Ion Pantazi — Am trecut prin iad vol. 2 — 1989

Ama teeeut pei iad 
Ion Pantazi 


Ion Pantazi 


am trecut prin iad 


Vol. II 


Editura "Stindardul Românilor" 


DISTRIBUȚIA : 


Ion Pantazi - Editura 
"Stindardul Românilor” 
1989 
Gmunderstr. 28 - 8000 
Minchen 70 
Bayerische Vereinsbank 
Bankleitzahl : 700 202 70 
Conto 33810717 
Cu specificaţia : Am trecut prin 
Iad - Vol. II 
Preţul : 70 DM. 


Închin această carte românilor "de mâine”, pentru a 
cunoaşte suferinţele celor de "ieri"! 


Mulţumesc soţiei mele loana, Virginiei Şerbănescu şi 
tuturor acelora care m'au ajutat să editez această carte. 


CUVANT ÎNAINTE 


Am considerat că expunerea cumplitei nenorociri prin care trece România 
de o jumătate de veac încoace, începută în volumul | al cărții mele (1940- 
1964), nu ar fi complectă dacă n'aşi adăuga anilor de front şi celor din 
închisoare pe de o parte trăirea sub regimul comunist în Țară şi, pe de altă 
parte, diferitele aspecte ale exilului românesc de dincolo de hotare. 

Am enunțat deci conţinutul celui de-al II-lea volum care cuprinde 
perioada 1964-1988. 

Se reliefează astfel, din Ţară, atmosfera acelor ani, posibilităţile de 
existenţă, problemele psihologice şi sociale pe care am fost nevoit să le 
înfrunt, felul de a gândi şi acţiona al unei nomenclaturi, în flagrant contrast 
cu cel al năpăstuiţilor de soartă. În exil, apar cu totul alte situaţii, dar nu 
mai puţine probleme de rezolvat. 

Principalele mele preocupări, odată ieşit din Ţară, au fost şi sunt : 
ziaristica şi unirea exilului românesc unde, ca peste tot în lume, există 
oameni buni şi oameni răi. Şi unii şi alții nu trebuiesc uitaţi şi mai cu seamă 
activitatea depusă de Securitate pentru dezbinarea exilului românesc. Am 
notat deci greutăţile întâmpinate, unele inerente, altele datorate multor rău 
intenţionaţi. 

Cartea de faţă urmăreşte ca prin dialoguri veridice să scoată în evidență 
Stări de spirit, precum şi felul meu de a gândi şi al altora în diverse 
împrejurări cu care am fost confruntaţi sau pe care le-am creiat, situaţii cu 
sau fără ieşire din Ţară sau din exil. 

Nădăjduiesc că am izbutit, într'o oarecare măsură, să redau "libertatea 
comunistă" dintre anii ÎS oracie aia suie iului ronnânese diarre anii 
1978-1988. E 5 

—— Găsesc că atât acţiunile diferitor oameni care au influenţat soarta 
Neamului cât şi caracterizările lor sunt necesare pentru posteritate, cei de 
Mâine trebuind să ştie tot ceeace s'a întâmplat Leri. 

Am analizat evident şi situaţia internaţională, principala cauză obiectivă 
care determină în mare măsură dezorientarea din exilul românesc precum şi 
cea de orientare politică. Ceeace nu înseamnă însă că putem arunca lipsa 
noastră de responsabilitate numai pe seama Securităţii sau instabilității 
Occidentului. 

Vintilă Brătianu a spus : "Prin noi înşine”. 

Aceasta trebuie să fie deviza de viitor a exilului românesc. 


eee 


prin ad" nu sunt decât două 
care alcătuiesc o mărturie 
i mai negre epoci din 
diei poporului român 


Cele două volume ale cărţii mele "Am trecut 
ietricele de mozaic ce Vor - în măsura în 
personală depusă la dosarul viitorului proces al cele 


Istoria noastră - să complecteze imensa frescă a trage 
ă fie vremelnică şi să rămâie 


supus teroarei comuniste. 
Dumnezeu să ne ajute ca această tragedie s 
doar o dureroasă amintire pentru noi şi un capitol însângerat pentru 


generaţiile viitoare. 
Autorul 


am trecut prin iad 
Vol. Il 


MOTTO: 


"Lasciate ogni speranza o voi chi entrate'" 
(Divina Comedia -"Infernul" Dante Alighieri) 


Sunt de aproape doi ani în Germania și s'au împlint 16 ani de când m'am 
liberat din domiciuliu obligatoriu de la Valea Călmățui. 

În anul 1978 am păşit în adevărata libertate, iar astăzi am reuşit să am şi 
un serviciu. Sunt paznic de noapte la un spital veterinar experimental al 
Facultăţii de medicină veterinară din Munchen. ş 

Principalul este că la serviciu sunt singur, foarte rar deranjat şi am o 
cameră mare la poartă, trebuind să fac 5 inspecții pe noapte, după un 
itinerar fix de aproximativ 2 kilometri, ocolind toată clinica. 

Mă simt admirabil, singur cu gândurile mele, şi cu posibilitatea de a citi 
şi scrie, absolut nestingherit. Lucrez în fiecare noapte, de la 4 după amiaza 
până la 6 dimineaţa, deci 14 ore, la care se adaugă cam o oră şi jumătate, 
drumul dus-întors până acasă. pi 

Nu am liber niciodată, nici Sâmbăta, nici Dumineca şi nici sărbătorile : 
Paşte, Crăciun, Anul nou ! Am în schimb un concediu de o lună pe an, 
când doresc. 

Sunt foarte prost salarizat, dar ţinând seama de numărul mare de ore 
realizat lunar, ridic un salariu frumos. 

Soţia şi copiii au venit după un an şi jumătate de la sosirea mea. 

Toată noaptea citesc, citesc până până la epuizare, apoi mă plimb prin 
marea încăpere ce-mi este destinată. Gândurile mele hoinăresc nestingherite 
în trecut, la viața mea de toate zilele din prezent şi pentru prima oară, îmi 
permit să încerc şi incursiuni în viitor ! 

Evident ceeace mă preocupă cel mai mult este aşternerea pe hârtie a 
memoriilor mele. De asta am venit în Occident, pentru a spune ce sa 
petrecut în nenorocita noastră ţară şi pentru a mă alătura luptei de 
deschidere a ochilor celor de-aici, asupra ceeace înseamnă în realitate 
comunismul. 

Uşor de spus, dar greu de realizat ! Să scrii memorii, din care numai în 
frânturi ar putea interesa opinia publică a exilului românesc, ce rost poate 
avea ? 

Și astfel nopţile trec citind până la extenuare cărți cu caracter politic, 
filozofic şi economic, odihnindu-mă prin plimbări prin cameră, în timp ce 
gândurile se succed vertiginos, fără a se putea lega între ele. 

Mă persecută un singur lucru, cum să aştern pe hârtie trecutul meu 
zbuciumat, informaţiile pe care le deţin, cum să fac să fie interesant ceeace 
vreau să scriu, cum să redau numai ceeace este mai important şi în acelaşi 
timp cum să realizez un stil cât de cât original, care să antreneze pe cititor. 


13 


Di 


care din ele durează câte o jumătate de 


Cele 5 inspecții pe noapte, care fie E muia acts creierul după atâta 


oră, sunt binevenite, plimbările odih 

d IV Şi i is, dar după 
SpA i rtativ şi o maşină de scris, Ip 

e N Soll i iau anul mă oboseşte ca şi cititul, dar fără 


imp îmi dau seama C lă ot bo ae cară 
Ep due Seal şi că maşina de scris zace inutil pe biroul meu Ş 


trecut 6 luni ! 


Într'o noapte făcându-mi turul de inspecţie, îmi vine o ideie, care mi se 


: aaa i îmi veneau gândurile pe 

pare strălucită : ce-ar fi dacă aşi AI e Ca ile pe E tRrijă fa id 

când mă plimbam la Gherla în celula mea d ape PE i ră 
i si iumătate, de la uşă la fereastră şi înapoi : Va, în 

pei it i le oboseam şi abia atunci gândurile începeau să se lege, dar 

eee încât parcă şi imaginile apăreau ! Retrăiam astfel zilnic diferite 

i in Viața mea. ş ae 
E Sotia; acesta este stilul cărții mele, gândurile de la Gherla i 
legătură de la o zi la alta, vor fi redate fără vreo legătură de la un capitol la 
altul ! : A ; 

În felul acesta, memoriile se vor reduce la esențial, stările sufleteşti vor 
putea fi mai adânc analizate, varietatea lor va depinde de momentul 
respectiv pe care-l trăiesc, voi intra mai uşor în "pielea mea" de-atunci, voi 
putea întrerupe oricând un subiect, pentru a trece la altul. = dif ind 

Ce poate fi mai real, decât ceeace ai trâit într adevăr Şi retrăit în 
momentul descrierii ? Sunt fericit, am găsit calea ! Nimic nu mă mai poate 
opri de a scrie ! ; Sega 

Condiţiile de la Gherla, de absolută libertate de gândire prin singurătatea 
secretului, sunt realizate întru totul şi aici. 

Nu m'a speriat la Gherla foametea cumplită de atunci, căci nu aveam 
timpul necesar spre a o realiza în întreaga ei grozăvie, nu mă impresionează 
nici opulenţa exagerată de-aici, căci este un lucru care nu mă interesează. 

14 ore de lucru, fără lucru ! Am găsit aici la Munchen mai mult decât aşi 
fi putut visa vreodată. 

Dar aceste lucruri, toată viaţa mea în "libertate" din ţară, de după ce 
m'am eliberat în 1964 din domiciliul obligatoriu şi până în 1978 când am 
ajuns în Germania, precum şi toată activitatea mea din lumea liberă, fac 
obiectul volumului II, pe care-l scriu astăzi. 


Încep deci, tot ca în volumul I să-mi deapăn amintirile, care se termină 
odată cu sfârşitul anului 1988. 


Gândul îmi zboară către Valea C 


ălmăţui, c i Î 
avusesem domiciliu obligatoriu. i ai o uzeriitaicare 


I4 


e o ATI e 


Îmi făcusem o căsuţă, aveam o cameră numai a me 


ceeace voiam bineînţeles din ceeace găseam, adică din 
mama. 


A putea să citeşti, a 
libertăţi, de care eram 
fidica această restricție, 


La sfârşitul lui Mai 1964 eram încă la Valea Călmățui. În fiecare zi se 
făceau eliberări şi pe nesimţite satul se golise. Cufundat în cărţile mele, 
aproape că nu am simţit această depopulare a satului. Vlad mă ţinea la 
curent cu eliberările. Am rămas numai noi doi, singurii locuitori ! 

Într'o dimineață, Vlad îmi bate la uşă şi îmi spune : "Suntem chemaţi la 
Miliție, probabil ne dau drumul !" 

Era 31 Mai 1964 ! 

M am îmbrăcat repede şi am plecat către Miliție împreună cu Vlad. În 
faţa Miliției am găsit un Mercedes cu număr de Bucureşti ! Ce o fi ? Sigur 
pentru noi, căci altcineva nu mai era în întreaga comună. 

Şeful postului i-a spus lui Vlad să aştepte, iar pe mine m'a introdus în 
biroul său, unde erau instalați doi "granguri” eleganți și foarte surâzători ! 
I-am salutat şi, la invitaţia lor, am luat loc pe scaun. 

A urmat obişnuita şi plicticoasa introducere a Securităţii, din care 
niciodată nu puteai să-ţi dai seama ce vor: "Ce mai faci ?" - "Cum te 
simţi?” - "Te-ai îndreptat, arăţi bine" etc. 

În sfârşit o întrebare, care merita răspuns : "Cum te simți în libertate ?" 

- Asta numiţi dumneavoastră libertate ? 

- Desigur ... faţă de Aiud sau Gherla ! 

- Pentru mine nu există decât o singură noţiune de libertate, care nu 
include nici un termen de comparaţie. Libertatea există sau nu există. 

- Libertatea se câştigă prin merite, domnule Pantazi ! 

- După concepția mea libertatea aparţine tuturor şi nu poate fi pierdută 
decât prin săvârşirea unor crime sau delicte de dreptcomun 

Cam la atât s'a rezumat dialogul, urmând în schimb un lung monolog al 
unuia dintre interlocutorii mei ! 

Mi-a vorbit despre realizările regimului, despre consolidarea acestuia, 
despre recunoaşterea lui pe plan internaţional, despre "omul nou", pentru a 
ajunge la "independenţa țării”, la dreptul partidului comunist de a-şi alege o 
linie proprie, independentă, fără amestecul din afară al nimănui ! 

A intrat după aceea în amânunte, arătându-mi cum ruşii au încercat să ne 
subjuge pe plan economic, făcând din ţara noastră o ţară eminamente 
agricolă, rămânând astfel, din punct de vedere industrial, o ţară 
sub dezvoltată la cheremul lor şi cum Gheorghiu-Dej a respins categoric 
această pretenţie! Mi-a spus că toate acestea au fost prelucrate în şedinţele 
de partid şi că, acum, ne putem mândri a fi "independenţi" în adevăratul 
înţeles al cuvântului ! 

M'a întrebat apoi : "Ce zici dumneata despre realizările Partidului ?" 

- Ce pot să spun decât că nu le cunosc ? 


a şi puteam citi tot 
ceeace îmi trimetea 


putea să te plimbi prin aşa zisul sat, constituiau 
Sigur că nu voi mai putea beneficia dacă mi se va 


(3 


i 


i i mneata nu ai luat 
(6 2 dumneata nu citeşti ziare, cărți apărute, du 
= Cum? : A 
i di ea liberă ? ? a SA 

contact cu oame a SE e Ville zile în închisoare, cât şi ie le a in 

. cita ieuliperaniă dar ... drept să vă spun, între un 
domiciliu Ş “| 
găsit o singură deosebire : data a El a poat A 

Ambii securiști s'au încruntat, iar in 


nou : 
- Domnule Pantaz 


evidenţa şi, din acest motiv, nut 
vrei să rămâi a CĂ atei SR neatari anchetei lui Vlad. | 

a plecat sira după scurt timp. Acelaşi calapod al discuţiilor, acelaşi 

Osegte ŞI za: vom rămâne în continuare la Valea Călmățui ! 
: vom rămâne în continuare la vaâl€ d 
A is colea Chef zeti din nou la Miliție ! De data aceasta 
imiţi numai de şeful de post. ai: Sa i 
Ia are iccatia trebuie RA) prezenta la Me e pentru ultimele 
i ițiuni eţi liberi, puteţi pleca ori A: 

Si roza ii ară ar şi să clasific ce iau şi ce las. Vlad a fost 
gata într'o oră. DE 

- Du-te tu Vlade, eu nu pot decât mâine! 

- em împreună ! şi Sa 

RA zi RA) prezentat la Miliția din Brăila. Am fost trimiși să facem 
câte două fotografii. După aceea ne-au eliberat Buletine de populaţie cu 
domiciliul în Valea Călmățui. Ara înțeles din aceasta ce fel de eliberare ne 
aşteaptă ! Am întrebat dacă putem schimba buletinele cu altele de Bucureşti. 
Nu ni s'a răspuns la întrebare, demonstrându-nise de la început 
__consideraţia de care se bucură un om liber !!! i 
Am luat trenul spre Bucureşti. Unde vom merge ? Unde ne vom adăpo- 
sti? 

Mama avea, în continuare, domiciliu obligatoriu în Craiova. Spre 
deosebire de noi, cei din Bărăgan, ei i se eliberase de la început buletin de 
Craiova, aşa că domiciliul era nu numai obligatoriu, dar şi permanent. 

De soţia mea divorțasem încă din 1956 când fusesem eliberat de la Aiud. 
De-atunci, de la arestare, nu o mai văzusem dar la Gherla am aflat de la 
Herbert Roth că se remăritase. Noul ei soţ, Corneliu Valjan, fusese ofiţer 
de rezervă de Cavalerie şi în 1947 a fost ridicat de pe stradă de către ruși şi 
dus în Siberia, de unde s'a întors abia după 7 ani. Eram în foarte bune 
relaţii cu el încă de când era ofiţer de legătură la Misiunea engleză. Desigur 
nu mă puteam duce la ei, dar m'am hotărit ca, pentru început, să trag la 
familia fostei mele soţii, cu care eram în cei mai buni termeni. 

„_ Vlad era şi el în situaţie grea. Şi el divorțase în aceeaşi perioadă cu mine, 
iar mama lui locuia într'o cămăruţă, în vechiul lor apartament. Totuşi era 
Singurul loc în care se putea duce. 

A Nu ajunsesem încă în libertate 
întunecată. 


| meu mi s'a adresat din 


a nu vrei să recunoşti 


i înrăit, dumneat i 
i, dumneata eşti treaba dumitale dacă 


e vei putea elibera ... 


Şi pentru noi se anunţa destul de 


16 


CC 


În sfârşit, am ajuns în Bucure. 
fostei mele soții. 


| Fostul meu cumnat, locotenentul de Cavalerie Piki Prodan, care mi-a fost 
instructor în Școala de Ofiţeri activi de Cavalerie, căzuse prizonier la ruşi şi 
se întorsese din Rusia cu o tuberculoză avansată şi fără nici-un dinte în 
gură. Tatăl lui, fostul meu socru, Consilierul la Înalta Curte de Casaţie 
Constantin Prodan fusese călcat de către o mașină a Securităţii, în plină zi, 
în Piaţa Palatului, fără ca măcar să fi oprit pentru a duce rănitul la spital. 
Grav lovit la cap, el a decedat după câteva luni fără a-şi fi revenit vreodată 
din comă. Din această casă, în care se înghesuise întreaga familie, în afara 
fostei mele soţii, mai trecuseră prin închisoare Jana Georgiade, Ştefan 
Miculescu şi Ileana Crătunescu, verii ei primari! 

Acum Venisem ŞI eu, ca şi toţi ceilalți pribegi prin închisori şi lagăre, şi 
mi Sa pus şi mie un pat pliant în hall. Ne readunasem aproape toţi care 
altădată formam o familie mare, alcătuită din multe familii mai mici, fiecare 
cu casele lor. 

Chiar în acea după masă au venit să mă vadă fosta mea soție, cu soțul ei 
şi Ştefan Miculescu. Am făcut atunci prezenţa celor care au murit sau au 
trecut prin "casele de odihnă" ale Securității. Doi morţi : tatăl meu şi fostul 
meu socru Constantin Prodan. Opt foşti "pensionari" ai Securităţii : Piki 
Prodan, Elena Pantazi, Nelu Valjan, Jana Georgiade, Ileana Crătunescu, 
Ştefan Miculescu, mama mea Ady Pantazi şi cu mine. Din toată casa, nu 
trecuse prin puşcării doar Puica Georgiade, de peste 80 de ani, care ne 
găzduia pe toţi ; Marioara Prodan, fosta mea soacră, deasemeni bătrână, 
precum şi Ruxandra Juvara fata Janei ! Frumos bilanț pentru o singură 
familie ! 

În aceeaşi seară, au venit să mă vadă Gheorghe Florescu, fostul meu 
comandant de escadron din 9 Roşiori, cu un stagiu de 7 ani ascuns într'un 
pod şi 7 ani de închisoare, precum şi colonelul Gică Georgescu, cu care 
fusesem vecin de celulă la Zarca în Gherla ! Ambii fuseseră eliberaţi cu 
câteva luni înaintea mea. 

Am întrebat de diferiți cunoscuţi şi am aflat că marea majoritate trecuseră 
prin închisori. Astfel, maiorul de Cavalerie Dinu Vasiliu a scăpat anul trecut 
după 15 ani executaţi ! Culmea, a ajuns şi la Cavnic imediat după evadarea 
mea. 

Faptul că am făcut majoritatea anilor la secret sau prin case conspirative, 
m'a împiedecat să cunosc amploarea nemaipomenită a arestărilor. 


şti ! Sunt primit cu mare căldură de familia 


Am lăsat un Bucureşti şi am regăsit un cu totul altul ! Oamenii sunt 
hăituiţi de Securitate, timoraţi, obosiţi şi îmbătrâniţi înainte de vreme, 
vorbesc cu multă prudenţă uitându-se în dreapta şi în stânga înainte de a 
spune ceva, chiar fără importanţă, vorbesc numai în şoaptă, toţi şi totul 
este de nerecunoscut ! Am lăsat un popor şi am regăsit o populaţie ! 

Numărul mare a celor libezaţi den inchisori deschide o.ouă problemă 


familiilor acestora, care abia își duceau zilele. 


17 


ia 


a strânsă de ce voi găsi şi acolo. Situaţia 


Am plecat la Craiova cu iN. cc cu multimaginaţia. 
oricât mi-ași fi în Ai e al fost ofițer de Cavalerie, care o 
Mama locuia la a. Casa acestuia fusese ocupată de un mare grangure 
IAR Me a ermisese să rămână în camera de servitori de doi metri 
al regimului, a ue reună cu soţia sa, lăsându-i la dispoziţie şi o fostă 
pe unu şi jumăta Ă RER hay pentru a o întrebuința ca bucătărie ! În 
debara, de Sia at şi un dulap, iar dacă se dau amândoi jos din pat, nu 
a 9 = a mac deschisă. În așa zisa bucătărie erau o maşină de gătit 
aveau loc d a cufere, pe care de 14 ani dormea mama. Restul spaţiului era 
“i tea pătrat. Pe acest metru pătrat, cu picioarele sub maşina de gătit, 
am fost cazat şi eu timp de o săptămână cât am stat la aa ce AIR BIR 
Vasile Economu avea 0 pensie de 280 de lei, aşa că trebuiau s ză iască 
toţi trei din ceeace câştiga mama. Ea lucrase timp de 10 ani în gara Craiova 
de marfă cu : var, ciment, cărămizi şi 


la încărcat şi descărcat vagoane "CUI Vac) | 
cherestea. După aceea găsise un post de "invidiat, bucătăreasă pe un 


şantier, dar după doi ani au dat-o afară în favoarea uneia mai tinere, al cărui 
soț era membru de Partid. Au urmat alţi doi ani deosebiți de Baci pentru cei 
trei pensionari fără pensie. Dar pe cine interesa acest lucru ? Familiile 
moşierilor şi burghezia trebuiau să piară. A vrut însă Dumnezeu ca mama 
să găsească posibilitatea de a preda limba franceză la 2-3 copii de 
comunişti. În scurt timp, lecţiile s'au înmulțit şi astfel cei trei bătrâni au 
putut să-şi ducă zilele mai departe. Cu o economie drastică, mama pusese şi 
bani deoparte pentru timpul în care spera ca tatăl meu şi cu mine să fim puşi 
în libertate. Din cei doi aşteptaţi, nu m'am întors decât eu, dar domiciliul 
obligatoriu pe care l-am avut consumase aceste mici economii. Totuşi, din 
punct de vedre pecuniar, cei trei o duceau destul de bine, deoarece mama îşi 
făcuse un serios vad în predarea lecţiilor şi nu duceau lipsă de nimic, în 
măsura în care se puteau aproviziona. 

Am făcut, împreună cu mama, câteva vizite unor vechi prieteni, vecini de 
moşie cu noi. L'am găsit pe Horică Tălpeanu, mare avocat pe vremuri, fost 
socialist, care pledase în procesul lui Gheorghiu-Dej de la Craiova, într'o 

__mizerie cruntă. Asemenea pe Paulică Lazăr, cel mai mare din fraţii Lazăr, 
care acum locuia într'o cameră mică de serviciu din vechea sa casă. Am 
avut surpriza să întâlnesc în această casă, ocupând o cameră cu tot luxul de 
odinioară, pe un neisprăvit, care fusese trimis pe front la unitatea mea în 
calitate de ofițer cu "educaţia şi propaganda" pe nume Panţoiu. A avut 
îndrăzneala de a-mi spune pe nume ca și când eram prieteni intimi de când 
lumea ! A trebuit să tac, să nu-l reped aşa cum ar fi meritat, pentru a nu le 
face un rău lui Horică Tălpeanu şi lui Paulică Lazăr. A fost primul 
COmMpromis, pe care a trebuit să-l fac în aşa zisa libertate ! Nu am mai vrut 
să mai văd pe nimeni, era mult prea demoralizant pentru mine. 

Am stat toată noaptea de vorbă cu mama, aflând în amănunt toate 


SE Alen lesezie fusese expusă. Toţi anii mei de închisoare nu mă 
oooriseră atât de mult ca acea noapte. 


18 


„pik nete căi ep ee simţeam în plină ale se i AA 

IA ruse ros pe dinăuntru. Trebuia să iau viaţa în piept şi să-mi 
Bissau ci - Ure ZApeaal însă nici-un fel de perspectivă din tot ce 
A Data dea ta îmbătrânită, avea aceeaşi vigoare şi putere de a înfrunta 

Toţi oamenii cunoscuţi din Craiova erau într'o situaţie similară din punct 
de vedere al locuinţelor, dar marea majoritate nu aveau din ce trăi. Mulţi se 
sinuciseseră, mulți muriseră din cauza mizeriei. La Craiova, mai mult ca la 
Bucureşti, realizările regimului se evidenţiau din plin ! Aceste realizări de 
care îmi vorbiseră securiştii la plecarea mea din Valea Călmățui, la prima 
vedere, le-am putut constata prin grava criză de locuinţe; familii întregi 
trebuind să se înghesuie într'un spațiu ce altădată era ocupat de doi oameni; 
o mare lipsă de alimente, o murdărie pe străzi inimaginabilă şi, pe de- 
asupra, O timorare a tuturora, pe care nu o cunoscusem încă ! Aceste lucruri 
erau primele constatări după numai câteva zile de la “eliberare” ! 

Am plecat la Bucureşti pentru a încerca imposibilul : găsirea unei locuințe 
Şi a unui loc de lucru. 


Au trecut 21 de ani de când păşeam pragul Zărcii de la Gherla şi iacă şi 
astăzi La Munchen, ca paznic de noapte, am început să trăiesc o dublă 
existenţă ! 

Vin la serviciu, îmi fac turele de inspecţie, după care întocmai ca la 
Zarca, încep plimbarea prin cameră şi gândurile îmi zboară în trecut ! 

Incontestabil, secretul de la Gherla şi în mai mică măsură cel de la Aiud 
Şi-au lăsat o puternică amprentă asupra mea. Interiorizarea în singurătate, a 
devenit o a doua natură. Mai bun loc pentru a alerga în trecut, nici că se 
putea găsi în altă parte. Mă simt în elementul meu şi după îngrozitoarea 
perioadă dintre anii 1964 şi 1980, pe care i-am petrecut în “libertatea” din 
țară şi ultimul an şi jumătate când am stat tot timpul sub presiune 


aşteptându-mi familia, acum viaţa îmi surâde din nou. 


Ce poate fi mai extraordinar decât să te identifici complet cu viața pe care 
o duci ? Existenţa mea şi a familiei mele este asigurată, nu mai am grija zilei 
de mâine şi sunt liber, liber să citesc, liber să gândesc, liber să scriu ! Nu 
ştiu cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce a făcut pentru mine. 
Sunt fericit şi, de multe ori mă trezesc cântând de unul singur, dar 
auzindu-mă, mă opresc imediat căci vocea mea dacă în imprejurarea de 
faţă, nu poate supăra pe nimeni, supără totuşi propriile mele urechi ! 

Mi-am luat un ceas deşteptător care să mă anunţe când vine ora 
inspecției, căci altfel, plutind în gândurile mele, citind sau scriind, risc să 
nu-mi îndeplinesc cum trebuie serviciul. 


19 


De 


Şi iată-mă din nou la Bucureşti. 


din fire, femeie de aproape 60 de ani, își 
ucrând până la 16 ore pe zi la niște picturi 
ţa ei care nu se deosebea cu nimic 
dormitor şi atelier şi cameră de 


Jana Georgiade, plăpândă 
asumase rolul de şef al familiei 1 
pe lemn pentru o mică firmă, în cămăru € 
de celula mea de la secret şi care devenise şi 

titi 3 | 
A rasa Georgiazilor de altădată, ocupată de patru persoane, nu mai 
rămăseseră decât vagi urme care să ţi-o amintească. Acum locuiau 16 
persoane, majoritatea pe paturi pliante aşezate după paravane improvizate 


din dulapuri puse în mijlocul camerelor. . Alt : A A 

Mesele de prânz şi de seară se respectau însă cu rigoarea de altădată, 
coana Puica așezându-se în capul mesei şi, chiar dacă pe masă nu era mai 
nimic, 10-12 locatari ai casei erau totdeauna prezenţi ! 

De un spaţiu ceva mai mare dispunea Marioara Prodan, fosta mea soacră, 
care se mutase la Georgiazi de la 4 Aprilie 1944 când îi arsese casa în urma 
bombardamentului american. În această cameră locuise împreună cu soțul 
ei, cu fosta mea soţie (în timp ce eu eram închis) şi cu fiul ei Piki când 
acesta se întorsese din prizonierat. Acum, soțul ei murise ucis de Securitate 
iar fiica ei se remăritase şi astfel împărțea camera numai cu fiul ei. Ea 
dispunea de un spaţiu demn de invidiat faţă de ceilalți membri ai familiei 
adunaţi de pretutindeni ! 

Evident era faptul că trebuia să-mi găsesc un alt domiciliu deşi fusesem 
primit cu toată inima. 

M'am culcat în hall pe patul pliant, care bloca trecerea tuturora spre 
toaletă şi spre bucătărie. Nu am putut închide ochii din cauza gândurilor ce 
mă năpădeau. Aflasem că era extrem de greu să găseşti de lucru, că o 
cameră de închiriat este aproape imposibil de găsit şi că trebuie să mă 
prezint imediat la Miliție pentru a obţine o viză de flotant, neavând Buletin 
de populaţie de Bucureşti. 

„Astfel îmi dau seama din prima zi că adevăratele greutăţi abia încep şi că 
liniştea mea din domiciliul obligatoriu de la Valea Călmățui sau de la Zarca 
din Gherla rămân amintiri duioase ! 

a oua Spa Ea fusesem arestat cu 6 ani mai înainte şi unde 

propriu și la figuca ! Lucrurile mele sâmase acolo je a a pa Pa 

Aveam deci un strict necesar e mele rămase acolo le-am găsit însă pe toate. 
Mi-am adus aminte de E a [ei aia 

e de Emil Vasilescu, fostul meu colocatar de scurtă 


durată de la Zarca. M invita că e pe atu ocuesc la el când vom 
4 se 1n 
d NC1 să 1 1€S: 1 


20 


L-am găsit pe Emil neschimbat, tot 


Pi : atât de vorbăreş, t â i 
încântat că mi-am adus aminte de el Şi c ț, tot atât de vesel şi 


aie je . ă nu l-am ocolit. 
li apozn aaa Tes tc e Oh pe ce 

a . amenajat ca o garsonieră, având chiuvetă 
și closet după Un paravan, un pat confortabil, dulap, masă şi scaune. El îşi 
găsise o odaie în aceeaşi curte, într'un mic apartament de două camere, pe 
care-l împărțea cu tatăl său vitreg. A fost încântat să mă primească la el. 

L-am intrebat deschis dacă mai este informator al Securităţii şi mi-a 
răspuns cu fermitate : "Din fericire am scăpat definitiv, de-atunci, de la 
Zarca. Domocoș s'a lipsit de serviciile mele fără a mă freca prea mult ! În 
libertate, până acum nu am fost niciodată chemat la Securitate"! Aveam 
toate motivele să-l cred, mai ales că atunci, cu 5 ani înainte, îmi mărturisise 
vinovăția sa şi îmi ceruse aţutorul. 

„Îsi găsise de lucru ca mecanic într'un garaj al unui serviciu sanitar. Pleca 
dimineaţa nu fără a trece pe la mine, iar când termina, pe la 6 după amiaza, 
venea să mă viziteze şi mă aştepta dacă nu eram acasă. Găsisem locuință 
mai repede decât mi-ași fi închipuit ! Nu am vrut însă să-mi fac viză de 
flotant la Emil, deoarece nu socoteam prudent ca doi foşti deţinuţi, care nu 
aveau nici o legătură de rudenie, să stea sub același acoperiș. 

Sună deşteptătorul, revin la realitate, este ultima inspecţie, predau 
serviciul şi plec acasă. 


Locuiesc într'un apartament splendid, întrun bloc nou : dovă 
dormitoare, unul al nostru mai mic dar totuşi spațios, celălalt al copiilor, 
foarte mare, un livingroom imens (poți să te plimbi cu bicicleta), o mică 
nişă în care am făcut sufrageria, două băi, bucătărie, o debara şi o mare 
terasă. Împreună cu garajul, totul costa 1500 DM. Evident o sumă imensă, 
dar a fost singura posibilitate de a găsi un apartament. 

Viaţa este destul de grea, cu loana mă întâlnesce rar, câte-odată S minute 
de dimineaţa când vin de la serviciu şi ea pleacă şi tot atât de rar şi de puţin 
după amiaza, la 3 şi jumătate când ea vine şi eu plec. Pe copii îi prind acasă 
dimineaţa înainte de a pleca la şcoală şi ei îmi dau de mâncare la prânz 
înainte de a pleca la serviciu. Cu Ioana vorbesc mai mult la telefon căci 
altfel nu reuşim să stăm de vorbă. 

Dorm foarte puţin, maximum 4-5 ore, căci nu am timpul necesar. 

Viaţa îşi urmează cursul în acest ritm puţin obişnuit, dar sunt extrem de 
mulţumit. Pentru mine viaţa începe la serviciu, unde stau majoritatea 
timpului şi unde mă simt admirabil. 

Încep să-mi aduc aminte de plecarea de la Bucureşti, de peripeţiile 
drumului, de ajungerea la Munchen. 


2| 


ie 


plecat. Ioana m'a implorat să 


am şi Sa 
aşaportul, E) Ea trăieşte prea cu picioarele 


În ziva în care am primit p ul, : 
ue E Se a ae E Ea i inthide aventură. Eu consideram 
â tru a putea accep 
pe pământ pen 


aventură a ră â el a ă =) apoi nu puteam renunța la ideia care ă 
mân n [3 d 1 1 m 


voi face. 
SE RAA Saul 124 sport din garaj, mi-am luat rămas bun de la loana 


i de la copii, m'am strecurat fără să dau un răspuns precis asupra 
i atoălceriă şi am plecat, pe la 1 şi jumătate, adică exac la 2 ore de la 


inerea pașaportului ! a 4 
opune De firă întrerupere până la 5 dimineaţa când Ă ajungând la 
'umătate din drum, am oprit într o parcare 


Szolnok, deci făcând aproape ] are 
imensă. Aveam intenția să mă odihnesc 2-3 ore, după care să-mi continui 


drumul. îl iei e 
Maşina era absolut plină, căci imi luasem tot ce aveam mai bun ca 


îmbrăcăminte, încălțăminte, lenjerie etc. ă : 

La frontieră, nu am avut probleme. Văzând că am 6000 dolari la mine, 
m'au crezut un "grangure” şi nu şi-au mai pus întrebarea ce fac cu atâta 
îmbrăcăminte ! 

Parcarea era asfaltată şi avea vreo 200 pe 300 de metri. Am tras in fundul 
parcării, vreo 200 de metri de şosea şi m'am culcat la volan. Eram singur în 
întreaga parcare. A Ș 

M'am trezit după nu ştiu cât timp întins pe jos lângă maşina şi cu câţiva 
oameni în jurul meu care îmi făceau respiraţie artificială. Îmi curgea puţin 
sânge din nas şi gură şi aveam mari dureri în ceafă şi la genunchi. Maşina 
era făcută armonică şi unul din cei de faţă mi-a spus cu câtă greutate m 'au 
scos din maşină. 

În spatele mașinii mele se afla o altă mașină, o Volgă imensă care intrase 
în mine în timp ce eu dormeam, iar lângă ea era un individ care părea în 
stare de ebrietate şi doi poliţişti. 

Ce se întâmplase ? Pe şosea treceau două camioane (Tiruri româneşti), 
care au văzut tot ceeace s'a întâmplat, au oprit şi au venit-imediat la faţa 
locului. Unul din ei a plecat să anunţe poliția şi salvarea, iar trei au rămas 
pe loc pentru a mă ajuta pe mine şi pentru a nu fugi cel ce mă lovise. 

În acest timp eu mi-am revenit și nu înțelegeam motivul pentru care 
polițiștii pertractau cu cel ce mă lovise în loc de-ai lua sânge pentru a se 
consata că este sub influenţa alcolului. Între timp a venit şi un translator, 
care ştia foarte prost româneşte. Eu am insistat pe lângă acest translator să 
spună poliţiştilor să-i ia sânge şi nu am înţeles de ce acesta mi-a răspuns că 
nu este necesar ! Poliţiştii i-au pus cătuşe celui ce făcea pe beatul, ceeace 
m a surprins şi mai mult, fără a pricepe ceva. Mi-am luat rămas bun de la 
şoferii români, care se oferiseră să dea declaraţii deoarece au văzut cum a 
intrat în mine deci nu putea fi vorba de un accident de circulaţie, dar 


poliţiştii s'au mulțunit cu declaraţii i 
se a a O claraţiile lor verbale, spunându-le că pot să-și 


22 


Am plecat împeună cu cei doi poliți 
la poliţie, unde am fost pus să d 
ducându-se într'un alt birou. To 
aduse la poliție. Nu putea fi vo 


. (UA gs acorul a spus că este un accident cu intenţie şi că voi fi 
A € îpso ut toate pagubele suferite și că s'a hotărit să continui 


drumul până la Budapesta cu o maşi re a pata 
; aşină a poli 
trenul, înapoi la Bucureşti sau mai de ej e ai eee acolgcu 


parte la Minchen, unde voi voi. 
Am cerut să vorbesc cu Bucureştiul la telefon Şi imediat mi s'a dat 


legăura. Astfel am putut-o anunţa pe soția mea ce mi s'a întâmplat, precum 
şi că voi continua drumul cu trenul până la Munchen. 

Mi s'a dat o hârtie oficială de către poliţie, prin care mi se atesta că 
accidentul a fost intenționat, mi s'a dat de mâncare şi m'am schimbat de 
haine. După două ore, însoțit de un plutonier, am plecat cu mașina poliției 
până la Budapesta, unde plutonierul m'a ajutat să-mi pun bagajele în tren și 
apoi m'a însoțit până la frontiera austriacă. 

Durerea la cap era atât de mare încât eram complet aurit şi nu am 
priceput exact tot ce s'a întâmplat. Refuzasem însă să fiu internat în spital 
şi astfel am călătorit între Budapesta şi frontiera austriacă însoţit de 
polițistul ungur, care răspundea faţă de superiorii săi de integritatea 
corporală a persoanei mele, până voi părăsi teritoriul unguresc ! 

Am căutat să reconstitui cele întâmplate și am reuşit să-mi aduc aminte că 
încă de la frontiera româno-ungară eram incontinu cu o maşină în spate, 
căreia însă nu-i dădusem importanţă. ZI 

La Viena, am vorbit din nou cu soţia mea la telefon, asigurând-o că nu 
am nimic grav, dar nu am fost în stare să-i spun nici măcar că primisem o 
hârtie de la poliţie, prin care se atesta că accidentul fusese intenţionat. De 
altfel despre acest lucru, nu eram nici eu bine lămurit, deşi individul fusese 
pus în cătuşe, ceeace nu s'ar fi putut întâmpla pentru un accident 
întâmplător de automobil. Deasemeni, însoţirea mea până la frontieră de 
către un plutonier al poliţiei din Szolnock, era cu totul anormală. Şi totuşi în 
capul meu nu era nimic clar ! Să fi fost o încercare de atentat împotriva mea 
pe teritoriul unguresc ? Volga care mă lovise, purta număr unguresc, iar 
şoferul ei, era în uniformă de poliţie ungurească ! Şi totuşi i se puseseră 
cătuşele la mâini în faţa mea, iar translatorul îmi spusese că a fost un 
accident cu intenţie ! 

Nu am închis ochii până la Munchen şi mai târziu mi-am dat seama că 
fusesem încă sub şocul loviturei şi astfel complet aiurit nu-mi puteam pune 
nici măcar întrebări asupra celor întâmplate ! 

Abia astăzi, după ce am trimis hârtia dată de poliţia ungurească soției 


mele şi ea îi facuse o traducere oficială, am putut constata că a fost încercată 
asasinarea mea pe teritoriul unguresc. Nici astăzi însă nu ştiu dacă cel care a 
încercat să mă omoare erâ român în uniformă ungurească sau era un ungur 
plătit de români în acest scop. El nu a mai putut fugi după ce şi-a îndeplinit 


23 


> 


i 


şoferilor români care întâmplător treceau pe-acolo şi 
i it imediat. ES y ai 
a E NS lrerloate de a lua legătura cu autorităţile româneşti şi 
a nu au mai fost posibile. Românii au asigurat-o pe Zlatna că 
adr ce mă voi întoarce totul va fi lămurit şi că ungurii vor plăti toate 
agubele suferite ! | 
PE Ipumesc lui Dumnezeu că am scăpat cu viaţă şi 
câtuşi de puţin rezultatul anchetei. 


misiunea din cauza 


nu mă mai interesează 


în largul meu. Este o liniște deplină, clinica şi- 
a închis porţile. Prima inspecţie o voi face la orele 15, până atunci nu am 
nimic de făcut. Şi totuşi, este un fel de a spune fiindcă tocmai acesta este 
timpul cel mai favorabil de a sta de vorbă cu mine însumi. 

Gândurile îmi zboară către ce am lăsat în Țară. Mizeria morală, 
automatizarea celor de-acolo într'o viață monotonă lipsită de perspective 
constituie caracteristica dezastrului comunist. Timpul liber al fiecărui om a 
reprezentat principala preocupare a conducerii comuniste, care a dorit şi a 
reuşit să elimine acest timp, ce reprezintă posibilitatea de gândire a omului. 
Nimeni nu trebuie să gândească liber, gândirea duce la idei, ideile 
înseamnă redeşteptarea conștiinței de om, înseamnă punerea cap la cap a 
tuturor nemulțumirilor, înseamnă posibilitatea unei reacțiuni. Anularea 
timpului liber al fiecărui cetățean a fost preocuparea principală a conducerii 
comuniste. Ea a reuşit din plin acest lucru. Cele 6 zile lucrătoare din 
săptămână au fost complectate cu şedinţe interminabile de partid, şedinţe de 
partid "lărgite", la care trebuie să ia parte toată "suflarea", de la ultimul 
muncitor, până la directorul general. Munca "voluntară" sau "patriotică", 
ocupă Duminicile. Dar Duminicile sunt ocupate şi prin corectarea 
neîndeplinii planului şi astfel în "interesul general", se lucrează două 
Duminici pe lună, pentru a avea "privilegiul" de a te odihni celelalte două ! 
În cele două Duminici libere, partidul şi guvernul au avut grije ca oamenii 
să se odihnească sărbătorind câte ceva. Şi-atunci fie că trebuie amenajat 
astăzi locul unde se va sărbători mâine evenimentul sau "omul" pe care 
Providența ni l-a trimis să ne aducă "tot binele" de care "ne bucurăm cu 
toții”, fie că trebuie să facem o muncă de "folos obştesc”! În cazul în care 
diriguitorii sunt lipsiţi de imaginaţie, ei pot dispune ca o grămadă de cartofi 
spre exemplu, să fie mutată din locul în care se află, la câţiva metri în altă 
parte, pentru ca ]a terminarea lucrului în "folosul nostru”, alt mare "ştab” să 
ie seca Se vecinul loc. Și astfel, în "entuziasmul general”, se 
e paie alea ă er în care fiecare ar fi Voit să alerge pentru a găsi 
Bă caine cata pa a aa a tac VIRUS Apei dul a gândit ca 
„aceştia îşi iau conştiincio pg corsair cAnsoe ialismului”, astfel 
7 şi locul la coadă de la 2-3 noaptea, pentru ca la 8 


Am ajuns la serviciu, sunt 


24 


dimineața să afle că magazinul 
dimineţii să vină totuşi ceva ! Şi 
un scăunel, pe care-l poartă după 

Marea greşeală a oamenilor e 


ul şi guvernul vor avea cel mai d arşi 
nai as j esăvârşit 
control asupra gândirii oamenilor. Ei nu trebuie să dispună de timp liber, 


tocmai spre.a nu gândi, socialismul fu se poate construi cu “gânditori”! 
Aceasta este cea mai mare realizare a regimului comunist ! 


„După prima inspecţie, care timp de jumătate de oră îmi limpezeşte 
gândurile, revin în Țară la timpul parcurs în "libertate". 


Zilele mi le petreceam la Jana Georgiade, deoarece cu ea puteam discuta 
deschis absolut orice şi tot acolo aveam ocazia de a vedea o mulțime de 
lume prin care să depistez posibilitatea unui serviciu. 

Într'adevăr, Gheorghe Florescu îmi dă o ideie : "Du-te să-l vezi pe 
Tanoviceanu, el lucrează ca magazioner la un depozit de materiale de 
construcţii, poate ... cine ştie"! 

Nu-l mai văzusem pe Tanoviceanu de 12 ani, de la Baia Sprie ! Acest 
admirabil om, voluntar pe frontul de răsărit, căpitan de rezervă de 
Cavalerie, unul din puţinii rezervişti decoraţi cu "Mihai Viteazul”, lucra 
acum din greu, trebuind să ridice materiale grele, mult peste posibilităţile 
lui, pentru a-şi câştiga existența. L-am găsit tare îmbătrânit. 

- Sper să-ţi pot găsi un post de încărcător pe unul din camioanele 
noastre! FE Ș 

Într'adevăr, a doua zi, am fost angajat "zilier“”, ca încărcător. Trebuia să 
încarc var stins dintr'o groapă-de var direct în camion împingerea unei 
lopeţi mari în varul stins şi ridicarea ei până la înălțimea camionului, era o 
muncă deosebit de grea şi, cu mare amărăciune, a trebuit să-mi dau seama 
că nu mai am forța de odinioară ! În zadar am încercat ca după trei zile să 
fiu mutat la ciment sau la cărămizi, căci şeful meu de echipă nu a vrut: 
"Dacă eşti neputincios, stai acasă”, a fost răspunsul lui. 

Cele câteva luni în domiciliu obligatoriu mă refăcuseră numai la prima 
vedere ! Condiţia fizică nu se face prin citirea unor cărți, ori cât de multe ar 
fi fost ele ! A trebuit să ascult sfatul şefului de echipă deoarece mi-era 
imposibil să fac faţă. Pentru prima oară în viață, moralul meu a avut serios 
de suferit, neputința fiind constatată cu toate consecinţele ce derivau din ea. 
Ce voi putea face ? Cum a putut mama să depună aceiaşi muncă ? 


25 


9 


De 


, inţă fizică după c 
Comparaţia mă aducea la limita rezistenţei morale. Neputinţă îi pă ce 
am vera a se le ei şi acum în libertate să lucrez 

i îmi eia : : Șzi : 
Aceste Ea A seri Nu cunosc pe nimeni L6SDLGI OA ai i Biicțică 
din nou în mină. Dar unde : că este imposibil şi 


: când toți îmi spun i 
la ți să găsesc de lucru când 4 A 
i etpetilă făcută în care neputinţa îşi spuses cuvântul, mi se părea o 


absurditate, 3 la Gherla cu hidrocentrala de la Bicaz 
i-am aminte de filmul văzut la 4 
i a i ee imediat de hidrocentralele care sunt acum in lucru. ; 
lee nreeale oară de hidrocentrala de la Argeş. Mă urc în 


uzit pentru prima > hidr 
a plete Cartea unde se află sediul hidrocentralei. 


î î i fost coleg de clasă de la 
i e care-l întâlnesc în Corbeni este un coleg « 
ÎI clei ei Av trecut de-atunci 30 de ani, dar îl recunosc cu 


arintă_ [i spun în câ i rbeni. El este contabil şef la 

“Ti spun în câteva cuvinte ce caut la Corbeni. El abil şei la 
Sea eee îmi dă mari speranțe. Mă invită la masă şi mă prezintă soției 
Slereă uncii pe şantier. Din discuţiile lor îmi dau 


sale care este şefa protecției mu Din € mi dau 
seama că ea are mult mai multă influenţă pe şantier şi că ea va reuşi să-mi 


ă ucru. Îmi propune de altfel să mă angajeze la "protecția 
ea EA îmi explică a că aşi avea bune perspective de Viitor. [i 
mulţumesc doamnei Racoviceanu pentru bunăvoința arătată dar, în pai 
timp, îi arăt că prefer dacă este posibil, să lucrez în galerie şi să mă ridic 

i roprii. 
teii Rico viocanti mă duce la inginerul Gheorghe Cocoş, şeful 
şantierului şi mă recomandă ca pe o veche cunoştinţă. Foarte amabil, 
inginerul Cocoş dă dispoziție să mi se facă formele de angajare ca simplu 
miner la un lot care se găsea chiar în Corbeni. i 

Toate formalităţile au fost îndeplinite chiar în acea zi cu ajutorul doamnei 
Racoviceanu care a fost cu mine pe la toate birourile şi chiar la viitorul meu 
şef de echipă. Ă 

În seara aceia am mâncat şi am dormit la soţii Racoviceanu, povestindu- 
le despre închisoare şi culegând cât mai multe informaţii despre 
hidrocentrală. ăi 

Am aflat cu această ocazie că inginerul Cocoş este însurat cu fiica 
generalului Dumitrescu, una şi aceiaşi persoană cu maiorul Dumitrescu, 
care-l arestase pe Mareşal la Palat la 23 August 1944. 

“Acest Dumitrescu făcuse mare carieră prin arestarea Mareşalului, dar nu 
cu ajutorul Palatului, ci al comuniştilor. Ce să mai spun ... oamenii de 
încredere ai regelui ! 

EI își măritase cele două fete, una cu un colonel de Securitate, cealaltă cu 
inginerul Cocoş ! A servi pe Rege sau Securitatea, pentru bravul maior 
Dumitrescu era acelaşi lucru dacă scopul putea fi atins. În momentul de faţă 
fatotal Dumitrescu este generalul “ă la suite” Dumitrescu, "erou național" 


Eram vesel de succesul atât de uşor obţinut neștiind ce greutăţi voi avea 
de întâmpinat. 


26 


aterialul escavat şi, cu roaba, să-l 


fii A pe - explic că eu sunt perforator, 
nici na vrut să audă. Minerii lucrând la "normă", nu voiau în ruptul 


capului să piardă vremea încercând pe 
A ; ntru astfel de muncă un om, care 
numai de miner nu avea aerul ! 4 


A trebuit deci să fac o muncă mu 
puţin randament pentru echipă. 


Doamna Racoviceanu nu a vrut să intervină în favoarea mea deoarece îi 
intrase în cap că nu pot lucra ca miner și că cel mai bun loc pentru mine este 
la protecția muncii. Ea aştepta să spun că nu pot face faţă, pentru a mă lua 
în cadrul serviciului ei. 

După o lună de muncă grea, căreia nu-i puteam face faţă în bune 
condițiuni, mi-a Venit rândul la trei zile libere şi am plecat la București. 

Am descins la Emil, pe care l-am găsit acasă, m'am spălat şi m'am dus 
girccr la Jana, căreia mă puteam spovedi în voie despre toate deziluziile 
mele. 


It mai grea pentru mine şi cu mult mai 


Deşteptătorul mi-aduce aminte că a sosit timpul inspecției așa că o 
pornesc la drum ! 

Întocmai ca acum 20 de ani, când mă aflam la Zarca din Gherla, 
Singurătatea şi liniștea de care sunt astăzi înconjurat îmi dau aceleași 
posibilităţi de a readuce pe ecranul gândirii fapte, întâmplări, din trecut, pe 
care le retrăiesc cu intensitatea de-atunci. În fața ochilor apar imaginile 
unor oameni din ambianța de-atunci şi parcă le aud şi vocea ! 

Mă revăd în Minchen pe peronul gării, obosit de drum şi cu durerea 
persistentă în ceafă în urma accidentului suferit la Szolnock. 

Bagajele mele răvăşite de şocul loviturii, constituie o problemă de 
nerezolvat nefiind aşteptat de nimeni în gară. În sfârşit reuşesc să mă urc 
într'un taxi şi dau adresa verişoarei lui loana, care spusese într'o vizită 
făcută la Bucureşti că voi putea trage laea. at 

Maşina m'a dus la adresă şi am rugat pe şofer să întrebe de cei căutați. 
Totul constituia pentru mine o problemă, deoarece nu eram în stare să leg 
două cuvinte în limba germană. După câtva timp şoferul s'a întors şi am 
priceput cu greutate că cei căutaţi se mutaseră şi nimeni nu cunoştea noua 
adresă. lacătă-mă în Munchen cu o mulțime de bagaje, fără să știu încotro 
S'o iau ! Şoferul mă descurcă spunându-mi că în colțul străzii se află o 
spălătorie al cărui propietar este român și că el mă va duce acolo. 

Propietarul spălătoriei, un evreu din Craiova, îmi spune că o cunoaşte pe 
doamna Wagner pe care o caut, că sa mutat, nu-i şuie adresa dar îmi poate 


27 


ÎN 


î :: Wagner au fost şi au rămas clienţii 
ui PE i etice în aul vedeam cum se poate rezolva ! Nu 
lui. Aşa sh i un undeva capul jos. Baby a venit să mă ia, a trebuit un 
ei cula la numai câteva sute de metri căci bagajele nu le 
puteam căra numai noi doi. 

Către seară i-am dat un telelon 1U 
Liberă”. A venit în scurt timp şi ma 
“vreme, fără a ne putea spune nimic import 


lefon lui Ion Ioanid care lucrează la "Europa 
luat la el. Am stat de vorbă multă 
ant, deoarece săream de la una la 


alta. . pt £ 
Mia întrebat dacă vreau să rămân şi la răspunsul meu categoric afirmativ 
mi-a răspuns că nu mă sfătuieşte ! A fost o primă lovitură primită în plin, 


dar am reacţionat prin a nu-i da importanță. Timpul a trecut, s'a făcut 11 
noaptea şi lon m'a întrebat dacă merg la "Înviere. Uitasem prin tot ceeace 
trecusem că în această noapte este Învierea ! Eram mult prea obosit pentru a 
mă duce noaptea la biserică. Fără multe probleme, Ion m'a urcat într'un 
taxi şi i-a dat şoferului adresa la care să mă ducă. Expedierea mea acasă, 
fără să fiu întrebat nici dacă am bani de taxi la 11 noaptea după un drum de 
două zile şi două nopți, a constituit o a doua lovitură "sub centură”, mai 


ales că venea din partea unui om, care era primul pe care voiam Să-t-văd în 
Munchen. 


Am luat legătura telefonic cu lon Zamfirescu care se află în Koln. I-am 
spus că voi veni cât de curând să-l văd. 

Împreună cu Franz Wagner, soţul lui Baby şi gazda mea, am început să 
caut o maşină de ocazie pe care s'o cumpăr. Voiam să-mi continui drumul 
spre Paris, unde intenționam să rămân. Am găsit repede un Alfa Romeo cu 
numele actual de Alfa Sud pe care am cumpărat-o şi numai după trei zile de 
stat în Munchen, am plecat spre Koln. 

M'am oprit în Frankfurt unde ştiam că se află Radu Maltezeanu pentru un 
popas la el. I-am dat telefon de la aeroportul din Frankfurt unde întâmplător 
am nimerit. FREE A 

- Radule, aici lon Pantazi ! 

- Unde eşti mă? 

- La aeroport . 

- La aeroport unde ? Aeroportul este pe trei niveluri ! 

- Nu ştiu , unde m'a dus şoseaua din auto-stradă ! 

- Uită-te pe geam şi spune-mi ce vezi ? 

- Un câmp, Radule şi diferite clădiri pe un Singur nivel. 

- Ce maşină ai ? 

- Alfa Sud roşie cu număr de Munchen. 

Aşa am ajuns la Radu, „Cu care am stat de vorbă până dimineaţa, 
povestind Vrute şi nevrute şi bând o suficient de mare cantitate de coniac. 
= dn esa ză gi la un hotel ieftin şi aproape de casa lui să mă 

putea continua drumul. Nu m'am odihnit, deoarece 


oului era într adevăr ieftin Şi avea o Canapea cu toate arcurile sărite ! Am 
plecat după o oră de chin mai departe spre Koln 


28 


Am traversat primul pod din Koln peste Rin şi am oprit pe dreapta 
pentru a consulta harta. lon Zamfirescu locuia foarte aproape de locul în 
care mă aflam şi după hartă era foarte uşor de a ajunge la el. Într'adevăr, pe 
dreapta, văd strada lui, dar nu pot intra fiind sens unic. Acelaşi lucru la a 
doua stradă şi la a treia şi la a patra ! Merg mai departe până când găsesc în 
sfârşit o stradă pe care se putea lua la dreapta, cu intenţia ca la următoarea 
s'o iau din nou la dreapta, dar povestea se repetă şi iar merg o grămadă de 
drum, până ce în sfârşit am putut s'o iau la dreapta ! Opresc pentru a 
consulta harta şi văd că sunt extrem de departe de strada lui Ion. 

În sfârşit după câteva zeci de kilometri făcuţi prin Koln, ajung la lon 
acasă, dar el era plecat ! M'am suit în maşină şi am început o aşteptare 
lungă şi grea. 

După 4 ore, lon vine acasă şi surpriza lui este extraordinară văzându-mă 
în faţa casei lui ! Este serios îmbătrânit şi foarte obosit. Lucrează din greu 
la "Ford", dar este fericit că are de lucru. 

Depănăm împreună amintiri, din război, din ţară. Mă întreabă de toți 
cunoscuţii comuni, dar răspunsurile mele îl întristează. Încă un om serios 
şi cinstit care a luat drumul pribegiei şi care îmi arată cât este de sinuos şi 
de greu. Mă întreabă : "Ce ai de gând să faci'? 

- Mă duc la Paris şi cer azil politic. 

- Nu te sfătuiesc să faci acest lucru, acolo este cu mult mai greu decât 
aici! 

——— O fi, dar eu nu cunosc două boabe pe nemţeşte. 

- N'are importantă, ascultă-mă pe mine aici, în Germania, este mult mai 
bine, întoarce-te la Minchen şi cere azil politic, dar mai înainte să mergem 
la Dusseldorf să-l vezi pe colonelul Purcherea, a fost un devotat al tatălui 
tău şi are posibilitatea să te ajute la obţinerea azilului. 

- Dar ce nevoie am eu de un sprijin pentru obţinerea azilului politic ? 

- Ai, ascultă-mă pe mine, rişti să fii respins, aici totul se face numai cu 
intervenţii ! 

“Am mâncat cu lon, am dormit la el şi a doua zi am plecat către 
Dusseldorf pentru a-l vedea pe Purcherea. 

Acesta m'a primit foarte bine şi m'a rugat ca îndată ce am depus cererea 
de azil politic să-i comunic. 

De la Dusseldorf, Ion m'a condus până la Bonn, deoarece voiam să-l văd 
pe Mircea Negrea un alt vechi camarad din regimentul 9 roşiori. Am stat o 
noapte şi la Bonn, unde din nou am fost primit cu toată dragostea de către 
Mircea. 

Am refăcut cei peste 600 Km. şi m'am reîntors la Munchen în mai 
puţin de 6 ore, pentru ca de la intrarea în Munchen şi până acasa să fac încă 
6 ore ! Explicaţia e simplă : m'am încurcat pe străzi necunoscute, nu aveam 
unde opri pentru a întreba din cauza circulației intense şi a locurilor de 
parcare ocupate şi nici nu eram în stare să întreb şi nici să pricep ceeace mi 
se spunea ! Astfel am ajuns acasă din absolută întâmplare frânt de 
oboseală! 


29 


E CCC 


eună cu Baby la un avocat pe care-l cunoştea şi 
tic. M'am scuturat cu această ocazie de 2000 
na cumpărată însemnau o mare parte din 


A doua zi, m'am dus împr 
am făcut cerere de azil politic. 
DM., ceeace împreună cu mași 


anii cu care venisem ! 4 ; a 
Mi-am adus aminte că acum câţiva ani, l-am auzit pe Herbert Roth 
ocazia Olimpiadei. Cu el stătusem câteva 


rbind la "Europa Liberă”, cu i. Cu el si 
e 12 Gherla. Sia căutat în cartea de telefon şi, într o doară, i-am dat 


telefon lui Herbert. A fost o explozie de bucurie din partea lui şi a venit 
imediat să mă i-a şi să mă ducă la el. I-am cunoscut soția şi băiatul, numai 
cu doi ani mai mare decât Mihai al meu și am luat din nou amintirile la 
depănat. iLă 

De la început Herbert mi-a spus că nu înțelege sub nici un motiv să 
locuiesc în altă parte decât la el. 


Deşteptătorul sună, anunțându-mă că trebuie să-mi îndeplinesc datoria. 


Casa Janei era pentru mine casa refugiului, casa ultimei speranţe, casa în 
care puteam să-mi dau frâu liber gândurilor. Jana constituia pentru mine 
partenerul ideal în această privință;-aşa că numai ei puteam să-i destăinui tot 
ce am pe suflet, toate greutăţile întâmpinate dar şi toate speranţele de viitor. 

Incontestabil experiența făcută la hidrocentrală a fost pentru mine o nouă 
deziluzie. Ce e de făcut ? Mi-aduc aminte de un prieten, care îmi mai 
dăduse odată de lucru în scurta libertate pe care am avut-o între anii 1956- 
1958. Vorbind cu Jana, o întrerup brusc, deoarece în gândurile mele apare 
inginerul Kiki Popovici, al cărui tată fusese condamnat la moarte şi i se 
comutase pedeapsa în muncă silnică pe viață, după marele proces ce a fost 
înscenat conducerii "Canalului Dunărea-Marea Neagră", pentru a se găsi 
"Ţapi ispăşitori” fiascoului acestei mari lucrări. 

Atunci inginerul Popovici, tatăl prietenului meu, fusese adus la Cavnic, 
unde am stat împreună până la evadarea mea. 

L-am găsit pe Kiki cu uşurinţă la 9 seara şi m'a chemat să vin imediat la 
el. Kiki ajunsese mare, viceministru al construcțiilor ! Mi-a spus că nu este 
nici un fel de problemă să-mi găsească de lucru, că s'a şi gândit unde şi că 
a doua zi să vin la 12 la minister pentru a merge împreună să mă prezinte 
unui fost maistru al lui, care are o lucrare în plin centrul Bucureştiului ! 

Mă gândeam câte compromisuri trebuie să fi făcut Kiki pentru a ajunge 
ministru când tatăl lui fusese condamnat la moarte ! Desigur că este 
membru de partid şi încă foarte bine văzut. Dar în sfârşit, Kiki este totuşi 
un om cumsecade şi nu-i este frică să pună o vorbă bună pentru mine ! 


Îi spusesem că lucrez la hidrocentrala Argeş şi iţi 
. ' . . a i 
ŞI m a dojenit că nu am venit direct la el. lili i nrcare lneee 


30 


A doua zi, la 12, Kiki mă aștepta şi, imediat, am plecat împreună cu el în 
Piaţa Rosetti unde era maistrul lui. A făcut prezentărite-: tovarășul maistru 
loaniţescu ... prietenul meu domnul Ion Pantazi ! 

Deci un "tovarăș" şi un domn aveau să conlucreze ! 

Cei doi aveau aerul să fie prieteni, căci Kiki i-a spus de la început : "Vezi 
că domnul Pantazi a ieşit acum din puşcărie, este slăbit aşa că trebuie 
menajat ! Nu trebuie angajat "pe schemă” pentru a nu se lega vre-un 
derbedeu, de el, dar în acelaşi timp; vezi cura il plăteşti”! 

- Nici-o grije, tovarăşe inginer, îl întrebuințez ca pontator și 
supraveghetor şi îl plătesc din producţie ! 

- Foarte bine, loaniţescu, văd că ai priceput repede ... ştiam eu unde să- 
mi aduc prietenul ! ? 

Era începutul lui Iulie 1964, eram la-al-treilea loc de muncă într'un timp 
aşa scurt _! O mare realizare ! Eram însă destul de sceptic asupra viitorului. 
Nu vedeam utilitatea mea pe şantier şi datorită acestui lucru mă îndoiam 
asupra perspectivelor. 

loaniţescu vrea să mă angajeze cu data de 1 Iunie, pentru ca peste câteva 
zile să iau şi un salariu ! M'am opus categoric arătând că la această dată 
m'am liberat din domiciliu obligatoriu şi că în momentul de față sunt 
angajat la Argeş, de unde trebuie să aduc transfer. 

Kiki Popovici ne-a împăcat pe amândoi în sensul de a fi angajat cu data 
de astăzi şi de a nu mai aduce transfer. 

Am scris numaidecât doamnei Racoviceanu rugând-o să-mi facă 
lichidarea şi să explice inginerului Cocoş faptul că am plecat deoarece nu mi 
s'a oferit posibilitatea de a lucra ca perforator. 

M'am întors la Jana pentru a-mi deschide sufletul şi a analiza împreună 
cu ea perspectivele. 

Lăsând la o parte încercarea nereuşită, de a lucra ca încărcător pe 
camion, aceasta împreună cu luna lucrată la Argeş, îmi deschideau o primă 
perspectivă a mentalității celor ce se zbăteau cu greutăţile vieţii; țelurile şi 
năzuinţele lor, posibilităţile de parvenire şi, în general, atmosfera în care se 
lucra pe un mare şantier. Atât din angajarea mea la Argeş şi mai ales din cea 
reuşită graţie lui Kiki Popovici, îmi dau seama că în regimul comunist, mai 
mult decât în oricare alt regim, compromisurile joacă rolul principat în 
posibilitățile oricărui om de a-şi creia un drum în viaţă ! 

Atracția muncitorilor pentru marile şantiere şi în special pentru 
hidrocentrale este fără discuţie justificată prin posibilităţile de salarizare. 
Astfel, sporurile acordate : pentru izolare 25%, pentru subteran 25%, 
pentru periculozitate 25%, pentru toxicitate 25%, dublează dintr'o dată 
salariul de bază, şi în plus ; regimul de 10 ore alţi 25% şi în multe cazuri 
chiar 12 ore, deci 50%, la care se adaugă "acordul" aplicat salariului cu 
sporurile respective, cu "tragerea de păr” a acordului, fac să fie câştigurile 
deosebit de mari faţă de cele obişnuite ale muncitorilor, pentru a nu mai 
vorbi în comparaţie cu salariile intelectualilor ! 

Astfel, un muncitor în subteran calificat - un perforator - câştigă până la 
4-5 salarii ale unui intelectual şi deasemeni un necalificat 2-3 salarii. 


3! 


DN 


Acordul poate ajunge uneori până la 200% ! Şi cu toate-acestea, nimeni 


sau aproape nimeni nu are bani ! Explicaţia ? Se bea în nesiitei olt i 
ni simi e depăşirea normelor este cruntă, este inumană, nu se 
Sote Lea despre acest lucru, este singura vă da a tuturor, de la 
şeful de şantier până la ultimul muncitor. Dar continua depăşire a normelor, 
duce în cele din urmă la depăşirea planului, ceeace aduce noi recompense 
pecuniare sub formă de "prime ! CE cehe i 

Bine înţeles aceste depăşiri sunt realizate din condei , deoarece toată 
lumea are interes să ridice cât mai mulți bani, iar la incorectitudine 
participă, într'o totală complicitate, întreaga conducere a şantierului, de la 
director, şef de şantier, contabil şef, până la şeful de lot, nor. mator, şef de 
brigadă ! iile 

Producţia mare se realizează şi în detrimentul "calității, dar şi cei 
responsabili cu calitatea lucrării sunt în aceiaşi măsură interesaţi cu 
depăşirea normei, care, ducând la depăşirea planului, beneficiază şi ei de 
"primele" respective, ce întrec cu mult salariile. 

Aceste furturi organizate, căci numai aşa se pot numi, se fac în 
detrimentul statului, nu însă şi al partidului, care poate astfel să-şi monteze 
o propagândă deşănţată asupra realizărilor sale, [nopat aaa cate umple 
paginile ziarelor şi programele radioului şi ale televiziunii ! Responsabilii de 
partid închid ochii asupra neregulilor, ba le şi încurajează, deoarece au şi ei 
beneficiile respective sub formă de "prime" în plic, a căror valoare 
depăşeşte desigur cu mult pe cea a muncitorilor de rând, dându-le în plus o 
excelentă carte de vizită a activității depuse, prilej de viitoare avansări ! 

Toate-acestea le-am putut observa cu proprii mei ochi, ajutat fiind de 
"întrebările sondă”, pe care le-am putut pune în dreapta şi în stânga ! 

Dar acesta este doar începutul, primele contacte cu "realizările 
regimului”, primele concluzii ! Ce va mai urma ? 

l-am împărtăşit aceste impresii Janei, care lucra 16 ore sau chiar 18 ore 
pe zi, pentru a-şi putea hrăni mama, fata şi pe ea însăşi ! 

Jana însă, departe de a se revolta, a ridicat din umeri şi mi-a spus 
zâmbind : "Cine poate oase roade"! 

Pe la 12 noaptea, am lăsat-o pe Jana lucrând și am plecat către locuința 
mea confortabilă din garaj. Mi-am zis şi eu : "Cine poate oase roade", căci 
ra sera de scurt să obţii locuință şi să poţi să lucrezi este într- 
ata Sa pie iei îca al comun. Aceste lucruri mă puteau face 
i ifical je ae si aa ce mi-o creiasem îmi provoca o neliniște 

i piea 3 e rând, din păcate, confirmată. 
dei ăt aa a E a area ioaiujEseupe > eee zf lied 
cumpăr câte un pachet de e ee E, UE die join ca si 
Liberă”, e pei Şi ziarele "Sportul" şi "România 
ai Sea ab E al cadea intrun loc în altul pentru a-mi camufla 
şantier, dar în nici-un caz ore ucr iajădieroanieiii sita 
lucru lui loaniţescu, dar el îmi ac (aţă de iiine însunai, [i explic acest 

e e bule De sea spune să iau o carte să citesc şi să nu mă mai 


32 


frământ deoarece în ţara aceasta sunt o mulţime de oameni care iau banii de 
pomană ! 

Nu mă pot împăca cu explicaţia lui, mă simt stânjenit, îmi trece timpul 
greu şi-mi dau seama că această situație nu poate dura, nu este o soluţie de 
existenţă. 


Urmează a treia inspecţie, nou prilej de deconectare şi de limpezire a 
gândurilor. Inspecţiile îmi plac, intru din grajd în grajd, vorbesc cu fiecare 
cal în parte, vorbesc cu vacile, cu caprele și în special cu câinii, prietenii 
mei de întotdeauna ! Mă întorc după o jumătate de oră mulțumit și îmi reiau 
gândurile.... 


Schimbul de idei cu Jana, constituie pentru mine o mare descărcare deşi 
îmi dau seama că ea este complet resemnată, totul reducându-se la formula : 
"Cine poate oase roade"! 


Îl întâlnesc pe profesorul Dan Hurmuzescu, vechea mea cunoştinţă, care 
mă ajutase să-l cunosc şi să stau îndelungat de vorbă pe marele Ziarist 
american Marchamm. Îl revăzusem ultima oară pe Dan Hurmuzescu la 
Gherla la acel film cu hidrocentrala de la Bicaz, primul şi ultimul meu film 
văzut în închisoare. 

Acum îl întâlnesc din nou, de data aceasta în Bucureşti, în aşa zisa 
libertate ! 

Mă invită la un "party" la el ! Neavând ce face, mă duc. Lume multă, 
aceeaşi amatori de distracţii de acum 20 de ani ! 

Toţi au îmbătrânit, nu însă şi sexul frumos ! Explicaţia este simplă : au 
fost înlocuit cu noua generaţie ! Între bărbaţi eram unul dintre cei mai 
tineri, dar femei peste 20 de ani nu erau ! 

Îi reîntâlnesc pe profesorul Radu Roşca, pe doctorul Sandu Ghica şi încă 
o mulţime de al căror nume nu-mi amintesc, dar a căror figură, mult 
schimonosită, îmi este familiară. 

Atmosfera anilor 44-46 este neschimbată ! Aceiaşi petrecăreţi, care, dacă 
pe vremuri erau în ton cu vârsta nu însă şi cu timpurile, astăzi sunt pur şi 
simplu ridicoli făcând pe 'tinereii” şi nereuşind acest lucru decât prin 
"partenerele" recrutate cu multă grije pentru a corespunde "imperativelor” 
de tinereţe şi frumuseţe ! 


p$5e 


ITI III 


nioară este înlocuit cu Vodka, iar şampania cu vin acru ! 
ie prin colțuri pe câte-o nouă frumuseţe, care 
ă chiuind "feciorelnic”! 

ingurul tânăr din "adunătură", mă întreabă 
| în închisoare, unde desigur puteam 


Wiskiul de odi 
Veşnicii "tineri" înghesu 
protestează de circumstanţ 

Un tânăr necunoscut, poate s 


cu candoare cum mi-am petrecut timpul ît ur £ 
citi cărți, ziare şi puteam asculta emisiunile de radio ?!!! Era un inginer de 


30-35 de ani ! Neaşteptând răspunsul meu, care desigur nici nu-l interesa, a 

dispărut tras de mână de o blondă lascivă ! 

M'am dus la Jana pe care eram sigur că am s'o găsesc lucrând. Era 12 
noaptea. Eram atât de trist încât abia i-am putut explica Janei starea mea 
sufletească. Cum este posibilă o asemenea inconştiență ? Radio ... cărţi ... 
la puşcărie !!! 

Pe la 2 noaptea am plecat la locuința mea din garaj. Pe drum îmi dau 
seama că sunt urmărit. M'a urmărit de la Dan Hurmuzescu ? M'a urmărit 
chiar de la şantier ? În urma mea, la câţiva paşi cineva m'a condus până 
acasă. Nu am nici-o îndoială asupra urmăririi. Din faţa casei lui Jana, din 
Maria Rosetti, individul s'a ţinut după mine până în Cuza-Vodă, în spatele 
Gării de Nord ! O fi vre-o urmărire întâmplătoare, datorită "party-ului" de 
la Dan Hurmuzescu, sau mă urmăreşte de mai multă vreme fără să-mi dau 
seama ? 

A doua zi dimineaţa, altul m'a dus până la şantier ; deci este vorba de o 
urmărire permanentă. Cum se termină lucrul, mă duc din nou la Jana, 
bineînţeles tot însoţit. Acest fapt mă deranjează profund deoarece încă nu- 
mi făcusem o viză de flotant nicăeri, eram ilegal în Bucureşti şi oricând 
riscam să-mi pierd şi serviciul. 

Dela Jana îi telefonez lui Vlad să-l întreb cum şi-a rezolvat problema 
Buletinului de Populaţie. Legal, el ar fi trebuit să-şi schimbe Buletinul de 

Valea Călmățui” în Buletin de Bucureşti, deoarece o avea pe mama lui cu 
domiciliu permanent în Bucureşti. 

Aflu că i s'a refuzat schimbarea Buletinului pentru motivul că mama lui 
nu are suficient “spaţiu” şi că şi-a făcut o viză de flotant valabilă două luni ! 
DE o punacareă mă saadesa la schimbarea Buletinului, ci numai la o 

: C „„. unde ? La Jana era o absolută imposibilitate ... la Emil 

Bâseam că este mult prea imprudent. 


Vechiul meu prieten şi apărător în primul proces pe care l-am avut 
Bi Rădulescu-Dobrogea, mă scoate din încurcătură făcându-mi viză de 
„d a Ey deşi îl prevenisem că sunt urmărit ! Un curaj ieşit din comun 
ial a A care le trăim. De altfel Ovid m'a apărat şi în recursul pentru 
„Nă Ca ga ie eu nu l-am făcut, pledând curajos şi reducându-mi 
i a i e ani, la numai $ ani. El îşi întemeiase pledoaria pe 
Îmi pete da ip procesul de la Oradea : "Un om care declară că va 
Ea apa Me ni ui comunist prin presă, prin radio sau chiar cu arma 
ajuns inculpatul Io .P, î: 9 corectitudine și un curaj rar întâlnit ! De ce a 
pie E z n £ antazi în închisoare ? Pentrucă noi comuniştii, nu i- 
postoilitatea să se încadreze, să lucreze în mod cinstit alături de noi ! 


34 


Purtăm deci responsabilitatea acestui om”!!! În concluzie, Ovid Rădulescu- 
Dobrogea a cerut achitarea inculpatului, obţinând o condamnare de 5 ani şi 
reuşind apoi computarea pedepselor şi eliberarea mea din 1956 ! Tot 
datorită acestui om, mă văd acum cu o viză de două luni în Bucureşti, intrat 
în legalitate, deci cu riscuri mai puţine chiar şi pentru serviciul meu. 


O săptămână întreagă sunt urmărit pas cu pas, incepând de la 6 
dimineaţa de-acasă, până la șantier, apoi până la Jana și din nou până 
acasă! 

Simt că mă lasă nervii, atât datorită înutilităţii mele pe şantier, a nepăsării 
lui Ioaniţescu cu privire la faptul că "ard gazul”, cât şi din cauza urmăririi 


permanente în care mă aflu. 

Ce mai vor de la mine ? Ce intenţionează să-mi însceneze ? Este 
imposibil ca această permanentă urmărire să nu aibă un scop. 

Dimineaţa mă lua de-acasă unul, după masa mă urmărea altul ! Mi-am 
luat inima în dinţi şi m'am adresat celui ce mă aştepta la şantier : "Ascultă, 
domnule ... de ce mă urmăreşti ? Nu ai învățat încă itinerariul meu atât de 
simplu, din Cuza-Vodă în Tudor Arghezi şi apoi în Alexandru Sahia până 
la 12 noaptea, pentru a mă reîntoarce în Cuza-Vodă ?. 

Nu am obţinut nici-un răspuns, dar urmăritorul a fost schimbat ! 

Exasperat i-am scris o scrisoare recomandată lui Gheorghiu-Dej 
arătându-i revolta mea. Nuara priit nici-un răspuns, dar după mat puțin 
de o săptămână urmărirea a încetat, său s'a făcut cu atâta discreție încât nu“ 


am mai Observat-o. 


Nu reuşesc să mă "readun", gândurile mele nu se cristalizează, nu-mi pot 
găsi un obiectiv către care să merg, constat cu cea mai mare amărăciune că 
mă angrenez tot mai mult într'o viaţă lipsită de căpătâi în care nu am nici- 
un scop, devin un automat care merge la serviciu, fără a face nimic şi-apoi 
acasă pentru a dormi ! Nu citesc nimic, nici măcar ziarul, nu am ce găsi în 
el, mă macin cu fiecare zi care trece. Singura alinare sufletească mi-e adusă 
doar de timpul petrecut la Jana, dar numai după 10 seara atunci când marele 
ei număr de vizitatori pleacă ! Este drept că între toți cei care o vizitează, de 
multe ori, întâlnesc oameni cu care îmi face plăcere să stau de vorbă, dar, 
în înghesuiala de la Jana, nici măcar acest lucru nu este posibil. Discuţiile 
cu caracter politic dintre mine și Jana, mă duc la concluzii care nu fac decât 
să mă deprime şi mai mult. 

Suntem fără discuţie condamnaţi pentru totdeauna la o viaţă lipsită de 
cele mai elementare premize pentru a merita să fie trăită. Timorarea a ajuns 
la paroxism. Ți-e frică până şi de umbra ta ! Şi, în fond ce rişti ? O nouă 
arestare ? Încerc să-i explic Janei liniştea sufletească pe care o aveam la 
Zarca, posibilităţile de interiorizare pe care le aveam, liniştea deplină din 


A) 


domiciliul obligatoriu de la Valea Călmățui prin ei brie ri completă în bate la ușă, cât anihilarea tuturor celor care ar putea gândi împotriva lor. 
cărţile pe care le citeam. Acum am pierdut totul, transformându-mă într un Trebuie să recunosc că în momentul în care mi-am găsit un echilibru în 
automat, într'un robot, care merge la serviciu, unde nu lucrează, Apoi acasă muncă Și mi-am canalizat întreaga forță către acest lucru, nu am mai avut 
unde doarme. Merită să trăieşti această viaţă ? Simţeam că înebunesc dacă | absolut deloc timpul să gândesc. Mi-am revenit din această gravă situaţie, 
nu-mi găseam o preocupare. Şi totuşi mă încadram pe nesimţite în acest fel abia când am fost pensionat datorită bolii. Atunci abia am redevenit 'eu', 
de viaţă conform zicalei : "Noi ne facem că lucrăm, ei se fac că ne dar un "eu' singuratic fără posibilități ! 

plătesc"!!! | A A 
“Nu nu este posibil, trebuie să găsesc o soluție, căci altfel, ceeace nu au 

reuşit cei 16 ani de închisoare, adică să mă dărâme, se va produce în foarte * x x 


puţini ani aici în "libertate". 


Am predat serviciul. Mă urc la volan și fac imposibilul pentru a o prinde 


i ML BE cb pe loana acasă. Merg cu mare viteză trecând de pe un culoar pe altul, 
| aproape neţinând seama de stopuri. Ajung acasă întrun sfert de oră, 
jumătate din timpul obişnuit. loana este gata de plecare, dar mai poate sta 5 
Mă aflu înaintea ultimei inspecții din noaptea aceasta. Amintirile m'au minute. Nu o mai văzusem de o săptămână. 
copleşit, simt un gust amar. Situaţia pe care lăsat-o în ţară, robotizarea Când nu te vezi de mult timp, ai multe de spus şi nu reușeşti să spui 
oamenilor, resemnarea lor totală, ie Oe ate en Aa SETE zip ri 1 nu sunt decât banalităţi. Noroc că Sâmbăta şi Dumineca ea nu lucrează şi-atunci 
decât rodul singurei realizări a regimului comunist : interzicerea gândirii ! putem sta de vorbă în detrimentul odihnei mele. 

"Au desființat mai întâi clasele sociale înlocuindu-le cu două caste : Dar ambii suntem fericiţi, avem un apartament splendid şi nu ducem lipsă 
paznici şi prizonieri. Dar atât paznicilor cât şi prizonierilor, li s'au confiscat de nimic. Evident avem rate enorme, dar nu ne depășesc posibilitățile. Cu 
dreptul la gândire, printr'o totală extenuare fizică şi morală. Apelând la toate că amândoi ridicări 4000 DM lunar, aproape că nu avem bani. Pentru 
marea experiență psihologică a KGB-ului şi îndeplinind-o ad-literam, noi, nu cumpărăm nimic, absolut nimic, dar apartamentul este extrem de 
Securitatea românească a anihilat total omul, transformându-l într-un robot, scump şi banii se duc. 
care se mişcă automat după butoanele apăsate la Securitate, în realitate la Desigur am avut un noroc imens să putem lucra de la început amândoi. 
EGBA : Ip Rapa IIS EC7CI Intrând la Siemmens ca funcţionară, deşi cu un salariu modest , a constituit 

— Omul nu mai are posibilitatea decât de a alege din ce castă vrea să facă | o mare lovitură ! Eu, ce să mai vorbesc, la 60 de arii să poţi găsi de lucru în 
parte. Evident că destui au ales pe cea a paznicilor care sunt privilegiați de Germania reprezintă un adevărat miracol! Şi încă ce serviciu ! Ce contează 
mai multe 'oase în plus"! Regimul penitenciar s'a extins în întrega ţară, faptul că cel puţin 15 ore din 24 nu sunt acasă ? Ce contează că nu am o zi 
unde clopoțelul de dimineaţă anunţă începerea lucrului, care în fapt, nu se | de odihnă în întregul an cu excepţia celor 30 de zile de concediu ? 
termină niciodată. În scurt timp va urma masa î un, amenajată pe | Important este că am găsit de lucru, la 60 de ani, fără să cunosc limba 
E Eu e aie e Oa îs zise cantine, cu un singur fel. Astfel se | germană. Important este că sunt într'adevăr liber, liber să gândesc, liber să 
va realiza desființarea alimentarelor, care tot sunt aproape goale şi care dau citesc, liber să scriu. O libertate mai mare chiar decât aceea de la Zarca ! 
pesti taie Gea IS prilej de Ec D Je 10 ni ieag A part va deveni iri După cei 14 ani de "libertate" din ţară, în care mi-aduceam aminte cu 
penitenci cu paznici şi prizonieri. Nu suntem departe de o asemenea nostalgie de Zarca, acum ştiu să apreciez libertatea de astăzi. 

iii i EL cu paşi din ce în ce mai hotăriţi şi mai rapizi către acest După cele 14 ore petrecute la clinica veterinară, vin acasă mulțumit de 
obiectiv. E FI Fu - 


realizările din cursul nopţii ! Am scris mult, amintirile mele se aştern pe 


Îmi dau perfect de bine seama de toate acestea, luându-mă de exmplu pe hârtie cu viteza cu care îmi apăreau la Zarca. Maşina mea de scris țăcăne 


mine. Atâta Vreme cât am lucrat, am devenit un automat devotat în totul | întreaga noapte. Pentru mine este esențialul. Timpul îmi trece cu viteza 

producţiei. Nu-mi mai vedeam copiii, soția, nu aveam timp pentru ei ! Prin | gândului. Nu sunt obosit decât înainte de a pleca la lucru, dar pe drum 

re absolut inconștient, le dam o serioasă mână de ajutor la distrugerea oboseala îmi trece şi ajung la clinică în cea mai bună dispoziţie. Cred că 

amiliei. Toţi românii, fără să-şi dea A : sunt cel mai fericit paznic de noapte din lume ! 

he Ri, 1 Ş seama, lucrează pentru consolidarea ti e e 3 : ai Seat 
Bimului. Faptul că lucrează realmente sau se fac că lucrează, este mai Niciodată când mă aşez [a maşina de Scris nu ştiu despre ce voi scrie. Las 

puţin important, obiectivul actual al Securităţii este înca pândă MEU ROA curs liber inspiraţiei momentului. Este cel mai simplu, cel mai uşor şi în 

cetățenilor intr un ritm de lucru, care să nu permită posibilitatea d A cl acelaşi timp cel mai natural. 

Pentru regimul comunist nu P aa 


contează atât de mult falimentul economic care 


36 | ST, 


Din când în când recitesc ceeace am scris şi foarte rar am de făcut mici 
modificări, niciodată asupra conținutului, nici a stilului, ci doar vreo literă 
mâncată, vreo virgulă prost pusă. Bat la maşină cu un unche deget, dar 
viteza de scris este mai mare decât dacă aşi Scrie de mână ! taie 

Rar mi se întâmplă să nu pot scrie şi-atunci citesc, dar timpul îmi trece cu 
aceiaşi viteză. Cum voi reuşi vreodată să tipăresc ceeace scriu, nu Ştiu, 
important este să-mi descarc sufletul. Important este că unul din obiectivele 
venirii mele în Occident este pe cale de a fi îndeplinit. Astăzi mai mult ca 
oricând ştiu pentru ce trăiesc. Este esenţialul in Viaţă. A 

Au plecat de mult şi Ioana şi copiii şi eu nu pot să dorm, gândurile sunt 
învăţate să alerge, ele nu pot fi oprite. ae: 

Mă trezesc copiii, care s'au întors de la şcoală şi mi-au pregătit masa. 
Sunt obosit. Mănânc repede, nu fiindcă ași fi în întârziere, dar masa pentru 
mine întotdeauna a reprezentat un calvar şi ca de tot ceeace nu-ți place, vrei 
să scapi cât mai repede. Când mă urc la volan, oboseala îmi trece. 
Condusul este pentru mine o mare plăcere, iar faptul că merg către clinică 
constituie o altă bucurie. Acolo sunt într'adevăr în elementul meu, acolo 
este viața mea, acolo este libertatea cugetului, adevărata libertate. 

Până la prima inspecţie mai sunt 4 ore. Nu este timp de pierdut. Maşina 
de scris mă aşteaptă şi niciodată nu m'am lăsat aşteptat. 


Mă revăd la Jana. De ea mă simt cel mai apropiat. O femeie foarte 
inteligentă, evoluată ca idei, cu picioarele pe pământ şi mai presus de toate 

o admirabilă prietenă. 
| La Jana o cunosc pe Ioana, prietenă din copilărie cu Ruxandra, fata 
| Janei. Are numai 22 de ani, dar stând de vorbă cu ea, fii se pare din 
| | generația mea. Făcea un curs de calificare la o fabrică de semiconductori la 
Băneasa. Este soarta tuturor care nu au decât bacalaureatul ! Trebuie să se 


» „ Scoale la S dimineaţa pentru a ajunge la lucru la 7. 

Ne plimbăm împreună în fiecare zi, „ Mergem la cinematograf, la 
restaurant. Îmi place această fată, îmi place cum gândeşte, cu câtă 
seriozitate priveşte viața. Nu visează decât să aibă un cămifi, O viaţă liniştită 
ŞI... mulți copii ! EDEN DID IT 

amintesc de zilele în care "visam" la Zarca, atunci când îmi imaginam 


viitorul. Da, şi eu voiam să am mulţi copii ... 6 băieţi !!! Ştiam şi cum îi va 


| 


chema : Mihai, Vlad, Radu, Dan, Tudor și Mihnea ! Ei i i 
vis puțin probabil, dae Boso ma Ludor şi Mihnea ! Era numai un vis, un 


tc întrebat-o pe Ioana : "Şi ... Câţi copii ai vrea să ai" ? 
i-a răspuns foarte hotărit : "6" 

- Câţi! ? pre" 
| - Şase! 


38 


i 


Nu am mai spus nimic, am tăcut îndelung, probabil şi-a închipuit că m'a 
speriat, că m'a supărat cu ceva, eu însă eram cutremurat de asemănarea 
unor "Vise", unor "Vise" spuse cu voce tare ! Căci şi eu la Zarca, atunci 
câfid vorbeam cu mine însumi, de multe ori vorbeam cu voce tare. Şi eu 
îmi spuneam atunci : vreau 6 băieţi !!! 

Da, este sigur că în acel moment mi-a încolţit, pentru prima oară în cap, 
ideia căsătoriei. Dar este posibil aşa ceva ? Am oare dreptul o singură clipă 
să îmă gândesc la căsătorie ? Incep să enuraâr toate racilele pe care le trag 
după mine : fără o meserie, fără locuinţă, urmărit de Securitate, sărac Hpit, 
fără nici-o perspectivă, şi, mai presus de toate, şi cu O diferență de vârstă 
de 22 de ani! 

De acea am tăcut, din cauza asemănării "visurilor”, din cauza 
întrebărilor care-mi biciuiau cutezanța unui vis, la care nu aveam dreptul. 

Am plecat acasă amărit că nu am dreptul nici de a-mi reface viaţa. Nu am 


meserie ! 
Nu am locuință ? Nici nu-mi trebuie, mă voi duce pe şantier şi m1 se va 


fi lipsit de griţi ! 

Cum am putut să mă gândesc că nu am nici-o perspectivă ? Ne având 
nici o meserie şi fiind sărac lipit, viitorul îmi stă în față, perspectivele sunt 
nenumărate, trebuieşte doar cutezanța de a porni la drum ! 

În ceeace priveşte diferența mare de vârstă, aceasta nu mă sperie deloc, 
cel mult ar trebui să o sperie pe ea! 

Dar mă va vrea ea aşa cum sunt ? Adică "plin de perspective şi fără griţi '? 

Nu am mai avut timp de dormit şi am plecat la şantier. Ca de obicei 
serviciul meu s'a limitat la a cumpăra ţigări şi ziare lui loanițescu. Mi-a 
spus însă că în curând va trebui să închidem luna şi atunci trei zile vom 
avea mult de lucru. 

Am plecat către Jana, căreia i-am mărturisit gândurile ce mă frământau ! 
A lăsat lucrul şi s'a uitat la mine ca la a opta minune ! Apoi şi-a reluat 
munca migăloasă într'o tăcere absolută. Am tăcut şi eu. Poate am şocat-o 
cu cutezanța mea ! Întru târziu Jana lasă din nou lucrul, se uită lung la mine 
şi îmi spune : "Să vă ajute Dumnezeu"! 

- Stai Jana, nu am făcut altceva decât să-ţi dezvălui nişte gânduri care mă 
frământă, ei nu i-am spus nimic. 


39 


Importantă este hotărîrea ta ... ea va fi de acord, în această privinţă ştiu 


eu mai multe decât tine! 
Ce-ar fi putut să ştie J 

rămas totuşi nedumerit ! 
Într'un târziu, am plecat acasă. 


ana ? Nu am vrut să-i pun nici-o întrebare ... am 


Mi-am terminat prima inspecție, mai îndelungată ca de obicei, deoarece 
am stat mai mult de vorbă cu câinii ! Sunt peste 40 de câini lupi, câte unul 
în fiecare boxă şi toţi sunt vorbăreți ! Întotdeauna am găsit multe idei de 
schimbat cu câinii şi în special cu câinii lupi, ei au fost şi au rămas marea 
mea slăbiciune. În aceste condiţii şi inspecţiile pe care le fac sunt plăcute. 

A început să fie frig, este luna Decembrie a anului 80. Îmi scot şuba şi 
încep să mă plimb prin marea încăpere ce-mi este rezervată. În cameră este 
cald şi bine. Linişte deplină, doar telefonul mă deranjează extrem de rar şi 
de obicei nu mă deranjează căci este Ioana ! Vorbim zilnic câte o jumătate 
de ora, după care ea se culcă iar eu îmi reiau lucrul. 

Ioana mi-a spus că a telefonat Herbert să întrebe ce mai facem ? 

Figura lui Herbert mă persecută, este omul care m'a primit cu toată 
dragostea în casa lui. 

Herbert este un boem, un visător, un "plutitor, trăieşte mai mult în 
închipuirile lui ! Nu ştie nici în ce zi se află, nu are niciun program, dă frâu 
liber momentului, trăieşte intens fiecare bucurie, cât de mică, pe care şi-o 
creiază incontinuu. 

L-am cunoscut prin 1946 şi l-am reîntâlnit la Gherla în 1959 în camera 
supraînghesuită în care am stat o lună până la plecarea în fabrică. 

În fiecare zi da lecţii de limba germană unui grup de 5-6 deţinuţi. După 
ce-şi termina ora, stam mult de vorbă împreună. Ne-am împrietenit acolo la 
Gherla şi prietenia făcută acolo, nu se uită niciodată. N'a uitat-o nici 
Herbert. 

Din seara în care a venit să mă ia la el, nu ne-am mai despărțit. 

„Este foarte bolnav, a fost bănuit de cancer la gât şi operat. Nu avusese 
nimic şi abia acum după operaţie, este într'adevăr bolnav. Are un astm 
îngrozitor, din fericire nu continuu, dar destul de des. Când intră în criză, 
doctorul trebuie să vină imediat pentru a-i face o injecție cu cortizon după 
care îşi revine. 

. Datorită lui Herbert viața mea în Germania este foarte agreabilă de la 
ii, Locuiește într'un apartament foarte frumos împreună cu soţia şi 
pt SA [a pi cartierul milionarilor din Munchen ! Este tot timpul 

SESTE edical, fiind prea bolnav spre a mai putea lucra, dar "trage cât 
p 1Mp pentru a ajunge să fie pensionat pentru limită de vârstă. 


sep ai ca şi mine astăzi, Herbert nu are bani, dar are de toate şi este 


40 


Din discuţiile noastre, Herbert îmi cunoaște perfect familia, familia mea 
este şi a lui ! Participă din plin la zbuciumul meu sufletesc, ai mei fiind încă 
la Bucureşti. 

Dimineţile suntem singuri, soția lui Vally lucrează, iar Flory fiul lor, 
care are doi ani mai mult decât băiatul meu cel mare, pleacă la şcoală. Eu şi 
cu Herbert hoinărim prin Munchen şi în special prin împrejurimile lui. Cum 
ne trezim dimineaţa, ne suim fie în maşina lui, fie în a mea şi plecăm. Nu 
avem niciodată o țintă, mergem pe drumuri lăturalnice, tot timpul altele și 
ne întoarcem acasă când se întorc și ai lui. Dar Herbert nu ştie niciodată cât 
este ceasul, de altfel ca și mine şi astfel ne îndepărtăm câte-odată destul de 
mult de Minchen și întârziem acasă. Soţia lui este însă învățată cu 
hoinăririle lui și nu se sperie ! Poate spera săraca că oi fi eu mai cu 
picioarele pe pământ, dar ... a fost o deziluzie ! "Doi poeţi” !!! 

Într'o zi am plecat cu Herbert şi fără să ne dăm seama am ajuns cam la 
200 kilometri de Minchen. Ne-am plimbat printr'o splendidă pădure, după 
care Herbert m'a invitat la o bere. Când să plătească, şi-a dat seama că a 
pierdut portofelul cu toţi banii, carnetul de cecuri şi carnetul de conducere. 
Era disperat! Ne-am întors în pădure dar nu l-am găsit. Am revenit acasă 
cu o întârziere mai mare ca întotdeauna. 

După o jumătate de oră, Herbert este anunțat la telefon de poliția locală că 
a găsit portofelul pe unde hoinărisem şi să vină să-l ridice, dar să aibă la 
el pașaportul. 

Am plecat din nou, dar ajungând la poliție, după aproape 200 de 
kilometri, Herbert şi-a dat seama că şi-a pierdut pașaportul ! De data aceasta 
nu mai era de glumă, deoarece trebuia să-şi scoată toate actele din nou ! 
Poliţia nu a voit să-i dea portofelul până nu va aduce un alt act prin care să 
se legitimeze. Ne-am întors pe la 11 noaptea acasă. În locul de parcare, pe 
jos, era paşaportul lui ! Şi-a adus aminte că înainte de a pleca de-acasă își 
căutase ceva în buzunar şi cu această ocazie îşi pusese paşaportul pe 
acoperişul maşinii. Evident căzuse jos, în momentul plecării noastre ! 

Altădată am rămas în pană în mijlocul Minchenului. A venit ADAC-ul 
care a constat că nu aveam benzină şi a aplicat regulamentul : "pana 
prostului" se sancţionează cu 200 DM amendă ! De câte ori Herbert nu şi-a 
uitat cheile de la maşină în contact închizând apoi maşina şi a trebuit să vină 
ADAC-ul să ne-o deschidă ?!!! Dar ăsta este Herbert, un om de aur "cu 
capul în nori”! 


Sunt din nou la Jana. Lume multă. Colonelul Gică Georgescu, maiorul 
Nicu Argeşanu, Ştefan Miculescu, lon Zamfirescu, Piki Prodan, Nelu 
Valjan ... şi ... şi ...! Cum om fi încăput toți în cămăruţa Janei ? 

Ca de obicei, Gică Georgescu a făcut un scurt tur de orizont asupra 
politicii internaţionale. 


4! 


DN 


i ubiectul favorit deşi de la moartea 
carea lui Kennedy rămâne s$ ? 
Ra Aa se aproape un an ! Acţiunea energică a preşedintelui american 
eu atisfacţie în lumea celor ce încă mai sperau ! 


î ferise o primă mare s 1 1 Oimee 
lea lui cu pusă pe socoteala ruşilor şi darea în vileag a acestui fapt 


erăbdare. is LD 
ere acpea rușilor la Berlin, nereușita lor de a pune stăpânire pe partea 
vestică a Berlinului, era socotită ca tacă o dovada a redeşteptării americane. 
i însă înotoapă şi această speranţă. : 
ea ti sie ea dezbătută cu ardoare. Este incontestabil că între 
români şi ruşi s'a produs o ruptură, căci altfel nu ar îndrăzni revista 
"Magazinul IStoric”,_ să dea în vileag cererea ruşilor şi refuzul lui 
Gheorghiu-Dej de a face din ţara noastră o ţară eminamente agricolă ! Dar 
dacă toate acestea sunt numai nişte abile manevre politice făcute cu 


consimțământul ruşilor sau chiar din ordinul acestora ? Discuţii inutile ... 
timpul va clarifica nedumeririle. 


Astăzi, ne putem da seama cu claritate că "acțiunea Cubei”, departe de a 
constitui un mare succes american, a fost în realitate o reuşită rusească, 
deoarece prin retragerea rachetelor ruseşti din Cuba, ruşii au obținut 
_ neamestecul american în această ţară, care a devenit cea mai serioasă bază 
rusească pentru răspândirea comunismului în America de Sud şi Centrală. 
" Incidentele de la Berlin, nu au constituit decât o sondă rusească pentru 
area hotăririi occidentale de a apăra Berlinul. 
ceeace priveşte cutezanţa "Magazinului 
cât una din cele mai serioase farse ruseşti, prin care au vrut să 
=dească "independenţa" țărilor subjugate de către ei. De altfel, această 
s'a dovedit extrem de eficace, RSR-ul câştigând pentru 20 de ani 
zrederea occidentului !î! 


SESRII 


eprezentat 


lon Zamfirescu, fostul meu camarad din regimentul 9 Roşiori de la 
ovorosisk şi apoi din Garda Călare, mi-a adus un splendid costum "mille 
dints” închis, care m'a făcut dintr-odată elegant ! Dar cu ce să-l pun ? Nu 
m nici-o cămaşe mai bună, nici-o pereche de pantofi ?! Nici nu mă 
preocupă aceste lucruri. 
să După 9 seara, musafirii obişnuiţi încep să plece şi vine Vlad. Îmi spune 
„că i-a văzut pe Florin Pavlovici şi pe Saşa Ivasiuc şi că Sâmbătă seara 
“Suntem cu toţii invitați la Ivasiuc. 
„SES este angajat la Ambasada Americană ! Din puşcărie-la ambasadă 
11! Vlad îmi spune că Saşa este prieten cu unul din secretarii Ambasadei şi 
acest lucru explică totul ! 
E : e Vladeiara asentimentul O.D.C.D.-ului nu poate fi nimeni angajat 
- pa ce este O.D.C.D.-ul ? 
- O filială a Securității. Cum îţi închipui i j 
să fie angajat la americani, fără E. ELI, fie fe AL dacă ic dA 


42 


E.ON — A 


- Dar pe soţia lui Saşa au dat-o afară din partid din cauza lui Saşa şi era 
Secretară de partid! 

- Manevre ale Securității ! 

- Nu cred că ... americanii sunt atât de proşti încât să nu ştie că le-a fost 
băgat pe gât un informator ? 

> Ba ştiu Vlade, dar nu au ce face, toți cei care lucrează la ei sunt angajaţi 
numai cu asentimentul Securității ! 

- Şi atunci nu vrei să vii ? 

- Ba vin Vlade, mă interesează să am un picior la Ambasada Americană, 
tu ştii că obiectivul meu final rămâne plecarea din țară. 

- Nu cred că Ivasiuc ar putea să te ajute cu ceva în această direcție. 

- Nici nu mă gândesc să-i cer un asemenea lucru, ar însemna să pun 
Securitatea la curent că nu am renunțat la această ideie, vreau numai să-mi 
fac relaţii personale, care odată poate mi-ar aţuta la ceva! 

A plecat şi Vlad şi am rămas cu Jana, care m'a întrebat : 

- Cum se împacă la tine ideia unei plecări în străinătate cu intenţia de a te 
însura ?! 

- Ai dreptate Jana să-mi pui această întrebare. Vezi tu, aceste două 
gânduri mă urmăresc de multă vreme. Gândul de a pleca în străinătate este 
foarte vechi. El datează din 1946, când mi-am dat seama că aici nu mai este 
nimic de făcut şi că viaţa pentru mine nu ar mai avea nici-o justificare dacă 
nu a-şi continua lupta pentru eliberarea noastră, ceeace nu se poate realiza 
decât în străinătate. Evident posibilităţile noastre acolo sunt minore, dar, 
oricât ar fi de mici, trebuieşte dusă o luptă de lămurire a Occidentului 
asupra realităţilor din ţară. Această ideie nu mi-a ieşit niciodată din cap, 
poate o voi realiza cândva, poate nu. Gândul căsătoriei mă persecută de 
câţiva ani, de când eram singur în celula mea de la Zarca. După mine cele 
două gânduri, departe de a se exclude, se completează. Eu am convingerea 
că acum aşi putea fi un soț bun, că o căsătorie reprezintă o împlinire a 
menirii noastre, iar copiii desăvârşirea acestei împliniri. Viaţa trebuie să-şi 
urmeze cursul normal, ideia plecării neavând nici-o legătură cu viaţa ci 
numai cu ţelurile mele. Acum am 44 de ani, este ultimul tren pentru 
împlinirea aceasta, restul poate aştepta momentul favorabil, dacă acesta va 
fi să mai vină vre-odată. În ceeace priveşte căsătoriea sunt absolut hotărit în 
principiu, am convingerea că alegerea mea este bună, rămânând să văd 
dacă şi ea este de acord !!! Dacă diferenţa de vârstă este foarte mare 
prezentând astfel un serios punct de întrebare, își are totuşi şi un mare 
avantaj : acela de a o putea mai uşor modela după mine. Dar această 
diferență este oarecum atenuată prin mentalitatea loanei, prin felul ei de a 
gândi mult mai apropiat generaţiei mele decât a ei ! Deocamdată nu pot să-ți 
spun decât că rămâne de văzut cum va reacţiona atunci când îi voi spune! 

- Va spune - da -, să văd atunci cum ai să te descurci! 

Am plecat de la Jana ca de obicei după 12 noaptea, lăsând-o tot lucrând. 


43 


n gara Munchen şi mă gândeam că unul din primele 
făcut este acela de a vorbi cu Noel Bernard. 
inte cu claritate scena petrecută cu doi ani mai 


Nu ajunsesem încă î 
lucruri pe care le am de 

Îmi revine astăzi în m 
aura la "Europa Liberă”, am cerut să-l văd pe domnul Noel Bernard. 
Mi'au întrebat cum mă cheamă. Numele şi pronumele mi-au fost trecute 
țatiiun regii | ANI puii SâzEri au Seariă imediat Ge unfe'i stie 
Securitatea pe toți cei care trec pe la postul de radio. Desigur că printre 
angajaţii "Europei Libere" trebuie să fie cel puţin unul, dacă nu mai mulţi 
informatori ai Securităţii. 3 k Ă . 

După ce sa comunicat numele solicitantului acestei audiențe, am fost 
rugat să aştept o jumătate de oră, deoarece domnul Noel Bernard este într-o 
şedinţă. În sfârşit sunt îndrumat către biroul directorului atât de cunoscut şi 
de apreciat de către cei din țară. 

Noel Bernard era de o Statură potrivită, blond către şaten, cu nişte ochi 
ageri care-i trădau inteligența. RE PRE Ep 

M'a primit cu multă amabilitate invitându-mă să iau loc pe fotoliul din 
fațaibirouluiiSă UI : zi 

Am început prin a-l felicita pentru reuşita emisiune pe care a iniţiat-o cu 
ocazia cutremurului. După aceia i-am lăudat cu toată sinceritatea emisiunile. 
Domnul Bernard mă ascultă cu multă atenție şi se-pare-că introducerea 
făcută de mine i-a plăcut în mod deosebit. 

I-am făcut după aceea un extrem de scurt expozeu al celor 14 ani 
petrecuţi de mine în "libertate", după ieşirea din închisoare şi până am 
ajuns în Germania. Am făcut acest lucru pentru a-şi da seama că sunt 
absolut la curent cu mentalitatea şi felul de a gândi al unor oameni din toate 
categoriile sociale, de la "foşti", până la muncitori şi membri de partid. 

În acel moment, a intrat în birou Valeriu Pop, directorul său 
administrativ, fost camarad al meu din Garda Călare. Fără-a fi apucat să 
spună ceva, Noel Bernard l-a dat afară pe un ton pe care niciodată nu mi-am 
permis nici față de ordonanța mea. Mi-a făcut o impresie-penibilă această 


ieşire a celui pentru care aveam o adevărată ad ie. 


Am continuat să-i povestesc despre atmosfera de pe şantiere, cu toate că 
mi-am dat seama că Bernard nu mă mai asculta. Foarte repede, m'a 
întrerupt, spunându-mi el ceeace se gândeşte în țară. Era limpede că aveam 
Cale OU cata (iii osii a pad vorbind ! Eram 
enervat și m'am hotărit să-i spun şi ceeace ştiam că nu-i va face plăcere. 

- Domnule Bernard, nu cred că este în interesul | postului de radio de a 
avea un număr atât de mare de evrei! — 

- Dar nu este adevărat, proceatul de evrei angajaţi la noi, nu trece de 5% ! 

- Domnule Bernard, nu este vorba de cei angajaţi la dumneavoastră, 


fiindcă dintre aceştia fac parte şi icii şi i ici 
E ŞI paznicii şi femeile de serviciu, este vorba 
P despre redactorii postului de radio! i femeile de seviciu, 


ape ze LI 


44 


| | 


Vădit enervat, Noel Bernard s'a sculat în picioare, aranjându-și hârtiile 
pe birou. Era semnul cel mai bun că audiența a luat sfârşit . Am plecat 
mulțumindu-i pentru timpul ce și-a sacrificat pentru mine. 

Am putut să-mi dau seama din întreaga convorbire, că Noel Bernard este 
un om deosebit de inteligent, ştiam dinainte că este un foarte talentat ziarist, 
este un categoric "mondialist” dar, ară scris mai târziu în “Stindardul” : 


esenţial : Nu am ce căuta la "Europa Liberă” . De altfel mai târziu am auzit 
ce a voit Noel Bernard să fai se comunice : "Spune-i lui Pantazi că la noi 
coada este lungă't O novă precizare : nu i-am cerut niciodată lui Noel 
Bernard să fiu angajat la "Europa Liberă”. 

Tot mai târziu am aflat că unii evrei de la postul de radio, la care sa 
asociat Emil Georgescu, au încercat să-l lucreze pe Noel Bernard, la 
centrala din Washington. Aflând despre acest lucru, el s'ar fi exprimat : "A. | 
avut dreptate Pantazi cu evreii mei”! 


Şi-acum mi-aduc aminte ENE ue epice sa a constituit atunci unul din, 


subiectele de discuţie. l-am spus lui Bernard tot trecutul mizerabil al! | 


redactorului său. La care el mi-a replicat : "Poate ai dreptate dar, Emil 
Georgescu este un foarte bun redactor şi apoi cunoaşte toate sforăriile 
comuniste;"f-am răspuris că putea fi ptătit ca informator şi în situaţia lui 
de-atunci ar fi fost foarte mulţumit, dar în niciun caz poporul român nu este 
cu nimic vinovat să-şi asculte călăii vorbind la "Europa Liberă”! A fost 
penibil, dar nu pentru mine, ci pentru Noel Bernard. 


Am plecat de la "Europa Liberă” cu un gust amar. 


După obișnuitul tur de inspecţie, revin cu gândul în Bucureşti. 

Am ajuns împreună cu Vlad la Saşa Ivasiuc. Un apartament mic, dar 
elegant, ca în vremurile bune, a fost primul lucru care m'a frapat. 

Ivasiuc era beat, dealtfel ca toţi cei câţiva invitaţi ai lui. Remarc un 
"negru" foarte elegant şi simpatic. Aflu că el este secretar de ambasadă la 
Ambasada Americană. Vorbeşte binişor românește. Imi sare în ochi un 
individ beat mort, murdar şi îmbrăcat ie ef şi fermoare"! Aflu că se 
numeşte Nichita Stănescu şi că este una din speranțele poeziei românești ! 
Se pare că este cel mai buni prieten al lui Ivasiuc. 

Băutura curge, curge ca în vremurile bune şi tot ca atunci wiski şi coniac! 


45 


— 


ii CCC 


Se discută literatură ... mulţi competenți SE cuvinte ultra prețioase ... 
a Lana din auzite de la Ivasiuc, care mă ştia tot din auzite ! 
Miau peimit foarte bine, dar diferența de IEI pEracu ia -a se epoca Și toți 
beţi morţi, iar eu cu Vlad complet nebăuţi - face că di zi e E te tate 
dintre noi să ia proporții. Facem parte din lumi cu totul deose ite şi chiar 
dacă limbile nu s'ar încâlci din cauza alcolului, ele totuşi ar fi atât de 
diferite încât orice înțelegere ar fi imposibilă. 

Am plecat dezgustat de intelectualitatea cea nouă cu convingerea că 
niciodată nu voi putea avea ceva comun cu ea. Or fi toţi oameni inteligenți 
şi talentaţi, dar un asemenea hal de desmăţare încă nu văzusem ! 

Am plecat împreună cu Vlad, primii, mulțumindu-i lui Ivasiuc pentru 
primire, lăsând prin aceasta o poartă deschisă, care poate vre-odată îmi va 
folosi. 


Primesc o scrisoare de la doamna Racoviceanu, de la "Hidrocentrala 
Argeş”, precum şi lichidarea pe care o cerusem. Îmi propune din nou să mă 
întorc la Argeş unde mă poate angaja imediat la "Protecţia Muncii”, foarte 
bine plătit şi cu perspectiva ca, în cel mai scurt timp, să fiu numit maistru 
pe "schemă"! Într-adevăr perspectiva este foarte bună dar ... "Protecția 
Muncii”, pentru mine, este ca şi "Sindicatul", tot un fel de “curea de 
transmisie” între "Partid şi masse"! Acest post ar rezolva odată pentru 
totdeauna o foarte bună retribuţie, dar ar definitiva o situaţie de “sinecură”, 
asemănătoare celei de astăzi, adică de a nu face nimic. Nervii mei n'ar putea 
suporta, aşa încât îi răspund mulțumindu-i pentru ofertă, dar rugând-o în 
acelaş timp, să se intereseze tot în cadrul hidrocentralei la unul din 
şantierele de "captări secundare" dacă nu pot intra ca perforator. Am 
convingerea că acolo m-aşi putea remarca şi totodată mi-aşi putea găsi un 
serviciu sigur, bine retribuit şi cu perspective. 


O invit pe loana să mâncăm împreună la Cina. Regăsesc fostul restaurant 
al lui Andronic într'o stare de plâns ! Şi totuși şi astăzi "Cina", alături de 
"Athene Palace" şi de "Capşa", este unul din cele mai mari restaurante din 
Bucureşti ! Mâncăm prost, fiind serviţi execrabil, dar suntem la "Cina"! 

Mă hotărăsc să-i spun loanei gândurile mele ! "Cade din pod", numai la 
asta nu se aștepta !!! Nu ar speria-o începutul, mizeria, lipsa de 
perspective, dar o năuceşte întrebarea mea pusă cu totul pe neaşteptate ! Ea 
este un om chibzuit, liniştit, serios şi nu se poate acomoda cu gândul de a 
schimba "de azi pe mâine" o viaţă în care totuşi este obişnuită. 

„Nu 1-am cerut un răspuns, am vrut numai s'o pun la curent cu ceeace 
gândesc, cu ceeace doresc. 

Ne-am despărțit, lăsând-o îngândurată, preocupată de a-mi răspunde cât 


mai repede, dar după ce se va putea recul i i 
i ege pentru a- a 
seama ceeace vrea. , A. Eaton 


A doua zi loana mi-a răs i ș a, ; 
destul de dificil să puns simplu : da ... dar mi-a adăugat că îi va fi 


“Şi convingă părinţii de acest lucru. 


46 


Îi, E 


- Ştiu că va fi dificil, în definitiv au toate motivele să nu fie de acord ... 
nu trebuie să discutăm acest lucru, cunoaştem amândoi motivele care sunt 
cât se poate de justificate. Eu voiam numai să ştiu răspunsul tău ... restul se 
va aranţa!!! 

Cum se va aranja ? Nici eu nu știam ! Aveam însă atunci odată cu 
răspunsul Ioanei, ferma convingere că totul, dar absolut totul se va aranja ! 

M'am despărţit de loana deşi de-atunci nici-odată nu ne-am mai 
"despărțit, pentru a ne gândi fiecare în parte ce avem de făcut. 


I-am povestit totul pe 'ndelete Janei, care a lăsat lucrul, m'a ascultat şi- 
apoi mi-a spus : "Ei, acum băiete, să vedem pe unde scoţi cămașa!" 

- Nu ştiu Jana ... să vedem ... principalul este că am luat hotărirea şi că 
am pornit la executarea ei ! 

Am băut împreună cu Jana o sticlă de votkă, băutura ei preferată şi ne-a 
apucat 2 noaptea stând de tăinuit. Jana a fost primul şi ultimul meu 
confident înainte de hotărîrea definitivă, adică de fixarea zilei căsătoriei. 


Către mijlocul lunii Noiembrie 1964, loana mă anunță că a obţinut 
consimțământul părinților. Fixăra data căsătoriei civile la 5 Decembrie şi a 
celei religioase la 6 Decembrie. DEZII  ii 


Mă învoiesc la loaniţescu şi plec pentru două zile la Craiova pentru a o 
încunoştiința pe mama de hotărirea luată. 

Pentru mama este mai mult decât o bombă tot ceeace aude de la mine. 

- Din ce veţi-trăi ? Unde veţi locui ? Întrebările curg ca ploaia ... 
răspunsurile se lasă aşteptate ! 

Degeaba îi spun că vom pleca pe şantier, căci răspunsul ei este simplu : 
"Cum crezi tu că o fată tânără va sta cu tine pe şantier 7 Va pleca la 
Bucureşti şi totul va cădea în baltă ! Nu te complica, aşteaptă să-ţi faci o 
Situaţie." TD 

Totul este inutil, nici nu poate fi altfel din moment ce este deja hotărit ! 
Îmi pare atât de rău văzând cum se zbuciumă mama pentru mine ... sunt 
sigur că de-acum înainte nici nu va putea dormi, dar ce pot face ? Eu sunt 
absolut sigur pe mine, pe ceeace vreau, pe ceeace fac şi întotdeauna 
hotărîrile le-am luat repede şi ... nu pot spune că nu mi-a ieșit întotdeauna 
aşa cum am vrut. Dar în afară de această încredere nelimitată în mine, am 
încredere şi în loana că mă va seconda perfect şi-atunci nu avem cum să nu 
reuşim oricât va fi de greu. 

O singură dată în viaţă m'am înșelat asupra unui om, acela a fost Ducu 
Ciocâlteu. Dar Ducu era un rafinat intelectual şi prin aceasta cred că am 
spus totul. Un intelectual de rasă, subtil, ingenios, viclean are întotdeauna 
două feţe, la lucrul acesta nu m'am gândit suficient atunci. 

Dar loana este cu mult prea tânără, cu mult prea cinstită, pentru a nu 
merge pe un drum absolut drept până în "pânzele albe“ atături de mine. Şi- 
apoi drumul nu-l văd chiar atât de spinos pe cât vor să-l-arate aparențele ! 


47 


Da PPP 


NA pi i mele Maud Thierrin. Locuia în 
in în Bucureşti şi fac o vizită mătuşei mele ) i 
ceda ara Viaicu la doi pași de Jana. O iau pe dedeparte” spunându-i : 


2 ă însor ! : A 

stai glumele mele, îmi răspunde tot printr-o glumă : 

- Bravo, când jucăm la nuntă ? k 

- Peste două săptămâni ... la 6 Decembrie. 

Îşi dă seama că vorbesc serios ! 

- Eşti complet nebun ! 

- Dar nu şti cu cine ? 

- Cu cine ? 

- Cu o fetiţă de "gădiniţă”! 

Crede din nou că glumesc. A i 

- Bravo ... în sfârşit ai găsit una de-o minte cu tine ! 

- Are 22 de ani, dar pare de 15! 

Nu mai ştie ce să creadă ! 

_ Hai să vorbim serios, ce-i adevărat din toate-acestea ? 

- La 6 Decembrie mă însor! 

Se uită la mine prostită. Urmează ploaia de întrebări inaugurată de mama. 
Întrebări pe care mi le-am pus singur, întrebări fără răspuns ! 

Dar dacă întrebărilor nu li s'a găsit încă un răspuns, va trebui să se 
găsească o urgenţă a priorităţilor şi un început de limpezire. La aceasta se 
gândeşte Maud spunându-mi : 

- Primul lucru de rezolvat este locuinţa, fără aceasta totul se năruie de la 
început. Du-te imediat la naşu-tău, Mişu Macavei, care stă la câteva case de 
mine. Lui, fiind mare comunist nu i s'a luat casa. Parterul l-a închiriat lui 
Birlic, iar etajul unu şi doi le-a reţinut pentru el. Locuieşte în două etaje 
numai el cu nevastă-sa ! El, dacă vrea, te poate ajuta. 

- Dar ce funcţie are el acum în partid ? 

- Nu ştiu precis, dar este preşedintele unei comisii care are drept scop 
repatrierea românilor aflaţi în străinătate. Vicepreşedintele acestei comisii 
este Gheorghe Tătărăscu, care se ocupă realmente de acest lucru, Mişu 
Macavei fiind doar onorific. 

- Deci "ilustrul" nostru comunist, după ce la început era şeful 
comuniștilor pe Balcani şi îşi avea sediul la Viena, după ce a fost primul 
Secretar al partidului comunist din România, după ce au venit comuniştii la 
putere, a avut numai funcţii de "sinecură”, un fel de guvernator al Olteniei 
şi apoi Ambasador la Londra ! Acum a ajuns preşedintele unei - comisii 
fantomă - ? 

- Da „. Şi să Vezi în ce hal de ramolit este ! 

z Ș NS E rai ui o agtatul de tristă memorie, care a ajuns prim-ministru 
rii MD pe za ca recompensă pentru trădarea Partidului Liberal, 
dea acer Se rea după ce şi-a trădat şi Țara, intrând alături 
a semnat i aceaude la P ai ID a pe sau Galtare E Ii Bistiru, de:externe, 
obiecţiune, după ce Ata n ia ze Basarabia Şi Bucovina fără nici-o 
funcţie ruşinoasă din partea acestora sa NN e i chajprimiuonoua 


48 


"TI 


- Da loane, “oltenii noştri", avem şi noi i 
Tătărăscu nu mă interesează fiindcă a î ost o Atentat i agali o Mişu 
Macavei „ Care este vărul meu primar îl credeam un idealist inconştient dar 
acum nici măcar această scuză nu i-o mai pot aduce, căci după 20 de ani de 
comunism, oricât ai fi de prost este imposibil să nu-ți fi dat seama de 
realităţi. Şi-o fi dat seama, dar îi este frică să se retragă, de-asta te trimit la 
el, poate mai are puţin spirit de familie şi-atunci te va aşuta ! 

- Bine Maud, mă duc la el, în fond nu-i cer decât o cameră dintre multele 
pe care le are ! 


Singur în garajul pe care mi-l oferise Emil Vasilescu drept locuință, pe 
care însă nu mi-o puteam oficializa, am trecut prin sita memoriei toate 
amintirile legate de nașul meu, Mişu Macavei. Amintirile erau atât de clare 
încât parcă trăiam acele momente cu 20 şi 30 de ani mai înainte. Cât de 
drăguţ era cu mine nașu Mişu ! Cum o auzeam povestind pe mama despre 
aventurile lui comuniste ! Ceruse să fie arestat întrucât tovarășii lui se 
găseau în închisoare ! Obţinuse cu multă greutate "favoarea de a fi închis” ! 

Cine s'ar fi încumetat între anii 1924 și 1934 să-l aresteze pe marele 
moşier Mişu Macavei ? Cum îl luau peste picior toţi cei din lumea noastră 
cu comunismul lui ! Cum împreună cu mama ne umeream să-i ducem lăzi 
de şampanie la Văcăreşti pentru a bea împreună cu "derbedeii” lui cum îi 
numea mama pe Ana Pauker, Gheorghiu-Dej, Doncea, Chivu Stoica şi alți 
câţiva ! Mai târziu, în lanuarie 1941, cum venise la mine acasă cerându-mi 
să-l ascund din cauza legionarilor de care îi era frică să nu fie omorit, şi-i 
oferisem ospitalitate ! 

Dar mai târziu, după 23 August 1944, când întâlnindu-l pe stradă sa 
făcut că nu mă cunoaşte ... pe mine nepotul său favorit, nepotul care-l 
ascunsese în casa lui ! Mi-am adus aminte de unul din primele numere ale 
ziarului "Scânteia" în care scria despre Mişu Macavei : "În timp ce alte 
odrasle de moșieri mâncau averile părinţilor la Paris, Mihail Macavei îşi 
tocea coatele pe băncile "Sorbonei” unde şi-a luat doctoratul în Drept ! 

În realitate, el mâncase o bună parte din averea tatălui său timp de 7 ani la 
Paris, absolvind cu greu un singur an de Drept şi s'a întors acasă fără a 
învăţa bine nici măcar franțuzeşte !!! 

Toate aceste amintiri se derulează ca un film în faţa ochilor mei punându- 
mi drept concluzie următoarea întrebare : pot eu să-i cer acestui om ajutor ? 
Nu ar însemna aceasta un compromis ? 

Nu tot un compromis a fost şi cererea mea de ajutor lui Kiki Popovici, 
care ştiam că ajunsese viceministrul construcţiilor ? 

Serviciul şi locuinţa sunt vitale pentru mine, trăiesc într'o ţară 
comunistă, nu sunt oare dator şi justificat să-mi obțin aceste drepturi ? Și 
totuşi, numai "apelul" în sine reprezintă un compromis ? Nu înseamnă 
aceasta doar începutul compromisurilor, a căror limită nu o voi mai avea 
sub control ? Nu ştiu ce să fac, îmi este frică de mine însumi, îmi este frică 
de conştiinţa mea, îmi este frică de a nu pierde capitalul acumulat în atâția 
ani de privaţiuni, capitalul atât de scump mie. Şi totuşi trebuie să mă zbat 


49 


ii CCC 


i i itale, în definitiv nu am făcut nici-o cedare 
entru obţinerea drepturilor vitale, în € 
a a aa ua nu are de ce să-mi fie ruşine, am apelat la un comunist, 
| Seiki de ce nu aşi apela şi la al doilea, care îmi este şi rudă, care-mi este 
i dăpost, aşa cum mi-a cerut şi el ? 


or şi căruia nu-i cer decât un a es: 
s.a hotărît, mă duc la Mişu Macavei, acum nu mai are de ce să-i fie 


frică de ai lui, este bătrân şi nimeni nu ar îndrăsni să se lege de el, fiindcă 
şi-a primit nepotul în casă. 


La Herbert Roth, am intrat într'o familie. O pot numi familia mea ! 
Herbert şi-a petrecut studenţia în Bucureşti. El se socotește bucureştean şi 
este. Mentalitatea lui este românească, gândeşte româneşte, simte 
româneşte. Are multe cunoştinţe între saşii exilați, dar nu are prieteni ! Este 
normal, saşii au trăit în România în comunitatea lor şi fie că și-au păstrat-o 
în exil, fie că au început să se adapteze mediului înconjurător. Herbert s'a 
format ca om într'o mentalitate românească, mai precis, bucureşteană. 
Herbert a rămas bucureştean prin obiceiuri şi felul de a gândi. El a rămas cu 
sufletul la Bucureşti. Acolo şi-a trăit tinereţea, bucuriile şi suferințele. Dar 
Herbert a rămas cu amintirile, cu suferințele şi în închisoarea de la Gherla, 
unde a stat numai în cercuri româneşti. Origina lui germană a lăsat prea 
puţine urme în sufletul său. El iubeşte Munchenul, îl cunoaşte, îi place, dar 
Herbert este prea sentimental pentru a vita Bucureştiul. Pentru el, eu 
reprezint Bucureştiul tinereţii lui, al prietenilor comuni, dar şi Gherla 
suferințelor comune. Ne potrivim şi ca fel de a gândi şi ca firi. Amândoi 
suntem sentimentali, amândoi suntem complet dezinteresaţi în a aduna 
averi pământeşti, amândoi "plutim" în acest Occident meschin în care 
fiecare urmăreşte căpătuiala. El a reuşit să aibă tot ceeace-şi doreşte, un 
apartament frumos, în care nu-i lipseşte nimic, o maşină cu care hoinăreşte 
prin Munchen şi prin împrejurimi şi mai presus de toate o soţie care face 
totul pentru el şi un băiat care nu-i ridică probleme. De aceea Herbert este 
liber să-şi trăiască viața aşa cum şi-a dorit-o, adică să dea frâu liber 
imaginaţiei sale de “poet”. 

Nu puteam să am mai mare noroc decât acela de-al întâlni pe Herbert. 
Mă adaptez imediat felului lui de viață. Fiind bolnav grav de astm, nu mai 
poate lucra. Crizele lui se repetă din ce în ce mai des, dar are totuşi 
perioade, adică zile de-arândul, când este bine. Şi-atunci ne urcăm fie în 
Fordul Capri al lui, fie în Alfa-Sud al meu și plecăm dimineaţa, 
întorcându-ne abia seara. Nu ne plictisim niciodată împreună, trăim același 
trecut şi acelaşi prezent, năzuim către acelaşi viitor. Herbert este adânc 
d ena de venirea familiei mele, pe care o socotește ca şi a lui. 

a pe care o locuieşte se liberează o garsonieră, o garsonieră 


Ip E idasgeu îj iau lui, reuşesc să ocup această garsonieră. Are un 
I MIC, un livingroom imens, cu o terasă la fe ică 
bucătărie şi o mică ba A aa 


e. Am unde să-mi primesc familia. Locuiesc uşe în 


50 


i, 


uşe cu Herbert. Devin o 


Herbert ptimist ! Nu se poate altfel când trăieşti lângă 


Ceasul sună, amintindu-mi că trebuie să-mi fac rondul şi plec 
despărțindu-mă cu greutate de Herbert, de primele luni în Munchen ! 


Revin cu gândurile la Bucureşti şi-mi amintesc cum am ajuns la Mişu 
Macavei. Mă primeşte Nichi, sotia lui, cu o răceală marcată, faţă de o ... 
ruda săracă şi ... neașteptată. Un puşcăriaş, compromite prin însăşi 
prezența lui o "familie onorabilă” a lumii noi ! 

După câteva cuvinte schimbate cu Nichi mi-am dat seama că şi ea s'a 
schimbat complet. Nimeni din vechea noastră lume nu o putea suferi, 
deoarece îşi ținea soţul din scurt. Ea însă se dovedise o bună gospodină, 
care ţinuse marele conac al soțului ei în perfecte condițiuni, iar faptul că-l 
ținea şi pe el din scurt, era justificat, căci atunci când se întrecea cu 
băutura, devenea obiectul de distracţie al celorlalți. 

Dar după venirea comuniştilor la putere, Nichi a ştiut să pună piciorul în 
prag şi să-şi dea afară soțul care venise cu o grămadă de derbedei pentru a 
ţine o şedinţă comunistă în casa sa. 

Acum, dacă Nichi nu devenise comunistă, era totuşi conştientă de 
favorurile de care beneficia datorită regimului comunist, era ceeace se 
numeşte o oportunistă în adevăratul înțeles al cuvântului. 

După câteva cuvinte de rigoare schimbate cu Nichi, i-am spus că vreau 
să-l văd pe naşu Mişu. 

- Să vedem dacă te va putea primi, ştii ... el este bătrân şi ... lucrează 
mult ! 

Eleganţa casei îmi aducea aminte de casele oamenilor foarte bogaţi de pe 
vremuri. Într-adevăr nimic nu trecuse peste Mişu Macavei, pentru el 23 
August fusese o eliberare deoarece credința lui politică triumfase. Ce 
importanţă mai avea cum trăia întregul popor român ? Ce importanța avea 
prăbuşirea întregii ţări şi sutele de mii de oameni trecuţi prin închisori ? 
Mişu m'a primit într'un halat de casă, probabil făcut la Londra, unde 
înainte de război îşi trimetea cămăşile la spălat ! 

N'a avut aerul să mă fi recunoscut, dar ştia de la Nichi că nepotul său îl 
deranjază. Bâlbâiala lui cu care eram învățat şi care o datora unui sifilis 
"nobil" (căci venise cu el de la Paris), era oarecum atenuată, deoarece 
vorbea cu greutate, monosilabic. De la prima vedere mi-am dat seama de 
halul de ramolisment la care a ajuns şi de faptul că ar fi fost cu totul inutil de 
a-i cere ceva, căci tot n'ar fi înţeles. M'am mulțumit să-i spun că am venit 
să-l văd şi am plecat cât mai repede cu putință. a 

Odată ieşit, am respirat uşurat că nu i-am cerut nimic acestui om. 


51 


ÎN EI 


Fiind pe aceiaşi stradă, pula SERI, DER I-am povestit în câteva 
i "audiența" avută la : i 
N pe să ăi lei eu cu Nichi, pe mine va fi greu să mă refuze! 

După câteva zile Maud mi-a spus că Nichi a refuzat-o spunându-i că 
într'adevăr au destule camere, dar una este rezervată pentru croitoreasă, 
căci odată pe lună are nevoie de ea, trei camere le-a făcut debara și, în afară 
de sufragerie, dormitorul lor, salon şi biroul lui Mişu cu anti cameră, nu are 
ce să-mi dea, fiindcă amândouă camerele de servitori sunt ocupate una de 
şofer şi una de "fata în casă"! M'am lămurit, sau mai bine zis sa lămurit şi 
Maud ! i : 

Aşa am cunoscut un nou aspect al lumii comuniste, un nou aspect al 
realizărilor partidului şi guvernului ! Clasele sociale s'au desființat ! 
Egalitatea promovată constă dintr'o "super-nobilime” de tip nou şi din robi 
! Astăzi, mai mult ca oricând, aceste două clase noi sunt separate prin cea 
mai mare prăpastie care a existat vreodată ! Şi ceeace am văzut eu, nu 
reprezintă decât prea puţin, Mişu Macavei făcând parte din noua'nobilime 
pe linie moartă"! Nobili şi robi, paznici şi păziţi, aceasta este noua 
orânduire, pentru care au trebuit să fie ucişi 150 de milioane de oameni ! Şi 
în timp ce noua protipendadă se lăfăieşte în cel mai mare lux, de care ar fi 
invidioşi până şi miliardarii americani, robii aleargă zi şi noapte pentru o 
bucăţică de pâine şi se înghesuie “claie peste grămadă" în câte o cameră 
nenorocită, pe care sunt bucuroşi că o pot avea ! Nu mai există nimic din ce 
am lăsat în urmă cu 20 de ani ! Nu mai există decât o singură preocupare, 
aceea de a avea ce băga în gură şi aceea de a avea unde pune capul jos ! Şi 
pentru aceste realizări, trebuie să faci compromisuri. 

Aceasta este viaţa în care trebuie să intru, să-mi fac loc, să trăiesc. Îmi 
dau seama de la început că abia acum încep marile greutăţi. Închisoarea a 
fost simplă, nu ai depus niciun efort de a intra acolo, te-a ajutat partidul şi 
guvernul şi tot prin grija lui unii au scăpat de povara vieţii şi alții au 
supravieţuit cu totul întâmplător. Cu toţii au trăit prezentul și oricât ar fi 
fost de greu acest prezent, el era asigurat, fără probleme ! Să nu mai 
vorbesc de mine, care am fost un privilegiat, fiind "pedepsit" ca cea mai 
mare parte a detenţiei să am o cameră numai a mea ! Mă gândesc acum cu 
nostalgie la camerile mele de la Aiud şi Gherla, unde gândul îmi zbura cu 
cea mai mare uşurinţă într un trecut frumos şi într'un viitor imaginar ! 
e Fezia Aga gi aice prezentul, nu am timp de trecut şi nu am 
Snc ! Adevăratul Gulag Ă adevărata închisoare abia acum 

pe, ea nu se numeşte nici Gherla şi nici Aiud, ci Republica Socialistă 
România ! 
dir pei fat ing cet fl, lotearnă că man 
locuind pc ea pere zi i and am lost pensionarul” comunismului, 
d dep ri ap Setare Şi astăzi printre cei 22 de milioane de 
ip Ș Era aa AI + Eu Sper că da, dar ... cu ce preţ ? Cu ce 
Promisuri voi reuși să devin un robot perfect ? Nu mă 7 
marii majorităţi a robilor : “noi ' mă pot face la ideea 
; noi ne facem că muncim, ei se fac că ne 


52 


plătesc! Nu intră în firea mea această mentalitate, nu reuşesc să mă adaptez 
ei, căci dacă ași putea, situaţia ași putea spune că este deja rezolvată. La 
Joaniţescu nu fac absolut nimic și totuși sunt plătit şi poate mai mult decât 
alţii care totuşi lucrează câte ceva. Sunt mulțumit cu banii pe care-i iau la 
fiecare chenzină, dar lipsa de activitate mă roade pe fiecare zi ce trece, 
timpul devine marele meu duşman. "Arderea gazului” pentru mine este de 
nesuportat, lipsa unei activităţi care să mă intereseze fie Şi în mică măsură, 
imposibilitatea de a-mi concentra gândurile din lipsă de timp devine 
catastrofală. Şi iată că acest inamic al meu, “timpul”, pe care nu-l am 
disponibil pentru mine și care îmi prisoseşte fără a-l putea întrebuința, 
devine fără voia mea principala problemă căreia trebuie să-i găsesc o 
soluţie. 


Datorită lui Herbert, integrarea mea în noua viață se face cu destulă 
uşurinţă. De altfel am avut întotdeauna o mare capacitate de adaptare. 

Îl cunosc pe Mircea Carp, director la "Vocea Americii”, fost ofițer de 
Cavalerie cu doi ani Apropierea între noi se face cu uşurinţă. 
Pe vremuri, deşi nu ne-am întâlnit, am frecventat aceeaşi lume, ambii am 
fost fii de ofiţeri de Cavalerie, iar astăzi avem aceleaşi preocupări în 
legătură cu soarta tristă a ţării noastre. E: 

Mircea este un om vesel, monderi. Sunt invitat la el în dese rânduri unde 


cunosc o mulţime de lume. Printre noii cunoscuţi remarc pe d-nii George 
Ciorânescarde fa «Europa Litera si pe Esi Ghermani Sani primit de către 
ambii cu toată afecțiunea. Cunosc deasemeni pe d-nul Nichi Siroescu tot de 
la "Europa Liberă”, care deasemeni iri face o admirabilă impresie. De el 
auzisem din ţară şi chiar din puşcărie, deoarece făcuse parte din lotul celor 
doi doctori cu care evadasem, el însă reuşise performanța de a nu în arestat 
deoarece a stat ascuns la actuala sa soție. 

Cercul noilor cunoştiințe se măreşte pe zi ce trece datorită lui Mircea Carp 
şi lui George Ciorănescu- Sunt invitat la cenaclul literar ”Apoziţia”, condus 
de către George Ciorănescu, un cenaclu de un înalt nivel intelectual. Sunt 
invitat de către di. Ciorănescu să spun câteva cuvinte despre cunoștințele 
mele în legătură cu 23 August. Dintr' o prudență uşor de înţeles datorată 
faptului că eram de prea scurt timp venit în exil, am făcut o expunere 
generală, fără a intra în amănunte și am încheiat cu ideia necesității unirii 
exilului românesc, a tuturor românilor, indiferent de baricadele pe care au 
luptat în trecut. În cele câteva cuvinte pe care le-am spus cu această ocazie, 
am putut să aduc fapte cu totul inedite pentru ascultătorii mei. Este vorba de 
timpul petrecut de către Mareşalul Antonescu, Mihai Antonescu, generalul 
Pantazi, generalul Piki Vasiliu și colonelul Elefterescu, de la arestarea lor la 
Palat, la 23 August, timpul cât au stat ostatici în Rusia şi până la revenirea 


53 


V 


zisă conferinţa pe care am oa la " Apoziţia”, 
i î i ităţi ale Exilului ! 

i ile ei. m'a introdus în marile adversităţi ale i 
Friend i "Caritas", care se ocupa cu diferite ajutoare pentru românii 
care cereau azil politic, şi-a permis să-mi ceară socoteală de faptul că am 

it la "Apoziţia” şi nu la ei ! ide 
i ph in "Caritas" prin dl. Tase un imprumut rambursabil într'un 
an, pentru a putea plăti cauţiunea pentru garsoniera ce mi-o găsise Herbert. 
Nu Euă MT puaI ICPE că dI.Tase (legionar independent), pentru motivul 


lor în ţară. Această aşa 


că-mi facilitase acest imprumut şi-ar putea permite să-mi impună conduita 
mea în exil ! I-am răspuns tăios că eu nu fac parte din nici-o grupare cu 
caracter politie;-că am venit în Occident pentru a-mi expune opiniile și că nu 
sunt dispus să dau socoteală absolut nimănui de activitatea mea. Mai târziu, 
a trebuit să plătesc acest conflict prin incidentul cu unul din corifeii cu 
influenţă la autorităţi, ai exilului românesc. Dar, dacă voiam să "cânt în 
cor”, puteam face acest lucru şi în țară ! „să | 

Astfel pentru prima oară iau cunoştiință de marile divergențe ce din 
nenorocire desbină exilul românesc. 

De la Herbert aflu despre existenţa unui ziar românesc în Munchen. Este 
vorba de "Stindardul”, condus de către Ion mali -am cunoscut 
pe Emilia pie male nori eic unC SEM i apei valerie: pentru 
acţiunile lui curajoase de pe „EI era unul din puţinii ofițeri de rezervă 
decorat cu ordinul "Mihai Viteazut'. Cu puţin înaintea plecării mele din țară 
citisem cartea sa : "Les Cavaliers De L' Apocalypse”, o adevărată epopee a 
războiului nostru în răsărit, care circula din mână în mână şi pe care nu o 
puteai reține mai mult de 24 de ore ! Cartea lui Emilian a făcut o deosebită 
impresie tuturor şi evident se poate spune că este cea mai bună carte apărută 
până în ziua de astăzi, având ca subiect campania nostră din Răsărit. 

Vreau neapărat să-l cunosc pe acest om şi Herbert mă duce la 
Furstenfeldbruck unde locuieşte Emilian. 

„Sunt primit cu deosebită amabilitate şi imediat mă simt în admosfera 
camaraderească specifică ofiţerilor de Cavalerie. Îmi povesteşte activitatea 
sa în exil şi-mi oferă câteva numere din "Stindardul", cerându-mi să-i fiu 
colaborator. 

lon Emilian este un mare român, care şi-a închinat viaţa luptei 
naţionaliste românești împotriva comunismului. Deşi în trecut fusese 
"Cuzist” = dealtiei în guveonul Goga fusese prefezt de judeţ - astăzi el a 
depăşit de mult graniţele SiEaEITE aie unul paid politie facand pri ziarul 
au o plică naționalistă omanească, fără culoare polucă. 

Nu am ştiut atunci că într'adevăr voi deveni colaborator al lui Emilian și 
mai ales nu am știut că el va reuşi să aibă o puternică influență asupra mea. 

l-am mulțumit [ui Emilian pentru oferta de colaborare pe care mi-a făcut- 
O, dar l-am rugat să înţeleagă că familia mea este încă în ţară şi că nu ar fi 
egiest i  pue să scriu la ziarul său acum. M'a înţeles şi ne-am 
fit dacii ai amicali termeni, dându-mi seama că într un viitor 

propiat ne vom reîntâlni pentru a nu ne mai despărți până la moarte. 


54 


Mă aflu din nou în București cu gândurile ce mă frământau în toamna 
anului 1964. Data căsătoriei bătea la uşă şi nu aveam locuință 

Maud se gândește la o nouă soluţie : "Ştii tu, eu mai am încă un văr 
primar ... toată familia l-a repudiat, Radu Irimescu nici n'a vrut să-l 
primească în casă fiindcă spunea el : "ne-a făcut familia de râs", nu a 
învățat niciodată nimic şi este un "pierde vară” ... nu ştiu dacă tu l-ai 
cunoscut pe lancu Alexandreanu ” ? 

E Pa Maud, l-am văzut o singură dată în viață, dar cu ce m'ar putea el 
ajuta ? 

- L-am întâlnit zilele trecute, este foarte dornic de a păstra legăturile de 
familie, probabil că a suferit fiind repudiat de către toţi, are un splendid 
apartament în Piaţa Rosetti, cred că ar fi încântat să poată fi de folos 
familiei, am să vorbesc cu el! 

După cum mi-a spus Maud, Iancu Alexandreanu locuia chiar vis-ă-vis de 
şantierul la care lucram, aşa că am lăsat-o să vadă dacă este ceva de făcut. 

Am ajuns la lancu Alexandreanu împreună cu Maud. Ne-a primit foarte 
afectuos, dar ... dându-și aere de mare senior ! 

lancu nu reuşise să-şi facă nici-o carieră, luându-și cu greutate 
bacalaureatul şi lucrase toată viața pe diferite şantiere. Acum era pensionar, 
cu o pensie acceptabilă şi nu suferise rigorile închisorilor, deoarece 
niciodată nu se afirmase în nici-o direcţie. Era un om inteligent, foarte bine 
crescut, cu o “spoială de cultură", de care făcea mare caz ! 

Nu mi-a dat nici-o atenţie, tratându-mă ca pe un copil, dar fiind încântat 
că Maud îl vizitează şi mai ales că-i cere ajutorul, s'a oferit numaidecât să 
ne găzduiască pe mine şi pe viitoarea mea soţie, până la găsirea unei 
locuinţe. 


Plec în turul obișnuit al inspecției mele, pe o vreme extrem de proastă şi 
caut să-l termin cât mai repede cu putinţă. Intenţiile sunt destul de greu de 
pus în practică, deoarece arterita acută de care sufăr mă obligă la un mers 
Cât se poate de încet. Câteva minute după sfârşirea inspecției, durerile 
cedează şi gândurile încep din nou să se lege. 


Mă chiamă colonelul Purcherea la telefon, care mă anunţă : "Ca prin 
urechile acului ai scăpat să nu ţi se respingă azilul politic. Ai avut acolo o 


pilă negativă foarte puternică”! sa peer fa 
- Nu înţeleg, care ar fi putut fi motivul respingerii azilului şi cine a 
intervenit împotriva mea ? 
rvenit împotriva m 


25 


se 


Y 


: i dat- i fiul generalului Pantazi, iar 

„Aa lana fr ce EC ueiatapCoeisăeși te, al făcut 
duşmanii Sa să a eeut dia e influență la Zirendorf, unde se judecă cererile 
o alle Linişteşte-te, ţi-am spus că acolo te pot ajuta prin saşii mei, 
ge a e Ri ialti ai nepomenindu-se în ea nimic despre domnul 
al s'a şi trimis azilul aprobat, mâine îl vei primi. NEI pice, 

- Vă mulțumesc domnule Golonei „ dar spuneţi-mi și mie ce cuș am? 

: i „infamie ? 
Cine - e ste un român basarabean cu numele de Crevenciuc, 
care are mare influenţă, probabil că nu l-ai "uns “TEI lucrează mână în 
mână cu Bebelo de la “Institutul Tolstoi” și cu Tase de la “Caritas”. 

l-am mulțumit d-lui colonel Purcherea pentru ! marele ajutor pe care mi l-a 
dat, dar cu această ocazie mi-am putut da seama de marile mâncătorii ce 
macină acest exil. Desigur a fost vorba de intervenţia lui Tase, care nu m'a 
iertat că vorbisem la "Apoziţia” şi mai ales de felul în care îl pusesem la 
punct! i că es 

După 7 luni am primit azilul politic, un timp record faţă de încetineala cu 
care se lucrează la Zirendorf ! Faptul că l-am primit atât de repede se 
datoreşte desigur lucrăturii trio-ului Tase-Bebelo-Crevenciuc_! Toate 
formele de respingere fuseseră făcute şi a fost suficientă modificarea 
declaraţiei mele şi modificarea concluziei ! Deci aşa se lucrează Şi în 
Occident, tot pe "pile"!!! Am luat cunoştinţă cu multă amărăciune, atât de 
lucrăturile românilor, cât şi de incompetenţa autorităţilor de a se informa 
aşa cum trebuie asupra solicitantului unui azil politic.Şi în acest timp, câţi 


comuniști au obținut azil politic şi încă fără probleme ?!!! 


La 5 Decembrie 1964 am făcut căsătoria civilă, iar la 6 Decembrie pe cea 
religioasă. Ne-am mutat la Iancu Alexandreanu în hall, deoarece splendidul 
său apartament era în realitate o garsonieră foarte mare. Nu avea decât două 
încăperi, un dormitor al lui şi al soţiei sale şi un hall imens prelungit de o 
terasă tot atât de mare. 

Atât eu cât şi loana plecam la serviciu cu noaptea'n cap şi ne întorceam 
seara când ne aştepta la masă familia Alexandreanu. Nu aveam unde să ne 
retragem pentru a schimba câteva cuvinte împreună. Eram obligați să 
ascultăm poveştile lui Iancu, care nu se mai terminau şi care se învârteau 
numai asupra lui, a "personalității" lui ! 


Am aflat astfel că era mason şi era foarte mândru de acest lucru, căci şi 
_Carol al doilea şi Sadoveanu fuseseră masoni. Nu ara putut însă să aflu 


absolut nimic în legătură cu activitatea lui masonică şi nici măcar O 


îns ie noa aracanriețe Adi avut convingerea că minte pentru a-şi da 
importanţă ! Vorbea numai de fitualurile masoneriei, despre care probabil 
auzise şi el ! 


56 


3 20 a ii uite ac 5 a 


Acest subiect - Care mă pasionase încă de la vă 
făceam parte din a Frăţiile de Cruce" legionare - despre care se vorbea atunci 
şi care era socotit "cauza tuturor nenorocirilor", dar fără cea mai mică 
lămurire asupra ceeace este în realitate masoneria şi al felului ei de a 


acţiona, nici astăzi, având de aface cu un "veritabi i 
, zi il mason 
elucidez absolut nimic ! „ DU am reușit să 


Viaţa noastră la lancu devenise un chin 
toate fantasmagoriile debitate de un om pli 
interesant ! Căutam în disperare o cămăruţă, 


rsta de 15-16 ani, pe când 


Să trebuiască să asculți zilnic 
n de el, care se credea atât de 
oricât de proastă ar fi fost. 


După ce am citit cu multă atenţie toate ziarele pe care mi le-a dat Emilian, 
m'am hotărit să-1 fac O vizită Ia Furstenteldbruck. Mă urc în maşina mea şi 
plec pentru prima oară singur, fără Herbert, pentru a putea sta de vorbă cu 
Emilian fără ca să fie stânjenit de o prezență străină permru et.— 

Mă primeşte cu mare bucurie. De la început mă adresez lui Emilian cu : 
"Domnule Colonel"! Emilian nu era decât căpitan de rezervă, dar probabil 
fără a mă fi gândit în prealabi, l-am înălțat în grad din condescendență, 
între noi fiind o diferență de 15 ani şi eu având tot gradul de căpitan. 
Formula a rămas pentru totdeauna ! Emilian îşi petrecuse o bună parte a 
vieţii sale în uniformă militară iar armata pentru el devenise o a doua 
natură. Doctoratul în drept pe care-l avea, precum şi întreaga sa carieră 


civilă, se estompaseră în raport cu cariera militară căreia i se dedicase cu 
trup şi suflet. De altfel şi ziarul său "Stindardul” reflecta pe deplin această 
puternică amprentă pe E eri zbolulioilEsase asupra sa IEgocate atzi oii 
nostru din răsărit predomină coloanele Stindardului. Pentru o cât mai 
elocventă expunere şi justificare a acestui război, Emilian adunase cu multă 
strădanie o întreagă arhivă documentară, atât românească cât şi germană, 
ne neglijând cărţile şi articolele apărute în presa occidentală favorabile 
tezelor pe care le susținea. "Stindardul" apărea ca un ziar obişnuit, dar după 
conţinutul său era mai mult o revistă, care avea menirea de a aminti 
românilor faptele glorioase ale armatei române pe frontul anticomunist şi 
menţinerea vie în sufletul lor a naţionalismului şi dragostei de patrie. 
Emilian îmi spune că îi face o deosebită cinste şi bucurie să primească în 
casa sa pe fiul domnului general Pantazi unul din cei mai străluciți generali 
ai armatei noastre, dar în acelaşi timp pe sublocotenentul Ion Pantazi, 
voluntar pe frontul de răsărit. "Te rog să crezi că sunt bine informat asupra 
întregii dumitale activități atât pe front, cât şi după aceea în închisoare. 
Sper ca în cel mai scurt timp să fii colaboratorul meu cel mai apropiat”. 

- Domnule Colonel, aşi fi încântat să vă pot fi de folos, dar eu nu am 
Scris în viaţa mea şi nu ştiu în ce măsură aşi reuşi acest lucru. i a 

- Adevăraţii luptători ştiu să lupte cu toate armele ce le stau la dispoziţie. 
Vei vedea dumneata că în scurt timp vei stăpâni condeiul întocmai ca şi 


57 


| 


| 


| 


4 


bia ! Nu mă îndoiesc o clipă de acest lucru şi te invit de pe acum să 
sabia ! : : 

isi a -: tindardului. 4 . 

contribui la viitorul te d primele mele trei zile de lupte în Caucaz, 


artico a ] ; 
a iata introdus şi în primul volum al cărţii mele "Am trecut prin 
ari - 
i Dcuuă mele cu Emilian s'au extins repede către remarca pe care o 
Ador io oiarul 
tindu-i cu multă atenţie Ziarul. ă 
ci iul Colonel, nu credeţi că ziarul bir eee are un specific 
: iului trecut şi prea puţină actualitate ? 
cator al războiului trecut şi prea puțină sal 
Asu Da domnule Pantazi, este adevărat dar ... acesta a fost scopul inițial al 
ziarului. Mai târziu am încercat să intru şi în actualitate, dar sunt atât de 
scârbit de acest Occident, de faptul că nici după 35 de ani nu este în stare să 
2 să cunoască comunismul cu adevărata lui faţă, încât am 
câmpiile aride ale Rusiei, acolo unde eroii noștri n'au 
imic pentru apărarea ţării, şi în realitate a întregii 
Europe. Vezi dumneata, Occidentul a dat mâna cu Comunismul, ne-a trădat 
şi nu mai este nimic de făcut. Nu ne-a rămas decât Istoria, Istoria 


adevărată, pe care trebuie s'o apărăm. Astăzi, în interesul 


"Mondialismului ”, până şi această Istorie este falsificată. De aceea în 
paginile Stindardului eu scriu Istoria adevărată. Poate mai târziu acest ziar 
va contribui prin paginile sale Ia elucidarea adevărului atât de mistificat 
astăzi. Aceasta nu înseamnă că dacă noi forțe mi se vor alătura şi vor putea 
constitui o nouă putere de luptă împotriva Mondialismului, eu să nu le 
deschid larg paginile ziarului meu. SA | 
De două ori am auzit din gura lui Emilian noțiunea de "Mondialism”. Îmi 
era complet străină această noţiune şi nu am îndrăznit să-l întreb ce este 
Mondialismul ? Mi-a fost ruşine să-l întreb, poate acest Mondialism este 
bine cunoscut în Occident şi o astfel de întrebare ar fi însemnat totala mea 
necunoştinţă asupra lumii în care trăiesc! Pentru mine, Mondialismul era o 
necunoscută ca şi cu zeci de ani în urmă Masoneria. Trebuie să elucidez 
aceste două noțiuni, înainte de a scrie primul articol cu-caracer politic în 
ziarul lui Emilian. 

Mi-ara luat rămas bun de la bătrânul ostaş, hotărit să-l cunosc cât mai 
bine pe acest 6m, care de 35 de ani şi-a consacrat întreaga activitate luptei 
româneşti. 


„Trăiesc incontinuu un dublu rol : mă aflu cu gândurile când în noua viață 
începută la Munchen, când în Bucureşti unde mă zbăteam să-mi găsesc un 
loc printre cei ce puteau dobândi cu greu o pâine. Serviciul de paznic de 
noapte Ja clinica veterinară îmi oferă de minune această posibilitate. 


58 


Nu reuşeam să mă recule 
serviciul pe care îl aveam şi î 


f : n care nu reuşisem cu toa i ă 
mă fac util, nu-mi prezenta niciun fej de cari Lied ara 


timp de a vorbi cu mine 
mă lasă nervii. Adevăr 
abia acum începea. 


loana se aiutase cu serviciul de la Băneasa la Comerțul Exterior, tot cu 
ajutorul unei "pile". Tatăl ei a reuşit acest lucru printr'un fucţionar de la 
"cadre", care-i fusese pe vremuri subaltern. Dar această reuşită s'a dovedit 
total potrivnică nouă căci imediat după mutare, oana a fost chemată la 
"cadre", unde i s'a pus în vedere să divorțeze, în caz contrariu pierzându-și 
serviciul. La refuzul ei categoric de a divorța, s'a făcut o şedinţă în cadrul 
U.T.C.-ului, în care a fost făcută "trădătoare a clasei muricitoare” deoarece 
s'a măritat cu un duşman al poporului” şi astfel a fost dată afară din 
U.T.C. în care intrase fără voia ei fiind înscrisă automat ca toți tinerii ce au 
împlinit vârsta de 18 ani. Din fericire nu a fost scoasă Şi din serviciu, dar 
acest lucru devenea posibil și chiar probabil în orice moment. 

Încep să-mi caut prietenii din "vremurile bune din închisoare”! Pe Ion 
Ioanid l-am întâlnit mai des pe stradă, locuind în acelaşi cartier în plin 
centrul Capitalei. El nu a găsit să lucreze nicăeri. 

Îl caut şi-l găsesc pe doctorul Cornel Petrasievici. Lucrează ca sanitar 
într'un dispensar în Bucureştii noi. Este timorat ca şi mine să nu-și piardă 
serviciul. Este prima şi ultima oară când l-am văzut în aşa zisa libertate, 
deoarece eu am părăsit curând după aceea Bucureştiul. Când m'am întors, 
am aflat minunata veste că a plecat în Statele Unite ! Cum-ofireuşit 711! 

Din întâmplare îl întâlnesc-pe doctorul Paul lovănescu, chiar în faţa 
şantierului meu. Suntem fericiţi să ne revedem, nu ştiam unul de altul să ne 
regăsim. El face naveta la Giurgiu unde lucrează ca medic într'un dispensar 
prăpădit. Este însă foarte mulțumit. Îmi dă şi adresa doctorului Make 
Ionescu. Aranjăm să ne revedem. 

Make a găsit un post de medic pe un şantier chiar în Bucureşti ! Face 
treabă de sanitar, dar în sfârşit ... este angajat ca medic ! Îmi spune că atât 
el cât şi Paul lovănescu sunt pe cale de a se însura ! Ei au totuşi o situaţie 
mai sigură decât mine. Nici pe Make nu-l mai văd mult timp din cauza 
plecării mele. 


Dido Greceanu lucrează la Facultatea de Arhitectură ... face machete ! S'a 
însurat şi este mulțumit! 

EIiIT a si po dori aent Saru Ghica deasemeni proaspăt căsătorit, dar cu 
multe probleme familiare. Nu mai este Sandu Ghica dinaintea închisorii, 
este mult schimbat după trecerea prin reeducarea din Piteşti. 

Într'o zi mă pomenesc la şantier cu Ducu Ciocâlteu ! Nu ştiu cum mi-a 
dat de urmă. Îl primesc ca şi cum nifăic nu Sar fi întâmplat, parcă nu ar fi 
încercat să-mi arunce în spate toate "turnătoriile” pe care le-a făcut cu ocazia 
anchetei evadării noastre. Mi-a fost milă de el, Ion Ioanid îi întorsese 
spatele. Eu l-am iertat, ceeace aveam să regret mai târziu. Ce bine au făcut 


59 ) 


a 


toţi ceilalți, care deși nu i-au întors spatele ca Ion, l-au ținut totuşi la mare 


Fi ] ai Fe vit 
Cică căra toate aceste revederi sunt în fugă, toți fiind angrenaţi într'o 


nouă viaţă, în care "timpul" nu ne stă la dispoziţie, după el alergăm, de el 
vrem să scăpăm ! 


De la Bucureşti, loana mă anunţă la telefon că a primit pașaportul şi că 
soseşte cu copiii cu avionul în câteva zile ! - i 

După un an şi jumătate de așteptare, după 5 respingeri, după ameninţări 
că i se vor lua copiii dacă nu divorțează, în sfârşit chinurile noastre se vor 
a cât a fost de greu ! L-au spus că sunt un trădător, că s'a făcut o 
greşeală cu mine, că va răspunde cel care mi-a dat Bagapori, dar," copiii lui 
Pantazi niciodată nu vor pleca”. I s'au închis toate uşile, nu mai avea 
dreptul nici la audienţe ! Rămăsese singură să se bată cu Securitatea pentru 
dreptul ei şi al copiilor de reîntregire a familiei. Probabil că Ioanei nu-i 
ajungea adversitatea făţişe a Securităţii, căci acasă copiii şi în special cel 
mare, Mihai (11 ani), făcea crize de disperare, crezând că loana este cea 
care nu vrea ca ei să vină la mine. 

Toate s'au afârşit şi Herbert, mai mult decât mine, intră într'o 
exuberanță nestăpânită ! Culmea este că el nu-mi Cunoștea-niri soția, nici 
copiii ! Pentru el, familia mea era a lui, acest lucru îl simţea el, îl simţeam 
şi eu. După câteva zile primesc un nou telefon de la Ioana prin care mă 
anunţă : "Sosim cu Lufthansa poimâine la ora 6 după masă la Munchen”! 

Herbert îmi umple garsoniera de flori şi de tot felul de fructe în cantități 
"industriale"! Masa de seară trebuia s'o luăm la el. 

La ora 6 am fost la aeroport împreună cu o mulţime de prieteni. L-am 
găsit pe Mircea Şeteanu care de câţiva ani lucrează la acest aeroport. Aflăm 
că avionul abia acum a plecat din Bucureşti, cu o întârziere de două ore. 
Deci sosirea la ora opt ! Sunt introdus de către Mircea în interiorul 
aeroportului. În sfârşit sosesc. Îi văd de departe, se vită lung la mine şi 
par'că nu mă recunosc. Este normal, acum port barbă ! Copiii îmi sar de 
gât. Emoţia este atât de mare încât nu vorbim nimic ! Ne despărțim de 
prieteni şi, cu maşina mea, facem un tur prin Munchen. Luminaţia orașului 
îi frapează pe toţi trei. Niciunul dintre ei nu văzuse niciodată atâta luminaţie 


! Herbert şi familia lui ne aşteptau la masă. Par'că se cunoşteau de când 
lumea ! Copiii au făcut priză cu Herbert din primele minute. Nici nu se 


60 


N 


gândurile, ideile, frazele, fără a ne putea spune mare lucru. Trecuse un an 
şi jumătate de când nu ne văzusem, dar par'că ar fi fost o veşnicie ! 


Mă plimb ca un leu în cușcă de la un capăt la celălalt al camerii rezervată 
pazei Clinicii Veterinare. Gândurile îmi zboară de la Munchen la Bucureşti 
şi de la Bucureşti la Munchen. 

Venirea familiei nu poate închide capitolul din viaţa mea rezervat țării, 
dar deschide unul nou, acela al viitorului, al felului în care mă voi descurca. 
Scopul venirii mele în Occident, rămâne în continuare deschiderea ochilor 
occidentului asupra comunismului, el este tot atât de actual ca şi acum 33 
de ani. Dar cum ? Prin ce mijloace ? Singura portiță deschisă mi se pare 
ziarul lui Emilian. Până Ia alte posibilităţi, voi îricerca schimbarea profilului 
acestui ziar, din revistă cu caracter istoric, în Ziar de actualitate. Voi reuşi 
oare acest lucru ? Emilian manifestă O puternică personalitate şi după 29 de 
ani de activitate este extrem de greu de convins. El crede că nu mai este 


nimic de făcut deoarece Occidentul a dat mâna cu Comunismul, deci 6 


pentru altul în închisoare, dar se opresc la cea mai mare închisoare, aceea a 
R.S.R.-ului. Îmi dau seama astăzi mai bine ca oricând de marea reuşită a 
Comunismului, aceea de a închide între ziduri nevăzute până şi gândirea 
omenească. Da, prin anihilarea timpului, ei au reuşit această uriaşă 
performanţă, pe care evident Occidentul nu o poate înțelege. Dar cum s'o 
înţeleagă, dacă nici măcar cei ce au trăit această evidenţă, nu şi-au dat 
seama de ea ? Omul are o capacitate de adaptare dincolo de posibilitățile de 
gândire cu care este înzestrat. De aceea s'a înjugat la plugul comunist, pe 
care-l trage până la istovire, de aceea odată ajuns în Occident, se adaptează 
noului ritm de viață şi caută să se descurce în noua junglă, căutându-şi un 
alt jug la care să tragă. Pentru om totul se reduce Ia o existență mai bună. 
Timpul şi aici este limitat, deoarece cel disponibil înțetege să-t întrebuințeze 
într'o binemeritată destindere. De aceea îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru 
posibilitătea de existență pe care mi-a dat-o. Ca paznic de noapte, 
nederanjat de nimeni niciodată, am posibilitatea de a reflecta asupra 
trecutului, asupra prezentului, asupra vieţii sub comunism, asupra vieții în 
Occident. Este o posibilitate unică, de care trebuie să profit pentru a-mi 
continua lupta începută în 1942 când am plecat pe front, în 1946 când mi- 
am dat seama că în Țară totul este pierdut. După 32 de ani de suferință, am 


6! 


5 


iii CCC 


ajuns în Occident, dar am ajuns degeaba dacă mă agrenez în viaţa 


pcculenrali re mi-a oferit-o Herbert, evadările în lumea 


oferit Mircea Carp şi George Ciorănescu, mă 

i i trebuie să fac, de la 
fără voia mea, fără voia lor, de la ceeace : 

e saracul motiv pentru care am dorit atât de mult să ajung în Apus. De 

de Emilian, să mă alătur lui, să caut să-l schimb, 

să-l readuc din "lumea ui” din timpul războiului, în aceea de astăzi. Este 

deosebit de greu, dar trebuie, trebuie să reuşesc. 

— Ceilalţi, toți cei pe care i-am cunoscut, deşi gândesc româneşte Şi îşi 

iubesc ţara, sunt extrem de departe de realităţi. Nu este vina lor, cu toții 

sunt victimile capacității de adaptare a omului. in momentul în care îmi 

dau seama de acest lucru, sunt obligat să rămân fidel ideilor mele. Pentru 


lucidă, trebuie să se realizeze în concluzii de acțiune. 


Ceasul sună, aducându-mă înapoi la Clinica Veterinară unde mă aflu. 
Plec în inspecţie, nereuşind totuşi să mă deslipesc de gândurile mele. 


Mă aflu din nou în Bucureşti, cu gândurile şi greutăţile întâmpinate 
atunci, în iarna anului 1964. Locuinţa la lancu Alexandreanu devine un 
coșmar, inutilitatea mea la şantier un altul. 

Am găsit o cameră pe lângă biserica Popa Tatu. Suntem fericiţi ! Se intră 
în cameră direct din curte. Între scândurile pardoselii sunt spaţii până la 2 
cm. Dedesubt este o pivniţă, de unde vine un curent teribil. O mică sobă de 
fier este aşezată într'un colț al camerii. Un pat cu arcurile sărite constituie 
singurul mobilier al încăperii. Prin ușa de la intrare se poate zări afară. 
Frigul intră atât pe uşă cât şi din pivniţă. Camera mai are şi alţi colocatari : 
un fel de melci fără cochilie ! Dând pătura la o parte de pe pat, am găsit 
salteaua verde de igrasie ! Closetul se afla în fundul curţii. Pe jos am găsit 
un lighean, dacă mai găsim un scaun pe care să-l punem însemna că am 
rezolvat problema camerii de baie ! Nici în filmele de groază şi de sărăcie 
lucie, nu întâlnisem aşa ceva. Și totuşi ne-am mutat bucuroşi de la lancu 
Alexandreanu ! 

În fundul curţii, lângă intrarea în closet, am găsit o grămăjoară de 
cărbuni. Am făcut focul, dar a trebuit să ieşim imediat afară din cauza 


62 


E 


fumului. Coşul era înfundat ! Ne-am hotărit să facem iarna fără căldură. Ne 
mai trebuiau pături. „Le-am găsit cu uşurinţă la Jana. În alte părţi nu le 
puteam cere, ne-ar fi întrebat cu toţii ; cine va pus să vă însuraţi ? Cum 
terminam fiecare serviciul, ne duceam la Jana, era locul de întâlnire, dar şi 
locul unde stam până ni se închideau ochii de oboseală. După prima noapte 
în noua locuinţă, ne-am dat seama dimineața că hainele nu erau numai 
îngrozitor de reci, dar şi umede din cauza igrasiei. Era o viaţă de coşmar, 
dar ne oferea independenţa atât de mult râvnită. Aceasta a fost aşa zisa 
“jună de miere"! 

În Ianuarie 1965, într'o dimineaţă, ducându-mă la şantier, cu "Sportul" 
şi "România Liberă” în dinţi, pentru loaniţescu, oa pcui spune : i 

- Nu pleca, vreau să stăm puţin de vorbă ! 

Am băgat-o pe mânecă, probabil îmi va spune că nu mă mai poate ţine în 
serviciu. Nu ar fi fost de mirare şi nu aşi fi avut nimic de obiectat. Dar nu, 
loaniţescu îmi comunică o ofertă ce i s'a făcut de la Hidrocentrala Argeş 
Ep ia iucrare asupraficiiC ee e0ncaiac EpIe a Sef E fatesear acolo 
şi voia cât mai multe detalii asupra condiţiilor de lucru şi de salarizare de la 
faţa locului. 2 ERE Ş 

estea a căzut ca un trăznet, era tot ceeace-mi doream. l-am arătat 
condiţiile admirabile de acolo faţă de tot ceeace s'ar putea obţine în 
Bucureşti. Spor de şantier de 25% plus acordul, cu totul altul decât în 
Bucureşti. Desigur, de celelalte sporuri nu se putea beneficia, dar în orice 
caz încă un spor de 25% pentru 10 ore zilnic şi poate chiar de 50% dacă 
admitem să lucrăm 12 ore. SEPI FRI N 

- La cât S'ar putea ridica acordul dacă lucrezi serios ? 

- În subteran se dau acorduri până la 200%, dar cu siguranţă la suprafață 
se poate ajunge la 70-80%. Evizent acordul se trage din condei, aşa că totul 
este posibil în raport cu graba pe care o au de-aşi termina lucrările și cu 
lipsa de concurenţă a unor oameni pricepuți. fe 

Lui loaniţescu îi surâde ideia şi-mi spune că va reflecta asupra ofertei 
ptimite, căreia trebuia să-i dea un răspuns în decurs de câteva zile. Evident 
maistrul meu avea o mare experienţă şi o foarte bună reputație. Am făcut 
totul pentru ca loaniţescu să primească această lucrare. Într'adevăr, după 
două zile, loaniţescu îmi comunică că a acceptat oferta şi în decurs de două 
săptămâni va trebui să ne prezentăm la Corbeni unde se va face lucrarea. 
Deci o voi întâlni din nou pe doamna Racoviceanu şi de data aceasta voi 
putea aranja cu ea, fără nici o grabă, un loc de lucru în subteran. Mă 
interesa acest lucru în mod cu totul deosebit deoarece era singura meserie 
pe care o cunoşteam, în care mă puteam remarca, scăpând de obsesia 
inutilităţii în care mă zbăteam. 

Aşa am plecat din nou la Corbeni, de data aceasta şi cu loana, căreia 
loaniţescu mi-a promis că îi va găsi o utilizare. 


Greu mă zbăteam în acele timpuri, trăiam de astăzi pe mâine numai în 
speranţa că, odată şi odată, va fi mai bine. Speranța ne-a mai rămas, dacă 
S'ar duce şi asta ..., dar ea nu se duce niciodată, ea este adânc sădită în 


63 


ii 


âne, cu ea trăieşte şi moare omul. Pretutindeni, 
tice, indiferent de situaţii personale, omul speră, 
speră în terminarea războiului, speră în sale ăla die în 
îmbogăţire, într'o mare carieră, speră ... speră a Imp î răleşte. 
Speranţele omului sunt strâns legate de soarta care îi este ărăzită, 
Ferească-i Dumnezeu pe cei ce trebuie să spere că mâine nu le va mai fi 
frig, că mâine nu le va mai fi foame ! Cea mai înfricoşetoare speranță este 
aceea care devine a tuturora ! Noi toți care trăiam pe acele vremuri în 
România, nutream aceleaşi speranţe : să nu mai alergăm după mâncare, să 
nu ne fie frig şi să ne putem odihni ! 3 i 

Şi aici în Munchen oamenii speră : într un apartament mai mare și mai 
luxos, în schimbarea automobilului, într'un concediu în Grecia, căci s'au 
plictisit de Italia şi Spania ! Aceste speranțe ale oamenilor de rând se 
realizează cu mult mai multă uşurinţă decât minorele speranţe ale celor pe 
care Dumnezeu i-a aşezat cu 2000 kilometri mai spre răsărit ! 

Şi eu sper, astăzi ca şi ieri, desigur natura speranţelor s'a schimbat, astăzi 
nu mai sunt obsedat de inutilitate, nu-mi mai este frig, nu mai alerg după 
mâncare, nu mă mai gândesc la ziva de mâine, sperând în acel mâine, că 
îmi va fi mai bine decât astăzi, nu ... categoric nu. Dar... speranța mea de 
astăzi se leagă pe nesimţite de speranța de acum 35 de ani ... aceea dea 
face ceva pentru trezirea acestui Occident la realitatea comunismului. 

Nu m'a speriat prosperitatea Occidentului, dar m'a îngrozit inconştiența 
în care trăieşte, nedându-şi seama că poate chiar mâine, s'ar putea să 
ajungă în aceiaşi situaţie, cu cei pe care i-a vândut fără nici-un scrupul, fără 
nici-o remușşcare aliaţilor lor comunişti. 

Omul de rând, omul de pe stradă din Occident, nu se gândeşte un singur 

moment la cei de dincolo de "Cortina de fier”, nu-şi dă seama, că oricând 
această "cortină" s'ar putea muta pe Atlantic ! Nu .. el trăieşte cu cea mai 
mare intensitate ziua ... momentul ... clipa, mâine nu există, căci pentru el, 
mâine, nu poate fi decât mai bine decât astăzi ! Ceeace se întâmplă cu 
semenii lui, la numai 2000 de kilometri distanță, nu poate crede fiindcă nu- 
şi poate imagina acea îngrozitoare realitate iar dacă cineva cutează să i-o 
descrie este tratat fie de mincinos, fie de nebun ! 
După numai doi ani trăiţi în Occident îmi dau-seama de lupta fantastică în 
care intru, îmi dâu se d a dreptate i ilian, îmi dau seama 
că vreu măsor cu "morile de vânt"! Şi totuşi trebuie să mă înham la 
această luptă, trebuie fiindcă eu nu poruita de unde am venit, căci așa cum 
spune Radu Gyr, “Cenuşa mea a rămas sub zidurile Troiei”. 

„Iau hotărirea să-l văd cât mai repede pe Emilian, să vorbesc mult cu el, 
să-1 spun tot ce am pe suflet, să-l rog, să-l implor să mă ajute, să se alăture 
mie, în ziarul său Şi, paralel cu ce a fost acum 40 de ani. să apară ceeace 
este astăzi. El ştie ce se petrece în ţară, dar ştie din auzite, crede căci a 
a ap din Rusia, dar nu l-a simţit pe propria lui piele, de 

elege totul, dar nu se poate indentifica 


sufletul omului, ea răm: 
indiferent de situaţii poli 


64 


Iau din nou drumul Furstenfelbrukului. Sunt absolut decis să repun în 
discuţie problema actualizării ziarului "Stindardul”. Lupta românească nu 
se poate reduce la evocări istorice, 


- Să trăiţi domnule Colonel ! 

- Bine-ai venit domnule Căpitan ! Astăzi cred că nu ai venit pe fugă, că 
vom putea sta mai mult de vorbă şi că vom ajunge la o colaborare strânsă. 
De zeci de ani mă zbat singur, sau aproape singur, pentru a putea face faţă 
loviturilor ce primesc din toate părțile. Lozovan este singurul meu 
colaborator mai apropiat, dar el este pe toane, când trimite articole, când 
invocă lipsa de timp sau alte scuze şi nu trimite nimic. De altfel Lozovan 
este un colaborator destul de incomod pentru mine, deoarece se lansează în 
o mulţime de atacuri, care nu fac decât să-mi mărească numărul 
dușmanilor. Sp CESE 

- Toeriâi voiam să vă spun domnule Colonel că între ziarele pe care mi 


le-aţi dat am citit un articol al d-lui Lozovan în care trata drept trădător pe 


Iuliu Maniu şi nu cred că astăzi este bine de făcut acest lucru. 

- Lozovan este convins că Maniu a jucat pe două tablouri şi el nu-i poate 
ierta acest lucru. 

- Evident că Maniu a juc 


ştiinţa şi CO ântul Mareşalului, deci în nici un caz Maniu nu-poate fi 
un trădător. Eu cred că aceste articole sunt extrem de dăună Cu-atât 
mai mult cu carte departe de adevărul istoric. 


su 
- Maniu a fost toată viața lui un iezuit, una gândea alta făcea, iar ideile lui 


le exprima întotdeauna cu dublu înțeles. Sa nu vităm câ Maniu a fost 


împotriva unirii Transilvaniei la Vechiul ia consimţit la acest lucru 
numai cân a devenit un fapt împlinit- Maniu a fost 


întotdeauna un mare luptător în opoziţie, dar niciodată nu a fost un 
constructiv. El-a-scos întotdeauna "castanele din foc” cu mâinile altora. Din 


acest punct de vedere sunt alături de Lozovan. 

