...”3. 

1 a eu de crezut că la Gorbaciov se refereau Ceauşeştii. În 
iMml', varianta Gogu Rădulescu pare plauzibilă. Până la 22 
Pt”iinlrie 1989, Gogu (Gheorghe) Rădulescu a fost membru 
itetul Politic Executiv al CC al PCR, deţinând funcţiile 

1* vii cpreşedinte al Consiliului de Stat şi preşedinte al 
Curţii 4 i niil rol Financiar. La Revoluţie avea 75 de ani. 
Comunist „iile. L. din 1933, a urcat în ierarhia de partid 
graţie legătutl N. Ile speciale cu Moscova. Soţia sa a fost 
colonel NKVD „li Hiioşul KGB). De altfel, în vâltoarea 
evenimentelor din pi fimbrie 1989, Ceauşescu şi alţi 


membri ai CPEx îl bănuiau H ljngu Rădulescu că e agent 
sovietic. 

Ihipă Revoluţie, Gogu Rădulescu a avut parte de un 
I„(rtnient preferenţial din partea noii puteri. El a fost scosi 
şeni din „lotul CPEx”, care era judecat pentru vina ciin li vă 
de a nu i se fi opus lui Ceauşescu în şedinţa din 

II tieiembrie 1989, când dictatorul a ordonat să se tragă 
MM piilru ani în închisoare. Excepţiile au fost Constantin 

P* Vii u ri 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoiu, 1999 inii ni Sloica - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie 1989”, 1 iunie 

Dăscălescu, Gogu Rădulescu şi loan Ursu, demnitarii 
„clubul sovietic”. 

Mai există o variantă pentru misteriosul „Marcel” invin de 
soţii Ceauşescu: Marcel Shapira, şeful masoneriei roitul în 
exil. Nicolae Ceauşescu avea multiple legături cu n mai ales 
valutare. Dar conexiunile lor din acele ultime ilr. Regimului 
au rămas învăluite în negura timpului. 

OALA DE NOAPTE A COMANDANTULUI SUPREM 

IM (, „arma de la Târgovişte, fostul dictator trecea prin 
Miomente de furie şi de umilinţă. El şi soţia sa stăteau 
„tthesuiţi într-un pat de fier şi îşi vorbeau în şoaptă. Din live 
de siguranţă, ei nu erau duşi la WC-ul de pe hol, lil făceau 
nevoile într-un bidon de plastic, la adăpostul IIMUI 
paravan, chiar în camera în care dormeau. 

A 

Tuli mp ce, la Bucureşti, un grup de „emanaţi” se instala | 
L.. | putere călcând pe cadavre, Ceauşeştii îşi continuau 
JLlrământările în cazarma din Târgovişte. În clepsidra |Il lor, 
nisipul se apropia de sfârşit. 
ntat şi soţiei sale. „Le-am vorbit frumos, cu „tovarăşe ţiu 
linte, şi „tovarăşa Ceauşescu, 1, spune caporalul Dorian 
I'tiţ. I Colonelul Kemenici i se adresa respectând ierarhia 'f 
N. I: „tovarăşe comandant suprem.”2 


Vi. Ijii reală nu mai semăna însă câtuşi de puţin cu cea ail 
(i demnitari. Hrana sărăcăcioasă, încăperea austeră i-ii na 
precară îi făceau pe soţii Ceauşescu să se considere iii li F. 
Rabă prizonieri. Erau oarecum mulţumiţi că sunt păziţi, (în i 
ale spaime trăseseră de-a lungul zilei de 22 decembrie, Lia 
11 escopereau crunta realitate: îşi făceau nevoile într-un 
bm ile plastic, în camera în care dormeau. Recipientul 
folosit luli rviu Dorian Dobriţa - Bengeşti-Ciocadia (Gorj), 
24 iulie 2009 ca oală de noapte se afla după o perdea, la 
câţiva metri de | Paise şi Boboc ieşeau, pe rând, şi duceau 
bidonul la WI din capătul holului. „Pe ei nu-i duceau la WC 
din molivn siguranţă, să nu apară probleme”1, spune 
caporalul Dolm 

Patul din mijloc 

În Comandament, Ceauşeştii locuiau într-o în, ij aproape 
pătrată (5,70 metri peretele exterior, 5,90 metri | i laterali), 
cu înălţimea de 4,00 metri. Camera avea două Iru mari, 
înalte, cu grilaj de fier. Ferestrele erau acoperite CLi j „i la 
fel ca în biroul comandantului, situat alături. Astfel, Ni, şi 
Elena Ceauşescu nu puteau vedea ce se întâmplă în, l celor 
patru pereţi. In schimb, auzeau ce se scanda în sli. I, In 
cameră se aflau trei paturi militare, de fier, care în n ţile 
precedente, începând din 17 decembrie, serviseră d culcuş 
pentru câţiva ofiţeri din conducerea unităţii. In de 22 
decembrie, după aducerea dictatorilor în ca. 

— U Elenei Ceauşescu i-a fost repartizat patul din partea 
IIIIM] de lângă peretele care despărţea camera de biroul 
con I tului Kemenici. Nicolae Ceauşescu a luat în primire 
palul mijloc. După o vreme, cei doi şi-au rugat păzitorii să i 
1.”- stea împreună. Militarii au acceptat, iar Tovarăşa s-i im 
alături de 'Tovarăşul, în patul din mijloc. Din acel num cei 
doi nu au mai fost despărțiți. S-au ghemuit unul 1 celălalt, 
mângâind u-se şi vorbindu-şi în şoaptă. 

În partea dreaptă a camerei, aproape de uşă, erao, 1 
teracotă. Era o sobă pe gaze. 


Pe partea stângă a încăperii se aflau, în ordine, o chlil 
izolată cu un paravan înalt, de plastic (lângă perei el, 1 spre 
hol), un birou cu patru scaune (la mijloc) şi un |MI 
fereastră). Acest al treilea pat din cameră era folosii, pe i 
sau simultan, de cei doi paznici din interior ai Ceauş, ',n 
căpitanul lon Boboc şi plutonierul Constantin Paise 

1 Interviu Dorian Dobriţa - Bengeşti-Ciocadia (Gorj), 24 
iulie 2(10” 

OALA DE NOAPTE A COMANDANTULUI SUPREM 

1.1 intrarea în biroul-dormitor se afla un alt paravan, 
preşul cu o uşiţă pe partea dreaptă. Peste acel paravan, 
care i, i mai scund decât cel din stânga, se putea privi în 
cameră, Mi intrarea era posibilă doar pe uşiţa dinspre sobă. 

În încăpere nu era televizor, dar prin perete se auzea, 
pierit, '. Onorul televizorului din biroul comandantului 
unităţii, tilunclul Andrei Kemenici. Ceauşeştii nu puteau 
auzi cine şi 


* Vorbeşte la TVR, dar acel bâzâit le stârnea curiozitatea. 
* 


x X 


1 M'icuţie din seara de 22 decembrie, imediat după masă, 
(Mie căpitanul Boboc şi soţii Ceauşescu. Povesteşte ofiţerul. 

I am întrebat: „Ştiţi situaţia de la Timişoara?”. EL: „Nu „ti,! 
Il ordin să se tragă,. Era nervos, agitat, ar fi vrut să conlliiic 
Iraza, a bâlbâit ceva, dar a intervenit ea: „Linişteşte-te, ÎU 
iile... Nu te mai agita,. Il lua în braţe, îl mângâia pe obraz, 
m păi... Ea: „Şi câte am făcut noi, Nicule, pentru ţară şi 
|, 'iL.. Am construit oraşe, combinate, am achitat datoriile ii 1 
ne... Şi acum să-şi bată joc de noi, să organizeze lovitura h* 
'it.il. Dar lasă, o să vadă poporul că trădătorii vor răul Ill 
Cum te cheamă? De unde eşti?”. Nu i-am spus cum mă IM 
HII, I, i-am zis doar că sunt din Piteşti. „Şi nu-ţi place cum 
nulă oraşul? Câte blocuri... Păi, aşa era pe timpul părinţilor 
|i i Ate am făcut şi în Piteşti...!” „Poporul a construit totul”, 
ni 11. |.puns. Lui i-am cerut voie să-mi aprind o ţigară şi mi- 
a nul', [) e atunci, am fumat întruna şi nu-l deranja. De fapt, 


0=. Î, i nici nu observa. Era ca un leu în cuşcă, se plimba de 
'In i olo, nervos, agitat, pe gânduri. II întreb: „De ce aţi 
pieii. Lin (omitetul Central?”. „Am greşit, nu trebuia să 
plec... H. |.in, isă rămân, să spun poporului...” „Şi cum aţi 
plecat?” t 'ml elicopterul şi am vrut să merg într-o 

clasă munciţi, puternică, să-i pot aduna şi să le spun. Apoi 
ne-am nMn pt.il spre Târgovişte, unde auzisem că e linişte. 
Dar ntt „In iat lângă Titu. Am luat de pe şosea o maşină 
roşie, apoi una albă şi am vrut să ajung la Combinat să le 
vorbi muncitorilor., „| 

Slalom printre amintirile căpitanului Boboc. „Se lăut 
miezul nopţii şi el mi-a cerut să le aduc un televizor. I,” spus 
că nu mai e program, că programul se întrerupt! 1 ordinul 
dânsului la ora 22... 1 se făcuse foame. Mi-a u t să-i aduc 
brânză dulce şi apă minerală. l-am spus că n.tv iar el s-a 
înfuriat: „M-aţi adus aici să vă bateţi joc de mini Sunt 
preşedintele României şi comandantul vostru su p rvini,Vă 
rog să mă înţelegeţi, nu avem în unitate brânză du lu nici în 
oraş n-am văzut aşa ceva. Şi nici apă minerală, i, ua plată e 
otrăvită de terorişti,. „Cine sunt ăştia?, „Dai. Li ştiţi 
dumneavoastră, eu de unde să ştiu? Au tras în po| i acum 
trag aici. Noi suntem atacați şi ne apărăm,,. Af. U.l trăgea. 
Ceauşescu era înfricoşat. Zice: „Vreau să mă din e|l 
Comitetul de Partid, la tovarăşul Găvănescu!, „Nu su piu 
acum, trebuie să vă asigur securitatea... N-auziţi ce-i af. Uii 
Demonstranţii erau înstradă. Scandau „Ole, ole, Ceauşi „.im 
maie!,. S-a concentrat un moment şi a descifrat mesajul u li 
din stradă. Li s-au întunecat privirile şi lui, şi Elenei. Alim. | 
el şi-a recăpătat încrederea în mine, în Armată chiar.” 

* 

* * „EI se frământa, se agita ca un turbat. Ea: „Nicule, ii 
uşii te-te!... Hai să te culci, că e târziu...” A ascultat-o, s-a 
lun,. 

Pe pat. Ea aţipise. El n-a închis ochii. S-a ridicat şi put să 
se plimbe prin cameră. Venea lângă mine, se opu * i dreptul 


meu şi mă fixa cu nişte ochi înfiorători, voiml P Uil să-mi 
destăinuie ceva. Mi-era frică să nu mă hipnolii 71 şi-mi 
schimbam privirea din ochii lui. Atunci, pleca L. Mnlea, o 
mângâia, schimbau câteva priviri, comunicând în li. , 
discret, punându-se de acord... Camera aceea îl sufoi, ii ,, 
într-o stare de nedescris, ceva între aroganță şi supuneri ml 
ii putere şi neputinţă, între pisc şi prăpastie.”3 '2 Viorel 
Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 
[111,1 

OALA DE NOAPTE A COMANDANTULUI SUPREM 

În noaptea de 23 spre 24 s-a tras puternic, îndeosebi în 
*I|I£, în dispozitivul unde fuseserăm noi de cu ziuă. Elivi'. |] 
stare. N-a pus geană pe geană. Se tot frământa şi se 4 
deplasa de colo-colo în încăperea strâmtă în care 
suprat,„(ii|nm. Ea, în schimb, mai aţipea. Stătea întinsă în 
pat şi o 1 lui a din când în când somnul. Era ca un cadavru. 
Dormea i BUM deschisă, cu mâinile pe burtă. Avea o piele 
uscată şi NA. Aveam impresia că-i moartă.”1 

* 


** h''.'4 decembrie, trăirile căpitanului Boboc iau direcţii 
(d,„*luşite. „S-a pornit iar potopul de gloanţe. Prin geamul în 
care ne aflam nu a trecut nici un glonţ. Deci, nu fuselAtii vi. 
Aţi. In acest timp, el s-a arătat foarte speriat. Intrase 
punică. O sfeclise. „Ce e?” „Suntem atacați!” Cât s-a tras, 
au i uniinţi ca nişte copii, căutând locuri mai ferite. Simţeai 
fi uni funcţionează instinctul de conservare, de apărare... 
Mpl această furie războinică, au reînceput plimbările lui 
nerWM prin cameră. Nu erau trasee fără sens, ci erau 
gânduri MI lerate în mişcare. Dar cine să le descifreze când 
eu eram Murmit de o săptămână, lihnit de foamea pe care 
n-o mai ÎH|I am, părăsit de şefi şi de subordonați, 
dezorientat şi fără Illii nia | ii, lăsat pradă pustiului de 
gânduri venite de peste tot, i* iu laţă cu cel mai pândit şi 
vânat om al acelor zile.„2 In acest context, căpitanul Boboc 
trece prin alte provocări fv I pun la încercare. „In acea 
cameră erau şi câteva cărţi ui iu învăţământul politico- 


ideologic, necesare ofiţerilor în lucraseră acolo. El a luat o 
asemenea carte, a frunzărit-o Ivii llmp, incapabil să se 
oprească asupra unei pagini, apoia Nil It o, oftând, de unde 
o luase. După un timp, în unitate s-a i+ll guiţat de porci. Ea 
a întrebat: „Cine ţipă aşa?”. „Se taie (t 1”, i am zis eu. „Păi, 
cum aşa?! Asta e neruşinare! Situaţia -i 11 are e şi voi tăiaţi 
porcii...” Am căutat s-o calmez, să-i ' Viind Domenico - 
Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 1999 explic 
că în unitate sunt sute de militari cărora treimii, li se 
asigure hrana, că nu se fac chefuri, că şi în asenu (momente 
cazanul trupei trebuie să funcţioneze. A inien el, 
împăciuitor: „Uite ce e, te rog, du-te la comandanlul tăţii, 
cere-i nişte bani să-mi cumpăr o cămaşă, că asia du mine e 
murdară... Şi spune-i că azi vreau să mănânc cu oli| la 
popotă... Să le spun că ţara e trădată...,.”1 

Rugăminţile lui Ceauşescu au rămas fără reui Căpitanul 
Boboc i le-a adus la cunoştinţă comandantulul colonelul 


Kemenici, dar acesta nu a dat nici un răspun 
* 


X* X* 

O mărturie răvăşitoare, prin conţinut şi limbaj, ii lăsată de 
locotenent-colonelul Gheorghe Dinu, locţim comandantului 
Securităţii Dâmboviţa. Afectată de agi u tisme, mărturia 
colonelului Dinu a fost făcută „la cald' | decembrie 1989. 
„Din discuţiile purtate cu cei doi tirani ei îndreptate 
împotriva poporului, am concluzionat faptul, iLii lăsau 
impresia unor drogaţi, nu realiza nimic din cele ce se ml pla 
- tot timpul profera insulte şi jigniri cum că am trădaii.l 
poporului, am încălcat jurământul militar, şi că vom da MU 
el în faţa poporului şi clasei muncitoare. Faptul că nu reali a 
m este susţinut şi de faptul că la una din discuţiile purtate 
de domnul Colonel Kemenici Andrei în prezenţa mea cu cei 
dni In nr. 1 s-a adresat comandantului cu rugămintea să-l 
împrumut ceva bani ptR. A se înscrie la masă la popotă. „2 

În 1996, colonelul Dinu a murit subit, fără ca vreo boala fi 
anunţat sfârşitul. Scria intens la o carte - Am fost ulh şofer 


al Ceauşeştilor - pe care voia s-o publice în acelat I N-a mai 
apucat. lar manuscrisul cărţii a dispărut di 11 |u 11 în care 
Dinu era internat. 

'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['111,1 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE ii tel ca în Bucureşti, 
şi la Târgovişte au apărut „inamici invizibili” care atacau 
Armata aerian şi terestru. Miza era nR. Ilrea unei confuzii în 
care Ceauşeştii să fie suprimaţi, i ulonelul Kemenici a dat 
mai multe ordine de împuşcare ut cidentală”, fără proces, a 
dictatorilor. 

Chimbul de focuri din jurul UM 01417 Târgovişte, unde se 
aflau Nicolae şi Elena Ceauşescu, a început 

L încă din ziua aducerii celor doi în cazarmă: 22 decem-* | 
u pă cunoscuta reţetă a rafalelor scurte şi a semnalelor 
Mimase de pe cer, dar şi de pe ecranele de radiolocaţie, IN, 
II ii se luptau cu atacatori inexistenţi şi cu ţinte care 
disMMU şi apăreau la comandă. 

I'i | mele schimburi de focuri din unitate au fost 
înregistrate „ decembrie, puţin după ora 22.30. Dictatorii 
se aflau ' i.'. limă de patru ore. La Bucureşti, noii 
conducători ai Il LI, IU totul despre poziţia Ceauşeştilor. 
Ion Iliescu şi IM'MIIII Stănculescu vorbiseră personal cu 
ofiţerii de la Hiiiinlamentul unităţii din Târgovişte. In L.irtea 
Ceauşescu la Târgovişte, Viorel Domenico a con- 'ii il din 
„Jurnalul acţiunilor de luptă” al comandantului nljll hi ura 
22.40 s-a deschis focul cu armamentul de infanterie Hlllciii' 
asupra unui elicopter, consumându-se 11 lovituri explozive, 
calibru 85 milimetri. Pe timpul acţiunii țintei un inamicul a 
întrebuințat un puternic bruiaj activ radioloca 

În „Jurnalul de luptă” nu apare şi finalitatea acţiunii, îl. 1 
fost sau nu doborâtă ţinta. Ofiţeri din unitate confirmă însă 
a fost doborât nici un aparat de zbor, n-a fost capturat nu u 
„ vreun centimetru de tablă din „elicopterul inamic,. Explli 
e simplă şi a fost furnizată de specialişti în războiul eleclu 


„aparatele de zbor” nu existau în realitate, ci erau proiei (n 
tuale. Ele apăreau doar noaptea, din două motive: 

1. Pentru a induce o panică suplimentară; 

2. Pentru că ziua ar fi putut fi depistată făcătura, dai n că 
„hologramele” respective nu aveau forma perfecta a ui 
elicopter, ci erau un fel de „vagoane luminoase”, capului 
simuleze inclusiv zgomotele unui atac armat. 

În acelaşi „Jurnal de luptă” este prezentat un alt ala, din 
dimineaţa de 23 decembrie: „La orele 4.30 şi 6.45, inamicul 
acţionează cu elicoptere III de foc a UM 01417. Conform 
misiunilor primite, bateriile uu riene deschid focul asupra 
țintelor descoperite, consumâuilii lovituri explozive şi este 
doborât un balon luminiscent, întrebai de terorişti pentru 
inducerea în eroare”2. 

Voia să evadeze printre gloanţe în timp ce afară se trăgea 
infernal, Ceauşeştii se aflai i m cameră care avea două 
ferestre chiar spre zona de un, la presupunea că este 
atacată unitatea. Mai exact, dinspre 1 n industrial de petrol, 
situat vizavi de cazarma UM OM Cazarma şi liceul erau 
despărțite de Bulevardul Castanii Boboc susţine că „od 
iosul” i-a cerut, în acea noapte, să i nizeze o evadare. „A 
venit în faţa mea: „Puteţi asigura un I 'In cu care să ne 
deplasăm în zona Voineşti-Câmpulung, săniei o casă de 
oameni?,. Eu i-am răspuns: „Nu sunteţi în sigiu, Oamenii v- 
au urmărit şi vă urmăresc”. M-a bătut pe iun ii '2 Viorel 
Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 
[111,1 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE tţ * şoptit, parcă 
ferindu-se de Elena: „îţi dau bani, grade, ce pil”, l'. U i-am 
spus: „Pe unde să plecăm? Suntem înconjurați 

* demonstranți şi terorişti, care atâta aşteaptă,. Apoi el: 
„Ştiu |,i I.- Am amăgit: „Să se mai liniştească vacarmul de 
afară 

* (lin fim,. S-a mai liniştit, însă cu fiecare rafală auzită 
intrau gtâiu loi în panică. Intr-un târziu mi-a spus: „Putem 
pleca pe la 


* n, îtrei noaptea, când se mai linişteşte situaţia,.”1 
tensiunea din stradă se simţea şi în camera Ceauşeştilor. 

MUM spune că, din cauza desfăşurării de forţe de afară, 
dicii' Mii nu au dormit aproape deloc în acea noapte. Era a 
doua „! Mo agitată, după cea din sediul CC al PCR. 

A doua diversiune asupra unităţii a avut loc în dimineaţa 
Ni ' l decembrie. Atacurile au fost prefaţate de un telefon | 
ameninţare. Comandantul unităţii, colonelul Andrei „nimici, 
şi-a amintit de acel moment, trăit alături de maiorii (fi Jeeu 
şi lon Mareş (de la Armată) şi de colonelul Gheorghe rtjnu 
(ile la Securitate). 

I mm în birou cu Mareş, [ecu şi Dinu. Era ora 6.05. Lillam 
măsurile ce trebuiau luate odată cu ivirea zorilor, mi,! 
Telefonul de oraş. Răspunde Mareş. Îl văd că se îngălbețţfle, 
că îi tremură glasul şi mâna. Îi cer receptorul şi ascult: (! 
„meniri, fii atent!”. Deci mă ştia, mă cunoştea. Mi se adresa 
(IjH'ilnr, pe nume. „Dacă într-o jumătate de oră nu predai 
ŞI. 1,1 loril la poartă, ştergem cazarma de pe faţa 
pământului”, „in Ini robat: „Despre ce trădători vorbiţi, cine 
sunteţi?,. Şi-mi |”|uuule: „Trupele speciale. Vezi că n-avem 
chef de glumă. In ţi |, i dispoziţie o jumătate de oră”. Şi a 
închis.„2 i „invit aceluiaşi Andrei Kemenici, peste o jumătate 
de 4i In jur de 6.35, începe infernul. „Cercetaşii observatori 
m n înnalizat, la o înălţime destul de mare, cinci ţinte aeri-n 
e evoluau cu caracteristicile de zbor ale elicopterelor. N oi, 
mole radar, ele nu apăruseră. Am aflat ulterior. Cu Miil liber 
însă, luminile se vedeau clar, se deplasau spre Uium'1? 10' 
spre noi, spre nord. Atunci, Mareş, care se afla în |ntliil de 
comandă, a dat undă verde bateriilor de artilerie 

Viii iivl I lomenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 antiaeriană. S-a pornit un foc năprasnic, cu 
toate calegia de armament, inclusiv cu cel de infanterie. La 
verticala,.1 gur. Şi erau în total circa 500 de guri de foc. 
După acest | MI de foc, cum s-a lăsat liniştea, primesc 
telefon de la au persoană din „trupele speciale”: „Ai crezut 
că glumim A” doar începutul!,.”1 


Rafalele de pe blocuri 

O altă mărturie referitoare la diversiune aparţine III 
dintre gărzile de la uşa camerei în care erau Cea ie, 
Locotenentul-major Iulian Stoica a văzut trăgători pe ll 
rile din vecinătatea cazarmei. 

„Din locul în care mă aflam, am văzut că, de pe un situat 
în apropierea unităţii, s-a executat foc cu o arma pra 
unităţii militare. Era foc cu foc, nu automat, dai ml cadență 
rapidă. Pe platou erau TAB-uri care aveau |nni toare. 
Acestea au luminat locul şi au strigat la oamenii di bloc să 
plece de la geamuri, să se aşeze pe jos, pentru i va trage. 
Se trăgea de pe terasa blocului, iar din unghiul care mă 
aflam, am văzut lumini, foc la gura ţevii. Alii direcţia focului 
de la gura ţevii era o scară de incendiu tip cu o 
extraordinară dexteritate şi-a dat drumul pe, n i scară, 
coborând de pe bloc. Cei care trăgeau l-au urmaii! 
Rafala”2, a declarat Stoica. 

Asta se întâmpla tot în dimineaţa de 23 decembrie, dii| 
toată noaptea bateriile antiaeriene trăseseră după ţinte Inii 
„Leroriştii” de pe macara 

Isteria atacurilor teroriste. Un episod de acest gen sau” 
mat pe 24 decembrie, în jurul orei 17.00. Colonelu 1 lon M 
se afla în patrulare cu tancul, prin oraş. 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, L'i'i'i: Iulian Stoica - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie IW i 1994 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE 

Imi Mareş: „Deodată, atenţia ne-a fost atrasă de strigătele 
|Ml|imii aflate pe o pasarelă. Făcea semne către o macara- 
turn |||Mllă la construcţia unui complex agroalimentar. Pe 
platH” HM, sus, am observat doi indivizi. Am ordonat 
comandantul i li tanc, plutonierul-adjutant Petrescu, să 
deplaseze tancul Şţil M. Icara. In timp ce se executa 
această manevră, asupra lini iloi s-a deschis foc de către o 
grupă de cadre militare. Am plivii: „Nu mai trage nimeni!”. 
Focul a încetat, dar unul din- 4111 il oi murise. Rămăsese 


agăţat cam trei-patru metri mai „ Ir platformă, în piciorul 
macaralei. Am ordonat cadrelor 4 I iicsteze pe celălalt, care 
ridicase mâinile. Era un tip înalt, UtliMi.it într-un costum de 
blugi. Purta o barbă bogată. l-am utilii at documentele. Am 
tresărit. Era cetăţean român de naţi- „iliiale germană. 
Mirosea a băutură şi avea o privire cum nu „. Li lulalnisem. 
I-am pus câteva întrebări. „Cum te numeşti?,, t ni 11 lorst”, 
îmi răspunde. „Unde locuieşti?”. „In Târgovişte”. liii111 
ucrezi?,. „La Combinatul de Oţeluri Speciale. Sunt ingim, 
uni spune. „Ce căutai pe macara?”. „Am fost la ţară cu un 
fINHi'it şi am tăiat porcul. Am şi băut ceva. Când m-am 
întors, pi Il care am fost sus pe macara mi-a zis să ne 
urcăm, să vedem HAI lune ce se întâmplă în oraş”. „Bine - 
zic dar de acolo s-a IM”. Niipra manevranţilor din gară,,. 
Îmi spune: „Nu am trasi|i Il am mai întrebat: „Cine este cel 
care a rămas agăţat de (H|HII macaralei?”. Îmi spune: „Nu- 
1 cunosc, acum l-am întâlnii dat ordin să fie dus la arest. A 
fost eliberat a doua zi. („H' nil stiţia lui, care era asistentă, 
şi doctorul Centrului Militar Hfl|i'aii, care au garantat 
pentru el”1. 

Isteria din centrul de comandă 

l'illllilitariau consemnat ce s-a întâmplat în biroul 
comanfanliiliii UM 01417, Andrei Kemenici, în timpul 
misiunilor luplă. lată un moment tensionat din noaptea de 
22 spre H i|i rmbrie 1989. 

Viii iivl I lomenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Colonel Kemenici 

Ora 04.35 - Elicopter la sol, doborâţi-l! Bateria 3 a tras,i 
unui obiect mişcător. 

— Nu s-a plecat nicăieri, toată lumea în poi 04.36- La 
Adânca s-a auzit o bubuitură de tun verifice ce este! 04.38- 
Bateria de 85 mm a tras pe un obiect mişcă a explodat. Să 
se verifice pentru a da dale 04.40- Luaţi legătura cu 
Dâmboviţa! 


— Pe podul de la oţelărie, cinci Dacii 1300, iln una neagră, 
se îndreaptă spre Micro 11. 

— Elicopter se apropie de zona de foc. Li imediat. 

— Am alt elicopter în aer. 

— Am tancurile. Am trimis după muniţia de ler ie. 

— Vine Ciupitu cu muniţie pentru tancuri. 

— Pe cele care au fost jos nu am putut să litrug. 

— Vreau să le dobor în aer, până să ajungălii 

Atac terorist până unde a ajuns scai.” zugravului 

O întâmplare din ciclul „Cine-a tras în noi după?' petrecut 
şi în UM 01417. În timpul diversiunilor temi ofiţerii din 
cazarmă au constatat că militarii trăgeau d 111 inamic care 
nu „nimerea” clădirea Comandamentului măcar cu un 
glonţ. Ne lămuregşte locotenentul-major lu Stoica. 

„Un alt episod interesant a fost atacul din faţă, ca lionul ar 
fi fost atacat din liceul de vizavi de noi, de i an desparte 
Bulevardul Castanilor. De unde mă aflam, ani a canonada. 
Nu ştiu care a fost momentul deschiderii lun 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE m N a tras dinspre 
cazarma noastră spre liceu. La comisia! C rtnchetă din 
1990 s-a constatat că toate urmele de gloanţe „ni de la noi 
către ei. De la ei către noi nu există nimic. (, 1111 uitat cu 
foarte mare atenţie. Şi mai interesant este făptui că 
pavilionul a fost parcă pictat din ordinul colonelului pilicnici, 
ca şi cum ar fi fost ciuruit de gloanţe. Se vede şi „uni acest 
lucru până la un anumit nivel, până unde a ajuns Hiit. 1 
zugravului.”] 

Andrei Kemenici a explicat de ce a recurs la acest truc - Lii 
|, irea, unor urme de gloanţe, după evenimentele din 
peinbrie 1989, pe faţada Comandamentului. „Recunosc, ji 
U esc un interes personal. Mii, zeci de mii de oameni treMIIl 
ilnic dinspre şi înspre gară, pe Bulevardul Castanilor, (ginite 
cele două clădiri impozante, aflate faţa în faţă: Liceul itolu. 
Trial de Petrol şi Cazarma UM 01417. În timp ce liceul „fi 
ciuruit, făcut zob, clădirea cazărmii rămăsese aproape wt. |, 


I, i. Erau câteva urme de gloanţe, dar invizibile din stradă, 
pite trecător era liber să se uite în stânga şi în dreapta. Şi 
M ţi spunea? Că am tras ca zăpăciţii, fără motiv. Şi atunci,i, 
jiii zis? Să salvăm obrazul Armatei! Dăm nişte bidinele şi 
j|Fiilvam imaginea Armatei.”2 

Ordin de la Bucureşti: împuşcaţi-i pe Ceauşeşti! 

T cnomenul terorist simulat în jurul cazărmii de la Târgo- 
„iile putea lua dimensiuni tragice. Militarii implicaţi direct 
în |i”%it (cauşeştilor au primit ordine dubioase, nespecifice 
conjţtiiei militare. Comandantul UM 01417, Andrei 
Kemenici, a aMuiwil în mai multe rânduri subordonaţilor săi 
executarea 4 hlcntală” a celor doi dictatori. 

"Ttill.in Stoica - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 1 iunie tţ 

Viii iivl I lomenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Presat de noua conducere de la Bucureşti să „IVUII la 
metodă”, comandantul Garnizoanei Târgovişte a Ic i punctul 
de a-şi trimite la moarte propriii ofiţeri. De la | u n rea în 
unitate a Ceauşegştilor, colonelul Kemenici a fost. It mai întâi 
cu sugestii, apoi cu ordine explicite de a iiu l conturile cu cei 
doi prizonieri. 

După primele discuţii telefonice cu generalul Stăncui (22 
decembrie, orele 19.30 - 20.00), orice atac asupra unii a 
fost considerat de Kemenici ca fiind catastrofal. Coloiu li 
căutat situaţii în care să-i pună pe subordonații lui să „i1l 
la metodă”, aşa cum îi tot cerea Stănculescu. Să-i împu pe 
Ceauşeşti şi gata. Numai că ofiţerii care au primii, N. 
Ordine au făcut tot posibilul să nu le execute. Ele erau 1 în 
aşa fel încât şi asasinii cuplului dictatorial riscau sa Iu 
rândul lor, lichidaţi. 

„loane, tu îl execuţi pe Nicolae! Ţecule, tu o execuţi pe 
Elena!” 

Unul dintre primele momente în care Kemenici. Li să 
„recurgă la metodă” a fost dimineaţa de 23 decciulu 
Nebunia a început după ce la unitate a fost primit mi st c 


11 telefon prin care se cerea predarea Ceauşeştilor, „altfel, 
11111 jumătate de oră, cazarma va fi rasă de pe faţa 
pământului 

Episodul a fost relatat de unul dintre cei care orgaiil paza 
dictatorilor, maiorul lon Mareş. „Am fost tot timpu ll u 
vocaţi. Scopul era unul singur: să-i executăm noi. Kenu n 
ne-a spus mie şi lui Ţecu: „Ioane, tu îl execuţi pe Nn ni 
Țecule, tu o execuţi pe Elena! În caz că pică cazarma 1 a 
fost ordinul pe care l-am primit eu cu '[ecu. Ce ordine 
primit Stoica şi ceilalţi... Sunt alte probleme. Eu noInM într- 
o agendă de-a mea cum se întâmplase până atuiu 1 ore şi 
minute, tot ce-am făcut. M-am speriat, am rupt Im l-am 
întrebat pe Kemenici dacă pot s-o rup. M-am dus lan '2 
Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1['111,1 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE ul alimentar. Era un 
butoi - noi aveam butoaie cu nisip pHtiiti pompieri. Pe 23 
dimineaţa, când a început calvarul, tttt t. 11 „t foaia în 
bucăţi, pe care le-am îngropat în nisip. Era iii 1 tle jurnal de 
luptă... Şi mă cheamă Kemenici cu hârtia. 

— Lai că... M-am dus la butoi, am răsturnat butoiul, am 
ttititial bucăţile, am refăcut hârtia şi i-am dat-o lui Kemenici, 
4 Ifeaeă în jurnalul acţiunilor de luptă.”1 

Maiorul Ion '[ecu confirmă total ordinul primit de el şi de 
Mimul lon Mareş de la comandantul Kemenici: „loane, tu îl 
a... u|ipe Nicolae! 'Ţecule, tu o execuţi pe Elena!”2. 

„Omorâţi-i şi veniţi pe poziţie!” ' 11 lecembrie a fost ziua în 
care ofiţerii UM 01417 au primit ti, mai multe ordine de a-i 
împuşca pe Nicolae şi pe Elena khtşescu. Au fost ordine 
disperate date de Kemenici, care la Utulul său era somat de 
la Bucureşti, din ce în ce mai des, să ifi uigă la metodă”. 
Mărturia căpitanului Boboc o întăreşte. Ea a maiorilor Ţecu 
şi Mareş. 

I a orele 17.00 s-a întâmplat ceva ce seamănă cu un joc Mi 
tniă mare, deosebită. O diversiune, cred. S-a tras dinspre 
th,„ttl tle vizavi spre unitate. În acel moment s-a dezlănţuit 


IIMII concentrat din interiorul clădirii. Era un vacarm de 
Hlilehi t is. O hărmălaie şi o debandadă perfectă. Se trăgea 
4” |te holuri, din birouri, din dormitoare, de sus. Un ecou 
Utili altor. Iar eu, fiind în interior, aveam impresia că se duc 
i) ||ilc pe hol, că au intrat teroriştii în Comandament. De (|pi 
nn se auzeau decât zgomotele din interior. Din afară Mltvi 
răgea. În aceste momente, comandantul trece în fugă it 
spune: „Cade Comandamentul!... Omorâţi-i şi veniţi pe r” 
11 ie!... Salvaţi-vă cum puteţi...!,. Şi a dispărut. După 
câteva ptiiiiente s-a făcut linişte. Toţi părăsiseră 
Comandamentul, w”111, V. Eserăm doar eu cu Stoica, 
păzindu-i pe cei doi. Ulterior aliat că, ajuns în poziţie, 
Kemenici anunţase oamenii că 
Ion 'Ţecu - Târgovişte, 21 aprilie 2008 a căzut 
Comandamentul. Neavând curaj să executăm unii nul primit 
- uciderea celor doi am ieşit pe hol. Inin, 1 Comandament 
era pustiu. Vraişte. Linişte. Toţi se retrăi... | în poziţie. În 
birou sunau telefoanele... Nu mai era nimeni care să 
discuţi. Cui să-i ceri un sfat? Pe fereastră, zărim în i u*tl 
doar doi oameni cu armele îndreptate spre Comand.mu ni 
Dispăruseră până şi cele două TAB-uri ţinute permanci il |, i 
tru retragerea forţată a celor doi - unul la uşa din spal - 
111” în faţa Corpului de Gardă. Ne aşteptau probabil să u., 
Atunci mi-am dat seama de scenariu: i-am fi executai pe o 
doi, iar noi am fi fost împuşcaţi că nu i-am păzit, că am în că 
am părăsit postul încredinţat. S-ar fi spus că cei doiiu. | ar 
fi fost ucişi de necunoscuţi care ar fi pătruns în unilalt acele 
momente tulburi. Revenirea personalului în unila 11, 
făcut fără să ne dăm seama cum. În circa o oră, după, u 
incident, oamenii erau deja fiecare la postul lui. Comandam, 
ne-a ocolit iarăşi.”1 „Trage un încărcător într-unui şi un 
încărcător în celălalt!” 

Un alt ofiţer care a stat în apropierea Ceauşeştilor, m, i 
oada 22-25 decembrie, a fost locotenentul-major lulian Mm 
ţ Acesta avea o poziţie strategică: la uşa încăperii în care m] 


ţinuţi dictatorii. Stoica susţine că a primit mai multe ui. L.., 
de lichidare a celor doi. Motivul pe care i l-a furnizat cineni 
dantul, colonelul Kemenici, a fost că unitatea va cădea fl 
mâna dușmanului”. 

lată ce a declarat Iulian Stoica, în 1994, Comisiei „| ei. H 
brie 1989”: „Personal am avut nişte dubii în privinţa o uni 
dantului unităţii pentru misiunea pe care mi-a ordonai u j 
fost acuzat de trădare în dimineaţa zilei de 25 decernbi ie 
Mi se ordonase să-i ucid pe Ceauşeşti, fără judecată, în.' 1 
pil 25 decembrie. Colonelul Kemenici mi-a ordonat asia i ti) 
'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['111,1 

DIVERSIUNILE DE LA TÂRGOVIŞTE 

|„Întâmplat când a fost canonada dintre noi şi liceu. A 
venit it mine, care eram pe hol, şi mi-a spus: „Am pierdut 
tot! Vin ţi fir ia. Treci şi trage un încărcător într-unui şi un 
încărcător piflălalt!,,. Şi a plecat. A doua zi dimineaţa mi-a 
spus că am Milal, Pe 25 dimineaţa. Nu am executat ordinul 
şi bine am Bai 1 l]n ofiţer a declarat că a avut ordin să tragă 
în mine. A Ifttiti 'ă l-a întors cu transportorul cu mitraliera 
spre geam, HIM erau cei doi, şi dacă aude foc de armă în 
birou, să destuii. 1 focul cu mitraliera de 14,5 milimetri. Eu 
intram, aşa, şi ii t,i în faţa mea”. 

Iulian Stoica a fost primul ofiţer de la Târgovişte care l-a 
Bjat direct pe Kemenici că a vrut să facă măcel în cazarmă: 
mul iul, îi să fie împuşcaţi Ceauşeştii, apoi să fie ciuruiţi 
păziiHtH asasini ai Ceauşeştilor. 

„Te duci şi-i impuşii pe amândoi”' 

Nnnptea de 24 spre 25 decembrie a fost petrecută de ni 
eşti în câmpul din spatele cazarmei, îmbarcaţi într-un fAh 
(omandantul Andrei Kemenici a încercat şi aici să-i lichii'- [) 
e această dată, îi încredinţase misiunea plutonierului ! 1. 
Nitin Stoican. Să urmărim mărturia acestui subofițer, li i 
noaptea de 24 spre 25 decembrie, două TAB-uri însoţite 1, 
tancuri şi infanterie au fost încolonate în dispozitivul de 
t|”la al unităţii. In primul TAB, condus de un mecanic con- *! 


T, im „ ivii de la uzina din Moreni, se aflau cei doi Ceauşeşti 
ai|'u iină cu Stoica, Boboc şi Paise. In al doilea, condus de 
H]tu ne aflau colonelul Kemenici, locotenent-colonelul Dinu, 
fjuinnierul Birtan, un caporal radiotelegrafist şi un soldat 
fiitlniii trei erau unguri. In timp ce caporalul tot bălmăjea H 
itaţle „Stejarul, mă auzi?... Stejarul, mă auzi?”, pe oblonul 
MtMriiulantului au fost introduşi cu mare greutate doi saci, 
pe i a preluat Dinu, aşezându-i cu dificultate pe banchetă, 
'*| 1 el. Chiar dacă ei ziceau că în cei doi saci sunt haine, eu 
Iulian Stoica - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 1 iunie sunt sigur că acolo erau doi oameni, că prea 
stăteau pe ba în 11 ca oamenii... Apoi îi auzeam respirând 
greu, n-aveau aci, u rau... Kemenici era în afara TAB-ului şi 
m-a chemat la „Li în pufoaică şi ţinea mâinile în buzunare. 
Mă întreabă: M, i ştii cine-i în TAB-ul ăla?” Să spun, să nu 
spun? „Ce-ani au şi eu... Dar nu sunt sigur”. Şi-mi spune: 
„Dacă vrei să iniu istorie, te duci şi-i împuşti pe amândoi!”. 
Asta a zis, apui * dus la TAB-ul celălalt, 1-a dat jos pe 
mecanicul-contliu Im mi-a ordonat mie să-i iau locul. M-am 
codit eu, dar nu avm puterea să mă opun, îmi dăduseră şi 
lacrimile de frică. | am ba că sunt neras, ba că mi-e ruşine 
să mă prezint în faţa cn n M dantului suprem, în halul în 
care arătam. Până la urma i urcat, mai mult împins. l-am 
văzut. Erau ei, amândoi îmi a u militar. M-am uitat la Stoica 
şi la Boboc. Moţăiau cu anin In genunchi. Deschideau ochii 
cu mare greutate, apoi le „ai li pleoapele. Paise era lângă 
mine, cu puşca blocată în m u spre afară, să nu o poată 
folosi în interior. Se tot frănianla tot foia, se apleca spre cei 
doi şi şuşotea cu ei. Imedial I | urcarea mea în acel TAB, cel 
cu momâile în saci a dispărui l-am mai văzut nici a doua zi. 
Eu m-am tot gândit, să la nu fac ce mi-a zis. Tot căutam 
momentul. Un nod în pa| Când eram dispus s-o fac, când mă 
lăsam păgubaş, m sorții, mi-era frică şi s-o fac, şi să n-o fac. 
Aşa a trecut N. [| (Şi am primit ordin să ne întoarcem în 
unitate. Ajuns m U Comandamentului, am procedat şi eu 
cum văzusem că Mia când erau readuşi în Comandament. 


Am ambalat moti n i li fac o perdea de fum ca să mascheze 
coborârea lor din 

Iulian Stoica avea să declare şi el, în 1998, că plulonn n 
Stoican i-a spus că avea misiune de la Kemenici să trac. A, 
în Ceauşeşti, cât şi în însoțitorii lor. 

'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['111,1 

CĂPITANUL CEAUŞESCU, PRIZONIER ÎN CAMION 

În plină diversiune teroristă, „odiosul” şi „sinistra” au fu* 
(mutaţi, pe 23 decembrie 1989, din Comandamentul DM 
01417 Târgovişte în dispozitivul de luptă al unităţii, ii mai 
târziu, Ceauşescu a vrut să le vorbească revoluţionarilor, 
dar s-a ales cu nasul spart. 

A n ziua de 23 decembrie 1989, Ceauşeştii au fost 
„deghizaţi” în militari şi ascunşi într-un centru de comandă 
mobil. El avea o manta de căpitan, iar ea - haine dei lai 
Efectivele fuseseră aduse din magazia unităţii. | lupă o 
noapte şi o dimineaţă cu rafale susţinute în jurul M 01417 
Târgovişte, conducerea unităţii militare a luat KArii rea să-i 


majoritatea ofiţerilor din grupul de comandă erau diIVinşi 
că forţe malefice sau iresponsabile vor să pună mâna îii'l 
doi. Întrebarea e: la fel credea şi comandantul unităţii, lum 
ini Andrei Kemenici, sau acesta era la curent cu strategia n 
ciion istă, dar juca teatru în faţa ofiţerilor săi? Iată unul mi 
iimisterele neelucidate ale operaţiunii „Târgovişte '89”. 

Invocând pericolul terorist, Kemenici a hotărât să-i „i uuilă 
pe soţii Ceauşescu într-un camion militar. Vehiculul, MiNn. 
I|ut special, funcţiona ca un centru de comandă mobil, 
nnrnici a decis ca maşina în care se aflau dictatorii să fie 
Hală între două barăci metalice, în dispozitivul de luptă al 
unităţii. La câteva zeci de metri de ascunziş se afla cenU de 
comandă al unei baterii antiaeriene. 

Andrei Kemenici: „în dimineaţa zilei de 23 deceinlui ţinând 
cont de distanţa foarte mică dintre biroul nu n camera în 
care se aflau ei, aproximativ 30 de metri, am In măsuri şi i- 


am dus într-un punct de comandă, o dubiţă un sunt condiţii 
să se lucreze, dar cu măsurile respective de | M I-am 
îmbrăcat în mantale, am blocat zona şi am adus M.R Illa 
scară, după care am ordonat că nu mai conduc acţiunile 
luptă de aici, ci din punctul de comandă. Şi i-am ţinui. U 
până în seara de 23 decembrie. În noaptea de 23, din (au 
condiţiilor proaste de igienă, i-am adus tot lângă biroul în 
din Comandament.”1 

Se impune o corecție: între biroul lui Kemenici şi iluN 
mitorul Ceauşeştilor nu erau „aproximativ 30 de metri”, (| 
maximum 10 metri prin ocolire exterioară. Nu de alia M 


cele două încăperi erau situate perete în perete! 
* 


XX 


Şi în punctul de comandă mobil, Ceauşeştii au fosl P 1 i| tot 
de căpitanul Ion Boboc şi de locotenentul-major Ini* 1 
Stoica. Povesteşte Boboc: „In dimineaţa de 23 decembile 
primit ordin şi le-am spus că vom pleca într-un loc mailcă 
va trebui să părăsim încăperea şi clădirea, deplasând teren. 
Elaavutideea, surprinzătoare pentru mine, că ar li lun. Fie 
îmbrăcaţi în uniforme militare pentru a nu fi recunoscuţi '] 
cineva. S-a acceptat. Ela luat mantaua mea şi o căciulă del 
i soldat, iar ea s-a îmbrăcat în costum complet de solda t. 
U11 e blam aflat că hainele lor civile au fost luate şi duse la 
Inspcct 

Ministerului de Interne. I-am urcat în secret, nici măcar. |i 
1 nu ştia, într-un punct de comandă mobil şi am plecai Am | 
vrut să introducem automobilul într-o remiză, dar n-i im | 
mil în înălţime şi l-am ascuns între două barăci. Pe maşină 
am | t prelata, iar peste aceasta o plasă de mascare. Când s- 
au le ri ' Andrei Kemenici - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie l']Jin V iulie 1994 

CĂPITANUL CEAUŞESCU, PRIZONIER ÎN CAMION 

(Uit' manevrele de staţionare, Nicolae Ceauşescu s-a 
arătat profund nemulţumit, reproşându-mi: „De ce am venit 
până aici? Nn ne duci unde ai promis?”. Eu i-am spus: „E 


încă pericol... Râtul nu va mai fi pericol, vom pleca”. În 
maşină era frig. Ei erau niin 1liţi, se băgau unul într-altul 
să se încălzească. A văzut soba pt Interior. Mi-a zis s-o 
punem în funcţiune. I-am explicat că nu Iltti ţionează, că aşa 
trăiesc cadrele militare iarna în aplicaţii, că $|vem motorină, 
piese de schimb... A înghiţit în sec şi a făcut |tNt din mână, 
a lehamite. Ea îl mângâia liniştitor”1. 

I, md îl certa pe Boboc că nu-l duce „unde i-a promis”, | 
„ai e, eseu se referea la visul lui de a ajunge la Voineşti. 

Işi făceau nevoile sub plasa de camuflaj 

I lupă ce în noaptea precedentă văzuseră cum trăiesc 
milililll m cazarmă, Ceauşeştii au mai trecut printr-o 
experienţă: Minliţiile de supravieţuire în câmp. 

Apitanul Ion Boboc: „Şoferul punctului de comandă „IH|I]|| 
nu ştia cine se află în interiorul maşinii lui. Avea ordin li „ten 
în cabină şi, în caz de pericol, să-şi apere autovehicuHil I a 
un moment dat, ne trezim cu C. I.-stul unităţii (ofiţerul jt 
inutrainfor maţii, care aparţinea de Securitate - n.a.), parcă 
III ilin pământ. Îl vede Stoica şi-l ţine departe, ieşindu-i în 
mm|inare. Chiar atunci, cei doi fuseseră coborâţi să-şi facă 
h”i i ule lângă maşină, sub prelată şi sub plasa de mascare, 
şi se iitriu III exterior ca la ţară, pe după o perdea, pe uliţă. 
C. I.-stul I întrebat pe Stoica ce misiune are şi de cea 
mascat punctul 4, 11Hhandă. I-a răspuns: „întrebaţi-l pe 
comandantul unităl[11 II. MI ordin să nu se apropie nimeni 
şi vă sfătuiesc să vă ţftleţi de treabă,. Aplecat. Stoica îmi 
spune: „Dacă mai vine iHMrt II dată, îl împuşc!,. N-a mai 
venit”2. 

Itl 11mp ce ieşea să-şi facă nevoile în spatele maşinii, între 
tatii lieţi, Ceauşescu a observat unde se află. La numai 
câteva wit de metri se vedeau coşurile Combinatului de 
Oţeluri 

I Vlii'i'l 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Speciale. Drumul pe care veniseră din cazarmă dădi.1 | 
şoseaua de centură a oraşului Târgovişte. 


Căpitanul Boboc a trecut printr-o nouă înceimiţ 
„Ceauşescu, frământat în continuare de ideea părăsirii de 
captivitate şi văzând în dispozitiv TAB-uri şi tancu n, ml 
spus: „Ar fi bine să facem o coloană de blindate şi să piei m 
la Bucureşti,,. Li spun: „Nu putem. Situaţia în Bucim ii 
încurcată. Trag teroriştii din garda dumneavoastră, luni 
cu răutate îşi luase mantaua pe el şi se ridicase să plen li nu 
eşti un adevărat comunist! Sunt comandantul tău şi 1 p” şi 
îţi ordon!,. L-am întrerupt: „Am înţeles, vă înţeleg ăi eu 
execut ordinul comandantului meu direct,. Mi-n 1 „Du-mă 
la comandantul tău!,. „Acum nu pot,, am ră'. Puni El, 
furios: „Eu plec! Dacă nu-mi daţi tanc, ies în şosea şi gă o 
maşină care să mă ducă la Bucureşti. Eu nu pot să stan ni 
când ţara se prăpădeşte, ajunge pe mâna trădătorilor' 

Pentru a mai calma situaţia, căpitanul lon Boboc 1 am... 
pe locotenentul-major lulian Stoica să meargă să-i rapoi le 
Iu Kemenici ce se întâmplă. Acest lucru 1-a mai liniştit pe 
111 1 1 „Cei doi Ceauşegşti s-au aşezat la masa din punctul 
de co 111a 11 (faţă în faţă, şi au început să şuşotească. În 
acelaşi timp, elu. 

Scheme cu degetul pe masă”2, a mărturisit Boboc. 

* 


XX 


Tot în camion, locotenentul-major Iulian Stoica a avut 
schimb de replici destul de dur cu „comandantul supn 1” 
Nervii începeau să cedeze. Povesteşte Stoica: „Mai de. M” 
neaţă, când a ieşit din camion să-şi facă nevoile, a începui.1 
ţipe afară, să-l duc la muncitorii lui de la Combinat. Am ||j,,| 
şi eu la el şi i-am zis „la-o şi pe asta şi mergeţi acolo, 1 faceţi 
mai mult de 10, 20, 25 de metri! Vă văd ăştia şi va u 
bucățele, trag cu tot ce au. Şi cu grenade dau în voi,.le 
spus să iasă de sub plasa de mascare, am tras şi eu di colţ - 
„Hai, că vă ajut eu să ieşiţi de aici, că m-am săâiiu Ea l-a 
potolit şi au intrat înăuntru. Acolo a fost altă de. 1 

1,2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoiu, ['1'1 


I 

CĂPITANUL CEAUŞESCU, PRIZONIER ÎN CAMION 

II mi dai arma cu 30 de cartuşe, să iei şi transportor 
blindat fl lună tancuri, să mergem la Bucureşti ori la 
Voineşti! Vreau 1 „! Ung la Comitetul Central, dar mai ales 
la Televiziune. M vorbesc poporului român despre 
trădarea...” Şi a început HfciirNul clasic. Trădare şi iar 
trădare, plus agenturile... Zic: di,„1 Aşa ceva nu pot să fac!”. 
„le văd aşa tânăr, nu asculţi i linnle comandantului 
suprem... Cum te numegşti?”. Iar îi ş,n cuie sunt. Dar el 
continuă: „De unde eşti? Eşti membru [!. Ulid? Şi nu lupţi 
pentru cauză?,. În secunda aia zic: i tuiiuine, care cauză? 
Nu observați că...”. M-a întrerupt: „Şi k ic nu execuţii 
ordinele comandantului suprem?”. I-am răsfenn „Nu execut 
odinele nimănui, execut ordinele cui vreau. 

La moartea generalului Milea, vă rog să mă consideraţi 7! 
I icbel - execut ce mă taie capul,. S-a enervat: „A, da, ji, 
icbel! Bine! După ce se va termina toată povestea asta, (MI 
|i execut întreaga familie şi pe tine ultimul, ca să asişti Mieii 
ba asta. Şi pe toţi cei care nu ne-au ascultat ordinele”, 1) lin 
înfuriat şi am ieşit afară”1. 

O coajă de pâine 

Mtică în seara precedentă, când sosiseră în unitate, ştii s- 
au supărat că nu primesc apă minerală şi brânză „ui, la 23 
decembrie, când au stat în punctul de comandă, n, m să se 
fi resemnat cu regimul de cazarmă. 

I, i| nlanul Ion Boboc: „Era pe la amiază. Nu mâncase 
nimic 1 -u,i. Ea mi-a spus: „lrebuie să mănânce puţin şi 
des. ŞI-i „i ilie medicamentele. Luaţi legătura să i se aducă 
medica. „icir!,,, între timp venise şi Stoica de la 
Comandament, fără kiim lei de răspuns, şi l-am trimis după 
mâncare şi să inforH - ', i cei doi au nevoie de 
medicamente. Când a venit, Stoica IlJiiu brânză, salam, 
pâine neagră şi apă. Le-am pus pe masă, ti. Ud vească ei. 
Trecuse momentul de furie. S-au uitat la aliMNIl eleîill 


tinse în faţă şi mi-au spus aproape cu ochii în lacrimi: itlii i 
salam să-l mănânc eu? Asta-i brânză pentru...”. Am 

I Vlii'i'l 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 repetat ce le-am mai spus şi în unitate: „Am 
fi fericiţi sa a zilnic salamul şi brânza asta”. EL s-a uitat lung 
la mine. A LUNI bucată de pâine, a pus pe ea două felii de 
salam şi mi le ai! „4 „la, mănâncă tu, că nici tu...”. M-a 
impresionat gestu 11 ui 11 it' încolţit atunci ideea că, de 
fapt, amândoi împărtăşim ai... Soartă, suntem amândoi 
arestaţi. Amândoi suntem păi'a. I|i ai noştri. Eram izolat, 
rupt de unitate. [ineam legătuia 1 prin Stoica, dar orice 
intermediar îmi introducea distonai IM Fiindcă nici eu, nici 
el n-aveam cu cine comunica. Voi lu au. Vânt, că nu ne 
asculta nimeni. El a rupt şi a mâncat doai de la pâine şi a 
băut apă”1. 

Spre ora 15.00, Constantin Paise a plecat spre unil. li vadă 
de ce întârzie masa de prânz. Drumul din d is| u | vul de 
luptă spre unitate trecea pe lângă Parcul Auto. Ai e câţiva 
şoferi şi mecanici, cu toţii militari, au pus ochii pe ni 
pamentul de miliţian al lui Paise. Au crezut că e terori! Se 
infiltrează în cazarmă. Paise a fost bătut zdravăn. Şi. In 
forţa spre Corpul de Gardă, să fie băgat la arest. 

Tocmai atunci, maiorul lon '[ecu ieşea din Comandam, t 
Mergea să le ducă personal mâncarea Ceauşeştilor. | nni 
văzut pe Paise bătut măr şi i-a lămurit pe cei doi în: o|Mi ai 
acestuia - un subofițer şi un soldat - că miliţianul nti 
terorist. L-a luat, 1-a băgat la el în birou şi apoi a piei a 
câmp, să le ducă prânzul celor doi dictatori. Li se luin |. 
Urechile de foame. 

„L-a umplut de sânge pe 'Tovarăşu'!” în cazarma UM 
01417 Târgovişte, tensiunea devenea m portabilă. 
Diversiunile se succedau într-un ritm nelunw Militarii 
înădeau toate scenariile posibile, mai ales că pie. 
Dictatorilor în cazarmă se dovedise a fi un secret imposibil 
păstrat. Ce are de ascuns comandantul Kemenici? De cen 


LII ZA 


1111 noaşte că dictatorii se află în Comandament? De ce se 
con 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoin, L'* 

CĂPITANUL CEAUŞESCU, PRIZONIER ÎN CAMION un 11 
un colonel de Securitate (Gheorghe Dinu) şi cu secretarii t 
M 11 id ai celor două unităţi (maiorii Ţecu şi Mareş)? Nu 
cumva „tu nici încearcă să-i facă scăpaţi pe Ceauşeşti? |li 
„cele momente de incertitudine au existat chiar şi câteva 
I|ldlive, din partea unor ofiţeri, de a forţa pătrunderea în 
Mi. Indament şi preluarea celor doi „prizonieri”. Să nu păs- 
„ Kemenici gloria doar pentru el! RMO cazarmă 
suprapopulată: aproape 500 de militari „de-ai „lui” 
(încadraţi la UM 01417 şi la UM 01378) şi circa 700 mililari 
aduşi din alte părţi (Câmpulung Muscel, Ploieşti, ni, Teiş) ca 
„întăriri”. În total, aproape 1.200 de militari intuiţi, aflaţi în 
alarmă de luptă din 17 decembrie. Nei unoscându-se între 
ei, ofiţerii celor două unităţi din 111 Ilă şi cei veniţi în 
ajutor se suspectau unii pe alţii, mai ales iveau uniforme de 
culori şi cu însemne diferite. Artilerişti Id. Mliaeriană, 
vânători de munte, infanterişti, tanchişti, neliişi, specialişti 
în radiolocaţie... 'Toate aceste subunități 11, I dislocate în 
„cazarma de la gară, din ordinul generalui Vii lor Atanasie 
Stănculescu. Mobilizarea militară masivă „1 legătură cu 
prezenţa Ceauşeştilor în unitate, leie. lunile acumulate în 
cazarmă aveau să creeze mai ulii incidente. 

* 

* * fliiolue Ceauşescu începuse să-şi piardă încrederea în 
|t||itnul Boboc. Ofiţerul îi dăduse de înţeles că va încerca | 
„IL N. llă din unitate, să-l ducă spre Voineşti sau măcar la 
illthinatul de Oţeluri Speciale, dar lucrurile erau neschimilt” 
I a o zi după şocurile trăite în camionul militar, soţii ||yşencu 
au trecut printr-o nouă experienţă traumatizantă... Ilunei, 
îngheţaseră în camion, mâncaseră prost şi dor- '. 1 |e 
apucate. Mai mult, experimentaseră ţinuta militară t 
(tiiijiunie, cu mantaua kaki trasă peste hainele civile şi cu 


111111 (ea) sau cascheta (el) îndesată pe caP HMMnnajul 
central al întâmplării de duminică, 24 decemw din jurul orei 
12.00, a fost căpitanul lon Boboc. 

„în faţa unităţii militare au revenit demonstranţii n 
luţionarii întregului oraş, mii de oameni care cereau i lui 
Ceauşescu. El auzea lozincile: „Ole, ole, Ceauşi nu maie!,, 
„Ceauşescu, Anul Nou îl va face în cavii „Moarte dictaturii!”, 
„Hitler, Stalin Ceauşescu”, „Cim şi Analfabeta” etc. Cu toate 
acestea, ela vrut să dc. 1 fereastra, aflată la circa 20 de 
metri de stradă. M-ani u| l-am spus că aşa ceva nu se poate, 
că oamenii nu ştiu ca feţi aici,,. „Cu atât mai bine. Când mă 
vor vedea, vor ini mascarada... Trebuie să spun poporului 
că ţara e trăi la! L-am luat de la geam, el m-a împins, eu am 
procedai la ne-am îmbrâncit, eram amândoi disperaţi şi nu 
ştiu cum întâmplat că l-am văzut plin de sânge. Îi curgea 
sânge nas, în timp ce Elena striga la mine: „Alo, alo, 
tovarăşu ce dai în comandantul suprem?”. Apoi, ea s-a 
strecura! Uşă şi abătut cu pumnii în ea, ţipând: „Ne 
omoară... Des” i râtul, banditul... Săriţi, l-a umplut de sânge 
pe lovarăşu A intrat Stoica, speriat. A strigat la noi să ne 
potolim, a venit comandantul. Eu eram epuizat, pierdut, iar 
Nu Ceauşescu i-a zis: „Trădătorul ăsta a dat în comandai 
suprem, vrea să mă omoare...'."1 

Cele două ferestre ale camerei Ceauşeştilor erau aci | cu 
pături, ca să nu se vadă ceva în sau din stradă. Nn 
Ceauşescu s-a cocoţat cu un picior pe patul său şi cu u pe 
scaunul de alături şi a vrut să smulgă pătura din g. Boboc - 
a tras jos, iar el, în cădere, s-a lovit de cuiciul dreptul 


patului. 
* 


XX 


Căpitanul Boboc îşi continuă mărturia. „Comandantul 
descurcat, cred eu, impecabil: ne-a schimbat rolurile 'i A 
zis: „Boboc, treci la uşă, iar tu, Stoica, vei asigura |ni ţia 
comandantului suprem în interior!,. Şi a dispărui Alo m-au 
schimbat. Era ceea ce-mi dorisem. Ceea ce-i soli” u „lui 


Mareş, fiindcă simţeam că nu voi mai putea rezisla '2 Viorel 
Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 
[111,1 

CĂPITANUL CEAUŞESCU, PRIZONIER ÎN CAMION i] 
(cădeam de-a-n-picioarelea de obosit ce eram) şi nici psi- |i 
nu i-a incertitudine şi indefinire a misiunii mele), solicitare 
fV line Mareş o refuzase pe considerentul păstrării 
secretului felMliinii. („Dar până când?”, îl întrebasem. „Cât 
va fi nevoie”, tjH* „li-”1 ! iilid aprecia la „circa 20 de metri” 
distanţa dintre fereasN, 1 ÎMI işeştilor şi Bulevardul 
Castanilor, căpitanul lon Boboc ifţh 11 estimare destul de 
precisă. Măsurătorile la faţa locului nil că distanţa exactă 
este de 26,3 metri. Atât îi despărţea pt ilh 1 atorii-prizonieri 
de „poporul” pe care-l tot invocau şi inl i răuta să-i 
linşeze... 

* 


x * 

Im ulentul dintre Ceauşescu şi Boboc a fost povestit şi de 
uulantul unităţii, colonelul Andrei Kemenici. „Trecând , 
bulevard, demonstranţii s-au oprit în faţa unităţii strigând: 
lâ'1f' nle, Ceauşescu nu mai e!,. Ela auzit, dar a interpreta 
Ai r, istă lozincă nu în sensul entuziasmului popular 
proMWAI de căderea dictaturii, ci dimpotrivă: „Ce ne facem 
cu piiiţescu, care nu mai e?,. A vrut să deschidă fereastra, 
care Mila la 26 de metri de demonstranți, pentru a le vorbi, 
a li se tiu, I. lar Boboc l-a oprit. Furios, Ceauşescu a forţat 
ieşirea 1'nlilic, iar ofiţerul l-a tras de lângă fereastră. 
Ceauşescu s-a „ lulibrat şi a căzut, lovindu-se de colţul 
mesei. Oricum, |hiii puţin sânge, iar Elena s-a speriat şi a 
început să urle: jpil|l, criminalul îl omoară pe Tovarăşu'!,,. 
Stoica, aflat de Mi m partea exterioară a uşii, s-a speriat şi 
m-a chemat: „E tiu Aierare!,. Am venit, am liniştit 
atmosfera, scoţându-l pe *i „i lin cameră şi numindu-l în 
locul lui, la paza interioară, itRiiiil de Paise, pe Stoica. Deci, 
le-am schimbat posturile...„2 Vi rău nea locotenentului- 
major lulian Stoica nu diferă ji i miill de cea a lui Boboc. 