- Să nu uităm că Maniu a fost un om politic şi oamenii politici nu se 
angajază niciodată definitiv, Ei îşi păstrează rezerve, pentru orice 
eventualitate. Nu cred că este cazul ca Ziarăl dumneavoastră să se angajeze 
în a da verdicte fără drept de apel, cu-atât mai mult cu Car aceste verdicte au 
un caracter definitiv. Cred că di-Eozovar este în necunoştință-de cauză 
asupra multor evenimente petrecute, iar atacurile sale frontale şi mai ales 
etichetarea cu epitetul de "trădător" al unui om de talia lui Iuliu Maniu, nu 


pot aduce e va pia ee ez Ae viireea Seciu şi 
ziarului dumneavoastră în special. ae 3 


- Lozovarni m'a băgat de multe ori în mai încurcături, dar el s'a remarcat 
ca una din "penele" cu mare răsunet în exil şi are o mulțime de adepți. Deși 
am încercat să-I remperez de multe ori, nu am reuşit acest lucru, iar dacă o 
singură dată nu i-aşi publica un articol "ad litteram”, el s'ar supăra foc şi nu 
mi-ar mai trimite nici 1 unul. az 


65 


3 


i kk 


e o mulțime de adepți deoarece articolele lui 

foarte bătăios ceeace place, dar totul are o 

limită şi în special atacarea lui Iuliu Maniu şi natura ae atac, nu poate 

face decât mult rău ziarului dumneavoastră. Uitaţi-vă, de exemplu, am 

| vorbit cu di. Traian Isărescu, "cuzist' de-al dumneavoastră, care a fost 

revoltat de acest articol. Evident el place legionarilor simişti, care de altfel 

| am văzut că-l şi publică pe dl. Lozovan în "Carpaţii", dar, nu vreau să mă 

“amestec în treburile dumneavoastră, trebuie însă să vă spun că eu nu pot fi 

de acord cu atacuri împotriva puţinelor personalităţi pe care le-a avut 
Neamul Românesc. Ş i 

- Deşi sunt de acord în multe privințe cu Lozovan, trebuie să-ţi 
mărturisesc că am publicat acest articol cu inima îndoită. Dar vezi 
dumneata, eu am ajuns la concluzia că am fost trădaţi şi vânduți de către 
masonerie, de către mondialism, în mod definitiv şi-atunci nu ne mai 
rămâne decât să spunem adevărul. Nu mai putem face politică, facem doar 
istorie. 

- Domnule Colonel, cu astfel de articole nu faceţi nici măcar istorie, 
fiindcă ele nu corespund adevărului, ele reprezintă doar o patimă subiectivă 
a unui naționalism şovin, ele corespund lozincii comuniste : "Cine nu este 
cu noi, este împotrivă noastră”. Încă odată, nu vreau să vă infiuenţez, dar 
trebuie să vă spun cu claritate punctul meu de vedere. În privința lui Iuliu 
Maniu, întâmplător cunosc mai multe decât di. Lozovan, care după vârsta 
pe care o are nu a putut avea un contact cu evenimentele anilor 1938-1944. 
De-atunci o istorie nu s'a scris, prin urmare informaţiile de care dispune 
sunt fie fragmentare, fie subiective. Aceste surse, nu îndreptăţesc sub nici 
un motiv articole cu caracter de verdict, cum sunt acelea ale d-lui Lozovan, 
cu-atât mai mult cu-câr âceste verdicte aduc prejudicii grave personalității 

lui luliu Maniu. Eu cred că dl. Lozovan este un impulsiv care confundă 
sentimentele proprii cu interesele namului nostru. În orice caz, vreau să vă 
spun că eu nu pot colabora la un ziar care publică astfel de articole. Evident 
dumneavoastră nu trebuie să staţi un moment în cumpănă, di. Lozovan este 
o "pană" consacrată a exilului, pe când eu nu reprezint absolut nimic. Drept 

să vă spun, nici măcar nu ştiu dacă am să pot vreodată să scriu un articol. 
- Domnule Căpitan, ceeace îmi spui dumneata, corespunde și felului meu 
de a gândi. Cred că am greşit pretându-mă toanelor lui Lozovan. Eu nu 
sunt un admirator al lui Maniu, dar sunt de acord că articolul lui Lozovan a 
"sărit calul”. Voi îi foarte circumspect pe viitor în privinţa articolelor ce mi 
le trimite şi cu toată părerea de rău, nu-i voi mai publica orice articol, numai 
fiindcă este semnat "Lozovan”. Am primit multe scrisori de laude la adresa 
| lui, dar şi scrisori de reproşuri că-l public. EL este cel mai vechi colaborator 
| Sau ine e Ba mărturisesc sincer, cu rare excepţii este singurul. Ai 
| văzut în Ziarele ce şi te-am dat dierite semnături În realitate aproape toate 
a aleea e sunt ale mele. Trebuia să procedez astfel, pentru a nu 
P semnătura lon V. Emilian. Foarte rar primesc articole bune, în 


5 general sunt nepublicabile, fie în ceeace priveşte conţinutul, fie că sunt 


66 


scrise cu "picioarele"! Este greu domnule Pantazi să scoţi un Ziar singur 
cum fac eu, de 29 de ani ! 

- Domnule Colonel, dacă dumneavoastră voiţi să renunțaţi, nu Ia dl. 
Lozovan, ci la anumite articole ale d-lui Lozovan, şi dacă voiţi să intraţi cu 
ziarul în actualitate, eu sunt gata să vă ajut, dar trebuie să vă repet că 
niciodată nu am scris un singur articol şi nu ştiu dacă voi fi în stare să fac 
acest lucru. 

- Vezi domnule Căpitan, dumneata ai dreptate în ceeace priveşte articolul 
impotriva lui Maniu, dar eu nu voi renunța niciodată să atac 
"Mondialismul” şi pe toţi cei ce conștient sau inconștient se alătură lui. Din 
păcate aceştia sunt mulți şi-atunci trebuie să "muşc” în dreapta şi în stânga. 
"Stângismul care domină Occidentul ne-a adus în situaţia de astăzi și nu pot 
renunța la luptă deşi sunt convins că situația este pierdută. Din păcate avem 
un rege, care nu vrea să ştie de noi de 33 de ani de când este în exil, iar 
până atunci nu a făcut decât prostii, una mai faare decât alta şi nu trebuie să 
ţi le enumăr fiindcă le cunoşti şi dumneata. 

- Evident că în privinţa regelui cunosc destul de mult, totuşi aşi vrea ca 
în câteva cuvinte să cunosc punctul dumneavoastră de vedere în ceeace 
priveşte greşelile lui. 

- Trădarea de la 23 August, minciuna armistițiului când în realitate a fost 
o capitulare fă care oectui isi urma căreia 130.000 de ostaşi români au luat 
calea pri Grecianu t SES as Et Saga lui Bodnăraş. Recunoaşterea 


BA eri lui Orez te zu or 700 alei ilor măsluite şi a parlamentului 
comunist. Al Di isEe eu auto că Sluoear tuica ae e e e E mâna 
comuniștilor şi trebuia să împărtăşească soarta Ţării pe care a trădat-o. 
Venit în exil, timp de trei uni a tăcut. În sfârşit a recunoscut "Comitetul" 
format de Rădescu, dar acesta fii i de “mondialişti” s'a retras şi 
nimeni până în ziua de astăzi nu a mai auzit de el. Ba mai mult a declarat că 
pe el nu-l mai interesează România și înțelege să se consacre familiei sale ! 
Şi fiindcă a venit vorba de familie, te întreb eu, este posibil ca primul tucru 
pe care l-a făcut în exil, să fie o căsătorie cu surle şi fanfare, atunci când își 
părăsise "Țara lăsând-o pe iștitor ? Purtarea lui de la început şi 
până la sfârşit este 6 ruşine ! REEL 3 

- Din păcate sunt de acord cu dumneavoastră, dar nu cred că aceste 
lucruri trebuiese-scoase-în relief. 

- Ba da, domnule Căpitan, răul trebuie tăiat de la rădăcină. Trebuie spus 
adevărul oricât de dureros ar fi el. De Ana me Urice în 
favoarea Istoriei, care nu trebuie să acceptăm să fie falsificată. Numai cu 
minciuni convenţionale nu se poate întemeia ceva serios, nu se poate merge 
mai departe. Mondialismul a fost creiat de evrei peritrura stăpâni lumea, 
acest lucru este astăzi evident, ei au creiat haosul în care trăim astăzi, ei vor 
să distrugă creştinismul, ei au distrus ideia de Patrie, de familie, de 
Dumnezeu. Durnneata nu-ţi dai seama că Israelul de astăzi este singura ţară 
din lume care are dreptul de a crede în Dumnezeu, care pune Patria mai 
presus de orice, pe alegaceoagpi E sto it ? Ei şi numai ei au aceste 
drepturi, iar dacă noi cerem pentru noi acetaşi lucru; devenim dintr'o dată 


67 


DN 


ui şi fascişti”, înglobând toate acestea în noțiunea 
ni, de reacţionari, de aţâţători la război"! Nu 
tă luptă eu nu pot renunța, chiar dacă o socotesc 
pierdută. Niciodată nu se poate şti de unde "sare iepurele", nu avem dreptul 
atâta vreme cât încă mai respirăm să renunțăm la luptă. In decursul Istorie 
au survenit accidente, accidente neprevăzute, care au schimbat faţa 
omenirii, altfel puneau "şeaua pe noi" încă de la Revoluţia Franceză. 


“rasişti, antisemiți, nazișt 
de "naționaliști, de şovi 
domnule Căpitan, la aceas 


Au trecut 6 ore de când stau de vorbă cu Emilian şi-mi dau seama că 
pentru elucidarea unor lucruri, în vederea unei colaborări, trebuies nu ore, 
ci poate săptămâni de discuţii. De aceea îmi iau rămas bun de la el 
promiţându-i că voi reveni cât mai repede cu putință. 


Din această primă întrevedere mai serioasă, ajung la concluzia că enorm 
de multe lucruri le avem comune, dar totuşi sunt şi altele care ne despart. 
Nu l-am contrazis întru nimic şi poate era şi greu să fac acest lucru, 
deoarece între noi nu există neînţelegeri de fond ci numai de formă. Voi 
reflecta asupra acestor lucruri. 


Ajuns la locul de lucru, gândurile mele nu s'au îndepărtat nici un 
moment de Emilian. Este incontestabil un om a cărui personalitate nu este 
contestată nici de cei mai înverşunaţi dușmani şi "Slavă Domnului” are 
destui. 

Din nou am auzit din gura lui Emilian cuvântul "mondialism". De data 
aceasta am impresia că m'am edificat asupra noţiunii. Este echivalentă 
aceleia de "masonerie" sau o noţiune nouă dar cu aproximativ acelaşi 
conţinut. Va trebui să citesc mult în această direcţie, căci nu-mi este permis 


să caut deducţii personale asupra unor noțiuni cu conţinut bine stabilit. În 
mare, am putut să-mi dau seama că masoneria sau mondialismul sunt niște 
societăţi secrete înființate de evrei cu multe sute de ani înainte, cu scopul 
conducerii lumii. S'o fi evitând astăzi cuvântul "masonerie" pentru a nu 
trezi susceptibilități periculoase și s'a recurs la noţiunea de "mondialism", 
care nu implică neapărat pe evrei, care incontestabil domină sistemul politic 
occidental ? 4 
În orice caz, ultimul război mondial a schimbat sensul valorilor, 
conținutul noțiunilor, atât în ţările comuniste, cât şi în cele occidentale. 
Non nova, sed nove"! Dar între cele dovă sisteme sa ajuns totuşi la nişte 
noțiuni comune, pe care fiecare le întrebuințează „ interpretându-le de 
maria diferite ! Lărgirea conţinutului noțiunilor, a dat această posibilitate 
nterpretare, a creiat neînțelegerea în înțelegere, totul depinzând de 


68 


ee 27 > PI 


după care în orice neînțelegere între sisteme sau chiar state şi persoane, 
duşmanul permanent sau chiar de moment, este gratulat cu noţiunea de 
"pasist, antisemit, nazist sau fascist”! Și mai mult, în sistemul occidental s'a 
adoptat mentalitatea comunistă, după care acuzatorul aruncă învinuirea fără | 


a trebui s'o dovedească, iar acuzatul trebuie să se desvinovăţească, adică să 


dovedească un fapt neexistent, ceeace este imposibil ! Și totuşi, în acest Z 


occident liber, nimeni nu se sesisează de această aberaţie și o cultivă, pentru 
a nu deranja "sfinţii" care au iniţiat-o ! Zicala românească : "A fluierat în 
biserică”, este la ordinea zilei şi de ea fuge toată lumea. "Frica păzeşte 
epenii”, este ceeace oamenii au băgat bine în cap, în ambele sisteme şi 
astfel libertatea cuvântului care în Occident există, este totuşi extrem de 
bine cântărită, pentru a nu te trezi dintr'o dată "fascist" ... etc. Aici în exil, 
dacă ai pronunţat cuvântul "evreu", ţi se poate atribui oricând epitetul de 
"antisemit"! De aceea trebuie să cântăreşti de zece ori fraza în care ai amintit 
"poporul ales". Acest lucru mă preocupă mai puţin, deoarece nu am de 
gând să atac pe nimeni şi nici să fac politică. Pentru ceeace voi avea de 
spus, nu voi căuta cuvinte alese pentru a nu deranja susceptibitităţi, în 
această privinţă preferând să rămân în anii 38, pe care îi consider cu mult 
superiori anilor 80 ! Poate să se supere toată lumea, dar eu voi întrebuința 
vechile noţiuni cu conţinutul pe care l-am învățat. 
O singură concluzie : îl voi revedea pe Emilian cât mai curând cu putință 
şi prin el voi căuta să cunosc cât mai multe despre Occidentul de astăzi, 
despre Exilul Românesc. Abia după aceea voi vedea dacă voi scrie sau nu. 


el de luptă nici nu 


Evident, am venit în Occident pentru a scrie, căci altf 
există şi chiar dacă ar exista, nu mai sunt capabil să o duc. Ceeace am 
declarat la procesul evadării mele rămâne în picioare : "Voi lupta împotriva 
comunismului, prin presă, prin radio sau chiar cu arma în mână "! Pe-atunci 
aveam 33 de ani, acum am 60, deci vrând, nevrând, arma chiar dacă ași 
avea-o nu mai am cesăfaccueal!! 


Împreună cu întreaga "trupă" a lui loanițescu, am ajuns din nou la 
Corbeni. loaniţescu intră imediat în lucru, trasând noua construcţie. De 
data aceasta "arderea gazului” de către mine, nu mai poate trece 
neobservată, deoarece o mulțime de "luftinspectori” ai hidrocentralei îşi 
bagă nasul peste tot. De la început oaniţescu este supărat de acest lucru, 
protestând energic să fie lăsat în pace cu inspecţiile diferiților "pierde 
vară”. 

La prima chenzină unul de la Cadre îi respinge ştatele lui loanițescu 
pentru motivul că eu sunt plătit de la dulgheri. loaniţescu ameninţă cu 
plecarea şi totul intră în normal. Îmi dau seama că trebuie să găsesc de 
urgenţă un loc de lucru, unde să fiu întradevăr util, căci altfel risc un 


scandal şi poate chiar pierderea lucrului. 


69 


a 


Vorbesc din nou cu d-na Ea ai care de data asta se lasă 
î ată, dar punându-mi dovă condiții: 
Ci să cai făcut închisoare şi că eşti fiul Generalului ! 

- E împotriva firii mele să ascund aceste lucruri, de altfel nu-mi este 
ruşine nici de una şi nici de cealaltă și până la urmă tot se va afla. 

_ Nu se va afla nimic, nimeni nu cercetează aici trecutul nimănui şi nu 
vreau să am dificultăţi. M'am gândit la un loc pentru dumneata, este foarte 
bun, dar să ştii că este foarte departe, în creierul munţilor. Acum s'a făcut 
un fel de drum, dar la început nu s'a putut ajunge acolo decât cu măgarii ! 
Locul este la inginerul Podhorodeţki, şef de şantier la Râul Doamnei, cam 
la 60 de kilometri de aici. Podhorodeţki lucrează la Captări Secundare. 
Acolo se captează toate pârâurile mai răsărite, care prin galerii vor fi dirijate 
către Căpăţâneni, unde se construieşte marele baraj al hidrocentralei. Este 
exact ceeace doreşti, adică lucru în subteran la galerii. 

- Când credeţi că m'aţi putea duce acolo ? 

- Mâine luaţi-vă liber, fac rost de o maşină şi mergem chipului să fac o 
inspecţie de Protecţia Muncii. 

A doua zi de dimineaţă am plecat cu d-na Racoviceanu, care pe drum m'a 
instruit încă o dată ceeace trebuie să spun şi ceeace nu ! Cei 60 de kilometri 
i-am făcut în două ore, datorită drumului îngrozitor. 

D-na Racoviceanu intră direct în biroul şefului de şantier, lăsându-mă să 
aştept într'un birou alăturat. După câteva minute, mă introduce la 
Podhorodeţki, care îmi face o admirabilă impresie ca înfăţişare. Este cam 
de vârsta mea, șaten spre blond, cu părul foarte rărit şi cu o figură 
bărbătească, dură, par'că săpată în piatră. 

Podhorodeţki mă măsoară din cap până în picioare şi mă întreabă scurt : 

- Unde ai mai lucrat ? 

- La mina de cărbuni Anina ! 

- Eşti perforator ? 

- Da. 

- Ce studii ai ? 

- Bacalaureatul. (N'am vrut să mai spun Facultatea de Drept, ar fi sunat 
prost, ar fi ridicat probleme !) 

Din nou Podhorodețki mă măsoară din cap până în picioare, după care 
mă întreabă : 

- Eşti cumva fiul Generalului ? 

, Întrebarea mi-a muiat picioarele, dar privind-o pe d-na Racoviceanu, am 
răspuns : 

- Nu! 

„= Bine, eşti angajat. Te rog tovarăşe Racoviceanu, condu-l dumneata să- 
şi facă formele de angajare. 
Am ieşit împreună cu d-na Racoviceanu, care m'a rugat s'o aştept 10 


fila căci are puțină treabă şi apoi se va ocupa de mine. În momentul în 
are a ieşit pe ușă, am năvălit peste Podhorodeţki şi i-am spus : 


70 


| 


- Domnule inginer, vă rog să mă iertaţi, am fost obligat să vă mint, sunt 
fiul generalului Pantazi şi am făcut 16 ani de închisoare. La Baia Sprie şi la 
Cavnic am învăţat meseria de miner. 

Podhorodeţki zâmbeşte, se ridică în picioare şi îmi strânge mâna 
spunându-mi : 

- Eram sigur că eşti fiul Generalului, prea mult îi semeni, nu l-am 
cunoscut pe tatăl dumitale decât din vedere, şi eu am fost ofiţer de artilerie 
şi probabil suntem aceiași promoție 42 nu ? 

- Da domnule inginer, dar de unde știți că şi eu am fost ofiţer ? 

- Cum te-am văzut intrând în birou, mi-am stors creierii de unde te 
cunosc. Apoi când ţi-am auzit numele m'am edificat. Te-am văzut la 
defilarea de 10 Mai când am ieşit ofiţeri ! Şi-acum du-te domnule Pantazi, 
eşti angajat. După ce termini toate formalitățile, vino din nou la mine şi să 
ştii că aici nu trebuie să te ascunzi nici că eşti fiul generalului şi nici că ai 
făcut puşcărie. Dacă nici aici nu avem dreptul la o pâine, atunci ... 

- Nici nu am vrut să ascund aceste lucruri dar ... am fost obligat ! 

- Înţeleg, d-na Racoviceanu ... este o femeie cumsecade ! 

Am plecat în camera alăturată unde am așteptat-o pe d-na Racoviceanu. 
Eram cu cugetul împăcat. După terminarea formelor de angajare, d-na 
Racoviceanu a plecat înapoi la Corbeni iar eu m'am întors la Podhorodețki. 

- Am să te trimit la lotul lui Ştefănescu, la Bradu, 30 de kilometri mai 
sus, acolo este ultimul nostru punct de lucru, ai să te înţelegi bine cu el, are 
mare nevoie de oameni ca dumneata, este un inginer tânăr de 28 de ani, 
foarte bun, dar nu are oameni de încredere, este cel mai bun loc şi cel mai 
sigur pentru oameni care au trecut pe unde ai trecut dumneata. Sper că o să 
colaborăm ani îndelungaţi. Cu bine domnule Pantazi, aşteaptă puţin și îţi 
voi găsi un camion să te ducă până acolo. Dar mai bine să rezolvăm pe loc. 
(Pune mâna pe telefon şi cere staţia de betoane.) Alo ! domnul Pavlescu, te 
rog vino până la mine. (Închide telefonul şi se uită la mine zâmbind !) Își 
fac surpriza unei vechi cunoştinţe, nu se poate să nu-l ştii pe colonelul 
Pavlescu din Garda Călare ? 

- Desigur domnule inginer, îi răspund complect surprins. Numai în 
vârful munţilor Făgăraş, nu mă aşteptam să-l întâlnesc pe Pavlescu ! 


N'am ştiut atunci şi nici nu-mi puteam închipui că timp de 10 ani voi 
săpa galerii de zeci de kilometri la 3 hidrocentrale : Argeş, Lotru şi Someş 
!!! A fost cel mai frumos timp pe care l-am trăit în RSR, timp în care am 
muncit din răsputeri, neprecupeţind eforturile fizice întrebuințate pâna la 
complecta epuizare, precum şi întreaga pricepere, ajutând astfel de două ori 
Partidul şi Guvernul Comunist, o dată printr'o muncă cinstită şi o dăruire 
totală şi a doua oară prin contribuţia mea la desființarea factorului "timp" 
necesar gândirii ! 

Timp de 10 ani, creierul meu nu a funcţionat decât pentru realizarea 
producţiei ! Şi totuşi pentru viaţa într'un regim comunist, a fost o viață 
admirabilă, o viaţă în care am fost conştient şi mulțumit de munca mea, o 
viaţă în care nu am avut niciodată timp să mă gândesc la ziua de mâine, 


7] 


De 


rările, pe care le aveam de executat. Este încă o mare 
ceea a prostirii mele complecte şi ca mine, a multor 
are, indiferent care, este cea mai mare necesitate 
e să creieze şi să-şi vadă rodul muncii sale. Deaceea 
ti ani complect satisfăcut. 


decât în legătură cu luc 
realizare a regimului, a 
altora ! Dar o preocup: 
omenească. Omul trebuie s 
pot spune că am fost în toți aCeş 


Ioana îşi găseşte de lucru la Siemens ! Este prezentată la această mare 
întreprindere de către Anca Bădărău, fiica unor vechi prieteni ai mei. 
Norocul face ca Anca să o ducă la un fost ofiţer din armata germană, 
funcţionar la Siemens, care auzind că şi eu am făcut războiul în răsărit, 
depune toate eforturile pentru a o angaja şi ... eforturile sunt fructuase ! Cât 
a tremurat pentru a-şi menține postul, să nu mai vorbim ! Era normal să-i 
fie frică cu germana foarte aproximativă pe care o cunoștea ! 

După numai trei luni de când venise în Germania să-şi găsească de lucru 
şi încă la Siemens era o mare performanţă. 

Copiii sunt duşi la şcoală. Ei nu ştiu nici o "boabă" nemţeşte. 

Herbert ne spune : 

- Dacă aceşti copii nu vor fugi de la școală este o mare victorie ! = 

Într'adevăr, nu este uşor să te bage într'o clasă, să trebuiască să stai 
câteva ore, fără să înţelegi nici un cuvânt. 

Dar ei nu numai că nu au fugit, dar după două zile, au spus că nu este 
nevoie să-i mai ducă Herbert la şcoală, căci ştiu să se ducă singuri ! Mihai 
avea [11 ani şi Radu 7. Pentru a ajunge la şcoală, schimbau un tramvai şi un 
autobuz. 

Toţi suntem în activitate, integrați de bine, de rău, într'o cu totul altă 
Viaţă. 

Garsoniera mea, frumoasa mea garsonieră, nu ne oferea posibilitatea de 
odihnă. Era mult prea mică pentru toţi patru. Cu ziarul în mână, am început 
cu disperare căutarea unui apartament. Timp de două luni, cum veneam de 
la serviciu, plecam cu maşina pe la diferite adrese pentru găsirea 
apartamentului. Nu mai dormeam deloc. Peste tot eram refuzaţi ..., motivul 

- eram Străini şi nemţii preferau să-şi închirieze apartamentele alor lor. 
Copiii erau încă un motiv de refuz, fiecare vroia să aibă linişte. Ne-am 
hotărit să nu mai căutăm la particulari şi să ne adresăm unor societăţi de 
COR SIC care se ocupau şi de închirieri. Astfel am găsit imediat. iar 
faptul că loana lucra la Siemens, prezenta o perfectă carte de vizită pentru a 
avea 0 garanţie pentru plătirea chiriei. Am închiriat astfel un apartament 
Eee, ip 2 dâvă deseu aces două băi, un livigroom imens cu o mică 
bc 0 e SR 8: a i ucătărie, debara, şi o terasă mare plus garaj. Este 

p, M., dar nu aveam de ales. 


După numai $ luni de la venirea familiei ii 
: amil 
confortabil, ba chiar luxos ! iliei, ne vedem şi instalaţi foarte 


72 


Cumpărăm imediat mobilă în rate, covoare şi tot ceeace ne trebuieşte. În 
mai puţin de o lună, suntem complect instalaţi, cum nu am reuşit în RSR 
după o viaţă de muncă ! După aproape 40 de ani, în care am călcat cu 
piciorul aproape 4000 de kilometri în Rusia, după 16 ani de închisoare, 
după alţi 15 de chinuri în marea închisoare a RSR-ului, numai în câteva 
luni am reuşit în Germania să ne încadrăm cu toţii în nova viaţă, ba mai 
mult, în mare confort şi cu un viitor sigur ! 

Evident, pretenţiile cresc şi astfel fără a vinde Audi-ul pe care-l aveam, 
cumpărăm şi un Mercedes şi încă unul mare ... 280! 

Viaţa noastră, fără a duce lipsă de absolut nimic, este totuşi foarte 
modestă. Nu vedem pe nimeni, de altfel orele mele de lucru nu-mi permit 
aceasta, dar nici nu vreau. Eu nu am Sâmbătă sau Duminecă libere, nu am 
Paşte, Crăciun sau Anul Nou, mă limitez la luna de concediu, pe care mi-o 
oferă regulamentul instituţii mele. Dar nici nu vreau mai mult. Ratele făcute 
îmi cer mulţi bani şi apoi ... serviciul pentru mine înseamnă adevărata 
libertate, de a gândi, de a citi, de a scrie. Nu mi-aşi fi putut niciodată 
închipui că într'un timp atât de scurt voi putea realiza atât de mult ! 

Așa a trecut un an ! Un an fericit, poate cel mai fericit din viața mea. 

Convorbirile cu Emilian se înmulțesc. De data aceasta vine el la mine. 
Ştie că la ora 4 eu trebuie să fiu la serviciu şi mă caută acolo. Cel puţin o 
dată pe săptămână, primesc vizita lui, care se prelungeşte de multe ori până 
la 8 seara. Atunci este ultimul moment în care trebuie să-mi încep primul 
tur de inspecţie. Nici măcar acestea nu trebuie să le fac la ore fixe, dar în 
cursul nopţii, până la 6 dimineaţa, trebuie să fac S tururi, a câte jumătate de 
oră. 

Întâlnirile cu Emilian sunt extrem de fructuase pentru mine. Sunt pus la 
curent cu o mulţime de evenimente politice petrecute, pe care-nu aveara-de 


unde să le cunosc, cu tot ceeace s'a petrecut în acest exil de 40 i. Îmi 
aduce o mulţime de cărți de istorie po ă, economie Şi tot ceeace mă 


interesează. Timpul începe să nu-mi mai ajungă, deşi din cele 14 ore pe 
care le petrec la serviciu, numai două ore şi jumătate, timpul inspecțiilor, 
sunt efective, restul de 11 ore şi jumătate, îmi aparțin în întregime. Întru 
într'o activitate intensă pentru a mă pune la curent cu tot ceeace sa 
întâmplat din 1938 şi până astăzi. 

Cunosc toate curentele politice din exilul românesc, cunosc toate 
adversităţile, toate ziarele româneşti şi-mi dau seama de 'adevărul” lui 
Emilian : "Nu-se-poate face politică ci numai Istorie"! 

Îtînțeleg de ce trebuie să "muşte în dreapta şi în stânga”, dar nu pot fi de 
acord cu resemnarea lui. Dacă Istoria adevărată trebuie apărată deoarece se 
încearcă falsificarea ei, aceasta nu înseamnă ca un ziar să se ocupe numai 
de aceasta. Pentru mine, intrarea în actualitate este absolut necesară. Noi nu 


ne mai putem bate cu ceeace a fost. Ceeace a fost nu mai poate fi schimbat, 
dar trebuie să privim înainte ori cât ar fi de greu, oricât de neînsemnat ar fi 
aportul nostru, trebuie să încercăm să lămurim Occidentul asupra 


comunismului. Aceasta este datoria noastră, şi chiar dacă reprezentăm un 
grăunte de nisip dintr'o plaje imensă, acel grăunte își are rolul lui. Desigur 


73 


o 


Die 


un mic ziar românesc, Cu o extrem de mică circulaţie, nu poate face mare 
lucru, dac aceasta nu trebuie să ne ducă la ie ue cest Jeni începe 
să-l înţeleagă Emilian, darel pretinde că până la anihilarea acelor români 
“mondialismului", nu se poate face nimic. Prin 


'au pus în Slujba : 
Cap. ali e cu timpul la o unitate de acţiune. Din asta, 


discreditarea lor, se poate ajung 
Emilian nu poate fi scos. 


—— Angajarea mea alături de Emilian, care îmi deschide această portiță prin 


care să-mi pot spune cuvântul, nu se poate face decât urmându-i linia, 
pentru ca încet, încet, să pot schimba pe. nesimţite obiectivul Ziarului. Știu 
că Emilian are dreptate în sensul că o mare parte din Exilul Românesc s'a 
alăturat "stângismului occidental”, unii din oportuni sr, alţii ditijaţi de către 
Bucureşti, dar cea mai mare parte din convingere, prin informaţii 
unilaterale, cu care presa, radioul şi televiziunea-occidentată i-au intoxicat, 
atrăgându-i către o poziție care nu are nici o legătură cu interesele 
româneşti. Noi vrem să fim o ţară liberă, democratică şi suverană, intrând 
într'o confederație europeană, fără să ni se ştirbească suveranitatea. | 


0, 


x x x 


Ma aflu cu gândurile din nou în munţii Făgăraşului, acolo unde pentru 
mine începea noua viaţă, care avea să dureze 10 ani ! 

Intrat în biroul lui Podhorodeţki, colonelul Pavlescu rămâne "tablou", 
dând cu ochii de mine ! Ne îmbrăţișăm, nu ne văzusem de 23 de ani ! Şeful 
de şantier ni se adresează ambilor cu multă afecţiune : 

- Domnilor sunt mulțumit că prin mine v'aţi reîntâlnit. Sper ca domnul 
Pantazi să-mi fie de acelaşi mare ajutor ca dumneata domnule Pavlescu. Tot 
cu vechii ofițeri se poate face treabă şi în regimul comunist ! 

Pavlescu m'a urcat într'una din maşinile lui cu beton destinat şantierului 
"Râul Doamnei", unde se construia barajul pentru pârâurile captate. Acest 
şantier era condus de către inginerul Călinescu. Am coborit la "Bradu", la 
lotul lui Ştefănescu, care ştia de sosirea mea, deoarece îl anunţase telefonic 
Podhorodeţki. 

Mic de statură, gros, cu niște ochi mari căprui, inteligenți, Ştefănescu mă 
aştepta în biroul său. M'am prezentat şi mi-a oferit loc. 

Plin de importanță, grav, Ștefănescu m'a măsurat cu atenţie, apoi mi-a 
spus : 

- Domnule Pantazi, am fost anunțat de Podhorodeţki de venirea 
dumitale. Mi-a spus că ai lucrat la Baia Sprie şi la Cavnic, aşa că desigur ai 
o mare experiență. Sper că o să ne înţelegem bine. Eu am o lucrare mare de 
ga ae şi betonare a galeriilor. Cum s'ar spune de la început şi până la 
ap inune di munţi neprimitori, în care am ajuns cu ajutorul 

Slim i pă Vezi, acum avem un drum accesibil camioanelor, 
E sei ost începute, parte din ele aproape terminate, urmând numai a 
cretate. Am impresia că echipa de torcret "mă trage în piept, adică nu 


74 


| 


lucrează pe măsura posibilităţilor pe care le au. Acolo vreau să te dau 
deocamdată, vreau să urmărești timp de o săptămână lucrul, după care să- 
mi spui părerea dumitale. 

Mi-am dat seama din primul moment că importanţa pe care vrea să şi-o 
dea Ştefănescu, nu este datorită unei supraîncrederi, ci pur şi simplu 
timidităţii. Ceeace mă preocupa în acel moment era acel torcret la care voia 
să ştie cum merge. Nu auzisem în viaţa mea acest cuvânt, cu-atât mai mult, 
nu puteam cunoaște acţiunea de torcretare ! N'am spus nimic, nu puteam de 
la început să-i arăt şefului meu totala mea necunoştință asupra unei 
operaţiuni minere, pe care trebuia s'o supraveghez ! Ştefănescu mi-a dat o 
cameră într'o baracă şi mi-a spus să mă instalez şi a doua zi să mă prezint la 
el, pentru a mă conduce la locul de muncă. Am plecat destul de îndoit 
asupra reuşitei. Speram să fiu pus la perforat, pentru ca de la început să-mi 
arăt utilitatea. 


Ceasul sună, anunțându-mă că nu mă aflu la Bradu, ci la Clinica 
Veterinară din Munchen ! 


După nenumărate convorbiri cu Emilian, sub directa lui influență am 
început să scriu la "Stindardul”, primul articol fiind intitulat : "Unirea 
Exilului”. Articolul a apărut în Stindardul ar. 144 din lanvarie 1982. Îl 
sep Oberadiliteranaere | 


UNIREA EXILULUI 


De 35 ani, exilul vrea să se unească. De 35 de ani el se fracționează din 
ce în ce mai mult ! Care să fie cauza ? 

Desigur multe, dar principala cauză este incontestabil Regele Mihai, care 
poate fi învinovăţit direct de următoarele : 

1 - 23 August 1944. 

2 - Recunoaşterea parlamentului comunist. 

3 - Abdicarea. 

4 - Confirmarea abdicării, printr'o inactivitate de 30 de ani. 

Vom analiza pe rând cele patru puncte. 

1 - 23 August 1944. 

Neiînţelegerile asupra armistiţiului de la 23 August, asupra utilității sau 
neutilităţii lui, dacă a fost o trădare sau o necesitate stringentă, frământă şi 
astăzi exilul românesc. 

În primul rând trebuie remarcat faptul că la 23 August nu a fost vorba de 
un armistițiu, ci de o capitulare necondiționată. 

Regele, influenţat de mama Sa şi de o camarilă interesată, sa lăsat 
manevrat punându-și autoritatea în slujba unui grup nereprezentativ şi a 


75 


comuniştilor, pentru a realiza una din cele mai negre pagini din întreaga 


istorie a neamului românesc. 
Să vedem acum din cine se 


iecăruia şi ale tuturor laolaltă. | ; : 
nui rând Regina mamă Elena, apoi : Grigore Niculescu-Buzeşti, 


căpitanul de jandarmi Jaques Vergotty, Mircea loaniţiu, Mocsony-Stârcea, 
generalul Constantin Sănătescu, colonelul Emilian lonescu, generalul 
Mihail Racoviţă, generalul Anton din jandarmerie şi Lucrețiu Pătrăşcanu. 

Nu i-am enumerat în ordinea funcţiilor avute ci, în primul rând, pe cei ce 
au luat parte direct la lovitura de stat propriuzisă, apoi pe cei care au 
contribuit la ea. Am lăsat la urmă pe Lucrețiu Pătrăşcanu, nu fiindcă nu ar fi 
avut o importanță majoră, ci fiindcă reprezenta pe comunişti. 

Regina Elena care avea o mare influență asupra Regelui, ura de moarte pe 
Mareşalul Antonescu, deoarece acesta îşi permisese să trimită pe front 
disciplinar pe căpitanul de jandarmi Vergotty care era favoritul Reginei. 

Atitudinea lui Vergotty devenise scandaloasă, purtându-se impertinent cu 
generali bătrâni, care venind de pe front, cereau audienţă Regelui. Regina 
şi-a întrebuințat întreaga sa influenţă asupra Regelui şi a favorizat în cea 
mai mare măsură infamia de la 23 August. 

Grigore Niculescu-Buzeşti se poate spune că a fost motorul întregii 
trădări. El era ginerele lui Barbu Știrbey, deci omul Palatului, membru al 
partidului Naţional-Ţărănesc, deci omul lui Maniu, şi Secretar General la 
Ministerul de Externe, deci omul lui Mihai Antonescu. În Ministerul de 
Externe deţinea şi postul de şef al cifrului, fiind astfel în cunoştiință cu 
toate ştirile ultrasecrete. Fiind un om ambițios, inteligent şi dinamic şi fiind 
la curent cu absolut tot ceeace se întâmpla în toate cercurile, el deținea cheia 
de care a uzat pentru a-şi satisface unicul scop, acela de a ajunge Ministru 

|de Externe. În calitatea sa de şef al cifrului, a primit telegrama prin care 
Ruşii anunțau că acceptă condiţiile Mareşalului Antoneseu, pentru 
jîncheierea armistițiului, mai puţin cea a retrocedării Basarabiei, care urma 
să se decidă prin conferința de pace. 

Temându-se că întreaga lui muncă pentru organizarea complotului se va 
prăbuşi prin armistițiul pe care îl va face Mareșalul Antonescu, a alergat la 
Palat şi a spus Regelui, că Mareșalul Antonescu pleacă pe front şi că va 
lipsi un timp, deci lovitura de stat proiectată pentru 26 August nu va putea fi 
efectuată, propunând să se facă chiar în acea zi, adică 23, August. 

Bine înțeles, această telegramă nu a ajuns niciodată în mâinile 
Mareşalului Antonescu care, dacă încheia armistițiut, ar-fi spulberat visul 
lui Buzești dea ajunge Ministru de Externe. 

__ Din trecutul lui Grigore Niculescu-Buzeşti se cunoaște faptul că, cu ani 

în urmă, fusese ataşat de legaţie într'una din ţările Baltice şi că, fără 

asentimentul Ministrului român acreditat în acest post, întreținea legături 
ubioase cu un membru al legaţiei sovietice. 

m i Desire cula secret, informase printr'un raport direct pe 
| ee e, espre acest fapt, iar Regele pusese rezoluția : "Să fie 

„ Srigore Gafencu, Ministrul de Externe, l-a rechemat pe Grigore- 


alcătuia acest grup şi care erau interesele 


76 


Niculescu Buzești însă, în loc de a-l destitui, l-a numit ataşat de legaţie la 
Berna. Mihai Antonescu l-a moştenit ca şef al cifrului în Ministerul de 
Externe. — 

Prin lovitura -de-la-23 August, Grigore Niculescu-Buzeşti a ajuns 
Ministru de Externe. ra i 

Cred că nu mai trebuiesc precizate interesele și ura căpitanului Vergouy ! 
Mircea loaniţiu şi Mocsony-Stârcea, care erau intimi ai Regelui, nu se 
puteau mulțumi cu rolul minor de clevetitoti într'o camarilă fără putere, toți 
fiind inteligenţi şi bine pregătiţi, năzuind Ia roluri rault rai i e. 

Generalul Sănătescu, om inteligent, însă influențabil, slab şi nehotărit, 
prin funcția ce o avea la Palat, a reprezentat unul din pionii peste care nu se 
putea trece, pentru realizarea loviturei de stat. EI a fost convins de către 
ceilalţi că prin această lovitură va salva Țara, dar în acelaşi timp, a fost 
primul care şi-a dat seama de primejdie şi a voit să-l pună în libertate pe 
Mareșalul Antonescu. Cu două luni înainte de 23 August, într-una din 
convorbirile dintre luliu Maniu şi Mareșalul Antonescu, Maniu îl propusese 
pe generalul Sănătescu ca prim-ministru, pentru încheierea armistițiului. 
Mareşalul Antonescu i-a răspuns lui luliu Maniu : "Sănătescu nu este bun 
să conducă o divizie, darmite o ţară, el este bun acolo unde l-am pus, 
deoarece este un om blând şi binecrescur"! E: 

Colonelul Emilian Ionescu, adjutant de meserie, începând cu primul 
război mondial şi până ce şi-a terminat cariera militară, oportunist o viață 
întregă, a jucat un rol important în lovitura de la 23 August, întrucât el a 
executat arestarea Mareşalui Antonescu. Ulterior şi-a demonstrat 
oportunismut, colaborând şi cu comuniştii. 

Generalul Mihail Racoviţă, Comandantul Armatei a IV-a, era un om 
inteligent, foarte ambițios, care toată viața a făcut politică învârtindu-se în 
cercuri liberale, în care şi-a făcut o poziţie de frunte uzând de toate 
mijloacete şi care nu urmărea decât un singur scop : funcția de Ministru de 
Război ! El şi-a realizat dorinţa, cu preţul trădării propriei sale armate la 
laşi. Nu a luat parte la lovitura de stat propriuzisă dar, prifi trădarea sa, a 
deschis larg porţile Ruşilor. A fost cea mai ordinară trădare din istoria 
armatei române ! dez 24 Dai 

Generalul Anton din jandarmerie a luat parte indirect la complot, un om 
fără personalitate, complect şters, a ocupat funcţii importante după 23 
August, apoi a ajuns la închisoare împreună cu toţi complotiştii, care nu au 
reuşit să fugă la timp. În închisoare a produs o impresie penibilă, de altfel 
ca şi Emilian Ionescu şi generalul Costică Niculescu, ceilalți principali 
acoliţi ai Regelui. 

Lucrețiu Pătrăşcanu a fost în trei rânduri la Palat după || noaptea, pentru 
organizarea loviturei de stat ! Ne întrebăm, oricât am vrea să-L apărăm pe 
Rege, cum a fost posibil ca în timp ce Lucrețiu Pătrăşcanu a fost consultat 
în trei rânduri, în tot acest timp, adevărații reprezentanţi ai opoziției Iuliu 
Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, nu au fost la Palat o singură dată ! 
Lucrețiu Pătrăşcanu nu a luat parte la lovitura propriuzisă, ci la iniţierea ei 
precum şi la organizarea ulterioară a evenimentelor. Totuşi a fost convocat 


"047 


N 
W 


Ă i era prezent în timpul arestării Mareşalului Antonescu. În 
E E. ia Raja, au mai fosă la Palat, Emil Bodnăraş sub numele de 
inginerul Ceauşu şi generalul Aldea, viitorul Ministru de Interne. Emil 
Bodnăraş a avut un rol hotăritor în momentul în care generalul Sănătescu a 
vrut să-l pună în libertate pe Mareşal. De altfel el este acela care a preluat 
arestaţii cu consimțământul Regelui, pentru ca apoi să-i predea Ruşilor. 
Generalul Aldea era un om hotărit, sigur de el, strălucitor în aroganță, 
inteligenţa lui însă lăsa de dorit, dar a fost unul din primii care şi-au 
recunoscut greşelile şi a făcut - mea culpa - public în timpul detenției. 

Desigur din acest complot au mai făcut parte şi alţii, dar aceştia nu merită 


| să fie menţionaţi într'un articol care are cu totul alt scop decât acela de a-i 


enumera pe toţi trădătorii poporului român. 
S'a mai scris în presa din exil, că Regele a fost obligat să-l aresteze pe 


! Mareşalul Antonescu, deoarece acesta nu voia sub nici-un motiv să încheia 


armistițiu. Acest lucru constituie o altă mârşăvie a complotiştilor, care 


profită de lipsa de martori imparţiali, pentru a-şi susţine cauza, care se 


năruie cu fiecare zi ce trece. 

Redau următorul pasaj din cartea lui Emilian Ionescu intitulată : "În 
uniformă pentru totdeauna", Cap.V. pag. 120 : discuţie între Mircea 
loaniţiu şi Vanea Negropontes : BI II 

"Negropontes şi-a descoperit ... o vocaţie ascunsă de cercetător al istoriei 
şi continuă seria întrebărilor - inocente - : 

- Dar dacă Antonescu era atât de prevăzător, de ce nu a salvat el însuşi 
Țara ? De ce a trebuit să se expună în cea mai înaltă măsură chiar 
Majestatea Sa _? = 35 

- Măi Vanea, aveam impresia că am mai discutat noi, cândva, chestiunea 
asta, tu păreai să fi înțeles ..." răspunde loaniţiu. "Nu ţi-am spus că el nu 
era deloc străin de demersurile pe care le făceau, prin emisarii lor, domnii 
Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, în vederea retragerii României din "Axă", 
chiar el personal a iniţiat unele tratative secrete, numai că ... nu le-a dus 
până la capăt..." - - - "Bine, bine - nu se lasă Negroponte - de ce atunci, 
nu l-am ajutat noi, domnii Maniu şi Brătianu pe Antonescu să încheie 
armistițiul ?" 

loanițiu nu mai poate răbda : 

- Ai vrut să-l ajute pe Antonescu, pentru ca acesta să uturpe mai departe 
drepturile Coroanei ? CR TE IE 2 2 

Fără comentarii 

În dimineaţa de 23 August, am fost chemat de către tatăl meu la 
Ministerul de Război, unde mi-a spus că la ora 2 trebuie să se ducă la Palat, 
deoarece Mareșalul vrea să comunice Regelui situația frontului, precum şi 
intenţia de a încheia armistițiu îndată ce frontul se va stabiliza pe linia 
Focşani-Nămoloasa. Galaţi ! 


Complotiştii au crezut că nu mai există martori care să-i poată dezminți Şi 


„de aceia şi-au permis să apere infamia făcută, acuzându-l pe Mareșalul 


Antonescu. 


78 


Mircea loaniţiu, în revista "Dreptatea", pag.2 în articolul intitulat 
"Rectificări , își permite să insulte memoria Mareşalului Antonescu scriind 


"Este adevărat că Antonescu s'a dovedit în multe rânduri de a fi un 
patriot, dar în 1944 el a pus prestigiul său personal înaintea intereselor 
naționale". inaintea 1ntt 
îNCRprestgiui său personal domnule loaniţiu, ci prestigiul Ţării, care 
trebuia să încheie un armistițiu, nu o CAPITULARE FARĂ CONDIŢII ! 


Tot în acest articol, domnul loaniţiu scrie > 


ÎNTREAGĂ Ţ ŢI ALOGERI, CARE AU JUCAT HORA | 
IN PIAȚA CA ŞI A ZILE MAI TARZIU, LA | 
INTRAREA ARMATE IN CAPITALA ! 


(Trebuie menţionat faptul că domnul loaniţiu a publicat acest articol în 
ziarul d-lui Miclovan, "Dreptatea", ziar cunoscut ca fiind în slujba 
Bucureştiului!) Z E RRI IT - 

Acum, în perspectiva timpului care a trecut, ne dăm seama că Ruşii nu ar 
fi respect armistițiul pe care l-ar fi încheiat Mareșalul Antonescu, şi că s'ar 
fi ajuns în cele din urmă tot la aceleşi rezultate ca şi capitularea 
necondiționată a Regelui Mihai. Pentru această neîncredere în Ruși, 
Mareșalul Antonescu depusese fonduri în străinătate unde voia să trimită pe 
Regele Țării împreună cu oamenii cei mai reprezentativi din armată , justiţie, 
biserică „precur şi fruntașii opoziţiei. 

În felul acesta nu s'ar fi scris O pagină rușinoasă în istoria poporului 
român, nu ar fi căzut peste 150.000 de prizonieri, iar Regele Mihai ar putea 
sta acum cu fruntea sus, cu tot exilul în jurul tronului ! 


Se mai găsesc încă oameni în exil, care deşi îşi dau perfect seama de 
ceeace reprezentat 23 August AIE OB eaută ToL asi no pe Rege, 
prin tinereţea Sa, prin faptul că a fost rău sfătuit şi-pria fel de fel de 

mente, care vom vedea că nu stau în picioare. 
2  Recunoaere pararcaculi convnis 
ilian Ines da icapVID pag 143 afirmă : "Deschiderea adunării 
deputaţilor a avut loc în prezența Regelui, care a dat citire mesagiului 
tronului, în Tare se recunoștea direct, că parlamentul reprezintă o emanație 
liberă a naţiunii, că poporul a votat liber”! Închei citatul. 

Regele a consfințit prin autoritatea Sa, un parlament ales printr'o 

mârşavă falsificare a voturilor, fiind perfect conştient de acest lucru, 


Lt)) 


ALE 


dealtfel chiar dacă nu ar fi fost conştient, domnii Iuliu Maniu şi Constantin | 


Brătianu îl avertizaseră să nu cumva să ia parte la deschiderea acestui 


parlament. Probabil însă că Regele sa consfătuit cu camarila Sa şi cu | 


Lucrețiu Pătrăşcanu, că şi pentru lovitura de la 23 August şi, prin prezența 


Sa şi Mesagiul regal, a legalizat alegerile şi a dat Țara definitiv pe mâna | 


comuniștilor. 


79 


7 


9 . . . . . fi [] . . G 
“ proeminenţi oameni ai exilului afirmă : "Nu un Rege, ci ultimul muritor de 


Q 


e că Regele nu a adus reale servicii "aliaţilor fireşti" !1| 

Loarei eplareraobligat Ruşilor, de (ie es primise cea mai mare 
decorație de război sovietică "Ordinul Victoria i dei 

Recunoaşterea Parlamentului comunist şi legalizarea guvernului Petru 
Groza de către Rege, a uşurat în cea mai mare măsură sarcina comuniștilor 
şi a facilitat Rușilor posibilitatea de a răspunde acuzațiilor de circumstanță 
ale guvernelor occidentale. Pentru Istorie rămâne clar că Regele a instaurat 
comunismutîn-România. Era momentul în care Regele trebuia să rişte totul 
pei rasa 
33 Abdicarea. 
În actul de abdicare, Regele spune că renunță la tron pentru el şi pentru 
succesori. Lucrul este normal dată fiind presiunea. El adaugă însă şi o 
explicaţie şi anume că monathia a devenit un obstacol la dezvoltarea 
democratică şi progresistă a ţării. ii 

Regretatul profesor Leontin Constantinescu, unul din cei mai 


rând cu sânge şi nu cu apă în vine, nu-l putea semna"țiț O —— 

Dar realitatea este că abdicarea a fost semi-forțată, semi-negociată. Acest 
lucru se cunoaște deoarece comandorul Gherghel (aghiotant regal), a rămas 
în ţară după plecarea Regelui, cu pașaportul în buzunar, pentru a aduce 
yahtul Luceafărul, pe care Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej îl 
promiseseră Reginei. De altfel Emilian lonescu în cartea sa la Cap.IX 
pag. 157 afirmă : 

"Elena se interesează de condiţiile materiale ale actului de abdicare. Petru 
Groza promite că din punct de vedere material România va fi foarte 
generoasă cu ultimul ei suveran. Gheorghe Gheorghiu-Dej întăreşte 
angajamentul primului-ministru, iar Mihai semnează abdicarea”. Tot 
Emilian lonescu afirmă în aceiaşi pagină : E 

"Regina mamă a declarat unor corespondenţi de presă din Elveţia : - A 
fost un divorţ civilizat"!!! i 
După capitularea necondiționată prin care ne-a dat Țara pe mâna Ruşilor, 
după recunoaşterea Parlamentului prin care ne-a dat în braţele comuniştilor, 
dacă Regele ar fi avut o picătură de conştiinţă, nu ar fi semnat abdicarea cu 
riscul de a fi împărtăşit chiar soarta Mareşalului Antonescu. Unde a fost la 
30 Decembrie 1947 curajul pe care l-a demonstrat la 23 August 1944 ? Ce 
au făcut la această dată de 30 Decembrie sfătuitorii din camarilă ? Desigur 
visele lor erau spulberate şi-atunci şi-au salvat pielea ! Ca bun prieten, 
sfătuitor şi membru de seamă a complotului de la 23 August, i-aţi arătat 


Regelui datoria pe care o are, domnule Ioaniţiu ? Toţi complotiştii s'au 
dovedit din acelaşi aluat ! 


4 - Confirmarea abdicării. 
Dacă această abdicate- i-a fost smulsă prin violență, e nulă. Pentru aceasta 
sunt necesare două condiţii : aaa ten 


1 - O declaraţie dată de îndată ce violența a încetat, arătând că abdicarea 
i-a fost smulsă prin presiune. ag 


80 


| 


2- O acțiune ulterioară care să dezmintă continuu abdicarea forțată. Altfel 
abdicarea absolut legală de drept, devenea o abdicare de fapt. Se ştie că o 
serie de personalităţi, printre care : generalul Rădescu, Cararafil, Vişoianu 
și Grigore Niculescu-Buzești, au încercat, fără rezultat să. să-l determine pe 
Rege să dea declaraţia absolut necesară pentru a putea CONTESTA abdicarea. 
Regele a făcut acest lucru trei luni mai târziu, când comandorul Gherghel 
s'a întors de la Bucureşti cu trenul şi nu cu yahtul promis de Petru Groza ! 
Desigur această întârziere a denunţării abdicării, anulează juridic 
posibilitatea nerecunoaşterii actului de drept, care rămâne legal, fără nici-o 
altă posibilitate de-atac. 

Este clar acum că abdicarea a fost semi-forțată, semi-negociată ! 

Ce trebuia să mai aducă yahtul Luceafărul, nu se ştie. Deasemeni nu se 
ştie ce a mai obţinut Regina ca promisiune de la Petru Groza, dar sigur este 
că Groza nu s'a ţinut de cuvânt şi că Regele nu şi-a dat seama de acest 
lucru decât trei luni mai târziu, când l-a văzut pe comandorul Gherghel ! 
Atunci El a fost recuperat de exil, în fond fără vreerea Lui. 

Datoria Regelui era ca, în momentul când a pus piciorul pe pământul 
elveţian, să denunțe abdicarea, să organizeze exilul şi să lupte neobosit 
chiar şi singur pentru poporul Său, atâta vreme cât acest popor este 
confruntat cu cel mai crâncen război naţional, politic, social şi economic 
din întreaga sa istorie. 

La suferințele poporului român, Regele s'a arătat apatic şi absenteist, 


străin de Cauza Românească, lipsit de orice înțelegere şi interes pentru exil, 
şi demonstrarid Zi de Zi și ani de an, timp de 39 de ani. O ahdicare de. fapt, 
confirmând cu consecvență abdicarea de drept. Pr>rpa 

Mulţi români care încearcă să unească exilul sub patronajţul Regelui 
afirmă că totuşi acesta este un simbol pentru poporul român. Regele a fost 
într'adevăr un simbol, dar acum a rămas doar epava unui simbol, el sa 
autodistrus, şi a reuşit să distrugă şi Exilul Românesc. Dacă românii vor să 
se unească pentru Cauza Românească, ei trebuie să fie realiști, ei sunt 
numai o minoritate faţă de poporul român şi nu au dreptul de a impune 
Țării un Rege abdicat, care a dovedit timp îndelungat că nu are absolut 
nimic pentru poporul român. Dacă după trecerea timpurilor nenorocite în 
care trăim, poporul român îl va vrea pe Rege, nu are decât să-L readucă 
printr'un plebiscit. ZI 

După trista experienţă pe care am făcut-o aproape 40 de ani, este timpul 
să ne dăm seama că eliberarea noastră, nu va veni printr'un război făcut de 
Occident împotriva Rusiei, ci prin lupta Românilor, alături de celelalte 
popoare subjugate. , 

mi permit să mă îndoiesc că, după baia de sânge care va fi, poporul 
român eliberat va avea nevoie de un Rege, care nu a făcut nimic bun pentru 
Țara Sa. 

Aceasta este principala cauză pentru care Exilul Românesc nu s a putut 
uni. O unire a Românilor, nu se poate face decât pe baze democratice, dela 
bază spre vârf, nu aşa cum s'a încercat şi se încearcă încă, dela vârf către 
bază, mai ales că fiiciodată acest vărf, mu-a fost alcătuit din personalități 


8! 


LĂ 


(3) 


proemin i ai acul i Rr S 
colaboraţionişti ai comuniştilor, sau ambiţioşi oportunişti, care vor să 


parte, şi prin alegeri secrete, să fie alcătuit un grup, care să reprezinte 
interesele țării uzurpate în interior. DE ELI 

În lipsa unei adevărate personalităţi, unirea exilului românesc rămâne un 
deziderat, care încă nu se profilează ! 

Răspund celor care afirmă că Unirea Exilului nu se realizează din cauză 
că prea mulţi se cramponează de trecut. 

Nu se cramponează nimeni de trecut, ci de greşelile lui, pentru a nu mai fi 
repetate. Nu trebuie să se uite că trecutul explică prezentul şi că acesta la 


rândul lui determină viitorul. 


Emilian este încântat de articolul pe care i l-am dat intitulat "Unirea 


Exilului”. Eu încerc să-l temperez arătându-i că acest articol ne poate aduce 
multă opoziţie şi că, în nici-un caz, nu poate ajuta la unirea exilului 


românesc. 

Para Alia a (iaeeul E pAdăraEii ouiiăririeresează 
- ADEVĂRUL ISTORIC -, el trebuie spus aşa cum ai făcut-o dumneata. 
Ascultă-mă pe mine, unirea tot nu se poate face, iar admițând prin absurd 
că s'ar reuşi, cui va folosi ? Drumul nostru este lung, fioi nu-l vom 
parcurge până la capăt, după premizele de astăzi, în cel mai fericit caz, ţara 
noastră se va libera după anul 2000 ! Atunci noi toţi în cap cu Regele, vom 
fi "oale şi ulcele"! De aceea noi astăzi nu trebuie să avem preocupări 
politice, noi scriem pentru Istorie. Politica este oscilatorie, de aceea oamenii 
politici nu au "coloană vertebrală", dar Istoria nu va fi consfinţită decât prin 
adevăr. EI trebuie să triumfe, căci aşa cum ai încheiat dumneata articolul : 
"Nu se cramponează. CR EL ft ESC i Pat ST TEI fi 
repetate. Nu trebuie să se uite că trecutul explică prezentul şi că acesta la 
rândul lui determină viitorul". Noi nu avem prezent, ci doar trecut şi Viitor. 
Un popor nu trăieşte prin momente, care pot fi oscilatorii, el trăieşte în 
Viitor, prin trecutul său. Dacă acest trecut nu este solid şi temelia este 
șubredă, Viitorul se prăbuşeşte. Acolo unde oamenii politici au greşit, ei nu 
trebuiesc cruțaţi, cel mult pot fi scuzaţi prin împrejurările potrivnice care 1- 


au determinat să greşească. În istoria unui popor nu contează înfrângerile 


82 


temporare, ele nu-i umbresc nici trecutul nici viitorul contează numai linia 
de conduită pe care a avut-o. Istoria noastră este un lung şir de victorii şi de 
înfrângeri, dar din ea nu va rămâne decât faptul că noi întotdeauna ne-am 
opus năvălirilor barbare din răsărit; apărând asttet Europa. Dacă noi am 
fost înfrânți, nu este vina noastră, ci a Europei care nu şi-a cunoscut 
interesele și care s'a aliat cu două mari puteri, ce nu urmăreau decât 
distrugerea ei. Să lăsăm palavrele cu democraţia”, pe care ni Ie vântură 
americanii ! Am văzut câte parale face “democraţia” lor. Au aruncat-o la coş 
şi au dat mâna cu cea mai fioroasă dictatură a tuturor timpurilor. Acesta este 
adevărul, pe care Istoria nu-l poate camufia. EI este ținut ascuns doar astăzi 
cât cele două supraputeri dăinuiesc. Ele însă se vor prăbuşi, căci nimic nu 
este etern și cu ele odată și minciunile în spatele cărora se ascund. <—O 

- Domnule Colonel, sunt de acord cu tot ceeace îmi spuneţi, dar mai este 
încă un lucru pentru care mă îndoiesc că am făcut bine să scriu acest articol 
şi anume : până astăzi nu au apărut toate documentele în jurul actului de la 
23 August şi de aceea nu cred că se pot trage concluzii cu caracter de 
sentință. 


- Greşeşti domnule Căpitan, complotiştii au spus tot ceeace aveau de 
spus, inclusiv toate minciunile necesare apărării lor. Noi suntem cei care nu 
am desi aeeau oara toate probele acuzatoare şi din acest punct de vedere 
dumneata ai adus o mărturie de nepreţuit. 

- Mărturia mea nu are multă valoare, deoarece ea reprezintă "mâna a 
doua", eu ne luând parte direct la evenimente. 

- Da, o mărturie de mâna a doua, dar care se leagă perfect cu mărturiile 
precedente şi explică cursul evenimentelor. Nu uitaţi că arhivele serviciilor 
secrete nu au fost încă date publicităţii, iar acestea nu pot conține-decât 
adevărul. Cred că vom trăi până când adevărul va fi complect etuzidar pe 
bază de documente. Important este că mărturiile complotiștilor nu au reușit 
să fie edificatoare. Ele s'au contrazis între ele şi din aceasta a rezultat 
minciuna prin care vor să-și acopere murdăria. Trebuie să ne continuăm 
lupta pentru adevăr, acesta este singurul lucru important pe care-l avem de 
făcut astăzi. Altă generaţie, care va fi în deplină c i ui, va 
fi în măsură să ia decizii asupra viitorului, asupra conduitei noastre în 
viitor. Este bine cum ai început-o domnule Căpitan, nu te indoi un moment 
de acest lucru, sunt convins că acum colaborarea noastră va fi într adevăr 
fructuoasă. zu RI ET 

Emilian a plecat, fără să mă convingă, deşi eu am conștiința împăcată că 


nu am scris decât adevărul. Desigur "adevărul meu”, iar de subiectivitatea 
mea nu sunt răspunzător, căci doar Dumnezeu Singur deţine adevărul 
absolut”. ie a IFA ie i 7 


83 


Mă reîntore cu gândurile la "Râul Doamnei", unde încercam să-mi 
deschid un nou drum în viață. 


Sunt condus în subteran de către Ştefănescu care-mi arată galeria betonată 
şi galeria torcretată. Îmi dau seama ce înseamnă toreretul. O Sprițuială cu 
ciment necesară pentru etanşeitatea galeriei, pentru a nu se pr oduce pierderi 
de apă. Ştefănescu îmi spune : Ş ca, a 

_Nezi dumneata, ei au toreretat azi noapte doar S metri liniari de galerie. 
Eu nu am timpul necesar de a sta lângă ei pentru a-i vedea cum lucrează, 
dar impresia mea este că ar putea face cu mult mai mult şi că nu vot acest 
lucru. Nu am posibilitatea nici a unui control prin comparație, deoarece este 
singura echipă de torcretişti pe care o avem şi, cum S'ar spune, suntem la 
mâna lor. În tempoul în care lucrează ei, nici nu-mi dau seama când vom 
putea termina galeria şi noi suntem legaţi de termene fixe, pe care nu le 
putem depăşi. Ştii dumneata ... planul ! Eu trebuie să mă ocup de 
excavaţie, acolo trebuie depus efortul principal, torcretul fiind ultima 
operaţie de finisare. Betonarea galeriei, care şi este o operaţie grea, 
constituie o altă problemă pentru noi. În special betonarea planşeului, care 
este dificilă datorită apei care se infiltrează şi pe care încă nu suntem în stare 
s'o înlăturăm. Desigur este vorba de lipsa noastră de experienţă, dar şi de 
lipsa mijloacelor tehnice. Doar inventivitatea noastră ne poate scoate din 
încurcătură. Acolo intenţionez eu să te întrebuințez pe dumneata. Torcretul 
este doar o misiune cu caracter temporar şi informativ, dar va trebui să te 
identifici bine cu operaţiunile ce se fac, pentru a-ţi putea da seama de 
adevăratele posibilităţi pe care le avem. Torcretiştii au o muncă grea din 
cauza condiţiilor de lucru, este un praf îngrozitor, dar ei sunt nişte şmecheri 
care profită de faptul că sunt singurii specialişti pe care îi avem. Munca lor 
nu necesită cine ştie ce tehnicitate, eventual am putea forma şi alte echipe, 
dar bineînțeles ei nu sunt dispuşi să înveţe pe alţii, de aceea dumneata 
trebuie să furi meseria, pentru ca eventual, dacă nu ne vom înţelege cu ei, 
să formezi o altă echipă. Toată misiunea dumitale, în fond, nu are nimic de- 
aface cu mineritul propriuzis, ci doar cu inteligenţa, cu priceperea, cu 
inventivitatea. Pentru aceste lucruri am mare nevoie de ajutor şi sunt 
convins că dumneata ai să poţi să faci acest lucru. Eu am să am griţă să fii 
foarte bine plătit, dar totul depinde de felul în care vei reuşi să te faci util. 
Eu mă duc acum la treburile mele, dumneata du-te unde vrei, dar la noapte, 
căci echipa de torcret lucrează numai noaptea, să fii la datorie. 

- De ce lucrează numai noaptea, domnule inginer ? 
spa ist, pute deranjează nimeni, este mai puțin trafic pe galerie, 
pei o ae E ăia ȘI pentru a scăpa de supraveghere ! Ai 
paper tă, ta sa Sa pa o săptămâna, am să te rog să treci 
echipeăyiincepedederasi NR pete a aie de 
torcret. Nu te abgaja în Sa umneata eşti maistrul care te vei ocupa de 

Cu ei decât strictul necesar, nu trebuie să-şi 


dea Ă i aie 
seama că nu te pricepi în meseria lor. Cu bine, domnule Pantazi. 


84 


ÎN de aeoo de ani ame de Sloameaigi cu geto cinpe mare 
A » Care m s a părut foarte simpatic. Au adus 
maşina de torcret, grea, desul de mare, cu o mulțime d d 
furtune. S'au echipat încet, tacticos şi î Dog 10 ls 
: E Alei ; ȘI au inceput pregătirea, unii pregătirea 
materialului, ţii montarea furtunelor, Materialul era format din ciment şi 
sigunit, un praf alb, accelerator de priză. Amestecarea cimentului cu sigunit 
a durat o grămadă de vreme, mi s'a părut cu mult mai mult decât era 
necesar. În sfârşit a început torcretatul, La capătul furtunului era o manetă 
care făcea ca șprițul de ciment să vină mai cu presiune, mai pulverizat sau 
mai gros. Sa făcut un praf de nu se mai vedea 1a jumătate de metru. În 
câteva minute am fost cu toţii uzi și albi de cimentul pulverizat, care se lipea 
de perete făcând un fel de calcio vechio. Şeful de echipă, care executa 
operaţia, întrerupea incontinuu pulverizarea cimentului, pentru a privi felul 
în care se lipeşte de peretele betonat. Întreaga operaţie, cu toată încetineala 
cu care s'a lucrat, nu a durat mai mult de două ore, în afara pregătirilor 
făcute şi a strângerii maşinei de torcretat şi a furtunurilor după încetarea 
lucrului. Evident un timp îndelungat a necesitat şi spălarea costumelor de 
protecţie făcute din cauciuc, pentru a nu mai vorbi de spălarea noastră, căci 
cimentul pulverizat pătrundea până la piele, costumul de protecție nereuşind 
decât în mică parte să ne apere de praful de ciment care se răspândea în 
întreaga galerie. Operația era simplă, nu necesita cine ştie ce tehnicitate, 
munca era uşoară, dar condiţiile ei într'adevăr foarte grele. 

În trei zile eram complect edificat asupra întregului proces de lucru, 
cunoscând atât maşina de torcret, cât şi montarea ei şi pregătirea 
materialului cu proporţiile întrebuințate dintre ciment şi sigunit. M'am 
împrietenit cu Grosu în lungile pauze ce le făcea pentru fumarea unei ţigări 
(în realitate 2-3) şi am intrat direct în subiect : 

- Domnule Grosu, cred că-ţi dai seama de ce am fost pus aici să vă 
supraveghez. Eu cred că, fără să exagerez, dumneata ai putea executa şi 20 
de metri pe noapte. Care este motivul pentru care nu treci niciodată de S 
metri ? 

- Domnule maistru, eu sunt frecat de ei, ori lucrez $ metri, ori aşi lucra 
15, mai mult este greu, tot banii ăia îi iau. Ridicarea normei este 
specialitatea conducerii şi a partidului şi ea se face în funcţie de producţia 
pe care o dăm. 

- Dumneata eşti membru de partid ? 

- Da domnule maistru şi tocmai de aceea nu am nicio încredere în ei şi în 
promisiunile lor ! 

- Cât câştigi dumneata pe lună ? 

- În jur de 3000 lei ! 

- Dumneata îţi dai seama că primeşti lunar cel puţin două salarii ale unui 
medic ieşit de pe băncile facultăţii ? fa | d 

- Ştiu domnule maistru, dar medicului nu-i ajunge salariul și trebuie să şi- 
| complecteze prin şperțurile ce le primeşte. Eu nu primesc şperțuri, căci nu 
am de unde. Medicul se culcă în patul lui într o casă civilizată, nu stă în 
vârful munţilor ca mine şi nu lucrează în condiţiunile în care lucrez eu. 


85 


E eu mi-am părăsit copiii şi soția, pe care i-am lăsat la 
Sr sd reda a le asigura lor şi mie existența, Eu sunt obligat 
faţa de mine, față de familia mea şi de oamenii mei să asigur pentru toţi o 
pâine. Dumneavoastră vedeţi condițiile în care lucrăm, noi nu putem lucra 
astfel decât câțiva ani, căci ne distrugem. În aceşti ani, noi trebuie să ne 
punem un ban de-oparte. Dacă am lucra mai mult, ne-am epuiza forțele, 
fără a obţine mai mulţi bani, căci ne-ar mări normele şi tot atât am câştiga ! 
Dumneavoastră ce aţi lucrat până acum ? 

- Eu am fost în puşcărie, timp de 16 ani. STR | 

- Vai cât aţi suferit ! Nu am fost închis, dar îmi închipui cât aţi suferit ! 
Cum va putea vreodată partidul nostru să-şi justifice toate crimele pe care 
le-a făcut ? Vedeţi dumneavoastră, chiar normele pe care le ridică neîncetat 
constituie o crimă, de care noi suntem obligaţi să ne apărăm în măsura 
posibilităţilor care ne stau la îndemână. Dacă am lucra într'un regim în care 
acesta s'ar preocupa câtuşi de puțin și de viața noastră, am lucra cinstit şi 
am face cei 20 de metri pe care desigur îi putem face, dar în condiţiile pe 
care ni le oferă regimul, suntem obligaţi să-l furăm, aşa cum fac şi medicii 
plătiţi atât de prost, care sunt obligaţi să umble după şperțuri. 

- Domnule Grosu, dumneata nu eşti comunist convins, de ce te-ai făcut 
membru de partid ? 

- Am crezut că-i pot înşela domnule maistru, dar m'au înşelat ei pe mine, 
căci nu am obținut nici-un avantaj, dar în schimb plătesc cotizaţie şi asta 
n'ar fi nimic dacă nu ar trebui să-mi pierd vremea la nesfârşitele lor şedinţe 
de partid în care nu fac decât să "bată câmpii” şi niciodată nu rezolvă nimic. 

- Te înţeleg domnule Grosu, ai perfectă dreptate şi în puşcărie ne-am 
izbit de aceste norme care se ridicau tot timpul. 

- Aţi lucrat în puşcărie ? 

- Da domnule Grosu, dar numai un timp, am lucrat ca perforator la 
Minele de plumb de la Baia Sprie şi Cavnic. Când eram în închisoare, nu 
ştiam cum să ajungem la muncă şi când ajungeam acolo, nu ştiam cum să 
ajungem înapoi la închisoare ! 

- Aşa este şi în libertate domnule maistru, fugim dintr'un loc în altul de 
muncă, sperând în mai bine. În realitate peste tot este la fel de rău şi nu 
depinde decât de noi, în măsura în care reuşim să menţinem normele cât 
mai jos cu putință, pentru a ne apăra sănătatea. Despre câştig, care ar trebui 
să fie proporțional cu munca depusă, este povestea cu "Cocoşul roşu"! Eu 
cel putin nu mai cred în ea. Credeţi dumneavoastră că dacă aşi lucra de 
patru ori mai mult, aşi câştiga tot de patru ori mai mult ? Eu câștig astăzi 
3000 de lei lunar, dacă aşi lucra 20 de metri liniari pe noapte, credeţi că aşi 
câștiga 12.000 de lei ? 

- Evident că nu, pentru că şi impozitul pe salariu este proporţional, dar 
poate ai câştiga 5-6000 de lei. 

- Nu domnule maistru, acest câ 
normelor ! 

M'am despărțit de Grosu absolut co 
m'am dus direct la Ştefănescu. 


ştig ar fi doar o lună, până la reajustarea 


nvins de dreptatea pe care o are și 


86 


- Domnule inginer, m'am edificat asu 
spun că nu mai are niciun secret pent 
simplu. 

- Rezultatul ? 

- Pentru rezultat, trebuie să stăm mai mult 
dumneavoastră acasă sau chiar diseară, nu are 
ore, treaba merge ca şi până acum. 

- Nu domnule Pantazi, diseară vei veni la mine fiindcă tot voiam să te 
invit, dar putem vorbi acum, indiferent cât va trebui să stăm de vorbă, te 
asigur că nu ne va deranja nimeni şi nimeni nu ne va asculta ! 

Mi-a plăcut complicitatea lui Ştefănescu : "nimeni mu ne va asculta” ! 

- Domnule inginer, sunt mult mai bătrân ca dumneavoastră, şi cunosc 
cred destul de bine oamenii încă de la prima vedere, mi-a plăcut felul 
dumneavoastră de a privi omul în ochi, mi-a plăcut timiditatea 
dumneavoastră, care denotă o cinste sufletească şi de aceea voi fi foarte 
deschis. 

- Tmiditatea mea, domnule Pantazi ? Peste tot se spune că eu sunt înfipt 
şi obraznic, îmi răspunde Ștefănescu râzând. 

- Poate au dreptate cei care spun acest lucru, dar obrăznicia este 
caracteristică timidităţii, este un fel de a o para. 

- Domnule Pantazi, sunt de 6 ani pe şantier şi nimeni nu mi-a vorbit în 
acest fel, ba Podhorodețki fuge de mine, ca să nu înghită obrăznicii ! 

I-am spus lui Ştefănescu tot ce am vorbit cu Grosu, fără a omite absolut 
nimic. După care am adăugat : 

- Totul se poate rezolva, dar numai cu compromisuri ! 

- Mai mare compromis decât am făcut eu, ajungând secretar de partid, 
crezi că există ? 

- Într'adevăr, acum sunt convins că putem face treabă împreună ! 

- Numai să nu-mi propui un compromis prin care să ajungem amândoi la 
puşcărie, îmi răspunde Ştefănescu râzând cu poftă. 

- Nu domnule inginer, la puşcărie ajung nevinovaţii, pentru ceeace 
trebuie să facem noi ca toată lumea să fie mulțumită, trebuie să fim prea 
proşti ca să ajungem la puşcărie ! 

- Spune-mi, ard de nerăbdare ! 

- 20 de metri pe noapte v'ar mulţumi ? 

- Asta este un compromis pentru care aşi accepta să intru şi în Comitetul 
Central ! N'am câştigat nimic nici fiind membru de partid, nici ajungând 
secretar de partid, dar dumneata îmi oferi 20 de metri de torcret pe noapte, 
cu care aşi putea să le "rup gura la toţi”, atunci cum vrei dumneata să nu 
accept compromisul ? “ 

- Domnule inginer, dumneavoastră ați obţinut până acum în jur de 130 
de metri liniari lunar, ce-aţi spune dumneavoastră despre o cifră în jurul lui 
500 metri lunar, cu o ridicare de salariu de numai o mie de lei pentru şeful 
de echipă ? i 

- Aşi zice că eşti un geniu domnule Pantazi ! 


pra procesului de producţie, pot să 
ru mine, dealtfel totul este foarte 


de vorbă, vin după prânz la 
importanță dacă lipsesc 2-3 


87 


_Vă mai întreb un lucru domnule inginer, sunteți ei d ca după ce vă 
predau aceşti 500 de metri executaţi, să nu vă privească ce lac eu ȘI intreaga 
echipă de torcret ? - y 

- Puteţi şi să plecaţi să vă plimbaţi ! LE, | 

_ Aici am vrut să vă aduc domnule inginer, dar vă luaţi dumneavoastră 
răspunderea că nu se va întâmpla absolut nimic în sensul că nimeni nu se 
va sesiza de lipsa din colonie a echipei de torcret ? a 

- Sigur că da, voi spune că am trimis-o la o altă galerie şi că lucrează 
succesiv la amândouă, cu dumneata acelaşi lucru. 

- Nu domnule inginer, eu nu plec niciunde, nu am altă casă în afară de 
camera pe care mi-aţi oferit-o dumneavoastră. 

_ Atunci dă-mi voie să-ţi ofer un apartament în baraca în care stau eu, în 
felul acesta ne vom vedea tot timpul şi vom putea sta mai mult de tăinuit. 

- Încă un lucru, puteţi dumneavoastră să-mi garantaţi că cei 4000 de lei 
lunar ai lui Grosu, vor rămâne pentru totdeauna ? 

- Evident că da, şi pentru cei $ metri pe noapte pe care i-a făcut până 
acum , puteam să-l plătesc cu 4000 de lei lunar ! 

- Vă închipuiţi că nu i-am spus un cuvânt lui Grosu despre toate acestea, 
dar nu văd cum nu i-ar conveni târgul. 

- Aranjează cât mai repede treaba şi te mut la betonarea galeriei, bine 
înţeles nu înainte de a-ţi ridica categoria de salarizare la maximum de cât se 
poate. Vei ajunge cu sporuri cu tot la cel puţin 6000 lei, fără acord ! 

- Vă mulțumesc domnule inginer, dar mai am o dorinţă : să fie adusă şi 
soţia mea aici, poate îi găsiţi vre-un post de pontatoare sau, în sfârşit, unde 
se va putea găsi un loc. 

- Şi asta se poate, îţi promit că voi sta de vorbă cu Podhorodeţki şi, în 
maximum 3 zile, îţi voi da transferul pentru a i-l trimite. 

De la Ştefănescu am plecat direct la Grosu, pe care l-am găsit în colonie. 

- Pe dumneata te căutam domnule Grosu, unde putem sta de vorbă ? 

- În camera mea, bem şi o sticlă de votkă ! 

Am plecat împreună la el. După un pahar de votkă i-am spus : 

- Domnule Grosu, am înţeles foarte bine tot ce mi-ai spus în legătură cu 
normele. M'am gândit bine şi am găsit o soluţie, pe care vreau să ţi-o 
propun. Ce ai zice dumneata ca în loc de 3000 lunar, să câştigi 4000 şi să 
ai liber să pleci acasă în fiecare lună câte 5 zile ? Pentru aceasta va trebui să 
faci 500 de metri lunar, iar în momentul în care i-ai terminat, pleci acasă cu 
întreaga echipă şi te întorci la întâi al lunii viitoare ! 

- Treaba ar fi foarte bună, dar dacă mă caută domnul inginer tocmai când 
sunt acasă şi nu mă găseşte, ce se 'ntâmplă ? 

- Nu te caută nimeni, domnul inginer ştie despre ce este vorba. Nu aşi 
face eu acest lucru de unul singur ! 

„= Sa făcut domnule maistru, dar eu vreau să stau acasă 20 de zile pe lună 
Şi să lucrez 10 zile, asta merge ? 
- Adică să execuţi 50 de metri pe noapte ? 
- Exact ! 


- S'a făcut domnule Grosu, trebuie să recunosc că m 'ai dus şi pe mine ! 


88 


Am băut împreună cu Grosu jumătate de |i Ă Şi 
Ştefănescu, care m'a felicitat și m'a îiirebabie ee e a ate 


- Când să vin să iau în primire cei 500 

- Vă anunț eu domnule inginer, acu 
lucrare. 

- Să nu ne grăbim, acum trebuie să be 
viaţa dumitale, asta mă interesează acum mai mult decât producția ! 

Prietenia înnodată atunci în pripă cu Ştefănescu a fost îndelungată ea 
ţine până în ziua de astăzi, iar conlucrarea noastră a durat 10 ani ! 


de metri liniari terminaţi ? 
m Sunt gata pentru a-mi da noua 


m ceva şi să stăm de vorbă despre 


La Munchen încep să iau legătura cu fruntașii exilului românesc. Astfel 
iau dejunul la un restaurant argentinian cu profesorul Leontin 
Constantinescu. Autoritatea morală de care se bucură profesorul este 
întradevăr extraordinară. E TIR DI 3 | 2 3 

În 1941, Ministerul Propagandei l-a numit consilier de presă la Lisabona, 
unde a lucrat până în 1945 când, venind la putere în România guvernul 
Petru Groza, a demisionat refuzând să se mai întoarcă în Ţară. 

Generalul Rădescu i-a oferit să facă parte din primul Comitet Român, dar 
pentru âceasta trebuia să se mute la Washingthon. Profesorul acceptă 
demnitatea cu condiţia de a i se oferi un loc de lucru, cât de modest, 
deoarece nu poate primi să trăiască din bani americani. Cu toate încercările 
generalului Rădescu, nu i se poate satisface condiţia și profesorul rămânind 
ferm pe poziţie, nu ia parte la Comitetul Naţional Român. 

Încearcă, fără rezultat, să obţină o audienţă la Rege, pentru a-i expune 
situaţia. Pe vremea aceea generalul Lazăr, secretarul Regelui, făcea o 
cenzură personală asupra persoanelor, pe care le socotea el demne de a 


ajunge la Rege. 

Profesorul se stabileşte în Germania şi obţine o catedră de Drept 
comparat la Universi din Saarbrucken. Este distins cu Crucea pentru 
Merit a Republicii Federale Germania în gradul cel mai înalt. Devine 
consilier al instituţiilor Comunităţii europene, dar îşi păstrează statutul de 
refugiat politic român. 

Toate încercările d-lui lon Raţiu de a-l atrage de partea sa, pentru 
formarea unei noi grupări româneşti, rămân fără rezultat. Între cei doi este 
diferența de la cer la pământ. Profesorul nu poate intra într'o grupare 
bazată pe demagogie a cărei inițiator s'a distins prin mediocritate. 

Întâlnirea cu profesorul Leontin Constantinescu este plină de învățăminte 
pentru mine. Îmi expune o istorie a exilului românesc, din care îmi pot da 


seama, nu numai de lipsa sa de unitate, dar de toate adversităţile care-l 
macină, adversităţi ce nu au nimic comun cu ideologii deosebite, cu opinii 
separate, ci toate bazate pe lupta pentru "ciolan ! 


"Exilul românesc este format din mediocrităţi, care pun mai presus de 
orice, orgolii fără limite. La început când americanii dădeau fonduri pentru 


89 


9 = 


9 


ne înţeles sub controlul lor, lupta a devenit 


rmarea unor opoziții, bi ai 
i Card fonfurile au stopat, a urmat o acalmie, dar curând s'au găsit 


ai 


o mulțime de "neisprăviţi” care numai pentru a se vorbi de ei au £ iai 
grupuleţe cu pretenţia de a fi singurii care vorbesc a aa exilului 
românesc. Această situaţie dăinuieşte până astăzi. Bine înţeles-m am retras 
SE esotal mă încurajează să scriu la ziarul lui Emilian, după părerea sa 
singurul ziar de-adevărată opinie românească, «dat mă sfătuieşte la 
moderație. "Vezi dumneata, nimeni din acest exil nu-i poate contesta lui 
Emilian totala bună credință, dar el este câte-odată prea impulsiv”. 


După patru ore de discuții cu caracter istoric (istoria ultimilor 40 de ani) 
şi cu caracter politic actual, mam despărțit de profesorul Leontin 
Constantinescu cu convingerea că exilul românesc are încă rezerve 
serioase, la care atunci când va veni momentul, va putea apela. : 

l-am povâstit lui Emilian întâlnirea avută cu profesorul Leontin 
Constantinescu şi i-a părut extrem de râu că nu l-a putut vedea şi el. Dar 
profesorul a venit incognito la Munchen, special pentru a mă vedea Şi sa 
reîntors la Saarbrăcken cu primul tren. A crezut de daroia tui, auzind că mă 
aflu în exil, de a mă pune la curent atât cu politica occidentală, cât şi cu 
aceea a exilului românesc. â -tucru, spre a fiu-mi face iluzii 


deşarte asupra Occidentului şi nai ales asupra "politicienilor" noştri. 
pe tată bre il sosete te 


Începuturile sunt grele, atât în lagărul comunist, cât şi în Occidentul 
liber. În R.S.R. lupta se limitează la asigurarea existenței, în Occident ea 
are valențe mult superioare, iar pentru românii din diasporă, care vor să se 
afirme ca adevăraţi exilați politici, lupta devine cruntă, luând de multe ori şi 
aspecte groteşti. Proverbul românesc "Spune-mi cu cine te aduni „ca să-ţi 
spun cine eşti”, pune pe adevărații exilați politici într'o dilemă greu de 
rezolvat. Cu cine să te aduni ? Cu mediocritățile ? Cu oportuniștii ? Cu cei 
cu orgolii nemăsurate ? Fără să vreau, trebuie să ajung la concluzia lui 


Emilian : "nu politică, ci istorie"! Dar cum rămâne cu recomandaţia lui 
-Leontin Co inescu : "moderație"! 


Istorie cu moderație este greu de făcut. Dacă scrii despre trecut, trebuie 
să-scrii așa cum îl cunoşti, istoria consemnând fapte, nu interpretări care 


care Yrea s'o scrie Emilian ? Istoria se poate scrie numai după un anumit 


veridicitatea lor. Aceste mărturii sunt 


90 


contribui la elucidarea adevărului istoric. Aici mă î i 
Emilian, el vrea să scrie "Istorie", eu vreau să depun i: aflu în opoziţie cu 
Dacă în regimul corauâist, nu ârturii, 


compromită persoana în cauză ? S'a compr ge el pentru a nu ajunge să 
intrând în partid fără a fi convins comu 
adeziune formală, se va descurca mai bi 
Ştefănescu ajungând secretar de partid, pe 
rămâne toată viaţa şef de Lot ? 


"mâine" ! 

Dar aceleaşi întrebări ni le putem pune şi aici în exil ! S'au compromis 
cei car, în vederea unirii exilului românesc, şi-au dat mâna cu 
mediocrităţile, cu oportuniştii, cu orgolioşii ? Pentru ! a lupta cu oarecare 
eficacitate pentru Țară, trebuie să ai acces la presă şi la radio. S'au 
compromis cei care au reuşit să aibă acces la presa de stânga străină pentru 


a susține cauza românească ? S'au compromis cei de-ta-postul de radio 
"Europa Liberă”, post de radio american, care desigur este obligat să 


susțină punctul de e american, chiar atunci când este în opoziţie cu cel 
românesc ? La toate aceste întrebări, la care Emilian răspunde un categoric 
N seu preier să răspund LO 41 eu —— ae 

n orice caz, există o similitudine de întrebări, care se pun atât în Ţară, 
cât şi în exil, la care e greu de răspuns, dar este uşor de a arunca cu noroi ! 

Compromisul prin însăşi conţinutul noţiunii, este un fapt odios, dar în 
împrejurările de astăzi când nu avem o ţară liberă şi când în exil nu avem 
posibilitatea de a aduce un real aport cauzei româneşti, compromisul trebuie 
judecat prin cu totul alte prisme. SR. 


Masa la inginerul Ştefănescu a fost ca în vremurile bune. Atmosfera 
admirabilă. Incontestabil Ştefănescu este un tânăr inteligent, energic şi 
curajos. Lipsa lui de cultură generală este înlocuită printr un bun simţ nativ 
ŞI printr'o mare dorință de cunoaştere a adevărului. Se interesează de tot şi 
de toate. Inchisoarea pe care am făcut-o, 23 August, partidele politice din 
trecut, tot îl interesează, întrebările cad ca ploaia ! Sare de la una la alta, are 
mult prea multe întrebări pentru ai le putea elucida. Ne-a apucat dimineața, 
Când el a plecat la lucru, iar eu la culcare. A rămas stabilit ca a doua zi SA 
mă mut în apartamentul de lângă el, pentru a putea sta de vorbă tot a. 
liber pe care îl are. Înainte de a mă duce la culcare, am trecut pe la Grosu, 


9] 


pentru a afla ce a făcut în acea noapte. Mi-a răspuns râzând : 70 de metri | 
Deci numai prin compromis se poate face treabă ! ui 

În cursul dimineţii m'am mutat. Era simplu, mi-am luat valiza şi am 
aşezat-o în noul apartament ! 

Apartament ? Da, aşa se numea o cameră de 4 pe 5 cu un vestibul de un 
metru pătrat, o cămară tot de un metru pătrat şi încă una de 2 pe 2, care 
servea şi de baie şi de bucătărie. Un pat dublu, un dulap, o masă şi două 
scaune formau mobilierul. La baie era un scaun pe care era aşezat un 
lighean şi un alt scaun pe care era un reşou. Pereţii încăperii erau de lemn, 
dar văruiţi, şi aveam apă curentă şi lumină electrică. Încălzirea era asigurată 
printr'un calorifer rudimentar electric, care mergea în permanenţă, căci 
noaptea la munte este frig şi curentul pătrunde prin încheieturile uşii şi ale 
ferestrei. Este mai mult decât ce puteam visa ! Ce se compară această 
locuință cu mizeria pe care o lăsasem la Bucureşti ? Un adevărat lux ! 

Pe la 5 a venit Ştefănescu direct la mine, pentru a controla executarea 
ordinului său : mutarea imediat ! l-am spus că Grosu a făcut 70 de metri ! A 
rămas "tablou"! zi Dai EAT 

- Mare bandit ! 


de metri, poate pleca. Hai la mine să luăm ceva în gură şi să stăm de tăinuit. 
Ştefănescu era frânt de oboseală, dar dorinţa lui de cunoaştere îl făcea să 
vite totul. TR, 
- M'am gândit, trebuie s'o luăm metodic, nu ca ieri când te-am amețit cu 
întrebările şi nu m'am ales nici eu cu mai nimic. Aşi vrea să ştiu cauzele 


cale de a nu fi plafonat şi am ajuns şi secretar de partid, având origine 
"sănătoasă. Nu regret nici acest lucru, căci fiind secretar de partid, absolut 
nimeni nu-mi "Suflă 'n ciorbă”! De aceea la mine, nu trebuie să ai absolut 
nicio grije, nimeni nu îndrăzneşte să se amestece, nici măcar Securitatea ! 
Să nu te superi, dar am să te store ca pe o lămâie, toate cunoştinţele pe care 
le ai, trebuie să mi le însuşesc și eu. Ai priceput ? Sunt încântat să pot să 
am de-aface cu un om ca dumneata, cu-atât mai mult cu cât îmi dau seama 


92 


că-mi poţi fi de cel mai mare folos chiar 


! L Şi în executarea ării 
trebuie să o predau. Deci, fă-ţi un Iota cip ace 


. h a plan și începe imediat. Eu ascult cu 
regularitate "Europa Liberă”, dar acesta este Cs fel de "Radio Șanț", în 


afară de ştiri, nu prea ai ce alege de [a ei. ȘI totuşi, până azi, ascultându-i cu 
sfințenie, mi-am făcut o spoială de cultură politică. ERE 

- Domnule inginer ... i 

- Stai, de-acum inainte îmi spui Vasile ... este un ordin și ai învăţat şi 
dumneata în armată că ordinele nu se discută ! 

- Bine, dar atunci îmi spui și dumneata Ion. 

- Asta nu, este prea mare diferenţa de vârstă şi apoi între noi sunt ... 
atâtea diferenţe ... încât lucrul este cu neputinţă acum. Şi acesta este un 
ordin ... m'ai înţeles ? , A 

- Te-am înţeles, Vasile. 

Chiar în acea după masă am început "cursurile", care aveau să dureze 
luni de zile, căci Vasile mă întrerupea de câte ori încercam să trec mai 
repede peste amănunte, pe care nu le consideram de mare importanță. 
Când, în sfârşit totul s'a terminat, a trebuit să o iau de la început, deoarece 
el voia să discute fiecare eveniment în parte. 

Prietenia noastră a devenit atât de solidă, încât bine înțeles şi el mi-a 
spus pe nume, iar discuţiile cu caracter politic au continuat timp de zece ani 
Şi şi după aceea, rar, când ne puteam vedea, după ce eu părăsisem șantierul 
stabilindu-mă în Bucureşti. 


Împreună cu loana, luăm hotărîrea de a ne petrece primul concediu la 
Cesenatico în Italia. Ea se ocupă de trimiterea copiilor într'o colonie, tot în 
Italia, la Rigione, la numai 30 de kilometri de Cesenatico unde, prin 
intermediul lui Mircea Carp, găsisem un hotel mai ieftin. 

Copiii au plecat cu trenul, iar noi doi, pentru prima oară prin Europa, cu 
Mercedesul. Străbaterea Austriei şi nordului Italiei a fost o încântare. Am 
ajuns la Verona, unde ne-am hotărit să ne petrecem noaptea. Arhitectura 
italiană ne-a fascinat dar ... căci întotdeauna este şi un "dar, în centrul 
Veronei, am intrat într'o groapă în care nu ştiam dacă am rupt eşapamentul 
sau arcurile ! Din fericire nu s'a întâmplat nimic, dar am scos cu greutate 
maşina din groapa care era destul de adâncă ! Am lăsat mașina în fața 
hotelului şi am început să hoinărim pe străzi. Nu ştiam la ce să ne vităm mai 
întâi, la clădirile pline de mucegai pe care par'că stau scrijelite sutele de ani 
ce le aveau în spate, sau la vitrinele magazinelor în care orice "nimic" păstra 
pecetea "gustului" italienesc. Nu ne-a fost greu să ne dăm seama că toate 
acele case care păreau atât de părăginite prin mușchiul aşezat pe pereți, prin 


mirosul de mucegai răspândit, erau cu totul renovate pe dinăuntru ! Străzile 

inguste şi întreaga arhitectură îţi da impresia că trăieşti pe vremea lui 

Romeo şi a Julietei ! De aceea am căutat şi cu multă uşurinţă am găsit şi 
93 


casa celebrilor îndrăgostiţi ! Poate este singurul loc care ne-a dezamăgit 
într'o oarecare măsură ! O casă modestă cu un etaj, care nu se deosebea 
mult de celelalte, cu o curte mică, iar balconul Julietei destul de modest. 
Evident că, după celebritatea de care se bucurau Romeo şi Julieta, după 
filmele pe care le văzusem cu cei doi tineri Care au intrat în istorie ca 
protagonişti ai "marilor îndrăgostiţi, totul ni s a părut mic şi meschin, 
uitând probabil sutele de ani ce ne despărțeau de timpurile în care au trăit 
ei. Dar în ansamblul ei, Verona ne-a lăsat o puternică impresie. 

La hotel, poate nu cel mai elegant, dar în centrul Veronei, nu am putut 
închide ochii din cauza căldurii sufocante şi umede, cu care nu eram 
învăţaţi. 

Am plecat de dimineaţă, luând drumul Veneţiei. Pe toate şoselele din 
Italia, nu am găsit o singură placardă care să ne indice câţi kilometri mai 
sunt până la următorul oraș ! În oraşe, stopurile erau fie stricate, fie nici nu 
existau, circulaţia făcându-se la libera înțelegere, dar aceasta însemna să fii 
foarte înfipt căci altfel riscai să rămâi mult şi bine la o încrucişere de străzi 
şi să fii copios clacsonat şi chiar înjurat de temperamentalii şoferi italieni ! 
Pe şosele în schimb, înainte de orice curbă, era scris pe mijlocul drumului : 
"curva periculosa"! M'am gândit că asemenea bazaconii se găsesc şi pe la 
noi, dar nu sunt chiar atât de periculoase ! 

În sfârşit am intrat în Veneţia nouă, un oraş care nu are nimic de-aface cu 
poetica arhitectură italiană, ba care pot spune că mi-a displăcut chiar şi am 
ajuns la "Mestre", cartierul în care fusesem avertizați să ne lăsăm maşina. 
Am găsit un garaj imens, arhiplin de maşini. Nu vedeam cum să intru, când 
un italian foarte simpatic mi-a făcut semn să mă dau jos din maşină, pentru 
a o parca el. Cu multă îndemânare i-a găsit un loc între alte două maşini şi 
fără exagerare nu era mai mult de un centimetru între maşina noastră şi cea 
din stânga şi dreapta ei. A ieşit din maşină prin acoperiş, prin locul rezervat 
pentru aerisire ! 

Am luat autobuzul până în port, de unde cu un vaporaş am ajuns în 
centrul Veneţiei. Canale Grande este într'adevăr grandios. Impresia pe care 
ţi-o face Veneţia este covârşitoare. Par'că oamenii s'au luat la întrecere cu 
Dumnezeu în realizarea frumosului ! Cred că cel mai talentat scriitor din 
lume nu reuşeşte cu pana sa să descrie atâtea frumuseți. Palatele, casele 
impozante de pe un mal şi altul al lui Canale Grande întruchipează par că 
esenţa frumosului şi a grandoarei. Zidurile acestor palate sunt scăldate de 
apa canalului, iar aproape la fiecare intrare se găseşte câte un mic Yaht sau 
cel puţin o bărcuţă cu motor sau cu vâsle. Spectacolul este sublim. 
Ajungem în celebra Piaţă San Marco pe care o mai văzusem, dar numai la 
cinematograf. Piaţa este impunătoare, cu mare perspectivă. Ne învârtim pe 
străduțele Veneţiei, mai bine zis pe micile trotuare, străzile fiind numai apă, 
pe care circulau incontinuu gondolele. Cu multă dificultate am găsit un 
hotel, care ne-a oferit două camere, deoarece nu aveau una pentru două 
persoane ! Într'adevăr o cameră era exact ca o cuşetă în vagon de dormit. 
Toată noaptea ne-am luptat cu ploşniţele cu care nu mă mai întâlnisem 


94 


decât cu zeci de ani mai înainte la hote 

ploşniţe din hoteluri, ginta latină îşi de 
Am părăsit Veneţia cu strângere de 

nu-mi fusese dat să văd până atunci, 
Ne-am îndreptat cu Mercedesul către 


restaurant de pe autostradă specialităţi de peşte italieneşti excelente şi foarte 

ieftin. În sfârşit am ajuns la hotelul unde ne rez 

Cesenatico. Am lăsat maşina în stradă vi i II 
€ â , 15 A vis de hotel şi ne-am dus la 

recepţie, unde era chiar propietarul hotelului. 

- Cu ce aţi venit ? 

- Cu maşina ! 

- Unde aţi lăsat-o ? 

- În faţa hotelului ! 

- Ce marcă este ? 

- Mercedes ... de ce ? 

- Vai de mine ... repede s'o tragem în curte ... este periculos cu 
asemenea maşini, mai ales Mecedesurile se fură imediat ! 

Ne-am instalat într'o cameră minunată cu baie şi un balcon din care se 
vedea marea, la numai 2-300 de metri. 

Masa, de trei ori pe zi, enorm de multă cantitativ și destul de variată şi de 
bună, era servită la ore fixe. 

Plaja, supra-aglomerată, era cu taxă, plătibilă pentru întreg timpul pe care 
voiai să stai. Ţi se oferea câte un pat acoperit de o pătură. Paturile erau 
absolut unul lângă altul, o aglomeraţie de nedescris, constituia singurul 
punct negativ al staţiunii. 

Cesenatico este destul de mare iar maşinile aproape că nu au loc. Locuri 
de parcare, nici vorbă, dar italienii au găsit soluţia : parchează în mijlocul 
străzii ! Am fost să ne vedem copiii, dar nu prea au avut timp de noi 
jucându-se cu camarazii lor de toate neamurile între care predominau nemții 
Şi italienii. 

Întoarcerea către casă am făcut-o împreună cu ei, pentru a nu-i mai lăsa 
să facă peste 12 ore cu trenul. Tocmai făcusem remarca că italienii, deşi nu 
au stopuri, deşi nu există nici o regulă de circulaţie, nu fac accidente, când 
Ioana îmi arată două maşini foarte rău buşite. Am oprit şi am constat că 
ambele maşini erau germane ! 

De cum am trecut frontiera germană, a început cea mai mare vijelie şi 
ploaie pe care am văzut-o în viaţa mea. A fost o vacanţă splendidă, dar ne- 
am bucurat ajungând în frumosul nostru apartament la Munchen. 


lul Carol din Craiova ! Prin aceste 
monstra strânsa rubedenie ! 
inimă, deoarece asemenea frumuseți 


Cesenatico. Am mâncat la un 


Revenit din concediu, îmi reiau serviciul de paznic de noapte cu multă 
bucurie. Acolo sunt "eu", eu cu mine însumi, eu cu gândurile mele. 


95 


Sunt vizitat în două rânduri de către Emilian, care-mi cere un articol 
pentru numărul din Aprilie al ziarului său. El mi-a adus o grămadă de ziare, 
multe din ele atacându-l pe Mareşalul Antonescu, căutând să-l perie pe 
Rege. 

Sitind presa exilului, mi s'a urcat sângele la cap ! Pila” lui Emilian a 
prins perfect şi pentru nr. 145 al "Stindardului” din Aprilie 1982, i-am dat 
articolul intitulat "Lupta pentru oblăduirea Coroanei." pe care îl citez în 
întregime. 


LUPTA PENTRU OBLĂDUIREA COROANEI 


Este trist, dar trebuie să constatăm că, în opinia publică a exilului 
românesc există confuzii grave, între libertatea de opinie şi trădare, între 
armistițiu şi capitulare, între necesitatea unirii exilului şi condiţiile morale 
ce trebuiesc îndeplinite pentru a se ajunge la acest deziderat, între afirmări 
de drepturi şi politica de dezertare morală ; şi în sfârşit între "democrați" în 
trecut colaboraționişti pe deoparte şi adevărații luptători anti-comunişti pe 
de altă parte. 

Sunt în exilul românesc oameni , care simt chemarea de a uni exilul, dar 
care nu au ştiut ce înseamnă a-ţi face datoria pe front şi care, în acel timp, 
ne îndemnau dela radio Londra să capitulăm fără condiţii, care indicau 
inamicului dispozitivul armatelor noastre şi care colaborau cu diferiţi 
trădători din ţară, pentru a ne lovi şi scoate din luptă, pentru interese străine 
de neamul românesc. 

Actualmente pozează în oameni politici clarvăzători, în adevăraţi patrioţi, 
în luptători alături de aliaţii fireşti, socotindu-se cei mai îndreptăţiţi a 
conduce lupta anti-comunistă a Românilor. 

Le cerem iertare acestor "patrioţi", dar anti-comunişti se pot numi cei ce 
au luptat în Rusia, în Stepa calmucă, la cotul Donului, la Staligrad, în 
Caucaz până la Marea Caspică şi în Crimeea. Sau în Moldova, unde am 
fost trădaţi de Rege şi de patrioţi ca domnul Raţiu şi alții. 

Anti-comunişti se mai pot numi aceia care au intuit pericolul comunist şi 
care au acționat politic împotriva comunismului, chiar înaintea începerii 
războiului. Pentru dumneavoastră domnule Raţiu, acești oameni sunt 
categorisiți drept fascişti, şi aceasta pentru a nu vă desminţi demagogia 
ieftină ce vă caracterizează, căci dumneavoastră ştiţi foarte bine că în 
România nu a existat fascism. Dumneavoastră domnule Raţiu nu cunoaşteţi 
comunismul, nu i-aţi suferit rigorile, ba în calitatea dumneavoastră de 
"democrat aţi fost şi aliat cu comunismul şi, în timpul războiului, ne 
sfătuiaţi pe noi, dela postul de radio Londra, să ne supunem comunismului, 
căci va fi bine de Țară ! Dumneavoastră nu ştiţi ce înseamnă corupția, 
sărăcia, vânzarea de oameni şi de țară. Dumneavoastră nu aţi făcut parte 
din cei circa două milioane de deţinuţi din temnițele comuniste ale 
României, dumneavoastră nu aţi fost la minele de plumb, la Canalul 
Dunărea = Marea Neagră, la Piteşti, la Târgşor, la Suceava, la Gherla, la 
Râmnicul Sărat, în faţa plutoanelor de execuţie, în ocnele Rusiei Sovietice, 


96 


în Siberia, în spitalele de nebuni, bătuţi cu ranga, purtaţi cu lanţuri de 
mâini şi de picioare, lăsaţi infirmi pe viaţă, târnosiţi prin Jilava, Aiud, 
Miercurea Ciuc, Sighetul Marmaţiei, Galaţi, Periprava, Peninsula, Valea 
Neagră, Oradea, Deva, Craiova etc. Ştiţi dumneavoastră ce înseamnă 
comunismul pentru a voi să vă impuneţi în fruntea unei lupte împotriva 
comunismului ? Dumneavoastră uitaţi că acum 40 de ani v-aţi aliat cu 
comunismul împotriva noastră ? Dumneavoastră voiţi ca acum să ne unim 
cu toţii, cei ce am suferit, împreună cu cei ce ne-au aruncat în suferință ? 
Toţi în aceiaşi oală, aşa, fiindcă aşa voiţi dumneavoastră ? Este cam mult 
ceeace cereţi Românilor, domnule Raţiu ! Mulţuriţi-vă mai bine cu 
domnul Drăgan, mulțumiţi-vă cu agenţii Bucureştiului care v-au îngroșat 
rândurile_! Dumneavoastră susțineţi că cei ce au luptat îripotriva 
comuniştilor acum 40 de ani se numeau fascişti, iar cei ce acum abia încep 
să se.gândească la pericolul comunist, sunt democrați, fiindcă sunt alături 
de dumneavoastră ? Dumneavoastră, domnule Raţiu, şi stăpânii 
dumneavoastră Roosevelt şi Churchill, pentru care v-aţi trădat ţara, toți 
împreună, ne-aţi dat pe mâna comuniştilor. Aveţi puţină decenţă, domnule 
Raţiu, şi staţi în banca dumneavoastră, iar dacă încă vă mai credeţi mare 
politician, luptătorul democrat din anii 40, apoi atunci, învățați puțină 
istorie, pentru a putea face deosebirea între o opinie liber exprimată şi o 
trădare sfruntată, ca trădarea dumneavoastră. În Consiliul de Coroană 14/27 
August 1916, P.P.Carp afirma : 

"Din acest război va ieşi sau hegemonie germană sau hegemonie 
rusească, hegemonia germană înseamnă pentru noi mântuirea, cea rusească 
sfârşitul, fiindcă vom sta în drumul Rusiei către Constantinopole. lată de ce 
nu putem, ori cum ar fi şi în orice împrejurări, să fim decât împotriva 
Ruşilor. Dealtminteri Sire, acesta nu este numai interesul ţării, el este şi 
interesul dinastiei.. Sa nu-şi închipuiască Majestatea Voastră că o Rusie 
învingătoare va tolera vre-odată în România o dinastie Hohenzollern, va 
impune o dinastie română, Ghica, Sturdza, Brătianu sau Carp”! (Adăugăm 
noi ... o dinastie Gheorghiu-Dej, sau Ceauşescu !) Şi mai departe, Petre 
Carp adăuga : "Mie nu-mi puteţi cere sprijin pentru o politică pe care o cred 
a însemna pieirea României. Am un ziar "Moldova'”. De mâine chiar îl voi 
închide. Am în jurul meu câţiva prieteni, le voi cere îndată să se împrăștie. 
Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se bată şi să moară”. 

După ocuparea Bucureştiului de către trupele germane, generalul 
Mackensen, cunoscând faptul că Petre Carp era un mare germanofil, şi-a 
anunțat vizita la acesta. Petre Carp l-a primit în picioare, în hall, și i-a spus 
că dată fiind starea de război dintre Germania şi România, nu poate sta de 
vorbă cu inamicul ! Petre Carp îşi făcuse cunoscută opinia, înaintea 
începerii războiului, dar acţiunea fiind începută, împotriva opiniei sale, 
inamicul țării era şi inamicul său ! Aceasta este diferența între a avea o altă 
opinie decât cea a conducerii țării tale, a păstra o ţinută demnă şi aceea de a 
nu te pune în slujba inamicului, a-l informa şi a colabora cu el, aşa cum ați 
făcut dumneavoastră domnule Raţiu. Asta înseamnă a fi democrat : ate 
Supune votului majorităţii. 


97 


Şi câtă dreptate a avut Petre Carp ! Dacă nu ar fi izbucnit revoluţia din 
1917, România ar fi fost un satelit al Rusiei, încă de la primul război 
mondial. Să nu se uite faptul că, în 1916, Ruşii şantajau pe aliaţii lor : cu o 
pace separată cu Germania, în cazul în care aliaţii nu vor să le recunoască, 
în caz de victorie, stăpânirea Bosforului, a Dardanelelor şi a 
Constantinopolului. Întocmai ca 30 de ani mai târziu, la Yalta : Franţa şi 
Anglia - promiseseră Ruşilor încă din 1916, absolut tot ce aceştia 
revendicau. 

În ultimii 200 de ani Rusia a intervenit în Balcani, peste Români, sub 
pretextul ajutorării creştinilor, ajutorării slavilor sudici, iar acum în urmă, 
pentru ajutorarea proletarilor ! Existenţa României este incompatibilă cu 
năzuinţele imperialismului rusesc, indiferent de forma politică sub care se 
camuflează acest imperialism. 

Alăturarea României aliaţilor occidentali în primul război mondial s'a 
datorat ierarhizării urgenţelor noastre naţionale. Duşmanul nostru 
permanent însă a fost şi va fi întotdeauna imperialismul rusesc. Acum, 
după ce acestui imperialism i s'a adăugat şi doctrina comunistă, România a 
fost pur şi simplu desființată ca stat independent. 

În războiul din 1941, Germania reprezenta singura putere europeană care 
se opunea Uniunii Sovietice, şi prin aceasta ea devenea automat aliatul 
nostru firesc. Pe noi Românii nu ne-a interesat niciodată dacă Germania 
este nazistă sau fascistă, ci doar faptul că ea reprezenta forța cu care ne 
puteam alia pentru a ne dezrobi Basarabia şi Bucovina, precum şi a ne pune 
la adăpost de pericolul comunist. Prin acest război, noi ne-am afirmat 
drepturile noastre eterne, asupra Basarabiei şi Bucovinei. 

În Consiliul de Coroană din 14/27 August 1916, Ion I.C.Brătianu a 
afirmat : "Luptând alături de Antantă, împotriva Puterilor Centrale, cred că 
din acest război vom ieşi învingători, dar nu este sigur, se poate să fim şi 
învinşi. De aceea vreau să se ştie bine şi de toţi că, chiar dacă va fi să ieşim 


învinşi tot cred că ţara ... trebue, în această clipă a evoluţiei ei istorice, să 


facă un gest. ÎN VIAȚA NAȚIUNILOR SUNT AFIRMĂRI DE 
DREPTURI CARE CÂNTĂRESC MAI MULT DECAT IZBANZI 
TRECĂTOARE ȘI SUNT GESTURI DE ABDICARE, DE DEZERTARE 
MORALĂ CARE COMPROMIT VIITORUL LOR, PENTRU VEACURI 
DE-A RÂNDUL!,_ 

Afirmarea noastră de drepturi, care cântăreşte mai mult decât izbânzile 
trecătoare, a fost războiul nostru pentru Basarabia şi Bucovina, şi împotriva 
comunismului, război prin care am scris o pagină de glorioasă istorie, pe 
când gesturile de abdicare şi dezertare morală, care compromit viitorul 
neamului pentru veacuri, au fost capitularea fără condiţii a Regelui Mihai, 
uciderea fizică şi morală a armatei noastre, de către însuși Regele ei, 
precum şi predarea Mareşalului Antonescu, simbolul luptei noastre loaiale, 
în mâna inamicului. 

SINGURII NOŞTRI ALIAȚI FIREȘTI SUNT ACEIA CARE SUNT 
DISPUŞI A LUPTA IMPOTRIVA VEŞNICULUI NOSTRU INAMIC, 
CARE ESTE IMPERIALISMUL RUSESC. 


98 


În anul 1900, Tache Ionescu într-un articol intitulat "L'ennemi naturel”, 
ajunge la concluzia : "Notre existence est incompatibile avec la realisation de 
I'Empire russe"! 

Prin aşezarea noastră la Nistru, noi am fost "zid de apărare al Europei”, 
iar acest lucru nu l-au înţeles prietenii dumneavoastră democrați, englezi şi 
americani, domnule Raţiu ! 

Unirea exilului se va face atunci când Regele ne va scuti de "oblăduirea 
coroanei” şi va reintra în mutismul ce I-a caracterizat timp de 30 de ani, fără 
a mai bâlbâi mesaje nedorite şi neașteptate. Unirea exilului se va realiza 
atunci când "abilii politicieni", trădătorii de ieri vor renunța să-şi cumpere 
preşedinţii de consilii, atunci când colaboraţioniştii istorici, îşi vor aduce 
aminte unde au murit şefii lor, vor renunța â le mai pângări memoria şi se 
vor retrage înainte de a deveni preistorici ! Cam multe condiţii, dar va veni 
şi timpul îndeplinirii lor. 

Cu mult mai important decât unirea exilului este stabilirea unor principii 
sănătoase, care să stea la baza acestui deziderat. Nici-un fet de grije, din 
nefericire, timpul nu ne presează, eliberarea nu se întrezăreşte [a orizont ! 

Să nu se creadă însă că numai domnul Raţiu arde de nerăbdare de a uni 
exilul. Nu, ar fi o mare greşeală ! Mai sunt o grămadă de oameni, care prin 
educaţia primită din fragedă copilărie, îşi adoră Suveranul. Ce poate fi mai 
frumos decât acest lucru ? Dar adoraţia este atât de mare, încât atunci când 
se pronunță numele Majestății Sale, tonalitatea vocii se schimbă, rațiunea 
încetează de a mai funcţiona şi divinizarea devine copleșitoare, învăluindu-l 
pe Suveran care se confundă cu ea ! Bine înţeles aceşti oameni suferă 
profund atunci când mitul lor este atacat de oamenii de rând. Soluția nu 
poate fi decât contra-atacul, sau şi mai bine, atacul | preventiv ! 

Şi astfel, mai deunăzi, la postul de radio Europa Liberă, ne-a fost dat să 
auzim o nouă versiune a lui 23 August ! De data aceasta, parcă vorbea 
însăşi Majestatea Sa ! 

u domnilor, această versiune nu era a "românului Flavius, marele 
ziarist de la Timpul”, nu era nici a altui "român, tot atât de neaoş', din acei 
cu care Europa Liberă ne-a obişnuit. Un nume cu totul nou domnilor; este 
vorba de domnul Mironescu, care cu multă elocință vrea să ne convingă că 
meritul lui 23 August îi aparține în întregime Majestății Sale Regelui Mihai 
IL! , SIRE IA 39 

Nu vrem să-l contrazicem pe domnul Mironescu, de altfel nici nu am 
putea face acest lucru, deoarece domnia sa are perfectă dreptate, meritul este 
al Majestății Sale, dar unde credem că domnul Mironescu a greşit, deşi o 
afirmă cu hotătire, este acolo unde ne spune că "auto-mareşalul” s'a 'auto- 
decorat" cu ordinul "Mihai Viteazul”! 

Este drept că aceste afirmaţii, sunt foarte bine primite la "Europa Liberă , 
unde mulţi "români ca Flavius”, dispun când vor de un microfon, chiar 
dacă nu au altceva de spus decât despre gingăşia sufletească a Suveranilor. 
Suntem obligaţi a atrage atenţia donului Mironescu că riscă să piardă 
"oblăduirea coroanei", prin uzurparea prerogativelor Majestății Sale şi 
acordarea lor post-mortem Mareşalului Antonescu ! 


99 


Imediat după recucerirea Basarabiei, Majestatea Sa s'a făcut vinovat de a- 
şi fi chemat ministrul de război (generalul Iosif Iacobici) - fără ştirea lui 
Antonescu - şi a-l fi însărcinat pe acesta să emită două-decrete : |. 
Decorarea generalului lon Antonescu cu "Mihai Viteazul” CLII. şi [;-2. 
Înălţarea la gradul de Mareșal a generalului Antonescu. 

Trebuie să remarcăm faptul că gradul de Mareşal, este mai mult simbolic 
cel mai mare grad în armata româna fiind acela de General de Armată, după 
cum tot simbolice sunt şi decoraţiile "Mihai Viteazul” CI.I şi CI.II., pe care 
de altfel le are şi Majestatea Sa. 

Despre decorarea lui Antonescu, cu Ordinul "Mihai Viteazul" Cl.III, care 
este cea mai mare decorație românească pentru ofiţeri, s'a făcut vinovat 
Majestatea Sa Regele Ferdinand ], în anul 1916 ! 

Să sperăm că Majestatea Sa, va ţine cont de bunele intenţii ale domnului 
Mironescu şi va trece | cu vederea greşelile unui muritor de rând, care nu 
intenționa decât a aduce la picioarele tronului, cele mai sublime osanale ! 

Şi acum, marea surpriză, domnul Mironescu-nu este, după cum v-aţi fi 
aşteptat, un purtător al sângelui preferat la "Europa Liberă", nu este nici un 
emisar cu grad academic, sau plenipotențiar al guvernului de la Bucureşti 
care este actualmente în exil ; nu este nici măcar vre-un secretar de partid 
pribeag, nici fost securist, nici procuror bine înfipt în ţară ... şi tot atât de 
bine înfipt la postul de radio ; nu, nimic din toate-acestea. Și culmea, 
numitul este român fără ghilimele şi se numește Mihnea Romalo ! 

De ce v-aţi schimbat numele domnule Romalo ? Nu ar fi păcat ca 
Majestatea Sa, să acorde "oblăduirile coroanei” domnului Mironescu, când 
de fapt le meritați dumneavoastră, domnule Romalo ? 


De data aceasta, articolul de mai sus a depăşit "Istoria" lui Emilian , a 
depăşit "mărturiile", pe care eram dispus să le aduc şi a luat un aspect clar 
de polemică. Evident, acest fapt îl satisface complect pe Emilian, care-şi 
vede poziţia foarte întărită, în lupta sa împotriva tuturor acelora care nu 
"merg-pe un drum românesc”. Pe mine însă, nu mă încântă acest fel de 
luptă, dar trebuie să recunosc că Emilian m'a prins pe un picior greşit, 
punându-mi în fața mârşăvenia unora din adversarii săi. Am fost revoltat 
de pretențiile cu totul nejustificate ale domnului Raţiu de a conduce exilul 
românesc, am fost revoltat de atitudinea domnului Mihnea Romalo, căci 
Regele poate fi apărat, fără a se lovi în mod laş în Mareşalul Antonescu. 
Intrarea mea în polemică o consider justificată atâta vreme cât adversarii 
continuă să atace şi atâta vreme cât apăr o cauză dreaptă. Dar tocmai aceasta 
este şi explicația luptei pe care o duce Emilian ! Incontestabil acest om cu 
multă personalitate, a ştiut să toarne la momentul potrivit, picătura care 

umple paharul"! ă 


100 


Reiau lucrul la clinica veterinară, fiind complect restabilit după o 
intervenţie chirurgicală suferită. Mă instalez în marele meu birou, unde este 
cald şi bine. Iarna este grea și zăpada mare. Inspecţiile le fac cu destulă 
dificultate datorită arteritei mele, care progresează văzând cu ochii, în 
special în cursul iernii. 

Gândurile mele zboară intre Veneţia, Munchen şi Bradu, poposind 
pentru scurtă durată în fiecare loc. Amintirile Veneţiei oricât ar fi de 
frumoase, sunt umbrite de realele preocupări, care sunt legate de Munchen, 
în special de Emilian, dar puternica amprentă marcată asupra mea de lucrul 
la hidrocentrală, mă readuce la Bradu. 

Vasile îmi dă în primire noul meu loc de lucru, la betonarea tălpii unei 
galerii de legătură între baraj şi Lotul său. Aspectul este jalnic, apa îmi 
ajunge până la genunchi ! Cum să betonezi talpa în astfel de condițiuni ? Mi 
se dau nişte pompe cu ajutorul cărora să scot apa din galerie, dar pentru a o 
scoate trebuie să am unde s'o dirijez! Indicaţiile lui Ştefânescu sunt vagi : 
cauţi să lucrezi pe parcele, o scoţi de unde vrei să betonezi, o pompezi 
alături şi după ce ai betonat îi dai drumul ! 

- Bine, bine, dar apa ascultă de ordinul meu, de a se muta dintr'un loc în 
altul ? Dă-mi indicaţii mai precise, cum trebuie să procedez ? 

- Păi bine, domnule Pantazi, crezi că dacă eu ași ști mai mult, te-aşi fi 
adus pe dumneata să vezi ce este de făcut ? Ași fi dat ordin unei echipe de 
betonişti să execute lucrarea ! Nu-mi dau seama deloc de cum trebuie 
procedat şi pot să-ţi spun că pentru această lucrare, Podhorodeţki a trimis 
un inginer luna trecută, care până seara s'a întors raportând că nu a găsit 
nici o soluție. Podhorodeţki “s'a spălat pe mâini” şi “mi-a pasat mie 
mingea", iar eu ţi-o "pasez dumitale”, îmi spune Ştefănescu râzând şi 
ridicând din umeri ! Dacă nici dumneata nu te descurci, nu avem decât să 
"aducem lumină" de la Comitetul Central ! Nu pot să-ţi spun decât un 
lucru, gândeşte-te de ce ai nevoie şi absolut orice ţi se va da. Treaba este 
foarte încurcată şi trebuie făcută, de asta toată lumea este edificată, aşa că 
descurcă-te cum poţi"! 

- Cum ați procedat în trecut în astfel de împrejurări ? 

- Este prima galerie a cărei talpă trebuie betonată, aşa că nu ştim nimic ! 

- Bine, dar s'a terminat hidrocentrala de la Bicaz, acolo ce au făcut ? 

- Acolo nu s'a umplut galeria de apă ! 

- Şi în facultate ce aţi învăţat în legătură cu acest lucru ? Dă-mi măcar o 
indicație. 

- Nu există o facultate de hidrocentrale, există doar una de construcții şi 
una de minerit. Eu am făcut construcțiile şi acum o lună când ne-am izbit de 
această dificultate, am cerut imediat cursurile de specialitate de la minerit, 
dar nu am găsit nicăeri nimic care să-mi dea măcar vreo indicație. Dar 
dumneata mi-ai spus că la Baia Sprie vi s'au dat perforatoarele, furtunele şi 
nimeni nu v'a explicat cum se montează şi cum trebuie perforat şi V'aţi 
descurcat singuri ! În astfel de împrejurări, un puşcăriaş şi mai ales un 
ofițer trebuie să se descurce singur. Nu ştiu de ce, dar am convingerea că 


101 


dumneata ne vei scoate din încurcătură. Treci după masă pe la mine, ca de 
obiceiu, vom mai discuta, acum trebuie să plec căci am mult de lucru. 

Ştefănescu a plecat, iar eu am rămas să-mi bat capul cu ceeace inginerii 
nu reușiseră ! Era clar un lucru, că trebuie făcut o baraj pentru oprirea apei, 
apoi cu ajutorul pompelor, scoasă apa din porțiunea ce trebuia betonată şi 
pompată în partea ceailaltă a barajului. A sta în continuare în galerie cu apa 
până la genunchi, nu rezolva nimic, aşa că am plecat acasă, unde spre 
marea mea surprindere am găsit-o pe loana care reuşise să vină cu transfer 
la Râul Doamnei ! Era par'că mai slabă ca înainte, dar fericită că în sfârşit 
ne-am adunat iarăşi. Noul apartament i s'a părut "un vis”, aşa că atmosfera 
a devenit repede prielnică pentru povestirea timpului în care am fost 
despărțiți. 

Îi spun loanei că mi-am găsit locul, că mă înţeleg foarte bine cu şeful de 
Lot, că am putut să devin util făcându-i un mare serviciu lui Ștefănescu prin 
rezolvarea torcretării galeriei, dar că acum mi s'a dat o nouă misiune, pe 
care ei nu au reuşit să o rezolve, aceia a betonării tălpii din galerie, pe care 
în principiu cred că ştiu ce trebuie să fac, dar principiul este una şi practica 
alta. 

- Vezi tu, loana, aici nu am rezolvat numai existenţa noastră, ci mult mai 
mult, mi-am găsit un echilibru psihic, am o preocupare, nu ocup un post, 
nu mai sunt o sinecură cum eram la loaniţescu, un fel de valet al lui, ţinut 
din milă, asta este adevărata realizare ! 

- Pe mine m a repartizat Podhorodeţki la Baraj, la un inginer Călinescu, 
îl cunoşti ? Trebue să fac ataşamente. Mi-a explicat Podhorodeţki despre ce 
este vorba, dar n'am prea priceput ... în sfârşit ... să vedem. 

- Nu are nici o importanţă ceeace faci, te vei descurca, dacă nu ... voi 
vorbi cu Ştefănescu pentru mutarea ta la Lotul lui şi ... în definitiv, poți să 
nici nu lucrezi, eu câştig suficient. 

- Cât câştigi tu ? 

- 5-6000 lunar ! 

- Păi asta e enorm ! 

- Principalul este că acum am o preocupare, că ştiu pentru ce trăiesc, că 
mă Simt util ! Tu ai Barajul la trei kilometri de-aici, pe care trebuie să-i faci 
pe jos, îi vom face împreună, căci şi eu trebuie să intru în galerie tot pe la 
Baraj, de acolo voi începe betonarea. 

Vine Ştefănescu şi ne invită pe amândoi la el la masă. Se înţeleg repede, 
par'că s'ar fi cunoscut de când lumea ! 

- Ei ce zici, crezi că poţi să faci ceva ? 

- Cred că da, dar îmi trebuiesc nişte baraje din scândură groasă, pe forma 
tălpii galeriei cu care să opresc apa. 

- Le avem, am încercat această soluţie, dar trece apa pe sub ele, ştii talpa 
nu are o formă regulată şi tocmai aici ne-am poticnit. 

- Mi-am închipuit că aţi încercat această soluţie, căci cred că este singura 
posibilă, dar nu cred că aceste baraje de scândură au fost bine construite , 
ele trebuie să fie dublate în partea care se aşează pe talpă, de un cauciuc 


102 


foarte gros, care să reziste presiunii apei, dar în același timp maleabil, ca să 
poată lua forma tălpii galeriei. 

- Nu, nu am făcut acest lucru, de altfel nici nu am un astfel de material, 
dar mâine mă duc la Corbeni să văd daca voi găsi acolo. 

- Nu ai să găseşti nimic, dar să-ţi spun eu ce trebuie să cauţi : vre-o 8 
cauciucuri vechi de camion, din care vom scoate noi pânza cauciucată 
interioară, care este foarte bună pentru ceeace ne trebuie. 

- Ai dreptate, vezi ... ştiam eu că dumneata îmi vei rezolva problema, nu 
mi-ar fi trecut prin cap un lucru atât de simplu. Acum nu trebuie să mai faci 
nimic, stai câteva zile împreună cu soţia dumitale, până îţi voi da aceste 
opritori gata făcute. Am să vorbesc cu inginerul Călinescu ca să ştie că 
doamna s'a prezentat, să fie pontată începând de astăzi. 

Cele câteva zile au fost în număr de 3, totul a fost rezolvat, dar lucrul în 
apă s'a dovedit extrem de dificil. Important este că treaba s'a pus pe roate ŞI 
că Ştefănescu i-a putut raporta lui Podhorodeţki totala reuşită. Acesta l-a 
trimis pe adjunctul său, inginerul Podborski pentru a controla calitatea 
lucrării. A fost încântat în primul rând de ingeniozitate, apoi de calitatea 
lucrării. sine 4 

Ioana s'a descurcat foarte bine ca atașamentistă. În timp de trei luni, am 
putut să predau galeria terminată, ceeace a întrecut așteptările lui 
Ştefănescu. Situaţia mea la Bradu este excepțională, fiind foarte bine 
cunoscut şi apreciat de întreaga conducere. 

Vin să ne viziteze pentru câte o săptămână pe rând, mama şi mătușa mea 
Maud. Sunt încântate de splendoarea peisajului, de felul în care trăim. 
Incep să înţeleagă că nu am fost tocmai nebun plecând împreună cu loana 
pe şantier !!! i cort 

Iată că şi într'un regim comunist se pot obține satisfacţii ! Dar rigiditatea 
sistemului comunist este mult atenuată pe un mare şantier, căci acolo 
producţia se pune pe primul plan. ședințele politice sunt ca şi inexistente, 
ele contopindu-se cu cele de producție sub numele de : "Şedinţe de Partid 
lărgite"! Multă vreme am fost scutit de astfel de şedinţe (bineînţeles cu 
ajutorul secretarului de partid, inginerul Ştefănescu). 


Mă plimb prin camera rezervată pazei, cu gândurile mele, care-şi dau 
frâu liber, alergând fără oprelişte între şantierul de la Bradu, unde eram 
foarte mulțumit şi serviciul de pază de noapte, în care sunt mai mult decât 
mulțumit. Dar aşa este în viaţă, nimic nu este fără sfârşit i Nu mă simt 
bine, îmi fac inspecţiile cu multă dificultate, trebuie să mâ opresc 
incontinuu pentru a-mi reveni. La un moment dat îmi dau seama că 
respiraţia mea este sacadată, ea nu mai este un act reflex, de care în mod 
normal nu-ţi dai seama, o aud în permanenţă, încep să fiu obsedat de ea. 
Sunt chemat, pentru certificatele medicale pe care le avusesem la un medic 


103 


oficial, care trebuia să-și dea avizul, de formă, asupra lor. Îi spun că am 
reintrat în lucru, dar insistă să mă examineze. Îmi ascultă inima şi-mi 
spune: 

- Trebuie să te duci imediat la medicul de casă să-ţi facă o 
electrocardiogramă, dar fără întârziere. 

Electrocardiograma este foarte proastă. Îmi dă din nou concediu medical. 
După două zile, fiind acasă în pat, simt o mare durere în coşul pieptului, 
urmată de pierderea aproape complectă a vocii. [i telefonez doctorului 
Iliescu, căruia îi spun despre ce este vorba. 

- Nu este de glumit, trebuie să ţi se facă o serioasă investigație la inimă, 
Lasă-mă să mă gândesc ce este de făcut. 

A doua zi imi telefonează Iliescu spunându-mi să iau un taxi şi să vin 
imediat la el; nu cumva să conduc propria maşină. L-am ascultat. Mi-a 
spus că a vorbit cu doctorul Schwetz de la Herz Centrum, unde trebuie să 
mă prezint imediat. Era singurul lucru pe care nu-l voiam, dar totul era 
aranjat şi nu mai puteam face nimic. 

S'a constatat un preimfarct şi s'au prelungit investigaţiile. După trei zile 
mi sa spus că am fost programat pentru operaţie în luna Septembrie, şi am 
fost trimis acasă cu certificat medical până la data stabilită. Ne aflam abia la 
sfârşitul lui lanvarie. În curs de o lună şi jumătate am mai făcut încă două 
preimfarcturi, ceeace însemna urgentarea intervenţiei. Până în Septembrie 
însă toate zilele aveau programări pentru operaţii şi doctorul Schwetz i-a 
spus lui Iliescu că în momentul în care un pacient nu se va prezenta pentru 
operaţie, trebuie să fiu gata pentru a-i lua locul imediat în decurs de 2-3 ore 
la Herz Centrum. 

Aşa am ajuns la începutul lui Martie la Herz Centrum. Doctorul Schweiz, 
care este anestezist, mi-a explicat în câteva cuvinte natura operaţiei, 
arătându-mi în primul rând că nu există alternativă. 

- Desigur operaţia este dificilă, trebuie să vi se înlocuiască toate patru 
arterele care alimentează inima. Una este complect înfundată, a două pe trei 
sferturi, iar celelate două în stare proastă, nu pot asigura alimentarea inimii 
cu sânge. 

- Bine, dar care sunt șansele de reuşită a operaţiei ? 

ke În astfel de situaţii, nu se pot da garanţii, fiecare cu şansa lui, dar pot să 
Vă spun că operaţiile de această natură, au dat în general bune rezultate. La 
dumneavoastră, nu există decât posibilitatea operaţiei, altfel nu aveţi nici o 
şansă, ați avut un mare noroc că nu s'a prezentat pacientul care trebuia 
mâine operat, căci până în Septembrie, în nici'un caz nu puteaţi rezista. 

- Cum, chiar mâine voi fi operat ? 

- Da, mâine la prânz, vă va opera un doctor corean, pot să vă spun că şi 


aici aţi avut noroc, după părerea mea este cel mai bun din puţinii pe care îi 
avem. Eu am să vă fac anestezia. 
- Anestezie totală ? 


3 Bineînţeles, este singura care se face, de altfel operaţia, având în 
ve ere că trebuiesc înlocuite toate patru artere, va ţine minimum 8 ore. Nu 
aveţi nici o grije, totul se va termina cu bine. Într'o săptămână veți fi acasă ! 


104 


J-am mulțumit doctorului Schwetz, pentru amabilitatea sa şi am început 
pregătirea psihologică ! zi 

Nu m'am cramponat niciodată de viaţa, nu mi-a fost frică nici de moarte 
întotdeauna am fost gata să fac faţa în orice împrejurare, m'a pândit de- 
atâtea ori, am Simţit-o lângă mine și nu mi-a fost frică de ea. Este totuşi o 
diferență, pe front puteam muri în orice moment şi asta de nenumărate ori, 
dar muream în acel moment, nu mâine la prânz !!! O programare este cu 
cotul altceva. Ea îţi dă timpul necesar încheierii socotelilor ! Nu mai depind 
de hazard, de şansă, sunt programat ... mâine la prânz !!! 

Reparcurg întreaga mea viaţă, mă pierd în amănunte, devin încordat 
atunci când îmi amintesc de momente grele, zâmbesc atunci când gândurile 
poposesc la amintiri amuzante. Nu reuşesc o concentrare asupra unor fapte 
mai importante, toate îmi revin în faţa ochilor ca pe un ecran de 
cinematograf al cărui film îl văd pentru prima dată, deci nu cunosc scena 
următoare, nici nu o pot bânui, dar sunt atent, atent la tot şi la toate ! Revăd 
figura tatălui meu, o revăd în anumite ipostaze, îl revăd bun, blând şi cald, 
dar în clipa următoare dur şi categoric. Fimul se desfăşoară normal, dar de- 
odată se întrerupe, rămâne ca o secvenţă fotografiată, scenă fixă, şi totuşi 
sonorul funcţionează, este o fotografie vorbitoare ! Îl aud spunând : 

" Îmi pare rău că nu am fost executat împreună cu Mareşalul, acolo era 
locul meu, lângă el'. 

Îmi dau seama că mă aflu la Văcăreşti, unde am fost să-l văd a doua zi 
după execuţia Mareşalului. Nu l-am văzut niciodată atât de dărâmat şi de 
îmbătrânit. Era un om sfârşit. L-am văzut şi mai târziu, dar era acelaşi pe 
care-l cunoşteam, în cele mai grele momente ştia să spună o glumă, care ne 
scotea din atmosferă. Aşa s'a întâmplat după numai două luni, la vorbitorul 
de la Aiud. Încerc să ies din "transă", reuşesc cu dificultate. Înţeleg că tot 
ceeace m'a impresionat mai mult la tatăl meu, în decursul vieţii, a fost acel 
moment de la Văcăreşti. li părea rău că nu a murit, îi părea mai rău că 
trăieşte. În definitiv această viaţă, nu este decât un fragment insignifiant în 
faţa eternității. De ce să nu ajungi mai repede într'o situație definitivă, 
sigură şi precisă ? De ce să ne zbatem luptându-ne cu nimicurile ? Dar mai 
ales de ce să ne cramponăm de ele ? Cu aceste gânduri, dau drumul filmului 
să se desfăşoare în continuare şi ... apare figura mamei mele. Abia acum 
mă podidesc lacrimile ... nu o văd în mai multe ipostaze, o văd bătrână, 
obosită, dar gata în orice moment de a-mi veni în ajutor. Ce viaţă a putut 
avea mama mea ... numai muncă şi sacrificii, până în ultimul moment. Nu 
a trăit niciodată pentru ea, numai pentru noi, ai ei, dar şi pentru toți cei din 
jurul ei, chiar pentru necunoscuţi care-i cereau sfatul sau ajutorul. Sa 
descurcat întotdeauna în cele mai grele situaţii, o văd acum, deşi în realitate 
nu am văzut-o niciodată, descărcând sau încărcând vagoane de marfă ... 
cărămizi, var, saci de ciment, cherestea ! Dar figura ei este tot zâmbitoare, 
plină de optimism. Sunt cutremurat şi opresc din nou desfăşurarea filmului. 
Plâng, plânsul se transformă în plâns cu hohote. Mă potolesc cu multă 
dificultate, văd figura Ioanei. - Ce vei face tu fără mine ? Cum te vei 
descurca ? Ce o fi acum în sufletul tău ? Dacă va trebui să “plec , să şti că 


105 


ÎI 


y ? 2 Om 2) 
(7 S C 4 pe i re . 4 Li Ț | ( 

este singurul motiv pentru care mă despart greu de viaţă. Ce veți face voi ? 
Voi trei ? La copii, nu mă gândesc atât de mult, ei mă vor uita repede, nu 
vor suferi decât poate câteva zile, este în firea lucrurilor, Şi-apoi vor crește 
şi îşi vor vedea de viaţa lor. Dar tu loana va trebui să duci singură tot greul. 
La tine mă gândesc în primul rând. Trebuie însă să înţelegi că, aşa e viaţa 
făcută, nimeni nu ne-a întrebat dacă vrem să ne naștem şi nimeni nu ne va 
întreba, dacă vrem să murim ! Dacă n 'ai fi tu ... răspunsul meu ar fi: mi-e 
total indiferent ! Nu mi-e frică nici de viaţă şi nici de moarte, de asta sunt 
absolut sigur. 

Cu aceste gânduri, am încheiat socotelile, fiind gata atât pentru a trăi mai 
departe, cât şi pentru a păşi în eternitate. Facă-se voia lui Dumnezeu ! Nu 
m'am rugat lui Dumnezeu să scap, să trăiesc mai departe, El ştie mai bine 
ce trebuie să facă cu mine, eu sunt gata pentru orice drum, deoarece am 
conştiinţa împăcată ... păcat însă că nu am putut face mai nimic pentru țara 
mea, este singura părere de rău. 


Asupra vieţii noastre la Bradu, deşi departe de a se fi terminat, se pot 
trage anumite concluzii. În primul rând deosebirea fantastică de mentalitate, 
de control, de opresiune a regimului comunist, care se desfăşoară în 
întreaga ţară, faţă de neamestecul aproape total de pe acest mare şantier. 
Desigur după terminarea hidrocentralei de la Bicaz, hidrocentrala Argeș 
reprezintă obiectivul principal al Partidului. 

O mulţime de oameni, care în mod normal nu pot obţine posturi nicăieri 
sau doar posturi de sinecură, aici sunt selecționați cu grije, unicul criteriu 
fiind capacitatea lor, aportul ce-l pot aduce. Exemplul cel mai elocvent îl 
reprezintă inginerul Tarţa, fostul şef al tineretul Naţional Țărănesc, care la 
hidrocentrală ocupă importantul post de şef de şantier. 

Atâta vreme cât termenele sunt respectate, cât treaba merge, amestecul 
partidului este minor, el este exercitat de către secretarii de partid aleşi mai 
mult pe criteriul priceperii, decât acela al intereselor politice. Mi-am putut 
da seama de acest lucru la Bradu, unde nimeni nu se amestecă câtuşi de 
puțin în treburile inginerului Ştefănescu. Nici un moment acest inginer nu a 
avut cea mai mică îndoială în a mă angaja, iar după verificarea 
posibilităţilor mele, a mă promova fără a cere consimţământul nimănui. 
Desigur el beneficiază şi de autoritatea de a fi secretar de partid, deci de a 
avea spatele oarecum acoperit, dar dezinvoltura lui în conducerea lucrării, 
este edificatoare. 

Eu îmi plătesc cu vârf şi îndesat favoarea ce mi s'a oferit de a-mi pune în 


valoare posibilitățile, printr'o muncă uriaşe ieşită din comun, dar sunt 
mulțumit că o pot face. 


106 


Distrugerea timpului liber, unul din principalele obiective al partidului, 
aici se realizează fără a fi nevoie de intervenţia sa. Astfel şedinţele, munca 
"voluntară", sunt aproape desfiinţate, în schimb se lucrează două Duminici 
din lună, pentru a fi liber celelalte două !!! Această ridicolă "explicaţie" a 
conducerii, a intrat tuturor în reflex şi nimeni nu-i mai tăgăduieşte 
"pațiunea'"! Fără să-mi dau seama, şi fără nici-un fel de revoltă cu privire la 
acest flagrant abuz, m'am încadrat şi eu ca şi când ar fi o decizie absolut 
normală ! Înşelăciunea Partidului este acceptată de câtre toată lumea, 
inclusiv de mine ca absolut naturală ! Termenele hotărite, producţia, au 
intrat tuturor în sânge şi toată lumea este preocupată de acest lucru. Astfel 
nu mai este nevoie să fii trimis la lucru, la ore suplimentare, într'una din 
cele două Duminici libere, căci toată lumea o face realmente voluntar nu 
numai atunci când este în urmă cu planul, dar și când acesta este depăşit, 
fiindcă toţi ştiu că orice depăşire de normă sau de plan, este recompensată 
cu prisosinţă la salariu. iiva anii 64 şi 67, acest sistem a funcţionat 
admirabil, dar numai în cadrul acestui mare şantier. 

Magazine cu tot felul de ispite tehnice ca : televizoare, aparate de radio, 
aparate de fotografiat, au fost deschise pe şantier. Poate este unicul loc, 
unde desfacerea produselor industriei uşoare a funcționat admirabil. Doar 
aici, disproporţia între prețul de vânzare al acestor produse şi salarizări, nu 
este observată. Inginerii, maiştrii şi muncitorii cu calificări înalte, îşi 
cumpără ăpartamente şi automobile, își fac case. Diferenţa de standard de 
viaţă dintre un mare şantier şi restul țării, devine o adevărată prăpastie. De 
aceea se lucrează cu conștinciozitate şi lucrările progresează vertiginos. 
Calitatea lucrărilor lasă de dorit, deoarece toată lumea este interesată în a 
camufla acest lucru, pentru a se obține un cât mai mare acord și cât mai 
mari prime. La această camuflare a calităţii, sunt interesaţi nu numai toți 
care lucrează, de la şef de şantier, la ultimul muncitor, dar şi cadrele 
superioare ale partidului, până la cei din Comitetul Central, căci toți 


“primesc prime "în plic”, aceştia din urmă fiind și avansați politiceşte, 


aspirând astfel la demnități din ce în ce mai mari. La acest complot, 
participă toată lumea, aşa CAI adi cafevi descopere goe pi 
terminarea lucrării, când ea nu fucţionează decât în proporție de maximum 
40%, aşa cuni s'a întâmplat la Bicaz. În acest caz, dacă unele galerii se 
prăbuşesc, dacă unele baraje nu pot opri în întregime apele, dacă lacurile de 
acumulare pierd din cantitatea de apă iniţial calculată, toată lumea de comun 
acord camuflează realele-motive;-găsi icați re iârăși toată lumea 
le acceptă cu multă uşurinţă. E ii - 

Un fapt este sigur că; în această muncă uriaşă, toată lumea este 
interesată, şi nu este precupeţit nici-un efort, nu pentru ducerea la bun 
sfârşit, ci pentru terminarea lucrărilor, într-un timp cât mai scurt posibil. 

Eu pot afirma, în ceeace mă priveşte că, câştigul mare pe care l-am 
obţinut, nu a reprezentat principala mea preocupare, ea nefiind decât șa 
rezultat firesc al aportului adus, dar ceeace m a pasionat în mod cu tor 
deosebit au fost lucrările propriuzise. Astfel m am angrenat fără să-mi dau 
seama în interesul comun şi am contribuit în primul rând la realizarea 


107 


primului obiectiv al partidului : anihilarea timpului de gândire ! Pot afirma, 
fără a greşi absolut de loc că, în cei 10 ani, pe care i-am petrecut pe cele trei 
mari şantiere : Argeş, Lotru şi Someş, toate preocupările mele, de ordin 
gândire, au fost în exclusivitate concentrate asupra lucrărilor. lată cum 10 
ani din viața unui om, care înainte erau dedicați numai problemelor politice, 
numai luptei anticomuniste au fost transferați fără voie, unui obiectiv 
comunist : "nimeni nu trebuie să gândească"! 


După un somn bun, mă trezesc dimineaţa în patul meu de la Herz 
Centrum. Este ziua operației, este poate ultima zi din viaţă, poate cea care- 
mi va dărui încă multe altele ! Sunt de un calm desăvârşit, nimic nu mă mai 
preocupă. Nici măcar aşteptarea nu este grea ! Citesc o carte de istorie 
politică pe care mi-a dat-o Emilian. 

Sora intră în cameră şi mă întrerupe din lectură. Îmi face două injecții, 
care pe nesimţite mă adâncesc într'o stare de toropeală. Mai am timp să văd 
că este ora 12 şi nu ştiu după câtă vreme sunt pus pe un pat rulant şi scos 
din rezervă. Par'că mi-aduc aminte că, la un momentdat, am fost lăsat pe un 
culoar. Apoi nu mai ştiu nimic. 

Mă trezesc într'o altă rezervă, după un paravan. Am o jenă supărătoare în 
partea dreaptă a pieptului, sub coaste. Nu-mi dau seama ce este cu mine, 
nu-mi aduc aminte de nimic, nu ştiu unde mă aflu. Respir cu greutate şi nu 
încerc să fac nici o mişcare. Memoria mea nu mai există şi totuşi par'că îmi 
amintesc că am avut în două rânduri, câte dovă lovituri puternice în dreptul 
inimii. Au fost aceste puternice lovituri în trecut sau sunt acum ? Ele parcă 
nu au fost dureroase, dar m'au zguduit îngrozitor. Nu-mi dau seama de 
timpul care trece, sunt un mort viu, sau poate am murit ? Deodată, par'că o 
văd pe Ioana în faţa mea, dar nu-i pot vorbi. Dispare aşa cum a apărut fără 
să-mi dau seama. 

Mă trezesc şi văd în faţa mea o femeie îmbrăcată în verde. Realizez că 
este o soră”, realizez că sunt în spital. Apar mai mulți doctori, vorbesc 


între ei. La un moment dat îl recunosc pe doctorul Schwetz, care mă 
întreabă : 


- Cum te simţi ? 

Vreau să raspund, dar nu-mi aud vocea. Doctorul Schwetz îmi spune : 

- Stai liniştit, greul a trecut, mâine te ducem în rezerva dumitale ! 

Starea de prostaţie în care mă aflu se duce extrem de încet. Sau poate 


repede, dar nu-mi dau seama. Văd din nou mai mulți doctori, din nou 
doctorul Schwetz. 


- Cum merge ? 
Reuşesc CU 0 voce pe care abia mi-o aud să răspund : 
- Am dureri, dar nu mari, în partea dreaptă a pieptului, sub coaste. 


108 


in e: : 


- Acolo este introdus un dren pentru scurgerea sângelui, pentru a nu face 
hemoragie internă. Să vedem, cred că poate fi scos. 

Schweiz se depărtează Şi apare un alt doctor, care-mi ridică plapuma, îmi 
umblă în partea dreaptă, Simt o mică durere, după care jena pe care o aveam 
dispare. Mă aflu într'o semi-conștienţă, când sunt ridicat de pe patul în 
care mă aflu şi pus pe altul. Realmente, mă trezesc în rezerva mea. ŞI totuşi 
nu-mi aduc aminte perfect că am suferit o operație. Vine din nou doctorul 
Schwetz, care-mi spune : 

- Totul a decurs în perfectă regulă, ţi s'au înlocuit 3 dintre cele 4 artere 
înfundate, în termenii noștri medicali, ţi s'au făcut 3 bay-pass-uri ; cea de-a 
patra era numai 20% înfundată, deci presupus recuperabilă. Operația a 
durat 8 ore şi jumătate, doctorul era complect epuizat, mai executase încă o 
operaţie de 4 ore înaintea dumitale. 

- Par'că mi-aduc aminte că am avut dovă zguduituri foarte puternice în 
dreptul inimii. 

- Da, operaţia se face cu inimă şi plămâni artificiali. După terminarea 
operaţiei propriuzise, inima trebuie din nou pornită, aceasta se face printr- 
un şoc electric. Zguduiturile pe care spui dumneata că le-ai simţit, au fost 
datorită acestor şocuri. 

Dau plapuma la o parte să-mi văd pansamentul. Spre marea mea 
surprindere nu văd decât o bandă transparentă, sub care se distinge urma 
unei tăieturi de bisturiu. Îl întreb pe Schwetz cum se face că această tăierură 
pare a avea ani vechime ! 

- Ai fost cusut cu lasserul, de fapt nu este cusătură, ci un fel de sudură ! 
N'ai nici o grije, în 4-5 zile părăseşti spitalul ! 

A doua zi, sora m'a dat jos din pat şi mi-a spus să fac o mică plimbare pe 
culoar. Eram foarte slăbit, dar nu mă durea absolut nimic, dar plimbarea am 
făcut-o cu dificultate, mai mult datorită fricii ! 

După 5 zile am părăsit spitalul şi Mircea Carp împreună cu loana, m au 
dus acasă. Nu am făcut nici o complicaţie, dar convalescenţa a fost grea. 
După două luni am fost complect pe picioare ! 

Emilian m'a vizitat în trei rânduri, odată şi la spital. Deasemeni Vlad 
Brussescu, care a sosit în Germania în timp ce eu eram operat. — 


A trecut şi acest greu episod din viaţa mea ! 


Vlad s'a mutat la noi, pentru a nu rămâne eu singur diminețile acasă. Dar 
totul a trecut şi vreau să-i reiau [ucrul. Mi se interzice şi trebuiește-să mai 
stau o lună în concediu medical. Sunt încă foarte slăbit, deşi mă simt 
complect bine. == ne 9, 

loana îmi arată în programul televiziunii, o emisiune despre România. 
Această emisiune este redată de către postul german, darea a fost făcută de 
austrieci. Este ultima emisiune în cadrul unui ciclu, în care sa prezentat : 
Germania, Italia, Cehoslovacia, Polonia şi Ungaria. Emisiunea reprezintă 
un rezumat at principaletor evenimente din 38 şi până în 46, felul în care a 
evoluat războiul şi terminarea cu consecințele ce au urmat. 


109 


Speackerul începe prin a anunţa că România şi Bulgaria constituie 
obiectul prezentei emisiuni. e vai 

Ştiam despe această emisiune, întrucât Emilian fusese invitat cu un an 
înainte de către televiziunea austriacă, pentru a depune mărturie în cazul 
României. El apare pe ecran şi spune câteva cuvinte în legătură cu Situaţia 
politică europeană premergătoare celui de-al doilea război mondial. Atât Şi 
nimic mai mult, deşi îşi pierduse ore întregi, depunând mărturii în faţa 
televiziunii austriece. La emisiunile precedente, au apărut o mulţime de 
martori ai evenimentelor. 

„Este arătat astăzi Regele Mihai, pe stradă în dreptul unei biserici, cum 
refuză să stea de vorbă cu reporterul, în timp ce Regele Boris al Bulgariei 
face o amplă expunere a nenorocirii care s'a abătut asupra ţării sale. 

Secvenţele următoare mă cutremură şi cu multă greutate continui să 
privesc şi să ascult. În cele din urmă, mă ridic din faţa televizorului, revolta 
mea întrecând orice limită şi mă retrag în camera mea. 

Pun mâna pe pix şi pe hârtie şi scriu pentru Stindardul nr. 146 din 
Septembrie 1982 articolul intitulat : 


CĂZĂCEASCA LA PALAT 


În Aprilie anul acesta, pe canalul 3 al televiziunii germane, într-un ciclu 
de emisiuni intitulat "Das Erbe von Yalta", s'a prezentat desfăşurarea 
evenimentelor politice şi militare, începând cu asasinarea Regelui 
Alexandru al Jugoslaviei la Marsilia și terminând cu sfârşitul celui de-al 
doilea război mondial. 

În acest scop, a fost folosită o impresionantă colecţie de jurnale 
cinematografice, americane, germane, sovietice şi ale altor ţări europene, 
jurnale din epoca respectivă. 

Materialul prezentat fiind foarte bogat, au fost necesare patru emisiuni, 
fiecare din ele de câte o oră şi jumătate. 

În cea de-a patra emisiune, a venit rândul țărilor din Europa răsăriteană. 
La fiecare imagine ce apărea pe ecran, comentatorul austriac da explicaţii. 
Cum nu putem descrie aci întreagă emisiune, ne vom limita doar la trei 
secvențe ce-i interesează în cel mai înalt grad pe Români în special prin 
ineditul lor. 

Fără să apară pe ecran vreo imagine, comentatorul anunţă "armistițiul 
făcut de Rege” la 23 August 1944. Pe ecran apare în schimb o altă imagine 
: coloane de soldaţi români dezarmaţi, făcuţi prizonieri pe frontul din 
Moldova, fără luptă, prin graţia Majestății Sale. 

Nu cred să fie român care, văzând această secvență, să nu i se fi umplut 
ochii de lacrimi şi să nu fi încleştat pumnii de mânie. 

Următoarea secvenţă, legată de prima, reprezintă o recepție 
nemaipomenită, sonorul redând o căzăcească îndrăcită, iar imaginea - 
țineți-vă bine - Palatul Regal din Bucureşti, în primul plan fiind Regele, 
Regina-Mamă şi generalul Susaicov. 


110 


În sala de arati - Palatului. soldaţii ruşi jucau căzăceasca şi chiuiau, 
în timp ce Wegele Şi Negina-Mamă, de o exuberanţă ce numai marea 
cantitate de vodkă bâută o putea determina, sărbătoreau marea victorie. 
Regina-Mamă, de o remarcabilă bună dispoziţie, ciocnea paharul cu 
Susaicov, peste Rege care se afla între ei. 

Strictul protocol de la Palat dispăruse complect, iar întreaga atmosferă 
impunea par că tutuiala între Majestăţile Lor Și tovarășii aliaţi ... 

Cei ce au văzut acest jurnal, nu mă pot acuza că exagerez, ci dimpotrivă, 
mi s'ar putea reproşa că nu redau destul de expresiv fraternizarea și totala 
lipsă de demnitate a Suveranilor. 

Secvența a treia, în continuarea primelor două, ne arată incinta 
judecătoriei din strada Ştirbey-Vodă, ransformată în “Tribunal al 
poporului”, precum şi introducerea celor acuzaţi. 

Primul soseşte Mareșalul Antonescu - mers şi ţinută, impunând prin 
demnitate ; urmează apoi Mihai Antonescu, Generalul Pantazi şi Generalul 
Constantin Vasiliu, locurile în boxă fiind ocupate în ordinea de mai sus. 

i se strânge din nou inima şi revolta de care eşti cuprins atinge culmea, 
la aceasta contribuind desigur şi ordinea în care s'au succedat secvențele ... 

Comentatorul austriac încheie emisiunea cu cuvintele ; "Aceste ţări 
balcanice, care au luptat pentru drepturile lor, nu au fost decât niște pioni pe 
o tablă de şah, mutaţi fără voia lor de Hitler, Mussolini, Roosevelt, 
Churchill şi Stalin ... Şi astăzi : tragedia acestor țări continuă”. 

Scriu aceste rânduri şi pentru acei români care mai cred încă în 
posibilitatea unei reveniri în ţară a Regelui şi îi asigur că, înaintea unui 
eventual plebiscit, ne vom îngriji ca toată suflarea românească să vadă 
aceste secvenţe. 

După trădarea de la 23 August, după banchetul de la Palat, după 
stigmatizarea cu Ordinul “Victoria”, după semnarea ruşinoasei abdicări, 
abdicare de drept şi de fapt, mă întreb ce a simţit fostul rege, Domnul Mihai 
von Hohezollern, când a văzut aceste secvențe şi dacă a înţeles că a abdicat 
pentru a doua oară îÎ! Ep 

Înfrângerea noastră ar fi putut fi glorioasă, dar aşa ea a fost împroşcată 
cu noroi şi a îndoliat o întreagă ţară. 


Nici nu am recitit ceeace am scris, am băgat foile de hârtie într-un plic şi 
le-am trimis lui Emilian. 


Ştefănescu vine la mine pe la 5 după masă şi ne invită la masă la el pe 
mine şi pe Ioana. 

- Dar dumneata vino repede, avem de vorbit. 

Plec împreună cu Vasile. aa E 

- Trebuie să începem de urgenţă betonarea tălpii în galeria cea mare. 


1ali 


- Cum este talpa, tot atât de proastă ca cea pe care am făcut-o ? 

- Condiţiile de lucru sunt bune, nu este apă pe galerie, iar talpa, aproape 
că nu a fost perforată. Este o muncă uriaşă. Şi ce vrei să facem să o 
perforăm şi să o pușcăm din nou ? i | 

- Nu, nu este posibil, am strica toată betonarea făcută şi apoi este linia 
ferată, sunt conducte etc. Trebuie lucrat numai la pikamer Şi va fi extrem de 
greu. 

- Câţi kilometri are galeria ? 

- 12, merge până la Barajul cel mare, la Căpăţâneni. 

- Şi când trebuie să fie gata ? 

- La 1 Octombrie, deci avem 6 luni. 

- Îţi spun de la început că nu este posibil, dar există soluţia de a fi atacată 
din două părţi. Deci luptă-te să pasezi jumătate celor de la Căpăţâneni. 

- Nu este posibil, este lucrarea noastră. 

- Atunci trimite 3 echipe la Căpăţâneni, pentru a se lucra în 3 schimburi 
şi tot în 3 schimburi vom începe lucrul şi de-aici. Este singura soluţie 
pentru a ne apropia oarecum de termen, dar în sfârşit nu mă pot pronunţa, 
până nu voi vedea cât trebuie bătut la pikamer. 

- Îşi spun eu, tot profilul tălpii ! 

- De ce nu s'a perforat talpa odată cu întreg profilul galeriei ? 

- M'au 'tras în piept” că este perforată şi puşcată, şi montându-se imediat 
linia ferată, nu mi-am putut da seama. Aşa au realizat recordul de metri, 
care a convenit tuturor ! 

- Vasile, nici nu mai este nevoie să văd galeria, dacă tu-mi comfirmi că 
talpa nu a fost puşcată, atunci nu ne rămâne decât să punem mâna pe creion 
şi pe hârtie, să vedem cu aproximaţie cât timp ne trebuie. 

Rezultatul calcului este dezastruos, ne trebuieşte aproape un an, dacă 
galeria este atacată din două părți a câte trei schimburi ! 

- Ar mai fi o soluţie, s'o atacăm din patru părți, dar aceasta înseamnă 
depozitarea materialului escavat undeva pe galerie şi apoi reîncărcat, ori 
perforarea tălpii ai plătit-o deja şi de unde Dumnezeu vei mai putea plăti şi 
această dublă descărcare şi reîncărcare a materialului, care nu puteau fi 
prevăzute în nici-un plan ? Pe urmă, linia ferată pentru evacuarea 
materialului va rămâne suspendată la aproape jumătate de metru ? Cum poți 
asigura viaţa oamenilor cu o linie ferată care va oscila peste tot ? Îi dai 
seama ce material lemnos îţi trebuieşte pentru asigurarea în proaste 
condițiuni a consolidării liniei ? Eu cred că toate acestea ne depăşesc pe 
amândoi şi că va trebui să stăm de vorbă cu Podhorodeţki. 

- Dacă aude ăla că talpa nu a fost perforată, mă ia dracul ! 

- Vasile, orice discuţie în continuare, nu poate ajunge la nici-un rezultat. 
Lui Podhorodeţki nu i se poate spune decât adevărul şi pentru ca această 
galerie să poată fi predată la termenul prevăzut, trebuiesc bani pentru 
escavarea tălpii cu pikamerul ceeace este de trei ori mai scump decât prin 
puşcare, şi trebuieşte asigurată protecţia transportului cu vagonete, pentru 
care este necesar un enorm material lemnos, care nu există. 


AZ 


În acest moment ună telefonul 
Podhorodeţki. Îi spux - lui Ştefănescu 
toate cadrele partidului a doua zi la 
vor lua parte trei mr mbrii din Comi 
vin, dar nu prevede nimic bun ! 

A doua Zi sunteni cu toţii în sala cea mare de la șantier. S'a făcut o 
estradă, s'a pus o masă Şi în spatele mesii au luat loc "cei trei mari”, având 
în dreapta şi stânga pe Podhorodețki în calitate de şef de şantier şi pe 
Ştefănescu în calitate de secretar de partid. Cel "mai mare dintre cei mari" a 
luat cuvântul, lăudând realizările şantierului şi a conchis ordonând ca 
galeria care trebuia predată la 1 Octombrie, să fie predată la 1 Mai ! În 
continuare a spus că acest lucru nu trebuie discutat, deoarece s'a hotarit de 
către Comitetul Central şi a fost anunțat și Ceauşescu ! De altfel s'a şi făcut 
programul inaugurării care va fi făcut cu mult fast, poate va veni însuşi 
Ceauşescu, dar în orice caz vor fi prezenţi primul ministru şi o delegaţie a 
Comitetului Central. Totul va fi filmat pentru televiziune. După ce şi-a 
încheiat cuvântarea, s'a ridicat Podhorodeţki, care spre marea mea 
surprindere şi-a luat angajamentul ca lucrarea să fie gata înainte de 1 Mai ! 

Ştefănescu a luat şi el cuvântul, luându-și acelaşi angajament ! Sunt pur 
şi simplu năucit. Cei trei din Comitetul Central sunt numai Zâmbere. Unul 
din ei întreabă : 

- Cine va executa lucrarea ? 

Ştefănescu răspunde : 

- Maistrul Pantazi ! 

Mă ridic în picioare pentru a-mi lua şi eu angajamentul, dar spun 

- Este o absolută imposibilitate. 

"Cei trei mari” se încruntă. Podhorodeţki intervine : 

- Lucrarea va fi executată la termen, voiu vedea eu cine o va executa. 

"Cei trei mari" au plecat şi Podhorodeţki ne-a chemat în biroul său pe 
mine şi pe Ştefănescu. 

- Cum ai putut spune că este imposibil ? 

Ştefănescu, foate încurcat intră în discuţie : 

- Domnule inginer, eu mi-am luat angajamentul pentrucă aţi făcut-o 
dumneavoastră şi pentru că ştiu că ăştia nu trebuiesc contrazişi, dar ieri am 
Vorbit cu domnul Pantazi şi am ajuns la concluzia că este foarte greu de 
terminat chiar până la vechiul termen de 1 Octombrie. Ne vor trebui foarte 
mulţi bani şi foarte mult material lemnos. 

- Ştefănescule, nu se pune problema nici de bani, nici de material lemnos. 
Acest lucru l-am obținut de la ei încă înainte de şedinţă. 

- Bine domnule inginer, dacă avem bani şi materiale, vom putea termina 
lucrarea la 1 Octombrie, dar despre 1 Mai în nici-un caz nu poate fi vorba. 

- Nu poate fi vorba în condiţiile de lucru normale, dar dacă ne batem 
puţin capul, rezolvăm. Eu m'am şi gândit la o inovaţie, care ne va scoate 
din toate încurcăturile. Dumneavoastră ştiţi că la stația de betoane se află un 
tractor, căruia îi vom monta o lamă ca la buldozăre şi vom răzui imediat 
întreaga talpă, apoi vom băga câte echipe sunt necesare pentru betonare. 


ŞI la capătul celălalt al firului este 
să se prezinte împreună cu mine şi cu 
şantier deoarece este o şedinţă la care 
tetul Central ! Ştefănescu nu ştie de ce 


113 


Soluţia lui Podhorodeţki m'a scos din sărite : | 

- Domnule inginer, acel tractor abia merge în pămi ut desțelenit cu două 
brazde, cum credeţi dumneavoastră că îl puteți băga'n galerie şi să rupeţi 
cu el stâncă şi beton ? A 

- Ai să vezi dumneata, eu nu spun prostii, acum plecaţi, nu sunteți în 
stare de nimic, voi termina eu galeria ! 

Am plecat amândoi, eu fiind furios atât pe Podhorodețki, care n'are cea 
mai elementară cunoştiință de puterea unui tractor, cât şi pe Ștefănescu, 
pentru uşurinţa cu care şi-a luat angajamentul. Am tăcut tot drumul. Acasă 
l-am întrebat pe Ştefănescu : 

- Cum a fost posibil să-ţi iei un asemenea angajament ? Crezi şi tu în 
balivernele cu tractorul ? 

- Nu, nu cred nici-un moment, dar trebuieşte lăsat să-şi dea singur seama 
de imensa prostie pe care a debitat-o. În ceeace priveşte angajamentul pe 
care mi l-am luat, trebuie să înveţi şi dumneata ceva de la mine : cei din 
Comitetul Central, nu trebuiesc contrazişi niciodată ! Inaugurarea galeriei se 
va face la | Mai, aşa cum mi-am luat angajamentul, dar ... bineînţeles nu 
galeria cu pricina, ci cea pe care ai terminat-o deja ! Aştia sunt atât de proști 

încât putem să le "vindem" orice, îi băgăm pe toţi, dacă este-nevoie şi pe 
Ceauşescu şi televiziunea în galeria terminată ! Eu îmi puteam lua 
angajamentul că şi peste o săptămână galeria va fi gata ? 

Într'adevăr, la astfel de mistificări, mai bine zis înşelăciuni, nu mă 
puteam gândi. De neimaginat de ce fel de trucuri se poate uza, pentru ca 
toate termenele să fie respectate şi toată lumea mulțumită !! 


Emilian mă vizitează, încântat de articolul "Căzăceasca la Palat' pe care i 
l-am trimis. 

- L-am scris sub stăpânirea nervilor, MA eur util cernit, pe care 
l-am avut după acea emisiune, articolul nu afost gândit. O 

- Aşa trebuie scris, rațiunea astăzi nu poate aduce nimic bun, fiindcă toate 
premizele sunt false, numai sufletul spune adevărul ! Este un articol 
excelent care va produce senzaţie. Este tot ceeace s'a scris mai "tare" până 
în ziva de astăzi ! Vezi, până şi eu am nevoie de un "sânge proaspăt”, de 
nouă vigoare, de o nouă pană ! Ajunsesem să "bat apa în piuă”, dumneata 
deschizi noi orizonturi. 


- Nu ştiu dacă deschid noi orizonturi, sau dinpotrivă închid altele posibile 
! 

- Domnule Căpitan, cu timpul ai să-ţi dai seama; prezent nu există şi nici 
măcar un viitor cât de cât sesizabil. Politica este exclusă astăzi şi "mâine". 
Unirea exilului românesc nu este posibilă până nu va apare la orizont O 
speranță cât de cât îndreptățiță- Aceasta nu există şi nici nu va exista în 
timpul vieţii noastre. Crezi dumneata că acest mormoloc de Rege, nu este și 


114 


el un om ca noi toţi ? Crezi dumneata că e 
“oale şi ulcele", ca şi toată generaţia care 
Ascultă-mă pe mine domnule Căpitan, ou 
nu se va putea face cu sclerozaţi cum sun 
de oameni care au astăzi 20-30 de ani, 


racilile noastre, de toate prejudecățile de care suntem stăpâniţi. Această 
generaţie nu dă astăzi doi bani pe Rege, dar nici pe noi toţi. Dar pentru ca 
în viitor această generaţie să mai fie interesată de soarta ţării, ea trebuie de 
pe acum pregătită, îndrumată, în primul rând spre a cunoaşte adevărul, 
apoi pentru a gândi sănătos româneşte. Acestei generaţii noi trebuie să-i 
lăsăm o moştenire De aceea unica noastră misiune, pe care O mai avem, este 
aceea de a spune adevărul. Lasă-i pe regalişti să urle cât or vrea, fă trebuie 
să te sinchiseşti de acest lucru, ei vor mai urla câţiva ani, cât va mai trăi 
acest prăpădit, apoi vor închide cu toţii ochii odată cu el. După noi, 
domnule căpitan, va trebui să supraviețuiască numai adevărul. Este tot ce 
mai putem face. 

- Şi-atunci ce facem domnule Colonel, lovim în dreapta şi în stânga, 
adică distrugem totul, fără a creia nimic ? 

- Distrugem tot ceeace este putred, nu se poate nimic creia pe acest gunoi. 
Dar noi spunem adevărul şi numai pe acest adevăr, în viitor se va putea 
creia ceva pozitiv. Dumneata nu vezi, cine ar vrea să unească exilul 
românesc, un om ca Raţiu, care nu are nimic sfânt în el, nici măcar nu este 
un vechi politician, ci o scursoare a lui, un om care şi-a făcut averea prin 
femei, un om care nu are nici-o contigență cu Ţara, pe care a părăsit-o din 
38, un bolnav orgolios ! Şi el nu este singurul, majoritatea sunt ca el, ăştia 
nu se luptă pentru Țară, ci pentru ambițiile lor. Mi-a scârbă de politicienii 
exilului ... să nu aud de ei. Câţi dintre aceşti "mari politicieni”, care se bat 
astăzi cu pumnii în piept că sunt anticomuniști au luptat pe îront ? 

- Marea majoritate sunt civili. Lit 

- Nouăzeci la sută din armată au fost civili domnule Căpitan, fiindcă 
activii nu pot acoperi decât o mică parte din cadrele de conducere. Toate 
războaiele au fost duse de civili, dar ăştia care vor acum să ne dea lecţii de 
patriotism, au fost nişte învârtiţi, ăsta-i adevărul. În timp ce dumneata 
făceai închisoare, ei tot de unirea exilului se ocupau ! Aceşti oameni ar 
trebui să stea în banca lor, dar dacă ridică capul, datoria noastră este să nu-i 
cruțăm. i 4 

Emilian a plecat. Incontestabil este un adevărat luptător, s'a făcut vestit 
pe front, s'a remarcat printr'o adevărată luptă românească şi aici în exil. Că 
el are dreptate, este un lucru de necontestat, dar întrucât adevărul lui, 
corespunde “adevărului absolut", rămâne un mare semn de întrebare. 
Evident acest "adevăr absolut”, nu este deţinut decât de Dumnezeu, noi 
Căutând în măsura posibilităţilor să ne apropiem deel! 


| nu va ajunge în scurt timp tot 
are astăzi o jumătate de secol ? 
nire în viitor a exilului românesc, 
tem noi, pentru aceasta este nevoie 
ȘI ei nu vor mai fi legaţi de toate 


115 


Şedinţa de la şantier cu "cei trei mari”, îmi lasă un gust amar. Ea are însă 
darul de a-mi deschide ochii că şi pe un mare şantier, tot Partidul conduce. 
EL nu se amestecă în mica "bucătărie", lăsând mână liberă tehnicienilor, dar 
când este vorba de culegerea roadelor, când şi cum trebuiesc culese, asta o 
decide numai Partidul. Minciuna întronată de Partid, este impusă şi aici ca 
peste tot. Ea domneşte în întreaga ţară, căci în spatele ei se ascund laurii, la 
care numai "mărimile" au acces. Noi suntem numai nişte simple 
instrumente, care prin munca noastră creiem posibilitatea altora să se 
împăuneze cu ea, să-şi ridice noi edificii pentru promovare, iar propaganda 
de partid să poată anunța "noi şi noi succese", toate iluzorii, toate în 
detrimentul țării. 

După câteva zile, pe care Ştefănescu mi le-a dat să mă odihnesc, el vine la 
mine, vesel ca întotdeauna. 

- Ei, nu eşti curios să ştii ce a făcut Podhorodeţki, cu "geniala" sa 
inovaţie ? 

- Desigur, spune. 

- Cu chiu cu vai, tractorul frumos împodobit cu o lamă pe care abia o 
ducea, a ajuns la Bradu, după ce a rămas de două ori în pană pe drum. 
Podhorodeţki a ţinut să fie prezent la reuşita demonstraţiei ! Am băgat 
tractorul în galerie şi la prima lui opintire în stâncă, a dat înapoi, scoțând 
scântei şi ne reuşind să rupă nici-un pumn de material. La a doua opintire, i 
s'a rupt braţul drept al lamei, care s'a proptit în conductele de aer 
comprimat şi de apă, făcându-le praf. Bietul tractorist abia a reuşit să fugă 
pentru a nu fi luat de presiunea aerului ! Am închis imediat aerul şi apa, dar 
până am ajuns la capătul galeriei pentru a face acest lucru, apa pulverizată a 
udat complect tractorul, care nu mai poate fi pornit ! Galeria s'a umplut de 
apă, aşa că nu ştiu cum va mai putea fi scos. Cred că va trebui adus un alt 
tractor pentru a putea fi dat afară ! Cum a văzut dezastrul, Podhorodeţki s'a 
urcat în maşină şi a plecat, fără să-mi spună nici-un cuvânt ! 

- Ei şi acum, ce este de făcut ? 

- Nu ştiu, 'inovatorul” trebuie să se descurce ! Ne-a mâncat o 
săptămână de lucru, până a fost gata tractorul, până a făcut experienţa şi 
acum nu ştiu cât va mai trece până vom reuşi să dăm afară "Maşina 
infernală"! În orice caz, va trebui să intri în lucru cât de curând. 

- Ce facem cu termenele ? 

- Asta este mai puţin important, ţi-am spus : inaugurarea se va face la | 
Mai, aşa cum mi-am luat angajamentul ! Galeria o vom termina când va 
vrea Dumnezeu, acum nu mă mai interesează nici data de 1 Octombrie. 
Dacă radioul, televiziunea şi presa vor anunţa inaugurarea galeriei, 
înseamnă că "marea victorie socialistă" a fost realizată, deci nu ne mai 
putem gândi decât la "noi şi noi succese"! 

- Bine Vasile, văd că eşti foarte bine dispus, cu ajutorul lui Dumnezeu, 
cu banii şi materialele promise de “cei trei mari "să sperăm că până la 
sfârşitul anului vom termina galeria. i 


116 


ia. cota a 


- Aşa bătrâne, vâd că ai înce 
socialismul"! 

Au mai trebuit încă trei zile 
cu ajutorul altui tractor adus d 
lucrul. 

- Nu Vasile, nu încep lucrul până nu am materialul lemnos pe care ţi l-am 
cerut. Nu-mi pot lua această responsabilitate, deoarece ţi-am spus : viața 
oamenilor este în pericol. Nu pot escava lăsând linia ferată în fi: ensie fă 
o înălțime de jumătate de metru. Cum ai să plăteşti lucrarea te deva e 
tine, dar de viaţa oamenilor eu sunt în primul rând responsabil. De altfel 
poftim, îţi dau un raport scris în această direcţie şi nu încep lucrul până ce 
nu-mi sunt asigurate condiţiile cerute. 

- Am vorbit cu Podhorodeţki şi mi-a spus să iei tot lemnul de care ai 
nevoie din pădure ! 

- Nu fac eu acest lucru, nu vreau să fiu acuzat de furt din avutul statului 
dar îl puteţi face voi, cei care aţi primit aprobarea verbală a "celor trei 
mari"! Mie îmi aduceţi materialul de care am nevoie la gura galeriei, de- 
acolo mi-l transport eu, dar din pădure nu-l iau. Te rog citește raportul meu, 
ca să vezi că ne trebuieşte o grămadă de material lemnos, înregistrează acest 
raport şi înaintează-l lui Podhorodeţki, pentru ca mai târziu să nu se poată 
"spăla pe mâini” că nu a ştiut. Eu nu voi lucra decât pe măsură ce voi avea 
acest material. În momentul în care nu mai am, încetez lucrul. lartă-mă că 
procedez aşa, dar te rog să crezi că în felul acesta suntem amândoi 
acoperiţi. 

- Ai dreptate, Podhorodeţki să ne dea materialul de care avem nevoie, îi 
voi spune acest lucru telefonic și îi voi înainta raportul tău, contrasemnat de 
mine. 

Podhorodeţki i-a dat în scris lui Ştefănescu că poate să ia lemne din 
pădure şi după trei zile am început lucrul. 


Put să înţelegi cum "se construieşte 


până ce tractorul a fost dat afară din galerie, 
e la Corbeni. Ştefănescu mi-a spus să încep 


După greaua operaţie suferită, concediul medical îmi este prelungit din 
oficiu până în luna Septembrie, când în sfârşit pot să-mi reiau lucrul. Am 
lipsit aproape 10 luni, cele două operaţii succedându-se la scurt timp. Din 
fericire, locul meu de lucru mi-a fost rezervat, aşa că mă duc cu mare 
bucurie la serviciu. 

Reinstalez mașina de scris, aparatul de radio şi televizorul, pe care nu-l 
deschid decât Sâmbâta la ora 6 pentru a vedea matchurile de foot-ball din 
Cadrul campionatului german. cl 

„Îmi fac prima inspecţie la ora 5, mult mai devreme decât de obiceiu, 
fiindcă sunt nerăbdător să văd caii şi câinii, prietenii mei, de care mă 
desparțisem de atâta vreme. Inspecţia durează o oră, căci peste tot mă 
opresc să stau de vorbă cu fiecare animal în parte ! Este cald și frumos, aşa 
că fac cu multă plăcere acest prim rond. Frunzele puţin galbene, îmi anunță 


117 


venirea toamnei. Parcă plutesc de fericire şi întorcându-mă în biroul meu, 
constat că este ora 6, aşa că pun "Europa Liberă”, pentru a asculta ştirile, 
Nimic important. 

Acordarea în continuare a "Clauzei naţiunii celei mai favorizate 
României" pe care o auzisem cu câteva zile mai înainte mă indignase mai 
ales sub forma în care era anunţată ştirea de către postul de radio. Această 
ştire împreună cu un articol despre "colonelul" Coler, fostul comandant de 
la Aiud, scris în "Cuvântul Românesc”, îmi readuc aminte de celebrii ; Ana 
Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Avram Bunaciu, Leonte Răutu, 
Roller, Nikolski, Coler, Zeller, Dulberger,etc., care au fost călăii Neamului 
Românesc. Văd în faţă roşu. Ruşii au întrebuințat la noi minoritățile 
conlocuitoare spre a pune stăpânire pe țară. Primii care s'au pretat la jocul 
lor au fost evreii, care au ocupat imediat toate posturile cheie, urmaţi fiind 
de unguri şi țigani. Aceste lucruri cu toate că au trecut peste 20 de ani, îmi ' 
sunt prea proaspete în memorie spre a le uita, cu-atât mai mult atunci când 
văd încercări similare şi aici. 

Aici, la clinica veterinară este locul cel mai propice de a-mi da frâu liber ţ 
mâniei acumulate. 