Doar ora e mult devansată, însă „i Ic zile scurgerea 
timpului era destul de relativă pentru „1.1 il prinşi în vârtej. 

În dimineaţa de 24 decembrie, în jurul orei 10.00-10.30, 
are ii i mic accident în camera în care se aflau soţii 
Ceauşescu. 

I Vlii'i'l 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Î 

EI, Nicolae, are un moment de pierdere a controlului, se lt 
spre fereastră şi spune că vrea să vorbească poporului, m 
ut ce pe stradă erau grupuri de demonstranți. Căpitanul lii | 
plachează şi-l trage în jos, să nu se întâmple ceva - era |i,l 
- şi să nu afle colegii noştri că sunt acolo, că aşa se hol, ni să 
nu ştie nimeni că sunt acolo. Eu am auzit altercaţi. li 
deschis uşa. Lui Ceauşescu îi curgea sânge din nas. Căjiii i. 
Boboc era extrem de nervos şi schimbat la faţă, iar ea spni 
n” Boboc l-a lovit pe comandantul suprem şi să vină cincv. |, 
i, L-am chemat pe domnul colonel Kemenici, căruia Cea ut i- 
a spus că a fost bruscat, că ela vrut să vorbească popoi ui 
Căpitanul Boboc a spus că nu mai rezistă şi a cerut să fie 11 
il bat. Atunci dl. Kemenici mi-a ordonat să rămân eu în 
miorii iar căpitanul Boboc să iasă în locul meu, afară. Ceauşi 
u zis ca Boboc să fie judecat şi condamnat pentru că l-a 
lol1 comandantul suprem”.1 

Iulian Stoica avea să stea însă doar câteva ore în ca 11 în 
A dictatorii. In după-amiaza aceleiaşi zile, Ceauşescu a pmlii 
de vizita maiorului lon Ţecu pentru a-i spune ferm: „Nu ut 
vreau să stau cu ăsta! Mai bine cu ălălalt!”2. Asta era Mul 
iar ălălalt - Boboc. 

Ţecu s-a consultat cu Kemenici şi au decis să-i lai i ţi plac 
„musafirului”. Astfel, Boboc şi-a reluat postul de | în 
încăperea-dormitor, iar Stoica a revenit la uşă. 

În cazarmă, viaţa mergea mai departe. Se simţea îie”i | 
mai aproape suflul rece al morţii. 

'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, ['111,1 


SECRETUL DIN PĂDURE 

În cazarma de la Târgovişte, Ceauşescu i-a promis unui 
nil|er „bani şi grade”, iar altuia - „un milion de dolari”, ţl 
voia să evadeze pentru a pleca în direcţia Voineşti, în luna 
unui Punct de Comandă al Armatei pentru situaţii ti” 
război. Dictatorul credea că, astfel, va putea contraai.1 
lovitura militară de la Bucureşti. O iluzie. 

Lamitinguldin?21 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu le 
promitea românilor câte o sută de lei în plus la pensie. În 
următoarele trei zile, oferta sa a crescut tn il, iun milion de 
dolari. Dar nu era valabilă pentru toată Hii'ii, ci doar pentru 
militarii care-l păzeau în cazarma de la lignvişte! Miza era 
salvarea cuplului dictatorial. 

* 


X- * 

I lupă fuga din Bucureşti, soţii Ceauşescu au ajuns la mâna 
tur civili şi militari. În ultimele trei zile de viaţă, ei au încerf 
ii A i mituiască pe unii dintre aceştia. Sau, mai degrabă, le 
lacă promisiuni de mituire, dat fiind că nu aveau bani „l'ia 
lor. 

S | u nşi în cazarma UM 01417 din Târgovişte în seara zilei 
| ] ' ilecembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost daţi paa 
câtorva ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. Doi iiiiei au 
bunăvoința cu mulţi bani: căpitanul lon Boboc, II are stătea 
în camera dictatorilor, şi locotenentul-major 

Iulian Stoica, paznicul de la uşă. Boboc vorbeşte di „bani şi 
grade”, Stoica pronunţă şi o sumă: un milion dolari. 

Pe căpitanul Boboc l-a ademenit după miezul nopţii di spre 
23 decembrie. „Puteţi asigura un blindat cu care i deplasăm 
în zona Voineşti-Câmpulung, să merg la o C. I oameni?”1, l-a 
întrebat Ceauşescu. Ofiţerul nu avea de unit ştie de ce 
comandantul suprem insista să iasă din Târgov i i direcţia 
Voineşti. Era unul dintre secretele lui Ceauşescu „Băieţică, 
ai un milion de dolari!” 


Locotenentul-major Iulian Stoica s-a trezit singur ni 
Ceauşescu, între patru pereţi, pe 24 decembrie, când căpil. 
I Boboc a fost „recuzat” pentru câteva ore în urma incideuli 
cu prizonierul său. În mod normal, în cameră trebui. Li şi 
Constantin Paise, plutonierul de Miliție care „se lipi. 
Ceauşeşti. In momentul incidentului dintre Boboc şi di 11.1 
i fugar, Paise nu se afla însă acolo. leşise să facă rost de M. 
Nu. De la popotă, şi avea să se întoarcă după o jumătate de 
in, 

Stoica a declarat în faţa Comisiei „Decembrie 1W intrarea 
în birou era un mic ţarc şi acolo era un scaun simţit nevoia 
să stau puţin pe scaun. Ceauşescu se plin agitat şi la un 
moment dat a venit spre mine, mi-a pus un pe epoletul 
drept şi a zis: „Băieţică, ai un milion de doi. N orice grad şi 
funcţie în Armata Română dacă mă scoţi de. Şi mă duci în 
zona Voineşti!,. l-am răspuns că nu an m şansă. La care 
Elena Ceauşescu a zis: „Lasă-1, dragă, III | nu vezică e 
sluga lui Iliescu?”2. 

Coincidenţă: şi lui Stoica, la fel ca şi lui Boboc, Cea in. Îi 
cerea să-l ducă spre Voineşti. Semn că acolo se juca o iu 
mare. Cel puţin în mintea unui om disperat. 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, IL! 

2 Iulian Stoica - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1W' i 11994 

SECRETUL DIN PĂDURE 

Punctul de comandă 

Iti legătură cu banii vehiculaţi de Ceauşescu se ridică două 
'i l'ări fundamentale: 

I Pe ce ţinea Ceauşescu morţiş să meargă în direcţia 

Voineşti-Câmpulung? De unde avea el, în acele condiţii, un 
milion de dolari? 

Le luăm pe rând. He. Istenţa lui Ceauşescu de a părăsi 
oraşul Târgovişte în np (ia Voineşti poate fi explicată printr- 
un detaliu de ordin! Ni. II în 1989, după ce treceai de 
Inspectoratul Judeţean $ hotecţia Plantelor, la câteva sute 


de metri se făcea un ih 111 pe dreapta. Acel drum ducea 
spre o pădure, la marginea „'iţi'viştei. Acolo, în pădure, se 
afla un obiectiv militar de t|"i lanţă strategică: Punctul de 
Comandă de Armată (PCA) Nilm situaţii de război. El 
aparţinea de Armata 1 (condusă „i' i de generalul Gheorghe 
Voinea) şi acoperea toată zona liinl a României, de la 
Mehedinţi la 'Tulcea şi de la Dunăre pe crestele Carpaţilor 
Meridionali. L'iiiietul de comandă - obiectiv strict secret - 
avea toate |j'm Hăţile de funcţionare pe timp de război, 
inclusiv un cenți tle radiolocaţie şi un centru de comandă. 
Asta înseamnă i teoretic, Nicolae Ceauşescu ar fi putut 
prelua conduce- „ Sunatei |, care opera şi pe raza Capitalei. 
Cu o condiţie: Im unitatea respectivă să-l recunoască, în 
continuare, H|il comandant suprem. Practic, era o utopie, 
dat fiind că Ureştiul avusese grijă să dea ordinele 
corespunzătoare, i b leviziunea nu-l scotea pe fugar din 
„tiran, „călău, şi iu i ilor”. Planul de răsturnare a lui 
Ceauşescu funcţionase I, |. Ibil, iar lovitura fusese 
năucitoare, i In, ir dacă miza pe nişte ofiţeri loiali, 
Ceauşescu pierduse u.L. I, Sprijinul din partea acelui punct 
de comandă era o undiţă deşartă. Una de care fugarul 
continua să se agaţe „,i înecatul de pai. 

CEC-urile lui Rusu şi pachetul lui DIM, „ în privinţa 
promisiunilor financiare, lucrurile suni A Ceauşescu nu mai 
avea bani nici să-şi cumpere o cămaşă (|i intermediar, 
desigur, căci el nu putea ieşi din cazarmă) ultimele resurse 
se despărţise pe drumul spre 'Târgovişin Sălcuţa, în zona 
Titu-Boteni, unde aterizase cu elicoph a rămas fără cele 
şapte carnete CEC în valoare totală tiu milioane de lei 
(echivalentul a 50 de autoturisme Dai |. T acea vreme). 
Carnetele, completate pe numele copiilni unicului lor nepot, 
se aflau într-o mapă de care avea giilă t dintre gărzile de 
corp, căpitanul Marian Rusu. După ile. | ţirea de Rusu, 
mapa - cu CEC-uri cu tot - a rămas în |u ofițerului de 
Securitate. 


Apoi, intervine misterul pachetului „voluminos şi gu după 
cum îşi amintesc martorii oculari - care a fost put acolo, la 
Sălcuţa, în portbagajul Daciei conduse de din In Nicolae 
Decă. După 35 de kilometri, la Văcăreşti, Ce. M s-au mutat 
în altă Dacie, dar pachetul a rămas în porlla. Lui Decă. 

Şi atunci, de unde avea Ceauşescu atâţia bani încă I mită 
milioane de dolari? Un mister pe care doctorul 1) n putea 
elucida. Cu condiţia să povestească despre desl inul de 
american prosper, croit la scurtă vreme după Revolut 

CU TANCUL. SPRE CAPITALĂ 

N 24 decembrie 1989, la UM 01417 Târgovişte s-au 
petremi i evenimente care puteau duce la mari vărsări de 
sânge şi ÎI, măcelărirea dictatorilor cuozi mai devreme. 
Diversiunile le MIC cedau într-un ritm nebunesc. Colonelul 
Kemenici a f”*l la un pas de a declanşa un marş spre 
Capitală, cu o „loană de tancuri şi cu Ceauşeştii la bord. 

| „L ub asaltul diversiunilor teroriste, comandantul Garni- , 
zoanei Târgovişte a dat semne că scapă situaţia de I sub 
control. Pe 24 decembrie 1989, colonelul Andrei „Hmnu i s- 
a comportat ca un militar nesăbuit. Ba a dispărut wfniipe o 
oră din punctul de comandă, ba a ordonat plecarea Aiiţesl i 
lor, cu o coloană de tancuri, spre Bucureşti. Şi asta, în iH”l 
1111 le în care generalul Victor Atanasie Stănculescu îl 
presa l oi urgă la metodă”, adică să-i lichideze pe dictatori. 

În Jurnalul de luptă” al UM 01417 a apărut o însemnare 
ţffi le lace să crezi că unitatea lui Kemenici pleca la război, 
p unim de pregătire în cel mai mic amănunt a tehnicii, a 
SHitl (Ici, dar şi a hranei destinate trupelor. 

Hii rpâănd cu ora 00.15 s-a executat completarea plinurilor 
cu Wmli 4: ililil lichid la întreaga tehnică de auto şi 
tractoare, tancuri iiiiliilunuri, aflată în dispozitivid de 
apărare al cazărmii. S-a puii,! Itul cu aproximativ 7,5 tone 
de carburanţi. De asemenea, a tu o, luată din depozit şi 
îmbarcată în autocamioane hrana rece whi N. De luptă.”1 

Vinii'l 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 


Toată această mobilizare, declanşată printr-un ordi 1111. 
T Kemenici, pregătea deplasarea în coloană, cu blinda Ic 
Bucureşti. Înainte de a forma coloana, Kemenici s-a si.il m 
locotenent-colonelul N. E. Mutu, comandantul unei di vil 
tancuri de la Teiş. Coloana trebuia să aibă în componenli 
tancuri. Acestea urmau să însoţească cele trei transpoin 
blindate (IAB-uri) în care se aflau Ceauşeştii, paznn n |. 
Ofițerii de comandă. 

* 


x X 


Locotenent-colonelul M. E. Mutu rememorează, n cin 
teribile. „în seara zilei de 24 decembrie, latura dinspic n a 
unităţii era atacată puternic. Spre tancul în cari' ci, n venit 
un TAB cu un singur far aprins. Am întors unul. Iu tancuri 
spre interior... Era comandantul obiectivului nelul 
Kemenici. M-a întrebat cam pe câte tancuri pol m în 
eventualitatea unui marş rapid în afara zonei, evcnl spre 
Bucureşti. Nu venise un asemenea ordin, dar lu lsă avem o 
variantă în cazul în care forţe ostile s-ar iulillii 
Comandamentul unităţii... Şi pentru situaţia în care IUI mai 
fi avut legătura cu Bucureştiul... Ce vom face alun. | ei?... I- 
am comunicat că pot ieşi imediat cu 16 tancui! Dezbătut o 
oră. Dacă ar fi căzut cazarma şi noi am li pu n legătura cu 
ministerul, am fi ieşit cu blindatele şi cu |ui nierii, într-o 
zonă anume, unde am fi încercat să org. lin apărarea. Dacă 
am fi fost atacați masiv şi acolo, am lin cât am fi putut, după 
care i-am fi împuşcat noi pe Ce. Iu. Oricum, n-ar fi scăpat.”1 
N- 

XX 

Care a fost motivul sau pretextul invocat de Kcnii i pentru 
a declanşa marşul spre Bucureşti? Totul a plo.iil.li un nou 
telefon de ameninţare. 

lată ce nota în memoriile sale maiorul Ion Mareş | 
decembrie, înjur de 19.00-19.30, după ce am terminal mp 
'2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1['111,1 


CU TANCUL SPRE CAPITALĂ ffţVliul acţiunile la care 
participasem, unul dintre telefoane a fiti.il, 'ilrident. În 
birou eram tot „statul major” al operaţiunii Invişte. A 
răspuns domnul colonel Kemenici. Deodată s-a iltlti ibat la 
faţă. Aânchis telefonul şi a rămas puţin pe gânduri, itt (.1 
rare a spus: „Ne aşteaptă o nouă noapte grea. Trebuie $ (titi 
vin ceva”. Eu l-am întrebat: „Dar ce s-a întâmplat?”. S-a 
gtfll lung la mine şi mi-a răspuns: „Vom fi atacați cu gaze şi 
„foii. Ii desant aerian. Vor fi probabil trei avioane cu 
personal pVAIIIl să acţioneze în asemenea condiţii,. Ne-am 
cutremuri la. Tdarea acestei veşti. În birou s-a aşternut o 
linişte de ttHiin.int. Nu ştiam ce să mai spunem. Era mult 
prea mult pţiiliu noi. Tot domnul Kemenici face primul o 
propunere: Mltt tfăsit soluţia! Îi ducem la Bucureşti!”. Eu 
am intervenit: Ilie, dar cum?,. Kemenici îmi răspunde: 
„Simplu. Avem tu un, transportoare. Facem o coloană, îi 
suim într-un tanc |i nu ne mai oprim cu ei decât la 
minister,."1 

Iniţiativa lui Kemenici părea o nebunie. Maiorii Ţecu şi 
I”M, i-au atras atenţia comandantului că este o decizie aulă. 

* X * 

Nemţia colegilor l-a determinat pe Kemenici să se consulte 
ii M Hucureştiul înainte de a pune blindatele în mişcare. L-a 
wn..il | e generalul Victor Stănculescu, la Ministerul 
Apărării, ptiliu a-i aduce la cunoştinţă planul său. 

'“I alorul Ion Mareş a fost martor la convorbirea telefonică 
Utilii' kemenici şi Stănculescu. „Apus mâna pe telefon, a 
fora mi număr şi a spus: „Domnule general, nu mai rezistăm 
HHtiiuia nunţat. Îi aducem la Bucureşti,. În continuare, 
dommM ' i ilonel Kemenici a răspuns numai cu „Am înţeles... 
Am Ijiltm,., După terminarea convorbirii, a rămas puţin pe 
gân- 4ttti Apoi ne-a spus: „Am vorbit cu generalul 
StănculescU. Li n n| nis că misiunea spre Bucureşti ar fi o 
catastrofă. Şi aşa, „ailitiontele erau scăpate de sub control. 
Mi-a ordonat să (f“f|'lăin noi ordine de la el,. Eu l-am 
întrebat: „Bine, în acest ptl Miireş - Jurnal personal caz ce 


facem?,. Colonelul Kemenici a răspuns: „Luăm nu de 
apărare, dar pregătim şi acţiunea. La nevoie, ape Uit ea,,. 
Am intervenit din nou: „în acest caz, cred că eu trib să iau 
legătura cu comandantul şi cu şeful de Stat Mn|, apărării 
antiaeriene”. Kemenici a continuat: „Sunt de. U Tu, [ecule, 
cu domnul colonel Dinu pregătiţi cealaltă ac (iu Statul 
Major să reorganizeze dispozitivul de apărare- 

Era numai începutul unei acţiuni fără finalitate. O di 
ganizare totală, în urma căreia, dacă militarii ar fi exci i 
ordinele lui Kemenici, se ajungea la măcel. 

„Nu faci nici o mişcare fără ordinul meu! 

Colonelul Kemenici a vorbit şi despre conţinutul dr ţiei cu 
generalul Stănculescu. „După ce i-am raportai Stănculescu 
situaţia şi i-am spus să trimită pe cineva de pe capul meu, 
altfel îi aduc la Bucureşti, a sărit ca ar nu...arfio 
catastrofă... Aici evenimentele sunt scăpate sub control... 
Situaţia e neclară şi nesigură. Nu, asta în un l caz... Mai 
ţine-i cum poţi pe acolo şi aşteaptă noi ordine la mine... Voi 
lua măsuri”. l-am răspuns: „Bine, iau m.R. De apărare, dar 
în paralel organizez şi deplasarea. La ne apelez la ea. Îi duc 
unde spuneţi, dar aici nu-i mai ţin! Faci nici o mişcare fără 
ordinul meu! Voi lua măsuri în spus în final Stănculescu.”2 

Kemenici le-a ordonat subalternilor să redacteze un m de 
marş spre Bucureşti, în timp ce el, Ţecu şi Dinu urinau 
conceapă planul de acţiune. 

Pentru a înţelege mesajul confuz al lui Stănculescu, Iul' să 
ţinem cont de ce se întâmpla în acele clipe la Bucui 11 
sediul MApN. Generalul Stănculescu pierduse din pul fiind 
nevoit să execute ordinele generalului Nicolae MIllt pe linie 
militară şi pe cele ale tandemului Ion Iliescu Si! Brucan pe 
linie civilă. Acest grup de putere tocmai puuen 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, |, ', 

CU TANCUL SPRE CAPITALĂ 

Ip „soluţia finală” pentru soţii Ceauşescu: procesul sumar, 
tlitânnarea la moarte şi executarea pe loc. 


Iul ii de ce Stănculescu trăgea de timp în dialogul cu 
KemeâH pentru că aştepta decizia grupului Iliescu-Brucan- 
Mili- „til1 Jecizie pe care trebuia s-o ţină secretă până a 
doua zi. 

Dispariţia lui Kemenici 

Ipie miezul nopţii, Kemenici a dispărut aproape două | 
ocotenentul-major Iulian Stoica avea să declare: „Era 
Biploa de 2425 decembrie, în jur de ora 22.00. Mai 
devreme „| dăduse ordin să-i execut pe Ceauşeşti. La 22.00, 
domnul lidu iiici plecase. Era prin unitate. Cele două TAB- 
uri din faţa jfil (omandamentului dispăruseră. Ulterior am 
aflat că pleca- 9M „1 alimenteze. In momentul în care nu a 
mai văzut TABpli Kemenici a luat-o razna. A fugit în 
dispozitivul de luptă H dezertorul. Ajunsese pe undeva prin 
zona II, prin spatele ini, i (u Le-a spus celor de acolo că au 
venit teroriştii, că a picat ' MMundamentul, că am pierdut 
totul. Le-amaiziscă patru TABFI „III fost luate de terorişti şi 
că Securitatea ne-a trădat”1. 

În acele condiţii, ofiţerii care primiseră ordin de îmbarci 
pentru Bucureşti au executat misiunea. I-au băgat pe 
Ifnieteşti într-un TAB şi au aşteptat în jur de două ore. 

Manevrele lui Kemenici devin tot mai clare: el a încercat 4 
lihnită 'TAB-ul Ceauşeştilor pe câmp, prin dreptul dispo- 

4%! lihwă unitatea, pentru a fi nimicit. Militarii au 
recunoscut 


I AB-ul şi nu au tras în el. 
* 


x X 


I olonelul Kemenici are propria explicaţie pentru această 
tfM I 1 spune că lipsa TAB-urilor din faţa Comandamentului i 
Ifli ut să-şi piardă minţile. 

lili. Ui Stoica - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 1 iunie 1 „Din seara de 22 decembrie, 
TAB-urile n-au lipsii. [.- cele două intrări. M-am îngrozit. În 
acelaşi timp, dinspre; s-a dezlănţuit foc asupra unităţii. 


V 


Atunci mi-am zis: (Asta e trădare!”. Şi nu ştiu cum, dar în 
momentul acela m pierdut. Am luat-o la fugă traversând 
curtea interioa i a | poziţia de tragere, de unul singur, 
pentru a căuta TA li un Eram singur, zăpăcit... Parcă 
drogat. Totul se învârtea cuuu Totul se rotea. Trăiam o 
halucinație parcă. Mă rătăci.cm cazarma pe care o 
cunoşteam ca-n palmă. Trăiam acolo de ani şi totuşi nu mă 
mai orientam, mă pierdusem. Nu 111 ai |i minte ce era în 
capul meu. Ţin minte doar fuga, fuga disj n i spre cea de-a 
doua centură a unităţii. Alergam spre onnm alergam pe 
întuneric... Ca răspuns la focurile dinspre g.u.1 
Comandament începuse să se tragă. Nu mă puteam înlo. U 
Gloanţele îmi vâjâiau pe la ureche. Aveam impresia 1,1 sunt 
cel vizat, alergam ca un câine hăituit, printre gloanj Eu, 
comandantul unităţii, alergând ca un evadat. În sulli meu 
era disperare, spaimă... Lângă o remiză văd un IAU 1 
părăsit, fără mecanic conductor. Am găsit în drumul şofer 
care nu condusese în viaţa lui un TAB. Mă gândeam mă 
întorc cu el în Comandament, dar acolo se trăgea, N. O! 
Sorţi de izbândă, aşa că mi-am continuat drumul, în 1 All pi 
poziţia de tragere.”1 

Colonelul Kemenici a ajuns în zona în care se aflau tain tui 
şi autotunurile venite ca întăriri de la 'Teiş. A încerca |, o Ui 
în plus, să scurteze agonia soţilor Ceauşescu. Aureal mit M 
tanc din coloană şi i-a cerut ochitorului să lovească IAHu 
li faţă, situat la câţiva metri distanţă. Era transportorul 111 
„se aflau soţii Ceauşescu. Militarii au refuzat să corni la ms 
un asemenea carnaj. Nervos, Kemenici a abandonat col. Şi 
s-a întors în unitate. 

Blindatele pregătite pentru Bucureşti au înnoptai m tiu 
pozitivul de luptă al UM 01417. Era ultima noapte a... (ii” 
Ceauşescu. 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, 1, ', 

INSULINA SAU OTRAVA? 


I tt numai 12 ore înainte de a-i asasina pe soţii Ceauşescu, 
Moli conducători ai ţării i-au trimis insulină dictatorului 
bolnav de diabet. Fiolele l-au speriat pe colonelul Hi menici. 
Acesta se temea că ar putea fi otravă sau o bombă 
sofisticată. 

V 

| n noaptea care a precedat procesul şi execuţia Ceauşeşi | 
ilor, la Târgovişte, s-au petrecut evenimente ciudate. |]JL 
Comandantul unităţii, colonelul Andrei Kemenici, oi”ii, t 
zna sau făcea pe nebunul. Rătăcirea i-a fost întreruptă un 
mesaj: la poarta unităţii se afla un colonel venit de la ii 11 
foşti, care voia să vorbească neapărat cu comandantul, i Il 
Herul se numea Gheorghe Ştefan, era colonel şi lucra I 
iiiecţia de Informaţii a Armatei (DIA). Avea misiunea de 
l'U'da lui Kemenici un plic sigilat. Plicul conţinea câteva ilt 
111 insulină pentru Nicolae Ceauşescu, care era bolnav de 
llu-l. Dictatorul îşi făcuse ultima dată insulină în dimineaţa) 
decembrie, în sediul CC al PCR, înainte de a fugi cu 
Hiplorul. El ştia că, dacă trec trei zile fără a-şi face injecţia, 
III LI, | în comă diabetică. Până la termenul-limită mai erau 
li I.l ore. 

VL i ta nocturnă a colonelului Gheorghe Ştefan i-a reactivat 
> c meniri sentimentul de frică. Iniţial, acesta a crezut că în 
li' r'. Le explozibil. Mai târziu s-a temut că ar fi otravă. 
In.'009, la 20 de ani de la acele evenimente, fiolele exisi 
lucii, la Institutul Revoluţiei Române, însă nimeni nu le-a ui 
expertiza chimică. 

Mărturiile participanţilor la acele evenimente indiu doi 
elemente de mister: 

1. Câte fiole cu insulină s-au aflat în plicul trimis dt 
Bucureşti? 

2. Şi-a făcut Ceauşescu injecţia cu insulină înainte dea 
executat? 

Cei mai mulţi martori susţin că dictatorul-prizoniei m 
folosit insulina, de teamă să nu fie otrăvit. În acest caz, „t 


două fiole recuperate după proces din mâna Elenei Cea u, 
au fost şi singurele trimise de la Bucureşti. 

Viceamiralul Ştefan Dinu, şeful Direcţiei de Informaţi 
Armatei (DIA), susţine însă că o fiolă şi un ac au fost 1 site. 
În această situaţie, plicul dus la Târgovişte de colone 
Gheorghe Ştefan ar fi conţinut trei fiole, dintre care doiii 
rămas nefolosite. 

* 


XX 


ArecuvântulcolonelulKemenici., Sefăcuseora2.3() 11! Mă 
hotărâsem să pun coloana în mişcare când, aşa cum 
întâmplă în filme, primesc apel radio că sunt căutat la pn.] 
unităţii de un colonel de la Marele Stat Major, care are a 
transmită un mesaj. Îi dau ordin maiorului Costea să Ii 
meze, să-l dezarmeze şi să-l introducă în unitate, sub OM 
M până vin eu. Am luat un TAB şi am revenit în Comand.l n 
ie Aici mă aştepta colonelul Ştefan, cum s-a prezenta t. 

A111 ţi tat o discuţie fără martori, între patru ochi, cum îmi 
cei u A scos dintr-o mapă, gen Documente-Secrete, un pin 
m* galben-maroniu, sigilat, şi mi-a spus să-l deschid dom 
du plecarea lui: „Dumneavoastră personal îl deschideţi, pi 
ni că este un mesaj confidenţial,. Înăuntru însă era un obiei 
o hârtie. M-a pus să semnez şi atunci i-am spus că-l de. 
imediat, în faţa lui, să ştiu pentru ce semnez. „Nu! Nn ţipat 
el la mine, punând deja mâna pe clanţa uşii.”1 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, |, ', 

INSULINĂ SAU OTRAVĂ? 


x 
XX 


Pupă ce s-a trezit cu plicul în braţe, Kemenici a intrat în 
„Di, i. „în acel moment eram sigur că înăuntru este o bombă 
Im, ilea sofisticate, care explodează la ruperea plicului. Mi 
se jWwie, deci, gând rău. Colonelul Ştefan a plecat urgent. 
Am itiM.il la minister, iar generalul Stănculescu mi-a 
confirmat triHilt iru plicului, spunându-mi că înăuntru sunt 


medicamente, i 'li pentru injecții: „1 le faci urgent, altfel 
moare! Vezi că ai |HI|M şi un bileţel cu instrucţiuni”. Mi s-a 
părut totuşi ciulul In cele trei zile, chiar şi în situaţiile în 
care se simţea rău,! I.ne, eseu nu mi-a cerut nici un 
medicament. Ca atare, mi-am Mii că, dacă nu-i bombă, 
precis este otravă. Nu acceptasem „Il ucid cu arma, cum mi 
se tot sugerase, se spera că o voi face „in Injecţie. Cu 
imensă precauţie, am deschis plicul. Înăuntru rtl te două 
plicuri: unul mic şi subţire, cu un bilet scris de „IÂII. [, dar 
cu litere de tipar, nesemnat. „CÂND A PLECAT A URAT S A- 
ŞI IA MEDICAMENTELE. DACĂ NU LE FOLOSEŞTE (MI 
HAT ESTE ÎN PERICOL SĂ INTRE ÎN COMĂ. I LE PREDAI 
111, tI11,) PERSONAI. În al doilea plic erau nişte fiole roz. 
„1 Li nomentul unei constatări: colonelul Kemenici 
introduce f Minciună grosolană atunci când spune că „nu 
acceptasem „1 cu ui cu arma, cum mi se tot sugerase”. 
Adevărul e altul: imicnici nu doar că acceptase, dar dăduse 
şi ordine de asaMIIIC, I Ceauşeştilor! Constatarea e 
necesară pentru a defini Iml l'Ine personajul. Unul care, în 
multe momente, s-a dove- "i |'iea mic pentru istoria care a 
dat buzna peste el. Dacă nu ni, ia jucat un rol diabolic. 

* 


* * 1, „upă ce a vorbit la telefon cu Stănculescu, Kemenici a 
fost ţin iu ui asaltat de telefoane. De data asta, nu de 
ameninţare. IMIICIUI primea „sfaturi, pentru a-i 
administra cât mai 1”, Ic f iolele lui Ceauşescu. 1 „iipă 
ora4.00, au început să curgă telefoanele, fiind întrebat.',i Ic 
Stănculescu, cât şi de Militaru dacă i-am făcut injecţiile. 

V i, uri Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Am fost somat de fiecare dată să i le administrez de urp-i 
că altfel intră în comă. Eu nu ştiam atunci că Ceauşesi u 
diabet şi este dependent de insulină, aşa că aceste inse ii, 
mă puneau şi mai mult pe jar. Ideea cu otrava nu-mi ieşi. 
Cap. M-am dus la Ceauşescu şi i-am arătat fiolele. Le-a sl ml 
îndelung, le-a tot privit şi cântărit, şi-a privit soţia, cum. N 


obiceiul, apoi a zis: „Da, acestea sunt cele ce-mi trebuii. Nu 
le pot face. Nu sunt pregătit, am băut un ceai... Le vm 1” 
mâine...,„. Medicamentele rămăseseră în posesia Ceauşi ,. 
MI în plicul în care fuseseră trimise de la Bucureşti. Am 
râsul uşurat. Dacă era să mai fiu întrebat, aveam răspunsul: 
„Nu pacientul!”. Şi totuşi, cred că nici Ceauşescu n-a avut 
îni ml, în conţinutul fiolelor. Din acest motiv cred că a 
amânai. | pentru că băuse o cană de ceai.”1 încă o 
minciună! Afirmația colonelului Andrei Keineni potrivit 
căreia habar n-avea de diabetul lui Ceauşescu... Demontată 
de generalul Victor Stănculescu. Acesta ili. 1, Comisiei 
„Decembrie 1989,: „La 24 decembrie, dimineaţa. 1 nelul 
Kemenici mi-a dat un telefon şi mi-a spus căâi-aiMcă 
Nicolae Ceauşescu are diabet şi că nu a făcut injecţiile ile u 
zile. Mi-a cerut să rezolvăm treaba. 1 s-au adus de la Spiţa 
111111 fiolele respective şi am trimis un ofiţer cu un pachet 
la Tă rgi ui să i-l dea lui Kemenici, că ştie el ce să facă”2. 
Remember: toţi ofiţerii care au asistat la primirea ţi) 
Ceauşescu în cazarmă, în seara de 22 decembrie, îşi anunţ, 
refuzul dictatorului de a bea ceai îndulcit, precum şini 
iritată a Elenei: „Ce faceţi, îl omorâţi pe Tovarăşu'? Nn hţ 
are diabet?,. Din acel moment, diabetul secretarului yen”. 
Era cunoscut de tot Comandamentul, deci şi de Kemeiu. 


LL 


XX 


Când dialoga cu Kemenici pe tema insulinei, Stăm ui. Nu 
mai era ministrul Apărării. Era ţinut în jurul nin lni 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, lii'i'i 

2 Victor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „| 1 

1989”, 1 noiembrie 1993 

INSULINĂ SAU OTRAVĂ? 

Nuliu-itor pentru a coordona anumite operaţiuni. Până la 
„MI. V ile executarea misiunii „Insulina,, s-a ocupat 
generalul Mmi Guşă, care încă mai era şef al Marelui Stat 


Major al ||fHirttei Române. Guşă a considerat misiunea de 
trimitere a -” Illinei spre Târgovişte drept una de maximă 
importanţă. 

În seara de 24 decembrie i s-a dus insulina lui Nicolae 
'Niivescu. Venea de la doi doctori, Georgescu şi Mincu. Erau 
fc'iifl plicuri în care se găsea insulină, dar şi o seringă de 
Mi, i folosinţă. Generalul Militaru era în biroul ministrului, i 
i hemat şi mi-a ordonat ca medicamentele să ajungă la 
jjlgtivişte. Am luat acel plic şi l-am chemat pe viceamiralul 

I am dat plicul şi i-am spus să se deplaseze cu o maşină t, 
ir govişte pentru a înmâna plicul colonelului Kemenici, 
iMiiindantul unităţii în care se afla Nicolae Ceauşescu. S-a 
„„ LL un Aro de la Direcţia de Informaţii a Armatei. Dacă t” 
(„|, u' Ceauşescu le-a luat sau nu, asta nu mai ştiu, dar ele 
IM inul t ransmise.”1 

1,1 aşezăm lucrurile în cadrul general al acelei zile. ',„tu'i. 
Ilul Stănculescu a spus că primise telefonul de la „umiliri în 
dimineaţa de 24 decembrie. Generalul Guşă a i, L iernat de 
Militaru abia spre seară pentru a organiza | mrtul insulinei. 
Pe tot parcursul zilei, Kemenici primea (HlMcnt ordinul de 
lichidare a Ceauşeştilor, însă nu era în Ante nă-l execute. 

I „lin seara de 24 decembrie, în sediul MApN din Capitală 
i tiiM hotărâtă şi înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional 
„ IILI judecarea Ceauşeştilor. 

* 


XX 


Unul dintre principalii actori ai Operațiunii „Insulina” a „| 
* ii eamiralul Ştefan Dinu, şeful Direcţiei de Informaţii a 
umilei (DIA). 

Iu. Eara zilei de 24 decembrie, pe la orele 21.00-22.00, 
|tii'i ilul Guşă m-a invitat la el. M-a introdus în camera de ' 
ţiirl.in Guşă - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 21 sep tul. 

Odihnă din spatele cabinetului. În cabinet era şi gem iii 
Iulian Vlad, dar el m-a introdus în camera din spalc d 
şoaptă, mi-a spus că are un plic în care sunt medicaim t 


insulină pentru Ceauşescu. Mi-a spus că eu sunt cclm ti 
măsură să organizez un echipaj care să ajungă la coma m 
l.tn unităţii, să dea plicul, că, dacă nu ajunge până la OMi 
dimineaţa şi nu face insulina, Ceauşescu intră în coma 1 se 
mai poate discuta. Erau două plicuri. De faţă cu miiM scris, 
pe primul plic, cu majuscule, cât de mari putea sa In „V-AŢI 
UITAT MEDICAMENTELE, VI LE TRANSMII I M celălalt 
plic i-a scris, cu aceleaşi caractere, comandantului: 
(PRIMEŞTI ACEST PLIC, TE PREZINŢI LA CINE TRI IU II 
PREDAI PLICUL, ÎL DESCHIZI ŞI ÎL PREDAI CUI TRI hl 1 
parcă aşa o formulare. L-am numit şef de echipaj pe oi lul 
Ştefan Gheorghe, care era de la mine din Direcţie (biroului 
de organizare-mobilizare), însoţit de încă un olt de şoferul 
meu personal (maistrul militar Bărbierii), şi 111 luptător 
cercetaş. Deplasarea celor patru s-a făcut cu un A S-au 
deplasat, au raportat că nu au avut nimic deosebii | traseul 
şi au ajuns la comandantul unităţii de la Târgm 1 Acesta, 
colonelul Kemenici, a fost cam speriat şi a înceu intre în 
legătură cu Guşă. Guşă nu era în birou atunci, ,.!,. 
Kemenici m-a sunat pe mine. S-a prezentat cine este, iam t 
cine sunt. Mi-a spus că a primit un plic şi nu înţelege ile*| ce 
este vorba. L-am întrebat dacă l-a deschis, mi-a spie. 1 t1- 
am spus să-l deschidă pe loc. L-a deschis. L-am întrebai. 11 
înţeles şi a spus că da şi i-am spus să execute ce scriea 1 
IM 

Sfii- * 

Importanţa Operațiunii „Insulina” este dată de greuMi 
personajelor implicate în trimiterea câtorva amărâte tir hi 

Să-i amintim: generalul Nicolae Militaru, proaspăl 
ministru al Apărării Naţionale; generalul Victor Al. Mi 
Stănculescu, adjunct al ministrului; generalul Ştefan ' i 

1 Ştefan Dinu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie IW 11 tembrie 1994 

INSULINĂ SAU OTRAVĂ? 

Gyi Marelui Stat Major; viceamiralul Ştefan Dinu, şeful 
(Gift) i (iei de Informaţii a Armatei (DIA). 


I. Îmi îl pomenim pe Militaru, introducem în ecuaţie, 
ineAll'il, şi serviciile secrete sovietice. De ce insista un agent 
pi IKGB ca Nicolae Ceauşescu să-şi facă urgent injecţia K 
limtilină, în condiţiile în care acelaşi agent GRUKGB lua ii”H 
i i ca dictatorul să fie judecat şi executat a doua zi? Există 
fetnlăspunsuri posibile: 

1 Militaru voia să se asigure că Nicolae Ceauşescu va 
rezista iiftuă la proces fără să intre în comă diabetică, 
pentru a nviit parte de „dreapta judecată a poporului”; , 
Militaru voia să-l otrăvească pe Ceauşescu, aşa cum, 
împreună cu Stănculescu şi prin intermediul lui Kemenici, 


li'); i, ase mai multe tentative de a-l asasina. 
* 


X* X* 

I uiulucătorii militari şi cei politici de la Bucureşti au ştiut 
illllllulcă Nicolae Ceauşescu nu a consumat (toată) 
insulina. Ia fi rea, au făcut o miză mare din recuperarea 
plicului. De ce IM! Urau chiar atât de importante două fiole 
de insulină?! Vii eamiralul Ştefan Dinu: „După executarea 
misiunii, irinitelul Ştefan Gheorghe a revenit cu tot 
echipajul de H târgovişte. Mi-a raportat şi misiunea s-a 
încheiat. Pe |1IIl) dimineaţa, pe 25 decembrie, m-a chemat 
generalul în ulescu. Mi-a spus să cobor la cabinetul 
ministrului Hillliiru. Acesta mi-a spus să aştept. A ieşit 
Stănculescu şi * I întrebat cine a fost la Târgovişte. I-am 
spus că a fost Mtmtelul Ştefan, care era la odihnă. M-a pus 
să-l chem. După I* minute a venit Stănculescu şi l-am pus 
în legătură cu fiţi, ni C! Heorghe. In faţa mea, atât a 
discutat cu el: „Ştefan, IA mergem împreună înapoi. Tu ştii 
acolo... Pregăteşte-te, t rgem înapoi!,. Medicamentele au 
fost la Ceauşescu, Mi „, iu întors la mine cu o fiolă folosită. 
Erau ace de unică iMntă. Şi acum le am. E un ac folosit, 
dovadă că şi-a făcut *|e! |i, i In filmul judecării lui 
Ceauşescu, la un moment dat, II uneat un plic pe masă, 
după ce s-a anunţat sentinţa. 


După execuţia lui Ceauşescu, colonelul Ştefan Ghem care 
plecase din nou la Târgovişte cu generalul Stănculi văzând 
pe masă plicul pe care el îl aruncase, l-a luai - l-a adus 
mie”1. 

Misterul celei de-a treia fiole 

Rămâne misterul celei de-a treia fiole: a folosit-” t şescu, s- 
a deteriorat pe drum sau pur şi simplu nu a uitat? Altfel 
spus, a apucat Ceauşescu să-şi facă injci ţi. | insulină înainte 
de a fi executat sau a murit în pragul nu diabetice? 

Mai aproape de adevăr pare a fi varianta conform iai 
Nicolae Ceauşescu nu a folosit insulină în ultima. lan sale. 
Elocvent este un dialog reconstituit de maiorul Ion | mâna 
dreaptă a colonelului Kemenici în decembrie i 1 „Ceauşescu 
nu şi-a injectat insulină. Când i-am dai linii suspicios, m-a 
întrebat: „Unde sunt fabricate?, „în Irlaml „înseamnă că 
sunt cele originale. Sunt bune. Dar preh mi le facă medicul 
meu personal”. „Păi, de unde să vi it| eu acum?”, l-am 
întrebat. A păstrat fiolele la el, dar nu ! folosit. Colonelul 
Ştefan le-a luat după proces, de pe nm când condamnaților 
le erau legate mâinile.”2 

Medicul personal al lui Ceauşescu era lulian Mim u care 
avea să devină ministru al Sănătăţii după Revoluţi, guvernul 
„patronat” de Ion Iliescu. 

1 Ştefan Dinu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198', Il tembrie 1994 

2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, |9'i'i 

TAB-UL, ULTIMUL ADĂPOST 

NI, olae şi Elena Ceauşescu au „petrecut, noaptea de 24 
„|ire 25 decembrie 1989ântr-un transportor amfibiublinliil, 
ascuns în dispozitivul de luptă al unităţii. Era Ajunul 'i 
Aciunului, dar în loc să cânte colindătorii, lătrau mitralit 
tele. Moartea plecase la colindat, iar în curând avea să 
Ajungă în „cazarma de la gară”. 

Noaptea de Crăciun a fost ultima şi cea mai grea din viaţa 
Ceauşeştilor. Ei au fost ţinuţi ascunşi într-un transportor 


încadrat de alte două blin- (4*. M câmpul din spatele 
cazarmei. A fost o nouă „ispravă” „lonelului Andrei 
Kemenici, comandantul Garnizoanei fjţnvişte, din motivul 
invocat în toate situaţiile de criză: iNlcn ţa unor „atacuri 
teroriste”. În realitate, nu erau atacuri, illv rrsiuni. 

I'i ionierii - căci între timp li se spulberaseră iluzia că ar 
|“inlcjaţi - erau vegheaţi de vechile lor cunoştinţe: căpitai! 
Li ni Boboc, locotenentul-major Iulian Stoica şi miliţianul 
Constantin Paise. 

L „hl ribuţia ar fi putut fi alta, dar au intervenit 
suspiciunile Imielului Kemenici. Acesta povestea: „în 
momentul când ini upus lui Ceauşescu că ne vom îmbarca în 
TAB-uri cu nilul de a pleca din unitate, el mi-a spus să nu 
care cumva | Mu pe Boboc. Am evitat răspunsul, dar în 
starea aceea, iu' mă aflam, am avut impresia că între Stoica 
şi Paise pe ii parte, şi Nicolae şi Elena Ceauşescu, pe de altă 
parte, se încheiase un pact, o înţelegere, că ei urmăresc 
ceva ce mie scapă. Nicolae Ceauşescu mi-a spus personal, 
arătâml Stoica: „Il iei pe ăsta, e un băiat foarte bun”1. 

O precizare: îmbarcarea în TAB-uri avea loc în ziua n 
dentului dintre Ceauşescu şi căpitanul Boboc, în urma ai 
prizonierul s-a ales cu nasul însângerat. 

Şi o nedumerire: de ce ar fi avut Ceauşescu mai nu 
încredere în Iulian Stoica decât în Ion Boboc, când aln. | 
solicitase să-i fie scos din cameră Stoica şi reintrodus Hi 
„IM După doar câteva ore cu Stoica, dictatorul i-a spus 
maiou '[ecu: „Nu mai vreau să stau cu ăsta! Mai bine cu 
ălălnil Şi atunci, unde-i logica din afirmaţia lui Kemenici? 
Un” colonelul pare să aibă o imaginaţie bogată. 

lar dacă el spune adevărul, atunci Ceauşescu era lin plet 
haotic, fie diabolic. 

AG-ul şi mitraliera 

Neavând încredere în paznicii dictatorilor-priou! Kemenici 
a luat decizia de a flanca TAB-ul Ceauşeştii* a alte două 
transportoare. loate cele trei TAB-uri, inelus i v, care se 


aflau soţii Ceauşescu, aveau ordine clare de depl.” în zona 
dispozitivului de luptă al unităţii. 

Colonelul Andrei Kemenici: „Când am constituil „Li zitivul 
de marş, am zis ca TAB-ul în care mă aflam eu i permanent 
în spatele celui în care se afla Nicolae Ceau „cu Stoica şi 
Paise. I-am dat ordin mitraliorului ca, iu H pul marşului, 
dacă blindatul din faţa lui face la dreapta la stânga, 
încercând să fugă, şi o ia razna, şi nu urmai îndeaproape 
antemergătorul, să-l distrugă! Să tragă cu n cantitatea de 
muniţie pe care o are. Cu mitraliera şi cu Ai Ei bine, am 
rămas în această formaţie mai mult de trei u i tot acest 
timp, am încercat să-i înduplec pe cei din Buciu să mă 
primească. Nu aveam totuşi curajul să pun în ml 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, |, ', 

TAB-UL, ULTIMUL ADĂPOST ituiihi. În tot acest timp, 
oamenii îmbarcaţi în maşinile de t|'M, iu mai coborât, au 
mai circulat, au mai luat contact unul M nilul şi cred că 
mitraliorul meu, subofiţerul Constantin t 'ii ui, l-a atenţionat 
pe Stoica de ordinul pe care i-l dădugH* lar această 
neîncredere a mea l-a afectat profund”1. 

I, il cinism! Kemenici se miră că Stoica a fost „afectat pro- 
Iftil pentru o „bagatelă”: tocmai aflase că trebuia să moară 
Jiti tu dinul comandantului său! 

Neînţelegerile dintre locotenentul-major Iulian Stoica şi 
tunelul Andrei Kemenici au fost generate de ordinele celui 
iu iu mă, de lichidare a Ceauşeştilor şi, implicit, a ofiţerilor 
în i păzeau. 

|*i m iare: AG-ul pomenit de Kemenici este o armă numită 
$1111 fltor de grenade, capabilă să perforeze blindajul 
tancului „ulii al TAB-urilor. 

* 


* * ţit în transportorul „vânat”, locotenentul-major Iulian 
„1 ii, i are varianta lui pentru cele întâmplate în dispozitivul 
i” luptă al unităţii. 


| i ieşirea cu TAB-ul din unitate, Ceauşescu auzise ordiMli 
pe care mi le-a dat Kemenici. M-a întrebat: „Vrei să ne i” i în 
câmp să ne împuşti, nu?,. Şi am zis: „Nu mai vorbeşte 
dinem, că sunt alte probleme de rezolvat!,. Am stat pe loci 
i 11 nomentul în care i-am introdus în TAB, aşteptându-l pe 
NI'Mielul Kemenici. Am făcut plinul cu motorină şi când să 
fin nu, mecanicul mi-a spus că l-au lăsat bateriile. Am ieşit şi 
un i,iliiirtat că nu mai pot să plec şi am cerut să ne 
împingă cu „iiiHiiiiul. M-au împins cu camionul şi am pornit. 
Kemenici IM ii iu donat să merg fără lumini şi să mă ghidez 
după pţilullii de poziţie ale transportorului din faţă. 
Dumnealui (tu ii cu transportorul în spatele meu. La 
mitraliera TABi.1 illn spate, în care se afla comandantul, era 
plutonierul „TI II UI Din declaraţiile lor ştiu că, în timp ce ne 
deplasam H'1 H00 de metri din zona [ în zona a Il-a, deci 
mergeam ! Vii uri Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, 
Editura Ion Cristoiu, 1999 cu trei transportoare din 
Comandament în poziţie, pe „Im Kemenici ar fi ordonat să 
se deschidă foc asupra TAII H nostru. Subofiţerul de la 


mitralieră a refuzat.”1 
* 


x X 


Ştiind că se află în bătaia puştii, locotenentul-majoi 1!, nu 
prea a avut de ales. Ela respectat ordinele primite t” 
comandantul unităţii. A urmat traseul cerut, dar şi ma ne M 
I din timpul staţionării. 

Iulian Stoica: „Am ajuns în zona din spate, cred C. Liln ora 
1.00, în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Kemenii i m 
ordonat să ocup loc în transportorul blindat şi să i.im acolo 
nemişcat până formează coloana şi ia toate m.R. Ui 
necesare. Pe timpul deplasării, în echipajul în care mă, ill. 
Mai erau doi muncitori voluntari veniţi de la Automei. IM 
Moreni. Cât am stat în TAB, aproape trei ore, până să 
colonelul Kemenici, am luat câteva pâini, câteva con pături - 
că era frig - şi, între timp, şeful asigurării Iclu mi-a adus şi 
muniţie, câteva lăzi de cartuşe pentru arni.im tul pe care îl 


aveam. Le-am dat tuturor pături. Mitra 1 ioi Il pe TAB avea 
pătura trasă până la piept şi se foia cu in.tn sub pătură. L- 
am întrebat: „Ce faci cu mâinile acolo?, nu mi-a răspuns”2. 
În acest timp, echipați în ţinute militare, Ceauşeşti i sl.tl 
zgribuliţi, înghesuiți unul într-altul şi acoperiţi cu pălim 
* 


X* X* 

Spre sfârşitul nopţii, între ofiţerii din TAB-ul Ceauş” 11 şi 
cei din transportoarele de însoţire plana o mare m m dere. 
Locotenentul-major Iulian Stoica a cerut chiar...li barea 
membrilor unor echipaje. 

„După un timp, eu încercam să fac să meargă staţi.” i care 
nu a funcţionat niciodată pe transportorul blind.1 Im. Eram. 
Am rugat militarul de la noi din unitate să me. [i| 

12 Iulian Stoica - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 19H9 i 

TAB-UL, ULTIMUL ADĂPOST 

* nu nil Kemenici, să-i spună să aducă un militar transmisi- 
* i 'ji să schimbe mitraliorul. Să mi-l dea pe al dumnealui şA 
I ia pe cel de la mine, pentru că nu mai aveam încrel,i”! ui 
el. A venit domnul Kemenici şi a bătut în blindaj. 

M vut o discuţie în care am fost acuzat de trădare. Până la 
tittiA, i schimbat mitraliorul de pe TAB-ul meu cu plutoniMi 
'toican. Eram încadrat de cele două TAB-uri care m-au wijjil 
pe drum. Din 15 în 15 minute îi ordonam mecanicului 4 |M 
u nească motorul, pentru că era frig şi trebuia să nu se IH 
urce bateriile. La câteva zile am aflat de la colegii mei că „! 
liii ieră ordin să tragă dacă ordonam să ne mişcăm. Mi-au 
i'ă i-am zăpăcit toată noaptea pentru că porneam motoa- 4 
(„din 15 în 15 minute.”1 

In. li. ] această tensiune a fost simțită şi de căpitanul 
Boboc: Im ainea devenise insuportabilă, iar oboseala 
ajunsese la fiuism. Am moţăit cu toţii în TAB. Nici pe 
Ceauşescu nu-l p (mleresa persoana mea, ştiind că n-o 
poate scoate la cap M Iţţlne, nici pe mine nu mă mai 


interesau persoanele lor, $,! 11 ui măsura în care existau 
vii”2. 

V întoarcerea în cazarmă 

I'ii|'lo noapte lungă petrecută în frig şi în vizorul mitrali- 
„tltu i Ic pe TAB-uri, Ceauşeştii sunt aduşi în unitate. Ofițerii 
ni u il iţerii care stătuseră toată noaptea în poligon şi dârdă- 
*H* i Ir frig au răsuflat uşuraţi. Pentru moment. 

I i ora 5.30 am revenit în încăperea din Comandament. 
I„ni îngheţaţi. A fost făcut focul, iar lui Nicolae Ceauşescu 
IM fi iul aduse medicamentele într-un plic. Cele care au 
sositde I Hm un-şti în timpul nopţii. Plicul a rămas în posesia 
Elenei, ll Nicolae n-a acceptat să i se facă injecţia de către 
medicul liilliin Stoica - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 1 iunie ' IMI.'1 Domenico - Ceauşescu la 
Târgovişte, Editura Ion Cristoiu, 1999 unităţii, solicitând să- 
i fie trimis medicul său persou.il povestit căpitanul Ion 
Boboc. 

Aşa se încheia pentru Nicolae şi Elena Ceauşescu oue 
lungă, petrecută într-un transportor blindat care ni | 
moment putea fi spulberat de TAB-urile de însoţire. Ano în 
unitate teferi, dar îngheţaţi. Situaţia avea să se s lin 


dramatic în orele următoare. 
* 


x X 


Intre timp, comandantul UM 01417 Târgovişte pruni alt 
ordin. Ceauşeştii au fost îmbrăcaţi în hainele lor ei vi 

Boboc îşi aminteşte: „După vreo două ore, în jurul 7.30, 
am fost anunţaţi că vine o comisie de la Bucun n preia. La 
această veste mi-am mai revenit. Am mai g.ril energie în 
mine pentru a mai rezista. Ei au primit slin indiferenţă. 
Plutonierul Paise a adus sacii cu îmbrăcă nu lor, iar ei şi-au 
lepădat hainele militare şi s-au schimbai I îmbarcat, tot pe 
ascuns, în 'TAB-ul de la intrarea în con dament. Şi am 
aşteptat acolo. Eu în interior, cu ei, |. U '! Pe 'TAB”2. 

Se apropia sfârşitul. Era deja 25 decembrie. În Buciuc 
făceau ultimele pregătiri pentru deplasarea complelulit 


judecată şi a comandoului ce urma să îndeplinească onii de 
execuţie a Ceauşeştilor. 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, |, ', 

APOSTOLII MORŢII i '! Izia de lichidare a dictatorilor a 
fost luată în seara MP 24 decembrie, la sediul MApN. 
Soluţia a fost impusă du trioul Ion Iliescu - Silviu Brucan - 
Nicolae Militaru. 1 „versiunea teroristă a servit drept 
justificare pentru iuliinţarea Tribunalului Militar 
Excepţional. 

Seara zilei de duminică, 24 decembrie 1989. De două zile, 
conducătorii civili şi cei militari de la Bucureşti încearcă în 
mod repetat să-l convingă pe comaniMtlul UM 01417 
Târgovişte, colonelul Andrei Kemenici, să (Utirgă la 
metodă, adică să-i lichideze „accidental, fără te*i, pe soţii 
Ceauşescu. Kemenici transmite ordinul spre 4|lv. 1 tlintre 
ofiţerii săi, dar aceştia refuză să-i asasineze pe 1.1 *I"irii- 
prizonieri. Diversiunile la care este părtaş colonelul „Nimici 
nu au efect: nici maiorul lon Ţecu, nici maiorul Ion tei, nici 
căpitanul lon Boboc şi nici locotenentul-major li HI Stoica 
nu vor să-şi mânjească mâinile cu sânge. 

Decizia din WC-ul lui Militaru 

În iipitală, conducătorii noului regim nu mai au răbdare, 
ilriţi iu sediul Ministerului Apărării Naţionale (MApN) din 
tHlei ui Drumul Taberei, ei trec la acţiune. După 
lăsareaintuiţi. Ului, iau o decizie istorică: a doua zi, soţii 
Ceauşescu vor ţMtleeaţi sumar şi executaţi. 

Sediul MApN este locul în care s-a consolidat nou de 
putere, pregătit din timp şi ieşit la lumină după fug. 
Tatorilor. Cum secretul trebuie păzit cu străşnicie, di şi i 
sensibile se poartă în WC-ul din spatele biroului mini. 11 
Până în dimineaţa de 22 decembrie a fost biroul lui Milea. 
De atunci a devenit, succesiv, biroul lui Victor Alai 
Stănculescu şi al lui Nicolae Militaru. O încăpere cu ui 
îngust, o cameră de odihnă şi un grup sanitar. 


Acolo, în încăperea placată cu faianţă, este luată di 
capitală. Din precauţie, decidenţii lasă să curgă apa i 
chiuvetă. 

Acţiunea de suprimare a Ceauşegştilor îi este încred 11 
unui grup condus de generalul Victor Atanasie Stănculi 
„Corbi” şi „terorişti” 

Grupul care pune la punct mecanismul de lichidare a lor 
Ceauşescu este unul relativ redus. Iniţiativa îiapar|ui 
Silviu Brucan, mesagerul de pe axa Moscova-Wasluin 
Bătrânul stalinist vorbeşte apăsat, ferm, ca şi cum ar con 
111 o sentinţă. Una care vine, parcă, din înalturile Ceru iui ' 
de la stăpânire. 

Varianta procesului sumar este susţinută vehement, 
ostentativ, şi de personajul misterios care pozează în u 
luţionar: Gelu Voican Voiculescu. Cei doi - Voican şi Bun 
atrag atenţia asupra lor pentru a-l acoperi pe celi an fapt, 
are ultimul cuvânt: Ion Iliescu, preşedintele COIIMII 
Frontului Salvării Naţionale (CFSN). Brucan şi Voi,. N 
asumă latura crudă, sângeroasă, de oameni fără Duium 
capabili de crime în ziua de Crăciun. In schimb, Iliescu tul 
să pară uman, blajin, cu suflet, un om care n-ar omoiiu 
muscă. El este pregătit pentru o carieră politică pc leu lung, 
iar imaginea de lider sângeros nu l-ar ajuta, ba din trivă. 
Dar decizia de suprimare a Ceauşeştilor este „rând a lui! 

APOSTOLII MORŢII 

1 N. Ifa ra celor trei, un rol important le revine celor doi 
genel”ll i a re conduc Armata: Militaru şi Stănculescu. 
Militaru este HIMMIUI de ceremonii al întâlnirii morbide, 
iar Stănculescu ne misiunea de a o pune în aplicare. Cu toţii 
par nişte corbi tiie t roncăne în aşteptarea stârvurilor 
grase. 

Il urmai, la luarea deciziei mai participă Sergiu Nicolaescu, 
fillc Koman, Dumitru Mazilu, Mihai Ispas şi Dan Marțian. 

Mc se află însă la trioul Iliescu-Brucan-Militaru, un trio 
N|ii| la Moscova şi pregătit pentru execuţii de tip stalinist. 


Mi aiul în care s-a pus problema execuţiei a fost explicat 
de ţilvlu Brucan, cinic şi pe alocuri mincinos. „A fost o 
discuţie IMIUI de lungă, cu argumente politice, juridice şi 
militare. Liiii că am fi dorit să fie un proces public sau 
deghizat, lift' „i. L fie educativ pentru populaţie. S-a 
discutat şi aspectul iii. Lic, pentru că nu era în regulă. Era o 
chestiune făcută iui respectarea elementarelor reguli 
juridice, mai ales că nu i mmi nici o îndoială asupra 
sentinţei. Până la urmă, consiM. Uleie militare au dominat. 
Ne dădeam seama că toate ic elemente care acționau 
împotriva Revoluţiei, trăgând HHpr. I obiectivelor 
strategice, fac acest lucru în speranţa „i cauşescu va reveni 
la putere. Eu cred că decizia a fost niilicată, pentru că, într- 
adevăr, după ce au fost arătate la „In ior procesul şi 
execuţia, grosul trăgătorilor s-au predat („II lăsat armele.”1 

| 1 primă mare minciună a lui Brucan este legătura dintre 
MfMlţia Ceauşeştilor şi pacificarea ţării. Printr-un comuiit. 
Ii „. Lin 27 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării 
W'”|lniiale avea să anunţe înfiinţarea „tribunalelor militare 
iMordinare”2, care „vor judeca toate cazurile de acte Itmi 
Iste”3. La punctul 2 al Comunicatului - care n-a deveniti mi 
lată decret - se hotăra că „judecarea va urma o procedură 
ip uigcnţă, iar executarea sentinţelor se va face imediat”4. 

I'iloricului Alex Mihai Stoenescu nu i-a scăpat această ini- 
(I*Mvri a CFSN. „Era o măsură tipică revoluțiilor comuniste, 
'"Nlvlu Brucan - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 4 februa- (. CH 

'i omunicat al CFSN, 27 decembrie 1989 modelul cel mai 
apropiat fiind cel al Cubei lui Fidel (.1 In preambulul 
Comunicatului din 27 decembrie se al 11 că necesitatea 
înfiinţării tribunalelor extraordinare pmr din faptul că, deşi 
cuplul Ceauşescu a fost executat, „coulli acţiunile teroriste 
ale unor elemente izolate, având ca pierderi de vieţi 
omeneşti şi distrugeri materiale”. Ao 1 1 demonstrează că: 

1. Tribunalul Militar Excepţional, care în urmă cu douăi 
condamnase pe soţii Ceauşescu, funcţionase şi dăduse seni 


1 anterior publicării Comunicatului în Monitorul Oficial. 

2. In realitate, fenomenul terorist n-a avut nici o legal 
111,1 ideea unor formaţiuni de fanatici, formate în special 
din ser u 11 care ar fi luptat pentru salvarea dictatorului şi 
s-ar fi oprii ml cu moartea acestuia - teză iniţiată de Silviu 
Brucan.” 

Explicaţia lui Brucan pare decupată din manualele 
manipulare. „Pericolul terorist” este o teorie care nu are ni 
legătură cu realitatea. „Elementele care acționau împnli 
Revoluţiei în speranţa că Ceauşescu va reveni la pnin 
reprezintă cea mai mare minciună a sfârşitului de secol! Un 
asemenea fenomen nu a existat, iar pe Ceauşescu it mai 
apăra nimeni. Din convingere sau din oportuni toate 
structurile trecuseră „de partea poporului, încă 11... 
Decembrie. Nimeni nu-şi punea pielea-n băț ca să apuft 
cauză pierdută. Oamenii-cheie din structurile lui Cea ie, „se 
străduiau să intre în grațiile noii puteri. Unii îşi iau calcule 
politico-financiare, alţii sperau să nu fie arestaţi „Ieroriştii” 
reprezintă creaţia propagandistic-mililaM grupului Iliescu- 
Brucan-Militaru. „lerorişti” au fost con „, raţi şi luptătorii 
USLA exterminați în faţa MApN, şi pa 1, elicopterului 
doborât lângă Alba Iulia, printre caro ill şefii Miliției, 
generalii Constantin Nuţă şi Velicu Mlltali Eticheta le-a fost 
pusă şi elevilor-transmisionişti ai Şi olt 11 Securitate de la 
Câmpin a, exterminați la Otopeni. Şi exe 1111 1. Pot 
continua. Aproape de fiecare dată însă, ordinele c 11111,. 
Au venit dinspre grupul militaro-civil de la MApN. 

1 Interviu Alex Mihai Stoenescu - Vălenii de Munte, 18 mai 
201(1 

APOSTOLII MORŢII 

|| atunci, cine umplea străzile de cadavre? Răspunsul este 
MI umplu şi necesită o tratare specială. Deocamdată, să ne 
ptRiccm la „corbii” de la sediul MApN. 

Comunicatul lui Măgureanu 

In, lintea deciziei de înfiinţare a Tribunalului Militar (|t 
(ipţional, a intrat în scenă Virgil Măgureanu, vechiul tovai 


111 ui Ion Iliescu în complotul anticeauşist. Măgureanu s-a 
IJA,„LI în noul grup care a preluat puterea. Pe 24 decembrie, 
la „ 18.00, el s-a dus la TVR şia citit un comunicat din 
partea IHIMI li ului Frontului Salvării Naţionale (CFSN). 1 
uniunicatul avea să pună accentul exact pe „fenomenul oi 
îl”, argument denumit de Brucan,„considerentmilitar”. 

Venţia lui Măgureanu la Televiziune anticipa o decizie Mu 
In şi izbăvitoare. 

I'ulbuşirea odioasei dictaturii, a clanului Ceauşescu, a 
adăugat *lh mu pagină cronicii sângeroase a anilor de 
suferinţă înduraţi de Meniul român. Elementele declasate şi 
iresponsabile rămase fidele multului au încercat să continue 
practica teroristă a vechiului 41 Im dedându-se la 
provocări, atacuri asupra popidaţiei civile, Hornul fără 
discriminare oameni neînarmaţi, atacând instituţii jiidilice, 
întreprinderi industriale, obiective militare, unităţi (puci 
tale, spitale şi locuinţe. Poporul român şi-a afirmat încă o 
uriaşa energie morală, descătuşată de voinţa sa 
eliberatoare. lihihii şi-a făcut datoria, ca şi o parte din 
lucrătorii Ministerului iH Iniei ne. Revoluţia a învins. 

Iu vederea restabilirii complete a situaţiei şi a asigurării 
liniştii mitmc unei vieţi normale în societatea noastră liberă, 
Consiliul fi.'iduliii Salvării Naţionale hotărăşte adoptarea 
unor măsuri Ilitilunale, imperios necesare momentului 
actual. O încetare mifihiil şi imediată a focului pe întreg 
teritoriul ţării. Oricine H im illca această dispoziţie se va 
face vinovat de crimă împotriva IfMi ului român, fiind 
pasibil de cea mai promptă şi necruțătoare mhnfil. 

Să nu mai fie vărsată nici o picătură de sânge! Totodată, 
act de vandalism şi distrugere, precum şi răzbunările pa i 
se situează în afara legii, pătând noblețea Revoluţiei num 
Vinovăţia dictatorului şi a foştilor săi lachei în faţa istmul 
legilor va fi stabilită de tribunale, care vor hotări cu toata cil 
tatea sancţiunile cuvenite pentru acţiunea de distrugere u f, 
Armata este singura deţinătoare a armelor, braţul ferm al 
oMi intereselor poporului. Toţi (cei - n.a.) care au intrat în 


an 1, în posesia armamentului şi a munițiilor, indiferent de , 
rări, trebuie să-l predea de urgenţă, cel mai târziu până hm 
decembrie, ora 17.00.”1 „li judecăm şi îi condamnăm la 
moarl”- în comunicatul CESN, Măgureanu a punctat câteva 
11 mente clare: vinovăția dictatorului, tribunale, dar şi 
temu m limită de predare a armamentului: 25 decembrie, 
ora | Exact în aceeaşi zi, dar cu două ore mai devreme, 
Ceau „aveau să fie executaţi. 

Despre „condamnarea la moarte” vorbeşte şi Gelu Via 
Voiculescu, personaj important în lichidarea dictatorilm „în 
24 decembrie a fost acel moment culminant al M noastre. 
Intram doi câte doi în baia lui Milea. Lăsam api | curgă, 
demenţe din astea. Şuşoteam diverse formule lui spus: „Să-i 
facem scăpaţi de sub escortă, cum s-a |, n m Zelea 
Codreanu. Îi omorâm şi gata,,. S-au uitat la mim simţit că au 
început să mă considere ca pe un tipres| miţilŞiatunci, 
parcă Mazilu a spus: „Preşedintele poale mini i în situaţii 
din astea, Tribunal Militar Excepţional... 1 4 atenţie:,...Îi va 
judeca şi îi condamnăm la moarte, ea laj există pentru 
această condamnare”."2 

Silviu Brucan: „Aş defini poziţia lui Iliescu în felul „i fost 
de acord fără să fie ferm şi hotărât în această clie i, 

1 Comunicatul CFSN difuzat la TVR, 24 decembrie 1989 

2 Gelu Voican Voiculescu - stenograma audierii la Comisi. | 
ii 

1989”, 30 mai 1994 

APOSTOLII MORŢII 

Ştii A asta e o caracteristică generală. Adică a înţeles că 
este d/*iii' să se facă acest lucru,,.1 liulii Voican Voiculescu 
îl caracteriza pe fostul preşei' ca pe un „umanitarist 
idealist, foarte nepotrivit pentru ' m utele acelea,,. 
„Bărbosul de la Revoluţie, îşi motivează iliiiaţia: „pentru că 
sunt momente în care trebuie să fii dras- $IA [ii dur”2. 

(„Ini icul Alex Mihai Stoenescu le face scurte caracterizări 
INI 'IM „grupul de la MApN,. „Lon Iliescu - un lider ezitant, 
al umanitarismului socialist şi al sistemului din care 


Ulti'voit să iasă pe teren necunoscut, nu avea capacitatea 
pună ordine în stat. In imediata lui apropiere se agitau 1||j| 
categorii de asociaţi şi un tânăr idealist. Asociaţii: pe u 
parte - Silviu Brucan şi Nicolae Militaru, doi reprezenn]|, 
11 subversiunii externe. Pe de altă parte - Gelu Voican i 
UICNCU şi Sergiu Nicolaescu, doi oameni de acţiune, disttfi 
la orice sacrificiu pentru victorie, goniţi spre acte-limită * 
puma eşecului. Alături, un pro-occidental, Petre Roman, Mt 
ii'ilea că, odată cu dispariţia lui Nicolae Ceauşescu, în ti 
tuia se poate instala democraţia.”3 

* 


x X 


lu ai tea sa Revoluţie şi reformă, Ion Iliescu a încercat să 
Jplvt'eân stil propriu suprimarea dictatorilor. „Decizia de a 
imit ai tiza acest proces, luată de grupul operativ al CFSN 
la itlfi iinbrie, nu a fost o vendetă politică. Ea nu a fost 
dictată se şi aranjamente oculte ori pentru că, aşa cum s-a 
„tunai, acest cuplu ar fi ştiut prea multe despre aşa-zişii 
(NHtpli it işti, şi „atentatori, şi, deci, trebuia să dispară, ci o 
Biitjfc ile forţă majoră a acelor momente şi împrejurări de 
IpflL-” pH Ui Brucanstenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 1989”, 4 februaHkflti Voican Voiculescu - 
stenograma audierii la Comisia „Decembrie I jkl III, 11 1994 
Iti” Mihai Stoenescu - Istoria loviturilor de stat în România, 
voi. 4, Editura iit (tiHH 

'pţi Ilht'M'u - Revoluţie şi reformă, Editura Enciclopedică, 
1994 

Regizorul Sergiu Nicolaescu are propriul scenariu mine 
m-a întrebat cineva, Iliescu sau nu mai ştiu cilii părere am 
de Ceauşescu. Că el trebuie omorât ca să i., il vieţile 
oamenilor, în condiţiile în care se trăgea în |u| ţie. Şi le-am 
zis: „E simplu. Mi-1 daţi mie într-o maşinA opresc, părăsesc 
maşina, oamenii se ocupă de mine, |. N ă omoară pe 
Ceauşescu. E simplu ca bună ziua”. Adică nul Mussolini,,. 
Aia îl spânzurau de picioare.”1 înfiinţarea Tribunalului 
Militar Excepţional care S. Li |iu pe soţii Ceauşescu a avut 


drept cadru legal un decrcl de mână şi semnat de „Ion 
Iliescu, preşedintele Connlli Frontului Salvării Naţionale”, 
în seara de 24 decembrie 1 A fost un fals istoric! În acel 
moment, lon Iliescu nu ave... Calitate oficială. CFSN era o 
listă cu 39 de nume - dinin „cu voia dumneavoastră, ultimul 
pe listă, Ion Iliesi II cum singur se alintase - dar nu avea 
nici preşedinte vicepreşedinte, nimic. Decretul de numire a 
lui Ion llu funcţia de preşedinte al CESN avea să fie emis pe 
dai. Ul decembrie 1989, la două zile după înfiinţarea 
tribunalul la o zi după proces şi execuţie! 

1 Interviu Sergiu Nicolaescu - Bucureşti, 10 septembrie 
2009 

SE STRÂNG CIOCLII 

11 hipa care a plecat la Târgovişte să-i lichideze pe 
Ceauinti a fost formată în dimineaţa zilei de 25 decembrie. | 
In ea făceau parte 14 persoane: trei reprezentanţi ai ISN, 
doi judecători, un procuror, un grefier, doi avocaţi, MII 
medic militar, un cameraman, un ofiţer DIA şi doi iifţhiotanţi 
ai lui Stănculescu. 

Ecizia luată în Ajunul Crăciunului, în biroul lui 

Militaru, a devenit prioritatea zero a noului regim. 

Ceauşeştii trebuiau lichidaţi chiar a doua zi, acolo mir se 
aflau, în cazarma de la Târgovişte. Fără sentimente, IA 11 
implicaţii. Doar cu cinism şi cu sânge-rece. Pentru asta, 1. 
Ui nevoie de o organizare fără cusur. Una militărească. '„lul 
operaţiunii a fost desemnat generalul Victor Atanasie „ii 
11 lescu, omul în care Ceauşescu şi-a pus toată încrederea 
ultimele sale ore la conducerea statului. I'i nlru a fi siguri că 
decizia politică este aplicată întocii. I la timp, gruparea 
Iliescu l-a încadrat pe Stănculescu i ilnl membri ai CFSN: 
Virgil Măgureanu şi Gelu Voican Mii iili'scu. Aceştia urmau 
să-l însoţească pe general la li (tnvişte în timpul procesului. 

Hm Iliescu prezintă lucrurile într-un limbaj de lemn spetii 
propagandei comuniste, din care-şi trăgea seva. „In MIIIIM 
acestui decret s-a constituit completul de judecată, 
desemnat de Tribunalul Suprem, care împreună cu pron 


rul, avocatul şi reprezentanţii Consiliului Frontului Sal 
Naţionale-general Victor Atanasie Stănculescu, Gel o Voi 
Voiculescu şi Virgil Măgureanu - s-au deplasat la Târgii 
unde la 25 decembrie 1989 s-a desfăşurat procesul -i: 
Ceauşescu. Procesul şi sentinţa împotriva soţilor Ceaiu t au 
avut o motivaţie fundamentală, legată de catastrol au 
împins ţara. lar în condiţiile date, acestea reprezcuiu 
măsură necesară pentru curmarea conflictului care |i ovu în 
continuare, pierderi de vieţi omeneşti.”1 „Orice revoluţie 
trebuie să ia capul şefului statului” într-un dialog cu 
istoricul Alex Mihai Stoenescu, goi ui, Stănculescu 
povesteşte cum i-a fost dat ordinul de Inimii a Ceauşeştilor. 
„Cei din grupul Iliescu mi-au spus că tivln organizat un 
proces care să închidă epoca Ceauşescu doimii „Da, şi ce 
facem mai departe?”, zic eu. „Păi, uite, ia leg. U cu 
Procuratura, cu Justiţia”. l-am întrebat: „Cum finali 
judecata? Îl băgăm la puşcărie, îi punem în domiciliu !” cum 
a făcut şi el, sau îl terminăm?,. Cred că a răspuii care: 
categoric a fost Brucan, Voican a fost pentru supi nu Iliescu 
a fost mai ezitant. Brucan a şi spus: „Ideea eslo lu aşa 
trebuie făcut. Orice revoluţie trebuie să ia capul i statului,,. 
Aânceput el cu teoria, cu Carol al II-lea al Anglie țarii 
Rusiei... Brucan mi-a mai spus atunci: „Dacă ăsta iam ca 
monument în memoria oamenilor, s-ar putea să le pai a la 
un moment dat şi să se întoarcă împotriva noastră 

Soluţia suprimării fizice a soţilor Ceauşescu şi-arpul.T. 
originea la Moscova, crede istoricul Alex Mihai Stocim* 
„Sugestia ca Nicolae Ceauşescu să fie eliminat este posibil fi 
existat din partea lui Gorbaciov, în întrevederea secici* 

1 Mihail Andreescu şi Ion Bucur - Revoluţia Română în 
Bucureşti 1 ai 

Mega, Cluj-Napoca, 2009 

2 Alex Mihai Stoenescu - In sfârşit, adevărul..., Editura 
RAO, 2009 

SE STRÂNG CIOCLII h i-a acordat-o la Kremlin lui Silviu 
Brucan. l-am solicitat tyi llrucan o discuţie pe această temă, 


dar a refuzat.„1? In aprilie 2010, la Bucureşti, Gorbaciov a 
negat vehement Mi „Ntfel de ordin. 

Azilul american, refuzat de CFSN 

Nicolae şi Elena Ceauşescu aveau soarta pecetluită. Nijul 
care preluase puterea era atât de înverşunat, încât Wi ni, li 
ţinea cont de nimic. Nici de propunerea-surpriză care | wnit 
din partea Statelor Unite ale Americii în seara de 24 fc. 
Anbrie 1989. 

În acele zile, omul de legătură între Consiliul Frontului 
1*11,11 ii Naţionale (CFSN) şi Departamentul de Stat al 
SUA era t|||,! Oinatul Corneliu Bogdan, fost ambasador al 
României la HMi i ngton. Bogdan sosise în ţară, de peste 
Ocean, chiar pe 21 4”, mibrie, în preziua răsturnării lui 
Ceauşescu. In perioada M 'I decembrie, el a transmis noii 
conduceri a României, |iiin intermediul lui Petre Roman (cu 
care avea o relaţie mai Hi lie), două mesaje importante din 
partea americanilor. 

IV 23 decembrie, Statele Unite s-au oferit să furnizeze 
„MIM, miei (cu destinatar precizat: trupele USLA) 
tehnologia ttt t'iră pentru lupta antiteroristă, inclusiv 
pentru operaţiunii, |e timp de noapte. Grupul Iliescu a 
refuzat oferta. 

IV 24 decembrie, Statele Unite s-au oferit să-i preia pe 
soţii t'iilişescu, pentru a le oferi protecţie şi azil. Corneliu 
Bogdan tM iloar mesagerul. Iniţiativa venea de la 
Departamentul I, Mat al SUA, sub influenţa unor 
importante personalităţi pii'i icane: George P Shultz, Henry 
Kissinger şi Lawrence f sfjrburger (membri ai celebrului 
„Grup Bilderberg”). 1 (Miişescu derulase cu aceştia o serie 
de operaţiuni internafefiliiili' în anii '70, pe când se afla în 
grațiile Occidentului. 

Mai aveau un motiv să-l salveze de la moarte 1| | i'iiuşescu. 
Preşedintele SUA, George Bush, nu putea uita 

A! * Mihai Stoenescu - Istoria loviturilor de stat, voi. 4, 
Editura RAO, 2005 că şi Ceauşescu acceptase, în urmă cu 
două luni, să-l salvi, de la moarte pe Mircea Răceanu, 


diplomatul care aştept a executat pentru „trădare prin 
transmitere de secrete”. Illl spus, pentru spionaj în favoarea 
Statelor Unite. După u august 1989 îi fusese respins 
recursul, Răceanu mai. IVIM singură scăpare: comutarea 
pedepsei. A făcut cerere în a... sens, dar şansele erau 
infime. In acel moment a internii scrisoarea lui Bush către 
Ceauşescu. 

Stimate Domnule Preşedinte, Mi s-a adus la cunoştinţă că 
Mircea Răceanu, care o pemut îndelungată a fost specialist 
pentru relaţiile cu Statele lliuh 4 Americii în Ministerul 
Afacerilor Externe al României, a fo: M* cat, găsit vinovat 
de acuzaţiile ce i-au fost aduse şi condaiiiiutl (| moarte. 

Ca un gest umanitar, vă solicit să excludeţiposibilitatea 
upln n sentinţei capitale în acest caz. 

Cu sinccrlluh Georgc llink 

Domnului Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii 
Socialiste România în octombrie, Răceanu a fost anunţat că 
cererea ia acceptată, iar pedeapsa cu moartea i-a fost 
comutată la.' (i i ani de închisoare. 

În acest carusel al morţii va dispărea şi mesagerii 1 I'. 8 
decembrie 1989, Corneliu Bogdan era numit secretar „lia 
în Ministerul Afacerilor Externe, în primul guvern posti 
UIUM nist, condus de vechea sa cunoştinţă Petre Roman. Ci 


în i mai târziu, diplomatul murea subit. Avea 68 de ani. 
* 


x X 


Completul de judecată a fost desemnat cu câteva orc tea 
deplasării spre Târgovişte. Generalul Stănculescu. IMI , 
declare: „în noaptea respectivă, Voican - şi mai era cim 
(cred, Brucan - mi-a spus să luăm vreo 10-12 oameni, cA! 

SE STRÂNG CIOCLII iftii 11 işte procurori, nişte 
judecători şi nişte avocaţi. Neştiind 4 undo să-i iau, am 
stabilit ca toată lumea să se întâlnească M.liul Ministerului 
Apărării Naţionale”1. 

Ilicepea să se contureze „comandoul pentru Târgovişte”. 
Ilbrii Tribunalului Militar Excepţional erau: judecător - 


JŞjunolul Gică Popa; al doilea judecător - colonelul loan 
Bllnr; procuror - maiorul Dan Voinea; grefier - 
plutonierulMtijni |an Tănase. Toţi proveneau din Justiţia 
militară. 

În delegaţie au fost cooptați şi doi avocaţi de la Baroul 
FIL. Il i eşti, care să-i reprezinte pe inculpaţi în calitate de 
MiAtori din oficiu: Constantin Lucescu pentru Nicolae 1 
imişescu, respectiv Nicolae Teodorescu pentru Elena I Jm ir, 
eseu. 

(irneralul Stănculescu şi-a luat şi patru oameni de încrefr, 
„lin Ministerul Apărării Naţionale: aghiotantul său- 
locoMmtul-major Trifan Matenciuc; un jurist militar - 
maiorul Mn|', i irel Florescu; un medic militar - căpitanul 
Liviu Verdeş; „ I. Imeraman militar - colonelul Ion Baiu. 
Ultimul avea mlnlnnea de a filma procesul şi execuţia. 

I In delegaţie mai făcea parte şi colonelul Gheorghe Ştefan 
I[* |, i 1)1 A, cel care abia se întorsese de la Târgovişte, unde 
dtiM”, e fiolele cu insulină. De această dată, Ştefan avea o 
unică Rltllinc: să recupereze fiolele - folosite sau nefolosite 
- şi să ti Uitucă înapoi la Bucureşti. Insistenţa de a pune 
mâna pe i, poreşte bănuiala că ele nu conţineau insulină! 

Aşadar, grupul era format din 10 militari şi 4 civili 
IMAKHreanu, Voican şi cei doi avocaţi). Calcul valabil, 
desigur, U, | Ignorăm gradul de căpitan pe care Măgureanu 
îl dobân- (1 „ III Securitate şi cel, tot de căpitan, pe care 
Lucescu îl avu- „ „, i procuror militar, înainte de a trece în 
avocatură... 

I. Ilă fiind graba cu care s-a hotărât lichidarea dictatorilor, 
HH|', i, fraţii nu aveau un dosar pe care să-l judece. Aşa că, 
în liinliieaţa de 25 decembrie, acesta a fost încropit pe loc, 
din IIMI maţii luate după ureche. 

1 VI, 'lor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „Decembrie „' I noiembrie 1993 

Procurorul Dan Voinea spune că atât el, cât şi colegi | 
judecători au fost convocați în urma unui telefon primii 1, 
oficiul juridic al Ministerului Apărării Naţionale. Prim t -“a 


problemă a magistraţilor era timpul. Maiorul Dan Vom* „Pe 
25 dimineaţa ne-au chemat la MApN şi acolo ne-au |l 
(despre ce este vorba. Am încercat să încropim un ili4 Când 
am ajuns acolo, Popa Gică a spus că există un di ig Am văzut 
decretul la Gelu Voican Voiculescu. Era SCIIIM de 
preşedintele CFSN, Ion Iliescu. Era stare de necesit, ilt se 
justifica formarea unui Tribunal Militar Excepţional In 
multe n-am înţeles noi atunci, decât că trebuiau jude”. I|in 
doi. Împreună cu Gică Popa am căutat în Codul Pcniil | 
vedem ce infracţiuni puteam să le reţinem”1. 

Procurorul Dan Voinea a găsit un „cârlig”: ordinelu li 
Ceauşescu în şedinţele CPEx din 17 decembrie şi 21 i brie, 
când a ordonat represiuni la Timişoara şi la Bm iuti „Aveam 
două dintre stenogramele şedinţelor CPI „ ii fuseseră găsite 
în Comitetul Central. Le găsise un Uf Antonescu, şi de acolo 
reieşea clar că se dăduse ordin j tragă în demonstranţii de 
la Timişoara şi să se facă rep iv 

Şi am zis: „Domnule, instigare la omor este prea puţin Sil 
este vorba de a se trage în populaţie”. Am pus aste. I, | d 
declaraţie a lui Postelnicu, pe care am luat-o în 23 deccniU 
Din câte îmi aduc aminte, în declaraţie scria aşa: „Irăd. Tlm 
şi trădătoarea au plecat”. Vezi, Doamne, ei au plecat şi (',, (|- 
au lăsat aici să moară. Să-l omoare manifestanţii. Spum 
Ceauşeştii au ordonat să se tragă. Ceva de genul ăsl. 1 1 ot] 
declaraţie de o pagină. Şi toate acestea au stat la baza. 11.1 
i m dosarului. Nici nu ştiai prea multe ce să-i întrebi aţinu i! 

Cei 14 aleşi pentru aplicarea „soluţiei finale” au îmv| „ii | 
se strângă la minister pe la ora 8.00. Spre prânz au fost dn i 
II stadionul Steaua şi îmbarcaţi în două elicoptere, ca rc 
1111. 'T orei 12.00 au decolat în direcţia Târgovişte. 

12 Dan Voinea - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 198'* 1 tfl| 

OPT PARAŞUTIŞTII PENTRU INFERN 

Din ordinul generalului Stănculescu, opt paraşutişti de 1* 
lloteni au fost îmbarcaţi în două elicoptere pentru o misiune 
de gradul zero”. Căpitanul Ionel Boeru şi cei F. Tpte 


subofiţeri din subordinea sa erau înarmaţi până în |nţi. Ei 
nu ştiau că vor fi folosiţi ca pluton de execuţie. 
A 


[n dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989 - primul Crăciun 
liber după aproape jumătate de veac de comunism 
anticreştin - Unitatea Militară 01842 din Boteni, In|iil 
Dâmboviţa, se afla în stare de război. Majoritatea (|I,„I (lor, 
subofiţerilor şi militarilor în termen erau plecaţi la o mvşti, 
în misiuni de apărare a unor obiective strategice „Irviiune, 
Radiodifuziune, Ministerul Apărării etc.). | 11 ia r dacă 
dinspre Capitală veneau veşti dramatice despre titii ile-ai 
lor căzuţi la datorie, militarii rămaşi în cazarmă Invkliau pe 
cei plecaţi „să lupte cu teroriştii”. Aceia fac ! „in', îşi ziceau 
ei. Nici nu bănuiau că, în curând, câţiva pile ei, 
„cazarmiştii”, aveau să participe la o operaţiune cu 

Au alură istorică infinit mai mare. 

* 


* XiIn. Il ea dimineaţă de Crăciun, imediat după masa de 
dimiM]|, I, 1 limandantul UM 01842 şi al micro-garnizoanei 
Boteni, colonelul loan Suciu, a scos la raport tot personalul 
mii şi civil pe care-l avea la dispoziţie în acel moment. Unii, 
militară găzduia un regiment de elicoptere, unul de p,u 
tişti şi un divizion de rachete. 

Totul a început cu telefonul primit de colonelul: iii La 
celălalt capăt al firului se afla generalul Stănculc. U la 
MApN. Suciu povesteşte: „Dimineaţa - să fi fost ora i opt şi 
ceva - am primit telefon de la minister să asigm. 1” 
elicoptere de transport şi trei de însoţire. Primele dom 
coptere să se deplaseze în Bucureşti, pe stadionul „Ghem - 
celelalte trei urmând să facă zonă de aşteptare şiântâlinn 
vest de Ploieşti”1. 

Comandantul mini-garnizoanei Boteni i-a recrutai pe I pe 
bază de voluntariat, pe cei opt paraşutişti solicil. Iţi 
Stănculescu. De altfel, cei doi ofiţeri cooperaseră elini n| în 
ultimele trei zile, când colonelul Suciu i-a trimis pa ra... 
1111 generalului Stănculescu pentru a acţiona în Bucureşti 

50 de militari, 20 de voluntari, 8 aleşi 

Dintre cei opt militari aleşi de colonelul Suciu, unul ui| era 
ofiţer: căpitanul Ionel Boeru (31 de ani). Automat, 11 IU 


şapte au intrat în subordinea lui. 

Căpitanul Ionel Boeru (trecut între timp în rezervii 
gradul de colonel) îşi aminteşte: „Ne-a fost ordonata u, ul 
nare pe platou, la care au participat toate cadrele unim şi 
personalul civil al unităţii. Civilii au fost lăsaţi lilx n 
comandantul ne-a zis nouă, militarilor, că are nevoie il 
voluntari pentru o misiune specială. S-au oferit în jiu 'li de 
militari, din totalul de 50 câţi eram. Comandantul i a ul pe 
cei opt, dintre voluntari, în funcţie de nevoile urgenţi 
unităţii. Am avut această şansă să particip la misiune ' loan 
Suciu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 1989”, ' 
1 nu) brie 1994 

2 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

OPT PARAŞUTIŞTII PENTRU INFERN 

M11 i larii de la Boteni nu ştiau că „misiunea specială” sau 
„de gil zero”, cum a numit-o colonelul Suciu, era o 
operaţiune fcplexă care avea să se încheie cu execuţia 
soţilor Ceauşescu. 

V n est moment sângeros îi mai despărţeau câteva ore. 

* 

* * l'i intre cei opt paraşutişti selecționați se afla şi 
plutonicii 1) orin Cârlan. Acesta rememorează evenimentele 
unei Mtuliieţi unice. 

„liiernai venisem de la o activitate. Pe la 5.00 - 5.30, am 
jwi lat” zona. Comandantul unităţii ne spusese că spre 
diviziwiil i le rachete au debarcat trupe de Securitate şi ne 
ordonase 4 luăm măsuri, să executăm foc. Misiunea a fost 
de depistare IMtiui elicopter inamic, care venea cu motoare 
silenţioase. Am >iin al, nu era aşa. Apoi am luat masa, după 
care comanltnlul ne-a strâns pe toţi - cadrele de la 
paraşutism - şi ne-a I|t „Am nevoie de opt voluntari pentru o 
misiune de gradul fgml Nu ştiu despre ce-i vorba, doar că 
însoţiţi nişte persoane Lii (ale. Poate că teroriştii atacă 
rafinăria de la Brazi. Luaţi-vă „Miiamentul şi muniţia din 
dotare! Vă pun la dispoziţie două (|in|ilere IAR 330 PUMA,,. 
De faţă erau şi comandorul loan t iu comandantul micro- 


garnizoanei Boteni, şi comandantul „ML III, colonelul Radu 
Cantuniari, de la regimentul de paraşu- (|ii Au ieşit în faţă 
cam 12-13 colegi, din vreo 50. Ne-au lăsat Mi are eram şi 
prieteni între noi. Primul a ieşit lonel Boeru, Ha i a pitari, 
apoi am ieşit eu. După mine a ieşit prietenul meu mMIli. | 
Bărănguţă şi aşa ne-am strâns toţi. Aveam încredere în 
alţii.”1 

Plecarea din cazarmă a fost rapidă, ca o acţiune-surpriză. 
„un Cârlan: „Domnul colonel Suciu a mers cu noi până la 
„Kiiiplere. Ne-au îmbarcat într-un autobuz. Parcă se uitau 
1” la noi... Aveam impresia că ne cercetează ca şi cum nu 
pNleau că mai venim înapoi. Aveau o figură tristă, parcă 

Inli'] viu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 
plângeau puţin după noi. Parcă-şi luau adio. Prob. Il' se 
întâmplă când pleci într-o misiunea „de gradul zeu care ai 


mari şanse să nu te mai întorci...”1 
* 


X* X* 

Cei opt paraşutişti erau gata de misiune. Înarmaţi | dinţi, 
aşteptau răfuiala cu inamicul. Un inamic deocai misterios, 
lipsit de contur. 

Căpitanul lonel Boeru: „Ni s-a spus să ne luăm. Mentul şi 
să ne îndreptăm spre autobuzul care ne. R Comandorul 
Suciu era în autobuz, ne-a primit şi mi a nu ştie nimic, dar 
că treaba e „nasoală”2. 

Plutonierul Dorin Cârlan: „Am urcat în elicoptere ora 8.00. 
Ne-au pregătit puţin piloţii şi mecanicii de Ne-au arătat 
cum funcţionează mitralierele de 12,7 nu 111 care erau 
instalate pe elicoptere. Nu ni s-a spus încoli îndreptăm şi 
nici ce misiune avem. Patru paraşutişti am într-un elicopter, 
patru în celălalt. Am făcut cunoşti ir comandanții de 
aeronave, am mers într-o direcţie care i să ne fie precizată 
pe parcurs. Pe la opt şi ceva am dorn începea misiunea 
vieţii lor! 

A înrăiţi de cadavrele colegilor „Misiunea specială” din25 
decembrie 1989 i-a prin! 1 situaţie critică pe paraşutiştii de 


la Boteni. Ei veneau.1 câteva zile îngrozitoare, în care au 
fost „hingheriţi” cu ini i de diversiuni. Ziua cea mai dură a 
fost cea de 23 decenii când în cazarmă au fost aduse, de la 
Bucureşti, cad. N n zece dintre colegii lor. 

Plutonierul Dorin Cârlan: „între 22 şi 25 deceniin. 
Cazarmă s-au întâmplat multe. N-am mai dormit trei ll trei 
nopţi. Marea majoritate a trupelor noastre, peste 7',. 

3 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

2 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

OPT PARAŞUTIŞTI PENTRU INFERN llllvo, participa la 
Revoluţie, la Bucureşti. Ni-i aduceau ||t LIl'1inapoi, ni-i 
aduceau morţi, iar noi stăteam prin cazarmă, 4 uşurăm 
paza împotriva a tot felul de diversiuni. Noaptea 

li-ni.im, din ordinul comandanților, în punctele unde ni se 
Urii nouă sau unde eram sesizaţi că sunt trupe care au 
debaru 111 se spunea că sunt terorişti - ba de la USL A, ba 
elicoptere, LI IUI şliu ce... Războiul psihologic şi cel 
radioelectronic au nul un efect năucitor asupra noastră. În 
fiecare noapte, cu ftli'li' aeriene... După aceea, vestea şi 
apoi sosirea trupuri- *II. 1 li ir zece colegi ai noştri, ucişi în 
Capitală... Toate astea im cam înrăit. Ne-au făcut mai 
solidari cu manifestanţii, | n voluţionarii”1. 

I apitanul lonel Boeru: „Pe 22 decembrie, după ce a plecat 
ÎIMI|'Ierul care i-a lăsat pe Ceauşeşti în zona Titu-Boteni, 
dIl, i lea noastră a fost în centrul unor întâmplări 
importante. 

I'. Ira aceleiaşi zile, marea majoritate a personalului din 
Hilliilr a plecat în misiune la Bucureşti, să apere Revoluţia, 
mi rămas în cazarmă pentru că făceam parte dintre aşaii 
ofiţeri de intendenţă,, asiguram unitatea cu paraşute, m 
li'luiică de salt. Trebuia să fiu prezent în unitate, în cazi 
lulervenea ceva. Nu eram luptător, eram partea de 
intenifn|., Cea mai urâtă zi a fost 23 decembrie. Veneau 
zvonuri h hi Bucureşti că sunt foarte mulţi morţi printre 
colegii noştri. 't”11 ii ziceam Livache - era printre cei mai 
buni prieteni ai w i Cei mai mulţi au murit la Televiziune, pe 


23 decembrie, HH mlată. Au fost chemaţi să iasă afară din 
Televiziune, că =1 N MI instituţia din interior, şi când au 
ieşit, au fost mitraliaţi ni j'iepl şi în cap. Ulterior am aflat că 
ar fi tras un tip de la Dtillc l'atriotice, care ar fi murit şi el 
atunci”2. 

I. Ulavrele aduse de la Bucureşti, victime ale „teroriştilor 
Milei ai lui Ceauşescu” - aşa cum se anunţa insistent la 
ŞVlor şi pe canale militare - i-au înrăit pe militarii de ULM 
01842 Boteni. Aceştia au fost aduşi în situaţia de a-l adera 
pe Ceauşescu „o bestie cu chip de om”. Aşadar. 

— MU numai buni pentru a trece la acţiune! 

LIiliM Viu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

Iiilh viu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

* * încă un element care face parte din simbolistica revolt 
Dorin Cârlan, plutonierul din '89, spune că în acele il fost 
plătit - ca şi alţi colegi de-ai săi - cu bani găuriţi. „Nn 
premiat cu două pachete de ţigări ungureşti şi cu vie., de 
lei. Ţin minte că nii-au dat găuriţi. Asta a fost primi 
Crăciun, mă rog, că am participat la Revoluţie. Se în Inii 
plata soldei. Contabila noastră, săraca de ea, îmbrăcată 
combinezon de paraşutare, venise la noi cu valiza de luni au 
tras în ea, pe la punctul de control de la Chitila. Se ci E.I1 
nişte puncte de control, de către civili şi militari. Şi au li. M 
banii noştri, în solda noastră.”1 

Rolul colonelului Suciu 

Unitatea de la Boteni se intersecta încă o dată cu di-lin 
soţilor Ceauşescu. În urmă cu trei zile, dictatorii [ii, 
abandonaţi de pilotul Vasile Maluţan în apropierea am t 
cazărmi, în lanul de orz de la Sălcuţa. Doar calmul cum 
dantului Suciu şi ordinele primite de la Bucureşti au IA. Ca 
elicopterul să nu fie pulverizat de tunurile antiaerln Ordine 
care contraziceau regula acelei zile: nici un avani elicopter 
nu are voie să zboare în spaţiul aerian al României. Se 
ridică, este considerat inamic şi trebuie doborât. A existai i 
il şi o excepţie, fără ca elicopterul să fie doborât... 


Apoi, Ceauşeştii puteau fi prinşi pe câmp sau la 111,1 nea 
şoselei Bucureşti - Titu, unde au stat 23 de minuli „ia-mă, 
nene”. Chiar şi un pluton de militari şchiopi 1.11 capturat 
fără probleme, dat fiind că dictatorii fugari se all în 
apropierea cazărmii şi că mai aveau doar două gaii corp. 
Intenţiile colonelului Suciu şi ale superiorilor.11 la 
Bucureşti erau însă altele decât prinderea sau lichidai 
imediată a Ceauşeştilor. 

1 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

OPT PARAŞUTIŞTII PENTRU INFERN 

Plutonierul Dorin Cârlan rememorează nebuloasa acelei H 
„Alergam pe câmp să-i prindem, dar ei intrau într-un || MV 
care pe noi ne depăşea. Nu cred c-a ajuns întâmplător MI 
iliunn doctor, care i-a găsit şi şi-a adus aminte de nu ştiui 
legături... Noi nu am ajuns până la locul unde a aterizat 
fupterul, pentru că ne-am întâlnit cu alţii şi ne-au spus că 
111.1 plecat. „Intr-o direcţie necunoscută, ni s-a spus, dari”i 
L.. Trziu am aflat că ar fi fost prinşi şi ţinuţi într-o cazarmă P 
liirgovişte”1. 

Til varul Ceauşeştilor şi al României ar fi putut lua sfârţk 
Bt 22 decembrie 1989. N-ar mai fi fost nevoie de atâtea Mm 
R. luni şi de aproape o mie de morţi. Dar simplificarea 
WMIIII mlui ar fi stricat planurile câtorva indivizi dotați cu 
o (Nliiilivă sete de putere. Aceştia aveau nevoie de câteva 
zile Inj'i'roase, aveau nevoie de propria revoluţie, pentru că 
pe t4. Ulcvărată o rataseră. lar fără o revoluţie a lor nu 
puteau ifU Mulica puterea, mai ales că proveneau din 
structurile milo ale Partidului Comunist. 

Aţa s-a născut contrarevoluţia, pe care colonelul Suciu ar 
IIRM Iu t-o curma cu câteva lovituri de tun. Dar n-a făcut-o. 
Ftliectoria sa ulterioară i-ar putea explica manevrele din 
itii'iiilirie 1989. Spre sfârşitul anilor '90, Ioan Suciu a fost | 
ţpl leat într-o afacere tenebroasă: contrabandă cu ţigări 
prin ţptuportul Otopeni - celebrul caz „Ţigareta 2”. 
Partenerul 4H III această operaţiune a fost un alt personaj- 
cheie al pvnluţiei române: colonelul Gheorghe Truţulescu, 


ofiţer în I. Liul Serviciului de Protecţie şi Pază (SPP). In 
decembrie Truţulescu avea gradul de maior şi era şeful 
Statului înjoi al UM 01171 Buzău, cunoscută ca Batalionul 
404 din îiliul Direcţiei de Informaţii a Armatei (DIA). Acest 
bataMen ffleea parte din celebrele „Irupe de cercetare- 
diversiune Min paraşutareân spatele frontului inamic”. Pe 
22 decembrie, i”. I|nlcscu şi oamenii săi au fost chemaţi la 
Bucureşti, exeMiiiinl misiuni în zona Ministerului Apărării 
Naţionale, din itmnuil Taberei. Ei au făcut exact ce ştiau mai 
bine: cercetarelnli'l viu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 
noiembrie 2009 diversiune, contribuind la întreţinerea 
mitului terori. 

— M Ulterior, Truţulescu şi-a exersat calităţile de 
diversiouini la mineriada din 13-15 iunie 1990. Ela activat 
în slujim i pului instalat la putere în decembrie 1989, grup 
condu* Ion Iliescu. 

Apartenența lui Truţulescu la DIA aprinde încă un lu', leţ; 
tot DIA s-a ocupat şi de operaţiunea „ Insulina”, primii 
amiralul Ştefan Dinu şi prin echipajul condus de colon, i 
Gheorghe Ştefan... 

Dar să revenim la Suciu şi la Truţulescu. Aşadar, doi oii| de 
paraşutism, cu funcţii importante în '89, joacă rolu n. (ale la 
Revoluţie. Amândoi se încadrează perfect în seen.nl noii 
puteri: dictatorii sângeroşi sunt greu de prins şi de miiiul 
pentru că de partea lor continuă să lupte terorişti fânul in, 
sunt înarmaţi până-n dinţi şi trag din orice poziţie. Apoi, Sin 
iu Truţulescu se regăsesc în afacerea „[igareta 2”. Sunt 
con, ], ii naţi, însă doar Truţulescu ajunge după gratii. Suciu 
a rei lil „cutat zece ani de închisoare, dar dispare peste 
hotare I!'. II pentru a-l recompensa pentru rolul secret 
jucat în decenii '89, statul român nu se străduieşte să-i dea 
de urmă. 

„Mi-am dat seama că urmează un zbor ciudat” 

25 decembrie 1989. După decolarea din cazarma îl, 
Boteni, cele două elicoptere militare zboară spre Biu un şfl 
Fiecare dintre ele are la bord câte şapte oameni: trei meiul 


ţ ai echipajului şi patru paraşutişti. Capacitatea elicoplen 1 f 
PUMA este mult mai mare, de aceea la bord se naşte i 111 o 
l i rea: cine trebuie să mai urce la bord? 

Comandorul loan Suciu i-a ales pentru această niltnu] pe 
cei mai buni piloţi din unitate: căpitanul Mircea Mi[il. Ul şi 
maiorul Cristian Mateiciuc. Echipajele conduse dc, i,! Uf 
mai au în componenţă câte un copilot (locotenentul în | Dan 
Stănescu, respectiv căpitanul Alexandru Popa),.! 

OPT PARAŞUTIŞTII PENTRU INFERN 

„ Mecanic de bord (maiştrii militari Constantin Sima şi 
Iteorghe Stoica). 

L'iiraşutiştii nu ştiu care le este misiunea, nici încotro se 
„aptă. Vor afla, câteva ore mai târziu, că au fost aleşi să-i 
ipuşte pe soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu, într-o cazarmă n 
I, 'irgovişte. 

* 


* * t Operaţiunea „Zborul spre Târgovişte” a fost minuţios 
Miimentată de Viorel Domenico în cartea După execuţie a 
H* (Editura Militară, 1992). Mărturiile luate de acesta „la 
Lii”, imediat după Revoluţie, reconstituie povestea unui ,i 
istoric. 

Maiorul Cristian Mateiciuc, pilotul elicopterului PUMA l'e 
la ora 8.30, după masa de dimineaţă, am primit misiitM de a 
transporta personal şi de a cerceta aerian zona liiuriei 
Brazi. La ora 10.30 urma să aterizăm pe stadionul iheiicea, 
pentru luarea la bord a unor persoane care ne II comunica 
misiunea concretă. Prin ordin au fost stabilite! Li' două 
echipaje (...) Ţinând seama de interdicţia totală de „ni din 
acea zi, am hotărât să zburăm la „firul ierbii”, ocolii) 
obstacolele terestre. La înălţimea de peste 10 metri ar fi „Il 
ninucidere curată din cauza tragerilor cu armamentul 
iiilanterie, care, după cum se dovedise în primele zile ale ' 
i'luţiei, făcuseră ravagii printre elicoptere. Căzuseră cinci H 
ate, şi toate lovite de gloanţe”. 

I, ijitanul Alexandru Popa, copilotul lui Mateiciuc: „Am inul 
o misiune specială de luptă în zona Ghencea. Având 1 1 lere 


că fusesem acolo în cercetare cu o zi înainte şică înr,i 
misiune fusesem lovit cu foc de infanterie, am propus să ni, 
Un sub înălţimea de 10 metri, pentru a nu fi descoperiţi. 1 
rfimas uluit, totuşi, când am aflat că vom fi însoţiţi de 
MVUtişti. Până atunci executaserăm doar misiuni 
indepeniile Apoi, când i-am văzut înarmaţi până-n dinţi şi la 
fel 11,7, orientaţi ca şi noi în ceea ce priveşte scopul 
concret al 

Vlorel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 misiunii, am cam băgat-o pe mânecă. Mi-am dat 
seama „urmează un zbor ciudat...”1 

Locotenentul-major Dan Stănescu, copilotul lui Militau 
„Mateiciuc şi Militaru erau cei mai buni piloţi din unii îl 
Ambii fuseseră loviți cu o zi înainte şi totuşi acum se aiăl 
mândri că n-au fost opriţi de la zbor. Iar noi, echipajele, eu 
în al nouălea cer”2. 

Maistrul militar Costică Sima, din echipajul lui M1I11 ut 
„Când ni s-a comunicat misiunea preliminară, ni s-i |il „Până 
la Ghencea, fără legătură radio şi cât mai ferit!,. Vi n g era 
ceţoasă, urâtă, dar aveam încredere în cele două elii u tere. 
Erau noi, fabricate în 1986”3. 

Maistrul militar Gheorghe Stoica, din echipalul || 
Mateiciuc: „Când am văzut paraşutiştii, numai cadre nullirtl 
înarmate până-n dinţi, asta m-a cam pus pe gânduri. MLH 
zis că-i ducem undeva, la vreo intervenţie, şi ne-nto | 

(.) leşind pe autostradă, însă... Calvar! În faţa noastră ul| 
ne zăreau, maşinile opreau pe dreapta, iar când se 
deselmit) portierele şi oamenii coborau grăbiţi, ne aşteptam 
să MII [| în noi. Viraje, eschive, vă imaginaţi ce era în 
sufletul n tn, Asta până când ne-am dat seama că, de fapt, 
oamenii opii 1 pentru a o lua la fugă pe câmp, de teamă să 
nu descliltli focul asupra lor. Că aşa era atunci: ei erau 
terorişti peni 111 iiti noi eram pentru ei. Noi aveam 
informaţii că teroriştii IM Il maşini, iar trecătorii ştiau că 
teroriştii trag din elicoplen 


Plutonierul Dorin Cârlan, paraşutist din „comaniM celor 
8”: „Zburam în zig-zag, cum se deplasează trupe li comand 
0. Am văzu t, la un moment dat, autostrada Buc I1llle.1M 
Piteşti. Eram aproape de Bucureşti. Zburam cu uşile ilE. La 
fiindcă n-aveam vizibilitate. Am stat pe banchete, u 11li 
11111 a noi ne-am aşezat la mitralierele de la bord. Dar de 
peănliil mitralieră, pe care-l aveam de la unitate, nu ne-am 
ile |. Ţ” nici o clipă. Pistolul-mitralieră era „sfânt”!”5. 

Sergentul-major Laurenţiu Ştefănescu, paraşutei | un 
moment dat, ca să ne mai dăm curaj, am începui 1 * 

M Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 

5 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

OPT PARAŞUTIŞTI PENTRU INFERN 353 tulirăm 
reciproc. Nebărbieriţi, cu ochii injectaţi, duşi în funiţ. Li 
apului de nesomn, cu uniformele pătate de noroiul tran- 
(flin, dar încărcaţi ca un Moş Crăciun cu „daruri” scumpe: 
Mtlc buzunarele ne erau burdugşite cu cartuşe. Râdeam 
unul „4% itllul, băşcălioşi. Căderile în gol ale elicopterului ne 
făceau I ne înghiţim limba. Dar şi femeia aceea din curtea 
unei mv: când am trecut pe deasupra ei, s-a aşezat în 
genunchi MMI ochii la noi, s-a închinat. O cruce mare 
făcută domol, 4 11 ânvingere. Simţeam cum mi se furnică 
pielea şi mi-au i*l lacrimile...”1 

Plutonierul Constantin Bărănguţă, paraşutist: „Mă simplii 
greu, mult prea împovărat: aveam circa 150 de cartuşe din 
buzunare, 80 în sacul cu merinde, plus 8 încărcătoare a „|le 
HI de cartuşe fiecare. Luasem muniţie cu carul, cu lăcom. 
Câtă puteam duce. Până atunci primiserăm doar câte 'i Il. N 
tuşe în poligon; de-acum eram liberi, muniţia era la jjm leţia 
noastră şi ne înarmaserăm fără limite, în disperare, gir 
speranţele ne erau legate de cantitatea de muniţie: cu 
tiveam mai multă, cu atât eram mai siguri pe noi. Ne împo- 
„li. Il M'răm însă peste măsură. Ba nu, fiindcă nu eram 
echipați || tle obicei: ne lipseau paraşutele...”2 

Pericole şi suspans în Ghencea 


Merizarea în Ghencea a fost făcută într-o atmosferă plină 
k mi ipiciuni. Moartea plutea în aer, dar nu mai era loc de til 
înapoi. Piloții şi paraşutiştii de la Boteni aveau o misiune 
(itcbuiau s-o ducă la capăt. 

Maistrul militar Costică Sima, mecanic de bord: „Odată 
ÎtiiMi în zona Bucureştiului, Militaru a luat legătura cu 
rliineta” şi a cerut să i se indice locul de aterizare. Ni s-a 
„iininicat: în spatele tabelei electronice a stadionului de 
fotlwl 'leaua, în perimetrul unui teren de atletism 
înconjurat cu pluti de pământ... Am recunoscut reperele de 
aterizare. Nu 

Vlorel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 am zărit pe nimeni să ne aştepte. Or, ştiam că de aici 
livlu să luăm nişte persoane... „Ce-o fi, o fi; de va fi să plătim 
plăti”, îmi ziceam. Nu se mai ştia cine cu cine este. Nu a ce 
ni se pregătise aici, la aterizare. Dacă ne-au trimis peni a fi 
lichidaţi, să ni se captureze elicopterul?”1. 

Căpitanul lonel Boeru, şeful comandoului de paraşiitl „Am 
aterizat pe un teren de antrenament al echipei Stcau. T 
Ghencea. Am primit ordin să aşteptăm, au venit apoi ne lot 
ţeri şi ne-au întrebat ce căutăm acolo, de ce am ateriza t. 
Am de vorbă cu ei şi asta avea să-mi prindă foarte bine 
laânto. N i din misiune, pentru că m-am împrietenit cu cei 
doi”2. 


x 
x X 


Acolo, pe stadionul Steaua, care aparţinea Armalci i afla 
într-o unitate militară, a avut loc un incident ce pu Ic.I,i 
urmări tragice. Unul dintre paraşutişti, Laurenţiu Ştelăuen 
a vrut să dezasigure arma, dar s-a trezit cu o detună tu ra 
11 emoție, din greşeală, nu ştiu, m-am pomenit cu foi la (u 
ţevii. Reculul armei m-a lovit cu putere în piept, de PM ar fi 
vrut să mă trezească din amorţeală sau din adormit Am 
realizat imediat dimensiunile gafei. Am simţit cum i 
cuprinde o răceală, cum tot sângele mi se urcă-n cap li 
pierduţi: concentrează tirul pe noi şi ne rad! Inacele mim 


de tensiune, nu se trăgea un foc de armă fără săisera.Pu 
H cu zecile, cu sutele”3, îşi aminteşte paraşutistul. 

Din fericire, detunătura n-a avut ecou. Vâjâitul elin ipu t 
lor, care aşteptau cu motoarele pornite, a acoperit id 
împuşcăturii. 

* 


x X 


Sergentul-major Dorin Cârlan, paraşutist: „S-au apr |ila de 
mine doi aviatori. Le-am spus că singurul pericol f dinspre 
tabela de marcaj a stadionului. Era o tabela rlr, u] nică... Cu 
o singură armă, de acolo, de sus, de la circa] 

— 3 Viorel Domenico - 

După execuţie a nins, Editura Militară, 199. 

OPT PARAŞUTIŞTII PENTRU INFERN 

„eh I, puteam fi curăţaţi toţi, ne luau ca din oală. 
Aşteptarea HM. Nu se auzea nimic, nu se vedea nimic, nu ni 
se spunea Imit... Am intrat iar la bănuieli...”1 ', rgentul- 
major Dumitru Iliescu, paraşutist: „Unul dintre ti* i ptere s- 
a ridicat să verifice zona, să cerceteze împrejurimii' S-a 
rotit de câteva ori pe deasupra stadionului, apoi a miiiit 
Pilotul l-a chemat pe Ionel Boeru, au discutat ceva, juii 
acesta ne-a chemat la el. (...) Ne adunaserăm cu toţii. Iti 
111 rând va sosi un TAB cu nişte persoane pe care le vom 
„hârca. Voi rămâneţi în dispozitiv de apărare, eu îi voi Ifllica 
lângă elicopter. Dacă eu voi deschide focul, voi mă N. 
Icoperi imediat, veţi trage în ei fără somaţie!”, ne-a zis 
mei”2. 

I Mi pă o aşteptare de circa 40 de minute, şi-au făcut 
apariţia m | Al) şi trei autoturisme Aro. Din ele au coborât 
mai multe ilminaje care aveau să participe, alături de 
paraşutişti, la Miil (ea unei pagini sângeroase a istoriei. 
Personaje sobre, lijnri tatea îmbrăcate în uniformă militară. 
Cel mai înalt în Mii generalul Victor Atanasie Stănculescu. 
Dintre civili, >1 III. Ii cunoscut - graţie televizorului - era un 
bărbos: Gelu iii.111 Voiculescu. 

„îl cunoşteam de la 23 August” 


Imicţiunea se face rapid. Mărturiile descriu o grabă de a iu 
r misiunea la capăt. O misiune care pentru cei opt paraşufii 
veniţi de la Boteni continuă să rămână un mare mister. 

Plutonierul Dorin Cârlan, paraşutist: „Am văzut că a iiill un 
tanc, cu un drapel fără stemă. Ne-am dat seama „ „mit de-ai 
noştri. Nişte autoturisme Aro au venit foarte Il H Mpe de 
noi. Din ele au început să coboare civili şi milii! | „intre 
militari, l-am văzut pe domnul general Victor Miii. l'iie 
Stănculescu, de care auzisem că introdusese trupele 

Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

Viiui'l Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 

În cazarmă, contrar ordinelor lui Ceauşescu. Îl cunot, le, ii 
de la parada de 23 August. Ca subofițer, defilasem prin la 
comandantului suprem, de Ziua Naţională, împreună ci lli 
pele de paraşutişti de la toate regimentele. Se întâmpla iu i, 
iar domnul general Stănculescu s-a ocupat de paradă”1l 

Căpitanul lonel Boeru, şeful comandoului de paraMilişl „La 
oprirea coloanei de transport, a coborât mai întâi ungi IM 
ral. Nu-l cunoşteam. l-am prezentat raportul: „lovarăşe gi 
m ral, sunt căpitanul Boeru Ionel, m-am prezentat cu giiiji 
de paraşutişti la ordinele dumneavoastră! S-a reconi. Uul| 
„Stâănculescu,,. Atunci mi-am dat seama că mă aflu ui li| 
prim-adjunctului ministrului Apărării Naţionale. Mi.1 |ti că 
noi, paraşutiştii, ne-am dovedit a fi cei mai capabil i 
1111111 ai în cursul Revoluţiei, că are o mare încredere în 
n0i... Lira 1 a În impozant, cu o umbră de zâmbet în colţul 
gurii. M-a în111 - l apoi cine-i mai mare peste elicoptere”2. 

Maiorul Cristian Mateiciuc, pilotul elicopterului ll M 92: 
„L-am chemat şi pe Militaru şi ne-am prezentai uii| ic ună. 
Fără să ne detalieze misiunea, ne-a precizat pe Il.ltlat 
navigaţie aeriană itinerarul: vom zbura până la Măni-li 1 
sud-vest de Ploieşti, după care vom face o schimbare d* ai 
de 110 grade. Înălţime de zbor 5-30 metri, viteza 200 km 
MII Formaţie: Militaru în faţă, eu înapoia lui şi lateral- 
stânga*4 Când elicopterele au decolat din Ghencea, ele 


aveau lul” 14 pasageri noi - câte 7 în fiecare aparat de 
zbor. Împicim cu membrii echipajelor şi cu paraşutiştii, erau 
28 de câte 14 în fiecare aparat de zbor. 

1 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

2,3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 

MOARTEA VINE CU ELICOPTERUL 

I uni, 25 decembrie 1989, ora 13.00. După un zbor 
tensitm. it şi riscant, Tribunalul Militar Excepţional şi 
plutonul. Ir execuţie ajung la locul faptei: UM 01417 
Târgovişte. 

I. I Târgovişte, Ceauşeştii se află la capătul puterilor, 
lionieri într-un TAB. În „cazarma de la gară”, totul este mit 
r menit în aşteptarea elicopterele care trebuie să vină de la 
1|*i III eşti. Vin să ni-i ia de pe cap, crede comandantul 
unităţii, hli'lutlul Andrei Kemenici. Vin să ne salveze, crede 
Nicolae „mişescu. Vin să-i asasineze, zice povestitorul. 
Moartea se apropie cu viteza de 200 de kilometri pe oră. 

II HI. Gomot metalic, de elicopter. 

M.iistrul militar Constantin Sima, mecanic de bord: Mul 
oarele erau pornite, gata de decolare. În elicopterul fl'MA 
90 s-au îmbarcat civilul cu barbă, un ofiţer de justiţie, 
nli'iitflul de artilerie, un ofiţer medic, locotenentul-major şi, 
Illiuiil, generalul. Eu i-am aranjat pe locuri pentru a asigura 
diililirul de zbor al aparatului. Este una dintre atribuţiile 
ticului de bord. Locul paraşutiştilor a rămas în mijlocul iii 
apterului, pe lăzile cu muniţie. Apoi le-am arătat noilor iii 
pasageri găleata, spunându-le s-o folosească la nevoie. 

"un întrebat pe general dacă ne vom deplasa cu uşile des- 
||, Mi-a confirmat şi, după siguranţa acestora, am raportat i 
m tu tem gata de zbor”1. 

VI. Irol Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 

Găleata despre care vorbeşte maistrul militar Sima, i să-i 
fie de mare folos unuia dintre pasageri! E vorba dc Vi 
Măgureanu, pe care zborul vijelios, în zig-zag şi la joas. Lit 


ţime, l-a făcut să vomite aproape tot drumul - şi la dir. 
Întors. „Domnul de la FSN” a dat la boboci, cum se spun 
„Veţi fi mândri de această misiune!” 

Căpitanul Mircea Militaru, pilotul elicopterului PU M 
„Imediat după decolare, ştiind că în zona Ploieştiului i 1 o 
puternică şi densă reţea de apărare antiaeriană şi duri să 
evităm acea zonă, l-am întrebat pe general dacă IMU într- 
acolo pentru a face cercetare pe Brazi. Dânsul nu.1. T tat 
pe harta de navigaţie: „Uite-aici, la Măneşti trebuii* 
ajungem!,. „Bine, dar trebuie s-o luăm pe la Ploieşli 1 mi-a 
răspuns, ci mi-a ordonat să iau legătura cu Boteniul ţ anunţ 
să plece elicopterele pregătite pentru a face joncjlut cu noi 
la Măneşti. Aşadar, vom avea şi elicoptere dc uiun| şi de 
sprijin! Am făcut un calcul mental al timpului, cnut le-ar 
trebui să ajungă la punctul de întâlnire, şi, de de. T'. U| 
Domnegştiului, am transmis ordinul la Boteni”1. 

Maistrul militar Constantin Sima, mecanic de bord mi 
copterul PUMA 90: „Spre Buftea, la înălţime mica 1 1. 

Folosirea staţiilor radio!,, ne-a spus generalul, după 
ordonat să închidem uşile elicopterului. In timpul boi ni 
generalul a ocupat locul meu, al mecanicului, situa tî11.|1 
1 piloților. Şi-a pus căştile pe urechi şi, cu harta cu caro vim 
una turistică, urmărea permanent traseul din teren” 

Locotenentul-major Dan Stănescu, copilot pe PI IM „Când 
am văzut că ne dă itinerarul pe o hartă tun. In 1 timpcenoi 
aveam hărţi profesionale, m-am cam intimi competenţa 
generalului...”3 

Căpitanul Alexandru Popa, copilot pe PUMA 1 1 obsedaţi 
de vulnerabilitatea aparatelor noastre. ], a Irli t une şi la 
radio, prin zvonuri, tot timpul se anunțau nm ai. 

— 3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 199. 

MOARIEA VINE CU ELICOPTERUL i elicoptere. Ba la 
Craiova, ba pe litoral au pătruns în ţară 'piere străine cu 
trupe de desant. Ba că trupele fidele lui C. lu. Şescu au 
unităţi speciale de elicoptere şi sunt dotate cu 4 (in hornuri 


subterane, ba că teroriştii au pus mâna pe eliferele de la 
Sibiu... Se crease o psihoză „elicopteristă”: llr atacurile 
teroriştilor, toate infiltrările de peste graniţă se caii numai 
cu elicoptere. Se preconiza o adevărată invazie i'l icoptere. 
Elicopterele ajunseseră spaima Armatei, spaima amor celor 
ce purtau o armă şi, ca atare, erau vânate fără ţiM'i 
nământ. Mai ştia cineva care elicopter aflat în aer este Mii 
sau inamic?”]. 

I. Ipitanul Popa exprimă şi deruta celor două echipaje în 
ti,„n ură de cumpănă a zilei de Crăciun. „Sigur, eram 
împretiii cu un general al Armatei Române, dar şi cu 
persoane mioscute, deci nesigure. Bănuiam că fac parte din 
condu- „i.l provizorie a ţării, că misiunea este importantă, 
urgentă deosebit de secretă... Dar dacă acest grup 
formează o disirtiţ.” a Revoluţiei, iar misiunea noastră 
reprezintă o favoriiti a fugii acesteia, deci o trădare?! Poate 
că sunt urmăriţi a noştri şi nu de terorişti. „2 

I VrUta e descrisă şi de paraşutistul Teodor Gheorghe: t 
liw suntem noi şi încotro mergem? Cine sunt ei? Unde-i 
importăm şi împotriva cui le asigurăm paza?”3. 

În alt paraşutist, Laurenţiu Ştefănescu, completează: mi 
am decolat din Ghencea, eram sigur că ne întoarcem | 
Muloni. Credeam că este conducerea Frontului care, din in; 
a situaţiei nesigure din Capitală, a intensificării luptei” ha 
mută sediul, pentru o perioadă, în unitatea noastră. 

II Hiţerul-doctor, care stătea lângă mine, se tot foia de mai 
'li li mp, voia să intre în vorbă cu noi, dar nu găsea motiil 
Sparge gheaţa în cele din urmă şi mă întreabă: „Voi ştiţi 
pllt' mergeţi?” „Nu. Unde?” „într-o misiune deosebită. Veţi 
uimiri de această misiune!"4. 

Aşadar, medicul Liviu Verdeş ştia despre ce misiune este 
Hilui! După cum ştia şi „maiorul de Justiţie” - procurorul 
llilai 1) an Voinea - care, în timpul zborului cu elicopterul, 

1 ' Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 „citea de mama focului când dintr-o carte 


groasă, câini | alta: erau Codul Penal şi Codul de Procedură 
Penală”, In| cum îşi aminteşte plutonierul Dorin Cârlan. 

Îngrozitoare situaţie pentru piloţi şi pentru paraşu 1 işi! 
FN ştiau încotro se deplasează, ce misiune au, ce joc fac „di 
111 il luaţi de la Bucureşti... Nu ştiau nimic! În acele clipe 
beznu! Li nu mai erau siguri nici dacă se află în slujba 
Revolutei * împotriva ei... 

* 


* * în zona localităţii Măneşti, situată în apropiere de 
Ploii.1 cele două elicoptere care zburau dinspre Bucureşti 
au Mi| joncţiunea cu cele trei elicoptere trimise direct de la 
lioli... În această formaţie, s-au îndreptat spre Târgovişte. 

Maiorul Cristian Mateiciuc, pilotul elicopterului Il'1' 1 92: 
„Joncţiunea cu cele trei elicoptere s-a făcut perfecl,. I|ui 
gând în zona de întâlnire toate cinci în acelaşi timp. Nr , 
recunoscut la vedere. Aparatele erau pilotate de căpilnH 
Emil Zamfir, Gheorghe Boborel şi Octavian Tudor. Z, iin| era 
pilotul al cărui elicopter fusese lovit în aer dea-ii]', 
aerodromului, în prima noapte a Revoluţiei, şi care căuf în 
flăcări. Echipajul s-a salvat ca prin minune. Nu mă.Rnţ 
tam să fie el, şi încă în capul formaţiei... Era ceva fanl.ml! 
Mă impresionase profund. Nevastă-sa era gravidă în luud 
noua, el căzuse o dată, iar acum - pe un alt elicopter, inb 
altă misiune de luptă. l-am spus, cu vocea sugrum, ui 
emoție: „Bine-ai venit, mă, Gipsy! Bravo!,. lar el: „Ioi mi 
inte, băieţi!,. Fie şi numai pentru o asemenea clipă, mi MH 
să trăieşti ca pilot!”2. 

Căpitanul Mircea Militaru, pilotul elicopterului PI) MII 
„Când l-am văzut pe Gipsy la manşa elicopterului, am in M]| 
că visez. Sigur, şi eu, şi Mateiciuc, şi Popa fuseserăm !” | în 
cursul luptelor, dar noi am reuşit să aducem aparah li 1 sol, 
am reuşit aterizări forţate. El, însă, fusese dobor. [ll I ,, 

1 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

2 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 


MOARTEA VINE CU ELICOPTERUL 1 Nărit din elicopter, 
împreună cu tot echipajul, aparatul ji'vplodase. El văzuse, 
aşadar, moartea cu ochii. Se salvase „li II fracțiune de 
secundă. Şi acum...”1 

I te la acel accident teribil trecuseră mai puţin de trei zile. 
I I niil Zamfir, zis Gipsy, se afla din nou într-o misiune „de 
fimltil zero”. 

M.iistrul militar Constantin Sima, mecanic de bord pe P|IM 
A 90: „După joncţiunea cu cele trei elicoptere, generalul 
Vâni Ulescu i-a ordonat pilotului Militaru, arătându-i o zonă 
pţ hartă: „Mergem spre Oraşul Mare!,. S-a făcut un viraj t 
(! 1 if,), au intrat toate elicopterele în formaţie, PUMA 90 
fiind IN ittp, şi ne-am îndreptat spre „Oraşul Mare, - 
localitate I nre nu auzisem, dar care constituia probabil 
punctul de iMlinaţie al zborului nostru sau poate doar o 
parolă... O fii lară sau dincolo...?!”2 

Căpitanul Mircea Militaru, pilotul elicopterului PUMA îl , 
Apropiindu-ne de „Oraşul Mare,, am comunicat celorUlţi 
piloţi - din ordinul generalului - să execute misiune de 
ptperire în aer în zona survolată (în apropierea Mănăstirii i 
ilu), iar noi ne-am continuat drumul pentru recunoaştere, li 
im aud pe deasupra unei unităţi militare, la circa 50 de 
metri ilţime, spre Combinatul de Oţeluri Speciale. Apoi am 
virat. Unga, 180 de grade. Peisajul era înfiorător: tunuri, 
tanti! I, TAB-uri, sute de militari, sute de ţevi îndreptate în 
sus, Mii' noi, urmărindu-ne prin aparate de ochire sau prin 
cătări li mitraliere şi de pistoale-mitralieră... Un singur 
ordin, o îlii|', ură comandă, o nevinovată greşeală numai şi 
am fi fost Milecaţi cu aparate cu tot, chiar pulverizaţi...”3 

Eşarfa galbenă 

Aşadar, „Oraşul Mare” era Târgovişte! Unitatea sur- „iilală 
de cele două elicoptere venite din Ghencea, care i”i mai se 
despărţiseră de cele trei elicoptere de însoţire, 

1 ' Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 era celebra UM 01417, unde se aflau, sub 
pază animi soţii Ceauşescu! Iar ţevile îndreptate în sus 


aparţinea u im baterii de artilerie antiaeriană care aveau 
capacitatea 1 dobori o întreagă flotilă de aviaţie, nu doar 
două anim de elicoptere. 