Mă aşez la maşina de scris şi până dimineaţa, sunt gata două articole ! 


„ GLASUL SÂNGELUI >. 
Se > 
În ziarul "Cuvântul Românesc" din Septembrie 1982, la rubrica 

"Efemeride”, a apărut un remarcabil articol, pe care ne pare rău că nu-l 

putem reproduce în întregime, dar îl vom rezuma, citând ceeace ni se pare 

mai interesant. În acest articol se scrie, citez : "În faţa Camerii 

Reprezentanţilor, domnul Milton Shapp, fostul guvernator al Statului | 
| Pennsylvania, a vorbit despre scăderea numărului de emigranţi evrei din 
România ca politică rasistă dusă de guvernul de la Bucureşti. 

Faptul concret care demonstra acest lucru, era un caz din propria familie. 
Fiul său Richard s'a căsătorit cu Lumy Coler emigrantă din România în 
Israel. Tatăl acesteia, care a ocupat un post de conducere în partidul 
comunist român, este un fost luptător în războiul civil din Spania 
actualmente scriitor şi poet în idiş. Lui şi soţiei sale i se refuză de câţiva ani 
eşirea din ţară. În continuare enumeră şi pe ceilalți membri de familie ai 
nurorii sale, cărora li se refuză emigrarea : Andrei Coler - frate, soţia lui 
Elena Răutu-Coler şi fetița Alexandra. Pentru plecarea lor din România, au 
| intervenit : Vice-Preşedintele George Bush, fostul Secretar de Stat Al. Haig, 
Consilierul adjunct pentru securitatea naţională Philip Hughes și 
| Subsecretarul de Stat Scanloi. Din partea României, au fost prezenți 
” Ministrul de Externe Ştefan Andrei, ambasadorul Mircea Malița şi fostul 
| ambasador Corneliu Bogdan. Ş i 
Ș Răspunsul primit a fost că : în cazul Coler, refuzul a venit direct din 
partea lui Ceauşescu". 


118 


data aceasta din "Revista mea" din 3. Air 
doua cădere a lui Leonte Răutu (alias Leii Oua e apare ri eta i 

pupa ce ziarul descrie "drama unui evreu destituit". arăta că destituirea 
s'a făcut deoarece fiica sa, căsătorindu-se cu un evreu C î 

i y = oler care lucra în 
cinematografie, a cerut emigrarea în U.S.A. (a sora lui. După c ă că 
Leonte Răutu a fost grav rănit într'un accident de avion la M seva ia 
cădere a lui Leonte Răutu) s'a întors în ţară unde ... cităm : a 
acţiune în calitate de responsabil pentru problemele de cultură d e dea 
scoate de pe afiş toate spectacolele aprobate în lipsa sa. Leonte Răutu, în 
mod personal, a comunicat conducătorului României Ceuşescu, vestea 
rea fiica sa căsătorită cu un evreu Coler, doreşte să emigreze în 

Sub titlul - "Soarta a doi evrei celebri”, "Revista mea” continuă : "În toată 
această istorie există o anumită ciudăţenie ; în ea sunt implicaţi doi evrei 
care au avut o remarcabilă carieră politică în țările lor. Unul este Leonte 
Răutu pe numele său adevărat Leibl Oighenstein din România, iar celălalt 
Milton Shapp, pe numele său adevărat Mandel Shapira. Shapp a fost până 
în 1977 guvernatorul Statului Pennsylvania, în 1975 a declarat că 
intenţionează să candideze la funcţia de Preşedinte al Statelor Unite. În 
1977 a demisionat din funcția de guvernator pentru a fi numit ambasador în 
Israel”. 

1... În România Leonte Răutu a fost redactorul oficiosului partidului 
comunist, membru în C.C. şi din 1955, membru în biroul politic. Între 
1969 şi 1972 a fost vice-preşedinte al guvernului şi ulterior rectorul 
Academiei de Ştiinţe Politice pentru activiștii de partid "Ştefan Gheorghiu”, 
ca unul din principalii ideologi ai partidului, responsabil cu problemele 
culturale şi considerat de orientare mai dură. Era socotit stalinist şi 
conducătorul român cel mai apropiat de Moscova. A fost ultimul din grupul 
de "Moscoviţi” din care făceau pare Ana Pauker şi Iosif Chişinevski”. 

Ziarul din Tel Aviv conchide : “Mulţi cred că această afacere nu sa 
încheiat şi că în curând Comitetul Central, care trebuie să confirme 
hotărirea biroului politic s'ar putea să-l excludă şi din Partidul comunist. 
Din informaţiile parvenite din Apus, rezultă că declaraţiile preşedintelui 
Ceauşescu şi întreaga istorie cu fiica lui Răutu au provocat un val de 
manifestări antisemite în România”. 

După aceste lungi citate din "Cuvântul Românesc” şi din "Revista mea, 
trebuie să adăugăm : Nu este vorba de doi evrei celebri cum scrie "Revista 
mea”, ci de trei, cel de-al treilea, pentru noi românii este cel mai celebru. 

Este vorba de colonelul de Securitate Coler, care sa făcut cunoscut 
Românilor ca atotputernic comandant al închisorii Aiud, unde a introdus 
regimul de exterminare prin foamete şi statul nemișcat pe marginea patului 
de la S dimineaţa până la 8 seara, în cursul nopţii executându-se 
perchiziţii, în care se goleau saltelele de pleavă în mijlocul celulei care 


trebuia, după aceea, făcută "lună", în cel mai scurt timp. Tot în timpul său a 


li]. 3 


„emisiunii, a anunţat textual : 1... 


a închisorii Popa Teiuş şi a avut loc greva foamei 
isoare. Aceste lucruri le cunosc toți foştii deţinuţi. 
'a limitat doar la funcţia de comandant al 


fost împuşcat în incint 
exitinsă în întreaga înch 

Dar activitatea lui Coler, nu s 
închisorii Aiud. șI 

Colonelul de Securitate Coler, împreună cu coloneii Zeler şi Dulberger, 
au fost adjuncţii generalului evreu-rus Nicolski şi împreună au întocmit 
planul de arestare, anchetare, hotărîrea pedepselor ȘI transmiterea lor 
tribunalelor militare ; stabilirea locurilor de detenţie şi de represiune pentru 
întreaga intelectualitate din România. 

'Tot ei au stabilit în amănunt aşa zisa "reeducare" a tineretului nostru, care 
a avut loc la Piteşti. 

Imaginaţia demenţială a torturilor fizice şi morale, spălarea creierului prin 
metode diabolice, necunoscute nici de Ruși, nici de Chinezi, se datoresc în 
mare măsură "nevinovatului” Coler, actualmente "scriitor şi poet în idiş" !1! 

Pentru acest caz patologic de criminal cum n'a cunoscut istoria, astăzi 
intervin cele mai mari personalităţi americane cum sunt ; Vice-Preşedintele 
George Bush, fostul Secretar de Stat Al.Haig, etc.etc. 

Faptele sunt pe cât de edificatoare, pe atât de josnice încât comentariile 
nu-şi mai au rostul. Mocirla în care se scaldă conducătorii americani, de la 
care lumea aşteaptă libertate, dreptate, mântuire, este de neînchipuit. 

Glasul sângelui este mai puternic decât convingerile politice !!! 

Colonelul de Securitate Coler a fost probabil în serviciu comandat de 
către Kahalul suprem ! Înţelepţii Sionului au hotărît, că "poetul în idiș” şi-a 
făcut datoria şi acum a venit momentul recompensării ! 

Ca o ştire de ultimă oră, tocmai când voiam să scriu că în lunga sa 
domnie Ceauşescu a făcut şi ceva bun, refuzând plecarea familiei Coler, am 
aflat că familiile Mandel Shapira şi Coler s'au unificat ! O fi ajuns şi Leibl 
Oighenstein ? i Ti 

Aşa se scrie istoria, aşa s'a acordat clauza naţiunii celei mai favorizate 
României, Ceauşescu scutind pe domnii George Bush, Al.Haig și pe 
ceilalți înalți demnitari de a face greva foamei în fața Casei Albe Şi a 
Ambasadei române din Washington, pentru unificarea onorabilelor familii 
Mandel Shapira, Coler şi Leib Oighenstein !!! 


Nici nu recitesc acest articol şi mă apuc să-l scriu pe următorul : 


ROMÂNI ȘI DISIDENȚI LA POSTUL DE RADIO "EUROPA 
EI BERI b: 

Îndată după atacul terorist asupra unui restaurant evreesc din Paris, la 9 
August anul acesta, am ascultat postul de radio "Europa Liberă", pentru a 
afla ultimele noutăţi. 

Era tocmai programul "magazin" şi loana Făgărăşanu, redactorul 
atentatul s'a produs în restaurantul 


românului Jo Goldenberg"!!+- 


120 


li 


A doua Zi la acelaşi program, tot Ioana Fagărăşanu a ţinut să facă 
următoarea rectificare : "Jo Goldenberg este de origină turcă 
cum greşit am anunțat în emisiunea de ieri”! & eu român 

Dacă "românca" Ioana Făgărășanu (Violeta Filderman 
început că Jo Goldenberg este evreu de origină română, totul ar fi trecut 
neobservat, ză enunţarea a fost clară: “restaurantul românului Jo 
Gale A sfărșit a Sova zi Joana E agăcăşanu a dres-o pretinzând că 

: = e : asă rezonanță de nume turcesc, 
de altfel ca ȘI românesc ȘI cu toate că restaurantul este evreesc, propietarul 
său este român, turc, poate dacă ascultam Şi alte emisiuni, se transforma în 
francez sau japonez, în orice caz Jo Goldenberg numai evreu nu era ! 

Concluzia nu poate fi decât următoarea : dacă "românca" loana 
Făgărăşanu ar fi fost româncă fără ghilimele, atuncu Jo Goldenberg ar fi 
fost de la început şi până la sfârşit evreu necontestat ! 

Au mai trecut câteva zile şi tot la acest program, "românii" Sorin şi Eliza 
Cunea ne-au dat următoarea informaţie : "S'a acordat ctauza nAŢiunii celei 
mai favorizate României ! Iată interviul acordat de Rabinut Șef Moses 
Rosen din Bucureşti, corespondentului nostru Nestor Rateş”. 

Rabinul declara lui Nestor Rateş că a luat legătura în U.S.A. cu două 
comisii evreeşti, în faţa cărora a expus adevărata situaţie a evreilor din 
România şi că în urma acestor expuneri, comisiile evreeşti au recomandat 
Congresului american aprobarea pe încă un an a clauzei pentru România. 
ceeace Congresul a aprobat? PE Fa. Sia 

Rabinul se pare că ar fi evreu ! 

Comisiile erau evreeşti, sau cel puţin așa a comunicat Rabinul Șef Moses 
Rosen corespondentului "Europei Libere” Nestor Rateş. 

Nestor Rateş este oltean barat, sau dacă preferaţi, român între ghilimele ! 

Fiind vorba numai de evrei în toată această afacere, ne punem legitima 
întrebare : nu cumva este vorba de o eroare ? Poate a fost acordată clauza 
Israelului, nu României ! 4 

Au mai trecut două luni şi tot la postul de radio "Europa Liberă”, în 
programul "de vorbă cu ascultătorii”, de care se ocupă domnul Vlad 
Georgescu, s'a citit următoarea scrisoare : 

"Stimaţi Domni ! 

Ne bucurăm că avem această unică ocazie de a vă scrie, deoarece 
ascultând cu regularitate postul Dvs de radio, revoltați ne-am pus mereu 
întrebarea : Cine sunteţi Dvs. Domnilor Vlad Georgescu, Orăscu şi 
Krasnoserski ? Salariaţii Congresului SUA sau ai guvernului Reagan în 
niciun caz nu sunteţi, întrucât nu reprezentaţi politica acestora, ci mai 
degrabă sunteți disidenţii Partidului Comunist Român, respectiv disedenții 
personali a lui Nic. Ceauşescu, dar tot comunişti Sunteţi, dar comuniști care 
promovați politica lui Gheorghiu Dej, respectiv Gh.Maurer. Vezi Doamne, 
de erau aceştia în continuare la putere, în România azi era raiul pe pământ ! 

Nu Domnilor, nu N. Ceauşescu este vinovat de tot ceeace se petrece în 
România azi, ci "Regimul PCR" ne ales de nimem, câci dacă nu ar fi fost 

“Ceauşescu, s'ar fi găsit "N" Ceauşeşti printre care, ca foşti membri de 


), ar fi anunţat dela 


121 


partid sau actuali (?!) aţi fi fost probabil şi Dvs. Vă întrebăm oare 
criminalul Gheorghiu Dej cu ce a fost mai bun decât urmaşul său 
N. Ceauşescu ? | a 

Cine sunteţi Dvs.Domnilor şi de ce nu promovați politica Congresului 
american şi a guvernului Reagen, politica celor ce vă plătesc ? În loc să 
combateţi comunismul, teroarea roşie care ne ucide, în loc să combateți 
dictatura comunistă şi să promovați democraţia de tip occidental ai cărei 
salariaţi sunteţi, vă cufundaţi în criticarea lui N. Ceauşescu Şi ridicarea în 
slăvi a criminalului Gheorghiu Dej şi a lui Maurer. Dece mereu ne 
comparaţi cu Ungaria, unde tot un guvern comunist, un conducător 
criminal cu mâinile pline de sângele revoluţionarilor din 1956 terorizează 
populaţia. Aceiaşi teroare comunistă este şi în Ungaria, un guvern neales 
de nimeni, impus de tancurile sovietice ca în tot "Lagărul socialist”. Că bine 
s'a mai autonumit "Lagăr” căci într-adevăr lagăr este ! Este poate unicul 
adevăr din toată ideologia comunistă. CE PE IE 

Cine sunteți Dys.Domnilor ? Ştie Direcţiunea Radioului ce hram purtați ? 

Vă rugăm să ne răspundeţi prin postul Dvs. de radio cine sunteţi Dvs. şi 
ce hram purtaţi ? af E tava 

Grigore Îndoială şi ai săi ... 

P.S. În trecere prin occident fiind, sper că prin aceste rânduri am 
răzbunat atâtea momente de revoltă împotriva emisiunilor Dvs. atât ale mele 
cât şi a lor mei. OZ ZI e ET ear Ra 

Grigore Grăbitul 

31.08.1982" 

Am redat textual şi în întregime această scrisoare deoarece ea reflectă 
revolta celor cu adevărate simțământe româneşti la inconştienta propagandă 
marxist-leninistă a postului de radio "Europa Liberă”. sati 

Nu vreau să spun prin aceasta că "Europa Liberă”, nu aduce reale servicii 
celor năpăstuiţi de soartă, prin programele de informaţii şi comentarii 
politice, de care cei din Țară sunt total lipsiţi, dar restul programelor în 
general otrăvesc pur şi simplu poporul român. | 

Domnul Vlad Georgescu poate cere de la arhivă, interviul luat de către 
Noel Bernard fostului ambasador al României la Praga şi va vedea acolo, 
ridicarea în slăvi a lui Gheorghiu Dej, Chivu Stoica, Maurer etc. 

CEI CE NU SUNT ROMANI NU POT SIMȚI ROMANEȘTE, IAR 
CEI CRESCUȚI IN IDEOLOGIA MARXISTAĂ PE CARE ȘI-AU 
ÎNSUŞIT=O, NU PO 2 d . 

Domnul Emil Georgescu mai bine şi-ar vedea mai departe de afacerile lui 
murdare, decât să spună Românilor că în România nu Sa aa alimente, 


căci aceasta o ştiu ei şi încă prea bine ! Astăzi se știe în România cine a fost 


acest “onorat” redactor al "Europei Libere"! j 
Domnul Orăscu nu crede că ar exista şi alte metode decât cele marxiste 
pentru rezolvarea neajunsurilor din țară ? Ce fel de “liberal” este el ? Poate a 
învățat de la Tătărăscu "să pună frâna” ? A 
Domnul Sorin Cunea nu socoteşte că, neexistând nici-un român în 
nenorocita afacere a clauzei, ar fi fost mai decent să tacă din gură ? 


22 


E 


| 


La scrisoarea trimisă de Grigore Grăbi i d S 
recise, Domnul Vlad ea a ea pl ciur relee 
Grigore Grăbitul ne acuză de prea multă moderație”. (nu aceasta a fost 

acuzaţia). Aşi Vrea totuşi să-i arăt că se înșeală în multe privinţe. Nici 
nici Orăscu, nici Krasnosselski nu am fost vreodată aia de artă și aie i 
nu am promovat, cum zice, politica lui Gheorghiu-Dej. edil iaca 
fost secretarul lui Titel Petrescu şi a plătit aceasta cu o condamnare la 25 de 
ani, din care a făcut o bună parte. Orăscu a fost la tineretul liberal, în ce mă 
priveşte, aveam în 1944, 7 ani. Suntem însă oameni care ne iubira țara şi 
neamul şi care, fiecare în felul lui, a plătit fiindcă a avut curajul să-şi țină 

capul sus”. 

Nu ştiu dacă pe Dumneavoastră, cititorii acestor rânduri, vă mulţumeşte 
răspunsul Domnului Vlad Georgescu ? Pe mine însă nu mă mulţumeşte și 
voi da explicaţiile necesare. 

Nimeni nu l-a întrebat pe Domnul Vlad Georgescu ce a făcut Domnul 
Orăscu în prima sa tinereţe, ci se subințetege ce a făcut din 1944 și până a 
ajuns în exil. Cum se explică gândirea pur marxistă a domnului Orăscu, 
dacă a fosttiberat ?-Cum-se explică faprul că Domnul Orăscu a militat în 
exil, pentru îndrepiarea guvernului dela Bucureşti, prin dialog cu 
conducerea comunistă-? Nu înseamnă acest dialog că, implicit, domnul 
Orăscu recunoaşte orânduirea făcută de tancurile sovietice ? 

În ceeace-l priveşte, la întrebările clare puse în scrisoare, Domnul Vlad 
Georgescu răspunde că în 1944 avea 7 ani !!! A uitar Dorinul Vlad 
Georgescu că a fost întrebat clar, dacă a fost comunist, dacă a fost disident 
al PCR sau disident personal a lui N.Ceauşescu ? 

Domnul Vlad Georgescu neagă a fi fost comunist și nu pomenește nimic 
despre disidenţă ! 

Ne permitem să-i aducem aminte Domnului Vlad Georgescu că a scris o 
Carte intitulată "Politică şi Istorie”, în care scrie în numele disidenţii 
româneşti şi semnează pentru disidenţa românească ! 

La pag.119, cap. "Programul mișcării disidente din România” scrie cele 


ce urmează : = 

"Disidenţa română recunoaşte articolul 3 din Constituţie; care statutează 
că forța politică conducătoare a întregii societăți este P.C.R. ?" 

La paginile 121 şi 122 scrie : 
„_"Disidenţa română recunoaşte articolele 71-76 din Constituţie, care 
instituie un regim prezidenţial, dar consideră că stilul adoptat de acesta după 
1971 nu mai corespunde prevederilor constituționale. zii 

Disidenţa română nu vrea schimbarea preşedintelui, ea crede în zicala 
Străbună "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor” ; doreşte însă 
Schimbarea stilului său de conducere, încetarea pontifierii, renunțarea la 
Cultul personalității, doreşte un preşedinte care să fie primus inter pares, nu 
domn de drept divin." : 

La pag.123, domnul Vlad Georgescu contimă: 

"Disidenţa română nu vrea schimbarea orânduirii, ci indreptarea 
orânduelilor, ea crede că existența ei legală-va fi nu numai în interesul ţării, 


123 


Ye 


| 
| 


dar şi în cel al P.C.R., care va găsi în prezenţa ei motive de stimuli în 
propria activităte, de auto-depăşire, în interesul general al ţării şi al 
socialismului". 

Din primul aliniat dela pag.119, se deduce clar că domnul Vlad 
Georgescu recunoscând P.C.R. ca forţă conducătoare a întregii societăţi, 
nu poate fi decât comunist. Că este comunist cu carnet de membru de 
partid, numai cu sufletul şi gândirea, sau din oportunism, aceasta este o altă 
chestiune. 

Din următorul aliniat dela pag. 121-122 se deduce că domnul Vlad 


Grigore Grăbitul, domnul Vlad Georgescu afirmă cu tărie că nu a fost şi nu 
este comunist, marxist sau disident ? Ţinând seama de faptul că în anul 
1944 domnul Vlad Georgescu avea 7 ani, este normal să fi primit o 
educaţie marxistă, iar apoi domnul Vlad Georgescu ajungând un intelectual 
remarcabil şi corect, era tot atât de normal să devină disident. Nu putem 
decât să-l felicităm pe domnul Vlad Georgescu pentru trezirea la realitate, 
cu atât mai mult cu cât cartea "Politică şi Istorie" a fost scrisă în țară în 
1977. Este explicabil faptul că domnul Vlad Georgescu s'a limitat la ceeace 
a scris, în condiţiile din ţară, dar nu înțelegem dece odată ajuns în 


Occident, nu şi-a modificat unele idei, adăugând la cartea dânsului, ceeace 


nu putea fi scris în ţară, cu menţiunea : complectat sau elucidat la data de 
... în Occident. 

După procedeul domnului Vlad Georgescu, de a-l induce în eroare pe 
domnul Grigore Grăbitul, după necomplectarea ideilor din cartea sa, 
domnul Vlad Georgescu ne lasă impresia că a rămas comunist şi disident ! 

Nu domnule Vlad Georgescu, nu în felul acesta se poate porni cu dreptul 
în importanta funcţie de director al postului de radio "Europa Liberă”, pe 
care în curând îl veţi ocupa. Această atitudine vă discreditează atât în faţa 
saeulâterilor acestui post de radio, cât şi în faţa propriilor dumneavoastră 
subalterni. 


124 


”* 


dumneavoastră. Deasemeni aveţi datoria de conştiinţă de a aduce la 


cunoştinţa noii direcţii americane, trecutul funcţionarilor dumne Ă 

Ne întrebăm, ce ar zice domnul Grigore Grăbitul Şi ca el pia d 
ascultători români, când ar afla doar câte ceva din trecutul LD PA 
postului de radio, ca spre exemplu : 

Domnul Emil Georgescu a fost procuror și înalt funcţionar al Primăriei 
Capitalei şi în această funcțiune fiind, atacă cu aceiaşi vehemenţă 
capitalismul, cu care atacă astăzi comunismul-+- Ce-ar zice bieții ascultători 
români aftănd că domnului Emil Georgescu nu-i ajung cele 9-000DM lunar 
pe care îi are de Ia postul de radio şi a trebuit să se ocupe şi cu afaceri 
dubioase pentru a-şi complecta mijloacele de existenţă ? (domnul Emil 
Georgescu a declarat acest lucru în recentul proces)! 

Ce ar zice bieţii români când ar afla că informaţiile la "Europa Liberă”, 
sunt citite de doamna Alexandra Polizu, fosta soție a generalului de 
Securitate Muscă ? E EI IE 

Dar atunci când ar afla că Ioana Măgură Carmel Bernard a fost secretară 
de partid la radio-televiziunea română şi fiica spionului roriân îraplicat în 
procesul de la Berna, cu ramificații în talia ? 

Nu am luat decât trei exemple, dar ascultătorii postului de radio, trebuie 
să fie informaţi de către dumneavoastră, că între toți funcționarii pe care îi 
aveţi, Orientul mijlociu și apropiat este bine reprezentat prin evrei, armeni, 
greci, că aveţi foarte mulţi membri ai partidului comunist român şi între toți 


aceştia, sunt şi câţiva români cinstiți ! Poate ar fi mai bine să-i enumeraţi 
pe aceştia diă urmă, căci ar fi Cu mult mai simplu şi mai uşor! 

Dacă predecesorul dumneavoastră Noel Bernard rămâne responsabil de 
această funestă adunătură, dumneavoastră sunteţi responsabil, în primul 
rând, faţă de conştiinţa dumneavoastră de darea în vileag a realității. 
Dumneavoastră sunteţi tânăr domnule Vlad Georgescu şi veţi apuca ziua în 
care poporul român îşi va face singur dreptate şi credem că este bine să vă 
prezentaţi în acea zi, cu fruntea sus. i RE ei 

Credem că aţi procedat greşit faţă de domnul Grigore Grăbitul, 
nespunându-i adevărul, dar în momentul în care veţi deveni director, 
aşteptăm dela dumneavoastră o atitudine clară şi fermă atât față de poporul 
tomân, cât şi faţă de direcţia americană şi proprii dumneavoastră 
funcţionari. 

erminaţi cu emisiunile în care anunţaţi că în pieţele din România nu se 
găsesc morcovi, lapte sau castraveți, Românii ştiu mai bine ca dvs. acest 
lucru şi mai devreme sau mai târziu, în nici o ţară comunistă nu se va mai 
găsi nimic, căci un regim comunist, nu poate aduce decât falimentul total. 

Treceţi la esenţial. Aţi anunțat la postul dvs.de radio că Preşedintele 
Franţei, di. Mitterand, într'un interviu dat unor ziarişti, a declarat că nu 
tecunoaşte tratatul de la Yalta ? Dl. Mitterand a deschis o breşă, mergeţi pe 


ea, lărgiți-o, aceasta este linia naţională românească. Uitaţi de CC, de 


PCR, de RSR, de Gheorghiu Dej, de Maurer, de Ceauşescu, Dăscălescu | 


etc. Ei nu sunt decât nişte unelte, care au fost impuse de tancurile sovietice. 


Oți aceştia nu merită nici o atenţie, cu-ată 


125 


it) 


ât mai mult nu merită a li se“ 


comenta hotăririle, care nu pot fi decât dezastruoase, ele neputând duce 
decât la totala ruină a poporului român. După cum prea bine spune Grigore 
Grăbitul, dacă nu ar fi fost ei, ar fi fost alţii, cu acelaşi rol, cu acelaşi 
rezultat. 

Aţi vorbit vreodată despre exilul românesc, ați spus că acest exil nu 
recunoaște Yalta, nu recunoaşte orânduirea comunistă ? Să nu vă scuzaţi că 
nu aţi făcut-o fiindcă exilul românesc nu este unit, căct în ceeace priveşte 
Yalta şi nerecunoaşterea orânduirii comuniste, se poate spune că este o 
unanimitate de vederi. Faptul că există neînţelegeri este normal, sunt Opinii 
contrarii şi contradictorii, dar tocmai în multitudinea de păreri constă 
democraţia. Dacă voiam să avem o singură părere, rămâneam sub 
"înțeleapta” conducere a Partidului! 

Eu nu cred că direcţia americană a "Europei Libere” s'ar impotrivi ca 
dumneavoastră să aveţi mai mult curaj şi să atacați adevăratele probleme 
româneşti, care în niciun caz nu sunt zarzavaturile pe care le intoarceţi şi pe 
faţă şi pe dos, ci au o însemnătate politică mult mai mare decăt aceea la care 
vă rezumaţi astăzi, 

Este greu, domnule Vlad Georgescu, să luaţi o inițiativă, dar trebuie să o 


j faceţi. Noel Bernard nu a fost atacat, fiindcă el era străin de neam şi de 


! 


| 


( 


Dumnezeu ! Pe dumneavoastră însă, nu vă va cruța nimeni, pentrucă 
sunteţi român neaoş şi, în postul pe care-l aveţi, trebuie să dovediţi că 
simţiţi şi gândiţi cu-adevărat româneşte. 

Dumiezeu să vă lumineze drumul, să duceţi la bun sfârşit greaua sarcină 
ce apasă pe umerii dumneavoastră, 


Aceste două articole vor apare în "Stindardul” nr.147 din Decembrie 
1982, 


Ştiu că ele îmi vor atrage calficativele de : legionar notoriu, nazist, 
fascist, antisemit, rasist, etc, adică cea mai ingrozitoare categorisire care se 
poate face astăzi în Occident ! 

Mai ştiu că mi-am atras duşmânia celor de la “Europa Liberă. 

Nu mă interesează aceste lucruri, eu nu sunt antisemit, ba mai mult am 
prieteni evrei, chiar la Tel Aviv, dar este o realitate că ei s'au coalizat cu 
regimul comunist şi tot o realitate este că sau cuibânit la Europa Liberă” tot 


|spre a lovi în Neamul Românesc. Acest adevăr nu se putea să nu-l spun 


0 


De aceea am venit în Occident, pentru a spune adevărul şi il voi spune pânâ 
la sfârşit, indiferent de preţul ce va trebui să-l plătesc. 


Pentru prima oară de când mi-am reluat serviciul, primesc vizita lui 
Emilian la Clinica Veterinară. La ora 4 fără un sfert când am ajuns, l-am 
găsit aşteptându-mă în faţa porții. 


126 


Ion Pantazi - Bucureşti 1964 


loan : 
a Pantazi - Bucureşti 1964 
Ioana Pantazi - hidrocentrala Argeş 1965 


a 
» 
20 RI a ca 


Ion Pantazi - hidrocentrala Argeş 1965 


Bradu-Argeş 


Galeria 


Pi 


pr DAE ai 
; î. 


loana şi lon Pantazi - Bradu-Argeş 1965 


Pc 


Ion Pantazi - Voineasa-Lotru 1968 


Vile construite la Voineasa-Lotru 1968 


Li) 


1973 


Ion, Radu şi Mihai Pantazi - Mamaia 


DEE i Di ui 


Herbert Roth - Munchen 


de ete si i 
Sepi - Maria de pene d a LL “+ 


X ea 
= PC ati tinda in dai, Cica 


nea PD 7 bg DNNN DR gina 


se e MN ani lojă og iti 


Ion Pantazi - Munchen 1978 


: Pra Aenctei 
PERL 200. pe tpar ez aaa 


im 
A etapă at nd 


- Munchen 1978 


Ion Pantazi, Herbert Roth şi Mircea Carp 


Munchen 1978 


lon Pantazi şi Herbert Roth 


Familia Pantazi - 


E 


Munchen 1979 


Veneţia 1981 


Ion Pantazi 


Ion, loana şi Adrian Chintescu - Honfleur 1983 


_ Să trăiţi, domnule Colonel ! 
- Bine te-am găsit, domnule Cani 


lait atieci Ge ta Tozovaa | „Ape prima pagină, nu ara razi primit 

- S'a supărat ? Nu trebuia să mi-l puneri : : : 
el dreptatea lui, este colaboratorul TI i Ep a zei 

- Să-i fie de bine dacă s'a supărat, eu nu fac pa pese Zi deani. 
după percuţia articolelor, după calitatea lor. EI nu îi a E i a suparat 

E Ş 5 = Ss a suparat 
ci că nu a avut timp să scrie, dar eu il cunosc, nu superiă să fie "vioara a 
ian cauzal acă se simte ofensat, în definitiv am pierdut destui 

al aţi Și câştigat, este incontestabil una din cele mai bune “pene” din 
exil. = 

- Este, nu contest acest lucru, dar face prea multe nazuri Şi m'am cam 
plictisit de ele. 2 

- Domnule Colonel, pe viitor puneţi-l pe prima pagină, merită din plin 
acest lucru. Eu nu am astfel de orgolii. Este păcat să-l pierdeţi. 

- Pe prima pagină, repet, se pune articolul de senzaţie, nu răfueli 
personale, nu am de gând să-i fac temenele pentru-a=mi trimite articole. Dar 
lasă asta, spune-mi mai bine de unde ai avut informaţia atât de precisă 
asupra scrisorii lui Grigore Grăbitul ? 

- Nu am avut-o de niciunde, eram acasă, nu aveam ce face şi am vrut să 
văd dacă pot înregistra emisiunea "Europei Libere”, la casetofon. Nu am 
ştiut că voi cădea peste o asemenea emisiune şi înregistrarea a fost destul de 
bună. aa 

- Înnebuneşte Vlad Georgescu, acum îşi bate capul cine ţi-a putut-o da ! 
Este o a doua realizare : acum bânuieşte pe toată lumea ! 

- Treaba lui, dar să ştiţi că nu am de gând să urmăresc emisiunile lui 
pentru a avea material de speculat. Dealtfel Vlad Georgescu este atât de 
Slab încât nu merită săi se dea atenție. 

- Este foarte slab, este lamentabil, a dus de râpă postul de radio chiar 
înainte de a fi numit director, se simte lipsa lui Noel Bernard 

- Dar ce este cu Bernard, de ce sa retras? 

- Nu ştii ? Este bolnav de cancer, nu mai are mult. Aşa cum era el 
"mondialist" şi "stângist", a ştiut să ducă destul de bine postut de radio. Era 
un om inteligent, nu închidea nici o uşe, iar emisiunile lui erau admirabile. 
Şi-a făcut însă o echipă slabă, iar de aducerea lui Vlad Georgescu este direct 
vinovat. Are însă scuza că nu-l cunoştea şi dacă sănătatea l-ar fi ținut, 
desigur l-ar fi înlăturat. Nu pot să înţeleg cum poate fi promovată o 
asemenea nulitate ! —— : 

- Domnule Colonel, lăsaţi-l pe Vlad Georgescu, chestiunea care ne 
interesează este ce facem noi ? Dumneavoastră nu vedeţi că in Sea sai 
de colaborare pe care-l avem, eu nu v-am ajutat ez ie 4 33 
duşmani în plus ? Şi reacţiunile n'au venit incă : in 


127 


Dă 


i ED 


i EI | de radio "Europa Liberă” şi o mulțime de 
regaliştii, evreii postu 
neisprăviți ! nu mă interesează, cu cât timpul trece, cu-atât ei sunt 

- De regali e îi priveşte pe evrei, îi am de multă vreme în cap, de 
perimaşi, În See m Stindarlu " "poruncă Vremii! Am fost 'cuzist” şi n'am 
altfel ei ra ci la bătrânețe: De altfel ei au adus putregaiul în politica 
să mă ea i nşiruirea numelor care au colaborat cu comunismul este 
ien separă TEu nefiind în ţară în acea vreme, nu aşi fi fost în stare să o 
recapitulez cu atăta precizie. In ceeace privește "Europa Liberă”, nu facem 
decât să le dăm o mână de ajutor americanilor, poate-şi vor da seama de 
propaganda sub orice critică pe care o duc prin acest post de radio şi de 
faptul că s'au aliat cu toate lepădăturile care au fugit din țară. 

_Nu domnule Colonel, âmericanii ştiu perfect de bine trecutul celor de la 
"Europa Liberă”, dar ei mai ştiu că generaţia noastră este lichidată în țară și 


Comunism, cât şi în Mondialism. 
lucruri, care s'au conturat deja destul de ivăi 

Clar, atunci vă întreb eu : ce rost 
mai are lupta noastră ? Nu ne batem cu “morile de vânt” ? Pra 

- Raționamentul dumit Cei Et 
RP Masoneriei ATAT sia a puteri se pare că 

ine M riei, 1, CFR-ului american, Tri i 
Consiliului Mondial Eyreesc ! CR iata 

4 Staţi un moment, ce deosebire faceţi dumneavoastră între toate acestea 
căci dacă le enumerați pe toate înseamnă că între ele există deosebiri ? 

2 Dragă, Consiliul Mondial Evreesc datează de mii de ani. El a inventat 
Masoneria, care chipului acceptă în sânul ei şi creştini, dar nu în vârfurile 
ei. Tot marii capitalişti evrei au mutat capitalurile de la Londra la 
Washington şi au schimbat - etalonul aur - în etalonul dolar -, care este mai 
uşor manevrabil, mai uşor de escamotat în favoarea intereselor lor. Apoi au 


Și dacă reuşim să pricepem-aceste 


creat CFR-ul american, care deţinând majoritatea capitalului, deţine şi 
supremaţia financiară i econorică şi astfel conducerea foanii Irilarerale. = 
în care nu sunt decât masoni, a fost o cursă pentru atragerea Europei şi 5) 
adela — . F = Pa 
Japoniei în plasa lor. Astfel-ei-dau impresia de o colaborare a marilor forțe 


| îi promovează pe disidenţi crezând că vor rupe de acolo cât mai mulţi. 
| Chiar dumneavoastră mi-ați spus şi, nu odată, că ei au dat mâna cu 
| Comunismul ! Aceasta este o realitate de necontestat, ei încearcă să ajungă 


| 


la un "modus vivendi” cu Comunismul ; noi dacă suntem realişti, trebuie să 
„ ne dăm seama că niciodată nu o să ne mai liberăm cu ajutor american. Dar 


SI 


poate, în timp îndelungat, după multe destinderi și încordări, urmate de alte 
destinderi, să ajungă la un compromis cu ruşii şi, orice compromis ar face 
aceştia, nu-i poate duce decât la mișcări interne, care să nu mai poată fi 
ţinute sub control. Este unica noastră şansă. Pentru această rațiune, cred că 
politica pe care o duceri prin “Stindardul”, nu poate duce la nimic bun. 
Duşmănia evreilor, care din umbră conduc lumea, ne anulează. Duşmănia 
regaliştilor şi a celorlalți ne diminuează, iar cea a americanilor, ne închide 
din orizonturi. Dăcă eu şi avea 20 de ani mai puţin, E cesti nu 
aşi merge alături de dumneavoastră, căci mergem la pierdere sigură. Aşa 
însă, merg pe ideia spunerii adevărului, pe ideia dumneavoastră de a aduce 
mărturii pentru o istorie care se va scrie peste 200 de ani, căci cea care se va 
scrie peste 100 de ani, va fi influenţată tot de mondialism ! 

= Nu fi chiar atât de pesimist, copiii dumitale vor trăi într'o ţară liberă. 

- Sar putea domnule Colonel, dar într'o ţară ale cărei hotare vor fi doar 
administrativ acceptate, într'o ţară, lipsită de suveranitate, într'o ţară în 
care toate neamurile din lume, vor avea aceleași drepturi cu poporul român, 

| i O ţară pe care noi dacă am trăi, nam mai recunoaşte-o ! 
| Cana ysaste a nu vedeţi că bazele acestei noi lumi au fost deja puse atât în 
5 ua CAL și în Franţa ? În Occident, Mondialismul câştigă teren 

» aşa că nu ne putem aştepta în viitorul apropiat, prin 


| a = 3 a 3 
| E E e ati 49-29 SE aa decât fie la o victorie comunistă, fie 
d piste fig isa ta ae ouă ipoteze se pot pune. Naționalismul este 
CESE pt coalizat atât Mondialismul cât şi Comunismul, iar 
) paru e aduce, lumea atâta vreme cât Naționalismul ar mai exista. 
EI au Segeii că dacă evoci pe "Dumnezeu, Patria sau Familia" 
E pre gorisit drept fascist, nazist, antisemit, rasist, etc.? Dovada 
â, popoarele, trebuiesc transformate în populaţii, atât în 


128 


financiare, economice şi industriale, care forţe în realitate le au în mâinile 
lor. Mondialismul nu reprezintă decât scopul suprem la care tinde 
Capitalismul. O federalizare a tuturor statelor din întreaga lume sub un 
Guvern mondial, sub suveranitatea capitalului, în realitate a Consiliului 
Mondial Evreesc. A ÎN SARII a dir 

- Şi-atunci, cum mai vedeţi o ieşire din acest cleşte, care se strânge 
incontinuu ? 7 : 3 

- Numai Dumnezeu ne poate scăpa domnule Căpitan, Dumnezeu le-a mai 
încurcat "iţele" în decursul istoriei, altfel aveam un-Guvern mondial, puțin 
timp după Revoluţia Franceză ! Dar işele” lor au fost de mai multe ori 
încurcate de neprevăzut ! II 

- Da, dar au mers înainte şi astăzi sunt mai aproape de țintă ca niciodată ! 
Şi în definitiv, ce rău poate aduce omenirii acest Mondialism ? Ei 
preconizează un pluralism politic, o democraţie şi putem constata că în 
democraţie se trăieşte foarte bine, indiferent de scăderite pe care te prezintă 
şi care sunt desigur numeroase ? 

- Evident că Mondialismul nu se poate compara cu Comunismul, dar 


această comparaţie, nu trebuieşte făcută; căci ar degrada însăşi ideia 
. . - a 
Mondialismului. = 


- Domnule Colonel, totul se reduce la ii ea mondiale 
evreieşti, în definitiv lumea a avut o supremație engleză, una spaniolă, una 
franceză şi încercarea unei supremaţii geriiane, de ce evreii nu ar încerca şi 
ei să ia supremaţia ? Cu-atât mai mult cu cât ei încearcă să capete această 
supremație în lume, prin cu totul alte mijloace decăt au făcut-o predecesorii 
lor. Astăzi ei încearcă să obţină conducerea lumii, prin deținerea 
capitalului, prin dominație economică, nu prin sabie ca ceilalți. În lumea 
dominată de ei, domneşte o stare economică îfifloritoare, acest lucru nu 


poate fi contestat. Şi-atunci ? 2 


129 


Du 


| eu nu mă pot împăca cu ideia ca evreii să conducă lumea şi 
- Dragul meu, 


Ci ast bell altceva, dar puteţi fi sigur că nici celelalte popoare nu au 
- Asta-l C ) 


de acord nici cu supremâţia englezească, nici cu celelalte. Dar ele au 
fost i tot atât de bine, cum se va putea să avem şi o supremație evreiască ! 
Deşi. ei se intitulează "poporul ales", nu cred că ei vor domina lumea la 


infinit. însă vor avea şi ei epoca lor de glorie şi sunt convins că o vor avea 


deoarece au metode cu totul noi și mult mai logice decât cele întrebuințate 


ână acum. za 4 
P - Poate vor reuşi, dar eu nu pot să cred acest lucru, fiindcă ei nu au cum 


să reuşească decât dacă toate popoarele lumii sunt complect distruse fizic şi 
moral. Până acum, indiferent care a fost puterea nr. | in omenire, ea nu s'a 


bazat pe distrugerea totală a CElopRItDp pase BETE piei gerea lor 
temporară. Astăzi însă atât Comunismul cât şi Mondialismul au aruncat în 
luptă toate armele de care dispun. Deşi diferite, aceste arme sunt puse în 
slujba distrugerii morale a popoarelor, a tuturor popoarelor. Dumneata ştii 
mai bine Pac eee a 9 RD în ţările 
ocupate de ei, şi le cunoşti şi metodele întrebuințate. Fi bine, cu alte 
metode, Mondialisistul ajunge atace 506 Zule e tr Aliceţ, Occidentul. 
Dacă acolo s'a realizat o foamete de mare, încât nu mai există o altă 
problemă decât "burta", aici s'a dat popoarelor "supraghiftuirea", 
drogurile, totala deşănţare şi, în plus, li să înfi itară", sub 
diferite forme; căreia nu s €şte decât desnaţionalizarea 
unt de absolut acord cu dumneavoastră, dar eu constat un singur 
lucru, că aici se trăi oarte bine şi că în fond omul după asta umblă de 
când e NA3E SEpă CABLU ALEA zii 
- Domnule Căpitan, desființarea ideii de "Dumnezeu, de Patrie şi de 
Familie”, nu poate duce decât la ruină morală. Dumneata nu vezi cum 
gândeşte tineretul de astăzi ? Dumneata crezi ca pe astfel de principii se va 


putea creia o novă lume ? Nu domnule Căpitan, nu este posibil. Dacă evreii 
Vor reuși să ia conducerea lumii, ei o vor pierde prin armele pe care le-au 
întrebuințat. Nu Vor câştiga ei, ci anarhia, pe care nu o vor putea stăpâni. 
Acum, astăzi deja, suntem în pragul anarhiei şi dacă ea Va pune s stăpânire 
pe Occident, atunci Comunismul a câştigat partida, căci ei ştiu să facă faţă 
anarhiei. Lucrurile Sunt foarte complicate, dar eu nu văd o ieşire din această 
grea situaţie, decât tot printr'o renaştere a Naţionalismului. Nu sunt semne 
pita dar bunul simț trebuie să ne conducă către această unică 
SI cina ae aa cai uece. SO ie. anie page 1 00, dar soluţia finală nu poate 

ismul, nici Comunismul, Dar, iartă-mă, trebuie să plec, ne-a 


apucat â â nule căpit 

3 pp Stând de vorbă. Pe curând domnule căpitan şi încredere în 
pta noastră, noi nu vom vedea victoria, dar acolo unde vom fi, 

ne vom bucura de ea !Pe curând ! 

- Să trăiţi domnule Colonel ! 


Emilian a plecat, dar eu nu mai pot lucra toată noaptea din cauza 

ândurilor contradictorii care nu-mi dau pace ! 

Îndoelile îşi fac loc în sufletul meu ! Am venit oare degeaba în Occident ? 
Cât eram de departe de toate aceste probleme în țară ! Acolo nu puteam să 
înţelegem cum sa putut lăsa Occidentul păcălit de către comuniști, dar în 
niciun caz nu puteam să credem că dela inceput au mers mână în mână, 
având un scop comun, distrugerea omenirii spre a fi mai uşor condusă ! 
Cine va câştiga lupta finală, în ce măsură vor mai fi capabile ambete-tabere 
de ultimul efort-7?-O-avea dreptate Emilian că numai anarhia, care se 
întrezăreşte deja la orizont, va pune stăpânire pe întreaga lume ? Dar toate 
acestea sunt de domeniul viitorului, care chiar dacă se întrezărește. este încă 

e îndepărtat. 

N a discaţia cu Emilian, deşi pentru mine folositoare, elucidând 
anumite lucruri pe care nu le aveam clare, nu a dus în final la nici o 
concluzie. "Nu mă împac cu ideia ca evreii să conducă lumea şi cu asta 
basta", arată că acest om este condus de un subiectivism, de care nu se 
poate desprinde, că naționalismul său este afectiv şi că dedicarea sa 
"Istoriei", se datoreşte numai faptului că el însuşi nu-şi poate găsi un 
răspuns la propriile întrebări care-l frământă. 


După îndoielile mele în urma discuţiilor cu Emilian, gândurile pr 
aleargă către ţară. Oare E eram a puţin îndoit ? Aveam mai multe 
itudini ? Nutream mai multe speranțe * i 
iu nu poate fi vorba dea aduce Țara la un numitor comun. Nu, 
evident că nu ! Țara pentru mine trebuie văzută în trei ipostaze 
caracteristice, ce au foarte puţine puncte comune. Încerc să stabilesc see 
ipostaze, să le localizez, să le caracterizez. În fond, SE e aa 
pentru felul meu de a gândi, este reprezentată prin celula mea de i tie 
prin haosul din Bucureşti şi prin îndobitocirea consimţită de pe şani 
captări secundare de la Bradu. aaa . 
Ei mpul, timpul rezervat gândirii este factorul ler eri 3 A 
partidului, pentru anihilarea gândirii oameni ză i e oder ea 
manifestărilor lor, a încadrării lor într'o turmă, prin totala ep ee 
Acest factor "timp" este întrebuințat cu totul diferit în cele trei ip 


d inal este acelaşi. 4 A a: 
VL Parca, cl risoeşe, ee ajutat s prisseaseă pri deteparea la 

dimineaţa şi stingerea la 10 seara. La ce să Ea E pe ia setea ela 

de 17 ore zilnic, între 4 pereţi neprietenoşi de ai î detuit at ce-i stă la 

Gândurile se epuizează repede şi timpul, ni E ea al ruinării 
dispoziţie, devine factorul principal al jezeehii ii E ară > 

fizice a omului neînvățat să facă faţă unor astfel FA si iei "Jibertăţii” 

Cu totul altfel este întrebuințat factorul timp , 


în închisoare îţi este 
comuniste din Bucureşti şi din întreagă ză iaca aa 


[334 


Dia 


i i şi singura preocupare a omului este cum 
gpai RBS etice) irimia! fai rep cel mai periculos 
să-l EU e artidului. EL trebuieşte complect anihilat, distrus, 
caiunupnuit NBR £ ndiști omul este cu uşurinţă încadrat în turmă şi 
sâEaăs fără probleme. Astfel, lipsa alimentelor, căutarea lor prin toate 
alimentarele Bucureştiului, fără a fi găsite, dar cu Veşnica sper anţă de a le 
găsi, mănâncă o gramadă din timpul liber al fiecărui cetățean. Dar nu este 
suficient atât, după terminarea lucrului, oamenii sunt opriţi pentru şedinţe 
interminabile, şedinţe de Partid sau de producţie, al căror scop nu este 
numai îndoctrinarea, ci şi furarea timpului liber al omului, timpului lui de 
gândire. Apoi, "munca voluntară, sau "patriotică „de cele mai multe ori 
serveşte în principal aceluiaşi obiectiv. Şedinţele prelungite de Sâmbătă 
seara, convocările sub diferite pretexte Duminicile, pregătirile pentru 
diferite sărbătoriri, toate, toate urmăresc acelaşi scop niciodată mărturisit, 
acela al desființării timpului de gândire. 

Pe un mare şantier, pentru mine respectiv la Bradu, situaţia se prezintă 
iarăşi diferit. Acolo am putut să-mi dau seama de un fenomen cu totul 
aparte. Partidul nu intervine pentru distrugerea timpului liber, nu eşti forțat 
la munci suplimentare, şedinţele sunt rare, alimentele se găsesc în cantitate 
suficientă la o singură alimentară şi totuşi acest timp de gândire, nu există ! 
Cum se explică fenomenul ? Partidul a aruncat în lupta sa o "momeală", din 
care toți, fără excepţie au muşcat din plin ! Depăşirea normelor, a planului, 
este liber consimţită prin iluzia remunerării ! Fenomenul dacă la început a 
fost individual, în scurt timp s'a generalizat, devenind o psihoză în massă, 
o a doua natură şi astfel fără a avea nevoie de a interveni, Partidul a 
"împuşcat doi iepuri, cu un singur foc”. A realizat şi producţie şi a anihilat 
total timpul de gândire al oamenilor ! 

Mă gândesc astăzi, la metodele întrebuințate de Partid spre a nu avea 
probleme de insubordonare şi ajung la concluzia că ele sunt extrem de 
variate, dar tind toate către același obiectiv. 

Dar să analizăm aceste aspecte, văzute prin cu totul altă prismă. Cum 
reacționează omul pus în faţa unor condiţii cu totul excepţionale firii sale, 
naturii sale ? 

Dacă iau drept exemplu cazul meu, un caz fericit prin posibilităţile de 
adaptare cu care am fost dotat, fără a avea nici-un merit deosebit, şi-l readuc 
în cele trei ipostaze atât de deosebite prin care am trecut în țară şi compar 
aceste situaţii, cu cea nou creiată aici în Munchen, la Clinica Veterinară, 
concluziile sunt destul de evazive. E 


„La Zarca, mă descurcam cu uşurinţă, gândurile mele spărgeau zidurile de 
piatră şi alergau nestânţenite în trecut, într'un trecut pe care-l revedeam ca 
pe un ecran şi pe care aveam posibilitatea de a i 


132 


N 


bună. De aceea am ieşit din închisoar 
urme aparente asupra mea. 

Astăzi însă, privind retrospectiv lucrurile, îmi dau seama că acea libertate 
pe care o aveam şi pe care o consid 1 
gândire, în realitate era încadrată Strict în trecut. Posibilitatea pe care o 
aveam atunci de a analiza "prezentul" 
distrus. 

Ajuns în haosul "libertății" din Bucureşti, 
diametral opuse. Prezentul, "veşnic prezent" 
hoinăririi în trecut şi nici a unei rezolvări a situ 
de inferioritate prin inutilitatea pe care mi-o co 
această situaţie a devenit o necesitate stringentă, în primul rând pentru 
păstrarea moralului meu. Şantierul de la Bradu a rezolvat această dilemă, 
aparent în totalitate, realmente, prin încadrarea mea complectă în 
îndobitocirea colectivă. Datorită acestei îndobitociri, prin care nu realizam 
decât "prezentul, ne fiind în stare de a evada într'un presupus viitor, îmi 
dau seama astăzi privind retrospectiv lucrurile, că într'un regim comunist, 
nu există timpii din totdeauna ai tuturor oamenilor adică : trecut, prezent şi 
viitor ! 

În celula de la Zarca, nu aveam acces decât la "trecut", în "libertate", 
indiferent unde, nu ai dreptul decât la "prezent, “viitorul” nu trebuie să te 
preocupe, căci Partidul, care gândeşte pentru toţi, ţi-l descrie în cele mai 
luminoase culori posibile. iara 

Dar iată-mă în Occident, după 32 de ani de încercări de a-mi realiza acest 
scop. Şi, nu numai în Occident, dar la Clinica Veterinară din Munchen, 
care-mi oferă nu numai o existență asigurată, dar şi o libertate de gândire 


— . e - - = a i 

absolută. La ce-mi foloseşte ? La ce mi-au folosit zecile de Frgs Cute et 

= Pa EI - - 
cu ie ate aia Mg ae ? La ce -mi-au fo SS 
nenumăratele discuţii cu Emilian ? Evident toate acestea au ie ee 
de a încerca să determin cel puțin în parte "viitorul , E aa at pe 
premizele pe care mi le oferă "prezentul" și pe experiența trecutului E 
Rezultatul ? Numai îndoieli ! Dacă aceste îndoieli, ar fi numai în ceeac 
priveşte "viitorul", ele ar fi foarte justificate, dar ele sunt şi în ceeace 


riveşte prezentu aj NSES m 1 doiesc d 2 
P 1 > am uns să a in acă e baza tuturor 


cunoştinţelor acumulate, astăzi acţio e za 
ÎN eco area pe fap ate, deci sigure, n e 


el interpretabil 7 pa, A pe faca i e trei 
ur EDEIEA îndoieli nu m'am izbit în Ţară, în nici una din cel 


€, aşa cum am intrat, ea nelăsând 


condiţiile existenţei sunt 
» DU-mi mai dă posibilitatea 
atei prezente, de unde starea 
nstatam singur. Evadarea din 


i "—amm fOSt tot 
ipostaze analizate ! Acolo, cu excepția sosul ua ae e ada 
timpul stăpân pe gânduri e acţiunile mele, chiar aces 


Ă ! SE imţit îndobitocite la Bradu. 
maximum de limitate la Zarca şi liber consimțit indo?4 este pentru 


Dilema &onstatată astăzi, în care mă afl Sauce cometilivirae erei 

mine extrem de su e. Cred că libertatea absolută, ercepția 
ș : : â argi 
posibilităţi, îţi deschide nişte Oiizgnț ur sia E e rio all 
i E. i e 
umană nu este în stare să le asimileze. L! CEE) SUT să eteadă: de 
: = : are măcar e ȘI 
mai este în stare să formuleze jur IRC ai 
alo S 


133 


Ei 


aici îndoielile fără soluții, de aici alunecarea în Soci vitae î gitaicate 
te mulţumeşte aparent. Concluzia ce se impune este că (iscate ar€) ldteptatea 
lui” şi "dreptatea absolută”, nu poate fi conturată ! Şi-atunci, “Istoria” lui 


Emilian, nici aceia nu reprezintă un fapt riguros exact, interpretarea mea, nu 


"istorie" ci "mărturii", apropiindu-se mai mult de adevăr. 

Articolele critice, asupra unor fapte petrecute sau asupra unor persoane, 

păstrează în ele caracterul subiectiv, indiferent cu câtă măiestrie ar fi dusă 
argumentarea logică bazată pe fapte concrete. Pentrucă însăşi premizele 
oricărui raționament pot fi supuse interpretării. Şi-atunci, se pune întrebarea 
: cu ce poţi contribui la elucidarea unei probleme, atunci când scrii un 
articol ? Incontestabil, prima datorie a unei prese libere, în afară de 
informarea cititorilor, este şi aceea de a creia-un curent de opinie. Dar 
curentul de opinie, la care vrând, nevrând contribui prin ziarul 
"Stindardul”, este oare real ? Sau măcar constructiv ? Am eu dreptul, atunci 
când sunt copleşit de îndoieli, să nu le arăt, ba din contră, să merg pe un 
drum ferm, prin care creiez acest curent de opinie ? 

La aceasta nu pot răspunde decât printr'un categoric "DA"! Şi iată de ce: 
alte ziare susțin opinii contrarii şi chiar contradictorii şi, numai din ciocnirea 
acestor opinii, asimilându-le şi cântărindu-le, fiecare îşi poate construi un 
"adevăr propriu”, care să-l satisfacă. 

Acestea sunt primele impresii şi în acelaşi timp primele justificări, ale 
acţiunii mele în exil. 


Am început lucrul pentru betonarea tălpii, lucru extrem de greu care 
merge destul de încet. Ştefănescu însă, care nu se simte presat de timp, este 
foarte mulțumit. Într'o zi îmi spune : 

- Vino la mine să mai stăm de tăinuit, am noutăţi să-ţi comunic ! 

M am dus deşi acum eram extrem de ocupat, trebuind să controlez toate 
trei schimburile. Aveam lucrarea în primire, fără ca personal să am un 
ProzcaţI fix de lucru. EI însă depăşea cu mult 12 ore, deoarece întotdeauna 

ram prezent la schimbarea echipelor și cu fiecare schimb trebuia să stau 
până vedeam că şi-au intrat "în mână". 

- Ce este nou Vasile ? 

- Podhorodeţki, "dă bir cu fugiţii”! 

- Cum adică ? 


- Eu, fiindcă şi Podborski şi i 
E i ŞI-a găsit loc la Va i 
După ce se termină lucrarea de a Şi pe sa e ai 


- Unde este Vâlsanul ? 


- Aproximatiy între Bradu și Căpăţâneni, la 8 kilometri pe galerie, la 
vreo 30 kilometri pe drum. De altfel, eu am de pe acum o lucrare acolo, un 
puț de peste 100 de metri și va trebui ca în maximum dovă săptămâni să 
trimit o echipă care să înceapă lucrarea. Acest lucru mă cam da iează, 
deoarece este o lucrare cu specific miner și nu mă pricep la ea njează, 

- Vrei să ţi-o fac eu ? j 

- Te pricepi să faci un puț atât de mare ? 

- Nu am mai executat o asemenea lucrare, dar am văzut la Baia Sprie cum 
se face şi nu am nici o problemă în această privinţă. 

E Mie mi-ai face un mare serviciu, dar nu aşi vrea să ne despărțim acum, 
din mai multe puncte de vedere : în primul rând m'ara învăţat cu dumneata 
şi nu ştiu cum aşi suporta singurătatea, în al doilea rând, nu vreau să te las 
singur acolo, pentru câteva luni, căci mi-e frică să nu te mănânce ăia ! 

- Cum să mă mănânce ? Sunt absolut stăpân pe această lucrare, nu poate 
avea nici-un secret pentru mine. 

- Ei, nu este chiar atât de simplu, să nu crezi că "Bradu'se găseşte peste 
tot ! Oamenii sunt răi, nu te-ai izbit încă de ei ... aici ai avut de-aface doar 
cu mine, cu Podhorodeţki şi cu Podborski, nu sunt toți ca noi ! 

- Mi-ai spus pare-mi-se că la Vâlsan şef de şantier este Podborski. 

- Da aşa este, dar să ştii că Podborski care este un om foarte cumsecade, 
este în acelaşi timp un fricos. Aici nu avea de ce se teme, căci şef era 
Podhorodeţki, dar la Vâtsan-are o responsabilitate proprie şi apoi acolo 
sunt prezenţi tot timpul "cei mari" de la Căpăţâneni. De asta mi-e frică 
pentru dumneata ! Vom mai sta de vorbă în această privință, nu este nici o 
grabă. Nu uita, mâine pe la tO- să fii la mine la birou, căci vine 
Podhorodeţki, care m'a rugat să fii şi dumneata. 

A doua zi, Podhorodeţki a venit şi mi s'a adresat cu o amabilitate 
marcată: 

- Domnule Pantazi, plec la Lotru, ţin să-ți mulțumesc pentru felul în care 
ai înţeles să colaborezi cu mine şi în acelaşi timp să-ți spun : în cazul în 
care după terminarea lucrărilor de-aici, vei dori să mai stai pe șantier, la 
mine vei găsi întotdeauna un loc bun ! A ză £ : 

- Vă mulţumesc domnule inginer şi cred că ne vom reintâlni la Lotru. Vă 
mulțumesc deasemenea că mi-aţi dat posibilitatea să lucrez într un moment 
în care toate uşile îmi erau închise. se di i 

- Nu trebuie să-mi mulţumeşti pentru asta, mi-a râspuns Podhorodețki 
râzând, eu am flerul meu şi am ştiut de cum te-am văzut câ voi face treabă 


cu dumneata ! 


a 


u, pe care acesta le denumea "cursuri 


a itice cu Ștefănesc EI 
Discuţiile mele politi 3 itate. Evident aici aveam eu mult de 


de istorie", alunecau deseori în actual 


învăţat de la el. | a x 965 Ă 
Si j i unist român între anii 1948-1965, era prea puţin 
le „EaDESEUE după finele anului 1947, când Monarhia a 


cunoscută de către mine. - IUR : Cn 
fost abolită, partidul comunist român a început să-şi consolideze poziţiile, 


pe care le cucerise sub presiunea armatei sovietice. Întregul aparat de 


represiune era direct dirijat de Moscova. Trio-ul Ana Pauker- Vasile Luca- 


Teohari Georgescu pusese stăpânire complectă-pe-ministerele de Interne, 
Externe, Finanţe, Economie, Comerţ și Justiţie. La toate aceste ministere, 
Ana Pauker pusese evrei de încredere-sub conducerea unor consilieri 
sovietici. Armata fusese complect -epurată-di e cadre. În această 
situaţie politică, eu am intrat în închisoare și informaţiile mele nu au mai 
fost decât fragmentare. | i 

Din păcate, Ştefănescu era prea tânăr atunci când Stalin a hotărit 
schimbarea Anei Pauker prin Gheorghiu-Dej şi chiar mai târziu când acesta 
l-a arestat şi condamnat la moarte pe Pătrășcanu. Prin aceste schimbări, 
luptele intestine din cadrul partidului comunist au luat sfârşit şi Gheorghiu 
Dej şi-a câştigat întreaga încredere a lui Stalin. 

Retragerea ruşilor din Republica Populară Română hotărită de Stalin şi 
executată de Hruscioy, a fost poate unul din ultimi te politice de mare 
anvergură ale sângerosului dictator. Pri orghiu Dej, Stalin îşi 
asigurase o complectă dominație asupra Pui “mai ridica 
nici-un fel de probleme, dându-i în acelaşi timp posibilitatea-unor mari 
manevre politice pe plan internațional. 

Retragerea ruşilor din Austria, a fost "bomba", care a zguduit întreaga 
lume, căutându-se tot felul de interpretări, care nu puteau fi decât în 
favoarea sovieticilor, iar retragerea lor din RPR, nu a făcut decât să 
comfirme politica de împăciuire sovietică. Nimeni nu putea înţelege pe 


vremea aceea subrilele manevre sovietice. 

Clar este că prin retragerea lor din RPR, ei nu au riscat absolut nimic şi 
au reuşit cea mai mare farsă politică pe care a trebuit s'o înghită Occidentul 
timp de treizeci de ani ! 

Retragerea lor din Austria făcută cu deosebită abilitate plină de 

2 . . . F, . . TI ... .. 
subințeles, joacă ŞI astăzi un rol determinant în destabilizarea politicii 
interne germane. 

Uniunea Sovietică a dovedit că niciodată nu face o politică a zilei, ea 


prevăzând viitorul şi fiind dispusă să aştepte şi 50-de ani, pentru culegerea 

roadelor. Acasa tat = Pui 7 
Prin moartea lui Stalin şi Venirea lui Hrusciov la putere, se pare că sa 
creiat un moment de discontinuitate în politica sovietică. Hrusciov demască 
(Eiatele lui Stalin şi anunţă mari re i erne ŞI destindere. Acest lucru 
FER pe conducătorii comunişti din țările Pactului de la Varşovia 
3 An SSE i pe Gheorghiu-Dej, stalinist necontestat. Este un moment politic 
Ciara 1 ziua 5 astăzi nu a fost complect elucidat. I-a fost frică lui 
] ca în cadrul destalinizării lui Hrusciov să-i pice şi lui capul ? 


136 


E 0 A 


De frică, sa îndepărtat el de Uniunea Sovietică 
o poziţie internă sigură, apelând pentru a 
ale poporului român şi la un Naţionalism-'sui generis"? Sau-farsa a fost 
atât de aie FANA încă de pe atunci, de către ruşi cu ajutorul lui 
Cana e] + Argumente se găsesc din plin şi pentru o ipoteză şi pentru 

În politica internațională, Hruscioy este extrem de activ. El iniţiază o 
bază de rachete nucleare în Cuba și trece la acţiune, provocând astfel 
momentul celei mai mari încordări care a avut loc de la cel de-al doilea 
război mondial şi până în zilele noastre între Uniunea Sovietică şi Statele 
Unite. Americanii reacționează puternic şi rușii dau înapoi, trezindu-se 
astfel un nou: vat de sperânţe în-intrega omenire- Cine putea atunci crede că 
acest moment "Cuba", nu a reprezentat o mare victorie americană ŞI O tot 
atât de mare înfrângere sovietică ? 

Timpul a dovedit exact contrariul ! Prin cedarea lor de a nu instala 
rachete în Cuba, ruşii au obţinut în schimb totalul neamestec al 
americanilor în această ţară, care a devenit cea mai puternică bază sovietică 
de răspândire a comunismului în întreaga Americă de Sud şi Centrală ! 
Ruşii au dovedit că-sunt capabili de subtilități politice, pe care Occidentul 
nu este în stare să te sesizeze. Uniunea Sovietică, nu face politică de 
moment, ea prevede această politică pentru zeci de ani înainte. 

Toate acestea i le explic lui Ștefănescu, care fiind prea tânăr în acele 
momente, nu le cunoscuse decât din auzite şi nu-şi putuse face o ideie 
personală. El a ascultat incontinuu posturile de radio "Europa Liberă” şi 
Londra, asupra cărora avea o părere foarte proastă. 


- Radio "Şanţ”, cum numea el "Europa Liberă”, "bate apa în piuă” şi nu 


spune nimic ! Radio Londra, fără nici o discuţie, este un post de radio mult | 


mai serios, dar are o emisiune prea fiică îni limba română și nu poate fi 
edificator. De unde informaţii ? i - 
- Măi“ Vasile, eu nu-ţi cer informaţii din străinătate, pe mine mă 
interesează ceeace vi s'a spus vouă la şedinţele de partid 2 SIE | 
- La noi ... şi ăştia “bat apă n-piuă”, nici pe ăştia nu poți sâ-1 crezi !De2- 
3 ani, ei nu fac decât să ne arate că ruşii au Vrur să ne transforme pe noi 
într'o' țară eminamente agricolă şi prin aceasta să devenim_la cheremul lor, 
ştiut fiind fâptul că o ară fără un potențial industrial avansat, nu poate incă 
nici-un rol politic în viitor. Ei au scos în relief lupta lui Gheorghiu-Dej 
împotriva ruşilor îri această direcție. Toate şedinţele de partid din acei ASI 
nu au făcut decât să-l glorifice pe Gheorghiu-Dej, care a a = ze SĂ SE 
ruşilor şi să-i pună cu "botul pe labe”! Dar , cine-i poate crede * . a ză a 
se ascunde în spatele acestor manevre ? Cum am putea a pe se 
moment să ne opunem ruşitor ? Nu vem experiența Ungariei = =) 
adormit copii! 
- Bine Vasile, dar totuşi 
relaţiilor cu ruşii ! _ 
- Domnule Pantazi, ce a fost înainte, 
ce se întâmplă de câţiva ani, prin ce aud cu u 


134 


de atâţia ani se poate observa o încordare a 


nu ştiu, nu am de unde să ştiu, dar 
rechile mele şi văd cu ochii 


îi 


i ă Gheorghiu-Dej, a schimb 

i : i e orice prost. Dacă > iu chimbat 
mei, nu pot fi dus SUIS) d cum se face că nici unul din vechii stalinişti nu 
politica şi s'a Srl Leonte Răutu şi atâţia alţii, când au văzut ce s'a 
l-a părăsit ? Bodnăraş, nici-un învățământ ? N'au avut și 


poz i £ u au tras i, y y 
tarațaplae O aaa 2 Nu le-ar fi dat ruşii ordin să reacționeze ? 
posi 1 


iesite A it 9 Nu domnule Pantazi, nu este Osibil, 
Dar rușii înşişi, nu pina Ac politică românească ostilă Aucilae ! 
e cel me RI ca se urmăreşte, de aceea ascult în fiecare Zi emisiunile 
sită poate prind vre-un comentariu din care să pot Ca a dar 
boii ăia de la "Europa Liberă”, papă banii americanilor pe de pomană ! 

- Dar despre moartea lui Gheorghiu-Dej și venirea lui Spasescu la putere, 
ce poţi să-mi spui, că aceste evenimente le-ai trăit fiind matur ? şi 

- Şi aici s'au tras sfori şi s'au lansat zvonuri chiar de câtre membrii de 
partid mai sus puşi ! Nu ni s'a spus niciodată în cadrul vreunei şedinţe, că 
Gheorghiu-Dej ar fi fost omorât de către ruşi, dar zvonul a fost lansat din 
cadrul conducerii, acest lucru este evident. Zvonul uciderii lui Gheorghiu 
Dej de către ruşi, nu a fost aruncat la întâmplare ! EL a fost lansat tocmai 
pentru a se întări cele afirmate, că noi ducem o politică independentă ! 

- Deci ai convingerea că tot acest conflict, între noi şi sovietici, este o 
farsă de mari proporţii ? 

- Am această convingere, dar încă nu-mi pot da seama de scopul ei. Vezi 
dumneata, să-ți mai spun un lucru interesant. Nu crezi că ar fi fost normal 
ca la conducere, după moartea lui Dej, să urmeze Bodnăraş, sau în fine, 
oricare altul din vechea gardă ? De ce Ceauşescu, care în timpul lui 
Gheorghiu-Dej îi ţinea paltonul ? Ei bine, Bodnărăş, nu ar fi avut 
credibilitatea unei radicale despărțiri de ruși, pe când Ceauşescu, valetul lui 
Dej, în fond un necunoscut, este mult mai credibil, în a urma politica 


stăpânului său ! M'am interesat pe toate căile posibile, cine este acest 
Ceauşescu ? Ei bine, am aflat rolul şters pe care l-a avut în partid până la 
moartea lui Dej. Dar ara mai aflat câ ESIa Ei re eee, că este un 
criminal ordinar, care era întrebuințat de Dej pentru lipsa lui de scrupule, 
pentru executarea fără murmur a oricărui ordin + te limitat ca 
posibilități, dar extrem de perfid şi de şriecher. Cum se explică desemnarea 
lui ca urmaş Ş, pe care se pare că a! făcut-o chiar Dej ?Sunt-o mulțime de 
necunoscute în toată această afacere ! În spatele acestor necunoscute, eu 
cred că sunt încâlcitele ițe sovietice 

= pai tu, nu dai doi bani, pe conflictul româno-rus ? 
ae Se paie categoric Au, dar nu-mi pot da seama ( de ce este insinuat 


- Dragă Vasile, drept să-ți i i nici 
» drept să-ți spun, sunt categoric de părerea ta, deşi nici eu 
nu am argumente pentru a : RI 


vizând viitorul înde tea Îi PATRICE Şi totuși ... am unul : politica 
conflict este rio CA ia a | niunii Sovietice. Eu cred că acest aşa ZIS 
Adică această decizie ască a plecării trupelor sovietice din România. 
executat, a fost hotărât e de a-și retrage trupele, un fapt efectiv 
urmeze, şi cu multe al (ba îi. De aparea acestui conflict ce trebuia să 

te decizii, pe care nu suntem capabili a le discerne 


138 


încă . Dar mă întreb cu, pentru o politică atât de 
căror roade, ruşii le vor culege peste multă şi 
înscăunarea unui prost în capul partidului ? 

spa: a i dap prare, Ceauşescu înainte de a fi “prost”, este un primitiv ! 
Baoune, un Ce om este necesar rușitor, pentru a avea credibilitate în 
Occident. Un om inteligent, nu ar putea să nu fie bănuit de câtre Occident, 
că iale [i frică de Sovieticii, să ia astfel de atitudini Usa primitiv însă, este 
capabil de-orice, chiar de arisca un conflict deschis cu ruşii ! Uite, sunt în 
stare să fac rămâşag că Ceauşescu Va căpăta încrederea complectă a 
Occidentului. Dacă acest lucru se va întâmpla, înseamnă că ruşii şi-au ales 
bine omul ! 

Şi dacă Ceauşescu, fiind un primitiv, își va lua rolul în serios ŞI va 
trage clapa rușilor ? 

- Este imposibil, ai văzut vre-un animal, căruia să nu-i fie frică de bici ? 
El ştie bine că nu se poate glumi cu Ruşii și mai ştie că occidentalii nu sunt 
capabili de acțiune. A putut constata acest lucru la Budapesta. EI este un om 
simplu şi viclean, el nu-se bazează-pe rațiune ci pe simţuri. EI ştie bine că 
într'o lume occidentală nu ar mai putea fi nici măcar cismar căci de ... acolo 
domneşte legea concurenţei şi ... el nici meseria aia nu o cunoaşte ! El nu-i 
poate trăda pe ruşi, în primul rând nu are această posibilitate şi chiar dacă ar 
avea-o nu ar face-o, cum n'ar face-o de altfel nici un comunist: Domnule 
Pantazi, după cum ai putut constata, eu sunt pasionat de politică, dar nu 
înghit orice mi se bagă pe gât. Aştia însă nu fac politică, ăştia execută 
ordine, iar cei care le dau aceste ordine fac într adevăr politică, mult mai 
bine decât cei de la Washington. pia 

Discuţiile mele cu inginerul Ştefănescu, nu se termină niciodată. Setea lui 
de cunoaştere este impresionantă. Din păcate asupra prezentului poliuc, nu 
sunt cu nimic mai avansat decât el, ba din contra, sursele mele de informații 
Sunt mai limitate decât ale lui. i i ? 

Vremea ne poartă ... în trecut ... în prezent ... uneori incercâm sâ 


sondăm chiar viitorul ! 


subtilă, pentru o politică a 
reme, cum a fost posibilă 


: A âteva zi între care 

Din nou primesc vizita lui Emilian. Are sub braţ câteva ziare, a 
"Dialog" şi "Revista mea" din Tel AviY. i i pi 

= Porn Vită=te şi durineata ce atacuri murdare împotriva aria iată 

- Era de aşteptat domnule C zotoriel. Nu trebuie să răspundem 14 
nu are rost să ne angajăm în polemică. je 

- Te rog citeşte şi după aceea sâ-mi Spaig Areta (Bi E o enecitul 

Citesc cu multă atenţie amivele articole No ma e 
întrebuințat, care este de o vulgaritate ce întrece orice limi 
- Cunoaşteţi autorii articolelor * 


149 


=) 


i) 


(4) 


Si 


_ la "Dialog", autorul este Caraion, este specific stilului său, dar îi este 


frică să semneze. 


- Poate îi este ruşine ! i pr ae E 
_ Nu-i este ruşine, căci este stilul lui obişnuit, îi este frică, este un om 


complect lipsit de curajul răspunderii, toată viața a fost aşa. 

_ Dar de celălat, ... de Marius Godeanu aţi auzit ? 

_ Da, a fost ofițer de Securitate, în ultimul timp a fost camuflat la Dinamo 
Bucureşti ca un fel de magazioner. În realitate răspundea de paşapoartele ce 
se acordau sportivilor ! 

- Şi ăştia ne judecă pe noi ! 

- Vreţi să răspundem ? 

- Trebuie ! 

- Eu nu sunt de părere că trebuie, articolele sunt de o vulgaritate căreia 
nu-i putem răspunde. Ar însemna să ne coborim la nivelul lor ! 

- Trebuie să răspundem domnule Pantazi, bine înţeles nu pe limba lor 
căci asta nu putem, dar trebuie dat un răspuns dur. 

- Bine domnule Colonel, îmi iau eu această sarcină, dar să ştiţi că pentru 
ultima oară. Nu înţeleg să intru în polemică, să intru în noroi alături de un 
ofițer de Securitate și o lichea comunistă arhicunoscută. Le voi răspunde la 
amândoi în cadrul unui singur articol. 

În felul acesta a apărut în "Stindardul” nr. 148 din Martie 1983 articolul : 


—— 


ASEMANĂRI DE STIL > 


= 


Revista "Dialog" (Nr.28 Decembrie 1982) a publicat o scrisoare a unui 
român în trecere prin Occident, pe nume : Mihai Alecu care, chipurile 
răspunde la articolul "Este în joc demnitatea românească", semnat de 
domnul |.V. Emilian și apărut în Septembrie 1982 în ziarul "Stindardul”. 

Domnul Mihai lecu, c Nici hu Există, după stil fiind domnul 
Ieri Căraie a măsluieşte şi trunchiază articolul domnului Emilian, ajungând 
a rai ea A solidariza cu anumite crime săvârşite în Rusia. În 


rime, pe care acesta practic 
- Departe de domnul 


Emilian a lua 
Bucureşti, dar pe bună dreptate directorul "Stindardului pune întrebarea : 


„mai judecă-şi azi, pe ici, pe colo, 


, i de război ! 3, Rea 
trebuința de a răspunde pentru ce d E cil adevarşi de 


profit din asemenea afirmaţii ?" În ori paie poate exploata Şi trage 
Emilian. Căci aici nu e pe. iras proeuice Caz asasinii nu, să fie sigur acest 
lui minte, ci pe răspundere, pe Ur, Cum îşi închipuie cârciumăreasca 


ara obligaţie de a trage la socoteală 


140 


ndere, pe element 


importante în faţa unui tribunal figutos .. 
poată. lar ca unul netrimis în boxă până 
cinism pe autorii execuțiilor de la Ribniţ 
Ţiraspol, Mostovoi ş.a.m.d., 
nimeni să nu-l pună la stâlpul 
colajul publicat în "Dialog". 

Custimă 

Mihai Alecu - din România, în trecere prin Occidentul putred ? 
neputred?' 

Domnul Solacolu, directorul revistei "Dialog", nu numai că s'a pretat să 
publice un articol, care mistifică adevărul, dar s'a şi solidarizat cu această 
mistificare. 

Nu ne miră atitudinea domnului Solacolu, domnia sa nu face decât să 
continue gândirea premergătorului său Şerban Orăscu "liberalul-marxist”, 
care militează pentru îndreptarea conducătorilor dela Bucureşti, spre 
aducerea lor pe o linie cu adevărat marxistă. 3 

lon Brătianu, lonel Brătianu şi George Brătianu sar zvârcoli în 
morminte dacă ar vedea cine vorbeşte astăzi în numele Partidului Naţional 
Liberal român. F 

Reaua credinţă, mistificarea, minciuna, cu care se solidarizează domnul 
Solacolu nu au egal decât în termenii inisultători ca : fiinţe antedeluviene", 
“minte cârciumărească" etc. care caracterizează stilul scrisorii pe care 
domnia sa o publică. Concluzia trasă de "Mihai Alecu” şi de domnul 
Solacolu este trimiterea domnului Emilian în fața unui tribunal care să-l 
judece pentru crime de război, sau pentru solidarizarea cu aceste crime ! Nu 
am dori decât ca domnul Solacolu să-și realizeze dorința, pentru a putea fi 
şi dânsul tras la răspundere pentru calomniile pe care le difuzează. 

A fost domnul Solacolu voluntar pe front şi a luptat pentru apărarea 
frontierelor țării, așa cum a luptat domnul Emilian ? : 

A luptat domnul Solacolu timp de 40 de ani pentru menţinerea Vie a unei 
flăcări a românismului, osteninindu-se a scoate un ziar cu sacrificiul său 
personal ? [ze «i a 

Cine este acest domn Solacolu şi cum își permite să ponegreascâ un 
adevărat român, într'o fițuică scoasă cu bani străini ? Ă Pa e 

Domnul Ion Solacolu, cu soţie care a fost în țară secretară da a 
de bază, şi ilustrele mediocrităţi ce-i stau alături la Dialog şi la E dei 
democrat", au cutezanța să insinueze trimiterea în fața unui “tribun: 
ri i arii in căruia, care şi-a făcut în mod exemplar datoria 

guros" a unui ostaş român căruia, Şi-a i itiiiaica 
pe front, şi căruia nu i se poate reproşa nimic, dar abso 

Aici am ajuns ! 

În "Revista mea", care apare la 
Ianuarie 1983, sub titlul : "Foaie vf 

domnul Marius Godeanu, acesta râs 


14] 


acum să se încumete a apăra cu 
ionița, Vapniarca, Moghilev, Odessa, 
crezând că prin asta face “românism" ŞI 
infamiei, iată ce m'a mirat când am citit 


Tel Aviv, CU numărul 1031 din 21 
Verde, Foaie ...Latră ! , semnat de 
punde articolului : "Români şi 


a 


| legionare sau neo-legionare, care îȘI 
"individual, întocmai 


disidenți la postul de radio "Europa Liberă, uiuico) Rain riivatcul 
r.147 a Decembrie 1982, semnat lon [ia az gi arxistă a d : 
a Sos meu avea ca obiect principal : gândirea m e A LLOB 


Ri PS „.u ii co : fa die 
Vlad Georgescu şi Șerban Sa fr berii. evreii colaboraționişti 
% El ante Sin Sa olti domnului Marius Godeanu : 
> ie bun să-mi fi pierdut timpul cu Lătratul la lună a unor potăi post- 
fac singure bucurie, pe cont propriu şi 
biblicului Onan, înjurându-i pe "Owvrei" ? Dar javrele, 
javre rămân, nai ce-i face. Astfel că, din ră când, ori cât ai fi de 
simpatizant al "Societății pentru Protecţia Anim elor, nu poţi să te abții 
şi, musai, trebuie să plezneşti, scurt şi cuprinzător, peste botul îmbălat pna 
Am în faţă - aviz hinghierilor - o publicaţie cu nume filfiitor (nici 
"Steagul", nici "Drapelul", nici "Flamura", ghici ciupercă ce-i), care apare 
la Muenchen, când se milueşte Domnul, purtând pe frontispiciu o deviză 
desprinsă din gândirea unui Moş Teacă intelectualizat : "Vivere militare 
est”. S'ar zice că, fălindu-se cu un astfel de crez, respectiva hârtie tipărită 
are doar grija nostalgiei cazone, jucându-se cum le place uneori oamenilor 
în toată firea, "de-a soldaţii” şi "de-a războiul" ... De războit însă, 
pomenita publicaţie se războieşte tot cu evreii şi tot în stilul în care o făceau 
odinioară "Porunca Vremii” şi "Sfarmă Piatră"! Cel mai mult, cum am 
impresia, îi doare pe haidamacii militariști din Muenchen că postul de radio 
"Europa Liberă" n-a încăput pe mâna lor ... Un oarecare lon Pantazi, care 
Şi-a însuşit ceva din "tehnica" scribilor lui Ilie Rădulescu-Lăptărie se ocupă 
pe larg de "denunțarea” evreilor de la postul de radio amintit. Şi pentru că, 
în afară de fiere, verde ca şi cămașa pe care grozav ar vrea s-o îmbrace (sau 
s-o reimbrace), tipul mai are și ironie, foloseşte subtilităţi în genul "român 
între ghilimele” sau "oltean barat" .. Culmea sarcasmului e atunci, când, 
vorbind despre rolul rabinului dr. Mosez Rosen în acordarea către România 
a clauzei națiunii celei mai favorizate, afirmă, șmechereşte, făcând cu 
ochiul, complice, către cititori : "Rabinul se pare că ar fi evreu”. Mai 
departe, scrie dumnealui, cu ghioaga muiată în cerneală 7 “Fiind vorba 
numai de evrei în toată această afacere, ne punem legitima întrebare : nu 


cumva este vorba de o eroare ? Poate a fost acordată clauza Israelului, nu 
României !" —— 2 Te = 


„— Pantazi ăsta, care îl 
(străin de neam și de Dumnezeu), ît-ave 
în limba română de la"! Eur 


îi de evrei, ci şi de "armeni şi greci” ... Cu alte 
„Europa Liberă” o redacţie exclusivă de "escu" pur 


pripăşit la Muenchen. bugai (er mânia federală. Dar îmi închipui că s'a 
că, în această calitate, îi este perie ce SIatut de refugiat politic. Şi nu cred 


142 


te interzis germanilor înşişi : e 
ÎN siblicaria de cate ara pomeni PaBandă rasistă, antisemită, apiţătoare ! 
: | : ȘI Zwei Seiten în deutcher Sprache” 
dar ele nu cuprind otrava legionară din articolele în romă Ii 
acestea din urmă ar merita traduse Și (cute sătl da ie mâneşte. Poate că 
colaboratorii "Stindardului" muenchene 
n i Ia ai. - 
catrafusele şi să-și ia tălpășiţa din Statele a Arira, obligat să-și strângă 

Ce putem remarca din acest articol ? 

În primul rând, domnul Marius Godeanu Şi-a însuşit de minune 
vocabularul lui Graur pigmentându-și elevatul articol cu figuri de stil 
colorate de genul : potaie , "bot îmbălat”, "javră”, "moş teacă”, 
"haidamac", tipul ă Cutărică”. Desigur nu oricine se poate folosi de un 
astfel de stil. ci numai cei ce s'au adăpat la “cultura lui Graur”, creind “stilul 
Scânteia”, îmbunătăţit astăzi într'un “stil Tel Aviv de inspiraţie 
dudeştiană”! 

Domnul Marius Godeanu mă ameninţă cu "hinghierii” şi cere să fiu dat 
afară din Germania, deoarece fac propagandă rasistă, antisemită şi 
aţiţătoare ! Domnia sa este învățat să asmută hingheri, căci şi compatrioții 
săi Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Leonte Răutu şi Avram 
Bunaciu au asmuţit alţi hingheri coreligionari ca Nicolski, Dulberger, 
Zeller, Coler etc. împotriva poporului român. 

Domnul Marius Godeanu mă acuză că ași dori o redacție a "Europei 
Libere” exclusivă de "escu" pur sânge ! De ce nu ? Nu este oare un post de 
radio, care se adresează Românilor ? 

Domnul Marius Godeanu mă anunţă că eu nu am ce căuta la postul de 
radio "Europa Liberă”, fiind "fanariot", după legea dumisale ! După câte 
ştiu eu, comunismul reprezintă un pericol pentru România, evreii 
colaboraţionişti pentru "Europa Liberă”, dar de un pericol fanariot în anul 


către Mihai Viteazul la Maldăr, astăzi în Vlașca. Pe linie maternă, mă trag 


g ; : a: 3 ius Godeanu l-ar fi 
din Po oeri craioveni.. Dacă domnul Marius 
enari, vechi b Veni.. Roler, ar fi aflat aceste lucruri, 


citit şi pe Nicolae Iorga, nu numai pe mea 3 
precum şi faptul că domniile fanariote au început în ae ne Au 
1714 în Muntenia. Domnul Marius ist) de te, = i terti 
ruşine de numele meu, dovadă că nici după 
Schimbat! - i chi ă aceştia 
Domnul Marius Godeanu interzice să te legi E etil Proba 
au fost sau sunt colaboraționişti ai cot de domnii Vtad-Georgescu şi 
evidentă că nu l-a deranjat ceeace am SCrIs | tului meu; ci-numai ce am 
Şerban Orăscu, care constituiau obiectul artico 


, At = : “i domniei sale. 
Scris de colaboraţioniştii evrei, conaţionalii do 


143 


N “Dacă merg în acest ritm, înj 


Se 


ebui să ştie că dela înființarea statului 


tr A i : i 
blade ri de naționalistă, rasistă şi chiar 


ius Go 
Domnul Marie ce o politică extrem 


Israel, această ţară du 

tisemită ! sp 
pc ee politica naționalistă e 
şi apără existenţa. Pe câte ştim îns i 
deci lupta Israelului impotriva lor est 
sunt nişte semiți de categorie inferio 
Dar masacrul de la Beiruth, cum se num 
întrebăm pe domnul Godeanu, pentru â 


fascistă , asistă, antisemită etc. | 
Şi o ultimă întrebare : Le este ruşine domnului Marius Godeanu şi 


domnilor Zahareanu şi Sebastian Costin de la redacția "Revista mea” de 
numele lor adevărate, sau urmăresc, prin pseudo-numele româneşti ce le 
poartă, un eventual transfer Ia "Europa Liberă” 2 j aie 

Redând mai sus pasaje întregi din articolele apărute în cele două reviste, 
am vrut să dăm posibilitatea cititorilor noștri să constate cât de izbitoare este 
asemănarea stilului, a vocabularului folosit, a invectivelor debitate şi mai 
ales a scopului urmărit, ambele reviste cerând în definitiv acelaşi lucru : 
traducerea domnului Emilian în faţa unui tribunal şi expulzarea mea din 
Republica Federală Germania. 

Mai este oare nevoie de alt comentar ? ... 


sraelului şi-i admirăm vigoarea cu care- 
Palestinienii sunt tot de origină semită, 
e o luptă antisemită ! Sau Palestinienii 
ară ? Atunci, asta se chiamă rasism, 
eşte şi cum se încadrează el ? [| 
nu cădea într'o altă greşeală 


Dimineaţa, cum am terminat articolul, mi-am făcut ultimul rond şi m'am 
indreptat spre casă. loana plecase de câteva minute, copiii încă nu. Am 
băgat articolul într-un plic pentru Emilian şi l-am dat copiiilor să-l ducă la 
poştă. Aşa am procedat totdeauna când subiectul articolului nu-mi 
convenea, niciodată nu l-am recitit. = = 

Am incercat să mă culc, dâr somnul nu se lipea de mine. Mi-am făcut o a 
doua cafea şi am început plimbarea prin livingroom, ca altădată la Zarca, ca 
în fiecare noapte la Clinica Veterinară ! Aceste articole care nu aduc nimic 
constructiv mi-au făcut întotdeauna nervi ... nu pentru asta m am zbătut 
atât să ajung în Occident. Dar ce puteam face ? Emilian fusese atacat 
Asan degeaba, era datoria mea să-l apăr, am simţit că lui îi vine greu să O 
ia a pa mea, nu aşi TE TISDUTs, ni eră lehamite s'o fac, 
apoi, ar fi crezut că pa ce Fit tot de către un ofişer de Securitate ? Și- 
Niiiai Acesi [cf a âgat frica în mine cu expulzarea din Germania. 

Fac din nou o numă otăriusă-ălr ăspund. 
atâta uşurinţa : zar An e a dușmanilor acumulaţi atât de repede Şi cu 
două publicaţii. "Di; "Sgalistii, postul de radio “Europa Liberă" şi acum și 
î talog_ din Frankfurt şi "Revista mea" din Tel Aviv ! 
tr un an termin exilul ! Parcă-l aud pe Emilian : 
--- atacăm'! Așa vrea el să scrie Istoria ?! Așa 


"Ne batem ... răspundem 


1aq 


a III 


Nu categoric nu, lini 
: / „ inta este greşi , 
cum mi-ar pro greşită. În loc de a-l 


eiau plimbarea, plimbarea 
U iile î 

care m'a scos din cele mai grele impasuri. De 14 ere pimed ea ! 

Probabil că am intrat sub influenţa puternicii personalităţi a lui Emilian. 

Îmi recitesc articolele publicate în "Stindardul”, pe ultimul nu-l am, căci 
niciodată nu am făcut fotocopii. Culmea ! Imi plac articolele, găsesc că sunt 
scrise cu vână. Sunt bune, dar ... ce folos ? Ce se alege în urma lor ? 
Nimic ! Sunt decepţionat, de tot şi de toate, de mine în primul rând. Mă uit 
prin grămada de ziare ce mi le-a trimis Emilian. De altfel au inceput să-mi 
vină şi mie. Le răsfoiesc. Sunt slabe, sunt foarte slabe, unele lamentabile. 
Singurul care se poate citi este "Cuvântul Românesc”, dar şi acesta are un 
ciudat amestec de articole foarte bune, cu altele slabe şi chiar foarte slabe. 
Ziarul nu este un creator de opinie, este un amestec de opinii, unele 
contradictorii şi chiar în cadrul aceluiași ziar ! De amestecul semnatarilor ce 
să mai vorbesc? De la legionari, liberali, ţărănişti, pănă la comuniști 
notorii! Se vrea oare să fie un ziar al tuturor opiniilor ? Poate ! Poate este 
linia cea mai bună. În orice caz, nu găsesc atacuri la persoane, este o mare 


vedere, "Cuvântul Românesc" este pe linia justă. Dacă i-aşi spune acest 
lucru lui Emilian, ar sări în sus ! EI are copilul lui pe care-l iubeşte, 
"Stindardul" este mai mult decât copilul lui, îi seamână în totul, i-a dat 
până şi caracterul său combativ, incontestabil este ziarul cel mai bătăios al 
exilului. Emilian, toată viața sa s'a bătut, dacă nu a avut inamici și i-a 
creiat, aşa cum a făcut în Exil. Emilian are o energie debordantă, care bine 
canalizată ar putea da enorm. Dar cum poţi să-l schimbi pe Emilian ? 

Toate aceste întrebări, fără răspunsuri, mi-au mâncat orele de somn. Vin 
copiii de la şcoală, îmi fac de mâncare. Sunt obosit, nu mi-e foame, mă 
îmbrac şi plec la serviciu. În maşină, ca întotdeauna, îmi revin ! La Clinica 
Veterinară sunt un alt om. Îmi place biroul meu, îmi place imensul parc al 
clinicii, îmi plac animalele, mă simt într adevăr bine ! 


A rtici in vi ea a rămas 
Revin cu gândurile mele la Bradu. O părticică ceapa iei 

acolo. A fost de scurtă durată, nici doi ani, dar a i stă ! 

noi vieţi, viaţa în marea închisoare a României com ! 


145 


GQ) 


——— 


ea 
Lucrul pentru ! d azotită volumu Ie IN | 
ncet di alai Octombrie ! Norocul meu era că 


e el îl interesau € : 
un termen. Pe discuţiile politice, decât iluzoria terminare 
de istorie”, pe care le făceam, ȘI 

E: i ii 
a galeriei lal Ma! i terminarea este alta, îmi spunea râzând 

. urarea este ună ȘI îi area 

ă ai ofcă, altădată "mânzeşte inginerul Ștefănescu ! | 
câteoda ă a data încă marilor minciuni, ce caracterizează regimul 
ANEI eram destul de îngrijorat de soarta lucrării şi de ce să nu spun, de 
sobră noastră cei direct responsabili de inaugurarea de la 1 Mai. 

Ruperea mea din galerie, pentru "cursuri , Ştefănescu o realiza cu destulă 
greutate, deoarece fără să-mi dau seama, devenisem un pasionat al 
treburilor în care mă angajasem, lucram Cu cea mai mare Conștințiozitate, 
neprecupețind nici un efort. Galeria devenise viața mea, ei îi închinasem 

fără să-mi dau seama, alunecasem în rândurile 


toate gândurile mele şi, ... mi da a, al 
celor ce nu aveau dreptul de a gândi ! Ajutam din plin la scopul urmărit de 


Partid : nu trebue să existe timp de gândire ! i 
Era 9 seara şi mă aflam în galerie când vine un curier de la şantier care 
mă anunţă : 
- Tovarăşul inginer a spus să lăsaţi tot şi să veniţi imediat la dânsul 
acasă! 
Am plecat imediat şi l-am găsit pe Ştefănescu cu masa pusă aşteptându- 
mă. 
- Ce sa întâmplat ? De ce m'ai chemat ? 
- Stai măi omule, mai dă-o dracului de galerie, nu s'a întâmplat nimic, 
Vreau să mai stăm la o parolă! 
Era prima dată când Vasile mi se adresa atât de intim ; "măi omule", era 
ceeace de multă Vreme aşteptam de la el ! Eram într adevăr legat de el Şi 
domniile" nu-şi mai aveau rostul. 
„De data aceasta, Vasile nu mă chemase pentru obijnuitele "cursuri", îl 
simțeam că este preocupat de ceva şi nu ştie cum să înceapă. 
5 piu Vasile, Văd că te apasă ceva, dă-i drumul ! 
4 pa aia de Luni trebuie să încep puţul de la Vâlsan, trebuie să trimit 
De ata îi aaa den de vorbă. Te-ai oferit să faci această lucrare, la 
azi NICI nu am pe ci de 
lucrări, de aceea anii să Ioeeaa ap cineva care să cunoască astfel 
- Nu-i nici o problemă Vasile ţi- îti 
- Ba pentru mine este A » I-am spus că iţi fac această lucrare. 
despart de tine, nu pentru ra AES LSBIA, (i-am A sula, d Vreau să a 
erminarea acestei galerii, pot să o fac şi singur, 


nu mai am alte preocupări 

U ' 

vorbă. Vezi ari anu dar m'am învăţat cu tine, am cu cine să stau de 
nimeni despre lucruri car enirea ta, eu niciodată nu am stat de vorbă CU 
măsura în care mă iatecesa interesau, poate nici nu-mi dădeam seama 
in Viață, acuta nu mai pot fi ar acum, acum mi s'au deschis alte orizonturi 


ot fi rafie pu 
Sclavul acestor prăpădite galerii, acestui sistem 


146 


ÎN 


comunist de îndobitocire. Ţie îţi dator 
robabil că aşi fi râmas, nu un ade 
indirect şi necondiţionat al lui. 

- Vasile, îmi spui nişte lucruri într' j 
într'un moment în care chiar eu pipi ei care pică 
măsură în aceste lucrări ale partidului, pe când în pi FU peste 
fie pentru noi numai un mijloc de câștigare a existenței. E ee cae sa 

- Da măi, ceeace se întâmplă în întreaga ţară, lozinca : "noi ne facem că 
muncim, ei se fac că ne plătesc", trebuie adoptat și la noi, cu toate că aici 
într'adevăr plătesc ! Nu avem dreptul să ne închinăm viaţa unei credințe pe 
care nu o avem. Desigur trebuie să lucrăm, dar să lucrăm încadrându-ne în 
orele de lucru care ne sunt plătite, nu cum am făcut eu de când am ieşit 
inginer şi cum faci tu astăzi ! Acesta este principalul motiv, pentru care am 
vrut să stau de vorbă cu tine, lucrarea puţului, fiind și aia foarte importantă, 
dar numai în măsura în care ne-ar despărţi. Vezi tu, ei ştiu prea bine că nu 
am de unde să le trimit specialişti pentru această lucrare, aşa că nu mă 
deranjează câtuşi de puţin să le trimit niște oameni, cu care treaba lor ce fac. 

- Bine, dar nu crezi că dacă această lucrare ar merge, ar fi o bună carte de 
vizită pentru tine ? 

- Nu, ei nici nu-şi dau seama de acest lucru, dacă treaba merge, găsesc 
că-i natural, nu-şi pun întrebarea normală, cum de merge o lucrare fără să ai 
specialişti ? Numai dacă nu merge, atunci dau din colț în colț şi caută 
soluţii ! Eu nu sunt miner şi nu-mi pot pretinde să execut o lucrare de 
specialitate, oricând le pot închide gura. Deci dacă execut lucrarea, nu am 
nici-un merit, iar dacă nu o execut, am explicaţii clare şi urmează ca ei să se 
descurce, pe mine nu mă interesează ! 

- Nu este cazul, eu pot face această lucrare. 

- Ştiu, dar cu ce preţ şi cu ce risc ? Cu preţul despărțirii noastre Şi cu 
riscul de a te mânca pe tine. 

- Ți-am spus că nu mă pot mânca, sunt stăpân pe cunoştinţele mele. 

- Nu cunoşti oamenii ... cum o iei la vale, dela Bradu spre Vâlsan, 
întâlneşti ceeace este în întreaga ţară, numai intrigi şi mâncătorii ... tu eşti 
victimă sigură, îndată ce vor vedea cum se lucrează , căci în momentul de 
faţă nimeni nu ştie, tu eşti primul care trebuiești înlăturat, deoarece şef de 
echipă sau supraveghetor la o astfel de lucrare, înseamnă bani mulți, este 
ceeace toți caută ! Vezi tu, aici dam toți din colț în colț că nu şuam cum să 
scoatem apa din galerie Şi tu ai reuşit acest lucru. Dacă aceeași problemă 
S'ar fi ivit la Vâlsan sau la Căpăţâneni, imediat ce ar fi văzut cum se 
lucrează, un altul ţi-ar fi luat locul, de asta pot să-ți garantez ! Aşa se va 
întâmpla şi cu acest puț, de asta nu vreau să te tim. 

Nu am putut hotări nimic, a rămas să mai stăm de vorbă. 


esc această trezire a mea, căci altfel 
pt al comunismului, dar un sprijinitor 


147 


imesc telefon de la Emilian la 8 dimineața! 

Asu întâmplat domnule Colonel de mă chemaţi la ora asta ? 

- lartă-mă că te deranjez, dar sunt furios, ştii ... Horia Sima a scos o 
novă carte "Era Libertăţii”, care urmează după volumul "Sfârşitul unei 
domnii sângeroase"! * 

- Am citit primul volum, este o calamitate ! | 

- Să-l vezi pe-al doilea;-este-un-neruşinat atac la adresa Mareşalului. 
Numai minciuni, numai calomnii ordinare, este de neinchipuit. 

- Trimeţi-mi-l şi mie. SR Ai 

- Ţi-l aduc chiar astăzi la clinică, eşti acolo ? 

- Sigur că da, nu ştiţi că acolo este adevărata mea locuință ? 

- Bine, vin, cu bine! Pupaza a IER 

Îl găsesc pe Emilian aşteptându-mă. Este furibund. Niciodată nu l-am 
văzut în halul ăsta. Îmi dă cartea şi-mi spune: 

- Citeşte-o pe îndelete, poţi s'o şi subliniezi, este a dumitale, eu nu 
vreau să am în bibliotecă astfel de porcării_ Şi când-te gândeşti cât i-am 
ajutat, cât i-am susținut !!! Horia Sima este dement, este un megaloman 
convins că el este "buricul pământului”, că totul se învârte în jurul 
persoanei lui şi işi permite cele mai grosolane minciuni şi cele mai 
îngrozitoare Globe etice sa Mee aa bloo impoe stă pani nervii, 
tremur tot de când am terminat această carte. citit-o într'o noapte, dar 
dumneata citeşte-o pe'ndelete. În sfârşit, nu vreau să te influențez, dar dă- 
mi un telefon îndată ce ai terminat-o. Vreau să cunosc părerea dumitale. 

Emilian pleacă. ÎI urmăresc cum se depărtează. Mi-e extrem de drag acest 
om. Trăieşte numai pentru cauza românească. Nu cred că are timp nici-un 
moment din zi să se gândească la alte lucruri. Câtă energie, câtă zbatere, 
cât entuziasm şi câtă muncă sacrifică românismului şi încă, nu de azi de 
ieri, ci de o viață întreagă ! Cum este posibil ca acest om să-şi fi căpătat 
atâția duşmani între români ? Sunt mai multe explicaţii, pe care încerc să le 
cliici E AID a EAI d atac ee A area LaLa șeste să 
se realizeze. Lipsa totală de perspective, face ca exilul să fie în continuă 
căutare de soluții noi. Din aceasta rezultă opiniile contrare şi contradictorii 
precum şi luptele intestine. Aceste lupte degenerează, nu se ciocnesc numai 
opiniile ci şi oamenii. Se ajunge la duşmâănii personale, la calomnii, la 
intrigi, la scrisori insultătoare, la insulte prin presă, ba chiar la scrisori 
anonime, la falsuri ... este dezesperant. Emiliaa a intrat fără voia lui în 
acest cerc vicios de neînlăturat. Îşi are şi el partea sa de vină. A intrat în 
luptă, a muşcat în dreapta şi stânga, şi este muşcat la rândul lui. Dar ceeace 
am putut constata în aceşti 3 ani de când am venit, este un fenomen cu 
caracter general. Cum ridică cineva capul, cât de puţin deasupra celorlalți, 
devine ținta de bătaie a rurtiror: Nimeni pu acceptă acest [cr topi trebuie 
să fim 'o apă şi-un pământ”, nimeni să nu se evidențieze ! Ori Emilian a 
ridicat capul, trebuia să-l ridice, nU Şi l-a ridicat el, i l-a ridicat valoarea lui 
combativă, "pana" lui ascuţită, talentul lui incontestabil de ziarist. 


148 


de eficacitatea constructivă pe 
în ce mai mult să-mi dau seara 
care se zbate Emilian şi alta ar trebui 


nească. Fiecare grup de 
ş e ph fiind că el are dreptate 
pentru a nu mai vorbi Că nici măcar acest Principiu ru este respectat. Di aici 
haosul general, la care intervin multitudinea de idei personale și orgoliile 
nemăsurate ! 


De ce sa băgat în toate acestea Emilian, care şi-a rezervat un sector cu 
totul aparte : Istoria ? Fiindcă ori ce ai face, prezentul se bazează pe trecut şi 
viitorul se construieşte în prezent ! Cea mai mare neînțelegere a exilului 
nostru, porneşte de la acest trecut, de [a acest trecut incă prea apropiat, prea 
cald, care se numeşte 23 August 1944. Şi iată asăzi, domnul Horia Sima, 
împinge acest trecut şi mai adânc, până în 1938 ! Aici se izbeşte cel mai 
puternic în sectorul ce şi l-a rezervat Emilian, aici trebuie căutată cauza 
principală a destrămării exilului românesc. PRI 

Este evident faptul că până nu se va ajunge la un consens în privinţa 
trecutului, asupra căruia oricât se va scrie, nu se va putea ajunge la un 
numitor comun, până atunci nici nu va putea fi vorba de o înțelegere în 
exil. Consensul, nu poate fi decât decizia, de a nu se mai discuta de trecut, 
de a-l şterge cu buretele şi de a privi numai de astăzi înainte. Dar se poate 
realiza acest lucru ? Nu se va găsi întotdeauna cel puţin unul care va călca 
convenţia şi nenumărați care îi vor răspunde ? Dar pentru a nu vorbi de 
unul, sau de nenumărați alţii, va putea cineva să-i închidă gura lui Emilian, 
care de la început, de când este în exil, nu dezbate decât această problemă ? 

În sfârşit, să vedem ce elucubraţii mai susține şi Horia Sima ! 


La Bradu totul se desfăşoară în mod normal, într'o admirabilă atmosferă, 
deşi îl simt pe Ştefănescu din ce în ce ai ae 

- Ce ai Vasile, parică mu eştiînapeletale: A . 

- Ce să am ? Mai întrebi ? Poimâine trebuie să trimit caine uta 
înceapă puţul ! Aştia nu știu nimic şi parcă văd că Seri Spa e e 
continuă navetă între Bradu şi Vâlsan. Asta inse 
drumuri, fără a putea rezolva ceva. 

- Ți-am spus că îţi fac eu lucrarea 
deloc, treaba va merge bine. 

- Nu vreau ca tu să pleci, nu-mi CO 


şi nu va trebui să te deplasezi absolut 


nvine din nici-un punct de vedere. 
, 


149 


9 


- Dar nu este o altă soluţie. ă 

_ Ba este ... să-i dau dracului ... să se descurce cum or şti. ui 

- Vasile, lasă-mă să mă duc, ai să vii şi tu odată pe săptămână şi ai să 
vezi că totul merge bine. i ) 

- Bine, du-te dar ai să vezi tu câtă dreptate am avut, te vor mânca 
imediat ! Altfel acolo vei avea condițiuni de locuință mult mai bune. Îţi este 
rezervată o vilă, bineînţeles de lemn, dar foarte confortabilă şi cu un aspect 
foarte frumos. Dacă tu vrei să te duci, mie îmi faci un mare serviciu dar, 
sunt sigur că vom regreta amândoi. : 

M'am prezentat lui Podborski, şeful şantierului, cu care eram în cele mai 
bune relații. Acesta îmi spune : 

- Domnule Pantazi, eu îţi dau o vilă pentru dumneata, îţi stau la 
dispoziţie cu tot ce ai nevoie, dar îţi spun de la început că nu mă pricep la 
această lucrare şi că deşi se desfăşoară în cadrul şantierului meu, ea nu-mi 
aparţine. Lucrarea este a Grupului de Şantiere şi pentru executarea ei, sau 
mai bine zis pentru supravegherea ei , Grupul a delegat pe un inginer 
Herşcovici. Numai cu el vei avea de-aface, de mine depinzi doar 
administrativ. Du-te şi instalează-te, te voi chema eu îndată ce va veni 
Herşcovici. Soţia dumitale va lucra la mine. 

M'am instalat într'o vilă superbă ca aspect, dar care nu avea propriuzis 
decât două camere. Una jos foarte mare, care într'un colț avea o cuvetă cu 
apă curentă şi în alt loc, pe un scaun un reşou. O scară interioară ducea la 
etaj unde, dintr'o sălița intrai în dormitor, o cameră destul de mică. Era mai 
mult decât ne trebuia şi nu aveam nici-un vecin, vila fiind izolată. 

Sunt chemat la Podborski, care mă prezintă inginerului Herşcovici. Are o 
mutră antipatică, foarte distant, nu-mi întinde nici mâna şi mi se adresează 
fără a se uita la mine : 

- Hai să-ţi arăt lucrarea ! 

L-am însoţit pe Herşcovici vreo doi kilometri, fără a schimba un singur 
cuvânt. Am ajuns la locul de unde Herşcovici mi-a arătat că trebuie început 
perforajul. Mi-a spus : 

- Este un puț de 112 m., trebuie să începi imediat. Vei perfora de-aici, 
adică de sus în jos. 

- Domnule inginer, vreau să-mi arătaţi şi locul unde trebuie să ajungă 
puţul. 

- Ce te interesează ? 

- Cum să nu mă intereseze ? Îmi trebuiesc planurile puţului, trebuie să 
vină topometri, care să-mi traseze exact direcţia şi trebuie să cunosc 
normele ce se vor aplica acestei lucrări. 

- De planuri nu ai nevoie, dumneata perforezi în jos, topometrii îi voi 
aduce atunci când va fi cazul, iar normele nu te privesc pe dumneata ! 

- Domnule inginer, eu nu am fost trimis aici pentru a face o gaură, ci un 
puț. Fără plan şi fără topometri, nici nu mă gândesc să încep lucrarea. De 
altfel vreau să văd unde trebuie să ajung cu ea pentru a-mi da seama dacă 
este mai bine s'o încep de sus în jos, sau invers. În ceeace priveşte 


150 


Oar ece i V ătiți 
trebuie să Şuu cum or fi pl 


Uri, eu nu incep lucrarea 
unge puțu : - 2 

acest lucru. punge puţul, deși nu văd ce te interesează 

Am mers din nou câteva sute 


de metri și am aiu 
ă j ns la locul de 
străpungere. Acest loc prezenta cele mai bune condiţii 2 entru sp i-a 


lucrării de jos în sus. M'am adresat lui Herşcovini : 

- Domnule inginer, această lucrare rebuieşte executată numai de jos în 
sus. Vă aduc următoarele argumente : 1 - perforându-se în su sf i 
nu se înfundă, deoarece praful rezultat din perforaj se tea lesg 
Eur pdcati n leri (EnaPar mei e rezete dia ne 

ASR CI : misesc atât timpul cât şi banii, banii 
necesari scoaterii materialului cu ajutorul unui scripete. În condiţiile 
prezente, nu poate fi vorba decât de atacarea lucrării de Jos în sus. 

„= Tovarăşe, dumneata execuţi ordinele mele şi faci lucrarea după 
dispoziţiile mele. Nu mai avem nimic de discutat, te apuci imediat de lucru. 

- Domnule inginer, dumneavoastră sunteţi constructor ? 

- Da, de ce mă întrebi ? 

- Fiindcă eu sunt miner, această lucrare este o lucrare mineră şi cred că 
ştiu mai mult decât dumneavoastră în această direcţie. 

- Tovarăşe, dumneata îţi întreci atribuţiunile, dumneata nu eşti decât un 
executant aşa că treci la execuţie. 

- Nu trec la nici-o execuţie până nu mi se va da tot ce am cerut, iar în 
privinţa felului în care se va executa lucrarea, cer să stau de vorbă cu cineva 
competent în minerit. 

Inginerul Herşcovici a plecat furios spunându-mi : 

- Ce am ajuns să discut cu un şef de echipă, de ceeace trebuie să fac ? 
N'ai decât să te duci de unde ai venit. Dumneata nu ai să mai lucrezi aici ! 

M'am dus la Podborski, căruia i-am spus tot ceeace s'a petrecut. 
Podborski mi-a răspuns : & 

- Domnule Pantazi, ţi-am spus că această lucrare nu-mi aparține. 
Herşcovici a fost numit de către Grupul de Şantiere pentru a o conduce. 

- Bine, atunci nu-mi rămâne decât să plec, cu acest om nu se poate sta de 
vorbă. aie Sr me 

- Nu pleca, am să încerc să vorbesc cu el şi să-i explic că ar 
dumitale mi se par valabile. Aşteaptă să vedem ce pot rev. pă ae 

A doua zi sunt chemat de către Podborski, la el în birou aflân ŞI 


Herşcovici. Podborski îmi spune : 


gumentele 


|3it 


cu domnul inginer Herşcovici să 


_ Domnule Pantazi, am căzut de acord n Şc 
a, dar să ştii că porți întreaga 


începi lucrarea de unde crezi dumneat 


răspundere. i e 
- Îmi asum această răspundere, dar cer să mi se dea planurile lucrării, să 


vină topomerii pentru a trasa direcţia şi să mi se dea normele ce sunt 
stabilite pentru lucrare. Deasemeni cer să mi se arate natura rocii, care este 
cunoscută prin sondajele care trebuie să se fi făcut, dar şi prin apropierea 
lor de galeriile deja terminate. Acestea imi sunt necesare, pentru a-mi da 
seama dacă voi întâlni o rocă dură sau una sfărâmiciosă, care ar fi 
periculoasă provocând surpări. sa 

- Poftim câte pretenţii ! a intervenit Herşcovici. i 

- Nu este vorba de pretenţii, ci de nişte date strict necesare începerii unei 
lucrări destul de pretenţioase în orice împrejurări. 

- Bine, mâine am să-ţi aduc planurile puţului şi tot mâine vor veni 
topometri să-ți traseze direcţia exactă. Începe lucrarea de unde vrei 
dumneata, dar să ştii că despre natura rocii, nu-ți pot spune absolut nimic, 
deoarece nu s'au efectuat sondări, iar în ceeace priveşte normele, asta nu 
este treaba dumitale, te plătim noi aşa cum credem ! 

Nu-i răspund un singur cuvânt lui Herşcovici, adresându-mă lui 
Podborski : 

- Domnule inginer, normele de lucru mă privesc direct, eu trebuie să ştiu 
cum vor fi plătiți oamenii, ele ar putea fi greşit alcătuite, dat fiind că nimeni 
nu se pricepe la o lucrare cu specific mineresc. De aceea ţin să vă precizez 
că eu nu încep această lucrare până când tot ceeace am cerut, nu mi se va 
pune la dispoziţie. 

Am salutat şi am plecat fără să mai aştept vre-un răspuns. 

Era clar că am debutat la Vâlsan sub cele mai proaste auspicii, dealtfel 
acest lucru fusese prevăzut de Ştefănescu ! 

A doua zi, tot ce am cerut, mi-a fost adus de către Herşovici care mi-a 
spus : 

- Poftim, ai tot ce ai vrut, acum să vedem ce treabă faci ! 

Am studiat planul lucrăii, care era bine alcătuit, am studiat și normele ce 
ni se aplicau, foarte prost făcute, dar în favoarea noastră ! Topometrii mi-au 
trasat direcţia şi i-am rugat să vină minimum odată pe săptămână pentru 
control. 

Am început lucrarea într'un tempo foarte rapid, întrucât evacuarea 
materialului se reducea la curățarea podurilor. Am putut în aceste condiții 
să dau cu uşurinţă două puşcături pe şut, în loc de una cât era prevăzut. De 
altfel şi materialul căzut direct jos, era mai uşor evacuat, distanţa fiind cu 
mult mai scurtă decât dacă ar fi trebuit să-l evacuez de sus. După prima 
săptămână, de unde era prevăzut să escavez 4,80 metri liniari, reuşisem 
aproape 12 m. În prima lună de lucru, realizez 50 de metri, apropiindu-mă 
de jumătatea lucrării prevăzută pentru 8 luni. 

Într'o zi mă aflam sus în puț, când sunt chemat de urgenţă de către 
inginerul Herşcovici. Am venit cu Întârziere, deoarece executam copturirea 


192 


de importantă, trebuie să fie minimura doi oameni p « PENLru O operaţie atât 


; 3 dar 
riscant pentru al doilea. locul este foarte Strâmt Şi este foarte 


- În sfârşit, te priveşte, d 
i » dar ce este cu acea: 
la gura puțului ? De ce nu ai evacuat-o ? stă 


- Aceasta reprezintă o singură 
gură puşcătură şi întotd 
Ături pai eauna 
după două puşcături, deoarece îmi trebuiesc toți oam evacuez materialul 
pierd timpul, evacuând materialul după o singură pojcăr mr ŞI nu vreau să 
- Dezordinea asta în lucru, eu nu o tolerez și pentru aceasta mă lipsesc de 


serviciile dumitale. Poţi chiar acum să ag ua 
alt loc de muncă. te prezinţi lui Podborski să-ți dea un 


Herşcovici conta că oamenii au învă 
mine. 

„Câtă dreptate a avut Ştefănescu ?1!! Dar ce o avea acest om cu mine ? 0 
şti cine sunt ? Știe fiul cui sunt şi este o ură pe care nu şi-a putu ine ? 
O fi aflat că sunt un puşcăriaş ŞI mă urmăreşte până i =Aczale dle ? 
Desigur că de la început şi-a dat seama că nu sunt un muncitor obișnuit cu 4 
clase primare şi s a interesat de trecutul meu. În orice caz, atitudinea lui 
manifestată de la început, nu a arătat decât ură şi dispreţ. Trebuie să 
recunosc că și mie mi-a fost antipatic de la prima vedere. 

M'am prezentat inginerului Podborski, căruia i-am explicat totul. 
Podborski m'a ascultat încruntat, apoi mi-a spus : 

- Am să-ţi găsesc eu un loc, unde să nu faci nimic până la venirea lui 
Ştefânescu. Din păcate mai este mult până atunci ! 

- Domnule inginer, eu nu vreau un loc unde să nu fac nimic, eu vreau să 
vă fiu util. 

- Nu ai cum să-mi fii util, galeriile sunt terminate, iar dacă te pun la 
Baraj, acolo sări în ochi tuturor şi nici nu te pricepi. 

- Nu pot accepta un asemenea post de sinecură, trimeteţi-mă înapoi la 
Ştefănescu. 

- Nu este posibil , de-acolo vor veni cu toții aici, nu pot justifica 
inapoierea dumitale acolo. 

- Atunci domnule inginer, vă rog daţi-mi o săptămână concediu, vreau să 
mă duc la domnul inginer Podhorodeţki la Lotru şi să aduc transfer. 

- Ştiu că se va supăra foarte tare Ştefănescu dacă pleci, dar acest lucru 
dacă vrei, ţi-l pot face. " 

Aşa am părăsit hidrocentrala Argeş, care mi-a a 
a trebuit să o părăsesc în urma unei mari decepții. 


Inainte de a pleca, mă chiamă de urgență Eodbe sai ră: ii spe i AI 
- Du-te imedi un accident destul de grav, unt 
Pi iile ci pia iciorului şi este în stare 


muncitorii dumitale i-a căzut o coptură pe laba pi 
gravă. 


Brâmadă imensă de material 


ţa să lucreze și nu mai are nevoie de 


dus atâtea satisfacţii, dar 


193 


M'am repezit la vechiul loc de lucru. Muncitorul fusese evacuat, dar 
Herşcovici era în toate stările. 

- Ce s'a întâmplat domnule inginer ? Ar Ș 

_ Probabil nu a fost bine copturit şi îndată ce muncitorii s au urcat în puț 
pentru începerea perforajului, s'a desprins o coptură şi l-a rănit grav pe 
unul din ei. Este desigur vorba de o invaliditate, aşa că vai de capul nostru ! 
Nu vrei să reiei lucrul ? 

- Îmi pare rău de ce s'a întâmplat, dar aceste accidente sunt normale 
atunci când oamenii nu au experiența necesară unor astfel de lucrări. Eu nu 
reiau lucrul, plec la Lotru, acolo unde au nevoie de serviciile mele. Pentru 
dumneavoastră nu am fost bun, mi-aţi arătat acest lucru din prima clipă. Eu 
nu sunt obişnuit să lucrez în condiţiunile, pe care dumneavoastră le-aţi 
creiat. 

Mi-am luat rămas bun de la muncitorii mei, l-am salutat de la distanţă şi 
cu maximum de răceală pe Herşcovici şi am plecat. 


Deci nici pe un mare şantier, oricât mi-aşi vedea de treabă, oricât m-aşi 
face util, nu pot fi liniştit, nu-mi pot asigura un loc de muncă. Ce mă va 
aştepta la Lotru ? 

Abia acum îmi dau seama de câtă dreptate a avut Ştefănescu care mi-a 
afirmat categoric : "te vor mânca"! 

Într'un regim comunist, chiar oamenii utili, sunt utili temporar, doar atâta 
vreme cât nu pot fi înlocuiţi. Aşa a fost cazul meu, în care Herşcovici m'a 
întrebuințat, până a crezut el că treaba poate merge şi fără mine. În realitate 
ea nu putea să meargă şi în momentul în care am fost înlocuit, sa produs 
accidentul. Eu nu am inițiat pe nimeni în copturire nu pentru că m-aşi fi 
gândit că aşi fi înlăturat, ci din motive de siguranță, de protecţie a muncii, 
deoarece fiind doi într'un loc atât de strâmt, pericolul de accidentare era cu 
mult mai mare. 

În concluzie oamenii Partidului “se fac frate cu dracul", dar numai 
temporar, apoi elimină pe "Duşmanul de clasă”! Acest lucru mi-a intrat bine 
în cap. Îl voi discuta cu Podhorodeţki de la început, deoarece , ca şi 
Ştefănescu dealtfel, mi-a arătat o totală înţelegere. 

Am plecat la Lotru cu îndoiala în suflet. Ştiam că pot conta pe 
Podhorodeţki, dar el era înconjurat de o mulțime de oameni, care în 
general nu-mi pot fi decât ostili, cu-atât mai mult cu cât acum aveam şi o 
mare categorie de salarizare, ba chiar cea mai mare ! 

Ioana era însărcinată , ceeace-mi mărea responsabilitatea faţă de familie Şi 
toate acestea contribuiau din plin la îndoielile mele. Şi totuşi nu aveam 
dreptul să stau în cumpănă, trebuia să primesc orice lovitură şi să știu să 
merg mai departe. Nu am greşit oare neacceptând propunerea lui 
Herşcovici de a-mi relua lucrul ? Poate ! Poate el şi-a dat seama că un 


154 


E 


t prin creierea artificială 


răspunsul unui om liber, stăpân pe el 
de a nu pi cepra, nici-un fel 
Herşcovici, l-a binemeritat, De- FE 
lucrării, fără a putea contribui dă gi a 
siguranţă ce vor trebui luate. Riu Ia 
numai ducerea lucrării la bun Sfârşit ci şi 
Evident că într'o astfel de lucrare, ont se pot întâ 
aproape de neinlăturat, atunci când intervine acd întâmpla, dar ele sunt 
câţi răniţi, n'au constituit prețul prin care noi mpetența. Câţi morţi şi 
plumb, am învăţat meseria ? Dar ce 
“atotştiitor” ca Herşcovici ? 
"Zarurile au fost aruncate", 
ajuta. Acestei speranţe îi ad 
ultimul moment acumulată, a 
nu-mi poate fi decât ostilă. 


Eee la Lotru cu speranța că Dumnezeu mă va 
8 experiența mea în lucru şi experiența în 
ceea a relaţiilor cu comuniştii, care întotdeauna 


„Mă aflu din nou la Clinica Veterinară, după ce patru nopți am citit , recitit 

şi subliniat ceeace mă interesa din cărţile domnului Horia Sima : "Sfârşitul 
unei domnii sângeroase” şi "Era libertăţii”. Mi-au mai trebuit încă trei nopți 
pentru ca să scriu artico ă ste două volume, care m'au 
umplut de indignare şi în acelaşi timp de scărbâ- Ara Scris un articol extrem 
de dur, dar am întrebuințat ca material în exclusivitate afirmaţiile domnului 
Horia Sima din cărţile sale. Nu ara uzar de absolut nimic din ce scriseseră | 
anterior duşmanii lui Horia Sima, atât legionarii furioși împotriva sa, Cât şi | 
alții care îi erau dușmani recunoscuţi. Am considerat că este suficient şi mai | 
obiectiv să răspund propriilor sale afirraații- E ii | c2 

Astfel a luat naştere articolului : "Cine loveşte în Mareșalul Antonescu, | 
ultragiază sentimentul naţional şi memoria celor care au căzut pentru ţară”. 

Este pentru prima oară când am citit şi recitit un articol scris de mine. În | o 
momentul în care am fost complect gata, i-am telefonat lui Emilian 
Spunându-i : 

- Domnule Colonel, este gata articolul ! 

- Care articol ? di ea 

- Cum care articol ? Articolul răspuns la cărțile lui Horia Sima. î 

- Domnule Căpitan, eu ţi-am dat cărţile să le citeşti, nu să faci un articol 
despre ele. 

- Bine, dar se înțelegea dela sine că 
care Horia Sima îşi varsă întreg venin 
Mareșalului Antonescu, uzând de niște m 


trebuia să răspund unor cărți prin 
ul de care este capabil, impotriva 
inciuni strigătoare la cer ! J 


199 


| 
| 


_ Cred că înainte de a publica acest articol, ar trebui să-l discutăm 


împreună cu Nagacevschi ! 

- Cine este Nagacevschi ? 

- Este un om foarte cumsecade, u 
în multe privinţe. , ; 

- Domnule Colonel, eu nu mă pot consulta cu un legionar în ceeace 
priveşte un articol pe care-l scriu, cu-atât mai mult cu cât este vorba de 
Horia Sima. S 4 ( E 

- Domnule Căpitan, îţi cunosc stilul, cunosc şi cărțile lui Horia Sima, dar 
tocmai fiindcă cunosc totul, aşi vrea să ne consultăm şi cu Nagacevschi. 
Vezi dumneata, eu i-am apărat totdeauna pe aceşti oameni şi îmi este greu 
acum să-i atac. 

- Domnule Colonel, dumneavoastră v-aţi erijat întotdeauna în apărătorul 
Mareşalului şi al războiului nostru în Răsărit. Aceasta a fost linia ziarului 
dumneavoastră. Aţi atacat întotdeauna în dreapta şi în stânga, fără 
menajamente, iar acum când € vorba de unindivid lipsit de scrupule, uzând 
de minciuni sfruntate şi de calomnii odioase, staţi la îndoială ? Tocmai 
acum, când este atacat direct Mareşalul Antonescu ? Eu nu pot înţelege 
atitudinea dumneavoastră ! M-aţi convins să răspund, ba chiar să atac 
diferiți oameni, pe care nici nu i-am cunoscut şi acum staţi la îndoială, 
tocmai acum când este de datoria dumneavoastră să răspundeţi ? Îmi pare 
foarte rău domnule Colonel, dar în ceeace priveşte acest articol, eu refuz să 
mă consult cu oricine, iar dacă dumneavoastră nu vreţi să-l publicaţi, 
trebuie să vă anunț cu părere de rău că nu mai pot colabora la ziarul 
dumneavoastră. 

- Sunteţi la clinică ? 

- Bineînţeles. 

- Vin chiar acum să citesc articolul. 

- Vă mai previn, că acest articol în afară de faptul că este foarte tăios, 
este şi foarte lung, ocupă cu siguranţă jumătate de ziar. El este însă absolut 
necesar de a fi publicat în întregime, pentrucă numai astfel este edificator și 
ne justifică nouă o linie de conduită, pe care în special dumneavoastră aţi 
avut-o timp de 30 de ani. 

- Aşteaptă-mă, într'o oră sunt la dumneata şi voi sta dacă este necesar 
Chiar toată noaptea. 

Emilian a venit pe la 6 seara şi s'a apucat de citit. Pe la 8 mi-a spus: 

- Domnule Căpitan, articolul este formidabil, îl desfințează pe Horia 
Sima. Îmi pare rău că mi-i fac dușmani pe aceşti oameni pe care i-am apărat 
cât am putut. Ai însă dreptate, Horia Sina este cel care a atacat cu mijloace 
infame, iar datoria noastră este să răspundem. Îţi voi publica articolul 
integral, dar să ştii că ne facem niște duşmani, care după cum ţi-ai dat 
seama din cele două volume, nu se dau în lături de la absolut nimic pentru 
apărarea lor. Incontestabil Horia Sima este un dement, căci altfel nu se pot 
explica afirmaţiile lui lipsite de acoperire, pentru a nu mai vorbi de murdăria 
sufletească, pe care singur și-o scoate la suprafaţă. 


n legionar, cu care deseori mă consult 


156 


A MEMORIA CELOR CAR 


- Domnule Colonel, aţi vă 

A zi E STR ZUt că nu uzez î 
afirmaţiile lui Horia Sima. Nu eu sunt cel cd z: acest articol, decât de 
fără să-şi dea seama. au în cap, a făcut-o singur 


Aşa a apărut în "Stindardul" nr.149 din lulie 1983 articolul : 


/CINE LOVEŞTE IN MAREȘALUL AN 


! ULTRAGIAZA SENTIMENTUL NAȚI ONESCU, 


ONAL ȘI 
E AU CAZUT PENTRU ȚAR A 


Descoperindu-și vocaţia de memorialist si 4: A 
evenimentele din trecutul nu prea indegireae 3 pa doriata de a modela 
Sima ascris două cărți : "Sfârșitut unei doranii See ae Dol a aa 
vorba de lupta Gărzii de Fier împotriva [ui Carol al IF-lea şi "E7a libertăţii” 
[e] prezentare a guvernării legionare ce a luat afăârşit la 21 lanvarie 194| « 

Nu este în intenția noastră de a face recenzia acestor două tomuri, ci 
vrem doar să aducem la cunoştinţa Cititorilor noștri anumite "adevăruri" 
enunțate de Domnul Horia Sima, să extragem ideile mai importante, să 
facem legătura între ele, să arătăm contradicţiile şi să scoatem în evidență 
calomniile şi inexactităţile, trăgând desigur anumite concluzii, dar lăsând 
totuşi fiecărui cititor posibilitatea de a-și face propria lui părere asupra 
autorului și asupra evenimentelor pe care el le descrie. 

Ţinem deasemenea să precizăm că nu vom face uz decât de cele ce afirmă 
Domnul Horia Sima făcând abstracție de argumentele dușmanilor domniei 
sale. În ce priveşte calomniile pe care Domnul Horia Sima le debitează la 
adresa Mareşalului Antonescu, ne vom referi doar la textele documentelor 
oficiale din arhivele române, germane şi americane. 

Mareşalul Antonescu nu are nevoie să fie apărat, de nimeni. Istoria îl va 
aşeza acolo unde-i este locul, după fapte, realizări şi inerente greşeli. 

După umila noastră părere, în decursul guvernării sale, Mareșalul 
Antonescu a făcut trei mari greșeli. 

Prima greşeală : 

Nu a convocat, imediat după abdicarea lui Carol al II-lea, Parlamentul 
ales în Decembrie 1937 şi care reprezenta, în destul de mare măsură, voinţa 
Țării. 

Acest parlament, printr'un vot aproape unanim, ar fi confirmat investirea 
lui lon Antonescu cu depline puteri şi i-ar fi deschis Conducătorului 
Statului calea legală pentru formarea unui guvern de militari, cu larg sprițin 
parlamentar. Domnul Horia Sima nu ar mai fi fost introdus în guvern, iar 
Gărzii de Fier i s'ar fi oferit posibilitatea să-şi refacă cadrele şi să se 
reorganizeze în timp, în spiritul şi conform voinţei fondatorului ei, 
Corneliu Zelea Codreanu. i ; 

Se poate deasemenea spune că același parlament, în urma unui Vot tot 
atât de masiv, ar fi aprobat şi intrarea noastră în război, pentru că nu ae 
putem închipui că un singur deputat român s'ar fi împotrivit la XeCUCELIre 
pământului românesc răpit de Soviete. 

A doua greşeală : 


157 


N 


SL 


Imbrăcând cămaşa verde, dealtfel într'o singură imprejurare, la 
ceînhumarea Iui Corneliu Codreanu şi a celor asasinați odată cu el, 
Conducătorul Statului a provocat suspiciunea Domnului Horia Sima că ar fi 
vrut să ia şi Goi osieA Ga EElule asa Gea ea gste ogeza BoRri tului) ; 
încercării de îndepărtare a Mareşalului şi a tragediei ce a urmat. Domnu 
Horia Sima E RD seama că Ion Antonescu nu se va lăsa îndepărtat și a 
subestimat audiența de care se bucura acesta în rândurile corpului ofițeresc. 

A treia greşeală : RER) A 

Mareşalul Antonescu a admis ca Veturia Goga să facă parte din anturajul 
său imediat. A ET RE DR 

Nu greşelile Mareşalului Antonescu fac însă obiectul acestui articol, ci 
neadevărurile şi calomniile Domnului Horia-Sima care se pretinde a fi 
luptătorul numărul unu împotriva comunismului, darîntinează memoria 
aceluia ce a fost, este şi va rămâne simbolul dramaticei noastre lupte 
împotriva bolșevismului şi care, tocmai pentru că era acest simbol, a căzut 
sub gloanţele unui pluton de execuţie comunist. E 

Dar să vedem cine este acest calomniator, aşa cum se prezntă singur în 
cele două volume şi dacă el are autoritatea morală să-l înfiereze pe Mareşal. 

În volumul "Sfârşitul unei domnii sângeroase" Domnul Horia Sima ne 
arată că în Februarie 1938 Mişcarea Legionară a trecut în faza de 
clandestinitate. Vom vedea însă în ce măsură "faza de clandestinitate" era 
conformă cu vederile şi cu directivele aceluia ce creiase mişcarea. 

Mai departe, în aceiaşi carte, domnia sa ne spune, referindu-se la reluarea 
vechiului plan de captare şi umilire de către Carol al II-lea, că acesta 
"urmăreşte să facă părtaşe Mişcarea Legionară; acum la scadenţa tuturor 
greşelilor şi crimelor acumulate de o politică aventuroasă, spre a o 
compromite definitiv şi a-i lua autoritatea morală de a trage la răspundere pe 
cei care au adus nenorocirea ţării”. (pag.59/60) 

La constatarea aceasta ajunsese dealtfel Conducerea Mişcării Legionare 
care, la epoca aceea, se afla la Berlin. 

Această conducere luase şi hotărirea : 

"Vom răzbuna fără cruţare şi fără milă pe toţi cei ce au căzut, pe toţi cei 
care au fost chinuiţi, pe toţi cei batjocoriţi şi întemnițați şi vom pedepsi 
toate uneltele dușmane din mijlocul nostru ca să rămână exemplu de 
străşnicie în istorie ... 

Eu şi Papanace vedem în destindere o confirmare a poziţiei noastre : 
crimele Regelui veneau la scadenţă şi acuma, apropiindu-se dezastrul, ar 
vrea să împartă cu “mișcarea” răspunderile unei guvernări falimentare ... 
Rămânând pe planul strict intern al mişcării, răspunsul nostru nu poate 
varia dela acela cuprins în rezoluția din 24 Martie 1940. NICI O 
TRANZACȚIE CU ASASINII CĂPITANULUI ȘI Al SUTELOR DE 
LEGIONARI. După ce sacrificiile supreme se corisumaseră, prin asasinarea 
Căpitanului și al elitei legionare, din partea supraviețuitorilor ar fi un act de 
laşitate să-şi pună problema supravieţuirii lor”. (pag.51,66,67) 


158 


Numai că, deși fusese de ac 


În această privință vederile căpi : 
circulara nr.58 din 26 Februarie E Sa 0 pa 
cât se poate de clar ; eliu 


1. Niciodată Mișcarea Legio E 
de Complot" sau "Lovitu a de Su Peaira a birui, nu va recurge la "Ideia 
Mişcarea Legionară nu poate birui ecAt-OUară Că doza aită CA ORpEostI c3 
interior de conştiinţă a Națiunii Române- Când 2 ie DEE a proces 
majoritatea românilor, şi se va desăvirşi. iri proces va cuprinde 
fără comploturi și fără lovituri de stat”. ————— A Erc ei to iar, 

Ajuns în ţară, Domnul Horia Sima este arestat chiar Ia frontieră şi trimis 
tea la pata i, la Siguranța Statului, şeful ei fiind Niki Ștefănescu. 

ci e locu să spunem că, datorită Situaţiei internaţionale, Regele Carol 
al II-lea începuse ui fel de. destiridere față-de tegionari, “urmărind pe 
deoparte să arate Germanilor că el reprezintă întreaga țară şi că nu mai are 
opoziție legionară, iar pe de altă parte ca să compromită Mişcarea 
aa un subsecretariat de stat, reuşise să-l capteze pe 
„Lui Moruzov, şeful Serviciului Secret şi lui Niki Ştefănescu, şeful 
Siguranţei Statului, le venea acum rândul să-şi dovedească abilitatea, 
angajându-l şi pe Domnul Horia Sima la colaborare. — i 

Într'un pri timp, la Siguranţă, cei doi i-au aplicat Domnului Horia Sima 
metoda duşurilor scoțiene, dându-i a înţelege că putea fi ucis în orice 
moment. 

Scoţând dintr'un sertar un dosar, Niki Ştefănescu începe să citească : 

"La data cutare, o bombă explodează [a sinagoga din Alba Iulia ; la data 
cutare, arde o fabrică de cherestea în Bucovina ... şi aşa mai departe, 
culminând cu atentatul dela Teatrul Evreesc din Timișoara”. "Sfârşitul unei 
domnii sângeroase", (pag.187) 

Fiind întrebat de ce s'a tras în Ştefănescu-Goangă (NN. Profesor la 
Universitatea din Cluj), Domnul Horia Sima îi răspunde prompt lui Niki 
Ştefănescu : "E unicul caz care nu ne aparține şi nu a fost ordonat de 
Comandament. A fost o iniţiativă locală”. (pag. 188). Cu alte cuvinte, toate 
celelalte atentate îi aparțineau 

Cităm în continuare : E aa 

- Domnule Sima - i se adresează Niki Ştefănescu - să-ți mat arât ceva câ 
să vezi că îţi cunosc organizaţia de pistolari. (Niki Ştefănescu scoate o hartă 
a României.) Părţile ştrafate reprezintă judeţele unde dispui Dumneata de 
organizaţii teroriste. get : 

cd E nana harta, văd că Banavul figura ca împânzit în întregime de 
echipe teroriste. Continua cu Aradul, Hunedoara, pita a Csi E 
Oradea. Capitala figura la loc de onoare, având în Nord dovă an Ș 

a esa - manul. Dobrogea era înegrită. 
Prahova şi Dâmboviţa, apoi Teleor 2 - Tiehina şi Chişinău 
Moldova: Iaşi, Bacău, Covurlui, în Basarabia : Tighina ş Ş i 


199 


de Fier erau altele, căci în 
Zelea Codreanu pronunţase 


| 
V 


O 


Bucovina căzuse total pradă terorismului legionar. Fără îndoială că existau 
organizaţii clandestine legionare în toate regiunile indicate pe harta cu 
repartiţia terorismului legionar. Niki Ștefănescu m a privit cu un aer de 
triumf : 

- Ei, Domnule Sima, îţi recunoşti opera ? 

- Da, Domnule Director! "(pag.191-192) e 

După ce l-a ţinut sub presiune, aducându-i asemenea grave acuzaţii, Niki 
Ştefănescu, cu multă abilitate, îi dă Domnului Sima să înțeleagă că totuşi 
există o portiţă de scăpare pentru el : COLABORAREA CU REGIMUL. 
Ori, la această colaborare, Conducerea legionară dela Berlin se opusese cu 
străşnicie, 

Niki Ştefănescu precizează şi cum se poate ajunge la o viitoare 
colaborare, printr'un gest de bunăvoință din partea Domnului Horia Sima : 

"Trebuie să dezarmezi organizaţiile de pistolari. Eu îţi propun să chemi 
aici la Siguranţă pe oamenii dumitale de încredere din toată ţara şi să-i 
sfătuieşti să-şi scoată armele ce le au şi să le depună aici. 

- Domnule Director, propunerea dumneavoastră nu-mi creiază temeri sau 
îndoeli că aşi face ceva rău, după cum m 'aţi lămurit asupra esenţialului. 

Domnul Sima nu spune în carte ce era acest ESENŢIAL, dar nouă ne 
place a crede că era colaborarea. Înfine ! Domnul Horia Sima cade de acord 
cu Niki Ştefănescu ca discuţiile cu legionarii să nu aibă loc la Siguranţă, ci 
altundeva, pentru a înlătura orice bănuială. Niki Ştefănescu îşi oferă propria 
casă şi Domnul Horia Sima acceptă. 

Niki Ștefănescu trece la amănunte : 

"Acum dumneata trebuie să te gândeşti bine şi să pregăteşti o listă cu 
persoanele pe care vrei să le chemi la Bucureşti. Noi vom telefona poliţiilor 
locale şi aceştia se vor îngriji să le aducă încoace ..." 

Gândindu-se cum avea să compună lista, Domnul Horia Sima ne spune 
în carte : 

"Nu mă puteam limita la tineretul decis la acţiune, trebuia să pun pe listă 
şi persoane mai în vârstă, cu influenţă asupra organizaţiilor locale. Am 
întocmit lista din două categorii de persoane : studenţi legionari şi 
personalităţi legionare”. (pag.205, 206 şi 207) 

Mai departe, Domnul Horia Sima se arată încântat de cele realizate : 

"Ideia de a primi pe legionari în casa lui Niki Ştefănescu a fost excelentă, 
captând încetul cu încetul încrederea legionarilor”. (pag.209) 

Cum poate fi calificată o asemenea faptă : să complotezi cu Siguranţa 
împotriva propriilor tăi camarazi ? ... 

Spune mai departe Domnul Horia Sima : 

"Rând pe rând au fost depuse la Siguranţă arme şi grenade culese dela 
legionari, iar Niki Stere Lines Nasa RD ERIE operaţiei de 
dezarmare a pistolarilor”. (pag-212)- Probabil că şi Domnul Horia Sima era 
cuprins de aceiaşi satisfacţie, căci altfel nu ar fi-retiefar-o în cartea domniei 
sale ... REX 7 


Ad Niki Ștefănescu a „A CUJAE e arsă pic aci CSI Şi generalul 
Coroamă. Întâlnirea a fost prilejuită fără îndoială de faptul că II 


160 


e 72 E GG e» e. poat Mali aaa aaa 


COMUNICASEM LUI NIKI ŞTEFANESCU DE INTALNIRILE MELE 


CU GENERAL COROANA DIN Tip RIGOAEI. loa 

Înainte să i se toarne vi re jpaliătă de cristal - (pag-216-217) 
fusese el însuşi "turnat" inupun Pahărul de cristat, Generalul Coroamă 

i ea „„ ANLOCmai ca şi camarazii legionari, care au fost 
aduşi de poliție in casa lui Niki Ştefănescu. - Nici o tranzacţie cu asasinii 
Căpitanului - ... 

La 13 Iunie 1940 Niki Ştefănescu îi comunică Domnului Sima că a primit 
ordin să-l pună în libertate, "dar să păstreze legătura cu el şi cu Moruzov, 
pentru a se informa reciproc”. (pag.224) 

Termenul “informare reciprocă” este demn de reţinut, aşa că afirmaţia pe 
care o face la pagina 226 nu prea are sens : 

"A fost o luptă corp la corp, teribilă și obositoare de ambele părți. Cine 
putea garanta viața Regelui decât tocmai Horia Sima, care dispunea de 
organizaţiile de pistolari din ţară ?" 

De greutatea acestei lupte ne cam îndoim, din moment ce interlocutorii se 
înțelegeau de minune, Domnul Horia Sima, potrivit propunerii făcute de 
Moruzov şi de Niki Ștefănescu, devenind propagandist al noului partid pe 
care-l înființase Carol al II-lea, "Partidul Națiunii”. 

"Chiar în după masa zilei de 14 Iunie am început acţiunea de propagare a 
ideii noului partid printre legionari”. (pag.238) 

„„. L-am convins şi pe profesorul lon Zelea Codreanu şi MAM 
REPEZIT LA NIKI ŞTEFĂNESCU”. (pag.241) 

S'a repezit deci să-i raporteze lui Niki Ştefănescu această mare ispravă, ca 
subalternul şefului direct ... 

"Mai târziu am aflat (NN. De la Cine ?) că legătura lui Noveanu cu 
Palatul se stabilise pe linia General Gabriel Marinescu-Generalul Bengliu, 
în timp ce eu fusesem introdus la Palat pe linia Niki Ștefănescu-Moruzovy. 
Evident, cele două linii se întâlneau în același punct : era Urdăreanu, 
Ministrul Palatului, care ţinea în mână toate firele”. (pag.243) 

Nu ne putem decât minuna de această intrare triumfală a celor doi 
legionari, care juraseră să-l răzbune pe Căpitan, în guvernarea personală a 
lui Carol al II-lea, unul fiind introdus la Palat prin Siguranţă şi celălalt prin 
Prefectura Poliţiei Capitalei. Uluitor ! 

lată ce ne mai spune Domnul Horia Sima : ln 

"Deşi trecuseră doar câteva zile dela eliberarea mea, activitatea mea lăsa 
urme. În fiecare zi aveam zeci de întâlniri cu legionarii. Umblam dintr'o 
casă într'alta şi dintr'un cartier într'altul al urc o uluig pe a cală 
care mi-o putea procura maşina. În afară de aceasta, mă întâlneam c fie 
cu Niki E (a ason fie cu Moruzov, PENTRU A LE COMUNICA 
REZULTATELE ANCHETEI MELE PRINTRE LEGIONARI. Ecourile 
acţiunii mele pătrunseseră până la Palat. Serviciul de informaţii avea age 
printre legionari, dar aceștia nu puteau raporta decât lucruri bune ea 
mine : Horia Sima a văzut pe cutare, a vorbit cutare chestiune şi a pledat 
cauza Regelui. După ce mi-au dat drumul şi după ii a i ei marele 
cu o iotă din programul stabilit, oamenii din jurul Palatului s 


16] 


| 
| 
| 


ardă etapele, dându-mi consacrarea de om politic. Cu acest gest, Regele 
voia să facă o demonstraţie de politică externă. Voia să arate Berlinului că 
conflictul cu Garda de Fier s'a aplanat şi că acum toată țara este pentru el. 
Faima de terorist mă urmărea pretutindeni, chiar atunci când trebuia să 
devin om politic consacrat chiar de Rege”. (pag.245-246) | 

Din cele de mai sus, ne putem da seama de totala reuşită a Regelui Carol 
al II-lea şi ajunge la constatarea că Domnul Horia Sima trecuse deplin peste 
hotăririle Conducerii legionare dela Berlin. Pentru ce a făcut Domnul Horia 
Sima toate acestea ? Din patriotism ? Într'adevăr, Ţara era amenințată din 
toate părțile. Faţa de medalie a României Mari era pe punctul de a dispare ! 
„„. Un guvern din care ar fi făcut parte legionarii ar fi împiedecat Berlinul să 
procedeze la desmembrarea ţării ? lată însă ce menționează Domnul Horia 
Sima la data de 7 Iulie 1940: 

"Era prea târziu să presupunem că Hitler şi Mussolini vor abandona pe 
unguri şi pe bulgari pentru a câștiga alianța României. Acest lucru era 
posibil cu câţiva ani în urmă”. (pag.299) 

Dacă avea această convingere, ce scuză mai poate invoca atunci Domnul 
Horia Sima, pentru a justifica colaborarea cu Siguranţa şi intrarea în 
guvernul Tătărăscu ? 

Dela Berlin, Domnul Papanace se pronunțase categoric ; 

"Horia Sima n'a ştiut să moară ca lordache Nicoară, ca Belgea şi alți şefi 
din prigoană. Ca să-şi salveze viaţa, a făcut tovărăşie cu asasinii 
Căpitanului”, 

Nu vă miraţi, nota aceasta se află tot în cartea Domnului Horia Sima, la 
pagina 258, dar pentru a demonstra cum înţelegea să-l defăimeze Domnul 
Papanace. Greu de demonstrat ! ... 

Pentru a nu-l supăra pe Rege, Domnul Horia Sima luase anumite măsuri 
de precauţie : 

"M'am decis să nu iau contacte cu nimeni din opoziţia neagreată de Rege, 
începând cu Maniu. Nici cu generalul Antonescu nu mai voiam să păstrez 
legătura”. (pag.279) 

1... M'a numit Subsecretar de Stat în guvernul Tătărăscu. Nu am fost 
nici consultat. Am depus jurământul la 28 Iunie”. (pag.282) 

Ce să-l mai consulte ? Regele plătea "regeşte" serviciile ce i se făceau : 

”... În 13 Iunie sunt eliberat dela Siguranţă. În 28 Iunie intru în guvern. 
Moruzov mă cheamă la Serviciul Secret". (pag.398) 

"Chiar ministru fiind, nu eram scutit de a da raportul”. De altfel Moruzov 
apreciind promptitudinea cu care Domnul Horia Sima răspundea la 
convocări, când acesta din urmă a primit ordin de chemare din partea 
unităţii unde figura cu gradul de caporal TR, l-a transferat la Serviciul 
Secret. Nu credem că alt caporal să fi beneficiat de asemenea favoare ... 

Nu este lipsit de interes faptul că Domnul Horia Sima afirmă, indirect, că 
nu avea dreptul să ia comanda Mişcării Legionare : 

”... În comandamentele legionare care s'au perindat în anul 1938 


| totdeauna am avut roluri subordonate. Conducerea Comandamentului de 


162 


E ae 


prigoană au avut-o succesiv : Radu Mironovici, lon Belgea, lon Antoniu 
Iordache Nicoară, Constantin Papanace și Vasile Cristescu”. (pag.355) 
Domnul Horia Sima încearcă să ne explice pentru ce a demisionat din 
vernul Tătărăscu : 
„"Am oferit Regelui O ultimă șansă de salvare ! Am acceptat anumite 
Situaţii, care insemnau o scădere de prestigiu pentru mine. Nu am fost 
consultat. Dimpotrivă, s'a căutat cu mare vrăşmâășie ca Garda de Fier să fie 
lovită în unitatea ei, compromisă şi măcinată”. (pag.408) 

După ce-l consacrase om politic, Carol al II-lea nu-i oferise Domnului 
Horia Sima decât un post de ministru. Era o jicnire pentru dânsul. A 
demisionat deci, dar a avut grije să-i liniştească pe domnii Moruzov și Niki 
Ştefănescu, declarându-le că această demisie nu este un act de rebeliune 
împotriva Regelui, ci dimpotrivă, vrea să constituie o ultimă rezervă a 
acestuia. Poate că le-a spus mai multe celor doi atunci ? Cine mai poate şti 
astăzi ? În orice caz uciderea lor la câteva luni după aceea, de către oameni 
de încredere ai Domnului Sima, nu poate avea decât o singură explicaţie, 
asupra căreia vom reveni ... 

Domnul Horia Sima se hotărăşte pentru "totul sau nimic”, cum singur o 
spune şi începe pregătirile pentru răsturnarea lui Carol al II-lea. Puternica 
acţiune trebuie să izbucnească în Transilvania, având oraşul Braşov drept 
principal centru, de unde, în marş triumfal, se va porni spre Capitală. În 
cele din urmă, "Comandantul" se lasă înduplecar ca acțiunea să se 
desfăşoare şi la Constanţa. 

Făcând aceste pregătiri, Domnul Horia Sima dase uitării circulara 
Căpitanului nr. 148 din 21 Februarie 1938, circulară care avea următorul 
conţinut : 2 

"Anunţăm pe membri, că începând cu data de astăzi 21 Februarie 1938, 
Partidul "Totul pentru Țară” nu mai există. Toate funcțiunile, șefi de 
regiuni, de judeţe etc. sunt desființate. Motivul care ne-a determinat la 
această hotărire este Decretul Regal nr.870 din 17 Februarie 1938. Prin 
acest decret suntem aruncaţi din raportul de Drept, în raportul de Forţă. Pe 
acesta însă, noi nu-l primim. Noi am înţeles să acţionăm în cadrul legii, 
manifestându-ne credinţele noastre. 

Noi nu voim să întrebuințăm forţa. 

Nu voim să întrebuințăm violența. tag . 

Ne este suficientă experiența din trecut când fără voia noastră, am fost 
atraşi pe calea violenței. La orice violentare, noi nu mai răspundem în nici 


un fel : suportăm. 


Lovitură de Stat nu voim să dăm. ISA , 
Prin esența însăşi a concepției noastre noi suntem contra acestui sistem”. 


Prin această circulară, zguduitoare ca stil, de înalt simţ politic, Corneliu 
Zelea Codreanu voia să pună la adăpost cadrele legionare de loviturile 


rogramate de camarila regală şi de uneltele ei . e: Demi 
i Şi tot în acest sens, cu două luni înainte de a fi asasinat, Căpitanul Gărzii 


de Fier a trimis instrucţiuni cadrelor legionare internate în lagărul dela 


163 


Vaslui, şi anume prin Lizeta Gheorghiu, distinsă avocată în Baroul Ilfov 
care-i apărase pe legionari în multe procese: SĂ i 

".. linişte completă afară, nici-o acțiune, nici o activitate de nici un fel, 
să nu se răspundă la provocări, fiecare să-şi vadă de treburile sale 
personale, iar în lagăr nici o şedinţă legionară, nici o acţiune, tăcere şi 
linişte, iar dacă există posibilitatea de ieşire din lagăr pe baza unei declaraţii 
de desolidarizare, să le facă ..." i 

Ignorând înțeleptele recomandări şi dorința Căpitanului de a salva un cât 
mai mare număr din cei ce-t-urmaseră, Domnul Horia Sima şi-a declanşat 
propria sa revoluţie la Braşov, ridicol începută şi terminată printr un fiasco 
total, fiasco pe care el însuşi îl recunoaşte : 

"Din miile de oameni ce-i vedeam concentrați la Braşov, nu mai 
rămăseseră decât două insule asediate. În dimineața de 4 Septembrie, mă 
găseam în strada Nisipului de Sus 38, fără legături cu Capitala şi cu restul 
ţării. Dintre legionari nu mai aveam lângă mine decât pe Boian. Ceilalţi, fie 
că erau arestaţi fie asediați fie că se ascunseseră. l-am spus lui Boian : - 
dacă aşa este situaţia, orice prelungire a rezistenţii nu-şi mai are rostul. 
Mergi şi comunică şefilor de echipă, pe ce căi vei şti (NN. Săracul Boian), 
ca să evacueze clădirile, dar în aşa fel ca ei să nu se predea, ci să dispară pe 
nesimţite din ele, în măsura în care pot. - (NN. În timpul războiului, dacă 
un comandant de subunitate ar fi dat asemenea ordin, l-ar fi râs şi curcile) 

”... Boian a comunicat ordinul, dar la telefoane Crăcea a spus că acest 
ordin nu poate veni dela mine şi nu l-a executat. M'am hotărit să mă retrag 
în Ardealul cedat Ungurilor, mi-am schimbat uniforma. militară cu una 
civilă. (NN. Nu ştim ce înțelege Domnul Sima prin "uniformă civilă") şi 
am întrebat gazda Dr.Polony pe unde se ajunge mai repede în Secuime. 
N'am făcut 50 de metri şi Dr. Polony ne-a strigat să ne întoarcem că 
Generalul Antonescu a fost numit Preşedinte de Consiliu. Numirea 
Generalului Antonescu în fruntea guvernului, schimba-radical situația în 
care mă aflam. Din fugar ce eram cu câteva minute înainte, am revenit în 
centrul evenimentelor”. (pag. 460-463) 

Domnul Horia Sima pretinde cu obstinaţie că el şi oamenii dumisale l-au 
adus pe Generalul Antonescu la putere, dar din propria-i relatare reiese clar 
că, revoluția” desfășurându-se şi terminându-se cum S'a terminat, domnia 
sa se hotărise s'o şteargă la Unguri, pornise chiar spre Secuime şi că nu s'a 
întors din drum decât după ce s'a comunicat la radio € tonescu preluase 
puterea. Abia după aceea se-putea considera 'în centrul evenimentelor”, 
cum o spune cu inegalabilă modestie ... 

Noi ştim că atunci când un comandânt de unitate nu-și mai poate exercita 
comanda asupra tuturor forţelor în subordine, din cauză că legăturile nu 
mai funcționează sau din alte cauze, el se alătură acţiunii principale şi intră 
efectiv în luptă, împărtăşind soarta ultimilor luptători. Domnul Horia Sima 
însă, se refugiază în strada Nisipului, se pregăteşte s'o ia la sănătoasa când 
n'au mai rămas decât două insule de rezistenţă şi ... fuge de pe câmpul de 
luptă, lăsându-și oamenii în plata Domnului. La 4 Septembrie 1940 ca şi la 
21 Ianuarie 1941, ca și în alte imprehjurări, Domnul Horia Sima a dat 


164 


“PROMIADE rez era, 7 8 Capernaum 1 Ra 


dovada că este gata să lu 
străşnicie propria-i piele. 

eve - unele din ele total necunoscute de opinia 
publică - şi de puerile încercări de a da acestor adevăruri o interpretare 
alături cu drumul, volumul al doilea, "Era libertăţii” denaturează în cea mai 
mare măsură adevărul istoric ȘI oglindește perfect câtă nestăpânită ură zace 
în sufletul autorului care nu ştie ce să mai născocească pentru a-l calomnia 
pe Mareșalul Antonescu. 

Am văzut cum, la sfârșitul primului volum, Domnul Horia Sima 
recunoaşte totala înfrângere a încercării sale de a-l răsturna prin revoluţie 
pe Regele Carol al II-lea și că era gata să fugă în Ardealul ocupat de 
Unguri. Se pornise chiar la drum, ne informează domnia sa, ştirea 
transmisă prin radio că Generalul Antonescu a fost numit Preşedinte al 
Consiliului de Miniştri făcâdu-l să-şi schimbe itinerariul în ultimul moment. 

Ei bine, în "Era Libertăţii”, Domnul Horia Sima, cu dezinvoltura ce-l 
caracterizează şi fără teamă că se contrazice flagrant, afirmă că "legionarii |- 
au adus pe Generalul Antonescu în fruntea guvernului”, afirmație care este 
întregită printr'o frază şi mai năstruşnică : 

"O revoluţie nu-şi poate permite luxul ca după ce a dărimat un regim, să 
lase altora iniţiativa”. ("Era Libertăţii”, pag.75) 

Altfel spus, Domnul Sima pretinde că revoluţia dumisale dela Braşov, la 
4 Septembrie 1940, l-a răsturnat pe Regele Carol al II-lea şi ca atare, după 
asemenea reuşită, nu-şi putea permite să lase inițiativa Generalului 
Antonescu. 

Şi Domnul Horia Sima persistă : | pa 

"Fără ajutorul legionarilor, nu ar fi existat nici 6 Septembrie, nici 
Antonescu nu ar fi ajuns Conducător al Statului.” (pag.227) 

"Generalul s'a ridicat pe mormintele noastre”. (pag.294) Ş 

Alte afirmaţii din această "Eră a libertăţii” sunt pur şi simplu aberaţii : i 

"Pe general îl interesa exclusiv puterea şi nu binele şi mărirea neamului . 
(pag. 75) y 2948 ş 

"Antonescu era un izolat, neavând nici măcar adeziunea cadrelor 
inferioare ale armatei şi nici a Înaltului Comandament”. (pag. 78) 

"Antonescu câştiga simpatii în armată numai prin simpatiile de care se 
bucura Legiunea între militari”. (pag. 79) 24 

"Egocentrismul lui (al lui Antonescu) era potentat până la a lua forme de 
nebunie de boala de care suferea. În perioadele de criză, megalomania lui 
nu mai cunoştea margini. Avea gesturi necontrolate şi chiar accese de 
cruzime. În perioadele normale, când boala era ţinută sub control, era mai 


accesibil”. (pag.255) 
"Conduita dementă a lui 
nişte colaboratori leali, nu putea d 
toate valorile morale şi politice ale ! 
1... Din cauza megalomaniei lui 
(pag.342) Priceapă cine poate ! 


pte până la ultimul legionar, dar păstrându-şi cu 


| 
| 


Antonescu, lipsa elementară de omenie, față de 
uce decât la catastrofă. Au fost ofensate 


naţiei noastre”. (pag.294) a 
Antonescu, Mussolini a atacat Grecia”. 


165 


) 
| 


| 


| 
| 
| 


| 
V/ 


V 


"Antonescu a organizat atentatul împotriva lui Carol al II-lea la 
Timişoara", (pag. 347) Sic ! PE 

: i il ar ala a Antonescu l-a făcut ca, la Berlin, să vândă 
țara Nemţilor”. (pag. 386) E : j 

", Părintele Moţa a murit înainte ca urâciunea din sufletul lui 
Antonescu să-şi arate toată ticăloşia de care era capabil la 21 lanvarie, 
lovind în acei care, cu preţul sângelui lor, l-au ridicat la putere". (pag.515) 

"Pe Antonescu nu-l interesa nici Statul nici bunăstarea Națiunii, ci cum 
să-şi întărească poziţia lui personală. Patriotismul lui, p e îl afişa 
zgomotos în toate împrejurările, era fluid, identificându-se cu propria 
persoană. Dacă îndeplinea uneori voia Națiunii, o făcea tot pentru 
avantagiile ce-i putea aduce momentan. N'avea o credinţă, un ideal, căruia 
să-i subordoneze toate actele vieţii lui şi era gata să se împreune cu oricine 
i-ar fi putut asigura o mai largă porțiune din Stat. Urmărea efecte teatrale pe 
care să le speculeze în favoarea lui. Această tactică de plutonier major a 
întrebuinţat-o- din primele zile ale guvernării şi a continuat-o până la 
ruptură”. (pag.569-571) | APLICE 

”.. Ştiam că Antonescu avea momente de nebunie, ştiam că e crud, dar 
nu-mi puteam închipui să fie şi un om capabil-de-ticătoşii"—(pag-580)_ 

Din acest lung şir de citare se poate vedea clar de câte-minciuni, calomnii 
şi injurii se foloseşte "supercreştinul” domn Horia Sima pentru a lovi 
într'un om care nu se mai poate apăra şi despre care un legionar; anume 
Domnul Nelu Maniac sale aia edi let aptă ale 
Gărzii de Fier din epoca ei de ascensiune, a spus că este-"figura de Titan a 
istâriei;noăstrei naționalei e Ra E aa e RR II 

Domnul Horia-Sima se fereşte ca de foc să arate cauzele reale ale 
neînțelegerilor care au izbucnit între Generalul Antonescu şi legionarii 
conduşi de domnia sa. Domnul Horia Sima trece uşor peste amestecul 
oamenilor domniei sale până şi în armată, socotind că acest amestec ar fi 
fost un caz izolat. ("Era Libertăţii”, pag.615) Noi putem cita însă mai multe 
cazuri, când tineri su ii i în cămaşă verde şi cu pistolul la 
şold, s'au prezentat la ofiţerul de serviciu şi i-au comunicat acestuia că au 
venit „Sa inspecteze. unitatea respectivă. 


În ce priveşte asasinatele de [a Jilava, Domnul Horia Sima pretinde, 
pentru a le justifica, că din convorbirile pe care le-a avut cu Antonescu şi-a 
dat seama că acesta nu ar fi dispus să-i & toți la moarte. Cum cei 
arestaţi şi depuși la Jilava se făcuseră vinovaţi de uciderea lui Corneliu 
Codreanu şi a elitei legionare, el nu a voit ca Antonescu să mușşamalizeze 
faptele, pedepsindu-i uşor. Domnul Horia Sima pretinde deasemenea că 
uciderea tuturor deţinuţilor dela Jilava nu-a fost premeditată, ci cauzată de 


166 


furia şi dorința de răzbunare a legi i 
ÎN iuli ra Nicadarilo e a pe i procedaseră la deshumarea 
Suntem în totul de acord cu Domnul Horia Sima că cei închişi la Jilava 
erau nişte odioşi criminali care trebuiau pedepsiţi cu maximum de 
pedeapsă, atât făptaşii cât şi cei care dăduseră ordinul pentru comiterea 
unor asemenea crime. Ucigaşii nu puteau invoca circumstanțe-atenuante în 
favoarea lor, adică executarea unui ordin, pentrucă ultimul plutonier de 
jandarmi, care era şi ofiţer de poliţie judiciară, ştia prea bine că deţinutul pe 
care-l escorta nu putea fi strangulat cu funia la un semnat cu tanterna 
Aceşti criminali trebuiau însă să compară în fața unui tribunal care să-i 
judece şi să-i pedepsească după fapte şi conform cu legea, alrcuri ne este 
greu să facem deosebirea între crimete săvârşite de oamenii tui Carot al II- 


lea şi cele săvârşite de oamenii Dornului Sirra- 

Afirmația că Generalul Antonescu ar fi vrut să-i facă scăpaţi pe cei 
închişi la Jilava este absolut falsă. Cu puţin timp înainte de uciderea în 
massă a deţinuţilor, el i-a convocat pe judecătorii railitari care aveau să-i 
judece şi, printre altele, le-a spus-acestora-:"Să dau un sifigur ordin, acela 
de a nu da ascultare nici unui ordin, nici măcar al meu, ci numai aceluia al 
conştiinţei dumneavoastră”. > ta i 

Pe scurt vom spune aici cum s'au petrecut de fapt lucrurile la Jilava. Încă 
din 1938, comandant al închisorii era Colonelul Alfred Brussescu, deci 
exercitând această funcţiune şi în timpul când în depozitul închisorii se afla 
şi Locot. Colonelul de rezervă Zăvoianu, fost camarad de regiment când 
acesta din urmă era maior în activitate. Cât a fost în paza lui, Colonelul 
Brussescu i-a făcur-diverse favoruri lui Zăvoianu, transferându-l şi în 
infirmeria închisorii deşi acesta nu suferea de nimic. Din pricina asta, sa 
ales cu o mustrare scrisă din riruea-Generălulad/Argeşăriu leac era Prim- 
Ministru. pa e 

Ajungând Prefectul Poliţiei Capitalei, Zăvoianu i-a cerut Colonelului 
Brussescu să aprobe ca garda militară din interiorul închisorii să fie 
înlocuită cu o gardă legionară, alcătuită din oameni aleşi de el. de Zăvoianu. 
La aceasta, Brussescu s'a opus cu vehemenţă, spunându-i lui Zăvoianu : 

" Aceasta nu se va întâmpla decât dacă veţi trece peste cadavrul meu . 

Zăvoianu s'a dus atunci la Generalul Antonescu şi l-a rugat să-l schimbe | 
pe Brussescu, pentrucă acesta "îi favorizează pe deținuți, dându-le o 
mâncare prea bună". Antonescu s'a lăsat înduplecat şi l-a mutat pe 
Brussescu la o unitate pe care acesta şi-a ales-o singur. Comandant al 
închisorii Jilava a fost numit Lt.Colonelul Rădoi, fost ajutor al lui 


Brussescu. Rădoi a admis cererea lui Zavoianu, astfel că paza interioară a | 
Este inexact ce | 


închisorii a fost preluată de oamenii trimişi de prefect. e : 

pretinde Domnul Sima, anume că pentru această schimbare apa i: E 

obţinut aprobarea Generalului Antonescu. Pâza exterioară Pi E: E ta 

departe asigurată de ostași din Regimentul 6 "Mihai caza A 

consemn să iu lase pe nimeni să pătrundă în curtea inchis ie citi 2 
Aşa stând lucrurile, nu legionarii care au pari eipa au Er 

Căpitanului, a Nicadorilor și a Decemvirilor au putut să uci deținuții, 


167 


aceştia au fost uciși de către cei din garda interioară. A fost deci o operaţie 
premeditată şi nu explozia de mânie a legionarilor care-și deshumaseră 
camarazii, cum pretinde Domnul Horia Sima. | tă 

Lt. Colonelul Rădoi a asistat la deshumare şi a auzit împuşcăturile din 
interior. A dova zi chiar, el a povestit cele întâmplate Colonelului 

Brussescu, iar acesta din urmă, coleg de clasă cu tatăl meu, mi-a povestit 
mie. 

Se mai pune o întrebare : Domnul Horia Sima a asistat la această 
deshumare ? Domnia sa a luât parte la mai toate deshumărite,-cu-excepţia 
celei dela Vaslui. Cum este atunci posibil ca tocmai la deshumarea 
Căpitanului să fi lipsit ? Nu se ştie ... Dacă n'a fost de faţă, ne face să 
bănuim că ştia ce se va întâmpla ... Oricum ar vrea s'o întoarcă şi s'o 
sucească, vinovăția domniei sale este indiscutabilă. 

Referitor la Zăvoianu, Domnul Horia Sima spune dealtfel în cartea 
domniei sale : “Zăvoianu a fost cel mai aprig şi mai lucid răzbunător al 
Căpitanului în perioada guvernării noastre”. (pag. 171) 

Termenii "aprig și lucid” sunt o indicație că el a premeditat măcelul, dela 
data când a cerut schimbarea gărzii în interiorul închisorii. 

Cine a avut interes ca ţoţi cei închişi la Jilava să fie omoriţi înainte de a li 
se face proces ? Legiunea în nici un caz, pentrucă se ştia că toţi ucigașii 
aveau să fie condamnaţi la moarte. Tocmai în perioada când voia să 
producă dovada că era pe cale de a făuri o ţară nouă cu oameni noi, 
Legiunea nu avea interesul să planeze asupra ei umbra unui asasinat 
ordinar. Și dacă nu Legiunea a avut acest interes, atunci cine ? 

Rămâne în picioare o ipoteză care, cu părere de rău, trebuie totuşi s'o 
expunem. 

Din propriile sale relatări, reiese că Domnul Horia Sima a fost 
informatorul Siguranţei şi al Serviciului Secret. Moruzov şi Niki Ştefănescu 
erau singurii oameni care puteau aduce dovezi concrete în această direcţie, 
mai concrete decât ce povesteşte Domnul Horia Sima în cărţile domniei 
sale. Aceşti doi oameni scăpaseră însă din mâna Domnului Sima, pentru că 
fuseseră arestați de Generalul Antonescu inainte de 14 Septembrie 1940, 
adică înainte de intrarea domnului Sima în guvern. Aceşti doi oameni 
trebuiau să dispară înainte ca ei să apară în fața unui tribunal, unde desigur 
ar fi vorbit. Dacă ar fi fost omoriţi numai ei doi, uciderea lor ar fi fost 
extrem de suspectă şi greu de explicat, Moruzov fiind considerat ca unul 
dintre cei mai buni cunoscători a stărilor de fapt din Uniunea Sovietică şi 
din întreaga Europă. Ucişi însă cu alți 50 sau 60, într-un acces de mânie 
colectivă, chestiunea nu mai devenea suspectă ... Este doar o ipoteză, o 
simplă supoziţie dacă vreţi, dar ea este înfiorător de tulburătoare. 

Ne mai punem o altă întrebare : a devenit Domnul Horia Sima unealta 
Serviciului Secret abia în Iunie 1940, cum afirmă el însuşi, sau mai înainte 
de acestă dată 7 ZF no PE 

În timpul prigoanei ce a urmat după arestarea lui Corneliu Zelea 
Codreanu şi a legionarilor de frunte, după cum am văzut după propriile sale 
mărturisiri, Domnul Horia-Sima a-ripostatprintr'o serie întreagă de atentate 


168 


ÎI aa 


şi de acte de sabotaj. Domnia sa afirmă că 

ce au luptat alături de el, au fost fie ucişi 
arestare. Se miră singur cum de-a putut 
ajunge la concluzia că ... "Arhanghelul I-a s 

Oare din toți luptătorii legionari ucişi, D 
cu sufletul atât de curat încât să merite 
intervenit mereu în favoarea domniei sale 

Nouă ne vine a crede că ” 
secretă cu Moruzov, sau chiar se întrupase în persoana acestuia, căci doar 
acesta avea interesul ca unealta sa să supravieţuiască, pentru misiunea de 
mai târziu : compromiterea Mișcării Legionare prin colaborarea cu asasinii 
Căpitanului. ee ue pia 

Este evident faptul că Moruzov l-a "uns om politic” pe Domnul Horia 
Sima, l-a introdus la Palat, I-a făcut ministru şi tot el, după toate 
probabilitățile, a pregătit terenul pentru a fi promovat şi şef al Mişcării 
Legionare. ——————— 

Istoria, în general, este plină de enigme. Domnul Horia Sima a fost până 
acum şi este încă beneficiarul unei asemenea enigme istorice | 

Asasinatele despre care am vorbit mai sus au fost fără doar şi poate 
cauza majoră a rupturii dintre General şi Domnul Horia Sima, dar aceste 
asasinate s'au adiţionat altor numeroase fapte care se produceau zilnic în 
mai toate domeniile de activitate. a 

În parte ele sunt recunoscute chiar de Domnul Horia Sima : 

1... Zăvoianu avea o imensă încredere în legionarii numiţi la prefectură 
şi nu-şi putea imagina ca dragostea [ui să nu fie răsplăută. Unii legionari au 
abuzat de încrederea lui. Am avut şi eu decepţiile mele cu legionarii. ("Era 
Libertăţii", pag.567) 

Domnul Horia Sima nu vrea să enumere - şi îi recunoaștem-acest drept - 
fărădelegile comise de poliția legionară, dar pasajul citat spune destul ... 

Câteva din aceste "decepţii” le aminteşte totuși : het i0 17 die 

1... Dumitru Groza, Şeful Corpului Muncitorilor Legionari şi-a înființat 
o poliţie proprie, cu care spărgea casele evreeşti și ridica obiecte de 
valoare”. (pag.610 î i 

Șeful ie ci mai importante formaţiuni legionare devenise deci șef 
de bandă de spărgători ! Şi jafurile acestea i se aduceau la cunoştinţa 
Generalului Antonescu, zi de zi ... LR | ș 

"Stâlpul infamiei a fost folosit în judeţul Ilfov și pe oarece 
Rogojanu, şeful organizației legionare în ao Sin fișa Prefecturii 


în urma acestor acțiuni, toți cei 
pe loc, fie arestați şi ucişi după 
scăpa atâtor grele încercări şi 
căpat . 

omnul Horia Sima este singurul 
protecția Arhanghelului care a 
în mod atât de miraculos ? 


Azuga, în judeţul Prahova. Al II) 
Capitalei. Al patrulea la Constanţa”. (pag. > dal 

Scalpui intâmiei ! Domnul Horia Sima nu ne spune trei pe care 
criterii era cineva legat la acest stâlp şi nici că unura care. se lega 
stâlpul infamici din [sia Prefecturii Poliţiei Capitalei, pe Cea a ea 
doi paşi de un mare hotel plin de străini, 1s a tăiat Ei urechia ... ȘI 
comunicat Generalului Antonescu. Ș 


169 


arhanghelul“ Doranului Sima avea o legătură 


| 


n. Au existat trei centre de agitaţie permanentă în Mişcare, care nu ne- 
au dat pace aproape tot timpul guvernării : Pref ectura-de Poliție, Corpul 
Muncitorilor Legionari şi Organizaţia de Prahova . (pag.617) 

Era oare vinovat tot "dementul, cinicul, încrezutul, lipsitul de modestie, 
omul cu gesturi necontrolate şi accese de cruzime, criminalul, ticălosul, 
plutonierul major, dezechilibratul mintal” că i se aduceau la cunoștință 
asemenea fapte şi că era ținut, prin răspunderea ce apăsa pe umerii lui în 
calitate de şef al guvernului şi de conducător al statului, să ia măsuri ca ele 
să nu se mai întâmple ? În cazul în care n'ar fi luat măsuri de reprimare a 
nelegiuirilor, fără îndoială că Generalul Antonescu şi-ar fi meritat epitetele 
cu care Domnul Horia Sima îl gratifică astăzi "post mortem”. 

Domnul Horia Sima ne mai dă o abarcadabrantă informaţie : 

"Regele Mihai ar fi vrut să fie cu noi şi să îmbrace cămaşa verde, dar 
Antonescu l-a oprit'. Ș 

De unde a mai scos-o şi pe asta ? Straşnică născocire ! Dar, presupunând 
că informaţia ar corespunde adevărului, atunci Generalul Antonescu a 
procedat cuminte, împiedecându-l pe Rege să o facă. Un Rege 
constituțional nu poate manifesta nici preferi i nici ingeri politice. 


Ar fi interesant de ştiut cum a reacționat Regele Mihai față de această 
afirmaţie, dar mai ales cur a reaciionst la articolul Dorului Horta Sima 
din "Țara şi Exilul”, Curier Informativ al Mişcării Legionare, din 

Noiembrie 1982, col scris cu ocazia morții Reginei-Mame şi intitulat : 
"În amintirea Reginei Elena”. În acest articol, Domnul Horia Sima găseşte 
prilejul, cu totul nepotrivit în astfel de împrejurări, să scoată în relief 
sentimentele pro-legionare ale Reginei defuncte și ale fostului suveran, 
arătându-și din nou disprețul față de Mareşalul Antonescu şi întrecându-se 
în linguşiri la adresa Regelui Mihai, linguşiri care nu credem că l-au flatat 
pe fostul suveran. 

În legătură cu preluarea puterii, pe care o prezintă când într'un fel când 
într altul, Domnul Horia Sima mai face o afirmaţie asupra cărei merită să ne 
oprim : 

„1... Legionarii au dat un strălucit examen de ordine şi disciplină, fără a 
primi ordine speciale în acest sens. Nu s'a dat o palmă unui evreu, nu li 
s'au spart geamurile, nu li s'au jefuit prăvăliite. De obiceiu-când-o-revoluţie 
triumfă, se produc turburări grave în primele zile. Se varsă sânge. Ce 
superbă declaraţie de respect a "drepturilor omului” şi ce încredere în 
justiție”. ("Era Libertăţii”, pag.2) [i 

Foarte frumos, dar de ce acest “strălucit examen de orine şi disciplină” nu 
a continuat ? De triumfat însă, n'a triumfat nici o revoluţie, căci cea de la 4 


Septembrie a eşuat complect. Legionarii au venit la putere abia la 14 
Septembrie, aduși de Generalul Antonescu care a vrut realmente să 
colaboreze cu ei, el deținând puterea de la 6 Septembrie. 

"Superba declarație de respect a drepturilor omului” a rămas doar o 
declaraţie, pentrucă nimeni nu-şi poate închipui, că spargerile, jafurile şi 
asasinatele se comiteau din respect pentru drepturile omului. Nu insistăm ! 

Domnul Horia Sima are îndrăzneala să spună : 


m a ai Sina ac E 27 


170 


ST Pee am esta ee asa aaa 


"Lipsa de patriotism a lui Anto 
(pag.386) Fa 


care la Berlin vinde țara nemților”. 


Deutsche Zentralarchiv, Potsdam : Auswartiges Amt, Handelspolitische, 
Abteilung 1936-1945, Clodius, Bd. 68. 736, filele 344-348, Fotocopie în 
Arh. 1.S.1.S.P., fondul 10, dosar 219, Vol. V, filele 33-37). 

Alte documente pe care le reproduce şi le comentează A.Simion în cartea 
sa: / 

"În urma primirii raportului, Hitler i-a scris lui Antonescu pentru 
rezolvarea neînţelegerii economice. Antonescu nu s'a grăbit să răspundă, 
lăsând să treacă trei săptămâni, iar la 15 Noiembrie 1943, el a respins 
cererile formulate de Fuhrer. Atitudinea adoptată de Antonescu, refuzul de a 
furniza Reichului cereale şi alte produse apa ahinseni ae ace a spori 
contribuţia militară a României pe front, au îricordat şi mai mult relațiile 
dintre Berlin şi Bucureşti”. (Arh. 1.S.I.S.P., fondul 13, disarul nr.1333, 
Vol. VII, filele 1-6. Telegrama nr.6342 din 1 Noiembrie 1943, semnată von 
Killinger) zii e a 

"La 20 Martie 1944, Hitler l-a invitat pe Antonescu să-i facă o vizită la 
Cartierul General. Cu această ocazie, von Ribbentrop afirma : "Moneda / 
românească este garantată prin acoperirea cu aur cea mai mare pe care o 
posedă, la ora actuală, vreo ţară din Europa" Nici de data aceasta, 
Mareşalul nu a făcut nici-o concesie economică Iui Hitler. (Arh. |.S.L.S.P., 
fondul 13, dosarul nr. 1736, Vol.V. insemnare despre convorbirea dintre 
domnul ministru al Afacerilor Externe al Reichului și vice-preşedintele 
Consiliului de Miniştri român Mihai Antonescu la Cartierul General al 


i A 944, semnată Loesh) 
Fuhrerului, $ August 1 mion redă, tot pe bază de documente 


La pagina 133 a cărţii sale, A.Simion De a piara 
ca 0 arhive, o discuție între Manfred_ sange Re az, | 
Antonescu, în legătură cu cererea lui Ioachim v SR car ap e pa e N 
mai admite emigrarea Evreilor în Palestina pentru a nu-i nemulț p 


Arabi : 


17] 


| 


"Guvernul român nu omoară evreii şi nu rezolvă problema evreiască prin 
suprimare ... rog pe domnul von Ribbentrop ca, „dacă ține seama de 
sensibilităţile arabe, să respecte şi pe cele româneşti . i 

lată cum îşi păstra România independența şi care-au fost relațiile 
româno-germane sub regimul Mareşalului Antonescu care, după Domnul 
Horia Sima "a vândut ţara nemților." 

Cum a "vândut-o" arată cât se poate de clar și Grigore Gafencu, care nu 
a fost susținător al politicii Mareşalului : 

"La mijlocul lunii Septembrie 1943, Antonescu dispunea de 45 vagoane 
aur, mari cantități de cereale și de un milion de soldaţi înarmaţi”. (Grigore 


" Gafencu : "Jurnal 1941-1944, Vol.I. pag. 245-246) 


Spre a da posibilitatea cititorilor să compare cifrele, le amintim că la 6 
Septembrie 1940, când Antonescu a preluat puterea, Banca Naţională a 
României nu avea în depozit decât patru vagoane de aur. 

Ponegrindu-l aşa cum îl ponegreşte, Domnul Horia Sima nu are decenţa 
să manifeste un pic de redunoştinţă faţă de Mareşal, pentru că acesta i-a 
salvat viața. Asemenea afirmaţie necesită o lămurire. Iat-o ! 

Când Domnul Horia Sima a fugit din Germania în Italia, Mareşalul 
Antonescu a protestat energic faţă de Germani, amintind lui von Killinger 
condiţiile în care îi lăsase pe legionari să părăsească ţara, după rebeliunea 
din lanvarie 1941 şi a cerut ca Reichul să-şi îndeplinească angajamentele 
asumate cu acest prilej. 

În cartea lui A.Simion este redat şi textul telegramei trimise de von 
Killinger la Berlin, în legătură cu acest episod. 

"L-am lăsat pe Sima, a cărui ascunzătoare o cunoşteam , să plece cum asta 
o ştiţi dumneavoastră cel mai bine (a spus Mareşalul) ; ca răniţi, ca soldaţi 
în uniforme germane etc ; legionarii au părăsit Țara fără ştirea poporului 
sau a armatei, însă condiţia era : nici o activitate politică a lui Sima şi a 
acoliților săi şi garanția că Sima nu va mai înfăţişa o primejdie de orice fel 
de turburări. Sima a călcat această condiţie." (Telegrama nr.2 din 2 Ianuarie 
1943 a Legaţiei germane din Bucureşti către Ministerul Afacerilor Externe 
al Reichului, semnat Killinger. Rola 626/1,Cadrele 31. 392-31. 398) 

Până şi o caracterizare din partea lui Himmler este redată în cartea lui 
A. Simion, după documentele din arhivele americane : 

"La 1 Martie 1943, Sima a adresat o scrisoare Gruppenfuhrerului SS 
Muller, în care-l ruga pe Hitler să nu-și piardă încrederea în Garda de Fier, 
deoarece ea-a-fost înlăturată dela putere de "FE anglo-evreeşti" (NN. 


Pe Lee RiE Ag jaga aborarea ai târziu cu 
serviciile lor secrete). Scrisoarea a ajuns la Reichsfuhrerul SS Heinrich 
Himmler, care a tzimis-o ui vor RIDE enizpIcU 2 EUR Ea aer ea se 
explică prin mentalitatea fanatică a lui Siria mereu neschimbată." ("National 
Arhiyves of the United States; Washington. Rola 62671, scrisoare din 15 
Martie 1943). 

Fanatic, poate fi un militant, dar nu un “om politic” care aspiră să 
conducă o ţară ! 7 Ea, 7 ta 22 ze = 


li 42 


E ERIE 


Mussolini, care avea şi el infor 
care chiar Domnul Horia Sima a 


Libertăţii”, pag.363) 

Contele Galeazzo Ciano, mare demnitar fascist şi ministrul Afacerilor 
Externe la epoca aceea, care avusese ocazia sa stea de vorbă cu Domnul 
Horia Sima, când a aflat de arestarea acestuia în Itatia, a-exclamat : "Un 
mascalzone di meno ! (6 Diario, Vol.II, pag.233) Epitetul de mascalzone 
are în limba română mai multe semnificații. Le enuferara pe pe toate : 
netrebnic, om de nimic, pramatie, derbedeu. mârtan, gotan-- Prea măgulitor 
pentru "Comandant", nici unul din aceste epitete nu-este .- 

În sfârşit trecem la rebeliunea pe care Doranul Horia Sima, cu îndărătnică 
stăruință, o intitulează "Lovitura de stat a Generalului Antonescu". 

Lucrurile evoluând precuri am arătat în cele expuse mâi sus, instituțiile 
Țării nu mai puteau funcţiona, organele executive nu mai ştiau de ordinul 
cui să asculte, procurorii se temeau să deschidă acţiune publică împotriva 
acelora care jefuiau, ridicau oamenii în toiul nopţii dela domiciliu, îi 
ucideau ... Guvernul nu mai putea guverna, iar Țara căzuse pradă celei mai 
desăvârşite anarhii, în timp ce graniţele ei fuseseră sparte şi Ruşii încercau 
să treacă şi braţul Chilia ... = If Ea 

În acest timp, Domnul Horia Sima, conform principiului enunțat la 
începutul cărţii sale că "o revoluție nu-și poate permite luxul ca după ce a 
dărîmat un regim să lase altora inițiativa”, sa hotârit a lua el însuși în 
mână frânele Statului, prin supunerea totală a lui Antonescu, sau chiar prin 
înlăturarea acestuia. PIE: EREI 


dela Predeal, acesta din urmă declarându-i cu această ocazie = CA EX 
"Mişcarea Legionară nu este pregătită să guverneze | pa > op 
educativ şi nu va lua conducerea decât atunci când întreg poporul r 


i i i i i N i m cadre de 
£ gătit in vederea unei gu vernări legionare. 01 NU le 
O i scu in 
ducere”. Aşa i-a vorbit Corneliw-Codreanu-Generatutui Antone 


1937. 
În cei doi ani care au urmat, cu excephia 
întreaga conducere legionară, elita mişcării, ai E eat 
1937, când Mişcarea Legionară era închegată şi disnaneei at, 
Căpitanul ei considera că nu este incă pregătită pent RE = 
putea fi ea oare în 1940, când mai toată elita ei disp 


câtorva fruntaşi legionari, 
fost măcelărită. Dacă în 


173 


Luându-i alături de el pe legionari, Generalul Antonescu a sperat că-i va 
putea pregăti, pe încetul, pentru a guverna împreună cu ei. Cămaşa verde 
pe care a îmbrăcat-o la reînhumarea Căpitanului a fost desigur expresiunea 
sentimentelor lui de admiraţie şi de respect faţă de acesta ; dar și un gest de 
apropiere faţă de toţi legionarii. A crezut că ei vor răspunde, cel puţin cu 
lealitatea lor. 

Dealtfel, la începutul guvernării legionare, Profesorul Ion Zelea 
Codreanu, tatăl Căpitanului, într'o declaraţie, pe care ziarele timpului au 
publicat-o, a spus textual că "Legiunea trebuie să se subordoneze 
Generalului”, amintind că fiul său prevăzuse ca, după biruință, să-urmeze 
cel puţin un an de pregătire până la pt area României Legionare. 

Domnul Horia Sima pierzând controlul asupra celor ce pretindeau a fi 
legionari şi asupra unora din cadrele improvizate la repezeală, jafurile şi 
crimele continuau. Zilnic, Generalul Antonescu îl chemă pe Domul Sima 
la el şi îi arăta rapoartele ce primea despre nereguli comise în ajun. 
Adevărul este că Domnul Sima era, în parte, amestecat în asemenea 
samavolnicii, pe altele le camufla, fiind vorba de oameni de-ai săi, dar în 
cea mai mare parte nelegivirile erau comise de oameni pe care-i scăpase de 
sub control. 

Pentru a-şi deslănţui noua sa "revoluţie", Domnul Horia Sima s'a folosit 
de o tragică întâmplare. SS area i 

În luna Ianuarie 1941, un maior german de stat-major, în competenţa 
căruia erau toate transporturile militare, a fost ucis cu focuri de revolver în 
pragul uşii de intrare a restaurantului "Bucureşti" din Bulevardul Take 
lonescu (astăzi General Magheru). Autorul asasinatului, un grec în 
serviciul britanic, a fost imediat prins. Cu toate acestea, Domnul Horia 
Sima a aruncat răspunderea acestui asasinat asupra Colonelului Alexandru 
Rioşianu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, om de încredere al 
Generalului Antonescu. Capitala era inundată de manifeste şi broşuri în 
care i se aduceau o sumă de acuzaţii lui Rioşianu : complice cu asasinul, 
omul Englezilor, mason etc.etc. ... Asemenea atacuri erau de fapt 
îndreptate împotriva Generalului Antonescu. Din acel moment, Domnul 
Horia Sima nu a mai apărut la Preşidenţia Consiliului de Miniştri. Pentru a 
impresiona, pe Antonescu, pe Germani și locuitorii din centrul Capitalei şi 
din aşa zisele cartiere Doe aa Ea OI za toată pleava mahalalelor şi a 
pornit cu ea pe străzi, mulțimea fiind încadrată de oamenii săi de încredere. 
Aşa a fost declanșată rebeliunea ! ez 

Calm, răbdător, Generalul Antonescu spera încă la o înţelegere şi aștepta 
ca Domnul Horia Sima să vină la Preşidenţie, pentru ca lucrurile să poată fi 
aranjate într'un fel sau în altul. Zadarnică aşteptare ! Domnul Horia Sima 
na venit ! Considerând ezitarea Generalului drept slăbiciune, domnia sa se 
pregătea pentru atacul final. Armata fierbea, dar era consemnată în 
cazărmi... 

Nu trebuie uitat însă că, în acel moment, în perspectiva unei confruntări, 
în Țară mai exista şi un alt factor : trupele germane. Germanii erau 
interesați ca în România să fie linişte şi stabilitate, pentru ca, potrivit 


174 


ao 


— 


y 
(i 
î 


rintr'o serie de prigoane, că seful [ar fisa aaa: - miri e 
i, fusese măcelărică tot iz e ut intr aie E suta 
popularitate. — o Mârise Şi mai mult această 

Falimentul politicii lui Carol al II-lea, corupția la care se ajunsese sub 
domnia acestui rege desfrânat și afacerist, orientarea către-puterile 
occidentale pe care o afişaseră tot timpul cele două mari partide de 
guvernământ, Naţional-Țărănesc şi Naţional-Liberal, partide care, tocmai 
pentru acest motiv, fuseseră scoase din arena politică, toate-acestea erau 
consecințe ce veneau în favoarea Legiunii, ea fiind singura Organizaţie 
politică necompromisă prin participarea [a Vreun guvern oarecare şi care se 
pronunțase hotărit pentru Axa Roma-Berliri- Afară de aceasta legionarii nu 
puteau fi făcuţi răspunzători pentru dezagregarea României care, în 1940, 
pierduse mai mult de o treime din teritoriul ei național. 

În asemenea condițiuni, Germanii se găseau într'o grea dilemă şi-şi 
puneau întrebarea pentru cine să opteze : pentru tegioniari sau pentru 
Generalul Antonescu ? Interesut tor era însă, în primul rând, ca ce se 
realizase la 14 Septembrie 1940 să se mențină şi să capete stabilitate, deci 
colaborarea între legionari şi Generalul Antonescu să continue. 

În legătură cu aceasta, voi reda aci mai jos un fragment dintr'o lungă 
convorbire pe care am avut-o în cursul anului 1977 cu Domnul Alexandru 
Constant care, pe vremea guvernării legionare, fusese ministrul 
Propagandei. Iată ce mi-a spus Domnul Alexandru Constant în 1977 : 

"Când am văzut legionarii pe stradă la 21 Ianuarie, nu ştiam ce sa 
întâmplat. Dându-mi seama de gravitatea lucrurilor, am alergat la Legația 
Germaniei, unde aveam legături serioase, pentru a-mi da seama de ce vor 
face Nemţii. Ministrul plenipotențiar nu era acolo şi nu am vorbit decât cu 
primul secretar al legaţiei. Acesta mi-a spus că Germania nu se va amesteca 
în treburile interne ale României şi că ar fi bine să-l sfătuiesc pe Domnul 
Horia Sima să se reconcilieze cu Generalul. Am alergat imediat la Horia 
Sima, dar mi-a fost imposibil să-l găsesc. Cererea mea de audiență pe care 


i-am făcut-o, a rămas fără răspuns. Horia Sima era înconjurat numai de 


oameni noi. Pe nici unul din ei nu-i văzusem în viața o RA e 
nici un vechi legionar, cu care să fi putuc să stau de Vorăâ. ee tn 
emţii nu se vor amesteca şi vedeam limpede că DUDE Şi trebuia să 
noi legionarii. Întreaga acțiune a lui Horia Sima CE o Generalul 
fac tot ce-mi sta în putiriță pentru ca Hora Ss d SE conciliere M'am 
Antonescu și să tinişrească IUcrurile, printr-un gest de rec“ | 


175 


9 


| 


| 


zbătut cât am putut, dar nu am obţinut nici un rezultat. Horia Sima ne-a dus 
pur şi simplu de râpă !...' A | 

În ziua de 22 lanuarie, la orele 20, Ministrul Germaniei la Bucureşti s'a 
prezentat la Generalul Antonescu, oferindu-i sprijinul armatei germane. 

La această ofertă, Generalul Antonescu a răspuns : 

"Vă mulţumesc, dar dacă această țară nu va fi singură în stare să-și facă 
ordine, mai bine să piară !" Categoric refuz ! 

În aceiaşi zi, dela postul de radio Bucureşti, pe care reușiseră să pună 
mâna, oamenii Domnului Sima difuzâu cele mai fanteziste ştiri şi ieftine 
ameninţări : "În fruntea trupelor sale, Generalul Dragalina se îndreaptă, pe 
Valea Prahovei, spre Bucureşti, pentru a ne veni în ajutor. Sub comanda 
Generalului Coroamă, Corpul IV Armată, ne va veni şi el în ajutor ... Nici 


Or... 


în gaură de şarpe de se vor ascunde, Antonescu și ciracii lui nu ne vor 
SCĂPaitiea e ă 

Este inutil să spunem că nici Dragalina și nici Coroamă, nu s'au gândit o 
clipă să-şi pună unităţile în mişcare pentru a-l salva pe Domnul Horia Sima. 

După 48 de ore de aşteptare, în dimineaţa zilei de 23 Tanuarie Generalul 
Antonescu a trecut la acțiune. Pentru restabilirea ordinei în Capitală n'au 
fost folosite decât două regimente din Divizia a III-a Infanterie dela Piteşti : 
regimentele 4 Argeş şi 30 Muscel. Pentru reocuparea Prefecturii Poliţiei 
Capitalei, pe care rebelii o transformaseră în fortăreață, a intervenit şi o 
companie de tancuri uşoare dela Târgovişte. La lăsatul serii totul era 
terminat. 

Cei dintâi care au E e De i a ate au fost 
rebelii, ucigând 34 ostaşi români ... i eptembrie 0, când a 
văzut că a pierdut partida, Domnul Horia Sinia s'a făcut nevăzut. A fugit cu 
ajutorul Nemţilor şi cu consimțământul Generalului Antonescu. 

Care a fost atitudinea Germanilor după rebeliunea dela 21-23 Ianuarie 
19417 Za 

lată ce-i scria Domnul Ioachim von Ribbentrop lui Manfred von 
Killinger, Ministrul Reichului ta-Bucureşti : Fi 

"Vă rog să folosiţi toate mijloacele potrivite şi să faceţi tot posibilul ca 
elementele bune şi folositoare ale Mișcării Legionare să se întâlnească cu 
noii conducători ai mişcării Generalului Antonescu. În discuţiile pe care le 
veţi avea, vă rog să nu lăsaţi nici-un dubiu cu privire la faptul că Fuhrerul 
şi Germania doresc în mod hotărit să-l vadă pe Antonescu recunoscut 
Conducător al Statului român şi ca străduinţele lui să fie încununate de 
succes. Pe de altă parte, vă rog să recomandaţi în mod expres Generalului 
Antonescu, ca să nu facă greşeala de a se sprijini, la reconstruirea noului 
Stat român, pe armată ci, ca bază politică a acestur nou stat să ia în 
considerare exclusiv Mişcarea Legionară." (Arhiva [.S.1.S.P., fondul 10, 
dosarul 9 G, fila 47, citat de A.Simion în cartea sa) 

Cu toate intervenţiile germane pentru reconciliere şi cu toate declarațiile 
de credinţă către "Conducătorul Statului” şi de desolidarizare de Horia Sima 
şi de ceilalți autori ai rebeliunii, declaraţii făcute de numeroase garnizoane 


legionare, Antonescu era hotărit să nu-i mai includă pe legionari în guvern. 


176 


ma e e 


pi pacate IE room Inmate Zori a 


ai 


e CATI Pa ei PR esa 


aaa 


III 


(a se vedea ziarul "Timpul" dej , 
31 Ianuarie 1941) a Nr.1335 până la nr. 1344 inclusiv, din 26- 


Manfred von Killinger a continuat să facă demersuri pe lângă Generalul 
, : eneralu 


spiritul legionar, Cate va trebui să domina 


La două luni după rebeliune, la 22 Martie 1941, Domnul Horia Sima 
trimite o scrisoare Generalului Antonescu, scrisoare în care face apel la 
înţelepciunea şi patriotismul” acestuia şi îl roagă să găsească "mijloacele şi 


toată înțelegerea pentru a readuce pacea în mijlocul poporului nostru atât de 


a 


greu încercat”, prin reluarea colaborării cu Garda de Fier. Antonescu îi 
răspunde în termeni duri, respingând această propunere de colaborare. 
(“Mareşalul Antonescu : Către Români _. Chemări. Cuvântări 
Documente", Ediţia a II-a, Bucureşti 1941) FI PRI ARI 

Schimbând atitudinea adoptată imediat după rebeliune, Manfred von 
Killinger declară la 20 Aprilie 1941, la o recepție cu ocazia zilei de naştere a 
Fuhrerului : ă PIZ 

"Generalul Antonescu este şi astăzi reprezentantul României, pentru 
Fuhrer şi pentru poporul german. Germania susţine şi va susține pe 
General în toate acţiunile pe care le va face spre binele patriei sale şi pentru 
menţinerea prieteniei româno-germane. Aş vrea să precizez încă odată că 


nu voi admite să fiu înhămat la carul nimănui, fie partid, fie mișcare în. , 
România. Cei care cred aceasta se înşeală amarnic”. ( Timpul”, nr.1420 


din 23 Aprilie 1941) 
Din această declaraţie se poate clar deduce că Nemţii, recunoscând 
realităţile din România, renunţaseră să mai insiste să se ajungă la o 
reconciliere cu legionarii Domnului Horia Sima. 
Din toate aceste documente, se poate vedea cât de grosolan denaturează 


Domnul Horia Sima adevărul când se încumetă a spune că Antonescu i-a 
Ciiiar ine seama 


înlăturat pe legionari cu ajutorul armatei germane. Domnia sa nu ține sea 

că mai sunt E că mulți in Viață din acei care; în zitete- de 21, 22 şi 23 
lanuarie 1941 n'au văzut nici picior de soldat german pe străzile 
Bucureștiului. Aceşti oameni, dintre care unii trăiesc astăzi în exil, ştiu 
deasemenea din cine se compune e îndreptau, pe Ce 
arterele princpale, spre Preşidenția Consiliului d Ss a aaa asi] 
înainte ca un singur soldat român să-şi facă apariția. pg e ne 
se spunea să strige lozinci ca : "Jos masonii sau "Horia Sima, y 


177 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


6 


V 


Duce !" şi ei strigau cât îi ţineau gura : "Jos nasolii” şi "Horia Sima fură şi 
duce”. Autentic ! (nur i 
Cu împrăștierea acestei masse de indivizi puşi pe jaf sa încheiat unul din 
cele mai triste capitole din istoria ţării noastre dintre cele două războaie 
mondiale şi acest capitol, Domnul Horia Sima are cutezanţa să-l intituleze 
"Era Libertăţii” ... Ezra 
e vine foarte greu să prezentăm aici catalogul tuturor samavolniciilor 
săvârşite în Ehisnl ce bt Ar Nal UEzi le Eee 6 eșirNE afac fica Sima 
funcţia la Egis) a eul Sân Mia digi aSc? di congEcendenţă 
faţă de legionarii care, păstrând ținuta şi măsura, n au lost p ftaşi la ele. 


Pentru istorie, rămâne totuşi Da fape SE piciBar une asă popularitate de 
"care s'au bucurat legionarii când au fost aduşi la putere, pe care a reuşit 


„Domnul Horia Sima s'o pulverizeze după patru luni. Impresionantă 


performanţă ! ... 
Prin formaţia sa de bază, prin misiunea ce are de îndeplinit, aceea de a-şi 


apăra țara, determinându-i pe cei în subordine să şi-o apere, ofițerul este 


"naţionalist. Logic ar fi fost deci că legionarii să se bucure de simpatii în 
! rândurile corpului ofițeresc. Cu toate acestea, simpatiile au fost minime, 


chiar şi în primele zile după venirea legionarilor Ia purere, animozitatea 


împotriva lor crescând apoi din ce în ce mai mult. Cum-se-expiică-aceasta ? 


Armata fusese umilită prin retragerile succesive la care fusese obligată, 
fără putinţa de a reacţiona. Ea ştia că aceste retrageri şi umilinți, cu 
abandonarea fără luptă a pământului românesc, aaa mare 
măsură, Nemţilor. Basarabia, jumătate din Bucovina şi plasa Herţa din 
judeţul Dorohoi fuseseră cedate ruşilor în urma pactului încheiat ître 
Ribbentrop şi Molotov la 23 August 1939. Prin dictatul dela Viena, Nemţii, 
susținuți de Italieni, au dat plocon Ungurilor jumătate din Transilvania. Și 
tot datorită lor, pierdusem şi Cadrilaterul. 

Pe de altă parte, venirea trupelor germane în România, la cererea Regelui 
Carol al II-lea, constituia o nouă umilință pentru armată. Din această 
pricină, corpul ofițeresc nu fusese cuprins de euforia venirii la putere a 
legionarilor, considerându-i pe aceştia drept exponenți ai puterii germane 
care domina, fără drept de apel, întreaga Europă. Au fost numeroase 
incidente între ofiţerii români şi cei germani, în unele cazuri, dând dovadă 
de lipsă totală de tact, pretinşii legionari au luat poziţie împotriva ofițerilor 
români. Şi tot lipsă de tact poate fi numită apariţia în faţa cazărmilor a unor 


grupe de legionari care pretindeau să facă inspecţie şi să dea îndrumări 
comandantului de regiment. Treaba asta a iritat armata în cea mai mare 


măsură. S'ar putea spune că ofiţerii "de educaţie şi propagandă”, adică 
politrucii are iau [et pari a until noastre patru ani mai târziu, au 
avut precursori în echipele de control ale Domnului Horia Sima. 

Aşa stând lucrurile, cum îndrăzneşte Domnul Horia Sima să pună astăzi 
în circulație nemaipomenita minciună :; "Antonescu a început să câştige 
simpatii în armată, prin simpatiile de care se bucurau legionarii”. 

Mai târziu, după izbucnirea ostilităților, când Nemţii şi-au dat seama de 
valoarea soldatului român, de spiritul de sacrificiu al ofițerului român, au 


178 


sl 


tc ri ă acestui fapt, Legiunea a fo 
profitori, de doritori de a bersii eBrunea a fost inundai 


il să-și conducă propriul 
A ee in legionari se alăturaseră 
Poliţiei Capitalei, la Corpul Muncitorilor Legionar a [e De krefecrica 
Prahova. Dar dezordinele şi abuzurile cuprinseseră şi a rare 
Țară. Şi asta numeşte Domnul Horia Sima "Era Libertăţii”. | A abis 
„Pentru a-şi salva propria-i piete şi pentru-a-obţine-onoruri, Domnul Horia 
Sima a conlucr at cu Siguranța ŞI cu Serviciul Secret, inducându-i în eroare 
pe legionari. Nu i-a fost deaj s-! Acum vrea să indică pe toată lumea în 
eroare, la scară mondială ... Că 3 
La sfârşitul Iunii Martie din acest an, Domnul Horia Sima a acordat un 
interviu ziaristului italian Maurizio Chierici dela cotidianul de stânga- 
liberală "Corriere dela Sera". În acest interviu, domnia sa a declarat 
gazetarului italian că a fost adjunctul Generalului Antonescu, reprezentând 
puterea în sânul guvernului. Un "Vice” care comanda poliția armată, în 
realitate adevăratul conducător al țării. Textual : "După încercarea-dela-2 |- 
23 Ianuarie 1941, Generalul Antonescu cere lui Hitler să-l protejeze, 
punând în schimb armata română alături de Nemţi, contra Ruşilor. Garda 
de Fier sfârşeşte în câmpurile de concentrare. Când armata roşie cucereşte 
România şi Antonescu este închis, Ribbentrop şi Himmler i-au adus lui 
Horia Sima onorul cuvenit. Capul guvernului din exil dela Viena, cu efectiv 
de 20.000 de luptători, a rezistat până în ultima zi a bătăliei de pe Oder, 
diviziile sale luând parte la aceste lupte. 
Părintele naționalismului în Europa, nu a fost nici Mussolini, nici Hitler ; 


= 


a fost Codreanu care a început lupta în 1919". 
Repetata minciună că i pa a cerut lui Hitler să-l protejeze şi că, în 
Schimbul acestei protejări i-a pus la dispoziţie armata română, contra 
Ruşilor, apare şi în acest interviu. Megaloman cum este, Domnul Horia 
Sima l-a făcut pe ziaristul italian să creadă că el a fost adevăratul conducător 
al Statului, confundând realitatea cu ce ar fi dorit el să fie. 
Douăzeci de îaii de luptători ? Pe Oder este adevărat, a fost un regiment 
român de 2 batali dar din 2 batalioane a face mai multe divizii asta ne 
aminteşte de manevrele cu efective reduse, 
panouri de pânză ... Toată consideraţia noaâs 


pe Oder ! Domnul Horia Sima nu a fost 


tră pentru luptătorii români de 


179 


când unitățile erau marcate prin | 


însă acolo, ci în stațiunea balneo- : 


climaterică dela Bad Aussee, de unde, la capitularea Germaniei, s'a făcut 
nevăzut, ca de obicei, lăsându-și colegii de cabinet în plata Domnului. 

Un neadevăr este şi afirmaţia pe care o face Domnul Horia Sima că, 
Corneliu Codreanu a fost părintele naţionalismului în Europa. Lăsăm 
Europa la o parte şi ne referim doar la ţara noastră, unde naționalismul a 
avut mulţi precursori : M.Eminescu, Vasile Conta, A.C.Cuza, 
N.C.Paulescu ... Aceştia pot fi consideraţi părinţi ai naţionalismului 
românesc. Incontestabil Corneliu Codreanu-a-dar naționalismului românesc 
un nou impuls, prin aceea că a vrut să Ala IE Oe HDnAl avand la 
bază, virtutea, iubirea şi jertfa pentru țară, dreptatea şi dragostea pentru 
popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loaiale şi onoarea. 
(“Pentru Legionari”, pag.41) Tea 

Urmat-a Domnul Horia Sima acest îndreptar ? A recitit domnia sa 
avertismentul lui Corneliu Codreanu din "Cărticica Șefului de Cuib”, 
punctul 80 ? "Oamenii care ştiu că au păcate să aibă bunăcuviința de a se 
păstra pe linia a 2-a şi a nu ieşi cu pieptul înainte. Această atitudine 


cauzează multe neajunsuri organizaţiei”. 

Pentru a distruge o ţară întreagă, Domnul Horia Sima nu a avut timpul 
necesar, dar a avut destul timp pentru a distruge unitatea Legiunii. Nu-i 
treaba noastră să ne amestecăm în problemele ei interne, dar ne luăm totuși 
libertatea de a cita și circulara din 11 Decembrie 1936 semnată de Corneliu 
Zelea Codreanu : IAD FAIR Za ZEI 

"Un şef care nu poate stabili armonia în organizaţia sa, trebuie să ceară 
de urgenţă concediu, în care timp nu se va mai amesteca sub nici o formă 
în conducere. Se ştie că cea mai mare problemă legionară este problema 
unităţii, deci a armoniei depline. Cel mai bun şef este acela care poate să 
dea organizației armonie şi unitate. Dacă un şef nu poate, se va retrage". 

Pe cei ce l-au părăsit, Domnul Horia Sima îi numeşte "dizidenţi”, deşi 
aceştia sunt cei mai mulţi. Este şi aceasta o răsturnare a raportului numeric 
şi a noţiunilor. 

Legionarilor care împart cu noi acest amar destin, condamnaţi fiind cu 
toții a trăi departe de Ţară, nu avem nimic a le reproşa. Nu avem nimic a le 
reproşa nici acelor legionari care i-au rămas fideli Domnului Horia Sima, 
nici măcar această fidelitate. 

Am scris aceste rânduri doar pentru a se vedea în ce măsură Domnul 
Horia Sima are autoritatea morală pentru a-l judeca şi ponegri pe Mareșalul 
Ion Antonescu, Comandantul de Căpetenie al Armatei Române în cea mai 
mare şi mai dramatică epopeea Neamului Românesc. 

E sote CE rai 


Articolul meu : "CINE LOVEŞTE ÎN MAREȘALUL ATONESCU, 
ULTRAGIAZĂ SENTIMENTUL NAȚIONAL ȘI MEMORIA CELOR 
CĂZUȚI PENTRU ȚARA”, mi-a cauzat multe "zile negre”, atât înainte de 
a-l scrie, cât şi după aceea. 


180 


u e vremea aceea eu nu pri 
peste ocean decât "Cuvântul Românesc”, care s'a abținut iau 


Paris şi "Curierul" de la Los > eri bcr "Opinii" de la 
Re nai ză ze , Cit în toate noroaiele 
posibile şi imposibile ! Niciuna din aceste publicaţii nu a ră 
ci doar cu cele mai vulgare invective, pe care nici tiparul în d re et, 
le-ar putea accepta. S'au formulat și anumite Spot toate ap 
mine şi în Efuultar : "Articolul nu a fost scris de Pantazi, el za ştie să scie 
[i PE pi poa a a osti Deal a SeBce păi Pantazi s'a pretat să- 
; ă e presei Simiste nu au încetat niciodată şi, 
pe măsură ce timpul a trecut, au devenit mai insinvante, mai perfide 
mergând până a mă acuza că sunt plătit de Bucureşti ! , | 
„Eu nu am răspuns niciodată atacurilor, însă Emilian nu a mai putut răbda 
Şi a scris un articol de răspuns intitulat : "La Limita Răbdării”. Atât i-a 
trebuit presei simiste, pentru a-l cataloga şi pe Emilian ca fiind "plătit de 
Bucureştii. 
Singura revistă legionară, care a găsit articolul meu binevenit, a fost 
"Vatra" a domnului Petre Vălimăreanu, care apare Ia Freiburg. i 
Reacţiile presei simiste nu m'au deranjat, ele nu au făcut decât să-şi dea 
"arama pe față” şi să se autodeprecieze prin vulgarităţile întrebuințate şi 
prin minciunile inventate. Astfel, după ce au deşertat întreaga oală cu lături, 
au ajuns atât de departe încât au afirmat că din cauza mea a fost arestat 
Mareşalul ! Un domn Moraru, care se ascunde sub un pseudonim, 
caracteristic celor care nu au curajul răspunderii și preferă să muște din 
umbră, a scris că eu făceam parte din regimentul de Gardă al Mareşalului şi 
Că singura mea scuză la arestarea acestuia, că nu am sănt să-l salvez, este că 
probabil eram beat mort, căzut sub masă, ca majoritatea ofiţerilor de 
cavalerie ! E da g 
Acest "domn", nici măcar nu ştie că Mareșalul nu a avut niciodată un 
regiment de Gardă, ci un batalion şi că eu nu am făcut parte din acest 
batalion, ci din regimentul de Gardă Călare al Regelui !EL Şi-a permis nu 
numai să mă insulte pe mine, ci întreaga armă a Cavaleriei ! Egaacu si: 
atât Mareșalul cât şi eu făceam parte din Cavalerie, aceasta trebuiea la 
tândul ei aruncată în mocirlă. 
Nu vreau să-i numesc pe aceşti c 
toţi, căci numele lor nu fac decât s 
numească “presă”. 


alomniatori ordinari, deşi îi cunosc pe 
ă murdărească ceeace ar trebui să se 


181 


Indoielile mele au fost de o cu totul altă natură : nu se bucură oare 
Bucureştiul văzând câtă discordie este în exil ? Desigur Bucureştiul s'a 
bucurat, dar probabil că el nu ştie că la ora actuală Domnul Horia Sima nu 
numără mai mult de 10-12 adepţi ! Legionarii în marea lor majoritate l-au 
cunoscut. e ea Foaie SI Pat ea IE nici Carol al II-lea şi nici 
Antonescu, nu au reuşit să distrugă Mişcarea Legionară, în măsura în care 


a făcut-o Domnul Horia Sima. ZT 
Dacă Bucureştiul cunoaşte aceste lucruri, desigur bucuria lui este foarte 


limitată. Domnul Horia Sima AA a NU eine pile vii”, 
şi morţii nu-i mai interesează pe cei de la Bucureşti. De a principalele 


ţinte ale Bucureştilor, nu mai sunt îndreptate nici asupra lui Antonescu şi 
nici împotriva lui Horia Sima, ci împotriva partidelor isorice şi a 
legionarilor care se agită încă pentru i a ideii unei Românii 
libere şi independente. Acest argument, care ar putea pleda împotriva 
articolului meu, cade de la sine, prin dezinte iului în problema 
Sima. dai 

Argumentele pro-articol, dacă nu sunt numeroase, sunt însă de cea mai 
mare importanţă. Nu afirmă Emilian sus şi tare, că "el nu face politică, ci 
istorie” ? 

Cum poate fi încadrat articolul meu altfel decât ca o necesitate a 
restabilirii adevărului istoric ? Aici, nu mai este vorba nici măcar de 
"mărturii" în vederea unei istorii, care se va scrie în viitor, ci pur şi simplu 
de restabilirea adevărului istoric. Şi atunci mă eu Emilian 
să stea un singur moment la îndoială, dacă să publice articolul sau nu ? 
Acest articol reprezintă adevărata linie a ziarului "Stindardul', aşa cum l-a 
conceput Emilian. El nu a stat la îndoială pentru acest motiv, ci nu a vrut 
să-şi facă duşmani şi între legionari, făcând regretabila confuzie între 
aceştia şi Domnul Horia Sima. i 

Dar eu câţi duşmani am mai adunat la activ ? După evrei, după "Europa 
Liberă", după Rege şi regalişti, după diferiţi insignifianţi, acum şi pe 
simiști ! Şi dacă voi mai merge în acest tempo, unde voi ajunge ? Este 
adevărat că în fiecare caz luat în parte, am t la unii 
trecutul nefast, la alţii activitatea prezentă împotriva adevăratelor interese 
naţionale, iar Regelui, totala inactivitate pe linie românească. Pot însă 
afirma astăzi cu deplină convingere că singurul articol, asupra căruia nu am 
nici o urmă de regret şi pe care-l consider ca 6 contribuţie istorică şi 
naţională este acest articol, care mi-a dat atâta bătaie de cap. Nu numai eu 
personal, dar şi ziarul "Stindardul”, cred că ne-am făcut pe deplin datoria. 

Celelalte multe articole, pe care le-am scris în acest ziar, nu le reproduc, 
deoarece nu le consider importante, nici ca o linie de conduită a mea, nici a 
ziarulului la care colaborez şi nici măcar nu sunt constructive, aşa cum mi- 
am propus la venirea în exil. Ele se datoresc subiectivității mele într'un 
anumit moment, adică a unei furii necontrolate, sau a influenţei lui Emilian, 
gata în orice moment de a se bate cu toată lumea. Evident, eu nu am dreptul 
să arunc asupra lui Emilian răspunderea articolelor mele, dar incontestabil 
personalitatea lui își marchează o amprentă serioasă asupra mea. 


182 


al 


D 


| 
i : 


gândurilor lui era : "Răspundem +: 


1 Invariabil și - 
răspundem !' EI a răspuns odată, eu Prea iii re : "Nu 
” răspuns, 


atacurile împotriva noastră nu au în i 

j F : Cetat şi probabil ... nu Î 

când CU EL Pe vom dispare cu toţii ! Unde este cseşialea i cea 

Căpitanului” ? nde domnule Horia Sima ? Unde "Cuvioşii ii a 

in ura Comandantului”! ha at 
Aa 1! Cei “12 apostoli i 

Comandantul, fac caz de iubire creştinească, de bunătate : poe ia 

au cu toţii sufletele pline de-ură, de venin şi de minciună"! e ce 

Nici o deosebire intre Voi şi comunişti. “E ruşine omenirii să vă 
Doe vă spună 


Şi cu aceste gânduri, mi-am încheiat încă o noapte în clinica veterinară 


acolo unde caii, câinii, vacile şi oile, pot demonstra întotdeauna că numai 
animalele dau dovadă de demnitate şi merită încredere. 


Am ajuns la Lotru, unde Podhorodeţki m'a primit admirabil. Dintre cei 
vechi de la Argeş, i-am regăsit pe Pavlescu, care este tot la stația de 
betoane, şi pe soții Racoviceanu, ea în calitate de şef al Protecţiei muncii, el 
contabil şef al şantierului. Director este tot inginerul Cocoş de la Argeş. Şef 
de şantier, la unul din şantierele de captări secundare, inginerul Tarţa, 
fostul şef al tineretului Naţional Țărănesc ! 

Podhorodeţki, mă pune în temă cu lucrările pe care le are şi care sunt de 
o mare amploare : 

- Trebuieşte construită o colonie, aici la Voineasa, compusă din o 
mulțime de blocuri şi de vile. La Lotru, pornim pe cu totul alte principii 
decât la Bicaz şi Argeş. Pentru a nu se mai locui în barăci, am ajuns la o 
înțelegere cu Oficiul Naţional de Turism, care voieşte să construiască aici și 
la Vidra două staţiuni de iarnă, în vederea organizării în 1988 a Olimpiadei 
de iarnă. Înțelegerea este să construim aceste dovă stațiuni şi să le locuim 
până la terminarea lucrărilor noastre, după care să facem renovările 
necesare şi să le predăm. Astfel ei vor finanța lucrarea, iar noi vom 
beneficia de condiţii de locuit mult mai bune, cu cheltueli mai mici. De 
aceea interesul nostru este să construim cât mai repede aceste colonii, care 
intră în atribuţiile mele. Staţia de betoane, pe care am înființat-o deja, va 
lua mare amploare, căci ea reprezintă principalul motor al întregii lucrări. 
De capacitatea şi posibilităţile ei, depinde mersul lucrărilor şi viteza cu care 
vor fi executate. În momenul de față, posibilităţile noastre de cazare sunt 
foarte reduse ne mai cheltuind bani pentru barăci şi cazându-ne în acest 

. ) AREA ia de betoane să o orgamzezi cum 
minuscul sătuleț. Vreau să-ţi dau Staţia foarte rapid. Trebuie să ştii 
crezi, pentru a putea face față ritmului de lucru fo pid. 


183 


că pentru mine această Staţie de betoane este cu mult mai importantă decât 
un Lot obijnvit, pe care poate să-l conducă orice inginer. 20 

- Domnule inginer, eu am venit la dumneavoastră pentru subteran și aşi 
prefera să mă repartizaţi la domnul inginer Tarţa, aceasta şi datorită faptului 
că acolo pot aduce un aport mai substanţial, cunoscând meseria, Și fiindcă, 
de ce să nu v'o spun cinstit, sunt mai izolat şi deci e mai greu să se lege 
cineva de mine. 

- Nu se va lega nimeni de dumneata, aici ai de-aface direct cu mine. 

- Domnule inginer, după plecarea dumneavoastră am fost trimis la Vâlsan 
ŞIR 
- Ştiu, ştiu totul, nu poate fi vorba aici de aşa ceva şi pe urmă, trebuie să 
mă înţelegi şi pe mine, am neapărată nevoie de dumneata la Staţia de 
betoane. 

- Acolo îl aveţi pe domnul Pavlescu, cu care aţi lucrat ani de zile şi 
cunoaşte perfect modul de funcţionare. 

- Lasă dumneata asta, eu ştiu ce fac, Pavlescu a început să îmbătrânească 
şi nu mai poate face faţă la Staţia de betoane, el era bun la Argeş, unde nu 
trebuia beton decât pentru baraj şi pentru galerii, aici Staţia de betoane 
reprezintă cel mai important lucru pentru mine, de ea depinde totul. 

- Domnule inginer, mă puneţi într'o situaţie foarte dificilă, ştiţi la "Garda 
Călare unde l-am cunoscut pe Pavlescu, el era maior iar eu un mic 
sublocotenent, nu l-am avut şef direct, dar... 

- Nu te pun în nicio situaţie dificilă, Pavlescu mi-a cerut să-l înlocuiesc. 

- V-a cerut-o de formă, ştiind că nu aveţi cu cine ! 

- Eu ştiu că este așa, dar realitatea este că nu poate face faţă cerințelor de 
beton din ce în ce mai mari. Am fost foarte mulțumit de el dându-i o staţie 
de betoane pe care s'o conducă, dar acum este vorba de o considerabilă 
mărire a capacităţii ei, i-am spus acest lucru de două luni şi nu se descurcă. 
Eu nu mă pot face şef de staţie de betoane să stau tot timpul acolo şi să-i 
spun ce trebuie să facă. Nu poate omul mai mult și, având în vedere că el 
mi-a cerut să-l înlocuiesc, o fac acum. 

- Domnule inginer, eu nu ştiu nici cât di. Pavlescu, el are totuşi o 
experiență de câțiva ani ! 

- Domnule Pantazi, şantierul îl conduc eu, nici dl. Pavlescu, nici 
dumneata. Eu ştiu ce poţi să realizezi dumneata şi pentru mine este cel mai 
important lucru să nu-mi stea lucrările din lipsă de beton. Te previn că 
într'o lună, voi avea nevoie de o dublă cantitate de beton faţă de cea de 
astăzi, iar în 3-4 luni, Staţia de betoane va trebui să aibe a capacitate de cel 
puţin 4 ori mai mare. Dar trebuie mai întâi să-ți spun cum te voi putea plăti. 
Îşi pot da maximum de categorie pe care o ai, la care îţi pot oferi un regim 
de 12 ore, ceeace înseamnă 50% din salariu, plus sporul de şantier de 25 9%. 
Deci pierzi dintru început, sporul de subteran şi cel de izolare, sporuri care 
nu se acordă decât şantierelor de captări secundare. Deasemeni nu ai acord. 
Voi avea grije să-ţi compensez prin prime sporurile pe care nu ţi le pot da. 
i repet : am neapărată nevoie de dumneata. Mie trebuie să-mi răspunzi : 

a, sau nu. 


184 


0 III 


- Bine, domnule inginer am să 
după aceea am să vă “ să fac tot posibilul sa S 
ÎI Aetarijez peste a taia dați totuși [a d], Tar i ul dar 
3 ip ile, pentru a vă A să-mi permit să 
pentru mărirea Staţiei de betoane spune tot ce-mi este necesar 
- Eram sigur că ne vom ia / 
or la treabă ! 


de faptul că eram așezat în mijlocu 
cunosc ! 


biroul tehnic. Greutățile aveau să înceapă ! : 


Abia am ajuns la Lotru şi loana trebuie să 
data naşterii copilului se apropie. 

„re e TREBE ra ele at 
din lipsă de maşini care să o a i ina car Eta ad | 
durează până la o oră, iar fiece maşină ue a aa e iara 

ră, 1 aşină se descarcă imediat şi fabricarea 
betonului nu durează mai mult de un sfert de oră. Prin urmare după fiecare 
maşină care vine, betoniera se oprește în medie pentru trei sferturi de oră. 
Sunt patru betoniere care dau aproximativ patru mașini de beton pe oră, iar 
dacă ar funcţiona fără încetare ar putea da 12 maşini de beton. 

Mă reped cu prima mașină până la depozitul de ciment. Acolo găsesc 8 
maşini care stau la încărcat. Şoferii stau de vorbă. Nu se încarcă nici-o 
mașină. Patru maşini erau pe drum, deci în total 12 mașini aprovizionează 
cu ciment Staţia de betoane. Fiecare maşină face pe drum o oră, dus-întors. 

Constat că o maşină se poate încărca în 10-15 minute. Cu încărcat, cu 
drum şi descărcat, o masină ar trebui să facă maximum o oră şi jumătate, 
deci ea poate face cu uşurinţă 8 transporturi pe zi. Verific drumurile 
maşinilor şi constat că ele fac între 3 şi patru transporturi pe zi. Ajung la 
concluzia că cele 12 maşini ar putea face faţă în condițiuni perfecte. Staţia 
de betoane ar putea avea un randament de trei ori mai mare, dacă ar 
funcţiona incontinuu. Cu aceste constatări, mă duc la Podhorodeţki : 

- Domnule inginer, îmi puteți spune cum sunt plătiţi şoferii de pe 
maşinile de ciment ? 

- În regie, cu ziua de lucru. 

Îi explic lui Podhorodeţki tot p 
Stației de betoane, după care îi arăt că 
este ca şoferii să fie plătiţi în aco 
transportată, fie după numărul curselor făcute. 


185 


plece la Bucureşti, deoarece 


rocesul de aprovizionare şi de lucru al 
singura posibilitate pentru un moment 
rd, fie după cantitatea de ciment 


- Domnule inginer, este doar o primă constatare, dar după necesităţile 
dumneavoastră actuale de beton, staţia nu trebuie mărită ; dacă pauzele 
şoferilor s'ar face la stație şi nu la depozit, se poate regla funcţionarea în 
aşa fel încât să nu duceţi lipsă de beton. Totul depinde de interesul pe care 
îl putem trezi şoferilor. Trebuie ca ei să-şi dea seama că ar putea să fie 
substanţial mărit câştigul lor dacă ar vrea să lucreze cum trebuie. 

- De asta te-am pus pe dumneata la stația de betoane, acum m am lămurit, 
nu trebuie acum mărită staţia. M'am luat după Pavlescu şi am comandat 
încă 8 betoniere ! Trebuie să anulez comanda ! 

- Domnule inginer, este numai o primă constatare, acum însă vă rog să- 
mi daţi un concediu de 3-4 zile, deoarece soţia mea trebuie să nască. Vă 
promit ca după aceea să nu aveţi probleme cu betonul. Deocamdată 
rezolvaţi problema şoferilor şi totul va merge bine. 

Am plecat la Bucureşti. Sunt din nou la Jana. Nu o văzusem de aproape 
un an. De când am început să lucrez pe şantier nu am fost decât de două ori 
la Bucureşti şi atunci cu diferite treburi şi numai pentru câte două zile. 

- Ioana s'a internat de două zile. Să fie cu noroc ! Cum te simţi ca viitor 
tată ? 

- Îl aştept pe Mihai cu nerăbdare ! 

- De unde ştii că nu va fi Mihaela ? 

- Nu Jana, de asta sunt sigur, de altfel sunt cunoscut pe întreg șantierul 
pentru pronosticurile mele fără greş în materie de naşteri. Dacă ştii anumite 
date, naşterile se pot face şi la comandă ! Bineînţeles înainte de concepție. 

- Ce spui măi ? Nu ştiam că şi în asta te pricepi ! Poţi să-mi spui şi mie 
secretul ? 

- Nu Jana, nu ţi-l pot spune, dar este verificat şi ultra verificat, de altfel 
dacă îmi dai nişte date exacte, îţi pot spune ce sex au diferiţi oameni 
născuţi de multă vreme, pe care nu-i cunosc. 

- Cum se face că posezi un astfel de secret, cu care cred că în America ai 
deveni imediat multimiliomar ? 

- Am stat în închisoare cu un preot catolic, care mi-a murit în braţe şi 
care poseda secretul pe care mi l-a încredinţat înainte de a muri, cu condiția 
de a nu-l destăinui decât unui singur om, bine verificat ca cinste sufletească 
şi numai când mi se va apropia sfârşitul. Nu am crezut atunci în această 
poveste, deşi el m'a asigurat că este riguros exactă, fără a putea să-mi dea 
vreo explicaţie cât de cât, logică. Mi-a spus că secretul este cunoscut de mii 
de ani şi că a fost transmis din om în om şi că el îl cunoaște tot de la un 
preot catolic ! Mi-a mai spus că dacă acest secret s'ar cunoaşte, sar 
produce un mare dezechilibru în lume, deoarece majoritatea oamenilor vor 
băieţi ! După moartea sa, am verificat cele aflate, chiar în închisoare. Pe 
şantier la Argeş, eram cunoscut, femeile însărcinate veneau la mine să afle 
ce vor naşte ! Spuneau : "mă duc la domnul Pantazi, care ştie să facă 
băieţi”! 

- Bravo măi ... să-ți trăiască Mihai ! 

- Să dee Dumnezeu Jana, de când îmi doresc un băiat, de fapt ... mai 
mulţi băieţi ! 


186 


într'o întreprindere cu mari posibilirar; 
ERA iaimiuma. LO Ai erat a ALEI lucrarea abia a început şi 
bineînţeles dacă şurubul nu se va strânge din i 

să-mi vizitez din nou vechile locuinţe de la Aiud LG aia a E pile 

Am dormit la Jana, singura mea pâslă Sa - | 
Bineînţeles mi-am văzut fosta mea familie, pe M Boa în ii aa 
Elena, cu care am stat mult de vorbă. ger Real setea 

A doua zi de dimineață am aflat că 
cezariană, deoarece naşterea nu este altfel p 

- Cum îi este soției mele ? 

- Bine, dar nu o poţi vedea decât du 
vă duc să vă vedeţi băiatul ! 

Mi-am văzut băiatul. Stă cumine, nu orăcăie fapt -mi ă 
impresie ! Nu sunt deloc familiarizat Zi desi Zeii po bună 
scandal ! Sunt foarte emoţionat deşi nu mă identific deloc rai iara ata 
tată. Plec pentru 3 ore, Cât mi Sa spus că este necesar spre a o vedea pe 


Ioana. Mă duc la Jana, care stă la doi pași de spital. 

- Ei, ce face Ioana ?... Dar Mia 

- Nu am văzut-o pe Ioana, doar pe Mihai ... ce să-ți spun ... e în grădina 
mea, brun şi cu părul creţ ! 

- Ce vorbeşti măi băiete ? Am pregătit o sticlă de şampanie, hai să bem ! 

Am băut cu Jana un pahar ... al doilea ... şi m'a poditit un plâns cu 
sughiţuri ! E prima oară în viață că nu mi-am putut stăpâni nervii ! Nu ştiu 
de ce plâng .. de bucurie .. de emoție .. de nervi !.. Am băut cu Jana 
întreaga sticlă, după care am plecat din nou la spital. 

Ioana este bine, dar foarte slăbită după trei zile de chinuri, până ce s'au 
hotărit doctorii să-i facă cezariana. 

Aşa s'a născut primul meu fecior ! Am plecat la şantier, urmând ca loana 
să vină împreună cu Mihai după o săptămână. 


Ioanei i se va face o operaţie 
osibilă. Am alergat la spital. 


pă câteva ore, dar stai puţin aici, o să 


Îmi telefonează Emilian. 


- Mergi cu mine la Soultzmatt ? 
- Ce este la Soultzriatt ? Unde este Soultzmattul ? 


- Un cimitir românesc în Franţa, din primul război mondial. 


- Când trebuie să mergera-? 


187 


dd 


- Peste trei zile, i-aţi 2-3 zile liber, ne ia pe amândoi Nagacevschi cu 
maşina lui Dormim prima Zi în Freiburg, mergem la Bibliotecă, apoi a 
doua zi de dimineaţă plecăm la Soultzmati şi seara suntem în Munchen. 

- Nu vin domnule Colonel, mi-e greu să cer liber şi-apoi ... mă costă o 
grămadă de parale. d 

- Merg cu dumneata să-ţi ceri liber şi nu te costă niciun ban. Trebuie să 
mergi, Vin români din toată Europa, trebuie să te faci cunoscut, nu numai 
prin scris, trebuie să cunoşti exilul românesc ! 

Aşa l-am cunoscut pe-domnul Nagacevschi, pe care refuzasem să-l văd 
pentru consult în vederea publicării articolului meu, ca răspuns lui Horia 


Sima. Primul lucru pe care l-a făcut dl. Nagacevschi a fost să mă felicite 


pentru articol. Am rămas foarte Surprins printre legionari, in afară de dl. 
Vălimăreanu, nu mai avusesem nici o atitudine binevoitoare. Dar ce 
legionari cunoscusem eu în Munchen ? Doar pe Tase, care-mi făcuse o atât 
de prostă impresie ! 

La Freiburg îl cunosc pe dl. Mihăilescu, directorul Bibliotecii, alt 
legionar. Dar şi acesta mă felicită pentru toate articolele mele ! 

Dormim la un hotel de lângă bibliotecă şi luăm masa împreună cu 
părintele Popa, Nagacevschi, Emilian şi cu mine. Alt legionar ... părintele 
Popa ... şi acesta mă felicită pentru articole ! Deci sunt mai mulţi + Ît întreb 
pe Emilian asupra acestui fenomen : ; 

--Cum-se face domnule Colonel, că patru legionari, Nagacevschi, 
Vălimăreanu, Mihăilescu şi părintele Popa, m au felicitat pentru articolul în 
care l-am apărat pe Mareșalul Antonescu împotriva calomniilor lui Horia 
Sima ? 

- Perfect normal, legionarii nu-l mai recunosc pe Horia Sima, s'au săturat 
SE e ara Too A ireal că atei a la a a Ia 

- Câţi ? iai 

- Nu ştiu, dar în nici un caz mai mult de vreo 10-12 ! 

- Şi ceilalţi câţi sunt ? PI n 

- Nici asta nu-ţi pot spune, câteva sute cred ! Au murit şi ei săracii ! În 
curând, se vor termina şi ei caşi noitoi! 2 Ip 

Ne-am dus la tipografia Coresi, unde i-am cunoscut pe dl. Nichi 
Constantinescu şi pe dl. loaniţoiu. Dl. Constantinescu, tot legionar, este 


şeful ti iei, iar dl. loaniţoiu, care locuieşte la Paris, stă mai mu in 
“Freiburg unde lucrează la cartea sa : "Morminte fără Cruce”. Este 


nemaipomenit cu câtă dăruire lucrează acest om pentru o carte care 
reprezintă suferințele noastre în închisori. Cu această ocazie l-am întrebat 
pe dl. Constantinescu : DI 

- Credeţi că aţi putea să-mi editaţi şi mie o carte ? Primul volum este 
gata. 
- Da, d-le Pantazi, dar trebuie să ştim şi noi despre ce este vorba. Ştiţi, eu 
nu pot publica ceva care este împotriva legionarilor ! : 

- Dumneavoastră aţi citit articolul meu în care îi fac critica lui Horia 


Sima? 


188 


Ţ 


o III 


- Desigur că l-am citit, d A 

[egioaariloe | | ar acela este impotriva lui Horia Sima, nu a 
arcat 2 

mpotriva legionarilo 

uvernării legionarilor, precum Or din timpul lui 

- Domnule Pantazi, lasă dumn 
voi anunţa dacă îl public sau nu. 

Nu am mai întârziat la tipografie, de 
Soultzmatt. Pe o vreme schimbătoare, în care soarel : 
ajuns la Soultzmatt, unde se odihnesc peste 600 de e alterna cu ploaia, am 
război mondial. Se adunaseră acolo mai mult de 200. români din primul 
Europa. Un cimitir splendid, cu o minunată pozi le români din toată 
exemplară. Poziție şi o curăţenie 

[1 reîntâlnesc pe Dan Cernovodeanu du 
de la Cavnic de unde evadasem ! EL m'a recunoscut cu greutate ! 32 de ani 
reprezintă o viaţă de om și desigur că şi peste mine au trecut multe ! Era 
foarte aferat ; erau mulţi cu care trebuia să Stea de vorbă şi ... eu scrisesem 
împotriva Regelui ! Nu i-o puteam lua în nume de rău. 

Sunt tot timpul alături de Emilian. EI îmi atrage atenția : 

- Îl vezi pe tânărul ăsta cu barbă ? 

- Da îl văd, ce este cu el ? 

- Îl cheamă Boutmy, fost puşcăriaș de-al dumitale, l-am auzit adineauri 
vorbind într'un grup de oameni, esteunom denădejde. 

Mi-am îndreptat atenţia asupra lui, l-am auzit perorând. 

- Nu-mi place d-le Colonel, declamă când vorbeşte, cred că este plin de 
el, nu-mi plac Oarhenii ăştia. Zarea 27 TREI 

- Nu, nu ... greşeşti, nu-i nimic dacă declamă şi ... o face bine, 
important este ceeace spune ... ascultă-mă pe mine, ăsta e un om de nădejde 
„„. avem nevoie deasemenea oameni! a 

Slujba a fost oficiată de 5 preoți; pe care nu-i ştiam, cu excepţia 
părintelui Popa, cunoscut cu o zi mai înainte. După slujbă au vorbit câțiva 
oameni, între care şi loaniţoiu. Remarc cât de prost citeşte cele câteva 
pagini şi mă întreb de ce nu o sta liniştit în banca tul ! 

Mare surpriză, vorbeşte Remus Raâdina. Nu l-am mai văzut de când, în 
drum spre Paris, venind-din țară s'a oprit pentru o noapte în Munchen. [i 
Spun lui Emilian cine este Radina şi îmi răspunde: ERA e 

- Nu-l ştiam cum arată, dar să ştii că el este iniţiatorul pelerinajului la 
Soultzmatt. E: cazat cd E | 

Malt suflet în acest Radina, care este dărâmat în urma suferințelor din 
închisoare, după atâtea greve şi izolări ! Curi şi-a terminat alocuțiunea 
m'am dus la el, ne-am îmbrățișat şi am stat mult de vorbă. y 

Seria cuvântătorilor se încheie cu Emilian care, într'o franțuzească 
impecabilă, mulţumeşte preotului francez, preotul Suita cita 
supraveghează îngrijirea cimitirului. Apoi improvizează cun se etp an a 


oarece trebuia să plecăm la 


pă 32 de ani. Nu-l mai văzusem 


189 


cuvântare splendidă, în care alături de cei ce se odihnesc în acest cimitir, îl 
i pe Mareşalul Antonescu. 
Rd alea k mat de faptul că se pot aduna totuşi 


Am plecat de la Soultzmatt entuzias t aduna 
a) venind din Franţa, Germania, Elveţia , Spania, Italia şi chiar din 
Statele Unite, la o manifestaţie atât de înălțătoare. Pentru acest lucru îţi 
mulţumim ţie, Remus Radina ! Seara am fost în Munchen. 


Ducându-mă la serviciu îl găsese pe Emilian aşteptându-mă în faţa 
clinicii ! De multe ori am avut această vizită neanunțată ! 

- Să trăiţi domnule Colonel, ... ce vă aduce atât de repede după 
Soultzmatt la mine ? cei Et a 

- Neastâmpărul domnule Căpitan, simt că trebuie să vorbesc cu cineva şi 
„... cu cine altul decât cu dumneata 2Şi putea să vorbesc ? 

- S'a întâmplat ceva neobişnuit ? 

- S'au întâmplat destule, dar nimic din ceeace ar trebui să se întâmple, 
exilul nostru este o catastrofă, în fiecare săptămână apare câte o nouă 
organizaţie şi nici una dintre toate acestea nu este constituită pe baze 
serioase, pe cinste sufletească, pe corectitudine, pe un învățământ tras, pe 
o linie cu-adevărat românească. Toţi sunt complect dezorientaţi şi 
românismul lor se limitează în a se extazia faţă de politica occidentală de 
ieri şi de astăzi. Nu=şi-dau SEairai i AarpeiO cădeau ui: aaa ajoa să ne 
părăsim ţara, nu-şi dau seama că Occidentul lucrează mână în mână cu 
ruşii. (Gindiect sc despre toat sa ile rel parieazar vorbi de 
nişte sfinţi, până şi vocile lor iau puronalitaţeagea dinirație dusă până la 
evlavie ! Şi este suficient să arâți adevărul istoric că imediat devii "fascist! 
sau "nazist. ATEI E: 

— Aveţi deci convingerea că nu poate fi vorba de o unire a românilor ? 

- Nu, sub niciun motiv nu. Pentru a se face o unire, trebuie mai întâi să 
existe o conştiinţă românească, care nu există. II 

- Atunci ce rost mai are zbuciumul dumneavoastră ? Ce rost mai are 
ziarul? 

- Tocmai ăsta este rostul, formarea unei conştiinţe româneşti, dar acest 
lucru nu se poare face decât pornind de la nişte adevăruri pe care trebuie să 
le spunem sus şi tare, nu să le ocolim ascunzându-ne ca struţul cu capul în 
nisip, pentru a fi pe placul unui Occident total corupt, care nici nu vrea să 
ştie de jumătatea din Europa pe care au dat-o ruşilor. Nu-vezi dumneata că 


acum Departamentul de Stat afirmă că ruşii nu au respectat tratatul de la 
Yalta, care trebuia să instaureze democrația în țările din răsărit ? Nu vezi 
dumneata ce minciună sfruntată, vor să ne bage nouă pe gât ? Noroc că 
există petecul de hârtie cu scrisul lui Churchill, prin care acesta vinde 
răsăritul Europei pe procente, noi fiind “favorizați” cu cel mai fiare procent 
de 90% ! Ei bine, este singurul tratat pe care ruşii l-au respectat, dar nici 
după mai bine de 30 de ani, Occidentul nu-și recunoaşte neghiobia ! Mi-e 


190 


silă domnule Căpitan, mi-e si ; . 

tomânii;. cate a ista i a a dle acest Occident ŞI mi-e mai silă de 
fireşti”, Parcă văd că TAI IPP ea ŞI vorbesc tot despre "aliații 
nătângul ăla de Rege și vor înc euaa a a zor scoate de la naftalină şi pe 

- Domnule Colonel, este foar ip a a româcilor + 

Z i e posibil acest lucru, deşi Regel dă 

semne că l-ar mai interesa cauza româ Sec iciriutua 
za românească. Dar dacă el într'adevă 

din nou la suprafață, poate ar fi singura posibilitate ca exilul să ina 

- Nu ştiu ce să mai cred auzindu-te vorbind așa i Ni ue-a se pi acte 
trădarea lui de la 23 August ? Crezi dumneata că cu trădători zeu 
adevărată unire ? Cum poate fi trezită o conştiinţă națio ală PL aria 
trădător ordinar în fruntea noastră ? aa a dacagan far un 

- Domnule Colonel, incontestabil că la 23 August s'a săvârşit o mare 
trădare şi aceea nu împotriva Mareşalului Antonescu, ci a armatei noastre 
căreia 1 S a spus de către Rege că-a încheiat armistițiu şi că trebuie să se 
predea ruşilor. Atunci Regele și-a minţit armata şi a minţit întregul popor 
român, făcând premeditat confuzia între capitulare necondiționată şi 
armistițiu. Dar dumneavoastră credeţi că Regele poate fi făcut responsabil 
de această trădare ? Regele a fost sub inftuența unei camarile, care |-a jucat 
cum a vrut ea. EL poate a crezut că face un act de mare eroism, că scapă ţara 
de dezastru, în orice caz, nu i se poate arunca pe umerii lui, mai ales la 
vârsta pe care o avea atunci, această responsabilitate. Nu trebuie să uităm că 
generalul Sănătescu era lângă el, că a tuat pare la complot, să nu uităm că 
generalul Aldea fusese consultat, să nu uităm că generalui Racoviţă, cu trei 
zile înainte de 23 August schimbase dispozitivul trupelor pentru ca ruşii să 
aibe drumul liber ! Ei bine atunci când frontul era rupt cu ajutorul trădării, 
use hotărit să-l aresteze pe Antonescu, fiind presat de către cei din jurul 

ui. 

- Ei bine domnule Căpitan, mi-a fost dat să trăiesc să te aud şi pe 
dumneata apărându-l pe Rege ! 

- Nu-l apăr pe Rege, domnule Colonel, dar nu vreau încă să fac judecăți 
cu caracter definitiv, nu sunt cu nimic îndreptăţit de a da sentinţe, asta-i tot. 
După părerea mea, Regele este cu mult mai vinovat că a fost la deschiderea 
parlamentului comunist, pe care astfel l-a legalizat şi că a abdicat de frica 
comuniştilor. La 23 August, arestându-l pe Mareșal şi-a luat o 
responsabilitate, pe-care-maitârziu n'a ştiut s'o onoreze, aici este marea lui 
vină. Faptului că, după ce Maniu şi Brătianu l-au sfătuit să nu recunoască 
parlamentul comuist, el totuşi a făcut-o, pentru că aşa l-au sfătuit englezii 
Şi americanii, nu-i găsesc absolut nici o scuză. Prin această atitudine a 
demonstrat că este Regele "aliaţilor", în nici un caz al Românilor. 
Abdicarea care-a uriiiat, cu scuza că ar fi fost o baie de sânge. dacă n ar fi 
făcut-o, nici asta nu stă în picioare. După cum singur recunoaște, rușii 
dețineau întreaga putere armată în București, deci nu putea Huidot AI dEo 
baie de sânge, ci cel mult de câteva sute de morţi. atât de necesari in aa 
moment, pentru a se demonstra totalul amestec al ruşilor. Evident această 
alternativă, îl putea costa viaţa, dar Carol |. arunci când a depus jurământul 
a spus că va urma pe români Ia bine şi la râu. Evident că Mihai nu purta 


19] 


vina conjucturii creiate, a nefericitelor evenimente din cauza cărora noi am 
avut atât de suferit, dar un adevărat Rege, nu ar fi abdicat fiindcă Petru 
Groza şi Gheorghiu-Dej i-au cerut acest lucru . Realitatea este că i-a fost 
frică şi frica este omenească, în acel moment el nu a mai fost Rege, ci un 
biet om ! A | A 
-- Da şi, vrei să spui că avem nevoie de un "biet om", pentru ca să ne 
unim ? Nu domnule Căpitan, nu avem nevoie de el nici ca simbol, căci el 
nu reprezintă decăt fantoma-simbolului. El nu poate reprezenta decât 
trădarea pe care a făcut-o, indiferent de cine l-a influenţat să o facă. Istoria 
nu va vorbi nici de Sănătescu, nici de Aldea, nici de Racovița, ci de Regele 
Mihai, care şi-a predat armata şi pe şeful ei inamicului. Vinovat total, sau 
parțial de acest lucru, istoria nu este obligată să consemne, ci numai faptul 
în sine : capitulare fără condiţii, predarea armatei şi a şefului ei inamicului, 
recunoașterea unui guvern pus de inamic şi luarea tălpăşiței fără-murmur, 
atunci când i-a fost cerută. Asta-i singurul adevăr istoric şi toţi cei ce se 
raliază acestei trădări, nu pot forma o conştiinţă românească, nu au dreptul 
să vorbească în numele tuturor românilor. lar aici, în exil ... ceafăcut? A 
spus că nu-l mai interesează tronul şi România, că el are familia lui de care 
se ocupă. Abia acum a venit la locul lui, la locul pe care-l merită "un biet 
om”, în nici un caz un Rege ! Lăsaţi-l în pace domnule Căpitan, ferească 
Dumnezeu să aibă impresia că va mai putea domni, căci o revenire a lui, ar 
provoca o novă dezbinare a acestui nenorocit exil. ari rea 
- Nu cred că aveţi dreptate domnule Colonel, cu sau fără Mihai, 
dezbinarea datorită lui 23 August va dăinui, până ce nu vor mai fi 
supraviețuitori ai acelor timpuri. Unirea exilului românesc s'ar putea totuşi 
face, dacă ar exista o mare personalitate care s'ar impune. Numai această 
ga ale a insufla tuturor să nu mai evoce trecutul cu 
nenorocirile lui şi toată lumea să nu se gândească decât la prezent şi la 
viitor. Din păcate nu avem un asemenea om. În lipsa lui, numai "coroana" 
ar putea uni românii, cu condiţia de a se da uitării trecutul. = 
- Nu domnule Căpitan, te contrazic cu toată forța, unirea nu se poate face 
uitând trecutul, ci numai uzând de el, pentru a arăta greşelile săvârşite, 
pentru a nu fi repetate. Dacă 'mormolocul' ar ieşi din muţenia pe care 
Singur şi-a luat-o, el nu ar face decât să reactualizeze trădarea, căci vinovat 
sau nevinovat, el este simbolul trădării. Eu nu contest că dacă el ar reveni în 
mijlocul exilului românesc, poate s'ar face o unire a românilor, dar aceasta 


va fi efemeră, nu va avea nimic la baza ei, va fi un fals, o minciună în jurul 
căreia s'ar ascunde românii. Şi-apoi crezi dumneata că Mihai va mai putea 
| domni vre-odată ? 

- O nu, domnule Colonel, de asta sunt absolut sigur. În primul rând, nu 
| Va putea trăi pentru a ajunge timpul în care s'ar putea întoarce pe tron. În al 
| doilea rând, chiar dacă „prin absurd va trăii, va trebui să se facă un plebiscit, 

în care nu are nici o şansă, cel puţin după părerea mea. Dar eu nu mă 
gândesc atât de departe, fiind ce ici eu nu voi apuca aceste 
„timpuri, pun numai problema unirii exilului românesc. Eu am convingerea 
că în jurul lui s'ar putea realiza acest lucru şi că toţi cei care îi cunosc 


| 


192 


păcatele trecutului, nu le vor scoate pe tapet pentru interesul general. Deci el 
nu ar fi întrebuințat decât pentru aportul ce l-ar putea aduce. 

- Nu domnule Căpitan, ar însemna să ne amăgim singuri și "să ne tăiem 
conștienți craca de sub picioare”. El pentru neamul românesc nu mai poate 
insemna absolut nimic şi din nimic, nu se poate face decât tot nimic. 

- Vedeţi domnule Colonel, suntera doi oameni, care ne înţelegem în linii 
generale, probă colaborarea noastră şi totuşi avem păreri diferite în o 
mulțime de lucruri. Ce ne îndreptăţeşte pe dumneavoastră sau pe mine să 
hotărim în numele exilului românesc ? Absolut nimic, câți oameni, atâtea 
păreri. De asta eu nu vreau “să fiu mai catolic decât Papa”, eu nu am 
pretenţia de a fi singurul deţinător al “adevărului”, ci doar să-l spun pe al 
meu. 

Nici eu nu am astfel de pretenţii, dar afirm sus şi tare adevărul meu, 
deoarece el se bazează pe fapte istorice şi istoria este o știință verificată. 
Dacă minţim asupra istoriei, şi susţinem o istorie mincinoasă, ne mințim pe 
noi înşine şi atunci nu puteri ajunge la o conștiință națională, implicit nu 
putem face politică românească. 

- Este absolut exact, dar istoria încă nu s'a scris, noi cel mult putem 
aduce contribuţii şi acelea trunchiate, la această istorie care se va scrie. 
Dosarul încă nu este complect, aşa că nu se pot da "sentințe". Noi cel mult 
ne putem expune o opinie personală, pe baza datelor pe care le cunoaștem, 
dar pe baza acestei opinii, în niciun caz nu poate fi construită o "conștiință 
naţională". Este simplu în lumea liberă să afirmi : cutare este trădător, dar 
până nu ai toate elementele pentru a dovedi acest lucru, chiar simpla 
afirmaţie poate fi socotită calomnie. De aceea eu cred şi vorbesc numai 
despre persoana mea, că m'am pripit în afirmaţii tari, pe care le-am socotit 
ca "fără drept de apel”. Noi putem reda faptele pe care le cunoaştem, ca 
martori direcţi, sau indirecţi, dar nu avem dreptul de a emite sentințe. A 
acuza de trădare implică un dosar complect şi o sentință dată şi nimic nu ne 
îndrituieşte la aceasta. Sunt de acord să dăm-informaţii, dar să lăsăm pe 
cititori să tragă concluziile pe care le cred. La asta s'ar reduce rolul nostru, 
pe care cel puţin eu cred că l-am depăşit. Dar acest lucru nu priveşte numai 
persoana Regelui, ci a tuturor celor pe care i-am atacat. Poate nu am greşit 
nici cu alte persoane, nici cu Regele, dar mi-am depăşit atribuţiile şi prin 
asta am greşit. Dar aceste conciuzii, nu înseamnă o autocritică, deoarece nu 
aşi fi scris niciun articol împotriva convingerilor mele, ele rămânând 
valabile ca opinie personală -nuînsă sub forma "ex catedra”, cu pretenția 
de sentinţe definitive. De altfel, nu este vorba numai de mine, ci şi de ziar, 
şi el consider că şi-a depăşit sfera-atribuţiilor sale. 7 

- Nu, domnule Căpitan, în timp de război, uri ofițer este şi comandantul 
unităţii sale, dar şi '"moaşe comunală”, dacă este nevoie. Aici, în exil, noi 
nu dispunem de tribunale, care-să ne facă dreptate, noi vrând. nevrând, ne 
spunem opinia, cum ar veni : actul de acuzare, şi dăm şi hotărirea. În 
momentul în care avem convingerea că actul de acuzare-are la dosar 
suficiente piese, atunci dăm şi sentința. „Trăim o stare excepțională și 
trebuie să ne comportăm ca atare. Nimeni nu ne face dreptate, trebuie să ne- 


193 


E 


/ 


o facem singuri, aşa că nu trebuie să-ţi faci procese de conștiință că ai 


reşit! 

E Oa da, domnule Colonel, fiindcă oricât ași vrea eu să fiu de obiectiv, 
subiectivitatea născută în fiecare om îşi spune cuvântul şi, de multe ori 
acuzaţiile aduse, indiferent cărei persoane, conţin în ele această 
subiectivitate, care denaturează o sentință obiectivă. Dealtfel, în orice 
proces, avocaţii apărării, întorc precum le convine aceleaşi piese de dosar şi 
ajung la concluzii diametrat-opuse- Acelaşi lucru în exil, unde noi ne 
constituim în acuzatori, unii cititori, aducând noi dovezi, pot ajunge la 
concluzii cu totul opuse şi neexistând instanţa, ne proclamă : defăimători, 
calomniatori. În fond trebuie să acceptăm faptul că şi ei, ca şi noi, au 
dreptul de a interpreta cum vor piesele existente la dosar. De aceia afirm 
categoric, că O sentință nu poate fi dată, numai de către acuzare. Aici 
consider că am greşit şi în orice caz pot fi acuzat că am incercat să induc în 
eroare opiniă publică, printr'o sofistică care mi-a convenit. Domnule 
colonel, ascultați-mă pe mine, avem dreptul la opinia noastră, nu avem însă 
dreptul de a da sentințe cu caracter definitiv. Putem aduce toate argumentele 
care cer sentința de "trădare, dar nu avem dreptul de a o numi, să lăsăm pe 
fiecare cititor să tragă concluzia pe care o crede. Acesta cred eu că este rolul 
presei. Noi ne-am îndepărtat-de rolul ziaristului, însușindu-ni-l pe acela al 
judecătorului. = BE, 

— Demnule Căpitan, îmi însuşesc în parte cele spuse de dumneata dar, 
atunci când urmăreşti un scop, acela de-a forma o conştiinţă românească, 
nu trebuie să dai dovadă de slăbiciune, nu trebuie să fii Oscilatoriu, nu 
trebuie să laşi posibilitatea vreunei alternative, căci toate acestea duc la 
slăbiciunea argumentătii, la posibilitatea de interpretare că noi înşine nu 
credem în ceeace afirmăm. Să-i lăsăm pe alţii să ne combată, dacă au 
posibilitatea, un ziar în exil, dacă nu are o opinie proprie şi dacă nu ştie să 
şi-o susţină cu Tăfie, existența sa nu-și are rostul. Nu trebuie să ne 
comparăm cu o instanță judecătorească, noi nu suntem judecători, nici 
avocaţi, ci luptători, ieri cu arma, astăzi cu condeiul. Ti-am citit cu multă 


atenţie articolele, toate le-ai argumentat aşa cum trebuia, toate stau în 
picioare, indiferent de obiecţiunile ce s'ar putea aduce. Ele pot fi criticate ca 
formă, de fond, nimeni nu eva putea lega. Nu ai văzut dumneata 


răspunsurile pe care ţi le-au dat scribii lui Horia Sima ? Niciun răspuns nu a 


- Nu, domnule Colonel, tăcerea nu înseamnă recunoaștere, şi eu am tăcut 
= ie lee dice je ca pi Le d 


la atacurile vehemente ale revistelor legionare ! 


194 


E E $” 


- Ai tăcut fiindcă nu ai vrut să te bagi în "tărâțe”, nu este același lucru, 
regaliştii au înghițit şi au tăcut, fiindcă nu aveau contraargumente. Este o 
mare deosebire. Dar în sfârşit, eu voiam să discut cu dumneata cu totul alte 
lucruri, dar este bine şi așa. Acum nu mai am timp, căci îmi pierd trenul, te 
voi călca însă foarte curând. 

- Să trăiţi, domnule Colonel, aştept cu nerăbdare să mai stăm de vorbă, 
desigur sunt multe lucruri de clarificat, pentru o mai fructuoasă colaborare 
pe viitor. 


La staţia de beoane se lucrează cu maximum de intensitate, ajungându-se 
la producţia prevăzută de Podhorodeţki. Atacarea simultan a 8 blocuri şi 4 
vile la Voineasa şi 8 blocuri la Vidra, cere o producție de beton în limita 
superioară a posibilităților stației. Deoarece nu este admisibilă nici o 
defecţiune, de nici o natură, hotărăsc mărirea staţiei cu două betoniere, pe 
care să le am în rezervă. 

La Vidra, inginerul Barbu Spătaru şi la Voineasa inginerul Ştefan Pop au 
pus pe roate cele două şantiere, care funcționează ca un ceasornic. Ambele 
staţiuni de munte, progresează văzând cu ochii. Barbu şi Ştefan îmi sunt 
buni prieteni, aşa că armonia este deplină. Naturi diferite, cei doi deşi se 
înțeleg foarte bine, între ei nu se poate lega o prietenie, trăsătura de unire 
fiind eu. Dar ei nu-l pot înlocui pe Vasile Ştefănescu de la Bradu-Argeş ! 
Aici la Voineasa este vorba de cu totul altfel de prietenii. Barbu şi cu Ștefan 
sunt doi tineri agreabili, inteligenţi, simpatici şi prietenoși, dar preocupările 
lor nu depășesc cadrul şantierului. Singur Barbu este mai la curent cu 
tehnica occidentală, al cărui admirator este, dar fiind, pare-se, un convins 
comunist idealist. Pe niciunul nu-l interesează politica zilei, meseria lor şi 
mersul lucrărilor fiind principala preocupare. 

Sunt complect izolat de viața politică mondială, iar cea românească nu mă 
interesează câtuşi de puţin. Idiotizarea prin muncă, funcţionează admirabil, 
când dintr'o dată, "bomba explodează” : trupele pactului de la Varşovia au 
intrat în Cehoslovacia ! Aflu această ştire în dimineața zilei, deoarece toată 
lumea vorbeşte fără nicio temere. Faptul că România nu s'a asociat invaziei 
este larg comentat. Nu am însă timp de a afla detalii, deoarece trebuie să mă 
duc la stația de betoane. Către orele 11, primesc un telefon de la 
Podhorodeţki : 

- Opreşte imediat lucrul şi la orele 12, toți oamenii să fie adunaţi pe 
platoul central, deoarece vorbeşte Ceauşescu. 

Pe platou era o înghesuială de nedescris. Staţia de radio difuza muzică 
românească. M'am repezit acasă să ascult discursul la televizor. loana şi 
Ştefan veniseră deja şi în curând a sosit şi Brudy. 

În sfârşit, apare imaginea vechiului Minister de Interne, actualmente 
Comitetul Central din Piaţa Palatului. La balcon apare Nicolae Ceauşescu 


195 


însoţit de o importantă suită. Piaţa Palatului este plină de oameni, aduşi de 
Ia diferite întreprinderi, pentru a-l asculta "pe viu” pe şeful Partidului. i, 

Ceauşescu este de o nervozitate pe care nu şi-o poate ascunde. În sfârşit 
începe să vorbească. EI anunță intrarea trupelor sovietice în Cehoslovacia 
şi îşi arată profundul dezacord, intrebuințând termeni vehemenţi asupra 
încălcării independenţei unei ţări socialiste prietene. Vorbeşte liber şi-şi 
găseşte cu greu atât cuvintele cât şi ideile pe care vrea să le dezvolte. Face 
impresia unui om care şi-a pierdut complect capul şi nervii, un om total 
depăşit de eveniment, un nestăpânit furios. Blamarea Uniunii Sovietice şi a 
trupelor invadatoare este categorică. Discursul se reduce la câteva cuvinte, 
ceeace dă impresia autenticului ... o pierdere totală a busolei. Totul se 
termină în câteva minute şi muzica populară reîncepe. O 

După masa de prânz, lucrul reîncepe, dar nimănui nu-i mai aredea de aşa 
ceva. Şoferii vin rar să încarce câte o maşină de beton, dar nici cerinţă nu 
este. Seara se anunţă că a doua zi nu se lucrează ! 

La direcţia personalului sosesc două maşini ale Securităţii din Râmnicul 
Vâlcea. Se anunţă că se vor alcătui formaţii militarizate de intervenţie ! 
Pavlescu, singurul fost ofiţer activ în afară de mine, este convocat la biroul 
personalului. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla. Îl întâlnesc pe 
Podhorodeţki, care îmi spune că lucrul este suspendat ''sine die“! Sosesc 
trei camioane cu arme Z.B. Oamenii sunt organizaţi pe grupe, pe plutoane, 
formându-se o companie, sub comanda colonelului Pavlescu. Ofițerii de 
rezervă sunt numiți comandanţi de plutoane. Şi femeile de pe şantier sun 
mobilizate ! Se anunţă un program de instrucţie militară și de trageri ! Eu 
sunt absolut singurul din întreg șantierul, care nu sunt băgat în seamă, ca și 
cum n-aşi exista ! 

Şedinţele de partid sunt aproape continui. Aflu că grupele formate vor 
pleca în munţi în vederea prinderii parașutiștilor ! Nimeni nu poate da o 


indicație asupra presupusului inamic, care ar putea fi paraşutat ! 

Toată lumea este fie la tragere, fie la instrucție, fie aleargă de nebuni prin 
munţi după paraşutişti ! Am rămas absolut singur în întreaga colonie ! 
"Europa Liberă”, transmite incontinuu, dar după terminarea invaziei, pe 
care a dat-o cu multe amănunte, ea trebuie să se limiteze la comentarii lipsite 
de însemnătate şi totuşi atât de necesare în aceste momente. 

După dovă zile încep zvonurile, care incontestabil sunt lansate de către 
Securitate ! "Câteva tancuri sovietice au trecut Prutul la Nord de Iaşi, dar au 
fost distruse”! "Incercare de pătrundere sovietică la Inău, respinsă cu mari 
pierderi pentru inamic” ! "In Bucovina se dau lupte înverşunate şi sovieticii 
Sunt în curs de a fi respinşi” ! Niciun post de radio străin şi nici cel 
românesc, nu confirmă aceste ştiri, care circulă cu din ce în ce mai mare 
intensitate. Ce interes o avea Securitatea să menţină această isterie ? Fiecare 
şedinţă de partid exacerbează în sufletele oamenilor un naționalism feroce 


şi un a i aaa Toată lumea ştie că ruşii sunt duşmanii cei 
mai periculoşi c A ne ocupe țara, dar că noi vom rezista până la 


| . [ . . . Pee TI i 
|) ultimul om ! După trei ile apari zvonul că noi am fi în posesia unei arme 
secrete “Laser”, cu ajutorul căreia am ri spins încercările de pătrundere 


196 


. 


E e 


ruseşti ! Toate zvonurile se răspândesc cu viteza fulgerului şi ... prind. Este 
o îngrijorare generală. Sunt complect izolat, singurului din colonie nebăgat 
în seamă de nimeni ! 

Îl întâlnesc pe maiorul de Securitate Ispas, securistul şantierului. 

- Ce se petrece domnule Maior ? Care este situația ? 

- Tovarăşe Pantazi, situaţia este gravă, în orice moment ne putem aştepta 
la un atac sovietic ! TR 

- Bine, dar la ce foloseşte toată această mascaradă, cu oamenii care 
cutreeră munţii să găsească parașutiști, cu tragerile care se fac, fără ca 
nimeni să nu explice măcar cum trebuie ținută o armă în mână, cu înstrucţia 
ridicolă care se face ? 

- Trebuie să fim pregătiţi, tovarășe ! 

- Şi dumneavoastră credeţi că aşa se face o pregătire militară ? 
Dumneavoastră credeţi că nişte paraşutişti, dacă ar fi lansați, ar avea vreo 
problemă să lichideze fără niciun efort această adunătură pe care aţi 
constituit-o dumneavoastră ? Dumneavoastră credeți că rupând umerii 
femeilor de pe şantier cu tragerile fără cea mai sumară pregătire, puteți 
realiza o rezistență cât de mică ? Vă rog să credeţi că mă uit la toată această 
isterie, care a intrat în toţi şi mă întreb cum este posibil să luaţi nişte măsuri 
atât de anapoda executate ! E 

- Dar ce este cu dumneata ? Nu ai fost chemat să participi la exerciţii ? 
Dumneata ai putea să dai nişte sfaturi i să se țină seama. 

- Lăsaţi asta domnule Maior, dumneavoastră ştiţi prea bine că nu am fost 
chemat, eu nu prezint încredere ! De altfel trebuie să vă „mulțumesc că m-aţi 
scutit prin neîncrederea pe care o aveţi în mine, de toată această mascaradă. 

- Te rog să crezi că nu ştiu nimic, Securitatea nu a dat această interdicţie 
în ceeace te priveşte. De altfel noi ştim că dumneata eşti antisovietic şi nu 
văd de ce nu s'ar avea încredere în dumneata ! Am să cercetez acest lucru, 
îţi promit, dar acum sunt foarte grăbit, te rog să mă scuzi ! 

După o săptămână, în care toţi au alergat ca desmeticii, fără a se realiza 
un cât de mic progres într'o cât de sumară pregătire de luptă, lucrul a fost 
reluat ! Luptele în munţi, nu au mai oferit niciun fel de problemă pentru 
destoinicii noştri tovarăşi, "inamicul nu are decât să vină, dacă are 
cutezanţa !" Singurul lucru care se menţine, sunt şedinţele de partid, 
zilnice, în care patriotismul, naționalismul şi antirusismul, continuă cu 
înverşunare să fie subiectele de predilecție ! Da SE 

O primă concluzie se precizează : Ceuşescu a devenit foarte popular și 
Chiar unii dintre cei ostili regimului comunist, îl consideră un mare patriot, 
care a ştiut să se impună atât pe plan-intern, unde şi-a câştigat multe 
simpatii, cât şi pe plan extern unde a îndrăznit să se opună ruşilor cu curaj 
şi înverşunare. IE i i 

De taptul că este imposibil să fi fost adevărate zvonurile care au circulat 
despre încercările ruşilor de a pătrunde în ţara noastră, nimeni nu vorbeşte 
un cuvânt ! Şi totuşi este cert că aceste zvonuri au fost lansate de către 
Securitate ! În ce scop ? Nu-mi pot da seama. În orice caz sa creiat o 


197 


psihoză anti-rusească, care este lesne de Înţeles cu câtă uşurinţă a prins la 

i! 

Tal a intrat în normal şi rareori câte cineva îşi mai aduce aminte de 
acest important eveniment. Eu nu citesc Scânteia, singurul ziar care vine cu 
regularitate pe şantier, dar îmi pică în mână un exemplar. Este pentru prima 
oară că mă vit pe un ziar românesc ! În prima pagină : vizita de lucru a 
tovarăşului Nicolae Ceauşescu la ... O fotografie mare a tovarăşului ... 
făcând inspecţie. Pagina a doua : vizita de lucru a tovarăşului N. Ceauşescu 
la ... Pagina a treia : învățămintele trase la întreprinderea ... după sfaturile 
preţioase date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Tovarăşa Elena Ceaușescu 
vizitează întreptiiderea ... Fotografia tovarăşei ! Pagina a 4-a : primiri la 
tovarăşul Nicolae Ceauşescu ! Ştiri externe : imperialiştii americani ... 
capitalismul în faliment ... Fasciştii au ridicat din nou capul ! Închid ziarul, 
propunându-mi să nu-l mai deschid niciodată. Pa 

Barbu Spătaru se întoarce din concediu de la mare, vesel şi foarte 
bronzat. 

- Cum a fost Barbule ? 

- Bine, foarte bine, mulţi, foarte mulţi străini ... în special din R.D.G. 
dar şi polonezi şi cehi, în număr destul de mare, puţini români, îmi spune 
Barbu râzând ! 

- Ce-au făcut cehii de pe litoral când le-au invadat țara ? 

- Au primit cu toții azil politic, cine a vrut să se reîntoarcă, s'a întors, cei 
care au vrut să plece în Occident [i s'a dat drumul prin Turcia, iar cei care 
au vrut să rămână la noi au putut rămâne. 

- Dar care a fost atmosfera printre ei ? 

- Nu ştiu atunci, fiindcă încă nu eram acolo, dar cei pe care i-am întâlnit 
Şi care au rămas definitiv la noi, erau furioși pe ruşi şi extrem de mulţumiţi 
de atitudinea românilor faţă de ei. Cea mai mare parte, au fost cazaţi pe 
litoral. 

- Măi Barbule, spune-mi te rog ce crezi tu de tot ce s'a întâmplat în 
Cehoslovacia ? 

- Ce să cred ? Tu ştii că eu sunt comunist şi-atunci trebuie să cred ce mi 
se spune ! La drept vorbind, tocmai fiindcă sunt comunist şi îi cunosc ... 
nu cred nimic, dar nici nu-mi bat capul să înțeleg ceva ! Vezi ... acum 
fiindcă mă întrebi, încep să-mi pun şi eu întrebări : o fi într'adevăr o 
puternică neînțelegere între ai noştri şi ruşi, sau este o mare farsă care se 
face, cine ştie cu ce interese ! În orice caz, în scurta mea experiență, de 
când sunt membru de partid, am învăţat un Singur lucru : adevărul este 
exact contrariu propagandei care se duce ! Şi asta nu numai în politica 
externă, dar mai ales în cea internă ! Concluzia ar fi că există o perfectă 
înțelegere cu ruşii şi că la noi au interesul să menţină atmosfera de 
sati Eau gs toate acestea, nu pot înțelege şi drept să-ţi 
E e Ea ala Da S ar putea ca totul să fie absolut real şi 
Ea Pe dea Zi se a ra au putut duce la această răceală cu 

d. | b j e preocupa de aceste lucruri, tot n'ai să 
Poți ajunge niciodată la o concluzie Sigură ! 


198 


- Măi Barbule, desigur, farsă sau realitate, aceasta nu se cunoaşte decât la 
cel mai ridicat nivel şi acest nivel cred că depăşeşte chiar Comitetul Central. 
Altfel nu s'ar putea păstra secretul, ori nu se poate spune că nu ştiu să-l 
păstreze ! Propaganda deşănţată pe care o fac împotriva ruşilor, nu poate fi 
normală, decât dacă urmăresc un scop opus, adică ascunderea în spatele 
acestei totale rupturi, pentru nişte motive pe care nu le putem intui ! 

- Păi vezi ... gândim același lucru, dar nu putem finaliza un raţionament. 

- Eu nu înțeleg nici ce fel de comunist eşti tu ? 

- Să nu crezi că eu însumi ştiu acest lucru ! Sunt comunist fiindcă nu pot 
fi de acord cu Occidentul, cu morala occidentală sau mai bine zis cu lipsa 
de morală, cu jungla de acolo. 

- Dar eşti de acord cu morala comunistă ? 

- Da, dar ce este la noi, este departe de a fi un comunism real. La noi este 
dictatura proştilor, care au pus laba pe os şi mârâie la toți care ar îndrăsni 
să se apropie de el. Ei sunt caracterizați prin nişte instincte primare, foarte 
normale unor oameni care se apropie mai mult de animale. 

- Dar tu eşti comunist la noi, în comunismul care există, cel teoretic 
neexistând niciunde. 

- Este adevărat, dar ţi-am spus că eu nu-mi bat capul cu astfel de 
întrebări, căci nu sunt în stare să le rezolv. Nu este în stare întregul 
Occident să le rezolve, aşa că nu văd de ce aşi încerca eu ? Şi chiar dacă ași 
ajunge prin absurd la o concluzie, la ce mi-ar folosi ? Eu sunt comunist, dar 
sunt şi membru de partid în acelaşi timp, ceeace este o absurditate ! Un 
adevărat comunist, nu s'ar putea înscrie într'un astfel de partid, căci ar 
însemna că nu mai are niciun ideal şi un membru de partid habar nu are ce 
este comunismul ! Nu ştiu dacă mă înţelegi, eu sunt comunist ca ideal 
politic şi sunt membru de partid, ca să mă lase proştii în pace ! Situaţia 
politică care există în întreaga omenire de peste 20 de ani, nu va putea fi 
schimbată încă 50 de ani de aici înainte şi-atunci ... voi fi bătrân și 
neputincios. Ce să fac, să mă revolt eu comunist împotriva comunismului ? 
Nu, nu sunt atât de prost, mă strecor printre ei şi-mi văd de treaba mea. 
Dumneata crezi că dacă nu aşi fi membru de partid, m ar fi pus ăştia să 
conduc şantierul de la Vidra ? Nu, în niciun caz nu şi ... mie îmi place 
meseria ... mi-o fac şi nimic altceva ! 

- Bine măi, dar eu nu numai că nu sunt membru de partid, dar mai sunt 
pe deasupra şi fost puşcăriaş şi totuşi nimeni nu se leagă de mine că sunt 
şeful stației de betoane ! 

- În primul rând, ei nu au cu cine să te înlocuiască, asta Podhorodețki le- 
a spus-o şi le-a demonstrat-o, dar să nu uiţi un lucru : eu dacă greşesc ceva 
la lucrarea mea, nu se întâmplă absolut nimic şi toţi mă acoperă, pe când 
dacă dumneata ai comite o greşeală, îţi zboară capul ! Greşelile în orice 
meserie sunt inerente, eu vreau să fiu acoperit şi carnetul de membru de 
partid îmi dă această acoperire. Sunt convins că voi ieşi la pensie şi acest 
carnet va fi şi atunci valabil ! Acum cred că mă înţelegi, nu ? 

- Te înţeleg Barbule, sigur că te înţeleg, dar vezi tu, omul inteligent 
trebuie să-și pună întrebări, aceasta este ceeace-l caracterizează şi nu implică 


199 


ă le găsească o rezolvare precisă. Întrebările ce şi 


i de puţin că trebuie s Capii , A Sade 
“oră îl du rdanţă cu îndoielile lui, ori nu ai să-mi spui mie 


le pune omul sunt în conco 
că tu nu ai îndoieli ? 7. Necteta % 

_ Aici este o altă chestiune, evident că am îndoieli, evident că-mi pun 
întrebări asupra acestor îndoieli, dar o fac eu cu mine însumi. Acum că am 
avut această discuţie împreună, eu nu mai dorm liniştit la noapte ! Dacă 
dumneata mă torni, eu am încurcat-o cu partidul, care oricum are un semn 
de întrebare asupra mea, iar dacă mă duc să te torn eu, ăia n'or să priceapă 
nimic şi tocmai ăsta e pericolul că, nepricepând, te dau pe mâna Securităţii, 
căci ăia sunt experţi în toate ! 

- De ce spui că au un semn de întrebare asupra ta ? 

- Păi cum să nu aibă ? Cel prost suspicionează întotdeauna pe cel deştept! 
Şi-apoi crezi că ei nu ştiu că eu îndată ce-mi termin serviciul vin la 
dumneata ? Aceasta nu face decât să le întărească convingerea că mie 
trebuie să mi se pună un serios semn de întrebare ! Am fost de la început 
conştient de acest lucru, dar ce era să fac ? Eu ţi-am spus ... Sunt comunist 
„.„ dar unde să găsesc comunişti pentru a mă simţi bine în compania lor. 
Mie semnul de întrebare mi-l pun membrii de partid, nu comuniștii ! 

- Bine, dar eu nu sunt membru de partid, ca să ai vreun avantaj din partea 
mea şi nici comunist pentru a avea vederi comune, deci a te simţi bine în 
compania mea ! 

- Consider fără importanţă faptul de a fi comunist, adică materialist, sau 
anticomunist adică idealist, cum eşti dumneata, important este faptul că 
putem avea un punct comun şi acela este dialogul ! Acest dialog, pe care-l 
caut, nu-l pot găsi nici la Vidra, nici la Voineasa, exceptând această 
cămăruţă. Eu caut adevărul, pe care am crezut că l-am găsit în comunism, 
acum cred că m'am înşelat, dar nu am cu ce să-l înlocuiesc ! Asta-i păcatul, 
asta-i îndoiala mea, asta-i singura întrebare pe care mi-o pun, dar numai 
atunci când mă găsesc singur, cu mine însumi ! Uite Îmi pun o legitimă 
întrebare : de când eram mic, mama îmi spunea să nu caut adevărul decât 
în Dumnezeu ! Mă întreb, dacă el a făcut lumea şi în acelaşi timp el 
reprezintă adevărul, cum este posibil ca această lume să se bazeze numai pe 
minciună ? Poftim, ţi-am mai dat o îndoială pe care o am, crezi că aşi putea- 
o rezolva ? 

- O rezolvare complectă a unor astfel întrebări, este greu să găseşti, căci 
ar însemna că Dumnezeu a fost un credul, care şi-a creiat egalii Lui, ori 
acest lucru nu ar fi fost posibil ! Noi trebuie să vedem lucrurile cu totul 
altfel, Dumnezeu reprezintă adevărul absolut, iar noi care nu ne putem 
ridica la înălțimea Lui, avem fiecare adevărul nostru, câţi oameni, atâtea 
adevăruri, sau dacă vrei, prin neconcordanţa lor, câţi oameni atâtea 
minciuni ! Trebuie să-ţi spun că mi-a făcut enormă plăcere această discuţie 
cu tine şi poate stând mai mult de vorbă, vom ajunge şi la concluzia că 
numai spunând adevărul, poţi într'adevăr să spui o minciună plauzibilă şi 
numai minţind neruşinat, poţi camufla un adevăr atunci când urmăreșşti 
acest lucru. Aceasta cred că este o tehnică în care comuniştii tăi sunt 
neîntrecuţi ! 


200 


x x x 


În faţa clinicii Veterinare îl găsesc din nou pe Emilian. 

- Să trăiţi domnule Colonel ! Ce vânt vă aduce pe la mine ? 

- Domnule Căpitan, avem multe de vorbit ! 

Am intrat în spaţioasa inea cameră de gardă îmbrăcându-mi uniforma "de 
mareşal'! Emilian părea stânjenit. Așezat într'un fotoliu privea în jos şi 
par'că gândurile lui pluteau pe alte meleaguri__Am întrerupt tăcerea căutând 
să fac o atmosferă cât mai caldă pentru a-i alunga tristețea evidentă. 

- Spuneţi domnule Colonel, cu cine voițisă ne batem 7 

- Cu noi domnule Căpitan, va fi lupta cea mai grea, trebuie să strângem 
colaborarea ! E R 

- Cum s'o mai strângem, domnule Colonel ? Am făcut socoteala că până 
acum V'am dat 36 de articole ! fiti 

- Nu de asta este vorba, ştii ... am îmbătrânit ... se apropie sfârşitul ... 
vreau ca "Stindardul” să-mi supravieţuiască. Numai dumneata ai putea face 
acest lucru ... pentru asta am venit, asta avem de discutat ! 

Surpriza mea este mare, nu mă aşteptam la așa ceva, cu-atât mai mult cu 
cât Emilian pare a fi în perfectă sănătate pentru vârsta lui. Cred că se află 
într'o stare de depresiune trecătoare, explicabilă la orice om. Îi răspund 
spontan : 

- Domnul Colonel, dorința dumneavoastră ca "Stindardul” să vă 
supravieţuiască este splendidă, dar, nu cred că Este cazul acum să vă 
gândiţi la aşa cevă şi-apoi,ategerea mea ca urmaş nu O găsesc fericită ; deși 
ne despart 14 ani, am toate şansele să mă curăţ înaintea dumneavoastră. Cei 
16 ani de puşcărie pe care-i-am făcut au lăsat urme adânci asupra mea, iar 
consecinţele le-am putut vedea abia aici la Munchen, unde în decurs de 
câteva luni a trebuit să fac două grele operaţii dintre Care cea de inimă nu 
cred că a reuşit decât o mică amânare a ceeace trebuia de fapt să se întâmple 
de acum 3 ani ! În afară de aceasta, şubrezenia mea se manifestă în toate 
direcţiile, în timp ce dumneavoastră sunteţi foarte sănătos. 

- Nu domnule Căpitan, eu am 79 de ani şi la vârsta asta poţi termina cu 
cele lumești de pe o zi pe alta. Eu trebuie să pregătesc de pe acum pe cel ce- 
mi va urma şi în afară de dumneata, nu văd altă posi re. Trebuie să 
mergi cu mine la tipografie;-să-cunoşti bine tot procesul de editare al 
ziarului. Eu l-am dus 35 de ani singur, 6 vei face şi dumneata mai departe. 
Trebuie să te previn că este foarte greu, sunt multe operațiuni de făcut și 
apoi ai să te izbeşti de chestiunea fondurilor. Ştii, românii sunt entuziaşti 
până la băgarea mâinii în buzunar ! Pentru a scoate ziarul, “eu întotdeauna 
intru în minus isipăiaialașa 100 ouicăre oiati ear ae Gita iar ziarul 
următor nu-l pot. scoate decât atunci când reuşesc să ajung la un plus de 2- 
3000 de mărci. Din acest motiv s'a întâmplat să nu pot scoate ziarul decât 
de 2-3 ori pean! 


201 


INI 


| 


astră domnule Colonel, nu am ştiut acest lucru, de 


m ce piu e uni. Dumneavoastră, după 


când sunt eu aici l-aţi scos aproape regulat la 3 | astră 
35 de ani, aveţi credit la bancă. Evident că atâta vreme cât voi mai putea 


lucra, voi avea şi eu, dar după aceea ? Nici nu m'am gândit la chestiunea 
financiară, care desigur este de cea mai mare importanță, eu însă nu pot 
face faţă celorlalte dificultăți astăzi fiindcă nu am timpul necesar, serviciul 
de 14 ore pe noapte ocupându-mi ADUNE d aa când 
nu voi mai lucra, voi fi stopat prin lipsa de credit. Dar în afară de toate 
acestea, dumneavoastră vedeţi că eu nu absolut deloc. Nu 
domnule Colonel, cred că alegerea mea este complect greşită. Tot ce aşi 
putea face eu ar fi să conduc redacţia şi aia cu mu ificultate, deoarece nu 
sunt colaboratori. Dumneavoastră ştiţi că astăzi la Stindardul practic nu 
scriem decât noi, rareori având câte un articol de la alți colaboratori. 
Suntem obligaţi să scriem fiecare câte 4-5 îi col SiS cate sale semnăm cu 
diferite pseudonime. Ce voi face eu atunci când va trebui să scriu 8-10 
articole singur ? Sunt prea multe dificultăţi, domnule Colonel, şi alegerea 
mea nu ar putea rezolva continuarea ziarului, chiar dacă eu mă voi “curăța” 


după dumneavoastră. Trebuie să găsiţi o altă soluție. 
- Domnule Căpitan, m'am gândit foarte bine, o altă soluţie nu este, nu 


mă face să mă amărăsc în plus, te rog promite-mi acum că-mi vei lua locul. 

- Domnule Colonel, este simplu de a face o promisiune, dar eu nu mă pot 
angaja la acest lucru, deoarece ştiu că nu mă voi putea ţine de cuvânt şi 
atunci mai bine nu o fac. 

- Dar dacă îţi voi asigura fondurile necesare ? 

- V-am spus că nu m'am gândit la acest lucru, până nu mi-aţi atras 
dumneavoastră atenţia asupra acestei mari dificultăţi, dar toate celelalte sunt 
suficiente pentru a-mi da seama-că este absolut imposibil pentru mine să-mi 
iau un astfel de angajament. Aveţi timp suficient pentru a găsi o altă soluție 
şi singurul lucru pe care vi l-aşi putea promite este-să-conduc redacția. 

Emilian este şi mai descumpănit decât în momentul în care a venit la 
mine. Ce pot face ? Îmi pare din suflet rău că trebuie să-l dezamăgesc dar 
socotesc că e mai cinstit decât să-l amăgesc ! O tăcere adâncă se aşterne şi 
nici unul din noi nu o poate rupe. În cele din urmă intervin : 

- Domnule Colonel, lăsaţi gândurile negre, aveţi tot timpul să rezolvaţi 
această problemă, mă voi mai gândi şi eu şi va trebui să găsim o soluţie. 

| Dar vă spun eu, soluţia va trebui să fie radicală, adică o conducere nouă, cu 
| o redacție nouă, nu trebuie să contaţi pe mine, s'ar putea să vă trag chiulul, 
să "plec" înaintea dumneavoastră şi atunci ? 

- Şi atunci, chiar că nu mai este nimic de făcut ! Dar nu este cazul să 

| punem această eventualitate, dumneata chiar dacă eşti şubrezit fiziceşte, ai 
„un moral admirabl care te ține, dumneata ai o energie de care numai eu care 
| te-am studiat mult îmi dau seama. Dumneata poţi conduce Stindardul încă 
| muţi ani după ce eu nu voi mai fi. Eu am convingerea că fără a-ţi face eu 

nici o pregătire, eşti în stare să iei totul de la început şi să reuşeşti. Ascultă- 
mă pe mine, cunosc bine oamenii, ştiu ce zace în fiecare, dumneata nu-ți 
cunoşti forțele, nici măcar nu ţi le bănuieşti, dar eu ştiu că eşti singurul 


3/ 


202 


capabil să faci acest lucru, de aceea ţi-l cer, te rog gândeşte-te şi nu-mi da 
răspunsul acum. Mâine, poimâine, dar în orice caz cât de curând, nu am 
Cr de aşteptat. Şi-acum te las domnule căpitan, s'a făcut târziu şi trebuie 
să plec. Zap PP PP 

= să trăiţi domnule Colonel Şi vă rog eu, lăsaţi gândurile negre, peste un 
an, doi, vom rezolva şi aceasta. id e Fi 

Emilian a plecat cu un pas mai nesigur ca de obiceiu, mai încet şi copleșit 
par'că de gândurile ce-l frământă. 


A doua zi m'am dus la serviciu şi, după ritualul obișnuit, m'am echipat 
"mareșal", apoi am început obișnuita plimbare pentru limpezirea gândurilor 
în vederea începerii lucrului, la primul volum al cărții mele. 

În timpul plimbării am simţit că mi se face-rău-O-puternică sudoare rece 
mi-a acoperit fruntea şi abia am avut timpul necesar de a telefona la centrala 
pazei, pentru a mi se trimite un întocuitor, şi Ioanei, ca Paul Ionescu să 
vină imediat împreună cu încă un şofer pentru a-mi lua maşina. Apoi am 
simţit că voi leşina. Din fericire, cred că nu a durat rai riult de câteva 


Ştia cât îmi este de dezagreabil să am de-aface cu doctorii şi de aceea nu 
ar fi luat niciodată o astfel de inițiativă atâta vreme cât putea sta de vorbă cu 
mine. 

- Nu ... cred că a fost o cădere de tensiune puternică, îmi voi reveni în 
scurt timp. 

Dar nu s'a întâmplat aşa, EI ali aaa e 
zile. Doctorii mi-au spus clar : "Eşti supra extenuat, nu vei mai putea 
lucra"! Ziz FIR az z ra 

După patru zile am plecat la lucru, dar după încă o săptămână, mi-am dat 
seama că doctorii au avut dreptate. A trebuit să renuiiț definitiv la lucru, 
deşi mai aveam câteva luni bune până la pensie. Prin certificate medicale, 
aveam să ajung la data pensionării. a E 


x x x 


Trecuseră 10 zile de la vizita lui Emilian şi stând acasă resemnat că nu voi 
mai putea lucra, i-am telefonat. 


203 


| 


/ 


- Să trăiţi domnule Colonel ! 

Emilian abia îmi răspunde cu o voce complect dusă j 

- Bine că te-aud domnule Căpitan, ştii ... a doua zi ... după ... ce am fost 
la dumneata ... am avut mari dureri ... în spate şi ... la claviculă în dreapta. 
„.„. Durerile au fost atât de mari ... încât a trebuit... să chem doctorul... Mi- 
a spus... că sunt dureri reumatice... dar că va trebui ... Să intru în spital ... 
pentru câteva zile... Zilnic a trebuit ... să vină ... să-mi facă câte o 
injecție... căci altfel nu mă lasă durerile... Acum trebuie să vină ... dintr'un 
moment în altul...lartă-mă ... dar nu pot să vorbesc ... am mari dureri ... 
după ce pleacă doctorul ... şi-mi trec durerile ... te chem eu. 

Mi-am dat seama că starea lui Emilian este gravă. Ce fel de dureri 
reumatice or fi acelea, încât trebuie să-i facă în fiecare zi câte o injecție ? 

După o jumătate de oră, mă cheamă Emilian, având vocea lui obișnuită. 

- Domnule Căpitan, acum este o altă viață, mă simt perfect, dar doctorul 
mi-a spus că trebuie să intru poimâine în spital pentru a-mi face toate 
analizele. Cât îmi este de dezagreabil acest lucru, totuși îl voi face, căci nu 
se poate să trăiesc numai cu injecții. 

- Bine, domnule Colonel ... credeţi că pot mâine de dimineaţă să vin să 
vă văd ? = PearILIE 3 

- Stai un moment ... da, doctorul vine pe la 9 aşa că după 10, poţi veni 
oricând. E E 7 

„A doua zi pe la 9 m'am suit în maşină şi am luat drumul 
Furstenfeldbruck-ului. L-am găsit pe Emilian foarte schimbat, ca după o 
lungă suferință, dar cu vocea sa normală şi bine dispus. 

- Ei, cum merge, domnule Colonel ? 

- Bine, dar bine numai după injecție, la început. îmi făceau una pe zi, dar 
de trei zile trebuie să-mi facă două ! 5 

- Faceţi temperatură ? 

- Nu, dar am dureri absolut insuportabile. Mâine intru în spital, dar nu 
pot sta mai mult de 4-5 zile, deoarece trebuie să scot-ziarul-Dar dumitale 
cum îţi merge ? 

- Domnule Colonel, pot spune că mi-am revenit, dar nu sunt capabil de 
efort, am încercat, dar nu se poate, de aceea a trebuit să renunţ la lucru. 
Doctorii au avut dreptate. Nu ştiu cum ne vom descurca după ieșirea mea la 
pensie, vă daţi seama că mai mult de vreo 200 de mărci este greu să iau 
după numai 6 ani de serviciu. Deocamdată primesc banii după concediul 


medical, aşa că este încă bine, dar în viitor ... ? Ce v-am spus eu că s'ar 
putea să mă duc înaintea dumneavoastră ? Un reumatism, atâta vreme cât 
nu afectează inima este un fleac, dar eu ... Sunt ca şi terminat. — 

- ŞI totuşi eu te rog să preiei Stindardul .., te-ai mai gândit la asta ? 

- De acum 10 zile, multe s'au schimbat, mi-am dat seama de câtă dreptate 
am avut, că sunt cu mult mai şubred decât dumneavoastră. Mai bine făceţi- 


vă la ideia de a scrie cel puţin 8 articole : singur, deocamdată nu există altă 


soluţie pe care s'o puteți găsi Stindardului. Acum, mai mult că oricând, îmi 
dau seama că nu pot primi să vă fiu urmaș. Vă voi ajuta cât voi putea și pe 
Viitor. Căutaţi însă un altul, mai tânăr şi mai sănătos să preia ziarul, tot ce 


204 


că 


vă pot promite este ca dacă va fi ca eu să am 

articole pe urmașul dumneavoastră, E 

și Taci iluzii, ste i aa rasc. Ted că și dă seama că am dreptate, dar când 
) greu să suporţi deşertăciunea lor | 

- Să vedem domnule Căpitan ce ne-o aduce ziua de mâine. Cât voi sta în 
spital, voi chema la mine pe toți cei pe care-i socotesc capabili, cel puţin 
Darțial să continue ziarul. Redacţia însă te previn, numai dumneata o poţi 

uce. 3 

- O voi duce domnule Colonel, dacă va trebui, însă să ştiţi că în redacţie 
nu admit amestecul nimănui, dacă va trebui să-mi iau colaboratori, mi-i voi 
alege singur. Numai în aceste condiţii 2Şi putea colabora cu altcineva. Dar 
la cine vă gândiţi că ar putea duce bucătăria ziarului ? 

- Pentru punerea în pagină, toate treburile de la tipografie şi expediție am 
doi tineri foarte inimoşi care ar putea să se descurce, iar pentru partea 
financiară, am vreo doi doctori, care să acopere eventualele minusuri din 
bancă. Vor veni cu toții la mine, te voi pune în legătură cuci. 

- Bine domnule Colonel, după ce veţi ieşi din spital, după ce veţi scoate 
ziarul, va fi timp şi pentru asta. 

Mi-am luat rămas bun de la Emilian, promiţându-i că voi veni peste 2-3 
zile să-l vizitez la spital. Tot drumul am fost persecutat de marea schimbare 
pe care am văzut-o la el, precum și de obsesia ce o are de a-şi lăsa urmaşi. 
Dar gândurile îmi zboară repede în altă parte-ajutat fiind de splendidul 
peisaj dintre Munchen şi Furstenfeldbruck. 


zile mai multe „ să-l ajut cu 


După două zile mă duc la spitalul din Furstenfeldbruck, unde îl găsesc pe 
Emilian în ultimul hal. Reuşeşte să-mi spună : 

- Chiamă doctorul. 

Doctorul a venit imediat şi i-a făcut o injecție. Am vrut să plec, dar nu 
m'a lăsat. În zece minute şi-a revenit şi în douăzeci de minute era omul de 
totdeauna. a CE ae est ARIE 

- Vezi domnule Căpitan, aşa o duc de peste două săptămâni. 

- V'au făcut analizele ? Ce spun doctorii ? i =, 

- Mi-au făcut, m'au purtat şi pe la Munchen, dar nu mi-au pus încă un 


diagnostic. În maximum trei zile ies din spital, nu mai pot, ăștia mă chinuie 
degeaba. Auzi dumneata, după ce mi-au făcut toate analizele să nu fie în 
Stare să-mi pună un diagnostic ! Am vrut să schimb spitalul, să plec la 
Miinchen, dar ginerele meu, care lucrează-în acest spital, nu m a lăsat, m a 
rugat să mai stau 2-3 zile. 

- Ginerele dumneavoastră e doctor ? 

- Da şi lucrează aici, dar a fost de noapte, vine < 
mâine plec acasă. Trebuie să scot ziarul, nv se mai 

- Aşa cum sunteţi acum, nu poate fi vorba de ziar. 


205 


diseară. Am să-i spun că 
poate întârzia ! 


- Ba da, îmi face o injecție dimineaţa şi până seara rezist ! Dar vezi, te 
rog, mi-a venit corespondenţa, deschide te rog scrisorile şi spune-mi 
despre ce este vorba. anu e aia A 

Era o grămadă de corespondenţă, scrisori de la cititori, anonime 
insultătoare la adresa unor necunoscuţi mie, anonime injurioase la adresa 
lui, pe care am reuşit să le ascund, ziare din exil, nimic important. 

- Domnule Colonel, eu am să plec, mâine nu pot veni, vă voi chema la 
telefon şi în orice caz voi veni poimâine, vă doresc însănătoşire grabnică. 

- Stai un moment, nu ţi-am spus că eri m'a vizitat Monsegniorul Bârlea ! 

- Cea vnt ? FI a 

- Să-mi dea "liberă trecere" ! 

- Cum adică ? 

- Ca orice popă, a venit să mă împărtășească ! 

- L-aţi chemat dumneavoastră ? 

- Da de unde ! M'am trezit cu el aici ! Ce era să-i fac ? L-am lăsat să-şi 
facă meseria ! În orice caz, acum sunt liniștit, popa a aprins "lumina verde"! 

L-am lăsat liniștit, bine şi gata de orice glumă. Dar cine o fi chemat 
preotul ? Nu-mi închipui că Bârlea a venit întâmplător la Emilian, trebuie 
să-l fi chemat familia ! Încep să-mi pun întrebări : i ră 

Ce fel de reumatism necesită două injecții pe zi ? De ce după ce i-au făcut 
toate analizele, nu i-au pus un diagnostic ? De ce ginerele lui nu I-a lăsat să 
schimbe spitalul ? De ce a fost adus părintele-Bârlea ? Toate aceste întrebări 
care-mi trec prin cap, fără a le găsi răspuns; se-risipesc. 

A doua zi telefonez după ora la care ştiu că i se face obișnuita injecție. 
Telefonul sună şi nu răspunde nimeni. Cum este posibil , doar are telefonul 
lângă pat ?! Las să treacă jumătate de oră şi telefonez din nou. Niciun 
răspuns. Trec vreo zece minute şi sună telefonul. Mă reped să răspund. 

—- Domnul Pantazi ? 20 20 

-Da! 

- Domnule Pantazi, Emilian s'a dus ... astăzi în zori ! 

Receptorul mi-a căzut din mână. Nici nu ştiu cine m'a anunţat. Ştiu că 
am plâns, am plâns mult, fără să mă pot stăpâni. Apoi am îngenunchiat şi 
m'am rugat pentru sufletul lui nobil. Săracul îşi presimţise moartea, de 
aceea insistase atât de mult să-i preiau ziarul. Și totuşi, ieri îmi spunea că 
iese din spital pentru a scoate ziarul ! 

Acum găsesc răspuns întrebărilor ce mi-am pus ieri. Probabil era 
condamnat şi i s'a ținut ascuns diagnosticul. Dar ce o fi avut ? Probabil 
cancer. 

Îmi telefonează domnul Nagacevschi : 

- Ai auzit domnule Pantazi ? A murit bietul Emilian ! 

- Am auzit domnule Nagaceyschi, mi s'a telefonat acum zece minute, nici 


nu ştiu de către cine ! E 2 arama 
- A avut cancer generalizat, s'a dus în 3 săptămâni ! 
- Şi ieri mi-a spus că cel târziu mâine va ieşi din spital, pentru a scoate 


ziarul ! Ta 


206 


a re 


- Ei săracul, nu a ştiut nicio 
Luni la 2 este îmormântarea la 

Nu am mâi răspuns nimic, v 
Nu mai puteam gândi. 


dată ce are, familia i-a ținut ascunsă boala. 
Cimitirul din Furstenfeldbruck. — 
n mare vid mi-a cuprins creierul şi sufletul. 


x x * 


La cimitirul din Furstenfeldbruck sunt peste 200 de persoane, care au 
venit să-i aducă un ultim omagiu lui lon V.Emilian 

Slujba a fost făcută de către Monseniorul Octavian Bârlea, care a vorbit 
despre figura marelui dispărut. | 

După înmormântare, doamna Emilian a invitat acasă câţiva prieteni ai | | 
familiei și ai lui personal. Cu această ocazie am putut afla că Emilian a făcut ” 
un cancer galopant generalizat, pornind de la plămâni şi că boala i-a fost 
ascunsă şi a fost incontinuu ţinut sub morfină, pentru a nu se chinui. 

După vreo două ore, m'ari adresat doamnei Emilian : | = 

- Doamnă, vă rog să mă iertați că 1 vă turbur în aceste momente, cu unele | V/ 
chestiuni, la care desigur nu vă puteţi concentra acum, dar care sunt de 
maximă importanţă. Trebuie să scoatem o ediţie specială, pentru a anunța 
românilor din exil, decesul domnului Emilian. | 

- Domnule Pantazi, acum nu mă pot ocupa de acest lucru, deoarece plec | |/ 
în concediu. Peste două luni când mă voi întoarce, vă voi anunţa și tot 
atunci vom decide despre viitorul ziarului. O 

- Doamnă-Emilian, nu putem anunța românilor abia peste două luni 9 
decesul, este mult prea târziu, acest lucru trebuie să-l facem imediat. Până 
atunci toată lumea va afla de moartea sa, din presa exilului și este de datoria 
noastră să facem acum acest lucru. 

- Domnule Pantazi, hotărirea mea este definitivă, aşa că în această 
privinţă, nu mai avem nimic de discutat. După două luni, te voi chema eu şi 


atunci vom pune la punct tot ce este în legătură cu Ziarul. Știu că dumneata | 

i-ai fost cel mai apropiat colaborator, aşa că desigur te voi consulta inainte. | / 

de a lua o hotărire. ” . Are | 
- Doamnă, evident că în ceeace priveşte viitorul ziarului, o hotărire se 4 


poate lua şi după două luni, „dar ediția specială trebuie să apară acum. 

- Eu cred că am fost destul de clară ... peste dovă luni! | SN 
Cunoşteam de la Emilian neînțelegerile din familie, în special cu soția sa, / 
care nu era câtuşi de puţin de acord cu activitatea românească a soțului. / 
Mai ştiam că aceasta refuzase categoric să-şi inve şte şi că, 
în casa lui, Emilian trăia o adevărată dramă-_ Nu puteam însă să-mi închipui 

că soţia lui va merge atât de departe încât să nu accepte nici în 
anunțe moartea. În fond acest lucru îl puteam far = ae mii ou La 
doamna Emilian, în primul rând adresele cititorilor şi câte! ci, | 
din cele peste 3000, Bare erau în bancă, ca fond at ziaruiui: De aceea m'am 
adresat din nou doamnei Emilian, cu riscul de a înghiţi cine ştie ce cuvinte 


nepotrivite. 


207 


- Doamnă Emilian, vă rog daţi-mi cel puţin adresele cititorilor şi mă ocup 
eu să scot ediţia specială. Vă spun eu unde se găsesc, pentru a nu vă obosi 
căutând. 


Am plecat de la înmormântarea lui Emilian, dărâmat de pierderea celui 
mai apropiat mie în ultimii ani şi întristat de reaua voinţă întâmpinată din 
partea soției lui. 

Peste o săptămână, i-am făcut un parastas în Munchen, la care niciun 
membru al familiei sale nu a găsit de cuvință să ia parte ! 

Părintele Dumitru Popa din Freiburg a oficiat slujba într'o biserică 
arhiplină. Cu această ocazie, am rostit următoarele cuvinte pentru 
pomenirea marelui dispărut : 


"Ne-am întâlnit astăzi, aici, pentru a-l pomeni pe Doctorul lon Valeriu 
Emiliam, plecat dintre noi către veşnicie în ziua de 6 lulie a acestui an şi 
înmormântat în cimitirul dela Furstenfeldbruck la 11 Iulie. — 

Pentru mine este aproape neverosimil ! Mi s'ar părea mai firesc ca, 
îndreptându-mi privirea către dumneavoastră, să-l găsesc acolo, în primele 
rânduri, aşa cum obişnuia s'o facă, venind = pe orice vreme - Duminicile 
dela Furstenfeldbruck la Munchen pentru a lua parte la Sf. Liturghie. 

Desigur, lon Emilian era un om în vârstă şi, logic, sfârşitul lui era 
previzibil. Şi totuşi, puternica lui vitalitate desmințea această ipoteză. 

Activ şi dovedind o nemaipomenită luciditate până de curând, vestea 
Stingerii lui din viaţă a căzut ca un trăznet din Cer senin. 

Se cuvine să încep prin a aminti câteva succinte date biografice : 

S'a născut la 14 Decembrie 1906 la Craiova. A început liceul la Sf. Iosif 
în Bucureşti, unde a învăţat limba germană, Apoi şi-a continuat studiile la 
cunoscutul liceu militar Mânăstirea Dealului. A voit să devină ofiţer activ, 
dar nu a fost lăsat de către tatăl său, care l-a îndrumat spre ştiinţele juridice. 
A devenit avocat şi s'a remarcat în procese cu caracter politic. Încă de copil, 
educaţia patriotică i-a fost făcută de către unchiul său Duminică, pe care-l 
adora. Ca tânăr avocat a intrat în organizaţia politică "Liga Apărării 
Naţional Creştine” condusă de marele naţionalist A.C, Cuza, iar mai târziu 
de Octavian Goga. În timpul guvernării lui Goga, ajunge prefect al 
judeţului Neamţ. EEE Iyar 

Prin educaţia primită de la unchiul său Duminică, continuată la liceul 
militar şi prin linia partidului condus de Cuza - Goga, lon Emilian devine 
un activ luptător naționalist şi evident anti-comunist. Atunci când generalul 
Antonescu a ordonat : "Români treceţi Prutul", lon Emilian s'a înrolat 
voluntar ca ofițer de rezervă în regimentul 2 Călăraşi din Caracal cu gradul 
de locotenent, comandant de escadron. 


208 


DR PAI ERIE 7 daia a 


Astfel a început e 
Rădăuţi, având drept prim obiectiv Hotinul. Au trecut Nistrul şi laptele au 


continuat la Moghilev, au trecut Bugul si ar 
„1 re LEcut Bugul şi s'au dat lupte grele ta Mihailc 
Berislay, au trecut şi Niprul, luptele continuând la Rahovia Ma apa 
eea în Crimeea la Djankoi, Feodosia şi 
orie, regimentul a pătruns în Caucaz, 


u Tuns unităţi 
române şi germane, la peste 4000 de Eileaie/i E a a cl 

Prin faptele sale de arme, Emilian devine cunoscut în întreaga armată de 
pe front, iar în Cavalerie, devine unul dintre eroii legendari ai acestui 
război. Este de multe ori decorat și obține și "Ordinul Mihai Viteazul”, cea 
mai mare decorație românească, extrem de rar primită de către un ofiţer de 
rezervă. 

Războiul i-a cimentat caracterul, prin război s'a identificat cu sine însuşi, 
cu firea lui de-luptător înăscut. O Ea 

Dar aşa cum scrie domnul Doctor Claudian într'un articol închinat 
memoriei lui Emilian, citez : "războiul nostru nu s'a terminat la 23 August 
1944 aşa cum vor câţiva așa zişi - democrați -, în clipa în care am scăpat 
din ghiarele fascismului. Abia acum începe lupta cea mare, care va ; pune în 
cumpănă însăşi existenţa naţiei noastre. Şi Emilian caută un colț în lumea 
liberă, unde nimeni nu ne chiamă şi nimeni nu ne așteaptă, pentru a 
continua bătălia Neamului, care era bătălia lui. Stindardul lui flutură aici, 
timp de peste 35 de ani, peste exilul românesc veşnic învrăjbit, minat de 
sectarisme nevolnice şi din ce în ce fnai secătuit de credință şi de speranțe”, 
închei citatul. - FI i 

E-am Cunoscut îndată după venirea mea în exil, cu opt ani în urmă. 

M'a onorat dela început cu prietenia sa şi i-am devenit curând cel mai 
apropiat colaborator, A însemnat o cinste pentru mine a stă alături de acest 
om, care a fost una din cele mai de seamă personalități ale exilului 
românesc. Dati dicaz 4 $ 

_Plecat din țară de 40 de ani, n'a uitat o clipă că este român şi şi-a închinat 
Patriei îndepărtate, pe care a îndrăgit-o ca nimeni altul, toți anii ce-i mai 
rămăseseră de trăit, până la ultima suflare. ; 

A întemeiat şi a condus timp de 35 de ani cel mai marcant ziar românesc, 
apărut după război dincolo de hotarele noastre. Iniţiator şi Redactor şef al 
"Stindardului”, publicație de înalt prestigiu, a făcut din apariţia acestuia 


țelul său de viaţă, rațiunea sa de a fi. A luat şi a menţinut ferm legătura cu 
românii de pe întreg globul ; a adunat şi a triat mii de ac i e cu 
neobosită râvnă procesul tipografic ; a corectat un număr infinit de e Asa y 
încheiat abonamente pentru a asigura existența pecio d a GEpU an 

extenuanta muncă de expediere a fiecărui exemplar, din fiecare număr, in 


toate colțurile lumii. 


209 


| 


Q 


A întruchipat, neobosit și neabătut o intregă uzină creatoare de 
frumuseţe, adevăr şi nădejde în mai bine. 

În amintirea anilor în care a luptat pentru Țară şi în memoria celor care au 
căzut pe front, splendidă mărturie a acelei epoci din Viaţa sa, ne-a lăsat o 
minunată carte intitulată : "DER PHANTASTISCHE RITT", apărută mai 
întâi în limba franceză cu titlul : "LES CAVALIERS DE 
L'APOCAL YPSE'. 

Această carte este cea mai bună din câte s'au scris în literatura 
românească de după război şi una din cele mai bune din întreaga literatură 
mondială. 

Ea reprezintă un jurnal de război. Un jurnal în care războiul românesc 
împotriva comunismului este justificat în fiecare pagină-;în-care-eroismul 
soldatului român este evocat cu o sensibilitate deosebită ; în care lupta cu 
pieptul deschis împotriva tancurilor sovietice demonstrează măreţia sa 
sufletească. Din paginile acestei cărți, reiese cu claritate că armata noastră 
nu s'a jertfit numai pentru apărarea Patriei, ci şi pentru a pune o stavilă 
barbariei comuniste, pentru a apăra Europa. Da al iariecaraa:e abia 


" astăzi începe să se întrezărească ! Au trecut 40 de ani şi poate vor mai trece 
"încă mulţi alții, dar, odată şi odată, lupta de avantgardă pe care au dus-o 
"românii, va fi recunoscută şi România Mare va fi liberă, aşa cum a visat-o 


| 
) 


Emilian. 
""Stindardul' i-a fost izvor de mari satisfacţii. Mii de scrisori primite de 
pe toate meridianele i-au recunoscut strădania şi i-au lăudat activitatea ; mii 


de cititori i-au mulțumit pentru a fi ţinut nestinsă flacăra naţionalismului 


românesc şi a fi marcat prezenţa noastră în circuitul presei libere 
internaţionale, ca o continuă pledoarie a dreptului nostru milenar de 
existenţă ca stat liber şi independent în contextul european. 

A avut însă şi mulți duşmani, fapt inerent meseriei de gazetar şi i-a 
sângerat de multe ori inima din pricină vrăjmăşiei care destramă dureros 
exilul nostru. Mi-a mărturisit-o adesea punctând frazele cu un oftat şi cu 
caracteristicul leit-motiv : "ei da"! Dar a mers înainte, conştient de menirea 
sa de a face cunoscută-Lumii Libere tragica soartă a României căzută sub 
jugul comunismului impus despotic întregului Răsărit al Europei prin 
rușinosul tratat dela Yalta. 

Să-i păstrăm vie amintirea ! Şi mai presus de aceasta, avem sfânta datorie 
de a nu-i zădărnici aşteptările, de a nu destrăma ceeace a împlinit cu atâta 
migală şi înflăcărară iubire de Țară. IIS 

Grea şi de cinste moştenire ne-a lăsat ! 

Nu putem răspunde testamentului său spiritual decât prin continuarea 
apariţiei "Stindardului” al cărui suflet a fost : testament ce vine a-l întări pe 
cel al lui Enăchiţă Văcărescu : "Urmaşilor mei Văcăreşti, las vouă moştenire 
creşterea limbii româneşti şi a Patriei cinstire”. St 

Cu 35 de ani în urmă, €l şi-a denumit ziarul său : "Stindardul", urmând 
simbolul celui ce pe vremuri purta în luptă drapelul unităţii. Când port- 
Stindardul cădea, un altul îl prelua spre a-l duce în luptă mai departe. 

lon Emilian a căzut la datorie purtând Stindardul luptei româneşti. 


210 


DO aaa m e 


Consider un legământ de onoare preluarea  "Stindardului" e 


făgăduiesc în aceste Clipe sol 
emne, y ilului 
remte cât viaţa vaio enae a Aer deasupra exilului românesc, 


Acestă cuvântare Tostită în biserica Sank 


i A t Nicolaus din Munch ntru 
comemorarea lui Emilian, a apărut în ediţia speciala simi ea pe 
ziar "Stindardul Românilor”. Pon efiţia speciala, priezul aer cir ao 


În momentul în care am scris acest ant 
moarte, i-am îndeplinit ultima dorință. 
trebuie ! 


icol, mi-am dat seama că, după 


x x x 


se y coțalaiiCevșe scu în Cehoslovacia, atitutinea lui mai mult decât 
binevoitoare faţă de turiştii cehi de Ia noi, precura şi propaganda pe față 
anti-rusească care se face în şedinţele de partid i-a ridicat incontestabil 
prestigiul, făcându-l oarecum popular în Țară şi desigur câştigând interesul 
Occidentului. | Ea 

Aceste neaşteptate evenimente mi-au retrezit interesul politic, adormit prin 
angajarea mea într'o muncă istovitoare, care îmi anihilase complect 
gândirea. 

Nenumărate întrebări au început să mă frământe, întrebări la care nu pot 
da un răspuns categoric. Şi tocmai aceasta împinge sfera preocupărilor mele 
la un volt-face de 180 de grade, de Ia stația de betoane, Ia politica internă şi 
externă a Partidului Comunist Român. 

Din fericire treburile mele Ia şantier sunt atât de bine puse pe roate încât 
nu-mi mai ridică niciun fel de probleme, iar prezența mea la stația de 
betoane poate fi sporadică, eu putând fi oricând plecat pe șantierul 
Voineasa, pe cel de la Vidra la 30 de kilometri sau la depozitul de ciment, la 
alţi 30 de kilometri. Cu staţia de betoane, nimeni nu are nicio treabă, atâta 
vreme cât punctele de lucru sunt aprovizionate la timp. : 

Încep să mă gândesc metodic asupra celor întâmplate. Relaţiile româno- 
ruse s'au deteriorat de mai riultă vreme şi-astfe!-se explică faptul că românii 
nu au fost invitați să ia parte ta invadare ostovaciei. Pentru această 
ipoteză pledează faptul că Ceauşescu a făcut o vizită lui Dupcek în timp ce 
acesta era în tratative cu ruşii, precum şi furia nereţinută pe care a arătat-o 
în ziua invaziei. : SEE: 

Dar dacă relaţiile s'au înăsprit datorită oeaai aaa al a 
irprinderea lui ? 


refuzat să ia parte, cum 'se explică su app 
Nu mai aveau ruşii încredere în Ceauşescu şi nu L-au anunțat ni ie 
3 RTR = A 
despre ie ? Pentru care motiv şi-ar fi pierdut ruşii încrederea în e! + 
A er e era pentru a-i arăta lui Dubcek că nu 


Dar dacă ruşii spre a-i surprinde pe cehi, sa 
Vor merge atât de departe încât să-i invadeze, l-au trimis pe Geauitit 
puţin înainte la Praga şi nu I-au întrebuințat apoi la invazie, pene 4 4 


21] 


Cum o voi realiza ? Nu ştiu, dar 


TD 


în rezervă pentru cu totul alte scopuri politice ? Acest lucru ar putea explica 
întreaga farsă, întreaga lui mascaradă care a urmat ! Dacă admitem această 
ipoteză, în care Ceauşescu a jucat pur şi simplu jocul ruşilor fiind complect 
de acord cu ei, poate fi crezut şi faptul că în Țară a fost declanșată o 
propagandă anti-rusă, care să meargă până la isterie. Pe ce s'ar fi bazat 
acest nemaipomenit curaj al său ? Am putea găsi o explicație : pe de-o parte 
surpriza la care nu se aştepta şi care l-a făcut să-şi piardă capul complect, 
arătând reacţia omului primar, datorită tocmai fricii, iar pe de altă parte, 
poate un raționament logic : ruşii nu vor face două invazii, una după alta ! 
Dacă admitem prima ipoteză, că Ceauşescu a fost pus în faţa unui fapt 
implinit, la-care nu se aștepta şi a reacționat momentan, sub impulsul 
| nervilor, nu mai putem înţelege continuarea în timp a acestei reacțiuni prin 
propaganda deşănțată anti-rusească şi prin minciunile lansate cu luptele 
/ dintre ruşi şi români ! Și totuşi şi acest lucru s'ar putea explica, dacă 
admitem ipoteza că Ceauşescu a rupt-o definitv cu ruşii şi prin această 
propagandă ar încerca într'adevăr să mobilizeze toţi românii, pregătindu-i 
pentru un eventual război şi, în acelaşi timp Occidentul care, luat prin 
surprindre cu invaziă Cehostovaciei, să nu mai admită şi invadarea 
României. ear DD SE 
„|, Dartoate aceste întrebări nu pot găsi un răspuns şi mă frământ zi de zi, de 
N, dimineaţa până seara. 
Încerc să reconstitui politica rusească faţă de noi şi față de celelalte țări 
din răsăritul Europei ocupate de ei de la început cu acordul Occidentului. 
Desigur această politică a fost diferențiată şi dacă scopul lor a fost 
acelaşi, adică subjugarea totală a acestor țări, metodele întrebuințate au fost 
| diferite. Evident ruşii au analizat din timp fiecare popor în parte, atât 
psihologic, cât şi istoric, precum şi toţi factorii potrivnici pe care i-ar putea 
| întâmpina într'o ţară sau în alta. Ruşii au ştiut de la început, că cele două 
| ţări, vecine lor, România și Polonia, se deosebesc fundamental, din enorm 
de multe puncte de vedere şi în concluzie, metodele de a le supune trebuiesc 
să fie adecvate fiecăreia dintre aceste țări în parte. 

O primă deosebire consta în faptul că Polonia era ţara aliată a 
Occidentului, țara pentru care începuse cel de-al doilea război mondial, iar 
trupele poloneze luptaseră alături de aliaţi până în ultimul moment, în timp 
ce România, făcuse parte din tabăra adversă. 

O a doua deosebire importantă consta în faptul că polonezii aveau sânge 
slav, ori o represiune imediată asupra lor, nu era indicată, în timp ce 
românii erau o insulă latină, înconjurată de slavi, care de multă vreme sta în 
calea expansiunii lor. 

A treia deosebire consta în spiritul de independenţă polonez, recalcitrant 
istoric, în timp ce românii fuseseră subjugaţi şi dependenţi de turci sau de 
ei, independenţa şi libertatea românilor fiind de scurtă durată. 

| În sfârşit a patra diferență marcantă între cele două ţări consta în religia 
” catolică a polonezilor şi cea ortodoxă a românilor, noi fiind net 
dezavantajaţi şi în această privință ina IERI 


23,2 


- 


N N 


făcut pe ruşi să întrebuințeze metode cu totul 
totală a celor două popoare, ea 
Polonezii au încercat cu o oarecare diplomaţie, să 
ată, în timp ce la Aoi, 

ceput. Neputându-se baza 


menajeze pătura ţărănea 
neutralizate complect. 

Intreaga acţiune a început încă înainte de iz 
concept minuţios și judicios stabilit. Intelectualitatea fiind primul obiectiv, 
s'au stabilit şi aici priorităţi. Astfel, au inceput cu moşierii, deoarece prin 
lovirea lor, Chipului în favoarea țăranilor, îşi asigurau neutralitatea, dacă nu 
chiar alianța acestora. Au urmat vârfurile politice centrale, mergând până la 
cele judeţene. Industriașii au constituit al treilea obiectiv, urmaţi fiind de 
propietarii de locuinţe urbane. Prin aceste arestări masive, o parte din 
intelectuali s'au dat de partea lor, iar ceilalți au fost arestaţi. Armata a 
suferit două deblocări masive, prima înainte de plecarea Regelui, cea de-a 
doua imediat după plecarea acestuia--Ambete-debliocări au fost urmate de 
arestări. În tot acest timp, a fost arestat și tineretul, care a reacţionat de la 
început, însă necunoscând lupta în subversiv, a căzut cu uşurinţă în 
mâinile unei Securităţi bine instruită de NKVD. 

Țărănimea a constituit ultimul capitol al arestărilor şi represiunea 
sângeroasă a început în închisori şi lagăre de muncă forțată. Ideia care a 
călăuzit Securitatea, după indicaţiile lui Nicolski, a fost exterminarea prin 
foame, bătăi şi muncă forțată a tuturor celor arestaţi. 

Înainte de începerea arestărilor masive, Stalin a hotărit să schimbe 
conducerea de la Bucureşti românizând-o, pentru a putea câștiga adepţi în 
cadrul partidului, dar lăsând în continuare pe Nicolski, care îi garanta 
reuşita operaţiunilor. Schimbarea Anei Pauker prin Gheorghiu Dej, îi putea 
asigura deplina securitate şi în acelaşi timp o interesare a comuniștilor 
români într'o politică de partid mai convenabilă tuturor. 

În tot acest timp, Securitatea a constituit "Vioara întâi a conducerii de la 
Bucureşti, de frica ei tremurând până și cele mai înalte cadre ale partidului. 
Arestarea Anei Pauker, a lui Teohari Georgescu şi Vasile Luca, apoi 
liberarea primilor doi puşi pe linie total moartă, precum şi ag siatsă 
judecarea şi condamnarea la moarte a lui Lucrețiu Pătrășcanu, au Sag i 
de a înfricoşa la maximum pe absolut toți comuniștii, câre ticoUiaui e GU sali 


cea mai plecată supunere. 


gonirea Regelui, după un 


213 


Totul s'a realizat după planurile Moscovei, cu largul şi necondiționatul 
concurs al lui Gheorghiu- Dej care, incontestabil, şi-a câştigat complect 
încrederea Moscovei. 

Moartea lui Stalin şi venirea la putere a lui Hrusciov, acest eveniment 
care a trezit atâtea speranţe în rândul tuturor celor subjugaţi, pentru noi, a 
constituit alte semne de întrebare, care și acestea au rămas fără răspuns ! De 
ce-s'au retras ruşii din ţară ? De ce înainte de retragerea ruşilor a început un 


_— nou val de arestări masive ? De ce Gheorghiu-Dej a dat semne de neliniște 


] 


şi apoi a schimbat pe neobservate politica noastră faţă de ruşi, : apărând în 
—"Magazinul Istoric”, cele spuse-de- Marx despre Basarabia, ca fiind pământ 


„românesc ? De ce s'a dat în vileag hotărirea ruşilor ca România să devină o 


țară eminamente agricolă ? Cum a îndrăznit Gheorghiu-Dej să se opună 
acestui lucru ? = E EEE Pa IA 
Poate aceste întrebări, cărora nu s'a dat atunci un răspuns, îmi revin 
astăzi cu claritate în minte. S'au întâmplat toate acele lucruri printr'o 
înţelegere între Gheorghiu-Dej şi Hruosciov, pentru cine ştie ce interese, 
sau a fost o răceală reală între cei doi ? Este foarte greu de crezut că 
Gheorghiu-Dej, după moartea lui Stalin, s'a simţit dintr'o dată atât de 
puternic, pentru a-i înfrunta direct pe ruşi ! Şi totuşi, dacă în urma 
"democratizării" anunţată de | Es âio VAR le SIA Ciu cu 
tot de frică să nu fie înlăturat, a preferat confruntarea, în locul unei aşteptări 
liniștite, în care se putea prevedea că îi va cădea capul ? E zarea 

În primul rând, se pune întrebarea : de-ce-au-plecat ruşii din ţară ? S'ar 


internațională şi să dea prioritate acesteia, dat fiind faptul că nu riscau 
absolut nimic. 

În orice caz, între cele două momente politice, moartea lui Stalin din 
1953 şi invadarea Cehoslovaciei de astăzi este incontestabil o mare 
similitudine, din care izvorăsc aceleaşi întrebări : înțelegere totală cu ruşii, 
deci o farsă de proporţii sau o distanțare începută în 1953 şi dusă la ruptură 
în 1968 ? De remarcat deasemeni că, în 1953, conducătorii celor două state 
erau Hrusciov şi Gheorghiu-Dej, pe când în 1968 sunt Brejnev și 
Ceauşescu. Alţi actori, aceiaşi piesă, din care reies aceleaşi necunoscute ! 

Dar iacă, îmi vine în minte şi plecarea trupelor sovietice din Austria ! De 
ce au părăsit ruşii această ţară ? De ce după ce au plecat, nu s'au mai 
amestecat câtuşi de puţin în treburile interne ale austriecilor ? Nu oare 
atunci când au plecat de acolo au pregătit plecarea de mai târziu din 
România ? Care este asemănarea şi care este deosebirea între aceste 
retrageri neașteptate ? Eu înclin a crede că, plecând din Austria fără a se mai 
amesteca ulterior în această țară, iar ulterior plecând din România unde 
simulează chiar un incident între noi şi ei, vor să scoată în relief 


214 


A eiă ecul ar de [9] ibili i i 
i p 1 » P sibilitatea ŞI chiar de 


£ a € in seama, da i i 
îsi cita politică, sogiaai d. Că vreau să încerc să întrezăresc 
Concluzia mea de astăzi, pe baza succintelor informaţii pe care le am 
oacă Occidentului o farsă de nemaipomenită 


este că Uniunea Sovietică j 
amploare. S'ar putea ca "mâine", când Voi fi în posesia unor informaţii mai 
contra, să-mi dau seama cât am 


ample, să-mi întăresc părerea, sau din 
interpretat de greşit evenimentele ! 
PR naiporeza: AeL ioi căii concluziei mele, înseamnă că România este 
2 J un important rol în politica externă sovietică. Faţă de 

celelalte ţări subjugate, Uniunea Sovietică se arată într'o defensivă atentă 
faţă de Polonia, într o supraveghere destinsă faţă de Ungaria, control sever 
în Cehoslovacia, amiciţie dezinteresată față de Bulgaria şi toată atenţia 
asupra Germaniei de răsărit. 

Astfel Uniunea Sovietică își desemnează o politică diversificată faţă de 
ţările subjugate, faţă de condiţiile de astăzi din fiecare țară. 


După terminarea celor două luni de concediu ale doamnei Emilian, i-am 
telefonat pentru a şti ce a hotărit. 

- Domnule Pantazi, ţi-am spus că te voi anunţa eu când ne vom întâlni. 

- Doamnă au trecut două luni şi noi încă nu i-am anunţat decesul. Vă rog 
daţi-mi adresele cititorilor ziarului şi o voi face eu. BERII, 

--Nu se poate domnule Pantazi, doctorul-Baican a spus să nu fac nicio 
mişcare, până nu vor [ua o hotărire. 


- Dar cine este doctorul Baican ? 
- Un prieten al familiei. 


- Doamnă, eu nu vă cer decât adresele, voi scoate o ediţie specială şi apoi 
Vom discuta. 

>Nu pot da nici adresele până vine doctorul Baican ! : 

A mai trecut încă o lună și, în sfârşit, doamna Emilian m'a convocat să 
discutăm despre soarta ziarului. 


Al luat-o pe soția mea cu mine, deoarece ştie mai bine nemţeşte. La 
reuniune, se află doamna Emilian cu fiul şi cele două fete orul 
Octavian Bârlea, domnul doctor Baican şi un domn Lupuleasa. Am făcut 
bine luând-o pe Ioana cu mine, deGarece nu s'a discutat decât în limba 
germană. 


219 


Doamna Emilian ne-a anunţat că doctorul Baican se va ocupa de viitorul 
ziarului şi i-a dat cuvântul. 

Doctorul Baican ne-a spus că ziarul va trebui să fie bine organizat, pentru 
a deveni rentabil şi pentru aceasta redacţia va trebui lărgită, lucru de care se 
va ocupa domnia sa. Adresându-mi-se mie, mi-a spus că trebuie să scriu la 
toți cunoscuţii, cerând bani, căci fără bani nu poate apare ziarul ! A adăugat 
că ştie că am fost colaboratorul lui Emilian şi voi face şi mai departe parte 
din redacţie. 

I-am replicat domnului doctor Baican, că fondul ziarului are 3000 DM şi 
că aceşti bani depăşesc cu mult scoaterea unei ediţii speciale, pentru a 
anunţa decesul lui Emilian. 

- Aceşti bani nu mai există, ei au fost daţi familiei, care a avut diferite 
cheltueli. Nu este nicio grabă să scoatem acum ediţia specială, o vom scoate 
când se vor aduna fondurile necesare, deocamdată dumneata ocupă-te de 
adunarea fondurilor, iar eu am să mă ocup de celelalte treburi în legătură cu 
organizarea. Peste o lună ne vom întruni din nou să vedem ce am realizat ! 

- Domnule Doctor, daţi-mi adresele cititorilor şi scot eu acum ediţia 
specială. 

- Adresele cititorilor aparțin familiei, ca de altfel tot ce este în legătură cu 
ziarul. Ele nu se vor da nimănui, trebuie ca acest ziar să dea o rentă familiei, 
care este propietara lui. 

- Domnule Doctor, acest ziar aparţine familiei din punct de vedere juridic, 
dar el aparţine tuturor cititorilor căci ei dau fondurile prin abonamente. 
Ziarul astăzi are o întârziere de trei luni şi cititorii au dat 3000 DM., aşa că 
ei au dreptul să primească ziarul. 

- Adună dumneata bani şi va apare ziarul, deocamdată nu avem nici bani 
şi nici organizarea nu este făcută. 

- Domnule Doctor, pentru a strânge bani, îmi trebuiesc adresele 
cititorilor. 

- Nu domnule Pantazi, dumneata trebuie să găseşti cititori noi şi să 
strângi fondurile necesara apariţiei ziarului mai departe. Deocamdată la asta 
se reduc atribuţiile dumitale. A 

- Domnule Daccar o iza SE anul Aro CE ES E e 
acest ziar pentru cititorii lui, nu pentru a face o rentă familiei. Domnul 
Emilian nu mică cerut niciodată să aduc banii, ci doar s i cole. Eu 
am făcut parte din redaţia ziarului şi m'a rugat'să iau conducerea acestei 


redacţii Aug icasitaa: Săi. Deoarece 34 ee gtu1ea n ie ORI să 
vă precizez condiţiile mele pentru o colaborare mai departe : 

1 - Cer conducerea redacției, fără niciun amestec-din afară. Redactorii îi 
voi alege numai eu. a PI — — 

2 - Cer cartoteca ziarului. 

Numai în aceste condiții acept să colaborez cu dumneavoastră, care aveţi 
obligaţia de a asigura fondurile ziarului, deoarece eu în administraţie nu mă 
amestec. = ———— 

- Domnule Pantazi, deocamdată nu poate fi vorba despre condiţii, acum 
dumneata trebuie să aduni bani ! Peste o lună ne vom întruni din nou să 


216 


N N 


vedem câţi bani am adu 
pi nat, pentru ca din ei : 
şi din rest să scoatera ziarul P a din ei să putem oferi o rentă familiei 
- Dumneavoastră vreţi aid 
- 7 1 Ca mai întâi i re 
AD AaEi săi scoateţi zii L 1 Să daţi o rentă familiei şi numai din ce 
= Desigur, zi i : 
EI gur, ziarul este proprietatea familiei, 

- Care ziar ? Care nu apare ? 
faceţi întreprinderea ? D 
condiţii eu mă retrag. 

În-toată această discuţi Arma 

1e, doamna li i fi 

câteva ori cuvântul, fiind întru totul mail A ee ap pis 
că mi-am dat seama că eu nu am ce căuta în Frise red iii 
a pp Câuta în asigurarea unei rente familiei 
Emilian. Despre apariţia ziarului, nu s'a Vorbit decât î ss 
sale. Rolul meu se reducea, după concepţia domnului dac pata 
id di Ta-a stringe Bani Cent pia nului doctor şi al familiei, 
Ă i ani, pentru a primi onoarea de a face parte dintr'o 

redacţie de care vor dispune ei ! | 

După aceea am aflat că doctorul Baican a cumpărat dela familie întreaga 
arhivă şi bibliotecă a lui Emilian ? După arhiva bibliotecii din Freiburg 
arhiva lui Emilian era cea mai mare din întreg exilul f 

Am rupt complect orice relaţii atât cu doctorul Baican, cât şi cu familia 
Emilian, hotărindu-mă să scot singur ziarul mai departe. Am plecat furios şi 
dezgustat la maximum. a ales din idealurile [ui ian 717! 

Ajuns acasă, i-am spus Ioanei : i 

- M'am hotărit să scot ziarul mai departe ! 

Na Cum să scoţi ziarul "2 Gu ce bani ? Tu ştii ce muncă este să scoţi un 
ziar? Este o nebunie, o imposibilitate. Cine va pune în pagină ? ;: 
- Tu ! Nu ştiu cu ce bani, îmi dau seama ce muncă trebuie depusă, îmi 

dau seama de greutăți, din care prima o constituie adresele cititorilor. Nu 


ştiu cum voi reuşi, dar ceeace a fost mai greu am făcut. 

îCeatostma greu? | 

- Să iau această hotărire ! 

- loane, cred că glumeşti ! 

- Nu Ioana, nu glumesc absolut deloc. Întotdeauna când am luat o 
hotărire, am dus-o la îndeplinire, indiferent de greutăţile întâmpinate, o voi 
face şi acum. Nu trebuie să-ţi pui niciun fel de întrebare, este suficient că 
trebuie să mi le pun eu. Nu-mi cere explicaţii, căci acum nu-ţi pot da 
niciuna. Îţi spun doar atât : ai văzut câte scrisori şi telefoane am primit din 
toate colţurile lumii, pentru a continua Ziarul ? Memoria lui Emilian şi aceste 
nenumărate cereri, mă obligă şi ... nu pot dă înapoi. Îmi Voi îndeplini 
datoria. Deocamdată, în decurs de două săptămâni, trebuie să scot Ediţia 
Specială, în care în afara decesului tui- Emilian, trebuie să anunț apariția 


noului "Stindard", precum şi "linia ziarului”. 


Activitatea începe. Scriu 20 de scrisori, la cei pe care-i ştiu mai înstăriți, 
din cei ce mi-au cerut să continui ziarul. L 
Mă duc la tipografia lui Emilian, pentru a vedea dacă pot lucra mai 


departe acolo şi cu aproximaţie căt va costa. Primele rezultate nu sunt deloc 


Pa 


= 


| 


SI, 
A 


încurajatoare. Tipograful sârb, cu care lucra Emilian de 35 de ani, îmi 
spune că pentru Emilian, scotea ziarul cu 7000 DM. un număr, dar asta 
fiindcă lucra la el de 35 de ani, acum, nu-mi poate spune cu cât ar fi dispus 
să continuie ! Suma o găsesc exorbitantă, de altfel și neadevărată. Îmi dau 
seama că nu poate fi vorba de a putea plăti o astfel de sumă. Îi telefonez 
domnului Nagacevschi şi după ce-îl pun-la curent-cu _cele discutate cu 
familia Emilian şi cu tipografia, îi cer sfatul. i 

- Domnule Pantazi, cred că deocamdată-pentru scoaterea Ediţiei Speciale, 
care este urgentă, trebuie să te adresezi domnului Nichi Constantinescu, 


care are la Freiburg "Editura ( Coreâi/ aipatiaie leii Ti E TI e 
tot la Freiburg. Ştiu că domnul Nictii Constanti fiinţeze 
tipografia de Mi Eteitnur gigi i a CA cal EISA ARE i două 
compozăre şi nu ştiu ce destinaţie vrea € dea, dacă ţi-ar da unul din ele, 
ţi-ai putea edita singur ziarul, dar trebuie să iei legătura cu dânsul. ] 
Zis şi făcut. Domnul Constantinescu îmi spune că acum nu poate face , 5 i A 
nifnic pentru Ediţia Specială, dar că acest fucru îl poate rezolva Părintele Comitetului Naţional Român de Eliberare, - ziarist decorat cu multe ordine 
Popa, care are as gli pala SL Freiburg, Domnia sa îmi adaugă că, Şi distincţii pentru dezvăluirea comunismului în adevărata înfăţişare. 
deocamdată, mă poate-ajuta în senstl ca Pozintele Poparsă-Tat bată la __ Este foarte probabil să se fi primit scrisori şi pe adresa lui Ion V.Emilian 
COMpOZ: terei, Ediţi omnul Constantinesc ndu-se însă acestea nu mi-au fost înmânate. PEPE - 
“să-achite costul'tipografiei. În ceeace priveşte compozărul, el poate fi Desigur ştiu cât de grea este această sarcină. Totuşi o consider o datorie 
disponibil şi vă trebui să stăm de vorbă. I-am mulțumit din sufler domnului de onoare, față de memoria magistrului meu şi nu pot răspunde 
E. nineseă Şi ana feat fepruea-că Preiatee Popi nenumăratelor solicitări, decăt prin hotărirea de a duce ziarul mai departe 
La fel de-amabil ca domnul Constantinescu, Părintele Popa, mi-a spus Redacţia Ziarului împreună cu toată arhiva, implicit adresele cuturor 
să-i trimit textul Ediţiei Speciale şi dânsul se va ocupa de absolut tot, într'o abonaților, se află la Furstenfeldbruck, Balduin Helmstr. 16, unde locuia 
săptămână putând primi 1000 de exemplare trimise prin poştă. Ion Emilian. y ă p = 3 
Între timp, am adunat 1000 de adrese ale românilor din exil, ne ştiind După ce am lăsat să treacă un timp, din respect pentru durerea familiei 
care din aceştia au fost abonaţi la Emilian. Deasemeni am început să m'am adresat soţiei şi fiului lui Ion Emilian, rugându-f să-mi predea ./ 
primesc bani de la toți cei cărora le solicitasem. Spre marea mea mirare în adresele abonaților, pentru a pregăti viitorul număr al ziarului. 


ZEce'zile adi aduna apcoă e 5000 DM. şi cele 1000 de exempiaredin Ediţia Spre marea mea n ile asc ai ee aaa, este “propietatea 
sală r 


Spe f familiei” şi că va fi scos mai departe de familie, ziarul având drept "Patron" 


—— Pe prima pagină am pus fotografia mare a lui Emilian, împreună cu textul din umbră, pe domnul doctor Michael Baican. 
discursului meu de la pârastas. Pe pagina a doua am pus discursul Am rămas stupefiat întrucât ştiara că fiul lui lon Emilian nu ştie 
Părintelui Popa, rosti [anul aL: româneşte, iar soția marelui dispărut deşi originară din România, nu vrea 


"Odată cu decesul lui Ion V.Emiliai, ia Ziarului "Stindardul', creiat să vorbească liriba română, amăndoi rieremarcându-se niciodată în vreo 
din iniţiativa sa şi editat timp de aproape 35 de ani, s'a aflat în grea activitate românească. Familia Emilian a ţinut să marcheze o categorică 


Preot Dumitru Popa, Prof 
Ovidiu Vuia, Andiei Ozaaaia Dectăi 


Din Franţa : i 
ÎN Hacal, ind step a pet btitaa - Preşedintele Consiliului 
Frana, Doctor 1/Ciaudiaa Roca caile Comunităţii Românilor din 
Din Elveţia * Nichi Constantinescu - Directorul tipografiei * i", di 
Friburg Comandor Av. Mircea Pătru E erei ia 
Din Spania : Profesor Alessandro i 
1 Spania : Er s o Gregorian - f i i 
istoria zare franceze la Uaiversiratea Sa Pac aa a sei 
free, Sa spa - membru fondator Şi secretar general al Societăţii 
i in Roma - fondator şi fost director al secţiei româneşti de radio 
american Free Europe" din Munchen - pe lângă alte însărcinări cu caracte 
literar şi ziaristic, Inginer Marcel Nicolau. i 
Din U.S.A. : Doctor Cornel Petrassevich - Preşedinte de Onoare al 


m 


Da 


; patriotism ? 


N Y/ 


cumpănă. Cine îl va prelua ? Cine va continua această operă de înflăcărat 


Adeseori pe când trăia, lon Emili 
Deseori între uti ormântării lui lon Emilian şi 25 August, 


data pomenirii sale la biserica Sankt Nicolaus din Munchen, am primit o 
mulțime de scrisori şi telefoane din partea cititorilor, cu îndemnul de a 
prelua "Stindardul", sau chiar de a scoate un nou ziar, în cazul în care nu se 
va putea altfel. 

Dintre cei ce mi-au solicitat preluarea ziarului, voi enumera numai pe cei 
cunoscuţi de întreg exilul românesc. L 


218 


distanță față de români, nelvând-parte nici la parastasul pe care eu l-am 
inițiat pentru pomenirea lui Ion Emilian. Deasemeni “Patronul” viitorului 
Stindardul, pe care familia Emilian l-a impus, nu s'a remarcat niciodată în 
paginile acestui ziar! O —— 

Am înțeles să colaborez cu Ion V.Emilian, dar nu pot accepta patronajul 
familiei Emilian, cu atât mai mult al unui necunoscut;-care-vrea să impună 
hotărirea sa şi a familiei : "redactori noi, şi noi idei”! 

Las la latitudinea cititorilor noştri, de â interpreta aşa cum vor crede de 
cuviință hotărirea "patronilor"! € E: = 

Noi vom lucra “la lumina zilei”, așa cum a făcut-o lon Emilian. a 

Mi s'a refuzat deci predarea arhivei, â contului în bancă şi a cartotecii. 


219 


Cum poate fi "proprietatea familiei”, un ziar care apare din subvenţiile 
abonaților şi a donatorilor benevoli ? 

M'am simţit nevoit să dau publicităţii aceste lămuriri, pentru a se şti de ce 
ziarul al cărui conducere am luat-o, apare cu nume schimbat şi cu modificări 
grafice. ji 

Din punct de vedere ideologic şi patriotic însă, el va urma linia trasată de 
Ion V.Emilian, pe care a mers neabătut peste trei decenii. 

Închei menţionând că : tot din aleasa preţuire pe care o nutresc pentru 
marea personalitate a predecesorului meu, şi uriaşa sa muncă, nu mă voi 
angaja în nicio polemică ce eventual s'ar putea isca din partea familiei 
Emilian. 

Va apare deci ziarul "Stindardul Românilor”, a cărui redacţie va fi în 
Gmunderstr. 28 - 8000 Munchen 70. 

Redacţia va fi compusă din vechii redactori ai "Stindardului'. 

Vor fi primite articole spre editare din partea tuturor acelora care vor 
respecta linia ideologică a ziarului, vechea noastră ortografie şi nu au militat 
niciodată pentru comunism, marxism şi nici nu au fost colaboraţionişti ai 
guvernărilor comuniste dela Bucureşti. 

Ziarul va avea o linie naționalistă românească, fără culoare politică şi va 


susține deinpcăiai CE Tara eag ses no 
În plus faţa de vechiul "Stindardu 1 lon Emilian, ziarul va avea în 


ocuim excelenta "pană" a 


"Stindardul”, deşi ne va fi deosebit de greu să înl 
celui pe care Dumnezeu l-a luat dintre noi. 

Primul număr al acestui ziar va apare în editura "Coresi" din Freiburg, 
către sfârşitul lunii Noiembrie, începutul lunii Decembrie a.c. 

Vom depune toate străduințele pentru ca ziarul să i apară trimestrial la 
început, odată la dovă luni după consolidare. Sei 
Rugăm pe cititorii noştri, care vor să opteze pentru "Stindardul 
Românilor”, să se aboneze din timp şi să ne ajute după posibilităţi, ţinând 
seama de marile greutăţi financiare inetente-oticărui început. Cerem iertare 
celor cărora, necunoscându-le adresa, nu le-am putut expedia această ediţie 
specială." 

Aşa a luat naştere ziarul "Stindardul Românilor” în luna Octombrie a 

anului 1985 ! FA pipa 


După evenimentele din Cehoslovacia, îmi dau seama că situaţia mea la 
Voineasa este cu totul specială. Deşi nimeni nu mi-a făcut vreo observaţie, 
deşi lucrările se desfăşoară exact ca înainte, totuşi izolarea mea complectă 
în timpul invaziei îmi dă de gândit. 


220 


: Eeoerae a UI pus întrebări în legătură 
punându-mă în situaţia dificilă de a trebui să adi doi ii acest fapt, 


s După un an, când evenimentul era deja uitat, securistul şantierului a 
început să-mi facă vizite la staţia de betoane. Aceste vizite sunt din ce în ce 
mai dese, fără a-mi putea da seama ce urmăreşte. Amabilitatea lui din ce în 
ce mai mare îmi dă de gândit ! Un alt eveniment din cadrul şantierului ; 
schimbarea inginerului Podhorodeţki din funcția de şef de şantier în aceea 
de director adjunct mă plictiseşte în mod deosebit. Mă înţelesesem 
admirabil cu Podhorodeţki ȘI nu ştiam cum vor merge lucrurile cu noul șef 
de şantier. De acum înainte securistul mă vizitează aproape zilnic, fără însă 
a observa nimic schimbat în atitudinea lui tot mai amabilă. 

Într'o zi primesc o scrisoare de la fostul meu şef şi prieten, inginerul 
Vasile Ștefănescu, care între timp s'a mutat la Hidrocentrala Someş, tot la 
un şantier de captări secundare, prin care îmi cere să mă transfer la el, unde 
îmi poate oferi conducerea unei galerii importante, care trebuie să înceapă. 

Evident acest lucru mi-ar conveni din toate punctele de vedere. În primul 
rând înțelegerea mea perfectă cu Stefănescu, în al doilea o salarizare mult 
mai mare dat fiind lucrul în subteran şi în sfârşit faptul că pot scăpa de 
amabilităţile securistului. Îi răspund lui Ştefănescu că în cel mai scurt timp 
posibil îi voi face o vizită pentru a discuta acest transfer. 

Tocmai când mă gândeam să cer câteva zile libere, pentru a pleca la 
Someş, sunt chemat de noul şef de şantier, care mă anunţă că m'a trecut pe 
schemă, ca tehnician principal, având funcţia de maistru. Această avansare 
nesolicitată nu-mi convenea deloc deoarece, ca zilier cu cea mai înaltă 
calificare, câştigam mult mai mult. Dar tocmai acest lucru, în cadrul 
economiilor ce se făceau, i-a îndemnat la aavansarea mea. Mi-a fost 
imposibil să-l hotărăsc pe noul şef să renunţe la trecerea mea pe schemă 
spunându-i că postul pe care-l am implică să fie condus de către un maistru, 
căci la staţia de betoane există o responsabilitate, care nu poate să o aibe un 
zilier, orice înaltă calificare ar avea. 

Noua situaţie de tehnician principal nu-mi convenea nici în cazul unui 
transfer la Someş, întrucât aşi fi fost preluat tot în această calitate. 

Obţin trei zile de învoire şi plec la Ștefănescu. îă 

Ne-am îmbrățișat, am luat masa împreună şi după povestirile respective 
din timpul de când nu ne-am văzut şi până astăzi, Vasile mă întreabă : 

- Ei ce zici, vii la mine ? A 

- Aşi veni Vasile, dar cum mă poţi plăti acum când sunt tehnician 
principal ? Ai 

- Măi, acum sunt şef de şantier, nimeni nu se amestecă in treburile mele, 
eu te angajez ca miner cu cea mai mare calificare, nu țin Ea aia a 
făcut tehnician principal. Îţi pot da spor de şantier, de izolare, de 
periculozitate, de subteran, spor de 12 ore, în plus acordul respectiv şi un 


salariu personal. 


22 | 


- Ce mai e şi aia salariu personal ? A Ă 

- Un salariu bun , plus spor de şantier, de izolare şi de 10 ore pentru 
Ioana ! Dar la Lotru, cum eşti plătit ? 

- Am spor de şantier şi spor de 12 ore, ap 
principal. pegenabAba E 

- Salariul de tehnician este cu câteva bune sute de lei mai mic decât acela 
al unui miner de cea mai înaltă calificare, deci în afară de aceasta, vei avea 
în plus sporurile de izolare, de periculozitate şi de subteran, ceeace 
împreună cu diferenţa de salariu, îţi dublează câştigul, la care ai în plus 
sporul de 12 ore şi acordul. Pe scurt, poți câştiga triplu ca la Lotru. Ei ce 
zici ? Răspunde-mi : da sau nu ? 

- Da Vasile, fără discuţie da, însă să vedem dacă îmi vor da drumul de la 
Voineasa. 

- Îi scriu eu lui Podhorodeţki, face el atâta lucru pentru noi, mai ales că 
acum director fiind, nu-l mai interesează staţia de betoane, deci el personal, 
nu mai are nevoie de tine. 

Am luat scrisoarea de la Stefănescu şi m'am dus cu ea direct la 
Podhorodeţki. Acesta îmi spune : 

- Bine faci că te muţi, dar să vedem cum ai să scapi din încurcătura de la 
stația de betoane. 

- Ce încurcătură domnule inginer ? 

- În zilele astea în care ai lipsit, Securitatea a făcut o anchetă la stația de 
betoane şi a găsit o cantitate imensă de ciment care lipseşte. Ea a rezultat din 
diferența de ciment livrat de câtre depozit şi betonul livrat de dumneata. 

- Bine dar dacă ar exista într'adevâr o lipsă, acest lucru trebuie anchetat 
de către Miliția Economică, nu de către Securitate ! 

- Păi vezi, tocmai aici este chestiunea, sigur că ai dreptate, dar lipsa este 
considerată ca sabotaj şi-atunci o anchetează Securitatea. Ştii, dacă ar fi fost 
Miliția Economică, ar fi fost mult mai uşor de rezolvat, căci lipsă reală nu 
are de unde să fie şi ar trebui să fiu şi eu anchetat, căci eu am fost cea mai 
mare parte din timp, şeful şantierului. Dar pe mine nu m'au întrebat absolut 
nimic, aşa că nu am cum să mă amestec. 

- Acum înţeleg eu vizitele amabile pe care mi le făcea securistul 
şantierului în ultimul timp ! 

- A fost Ispas la staţia de betoane ? 

- Da, în ultimul timp aproape zilnic. 

- Și te-a întrebat ceva ? 

- Niciodată nimic în legătură cu producţia ! 

- Tare curioasă treabă ! În orice caz, ştiu că s'a interesat la depozitul de 
ciment de cantitatea livrată de la începutul lucrărilor şi la şantier de betonul 
intrat în operă. Probabil că din aceste cantități rezultă lipsa. Cum crezi că se 
poate explica această lipsă dacă există într' adevăr ? 

- Domnule inginer, incontestabil că există o lipsă, de altfel acum vre-un 
an şi jumătate, eu v-am făcut un raport, prin care vă arătam că depozitul de 
ciment ne livrează o cantitate mai mică decât cea din acte, deoarece mașinile 
care transportă cimentul nu pot fi curățate cum trebuie şi datorită ploii , o 


licat salariului de tehnician 


222 


Lt. lon V. Emilian - 1941 


896] ESEBUIOA - IZElUed PUPHpy IS TEUIWN 'UOI 


Ion V. Emilian - Munchen 1978 


Adriana Pantazi şi Radu Irimescu - Neptun 1970 


Ion Pantazi şi Radu Irimescu în drum spre Galaţi 1970 


3 


046| UnIdaN - IZe3Ued EUOJ IS NOSAUIII NPEI 'IZEIUed VOI 


Generalul Eissenhower şi Radu Irimescu 1960 


Ion, Mihai şi Adriana Pantazi - Bucureşti 1971 


Mihai, loana, Adriana, Ion şi Radu Pantazi - Bucureşti 1972 


lon, Radu Pantazi şi generalul Paul Teodorescu - Bucureşti 1972 


Ion Pantazi în tunica purtată de tatăl său la Paris în 1919. Munchen 1980 


Ion Pantazi în uniformă de paznic de noapte - 


Munchen 1980 


Ion Pantazi şi Mircea Carp - Munchen 1981 


Mircea Carp, Mircea Şeteanu, Gheorghe Florescu, lon Emilian, on Ioanid şi lon Pantazi - 


Munchen 1982 


Ion V. Emilian - Munchen 1983 


Virginia Șerbănescu şi lon Emilian - Munchen 1983 


pana poor a făcut priză în bascule, ori tara acestor bascule nu sa 

Ceput, când acestea erau noi. Evident că această tară nu mai 
corespunde astăzi, deci Cantitatea de ciment livrată este din ce în ce mai 
mică. Vă puteți închipui câte mii de transporturi s'au făcut în acest timp Şi 
deci ce cantitate poate rezulta ! 

- Ai dreptate, acest lucru se poate demonstra. Intrasem la gânduri pentru 
dumneata, mai ales că anchetează Securitatea. În momentul în care vei fi 
întrebat, să le răspunzi cum mi-ai răspuns mie. Mă duc imediat la şantier, 
să nu cumva să dispară raportul pe care spui că mi l-ai trimis. Nu au avut ei 
timpul necesar de a-l găsi, căci nici nu le-a putut trece prin cap că dumneata 
ai făcut un asemenea raport cu atâta vreme înainte. Dar cum să justific eu, 
că am luat acum acest raport ? 

- Foarte bine domnule inginer, le spuneți că ştiţi că se anchetează lipsa 
cimentului, că v'aţi adus aminte de raportul meu şi pentru a le uşura 
ancheta, V'aţi gândit că le veţi veni în ajutor aducându-l. Numai vă rog ca 
acest raport să-l dați lui Ispas în prezenţa unor martori, citindu-l cu voce 
tare. 

- Nu ai nici o grije, domnule Pantazi, aşa am să fac și în orice caz să ştii 
că poţi conta pe mărturia mea. 

- Vă mulțumesc, domnule inginer. 

Cum am ajuns la staţia de betoane, l-am găsit acolo pe maiorul Ispas 
care, cu amabilitatea de totdeauna, m'a întrebat : 

- Dar unde ai fost tovarăşe Pantazi ? 

- Mi-am luat o învoire de trei zile domnule maior, am fost la Bucureşti. 

De când ne cunoaştem, el mi se adresează cu 'tovarăşe” şi eu îi răspund 
cu "domnule"! 

- Tovarăşe Pantazi, de data aceasta, am venit să te vizitez într'o 
chestiune cam neplăcută ... ştii, s'a constatat o mare lipsă de ciment în 
gestiunea dumitale. Uite cantitatea pe care ţi-a livrat-o depozitul de ciment și 
uite cantitatea de beton pe care ai livrat-o dumneata. Lipsa este enormă, cum 
o poţi explica ? 

După ce i-am explicat de unde provine lipsa, i-am adăugat : 

- Hai să mergem împreună la depozitul de ciment şi să luăm tara câtorva 
maşini, după care vom face o medie, pe care o îmulțim cu numărul 
transporturilor pe care văd că-l aveţi şi vom vedea după aceea dacă această 
lipsă corespunde calculului făcut. 

- Ai dreptate, domnule Pantazi. 

După cântărirea câtorva mașini goale şi pline, am putut să ne dăm seama 
de lipsa de ciment la fiecare maşină şi după calculul definitiv, am putut 
constata un plus de câteva mii de kilograme. i 

- Asta înseamnă sabotaj domnule Pantazi, nu ai băgat în operă întrega 
cantitate de ciment prescrisă ! Ă 

Am observat imediat că, pentru prima oară, nu-mi mai spunea 
"tovarăşe", ceeace dovedea schimbarea de atitudine faţă de mine. 