În acest moment, se declanşează „scena eşarfei baza unei 
discuţii telefonice anterioare cu colonelul Am li Kemenici, 
şeful UM 01417, generalul Stănculescu recm p consemn. 

Maistrul militar Constantin Sima, mecanic de boul PUMA 
90: „Generalul s-a ridicat de pe scaunul său u îndreptat 
spre uşă, scoțând de sub braţ o eşarfă galbena. I de 3-4 
metri lungime şi lată de circa un metru. „Ce vreţi faceţi?,, l- 
am întrebat, contrariat. „Asta va fi de-acum iii. [| lul 
Armatei, mi-a răspuns cu o tresărire de zâmbet pe bu Mi-a 
ordonat apoi să deschid uşa..."1. 

Eşarfa i-a fost dată maiorului Mugurel Florescu, cau afla în 
suita generalului Stănculescu. Povesteşte plutonii 
Constantin Bărăânguţă, unul dintre cei patru paraşutişti al la 
bordul elicopterului PUMA 90: „Trecuserăm de luti Chindiei 
şi mi-am dat seama că suntem la Târgovişte. 11111 ce 
elicopterul trecea pe deasupra zonei industriale, oliţe de 
justiţie, maior mi se pare, a scos o eşarfă galbenă peni o o 
flutura în afara elicopterului, în semn de recunoaşte o | 
babil. Sesizând pericolul prinderii ei în elicea din spa te, 

111 repezit şi i-am smuls-o din mână. Mai întâi m-a brusc. 
11 i bună dreptate: mă opusesem unui consemn a cărui 
senii ufi ţien-o cunoşteam, desigur esenţială pentru 
succesul nieuu şi pentru cruţarea vieților noastre. Dar i-am 
explicat re., ui care ne expuneam şi a acceptat s-o strângem 
până la luni eliminării oricărui pericol”2. 

Plutonierul Dorin Cârlan, colegul paraşutist all Bărănguţă, 
are o versiune chiar mai dramatică: „îinmoim n când ne 
pregăteam să aterizăm în cazarmă, a fost sena eşarfă 
galbenă din elicopter. Era lungă de 5-6 metri şi | M 

— 3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 199. 

MOARIEA VINE CU ELICOPTERUL 


„HA (ii de elicea propulsoare. Noroc cu colegul nostru 
Costică Mi. Liiguţă, care l-a înjurat pe Mugurel Florescu: 
„Ce, vrei să ti umori?,. Atras acea eşarfă şi am scăpat. Se 
întâmpla chiar dfrt'inpra platoului de aterizare”1. 

„Dacă am fi strănutat, s-ar fi declanşat focul” 

I malul îi aparţine pilotului Mircea Militaru, de pe PUMA 
HI „(and am oprit la punct fix, pentru aterizare, deasupra 
HI! Tivului de apărare antiaeriană, ţevile tunurilor s-au ifiil 
amenințătoare în direcţia noastră. Eram în bătaia lor, H 
discreţia lor. Zece, cincisprezece, nu ştiu câte erau, dar mi 
HI părut enorme şi oribile. Nu erau guri de artilerie sau (iul 
de foc, ci guri flămânde de monştri turbaţi care urlau, jţft 
gemeau. Guri căscate apocaliptic, gata să ne înghită, t nr 
devoreze. Mă blocasem, mi-era teamă de următoarea 'H 
HH'vră, întârziam s-o execut, când generalul mi-a ordonat 
[) ', laşul sugrumat de emoție: „Coboară, domi'le!,. Şi am 
Ultlat. (...) Zeci şi zeci de soldaţi, servanţii tunurilor, lăsatei 
a piesele lor de artilerie, cu care până atunci îmi tocaseră 
Htt v ii, şi ocupaseră poziţii de tragere, cu armele de 
infanterie Ui'lu'ptate împotriva noastră. Erau transfiguraţi, 
la capătul IM arii şi al puterilor, sălbăticiţi şi încordaţi, 
fioroşi chiar, *ila doar să apese pe trăgaci. Cred că, dacă am 
fi strănutat, hi li declanşat focul”2. 

Aterizarea a avut loc pe platoul din spatele Comandam 
m111lui. Cele două elicoptere au fost aşezate, miraculos, la 
ijlmetri unul de altul. Şi tot la câţiva metri de un tranşatului 
amfibiu blindat (IAB) cu un locotenent-major aflat M 
mitralieră. Ofiţerul era Iulian Stoica şi nu mai dormise de 
PH tle, de când îi păzea pe soţii Ceauşescu. Iar în „burta” 
fecmeilrului blindat se aflau înşişi dictatorii. 

Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

Vlniel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 

Zborul Bucureşti - Târgovişte 

Data: 25 decembrie 1989 

Decolare: ora 12.10, Complexul Sportiv Ghencea 


(r) Aterizare: ora 13.00, cazarma UM 01417 Târgovişte 

Durata: 50 minute 

Distanţa: 120 km (cu ocolire pe lângă Ploieşti) 

(r) Viteza de zbor: 200 kmoră (zbor în zig-zag, cu staţiun.” 
la punct fix) 

Elicopterul PUMA 90 

Echipaj: cpt. Mircea Militaru (pilot), II. Maj. Dan Sl, me*4 
(copilot), maistru militar Constantin Sima (mecanic de LI” n 
1 

Paraşutişti: cpt. Ionel Boeru, plt. Dorin Cârlan Constantin 
Bărăânguţă, sg. -maj. Octavian Gheorghiu 

Oficiali: gen. Victor Atanasie Stănculescu (reprceui. | 
FSN), Gelu Voican Voiculescu (reprezentant FSN), 
_Măgureanu (reprezentant FSN), col. Gheorghe Ştefan (ii 
DIA), col. Ion Baiu (operator video), mr. Mugurel Nou 
(ofiţer de Justiţie), It. -maj. Trifan Matenciuc (aghiotantul li 
Stănculescu) 

Elicopterul PUMA 92 

Echipaj: mr. Cristian Mateiciuc (pilot), cpt. Alex, m i Popa 
(copilot), maistru militar Gheorghe Stoica (mei, im, bord) 

Paraşutişti: sg. -maj. Laurenţiu Ştefănescu, sg. -maj. 1*1 
Gheorghe, sg. -maj. Marian Forjan, sg. -maj. Dumitru llu 

Oficiali: col. Gică Popa (judecător), col. Ion Nistor (jinlt 
tor), mr. Dan Voinea (procuror), ConstantinLucescu (av ai 
Nicolae Teodorescu (avocat), plt. 

— Maj. Jan Tănase (gn-lu i cpI. Dr. Liviu Verdeş (medic) 

| 

I I IMA BUCURIE A LUI CEAUŞESCU: 

(u două ore înainte de a fi împuşcat, dictatorul încă mai 
icdea că Stănculescu a venit să-l salveze. De trei zile se lut 
amăgea că generalul e de partea lui. Înainte de proces, St 
anculescu a stabilit locul execuţiei: peretele Corpului de 
i."rdă de la UM 01417 Târgovişte. Urmau 80 de minute ile 
mascaradă judiciară. 

Uni, 25 decembrie 1989, ora 13.00. În casele româ nilor se 
simt aburi de ţuică fiartă, miros de sarmale 


I şi aromă de caltaboşi. Revoluţie, Revoluţie, dar e, uşi, 
Crăciunul. 

I 'casupra cazărmii din Târgovişte se aude croncănit de 
ANli Moartea nu mai are răbdare, iar corbilor le e foame. 
Nu MfNC însă nici la sarmale, nici la caltaboşi sau ţuică 
fiartă, nil |. Imea stafidită a doi bătrâni care credeau că le-a 
murit Mllea, dar care s-au trezit cu ea la uşă. 

Mfrizarea elicopterelor în cazarma UM 01417 Târgovişte 
$ Inc într-un moment extrem de tensionat. Ofițerii care-i „n, 
iu pe soţii Ceauşescu şi cei care apărau unitatea fuse- $? A 
Informaţii că trebuie să aterizeze două elicoptere. Ei erau 
Itvjnşi că „musafirii” vin să-i ia pe dictatori. Pe măsură ce 
ptiM timpul, tensiunea creştea. Şi, odată cu ea, creştea şi 
|Upli iunea. 

W 

H 

A VENIT STĂNCULESCU! 

Dimineaţa, în jurul orei 7.00, generalul Stănculesi u 1 
sunat pe colonelul Kemenici să-l întrebe dacă Niiul 
Ceauşescu şi-a făcut injecţia cu insulină. Răspunsul a fosl, 
MM Dictatorul se afla în pericol de a intra în comă diabetică 

În aceste condiţii, Stănculescu l-a anunţat pe Kemenn i va 
sosi cu două elicoptere în jurul orei 9.00, fără a-i „li detalii. 
Avea să ajungă patru ore mai târziu. 

Prizonierii îşi petrecuseră noaptea în TAB, îmbrac i|i ţinută 
militară. „l-am readus pe Ceaugşeşti în unitate, i -n schimbat 
în haine civile, apoi, în jurul orei 8.30, i-am nuilt dus în TAB 
pentru a aştepta elicopterele. De pe la o|ij şi ceva - nici un 
telefon. Nimic. O linişte suspectă, vii li at* Trece de ora 9.00 
şi staţiile de radiolocaţie nu sesizau im IM zbor, nici o ţintă. 
Ne uitam unulla altul, muţi, înnebuniţi povestea Andrei 
Kemenici zece ani mai târziu. 

În nota diversiunilor din zilele precedente, Kemenu ii 
încercat cu un nou telefon suspect, de la Bucureşti, prin. M 
i se cere să-i execute pe cei doi. Colonelul se agită buni ia j 
recurge la ordine confuze. 


x 
XX 


Nerăbdător să afle ce se întâmplă la Bucureşti, colon, 
Kemenici a vrut să-i sune pe generalii cu care ţinea legitimi 
Stănculescu, Guşă sau Voinea. „Voiam să pun mâna penli 
fon, să sun la Bucureşti, când m-a sunat comandantu I Ai 
mm I, generalul Voinea: „lovarăşe Kemenici, mai trăieşti, i li 
im t” Am auzit că ăia au încercat să fugă... E adevărat căi 
ni i M pit?,. „Nu, tovarăşe general. Nici vorbă. Mie să-mi 
spuni dacă mai vin sau nu...,„, am zis eu. La care generalul i 
m. Unde, dom'le? Ce tot vorbeşti acolo?”. Eu am spus: „l 
ştiţi despre ce este vorba, să mă lăsaţi în pace!”. Am înlii inf 
convorbirea cu Voinea şi m-a sunat Mocanu, comand mi 
Apărării Antiaeriene a Teritoriului: „Tragi în tot ce. I” Din 
informaţiile pe care le am eu, unitatea va fiat. Nni4 
elicoptere. Ordin: se doboară tot!”. Nu mai rezistaM. Şi n 
11 că-mi explodează inima. L-am sunat apoi pe generalul 

— 2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoin, 1, ', 

ULTIMA BUCURIE A LUI CEAUŞESCU 

Ib,, comandantul Aviației. Mi-am dat doar numele şi mi-a 
4”|iims de parcă aştepta telefonul meu: „E interdicţie totală 
„fbor. Nu zboară nimic, nici o aeronavă proprie! 'Tot ce e în 
„| uhte inamic!”.”1 

1 |V acest fond tensionat, Kemenici trebuia să primească 

Miutate elicopterele de la Bucureşti. În urma dialoguriM 
(tu generalii Mocanu şi Rus, comandantul Garnizoanei 
ttovişte a mai dat un ordin: încărcaţi bateriile şi „foc în tot 
KVoiiră!”. După ce a mai dat un telefon la biroul generalului 
piu ulescu, iar cei de acolo i-au confirmat că acesta este 
pieii ni misiune la Târgovişte, a revocat ordinul de „foc”. 
Însă 4liujia stătea să explodeze. Fantomele teroriştilor 
bântuiau! Ulii cazarmă. 

* 


* * 1 'clonelul Kemenici mai avea de trecut peste un hop: 
sosif n elicopterelor. Le auzea apropiindu-se, le vedea în 


aer, dar 

* temea. Ştia de două aparate de zbor, însă pe cerul 
unităţii se pHmguiau” cinci. Două cu oficialii de la Bucureşti 
şi trei cu (Maturii de însoţire. Comandantul UM 01417 a 
răsuflat uşurat (Nul a văzut semnalul făcut cu eşarfa 
galbenă. 

I înd primul elicopter - cel cu eşarfa galbenă, scoasă de 
Utevu pe laterala aparatului de zbor - a aterizat, am pori 
t'AB-ul în care mă aflam, iar după mine, la câţiva metri *i „P 
Ite, venea TAB-ul cu soţii Ceauşescu. Eram convins că 
Kueil'ordarea va avea loc rapid, fără ca elicopterele să-şi le. 
Iscă motoarele”2, povesteşte Kemenici. 

l'eiitru cei din unitate era un moment ciudat. Nou-sosiţii 
HIKII poziţie de apărare. „Au intrat în dispozitiv, direct cu 
Mutualele îndreptate spre noi, de parcă noi eram terorişti”, 

— Ei val caporalul Dorian Dobriţa. 

I! Flpitanul Boboc, care vedea totul prin vizorul TAB-ului 
IN 1. Ne-i păzea pe Ceauşeşti, a avut aceeaşi senzaţie de 
umiHti|. T „întrucât urmau să vină două elicoptere, pentru a 
se IHI. I un accident, toţi militarii din curtea cazărmii au 
fost 4*1,11 maţi; muniţia a rămas asupra lor, dar nu în 
arme, ci în 

Vi orei Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 portâncărcătoare. La aterizarea 
elicopterelor, paraşutism sărit în forţă, ca trupele de 
comando, formând un di'. P tiv circular în jurul 
elicopterelor, apărându-le... Ni s-a P Ti atunci ceva 
monstruos, o trădare pe faţă, mai ales că corn dantul 
unităţii a chemat TAB-ul la elicopterul din faţa i dat raportul 
generalului, ca şi cum ar fi predat unitate. 

Prima grijă a lui Stănculescu a fost anihilarea forţeloi care 
le bănuia că i-ar putea fi ostile. Cei dintâi luaţi în vi au fost 
căpitanul Sorinei Stoian (ofiţerul de contrainloi în al unităţii 
- C. I.-stul) şi locotenent-colonelul Gheorghe 1) 1| (locţiitorul 
şefului Securităţii Dâmboviţa). 


Colonelul Andrei Kemenici recunoaşte: „Pe timpul |i 
cesului şi execuţiei, unitatea a fost la dispoziţia comand lui 
organizat de generalul Stănculescu”2. Afirmaţia:,,i i întărită 
de sergentul-major Teodor Gheorghe, unul din cei opt 
paraşutişti. „A venit generalul şi ne-a introdu, 
Comandament, pe un hol. A întrebat cine e mai mari in. Şi, 
evident, a ieşit în faţă căpitanul Ionel Boeru. Întnn.tl purtam 
grade şi toţi eram tineri, între 23 şi 29 de ani, gem Iul ne-a 
întrebat dacă suntem soldaţi sau cadre militate răspuns: 
„Subofiţeri,, după care ne-a spus: „Aţi venii cu mi şi, deci, 
sunteţi la ordinele mele. Executaţi numai ceo. | m ordon eu! 
Dacă suntem atacați, aveţi dreptul să răspum cu foc fără 
somaţie,,."3 

Stănculescu s-a interesat şi de secretarii de partid i dintre 
ei, maiorul Ion Mareş, îşi aminteşte: „Din acel mnm am 
înţeles că am fost deposedaţi de orice răspundere, mi 
serăm din atribuţii. Paraşutiştii ne blocaseră. Puşi în putu i 
cheie din interior, cu armele îndreptate spre noi, ne set , 
din uz. Nu mai reprezentam nimic în propria cazarmă 
durea această neîncredere”4. 

Neîncrederea era reciprocă. lată ce gândea atunci ui 
dintre paraşutişti, sergentul-major Marian Forjau i i convins 
că trebuie să-i apărăm pe general şi pe cei din 

1.2.4 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Crisloiii 

3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 19')!. 

ULIIMA BUCURIE A LUI CEAUŞESCU 

H U* cei din unitate. Oricine, indiferent de ce grad purta,! 
M.-nise un potenţial duşman”1. 

În acele clipe, nu doar cei din cazarmă şi cei coborâţi din 
Hitiptere erau cu nervii întinşi la maximum. Incertitudinile 
măcinau şi pe Ceauşeşti, în „burta” transportorului blindat, 
fer printre ele şi-a mai făcut loc şi o brumă de speranţă. 
Han i le prizonierilor sunt redate de căpitanul Boboc. 
„Eram ft mlrriorul TAB-ului, mă uitam pe unul din vizoare. 


Pe celăli, i privit Nicolae Ceauşescu. Elena l-a întrebat, 
curioasă: i ine e? Cine a venit?”. El, deodată luminat, 
eliberat parcă kt orice gând rău: „Stai liniştită... Fii 
liniştită... A venit *Wneulescu...” După întrevederea 
comandantului cu geneliil Stănculescu, l-am văzut pe 
Kemenici nervos, supărat, Iirnt chiar, făcându-ne semn să 
ne întoarcem cu TAB-ul de în In plecaserăm. Probabil că şi 
dânsul se aştepta să-i predea, 4 I urce în elicopter şi să 
dispară cu ei, să ni-i ia de pe cap. Vii,i Il a fost să fie aşa. 
Mai aveam încă de tras...”2 

(omandantul unităţii, Andrei Kemenici: „Am coborât din 
WIIV i, în momentul în care s-a deschis uşa laterală a 
elicopteilul, au debarcat câţiva paraşutişti şi generalul 
Stănculescu. P*|, | mi-a spus: „Hai, urcă! Să mergem!,. 
Intre timp a ateriMIl |! Il doilea elicopter. Intr-o fracțiune de 
secundă m-am simi ml leoarcă. Mi-am zis: „Gata, sunt 
arestat pentru că n-am |Il nă-i execut,. Când să pun piciorul 
pe scara elicopterului, H „m trezit parcă din şoc. Aşa că m- 
am oprit şi am întrebat: Liu Ic să mergem?,. Generalul îmi 
spune: „Cum unde? Unde iMnl ci!,. Atunci m-am înseninat. 
„Păi, sunt aici!,. „Unde?,, A ii întrebat generalul. Am făcut 
semn să vină mai aproape 1 rl de-al doilea TAB. Dar 
Stănculescu a spus: „Nu, nu. Să pui gă înapoi la 
Comandament!,. Apoi mi-a zis: „Dacă sunt] (li L. Lcem 
totul aici,. Am rămas oarecum blocat, pentru că ui 11 il 
torâseră din elicopter decât paraşutiştii şi generalul. Nu 
1M.1111 de cine e însoţit. Şi nici nu l-am întrebat ce 
înseamnă 'nirm totul aici”.”3 

1 Vtorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 ' Vlorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, 
Editura Ion Cristoiu, 1999 

* 


x * 

Era puţin după ora 13.00. Completul de judecată încă în 
elicopterul PUMA 92. Căpitanul Ionel Boeru, i el mare în 
grad dintre paraşutişti, îşi aminteşte: „Discuţia iii Kemenici 


şi Stănculescu a fost destul de scurtă. Apoi, gn lul ne face 
semn să coborâm, ne adunăm acolo, ne spun ce-am fost 
aduşi. „Aţi venit aici pentru că în unitate. Cuplul Ceauşescu. 
Cei doi vor fi judecaţi, iar voi trebui aveţi grijă ca totul să se 
desfăşoare normal, să nu fie ine n U să nu vină careva să-i 
răpească, prostii de genul ăsta. Şi i dat ordin să-i împart pe 
ceilalţi şapte paraşutişti în toali ţile cazarmei, că nu are 
încredere în cei din unitate”1. 

A urmat un traseu, la pas, dinspre locul de aterizau platoul 
unităţii. Kemenici şi Stănculescu pe jos, unul 1,1 altul, iar în 
spatele lor, TAB-ul în care se aflau Nicolae şi I[ 1 Ceauşescu. 
Era drumul morţii. 

Kemenici: „Când am întors capul, am văzut suita citi venise 
generalul. I-am recunoscut pe Gelu Voican Voit ui, (pe care- 
1 văzusem la televizor, mai mereu pe lângă II! CM II| 
colonelul Ştefan (cu care avusesem onoarea să discut în m 
a| de dinainte) şi pe colonelul Baiu (cu care fusesem coleg 
la Militară de la Braşov), acum aflat pe post de cameraman 
„Unde-i împuşcăm după proces?” 

Scenariul pentru desfăşurarea unui proces şi apia au 
execuţii nu era cunoscut. Stănculescu s-a orientat pen ua, 
„Judecătorii, procurorul şi Gelu Voican Voiculescu s-auni 
într-o cameră şi au început să discute asupra proteic Atunci 
mi-au spus că le trebuie două camere. Una iu, au judece şi 
alta în care să delibereze”3. 

1 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, | '1! 

3 Victor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisi, „|, 1989”, 1 noiembrie 1993 

ULIIMA BUCURIE A LUI CEAUŞESCU 371 

Colonelul Kemenici spune că totul s-a întâmplat foarte 
„toile: „Stănculescu m-a luat să-l însoțesc într-un fel de 
wpecţie a încăperilor de la parterul Comandamentului. Şi 
ilhind când într-o cameră, când în alta, spunea: „Aici le „tem 
vizita medicală!, - era biroul meu. „Aici desfăşurăm 


pfmesul, - era sala destinată compartimentului de mobili- 
4 |t) Am dat ordine de pregătire a încăperilor în acest sens, 
iffeh 111-a chemat afară împreună cu şeful grupei de 
paraşuiii căpitanul Ionel Boeru. Ne-am oprit la uşa în faţa 
căreia G. TIl. 1 TAB-ul cu cei doi Ceauşeşti şi m-a întrebat 
aşa, direct, 'ifl ocol: „Unde-i împuşcăm după proces?”1. 

Nu era prima oară când Kemenici auzea astfel de lucruri, 
t” li ci zile, Bucureştiul presaân acest sens. Şi totuşi, 
colonelul - nnoaşte că a amuţit. N-a fost în stare să dea un 
răspuns, (! (reva e să simţi moartea de aproape... 

Iu final, tot Stănculescu a stabilit locul, arătând cu 
degetul: A, i do!”. Era peretele corpului de gardă, iar locul 
indicat se rftri mire două ferestre. 

„Căpitane, eşti în stare să...?” 

După ce s-a hotărât asupra locului execuţiei, generalul t 
in. Ulescu şi-a ales trei oameni dintre cei opt paraşutişti. In 
oprit la căpitanul Ionel Boeru, plutonierul Dorin Cârlan O 
„im gentu l-major Octavian Gheorghiu. Aceştia urmau să 
Htpună „plutonul de execuţie”. In fapt, un comando, căci 
pluto, mele de execuţie acţionează după nişte reguli, ceea 
ce litigovişfe nu era cazul. 

Ipitanul Boeru îşi aminteşte cum a fost pusă la cale exett|u 
„Stănculescu şi Kemenici mi-au zis că au nevoie de unul 'iiin 
oamenii mei, cel mai bun pe care-l am. L-am chemat pe 
„Mică Bărânguţă. Stănculescu i-a dat ordin să-l păzească 
pe 11.1 II! De contrainformaţii din unitate şi pe un 
locotenentul' inel ele Securitate, Gheorghe Dinu. După ce l- 
am chemat 

Vi orei Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 pe Costică, mi-a spus să-i adun pe toţi. Atunci 
a pomi Stănculescu prima dată de execuţie. A spus că mai 
are nrde doi oameni să-l păzească pe el şi pe alţi trei 
oameni facă plutonul de execuţie. Tot atunci ne-a spus să 
tragi' m poziţia „de la şold”. Fiecare câte un încărcător, 
respeeliv de cartuşe, foc automat obligatoriu. Nu a pomenit 
ninrn protocol, mă refer la momentul execuţiei.”1 


Ionel Boeru a rămas marcat de momentul în care.1 | mit 
direct ordinul de la generalul Stănculescu. „După 1 , 
stabilit locul, generalul m-a chemat între patru ochi. A vi 
chiar foarte aproape de mine şi m-a întrebat: „Căpitani 1 în 
stare să faci treaba asta?”. A fost un moment foarte illl 
pentru mine, dar am reuşit să vorbesc. Mă mir că am avu 
glas. Am zis: „Da, pot să fac treaba asta!”2. 

Ceauşeştilor li se apropia sfârşitul. In timp ceeiseblu 
111 că a venit Stănculescu, acesta stabilea detaliile 
asasinului, Cam mare tensiunea 

Se apropia vizita medicală. Soţii Ceauşescu au fi scoşi din 
TAB-ul care fusese tras la intrarea din sP lit 
Comandamentului. In biroul colonelului Kemenici lun deja 
improvizat cabinetul medical. 

Paraşutiştii care s-au ocupat de escorta Ceauşeşlilm rămas 
marcați de momentul în care au dat ochii cu dicliil,, 
Sergentul-major Octavian Gheorghiu: „Când a fost sen* 
TAB, eram în faţa oblonului. A dat cu ochii de mine. (hf 
înspăimântată, întrebătoare. Mă cerceta parcă. Dorea, să 
mă recunoască sau să mă facă părtaş la ceva anume 

Alături de Gheorghiu se afla un alt paraşutist, piu limu 1 
Dorin Cârlan. „Când l-am văzut cât de mărunt, de pili.1 şi 
de supărat este, când i-am văzut mâna bătrână, jigăi il 1 
petele alea castanii pe fruntea încreţită şi pe obrazu 1 sn 
ilăl” 

12 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 

ULTIMA BUCURIE A LUI CEAUŞESCU 

„IL H a făcut milă de el. Barba îi crescuse destul de vizibil, 
iar gulerul cămăşii albe se distingea o dungă de negreală. A 
ulii irât cu căciula în mână şi, înainte de a şi-o repune pe 
cap, ]” aşezat frizura. Din câte văzusem eu prin filme, 
gestul puia era făcut cu o anume poezie şi eleganţă. Dar el 
proceda înliăneşte, cu stângăcie, şi nu-i stătea bine deloc.”1 


el care a deschis oblonul TAB-ului, la ordinul generalului 
ilnculescu, a fost căpitanul lon Boboc. 

I, i ieşirea din transportor, Ceauşescu a fost întâmpinat p 
şeful grupei de paraşutişti, căpitanul lonel Boeru. „Era ir 
nerecunoscut. Alb ca varul, ciufulit şi neras. Parfumat WA, 
mirosea frumos. „Vă rog, mergeţi cu mine,, i-am spusi 
docilitate. L-am luat de sub braţul stâng şi l-am condus 
'tabinetul medical”. Am rămas afară. Auzeam prin uşă iul, 
Când doctorul i-a spus că tensiunea este 17 cu 10,elai, 
„Nu, nu e bună,. După vizita medicală l-am condus în „ala 
de tribunal,. l-am oferit un scaun pe care s-a aşezat, lliiiid. 
Tavi Gheorghiu a rămas să-l păzească, iar eu, însode Dorin, 
m-am întors s-o iau pe „distinsa,„2, povesteşte 'iiu. 
Plutonierul Dorin Cârlan şi sergentul-major Octavian 
heorghiu erau colegii săi din „plutonul de execuţie”. 

| ei doi medici care le-au verificat soţilor Ceauşescu Miea 
de sănătate au fost căpitanul Liviu Verdeş (adus de Min 
ulescu de la Bucureşti) şi locotenentul-major Florin lleanu 
(medicul unităţii din Târgovişte). 

* 


x X 


Ionel Boeru, secondat de colegii săi paraşutişti, a ieşit din 
ai pe uşa din spatele Comandamentului, s-o preia din TAB I 
lena Ceauşescu. „Am recunoscut-o imediat. Spre deosenr 
tle el, care parcă tocmai atunci ieşise dintr-o frizerie, ea a 
un miros urât, înţepător, de urină şi mizerie, de ou clocit. HI 
11 mdus-o pe acelaşi traseu pe care l-am dus şi pe el. Când! 
T al din „cabinetul medical”, Tovarăşa avea în mână vată şi 

Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 

Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 două 
flacoane.„1 Cele două „flacoane”, care erau puse înli plic de 
hârtie de culoare maronie, erau fiolele de insult pentru 
Nicolae Ceauşescu. 

Plutonierul Constantin Bărănguţă, de la paraşuli ii rămas 
şocat de imaginea 'Tovarăşei. „Elena era hido. 1 Il Muma 


Pădurii. O babă cu haine bune pe ea. Dacă el!”., „urmă un 
miros de parfum, din ea ieşea o duhoare putuum 
insuportabilă, de-ţi întorcea stomacul pe dos. Privea în. Mi 
şi-n dreapta speriată.”2 

Plutonierul Dorin Cârlan a avut o altă viziune. IMI| Elenei 
Ceauşescu, la ieşirea din transportor. „A coboi.it „mama 
noastră eroină,. Supărată foc, dar nu o supăra ir n cută din 
suferinţă, ci una arogantă, respingătoare... Avi'* înfăţişare 
de parcă ar fi zis: „Cum e posibil aşa ceva?!”. Sei Il pe 
chipul ei disprețul, în timp ce el părea totuşi blând | de 
soartă şi consternat. El îţi provoca milă, ea - repulsii 

* 


XX 


Printre măsurile organizatorice dictate de gem i 
Stănculescu s-a numărat şi desemnarea a trei ofiţcil 
cazarmă, care să participe la proces în calitate dc. IM 
populari. Colonelul Kemenici a numit un căpitan (Coi ut 
Sorescu), un locotenent-major (Daniel Candrea) şi un 
tenent (lon Zamfir). Aceştia aveau să stea la aceeaşi ma 
judecătorii Gică Popa şi lon Nistor. 

1 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

— 3 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 

UN PROCES STALINIST 

În ziua de Crăciun a anului 1989, la ora 13.20, debuta i ea 
nnai mare parodie judiciară a sfârşitului de secol XX. 
Agentul sovietic Nicolae Militaru, instalat de Ion Iliescu In 
fruntea Armatei Române, a sunat de cinci ori în I. Ilzarma de 
la Târgovişte. Nu mai avea răbdare: voia lichidarea rapidă a 
Ceauşeştilor. 

Trecuţi de vizita medicală, soţii Ceauşescu au fost duşi în 
sala de judecată. Încăperea era situată la şapte-opt metri 
distanţă, chiar în dreptul intrării pflliCipale în 
Comandament. 

După vizita medicală, i-am îmbrăcat pe rând şi i-am dus. 
Iln de judecată. Mai întâi pe el, apoi pe ea,1, îşi aminteşte 


„fllanul Boeru, şeful comandoului de paraşutişti. Boeru iu, i 
o calitate în plus, căpătată prin ordin de la Stănculescu: 
Id'r. I de şef al plutonului de execuţie. Căpitanul de 31 de 

După vizita medicală, biroul comandantului Kemenici | 
(It*venit refugiu pentru judecătorul Gică Popa. Acesta s-a 
„IMacolo pentru a pune la punct detaliile procesului. 

I nlonelul Andrei Kemenici: „Colonelul Gică Popa a intrat Il 
biroul meu şi a tot scris ceva pe o hârtie, îşi făcea probabil 
H | 'Liin al procesului. Era o hărmălaie de nedescris, o 
tensiune iniipUtă. Şi deodată a intrat Stănculescu, ca o 
vijelie, şi a spus uşă: „Gata, hai, intrăm!,. lar Gică Popa era 
atât de marcat, Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 
noiembrie 2009 încât a uitat acea foaie pe biroul meu. A 
condus procesul i” să aibă nimic în faţă, fără nici o notiţă 
preliminară.”1 

Kemenici descrie atmosfera de neîncredere din, u 
momente. „înaintea procesului, Stănculescu îmi spum să 
urmăresc programul la televizor şi dacă e ceva deo I dacă 
sunt probleme, să-l anunţ, să-l chem de urgenţă * zis 
milităreşte „Am înţeles!,, dar în timpul procesului tot 
gândeam ce înţelegea generalul prin „ceva deosebii Un 
mesaj adresat lui, ceva despre Târgovişte, un atenl. D îmi 
venea să intru peste ei, în sală, şi să-l întreb ce aşle i| de la 
Televiziune, că şi eu pusesem un plutonier să se ull, 
televizor şi să mă anunţe dacă se transmite „ceva deoihl 
Deci, totul depindea de acel plutonier.”2 

Biroul colonelului Kemenici a fost martor al multor lu. 1 
interesante în acea zi. „în timpul procesului, telefonul biroul 
meu a sunat în draci. La un moment dat, sună colon” Ioan 
Suciu, comandantul regimentului de elicoptere du Boteni, 
ale cărui aparate de zbor se aflau la mine în unii Suciu era 
disperat: fusese informat că elicopterele au Insi.1 cate şi 
doborâte pe traseu. L-am asigurat că au ajuns eu 1 că sunt 
în unitate, că totul e în ordine, dar nu m-a crezul cerut să 
vorbească şi cu şeful piloților. Acesta a venit 111,11 


minute, că se afla pe platou, lângă elicopterul din care râse 
Stănculescu. După discuţia cu Suciu, maiorul Maieu 1 
pilotul, mi-a zis, speriat, că trebuie să ne grăbim. „Esle |n îl 
din moment în moment, să fim atacați”, a zis el. 

Nelul Ştefan - pe care l-am scos, printr-un semn discu 1 
încăperea în care avea loc procesul - a fost anunţat genei* 
Stănculescu. Dar el nu mi-a comunicat nimic...”3 

Militaru nu mai are răbdare 

Nerăbdarea de a-i executa pe Ceauşeşti era expilm cel mai 
bine de un personaj aflat la 70 de kilometri de 1 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristuiu, |'1', 

UN PROCES STALINIST 

! Illeralul Nicolae Militaru. Acesta suna insistent, 
încercând i R. Iflbească „soluţia finală”. 

Povesteşte colonelul Kemenici: „în timpul procesului, 

1 chemat la telefon, de trei ori, generalul Militaru (cu Fr 
Stănculescu vorbise din primul moment al intrării în 
iiimindament, înainte de a începe pregătirea procesului). * 
llecare dată, generalul Militaru avea acelaşi mesaj: „Nu e 
MtAif Nu s-a terminat? Spune-le, dom'le, să se grăbească! 
Să „lulie odată cu toate!,. De fiecare dată prin acelaşi 
curier, li meiul Ştefan, îl înştiinţam pe generalul 
Stănculescu, dar Khfţură dată mi s-a transmis: „Nu se poate 
mai repede,,. În Illr momente, nu mai eram atât de sigur că 
echipa generalului „mnlescu exprimă voinţa Frontului 
Salvării Naţionale”1. 

Militaru avea să mai sune o dată, după proces, ca să se 
conPgă că soţii Ceauşescu au fost executaţi. Aşadar, în cele 
două „nli (isive, generalul Militaru a sunat la Târgovişte de 
cel puţin n i ori: o dată înainte de proces (când a vorbit cu 
generalul Htculescu), de trei ori în timpul judecății 
(interlocutori fiinl”i 111 „lonelul Kemenici şi maiorul '[ecu) 
şi o dată după execuţie in. L.i vorbit, de asemenea, cu 
colonelul Kemenici). 


'iilnculescu susţine că, pe timpul procesului, a fost informi 
o singură dată, printr-un bileţel, de către colonelul kt Era, 
într-adevăr, un mesaj de la generalul Militaru, „ic nii 
nteresa în ce stadiu se află „misiunea”. Adică procesul Hk 
execuţia. 

IVntru a afla originea ideii de a-i suprima pe Ceauşeşti 
„Mm, acolo şi în acel mod, trebuie să ne reamintim cine 
erau k ii lenţii. Generalul Nicolae Militaru, cel care suna 
insiswii L. | Târgovişte „să se încheie odată cu toate,, era 
agent al Ptvlt mlui secret al Armatei sovietice (temutul 
GRU). Silviu „in iin, „eminenţa cenuşie” a noii puteri, îşi 
făcuse instructa- „1 tehnic”, în urmă cu un an, la Kremlin. 
Ion Iliescu, liderul pilitn al grupului de la MApN, studiase la 
Moscova şi se afla pliaturi speciale cu agenţi sovietici; nu 
întâmplător, el l-a Umil pe Militaru ministru al Apărării 
imediat după fuga lui 

Vii ii iii Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Ceauşescu. În primele lor zile la putere (22-24 decenii' 
Iliescu, Militaru şi Brucan avuseseră multiple convorbi 111 
fonice, în limba rusă, cu autorităţile sovietice (şi la Mu şi la 
Ambasada de la Bucureşti). Grupul de putere, 1 Bucureşti, 
format din complotişti anti-Ceauşescu, PN nu mişcă un 
deget fără să-i informeze sau să le ceară, u * sovieticilor. 
Scenariul „revoluţiei FSN-iste”, adică al ivnh voluţiei, era 
scris, la vedere, în limba română, iar cu coi ni simpatică, în 
limba rusă. Şi pe scenă, lucrurile stăteau L. T actorii erau 
români, dar sufleorul - sovietic. Un capiti 11 * |tantal 
acestui scenariu era lichidarea soţilor Ceauşesi 

* 


* X* 

Procesul începe în forţă. Încă din prima intervenţie, 11i,i 
torul Gică Popa le comunică inculpaţilor caracterul OM II | 
nai al procesului. Ceauşescu ripostează ferm, nerecuim, 
Tribunalul şi invocând Constituţia. Este un joc al nerviicare 
fiecare încearcă să-l intimideze pe celălalt. 


Intră în joc şi unul dintre avocaţi, Nicolae Teodoresi 11 din 
start se comportă ca un procuror, aducându-le, n u grave 
clienţilor săi. Este ceea ce ambii apărători vot L. TI, durata 
întregului proces. 

Judecătorul preia ştafeta, încercând să-i domine pe ilt, 
tori: „Genocidul pe care l-au făcut acest inculpat şi această 
iin n, jefuind poporul... Îşi aroga dreptul de a vorbi în 
numelepoporulm astăzi nu vrea să vorbească, este laş şi la 
propriu, şi la figurai 

Asaltul este continuat de procurorul Dan Voinea, ca n, ih 
actul de acuzare. „Documentul” conţine patru puncte. | Hl 
H la Bucureşti, când va suna personal la TVR pentru a dict. 
I o zitoriul, Ion Iliescu va introduce un al cincilea punct: 
„lnertm de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un 
miliard d,.! Depuse la bănci în străinătate”2. 

Ceauşeştii simt un fior rece când procurorul cete 
damnarea lor la moarte. „Judecata revoluţionară” aiv 
icaracteristicile unui proces stalinist. 

— 5 Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

UN PROCES STALINIST 

Omi este chiar mai grav de atât? Este, spune celebrul 
jurist mucz Robert Badinter, care e tranşant: „Nu a fost 
proces Hlnist, a fost lichidare politică”1. Şi are dreptate: 
procesele 4,„limste măcar durau câteva luni sau câţiva ani, 
iar tot acest P|t justiţia bolşevică mima strângerea de 
probe, ascultarea MI lorilor etc. Totul sub teroare, evident, 
dar condamnatul flj fra judecat şi executat în mai puţin de 
două ore, fără 4 „| 1 - formal - de recurs. 

Inclusiv execuţia avea loc după câteva zile, nu imediat 
pronunţarea sentinţei, ca la Târgovişte. 

II11 proces stalinist în formă sumară, adică lichidare 
(Wlltlcă. 

I In proces în care inculpaţii nu au dreptul la apărare, iar 
„dinţa se ştie dinainte; o sentinţă, evident, dictată politic. 


Un proces în care actul de acuzare se bazează pe minciuni 
pmale, de tipul „genocidului cu peste 60.000 de victime”2. 

T În proces în care procurorul, judecătorii şi avocaţii par 
să 'IM un singur scop: să le închidă gura celor pe care, 
teoretic, Il. Ă, judecă sau apără. 

Un proces în care lipsesc probele, dar abundă frazele 
pîn|i. Igandistice. 

I um se întoarce roata! Este tipul de proces pe care grupul 
„Li llc din care făcea parte şi Ceauşescu l-a folosit fără 
remuş- „1 dlunci când a avut interesul de a-şi elimina rivalii. 

Prin astfel de procese au fost lichidaţi „duşmanii de clasă” 
„iiimii ani ai regimului comunist: partidele democratice, 
Mituita regală, intelectualitatea, preoțimea, studenţii. 

I'rin astfel de procese s-au făcut „reglările de conturi” din 
Merlorul Partidului Comunist, culminând cu executarea lui 
în rcţiu Pătrăşcanu. 

I't în astfel de procese şi-a consolidat puterea Gheorghe! 
Lii'orghiu-Dej, tutorele politic al lui Ceauşescu. 

Hui astfel de procese a domnit Stalin, modelul politic al ni 
cauşescu. 

L 'Hltul de televiziune France 3, ianuarie 1990 
Mlniograma procesului de la Târgovişte, 25 decembrie 
1989 

Prin astfel de procese a reuşit Ceauşescu, un tânăi ut 
struit, frustrat şi anarhist, să guste din dulceaţa puici il 

Ceauşescu n-a ridicat glasul niciodată împotriva, n ci 
orori! Când a făcut-o - cazul Pătrăşcanu - era prea L. Ui iar 
la baza gestului său au stat tot acte staliniste: demn*i şi 
lichidarea politică a unor rivali în lupta pentru putori 

Ceauşescu este un produs al stalinismului. L-a vet rat pe 
Stalin, a ajuns la putere prin metode staline.li guvernat 
după reţetă stalinistă, s-a zeificat prin pron n staliniste, a 
rămas ultimul conducător stalinist al 

Acum i-a venit şi lui rândul să simtă tăişul rece alju III de 
tip stalinist... 

Avionul de hârtie 


Ceauşescu vorbeşte deja despre o mascaradă: „Nu o nosc 
tribunalid. Dar tot ceea ce se spune este fals. Puteţi faci ai 
mascaradă, nu recunosc!”1. Judecătorul Gică Popa îl ţine tu 
t frâu: „Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. 
Acea. lu mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în 
pragul prăpastia 

Şi totuşi, în ochii lui Ceauşescu licăreşte o urmii „I (ranţă. 
Motivul se află la doi metri în stânga sa: Victor Alana 
Stănculescu. Prezenţa generalului în sală îi dă încreţit |, 
totul se va rezolva în favoarea sa. Între comandantul Milu şi 
generalul său favorit, pe care l-a numit ministru alA|aiu 
în urmă cu trei zile, se interpun maiorul Mugurel Hon „tty şi 
locotenentul-major Trifan Matenciuc. Ceauşescu privirea cu 
disperare. Vrea parcă o confirmare - discret! Perceptibil, 
cât să observe doar ei şi nimeni altcineva ca iat| va fi în 
regulă. Dar n-o obţine, pentru că Stănculescu ct iii să-l 
privească în ochi. Face un avion de hârtie, înceriaiul se 
„scuture” de tensiunea uriaşă din încăpere. 

Stănculescu nu e înarmat. În sală există însă doua |” mi 
naje care stau cu mâna pe trăgaci: căpitanul-paraşule ai! 

— 5 Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

UN PROCES STALINIST ru şi civilul Virgil Măgureanu. 
Boeru îşi ţine la vedere (toiul-mitralieră cu pat de lemn, 
Măgureanu îşi pipăie dis- 11 pistoletul din buzunar... 

* 


x X 


Procesul „ia viteză”. Judecătorul Gică Popa devine tot flIM 
agresiv, părând că, până să ajungă la sentinţă, princil. 1 sa 
misiune este aceea de a zdruncina orgoliul, mândria, guriţa, 
încăpăţânarea şi, în final, rezistenţa lui Ceauşescu. Ut ru a- 
şi atinge scopul, magistratul militar recurge deseori 
iu |cpături, la ironii şi chiar la jigniri. Chiar şi modul de 
(dft'N. Ire, la persoana a doua singular, are darul de a-l 
şoca pe MI. Ilorul-inculpat. „Lasăplaca asta veche! Îi spune 
colonelul i|. I „Ştim încăpăţânarea de care ai dat dovadă,2, 


îl apostrofează ptl. „Ai uzurpat puterea,„3, îl taxează mai 
târziu, t cauşescu duce discuţia spre lovitura de stat care l-a 
îndelti.it de la putere. Judecătorul i-o retează din faşă: 
„Răspunzi mniiii la întrebările pe care ţi le pun eu!”4. 

Krtfuiala alunecă spre terorişti şi spre „cei 64.000 de 
tt”iji,, care, în realitate, se vor dovedi a fi 1.116, dintre care 
cu Ceauşescu la conducere şi 957 după fuga acestuia. M „Ic 
trei zile, de când era reţinut la Târgovişte, dictatorul mai 
avea nici o pârghie cu care să acţioneze. Dar şeful 
Cupletului de judecată a primit de la Bucureşti o teză pe *ti' 
trebuie s-o impună cu orice preţ. Trebuie să-i pună în lui lui 
Ceauşescu şi morţii din 22-25 decembrie, altfel... iti ui să 
fie? 

Ludecătorul Gică Popa: „S-a tras în Piaţa Palatului în 
mulMiil. Eşti străin de acest lucru? Şi acum continuă să se 
tragă în (fHtni nevinovaţi, în bătrâni, în copii, în blocuri, de 
nişte fanatici, Httmiiit aceşti fanatici? L-am format noi, 
poporul, sau dumneata? Im i n plătit? (...) Se trage în 
oameni nevinovaţi în toate oraşele 11-1,000 de victime sunt 
astăzi ca urmare a dispoziţiilor date de kwutita...”5 

1 ' Mrnograma procesului de la Târgovişte, 25 decembrie 
1989 

Când are ocazia, judecătorul Popa îl ridiculiv. 1. T 
Ceauşescu: „în toate „muncipiile,, ţării, cum le pivnn 
dumneata”1. lar pe Tovarăşa efectiv o demolează: „S'imni 
inginerul, academicianul, care nu ştia să citească... Anali, i 
ajunsese academician”2. Rănită în orgoliu, „savanta de ivim 
mondial” lasă posterităţii o replică memorabilă: „O să h 
intelectualii din ţara asta şi toţi colegii mei! O să te audă 
mei ce vorbeşti! O să te audă. „3 

* 


XX 


Pe măsură ce era bombardat cu acuzaţii, Nicolae Cea 11 
amintea tot mai des de „lovitura de stat” dată de „tr.nl. M şi 
de „agenturile străine,. „în faţa loviturii de stat., III pund 
celor care au chemat armatele străine în ţară! Nu ra-pm,... 


Această, bandă de trădători de ţară, care sunt în legăluni 
străinătatea..."4 

Tema este reluată puţin mai târziu, iar Elena Ceauşesi 111 
constatare logică, prin care îl pune în dificultate pe judn, ih 

Nicolae Ceauşescu:,...au provocat şi organizat Ionii, | stat 
cu ajutorul agenturilor străine...”5 

Judecătorul:,...Plătite de Ceauşescu Nicolae”6. 

Elena Ceauşescu: „Ha, ha!... Să-l dea jos pe Ceauşc.A' ha, 
hai 

Judecătorul părăseşte zona minată a loviturii de ia 
agenturilor străine şi revine la temele care-l fac pe Ceaii 
vulnerabil: „De ce ai exportat produsele astea pe care le 
nun, ţăranii?... De ce ai înfometat acest popor?”.8 

După circa un sfert de oră, procesul ajunge la uu |, 
sensibil: averea dictatorilor. Cel care „deschide balul i 
judecătorul-colonel Gică Popa, preşedintele Tribunii. Militar 
Excepţional. Acesta îi vorbeşte lui „Nea Nicu | ton insidios, 
despre „vila fiicei dumitale, care „avea im 

— 5 Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

UN PROCES STALINIST 

%Hlir pe care îşi cântărea carnea adusă din străinătate; 
carnea asta (! Tui, a noastră, nu era bună...„l loma 
conturilor din străinătate este abordată, brusc, de *tn 
urorul-maior Dan Voinea. Acesta pomeneşte şi o sumă: 
HmOOO de dolari”2. Judecătorul Gică Popa îl corectează 
însă ifiliat: „400 de milioane de dolari în Elveţia”.3 i 
cauşescu speculează momentul de slăbiciune al acuzării, 
Milietând tribunalul drept mincinos. „Nu există nici un cont 
intittănui, şi ceea ce spuneţi arată cât de fals şi de 
provocator au tţtcilat cei care au făcut lovitura de stat!”4, 
strigă Ceauşescu. 

Lâtrânul dictator e cu ochii pe mişcările generalului 
tfIIK'iilescu. Încă mai crede că acesta are un plan să-l 
salUtr Stănculescu primeşte bilete din afara încăperii, prin 
Otrrmediul colonelului Gheorghe Ştefan, „omul cu fiolele k 


Insulină”. Biletele vin de la colonelul Kemenici, care e pe „It 
Inn cu Capitala. Cineva îi vrea morţi pe Ceauşeşti cât mai p 
ilc: generalul Nicolae Militaru. Iar în spatele acestuia,? |i, 
lind nerăbdători, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, 
Himltru Mazilu... 

„Să încheiem conturile cu acest inculpat paranoic!” 

Procesul continuă. După câteva ciondăneli, procurorul Il|It 
Voinea are o intervenţie brutală, care-l descumpăneşte. 

— E ' cauşescu: „Domnulepreşedinte, dacă acest inculpat 
paranoic iiir nici un cont, să încheiem şi noi conturile cu el, 
că se pare că H Mr putem înţelege!”5. 

Cauşescu e şocat. Îşi revine greu, încercând să pară 
ofenI*. Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care 
zice că ar fi *tii mor. Te voi trimite în judecată pentru 
insultă!”.6 

I iar atacul continuă în haită. Procurorului Voinea i se 
alăWA avocatul Teodorescu şi judecătorul Popa. Primul, sub 
Plcvtul că o apără, insinuează că Elena Ceauşescu e 
„bolnavă 

1 ' Mrnograma procesului de la Târgovişte, 25 decembrie 
1989 

Psihic,1, celălalt îi numeşte pe ambii inculpaţi 
„megalomani „Ce provocare ordinară!”2, contraatacă 
Tovarăşa. 

Operaţiunea de ridiculizare a acesteia continuă îns. Lu 
atac imparabil. Deşi nu are nici o relevanţă juridică, 
preşeilit tele Tribunalului îi taxează Elenei Ceauşescu şi 
falsiln ai, propriei vârste. Nicolae era născut în 1918, Elena 
în 19| (i U propaganda a „întinerit-o, cu trei ani, „mutându- 
i” na li i| în 1919, pentru ca oficial să nu fie mai bătrână 
decâl el 

Judecătorul: „Am urmărit şi ştiam că ziua dumitale este uii, 
|, înaintea dânsidui, dar nu ştiam niciodată anul în care te-ai 
mi „ Care este?'3 

Elena Ceauşescu: „Astea chiar sunt de femei..."4 


Judecătorul: „De aicea a pornit toată minciuna... Niciim li 
ţionar, orice... Toate femeile îşi ascund vârsta, dar când esh 
mi care apare în dicţionare, în cărţi şi în toate astea, să nu 
M ant vârsta?”5 

Elena Ceauşescu: „Ce provocare!”6 

Ceauşeştii simt că le fuge pământul de sub pui „ Atmosfera 
e lugubră. Chiar şi spaţiul ales pentru pnu ni ai ceva 
caricatural. Într-o încăpere pătrată cu latura de ' nu M în 
care se mai află o sobă, câteva mese şi multe scaune, an 
îngrămădite 19 persoane. 19 oameni pe 25 de metri pan 

De aceea, inculpaţii se află foarte aproape de pruni, de 
judecători şi de avocaţi, care-i mitraliază cu acuajn „grupul 
CFSN”, reprezentând noua putere polii na. 1 Bucureşti, e 
plasat chiar lângă masa Ceauşeştilor. 

Ultima parte a procesului este halucinantă. Avei a Nicolae 
Teodorescu şi Constantin Lucescu se compun nişte 
acuzatori stalinişti. Teodorescu constată a ml Ceauşescu se 
fac vinovaţi de toate acuzaţiile aduse di pi curor şi cere 
condamnarea la moarte a clienţilor săi! Il m. 

Spune că a-i mai da cuvântul lui Ceauşescu este adusă 
poporului român”7. 

— 5 Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

UN PROCES STALINIST |, a ora 14.30, Tribunalul se 
retrage într-o săliţă alăturată, (HMitru deliberare. De la 
începutul procesului au trecut 70 de Minute. In zece minute 
vom avea verdictul. Unul pentru care iilccătorii nu trebuie 
să-şi bată capul: îl ştiu de la prima oră 4dimineţii, l-au 
primit de la Bucureşti. 

Cât durează „deliberarea”, Ceauşescu discută cu cei înuişi 
în „sala de judecată”. Speranţele sale în Stănculescu „tiu 
spulberat, de aceea trimite o săgeată direct către general: 
futeamfiâmpuşcaţifără mascarada asta! (...) Acei care au 
trădat... ni lusiv unul prezent aici, a chemat elicopterele, le- 
a dat ordin..."1 1 iMuşescu arată cu degetul spre 
Stănculescu, aflat încă în li, la doi metri în stânga lui. 


Intervenţia sa arată că, pe 22 li'i cmbrie, el a fost evacuat 
din sediul CC al PCR. 


x 
XX 


(ompletul de judecată reintră în sală. Preşedintele Gică 
ISipn citeşte sentinţa: „Tribunalul, în numele legii şi al 
poporului ki Unind în secret, condamnă în unanimitate de 
voturi pe inculYIl Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la 
pedeapsa capitală şi ţţtiliscarea totală a averii, pentru 
săvârşirea infracţiunilor...”2 

Plecare cuvânt e o lovitură de ciocan în moalele capului... 

[) eşi sentinţa, scrisă pe o bucată de hârtie, prevede 
explirll „cil drept de recurs”, judecătorul Gică Popa „uită” 
să mai Mli'iiscă şi această precizare finală! 

Premeditarea devine grotescă atunci când avocatul 
Ithiilorescu, profitând de fraza-clişeu a lui Ceauşescu - „Nu 
în imosc nici un tribunal!”3 - se precipită să le comunice 
judeliniilor: „Nerecunoscând tribunalul, nu exercită nici o 
cale de Vă rog să constataţi că hotărârea e definitivă!”4. 
Parcă-i era tMiiia să nu se răzgândească inculpatul pe care, 
teoretic, treHI. 1 să-l apere... 

Illlima replică memorabilă îi aparţine proaspătului 
continuat la moarte: „Cine a dat lovitura de stat poate să 
împuşte iv ii ricine!”5. 

1 ' Mrnograma procesului de la Târgovişte, 25 decembrie 
1989 

Aşa se încheie cea mai mare parodie judiciară a sl. N ut lui 
de secol XX: procesul Ceauşeştilor. De-acum, execui. lu 
„odiosului dictator” şi a „sinistrei lui soţii” este o chesl iunil 
minute. Noii conducători ai ţării pot răsufla uşuraţi: N 
Ceauşescu nu mai poate vorbi. El nu va avea parte deu 111 
11 adevărat, cu probe adevărate, cu judecători, avocaţi şi 
M. U li adevăraţi. Şi, eventual, cu pluton de execuţie 
adevăral. 

| 


Procesul de la Târgovişte a fost „rejudecat”, simbolie, pi] 
ianuarie 1996. La iniţiativa ziarului „Ziua” a fost înfiinţa t.1 
Morală a Revoluţiei, prezidată de judecătorul Corneliu fost 
preşedinte al Tribunalului Municipiului Bucureşti. 

Verdictul Curţii constă într-un set de concluzii fără v, ilt u 
juridică, dar importante pentru restabilirea adevărului 

! Boln, piiiţată (iu!, liu TU 1,111” 

1. În faza de urmărire penală au fost încălcate urmă Imuri 
norme procedurale: 

— Nu a fost efectuată urmărirea penală; 

— A fost încălcat principiul asigurării dreptului de apărui.; 
i neparticiparea apărătorilor la prezentarea materialului de 
urnuii 11 penală; 

— Instanţa a fost sesizată, prin rechizitoriu, fără a e.: hi 
dosar de urmărire penală, acţiunea penală fiind pusă în mişi 
iih lipsa unui atare material. 

2. În faza judecății: 

— Procesul s-a desfăşurat în condiţii nelegale, într-o in.hm 
înfiinţată în afara legii; 

— A fost încălcat principiul dreptului la apărare; 

— Nu s-a dispus efectuarea expertizei psihiatrice, 
obligiiloi, cauzele care au drept obiect de judecată 
infracţiuni ce atrag palv. I cu moartea. 

3. La punerea în executare: 

— A fost încălcată prevederea legală conform căreia puiu 
în executare se face numai după rămânerea definitivă a 
senint judecătoreşti; 


UN PROCES STALINIST 

— A fost încălcată prevederea legală care precizează că 
hotărârea Mtaâtorească devine definitivă numai după 
scurgerea a 10 zile de k pronunțare; a fost ignorat dreptul 
condamnaților de a face cerere de grame idterior rămânerii 
definitive a hotărârii judecătoreşti; [a fost încălcată 
prevederea legală conform căreia sentinţa HM poate fi 


executată decât după minimum 5 zile de la respingerea 
ţicrii de grațiere) 

(urtea Morală a Revoluţiei mai constată că gravele încăl-! 
N.ile Codului de Procedură Penală, în vigoare la data de 25 
iltu embrie 1989, atrag nulitatea absolută a sentinţei. 

În 20 de ani de la lichidarea sumară a soţilor Ceauşescu, 
„LI IO instanţă judecătorească din România nu a organizat 
un l'ioces al procesului de la Târgovişte”, după modelul 
celui dimcns mai sus. 

* 


XX 


I, a Târgovişte, Tribunalul se retrage definitiv, la fel şi 
ofiiliilii FSN. In sală mai rămân doar paraşutiştii. 
Condamnaţii ni un dialog al regretelor. 

Nicolae Ceauşescu: „Ce nedreptate s-a făcut! (Recitând) 
Murim mai bine-n luptă cu gloria deplină, decât să fim 
sclavi MII II pe vechiu' nost' pământ...” Ce nedreptate! 
Toate ne-au spus ft lumea asta, dar nimic de trădători!”2 

I. Lena Ceauşescu: „Şi i-am avut lângă noi...”3 Nicolae 
Ceauşescu: „ Şi i-am avut lângă noi, da! Ce nedreptate II 
lUcut!... Toate măsurile sunt împotriva noastră, nu vezi?”4 
Hiena Ceauşescu: „Şi i-am avut lângă noi...”5 Nicolae 
Ceauşescu: „l-am avut lângă noi...”6 I lena Ceauşescu: 
„Foarte mare greşeală am făcut! Aşa se tuliimplă, trădările 
vin de lângă tine...”7 Nicolae Ceauşescu: „Aşa se 
întâmplă...”8 ' Verdictul Curţii Morale a Revoluţiei, 
Bucureşti, 11 ianuarie 1996 (în Tana Alili'lr. Inu, Răzvan 
Savaliuc, col. lon Baiu - Procesul Ceauşescu, Editura Ziua, 
1996) ', Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

Doi paraşutişti îi leagă pe Ceauşeşti cu mâinile la s|Mh în 
tânguielile Elenei. Nicolae pare resemnat. Cei doi au ilun 
ultime dorinţe: să moară împreună şi să nu fie legaţi la num 
Le este îndeplinită doar prima dintre ele. 

Nicolae Ceauşescu: „Nu e voie! Nu e voie! Nu ne legaţil 


Elena Ceauşescu: „Nu sunt de acord! Împreună am luplnl 
murim împreună! Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe 
anum. | i împreună, nelegaţi... Nu, dragă, împreună!... 
Mergem împicmn legea aşa spune. Ne dă dreptul să fim 
împreună... Ce e asin !' vrei să faci cu asta? Nu admit!... Nu 
puneţi mâna pe noi!... Nu ilegaţi!... Nu ne jigniţi!... Nu ne 
legaţi, nu e voie să ne legaţi! I e frică de popor... Nu ne 
rupeţi mâinile, mă copii! E ruşine! I crescut ca o mamă, 
daţi-mi drumul la mâini, îmi rupeţi imiu daţi-mi drumul!... 
Aoleo, măi băiatule, mă...!”2 

Colonelul Gheorghe Ştefan, cel care adusese fiolele |, 
insulină în timpul nopţii, pândeşte momentul când P U tiştii 
îi leagă mâinile Elenei Ceauşescu. Aceasta se smuci i aruncă 
pe masă plicul cu cele două fiole de insulină. (111”i DI A se 
repede, ia plicul de pe masă şi dispare cu el. 

În timp ce-l leagă pe Ceauşescu, un paraşutist simte m să- 
i aplice o judecată suplimentară: „Jumătate din colegii n* tri 
sunt morţi din cauza dumneavoastră. Ai noştri, colegii M| 
noştri!”. „Nu! Nu! Vă minte!“3, spune Ceauşescu, puutn 
„Nu ne minte!”4, strigă paraşutiştii. Ultimul cuvânt il , 
Tovarăşa: „Noi suntem aicea aşa, mai avem noi puterea!! Ti 
aveţi! Intrebaţi-i pe cei care au puterea!”5. 

Acest „Intrebaţi-—i pe cei care au puterea!” sună a test, um 
n Unul incredibil de lucid pentru o bătrână care, deşi a I” 
onat diplome de pe toată planeta, n-a reuşit să termini | MI 
clase. 

— 5 Stenograma procesului de la Târgovişte, 25 
decembrie 1989 

DRUMUL SPRE MOARTE MĂSOARĂ 62 DE METRI 

Il upă încheierea procesului, patru paraşutişti i-au condus 
pe dictatori spre zidul execuţiei: doi pe el, doi pe ea. La ora 
14.48, soţii Ceauşescu au fost scoşi din sala judecății 
„umare. Două minute mai târziu erau ciuruiţi. 

Misiunea de a-i duce la zid şi a-i împuşca pe condamnaţi le 
revine celor trei paraşutişti desemnaţi de generalul 
Stănculescu: căpitanul Ionel Boeru 1 ile ani), plutonierul 


Dorin Cârlan (27 de ani) şi sergentulMij|nr Octavian 
Gheorghiu (25 de ani). Pentru „escortă”, ei „ii ajutaţi de 
colegul lor Teodor Gheorghe. Înainte de a executa această 
misiune morbidă, Boeru, iilan şi Gheorghiu au trăit la 
intensitate maximă desfăşuprocesului. 

Plutonierul Dorin Cârlan: „In timpul procesului a ieşit din 
iii! Unul dintre avocaţi. Şi-a aprins o ţigară Kent, şi-a făcut 
în aşi a zis: „Să mă ierte Dumnezeu că n-am putut să-i 
apăr!... % şl iu ce-am avut... De fapt, nici nu vor să fie 
apăraţi... l-am Mial şi eu, dar nu se putea altfel. Să nu 
recunoşti nimic?! Să *ijingi totul?!,. A terminat ţigara şi i- 
am dat eu un „Carpaţi,. Jfjl „a v urat şi pe acela, după care 
a intat în sală”1. 

Avocatul cu ţigara era Constantin Lucescu, cel care după 
jUmes avea să ajungă şef al Comisiei de control în cazul 

; Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 
„[igareta 2”, în care va declara, împotriva evidenţei, it 
Aeroportul Otopeni nu a aterizat nici un avion. Cum sc IIM, 
lucrurile!... În operaţiunea „[igareta 2,, principalii, uiii 
aveau să fie doi oameni-cheie ai „loviluţiei, din dec”-ml M” 
1989: Gheorghe Truţulescu (paraşutistul-diversionisl li 
Buzău) şi loan Suciu (comandantul de la Boteni). 

Dar să revenim la procesul de la Târgovişte. 

În timpul acestuia, căpitanul Ionel Boeru (paraşuliM iţ 
unitatea lui Suciu, de la Boteni) a transpirat continuu, dai , 
ştia dacă de emoție sau din cauza căldurii. Stătea lângă „li 
Boeru îşi aminteşte frământările de atunci: „Mă perpeleau! 
Mă frământam cumplit. Cum îi voi duce la zid? Se voi | 
oare?... Cum vor reacţiona cei doi însoțitori ai mei? Darm 
1111 din curtea cazărmii? Dar locatarii sau persoanele 
ascuii ' | tt blocurile din împrejurimi?... Voi fi în stare să 
trag? Dacă nu tva bloca automatul?... Dacă sunt pregătite 
alte variante manevre, în interiorul sau în afara unităţii? 
Dacă Tribt ti îi va achita? În acest caz, eu ce voi face? Că 
ordinul primii - sau n-am înţeles eu bine ordinul? Să se fi 


referit genera 1111 ! n la încercarea de salvare în forţă a 
celor doi?”1 „Luaţi-i, legaţi-i şi la zid cu ei!” 

După ieşirea din sală a completului de judecată, PN it 
tiştii aveau oarece reţineri. Lucrurile au fost tranşate.'. Nul 
„ Victor Atanasie Stănculescu. Plutonierul Dorin Cârlan ut, , 
uita niciodată ordinul dat de general. 

„Completul deliberase. Ceauşegştii stăteau acolo, ei 1 „h ( 
cu ţie mai liberă. Ei se lamentau, nu voiau să creadă că a 
111 11 mit această condamnare. A venit maiorul Mugurel | 
Im... şi i-a întrebat dacă au ceva conturi prin străinătate 
Aton I domnul general Stănculescu a luat poziţia de drepţi 
şi, tu baritonal, cu o comandă impetuoasă, de general al 
Atma] Române, a spus: „Vă ordon, luaţi-i, legaţi-i şi la zid 
cnutl 

1 Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

2 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

DRUMUL SPRE MOARTE MĂSOARĂ 62 DE METRI 

'n li nula fost dat de faţă cu condamnaţii, de la trei-patru 
lipiri distanţă de ei. 

I 'ăpitanul Ionel Boeru: „Primul a venit locotenent-colo- 
*'lul Gheorghe Ştefan. Mi-a spus că trebuie să-i iau pe rând 
M liccare şi să-i împuşc. Unul câte unul. Dar Ceauşeştii se 
'it| m ilriveau. Voiau să moară împreună. Eu i-am zis lui 
Ştefan: tovarăşu' colonel, vedeţi că e ultima lor dorinţă... 
Mergeţi 

I II! I, vedeţi cu cine vorbiţi, spuneţi-le că vor să moară 
Hi|Bună,,. A ieşit şi apoi a venit cu ordinul: „Da, îi iei pe mi. 
Îndoi”1. 

'ăpitanul Boeru şi-a aşteptat colegii cu sfoara pentru a-ii. 
I la mâini pe cei doi dictatori. „Au venit subofiţerii mei şi ui 
legat, dar sforile nu erau aduse de noi. Era sfoară de-aia 
milă, de cânepă, o aveau aici, în unitate.”2 

A 

„încă o trădare naţională 

Marcat de pregătirile pentru execuţie, comandantul M 
01417, colonelul Andrei Kemenici, „gazda” Ceauşeştilor lin 


LLA 


ullimele trei zile, a încercat să evite contactul vizual cu PI 
ilni dictatori. „Cel mai greu moment pe care l-am trăit în 

II I. Istă perioadă l-a constituit clipa în care i-am văzut pe 
paratul i.li cum se chinuiesc să-i lege-n sfori pe soţii 
Ceauşescu. Mi i ia cerea îndurare. Se împotrivea chiar. 
Nicolae Ceauşescu a opus. Aacceptat inclusiv această 
umilinţă. Insăplângea. 

Ii'oiau lacrimile pe obraz. Şi suspina. In acel moment, când 
i „ni văzut suferind sincer şi profund, m-am retras, m-am i”. 
Niis de ochii şi de privirile lui. Mi-era ruşine, o imensă 
'itşliio, Nicolae Ceauşescu nu s-a opus tratamentului ce i se 
PHiHi. Se. Nici un moment, nici măcar pe drumul spre zidul 
It' M'cuţie. Plângea doar... Şi lacrimile alea ale lui mă 
sfâşiau,. Ui ilureau cumplit.”3 

1' Interviu Ionel Boeru - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 ' 
Vlorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Kemenici îşi aminteşte şi secvenţa în care Ceauşesi u dat 
cu ochii de generalul Stănculescu, în drum spre Mi 
execuţiei. „La ieşirea din Comandament, Nicolae Ceauşi, 
era în faţă, flancat de doi paraşutişti, iar în spate, la circa it 
metru, tot la fel era condusă spre zid Elena Ceauşescu. (an 
a dat cu ochii de Stănculescu, aflat afară, lângă scări, ii 
întrebat într-un fel ambiguu, viclean: „Nicule, în Roman, se 
împuşcă oameni?”. Eu eram lângă general, iar întrebau 
fusese pusă atât de provocator, încât mă aşteptam ca aiii 
să răspundă. Dar a intervenit Nicolae Ceauşescu, care, M , 
tându-l cu privirea pe generalul Stănculescu, a spus: Im * 
trădare naţională!”.”1 

* 

X- * 

Drumul spre zidul morţii măsoară exact 62 de metri |, | la 
sala de judecată până la uşa de ieşire din Comandantul apoi 
47 prin curtea interioară, de la uşă la zid. Au fosl ulllni) 62 
de metri parcurşi de Ceauşeşti. În ianuarie 1990, elafl 


împlinit 72 de ani, iar ea 74. În loc de „mese tovarăşi li ll se 
va face parastas. 

Paraşutiştii de la Boteni au simţit de aproape li aiul 

Ceauşeştilor. Îi conduceau spre zid. Căpitanul Ionel M şi 
sergentul-major Octavian Gheorghiu îl duceau pe N inIM 
Ceauşescu. În spatele lor, plutonierul Dorin Cârlan şi (,. Tul- 
major Teodor Gheorghe o duceau - mai multotâ raiii 
Elena Ceauşescu. 

Piu tonierul Dorin Cârlan: „Mă aflam la un metru în s | m-l 
lui Ceauşescu. Când a văzut că mergem spre zid, aam 
seama că nu mai are nici o şansă. A realizat că, de iapl im] 
fost un circ sau o comedie şi că de aici începe altceva. S, 
1111 aşa, spre mine, spre noi... Şi am rămas cu imaginea 
aco „ 1* era ceva de genul „moartea căprioarei”. Apoi i-a dat 
o | a) chiar mai multe, şi a-nceput să spună: „Moarte trădă 
lui 11 is Colegii l-au întors cu faţa înainte. Dar ela continual 
sa in” „Moarte trădătorilor! Trăiască Republica Socialistă 
Kom. Liberă şi independentă! Moartea mă va răzbuna!” ' 

1 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristuiu, |'1',, 

DRUMUL SPRE MOARTE MASOARA 62 DE METRI 

(finii ăsta. Aânceput să cânte un fragment din 
Internaționala: 1, ulaţi, voi oropsiţi ai vieţii Voi osândiţi la 
foame...” N-a apucat să zică „sus”, că l-am trimis sus,.l „Ai 
dat de dracu', Leano!” 

I) rumul către zidul execuţiei a fost unul de groază pentru 
Ă CB re aveau misiunea de a-i lichida pe Ceauşeşti. 
Paraşutiştii ţi L.. Lceau tot felul de probleme. 

('. Ipitanul Ionel Boeru, şeful Comandoului de paraşutişti: | 
unisem de colţul clădirii. Priveam zidul din faţă care, deşi il, 
il la 20 de metri, era atât de departe. Eram într-o stare || 
„uirescitare maximă, încordat până la extenuare. Spaimă, 
„i. luie, nerăbdare, teama de a nu rata, chinul înaintării 
spre 4t,i Parcă mergeam la spânzurătoare. Parcă eu însumi 
eram oiuiamnatul. Mă aşteptam să cadă cerul pe mine, să 
crape pţniiintul, să fiu înghiţit. Nu vedeam decât zidul, zidul 


care a se clătina, parcă se depărta, parcă se prăbuşea. 
Trebuia „1 mnor, iar gândul ăsta mă paraliza şi-mi era 
teamă să nu-mi 7i|i|, e nervii, să nu-mi explodeze inima, să 
nu-mi pierd „inţile”2. 

I 'lu tonierul Dorin Cârlan se temea să nu devină ţinte 
chiar i |', iraşutiştii. „Odată ieşiţi în curtea cazărmii, ne-am 
trezit ti „tute de arme îndreptate spre noi. Mii de gloanţe 
puteau (MIIII spre cei doi condamnaţi sau spre însoțitorii 
lor. Dar 'tu |iuţeam da înapoi. Un soldat pe lângă care am 
trecut i-a fir, li lenei cu ranchiună: „Ai dat de dracu, 
Leano!”.3, Un „It martor ocular, locotenentul-major lulian 
Stoica, a auzit şi |) i||cO ei: „Fir-ar mă-ta a dracu'!"4. 

Nnldatul era cunoscut în unitate prin porecla sa: Mii, 
muţă”. 

Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 

Vlorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura Ion 
Cristoiu, 1999 

Zidul 

Căpitanul Ionel Boeru povestea: „Când m-am apropii de 
zid, am tresărit surprins. Deşi plecase în urma me. I.li nu-l 
văzusem trecând pe lângă mine, sergentul-major Tco.lt 
Gheorghe mă aştepta acolo cu Elena. I l-am dat în primii, pe 
Nicolae, m-am retras câţiva paşi înapoi, de-a-ndăralcli şi i- 
am făcut semn să se retragă lateral. Nu mai aveam j] Apoi 
am deschis focul”1. 

Tot Boeru îşi mai aminteşte că, după execuţie, în im n tori- 
a mai rămas un singur glonţ. „Le-am zis colegilor I automat, 
şi la comanda mea trageţi de la şold!”. Eu câini i zis „Foc!”, 
am şi apăsat. Eram cel mai stresat dintre toţi 11 30 de 
gloanţe, am tras 29 de bucăţi, în trei salve. Prima -,l la 
picioare, l-a îngenuncheat. A doua salvă l-a lovit ni p|. Şi a 
căzut pe spate. Llrmătoarea salvă a fost pe ea. Şi.lpi 
undeva lateral, în dreapta.”2 


În acel moment, ceilalţi doi paraşutişti au tras i Octavian 
Gheorghiu a tras o singură rafală, în timp de 1 'oi Cârlan, un 
glonţ. De emoție, când a armat, a fixat pe. Lolu mitralieră în 
poziţia „foc cu foc”, deşi primise ordinul i pună pe foc 
automat. 

Dorin Cârlan îşi aminteşte: „Ajunşi la doi-trei paşi de, i 
Ionel ne-a zis ferm: „Lăsaţi-i, retrăgeţi-vă!,. Atraspriin. li al 
„el, de foarte aproape, de jos în sus, în diagonala piept uliu 
văzut cum Nicolae Ceauşescu, în loc să cadă din prim i 
înălţat, apoi a căzut ca un sac de cartofi, cu picioarele ui 
Ionel îşi mutase tirul asupra Elenei. La primul glonţ, eaan 
apucat să scoată un „Aaaa...” prelung, după care s-a |i,il 
pe-o parte, în faţă”3. 

Era aproape ora 15.00; după spusele martoriloi | i 
Ceauşeştii erau la pământ pentru totdeauna. Ei se all. Ei în 
bătaia a patru pistoale-mitralieră (cei trei paraşule.li | 
„Maşinuţă”) din care plecaseră aproape 50 de gloanţe 'i 
mult de jumătate i-au nimerit. 

12 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 19U.' 

3 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 

DRUMUL SPRE MOARTE MĂSOARĂ 62 DE METRI 

Creierul Elenei, pierdut pe drum 

După ce au tras paraşutiştii, unii dintre soldaţi au vrutivi 
descarce şi ei mânia, trăgând câteva rafale. „Maşinuţă”, nl 
rare purtase ultimul „dialog” cu Elena Ceauşescu, avea || a 
descarce şi el încărcătorul în ea. 

('ăpitanul lon Mateescu a privit execuţia de la etaj, dintr-o 
ni apere situată chiar deasupra celei în care s-a desfăşurat 
i'NH csul. Mateescu îşi aduce aminte de o scenă şocantă: 
„Un Mat se afla în cadrul uşii unde am fost eu. Era 
„Maşinuţă,. And condamnaţii erau căzuţi şi morţi, 
„Maşinuţă,, l-a înMi'kit pe Stănculescu: „Trag şi eu?,. Zice: 
„Trage, bă!,, itlli a să-i facă hatârul. Au creat foarte multe 
dispute aceste Imuri de armă care au fost trase când ei 
erau jos. Când a in... Maşinuţă”, i-a rupt o bucată de creier. 


A lovit-o în caP Tyii, când cadavrele, învelite în foi de cort, 
erau transportate MHc elicopter, creierul a căzut. Şi câinele 
mare, negru, frumos, cu |iAiu I scurt. Atunci medicul 
unităţii a adus o cutie metalică de mluşe, a luat cu o 
scândurică tot ce căzuse, părţi din creier, (1 Ir a pus în 
elicopter. La noi n-a rămas nimic”1. 

Secretul unei filmări trunchiate 

Unul dintre marile mistere ale zilei de 25 decembrie 1989 
a iu i lilmarea procesului şi a execuţiei. Din filmul acestor 
eveH]tlirnte lipsesc pasaje importante. Cameraman a fost 
coloneta! Ion Baiu, un ofiţer pe care generalul Stănculescu 
îl folosea a, când făcea prezentări de armament. Baiu era 
obişnuit să piiiv. E anumite tehnici militare sau aplicaţii în 
poligon. 

I a 25 decembrie, Baiu a fost cooptat de Stănculescu în mu 
landoul pentru Târgovişte. Colonelul Baiu spune că nu 

Interviu Ion Mateescu - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 a 
ştiut, iniţial, ce va filma. De aici, spunea el, au apărui 
problemele. 

„Filmul a fost făcut cursiv, cu câteva pauze, pentru ca n 
era frică să nu se termine caseta. Nu ştiam cât va dura. 
Aveai o singură casetă la mine. Eu am luat imagini şi din P 
M procesului, ca să pun în evidenţă exact cine a intrat acolo 
cine n-a intrat acolo. Dacă ştiam ce voi filma, luam cu mu un 
tehnician, un om pentru lumini. Dar nu m-am predai 
special. Filmarea procesului am făcut-o alimentându-111,1 
la reţeaua electrică. Apoi a fost momentul cu legatul mniiiih 
Precipitările de acolo. După ce i-a legat, eu am trecut cuini 
de pe reţeaua electrică pe altă reţea. Nu aveam acumul. Il! 
Eu îmi făceam treaba. Strângeam acolo, înăuntru. Am le 
afară abia după ce am terminat treaba în interior. În moiin 
111 în care am ieşit afară, Ceauşeştii erau deja seceraţi. 
(întâmplat? Paraşutiştii au ieşit cu cei doi la zid, au făcuil 
paşi înapoi şi au tras. Aşa se explică şi momentul pe ca re li 
prins cu Ceauşescu căzut în genunchi”1. 


Căpitanul lon Boboc, care se afla în curtea unităţii, a vai şi 
el acest episod: „Paraşutiştii i-au condus pe Ceauşeşl i alai 
Eu am fost chemat de un civil, care strângea nişte cahluii 
nişte reflectoare, să-l ajut să le care afară. Se grăbea, se im 
un în cabluri, mi-a dat o cutie s-o duc în curte, iar când am 
a|m afară, am auzit nişte rafale. Civilul era disperat. Din u ş, 
i.111 camera de luat vederi la ochi şi a început să filmeze. 
Dai ei* deja jos, morţi. A prins totuşi ultima rafală”2. 

„Rezistaţi, că venim în ajutor!” 

Comandantul elicopterului cu care a călătorit Stăneu li || 
căpitanul Mircea Militaru: „După execuţie a urmat o Im , 
cumplită. Deodată aud un zgomot, uruit de motoaie it fugit 
şi am luat legătura cu echipajele elicopterelor diu n | 

1 Ion Baiu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 5 ii 

2 Viorel Domenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
lonCristoiu, li'i'i 

DRUMUL SPRE MOARTE MĂSOARĂ 62 DE METRIi,. 
Umii. Am întrebat prin staţie: „Ce se întâmplă acolo, pMNy? 
„. Şi îmi răspunde: „Rezistaţi, că venim în ajutor!... Hiljuţi- 
ne de la sol şi vom bombarda!... Feriţi-vă!,. Atunci im 
liniştit: „Fii cuminte, dragă! Fiţi cuminţi că nu se întâmtIA 
t|lmic. Nu decolaţi!,. Ei îmi răspund: „Dar am auzit rafale, 
(W Minteţi atacaţi?,. Le-am spus apoi: „Nu, băiatule. Fiţi 
fără si|, i Totul e în regulă. Aşteptaţi semnalul nostru!”1. 

I clupajele elicopterelor de însoţire, aflate în dispozitivul 
IM luptă al cazărmii, credeau că unitatea este atacată, atât 
Ic liire se auzeau rafalele trase de paraşutişti în trupurile i 
ruseştilor! 

* 


* * lupă ce au fost executaţi, Ceauşeştii au fost înveliţi în 

II II II militare şi foi de cort. Au fost transformați în 
„colete”, junliril a fi transportaţi spre Bucureşti, cu 
elicopterul. 

„, Comandantul de atunci al UM 01417, colonelul Andrei 
„numiri: „Bucuria asta a „eliberării” a durat poate cinci 


miile, apoi m-a cuprins o spaimă cumplită, înfiorătoare. 
TVnliu că după execuţie, totul s-a precipitat iarăşi. S-au luat 
liliivrele, s-au urcat în elicopter şi gata. Nici un om din dele- 
„H|i. I venită în unitate n-a dat mâna cu mine, să-mi fi spus 
mu lăcut bine sau rău. M-au ignorat cu toţii. Ca şi când n-aş 
ŞpMi'itat. S-au urcat în elicopter şi şi-au luat tălpăşiţa. Nici 
„Mi, u generalul Militaru, pe atunci ministru al Apărării, 
care Mii 'iimat a patra oară, întrebându-mă dacă „s-a 
terminat”, nu iu |. Pus nimic, nici de bine, nici de rău. l-am 
confirmat că M* plecat şi el a spus: „In sfârşit!”, apoi a 
închis telefonul. Am „111,1., aşadar, singur, cu obsesiile şi 
cu spaimele mele. Abia ||ijiil ora 15.00, deci după plecarea 
comandoului, începusem 4 „fiu fel de fel de treburi care se 
întâmplaseră în unitate: contţttni (îi, nemulțumiri, acuzaţii. 
Aşa că spaima s-a amplificat. Şi „Mm marcat de ideea că 
Iliescu nu ştia ce făcuse Stănculescu la Minvişte. Mă 
Iliescu... Poate de oamenii lui Ceauşescu...”2 

Vliuel Domenico - După execuţie a nins, Editura Militară, 
1992 V Im til 1) omenico - Ceauşescu la Târgovişte, Editura 
Ion Cristoiu, 1999 

Colonelul Kemenici n-a fost asasinat, ba dimpotrivă i mers 
foarte bine: după Revoluţie a fost avansat la gradul general, 
iar în 2009, pensionar fiind, a câştigat la loto, pe bilet 
colectiv, peste un milion de euro. 

Suvenirul căpitanului Mateescu 

După ce cadavrele Ceauşeştilor au fost duse la elii opi 
mulţi militari s-au strâns în apropierea zidului la care se | 
au execuţia. Priveau, comentau, adunau rămăşiţe de cari 11 

Căpitanul lon Mateescu, care locuieşte în Târgovish luat o 
mică „amintire” din zid: un glonţ. „Acest glonţa 11 cu 
probabilitate de 100%, prin Nicolae Ceauşescu, penlm are 
scame de culoare închisă. Ceauşescu a fost îmbrăca linii 
palton de culoare închisă, negru sau bleumarin închis Î. U 
interior avea blăniţă de miel de culoare închisă. Soţia s,i 1 
K a avut haină de culoare bej, deci deschisă. Pe glonţ se a 


fiu nu, pată de sânge uscat, care se poate vedea cu lupa. Pe 
baza ai pete de sânge se poate reproduce ADN-ul, dacă e 
cineva nu să vadă dacă a fost sau n-a fost Ceauşescu, deşi 
nu cred a i există dubii. Putem spune că e un document 
istoric.”1 

Târgovişte, 25 decembrie 1989 

Ora 13.00 - aterizarea celor două elicoptere în caz, Ora 
13.10 - vizita medicală 

Ora 13.20 - începe procesul 

Ora 14.30 - se încheie procesul, urmează deliberau 

Ora 14.40 - este citită sentinţa 

Ora 14.48 - Ceaugşeştii sunt scoşi din sală 

Ora 14.50 - Ceauşeştii ajung la zid şi sunt executaţi 

Ora 15.00 - decolarea elicopterelor spre Bucureşh 

1 Interviu Ion Mateescu - Târgovişte, 11 noiembrie 2009 

ÎMPREUNA LA ZID, DESPĂRȚIȚI LA CIMITIR 

Cele două „colete” au fost rătăcite în Ghencea. Găsite în 
lua următoare, cadavrele au ajuns în morga Spitalului 
Militar Central. Pe 30 decembrie, la cinci zile după execuţie, 
au fost înhumate în Cimitirul Ghencea Civil, la 10 de metri 
unul de altul. 

Soții Ceauşescu au revenit în Bucureşti aşa cum plecaseră 
în urmă cu trei zile: cu elicopterul. Cu o „mică” diferenţă, 
totuşi: acum nu mai stăteau „(„fotoliile prezidenţiale, ci 
erau înfăşuraţi în foi de cort şi uimiţi, tehnic, „colete”. 

I'tină şi escala făcută de elicopterul pilotat de maiorul 
'tiilian Mateiciuc în unitatea de la Boteni, pentru reali- (fItH 
ilare cu combustibil, a avut aproape aceleaşi coordonate 
ugiafice cu aterizarea pripită din 22 decembrie. Baza de la 
wtimi se afla cam la un kilometru de Sălcuţa, locul unde cei 
1.1, III fost abandonaţi de pilotul Vasile Maluţan. 

Riccarea de la Târgovişte s-a făcut în grabă. Generalul 1 i, 
li ir Atanasie Stănculescu n-a mai urcat în elicopterul piloll 
„Ir ta pitanul Mircea Militaru, aşa cum venise, ci în cel 
care-l i la manşă pe maiorul Cristian Mateiciuc. lu acelaşi 
elicopter au fost urcate şi cele două „colete, dar |L. MII nou 


pasager: plutonierul Constantin Paise, cel care nu se L/|MI 
(ise de Ceauşeşti din 22 decembrie, ora 14.50, până la Mili 
ccmbrie, ora 14.50. Formidabilă coincidenţă: trei zile în iii 
nici un minut mai mult sau mai puţin! 

Paise i-a preluat de la Centrul de Plante, a fost alături tini 
execuţie, îi urmează şi după moarte. Dar nu pentru că s-aa 
| e iremediabil de ei, ci dintr-un motiv ceva mai pământean 

Paise era plutonier de Miliție, dar când s-a apropiil 
generalul Stănculescu, care se pregătea să urce în elicupl 
cu destinaţia Bucureşti, acesta l-a întrebat: „Ce e, căpitan 
Care-i problema?”. Paise i-a spus să-l ia cu el, pentrui, li 
frică să mai rămână la Târgovişte. Confuzia de grad iun 
întâmplătoare: Paise avea pe el o manta de căpitan. Si, i| 
tan a rămas! Ajuns la Bucureşti, a fost încadrat în Arma 1,1 
gradul de căpitan. A fost cea mai spectaculoasă pronmv -i 
din istoria Armatei Române: în trei zile, de la plutonici 
Miliție la căpitan de Armată! 

Ulterior, Paise a fost trimis ca funcţionar la Amla României 
de la Buenos Aires. Era doar unul dintre zei 11 oameni- 
cheie ai acelor zile care au fost recompensaţi cu |i turi în 
ambasade aflate cât mai departe de România. 

Cu fundul pe cadavru 

Prezenţa neprevăzută a lui Paise în elicopter i-a pn* H 
plutonierului-paraşutist Dorin Cârlan o amintire spe, ul „De 
la Târgovişte la Boteni am venit cu fundul pe cada” i lui 
Ceauşescu. N-aveam pe ce să stau. Pur şi simplu, şi - unul 
în plus. Era Constantin Paise. Îmi luase locul în cin | şi, 
neavând pe ce să stau, m-am aşezat pe „colet”. Mai „ deam 
că dacă e să se tragă, poate se opresc gloanţele iu, I şi-aşa 
era ciuruit.”1 „Norocul” lui Ceauşescu a fost că Dorin 
Cârlan a i ni,i (la Boteni, alături de alţi trei paraşutişti. 
Ceilalţi patru i tanul Ionel Boeru, plutonierul Constantin 
Bărăânguţa, tul-major Octavian Gheorghiu şi sergentul- 
major L. Ani, i Ştefănescu - şi-au continuat drumul spre 
Bucureşti, 111 i I. lţi câte doi în fiecare elicopter. 

1 Interviu Dorin Cârlan - Bucureşti, 4 noiembrie 2009 


ÎMPREUNĂ LA ZID, DESPĂRȚIȚI LA CIMITIR 

Ajunşi la stadionul Ghencea, oficialii au fost invitaţi la 
HMN. 1 de fostul mare handbalist Cristian Gaţu, care făcea 
parte Un conducerea clubului Steaua. Atunci şi-au adus 
aminte că piua de Crăciun. 

(olonelul Ion Baiu, cel care a filmat procesul şi ce-a mai 
rilns din execuţie, îşi amintea: „Când am ajuns la Ghencea, 
ililarii de acolo ne-au servit cu ce aveau ei de mâncare şi %, 
iu dat şi câte un whisky. Atunci mi-am zis: „Uite că le lu-m şi 
parastasul!”1. Masa a fost organizată în sala de fesil ii ţi a 
clubului Steaua. 

I'rocurorul Dan Voinea susţine că masa de după execuţie ii 
ist una copioasă. Înaintea şpriţului, gazdele de la stadion II 
sflat şi de execuţia soţilor Ceauşescu. „Acolo, în Ghencea, 
MU o masă rotundă. Stănculescu şi Voican Voiculescu erau 
te|ii instalaţi la masă. Noi am ajuns mai târziu, pentru că 
iliopterul a zburat într-un motor. Şi ne-au servit oamenii Uii 
cu brânză, salam, ne-au dat şi câte o friptură cu piure de Il 
lofi şi ne-au dat să bem vin negru. Cristian Gaţu a venit şi i 
nişte sticle de whisky. Era o noutate pe atunci.”2 

Incă o ironie a destinului: Steaua era clubul de suflet alii 
Nicolae Ceauşescu încă din anii '50, când tânărul cornului, 
după un stagiu la Moscova, a fost făcut general şi şef al 
IHfecţiei Superioare Politice a Armatei. Mai mult, în 
decemMle '89, „patronul” echipei de fotbal, care făcea 
furori prin mopa, era fiul cel mare al dictatorului, Valentin 
Ceauşescu. III club era implicat şi generalul Ilie Ceauşescu, 
unul dintre M (ii şefului statului. Vi-l amintiţi: cel care 
insista pentru un 

Mvorn pro-sovietic, cu Ion Iliescu prim-ministru... 

* 


XX 


Iu timp ce în sala de festivități a clubului Steaua i se făcea 
IMirastas” lui Ceauşescu, afară, pe terenul de atletism din 
1 lun Baiu - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 

1989”, 5 iunie 1995 


* I lan Voinea - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989”, 27 aprilie „4 spatele tabelei de marcaj a stadionului 
de fotbal, cei p, paraşutişti rămăseseră lângă „colete”. 
Aşteptau să vin maşină de la Spitalul Militar pentru a prelua 
cadavre Ir cum promisese Stănculescu. 

Căpitanul Ionel Boeru: „Se însera şi se şi trăgea din 
unitatea de pe Antiaeriană. Am hotărât cu pilotul, Cre. L 
Mateiciuc, să plecăm pe lumină spre Boteni. Diminr, când 
veniserăm să preluăm echipa lui Stănculescu pen 
Târgovişte, am convenit nişte semnale de recunoaşlen' 
militarii care păzeau la Ghencea. Le-am făcut semn eui 
cheta, sus-jos. Au venit un ofiţer şi un soldat. Le-am spui din 
ordine superioare le lăsăm în pază cele două cadavu că va 
veni cineva să la preia. „Nu plecaţi de aici. Trebuii predaţi 
coletele!,,, le-am spus”1. 

Sergentul-major Octavian Gheorghiu şi-a amintii şi u au 
fost „debarcate” cad avrele din elicopter. „Am împins t, n 
vrele din elicoptere cu picioarele. Ne era silă să punem ml 
pe ele, întrucât sângele pătrunsese masiv prin foile tle i 
Fiecare era parcă un burete îmbibat şi năclăit cu sânge. Li 
împins până la baza unei biute şi le-am lăsat acolo, unu 1 
l.in altul, după o grămadă de nisip.”2 

Decizia de plecare spre Boteni a fost luată de pilei 
Mateiciuc, care a invocat pericolul zborului pe întuneru 
aceste condiţii, „coletele” au rămas lângă biute. 

„Au dispărut coletele!” 

Buna dispoziţie a membrilor echipei conduse de gem lul 
Stănculescu a fost stricată în urma unui anunţ |L.N ui 
Cristian Gaţu. Povesteşte procurorul Dan Voinea: „(. Iţ, ieşit 
din camera lui, care era vizavi de salonul ăsta în I. lu 
mânca, şi zice: „Domnule, nu mai sunt cadavrele pe sl. Nlh 
Au dispărut cadavrele”3. 

1,2 Viorel Domenico - După execuţie a nins, Editura 
Militară, 1992 

3 Dan Voinea - stenograma audierii la Comisia „Decembrie 
1989' 1 


ÎMPREUNĂ LA ZID, DESPĂRȚIȚI LA CIMITIR 

Stănculescu: „Am întrebat dacă a rămas cineva lângă eli- 
„Ltcr, dacă au venit „sanitarele”, dar nu ştia nimeni nimic. 
Iulie timp, elicopterele se ridicaseră şi m-am trezit cu 
terenul! Ni. Fără elicoptere şi fără cadavre. Am dat telefon 
la Boteni, „ii întrebat: „Ce ştiţi de elicoptere?,. Mi-au spus 
că au reve- 11 la bază. Ei n-au lăsat „coletele, la 
întâmplare. Le-au lăsat III fţrija unui ofiţer de la regimentul 
mecanizat. Ăsta le-a luat li-a pus dincolo de taluz. Am sunat 
la minister, le-am spus lul Militaru şi lui Iliescu că nu mai 
sunt cadavrele. Mi-au spus: Li.li nebun?”. Le-am spus: „Nu 
sunt!”1. 

Paraşutiştii lăsaseră coletele în grija căpitanului Cristian t 
(llinescu. Acesta avea să povestească: „După plecarea eli- 
'Icrelor, plutonierul Dragomir mă şi ia în primire: „Şefu', MI 
să vedem şi noi cine sunt morţii!,. l-am zis: „Mă, Ioane, Il 
rtir rost, să nu fie vreo cursă, vreo cacealma,. El a insis- |f|; 
„Hai, dom'le, să vedem şi noi ce păzim!,,. li răspund: ii li 
vreo mină, vreo bombă”. 'Tot discutând, plutonierul | a 
deplasat la marginea biutei. Mi-a spus: „Aveţi dreptate, 111 
h ', sunt manechine... E o cursă”. M-am uitat şi eu. Dintr-un 
fin hot ieşea un picior roz, lucios, culoarea aceea imposibilă 
a Manechinelor. Intre timp am văzut o Dacie neagră prin 
incinta Milionului. Maşinile astea negre mă îngrozeau. Pe 
22 seara tiu apărat Poşta Moghioroş. Treceau maşini din 
astea negre (*. Osea şi-n urma lor cădeau oamenii pe 
trotuare. Cu o mână aiuluceau şi cu alta trăgeau, idioţii. Aşa 
că am spus: „Hai s-o 

Inighim de-aici, că ne toacă ăştia!”2. 

* 

* X* 


Intre timp, generalul Stănculescu ajunsese la Ministerul I'. 
N ării. Aici a decis să plece cu un TAB la stadionul Steaua, 
M fl.1 caute cadavrele. „Am trecut prin toată paza de la 
clubul I. Ana. Am ajuns la locul unde aterizaserăm, am 
căutat toată „una şi n-am găsit nimic. Ne-am întors pe 


acelaşi traseu. In ' Vii tor Atanasie Stănculescu - 
stenograma audierii la Comisia „Decembrie UN, I 
noiembrie 1993 Vlorel Domenico - După execuţie a nins, 
Editura Militară, 1992 faţa noastră erau căzute nişte fire de 
la troleibuz. Şi meC. Inl cul-conductor a trecut peste ele. Se 
pare că a fost o flama MI început să se tragă asupra 
noastră.”1 

Generalul Stănculescu declara în 1993: „Nu am dov dar s- 
a încercat să fiu scos din joc. În timp ce se trăgea 
mecanicul-conductor era mort, aghiotantul a ieşit pe cap şi 
a strigat: „Opriţi-vă, că trageţi într-un general al Arman 
Române!,,. Şi s-a oprit focul”2. Cel care striga era 
locotenenlu major Trifan Matenciuc, care-l însoţise pe 
Stănculescu pt i tot, inclusiv în sala procesului de la 
Târgovişte. Genera Ini convins că Militaru a vrut să-l 
lichideze. 

Căutările au continuat dimineaţa, iar cadavrele au M 
găsite lângă biute. Din ordinul lui Stănculescu, au fost trimi 
la Spitalul Militar Central. „Le-am spus să pună coletel” 
dubă, am închis duba şi am trimis cadavrele la morgă. In 
aceea şi-a intrat în rol Gelu Voican Voiculescu, care s-a ocii| 
de înmormântare. Am zis că nu mai am treabă, mai ale 
Iliescu mă numise pe 26 decembrie ministru al Economu la 
mai declarat Stănculescu. 

Salutări de la Milea 

Pe 26 decembrie, Ceauşeştii erau băgaţi în morga Spi 1. 
111”1 Militar Central. Vecin de frigider le era o veche 
cunoşim| generalul Vasile Milea! 

Cei care s-au îngrijit de proces şi de execuţie erau acu im 
păţi. Se făcea guvernul. Până la urmă, responsabilitatea în 
m mântării i-a revenit lui Gelu Voican Voiculescu. Acesta ilei 
L. N „Prinşi cu treburile de la guvern, am uitat de cadavre. 
MI i amintit şi i-am spus lui Petre Roman: „Ce facem cu 
Ceaie. li că ăia sunt morţi undeva?!,. Roman mi-a zis: 
„Rezolva! - 30 dimineaţa l-am sunat pe Stănculescu. l-am 
spus că Iu I înmormântați. Trebuiau acte. Am luat legătura 


cu un olilet stării civile, Adrian Torna. El e jurist, îmi spune 
că e muai 

— 3 Victor Atanasie Stănculescu - stenograma audierii la 
Comisia „De 1 (| 

1989”, 1 noiembrie 1993 

ÎMPREUNĂ LA ZID, DESPĂRȚIȚI LA CIMITIR 

'lentă şi trebuia act constatator. A telefonat Stănculescu la 
„litutul Medico-Legal şi a aranjat. In ziua aia trebuiau 
îngroi|i Stănculescu a dat un ordin, s-au obţinut gropi la 
Ghencea ivii. Am luat tron, am făcut cofraj şi am semnat 
actele de ((Ţes. Probleme acum, cum o chema pe bunica lui 
Ceauşeasca, * mama ei, câţi ani are... Am băgat-o în 1916. 
Trebuiau făcute „te la Târgovişte, că era locul decesului, 1. 
Voican a rezolvat cu actele, însă urma înmormântarea, 
peripeții! „în sfârşit, scoatem morţii la 30 decembrie, f| |, i 
orele 15.00, din Spitalul Militar. Pe la 16.30, se vede i |M]| 
casetă, că e filmat, îi băgăm în groapă. Stănculescu se 
M|ase de cruci, cu nume fictive şi sicrie. Şi uite cum au stat 
i'iiuşeştii de la 26 decembrie dimineaţa până la 30 decemtle 
iu frigider. După ce i-am „toaletat”, le-am făcut şi patru 
tlugrafii. Când am plecat de la Spitalul Militar, uitaserăm 
fUt'1 le. La cimitir ne aşteptau colonelul Baiu, pentru 
filmare, i maiorul Mugurel Florescu. I-am băgat pe el în 
stânga şi H Cil în dreapta. S-a filmat totul, dar numai 
pentru noi, nu 'i litiu de a da public. Să fie... Şi au fost 
betonaţi.”2 

I'e crucea de la căpătâiul lui Nicolae Ceauşescu era Whnit 
„Colonel Enache”, iar pe cea a Elenei Ceauşescu -lI 
„cotenent-colonel Petrescu”. Când a fost coborât în morii it, 
coşciugul fostului şef al statului era marcat cu „semnul ui 
Mnrte”, scrijelit de misteriosul Gelu Voican Voiculescu. 

* 


* * 

N icolae şi Elena Ceauşescu au trăitâmpreună (timp de 50 
de „HI,. lu „luptat” împreună (aşa cum le plăcea să spună) 
şi au unit împreună (aşa cum şi-au dorit), dar dincolo de 


moarte ni lost despărțiți. În Cimitirul Ghencea Civil, 
mormântul lui m iiflă în stânga aleii principale, iar al ei - în 
dreapta. Între! Le două morminte e o distanţă de 30 de 
metri. 

1 'lrlu Voican Voiculescu - stenograma audierii la Comisia 
„Decembrie 

P”, 10 mai 1994 

Epilog 

Bucureşti, 14 aprilie 2010. Aflat în România pentru pm 
dată de la prăbuşirea comunismului şi suprimarea MIJI 
Ceauşescu, Mihail Gorbaciov este întrebat insistent di | 
momentul decembrie 1989. Fostul lider de la Kremlin o 
declaraţie memorabilă: „Viaţa lui Ceauşescu s-a tennii atât 
de dramatic... Aş vrea ca nici în cele mai grele situa|n nu se 
mai hotărască lucrurile astfel. Există judecătorie ii 
instituţii, presă, trebuie ca astfel de lucruri să fie dis ulu 
Dar când văd aceste imagini, când văd cum pur şi simpiui 
împuşcat ca pe nişte animale sălbatice... Este de neînclupi 
Dar el a permis această situaţie, în care oamenii să înceap.1 
împuşte ca la vânătoare. Asta este inacceptabil”. 

Gorbaciov „împerechează” două idei: 

1. Ceauşeştii nu trebuiau executaţi într-un mod alat 1 
sălbatic. 

2. Prin răul făcut până atunci, Ceauşeştii trebuiau, unu să 
plătească. 

Gorbaciov spune că n-a avut nici un rol în decizia luaii 
grupul moscovit de la Bucureşti (Iliescu, Militaru, Bne 
privind lichidarea lui Ceauşescu. În tonul ultimului |i roşu” 
se disting însă, discret, un regret şi un reproş. Kegii că 
dictatorul român s-a agăţat de putere dincolo dc linului 
raţionalului, impunând practic soluţia suprimării...11 
reproşul că grupullliescu-Militaru-Brucan a procedai,uu 1 
barbar, când putea să rezolve lucrurile ceva mai civili it 

Ceasul vieţii lui Nicolae Ceauşescu s-a oprit la 71 di m 10 
luni şi 29 de zile. Dintre aceştia, 45 de ani au IIIM putere, 


iar 24 de ani - putere absolută. Dar finalul a cii| o umilinţă 
infinită. 

Să mori împuşcat ca un animal sălbatic... 

| 

ANEXE 

Momente cruciale în căderea lui Ceauşescu 

11 martie. Plenara extraordinară a CC al PCUS îl alege pe 
Kiiitll Sergheevici Gorbaciov în funcţia de secretar general 
al CC 

Jcus. 

În -29 martie. Nicolae Ceauşescu este reales cu 
unanimitate de tuli, de Marea Adunare Naţională, în funcţia 
de preşedinte al „ (Mil'licii Socialiste România. 

11 aprilie. Gorbaciov anunţă trecerea la reforme 
economice de anvergură. Se naşte perestroika. 

Hi aprilie. Şefii de stat din Tratatul de la Varşovia 
prelungesc Mala de valabilitate a acestui bloc militar cu 
încă 20 de ani, până IIHIS. 

I ' octombrie. Este instituită starea de necesitate în 
sistemul enerMi al României, prin decret prezidenţial, şi se 
trece la regimul Illliirizat al acestui sistem. 

12 noiembrie. La Bucureşti are loc şedinţa extraordinară a 
H. 11 m lui Militar al Forţelor Armate Unite ale statelor 
participante halatul de la Varşovia. 

|| 27 mai. Vizita oficială a lui Gorbaciov în România. 

4 iunie. Gorbaciov prezintă Biroului Politic al CC al PCUS 1. 
[| tul asupra vizitei în România. 

7 noiembrie. Moscova: Ceauşescu participă la manile In 
dedicate împlinirii a 70 de ani de la Marea Revoluţie din 
Ocloml 1917. Întâlnirile cu Gorbaciov sunt reci. 

15 noiembrie. Revolta muncitorilor de la Braşov. 

26 februarie. Guvernul SUA anunţă hotărârea de a ivii 
României „Clauza naţiunii celei mai favorizate”, începând 
iulie 1988. 

28 februarie. Guvernul României anunţă că renunţă Ia „(|, 
n naţiunii celei mai favorizate” în relaţiile cu SUA. 


Mai. Jânos Kădâr demisionează din fruntea Pari li In 
Muncitoresc Socialist Ungar. Locul său e luat de Kâroly C 
Im*. 

4 octombrie. Aflat în vizită în URSS, Ceauşescu cereinn 
cotei de energie furnizată României de URSS. 

7 decembrie. În discursul său de la tribuna ONU, Coi IM. 
Repudiază, oficial, „doctrina Brejnev”. 

24 februarie. Ministrul de Externe al URSS îi înainte. | t 
Gorbaciov un Memorandum privind consecinţele schimbăm 
murilor comuniste din Europa de Est cu regimuri 
perestroikiii. 

10 martie. „Scrisoarea celor şase”: Silviu Brucan este eoni 
i de BBC să confirme autenticitatea scrisorii. O confirmă. 

11 martie. Pasaje din „Scrisoarea celor şase” sunt dilti.im 
BBC şi Europa Liberă. 

12 martie. Întâlnirea Iliescu-Măgureanu, în Parcul Cinului 
Bucureşti. Cei doi sunt stimulaţi de difuzarea „Scrisorii ivim 
1 

31 martie. Ceauşescu informează Comitetul Politic Lxei mi 
plata datoriei externe. 

12 aprilie. Ceauşescu anunţă oficial, printr-un diMiim 
România a plătit integral datoria externă. 

— 30 mai. Întâlnire la nivel înalt a Consiliului Nord-Al L. 
Inii, la Bruxelles. Situaţia din România e repartizată 
Franţei, III IMUNI fie subiect al discuţiilor Mitterrand- 
Gorbaciov. 

| ANEXE 

'1 iunie. Primele alegeri libere din Polonia (şi din Europa 
de Est). 

— 28 iunie. Este adoptată propunerea CPEx al CC al PCR 
pri- „llul realegerea lui Nicolae Ceauşescu, la Congresul al 
XIV-lea, în tlim (ia de secretar general al PCR. 

— 8 iulie. Bucureşti: şedinţa Comitetului Politic Consultativ 
al hulitului de la Varşovia. Ceauşescu şi Gorbaciov se află la 
un pas [”1. 1 se lua la bătaie în urma unei întâlniri private. 


24 august. Polonia: primul guvern necomunist din Europa 
de tl ladeusz Mazowiecki devine prim-ministru după ce 
candidatul Winunist nu poate forma un cabinet. 

10 septembrie. Ungaria deschide graniţa către Austria. 

IH octombrie. RDG: Erich Honecker este schimbat cu 
Egon 

Ih'ii... 

Noiembrie. Cade Zidul Berlinului. Guvernul RDG permite 
(tii. Isirea ţării fără vize. 

II) noiembrie. Bulgaria: Todor Jivkov este înlăturat printr-o 
bivllură de palat. Locul lui este luat de Petăr Mladenov. 

— 24 noiembrie. La Congresul al XIV-lea al PCR, Nicolae 
Ceaulf” n este reales, în unanimitate, secretar general al 
PCR. 

)1 noiembrie. Fuga Nadiei Comăneci. 

Decembrie 1989 

— 3 dec. Întâlnirea la nivel înalt SUA-URSS de la Malta. 

I dec., după ora 22.00. Generalul Iulian Vlad îl informează 
pe l t'iiuşţscu despre deciziile luate la Malta de Bush şi 
Gorbaciov: | iiurarea lui Ceauşescu, în România, simultan 
cu cea a lui Noriega, Ni l'unama. 

I dec. Moscova: reuniune la nivel înalt a ţărilor din Tratatul 
de 1” Varşovia. Într-o întâlnire bilaterală, Gorbaciov îi dă lui 
Ceauşescu că trebuie să renunţe la putere. 

11 dec. Întrevedere Mitterrand-Gorbaciov la Kiev, decisivă 
pen- | (ll evenimentele ce vor urma în România. 

'i dec. Începe pătrunderea în România a unor coloane 
masive de *niiiiui isme sovietice, sub regimul tranzitului 
(traversarea ţării în mn”Inuim 48 de ore). Ministerul de 
Interne român intră în alertă. 

10 dec. Ultima vânătoare a lui Ceauşescu, în pădurea 1 
Ogarca (comuna Ghimpați, judeţul Giurgiu), unde împuşcă 
apn 400 de fazani. 

10 dec. Timişoara: pastorul reformat Laszlo 'Tokes îşi im 
enoriaşii că, la data de 15 decembrie, va fi evacuat de 


Miliție şi, | urmare, nu va putea ţine următoarea slujbă de 
duminică. 

1011 dec. (noaptea). Persoane neidentificate împrăşlir 
străzile Timişoarei, manifeste cu conţinut exclusiv 
anticeauşisl Dictatura!,,, „Jos tirania ceauşistă!,, „Moarte 
dictatorului!” 

14 dec. laşi: tentativă eşuată de revoltă populară. 

15 decembrie 1989 

Ora 8.00. În apropierea Bisericii Reformate din Timişoara 
a enoriaşii fideli pastorului Tokes, în majoritate vârstnici şi 
feim-i 

Ora 8.15. Ceauşescu ordonă închiderea talciocurile! 
Timişoara. 

Ora 21.00. Primarul Timişoarei, Petru Moţ, îl asigură pe 
Tul în scris, că nu va fi evacuat. 

16 decembrie 1989 

Ora 8.30. După convorbirea de dimineaţă cu Nicolae Ceau 
Radu Bălan (prim-secretarul PCR Timiş) hotăreşte să nu cl 
ordinul de evacuare a lui Laszlo Tokes. 

Ora 12.00. In dreptul reşedinţei lui Tokes sunt strânse rum 
de persoane. 

Ora 16.00. Pe Strada Timotei Cipariu apare un grup comp. 
N l aproximativ 60-70 de persoane, care se opreşte în 
dreptul ca, 11 'Tokes, ocupând şi o parte din carosabil. 

Ora 17.00. leşind de mai multe ori la fereastră sau 
transmit a prin apropiații săi, Laszlo Tokes cere mulţimii să 
plece din ii casei. 

Puțin după ora 17.30. Nucleul de nemulţumiţi trage pan 
„j-i a tramvaiului, oprind vehiculul şi blocând circulaţia. 

Ora 17.45. Nicolae Ceauşescu îl sună pe prim-secretarul I' 
Bălan. II acuză că-l dezinformează, situaţia din Timişoara 
fiiml i mai gravă. 

| ANEXE 

După ora 20.00. La Timişoara apar primele maşini de 
pompieri! 1 „rutierii. 


Ora 21.00. Este atacat sediul Consiliului Judeţean de 
Partid timiş. 

17 decembrie 1989 

Orele 3.00-5.00. Din ordinul lui Ceauşescu, preşedintele 
iiiimnalului Judeţean Timiş dispune evacuarea forţată a lui 
Hkes. 

() ra 6.30. La Timişoara soseşte automotorul cu grupul de 
ofiţeri ii Ministerului de Interne, trimişi de la Bucureşti. 

(ra 6.45. Ceauşescu îi ordonă ministrului Apărării să 
organizeze * | mi işoara o defilare militară cu scopul de a 
descuraja continuarea „i (lunilor de protest. 

Ora 10.00. În sediul CC al PCR, Biroul Permanent al CPEx 
este iilni inat despre evacuarea lui Laszlo 'Tokes. 

Ora 10.00. Prima cursă TAROM a zilei aduce la Timişoara 
după Procuraturii Generale, condusă de procurorul-şef 
adjunct, lilinirghe Diaconescu. 

() rele 10.00-11.30. Subunităţile MApN defilează prin 
Timişoara, Hi ii. lrmament. 

() rele 12.00-12.30. Ceauşescu îl sună de două ori pe 
Vasile Milea. CIHiiii dată îi reproşează că nu a scos 
blindatele pentru defilare. 

I) rele 13.00-13.30. Reîncepe atacul asupra clădirii 
Comitetului linli'ţean de Partid Timiş şi se reia acţiunea de 
devastare a IM f, ii cinelor. 

I) ra 13.30. Ministrul Apărării Naţionale, gen. Vasile Milea, 
emite HI linul de intervenţie la Timişoara, inclusiv cu arme 
de foc. 

I[) ra 13.55. Milea ordonă direct comandantului UM 01115 
Giroc 4 Icoată 10 tancuri de instrucţie. 

(ra 14.00. Milea ordonă trimiterea la Timişoara a 
generalului ii L. lii Guşă, şeful Marelui Stat Major. 

) rele 14.00 - 15.30. Procurorul-şef adjunct Diaconescu îi 
transHIlli'superiorului săudelaBucureşti, procurorului- 
şefPopoviei, că la timişoara „este o manifestaţie împotriva 
tovarăşului Ceauşescu”. 


Ora 14.30. Deşi e duminică, Nicolae şi Elena Ceauşescu iii 
lieai de acasă pe câţiva dintre acoliţii lor, Emil Bobu, Manea 
Mănr” şi lon Coman. 

Ora 15.00. Ministrul Apărării emite ordinul de alarmă P 
N|i de luptă. 

Ora 15.30. Din dispoziţia lui Ceauşescu, membrii Cl'lv M 
convocați la o şedinţă de urgenţă. 

Ora 16.38. La Timişoara aterizează avionul militar care îi. 
Nlu pe generalii lon Coman (secretar al CC al PCR), Ştefan, 
u| Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Constantin 
Nuță. Lit Cârneanu şi Radu Gheorghe. 

În jurul orei 17.00. La Timişoara se deschide focul. Suni im 
gistrate primele victime. 

Ora 17.00. Începe şedinţa CPEx în care Ceauşescu îi acui; 
Milea, Vlad şi Postelnicu de nerespectare a ordinelor date 
de 

Ora 18.00. Teleconferinţă cu sediiie judeţene de pun 
Ceauşescu dă ordine clare de folosire a armamentului 
împan manifestanţilor. 

Orele 18.45-19.00. Declanşarea represiunii la Timişoar. 

1718 (noaptea). lon Coman este înlocuit, la comand. I lulm 
forţelor, de generalul Stănculescu. 

18 decembrie 1989 

Ora 5.20. Ion Coman îl informează pe Emil Bobu, la telolnu 
situaţia de la Timişoara este sub control. 

Ora 8.30. Nicolae Ceauşescu pleacă în vizită în Iran la H 
ducerea statului rămâne Elena Ceauşescu, secondată de M 
Mănescu. 

Ora 16.00. Elena Ceauşescu cere aducerea cadavrelor la 
Hm mg şi incinerarea acestora, pentru dispărea urmele 
represiunii 

Ora 16.15. La Timişoara, tinerii încep să scandeze „] 1 
şescu!” şi „Armata e cu noi 

19 decembrie 1989 

Ora 9.00. La întreprinderea Electrobanat (ELBA) este 
semn a i prezenţa unor persoane străine care încearcă să 


LIA 


se infiltrec | muncitori. 

| ANEXE 

După ora 9.00. Agitaţie în întreprinderile timişorene. (ra 
12.30. Timişoara: încercarea unor muncitori de a se solidaai 
grupul de afară, de pe podul peste Bega, eşuează, ' rara. 
Radio Europa Liberă începe să difuzeze o bandă despre HI1 
'K' afirma că este înregistrată clandestin la Timişoara. 

20 decembrie 1989 

1) ra 1.00. Atacul împotriva statului Panama. Armata SUAa 
anga- ' în această luptă peste 22.000 de militari, i Ira 6.00. 
La Timişoara izbucneşte o revoltă populară, având! Ţi, il 
configuraţia unei greve generale. 

() ra 10.30. Din sediul CC al PCR, Elena Ceauşescu cere 
organi- (H'ii unor contramanifestaţii. 

() ia 11.30. Grupuri masive de oameni se îndreaptă din 
diferite MM' „le Timişoarei către centru. 1 1. 1 12.30. În 
Piaţa Operei, mulţimea îngenunchează pentru un Hiuimt de 
reculegere în memoria morţilor din zilele precedente. I Ira 
14.00. În clădirea Operei se constituie Frontul Democrat iii. 
I U. În noaptea următoare, liderii FDR vor face apeluri 
disperate i „1 i convingă pe timişoreni să participe la 
manifestații cu caracter fliniuent şi să revină în fiecare zi 
pentru a protesta paşnic, după... L. Lnl est-german. 

I Ira 15.00. Ceauşescu revine în ţară, după vizita din Iran. 
DR. 1 19.00. La Timişoara, autorităţile locale şi cele 
centrale, preiin m revoluționarii, urmăresc împreună 
cuvântarea lui Nicolae Pllfi'scu la televizor. I I. 1 20.00. 
Nicolae Ceauşescu îl invită la sediul CC al PCR pe ml idorul 
Uniunii Sovietice. Lipsind din ţară, acesta este înlocuit 
limilrcinatul cu afaceri ad-interim. 

I tfii 20.30. Ceauşescu emite decretul privind instituirea 
stării de feiill. Ite pe teritoriul judeţului Timiş. 

21 decembrie 1989 1 ii. 1 2.00. Alarmarea Gărzilor 
Patriotice. 

„i. 1 6.00. Mobilizarea angajaţilor din întreprinderile 
Capitalei, „. Lin mitingul solicitat de Ceauşescu. 


Ora 8.00. Ceauşescu ajunge la sediul CC al PCR. Dăscălin 
Bobu îi raportează situaţia de la Timişoara. 

Ora 12.30. Începe mitingul de la Bucureşti. Ceauşi”. MI 
cuvântul. 

Ora 12.31. Un vuiet puternic sperie mulţimea. Coaie* 
amuţeşte. 

Ora 12.36. Ceauşescu îşi recapătă vocea: „Astăzi, am lu ' 
importantă hotărâre privind nivelul de trai al populaţiei 
majora retribuţia cu 200 de lei”. 

Ora 12.50. Gen. Vasile Milea sună la MApN şi ordona 
inainu rea a două unităţi militare din Bucureşti, apoi 
dispune dc| acestora la sediul CC al PCR. 

Ora 12.51. Ceauşescu îşi încheie discursul într-o Piaţă.11 
*i - goală. 

Ora 13.30. Constituirea primului grup de protestatari în (. 
[il11 la Piaţa Romană. 

Orele 13.30-15.00. Tentativă de a organiza o manifesta ţie 
in oi Hotelului Intercontinental. 

Ora 13.45. Din ordinul gen. Andruţa Ceauşescu e-lia mată 
Şcoala de ofiţeri ai MI şi intră în acţiune în zona cculial” 
oraşului. 

Ora 14.11. Gen. Milea ordonă intervenţia forţelor MApN 
mi triva manifestanţilor. 

Orele 16.35-17.00. Evenimen tul declanşator: în zona Sal 
IL 1 Luilli şoferul unui camion militar este lovit de 
manifestanți. Pienli. Trolul volanului şi intră în mulţime. 
Bilanţul: 8 morţi şi Li. 

Ora 17.30. Grupului de manifestanți aflat în faţa 
Instilulnliu Arhitectură i se înmânează, de către 
necunoscuţi, bileţele i u ja punerile pentru membrii noului 
Guvern. 

Ora 18.00. Începe Teleconferinţă cu prim-secretarii de 
|m!” Apoi este constituit Comandamentul Militar Unic. 

Ora 19.00. Evacuarea Pieței Romane. 

Ora 20.00. Întrevedere Ceauşescu-Verdeţ, în care şefu lui 
i! | se cere să găsească o modalitate de a ieşi paşnic din cri. 


Ora 21.00. Soții Ceauşescu sunt vizitaţi, la sediul CC all'1 
1 doi dintre copiii lor, Zoia şi Valentin. 

Ora 00.00. Distrugerea baricadei. 

| ANEXE 

22 decembrie 1989 

() ra 0.30. Represiunea continuă în zona Piaţa Rosetti. 

(Ira 2.00. Ceauşescu merge la culcare, în dormitorul 
amenajat „nliul CC al PCR. 

(Ira 3.00. Tentativa gen. Iulian Vlad de a organiza o 
lovitură tlllinră împreună cu gen. Milea. Şeful Armatei 
refuză. 

Ira 5.30. Abia întors de la Timişoara, generalul 
Stănculescu îşi fOlic piciorul în ghips la Spitalul Militar 
Central. 

(Ira 5.30. Declanşarea revoltei popularedinBucureşti. 
Muncitorii KM mlreprinderi se organizează pentru a se 
deplasa spre centrul *|Hlalei. 

T Ira 6.00. Nicolae Ceauşescu se trezeşte. 

Ira 6.30. Ilie Ceauşescu îi sugerează fratelui său să 
destituie Vrrnul. Şeful statului îl dă afară din birou. 

I Ira 8.15. Minişedinţă CPEx. Ceauşescu îl ceartă şi îl 
umileşte p m'u. Milea, care nu e în stare să prezinte un 
raport al evoluţiei Hşnhnentelor. 

T Ira 8.30. Ceauşescu cere maşina să mergă până acasă, 
însă construi îi atrag atenţia că deplasarea este nesigură. 
I ole 9.00-9.30. Forţele de represiune chemate de gen. 

Milea se tefliisează spre sediul CC. 

Orele 7.00-8.30. Generalul Iulian Vlad dezorganizează 
dispovilil de apărare al CC al PCR, trimițând în cazărmi 
efectivele unităţii. 

I Ira 9.35. Generalul Vasile Milea este găsit împuşcat în 
biroul HluMilului Pârcălăbescu de la Gărzile Patriotice. 

I ii 9.40. Ceauşescu este anunţat că Milea s-a sinucis. 

I I. 1 9.45. Ceauşescu dictează comunicatul despre 
„sinuciderea H*. Miorului Milea”. 


H. 1 9.50. Ceauşescu îl anunţă pe generalul Stănculescu, 
verbal, ii ii noul ministru al Apărării. 

Oia 10.07. Stănculescu dă ordin de întoarcere a trupelor 
în ji*Ainii, inițiind astfel o lovitură de stat militară. El 
foloseşte indiMlvul RONDOUL, care-i aparţinea generalului 
Milea. 

Ora 10.10. Ceauşescu cere emiterea unui decret privind i 
u de necesitate pe întreg teritoriul ţării; 

Ora 10.20. Grupuri mari de oameni se deplasează câtre 
ent Capitalei. 

Ora 10.30. Ultima şedinţă CPEx, în care Ceauşescu primi 
asigurarea membrilor că vor continua lupta. 

Ora 10.40. Generalul Stănculescu repetă ordinul de retr. 
Ip. Eii trupelor în cazărmi. 

Ora 10.59. La TVR şi la radio este difuzat comunicatul 
ivlrui la „sinuciderea trădătorului Milea”. 

Ora 11.15. Primul grup de revoluționari ajunge la 
Televilun 

Ora 11.20. Din ordinul lui Ceauşescu, generalul Eftimescu 
un meşte un plan de evacuare terestră a dictatorilor. 

Ora 11.30. Generalul Stănculescu îi propune şefului i m 
evacuarea cu un elicopter. 

Ora 11.33. Pilotul elicopterului prezidenţial Dauphin SA.* 
(„ colonelul Vasile Maluţan, primeşte ordin de decolare spre 
il CC al PCR. 

Ora 11.40. Ceauşescu face o ultimă încercare de a voi lu ib 
balcon, mulţimii adunate în Piaţă. Renunţă după ce este 
huiiluii atacat cu diverse obiecte. 

Ora 11.47. Elicopterul pilotat de Maluţan aterizează pe ai 
up şui clădirii CC al PCR. 

Ora 11.50. Pătrunderea primilor revoluționari în sediul 1 1 
PCR. 

Ora 12.00. La sediul MApN, generalul Ilie CeauşescU. Im 
neşte cu ataşatul militar sovietic. 

Ora 12.08. Nicolae şi Elena Ceauşescu ajung la elicoplcnii 
pe acoperiş. 


Ora 12.09. Elicopterul decolează. Şeful statului părăseşti | 
Partidului şi al Puterii. 

Ora 13.00. Tentativele lui Ilie Verdeț de a face un guvern 
Puțin după ora 13.00. TVR reintră în emisie, iar aeloiu! 1 
Caramitru şi poetul Mircea Dinescu anunţă fuga lui Ceair* 

Ora 13.40. Aflat în Casa Scânteii, Ion Iliescu ia legătura cu 
(- ralul Stănculescu, la Ministerul Apărării. Generalul îi pi 
situaţia. 

| ANEXE 417 

Ora 14.00. Din ordinul gen. Stănculescu, ofiţerii de 
contrain- (fttiiţii militare, aparţinând Securităţii, sunt 
arestaţi sau izolaţi în itlc garnizoanele din ţară. 

(ra 14.00. Ion Iliescu ajunge acasă. Este luat de un grup 
de revoDjlonari şi dus la TVR, unde are două intervenţii în 
direct. 

Ora 16.00. Prima întâlnire între generalul Stănculescu şi 
Ion Iwcu, la MApN. 

T Ira 17.00. Deplasat la sediul fostului CC al PCR, grupul 
condus I* lun Iliescu încearcă să anunţe care este puterea 
provizorie după „|i, i lui Ceauşescu. Iliescu este huiduit 
pentru că se adresează mulHIill cu „Stimaţi tovarăşi”. 

(Ira 18.30. Se declanşează fenomenul terorist. 

23 decembrie 1989 

(fiţeri din cazarma UM 01417 Târgovişte primesc mai 
multe 'line de a-i executa „accidental” pe soţii Ceauşescu. 

24 decembrie 1989 

I a Târgovişte continuă presiunile de a-i lichida, fără 
proces, pe E. liişeşti. 

Scara. Grupul CESN de la sediul MApN, condus de Ion 
Iliescu, iniile înfiinţarea Tribunalului Militar Excepţional, 
care a doua 1. Li judece şi să-i condamne la moarte pe soţii 
Nicolae şi Elena Şiuifescu. 

25 decembrie 1989 

(Ira 14.50. Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt executaţi în 
cazarma nll. Lţii Militare 01417 din Târgovişte. 

Complotiştii anti-Ceauşescu Vechii stalinişti 


În principal, sunt semnatarii „Scrisorii celor şase”, un mes. 
[| a Ceauşescu citit la Radio Europa Liberă şi la BBC în mari 
ii ll Membri ai Partidului Comunist Român (PCR) înainte de 
inii, acestuia în legalitate (1944), toţi aveau legături 
speciale cu Mi IM, Vârsta menţionată este cea din 
decembrie 1989. 

Silviu Brucan (73 de ani) - comunist ilegalist, membru ii ] 
din 1935. A fost redactor-şef al ziarului „Scânteia”, oficiosul 
1 1 PCR, în perioada proceselor staliniste. Ambasador în St 
IA ţ ONU în regimul Gheorghiu-Dej, apoi opozant al lui 
Ceam., În 1988, ca persoană particulară, a avut întâlniri la 
nivel in. [ll la Washington, cât şi la Moscova. A fost 
„eminenţa cerni, Revoluţiei din decembrie 1989. 

Gheorghe Apostol (76 de ani) - comunist ilegalist, meiul, n 
PCR din 1934. A fost favoritul lui Gheorghiu-Dej pentru a-i 
%u, la putere, în 1965, dar a pierdut bătălia din culise cu 
Ceauş,., 

Constantin Pârvulescu (84 de ani) - comunist ilegalist im 
bru-fondator al PCR (în 1921). A fost singurul delegat im 
opus realegerii lui Ceauşescu la Congresul din 1979, 
stârnind iu dictatorului. 

Corneliu Mănescu (73 de ani) - comunist ilegalist, meiul, m 
PCR din 1936. A fost ministru de Externe şi sub Gheorghiu 
I, sub Ceauşescu. În 1972 a fost trecut pe linie moartă. 