- Domnule Maior, diferența este minimă față de miile de tone de beton 
livrat, plusul rezultă din faptul că noi am cântărit doar 3 bascule, ori în 


223 


aceşti doi ani, s'au perindat la aceste transporturi, cel ue ăla 
bascule, care astăzi nici nu se mai află pe şantier. De altfe pă 
ştiţi că la început erau nişte bascule mici şi astăzi avem numai ACI iisd 

- Domnule Pantazi, explicația dumitale este oarecum verosimilă, ar 
datoria dumitale era ca de la început să fi sesizat şantierul de aceste 
diferenţe. ni e = A is 

_ Am făcut-o domnule Maior, din primele zile din care am luat în primire 
staţia de betoane. > S 

Ispas a plecat şi după o jumătate de oră s'a reîntors spunându-mi : 

- M'am întâlnit cu tovarăşul Podhorodeţki, care mi-a înmânat raportul 
dumitale. 

Mi s'a adresat din nou cu "tovarăşe", deci cred că este satisfăcut de 
ancheta făcută. 

- Acum sunteţi lămurit, domnule Maior ? 

- Da tovarăşe Pantazi, deşi cantităţile nu corespund în întregime, desigur 
că explicaţiile sunt suficiente. Va trebui însă să fiți mutat de la stația de 
betoane, vedeţi dumneavoastră ... aici este o gestiune şi ... dumneavoastră 
aţi făcut închisoare ... 

- Eu am făcut închisoare politică, domnule Maior, nu de drept comun, 
dar mutarea o voi cere eu, căci nu-mi mai convine să rămân în continuare 
pe acest şantier. 

- De ce tovarăşe Pantazi ? Vei fi întrebat unde-ţi convine, nu vei fi mutat 
oriunde. 

- Domnule Maior, aţi putut avea timp de 2 ani un puşcăriaş la staţia de 
betoane şi până acum nu V'aţi putut închipui că am să vă sabotez, iar acum 
dintr'o dată, prin intervenţia dumneavoastră, trebuie să fiu mutat ? Nu-mi 
convine niciun alt loc de muncă pe acest şantier. Eu nu am cerut această 
stație de betoane, îl puteţi întreba pe Podhorodeţki, eu am cerut în 
subteran. 

- Vei fi mutat în subteran, tovarăşe, acolo unde vei vrea. 

- Vă mulțumesc, domnule Maior, acum vreau transfer şi mi-l voi aranja 
Singur, pentru asta nu cred să fie nevoie de vreo “pilă” ! 

- Tovarăşe Pantazi, te rog să crezi că mutarea dumitale dela staţia de 
betoane nu este rezultatul vreunei nemulțumiri, dar legea nu ne permite să 
rămâi aici. 

- Este vorba de vreo lege nouă, domnule Maior ? 

- Nu tovarăşe Pantazi, legea este veche şi eu l-am anunţat pe domnul 
Podhorodeţki despre această interdicţie pentru dumneata, dar dânsul mi-a 
spus că nu are cu cine să te înlocuiască. 

- Şi noul şef de şantier a găsit, nu ? 

- Da tovarăşe Pantazi, dar eu voi interveni să-ți alegi locul de muncă. 

- Vă mulţumesc, domnule Maior, l-am şi ales, este la Hidrocentrala 
Someş. 
gi Saar, Pope plecarea de la Lotru, la Someş, urmând să fac 

pentru luarea transferului. 


224 


În Decembrie 1985 apare nr.2+3 al ziarului "Stindardul Românilor”. Voi 
reda toate articolele de fond apărute în ziarul meu, pentru a se vedea 
concepția politică urmată, precum şi adevărul cu toate dedesubturile lui, atât 
de bine ascunse de către mass-media occidentală. Fac acest lucru, pentru a 
deschide ochii românilor asupra adevăratelor motive, datorită cărora ne 
găsim încă în robia comunistă. 


LINIA ZIARULUI "STINDARDUL ROMANILOR” 


După cum am anunţat în comunicatul dat publicităţii asupra apariţiei 
ziarului "Stindardul Ro ilor”, linia noului ziar va fi naționalistă 
românească, fără culoare politică şi va susține "democraţia" ca formă de 
guvernământ. SR 

Obiectul principal al publicaţiei noastre este lupta împotriva 
comunismului mondial, fără a neglija însă comunismul din România. 

Ziarul nu are pre ia de a deține “soluţia cheie” „pentru rezolvarea 
problemelor mondiale, ale ţării noastre sau ale exilului, ci își exprimă 
numai opinia sa care, confruntată fiind cu celelalte opinii, să ajute la 
elucidarea "unui adevăr”, cât mai obiectiv cu putinţă. 

Noi suntem de părere că din ciocnirea opiniilor contrare și contradictorii, 
nu are de câştigat decât "democraţia", care în acest fel este justificată şi 
consolidată. API Ta 

Dacă uneori facem incursiuni în trecut, aceasta nu înseamnă că voim să 
readucem pe tapet o cauză a neînțelegerilor exilului, ci numai pentru faptul 
că : trecutul explică prezentul şi acesta la rândul lui determină viitorul. 

Noi însă nu putem uita faptul că sunt persoane care au pretenția de a 
conduce exilul românesc şi-care;-îfi trecut, în loc de a Osândi agresiunea, 
au glorificat defecțiunea, dezertarea şi capitularea. zi 

Lăsând la o parte "mărul discordiei” =23 August 1944 - care, după 
părerea noastră, constituie cel mai negru punct din întreaga noastră istorie, 
noi considerăm că acest război pierdut, este totuşi un mare adevăr câştigat. 
Astăzi chiar cei mai înverşunaţi adversari ai războiului nostru împotriva 
Uniunii Sovietice, nu pot să nu recunoască justeţea cauzei pentru care am 
luptat. 

Noi ştim că în unele comentarii sau interpretări suntem subiectivi, dar în 
afară de autenticitate şi onestitate, suntem de părere că noţiunea 
obiectivităţii este lipsită de conţinut, orice interpretare istorică sau 
comentariu politic fiind, în chip necesar, subiectiv, adică personal. 

Ziarul nostru' va avea rezervat un spaţiu pentru activitatea politică 
mondială şi europeană şi de comentarii în jurul evenimentelor de interes 
deosebit. 

Deasemeni nu vor fi neglijate actualitatea din Țară şi nici cea din exil. 


Aceste spaţii rezervate sunt de câte o pagină sau mai multe, în funcție de 


materialul pe care îl avem şi de importanța lui. 


225 


a 


: - timbile : engleză, franceză şi germană, i 

j iai arditole în limbilesengicza, da 

| Ziarul va CEA a It vedere românesc asupră dif eritelor probleme la 
RR let Nici acest spaţiu nu Va fi limitat, E va . determinat în funcţie 

Maier | ibuim fi i articol în parte. 

| i atribuim fiecărui articol “n 

| a pe care O € i 

| de tau REeAtă ziarul poate conţine 8-10 şi chiar 30 de pagini. 

Vom trece acum la opinia noastră asupra politicii mondiale, pentru ca în 

viitor, să se cunoască punctul de vedere, de pe care atacăm fiecare 


ia re) mondială occidentală, a fost, este şi va fi oscilatorie şi 
duplicitară, datorită împletirii intereselor economice-cu cele politice, care-şi 
afirmă Cu rândul preponderența. Atitudinea statelor capitaliste față de 
comunism nu reflectă decât aceste interese, care sunt supra-statale; sunt 
interesele masoneriei, interese ce influențează ambele tabere şi care dictează 
haosul politic aparent, în realitate ordinea desăvârşită a intereselor 

- masonice: E prea e 
-De la revoluția franceză şi până astăzi, masoneria a condus cu autoritate 
politica mondială. Desigur, s'au produs şi accidente, având la origină 
nemulțumirea generală şi-astfel, în jurul unor personalităţi, s'au creiat 
reacțiuni cu caracter naționalist care, ulterior, datorită firii acestor 
personalități, au degenerat în războaie imperiatiste. Napoleon, Hitler şi 
Stalin su ii cei mai i ai acestei reacțiuni- = 
Dar chiar aceste mişcări au putut fi controlate cu timpul de către 
masonerie, care a ştiut să înlăture adversităţile, ba chiar să tragă profite din 
haosul creiat. e PE a PEPI Mu 
Alternarea războiului rece cu destinderea, din ultimii 40 de ani, oglindeşte 

perfect interesele masoneriei. F 

ai ne acetat că polii dusă de puterile occidentale ar urmări 
inuaurarea unei reprăţi sociale sau naţionale, chiar Gacă au fost enunțate 
|: autodeterminarea, alegerile libere, drepturile 


omului”, etc. Acestea nu sunt decât mijloace de propagandă, noțiuni cu 


” totul lipsite de conţinut, pentru cei ce le-au enu sea 
la Volta, Icaoreecaa iemuti la Helsinki. au enunțat. Au dovedit acest lucru 


RER atat întoarce : a e o Lâcle - ricealăl de 
care am vorbit. gara Pe ae tăi 
a e aur a sp posibilităţi. 

rtelegii Sionului” Astăzi ALe Ca în trecut un centru unic, condus de 
diver silicat, astăzi-sunt mai fiii e PUTETI t a 
diferite Şi, din micile [or divergențe inter aso nice, nr ep i 
PP pice ag a 'Vergenţe, interesele ăstăzi contrarii pot într'o zi 


: : rijinul afi ic: = 4 A 
derivat din masonerie ASA e auearaţici noastre îl constituie comunismul 


are, în Zuri : Paz SEA 
cutez e-a-le înfrunta. — unele, cazuri, deşi nu-şi reneagă originile, are 
asoneria își dojeneşte, părinteşte 


“ant , căci este "progenitura" ei ! 


226 


buzunar, dar. nu "dă cu ea de ae usi îi mai taie din subvenţiile de 


2 


"Progenitura” a devenit majoră şi, chiar dacă nu reușeşte-să trăiască pe 
picioarele ei, forţa fizică de care dispune îi dă încrederea şi chiar tupeul de a 
se ridica împotriva celor ce i-au dat viață-şi au crescut-o ! 

Aceste lucruri ne îndrituiesc [a oarecari speranţe. 

Trista realitate este că speranţele pentru libertatea ţării noastre se reduc la 

posibilitatea unui accident sau la încurcarea iţelor masoneriei în aşa fel 
încât "nodul gordian” să nu mai poată fi desfăcut, ci să trebuiască să fie 
tăiat. 
Acest lucru face parte din sfera posibilităţilor deoarece, dacă războaiele 
locale sunt justificate de interese şi ţinute sub control, izbucnirea unui 
război mondial intră în natura firii omeneşti, el constituind o rezolvare a 
litigiilor, dincolo de rațiune. 

În tot acest context politico-economic al masoneriei, popoarele mici nu 
joacă nici un rol, ele constituind doar pretextul |, justificarea unei acţiuni 
executate pentru cu totul alte considerente. Dintr'o astfel de situaţie, într o 
zi, va veni şi libertatea poporului român. Către această libertate năzuim noi, 
către o libertate naţională, din care să rezulte şi "drepturile omului” atât de 
trâmbiţate astăzi și de care suntem atât de departe. 

Masoneria acceptă aceste drepturi, ea nu se uită la mărunţișuri, deoarece 
prin forma de guvernărtânt a democraţiei, îşi-are interesele salvgardate, 
dar coniunismul este incompatibil cu orice formă de libertate individuală. A 
cere respectarea "drepturilor omului” în comunism este absurd, căci odată 
cu acordarea acestor drepturi, comunismul ar înceta să existe. 

Trecem acum la punctul nostru de vedere asupra divergenţelor exilului, 

divergențe, nu determinate de funestul 23 August-Aceste divergențe se 
reduc în esenţă la punctele de vedere contradictorii între opozanți şi 
disidenţi. 
—Opozânţii contestă valabilitatea guvernelor din ţările de după "Cortina de 
Fier", deoarece acestea au fost instalate la putere prin forță armată, de către 
Uniunea Sovietică. Opozanţii contestă ordinea stabilită la Yalta şi 
comfirmată la Helsinki, şi cer respectarea principiilor enunțate în "Charta 
Atlanticului", adică autodeterminarea şi alegeri libere sub control 
internaţional. Opozanţii contestă dreptul disidenţilor de a vorbi în numele 
poporului român, deoarece aceştia sunt foşti colaboraţioniști ai unor 
guverne ilegale şi ei nu cer înlăturarea acestor guverne, ci numai un 
comunism cu "față umană", în cadrul regimurilor actuale. 

Disidenţii la rândul lor contestă dreptul opozanților de a vorbi în numele 
poporului român, considerându-i irealişti, înapoiaţi, sclerozaţi, anchilozaţi 
politiceşte, rămaşi [a aspiraţiile anilor 50. 

Acceptând hotăririle conferinței de la Helsinki și cerând respectarea 
"drepturilor omului", disidenţii recunosc implicit conferința de la Yalta şi 
legalitatea guvernelor comuniste de-după- "Cortina de Fier”. 

Noi am fi fericiţi ca, până la liberarea totală a ţării noastre, situația 
internă să fie îmbunătăţită printr'o liberalizare, dar socotim această 
posiblitate ca imcompatibilă cu regimul comunist, deci absurdă şi utopică. 


227 


Dacă ne-am închipui exilul românesc ca pe un stat de sine stătător, atunci 


! desigur disidenţii ar deţine putereă; iar opozanţii s'ar afla în opoziţie. 


Afirm acest lucru, deoarece disidenţii dispun de un post de radio (Europa 
Liberă), au acces la presa occidentală, la sindicatele din Lumea Liberă, sunt 
primiţi de personalităţi apusene, într'un cuvânt, Sunt recunoscuți neoficial 
de către occidentul stângist. Dau ca exemplu pe domnul Paul Goma, care a 
fost invitat de către unele sindicate din Franţa, Statele Unite şi talia, a dat 
interviuri şi a Ţinut conferințe de presă. Deasemeni pe domnul Vlad 
Georgescu, care a fost invitat ca singurul reprezentant român la o 
conferință ţinută în Statele Unite, cu reprezentanţi ai ţărilor de după 
"Cortina de Fier”. 

Această situaţie este explicabilă deoarece, în momentul de faţă, disidenţii 
reprezintă vederile occidentale, adică respectarea tratatului de la Yalta şi 
statu-quo-ul actual. De altfel tot aşa se explică și numirea directorului la 
"Europa Liberă”, precum şi componenţa acestui post de radio, formată în 
majoritate din comunişti. 

Noi rămânem la punctul nostru de vedere, considerând că, până la urmă, 
Occidentul se va trezi la realitate, chiar dacă pentru aceasta-va trebui să mai 
treacă încă multă vreme. 

Noi considerăm guvernarea Reagan ca un început al trezirii Occidentului, 
iar mişcarea de dreapta din Franţa, condusă de Jean Marie ke Pen, ca o 
confirmare europeană a tezei susținută de noi. ici Di i 

Datorită acestor semne de redeşteptare a Occidentului, noi ne întărim 
convingerea că justețea cererilor noastre va triumfa şi, oricât va trebui să 
mai îndurăm, vom milita mai departe de pe poziţiile noastre "retrograde" de 
luptă împotriva comunismului, a marxismului și, în general, a stângismului 
şi a ideilor lor "avansate" a RE sei 

În privinţa "cozilor de topor” trimise din ţară, va trebui să ne schimbăm 
tactica de luptă. Vom face acest lucru, deoarece aceştia au reuşit să se 
menţină pe poziţii, cu toate că [i s'a arătat cu claritate trecutul ultra dubios 
de colaboraționiști, informatori, securiști, procurori, etc. 

Noi am ajuns la concluzia că este inutil de a arăta mai departe un adevăr 
pe care este imposibil ca autorităţile americane să nu-l cunoască. Ei ştiu 
perfect cine sunt colaboratorii lor, dar interesele le dictează să-i menţină în 
funcţii, deoarece aceştia le fac jocul lor, după cum l-au făcut şi continuă să-l 
facă şi pe al comuniştilor de la Bucureşti. Ei reprezintă concesia 
Occidentului în vederea viitoarei destinderi care se pregăteşte. 

Pe Viitor, nu vom mai duce atacul la persoană, ci numai la manifestarea, 
la activitatea nedemocratică a persoanei respective. Noi avem convingerea 
că această scoatere în relief a gafelor comise de acești disidenţi, va fi cu 
mult mai eficace. = ; 

: Articolele Viitoare, ce-și vor avea locul în coloanele ziarului, vor respecta 
în general toate principiile enunțate în acest articol. 


228 


Am ajuns la Ștefânescu, cu care am stat de vorbă dovă zile, în care timp 
mi-am aranjat transferul. Șantierul se află într'o regiune absolut sălbatică; 
drumul, amenajat în pripă până la şantier, reprezentând o adevărată 
expediţie ! Peisajul însă este splendid şi, în mijlocul munţilor, Stefănescu 
construise trei barăci de lemn : una pentru birouri şi două pentru locuit. 
Barăcile construite sunt de cea mai proastă calitate, fiind de câteva ori 
mutate dintr'un loc în altul. Nu există nici apă curentă, ea fiind luată din 
Someş, atât pentru spălat cât şi pentru gătit. 

Galeria pe care o începuse, nu avea decât 15 metri, executaţi într'o lună, 
din cauza unei roci mizerabile plină de calcar. Sfredelele se rupeau 
incontinuu şi escavarea se făcea cu mare dificultate. Echipa de mineri pe 
care o avea era extrem de slabă şi Stefănescu îşi punea o mare speranță în 
mine, pentru a-i pune treaba pe roate. Până şi aprovizionarea cu alimente 
este sub orice critică. Dar aşa este orice început. 

Ştefănescu nu se mutase încă la şantier, neavând unde să locuiască. El 
sta la Tarniţa, la 30 de kilometri, unde se afla direcţia hidrocentralei. 

După vizitarea noului loc de muncă, care mi-a lăsat un gust amar, mai 
ales după confortul de la Voineasa, am plecat împreună la Tarniţa. 

- Ei Vasile, să lăsăm treburile şi să mai discutăm de-ale noastre ! 

- Discutăm ce vrei, dar sunt înnebunit cu această galerie, care merge atât 
de prost încât îţi spun drept că nu-mi arde de nimic. 

- Lasă galeria Vasile, acum suntem doi, și vom pune totul pe roate şi vom 
avea timp şi pentru a sta de tăinuit. 

- Spune-mi mai întâi de tot ce ai nevoie, pentru a veni cât mai repede. 

- Vasile, îmi trebuie un camion pentru mutarea bagajului şi te anunț că 
am şi televizor, aşa că până la venirea mea, am să te rog să te ocupi de 
construirea unei antene. 

- Am eu grije de toate, îţi voi aranja şi o cameră, până la construirea unei 
noi barăci, în care să ne mutăm noi. Camionul ţi-l dau şi acum dacă este 
nevoie. 

- Mai este un lucru, nu pot veni înainte de o lună, fiindcă poimâine şi-a 
anunţat sosirea la Bucureşti unchiul meu Radu Irimescu, care vine din 
Statele Unite şi care este plecat din țară din 1939. 

- Ei acum că ştiu sigur că te voi avea-aiti, ce mai contează o lună mai 
devreme sau mai târziu ? Până vei veni, va fi gata şi baraca noastră. Când 
îţi trebuie camionul ? 

- Mâine la 5 dimineaţa, vreau întâi să mă mut şi apoi să plec la 
Bucureşti. Mâine seară, sper să vin înapoi, vreau să termin imediat cu 
Voineasa. 

- Bine, foarte bine, mâine la $ vei pleca cu camionul. Dacă nu eşti prea 
obosit, vom mai sta de vorbă în seara asta. 

- Primul subiect Vasile, pe care vreau să-l discut cu tine este invadarea 
Cehoslovaciei. Ce părere ai despre atitudinea lui Ceauşescu ? a, 

- Am văzut aici la Tarniţa, la televizor, tot circul montat atunci și am 
asistat la toată mascarada ce a urmat, atât la şedinţele de partid, cât şi la 


2.29 


_———— >>> 


cutreerarea munţilor după paraşutişti ! Circ măi, în adevăratul înțeles al 
cuvântului ! Pe cine vrea el să ducă cu asemenea montări de cea mai proastă 
calitate? Este categoric de conivență cu ruşii, dar să ştii că montarea făcută a 


prins în cea mai mare măsură ! Aici toată lumea a fost convinsă că o invazie 
rusească poate fi așteptată de pe o zi pe alta ! Acum însă,„după trecerea 
timpului, lumea s'a liniştit, deşi propaganda continuă, în special în 
şedinţele de partid. Vor să ne convingă că între noi şi ruşi s'a produs o) 
ruptură definitivă. Eu sunt convins că totul este o _ minciună regizată la 
Moscova. 

- Ce te face să crezi acest lucru ? 

- Măi, eu îi cunosc. La început, după discursul lui de la balconul 
Comitetului Central, nu ştiam ce să cred dar când, aproape de doi ani, 
continuă să scoată în relief ruptura noastră cu ruşii cu aceiaşi intensitate, nu 
mai pot crede nimic. Dacă într'adevăr ar exista un conflict între noi şi ruși, 
cum crezi tu că Ceauşescu nu ar căuta să-l atenueze ? Ce interes ar putea 
avea să arunce paie pe foc ?-De doi ani ascult zilnic "radio şanţ" (Europa 


Liberă), ei bine măi, ăia ori sunt complici cu el, ori prostia lor întrece orice 
limită ! Sunt convinși că noi suntem acum absolut independenţi ! Farsa 


- Bine, măi Vasile, dar pentru asta n'au găsit unul mai inteligent, mai 
abil? 

- Este cel mai bun pentru interesele lor, căci fiind un om simplu, prezintă 
credibilitatea omului primar, al celui care nu se bazează pe rațiune ci pe 
instinct, pe reacţii impulsive Un om inteligent, cunoaşte sentimentul fricii, 
deci nu s'ar putea expune unui conflict direct cu ruşii, tocmai în asta constă 
subtilitatea alegerii lor, în credibilitatea faţă de Occident a prostului. Poţi fi 
sigur că el nu mișcă un deget decât la ordinul Moscovei. 

- Vasile, te rog să crezi că mi-am pus şi eu această ipoteză, dar nu am 
neglijat nici alternativa unui adevărat conflict cu ruşii. 

- Nu! nu ! nu ! cu câttrece timpul, cu-atât sunt mai sigur că tot conflictul 
aparent este regizat cu cea mai mare dibăcie de Moscova ! Mă întreb însă, 
cum este posibil ca occidentalii să cadă în această plasă ? Tu nu vezi că de la 
invazia Cehoslovaciei, Ceauşescu este tot pe drumuri în Occident ? Tu nu 
vezi primirile care i se fac acolo ? Moscova a reuşit, asta-i realitatea ! Ce 
urmăreşte ? Cu ce-i poate servi Ceauşescu ? Asta-i întrebarea ! Desigur 
menţinerea "cozii" Moscovei în Orientul Mijlociu constituie un răspuns la 
întrebare, dar ... probabil că mai sunt şi alte motive, pe care deocamdată nu 
Sunt în stare să le elucidez. În orice caz, să ştii, că lui i s'a urcat la cap. Se 
rece un mare om politic şi la aceasta au contribuit în egală măsură atât 
A Igcotae Ai ec URII Ale Occident, nu mai ştiu ce să cred ! Sunt 
c Ă atâta uşurinţă în cursa Moscovei ? Sunt 
înțeleşi cu Moscova, în vederea a cine ştie căror scopuri ? Îmi este 
imposibil să găsesc un răspuns la aceste întrebări care mă frământă. Cu cât 


230 


ascult "Europa Liberă”, cu-atât îmi dau seama că numirea de "radio şanţ” i 
se potriveşte de minune.Dacă prinzi 5 minute BBC-ul afli mai mult decât 
ascultând ceasuri întregi Europa Liberă ! 

- Vasile m'a interesat foarte mult părerea ta şi înclin să cred că ai dreptate, 
totuși nu se poate ști dacă adevărul nu este undeva la mijloc. 

- Ce vrei să spui cu asta ? 

- Vreau să spun că Ceauşescu ar putea fi condus de către Moscova, chiar 
fără voia lui. S'ar putea ca ruşii să nu-l fi anunţat de invazia lor în 
Cehoslovacia şi acest lucru să fi provocat revolta lui. Se poate ca ruşii să fi 
făcut acest lucru tocmai spre a-l întrebuința mai târziu în vederea scopurilor 
lor. După invazie, au putut face presiuni asupra lui, pentru a ceda complect, 
impunându-i jocul pe care-l face actualmente şi care intră total în vederea 
lor. 

- Păi nu este acelaşi lucru ? 

- Acelaşi lucru ca realizare, dar cu totul altul ca mijloce întrebuințate. Nu 
pot crede că Ceaușescu nu a fost de totală bună credință când a vorbit la 
Comitetul Central, în ziua invaziei. Ar fi un prea mare actor ! 

- Nu mă interesează mijloacele întrebuințate de ruşi, mă interesează 
adevărul asupra atitudinei lui, ori aceasta, actualmente, nu poate fi decât de 
completă subordonare ruşilor. Faptul că a fost manevrat de câtre ruși sau au 
fost de comun acord de la început, are prea mică importanţă. Realitatea este 
că, prin el, ruşii joacă o carte mare şi perfect regizată, a cărei scop final nu-l 
putem încă descifra. Ruşii ştiu să facă politică de amploare, în timp ce 
Occidentul dă din colţ în colţ, încercând să le facă faţă, după părerea mea, 
fără să reuşească. Ei nu au o politică planificată în timp, ci se limitează la a 
para loviturile ruseşti. Nu reuşesc însă nici acest lucru. Ruşii simulează 
perfect o lovitură într'un colţ al lumii şi lovesc în cu totul altă parte. 
Occidentul duce o politică pasivă în defensivă şi este în permanenţă 
înghesuit şi nehotărit. 

- Vasile, tu eşti fără discuţie mult mai bine informat decât mine, eu de 
exemplu nu am ascultat niciodată Europa Liberă, de când nu ne-am văzut. 

- Eu am ascultat-o în permanenţă, însă te rog să crezi că de-acolo nu am 
căpătat informaţii, cred că este cea mai bună sursă de dezinformare care 


există. Eu mi-am făcut o ideie generală asupra situației-internaţionale 
asistând la şedinţele de partid. Dacă ştii să înţelegi tot ceeace se spune la 
aceste şedinţe şi să interpretezi exact pe dos, atunzi-poţi să-ţi dai seama 
despre ceeace urmăresc. Propaganda lor anti-rusească a atins paroxismul, 
ori un asemenea curaj este imposibil, ţinând seama că nu se sprijină pe 
absolut nimic. Este evident că tot ce se spune la şedinţele de partid, este 
prelucrat de către KGB, dar bine înțeles acest lucru nu-l ştiu decât extrem 
de puţini oameni din anturajul lui Ceauşescu, poate numai el personal și 
Şeful Securităţii, căci altfel ar "transpira". Despre Occident ce să-ţi spun ? 
Că este entuziasmat de atitudinea lui Ceauşescu şi că-l ridică în slăvi ? Este 
o ruşine, altceva nu-ţi pot spune. 

L-am lăsat pe Vasile, am luat camionul, mi-am încărcat bagajele, seara 
am fost înapoi şi am plecat la Bucureşti. 


23| 


Până la Voineasa, nu m'am gândit decât la Vasile Ştefănescu. lată cum 
gândeşte un Secretar de Partid ! Dar câţi din secretarii de partid gândesc ? 


În drum spre Bucureşti, gândul meu se îndreaptă către Radu Irimescu 
care trebuia să sosească a doua zi. Nu l-am văzut de 31 de ani ! Plecase în 
39 ca ambasador la Washington, după ce fusese, timp de aproape 10 ani, 
director al Şantierelor Navale de la Galaţi, director la Reşiţa, director al 
fabricii de avioane L.A.R. de la Braşov şi, ultimii ani, Ministrul Aerului și 
Marinei. 

Prieten din copilărie cu Regele Carol al II-lea, căruia atunci când i se 
adresa îi spunea : "Prinţişorule”, iar acesta îl numea : "Burtosule”, a plecat 
definitiv în America, deoarece, spunea el : "Tin prea mult la Carol, pentru a 
asista la totala lui decădere"! 

Radu era văr primar cu mama, dar prietenia lui cu tatăl meu data din liceul 
Militar de la Iaşi. 

Mi-aduc aminte ca astăzi, cum ascultam la uşe pasionantele discuţii 
politice, între el şi tatăl meu. De obiceiu aceste discuţii aveau un caracter 
pur militar şi atunci, plictisindu-mă, părăseam locul meu de ascultare. 
Desigur, la 15-16 ani nu mă interesau caracteristicile tehnice ale ultimelor 
tipuri de avioane şi de tancuri. 

Mi-aduc aminte, din povestirile mamei că, imediat ce a terminat liceul 
militar, Radu a plecat în Germania unde a urmat Şcoala de Ofiţeri Activi de 
Marină de la Kiel. La terminarea şcolii, a studiat politehnica la 
Charlottenburg apoi, ca tânăr sublocotenent de marină şi inginer, a venit în 
Țară la izbucnirea războiului din 1914. A făcut imediat şcoala de pilotaj şi, 
la declararea războiului în 1916 a plecat pe front ca pilot de obsersvaţie, 
avându-l observator pe Grigore Gafencu. La sfârşitul războiului a plecat în 
Statele Unite, unde şi-a luat doctoratul în Economie, lucrând apoi într'o 
mare bancă americană. A făcut de trei ori o mare avere şi de două ori a dat 
faliment, în 1930 a fost chemat în ţară de fostul său prieten Carol, care 
avea nevoie de serviciile lui. În afară de funcţiile avute, s'a ocupat şi de 
Banca prietenului său Nichi Crissoveloni, pe care a scos-o din faliment şi a 
făcut-o foarte productivă. Mi-aduc aminte, tot din spusele mamei, că la 
Kiel, a fost şef de promoţie, de altfel ca şi la Charlottenburg. 

Acum îl aştept cu nerăbdare, fiind convins că de la el voi putea afla multe 
lucruri despre politica internațională şi apoi ... poate ... prin el, voi reuşi să 
plec în Occident. 

Imediat după primul război mondial, cunoscuse o americancă foarte 
bogată, însă refuzase să se căsătorească cu ea, până ce nu va realiza el o 
avere cel puţin egală cu a viitoarei soții. Acest lucru s'a întâmplat S ani mai 
ze În 1930 a venit cu ea în țară, dar 10 ani după reîntoarcerea în 

fica, ea a murit. Ştiam că s'a reînsurat cu o doamnă cu douăzeci de ani 


232 


mai tânără, care făcuse mare carieră şi care ajunsese director de cabinet a 
generalului Mac Arthur. 

L-am reintâlnit pe Radu, mult îmbătrânit, mergând cu dificultate şi 
având un parkinson avansat. A tras la hotelul Ambasador, astăzi hotel de 
mâna a doua. 

Din muntele de om pe care-l cunoscusem, acum nu rămăsese nimic. Era 
slab, gârbovit, vorbind încet şi părând înfricoșat. Probabil că aşa şi era. 
Am fost să-l vedem împreună, toate rudele lui mai apropiate, care se 
reduceau la patru persoane : mama, cu sora ei Maud şi cu cei doi nepoți 
Mony, Vara mea şi cu mine. 

După 31 de ani, eram cu toţii străini. Ne privea cu neîncredere ! După un 
schimb banal de cuvinte, ne-a rugat să plecăm, deoarece se simte obosit şi 
invintându-ne a doua zi, pentru a lua prânzul împreună. 

Desigur la 80 de ani, după atâtea ore de avion, cu schimbarea fusului 
orar, totul era explicabil. 

Locuiam la mama mea, căreia 1 se ridicase domiciliul obligatoriu de la 
Craiova şi reuşise să obţină o cameră cu chirie în Bucureşti. 

A doua zi de dimineaţă, cum am ieşit în stradă, un individ dubios, dar 
foarte politicos, mi s'a adresat : 

- Domnul Pantazi ? 

- Da, cine sunteţi şi ce doriţi ? 

A scos o legitimaţie şi mi-a spus că este de la Securitate şi că ar vrea să 
vorbească cu mine. A ţinut neapărat să mergem în colțul străzii şi să intrăm 
într'un mic restaurant. Părea destul de încurcat şi nu ştia cum să înceapă ! 

- Spuneţi, domnule, ce doriţi ? Vă stau la dispoziţie. 

- Domnule Pantazi, ştim că a venit ruda dumneavoastră domnul Radu 
Irimescu. 

- Da ... şi nu am voie să-l văd ? ; 

- Cum să nu, noi voim însă ... dată fiind personalitatea domnului 
Irimescu, a funcţiilor ce le-a avut în trecut în Ţară, să-i înlesnim unele 
vizite care credem că i-ar face plăcere. De exemplu să viziteze Şanuierele 
Navale de la Galaţi, unde a fost director sau Reşiţa şi fosta fabrică |.A.R. 
de la Braşov. 

- Nu cred să vrea aceste lucruri, ştiţi el are 80 de ani şi a voit doar să-şi 
revadă familia. 

- Domnule Pantazi, întrebaţi-l şi dacă doreşte, îi punem o maşină la 
dispoziţie, dacă doriţi îl puteți însoţi şi dumneavoastră . 

- Bine, domnule, vă mulţumesc în numele unchiului meu, îl voi întreba 
transmiţându-i oferta dumneavoastră, dar eu nu cred că va accepta. : 

Ne-am despărțit, urmând ca a doua zi să ne întâlnim la ora 11 la același 
restaurant, pentru a-i da răspunsul lui Radu Irimescu. 

I-am spus lui Radu, propunerea Securităţii. i 

- Nu ... nu ... să nu aud de aşa ceva, mi-a răspuns cu o voce 
tremurândă. Ăştia vor să mă ducă acolo, pentru ca apoi să mă acuze de 
spionaj ! Cred că ar fi bine să plec imediat în America. Mi s'a spus la 
plecare că este o nebunie ce fac, dar mi-era prea dor de Ţară şi de voi. 


233 


mi CCC 


i să-mi revăd casa părintească şi la Turnu 


i â Gala : 
voiau SURSEI SI paie dar acum nu mai vreau decât să 


Severin să văd mormintele str: 


ă. F . 
dep Radule, nu trebuie să te sperii, eu cred că ei vor doar să-şi facă 


reclamă, cu realizările lor, poate vor chiar să facă publicitate din vizita ta, 


dar nimic mai mult. 

- Crezi ? 4 ș 

- În orice caz nu este nici un pericol. Teama ta îmi arată că sunteţi destul 
de bine informaţi de tot ce s'a petrecut în Țară, dar acum nu este cazul să te 
temi. Sunt sigur că ar fi încântați să le accepţi invitaţia, dar îţi repet, este 
numai pentru reclama ce vor să şi-o facă. A 

- În nici un caz nu accept ! Să-şi facă reclamă cu alții ! 

- Ei încearcă cu toţi cei care au reprezentat ceva în trecut, nu avea nici o 
grije. 

Radu s'a calmat şi dintr'o dată a devenit chiar vesel, povestind o grămadă 
de lucruri în legătură cu soţia lui. L-am convins să mergem împreună, cu 
Fiatul meu 850, la Galaţi să-şi revadă casa părintească. A primit cu 
entuziasm. 

A doua zi, m'am dus la întâlnirea cu securistul, căruia i-am comunicat 
refuzul lui Radu. A părut extrem de contrariat, dar când m'am ridicat de pe 
scaun pentru a pleca, mi-a spus : 

- Domnule Pantazi, ne pare foarte rău că domnul Irimescu ne refuză, dar 


am vrea să te rugăm pe dumneata unele lucruri în legătură cu vizita 
unchiului dumitale. 


- Spuneţi, vă rog ! 

- Domnule Pantazi ... ştiţi ... noi am vrea să ştim pe cine va vedea 
domnul Irimescu, în afară de familie şi ... vă rugăm pe dumneavoastră să 
ne faceţi acest serviciu. 

- Domnule, nu-mi vine să cred ce aud acum de la dumneavoastră ! Eu am 
fost timp de 16 ani pensionarul "caselor dumneavoastră de odihnă” şi în 
acest timp mi s'a alcătuit un dosar voluminos. Am fost incontinuu sub 
supravegherea dumneavoastră şi după ieşirea din închisoare. Dacă v'aţi fi 
obosit să vă aruncaţi ochii pe fişa ce o am la Securitate, cu siguranţă nu v- 
aţi fi permis o astfel de propunere. Dumneavoastră vreţi să mă transformați 
pe mine în spionul propriului meu unchi ? Nu-mi trebuieşte nici un răspuns 
din partea dumneavoastră. Bună ziua domnule. 

„Am plecat furios, dar m'am calmat repede, căci nu merita să 
rău, pentru nişte proşti. 

lait Sg si A icelaăA Sa AAA la care el mi-a răspuns : 
du-te şi comunică-le că eu vireău AR, aa FE a ga ae At 

pe generalii de aviaţie Paul 


Teodorescu ŞI Leu Romanescu, pe Amira u ăce cu =) pe fosta 


- Eu ştiu Că nu ai nimic de ascuns, 
Sunt eu informatorul lor ? Lasă asta R. 
cu Securitatea, mai bine spune 


-mi fac sânge 


dar eu nu pot accepta ca ideie, ... ce 
ta | adule, Şuu eu cum trebuie să procedez 
“mi când vrei să mergem la Galaţi ? 


234 


- Atunci să-ţi spun întregul program pe care aşi vrea să-l îndeplinesc în 
această vizită de o lună : în următoarele trei zile a-şi vrea să-i văd pe aceşti 
vechi prieteni ai mei, după care să plecăm la Galaţi şi după aceea la Turnu 
Severin. Vreau deasemeni să vă invit pe toţi, adică pe Ady, Maud „Mony şi 
pe tine împreună cu loana şi Mihai pentru 10 zile la Mamaia. Vreau 
neapărat să înnot în Marea Neagră ! Nu am mai făcut acest lucru de 60 de 
ani ! Să ştii că am şi reținut camere la Mamaia pentru toți ! 

Am putut să remarc la Radu, când un entuziasm tineresc, când o timorare 
ieşită din comun. Deoarece întrevederile noastre în Bucureşti se desfăşurau 
împreună cu întreaga familie şi nu-l puteam monopoliza pentru o discuţie 
cu continuitate în doi, abia aşteptam plecarea la Galaţi, pentru a-l întreba o 
mulţime de lucruri care mă interesau în mod deosebit. 


Martie 1986 mă găseşte în plină activitate cu ziarul meu. Slavă Domnului 
am fost ajutat de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, dar care 
desigur mă cunoşteau după articolele scrise în ziarul nevitatului Emihan. 
Începutul este mai mult decât promiţător, rămâne doar un semn de 
întrebare, perseverența românilor ! ; 50 30 dusa 

Dela apariţia numărului 2+3 din Decembrie 1985 și până astăzi, am reușit 
să am peste 50 de abonaţi. Dacă aşi fi avur cartoreca lui Emikan 7! Norocul 
meu este că se găsesc câțiva oameni de inimă care contribuie serios de la 
început. Astfel următorii au contribuit după posibilități : domnii Ing. Marcel 
Nicolau, Prof. Gregorian, Mihai Fărcăşanu, Dr.lon Claudian, comandor 
Mircea Pătru, Prof. Consantin Nagacevschi şi Nichi Constantinescu. Cu 


aceste contribuţii mai substanţiale şi cu-eele 50 de abonamente, Ziarul se 
pune pe picioare. 


În luna Martie 1986, în numărul 4+5, scriu articolul de fond : 
„25 COREEI E pa aa 


“ALARMA IN VEST) 


Astăzi ne aflăm în pragul unei noi destinderi. ai ala | 

Adepții coexistenței paşnice au reuşit în mare măsură-să-l opr ească pe 
Ronald Reagan în bunele sale intenţii de a realiza o adevărată pace. 

La alegerea sa ca Preşedinte al Statelor Unite, Ronald Reagan a expus cu 


e 


claritate două principii, singurele de altfel, care pot conduce către pace : 
1 - "Cu ruşii nu se poate disc ta decât de pe poziţii de forță. 


25="Lao întâlnire [a Sârt cu ruşii vor trebui puse tote problemele 
global, toate fiind interdependente şi numai o rezolvare totală - Libertatea in 


întreaga lume - va „putea aduce o adevărată pacea îi ti 3 în 
Sub presiunea Departamentului de Stat, a unei părţi a Congresului, a 

tuturor "aliaţilor" europeni, a presei Şi a radio-televiziunii din întreg 

Occidentul, Ronald Reagan â fost forțat să ia parte Ia întălriirea de la 


Dia E 


235 


CE 


Geneva transformată de către Gorbaciov într'o nouă tribună de propagandă 
sovietică “pacifistă”. ; i : 

Leaderul sovietic, adânc timorat de programul spaţial american, a propus 
discutarea unei dezarmări nucleare, chiar cu control pe teren, cu singura 
condiţie ca americanii să întrerupă acest program. ai 

Ronald Reagan a răspuns cu fermitate ; "Apărarea Occidentului este 

+ nenegociabilă”. ES, DI VEI Pr IE ei A 

Dar, din nou s'au acordat ruşilor înlesniri economice, schimburi 
comerciale, înființarea de noi bănci, ajutoare tehnologice, reluarea traficului 
aerian și perspectiva unei noi conferinţe la vârf ! 

Sunt suficiente motive pentru a ne-edifica asupra destinderii ce se 
pregăteşte. z: 755 

Occidentul nu vrea să înțeleagă că această coexistență paşnică nu este 
decât o strategie revoluţionară, care asigură condiţiile favorabile pentru 
victoria comunismului mondial. 

Strategia sovietică se rezumă la : "În poziţie de slăbiciune negociem, în 
poziţie de forţă atacăm"! 

Occidentul nu vrea să vadă realitatea de astăzi : 39% din suprafaţa 
globului şi 42% din populaţia mondială se găseşte inclusă în dominaţia 
comunistă. 

Creştinismul, cea mai importantă religie din lume, numără astăzi aproape 
un sfert din populația globului, dar. aceasta i-au trebuit 2000 de ani, 
în timp ce comunismul a reuşit, în mai puţin de un secol, să aibă sub 
dominaţia sa un număr mai mare de oamerii decât creştiismul 

Un miliard şi jumătate de sclavi se găsesc astăzi în marele lagăr 
comunist, cu preţul a o sută cinci zeci de milioane de victime ucise ! Dar la 
această cifră înspăimântătoare trebuie adăugată aceea a celor privaţi de 

libertate în decursul celor 70 de ani de comunism, care se ridică la cel puţin 
dublu, adică 300 de milioane ! Şi aceasta ne mai socotindu-i pe cei lipsiţi de 
libertăţi elementare, care numără un miliard şi jumătate, adică întreaga 
Stăpânire comunistă. 

Nu îndrăznim să calculăm numărul comuniştilor, al marxiştilor de toate 
nuanțele, al "luptătorilor pentru pace", al tuturor organizaţiilor camuflate în 
Occident sub diferite firme care militează conştient sau inconștient în 
favoarea comunismului ! Astfel ONU-ul, Unesco, International Amnisty, 
pentru a nu enumera decât trei din sutele şi miile de instituţii din Occident, 
militează sub o formă sau alta pentru comunism şi, culmea, cu banii 

Occidentului! Taz RA 

Cum se explică acest lucru ? 

De ce în lupta dintre comunism şi democraţii, comunismul câştigă 
Vertiginos teren iar democraţiile nu sunt în stare să se trezească la realitate ? 
| Un fapt se desprinde cu claritate : corupţia Occidentului a încurajat 

comunismul să se dezvolte făcând apel la schimbare prin violență. Numai 
această corupție a permis comunismului să se erijeze în "liberator” în țările 
subdezvoltate; instigând împotriva “imperialismului capitalist”, 


236 


Comunismul are un scop precis : cucerirea lumii prin ofensivă 
ideologică, prin atacuri armate directe şi indirecte, prin infiltrarea de agenți 
provocatori, prin acte de terorism, prin dezinformare, prin subminarea 
instituţiilor existente şi prin spionaj. 

La agresivitatea ofensivei comuniste, democraţiile răspund astăzi printr o 
disperată defensivă, mulțumindu-se a păstra ceeace încă nu a fost cucerit de 
către ruşi, precum şi buna stare şi belșugul de care se bucură. 


De când lumea şi pământul însă, a rămâne în apărare este cel mai sigur | 


mijloc de a pierde până la sfârşit. Exemplele în istorie sunt nenumărate, iar 
Vietnamul ar trebui să nu fie uitat ! 

Occidentul a început să realizeze pericolul comunist, datorită fantasticei 
înarmări sovietice, dar nu a reuşit să vadă acest imeris pericol în adevărata 
sa amploare. Ea 

Înarmarea sovietică, deşi prezintă un mare pericol, nu este decât unul 
dintre mijloacele comunismului de a ajunge la țelul său final, cucerirea 
întregului glob. : 

Sovieticii duc un război total împotriva Occidentului, întrebuințând toate 
mijloacele de care dispun, iar strategia lor este cu mult mai complexă decât, 
o realizează lumea civilizată. Pentru sovietici, întrebuințarea forței armate 
sau ameninţarea cu această forță, nu reprezintă decât una din modalitățile 
adiacente de a ajunge la scop. La 

Cel mai mare pericol pentru Occident nu-l constituie sutele de focoase 
nucleare, nici miile de avioane, submarine şi tancuri îndreptate asupra sa. 
Adevărata forță sovietică constă în inimaginabila slăbiciune a democraţiilor. 
Slăbiciune generată de incapacitatea lor de a lua o decizie, de mercantilismul 
dus până la laşitate. Mai presus de orice, forța sovietică constă în is aloera 
sa ofensivă în luptă cu nişte democraţii lipsite de un ţel f final. — IN 00, 

Prin negarea ideii de Dumnezeu, prin anihilarea puterii de credință a 
oamenilor, ei au reuşit să dezvolte în individ ura, invidia şi toate 
componentele negative, care se găsesc în sufletul oricărui om. 

Înlocuirea lui Dumnezeu cu individul, îl descătuşează pe acesta de orice 
simţ al moralității, dându-i indirect dreptul de a uza de absolut orice mijloc 


pentru a-şi realiza fericirea pe acest pământ, singura realitate existentă. , , 


Dumnezeu neexistând, nu există nici o altă viață, existența rezumându-se la 
viața pe care o trăieşte. Deci, individul nu mai întâmpină nici un fel e 
oprelişte pentru a se realiza : crima, furtul, minciuna fiindu-i permise pen 
a-şi ajunge scopul. LA pre Ligă 
a faptul că aceste principii, sovieticii le exportă, măcinând 
astfel Occidentul, dar în interior au grije să le stopeze printr o fantastică 
poliţie, care-şi îndeplineşte misiunea fără şovăire. Pentru En ce Sei 
se rezumă în a face promisiuni de fericire, pe care le amână to SERI 3 E 
care, dacă nu le-au realizat, faptul se datoreşte tot imperialiştilor 
italişti” încă tari ! | 
“E eee dă bazată pe negarea lui DA Cal sati d eat Sara 
economico-social teoretic plauzibil, prezintă evidente fisuri, dovedite de 


237 


V] 


/ 


7 


timp prin dezastruoasa stare economică a întregului lagăr comunist. Dar 


i i omunişti ? 
cine poate crâcni, odată supus de către co racla pă 
A: sistem, deşi cunoscut în Occident, este crezut în mică măsură, iar 


unele din ideile comuniste sunt acceptate de către unii, ba chiar luate în 


braţe de către alții ! , i . , 

Astfel ateismul este bine înfiripat în Occident, iar consecințele lui 
dezastruoase nu poi fi frânate de libertatea obținută prin democrație. 

Partidele socialiste şi liberale occidentale, apărând libertatea, ajută 
implicit infiltrarea ideilor marxiste, socialist-comunizante- şi a tuturor 
celorlalte infiltraţii comuniste. ee 

Unei ideologii agresive comuniste, ce-i opune Occidentul ? Democraţia şi 
libertatea ? Dar democraţia nu reprezintă o ideologie ci doar o tehnică, un 
sistem de conducere, iar libertatea nici atât. Libertatea nu este decât scopul 
realizat al democraţiei. ET 

Pasivitatea şi defensiva democraţiilor occidentale nu poate duce decât la 
înfrângere sigură, ţinând seama de imensul arsenal de posibilități 
întrebuințat de cea mai agresivă ideologie din câte au existat. | 

Suntem obligaţi să repetăm : imensa forţă comunistă nu constă în propria 
sa putere, ci în slăbiciunea democraţiilor, care nu pot face faţă subminărilor 
de toate naturile la care sunt în-permanență supuse. > 33 

Pentru a putea face faţă cu succes comunismului, Occidentul trebuie mai 
întâi să facă faţă propriilor sale racile, care decurg din corupția sa morală şi 
sunt izvorite din excesiva bună stare dublată de lipsa de educație civică şi 
religioasă. sal 

Trebuie să recunoaştem că democraţia este cea mai perfectă sau mai bine 
zis cea mai puțin imperfectă tehnică de guvernământ din câte există, dar 
aceasta cu o singură rezervă, aceia de a nu fi ameninţată din afară. Prin 
libertatea pe care o acordă, democraţia este cu spatele descoperit în faţa 
atacurilor perfide, în faţa infiltraţiilor subversive. 

Democraţia ar fi cel mai bun sistem de guvernământ, dacă în întreaga 
lume ar fi democraţie ! 

Dar un sistem de guvernământ nu poate face faţă ofensivei unei ideologii 
agresive, care are drept obiectiv însăşi distrugerea acestui sistem de 
conducere. 

Democraţiei occidentale îi lipseşte o ideologie şi această ideologie trebuie 
să fie complect opusă ideologiei comuniste. 

Pentru a înfrânge comunismul, ideologia occidentală trebuie să aibă la 
bază ideea de Dumnezeu, de Patrie şi de Familie, adică tocmai ceeace 
Voieşte să distrugă comunismul. STII 
| Această ideologie există. Este una din cele mai vechi ideologii, este 
ideologia naționalistă, singura de care îi este frică comunismului. 

A Dar diabolicii marxiști au prevăzut acest potenţial adversar Şi de aceea, 
ta de la conferinţa de la Yalta, au insuflat Occidentului măsurile ce 

ebuiesc luate pentru ca fascismul şi nazismul să nu-se mai ridice niciodată. 
Ei au căutat să contopească cele două noțiuni în-noțiunea de naționalism. 


/ 
] 


( E SI 


a] 


Realitatea este că nici fasciștii, nici naziştii nu au fost naţionalişti 
deoarece niciunul din aceste regimuri nu a avut la baza doctrinei pe 
Dumnezeu, ba chiar au fost în conflict cu biserica catolică. 

Mussolini, - socialist de stânga - după ce a pus mâna pe putere, a făcut o 
dictatură personală, în care partidul său a fost redus la tăcere. 

Hitler a ajuns la putere profitând de o situaţie economică dezastruoasă, 
apoi Şi-a masacrat propriul partid, făcând o dictatură personală cu ajutorul 
unei poliții fără scrupule. Nici fascismul, nici nazismul, nu au avut 
niciodată nimic comun cu naționalismul. 

Această mistificare, până şi în conţinutul unei noţiuni, punându-se” 
semnul egal între fascism - naționalism - nazism, a permis comuniştilor să 
jongleze cu crimele “legalizate”, aruncând în închisori pe toți fruntașii 
democrați, din toate țările cotropite. 

Tot această confuzie de noțiuni i-a făcut pe occidentali, dornici de a ? 
ajunge la un modus - vivendi cu comuniştii, să-i marginalizeze pe / 
naționaliști aruncându-le epitetetele de : fascişti, nazişti, rasişti, antisemiţi / 
etc. III = 
—— Realitatea zilei de astăzi este că nazismul şi fascismul nu mai există, iar 
extrem de micile formaţii, care poate mai supraviețuiesc, nu mai reprezintă 
absolut nimic, ne mai având adepţi. i J 

Nazismul şi fascismul au rămas o gogoriţă, în jurul căreia se face cel mai 
mare tapaj, tocmai spre a nu fi acceptat naționalismul ! / 

Faptul că sovieticii au ştiut şi ştiu să-şi anihileze singurul lor adversar 
periculos, este evident de înţeles, dar faptul că Occidentul a putut să cadă în //_, 
plasa întinsă cu abilitate timp de 40 de ani de către comunişti şi să / 
reacționeze exact ca ei faţă de naționaliști nu demonstrează decât o 
inadmisibilă superficialitate politică. : 

Dacă ne gândim însă mai bine, ne putem da seama că ceeace se spune la 
Moscova, este repetat şi amplificat în Occident de către socialiști, marxişti, 
"luptători pentru pace”, verzi, şi alte organizaţii de stânga occidentale, al 
căror număr este greu să fie înregistrat chiar de către sovietici ! 

Antagonismul creiat artificial între ideologia naționalistă şi sistemul de 
conducere democratic, nu a făcut altceva decât-să-ajute ideologiei 
comuniste. Saga 

Naționalismul adevărat nu se poate dezvolta decât întrun regim 
democratic. Dogma lui, dincolo de reputația ei “proastă”, simbolizează de 
fapt singurul lucru pentru care merită să trăieşti atât la nivel de individ, cât 
Şi la nivel de popor sau naţiune. _... 

Un individ ca şi o nație pier atunci când nu mai au pentru ce trăi, adică 
atunci când şi-au pierdut dogmele sau când le-au abandonat. Acest punct de 
vedere se confirmă cu fiecare pagină de istorie ; e destul să ne amintim de 
romani şi greci (şi lista poate continua până în ziua de astăzi). Toţi au pierit 
când şi-au părăsit "penaţii”, când au rupt-o cu tradiţia, când şi-au fixat 
rădăcinile în vânt. 


( 239 


N | 


—————— 


a fi numai datorită faptului că şi-a abandonat 


Europa va pieri va fi 
i > Ş itura, înlocuindu-le cu surogate transmise prin 


tradiţiile şi şi-a îngropat cu 


“televizor sau prin Ziare de scandal ! 


Pregătirea din şcoli este scandalizant dei superdicia d, ia prea şi 
televiziunea umplu sufletele și creierele tineretului cu crime, i! 
droguri, muzică primitivă, îmbrăcăminte de circ şi coafuri-arici în culorile 

eului. 
zi popoare ca palestinienii sau afganii ne sunt Sai ei mor 
apărându-şi dogmele. ființa lor, vatra [OiiMG Ar aussaue.nu Sa reptate, asta 
contează mai puțin. — 


Orice drept se plăteşte cu sânge, orice drept se > creiază prin sânge, orice 
drept piere când nu mai este apărat cu sânge. 

Aceste lucruri le cunosc naționaliștii, căci ei au un Dumnezeu, au o Patrie 
şi o Familie, pe care ştiu să şi le apere. Ş | 

Pentru aceste motive, tehnica de conducere democratică, fără o ideologie 
naționalistă este supusă pierzaniei. De ce nu luăm „exemplu de la evrei, care 
mai presus de orice au pe Dumnezeu, Patria şi Familia, şi acest lucru nu-i 
împiedică să aibă un sistem de guvernământ democratic ? Există oare un 
popor mai naţionalist decât poporul evreu ? 

Dar, în restul lumii occidentale, situația se prezintă cu totul altfel ; mulţi 
dintre democrați sunt atei, şi prin aceasta s'au autodecapitat, mulți 
înlocuiesc Patria cu Mondialismul şi astfel şi-au fixat rădăcinile în vânt şi 
tot mulți nu-şi dau seama de importanța Familiei ca nucleu al oricărei 
organizaţii sociale. TR 

Şi totuşi există semne de o trezire a Occidentului. Dumnezeu, Patria şi 
Familia sunt scoase de la naftalină de către Ronald Reagan, iar dacă aceste 
noțiuni sfinte, oligarhia putredă nu le înțelege şi nu le situează la adevărata 
lor valoare, ele au găsit o adâncă semnificaţie în rândurile poporului 
american. 7 IER Erc Taaa 

Bătrâna Europă însă doarme, doarme adânc şi nici o ţară europeană nu 
este în stare să reacționeze nici-atunci când prin terorism este direct atacată ! 

Noua destindere se pregăteşte. Suntem însă încredinţaţi că va fi ultima, 
deoarece nici una din tabere nu va fi capabilă să-și susţină eforturile dincolo 
de sfârşitul acestui secol. 

- Pentru noi este mult prea mult, e prea departe, iar pentru națiunea 
noastră, totul se va reduce la cel mai greu episod din întreaga sa istorie. 

Această tristă realitate internaţională, această dezorientare generală, nu 
trebuie să ne facă să nu vedem cu claritate propria noastră dezorientare. 

Ce mai putem pretinde de la acest Occident, care nu este încă sub 
dominație comunistă, dacă noi, cei ce-am cunoscut infernul, nu suntem 
capabili de a ne formula cu claritate ideile ? Pa 

Și cum am putea să le formulăm dacă noi înşine nu ştim ce vrem ? 

Trebuie să privim în propria noastră casă, să facem ordine în ea şi, abia 
după aceea, să batem la uşi străine. O 

Din păcate, exilul românesc este un haos total datorită lipsei unei 
personalități proeminente, care să înțeleagă momentul istoric, care să ne 


240 


câălăuzească, care să ne or 
acţioneze, prezentând 
împotriva comunismului. 


Trista realitate este că 90% din exilul românesc este complect străin de 
[ester neamului, angrenându-se în viaţa occidentală doar în dorinţa de 
economic, care mu are pie de ati de EXIL ese 23 Ziar exil 

Li NITA Mc d e cu exilul politic. Dacă însă exilul 
politic ar fi “unit în Cuget şi n simțiri”, şi şi-ar formula cu fermitate ideile 
este probabil că ar solidariza în jurul său şi o parte dintre cei dezorientaţi. 

Exilul nostru politic însă, redus [a câteva sute de oameni, în loc de a se 
uni în lupta neamului, în loc de a merge la esenţă, la esențial, se pierde, se 
macină în lupte intestine, rare ori de idei, deseori de partide politice şi chiar 
între indivizi ! Ț 

"Să căutăm să clarificăm aceste idei, 

Orice exil politic se poate manifesta prin presa sa şi prin organizațiile sale 
cu caracter politic, religios şi cultural. 

În ceeace priveşte presa, exilul românesc bate un record nedorit, 
numărând 3-4 ziare şi peste o sută de fipuici, intitulate "Ziare", care se 
ocupă numai de cancanuri și polemici, de cuvinte încrucişate, de reclame, 
de toate nimicurile din lumea întreagă şi pe deasupra şi dezinformează. 

Trebuie să menţionăm faptul că noi nu considerăm “polemică” atacurile 
împotriva stângii sau a stângiştilor, ale căror acţiuni trebuiesc aduse la 
cunoştinţa opiniei publice, pentru a nu cădea îfi confuzia Occidentului , care 
acceptă această stângă datorită democraţiei, iar aceasta îi întunecă rațiunea 
şi-i paralizează iniţiativele. 

Deasemeni nu putem considera polemică punerea la punct pentru 
restabilirea adevărului, asupra unor atacuri asupra unor mari personalităţi 
româneşti, care astăzi îşi dorm somnul de veci, pentru cauza românească. 

Dincolo de aceste considerente, incontestabil polemicile trebuie să dispară 
şi bine ar fi să dispară însăşi sursa lor, adică cele aproape o sută de fițuici, 
care nu fac decât să învenineze exilul românesc. 

Dacă acest exil ar avea 2-3 ziare în America şi 2-3 în Europa, cu comitete 
de redacţie serioase, ar fi arhisuficiente şi mult mai eficiente. — 

„Astăzi însă, câteva zeci de ziarişti români, marea majoritate improvizaţi, 
îşi exprimă convingerile într'o sută de ziare, demonstrând prin aceasta că 
bietul Caragiale a fost un "copil nevinovat" satirizând o societate cu mult 
mai evoluată faţă de cea de astăzi ! 

Dacă românii âr ajunge la o maturitate politică, ar trebui să soluţioneze 
această problemă esenţială pentru exilul românesc 

Ziarul "Stindardul Românilor" este gata să fuzioneze cu alte publicații 
româneşti, aducând întreg aportul său de cititori şi de publicistică, cu 
condiţia ca aceste publicaţii să meargă pe ideia naționalistă de Dumnezeu, 
ai same 

Făcând un pas mai departe în această direcţie, "Stindardul Românilor” 
face o propunere de fuziune publicaţiilor "Lupta Română" de la Paris şi 


gânizeze şi care, în numele poporului român, să 
punctul nostru de vedere românesc în lupta 


24] 


SS 


2 


"Românul Liber" de la Londra. Este de la sine înţeles faptul că niciun 
stângist nu ar avea acces Să scrie în nova publicaţie. a 

Astfel s'ar putea realiza un mare ziar românesc, cu apariție unară sau 
chiar săptămânală. Sediul acestei publicaţii ar putea fi la Paris, la Londra 
sau la Munchen. : ESIRRI aut 

Şi-acum, în încheiere, să punem în discuție ŞI principala problemă 
românească : lupta împotriva comunismului. pita Lip apa 

Distrugerea totală a comunismului trebuie să constituie unicul nostru 
obiectiv şi aici, deşi ne întâlnim cu toţii, nureuşim să ne dăm mâna. pie 

Scopul final este cu mult prea important, pentru ca divergenţele de opinii, 
oricât ar fi de mari, să nu fie înlăturate. Sa nu uităm cuvintele Mareşalului 
Antonescu : i ————— 

"Fii om, fii drept şi recunoaşte că, pe deasupra ambițiilor, intrigilor şi 
urilor, este Patria, este veşnicia neamului şi că acolo trebuie să ne întâlnim 
totdeauna chiar dacă nu ne înțelegem de fiecare dată." 

Aceste cuvinte trebuie să constituie astăzi pentru noi un ordin, un ordin 
al neamului îngenunchiar, ordin, căci ne aflăm în stare de alarmă, 
pregătitoare războiului şi, în această situaţie, trebuie să ne impunem o 
disciplină, disciplina strămoşilor noştri. Altfel nu putem atinge visul nostru 
de libertate. 

Românii trebuie să înţeleagă că Occidentul duce politica lui, care numai 
uneori se potriveşte cu interesete româneşti. Depindem de Occident dar 
aceasta nu însemnează să-i aprobăm politica şi să nu ne opunem ei cu toate 


forţele noastre atunci când interesele noastre nu coincid. Să nu ne gudurăm 


destindere. Să le spunem răspicat punctul nostru de vedere şi să nu 
renunțăm la el, căci avem de partea noastră adevărul şi dreptatea. 

Dar cine să ne asculte, dacă noi nu suntem în stare să fim uniţi pentru a 
putea reprezenta o opinie ce merită a fi luată în seamă ? 

Dacă noi nu ne înţelegem între noi, cum oare ne-ar putea înţelege 

Nu se mai poate ! Ne-am certat şi ne-am înjurat suficient timp de 40 de 
ani. Prin atitudinea noastră ne-am atras disprețul Occidentului şi oprobiul 
celor din Țară. a 3 pe ŞI 

Toţi românii cu frică de Dumnezeu, cu dragoste de Patrie, toţi 
anticomuniștii, trebuie să uite neînțelegerile din trecut, să uite certurile 


partinice, să uite-că au fost pe baricade opuse, că au suferit unii datorită 
altora şi să-şi dea mâna acum, în ceasul al doisprezecelea. Să uităm că am 
fost liberali, legionari sau ţărănişti, căci astăzi nu mai avem-dreptul decât de 
a fi români. Peter , 


Avem un singur Dumnezeu şi o singură Patrie şi mai avem un singur 


scop comun : înfrângerea comunismului. Toţi românii doresc acest lucru, 


za 


Astăzi însă trebuie să ne unim. N 
războaie şi din închisori, ne-o cere 
Occidentul care ne-a dat ospitalitate 

Noi ne batem cu pumnii în pient 


elile pe care ni | ă spre a ne în 
A e-aru învrăjbi şi 
intrăm în toate plasele ce Ne Sunt întinse spre a ne (artei piara aia 

Pentru că avem astăzi în exil patru președinți ai partidului Naţional 
Țărănesc ? Ni a TUOUlUI Naţion 

e [pate Scări Legionare ? 

Pentru e unii liberali de com , cochetează cu presa de stânga 
occidentală şi cu comuniștii, care nu au fugit de comunism, ci au fugit 
comuniste ? 

Vul pentru care avem două mari 


Consiliul Naţional Român 


izaţii politice î if: An si : 
organizaţii p în exil : mân şi Uniunea 


Românilor Liberi ? 
Pentru ce domnule Horaţiu Comaniciu ? 
Pentru ce domnule Ion Raţiu ? 
Aveţi dumneavoastră doi Dumnezei sau două Patrii ? 
Ajunge cu tergiversările, uniţi-vă căci altfel ne va judeca Istoria şi ne vor 
blestema urmaşii ! 2 e ina 


În Martie 1986, prin acest articol, lanse 


. Z pentru prima oară strigătul de 
"UNIREA ROMÂNILOR"! 


Mă plimb prin cameră şi mă frământă gândurile. Am făcut oare bine 
Scriind articolul "Alarmă în Vest" ? Nu am dovedit prin acest articol o 
schimbare de opinie ? 

Îmi revine în minte fraza : "Toţi românii vor lupta impotriva 
comunismului, toţi, toţi, toţi, în cap cu Regele Țării"! Regele pe-care l-am 
criticat în diferite articole, acum îl pun în fruntea românilor, în lupta 
anticomunistă ! RE DEE: 

Dar nu numai pe Rege, ci şi pe Raţiu, la care fac apel pentru unire. Și pe 
el l-am criticat sever în mai multe articole ! 

Un lucru este evident : Unirea Românilor devine din ce în ce o necesitate 
stringentă. A 3 A 

Am eu dreptul să-l înlătur pe Rege de la această luptă românească ? 
Oricum, Regele a fost izgonit din țară în-mod samavolnic._EL se face 
Vinovat de multe greşeli. Mai mult, se poate spune că este primul vinovat ! 


243 


p 


Regelui ? La ce bun ? Este incontestabil vinovat de la început până la sfârşit 

dar două fapte sunt de necontestat : Regele nu poate fi decât 
anticomunist, deci nu poate fi exclus de la lupta românească, cel puţin ca 
cetăţean român şi, nu pot recunoaşte samavolnica lui izgonire, deci rămâne 
Regele Țării până la un viitor plebiscit, care nu Va putea avea loc decât 
intro Românie liberă. Atunci în afara tuturor greşelilor pe care le-a făcut în 
Ţară, vor putea fi adăugate şi cele din exil, care sunt în număr de dovă : nu 
a făcut o declaraţie imediat ce a sosit pe teritoriul elveţian, precum că a 
abdicat fiind forțat şi nu a activat absolut deloc pentru Țara Sa timp de 39 
de ani. 


personalitate proeminentă, în jurul căreia să se grupeze, Regele ar putea 
îndeplini acest lucru. i Spa 

În concluzie, el ar putea fi util al exilului, dar mult mai greu României. 
Părerea mea este că astăzi trebuie utilizat, bineînţeles dacă va accepta 
acesta. O E Sa 

Eu trebuie să fac o diferenţă între opinia proprie şi, interesele majore ale 
exilului românesc, indirect ale Ţării, care trebuie să fie bine reprezentată în 
Occident. 

Am făcut foarte bine lansând acest apel la unire, căci am făcut-o în 
interesul general al Exilului şi al Ţării. O opinie personală nu poate frâna un 
interes colectiv. Acesta cred că este motivul pentru care am procedat bine, 
indiferent de sentimentele mele şi chiar de raţiunea mea. Ce bine ar fi fost 
dacă altul ar fi luat această inițiativă ! Dar era inutil să mai aştept, aşi fi 
așteptat mult şi bine ! Cineva trebuia odată să ia această iniţiativă. 

Despre Raţiu ? Nu are nici o impo anţă ... este un om mărunt, care se 
crede mare! Are totuşi o organizaţie, pe care şi-a cumpărat-o şi în care sunt 


şi oameni de valoare. Dacă Raţiu nu ar fi avut avere din care să cheltuiască 


face, deşi sunt destui milionari în exil. Dacă se va putea şi voi încerca tot 
ceeace este omeneşte posibil, îl vom aduce şi pe el în Unirea Românilor, de 
nu, nu este nici o pagubă. 

Cu aceste gânduri mă liniștesc. Nu am greşit, eu voi avea de suferit 
acţionând înpotriva ideilor mele dar, în interesul exilului românesc. 


244 


Tor în numărul 4+5 din Martie 1986, am scris și articolul intitulat + 
NOI PLOCONELI ! aice 


Socialismul occidental prin r 
Mitterrand întind din nou mâna co 

Cum s'ar putea interpreta altfel, 
Willy Brandt la Varşovia ? 

Ce spun studenţii din Cracovia ? 

Ce spun muncitorii din Gdansk ? 

Pentru a câta oară este trădată Polonia ? 

La toate aceste întrebări, socialişt 
nu-i interesează ! 

Brandt şi cu Mitterrand îl ajută pe Jaruselski să-şi refacă inocenţa, 
deoarece pentru dânșii Polonia legală, trebuie sprijinită înpotriva Poloniei 
reale ! ci 

“Ce importanţă are că prin această acțiune a socialismului occidental, se 
aduce cea mai grea insultă poporului polonez ? 

Mitterrand şi cu Brandt strâng mâna cu seninătate asasinului libertăţilor 
poloneze, al poporului polonez și al părintelui martir Popieluszko ! 

Cel ce în 1981 devenise "persona non grata”, în 1985 și 86, ajunge un 
interlocutor agreabil ! Totul s'a uitat ! Acesta este socialismul, aceasta este 
politica occidentală. Pentru a deveni agreabili lui Gorbaciov, socialiștii îi 
perie până şi pe servitorii acestuia. 

Ne întrebăm pe drept cuvânt, cum pot fi justificate aceste ploconeli ? Este 
vorba de trădare sau de prostie fără margini ? Sau de amândouă la un loc ? 
Această atitudine a lor, ei o numesc : "realism, maleabilitate, diplomaţie”. 
Dar despre noțiunea de "laşitate”, nu âu auzit oare iluștrii socialişti ? 

Încercăm să sintetizăm acţiunea lor, numind-o trădare prin prostie şi 
laşitate. e Da Z 

De la Stalin Şi până la Gorbaciov, oligarhia marei finanțe occidentale a tot 


“prezentanții săi de frunte Brandt Şi 
munismului + 


Vizita lui Jaruzelski la Paris şi aceea a lui 


iştii preferă să nu răspundă, de altfel nici 


aşteptat o îmblânzire a conducătorilor sovietici ! Dar această oligarhie ; 


niciodată nu a voit să înțeleagă că indiferent de faptul că Hrusciov și-a scos 
pantoful şi a bătut cu el ini masă la Organizaţia Naţiunilor Unite sau că 
Gorbaciov surâde grațios la Paris sau la Geneva, toți conducătorii sovietici 
Sunt produsul aceluiaşi sistem şi deservesc aceeași cauză. SI 
Acest lucru încă nu l-au învăţat socialist occidentali CEE din păcate nici 
partidele de centru din Statele Unite şi Europa. Ce fac republicanii, 
democraţii din U.S.A. şi liberalii de toate nuanțele şi democraţii creştini din 
Europa ? Acordă împrumuturi peste împrumuturi URSS-ului, 
Supralicitându-se între ei, pentru a Cerşi o pace, pe care niciodată nu o vor 
n IRI tea | 
Finanţ-oligarhia lumii încă libere, prin oamenii ea „pe care-i 
promovează şi prin presa şi televiziunea pe care le dimjează.— ace scie 
jocul comunismului, săpându-și astfel propria groapă. Nae uOap 


BE: ———— 


249 


gata, staţi cu toții la marginea ei şi o priviţi ! Ce aveţi bi gând, să vă 
aruncați singuri în ea sau să aşteptaţi Să VI se dea un brânci ? e AN 
Domnul Ronald Reagan va oferit o a treia alternativă : solidaritatea 


Occidentului. Din păcate nu aţi auzit încă de : această noţiune „ deoarece 
putregaiul şi decadenţa v'au covârşit. Dovediţi astăzi în ultima Zi şi ultima 
oră, că mai există încă ceva bun în Occident, altfel va trebui să suportaţi 


blestemul generaţiilor viitoare. 


Mă întorc cu gândul la Bucureşti, unde venirea lui Radu Irimescu este un 
eveniment cu totul inedit pentru monotona viaţă pe care o duc. 

Peste două zile trebuie să plecăm la Galaţi. 

Mă gândesc la omul acestă plin de energie pe care-l cunoscusem în 
copilărie, acel "munte de om”, din care astăzi a rămas prea puţin ! Este 
slab, gârbovit, pare speriat şi greu abordabil. Șocul cu interesul Securităţii 
asupra lui, l-a deranjat profund, cu toate încercările mele a-i explica că nu 
poate fi nimic altceva decât faptul că vor să-şi facă reclamă, probabil 
printr'o publicitate de prost gust, aşa cum au făcut şi cu alte persoane mai 
importante care au vizitat ţara. 

Mă pregăteam să ies în oraş, când mă pomenesc cu vizita neașteptată a 
lui Ducu Ciocâlteu ! ÎI mai întâtni ă ieşirea din închisoare şi 
mă purtasem cu el ca şi când aşi fi uitat oribila turnătorie pe care o făcuse în 
procesul evadării noastre. 

- Ce faci Ducule ? de unde mi-ai aflat adresa ? 


- Bine, bine, ştiu, dar ce te aduce pe la mine ? 

- Nimic special ... am venit să te văd ! 

Am tăcut, pentru a vedea ce doreşte de la mine, căci Ducu desigur nu a 
venit pentru ochii mei frumoși ! Am mai vorbit de una, de alta, când 
deodată Ducu îmi pune o întrebare, fără a părea câ-i dă importanţă, aşa ca 
din întâmplare : 

- Măi, ce mai ştii tu de unchiul tău Radu Irimescu ? 

Am priceput imediat că a fost trimis de Securitate ! Nu avea de unde afla 
că Radu este în Bucureşti de trei zile ! Am vrut să văd ce urmăreşte. 

- Este în Bucureşti Ducule, a venit să-şi vadă familia. 

- Baicu ce fler am avut să te întreb de el ! Cum se ţine ? E ramolit 
rău ? 

- Se ține foarte bine pentru cei 80 de ani pe care-i are şi nu mi s'a părut 
ramolit. 

- Asta-i perfect, cred că te va lua cu el, nu ? 

- Nu am îndrăznit să-i pun o astfel de întrebare, de altfel abia a venit. 
- Vezi măi, este unica ta şansă, nu trebuie să-i dai cu piciorul ! 


246 


capabili. Lucrând împreună, cei doi 
umple de bani pe toţi, adică pe ei do 
- Despre ce este vorba ? 


- Este vorba de o baterie, care ie î 
, nu trebuie încărcată nici Ă mică 
: : pa a Cca pa niciodată, es 
cât o cutie de chibrituri şi înlocuieşte acumulatorul automobilelor ia 


- Ei şi ... cum ne poate umple de bani 
: i ani această invenţie ? ă 
brevetează, poate iau ei ceva, dar atât ! 7 ACEL uta e 


- Nu măi, âştia nu sunt proşti să dea inven 
bine o ţin în sertar ! 

- Păi celorlalți, nu au cum să o dea! 

- Tocmai aici vreau să te aduc ! Eu 
pe unchiul tău să le ia cu el şi să le br 
numele lui ! 


- Cum crezi tu Ducule că ași putea eu să-l pun în fața unui astfel de risc ? 

- Dar nu este absolut niciun risc, toate planurile intră într'un plic. Tu 
spune-i, poate va fi de acord. Este păcat să cadă o asemenea invenţie pe 
mâna comuniştilor. 

- Bine Ducule, o să vedem, acum însă trebuie să plec, căci mă duc la el. 

Ne-am despărțit, urmând să-mi telefoneze peste câteva zile. Ştiam că nu 
mă va mai găsi, deoarece a două zi plecam la Galaţi şi apoi la Mamaia. 

M'am gândit cu milă la Ducu ... deci tot pe mâna Securității este şi în 
libertate ! 

Am fost împreună cu Radu să-l vadă pe generalul Leu Romanescu. Nu 
am stat decât foarte puţin, deoarece starea sănătăţii acestuia este exrem de 
şubredă. După 19 ani de închisoare, bietul Leu Romanescu era foarte 
bolnav. De altfel o lună mai târziu avea să moară. 

Întrevederea lor a fost plină de duioşie. Fuseseră colegi de clasă la Liceul 
Militar din laşi şi apoi ambii ofiţeri de aviaţie, aceiaşi promoție. Nu se 
văzuseră de 32 de ani !! 

În aceiaşi zi, Radu i-a primit pe rând pe generalul Paul Teodorescu şi pe 
amiralul Horia Măcelaru. 

Ce amintiri au putut depăna ! Nici pe aceştia nu-i văzuse de tot atâta 
vreme ! Paul Teodorescu făcuse 5 ani de închisoare, iar Măcelaru 18 ! 

Am plecat către Galaţi, cu micul meu Fiat 850. Radu abia încăpea în el, 
Cu genunchii la gură ! > 

Nu i-am spus un cuvânt de propunerea lui Ducu, de altfel nu avea rost să 
bag frica în el inutil. Radu mi se adresează : 

- Să ştii că am foarte mare admiraţie pentru tine, nu pentru cei 16 si de 
închisoare pe care i-ai făcut fără să vrei, ci pentru faptul că ţi-ai făcut o 
familie și că te-ai angajat ca miner pentru a-ţi câştiga pâinea. Să ştii CĂ şi eu 
am lucrat cu braţele şi când m'am dus prima oară în America, în 1919 şi a 
doua oară în 1940, când mi-am dat demisia din funcţia de ambasador al 


ția pe mâna comuniștilor, mai 


Hi dau planurile invenţiei Şi tu îl rogi 
eveteze în Statele Unite, eventual pe 


247 


României la Washington. Vezi tu, să nu crezi că mi-a fost uşor să lucrez la 
50 de ani ca simplu muncitor într'o fabrică de cauciucuri, dar ... până la 
urmă am ajuns directorul fabricii ! 0 d ua E 

- Şi eu am ajuns acum tehnician principal şi am trei ingineri sub ordine. 

_ Asta înseamnă să fii capabil, te felicit ! 

_ Mă descurc cum pot, dar sunt tot timpul cu ochii pe mine ! 

- Şi cu mine s'a întâmplat același lucru, să ştii că pentru a parveni în 
străinătate ca străin, trebuie să fii mai bun decât toţi ai lor. 

_ Cum este viaţa în Statele Unite, Radule ? 

_ Este cu totul altfel decât în Europa, este un ritm trepidant, o muncă 
formidabilă. 

_ Nu cred că asta m'ar surprinde, că nu i-aşi putea face faţă, aici sunt 
singur pe trei schimburi a câte opt ore, dacă apuc să dorm 3-4 ore din 24. 

- Este cu totul altceva, acolo programul de lucru este normal, dar în 
timpul lucrului nu poţi fuma nici o ţigare. Eu m'am dus de tânăr şi m'am 
învăţat, dar dacă ai trecut de 40 de ani este imposibil să te adaptezi. De 
altfel la această vârstă, nici nu te angajază nimeni ! În America dacă lucrezi, 
trăieşti admirabil, dar este destul de greu să găseşti de lucru, în special dacă 
nu ştii foarte bine o meserie. Diplomele din Europa nu sunt recunoscute, iar 
munca fizică, atunci când poţi să o faci, este foarte grea. Tu ştii cum eram 
eu când am plecat din ţară ? Ei bine, m'am angajat întâi ca hamal în port, 
dar cu toată forța mea, a fost neînchipuit de greu ! Vezi tu, este dificil să-ţi 
explic, viaţa de aici cu cea de-acolo nu seamănă câtuşi de puţin ! Aici, ai 
făcut o meserie, indiferent care, lucrezi şi îţi câştigi viaţa. Acolo în absolut 
orice direcţie, este legea concurenţei . Dacă vine unul mai capabil, eşti 
zvârlit afară ori cât ai fi fost de bun ! Dacă vine altul mai tânăr, deasemeni 
îţi pierzi pâinea Nesiguranţa te paşte la fiecare pas. În afară de aceasta, 
crahurile financiare au o deosebită influența asupra tuturor. Să nu crezi tu 
că numai cei avuţi suferă de pe urma un crah financiar. 

- Radule, am auzit că ţi-ai pierdut de două ori averea şi ţi-ai refăcut-o tot 
de două ori, este adevărat ? 

- De trei ori, prima dată în 1926, adunasem ceva bani pentru zile negre, 
din munca de economist la o mică bancă din New York, dar am dat faliment 
împreună cu banca ! Am dat o diferenţa şi mi-am luat diploma de inginer 
aero-naval. Eram foarte bine plătit, dar am pierdut din nou totul în 1933. 

- Păi cum ? În 1933 erai în ţară . 

- Da, dar economiile mele rămăseseră în America şi din nou banca a dat 
faliment. 

- Şi a treia oară ? 

- A treia oară a fost un faliment parţial, în urma unei mari căderi a 
dolarului, dar asta după reîntoarcerea în Statele Unite. 

- Ai o căsătorie fericită ? 

- După moartea Henrietei, credeam că n'm să mă mai însor niciodată. Ea 
avea 20 de ani mai mult ca mine şi ne-am înţeles foarte bine. Dar nu au 
trecut decât $ ani şi m'am recăsătorit, cu o femeie cu 20 de ani mai tânără 
ca mine. Pot spune că acest al doilea mariaj este o adevărată fericire ! Am 


248 


împăcăm, tot ce îţi pot spune este că 


- Are dreptate, este foarte 
plec, că m'am și dus ! 
- De ce este periculos ? 
- Pentrucă te atacă pe stradă ! Este bine ca întotdeauna să ai 5 dolari în 
buzunar, căci dacă nu găsesc nimic, te omoară de necaz ! Bine înțeles, nu 
mult, căci rişti o pierdere pe de gratis. lar dacă pleci 


periculos, dar este suficient să-mi spună să nu 


trebuie să pleci cu mai 
cu maşina, este bine să fie întotdeauna doi, unul să conducă. celălalt să aibe 
mâna pe revolver ! FEEŞ PI 

- Dar la voi este o adevărată junglă ! 

- Mai rău, dar m'am obișnuit şi cu asta ! 

- Eşti plecat de 32 de ani şi înainte ai mai stat încă 10 ani în America 
cum se face că vorbeşti atât de bine româneşte şi nu ai prins nici măcar un 
accent străin ? Eşti într'un cerc românesc ? 

- Da de unde ! De când am plecat de la ambasadă, din 1940, nu am 
vorbit româneşte decât de Crăciun câte o săptămână în fiecare an. Am un 
prieten, pe inginerul Caranfil şi nu-l văd decât de Crăciun ! În afară de el, 
nu am mai vorbit româneşte decât o singură dată cu Carol, timp de un ceas. 

- L-ai văzut pe Carol ? Cu ce ocazie ? 

- A venit la Forest-Hills unde locuiam atunci, a vrut să-mi propună să 
formez un guvern în exil ! a 


- Şi ? 
- Cum era să accept un asemenea lucru ! Nu mi-a făcut destul rău, 
spunându-se că eu i-am adus averea în Strâinătate ? I-am reproșat acest 


lucru, căci probabil a avut şi el o vină în toață această minciună, în sensul 
că a tăcut şi a acoperit adevărul. Dar cum puteam eu să formez un guvern în 
străinătate, adică să mă fac complice cu el pentru a-l detrona pentru a doua 
oară pe fiul său ! Numai de porcării s'a ţinut omul ăsta, de când era tânăr ! 
Am terminat-o repede cu el că m'a decepţionat destul şi în tinereţe, şi la 
Bucureşti în ultimul timp, când l-am prevenit că o să-şi piardă tronul, şi la 
Forest-Hills, când a putut să-mi facă o astfel de propunere Apoi ă încercat 
cu Caranfil, dar nu i-a mers nici cu el şi a renunţat. 

- L-a întâlnit pe Mihai în exil ? 

- Nu ştiu, dar cred că nu, cel puţin aşa mi s'a spus, că ar fi refuzat Mihai 
să-l vadă ! Rai 

- Cum este posibil, oricum era-tatăt-lui ? 

- Orice ar fi fost între ei, atitudinea lui Mihai este incalificabilă, dar se 
pare că Mihai este sub fustele maicăsii şi ea nu i-a dat voie ! a 

- Cum, la 30 de ani era încă sub influența mamei lui ? Dar cum putea ea 
să-l oprească să-şi vadă tatăl? 


249 


_Nu cunosc această chestiune, ţi-o spun doar din auzite. 

Am ajuns la Galaţi, în plin centru şi l-am întrebat : 

- Cum îi spune străzii unde a fost casa părinţilor tăi ? 

_ Lasă că te duc eu, trebuie să recunosc singur, deşi întregul centru sa 
schimbat complect. Culmea, m'a dus direct acasă LA intrat singur în curte, 
s'a aşezat pe o bancă din rădină şi a început să plângă. 3 

- De când n'ai mai fost Radule aici ? isa 

- De 70 de ani, eram copil de 10 ani când ne-am mutat la Bucureşti ! 

Mi-au dat şi mie lacrimile, era într adevăr înduioşător ! Am fost apoi la 
şcoala primară unde a învăţat primele clase, unde din nou a plâns. Mi-a 
spus că totul este neschimbat ! Ne-am întors la Bucureşti. — 


x x x 


Mă aflu din nou în biroul meu, care este în acelaşi timp şi camera nostră 
de dormit, aici îmi petrec marea majoritate a timpului, lucrând 14 ore zilnic, 
pentru Ziar şi la cartea "Am trecut prin lad'. 

Am luat hotărîrea de a trece peste vederile mele personale, pentru a-l 
susține pe Rege în vederea unirii exilului românesc. Pentru aceasta am 
înţeles să închid definitiv orice discuţie în jurul lui "23 August”, discuţiile, 
articolele în legătură cu acest subiect, fiind total defavorabile Regelui. 

În urma acestei hotăriri, a urmat articolul meu "Alarmă în Vest', care 


dezvăluia opiniei publice, noua "linie" a ziarului. Ş 


atitudine. ani 
Până la apariţia numărului 6+7 din "Stindardul Românilor” trei 
evenimente au dominat luna Iunie a anului 1986 : comemorarea a 40 de ani 


"Curentul". Slujba reiligioasă a fost oficiată de câtre Monseniorul Octavian 
Bârlea. După oficierea serviciului religios, am vorbit despre Mareşalul 
Antonescu, scoțându-i în relief strălucita carieră militară, precum şi 
împrejurările tragice în care a fost asasinat. ae 


La Geneva, comemorarea a fost organizată tot de către dl. comandor 
Mircea Pătru, slujba religioasă fiind oficiată de către Părintele Dumitru 
Popa. Şi cu această ocazie, cuvântarea a fost ţinută tot de către mine. 


250 


E 


La Paris, în faţa unei numeroa i 
i AD A se a i 
oficiat Serviciul Divin. La sfârşitul slujbei Parana ee Constanța 
FE : ele a anunțat că Maje: 
Sa Regele işi aduce omagiul său pentru “eroul nat țat că Majestatea 
Antonescu", căzut în împreturări| pentru eroul național Mareșalul 
eta i prejurările tragice prin care a trecut poporul român 
17: Met ea ord Comaniciu, preşedintele Consiliului National 
Român, şi a d-lui Ion Raţiu, preşedintețe Uniunii ) : FRICII 7 
, Prj, i niunii Românilor Liberi, Re 
a venit la Soultzmatt în mijlocul exilului românesc; pentru rira oară i 
atâţia zeci de ani. PRE Sa upă 
j Dacă m am hotărit ca, în interesul unirii românilor, să termin orice atac 
împotriva Regelui, apoi aceasta a fost numai asupra păcatelor lui din trecut 
nu însă cele prezente şi viitoare. 50 Ea ea TIBIEI ZA 
Nu insist asupra acestui fapt, lăsând ziarul "Stindardul Românilor” să 
vorbească ! lată ce am scris în nr. 6+7 din Iulie 1986 despre solemnitatea 
de comemorare a eroilor noştri din primul război riondial, care se odihnesc 
la Soultzmatt, la care a asistat şi Regele. 


Articolul a fost intitulat : 


PE MARGINEA FESTI 


VITĂȚII DE LA SOULTZMATT 


Această pioasă comemorare a eroilor noştri iniţiată de domnul Remus 
Radina, s'a bucurat în ultimii ani de o participare din ce în ce mai 
numeroasă a românilor din exil. 

De la început, Soultzmatt-ul a constituit un armistițiu între ideile contrarii 
Şi chiar contradictorii, a luptelor politice, a tuturor neînțelegerilor între 
români, indiferent de natura lor. 

În faţa mormintelor celor 700 eroi, care-şi dorm somnul de veci la 
Soultzmatt, românii s'au adunat cu smerenie şi toţi, ca un singur om, în 
fața sacrificiului suprem al acestora şi-au adus aminte de toți eroii Neamului 
Românesc. 

Astfel, preoţii, în slujbele lor, şi cei care au luat cuvântul, au comemorat 
de la început, pe toţi eroii români căzuţi în cele două războaie mondiale, 
precum şi pe cei ucişi de plutoanele de execuţie sau morţi în închisori. 

Anul acesta, după 40 de ani, M.S.Regele Mihai a binevoit să vină în 
mijlocul Românilor pentru a lua parte la această solemnitate. 


Majestatea Sa a fost invitat de către Domnii Horaţiu Comaniciu şi lon | 


uri preşedinţii celor două mari organizaţii româneşti din Exil, C.N.R. şi | 
PRI = E RENE Aia AL | 


Domnii Comaniciu şi Raţiu au trimis regelui un “protocol”, spre a-l 
informa cum se va desfăşura solemnitatea. 

Spre surprinderea “tuturor, secretara particu 
Lia Constantinescu a respins în cea mai mare parte 
trimițând un alt “protocol”, ca din partea regelui, 
interdicții şi de dispoziţii ! 

La venirea Regelui însoţit de Regina Și principe: a 
prezentat programul festivități (protocolul) la care Majestatea sa a spus 


“protocolul” primit, 
"protocol'—plin de | 
Rază | 


29| 


lară a Majestății Sale, D-na | 


Ana şi principesa Margareta, i s'a | 


| 
| 


I/ 


"Eu nu am nevoie de nici un protocol, eu am venit pentru a fi in mijlocul 
Românilor”. ETA $ 
- Ce poate fi mai frumos decât cuvintele simple rostite de Suveran ? 

Dar cum rămâne cu "protocolul" comunicat de către secretara particulară? 

Ani de zile, purtătorul de cuvânt al Regelui, generalul Lazăr, a făcut tot 
ce a putut pentru a-l separa pe Rege de Exil. 

Astăzi, alți "sfătuitori” vorbesc în numele Regelui, făcând mult rău atât 
Majestății Sale cât şi Cauzei Româneşti. OO 

Protocolul impus de D-na Lia Constantinescu a fost, în punctele 
esenţiale, respectat. Să nu intrăm în amănunte, pentru a nu învenina 
spiritele. 

După declaraţia făcută la primărie, atât de frumoasă prin simplitatea ei, 
Regele însoţit de Regina Ana şi principesa Margareta, au intrat în mijlocul 
Românilor. 

Sobră, distinsă, cu multă prestanță, Familia Regală a intrat pe aleea 
cimitirului, cu paşi lenți, par'că pentru a nu deranja morții şi s'a îndreptat 
către locul dinainte stabilit. IE 

În acel moment s'a produs o totală destindere. Regele era acolo, în 
mijlocul Românilor, unde de 40 de ani era așteptat. ai 

Noi, românii opozanți, nu recunoaştem guvernul de la Bucureşti 
instaurat cu forţa armată de către Sovieuici. 

Nu putem recunoaşte nici actele acestui guvern, începând de la 23 
August 1944 şi până astăzi. Pentru noi, abdicarea Regelui este nulă şi 
neavenită. Între regat şi republică pu au greprul de a decide decăt cele 23 
de milioane de Români, atunci când vor fi liberi. 

Pentru noi Regele Mihai, Regele care a avut lacrimile în ochi de câte ori a 
fost ovaţionat, Regele care a cerut Unirea Românilor în cuvântarea Sa, 
rămâne Mihăiţă al nostru, care s'a născut pe pământ românesc, care a avut 
o copilărie grea, fiind lipsit pe rând, când de mamă, când de tată. 

Românii, chiar cei ostili regelui, nu au uitat că se află într'un cimitir, nu 
au uitat tradiționala ospitalitate românească şi, dând dovadă de pondere şi 
decenţă, l-au primit pe Rege cu toată căldura. Este-o reacţie sentimentală 
specifică poporului român. ȘIR: 

“Regele a făcut un enorm pas, pentru a câştiga din nou dragostea tuturor 
românilor. 3 

Dar din păcate, astăzi când scrim aceste rânduri, avem în față revista 

"Dialog" şi articolul : "ZIUA EROILOR”, semnat de DI. Dinu Zamfirescu. 


DI. Zamfirescu îi enumeră, dar noi nu-i putem jicni trecându-i pe o astfel de 


252 


Dacă reprezentanţii CNR şi URL i 
figura ca invitaţi personali ai Maje 
această suită, reprezentanţii unei a 
foştilor deţinuţi politici, care în afară de "Preş" si "V; Ip 2 

: iei , Şi "Vice-Preş", nu ştim 
dacă mai au atâția membri, cel puţin cât degetele celor două A i j Şi IA 
LOL. Majestății Sale nu au fost şi soțiile 
arăşa agitatoare dela sectorul 4”, ar fi luat 


În ce calitate a venit acest domn, ca invitat personal al Majestății Sale 
(după cum ne certifică domnul Zamfirescu). ta oficierea unei slujbe 
religioase creştine pentru nişte eroi militari români ? O fi avut domnul 
Shapira vreun grad de rudenie cu vreunul din cei ce i-au ajutat să moară pe 
cei ce se odihnesc la Soultzmatt ? O fi luptat domnul Shapira pe vreun front 
necunoscut nouă şi astfel sufletul Domniei sale-a vibrat puternic şi pentru 
eroii de la Soultzmatt ? O fi făcut domnul Shapira închisoare alături de 
domnii Câmpeanu şi Zamfirescu ? O fi modificat "marele maestru al Lojei 
Masonice Române" deviza masonică, astfel încât să includă în oblăduirea 
sa şi întreaga Familie Regală Română ? e Ra IA TI 

Nouă ne place să credem că acest domn nu a fost invitatul Majestății Sale 


şi că Majestatea Sa nici nu a ştiut că ar fi făcut invitaţii speciale în suita Sa. 
Este posibil ca domnul Zamfirescu să fi fă est reportaţ, pentru a se 


Este însă probabil că "sfătuitorii” Majestății Sale, pe care în acest caz nu- 
i putem numi decât "câm _—să fi făcut apel la domnul Shapira, ca 
"sfătuitor al sfătuitorilor" pentru a se realiza o "alternativă a comunismului”! 

Desigur di. Shapira ar putea, prin vastele domniei sale cunoştinţe, să 
indice cu claritate "Sfătuitorilor”, cine sunt democrați, cine sunt mai 
democrați decât democraţii, şi cine sunt "fascişti, rasişti, nazişti” şi în 
marea sa competenţă, numindu-i pe toţi naționaliști ! 

Trist, foarte trist, căci nici Regele Carol al II-lea în jurul căruia mişunau 
masonii, nu şi-a permis ca în suita sa să dea titlul de "mare mason al Lojei 
Masonice Române" vreunuia dintre ei. ZII 

Singura n ă speranţă este că Majestatea Sa nu ştie absolut nimic, nici 
măcar faptul că este ținut-sub-uri clopot de sticlă. Este imposibil ca 
Majestatea Să-să nu cunoască deviza masonică : "Lilia pedibus destrue”! 


[Zi 


| 


(£ 


/ 


pune bine şi cu "sfinţii" din Occident, dar atunci trebuie tras la răspundere. 2 O 


Ps 
Gr 


p / 
PI; 


Aşteptăm din partea Majestății Sale, o punere la punct a "Sfătuitorilor”, şi Ga 


de-acum înainte să fie mereu în mijlocul Exilului Românesc. 
Refuzăm cu hotărire o cohabitare a Exilului Românesc, cu "Marele 
maestru" şi cu o novă camarilă. E să 
Dat fiind faptul că [a Soultzmat s'au comemorat eroii morți pe front şi în 
închisori, nu ar fi fost normal ca Familia Regală să fi avut în suita Sa pe 
comandorul aviator Mircea Pătru, decorat cu "Virtutea Aeronautică”, pe 
căpitanul de artilerie Mircea Ionescu, Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul”, 


şi pe sublocotenentul Remus Radina, inițiatorul acestei solemnităţi şi 


253 


4 


7) 


N 


r 


& CONGRESULUI AMERICAN Ba 


tic ? Nu de alta, dar toţi aceştia se aflau în 
ai multă onoare Familiei Regale !!! 
„puteau să se gândească la acest 


într'adevăr un fost deţinut poli 
cimitir şi credem că ar fi făcut m 

Toţi cei ce au "moşit! atâtea protocoale, 
Serra din toată inima, ca acest prim pas, pe care Majestatea Sa l-a făcut 
în mijlocul Românilor, să fie cât mat des repetat, dar dacă într adevăr 
Regele nostru şi-a ales singur invitații, suntem obligaţi să-i spunem răspicat 
: "Aiasta nu se poate, Măria Ta'! 


Tot în numărul 6+7 , luna Iulie 1986, mi-am permis încă un articol, pe 
cât de necesar pentru verticalitatea coloanei vertebrale a Exilului Românesc, 
pe atât de răcoritor, pentru cei ce suferă în Țară. Articolul a fost intitulat : 


SCRISOARE DESCHISA LUI RONALD REAGAN ŞI 


Am aflat cu durere în suflet pentru încercatul nostru popor, dar şi cu un 
total dispreţ pentru întreaga conducere americană, că i s'a acordat din nou 
republicei comuniste "România", "Clauza Națiunii celei mai favorizate". 

După ce ne-aţi vândut la Yalta, după ce ne-aţi revândut la Helsinki, acum 
finanţ-oligarhia dumneavoastră, face cârdăşie cu guvernul criminal de la 
Bucureşti, pentru a nu mai lăsa nici măcar o speranţă de supravieţuire 
poporului român ? Sa Aa E 

Datorită împrumuturilor Occidentului şi acestei nenorocite "Clauze', 
nemernicul dumneavoastră prieten Ceauşescu, după ce a ucis în închisori 
tineretul, țărănimea şi întelectualitatea, după ce ne-a dărâmat Capitala, după 
ce ne-a mutilat sufletele, acum ia până şi ultimul aliment de la gura copiilor, 
spre a-şi plăti datoriile. TE DIVERSE = Gea e 

Dumneavoastră ştiţi că un nou născut are drept numai la un kilogram de 
lapte praf pe săptămână ? 

Dar dumnneavoastră ce vă pasă ? Ceauşescu este un bun plătitor, iar în 
rest, nimic-nu Vă interesează ! 

Faceţi caz de umanitate, dar încurajați prin toate mijloacele cel mai 
criminal regim comunist din întreaga Europă de Est. 

Pentru a vă camufla mercantilismul şi totala lipsă de omenie, vă ascundeți 
după două himere : îndepărtarea României de Uniunea Sovietică, şi aşa 
zisele "drepturi ale omului”, pe care chipului le protejaţi. 

În privința unei politici independente a României, propriul 
dumneavoastră „ambasador Funderburk, v'a spus adevărul. Ştim că nu va 
convenit acest adevăr, deoarece v'aţi văzut descoperite mârşavele 
ae a afaceri, care merg până la complicitate cu asasinii unui 

Drepturile Omunlui ? Scoateţi din Țară 1000 de români, ucigând pentru 


aceasta 23 de milioane de oameni ! În această mie de români, constă pentru 
dumneavoastră imbunătăţirea "Drep 


nea turilor Omului în România” ? Iar dacă 
puţin vă pasă că 23 de milioane de oameni îşi mai trăiesc ultimii ani. nu Vă 


254 


DO 


e CREZI 


gândiţi cel puţin că prin sprijinul dumneav 
deşănțata propagandă comunistă ce se face 
dumneavoastră de mâine, nu vă interesează 7 

Nu este om în România care să nu-şi dea seama cu dis 
ajutor pe care Occidentul îl acordă comunismului în 
Ceauşescu în special ! 

Cel mai criminal regim comunist din Europa de Est, îşi îndeplineşte 
opera de nimicire a unui popor, cu nepreţuitul dumneavoastră ajutor. 

Ei însă, sunt mai puţin vinovaţi decât dumneavoastră, având ca 
circumstanţe atenuante : prostia şi nebunia. 

Trebuie să vă fie clar un lucru : cei ce-i ajută pe asasini, sunt complicii 
lor, sunt tot atât de vinovaţi ca şi ei. 

Dumneavoastră însă sunteţi prea puternici şi prea cinici, pentru ca să vă 
fie frică de răspundere ! FR 

Noi suntem prea mici şi prea slabi, pentru-a-fi luaţi în seamă de către 
"campionii omeniei"! Să nu uitaţi însă, că există o justiție imanentă, de a 
cărei judecată nu scapă nimeni, nici chiar cei bogaţi și puternici ! 

Cerem iertare lui Dumnezeu, pentru ura, disprețul și scârba acumulată. 


oastră, încurajați terorismul şi 
în Occident ? Nici măcar ziva 


preţ de marele 
general şi lui 


PS. Această scrisoare a fost trimisă lui Ronald Reagan și unui număr de 
48 de Congresmeni şi Senatori. 


În urma articolului "Pe marginea Festivităţii de la Soultzmatr”, am primit 
zeci de scrisori şi de telefoane. O noapte întreagă stau şi citesc numai 
Scrisorile sosite în ultimele trei zile. Ele manifestă trei opinii cu totul 
diferite: 

Susţinătorii Regelui apreciază faptul că am arătat căldura cu care a fost 
primit Majestatea Sa la Soultzmatt, dar socotesc drept 'obrăznicie”, a cere 
socoteală Regelui asupra învitaţilor Majestății Sale, a pomeni "camarila, a- 
i spune că este “sub un clopot de sticlă” şi a încheia cu : "Aiasta nu se poate 
Măria Ta”. 3 za sa 

uturor acestora, le-am răspuns în câteva cuvinte : “În intersul unirii 
exilului românesc, am înțeles să trec sub tăcere trecutul regelui, atât cel din 
ţară, cât şi cel din Exil, unde se face vinovat de o inactivitate totală timp de 
40 de ani. Aceasta nu înseamnă să trec sub tăcere o novă "e ă ce se 
înfiripă în jurul Lui, care nu-i poate aduce decât necazuri personale, care 


se pot răsfrănge şi asupra întregului Exil Românesc. Socotesc de datoria 


mea să-l ajut —da-această veche racilă a dinastiei 
noastre. Tatăl său era deasemenea înconjurat de o camarilă odioasă, dar cel 
Puțin Caro 1ea îşi conducea "camarila", nu era condus de către ea, 
Cum se pare a se întâmpla astăzi cu Regele Mihai. Sa N 

Consider de datoria mea de a-l ajuta pe Suveran să nu greşească și astăzi, 
Cum a făcut-o în trecut. 


259 


DD ae 


O a doua categorie de scri 
anti-comunistă pe toţi Cei ce se opun regim e 
categorie figurând desigur şi Bat SA 

ici i i rsoan e car 
ticismul în ceeace priveşte pe > care-l coi 
de Bersonalitate şi sub influenţe foarte proaste. Ei îmi urează succes în 


greaua misiune ce mi-o asum şi mi se alătură, considerând foarte bine 
venită cronica critică pe care am făcut-o în Suindardul Românilor sa 

O a treia categorie de scrisori, mă acuză de “trădare” a adevăratei ' cauze 
româneşti” prin includerea Regelui în lupta. anti-comunistă, el fiind acela 
care a deschis porțile comunismului în România. Unele dintre aceste 
scrisori îmi enumeră pe puncte "trădările Regelui”, începând cu 23 August 
1944 şi terminând cu 30 Decembrie 1947. Toate aceste“ scrisori 
menţionează şi faptul că odată sosit în Exil, i-au trebuit trei luni pentru a 
arăta că a fost silit să abdice, fapt care demonstrează că abdicarea "de fapt", 
a devenit o abdicare "de drept”. Deasemeni scrisorile menţionează 
inactivitatea Regelui timp de 40 de ani, precum Şi totala ignorare a Exilului 
Românesc. În aceste scrisori sunt acuzat de "trădare", fără drept de apel. 

Am răspuns şi acestor scrisori, neținând seama de jicnirea personală ce 
mi s'a adus, cam în termenii următori : "sunt de total acord cu învinuirile ce 
le aduceţi regelui, dar vreau să vă arăt că atât dumneavoastră, cât şi eu, nu 
avem dreptul de a da o sentinţă. Noi ne putem exprima păreri personale, 
care nu pot fi decât subiective. Dosarul Regelui este departe de a fi 
complect, lipsind o mulţime de mărturii, care există, dar nu au fost date 
publicităţii şi numai o instanță românească legal constituită, într'o Țară 
liberă va avea dreptul de a da o hotărire. În momentul de faţă, noi nu putem 
să-l excludem pe Rege de la lupta împotriva comunismului pentru 
următoarele motive: E 

1,- Este cetățean român , este incontestabil anti-comunist şi are dreptul de 
a se alătura acestei lupte. 

2 - Nu putem recunoaşte actul abdicării, deoarece este evident că a fost 
silită şi nu recunoaștem nici un act săvârşit de regimul comunist începând 
de la 23 August 1944 şi până astăzi. sie 
3 Monarhia reprezintă incontestabil un “simbol” şi, atâta vreme cât 
Exilul Românesc nu are o personalitate în jurul căreia să se grupeze, 

Coroana” ne oferă această posibilitate, pe care suntem obligaţi să o 
acceptăm. 

„Aceste motive m'au obligat să trec peste părerile mele personale în 
interesul Exilului Românesc, acela de a fi unit. Vă rog să credeţi că privesc 
cu e scepticism ca și dumneavoastră gruparea : românilor în jurul 

e i, dar este o ultimă încercare la care nu avem dreptul să renunțăm." 

Scrisoarea câtre Ronald Reagan și € ceace reală 
controversată. Astfel risc aa ai COREL suleatae picantă osiRiet (e! ga 

(ule, ipoție;lă Ati fa aresta ea aa aid ENsa ac teciiGiieidenuce: 

Ea < Jâ număr, s au arătat categoric împotriva articolului semnat 
de mine, aducând următoarele argumente: > 
LU == 


256 


). Nu este admisibil să te adresezi unui şef de Stat în termeni atât de 
ireverenţioşi, cu-aţât mai mult cu câr este singurul Stat de la care aşteptăm 
un ajutor. 

2/- O scrisoare deschisă prin care ne arătăm dezacordul pentru acordarea 
“Republicii Socialiste România "Clauza Națiunii celei mai favorizate” ar fi 
avuL un mult mai mare efect. 

('3  Entuziaste felicitări pentru scrisoarea deschisă adresată lui Ronald 
Reagan şi Congresului american ! Cei ce ne-au vândut la Yalta, Helsinki și 
ne vând şi astăzi, nu merită un alt răspuns. 

Am răspns acestor cititori cam în felul următor : : 

"De când s'a acordat prima oară României - Clauza Națiunii celei mai 
favorizate - şi până astăzi, multe organizaţii româneşti au protestat în 
termeni decenţi pentru greșala pe care o face Congresul american. Toate 
aceste proteste au fost aruncate la coş şi nimeni nu a ţinut seama de ele. 
Interesele americane de culise sunt cu mult mai importante, decât dreptatea 
românească. Până şi ambasadorul american la Bucureşti, di. Funderburk a 
atras atenţia Departamentului de Stat asupra acestei greşeli. Totul a fost 


specificaţia : singurul ziar românesc, care spune cu curaj adevărul ! 

Dar toate acestea nu-mi risipesc îndoielile asupra noii mele atitudini. 
Scrisorilor şi telefoanelor, de data aceasta se alătură diferiţi oameni, care cer 
să mă vadă în vederea Unirii Românilor. 


Existența ziarului este în mare pericol. Compozerul pe care mi l-a oferit 
dl. iat antinescu s'a decat Şi reparația TU a costat 1000 DM. 
Domnul Constantinescu â plătivreparațiă, dar m'a rugat să mă interesez de 
asigurarea compozerului, întrucât nu va mai putea plăti o a dova reparaţie. 
Pentru asigurarea pe un an, trebuiau 4000 _ DM., sumă ce dl. 
Constantinescu a refuzat să o plătească. În asemenea condițiuni compozerul 


nu mai este rentabil. Și iată „compozerul se defectează pentru a doua oară, 


rămâniînd descoperit pentru viitorul ziar. 


237 


Le IN 


Ss 


Domnul Nagacevschi, la care am apelat pentru un sfat, îmi aduce 
rezolvarea temporară a acestui mare neajuns. Ginerele său, di. Grafenstein 
are o tipografie proprie şi un computer ultra modern proprietate personală. 
Prin intervenţia d-lui Nagacevschi, ginerele său se arată atât de amabil de a- 
mi împrumuta computerul de Vineri seara până Duminecă dimineaţa, de 
câte ori este nevoie, pentru editarea ziarului. Și astfel ziarul nu-şi întrerupe 
apariția. Ess 


ai organizaţiilor. 
“Am luat mai întâi legătura cu dl. Horaţiu Comaniciu, care a fost întru 
totul de acord cu necesitatea unirii celor două organizaţii, dar mi-a adăugat : 

- Vezi dragă, acest lucru este dorința mea cea mai fierbinte, dar mă izbesc 
în permanenţă de refuzul d-lui Raţiu. El nu vrea o unire cu legionarii şi deşi 
nu o afirmă făţiş, tergiversează cu răspunsul de fiecare ATARE aa a 

- Ce înseamnă unire cu legionarii ? În Consiliul Naţional după câte ştiu, 
sunt şi ţărănişti şi liberali, iar legionarii care fac parte din Consiliul Naţional 
au acceptat "democraţia" fiind astăzi mai democrați decât democraţii ! 

- Aşa este drăguță, dar părerea mea este că Raţiu nu vrea nici contopire, 
nici federalizare, ci pur şi simplu să ne înghită în organizaţia lui, ori acest 
lucru este inadmisibil. x | 

- Evident că este inadmisibil domnule Comaniciu, dar domnul Raţiu 
trebuie convins de necesitatea unirii celor două organizaţii şi asta cât mai 
devreme cu putință. Uite ocazia-ar putea să fie chiar acum la 12 Aprilie la 
Paris. 

- Poftim, ia dumneata această iniţiativă. 

- Mă împuterniciți să vorbesc cu dl. Raţiu în numele dumneavoastră ? 

- Desigur şi încă mai mult, poţi merge atât de departe încât să-i oferi 
preşedenția ambelor organizaţii, contopite sau federalizate. Bine Înţeles în 
cazul unei contopiri, noi cerem noi alegeri pentru alegerea conducerii. 

- Bine domnule Comaniciu, în ziua de 10 Aprilie voi fi la Paris şi sper 
să-l văd pe domnul Raţiu cel mai târziu la 11 Aprilie, pentru ca a doua zi, 
ziua Congresului să se şi înfăptuiască această unire. 

- Să te ajute Dumnezeu, dar eu rămân sceptic în ceeace priveşte 
posibilitatea de a-l convinge pe Raţiu, ştii dumneata noi ardelenii nu ne 
grăbim niciodată în a lua hotăriri ! 

Am aranjat cu domnul Comaniciu ca în seara de 11 Aprilie să-i telefonez, 
pentru a-i comunica rezultatul întrevederii-cu domnul Raţiu. 

Astfel inițiativa mea de unire a celor două organizaţii a prins viață odată 
cu articolul meu din nc. 5+6 din Martie 1986, intitulat "Alarmă în Vest” şi 
practic, prin această întrevedere cu domnul Horaţiu Comaniciu, de la 


sfârşitul lui Martie 1986 ea a început să fie materializată. 


258 


Dacă am renunţat la difuzarea opiniilor personale, în interesul Exilului 
Românesc, apoi începând de-acum, îrâi voi consacra întreaga activitate 
unicului scop : Unirea Exilului Românesc. Ş 


durile îmi zboară din nou în trecut. 


Drumul împreună cu Radu la Galaţi nu a fost chiar atât de simplu ! 
Motorul Fiatului meu fiind foarte vechi, încălzea şi au trebuit mai multe 
popasuri pentru răcirea lui. Oprind la un restaurant pe drum, Radu m'a 
întrebat : 

- Cât costă aici o maşină novă ? 

- O Dacie 1300, care este Renault-ul 12, costă 63.000 lei ! 

- Bine dar alte maşini în afară de Dacia, nu se găsesc ? 

- Ba da, dar numai pe valută. 

- Ce mărci de automobile se găsesc pe valută ? 

- Forduri construite în Germania. eri a 

- O, perfect, un Ford german trebuie să fie o mașină admirabilă, știi ... în 
industria de automobile, eu nu am încredere în mărcile astea latine ! Pentru 
mine o maşină serioasă este fie americană, fie germană. ... Şi cât costă în 
valută un Ford ? 

- Între 2800 şi 3500 de dolari. 

- Vezi tu Ioane, eu am realizat că eşti un om serios şi Vreau să te ajut. 
Viaţa nouă pe care ţi-ai făcut-o lucrând ca miner, familia pe care ai 
întemeiat-o, după atâta suferință, toate acestea îmi demonstrează că, 
investind bani în tine, fac o bună afacere ! De altfel voi avea şi eu profitul 
meu. De acum înainte, vreau să vin în Ţară în fiecare an şi vreau să cutreer 
Țara. Cu Fiatul tău nu este posibil acest lucru, îţi voi trimite bani să-ți 
cumperi o maşină ca lumea ! psaltica 8: a 

- Radule, îți mulțumesc din suflet, dar fiindcă mi-ai făcut această 
propunere, dă-mi voie să-ți fac şi eu una ! 

- Spune, te ascult cu mult interes. iza E gi car 

- De 24 de ani încerc să plec din Țară, aici nu mat este de trăit şi situația 
se va agrava în continuare. În momentul de faţă este posibilă plecarea cu o 
intervenţie din afară şi cu ceva bani. După câte ştiu eu, aşi putea fi 
cumpărat contra sumei de 5000 dolari ! 3 . = 

- Cumpărat ? Cum poţi afirma așa ceva ? Oamenii sunt de vânzare *! 

- Chi i auzit ! 

Z erai ne că ar fi aşa, deşi eu nu pot crede acest lucru, dar ce 
socoteşti tu că ai putea face în străinătate ? 

- Orice Radule, iau viața de la început ! 

- Câţi ani ai tu acum ? 

- 50 de ani, dar sunt sănătos şi 
miner, pot fi hamal în port, dar pot 


capabil de orice muncă fizică. Pot fi 
fi şi măturător de străzi sau să desfund 


239 


closete. Nu ştiu dacă mă înţelegi, dar sunt în stare să fac orice, numai să 
fiu liber. Aici trăiesc într'o continuă presiune a Securităţii. 

- Tu nu cunoşti Occidentul măi băiete, eu m'am izbit de el de la 18 ani, 
când am plecat să fac Şcoala de Ofiţeri activi de Marină la Kiel. La 50 de 
ani, deci la vârsta ta de astăzi, a trebuit s'o iau dela capăt, lucrând într'o 
fabrică ca simplu muncitor. Eram ca şi tine sănătos, dar pe deasupra eram 
un munte de om, cunoșteam la perfecţie limba engleză, aveam diploma de 
inginer aero-naval din Germania şi brevetul de pilot. Şi toate acestea, timp 
de 3 ani, nu mi-au folosit la nimic. Acum situaţia în America este cu mult 
mai grea ca în 1940. Pe vremea aceea se căuta mână de lucru necalificată, 
acum necalificaţii sunt şomeri ! Tehnicitatea a avansat enorm Şi aceasta a 
dus la şomaj. Tu nu-ţi poţi da seama ce înseamnă să fii şomer în Statele 
Unite ! Vezi tu, comunismul aşa cum este el, a reuşit să desființeze 
şomajul, în această privinţă sunt mult înaintea noastră. 

- Te înșeli Radule, tu nu ai văzut la noi decât aparențele, ai mâncat la 
Ambasador, ai mâncat bine şi ai spus că o astfel de masă în America ar 
costa cel puţin de trei ori mai mult ! Dar tu nu ştii că pentru o masă simplă 
luată acasă, trebuie să faci câteva zile "coadă" la diferite alimentare ! Tu nu 
Ştii că şi la noi sunt şomeri berechet, numai că nu se spune. Tu nu ştii că un 
medic n'ar avea din ce trăi, dacă nu ar face ciubucuri şi asemenea medicilor, 
toți intelectualii. Tu ai aflat doar cum o duc eu, dar nu trebuie să Viți că eu 
lucrez pe un şantier național, unde se fac avantaje cu totul speciale. Dar câte 
şantire naționale sunt în toată ţara ? 3 sau 4 ! Nu trebuie să te iei după 
aparenţe ! 

- De ce crezi tu că, întorcându-ne de la Galaţi, ţi-am spus să o iei pe 
drumuri judeţene ? Tocmai pentru a vedea satele noastre aşa cum arată 
astăzi. Ei bine, în 1940 când am plecat din ţară, majoritătea caselor erau 
acoperite cu paie și astăzi-acoperişurile sunt făcute din şindrilă , tablă sau 
Chiar țiglă. 

= Ai dreptate Radule, îţi pot spune mai mult că pe-atunci majoritatea 
țăranilor umblau vara desculți sau în opinci și astăzi poartă ghete, dar nu 
trebuie să uiţi că au trecut 30 de ani, timp în care voi aţi aţuns-pe lună, în 
timp ce eu spre exemplu, care am un salariu de invidiat de către orice 
intelectual, am Fiatul de la care a pornit discuţia noastră ! Standardul nostru 
de viată este extrem de scăzut. Acoperişurile caselor pe care le-ai văzut se 
datoresc rebuturilor de Ia fabrici care lucrează din plin pentru construcțiile 
ce se fac şi care sunt de cea mai proastă calitate. Te rog să crezi că ţăranii ar 
prefera să aibe tot paie pe case, dar să aibe pătulele şi magaziile pline cu 
alimente ca în trecut. Dar să-ţi povestesc o conversaţie pe care am avut-o cu 
un miner la Anina. în 1954, în cei doi ani de libertate pe care i-am avut. 
Lucram amândoi din greu, cu un salariu modest şi nu aveam de unde 
cumpăra alimente. El avea 5 copii şi nu avea cu-ce să-i-crească ! L-am 
întrebat : PI nea : 

"- Explică-mi şi mie, nea Tudore, de ce înainte de a veni comuniştii la 
putere, când îmi spui că o duceaţi atât de bine, făceaţi atâtea greve şi acum 
nici nu vă gândiţi la acest lucru ? E DN 


260 


PIE e Da 0700 


- Ei vezi, domnule Pantazi, întrebarea dumitale este justificată, dar 
răspunsul este simplu : O grevă nu se poate face decât atunci când părulul 
este plin cu porumb şi magazia plină de grâu | i 

- Păi dacă aveaţi de toate, de ce mai făceaţi grevă ? 

- Pentrucă omul vrea întotdeauna mai mult decât are ! a. 

- Şi acum când nu aveţi nimic, nu aţi fi cu atât mai justificaţi să faceţi 
grevă ? CEREA | 

= Greva se face cu spatele acoperit, domnule Pantazi ! Dacă astăzi am face 
grevă, am risca arestarea sau în cel râai bun caz darea afară din serviciu şi 
apoi dacă nu lucrăm căteva zile, nu mai primim nici bruma de salariu pe 
care o luăm şi copiii cer de mâncare !" Pa 

- Cred, Radule, că este edificatoare pentru tine această scurtă poveste 
adevărată ! 3 

- Desigur că în câteva zile nu-ţi poţi da seama de toate, totuşi eu găsesc 
Țara într'un mare progres. cei EI SE 

- Da Radule, este incontestabil progresul celor 30 de ani care au trecut şi 
de care la tine nu ti-ai putut da seama căci l-ai trăit zi de zi. Dar în multe 
privinţe, noi nu numai că nu am progresat, dar am fost daţi în urmă cu 100 
de ani. De exemplu, învățământul astăzi este catastrofal. 

-Şilanoi! FER > 2 4.38. is 

- Cu o mare deosebire, la voi intelectualii de vârf sunt admirabil pregătiţi, 
iar muncitorii de ieri, astăzi au calificări înalte, pe când la noi intelectualii 
sunt o catastrofă, iar muncitorii îşi fac singuri o calificare, fiecare după 
bunul simț, aşa cum mi-am făcut-o și eu. Despre intelectualii noștri ce să-ţi 
spun, că cei cu bacalaureat habar nu au de istorie sau de geografie, iar 
gramatica lor este cel mult echivalentă cu cea pe care o cunoşteam noi după 
maximum 3 clase de liceu ! Toate posturile de conducere în orice direcție, 
într'un regim comunist sunt ocupate exclusiv după criteriul politic şi 
membrii de partid sunt în marea majoritate analfabeți ! 

- Din tot ceeace îmi spui tu, trag concluzia că totul merge extrem de prost 
în Țară | As FE gala îi darea 

- Este exact așa Radule, chiar cu mult mai prost decât îți poți închipui. 
Dar aceasta nu este totul, o ducem prost şi căutâm să ne obișnuim căci nu 
avem altceva de făcut. Greutărea imensă ins ese aut IE a a 
Securităţii. Nimeni nu este sigur pe ziua de mâine. Este suficient să te 
denunțe cineva că ai vorbit impotriva regimului, pentru a fi imediat arestat, 
bătut, torturat, condamnat la ani mulţi de închisoare sau băgat într un spital 
de boli mintale, unde ți se administrează tot felul de droguri până 
înnebuneşti cu-adevărat. : za : 

= Bine. dar în această situaţie, cine-este nebun să vorbească împotriva 


ă . . 
pă uluizti neapărat nevoie să te manifeşti împotriva regimului, dar Arisl 
care vrea să se răzbune pe tine, pentru Isac VEo are ca Sea să-ți ocup 
postul pe care-l ai, iţi face un denunț mincinos : 

- Da , dar acest lucru se poate dovedi ! 


26| 


0) 


- Vezi Radule, de asta nici un occidental nu poate înțelege situaţia de la 
noi. La voi, cum de altfel era şi la noi până au venit comuniştii, orice 
acuzare trebuia dovedită şi numai atunci puteai fi judecat şi condamnat. La 
noi totul este pe dos. Securitatea nu trebuie să dovedească acuzaţia ce ţi se 
aduce, ci tu trebuie să dovedeşti că eşti nevinovat ! Ori cum poţi dovedi un 
fapt negativ ? Ferească Dumnezeu să intri pe mâna lor, căci nu există 
scăpare. 

Radu a rămas pe gânduri, dar am impresia că încă nu a înţeles tragica 
noastră situaţie ! Am tăcut şi eu, lăsând pentru altă dată să discut cu el 
plecarea mea în străinătate. FR PETITIE 


În cursul zilei de 10 Aprilie 1986 sunt la Paris şi trag la camaradul meu 
de puşcărie şi redacție Vladimir Boutmy de Katzman.—————— 

A doua zi la 13,30 mă prezint la domnul Ion Raţiu, după cum 
convenisem mai dinainte. De la început dl. Raţiu marchează o distanță 
edificatoare ! Consider normal acest lucru după cele ce scrisesem despre 


A =T - = > Pa + a . . TIE ITP ei 
dânsul. Sunt însă „hotărit să întâmpin orice pentru a-mi ajunge scopul. 


Încep prin a-i face o scurtă expunere asupra a ceeace mă aduce [a dânsul. 
Datorită tăcerii domnului Raţiu, sunt nevoit să-mi prelunge Imentaţia. 
Scopul comasării sau federalizării celor dovă orzanizaii ar cbriae o mai 
mare credibilitate față de Occident şi creerea unui solid nucleu, în jurul 
căruia să se alipească toate celelalte organizații româneşti, pentru a se 
realiza o adevărată unire a tuturor românilor. 
fond totul s'ar fi putut reduce la următoarele puncte : 
(17 Am mandat de la domnul Horaţiu Comaniciu, preşedintele Consiliului 
Naţional Român, pentru a trata unirea celor două organizaţii. 
2 Unirea se poate face prin comasarea organizaţiilor într'una singură, 
necesare noi alegeri pentru Comitetul de conducere. 
3- Unirea se poate realiza şi prin federalizarea celor două organizaţii. 
y Consiliul Naţional Român este dispus să accepte preşedenţia 
ă IE SLC e, 


fii 


Pa 
domnului Ion Raţiu. 

Desigur nu m'am dus la domnul Raţiu pentru a ţine o conferință, ci 
pentru un dialog, speram eu, constructiv. ZI 3: 

Dar domnul Raţiu a continuat să tacă ! 

Văzând că nu este nimic de făcut, am pus întrebări preşedintelui URL, 
obligând-ul prin aceasta la răspunsuri. 70 

- Ce părere aveţi, domnule Raţiu, despre propunerea mea ? 

- Eu nu pot face nici comasare, nici federalizare cu o organizație 
totalitară!!! 203 Zi 


- De ce numiţi dumneavoastră Consiliul Naţional Român o organizaţie 
totalitară ? 
- Pentrucă în ( Consiliul Naţional sunt legionari şi aceștia sunt totalitari. 


262 


SR DEEE Da CR 0 


- Dumneavoastră nu ştiţi că Tribunalul de la Nurnberg a dat o hotărire 
prin care a scos "Mişcarea Legionară” din rândul organizațiilor totalitare ? 

- Poate, dar ei sunt tot totalitar ţ z 

- Bine dar cum rămâne cu comunişti primiţi în cadrul organizaţiei 
dumneavoastră nu sun totalitari 7 ZE: 

- Ei sunt cu totul altceva, ei s'au democratizat ! 

- Păi şi legionarii s'au democratizat, probă evidentă că l-au repudiat pe 
Horia Sima. 0000 ii, GE 

- Nu mă interesează ce au făcut şi ce fac legionarii, dar cu ei nu mă 
unesc. = Zi 

=Organizaţia dumneavoastră, URL-ul, nu este o organizaţie de luptă 
anti-comunistă ? 

- Nu, este anti-totalitară ! 

- Deci-excludeți anticomunismul în lupta dumneavoastră ? 

- Nu-l exclud, dar îl includ în totalitarism. 

- Atunci cum puteți primi comunişti în cadrul URL-ului ? 

- Ți-am mai spus câ ei s ermocratizat ! 

Am observat că deşi eu îi vorbesc incontinuu la persoana a treia, dânsul 
îmi răspunde ca şi când m'ar tutui ! Între noi nu poate fi o diferenţă de 
vârstă mai mare 4 ani, aşa tucru îl consider ca o nepolitețe 
flagrantă. Trec însă peste acesta în vederea scopului urmărit. Domnul Raţiu 
continuă să tacă probabil vrând să se asemuiască cu "Sfinxul de la 
Bădăcin'"! Dar câtă deosebire între cei doi! Maniu era sobru, maximum de 
politicos, iar îndelungata lui tăcere era făcută cu scopul de a nu da un 
răspuns nepotrivit. Domnul Raţiu afișează O îmbrăcăminte care ar vrea să 
fie sobră, dar este cu mult mai asemuitoare a unui lord care se duce să-şi 
viziteze domeniile. Tăcerea domnului Raţiu îți demonstrează doar 
indiferența sa, faptul că nu merită să se obosească cu un răspuns. Morga pe 
care o afişează este aceea a unui mare senior, plictisit par că de întrebările 
fără rost care i se pun. 

Am făcut o ultimă încercare : i i stu A 

- Domnule Raţiu, dumneavoastră cunoaşteţi psihologia mulțimii, ar fi 
suficient să spuneți câteva cuvinte despre unire şi aţi provoca un entuziasm 
extraordinar. tei că 

- Nu este cazul domnule Pantazi ! mi-a răspuns domnul Raţiu ridicându- 
se în picioare, semn că audiența s'a terminat şi că l-am plictisit destul ! a 

Cum l-aşi mai fi pus la punct pe-acest înfumurat, cu pretenții de senior ! 
Dar nu puteam s'o fac... la ideia unirii exilului, nu se putea renunța atât de 
uşor. SD 7 

IP islecar de la domnul Raţiu fiind total decepţionat de interlocutorul 
meu, atât prin discuţia avută, cât și prin ifosele deplasate pe care le-a afișat 
acest "mare democrat! —— 


BD 


l-am comunicat imediat domnului Comaniciu rezultatul nul al 


Ar ! 
întrevederii, dar acesta nu a fost decepționat. Nici nu se aștepta la altceva ! 


263 


În sfârșit, a dova zi a inceput Congresul URL-ului. O sală arhiplină 
ocupată de maximum 70 de persoane. Domnul Doru Novacovici a deschis 
şedinţa, făcând apelul celor prezenţi. Mai întâi organizaţiile, apoi 
persoanele particulare. Unul din participanţi s'a prezentat, apoi a adăugat : 
"trece-mă național țărănist, dar ... naţional țărănist independent !" Întreb pe 
cineva de-alături : "ce a vrut să spună cu asta ?" Necunoscutul râde ! apoi 
îmi răspunde : "Sunt patru organizaţii naţional țărăniste în exil, au fost 
până mai de curând 6, dar au mai murit din ei ! El e independent, adică 
neafiliat nici uneia din cele 4 !" În sală se produce ilaritate, dar "incidentul" 
se închide. 

Domnul Doru Novacovici anunță ordinea de zi : "Sunt două puncte : 

1 > Să nu mai existe atacuri prin presă între cele două organizaţii : 
Uniunea Românilor Liberi şi Consiliul Naţional Român. 

(_2)- Cele două organizaţii să sărbătorească împreună toate sărbătorile 
naționale." ET Pete VER RE 

DI.Dr. Florin Mătrescu, din partea URL.-ului cere includerea pe ordinea 
de zi a discutării unirii celor două organizaţii. 3 

DI. Novacovici răspunde că ordinea de zi a fost întocmită şi că nu se 
poate include nici un punct nou. TEA: 

Se produce mare rumoare în sală. Se aude o voce : "Pentru asta m-aţi 
adus atâtea sute de kilometri până la Paris ?" 

La propunerea doctorului Mătrescu se raliază întreaga sală, dar domnul 
Novacovici rămâne intransigent ! saraca E CEB DRE al RF 

Dezordinea este totală, fiecare vorbeşte pe contul său cu cine apucă. 
Nemulțumirea este generală. SE ro aa 2 RER FETRIA: 200 ŞE A 

Domnul Novacovici anunţă : "Încep discuţiile pentru punctul 1. Nimeni 
nu vorbeşte mai mult de 5 minute. Cine se înscrie la cuvânt ?" 

Se înscrie toată lumea, dar toţi vorbesc despre necesitatea unirii celor 
două organizații ! Toată sala este la maximum de agitată în afara domnului 
Raţiu, care afişează cel mai desăvârşit calm britanic ! 


românilor ! Seria vorbitorilor se încheie, nu fără multe discursuri 
caragieleşti, iar concluzia este acceptarea punctului | de pe ordinea de zi ! 
Ridicolul întrece limita imposibilului ! ici 

Se trece [a discutarea punctului 2. Acelaşi circ, aceeași hărmălaie, aceiași 
concluzie : şi punctul doi a fost votat în unanimitate ! 

Domnul Doru Novacovici, vrea să încheie şedinţa, dar mulţimea cere să 
ia cuvântul domnul Ion Raţiu. Acesta însă se lasă rugat ! Întru târziu 
spune: i 

"Nu eo incercare a mea de a mă eschiva sau de a nu-mi exprima un 
punct de vedere. Firesc că punctul de vedere al Uniunii Românilor Liberi a 
fost foarte bine exprimat în faţa Dvs. de Doru Novacovici. Nu mai era 
nevoie ca să intervin și eu. Totuşi, dacă insistați, să spun şi eu părerea mea. 


O 9 Scopul nostru, care este ? Noi ne organizăm pentru un singur lucru : ca să 


264) 


ETP IE EEE E, 


utem să reuşim să facem ceva care are o pondere, o greutate în lumea în 
care trăim. Singurul scop este de a ajunge să trăim într'o ţară liberă. Deci 
trebuie să influențăm acea lume care ne poate ajuta să ajungeri la o 
Românie liberă, independentă. Ori, această lume, după mine, este lumea 
mare a democraţiei occidentale. Nici o altă lume nu poate să ne dea vreo 


licărire de speranță. Eu mă gândesc şi ra frământ şi firesc, sunt încântat 
că toţi care sunteţi aici vă declaraţi democrați. Sunt încântat de ce 7 Aceasta 
facilitează posibilitatea de unire. Este ua scop care ar putea să devină 
important, să devină constructiv în această grea sarcină care ne revine acum 
şi pe care în felul nostru, la modul perfect, ne-am asumat-o de zeci de ani şi 
încercăm, dezbatem, fiecare cum putem. Deci, dacă mergem pe această cale 
şi prin faptele noastre, prin acţiunile noastre, prin proclamaţiile pe care le 
avem, demonstrăm că suntem pentru democraţie. Eu cred că drumul este 
deschis. Şi sunt încântat că ne întrufifi aici, nu-i aşa, cu această idee. 
Rămâne acum ca noi să demonstrăm acest lucru în mod practic. Şi, în felul 
acesta, în acest timp, am mari speranțe că s'ar putea face ceva într adevăr 
de o semnificaţie dacă vreţi politică, fiică, însă de o semnificaţie istorică." 
La insistențele sălii, pentru a se discuta unirea celor dovă organizaţii, 
domnul Doru Novacovici, pentru a restabili liniştea, a anunțat un nou 
Congres cu aceeași ordine de zi în cursul anului viitor. ed 
Domnii Comaniciu, dr. Florin Mătrescu, Dan Cernovodeanu, Vladimir 
Boutmy de Katzman, lon Ghika, subsemnatul şi mulți alții am cerut cu 
vehemenţă fixarea unui congres cu această ordine de Zi incă în cursul 
anului. 
Cu multă greutate, domnul Doru Novacovici a fixat noua adunare a 
Congresului în luna Decembrie a anului 1986. = 
Atunci a intervenit domnul lon Ghika care a spus că este imposibilă o 
aşteptare până în Decembrie pentru o chestiune atât de importantă şi nu s'a 
lăsat până ce domnul Novacovici nu a anunțat luna Octombrie pentru noua 
dezbatere. ă 


În "Stindardul Românilor”, nr.6+7 din Iulie 1986, am reprodus ad- 
Litteram cuvintele domnului lon Raţiu şi am făcut următorul comentar : 
"Pentru a ne face o ideie de ansamblu asupra reuniunii de la Paris, trebuie 
să ÎN ci marea mniuritatera românilor a susținut cu vehemență 
necesitatea unirii în scopul unei mai eficiente lupte impotriva 
comunismului. i aria + 
Din păcate, au fost şi tergiversări voite, prin explicaţii puerile, 
invocându-se că unirea, fuziunea, federalizarea, nu se află pe ordinea de zi 
a reuniunii. : 
casta reuniune, românii nu au venit din atâtea ţări, de la distanțe 
atât de mari, numai ru a hotări să nu se mai înjure reciproc şi să 
sărbătorească în cante. sărbătorile naționate + Posteritatea-ne va ridiculiza 
ir potența. scleroza politică a unora, 


pentru această - ordine de Zi - şi pentru im , o 
care s'au opus cu înverşunare discutării problemei esenţiale : UNIREA 


ROMANILOR. es 
(265 ) 


De 


Dar DL.Raţiu, preşedintele URL, în scurta ou disA sale alocuţiu ne, prin 
aradox, a vorbit mult, pentru a nu Spune nimic ! Singurul lucru precis pe 
care l-a spus DI.Ra iu este că DI.Doru Novacovici a explicat foarte i 
punctul de vedere al URL-ului. i | 
Dar DL.Novacovici ne-a spus clar, că nu poate fi vorba de a se discuta 
despre unirea românilor sub nici o form ă „deoarece acest subiect nu face 
parte din "ordinea de zi"! Nu poate fi vorba nici de o altă reuniune în cursul 
acestui an, care să aibă inclus acest punct pe "ordinea de zi“, deoarece nu 
este timpul necesar pentru pregătire !!! 
În concluzie, după domnii Raţiu şi Novacovici, ne-am adunat cu toţii la 


„Aşa sa încheiat prima mea încercare de mediere, între Consiliul Naţional 
3 Organizaţia Românilor Liberi a domnului lon Raţiu, la 12 Aprilie 1986 la 
aris ! 0 PU E RIDE 


Ideia păstrării tăcerii asupra trecutului nostru istoric de la 23 August 
pentru a-l putea recupera pe Rege în vederea luptei anticomuniste, primeşte 
o puternică lovitură, printr'un articol apărut în "Românul Liber”, semnat de 
către dl. Micle, articol prin care se arată entuziasraul Țării pentru capitularea 
- necondiționată ! 3 si) „ba 

Domnul Micle, semnatarul articolului, i î i 
de cetățean român rezidența în Occident pese ere 

_Cum a fost posibil ca di.Raţiu să accepte un astfel de articol, care să 
răscolească în inimile românilor o rană încă proaspătă, articol scris special 
pentru a reaprinde discordia în Exil ? Cum a fost posibil să accepte în ziarul 
său semnătura unui reprezentant al Bucureştiului ?! L-a acceptat dl.Raţiu 
aumai pri fapcul că articolul: îl “peria” pe Rege în mod dezgustător ? Nu şi- 
în anaia ei omnul Raţiu că în spatele d-lui Micle se află mâna 

Pg Pi ep pentru a nu învrăjbi în continuare spiritele. 

or_nr. 8+9 din Octombrie 1986, m'am adresat 


indirect Regelui, pentru a nu-l | ; - E 4 
Aşa a apărut Ei : asa să între în capcana lingușelilor. 


7 
SĂ PASTRAM TACEREA 
E) 


În faţa marilor dureri, ne reculegem prin tăcere 


a 


Întunericul care a căzut peste poporul român la 23 August 1944, 
întuneric care ne-a zdrobit Țara, mutilându-ne sufletele, întuneric ce mai 
târziu ne-a învrăjbit exilul, trebuieşte să ia sfârşit. 

De aceea este absolut de neînțeles cum cei ce se pretind a se numi 
români, mai abordează încă acest trist subiect şi nu vor să păstreze tăcerea. 

Unii, "au lăcrimat de fericire la 23 August”. 

Alţii recunosc că "au cerut ajutorul armat al Uniunii Sovietice împotriva 
armatei Ţării"! 

Toate acestea apar într'un ziar din Londra în zilele noastre ! 

Cum e cu putinţă ?!! 

Semnatarii urmăresc să-L linguşească pe Rege, iar directorul ziarului în 
cauză, vrea să-şi demonstreze ataşamentul pentru "democraţie"! 

Ei nu-şi dau seama că-i aduc cel mai mare deserviciu Suveranului, iar așa 
zisul "Preşedinte", directorul fiţuicii în cauză, nu poate înțelege că se auto- 
exclude dintre toți românii de bună credinţă. 

Nu le putem spune acestor domni, decât un singur cuvânt : RUŞINE ! 

Toţi am greşit, în cap cu Regele Țării, care s'a lăsat atât de prost sfătuit. 

Să păstrăm tăcere asupra trecutului întunecos, pentru a nu arunca 
scânteia care ar putea stârni din nou dezbinarea în dezorientatul nostru exil. 

Din păcate nu avem nicio personalitate în jurul căreia să ne putem grupa. 

Dar avem ceva, ce nu au lituanienii, letonii, estonienii, polonezii, ungurii 
şi cehii. 

Avem un "Vodă". 

Un "Vodă", cu care românii s'au identificat întotdeauna, de la Decebal la 
Regele Ferdinand. 7 37 ȘI 

Cu "Vodă" în suflet s'au născut românii şi cu El vor rămâne veşnic cât 
va dăinui Neamul Românesc. 

Să-L apărăm pe "Vodă", să-L ferim de greşeli şi pentru aceasta să-l 
spunem cu toţii un singur cuvânt ; "Tăcere . 

Tăcere, Măria Ta, tăcere asupra tot ceeace s'a petrecut începând cu 
nenorocitul 23 August 1944 şi până astăzi. 

Ai fost minţit Măria Ta, ai fost mințit în preajma lui 23 August şi imediat 
după aceea, până în momentul în care ai fost izgonit. 

Ai fost minţit de către "aliații firești”, "aliaţii tradiționali şi eşti amăgit şi 
astăzi. TR 

Aceşti "aliaţi fireşti şi tradiționali” nu mai au acum pe cine minţi şi-atunci 
se mint pe ei înşişi ! Ei nu sunt în stare, nici după 40 de ani, să-şi 
recunoască greşelile şi să arate clar de unde vine nenorocirea întregului 
Răsărit al Europei. 63 

Nu, Măria Ta, noi nu am avut niciodată aliaţi fireşti, nici tradiţionali. De 
la Mircea cel Bătrân la Ștefan cel Mare și de la Mihai Viteazul la Regii Carol 
I şi Ferdinand aliaţii noştri au-fost numai în funcţie de oportunitate, în 
funcţie de cine ne poate da sprijiii impotriva inamicului cel mai periculos. 

Astăzi însă, dar numai astăzi, aliatul nostru firesc trebuie să fie 


"democraţia occidentală”. cai 


267 


tal 


| | 


|incean şi sforăriile întrebuințate de către Marea Finanţă Internaţională, 


() 


Să facem în așa fel încât aceasta să-şi dea seama că nenorocirea care s'a 
abătut asupra noastră, se apropie vertiginos de ea. 


Măria Ta, ia exemplul Împăratului Haile Sellasie (Negusul) care, absolut 
singur, a bătut la toate porțile Occidentului spre a găsi sprijin şi dreptate 
pentru nenorocitul său popor. Ap: kina 

Uită trecutul Măria Ta, nu- Te lăsa linguşit şi alătură-Te poporului din 
mijlocul căruia Te-ai născut. 2 pia 

Fii primul exilat al Țării, Fii incontinuu în mijlocul românilor ca orice 
simplu cetățean al României şi-atunci vei pătrunde în inimile tuturor. Vei fi 
întradevăr Vodă”. 

la exemplu de la Regele Carol 1 şi de la Regele Ferdinand și consultă-i şi 
pe cei ce-Ţi sunt potrivnici. E 

Fă în aşa fel încât "Vodă", să devină Vodă Mihai. 

Toţi am greşit, Măria Ta, dar "errare humanum est" în timp ce 
"perseverare diabolicum est"! = 

Să Tăcem, Măria Ta, să tăcem asupra greşelilor noastre, prin Tăcere ne 
putem reculege şi astfel Dumnezeu ne va ierta. 

Dar despre suferințele poporului nostru, despre drepturile noastre, 
trebuie să fulgerăm, să tunăm şi să trăznim, Măria Ta. Altfel nu suntem 
auziţi, nu suntem înţeleşi. 

Măria Ta eşti înrudit cu toate dinastiile din Europa, Te poţi întâlni cu 
oameni politici și diplomaţi, nu pierde aceste ocazii şi spune-le cu duritate 
adevărul. ERIE 

Dacă vei întâlni “Fii de-ai Israelului”, nu Te sfii să le spui că ei au un 
Dumnezeu, o Patrie şi o Familie, pentru care luptă i din răsputeri, că noi îi 
admirăm pentru aceasta şi nu avem altă năzuinţă, decât aceea de a avea şi 
noi pentru ce să ne dăm viața. O ce 

Atunci când vei întâlni Regi, politicieni sau simpli burghezi occidentali şi 
vei vorbi despre Ţara Ta, ochii să-Ţi arunce fulgere, tonul să-Ţi fie tunet şi 
cuvintele trăznete. BI RENE 

Atunci Vei intra în sufletul ultimului român, atunci vei intra în Istorie, 
atunci vei deveni veritabilul Vodă Mihai şi toţi românii se vor aşeza 
"PIATRĂ DE HOTAR" în jurul TRONULUI ȘI AL MĂRIEI TALE. 


Dându-mi seama de marea dezorientare care domneşte în Exilul 
Românesc, de la Rege, până la ultimul român, mă hotărăsc să scriu o serie 
de articole asupra politicii internaţionale, în care să scot la suprafaţă toate 


|| începând cu Teheranul şi până în zilele noastre, maşinaţii făcute cu scopul 


9 


“de a se ajunge Ia idealul masoneriei, acela al unui Guvern Mondial. 


Vident, această serie de articole, prezintă un mare risc pentru sem natar, 
dar consider riscul personal minor, față de adevărul ce trebuie să triumfe. 
În felul acesta românii îşi vor putea explica multe din nedumeririle lor ŞI 


Vor putea acţiona în consecinţă, ţinând seama de imensa forță a 
adversarului, 


e 


E e 


Aşa a apărut, primul articol în “Stindardul Românilor” numărul 8+9 din 
Octombrie 1986, intitulat ; 


“FAȚA ASCUNSA A POLITICII MONDIALE 


Marea majoritate a oamenilor ŞI, în special, a celor ajunși în exil, nu-și 
pot explica politica occidentală care este de conivență cu comunismul, 
împărțirea lumii cu: acesta şi abandonarea oricărei posibilităţi ce le este încă 
la îndemână pentru salvarea omenirii de această incontestabilă catastrofă. 

De ce Roosewelt a dat jumătate din Europa lui Stalin ? De ce L-a ajutat pe 
acesta să pună stăpânire pe o bună parte din "Lumea a Treia” din Asia şi din 
Africa ? De ce a cedat în detrimentul Franţei şi Angliei aliații lui fireşti ? De 
ce Eisenhower-nu-a făcut nimic pentru stăvilirea comunismului ? De ce 
Nixon, fanatic anticomunist, - cel puţin după declaraţiile făcute în 
propaganda electorală, - s'a apropiat cel mai mult de Uniunea Sovietică şi 
de China comunistă în a doua parte a guvernării sale ? De ce Reagan, a 
cărui bună credinţă este greu de pus la îndoială, şovăie de multe ori şi nu 
acţionează în conformitate cu convingerile lui expuse cu claritate în 
decursul unei vieţi şi marcate şi în propaganda electorală ? 

Toate aceste întrebări rămân fără răspuns pentru majoritatea oamenilor 
care încearcă să mai găsească o urmă de speranță pentru viitor. 

Ne vom strădui să dăm un răspuns acestor întrebări, chiar dacă răspunsul 
dat nu va fi în măsură să încălzească sufletele îngheţate de "aşteptare fără 
speranţă”. 


Chiar cei ce au avut posibilitatea de a citi cele scrise în “Înţelepţii 
„ra de a frunzări una din multiplele “Istorii ale Marei Finanţe”, 


cei ce au putut citi cel puţin "Ea Face Cachee De L Histoire Moderne” de 
Jean Lombard, "La Trilaterale et les Secrets du Mondialisme”-de Yann 
oncomble, sau “Le Pouvoir Occulte Fourrier du Communisme”de 
Jacques Bordiot,>- cele mai recente apariţii - îşi pot face cu greu-o ideie 
espre actuala politică mondială. 

A a a putea scrie acest articol, subsemnatul a trebuit să parcurgă cu 
creionul în mână mii de file cuprinse în zeci de volume care tratează despre 
subiectul ce ne interesează. Cu toate acestea, sunt extrem de departe de 
adevărurile atât de bine ascunse şi trebuie să cer iertare cititorilor pentru 
eventualele confuzii şi neclarităţi ale articolului, care provin din propria mea 
necunoştință de cauză. i ; 

je Se a explic politica occidentală de astăzi în lumina ip 
mele cunoştinţe, care sunt totuşi suficiente pentru o oarecare elucidare a 
evenimentelor tăzi. Ă i i 

era e concis, voi renunţa la schițarea unei Istorii a Marei 
Finanţe pe care nu ași putea să decât compilând Sr Ci ceai 2 
Schița însăşi ar constitui un volum, = Şi Voi ataca subiectul zilei : 


C"Mondialismul” sau "Guvernul Mondiab', preconizat cu elaitate chiar in 


"Inţele lepții Sionului”. ) 
o o ES 


— N 
N 


/ 269 )) 


Sa so 


| 
| 


| 


V 


| 


! Încă în anul 1883 un mare ziar evreesc scria : "Marele ideal al 
| iudaismului este-ca-lumea întreagă să fie condusă de evrei şi ca-o fraternitate 
universală a națiunilor să facă să dispară rasele şi religiile" Izoulet 
demonstrează că o nouă Ordine Mondială sub direcţia Israelului este 
ireversibilă. Revista evreiască "La Verite Israglite” scrie : "Raporturile între 
masonerie şi judaism sunt mai strânse decât se poate bănui şi tot ce atinge 
masoneria nu poate lăsa indiferent-Israelul— .) 
TEI ca cartea “Paris, Capitala Religiilor şi Misiunea Israelului“, 
citează > "Nu exista decât 0 singură-problemă-pe-pământ, Problema 
Israelului. Judaismul are două feţe, Faţa internă - Laicismul şi Faţa externă 
Internaţionalismul”. FETEI IE 


teoria naţionalismului este acceptată, dar pentru un singur "popor, acela al 
evreilor “Alianța Israelită Universală”. Țelul mărturisit al evreilor este 
instaurarea unui Guvern Socialist Mondial sub autoritatea "Marei Finanţe 
Internaţionale” sub egidă evreiască. E 

Lucrând conspirativ şi lansând cele mai frumoase idealuri umanitare, 
Marea Finanţă după sute de ani de activitate, reuşeşte atingerea unui prim 
obiectiv : Revoluţia Franceză, pentru ca, prin Primul Război Mondial să se 
apropie de obiectiv prin răsturnarea principalelor monarhii din Europa ce le 
şedeau în cale. După al doilea Război Mondial, prin decolonizare, prin 
creerea Lumii a Treia, victoria celor ce urmăresc un - Guvern Mondial - este 
foarte aproape de țelul propus. ZE 


Pierderea monopolului atomic aduce întârzierea scopului propus şi 
Schimbarea tacticei. 

Arthur Schlessinger, viitor consilier al preşedinţilor Kennedy şi 
Johnson, scrie îsi "Partisan Review” în 1947 : "Vom introduce socialismul 
la noi, pas cu pas, un socilism după maniera lui Lassale”. Stalin-însuşi-este 
de acord cu acest proiect. Schlessinger adaugă : "Nu trebuie să încercăm să 
eliberăm Țările aservite comunismului, nici măcar nu trebuie să le permitem 


să se elibereze!. Aceasta era şi tema marelui ziarist Walter Lipmann în faţa 


revoltei de la E Budapesta în 1956, şi tot acestea au fost şi instrucțiunile date 
de colaboratorul lui Kissinger, Sonnenfeldt, diplomaților americani 
întruniţi la Londra în 1975. STIE LR Pa 

Amânarea Guvernului Mondial anunțat de Warburg. în urma pierderii 
monopolului atomic, obligă şi ea la o schimbare tactică. 


Comunismul, copilul Marei Finanţe, titlu sub care lucrează masoneria, 


devine principala preocupare. 


270 


Ci 


E 


Marile Loji Masonice : Marea Loje a Angliei, Marele Orient B'nai Brith 
din Bruxelles, Loja Scoţiană, Accacia, Ritul Scoţian, Ritul Mistraine Şi 
multe altele, se învăluie într'un secret desăvârşit, creind e) mulţime de 
Societăţi cu Caracter semi-secret, care reprezintă Marea Finanţă ; societăți ce 
iau hotăriri și conduc efectiv politica mondială. Preşedinţii şi Primii miniştri 
devin simpli pioni pe 6 imensă tablă de şah mondială. Ajungerea şi 
menţinerea lor în fruntea țărilor respective, depinzând efectiv de interesele 
Marei Finanţe Internaționale. | 

Societăților semi-secrete care reprezintă interesele acestei Mari Finanţe le 
este cunoscută componența, dar hotăririle luate la întruniri, păstrează un 
desăvârşit secret. > a E 

Astfel iau fiinţă : Council on Foreign Relations (CER) în Statele Unite, 
precum şi echivalentele acestei societăți ; The Royal Institute of 


rnationial Affairs (RIHA) în Anglia,Deutsche Gesellschaft fir, 
amice ohtik (DGAP)-în Germania, Institut Francais des Retations 


rnationales (IERI) în Franța, Canadian Institute of International Affairs 


Canada, precum şi în toate țările europene, ale Asiei şi Africei. 

Paralel cu aceasta, iau fiinţă marile societăţi secrete sau semi-secrete : 
Trilaterala, Bilderberg, Round Table, Pilgrims Society, Pugwash, toate 
având” ca_scop instalarea unui Guvern Mondial sub directa lor 
supraveghere. ES 

Finanţarea acestor mari societăţi secrete este asigurată printr'un trust al 
marilor capitaluri conduse de : Rockefeller, Ford, Thissen, Wolfson, 
Rothschild, Oppenheimer, Carnegie, Cyrus Eaton şi mulți alții, precum şi 
de un număr impresionant de bănci şi mari întreprinderi din întreg 
Occidentul. 

Majoritatea membrilor acestor mari societăţi secrete şi semi-secrete, 
activează în acelaşi timp în mai multe societăți, astfel încât iau parte la 
întrunirile şi hotăririle-ce se iau de către fiecare dintre societăți deşi probabil 
aceste hotăriri sunt schiţate la un nivel superior. Dar cum sunt absolut 
secrete, de ele luăm cunoştinţă doar indirect, prin discursurile, legile 
promulgate, de către preşedinţii de state, primii miniştri etc. Bine înțeles că 
în această fază finală, pentru ca hotăririle să fie aplicate, ele trebuiesc 
trecute prin parlamentele respective, şi astfel se iau hotăriri “democratice , 
stabilite mai dinainte ! ie are 

Dar cum ar putea fi altfel, atunci când întreaga presă, televiziunea, 
radioul, sindicatele, marile întreprinderi, băncile, viețuiesc numai prin 
Marea Finanţă "0. 0 DDR E . 

Dacă toate aceste lucruri sunt mai mult sau mai puţin “cunoscute, ceeace 
surprinde în mod deosebit opinia publică, sunt legăturile, înțelegerile, 
pactele tacite evidente între Marea Finanţă şi Comunism. tepe 

Să încercăm să explicăm acest fapt prin declaraţiile, făcute în diferite 
împrejurări, de către vârfurile Marei Einane pad, A — 3 

Alicia Mere s-Vlurrây Butler, riembru al Societăţii Secrete | Trilaterală; 


afirmă : "Comunismul este instrumentu priri care vom arunca de pe pământ 


(5241 


> 


guvernământele naţionaliste, în favoarea unui Guvern Mondial, al unei 
poliţii mondiale şi al unei monezi mondiale". 

bigniew Brzezinski, membru al Socii R 
afirmă-—"Frebuie să Căutăm o cooperare cu ţările comuniste, vizând o 
înţelegere politică, apoi filozofică”. Brzezinski adoptă strategia ultra-secretă 
prin care mai bine abandonează o treime din Germania Federală unei invazii 
sovietice, decât să plătească cheltuelile defensive care ar provoca Moscova 


şi ar împărți Washingtonul ! Sa nu vităm că Brzezinski este socotit 


“arhitectul” Trilateralei, înființată la ideia lui Rockefeller, Este numai unul 
a: Es 


—din motivele care ne fac să credem că Trilaterala este o complice a 


Moscovei. Oamenii Trilateralei îşi caută politicienii capabili de a-te-aduce 
cât mai repede la îndeplinire planurile. Astfel se explică promovarea 
necunoscutului Jimmi Carter în funcţia de Preşedinte al Statelor Unite. 
Acesta declară în I'Express : "Venirea comuniștilor în Europa nu înseamnă 
o catastrofă”! E a uree sie 
"M. Young, membru al Trilateralei şi reprezentant al USA la ONU, 
declară în legătură cu intrarea trupelor cubaneze în Angola : "Forţele 
cubaneze sunt disciplinate şi ajută abili 


stabilirea ordinei"! 
“Trilaterata hotără 


operare constructivă cu comunismul în vederea 


numit la Vatican în Comisia Pontificală, şi a fost felicitat pentru această 
numire de către Consistoriul Israielit din Marsilia. El a încurajat prin toate 


] mijloacele-dialogut dintre un grup de preoţi şi franc-masoni din Marele 


„ Orient, cu toții atei. 


Monseignorul Camara lucrează cu Amnesty International, UNESCO, 
Liga Drepturilor Omului, Asociaţia Internaţională a Juriştilor, toate sub 
egida Marei Finanţe şi care lucrează în special pentru salvarea prizonierilor 
politici de stânga. EEE At, 277 Tita EP NE1e EDER 


Bisericeşti lucrează indirect sub conducerea KGB prin intermediul 
Pugwash, societate controlată şi finanțată-de- Marea Finanţă Iaternaţională 
Apatridă, pusă exclusiv în serviciul Comunismului Internaţional. 

Nu trebuie să uităm nici Tribunalul Russel din Stockholm care sub 


Societăților Secrete CER și Trilaterală;, 


E e 


americane în Vietnam și Apărarea Drepturilor Omului ii anti 
AL mului - 

ÎN ste. Numai în statele anti 
—Dacă ţinem seama că obiectivul mondialiştilor este de a se ajunge la o 
singură limbă, monedă, religie, SUinţă, istorie, literatură, presă, un Ordin 
(DALE SA (rr ADI) calendar, biblioteci, expoziţii 
jocuri olimpice, burse şi bănci mondiale, ne putem da seama că ea 


Duşmanii comuni, atât ai mondialiştilor Cât şi ai comuniştilor sunt religia 
şi naționalismul, din cauza cărora mai sunt încă piedici pentru ajungerea la 
obiectiv. PRI? 

Mondialiștii întrebuinţează comunismul pentru distrugerea religiei, fiind 
convinşi că "în timp” comunismul va putea fi umanizat şi democratizat ; în 
timp ce comunismul pentru a ajunge la "victoria finală”, se serveşte de 
Marea Finanţă Internaţională Apatridă, exact în acelaşi scop, dar spre 
propria s 

Obiectivul comun, inamicul comun, al celor doi giganţi, explică în cea 
mai mare măsură alianța nedeclarată şi lupta comună. 

Este evident faptul că împotriva "inamicului comun”, mijloacele 
întrebuințate sunt diferite, după caracterul diferit al Mondialismului şi al 
Comunismului. Dacă, pentru ajungerea la obiectiv, mondialiştii 
întrebuințează mijloace de convingere, comuni întrebuințează pentru 
acelaşi scop, forţa brutală. Dar nici pe unii, nici pe ceilalţi nu-i interesează 
metodele "tovarăşului de drum", pe care ambii îl socotesc temporar. Numai 
aşa se explică această înțelegere tacită, această toleranță reciprocă şi chiar 
acest ajutor camuflat. Tot așa se explică şi alternarea "detentei” cu războiul 
rece, ca singur mijloc de a forța partenerul să devină mai tolerant. —€ 

Nu putem să nu recunoaştem uranitatea şi chiar frumuseţea principiilor 
enunțate de mondialişti, cu atât mai mult cu cât în sectorul lor occidental, 


progresul tehnic a dus la o viaţă îmbelşugată, deci nu numai teoretic, ci și 


practic mondialiştii sunt credibili. Totuşi, ateismul şi distrugerea ideii de — 


Patrie, au condus la o lipsă de siguranţă, la o indiferenţă a tineretului față 
de principiile existenţei ; indirect la o anarhie care a favorizat terorismul ca o 
concluzie firească a depravării. Abundența, concomitent cu răsturnarea 
principiilor de bază pe care le-a avut omenirea, - cu disproporția imensă 
între progresul tehnic şi cultură - au făcut ca întreaga lume civilizată să se 
afle într'o grea cumpănă, a cărei rezolvare nu este previzibilă. Libertatea, 
care în occident a degenerat în libertinaj, va putea fi restabilită într'o lume 
în care mondialiştii îşi asumă din ce în ce mai mari responsabilităţi ? 


acă, în eventualitatea unei victorii totale, comunismul, va putea 
ebâri Cum Vor reuşi 


conduce lumea prin nietodele pe care le-a arătat, ne între 
mondialiştii PE AVP aşi [ucru prin metodele democratice după care se conduc ? 
Poate însă cei doi "tovarăşi de drum” se vor despărți iremediabil înainte 
ca vreunul dintre ei să fi putut să obțină decizia. sef; 
Care sunt atuurile majore de care dispun cei doi protagonişti ? sr 
În timp ce mondialiştii dispun de cea mat veche şi bine organiza ă 
Societate din lume care este Marea Finanţă ale cărei principii au fost schițate 


SSE 


7 


de către "Înţele ţii Sionului” şi care au fost pregătite cu perseverență timp 
de _sute de ani, mergând din aproape în aproape, şi având în spate nu 
numai gânditori de prima mână, ci şi capitalul necesar stăpânirii lumii, 
comunismul (gândit şi propulsat tot de Marea Finanţă) s'a emancipat relativ 
mult mai repede şi şi-a asumat şi pentru el acelaşi ideal, dispunând ca 
principală forţă împotriva "creatorului său", de lipsa oricăror principii 
morale şi în plus specularea slăbiciunilor adversarului. Pentru ei, forma de 
guvernământ mondialistă, democrația, nu poate conduce decât către 
socialism, degenerat în anarhie, în comunism, pentru ca apoi să se ajungă 
la "Dictatura Proletariatului”, dictatura unui birocratism condus cu mână 
forte de către o nouă clasă socială în numele "Victoriei Clasei Proletare". 
Această dictatură nu-şi face probleme de cum va conduce lumea, deoarece 
teroarea coroborată cu lipsurile, va aduce omenirea în imposibilitatea de a 
reacţiona, aşa cum se întâmplă astăzi peste tot unde ei au reușit să ia 
puterea. 

Neavând de ales între cele două sisteme, căci numai ele înșile ne vor da 
soluţia finală, va trebui să ne mulţumim fie cu haosul Marei Finanţe ce va 
deveni necontrolat _, fie cu îngrozitoarea teroare comunistă. ze 
” (De. Carrol Quigley, fost profesor de istorie [a universităţile Princeton şi 
Harvard şi actualmente la Şcoala de Afaceri Străine a Universităţii din 
Georgtown ne spune : "Complotul este prea avansat şi conjuraţii prea 
puternici”. = E ISI = 
„ S'ar părea că zarurile sunt aruncate, că nu există decât cele două soluţii 
mai sus enunțate pentru rezolvarea situaţiei internaţionale. Unele indicii 
însă ne dau speranţa pentru care suntem obligaţi să ne continuăm lupta. 

Ronald Reagan se poate spune că ne-a oferit aceste speranțe. Astfel încă 
de la începutul guvernării sale, a ridicat moralul poporului american, 
reaşezând la locul cuvenit marile valori eterne ale ori cărui popor : 
Dumnezeu, Patria, Libertatea şi Familia. 

A întrebuințat forța armată în Grenada, stârpind astfel un nou focar 
comunist pe cale de a se consolida. 3 eta 

S'a luptat din răsputeri cu forțele interne pentru a putea veni în sprijinul 
luptătorilor anticomuniști din America Centrală. 

A pedepsit aşa cum se cuvine pe teroriștii libieni. 

A înființat pedeapsa cu moartea pentru traficanţii de droguri. 

A uzat de dreptul său de "Veto” împotriva sancţiunilor ce trebuiau 
aplicate Africei de Sud. 

Faptul că a acceptat acordarea "Clauzei” României, ceeace pe noi ne-a 
decepţionat, este un fapt cu totul minor în contextul acțiunilor sale de 
anvergură mondială. pa 

Nu trebuie să aşteptăm acum de la preşedintele american o nouă acţiune 
de pedepsire a teroriștilor, datorită apropiatelor alegeri, în Mediterana şi în 
America Centrală, preşedintele Reagan să acţioneze cu cea mai mare 


DD Vigoare. 


D j 


| 
| 
| 


e 


S'ar putea ca una din multiplele feţe ale Marii Finan 
chiar să fi dictat măsurile luate de preşedinte 
demonstra comunismului că totul are o limită. 

Dacă însă Marea Finanţă nu-și va da seama că un Guvern Mondial nu se 
va putea înfăptui pe baza unei simple federalizări, atunci vor slăbi aceste 
state : Şi Victoria va fi a comunismului. O federalizare a statelor europene se 
poate realiza numai pe baza unei Suveranități absolute a acestor state, fiecare 
în parte menținându-și specificul naţional şi apărându-și valorile eterne de 
Dumnezeu, Patrie, Libertate şi Familie. 


Nu ne rămâne decât să fim încrezători că Dumnezeu vă călăuzi lumea 
către-bine. 


ţe să fi îngăduit sau 
le Reagan, şi aceasta pentru a 


PS. Acest articol are drept scop, cunoașterea adevărului şi acest adevăr 
trebuie să ne oţelească pentru înlăturarea grelelor obstacole ce-ne-stau în 


faţă. 
Toate citatele din acest articol sunt luate din diferite lucrări de specialitate. 


Conversaţiile cu Radu cu ocazia drumului la Galaţi, m'au edificat cât de 
puţin cunosc americanii situaţia din România ! za 

Radu este un sentimental, aceasta l-a adus în ţară după 30 de ani. Îşi 
iubeşte ţara, îşi iubeşte familia, dar mentalitatea lui nu mai este 
românească, cei 40 de ani din viață petrecuţi în America şi-au lăsat o 
puternică amprentă asupra lui. El nu poate gândi decât practic Şi totul trece 
prin raportul la dolar. spa, 

La început a vrut să dea impresia unui om destul de strâmtorat financiar, 
dar dintr'o dată, absolut pe neaşteptate a Venit;cuipropurderea de a-mi face 


cadou un Ford! 


Ştiam despre el că în primii ani când s'a stabilit în America, între 1920 şi 
1930, lucrase din greu pentru a-şi face o situaţie şi nereuşind cu diploma lui 
de inginer aero-naval îşi făcuse o nouă meserie luându-și un doctorat în 
economie. Prin 1925, fratele lui Fănel venise şi el în America şi Radu l-a 
ajutat să intre ca funcţionar în banca la care lucra. Se pare că Fănel a 
profitat că fratele lui mai mare era în conducerea băncii şi nu-și prea vedea 
de treabă. Radu l-a dat afară şi nu l-a văzut timp de 15 ani, până când 
acesta nu a reuşit să-și facă o situaţie prin propriile lui posibilităţi. După 
aceea, deşi se vedeau rar, fiind în oraşe diferite, au fost foarte legaţi Şi l-a 
ajutat în continuare. Radu a înţeles să-şi ajute fratele, dar numai atâta 
vreme cât acesta nu l-a dezamăgit ! "Toate acestea le ştiam de la mama, care 
era cea mai legată de vărul ei primar. De altfel, poate cel mai important 
motiv care l-a determinat pe Radu să vină în țară după câ ara = ae 
tocmai mama mea pentru care avea O mare admiraţie. Dar dacă Radu ar 


puternic spirit de familie şi este gata â veni în spriținsti SI reput az E 
fermitate când îi înşeală aşteptările. Acestălucrusi sam P 


275) 


momentul în care Radu s'a arătat dispus să mă ajute. Dacă nu m 'ar fi găsit 
lucrând ca miner pe şantier, Radu nici nu m 'ar fi băgat în seamă, aceasta 
este un lucru sigur, de care mi-am putut da seama în primele zile în care a 
venit, când m'a tratat ca pe o cantitate neglijabilă. 

Făcându-şi o situaţie singur şi punând munca şi seriozitatea mai presus 
de orice, Radu nu putea sprijini decât oameni pentru care avea admiraţie. 

Cunoscând toate acestea, m'am hotărit să încerc să-i obţin sprijinul 
pentru plecarea din ţară. Nu era uşor acest lucru | ţinând seama de caracterul 
lui voluntar, de principiile lui bine conturate, de mentalitatea lui americană 
şi de experienţa proprie în lupta cu viaţa. El nu putea înțelege ceeace s'a 
petrecut în ţară şi Otice bruscare în acest sens, ar fi putut-o interpreta ca un 
interes al meu. De la el nu se putea obține nimic, în afara celor oferite de el. 
Nu i se putea forța mâna deoarece era prea voluntar, iar din ideile Iui era 
extrem de greu de scos. De aceea i-am făcut o temeinică şi îndelungată 
pregătire asupra situaţiei din ţară, deşi timpul în care puteam să stau de 
vorbă cu el între patru ochi era foarte limitat din cauza familiei. El voia să 
ne vadă pe toţi, să fim cu toţii incontinuu în jurul lui și evident 
conversațiile degenerau în subiecte fără importanţă. 

În sfârşit, într'o după amiază, îl găsesc singur pe terasa lui de la 
Mamaia, admirând Marea Neagră. Cu multă abilitate îl aduc cu 25 de ani în 
urmă, pentru a-i spune ce s'a petrecut în ţară. Dar după vreo zece minute în 
care i-am descris arestările, chinurile şi torturile din închisori, mă opreşte 
brusc spunându-mi : 

- Te cred. Îmi dau seama prin câte aţi trecut, dar toate acestea sunt 
specifice ori cărei revoluţii. Crimele, judecările sumare, execuțiile, 
torturile, sunt inevitabile atunci când se răstoarnă prin violență un regim, 
pentru a se instala un altul. E E ze 

- Dar nu despre răsturnare prin violenţă este vorba Radule, la noi nu a 
fost o revoluţie, ci o impunere a unui regim de către ruşi. Disproporția de 
forţe a fost atât de mare între noi şi ocupant, încât ei şi-au instalat guvernul 
lor fără vărsări de sânge. Tu nu poţi să înţelegi că nu a fost vorba de o 
revoluție, care ar fi justificat toate abuzurile şi crimele săvârşite, după cum 
s'a petrecut în toate revoluțiile. La noi a fost o exterminare premeditată 
făcută cu sânge rece şi nejustificată de o rezistență sau de minţi 
înfierbântate, care să treacă peste orice pentru a-şi ajunge țelul. La noi s'au 
instalat la putere sub ameninţarea rusească şi abia după aceea a început 
exterminarea unor oameni închişi, care nu mai prezentau niciun pericol. 
Cum poate dura o revoluţie 20 de ani, o revoluţie împotriva cui ? Eaaca 
intelectualitate, tineretul şi țărănimea se găseau în închisori când au fost 
exterminați. Cum poți confunda ceeace s'a petrecut la noi cu o revoluţie ? 
Aceasta ar presupune o revoltă a nemulțumiţilor, care prin forță acaparează 
puterea, cum s'a întâmplat în Revoluţia Franceză. 

- Da, loane, sigur că există diferenţe, dar şi aici, tot o revoluție s'a făcut, 
ori o răsturnare fără consecinţe inumane nu există. Nu poți face omletă fără 
să spargi ouă! Important este, nu ceeace s'a petrecut atunci, ci ceeace s'a 
realizat astăzi. 


276 


Ier 


- Ce s'a realizat Radule ? O veşnică teroar 
scade pe zi ce trece ? 

- Eu nu vâd nici o teroare, uite stăm pe terasă la Mamaia şi discutăm tot 
ceeace vrem ! Şi 

- Uiţi că tu însuţi ai Vrut să pleci imediat inapoi în America, în momentul 
în care Securitatea s'a interesat de tine ? 

- Da, dar după aceea am fost la Galaţi și nimeni nu ne-a deranjat şi după 
cum vezi, nu ne deranjează nici aici ! 

- Nu te deranjează pe tine, fiindcă te întorci în America şi au tot interesul 
să pleci cu o bună impresie despre țară, pentru a povesti-acolo cât este de 
bine sub comunism. Dar nu-ţi pui întrebarea cum vor proceda cu mine 
după plecarea ta ? EI 272 

- Crezi că vei avea neplăceri ? 

_ Fără discuţie, mi se va cere să Spun cuvânt cu cuvânt tot ce am vorbit 
cu tine şi dacă li se va părea că-i mint, atunci ... 

- N'am ştiur că vă voi produce neplăceri cu vizita mea căci desigur 


e şi un standard de viată care 


renunțam ! fe: 
= NEplăceri desigur că voi avea, căci orice anchetă nu poate constitui 
decât o neplăcere, dar mă descurc eu, îşi vor da seama că nu am putut 
discuta lucruri care să-i deranjeze. De altfel voi spune adevărul şi vor fi 
mulţumiţi de felul în care gândeşti. Tu în fond găseşti natural tot ce s'a 
întâmplat şi ai găsit țara în mare progres ! SE | 

- Eu cunosc realizărite regimului comunist din statisucile publicate la noi. 

- Vezi Radule cât sunteţi voi americanii de străini de tot ce este la noi ? 
Voi nu ştiţi că toate statisticile sunt falsificate pentru a se arăta binefacerile 
regimului comunist ? = : 

- Statisticile sunt făcute de americani şi ei nu au interes să le falsifice ! 

- Ele sunt făcute de americani, dar după informaţiile furnizate de 
comunişti ! Nu mi-ași fi închipuit că au reuşit să vă imbrobodească atât de 
mult ! Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă nu ar fi foarte serios infiltrați şi 
la voi ! Pa j DIOR Lu: i 

*- Da de unde ... partidul comunist este ca şi inexistent la noi ! 

- Tocmai de-aici rezultă pericolul, ei au în America un partid comunist de 
formă, dar sunt infiltraţi în celelalte partide. 

- Nu ai dreptate, uite eu sunt membru al partidului democrat, sunt prieten 
intim cu Harimann şi cunosc bine o mulțime de senatori şi BCE Sen şi 
nu poate fi vorba de vreo infiltraţie comunistă în partidul nostru ! sia A 
prieten intim cu Eisenhoower şi cu Feurster Dules; ŞI mici la et, 
republicani nu poate fi vorba de infiltrații comuniste. i, * 

. Radule, nui este sigur că voi americanii Sunteţi CU totul pa d, 
ceeace s'a petrecut şi se petrece în țările comuniste. Voi SiS m A a 
Vă uitaţi pe statistici pentru a cunoaște situaţia ŞI, design i în diferite 
ușurează posibilitatea de a [i in Curent cu tot ceeace se tute: prins Geri 
sectoare de activitate. Dar voi nu puteţi înțelege că toate art aaa ul 
sunt furnizate de către comuniști sunt falsificate intenționat in p 

: aaa rpăiesti într'o mentălităte în care nu poți accepta 
propagandei. Eu te înţeleg, trăieşti într O mei 


ZIȚT, 


| pentru un occidental ! 


minciuna, căci ea nu foloseşte la nimic, dar asta se petrece la voi, la noi este 
o cu totul altă mentalitate. La noi nu există decât minciună, de la ultimul 
secretar de partid, până la Comitetul Central, căci toți mint spre a putea să- 
şi menţină locurile şi pentru a putea promova. Ca și la voi, statisticile au 
mare importanță, deosebirea este că la voi folosesc pentru informare, iar la 
noi pentru dezinformare, dezinformare atât internă, cât şi externă. Dar 
dezinformarea noastră este atât de desăvârşită, încât nici măcar Ceauşescu 
nu poate cunoaște situația reală din niciun sector de activitate. 

- Nu mai înţeleg nimic ! Atunci de ce se mai fac aceste statistici ? 

- Cum de ce ? Pentru a se acoperi nenorocirea în care ne zbatem, pentru a 
se acoperi ei cei ce sunt responsabili de anumite sectoare de producţie în 
faţa şefului suprem. Se minte începând cu şeful de echipă, până la cel mai 
înalt nivel. Mai întrebi cui foloseşte această minciună ? Tu însuți îţi poţi 
oferi răspunsul : te dezinformează pe tine cetăţean american asupra situaţiei 
de la noi, te dezinformează în scopul propagandei, care acum îmi dau 
seama că prinde admirabil ! 

Radu rămâne pe gânduri şi totuși nu poate să înţeleagă, nu poate să 
creadă, simt acest lucru, îl înţeleg din tăcerea lui. Pentru el, ceeace îi spun 
eu înseamnă o răsturnare de valori, mai mult, o radicală schimbare de fel de 
a gândi. Îmi dau seama că peroraţia mea nu are ca rezultat decât un mare 
semn de întrebare ce s'a născut în creerul lui. El nu poate crede căci nu este 
de crezut că totul, dar absolut totul, să fie o minciună. Nu pot intra în 
mentalitatea unui om cinstit toate aceste lucruri, de aceea creerul lui refuză 
să conceapă o situație care este atât de reală, dar tot atât de neacceptabilă 


Îmi dau seama că trăim în două lumi atât de diferite încât nu poate exista 
nici măcar un singur punct comun, de unde să poți aborda o discuţie, nici 
măcar contrarie ! Nu, categoric nu, nu mai există nicio punte de legătură 
între noi şi occident, suntem total rupți, trăim într'o altă lume + În aceasta 
constă marea victorie a comunismului ! 

Tăcerea se prelungeşte, el probabil începe să-şi pună întrebări asupra 
veridicităţii spuselor mele, dar pe semne şi a propriei lui posibilităţi de 
înțelegere. El nu poate înțelege nimic, iar resursele mele de argumentare 
slăbesc izbindu-se de un zid ce nu-l pot pătrunde. Suntem doi oameni din 
două lumi cu totul diferite, care nu mai au nicio contigeriță una cu cealaltă. 
Este singura mea concluzie şi probabil şi a lui ! 