Alexandru Bârlădeanu (78 de ani) - comunist ilegalist, nu 
mi al PCR din 1943. Apropiat al lui Gheorghiu-Dej, 
marginali, a Ceauşescu. În 1990 a devenit omul numărul 2 
în stat (preşoil, ' Senatului). 

Grigore Răceanu - comunist ilegalist, membru all' (|; 1 
1936. Este tatăl diplomatului Mircea Răceanu, condan 

| ANEXE 

Kiwrte de Ceauşescu în 1989, pentru „trădare”, şi salvat 
prin n|ţ, i în SUA. 

Militarii 

(ieneralul Nicolae Militaru (64 de ani) - a stat cinci ani la 
Mnmova, absolvind Academia Militară Frunze (1952-1957). 


În 1978, Î* 1. Ind era comandantul Armatei a Il-a, a fost 
dovedit spion sovieM liind trecut în rezervă. A devenit 
ministru al Apărării imediat i|'. L fuga lui Ceauşescu. 
leneralul Ştefan Kostyal (67 de ani) - a fost instruit militar 
la Miwcova, inclusiv la Academia Militară Superioară a 
Marelui Stat Ifojiir al Armatei Sovietice (1956-1958). 

I In alt general complotist a fost loan Ioniţă, fost ministru 
al rării sub Ceauşescu, dar acesta a murit în 1987, în urma 
unui 4IH er galopant. 

În complotul anti-Ceauşescu au fost implicaţi mulţi alţi 
ofiţeri M gfade mai mici - colonei, maiori şi chiar căpitani. 

l'erestroikiştii 

Ion Iliescu (59 de ani) - fiul unui vechi comunist ilegalist, 
Mrs. Indru Iliescu, agent al Cominternului. Activist 
comunist încă lin tinereţe, Ion Iliescu a stat cinci ani la 
Moscova (1950-1955), d,„*ilvind Facultatea de Energetică. A 
deţinut funcţii importante în Hmul Ceauşescu, apoi a fost 
îndepărtat de nucleul puterii politice, '! Tuli socotit 
„periculos, şi „intrigant,. „Exilat” în administraţie, a! N lu.it 
conducerea ţării imediat după răsturnarea lui Ceauşescu. 

Virgil Măgureanu (48 de ani) - a complotat împotriva lui 
Miişescu încă din anii '70, pe când dictatorul român se 
bucura de Pliii lari tăte atât în ţară, cât şi în Occident. 
Cadru universitar, agent tm|ierit al Securităţii, cu gradul de 
căpitan. În martie 1989 a fost mini forţat la Focşani, pentru 
a nu se mai întâlni cu ceilalţi com- (ii. lişti. După Revoluţie a 
devenit primul şef al Serviciului Român tf Inlormaţii, 
succesorul Securităţii. 

„Scrisoarea celor şase” 

Preşedintelui Nicolae Ceauşescu în momentul în care 
însăşi ideea de socialism, pentru care am luptat este 
discreditată de politica dumneavoastră şi când | noastră 
este izolată în Europa, noi ne-am hotărât să luăm po. 

— 1 Ne dăm perfect de bine seama că făcând aceasta ne 
riscăm liboi 1,1 şi poate chiar vieţile noastre. Dar simţim că 


e de datoria no. R în apelăm la dumneavoastră pentru a 
schimba cursul actual in. U de a fi prea târziu. 

1. Comunitatea internaţională vă reproşează 
nerespectarea Ai în final de la Helsinki, pe care l-aţi semnat. 
Cetăţenii romani reproşează nerespectarea Constituţiei, pe 
care aţi jurat să un pectaţi. lată faptele: a) întregul plan de 
sistematizare a satelor, adică „moili zare” prin distrugerea 
actualelor clădiri şi evacuarea li n a ţăranilor în blocuri cu 3 
etaje, este contrar articolului din Constituţie, care apără 
dreptul de proprietate piu * a gospodăriei, cu anexele ei şi 
cu pământul pe can situată; b) Decretul care interzice 
cetăţenilor români să aibă emil* cu străinii nu a fost 
niciodată votat de un corp legil ai nu a fost niciodată 
publicat. De aceea este lipsit de pm legală. Cu toate 
acestea, cetăţenii noştri sunt ameni n | a 11 I concediaţi, 
urmăriţi, arestaţi şi condamnaţi pentru ai canM c) Centrul 
civic din Bucureşti-investiţia cea mai mare, dc nmii miliarde 
de lei, făcută vreodată în România - nu dispun iun buget 
public şi este construit cu violarea tuturor 1. „ existente 
privitoare la construcţii şi finanţarea leu -n acestei clădiri 
imense s-a triplat din cauza schimbau! | 

| ANEXE care le faceţi în fiecare lună în interiorul şi în 
exteriorul acestei clădiri; il) Securitatea, care a fost creată 
pentru a apăra ordinea socialistă împotriva claselor 
exploatatoare, este acum dirijată împotriva muncitorilor 
care îşi cer drepturile, împotriva vechilor membri de partid 
şi împotriva intelectualilor cinstiţi care îşi exercită dreptul 
de petiție (articolul 34) şi libertatea cuvântului (articolul 
28), garantate de Constituţie; c) Fabricile şi instituţiile au 
primit ordin să-şi forţeze angajaţii să lucreze duminica, 
împotriva articolului 19 al Constituţiei şi Codul Muncii; 1) 
Poşta este violată sistematic, iar convorbirile noastre 
telefonice sunt întrerupte prin violarea articolului 34, care 
le garantează. 

Ir scurt, Constituţia a fost virtualmente suspendată şi nu 
disMticm în momentul de faţă de un sistem legal. Trebuie să 


admiteţi, Mitnule preşedinte, că o societate nu poate 
funcţiona dacă auto- „||. Începând cu cele de la vârf, 
manifestă lipsă de respect faţă „ti'liinificarea nu mai 
funcţionează în economia românească. Şedinţele 
Comitetului Politic Executiv sunt toate orientate spre Invut, 
făcând apel la muncitori să realizeze planurile neîmplinit 
ale anilor dinainte, ale semestrelor dinainte sau ale lunilor 
ecedente. Un număr crescând de fabrici sunt lipsite de 
materii |iiime, energie sau pieţe. 

I'nlilica agricolă este de asemenea în derută. Măsuri 
administrativi' aspre sunt luate împotriva ţăranilor, care, 
potrivit datelor furnizate chiar de dumneavoastră, produc 
40% din legumele ţării, Wii din fructe, 60% din lapte şi 44% 
din carne, deşi ei deţin numai 12% din suprafaţa arabilă. 
Dar, desigur, ceea ce este predominant di uni în sate este 
teama de a fi „sistematizate”, 7.000 sau 8.000 ile S. Ite fiind 
amenințate de a fi rase de pe faţa pământului. În „finii de 
obiecţiunile economice, culturale şi umanitare ale lumii i n 
ili. Ate faţă de acest program, se ridică o chestiune legitimă: 
ilr i v să urbanizezi satele când nu poţi asigura condiţii 
decente 

De viaţă urbană, adică încălzire, luminare, transport, pen | 
III. Mai vorbi de hrană? Un guvern care timp de cinci ierni 
nu a fost în stare să soluţioneze asemenea probleme vitale 
|” -n populaţie se dovedeşte incompetent şi incapabil să 
guven u aceea nici nu punem accent pe acest lucru în 
cererile no. Rău 

4. Însuşi faptul că nemţii, ungurii şi evreii emigrează în ni, 
ii u* că politica de asimilare forţată trebuie să înceteze. 

5. In sfârşit, suntem îngrijoraţi profund că poziţia intern, t 
(a României şi prestigiul ei scad cu repeziciune. După r 
aceasta este demonstrată în mod concret de deciziile u 
nl11 nu de ţări de a închide ambasadele lor de la Bucureşti 
(VI alarmant este faptul că ambasade precum cele ale Dam 

Norvegiei şi Portugaliei au fost deja închise şi altele ar pun 
urmeze. Izolarea noastră crescândă afectează nu nuni. Nn 


i t diplomatice. Am pierdut statutul de naţiune favorizată un 
ţul cu Statele Unite şi, ca urmare, o serie de fabrici de tex | 
i 11 im au comenzi. CEE (Comunitatea Economică 
Europeană) mi vrea să extindă acordul ei comercial cu 
România, ceea ce V. [, il în mod negativ alte sectoare ale 
economiei. Dumneavo. 1 li susţinut întotdeauna că întâlnirile 
la nivel înalt sunt dri răii îmbunătăţirea relaţiilor între state. 
Dar cum. Să îmbimăl ] relaţiile externe ale României când 
toţi liderii ţărilor nr. Nişte din Europa refuză să se 
întâlnească cu dumne. Ivi România este şi rămâne o ţară 
europeană şi, ca atare, lu l avanseze pe linia Procesului 
Helsinki, nu să se întoarcă î 111 lui. Aţi început să schimbaţi 
geografia satelor, dar nu pu Ir 111 România în Africa. 

II 

Pentru a frâna aceste progrese negative interne şi intern. 
T (i care fac să sufere națiunea noastră, facem apel la 
dumnc. Il ca un prim pas, să luaţi următoarele măsuri: 

1) Declaraţi în mod categoric şi în termeni lipsiţi dr,. H că 
aţi renunţat la planul de sistematizare a sateloi 

2) Restauraţi garanţiile constituţionale privind dirpn 
cetăţenilor. Aceasta vă va permite să respecta|i di 
Conferinţei de la Viena privind drepturile omului 

A 

| ANEXE 

„, 1) Puneţi capăt exportului de alimente care ameninţă 
existenţa biologică a naţiunii. 

I lin momentul în care aceste măsuri vor fi luate, noi 
suntem gata I participăm într-un spirit constructiv la un 
dialog cu guvernul cu MVIIV la căile şi mijloacele de a 
depăşi prezentul impas. 

('heorghe Apostol, fost membru al Biroului Politic şi 
preşedinte tt „indicatelor 

Mcxandru Bârlădeanu, fost membru al Biroului Politic şi 
pre- „liiite al CSP 

Silviu Brucan, fost redactor-şef adjunct al ziarului 
„Scânteia” i orneliu Mănescu, fost ministru al Afacerilor 


Externe şi preşeNrilr.tl Adunării Generale ONU (onstantin 
Pârvulescu, membru fondator al PCR I. Rigore Răceanu, 
veteran al PCR 

Participanţii la şedinţa CPEx din 17 decembrie 1989 

Membri ai Comitetului Politic Executiv 

Nicolae Ceauşescu - secretar general al PCR, preşeilln 
Republicii Socialiste România, preşedintele Consiliului Stat, 
comandantul suprem al forţelor armate 

Constantin Dăscălescu - prim-ministru al Guvernului 

Elena Ceauşescu - prim-viceprim-ministru al Guvcinuii 

Ion Dincă - prim-viceprim-ministru al Guvernului 

Gheorghe Oprea - prim-viceprim-ministru al Guvernului 
(r) Lina Ciobanu - viceprim-ministru al Guvernului, nuni 

Industriei Uşoare e loan Totu - viceprim-ministru al 
Guvernului, preşedlieComitetului de Stat al Planificării 

Ludovic Fazekaş - viceprim-ministru al Guvernului 

Ion Radu - viceprim-ministru al Guvernului (r) Emil Bobu - 
secretar al CC al PCR 

Manea Mănescu - vicepreşedinte al Consiliului de Sliil 

Gheorghe Rădulescu-vicepreşedinte al Consiliu lu i 11” 
preşedintele Curţii de Control Financiar 

Constantin Olteanu - secretar al CC al PCR 

Gheorghe Pană - preşedinte al Comitetului pentru lui 
mele Consiliului Popular 

Nicolae Constantin - preşedintele Colegiului de P1111,1 

Miu Dobrescu - preşedintele Consiliului Cenlnil 
Sindicatelor 

Paul Niculescu („Mizil”) - preşedintele UCECOM 

Dumitru Popescu - rectorul Academiei de Ştiinţe Nulii 
Politice (fosta „Ştefan Gheorghiu”) 

ANEXE 

Membri supleanţi ai CPEx 

Ştefan Andrei - viceprim-ministru al Guvernului 

Cornel Pacoste - viceprim-ministru al Guvernului 

Vasile Milea - ministrul Apărării Naţionale 

Tudor Postelnicu - ministru de Interne 


Ion Stoian - ministrul Afacerilor Externe 

Ana Mureşan - ministrul Comerţului Interior 

Gheorghe David - ministrul Agriculturii 

Nicolae Giosan - preşedinte al Marii Adunări Naţionale 

Silviu Curticeanu - secretar al CC al PCR 

Iosif Szasz - secretar al CC al PCR 

loan 'Toma - prim-secretar al CC al UTC, ministru pentru 
Problemele Tineretului 

loan Ursu - prim-vicepreşedinte al Consiliului Naţional 
pentru Ştiinţă şi Tehnologie 

Mihai Gere - şeful secţiei Gospodărie a CC al PCR 

Au mai participat la şedinţa din 17 decembrie 

Vasile Bărbulescu - secretar al CC al PCR 

Constantin Radu - secretar al CC al PCR 

Iulian Vlad - şeful Departamentului Securităţii Statului 

Membri ai CPEx care au lipsit la şedinţa din 17 decembrie 

Ion Coman - secretar al CC al PCR (trimis în misiune la 
Timişoara) 

Ilie Matei - secretar al CC al PCR (trimis în misiune la 
Timişoara) 

Suzana Gâdeapreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei 
Socialiste 

Barbu Petrescu - prim-secretar al Comitetului Municipal 
Bucureşti al PCR 

Stenograma şedinţei CPEx din 17 decembrie 1989, ora 
17.00 

Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEAUŞI ' 
secretar general al Partidului Comunist Român. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Nu sunt toţi tovarăşii? 

Tov. Silviu Curticeanu: 

Lipsesc tovarăşii Coman Ion şi Ilie Matei, care sunt la inu. 
Şi tovarăşa Suzana Gâdea. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Uite, tovarăşi, de ce am convocat Comitetul Politic Execut i 
Timişoara au avut loc aseară unele evenimente, care s-au n 


| astăzi la prânz. Pretextul l-a format aşa-zisul preot 
reformai a fost sancţionat pe linia lor, l-au mutat din 
Timişoara în aii |i şi trebuia să plece din casa pe care o 
ocupa. N-a vrut să CIIIH i casa. 

Episcopul s-a adresat tribunalului, care a vrut să-l evain 
Lucrurile s-au tărăgănat mult. Ieri s-au dus să pună în 
aplicau ii rârea tribunalului. El şi-a organizat un grup. 

Aici este amestecul cercurilor din afară, a cercurilor sl 
spionaj, începând cu Budapesta, pentru că ela dat şiunini 
i n... fapt, lucrurile sunt cunoscute. De altfel, este cunoscut 
şi la pin atât din răsărit, cât şi din apus, toţi discută că în 
România ai |i să se schimbe lucrurile. Şi-au propus şi cei din 
răsărit, şi cei | m să schimbe şi folosesc orice. 

Aseară, organele noastre au reuşit să pună ordine. Al osl 
ev n şi trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta 
era, pin n problemă strictă a lor şi trebuia să se aplice o 
hotărâre judecaţi n i de evacuare a casei, ceea ce era ceva 
normal. 

Astăzi, spre prânz, de altfel au fost şi ieri, dar tovarăşi 111 

les că vor reveni astăzi. O serie de elemente declasate s au 
i. 

| ANEXE 

MII nou şi au provocat dezordine, au intrat în sediul 
Comitetului n Irţean de Partid. Organele noastre de interne 
s-au purtat slab, penill i ă normal era să nu lase pe nimeni 
să intre în sediul Comitetului i'li-ţean de Partid. Trebuia 
pusă pază, pentru că asta este o regulă leraLă. Au avut o 
atitudine defetistă, capitulardă, atât organele Ministerului 
Apărării Naţionale, cât şi ale Ministerului de Interne. 

Aseară am vorbit cu ei şi le-am spus că în cursul zilei de 
astăzi i L. Ică demonstraţii cu unităţi de tancuri. Să fie în 
centrul oraşului, „|. Ică demonstraţie. Aceasta presupune că 
unităţile trebuiau să se Imiscă în centru. 

Il u am dat ordin să se facă acest lucru, iar voi aţi făcut o 
plimbare, ni ora posibil să se întâmple ce s-a întâmplat, 
dacă unităţile se ||wau în centru. Trebuia lichidat repede 


toate aceste lucruri. Le-a „Imit o oră şi jumătate până s-au 
mişcat unităţile militare. Unde a ml demonstraţia de care 
am vorbit, pentru care am dat ordin? 

Iov. Vasile Milea: 

Am executat deplasarea din est către vest. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

Nu deplasarea de la est către vest! Unităţile transportoare 
de LU, Uri trebuiau să se afle în centru. Asta înseamnă ce 
am ordonat, „| n.1 se ducă de la est către vest. Am 
menţionat bine de aseară „trebuie să faci, demonstraţia 
unităţilor de bază, a tanchetelor, înlMţile motorizate, toate 
trebuiau să fie în centrul oraşului, nu „i. larme. De aceea 
am spus să faceţi demonstraţie, că demontaţi,! Presupune 
ca toate unităţile să fie în centru. Asta înseamnă 
fcinonstraţie! Adevărat că n-am dat toate detaliile, dar când 
spui să lt lemonstraţie, trebuie să fie demonstraţie! Nu să 
se plimbe spre 'iil'olia sau Arad. Trebuia să fie în oraş, 
pentru că străzile sunt Id iiul de largi. Acolo trebuiau să fie 
staționate unele unităţi. 

Acelaşi lucru şi cu trupele Ministerului de Interne. 
Impresia mea fili' că unităţile Ministerului de Interne n-au 
fost înarmate. 

Iov. Elena Ceauşescu: 

Au fost neînarmate. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

Neînarmaţi au fost. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Cu excepţia celor de la grăniceri. Restul nu au fost înarm. 
I|i 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Păi, de ce? V-am spus să fie toţi înarmaţi. De ce i-a li lil 
neînarmaţi? Cine a dat asemenea ordin? Când am înţeles ca 
IM trupele de Securitate, era clar că merg înarmate, pentru 
că au an ment, au totul în dotare, şi auto şi tot, nu-i trimiteţi 
să se halfi pumnul! Ce fel de unităţi de Interne sunteţi voi? 
De unde, n asemenea lucruri? 


Curticeanu, să vină imediat şi Vlad Iulian! Cine a dat 
asemei dispoziţie? De ce ţinem trupe de grăniceri? Şi mi-aţi 
dat asidui că aveţi nouă plutoane de Securitate, ceea ce 
înseamnă apiu 1.000 de oameni. Unde erau? I-aţi trimis 
neînarmaţi? Ce în an sistemul acesta? 

Şi am discutat aseară, am spus: luaţi măsuri şi voi, măsuri 
Ini Nu mi-aţi spus că-i trimiteţi să se bată cu bastonul. Nu 
ani iu de asemenea unităţi de Securitate! Şi Miliția trebuia 
să fie în. N m Aşa este legea. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Vă raportez, tovarăşe secretar general, Miliția este 
înarmai 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Dacă era înarmată, trebuia să tragă, nu să se lase să [ii km 
şi să-i lase să intre în sediul Comitetului Judeţean! Doua un 
li trebuit unităţilor să ajungă, deşi sunt în centru, când 
trebui. Uii acolo, pentru că au fost mobilizate să facă 
demonstraţie in. Lin Ele trebuiau să fie în zonă! 

Am discutat cu voi şi azi-noapte, am discutat de mai muln 
şi la două, şi la trei, şi la patru dimineaţa, ce aveaţi de făcui 
i 


Tov. Elena Ceauşescu: 

Trebuie să-l chemăm la telefon pe tovarăşul Coman când 
acolo. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Curticeanu, ia legătura şi Coman să-mi dea imediat 
telrlun' 

Tov. Silviu Curticeanu: 

Am înţeles. lau imediat legătura cu Timişoara. 

| ANEXE 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Voi n-aţi executat ordinul dat, că am dat ordin în calitatea 
pe tf* n am de comandant suprem, ordin care este 
obligatoriu pentru 1 pentru toate unităţile atât ale 
Ministerului Apărării, cât şi ale (IniHlerului de Interne. Cum 
este posibilă o asemenea situaţie? Jţtc derbedei să intre în 


sediul Comitetului Judeţean de Partid, să „IA pe soldaţi, pe 
ofiţeri şi ei să nu intervină?! 

I e au făcut ofiţerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit 
imediat, de. MII au tras? Trebuia să tragă, să-i lase jos, să 
someze şi pe urmă i trngă la picioare! 

Iov. Vasile Milea: 

Nu le-am dat muniții. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

I o ce nu le-aţi dat? Am dat ordin să se tragă în aer, să 
someze? De MII le-aţi dat muniții? Dacă nu le-ai dat muniții, 
mai bine îi ţineai „A! Ce fel de ministru al Apărării eşti tu? 

I ifel de ministru de Interne eşti tu, Postelnicu? Spuneaţi 
că „ţi dat muniții de manevră. Ei au primit sarcină de luptă, 
nu | manevră! Nu aţi spus adevărul. De-abia acum spuneţi, 
până uni aţi dezinformat. Aţi spus că aţi dat ordin să tragă. 
De ce aţi Minformat?! 

[) aeă trimiteţi unităţile de Securitate să se bată cu 
bastonul, mai Mc le trimiteaţi acasă. Era mai bine atunci să 
mobilizăm 500 de Ulii itori, cum am făcut pe timpuri în 
Bucureşti, în 1945, în faţa >lui care erau în piaţa aceasta, 
când au tras; eram cu Doncea, cu Kfflijeanu şi n-am fugit. 
Ne poate una ca asta? De ce atunci oamenii au ştiut ce să 
facă, iar tun stau cu băţul în mână?! Deci, nici nu se 
sinchisesc. 

Inv. Elena Ceauşescu: iiuaţia este foarte gravă şi 
neplăcută. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

1 iile gravă şi voi sunteţi vinovaţi, pentru că aţi împins la 
această iiiiiiţie. De unde aţi primit ordin să nu daţi 
armament la trupele de (flliltate? A ajuns Coman la 
Timişoara? 

Tov. Silviu Curticeanu: încă nu. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Ia legătura imediat şi cum ajunge la sediul Comitetului Jiu 
li să ia legătura cu noi. Toţi comandanții militari să se 


găseasc. I fie chemaţi la teleconferinţă. În cinci minute să 
fie găsiţi! 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Nu se poate aşa, n-a acţionat cum trebuie nici ministru] 
Apa Naţionale, nici ministrul de Interne. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

O mână de derbedei, puşi la cale de cei care vor să di. li 
socialismul şi voi, de fapt, le faceţi jocul. Asta este realitalc, i 
deplină dreptate Castro, în cele spuse în activul de partid, 
pe că nu se poate una ca asta. 

Aceasta este de fapt mentalitatea şi la gărzile patriotice 
activul de partid. De ce nu au fost scoase gărzile patriotice 
cu, n ment, că au armament?! În felul acesta punem 
oamenii să ic mâna în sân, iar ceilalţi vin cu răngi, iar noi 
stăm şi le ţinem pi IM Duşmanul nu cu predici îl potoleşti, ci 
trebuie să-l arzi! Soci. Ili nu se construieşte cu 
dezinformare, cu închinăciune, ci cu In Cu luptă trebuie 
să-l construim. Acum, în Europa este o MIII de capitulare, 
de pactizare cu imperialismul, pentru lielii. L.. Socialismului. 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Este laşitate. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Mai multă laşitate. Am discutat cu voi toată noaptea dc,i 
ori. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Aşa este, de cel puţin 15 ori. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Iar în cursul dimineţii, iar de câteva ori. Am fost aici, i 
după aceea am plecat să văd ce este în oraş, şi mi s-a tR. Ur. 
Mis-au adunat din nou în centru. Şi ştiau ce trebuie să FE. Ic. 

ANEXE illrm califica acestlucru? Să discutăm în Comitetul 
Politic Executiv i'iistă situaţie, iar eu, în calitate de 
comandant suprem, consider iliţi trădat interesele ţării, 
interesele poporului, ale socialismului n, iţi acţionat cu 
răspundere. 

Tov. lulian Vlad: 


Aveţi dreptate, tovarăşe secretar general, aşa este. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

Au spus că au scos trupele de Securitate, dar erau 
neînarmate. 

Tov. lulian Vlad: 

* Aşa este. Au fost cu bastoane de cauciuc şi cu gaze 4t 
rimogene. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

[) e ce n-aţi raportat, să spuneţi că am vorbit toată 
noaptea cu „I? 

I în momentul de faţă, dacă Comitetul Politic Executiv este 
de destituim pe ministrul Apărării Naţionale şi pe ministrul 
de nlrrne şi pe comandantul trupelor de Securitate. Din 
acest moment HI, M comanda Armatei, să-mi pregătiţi 
Decretul. Convocaţi Hii'. Iliul de Stat, ca să facem totul 
legal, în seara asta. Nu mai am Pfcdere în asemenea 
oameni. Nu se poate merge mai departe aşa. [iiiil. L| 
noaptea am stat şi am discutat cu ei din 10 în 10 minute, ca 
*|tui să-mi dau seama că ei nu fac ce le-am ordonat. De abia 
pe urmă il iun dat seama că ei nu fac ce le-am spus. Trebuia 
să-i omoare pe Hlllwani, nu să-i bată ei! Iu crezi că 
huliganii aceia n-au ştiut care Nitl situaţia cu voi, de au 
intrat în sediu? Intrarea în sediul organului! I'lrtid nu este 
admisă! 

I ine v-a dat dreptul să vă consultaţi voi şi să nu luaţi 
măsurile „if se impun?! Pentru că eu am discutat cu voi şi v- 
am dat ordin. 

Şliţiceartrebui să vă fac? Să vă pun în faţa plutonului 
de execuţii'! Asta meritaţi, pentru că ceea ce aţi făcut voi 
înseamnă pactizare 11 limmicul! Ai făcut armata, Milea - 
aşa se cheamă, nu?! 

Iov. Vasile Milea: 

I „i, tovarăşe secretar general. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Nu se poate face una ca asta! Să se convoace Consiliul.1. 
Ui imediat. 


Tov. Silviu Curticeanu: 

Da, am înţeles. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Deci, tovarăşi, având în vedere situaţia care s-a creat, 
acum de I. P îmi dau seama că, aşa cum este, nu se poate 
face ordine cu cioin, iri Am convocat şi teleconferinţa. Voi da 
ordin ca imediat să se pi iim, „ acum, armament, toţi să fie 
înarmaţi şi să aplice ordinul. C.mil i” dat ordin să se aplice 
starea de necesitate, cu ce o aplicaţi, cu l!. IliR Când am 
spus „stare de necesitate”, ce înseamnă pentru voi „.1.111 
necesitate”? Cu bâta? 

Tu, care conduci trupele de Securitate, nu ştii ce înseamnă 
de necesitate”? 

Tov. lulian Vlad: 

Ştiu, tovarăşe secretar general, am dat ordin. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Nici acum nu spuneţi adevărul, pentru că ceidc L.IM. 
Litij Comitetului Judeţean n-au avut cu ce trage. Soldaţii au 
[11pl.11l ce au avut, cu bâta, şi au reuşit să facă faţă. Unul 
dacă trăgc. 1 11 | fugit ca potârnichile. Voi nu vedeţi unde 
aţi adus situaţia? Am i|. Să trageţi în aer, somaţi şi, dacă nu, 
trageţi în picioare! 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Să fi tras în ei, să fi căzut şi pe urmă luaţi şi băgaţi la Ins 1 
„ţ s-a spus aşa? Unul să nu iasă! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Deci, măsuri imediate, să lichidăm repede ce este la li mi 
să punem trupele în stare de alarmă, în stare de luptă, al, îl 
HIIIUM! Ministerului de Interne, cât şi cele ale Ministerului 
Apărări i N.iţi. Mt Şi oriunde se încearcă vreo acţiune - 
lichidată radical, fără nu lui' 1 1 de discuţie! Şi, desigur, să 
atragem atenţia Gărzilor Patriolii c 1 se poate lupta cu 
ciomagul. Toată situaţia să se dezbată m u... 11 întregul 
activ de partid, cu UTC-ul. Ce fel de educaţie con it faceţi 
voi tineretului? Ce fel de UTC-işti sunt aceştia, care, 111!Ti 

| ANEXE 


(nilul huliganilor? De altfel, au fost şi câţiva membri de 
partid, dar mulţi UTC-işti. Ce educaţie revoluţionară faceţi 
voi? 

Uite, tovarăşi, eu pun problema luării unor măsuri ferme. 
Dacă |Vr|i altă părere, vă rog s-o spuneţi aici, că trebuie 
stabilite acţiunile ii măsurile ce trebuie luate, pentru că aici 
sunt acţiuni puse la cale IIAI din Est, cât şi din Vest, care s- 
au unit pentru a distruge socialismul, că vor un „socialism 
uman capitalist”. Ce părere aveţi voi? 

Tov. Manea Mănescu: 

Suntem de acord cu dumneavoastră şi cu toate măsurile 
luate. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

| [) acă are cineva altă părere, vă rog să spuneţi. 

Iov. Elena Ceauşescu: 

Trebuie luate măsuri radicale, pentru că aici nu se poate 
merge HI îngăduinţă, pentru că asta ar însemna să 
capitulăm. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Vom lupta până la ultimul şi trebuie să supunem aprobării 
păruitului, pentru că independenţa şi suveranitatea se 
cucereşte şi se Jjifli. L. cu luptă, pentru că dacă în 1968 nu 
am fi acţionat şi nu adunam iii | poporul, nu înarmam 
Gărzile Patriotice, ar fi venit şi peste noi, (tun. Iu făcut în 
Cehoslovacia, pentru că atât sovieticii, cât şi bulgarii unu la 
graniţă. Nu am dezarmat poporul. Am pus şi am votat în 
M'iu-a Adunare Naţională, ca totul să se apere cu arma în 
mână. 

I e ce nu apăraţi legile, socialismul? Că legile socialismului 
sunt He ţării. 

Iov. Elena Ceauşescu: 

Acestea sunt legi care nu se discută. 

lov. Nicolae Ceauşescu: i, 1 acum voi aţi discutat cum să 
faceţi şi aţi trimis cu mâna goală, toni ru că asta înseamnă 
ce aţi discutat voi. Ce facem cu ministrul Apărării? Ce spui 
tu, Milea? 


Iov. Vasile Milea: 

I Bcă aţi ordonat aşa, aşa transmitem imediat. După aceea 
sunt lt ill'ipoziţia dumneavoastră. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

De ce n-au ieşit unităţile cu arme, pentru că cu puşca în 
m.tn i fără armament, nu se poate apăra şi nici bate. 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Trebuie să spună ce este în concepţia lor, care este poziţia 
Im 

Tov. Vasile Milea: 

Vă raportez, altă poziţie nu am nici eu şi nici ceilalţi 
tovarăşi 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Tu să vorbeşti în numele tău! 

Tov. Vasile Milea: 

Repet, tovarăşe secretar general, altă poziţie şi altă com | i 
nu am. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

De ce nu aţi luat măsuri? 

Tov. Vasile Milea: 

Sunt vinovat. Am gândit că nu va lua amploare. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Tu trebuia să te temi de amploare. Ştiaţi care este situaţi, i 
U 'Timişoara, în loc să luaţi măsuri, aţi trimis neînarmată 
armai” Trebuia să luaţi măsuri imediat şi să fi lichidat de 
ieri, dai u, 11 făcut acest lucru şi aţi ajuns până aseară. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Mult stimate tovarăşe secretar general, Mult stimată 
tovarăşe Elena Ceauşescu, Raportez în faţa Comitetului 
Politic Executiv, m fata d 11 miu 4 voastră, că sunt întru 
totul de acord cu măsurile luate împnlu mea. 

Vreau să vă mărturisesc în modul cel mai sincer, ca acliv 
IM il partidului, trimis să-mi desfăşor activitatea în acest 
sector df. N n tate, că nu vreau să mă disculp cu nimic. Port 
întreaga răspu iu In repet, nu vreau să mă disculp că nu 
puteam să facem şi mai inuii 


Vă raportez că sunt ostaş cinstit şi devotat al partidului dai 
I mărturisesc, eu nu am cunoscut că unităţile trebuie să 
iasă ei ment, cu cartuşe de război. Indiferent ce măsuri se 
vor lua asu | i, i” aceasta este situaţia. Nu o dată am auzit 
discutându-se, s-a 

| ANEXE consiliul de conducere, cu cadrele de câteva ori, 
am asistat la aseni'iiea discuţii şi nu am reţinut că trebuie 
ca unităţile să fie scoase M firmament. 

Il u vreau să vă spun că am acţionat cu fermitate, pe baza 
orientăiliu şi indicaţiilor date de dumneavoastră în noaptea 
care a trecut. MU făcut tot ce a fost cu putinţă... 

Iov. Elena Ceauşescu: 

N-ai făcut nimic. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

I) în momentul când te duci cu bâta la aşa ceva, înseamnă 
că n-ai Utiut nimic. 

Iov. Elena Ceauşescu: 

[) acă nu v-a fost clar, de ce nu aţi întrebat? Trebuia să 
întrebaţi 4”i, 1 ies trupele înarmate sau neînarmate. 

Iov. Tudor Postelnicu: 

V.1 raportez că nici într-un act normativ nu am găsit acest 
lucru şi nu || n-a comunicat că trebuie să iasă cu cartuşe de 
război. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Nici grănicerii nu sunt înarmaţi, că sunt pe graniţă?! 

Iov. Vasile Milea: 

(Vi care sunt la paza frontierei au cartuşe de război. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Postelnicu şi Vlad n-au cunoscut acest lucru? 

Iov. Tudor Postelnicu: 

V am raportat şi vă raportez că în dotarea unităţilor 
noastre sunt iiliişe de război. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Alunei, de ce n-au ieşit cu ele? 

Iov. Vlad Iulian: 


I landurile noastre au fost că este o acţiune de mică 
amploare şi 4 l'tilem să rezolvăm fără cartuşe. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

| ii ce n-aţi întrebat? 

Tov. Vlad Iulian: 

Este o greşeală fundamentală a noastră. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Am spus să trageţi de avertisment, dacă nu se retrag, 
trageţi t picioare. Nu m-am gândit că trageţi cu gloanţe de 
manevră. Esl.11 de ploaie. Cei care au intrat în sediul 
Comitetului Judeţean de 1 '.111I nu trebuiau să mai iasă de 
acolo, trebuiau să fie jos, la pământ 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Au acţionat prost generalii şi forţele trimise acolo. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Voi le-aţi dat ordinul acesta. 

Tov. Vasile Milea: 

Aşa este, noi suntem vinovaţi. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

De ce să-i acuzăm pe ei, pentru că voi le-aţi dat ordinul 
acest, 1!! ] reiese acum, foarte clar. Să hotărască Comitetul 
Politic Executiv 

Tov. Tudor Postelnicu: închei spre a vă spune că sunt de 
acord cu măsurile lua ti 1 dumneavoastră, cu măsurile luate 
de Comitetul Politic Executiv 1 Il ca activist al partidului, ca 
fost activist al partidului, vă mulţun” * pentru sprijinul 
primit în toată această perioadă şi vă asigiu, 1 4 fi în 
continuare un ostaş credincios al partidului, indiferent,.1 i 
rămâne cu calitatea sau fără calitatea de membru de partid, 
I. Lini în continuare un om, un muncitor cinstit al partidului 
şi patriei M. T ferent că voi rămâne în funcţia pe care o am, 
sau nu. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Ce părere aveţi, tovarăşi? Trebuie să hotărâm ce facem 

Tov. Gheorghe Rădulescu: 


Părerea mea acum, în legătură cu ministrul Apărării N.iţn 
şi cu ministrul de Interne, consider că nu este cazul, pentru 
1,1 u nu este momentul potrivit pentru acest lucru. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Tovarăşe secretar general, dacă aveţi încredere în mine, v, 
i.1 i| ii că nu voi precupeţi zi şi noapte şi îmi voi face datoria, 
aşa 1 uni 4 putea şi cum vor dovedi faptele mele. 

 

| ANEXE 

Tov. Constantin Dăscălescu: 

? V-aş ruga, tovarăşe secretar general, să analizaţi cu 
multă grijă. Îoim s-au auzit indicaţiile şi ordinele date, dar 
să nu ne grăbim să infim nişte măsuri care n-ar fi bine 
studiate. Vă rog să analizaţi cu llticernământul 
dumneavoastră acest lucru. Eu sunt pentru măsuri lrrme, 
dar este bine să gândim ceea ce facem. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

I Ce zici, Manea? 

Tov. Manea Mănescu: 

Tovarăşe preşedinte, zic să rezolvăm situaţia care este 
acum şi lupă aceea să luăm măsuri. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: f Cu cine să rezolvăm?! Este o 
problemă care se putea rezolva ar ieri-dimineaţă în două 
ore, dar nu s-a rezolvat. S-a imprimat Itcst spirit de a da 
înapoi, de a nu lupta, ci de a capitula. Asta este problema. 

Tov. Gheorghe Oprea: 

Tovarăşe secretar general, cred că sarcinile sunt foarte 
clare. Cred ft tovarăşii au înţeles bine ce au de făcut şi vă 
rog să le acordaţi tnpederea noastră să se ocupe în 
continuare. Acum le este clar ce iu de făcut. Cred că acum 
au înţeles, le este foarte clar. Cred încă t (dată că putem să 
le acordăm încrederea să acţioneze aşa cum aţi MI donat 
dumneavoastră. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Ştiţi cum aţi procedat acum? Cum aţi trimite pe front 
unităţi să Iti n i micească duşmanul, dezarmate, să fie 


nimicite de duşman. Asta a|l tăcut. Aţi pus unităţile militare 
într-o situaţie foarte proastă. Ce Kiii. Inţie există că voi toţi 
nu veţi proceda la fel ca până acum? 

L'ov. Tudor Postelnicu: 

Vă asigur, tovarăşe secretar general, că nu se va mai 
repeta o „M'irienea situaţie. Vă rog să-mi acordaţi această 
încredere şi să n „1111 să vorbească faptele până când 
dumneavoastră, conducerea superioară de partid, 
Comitetul Politic Executiv vor aprecia. 

Tov. Vasile Milea: 

Garanţia pentru mine este că n-am înţeles primejdia de la 
im t, put, acum îmi este clar, când aţi spus că este „stare 
excepţional, 1 

Tov. lulian Vlad: 

Vă asigur, tovarăşe secretar general, că, ascultând saul 
nile care (!) mi le-aţi dat, voi face în aşa fel să merit 
încreden dumneavoastră. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Bine, să mai încercăm, tovarăşi? 

Toţi tovarăşii sunt de acord. 

Aici, după 18 pagini consecutive, apare fractura în 
stenograma orighmi. 1 lipseşte pagina 19. Reconstituirea 
oficială arată astfel: 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Deci nu sunteţi de acord cu măsura propusă? Atunci 
(tnhilm. L. hârtiile din faţa sa şi ridicându-se de pe scaun), 
alegeţi-vă alt seu ml ti general! 

Se îndreaptă spre uşă, moment în care Silviu Curticeanu îl 
urnirii ajungăndu-l. 

Tov. Silviu Curticeanu: 

Nu aşa, tovarăşe secretar general! Eu niciodată n-am să 
vă pus sesc, voi rămâne totdeauna lângă dumneavoastră. 

În acest moment se ridică de pe scaun Constantin 
Dăscălescu. 

Tov. Constantin Dăscălescu: 


Nu se poate, tovarăşe secretar general, noi nu asta am 
vrui! Se poate! 

Se ridică de pe scaun aproape întreg Comitetul Politic 
Execuţi., ăndu-se un moment de derută. Ana Mureşan 
plânge. Elena Ceauşi M „ duce spre el, convingându-l să 
revină pe scaunul său. 

ANEXE 

Tov. Dumitru Popescu: i Eu nu înţeleg această reacţie, 
întrucât aici s-a exprimat o simplă l!'. Irere. 

Tov. Emil Bobu: 

Vă rugăm să nu vă supăraţi, tovarăşe secretar general! 

Tov. Gheorghe Rădulescu: 

Eu nu am făcut propunerea aceasta ca să ajungem la o 
asemenea iiţuaţie. A fost o simplă părere. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Bine, atunci eu voi pleca mâine în Iran şi vom relua 
această!'inblemă după ce se vor termina evenimentele de la 
Timişoara. 

Acum, pe cine să lăsăm să se ocupe de aceste probleme. 
Se vor | ('Upa tovarăşa Ceauşescu împreună cu Manea 
Mănescu. Ei vor fi frl care vor organiza şedinţele atunci 
când va fi cazul şi vor convoca lire iul Permanent al 
Comitetului Politic Executiv. Niciunul din memlnii Biroului 
Permanent, în perioada cât lipsesc eu din ţară, nu vor. 
Lrăsi Bucureştiul. Ceilalţi membri ai Comitetului Politic 
Executiv, iltlcă au probleme, pot pleca, dar membrii Biroului 
Permanent, nu. || problema pe care am discutat-o înainte o 
vom relua la întoarcerea flIHM în ţară. Paul Niculescu, şi 
pentru tine este valabil acest lucru! 

Deci, eu mâine voi pleca şi sper că în ţară lucrurile se vor 
desfă-111.1 în cele mai bune condițiuni. 

Iov. Tudor Postelnicu: 

Tovarăşe secretar general, aşa cum am mai spus şi mai 
înainte, iii voi rămâne activist devotat partidului şi voi duce 
la îndeplinire „Micinile pe care mi le-aţi daT. Îmi pare foarte 
rău că v-am provocat ii C. Istă supărare. 


Reluăm cursul consemnărilor din stenograma originală, 
tflllru ultimele două pagini: 20-21. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

De acord? 

I'ufi tovarăşii sunt de acord. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Am dat, de altfel, indicaţia să se întrerupă orice activi ta 
Ic.1, turism. Nu trebuie să mai vină nici un turist din 
străinătate, peni i n”* toţi s-au transformat în agenţi de 
spionaj. De asemenea, săseânln rupă micul trafic de 
frontieră imediat. Am dat ordin la Ministc 11111 Ir Interne, 
dar trebuie chemaţi şi cei de la turism imediat, iar locui IU 
neocupate să fie date la cetăţeni români. 

Nici din ţările socialiste să nu mai vină, în afară de Coreea, 
It, China şi din Cuba. Pentru că toate țarile socialiste vecine 
nu |"r* zintă încredere. Cei din ţările socialiste vecine sunt 
trimişi ca agenj|i Intrerupem orice activitate de turism. 

La toate judeţele se va declara stare de alarmă. Unităţile 
milil.iM ale Ministerului de Interne, ale Securităţii sunt în 
stare de alai niA 

Să dăm la teleconferinţă indicaţia ca să se ia toate 
măsurile l.in de orice încercare, pentru că trebuie să 
apărăm independenţa pal i ici şi a socialismului împotriva 
oricăruia, indiferent cine este. 

Acestea sunt problemele care se pun acum. Am impresia , 
a nu s-au înţeles la Congres lucrurile care trebuie. 
Hotărârile nu au lu-i de paradă. Toţi trebuie să ştie că 
suntem în stare de război. Iul i f s-a întâmplat şi se întâmplă 
în Germania, Cehoslovacia şi Bul) '. 'i 1* acum, şi în trecut în 
Polonia şi Ungaria, sunt lucruri organiah lg Uniunea 
Sovietică, cu sprijinul american şi al Occidentulu 

Trebuie să fie foarte clar acest lucru, iar ceea ce s-a 
întâmpl.il IM ultimile trei ţări - R. D. Germană, 
Cehoslovacia, Bulgaria au 1... 1 lovituri de stat organizate şi 
cu sprijinul plevei societăţii. I'Ic, i t societăţii cu sprijin 


străin. În acest fel trebuie înţelese lucrurile se pot judeca 
altfel. 

Este clar, tovarăşi, sunteţi de acord? 

Toţi tovarăşii sunt de acord. 

Tov. Elena Ceauşescu: în felul acesta vom acţiona. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Voi aveţi altă părere? Niculescu, tu eşti de acord? 

Tov. Paul Niculescu: 

De acord, tovarăşe secretar general. 

| ANEXE 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Vreau să fie clar. Vom trece de această situaţie. Am avut şi 
situaţia lin 1968, dar acum este mai rău decât în 1968, 
pentru că se face ilwnagogie, se înşală poporul cu lozinci 
anticomuniste, pentru că se III măreşte de fapt lichidarea 
socialismului. Aceasta este realitatea. (Illil aşa să facem, 
dacă sunteţi de acord. 

Uiţi tovarăşii se angajează că aşa vor acţiona. 

lov. Nicolae Ceauşescu: 

Cu aceasta, ridicăm şedinţa. 

Precizări 

CPEx = Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central 
(CC) al mrtiăului Comunist Român (PCR) '. In şedinţa CPEx, 
Ceauşescu se exprimă deseori agramat. Pentru a III 1 iltera 
textul, în stenograma şedinţei am păstrat frazele în varianta 
lor fh! Nulă, cu dezacorduri, cacofonii şi alte „accidente” 
gramaticale. 

Stenograma teleconferinţei din 17 decembrie 1989, ora 
18.00 

Teleconferinţă a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CI. 
MI ŞESCU. Au participat membri şi membri supleanţi ai 
Comiteluim Politic Executiv, secretari ai CC al PCR. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: începem teleconferinţă, tovarăşi! 

Bună seara! Am convocat această teleconferinţă având în 
vedci unele evenimente foarte grave care s-au întâmplat în 
ziua de iei i fl de astăzi la Timişoara. Aparent, totul a pornit 


de la un pronevacuare a unui preot care a fost mutat de 
cultul respectiv şi nu să se evacueze, care, însă, anterior, a 
făcut declaraţii antiromniii ţii la Budapesta şi s-a aliat cu 
cercurile revizioniste ostile integiii un României. 

S-au făcut greşeli, pentru că normal problema trebuia 
rezolv n „ într-o oră-două, conform legilor ţării şi normelor 
care sunt în IM, ui lumea. Dar, în loc de aceasta, s-au dus 
discuţii inadmisibile şi, i Ui ocazia cu acest prilej să strângă 
elementele pe care le-a preg. Ilii timp. Acum reiese clar că 
acesta a fost un pretext, că a fost pivp, nu din timp de 
agenţii din străinătate şi de cercurile antisociali. N ţi din 
Est, şi din Vest. 

Repet cu toată seriozitatea: încă la Timişoara nu s-a pusoi 
d pentru că s-au făcut unele greşeli inadm isibile în 
aplicarea m; i. 11111 if stabilite. Şi primul lucru care a fost, 
a fost acela că unităţile mu fost destinate să aplice unele 
măsuri, de fapt au fost puse în imp 4 bilitate să acţioneze - 
au fost trimise dezarmate. 

La Timişoara sunt acum toţi comandanții. Am spus calall 
T., ferinţă să fie prezenţi şi marii comandanţi militari de 
acolo 

Am transmis cu câteva minute înainte tovarăşului Ion care 
a sosit acum cu alţi generali la Timişoara, ordinul: toate In 
nl 

ANEXE îiiiinesc imediat muniţie de război, de front şi 
somează pe oricine HI se supune. Se socoteşte stare de 
necesitate şi se aplică legea! 

În Timişoara a fost atacat şi sediul Comitetului Judeţean de 
"iii | id şi nu s-a reacţionat cum trebuie, s-a întors şi obrazul 
celălalt, prcă ar fi fost Isus Hristos! 

Începând de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, 
incluiv Miliția, trupele de Securitate, unităţile de grăniceri 
vor purta riament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie! 
Cu respectaşi regulamentelor şi normelor legale, de 
somaţie, conform legilor li ii. Oricine atacă un soldat, un 
ofiţer, trebuie să primească riposta! Liii ine intră într-un 


Consiliu Popular, sediu de partid, sparge geamurile la 
magazine - trebuie să primească riposta imediat! Nici un !! 
Ile justificare! Menţionez: umanismul nu înseamnă 
capitularea II faţa duşmanului! Umanismul înseamnă 
apărarea poporului, inteill. Iţii ţării şi socialismului. 

De asemenea, toate unităţile militare sunt în stare de 
alarmă şi „| în această situaţie şi armamente de luptă, de 
dotare de luptă, itnoamnă inclusiv muniţie! Nu pleacă 
nicăieri fără muniţie de luptă! Unităţile de motorizate toate 
merg cu armamentul din dotare uşor, It armamente uşoare 
din dotarea de luptă. 

R Se interzice orice acţiune! Oricine încearcă vreo 
manifestare, Pediat somat, arestat şi pe urmă stăm de vorbă 
să clarificăm, fără li iun fel de discuţie! 

Aceasta este prima problemă. Dacă s-a înţeles bine? Şi 
întreb întâi ' timişoara. Dacă sunt prezenţi, să-mi răspundă 
prim-secretarul Kc îndeplineşte şi calitatea de comandant al 
judeţului, şi tovarăşul îmi Coman, dacă sunt prezenţi ofiţerii 
acolo. 

I ov. Radu Bălan 

Să trăiţi, tovarăşe comandant suprem! Sunt aici cu 
tovarăBll Coman. S-au luat măsuri pentru executarea 
ordinului dat de lunineavoastră. 

Iov. Nicolae Ceauşescu: 

Am întrebat dacă ofiţerii sunt în sală?! 

Iov. lon Coman: 

Nu sunt în sală. Organizăm ce aţi spus dumneavoastră. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Am cerut să fie în sală! De ce nu sunt în sală? Vă rog 
transmilt u ordinul meu! Acţionaţi în calitatea pe care o 
aveţi în raport de MIH aţie, în calitatea de situaţie de luptă! 
Activitatea fiecăruia o judec.im ca atare şi într-o oră trebuie 
restabilită complet ordinea în Ti mişun Te rog, chemaţi-i şi 
daţi-le ordin, şi când sunt la voi mi-i daţi şi in” să vorbesc cu 
ei la telefon! S-a înţeles? 

Tov. lon Coman: 


Capătul la trei coloane intră în Timişoara. Am trimis să dit 
ii 4| în centrul oraşului. Am ordonat să se tragă foc! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Comandantul diviziei din Timişoara unde este? Comand, 
nilul diviziei?! 

Tov. lon Coman: 

Este la divizie, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

De ce la divizie? Ceilalţi generali din Bucureşti unde sunt? 
Inn', li ii să vină împreună cu voi, să fie la locul de comandă! 
Şi locu 1 de coi 11,ii,„ U este Comitetul Judeţean al 
Partidului! Acesta este punctul de coM. Liu U Generalii care 
au mers cu tine unde sunt? Generalii care au venii. lu 
Bucureşti - şeful Marelui Stat Major, ministrul adjunct şi 
ceilalţ i un, u sunt? 

Tov. lon Coman: 

Acum am mers cu ei şi merg să vadă cele trei coloane. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Te rog, acţionează în numele meu şi preiei comanda şi îmi 
t*,| ttezi din 15 în 15 minute cum se soluţionează 
problemele! Pe n I. Li chemi şi le dai ordin să execute! Toate 
unităţile să fie în centru -i „1 pună ordine! S-a înţeles? 

Tov. lon Coman: 

Am înţeles, tovarăşe Nicolae Ceauşescu! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Poftim! Nici acum nu au sosit unităţile, deşi mi s-a rapoiiiit, 
4 au sosit! 

| ANEXE 

Tov. Vasile Milea: 

1 Punctul de comandă a fost la comandantul diviziei. Au 
legătură prin radio cu tancurile. 

! Tov. Nicolae Ceauşescu: 

I Trebuie să fie strânse împreună. Dar nici unităţile n-au 
sosit. |. Tov. Vasile Milea: 

| Sunt la intrarea în oraş. Cei din Arad, Lugoj. Ceilalţi sunt 
în nifeş! 


: Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Dacă celelalte judeţe au înţeles măsurile care trebuie luate 
din Ilţest punct de vedere sau au ceva nelămuriri sau de 
întrebat ceva? L 'luj, s-a înţeles? 

Tov. Prim-secretar de la Cluj: 

| S-a înţeles, tovarăşe secretar general! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: laşiul, s-a înţeles? 

Tov. Prim-secretar de la Iaşi: 

I S-a înţeles! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Vă rog, imediat chemaţi toţi comandanții şi aplicaţi 
măsurile! Nu iiHlcptaţi de la Bucureşti alte dispoziţii! 
Acestea sunt dispoziţii care mut obligatorii pentru toată 
lumea! Oricine este, raportați! Imediat fie destituit cine nu 
acţionează în mod corespunzător! A doua problemă. 
Trebuie neapărat gărzile muncitoreşti să fie lunci pregătite, 
unităţile, să se discute şi să meargă, dacă se apepu.Ă la ele, 
cu armament de luptă, bine verificaţi! Să se discute hurte 
serios în toate unităţile, să se vadă în învăţământul superior 
necesitatea de a se arăta tineretului că este necesar să se 
adopte o Btiiţie fermă faţă de orice manifestări 
antisocialiste, care pun în ipricol integritatea şi 
independenţa României, cuceririle poporului. 1 fi aceasta 
este obligaţia tuturor cetăţenilor patriei, indiferent de 
%ligine sau că sunt sau nu sunt membri de partid. 

Desigur, în mod deosebit trebuie discutat cu membrii de 
partid, ni tineretul, dar cu toate organizaţiile. Toate 
organizaţiile trebuie iiinsiderate mobilizate. 

Pe primul plan trebuie să stea producţia, şi nici o încercare 
dc i dezorganiza producţia nu trebuie admisă, sau dea 
sabota activll. I tea de producţie - nici în industrie, nici în 
toate domeniile - i asigure buna aprovizionare cu tot ce 
este necesar, dar cu atitudini* fermă, dacă se găsesc 
elemente care încearcă să provoace dezoril im Că nu 
trebuie să credem că noi suntem ocoliţi şi nu există şi L. 1 
ti”i anumite elemente care s-au pus în serviciul diferitelor 


serviei i; | i.l ine, care acţionează pentru un dolar sau 
pentru o rublă împolin 1 propriului popor, împotriva 
independenţei ţării! 

Trebuie să demascăm fără cruţare şi să spunem clar că 
este nR. Sară o unitate şi o poziţie fermă împotriva oricăror 
încercări 1 a lovi în programul de dezvoltare, în cuceririle 
revoluţionau în integritatea şi independenţa ţării. 

Vă rog să se ia măsuri ferme, să se prelucreze foarte seriiv, 
în toate domeniile de activitate! 

Practic, întregul Comitet Judeţean de Partid, activul de 
pnliă trebuie considerat în stare de alarmă! Fără a neglija, 
repet, probii n, producţiei, a planului, dar atenţie la orice fel 
de manifestări! 

Nu trebuie să mai subliniez faptul că cercurile reacţionari 
1 I concentrează atenţia de a face totul pentru a submina 
social rinul în România, independenţa şi integritatea ţării. 
Au făcut, de.1111 şi declaraţii publice şi tot ceea ce se 
întâmplă în ţările sociali. N n ultimul timp este de fapt o 
acţiune de destabilizare, care are „In (scop distrugerea 
socialismului! Este o adevărată lovitură de 1 ii aşa-zis 
paşnică! Antisocialistă! Şi aşa trebuie privit ca atare! 

Dacă asupra acestor probleme este vreo neclaritate?! Nu 
1 stabilit să nu mai primim în perioada următoare turişti 
străini 1.4 nu mai aibă loc nici aşa-zisul mic trafic de 
frontieră. II suspend, im Vom reveni mai târziu. Acum nu 
avem timp de mic trafic de n tieră! Fiecare să se ocupe de 
problemele lor! 

Nu trebuie să admitem... Şi oricine - şi străinii, dar şi d în 
|, n 1 care sunt prinşi că desfăşoară activitate antisocialistă 
trebuie 1 fără cruţare, fără nici un fel de justificare! Şi 
trebuie să spunem pt |” rului clar, nu să umblăm cu 
subînţelesuri! 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Trebuie spus deschis! 

| ANEXE 


Tov. Nicolae Ceauşescu: | Aşa cum am spus în anul 1968, 
după intrarea în Cehoslovacia, Bum situaţia este şi mai 
gravă şi trebuie să spunem clar întregului popor, întregului 
partid şi să luăm toate măsurile pentru a putea lilupunde 
oricărei încercări de amestec străin în România şi a 
respinge amestecul în România, de destabilizare, de a abate 
poporul de pe calea dezvoltării socialiste! 

lată, tovarăşi, acesta este, pe scurt, obiectul acestei scurte 
teleconlrrinţe, dar care vreau să înţelegeţi că are loc într-o 
situaţie deosebită || I rebuie să luăm măsuri cu toată 
fermitatea! 

Dacă aveţi ceva de întrebat? Sau de spus? Este clar, 
tovarăşi? Vă jfig, atunci, aşezaţi-vă, chemaţi unităţile de 
Interne, Armata, Biroul judeţean, activul şi stabiliţi măsurile 
care se impun astăzi! Nu amâM. Îţi pentru mâine! Să 
organizaţi grupe de patrulare comune, formule din unităţile 
de Miliție, de Securitate şi Armată, cu organizaţii tir partid 
şi de UTC, cu grupele de Gărzi Patriotice, cu organizaţiile 
dr tineret, cu tineretul, cu activiştii de partid, bine verificaţi, 
cu piiiţie fermă, activă, instruiți bine! Şi aceasta nu pentru 
o zi! Aceasta (H'ntru perioada până când se va revoca acest 
ordin! Va rămâne în vigoare, practic, până după Anul Nou. 

La fel în întreprinderi, în comune, peste tot, asigurând 
desfăşu- (iirra normală a activităţii de producţie, realizarea 
în mai bune conill|iuni a planului, a tuturor măsurilor. Daţi o 
ripostă fermă tuturor i |i unilor provocatoare din partea 
oricui ar fi aceasta! 

Dacă aveţi ceva de întrebat, întrebaţi! Încă o dată întreb: 
aveţi ipva de spus? Nu?! Orice problemă se iveşte, imediat 
trebuie să Mportaţi. Nu amânaţi, iar dacă s-a ivit o 
problemă, să luaţi măsuri, diir de raportat - orice problemă, 
orice problemă se iveşte! 

Nimeni nu trebuie să acopere nimic! Absolut sub nici un 
(Un tiv! 

Vă mai întreb o dată, tovarăşi, dacă aveţi ceva de spus sau 
de întrebat ceva. Nu? Atunci, tovarăşi, cu aceasta am 


încheiat teleconli'iinţa şi vă rog treceţi imediat la măsuri 
ferme în sensul celor ce HIII spus. Spor la muncă! 

Stenograma teleconferinţei din 20 decembrie 1989, ora 
18.00 

Teleconferinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOI 11 
CEAUŞESCU. Au participat tovarăşii: Elena Ceauşescu, Con 
stantin Dăscălescu, Manea Mănescu, Gheorghe Rădulescu, 
hm Radu, Constantin Radu, Silviu Curticeanu, Vasile Milea, 
Viniit Bărbulescu. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: începem teleconferinţa. 

Bună seara, tovarăşi. Doresc, foarte pe scurt, să mă relei 
1„* nou la evenimentele care au fost la Timişoara şi care, de 
fapl, nu HM încetat. În seara aceasta, mă voi adresa, prin 
posturile de radm „1 televiziune, întregii naţiuni în legătură 
cu această problemă. 

Este necesar să se explice tuturor cetăţenilor, încă în 
această sr.ni că toate aceste incidente grave de la Timişoara 
au fost organi. Ilr fl dirijate de cercurile revanşarde, 
revizioniste, de serviciile de s| i HI 1| străine, cu scopul clar 
de a provoca dezordine, de a destabili. 1 MIH aţia din 
România, de a acţiona în direcţia lichidării indepenilin| i şi 
integrităţii teritoriale a României. 

De altfel, cercurile din Budapesta au şi făcut declaraţii în 
acc. L'i, privinţă. Este acum pe deplin clar că toate acestea 
au fost miiiu|i' pregătite şi au avut un scop bine stabilit. Aşa 
se şi explică.1 toate eforturile făcute de organele locale, de 
unităţile de ordinii fl de Armată de a linişti lucrurile, nu au 
dus la rezultate. Dimpoli n i aceste cercuri, aceste grupări 
organizate au intensificat ac|uunli lor antinaţionale. Aceasta 
a făcut necesar ca unităţile mili ta iv 1 l ordine să intervină 
pentru apărarea ordinii, a bunurilor or. R.nl” Timişoara, 
îndeplinindu-şi obligaţiile şi răspunderile prevănh li 
Constituţie şi legile ţării. 

| ANEXE 

| Trebuie să se atragă atenţia tuturor, nu numai 
comuniştilor, ilar tuturor oamenilor muncii că campania 


declanşată imediat de liferite cercuri, începând cu 
Budapesta, demonstrează cu putere - Inclusiv declaraţiile 
preşedintelui Statelor Unite ale Americii - acest lucru. 
Chiar preşedintele Statelor Unite ale Americii a declarat că 
a discutat de problemele României cu Gorbaciov, la Malta. 
Gorbaciov HU a zis nimic, ceea ce înseamnă că l-a aprobat. 
| Acum, după declanşarea atacurilor Statelor Unite 
împotriva Kiâpublicii Panama, reiese clar că şi evenimentele 
acestea, de la noi, 1, ii parte din planul mai general 
împotriva statelor care îşi apără Independenţa, integritatea 
şi suveranitatea şi nu doresc să capituleze în faţa dictatului 
cercurilor imperialiste reacționare, a celor care var să 
lichideze independenţa şi integritatea teritorială a statelor. 
I Toate acestea impun, tovarăşi, din partea tuturor 
cetăţenilor, a hituror oamenilor de bună-credinţă, o întărire 
a independenţei şi suveranităţii, un răspuns ferm tuturor 
acelora care, în slujba difeiilclor cercuri străine, acţionează 
împotriva intereselor poporului rumân. 

' Este necesar să facem totul ca însăşi oamenii muncii, toţi 
cetă- (enii din toate domeniile, să dea ei răspuns şi să 
acţioneze pentru a neutraliza orice acţiuni îndreptate 
împotriva dezvoltării socialiste, ţ Independenţei, a liniştii 
poporului nostru. 

Este necesar ca imediat, chiar înainte de a vorbi eu la 
radio şi televiziune, să discutaţi aceste probleme, să 
organizăm - după cuvântul meu la televiziune, chiar 
începând din această seară - şi mâine, în întreprinderi, 
adunări, unde să se adopte moţiuni de condamnare | 
„celora care s-au pus în slujba străinătăţii, a cercurilor 
străine, de fcâl rare a independenţei şi suveranităţii 
României. F In mod corespunzător trebuie să întărim 
măsurile de ordine în Bute domeniile de activitate. În toate 
unităţile să se organizeze, illn rândul oamenilor muncii, 
grupe speciale de apărare a ordinii, * întreprinderilor, a 
instituţiilor, pentru a nu fi necesar să se apeli'o la unităţile 


militare decât în condițiuni deosebite şi numai cu „probarea 
corespunzătoare. 

Desigur, acelaşi lucru trebuie discutat cu toţi, inclusiv în 
Armată, pentru că trebuie să înţeleagă bine că ea are astăzi 
marea răspundere, In laţa poporului, de a apăra şi respinge 
orice acţiuni care sunt împotriva independenţei, 
suveranităţii şi integrităţii teritoriali i liniştii, a construcţiei 
socialiste în ţara noastră. 

Cel mai bun răspuns trebuie să fie activitatea de realizare, 
în bune condițiuni, a planului în toate domeniile de 
activitate, tic, i demonstra că întregul popor este ferm 
hotărât, respingând om. Provocări ale cercurilor 
reacționare - care din păcate, mai găs sprijin în unele 
elemente trădătoare, huliganice, declasate - să n-i gurăm 
dezvoltarea patriei noastre pe calea socialismului, realiz. 1 
HM programelor adoptate de Congresul al XIV-lea al 
partidului. 

Iată, tovarăşi, ceea ce am vrut să spun în această scurtă 
teleo HI ferinţă. Dacă aveţi ceva de întrebat sau de spus, 
tovarăşi, vă rog spuneţi. Nu aveţi întrebări, nu aveţi vreo 
problemă deosebii, i le ridicat? 

Tov. lon Traian Ştefănescu (Dolj): 

Să trăiţi, tovarăşe secretar general, sunt primul-secretaril 
Comitetului Judeţean de Partid Dolj. Dacă ne-aţi putea 
spune C. Nn în jurul cărei ore veţi vorbi la posturile de 
radio şi televiziune, pen 1111 a putea organiza noi, în mod 
corespunzător, vizionarea. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Voi vorbi la deschiderea emisiunii de televiziune, la ora | 
9.011 

Tov. Elena Ceauşescu: 

Nu s-a înţeles acest lucru... 

Tov. lon Traian Ştefănescu: 

Am înţeles. Să trăiţi. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 


Mai sunt ceva întrebări? Dacă nu mai sunt, atunci vă rog 
să trei -|i la măsurile necesare şi spor la muncă! 

Stenografa a consemnat şi ce a mai zis Nicolae Ceauşescu 
către cei ilni jurul său, după încheierea teleconferinţei. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Noi va trebui să dăm la radio şi ceea ce a spus Bushcăa 
discul. N despre situaţia din România cu Mihail Gorbaciov, 
la Malta. Să D. Ui, aceasta după ce dăm ştirea în legătură 
cu intervenţia din RepuMit 

| ANEXE 

'. Inama. Reiese clar, chiar din declaraţia lui Bush, că a 
discutat despre situaţia din România, că trebuie să se ia 
unele măsuri împotriva României. Bush a declarat că a 
discutat cu Gorbaciov la Malta acest lucru, iar Gorbaciov a 
ascultat fără să dea nici un răspuns. De fapt, a Inst de 
acord. Gorbaciov a spus că nu a dat nici un răspuns. 

1 Stenograma iniţială a fost predată lui lamandi Gheorghe 
la data de V decembrie 1989, în două exemplare. 
Stenografiat şi transcris: lonescu Waria şi Stanciu Ileana. 
Stenograma a fost refăcută la 4 ianuarie 1990, la.ir” 20.50, 
la Ministerul Apărării Naţionale. 

Cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu la 'TVK din 20 
decembrie 1989, ora 19.00 

Declaraţia televizată a durat circa 10 minute, însă a fost o 
parte din mesajul pregătit pentru popor. Cuvântarea 
integrali) ti fost publicată în „Scânteia” de a doua zi. 

Dragi tovarăşi şi „pretini”, cetăţeni ai Republicii Socialiste 
România, Mă adresez, în această seară, întregului popor al 
patriei no. R lit socialiste, în legătură cu evenimentele grave 
care au avut Im în ultimele zile, la Timişoara. 

În zilele de 16 şi 17 decembrie, sub pretextul împiedicării, 
i|'li cării unei sentinţe judecătoreşti legale, câteva grupuri 
de elcmriiit huliganice au organizat o serie de manifestări şi 
incidente, trei.in 1 la atacarea unor instituţii de stat, 
distrugând şi jefuind o sei n.1 clădiri, de magazine, de 
clădiri publice, iar în ziua de 17 decenii şi-au intensificat 


activitatea împotriva instituţiilor de stat şi de PU tid, 
inclusiv a unor unităţi militare. 

Din desfăşurarea evenimentelor şi din declaraţiile unoi P 
Ticipanţi la aceste evenimente, aceste grupuri aveau scopul 
1. Provoca dezordine şi distrugerea instituţiilor şi bunurilor 
genenili ale oraşului şi de a da semnalul unor asemenea 
acţiuni şi ui iln centre. 

Populaţia din Timişoara cunoaşte şi a văzut toate aceste 
de. Im geri de tip fascist care au avut loc. Cu toate 
insistenţele depuse, i nn| de două zile, de organele politice, 
de partid, de consiliul popul. U i conducerile 
întreprinderilor şi de organele de ordine, aceste grupui au 
continuat şi şi-au intensificat activitatea de distrugere, de 
al. N.N. A instituţiilor, a magazinelor, inclusiv a unor unităţi 
militare în aceste împrejurări grave, în seara zilei de 17 
decembrie iun I atacate, unităţile militare au răspuns prin 
focuri de averlisim 

| ANEXE împotriva celor care au continuat să acţioneze 
împotriva unităţilor militare şi instituţiilor de stat şi politice. 

I Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroriste au 
continuat, conform Constituţiei şi în conformitate cu legile 
ţării, unităţile militare au fost obligate să se apere, să apere 
ordinea şi bunurile întregului oraş. De fapt, să apere 
ordinea în întreaga ţară. I' Organele de ordine şi 
procuratura au efectuat şi continuă să efecineze cercetările 
corespunzătoare pentru a stabili cauzele şi vinovaţii acestor 
acte cu caracter net fascist, provocator, de distrugere. 

Din datele de care se dispune până în prezent, se poate 
declara, III deplină certitudine, că aceste acţiuni cu 
caracter terorist au fost nrganizate şi declanşate în strânsă 
legătură cu cercuri reacționare, imperialiste, iredentiste, 
şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine. 

I Scopu 1 acestor acţiuni antinaţionale provocatoare a fost 
acela de a provoca dezordine în vederea destabilizării 
situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile 


dezmembrării teritoriale a României, disliugerii 
independenţei şi suveranităţii patriei noastre socialiste. 

Nu întâmplător, posturile de radio de la Budapesta şi din 
alte ţări nu declanşat, încă în cursul acestor acţiuni 
antinaţionale, teroriste, 

O campanie deşănţată, de ponegrire, de minciuni 
împotriva ţării noastre. 

1 Scopul - repet, după datele pe care le avem până acum 
şi din poziţia luată de cercurile revizioniste, revanşarde, de 
cercuri impenaliste din diferite ţări - este acela de a 
distruge independenţa, integritatea, de a opri cursul 
dezvoltării socialiste a României, de ii întoarce România 
înapoi sub dominație străină, de a lichida dezvoltarea 
socialistă a patriei noastre. 

În faţa acestei situaţii deosebit de grave, este necesar să 
acţionăm 

III deplină unitate, cu toate forţele, pentru apărarea 
independentei, integrităţii şi suveranităţii României, de a 
asigura dezvoltarea i instrucției socialiste în patria noastră. 
Mă adresez cetăţenilor din timişoara cu chemarea de a da 
dovadă de înaltă răspundere şi de ii face totul pentru 
liniştea şi ordinea oraşului lor, de a contribui la liniştea şi 
ordinea în întreaga ţară. 

Doresc să declar cu toată răspunderea că unităţile armatei 
noas- 11 c, care au misiunea apărării independenţei şi 
suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat 
dovadă de multă, foarte muli răbdare. 

Nu au răspuns, chiar atunci când soldaţii şi ofiţerii au fost 
loviţ ci numai atunci când situaţia a ajuns de aşa natură 
încât au lu atacați de bandele teroriste şi au fost puse în 
pericol instituţiil fundamentale, ordinea din judeţ. 

Armata şi-a îndeplinit pe deplin datoria faţă de patrie, faţa 
d popor şi faţă de cuceririle socialismului! Dacă armata şi 
unită ţi li d ordine nu şi-ar fi îndeplinit datoria şi 
răspunderea faţă de palm faţă de popor, ar fi însemnat să 
nu răspundă jurământului, să ia îndeplinească prevederile 


Constituţiei ţării de a acţiona cu ferii n I.I în apărarea 
cuceririlor socialiste, a cuceririlor întregului popm, 
independenţei, integrităţii şi a suveranităţii României. 

În acest fel, trebuie de altfel, să acţioneze orice cetăţean al 
pali li noastre în apărarea socialismului şi a independenţei 
ţării! 

Continuarea discursului, în „Scânteia” din 21 decembrie 
1989 

Vreau să declar deschis că nu aş răspunde încrederii 
acordau de popor dacă nu aş face totul pentru a apăra 
integritatea, indepni denţa, suveranitatea României, 
dreptul deplin al poporului no-im de a-şi hotări dezvoltarea 
în mod independent, fără nici un anir-1, din afară. 

Campania declanşată de diferite cercuri şi guverne 
împolin României demonstrează cu putere că aceste acţiuni 
au fost din 1 nu| şi bine pregătite. 

Se pune pe drept cuvânt întrebarea: de ce acele cercuri 
im prii i liste şi guverne, care fac tot felul de declaraţii 
împotriva RomanH nu au spus niciodată nimic în legătură 
cu evenimentele foarte ji din diferite ţări, din ultimul timp? 

Reiese cu toată claritatea că această campanie împotriva 
Roii i, face parte dintr-un plan mai general împotriva 
independenţi i a suveranităţii popoarelor - a acelor popoare 
care nu vor dom iN.1|u străină şi sunt gata să-şi apere cu 
orice preţ, inclusiv cu aim i mână, independenţa, dreptul la 
o viaţă liberă. 

| ANEXE j: Cu toţii ne reamintim de poziţia fermă a 
întregului nostru popor în 1968, împotriva invaziei 
Cehoslovaciei şi pentru apărarea independenţei României. 
Acum se poate afirma că este o situaţie asemănătoare, sau 
chiar mai gravă. De aceea, se impune să acţionăm cu 
întreaga răspundere pentru a respinge orice atacuri 
împotriva României, a construcţiei socialiste din patria 
noastră! 

Regretăm foarte mult că s-a ajuns la o asemenea situaţie, 
dar „ceasta nu se datorează organelor de ordine şi 


unităţilor militare, i are timp de două zile au dat dovadă de 
maximă răbdare şi îngăduinţă faţă de acţiunile elementelor 
teroriste, fasciste din Timişoara, ci (colora care s-au pus în 
slujba agenturilor străine şi care au acţionat în mod 
premeditat şi bine pregătit pentru declanşarea acestor 
grave Incidente de la Timişoara! 

Mă adresez tuturor organelor şi organizaţiilor de partid, 
comuniştilor, organizaţiilor U. 1. C., sindicatelor şi tuturor 
sindicaliştilor, I irganizaţiei Democraţiei şi Unităţii 
Socialiste, tuturor organelor şi organizaţiilor obşteşti 
pentru a acţiona, în deplină unitate, în aceste împrejurări 
grele, pentru a asigura respingerea oricăror acţiuni 
împotriva patriei noastre socialiste, pentru a asigura 
dezvoltarea muncii paşnice, de realizare a hotărârilor 
Congresului al XIV-lea iil partidului! 

Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre, fără 
deosebire de naţionalitate, cu chemarea de a da dovadă de 
o înţelegere deplină a situaţiei grave care s-a creat prin 
acţiunile teroriste de la Timişoara fi de a acţiona, în deplină 
unitate şi solidaritate, pentru apărarea (Hicialismului, de a 
face totul pentru a nu se mai permite să se repete 
(Hemenea stări de lucruri! 

Societatea noastră asigură condiţii de participare deplină 
a luluror cetăţenilor ţării, a tuturor categoriilor sociale la 
întreaga viaţă politică, la conducerea întregii societăţi. Sunt 
create cele mai largi posibilităţi ca, în cadrul democraţiei 
noastre muncitoreşti-revoluţionare, să dezbatem şi să 
soluţionăm, în deplină unitate, toate problemele privind 
viaţa, munca, bunăstarea întregii naţiuni, dar fi 
independenţa, suveranitatea şi integritatea patriei. 

Este necesar să respingem cu hotărâre orice acţiuni 
îndreptate împotriva patriei, a poporului nostru, 
constructor paşnic al socia lismului, a independenţei, a 
construcţiei noii orânduiri sociale.ir în România! 

Să acţionăm cu întreaga răspundere faţă de prezentul şi vi 
i lom 1 socialist al patriei noastre, pentru a asigura munca şi 


liniştea Î111111 gului nostru popor! 

Este de datoria tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste 
Rom, il11.1 să acţioneze cu toate forţele împotriva tuturor 
celor care, în slii|i diferitelor interese străine, a serviciilor 
de spionaj, a cercu ritul imperialiste reacționare, îşi vând 
ţara pentru un pumn de doimi sau alte valute. 

Trebuie să dăm o ripostă hotărâtă împotriva celor care voi 
i dezmembreze România, să lichideze integritatea şi 
independent i patriei noastre! 

Este necesar să sprijinim-în ori ce împrejurări - armata no, 
e.li i apărătoare de nădejde a independenţei, suveranităţii şi 
integi Il ţii ţării, a construcţiei socialiste, a vieţii paşnice a 
întregii no. E.in naţiuni! 

Să acţionăm în aşa fel pentru a nu fi necesară intervenţia 
arm. Ilel Dar, în acelaşi timp, să nu se admită, în nici o 
împrejurare, ca arm. [i t să fie atacată, să nu admitem ca ea 
să fie oprită să acţionezeâmpol i n i celor care creează 
dezordine, a celor care împiedică activitatea i munca 
paşnică a poporului! 

Adevărata libertate, adevăratul umanism înseamnă a 
asip.in dezvoltarea socialistă a patriei, bunăstarea întregii 
naţiuni, a.1 -i gura independenţa, integritatea ţării şi a-i 
demasca pe toţi acei. I ian acţionează - indiferent sub ce 
forme - împotriva intereselor pali n a independenţei, a 
socialismului în România. 


Înţelegând bine gravitatea evenimentelor petrecute la Tim 
i şi u 11 aceste acţiuni dirijate şi organizate împotriva 
patriei noastre, doi e* să asigur întregul nostru popor, 
întreaga noastră naţiune, ca ai. Ii organele de stat, cât şi 
organele de partid vor face totul şi vor ai cu întreaga 
răspundere pentru a soluţiona problemele în deplini 
colaborare cu toţi oamenii muncii, cu toţi cetăţenii patriei 
tre, pentru a face totul ca programele măreţe de făurire a 
sociei. M” socialiste multilateral dezvoltate să fie realizate 
în cele mai lun. Condiţii. 

| ANEXE 

I Doresc să declar, în această seară, în faţa întregii noastre 
naţiuni că, în ce mă priveşte, ca fiu devotat al poporului, în 
munca şi răspunderile încredințate de partid şi popor, voi 
acţiona în orice împrejurări în interesul poporulu i, pentru 
bunăstarea şi fericirea sa, In interesul construcţiei 
socialiste, al independenţei şi suveranităţii |ili'ii! Nu am şi 
nu voi avea niciodată nimic mai presus decât poporul, 
patria, integritatea României şi socialismul! 

I Cel mai bun răspuns pe care îl putem da cercurilor 
reacționare, | Icelora care doresc să distrugă independenţa 
şi să oprească conl rucţia socialistă în România este 
unitatea noastră, a tuturor, a întregii naţiuni, îndeplinirea în 
cele mai bune condiţii a programelor de dezvoltare social- 
economică, de înaintare fermă a patriei noastre, lllieră şi 
independentă, pe calea socialismului, acţionând cu toată 
hotărârea pentru pace şi colaborare, pe principiile deplinei 
egalităţi ui drepturi cu toate naţiunile lumii! 

I Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre cu 
chemarea de a L. I dovadă de înalt spirit patriotic şi 
revoluţionar, de a înţelege că rle întâmplate la Timişoara 
constituie acţiuni organizate din timp! Cercurile 
reacționare, de agenturile de spionaj străine, care au Iniţiat 
toate acestea împotriva patriei noastre. I Să acţionăm cu 
toată răspunderea în aşa fel ca nicăieri în ţara flnastră să 


nu se mai poată organiza şi să nu se mai producă asemenea 
situaţii. 

| Este necesar, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai 
Republicii Hncialiste România, să dăm dovadă de marea 
răspundere şi înţelepciune a poporului nostru, care în cele 
mai grele timpuri a dat mari (rrtfe. Mulţi dintre cei mai 
înaintați fii ai naţiunii noastre şi-au dat viaţa pentru 
independenţa, pentru bunăstarea, pentru integritatea prii 
şi construcţia socialismului în România. Nu trebuie să existe 
nimic care să împiedice acţiunea noastră hotărâtă pentru a 
servi |M „porul, socialismul, viitorul luminos al patriei 
noastre, al naţiunii Boostre! 

"Vă adresez, dragi tovarăşi şi prieteni, dragi compatrioți, 
chemafrn de a întări colaborarea şi unitatea, de a face totul 
pentru libertatea, pentru construcţia socialismului, pentru 
bunăstarea poporului, entru integritatea şi independenţa 
României! 

Discursul lui Ceauşescu la mitingul din 21 decembrie 
1989, ora 12.30 

Barbu Petrescu, primarul Capitalei: 

Stimaţi Iovarăşi! 

Vă rog să-mi îngăduiţi să adresez, din inimă, rugămintea 
di-1 lei cuvântul la această mare adunare populară a 
oamenilor murii 11 dm Capitală, a mult iubitului şi 
stimatului conducător de partid 1,1” ţară, a eminentului 
revoluţionar patriot, care de peste şase doi onn şi-a dăruit 
întreaga activitate binelui, prosperității patriei, libe 
11.1111 independenţei depline a României Socialiste, 
secretarul genei al i partidului, preşedintele Republicii, 
tovarăşul Nicolae Ceauşi 11 

Nicolae Ceauşescu: 

Dragi tovarăşi şi „pretini”, cetăţeni ai capitalei Rom.ml,' 
socialiste, Doresc în primul rând să vă adresez 
dumneavoastră, particip”. 

Ţilor la această mare adunare naţională, tuturor 
locuitorilor m 1 piului Bucureşti, un salut călduros, 


revoluţionar, împreună eu. Mai bune urări de succes în 
toate domeniile de activitate. 

Se scandează: „Uraaaaa! Uraaaaa! Ceauşescu şi poporul!” 

Nicolae Ceauşescu: 

Doresc, de asemenea, să adresez mulţumiri iniţiatorilor şi 
1 n nizatorilor acestei mari manifestări (încep urletele din 
Piaţă) popul din Bucureşti, considerând aceasta ca o... 

Se sparge mitingul şi Ceauşescu dă din mână debusolat. În 
sputeh Im pe balcon, apropiații intră în sediu. 

În ziarul „Scânteia” din 22 decembrie 1989, la cuvântarea 
lui 1., şescu apare - în locul îndemnurilor la linişte - un text 
care nu u!',„l rostit niciodată de „Nea Nicu”. Este un text 
de umplutură, astfel In, ti 

| ANEXE ai ziar totul să arate normal. Fără huiduieli şi fără 
gesturi disperate ale (uplului dictatorial. 

Nicolae Ceauşescu: 

[... Expresie a hotărârii întregului nostru popor, de a 
acţiona cu luată puterea, în strânsă unitate, în jurul 
partidului, pentru apărarea independenţei, integrităţii şi 
suveranităţii României. Aceasta II instituie una din 
problemele fundamentale ale întregii noastre naţiuni. 

I în realitate, a fost un dialog haotic, din balcon către... 
Nimeni. 

O voce şi Elena Ceauşescu: 

Hai în sediu! 

Nicolae Ceauşescu: i Ce e? Nu, mă. Ho! Alo! Alo! Alo! 

Elena Ceauşescu: ' Linişte! Linişte! 

Nicolae Ceauşescu: 

A-lo! A-looo! 

Elena Ceauşescu: 

Linişte! Linişte! 

Nicolae Ceauşescu: [Stai puţin. Alo! 

Elena Ceauşescu: Alo! 

Nicolae Ceauşescu: 

Alo! Tovarăşi! Alo! Aşezaţi-vă liniştiţi. lovarăşi! 

Elena Ceauşescu: 


Staţi liniştiţi! 

Nicolae Ceauşescu: i Iovarăşi! 

Elena Ceauşescu: 

Alo! 

Nicolae Ceauşescu: 

Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi! Alo! 

Elena Ceauşescu: 

Staţi liniştiţi, oameni buni! 

Nicolae Ceauşescu: 

Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi! 

Elena Ceauşescu: 

Alo! (Bate în microfon.) 

O voce de la tribună: 

Staţi pe loc, tovarăşi! Staţi pe loc! 

Elena Ceauşescu: 

Alo, linişte! 'Tovarăşi, ce e cu voi? Staţi liniştiţi! (Se aud 
huidiili li din Piaţa.) Linişte! Nu auziţi? 

Nicolae Ceauşescu: 

Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre! (Apoi le 
şdplebeelor de lângă el: „Asta e o provocare”.) Alo! 

Elena Ceauşescu: 

Aşezaţi-vă liniştiţi! Staţi liniştiţi! 

Nicolae Ceauşescu: 

Cetăţeni ai Capitalei... 

O voce de la tribună: 

Veniţi înapoi, tovarăşi! 

Nicolae Ceauşescu face semn, exasperat, să nu se mai 
bage ninwdintre cei aflaţi la balcon. 

Elena Ceauşescu: 

Staţi liniştiţi! Staţi liniştiţi! (Către Nicolae Ceauşescu: 
„Vorbe-l. Vorbeşte-lel”) Alo! 

Din acest punct, discursul este publicat şi în „Scânteia” de 
a doini 

| ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: încă o dată, doresc să subliniez că 
trebuie să demonstrăm cu toată puterea, forţa şi unitatea, 


în apărarea independenţei, integrită- |ii şi suveranităţii 
României. Aceasta constituie una din problemele 
fundamentale... 

În primele rânduri din piaţă: „ Uraaa!” în rest, huiduieli. 

Nicolae Ceauşescu: 

Doresc să vă informez pe dumneavoastră de o importantă 
hotărâre adoptată, în această zi, de Comitetul Politic 
Executiv, privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am 
hotărât în această dimineaţă Ca începând de la 1 ianuarie 
să majorăm, în cursul anului viitor, retribuţia minimă de la 
2.000 de lei la 2.200 de lei. 

| „Uraaaaa! Ceauşescu şi poporul 

Nicolae Ceauşescu: 

De această majorare importantă vor beneficia peste 
1.500.000 de oameni ai muncii. lot de la 1 ianuarie, vom 
majora alocaţiile pentru copii, între 30 şi 50 de lei, în 
funcţie de numărul de copii şi retribuţia oamenilor muncii, 
ceea ce constituie un ajutor puternic pentru circa 
4.400.000 de copii ai patriei noastre. 

[„Ceauşescu, PCR!” 

Nicolae Ceauşescu: 

De asemenea... (se aud zbierete)... Se vor introduce 
indemnizaţii de naştere, de 1.000 de lei, pentru toate 
femeile, cu începere de la primul Copil, iar în continuare, 
pentru femeile care nasc doi sau mai mulţi t opii, va fi de 
2.000 de lei pentru fiecare copil, ceea ce constituie, de 
ttsemenea, un puternic stimulent, un ajutor pentru mamele, 
pentru lemeile patriei noastre. 

Aplauze. „Uraaa! Uraaaaa!” 

Nicolae Ceauşescu: 

Am hotărât să majorăm pensiile minime de la 800 la 900 
de lei. Am hotărât, totodată, ca pensia de urmaş să fie 
majorată cu 100 de lei. Vom creşte, de asemenea, ajutorul 
social de la circa 500 la K1l)() de lei, ceea ce vom asigura în 
acest fel condițiuni bune, corespunzătoare, de muncă şi 
viaţă pentru toţi cetăţenii patriei noastre. 


LLA 


Aceste măsuri demonstrează cu putere că, pe măsura 
dezvoll. Nil economiei, facem totul pentru a asigura 
ridicarea continuă a ni vel n lui de trai, material şi spiritual, 
al poporului, în spiritul hotărâi ilm Congresului Partidului. 

„Uraaa! Uraaaaa!” 

Nicolae Ceauşescu: 

În ceea ce priveşte evenimentele de la Timişoara... Am 
voil'il despre ele aseară. Apare tot mai clar că este o acţiune 
conjuga tă a ce i curilor care vor să distrugă integritatea şi 
suveranitatea României să oprească construirea 
socialismului, să pună din nou sub slăp. 1 nire străină 
poporul nostru. De aceea, trebuie să apărăm, cu lo. Lii 
forţele, integritatea şi independenţa României. 

„Uraaa! Uraaaaa! Ceauşescu, pace!” 

Nicolae Ceauşescu: 

Cred că sunt, printre dumneavoastră, mulţi care îşi 
reaminlc de marea manifestare din 1968, pentru apărarea 
independent i României. Fermitatea, unitatea poporului 
nostru au asigurai unic pendenţa şi construcţia mai departe 
a socialismului în Români. I | acum trebuie să acţionăm, în 
deplină unitate, cu fermitateârnpoh C. Tuturor celor care 
acţionează în slujba diferitelor servicii de spion if şi cercuri 
imperialiste pentru a împărţi din nou România, peniiu i 
înrobi poporul nostru! Cunoaşteţi ce au făcut şi spuneau îna 
in 1.1 noştri: „Murim mai bine-n luptă, cu gloria deplină, 
decât să Ilm sclavi iarăşi pe vechiu' nost' pământ!” Şi 
trebuie să luptăm, să 11.11 m liberi şi independenţi! 

„Ceauşescu, România, stima noastră şi mândria! Ovin... 
România...” 

Nicolae Ceauşescu: 

Este necesar, mai mult decât oricând, să acţionăm în 
spinlul democraţiei noastre muncitoreşti, să dezbatem cu 
deplină r.v. | dere toate problemele privind dezvoltarea 
societăţii noastre,.... N. 1 permanent în vedere că tot ceea 
ce realizăm în România Inimii să asigure bunăstarea 
poporului, că socialismul îl construim 11 


ANEXE poporul şi pentru popor, că trebuie, în orice 
împrejurări, să asiguram integritatea şi independenţa 
României! 

K „Uraaa! Uraaaaa! Vom munci şi vom lupta, ţara o vom 
apăra!” 

Nicolae Ceauşescu: fi Unii ar dori din nou să se 
reintroducă şomajul, să se reducă nivelul de trai al 
poporului şi, cu scopul deschis formulat, să dezmembreze 
România, să pună în pericol însuşi viitorul poporului şi 
noţiunii noastre independente. 

K „Ceauşescu, PCR! Uraaaaa!” Nicolae Ceauşescu: 

Dragi tovarăşi, cel mai bun răspuns pe care trebuie să-l 
dăm te unitatea tuturor oamenilor muncii, a întregii naţiuni, 
acţiunea ler mă de a realiza programele de dezvoltare 
socială a patriei şi tli| ridicarea continuă a nivelului de trai, 
material şi spiritual, al poporului. De noi depinde ca 
România să rămână încontinuu o ţară liberă, independentă, 
constructoare a socialismului. Şi doresc să Inelar şi aici că 
vom face totul pentru a apăra integritatea şi suvei.ini tatea 
României, libertatea şi viaţa poporului nostru, bunăstarea 
întregii naţiuni! 

„Vom munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!” 

Nicolae Ceauşescu: f Să acţionăm cu întreaga răspundere 
şi să demonstrăm forţa şi ipacitatea oamenilor muncii din 
Capitală, a întregii naţiuni, penii ti dezvoltarea patriei 
noastre, pentru bunăstarea şi independenţa naţiunii! Vă 
doresc succese în întreaga activitate! Unitate şi acţiune 
(l'rmă împotriva tuturor acelora care vor să distrugă 
independenţa şi mcialismul în România! Aceasta este 
obligaţia noastră, a tuturor! 

I „Vom munci şi vom lupta, ţara o vom apăra!” 

Nicolae Ceauşescu: f Organizaţi în toate întreprinderile, 
peste tot, grupe de ordine, H.ifupe de apărare a 
socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independenţei 
ţării. Cu toţii să acţionăm în slujba poporului, a 
independenţei, a socialismului! 


LIA 


Q „Ceauşescu şi poporul! Ceauşescu, RSR 
prelungite. 

Stenograma teleconferinţei din 21 decembrie 1989, ora 
18.00 

Participanți: Nicolae Ceauşescu, Elena Ceauşescu, Mmi n 
Mănescu, Emil Bobu, Silviu Curticeanu, Vasile Bărbulescu, 
hm Radu, Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Iulian Vlad şi prim- 
secrclm n PCR din toate cele 40 de judeţe. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: începem teleconferinţă. Bună 
seara, tovarăşi! 

Vreau să mă refer la câteva probleme care au intervenit 
piei acum şi care demonstrează că avem de-a face cu o 
acţiune organiiil 1 şi dirijată, cu orientare precisă de 
destabilizare şi îndreptată împol 11 * i integrităţii şi 
independenţei României. Nu mai există nici cO. I mu mică 
rezervă în privinţa aceasta. Scopul este că, folosind agenţi 
IM, 1. Care dispun şi tot felul de cercuri reacționare, ei se 
îndreaptă în primul rând spre tineret, spre a-l influenţa şi 
a-l atrage în diferite ae|inin pentru a-şi putea realiza 
obiecti vele. 

În această situaţie, este necesar să decretăm o mobilizare 
geN. Rală, a întregului activ de partid şi de stat şi a tuturor 
forţelor no. R.lu de Interne - Miliție, Securitate inclusiv a 
unităţilor militare 

Trebuie să demascăm şi să respingem cu hotărâre aceasl. 
I i une şi să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema 
lichid, ti 11... Cel mai scurt timp a acestor acţiuni conjugate 
împotriva integni 1111 independenţei, a construcţiei 
socialiste, a bunăstării poporului 

Trebuie discutat deschis cu toţi membrii partidului, cu toţi 
niiin citorii despre această acţiune, care va împinge ţara 
noastră înapoi I. „ şi-ar atinge obiectivele - şi ar lichida 
integritatea teritorială, nivelul trai, perspectivele dezvoltării 
socialiste a ţării. De aici, necesit. Ui t ca întregul partid, toţi 
oamenii muncii să acţioneze cu deplin. | i, i pundere pentru 


Aplauze 


apărarea avuţiei naţionale, a fiecărei întreprinde) i a 
fiecărei instituţii, a bunurilor întregului popor, pentru apăi. 
| ANEXE 

Integrităţii ţării. Să se constituie grupe de apărare a 
bunurilor întregului popor, a oraşelor, a socialismului, a 
independenţei şi suveranităţii ţării, bazate pe grupele 
patriotice, dar cuprinzând pe cei mai buni activişti de 
partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate 
ilomeniile. Nu trebuie să existe secţie sau întreprindere în 
care să nu MC fi constituit aceste grupe. 

| Oricine ridică probleme, le poate discuta în 
întreprindere, la condiliul de conducere, poate primi 
răspuns, dar orice încercare de a Organiza acţiuni 
împotriva intereselor poporului trebuie lichidată în 
întreprindere. Oricine acţionează, acolo trebuie să-şi 
rezolve problemele. Nimeni nu trebuie să mai iasă din 
întreprindere în scopul Activităţilor duşmănoase, 
antisocialiste, în slujba cercurilor reacționare de orice fel! 
Aceasta este problema numărul unu. 

Nu am acţionat şi realitatea demonstrează că nu am pus în 
mod corespunzător ordine în această privinţă, că nu este 
bine înţeleasă „ceastă problemă. Imediat trebuie mers în 
întreprinderi şi discutat acolo, chiar şi în întreprinderile în 
care sunt probleme. Trebuie să realizăm în întreprinderi 
aceste detaşamente de apărare sau grupe le apărare. 

Cu întregul partid trebuie discutat clar. Acum se verifică 
calitatea ill membru de partid. Cei care nu vor acţiona în 
apărarea socialismului, a independenţei şi suveranităţii, nu 
pot să mai rămână membri ai partidului. Trebuie să 
discutăm cu toată hotărârea problema aceasta. Partidul 
este un partid de luptă, revoluţionar, şi acum toţi trebuie să 
ne apărăm ţara, să apărăm socialismul. Aceasta este 
chemarea pentru toţi comuniştii, pentru toţi oamenii 
muncii, acesta este astăzi interesul miprem. Trebuie spus 
deschis oamenilor acest lucru. 


În acelaşi spirit, trebuie să se treacă imediat la o discuţie 
clară cu „fganizaţia tineretului comunist. Nu poate fi 
membru al tineretului i omunist acela care nu se încadrează 
în grupele de apărare sau în ilitaşamentele de apărare şi 
care nu acţionează cu toate forţele pentru A şi îndeplini 
răspunderile pe care le are. 

Trebuie să se treacă cu hotărâre la lichidarea oricăror 
manifestări din rândul tineretului! Trebuie discutat foarte 
serios, de asemenea, u organizaţiile de femei, cu toţi 
cetăţenii. Aceasta este problema Mntrală. 

Repet încă o dată: nu există decât o singură cale -lupta. 
Trebu să lămurim oamenii, care au fost înşelaţi şi sunt 
înşelaţi de gru| rile şi agenturile străine, dar să vorbim 
deschis şi să izolăm act-j grupări, care trebuie să fie 
demascate cu toate forţele. Acţionaţi, dn în comun. Baza 
trebuie să fie grupele sau detaşamentele de apăi. U a 
proprietăţii şi avuţiei întregului popor, a socialismului şi imli 
pendenţei, a suveranităţii ţării. Aceste măsuri trebuie să se 
înde| 1 nească începând din această seară, când trebuie să 
fie create lo.il aceste grupe. 

Pe toate liniile, în presă, chiar de mâine trebuie să apară I” 
constituirea acestor grupe şi chemarea la ordine, la 
asigurarea dil şurării normale a întregii activităţi. 

Conlucraţi strâns cu organele Ministerului de Interne, cu 
unil.' ţile militare - acolo unde există acestea - dar, repet, 
trebuie să pu ne i accentul ferm şi hotărât pe organizarea 
grupelor sau detaşamen Ir I de apărare. Sau, mai precis, a 
detaşamentelor de luptă şi de apărau avuţiei întregului 
popor, a ordinei şi liniştii în oraşe, a indepen c 11 111 şi 
suveranităţii ţării, care este obligaţia supremă a fiecărui ccl. 
I|r. N al Repu blicii Socialiste România! 

Trebuie să luăm măsuri ferme şi bine pregătite. Acestea. 
Un detaşamente de luptă şi acţiune. Ele, cu forţe proprii, 
trebu nasigure ordinea în întreprinderi şi în oraşe şi să fie 
doar sprijinii, acolo unde este necesar, de unităţile 
Ministerului de Interne i.li unităţile militare. 


Să se folosească toate mijloacele şi, dacă cineva este lovit, 
I n IHII să răspundă cu două lovituri, nu trebuie să întoarcă 
şi celăla 11 oh. Cine îndrăzneşte să lovească, trebuie să fie 
lovit şi trântit la pă 1liai a inclusiv în întreprinderi trebuie 
să se facă acest lucru. Nu trebuii' se ajungă la folosirea 
armelor, dar trebuie folosite toate mijlo. N i. Detaşamentele 
de luptă trebuie să fie detaşamente dotate cu Iul este 
necesar pentru a impune ordinea şi disciplina. 

Să discutăm foarte larg şi deschis cu oamenii muncii, să 
aiţii uifln pentru a-i desprinde de influenţa acestor 
elemente reacţionau agenţi ai ţărilor străine, de aceia care, 
pentru un pumn de „t.|. 

— Sau altă valută, pentru promisiuni şi câteodată pentru o 
ţin. A trădează ţara, îşi trădează familia, îşi trădează 
poporul. 

| ANEXE 

lată, tovarăşi, cum se pune problema şi cum trebuie să 
acţionăm încă din această seară. Vreau să atrag foarte 
serios atenţia: trebuie 

O asigurăm ordinea, trebuie să nimicim această 
conspirație, să asigurăm liniştea şi ordinea, dezvoltarea 
socialismului, independenţa şi integritatea României. Nu 
avem dreptul să facem nimic rare ar putea să pună în 
pericol integritatea şi construcţia socialistă t ţării noastre. 
Trebuie să spunem clar şi să chemăm întregul popor Li 
această luptă. 

Au fost bine înţelese problemele, tovarăşi? Aveţi de pus 
vreo întrebare? Vă rog să spuneţi. Nu aveţi nici o 
întrebare? Nu aveţi nici o problemă de ridicat? 

1 'Tov. loachim Moga (Cluj): 

Aş dori să ridic - şi să vă rog - următoarea problemă: dacă 
consideraţi că este necesar, noi vă rugăm să instituiţi, 
pentru câteva zile măcar, starea de necesitate şi în oraşul 
Cluj. 

Tov. Silviu Curticeanu: 

Nu este cazul. Să ia măsurile stabilite. 


Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Vom analiza această problemă. Măsurile pe care le-am 
spus să le luaţi reprezintă mai mult decât starea de 
necesitate. Aceasta nu fezolvă problema. Problema este 
legată de a trece la mobilizarea partidului, la crearea 
detaşamentelor de luptă, la mobilizarea tineretului, a 
femeilor, a poporului! Aceasta este starea de necesitate, 
Ceasta trebuie să fie starea de necesitate! 

Să facem astfel încât nimeni să nu poată să desfăşoare 
vreo (elivitate împotriva intereselor poporului, care 
înseamnă şi nivel di viaţă, care înseamnă şi libertate şi tot 
ceea ce am realizat, care înseamnă integritatea ţării. Mai 
presus de toate trebuie să se acţioneze pentru integritatea 
ţării, şi aceasta este mai mult decât starea dt necesitate. 

Alte probleme? 

V-am vorbit de tineret. Am chemat la mine conducerea 
organizaţiei de tineret, le-am dat în seara aceasta indicaţii 
în acelaşi |pi rit-să organizăm şi să facem ca detaşamentele 
revoluţionare tle luptă ale tineretului să intre în acţiune. 

Reamintesc numai că în Bucureşti funcționau înainte 
asemeni grupe şi nu îndrăznea nimeni, nici un huligan nu 
îndrăznea să ridi,. Capul pe bulevardele Capitalei. Este 
adevărat, am fost atunci critii a|l că sunt prea aspre, este 
demult, dar le-am spus că trebuie să fie şi m.it aspre cu cei 
care încalcă legile. Umanism înseamnă de a apăra inteiv... Li 
poporului, ale întregii naţiuni, integritatea ţării. Acesta este 
umani” mul, nu de a lăsa la voia întâmplării activitatea 
tuturor elemente li n declasate, înapoiate. 

Şi, desigur, intensificarea activităţii de educaţie. Dar acum 
trebui, să le explicăm şi educaţia, trebuie să înţeleagă că 
trebuie să resp i disciplina şi ordinea. Mai târziu vom 
discuta şi despre probleim li educaţiei. Acum trebuie să 
înţeleagă un singur lucru: că orii im încalcă ordinea, 
liniştea, trebuie să primească răspuns ferm, cănillnii 
nu poate acţiona pentru a pune în primejdie integritatea 
țarii, lim tea poporului, bunăstarea poporului. 


Dacă aveţi alte întrebări? 

Tov. Anton Lungu (Brăila): 

Tovarăşe secretar general, vă raportez că în adunările 
ţintii” la noi, comuniştii, oamenii muncii şi-au exprimat 
totala indignau şi au condamnat hotărât manifestările 
elementelor reacţionau Activitatea la noi se desfăşoară 
normal şi hotărât pentru îndeplini rea sarcinilor de plan. Vă 
asigurăm că vom face totul pentru uub plinirea indicaţiilor 
ce ni le-aţi dat. Am terminat, să trăiţi! 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Vă rog să treceţi la organizarea şi în Brăila, şi peste tot, a 
aci ivit ţii, aşa cum am discutat. Desigur, trebuie să 
asigurăm desfăşurare, im i mală a producţiei şi realizarea 
planului. Trebuie să se creeze an n grupe de acţiune şi în 
comune, în toate unităţile şi localităţile 

Mai sunt alte întrebări sau probleme de ridicat? 

Eu vă rog, tovarăşi, treceţi imediat, cu toate forţele, la 
activitate in. Î din această seară. Cu aceasta, dacă nu mai 
aveţi nimic de ridn, a încheiem teleconferinţă şi vă urez 
succes în întreaga activitate 

| ANEXE 

Discuţia de după teleconferinţă 

După teleconferinţa cu prim-secretarii de judeţe, a urmat 
o discuţie în prezenţa tovarăşilor de la Bucureşti, într-un 
cadru închis. Ne fiind invitat să părăsească sala, stenograful 
Aurelian Dărnu a consemnat dialogul. Stenograma iniţială a 
fost predată la data de 21 decembrie 1989 lui Silviu 
Curticeanu. Caietul a rămas însă în biroul stenografului, 
servind la reconstituirea stenogramei de faţă. Aceasta a fost 
refăcută la 4 ianuarie 1990, ora 20.50, la Ministerul 
Apărării Naţionale. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

S-a ridicat problema că activitatea la centru se desfăşoară 
necoordonat - mă refer şi la relaţiile dintre Armată, 
unităţile Ministerului de Interne, Securitate, inclusiv la ce 
mi s-a spus cu puţin înainte, că unităţile de pompieri au 


refuzat să acţioneze spunând că au comanda lor. De fapt, 
aceasta face ca lucrurile să tărăgăneze, să nu fie 
soluționate la timp. Este, în fond, inadmisibil ca de 4 sau 5 
ore să nu fi fost lichidat grupul acesta de aici, de la 
Universitate, care trebuia de mult lichidat. Sunt tot felul de 
discuţii. Pornind de la aceasta, tovarăşi, se instituie 
comanda unică asupra întregii activităţi. Armata, trupele de 
Securitate, toate celelalte unităţi subordonate, inclusiv 
gărzile sau detaşamentele de luptă şi apărare sunt 
subordonate comenzii unice. Această comandă unică este 
asigurată de ministrul Apărării, ministrul de Interne, 
ministrul secretar de stat la Interne ţii şef al 
Departamentului Securităţii Statului şi şeful statului major, 
il Gărzilor Patriotice - desigur, sub conducerea 
comandantului suprem. Cu orice problemă vă adresaţi 
comandantului suprem. Nu mai trebuie să aibă loc niciun 
fel de discuţii! Coordonarea activităţii trebuie făcută rapid 
şi obiectiv, ca să terminăm cu interminabilele discuţii de 
orice fel. Nu avem timp de discuţii nesfârşite. Iată, în 
problemele acestea, aşa trebuie făcut. Secretariatul de 
coordonare, ilcci cel care urmăreşte întreaga activitate, 
este Silviu Curticeanu, ca lecretar al Comandamentului 
Unic. El va urmări întreaga activitate ţii-mi va raporta. Este 
clar? 

Generalul Vasile Milea şi generalul Iulian Vlad lasă capul în 
jos, li a spune nimic. 

Tov. Tudor Postelnicu: 

Tovarăşe secretar general, pentru noi, toate indicaţiile du 
mm voastră sunt clare. Le vom executa întocmai. 

Tov. Nicolae Ceauşescu: 

Atunci, vă rog să-mi prezentaţi rapid situaţia din Capii. 
11.1 măsurile care s-au luat şi în Capitală, şi în ţară. Într-o 
jumătate dc să veniţi la mine cu toate măsurile care s-au 
luat şi care se vor li Intre timp însă, trebuie să acţionaţi 
pentru a lichida rapid situa de aici, din Bucureşti. 

Tov. Tudor Postelnicu: 


Am înţeles. 

ANEXE 

Stenograma şedinţei CPEx din 22 decembrie 1989, ora 
10.00 

! Şedinţa a fost prezidată de tovarăşul NICOLAE CEA 
UŞESCU, ţecretar general al Partidului Comunist Român. 

I Au participat tovarăşii: Nicolae Ceauşescu, Elena 
Ceauşescu, Manea Mănescu, Emil Bobu, Constantin 
Dăscălescu, lon Dincă, Ştefan Andrei, lon Radu, Lina 
Ciobanu, loan Totu, Paul NiculescuMizil, Ludovic Fazekaş, 
Dumitru Popescu, Gheorghe (Gogu) Rădulescu, Silviu 
Curticeanu, Mihai Gere, Nicolae Giosan, Ana Mureşan, 
Suzana Gâdea, Ion Stoian, Ioan Ursu, 'Tudor Postelnicu, Ini 
ian Vlad. 

Au lipsit tovarăşii: lon Coman, Ilie Matei, Cornel Pacoste, 
loan loma (trimişi „să ia măsuri” la Timişoara), Nicolae 
Constantin (Irimis la Cluj-Napoca), Gheorghe Pană (trimis 
la Braşov), Miu Dobrescu (trimis la Târgu-Mureş), 
Constantin Olteanu (trimis la L.. 1Bi), losif Szasz (trimis la 
Reşiţa), Gheorghe Oprea (aflat în vizită în lurcia), Barbu 
Petrescu (era în Piaţă, în faţa sediului CC, încercând n-'i 
blocheze manifestaţia anti-Ceauşescu), Vasile Milea (care 
tocmai ir sinucisese) şi Gheorghe David. 

Conţinutul discuţiilor a fost reconstituit în 1990, pe baza 
mărturiilor unora dintre participanţii la şedinţă. 

Nicolae Ceauşescu: 

Ce-ai făcut, Radu? 

Ion Radu: 

Am fost, aşa cum aţi ordonat. A fost imposibil să intrăm în 
disruţii. Nu am izbutit să intrăm în uzină. Plecau de la 
1CEM şi de la 111 rbomecanica, din Militari. Au plecat şi de 
la „23 August”. 'Tovarăşul 

Avram nu a putut să-i mai reţină. S-a oprit toată activitatea 
11 cuptoare. 

Nicolae Ceauşescu: 


Acum reiese că acţiunea este bine organizată şi pusă la 
puni | Cu puţin înainte, generalul Milea s-a împuşcat. Aveţi 
armamcenl m întreprinderi? 

Ion Radu: 

Muniţie nu este. Muniția am scos-o de la toate întreprindn 
iii din ţară. Dar în momentul de faţă am primit informaţii că 
pe Şoseaua Kiseleff a fost atacată, sau probabil că a cedat, o 
unitate militară i s-au dat arme care pot să înarmeze un 
batalion şi trei unităţi de Im 

Nicolae Ceauşescu: 

Generalul Milea a plecat de la mine şi după două minute 
am În i informat că s-a împuşcat. Având în vedere şi 
comportarea sa în lu. Ii. | această perioadă, reiese că el, de 
fapt, a sabotat aplicarea măsuri Im şi a lucrat în strânsă 
legătură cu străinii. Acest lucru reiese clai ' i creat o situaţie 
gravă. 

În Capitală nu au aplicat nici o măsură, nu au aplicat 
dispoiţilli date. Şi reiese că tot ce am discutat noi, pentru 
Capitală, a fost loli mit pentru a putea să se organizeze în 
alte părţi. 

Sigur, acum nu este timp să facem discuţii. Vreau să-i 
întrcl” | cei prezenţi aici, din Comitetul Politic Executiv, care 
este hotă ral i lupte şi care nu? 

O voce din sală: 

Luptăm toţi. Ce mai avem de făcut? 

Nicolae Ceauşescu: 

Ce spui, Mizil? 

Paul Niculescu-Mizil: 

Să nu luptăm? Luptăm! (Varianta oficială este măsluită, 
trant-l*” mând o afirmaţie fermă într-o interogaţie: Dacă 
lupt sau nu lupt?) 

Nicolae Ceauşescu: 

Cine nu se angajează sau nu s-a angajat faţă de alţii, să 
spună i nu se poate merge mai departe aşa! 

Tudor Postelnicu: 


Sunt hotărât să lupt până la urmă, tovarăşe secretar 
general! 

ANEXE f Manea Mănescu: 

Acesta a fost idealul vieţii noastre, deci vom lupta până la 
ultima picătură. 

| Nicolae Ceauşescu: 

I Ce spui, Andrei? 

Ştefan Andrei: ' Luptăm, tovarăşe secretar general! 

' Nicolae Ceauşescu: 

Să declarăm imediat starea de necesitate în întreaga ţară. 
Aceasta rute conform Constituţiei şi este dreptul 
preşedintelui. Nu trebuie să i'onvocăm Consiliul de Stat. 
Sunteţi de acord? 

Constantin Dăscălescu: 

Eu m-am ridicat în picioare de la început. 

Elena Ceauşescu: 

Dacă eşti de acord cu starea de necesitate? 

Constantin Dăscălescu: 

Altă soluţie nu mai există. 

Nicolae Ceauşescu: 

Atunci, să acţionăm! 

Constantin Dăscălescu: 

Dacă aceştia au pus mâna pe arme, i-au dezarmat pe 
militari, ce or facă? 

Silviu Curticeanu: 

Or să tragă. Tragem şi noi! Crezi că au luat armele ca să 
se uite Li noi? 

Gheorghe Rădulescu: 

Din informaţii, coloanele de muncitori au pornit către 
centru şi lrebuie luate măsuri ca să fie evitată vărsarea de 
sânge. 

Constantin Dăscălescu: 

Am fost şi voi fi alături de dumneavoastră până crăp, dar 
cred că trebuie să chibzuim dacă tragem în muncitorii 
cinstiţi. 

Ion Radu: 


Am fost şi aseară, şi acum dimineaţă în zone diferite. 
Situaţia (Nte deosebit de gravă. Au plecat în masă din 
fabrici. 

Suzana Gâdea: 

A fost totul organizat. 

Ion Radu: 

Ministrul Vlad spune că, izolat, mai sunt nişte grupuri 
demilit. | dezarmaţi. 

Elena Ceauşescu: 

Nu este timp de poveşti. 

Ion Radu: 

O parte din muncitori sunt înarmaţi. 

Tudor Postelnicu: 

Faţă de ceea ce s-a pus în discuţie, ridic şi eu o problemă. 
Am înţ 1 de ieri că împotriva muntitorilor nu se va trage. 
Avem acum acc.1,l situaţie creată şi noi suntem convinşi că 
nu muncitorii cinstiţi MIII aceia care vor deschide focul, ci 
lepădăturile şi pleava. Impoli h acestora nu trebuie să fim 
indiferenți. 

Ion Dincă: 

Dacă aceştia dezarmează Armata noastră şi vor să inlic M 
sediu? 

Iulian Vlad: 

Armata nu se lasă dezarmată. 

Constantin Dăscălescu: 

Cei care sunt trădători s-au lăsat dezarmaţi. 

Nicolae Ceauşescu: 

Sigur că nu putem trage în muncitori. Noi suntem 
reprezenl.in|n muncitorilor şi nu putem trage în muncitori, 
dar sunt şi lichele 

Elena Ceauşescu: 

Cine se lasă dezarmat este ticălos. 

Constantin Dăscălescu: 

Vom vedea dacă masele vin liniştite, dar dacă vin cu arma 
m 111,110 atunci să se tragă în ei. 

Ion Dincă: 


Acest ordin mai trebuie transmis o dată. 

ANEXE 

Tudor Postelnicu: 

I în condiţiile în care se deschide focul împotriva Armatei, 
aşa cum este prevăzut în Constituţie, atunci se deschide 
focul. 

| Nicolae Ceauşescu: 

Aveţi altă părere? 

Paul Niculescu-Mizil: 

De ce la fabrici activitatea noastră nu s-a simţit? Nicolae 
Ceauşescu: 

Trădătorul Milea este de vină şi probabil mai sunt şi alţii. 

Silviu Curticeanu: 

Acum nu avem timp de pierdut. 

Nicolae Ceauşescu: 

Trădătorul Milea a plecat de aici şi s-a sinucis. l-am spus 
să se ducă „fi dea ordin să aducă unităţile militare şi el s-a 
sinucis. A intrat în iinla de comandament şi s-a sinucis şi 
atunci reiese clar că tot timpul | I sabotat şi, de fapt, a 
acţionat împotrivă, a făcut tot ce se cunoaşte, i Noi am 
hotărât că împotriva intereselor ţării nu există înţelegere. 

Manea Mănescu: 

I Cine îi ia locul? 

Constantin Dăscălescu: 

Are grijă şeful statului. 

Nicolae Ceauşescu: 

L-am chemat pe primul adjunct şi este deja la dispoziţia 
mea. | ucrează aici. 

Suzana Gâdea: 

Eu am văzut aseară nişte tineri neînarmaţi. Puteau fi luaţi, 
pentru i fi atunci când a început să se tragă, au fugit. Acum 
trebuie să avem noi bâte să ne apărăm. 

Nicolae Ceauşescu: 

Ce facem? 

Iulian Vlad: 

Procedăm cum aţi spus. 


Tudor Postelnicu: 

Aşa facem. 

| 

Decret prezidenţial cu privire la instituinstării de 
necesitate pe întreg teritoriul ţării 

(difuzat pe posturile de radio şi televiziune la 22 
decembrie 1989, ora 10.51) 

Având în vedere încălcarea gravă a ordinii publice prin 
acte tero II. 1 R de vandalism şi de distrugere a unor bunuri 
obşteşti, în temeiul, ul 75, pct. 14 din Constituţia Republicii 
Socialiste România, preşedinli l Republicii Socialiste 
România decretează: 

Art. 1 - Se instituie starea de necesitate pe întreg 
teritoriul Ţ. Ii n Toate unităţile Armatei, Ministerului de 
Interne şi formaţiunii' Gărzilor Patriotice sunt puse în stare 
de alarmă. 

Art. 2 - Pe timpul stării de necesitate se interzic orice 
întruniu publice, precum şi circulaţia în grupuri mai mari 
de 5 persoane interzice circulaţia pe timpul nopţii începând 
cu ora 23, cu exce||i persoanelor care lucrează în schimbul 
de noapte. 

Art. 3 - Toate unităţile socialiste sunt obligate să ia măsuri 
inii* diate de desfăşurare normală a proceselor de 
producţie, pentru p, i bunurilor obşteşti şi pentru 
respectarea strictă a ordinii, disciplin. I şi a programelor de 
lucru. 

Art. 4 - Consiliile populare municipale, orăşeneşti şi 
comun.il. Sunt obligate să asigure respectarea strictă a 
ordinii publice, P I bunurilor şi proprietatea socialistă de 
stat şi cooperatistă, org.im zarea şi desfăşurarea în bune 
condiţii a întregii activităţi economi” şi sociale. 

Art. 5 - întreaga populaţie a ţării este obligată să respn n 
cu stricteţe legile ţării, ordinea şi liniştea publică, să apere 
bunu rile obşteşti, să participe activ la înfăptuirea normală 
a activii. I|u economico-sociale. 


Nicolae Ceauş CM „ preşedintele Republicii Socialiste 
Romani 

| ANEXE 

Decretul CESN privind instituirea Tribunalului Militar 
Excepţional 

Consiliul Frontului Salvării Naţionale din România, 
constituit prin voinţa poporului român la 22 decembrie 
1989 ca organ suprem al puterii de stat, Având în vedere 
faptele deosebit de grave săvârşite de cetăţenii Ceauşescu 
Nicolae şi Ceauşescu Elena, destituiţi din funcţiile de stat şi! 
Lolitice prin acţiunea revoluţionară a maselor populare, 
constatând că aceştia au organizat din timp şi au dirijat o 
serie de acţiuni ostile, îndreptate împotriva poporului 
român, Hotărăşte: 

1. Instituirea unui Tribunal Militar Excepţional, care să 
procedeze de urgenţă la judecarea faptelor comise de 
Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena. Urgenţa este 
impusă de dorinţa, în acest sens, a tuturor cetăţenilor 
României. 

2. Tribunalul Militar Excepţional va judeca această cauză 
în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în 
ceea ce priveşte procedura fi dreptul material penal. 

3. Acest tribunal va fi alcătuit în componenţa stabilită de 
Legea pentru organizarea judecătorească în vigoare, 
urmând a se asigura întocmai dreptul de apărare al 
făptuitorilor. 

Bucureşti, 24 decembrie 1989 

Preşedintele Consiliului Frontului Salvării Naţionale, lon 
Iliescu 

N 

Actul de acuzare 

Inculpaţi: Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena 

Capetele de acuzare, potrivit dosarului întocmit de 
procurii rul-maior Dan Voinea: 

1. Genocid - peste 60.000 de victime. 


2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni 
armateâmpol 11 poporului şi a puterii de stat. 

3. Infracţiunea de distrugere a bunurilor obşteşti, prin 
distrugereu avarierea unor clădiri, explozii în oraşe etc. 

4. Subminarea economiei naţionale. 

5. Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de 
peste un nuliiihl de dolari depuse la bănci în străinătate. 

Precizare 

Punctul 5 nu a existat în actul de acuzare improvizat de 
procurih ui Dan Voinea pentru procesul de la Târgovişte. 
Acest punct a fost inln“In ulterior de către Ion Iliescu, la 
Bucureşti. 

ANEXE 

Stenograma procesului soţilor Ceauşescu (Târgovişte, 25 
decembrie 1989) 

O voce: 

Un pahar cu apă! 

Judecătorul Gică Popa: 

Vă rog să luaţi loc. Sunteţi în faţa unui tribunal al 
poporului. 

Nicolae Ceauşescu: 

I, Nu recunosc nici un tribunal în afară de Marea Adunare 
Naţională. 

Judecătorul: 

Marea Adunare Naţională s-a desfiinţat. Noul organ al 
puterii este dl tul. 

Nicolae Ceauşescu: 

Lovitura de stat nu poate fi recunoscută. 

Judecătorul: 

Noi judecăm după noua lege, adoptată de către Consiliul 
Fronlului Salvării Naţionale. Te rog să te ridici în picioare, 
inculpat. 

Nicolae Ceauşescu: 

Citiţi Constituţia ţării! 

Judecătorul: 


Am citit-o, o cunoaştem şi nu este cazul să dai dumneata 
indicaţii ml citim Constituţia ţării. O ştim mai bine decât 
dumneata, care n-ai respectat-o. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu voi răspunde la nici o întrebare. 

Avocatul Nicolae Teodorescu: 

Suntem avocatul Teodorescu Nicolae din Baroul Bucureşti 
şi avo-ilul Lucescu Constantin din Baroul Avocaţilor 
Bucureşti. Noi suntem aceia care urmează să le asigurăm 
apărarea celor doi inculpaţi ce compar în faţa Tribunalului 
Militar Teritorial. Vă rog să-mi diţi aprobarea să iau 
legătura cu cei doi. 

Judecătorul: 

Poftim, două minute. 

Avocatul Teodorescu: 

Domnule Ceauşescu, este şansa dumneavoastră de a 
spune ce 1 îndemnat să faceţi... Este un tribunal legal 
constituit. Organismul p care dumneavoastră îl invocaţi a 
fost desfiinţat prin forţa poporului prin voinţa poporului 
român. Dacă înţelegeţi, vă rugăm să ne spuneţi cu ce 
înţelegeţi să vă faceţi această apărare? Este o obligaţie 
mora lă 1. |, 1 de dumneavoastră... Vă rugăm să vă ridicaţi 
în picioare, indiferen 111. [.1 dumneavoastră sunteţi de 
acord sau nu. Pentru că acesta este, toi 11 un tribunal legal 
constituit. 

Avocatul Nicolae Teodorescu poartă o discuţie cu Nicolae 
Ceauşescu, ih cotiţimdul acesteia nu se înţelege de pe 
înregistrarea video. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu dau socoteală decât în faţa Marii Adunări Naţionale. 
Nu iv, u nosc tribunalul. 

Judecătorul: 

Domnule avocat, vă rog să luaţi loc. 

Avocatul Teodorescu: 

Vă mulţumesc. 

Judecătorul: 


Inculpatul a refuzat timp de 25 de ani să poarte un dialog 
cu | |”1 rul, deşi a vorbit în numele poporului, ca fiul cel mai 
iubit al popou 11 u 1 În derâdere şi-a bătut joc de acest 
popor. Nici astăzi nu vrea să cooj reze cu tribunalu 1. Se 
cunosc datele. Zilele de sărbătoare erau aci e v, 11,11 
festinuri, în care acest inculpat şi această inculpată îşi 
aduceau î 11 lor camarila. Şi cu cele mai luxoase toalete, 
care nu existau nit 1 L. 1 e, care au existat şi există azi în 
lume, nu era atâta fast. Iar poporul ui n dădea 200 de 
grame de salam pe zi, cu buletinul. 

Genocidul pe care l-au făcut acest inculpat şi această 
inculpe jefuindpoporul... 
Îşiarogadreptuldeavorbiânnumelepoporului 1 1.1 

| ANEXE astăzi nu vrea să vorbească, este laş şi la propriu, 
şi la figurat. Avem datele cunoscute, atât ale dânsei, cât şi 
ale dânsului. 

Vă rog, reprezentantul Procuraturii, îi dau cuvântul pentru 
a susţine actul de acuzare. 

Procurorul Dan Voinea: 

Domnule preşedinte şi onorată instanţă, Avem de judecat 
astăzi pe inculpaţii Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, 
ce se fac vinovaţi de grave crime îndreptate împotriva 
poporului român. Cei doi inculpaţi au săvârşit fapte 
incompatibile cu demnitatea umană şi cu principiile justiţiei 
sociale. Au acţionat discreţionar, despotic şi criminal, în 
mod deliberat, pentru a distruge poporul român, în numele 
căruia s-au erijat drept conducători. In numele căruia s-au 
dedat la cele mai odioase abuzuri. 

Pentru crimele grave săvârşite de cei doi inculpaţi în 
numele poporului român - victimele nevinovate ale acestor 
doi tirani - vă solicit, domnule preşedinte şi onorată 
instanţă, vă cer condamnarea acestora la moarte pentru 
săvârşirea următoarelor fapte penale: I - infracţiunea de 
genocid, prevăzută de articolul 357, alineatul 1, din Codul 
Penal, litera c; - subminarea puterii de stat, prevăzută de 
articolul 162 Cod Penal, pentru organizarea de acţiuni 


armate de natură să slăbească puterea de stat; 1 - 
infracţiunea de acte de diversiune, prevăzută de articolul 
163 Cod Penal, pentru distrugerea, degradarea sau 
aducerea în stare de neîntrebuinţare în întregime sau în 
parte, prin explozii sau orice alt mod, a instalaţiilor 
industriale ori a altor bunuri, de natură să aducă în orice 
mod atingere securităţii statului; | - pentru infracţiunea de 
subminare a economiei naţionale, prevăzută de articolul 
165 din Codul Penal, prin faptul că au folosit o organizaţie 
din cele prevăzute de articolul 145 Cod Penal, ori de a 
împiedica activitatea normală a acesteia, de natură să 
submineze economia naţională a poporului român. 

Judecătorul: 

Ai auzit, inculpat Ceauşescu Nicolae? Tribunalul îţi cere să 
te ridici) n picioare. Ai auzit care sunt învinuirile ce ţi se 
aduc? 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale! Nu 
recun: tribunalul. Dar tot ceea ce se spune este fals. Nu mai 
răspund nici un cuvânt decât în faţa Marii Adunări 
Naţionale. Puteţi face orice nu caradă, nu recunosc! 

Judecătorul: 

Mascarada ai făcut-o dumneata timp de 25 de ani. Aceasta 
eslr mascarada pe care ai făcut-o şi ai dus ţara în pragul 
prăpastiei. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu vreau deloc să... Dar tot ceea ce s-a spus e fals. Sunt 
peste.l milioane de apartamente etc. 

Judecătorul: 

E fals? Da! Nu recunoaşte învinuirile ce i se aduc. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu, n-am spus nimic! N-am dat nici o declaraţie. Nu mai 
dau nit ii i declaraţie, nu mai răspund nici un cuvânt... 
Decât în faţa Marii Ad un.nl Naţionale. 

Judecătorul: „Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc”. Te 
TOg, să consemne i (către grefier). 


Elena Ceauşescu: 

Pot să spună ce vor! Nu vom semna nimic... 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu voi semna nimic! 

Judecătorul: 

Situaţia se cunoaşte, situaţia dezastruoasă a ţării nu o 
cuno. I.n N. Numai noi, ci fiecare om cinstit din această 
ţară, care a robit p.'in. ] în ziua de 22 decembrie 1989, 
când au apărut zorii libertăţii. Cuno, rn N. Situaţia cu toţii, 
lipsa de medicamente, care din ordinul dumil. Ile inculpat, a 
făcut ca să moară oameni, să moară copii, în spil. [li fără 
medicamente, fără hrană, fără căldură, fără lumină... Nu Ir 
u gândit la acest lucru? Acum discut cu inculpatul 
Ceauşescu N icol. I. Din ordinul cui s-a făcut genocidul de la 
Timişoara? (Către grctii 

| ANEXE 

Inculpatul refuză să răspundă. (Din nou, către inculpat) 
Refuzi să răspunzi la întrebarea cine e autorul genocidului 
de la Timişoara? 

Nicolae Ceauşescu: 

Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale. 

Judecătorul: 

Lasă placa asta veche! Am auzit-o şi ştim încăpăţânarea de 
care ai dat dovadă până în prezent. 

Nicolae Ceauşescu: 

Refuz să răspund la întrebarea cine este autorul 
genocidului de la Timişoara. 

Judecătorul: 

Istoria, națiunea a făcut-o, n-ai făcut-o dumneata. 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru istorie, Marea Adunare Naţională va afla adevărul, 
şi nu cei care au organizat lovitura de stat! 

Judecătorul: 

Am organizat lovitura de stat? Ai uzurpat puterea. 
Răspunzi numai la întrebările pe care ţi le pun eu! 

Nicolae Ceauşescu: 


Nu răspund! 

Judecătorul: 

La Bucureşti, cine a ordonat să se tragă în mulţime, în 
tineri? Nu cunoaşteţi... Nu cunoaşteţi situaţia de la 
Bucureşti? S-a tras în Piaţa Palatului în mulţime, eşti străin 
de acest lucru? Şi acum continuă să se tragă în oameni 
nevinovaţi, în bătrâni, în copii, în blocuri, de nişte fanatici, 
cine sunt aceşti fanatici? I-am format noi, poporul, sau 
dumneata? Cine i-a plătit? 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu răspund la nici o întrebare, pentru că... Vă rog să nu 
consideraţi ca răspuns la întrebare! Nu s-a tras în Piaţa 
Palatului în nimeni, dimpotrivă, au fost ordine clare să nu se 
tragă. 

Judecătorul: 

Din partea cui ai dat dumneata ordin să nu se tragă? 

Nicolae Ceauşescu: 

Da. Eu am dat ordin să nu se tragă, inclusiv la Televiziune, 
im Iu siv la teleconferinţă care este înregistrată. 