Întrerupem o discuţie, ce de altfel era deja întreruptă prin venirea familiei 
noastre. EI IE a 


După congresul de la Paris al Uniunii Românilor Liberi de la 12 Aprilie 
1986, îmi dau seama că lupta concepută de mine pentru unirea românilor 
este un deziderat foarte greu de atins. Deşi în cadrul organizaţiei domnului 
Ion Raţiu am „putut găsi un curent extrem de favorabil unirii, curent în 


278 


fue ee S canu, totuşi iția făți aL 
Raţiu şi Novacovici, adică președintele şi ale Site Alp 


= ȘI Secretarul organizaţiei, mi-au 


oamenii domnului Raţiu, a fost extrem de favorabilă „ca Se prioritate din 
Evident cei doi fruntaşi ai URL-ului au de partea lor o bună situaţie 
financiară, care le permite organizarea întrunirilor şi sasșânerea organizaţiei 
printr'o presă proprie. Domnul Raţiu dispune de o mare avere personală 
care-i dă o. independenţă în deplasări pe toate meridianele, precum şi 
susținerea a două ziare ca şi personale, iar domnul Novacovici. fără a 
dispune de avere personală, îşi are viaţa asigurată printr'un serviciu foarte 
je bal E => 
„Trecutul domnului Rațiu este umbrit de activitatea sa din tinereţe când 
fiind speaker la BBC, făcea apel Ia armata română “să depună armele şi să 
nu lupte împotriva aliaţilor ruşi, care sunt oameni de treabă şi se Vor purta 


cu noi ca niște adevărați aliaţi”. Domnul Raţiu însă dezminte acest lucru, 2 
crezând că cei 43 de ani trecuţi au şt in memoria românilor acest trist 


episod-! Trecutul întunecos al preşedintelui URL-ului, nu se rezumă însă la 
activitatea sa la BBC. = 

Imediat după război, a pretins că voia să se întoarcă în țară, dar a fost 
împiedecat de domnul luliu Maniu, care l-a împuternicit să reprezinte 
Partidul Naţional Ţărănesc în Occident ! Cum l-ar fi putut imputernici 
domnul Maniu pe domnul Raţiu să reprezinte partidul, atunci când actualul 
preşedinte al URL-ului nu avea decât 30 de ani şi când Partidul Naţional 
Țărănesc avea în Occident oameni de talia domnului Grigore Gafencu şi a 
multor alții, întăriţi imediat prin Grigore Niculescu Buzești ? 

Desigur domnul Ion Raţiu se vedea de pe atunci un "mare leader politic” 
şi căuta să-şi facă adepţi uzând de "imputerniciri fanteziste”! 

Dar viaţa i-a surâs tânărului Raţiu, deoarece unchiul său domnul Viorel 
Tilea fusese ministrul Rom. la Londra şi îşi introdusese nepotul în 
cercurile politice de prima fiână din Anglia. Viaţa i-a surâs şi printr'o 
căsătorie admirabilă, tânăra doamnă Rațiu fiind fiica unu magnat al 
fabricilor d& stictă-din Anglia. Frumos, bine crescut şi având în spate un 
unchi cu relaţii, domnul Raţi e 12 inceput în viața pohucă 
inaccesibilă altora. Domnul Raţiu a activat în această viaţă politică, scriind 
în mici fițuici, dar făcându-se remarcat printr'o carte bine scrisă, cu 
pretenţii de a prevedea viitorul. 

Evident "împuternicirea domnu ! 
adevărații leaderi național ţărănişti, dar di 
reacționat printr'o punere la punct public 
mulțumindu-se în a-l mustra prin SCrison P li Ss 
neavând simţul ridicolului, arăt mai mult al răsp azerii pi 0 
seama de mustrările prietenești primite și a conunuat să perii 


2 00 


lui Iuliu Maniu", a fost luată în râs de 
n păcate nici unul dintre ei nu a 
ă a "temerarului imputernicit”, 
ersonale. Dar domnul Raţiu, 


fantasmagoricele domniei sale "imputerniciri', până când, dacă nu a reuşit 
să convingă pe alţii, a început să se convingă pe el însuşi ! Leaderii 
naţional ţărănişti, nu au vrut să ridiculizeze pe un fiu de ardelean al cărui 
nume face cinste istoriei Ardealului, dar revolta i-a făcut să dea în circulație 
scrisorile pe care le-au adresat domnului Raţiu. Însă chiar personajele de 
"operetă", dacă au spatele acoperit printr'o bună situaţie financiară; cu 
trecerea timpului, prin uitarea scontată, reuşesc până la urmă să câştige un 
pic de credibilitate. 

Intervine însă anul 1968, anul vizitei la Paris a domnului lon Gheorghe 
Maurer, primul ministru al ului. Domnul Raţiu nu putea scăpa ocazia 
acestei vizite, mai ales că îl cunoştea încă din țară şi mai era şi ardelean de- 
al său ! Astfel a avut loc la Paris într'un hotel întâlnirea dintre leaderul 
7 comunist şi "leaderul exilului românesc"! 

Domnul Raţiu nu a pomenit niciodată de această întâlnire, care a durat o 
oră şi în consecință nu se poate şti ce au discutat "leaderii"! Cu toate 
măsurile luate de către domnul Raţiu pentru ca secretul întâlnirii să fie 
desăvârşit, el a reuşit numai în ceeace priveşte conținutul convorbirilor, nu 


însă şi asupra întâlnirii propriuzise. Faptul că această întâlnire nu s'a dat pe 


loc publicității „ dovedeşte lipsa de responsabilitate politică a românilor din 
exil. Şi aşa au mai trecut încă 20 de ani şi din nou domnul Raţiu a profitat 
de "factorul uitare” atât de favorabil domniei sale, pentru a-şi forma o 


organizaţie proprie în această Uniune a Românilor Liberi ! 


Domnul Raţiu a reuşit să adune circa 100 de români în Elveţia, cărora le- 


pomanagii, desigur s'au găsit şi oameni de bună credinţă, naivi, care au 
crezut că înscriindu-se în organizația domnului Raţiu, aduc un aport serios 
cauzei româneşti. Ei nu s'au înşelat ca ideie, dar s'au înşelat ca persoană, 
în jurul căruia să se grupeze. Fără nici o discuţie, domnul Raţiu este unul 


din prea puţinii români care au o situaţie financiară bună şi care sunt 
dispuşi să cheltuiască din banii proprii pentru exilul românesc. Ceeace însă 
nu şi-au dat seara aceşti oameni E ună credinţă este că domnul Raţiu 
cheltuieşte aceşti bani pentru promovarea propriei sale persoane, pentru a-și 
satisface orgoliul personal. 

Indiferent însă de adevăratul motiv pentru care domnul Raţiu înțelege să 
facă sacrificii financiare, important este că le face şi domnia sa ar putea să 
fie de un real folos exilului românesc, dacă ar accepta ideia unirii 
românilor. EEzI 

“O persoană importantă din jurul domnului Raţiu, mâna sa dreaptă, merită 
o atenţie specială. Este vorba de domnul Doru Novacovici, al cărui trecut 
este imaculat. Fost deţinut politic, cu o admirabilă comportare în timpul 
detenţiei, domnul Novacovici se arată acum cel mai puternic sprijin al 
domnului Raţiu. Faptul că preşedintele URL-ului l-a luat în preajma sa pe 
domnul Novacovici, este foarte explicabil, căci între toţi adepţii domniei 


280 


Em 


sale, domnii Cernovodeanu şi Novacovici, reprez; 
dintre vechii pensionari ai închisorilor Ceea 

Domnul Cernovodeanu s'a alăturat dominulu 
necunoscându-i trecutul şi lăsându-se îmbătat d 
de către acesta, dar a reacționat puternic ; 7 EI 
12 Aprilie, alăturându-se celor Pa Ea e ai artere 

Domnul Doru Novacovici însă s'a alăturat total domnului Raţiu şi a făcut 
tot ce a putut şi ca să nu se discute acest subiect în cadrul şedinţei şi să 
amâne pe cât posibil următoarea ședință în care să fie inclusă pe dpi ea de 
zi Unirea Românilor ! 

Această atitudine a domnului Novacovici ridică multe semne de întrebare 
asupra corectitudinei sale actuale. 

A cedat domnul Novacovici în fața banilor domnului Raţiu ? 

Este şi domnul Novacovici atât de orgolios încât niu vrea să scape din 
mână postul de Secretar al organizaţiei pe care i l-a oferit domnul Raţiu ? 

Se gândeşte domnul Novacovici la o succesiune ce eventual i-ar reveni la 
URL şi pe care s'ar putea ca domnul Raţiu să i-o sugereze pentru a-l ţine în 
mână în continuare ? 

Dar ar mai putea exista o explicaţie, aceia că domnul Doru Novacovici 
este de bună credinţă şi nu vrea să-i iasă din cuvânt şefului său, pentru a-l 
putea convinge în timp de necesitatea Unirii Românilor. 7 

Numai timpul va putea elucida această comportare ciudată a unui om, al 
cărui trecut este complect lipsit de echivoc. 


tă un trecut imaculat, 


i Raţiu de bună credinţă, 
e democraţia” trâmbiţată 


x x x 


Schimbarea atitudinei mele, schimbarea liniei ziarului în vedera unirii 
românilor, îmi aduce o mulţime de neplăceri. Era de aşteptat să fie așa. 

Nu am vrut să mă amestec în politică, am avut întotdeauna oroare de ea. 
O cunoşteam foarte bine şi de aceea am evitat-o cu toate puterile mele. Am 
fost însă învins, a trebuit să cedez în faţa unui Imperatiy Naţional, acela al 
Mir Românilor 

Din păcate, exilul nostru nu are o personalitate în jurul căreia să se poată 
uni. Nu este vina noastră şi acest neajuns trebuie înlocuit printr'o altă 
soluție. Regele este singurul în jurul căruia exilul s'ar putea uni. Acest 
adevăr devine din ce în ce mai clar pentru toți românii. ui 

După 40 de ani, Regele a venit din nou în mijlocul românilor ! Ce l-a 
determinat să facă acest pas, după o izolare atăt de ipdemageLe ? id 

Nu are im ortanţă; important este că Era făcut acest pas 3 este Ce “Mori 
noastră a TOfror Să urmăm Pentru acest motiv, este absolut necesar de a 
se face abstracţie de trecut, de divergenţele trecutului în legătură cu 23 
August: În interesul general, suntem disp UI CuIC ORE Eta ter 
Dar o tăcere asupra trecutului, nu însă şi asu : pai pipi 
apărăm pe Suveran de noi greşeli. În acest sens am Scris arti 


Ea AA fese 3e e A "ei "Să năstrăm tă a” Şi tot în 
marginea festivităților dela Soultzmatt Și Să păstrăm tăcerea ş 


Sa Je oh kapum, 281 
/ ] | 


HaĂ je ah | 


| 


acest sens în numărul 10+11 din Ianuarie 1987, a apărut în "Stindardul 
Românilor” articolul : 


(POLITICA EXILULU 


De patruzeci de ani, nu se poate spune că exilul nostru a făcut vreo 
politică. ȘUeDIREE P E 

Zeci de Sg nizaţii poat EA sute, mergând până la - doi oameni o 
organizaţie - s'au acoperit de ridicol, demonstrând doar ce nu ar trebui 
făcu! ŞI 

Toate aceste organizații s'au mulțumit să joace hora împreună la fiecare 
sărbătoare naţională sau să se în jurul pomului de Crăciun 
pentru a oferi daruri copiilor. Aceste întruniri care sunt un pretext pentru 
petreceri şi bârfe, au fost trâmbiţate în toate ziarele exilului, cu lux de 
amănunte, imortalizându-le în imagini. 

Ii rest, numai înjurături şi denigrări, fiecare socotindu-se singurul 
"adevărat democrat", toţi ceilalţi fi e "fasciștii, nazişti, rasişti, 
antisemiţi”, fie "în solda Bucureştiului”. 

În ceeace priveşte ziarul nostru, el se bucură de toate “amabilitățile", este 
şi plătit de Bucureşti, dar în acelaşi timp este şi "fascist" etc. etc., gratulat 
fiind în egală măsură cu aceste epitete atât de extrema Stângă, cât şi de cea 
Dreaptă ! TERRIER) a: BE: 

Anul 1986 a părut a ne arăta o rază de lumină, un început de nouă 
orientare. — E 2 


Întocmai ca în parabola "Întoarcerea fiului risipitor”, românii l-au primit 
unii cu căldură, alţii printr'o tăcere demnă. După patruzeci de ani, era şi 
greu să fie altfel, cu-atât mai mult cu cât Regele în loc de a veni la 
Soultzmatt ca "primul cetăţean al României în exil”, secretarea Sa, în 
numele Său, a impus "un protocol”, deplasat prin însăşi ideia în sine. 

Românii au rămas în expectativă, pentru a vedea cât timp va mai trece 
până când Regele să-şi aducă aminte să vină iarăşi în mijlocul supuşilor 
Săi. RE erai 3 

Dar iată că Regele a venit din nou, de data aceasta la Frankfurt, pentru a 
sărbătoriUnireal, Romănia NE. 

A fost un adevărat entuziasm, cei ce la Soultzmatt fuseseră neîncrezători 


şi rămăseseră în expectativă s'au alăturat celorlalţi formând-"un tot unitar” 
al exilului în jurul Regelui. Se poate spune că exilul l-a primit ca pe Regele 
său, deci nu era nevoie ca o secretară să anticipeze, ceeace exilul abia 
aştepta să ofere din toată inima. ET: 

Între timp, Regele a dat un interviu pentru un ziar belgian doamnei 


Nicoleta Frank care i-a pus cea mai legitimă întrebare : de ce a tăcut timp de 
patruzeci de ani ? PIE 43 ZE 

Regele a răspuns : Constituţia Regatului Român încredințează 
guvernului responsabilitatea declaraţiilor publice ale Monarhului, şi a 


282 


E adăugat că socoteşte de datoria Sa s 
în care a ajuns Țara ! 

Întrebăm noi, i-au trebuit patruzeci de ani R j 
A aa Ra egelui României -şi 
- seama că guvernul dela București, legalizat de Maiestare aaa Sf 
ilegal şi a dus Ţara de râpă 7 d sa, este totuși 
Nu putem fi mulţumiţi cu acest răs 


â rupă tăcerea datorită Stării paroxistice 


slabi sfetnici are astăzi Regele României care reflectă cu claritate, cât de 
Ş Majestatea Sa trebuia să evite întrebarea și îi era foarte ușor să facă acest 
- jucru, dat fiind că interlocutorul îi era bine cunoscut Regelui 

î Pentru prevenirea unor astfel de situaţii, penibile, am scris în numărul 
8+9 al ziarului nostru articolul Saipacidin Tăcerea”, 

Be 2 În interesul Țării, în interesul Regelui, în interesul Exilului Românesc 

să păstrăm tăcerea asupra trecutului. . 
 Regeteşi Exilul s'au născut la Soultzmatt, viaţa fiindu-le dată de eroii 
morţi şi îngropaţi acolo. 

Să lăsăm trecutul cu greșelile lui amarnice şi să privim spre viitor, spre 
upta anticomunistă, care trebuie să fie singura ţină. OO 

Şi fiindcă Majestatea Sa a vorbit despre Constituţia Regatului Român, îşi 
aduce cumva aminte Regele României, care este datoria Sa, atunci când 
Țara se află în criză de guvern ? 

Din momentul în care suntem cu toții de acord că guvernul dela București 
ste ilegal, nu ne aflăm oare într'o criză de patruzeci de ani ? 

Ei bine, Regele era dator să consulte pe toți şefii de partide în vederea 
onstituirii unui nou guvern. În cazul nostru special, în exil, El trebuie să 
onsulte pe şefii organizaţiilor mai importante, pe capii bisericii, pe cei ce 
| au mai rămas din vechea armată, pe şefii de curente de opinii, pe toţi 
_ oamenii mai proeminenţi din Exil, în vederea ieşirii din criză, în vederea 
„ creierii unei reprezentanțe a exilului, care să poată -legitim - lua legătura cu 
„oficialitățile occidentale. i 
A făcut Regele României acest lucru ? Pe cine a consultat şi când ? Iar 
dacă a făcut acest lucru, a dat Regele vreun comunicat, prin care să-şi 
„informeze supușii despre acţiunile Sale ? al 
Aflăm astăzi din revista franţuzească "Monde et vie" şi din ziarul 

american "The City of New York", că din iniţiativa "Fundaţiei Ford”, şi a 
domnilor M.Kissinger şi M.Brzezinski s'a constituit un “Consiliu al 
„ Europei Centrale în Exil”, având drept scop "Libertatea, Independenţa şi 

„ Democraţia” în toate țările subjugate şi că se urmăreşte constituirea unui 
Parlament al "Țărilor Europei Centrale” (Europa subjugată). A ie 
„Deasemenea aflăm Că, în acest scop, au avut loc până acum trei întruniri, 

„la 28 şi 29 Iunie, la 27 Septembrie (la care Majestatea Sa Regele Mihai 1 al 
Omâniei a avut delegaţi) şi în sfârşit a treia în Decembrie, Eta 
„Majestatea Sa a luat parte al Sa hotărit ca 7 Et fiind 

Parlamentul Europei Centrale” să fie constituit, fondurile nece 


„Puse la dispoziţie !! 


sunt bine cunoscuți : Kissinger - 


E ar—— 


Lăsând la o parte faptul că inițiatorii = 3 | Ş, 
„arhitectul Bfirinei i ela Helsinki (unde am fost vânduți pentru a dova C 
—— Ea tă O UV 


283 


222009 a E 


oară) şi Brzezinski - ar! zu aterale rede ea Sa 
A că ar fi trebuit să consulte Exilul, înainte de a se angaja într un astfel 


importantă întrunire ? 

De ce să afle Exilul, dela străini, ceeace trebuia să afle dela Regele său ? 

Exilul l-a primit pe Rege cu braţele deschise, El nu are dreptul să-l 
desconsidere._ RE a i 

Exilul, astăzi, reprezintă Ţara, şi a desconsidera Exilul, înseamnă a 
desconsidera Țara. DER E iz 

Cu respect, atragem atenţia Majestății Sale, că am înţeles să "păstrăm 


tăcerea" asupra trecutului, nu însă asupra prezentului şi a viitorului. 


Mica vacanţă la Mamaia este pe punctul de a se termina, fără a mai putea 
să am o nouă convorbire cu Radu. 

Visul lui de a înnota în Marea Neagră după peste 50 de ani, nu a putut fi 
realizat. M'am opus cu toate forţele , deoarece el probabil nu-şi putea da 
seama cât este de dărâmat fizic. 

A părăsit ca prin farmec atitudinea lui inițială de a se arăta extrem de sărac 
Şi, este tot timpul gata să le umple de cadouri, atât pe mama cât şi pe loana. 
Ce fel de cadouri poţi oferi astăzi în România ? Desigur dela "Shop' este 
Singura sursă ! Dar ce se poate lua de la "Shop" ? Nimicuri ! Dar nici aceste 
nimicuri : parfumuri, articole de toaletă, ţigări, cafea, cacao, după care se 
aruncau în vânt românii şi în special cucoanele, nu le interesau nici pe 
mama şi nici pe Ioana, cu-atât mai puţin pe mine. Modestia lor cu totul 
ieşită din comun l-a surprins pe Radu, l-a amărit că nu poate să-și arate 
largheţea, dar l-a şi impresionat extrem de favorabil. Mama şi loana par'că 
erau plămădite din acelaşi aluat, cochetăriile femenine fiind cu totul străine 
de ele ! Radu nu se putea desfăşura în voia lui, iar explozia de largheţe pe 
care ar vrea s'o demonstreze, se izbeşte de un zid de indiferență din partea 
întregii familii. 

Firea lui Radu este a unui om calculat şi strâns, iar expansiunea lui de 
acum surprinde o mult pe mama, care-l cunoştea atât de bine încă din 
tinereţe. EI însă a putut realiza modestia în care trăim, o admira din fundul 


284 


er 


sufletului și ar fi vrut ca această vi 
uternică amintire familiei lui. Nu şi 
A stat mult de vorbă cu mama, în 


înțelege cum pe o femeie de 28 d 
oferea "Shop -ul, fleacuri după care se dau în vânt femeile din întreaga 
lume la această vârstă ! Ne admira mult şi se simţea prost că nu poate să ne 
trezească interesul cu absolut nimic. 

Într'o după amiază când de obiceiu Radu se retrăgea pentru a evita 
căldura mare, mă trezesc cu el că îmi spune : 

- Vrei să mergem amândoi jos la barul hotelului să stăm de vorbă ? 

- Desigur Radule, cu mare plăcere. 

A comandat două cafele şi bere. Nu ştiam ce vrea, l-am lăsat să conducă 
el conversaţia. Dar chelnerul a adus imediat berea şi am constat că este atât 
de caldă încât parcă o aducea direct de la soare ! 

- Nu aveţi ghiaţă ? L-a întrebat Radu. 

- Nu ... ne aduce rar și foarte puţină, abia dacă ajunge pentru seara ! 

- Atunci ce putem bea ? 

- Coniac ... whiski ... 

- Coniac şi whiski pe căldura asta ? 

- Puteţi bea şi vin, dar este tot cald ! 

- Mulţumesc, nu ne mai da nimic! 

Chelnerul a plecat căscând, plictisit şi indiferent ! 

- E posibil să nu aibă ghiaţă pe căldura asta, în cel mai mare hotel din 
Mamaia ? 

- La noi totul este posibil Radule ! 

Radu a rămas pe gânduri ... întru târziu a şoptit: 

- Este posibil, într'un hotel unde sunt numai străini, să nu-i intereseze 
nici măcar pentru propria lor reclamă absolut nimic ? Ştii ... atât ieri cât şi 
azi, nici nu mi-au făcut patul până la 3 după masă când m'am întors în 
cameră ! 

- Radule, îţi repet, la noi totul este posibil, aşa cum ai putut vedea ce se 
întâmplă într'un hotel de mare lux, cu mult mai prost se desfăşoară 
lucrurile în întreaga țară. 

- Hai să mergem la Cazinou. da : 

- Mergem, dar va fi acelaşi lucru. Tu ştii că vara, în întreaga țară nu se 
găseşte bere nici măcar caldă, deoarece o aduce pe litoral ? 

- Dar de ce, nu au ghiată ? 

- Ba au, dar atunci nu au bere şi ghiața se topeşte ! Ș 

- Nu pot să înţeleg, văd cu ochii mei şi totuşi nu pot înţelege ! 

- Te cred, dar nimic din tot ce se petrece într'un regim comunist, nu este 
de înţeles ! 


289 


at la Cazinou, dar am găsit aceiaşi situație. Am aşteptat însă 
mătate de oră până ce a venit chelnerul să ne servească, sau mai 
ă ! Am plecat înapoi la hotel, dar pe drum, dintr'o 
ă mai pornească. Oprirea a 


Am plec 
aproape o ju 
bine zis să nu ne serveasc : 
dată, motorul Fiatului meu s'a oprit şi nu a vrut s 
fost bruscă şi cu un zgomot puternic. 

- Ce crezi că are ? 

- Cred că s'a spart un piston. 

- Vai de mine, ce este de făcut ? 

Am avut într'adevăr un mare noroc că tocmai trecea un taxi gol. L-am 


îmbarcat pe Radu în taxi să-l ducă la hotel şi i-am spus şoferului să se 
întoarcă imediat pentru a mă remorca până la un atelier. 

Am găsit un mecanic. După ce i-am pus 200 de lei în buzunar. 

- Ce crezi dumneata că are ? 

- Probabil un piston spart. 

- Când poţi să o faci ? 

- Poate într'o săptămână ... ştiţi ... nu avem piese ! 

- Cât mă costă ? 

- Cam 2000 de biştari ! 

- Ai 4000, dacă este gata mâine dimineaţă ! 

- S'a făcut Coane, la 12 veniţi să o luaţi ! 

Radu mă aştepta cu nerăbdare. l-am povestit totul şi m'a asigurat că va 
plăti el, ceeace l-am refuzat categoric. 

A treia zi am plecat la Bucureşti, trecând Dunărea cu bacul. Peripeţiile 
drumului, deşi l-au obosit foarte mult, i-au plăcut teribil. Era încântat, aşa 
un drum nu-l poţi face în America, chiar dacă eşti un milionar plin de 
fantezie ! 

După două zile l-am condus la avion şi ne-a asigurat pe toţi că i-am oferit 
cel mai frumos concediu din viaţa lui şi că anul viitor va veni din nou. 

Ce oameni curioşi mai sunt şi americanii ăștia !!! Pleacă de la confortul 
lor şi le place atât de mult mizeria noastră ! 

Am plecat la şantier. 


Ideia unirii românilor mă persecută din ce în ce mai mult. Domnul 


Acest om, pe car zi i =[ consult în vederea articolului meu 
de răspuns la cartea lui Horia Sima "Era Libertăţii” şi refuzasem atunci atât 
de categoric, îmi &ste astăzi cel mai apropiat. TEZĂ 

„Căldura lui suftetească, dăruirea lui totală pentru tot ce-i românesc, 
ajutorul "picat din cer", pe care mi l-a dat punându-mi la dispoziţie 
computerul ginereului său pentru supraviețuirea ziarului, toate acestea mi |- 
au apropiat, făcând din dânsul cel mai intim sfătuitor al meu. 

3 Domnul Nagacevschi, fără ştirea dânsului, mi-a readus în minte 
tinerețea, mai bine zis copilăria, cu idealurile ei naționaliste, pe vremea 


286 


tinereţe, nu ştiâm nimic, O sinițeara O trâiara fâră a o î g i 
e ee de AC e L, 7 0. i i 
uvernarea legionară îmi lăsase un Bust amar. O alei ai au z00 


sentimente prost plasate in copilărie ! Şi totuşi, în închisoare se produce în 
intuit inițial, admirabili români, desăvăriți 
nădejde ! Şi-atunci cum se pot explica aceste fluctuații de situaţii, de la 
entuziasm la totală decepţie ŞI apoi la o apreciere ponderată dar justă a 


Prin domnul Nagacevschi, încercat de aceleaşi sentimente față de 


40 şi 41 au fost atât de tragic minţiţi şi compromişi. Şi poate 


"Comandantul", s ar fi putut salva în ochii legionarilor, dacă tot ce a urmat 
în lagărele din Germania şi imediat după aceea, nu ar fi demonstrat fără 
drept de apel perfidia, minciuna, precum şi toate "micimile” din lume, cu 
prisosință demonstrate. Dar domnul Nagacevschi a ştiut să-şi regăsească 
echilibrul sufletesc, fiind perfect edificat că cei din tinereţea sa nu au greşit 
cu nimic, iar el s'a întors [a principiile tinereții, reuşind să tragă o perdea de 
nepătruns asupra tristului timp-în care au fost atât de amarnic înşelaţi. 

Principiile tinereţii au devenit din nou temelia existenţii sale, de data 
aceasta trecute prin experienţa unei vieţi şi modelate de evoluţia sa şi a 
timpului scurs. 

„Domnul Nagacevschi este astăzi naționalistul de odinioară, dublat însă de 
Simţul critic, pe car it într'o-adevărată democraţie teoretică. EI este 
pătruns de ideia românismului şi îşi închină întreaga viaţă, cu trup, suflet 
Şi bruma de bani pe care-i are, Cauzei Româneşti. Ei bine, acest om atât de 
echilibrat, a constituit pentru mine motorul ce m'a pus în mişcare pentru 
Unirea Românilor. Discuţiile noastre sunt interminabile îmbrățişind o 

za E Ma e et e 


287 


mulţime de subiecte, de la fapte, la oameni, de la "ieri! la "astăzi", de la 
politica internaţională, la politica românească, a Exilului Românesc, | 

Concluzia noastră este clară : Exilul Românesc nu face nicio politică, iar 
aşa zisa luptă românească se reduce la interese meschine de reclamă 
personală ! Exilul nostru trebuie scos din apatia în care se zbate, trebuie să i 
se traseze un ideal, un scop şi să i se indice o linie de urmat. Exilul nostru 
nu are conducători şi-atunci evident nişte impostori le-au luat locul. Sunt şi 
oameni de bună credinţă, de perfectă bună credință, dar aceştia sunt lipsiţi 
de iniţiativă din nenumărate motive : bătrâneţea şi-a spus cuvântul, lipsa de 
bani este paralizantă, evenimentele internaţionale atât de confuze le-au 
anihilat voinţa, totul, dar absolut totul, i-a adus într'o stare de prostaţie 
încât să li se pară că cele realizate la 12 Aprilie 1986 la Paris, constituie o 
mare realizare ! Sărbătoresc împreună sărbătorile naționale ? A venit şi 
Majestatea Sa Regele în mijlocul românilor ! Mulţumirea este-deplină, 
fiindcă nu există aspirații la mai mult. De-acum înainte şi, rămâne de văzut 
dacă va fi aşa, împreună cu Regele, au realizat maximum de ce puteau 
aspira! EI EI Sai Sa 

Tast, îngrozitor de trist. Mi-aduc aminte de cât m'am zbătut să ajung în 
Occident, spre a lupta pentru Cauza Românească ! Şi-acum ce fac ? Intru şi 
eu în hora dela 24 Ianuarie sau în cea de la 1 Decembrie ? Caut să mă repun 
bine cu Majestatea Sa, pentru ca eventual să mă fotografiez alături de 
Suveran ? Ţin cu vreo ocazie oarecare un discurs patriotic ? Pentru asta am 
yenitiin:Oecident ses see ea E a apa ae 

“Incontestabil, faptul de a fi putut scoate un ziar, îmi oferă mari satisfacţii, 
căci acolo pot spune adevărul, pentru care am venit. Faptul că mâine, 
poimâine îmi va apare cartea, constituie o altă satisfacţie, dar ... voi reuşi 
oare ca această carte să lase o cât de mică urmă a rătăcirii mele pe acest 
pământ ? Toate aceste întrebări, unele încă fără răspuns, dau naștere la o 
altă întrebare, care demonstrează inutilitatea celorlalte ! 

Nu am venit în Occident pentru mine, ci pentru a face ceva pentru 
nenorocita mea "Țară. Ori toate celelalte întrebări sunt menite să-mi satisfacă 
doar orgolii personale. Şi-atunci, care este deosebirea dintre mine şi domnul 
Raţiu de exemplu ? Categoric nici una ! Câr de trist este să constați acest 
lucru 13 
„Nu se mai poate, trebuie să înfăptuiesc Unirea Românilor, este singurul 
lucru pozitv pe care-l las în urma mea. Gândind în acest fel, adică "ce las 
în urma mea”, îmi dau seama că şi acest gând în fond reprezintă tot un 
orgoliu personal ! Sunt trist, dezorientat, scârbit până şi de mine însumi. 
Ori sunt construit dintr'un aluat prost, ori subiectivitatea fiecărui om este 
atât de mare, încât nu i se poate sustrage din orbita propriei sale persoane și 

| tot ceeace vrea să realizeze, chiar dacă este spre interesul general, se 

| răsfrânge tot asupra sa ... deci iarăşi orgoliul ! zidi ada 

) pp Nu sunt în stare să elucidez aceste lucruri şi-mi dau seama că oricât aşi 
încerca, nu voi ajunge la niciun rezultat. Concluzia este clară : las totul la o 
parte şi nu-mi îndrept toate forțele decât asupra unui singur obiectiv : 


288 


—_ 


Unirea Românilor. Trebuie să realizez acest lucru, indiferent de obstacolele 
ce-mi vor sta în cale. 


In cadrul scopului propus de a lămuri exilul românesc asupra situației 
internaţionale şi a politicii mondiale, în ziarul "Stindardul Românilor” 
numărul 10+11 din lanuarie 1987, a apărut articolul : 


_— POLITICĂ COMUNISTA ȘI POLITICA MONDIALISTĂ | 


"În articolul "Faţa ascunsă a politicii mondiale”, apărut în ultimul număr 
al ziarului nostru, am dat citate din dectarațiile vârfuritor masonice, precum 
şi a reprezentanţilor lor, camuflați în diferite “Socierăţi - Institute - 
Asociaţii”; care lucrează Ia "lumina zilei”, citate din care se poate desprinde 
cu claritate că Marea Finanţă Internaţională şi Comunismul au mers umăr la 
umăr, pentru a ajunge la același obiectiv : Guvernul Mondial. Tot în acest 
articol am căutat să arătăm faptul că dacă obiectivul a fost comun, fiecare 
din cele două mari forțe mondiale au sperat să fie beneficiarul unic, care să 
conducă acest Guvern Mondial. În concluzie, am arătat că de-alungul 
acestui drum comun este de aşteptat ca cele dovă forţe să se separe, | 
intervenind anumiţi factori susceptibili de a influenţa acest divorț. | 

În fiecare dintre cele două tabere, mai mulţi factori interni determină linia 
de urmat, atât internă, cât şi externă. 

În puterea de stat a Uniunii Sovietice, sunt trei mari forțe, care hotărăsc 
politica internă şi externă. Aceste forțe sunt : Partidul, Armata şi KGB-ul. 
Dacă interesele acestor factori determinanţi ai puterii coincid, politica | 
sovietică este fermă, aşa cum a fost până la venirea lui Gorbaciov. Pentru a 
conduce, partidul a avut nevoie de armată spre a şantaja Occidentul şi de 
KGB pentru spionaj, dezinformare şi acte teroriste în Occident, precum şi 
pentru asigurarea ordinei interne. 

Atât KGB-ul, cât mai ales Armata, au secătuit slaba economie a Uniunii |, 
Sovietice. Până acum, structura economică a Uniunii Sovietice a fost 
canalizată către industria grea, pusă aproape în exclusivitate în slujba 
Armatei, în detrimentul industriei de larg consum, care putem afirma că 
niciodată n'a făcut faţă cerinţelor interne. 

Întreţinerea industriei grele a necesitat valută forte. În cadrul Comitetului 
Central, a fost creiată o secţie specială, care valorificând bogățiile sovietice 
în diamante, aur şi alte metale preţioase, precum şi uranium şi petrol, a 
obţinut valuta necesară fantasticei industrii de război sovietice. 

Această secţie specială din cadrul Comitetului Central, care în fond 
reprezintă Marea Finanţă de Stat a Uniunii Sovietice, este condusă de 
oameni de specialitate, evrei, având în Occident drept principali parteneri de 
afaceri pe evreii Armand Hammer, David Rokefeller şi Hari Oppenheimer. | 


> Peg AU, 


i 


st trimes de către Lenin în 
american. Armand Hammer 
a-venit cu o cantitate 


colecţia Țarului Nicola: a € i â i s 
propriei sale averi. Mai târziu, după cel de-al doilea război mondial, a 
devenit principalul om de afaceri al Marei Finanţe Internaţionale în 
tranzacţiile cu URSS. EI îşi operează tranzacţiile financiare prin banca sa de 
casă B.N.C. Ca un fapt divers, aducem la cunoştinţă cititorilor, că familia 
regală engleză și în special prințul Charles, beneficiază de procente din 
afacerile lui Armand Hammer, care la botezul fiului prințului i-a făcut cadou 
unul din tablourile de mare valoare aduse din Rusia. De altfel, dat fiind că 


David Rokefelter, este prea cunoscut cititorilor noştri, pentru a mai fi 
prezentat, vom menţiona numai banca sa de casă, prin care îşi operează 
tranzacţiile financiare : Chase - Manhatan - Bank-———————— 

Deasemeni marele magnat Hari Oppenheimer este cunoscut şi vom arăta 
numai că el deţine monopolul diamantelor din Uniunea Sovietică şi Africa 
de Sud şi se poate numi pe drept "Regele Diamantelor”. 

Aceste tranzacții între Finanța de Stat Sovietică şi Marea Finanţă 
Internaţională au realizat pe de-o parte, formidabila maşină de război 
sovietică, iar de cealaltă parte, un excedent financiar, care întrece cele mai 
optimiste prevederi ale magnaţilor Marei Finanţe Internaţionale. 

Subliniem în treacăt că acesta este cel de-al doilea motiv pentru care 
mondialismul a mers umăr la umăr cu comunismul. 7 

Dar, de la instalarea la conducerea Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov, 
multe s'au schimbat sau sunt pe punctul de a se schimba în marele Imperiu 
de la Răsărit. Astfel, un factor extern de cea mai mare importanţă, dublat de 
unul intern de necesitate stringentă, îl obligă pe Gorbaciov să-şi revizuiască 
atât politica internă, cât şi cea externă. Factorul extern este rezultat din 
inarmarea fără precedent realizată în scurt timp de preşedintele Reagan, 
căreia Uniunea Sovietică nu-i poate face faţă, pentru a-şi menţine 
superioritatea. Ne putând ţine pasul cu înarmarea americană, Gorbaciov 


„Dar chiar dacă, prin absurd, ar reuşi acest lucru, Armata, poate cel mai 
important factor al puterii sovietice, ar fi total nemulțumită şi nu vedem cum 
ar reuşi Gorbaciov să se mențină la conducere având împotriva sa Armata. 

Factorul intern, determinat în parte de cel extern, it obligă pe Gorbaciov 
la o restructurare a economiei sovietice, prin acordarea unui interes special 
industriei de larg consum, atât de neglijată până acum. 


[290 ) 


ea 


ROB.sl, nu pour gaste aluie dată forțele puteri sovieice,Paniduli 
, 1 i emulțumite de noua situaţie creiată. Astfel, 
pentru redresarea industriei de larg consum, Gorbaciov trebuie să facă o 
totală schimbare în conducerea acestui sector economic. Primul şi cel mai 
important punct al acestei redresări, reprezintă o radicală schimbare în 
însăși Structura acestui important sector economic. Nomenclatura de partid, 
birocraţii, - lipsiţi de cele mai elementare cunoștințe - care au condus și 
conduc acest sector economic, ar urma să cedeze locut unor cadre calificate 
de specialitate, care să organizeze industria de larg consum, după sisteme 
clasice şi să o facă productivă. Aceasta înseamnă - liberalizare - dar 
înseamnă în același timp, totala nemulţumire a Partidului şi în acelaș timp a 
KGB-ului, care-și vede rolul intern diminuat. O încercare timidă de 
liberalizare a avut drept consecinţă revolta din Kazakhstan, care nu poate fi 
oprită atâta vreme cât KGB-ul nu acționează cu brutalitatea specifică acestei 
instituţii. 

Dar, palida liberalizare schiţată de Gorbaciov I-a ridicat împotriva sa şi pe 
Cerbinski, puternicul Prim Secretar al Ucrainei care după ce s'a asociat la 
toate crimele împotriva poporului ucrainian, acum a făcut o întoarcere de 
180 de grade acţionând în interesul naționaliștilor ucrainieni, cărora sunt 
gata să li se alăture naționaliștii din Letonia, Lituania și Estonia. 

Înlocuirea lui Cerbinski a devenit una din condiţiile "sine qua non” al 
rămânerii la conducere a lui Gorbaciov, dar ... acest lucru este din ce în ce 
mai greu de realizat, fără a extinde revolta din Kazakhstan, în Ucraina, 
Letonia, Lituania şi Estonia. Fa: 

Din toate acestea-ne putem da seama că Gorbaciov este în mare dificultate 
de a-şi consolida situaţia, iar mica sa "liberalizare" |-a pus într'o adevărată 
confruntare cu Partidul, Armata şi KGB-ul, dar şi cu toate popoarele ce vor 


să scape de jugul rusesc. Bineînţeles că situația explozivă i din URSS poate 
declanşa, în lanţ, situaţii asemănătoare în toate țările din răsăritul Europei. 
Timpul, şi de data aceasta un timp scurt, ne va edifica dacă Gorbaciov va 
avea posibilitatea de a domina situația sau va trebui să cedeze locul altuia, 
care va reveni la situaţia inițială, având de rezolvat aceleaşi probleme grele, 
cu care a fost confruntat şi Gorbaciov. Dar şeful statului sovietic nu 


încearcă noi soluţii, pentru că aşai s'ar fi năzărit (ui, ci datorită schimbării 
raportului de forțe în lume pe de o parte şi a stării de înapoiere catastrofală 


din Uniunea Sovietică. 3 

În această situație, doar Marea Finanţă Internaţională ar putea interveni 
pentru salvarea comunismului. Va face acest lucru Marea Finanţă ? i srlaea 

Să lăsăm Răsăritul cu marile sale probleme şi să vedem, care este situația 
în Occident ? , i 

În articolul "Linia ziarului” din numărul 2+3 din Decembrie 1985, am 
arătat că Marea Finanţă Internaţională, nu reprezintă un monolit”, ci o 
diversificată serie de interese. 

Dacă Uniunea Sovietică va renunţa 1 
pe o redresare internă, pe "liberalizare atunci 


la cursa înarmărilor, punând accentul 
marile afaceri Est - Vest se 


a 


ÎI 


vor diminua cu timpul şi Marea Finanţă Internaţională va pierde principala 


ituri exorbitante pe care le are astăzi. ) 

e e DfesEpuE că (Jalea Sovietică va merge cu pia i eu aaa 

a ajunge la democraţie, care, pentru consolidare Şi o adevărată prosperi ate 
ar avea din nou nevoie de ajutorul Marei Finanţe Occidentale. na e 

Este însă clar pentru toată lumea că "jumătăţi de măsură aplicate în 


Uniunea Sovietică, ar însemna jumătăți de câştiguri ale Marei Finanțe, 
cărei i-ar conveni numai situaţiile clare : fie o continuare a cursei 
înarmărilor, fie o democratizare totală a acestei supra-puteri. În acest din 


"monolit", dar interesele ei s'au diversificat în continuare pe regiuni 
geografice, intersele comune trebuind să cedeze pasul, intereselor 
regionale. Din ce în ce mai mult, Statele Unite, Japonia şi Europa au 
interese deosebite. 

În Statele Unite, Marea Industrie Financiară - termenul nu este 
impropriu, ci din ce în ce mai mult uzitat - reatizând câștiguri fabuloase, 
lucrând cu capitaluri fictive, adică fără acoperire, fără control de stat, fără a 
plăti impozite pe venituri, prin bănci de casă, care emit monedă, au pus 
stăpânire pe întregul capital mondial, în detrimentul industriei productive, 
care s'a văzut dintr'o dată subordonată. Astfel, această industrie, fala 
Statelor Unite de odinioară, este supusă controlului de stat, impozitelor, 
trebuie să facă faţă tuturor cheltuelilor de renovare, în afară de costul 
materiilor prime, cost de producție, salarii, asigurări etc. dar ... mai presus 
de toate acestea, trebuie să plătească imense dobinzi, pentru capitalurile ce i- 
au fost puse la dispoziţie de către Marea Industrie Financiară şi în afara 
fenomenului de deflaţie, căruia trebuie să-i facă faţă. 

Această cădere puternică a valorii dolarului, îi deschide noi pieţe de 
desfacere, învingând concurenţa Japoniei şi a Europei, prin mărirea 
productivității, ceeace este în avantajul statului american, dar nu şi al 
industriaşilor, deoarece fenomenul de deflaţie nu acoperă valoarea 
intrinsecă a câştigurilor realizate prin mărirea productivităţii. Aceste 
nemulțumiri ale industriaşilor se reflectă indirect asupra salariaţilor lor, 
deoarece dacă aceştia au existenţa onorabil asigurată, nu beneficiază de o 
mărire a salariilor care să le ofere o prosperitate la care năzuiesc. Datorită 
acestui fapt, întreaga industrie americană, adevărata forță a Statelor Unite, 
dă din ce în ce semne de nemulţumire. Dar, ca şi în Uniunea Sovietică, 
cercul nemulțumiţilor nu se limitează la marea industrie productivă. 

Astfel, Pentagonul a început Şi el să-şi arate pe faţă nemulțumirea. De 
unde preşedintele Reagan i-a deschis noi perspective, pe măsura 
importanţei sale în contextul politicei mondiale, se vede acum din nou 


ZO 


TAPET IO n at ae 007," NI 07. ORI 


stopat în alocaţiile financiare de care are nevoie, în timp ce Israelului spre 
exemplu, nu i se refuză nici o sumă. Dar nu este vorba numai de Israel, ci 
de o mulțime de dolari semănaţi în toate colţurile lumii, pe care Congresul 
le aprobă, în timp ce cerinţele Pentagonului sunt întotdeauna supra- 
discutate şi de cele mai multe ori amputate. Cunoscându-şi responsabilitatea 
în apărarea Statelor Unite, Pentagonul nu poate fi decât profund 
nemulţumit de nerealizarea programului său, cu-atât mai mult cu cât actuala 
situație din Uniunea Sovietică, se datorează în special sumelor alocate 
Pentagonului. EL nu poate înţelege de ce nu se merge ferm în această 
direcţie, pentru rezolvarea crizei mondiale. 

În afară de aceşti doi importanţi factori, care reprezintă forţa Statelor 
Unite, nemulţumirea este și mai pronunțată în Sectorul Social, neglijat de 
către toate guvernele americane. În această privință, Statele Unite se află 
mult în urma aliaţilor lor europeni şi a Canadei. Pensiile, asigurările, 
ajutoarele sociale, au rămas cu mult în urma dezvoltării statului american. 

În momentul în care aceste trei mari categorii de nemulţumiţi își vor da 
mâna, criza în Statele Unite va izbucni cu mare virulență. 7 A 

Toate aceste nemulțumiri sunt în întregime cauzate de câștigurile ilegale 
şi ilicite ale Marei Finanţe, care a reuşit să manipuleze democraţia 
americană, stăpânind capitalul, controlând presa și televiziunea și prin 
manevre diversioniste, instaurând, controlând sau înlăturând înalţi 
funcţionari de stat, mergând chiar până [a președintele Statelor Unite. 
Exemple sunt nenumărate, dar ne vom limita doara pate pre semnificative 


i i AIR ia” ă complect 
ternațională "Democraţia" a fost dată co 
Pentru Marea Finanţă In ţ i ia S Oreident et 


uitării atunci când a vândut-o în răsărit, î este zi 
i i i i ta. LA 

numai sub egida ei, adică complect mampulată. LO 

(2) Al Ea exemplu îl constituie Republicâ Federală Cermariia, 

jumătate vândută, faptul este cunoscut de întreaga lume, dar. desp 


Li aproape nimic ! Noi 
jumătateă manipulătă - cum şi în ce fel - ES: Sie pr ape imic: Nei 
ă im dacă iăm că aproap şi ct 
credem că nu greşim dacă afirmăm i 
majoritatea a A erman, nu cunoaşte faptul că actuala Constituţie a 
Germaniei, a fost "fabricată" | în e ii 
de terminarea războiului), de către o Comisie dea caria americani, ing 


| 203) 


/ SEP 
| 
)0|/ 


a New York încă din 1943 (cur doi ani înainte y y | 


ÎN ie 


sal. 


"german" care a luat parte fiind evreul refugiat din € Germania, Prof.Dr. Hans 
s. 4 Y 
ace tăia a fost impusă poporului german, cu se a că Caen: 
săi politici s'au opus cu înverșunare ! Mai este oare nevoie să adăugăm că 
această Constituţie, nu a fost niciodată votată de către poporul german şi că 
i i în vigoare ?!!! 
e ie Tertar că punem o întrebare : este oare o procedură democratică 
pe care noi nu-o cunoaştem, ca nişte evrei să elaboreze o constituție pe 
teritoriul american, care să fie valabilă pentru un stat german ?!1! Să 
3 - Din următorul exemplu se poate desprinde cu claritate trădarea țărilor 
din Estul Europei, nu printr'o conferință cum a fost cea de la Yalta, sau cea 
de la Helsinki, ci într-un timp îndelungat, între anii 1946 şi 1955. Este 


vorba de aşa numita operaţiune "Roll-bak”, prin care țărilor din Răsăritul 


Europei, li s'au luat şi dreptul de a lupta singure împotriva comunismului şi 
pentru libertate ! De altfel Schlesinger, unul dintre exponenții Marei Finanţe 
a declarat : "Nu trebuie să acţionăm pentru libertatea ţărilor din răsăritul 
Europei, şi nici măcar să admitem aceste eliberări'—————— 

Încă din anii 1932-33, tineri englezi stângişti ca Kim Plubly, Guy 
Burgess, Donald Maclean, Anthony Blunt, activau într'o organizaţie 
"democratică", ca "luptători pentru pace"! Nici o deosebire față de ziua de 


„, astăzi : aceleași firme, aceleaşi lozinci, aceiaşi stăpâni !!! Siaiuiziuaeei mai 


sus menţionaţi, se aflau în posturi cheie în conducerea britanică. Astfel 
Kim Plubly se afla Ia Serviciul Secret, Guy Burgess în diplomaţie, şi 
Donald Maclean în centru secretelor atomice. Toţi Trei rădat, toţi trei au 
fugit în URSS, primul trăieşte şi astăzi la Kremlin, având gradul de 
General-maior de KGB - ceilalți doi au murit la Moscova, având cinstea şi 
onoarea ca sicriele lor să fie acoperite âte un steag roşu. ZEVapare 
Activitatea lui Kim Plubly, în Serviciul Secret britanic, a fost rodnică 
pentru URSS. La ordinul lui Churchill, el a organizat rezistența împotriva 
comunismului în ţările din Estul Europei ; aprovizionări cu alimente şi 
muniţie pentru rezistenți din munţi, şi Chiar paraşutări de oameni recrutați 


în Vest, pentru întărirea rezistenţei. Numai că despre absolut tot ceeace 
întreprindea era anunțat NK VD-=ul rusesc. Astfel, printr'o totală trădare a 


Serviciului Secret englez, întreaga rezistență din Estul Europei, a fost 


Deşi Kim Plubly a fost prins asupra trădării, afacerea a fost complect 
muşamalizată, ba mai mult, Kim Plubly a fost reabilitat în 1955 de către 
"marele democrat”, premierul englez Mac Milan, decedat zilele trecute ! 

Nu ne miră faptul că aceşti englezi au trădat, căci ei se afirmaseră de tineri 
ca fiind comunişti, dar cum au putut pătrunde până în posturi cheie ? De ce 
“democrația” engleză a mușamalizat afacerea "Roll-bak" ? De ce premierul 
britanic i-a reabilitat ? La aceste întrebări, la care unii nu găsesc răspuns nici 
astăzi, noi le răspundem cu fermitate : fiindcă democraţia este manipulată de 
către Marea Finanță şi interesele acesteia erau identice cu ale comunismului. 
Democraţia şi Libertatea în concepția lor, sunt noţiuni lipsite de conţinut 
bune doar pentru proşti şi prostime. 


7 94 / 
| A 
Zi 


Si sa zi) ultimul exemplu : în ajunul alegerilor din 16 Martie 1986 | b 
din Franţa, Loja Marelui Orient sub pontificatul domnmutui Leray a organiza | |// | / 


o întrunire cu vârfurile - prin reprezentare, a marilor Garieni politici 
francezi. Scopul întrunirii? . 


fascişti, rasişti, antisemiţi” etc.etc. 

În sfârşit ajungem la "oglinda zilei”. Pentru turburările din Franța și 
alegerile din Germania vom rezeva coloane separate. 

În Anglia, Margaret Tatcher, premierul britanic, fără surle, fără fanfare, 
după demascarea fără drept de apel a Siriei ca organizatoare a unor acte 
teroriste şi după ruperea relaţiilor diplomatice cu această țară, se situează 
din nou pe o linie fermă, însărcinâr rimut-procuror al Marei 


Britanii, uoanilglu ori eg pune sub anchetă pe Rothschild, pentru 
spionaj în favoarea Uniunii Sovietice-t- esty 
Această ilustră familie Rothschild ne aduce aminte de o altă familie ilustră 


: Warburg. Fraţii Warburg, prin anii 1916, - cel mare Da e al 
finanţelor germane—cu un înalt grad în masonerie, iar r cel mic - șef al 
Serviciului Secret german, - au transferat împreună o treime din capitalul 


: es : etică. 
necesăr lui Lenin penru a declanșa revoluția sovietic 


După 40 de ani, istoria se repetă prin familia Rothschild, unul magnat al 
Marei Finanţe [ou R ionale oile în SERI erăl Secret al Marei Britanii. 
Doranul RonascEild. astăzi în Vărstă de 80 de ani, este CEI care a patronat 
afacerea "Roll-bak", prin care-a -fost distrusă lupta pentru libertate a țărilor 


din Est. a : . A 
—Va merge oare premierul britanic atât de departe încât să pună în cauză 
atotputernica familie Rothschild ? Se fac manevre pe linii interioare, ., | 
Marei Finanţe Internaţionale ? 
aţie categorică în ceeace priveşte sectorul 


a 


necunoscute prostimii, în cadrul 
S'ar părea că da, dar orice afirm 
"sfinţilor", nu este de recomandat. eta 
Ajungând din nou ta Statele Unite, trebuie să mărturisim că afacerea cu 
armele vândute Iranului, ne-a lăsat un gust amar. Vinovat sau nevinovat, 


dacă preşedintele Reagan ar fi livrat aceste arme Iranului, prin. eta ial 
Israelului, nimeni nu ar fi îndrăznit să aducă vreo obiecțiune. Dar fiindcă 
ÎNE Full au cideaZiette fiert at arunca "ruşinosul e eee ; 
- deşi este cel mai naţionalist Stadiu Sar Au ai A pa 3i 
credinţa în Dumnezeu, cu o vigoare care-i ace cinste şi este unică i n jun =, 
Situându-se pe o poziţie fermă, fără reproş, nimeni no ne ere A ii 
lege nici de livrările de arme pe care le face Israelul. Dar TI 


299 


2) 


non licet bovi" şi, din păcate, preşedintele Reagan a uitat acest ie l 
Deşi preşedintele american se poate numi arhitectul pireecuioru uptei 
anticomuniste, o luptă care numai datorită lui este pe punctul de a se 
definitiva, el Este amestecat într'o afacere necurată, din cele care « se fac cu 
miile în Statele Unite, dar numai-de către "Marii Maeştri , nesupuşi 


niciunui fel de control ! | | 
"Watergate” pregătit cu grije preşedintelui american, presa lui Murdoch, 


85% din presa americană, televiziuni ASI 18 Plus lol ceeace este corupt în 
Statele Unite, au fost asmuţite împotriva lui Ronald Reagan ! Faptul că a 
scăpat - şifonat ce-i drept - se datoreşte marii sale popularități, dar şi că un 
nou scandal de mari proporţii a izbucnit în Statele Unite. 

Din tezaurul american, depozitat la Forth-Knox, au fost extrase fără ştirea 
Congresului, mari cantităţi de aur, şi depozitate în 19 bănci particulare cu 
drept de a emite bancnote. Aceste bănci fac parte din marele concern al 
băncii F.E.D. Sa BEE 

Această operaţiune - ultra secretă, dar răsuflată - a fost întreprinsă de 
oameni "tabu'” impotriva contribuabililor, cu scopul acoperirii deficitului 
bancar şi pentru menţinerea cursului dolarului. Despre acest scandal de 
proporții, nu se suflă niciun cuvânt de-e resa Şi televiziunea americană 
! Şi se mai întreabă unii : de ce este lipsită-de credibilitate politica americană 
? Răspundem ferm : pentrucă democraţia americană este manipulată; ea 
nereprezentând interesele poporului american, ci ale Marei Finanţe 
Internaţionale. PE EREI a 

În orice caz, anul 1987 ne-va lămuri multe necunoscute şi va constitui 
anul cheie al începutului sfârşitului, în care Marea Finanţă Internaţională va 
trebui să iasă din politica sa alambicată, pentru a-şi defini o poziţie clară : 
pro, sau împotriva comunismului. 


În această dimineaţă gândurile Îmi zboară din nou în Țară. Dacă mă 
găsesc astăzi în Occident, este numai datorită faptului că ţara mea se află în 
pragul totalei distrugeri şi singura luptă care se poate duce pentru o 
Românie liberă şi Suverană este aici. 


Vacanţa s'a terminat ! Am plecat împreună cu Radu la Bucureşti. Nu a 
fost chip de a mai sta de vorbă singur cu el. M'a asigurat că anul viitor va 
reveni. 

„Am plecat înapoi la Someș. Vasile mă aștepta cu nerăbdare. M'a rugat să 
iau trei tineri ingineri pentru a-i învăța meseria practică. Trei tineri 
Simpatici, plini de bunăvoință care, după trei luni, au ocupat acelaşi post ca 
mine la alte galerii. 

„Vasile Ștefănescu a trebuit să atace cinci galerii în acelaşi timp, fapt foarte 
dificil din lipsă de mineri de specialitate. Şantierul este foarte întins. între 
unele puncte de lucru fiind o distanţă de peste 60 de kilometri. Două din 


f6 


ee e Tec PI 


galerii sunt chiar la şantier, Ia doi și trei kilometri de centrală, dar cele două 
de la Şoimu sunt la peste 40 de kilometri, iar cea de la "Calul", [a peste 60 
de kilometri. Numai aceasta din urmă, condusă de maistrul principal 
Dobrescu avea o echipă omogenă care da randamentul normal. Toate 
celelalte echipe erau formate din umpluturi, din localnici, care nu aveau 
nimic de-aface cu mineritul. Vasile mă cheamă la el acasă pentru discuţii în 
vederea bunului mers al șantierului și pentru a-i împărtăşi impresiile în 
urma vizitei unchiului meu. 

- loane eram nerăbdător să te întorci, treburile îmi merg prost şi trebuie 
să ne sfătuim împreună cum să le punem pe roate. Trebuie să-ți spun că de 
când ai plecat mă frământ şi abia alaltăieri am găsit o echipă bună, care va 
veni însă la | Septembrie. Este vorba de echipa lui Trifescu, care a lucrat la 
Argeş, poate ai auzit de numele lui. Problema care mi-o pun este ce galerie 
să-i dau. 

- Nu trebuie să te gândeşti mult, părerea mea este să-i dai galeria mea, 
care te presează cel mai mult. Tu ştii că oamenii care mi i-ai dat sunt foarte 
slabi şi în niciun caz, numai cu ei, nu am cum să formez o echipă omogenă, 
care să facă față cerinţelor. Deci dă-i galeria mea şi lasă-mă să încerc ca din 
toate resturile să formez încă o echipă. 

- Şi eu m'am gândit la fel şi cred că din cele două vechi echipe, vei putea 
forma una mai acceptabilă pentru cealaltă galerie. De altfel trebuie să-ți spun 
că acolo este o rocă mult mai bună, deci condiţiile de lucru vor fi mai 
uşoare, dar echipa pe care o vei forma va fi una cu totul nouă, cu oameni 
care nu se cunosc între ei şi care prin lipsa de omogenitate îţi va da multă 
bătaie de cap. 

- Ştiu Vasile, dar sper să mă descurc în cel mai scurt timp. 

- Măi, din toate cele 5 galerii pe care le am, doar “Calul” lui Dobrescu 
merge bine. Acum sper să meargă şi galeria lui Trifescu. Dacă tu reuşeşti 
să-mi meargă şi noua ta galerie, înseamnă că doar "Şoimu' cu cela două 
galerii ale sale, va rămâne singura mea problemă. În orice caz eu îţi 
mulţumesc că-i cedezi lui Trifescu galeria ta. Acum să lăsăm problemele 
şantierului şi să-mi povesteşti impresiile asupra vizitei unchiului tău. 

- Vasile, în două cuvinte, impresiile mele sunt foarte roaste. Radu 
Irimescu este departe de omul plin de vigoare, de inițiativă şi de clarviziune 
pe care-l cunoscusem în tinereţe. Este bătrân, slab, fricos, lipsit de intuiție 
Şi venit cu idei preconcepute. EI nu a fost în stare să sesizeze adevărata 
situație din ţară, acordând comunismului nostru nu numai SiEcaist ante 
atenuante, dar şi recunoaşterea unor mari realizări. A trebuit să-i deschi 
ochii, luptându-mă din răsputeri să-i demonstrez adevărata de Iese 
înţeles-o şi nu a înțeles-o ! EI este membru al partidului demos aa îi 
Statele Unite, adică partidul lui Roosewelt, infiltrat încă din ERA 
războiului de comunişti. Cred că influența lor este puternică şi astazi, probă 
evidentă pentru mine însăşi atitudinea lui ! Ei trăiesc într o lume care nu 

[ităti de perfectă bună credință şi nu sunt 
cunoaşte realitățile, deoarece sunt de peri dea O conirapropagandă 
dispuşi să accepte realitatea pe care o consideră rep = Eee ee 8; ga 
rău voitoare |! Totuşi în momentul în care a alla c 


297 


ÎN a e 


interesează de el şi vrea să-i faciliteze vizitarea șantierelor navale de la 
Galaţi, pe care le-a condus cu 40 de ani înainte, sa înspăimântat crezând 
inde spre a fi acuzat apoi de spionaj ! A 


a de o cursă care i se înt i uzal de spionaj ! 4 
Sa invitaţie şi era gata să plece imediat înapoi. Deci deşi în 
America era gata să creadă că nu există o opresiune comunistă;-aici fiind, 
dinteo-dată ă intrat frica în el ! Din păcate, am stat destul de puţin de vorbă 
ru ock tiu dacă la început mi-a acordat o încredere totală ! În 


între patru ochi şi nu şti 
orice caz m'a admirat mult, nu penita cei a a eee i-am 
făcut, pe care i-a considerat ca iind fireşti în urma oricărei revoluții, cât 
pentru încadrarea încă ca miner la hidrocentralele Argeş, Lotru și Someş. 


Măi Vasile, &i-trăiesc înte'o cu totul altă lume, o lume în care "libertatea" a 

| |. devenit "libertinaj' şi care nu poate Oce e Miuruliaa ari. Din 
| acest motiv, consider Cauza noastră pierdută. Să nu mă Baia pe va 

| reveni anul” vor Și Gigi odată ajuns acas, va privi oarecum altfel 

| tucrurile. Dar ce contează dacă el îşi va schi piniile ? Prin felut lui de a 
gândi; mi-am dat seama de cum gândesc americanii şi că s'a creiat acolo un 
curent de opinii, care cu greu va putea fi schimbat. În orice caz mie mi-a 

lăsat un gust amar şi m'a făcut să-mi dau seama cu claritate că încă multă 
vreme situația nu se va schimba. Opinia publică occidentală nu poate fi 


schimbată de pe o zi pe alta, iar convingerile americane încă de pe timpul lui 
Roosewelt că ruşii sunt nişte oameni admirabili, sunt extrem de greu de 


| schimbat. Astăzi, când în ţările comuniste, nu sunt reacţiuni puternice 
| împotriva regimurilor, ei aceasta drep ceptare a lor. Ei văd 
„ Ducrurile sub prizma Jor, ei ştiu că atunci când fiu IE ine Un anumit 


„lucru reacționează-şi nu înţeleg că aceasta nu se poate întâmpta la noi. 

- Acum îmi dau seama de ce "bat apa ia piu” sei de [a "Eiropa Liberă"! 

- "Europa Liberă” este un Dos de pis Iei eee cae ecoul 
opiniilor americane. 

- Bine, dar acolo vorbesc români, care ar trebui să spună realităţile 
româneşti ! e 

= Asta fac într'o oarecare măsură, ei critică regimul de la București, dar 
nu-l pot critica pe cel de la Washington, căci de Apolo Bau ei tu 
"lovelile”! Realitatea este că "Lumea liberă" trăieşte atmosfera ei şi nu o 
poate nici măcar concepe pe ă noastră, -mi-te a o accepta. Critica pe 
care o face "Europa Liberă” regimului de Ia Bucureşti este adresată Țării, 
crezi tu că există un singur occidental care ascultă "Europa Liberă” ? Pentru 
a afla ce se petrece la noi, ei ascultă Moscova !!! Pentru noi, situaţia este 
extrem de grea şi după părerea mea, nici nu se va schimba decât dacă vor 
interveni schimbări la Moscova. 

- Asta niciodată, ei nu mişcă, „după cum nu mişcăm nici noi ! 

- Vasile, de când lumea şi pământul, imprevizibi jucat feste, care au 
schimbat fața mapamondului. E OTE poe ia Co He 
Franceză se răspândea de-atunci pe încep ae ei ea e ţă a globului. El a 
constituit un accident, a fost imprevizibilul care a readus vechea stare de 
lucruri, evident cu unele schimbări Apariţia lui Hirlera-dus [a aducerea pe 
primul plan a lui Stalin ! Cine ştie ce se mai poate întâmpla ? Nimic i 


nu este 


298 


IE REC IEI OTE ————————— 


ie pac catipA man Astăzi o răsturnare a situaţiei prin război nu mai 
este posibilă datorită energiei nucleare pe care o posedă ambele părți, care 
se suspicionează şi le este frică una de cealaltă. Asta nu înseamnă că situaţia 
actuală va rămâne pentru totdeauna. Deocamdată o schimbare-nu poare fi 
previzibilă decât printr'o mișcare internă în una din cele două forțe 
antagoniste. Dar cine poate şti ce ne rezervă viitorul 7 

- Schimbare internă nu este posibilă decât în Occident, la noi nu poate 
sufla nimeni ! ro dee te 

- În principiu cred că ai dreptate, dar nu se poate şti ce se va întâmpla 
când cuțitul va ajunge la os. E Cpt a 

- Nimic nu se poate întâmpla la noi, chiar atunci, dacă va fi o revoluție, 
vor pune mitraliera pe noi şi ne vor linişti imediat, iar dacă nu vor putea 


face acest lucru ai noştri, vor interveni ruşii, așa cun au făcut-o la Berlin, la 
Budapesta şi la Praga ! EP 

- Da, dar dacă se va întâmpla la ei ? Atunci cine va mai interveni ? Vasile, 
îți spun un lucru, nimic nu este definitiv în lume. Pot să-ți dau nenumărate 
exemple din Istorie, dar îţi reamintesc unul singur : Imperiul Roman ! 
Romanii nu au fost învinşi de nimeni şi au căzut în urma corupției la care 
au ajuns..Au îmbătrânit și au decăzut. pp 

- Dacă o îisă dureze şi comunismul cât Imperiul Roman, s'a terminat cu 
noi, ne-a luat dracul ! E oa 7 E 

- Nu va dura atâta Vasile, progresul tehnic este fantastic, datorită lui 


lucrurile se vor precipi j 
- Progresul tehnic ne-a adus în situaţia de astăzi, deoarece a pus în 


umbră progresul moral, provocând dezechilibrul de astăzi. Omul a ajuns un 


sară 


automat, mâine, poimâine, lumea nu Va mai fi condusă de oameni ci de 
computere ! Omul nu mai are nici o valoare, iar de acest Iucru comunismul — 
şi-a dat seama înaintea Occidentului ! PPE , 
- Este adevărat Vasile, însă comunismul a anulat omul înainte de a avea 
computerul care să-l înlocuiască. În Occident, omul încă 1 nu a fost anulat şi 
computerul îl va putea înlocui în viitor, căci el există şi este în continuu 


progres. Ruşii au anulat gândirea orale car erau po Me po UER 
restricțiilor în toate direcţiile, pe când Occidentul, prin iperratea întelege 8 
de care dispune, va fi întotdeauna înaintea posibilităților soseşte ia 
decalaj tehnic în favoarea Occidentului, precum și situaţia socială din c 

unist vor duce la un moment dat la un punct 


ce mai grea a lagărului comu. la v: 3 
critic care va schimba situaţia actuală. Nu ştiu când va Pace i EM 
poate vom mai avea mult de așteptat, poate Apiigle SRaEpLEa sc A ZA ca 
el va veni cu siguranță. Deocamdată ruşii sunt in continuă înaintare, 


tăria lor constă în slăbiciunea Occidentului. Lumea liberă nu Inpispoale 
accepta războiul ca soluționare a E opac varez 
înaintării ruseşti pe întreaga supralață a 8109 E NE0 ş 
dat ÎN ee perorcidentali în însăşi existenta sistemele co pes 
vor reacţiona. Cum ? În ce fel ? Nu este EEE a A a in at 
noi care suntem atât de dezinformaţi. Evident E i uroo a 
picior în groapă şi care trăieşte foarte bine, nu-şi p 


ele) 


i 
J/ 


E 


[9] 


Ii ae 


a 


O 


a că de la el nu am putut afla nimic. Dar te asigur că în Sa ș. 
fie oameni care gândesc şi pentru viitorul lor şi care-și în sa e 
impasul în care se găsesc astăzi. Ei nu au E: solojia ieşiri lin criză, dar 

iguranță caută soluţii şi le vor găsi în cele dinurmă. 
SA pase da trebuie să ne vedem de treaba noastră de 'cârtițe şi să ne 


săpăm galeriile mai departe ! 
- Aşa este Vasile ! 


Revin cu gândurile la ceeace astăzi mă preocupă. - 
Insuccesul mediaţiei mele de la 11 Aprilie 1986 de la Paris, unde mi-a 


fost imposibil să-l conving pe domnul Raţiu de necesitatea unirii românilor, 
nu m'a descurajat. Atmosfera atât de favorabilă "Unirii pe care am văzut-o 
a doua zi cu ocazia “congresului” organizaţiei domnului Raţiu, m'a 
încurajat să merg mai departe. Atunci, atitudinea fermă pentru "Unire" a 
domiitor lon Ghika, Dan Cernovodeanu şi Flori u, toți trei din 
"URL", organizaţia domnului Raţiu, mi-a demonstrat că trebuie să nu 
încetez lupta pentru unirea celor două organizaţii. În definitv atunci, 
singurul care şa Opus a fast GREOI oala ae luând asupra 
sa opoziţia, nu a făcut decât să apere poziția şefului său. O 

Hotărirea luată atunci în comun de cele două organizaţii, de a nu se mai 
ataca prin presă şi de a face sărbătorile naţionale în comun, constituia un 
pas înainte, dar mult prea mic pentru adevăratele năzuinţe ale exilului 
românesc. NE a eee sita 27 ENG 

Forțat de atmosfera generală a sălii, domnul Novacovici a trebuit să 
accepte convocarea unei noi conferințe în cadrul aceluiași an, după şase 
luni, având pe ordinea de zi un singur punct : unirea celor două organizații. 
Dar această conferinţă nu s'a ţinut niciodată, deoarece domnul Raţiu a 
tergiversat-o, până la o amânare "sine die"! 

Pentru mine, eşecul întâlnirii de la Paris,a însemnat totuși câștigarea a 
rei prieteni : Dan Ceraovodeanu. Viadiasie-Boutmay de Katzman și doctorul 
Florin Mătrescu, cu care de atunci am ţinut un strâns contact. 

U primii doi, am stat foarte mult de vorbă la Paris, profitând de ocazia 
de faptul că am locuit la Vladimir pe timpul şederii mele acolo şi 
contactându-I Că această ocazie și pe Dan CEE oUeanu cu care mă 
cunoşteam încă de la minele de plumb de la Baia Sprie şi Cavnic. A fost 
coleg de clasă al Regelui și desigur a rămas foarte ataşat de El. Discuţia m'a 
interesat în mod special. Mi-a povestit cum, venind în Occident în toamna 
anului 1978, a stat de vorbă o noapte întreagă cu. Regele, care era foarte 
interesat de tot ceeace s'a în ţară îi acest timp. Domnul 
Cernovodeanu a fost atât de convingător desctindu-mi simțămintele Regelui 


pentru Țară, încât m'a emoţionat profund. Parcă imi părea rău că 
Scrisesem atâtea articole împotriva Lui ! 


— 


300 


n 


Dar a-ţi părea rău, este rezultatul unei stări emoţionale, iar eu nu 
scrisesem decât din convingere, drept concluzie a unor fapte incontestabil 
petrecute, acum neputând decât să-mi pun întrebări asupra unor prea 
categorice afirmaţii făcute. Nu-mi fac procese de conştiinţă, dar constat că 
stările emoţionale pot schimba uneori concluzii întemeiate. Dar, oare nu tot 
o stare emoţională m'a determinat să scriu articolul ; "Căzăceasca la Palat" ? 
Desigur că da, dar această stare emoțională mi-a dictat scrierea articolului, 
care poate sub altă formă tot l-ași fi scris mai devreme sau mai târziu. 

A urmat Soultzmatt-ul şi pentru prima oară, Regele a venit în mijlocul 
exilului românesc. Nu însă venirea Regelui la Soultzmatt face obiectul 
ândurilor mele de astăzi, ci întâlnirile avute cu ocazia acestei solemnităţi. 
După plecarea Regelui, am putut schimba câteva cuvinte cu domnul Raţiu, 
care s'a eschivat de la o discuţie cu mine, cunoscând subiectul ce voiam să 
abordez. Domnul Raţiu a preferat să strângă legăturile cu doamna Lia 
Constantinescu, secretara Regelui. ză 

Am reuşit însă să-l prind pe domnul Novacovici pentru un foarte scurt 
dialog : | 

- Domnule Novacovici, cred că este timpul să discutăm despre unirea 
celor două organizaţii. SII EP | 

- Nu, chestiunea nu este coaptă încă, dar vezi că hotărirea luată la Paris 
de a nu ne mai ataca prin presă şi a face sărbătorile în comun funcţionează 


foarte bine. SM să e 70 

- Lasă sărbătorile, domnule Novacovici, dumneata nu ai văzut la Paris că 
toată lumea vrea unirea celor două organizaţii ? 

- Domnul Raţiu nu este convins de acest lucru. az | 

- De ce nu încerci să-l convingi ? Ai fost singurul care i-ai Susținut 
punctul de vedere. Dacă şi dumneata te-ai alătura celorlaţi ar rămâne singur 
Şi ar trebui să cedeze. 

- Eu nu-i pot forța mâna, nu am ce face ! 

- Ba ai ce face, să te solidarizezi Cutoată lumea. tă 

- Nu pot face acest lucru, ar însemna să-l trădez şi eu nu sunt un trădător 


! 
ș a - . . a - 9 
- Preferi să fi un trădător al întregului exil, al cauzei ionii 7 
- În astfel de condițiurii, iu mai discut cu dumneata ! 8 re manei 
La această discuţie care mi-a lăsat un gust amar au fost de fa 3 


ătrescu, Dan 
imi de Katzman, doctori rini_Mătrescu, 
iii 4 el. domnul Constantin Mareş. Un fost 


Cernovodeanu şi dacă nu mă î i Aaa Că 
deţinut Dolitic si încă unul care s'a purtat bine în a pa d 
evolueze în halul ăsta încât să aleagă trădarea ee SR ai P 
nu-l trăda pe domnul Raţiu, îmi întrece trece puterile a jese i gacevschi 
Soultzmatt-ul s'a terminat, dar convorbirile mele cu d Mătrescu, cel puţin 
au devenit zilnice, iar cele cu Boutmy, GEuovo i subiect : Unirea 
săptămânale. Toate convorbirile noastre aveau să ae Sei tacă a 
Românilor. Aşa a trecut vara anului Bila ae să acţionăm. 
ajunge măcar la o concluzie asupra felului în care 


301 


) 


iii PPP ata 


ează ca de obiceiu domnul Nagacevschi, care mă 


Într'o zi îmi telefon ga 
domnul Comaniciu. 


anunţă că a doua zi-va-veni la Munchen 

- Unde va locui ? 

- Îi caut o-cameră la hotel. 

- Cât va sta-la Munchen ? 

- Dovă zile. a dee PI 
| - Adu-l la mine, îi pot pune o cameră la dispoziţie şi putem sta de vorbă. 

- Perfect ! PAIE: garii a + 

A doua zi, domnul Nagacevschi a venit cu domnul Comaniciu direct de la 
gară la-mine. A fost prima oară când am putut sta îndelungat de vorbă cu 
domnul Comaniciu şi mi-am putut da seama de admirabilele sale intenții de 


unire a exilului românesc, dâr... 


- Să nu-l bruscăm pe Raţiu domnule Pantazi, eu cred că luat cu binişorul 


va putea fi convins ! | : 
d domnule Comaniciu, dar în sfârşit mai încercaţi 


ai 


dumneavoastră. 
- Eu sunt în permanent contact cu Raţiu, fie prin scrisori, fie telefonic. 


Raţiu este un om bun, şi până la urmă vom face unirea, dar ne trebuie 
multă răbdare. Vă rog să credeţi nule Pantazi, că această - unire - este 


singurul meu ţel în viaţă. 
- Sunt convins-d6ninule Comaniciu, dar trebuie acționat, trebuiesc făcute 
presiuni asupra lui Raţiu, de bună voie nu o va face niciodată. 


- O va face dragă; rebuie timp, el riu este atât de uşor de convins. 


Uite acum ne vom întâlni din urc la 1 Decembrie, pentru a 


sărbători împreună = unirea Transilvaniei -, vă veni şi Maiestatea 
> pas înainte. 


este un-mare pasi 

- Domnule Comaniciu, a bea bere şi vin şi a mânca mititei împreună, nu 
poate fi socotit un pas înainte. 

- Ba da drăguță, Soultzmatt-ul a constituit începutul, - spargerea gheței -, 
Frankfurtul va constitui consolidarea înțelegerilor noastre de la Paris. 

- Şi câte zeci de ani vor dura aceste consolidări ? 

- Răbdare drăguță, fără răbdare nimic nu se poate face. 

- Nu vă supăraţi domnule Comaniciu, dar de 40 de ani avem răbdare şi 
Dumnezeu nu cred că va avea a răbdare de a ne ţine pe pământ până 
facem noi unirea românilor. Mâine poimâine vom părăsi această viaţă Şi 
generaţia moâstră nu ai it nimic. Noi-trebuie s e cedăm locurile 


) unora fâai tineri şi înai întreprinzători. 
Di pici sat GE total a a dar nici acest lucru nu este uşor. Eu vreau 
de mult să mă retrag, dar nu am pe cine să las în loc. 
- Totul stagnează, domnule Comaniciu, din lipsă de iniţiativă. 
- Poftim, ia dumneata iniţiativa. 
—— Mă susțineţi, domnule Comaniciu ? 
- Desigur, dar înprivința-tui- Raţiu, cred că tot eu trebuie să-l conving, 


deoarece suntem în foarte buni terrieni, dar din nou îţi Spun: trebuie multă 


răbdare. 


302 


- Domnule Comaniciu, îmi reînoiti 
nule Co, einoiţi mandatul de mediator ? ine ti 
voi avea ocazia de a-l-vedea pe domnul Raţiu ic cae eee 

- Desigur drăguță, trebuie ca toți să depunem toate eforturile, căci - 


unirea românilor este o cauză sfântă -, pentru care toţi trebuie să luptăm 


două organizaţii fuzionate sau federalizate ? 

- Da drăguță, orice ajută la această Unire, trebuie întrebuințat. Raţiu este 
un orgolios ŞI poate până la urmă va accepta dacă-i propunem în continuare 
Se Pic par De el ec rea area mari 

4 Ș SS) CANI SIrelaţ ancelariile Occidentale. 

- Nu mă interesează domnule Comaniciu cine este preşedintele tuturor 
românilor, totul este ca unirea să se facă cât mai curând posibil. 

- Frankfurtul va constitui o nouă ocazie de a sta de vorbă cu Raţiu și bine 
înţeles o voi face. m -- 

- Domnule Comaniciu, spre deosebire de dumneavoastră, eu nu cred în 
buna credință a lui Raţiu, dar să dee Dumnezeu să mă înșel. In orice caz 
trebuie să ştiţi că eu nu voi renunța la hotărirea mea de a unii românii şi nici 
la ideia că 40 de ani d iversări şi de răbdare au fost suficienţi. Eu cred 
că dumneavoastră trebuie să luaţi această iniţiativă, dar răbdarea de care îmi 
vorbiţi incontinuu mă decepţionează. De aceea, dacă dumneavoastră nu 
voiţi să începeţi această acţiune, o voi începe eu. ia PP 

- Eu am început de mult această acțiune, dar mai trebuieşte timp ! 

- Domnule Comaniciu, nu ne mai trebuieşte timp, timp a fost destul şi nu 
s'a făcut nimic, acum trebuieşte acţiune, acţiune rapidă și cu toate forțele de 
care dispunem. Este adevărat că un om care nu crede în reuşita unei acțiuni, 
mai bine să nu se apuce de ea. Voi lua eu în mână această treabă, dar tot 
ceeace vă rog este să mă susțineţi. 

- Bine, te voi susține, dar ascultă şi de sf u : nu-l brusca pe Raţiu. 


- Domnule Comaniciu, dumneata E pe e 
fiecare câte 200 de ani, pentru a vă urii. Eu am e ani, dar mă consider 
bătrân şi nu am timp de aşteptat, generaţia noastră trebuie să lase ceva în 
urma ei. Măcar atât datorăm Țării îi care E AI săi in pei esie să 
fim uniţi. Dacă nici aceasta nu putem, atunci mai bine să pierim cu toți 
astăzi, ÎN a ne Sar Pat arzi Dumnezeu ar trebui să-și piardă şi el 
răbdarea cu tergivers rile noastre şi să ne i-a după acest pământ, căci îi 


facem umbră degeaba. 
- Nu te enerva, drăguță, ştiu că ai dreptate dar... Li i 
- lertaţi-mă domnule Comaniciu, să ştiţi că in general ştiu să-mi 
controlez nervii, dar când este vorba de Țara noastră ŞI aud cuvântul 
"răbdare" în ceeace o priveşte, atunci nu mă mai pot stăpâni. > 
F Bine, vom face ceeace crezi, dar spune-mi ȘI mie cum Vrei să acționezi 


- Domnule Comaniciu, nu am încă un plan stabilit, dar dia CNR şi 
pentru început, cred Gian liste e adică toţi aa a da E 
URL, trebuie să se înscrie şi în cealaltă organ iara EI 
face mai uşor. Acest lucru mi-a venit acum în Cap, luptă P 


303 


2 


DO e mr en. ai 


trebuie dusă pe toate planurile şi c 
să binevoiască a fi de acord, lui tret 
va accepta niciodată. Sper să mai 
încerca din nou, dar puteți fi sigur că 


definitiv, ce importanţă are acest domn Raţiu ate ia 
el, cu alte organizaţii din exil. Atunci abia, când va vedea că pierde trenul, 


poate se va trezi. În orice caz să nu-mi spuneţi mie că acest Raţiu este un 
bun român când face tot ce-i stă în putință pentru ca românii să nu se 
unească ! Cine este acest Raţiu, domnule Comaniciu ? Este el Mesia şi 
aşteaptă ca toate organizaţiite-să-se-autodizolve şi să se înscrie în URL ? 
Nu, domnule Comaniciu, nu ne mai trebuie răbdare, trebuie acţiune şi 
aceasta cât mai curând posibil. Vă rog să-mi comunicaţi imediat ce a-ţi 
făcut cu Raţiu la Frankfurt. 

- Nu vii la Frankfurt ? 

- Nu, domnule Comaniciu, acolo nu se poate sta de vorbă, este pierdere 
de vreme. Eu sunt prea sărac pentru a-mi permite să merg la toate aceste 
întruniri, unde nu se face nimic. Sigur, sărbătorile naționale trebuie 
onorate, dar acest lucru trebuie să constituie încoronarea unor acţiuni 
serioase, duse de un exil unit şi nu singura preocupare. Aştept de la 
dumneavoastră rezultatul convorbirilor pe care le veţi avea cu Rațiu. Eu 
sunt convins că nici nu veţi aborda subiectul la ordinea zilei căci Raţiu îl va 
evita din nou, cu obișnuita lui abilitate. RI PERI 

Cam la aceasta s'a redus conversaţia mea cu domnul Comaniciu, iar după 
plecarea dânsului, am stat din nou de vorbă cu domnul Nagacevschi. De 
altfel dânsul a luat parte la aproape toate discuțiile noastre. 

- Ei ce zici, domnule Nagacevschi ? 

- Domnule Pantazi, domnul Comaniciu este bolnav şi nu are o situaţie 
financiară bună. El nu poate să acţioneze, asta este o realitate de 
necontestat, Această "Unire" nu poate fi făcută de politicienii exilului, în 
primul rând fiindcă nici unul nu este un adevărat om politic, în al doilea 


rând fiindcă toţi sunt mâncaţi de orgolii personale şi de interese 
antagoniste. 

- Cum domnule Nagacevschi, credeţi că şi domnul Comaniciu este un 
orgolios ? FA RR IE 

- O nu domnule Pantazi, nici nu m'am gândit la aşa ceva, dar domnul 
Comaniciu vam spus este bolnav şi lipsit de mijloace. El este un om 
perfect cinstit, dar în împrejurările actuale nu poate duce o astfel de acţiune. 

- Credeţi că mă va susţine dacă voi lua euinițiativa ? 

- Sunt sigur domnule Pantazi, totul este să aibă convingerea că veţi reuși. 

- Vedeţi domnule Nagacevschi, aici-este toată greutatea, căci fiecare crede 
că dacă nu poate el, atunci nici altul nu vaputea ! Sz 

- Nu domnule Pantazi, eu cred că veţi reuşi, iar până atunci şi domnul 
Comaniciu va avea aceeași convingere, voi vorbi în această privință şi cu 
domnul Bidian. Vezi dumneata, domnul Comaniciu spune că Raţiu este un 
om cumsecade dar se lasă greu căci este ardelean şi pe ardeleni nu-i pui 
ușor în acțiune, dar când se pornesc, nu-i mai opreşti ! Dar şi domnul 


304 


Comaniciu este tot ardelean 
astfel de iniţiative ! 
- Atunci domnule Nagacevschi 
susținută de ardeleni !!! - 
- Da domnule Pantazi, porneşte-o dumn 
ta CM ca şi ardeleiii să te urmeze !!! 
- mulțumesc domnule Na : ) 
- Sa'ne ajute Dumnezeu ! gâcevschi, pornim la drum ! 
- "Audaces Fortuna Juvat"! 


ŞI i i 
ȘI probabil nu este convins de succesul unei 
acțiunea trebuie pornită de olteni şi 


eata şi noi toți te vom urma, voi 


În ziarul "Stindardul Românilor" nr. 12 din Marie 1987 articolul de fond 
este intitulat : tera: 


LIBERALIZAREA LUI GORBACIOV 


Ciclul articolelor : "Faţa ascunsă a politicii mondiale”, "Politică 
comunistă şi politică mondialistă”, trebuiau să se încheie cu articolul 
"Democraţie, Plutocraţie şi Mafiocraţie”. iz esp us 

Datorită evenimentelor externe de ultim moment, evenimente în curs de 
desfăşurare, suntem obligaţi să amânăm ultimul articol dinainte programat, 
pentru a da curs actualităţii. NE SF EI. 

În articolul "Politică comunistă şi politică mondialistă”, am arătat 
motivele pentru care anul 1987 este un an hotăritor, Gorbaciov fiind obligat 
să caute o ieşire din greul impas în care se găseşte. 

Am arătat deasemeni că impasul se datoreşte schimbării raportului de 
forțe în lume pe de o parte şi stării economice catastrofale a Uniunii 
Sovietice, pedealtă pane. O 

Deasemeni am analizat o posibilă liberalizare, ca soluție, cu riscurile ce le 
prezintă. 

Dar iată că evenimentele se precipită, confirmând anticiparea noastră, 
ceea ce ne face să revenim mai pe larg, analizând desfășurarea "liberalizării” 
din Uniunea Sovietică. 

Chiar dacă această liberalizare, este numai o farsă din ciclul nesfârşit de 
farse sovietice, ea reprezintă totuşi o acțiune de curaj, cu enorm de multe 
riscuri. n 

Desigur experienţa lui Gorbaciov nu ar fi fost niciodată posibilă atâta 
vreme cât la cârma Uniunii Sovietice se găsea vechea gardă. 

Iniţiativa lui Gorbaciov, indiferent dacă ea urmăreşte într adevău 
schimbări, sau face parte din nesfârşitul lanţ de minciuni sovietice, ne 
demonstrează un mare curaj. = 

Dacă Gorbaciov încearcă din nou să păcă 
de proporţii, apoi el trebuie să-şi asume riscu 


'adevăr unele 


lească Occidentul print'o farsă 
| de a se autopăcăli, deoarece 


305 


ie e 


cetățeanul sovietic ar putea să-l ia în serios şi să-i anticipeze presupusele 
liberalizări ! 
În această privinț 
critica aspră a corile 
i iscul amintit. h 
i, eliberarea lui Zaharov, urmată de eliberarea altor 140 de 
disidenți şi apoi a încă 150 nu reprezintă absolut nimic faţă de surele de 
mii, poate chiar milioanele de oameni care zac închişi în lagărele din 
i ietică şi Siberia. : | A, 
Ceata Rat dă în jurul "liberalizării” 


Evident, Gorbaciov face o imensă propagân ÎN 
interne, având grijă să vină şi cu "ispititoare propuneri pentru destindere. 
Aceste propuneri fac obiectul unor nesfârşite comentarii în Occident şi ca 
un prim rezultat, pot fi date de exemplu declaraţiile făcute Ia Paris de către 


de acţiunea lui Gorbaciov prin 


anifestată faţă 
ă, teama m le satelizate, nu face decât să 


feilor comunişti din ţări 


Hans Dietrich Genscher, ministrul de externe al Germaniei, care în esență a 
spus următoarele : Nu avem niciun drept de a nu-l crede pe cuvânt pe 
Gorbaciov, care a început o liberalizare internă şi Vine cu noi propuneri 
concrete de d are internațională IS —— 

lată Că manevra propagandistică sovietică prinde din plin şi, o nouă 
destindere "bate la uşă” ! 

Se va lăsa Occidentul iarăşi păcălit ? Mai bine zis, Marea Industrie 
Financiară îl va ajuta pe Gorbaciov să facă un triumf, dintr'o > piesă de teatru 
submediocră jucată cu actori de mâna atreia ? 

Practic, ce a făcut Gorbaciov până acum ? 

L-a eliberat pe Zaharov, căruia i s'a dat dreptul de a da un interviu 
ziariştilor străini. ei 

A eliberat încă 290 de disidenţi. 

Ce a promis Gorbaciov ? 

Noi eliberări de deţinuţi, "liberalizare" şi "democratizare". 

Nici un decret de amnistie nu a apărut, ceea ce înseamnă că eliberarea 
deţinuţilor rămâne la bunul plac al KGB-ului. Ea oa 

Liberalizarea este interpretativă, atâta vreme cât "Drepturile Omului” nu 
sunt legiferate, şi mai ales nu există niciun control asupra aplicării legilor. 

Democratizarea ? Nu au afirmat întotdeauna sovieticii că ei au o 
democraţie populară, care este cea mai liberală democraţie din lume, 
adevărata democraţie ? = 

Atâta vreme cât noțiunile sunt golite de conţinutul lor real, sovieticii se 
pot juca cu termenii ca şi până acum şi totul se va reduce la o propagandă 
deşănţată, pe care Occidentul o va accepta sau nu, după cum va fi dorința 


Marei Finanţe Internaţionale. za 
Povestea cu doi, sau chiar trei candidaţi, la alegerile pentru Comitetul 


Central sau Adunarea lor Naţională, nu este bună nici pentru a adormi 
copiii ! Toţi candidaţii sunt membri de Partid ultraverificaţi, care nu au altă 
misiune decât de a aproba hotăririle stăpânirii. 

De ce nu a propus domnul Gorbaciov și pentru postul său, mai mulți 
candidaţi ? 


306 


Nu intrăm în amănunte, dar ţ 
i A ; ot ce a fă : ă 
Gorbaciov, nu se chiamă nici liberal; Cut până acum şi tot ce a promis 
: > izare, nici democratizare 
Occidentul nu ar trebui să uite Că acum 25 d LEA , j 
demascarea crimelor lui Stalin. a U „de ani, Hrusciov, prin 
ș » a mers chiar mai departe decât a făcut-o 
ână acum Gorbaciov. El a încercat si i 
i 1 : at ŞI reforme interne, în special în 
agricultură, dar toate “bunele lui intenţii” d E Aparut 
iz; asmmat au eşuat Ia sAsi j Hi1 , de care şi atunci Occidentul s'a 
aria Alu gerosul masacru pe care l-a făcut în 1956 în 
ip  cestinderea Rp Re propunerile lui Gorbaciov, de care se 
entuziasn ă libera O-stângiştii din Occident, sunt aproape tot atât de 
vechi ca însăşi "Minciuna Sovietică"! 
pp P i 
(15 Dj arraacea nucleară parțială sau chiar totală, cu condiţia participării 
fanţei şi Angliei, precum ŞI încetarea experiențelor spaţiale americane, în 
zisul "război al stelelor”. 
- Retragerea trupelor de pe teritoriile străine. 

La prima vedere, propunerile sovietice, par a fi demne de a fi analizate cu 
toată atenţia. În realitate, ele nu aduc absolut nimic nou şi sunt total 
inacceptabile. 

O dezarmare nucleară totală, ar aduce Uniunii Sovietice o covârșitoare 
superioritate miltară, prin armamentul clasic de care dispune. 

O retragere a tuturor trupelor de pe teritoriile străine, ar însemna 
retragerea sovieticilor la mai puţin de 2000 de kilometri şi o retragere 
americană la peste 8000 de kilometri. Ruşilor le-ar trebui câteva zile pentru 
a veni înapoi, pe când americanii, în afara celor 8000 de kilometri, ar mai 
trebui să suporte şi handicapul-trecerii oceanului. 

În ultimul moment, Gorbaciov a anunţat că el va da un exemplu prin 

Op Rp 
retragerea din Afganistan şi Mongolia. Acest lucru l-a mai anunţat 
Gorbaciov şi în cursul anului trecut, când a retras cu "surle și fanfare” 
6000 de oameni din servicii administrative, pentru a-i înlocui cu cea mai 
mare discreţie prin trupe combative ! p 

Dacă Gorbaciov este într'adevăr animat de bune intenţii pentru destindere 
Şi pentru pace, el nu are decât să ceară Occidentului întrumrea unei 
Conferinţe Internaţionale care să discute următoarelor puncte : 

1 - Unificarea Germaniei şi Alegeri Libere. 

2 - Pacea cu Germania. i A 

3 - Alegeri libere sub control internaţional în toate țările satelizate. 

4 - Autodeterminare şi alegeri libere în toate teritoriile ocupate de sovietici 


după anul 1938. | | 
unct a celor mai sus menţionate, s'ar 


Numai prin rezolvarea punct cu pun 
putea întruni o altă Conferinţă care să aibe drept obiect dezarmarea. = 
Aceste lucruri le ştiu foarte bine, atât domnul Gorbaciov, cât şi domnii 


Rockefeller, Armand Hammer, Oppenheimer AS AGOLITDă ; : 

Tot ceea ce se face prin "Bătaia tobel or'-a televiziune sau prin presă, ari 
constituie decât un "somnifer" administrat prostimii in oseii JL2 
nouă bătaie de joc la adresa nenorociților de după Cortina Si sl Ctă 


307 


i ceea ce spune Gorbaciov are o minimă 


ie : ceea ce face 5 toi e ; 
in,ponoluz SSE 4 tate în Occident insignifiantele lui 


importanţă, faţă de cum sunt interpre 


manevre. | : PA: 
i "Oligarhia occidentală , nu dă semne că interesel 
Dia DEEE ea C r adevărate interese politice. Ne 


da pasul uno ntere; 
afirmaţie, trei fapte semnificative : 
d Hammer şi călduroasa primire pe care 1-a 


financiare şi economice, ar ce 
deţermină la aceâstă categorică 
- Vizita recentă a lui Arman 

făcut-o Gorbaciov. ti 

= "Demolarea" lui Ronald Reagan, redus la rolul unui "preşedinte de 
ze Amploarea care se dă evenimentelor de minimă importanţă din 
Uniunea Sovietică. = | 

De altfel ceea ce urmăreşte Marea Finanţă Internaţională, ne-o arată 
domnul Zbigniew Brzezinsky, arhitectil Trilateralei prin cele două hărți ale 
Europei, publicate în anul 1986. Europa de astăzi şi cea de mâine! 

După o liberalizare de circumstanţă în Est, urmează neutralizarea 
Germaniei Federale, a Belgiei şi a Olandei ! 

Cu alte cuvinte, Uniunea Sovietică va ajunge la Atlantic ! 


Mai putem comenta ceva ? 
Noi am fi fericiţi să fim desminţiţi de evenimentele ce vor urma, dar atâta 


vreme cât ne putem spune cuvântul, nu ne vom "îmbăta cu apă rece", ci 
vom spune adevărul, oricât de tragic ar fi. 


Deşi mi-am propus ca în această carte să nu reproduc decât articolele de 
fond mai importante, publicate de mine în “Stindardut Românilor”, mă simt 
obligat, pentru a nu se uita niciodată, ceea ce a făcut "conjuraţia 
disidenţilor” împotriva Țării noastre în acest exil, să reproduc din nr. 12, 
Martie 1987 articolul intitulat : 

SI 3 
UN "ISTORIC" CARE NU ARE LIMI 


Răsfoind revista "Limite", nr.48-49 din Noiembrie 1986 apărută la 
Paris - număr omagial închinat în întregime memoriei lui Mircea Eliade - 
am citit cu stupefacţie articolul D-lui Vlad Georgescu, intitulat : "DE LA 
ROMÂNISMUL PROFUND LA UNIVERSALISM'. 

Spre edificarea cititorilor noştri, cităm chiar pasajul cu care începe acel 


articol : 


pildă înfrângerile în victorii. Vorbim de e 
Rovine, dar'uităm-să spunem că îndată după bătălie, ătrân şi-a 
pierdut pentru doi ani tronul, și că Sâ refugiat peste-hotare. Vorbim de 
victoria dela Călugăreni, dar uităm că a doua zi Mihai Viteazul s'a retras în 
munţi, iar Turcii, impreună cu celebrul Sinan Paşa, cu toți dinţii lui 


N _ > 


a 


jerduţi în moci 4 
e eclăile în pe Tău iza ucucesii și Târgoviștea, transformând 
a atriotis i SBiri rap etil alee ip 
Brâncoveanu, dar uităm că boiedi ŞI Si gaste a pai Aire pi JE 
atunci când Vreo duzină de Turci 
Constantinopol ca să-l omoare. V 


ÎN epocile se Tudor, dar uităm că eteriștii I-au arestat în mijlocul 
pan „ Care n au făcut nimic ca să-l apere Si i 
eroismul pompierilor lui Z. pese EV OD A0II spec, 

RUPA âgănescu, din Deatul Spirii, la 1848, care a fost 
într adevăr eroism, dar uităm că armata, mult mai bine Orgatizată d tai 
piere retrasă la Câmpul lui Traian, s'a risipit fără să tragă măcar un 
x . ' Z, 

Iată spulberate dintr'o trăsătură de condei afirmaţiile lui A.D, Xenopol, 
Dimitrie Onciul, Nicolae Iorga şi C.Giurescu ! Au minţit toți, inventând 
biruințele dela Rovine şi Călugăreni ! 

Ce urmăreşte DI. Vlad Georgescu defăimându-i pe marii noştri voievozi 
şi, în speţă poporul român ? Sub al cui îndemn acţionează oare ? Cum e cu 
putinţă ca un român să scuipe astfel în obrazul Țării atât de lovită de soartă 
? Cum îşi îngăduie un om care se intitulează "Istoric" să facă ceea ce nici 
duşmanii noștri cei mai inveteraţi n au îndrăznit vreodată şi anume să-și 
bată joc de istoria neamului ? = ăi 

Şi personajul în cauză nu trăieşte actualmente în Est-ul asuprit - unde a 
fost posibilă apariţia unei "Istorii a Românilor“ scrisă de Roller care, în 
treacăt fie spus, nu şi-a permis (în ciuda tuturor directivelor primite dela 
Moscova) ceeace-şi permite DI. Vlad Georgescu, o neruşinată denigrare a 
trecutului Românesc - ci trăieşte aici, în Occident, în deplină libertate. 

Mai mult decât-atâta; ceva mai departe, susține că : "Avem nevoie noi 
Românii, de un duş rece". Gândeşte oare autorul acestor infamante rânduri 
că România de astăzi e prea copleşită de-fericire şi truzureşte într atât în 
tragedia prin care trece încât îi mai lipsea şi lovitura de copită a domniei 
sale ? Sau poate că nu-i destul de rece duşul sub care trăieşte Ţara de 
patruzeci şi trei de ani ? Ar trebui probabil-ca şi cete douăzeci şi trei de 
milioane de Români de sub jugul comunist să urmeze soarta basarabenilor, 
să fie deportaţi în stepa Kazahstanului sau trimiși să defrişeze tundra de la 
Workuta ? De ce îl supără pe DI. Vlad Georgescu victoriile Domnitorilor, 
Români ? i pa azi aa 

“Tezele” susţinute de acest “istoric” de suşă marxistă nu aparțin 


Partidului Comunist, nu aparţin Securităţii şi nici măcar lui Gorbaciov. Nu. 
Acestea sunt tezele celei mai dure franje_ staliniste a Nomenclaturii 


bolşevice, care preconizează destiințarea E ADI a a 
românilor şi care îşi începuse chiar această STEI pet re e 50 la 
Jilava, Piti Aiud. Grierla. ta Canalul Morţii Şi la minele de plumb sub 
a Pauker, Vasile Luca, 

erger, Coller, unul mai 
"Suntem poate dintre toate 


e noi înşine.” Şi sunt 


. si Li o E Pe a = 
directivele năpraznicei echipe a “Tătucului 
Teohari Georgescu, Kişinevski, Nikolshi, 


romând decât celălalt ! Cităm, în continuare : 
1 violent p 


ne i i _am decapitat cel mai y E = 2 
amurile cei care ne-am p _inicul Cantacuziăo, Miron “4 


pomeniţi de-a valma Torga-Nae Ionescu, S 
i Sti > 
„309 


ÎN e ah 


isi 


PN 


Zi 5 


— 


9 


o 


au fost obligaţi să se exileze, iar alţii ca 


Neculce să-şi pună cenuşă în cap şi să se let fa lată a 
"modernizării întârziate şi incomplete a culturii noastre"! Apoi, vorbind de 
cărturarii anilor 30 care în sfârşit "ieşeau din provincialism, din 
coordonatele înguste ale unei culturi naționale” aflăm că extrema stângă a 
desăvârşit ceeace a început să facă extrema dreaptă. Ce a făcut oare această 
înfricoşătoare "extremă dreaptă” ? Sunt citați Mircea Eliade şi Emil Cioran, 

alte culturi”, dar nu se spune că tocmai ei 


care : "s'au dus să îmbogăţească pun 
aparținuseră în tinereţe "extremei drepte” ca de altfel şi Nicolae lorga şi 


Nae I6nescu ! ai , 
"Coordonatele înguste ale unei culturi naţionale”! dar un popor 
dăinuieşte prin cultură IVi naţională. za: 
"Traversăm o perioadă de primitivizare intelectuală. Nu toate păcatele se 
pot pune pe spinarea străinilor. "-Se-referă < oare, domnia sa lic oi ua aul 
instaurat de Armata Roşie, sau îl consideră-un fenomen-neesenţial ? 


Poate doreşte să pună dangaua oprobiului occidental pe fruntea unui 
neam martirizat şi ţinut în sclavie ? Mai mult încă, ajungi să te întrebi dacă 


DI.Vlad Geofgescu nu socoate că acest neam, care de-a lungul istoriei n'a 


fost capabil decăt de trădări şi asasinate, nu mai merită să trăiască, ci doar 
să fie ien ie pe Eau 

Să nu ne mai mirăm atunci că în "Manifestul disidentului român” al 
aceluiaşi "istoric", domnia sa recunoștea legalitatea regimului instaurat la 23 
August şi Constituţia Comunistă a Țării, că nu dorea nici măcar înlocuirea 
lui Ceauşescu, ci doar eliminarea anumitor abuzuri şi încălcări, acordarea 
unor anume libertăţi ? De ce să dorească acest “istoric” înlocuirea celui care 
a îndrăznit să radă de pe suprafaţa pământului, la Bucureşti, biserici şi 
monumente de artă, ceeace nici Stalin n'a îndrăznit să facă în Basarabia ?! 
Care este deosebirea între Nicolae Ceauşescu şi Vlad Georgescu în ceeace 
priveşte distrugerea demnităţii poporului român ?-Să fie întrebat domnul 
Flavius care le ştie pe toate. 

Poate că scârba de români a D-lui Vlad Georgescu vine de la faptul că în 
Țară s'a învârtit între securiști, iar aici, cum se vită în jurul său, nu vede 


Costin, Antim Ivireanu ... "Alţii 


decât nişte căţei care se gudură şi-l "perie" pentru păstrarea "osului". 
Domnii din Congresul Americani care l-au numit director al emisiunii în 
limba română dela "Europa Liberă”, ar trebui să nu vite că "cine a trădat, va 
mai trăda” şi că nu foloseşte câtuși de puţin americanilor; ca-poporul român 
să fie denigrat şi umili ost-de radio-american de către un om a cărui 
îndrăzneală pare să nu mai aibe limite: Tae 


Nota redacţiei : pentru a întări cele de mai sus (dacă mai este nevoie !) 
apelăm la marele nostru istoric Nicolae Bălcescu. 

"Unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri, a tuturor 
bărbaților no ei mar, care ineupară T ie individul i cugetarea 
poporului spre a o manifesta lumii. Pentru dânsa ei trăiră,-munciră, suferiră 


şi muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare se luptară toată 
Viaţa lor îndelungată şi traseră asupră-le năvălirea îngrozitoare a turcilor, 


() sp: 
( 5 10) 


M'am culcat aseară cu pâ / Pai 
PR a faţă galeria de Eta ie A Unirea românilor şi m'am trezit având 
Sunt nevoit să lucrez zi şi noapte pentru ca noua mea galerie să dea 
randamentul maxim. Nu am timp să mă gândesc decât | i 
contribui din plin la cele două Scopuri urmărite de re ș Ego asfel 
îndobitocirea şi producţia ! EI 90 COMUgIste: 

Ştefănescu mă chiamă la el acasă să mai stăm de vorbă, deoarece nu ne- 
am văzut de o săptămână deşi locuim la 30 de metri unul de altul ! 

- Te-am chemat, Căci ai primit o scrisoare din Statele Unite şi sunt tot atât 
de curios ca şi tine ! 

Mi-a înmânat scrisoare şi am început s'o citesc. Este dela Radu. Îmi 
mulțumește pentru frumoasele zile petrecute în România Şi mă anunţa că 
abia aşteaptă vara noului an pentru a veni din nou. Alăturat, fotocopia 
trimeterii a 3000 dolari pentru a-mi cumpăra un Ford nou ! li dau scrisoarea 
lui Vasile spre a o citi. 

- Bravo ! Asta dovedeşte că moşneagul nu şi-a uitat Țara ! 

- Nu şi-a uitat-o Vasile, el este un sentimental, am putut să-mi dau seama 
abia acum, cu ocazia vizitei sale, eu il cunoscusem doar ca uri om extrem de 
energic, voluntar, cu vorbe puţine, dar un om de acțiune: Acum îi descopăr 
ŞI latura ascunsă a firii sale. Păcat că nu-mai are şi discernământul de altă 
dată ! Este sentimental ca un român, dăr practic ca un american. Fără vorbe 
multe, a trimis cei 3000 dedoțarit — 

- Poate cu a doua vizită, dacă într'adevăr este un om practic să-și dea 
seama că trebuie să te scoată din ţară. Îţi doresc din tot sufletul şi sunt 
absolut convins că tu ai să faci ceva şi pentru nenorociţii de noi. 

- Ce mai este nou Vasile ? 

- În două cuvinte, trebuie mai întâi să-ţi mulțumesc că treaba merge 
admirabil la tine. Nu are rost deci să vorbim absolut nimic în legătură cu 
șantierul. Cu toate că ştii cât lucrez, eu îmi găsesc timp şi pentru a asculta 
"Europa Liberă“. Ce să-ţi spun ... acest post de radio este o ruşine. "Bate 
apa'n piuă” până noaptea târziu. Ne spune ce este la noi, parcă n am ști 
destul de bine şi ... nu ne spune mai nimic din ceeace ne interesează, de ce 


se petrece în lume ! Dacă aşi putea, a un post de E pie care iş 

i criti Sa C e este la noi 
aşi critica pe ei, cu aceiaşi intensitate CU Care ne Critică et. : 
E zi îmâna ăstora ? Realitatea este 


cunoaştem foarte bine, dar nu €i ne-au e SEE i ip 
că noi muncim de "ne sar capacele” și ei dorm. Ascu Laza, , 


6314) 


a 


| 
/ ț 


interesează câtuşi de puţin de soarta noastră. Şi-atunci te întreb eu A 
L post de radio ? Ca să ne spună că regimul comunist este rău : Ca 
Si etioriei i ttâcurile-ei literare ? 


"pargarisească” onica Lovinescu cu savan lee 
"Rao Sare “nu "Europa Liberă”, ăsta-i adevărul | 
- Mi-ai spus de-atâtea-ori-părerea ta despre acest post de radio, de ce-l 


: a 
RE ia încă mai sper, nu mi-a mai rămas decât speranța, poate într'o zi 
ne vor explica şi nouă de ce doarme Occidentul ! Dar să ți spun un lucru TE 
mult mai interesant decât "Europa Liberă” este 1: BC-ul. Aia 
nu ne consacră decât câteva minute, dar de Ia ei înţelegi Totuşi ceva. În 
acele câteva minute poţi afla tot ce-ţi spune "Şanţul” în ore întregi ! 

De ce mai asculți "Europa Liberă” ? Eu am renunțat de mult ! 

_ li ascult măi, îi ascult pân-oi muri, nu am încotro, nu sunt un 
ncă de aceia-i ascult, dar ia aminte tu la ce-ţi spune un 
"secretar de partid” : Lenin a avut dreptate ; noi, proştii ăştia care suntem, 
noi "le vom mânca coliva” ! Îmi va sta în gât, dar acă ei ne-au vândut, noi 
îi vom cumpăra ! Șii cumpărăm ieftin, fiindcă-i cumpărăm fără bani, sunt 
mai proşti decăr-noi şi-nu au nici şmecheria noastră ! Părinții mei, atât 

i fost comunişti în ilegalitate, ei au fost oameni simpli, 


mama câ 
nu au avut decât câteva clase pri : „ idealul 


comunismului în întreaga lume. Acum îşi dau seama cât au greșit, dar este 
prea târziu. Tot prea târziu va fi şi pentru Occident, astăzi deja este prea 


sinucigaș, mai speri 


târziu. L-au înghiţit “tolomacii” măi, i-au prins în somn şi-atunci sa 
terminat cu ei. Speranţa se duce v ochii, dar în locul ei se 


consolidează răzbunarea. Vreau să trăiesc să-i văd "construind 


0” socialismul”, ca nişte şobolani care scurmă pe sub pămân cum facem 


noi acum. 
= Eşti prost dispus astăzi, Vasile ! 
- Aici greşeşti, nu astăzi sunt prost dispus, ci întotdeauna după ce se 


termină emisiunea “Şanţului”! Ei poate au dreptate, sug banii americanilor, 
atât îi interesează şi asta reuşesc din plin ! Dacă le asculți emisiunile, par'că 
îi şi vezi, sunt grăbiţi sâ-şi vândă marfa ca apoi să huzurească ! Dar, "cine 


poate, oase roade” asta-i de cân ! mai mult ! 
Concluzia este una singură * "ruşii îi termină"! Şi poate este mai bine aşa, 
să vină şi lorzii şi multimilionarii la cazan să "construiască socialismul" 
alături de noi, Care prin reprezentantul osie Ra oferi şi lor "sfaturi 
preţioase"! Şi-acurn vreau să te rog ceva : mai las-o dracului de galerie şi 
du-te şi te-culcă, trebuie să te odihneşi, altfel nu vei trăi să asişti la "victoria 


noastră finală”! 
I-am ascultat sfatul şi am dormit de la 2 noaptea până la 12 ziua ! 


6) 


PE 
-- 


Primul volum al cărții 1 : 
= rima mA ora isa edare a (ei iz Iad” a zăcut în sertar aproape 
computer, fiind nevoit să intrerup ere hi Între 12 şi 16 ore pe Zi, bat la 

Dar principalul meu obiectiy Acu ie si rr 7 
"Congresul" de la Paris din 12 A ea rit a a ti 
Mătrescu îmi telefonează cel pi dată pie pri 
convinge să iau inițiativa acestei uniri. pipe aci LC 

i L 1au inițiat stel uniri. În zadar îi explic că această iniţiativă 

trebuie să pornească dela unirea prin fuziune sau federalizare între cele două 
mari organizaţii CNR şi URL, căci domnul doctor rămâne ferm la punctul 
domniei sale de vedere : "niciodată domnul Raţiu, nu va acc arie 
tut, i „ NU Va accepta acest 

Deosebirea între domnii Nagacevschi şi Mătrescu deşi urmăresc același 
obiectiv, rămâne totuși clară : în timp ce domnul Pegas sea es 
necesitatea de a-l convinge pe doranul Raţiu. doranul doctor Florin 
Mătrescu este de părere că acest țueri înseamnă pierdere de vreme inutilă 
şi că eu trebuie să iau iniţiativa. Ei 

Între timp, primesc zeci de scrisori şi telefoane, în același sens 

Sunt absolut convins de necesitatea stringentă a Unirii Românilor, dar 
înclin către părerea domnului Nagacevschi : mai întâi trebuie făcut tot ce 
este omenește posibil pentru convingerea domnului Raţiu. 
Pace să anatizez problema sub toat aspectele şi concluziile sunt destul de 

ste. = 

Exilul românesc a ajuns la un mini x 0 deteraiaea În exil se 
găsesc în jurul a 100 de organizăţii, asociaţii, cu caracter politic, religios şi 
cultural. Marile organizaţii, CNR şi URL au fiecare câte 250 de membri. 


=== 


totalul desțăraţilor! 

Care poate fi motivul acestui dezinteres a 99% din români față de 
pământul pe care s'au născut ? Desigur cel mai mare exod al poporului 
român se datorează mizeriei îngrozitoare din țară şi dorinţei fiecărui om 
pentru o viaţă mai bună. Noi numim acest lucru : goana după căpătuială 
sau, mai elegant, exil economic. Nu trebuie să aruncăm oprobiul ra 
lor, deoarece interesul personal este omenesc şi, nu ştiu dacă celelalte 
exiluri stau mai bine. 

Evident însă că sunt şi cauze obiective, care explică acest trist fenomen. 
Cei ce au reuşit cu enorme sacrificii să renunţe la tot ce au avut, pentru a lua 
viața dela început într'o lume din ce în ce măi puţin ospitalieră şi chiar 
ostilă, se gândesc după cum este şi normal mai înainte de toate "unde pune 


capul jos! şi "ce mânâncă a doua zi*- Acest hucru este absolut normal și nu 
se poate imputa nimănui. 

Dar mai este o cauză, de care este vinovat fără drept derapeave cuiul Etnii 
Cei proaspăt veniţi intră în lagăre până le rezolvarea formalităţilor ast 


Y 


(RI 13): 


a-i 


N Io ie 


trebuind să stea în această situaţie în jur de un an. În tot ue A la 
în lagăre tot felul de ziare care apar în întreaga lume a exilului A Za : c. 
Ce pot ei espriasa din aceste ziare ? O totală an carei f pt din 
exil ! Toate ziarele pe care le citesc cu apere voua SR ele 
care ajun fiegriri şi insulte grave intre români ! Cu ex: zepţia 
“Cuvântului Românesc”, nu Există niciun ziar în care, să nu fie atacați cu 
vehemenţă toţi cei care sub o formă sau alta şi-au manifestat prezenţa în 

ă nu numai o dezorientare generală a 


treburile exilului ! Acest lucru provoac r £ 
noilor veniţi, dar şi o scârbă, care-i înde ărtează dela început dela orice 
in ărele, nu 


acţiune romaănească, Sunk destul de mulți scie, cere pi eines 
mai vor să audă de roma și caută să se iiegrezi mainilor. Desigur 
întreg exilul activ românesc ovat de acest lucru. 

Am convingerea că un exil românesc unit ar putea recupera enorm de 
mulţi din aceşti români, care pe drept cuvânt se lează. a 

Dar cum âr putea fi oprită această învrăjbire nejustificată întru nimic ? 
Vechiul exil, suspicionează pe toţi noii veniţi de a fi agenţi ai Securităţii şi 
astfel sunt îndepărtaţi-o mulțime de oameni absolut corecți cunosc cel 
mai bine realităţile din "Ţară şi care âr fi cei mai utili. Este suficient ca unul 
dintre noii veniţi să se afirme câtuşi de puţin în exil, ca pe socoteala lui să 
intre în circulaţie tot felul de informaţii, chipului date precise asupra 
colaborării lui cu regimul comunist ! Bine înțeles Securitatea care-şi 
infiltrează agenţii ei în exil, profită de aceste suspiciuni, pe care le 
alimentează din plin, făcând o confuzie generală. Astfel se ajunge până 
acolo încât oameni care ar trebui să fie absolut în afara oricăror bănuieli, 
sunt acuzaţi a fi agenţi ai Securităţii. Nici nu mai este cazul să vorbim de 
foşti membri de partid, care au recunoscut acest lucru de la început, care 
sunt sfâşiaţi pur şi simplu. Şi ce ştie vechiul exil despre aceşti membri de 
partid ? Exilul nostru nu vrea să facă deosebirea între membrii de partid şi 
comuniştii reali, sau oportunişti ! În Țară sunt astăzi 3.000.000 de membri 
de partid, dar comuniși reali nu sunt mai mult de 1000 şi oportuniști câteva 
zeci de mii. Adevăratul aspect al celor petrecute în Țară, nu este cunoscut 
de către vechii exilați şi nici de către cei veniţi de circa 10 ani, care vor să se 
numească "vechiul exil”. Îşi pune oare cineva problema că în cel mult 10 
ani de-acum înainte, vechiul exil se va reduce la cel puţin 50% din cât este 
astăzi, în timp ce noul exil va domina cu autoritate, atât ca număr, cât şi 
calitativ exilul românesc ? Îşi pune cineva problema că în 20 de ani, nu va 
mai exista nici urmă din vechiul exil ? Cred ei oare că odată cu ei, va pieri 
neamul românesc ? 

Eu am trăit pe marile şantiere din Țară până acum zece ani şi pot afirma 
cu absolută convingere că am întâlnit mulți membri de partid şi chiar 


secretari de partid, cu cele mai frumoase sentimente româneşti şi mult mai 

curaţi suflete re decăt mulţi din vechiul ext N rsbuie să se supere 

aceştia, iar Eta dea emigrări în massă, ele nu pot fi decăt pestriţe 

în toate timpurile. De aceea, criteriul după care-se îndepărtează sistematic 

noii veniți pe motiv de apaârtenenţă la idul comunist este absolut fals. 

Vechiul exil piere biologic, de acest Iucru-trebuie ținut seama, iar noul exil, 
i e piata ema Aa 


314 


ÎN aa 
i] 


după suferințele prin care : 
Piuisule rit tota ai sii Ei sue fe Ș, pachete de care iarăși 
şi oameni cu convingeri comuniste ideafisa Vident că noul exil cuprinde 
comunist este vinovat de nenorocirea țării Ea so epa a d pale a 
trebuie convinși de utopia ideologiei Paco cheia let 
P Ea giei marxiste şi-atunci se vor împărţi î 
d normal în cr II paduri 
mo COmuniști Și anticomuniști. Comuniştii di i î 
număr destul de mic, dar ei reuşesc ori e a pe ai 
Pi zesta puteraic fiindu- prin marxiștii din Occident să se 
P u-le larg deschise coloanele ziarelor stângiste și 
chiar accesul la postul de radio "Europa Liberă”! Dacă exilul ford sc 
maturiza şi ca gândire, nu numai prin numărul anilor acumulaţi, altul ar fi 
aspectul pe care l-am prezenta. Atunci abia am putea obţine credibilitatea 
Occidentului şi ceeace este mai important, aceea a Țării 

Vechile partide politice sunt perimate, de la adevărata lor activitate politică 
au trecut 50 de ani, iar ideologia lor nu mai are nicio tangenţă cu actualele 
cerinţe ale Ţării, care a fost dată înapoi cu 100 de ani. 

Despre importul unor sisteme politice occidentale, iarăși nu poate fi 
vorba, acestea fiind adaptate peogresului realizat în Occident. Trebuie să se 
țină seama de încercarea de a se instala regimuri democratice populațiilor 
care "abia s'au dat jos din pom” şi care au fost dezastruoase. Nu se poate 
întrevedea astăzi ce fel de regim politic ar fi mai adecvat în România după 
eliberare, căci nu se ştie când va veni acest fericit eveniment, dar în orice 
caz, cei mai îndrituiţi de a-şi da părerea, vor fi ultimii exilați. 

Discuţiile despre ceeace va fi după eliberare, pe care încearcă să le ducă 
în mod "savant" grupul domnului Mihai Korne, sunt de un ridicol ce întrec 
cu mult limitele acceptabile. 

Pe noi astăzi nu trebuie să ne preocupe ce va fi peste 10 sau 20 de ani, ci 
să arătăm Occidentului ceeace se petrece în Țara noastră şi să căutăm să-i 
integrăm pe cât ne stă cu putinţă pe noii veniţi, exilului românesc. Acesta 
trebuie să fie obiectivul nostru, iar modalitatea de a ajunge la scopul propus 
trebuie să fie "Unirea Exilului Românesc". 

Acestea sunt gândurile ce mă preocupă în legătură cu unirea exilului, ca 
mijloc unic pentru a se ajunge la obiectivul final, acela al credibilității 
noastre atât faţă de Ţară, cât şi față de Occident. 

Eliberarea Țării, nu depinde de noi, dar a fi ascultați de către Occident, a- 
i ajuta pe noii veniţi şi a-i atrage în lupta noastră, depinde numai de noi. 
Astfel vom putea aduce o mângâiere şi celor din Țară, care vor vedea că nu 
i-am uitat şi că ne preocupă soarta lor. 


x x x 


În numărul 13, din Mai 1987, al "Stindardului Românilor „ în ciclul 
articolelor de politică mondială, după "Faţa ascunsă a politie mondiale” şi 
"Politică comunistă şi politică mondialistă', apare ultimul articol intitulat : 


DEMOCRAȚIE, PLUTOCRAȚIE ȘI "MAFIOCR AȚIE” 


315 


0 a III 


"Democraţia reprezintă un sistem politic de guvernare, ii cigău por ul 
îşi exercită suveranitatea printr'un ArzA reprezentativ, p j 
i intr! i artide. 
universal secret dintr'o pluralitate de partii 
Sistemul de organizare politică aparține lui Solon, om-de di atenian 
(640-558 A.C.), care a realizat o reformă socială şi politică. EI a stabilit 
bazele, după care mai târziu, incepând cu Clistene 1a sfârşitul secolului al 
VI-lea înainte de Cristos, s'au pus bazele democraţiei ateniene, continuate 
de Pericle şi Demostene, SER ECE 
Noţiunea de democraţie este rezultatul unei contopiri între cuvintele 


"demos" care înseamnă popor şi "kratos" care înseamnă putere. 
Evident democrația ateniană reprezintă doar principiut democratic de mai 


târziu, în realicare oaie ini E GI ala a a RO RE Eee 
necunoscută în acea vreme, rezultă din contopi a noțiunitor de plutos” 
care înseamnă bogaţi şi "kratos” - putere, deci puterea celor bogaţi. Nici nu 
se putea altfel, poporul fiind analfabet şi neavând nici măcar veleități de 
conducere. Mai exact, democrația greacă era reprezentată de “elita socială” 
echivalentă cu clasa bogaţilor, la care se mai adăugau câțiva iniţiaţi în 
filozofie, conducători religioşi şi militari. Dar toți aceştia aveau O bună stare 
materială, deci se poate spune cu drept cuvânt că în Atena acelor timpuri, 
nu a putut fi vorba despre o democraţie, ci mult mai degrabă de o 
plutocraţie. 

În Roma antică, democraţia (sub i î e cu abolirea 
regalității (509 în Ch)-şi durează până la anul 31 când se instaurează 
imperiul. Evident şi în această "democraţie", voetarea-se-făcea tot prin 
"aclamații" şi se desfăşura tot în cadrul "elitelor", deci era tot o plutocraţie. 

În Anglia, în anul 1534, Thomas Cromwell - prin "Habeas Corpus", un 
fel de Constituţie în care erau incluse unele drepturi ale omului -poate fi 
considerat instauratorul democraţiei. Exceptând perioada de dictatură a lui 
Oliver Cromwell şi cu mici fluctuații, se poate spune că democraţia engleză 
a continuat până în ziua de astăzi. 

În Franţa, democraţia a început teoretic cu "Revoluția" la 1789. În 
realitate, atunci s'au enunțat numai EI ii democratice, Revoluţia 
instaurând cea mai cumplită teroare. Adevărata rație franceză se 
instaurează la 1781 odată cu Republica, după înfrângerea lui Napoleon al 
III-lea de către germani şi se menţine până în Ziua de astăzi. OO 


Statele Unite fiind singura ţară constant şi pronunţat democratică. 
Dar dacă astăzi, prin instituirea votului universal, exercitat în mod secret 


şi prin participarea la alegeri a unei pturalități de partide, aparent nu mai 


poate fi vorba despec-o pl ucoce ete eee EN aaa a realitate 
lucrurile nu stau tocmai aşa. Cei bogați şi elita de odinioară nu au renunţat 
niciodată la conducere şi, odată cu Revoluţia Franceză, au început să pună 
în practică principii vechi, enunțate de către “Inţelepţii Sionului”, 
organizându-se în Societăţi Oculte cu caracter Secret care, acumulând 


ED 


Capitalul, au început să-și exercite d: j x 
î. age falii atore i tri piei fe La E pu ulluenpă pentru a 
; = nul Mondial. 
Pa eeatulei Ta Londra la Washington și schimbarea 
: » 4U adus la s % E 
Finanţe Internaţionale. upremaţia de neragăduit a Marei 
Ş Pippin a capitaluri, băncile, trusturile industriale, presa, radioul 
ge Cerpi rele Finanţă domină cu autoritate şubredele democraţii 
occiden are sunt nevoite să Ca esta 
fate, se conformeze unor dispoziţii sugerate cu 
În Statele Unite, partidele Republican şi Democrat, în Anglia 
Conservatorii şi Laburiştii, în Franța Uniunea Giscard d'Estaing-Chirac şi 
Socialiştii, au in componenţa lor oamenii "Ocultei” ca şi toate partidele din 
celelalte țări occidentale, chiar dacă diferă teoretic, cuprind practic diferenţe 


Unitar , care s'ar putea traduce prin formula : "Pleacă ai noştri, vin ai 
noştri"! 

Scopul nu odată mărturisit : "Guvernul Mondial", sub directa conducere 
a Ocultei, este urmărit cu perseverenţă, el trebuind să fie alcătuit pe baze 
socialiste de tip suedez în Occident în colaborare strânsă cu "Socialismul 
Sovietic”, care să-şi păstreze caracterul dar să fie oarecum "liberalizat”. 
Această "liberalizare formală” este suficientă pentru ajungerea la "Ţel”, dat 
fiind imensul aport adus de către Uniunea Sovietică prin anihilarea tuturor 
factorilor ce s'ar opune unui asemenea Guvern. 

Aparent, Guvernul Mondial ar reprezenta o adevărată fericire, având 
drept consecinţă înlăturarea războaielor și uniformizarea standardului de 
viaţă. = 3 E 

În realitate, cel puţin în zilele noastre, planul Marei Finanţe este o utopie. 

După 40 de ani de la război, ei nu au reuşit prin organizaţiile lor, militare 
(NATO), economice (Piaţa Comună) şi politice (Parlamentul european), să 
facă un cât de mic pas înainte pentru o adevărată solidaritate între 
democraţiile occidentale. e: == 

Analizând NATO-ul, vom vedea că de la constituirea sa, a avut nevoie de 
protecţia nucleară a USA, care pentru europeni, prezenta şi prezintă în 
continuare, pericolul unui izolaționism american. A urmat retragerea 


Franţei din NATO, o altă mare încercare pentru solidaritatea forțelor 
europene. Nici pân: i această organizaţie militară nu a reuşit să-şi 
uniformizeze armamentul şi muniţia, condiţie indispensabilă unui război 


modern. E IER 


"Piaţa Comună", deşi în progres în Es Iti numărul ţărilor 
participante, reprezintă oglinda fidelă a divergenţelor între membrii 
comunității. Naţiunile europene, dincolo de interesele ce le leagă; au fiecare 


bine dezvoltat în conștiința or, spiritul național, pe care nu înțeleg să-l 


ştirbească cu nimic pentru initeresele comune. i a 
“Parlamentul european” reprezintă o palidă expresie a ceeace ar trebui să 
însemne, hotăririle sale fiind i practic irealizabile, ele neluând caracterul unor 


(7 ) 


Da 


E ri, de care nici o națiune europeană 
legi, ci rămânând doar pl tel "Parlamentul pp rana a pate 
nu este obligat SĂ NA 475 din Fram, Câte a Enuțat vele principi 
semvi cu dem bee “cate abi e : 
ei practic, au începi Se i pă 40 de ani “de la război i NATO-ul, Piaţa 
Ne întrebăm ap E NERA n, aflându-se încă întrun stadiu primar şi 
Comună şi pari  S A E poate avea un Guvern Mondial, care se va izbi 
aceasta în Occident, enăi şi economice infiniv superioare ? Aceasta ne 
câ Lu Eee ăm că țelul Marei Finanţe reprezintă în momentul de 
1N0r1 = E î : Z 


faţă o utopie. 


Pentru a se ajunge la acest Guvern Mengral, Marea Enea rai sari să 
Statele Naţionale să fie reduse la Cole e e zare 2 tea 
fi vorbade:o Coriederație ie SIareDOYeca IS CUC Soc era toare de tate 
a principii au fost enunțate cu claritate de către Mandel House, 
susţinute de către toate vârfurile Ocultei, până în ziua de astăzi, în care 
Brzezinski, le-a tăcut din nou cunoscute Ia sfârşitul anului 1986. 

H.G.Wells şi Brzezinski vor să ne convingă că adevărata noastră 
naţionalitate este umanitatea, ei considerând patriotismul drept cel mai mare 
obstacol spre marea lor utopie ! Pentru a distruge naționalismul, ei au golit 
noţiunile de conţinut, atribuindu-le un cu totul altul și echivalând 
naționalismul cu : fascismul, nazismul, rasismul, antisemitismul, etc. ! Prin 
acest fals ordinar, întocmai ca cei dela Moscova, Oculta Marei Finanţe vrea 
să arunce oprobiul opiniei publice neavizate asupra naţionalismului. 

În realitate naționalismul reprezintă ideia de Patrie, de Familie şi de 
Dumnezeu. Naționalismul apără Suveranitatea Naţională, este cooperativ, 
luptând pentru buna înțelegere între popoare, înțelegând să se dezvolte 
după principii democratice și fiind gata să coopereze pentru realizarea unei 
Confederaii de State Suverane europene. 

Dacă aceste principii ar fi fost puse la baza viitoarelor State Unite ale 
Europei, de multă vreme acestea ar fi constituite şi s'ar fi făcut pasul 


hotăritor către un Guvern Mondial. 


Din-păcate, rea Finanţă Internaţională acționează în sens 


contradictoriu şi întrebuințând alte mijloace, nu urmăreşte decât acelaşi 
scop cu Moscova : distrugerea Familiei, a Patriei şi a lui Dumnezeu. 
ratuită onstra 


No este o afirmaţie gratuită, fără acoperire și vom demonstra acest lucru. 
ș Familia este desființată în Răsărit, dar în acelaşi timp este greu lovită în 
pus. za 
Sopa sunt crescuţi pe maidan şi sunt îndoctrinaţi în şcoli în Răsărit, 
avâa „maidanul' lor în Apus prin diferitele discoteci, unde găsesc acces la 
stă ist ip cele aa prin presă, televiziune şi şcoală în spiritul 
rin televiziune, cinematografie şi-titeratură, sunt împinși către 
a sila Şi terorism. Sion e 
i im m zi 
aaa ce Da ARI Răsărit prin locurile de muncă, de multe ori în 
h e, familia fiind greu lovită şi în Apus printr'un libertinaj şi O 
omosexualitate quasi legiferate. 3 y. 


ia 3 


ze 
(318 
N / 


N 


atria este nimicită atât î : 23 ca matii a 
(RE însăşi şi prin pci sin „pus. prin ridiculizarea Ș 
subtil înr-Vest. eclarată în Est Și instigată 

umnezeu, înlocuit pri ism î Ş SR, cre 
mai mare în Vest! Al, p numărul ateilor este mult 

Scopul final, - atât al Mondialismului, cât şi al Comunismului, îi face să 
meargă 'braţ la braț” şi să nu se intereseze nici Unul nici celălalt de 
mijloacele întrebuințate de fiecare în parte. % 

Democraţia este trâmbiţată de către ambele părți. Estul susține că 
"Democraţia populară” este cea mai avansată din lume şi nici nu se 
sinchiseşte de această ordinară mistificare. = 

În Vest, democrația este manipulată subtil, respectându-se întru totul 
secretul votului, cât şi pluralitatea partidelor, dar, “pleacă ai noştri, vin ai 

Democraţia, cu toate lipsurile ei, rămâne până astăzi, cel mai bun sistem 
de conducere, cu condiția ca ea să fie instaurată în întreaga lume. Însă, prin 
slăbiciunile ce le prezintă, devine o pradă uşoară în mâinile comunismului. 

Un sistem democratic, bazat pe o ideologie naţionalistă-cooperativă, 
rămâne o speranţă, O năzuinţă, încă greu dei Fit. IERI 

Democraţia Occidentală de astăzi este în mod grosolan manipulată de 
către Oculta Internaţională. Vom da un exemplu recent, care nu face decât 


să se adauge şi să confirme nenumăratele exemple din trecut. 


Consiliul Mondial Evreiesc a hotărit declararea Preşedintelui Austriei 
Kurth Waldheim ca "nazist"! 


Nu voim să-l susţinem câtuşi de puţin pe DI.Kurth Waldheim, care timp 
de 10 ani, cât a fost Secretar General al Naţiunilor Unite, a favorizat 


"Lumea a Treia” de sub influența sovietică, împotriva intereselor | 


occidentale în general şi ale Israelului în special. 

Ne întrebăm numai, cum este posibil ca Un nazist notoriu să fi fost timp 
de 10 ani acceptat în acest important post ? 

Fără îndoială, Consiliul Mondial Evreiesc, nu face decât să se răzbune pe 
Kurth Waldheim pentru atitudinea sa din trecut. 

Dar cum este posibil ca două guverne democratice ca cele ale Statelor 
Unite şi al Canadei să declare "persona non grata” pe teritoriile lor, un 
Preşedinte austriac ales după cele mai clasice principii democratice ? 

Desigur este vorba de un grosolan amestec în afacerile interne ale unui 
Stat democratic neutru, dar mai presus de acest lucru, hotărirea guvernelor 
Statelor Unite şi Canadei, demonstrează totala lor subordonare Consiliului 


Mondial Evreiesc. E : 
Mânipularea democraţiilor occidentale de către forțele Ocultei 


Internaţionale ne îndrituieşte să ne permitem “licența” de a denumi aceste 
aşa zise democraţii, "mafiocraţii”! 


Acest ciclu de trei articole prin care am avut intenţia să aduc o cât de 
sumară clarificare asupra dedesubturilor politicii mondiale, a fost rezultatul 
unei îndelungi cercetări a zeci de cărți de specialitate însumând mii de 
pagini. pe : 

Le-am socotit necesare pentru a aduce o rază de lumină în întunericul de 
nestrăbătut care face ca de 40 de ani politica mondială să fie atât de 
neînţeleasă de oamenii de rând de pe întreaga suprafaţă a globului. Ele nu 
au avut scopul de a convinge, ci de a face oamenii să-şi pună întrebări şi a 
le da unele căi pentru a găsi răspunsuri. 

Se cunoaşte faptul că fiecare om prin însăşi structura sa, atunci când 
urmăreşte un scop, nu tot ceeace gândeşte dă în vileag semenilor săi, 
pentru a nu fi contracarat, şi pentru a ajunge mai uşor la obiectiv. Acelaşi 
lucru se petrece şi cu un grup de oameni, când pun la cale un anumit lucru. 
Secretul iniţiativei şi succesul ei este condiționat de secretul operaţiunilor şi 
chiar de inducerea în eroare a presupusului inamic. 

În politică, mai mult decât în orice alt sector de activitate umană, acest 
procedeu clasic este pus pe primul plan. Dar oamenii oricât de inteligenţi și 
pregăuţi ar fi, oricât de subtili şi de abili, oricât ar vrea să menţină un 
secret, comit unele indiscreţii, care le aduc mari neajunsuri, dacă nu le 
anulează complect acțiunea ce şi-o propun. 

Experienţa politică de sute de ani a făcut ca organizarea să atingă aproape 
perfecțiunea, secretul putând fi păstrat în cea mai mare măsură, deoarece 
nu este cunoscut decât la cel mai înalt nivel, executanții nefiind decât nişte 
simpli pioni, asupra cărora se atrage atenţia în mod intenţionat, căutându- 
se să se dea impresia că ei reprezintă alfa şi omega. Astfel preşedinţii de ţări 
ŞI primminiştrii, care odinioară conduceau ţările respective, constituie astăzi 
un eşalon cu totul secundar fiind doar elemente de execuţie. 

De aceea cei ce au studiat o viaţă întregă căutând să elucideze aceste 
secrete, s'au izbit la un moment dat de un zid de nepătruns și atunci studiul 
ştiinţific s'a transformat în ipoteze ce şi le-au pus, ipoteze cărora au căutat 
să le dea diferite interpretări. Nu există până astăzi niciun studiu care să 
aibă pretenţia de o completă elucidare a întregului secret. Se cunoaşte 
obiectivul final al Marei Finanţe Internaţionale, se cunosc Societăţile şi 
Istituţiile Secrete şi Semisecrete existente, se cunosc cei ce le alcătuiesc. se 
cunoaşte în general felul lor de a acţiona, dar Forul sau Forurile superioare 
nu se cunosc. Există acestea ? Nu există ? Sunt întrebări fără răspuns. Dar 
însăşi "Marea Finanţă Internaţională”, este o denumire care vrea să 
reprezinte acest For suprem, deoarece nu există nici o Societate care să-şi 
pers acest titlu. Consiliul Mondial Evreiesc este un For, care lucrează la 

PIETE PT Pe a Due cel puţin 
aparent, o greşeală. La rândul lor, Lojile masonice-existente- care 
incontestabil au o mare influență asupra politicii mondial şei 
constitui Forul Suprem d: dive eee ele 
Apele ao Adi prem, at fiind divergenţele ce există între ele. CFR-ul 

» care incontestabit prin acumularea Marelui Capital, îşi impune 


320 


E d 


d 


punctul de vedere în cele mai multe probleme internaționale, este la rândul 
lui contracarat atunci când celelalte conduceri similare din ţările 
industrializate au interese comune, 

De aceea este o imensă greșeală a se atribui Consiliului Mondial Evreiesc 
sau Lojilor masonice conducerea Forului Suprem. Din nou ne punem 
întrebarea dacă acest For există sau nu ? Se prea poate să nu existe un For 
Suprem, deciziile importante să fie rezultatul unor consfătuiri a celor mai 
influenţi, a intereselor Capitalurilor pe care le reprezintă. 

Dar dacă oameni de specialitate, care şi-au consacrat o viață întreagă 
acestor studii, nu au putut ajunge la concluzii clare, cu-atât mai puțin 
articolele mele, care au încercat să facă o sumară recenzie a ceeace s'a scris 
şi nu a tot ceeace s'a scris, nu pot constitui decât ceeace și-au propus : 
cititorii să-și pună întrebări şi să-şi găsească singuri răspunsuri. 

Aceste articole, mi-au provocat multe dureri de cap. În primul rând 
prietenii şi chiar binevoitori mi-au atras atenţia asupra pericolului abordării 
unor astfel de subiecte. Am considerat însă că este mai important să aduc la 
cunoştiinţa opiniei publice a exilului românesc unele dedesubturi ale 
politicii mondiale, chiar dacă ele sunt numai schiţate, decât pericolul la care 
mă expun eu, şi pe care-l consider cu totul minor, din următoarele puncte 
de vedere : 

/ 12 Eu nu fac decât să schiţez, ceeace deja s'a publicat în multe lucrări, 
e oricine voieşte le poate găsi în original. TE 
pes Ziarul "Stindardut Românilor” are o insignifiantă răspândire în lume, 


i nu poate constitui obiectul unei serioase analize din partea celor 


interesaţi. 
“Dacă lucrările principale au putut fi date publicității, cu-atât mai mult, A 
nimeni nu se va interesa de o fiţuică minoră. Trebuie însă să remarcăm că | 
niciun ziar de mare tiraj, nu a îndrăznit să dez e subiecte şi am 
convingerea că ar fi imedi rimat dacă ar = ăzi, mai mult ca în | 
trecut, gări engine unugi aice su [uueae cacat la televizor şi prin presa 2 9 
zi ini că, eul dig, Ee5ioriba il easunCoiatrdilare ie iar di pu 
Dacă întrun regim comunist cineva ar îndrăzni să abordeze asemenea 

subiecte "tabu", ar dispare imediat fără urme. Dar în Occident faptul este 
judecat cu totul prin altă prizmă. Libertatea presei este respectată atâta 
vreme cât nu aduce prejudicii "stăpânirii", prin influențarea opiniei publice 
într'un sens contrariu celui dorit. Neavând tiraj şi nescriind într'o limbă de 
largă circulaţie, o simplă fiţuică nu are nicio importanță, ba din contra, 
suprimarea ei ar constitui o suprimare a libertăţii presei, fapt mult mai grav 
decât însăşi aceste articole fără importanță. Ba poate chiar este bine venită, 

căci demonstrează libertatea presei ! Să nu uităm că nazismul și fascismul, 
inexistente astăzi, sunt scoase în relief ca şi cum ar reprezenta încă un 
pericol public. Astfel, dușmanii inexistenţi sunt inventaţi, pentru a se 
canaliza opinia publică către "un pericol” iluzoriu şi astfel să se poată 
manevra în voie, în cu totul alte direcţii. Exemplele sunt nenumărate, dar 
dăm unul singur : acum câţiva ani, o bombă cu efect întârziat a fost pusă 
într'un coş de gunoi cu ocazia lui "Oktober Fest” la Munchen. Poliţia a 


Pose 
32N 


ajuns repede la concluzia că atentatul a fost pus la cale de câtre e) elfi rată 
de extremă dreapta "nazistă" şi acest lucru a apărut în întreaga presă 
germană pe prima pagină cu cele mai mari litere. După multe săptămâni, 
într'un colţ de ziar, câteva rânduri cu- literele cele mai mici posibile, se 
anunţa că teroriștii au fost finanțaţi de către Republica Democrată Germană 
! Este un exeplu clasic de manipulare a presei, de influențare a opiniei 
publice asupra pericolului nazist existând şi în ziua de astăzi. Adevărul a 
fost respectat ! Dar cum a fost el prezentat ? 

Ceeace am făcut-eu prin aceste articole, nu a supărat câtuşi de puţin pe 
leaderii care conduc interese oculte, dar a supărat peste măsură pe mărunţii 
stângişti din exilul românesc, care m'au catalogat drept "nazist, fascist, 
rasist, antisemit" etc. 

Resping cu indignare aceste epitete care-mi sunt atribuite. li detest pe 
naziși şi pe fascişti aproape în egală măsură cu comuniștii. Spun "aproape", 
deoarece pe aceştia din urmă i-am cunoscut pe piele proprie. Nu am fost 
rasist în viața mea, ba din contra, fac parte dintre oamenii pe care nu-i 
deranjează câtuşi de puţin "culoarea pielii” şi îi consider pe toți egali în fața 
lui Dumnezeu şi a oamenilor. 

Nu am fost şi nu sunt antisemit, dar nu am putut să nu remarc pe 
comuniştii evrei, care ne-au condus Țara intrând în toate posturile de 
conducere ale ministerului de Interne imediat după instaurarea 
comunismului în România. Nu am putut să nu remarc, cu ocazia acordării 
Clauzei Națiunii celei mai Favorizate, relatarea postului de radio "Europa 
Liberă”, care a fost făcută exclusiv de evrei şi care se referea numai la evrei. 
Intervenţia guvernului de la Bucureşti prin Marele Rabin, intervenție făcută 
la Cercuri influente evreieşti, corespondent în Statele Unite evreu şi 
speacker la postul de radio evreu ! Eu nu am făcut decât să remarc ceeace 
"Europa Liberă” a exprimat la microfon. Titularizarea tuturor acestor evrei 
nu-mi aparține şi nu cred că am vreo vină, dacă guvernul de la Bucureşti a 
imputernicit un evreu ca să-l reprezinte, nu am nicio vină că Cercurile 
influente la care a intervenit erau evreieşti şi nici că toţi corespondenţii 
acestui post de radio care au relatat ştirea erau evrei. Personal, am avut şi 
am prieteni evrei, atât în Israel cât şi în Occident, iar în Țară în timpurile 
grele, am ajutat pe cât am putut foşti colegi de liceu evrei. De unde atunci 
antisemitismul meu ? Dar nu am încercat să mă apăr niciodată, nu sunt 
singurul căruia i se aruncă în spate acuzări nedrepte, aceste fapte există 
decând "lumea şi pământul”, dar astăzi sunt atribuite cu prisosinţă tuturor 
ZI dai e ru Ea ul, pete iar între români, reaua credință 

mitele obişnuite, fiin ibui î 
i eicefsid pi A 4 atribuite tuturor celor care îndrăznesc să se 
oii e cu e i Cutie, ERA di e 
definitiv, ci am relatat di a a lia ct ga a CIO date 
i m relatat din cele deja cunoscute din cărți apărute şi 
necunoscute marelui public. : pin 


De la început mi-am asumat răspunderea celor scrise de mine Şi mi-o 


asum în continuare. 
ZET 
20 
N A 


După trei luni dela primirea scrisorii lui Radu, am plecat la Bucureşti 
pentru a incasa cei 3000 de dolari şi a-mi cumpăra maşina. A doua zi de 
dimineaţă m'am prezentat la Banca Românească de Comerț Exterior. Spre 
marea mea surpriză funcţionara îmi spune : 

- Nu au venit banii, de unde ştiţi că v'au fost trimişi ? 

- Poftiţi copia după trimitere. 

A cercetat-o în amănunţime, să vadă dacă nu este un fals ! Apoi mi-a 
spus : 

- Aşteptaţi vă rog puţin. 

Am aşteptat circa o jumătate de oră, după care funcţionara s'a întors 
spunându-mi : 

- Într'adevăr v'au sosit banii, ce vreţi să faceţi cu ei ? 

- Vreau să cumpăr un automobil din garajul dela Intercontinental. 

- Vă rog duceţi-vă acolo, vă alegeţi maşina pe care o doriţi şi daţi-le 
contul acesta pentru a putea face virarea banilor. 

La Intercontinental, erau vreo 20 de automobile, mult mai mult decât de 
obiceiu: abia venise un nou transport. După ce m'am interesat de preţuri, 
am ales un Ford Capri, care costa exact 3000 de dolari. Mi sa spus că a 
doua zi de dimineaţă îl pot ridica. Până atunci se vor face formalităţile de 
transfer al banilor şi va fi degresată maşina. Eram fericit ! Ford Capri în 
România ! Era un lucru cu totul deosebit ! 

M'am suit în maşină şi am plecat la Someş. Ştefănescu mă aștepta cu 


nerăbdare. 

- Eşti bun de "cinste", mergem la Cluj numai noi doi să mai stăm la o 
taină ? 

- Mergem Vasile. 

Am luat din nou drumul plin de hârtoape de circa 80 de kilometri până la 
Cluj. Am intrat în cel mai mare restaurant. Mai fusesem odată acolo cu Piuy 
Vintilă. Un restaurant elegant şi foarte scump, dar ce conta scumpetea 
pentru noi, care câştigam destul de bine și nu aveam ce face cu banii? 

Nu fuseem niciodată într'un restaurant cu Vasile, noi nu ne întâlnisem 
pentru a sta de vorbă decât în barăcile şantierelor dela Bradu, Vâlsan sau 
Valea Someşului ! Eram pentru prima dată împreună într'un local civilizat. 
La Bucureşti, cu excepţia Intercontinentalului, unde Securitatea era "în 
păr”, celelate vechi restaurante, Capşa, Athenee Palace şi Cina, decăzuseră 
complect. În restaurantul din Cluj mai puteai trăi încă atmosfera de 
odinioară. Desigur era şi acolo împânzit de agenţii Securităţii, dar ce ne 
păsa nouă ! 

Vasilescu era destins şi vesel ca şi când el ar fi primit frumosul automobil 
! Intre noi se legase o puternică prietenie, prietenie de timpuri grele, ce nu 
se poate lega decât pe front, în închisoare sau în totala izolare de lume pe 
care o constituiau "Captările Secundare” ale hidrocentralelor. Pe aceste 


323 


şantiere cu totul izolate din creerul munţilor, Securitatea nu avea acces, 
secretarul de partid ţinându-i locul. La noi, acest secretar de partid era 
Vasile Ştefănescu, prin urmare încă mai exista un colțişor de pământ în 
Țara Românească unde, în mijlocul munţilor şi al pădurii, nu trebuia să fii 
atent să nu te audă cineva ce vorbeşti ! Poate această libertate ce mi-o oferea 
Ştefănescu constituia cel mai frumos cadou din câte îmi dăruise. 

- Bagă de seamă, îmi spune Vasile, atât de încet încât abia l-am auzit, nu 
vorbim absolut nimic, pot fi microfoane ! 

- Şuu Vasile ! 

Atât de puţinele localuri civilizate, care mai existau încă, erau 
supravegheate de Securitate cu mijloacele cele mai avansate. Voiam însă să 
mâncăm bine şi să bem un vin bun. 

- Măi, ne-am făcut cheful, hai să mergem la "ogeacul nostru”, căci numai 
acolo suntem liberi, liberi ca "pasărea cerului” ! 

Am plecat înapoi la Someş, însetaţi de libertatea de a schimba idei, de a 
ne spune păsul fără a risca să avem de-aface cu indiscreţia atotputernicii 
Securități. 

Vasile a scos o sticlă de trascău şi, la 12 noaptea a început taina ! 
$ui Mare om trebuie să fie unchi-tău dacă ţi-a putut oferi un astfel de cadou 

- Înţelegi prin "mare om", foarte bogat ? 

- Da măi, şi bogat dar şi mărinimos ! 

- Nu cred că este foarte bogat, dar ştiu că s'a mirat foarte mult când a 
aflat că un automobil nou costă în jur de 3000 de dolari. Mi-a spus că o 
astfel de mașină în Statele Unite costă cel puţin 10.000 de dolari şi la acest 
preţ este destul de accesibilă aproape tuturor, bineînţeles plătibilă în rate. EL 
a avut întotdeauna maşină, deoarece în Statele Unite ea nu constituie un 
lux, ci ceva de care nimeni nu se poate dispensa. Mărinimos ... desigur 
căci el este un om foarte calculat, deci a fost mărinimos faţă e a 
plăcut enorm faptul că lucrez în munţi şi în special ca miner. Acest lucru l-a 
impresionat ŞI nu Şi-a putut ascunde admiraţia faţă de mine. De-aici mi se 
trage norocul pe care l-am avut, care pentru noi aici reprezintă ceva cu totul 
ieşit din comun, în timp ce acolo nu se concepe a trăi fără mașină 

- Crezi că este o atât de mare diferenţă de standard de viaţă ? 

i Cred că este imposibil să ne putem da seama de cât este de mare! De ce 
ate UE i i diferenţă, pe care nu avem cum să ne-o imaginăm 
ne gândim la diferen fi ia înai i 
piere ep i ţa de la noi, între cum se trăia înainte de război 

E Eu sunt născut în 40, aşa că nu ştiu nimic de ce era înainte la noi iar 
mizeria de astăzi, nu a venit dintr'o dată, așa că îmi este mi! 
seama de schimbări. br pa 

- Mai Vasile, ţin minte ca acum i = i ii 
cu cobilița pe stradă şi strigau : "ouă ocol sania tă aaa a 
area alt verde Ca că Îi, nimica one! puteai să 

Provizione: „fără a fi obligat să la” Ă” şi 
găseşti nimic. Când îi apuca foamea, acesti drd icoiaseza aia 


324 


trotuarului şi mâncau brânză de Brăila, şuncă de Praga, măsline sau cârnat 
afumat. Noi, chipului intelectuali, deci oameni avuţi, nu găsim aceste 
alimente, oricât le-am căuta. Mâncarea nu a constituit înainte absolut nicio 
problemă, nici pentru cei mai săraci oameni. Asta-i adevărata diferență de 
standard de viaţă, el trebuie căutat la cei mai săraci. Astăzi toți suntem 
săraci, chiar noi care avem buzunarele pline cu bani, căci ce putem face cu 
ei ? Diferenţa de astăzi între cei care au bani şi cei care nu au, este că 
privelegiaţii de soartă îşi pot cumăra un televizor la un preţ de mare 
speculă, sau eventual o Dacia 1300, pentru care trebuie să strângă cureaua 
ani de zile. Dar aproape ne lipsesc ceeace este mai important, adică hrana de 
toate zilele şi locuinţa, şi suntem cu toții tot atât de săraci şi noi cei care 
câştigăm până la 10.000 lei lunar, şi cei care nu ştiu pe ce să dea mai întâi 
cei 1200 de lei pe care-i câştigă din greu. Alimentele nu au preţ, căci nu se 
găsesc ! 

- Ai dreptate, suntem cu o sută de ani în urmă ! 

- Şi nu numai din acest punct de vedere suntem în urmă, să-ţi dau un alt 
exemplu : tu ai făcut o facultate, eu n am terminat-o, căci am fost arestat. 
Tu eşti avid de a mă stoarce pe mine de toate cunoştinţele mele ! De ce ? 
Fiindcă tu în liceu nu ai învăţat nimic, decât să scrii şi să citeşti, pe de- 
asupra cunoştiinţe generale trunchiate şi politizate, iar în facultate, nimic 
mai mult decât trebuia să ştie un maistru cu 4 clase primare. Tu în fond ai 
cunoştinţele unui muncitor calificat dinainte şi te numeşti inginer ! Regresul 
nostru în învățământ, este tot atât de mare ca şi posibilitățile oamenilor de a 
se aproviziona cu alimente. Vezi tu, din aceste motive este imposibil să ne 
putem da seama de diferenţa de standard de viaţă între noi şi Occident. 
Dacă vu te-ai duce astăzi în Occident, probabil că ai rămâne înnebunit de 
abundența de alimente în primul rând. Dacă m-aşi duce eu, acest lucru nu 
mi-ar sări în ochi, deoarece nu pot ei avea astăzi mai mult decât aveam noi 
ieri. Poate doar prezentarea producţiei lor de larg consum ar fi alta, dar în 
privinţa abundenței, nu poate fi diferenţă faţă de ce era la noi. Pe urmă 
progresul tehnic, nu avem cum să ni-l imaginăm, căci desigur că aici trebuie 
să fie discrepanța majoră între noi şi Occident. Vezi tu, acest Ford Capri, în 
faţa căruia ne minunăm amândoi, acolo trebuie să fie o maşină de duzină, 
pe care o cumpără săracii ! 

- Of, Doamne, Doamne, unde ne-au aduşi ăştia ?!!! 

- Da Vasile, şi încă ceeace-ţi spun eu, probabil că reprezintă o slabă 
oglindă a diferenţei de standard de viaţă, fiindcă desigur că imaginația mea 
nu are cum să cuprindă progresul realizat acolo. Gândeşte-te că au trecut 30 
de ani şi progresul merge în progresie geometrică, așa că acolo, an de an, 
se merge înainte, după cum aici tot an de an, regresăm ! 

- Sunt absolut convins că nu exagerezi câtuşi de puţin şi voi face 
imposibilul pentru a mă duce în Occident cel puţin pentru o lună. Tare îmi 
este frică însă că, la întoarcere voi fi un om care nu mai năzuieşte la nimic, 
un om distrus. 

- N'ai decât să nu te mai întorci. 


329 


ncte de vedere. În primul rând am 
pot lăsa. Apoi eu nu cunosc o 
pe care am făcut-o eu, este 


- Asta nu este posibil, din multe puncte 
două fete şi am părinţi bătrâni, pe care nu-i 
iotă într'o altă limbă. Şi vorba ta, facultatea 
egală cu zero. Şi-atunci ce să fac acolo ? Sai SER 

_ Muncitor acolo este de o sută de ori mai mult decât inginer aici. 

- Ştiu că şi aici ai dreptate, dar vezi tu, este urât, dar este adevărat, eu 
sunt un om orgolios, aici sunt "Tovarăşul Inginer Șef”, acolo sunt nimeni” 


! 


- Probabil că acolo eşti un "nimeni", dar un "nimeni" care trăieşti bine, pe 
când aici eşti un "cineva", care duce mizerie. 

- Ai dreptate, sigur că ar fi aşa, dar repet sunt un orgolios, şi însuși 
standardul de viaţă, care reprezintă diferența între Occident şi nenorociţii de 
noi, aici nu se cunoaşte, iar raportul dintre aceste standarde, aici se 
identifică cu diferenţa între oamenii care constituie societatea noastră. Noi 
nu putem face comparaţia cu cei de-acolo, dar o facem faţă de cei de-aici. 
Ori din nou îţi spun : aici sunt "cineva, sunt Şef de Şantier”, acolo sunt un 
muncitor oarecare. 

- Aşa este Vasile, din acest punct de vedere ai dreptate, dar dacă m'ai 
întrebape mine ce aşi vrea să fiu : ministru în România sau muncitor în 
Occident, nu aşi sta un moment la îndoială şi aşi fi un muncitor fericit cu 
mult mai bine decât un ministru astăzi şi de ce nu, un puşcăriaş mâine ! 


Discuţiile mele cu Vasile au îmbrăcat întotdeauna cele mai variate forme, 
neexistând niciun subiect pe care să nu-l abordăm şi să-l întoarcem pe toate 
feţele. Şi Vasile era "Secretar de Partid"! 


În toamna anului 1986, speranțele mele pentru unirea celor două mari 
organizații româneşti, CNR şi URL au rămas intacte, cu tot refuzul 
categoric pe care l-am primit dela domnul Raţiu în ziva de 11 Aprilie a 
aceluiași an. 

__ Aceste speranţe sunt întemeiate pe atmosfera atât de favorabilă unirii din 
însăşi organizaţia domnului Raţiu, atmosferă pe care am constat-o cu 
ocazia congresului URI din 12 Aprilie de la Paris. Mi-am putut da seama cu 
această ocazie că nu URL-ul ci doar domnii Raţiu şi Novacovici sunt cei 
care se opun unirii. De acest lucru am căutat să-l conving şi pe domnul 
doctor Mătrescu, care însă a rămas intransigent în convingerile sale : 
niciodată Raţiu nu va accepta unirea românilor. 
geo (9 cala ue Coma HM ORaMa Comaniciu şi Constanţin 

cevschi, am. onvingerea că umrea celor două 
organizaţii trebuie să constituie nucleul în jurul căruia să se unească și 
celelalte organizaţii. SI asediată 
7 pir 1986, am „marea surpriză de a Primi un telefon dela domnul 


326 


- Sunt în Munchen şi vreau să te vâd ! 

- Unde vă pot vedea domnule Raţiu ? 

- Poţi veni astăzi la ora două și jumătate la hotelul Hilton ? 

- Vin, domnule Raţiu. Ip 

Deşi o deplasare cât de mică, pentru mine, constituie o mare problemă 
datorită sănătăţii, acest telefon neașteptăt îmi dă speranța că domnul Raţiu a 
revenit la sentimente mai bune ! za 

Punctual ca de obiceiu, la două și jumătate, am telefonat domnului Raţiu 
din holul hotelului. M'a rugat să aştept puţin, deoarece este ocupat. Am luat 
o cafea şi am aşteptat aproape o oră, în cel mai elegant hotel din Munchen, 
pe care bineînţeles AO ciioșiart În sfârşit a venit timpul ce mi-a fost 
rezervat peniru “inalta audiență 1 ri 

Nu m'a mâi frapat "eleganța neglijentă” a domnului Raţiu şi nici nu ma 


jicnit faptul că a vrut să-mi plătească cafeaua, ca oricărui sărăntoc. Felul 
domniei sale de a mi se adresa ta persoana întâi, atunci când eu îi vorbeam 
numai la persoana a treia, am socotit-o ca o deformaţie naturală a oricărui 
"jeader" suferid de ameţeala înălțimii ! Dar atunci când urmăreşti un 
obiectiv general, o cauză ce nu-ţi aparţine, treci peste aceste mărunţișuri. 

După un schimb de convenienţe "uzuale în lumea mare”, am intrat în 
subiect. Am intrat eu, căci domnul Raţiu după 'obişnuința politică” era 
dispus să “cumpere” totul, fără a "vinde" absolut nimic! Ca şi la Paris, 
domnul Raţiu s'a refugiat într'o tăcere totală, ascultând, aparent foarte 
distrat ceeace-i spuneam. i 

După o jumătate de oră de "politicoasă ascultare”, domnul Raţiu sa 
sculat în picioare, semn că "audiența s'a terminat ! | | 

| 


- Bine domnule Raţiu, dar nu-mi răspundeţi nimic ? 

- Dumneata ești naţionalist ! 

- Dumneavoa Sunteţi naţionalist ? | 

- Nu, eu sunt democrat [ 

- Şi eu pna Si ae VE Aa e a Ta cred că democraţia 
exclude ideia întăietății noțiunilor de Familie, Patrie şi Dumnezeu, cu-atât 
mai mult cu cât astăzi sunt atât de minimalizate. Naționalismul meu este 
cooperator şi sunt departe de a fi nazist sau fascist, căci ambele aceste 
dictaturi îl lasau pe Dumnezeu Ia o parte. Sund democrat, deoarece socotesc 
acest regim ca singurul acceptabil, deci sunt pentru pluralitatea partidelor şi 
a scrutinului secret. Nu am fost niciodată antisemit sau rasist. De ce nu ne 
putem înţelege ? că 

- Fiindcă dumneata eşti naţionalist, a repetat domnul Raţiu deschizând 
uşa ! Ca întotdeauna "eleganr”, dorinut Raţiu mă poftea cu alte cuvinte 


afară ! 
M'am despărțit de domnul Raţiu, fără a-l pune la punct cum ar fi meritat. 


"Cauza" nu era a mea, era a noastră... 


Furios, i-am telefonat domnului Nagacevschi, povestindu-i în amănut | 


felul în care am fost primit şi dat afară. 
- Şi, nu l-ai pus la punct ? 
puna dee, 


ÎN ep | e 1 21” orz ati 


- Nu domnule Nagacevschi, când te bagi în politică îți asumi astfel de 
riscuri. Dacă Raţiu mi-ar fi fost comandant de Divizie, deci general alura 
pârlit de sublocotenent îl trimeteam în origina sa "nobilă" cu riscul să fi fost 
dat afară din armată, dar aşa ... = 

= Mare putere de abţinere ai avut domnule Pantazi, te admir cu toată 
sinceritatea. Da Ea 3: E 
- Am lăsat Consiliului Naţional o portiţă deschisă, deşi eu am ajuns la 
| concluzia domnului doctor Mătrescu. Părerea mea este că nici domnul 
| Comaniciu la Frankfurt nu va reuşi nimic. 
- Şi eu am aceeaşi părere, dar trebuie să-i dăm timp domnului Comaniciu 
O să se convingă. a Deaf TA 
- Dumneata şti cât de prost vorbeşte dl. Raţiu, dar orice va spune la 
Frankfurt, îl voi lăudă în Ziar, pentru a-i uşura sarcina domnului 
_ Comaniciu. TIET E 
| „> Foarte bine, eu voi începe lupta pentru 1 a-l convinge pe domnului 
| Comaniciu că nu se va putea face nimic cu dl. Raţiu. CCC 
- Eu mai văd încă o soluţie : să punem cât mai mulți oameni de-ai noştri 
să se înscrie la el ! Va fi încântat, cât este de plin de el, va crede în noi 
| „ succese şi în felul acesta își va mări opoziţia în sânul grupării lui. 
„_ „ Foarte bună ideie, voi căuta să-i incit pe cei dela Consiliul Naţional în 
“acest sens. PE 
- Da, dar pe de altă parte, trebuie să ne gândim serios la "Unirea Exilului 

Românesc”, fără el. Vom face unirea cu câteva organizaţii şi ni se vor 

alinia malți neînregimentaţi. După câtva timp ne vor urma şi mulţi dintre ai 

lui Raţiu ! a: i 3: 

— Bine, mai stăm de vorbă în această privinţă. 
V | Doctorul Mătrescu a fost categoric : 
| ||  - Nuţi-am spus eu-? Cu Raţiu nu vom ajunge niciodată la o înțelegere, 
este mult prea orgolios şi i-e frică Să nu-I SIaraa preșidenția ! Numai 
dumneata poți face "Unirea Exilului”, dă un semnal şi începem lupta, am o 
2 1 mulţime de oameni. ETER: 
- Ai răbdare, domnule Doctor, mai întâi trebuiesc convinși toți dela 
Consiliul Naţional şi în primul rând domnul Comaniciu. 
- Nici el nu vreaunirea ? 
- Ba o vrea, dar dânsul crede că îl poate convinge pe dl. Raţiu ! 
- Prostii, este o-imposibilitate ! z 
- Sunt de acord, dar trebuie ca domnul Comaniciu să ajungă la aceiaşi 
| convingere. 
| - Pierdem vremea degeaba, mai bine ia conducerea şi să facem un partid 
politic Social-Creştin, vom avea o groază de aderenţi. | 
oa bin niciun caz, domnule Doctor! nou partid politic nu rezolvă 
o problema unirii românilor, ba din contra, o fărărăițează mai mult. Noi 
) trebuie să milităm pentru unirea organizaţiilor existente şi nu ca o novă 
organizaţie, ci ca o reprezentanță comună a celor existente. 
]| m rămân tn ide anu paid olie cu eagran aemartor cet 
ul), ÎNe vor urma legionarii şi foarte mulți dintre ceilalți. 


| |n 


— 
= 


- Nu ne vor urma legionarii, căci ei nu renunță la partidul lor şi nici 
ceilalţi, ci doar o parte din cei neinregimentați. Scopul nostru în niciun caz 
nu poate fi nici un nou partid politic şi nici O nouă organizaţie, ci unificarea 
celor existente. Îmi tot spui să iau inițiativa, eu nu O voi lua decât atunci 
când sunt sigur de Consiliul Naţional şi numai pentru o reprezentanţă 
comună a organizaţiilor existente, iar după ce voi reuşi acest lucru, mă voi 
retrage. 

2 Asta în niciun caz, fără dumneata nu se poate face nimic. 

- Ba se poate şi numai retrăgându-mă se va putea. Altfel voi fi acuzat că 
vreau să mă impun şi nu vom fi ajutaţi. FE 

- Trebuie să rămâi în fruntea noastră, cine vrei să ne conducă, numai 
ramoliţii şi incapabilii ? 

- Vom găsi şi oameni mai tineri şi cinstiţi. 

- Nu! Eu m'am săturat de şefi, nu te accept decât pe dumneata, ești 
singurul capabil de această inițiativă. III E PEPE DE 

- Iniţiativă da, şefie nu. | 

- Bine, trebuie să mai stăm de vorbă, dar să şti că nu m ai convins. | 

- Eu nu ştiu câr te-am convins sau fiu, dar să ştii că pe mine n'ai să mă | 
convingi niciodată să fiu preşedinte. E 2 

- Cu Cernovodeanu şi cu Boutmy, n'am abordat acest subiect, deoarece 
prin telefon nu este posibil. Va trebui să ne întâlnim. 

Pentru mine, în urmă întrevederii cu dl. Raţiu, lucrurile au început să se 
lămurească : în momentul în care di. Comaniciu va fi cu toată inima alături 


de mine, vom face unirea exilului românesc și mai târziu va trebui să vină 
şi dl. Raţiu, sau în orice caz mulţi din oamenii lui. 

1 Decembrie, aduce întâlnirea dela Frankfurt. Vine din nou Regele și, 
pentru a doua oară în același an, este în mijlocul exilului românesc. Se va fi 
hotărit oare să nu ne mai părăsească ? 

Raţiu a citit câteva fraze comune, dar le-a citit căci dacă vorbea, era o 
catastrofă. Aceasta mi-a dat posibilitatea să-l laud în ziar. 

A fost încântat şi mi-a scris o scrisoare de mulțumire şi de felicitare 
pentru ziar ! Cât îi place acestui om să fie măgulit !!! M'a rugat să-i trimit 
şi fotografii cu Regele de Ia Soultzmatt şi de la Frankfurt, deoarece vrea să 
facă un album. 

L-am chemat la telefon la Londra şi i-am spus că peste o săptămână, 
după ce le copiez, îi trimit 5 fotografii. M'a rugat să i le trimit imediat, le va 
copia el şi mi le va restitui, ceeace am şi făcut. 

DI. Comaniciu, după cum mă aşteptam, nu a putut să stea de vorbă la 
Frankfurt cu di. Raţiu asupra chestiunii care ne interesează. Dar în sfârşit, 
poate după laudele pe care i le-am adus în Ziar, pe Viitor va-fi mai uşor 
abordabil ! Nu-mi fac iluzii, nu mai intervin, îl las pe domnul Comaniciu să 
încerce ! [ 


—— 


329 


În numărul 13 din Mai 1987, articolul de fond al ziarului "Stindardul 
Românilor” este intitula i 


A _EUFORIE SCHYZOFRENICA 

Marele "democrat" Gorbaciov a reușit să isterizeze Occidentul ! : 

La un sondaj de opinii în Franţa, Gorbaciov l-a învins pe Reagan în 
democraţie !!! ICE TOI cu « i 

In întreaga lume occidentală, "liberalizarea" lui Gorbaciov,precum și 
ofertele sale de reducere-la-“zerâ” a rachetelor nucleare au provocat o 
euforie demenţială. net E Sat La 

Nimeni nu vrea să vadă realitatea că Gorbaciov, asemenea predecesorilor 
săi, este tot un produs al KGB-ului. Dacă el a schimbat într'o oarecare 
măsură linia dură de până acum, est tă a doi factori obiectivi, 
care l-au obligat la acest lucru : înarmarea americană (în special programul 
defensiv antinuclear, cunoscut sub denumirea de "Războiul Stelelor”) şi 
starea economică dezastruoasă în care se află Uniunea Sovietică. 

Pentru a camufla impasul îngrozitor în care se găseşte, Gorbaciov a 
iniţiat o ofensivă politică fără precedent, pentru a induce încă o dată în 
eroare Occidentul. 

"Liberalizarea" internă şi oferta de denuclearizare totală, sunt armele prin 
care Gorbaciov este pe cale de a îngenunchia din nou Occidentul ! 

În realitate "liberalizarea internă" se reduce la mult zgomot pentru nimic. 
Eliberarea din închisori a câtorva sute de oameni indicaţi de KGB, nu 
reprezintă absolut nimic faţă de milioanele de sclavi ce putrezesc dincolo de 
Urali. 

Niciun decret de amnistie nu a fost dat, singurul care ar reprezenta o 
oarecare garanţie asupra unei adevărate liberalizări. 

Principiile de conducere internă şi externă a Uniunii Sovietice nu s'au 
schimbat întru nimic dela Lenin la Gorbaciov. Ne aflăm doar în faţa 
respectării principiului leninist : "doi paşi înainte, unul înapoi”. 

Noul "panglicar” dela Kremlin, controlează cu autoritate "pasul înapoi”, 
reprezentat prin insignifiantele scamatorii făcute în presa şi televiziunea 
sovietică. Totul este numai praf aruncat în ochii unui Occident dezorientat, 
lipsit de solidaritate şi dornic de a se "îmbăta cu apă rece”. 

Din punct de vedere intern, practic Gorbaciov nu a realizat absolut nimic. 
Extern, Gorbaciov nu a făcut decât promisiuni : retragerea trupelor din 
Afghanistan şi dezarmarea totală nucleară. Dar războiul din Afghanistan 
este condus cu forţe sporite şi nimic nu ne poate îndreptăți să-l credem pe 
Gorbaciov. In ceeace priveşte denuclearizarea totală, cu inspecţie pe teren, 
cu condiţia încetării experienţelor defensive americane în spaţiul stelar, 

suntem i i i f 
zucleae cu se i poate cau a a aa AL, 
el poate fi pierdut. Dacă ar obţine reducerea la ip ISP ge Oa e tai 
- ro. a rachetelor nucleare, 


Dias ing eigc Eu 


330 


Uniunea Sovietică ar rămâne cu o covârșitoare superioritate a armelor 
clasice,. 

Astăzi când Uniunea Sovietică se află în cel mai greu impas politico- 
militar, de la sfârșitul războiului, Occidentul este obligat să-şi impună 
punctul de vedere. 

(_L> Unificarea Germaniei și alegeri libere. 
(2 -Pacea cu Germania. 

3 - Alegeri libere sub control internaţional în toate ţările satelizate. 

(4 - Autodeterminare şi alegeri libere în toate teritoriile ocupate de sovietici 
dapă 1938. 

Numai prin rezolvarea punct cu punct, a celor mai sus menționate, s'ar 
putea întruni o nouă Conferinţă, care să aibe drept obiect dezarmarea. 

Democraţiile occidentale ar trebui să-şi aducă aminte că au vândut la 
Yalta şi Helsinki jumătate din Europa, călcând în picioare propriile lor 
principii enunțate în Charta Atlanticului. 

Răspunderile pe care şi le-au asumat la începutul celui de al doilea 
Război Mondial, au fost date uitării la sfârşitul lui. o 

Este momentul, astăzi mai mult ca oricând, de a se readuce pacea în 
lume, dar o Pace bazată pe principii dertecțatice, aşa cum au fost enunțate 
în Charta Atlanticului. m zapii a 


7 


Primesc un telefon dela domnul Dan Cernovodeanu de la Paris, în urma 
căruia, public cu plăcere în acelaşi ziar aricolul intitulat : 


O DEZMINȚIRE BINEVENITĂ—, 


În numărul 10-11 din Ianuarie a.c. în articolul "Politica Exilului”, 
subsemnatul citând din revista franțuzească "Monde et vie” şi din ziarul 
american "The city of New York”, scriam : 

"Din iniţiativa - Fundaţiei Ford - şi a domnilor M.Kissinger şi M. 
Brzezinski s'a constituit un Consiliu al Europei Centrale în Exil - având 
drept scop - Liberrarea, Independența şi Democraţia = în toate țările 


— EFES . 


subjugate şi că se urmăreşte constituirea unui - Parlament al Ţărilor Europei 


Centrale - (Europa subjugată). Deasemenea aflăm că, în acest scop, au avut 
loc până ACUTA ere TLS Tri + 1a 78 i 29 Iunie, la 27 Septembrie, apoi în 
Decembrie la Londra (Ia care Majestatea Sa Regele Mihai 1 al României a 
luat parte personal). S'a hotărit ca în Aprilie 1987 = Partamentul Europei 
Centrale - să fie constituit, fondurile necesare fiind puse la dispoziţie. " 
Ziarul nostru îşi punea întrebarea Nu crede Majestatea Sa Regele 
Mihai, că ar fi trebuit să consulte Exilul, înainte de a se angaja într un astfel 


de "Consiliu al Europei Centrale” ? Care au fost şi care vor fi reprezentanţii 


7 


Majestății Sale la această importantă întrunire ? de ce să afle Exilul dela 
străini ceeace trebuia să afle dela Regele Său ?" 

Astăzi, din surse autorizate din preajma Majestății Sale Regelui aflăm : 

Suveranul României a fost profund surprins citind această ştire în ziarul 
nostru. El a afirmat că nu a avut cunoștință despre un astfel de "Parlament 
al Europei Centrale”, că nu a luat parte la nicio consfătuire şi nici nu a numit 
vreo persoană care să-L reprezinte. Majestatea Sa ar fi considerat drept 
legitime întrebările noastre asupra faptului că nu a consultat şi nici măcar 
informat Exilul, în cazul în care ştirea relatată ar fi corespuns realității. 

Această clarificare venită din surse autorizate, ne oferă satisfacția de a 
putea da desminţirea atât de necesară pentru legătura strânsă ce trebuie să 
dăinviască între Suveran şi Exilul Românesc. OC 

Din păcate, trebuie să punem următoarele întrebări Majestății Sale 
Regelui : SE CE ITI ata 

A cerut Majestatea Sa socoteală revistei "Monde et vie” şi ziarului “The 
City of New York", care au colportat ştiri inexacte, menite să arunce o 
nemeritată umbră asupra persoanei Sale ? 

A protestat Suveranul împotriva serialului american "Denver" care pune 
într'o lumină atât de nefavorabilă Casa Domnitoare din România ? 

Cuca a încercat să rezolve Majestatea Sa criza în care ne aflăm de 40 de 
ani ? 

Pe cine a consultat în vederea unei Uniri a Exilului Românesc ? 

Pentru care motiv Majestatea Sa nu acţionează de urgenţă în vederea 
constituirii unei reprezentanţe a Exilului, care să poată vorbi în numele 
Regatului Român în fața Guvernelor şi Organizaţiilor Occidentale ? 

Acestea sunt întrebările la care Majestatea Sa trebuie să dea un răspuns 
clar Exilului Românesc. 30 Fo 2005 


Au trecut 6 luni de când nu am mai stat de vorbă cu Ştefănescu, deşi 
locuim unul lângă altul. Nici la locul de muncă nu l-am văzut, deoarece la 
mine merge treaba și el este prezent numai acolo unde nu este mulţumit. 
Într'o zi mă trezesc cu el în galerie ! 

- Ai venit să-mi faci inspecţie ? 

- Nu. Am venit să te iau să stăm de taină. Până mâine la aceeași oră, nu- 
ți mai dau drumul ! Punem țara la cale, mâncăm, bem, dormim Şi iar 
tăinuim, asta-i tot şi-acum hai, să nu pierdem vremea ! 

Ne-am suit amândoi în Ford Capri-ul meu şi am plecat cei doi kilometri 
până acasă la el ! Ne aştepta un curcan fript cu cartofi Prăjiţi şi vin de 
Târnave, luat de el direct dela sursă. 

- Câte n'am vorbit noi şi câte am învățat dela tine Şi totuşi în atâţia ani 
nu am aflat încă de ce ai făcut tu 16 ani de puşcărie ?! M'ai învăţat istorie, 
m 'ai învăţat istorie politică, mi-ai povestit în amănunt primul şi al doilea 


//332 
gis 27) 


> d 


mac d 


război mondial și nu mi-ai povestit nimic în legătură cu istoria din 44 
încoace. 


- Păi asta o Ştii Vasile, ai trăit-o, ce să-ţi spun ? 

- Ce să ştiu măi, nu știu nimic, ştiu ce mi-au spus în şedinţele de partid, 
dar asta înseamnă că știu ceva ? Tu vezi bine că stăm unul lângă celălalt şi 
de 6 luni nu am putut sta de vorbă, așa că de unde să ştiu ? M'am săturat de 
această muncă nebunească pe care o duc de atâţia ani şi în fond, pentru ce 
facem acest lucru ? Eu, mă rog, îmi fac meseria pe care am învăţat-o şi o 
fac conştincios căci aşa mi-e firea, dar tu ? 