Judecătorul (către grefier): 

Consemnaţi, vă rog! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu! Nu recunosc decât în faţa Marii Adunări Naţionale! 
Tot cec. I ce s-a spus în jur sunt falsuri, provocări. 

Judecătorul (către grefier): „Nu recunosc să fi dat ordin, 
eu sau acoliţii mei, să se trag. T în mulţimea adunată la Sala 
Palatului. Nici nu s-a tras, de altfel (Din nou, către inculpat) 
64.000 de victime sunt astăzi ca urmare dispoziţiilor date 
de dumneata... 

Elena Ceauşescu: 

Teroriştii... 

Judecătorul: 

Ai auzit de ei? 

Elena Ceauşescu: 

Aşa spuneau oamenii pe aici. Nu ştiu... 

Judecătorul: 


Nu ştiţi!... Se trage în oameni nevinovaţi în toate oraşele... 
Al auzit-în toate muncipiile ţării, cum le pronunţai 
dumneata, în loale municipiile pe care te lăudai că le-ai 
construit. S-au construil ui sudoarea poporului, îndobitocit, 
sleit, toţi oamenii de cultură, lo. Ile inteligenţele le-ai 
persecutat, ca să nu fugă din ţară, să ne lase |ir mâna 
dumitale. Aveţi de pus întrebări? 

Avocatul Constantin Lucescu: îmi permiteţi... 

Procurorul: 

Domnule preşedinte, să ne spună inculpatul cine sunt 
mercon. I rii străini care şi la ora aceasta trag în populaţia 
de pe întreg teritoriul ţării. Cine i-a adus şi cine îi plăteşte 
pe aceşti mercenari? 

| ANEXE 

Judecătorul: 

Răspunde, te rog, inculpat! 

Nicolae Ceauşescu: 

O altă provocare şi nu răspund decât în faţa Marii Adunări 
Naţionale, a poporului. 

Judecătorul (către grefier): „Refuz să răspund la 
întrebarea cine a recrutat şi dirijat mercenarii străini care 
săvârşesc fapte de teroare şi în prezent, omorând populaţia 
paşnică şi nevinovată.” 

Elena Ceauşescu: 

Etete... Ete... 

Judecătorul: 

Dânsa este vorbăreaţă, dar am văzut-o de mai multe ori că 
numai citea... Da, „citea”... Savantul, inginerul, 
academicianul, care nu ştia să citească. Analfabeta ajunsese 
academician. 

Elena Ceauşescu: 

O să te audă intelectualii din ţara asta şi toţi colegii mei! O 
să te audă colegii mei ce vorbeşti! O să te audă! 

Judecătorul: întrebări, domnule colonel? 

Avocatul Lucescu: 


Inculpat Ceauşescu Nicolae, în afară de cele invocate în 
legătură cu legalitatea acestui tribunal, ce vă împiedică să 
răspundeţi la întrebările puse? 

Nicolae Ceauşescu: 

Eu răspund la orice întrebare numai în faţa Marii Adunări 
Naţionale şi a reprezentanţilor clasei muncitoare. 

Judecătorul: 

Ca şi până acum... 

Nicolae Ceauşescu: 

Voi răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale şi a 
reprezentanţilor clasei muncitoare la orice întrebare. Nu 
recunosc decât clasa muncitoare şi Marea Adunare 
Naţională. Să audă şi să ştie întreaga lume! 

Judecătorul (către grefier): 

Să se consemneze: „Refuz să răspund la orice fel de 
întrebau pusă de tribunal”. Asta am mai auzit-o de atâtea 
ori încât ştie întreaga lume. 

Nicolae Ceauşescu: 

În faţa loviturii de stat nu răspund celor care au chemat 
armatele străine în ţară! Nu răspund! 

Judecătorul: 

Marea Adunare Naţională, de care vorbeşti dumneata, a 
to. I dizolvată, destituită. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu o poate nimeni dizolva! 

Judecătorul: 

Prin voinţa nestrămutată a poporului avem alt organ al 
putei u este Consiliul Frontului Salvării Naţionale, legal 
constituit şi roi u noscut pe plan mondial. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu îl recunoaşte nimeni şi de aceea poporul luptă în ţară - 
şi 1 lupta! 

— Până la eliminarea acestei bande de trădători de ţară, 
can sunt în legătură cu străinătatea, au organizat lovitura 
de stat! 


Judecătorul (către grefier): „Nu recunosc noul organ al 
puterii de stat, legal constituit, şi m, 1 organele care au 
uzurpat - în ghilimele - puterea, de aceea popi u ul face 
dezordine astăzi în ţară şi luptă.” (Către inculpat) Pentru 1 
ine luptă poporul? Luptă împotriva lui? 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru existenţa sa, pentru independenţă şi suveranitate, 
penii 11 integritatea României. 

Judecătorul (către grefier): „Uzurparea puterii a fost 
făcută cu ajutorul agenturilor st |. Uiu aşa a declarat 
inculpatul! 

ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu este adevărat... N-am declarat nimic şi voi spune 
public aceasta ori de câte ori..., dar nu recunosc aceasta ca 
o declaraţie. 

Judecătorul: în primul rând, să ne răspunzi nouă, şi după 
aceea o să vedem |noi! 

| 

Nicolae Ceauşescu: 

Vă spun ca simpli cetăţeni, cu speranţa că veţi spune 
vreodată adevărul şi nu veţi lucra pentru nimicirea 
României... 

Avocatul Lucescu: 

Dacă binevoiţi... 

[1 

Judecătorul: 

Cine?! Poftiti... 

| 

Avocatul Teodorescu: 

Pentru ca să putem rezolva o problemă de drept, pe care o 
supunem noi atenţiei, când ne veţi acorda cuvântul, vă rog 
să binevoiţi să-l întrebaţi pe inculpatul Ceauşescu Nicolae, 
căruia îi acord asistenţă,; dacă are cunoştinţă de faptul că a 
fost destituit din funcţia sa de preşedinte al României... 

I Judecătorul: 


Ai aflat de acest lucru? 

Avocatul leodorescu...: 

Şi pe inculpata Elena Ceauşescu dacă ştie că a fost 
destituită din funcţiile de stat pe care le deţinea. Şi încă 
următoarea întrebare: dacă mai are cunoştinţă că Guvernul 
a fost demis în integritatea sa şi că toţi cei care făceau 
parte din guvern... Inclusiv inculpata Ceauşescu FJena nu 
mai are această calitate... Pentru ca să putem rezolva 
problema de drept în care prezenţa refuzului nejustificat al 
acestora, de a răspunde întrebărilor puse de către 
Tribunalul Militar... ne vedem obligaţi ca să lămurim noi, ca 
şi dumnealor să înţeleagă, care este legalitatea în ce 
priveşte posibilitatea de judecare sau de nejudecare a 
acestora. Va rog să-l întrebaţi dacă are cunoştinţă de 
acestea. 

Judecătorul: 

Ai auzit, inculpat? Ai cunoştinţă că ai fost destituit din 
func|i. I pe care o deţineai, că respectivele organe au fost 
desfiinţate? 

Nicolae Ceauşescu: 

Sunt preşedintele României şi comandantul suprem al 
Armaleit Ca simpli cetăţeni, ca simpli cetăţeni...! 

Avocatul Teodorescu: 

Dar nu asta v-am întrebat, eu altceva am întrebat: dacă 
aveţi cunoştinţă că vi s-au ridicat aceste funcțiuni, ca să 
putem discul a legalitatea în ce priveşte susţinerile pe care 
le faceţi dumneavoasli.1l că nu vă poate judeca decât Marea 
Adunare Naţională. 

Nicolae Ceauşescu: 

În primul rând, nu vă recunosc nici o calitate... ca simpli 
cetăţeni ca simpli cetăţeni! 

Avocatul Teodorescu: 

Cum doriţi dumneavoastră, „ca simpli cetăţeni”. 

Judecătorul: 

Noi - simpli cetăţeni; dumneata - simplu preşedinte... 

Nicolae Ceauşescu: 


Sunt preşedintele Republicii Socialiste România şi 
comandant ui suprem al forţelor armate ale Republicii 
Socialiste România! 

Judecătorul (către grefier): 

Deci nu recunoaşte că a fost destituit. Vă rog să consemna 
ţi: „ Nu recunosc noile organe legal constituite”. 

Nicolae Ceauşescu: 

Răspund în faţa Marii Adunări Naţionale şi a poporului, nu 
a celor care au provocat şi organizat lovitura de stat cu 
ajuloml agenturilor străine... 

Judecătorul: 

Plătite de Ceauşescu Nicolae. 

Elena Ceauşescu: 

Ha, ha!... Să-1 dea jos pe Ceauşescu? Ha, ha, ha... 

| ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu... 

| Elena Ceauşescu: 

| Ce impertinent poate să fie! 

! Nicolae Ceauşescu: 

I Nu! Nu! E nonsens! 

Judecătorul: 

Grefier, vă rog să citiţi ce aţi consemnat. Grefierul: „Nu 
recunosc noile organe legal constituite ale puterii de stat...” 

Judecătorul:...„Şi sunt încă preşedintele ţării şi 
comandantul suprem al rmatei.” 

Avocatul Teodorescu: 

Vă rog să-l întrebaţi pe inculpat dacă are cunoştinţă că e 
demis guvernul. 

Judecătorul: 

De ce, inculpat, ai luat măsura aceasta ca să umileşti 
poporul, să-l terfeleşti, să-l aduci în halul de umilinţă în 
care l-ai adus? De ce ai exportat produsele astea pe care le 
munceau ţăranii? Şi veneau ţăranii de la Caracal, din toată 
ţara, la Bucureşti să cumpere pâine, pe ger, pe frig, cei care 
produceau pâinea, cei la care te duceai dumneata şi le 


dădeai indicaţii... De ce ai înfometat poporul, de ce ai făcut 
aceasta, de ce ai înfometat acest popor? 

Elena Ceauşescu: 

Extraordinar! 

Judecătorul: 

De ce l-ai înfometat? 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu vă răspund la întrebare. Voi spune, vă spun ca simpli 
cetăţeni şi voi arăta şi în Marea Adunare Naţională, că 
pentru prima dată cooperatorii au primit câte 200 de 
kilograme de grâu pe persoană - nu pe familie! 

— Şi mai aveau încă dreptul să mai primească. 

Judecătorul: 

Primeau, primeau... 

Nicolae Ceauşescu: 

E o minciună şi un falş. Vă spun ca să vă gândiţi bine, este 
o minciună în falş şi arată acuma câtă lipsă de patriotism şi 
ce trăd. Li s-a comis în ţara asta. 

Judecătorul (către grefier): „Dimpotrivă, am luat măsuri să 
se dea câte 200 de kilograme L.. T ţărani”. Şi atunci de ce 
veneau ţăranii să ia pâine de la Bucureşti. 

Nicolae Ceauşescu: 

Pardon! Aproape în toate comunele s-au făcut brutării. 
Asta nu recunoaşteţi? 

Judecătorul: încercând să folosim expresia dumitale... (Se 
suprapun vocile) Dumneata vorbeşti cu tribunalul! 

Nicolae Ceauşescu: 

Vorbeşte un cetăţean şi ascult pe orice cetăţean, nu vă 
declar. Nu recunosc nimănui nici o calitate. Ca simpli 
cetăţeni, putem discul. I orice. 

Judecătorul: 

Dumneata foloseai o expresie foarte des: „avem programe 
m inu nate”. Probabil că de programul ăsta era vorba - una 
să scrii pi hârtie şi alta să se facă în realitate. Aşa ai vorbit şi 
despre sistema tizarea localităţilor, care de fapt a însemnat 


distrugerea ţărănimii române, a plaiului nostru strămoşesc. 
Te-ai gândit vreodată la.1 s la Ca cetăţean? 

Nicolae Ceauşescu: 

Ca cetăţeni, ca cetăţeni... Vă spun ca la simpli cetăţeni... 
Nicio” lai. * în satele româneşti, nu s-a realizat o asemenea 
dezvoltare. Şi nu.li distrugerea satelor româneşti, ci 
dimpotrivă, de consolidare, di 1 le asigura producţia. 

Judecătorul (către grefier): „Nu am intenţionat să distrug 
satele româneşti...” 

| ANEXE 491 

I Nicolae Ceauşescu: 

Nu! Am spus „discut ca simpli cetăţeni”! 

Judecătorul (către grefier):...„ci am vrut să le 
modernizez”. 

Nicolae Ceauşescu: 

De a se întări şi construi spitale, medici, şcoli, brutării 
mari, tot ce este necesar pentru o viaţă demnă şi cum nu s- 
a făcut în nici o [ţară din lume. Ca simpli cetăţeni vă spun 
acest lucru! 

Judecătorul: 

Ultima întrebare, inculpat. Vorbeai de egalitate şi că toţi 
suntem legali, că fiecare trebuie să primească după munca 
lui. Am văzut Î la televizor vila fiicei dumitale, avea un 
cântar de aur pe care îşi [cântărea carnea adusă din 
străinătate. Carnea asta de aici, a noastră, | nu era bună! 

Elena Ceauşescu: 

Extraordinar! Extraordinar!... De unde scoateţi atâtea 
scorneli? | Stă într-un apartament ca fiecare cetăţean. 

Judecătorul: 

Era vila bunicii. 

I Elena Ceauşescu: 

Care vilă? Ce vilă?! N-avem nimeni vilă! Noi am dat prin 
lege... 

] Judecătorul: 

Cântar cu care să-şi cântărească carnea... 


I Elena Ceauşescu:... prin lege l-am dat. Nu a cumpărat 
nimeni, nu am avut... 

Judecătorul: 

Aţi avut palate, aţi luat palate... Elena Ceauşescu: 

Nu avem, sunt ale ţării. Prin lege am dat voie... 
Judecătorul: 

Pentru copii dădeai 10 lei pentru Revelion ca să-şi 
cumpere bomboane, aşa ai înţeles dumneata ca să ajuţi 
copiii, familiile cu copii. 

Procurorul: 

Domnule preşedinte, am o întrebare: să ne spună inculp. 
Ilul Ceauşescu Nicolae contul de 400.000 de dolari... 

Judecătorul: 

400 de milioane de dolari din Elveţia. Elena Ceauşescu: 

Ce cont? 

Procurorul: 

Pe numele cui este, cui aparţine? 

Nicolae şi Elena Ceauşescu: 

Ce cont? 

Judecătorul: 

Cele 400 de milioane de dolari care au fost depuse la 
băncile din Elveţia. 

Elena Ceauşescu: 

Să se facă dovada, dovada...! 

Judecătorul: 

O să se aducă şi dovada. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu există nici un cont al nimănui şi ceea ce spuneţi arată 
căi de fals şi de provocator au procedat cei care au făcut 
lovitura de stil! 

Judecătorul: 

Iţi place mereu să foloseşti termenul de lovitură de stat. 

Nicolae Ceauşescu: 

Vă rog, nu am terminat. Ca cetăţeni... 

Judecătorul (către grefier): 


Vă rog să consemnați: „Nu recunosc să fi depus eu sau alic 
|ci soane în numele meu, al familiei mele...” 

Nicolae Ceauşescu: 

Nici un dolar! 

Judecătorul:...„, Nici un dolar la vreo bancă din 
străinătate”. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu, nu am dat declaraţie, îţi spun ca simplu cetăţean! Ce 
minciună, ce falsitate...! 

Judecătorul: 

La fiica dumitale s-a găsit suma de 90.000 de dolari, iar pe 
cetăţenii care aveau un dolar îi trimiteai în judecată! 

Avocatul Lucescu: 

Suntem la aceste 400 de milioane de dolari. Vă rugăm să 
întrebaţi inculpatul dacă nu a deschis vreun cont şi nu 
există pe numele domniei sale. Dar dacă totuşi contul 
există, este de acord să declare că îi lasă să vină în ţară 
pentru statul român, aceşti bani, în Banca Naţională? 

Judecătorul: 

Ai înţeles, inculpat? 

Nicolae Ceauşescu: 

Vom discuta în Marea Adunare Naţională! 

Avocatul Lucescu: 

Acum să ne spună dacă aceşti bani pot fi remişi statului 
român. 

Nicolae Ceauşescu: 

E o provocare ordinară! 

Elena Ceauşescu: 

Ce insinuări... 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru dumneavoastră, ca simpli cetăţeni... 

Judecătorul: 

Noi suntem tribunalul, nu suntem simpli! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu vă recunosc calitatea asta! 

Judecătorul: 


Noi avem calitatea de tribunal. 

Nicolae Ceauşescu: 

Dar ca cetăţeni, vă spun că nu am avut, nici nu am cont în 
nicu ţară, nici o valută. 

Judecătorul: 

Nu aveţi un fond depus în valută în nici o ţară... 

Procurorul: 

Domnule preşedinte, dacă acest inculpat paranoic nu are 
nici un cont, să încheiem şi noi conturile cu el, că se pare că 
nu ne putem înţelege! 

Avocatul Teodorescu: 

Vă rog să trecem la ascultarea inculpatei Ceauşescu 
Elena. 

Nicolae Ceauşescu: 

Te voi trimite în judecată pentru insultă, cel care zice că ui 
li procuror. 'Te voi trimite în judecată pentru insultă! 

Judecătorul: 

La comisia de judecată... 

Nicolae Ceauşescu: 

Şi la comisia de judecată, să vă judece adevărata judecată. 
Şi III rândul muncitorilor. 

Judecătorul (către grefier): 

Vă rog să daţi citire declaraţiei, ca să audă. 

Grefierul: „Nu recunosc învinuirile ce mi se aduc. Refuz să 
răspund la înl tr barea cine este autorul genocidului de la 
Timişoara. Nu recunosi fi dat ordin eu sau acoliţii mei să se 
tragă în mulţimea adunat,! In cele... Nu am dat ordin să se 
tragă. Refuz să răspund la întrebau. I cine a recrutat şi 
dirijat mercenarii străini care săvârşesc fapte, şi III 
prezent, omorând populaţia paşnică. Refuz să răspund la 
întreba 11 le puse de tribunal. Nu recunosc noul organ al 
puterii constituite şi uni organele care au uzurpat puterea 
de stat - în ghilimele. Uzurpau, puterii a fost făcută cu 
ajutorul agenturilor străine. Nu recii nu organele noi de 
stat. Sunt încă preşedintele ţării...” 

Judecătorul: încă - în ghilimele. 


ANEXE 

Grefierul:...„Nu recunosc că am înfometat poporul, ci 
dimpotrivă, am luat măsura ca să dăm câte 200 de 
kilograme de grâu la ţărani. Nu am inţentionat să dărâm 
satele României, ci am vrut să le modernizez. Nu recunosc 
să fi depus eu - sau alte persoane în numele meu - niciun 
dolar în băncile din străinătate...” 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu am depus eu şi nu am dat nimănui... Dar nu răspund 
nimănui, le o provocare ordinară! 

Judecătorul: 

Semnezi declaraţia, inculpat? 

Elena Ceauşescu: 

Nu, nu semnezi nimic! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu am dat nici o declaraţie. V-am spus ca simpli cetăţeni, 
ca să I cunoaşteţi realitatea. 

Judecătorul: 

Refuză să semneze. De altfel, inculpatul a refuzat să 
recunoască I şi legalitatea tribunalului în care a fost astăzi 
judecat. 

Nicolae Ceauşescu: 

Şi a acestui aşa-zis Consiliu de Salvare Naţională. 
Judecătorul: 

Deci ai aflat de existenţa acestui Consiliu... Elena 
Ceauşescu: 

Păi, ne-aţi spus, ne-aţi spus aici, discutau oamenii... 
Nicolae Ceauşescu: 

Am fost informat de domnul avocat, a spus aici. 
Judecătorul: 

Este organ al puterii legal constituite în stat. 

1 Nicolae Ceauşescu: 

Nu se poate constitui un organ legal decât de puterea de 
stat, de Marea Adunare Naţională. Cei care prin lovitura de 
stat, prin trădare au uzurpat puterea, cum s-a întâmplat 


sute şi sute de ani în istoria României, au sfârşit prin a 
răspunde în faţa poporului. 

Judecătorul (către Elena Ceauşescu): 

Dumneata poate eşti mai cooperantă cu tribunalul... 
Femeile sunt întotdeauna mai raţionale, mai înţelegătoare... 
Poate şi-a piei dut cumpătul inculpatul Ceauşescu. 
Dumneata, care ai fost priin. 1 colaboratoare, Cabinetul 2, 
dumneata ai cunoscut de genocidul de la Timişoara? 

Elena Ceauşescu: 

Nu! Ce genocid? Nici nu vorbesc... Nu ştiu ce vorbeşte. 
Nu adevărat nimic! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu vorbi nimic! 

Judecătorul: 

Nu ai nici o legătură nici dumneata cu acest genocid? Sau 
dum neata erai întotdeauna preocupată de ştiinţă... De 
polimeri... Cine ţi-a publicat lucrările în străinătate? Pe 
banii cui? 

Nicolae Ceauşescu: 

Sunt cu zecile lucrările publicate în străinătate, cu 
ştiinţa.l polimerii. 

Judecătorul: 

Cine le scria? Aaa... Taci din gură... 

Elena Ceauşescu: 

Ce să-i spun, dacă ei poate să spună aşa ceva...?! Când 
preşed în ţl1 de academii... 

Nicolae Ceauşescu: 

Păi, nu le spune! Când preşedinţi de Academie au făcut 
prela (. 1 la toate lucrările... Se poate? 

Avocatul Teodorescu: 

Ascultarea se face pentru fiecare în parte. Ori, dacă 
dumnea va tră susţineţi teza - măcar o rezolvăm noi până 
la urmă cu tribunalul care să ne asculte ca reprezentanţi ai 
dumneavoastră - că mai sun teţi încă preşedintele ţării, că 
aşa susţineţi, dumneaei nu mai poalr susţine acelaşi lucru. 
Lăsaţi-o să vorbească! 


| ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Este viceprim-ministru al guvernului Republicii Socialiste 
România. 

Avocatul Teodorescu: 

Asta e altă treabă... Lăsaţi-o să se apere pe calitatea pe 
care o crede dumneaei! 

Elena Ceauşescu: 

Păi, eu nu mă apăr de nimic! 

Nicolae Ceauşescu: 

Aici, eu v-am spus ca simpli cetăţeni... Şi ce vă spune 
tovarăşa mea, şi ce v-am spus eu, v-am spus ca simpli 
cetăţeni, ca să înţelegeţi... Nu am răspuns la nici o 
întrebare. 

Avocatul Teodorescu: 

Eu vă dau sfaturi, este obligaţiunea mea... Şi care sunt în 
interesul dumneavoastră. 

Judecătorul: 

Domnule avocat, vă rog! CCătre Elena Ceauşescu) Deci 
dumneata, în calitatea de viceprim-ministru, prim-viceprim- 
ministru, pe care ai deținut-o în vechiul organ al puterii 
administraţiei de stat, trebuia să fii la curent, să luaţi 
hotărâri colective... Nu aşa prevedeau dispoziţiile şi 
prevederile Constituţiei? Cine a dat dispoziţii să se tragă în 
mulţimea de la Timişoara? 

Elena Ceauşescu: 

Nu răspund la nici o întrebare! De la început şi până la 
sfârşit. 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru cunoştinţa dumneavoastră, care sunteţi ofiţeri, pot 
eu răspunde la întrebare. 

Judecătorul (către grefier): „Nu recunosc... Nu răspund la 
întrebarea cine a dat dispoziţie să se tragă la Timişoara...” 

Nicolae Ceauşescu: 

Guvernul... Ordinul de a trage nu îl poate da guvernul... 
Guvernul nu avea în subordine Armata. 


Elena Ceauşescu: 

Nu-l pot da eu! Guvernul nu poate să dea ordine, nu are 
în subordine Armata! 

Judecătorul: 

Dar la Bucureşti, în tinerii care au murit, cine a tras? Peste 
care au trecut tanchetele Securităţii, a unei părţi... lot 
teroriştii? 

Elena Ceauşescu: 

Teroriştii, se spunea aici, vorbeau oamenii că sunt ai 
Securităţii Judecătorul: 

Teroriştii sunt ai Securităţii? Avocatul Lucescu: 

Securitatea nu era a comandantului suprem? Judecătorul: 

Deci se vorbea pe aici că teroriştii sunt ai Securităţii... 
Răspunde) i că aceştia sunt ai Securităţii? Răspunzi??! 

Nicolae Ceauşescu: 

Răspund... Tot pentru lămurirea dumneavoastră... Elena 
Ceauşescu: 

Nu, nici un răspuns! E o ipoteză, o informaţie, un fel de... 
Nicolae Ceauşescu: în primul rând, vreau să vă lămuresc pe 
dumneavoastră i.l cetăţeni. 

Judecătorul: 

Cu dumneata am terminat. Procurorul: 

Spune, în ce împrejurări a murit generalul Milea? A fost 
împtE. Cat? De ce şi de cine? 

Ambii inculpaţi: întrebaţi medicul!... E o provocare 
întrebarea... Întrebaţi şi oa 111 c nii, întrebaţi şi de cine...! 

Judecătorul (către grefier): „Nu răspund, este o provocare 
întrebarea cu privire la cauzele morţii generalului Milea”. 
Să întrebăm medicul care e... 

ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Şi eu voi face anchetă, pentru a lămuri de ce s-a sinucis 
generalul Milea! 

Procurorul: 

De ce l-ai destituit pe generalul Milea? Şi l-ai făcut 
trădător? 


Judecătorul: 

De ce dumneata l-ai făcut trădător? Am auzit comunicatul 
care (!) l-ai spus, prin care ai instituit starea de asediu, că 
generalul Milea, trădător, s-a sinucis pentru a scăpa de 
răspundere, de pedeapsa dreaptă pe care o aştepta ca 
trădător. 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru lămurirea dumneavoastră, trădătorul Milea... 

Judecătorul: 

De ce nu l-aţi judecat dacă era trădător? 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru că atunci am constatat treaba aceasta, chiar în ziua 
respectivă. Şi a plecat ca să aplice măsuri - vă spun asta 
pentru judecata dumneavoastră - dintr-un grup întreg, şi 
au venit ofiţerii care erau cu el şi ne-au anunţat că s-a 
împuşcat. Şi de-abia după aceea am constatat că n-a aplicat 
ordinele stabilite ca unităţile militare să-şi facă datoria. 

Judecătorul: 

Dumneata întotdeauna ai vorbit mai mult decât 
colaboratoarea apropiată a dumitale, totdeauna ai fost în 
faţă, dar întotdeauna ai avu t-o în dreapta dumitale. Şi ea 
cunoaşte tot atâtea lucruri importante, dar ar fi bine să fie 
relatate în faţa tribunalului, să cooperăm, să vorbim civilizat 
ca nişte intelectuali cum vă pretindeaţi amândoi, membri ai 
Academiei, să ne spuneţi cu ce bani se plăteau publicaţiile, 
atât ale inculpatei, cât şi operele alese, cât şi cărţile de 
ştiintă ale academicianului Elena Ceauşescu. Aşa-zisul 
academician...! 

Elena Ceauşescu: „Aşa-zisul”... Ne-ai luat şi titlurile. 

Judecătorul: 

Nu le-am luat eu. Să răspundă la întrebările puse de 
tribunal! 

Elena Ceauşescu: 

Heee... Păi, sigur că da...! 

Judecătorul (către grefier): „Refuz să răspund la 
întrebările puse de tribunal.” 


Nicolae Ceauşescu: 

Insă tot pentru informarea dumneavoastră, că am scăpat 
aţinu i mi-aţi spus că eu mâncam numai mâncăruri din 
străinătate... Că exisl.1 de ani de zile lista cu ce mănânc eu, 
1.100 - 1.200 de calorii pe zi, i numai legume. 

Judecătorul: 

Şi poporului îi dădeai 3.600 de calorii... Îmbuibat acei 
popor...! 

Nicolae Ceauşescu: 

Şi 60 de grame pe zi, de carne. 

Procurorul: 

Domnule preşedinte... 

Nicolae Ceauşescu: 

Vreau să vă spun... Vă informez pe dumneavoastră... 

Judecătorul: 

Mai aveţi de pus întrebări, domnule procuror? 

Procurorul: 

Da, domnule preşedinte. Cine a dat ordin să fie implicate 
ca să intervină, forţele armate în înăbuşirea demonstraţiei 
dc L. I Timişoara? Pentru că inculpatul spunea că generalul 
Milea nu, respectat ordinele primite. Care sunt aceste 
ordine? Ce n-a res|i, tat?... Ce n-a respectat? 

Nicolae Ceauşescu: 

Voi spune în Marea Adunare Naţională ce ordine n-a 
respci Lil în Bucureşti şi de ce a trădat! 

Judecătorul: 

Aveţi de pus întrebări? 

Avocatul Teodorescu: 

Vă rog să întrebaţi pe inculpata Elena Ceauşescu dacă a 
fosl iu este bolnavă psihic. 

| ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Cum??! 

Elena Ceauşescu: 

Ce este??! 

Avocatul Teodorescu: 


Dacă a fost sau este bolnavă psihic. Şi vă rog să 
consemnați răspunsul. 

Judecătorul: 

Ai suferit vreo boală psihică? Sau dacă suferi acum...? 

Elena Ceauşescu: 

Ce provocare ordinară! 

Avocatul Teodorescu: 

Nici o provocare, este în favoarea dumneavoastră, că dacă 
sunteţi iresponsabili, atunci e o apărare, dacă nu - e altă 
apărare. 

Elena Ceauşescu: 

E o provocare, se poate să spui aşa ceva??! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu ţi-am recunoscut dreptul dumneavoastră de apărare...! 

Elena Ceauşescu: 

Se poate să vii să spui aşa ceva?... la uită-te...! 

Judecătorul: 

Noi am înţeles şi din această dezbatere... Pentru că 
dumneavoastră obişnuiţi să nu aveţi niciodată un dialog cu 
poporul şi să poarte numai dânsul un monolog şi după 
aceea să-l aplaude ca în ritualurile africane, să bată lumea 
din palme, aşa... Nici astăzi... S-a comportat în continuare 
la fel, nu v-aţi schimbat, nu aţi tras nici un fel de 
învăţăminte. Ca nişte megalomani. 

Nicolae Ceauşescu: 

Tot pentru informarea dumneavoastră, mergeţi... 

Judecătorul: 

Mai sunt de pus întrebări? Probe în apărare aveţi? Nu. 

Avocaţii: 

Mai facem o ultimă încercare... Vă rog, procedura ne 
permin acest lucru... 

Elena Ceauşescu: 

Nu-ţi răspund nimic. Nu voi spune nimic! 

Avocaţii: 

Vă rog să consemnați că refuză! Dacă refuză, este treaba 
lor. 


Nicolae Ceauşescu: 

Nu! Nerecunoscând tribunalul, nu pot să recunosc niii 
apărarea! 

Judecătorul: 

Vă rog să consemnați în caietul dumneavoastră de 
grefier.1 refuză colaborarea cu apărătorii şi că nu au probe. 

Elena Ceauşescu: 

În faţa tribunalului legal vorbim. Adevăratul tribunal este 
Ma n M Adunare Naţională. 

Judecătorul: 

Vrei să semnezi declaraţia? 

Elena Ceauşescu: 

Nu, nici o declaraţie! Am muncit şi am luptat pentru popor 
de L. 1 14 ani, aşa... Mi-am sacrificat toată viaţa pentru 
popor... Şi poporul este poporul nostru şi nu-l trădăm noi 
poporul! 

Judecătorul: 

Am urmărit şi ştiam că ziua dumitale este undeva înaintea 
clan sului, dar nu ştiam niciodată anul în care te-ai născut. 
Care este? 

Elena Ceauşescu: 

Astea chiar sunt de femei... 

Judecătorul: 

De aicea a pornit toată minciuna... Nici un dicţionar, 
orice... Lo.il” femeile îşi ascund vârsta, dar când este un om 
care apare în die (u nare, în cărţi şi în toate astea, să nu se 
arate vârsta? 

Elena Ceauşescu: 

Ce provocare! 

ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

Pentru dumneavoastră, pentru toţi cei prezenţi... 

Judecătorul: 

Vă rog, tovarăşe procuror, să reţineţi... Tribunalul 
consideră cercetarea judecătorească a procesului 


terminată şi vă dau cuvântul la dezbateri, să susţineţi 
acuzarea. 

Procurorul: 

Domnule preşedinte, având în vedere atrocitățile săvârşite 
de Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena, noi considerăm 
că aceşti doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea 
infracţiunilor prevăzute de articolele 162,163,165 şi 357 
din Codul Penal, articole în baza cărora solicităm 
condamnarea celor doi inculpaţi la pedeapsa cu moartea. 
Totodată, solicităm confiscarea totală a averilor soţilor 
Ceauşescu. 

Judecătorul: 

Aveţi cuvântul în apărare. 

Avocatul 'Teodorescu: înainte de a discuta problemele de 
drept, care se ivesc din ceea ce susţin inculpaţii, cărora le 
acordăm asistenţă chiar faţă de poziţia obstrucţionistă a 
acestora... 

Elena Ceauşescu: 

E o insultă! 

Avocatul Teodorescu: 

E o insultă? Nici o insultă! Eu voiesc să vă înfăţişez faptul 
că le-am făcut noi onoarea, venind de la Bucureşti să le 
acordăm apărarea, care în ultimii 25-30 de ani nu s-a 
respectat. Că noi înţelegem ca avocaţi să apărăm indiferent 
pe cine ar fi şi indiferent de faptele pe I care le-a săvârşit, 
dar în limita dispoziţiilor legale, a faptelor de care luăm 
cunoştinţă prin rechizitoriu, a probelor care au fost căutate 
de către reprezentanţii legali şi, desigur, în spiritul 
legalităţii. Eu, deşi e poziţia absolut obstrucţionistă a celor 
cărora le-am făcut cinstea de a le acorda această deplasare 
în locul acesta... Ca să-i apărăm! Înţelegem, totuşi, ca şi ei 
să înţeleagă - pentru dumneavoastră nu am nevoie să vă fac 
asemenea lămuriri - că numai un preşedinte în funcţiune 
poate cere, pentru o faptă pe care ar săvârşi-o, să fie supus 
I discuţiunii organului legislativ, care la noi este Marea 
Adunare 


| 

Naţională. Şi că odată cu destituirea dintr-o anumită 
funcţie de sta 1 şi noi nu vorbim de calitatea dumnealui de 
secretar general al pari i dului, care e o altă treabă şi o 
judecă partidul, ci de calitatea care (!) a avut-o Ceauşescu 
Nicolae, aceea de preşedinte al acestei ţări. Ori, această 
calitate, din momentul în care Frontul Salvării Naţionale s.1 
constituit şi Consiliul care este constituit a luat măsura de 
demite n a guvernului şi de demitere din funcţia de 
preşedinte al republicii, 1 lui Ceauşescu Nicolae, acesta 
este supus dispoziţiilor legale ca orie v cetăţean din această 
ţară. Deci, din acest punct de vedere, noi con statăm - şi vă 
rog să consemnați în procesul-verbal al şedinţei acesi fapt - 
că am constatat că sunt îndeplinite toate formele procedu 
ra I c prevăzute de lege pentru trimiterea în judecată şi 
judecarea celei care au compărut în calitate de inculpat. 
Deci, este o greşeală pe caiv o săvârşesc cei doi inculpaţi, 
nu a faptului recunoaşterii sau ne re cunoaşterii, pentru că 
aceasta, recunoaşterea sau nerecunoaştere. | dacă este 
dezminţită de probe, nu face două parale. Şi dumnealui au 
socotit... Deşi eu am venit să le acord, să le fac cinstea de.1 
i apăra... Ei se menţin în aceeaşi poziţie pe care au avut-o 
dintr-im început, zicând că este un act de provocare dacă i- 
am întrebat dai.1 sunt bolnavi psihic sau nu. Pentru că una 
e impunitatea prevăzul. I de legi, adică aceea în care eşti 
bolnav şi poţi fi supus unei expei tize psihiatrice, şi atunci 
eşti iresponsabil - mare diferenţă fiind faţă de situaţiunea în 
care te comporţi ca un iresponsabil, dar osii responsabil. Şi 
spre regretul meu, care sunt avocat - nici procunu nici 
membru al tribunalului militar - trebuie să constat, şi o 
spun cu toată certitudinea, că inculpaţii cărora noi le 
acordăm asistenţa chiar în dauna voinţei lor, pentru că aşa 
glăsuieşte legea care nu s.l respectat până acum... Şi 
dumnealor, amândoi o ştiu, faptul acesla eu vă spun că 
dumnealor au acţionat ca iresponsabili, dar cu deplin 
discernământ în tot ceea ce au făcut. 


Ei sunt trimişi în judecată pentru patru fapte, eu înţeleg să 
ex) nu 1 în vreun mod ceea ce a zis rechizitoriul 
Procuraturii, şi anume prn tru faptele prevăzute de 
articolele 162, 163, 165 şi 357 din Codul Penal... Şi constat, 
în baza probelor care au fost depuse la dispoziţie că aceştia 
se fac vinovaţi de aceste fapte. 

Rugămintea noastră, a apărării, însă, este una singură: ca 
dum neavoastră să luaţi o hotărâre care să nu aibă 
caracterul de vendel. 

| ANEXE să nu aibă caracterul de răzbunare, ci să fie... Şi 
să o înţeleagă până în ultima lor clipă, ei şi alţii care vor mai 
compare în faţa judecății, că poporul acesta, printr-un 
tribunal legal constituit... Că dacă nu ar fi fost legal 
constituit, noi suntem primii care am fi venit să spunem: „E 
nelegal constituită o instanţă judecătorească!”. 

Să ştie şi cei doi inculpaţi, cărora forţamente trebuie să le 
acordăm apărarea pe care nu o voiesc... Dar noi trebuie să-i 
apăram, pentru că aşa glăsuieşte Constituţia de care ei fac 
vorbire, fără să ştie ce spune în ea. Încălcarea fosta a 
acesteia... 

Elena Ceauşescu: 

Extraordinar! 

Avocatul Teodorescu: 

Şi-i apăr pentru că aşa trebuie, dar şi să se lămurească 
pentru totdeauna, pentru clipele cât vor mai avea până la 
sfârşitul vieţii lor, că tribunalul acesta militar a fost şi este 
legal constituit şi că ei nu au calitatea decât de inculpaţi, iar 
nu calităţile de stat pe care le-au avut până în momentul în 
care li s-au ridicat aceste funcțiuni de către organul care 
este constituit legal în această ţară. 

Judecătorul: 

Cu privire la faptele lor? 

Avocatul 'Teodorescu: în ce priveşte fapte prevăzute de 
162 şi anume aceea de subminare a puterii de stat, în 
probele care le-au fost culese şi ni s-au pus şi nouă la 
dispoziţie, nu pot face nici un fel de obiecţiune, socotind că 


aceştia, într-adevăr, se fac vinovaţi de săvârşirea acestei 
fapte. În ce priveşte fapte prevăzute de 163 din Codul 
Penal, actele de diversiune din materialul care ne-a fost pus 
la dispoziţie de către acuzare şi de care am luat cunoştinţă, 
în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce le spun dumnealor, 
vă rog să constataţi şi să luaţi act de declaraţie pe care o 
facem noi în calitate de apărători, că aceştia într-adevăr se 
fac vinovaţi şi de săvârşirea acestei infracţiuni. În ce 
priveşte infracţiunea de subminare a economiei naţionale, 
aceea prevăzută de articolul 165 din Codul Penal şi toate 
documentele acesteia care au fost culese în scurt timp, în 
câteva zile, de organul de urmărire penală, ca documente 
ce existau acestui moment, se fac vinovaţi aceştia şi de 
săvârşirea acestei infracţiuni. În fine, ultima faptă III 
sarcină şi care este şi cea mai gravă, aceea de genocid, 
prevăzuta de 357, litera c, din Codul Penal, constat că şi 
această faptă eslc săvârşită de aceştia. Rugămintea noastră, 
în calitate de apărători, 11 celor doi inculpaţi, soţii 
Ceauşescu Nicolae şi Elena, este aceea C. | dumneavoastră 
să daţi hotărârea, în numele legii, să nu apară c.1l un act de 
răzbunare a cuiva, ci să se înţeleagă că pentru acele fapte 
săvârşite, fiecare inculpat trebuie să-şi primească 
pedeapsa, aşa cum este prevăzută de lege. Vă mulţumesc. 

Avocatul Lucescu: 

Domnule preşedinte, domnilor asistenţi populari, 
reprezentanţi din sală, este greu să pui concluzii împotriva 
oamenilor care, chiai şi deferiţi Justiţiei, nu vor să 
recunoască crima împotriva poporu lui român, crima de 
genocid, nu numai la Timişoara şi Bucureşti, în momentele 
de faţă, ci crima dinainte de peste 20 şi ceva de ani. Crima 
prin înfometare, prin lipsă de căldură, prin lipsă de lumină, 
dar coa mai odioasă crimă a fost crima de a încătuşa spiritul 
românesc, sn 11 tul acestui popor, în raport de odioasele 
crime săvârşite la 'Timişoa ra de odioasele crime săvârşite 
când poporul şi copiii, copii nevinovaţi au fost călcaţi de 
tancuri cu şenile. Când aţi căutat un act odios, dc 


diversiune, până când Armata cu Securitatea să o puneţi 
cap la cap şi aţi îmbrăcat ofiţeri ai Securităţii din trupele 
dumneavoastră m ofiţeri ai Ministerului Apărării Naţionale, 
să daţi iarăşi o lovitura ca Armata să nu vină alături de 
popor, ca poporul să urască Armata şi din această 
degringoladă dumneavoastră să puteţi câştiga timpul 
pentru a creşte copiii de la orfelinate pentru a-i trimite în 
străină ta li sau pentru a-i aduce ca trupe de comando 
împotriva poporului român. Da, a cărui popor, că nu mă 
refer la oameni în vârstă! Dacii aţi fi împuşcat unul ca noi îi 
împuşcaţi pentru voinţa lor, dar ca să tăiaţi legăturile de 
oxigen de la capul bolnavilor, de la copii, să trageţi în spitale 
şi în bolnavi, să aruncaţi în aer sângele şi medicamentul 
poporului? Cu hrana cu care Bucureştiul s-ar fi putut hrăni 
luni di zile, iar militarii ar fi putut să tragă şi să susţină 
apărarea ţării ferm a i-aţi băgat în subsolurile de unde 
teroriştii dumneavoastră şi ast a. 1 se duc, se alimentează şi 
luptă împotriva oamenilor nevinovaţi, 111 speranţa că 
dumneavoastră îi veţi mai plăti vreodată din efort 1111 li 

| ANEXE făcute de România. Cu multă emfază spuneaţi: 
am plătit datoriile! Nu numai că le-aţi plătit, ne-aţi secătuit 
şi v-aţi depus destui bani, v-aţi dus la ayatollah să închinaţi 
un ultim omagiu. Eraţi la fel ca el, acelaşi spirit de clan, 
care şi-a omorât poporul. Spuneţi că nu recunoaşteţi 
organismele noastre, ale puterii populare? Nu trebuie să le 
recunoaşteţi, domnule fost preşedinte, pentru că am luat în 
'48 puterea în mână împotriva altora şi nu s-au prevalat de 
nici un fel de legi ale Statului român. Regele Mihai a avut 
mai multă demnitate decât dumneavoastră. Poate aţi fi avut 
mai multă demnitate şi înţelegere din partea poporului 
român dacă v-aţi fi dat demisia, dacă aţi fi rămas acolo în 
străinătate, cu străinii aţi trăit, puteaţi să muriiţi cu ei, şi să 
vi se ofere acel azil politic. 

Nicolae şi Elena Ceauşescu (râzând): Nu plecăm noi de 
aici. Aici murim noi! 

Avocatul Lucescu: 


Râsul acesta este semnul bolii dumneavoastră, domnule 
preşedinte, greutatea apărării, care trebuie să fie apărare 
şi nu act de acuzare, constă în această odioasă neînțelegere 
a situaţiei, astăzi şi în clipa de faţă. În aceasta constă 
greutatea, în sfidarea tribunalului, în nonşalanţa cu care ne 
luăm căţeii... De altfel, ca şi când suntem ridicaţi de pe la 
case pentru tot ce am făcut. Domnule preşedinte, aş fi fost 
unul dintre cei care m-aş fi dus şi aş fi luptat în cadrul 
Ministerului de Justiţie, în cadrul atribuţiilor noastre 
profesionale, care trebuie să fie umanitare, trebuie să fie de 
dăruire faţă de adevăr, faţă de adevărul pentru care se 
luptă astăzi, aş fi cerut să se suprime pedeapsa cu moartea 
pentru că în unele cazuri am avut şi nesocotita experienţă, 
proasta experienţă de a vedea că s-au făcut greşeli. Eu nu 
v-aş cere pedeapsa cu moartea. Spune cineva, dar este 
greu pentru poporul român să mai suporte alături cea mai 
mare suferinţă, cea mai mare pedeapsă este să trăiască în 
condiţiile în care ni le-a creat nouă, să trăiască cu frica în 
sân, că poţi fi ridicat şi împuşcat, că poţi fi injectat şi dus la 
spitalul de nebuni, că împotriva familiei se pot lua cele mai 
odioase măsuri, că împotriva neamurilor şi asta pe linie 
ascendentă, cu binele dosar de cadre ţinut de doamna, cu 
buna ascultare, făcută de domnia sa, este reprobabil, până 
şi pe WC îi asculta pe demnitari şi pe acoliţi. Cu asta se 
ocupa scumpa noastră conducere, marea savantă de 
renume mondial „codoi”, să-mi ierta ţ i expresia. 

Judecătorul: 

Vorbeşte un avocat! 

Avocatul Lucescu: 

Vă rog să discerneţi totuşi momentul în care daţi soluţia 
asupra, în primul rând a crimelor comise, a crimelor în lanţ. 
Poate, cine ştie, singură atenuantă ne-a ajutat să ne vedem 
liberi prin trei catastrofa 1” greşeli făcute: a adunat masele 
care ştia că sunt împotriva lui şi.l ucis generalul care îi 
apăra pielea, pentru că nu a fost de acord să tragă într- 
adevăr în muncitori. Armata nu a fost niciodată de acori | cu 


aşa ceva. Aţi ucis tineri, ce au fost copiii aceia minunaţi, 
ce.111 fost de vină? Cu preţul, de care popor vorbiţi, dacă 
preţul libertăţii noastre este câştigat cu sângele acestor 
copii. Domnule preşedinţi aveţi aceste lucruri şi ca 
atenuante spunem pentru că practic tocmai prin 
megalomania pe care a avut-o ne-a adus aici, dar tocmai 
pen Ini acest lucru veţi vedea şi demnitatea soluţiei, veţi 
vedea şi faptele Vă mulţumesc pentru atenţie. 

Judecătorul: 

Inculpat Ceauşescu Nicolae, dumneata ce ai de spus la 
ultimul cuvânt? 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu sunt inculpat, sunt preşedintele României, comand.ini 
suprem şi voi răspunde în faţa Marii Adunări Naţionale şi 
reprezei 1 tanţilor clasei muncitoare şi cu asta am terminat. 
Totul este minciuna de la un capăt la altul, celor care au dat 
lovitura de stat, trăgând poporul, mergând până la 
distrugerea independenţei României 

Judecătorul: 

Cu dumneata nu se poate stabili un dialog civilizat, 
raţional, logic. 

Nicolae Ceauşescu: 

Cu oamenii corecţi când mă duceam în fabrică, mă ridicam 
111 faţa muncitorului şi discutam în picioare. 

Avocatul Lucescu: 

Domnule preşedinte, dacă îi mai daţi cuvântul în 
continuare considerăm că este o jignire adusă poporului 
român şi actului de justiţie românesc. 

Judecătorul: 

Tribunalul se retrage pentru deliberare. 

Cei doi judecători, cei trei asesori populari şi grefierul se 
retrag în săliţa alăturată, pentru a stabili sentinţa. Ceilalţi 
continuă discuţiile în „sala de judecată”, discuţii surprinse 
parţial de colonelul Baiu. Ceauşescu aduce în discuţie 
condamnarea sa în procesul de la Braşov, din 1936, pe când 
el avea 18 ani, iar justiţia era „burgheză”. 


Nicolae Ceauşescu: 

Şi l-am recunoscut, pentru că era un tribunal legal 
constituit, este scris şi acuma ce am spus... Nu am fost cât 
de cât onest şi apărând burghezia... 

Mugurel Florescu: 

Domnule Ceauşescu, eu fac parte din oamenii care 
participă la procesul dumneavoastră - este oficial. Totuşi, de 
ce nu aţi vrut să răspundeţi la întrebări? 

Nicolae Ceauşescu: 

Răspund conform Constituţiei ţării. Şi cine v-a spuscâănu o 
ştiu? Am scris cuvânt cu cuvânt Constituţia ţării. 

Avocatul Teodorescu: 

Da, dacă aţi scris-o şi mai aveţi calitatea... 

Nicolae Ceauşescu: 

Calitatea de preşedinte nu o poate lua decât Marea 
Adunare Naţională, de aceea există calitatea. Există 
calitatea pentru că un grup contrarevoluţionar care se 
instituie, se declară Comitet de Salvare Naţională, care e 
comitet de trădare naţională, a independenţei ţării, nu el 
poate hotărî. Discutăm ca cetăţeni. 

Elena Ceauşescu: 

Nu se poate în lume să se accepte. 

Nicolae Ceauşescu: 

Discutăm ca simpli cetăţeni acuma! 

Elena Ceauşescu: Şi să jigneşti toate academiile din lume, 
care au acordat titlurile... Care au fost acordate de toate 
academiile din lume...! 

Avocatul Teodorescu: 

V-au luat titlurile deja! 

Elena Ceauşescu: 

Ălea din străinătate nu le ia, că nu puteţi voi... E mai mullc 
muzee... 

Nicolae Ceauşescu: 

Ani fost de mai multe ori în situaţia să fiu împuşcat. 

Avocatul Teodorescu: 

V-au luat şi decoraţiile, şi titlurile, tot ce cumpăraserăţi. 


Soții Ceauşescu (vocile lor se suprapun, fiecare încearcă 
să se justifice): 

Tot ce avem sunt într-un număr de zeci de camere... În ele 
exisl. 1 listele oficiale, inventariate, semnate, de tot ce am 
primit... 

Avocatul Teodorescu: 

Aţi pronunţat că „e mai multe muzee”... Şi sunteţi 
academician, auziţi? Ce să mai zic? 

Elena Ceauşescu: 

Poftim? 

Nicolae Ceauşescu: 

Oricine se duce va constata acuma că de fapt cadourile 
acelea e un muzeu aproape universal, unde sunt zeci şi zeci 
de state, cu Ini felul de cadouri. Şi există lista lor, aşa cum s- 
a primit din străină la Ic Totul e inventariat până la ultimul 
cui. 

Elena Ceauşescu: 

Şi cu obiectele mele, că noi am intrat ca să luptăm pentru 
elil'c rarea poporului, nu ca să ajungem ca să ne ocupăm 
posturile. Nu pentru asta am intrat. 

Nicolae Ceauşescu: 

Puteam fi împuşcaţi fără mascarada asta! Nu, nu o dată! 

Elena Ceauşescu: 

Ne-am iubit poporul, îl iubim! 

Mugurel Florescu: 

De ce aţi fugit şi nu aţi vrut să staţi de vorbă cu poporul? 

Nicolae Ceauşescu: 

Poftim? 

Elena Ceauşescu: 

Care popor? 

Mugurel Florescu: 

Care l-aţi adunat. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu noi l-am adunat! Nu, n-am fugit, şi acei care au 
trădat... Inclusiv unul prezent aici a chemat elicopterele, le- 
a dat ordin... 


(Ceauşescu arată cu degetul spre generalul Stănculescu, 
aflat la doi metri în stânga lui). 

Mugurel Florescu: în ce a constat trădarea generalului 
Milea? 

Elena Ceauşescu: 

Noi nu am vrut să plecăm. Rămâneam acolo, muream la 
sediu... 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu a aplicat dispoziţiile... 

Completul de judecată revine în sală pentru a da citire 
pronunțării sentinţei. 

Judecătorul Gică Popa: 

Ridicaţi-vă în picioare! 

Elena Ceauşescu: 

Nu dragă, nu ne ridicăm în picioare, suntem oameni... 

Judecătorul: 

Tribunalul, în numele legii şi al poporului declarând în 
secret, condamnă în unanimitate de voturi pe inculpaţii 
Ceauşescu Nicolae şi Ceauşescu Elena la pedeapsa capitală 
şi confiscarea totală a averii, pentru săvârşirea 
infracţiunilor de genocid prevăzute de art 357, aliniatul 1, 
litera c, Cod Penal; subminarea puterii de stat prevăzuta de 
art 162 Cod Penal; act de diversiune, prevăzut de art 163 
Cod Penal şi subminarea economiei naţionale prevăzută de 
art 165, alini atul 2 Cod Penal. Pronunţată în şedinţă 
publică, astăzi 25 decembrie 1989. 

Avocatul Teodorescu: 

Vă rog să-mi îngăduiţi să mai iau o dată legătură cu 
inculpaţii 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu recunosc nici un tribunal. 

Avocatul Teodorescu: 

Nerecunoscând tribunalul nu exercită nici o cale de atac. 
Vă rog s, i constataţi că hotărârea e definitivă în condiţiile 
acestea. 

Nicolae Ceauşescu: 


Cine a dat lovitura de stat poate să împugşte pe oricine! 

Tribunalul se retrage. Colonelul Baiu continuă să 
înregistreze, pe camera video, discuţiile condamnaților cu 
cei rămaşi în sală. 

Nicolae Ceauşescu: 

România va trăi-n veci de veci. Toţi trădătorii, oricâţi vor 
fi... V, itrăi România şi poporul român liber, nu cu 
trădătorii! 

Ambii inculpaţi se ridică în picioare. Un paraşutist le spune 
să rămână pe loc. 

Nicolae Ceauşescu: 

Ce nedreptate s-a făcut! (Recitând) „Murim mai bine-n 
luptă I II gloria deplină, decât să fim sclavi încă pe vechiu' 
nost' pământ. Ce nedreptate! Toate ne-au spus pe lumea 
asta, dar nimic dc trădători! 

Elena Ceauşescu: 

Şi i-am avut lângă noi... 

Nicolae Ceauşescu: 

Şi i-am avut lângă noi, da! Ce nedreptate au făcut!... Toate 
ma u rile sunt împotriva noastră, nu vezi? 

Elena Ceauşescu: 

Şi i-am avut lângă noi... 

| ANEXE 

Nicolae Ceauşescu: 

I-am avut lângă noi... 

Elena Ceauşescu: 

Foarte mare greşeală am făcut! Aşa se întâmplă, trădările 
vin de lângă tine... 

Nicolae Ceauşescu: 

Aşa se întâmplă... 

Doi militari îi leagă pe Ceauşeşti cu mâinile la spate. 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu e voie, nu e voie! Nu ne legaţi! 

Elena Ceauşescu: 

Nu sunt de acord. Împreună am luptat, să murim 
împreună. Dacă vreţi să ne omorâţi, ne omorâţi pe amândoi, 


împreună, nelegaţi... Nu dragă, împreună!... Mergem 
împreună, legea aşa spune. Ne dă dreptul să fim 
împreună... Ce e asta? Ce vrei să faci cu asta? Nu admit!... 
Nu puneţi mâna pe noi!... Nu ne legaţi!... Nune jigniţi!... 
Nune legaţi, nu e voie să ne legaţi!... Vă e frică de popor... 
Nu ne rupeţi mâinile, mă copii! E ruşine! V-am crescut ca o 
mamă, daţi-mi drumul la mâini, îmi rupeţi mâna, daţi-mi 
drumul!... Aoleo, măi băiatule, mă...! 

Un paraşutist: 

Jumătate din colegii noştri sunt morţi din cauza 
dumneavoastră. Ai noştri, colegii, fraţii noştri! 

Nicolae Ceauşescu: 

Nu! Nu! Vă minte. 

Paraşutiştii: 

Nu ne minte. 

Elena Ceauşescu: 

Aia sunt ai Securităţii, nu sunt ai noştri. Noi suntem aicea 
aşa, mai avem noi puterea?! Voi o aveţi! Întrebaţi-i pe cei 
care au puterea! 

Soții Ceauşescu sunt scoşi din „sala de judecată” şi duşi, 
de câte doi paraşutişti, către zidul execuţiei. Pe camera 
video se mai aud doar văicărelile lor. 

Sentinta 

România 

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti 

Dispozitivul Sentinţei nr. 1 din 25 decembrie 1989 

Cu unanimitate de voturi condamnă pe inculpaţii: 

Ceauşescu Nicolae, fiul lui Andruţă şi Măria, născut la dal. 
I de 26 ianuarie 1916, în comuna Scorniceşti, judeţul Olt, cu 
ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul Primăverii nr. 50, 
sectorul 1, iu prezent arestat, Şi 

Ceauşescu Elena, fiica lui Nae şi Alexandrina, născută la 
data li 6 ianuarie 1916, în comuna Petreşti, judeţul 
Dâmboviţa, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Bulevardul 
Primăverii nr. 50, sectorul I, la pedeapsa capitală şi 


confiscarea totală a averii pentru săv. U şirea următoarelor 
infracţiuni: 

— Genocid, prevăzut de articolul 357, alineat 1, literele a- 
c, Cod Penal; 

— Subminarea puterii de stat, prevăzut de articolul 162, 
aline, îl 

1, Cod Penal; 

— Acte de diversiune, prevăzut de articolul 163 Cod Penal; 

— Subminarea economiei naţionale, prevăzut de articolul | 
' alineat 2, Cod Penal, toate cu aplicarea articolelor 33-34 şi 
41, aline, ll 

2, Cod Penal. 

În baza articolului 998 Cod Civil şi articolului 14, aliniat 3, 
li lei, i a din Codul de Procedură Penală, obligă pe inculpaţi 
să reslilmr statului român toate sumele de bani, metale 
preţioase şi orice, iln valori depuse de aceştia, sub orice 
nume, la bănci străine S. lu L. Il alte instituţii ori persoane 
din străinătate sau, potrivit articolului 14, alineat 3, litera b 
din Codul de Procedură Penală şi articolului 

998 din Codul Civil, să plătească statului, în solidar, 
echivalentul acestor bunuri în dolari SUA. 

Potrivit articolului 163 şi articolului 157, alineat 2, litera c 
din Codul de Procedură Penală, menţine măsurile 
asigurătorii luate de Direcţia Procuraturilor Militare asupra 
tuturor bunurilor aparţinând inculpaţilor. 

Cu drept de recurs. 

Pronunţat astăzi, 25 decembrie 1989, în şedinţă publică, 
în prezenţa inculpaţilor, în Garnizoana Târgovişte. 

Plângerea Verei Nicolcioiu adresată Comisiei Senatoriale 
pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989 

Subsemnata Nicolcioiu Vera Florica, domiciliată în 
Bucureşti Strada Biserica Amzei, Nr.8, Et. III, Ap. 9, vă 
supun spre cercetare următoarele: 

Fostul meu soţ, Vasile Nicolcioiu, era în Decembrie 1989, 
Şeful Protocolului de Partid şi de Stat şi, în această calitate, 


a făcut parte din grupul care l-a însoţit pe Nicolae 
Ceauşescu în vizita efectuat, i în Iran. 

Din grupul respectiv au făcut parte: Ion Stoian, ministru 
de externe, Radu Ion, vice-prim-ministru, Neagoe Marin, 
comandan 11 d gărzii prezidenţiale, şi Vasile Nicolcioiu, 
şeful protocolului. 

Vasile Nicolcioiu deţinea această funcţie din Aprilie 1983, 
timp în care a avut posibilitatea să-şi dovedească, din plin, 
ataşamentul faţă de familia Ceauşescu, organizând peste 
hotare vizite cât M. U excentrice şi mai costisitoare. 

Cu ocazia plecării în Iran, în împrejurările în care ţara era 
în pR. I gul unor evenimente extrem de grave, Ceauşescu a 
luat cu el o suma de bani, desigur dolari, pentru găsirea 
unor eventuale posibilităţi de salvare a situaţiei de acasă, 
precum şi alte eventuale plăţi. Dealllcl la orice deplasare în 
străinătate a Preşedintelui, se lua un fond, d rezervă. La fel 
cum se proceda de fiecare dată, şi în Iran, acest foi n I cât şi 
diurnele şi cadourile care se dădeau şi care se primeau, au 
l'odate în păstrare fostului meu soţ, de către Ceauşescu. 

La întoarcere, în ziua de 20. Dec. 89, Ceauşescu a găsit 
situa ţin d m ţară atât de gravă încât nici el, şi nici altcineva 
nu s-a mai preocupai de acei bani. 

Vasile Nicolcioiu a aşteptat să vadă care va fi desfăşurarea 
ulm rioară a evenimentelor, păstrând banii în biroul său din 
sediul C contrar indicaţiilor în vigoare. 

| ANEXE în seara zilei de 21. Dec.89, profitând de deruta 
generală din sediu, îşi chiamă şoferul şi îi cere să ducă o 
geantă diplomat, închisă cu cifru, la locuinţa fratelui său, 
Emil Nicolcioiu, fost cândva şi el mare demnitar. Acesta 
coboară în faţa blocului şi preia respectiva geantă din mâna 
şoferului. 

În continuare, după cum se ştie, Vasile Nilcolcioiu şi-a 
oferit imediat serviciile noii conduceri. A fost consilierul 
preşedintelui timp de o săptămână, după care, la presiunile 
revoluţionarilor care îl cunoşteau şi ştiau cine fusese, a fost 
silit să renunţe şi să se refugieze acasă. 


Cât timp a stat acasă, a fost într-o stare de extremă 
agitaţie, plimbându-se ziua şi noaptea prin apartament. 

Mi-a spus în acele împrejurări, că a avut o sumă mare de 
bani în birou, pe care nu o decontase la întoarcerea din 
Iran, bani pe care îi pusese la adăpost, dar, intervenise 
brusc o amnezie şi nu îşi mai amintea unde anume. 

Pe 22 dimineaţa, văzând cum evoluase situaţia, se 
hotărâse să părăsească sediul şi să spună, dacă ar fi fost 
întrebat, că banii fuseseră furaţi după plecarea lui. 

În acest scop, ca să fie cât mai credibil, şi-a lăsat 
intenţionat paltonul şi căciula în birou, şi a părăsit sediul 
numai în costum, făcând mare caz, mai apoi, că a fost 
prădat, deşi a plecat din sediu pe la subsol, nestingherit de 
nimeni, când încă mulţimea era doar mascată în faţa intrării 
principale a C. C., şi încă nimeni nu pătrunsese în interior, 
iar Ceauşescu se afla în clădire. 

În orice caz, spunea el, Ceauşescu l-ar fi împuşcat pentru 
ceeace făcuse, dacă n-ar fi fost înlăturat. 

Teama lui era că acum, nereuşind să se menţină într-un 
post pe lângă noul preşedinte, care să-i asigure imunitate, 
va fi tras la răspundere pentru acei bani. 

Ulterior s-a decis să ducă mai departe povestea cu 
amnezia şi să se declare nebun iresponsabil, solicitându-l 
pe Dr. Gorgos, directorul Staţionarului de Boli Mintale, 
Titan, cu care era bun prieten şi care îi era foarte îndatorat, 
să-l interneze cu un diagnostic adecvat. 

Ca să justifice acel diagnostic, nu mai mânca şi nu mai bea 
decât atât cât îi era necesar să supravieţuiască. Slăbise 
foarte tare, nu se mai spăla şi se comporta ca un nebun. 

Între timp, pentru servicii deosebit de preţioase aduse cu 
„cin ste” ţării a fost pensionat la 53 de ani. 

La puţin timp, pacientul Vasile Nicolcioiu, cu diagnostic de 
depresie prelungită şi sindrom maniaco-depresiv, s-a 
recăsătorii cu fosta lui concubină şi şia alungat din locuinţă 
propriul fiu, în vârstă de 17 ani, lăsându-l pe drumuri şi 
fără nici un ajutor material, făcând ulterior recurs la 


hotărârea instanţei de a-i plăti acestuia o pensie alimentară 
în valoare de 5.000 de lei. 

Statutul de pensionar îi convine cel mai bine în 
împrejurările date, punându-l la adăpost de orice 
reîntâlniri sau reactualizau neprevăzute. Un biet pensionar 
nu mai poate interesa pe nimeni, poate doar trezi 
compasiunea celor care de fapt ar trebui să-i puna unele 
întrebări. El se doreşte cât mai uitat de toată lumea, şi scos 
din contextul în care era arhicunoscut de toţi. 

Această dorinţă îi este mult facilitată de faptul că revizia 
perio dică a dosarului lui de pensionare, cu nR. De ordine 
110.108, se facila policlinica Batişte, personal, de către 
soţia aceluiaş Dr. Gorgos 


SFÂRŞIT