- Şi eu sunt conştiincios Vasile şi îmi place atunci când m'am apucat de 
ceva să fac totul aşa cum trebuie. 

- Prostii măi, amândoi suntem nişte proşti, muncim ca să "construim 
socialismul”, care urmăreşte distrugerea noastră și noi îi dăm cel mai mare 
ajutor ca să ne termine, ăsta-i adevărul ! Acum, pauză 24 de ore, ne 
închidem amândoi aici şi nu vedem pe absolut nimeni. Am dat ordin să nu 
fim deranjaţi nici dacă ar veni directorul general de la Bucureşti, oricine ar 
întreba de noi, i se va spune că am plecat la Cluj. Hai mai întâi să mâncăm 
şi să bem, altfel, ne vom înţelege sătui ! 

N'am mai mâncat atât de bine de când m'a invitat Radu la 
Intercontinental ! Nu ştiam că vinul de Târnave , vinul adevărat de Târnave 
este atât de bun. 

- Explică-mi măi, explică-mi tot ce s'a întâmplat în legătură cu arestările, 
nouă ni s'a spus despre "lupta de clasă", despre duşmanul care "mişună”, 
despre "vigilenţa" noastră care trebuie să fie continuă, deoarece capitaliştii, 
prin uneltele lor nu au renunţat la luptă şi trebuie terminat definitiv tot 
putregaiul, trebuiesc terminaţi burghejii şi chiaburii care uneltesc tot timpul 
împotriva clasei muncitoare ! 

- Dar vi s'a spus vreodată din cine este compusă această clasă burgheză 
atât de duşmănoasă ? Hai să-ţi povestesc în legătură cu această gogoriţă o 
discuţie pe care am avut-o cu unul din anchetatorii mei acum 20 şi ceva de 
ani. Mă aflam la Uranus şi eram anchetat pentru spionaj şi înaltă trădare, 
toate la un loc, băgate într'un cazan comun, din care nu puteai alege nimic. 
Eram complect străin de acuzaţiile ce mi se aduceau şi de altfel tot atât de 
Străin era şi anchetatorul, care nu ştia despre mine nimic altceva decât că 
Sunt un duşman învrăjbit al "clasei muncitoare” şi trebuia să dovedească 
acest lucru. Cum ? Nu ştia nici el, iar eu nu-l puteam ajuta fiind complect 
străin de orice spionaj, el nu ştia ce să mă întrebe, iar eu cu-atât mai mult ce 
să răspund ! După ce trecusem printr'o primă "fabrică, compusă din : 
curent electric, întinderi pe masă, găleți de apă turnate cu pâlnia pe gât, 
spânzurat cu mâinile şi picioarele legate de o rangă pe două dulapuri, bătăi 
la testicule, ace băgate sub unghii, plus bătăile obișnuite la fund şi la tălpi 
cu un arsenal întreg de ustensile, pornind de la coadă de mătură şi până la 
cablu de înaltă tensiune (toate aduse într'o trusă specială), ca argumente 
convingătoare, într'o zi a venit mai bine dispus şi mi-a spus : 


333 


"_ Domnule Pantazi, este inutilă orice rezistenţă, dumneata eşti vinovat, 
prin însăşi clasa socială din care te tragi. Tatăl dumitale a făcut parte din 
marea burghezie ! e, 

- Ce înţelegeţi dumneavoastră prin "marea burghezie” ? 

- Păi el a fost general, aşa că a fost un mare burghez ! 

- Dar dacă era sublocotenent era tot mare burghez ? 

- Nu... atunci... 

- Atunci era ce ? Era proletar ? 

- A nu ... era doar un burghez mai mic ! i 

- Deci între "marea burghezie" şi "mica burghezie” diferenţa este de 
vârstă ? 

- Nu este de vârstă, ci de grad! 

- Şi eu din ce clasă fac parte ? 

- Cum din ce clasă ? Din clasa lui tat-tu : "marea burghezie" ! 

- Păi de ce ? Eu artrebui să fiu proletar, căci nu am fost decât locotenent 
! 

- Vezi că întreci măsura şi ... întoarcem foaia ... suspendăm democraţia ! 

- Nu domnule anchetator, eu nu vreau să vă supăr, vreau numai să învăţ 
dela dumneavoastră fiindcă am fost educat greşit. Aşi vrea să vă întreb dacă 
generalii din armata dumneavoastră fac parte din "marea burghezie" ? 

- Cum poţi să întrebi aşa ceva ? Ei sunt în slujba poporului, deci sunt 
proletari ! 

- Acum încep să înţeleg 

- Ei vezi ... vezi ? 

Anchetatorul şi-a umflat pieptul, mândru de puterea lui de convingere. 

-Domnule anchetator, dar civilii din ce clasă fac parte ? 

- Depinde ... de exemplu politicienii erau din "marea burghezie” ! 

- Păi erau şi ţărani care făceau politică, ei erau tot din clasa marei 
burghezii ! 

- Nu chiar aşa, tu nu ştii nimic măi, eu vreau să te învăţ, dar n'am timp, 
am o mulţime de treburi pe capul meu şi n'am timp să mă ocup şi de tine. 

- Știu domnule anchetator, eu vă mulțumesc pentru osteneala 
dumneavoastră, dar lămuriţi-mă cel puţin atât : din ce clasă făceau parte 
ţăranii care făceau politică ? 

- Ai să vezi tu la puşcărie, acolo ai să găseşti toate clasele ! 

- Şi proletari ? 

- Şi proletari care nu și-au văzut de treabă. Justiţia poporului nu iartă pe 
nimeni, îi pedepseşte pe toţi, cu scopul de-ai îndrepta ! 

- Şi cum pot scăpa eu de-această nenorocită clasă burgheză ? 

- Când te vei reeduca, vei scăpa ! 

- Și voi deveni şi eu proletar ? 

- Nu chiar aşa, dar partidul va avea grije şi de tine !" 


Ştefănescu a început să râdă. 


- Vezi mă, Partidul te-a dat în grija mea şi eu te-am făcut proletar ! Să 
mulţumim amândoi Partidului şi Guvernului ! 


334 


[3 


4 Stei 0 dubii ipiza de această favoare, tu cel mult poţi deveni burjui ! 
2 mă Vagi la pușcărie ? îmi răspunde Vasile râzând, 

i In principiu, asta sa întâmplat Vasile. Pe baza unor "lozinci", învăţate 
pe dinafară, pe care nici nu le înțelegeau, executau planul Moscovei de a ne 
distruge. La COmunişti nu există oameni, ei au fost înlocuiţi prin dosare 
care sunt împărțite nu după culpe ci după clase sociale şi după lozinci, în 
realitate, după inamici presupuşi. Acești inamici presupuşi trebuiesc 
distruși, iar dosarul lor este constituit în acest scop. Drept dovadă a 
Vinovăţiei, nu este nevoie decât propria declaraţie, care trebuie smulsă prin 
orice mijloace după un text dinainte stabilit şi care te încadrază în una din 
crimele cuprinse în Codul Penal : Spionaj, Înaltă Trădare etc. Pedepsele în 
ani de închisoare sunt tot dinainte stabilite de către Securitate şi aceasta întră 
de multe ori în încurcătură, căci după decjaraţiile date, vina este cu mult 
mai mare decât cea dinainte stabilită. Atunci schimbă anchetatorul şi iau 
ancheta dela capăt. Cunosc un caz, în care un biet cetățean fusese atât de 
speriat la prima anchetă, încât nu voia să-și schimbe prima declaraţie şi a 
trebuit să fie din nou trecut prin "fabrică", pentru a accepta să dea o 
declarație care-i uşura situaţia ! Statul comunist este un stat birocratic şi- 
atunci nu poate lucra decât pe bază de dosare. Fiecare om constituie pentru 
el un dosar şi fiecare dosar are la începutul lui o fişe, care rezumă cuprinsul 
dosarului, ori dosarele fiind constituite după lozinci învăţate pe dinafară, 
fişa lui rezumativă, începe prin concluzie : criminal de război, spion, 
trădător, contrarevoluționar etc. Toate acestea la un loc, stigmatizează pe 
"duşmanul poporului”. Împotriva acestui duşman al poporului este permis 
absolut orice pentru că el trebuie să piară. Într'un regim comunist, trebuie 
să existe “duşmani ai poporului”, deoarece ei chiar dacă nu există, trebuiesc 
inventaţi pentru a se justifica prostul mers al lucrurilor. În momentul în care 
lupta de clasă a încetat prin desfiinţarea claselor sociale inamice, propriilor 
partizani căzuţi în dizgrație li se aplică covenţionalul epitet de 
"contrarevoluţionar" şi astfel revoluţia comunistă merge mai departe. 

- Măi tu mă îngrozeşti ! 

- Te rog să crezi că nu vreau acest lucru Vasile, dar trebuie să înţelegi 
mecanismul lor de funcţionare. 

Ne-am culcat la 4 după masă, urmând ca atunci când ne-om trezi să ne 
continuăm discuţiile. Pentru noi nu exista noapte sau zi şi cu-atât mai mult 
ore, noi am devenit nişte automate, care lucrează în slujba construirii 


socialismului ! 


După cele trei preinfarcturi urmate de operaţia la inimă prin care mi s'au 
făcut trei by-pass-uri şi după o convalescenţă de 4 luni, arterita gravă pe 
care o aveam a început să devină insuportabilă. Astfel nu mai puteam 
închide ochii din cauza durerilor care au devenit insuportabile. Am intrat în 


spitalul cel mai mare din Munchen pentru un diagnostic precis. 


339 


Doctorul mi-a spus : 3 mă 
- nea sinea lă (aorta) este înfundată complet de la coşul pieptului şi 


până la jumătatea piciorului stâng. Nici la piciorul SrSe te pr Al la 
mult mai bună. Soluţia nu este decăt fie amputarea am elor picio: i ; % 
operaţie extrem de grea de înlocuire a acestei artere, care necesită o dare 
afară a tuturor intestinelor, deoarece artera este dedesubt. i 

- Prima soluţie nu o accept, dar cea de-a doua, ce şanse de reuşită are ? | 

- Ţinând seama de vârsta dumitale și de faptul că ai mai suferit o operaţie 
grea, şansele sunt greu de stabilit. 

- Totuşi aşi vrea să cunosc părerea dumneavoastră ! 

- Aveţi cam 50% şanse să supravieţuiţi operaţiei, dar după aceea ... 

_ Adică aceste 50% sunt şansele de a nu muri pe masa de operaţie ? 

- Desigur. 

- Dar după aceea ? 

- S'ar putea să nu rezistaţi şocului postoperatoriu, din nou şansele sunt 
cam de 50% ! 

- Am înţeles, adică şansele mele se reduc la-25% ! 

- Cam aşa, totuşi dacă aveţi noroc... dar trebuie să ştiţi că şansei de a 
reuşi operaţia, adică de a putea să mergeţi, trebuie din nou să-i acordați un 
procent de 50%. SED DEE IE 

- Înţeleg prin aceasta că adevăratele şanse de reuşită se reduc cam la 
12%. TI piei! 

- Niciodată nu se poate aprecia acest lucru, fiecare om are şansa lui, dar 
raționamentul dumneavoastră este bun. 

- Şi în cazul în care nu mă operez ? 

- În acest caz, situația se va înrăutăţi vertiginos şi în cel mai bun caz 
posibil, veţi mai avea un an de trăit. Operația este absolut obligatorie. 

- Vă mulţumesc, nu accept operația. E 

Am plecat acasă, făcându-mi socoteala că dacă mai am 6 luni, îmi voi 
termina primul volum al cărții mele şi cu asta mă pot declara satisfăcut. 

M'am dus la doctorul meu, Vasile Iliescu, căruia i-am arătat diagnosticul 
spitalului GroBhadern şi hotărirea mea. Ş 

- Bine-ai făcut, după părerea mea nu ai fi avut nicio şansă dacă făceai 
operaţia. Această operaţie este mai grea decât cea pe care ai făcut-o la 
inimă. Dracul nu este atât de negru pe cât ţi l-au spus cei dela GroBhadern, 
există posibilităţi pentru ca organismul să reacționeze singur, prin creerea 
de circuite secundare de circulaţie. Vom ajuta printr'un tratament acest lucru 
şi eu rămân încrezător că vom reuşi, desigur nu poate fi vorba de o 
vindecare, ci de o oprire a înaintării bolii şi poate chiar de o ameliorare. 


O nouă întrevedere cu domnul Comaniciu, nu mă avansează cu nimic, 
dânsul fiind convins că în cele din urmă îl va hotărî pe domnul Raţiu 
pentru unire ! Şeful CNR-ului, om de perfectă bună credinţă, nu poate pune 


336 


er iara e româneşti ale domnului Raţiu. Sunt de acord cu 

' Nvingerea că se pierde foarte mult timp. De ce 
aşteaptă domnul Comaniciu o iniţiativă din partea domnului Raţiu şi n'o i-a 
el însuși ? Dar domnul Comaniciu este de neinduplecat : 

- Răbdare, drăguță, răbdare ! | 

„Discuţia între noi, la care a asistat domnul Nagacevschi, a luat forme 
violente din partea mea. Am regretat întotdeauna acest lucru, dar l-am 
încercat totuşi ca o ultimă soluţie. Am început prin a-mi cere scuze faţă de 
ce va urma, dar un adevăr nu se poate spune decât fără ocol, oricât de 
crude ar fi cuvintele. Domnul Comaniciu a acceptat să-i spun tot ceeace 
gândesc şi mi-a promis că nu se va socoti jicnit. 

- Domnule Comaniciu, despre necesitatea absolută a unirii exilului, nu 
trebuie să mai discutăm, deoarece în această privinţă suntem cu totul de 
acord. Dar dumneavoastră aveţi marele păcat de a-i consideră pe toți 
oamenii la fel cu dumneavoastră. Domnul Raţiu face parte din cu totul altă 
categorie. Dânsul este un orgolios fără margini şi se teme că prin această 
unire, contopire, fuziune, federalizare, cum vreţi să o numiţi, îşi va pierde 
poziţia pe care o are. Domnul Raţiu are probleme în însăşi organizaţia sa şi 
de aceea nu-şi complică situația, cu cât gruparea va fi mai mare, cu atât 
posibilităţile lui de a o controla vor fi mai grele. Domnul Raţiu cunoaşte 


- Nu se poate acum, de altfel nici oamenii mei nu sunt hotăriţi. Mulţi 
Sunt împotriva unei uniri sub conducerea lui Raţiu şi astfel eu nu pot face 
nimic. În cadrul CNR-ului domneşte democraţia, trebuie să strâng biroul 
de conducere şi să-i văd ce vor. 

- Domnule Comaniciu, un şef trebuie să-şi impună punctul de vedere, 
dacă nu reuşeşte acest lucru, înseamnă că nu este şef, şi-atunci cedaţi locul. 

- Este simplu de spus, să nu crezi dumneata că eu nu vreau să mă retrag, 
dar cine îmi urmează ? S'ar putea ca acesta să fie loaniţoiu şi atunci ar fi un 
dezastru. Dumneăra fiu ştii cât rău ne-a făcut Ioaniţoiu în America ? 

- Știu absolut tot domnule Comaniciu şi vă consider vinovat de tot ce s'a 
întâmplat. Acestui om i s'a dat mult prea mult "nas" şi iacă unde v'a adus. 

- loaniţoiu are multe merite şi a luptat alături de noi în timpuri grele în 
Țară. PPE > 

- Şi acest lucru îl cunosc domnule Comaniciu, loaniţoiu a fost un bun 


"soldat", dar atât şi nimic mai mult. Activitatea lui, până la un punct, a fost 
foarte cu moasă şi în EXIL A Scris acea carte "MOFIirite Tara” Cruce”. în trei 
volume, care a necesitat o strângere de informaţii impresionantă. Din păcate 
nu şi-a verificat informaţiile şi cartea cuprinde o mulțime de neadevăruri 


MEL 


9/7] 


ÎN Ea Sao ae 


: - i upă luliu Maniu, Cicerone 
Naţional Țărănesc, iawrece orice măsură APA II eee păralioia 
avansată ? Cum aţi putut să-l alegeţi pe acest om Sici RU tiDelacenjroriat 
dar având "delir de grandoare” ca vicepreşedinte al CNR-ului ? 

_Nu este vina mea, este a lui Penescu. 7 
_ Nu există nicio scuză, nici pentru Penescu care l-a promovat, nici 
pentru dumneavoastră că l-aţi acceptat. V'aţi făcut pur şi simplu de râs şi 


ceeace s'a întâmplat în America, sunt nişte consecinţe fireşti ale greşelii 


făcute. Dar acum ce măsuri aţi luat ? 


- Deocamdată nici una. aa 
Vedeţi “domnule Comaniciu, aceasta denotă o slăbiciune a 


dumneavoastră şi ea se plăteşte prin dezorientarea care + neşte astăzi la 
dumneavoastră. Credeţi că luliu Maniu ar fi acceptat aşa ceva în cadrul 
organizaţiei sale ? Dumneavoastră sunteți vinovat de faptul că-nu sunteţi 


- Daţi-l afară, dacă el nu pricepe că trebuie să rămână soldat, atunci nu vă 
va aduce decât prejudicii atât dumneavoastră personal-cât-şi întregii 
organizații, ceeace este mai grav. 

- Ți-am spus că vreau să mă retrag, dar nu este momentul acum. 

- Sunt de acord că nu este momentul acum, dar rezolvaţi acest caz 
nenorocit pe care-l aveţi şi care duce la distrugerea CNR-ului. Atâta vreme 
cât sunteți preşedintele acestei organizații, sunteţi responsabil direct de 
unitatea grupării. Cu cât timpul trece, cu-atât lucrurile se încurcă, ce mai 
aşteptaţi ? 

- Voi încerca să rezolv totul, dar îmi trebuie timp. 

- Domnule Comaniciu, dumneavoastră pentru orice vă trebuieşte timp şi 
timpul nostru trece, suntem bătrâni şi bolnavi şi nu am lăsat nimic în urma 
noastră. Cât timp vă trebuieşte ? A TREI EFES 

- Să mă consult şi eu cu Bidian, cu doctorul Brad, cu Morcov şi cu 


ceilalţi, nu trebuie să ne pripim. SE 

„> Domnule Comaniciu, una este să nu ne pripim și alta este să aşteptăm la 
infinit ca totul să se rezolve dela sine. Eu vă înţeleg că sunteţi cu totul lipsit 
de posibilităţi materiale şi nu vă puteți deplasa, vă înțeleg că aţi obosit şi 
dumneavoastră, dar forțele noastre scad văzând cu ochii şi nu întreprindem 
nimic, nu reuşim să facem un pas înainte. Vă rog din nou să mă iertaţi că 
V o spun cu atâta cruzime, dar este necesar pentru a merge mai departe : ori 
demisionaţi, ori luaţi imediat o inițiativă pentru rezolvarea situaţiei în 


338 


cadrul CNR-ului. Despre unirea exilului nici nu poate fi vorba până ce la 
dumneavoastră nu va fi ordine. Uitaţi-vă, eu vă propun întăriri ale CNR- 
ului prin intrarea în organizaţia dumneavoastră a lui Boutmy şi a doctorului 
Mătrescu. Dar promovaţi-l pe Boutmy în locul dumneavoastră. 

- Boutmy este un om admirabil, dinamic, scrie bine, vorbeşte cu 
uşurinţă, eu sunt de acord cu acest lucru. 

- Domnule Comaniciu, acordul dumneavoastră nu este suficient, trebuie 
să acţionaţi, trebuie să fixăm termene, nu mai putem întârzia. 

- Am să mă consult cu biroul de conducere şi am să te ţin la curent. 

M'am despărţit de domnul Comaniciu fără convingerea că va face ceva. 
Este un om admirabil, dar este depăşit de vârstă, de boală, de lipsă de bani, 
toate la un loc paralizându-i inițiativele. 

Am discutat mult cu domnul Nagacevschi toate aceste lucruri, a ajuns la 
aceleaşi concluzii cu mine, dar mi-a promis că va lua legătura cu domnul 
Bidian şi că, împreună, îl vor pistona incontinuu pe domnul Comaniciu. 


M'am trezit auzindu-l pe Ştefănescu foindu-se prin cameră. 

- Ce este Vasile, n'ai somn ? 

- Tu ştii cât am dormit ? Ne-am culcat la 4 după masă şi acum este 12 
noaptea ! 

- Nu mai ţin minte de când n'am mai dormit atât ! 

- Hai să mâncăm şi să bem ceva. 

Am mâcat cu poftă amândoi şi ne-am umplut paharele cu deliciosul vin 
de Tărnave. 

- Plecăm la treabă Vasile, cine ştie ce pocinog or fi făcut ăia în lipsa 
noastră ! 

_ Nici vorbă. Lasă-i să facă ce vor, noi ne continuăm palavrele ! Vreau să 
ştiu tot ce s'a întâmplat, nu vreau să-ţi pun întrebări, vorbeşte-mi de ce 
vrei, totul mă interesează. 

- Măi Vasile, tot ceeace s'a întâmplat şi ce se întâmplă şi astăzi, se 
reduce la cele dovă planuri sub care acţionează comunismul : planul impus 
de Moscova care urmăreşte totala noastră distrugere şi propaganda care se 
face, menită să ascundă acest plan prin diferite digresiuni regizate tot de 
Moscova. 

- Ce interes ar avea ruşii să ne distrugă atâta vreme cât ei se pregătesc 
pentru cucerirea lumii și noi ar trebui să fim tari pentru a-i ajuta. 

- Simplist privind lucrurile, desigur ai dreptate, dar ruşii spre deosebire 
de occidentali fac o politică în care reușesc să-şi menţină inițiativa. Ei ştiu 
că un război împotriva Occidentului nu mai este posibil atâta vreme cât 
forța atomică este în posesia ambelor tabere. Oricâtă superioritate atomică 
ar obţine ei, este suficient ca ceilalți să riposteze cu câteva bombe atomice, 


pentru ca să nu poată fi vorba de învingători şi învinşi. De aceea ei îşi 


întăresc această forță mai mult pentru a constitui o veşnică ameninţare, 


339 


(3) 


ÎN N Si aa a ee 


tinuă presiune, în niciun caz pentru a-l 
rească pentru a învinge Occidentul ar sta 


în picioare dacă ei ar urmări un atac general asupra lui, dar acest e nu 
intră în vederea lor. Ruşii fac o politică de perspectivă, care Ea rd un 
timp îndelungat şi diferite etape de străbătut. Prin spionaj, suo versiune, 
acte de terorism etc. ei slăbesc Occidentul, timpul fiind în favoarea lor. La 
momentul potrivit, mai cuceresc unele teritorii asigurându-se însă că 
Occidentul nu va reacţiona şi astfel se aproprie de punctele cheie, pe care le 
vor ataca la momentul potrivit. Dar toată această acțiune a lor cu obiective 
precise, necesită un timp îndelungat, un anumit număr de etape. În tot acest 
timp îşi rezolvă şi anumite dificultăţi interioare pe care le au. Noi, pentru 
ruşi, nu putem constitui un element de încredere căci suntem niște latini în 
mijlocul unei mări slave. Ei au timpul necesar pentru a ne lichida înainte de 
| un conflict cu Occidentul, conflict pe care-l pot declanșa atunci când va fi 

cazul, inamicul fiind total lipsit de iniţiativă şi mulțumindu-se cu o politică 
defensivă fără importanţă. Tu nu ai văzut cum au reacționat la Berlin, la 
Budapesta şi la Praga ? Cum crezi tu că nu ar face acelaşi lucru şi la 
Bucureşti, dacă noi nu am fi total supuşi ? Politica pe care o duce 
Ceauşescu, o politică de diversiune, nu poate fi decât convenabilă 
Moscovei, care probabil a şi impus-o. Prin Ceauşescu realizează o mulţime 
de lucruri care le sunt cu totul favorabile : menţinerea contactului cu China 
şi cu Israelul şi obţinerea de tehnologie din Apus pe de-o parte şi 
distrugerea României, o distrugere sistematică şi sigură, făcută cu mâna 
altuia, pe de altă parte. De ce crezi tu că represiunea cea mai mare din toate 
ţările ocupate de ei a fost la noi ? De ce crezi tu că standardul de viaţă de la 
noi scade vâzând cu ochii, în timp ce la unguri creşte ? Motivul că am fost 
în război cu ei, nu constituie o explicaţie, deoarece la urmă noi le-am dat un 
ajutor substanţial, în timp ce ungurii s'au bătut împotriva lor până în 
ultimul moment. Ei ştiu că până la victoria lor finală mai este foarte mult 
timp Şi acest timp îl pot întrebuința pentru completa noastră anihilare fizică 
şi morală. 

- Ce înţelegi tu prin puncte cheie ? 

- Punctele de aprovizionare ale Occidentului cu carburanţi şi materii 
prime, fără de care marea lor industrie nu poate funcționa. 

- Şi care sunt aceste puncte ? 

„- Orientul Mijlociu pentru petrol și Africa de Sud pentru metalele de care 
dispune într'o proporție imensă şi care sunt indispensabile industriei 
occidentale. Dacă ei cuceresc aceste obiective, au cucerit lumea, căci 
Occidentul intră în faliment. Dar văd că ne-am îndepărtat mult dela ceeace 
voiam să discutăm ! 

- Nu are importanţă, mă interesează în cea mai mare măsură şi acest 
lucru. Dar cum vezi tu o rezolvare finală ? 

- Este foarte greu de răspuns, deoarece ţi-am spus că sovieticii duc o 
orce ge A Sigur aie măcar ei nu o pot delimita în timp. Sigur 
3 putea vedea finalul şi s'ar putea ca nici măcar 


pentru a ţine Occidentul sub o con 
ataca. Ideia ta că ar trebui să ne întă 


340 


- Deci sigur după tine, în actualul secol nu se vor clarifica lucrurile ? 

- Aproape sigur Vasile, dar întotdeauna un accident neprevăzut poate 
modifica o strategie îndelung gândită şi pregătiă. 

- Ce înţelegi printr'un accident ? 

- Spre exemplu fără apariţia lui Napoleon, am fi avut comunismul încă 
de la 1789 adică de la Revoluţia Franceză. Napoleon a întârziat această 
revoluție cu 130 de ani ! Nimic nu se poate prevedea. Insăşi această lipsă 
de inițiativă a Occidentului, această defensivă permanentă în care se află, 
este de neînțeles, trebuie să existe niște dedesubturi, pe care mai ales noi, 
atât de lipsiţi de informaţii nu avem cum să le depistăm. Însă politica 
rusească se desemnează în mod clar şi posibilitățile lor de reuşită, nu 
trebuiesc neglijate. 

- S'a făcut 7 dimineaţa, avem de ales : mergem la treabă sau ne culcăm ? 

- Vasile, eu propun un compromis, mergem să vedem ce s'a întâmplat în 
lipsa noastră şi apoi dacă ne este somn, ne culcăm dacă nu, mai stam de 
vorbă. Avem pentru acest mic intermezzo o oră. 

Ne-am despărțit. 


La 20 şi 21 lunie 1987 are loc la Paris Congresul URL sub preşedenția | 
domnului Ion Raţiu. Sunt invitat de Către domnul Novacovici Secretarul | 
organizaţiei, dar nu pot lua parte datorită sănătății din zi în zi mai şubredă şi | 
din cauza lipei de bani. 3 o ) 

Admirabil organizat şi bucurându-se de participarea unor personalități 
străine în frunte cu fostul ambasador american dela București, domnul 
David Funderburk, Congresul avea toate şansele de a constitui una din cele 
mai strălucite întruniri ale românilor. El însă debutează cu un incident 
penibil între Preşedintele organizaţiei, domnul Raţiu și Secretarul general, 
domnul Novacovici; pe tema “închinării Congresului”. Domnul Novacovici / 


) 
a propus şi susținute at "luptei anticomuniste”, în | 


timp ce domnul Raţiu a Sti otalitarismului”! / 
Incidentul a fost depăşit cu mare greutate, ajungându-se la un compromis 9 a 


majorității dacă aceasta se mişcă în alt sens decât cel al glorificării propriei | | 


"9 
= 
[av] 
[și 
= 
wm 
al 
IS] 
N 
Dj 
[4] 
[eri 
= 
la 
Ri 
[ai 
=] 
[i 
za | 
00| 
va 
[=] 
= 
[=] 
= 
ți] 
Cai 
= 
mw 
laj 
0 
[= 
5] 
O 
B 
[ri 
n 
[= 
[U 


34! 


e care să nu sufle în faţa dumneavoastră. Oameni de 
valoare şi de caracter nu vă interesează. Pe Dan Cernovodeanu l-aţi 
înlăturat în mod scandalos organizând împotriva lui o adevărată conspirație 
prin "ultra democraticul” vals al procurilor. Toate acestea au oare ceva 
comun cu democraţia, domnule Raţiu ? Două persoane, cu acoliții lor, | 
înarmaţi cu peste o sută de procuri, fața de circa 130 de Votanţi prezenţi în 
sală, se numeşte democraţie, ori oligarhism, clientelism, nepotism ... 
e ? Când la sfârşit, lon Ghica a voit să ceară modificarea actualului 


cu oameni de pai 


parodi 


sistem de vot prin procuri, i-ați refuzat cuvântu (See getaide plizele 
mulţimii. Dacă Țara ar fi asistat la mascarada dumneavoastră ați îi avut 


parte de pietre şi hviduieli ! V-aţi încărcat, domnule Raţiu, umerii cu o |” 


enormă răspundere în fața Istoriei şi în faţa Neamului. Ara fi fost dispuşi 
să vă uităm trecutul cu toate tarele lui. Dar Caţavencii ne-au dus Neamul la 
pieire ! Nu vrem să mai avem de-aface cu Caiaughaa e DEP ue pi i and părinţii 
noştri mureau pe front, propovăduiau la microfon întoarcerea armelor şi 
alianţa cu bolşevismul ! Drept pentru care vă depun demisia mea din 
SMR E E 
Acest Congres a stabilit schimbarea titulaturii organizaţiei din "Uniunea 
Românilor Liberi” în "Uniunea Mondială a Românilor Liberi” ! Domnul 
Raţiu are nevoie de extindere, el trebuie să conducă mapamondul ! Astfel, a 
inclus şi Africa în cadrul organizaţiei sale, organizaţie cuprinzând cinci 
Continente ! În Africa, mai precis în Gabon, domnul Raţiu a găsit un 
român rătăcit, pe care l-a constituit imediat în organizația "UMRE "secția 
Africa, numindu-l şi Vicepreşedinte pentu Africa ! 
Domnul Raţiu contează pe scurta memorie a oamenilor, astfel ceeace este 
astăzi ridicol, mâine se va uita și va rămâne faptul că UMRL-ul se întinde 
pe cinci continente ! i 
Dar ceeace realmente a rămas din acest Congres de pomină, este 
categorica opoziţie a domnului Raţiu pentru unirea exilului românesc, 
precum şi ruşinoasa escamotare a voturilor în interesul consolidării poziţiei 
preşedintelui. Întocmai ca Preşedintele Nicolae Ceauşescu, şi Preşedintele 
Ion Raţiu, a trebuit să-şi serbeze “triumful”! Astfel domnul Raţiu a închiriat 
un vapor, invitând congresiştii Ia o plimbare pe Sena, cu mititei şi băutură 
din plin, satisfăcând astfel "plebea", care a avut dreptul să participe la 
glorificarea sa ! IE 
Să nu uităm că acest "triumf", a ajuns să fie cunoscut şi în Țară, prin 
intermediul postului de radio "Europa Liberă”! Românii însă sunt obişnuiţi 
cu "carele alegorice”, cu triumfurile președinților şi prin această-știre, ei nu 
au putut pune decât semnul egalităţii între Est şi Vest ! Şi toate acestea, 
mulțumită domnului Ion Raţiu, preşedintele românilor de pe mapamond ! 


Cu această ocazie în numărul 14 din Iulie 1987 al is ianelului 
Românilor”, am scris următorul articol: SII. 


CPT aa, 


(SA NE UNIM, DAR CU CINE? - 


Pe 


seen aupra Paris, a demonstrat tuturor exilaţilor că 
organizaţii se aftă-dorul Ton arene cât la conducerea acestei 

Ziarul nostru, a fost-acuzat pe drept cuvânt de către foarte mulţi români 
că s'a îndepărtat dela linia de conduită inițiată A sosir timpul explicaţiilor : 

Domnul on Raţiu este prea bine cunoscut de câtre vechiul exil 
românesc, dar în ultimii 8-10 ani, au venit din Țară, mai mulţi oameni 
cinstiți, de bună credință şi de valoare. care necunoscându-l pe domnul 
Raţiu, s'au lăsat înşelaţi şi i s'au alăturat. 

Am încercat să le deschidem ochii, dar a fost inutil! Omul așa este făcut, 
până nu se convinge personal, nu este dispus să creadă absolut nimic ! 

Ziarul nostru nu a continuat să-l demaște pentru greşelile din trecut, a 
închis ochii temporar, pentru a-l lăsa să greşească din nou. 

Pe domnul Raţiu nu l-a interesat niciodată nici Unirea Exilului 
Românesc, nici Lupta Anticomunistă, ci în spatele unei gălăgioase 
"democraţii", voia să se împăuneze cu şefia “Românilor Liberi de pe 
Mapamond"! s 4 sist and. a 

Pe domnul Raţiu nu-l interesează să aibe în jurul său oameni capabili şi 


La ultimul Congres al "Românilor Liberi” dela Paris, domnul Raţiu a 
făcut imposibilul pentru a îndepărta dela cuvânt pe toţi acei care voiau 
"Unirea tuturor celor din Exilul Românesc” şi nu s'a dat înapoi nici de la 
cea mai mare înșelătorie, aceea de a falsifica alegerile, pentru ca pe viitor, 
nimeni să nu i se mai opună ! Aceasta este mult E poale e a 
domnului Raţiu, care nu diferă întru nimic de cea a lui Gheorghiu-Dej de 
acum 40 de ani ! EZiR = 

Domhii Cernovodeanu, Mătrescu şi Boutmy au demisionat. Vor urma 
mulți alţii şi domnul Raţiu va rămâne cu "Mapamondul”, cu comuniştii 
camuflaţi şi.cu câţiva naivi înicorijibili ! 


"Unirea Românilor” se va face, din fericire şi fără dumneavoastră + 


domnule Raţiu ! 


ROMÂNILOR DIN EXIL -. 

Domnul Raţiu poate aduce totuşi un prim şi ultim serviciu exilului 
românesc şi acest lucru l-ar putea face dându-și demisia dela preşedenția 
URL-ului. aul Sci IEI re arate 


Tot în numărul 14 din Iulie al "Stindardului Românilor”, am publicat şi 
interviul meu dat ziarului francez "Present" şi apărut sub titlul : 


INTERVIUL DAT DE REDACTORUL ȘEF AL ZIARULUI NOSTRU 


DOMNULUI 

YVES DAOUDAL, REDACTOR AL ZIARULUI FRANCEZ, 
"PRESENT" 

FOAMETE, SCLAVIE ȘI DESINFORMARE "TRAGEDIA 
ROMÂNĂ” 


Dintre toate ţările Europei căzute sub dominaţia sovietică, România are 
cea mai dramatică situaţie. Această țară, cu pământul şi subsolul cel mai 
bogat din Răsăritul Europei, este acum cea mai săracă, sau mai bine zis cea 
mai nenorocită, suportând cea mai neîndurătoare represiune politico- 
polițistă, fapt prea puţin cunoscut de câtre Occident. Convorbirea cu 
confratele nostru Ion Pantazi vi se va părea de o cruntă rigurozitate: Ea nu 
oglindeşte nici pe departe teribila realitate. lon Pantazi, luptător român anti- 
bolşevic, decorat cu cele mai înalte ordine ale Regatului României, şi-a 
petrecut şaisprezece ani din viaţă în puşcăriile comuniste. Astăzi, el este 
Directorul ziarului Stindardul Românilor care apare la Munchen. 


Y.D. - Ion Pantazi, cum poate fi calificată actuala stare din România ? 

I.P.- După patruzeci şi trei de ani de guvernare comunistă, Țara mea a 
ajuns pe marginea prăpastiei, la un grad de mizerie de neînchipuit. Poporul 
român este pur şi simplu supus unui regim de exterminare prin înfometare. 
Singura sa preocupare este aceea de a “supravieţui”, în cel mai acut sens al 
cuvântului. Dezastrul economic a provocat o criminală penurie de alimente 
pretutindeni. Bucureştiul - "micul Paris" de odinioară - este acum un imens 
şantier unde, în aşteptarea unui haotic nou cartier residenţial şi a unui 
gigantic centru politico-administrativ, se circulă printre dărâmături. 
Mijloacele de transport au fost reduse la 10% din cauza lipsei de 
combustibil : oamenii circulă câte opt ore pe zi pe jos pentru â se duce şi a 
se întoarce dela slujbă, ceeace implică quasi-imposibilitatea unei 
aprovizionări şi aşă himerică şi care cade în sarcina b ătrânilor. Găndacii şi 


şobolanii au invadat Capitala, unde subalimentaţia și lipsa de încălzire au 
deschis larg porțile bolilor contagioase. Spitalele, supraîncărcate, nu mai 
primesc decât cazurile foarte grave, refuzând accesul celor care au depăşit o 
anumită limită de vârstă şi care "n'au decăt să moară"! Iarna, morţii au fost 
duşi la cimitire cu roaba sau în spinare. i 
Y.D. - Vrei să spuneţi că penuria şi mizeria nu se datorează numai unui 
sistem economic deficitar gi au şi un substrat politic ? 
I.P. - Bineînţeles. Populaţia nu trebuie să aibe nicio clipă de răgaz pentru 


a nu i se lăsa timp să gândească. Este un sistem de abrutizare conştient 
organizat. Deaceea se lucrează în instituţii şi fabrici şapte zile din şapte. 
Duminicele, sărbătorile legale şi mai ales cele religioase, cetățenii sunt siliți 
să muncească fără plată, depunând ceeace-se-chiamă- "muncă voluntară”. 
Poporul român trebuie să-şi vite trecutul. Istoria i-a fost amputată şi 
mistificată. Ea începe şi se termină cu Partidul Comunist. O mare parte din 


344 


regimul comunist s'a străduit să denatureze până şi limba, negându-i la 
sumedenie de cuvinte şi expresii ţi i : 
U presii ţigăneşti 

Y.D. - Ce se întâmplă cu Religia ? E: 


I.P. - Poporul ro : 
aplică un sape ji ati Tae ip ile a pina ia hp 
Ciao Catolică 2 Toar . țarile supuse sclaviei sovietice. Biserica 

S ii Ost suprimată, iar Biserica Ortodoxă este aservită 

Regimului. Marea majoritate a preoților de azi sunt informatori ai ității 
(KGB-ul românesc) sau chiar agenți camuflati Praga ata 

Y.D. - Foarte mulţi români îi e al a, i 
Pi scortsă adesea condi at calea exilului. Componenţa acestui 
pi pcStr i pac e capi pen on nr ema idea 

5 e comuniști spre a fi înfiltrată printre exilați. Şi şi- 

au ajuns foarte bine scopul, datorită lipsei de experiență a vechilor exilați 
care au pierdut de mult contactul cu realitatea comunistă. De pildă, un 
ilustru necunoscut ca Paul Goma nu este altceva decât o creaţie EMonicăi 
Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, conducătorii secţiei pariziene a postului de 
radio Europa Liberă. Acest post, care-și are sediul [a Munchen şi care e 
finanţat de Americani, este infiltrat de astfel de elemente. VIad 1 Georgescu 
Directorul postului, este uri grâitor exemplu de disident care denigrează cât 
poate Istoria României şi interzice anti-comuniștilor accesul la microfon. 
Disidenţii nu sunt anti-comuniști, ei contestă doar dictatura personală a lui 
Ceauşescu și e regretabil că însăşi publicaţiile de dreapta se lasă infiltrate de 
disidenţii veniți "'providențial” dela Bucureşti pentru a Ie [ua locul exilaților 
mai vârstnici. Unii sunt finanţaţi de acel ciudat ora de afaceri care este 
domnul Iosif Constantin Drăgan. CCC 

Y.D. - Ce părere aveţi despre capitolul “românesc” al cărții lui Thierry 
Wolton : "Le KGB en France" ? za 

I.P. - Este clar că Thierry Wolton face jocul regimului comunist dela 
Bucureşti. EI îi preamăreşte pe disidenţi, pe care îi prezintă ca pe adevărații 
militanţi anti-comunişti şi denunţă “dreapta” românească ca fiind "finanțată 
de către guvernul de la Bucureşti”. Nu afirmăm că domnul Thierry Wolton 
ar lucra în plină cunoştinţă de cauză pentru cei dela Bucureşti, (ceeace n'ar 
fi totuşi imposibil) dar, fără să vrea, este jucăria lor, deoarece este 
influenţat de către disidenţi şi mai cu seamă de cei dela Radio Europa 
Liberă. E trist să vezi cum un ziarist care pozează în specialist al 
desinformării poate cădea atât de uşor în cursa întinsă. Am trăit eu însumi 
treizeci şi patru de ani sub regimul comunist şi am suportat şaisprezece ani 
calvarul din temniţele româneşti după cel de-al doilea război mondial : 
Cunosc toate metodele care sunt folosite pentru a supune Occidentul, dela 
desinformare până la bombele care explodează pe străzile Parisului şi 
mieroasele cuvinte atât de perfide şi mincinoase ale lui Gorbaciov. 


Acest interviu a fost luat de către domnul Yves Daoudal, domnului Ion 
Pantazi şi publicat în ziarul "Present! - Vineri 29, Sâmbătă 30 Mai 1987. 


349 


x x * 


Imediat după acest Congres, sunt bombardat cu telefoane. : Dan 
Cernovodeanu şi doctorul Florin Mătrescu sunt furioși. Reacţia lor este 
deosebiră, după firea-lor._ În sipcespeiiulțădetoeinsi? EOfEe ce 
ireproşabilă, ce nu poate fi egalată decât de naivitatea lui, este pe cale de a- 
şi pierde nervii, cel de-al doilea, care-l cunoștea bine pe dl. Rațiu, nu este 
"surprins de absolut nimic şi îi înaintează o demisie admirabil documentată 
în care sunt enumerate toate fărădelegile acestuia. 


Dan Cernovodeanu explodează pe moment, în timp ce Florin Mătrescu 
îşi înaintează demisia după 15 zile, la rece, făcându-i d-lui. Rațiu un 
rechizitoriu implacabil. 

DI. Raţiu îşi dă seama de marea greşeală pe care a făcut- 


plină de demnitate, d 
printr'o scrisoare mieroasă, care nu reușește decât să-l umple de scârbă nu 
numai pe acesta, dar pe noi toți. 

Visul meu de mediere între URL şi CNR se spulberă fără drept de apel. 
Primesc telefon şi dela domnul Comaniciu, care este desperat de tot ce s'a 
întâmplat şi mă roagă să intervin pentru aplanarea conflictului şi retragerea 
demisiei lui Cernovodeanu. Îmi dau seama că şi dânsul, este tot atât de naiv 
ca şi Cernovodeanu, de tot atât de mare bună credinţă şi nu poate înţelege o 
înşelătorie atât de grosolană. 

Sunt nevoit să iau atitudine. Ca om, ca fost camarad de suferință cu Dan 
Cernovodeanu, nu-l pot lăsa singur în aceste grele momente ale vieţii sale. 
Ca ziarist onest, nu pot ascunde opiniei publice a Exilului Românesc acestă 
înşelătorie, care-l depăşeşte cu mult pe Dan Cernovodeanu şi pe Florin 
Mătrescu şi atacă direct idealul românesc de unire murdărindu-ne pe noi toți 
prin mârşavul furt de voturi. 

Ca primă măsură, îi telefonez lui Boutmy, din gura căruia vreau să aflu 
evenimentele petrecute. Îmi explică totul pe indelete aflând astfel noi 
amănunte, unul mai îngrozitor decât altul. La sfârşitul expunerii sale îl 
întreb : II DEI UA ZE 

- Tu ce ai de gând să faci ? 

- Vreau să rămân mai departe în organizaţie, căci numai din interior se va 
putea face ceva împotriva lui Raţiu. De altfel de aceeaşi părere este şi 
domnul Comaniciu care mă roagă să-l conving pe Dan să-şi retragă 
demisia. 

—— Lasă-l pe domnul Comaniciu, tu crezi că-l poți convinge pe Dan 
Cernovodeanu să renunţe la demnitatea lui ? 

- Nu mai cred, am încercat să-i explic în toate felurile că este singura 
posibilitate de a lupta împotriva acestui om, dar după al doilea schimb de 
scrisori între ei îmi dau seama că nu este nimic de făcut. 

- Despre ce este vorba în acest al doilea schimb de scrisori ? 


o şi la scrisoarea 


346 


ar extrem de dură a lui Dan Cernovodeanu îi răspunde; 


- Dan îi arată scârba ce l-a 
hotărîrea lui este irevocabilă, 
i i, ŞI tu ce ai de gând să faci ? 
- Ți-am spus, să rămân în organizati i i dini i 
accea, rganizație, căci numai din interiorul ei se 
- Deci să-l laşi singur 
LL pe Dan, ca să poată spune Raţi 
Igur pe Dan, iu că est ? 
- Cred că este mai bine așa, dar Mătrescu zică ? fgiirăi 
E Ce poate face altceva decât să demisioneze ?! 
- Şi tu ce zici să fac ? a 
i = 205 Ş 
: mai cei 2 A-l lăsa pe Dan singur în astfel de împrejurări 
îns aoancona un om cinstit în mâinile mișeitor, dar mai înseamnă 
şi a psp pe tot trecutul tău de om defari, pe întreaga ta viață şi toate astea 
iar ce ? Pentru o iluzorie luptă din interior ? 
- Mai este în joc şi Novacovici, care este i i ă 
: în ] ] un băiat bu = 
Pe i Novacovi a Udo e e ca poi 
- Novacovici a fost un băiat bun, dar... 


Cuprins citindu-i rândurile şi-i arată că 


a fost ! Aici n'a rezistat 


bun" ? E 73 

- Şi ce vrei să fac ? 

- Să demisionezi imediat, altfel cu mine ai terminat-o. 

- Te ascult deşi cred că fac rău. Mâine demisionez şi fac şi o scrisoare de 
protest a foştilor deţinuţi politici, pe care Bentz o va semna. 


După patru zile primesc : 


“PROTESTUL ASOCIAȚIEI DEȚINUȚILOR ANT 
o Ț il ANTICOMUNIŞTI 


ADRESAT D-LUI ION RAȚIU 


48 rue de Wattignies 
75012 Paris 


Domnului Ion Raţiu 
Preşedintele "URL" 
54-62 Regent Street 
Londra 


ASOCIAȚIA DEȚINUȚILOR ANTICOMUNIȘTI ROMÂNI, cu sediul 
la Paris, vă exprimă profunda sa indignare pentru afrontul total nemeritat, 
făcut unuia dintre membrii săi de vază, DI.Dan Cernovodeanu, Secretarul 
A.D.A.R., care a fost, prin josnice intrigi de culise, înlăturat din Comitetul 


de conducere al organizaţiei ce prezidaţi. E E TI GE 
Aflând în plus că, în chip de protest, DI Cernovodeanu şi-a înaintat 


demisia din "URL", vă facem responsabil că aţi privat Exilul politic 


347 


E 


i i fi putut aduce încă 
ia şi pri ea unui om care ar mai fi putul ncă 
românesc de energia şi priceper ui om ă: 
preţioase conizibuți luptei anticomuniste ȘI combaterii duşmanilor Crucii și 
ai prea vitregitei noastre Patrii. 

În felul acesta, ați făcut - jocul 


să reducă la tăcere oameni de calit i a şi 
de care a dat dovadă în permanenţă Dan Cernovodeanu în activitatea sa, 


atât în cadrul "URL" căt şi a Exitului nostru în general. 


Bucureştiului, care va fi foarte satisfăcut 
atea, competenţa, onestitatea şi dăruirea 


Paris, 23 Iunie 1987 


Preşedintele A.D.A.R. 
Gh. Bentz 


Membri : 

V.Boutmy de Katzman 
C. Bacu 

Gh. Coşereanu 

C. loaniţoiu 


Demisiile domnilor : Dan Cernovodeanu, Dr.Florin Mătrescu, Vladimir 
Boutmy de Katzman, comandor aviator Mircea Petru, şi protestul 
deţinuţilor politici din Franţa, precum și convingerea ce am căpătat-o că 
domnul Raţiu este de rea credință în ceeace priveşte Unirea Exilului 
Românesc, uzând de cel mai infam mijloc pentru consolidarea poziției sale 
interne, m'au făcut să scot "Ediţia Specială” cu numărul 13 din Mai 1987. 


Gândurile mele zboară din nou către cei 10 ani de muncă în galeriile 
hidrocentralelor lui Ceauşescu ! 


Ştefănescu mă chiamă din nou să stăm de vorbă. 

- Sunt disperat, nu-mi merge deloc o galerie de la Șoimu. 

- Vasile, am fost odată la Şoimu şi-mi place foarte mult. Dacă tu vrei, mă 
duc să văd ce pot face, dar te previn că îmi trebuiesc oameni. 

- Asta-i că nu pot să-ţi dau. Ce vrei să o cârpesc pe cea dela Şoimu și să 
o termin pe cea de-aici pe care abia ai pus-o pe roate ? 

- Şi-atunci ce vrei să fac acolo ? Să stau din nou zi şi noapte în galerie 
fără rezultat ? Nu tu mi-ai spus să mai lăsăm dracului această muncă 
infernală că nu ne ridică nimeni niciun monument ? 

- Da, ţi-am spus, dar tu ştii ce 'nseamnă ca într'o lună să-mi escaveze 
cinci metri, pe când tu aici cu prăpădiţii tăi faci lunar câte 60 de metri ? Este 


348 


adevărat că roca este foarte proastă, dar cinci metri într'o lună mă 
desființează, mă trimit ăştia la pușcărie pentru sabotaj ! 
p - Vrei să mergem mâine amândoi la Şoimu să vedem despre ce este vorba 

- Mergem, dar eu ştiu cum stau lucrurile : sunt nişte nepricepuţi şi au 
intrat într un cerc viţios ; nu lucrează fiindcă nu primesc bani şi nu primesc 
bani fiindcă nu lucrează ! 

- Ce fel de oameni ai acolo, sunt mineri de meserie ? 

- Da de unde, sunt muncitori de suprafață, adunaţi din toate colţurile 
Țării ! 

Grea treabă Vasile, trebuie să o iau dela A la Z şi după aproape 9 ani de 
şantier în condiţiile pe care le cunoşti, forțele mele au început să scadă, eu 
tocmai voiam să-ţi spun că în câteva luni, îndată după ce voi primi 
apartamentul pe care l-am contractat la Bucureşti, vreau să mă retrag. 

- Am şi uitat, uite două scrisori, una este dela unchiul tău din America, 
cealaltă dela Ioana. 

O desfac pe cea dela Radu și mă anunţă că anul acesta nu va putea veni în 
Ţară, deoarece soţia lui este foarte bolnavă. O desfac pe cea dela Ioana, 
care îmi scrie că am primit apartamentul, că va trebui să vin la Bucureşti 
pentru luarea în primire şi că ea se va interna în spital pentru a naște a doua 
oară. i arăt lui Vasile scrisoarea Ioanei. Se uită la mine disperat. 

- Mă părăseşti ? 

- Vasile, poimine plec la Bucureşti pentru 3-4 zile, apoi mă întorc să văd 
ce pot face la Şoimu, însă după ce va merge în măsura posibilităților treaba, 
plec definitiv. 

- Îmi pare rău Ioane, îmi pare din suflet rău, dar nu pot să te opresc, îmi 
dau seama ... al doilea copil, mamă bătrână, apartament nou, ai toate 
motivele să pleci. Te-ai omorit destul, ai dus o viaţa îngrozitoare, ai şi tu 
dreptul la puţină linişte ... ştii ... m'am gândit, lasă-mă pe mine cu mizeria 
mea ... nu te mai întoarce. 

- Ba mă întorc Vasile, nu te pot lăsa acum când îţi este mai greu, dar 
după aceea plec. 

Ne-am suit amândoi în maşina şantierului şi cei 60 de kilometri, am 
reuşit să-i facem în dovă ore şi jumătate ! 

Am găsit muncitorii adunaţi în faţa galeriei, în care refuzau să mai intre 
declarând grevă. Era imposibil să te înţelegi cu ei, vociferau toți odată şi 
deveniseră agresivi. Vasile a vrut s'o ştergem englezeşte, dar l-am oprit. 
M'am adresat muncitorilor : 

- Oameni buni, trebuie să vedem despre ce este vorba, ce doleanţe aveţi, 
dar dacă vorbii toţi odată, nu avem cum să ne înțelegem. Cine este şeful 


dumneavoastră ? 


SEA: 
- Spune dumneata toate neajunsurile pe care le aveți, dar te rog ia-le pe 


rând şi fără nervi, pentru a vedea ce este de făcut. 
- Ne-a plătit ca pe chiori cu 1600 lei după o lună de muncă. 


349 


_ De la început trebuie să-ţi spun că 1600 lei întrece cu 400 lei leafa unui 
medic tânăr. ] | i, i 
_ Nu mă interesează salariul medicului, el trăieşte din ciubucuri şi nu 
râmă în stâncă ca noi. La alte galerii minerii necalificaţi ridică 3-4 mii de lei 
în fiecare lună. RR 037 dv | 
_ Este adevărat, atât au luat întotdeauna şi minerii mei, dar ei fac 60 de 
metri de galerie pe lună, dumneavoastră cât aţi făcut Ş) 


- Vreo 5-6 metri ! 
- Pai atunci, de unde să vă plătească ? Dumneavoastră trebuie să 
înțelegeţi că 1600 de lei este enorm fată de producția pe care aţi dat-o ! 


- Vino dumneata aici şi fă mai mult ! | 

_ Am să vin şi cu ajutorul dumneavoastră voi face mult mai mult şi-atunci 
veţi primi un salariu mai mare. 

- Şi-apoi lucrăm şi Duminicile, rar se întâmplă să avem una liberă. 

- Aşa se lucrează la toate hidrocentralele, de altfel acest lucru l-aţi 
cunoscut dela început. Dacă nu vă convenea, de ce v-aţi angajat ? 

- Dar noi când ne mai spălăm ? Când ne mai odihnim ? 

- Aveţi dreptate, dar acest lucru nu depinde de şantier, acesta este un 
ordin general şi vă puteţi plânge la direcţia hidrocentralei. 

- Mâncarea de la cantină este foarte proastă, nu se poate mânca. 

_ Vom rezolva acest lucru, dacă este vreo deficiență locală. Ce altă 


nemulţumire mai aveţi ? 

- Nu sunt destule ? 

- Vreţi să mergem cu toţii în galerie să lucraţi un şut complect, pentru a 
ne da seama şi noi din ce cauză nu realizaţi mai mult de 5-6 metri ? 

- Mergem şi o să vedeţi că nu se poate mai mult ! 

După terminarea unui şut întreg, adică după 8 ore de lucru în fața noastră 
ei nu au reuşit să bată decât 4 găuri toate proaste, când frontului de lucru 
pentru a fi puşcat, îi trebuiau minimum 18 găuri. Prin urmare lor pentru a 
înainta un metru, le trebuia 5 şuturi de lucru ! Şi asta fiindcă am stat lângă 
ei şi au muncit tot timpul ! Explicaţia prostului randament era simplă ; habar 
nu aveau să lucreze ! L-am rugat pe Vasilescu să le dea $ zile de concediu 
până la întoarcerea mea dela Bucureşti, căci tot nu fac nimic. Le-am promis 
că îi voi învăţa cum trebuie să lucreze pentru a lua şi ei un salariu de care să 
fie mulţumiţi. Ne-am înţeles şi am plecat înapoi acasă. Ştefănescu mă 
întreabă : 

- Ce vrei să faci ? 

- Ce pot să fac altceva decât să-i pun pe toţi să se uite la mine cum termin 
absolut singur cele 18 găuri, cum puşc şi apoi evacuez galeria de material în 
acelaşi şut, cu ajutorul lor. 

- La ce încercare te pun ! Mi-e mie ruşine să te rog aşa ceva ! 

- Vasile, nu există altă soluţie, nici ei nu sunt vinovaţi că nu sunt mineri ! 
O să înveţe şi treaba o să meargă. Pe noi la Baia Sprie nu a avut cine să ne 
înveţe şi ne-am bătut capul până am învăţat singuri. Vor învăţa şi ei. 

În cursul aceleaşi seri, m'am suit în mașină şi am plecat la Bucureşti. 


350 


2 din Caucaz ! lon Pantazi şi Dinu 


Franasovici - Paris 1987 


Reîntâlnire după 35 de ani ! Nu ne-am văzut din 194 


LL6I nSaanong - „INZEBIA TEUTIN,, INŢNUIPIO [e J8ȚeAz) MoQzeI ap prreAur 'nosajnpegq NS N ueudeD 


- „INZEBIIA TeUTIN, 


LL61 NSonong 
YOŢNUIPIO Te HaŢeAeO 'N9S210[] 24310340 '100)1] 1& NoSauțIS 2q3gq uende-) 


Maior Dinu Vasiliu, Cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul” 


reună cu 
Mihai şi Radu Pantazi - Bucureşu 1978 


imp 


Dia e 


Radu Pantazi - Bucureşti 1978 


Mihai Pantazi - Bucureşti 1978 


DE 3 e O e 


re 


Ion Pantazi, Părintele Dumitru Popa şi Constantin Nagacevschi - Munchen 1987 


Va 
bici 


FI 


N.Evolceanu, R.Roşeanu, Dan Cernovodeanu, Vladimir Boutmy. lon Pantazi, Gane-Argeş, 
C. Mareş şi Florin Mătrescu - Soultzmatt 1987 


Florin Mătrescu, lon Pantazi şi Vladimir Boutmy de Katzman - 


Soultzmau 1987 


D ———” 


2 2 
986| UIUDUNIN - DOSBUEIUV UCI INŢnȚeSae N PaJapron E[ 3p rue ap ope [li bionua Luoe vizeooua 
IZPIUEd UOŢ IS „JNIUBIN),, INŢRIEIZ Țe J0192IP NOSANUNC AȚISEA N.Nad P22IIN "AY Jopueuio) 


„ Ion Pantazi şi Johann Urwich - Soultzmatt 1987 


Părintele Calciu Dumitreasa 


Părintele Dumitru Popa şi Ion Pantazi - Comemorarea a 40 de ani de la uciderea Mareşalului 
Ion Antonescu - Geneva 1986 


TILL 


al în frunte cu Horaţiu 


Papa loan Paul II-lea primeşte în audienţă delegaţia Consiliului Naţion 
Comaniciu- Roma 1986 


Mihai şi Radu Pantazi - Paris 1987 


Ioana născuse al doilea băiat ... pe Radu-Vladimir (botezat după cei doi 
unchi ai mei : Radu Irimescu şi Vladimir Constantinescu). L-am anunţat 
telegrafic pe Radu din Los Angeles ! După trei zile am primit dela el 
următoarea telegramă : "Radu cel mare îl saută pe Radu cel mic"! 


Preocupările mele zilnice mă readuc vrând nevrând, în actualitate. 


După apariţia 'Ediţiei Speciale”, care desigur l-a deranjat profund pe 
domnul Raţiu, „ încep să- -mi vină [a redacţie alte demisii. Din Australia îmi 
sosesc demisiile domnilor : Ion Berechet, Sorin Ronea şi a doamnei Felicia 
Călugăru. Din Canada îmi soseşte demisia domnului Zeno Câmpeanu. Din 
Franţa, cea a domnului Gheorghe Bentz. 

Toţi aceştia își motivează demisiile pentru escamotarea dela cuvânt a 
domnilor lon Ghica şi Florin Mătrescu, care voiau să aducă propuneri utile 
şi documentate pentru "Unirea Românilor din Exil”, precum şi pentru falsul 
grosolan al acelor alegeri zise "democratice ie Toate  demisiile cuprind 


Urmează cererea de demisie domnului Dan Cernovodeanu Se edacţia 
"Românului Liber”, însoțită de legitima se sa [oleaca în 
ziarul domnului Raţiu. E E FE 

Tuturor acestora le mulțumesc pentru scrisori, arătându-mi în același 
timp satisfacția că, în sfârşit oamenii au început să se trezească la realitate. 

Am convorbiri telefonice cu domnii : Constantin Nagacevschi, Dan 
Cernovodeanu, Dr.Florin Mătrescu şi Vladimir Boutmy de Katzman. Toţi, 
cu excepția domnului Nagacevschi îmi cer să public demisiile. 

Domnul Nagacevschi este de părere să nu publicăm, pentru a evita astfel 
o polemică care nu foloseşte nimănui şi care ar înrăutăţi situaţia şi aşa 
precară a exilului nostru. 

După câteva zile, primesc un telefon din Australia. 

- Domnul Pantazi ? E 

- Da, doamnă. 

- La telefon Felicia Călugăru. Domnule Pantazi, nu publicați demisia 
primită în numele meu, deoarece este falsă ! 

- Dar cine a putut s'o trimită ? 

- Securitatea ! 

- Bine. doamnă, n'am s'o public, dar de unde Ştiţi dumneavoastră de 
această demisie, din moment ce este falsă ? CEI EEE pata 

- Am primit scrisoarea dumitale. 

Explicaţia este foarte verosimilă. 

După două zile, primesc un nou telefon din Australia : 

- Domnul Pantazi ? 

fetal el 


- Da... 


39| 


Australia. Domnule Pantazi, nu publicaţi 
ste falsă. Vă rog trimeteţi-mi o fotocopie 
tez cine a făcut falsul. 


_ La telefon, lon Berechet din 
demisia mea din URL, deoarece e 
isiei pentru ai ă depiste 
a demisiei pentru a incerca $ stez € 

- Bine CA ete Berechet, vă trimit imediat fotocopia. 

În aceeași zi am trimis fotocopia cerută domnului lon Berechet. 

5 cere fotocopia scrisorii de demisie a doamnei 


Dan Cernovodeanu imi cere orii d 
Felicia Călugăru, deoarece are semnătura dânsei Şi își poate da seama dacă 
este vorba de un fals. După o săptămână imi scrie că probabil este un fals şi 


în niciun caz să n'o public. E EA 

Falsuri sau realităţi, luasem deja hotărirea de a nu publica nicio demisie. 

De la Londra îmi soseşte din partea domnului Mihail Giuran un articol 
intitulat : "Scrisoare deschisă adresată domnului Ion Raţiu." 

Articolul este foarte obiectiv, arătând în linii mari că domnul Raţiu ar fi 
un naiv şi că este înconjurat de oameni care-l manipulează, speculându-i 
"buna credinţă" şi dând să se înţeleagă că aceşti oameni ar lucra în interesul 
Bucureştiului. = 

Îi răspund domnului Giuran că îi mulțumesc pentru articol, dar că în 
interesul general al exilului românesc, nu pot în momentul de faţă să i-l 
public. 

Primesc o novă scrisoare scurtă din partea domnului Giuran, cu 
rugămintea să-i public alăturata demisie din URL, [i răspund din nou că îmi 
pare extrem de rău, dar actualmente nu-i pot publica nici demisia. 

In felul acesta am înțeles să nu continui o campanie împotriva domnului 
Raţiu, numai pentru interesele exilului românesc. Ce or fi spus toți aceşti 
oameni cinstiţi despre mine şi în special domnul Mihail Giuran, care-mi 
lăudase ziarul pentru Curajul de a spune adevărul în legătură cu Congresul 
domnului Raţiu ? Domnul Giuran trebuie să fi fost extrem de dezamăgit de 
această "dare înapoi”, dar după "Ediţia Specială”, ziarul trebuia să-şi 
modereze atitudiriea în vederea interesului general. A continua o campanie 
impotriva domnului Raţiu, oricât de justificată i fost ea, putea fi 
interpretată ca - polemică” şi polemica nu folosea nimănui. Mă identific din 
ce în ce mai mult părerii domnilor Comaniciu şi Nagacevschi ca, în 
pai isa, exilului românesc să sacrific un adevăr, dându-l uitării. | Linia 
ș ai pia E de domnul Ion Valeriu Emilian, aceea de a nu 

politică, ci de a face o adevărată educaţie morală exilului, 


pe ai un în viață ci 
angrenează din ce în = ral acevschi şi astfel aceşti oameni cinstiți mă 
i i sure mai Mult în politică, fără să-şi dea seama că nici ei 
Victime uşoare Zi amp al au locul acolo. Noi, toţi trei, vom fi 

Pohticienilor adverşi de talia domnului Raţiu 


Domnia sa ştie perfect de bine că în politică nu are ce căuta noţiunea de 
"scrupul” şi în astfel de condiţii lupta este cu totul inegală. Domnul Raţiu 
dispune de bani, de relaţii politice, de câțiva oameni care-l susţin din 
diferite motive, mai mult sau mai puţin interesate și de o demagogie 
nelimitată, întrebuințată fără scrupul. 

Țelul nostru de unire a românilor din exil, la care s'au raliat cu toate 
forțele domnii Comaniciu, Nagacevschi, Dan Cernovodeanu, Florin 
Mătrescu, Vladimir Boutmy de Katzman şi cu mine, mai are desigur mulți 
alţi aderenţi cunoscuți de fiecare dintre noi, dar grupul nu este omogen 
decât în sensul ţelului comuni. Tactica de întrebuințat constituie marea 
noastră slăbiciune. Astfel domnul Comaniciu fai crede încă că di. Raţiu 
poate fi convins în cele din urmă, în timp ce Dan Cernovodeanu, Florin 
Mătrescu şi Boutmy, au convingerea că acest lucru este numai “timp 


Domnul Nagacevschi, deşi absolut convins că nu se poate 


pierdut'. ă 
niciodată realiza nimic cu dl. Raţiu, susține că din două motive nu trebuie 


nimic precipitat : | - domnului Raţiu nu trebuie să i se lase nicio ieşire prin 
care să-şi scuze neparticiparea şi 2 - domnului Comaniciu trebuie să i se 
lase timpul de-aşi da singur seama de reava credință a d-lui. Raţiu, altfel 
neputându-l avea ca aliat necondiționat. [ii 

Înclin către părerea domnului Nagacevschi, cu condiția să acționeze 
puternic în cadrul CNR-ului, pentru ca astfel domnul Comaniciu să fie 
forțat şi din interior şi din exterior către O acțiune ctară şi cât mai urgentă. 

Cam aşa stau lucrurile către sfârşitul verii anului 1987. Unirea 
Românilor nu mai putea fi amânată la infinit și nici măcar tergiversată. 
Iniţiativa trebuie luată şi încă foarte curând. Încep strângerea rândurilor şi 
contactez pentru aceasta pe următorii : Avocat Nicolae Alexandrescu, 
proaspăt venit din Ţară având la activul lui 18 ani de închisoare ; Profesor 
Doctor Alexandru Bidian; Gheorghe Dănulescu ; Dr. med. Vasile Iliescu ; 
Dr.Ing. Mircea Ionescu Dr. Av. Constantin Macri ; Dr.med. Cornel 
Petrassevich ; Prof.Dr. Gheorghe Piscoci. Bine înţeles vechii colaboratori : 
Prof.Dr. Constantin Nagacevschi, Dr.Dan Cernovodeanu, Vladimir 
Boutmy de Katzman şi Dr.med: Florin Mătrescu. 

Scopul contactării acestor oameni este formarea unui "Grup de acţiune” 
în vedera "Unirii Românilor din Exil”. 

„Intenţionat l-am lăsat de-oparte pe domnul Horaţiu Comaniciu dearece, 
fiind Preşedintele "Consiliului Naţional Român”, nu se putea angaja la o 
astfel de iniţiativă, luată din afara propriei organizaţii şi i-ar îi legat şi 
mâinile pentru viitoare-discuţii cu domnul Raţiu. ITE 

Totuşi din afara grupului meu, am cerut să am sprijinul a doi oameni din 
Consiliul Naţional, care să se ralieze iniţiativei mele. Aceşti oameni au fost 
domnul Bidian, preşedintele pentru Germania al CNR-ului şi domnul 
Constantin Nagacevschi, cu care am colaborat de la început şi care mi-a şi 
inspirat luarea acestei inițiative. 

Am ales cu multă grije grupul, cu care să mă sfătuiesc şi care să-mi fie în 

G-ral timp şi un puternic sprijin moral, cuprinzând oameni integri şi 
capabili. 


353 


44) 


li Rea i i AA d andretel, liberal, a avut o activitate politică 
î Dapaslaie i ea lucrând alături de Mihail Fărcăşanu, Vintilică 
greu in inginerul Bujoi, pănă a fost arestat. A făcut 18 ani de 
în E hiSGaI eat vai d o comportare excepţională. A venit în vara nului 1987 în 
pei : u multă bucurie că şi-a păstrat deplinele facultăți 


ermania şi am constat C ! cult 
DI lecouale fiind un om de mare valoare. A acceptat fără cea mai mică 
rezervă să fie alături de de 

Domnul Gheorghe Dănule 1 doctorului C  Dănule 
luptător naţionalist, reprezentantul : studenților din Muntenia la Congresul 


Pe domnul doctor Vasile Iliescu, L 
m'a trimis să fac operăția Ia inimă şi tot el s'a opus să fac a doua operaţie 
de schimbare a arterei înfundate. Pot spune că în două rânduri mi-a salvat 
viaţa. Dar evident nu acesta a fost motivul alegerii sale în cadrul grupului 
meu. Vasile Iliescu face parte dintre puţinii medici care, având o meserie 
grea, s'au interesat tot timpul “de treburile româneşti, activând la Cenaclul 
literar "Apoziţia”, dar nu a neglijat nici celelalte activități româneşti. L-am 
cunoscut bine şi mi-am dat seama că este un om de mare valoare, prin 
inteligența sa, dar şi prin cunoştinţele sale în toate domeniile de activitate. 
Mai presus de toate, Vasile Iliescu este un om hotărit, un om de acțiune, 
ponderat, dar gata de a se arunca în luptă atunci când întrezăreşte o acţiune 
pozitivă. A răspuns prompt chemării mele, aşa cum de altfel mă aşteptam. 

Domnul Dr.Ing. Mircea lonescu, face pare din puținii ofițeri de rezervă 
decoraţi cu ordinul "Mihai Viteazul”. Este o carte de vizită deloc neglijabilă, 
care m'a făcut să caut să-l cunosc mai bine. A răspuns CU entuziasm 
chemării mele. ă 

Pe domnul Dr.Av. Constantin Macri, l-am cunoscut din articolele scrise 
la "Cuvântul Românesc" şi apoi la ziarul meu. În vara anului 1987, am 
putut să-l cunosc personal, stând de vorbă o noapte întreagă la mine acasă 
despre treburile româneşti. Un om deosebit de bine pregătit și gata de a se 
angaja pentru "Unirea Românilor”. Înțelegerea noastră a fost deplină dela 
început. i 

Pe doctorul Cornel Petrassevich, îl cunoșteam încă dela Jilava din 1951. 
Am fost apoi camarazi de suferință la minele dela Baia Sprie şi după aceea 
la Aiud. A avut în timpul detenţiei o atitudine exemplară, ajutând deţinuţii 
atât ca medic „ cât şi prin Sfaturi prieteneşti. Am luat legătura telefonic și 
prin scrisori şi bineînţeles l-am cooptat în "Grupul de acţiune”. 
acas e a E CE SERIE a tona 
dela Paris, este unul din ine da a Cool au din Ea DAIS 4956 
Excepţional dotat, cu o prepătii fi mare nădejde ai exilului românesc. 
omul care face de pe ae SE SER ozofică inaltă, Gheorghe Piscoci este 

p m Cinste exilului românesc. Deşi orientarea lui este 


se 


| 


pur filozofică, el s'a alăturat necondiționat luptei pentru Unirea Exilului 
Românesc. 

Toţi ceilalți membri ai “Grupului de acţiune" au fost prezentaţi în cadrul 
acţiunilor de până astăzi. 

Totul este pregătit, urmează acţiunea, şi momentul de începerii rămâne la 
latitudinea mea. La 3 Octombrie la Freiburg, îi convoc pe toți în vederea 
constituirii "Grupului de acţiune”, pe care l-am intitulat : "Frontul Naţional 
al Unirii Românilor”. 


x x x 


Numărul 15-16 din luna Octombrie al ziarului "Stindardul Românilor” — 
este consacrat celor 40 de ani dela asasinarea lui luliu Maniu. Şase pagini 
din acest ziar, în care semnează domnii Emil Ghilezan, George Serdici, 
Cicerone loaniţoiu şi cu mine sunt rezervate numai marelui dispărut. 

Articolul meu este scurt : 


(40 DE ANI DELA ARESTAREA LUI IULIU MANIU 


S'au împlinit 40 de ani dela arestarea lui Iuliu Maniu. 

O viaţă de luptă, o moarte de martir. 

Naționalist până în fundul sufletului şi democrat din absolută convingere 
şi-a închinat viaţa poporului român şi şi-a oferit moartea aceluiași popor, 
fiind convins că prin acest sacrificiu va aduce un ultim serviciu Neamului 
său. Ei 

“A fost naţionalist în adevăratul înţeles al cuvântului, punând Patria mai 
presus de orice şi a fost convins că democraţia este cel mai bun sistem de 
conducere din câte există. = 

A fost creştin şi suferind prea mult în timpul ocupaţiei maghiare nu putea 
concepe josnica răzbunare, înțelegând să dea drepturi egale naționalităților 
conlocuitoare. = 

Nu-a-putut niciodată înțelege cum Democraţiile occidentale nu au oferit 
condițiuni de armistițiu mai bune decât ruşii, a sperat în obţinerea acestor 
condițiuni, motiv pentru care l-a sfătuit pe Mareşalul Antonescu să 
tergiverseze tratativele dela Stokcholm. 

Nu a primit oferta Mareşalului de a lua Puterea, deoarece nu înţelegea ca 
el, ardelean, să-şi lege numele de cedarea Basarabiei. 

A crezut în sinceritatea Democraţiilor occidentale, deoarece era prea 
cinstit şi prea convins democrat, pentru a putea admite ca acestea să-şi calce 
principiile ! TUI SI a 35T.s 

S'ă înşelat, a fost înşelat şi s'a hotărit să moară pentru poporul său. A 
trăit cinstit, a murit cinstit. 

Odată cu arestarea lui s'a dus ultima speranţă a poporului român. 

A fost un mare luptător, a devenit un "Mit' şi de-a pururi un martir al 
Neamului ! 


355 
N 


Ene a PIE aa 


i 


f 


Să nu-l uităm pe Iuliu Maniu şi să ne fie o veşnică pildă de corectitudine, 
luptă și sacrificiu. 


16 din luna Octombrie al ziarului "Stindardul 


î mărul 15- 
Toi Ui torul articol de fond : 


Românilor", scriu şi urmă 
Sl da udă 
(DEZINEFORMARE LA ÎNALT NIVEL 
E ISA rare alea ae 

Se cunoaşte importanța presei şi-a televiziunii pentru informarea și 
dezinformarea Occidentului zilelor noastre. = 

Ziarul nostru a rotestă be nergioa bagi oaie lOr e Dâcula priu care 
este ridiculizat şi minimalizat Vlad- Dracul unul dintre marii noştri 
domnitori, fiind prezentat în chip de vampir. În acest film, țara noastră nu 
este numită, dar acțiunea este localizată în Transilvania. i 

Cinci sute de ani, care despart în istoria noastră pe Vlad Ţepeş de tristele 
zile de astăzi, “secolul vitezii” în care trăim, pentru amatorii de bussines-uri 
americani nu contează şi astfel, aproape în acelaşi ti. "Dracula", un 
nou serial american umple de noroi Istoria României din ultimii 50 de ani, 
aducând pe ecran pe ultimii noştri doi regi. 

Este vorba de serialul “Denver” care, în câteva serii se ocupă de Carol al 
II-lea, ca rege al "Moldaviei”, scoțând în relief inteligenţa, dar şi spiritul 
afacerist şi rapacitatea sa, (de altfel cu nimic mai prejos de aceea a marilor 
oameni de afaceri americani). Serialul nu-l uită nici pe prinţul moştenitor, 
căruia nu fn ceea pai scie numele: M3kai; cur cegelui 
Moldaviei fiind prezentat ca un '"amurez nătâng”, unealtă a tatălui său în 
vederea măririi averii personale. i 
CE riza at EI în "Moldavia", chipurile la Sinaia, unde o 
mavimum act regimul lui Care al Elea, cae pe Sat par 
într'un cuvânt întreg FE o a ia [Du Emmoneaza, 
datsjosidi iad omânesc, înapoiat precum cei ce abia s'au 
pi se nea eelă PA, daia) într'un alt episod, îl prezintă pe 

Desigur filmele “Dracula” şi * Den: E Denon 
României, dar ua anul detii a AEZ i E i 
noastre maret public oceidenial, aaa Beorativă a Țări 

um astăzi, cultu i FI Ș 
Ge iderru in Eb a pa i. televizor şi incultura este nota dominantă 4 
e află dac Pai de Zece ani, până la "marii diplomaţi" ai 


Protestele noastre vehemente asupra ambelor filme s'au dovedit astăzi 
perfect justificate, 

La 17 lulie 1987, cu prilejul “Zilei Naţiunilor Captive", preşedintele 
Ronald Reagan în discursul său rostit cu această ocazie, si! a solidarizat cu 
popoarele subjugate de către Uniunea Sovietică, numindu-le pe rând. În 
locul României, preşedintele a spus Moldavia 1!!! i 

De ce să ne mai mire faptul că acum peste 40 de ani, preşedintele 
Roosewelt a oferit cu largheţe lui Stalin jurnărate din Europa ? Probabil că 
nu auzise "săracul", nici unde se află, această “bucăţică de pământ!!! 

Cultura diplomaților americani, se face desigur la televizor, unde pe 
semne cel ce a alcătuit discursul preşedintelui, a vizionar serialul "Denver! 

Dacă marii diplomaţi occidentali, care conduc astăzi destinele omenirii, ar 


fi învăţat puţină istorie şi puţină geografie, probabil că soarta omenirii ar fi 


fost alta ! see 2 
Pe vremea coloniștilor englezi, francezi, spanioli, etc., par că se trâia 


totuşi mai bine, chiar în sălbatica Africă sau îndepărrara Asie” Pe acele 
timpuri, cei ce veghiau la soarta lumii o-storceau cât puteau, dar aveau şi 
grije ca populaţia sălbatică să aibe ce mânca. În vremea aceea, conducătorii 
acestor state imperialiste cunoşteau perfect geografia şi istoria Imi. 

Astăzi însă, "cultura înaintată” a Supra-Puterilor, cultura presei și a 
televizorului îşi spune cuvântul ! 

Dar fiindcă data de 17 lulie 1987 marchează cu claritate cât suntem de 
"bine cunoscuți” de însuşi leaderul diplomaţiei occidentale, ne întrebăm : 
oare "Consiliul Naţional Român”, "Uniunea Mondiată a Românitor Liberi” 
sau una singură dintre sutele de organizații și asociații româneşti, a 
protestat "democratic" împotriva denaturării, dezinformării şi ignoranței 
săvârşite de însuşi preşedintele american ?" a 


NOTA DE PROTEST ADRESATA PREŞEDINTELUI RONALD 


REAGAN DE CATRE 
"FRONTUL NAȚIONAL AL UNIRII ROMÂNILOR” 


Domnule Preşedinte, 


Frontul Naţional al Unirii Românilor a luat cunoştiință cu satisfacţie de 
cuvântarea rostită de dumneavoastră în ziua de t7 lutie-t+987, cu ocazia 
Zilei Naţiunilor Captive, prin care v'aţi manifestat solidaritatea cu ţările 
subjugate de câue Uniunea Sovietică. 

Noi nu putem însă să nu protestăm cu vehemenţă că enumerând aceste 
ţări, în locul României, dumneavoastră aţi trecut “Moldavia” în rândul 


țărilor subjugate._ 
Si neraaăi peeciza a că “Moldavia”, în realitate Moldova, nu este decât o 
provincie a României, desigur şi ea subjugată. Atunci însă când enumeraţi 


: Polonia, Ungaria; Cehostovacia, etc., se cuvenea să menţionaţi și 
România, căci România a fost cedată de predecesorul Domniei-Voastre, 


35 ? 


Di ea 


preşedintele Roosewelt la Yalta şi recedată de alt pr edecesor al Domniei- 


reşedintele Ford la Helsinki. 02 
Mer respectuos, Domnule Preşedinte, să faceţi rectificarea de 


rigoare, atât de necesară pentru respectarea adevărului, cât şi pentru 


Secretarul General al Uniunii Sovietice, care nu trebuie să uite « că a subjugat 
întreaga Românie, nu numai O provincie a sa. | si 
Rămânând încredinţaţi că Domnia Voastră veţi face cuvenita rectificare, 


vă mulțumim anticipat. i 3 


Din partea "Frontului Naţional al Unirii Românilor” 


Ion Pantazi 


După atâta vreme, gândurile mele poposesc din nou în Capitală ! 


La Bucureşti, trebuie să-mi găsesc de lucru, pentru a face faţă noii stări 
de lucruri şi aceasta îmi produce mari bătăi de cap. Într'adevăr, Ioana are 
dreptate ; avem doi copii, avem apartament, după aproape 10 ani de şantier 
numai în creierul munţilor, trebuie să ne găsim un rost la Bucureşti. 

„In fond, motivul principal pentru care am colindat prin şantiere a fost 
lipsa unei locuinţe unde să ne putem aduna. Atunci, acum 10 ani, eram doi, 
astăzi suntem patru ! Mama a îmbătrânit mult, deci suntem cinci ! Trei din 
cinci sunt neputincioşi, cel de-al patrulea fiind nevoit să aibe grije de ei. 
Aceasta înseamnă că eu trebuie să lucrez pentru toți ! 

Dar unde ? Cine îmi dă mie de lucru în Bucureşti ? Şi în special cine îmi 
poale asigura măcar o treime din salariul câştigat la Argeş, Lotru sau Someş 
? Dar niciodată în viaţă nu poţi să reuşeşti nimic, dacă nu rişti totul. Este 
extrem de greu să laşi o situaţie sigură în favoarea uneia iluzorie ! Şi totuşi 
beată ÎS ce juvat'. Voi lua viața dela început ! Pentru a câta oară ? 

sta-i destinul meu şi-l voi înfrunta până voi închid ii iaşi 
| e ochii cu ac 
perseverenţă de totdeauna. i ta, 

A treia zi â juns î i. pri i 
e zi de când am ajuns în Bucureşti, primesc o scrisoare de la Radu 

escu. O deschid cu nerăbdare. Începe prin : "Mări iliei î ă 

e pp ri) CS, : re. Incepe prin : rirea familiei înseamnă 

cheltuelilor, deci contribui cu 200 de dolari lu !' Tată 

mult de o treime decâ : EET a CNE 

ecât aveam la Someş a fost realizat !R. i ici 

gândurile şi îndoielile ! Hotărirea m fi e mă Sa 

aia că aa ea lusese luată, acum cu ajutorul 
it, ea nturează şi se confirmă deviza de mai sus 

Mă vizitează socru-meu care mă întreabă : 

- Nu te muţi la București ? b 

- Uşor de întrebat, 


priceperea organizatorică ajunsese director al acestei importante 
întreprinderi de transporturi, 

Costăchescu ne primeşte foarte bine şi auzind că am fost ofiţer îi trezesc 
un interes deosebit, 

- Domnule Pantazi, noi ofiţerii ne-am descurcat întotdeauna în toate 
împrejurările. Eu sunt într'o situaţie foarte dificilă, toţi şefii de coloană pe 
care-i am fiind nişte hoţi şi nişte bandiți. Dar să-ţi spun despre ce este 
vorba. Am cinci coloane auto, care duc şi aduc muncitorii din imprejurimile 
Bucureştiului. Se fac niște afaceri imense, prin ciubucurile pe care le dau 
şoferii şefilor de coloană, pentru obţinerea unor circuite mai bănoase. Nu 
ştiu cum să frânez aceste matrapazlâcuri, să le reduc, căci şoferii fac curse 
la "negru", câştigă sume foarte mari şi le convine să-și plătească şefii de 
coloană. În toată această afacere singurul perdant este întreprinderea, de 
care sunt responsabil. Am nevoie de dumneata, dar din păcate nu te pot 
angaja dacă nu ai avut o activitate în acest sector de fucru. Eu am nevoie de 
şefi de coloană pricepuţi şi cinstiți. Ca şef de coloană ai fi bine plătit, ai 
putea câştiga până la 3000 lei lunar. 

_ Domnule Colonel, dacă vă aduc dela hidrocentrala Lotru o adeverinţă 
din care să rezulte că am condus o coloană de camioane, pentru 
aprovizionarea cu ciment a şantierului, ar fi bună ? 

- Foarte bună, mie îmi trebuie o acoperire, pentru că dumneata trebuie să 
înţelegi un lucru : nu sunt decât cinci coloane de autobuze în tot 
Bucureştiul, şefii de coloană sunt relativ bine retribuiţi şi aceste posturi sunt 
vânate de toată lumea, datorită ciubucurilor ce se fac. Trebuie să-i spun că 
aceşti bandiți sunt greu de prins deşi fac nişte afaceri imense. Un şef de 
coloană, dacă nu are 20.000 lei lunar, înseamnă că este un prost, căci cei 
deştepţi ajung şi la 60.000 lei ! Toţi sunt membri de partid, aşa că au 
spatele acoperit şi chiar dacă îi prinzi, până la urmă ies "basma curată"! 

- Domnule Colonel eu nu sunt membru de partid, aşa că nu văd cum aşi 
putea ocupa o astfel de funcție. pa 

- Asta fiu te interesează pe dumneata, s'a săturat şi Partidul de pungaşii 
lui, acum este în joc însăşi întreprinderea. Dacă dumneata ai să fi în stare 
să pui o oarecare regulă în coloana dumitale, care să devină rentabilă, te 
asigur eu că nimeni nu se va putea lega de dumneata. O coloană auto 
rentabilă a ajuns ceva de domeniul fanteziei așa că te asigur că vei avea nu 
numai sprijinul meu ci şi al ceor mari deta Partid-—Nu trebuie-să discutăm 
mai mult, spune-mi când îmi poți aduce acea adeverinţă ?——————— 

- Domnule Colonel, cred că adeverinţa v'o pot aduce în două zile, dar eu 
nu mă pot angaja la dumneavoastră înainte de două luni de azi înainte, 
deoarece am unele obligații fată de întreprinderea la care am lucrat timp de 
10 ani. 

- Asta nu are importanţă pentru mine, problema şefilor de coloană este 
veche și permanentă, oricând vei veni, eşti bine venit. 4 

Am plecat direct la Lotru, unde Podhorodeţki, ajuns director tehnic, nu a 
stat un moment la îndoială şi mi-a dat adeverinţa cerută, deşi niciodată nu 
fusesem la el şef de coloană. 


399 


i 


[&) 


Domnule Pantazi, pentru dumneata fac orice, dumneata mi-ai dovedit că 
eşti un om cinstit şi întreprinzător, m'ai ajutat şi te ajut. ș 
_ Dumneavoastră m-aţi ajutat domnule inginer, iâr eu am căutat în măsura 
posibilităților să răspund încrederii ce mi-aţi acordat-o. 
_ Eu te-am ajutat fiindcă am avut fler, dar dumneata m at ajutat enorm şi- 
i sunt recunoscător. a (în a ti 
ţ Am plecat, mulțumindu-i lui Podhorodeţki şi m'am întors la 


Costăchescu. 
_ Este bună această adeveninț 


_ Este foarte bună, în momentu 


te la mine. ă = 

Am plecat mulțumindu-i. Impreună cu ajutorul dela Radu, reuşisem un 
câştig care întrecea două treimi din salariul dela Someş ! În cel mai frumos 
vis, nu puteam aspira la aşa ceva. Să dormi în patul tău la Bucureşti şi să ai 
6000 lei lunar, este ceva de neînchipuit ! Cum mă voi descurca în mijlocul 
bandiţilor de drumul mare, nu-mi pun problema. Sunt convins că Voi reuşi. 
Mi-aduc aminte din nou de deviza : "audaces fortuna juvat' şi am încredere 
în ea. Siguranţa mea în mine, îi inspiră încredere şi loanei, cu-atât mai 
mult cu cât cu 10 ani mai înainte, pe aceiaşi deviză pornisem dela un zero 
absolut şi reuşisem ! 

Mama refuză să se mute la noi, ea are un principiu pe care nu vrea în 
ruptul capului să-l calce : fiecare cu casa lui, armonia cea mai desăvârşită se 
poate strica atunci când cei bătrâni locuiesc împreună cu cei tineri. Toate 
încercările mele şi ale Ioanei de a o convinge, nu duc la niciun rezultat. 

Am plecat înapoi la Someş cu două zile întârziere. Îi cer scuze lui 
Ștefănescu. 

- Se poate Ioane, dar puteai să îi Ă i 
ee aia ia p nu Vii o lună, ce importanţă are ? Spune- 

Îi explic în amănur totul. 
sic mi Caii i Si te descurci, eu îţi dau transferul imediat, 

- Mulţumesc Vasile dart le AEie ci Sa Sao inca i 

- Trebuie să fii nebun lasă rocii iar fa areal E oi: 

- Nu plec dăcât dacă mă dai re a i 
conştiinţa mea. Am 1uat timp de 10 ani ba, pole nlaet ci pentru 
părăsi fară a lăsa descurcat Cui elasanierşi nu! pot 

- Eşti un o irabil, şti 
confirmare, dar își mulpuni a pact UC: 1V averi nevoie de această 
sacrificiu a] tău, du-te cu Dio a. Acum însă nu pot eu accepta acest 

: eZeu şi vezi-ţi de familia ta şi de interesul 
nstrucția socialismului”, mai dă-l în 
e ud să rămân pe coclauri, în scurt 

EA nt pe ce drumuri ne va arunca 


ă, domnule Colonel ? 
| în care vei voii să intri în lucru, prezintă- 


timp ne vom vedea la Bucure 


viaţa, cel puţin cu sufterul 
Vo ămâne î 
Mpa 0 m rămâne împreună. Drum bun Ioane şi să te 


Fu) pai d S d p IAU ai fă escu entru a 
Aşa m am despărţit e ecretarul e Far ud a. (3 Ște n » 
j | [ n ţ ] | p ti ju Ze ee Deda ST sl 
== Ei 


360 


În numărul 15-16 din Octombrie 1987, este anunțată 


2 


CONSTITUIREA GRUPARII “FRONTUL NAȚIONAL AL UNIRII 
ROMÂNILOR" - — po e Tea POE Eee ee 


eg EDP EE 
3 Octombrie 1987, Freiburg - Germania 


Şedinţa a început cu o slujbă religioasă ţinută-de- Părintele Dumitru Popa 
din Freiburg. 

A urmat cuvântul d-lui lon Pantazi, care a expus țelul grupării, precum şi 
organizarea sa. ț E 3 

CUVANTAREA DE DESCHIDERE A D-LUI ION PANTAZI 


SI, 


air Sad | acul 

Domnilor, 

Cunoaştem cu toţii scopul întrunirii noastre. Vrem să constituim un 
Front Românesc, care să corespundă idealului de astăzi şi de totdeauna al 
tuturor Românilor, acela al Unirii Exilului, acela al unei reprezentări unice. 

Trebuie să fim conştienţi că cei 23 de milioane de români îngenunchiaţi 
şi umiliţi, asta așteaptă dela noi, nu mese ta--Georges- şi -nici-plimbări cu 
vaporul pe Sena. 3 : 

Nu trebuie să ne autoblamăm şi să aruncăm asupra Românilor toate 
păcatele din lume datorită cărora; timp-de-peste-40-de ani nu-s'a-realizat 
această unire. Trebuie să ve itatea, cu circumstanţele sale obiective, 
care au contribuit din plin ca idealul nostru să nu fi fost îndeplinit. 

Românii sunt răspândiţi prin toate colţurile pământului şi fiecare 
grupuleț s'a pierdut în haosul care dorineşte astăzi pe întreaga suprafață a 
globului. E E Ip SE 

Internaţionalismul, prin Mondialismul din Occident şi prin Comunismul 
din Est, a turburat minţile, a înăbuşit conştiințele, a adus haosul — 

Ce puteau face aceste mici grupuri de români, decât să se piardă în 


361 


Se 


suferințele fizice și morale, trebuie să reacționăm înaintea Occidentului şi să 
luptăm din răsputeri pentru a-l aduce la realitate. a 

Marea greşeală făcută de grupările ! de Români răsp: ţi în Occident, 

este aceea că s'au amestecat în politica Occidentală, fiecare acolo unde a 

avut acces sau a fost atras. i 

aie să facem politică Occidentală, deoarece aceasta s a dovedit 

NoEBES n i intereselor noastre, noi trebuie să facem o 


de cele mai multe ori împotriva 
politică românească, politică prin care să ne afirmăm drepturile noastre, la 
care nu putem face concesii. Aceste drepturi sunt consemnate în Charta 


Atlanticului şi pentru noi se materializează prin : . Autodeterminare pentru 
Basarabia, Bucovina, Ținutul Herţa şi Cadrilater, şi prin : Alegeri Libere 
sub control Internaţional în intreaga Românie, precum şi Suveranitate 


absolută. ae $ 
Acestea sunt obiectivele noastre, pe acestea şi numai pe acestea trebuie să 


le cerem, cu toate forțele, în toate împrejurările care se vor ivi, ba mai mult, 


pe care va trebui să le creiem. AR 

Noi suntem năţionalişti, fiindcă strămoşii noştri au fost naționaliști, 
fiindcă datorită credinţei în Dumnezeu şi iubirii de Patrie şi-au apărat 
pământul pe Nistru şi pe Carpaţi, şi odată cu pământul lor, au apărat 
Europa împotriva tuturor barbanilor năvălitori. 

Noi suntem naționaliști, fiindcă ne-am apărat “sărăcia, nevoile şi 
neamul”. E ee DI IEED. 254 Tia 

Dovadă evidentă că suntem naționaliști, este că marile partide politice 
româneşti s-au intitulat : Naţional Liberal şi Naţional Țărănesc. 
3 Suntem naționaliști, deoarece punem Patria mai presus de orice, dar 
înțelegem să dăm drepturi egale naționalităților conlocuitoare şi-să- fim 
cooperativi cu toate statele europene, pentru a se realiza o Europă unită. 
Dar, o Europă de State Suverane Federalizate, nu o Confederație 
Europeană cu suveranitate linitată, care să primească ordine dela Moscova 
sau din altă parte. E Xa 7 

Noi nu cerem pe lumea aceasta decât drepturi cum are Israelul, cel mai 
naţionalist stat din lume, care are drept sistem de conducere Democraţia Ei 
24 pi di să aibe un Pumne eu, ei i şi iubească Patria la ei 
aa SE factorul cel mai important, ce stă la baza organizaţiei lor statale 

Vrem să constituim astăzi un "Front Naţional al Unirii Românilor”. Nu 


facem această Gru ua exi 
1 ace pare pentru a exista una în plus î i 
organizaţii are nevoie Exilul Românesc. e pa at 
eee cca numai prin intermediul ei, putem chema toate 
Cta ai a d rai româneşti, toate partidele politice [a Unire. 
mai prin ea putem lua această iniţiativă, iniţiativă ce 


o vom păstra până când Exil ÎŞI 
sa aia a a ul Românesc îşi va lege reprezentanții şi va şti 


A sosit mome CRET 
ntul acţiu i : : 
greş. Hunii şi trebuie să fim strâns uniţi, pentru a nu da 


Exilul este dornic de Unire şi aceasta se va realiza. Greul însă va începe 
după aceea şi nu depinde decât de priceperea şi energia noastră pentru a-l 
înfrânge. 

În afara obiectivelor noastre clare şi precise : pe plan românesc - Unirea 
şi Călăuzirea Exilului pe o linie unică românească și, pe plan extern : 
afirmarea drepturilor noastre sfinte, Gruparea noastră de acţiune va aduce 
Exilului nostru ceeace întotdeauna i-a lipsit : i 
[A JO Doctrină, mai puţini pretențios spus : un fel de a gândi românesc, 
inspirat din "Spaţiul Mioritic" și afirmat de > marii noștri filozofi Rădulescu- 
Motru, Nae Ionescu şi Lucian Blaga. j 
(2 3 Un program de [ucru pentru Exil, bazat pe afirmarea drepturilor 
noastre, pe care le vom. trimete-tuturor Şefilor de State Occidentali şi tuturor 
Parlamentelor. i 

3 - Un Program deocamdată schiţat, pentru Țară, atunci când va fi 
eliberată, pentru ca Românii să poată lua cunoştinţă de ceeace gândeşte 
Exilul. Evident, acest program urmează a fi detaliat Şi urmează a suferi 
modificări, după Unirea Exilului. 

74 -Un Statut, corespunzător situației noastre de exilați. 

N Peftru înlăturarea definitivă a luprelor deşarte pentru Preşidenţie, 
Vicepreşidenţie, etc., Frontul Naţional al Unirii Românilor va avea numai 
un Comitet de Conducere; limitat astăzi, la cei prezenţi şi la cei ce, din 
motive de forță majoră, nu au putut lua —dar şi-au trimes adeziunile. 
Acest Comitat de Corducere se va putea lărgi, prin cooptarea unor 
reprezentanţi ai diferitelor Organizaţii Roriâneşti şi prin persoane neafiliate, 
importante prin reprezentativitatea lor. 

Noi vom lucra descentralizați, pentru a putea face față astfel lipsei de 
fonduri necesare deplasărilor. Cei ce ne vor reprezenta şi vor vorbi în 
numele Comitetului de Conducere, se vor intitula + “purtători de cuvânt” şi 
vor avea un mandat limitat în spiritul şi litera doctrinei şi programului 
anunţat. Pentru situații speciale, se vor acorda "mandate excepționale”, 
numai de către Comitetul de Conducere, care va trebui să întrunească 
jumătate plus unu din numărul pe care-l va întruni atunci acest Comitet. 

În fiecare ţară, se vor numi unul sau doi purtăori de cuvânt. 

Numele tuturor componenților Comitetului de Conducere va fi trecut în 
ordine alfabetică, pentru a se arăta absoluta egalitate care domneşte între 
noi. 

Astăzi, când punem bazele Grupului nostru de acțiune, am parcurs deja 
prima etapă. 

Etapa a doua o vom putea considera ca efectuată în momentul în care 
vom avea un Statut înregistrat şi în momentul în care vom putea da 
publicităţii doctrina şi programul nostru şi vom fixa data convocării tuturor 

Organizaţiilor Româneşti anticomuniste în vederea UNIRII. 

Etapa a treia va fi însăşi această reuniune care nu trebuie să întârzie mai 
mult de primăvara anului 1988. i ; 

Un lucru trebuie să fie clar : Frontul Naţional al Unirii Românilor, nu 
urmăreşte să lupte împotriva Organizaţiilor existente, ci realizarea UNIRII 


îi 


rmarea drepturilor româneşti 


un de lucru, pentru afi bre 
avea credibilitate fără 


lor într'un program com 
i afirmare ce nu poate 


în faţa Occidentului, 

reprezentare unică. datat pi 

de momentul de faţă, fiind împărțiți în atâtea Organizaţii, noi nu putem 
ii cu Occidentul. 


constitui un partener de discuţii cu Occider 3 
Numai o reprezentanță unică a Exilului Românesc poate afirma cu tărie 


drepturile noastre sfinte, de autodeterminare, alegeri libere și Suveranitate 
absolută. TE) SE: 

Comitetul de Conducere al Frontului Naţional al Unirii Românilor, va da 
publicităţii, doctrina, programul și statutul său înainte de convocarea 
Organizaţiilor şi partidelor politice româneşti, precum şi a tuturor 
Românilor neafiliaţi, convocare ce va avea loc în primăvara anului 1988 la 


Paris. 

Trebuie să adaug că vom avea un sediu la Paris și altul la Munchen. Dacă 
va fi necesar, vom deschide şi alte sedii. 3 Di ieri 

Vă rog pe dumneavoastră, toţi cei ce aveţi vreo obiecţiune de făcut, să o 
faceţi clar şi concis. Asupra programului de urmat, vă rog să trimeteţi 
propunerile dumneavoastră la Redacţia ziarului "Stindardul Rortânilor" 
care din acest moment se va constitui în Organul de Presă al Frontului 
Naţional al Unirii Românilor. E Oa, 7 


- Nutrebuie să vorbim mult, trebuie să acţionăm ! 


Aşa să ne ajute Dumnezeu | 

Vă prezint acum Comitetul de Conducere. Veţi vedea că în afara numelor 
respective şi a ţării în care şi-au găsit refugiul, se vor trece şi anii de 
închisoare pe care i-au suferit unii dintre noi. Nu consider că anii de 
închisoare constituie un criteriu de selecționare a valorilor, dar constituie 
desigur o puternică afirmare a suferințelor şi totodată a cunoaşterii situaţiei 
obiective din ţară, atât de necesară Exilului Românesc. 


1 - Av. Nicolae Alexandrescu - ia= i închi 

2 - Profesor Doar aa el pa îi race 

; . LA aa ENE de Katzman - Franţa - 12 ani închisoare. 

i a an Cernovodeanu - Franţa - 16 ani de închisoare 
rghe Dănulescu = Franţa. Ă | 

6- Dr.med. Vasile Iliescu - Germania 

7 - De.Ing. Mircea Ionescu = Germania 

8 - Dr.Ay. Constantin Macri - Grecia | 

9 - Dr. medi. Florin Mătrescu - Germania 


10 - Prof.Dr Constanti 
„ Constantin Nagacevschi - i 
j - IE mpi Germania - 16 ani e il 
- Dr. „ Cornel Petrassevich - iu 
13 - Prof.Dr. Gheorghe Piscoci mei Ea e a 


Dintre cei m Ie a ea 
ai sus : , 
citați, lipsesc din motive de forță majoră următorii : 


364 


Dr.med. Cornel Petrassevich şi Prof.Dr. Gheorghe Piscoci Dănescu. 

Toţi aceştia şi-au trimes adeziunile. 

Sunt prezenţi în săla de şedinţă ca invitați : Domnul Horaţiu Comaniciu, 
Părintele Dumitru Popa, domnul Ion Vălimăreanu şi domnul Spânachi. 


Gheorghe Dânulescu, Dr.med. Vasile Iliescu, Dr.Av. Constantin Macri, 


S'a dat cuvântul în ordine alfabetică, tuturor membrilor Comitetului de 
Conducere. Vom reda pe scurt intervenţiile mai semnificative. 
DI. Vladimir Boutmy de Katzman a prevăzut unele obiecţiuni ce s'ar 
putea ivi în legătură cu denumirea Grupului nostru de acțiune. Domnia sa a 
recizat că "Frontul Naţional al Unirii Exilului” nu trebuie pus în legătură 
cu "Frontul Naţional” al lui Le Pen, el arătând că "Fronturi Naţionale” au 
existat întotdeauia Şi Există şi astăzi nenumărate. "Vreau ca organizaţia 
noastră să se intituleze "Frontul Naţional al Unirii Românilor”, deoarece 


pentru această UNIRE, se va da o luptă şi pentru reuşita ei, Românii 


trebuie să se constituie într'un Front”. 
A urmat la cuvânt DI.Dr. Dan Cernovodeanu, care s'a arătat surprins de 


denumirea Grupului nostru, arătând că deși dânisul este un mare admirator 
al lui Le Pen şi a luat parte la toate manifestaţiile lui Le Pen, se teme ca 
această denumire nu va fi pe placul românilor din Statele Unite şi Canada, 
unde Domnia sa a făcut o recentă călătorie. DI. Dan Cernovodeanu a arătat 
că în cursul acestei călătorii, a văzut un mare număr de români şi toți s'au 
arătat entuziaşti şi gata de a adera la Unirea Exilului inițiată la Grupul nostru 
de Acţiune. i AR” mumia E: 

DI. Ion Pantazi a răspuns d-lui Cernovodeanu cu argumentele d-lui 
Boutmy, asigurându-l că Gruparea noastră nu are nici o legătură cu Le Pen 
şi că Domnia Sa nu poate monopoliză 6 denumire cu caracter mondial şi cu 
vechime chiar pe teritoriul românesc. Acţiunea noastră reprezintă o luptă, la 
care Românii vor trebui să se constituie întrun Front, pentru a o duce la 


bun sfârşit. 
S'a dat cuvântul D-lui Dr. Florin Mătrescu, care a susținut întru totul 


punctul de vedere comun al d-lor Boutmy şi Pantazi, arătând că nici nu 
poate concepe un alt titlu pentru gruparea ce o constituim astăzi, care prin 
însăşi denumirea sa își demonstrează "Acţiunea", la care sa angajat. Dl. 
Mătrescu arată apoi că un Grup de Acţiune nu poate fi constituit juridic, el 
trebuind să constituie o Organizaţie, căci numai astfei va putea obţine 
donaţii dela Instituţii şi chiar particulari, donaţii ce prin legile germane pot 
fi scăzute la impozit. DI. Mătrescu arată că fără fonduri, orice grupare este 
sortită pieirii, deci trebuie ţinut seama de acest important factor. După 
aceea, Di. Mătrescu face o mulţime de propuneri de ordin practic, de care 
trebuie să se țină seama, deoarece numai Cu entuziasm şi discursuri 
patriotarde nu se poate realiza absolut nimic. ; 

A luat cuvântul Di-Prof.Dr. Constantin Nagacevschi, care s'a arătat 
surprins atât de faptul că vrem să constituim o organizaţie, cât şi de 
denumirea pe care vrem să i-o dăm. Domnia Sa afirmă că a înţeles că este 
vorba doar de un Grup de acţiune, care-să forțeze Unirea Exilului, altfel 


[365 
SE 


ÎI 


e 


iati eatn glas după părerea Domniei Sale, 
Aa Atata a îngreuna în plus Unirea 


se 'ar fi rat. O ori 
nici nu s'ar fi alături: 8 ba din contră V 


nu poate aduce nimic nou, 
Ei i i înțeles bine atunci când s' 
a i - apacevschi că a înțe ne 4 
„DIEERIRARI EE C Uaret E omânilor, dar că astăzi are unele 
iri care i le vom clarifica. DI. Pantazi a arătat că noi constituim 

SE etape i sune în vederea Unirii Exilului. Faptul că accest Grup este în 
alitate o organizăţie, nu trebuie să aducă nici o obiecţiune, atâta timp cât 
or : L precis : Unirea Românilor și un timp limitat 


organizaţia noastră are un țe IS: : ae ler 
piere e până la această Unire şi până când Românii uniţi îşi vor alege 


reprezentanții şi vor acționa în mod eficace. d audă Pita 

DI Pantazi precizează încă odată scopul noii organizaţii, menționând cele 
două țeluri urmărite : 1 Unirea Românilor şi dreptul de a avea o putere 
decizională în numele Exilulvi Unit, numai până când-acesta îşi va numi 
reprezentanţii şi va putea lua decizii. Deci, după Unirea Românilor din 
Exil, gruparea Frontul Naţional al Unirii Românilor cere un interimat care 
să poată lua decizii imediate în numele Exilului Unit. După aceea, domnul 
Pantazi anunţă că dânsul se va retrage, neintenţionând- să ia parte în nici un 
fel la Conducerea Exilului. Deasemeni menţionează că Gruparea constituită 
astăzi este liberă să conlucreze cu Exilul Unit, sau să se autodizolve, îndată 
ce ţelurile sale vor fi îndeplinite. DI. Pantazi repetă că dânsul-nu-urmăreşte 
decât ajungerea la țelul propus, după care se va retrage irevocabil din viaţa 
politică a Exilului. 

DI. Nagacevschi consideră că pentru reuşita Unirii Exilului, ar trebui 
imediat luată legătura cu DI. Raţiu, care să-şi trimeată doi reprezentanţi, şi 
aceştia împreună cu doi reprezentanţi ai Consiliului Naţional şi doi 
reprezentanţi ai Frontului Naţional al Unirii Românilor să ajungă la o 
înțelegere preliminară, acest lucru fiind necesar pentru ca DI. Raţiu să nu 
spună că nu a fost pus în cunoştinţă de cauză și astfel să fie obligat să 
răspundă prin "Da sau Nu". Domnul Nagacevschi propune să i se dea 
cuvântul în această privinţă şi D-lui Comaniciu, Preşedintele Consiliului 
Naţional. i ȘE CI ti 

Domnul Comaniciu începe prin a arăta că DI. Raţiu este un om de bună 
credință, că faţă de dânsul și-a onorat întotdeauna promisiunile făcute şi că 
pa sei că DI. Raţiu vrea într'adevăr Unirea Românilor. Domnul 

este întrerupt de o mulţime de voci. Se pot distinge afirmaţii ca : 


DI. Raţiu vrea unirea numai sub președinția dă SSL 
: edinția dâ : ATTU 
Unirea Românilor, căci preşedinț nsului ; Dl. Raţiu nu vrea 


neregularități pentru a nu avea opozitie - iai uda 
Dotare aj sl anuja poziţie ; DI. Raţiu și-a pierdut orice 
credibilitate în faţa Exilului Românesc : Sao Roi A a respectat 


cuvântul față de Dumneavoastră pere a da be 
neavoastră personal, d ici i 
care ar rezulta buna sa credinpă a ale âr nu a făcut nici-un gest din 


Consiliului Naţional. - Domnia Sa enumeră realizările 


DI, Pantazi îl întrerupe pentru a preciza că nimeni nu a afirmat că nu s'a 
făcut nimic de către vechiul Exil, dar că tot ceeace s'a făcut nu a fost făcut 


Atunci ca şi astăzi, Dl. Comaniciu crede că DI. Raţiu este de bună credinţă, 
dar nu trebuiesc bruscate lucrurile. 

DI. Pantazi spune că sunt deajuns cei 40 de ani care au trecut şi că în 
primăvară, cu voia D-lui Raţiu sau fără, va convoca toate organizaţiile 
româneşti în vederea Unirii. Dacă Dl. Raţiu va voi să vină sau va fi de 
acord, va fi cu-atât mai bine, dar hotărîrea nu poate fi amânată. 

DI. Comaniciu cere o amânare a hotăririi până la 1 Decembrie, dată la 
care îl va întâlni pe DI. Raţiu cu ocazia Sărbătoririi Naţionale. 

DI. Nagacevschi şi DI. Pantazi cad de acord că este suficient o lună 
pentru ca Dl. Comaniciu să ia legătura cu DI Raţiu şi să dea un răspuns 
hotărit. EDS 

DI Comaniciu se declară de acord ca, în cazul în care Dl. Raţiu va refuza, 
să fie împreună cu Consiliul Naţional gata pentru întrunirea organizațiilor 
româneşti în vederea Unirii. Astfel DI. Comaniciu a angajat Consiliul 
Naţional să sprijine Unirea Românilor din Exil ce va fi încercată în 
primăvara anului 1988 la Paris. 


DI. Pantazi a declarat constituirea Organizaţiei "Frontul Naţional al Unirii 
Românilor” în toată înţelegerea cu cei prezenți. 

Dl. Bidian care a întârziat, a citit cuvântarea D-lui Pantazi, a ascultat 
dezbaterile din urmă şi s'a declarat de acord cu Comitetul de Conducere din 
care face parte. 

Dl. Pantazi a arătat în încheiere că doi membri ai Consiliului Naţional, D- 
nii Bidian şi Nagacevschi, şi un membru al Uniunii Românilor Liberi, DI. 
Piscoci, fac parte din Comitetul de Conducere al F.N.U.R. şi că este de 
dorit ca pentru realizarea ţelului comun, cel puţin o parte din membrii 
acestor trei organizaţii să facă parte din toate trei. 


367 


————.—.——..— 


rii O proclamaţie către Exil și una 


i e citi : 
Cu această ocazie, Daia A azi în numărul 15-16 din Octombrie 
roclamaţii, 


ea Ac brdul Românilor - 


1988 în ziaru are 
SROCLĂMAȚIE CATRE EXIL aa 
Sa Românilor anunţă românii exilați din î ntreaga 


Frontul Naţional al Uniri aris toate organizaţiile şi 


î1986,va convoca Paris toate Organizaţii 
lume că, e pr a unistE româneşti, în vederea Unirii Exilului, în 
iile anticomuniste romei 23» 


toate asociaţiile antic 
i ce. CF 
vederea unei reprezertăt 4n; anunţa data convocării în numărul care 


iarul Sti ul Românilor va jogitiilininui 
Zi Scad SE 1988. Vor îi trimi e şi invitații oficiale-pentru 
va apare in LI d săi se rai at A 
“care organizaţie în parte. = 
ca CE ce continente, care nu vor putea lua parte, își vor putea 
Fga ice E 

trimite adeziunea pentru Unire. 

Să ne ajute Dumnezeu ! 


Pentru Frontul Naţional al Unirii Românilor 


Ion Pantazi. 


PROCLAMAȚIE CĂTRE PARĂ 

Frontul Naţional al Unirii Românilor anunță pe românii din robie, că va 
convoca pentru primăvara anului 1988, foate organizaţiile ŞI asociaţiile 
anticomuniste româneşti, în vederea Unirii Exilului. În felul acesta 
România va fi reprezentată în fața oficialităților occidentale, printr'o voce 
liberă autorizată. Se 0 E TREE Ț= 

Să ne ajute Dumnezeu ! 


Pentru Frontul Naţional al Unirii Românilor 


Ion Pantazi 


Ca de ani, mă restabilesc în Bucureşti. În sfârşit cu buletin de 
„âpitală, la casa mea, cu domiciliu sigur, în măsura în care poate cevă fi 
da într un regim comunist. 
jumătate cu ceeace ie țglă repede, jumătate cu mobilă "stil! reparată, 
Apartamentul de safe Pe şantier, de bună calitate şi original. 
şi Cu nimic deos bi camere din Drumul 'Taberii, ne oferă un cămin cald 
ebit faţă de ce avam înainte de NZD aa În garaj, un Ford 


Capri bleu-metaliz 
3 at m 3 
protipendadă o poate afise iat Să ŞI el o bună stare, pe care doar noua 


368 


Primul drum îl fac la colonelul Costăchescu pentru angajare cât mai 
urgentă în lucru. 

- Mai devreme decât m-aşi fi aşteptat domnule Pantazi ! 

- Am putut termina cu toate obligaţiile mult mai repede dât credeam. 

- Te angajez pe loc, dar mai întâi să vedem unde ţi-ar conveni mai bine. 
În primul rând, unde louieşti ? 

- În Drumul Taberii. 

- Perfect, am o coloană auto la doi pași de dumneata, în comuna Militari, 
Îşi convine ? 

- Mă duc acolo unde spuneţi dumneavoastră, desigur comuna Militari îmi 
convine de minune. 

- Fă-mi te rog o cerere de angajare pentru postul de Şef de coloană, iar 
până se vor face formalităţile, cred că este bine să mergem împreună la 
locul dumitale de lucru. Eu am un şef de coloană de rezervă, care ține locul 
celor care lipsesc. Voi da chiar acum dispoziţia de concediere a celui din 
coloana Militari şi îi va ţine locul cel din rezervă, până te vei familiariza cu 
tot ce este de făcut. 

- Dacă-l concediaţi pe cel care este acum şef de coloană, să nu am 
neplăceri din partea lui. 

- Cred că este mulțumit că nu-l dau pe mâna justiţiei ! În orice caz, peste 
două zile când dumneata te vei prezenta acolo, nu ai să-l găseşti decât pe cel 
trimis de mine, pentru a te iniţia în munca cea nouă pentru dumneata... El 
va sta împreună cu dumneata, până când mă vei anunţa că poţi conduce 
coloana singur. Deocamdată, hai să mergem amândoi până în Militari. 

Ajunşi la auto-gară, ne-a întâmpinat imediat şeful coloanei. Un tip 
elegant, ca scos din cutie. Mutră caracteristică de şmecher de Bucureşti. Să 
fi tot avut vreo 40 de ani. Costăchescu i-a spus să-şi vadă de treabă, 
deoarece nu a venit în inspecţie. 

- Ai aici 450 de autobuze, dintre care doar 10 sunt noi, şi vreo 150 în 
stare bună, restul sunt o nenorocire, tot timpul sunt la reparat. Zilnic 
dumneata ai nevoie de un minimum de 400 de autobuze, care pornesc în 
cursă. Aici este marea nenorocire, căci deficitul zilnic în autobuze faţă de 
cursele care trebuiesc făcute, este între 10 şi 20 de autobuze. În acest caz, 
trebuie să uzezi de autobuzele cu curse mai scurte, pentru a executa şi pe 
cele ale mașinilor defecte. Este o adevărată echilibristică, căreia este foarte 
greu de făcut față. Și aici intervine primul ciubuc, pe care şoferii trebuie să-l 
plătească mecanicilor dela atelier, pentru a le repara repede autobuzul. Dar 
de unde să plătească acest ciubuc din ce în ce mai mare, dacă la rândul lor 
nu ar face ciubuc ? şi cum ar putea face acest ciubuc, fără să plătească şi pe 
şeful de coloană ? Cercul este vicios şi o întrerupere a lui, înseamnă o 
întrerupere a curselor, fapt ce nu poate fi conceput. Eu lucrez de 20 de ani 
la această întreprindere şi îţi pot spune că "obiceiul pământului" nu poate fi 
curmat, totul este de a fi ținut sub un oarecare control, pentru ca 
întreprinderea să nu iasă în deficit. Dacă jumătate din pasageri, atunci când 
îşi plătesc locul, ar primi bilet, întreprinderea nu ar intra în pagubă, dar 
după socotelile mele, cel puţin 3/4, merg plătind şoferului, dar neprimind 


369 


drastic această neregulă, ar însemna a 
prim ati să-şi repare maşinile la timp, deci şeful de 
pune şoferii în imposibilitate Controlul drastic se anulează însă prin 
coloană ar rămâne fără AR realizează în acest fel cel puţin 10 
complicitatea şefului de ea aţă şi am ajuns la concluzia că trebuie ca 
salarii ! M'am gândit na oo îi țip ilicit, dar acesta să fie redus în așa fel 
şoferii să aibă posibilitatea ere aa tre rinderea, pentru a-şi acoperi 
încât la câştigul real să beneficieze Și în t este îm ărţit între şoferi 
cheltuelile. În momentul de faţă, întregul NC P tăia 
: icii dela atelier, bine înţeles şeful coloanei luând 
şeful de coloană şi mecanicii iniți upra mecanismului 
"partea leului”! Eu am vrut doar să te inițiez asup! : ui 
matrapaslâcurilor, dar dumneata singur, după sa ae pare 
situaţia cu mult mai mult decât mine. Eu sunt dispus s e ră eparte 
toate aceste nereguli, căci fără ele dăm faliment dela început, dar ciubucurile 
nu trebuiesc făcute decât în măsura în care nu afectează întreprinderea. 
Dumneta îţi vei da repede seama de cât se fură, pentrucă mașinile pleacă 
seara din autogară ultra-pline şi sosesc dimineața la fel. Dimineaţa, şoferii 
trebuie să predea la contabilitate cotoarele biletelor de unde primesc altele 
noi. Dumneata poţi verifica câte bilete s'au vândut şi cunoşti capacitatea 
autobuzelor, deci îţi poţi face o ideie destul de clară asupra numărului 
persoanelor care au mers fără bilet. De altfel ai să vezi că aproape toți 
şoferii, când vin dimineaţa, îţi aduc partea dumitale în plic ! Te previn de- 
acum, sub niciun motiv să nu suprimi ciubucul, căci dăm faliment total, el 
însă trebuie să fie oarecum raţionalizat ! Eu cred că dumneata într'o 
săptămână vei putea conduce coloana singur şi într'o lună vei cunoaşte 
toate dedesubturile. Mai cred că ar fi bine ca înainte de a lua vreo măsură 
împotriva vreunui şofer pe care l-ai prins cu nereguli şi dacă vei voi vei 
prinde în fiecare zi 2-3, să vi să stăm de vorbă. Trebuie să ştii că nu există 
niciun şofer care să nu fure, căci altfel nu ar putea face faţă serviciului, 
pentru a nu mai vorbi de viața lui particulară din ce în ce mai bună. Îţi mai 
spun încă un lucru : un om perfect cinsit, nu-şi are locul între hoți, iar dacă 
nu cauţi să împaci şi "capra şi varza”, vei fi sabotat de ei. Îţi dau un singur 
exemplu de ce îţi pot face : nu vin la lucru pe motiv că autobuzul este în 
reparație şi dacă se găsesc 20-30 să facă acest lucru, dumneata nu-ți poţi 
face cursele planificate şi pentru acest lucru nu există nicio scuză. De aceea 
te previn de-acum că trebuie ca măsurile luate să fie foarte moderate şi în 
nicun caz să nu ajungi la conflict cu şoferii. 

- Vă mulţumesc domnule Colonel pentru toate sfaturile pe care mi le-aţi 
dat, dar trebuie să vă spun de pe acum că am fost pus în tot felul de situaţii, 
am întâmpinat tot felul de greutăţi, dar niciodată nu m'am izbit de aşa ceva. 

Am plecat acasă cu inima îndoită, cu frică, o senzaţie pe care n'am 
Enos ip on i ricin cele m gre anchete pe care le-a su 
riscam cu mult mai mult APE ee ie tă E să pepocală, dr 
omul în viaţă trebuie să se des = A CA pace gi Și totuși, nu aveam încotro, 

curce în orice împrejurare. Mă voi descurca ! 


bilet ! A suprima printe un control 


370 


x x x 


În numărul 17-18 al "Stindardului Românilor” din Ianuarie 1988, apare 
articolul de fond-intitulat: 


/ SA ASCULTAM RUMOAREA PARTERULUI 


Noua revoluţie tehnologică tinde să modifice din ce în ce mai mult 
comportamentul individual precum şi structurile sociale tradiționale. 
Electronica şi automatizarea amalgamează tot mai mult păturile sociale, 
respectiv țărănimea, muncitorimea, intelectualii şi funcționarii, eliberându-i 
treptat de servitutea muncii fizice. Sateliții supraveghează cu ochi de Argus, 
planeta noastră, cu constante potenţe conflictuale, făcând inutile încercările 
de a deplasa şi concentra nevăzut şi neştiut, armate şi arme convenţionale, 
ori rachete atomice continentale sau intercontinentale. 


pus în slujba ambelor supra-puteri, despre război nu va mai vorbi decât 
Istoria, iar toate rachetele atomice vor putea fi date uitării. 


cetăţeanul de rând, transformat astfel în "expertul" problemei pe care o 
urmăreşte. 

Par'că printr'o înţelegere tacită între Est şi Vest - pentruca dezinformarea 
să poată căpăta maximum de eficacitate, în ambele părţi - "ideile umanitare" 
au fost exacerbate, poleite în aur şi trâmbiţate cu toate mijloacele moderne 
existente, Dar nu a fost suficient atât ; pentru "spălarea creierului” 
oamenilor de rând, s'a procedat şi la golirea de conţinut a noţiunilor şi 
umplerea lor cu un conținut nou, ambiguu, interpretabil, care să servească 
fiecărei "cauze", scopului urmărit. Astfel s'a reuşit creierea unei babilonii în 
care absolut nimeni nu mai poate deosebi adevărul de minciună. 

Și nici aceasta nu a fost suficient ! S' ociaţii, societăţi, 
organizaţii şi instituţii, cu sutele, toate cu caracter "umanitar". Ce poate fi 
mai sublim, decât scopul declarat al tuturor acestora? 

În Est, biserica a fost literalmente desființată, dar la Moscova, orice 
vizitator occidental poate asista la o slujbă religioasă, ca pe vremea 
Pravoslavnicei Rusii, executată de- i KGB-işu în cele mai scumpe 
odăjdii ! ae zi 
—În Vest, Biserica Catolică este tot mai mult amestecată în problemele 
"umanitare", unde multe “prea sfinte feţe bisericeşti” primind 
"blagoslovirea" Lojilor masonice, înainte de a activa pe teren, Sunt trimise 
şi la Moscova sau Ierusalim, pentru o mai temeinică pregătire în credinţă ! 
Şi astfel dacă vrei să-L mai găseşti pe Dumnezeu, este bine să-L cauţi 
numai în propriul suflet ! PTA E PP ae ERAI 

Despre Patrie ? Despre Familie ? Nu trebuie să mai întrebăm. Sunt 
noțiuni perimate ! SE 


(E s3 74 
Sa 


ui i 


aj 


i al celor ce şi-au dat seama că Terra 
i ceză a fost prirhul pas al celor ce pe 
Ala pe prin SIBI şi că altele, cu totul altele, sunt mijloacele de a 


ina lumea. i î$E 
Pa Peraeea Egalitatea şi Fraternitatea au Roosti momeala aruncată 
tre toţi cei ce Visau la ele ! 


acugel i peiasă dinz 09 ES ear (Dumnezeu fiind făcut responsabil 
de orârduirea pedreaptăr de până aunci), au cucerit toate mru; 
toate minţile "luminate"! S'a renunţat apoi la lozinca completă, ra pura 
doar “Drepturile Omuli”, Dumnezeu putând fi totuşi utilizat scopului 


in Câşti la "Cauză” jitorilor Săi ! 

ropus, prin Câştigarea la "Cauză a slujitorilor Săi NE ena aa: 
Ă Revolibia comunistă, concepută, pre ătită şi susținută financiar până în 
ziua de astăzi, a constituit al doilea pas Marii Finanţe Internaţionale 


pentru stăpânirea lumii. Pai 

Între cele două războaie mondiale, Marea Finanţă Internaţională, reuşeşte 
al treilea pas decisiv, prin mutarea marelui capital de la Londra la 
Washington, apoi prin schimbarea etalonului aur, în dolar, mai uşor 
manipulabil și astfel îşi desăvârşeşte puterea Visată pentru dominarea lumii. 

Guvernul Mondial preconizat de către vechii ” "Inţelepţi”, este la un pas de 
realizare, după terminarea celui de-al doilea război drat- 

Unul din leaderii Marii Finanţe Internaţionale, Bernard Baruch, declară 
în 1945 : "Vom avea un Guvern Mondial, scopul suprem al Marii Finanţe 
Internaţionale”. 3 EEE 

La 17 Februarie 1950, James Paul Warburg, un alt mare leader al Marii 
Finanţe, declară în Senatul de la Washington : "Vom avea un Guvern 
Mondial, dacă vrem sau dacă nu vrem, care va fi impus sau consimțit! 

Furtul de către ruși al bombei atomice, schimbă tactica Marii Finanţe. 

Arthur Schlessinger (viitor consilier al lui Kennedy şi Johnson), declară 
în Iunie 1947 : "Obiectivul final este totdeauna acelaşi : Guvernul Mondial. 


Vom introduce în întreg Occidentul, socialismul pas cu pas şi astfel vom 
ajunge să ne întâlnim cu ruşii”! Stalin însuşi a aprobat acest proiect. 

Teheranul-1943 ; Yalta-1945 : Postdam-1946 ; Helsinki-1975 ; şi în 
sfârşit Washington-1987 nu au constituit decât paşi hotăritori în această 
direcţie. 

La începutul războiului, întregul Occident a încercat “să se facă frate cu 
dracul, până va trece puntea”, dar în timp ce Churchill şi Daladier tratau cu 
Stalin după vechile tradiții diplomatice, Hitler mai expeditiv, venind cu 
oferte concrete : cedarea Țărilor Baltice şi parte din Finlanda, Polonia şi 
România, a obținut câştig de cauză în faţa lui Stalin. 

Hitler nu voia să lupte pe două fronturi, iar Stalin voia să câştige timp, 


Cei patru protagonişti ai ultimului război mondial, Stalin, Hitler, 
Churchill şi Roosewelt, se ascund fiecare în spatele unor "idealuri drepte şi 
frumoase"! == > 


iei 
, 


372 


„Stalin - Revoluția Mondială Comunistă ; Hitler - "O ordine nouă”, în care 

bineînţeles el să constituie "prima vioară”. ă i 

Ce contau cei 150 de milioane de asasinați din ordinul lui Stalin, dacă 
scopul urmărit era atât de înălţător ? ş i a a 

Ce contau cei 6 milioane de evrei arşi în-cuptoare, din moment ce "o 
nouă ordine" va fi instaurată în lume ? TIE 
Dar nici Roosewelt şi Churchill nu s'au lăsat mai prejos, azvârlind 
praful! Chartei Atlanticului în ochii celor ce-și sacrificau viaţa pentru 
"Umanitate"! == e 

Faptele lui Roosewelt şi Churchill au fost “măreţe” : 120 de milioane de 

europeni, aruncaţi în sclavie ! cz II E a 

În timp ce Churchill şi Stalin se luptau să supravieţuiască, pentru 
Roosewelt războiul nu constituia decât o problemă de timp. Cu formidabila 
sa industrie pusă pe picior de război, cu finanţele nelimitate de care 
dispunea, cu bazele de război engleze-situate-pe tot globul-şi-cu-“"carnea de 
tun” rusească, urma ca Roosewelt să facă "o plimbare de sănătate”, pentru a 
câştiga Războiul şi Pacea şi, odată cu ele, instaurarea Guvernului Mondial 
preconizat de către Marea Finanţă Internațională. 

Cine va fi învingătorul, nu mai intra în discuţie. Cine va instala "noua 
ordine mondială”, alta decât a lui Hitler, dar tot "o nouă ordine mondială”, 


era clar n epeir 
În acest timp, bătrânul "buldog” şi-a dat seama că nu mai reprezintă 


absolut nimic şi se.zbate cât poate spre a-şi salva Imperiul. El oferă lui 
Stalin "pe tavă”, ceeace în orice caz şi-ar fi luat singur ... răsăritul Europei. 
Pentru Churchill nimic nu mai conta, nici Polonia pentru care începuse 
războiul, nici Charta Atlanticului, care reprezenta principiile democraţiei şi 
ale "umanităţii", nimic, dar absolut nimic, dacă se poate salva Grecia, adică 
drumul cel mai scurt al Marii Britanii către colonii. O 
Roosewelt, însă vedea cu totul-altfel tucrurile, el nu urmărea decât 
instalarea Guvernului Mondial, pentru care intrase în război. Pentru el, 


Europa nu mai prezenta nici un pericol, era rasă de pe fața pâmântului şi la 


dispoziţia milei americane. 

Rusia era o țară înapoiată, distrusă de război, care va avea nevoie de 
ajutorul american. Şi apoi Stalin, "simpaticul şi cinstitul Stalin”, trebuia 
recompensat pentru aportul adus. a 

În schimb, Imperiul Britanic, prin imensitatea sa colonială, reprezenta 
Singurul inamic potenţial al Statelor Unite. Pe Ta II FIU 

În timp ce Charta Atlanticului fusese aruncată la coş şi de către 
Roosewelt, care murise între timp, urmaşul său Truman - deşi nu-i vedea 
pe ruşi “atât de blânzi şi de simpatici”, - urmează testamentului 
Roosewelt, care în fond nu reprezenta decăt voința Marii Finanţe 
Internaţionale. Ez: RD PCIE 

Şi aşa apare o nouă ideie "Umanitară” : desființarea coloniilor, "liberarea 
sclavilor”. Europenii puteau Îi trimişi în sclavie, africanii trebuiau să fie 
"eliberaţi"! Este 6 nouă poveste cu tâlc, inventată de Marea Finanţă, care, 
în fond, nu-şi urmărea decât scopul-de -multă vreme preconizat : 


373 
ea e 


scală e RA: ANI Imperiilor coloniale. Astfel 
ii Imperiului Britanic şi a tuturor Impe a sti 
carare rapas Britanie, mulțumită SN Fu EL o iistormnar ititr'o 
insuli ală ca suprafață cu România ! F = 
ora Socor acizi nu se potriveşte cu cea din târg"! Leaderii Marei 


Finanţe credeau că odată eliberate, coloniile Si e ze cicieto., vor 


avea nevoie de ajutor economic, de” produse industriale ae z Doi si; 
cine în afară de Statele Unite, 16-ar fi putut oferi în ace! mo ai 

Marea Finanță spera într'o dominație mondială de tip nou, o dominație 
economică, care să finalizeze Guvernul Mondial. i „A RI 

Aici, "Înţelepţii” sau înșelat, căci coloniile odată eliberate, s au împărțit 
în triburi, fiecare şef de trib urmărind puterea. Aceştia nu aveau nevoie de 
produse industriale, ci de arme pentru câştigarea puterii. A i 

Aceste arme, le-a furnizat Uniunea Sovietică şi odată cu ele, încet, încet, 
le-a furnizat şi doctrina marxistă şi astfel a reuşit să pună stăpânire pe 
jumătate-din Africa ! i 5 4 0 4 

Organizaţia Naţiunilor Unite, destinată a deveni 0 jucărie a Marei 
Finanţe" a devenit o maşină de vot rusească, dar finanțată de americani ! 

Aşa au trecut cei 40 de ani, în care destinderea şi războiul rece au 
alternat, spre a camufla adevărata politică a celor două supraputeri, politică 
de expansiune sovietică, politică de mari afaceri a Marii Finanţe 
Internaţionale. 

Războiul din Afganistan, nemulțumeşte pe americani, care se gândesc a 
pune capăt expansiunii sovietice. 

Rachetele americane Persching şi de Croazieră, instalate în Europa în 
timpul lui Carter, precum şi promovarea lui Ronald Reagan, nu sunt decât 
mici scamatorii americane, care să dea de gândit sovieticilor. 

Ronald Reagan vorbeşte despre "Imperiul Răului" şi începe înarmarea 
americană. 

Ceeace îi pune pe gânduri pe sovietici, este programul S.D.1., preconizat 
şi difuzat prin toate "megafoanele" de către Ronald Reagan. 

Sovieticii, în mare criză economică şi social-politică, îşi dau seama că nu 
mai pot face față "cursei înarmărilor”. O PET ta 

În Uniunea Sovietică izbucnesc mișcări de masse în Kazackstan, 
Ucraina, Lituania, Letonia şi Estonia. În țările satelite, atmosfera devine din 
ce în ce mai încărcată. REA 

Noul leader sovietic, Gorbaciov, inițiază farsa de cele mai mari proporții 
cunoscută în ultimii 40 de ani, făcându-se că schimbă radical, atât politica 
internă, Cât şi cea externă ! 

Către sfârşitul anului 1986, Gorbaciov recunoaşte falimentul conducerii 
comuniste Și încearcă cu mare prudență reforme interne. În realitate, el nu 
schimbă nimic din structura statului comunist, reformele sale constituind 
numai un mai riguros control asupra producției. —— 
Geneva. pe care o ări e aripa IIIAEA pentru dezrmare de Ia 
americanii nu Vor căra e di îi ai arii asa nu vor reveni până ce 

ge din Europa rachetele Persching şi de Croazieră. 


374 


Este momentul politic al celei mai mari glorii a lui Ronald Reagan, care 
numai în câțiva ani a făcut din Statele Unite, cea mai mare forță economică, 
politică şi militară de pe glob, aceasta în timp ce Uniune Sovietică, se afla 
în cea mai mare criză, de după cel de-al doilea război mondial. 

Dar Marea Finanţă Internaţională are cu totul alte planuri. Răsturnarea 
"Imperiului Răului” în numai câţiva ani, nu-i satisface dorințele, n'o face 
să-şi ajungă obiectivul vizat. Terra nu este pregătită pentru Guvernul 
Mondial preconizat. SEES pa 7 

În Uniunea Sovietică, numai "vorbele despre libertate” au arătat că 
alternativa comunismului nu poate fi o democraţie manipulată de | 
Washington, ci un naționalism izvorât din cei 70 de ani de dictatură | 
comunistă. Fiecare popor subjugat vrea libertatea de a-şi făuri singur”, 
soarta, după tradiţiile şi obiceiurile proprii. 

Democraţia nu poate fi impusă cu forţa, căci nu s'ar mai numi 
democraţie. La un adevărat regim democratic nu se poate ajunge decât prin 
evoluţie. si FE A 250 ORI ASE 

O răsturnare a regimului comunist în această regiune ar conduce 
popoarele asuprite şi subjugate la o anarhie cu tendințe naţionaliste şovine 
şi răzbunătoare, nu către o democrație pe care aceste popoare nu au 
cunoscut-o niciodată. E E E E pa S 

China, a doua mare putere comunistă, merge pe un drum propriu, care 
nu are nicio contigență cu democraţia, ci mai degrabă cu naționalismul. 

Islamul, ţările arabe, deşi nu reu se unească, reprezintă 
într'adevăr un naționalism periculos, şovin şi fanatic. O unire a forțelor 
arabe, mai ales sub o conducere sovietică, ar constitui un imens pericol 
pentru întreaga lume civilizată. i Eta, 

Europa şi Japonia, renăscute "din propria cenuşe”, din punct de vedere al 
forței economice, reprezintă adevăratele adversare ale Statelor Unite. 

Pentru Marea Finanţă Internaţională, dominaţia lumii nu poate fi 
asigurată EU ee dusi Ditidiaţia politică vine dela sine. 

În concluzie, Marea Finanţă Internaţională preconizează o nouă politică, 
prin care adversarii potenţiali economici trebuiesc înfrânți. 

O Europă, în care influența politică a Uniunii Sovietice ar fi mai mare, ar 
slăbi-o economiceşte, ar desfiiița grea adversar al Sratetor Eni ; ta 

... = - CEI IPA 

Noua politică americană se concretizează în Ianuarie 1987, când o mare 
delegaţie a Marii Finanţe Internaţionale, în frunte cu Armand Hammer, 
Rockefeller, Kissinger şi Brzjinski, vizitează Moscova. 

Înțelegerea ÎS aie a maarele a anca în cursul anului ! 

Ca primă măsură, Ronald Reagan trebuieşte anulat. Intreaga ga maşină a 
propagandei americane se deslănţuieşte asupra lui. "Afacerea Iranului”, 
afacere de tipul căreia se-practică CU SutEIe, atât în Israel, cât şi în Statele 
Unite, este pretextul scoaterii Mia Se ala e su ti iscate, 
americane. Este lăsat absolut singur, fiindu-i înlăturați toți colaboratorii şi 
controlându-i-se cu cea mai mare stricteţe toate fondurile destinate atât 
armatei americane, cât şi țarilor din America centrală în luptă cu 
comunismul. 


375 


E 57 


supra Europei şi Japoniei, prin 


ăsură este îndreptată a e 
zare ia da de schimb în toate tranzacţiile 


devalorizarea forțată a dolarului, mone 
internaţionale. 
Pentru o mai bună cunoaşt 


o mică incursiune în trecut. Ta ELA 
Unul din cei mai controversaţi oameni politici din lume, generalul de 


Gaulle, pe care noi românii nu-l putem iubi, deoarece + el este primul care, 
prin vizita la Bucureşti, l-a legitimat pe Ceauşescu, nu este iubit nici de 
francezi, datorită aroganţei sale şi a colaborării cu stânga franceză. a 

| Dar generalul de Gaulle a avut o clar=viziune, care nu -a fost egalată nici 
| până în ziua de astăzi de către nici un om politic european. El nu a avut 
g. niciodată încredere nici în americanii, nici în englezi și nici în ruși. El a 
visat o Franţă puternică, ceeace pe vremea lui părea o adevărată utopie. 

Lumea era convinsă că făra "protectoare umbrelă atomică americană” 

Europa este sortită pieirii. Sea 

Pentru făvrirea Franţei puternice, pe care o preconiza, de Gaulle a realizat 
| două înfăptuiri epocale: 1) Împăcarea cu Germania şi 2) Inarmarea atomică 
"a Franţei şi dotarea armatei franceze cu proiectilele cu neutroni. 

& Importanţa acestei arme neutronice a fost tot atât de mare ca şi S.D.I.-ul 
din zilele noastre preconizat de Ronald Reagan. 

Dovada o constituie presa sovietică, care, şi într'un caz şi într altul, s'a 
deslănţuit în egală măsură împotriva unor arme cu caracter pur defensiv ! 

Generalul de Gaulle a preconizat "Statele Unite ale Europei” sub forma 
unei confederaţii de state cu suveranitate absolută, care să-şi poată afirma 
punctul de vedere, pe picior de absolută egalitate cu cele două supraputeri 
existente. 

Astăzi, după 45 de ani de când Charta Atlanticului a fost totalmente 
abandonată, astăzi, când Statele Unite şi Uniunea Sovietică îşi arogă 
dreptul de a lua decizii şi a dispune de întregul glob pământesc, ne putem 
da seama de imensa importanţă şi stringenta necesitate, ca în numele 
a Europei să vorbească numai europenii. EZNITE rr BE Ta mie ape 

Statele Unite şi Uniunea Sovietică şi-au împărţit lumea în sfere de 

influenţă la Teheran, Yalta, Postdam, Helsinki şi acum la Washington. 

Europa divizată artificial de către aceste dovă supraputeri, prin vânzarea a 


] 120 milioane de sclavi Suropeniroşilo Rice ia a poziţia iniţială 
„reunificându-se. Dar acest lucru, numai o uropă conştientă de trecutul şi 


gi loruisău'o pote face 
Washingtonul a dovedit în cursul ultimilor 45 de ani că împărţirea 
Europei nu a fost o gafă a preşedintelui Roosewelt, ci a fost un fapt 


premeditat şi reafirmat în cadrul tuturor reuniunilor internaţionale la înalt 
nivel. BEER: TE EErI 

„Astfel după Teheran, Yalta şi Potsdam, în anul 1953, Schlessinger, unul 
din protagoniștii Marii Finanţe Internaţionale, a declarat: "în ceeace 
priveşte țările din răsăritul Europei, noi nu trebuie să încercăm să le 
eliberăm şi nici măcar să permitem a fi eliberate !" dat ele 


IS TEREZIA 
(376 ) 


ere a situaţiei internaţionale actuale, vom face 


Cu ocazia iei , za : 
ÎN ana pi Aa ungare, din 1956, marele ziarist american Walter 
pi Aia d ponent al aceleași Mari Finanţe, a declanşat o puternică 
ÎN (ied e presă, susţinând acelaşi lucru, iar în Februarie 1961, 
ela. de ea aportul făcut către Departamentul de Stat, a confirmat 
arii Finanţe Internaţionale în ceeace privește ţările din 
răsăritul Europei. : PEvee j 

În anul 1975, Sonnenfeld, colaboratorul lui Kissinger, a dat instrucţiuni 
tuturor diplomaților americani, convocați la Londra, în sensul totalei 
abandonări a statelor est-europene. y 

Ce se mai poate adăuga la cele de mai sus, decât recunoaşterea oficială la 
Helsinki a statut-quoului existent ? 

Dar din 1975 ŞI până în 1987, au avut loc mai multe întrevederi la vârf 
ruso-americane : Carter - Brejniev şi suita de întrevederi Reagan - 
Gorbaciov. În nici una din aceste întâlniri, nici unul din preşedinţii 
americani, n'a adus nici măcar vorba despre cei 120 de milioane de sclavi 
din estul Europei. 

Toate acestea ar fi trebuit ca până astăzi să fie cunoscute de către | 


"politicienii" români amercanofili ! G 

Conferința-din lanvarie 1987 de la Moscova, dintre sovietici şi 
reprezentanţii Marii Finanţe Internaţionale, deşi făcută fără "trâmbiţe şi 
fanfare", cum S'ar spune “discretă”, a fost totuşi suficient de transparentă, 
pentru a se cunoaşte înțelegerea deplină realizată. 

Noua vânzare, proiectată atunci şi realizată la sfârşitul anului la 
Washington de către Reagan şi Gorbaciov, a pus în alarmă Franţa şi 
Germania : prin câteva întâlniri la vârf, s'a aţuns la o deplină înțelegere, se 
pare cu mult mai mare decât cea dată publicităţii. Evident s'a pus accentul 
pe apărarea Europei şi s'a realizat ceeace în zeci de ani nu se reuşise. 

Un batalion comun, franco-german, va constitui nucleul viitoarei armate 
europene. Uniformizarea armamentului şi a muniției, a constituit 
înţelegerea cheie pentru apărarea Europei. 

În afară de aceasta, Franța şi Germania au ajuns la importante puncte de 
vedere comune financiare şi economice. 

Este pentru prima oară când, în Europa, punctul de vedere al generalului 
de Gaulle, "Statele Unite ale Europei cu Suveranitate absolută”, începe să 
devină viabil şi desigur se va dezvolta cu rapiditate. OO 

Leagănul civilizaţiei mondiale, Europa, distrusă şi anihilată complect 
după cel de-al doilea război mondial, şi-a adus în sfârşit aminte că dispune 


de cel mai mare potenţial intelectual, "Inteligenția”, cumpărată şi furată de 
către cele două supra-puteri, cel mai TE ata beat a A 
cea mai mare flotă comercială din lume, cea mai numeroasă populaţie : 320 
de milioane de oameni, faţă de 250 milioane americani şi cei 270 milioane 
sovietici. i IRT: 
Europa nu mai poate admite ca pe viitor, cele două supra-puteri, să 


dispună peste capul ei de soarta sa. | 
Circul propagandei Marii Finanţe Internaţionale, declanşat în primăvara 


anului 1987, prin care Gorbaciov a fost legitimat ca un mare "reformator 


377 ) 


DD 


xism în Decembrie 1987, cu ocazia 


ic" a ajuns la paro pe : 
democratic”, care a âj P armare nucleară, nu-și mai poate găsi 


înțelegerii americano-sovietice de de 
adepţi în Europa. i Ata Ati iodive Leu 
inci "IT love you, Gorby ! , e 
Lozincile lansate ca de exemplu: | e ATU gust amar și 


cea mai spectaculară victorie, împotriva celui ri 
Dezarmarea atomică, 
Unite şi Uniunea Sovietică, ] 2 
ale pe care a cunoscut-o omenirea până în 


formidabile armate convenţionale pe c ) 
ziua de astăzi. Şi aceasta, pentru a nu mai vorbi de zdrobitoarea 


superioritate sovietică, în ceeace priveşte dotarea cu gaze infecțioase de 
toate naturile. 


Înțelegerea americano-sovietică de astăzi, cu toată rezerva americană în a 
nu se angaja în încetarea experienţelor "S.D.I.”, deschide noi posibilități 


Uniunii Sovietice. imodle 
Este clară intenţia americană de a se dezangaja în Europa şi chiar dacă 


această dezangajare va necesita un timp relativ îndelungat, posibilitățile 
politice sovietice, câştigă noi orizonturi. 


De 45 de ani, înțelegerile sovieto-americane s'au dovedit viabile şi nu 
putem avea nici o speranţă că ele nu se vor întări în viitor. 

Dacă factorul "timp", a favorizat întotdeauna Uniunea Sovietică, cu 
excepţia primilor 6 ani ai guvernării Reagan, astăzi prin înțelegerea dela 
Washington, el înclină serios balanţa în favoarea sovieticilor. 

Războiul mondial atomic nu mai este posibil din 1952, de când Uniunea 
Sovietică posedă această armă. De atunci el nu a mai constituit decât o 
"gogoriță”, o armă politică de şantaj în mâinile Uniunii Sovietice. Prin 
înarmarea atomică ajunsă la proporții inimaginabile, Uniunea Sovietică nu a 
urmărit decât o presiune politică în fața unei Europe dezorientate, 
capitularde, de unde lozinca : "mai bine roşu decât mort !" 

Din fericire, nici un război clasic împotriva Europei, nu este posibil, atâta 
timp cât Franţa dispune de câteva bombe atomice şi de proiectilele cu 
neutroni. 

Aceste proiectile cu neutroni, cu care armata franceză este bine dotată, 
chiar dacă vor ajunge în mâinile sovietice, nu vor constitui nici un pericol, 
deoarece el sunt pur defensive, constituind replica cea mai puternică 
împotriva unei concentrări masive de tancuri. 

Astfel un nou război mondial, atomic sau clasic, este de multă vreme 
înlăturat. 
că aci ia E, căci în mâinile sovieticilor rămâne războiul 
politic împotriva lumii civilizate, război în care sovieticii sunt covârșitor de 
RD prin Varietatea mijloacelor de care dispun : 
decada rasa Ma e a industrial, lucrează liber în întreg 
, A olerită de către democraţie ; 


378 


N Z Marxismul, O doctrină râsuflată, bună numai pentru export, încă îşi 

mai-găseşte adepţi în lumea occidentală Z 

iernaţiomală ese dim rate A Mbertinaj, creiată de Marea Finanșă 
, mentată in întreg Occidentul de către agenţii sovietici, 

cu toate forțele de care dispun, creind un haos de nedescris: 

(4 - Terorismul Creat, condus şi utilat de către sovietici, găseşte un izvor 
nesecat de fanatici în lumea arabă, întrebuințat cu un enorm succes pentru 
destabilizarea lumii libere. 

„5 - Organizațiile, asociaţiile, instituțiile, cu caracter "umanitar" creiate de 
către Marea Finanţă Internaţională, sunt în momentul de faţă supra infiltrate 
de către agenţii sovietici şi, practic, acționează în favoarea lor. 

6» Ideile mondialiste lansate de către Marea Finanţă Internaţională, încă 
de la Revoluţia Franceză, sunt exploatate din plin de către 
Internaţionalismul sovietic. În ce măsură noţiunile de “Mondialism" şi 
"Internaţionalism" se confundă sau tind către acelaşi scop, nu ne putem da 
încă seama, dar cert este că utilizând mijloace diferite, deocamdată merg 
mână în mână. 

Pentru ca Europa de mâine, o Europă pornită de la nucleul franco- 
german, să poată să-şi spună într adevăr cuvântul, ea va trebui să nu se 


limiteze la o colaborare militară, politică şi economică, ea va trebui să 
redevină o Europă morală, o Europă care să-şi facă ordine în propria casă, 
o Europă în care "Drepturile Omului” vor trebui să fie contra-balansate de 
către "Datoriile Cetăţeanului". 

Numai o Europă în care noțiunile de Dumnezeu, de Patrie şi de Familie 
vor fi revalorificate, numai acea Europă va redeveni puternică, capabilă de a 
face faţă onorabil unei noi ordini mondiale, ce se va stabili după anii 2000. 

Până ce oamenii politici europeni, actorii principali ai "piesei mondiale” 
de pe scena politică, nu vor fi în stare să asculte "rumoarea parterului” 
majoritar, şi vor sta cu ochii pironiţi la "loji” minoritare, o însănătoșire a 
Europei nu va fi posibilă. — 

Până atunci Europa trebuie să ţină seama că "mondialismul' se bazează 
pe socialism şi că "internaționalismul” deţine o mare influență asupra 
acestuia şi va face orice ofertă pentru a-l ademeni. Minat de către sovietici, 
socialismul în general şi socialismul german în special, vor constitui în 
Viitor punctul nevralgic european. - 

Aici este marele pericol care pândeşte Europa şi, cum se va descurca, 
numai Dumnezeu o ştie ! 


Tot în ceea CATE “din Ianuarie 1988 din "Stindardul Românilor”, 
apare "SCRISOAREA DESCHISĂ ADRESATĂ DOMNULUI RONALD 
REAGAN, cu ocazia întrevederii pe care a avut-o cu Domnul Mihail 
Gorbaciov Ia Washington. 

379 N 


P 


i 


Excelenţă, 


e întâlnirea pe care o Veţi avea cu Domnul 


at din presă despr SE : 
Am afl P P erea semnării unui tratat de reducere a 


Mihail Gorbaciov în ved 


armamentului nuclear. i k a pub 
Nu trebuie să Vă spunem noi ce înseamnă Imperiul răului” şi cât este de 


periculos să lăsaţi Europa fără "umbrela nucleară americană" la dispoziţia 
celei mai formidabile armate clasice pe care a cunoscut-o omenirea. 

Suntem convinşi că Domnia Voastră Veţi lua toate măsurile de rigoare 
înainte de semnarea oricărui tratat, cunoscând mai bine ca oricine pericolul 
comunist. ; APE Pa ar 

Vă rugăm însă, să nu vitaţi că 130 milioane de robi zac în răsăritul 
Europei sub cizma comunistă şi să condiţionaţi semnarea oricărui tratat cu 
Uniunea Sovietică de eliberarea acestor popoare. 

Vă rugăm să aduceţi aminte Domnului Gorbaciov de Charta Atlanticului, 
pe care şi Uniunea Sovietică a semnat-o şi care prevede ' Autodeterminarea 
şi Alegeri Libere” pe întreg globul pământesc. 

Sperăm că Veţi fi primul Preşedinte american, care Veţi ridica şi 
problema colonialismului în Europa. 

În numele "Frontului Naţional al Unirii Românilor”, vă mulțumim cu 
anticipație pentru atitudinea pe care suntem siguri că o Veţi lua. 


Cu stimă şi respect 


Ion Pantazi 


Această scrisoare pe care am fost obligat să o scriu în numele "Frontului 
Naţional al Unirii Românilor”, mi-a umplut sufletul de tristeţe. 

Să scrii ŞI să semnezi o scrisoare, total inutilă, prin care să te prefaci că 
acorzi o încredere, pe care nu o ai, unui om faţă de care ai fi putut să ai 
întreaga consideraţie, dar nu mai păstra-i nici măcar o urmă, iată unde te 
duce amestecul în politică ! 

M'am consolat cu faptul că amintindu-i de "Imperiul răului”, pe care atât 
de mult l-a trâmbiţat, va lua această scrisoare drept o tristă ironie, care să-i 


amintească că a gustat din cupa grandoarei Şi acum se “adapă' la acea a 
decadenţei ! 


Mă aflu din nou la Bucureşti ! 


380 


Aşa cum prevăzuse Costăchescu, după o săptămână la autogara Militari, 
am putut să-mi iau în primire postul şi să conduc singur unitatea. 

Nu a fost chiar atât de uşor, deoarece de la început am intrat în criză de 
autobuze, ceeace a necesitat să mă rog de șoferi pentru a face curse 
suplimentare. Această veşnică dependenţă a şefului de coloană-faţă de 
şoferi, îl punea într'o poziţie de inferioritate, ştirbindu-i autoritatea şi 
netezindu-i drumul către compromisuri. 

De această situație mi-am dat seama de la început şi m'am rugat lui 
Dumnezeu să-mi lumineze creierul pentru a găsi soluţiile cele mai bune, 
care să mulțumească pe toată lumea. 

Într'o dimineaţă, intră la mine în birou unul din şoferi, pe care-l 
cunoşteam deja după figură şi care se oferise să facă una din cursele 
suplimentare, deci mă ajutase să ies din primele greutăţi de care mă 
izbisem. El mi se adresează cu dezinvoltură ; 

- Tovarăşe Şef, numele meu este Găină, lon Gâăină şi sunt Secretarul de 
partid al coloanei Militari. Am venit la dumneavoastră pentru a ne cunoaşte 
mai bine şi a vă spune că vă stau la dispoziţie de câte ori veţi avea nevoie 
de vreun ajutor. Sunt în această coloană de 15 ani şi sunt Secretar de partid 
de S ani. Cunosc toţi şoferii după cum cred că vă închipuiţi şi toate 
greutăţile noastre. 

- Îşi mulţumesc domnule Găină şi sper să ne înțelegem bine împreună. 

- Ştiţi, nu vă supăraţi, dar eu m'am interesat pe linie de partid despre 
dumneavoastră şi ştiu şi cât aţi suferit. Ştiu că aţi făcut multă puşcărie şi 
mai ştiu că sunteţi un om cinstit, care aţi înțeles să vă încadraţi în muncă, 
ştiu şi unde aţi mai lucrat înainte de a veni la noi ! Nu vreau să vă deranjez 
şi nu vreau să mi-o luaţi în nume de rău, dar ştiţi ... eu cunosc greutăţile 
oamenilor ... Pentru dumneavoastră ... ( Şi pune un plic pe birou !) 

Desfac plicul în faţa lui şi număr banii ! Două mii de lei ! 

- Nu te întreb ce este cu aceşti bani ... cunosc "obiceiul pământului”, dar 
păstrează-i domnule Găină, cu mine te vei înţelege foarte bine şi fără 
aceasta. 

Bag banii în plic şi-i înapoiez. 

- Este prea puţin tovarăşe şef ? Sau ... nu aveţi încredere ? 

- Nu este prea puţin, dar dumneata mi-ai spus că te-ai interesat de mine şi 
că mă cunoşti că sunt un om cinstit ! Nu este vorba de lipsă de încredere 
pentru că dumneata eşti secretar de partid, dar eu sunt plătit pentru munca 
pe care o depun şi nu înţeleg să primesc bani dela oameni care îi câştigă cu 
multă greutate. 

- Tovarăşe şef, eu nu am venit la dumneavoastră ca să vă sperii că sunt 
Secretar de partid şi nici ca să vă trag într'o cursă, vă rog să credeţi că şi eu 
sunt un om cinstit, dar în ţara asta oamenii cinstiți nu pot trăi şi-atunci 
trebuie să ne înțelegem între noi ca treaba să meargă şi toți să fim 
mulțumiți. 


381 


ia PPP 


a treaba să meargă şi toți să fiţi mulţumiţi. În ceeace 
mă priveşte, sunt mulţumit cu salariul meu, Ei SI NE orei 
într'adevăr să mă ajuţi, să ştii că o poți face şi apelez la ser - it 

- Vă rog să apelaţi, dar şi să primiţi aceşti bani, sunt dați iai tot su SAU 

_ Domnule Găină, banii nu-i primesc, vreau ca toat Ma să fie 
mulţumită, inclusiv Întreprinderea, care este in stare de ist it Sailor 
şoferii au doar grija lor şi a şefului de coloană, dar nu se gânvesc că 
ciubucurile care le fac pentru ca să trăiască, le scot dintr (9) întreprindere care 
moare! Asta-i ce-ţi cer domnule Găină, să ajutăm împreună Intreprinderea 
şi dumneata fiind foarte vechi în această coloană, deci cunoscând pe toți 
şoferii, mă poţi ajuta. Trebuie să ajungem la un compromis, prin care toată 
lumea să trăiască, inclusiv "vaca de muls” căci dacă ea moare, nu va mai 
exista nici "lapte", cu atât mai puţin "smântână"! Ce zici domnule Găină ? 

- Aveţi dreptate domnule Pantazi, dar cum vă pot ajuta eu ? 

- Eu nu am împlinit o lună de când sunt la această coloană, nu cunosc 
decât câţiva şoferi, deşi am vorbit cu fiecare în parte, mulţi au venit deja cu 
bani la mine şi pe toți i-am refuzat, mă mir că nu ştii acest lucru ! 

- Ştiu domnule Pantazi, dar mi-am închipuit că fiind nou şi făcând atâta 
puşcărie v'a fost frică şi de aceea am venit la dumneavoastră să vă spun că 
nu trebuie să vă temeţi, şoferii nu sunt atât de răi precum se spune, noi 
alcătuim cu toţii o familie, nimeni nu a intrat la puşcărie din cauza noastră. 

- Vezi dumneata, eu pot oricând să fac inspecții inopinate, să opresc 
maşinile în timpul cursei şi să văd câţi călători sunt fără bilet şi să iau 
măsuri pe loc, dar eu cunosc greutăţile şoferilor, ştiu că nu pot trăi din 
salariul lor, mai ştiu şi cât îi costă dacă se duc cu maşina la reparat, de 
aceea vreau o adevărată înţelegere între noi şi la această înțelegere mă poţi 
dumneata ajuta. 

- Am să vă ajut domnule Pantazi, am să vorbesc cu şoferii, am să le 
povestesc tot ce mi-aţi spus şi eu cred că vom putea rezolva lucrurile. 

- Îşi mulţumesc, domnule Găină, şi te mai rog ca după ce vei vorbi cu ei 
să vii să-mi spui dacă ai reuşit ceva. 

- Domnule Pantazi, într'o săptămână vă deranjez din nou şi cred că o să 
fiți mulţumit de mine. 


_ Asta vreau şi eu, C 


Convorbirea cu secretarul de partid Găină a fost foarte instructivă pentru 
mine. În primul rând mi-am putut singur da seama cât de mare este 
corupția peste tot, iar apoi de faptul că aceşti secretari de partid sunt şi ei 
oameni ca ţoţi ceilalți. Evident că nu pot face o comparaţie între secretarul 
de partid Ştefănescu şi secretarul de partid Găină, dar şi acest şofer simplu, 
este un om care a ajuns secretar de partid "dus de ape", purtat de propriile 
interese, putând fi foarte bine încadrat în clasa oportuniştilor. Dar după 
cum singur a afirmat : "noi şoferii suntem o familie, nimeni nu a intrat la 
puşcărie din cauza noastră", se poate foarte bine vedea că acest secretar de 
partid este departe de a fi un convins comunist ! De unde concluzia : 
membrul de partid sau chiar secretarul de partid, nu-şi ia angajamente din 
convingere fată de partid şi nici măcar o fidelitate morală, afilierea lui fiind 


382 


doar o formă, o posibilitate de a trăi mai acoperit ! Probabil că acest Găină, 
nu gândeşte politic în niciun fel, dar remarcă totuşi că "oamenii cinstiţi nu 
pot să trăiască în această ţară”! Numai prin aceste cuvinte, pe care desigur 
le-a scăpat, îmi pot da seama de “câte parale face partidul” în ochii unuia 
din secretarii săi ! 

O altă constatare pe care o pot face, este goana neînchipuită după bani, 
aceiaşi goană atât la hidrocentrale, cât şi aici la Bucureşti. Dacă acolo 
posibilitățile de câştig existau prin muncă cinstită, aici ele sunt cu mult mai 
mari, printr'un furt colectiv şi prin înțelegerea şi solidarizarea tuturor în 
vederea acestui furt ! El nu mai constituie apanajul unor oameni, care au 
existat în toate timpurile şi care erau condamnaţi atât de justiţie, cât şi de 
opinia publică, ci a devenit un fapt normal, la care participă toată lumea, 
deci un fapt moral explicabil prin noua mentalitate : la furtul statului faţă de 


apuse iideri seria & fur scâral (De aceea, bietul Găină, nu a putut 
pricepe în ruptul capului € e n am vrut să primesc bani de la şoferi şi a 
încercat să-şi explice acest fapt, doar prin frica ce aşi avea-o de a "intra în 
rândul oamenilor"!!! iară 

Desigur că acest furt organizat şi "liber consimţit” de toată lumea se face 
în măsura posibilităţilor în întreaga ţară. El nu este limitat decât de 
imposibilitatea de a-l mări, prin urmare peste tot se fură ca în "Codrii 
Vlăsiei"! 

Acest nou aspect al "Realizărilor Regimului”, de care-mi vorbiseră 
securiştii la eliberarea mea din domiciliul obligator de la Valea Călmățui, 
îmi complectează cunoştinţele asupra comunismului. 

Massa de oameni este condusă de propagandă, prin lozinci, lozinci prin 
care se mulţumeşte Partidului şi Guvernului, precum şi Conducătorilor 
adoraţi pentru toate "binefacerile" pe care ni le-a adus ! Aceste lozinci se 
află afişate pe străzi, în întreprinderi şi difuzate prin presă, radio şi 
televiziune. Omul nu trebuie să mai gândească, deoarece Partidul o face 
pentru el şi pentru ca totuşi să nu fie ispitit de a o face, i seia tot timpul 
disponibil prin "munci voluntare sau patriotice”, prin cozi nesfârşite la 
magazinele alimentare şi prin şedinţe de partid sau de producţie. Cam la 
asta se reduce comunismul ; la care oamenii reacţionează printr'o ignorare 
totală față de această propagandă şi prin aplicarea fără limită a dictonului : 
"ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte"! Ne-aţi furat totul, vă furăm şi noi 
cât putem ! 

Acest furt instituţionalizat de stat, a devenit moral şi de aceea este 
acceptat de către toată lumea. Din păcate, nu toți se află în posibilitatea de a 
fura, iar cei ce nu pot, vai de capul lor. Aceasta îmi aduce aminte de vorba 
atât de des repetată de buna mea prietenă Jana Georgiade : "Cine poate, 
oase roade"! 


383 


După înființarea "Frontului Naţional al Unirii Românilor”, în numărul 
17-18 dia Ianuarie al "Stindardului Românilor”, ca titluri mai importante 
semnalez : EVENIMENTELE DIN ROMANIA pe 5 pagini, precum şi 
PROIECTUL DE STATUT al grupării noastre de acţiune. 

Consider că, o importanţă deosebită o are articolul : 


UNIREA ROMÂNILOR 


Unirea Exilului Românesc, dezideratul de peste 40 de ani al exilului 
românesc, a rămas până astăzi un vis neîmplinit. 

Pentru o scurtă perioadă, unirea s'a realizat sub conducerea generalului 
Nicolae Rădescu, luând ființă "Comitetul Naţional”, din care făceau parte : 
Mihail Fărcăşanu, Vintilică Brătianu şi alţii. 

Ambiţiile, orgoliile şi interesele personale au făcut ca acest Comitet 
Naţional să nu aibă viaţă lungă. Dra e 77 ou tr] 

Creţeanu, care reuşise să-şi însușească sumele depuse de Mareșalul 
Antonescu în Elveţia, pentru exilul românesc, nu s'a mulțumit cu atât. Ela 
intrat în grațiile Serviciului Secret American, căruia nu-i convenea politica 


pur românească a generalului Rădescu. Serviciul Secret American înțelegea 
să susțină financiar un Grup Românesc, care să propulseze interesele 
americane înaintea celor româneşti. Astfel s'a terminat prima unire a 
românilor. r i: 
Mult mai târziu, Nicolae Penescu a reuşit împreună cu "Consiliul 


Românilor Liberi", condusă de câtre dl. lon Raţiu. Evident, între "Consilul 
Naţional" al d-lui Comaniciu şi "Uniunea Românilor Liberi” a d-lui Raţiu a 
început o rivalitate care, prin înţelepciunea ambilor şefi, s'a atenuat, 
ajungându-se la unele înţelegeri, care au umplut de speranţe pe toți 
românii. 

Cu ocazia primului Congres al "U.R.L." de la înființarea sa, care a avut 
loc la Paris la 12 Aprilie 1986, ca semn de curtoazie şi bunăvoință, dl. 
Raţiu l-a invitat şi pe dl. Comaniciu şi "Consiliul Naţional”. 

Între cele două mari organizaţii româneşti s'a ajuns cu această ocazie la 
următoarele două înţelegeri : 1 - cele două organizaţii vor înceta pe viitor 
orice atacuri reciproce prin presă ; 2 - cele două organizaţii vor sărbători 
împreună toate sărbătorile naţionale. 

Cu această ocazie, dl. Comaniciu şi mulţi alţii, au cerut unirea celor două 
organizaţii, fie prin federalizare, fie prin desemnarea unei reprezentanţe 
comune, dar acest deziderat, nici nu a fost luat în discuţie, sub pretextul că 
nu se află pe ordinea de zi. 

Cu o zi înainte de acest Congres, subsemnatul am avut o convorbire de 
aproape două ore cu dl. Raţiu, având împuternicirea d-lui Comaniciu, 
pentru a încerca să-l conving de necesitatea unirii celor două organizații. 
DI. Raţiu cu politeţea ce-l caracterizează, a rămas totuşi neînduplecat. 
Punctul d-sale de vedere a fost: Unirea Românilor se poate face numai 


( ze 
ca) 


dacă cei din "Consiliul Naţional" şi din toate celelalte organizaţii, se vor 
inscrie individual în "U.R.L." 

Insuccesul mediaţiei mele a fost total, dar nu am disperat, mai ales că cele 
două hotăriri luate la acest Congres, au fost respectate ad literam. 

A urmat întâlnirea de la Soultzmatt şi sărbătorirea lui 1 Decembrie de la 
Frankfurt, unde M.S.Regele a fost pentru prima şi a doua oară în mijlocul 
românilor. i ai 

După aceste întâlniri, am avut o întrevedere cu dl. Comaniciu, căruia 1- 
am explicat că înţelegerea de la Paris între IURI işi C.N.R. „nu 
reprezintă decât un prea mic pas înainte şi că ea se poate reduce în fond la 
"a juca hora şi a mânca mititei împreună ; înțelegerea fiind departe de 
dezideratul românilor de "Unire", manifestat puternic cu ocazia congresului 
de la 12 Aprilie de la Paris. | sn 

Dl. Comâniciu a căzut întru totul de acord-cu mine asupra necesităţii de 
unire al celor două organizaţii în jurul cărora s'ar fi grupat toate celelalte. 
Domnia sa m'a asigurat că Unirea Românilor constituie singurul d-sale vis 
şi că încearcă tot timpul să-l realizeze, având bune relații cu di. Raţiu, pe 
care-l consideră de bună credință. 

L-am întâlnit din nou pe di. Raţiu, de data aceasta la Munchen, dar după 
mai bine de o oră de discuţii, di. Raţiu mi-a precizat din nou punctul d-sale 
de vedere : toată lumea să se înscrie în 'U.R.L."! 

Am avut încă două întrevederi cu dl. Comaniciu, în care i-am arătat toate 
diligenţele depuse de mine pe lângă dl. Raţiu, rugându-l să ia iniţiativa 
unirii românilor, făcând'tot ceeace este omeneşte posibil, spre a-l convinge 
pe di. Raţiu. Aveam convingerea că odată aceste două mari organizații 
unite, toate celelalte grupări româneşti se vor strânge în jurul lor şi astfel 
Unirea Românilor va deveni o realitate. 

La prima întrevedere, dl Comaniciu mi-a spus că îi trebuie timp, poate un 
timp îndelungat pentru realizarea acestei uniri. 

La a doua întrevedere, i-am arătat d-lui Comaniciu că după informaţiile 
din sursă sigură pe care le deţin, situaţia în ţară a ajuns disperată, că toți 
românii fierb şi că o revoluţie poate izbucni în orice moment și în aceste 
timpuri grele pe care le trăim, românit-din-exil trebuie să se unească. l-am 
arătat ziarul meu din Ianuarie 1987, în care am scris cu claritate, ceeace se 
va întâmpla în a doua jumătate a anului. di. Comaniciu mi-a dat toată 
dreptatea dar mi-a spus că nu poate descanidată să facă mai mult. 

Am fost dur cu di. Comaniciu, acuzându-l “ase lăsa la remorca lui 
Raţiu” care niciodată nu va face mai mult decât a spus : "toată luriza să se 
înscrie în U.R.L."! PI RIRI IE 

„La această întrevedere cu di Comaniciu, mi-am dat seama că, deşi doreşte 
fierbinte "Unirea Românilor”, d-sa nu va lua această inițiativă şi atunci am 
luat pe loc hotărîrea de a încerca eu "Unirea Românilor”, hotărire pe care 1- 
am comunicat-o d-lui Comaniciu. 

Hotărirea mea a fost luată trecând în primul rând peste mine, peste 
principiile mele de a nu mă amesteca niciodată în politică. Ştiam perfect de 


385 


bine că pentru a fi om politic, în afară de o mulţime de calități, trebuie să fii 
după zicala românească : "uns cu toate alifiile”! îi 

Eu nu posed aceste calități : nu sunt o personalitate, nu am abilitatea 
necesară, nu am o cultură corespunzătoare, nu sunt un diplomat. În schimb 
sunt un impulsiv, deci de multe ori "calc în străchini”, şi nu sunt uns cu 
niciun fel de alifie. i MĂ 

Am însă o singură calitate, aceea de a şti să iau o inițiativă, atunci când 
aceasta se impune şi a o duce cu dârzenie până la capăt. Această iniţiativă a 
lipsit până astăzi cu desăvârşire exilului românesc. 

Voi trece peste mine, peste tot şi peste toate, pentrucă Neamul Românesc 
o cere. Suntem obligaţi să le dăm românilor asupriţi şi îngenunchiaţi din 
Țară satisfacția că noi cei din Exil suntem-uniți şi te apărăm-drepturile 
printr'o singură voce, cea a întregului Exil Românesc. 

Între timp a avut loc cel de-al doilea Conges "U.R.L." de la Paris. 

După un imens succes al primei zile, a urmat cea de-a doua zi, din păcate, 
cea mai neagră zi din întreaga activitate românească din Exil. 

Controversa Raţiu-Novacovici asupra "semnului" sub care să se 
desfăşoare acest congres : "Lupta împotriva comunismului" susținut de 


manevrele întrebuințate. 

Și în sfârşit, au urmat alegerile, care toată lumea ştie cum s'au 
desfăşurat. 

Înlăturarea d-lui Cernovodeanu, devotat necondiţionat d-lui Raţiu, a fost 
pentru acesta ca o lovitură de cuţit dată pe la spate. 

DI. Dan Cernovodeanu, camarad al meu de suferință, care a zăcut 16 ani 
în închisorile comuniste, om corect şi suflet ales, om cu mare pregătire 
intelectuală, nu putea fi părăsit de către mine în aceste grele momente din 
Viaţa sa. 

Ca ziarist, fiind obligat de a aduce la cunoştinţa opiniei publice adevărul, 
ca prieten, având obligația morală de a sări în sprijinul camaradului de 
închisoare, împotriva celui ce-l rănise adânc şi nemeritat, am scos "Ediţia 
Specială" din Iulie 1987. 

Ca ziarist şi ca prieten, mi-am făcut datoria, ca om politic, "am călcat în 
Străchini"! 

Incidentul s'a încheiat, nu însă fără a lăsa serioase urme. Însăși ideia 
"Unirii Românilor”, a suferit o grea lovitură. Dar dl. Raţiu, va trebui să 
treacă peste acest incident, di. Raţiu primeşte astăzi scuzele mele, dacă am 
intrecut măsura şi l-am jicnit. "Unirea Românilor" nu poate fi oprită 
averii zu pe au a Sau jicnirii altuia. Obiectivul ce trebuieşte atins, 

pra oricăror persoane, oricăror neînțelegeri şi chiar 


386 


DD OO TI INNER III 


'cniri. di. Raţiu poate să nu-l ierte niciodată pe Pantazi, dar nu poate să se 
IL stragă de la "Unirea Românilor”, căci aceasta nu aparţine lui Pantazi sau 
Ia sca ne aparţine nouă întregului Exil Românesc. m a . 
Am mers deci mai departe. În cursul unei mari bătălii, înfrângerile 
trecătoare sunt normale, ele nu trebuie să constituie decât un impuls în 


i ii victorii, care victorie nu are nimic personal, ci 
plus, pentru realizarea marii Vict p 


a întregului Exil Românesc. 
ia "la priza aud aliile româneşti în numele meu, la Unirea 
zzituli, personal nu reprezint decât ziarul meu. De aceea la aaa Mei 
1987, am constituit la Freiburg, un Grup de acţiune „ căruia i-am da 
numele de "Frontul Naţional al Unirii Românilor”. er Asteri 

Chiar atunci, la 3 Octombrie, am anunțat cu claritate : "Scopu EA ui 
de acţiune este Unirea Românilor „iar Grupul se va autodizo inig 
momentul în care țelul va fi atins. Nu urmărim dizolvarea organizaţiilor 
existente, nici subordonarea lor, ci din contra, asocierea lor, prin 
reprezentanţii lor, într'un "Congres Mondial Românesc „ care să aibe 
credibilitate în faţa Cancelariilor, Parlamentelor și Instituţiilor Occidentale 

Am arătat atunci că ucrainienii, letonii, estonienii şi lituanienii, au realizat 
acest lucru şi că polonezii şi ungurii, nu sunt departe de reprezentanța 
ea arătat că evreii au rezistat 2000 de ani în Exil, tocmai fiindcă 
întotdeauna au fost solidari şi au avut un "Congres Mondial Evreesc', care 
şi astăzi îşi face datoria față de Patria Şi Neamul lor. zi 

Am spus în încheiere : "personal nu voi candida pentru absolut nici o 
demnitate în noul "Congres Mondial Românesc” şi mă voi retrage complect 
din viața politică românească”. 

Prin urmare : retragerea mea şi autodizolvarea "Frontului Naţional al 
Unirii Românilor” la 5 lunie 1988, adică în ziua în care se va realiza 
"Congresul Mondial Românesc” cu ajutorul tuturor organizaţiilor politice, 
religioase şi culturale existente şi a tuturor persoanelor neafiliate vreunei 
organizaţii, care vor dori să ia parte, constituie cred o garanţie suficientă a 
bunelor şi dezinteresatelor noastre intenţii. 

Zeci şi poate chiar sute de români s'au gândit probabil înaintea noastră la 
necesitatea "Unirii Exilului”, dar noi suntem primii care în luna Octombrie 
1987, am anunţat public prin ziarul "Stindardul Românilor” această 
inițiativă. 

După noi, D-nii Mircea Constantinescu, Manea, Micle, Radu Câmpeanu 
şi Dan Grigorescu, şi-au manifestat şi dânşii dorința şi chiar hotărîrea de a 
face "Unirea Românilor”. 

Noi nu am considerat acţiunile tuturor acestora ca o obstrucție făcută 
nouă, ci din contra, ca acţiuni bine venite, pentru contacte între români, 
mai ales că toți au subliniat că românii trebuie să uite neînțelegerile şi chiar 
duşmăniile personale, în vederea nobilului scop comun tuturor : Unirea 
Exilului Românesc. 

Dar două sau mai multe "Uniri" în acelaşi timp, ne-ar umple de ridicol pe 
toți. 


387 


Fiind convins că o unire nu se poate realiza fără dialoguri, contacte cât 
mai multe între persoane şi organizaţii, am scris d-lui Novacovici 
prieteneşte, dar d-sa nu a binevoit să-mi răspundă. Am luat drumul 
Parisului, pentru a-i contacta pe d-nii Radu Câmpeanu şi Dan Grigorescu. 

Cu dl. Radu Câmpeanu am ajuns repede la un acord de principiu, 
urmând să avem o nouă întrevedere într'un cadru mai larg. 

În ziua de 15 Ianuarie 1988, mă aflam la Paris, adică tocmai în ziua în 
care dl. Dan Grigorescu convocase 13 cunoscuţi, în vederea Unirii 
Românilor. Dl. Dan Cernovodeanu, invitat fiind la această întâlnire, i-a 
telefonat d-lui Dan Grigorescu cerându-i permisiunea de a mă aduce şi pe 
mine. Dl. Grigorescu i-a răspuns afirmativ, dar aproape de miezul nopţii, i- 
a telefonat d-lui Cernovodeanu contramandându-mă, pentru motivul că nu 
sunt din Paris, şi că datorită acestui lucru, nu pot lua parte !!! Evident, la 
discuţii pentru Unirea Românilor, nu pot lua parte românii din alte ţări !! 

Celor prezenţi la această întrunire, dl. Dan Grigorescu le-a citit câteva 
pagini (compoziţie proprie, dealtfel foarte simțită) despre necesitatea Unirii 
Românilor, după care le-a spus tuturor, că nimeni nu trebuie să ia cuvântul 
pentru a nu se ajunge la certuri !!! A urmat un bufet copios şi un vin bun ! 

După dl. Grigorescu, Românii care vor să se unească, trebuie să-şi taie 
în prealabil limbile, participarea lor reducându-se la a bea şi a mânca !!! 
Această ştire nemaipomenită, am aflat-o a doua zi din trei surse diferite, de 
la participanţii la întrunirea de la dl. Grigorescu, bineînţeles toți stupefiaţi 
de cele văzute şi auzite ! 

DI. Grigorescu i-a spus d-lui Cernovodeanu că se va face o întrunire 
similară şi în Germania, unde mă va invita şi pe mine ! DI. Grigorescu are 
poate dreptate : un român din Germania nu avea loc între 13 din Paris, dar 
unul din Paris îşi va face totuşi loc între 13 din Germania ! Nu este cazul să 
analizăm aici optica d-lui Dan Grigorescu, fiecare fiind liber să interpreteze 
cum doreşte inițiativa d-lui iniţiator !!! 

De ce nu vor să stea oamenii în banca lor ? De ce ţin neapărat să se umple 
de ridicol, făcând în acelaşi timp obstrucţie unor iniţiative serioase ? 

O comisie de studii a "Grupului de acţiune“ a alcătuit un proiect de 
Statut, pentru a fi prezentat în faţa "Congresului Mondial Românesc", ca 
bază de începere a discuţiilor. Acestui proiect de Statut, i se vor putea 
aduce amendamente, va putea fi modificat aproape în întregime, dar oricum 
va constitui o bază de discuţii absolut necesară. 

Toate organizaţiile existente îşi vor continua activitatea obișnuită, dar vor 
contribui prin membri desemnaţi de către ele la reprezentanța comună. 

Ideia noastră este simplă : vom porni de la tot ceeace ne uneşte pe toți 
românii din Exil. Primul obiectiv, unde există o unanimitate absolută, este 
înlăturarea teroristului dement Nicolae Ceauşescu. Nu există niciun român 
în exil, care nu doreşte acest lucru, deci absolut toată suflarea românească, 
de la “stânga la dreapta" trebuie să participe. 

Odată realizat acest obiectiv 
Rândurile noastre vor 
va fi atins. 


( » urmează lupta împotriva comunismului. 
pierde foarte puţini oameni odată ce primul obiectiv 


388 


ul în care comunismul va cădea, rațiunea de a fi a 

E anal Exilului Românesc nu va mai exista. Singură Țara, va putea 

7! decidă soarta. Până atunci, Exilul Românesc, nu are absolut nici o 
SC, de a nu fi unit. Orice român din Exil, care mai are conștiința obârşiei 
ii este dator să treacă peste orice considerente de ideologie, de partid, de 
da anizaţie, de orgoliu, de dușmănii personale şi să vină la 4 şi 5 Iunie la 
Biiy, pentru realizarea reprezentanței comune. î mă 

Toţi aceia care reprezintă organizaţii, asociaţii politice, re tera Şi 
culturale şi care nu vor participa, ÎŞI vor asuma O responsabilitate mor lă în 
faţa Țării responsabilitate care niciodată nu va putea fi scuzată de nici o 
motivare. A sabota "Unirea Exilului Românesc , înseamnă a sabota Țara. . 

Evident e de dorit ca şi cei de peste Oceane să ia parte, dar datorită 
dificultăţilor materiale, lipsa lor poate fi scuzată. Ei însă vor trebui să-şi 
trimită adeziunea în scris pentru Unirea Românilor. y vai 

Nu este unirea iniţiată de Ion Pantazi, el nu reprezintă decât un simplu 

ion, este UNIREA NOASTRA A TUTURORA, A EXILULUI 
a de 60 la 80 de ani, care mâine, poimâine va închide 
ochii, trebuie să-şi dea seama că trăieşte astăzi ultima oră, în care se mai 
poate reabilita în fața Ţării şi a Istoriei. Am dormit cu toţii peste 40 de ani, 
să ne facem acum datoria, acum în ultimul moment, pentru a nu fi 
blestemaţi de Ţară, pentru a nu fi huliţi de Istorie. ZM E 

Să nu uităm în niciun moment, că muncitorii ŞI studenții din Ţară, de 
dovă luni îşi primejduiesc viaţa, împotrivindu-se teroarei comuniste. Noi 
nu trebuie să sacrificăm decât orgoliile nesăbuite și duşmăniile personale. 

Personal, îmi cer scuze tuturor celor pe care sub o formă sau alta i-am 
combătut cu duritate şi îi rog, mai ales pe ei să demonstreze tuturor că nu 
țin seama de fapte mărunte, atunci când este vorba de "UNIREA 
ROMÂNILOR". fa 

Cer deasemenea scuze bunului prieten Horaţiu Comaniciu pe care de 
multe ori, prin viu grai sau prin articole, l-am supărat întristându-l. 

REPET : "FRONTUL NAȚIONAL AL UNIRII ROMÂNILOR” SE VA 
AUTODIZOLVA LA 5 IUNIE 1988. PERSONAL, NU VOI CANDIDA 
PENTRU NICI O "DEMNITATE", NICI MĂCAR ONORIFICĂ ÎN 
NOUL "CONGRES MONDIAL ROMÂNESC", IAR ZIARUL 
"STINDARDUL ROMÂNILOR" IŞI VA DESCHIDE LARG PAGINILE, 
PENTRU REPREZENTANŢA UNICA ROMÂNEASCĂ. 

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU !' 


x x x 


Tot numărul 17-18 din luna Ianuarie 1988, am atras atenția Exilului 
Românesc asupra felului în care cu atâta uşurinţă ne lăsăm manevraţi de 
Securitate. Articolul este intitulat : 


389 


ATENŢIE LA MANEVRELE SECURITĂȚII » 


De când există exilul românesc au circulat diverse scrisori anonime, sau 
chiar semnate, dar cu nume fictive, prin care mulţi dintre noi au fost 
denigraţi. A z 

Activitatea noastră din ţară şi din exil, a fost fi alsificată cu bună intenţie, 
spre a se semăna suspiciunea, neîncrederea şi discordia. 

În ultimii ani însă, aceste scrisori şi manifeste trimise din diferite țări, au 
luat proporții nemaipomenite. mer: ee 

Subsemnatul primesc zilnic astfel de scrisori, bineînţeles trimise mie spre 
a le publica. : 

Miile de scrisori de acest gen, demonstrează cu certitudine, că ele nu sunt 
opera unor demenți, ci reprezintă o acţiune organizată şi dirijată de către 
Securitate. TRE 

„Din păcate, scopul urmărit de Securitate : discordia în exil, este realizat 
cu destul succes, datorită "idioților utili”, care muşcă din plin din momeală, 
scriind nenumărate articole, care fac jocul Securităţii. Aceasta nu se mai 
mulţumeşte astăzi cu fabricarea diferitelor biografii false, ci dezinformează 
în toate direcțiile posibile şi imposibile, aprinzând focul acolo, unde 
cărbunii sunt încă nestinşi. zi 7 IT 

Astfel, după 44 de ani, "23 August", a fost din nou aşezat pe primul 
plan, prin cartea "Antonescu", editată de către dl. Iosif Drăgan. 


Apariţia acestei cărți coincide exact cu revenirea Regelui în mijlocul 
exilului românesc. 


şi astfel să fie alimentate cele două curente : pro şi contra acţiunii de la 23 
August şi evident, pro şi împotriva Regelui. Zi 

Securitatea şi-a dat seama că Regele reprezintă simbolul, în jurul căruia 
S'ar putea uni exilul românesc şi evident El reprezintă ţinta principală. 

Unele ziare extremiste, de dreapta şi de stânga, au, muşcat din plin din 
momeala aruncată de Securitate şi timp de 2 ani, zeci de. articole, pro şi 
contra Regelui, au contribuit din plin la alimentarea focului discordiei. 
"Vasnicii ziarişti” nu vor să-şi dea seama de realitatea evidentă, că prin acest 
ridicol duel de opinii, nu fac decât jocul Securităţii şi contribuie din plin la 
frământările exilului românesc, deja destul de ros de orgolii nesăbuite. 

Evident, presa este liberă şi datoria ei este să aducă [a cunoştinţa opiniei 
publice nedreptăţile pe care le comit anumiţi oameni sau chiar organizaţii 
românești. Deasemeni este obligată să denunțe public pe toţi aceia care, sub 
o formă sau alta, se opun imperativului vremurilor : Unirea Exilului 
Românesc. 


Dar presa trebuie să cântărească bine 
pentru a nu dezinforma 


nevinovate. Astfel, nu există o acuzaţi 


informaţiile pe care le-a dobândit, 
ŞI pentru a nu aduce insulte grave unor persoane 


e mai gravă, decât aceea ca un ziar, 


390 


0 III IRINEI TOI e pam pa Rap 


uo persoană să fie acuzate de a fi stipendate de către Bucureşti direct, 

a : . . - 

Vaii cin intermediul d-lui Drăgan sau a altei persoane. , 
CE ruși aceste acuzaţii absolut gratuite şi fără nici o acoperire, sun 
hiculate fără simţul răspunderii şi cu ură de fițuici ale ambelor extreme. 

"picătura chinezească”, arma megafoanelor comuniste, prin care orice 


inciună sfârşeşte prin a fi crezută, este la modă în exilul românesc. La 
m 


tru a deslănțui un potop de articole polemice. 
eu scrieri ide a semnate în fals, de denigrare a 
ersoane, se răspândesc cu miile, dovedind prin aceasta că nu pot fi 
rd era Securităţii. Nimeni în exilut românesc, nici cei mat bogaţi, nu 
i atâţia bani pe timbre, pentru-distribuirea acestor scrisori. 


git! " se pretinde a fi din New-York. AIE 
e oale air se declară judecători ai "Trădătorilor Neamului ŞI i 
numele unui pretins "Testament al Mareşalului ', se Ai aia Pl a execu 
sentința de pedepsire cu moartea a (pese eaic loial aa TR i i 
Asociind numele tatălui meu, uri de acela al Mareşalu ui, eviden 
manifestul urmăreşte implicarea mea în această odioasă i "grupare". 
A pretinde că "Ţestamentul Mareşalului” conține "pedepsirea cu moartea 
a trădătorilor“, (pe care acest manifest îi numeşte), constituie cea mai 
îngrozitoare blasfemie adresată memoriei sale. : ea 
Am putea atribui acest manifest unui dement, însă două motive clare şi 
precise ne îndrituiesc să afirmăm cu toată convingerea că el este opera 


(Abe Nantes a fost lansat în mii de exemplare şi nimeni din exil nu ar fi 
seltuit atâţia bani cu el. 

4 DA seciind numele tatălui meu (care trebuie răzbunat), el urmărește cu 
(0200 compromiterea mea, găsindu-se naivi, care ar „putea-crede-că-eu fac 
parte din această "grupare". E arena A | 

Deşi acest odios manifest este pur şi simplu ridicol. inea lui este 
bine cunoscută, totuşi a reuşit să pună unele semne de întrebare, dacă 
subsemnatul este sau nu amestecat !!! eta 2 3 

Ceeace este mai trist, este că în chiar cercurile intime ale Regelui, o 
persoană se interesează şi întreabă în dreapta şi în stânga, dăcă eu sunt sau 
nu amestecat în această acțiune! 

Prin aceasta. acea persoană dovedeşte cât este de străină etodele 
Securităţii şi în acelaşi timp, numai prin îndoiala sa, îmi aduce mie cea mai 
gravă calomnie ce mi-a fost adresată vreodată. e OIEPIRIe i 

Nu Doamnă ! Mareșalul Antonescu a fost un bun creștin-şi-până în 
ultimile clipe ale vieţii sale, a fostapărătorul Regelui. : 

Nu Doamnă ! Eu nu am fost şi nu pot fi capabil de a mă asocia unor 
manifeste anonime. Ceea ce am gândit - bine sau greşit - întotdeauna am 
semnat. Numai a putea avea îndoieli asupra acestui lucru, constituie un 
păcat, care ar trebui să vă apese greu conştiinţa ! 


391 


Şi tot în numărul(17-18 din Ianuarie 1988 al "Stindardului Românilor”, 
apare : 


PROCLAMAȚIE CĂTRE ȚARĂ ) 


Frontul Naţional al Unirii Românilor, a luat cunoştiință cu respect şi 
admiraţie, de marile demonstraţii muncitoreşti şi studențești de la Braşov, 
Timişoara, Bucureşti, laşi şi alte oraşe, solidărizându-se întru totul cu 
întregul popor român. EREI aa ERĂ 

"Frontul Naţional al Unirii Românilor", atrage atenţia tuturor acelora 
care dau ordine de arestare împotriva muncitorilor şi studenţilor români, 
precum şi acelora ce execută aceste ordine, că vor fi traşi la răspundere, 
pentru "crime împotriva umanităţii”. Nici nu trebuie să mai menţionăm pe 
torționarii din Securitate şi Miliție. 

Putem să vă anunțăm astăzi, că noi vom face tot ceeace este omeneşte 
posibil, pentru ca la 4 şi $ Iunie la Paris, toți Românii din Exil să se 
unească în "Congresul Mondial Românesc“, care să-vă apere drepturile 
călcate în picioare de dementul terorist Nicolae Ceauşescu și clica sa. 

Nimeni nu se va putea apăra prin neînțemeiata scuză : "am primit ordin”. 
Precedentul a fost creiat la Nurnberg ! 


Purtător de cuvânt al 
“Frontului Naţional al Unirii Românilor" 


Ion Pantazi 


După cum s'a putut vedea din articolul "Unirea Românilor”, această 
unire este singurul lucru care mă preocupă. 

Zeci de telefoane, aproape zinic, primesc de la apropiații mei colaboratori 
: Nagacevschi, Boutmy, Cernovodeanu, Mătrescu şi Comaniciu. O nouă 
legătură, cea cu doctorul Vasile Iliescu, intră în circuit. Acest om, ponderat 
şi raţional, mi se alătură total şi-mi este de un mare ajutor. 

Anunţurile de unire a românilor, făcute după mine de către domnii Radu 
Câmpeanu şi Dan Grigorescu, nu le pot considera decât ca obstrucţii 
împotriva Ipitiativei mele: 

„_ Domnul Radu Câmpeanu trimite scrisori la 35 de oameni din exil, 
invitându-i la o întrunire în vederea unirii românilor. Acestă unire, dânsul 
o vede prin o concentrare a "elitelor" exilului românesc, care să ia hotăriri 


392 


9 


în numele întregii diaspore. Trei dintre oamenii cal de ch sa, 

dintre oamenii angajaţi deja alături de mine ! De aici obstrucția 
(4 end vrea să mi-o facă. Astfel domnii Dr. Florin Mătrescu şi Dan 
imn deanu primesc scrisori din partea d-lui Radu Câmpeanu. 
e a domnul Comaniciu. Pe mine mă ignorează ! Nici nu am 
[pia de a mă numi "elită", aşa că faptul nu mă deranjează. Florin 
E fe i Dan Cernovodeanu îl refuză politicos, arătându-i că sunt deja 
alaţi fina beaeiva mea, inițiativă luată cu două Juni mai a i i-a z 

Domnul Horaţiu Comaniciu îi răspunde cam în același fel, is A 
cotuşi că s'ar putea sta de vorbă pentru realizarea unui punct de v 
Ta de iniţiativele independente - Câmpeanu-Grigorescu - domnul 
Comaniciu îmi telefonează rugându-mă să iau legătură cu domnul Radu 

âmpeanu. Degeaba caut să-i explic d-lui Comaniciu că art ale 
E caer - nu are nici O importanță Şi cea - Câmpeanu - Gaza ass i . 
elite" este utopică, dânsul insistă pentru ca ambii să fie Gomacra Moi 
obligat să-i dau ascultare d-lui Comaniciu, deoarece acest om cins 
menajat. Îl asigur că voi pleca la Paris ŞI voi face tot ce voi per nem ra 

Aşa am luat drumul Parisului pie ae i-am întâlnit pe- 
SA Ca eritaa ivesc de la început. Cernovodeanu îmi pune în si: 
revista franțuzească "Minute „unde se Benea Ar an Azi „ne este 
stipendat de Bucureşti, prin intermediul-d-lui Josif Drăgan. a 
Cernovodeanu cât şi Boutmy Sus oartezatE cet sa această porcărie și au 

î is imediat, către semnatarul articolului. 
dan pa importanţă acestui articol, nu pentru el am făcut acest drum 
atât de obositor. Totuşi atât Boutmy, cât şi Cernovodeanu insistă că a 
revistă de "dreapta", nu putea născoci ea calomnia şi că probabil fie Este 
Raţiu-Novacovici, fie Dinu Zamfirescu-Mihnea Berindei au săvârşit aceas 
elie. e at 

"| a und ambilor că nu mă interesează aceste dedesubturi ȘI că nu ze 
de gând să reacţionez, dar dacă ei vor să o facă, au mână liberă din parte 
mea. E — 

Am intrat în discuţie asupra scopului venirii mele la Paris. Le-am spus 
clar că la Paris nu vreau să văd decât doi oameni : pe Vintilică Brătianu, 
pentru a încerca să-l conving a ni se alătura şi pe Radu Câmpeanu pentru 
acelaşi motiv. | 

în la început m'am izbit de o puternică opoziţie a celor doi. Dan 
Cernovodeanu voia să-mi demonstreze că Radu eanu nu mai 


politici, s'a impus ca şef pe viață prin încălcarea statutului pe care el însuși 
l-a făcut. i a sii d, 
ani a greu de discutat într'o atmosferă încărcată de nervii lui 
Cernovodeanu care se suprapun marii mele oboseli. Încerc totuşi . rosie 

- Dane, ai vorbit incontinuu şi nu am putut plasa un cuvânt, imi Cai Voi 
Să-ţi răspund ? 


393 


D. . 


_Nu înainte de a vorbi cu Dan Grigorescu, care își are intrunirea sa 
proiectată pentru mâine seară, Trebuie să mergi acolo, nu cred să aibe ceva 
împotrivă. alei “ 

- Dane, nu vreau să merg, sunt mult prea obosit şi întrunirea lui Dan 
Grigorescu, nu poate avea nici o importanţă. i 

- Ba trebuie să mergi, îmi spui că pentru asta ai venit la Paris, pentru a 
încerca înţelegere cu toată lumea. 

- Pentru Vintilică Brătianu şi pentru Radu Câmpeanu. 

- De Radu Câmpeanu nu poate fi vorba, mă opun categoric. 

- Te opui tu, dar vrea acest lucru Comaniciu, pentru asta am venit la Paris 
şi pe urmă chiar dacă Radu Câmpeanu nu mai are pe nimeni în spatele lui 
el este un om inteligent, care ştie să vorbească foarte bine şi îşi 0 
ponderea lui în acest-exil.— 

- Vorbeşte bine, este adevărat, dar nu mai are nici o pondere, este total 
compromis. DS EAI PERIE 


pe amândoi. 
- Am luat legătura cu Radu Câmpeanu, cu care am fixat o întâlnire a doua 
zi la 10 la Boutmy acasă unde locuiesc. SEE DI Ioa ai 
Radu a venit punctual. 
Pi alo îmi re ia că te văd, dar pentru ca întâlnirea noastră să fie 
insă, în primul rând vreau să-ţi prezint scuze. peatru a 0 fi 
soţia ta în ziarul meu. Rai N a p aracat pe 
Si le i spun ŞI nu mă aşteptam la altceva din partea ta aşa cum te- 
1 cunoscut. Să considerăm acest neplăcut inciden i 
ie Esi p t ca trecut şi să discutăm 
AS Dire Radule, hai să intrăm în subiect. Tu nu crezi că două uniri a 
mânilor în acelaşi timp, ne umple de ridicol pe amândoi ? 
- Ai perfectă dreptate, te rog propune. 


ae legă încep prin a discuta acțiunea ta. O unire a românilor pe bază 
Codreanu i “i concept vechi, el aparţinea în ţara noastră lui Corneliu 
ŞI a 1ost preluat de Hitler. Ambii au împrumutat ideia de la 


)) 


9 ideile lui Corneliu Codreanu şi lui Hitler ? 
Irezu şi Tub ep 


„Nietzsche. Tu care “te baţi cu pumnii în piept” că e “urmezi 


Radu începe să râdă 

- Nu, Sigur că în principiu ai dre 
românilor ? Cu toate nulitățile ? Cu 

- Stai, că nu am termin 
sunt elitele exilului ? 


ptate, dar cu cine vrei tu să faci unirea 

toți proştii ? 

at cu idei alo și i 
GU a ta. Tu găseşti că cei convocați de tine 


394 


_Nu chiar aşa, poate m'am exprimat greşit, este vorba de personalităţi. 

- Şi tu vrei să spui că toţi cei convocați sunt personalități ? 

_Nu, dar oameni mai proeminenţi, oameni activi în exil. 

- Şi pe urmă, Radule, cine te-a autorizat pe tine să fii selecţionaroul unic 
al elitelor exilului ? azi ee 
Nu sunt selecționaror unic, poate și alții să propună oameni pe care-i 
cred demni a face parte din grupul care să conducă exitut- — : 

- Cum ai putut tu intitula gruparea ta : “Sfatul Ţării” ? Ne putem noi 
intitula "Țara" ? 

_ Evident, "Sfatul Exilului” ! 5 

_ Radule, să trecem acum la iniţiativa mea . Eu nu am afirmat niciodată că| 


sunt democrat, dar trăiesc în Occident şi aici nu poate fi vorba de alt sistem, 
de guvernământ decât democraţia. Vrând, nevrând, trebuie să fim 
democrați, iar o unire a românilor, nu se poate face decât în mod 
democratic, altfel n i în seamă. Spui că s'ar realiza o "unire a 
proştilor” ? Este adevărat, dar ăsta-i sistemul + occidental, unirea democratică 
reprezintă "unirea proştilor”. Asta-i compoziția exilului nostru şi nu numai 
al nostru. Nu ne opreşte însă nimeni ca adunând roţi “"proștii”, deci 
respectând sistemul democratic, să promovăm "elitele" în posturile de 
conducere ! Radule, dacă aceste elite ar exista, noi nu am mai sta astăzi de 
vorbă, căci exilul ar fi unit de multă vreme. Să lăsăm elitele inexistente, să 
facem unirea proştilor Şi să promovăm pe "chiorii dintre orbi. 

- Putem sta de vorbă, dar eu nu pot să-ţi dau un răspuns, nu mă pot 
angaja, am şi eu oameni în spatele meu, pe care trebuie să-i consult. De 
altfel şi tu, trebuie să-l consulţi pe Comaniciu. 

- Radule, eu am mandat să vorbesc în-nu ror, dar dacă tu vrei, 
hai să programăm o întâlnire, la care să ia parte oameni de la tine, de la 
Comaniciu şi de la mine. Când vrei tu să ne întâlnim şi unde ? 

- La sfârşitul lui Ianuarie şi numai la Paris, deoarece nu pot pleca, am Şi 
eu treburile mele. 

- La sfârşitul lui Ianuarie este imposibil, astăzi suntem în 16 Ianuarie şi 
nu pot atât de curând, cu-atât mai mult cu cât ai mei vin din diferite părți. 
Dar la mijlocul lui Februarie, nu îţi convine? — 

- Desigur, data o fixăm la telefon. 

- Şi din câţi oameni vrei să fie alcătuite cele trei grupări ? 

- 3-4, stabilim la telefon. . 

M'am despărțit de Radu Câmpeanu foarte mulțumit de întrevedere. 
Imediat au venit la mine Dan Cernovodeanu şi cu Vladimir Boutmy. 

- Închipuieţi că Dan Grigorescu m 'a sunat la telefon la 12 noaptea pentru 
a te decomanda. 

Mi-a spus toată povestea pe care am redat-o în ziar. Am râs şi numa 
afectat câtuşi de puţin refuzul de a mă vedea al lui Dan Grigorescu. Dan 
Cernovodeanu însă, era în toate stările, excitat la culme şi debitând un 
număr impresionant de cuvinte pe minut ! 

- Mai bine spune-mi ce ai făcut cu Vintilică Brătianu ? 

- Ne vedem mâine dimineaţă la ora zece. 


399 


_Mă văd eu cu ella ora 10! 

- Ba nu, ne vedem toţi trei. € 

_Dane, ai ţinut neapărat să fii prezent şi la întrevederea cu Câmpeanu, iar 
dacă aşi fi acceptat, nu ași fi reuşit să mă înţeleg cu el. Acum vrei să iei 
parte şi la întrevederea mea cu Vintilică Brătianu ? 

- Desigur, ce inseamnă secretele astea ? Facem parte dintr'un grup, 
suntem toți egali, înțeleg să iau parte la consfătuiri. : 

_ Dar nu este vorba de o consfătuire, ceeace se poate vorbi şi aranja în 
patru ochi, este mai dificil în şase. 

- Eu nu pot accepta să fiu exclus de peste tot. Aţi ținut o consfătuire la 
Munchen şi nu am fost prezent, ai vorbit cu Câmpeanu şi eu nu ştiu ce aţi 
vorbit şi acum tot în secret vrei să te întâlneşti cu Vintilică Brătianu ! 

- Consfătuire a fost numai la Munchen și nu este vina mea că nu ai venit 
cu Radu Câmpeanu nu am avut nici o consfătuire, ci numai o luare js 
contact, consfătuirea va avea loc la jumătatea lui Februarie, când poți lua 
parte. În ceeace-l priveşte pe Vintilică Brătianu, este tot o luare de contact 
care se face mai uşor în doi decât în trei. Tu îl poţi vedea în fiecare zi, căci 
staţi amândoi la Paris, eu am venit pentru trei zile aici şi înţeleg să-mi fac 
treburile aşa cum cred că este mai bine, deci îl văd Singur. 

- Bine, să te ducă Vladimir, căci el ştie unde. 


A doua zi Vladimir vine să mă ia şi 
i anu Şi mă duce la cafeneaua unde mă aștepta 
Am pregătită cartea mea "Am tr i ! i 
Am £ tită cartea n ecut prin lad", pe care i-o ofer. Este 
asa bdâter să o răsfoiască. Dă de fotografiile cu ofiţeci de aviaţie 
- Vai ce surpriză ... camarazii mei din eru ână 
si asc Bâzu, Tudor Greceanu, Vizante ! DD ci i 
- Dido a fost anul trecut la mine și a i 
tr RL ŞI a stat două luni. Este foarte bolnav 
- Care Dido ? 
- Dido Greceanu... Vă i şi i 
paid: Ore - Vă aduc veşti şi de la Dinu Vasiliu şi Nicolae 
Dă impresia că are dificultăți să 
= Amândoi au făcut parte di 
ascuns până aţi reuşit să plecați. 
făcut 18. Este la Bucureşti şi est 
lotul Bujoi, a făcut tot 18 ani, i 


“ȘI aducă aminte de ei. Îi aduc eu aminte : 
Ali dumneavoastră. La Dinu aţi stat 
: a luat 25 de ani de închisoare din care a 

ine sănătos. Nicolae Alexandrescu, din 
ar acum se găsește la Freiburg. 


„III 


; Am impresia că nu mă ascultă, se uită în continuare la fotografii ! 
_ Domnule Brătianu, ţineţi minte unde ne-am cunoscut ? În casa 
dumneavoastră la serata aceea din 1946 unde aţi invitat mulţi ofițeri, între 
care Gheorghe Florescu, Dinu Vasiliu, eu şi mulţi alții. A fost şi Mişu 


Fărcăşanu, care mi-a vorbit despre organizația militară pe care vreţi să o 


faceţi, similară celei ţărăniste. 

_ Da s'au făcut greşeli ! Eu am avut noroc, am putut fugi la timp. 

_ Domnule Brătianu, să vă spun de ce am vrut să vă văd. Ştiţi cred că 
incerc Unirea Exilului Românesc. 

_ Ştiu, am citit în ziarul dumitale. 

- Ştiţi şi despre unirea pe care o încearcă Radu Câmpeanu ? 

- Ştiu ... (râde). 

_Am văzut că nu figuraţi printre cei convocați de el ! 

_Nu, eu nu mă amestec în astfel de treburi, eu am fost pentru înființarea 
unui club liberal, un centru de discuţii teoretice. Za 

- Păi după câte ştiu s'a înfiinţat acest club şi preşedintele lui este Ionel 

/ Vitez. 
“Da fac parte şi Radu Câmpeanu şi Dinu Zamfirescu şi loana Brătianu. 

_Dacă nu mă înșel, inițial a fost şi Constantin Mareş, dar mi se pare că 
s'a retras ! 

ÎNici eu nu-i frecventez, nu este ce am gândit eu. 

_ Domnule Brătianu, în Unirea Românilor, avem nevoie de sprijinul 
dumneavoastră. 

_De ce tocmai de mine ? Eu nu vreau să mă mai amestec în politică ! 

- Nu este vorba de politică, Unirea Românilor este un Imperativ 
Naţional, este deasupra politicii, avem nevoie de dumneavoastră ca 
preşedinte. i 3 33 

- Eu m'am retras de mult şi nu vreau să mai mă angajez în astfel de 
treburi, dealtfel nici nu găsesc utilă o novă organizație. 

- Înseamnă că nu aţi Citit cu atenţie ziarul meu, nu este vorba de o nouă 


apolitic, pe deasupra politicii de partid. 

- Aţi făcut politică liberală, dar numele de Brătianu a intrat în Istoria 
noastră. Astăzi când spui Brătianu, spui România Mare, asta a depăşit 
Partidul Liberal. 

- De ce nu te adresezi Ioanei Brătianu ? 

- Fiindcă atunci când dumneavoastră voiaţi să faceţi o organizație 
militară împotriva comunismului, loana Brătianu umbla pe sub masă ! 

Vintilă Brătianu râde, caută am impresia să câştige timp şi noi 
argumente. În sfârşit îmi răspunde: 


397 


- De ce nu iei dumneata conducerea domnule Pantazi, în definitiv dacă 
această unire se face, este meritul dumitale şi-apoi dumneata ai un trecut, 
care impune. | : : % 

- Domnule Brătianu, eu mă lupt din răsputeri să fac această unire, iar 
dacă va reuşi este tocmai fiindcă eu am-anunțat de la început că mă voi 
retrage, Asta-i marea noastră şansă căci este pentru prima oară că cel care se 
luptă pentru unirea românilor, nu-o face în profitul său. | 

- De ce nu-i propuneţi domnului Ghilezan ? Dânsul este mai bătrân ca 
mine şi a avut funcții mai importante în partidul Ţărănesc. 

- Domnule Brătianu, România Mare a făcut-o un Brătianu, nu Ghilezan. 
Trebuie ţinut cont de faptul că în Țară, generaţiile-s au. schimbat, de 
Ghilezan mai ştiu prea puţini, de Brătianu încă se mai vorbeşte. 

- Şi cum ai vrea dumneata săte ajut? 

- Foarte simplu, să fiţi preşedintele nostru. 

- Eu chiar dacă ași primi acest lucru, ar fi pentru un timp foarte scurt, 
apoi aceasta m'ar angaja într'o mulțime de treburi, pe care eu nu mi le mai 
pot asuma. _ TE RE e RR E dac 

- Preşedinte de onoare, domnule Brătianu, aceasta nu vă angajează întru 
nimic şi în jurul numelui dumneavoastră s'ar putea unii românii, nimeni nu 
ar mai putea spune nimic. Gândiţi-vă că astăzi dumneavoastră puteţi aduce 
cel mai mare sprijin cauzei româneşti. 

- Eu m'am retras de mult din politica exilului, ştii n'ași mai vrea ... 

- Este un argument în plus, nu v'aţi compromis în cearta românilor, 
sunteţi şi din acest punct de vedere imaculat. 

- Ştiu eu ? Să mă mai gândesc domnule Pantazi, să mă consult Şi eu cu 
diferiți oameni ! 

- Cu cine ? Cu Radu Câmpeanu ? 

Vintilă Brătianu râde semnificativ ... 

- Nu, spre exemplu cu domnul Ghilezan şi cu alții. 


- Domnul hilezan cred că ne va sprijini şi sigur o va face dacă 
dumneavoastră acceptaţi să fiţi preş noare. 

- Propuneţi-i lui Ghilezan. 

- Domnule Brătianu, iar o luăm de la început ? Dacă nu voi i Să acceptaţi, 
spuneți-mi-o în faţa, nu veniţi cu contra propuneri, nu-şi au rostul. 

„= Domnule Paritazi, tot ce îţi pot spune acum este că mă voi gândi serios 

Şi îţi Voi răspunde. 

La aceasta s'a redus prima mea întrevedere cu domnul Vintilă Brătianu. 
Nu rea, dar în niciun caz bună ! Viitorul le va lămuri pe toate. 

Am pornit să fac cei 1000 de kilometri înapoi la Munchen ! 


x x x 


Plimbările mele prin celua dela Zarca. mi F 
: „ mi-au je 
repetat aidoma la Clinica Vete 1u(fafiinireflex-Le-am 


A : rinară şi-acum la mine acasă ! Este mijlocul 
cel mai bun de limpezire a gândurilor. Astfel revin la Bucureşti. 


398 


Programul meu la autogara Militari este oficial între 6 dimineața şi 8 
seara. Deobicei însă, abia ajung acasă şi primesc telefon dela autogară că 
s'au defectat 1-2-3 maşini şi cursele sunt descoperite. Trebuie să mă urc în 
maşină şi să plec în satele din împrejurimi, pe la casele şoferilor pentru a 

isi înlocuitori. De multe ori mă întorc acasă după 12 noaptea, iar 
dimineaţa la 6 trebuie să fiu din nou la serviciu. | i 

Astfel am ocazia să-mi cunosc şoferii la ei acasă şi să mă apropii de ei, 
discutând cu fiecare în parte greaua problemă a deficitului întreprinderii. 
Spre surprinderea mea şoferii sunt receptivi la această chestiune şi numărul 
biletelor vândute cresc văzând cu ochii. 

Mă vizitează Costăchescu care-mi spune : LE 

- Domnule Pantazi, de când ai venit dumneata, nu am avut nici o cursă 
neefectuată şi situaţia financiară a coloanei s'a îmbunătăţit mult. Cum ai 
reuşit acest lucru ? Desigur prin controale viguroase, nu ? , 

- Nu, domnule Colonel, nu am făcut niciun control, dar mi-am apropiat 
şoferii, le-am explicat situaţia întreprinderii şi m au înţeles ! Şi-au limitat 
singuri ciubucurile ! Aa i 

- Asta este extraordinar, nu m'am aşteptat ca ei să fie oameni de înţeles ! 

- Situaţia se va îmbunătăţi în continuare, dar vedeți dumneavoastră, nu 
ştiu cât am să rezist în acest tempo de lucru. 

- Sâmbătă am o şedinţă cu şefii de coloană, dar nu este nevoie ca 
dumneata să fi prezent, le voi da exemlul coloanei Militari, singura care 
merge cum trebuie. Te rog ai însă grije să nu le stopezi complect 
ciubucurile, căci nu pot face nici ei faţă cheltuelilor pe care le au. 

- Eu nu am stopat absolut nimic prin niciun fel de constrângere ci numai 
prin bună înţelegere. ea 

- Drept să-ţi spun nu pricepeam deloc cum ai lucrat, nu puteam în niciun 
caz să cred că aceşti oameni înrăiţi în furturi, au putut de bună voie să-şi 
limiteze câştigurile ilicite. 

- Domnule colonel, vă rog şi eu să procedaţi în acelaşi fel ca mine cu 
mecanicii de la atelierul de reparaţii. Dacă şi mecanicii şi-ar limita 
pretenţiile, totul ar merge admirabil. 

- Nu ai putea dumneata să-mi recomanzi 2-3 oameni serioşi să-i pun şefi 
de coloană ? 

- Cu siguranţă că aşi putea, dar ei nu au cum să vă aducă adeverinţa pe 
Care mi-aţi cerut-o mie că am mai lucrat în sectorul respectiv. Vă sugerez ca 
în cadrul întreprinderii să faceţi o şcoala de şefi de coloană şi la absolvirea 
ei să li se dea o diplomă, pe baza căreia să-i puteţi angaja. 

- Admirabilă ideie, uite, nu mi-a trecut prin cap, am să cer o aprobare în 
acest sens. 

Viaţa mea la coloana Militari a devenit mai grea chiar decât cea dela 
hidrocentrale. Dar treburile îmi merg din ce în ce mai bine şi sunt foarte 
mulțumit. Nu am însă timp de absolut nimic, parcă nu aşi fi în Bucureşti ! 


399 


Ă i am văzut-o pe mama decâ 
Sar a unt în Bucureşti, nu : t Cât o 
„De trei luni e leii 10 minute, căci a trebuit să mă întorc la coloană, 
ne RI ant Ra obosită, dar cu liniştea, echilibrul şi optimismul ei de 
isap 


Ne-am despă L ra Pi 

Numai după câteva zile oana mi-a telefonat la coloană şi mi-a spus: 

- Ady a suferit o congestie cerebrală, a luat-o Salvarea şi se găseşte la 
spitalul Colentina. ___ dn ca ş 

Am alergat imediat acolo. Nu mi s'a dat voie să o văd deoarece mi s'a 
spus că e la reanimare. Am intrat fără voie. Nu era la reanimare, ci într'o 
sală unde se depuneau muribunzii, care nu mai aveau nevoie de asistență. 
Sora medicală mi-a dat voie să stau doar S minute. M'a recunoscut, a vrut 
să se ridice, dar am oprit-o rugând-o să stea liniștită. A încercat să-mi 
spună ceva, dar nu a putut decât să bolborosească câteva cuvinte de 
nedesluşit. l-am spus că nu am dreptul să stau şi cred că ma înţeles. Am 
sărutat-o şi am plecat. Sora medicală mi-a spus să vin a doua zi la 5 
dimineaţa, căci atunci fiind singură mă va lăsa mai multă vreme. A doua zi 
la 5, murise de o oră. Se afla deja la Morga spitalului. 


Din acel moment, nu ştiu ce am mai făcut. Creierul meu nu mai 
funcţiona. Am încercat o retrospectivă a amintirilor ce ne legau. A fost 
imposibil, nu puteam nici să plâng, nici să gândesc. Pluteam în vid, în 
suflet pustiu. Devenisem un robot, care executa tot ceeace trebuieşte făcut, 
absolut pe dinafără, fără nici o participare. Tot automat, am cerut S zile 
liber, pe care Costăchescu mi le-a acordat imediat. 

Cimitirul Ghencea militar era arhiplin. Văd în fața e generalii Paul 


Teodorescu, Vasiliu Răşcanu, Marcel Olteanu şi pe amiralul Măcelaru. Au 
venit la mine să-ani srângă mâna, nv ştiu ce mi-au SpUs. Inainte de 
sfârşitul slujbei din Capelă, am plecat către mormântul făcut cu un an 
inainte în marmură, de către Radu Irimescu. Pe cruce scria : General 


Sorsi anl Pantazi, născut la 26 August 1888, decedat la 26 lanvarie 1958. 
situ în Racire SR tatăl meu odihnea undeva într'o groapă 
3 sâmnicul Sărat, pe care n'am putut-o identifica. Mama urma Să 

fie e fapt singura în acest loc de veci, o cusțica. Mani 
e ce am plecat înainte de sfârşitul slujbei ? De ce mă uitam acum în 


această groapă proaspăt săpată ? D : 3 9 
- E * De ce cite Ă meu ! 
Nu ştiu. Nu sunt în stare să răspund poi umile ralu 


400 


După terminarea înormântării m'am dus acasă şi m'am închis într'o 
cameră. Am stat acolo până ce am reînceput să gândesc. 
Abia acum în mintea mea se derulează filmul vieţii noastre. Mă văd copil, 
o văd pe mama tânără, certându-mă, mângâindu-mă, o văd plină de praf la 
treerat, o văd sculându-se la 5 dimineața pentru a alerga pe moşie, o văd la 
12 noaptea scriind în registre oamenii care lucraseră în ziua aceia, o văd la 
ară, la Bucureşti, la Mehadia, în domiciliu obligator la Craiova, în 
domiciliu obligator la Valea Călmățui, în cămăruţa ce o ocupa în ultimul 
timp, o aud vorbindu-mi, îmi revin în urechi fraze de-ale ei, o văd părăsită 
a de spital, o văd moartă în Capelă, aud slujba preoţilor, totul, totul, 


e mas : 5 ' - 
o viaţa întreagă îmi trece prin fața ochilor, parcă s ar petrece în acest 


ent. 
"Cat a durat acest "film", nu ştiu, dar încep întrebările, întrebările ce mi le 
un mie însumi : cum a fost posibil să nu o văd în ultimul timp ? Cum a 
fost posibil să nu fiu în stare niciodată să-mi manifest adevăratele 
sentimente ce i le purtam 2 Cum nu arm fo în stare să-i “dedic fiinţei pe 
care-o adiiiiram- atâta şi-o iibeară atât de mult, un tirip- Un timp rezervat 
numai pentru ea ? Sunt un monstru şi mă urăsc; mă urăsc-sincer cu toată 


puterea AI secta a ame Oeste posibil ca un om atât de sentimental 
cum cred că sunt, să nu-şi poată exterioriza aceste sentimente ? Cu tatăl 
meu, am fost ia fet şi ... câtît admirain şi îl iubeam şi pe el ?! Poate am o 
greşită pudoare a propriilor mele sentimente |Rece şi distant, poate mi-am 
luat fără să vreau această mască dintr'un instinct de proprie apărare, pentru 
a nu-mi exterioriza slăbiciunile. Sunt vinovat, vinovat față de părinţii mei, 
care astăzi nu mai există şi faţă de care trebuia să fiu eu, aşa cum m'a făcut 
Dumnezeu. Regretele sunt însă tardive, nu mai este nimic de făcut şi ... 
sufăr, sufăr ca un câine şi întocmai ca el, sufăr căci nu am putut să 
vorbesc. Dar câinele, când se vită în ochii stăpânului, vorbeşte, spune mai 
mult decât ar putea exprima prin cuvinte ! Poate am făcut şi eu acest lucru, 
poate, ... o cât aşi dori ca ei să fi înțele de mult ceeace eu nu le-am spus 
niciodată. Dar poate ei mă aud acum, mă înţeleg şi sunt alături de mine ! 
Trebuie să fie aşa, viaţa nu se poate reduce la plimbarea unor hoituri pe 
suprafața pământului, la o umbră ce le însoţeşte atâta vreme cât umblă 
hoinari până ce Dumnezeu socoteşte că au ispăşit destul. Căci dacă 
într adevăr există Iadul, atunci el aici se află, pe pământ. De azi înainte îmi 
Voi rezerva timp să vorbesc cu morţii mei dragi. Este imposibil să nu fiu 
auzit de ei. 

Aceste gânduri mă liniştesc, mă îndeamnă să-mi fac datoria față de viaţă, 
faţă de familia mea. Dar în acest moment, părinţii mei par'că îmi apar din 
nou, de data aceasta împreună şi amândoi îmi spun acelaşi lucru : datoria ta 
faţă de viaţă, este datoria faţă de Dumnezeu, faţă de Familia ta, dar şi faţă 
de Ţara, pe care ai uitat-o ! 

Da, am uitat-o, m'am angajat prea mult în viaţa de toate zilele, m'am 
lăsat ademenit în cursa ce mi s'a întins, în îndobitocirea prin muncă, 
trebuie să-mi rezerv timp de gândire, pentru acel "liber arbitru”, care ni se 


40] 


a 


interzice. Vă mulțumesc dragii mei că mi-aţi amintit acest lucru, nu-j voi 
1 R 


mai uita pe viitor. 


Mă aflu din nou la Munchen ! 


Întors de la Paris, comunic colaboratorilor mei rezultatele obţinute. Bine 
domnului Horaţiu Comaniciu, care este foarte 
mulţumit, găsind o colaborare cu domnul Radu Câmpeanu ca un fapt foarte 
pozitiv. Este gata să meargă la Paris pentru întrunirea proiectată. 

Toţi ceilalţi însă, departe de a găsi utilitatea unei astfel de colaborări, 
privesc întrunirea proiectată în cel mai bun caz cu indiferenţă. Nimeni nu 
are încredere în Radu Câmpeanu socotindu-l un ambițios dornic de a 
conduce orice nouă formațiune românească. 

Sunt de acord cu părerea colaboratorilor mei, dar sunt de acord şi cu 
domnul Comaniciu că Radu Câmpeanu, dacă este posibil şi dacă nu ridică 
prea mari pretenţii, poate fi util. După mine Unirea Românilor nu se poate 
face prin excluderi de persoane care nu gândesc întru totul ca noi şi nici 
prin îndepărtarea celor ce se vor neapărat în fruntea "bucatelor". Radu 
Câmpeanu face incontestabil parte din ambele aceste categorii, dar are şi 
calități deloc neglijabile. După părerea mea, totul se poate negocia la o 
"masă rotundă”, în care părerile contrarii şi chiar contradictori să fie 
expuse pe faţă. 

Cel de-al doilea obiectiv pe care l-am avut la Paris şi pe care nu l-am 
comunicat iniţial nimănui, întâlnirea cu domnul Vintilică Brătianu, l-am 
"fluturat" acum tuturor fără a le dezvălui amănunte. Acest al doilea obiectiv, 
care nu intra în vederile nimănui, fiindcă nu se gândiseră la această 
posibilitate, a trezit cel mai mare interes tuturor. 

Un viitor Congres Mondial Românesc, trebuie să aibă un şef care să fie 
unanim recunoscut, dar colaboratorii mei nu se gândiseră la acest lucru, iar 
domnul Horaţiu Comaniciu înclina către Părintele Calciu. 

Ideia mea să-l punem preşedinte activ sau de onoare, pe domnul Vintilică 
Brătianu, a întrunit imediat unanimitatea. Domnul Comaniciu s'a oferit să ia 
şi dânsul legătura cu domnul Brătianu pentru a-l convinge. L-am rugat să 
n'o facă timp de o lună, până voi avea o nouă întâlnire în acest sens. 

Intre timp, Caut să iau legătura, printr'un prieten comun, cu domnul Radu 
Roşianu, vicepreședintele organizaţiei domnului Raţiu. Nu vreau să renunţ 
la ideia colaborării cu UMRL ul. 


Domnul Radu Roşianu însă ă i 

; insă refuză să mă t de 
Bucureşti ! ă mă vadă, deoarece eu sunt plăti 

Trec și peste această nouă insultă, în interesul Unirii Românilor. Prin 


celaşi prieten comun, solicit o î i 
» SOlcIt o întrev î i : 
domnul doctor Vasile Iliescu. ÎN E aiRacu Roger 


înţeles îi comunic şi 


402 


D= O—O—O—O——— 77 IIS 


Intrevederea are loc şi deşi nu se ajunge la nici o concluzie, se stabileşte 
un contact util, între doi oameni cu vederi largi. 
Timpul trece şi data stabilită la telefon pentru întâlnire se apropie. În 
ultima zi când trebuia să plec la Paris, îi dau un nou telefon lui Radu 
Câmpeanu, care contramandează totul, deoarece oamenii lui sunt împotriva 
unei colaborări ! A Pa aa. îi 

_ Bine Radule, dar de ce nu m'ai anunţat din timp, acum oamenii mei au 
plecat către Paris şi nu am cum să mai dau de ei. 

- Ţi-am scris acum dovă zile, îmi pare foarte râu ! 

Acea scrisoare nu a sosit niciodată, fiindcă nu a trimis-o. 

Sunt furios şi plec totuşi la Paris, deoarece nu l-am mai putut 
contramanda decât pe doctorul Vasile Iliescu. 

Din acel moment, şicanele şi obstrucţiile se țin lanţ. 

Ajuns la Paris, îi telefonez domnului Comaniciu. A 

- Domnule Comaniciu, închipuiţi-vă că, fără niciun motiv, Radu 
Câmpeanu a contramandat întâlnirea ! 

- Să-i fie de bine, drăguță, eu tot aveam treabă la Paris, deoarece am 
întrunirea Consiliului Naţionl, Secţia Franța. 

- Atunci pot veni acum la dumneavoastră să stăm de vorbă ? 

- Nu pentru că într'o oră trebuie să-l văd pe Raţiu la o întrunire între 
organizaţiile noastre. 

- Domnule Comaniciu, vă rog să nu vă luaţi niciun angajament față de 
domnul Raţiu, dacă nu-și ia obligaţia de a participa la Unirea Românilor. 

- Niciun fel de grijă, drăguță, orice fel de discuţie cu Raţiu, o 
condiţionez de două puncte : să nu mai atace naționalismul şi să participe la 
întrunirea noastră de la 4 şi 5 Iunie de la Paris. 

- Şi-atunci când ne vedem ? 

- Mâine dimineaţă la ora 9, te rog vino să participi şi dumneata la şedinţa 
Consiliului Naţional. 

Îl rog pe Dan Cernovodeanu ca, tot a doua zi de dimineaţă, să-mi 
aranjeze o întâlnire cu Vintilică Brătianu. 

Boutmy îmi spune că am fost de trei ori căutat la telefon, de domnul Paul 
Dimitriu, care are ceva foarte urgent să-mi comunice. 

Îl chem la telefon : 

- Ce este, Paule, te rog să crezi că nu plecam din Paris fără a te vedea. 

- Te caută Radu Roşianu care vrea neapărat să-ți vorbească. 

- Ce vrea cu mine ? Eu am vrut să vorbesc cu el la Frakfurt şi nu m'a 
primit, a avut dreptate, "eu sunt omul Bucureştiului”! 

- Nu ştiu ce vrea. Eu i-am spus că nu ştiu dacă am să te găsesc şi nu ştiu 
dacă vei voi să-l primeşti. 

„= Paule, dacă vrea să mă vadă, să vină împreună cu tine astăzi la ora 3 la 
bistro-ul din colţ, de lângă locuinţa mea. 

- Bine, ne vedem la 3! 

Mă duc la întâlnire însoţit de Dan Cernovodeanu şi de Vladimir Boutmy 
de Katzman. 


403 


Paul Dimiteu era deja acolo unde Venise i der EDS RU UIR Oșlanu și 
om nea răni UNA e iaca că am atat o mar 
Sie Pentru dumneavoastră, pentru faptul că nu aţi primit să staţi de 
vorbă cu un "om plătit de Bucureşti”, dar această admiraţie nu o mai pot 
avea astăzi, când dumneavoastră solicitați O întâlnire aceluiași "om al 

iului” ! ri atâg 
Asia râde "mânzeşte" şi este vădit încurcat. Paul Dimitriu vrea 
să plece, dar îl rog să fie prezent la întreaga discuţie. Reiau dialogul ; 

- Domnule Roşianu, dumneavoastră ați solicitat această întrevedere, 
vreau să ştiu ce doriţi ? 

- Domnule Pantazi, vreau să cunosc punctul dumneavoastră de vedere în 
privinţa Unirii Exilului Românesc. a i: 

- Punctul meu de vedere a fost anunţat în ziarul meu, dar nimic nu este 
definitiv, totul este discutabil. 

- Noi nu suntem de acord cu o nouă organizaţie. Sunt suficiente cele 
existente ! 

- Am scris-o clar în ziar, că nu este vorba de o nouă organizaţie, ci de o 
reprezentanţă comună a celor existente. 

- Statutul înseamnă o nouă organizație. 

- Statutul poate fi amendat, poate fi anulat în întregime, dar reprezentanța 
comună trebuie să aibă nişte norme după care să se conducă. Aceste norme 
le-am numit Statut. Dacă nu vă place denumirea, nu avem decât să găsim 
alta, de exemplu : regulament de ordine interioară. Absolut totul este 
negociabil şi nu trebuie să ne legăm de mărunţişuri când este vorba de 
Unirea Românilor. Dumneavoastră aveţi mandat pentru a lămuri absolut 
toate punctele divergente astăzi ? 

- Nu, pentru aceasta trebuie să fie prezenți Domnii Raţiu şi Comaniciu. 
Dânşii nu s'au înţeles astăzi de dimineață. Domnul Raţiu a făcut o 
declaraţie comună în ? puncte, pe care domnul Comaniciu a refuzat să o 
semneze. 

- Foarte bine a făcut domnul Comaniciu, dânsul a tratat ani de zile cu 
dumneavoastră pentru Unirea Românilor şi nu aţi ajuns la nimic pozitiv. 
Acum domnul Comaniciu mi-a dat mie mandat de a negocia cu 
dumneavoastră. Desigur că dacă domnul Comaniciu ar fi semnat acea 
declaraţie comună de care îmi vorbiți, dumneavoastră nu m'aţi fi căutat 
acum ! 

- Acea declaraţie comună ar fi fost un pas înainte către Unirea 
Românilor. 

- Arătaţi-mi-o şi mie. 

- Nu o am la mine. 

- Nu aveţi mandat de a discuta, nu ave 
putem discuta ? 

- Dacă ajungem la un consens 
cu toţii spre a discuta. 


ţi declaraţia comună atunci cum 


» putem stabili o dată când să ne întrunim 


404 


DD» OOO—O— 553338 


_ La un consens, cred că am ajuns deja, deoarece v-am spus că asupra 
oricărui punct cu care nu sunteţi de acord, noi suntem gata la concesii 
pentru a ajunge la înţelegere. 

_ Văd că ne înţelegem foarte bine, aşa că având în vedere că suntem cam 
de aceiaşi vârstă, propun să ne spunem pe nume ! 

_ Bine, Radule, cu totul de acord şi în această privinţă. 

Intervine domnul lon Ghica care aduce următoarea obiecţiune : 

_ Unirea Românilor nu se poate face decât în jurul Majestății Sale 
Regelui ! sg ae 

_ Niciodată nu m'am gândit într'alt fel. 

_ Trebuie să-ţi spun că am o mare admiraţie pentru dumneata şi că 
singurul lucru pe care ţi-l reproşez, este că l-ai atacat pe Majestatea SE. 
Cred că ar trebui să faci o scrisoare de scuze publică şi-atunci sunt cu tot 
sufletul alături de dumneata. 

_ Domnule Ghica, dumneata ai văzut filmul pe care l-a făcut televiziunea 
austriacă şi a fost redat de televiziunea germană asupra evenimentelor de la 
23 August şi imediat următoare ? 

- Nu! 

- Ei bine, dacă ai fi văzut acest film şi i-ai fi auzit comentariile, atunci nu 
mi-ai fi cerut astăzi să-mi cer scuze Regelui. Speakerul televiziunii, un 
evreu-ungur a comentat următoarele secvenţe : Prima secvenţă arată armata 
română dezarmată de sovietici după “armistițiu” şi care a luat drumul 
Siberiei. Comentatorul spune : "Capitularea necondiționată a regelui Mihai, 
pe care numai el a numit-o "armistițiu", a trimis în prizonierat peste 
130.000 de soldaţi români, din care abia după cinci ani s'au întors doar 
vreo 4000." Secvența a doua arată guvernul Mareşalului Antonescu intrând 
în sala Tribunalului Poporului. Speakerul comentează : Aceşti oameni care 
şi-au apărat Țara, au fost târiţi în faţa unui Tribunal Comunist, iar ei nu au 
avut altă vină în afara aceleia de a fi fost adevăraţi români. Secvența a treia 
arată o petrecere în Palatul Regal, ostaşii sovietici jucând căzăceasca, în 
timp ce Regele şi Regina, de o veselie, ce nu putea fi justificată decât de 
marea cantitate de votcă băută, ciocneau paharele cu Susaicov, Petru Groza 
şi Gheorghiu-Dej. Comentatorul spune simplu : "Noii stăpâni chefuiesc în 
Palatul Regal, alături de Regele şi Regina României !" În urma vizionării 
acestui film, am scris articolul : "Căzăceasca la Palat”. Scuze nu trebuie să- 
mi cer eu domnule Ghica, nu eu am predat armata română inamicului, nu 
eu am patronat acel Proces care este ruşinea noastră a tuturora, nu eu am 
făcut bairam în Palatul Regal împreună cu ruşii ! Am înţeles să trec peste 
toate acestea, să nu le mai amintesc, dar a-mi cere scuze, asta niciodată. Eu 
lucrez acum în interesul Ţării, al Poporului Român şi indirect în interesul 
Regelui. Atât am avut de spus în această privinţă. 

Am reluat discuţia cu Radu Roşianu : i 

- Radule, spune-mi când, unde şi în ce condițiuni vrei să ne întâlnim ? 
De la început însă trebuie să te previn asupra următorului lucru : nu admit 
această întrevedere, fără prezenţa domnului Raţiu, iar în cazul când nu este 


405 


posibilă prezenţa sa, tu să ai mandat în scris pentru a putea lua orice 


hotărtre. 

- Sigur că va fi aşa, în cazul 
mi convine să discut fără man 
întoarcă şi să mă dezmintă. i 

- Perfect, atunci repet, spune-mi C 


să discutăm ? fct : 
- În două săptămâni, la Frankfurt sau în orice caz undeva la jumătatea 


drumului, pentru a fi tuturor mai uşor, în ceeace priveşte componența celor 
care vor discuta, propun câte 3 sau 4 oameni de la Raţiu ŞI acelaşi număr 
pentru Consiliul Naţional şi Frontul Naţional al Unirii Românilor. AI 

- Sunt de acord, dar hai să fixăm acum şi data precisă a aceste întruniri. 

- Data şi locul le vom stabili la telefon. Eu îţi voi propune şi ne vom 
înţelege. 

Cu aceasta convorbirea noastră a luat sfârşit. 

Seara i-am telefonat lui Radu Câmpeanu, care mi-a repetat că oamenii lui 
nu au fost de acord cu întrunirea noastră şi mi-a sugerat o nouă întâlnire 
între noi. L-am răspuns că nici oamenii mei nu Sunt de acord, decât cu 
ceeace de la început s'a hotărit. 

A doua zi de dimineață mă prezint la întrunirea Consiliului Naţional, 
unde expun pe scurt convorbirea avuta cu Radu Roşianu. Toată lumea este 
mulțumită de rezultatul întrevederii mele. Dl. Comaniciu expune şi dânsul 
întrevederea pe care a avut-o cu domnii Raţiu, Roşianu şi Novacovici, 
precum şi refuzul său de a semna o nouă declaraţie comună, similară celei 
încheiate la 12 Aprilie 1986 la Paris, adică să nu se mai atace prin presă şi 
cele două organizaţii să sărbătorească sărbătorile naţionale împreună. 
Declaraţia mai prevedea un punct prin care mă blama pe mine, pentru 
"Ediţia Specială” pe care am scos-o şi prin care pretindeau dânşii, că am 
călcat înțelegerea de la Paris. 

Bineînţeles că tot acest "circ" a fost făcut cu scopul de a-l separa pe 
domnul Comaniciu de mine, deci torpilarea Unirii Românilor ! Acum, în 
urma nereușitei lor, îmi explic graba pe care a avut-o Roşianu de a mă 
întâlni ! 

Concluzia generală este că lucrurile merg bine şi sunt foarte satisfăcut că 
domnul Comaniciu nu a mai insistat deloc pentru convingerea lui 
Câmpeanu. 

În aceiași după masă, l-am întâlnit din nou pe domnul Vintilică Brătianu. 
Ca şi prima dată, pentru a-l vedea singur, a trebuit să am discuţii aprinse cu 
Dan Cernovodeanu, care din nou s'a simțit înlăturat ! Toate aceste discuții, 
m au costat mulţi nervi. 

i Domnul Vintilică Brătianu, par'că nici nu ştia de ce vreau să-l văd ! Intru 
direct în subiect . 

- Domnule Brătianu, îmi datoraţi un răspuns. 

- Da... bine... să vedem! 

- Ce să vedem domnule Brătianu ? 


în care Raţiu nu va putea veni, nici mie nu- 
dat scris, deoarece nu vreau ca pe urmă să o 


ând, unde şi în cel fel de formaţii vrei 


406 


DD 7 


- Să vedem cum se vor desfăşura lucrurile, şi câţi răspund chemării 
dumitale, care va fi atmosfera şi în funcţie de aceste lucruri, mă voi decide ! 

- Adică ce vreţi să spuneţi prin asta ? Congresul să se întrunească şi după 
aceea să Vin la dumneavoastră să vă spun atmosfera ? Nu găsiți că 
răspunsul dumneavoastră este negativ ? 

- Nu, eu voi fi prezent în sală şi voi vedea cum se desfăşoară lucrurile. 

- Şi atunci îmi veţi face cu ochiul : favorabil sau nefavorabil ? Domnule 
Brătianu, hai să vorbim serios, mai bine spuneţi-mi clar că nu primiţi. 

- Să mai mă consult şi cu domnul Ghilezan ! 

- Bine domnule Brătianu, dar eu vreau să ştiu când am răspunsul 
dumneavoastră clar ? 

- Îşi voi da eu telefon peste câteva zile ! 

Ne-am despărțit. Pentru mine răspunsul lui este cât se poate de limpede, 
dar nu poate să mi-l spună în faţă, nu are curajul opiniei sale ! Trist, dar 
adevărat. Totuşi mi-a promis că va lua parte la întrunirea noastră. Nu vreau 
să fac judecăţi definitive. Aştept. 

Le comunic lui Dan Cernovodeanu şi domnului Horaţiu Comaniciu că 
pot încerca şi ei să discute cu domnul Vintilică Brătianu. 

Am luat din nou drumul Minchenului, pentru a doua oară în timp de mai 
puţin de o lună de zile! 

a 


Revin cu gândurile la Bucureşti ! 


Cu preţul unei munci uriaşe, anul 1973 îmi aduce mulţumirea unei 
perfecte funcţionări a coloanei de autobuze Militari. Ciubucurile şoferilor se 
reduc prin buna lor înţelegere în aşa fel încât întreprinderea devine 
rentabilă deşi în celelalte patru coloane rămâne deficitară. 

Mă vizitează din nou Costăchescu, dar numai spre a-mi aduce mulţumiri. 
Profit de această vizită pentru a-i spune : 

- Domnule Colonel, am făcut tot ce am putut, dar să ştiţi că nu mai rezist 
în ritmul acesta de muncă. Dumneavoastră ştiţi că eu am program de la 6 
dimineaţa la 8 seara, dar abia ajung acasă şi sunt chemat la coloană, 
deoarece 2-3 curse rămân descoperite în ultimul moment prin stricarea 
maşinilor şi acest lucru se întâmplă aproape în fiecare seară. Atunci sunt 
nevoit să plec imediat prin satele din jurul Bucureştilor, pentru a găsi şoferi 
Care să le înlocuiască. 

- Ce este de făcut ? 

m Domnule Colonel, eu văd o singură soluţie, dacă dumneavoastră puteți 
So acceptaţi : modificarea programului meu de lucru. 

- În ce sens ? 

- Domnule Colonel, maşinile pleacă în cursă de la 6 la 10 dimineața şi 
dela 6 la 8 seara, în restul timpului, adică dela 10 dimineaţa la 6 seara eu 


407 


fac figuraţie la coloană, în schimb dela această oră, până către 12 noaptea, 


am enorm de lucru. 
- Şi ce propui ? 
- Să fiu liber între 
astră. i 
Sai Bine, dă dispoziţie ca în cazul în care eşti căutat în acest interval să nu 
fi deranjat la telefon, ci să fiu chemat eu. ş 

- Vă mulțumesc, dar nu este nevoie să fiţi deranjat dumneavoastră, dacă 
este ceva urgent pot fi chemat tot eu și vin la coloană în jumătate de oră, dar 
vreau ca acest lucru să fie făcut cu ştiinţa dumneavoastră. 

Numai unde este o adevărată colaborare şi unde fiecare ştie să-și ia 
răspunderea a ceeace face, numai acolo lucrurile pot merge cum trebuie 
chiar într'un regim comunist. Dar pentru aceasta trebuie înainte de orice 
respectat omul. Ori tocmai acest lucru constituie marea deficiență a 
comunismului. Omului nu i se lasă inițiativa şi totul fucţionează pe bază de 
roboţi. Omul a fost transformat într'un robot, dar un robot de proastă 
calitate, deoarece păstrează toate părţile negative ale omului şi în schimb nu 
poate nici pe departe egala exactitatea robotului. 

Conducerea comunistă ştie acest lucru, dar a acorda o cât de mică 
libertate de iniţiativă şi de acţiune, înseamnă a-şi deranja un mecanism care 
are un cu totul alt scop decât buna funcţionare a întreprinderilor sale. Omul 
trebuie să fie un robot pentrucă în momentul în care își dă seama că este om 
şi are o inițiativă, ar putea avea şi alte inițiative şi tocmai acest lucru este cu 
desăvârşire interzis. Partidul gândeşte pentru toţi, el cunoaşte tot ceea ce-i 
trebuie clasei muncitoare, el execută şi conduce totul prin lozincile afişate în 
tot locul şi repetate până la exasperare la radio şi televiziune şi aşa "se 
construieşte socialismul! 

Dar însăşi ideia că Partidul gândeşte pentru toţi, lozincă neafişată dar 
subînțeleasă, nu reprezintă altceva decât tot o ficțiune, întrucât Partidul la 
rândul lui a devenit tot un robot, ale cărui butoane de acţionare sunt apăsate 
numai de către "EL", "Omul", care se naşte la 500 de ani o singură dată, şi 
pe care deşi "nu-L merită”, Țara noastră îl are astăzi ! 

Genialitatea "Omului", nu poate fi contestată de nişte roboţi, care nu pot 
avea această calitate, dar ei au dreptul de a-l proslăvi "Super-Om”, 
"atotcunoscător în tot şi în toate"! 

Sectorul osanalelor este atribuit scriitorilor care se întrec între ei şi pe ei 
înşişi în a Zeifica pe "Genialul Conducător”! Din păcate, isonul acestor 
glorificări este ţinut şi de către Occident, "Inegalabilul” fiind legitimat prin 
girul acordat de generalul de Gaulle, preşedintele Nixon şi de către toate 
casele domnitoare, preşedinţii de republici, primii miniștri şi academiile din 
lumea întreagă care-"L" primesc în triumf în tot mai desele "Sale" călătorii, 


prin care îşi oferă "nepreţuitul Său ajutor”, pentru toate problemele 
internaţionale ! 


10 dimineaţa şi 6 seara, dar liber cu acoperirea 


f În această situaţie, chiar dacă Ceauşescu s'ar fi născut un om normal, 
fără nici o pregătire, dar cu un creier obişnuit, el nu ar fi putut rezista 
gloriei” şi delirul său de grandoare poate fi lesne explicat. 


408 


DD. OO - 


Astăzi el este convins că este un supra-om şi nu se îndoiește un moment 
de vastitatea cunoştinţelor lui în absolut toate sectoarele de activitate ale 
statului şi chiar ale omului. De aici au pornit "sfaturile preţioase” pe care le 
imparte cu atâta generozitate peste tot. Demenţa lui este nelimitată, iar corul 
scribilor-poeţi o alimentează, cu toată fantezia de care dispun. 

Comunismul nu poate fi acuzat de demența unuia din conducătorii săi, 
dar el este totuşi răspunzător de faptul că numai într'un regim comunist se 

ot promova astfel de specimene. Și astfel utopia comunistă își dezvoltă 
sfera activităţii şi a scopurilor sale întrebuințând până și demenţa, pentru a 
ajunge la scopul final. Cine altul decât Ceauşescu putea aduce mai multe 
servicii Moscovei, pentru complecta distrugere a unui popor pe care 
Moscova de la început hotărise să-l termine ? Unde, în lumea întreagă, 
stalinismul este mai fecund decât în România ? Autodistrugerea poporului 
român este cel mai preţios cadou făcut Moscovei, care nici nu mai trebuie 
să se amestece în treburile României, programul său fiind executat cu mult 
peste aşteptările sale. Ruina totală este previzibilă pentru noi, încă din acest 


an 1973. 


Primesc o nouă scrisoare de la Radu lrimescu, prin care-şi anunţă a doua 
vizită la Bucureşti şi totodată fotocopia unui CEC pe numele meu în valoare 
de 4500$, pentru a achita în întregime apartamentul. Evident această nouă 
sumă trimisă prin Banca de Comer Exterior este rodul ultimei scrisori pe 
care mama i-a trimis-o. Astfel şi după moartea ei, mama mi-a Venit în 
ajutor! Abia acum pot plânge gândindu-mă la ea şi plânsul îmi redă liniştea 
sufletească. 

Fac toate calculele şi-mi dau seama că cu banii primiți, dacă în loc de a 
achita apartamentul, cumpăr o nouă maşină şi din vânzarea celei vechi, 
achit apartamentul, îmi mai rămân în bancă 1500$. Bineînţeles procedez în 
consecinţă. Z 

Buna stare pe care am realizat-o având un apartament proprietate 
personală, frumos mobilat, serviciul pe care-l am, destul de bine retribuit, 
libertatea pe care mi-o oferă acest serviciu, precum şi cei 200$ lunar pe care 
mi-i trimite Radu, toate împreună îmi asigură un standard de viaţă bun, în 
comparaţie cu ceilalți muritori, prizonieri în comunism. 

Dar iată că dintre toate aceste binefaceri căzute pe capul meu, libertatea 
oferită de serviciu, îmi complică şi îmi strică socotelile perfecte de altfel 
pentru un cetățean al Republicii Socialiste ! i că 

Libertatea îmi oferă posibilitatea de gândire și de-aici toate 
"nenorocirile"! Se împlinesc curând 10 ani, de când am părăsit domiciliul 
obligatoriu ! Zece ani de muncă până la istovire, zece ani în care soarta mi-a 
surâs şi din "coate goale" cum am ieșit din închisoare, astăzi sunt un om cu 
stare, faţă de semenii mei. Dar după aceşti zece ani, am dobândit Run din 
timpul de gândire pe care-l aveam din plin când eram în puşcărie ! Pee 
Puțin timp de gândire este totuși suficient pentru a-mi aduce Si ca 
nemulțumire. Ce mă interesează pe mine buna stare la care am ajuns : -€ 
mă interesează atâta vreme cât nu mă pot bucura de ea, toți prietenii şi 


409 


camarazii mei fiind la pământ. Cum pot eu menţine legătura cu acești 
oameni fără a-i sfida fără să vreau cu tot ceeace posed ? Sunt profund 
nefericit şi nu îndrăznesc să comunic acest lucru nici măcar loanei care m'a 
secondat întru totul de la "nimicul" de la care am plecat până la buna 
situaţie de astăzi ? Cum aşi putea spune unei femei că toate sacrificiile 
noastre, astăzi încununate de succes, pe mine m au nenorocit ? Cum ? 
Când idealul oricărei femei, acela de a avea copii şi a-şi vedea casa 
îndestulată a fost îndeplinit ? Tocmai această imposibilitate de comunicare, 
îmi măreşte neliniştea ! cala 

Se apropie- sosirea lui Radu, când îmi vine ideia de a face a unsprezecea 
cerere de o excursie în străinătate. Ideia plecării din Țară, nu m'a părăsit în 
niciunul din momentele, în care am putut gândi liber. 

Nu spun nimănui absolut nimic şi îmi depun cererea de paşaport pentru 
trei luni în Germania, Elveţia şi Franţa. 

Nu am nici o încredere în rezolvarea ei favorabilă, dar perseverez pentru 
a fi clar în ochii Securităţii, că nu pot fi cumpărat nici de către propria mea 
muncă şi ideile mele rămân aceleaşi. 

Sunt hotărît să-l asaltez pe Radu cu toate forţele spre a mă scoate din 
Ţară. Ştiu că cumpărările de oameni sunt frecvente iar dacă am ajuns "vite 
de vânzare", înțeleg să mă încadrez în turmă ! 

Radu vine extrem de bine dispus. Desigur generozitatea pe care a arătat-o 
faţă de noi îi oferă şi lui satisfacția "unchiului din America"! 

Dar imediat cum vede noua maşină se încruntă şi îmi spune cu o duritate 
neînchipuită : 

- Asta înseamnă deturnare de fonduri, eu ţi-am trimis banii pentru a-ţi 
achita apartamentul. 

- Am achitat apartamentul, vite chitanţele ! 

- Bine, dar ai schimbat destinația banilor mei. 

- Radule, tu în viața ta ai fost un om de afaceri, acum nu mai faci, am 
Vrut eu să fac una pentru tine. Uite ţi-am economisit 1500 dolari, care se 
află în Banca Română de Comerţ Exterior şi în felul acesta nu mai trebuie 
pentru un timp să-mi trimiţi cei 200 dolari lunar. Am vândut vechea mașină 
Şi cu banii încasaţi, am achitat apartamentul, care în felul acesta, în loc de 
4500 dolari, a costat doar 3000, deci costul noii mașini. 

Radu S'a uitat la mine neîncrezător, dar auzindu-mi explicaţia mi-a spus : 

- Eşti incontestabil un om întreprinzător, m'ai convins și poți să păstrezi 
Pe eo i IL MORE N RI MEIR catia! 
dolari la mare. Eu voi în [e Olli Ie piUIAs sa ptămnanitorvija pe 

„ Eu voi sta doar două săptămâni, dar tu cu oana şi copiii veți 


mai rămâne acolo încă o săptămână Ă întâlni 
i nă. După ac la 
Serie B p eea ne vom întâlni 


De data aceasta Radu a tras | i i 
a Intercontinental â 
pe care o arătase la prima sa viz aice ia MANA 


E ită când a locuit î ițiuni i mult 
decât proaste la hotelul Ambasador îi cof citiiuiem aie 


M'am dus în holul hotelului i i i 
putea închiria la mare pe aa unde era și o agenţie ONT, prin care se 


410 


DD O—O—O— 7775555535333 


_ Aşi vrea o vilă la mare, plătibilă în valută, cu trei dormitoare pentru trei 
săptămâni. $ 

- Pentru domnul Irimescu ? 

Abia în dimineaţa aceea sosise Radu și cei de la ONT ştiau că eu vorbesc 
în numele lui. Cât de bine funcţionează Securitatea ... 

_ Da doamnă, pentru domnul Irimescu. 

_ Bine, domnule Pantazi ! 

Deci ştia şi cum mă chiamă !!! 

_ Domnule Pantazi, noi nu avem vile de închiriat pe valută, numai 
camere, dar pentru domnul Irimescu ... să vă dăm una din vilele rezervate 

entru Comitetul Central ! Nu avem însă decât cu patru dormitoare, un hall 
foarte mare, o sufragerie pentru 12 persoane şi un birou. Fiecare cameră are 
baia ei. Vă convine ? 

- Da doamnă, dar cât costă ? 

_ O !vă facem un preţ ca pentru domnul Irimescu, 100 de dolari pe zi ! 

Într'adevăr, "preţul pentru domnul Irimescu" este extrem de mic, ținând 
seama că o cameră de hotel costă 25 de dolari ! 

- Doamnă, dar este vreun restaurant prin apropiere ? 

- Este domnule Pantazi, dar domnul Irimescu nu poate lua masa la un 
restaurant obişnuit, ştiţi dumneavoastră, este şi prost şi scump. Aproape 
însă de această vilă, se află restaurantul Comitetului Central, la care nu vă 
putem invita ... ştiţi dumneavoastră ... acolo sunt diferiţi ... dar Veţi 
comanda masa, care vi se va aduce în fiecare zi la ora la care doriți în vila 
dumneavoastră. Veţi face comanda cu o zi mai înainte de tot ceeace doriți 
pentru a doua zi, pentru comandă bineînţeles nu va trebui să vă deplasaţi, 
vi se va lua în vila dumneavoastră ! 

- Masa este scumpă la Comitetul Central ? 

- Vai domnule Pantazi, masa este cu mult mai ieftină decât la orice 
restaurant de mâna II-a, chiar dacă aţi mânca numai icre negre ! 

- Şi ce înţelegeţi dumneavoastră prin foarte ieftin ? 

- Preţul nu se stabileşte în legătură cu ce vreţi să mâncaţi, nici cu 
cantitatea, preţul pentru dimineaţa, la prânz şi seara este de 5 dolari de 
persoană ! 

„Nu-mi vine să cred ceeace-mi aud urechile, dar a doua zi, luam masa la 
Vila noastră din staţiunea Neptun. După lista adusă, Radu comandă absolut 
de toate inclusiv icre negre, care roagă să nu fie limitate în porții. 

- La noi, nimic nu este limitat, totul este la discreție ! La plată, care se 
efectua numai după masa de seară, chelnerul a adus nota de plată : 20 de 
dolari ! 

- Asta nu pot pricepe, la dumneavoastră este Raiul pe pământ ! 

Chelnerul a zâmbit, s'a înclinat şi a plecat ! 

Fiecare vilă avea un mare parc, care se prelungea până la plaja rezervată 
acesteia şi despărțită de celelalte printr'un gard viu şi foarte des, astfel că 
Nimic nu se putea vedea la plaja vilei vecine. 


41] 


u se deosebeşte de vilele marilor miliardari 


i-a spus că nimic n 4 - 
aia ia imilare celor din localurile unde mănâncă 


americani, iar preţurile sunt Ss 
î să geo i 
şomerii americani ! 
De ce o fi voit Partidul, Guvernul şi Securitatea să-l uimească pe Radu, 
aveam să aflu în ultima zi înainte de plecare ! 


Unirea Exilului Românesc este singura mea preocupare şi orice aşi face 
revin cu gândul la ea ! 


După a dova mea călătorie la Paris, colaboratorii mei sunt mulțumiți de 
perspectivele care se profilează. Dar nu toți ! Domnul Nagacevschi este 
oarecum sceptic şi se mulţumeşte să spună : 

- Să dee Dumnezeu ! 

- Aveţi îndoieli domnule Nagacevschi ? 

- N'aşi putea spune, dar în niciun caz nu am certitudini ! 

- Certitudini nu pot avea nici eu, dar cred că este foarte greu să dea înapoi 
faţă de flexibilitatea noastră. 

Doctorul Florin Mătrescu în schimb este categoric : 

- Domnule Pantazi, noi trebuie să ne vedem de drumul nostru şi să nu 
contăm un singur moment pe Raţiu. 

- După felul în care s'au desfăşurat convorbirile cu Radu Roşianu, eu 
cred că sunt interesaţi într'o înţelegere. 

- Nu am nici o încredere în Radu Roşianu, eu îl cunosc foarte bine. 

- Radu Roşianu nu a putut discuta cu mine fără asentimentul şi chiar 
dispoziţia lui Raţiu. Nu trebuie să uiţi că a fost inițiativa lor. 

- Da, dar după eşecul convorbirilor cu Comaniciu ! 

- Tocmai aceasta dovedeşte că ei nu vor să rupă relaţiile ci din contra. 

- Nu vor nimic altceva decât să ştie ce facem şi să tergiverseze. Îţi repet, 
nu am nici o încredere nici în Raţiu şi nici în Roşianu ! 

Dar cele două săptămâni pe care le hotărisem cu domnul Radu Roşianu 
pentru fixarea termenului întrunirii noastre trec fără a primi vreun telefon. 
Trec şi trei săptămâni Şi tot nimic ! 

Între timp, apare ziarul "Românul Liber" al domnului Raţiu, în care pe o 
pagină întreagă este reluată ştirea difuzată de către ziarul "Minute", precum 
că : "Ziarul Stindardul Românilor condus de către domnul Ion Pantazi este 
stipendiat de Bucureşti prin intermediul domnului Iosif Drăgan”! 

Ce fel de înţelegere vrea domnul Raţiu ? Ce fel de înţelegere mediază 
domnul Radu Roşianu ? 

Dan Cernovodeanu şi Vladimir Boutmy de Katzman îmi telefonează 
furioşi de la Paris, spunându-mi : 

Ă - Acum te-ai săturat de tratative cu UMRL-ul ? Noi am fost la redacţia lui 
Minute „ Cu toate „numerele Ziarului "Stindardul Românilor” şi s'au 
convins de greşeala făcută. Vor da desminţire în primul număr. 


412 


D> ———— 775553 


_ Bine, dar eu vreau să ştiu de unde au avut informaţia ? 
- Nu pot divulga acest lucru. 
_ Păstraţi-vă calmul. 
_ Care este stadiul convorbirilor cu Roşianu ? 
_Nu a dat niciun semn de viaţă. îi 
- Răspunsul lor este clar : atacul din "Românul Liber : 
_ Nu vreau să ripostez, aştept în continuare să-mi telefoneze Radu 
E eutirap are loc întrunirea UMRL-ului secția Germania, la care 
articipă Şi domnul Novacovici, care împreună cu doctorul Munteanu, au 
deslănţuit un puternic atac împotriva mea, arătând că sunt plăut de 


Bucureşti. Am informaţii clare că domnul Radu Roşianu a fost de faţă şi nu 

iciun cuvânt. 
și în ae şedinţă au avut loc noi alegeri pentru conducerea UMRL-ului 
din Germania. Am aflat că dl. doctor Munteanu ar fi căzut în alegeri, dar 
“omul urnelor"”, di. Doru Novacovici, a fugit din nou cu urna şi s a reîntors 
anunțând că : "dl. Doctor Munteanu a fost reales"! Acum însă suntem 
obişnuiţi cu alegerile "democratice" din cadrul UMRL-ului ! 

Situaţia se clarifică, totuşi nu vreau să rup tratativele înainte de a lua 
legătura cu Radu Roșianu. Îi telefonez : ; 

- Radule, am aşteptat să mă chemi după cum rămăsese înţeles între noi, 
vreau să ştiu dacă aţi hotărit să rupeţi tratativele, căci asta rezultă atât din 
"Românul Liber”, cât şi din şedinţa UMRL-ului la care ai fost prezent. 

- Sunt total împotriva articolului din "Românul Liber” şi nu sunt de acord 
nici cu atacurile lui Novacovici împotriva ta. 

- Bine, dar vreau să ştiu ce s'a ales din înțelegerea noastră ? 

- Vin la Munchen pentru a sta de vorbă. 

- Când ? 

- Saptămâna viitoare. 

Nu mai am nici o încredere, dar aştept explicaţiile lui Radu Roşianu. 
Acesta vine însoțit de domnul Doru Braia, membru al UMRL-ului. Eu sunt 
asistat de Constantin Nagacevschi şi doctorul Vasile Iliescu. 

- Ei Radule, totul a căzut baltă , nu ? 

- Nu, am convingerea că Novacovici acţionează de capul lui şi trebuie să- 
Lignorăm. Pentru a ajunge însă la o înţelegere, trebuie ca mai întâi domnul 
Coaicin să semneze declaraţia în 7 puncte pe care i-a prezentat-o domnul 

aţiu. 

- Care declataţie ? 

- Uite-o ! 

Citesc : 

COMUNICAT 

La 25 Februarie 1988 a avut loc la Paris o consfătuire a reprezentanţilor 
Consiliului Naţional Român şi a Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, în 
Vederea acţiunii unitare în raport cu "factorul extern". 

1) S'a constatat cu satisfacţie că aceste două organizaţii au respectat 
acordurile din 11 Ianuarie 1986 de la Frankfurt / M şi 12 Aprilie 1986 de la 


413 


a 


ibil să se organizeze marile reuniun; 

e la Frankfurt / M din Decembrie 9 de la 

ihai, ca şi o serie de manifestații c 86, 1, 

nia, U.S.A., Canada, Australia a 
) ia, 


Paris. În acest sens â fost pos 
Soultzmatt din lunte 1986 şi IS 
care a participat M.S. Regele 


CNR. - UMRL, în Franţa, Germaă 


afirmă dorinţa de a respecta acordurile înc 


i A hei 
e 1986 şi de a colabora în continuare î Ciate [4 


etc. 
2) CNR și UMRL re 
1 Spitituj 


11 Ianuarie și 12 Aprili 


unităţii româneşti. 
3) CNR şi UMRL regretă că anumite persoane ce au semnat ace 
Ste 


acorduri nu le-au respectat și au procedat la defăimare, calomniere şi 
împotriva altor semnatari. i 
Aceste persoane au provocat astfel un tău incalculabil acţiunii de unir 
organizaţiilor româneşti anticomuniste împotriva regimului de la eur 
4) Pentru a continua activitatea de bună colaborare între aceste sia 
organizaţii, se constituie un birou ad-hoc alcătuit din 6 persoane (3 i 
partea fiecărei organizaţii) ce vor fi în contact şi se vor putea reuni im dat 
ce va fi necesar să se ia o hotărire comună în relaţiile cu factorii Botea î 
5) CNR şi UMRL consideră că alcătuirea unei noi organizaţii român 
cu caracter internațional ar duce la o fărâmiţare a forţei de ac a 
împotriva regimului de la Bucureşti şi în acest sens în spiritul de 
propun românilor liberi să adere fie la CNR fie la UMRL în func de 
sensibilitatea fiecăruia şi conform platformei de idei a Eul 
organizații democratice. “Spada 
6) CNR şi UMRL precizează că naționalismul românesc nu poate fi 
considerat monopolul unui partid sau organizaţie şi că E ; 
organisme româneşti anticomuniste, CNR şi UMRI au = die ih 
ie lor politică, un caracter naţionalist : oo i 
e va i A PERII 
0 IER II IE Loc de n pata caai zen 
ce sani: pelute îiaeeaă aa a iei ali în celelalte ziare şi reviste din exil 
TI impotriva regimului de la Bucureşti. 


atacuri, 


sii e Ș, SA acest comunicat îl întreb pe Roşianu : 
comunicat , i cea Somnul Comaniciu să semneze un astfel de 
înțelegerea de la Paris, cee Vizează direct pe mine, că am încălcat 
acolo decât: "renunţarea | e chel exact, deoarece eu nu am semnal 
Drept Comun, căci a f a atacuri politice”, ori eu am atacat un fapt de 
ura alegerile asta înseamnă ! Iar la punctul $, SE 


torpilează pur şi si 3 
rupte. pur 51 Simplu Unirea Românilor ! În concluzie, punţile sunt 


- Nu sunt ru 
y pte, dacă do pr 
- Voi vreţi să mnul Comaniciu semnează comunicatul. 


Aprilie 1986, adică cele d 


deranjezi până | 
E sr igiale Munchen ! » Pentru atâta lucru, nu trebuia să (€ 
â găsim împreună o soluție 


414 


III iata e aa 


_ Soluţia mea pentru semnarea unui comunicat comun este următoarea : 
a din comunicat a articolelor 3 și 5 şi înlocuirea lor printr'un nou 
articol prin care atât CNR-ul cât şi UMRL-ul îşi iau angajamentul de a 

articipa îm reună la Unirea Românilor care se va face la Paris la 4 şi 5 
lunie 1988. In aceste condițiuni, poţi aranja o întâlnire după cum ne-am 


înţeles la Paris ? si aie Ali 
„ştii „„. pentru a menaţa susceptibilităţile ... cred 


_ Ar mai fi o chestiune .. d 
că la această întrunire, dumneata să nu iei parte, ci numai reprezentanţii 


CNR-ului şi UMRL-ului ! 

_ Deci este clară condiţia domnului Raţiu, înlăturarea mea ! 

_ Nu este adevărat, la 4 şi 5 Iunie la Paris tot dumneata vei conduce 
Unirea Românilor, este vorba numai de această întâlnire preliminară. 

_ Accepţi comunicatul prin omisiunea punctelor 3 şi 5 şi adăugarea 
angajamentului de participare la Paris al celor două organizaţii ? 

- Eu îl accept, rămâne să-l supun lui Raţiu, care cred câ-l va accepta. 

- Poţi rezolva ca această întrunire preliminară să aibă loc în maximum 
două săptămâni la domnul Comaniciu acasă ? zi | 

- Sper că da, dar rămâne ca şi domnul Comaniciu să-şi dea 
consimțământul. În momentul în care vei avea acest consimţământ 


telefonează-mi. 
_ Consimţământul îl am de pe acum, domnul Comaniciu va semna acest 


comunicat comun, cu modificările aduse de mine. 

Ne despărţim în foarte bune relaţii, dar de data aceasta convingerea mea 
este că Radu Roşianu a avut de la început o misiune de tergiversare, de care 
s'a achitat admirabil. Nu vreau însă să fiu acuzat că nu am făcut până la 
sfârşit tot ceeace este omeneşte posibil pentru Unirea Exilului Românesc. 


scoatere 


x x x 


Figura lui Radu Irimescu îmi apare în faţă şi-mi aminteşte că l'am uitat la 
Neptun ! 


La mare, la Neptun, surprizele abundă ! leşind din casă, găsesc un 
securist în poartă, care foarte respectuos îmi spune : "Să trăiţi "! 

- Ce doreşti dumneata ? 

- Nu doresc nimic, eu vă asigur paza ! 

Drept este că în viața mea, deseori am fost păzit de securişti, dar par că 
nu-mi amintesc să-mi fi spus vreunul "să trăiţi”!!! Intru înapoi în casă şi 
dau marea veste ! Radu râde cu hohote ! Ioana nu înţelege nimic ! 

Sună în faţă şi mă duc să deschid. O tânără foarte politicoasă îmi spune 
că a fost trimisă să aibe grije de copii ... să-i plimbe ... să le dea de 
mâncare, iar dacă seara vrem să ieşim în staţiune, sau să mergem la 
Constanţa, ea rămâne cu copii ! 

- Bine, dar noi nu am cerut acest lucru ! 

- Este inclus în preţul vilei ! 


419 


est lucru, omul se învață cu toate ! Ce ne-o mai 

rezerva viitorul ? Ioana pleacă la plaje cu Mihai, "Radu cel mic" rămâne 

acasă cu domnişoara Ileana, aşa o chema pe tânăra care ne-a fost pusă la 

dispoziţie, pentru ca vacanţea la mare să fie o advărată odihnă pentru noi, 

Este studentă, angajată la vilelele Comitetului Central temporar, numai 
impul sezonului. 

entru HEAR SER vrea să mergem să vadă Mangalia. Ne suim amândoi 
în Fordul Capri şi plecăm. Când să intrăm în şoseaua principală, ne opreşte 
un miliţian : S j 

- Nu se poate, trecerea este interzisă. 

- Dar de ce, vrem să mergem la Mangalia. 

- Este aşteptat să treacă Tovarăşul Ceauşescu ! 

Vreau să întorc maşina, dar în acel moment văd alergând către noi un 
ofiţer de Securitate, care ne salută foarte politicos şi ni se adresează : 

- Puteţi merge unde doriţi, pentru dumneavoastră circulaţia este liberă ! 

- Numai pentru noi și pentru domnul Ceauşescu ? întreb eu ironic. 

- Numai pentru dumneavoastră şi pentru Tovarăşul Ceauşescu, răspunde 
ofițerul zâmbind. 

- Ce înseamnă toate astea ? mă întreabă Radu îngrijorat. 

- Nu ştiu, vorbim la Mangalia. 

Mi-era frică să nu-mi fi pus vreun microfon în maşină, deoarece noaptea 
era parcată în faţa vilei, sub paza Securităţii ! 

Ajungem la Mangalia, pe care Radu nu a putut-o recunoaşte. Într'adevăr 
vechea Mangalie atât de pitorească, fusese în întregime dărâmată, iar cea 
novă ... numai blocuri de prost gust. Ne oprim la un restaurant la marginea 
mării. Spre mulțumirea mea era absolut gol. Eu am comandat un coniac şi o 
cafea, Radu o bere. 

- Stai un moment, berea este caldă nu ? 

- Nu avem ghiaţă ! 

Radu comandă şi el o cafea. Arunc batista sub masă, făcându-mă că am 
scăpat-o şi mă uit dacă nu este montat vreun microfon. Radu nu observă 
nimic. 

- Ei acum Radule, putem vorbi în linişte. 

E 0 pe care nu le pricep, tu nu ştiu dacă îţi dai seama, dar vila 
cuim , prețul mesei şi în general totul la voi este absolut de 


. ] LL] - la | i 
pomană ! Un astfel de train de vie” în Statele Unite, pentru trei săptămâni, 
ar costa zeci de mii de dolari ! Nu înțeleg! 


- De ce îţi fac ţie ase : 
pice menea avantaje, drept să-ți ici înţele 
încă dar, în orice caz, acum e Rana edi ui sruiinţe leg 


: pase N Poți să-ți dai seama de cum trăieşte 
Cea pa Si Lala Trebuie însă să fii foarte atent, de altfel eu ţi-am 
Stă cnc Bus e a pă peste tot sunt montate microfoane, deci nu 
Ir Erau aa oara ASE maşină ŞI acolo au putut să monteze un 
- Atunci nu mai vorbim nimic nici Sa LE opiler 
- Aici nu pot monta mic 
putem vorbi orice. 


Ne-am învăţat şi cu ac 


DOO III EINER 


_ Bine, dar voi trăiţi într'o veşnică teroare ! | 

- Este pentru prima oară când îţi dai seama de realitate, de aceea ași vrea 
să vorbim acum despre unele lucruri foarte importante pentru mine. 

a Spune-mi te rog toate greutăţile, toate nemulțumirile pe care le ai. meg 

_ Radule, aşi mânia pe Dumnezeu dacă aşi spune că am greutăți și 
nemulțumiri, toate le-am rezolvat prin munca mea şi le-am suprarezolyat 

rin ajutorul tău. Dar omul nu trăieşte numai pentru a-și asigura viața lui Şi 
a familiei sale, el mai are şi idealuri și datorii morale, pentru ţara în care șa 
născut. Acum ai putut să-ţi dai ŞI tu seama de teroarea în care trăim. De 2 
de ani mă lupt pentru a pleca în străinătate pentru a lupta pentru țara mea. 
Am făcut || cereri de paşaport şi 10 mi-au venit respinse, la a |l-a nu mi-a 
venit încă răspunsul. Vreau neapărat să plec. 

_ Bine că mi-ai adus aminte, acum câţiva ani, a venit la mine un anume 
Richi Teiller, îl cunoşti ? 

- Da, o cunoştinţă printre multe altele. i 

- Închipuieţi că a venit în numele tău să-mi ceară 10.000 de dolari, 
spunându-mi că îi sunt necesari să te scoată din ţară. 

- Şi ce ai făcut ? i a. 

_ Ce să fac ? l-am trimis la plimbare, în Statele Unite, mișună escrocii de 
teapa lui. E 1P02 

. Bine-ai făcut, dar astăzi te rog eu acest lucru. Vânzările de oameni sunt 
curente în România comunistă şi, pentru cei neimportanţi, costă 5000 de 
dolari de cap de "om"! Eu nu am nevoie să mă scoţi decât pe mine, îmi 
aduc eu după aceea familia. 

- Ioane, tu nu ştii ce vorbeşti, tu nu ştii ce înseamnă viața în Statele Unire 
! Acolo, dacă nu eşti tânăr, nu ai o meserie căutată și nu cunoşti limba, 
mori de foame. Americanii nu sunt în stare să-şi rezolve proprii lor şomeri, 
dară-mi-te să se intereseze de străini ! 

- Cunosc situaţia Radule, dar America fiind o ţară a libertăţilor, există şi 
libera concurență, precum şi exploatarea mâinii de lucru, iar dacă pentru 
aceiaşi muncă fizică eu cer jumătate decât un muncitor american, desigur 
sunt preferat. 

- Te rog să nu discuţi cu mine acest lucru, eu am trăit 40 de ani în 
America şi cunosc mai bine situația, tu nu ai nici o şansă şi apoi nu uita că 
ai răspunderea unei familii. Trebuie să ştii un lucru, că traiul bun sau rău 
este relativ şi el se judecă doar în comparaţie cu cei din jurul tău, ori aici tu 
duci o viaţă mult peste nivelul celor din categoria ta socială, pe când acolo 
vei fi la limita de jos şi asta în fericitul caz în care vei găsi de lucru. Uite, îţi 
Spun astăzi ceeace m'am gândit imediat ce s'a prăpădit nevastă-mea. Eu am 
o brumă de avere, pe care ţi-o las ţie. Transformată în lei, vei fi asigurat 
până la sfârşitul vieţii, dar dacă această avere ai avea-o la noi, ai termina-o 
foarte repede şi tu nu te-ai alege cu nimic. 

- Îţi mulţumesc din suflet Radule pentru intenţiile tale, dar este păcat ca 
aceşti dolari să intre în Ţară. Ei vor fi întrebuinţaţi de comuniști pentru 
propaganda lor împotriva Occidentului, iar leii pe care mi-i vor da mie, nu 
prezintă nici o siguranță. Ei astăzi mi-i dau, mâine mi-i pot lua. Te rog să 


417 


îm 


nu faci greşeala de â mă lăsa moştenitor, comunicând acest lucru Statul, 


omân. 4 4 
r i ai să mă înveţi tu Ce trebuie să fac cu averea mea. Să schimbari 


subiectul. ăn, Radu era un om foarte hotărît şi nimeni nu se 
Incă de tânăr, iile lui. Ştiam acest lucru, dar speram că a Putea 
amesteca în deciziile 1Ul. Priaică 


bătrâneţea, a devenit mai maleabil. Nici gând! O singură insistenţă a ta 
în plus, l-ar fi iritat făcându-l și mal intransigent. Singurul lucru de făt 
pentru moment este să închid discuţia, amânând-o pentru un moment n 


favorabil. Ne-am întors la Neptun. tel 

Cu două zile înaintea plecării la Bucureşti a lui Radu, ne-am pomenit cu 
vizita unui colonel de Securitate, după cum s'a prezentat singur. Imbrăcat 
extrem de elegant, dar în ținută de oraş, nu de staţiune balneară, colonelul 
mi s'a adresat : A tt bae 

_ Domnule Pantazi, sunt colonelul Vasile şi aşi vrea să vorbesc cu 
domnul Irimescu şi bineînţeles şi cu dumneavoastră. 

- Domnul Irimescu nu a ieşit din camera sa şi nu-l pot deranja, dar 
spuneți-mi mie despre ce este vorba ? 

- O! nu-l deranjați, vreau numai să mă primească când va putea dânsul ! 
Vreau să-l întreb cum a fost mulțumit la noi şi dacă este dispus să ne acorde 
un interviu ? 

l-am cerut securistului numărul de telefon, pentru a-i anunța răspunsul 
lui Radu şi a plecat scuzându-se pentru deranj ! 

Radu era sculat de multă vreme, aşa că m'am dus la el. 

- Cine a fost şi ce a vrut ? 

ia colonel de Securitate, care vrea să te vadă, să te întrebe dacă eşti 
mu Po de cum ai fost primit și să-ți ceară un interviu. 
za ue şuie el că plec poimâine, vila este închiriată pentru încă o 

- Probabil discuţiile noastre de la Bucureşti au fost înregistrate şi tu mi-ai 
spe de-atunci că nu vei sta decât două săptămâni ! 

Ca a ua: pe terasă pe şoptite. Radu este foarte alarmat. 

A ă i ; 3 ă = 
fost foarte ada eait aaa din PE sostiapua cei 
SANI e Vilă, cât şi ici 
Aranjez întâlnirea. Colonelul V a atac: i 
asile se prezintă înclinându-se de o mie 


de ori ! Radu îi mul ete 
refuză cu politeţe ea pentru ospitalitatea mai mult decât perfectă, dar 


- Domnule Colonel 
ule C „CU am venit 
care am pârasit-o de 30 de ani. Eu i 
calitate oficială pentru a da un intervi 


- Dumneav Ă 
oastră Domnu i 
personalitate, aţi fost âni în Tie 


-mi văd familia şi bineînţeles Țara pe 
unt un pensionar bătrân, nu am nici 0 
u. 


DD OOO——————————— 555555 


Vă mulțumesc pentru toate aceste propuneri, care mă onorează, dar eu 


modest și nu mi-a plăcut niciodată publicitatea . 


e ta edactor al televiziunii, care nu 


_ Domnule Irimescu, primiţi vă rog pe un r 


eranța mai mult de 5 minute ! | 
De ale Colonel, vă mulţumesc încă o dată pentru atenţia pe care mi-0 


cordaţi, dar nu vreau să-l deranjez nici pe Domnul Preşedinte, care are 
crebaci mai mari decât a mă primi pe mine şi nici televiziunea, deoarece eu 
:+ în Țară ca să-mi fac reclamă. x 
Da ele colonelului s'au izbit de un refuz extrem de politicos, 
dar categoric. Acum abia mi-am putut explica toate frais-urile făcute 
începând de la Bucureşti şi culminând la Neptun. Pe pape Pati 
După plecarea lui Radu la Bucureşti, nimic nu se schim a pt ii 
Aceiaşi bunăvoință, acelaşi serviciu impecabil, aceleași prețuri derizorii : 
trecut săptămâna, am plecat la București, dar pe Radu nu l-am mai văzut 
decât foarte puţin în cele două zile care a mai stat, deoarece era incontinuu 
înconjurat de familie, iar cei doi vechi prieteni ai lui generalul Paul 
Teodorescu şi amiralul Horia Măcelaru îi răpeau restul timpului. 
Pentru mine, această nouă vizită a lui Radu s'a soldat cu un total eşec, 
deoarece niciodată nu am mai putut aborda singurul subiect care mă interesa 


: plecarea mea în Occident. 


După plecarea lui Radu Roşianu, le comunic imediat tuturor 
colaboratorilor mei cele discutate la Munchen. 

Doctorul Vasile Iliescu crede în sinceritatea lui Roșianu, dar nu şi în 
influenţa pe care ar avea-o asupra lui Raţiu. Profesorul Constantin 
Nagacevschi deasemeni prezent la convorbiri, este din ce în ce mai sceptic 
asupra unei înțelegeri cu "UMRL"-ul, dar este de părere că am făcut bine 
cerând modificările Comunicatului, pe care desigur domnul Comaniciu îl 
va semna în noua sa formă şi deasemeni am făcut bine acceptând să nu iau 
parte la discuţiile "CNR-UMRL", căci prin aceasta le-am dovedit maximum 
de înţelegere. 

Doctorul Florin Mătrescu, ca de altfel de la început, este convins că între 
Raţiu şi Roșianu este o înţelegere perfectă, acesta din urmă având o 
misiune de tergiversare și atâta tot. 

Dan Cernovodeanu şi cu Vladimir Boutmy, deşi mai moderați în 
aprecieri, cred totuşi că nu se va ajunge la nici o înţelegere, aducând ca 
argument ostilitatea şi agresivitatea din ce în ce mai pronunțată a lui 
Novacovici. 

Între timp, adeziunile pentru "Frontul Naţional al Unirii Românilor” trec 
de o sută deşi am explicat cu claritate că acest Grup de acţiune, nu 
e Cel o nouă organizaţie, el având drept scop numai Unirea Românilor 
a sau după care se va autodizolva. Reţin totuşi pentru Comitetul de 

nducere pe domnii : Dr.Ing. Ernest Boiu, Mihai Delcescu, Dr.med. 


419 


a... 


Stoenescu. Cu aceştia, Comitetul de conducere 
al Grupului este format din 17 oameni capabili, activi şi verificaţi. i 
Am o novă convorbire telefonică cu domnul Comaniciu, căruia îi 
comunic cele hotărite cu domnul Roşianu şi este de total acord să semneze 
Comunicatul în nova sa formă, îndată ce se vor întruni în vederea acestui 


scop. La rândul său, domnul Comaniciu îmi spune: Lg 
_ Am fost la Bruxelles la comemorarea de 70 de ani a Basarabiei. 


- Şi aţi vorbit cu dl. Rațiu ? isi A . . 

- Nu, nu a fost posibil, am vorbit în schimb-cu Părintele Calciu, cu 
Profesorul Bompa şi cu Nicolae Lupan.—Toţi Sunt alături de noi pentru 
Unirea Românilor, Profesorul Bompa a şi vorbit în acest sens când a avut 
cuvântul. Eu rămân la jdeia de 3: propie prezedire pe Părintele Calciu, 
are mare priză “peste tot şi este foarte activ. Să ştii că le-am scris şi lui 
Vintilică Brătianu şi lui Emil Ghilezan pentru a ni se alătură. 

_ Domnului Ghilezan i-am scris şi eu, dar răspunsul Domniei sale a fost: 
"să vedem ... să mă consult şi cu domnul Vintilă Brătianu” ... Am vorbit la 
telefon şi cu domnul George Serdici. — 

- Şi ce a spus ? 

- Că va convoca Comitetul de conducere-al- "Partidului Naţional 
Țărănesc” şi îmi va da răspunsul la timp. g=2 

- Bine, drăguță, mai cheămă-l la telefon pe Vintilă Brătianu. 

- Nu-l mai chem domnule Comaniciu, i-am explicat foarte clar tot ceeace 
vrem să facem şi a rămas să mă cheme dânsul în momentul în care îmi va 
putea da un răspuns precis. Dar acest telefon nu a venit ! Părerea mea este 
să nu insistăm, aceşti vechi politicieni ar fi încântați să li se servească totul 
pe tavă, fără a mişca un deget ! 

- Nu, drăguță, trebuie insistat, am s'o fac eu, dar ... părerea mea este că 
în fruntea "Congresului Mondial Românesc" trebuie să-l punem fie pe 
Brătianu, fie pe Părintele Calciu. 

- Dar Bompa cine este ? 

- Este profesor Uiversitar la Ontario în Canada, este preşedintele 
Consiliului Naţional pe Canada, un om admirabil. ko 

- Ce vastă arti? Ta Pa a aa 

- 52 ... 54 de ani. 

- Este un onractiv ? 

- Este excelent, de altfel în Canada, "Consiliul Naţional” are cea mai 
puternică grupare. 

- Domnule Comaniciu, acesta e i ieră 
serioase svăăa RR RR a uaadie ne trebuie, are o carieră 

Este foarte bun, dar eu rămân pentru Brătianu sau Părintele Calciu. 


-D Feat darer 
Ati Comaniciu, eu sunt pentru un om tări şi activ, lăsaţi vechii 
accepta, ci a ei nu se poate face treabă, ițând că Vinrilică Brătianu ar 
epta, ce faci cu um om nehotărit si RE Ea : 
depună o activitate ? otărit ȘI care nu-este în niciun caz dispus să 


i === "n UL zi 
- pa) di este un "nume" şi avem nevoie de el 
nevoie în primul rând de un om tânăr energic şi activ 


C.Popescu şi Dr. Ing. Mirel 


420 


_ Aici în Europa, pe Bompa, nu-l cunoaşte nimeni ! 

_ Nu are importanţă, îl voi prezenta eu şi după aceea ... se va prezenta 
singur prin activitatea pe care o va depune. : 

_Eu rămân pentru Brătianu sau Părintele Calciu ! 

_ Bine, vom mai sta de vorbă, | 

În noul număr al "Românului Liber” apare şi într'o singură frază, | 
aruncată într'un colț al ziarului, dezminţirea ziarului "Minute", precum că | 
s'a făcut o greşeală afirmându-se că Ziarul “Stindardul Românilor” ar fi 
stipendiat de Bucureşti ! — 

"Românul Liber” se arată de totală rea credință, deoarece atunci cândma 7 p 4 
acuzat, a reprodus întreg articolul din "Minute", iar acum când a fost nevoit 
să retracteze, deşi ziarul "Minute" a scris un articol întreg, "Românul 
Liber“, a scris o singură frază YÎn schimb într'un-alt articol scris de domnul 
Berechet din Australia, mă acuză de "falsificarea demisiei acestuia” din 
"UMRL"! 

Demisiile din "UMRL” în urma Congresului oranizaţiei au fost 
numeroase, dar ziarul meu nu a consemnat decât pe cele din prima serie şi 
anume demisiile domnilor : Dan Cernovodeanu, Dr. Florin Mătrescu, 
Vladimir Boutmy de Katzman și a comandorului Mircea Petru. 

Într'o a doua serie, mi-au sosit la redacţie cu rugămintea de a fi publicate 
demisiile domnilor : Gheorghe Benz din Franţa, Sorin Ronea din 
Australia, lon Berechet din Australia, Zeno Câmpeanu din Canada şi a 
doamnei Felicia Călugăru din Australia. 

Am mulțumit tuturor acestora pentru scrisorile primite şi le-am arătat 
acordul meu total cu motivările dânșilor. 

Trebuie să precizez că nu am publicat niciuna dintre aceste demisii 
ulterioare, pentru a nu înrăutăţi atmosfera, în vederea Unirii Românilor. 

Cer pe această cale scuze petiţionaritor mei. 

lată însă că după luni de zile, dl. Berechet scrie în "Românul Liber” că 1- 
am falsificat demisia. Cu această ocazie aflu că nu sunt numai "fascist, 
nazist, rasist şi antisemit“, nu sunt numai " în solda Bucureştiului şi a d-lui 
Iosif Drăgan", dar mai sunt şi "falsificator! 

Stau şi mă întreb : cum pot fi în acelaşi timp Şi "nazist şi fascist” şi 'în 
solda Bucureştiului” ? Cum pot fi falsificator, fără a fructifica în vreun fel 
oarecare falsul săvârşit ? Desigur tuturor dilemelor mele, nu le poate 
răspunde decât un singur om : dl. lon Raţiu ! 


Plecarea lui Radu fără a putea să-l conving că orice aşi avea în Ţară, în 
condiţiile unei guvernări comuniste, nu mă poate satisface din niciun punct 
de vedere, îmi lasă un gust cât se poate de amar. Pentru mine porţile sunt 
definitiv închise pe viitor. 

Nu am dreptul să fiu nemulțumit din niciun punct de vedere : am o soție 
Cu care mă înţeleg admirabil, am doi băieţi, pe care îi pot creşte în 


42] 


condițiuni foarte bune, am un serviciu, unde deşi rin să lea o Apa 
ieşită din comun, sunt mulțumit, deoarece mă înţeleg bine atât cu şeful, cât 
şi cu subalternii şi sunt bine retribuit, am un apartament, care deşi 
"standard", l-am făcut cât se poate de frumos, nu ne lipseşte absolut nimic 
şi am două maşini, cum rar poţi vedea în Bucureşti. 

Toate acestea, îmi iau într'o oarecare măsură grija zilei de mâine, dar în 
niciun caz nu mă pot satisface. Buna stare este întotdeauna relativă, 
deoarece nu poate fi judecată decât în comparație cu a celor din jurul tău. 
Din acest punct de vedere situația mea este într adevăr foarte bună, dar 
tocmai acest lucru îmi dă o senzaţie de totală nemulţumire, deoarece mă 
scoate în afara celor din jurul meu, mă propulsează într'o izolare din ce în 
ce mai mare. Cum te poţi simţi bine, când toţi cei apropiaţi ţie, duc o viaţă 
de mari lipsuri și chiar de mizerie ? A întreține relaţii cu vechii prieteni, cu 
vechii camarazi de război sau de puşcărie în astfel de condițiuni, înseamnă 
a-i sfida fără să vrei. A-i ajuta, nu se poate, deoarece salariul, chiar cu 
completarea celor 200 de dolari veniți cu regularitate de la Radu, îmi ajung 
strict pentru viaţa de toate zilele. Şi iacă, nemulţumirile cresc în sufletul 
meu, cu toată buna stare realizată. 

Lipsurile pe piaţă încep-să-apară_ Ba nu se găseşte cafea, ba carne, ba 
untdelemn, ba toate [a un loc ! Penţru mine aceste lipsuri se cunosc foarte 
puţin, deoarece carnea îmi vi —plătind-o la supra preţ, iar celelalte le 
găsesc alergând cu mașina pe la toate Alimentarele din Bucureşti. 

Ioana trebuie-să se scoale în. 1ecare diminea să găsească lapte 
pentru copii ! Cu sacrificii de timp pierdut, IE e Be saga cei care 
nu au mașină şi nici posibilităţi 1 la suprapreţ-ce fac 7 — 

În fiecare Duminecă dimineaţa mergem la piaţă, pentru a cumpăra legume 
şi fructe pentru copii. Cartofii sunt atât de murdari de pământ, încât trebuie 
să-i plăteșşti triplu, cumpărând mai fâult pământ decăt cartofi ! Fructe, nici 
vorbă, în afară de mere şi pere pădurețe ! Din când în când se găsesc 
zarzavaturi mai ca lumea. Pieţele au un aspect jalnic, iar Alimentarele sunt 
pline numai cu co (fo eso EIN pa a ie ez ut 
de peşte, compoturi şi dulcețuri. Altceva nu se găseşte. Pe zi ce trece, chiar 
cu bani şi cu mașină, aprovizionarea este din ce în ce mai grea. 

Dar nu numai acest aspect al vieţii este deprimant. Când plec dimineaţa la 
serviciu, bineînțeles cu maşina, văd înghesuiala de nedescris din autobuze, 
troleibuze și tramvaie. Oamenii se calcă pe picioare, îşi rup hainele, 
bineînţeles Sunt irascibili, se înjură, se mai şi bat între ei, pentru a pune un 
ua Ea PICIOr pe scara vehiculului care-i duce fa serviciu. În acest timp, cei 


bătrâni, responsabili cu aprovizionarea, se află deja de căteva ore pe la 


diferite cozi. — 


Murdăria pe străzi este deprimantă, iar apartamentul nostru nou, după 


numai câteva luni, se umple de gândaci, care vinde [a subsol. Contra 
acestor colocatari, nu se găseşte abso ut nimic. Şi în aceste condi ii, care pe 


mine usi mă afectează mai puţin, Viaţa îşi urmează cursul, care devine 
gena _! Dezastrul total este inevitabil, pentru toți cei ce mai au timp să 
gândească. În fiecare zi îţi pui întrebarea;-cum poate fi mai rău ? 


422 


DR __ —— 77753 


Eu însă, am cu totul altfel de preocupări. Pentru mine, lipsurile din ce în 
ce mai mari, nu constituie problema care mă persecută în cel mai înalt grad. 
Posibil fiindcă, iarăşi în comparaţie cu cei din jurul meu, situația mea este 
destul de acceptabilă. Pentru-mine, principala problemă este realizarea mea 
ca om. Pentru ce trăiesc 7 Ca să am ce mânca ? Ca să fiu elegant faţă de [stă 
ceilalți ? Ca să am o maşină, după care să întoarcă oamenii capul pe stradă ? 
Pentru asta am plecat voluntar pe front la 22 de ani ? Pentru asta am făcut 
16 ani de închisoare ? Pentru asta m'am angajat miner la Hidrocentrala 
Argeş ? Pentru asta lucrez cu atâta conștiinţiozitate la această coloană de 

2 

e cra când am ieșit din închisoare aveam cu totul alte probleme, 

robleme de existență. Acum acestea sunt rezolvate, dar cu ce sunt mai 
mulțumit astăzi decât acum 10 ani ? Stau şi mă gândesc că nu îndestularea 
de astăzi constituie pentru mine o satisfacție ci poate doar felul în care am 
ajuns la ea. Sunt foarte mulțumit de mine, că în decurs de 10 ani, pornind 
de la zero, am putut ajunge la situaţia de astăzi, la care m'a ajutat şi 
norocul, dar nu buna stare îmi oferă satisfacția, ci drumul parcurs pentru a 
ajunge la ea. Să fie această satisfacție, tot ce-și poate dori un Ga pe acest 
pământ ? Din nou îmi pun întrebarea : atunci pentru ce războiul ? Pentru ce 
puşcăria ? Care este țelul unui om în viaţă ? Să mănânce bine, să fie elegant 


şi să aibă o maşină frumoa 2 Astea toate [a un loc constituie o seria ? 
Cu ce po Le iniporinciu aţă cur 30 de anii, « când am plecat vo untar 
pe front ? Începând de-atunci trebuie să mă gândesc, pentru a-mi întocmi 
un bilanţ al vieţii. Ca tânăr ofiţer, după un an de liceu militar şi doi de 
şcoală militară, mi-am dat seama că nu am nicio contigență cu cariera 
militară. Nu sunt bun nici să Iosteuiesc pinteni sau harnaşamente, nici să fac 
instrucţie de paradă, cu-atât mai mult să instruiesc pe alții să facă aceste 
lucruri ! Şi în fond, asta-i cariera militară ! Şi dacă nu eram capabil atunci la 
22 de ani să accept această meserie, cum ași fi putut-o face o viaţă întreagă 
? Nu, evident nu, această carieră nu a fost pentru mine ! Aşa gândeam 
atunci. Şi totuşi armata este necesară, dar numai atunci când trebuie să-ţi 
aperi ţara. Deci nu mi-am greşit cariera, cu condiţia deanuo permanentiza. 
Aşa am plecat pe front, aşa am făcut războiul şi nu regret astăzi ce am făcut. 
Nu aveam de gând să rămân în armată, dar soarta noastră tragică a făcu ca, 
independent de ce voiam eu, cariera nepotrivită mie să-mi fie închisă. 
Războiul câştigat sau pierdut, nu mai aveam ce căuta în armată. De aceea 
nu am regretat niciun moment când am fost arestat ca ofiţer activ, imediat 
ce m'am întors de pe front ! Eram locotenent, când printr'un decret m'am 
trezit soldat, băgat în închisoare, scos şi, tot printr un decret apărut în timp 
Ce eram închis, să mă aflu căpitan în rezervă şi trecut din Cavalerie, în 
Infanterie ! Surprizele pe care ţi le rezervă viața nu sunt niciodată 
previzibile ! M'am gândit eu oare un singur moment, atunci când mă aflam 
în celula 6 de la Zarca Gherla, că nu-mi voi sfârşi zilele acolo şi că voi fi 
eliberat de Regimul Comunist? Dar m'am gândit eu oare în acel timp, că 
Voi ajunge în timpul comuniştilor să am un apartament personal elegant, a 
Voi avea maşină şi mai ales că îmi voi petrece o vacanţă într una din vilele 


423 


1! Astea sunt surprizele pe care viața mi le-a rezervat, 


itetului Central ?! A : 4 
dacică cum nici un moment nu am fost disperat atunci când eram în 


: mâncare o dată la două-zile; nu-sunt mulțumit nici 
lanţuri la Gherla de Am plecat pe front, deoarece consideram că este 
astăzi când azi deroalei : a cv singura justificare a armatei. Am 
singura rile a considerat ca o datorie a mea să-mi apăt țara 
Bat poe şi dint'un sprit de aventură Caracteristic. vârstei pe care o aveam 

: onstiința impăcată că mi-am făcut datoria până în ultimul 
atuci. Am conştiinţa împ săi iv dovedit, dar am fă 
moment. Am făcut închisoare fără niciun motiv ac i am făcut-o cu 
liniştea sufletească că intenţiile mele nedescoperite de Securitate existau. 
Am fost pedepsit pentru intenţie, nici ata dovedită, dar reală. Cei ce voiau 
să schimbe faţa lumii, ştiau că sunt vinovat față de ei şi de aceea m'au 
condamnat, de aceea nu-i condamn. Lumea de astăzi vede cu alți ochi Viaţa, 
iar pentru a se ajunge la scopul final, vechile legi burgheze nu constituie 
piedici. Condamnarea pentru intenție nedovedită „eu o socotesc totuşi justă, 
căci trebuie să judec din postura lor de revoluționari. KE aptul că ei au fost 
induşi în eroare de revoluția pe care au făcut-o, este un cu ucru, 
Atâta vre Iuții sunt frumoase, atunci când aceasta 
începe, nu poate i condamnată pentru conseciinele ei. Toate revoluțiile au 
exaltat „Le emacaiie ga ale E E a aie ura yiiiciregi consecinţă 
teroarea şi tiraniă. Aşa a fost în trecut şi aşa va fi şi în viitor ! Sunt 
condamnați astăzi cei ce au făcut Revoluţia Franceză ? Ba din contra, sunt 
daţi ca exemplu, sunt divinizaţi ! A existat în omenire o mai mare teroare ca 
atunci ? De ce astăzi sunt condamnaţi cei ce au făcut Revoluţia bolşevică ? 
Aceleaşi principii frumoase, acelaşi fanatism, aceaşi teroare, aceleaşi crime 
! Deosebirea între cele două revoluții, este una singură. In timp ce prima 
s'a sfârşit repede printr'un accident, care s'a numit "Napoleon", cea de-a 
doua durează de peste 50 de ani, şi tot un accident , poate de altă natură, o 
va înlătura. amana 

Desigur, la noi nu a existat o revoluţie propriuzisă, la noi nimeni nu s'a 
ridicat împotriva puterii de Stat, la noi revoluţia a fost importată cu ajutorul 
unei armate străine, dar principiile ei, născute pe teren propriu sau 
importate, s'au dezvoltat după legile tuturor revoluțiilor, adică promisiuni 
de libertate exacerbate la maximum Şi terminate prin dictatură sângeroasă. 
De aceea, nu trebuiesc căutaţi Vinovaţii, atâta vreme cât massele înlocuiesc 
elitele, rezultatele au fost şi vor fi aceleași. Orice revoluţie, după ce şi-a 
terminat presupuşii duşmani, şi-a devorat cu sălbăticie proprii partizani! 
Nici o deosebire între Revoluţia Franceză şi Revoluţia Comunistă ! 

Cu aceste gânduri, am făcut liniştit cei 16 ani de închisoare cu care m'au 
ecua Parădu Și Guvernul. ca aceiași resemnare ass atăzi la 
poate da mai mult decât sos ai a = ridicată la conducere, E 

ede astăzi. Nu are nici o importanţă faptul că 


nu massa conduce acum 1m portan 4 are că 
Di i di | 
n sânul e1 s au recrutat 


Impotriva acestui fenomen 
îndrepte ochii elitelor, care 


periodic, împotriva revoluțiilor, trebuie să se 
mau există încă în Occident. Din nenorocire, 


N 


ÎN ——— 7935 


tocmai aceste elite, prin slăbiciunile lor, au fost cauza revoluțiilor. Cercul 
este vicios şi de neinlăturat, ; : 
Aceste concluzii, nu sunt însă dezesperante, omul este dator £ atâta vrem 
cât trăieşte să lupte împotriva răului, prin toate mijloacele. Dacă elitele nu ar 
fi fost adormite de binele pe care îl trăiau, nu ar fi izbucnit cel de-al doilea 
război mondial cu consecințele sale dezastruase. Se pare că Occidentul cade 
ăzi în aceiași greşeală că în trecut şi dacă este așa, atunci scăpare nu mai 
sa tă, Dar datoria noastră a fiecăruia, indiferent de posibilităţile pe care le 
a sau mai bine zis, care nu le avem, este de a lupta pentru adevăr atâta 
vreme cât facem umbră pământului. i pian 
În posesia adevărului desăvârşit nu este decât Dumnezeu, dar el nu 
coborî niciodată pe pământ pentru a face dreptate oamenilor. Deaceea 
Dumnezeu i-a înzestrat cu "Hberul-arbitru „ pentru a se conduce singuri. 
Dumnezeu nu se bagă "în administrație” (4) judecă omul ca individ, nu în 
cadrul colectivităţii. Faptul că pe pământ este rău sau bine, nu are sa o 
importanţă, căci sufletul omului, reacționează după împrejurări şi omul ci 
judecat du ă acţiu [a țiunile sale. Noi avem fiecare un adevăr 
nostru şi dacă suntem fideli novă înşine, înseamnă că ne-am făcut datoria. 
Acestea sunt motivele pentru care nu pot fi mulţumit cu viața pE a 
duc. Dacă ajutat de noroc mi-am făcut datoria faţa de familia mea ; față e 
Dumnezeu şi faţă de Țara mea, după propria conştiinţă nu mi-am 
îndeplinit-o. După cum datoria faţă de Familie este permanentă, tot aşa 
trebuie să fie şi cea față de Dumnezeu şi de Țară. Adevăratele datorii nu ne 
sunt impuse decât de propria conştiinţă iar dacă aceasta le dictează Şi nu le 
îndeplinim suntem noi înşine vinovaţi. Dacă „propria conștiință nu i 
strigat" aceste datorii, nici Dumnezeu nu te va judeca pentru ele căci nu le-ai 
cunoscut. : ee 
“Eu insă mă culc şi mă trezesc cu întrebarea : ce faci pentru Ţara ta Şi nu 
ştiu ce să răspund. De aceea încerc să plec din Țară, de aceea am încercat 
tot ce este omenește posibil să-l conving pe Radu să mă scoată. Ce-mi va 
rezerva viitorul ? Numai Dumnezeu poate şti dacă vreodată îmi Voi gâsi O 
adevărată liniște sufletească ! S 


Tergiversările domnului Radu Roşianu în privința întâlnirii propusă de 
dânsul între reprezentanţii Consiliuli Naţional şi ai Uniunii Românilor 
Liberi, îmi pun la grea încercare nervii, cu-atât mai mult cu cât de data 
aceasta toţi colaboratorii mei sunt pentru ruperea tratativelor, ceeace eu 
resping cu toată energia. Nu pot rupe o legătură ce-mi poate oferi o cât de 
mică speranță pentru aducerea "UMRL '-ului la masa tratativelor. n ce 

În tot timpul acestor aşa zise tratative, oamenii de încredere ai d-lui 
Raţiu, d-nii Doru Novacovici şi doctorul Alexandru Mircea Munteanu, nu 
au încetat un moment campania de calomnii Şi defăimări la adresa mea. cin 

Nu am răspuns absolut nimic, dar iată că ziarul d-lui Raţiu, “Românu 


Liber" din Mai 1988, prin articolul intitulat CF A) şi semnat: 


429 


y NJ 


Corespondent, îşi permite o dezinformare de mari proporții. Acest ziar 

ce peo că "Comunicatul" în 7 puncte, pe care domnul Horaţiu Comaniciu 
i inză car fi semnat ! 

a respins, pretinzând că l-ar fi sem m | 

| Pana astazie m-am abținut să răspund, la toate calomniile adresate mie 


personal, dar această inimaginabilă dezinformare mă obligă la o punere N 


punct. În răspunsul meu, re roduc punctele exact aşa cum au fost redate de 
Litre "Românul Liber” (pe care acesta pretinde cu neruşinare că dl. 


Comaniciu le-ar fi semnat), aducând rectificările de rigoare, pentru a 


corespunde adevărului. i 
aste în "Stindardul Românilor”, nr. 19-20 din Mai 1988 apare articolul 


__PENTRU RESTABILIREA AD EVARULUI ) 


La 25 Februarie, la Paris, nu s'a luat nici o hotărire, deoarece domnul 
Comaniciu a condiţionat semnarea oricărui acord, de participarea 
U.M.R.L. la "Unirea Românilor” de [a 4 Tunie, de la Paris. 

La 26 Februarie, tot la Paris, o persoană din conducerea U.M.R.L. a 
cerut să mă vadă, pentru apropierea punctelor de vedere în ceeace priveşte 
"Unirea Românilor”. 

După ce am căzut la un acord de principiu cu această persoană, am hotărit 
o nouă întâlnire în Germania, la care să participe : U.M.R.L., C.N.R. şi 
F.N.U.R. Întâlnirea trebuia să aibe loc în maximum 3 săptămâni, numărul 
persoanelor participante urmând a se stabili ulterior telefonic. 

Între timp, domnii Doru Novacovici, Secretarul U.M.R.L. şi Alexandru 
Mircea Munteanu, Preşedintele Secţiei Germania a UMRL deslănțuit 
atacuri verbale vehemente oi ae atacul "Romanul Liber" a 
deschis o campanie de defăimare împotriva subsemnatului, care nu s'a 
încheiat nici astăzi şi căreia nu i-am răspuns până acum ARII 

Întâlnirea proiectată în Germania, a fost amânată sine-die de către 
conducerea UMRL. Totuşi, în luna Martie am avut 0 nouă întrevedere cu 
aceiaşi persoană din conducerea UMRL la Munchen. 

La această întrevedere, mi s'a pus în faţă un Comunicat comun în ? 
puncte, pe care să-l semneze domnul Comaniciu, pentru ca o nouă 
apropiere să se realizeze între cele două organizaţii CNR şi UMRL, în 
vederea Unirii de la 4 Iunie. Reprezentantul UMRL a susţinut că pentru 
menajarea succeptibilităților ar fi bine ca eu să nu iau parte la această 
(Ri i i A ici cel mai târziu în 3 săptămâni la domnul 
acord să nu iau parte la ări (i IND alui poiana Anycăzu de 

În perfectă înţele E aa 
E rulau Ap ei goi ul _Comaniciu, i-am comunicat 
şi cerem să fie adăugat ciot e SĂRII: giicat 

punct, prin care U.M.R.L. își ia obligația de 


a participa la Unirea Românilor de [a 4 Iunie 


426 


DD 77533 


Am explicat atunci acestui reprezentant al UMRL, că nu putem admite 
unctul 3, deoarece nimeni nu a călcat acordul de la Paris de la 12 Aprilie 
1986 de a se înceta atacurile între organizaţii, Ediţia Specială scoasă de 
subsemnatul, scoțând în evidență doar falsuri şi nereguli, pe care o presă 
onestă era obligată să le facă cunoscute opiniei publice. E 
În ceeace priveşte punctul 5, nu putem fi de acord, deoarece nu este 


refuzat-o. Ținem să precizăm, că acordul în 7 puncte, redat de către 
"Românul Liber”, nu a fost un acord, cum lasă să se înțeleagă acest ziar, ci 
doar o propunere a d-lui Rațiu, neacceptată şi nesemnată „de di. Comaniciu, 
preşedintele CNR. În consecinţă, nu putem socoti articolul din "Românul 
Liber“ intitulat "Franţa" și semnat "Corespondent", decât ca o dezinformare 
intenţionată a cititorilor săi. De alifel-acest ziar şi-a mai dezinformat cititorii 
şi atunci când a menținut în "Redacţia" ziarului, numele d-lui Dan 
Cernovodeanu deşi acesta demisionase şi ceruse ca demisia să fie publicată 
în ziar. i Za e rare atare 

Trebuie să mai adăugăm că la întrunirea din 12 Aprilie 1986 de la Paris 
s'a hotărit şi o nouă întâlnire în cursul lunii Octombrie 1986, care să 
hotărească unirea celor două organizaţii CNR şi UMRL. Au susținut atunci 
cu vehemenţă necesitatea acestei întruniri din Octombrie, membri UMRL- 
ului, domnii lon Ghica, Dan Cernovodeanu şi dr. Florin Mătrescu. Tot dl. 
Raţiu a tergiversat această întrunire hotărită care nu a avut loc niciodată. 

După campaniile calomnioase ale ziarului "Românul Liber”, organ oficial 
al UMRL-ului, după injuriile verbale ale d-lor Doru Novacovici şi 
Alexandru Mircea Munteanu, în şedinţa UMRL, secţia Germania, la adresa 
subsemnatului, după tergiversările intenţionate ale UMRL-ului pentru o 
întrunire între reprezentanţii celor două mari organizații şi, în sfârşit, după 
dezinformarea din ultimul număr al ziarului "Românul Liber”, atitudinea 
UMRL-ului față de Unirea Românilor, pare să se clarifice. 

Nu indicăm numele reprezentantului UMRL la aceste întrevederi avute la 
Paris şi Minchen, precum şi în mai multe convorbiri telefonice, pentru a 
respecta "secretul" cerut de către acest împuternicit. 

Suntem însă obligați a reda cu exactitate cele petrecute, pentru a restabili 
un adevăr, pe care ziarul "Românul Liber” îl ocoleşte intenţionat. 

A nu participa la un dialog deschis, care nu urmăreşte decât găsirea unei 
formule de Unire a Românilor, scoate în evidență "democraţia”, care 
domneşte în cadrul conducerii UMRL-ului. 

Cu toate acestea, atât CNR-ul, cât şi FNUR-ul, aşteaptă din partea 
UMRL-ului o atitudine mai binevoitoare, prin prezența sa la Congresul 
Mondial Românesc de la 4 Iunie de la Paris. Noi nu putem crede că 


427 


UMRL-ul, care se pretinde a fi o organizaţie pur democratică, ar putea 
refuza dialogul deschis, pentru realizarea unei reprezentanţe româneşti, în 


timpurile atât de grele pe cate le trăieşte poporul român. 


x x x 


Întrucât Unirea Românilor, constituie unica justificare a venirii mele în 
Exil şi este o problemă acută la ordinea zilei, tot în Stindardul Românilor" 
nr. 19-20, din Mai 1988, public următorul articol : 


4 


1988 ANUL UNIRII EXILULUI ROMANESG, 


Evenimentele petrecute în Țară la sfârşitul anului 1987 se pare că au 
trezit exilul românesc, Pe 

Iniţiativa noastră luată la 3 Octombrie 1987, la Freiburg, de a forma un 
grup de acţiune pentru "Unirea Exilului Românesc”, a avut un răsunet 
nemaipomenit. Aceasta dovedeşte incontestabil dorința marei majorităţi a 
exilului românesc de a ieşi din imobilitatea, din dezorientarea în care 
trăieşte de peste 40 de ani. DEE TEO vaca aaa 

Evident, în momentul în care această iniţiativă s'a dovedit viabilă, în 
momentul în care interesul românilor pentru unire a devenit o preocupare 
generală, Securitatea guvernului dela Bucureşti s'a alarmat şi a intrat în 
acţiune. De altfel Securitatea a prevenit acest lucru şi, în ultimii ani, a 
devenit foarte activă aruncând a raiaraid leoaica Pra 'o mulţime 
de publicaţii, ziare şi cărţi apărute; menite-să-provoace tot felul de 
dezbinări. SIRET DE rare menu 


„Astfel, editura Nadrag a domnului losif Drăgan, a editat cartea 
Antonescu”, se acd (ocolite ulita Această carte 
apărută cu concursul domnului Maghirescu, excelent ofițer din anturajul 
Mareşalului, care şi-a depănat amintirile, a TOST trunchiată şi măsluită de 
domnul Drăgan spre a servi interesele Securităţii. Onestul ofiţer 
Maghirescu a devenit, în mâinile domnului Drăgan, "idiotul util" 
preconizat de Lenin. Inner ne STP — 
Redând cu fidelitate unele amintiri, corespunzând adevărului istoric, 


a, Drăs aa a complectat cartea cu materialul incendiar servit de 

e eta : altfel, cum ar fi putut admite Securitatea, ca domnul 

cu NE in ea ASE plata Italia şi să-şi publice amintirile în legătură 

atinge le 9 Si aci artei E Sase ERAI acă că această carte îşi va 
i obu,.„9I CUM putea să nu aibe această certitudi 

urma să fie editată de i e această certitudine, când cartea 


Scopul a fost atins şi i de incredere, domnul Iosif Drăgan ? 

oda Ea ea cala aru : / ra 39I 

E ai exilului românesc. ca iai Dăiruseatăldin pliritde idioţi 
ietul Maghirescu şi 

-a da Aa IO a iersrie 

acum regretă AEzA dat seama prea târziu de cursa ce i s'a întins Şi- 


Dar ec i ate ] 
z a nu sa mulțumi a 3 a 
memoriile domnului ese Pt Cu această reuşită publicând de curând 


—“randino, în ziarul "Dreptatea! de la New York, 
428 


DD 7335 


condus de alt salariat al său, domnul Miclovan. În aceste memorii, este 
împroşcat cu noroi unul din cei mai străluciți oameni politici ai partidului 
Naţional Liberal, George Brătianu. Acest martir, ucis de către Securitate în 
inchisoarea dela Sighet, alături de Mareșalul Antonescu, ucis Ia Jilava, este 
întrebuințat în modul cel mai murdar pentru a se arunca discordia în exilul 
românesc. 20 i 

Nu â fost însă suficient atât, Prin uneltele lor stabilite în Occident, 
trebuiau distruși şi iniţiatorii "Unirii Exilului Românesc". Astfel, în 
momentul de faţă, toate eforturile Securităţii se îndreaptă spre a 
compromite pe domnii Cornel Petrassevich, Dan Cernovodeanu, Vladimir 
Boutmy de Katzman şi pe subsemnatul. Toate minciunile, calomniile şi 
murdăriile sunt aruncate asupra noastră, prin oamenii lor direcţi sau prin 
"idioţi utili” care, din păcate, se găsesc cu duiumul în exilul românesc. Nu 
înţelegem să răspundem unor astfel de _murdării căci după proverbul 
franțuzesc : "qui s'excuse, s'accuse”! Din nefericire, se găsesc naivi care să 
poată crede, că patru oameni care totalizează 61 de ani de închisoare, se pot 
preta la bătrâneţe Şi tocmai aici în libertate, la murdării, atunci când au stat 
cu fruntea sus în faţa torturilor şi chinurilor prin care au trecut ! 

Noi nu ţinem seama de toate aceste uneltiri josaice şi luptăm mai departe 
pentru "Unirea Exilului Românesc". Trebuie să ne trezim, este ultimul ceas 
pentru generaţia noastră de a realiza această "Unire", atât de necesară 
moralului celor din Ţară, atât de necesară credibilităţii noastre în Occident. 

Toţi aceia, care sub diferite pretexte, în realitate pentru orgolii personale, 
refuză să ia parte la "Unire", dovedesc prin aceasta că luptă împotriva 
intereselor naţionale. Nu poate exista pretext care să împiedice o discuţie 
democratică la aceiaşi masă a tuturor românilor. 

A REFUZA DIALOGUL, INSEAMNA A NEGA DEMOCRAȚIA, A 
PUNE DUŞMĂNIILE PERSONALE ȘI ORGOLIILE NEMĂSURATE 
ÎNAINTEA INTERESELOR COMUNE ALE EXILULUI ŞI 
POPORULUI ROMÂN, îNSEAMNĂ A FACE JOCUL SECURIT AŞII. 

Nimeni din tot acest exil nu-și poate aroga dreptul de a vorbi în numele 
poporului român. Nimeni, deoarece acest exil numără sute de mii de 
oameni iar cele mai mari organizaţii româneşti, nu întrunesc în realitate mai 
mult de 250 ! Iar dacă sunt organizaţii care pretind a însuma peste 1000 de 
oameni, apoi acest lucru constituie o minciună $ ă-0 înşetătorie, care 
nu foloseşte nimănui ȘI apoi chiar dacă acest lucru ar fi adevărat, nu poate 
reprezenta nici 0,5% di ilul românesc. > 

Trebuie să ne punem legitima întrebare : cum este posibil ca sute de mii 
de oameni să fie indiferenți fată de situaţia îngrozitoare în care se găseşte 
poporul român ? Cum este posibil ca doar 2-3 mii să fie înregimentaţi în 
aproximativ o sută de organizaţii cu caracter politic, religos sau cultural ? 
Răspunsul este simplu : veniţi în Occident, au fost dezgustaţi de intrigile, 
calomniile şi discordia ce domneşte în exil. Astfel, marea majoritate au 
preferat să stea deoparte şi să se amestece în acest infern. 

Şi-atunci, cum pot găsi corifeii vânători de funcţii onorifice, care până 

acum şi-au arogat dreptul de a vorbi în numele exilului românesc, că cei 


429 


: uţi de câtre ei ? [ 
e. nu sunt cunosc ? Dar 
t grupul de acțiune, 1 ) tu 
4 ireal sate iii de români, ei cred că-i pot cunoaşte pe toți ? Fj 
atunci 


100, dar din ei am al 
E i t 13, au fost peste „ dar di ales 
bine, le răspundem : nu au fos | nostru ni a fost'constituirea unei nei 


BE “d 
iniţial doar 13, deoarece scop tru 
or Anita ci unirea celor existente printr O Se Cai alee Am aleş 
stiri 13 oameni pentru a-i consulta în vederea unirii exilului. Din trecutul 


lor, le-am dat fosta apartenenţă politică, pentru a se putea constata că 


de la moderați de stânga, la moderați de dreapta, Roiiade 
închisoare, nu fiindcă aceasta ar constitui un criteriu de selecționare a 
valorilor, ci pentru a se vedea strânsa contigență cu suferințele neamului, 
le-am dat titlurile academice, nu pentru a le satisface orgolii, ci pentru a se 
putea constata competența acestor oameni care luptă cu totul dezinteresat la 
"Unirea Exilului Românesc". Nu sunt cunoscuţi ? Este foarte normal acest 
lucru, deoarece românii cu răspundere nu au vrut să se încadreze în 
sterilitatea acestui exil, dar atunci când au putut întrezări o inițiativă 
serioasă, au apărut la suprafaţă, după cum vor apare mulți alţii, care până 
acum au stat deoparte. Un exil românesc activ, competent şi serios, nu se 
poate mărgini la simple adunări cu ocazia zilelor naționale în care aceiaşi 
oameni cu pretenții de şefi ai exilului să ţină discururi patriotice înflăcărate, 
să joace în horă, să bea şi să mănânce, şi apoi să facă o mare publicitate de 
eroicile lor acţiuni. Numai atunci când se va da publicităţii un program de 
acţiune, din care să rezulte o serioasă activitate politică, religioasă, 
economică şi culturală, o acţiune de încurajare a celor din Țară şi o acţiune 
de relaţii cu cancelariile occidentale, numai atunci vom putea vedea intrând 
în rândurile noastre pe adevărații români, care astăzi nu se amestecă în 
certurile exilului. Dar pentru a se realiza acest lucru este nevoie de un dialog 
deschis, de o întrunire a tuturor românilor şi aceasta se va face la 4 lunie 
1988 la Paris. Reprezentanţa comună care se va constitui, va fi doar nucleul 
în jurul căruia vor Veni ulterior toți cei CE Şi-au pierdut, pe bună dreptate, 
încrederea în posibilităţile neamului nostru. 

Nu vom admite să se ţină discursuri patriotarde, vremea lor a trecut, 
Vrem sugestii clare, care să fie imediat puse în practică. De aceea rugăm pe 
toată lumea să nu se înscrie la cuvânt dacă nu are ceva serios de spus, 
pentru a nu ne răpi din timpul extrem de preţios ce ne stă la dispoziţie. 
Pentru ca un exil să fie eficient, trebuiesc fonduri şi de aceea facem apel la 
economiștii noştri, să propună soluţii. 

Repetăm : nu urmărim să subordonăm organizaţiile existente. Nu 
urmărim creierea unei noi organizaţii. Vrem ca organizaţiile noastre 
politice, religioase Şi culturale să pună umăr la umăr, să ne dea pe cei mai 
buni şi experimentați oameni pe care îi au pentruca, împreună cu cei 
neinregimentaţi în niciun fel de asociaţie şi dornici să-şi dea aportul, să 
formăm O reprezentanță comună, care să vorbească Şi să acţioneze în 
numele întregului exil românesc. Această reprezentanță care se va forma la 
4 Iunie, nu va fi decât jalonul în jurul căruia vor veni Şi alţii, care astăzi 
încă nu ne sunt cunoscuţi. În Septembrie 1988, la Cleveland, se vor aduna 


430 


D— 3 


sute de români, care Vor desăvârși unirea începută de noi la Paris. 
Reprezentanții lor / Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, domnul 
rofesor Universitar Tudor Olimpiu Bompă, doamna Moisin de la 
"Cuvântul Românesc" şi domnul Zahu Pană, vor veni la Paris, ca simbol al 


deoarece acolo se iniţiază şi se elaborează-idei-și-propuneri, care se transmit 
directoratului de conducere. Poate nu o să convină titulatura "Directorat”, îl 
vom numi "Comitet' sau "Grup" ! Unii oameni nu ştiu de ce să se mai lege, 
pentru a împiedeca "Unirea Românilor”! adie 

Încercarea este inutilă, de pe acum Consiliul Naţional şi multe organizaţii 
din toate colţurile lumii şi-au dat deja adeziunea. 

Noi, cei care am constituit grupul de acţiune numit "Frontul Naţional al 
Unirii Românilor", am anunţat că ne vom autodizolva în momentul în care 
ne vom ajunge scopul propus, acela al "Unirii Românilor”. Noi am căzut 
de acord cu cei din Statele Unite şi Canada, ca "Unirea tuturor Românilor 


să se desăvârşească în Septembrie, lai irea denumită "Romfest 88", 
din Statele Unite, întrunire la care vo arte prin Câțiva-reprezentanţi. 


După cum deasemeni am anunţat, sub tul nu voi accepta niciun fel 
de demnitate în cadrul Congresului ndial Românesc, iar ziarul meu 
“Stindardul Românilor” îşi va geschide larg paginile, pentru susținerea 


intereselor reprezentanţei tuturor românilor. x o 

Să ne ajute Dumnezeu şi să ne lumineze întru încetarea calomniilor, a 
dușmăniilor personale şi a orgoliilor nemăsurate. Românii din para umiliți 
Şi îngenunchiaţi, sunt cu ochii pe noi, să nu le înşelăm așteptările ! 


x x x 


România, căci numai la ea mă gândesc, astăzi mai mult ca i a 
luptându-mă pentru Unirea Exilului Românesc, mă readuce cu gândurile la 
Bucureşti. 


43| 


y î 


Se împlinesc doi ani de când lucrez la coloana SEL pehea i Pi 
i tinvare bine. M'am învățat cu şoferii, îi cunosc p S iuta 
lat in intuit ermise, dar constat că ei au mașini mai proaste, deci 

Edeledali de cepaltit mai mari. Sunt nevoit să închid ochii ! Furtul nu poate 

fi oprit, atâta vreme cât fără el nu se poate trăi, pica Metri Pa îi 
fură proprii cetăţeni, dându-le prin aceasta exemplu de ceeace trebuie să 
facă. Poate sunt singurul "prost" din întreprindere, poate unul din Puțini 

din Țară ! Dar dacă personal nu fur, sunt complice la furtul altora. M am 
învăţat cu acest lucru, m'am încadrat în normele de conduită ale Regimului 
comunist. e azil = 

La început îmi făceam procese de conştiinţă, acum nici atât ! De aici 
până a deveni un adevărat cetățean al Republicii Socialiste, adică a fura cum 
toţi cei ce au posibilitatea o fac, este o nimica toată. Și câte posibilități am 
să-mi dublez, să-mi triplez şi chiar să-mi înzecesc veniturile ! 

Simt că nu mai pot să trăiesc o astfel de viață, sunt copleşit, mi-e scârbă 
de tot şi de toate. Dar "Socialismul se construieşte” în continuare după 
"sfaturile preţioase” ale "Conducătorului mult iubit” şi finalul, adică 
dezastrul total, se apropie văzând cu ochii. 

Nu am mai primit nici o veste de la Radu, ce-o fi cu el-?-Cei-200 de dolari 
sosesc însă cu regularitate de ceasornic. În sfârşit o scrisoare din Statele 
Unite ! Expeditorul un necunoscut !-Îmi scrie avocatul lui Radu, precum că 

N el a fost internat în spital, într'o garsonieră, având o fractură de col 
| femural. Mă anunță că mi-a expediat suma de e dolari ! 
| Fractură de col femural Ia 85 de ani, inseamnă sfârşitul ! Imi trec prin 
„. faţa ochilor o mulțime de scene petrecute în legătură cu el. Mă revăd la 16 
-” ani, ascultând la uşă discuţiile politice între Radu Şi tatăl meu. Îl văd cum 
arăta atunci, înalt, foarte solid şi reflectând o energie nestăvilită. Îl revăd 
după 36 de ani, slab, bătrân şi gârbovit, cu o privire blândă, dar cu aceiaşi 
personalitate marcantă, omul care o viaţă întreagă a fost învăţat să conducă, 
să dea ordine, să fie intransigent şi definitiv în hotăririle lui, să nu se lase 
influenţat cu nimic şi de nimeni. 

„Sunt sigur că va muri, la vârsta lui o astfel de fractură este fatală. [| regret 
din tot sufletul, a fost un om adevărat. Ştiu că mă va lăsa moştenitor şi mă 
îngrozește faptul că banii lui vor veni în Țară. Eu ce ași putea face cu ei ? 
Nimic ! În schimb Regimul comunist va încasa din nou valută, spre 
nenorocirea noastră a tuturora. — TE 

i Scriu o scrisoare implorându-l să revină asupra hotăririi lui şi să nu-mi 
trimită banii în Țară, rugându-l să-i lase pe numele meu în Banca lui. Mă 
duc cu scrisoarea la Consulul american, rugându-t să-o expedieze prin 
lite) e, In zadar toate explicaţiile mele, atât în favoarea Statului 
"NU" 1 Nu Et i a i ala răspunsul consului este un categoriv : 
TGV E Spa ușile -onsulatului astfel de lucruri şi el nu poate 

După o lună an aL -așutorul american! 
după tă i ea pă ip E 7 această scrisoare - via Israel -, dar tot 
: risoare de la avocatul lui Radu, prin care mă 


432 


anunță decesul său, precum şi faptul că m'a lăsat moştenitor, iar după 
terminarea formalităţilor, voi incepe să primesc moștenirea. 

În disperare de cauză, chem Banca din Los Angeles Ia telefon şi rog să 
nu-mi fie livrată moştenirea în Țară, ci să fie depozitată ca şi până acum la 
aceiaşi Bancă.. Mi se răspunde că ei nu au dreptul de a trece peste hotărirea 
domnului Irimescu ! Nimic de făcut. Ce înseamnă bătrâneţea ! Omul 
acesta, atât de sigur pe el, pe hotăririle lui, nu a putut înțelege că el nu mai 
este în plenitudinea mijloacelor sale şi firea sa voluntară, care a rămas 
aceiaşi, l-a făcut să ia hotăriri complect greşite. Ce pot face ? Să nu 

rimesc moştenirea ? Ar fi o soluție, dar aceasta ar însemna să mă dau 
singur pe mâinile Securităţii ! Destul că aceasta imi cunoaşte gândurile, 
căci desigur convorbirea telefonică cu Banca a fost interceptată. Până acum 
Securitatea nu a intervenit cu nimic, probabit fiind satisfăcută de răspunsul 
Băncii. Dar mai târziu ? Este pentru primă Oară în viață când Sunt pus 
într'o situație, în care nu pot reacționa în niciun fet- Desigur îmi rămâne 

osibilitatea refuzului moştenirii. Nu sunt capabil de acest lucru „nu am 
dreptul să o las pe loana şi pe copiii mei fără mine. Este sigur că ași dispare 
fără urme. Las totul la voia întâmplării. 

Mă simt din ce în ce mai obosit, vreau să fiu singur pentru a-mi aduna 
gândurile. Îi cer lui Costăchescu o învoire de o săptămână fără salariu, 
pentru a pleca la mare. Costăchescu pune mâna pe telefon, chiamă medicul 


întreprinderii şi îi spune : == — | 
- Va veni [iar ieăta tovarăş azi, te rog dă-i un concediu medical 
de 7 zile ! Apoi adresăndu-mi-se, imi spune: 
- După cum vezi, s'a aprobat ! 5 i ; 
I-am spus loanei că mă simt foarte obosit şi că vreau să mă odihnesc timp 
de o săptămână la mare. z Lega ei 
- Bine dar de ce la mare, în sezonul ăsta este frig Şi urât 
- Nu are importanţă, mie îmi place marea în orice sezon! 
Nu am vrut să-i spun îndoielile mele, neliniştea mea, de ce să-i provoc şi 
ei gânduri inutile ? 
M'am suit în mașină şi am plecat. În acest sezon, nu se pune problema 
camerii unde voi sta. Se găsesc la toate hotelurile. cai 
Am tras la cel mai mare hotel din Movilă, Carmen Sylva, Ai Ă 
Sau cum i-o mai spune astăzi ! Aaaa, da astă umeșşte Eforie Su & 
Ştiam că este tot anul deschis datorită străinilor care vin la băi de e 
Intr'adevăr în hotel se află câteva zeci de suedezi și câțiva olandezi, danezi 
Şi Vest-germani. Pg a = 
În fața hotelului, un Porsche, două Mercedesuri şi un Jaguar, care pun în 
umbră Fordul meu Capri ! = dirt 
Am luat o cameră cu vedere la mare şi m'am dus la restaurant. Se Da AES 
la fel ca la Intercontinental în Bucureşti, adică admir Au BOAE îi ee e 
lei sunt extrem de piperate. Constat că sunt singurul Loan ! Nota E, a 
este de 350 de lei ! Un sfert din salariul unui tânăr medic ! Şi asta pentru ui 
i EEE tei i lar din care nu am băut decât 
coniac, o sticlă de trei sferturi de Murfatlar din car sai (ea Alp eafea 
jumătate, un muşchi de vacă în sânge cu cartofi prăjiţi, m Şi 


433 


neagră ! Dar în regimul comunist is irâieşte pe picior mare, dacă nu în 
privința mâncării, cel puţin a prețurilor singur minut, deşi eram foarte de 

A fost imposibil să închid ochii un sing; i a A ul ile siibhed 
obosit. Mi-am dat seama că starea sănătății mele es n 0€ şuore Jă. 
Sistemul nervos, de care trăsesem atât de mult, era la pământ. „M'am dat Jos 
din i limbat prin cameră şi la 4 dimineața am făcut un tur prin 

piu, USR gi ini teze grănicerii pent 
jurul hotelului, nu pe plaje, căci riscam să mă ates [3 1 pentru 
tentativă de trecere a frontierii ! La 6 dimineața m am hotărât să mă întorc Ja 
Bucureşti ! La ora ? am plecat şi la 10 eram la locuința mea din Drumul 
Taberii. ; 

- Ce e cu tine ? De ce te-ai întors. a ce ot speriată. I 

- De ieri, de când am plecat, nu am închis ochii, nu-mi găsesc nicăeri 
locul şi sunt extenuat, 

- Trebuie să mergi la un doctor. 

- Mă duc chiar acum-la doctorul întreprinderii să-mi anuleze certificatul 
medical, vreau să reintru în lucru. 

- Te doare ceva, spune-mi-ce ai ? 

- Nu mă doare nimic, sunt-extenuat nervos. 

- Pentru nervi, marea nu este indicată, pleacă la munte. 

- Nu mai plec nicăieri, reintru în lucru. 

Îndată ce am intrat la medicul întreprinderii, am observat că a rămas cu 
ochii pe mine, examinându-mă cu multă atenţie. l-am explicat ce s'a 
întâmplat şi i-am cerut anularea certificatului medical. 

- Domnule Pantazi, nu poate fi vorba de aşa ceva, starea sănătăţii 
dumneavoastră este îngrijorătoare, trebuie să vă internaţi în spital. 

- Eu în spital ? Să stau cu altul într'un pat ? Trebuie să fiu nebun ! Dar de 
ce îmi spuneţi că starea sănătăţii mele este îngrijorătoare, fără să mă fi 
examinat ? 

- Este nevoie de un serios examen medical, pe care trebuie să vi-l facă un 
medic de specialitate, nu vedeţi că vă tremură bărbia și mâinile ? Nici vorbă 
de a intra în lucru ! Cunoaşteţi vreun medic, la care vreţi să vă internaţi ? 
Vă rog să-mi spuneți, dacă nu, vă fac eu internarea. Părerea mea este că 
trebuie să vă pensionați, este singura soluţie pe care o văd, dar în sfârşit să 
vedem ce vor spune medicii de specialitate. 

- Bine domnule doctor, în două, trei zile, vă aduc răspunsul. 

Ideia pensionării, în situaţia actuală, adică cu cei 3000 de dolari trimişi 
de Radu şi cu moştenirea care va veni îmi surâde. În definitiv mi-ajunge de 
nervi uzați zilnic cu serviciul, am dreptul şi eu la o adevărată odihnă. [i 
spun Ioanei rezultatul vizitei medicale şi ea îmi spune că mama ei cunoaşte 
un medic de această specialitate şi că "uzând de influență”, trebuie să mă 
pensionez. 


Aşa am ajuns să mă internez pentru cinci zile la doctorul Manole. La 
expirarea termenului, medicul îmi spune : 
- Domnule Pantazi, din nenorocire nu era nevoie de “pile”, pentru 
sir pa pet sânătății dumitale, te obligă la acest lucru. Nervii 
sun i i 
oarte deterioraţi ŞI eu te-am propus pentru pensionare. Este 


434 


DD 3 


singura soluţie, trebuie să te odihneşti, să te plimbi şi să nu-ţi mai faci 
niciun fel de griji. Greutatea este că, în ziua de astăzi, nu ai cum să nu-ţi 
faci probleme, dar după câte am auzit, existenţa o ai asigurată, aşa că 
pezintă-te imediat cu diagnosticul meu la Policlinica de care aparții şi fă-ţi 
pensionarea. E 
Cu 1000 de lei în plic, “tainul de rigoare” într'o lună am fost pensionat şi 
robabil numai ideia că mă voi putea în sfârşit odihni, m'a făcut să-mi 
revin destul de repede ! - 


Primesc un telefon de la domnul Nagacevschi, care-mi spune : 

- Părintele Bârlea vrea să organizeze serbarea de 10 Mai. M'am gândit că 
ar fi un bun prilej pentru noi - Grupul de iniţiativă - să ne putem manifesta 
înaintea Congresului de la 4 şi S Iunie. 

- Bine, dar cum să ne manifestăm ? 

- Să ţii dumneata "conferinţa festivă” ! 

- Credeţi că o să accepte Monseniorul Bârlea ? 

- Eu cred că da, nu văd de ce n'ar accepta. 

- Vrea să o organizeze în numele Bisericii Unite ? 

- Nu ... în numele Bisericii Unite, al Bisericii Ortodoxe din Munchen, al 
Consiliului Naţional, al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi şi al 
Românilor Liberi din Munchen. | =: | | 

- Ar fi perfect, cu această ocazie am putea reuni Consiliul Naţional Şi 
Uniunea Mondială a Românilor Liberi şi astfel ar fi un motiv de apropiere 
între noi toţi. Dar a trimis invitații ? 2 

- Da, a şi primit răspuns favorabil de la domnul Comaniciu, dar de la 
domnul Raţiu nu are niciun răspuns ! 7 : 

- Cum să aibe răspuns de la domnul Raţiu ? Este plecat în Statele Unite, 
trebuie să-i trimită invitaţie lui Radu Roşeanu căci este vice-președinte. A 

- Am să-i spun şi cu această ocazie îi voi propune ca dumneata să ţii 
conferința festivă. 

- Pe Rege l-a invitat ? : 

- Nu, spune că nici nu-linvită căcitotnu vine! 

- Are dreptate că nu vine, dar cu-atât mai mult trebuie să-i facă o invitaţie 
de formă cel puţin, 10 Mai este sărbătoarea regalității, cum poate să nu-l 
invite ? EI czE i 

- Ştiu eu, Monseniorul nu mi-a răspuns. Eu am să-1 spun să-i facă 
invitaţia lui Roşianu care să vină în numele UMRL-ului şi să te propun pe 
dumnea ii conferinţa festivă. , 

DE ia pe un nou telefon de la domnul Nagacevschi, care- 
mi A i 

ui cu Părintele Bârlea, care este de acord ca Ata a SI ţii 
conferinţa festivă, după ce va spune el câteva cuvinte, urmând ca după 


4395 


dumneata, să vorbească domnul Comaniciu din partea CNR-ului și Radu 


Roşeanu, din partea UMRL-ului. 

- l-ai mai spus şi de Rege ? 

= ăspunde nimic. 

: ăla a noastre este prost. Chiar un refuz al Regelui ne-ar fi 
fost folositor. Dar în sfârşit, nu "Frontul Naţional al Unirii Românilor are 
iniţiativa, ba mai mult, când această invitaţie este făcută în numele a 5 
organizaţii, Grupul nostru nu a fost nici măcar invitat ! Nu are importanţă, 
vom veni individual. Dar fiindcă a venit vorba de Rege, să Ştii că i-am cerut 
o audienţă, pentru a-l pune în curent cu ceeace întreprindem în vederea 
"Unirii Românilor” 

- Foarte bine ai făcut, dacă te va primi sau nu, este treaba Lui, dar nu va 
putea să spună că l-am ignorat ! Ai cumva scrisoarea la îndemână să mi-o 
citeşti ? 

- Da, ascultă : 


"Sire; 


Exilul nostru se află în criză de conducere de 40 de ani ! 

De 10 ani, am aşteptat cu răbdare, rezolvarea acestei crize de către 
conducătorii organizaţiilor noastre româneşti. Mai mult, am încercat o 
mediere, dar m'am izbit de o totală neînțelegere din partea unora din ei. 
Nimeni nu a vrut să înțeleagă imperioasa necesitate de a se lua această 
inițiativă. 

Acest motiv, şi numai acesta, m'a hotărit să intervin, prin a forma "un 
grup de acţiune”, care să încerce Unirea exilului, prin convocarea la Paris 
în luna Iunie, a tuturor organizaţiilor româneşti. - 2 

"Frontul Naţional al Unirii Românilor”, condus de către mine, are acest 


unic scop, iar eu personal mă voi retrage complet, în momentul în care țelul 
va fi atins. Ei 

Am strâns în jurul meu, oameni capabili din vechiul-exil, dar şi oameni 
care au cunoscut pe propie piele, suferințele continui ale Țării. 

Am strâns în-jurul- meu, oameni din toate partidele politice, precum şi a 
câtorva personalităţi, care nu fac parte din nici o organizaţie sau partid 
politic (mai puţin cei afirmaţi de "stânga') ; oameni care nu au făcut 
niciodată nici o politică, care sunt convinşi de necesitatea Unirii, de 
stringența obligatorie de'a avea o reprezentanţă unică. —— 

Exilul nostru trebuie să aibă la bază Monarhia, în jurul căreia să se 
înfăptuiască Unirea. E = 

Noi nu putem recunoaște niciunul din actele săvârşite de către regimul 
comunist, deci nici abdicarea forțată a Majestății Voastre. —- 

Noi trebuie să revenim la Constituţia din 1923, Şi pe baza acesteia, să 
facem Unirea Românilor. ae 

Această Constituţie prevede : "În caz de criză în conducerea Țării, 


Saveranblirtebui eăeă intervină, fie prin convocarea unui Consiliu de 


————— 


436 


Coroană, fie prin consultarea oamenilor politici, ai capilor Armatei, 
Justiţiei, Bisericii etc." 
În momentul de faţă, ne aflăm într'o mare criză, care dăinvieşte de 40 de 


Majestatea Voastră nu aţi făcut uz de prevederile constituționale, la care 
aveaţi dreptul și obligaţia de a apela. ————— ba 

Acesta este motivul, pentru care ev, în calitate de iniţiator al Unirii 
Românilor, doresc să Vă pun în cunoştinţă de cauză asupra a tot ceeace 
este necesar să se întreprindă şi să întreprind. a 

Exilul nostru se află în mare cumpănă şi este nevoie de ajutorul Majestății 
Voastre spre a se putea salva. De aceea am considerat urgentă primirea mea 
în audienţă, înainte de plecarea Majestății Voastre în Statele Unite. » 

Eu sunt soldat și aştept ordinul Majestății Voastre, de a mă prezenta, în 
ziua şi la ora, la care Majestatea Voastră va hotări. 

Primiţi Sire, asigurarea loialității mele şi a întregului meu respect 


on Pantazi”! 

- Ei, ce zici ? 

- Admirabil ! aţă 

- l-am atras atenţia discret că era datoria lui să facă acest lucru! Dacă ştie 
să impună "protocoale", apoi să ştie că are şi obligaţii pe care nu şi le 
îndeplineşte. El e gata oricând să "Domnească , dar niciodată să-şi facă 
datoria. Nu puteam să-i scriu, fără să menţionez aceste lucruri. 

- Foarte bine ai făcut, acum să vedem cum se va descurca ? 

- "Se va face că plouă"!!! Dar în acelaşi timp se duce şi Cernovodeanu la 
el, tot pentru a cere o audienţă pentru mine. 

- Foarte bine, nu avem decât să aşteptăm. 

- Aşteptăm, dar aşteptăm degeaba, îţi spun eu, vom face Unirea 
Românilor şi fără ajutorul lui ! 


Nu-mi vine să cred că sunt pensionar ! La S5 de ani, am terminat cu 
"construirea socialismului" şi sunt liber să-mi întocmesc programul cum 
Vreau ! aa 

ră tranșă de 30.000 de dolari au intrat in Banca Română de e, 
Exterior. Mi se dau în mână 486.000 lei, reprezentând Tae L ei 
a sumei de 27.000 dolari, rămânându-mi în bancă SE de 3.000 dolari, 
Cu care pot cumpăra ce vreau, prin virament, de la SChUR i El 17% RISAGEE 

Încep să-mi ajut prietenii. Pentru a nu se sin i a Sincuiai 
împrumuturi, pe care mi le pot restitui când vor avea, e ar 3 Smgprul 
fel în care le pot fi de folos. La necunoscuţi, câre dA EC TA aa ai ră 
mai este nevoie să recurg la astfel de subterfugii, E e a =) SS ipac 
care au nevoie. Astfel se pot cumpăra medicamente , 


437 


e 


A este cel mai inteligent fel de a cheltui 
u să opresc venirea unor alte sume de bani, 


Mă duc la consulul american şi îi explic că Reni alinuară a 
moştenirii "Radu Irimescu, constituie întărirea apa Sali atu care 
întrebuinţează dolarii pentru propaganda comunist tai ent, iar mie 
personal nu-mi sunt de niciun folos. [l rog să-mi sita scrisoare către 
Banca din Los Angeles, pentru a se reţine restul moştenirii acolo. Îmi 


răspunde : , i , 
. | american de la Bucureşti, reprezentăm interesele 


- Noi, Consulatu $ a 
cetăţenilor americani în România, adresaţi-vă Consulatului românesc de la 


Los Angeles, ei sunt singurii care vă pot ajuta 1 
în faţa unui astfel de răspuns, nu am putut decât să-i arăt consulului 


american, profundul dispreț pe care-l am pentru oficialităţile americane. Am 
plecat desnădăjduit. f Ş 4 a 

Îi propun Ioanei să facem o excursie în jurul ţării cu următorul itinerar : 
Craiova, Plopi județul Mehadinţi, unde am avut moşia, Po rj, moşia 
Poenarilor, Turnu Severin, unde sunt îngropaţi bunicii mei după mamă, 
Mehadia (Băile Herculane), unde mergeam vara când eram mic, Cluj, la 
hidrocentrala Someş, pentru a-l vedea pe Viile reunesc, Zalău pentru 
a-l vedea pe vechiul prieten de la Gherla şi de la Valea Călmățui, Pitty 
Vintilă, Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, pe drumul evadării mele, Vatra 
Dornei, cu toate Mănăstirile din Bucovina, Mânăstirile din Moldova şi, în 
sfârşit, înapoi la Bucureşti, după care să plecăm pentru-d lună la mare, la 
Vama Veche. 

Am plecat la drum ! După un popas de 24 de ore-la Craiova, unde nu mai 
fusesem de 11 ani, am văzut-o pe prietena mamei Bibiș Economu, de peste 
80 de ani, aproape oarbă și pe Nelu Petrarian, paralizat, vechi prieten al 
mamei, vecin de moșie, după care am plecat către Plopi, pentru a revedea 
locurile copilăriei mele. 

Etapa Craiova mi-a umplut sufletul de tristețe. Craiova reprezenta pentru 
mine domiciliul obligatoriu al mamei mele cu toate suferinţele ei. Debaraua 
aceea mică, în care mama dormise timp de 25 de ani pe două cufere, iar 
singurul loc pe care mi-l putuse oferi pentru a pune capul jos cu 11 ani 
înainte când o Vizitasem timp de o săptămână, după ieşirea mea din 
Ei al obligatia fusese pe ciment, cu picioarele sub maşina de gătit de 

4 Zut ieri şi sufletul mi s'a strâns, mi s'a pus un nod în gât şi 


"ICI astăzi când trec prin Balş, Strehaia, îndreptându-mă spre Tâmna, nu- 
mi pot reveni. : 


A fost ultima oară când am vă 
atâta căldură pe mama, împărți 
secol ! 


tratamente nesperăle. Cred c 
moştenirea. Încerc totuşi din no 


Zut-o pe Bibiş Economu, care o primise cu- 
nd frățeşte mizeria ei, timp de un sfert de 


D3 


După aceste scene zguduitoare l-am revăzut pe Nelu Petrarian, muntele 
acela de om al copilăriei mele, omul vesel şi plin de optimism, care 
rămăsese doar un pumn de oase, ce nu mai putea părăsi patul. Şi în acele 
condiţii, ştiu că a mai trăit încă 10 ani ! 

În maşină fiind, împreună cu Ioana şi copiii mei, Mihai și Radu, în drum 
spre Plopi, moşia mea de altădată, conduceam automat, fără a-mi putea 
niciun moment alunga amintirile, dealtfel ca Şi astăzi, când le-aştern pe 
hârtie. : 

O lume s'a prăbușit, a dispărut pur şi simplu, căci pribegirea pe aceste 
meleaguri a câtorva suflete, nu face decât să aducă mărturie a ceeace a fost 
odată ! Ei nu mai sunt oameni, decât în propria lor suferință, pe care 
Dumnezeu le-o prelungeşte pentru cine ştie ce raţiuni pe care noi nu le 
putem pătrunde. 

Locurile rămân, dar pentru a le putea recunoaşte trebuie să închizi ochii 
şi să le revezi aşa cum au fost odată şi câtă durere îţi provoacă această 
simplă închidere de ochi ! 

Aceste frânturi de gânduri mă năpădeau atunci când conduceam Fordul 
Capri-ul pe meleagurile copilăriei mele. Din când în când, auzeam ca 
dintr'o altă lume vocea Ioanei, care încerca să domolească copii ce se jucau 
țipând în spatele maşinei. Poate vorbea și cu mine, poate mă întreba câte 
ceva, dar eu eram plecat, plecat cu zeci de ani în urmă, iar răspunsurile 
mele monosilabice, nu ştiu dacă aveau vreun sens. 

La Tâmna, am părăsit Şoseaua Naţională, pentru a străbate ultimii S 
kilometri până la conacul meu dela Plopi. În câteva rânduri, a trebuit să 
opresc maşina, pentru a astupa gropile prea adânci, cu pietre de pe 
marginea şoselei, spre a-mi continua drumul. Şi când te gândeşti că această 
şosea județeană, leagă întregul judeţ Mehedinţi de cea mai mare gară, în 
afară de Turnu Severin! Ne-au trebuit trei sferturi de oră, pentru a străbate 
cei S kilometri ! De peste 30 de ani, nimeni nu mai reparase această 
principală arteră a judeţului ! 

Nu mai fusesem pe locurile copilăriei mele de 31 de ani, ultima oară 
imediat după 23 August 1944. Străbătând pădurea Tâmnei îmi aduc aminte 
că în această pădure fuseseră instalate aparatele de intercepție ale nemților, 
pentru avioanele americane ce decolau de la Foggia, pentru a bombarda 
România. Imaginile din trecut îmi reapar în faţa ochilor de par'că le 
retrăiesc din nou. Revăd bombardarea în timpul nopţii a oraşului Turnu 
Severin situat la 30 de kilometri de această pădure ! Îl revăd pe maiorul 
german, al cărui nume nu mi-l reamintesc, care comanda această unitate şi 
Cate în acele zile de 26-27 August 1944, mi-a spus : 

- Domnule Pantazi, vă pun la dispoziţie un avion lunkers, pentru 
dumneavoastră şi familia dumneavoastră, puteţi încărca în el tot ceeace 
doriţi şi vă va duce la Viena. 

Ţin minte că i-am răspuns : 

- Vă mulțumesc, domnule Maior, dar Țara mea a capitulat şi eu, ca 
ofițer, nu am dreptul să mă salvez, va trebui să trag consecințele faptelor 


Necugetate ! 


439 


e 


fect conacul nostru, la numa: 

RI SEI unde se vede perle numai 

leşim i dl E a mai rămas nimic, ii casa, ia UŞI, fără 

câteva sute ă a ale pe acoperiş. Nici Asa A Me pătule, garaj 

ri ci: A SEI tri grădină ! Nici urmă din cele e pogoane de ruj 
administr y i 
din jurul conacului ! 


Într'un elan de a reda agriculturii, acest teren cu pomi fructiferi, toți au 
n 


„in "muncă voluntară”, dar în locul lor, nu au crescut decât 
fost scoşi, prin cb aleea de plopi de câteva sute de metri ce lega şoseaua 
mârăcini VADA S riuzis. Nu se mai poate pătrunde pe ea. Lăsăm 
judeţeană de conacuâpPapi SE ână la fostul conac. Casa terminată ș 
maşina în şosea şi mergem pe JOS pân : aaa aria 

ină. : 
15427905 SR ERE şi pardoselile au fost demontate şi duse ... Unde ? Nu se 
ştie ... poate furate .... poate prin "înțelepciunea partidului” montate într'o 
novă vilă a vreunei mărimi locale ! Din grădina din jurul Coast din parcul de 
pomi fructiferi din jurul grădinii, din mica vie alăturată, nu se vede nici 
urmă. Au mai rămas doar plopii şi glădicea, pe care nu le-au putut 
desrădăcina ! : 

Gândurile şi întrebările mă năpădesc, fără vreo ordine oarecare, fără o 
înşiruire logică, fără nimic ... nimic ... nimic. De ce ? De ce tot acest 
prăpăd ? De ce acest dezastru ? Cui a folosit ? De ce nu sa făcut o fermă de 
stat, căci absolut nimic nu lipsea pentru acest lucru ? La început au purces 
la distrugere, apoi probabil s'au înspăimântat de ce au făcut şi au părăsit 
totul, căci nu mai era nimic de făcut. De-atunci, de la dezastru, a trecut un 
sfert de secol şi totul a fost dat uitării ! Pentru oricare om, care nu ştie cea 
fost şi vede pentru prima oară aceste ruine, nu poate să nu bânuiască să nu- 
Şi imagineze că odată aici a existat o gospodărie, şi această numai privind 
casa dărăpânată, plopii şi glădicea. Pentru mine spectacolul este sfâşietor. 
Închid ochii şi văd tot ce a fost odinioară, toată munca mamei mele, care 
dintr'un câmp de mărăcini a făcut o grădină "ruptă din Rai", e revenită 
astăzi la ceeace fusese iniţial. Încerc să înțeleg, fac eforturi uriaşe, dar nu 
reuşesc. Orice revoluţie este însoţită de crime, nu are importanţă cine este 
Vinovat sau nu. Crimele sunt cerute de revoluție, jafurile deasemenea, 
focul, distrugerea îi sunt caracteristice. Crimele sunt uşor de făcut, focul 
uşor de pus, jaful se poate explica, dar până aici poate merge înţelegerea 
ars Ni erare mean de ge setea d adina 
unui pare toate act ati a i avi, a fasa fie ați 
nimeni nu munceşte a e fe = ei Aa p nucă a ete 
această gaacăi di abea îi vederea unui scop, indiferent care ... Jar 
de luni, pentru ce a fost făc ta Bere; O muncă de săptămâni, poate ga 

i ută ? Poate astăzi, când în faţa ochilor mei se 


terne a ibi i ea 
inci : a oribil spectacol, el reprezintă în mic, ceeace vor realiza în 
a i românească în decursul a încă câţiva ani ! 
robabil că atunci când au hotă 
au avut un obiectiv. | 
„ la car Ă aj Ă Şi oricâ i 
aberant, a existat. Apoi € âU Vrut să ajungă şi oricât ar fi fost el de 


Din câte am Putut să-mi d 


440 


DR 3 


intotdeauna obiective aberante, la care renunţă pe parcurs, în vederea altui 
obiectiv, tot atât de aberant şi-atunci totul se reduce la prima etapă, aceea a 
distrugerii în sine ! 

Persecutat de aceste gânduri, având în fata ochilor pustiirea locurilor 

ropriei mele copilării, nu mai pot nici gândi, cu-atât mai mult să urmăresc 
ce fac copiii sau ce-mi vorbeşte Ioana. Realizez întru târziu că mi-a spus : 
"Hai să mergem '! Dar unde să merg ? Cum pot părăsi pentru totdeauna 
jocurile copilăriei, imaginea mamei mele legată de ele ? Cu sufletul sfâşiat şi 
cu ochii plini de lacrimi îi răspund : "Mergem, mergem în sat”. Voiam să 
văd oameni, oamenii ce nu-i văzusem de peste 30 de ani. Devenisem sadic, 
voiam cât mai adânc înfipt în inimă cuțitul nevăzut care-mi provocase cea 
mai îngrozitoare rană. 

Am ajuns în sat şi am mers la casa fostului meu logofăt. Par'că-l văd, 
mic de statură, cu ochi albaștri inteligenţi, vioi, fără ştire de carte, om al 
cărui creer era un adevărat computer, reuşea să ţină minte toți oamenii care 
lucraseră pe moşie timp de câteva luni, cu zilele respective de lucru ! 
Figură clasică de dac, muncitor şi cinstit, fusese mâna dreaptă a mamei din 
1924 şi până în 1948, când a fost alungată de la moşie, luându-i-se până şi 
verigheta de pe deget. Matei, căci aşa se numea logofătul nostru, a vizitat-o 
pe mama în domiciliul obligatoriu până a murit, ducându-i mălai, făină şi 
ouă. 

Am strigat la poarta lui. A apărut o babă, pe care cu greu am recunoscut- 
o ! Era fata lui şi nu avea decât 58 de ani ! Ne-am îmbrățișat lung, fără a ne 
spune un cuvânt. Încet, încet, s'a adunat tot satul, o mână de oameni. Pe 
cea mai mare parte din ei nu i-am recunoscut. Nu erau decât nişte bătrâni, 
gârboviti, care abia se țineau pe picioare ! 

- Unde-s cei tineri ? am întrebat. 

- Nu mai e nimeni, conaşule, cei tineri au plecat la oraş ! 

- Şi cine lucrează pământul ? 

- Noi, atât cât putem, dar cea mai e lucrează de ani de zile 
! Seceratul şi culesul porumbului, îl fac armata şi studenții ! 

Nu am putut sta mult timp, voiam să ajung pe lumină la Turnu Severin 
pentru a înnopta acolo. Am plecat clătinându-mă până la mașină, sfârşind 
una din cele mai triste zile din viaţa mea. 


Primesc telefon de la Dan Cernovodeanu din Elveţia ! 

- Am fost la Rege! 

- Şi ce a spus ? 

- Părea sceptic în privinţa unirii românilor, dar se arăta încântat dacă se 
Va realiza. 

- Bine şi ce a spus despre audiența pe care 1-0 cer ? iale ră 

- Este gata să te primească, dar a spus că cererea de audienţă trebuie să 


urmeze cursul normal, adică prin secretariat ! 


/ 
> 


a 
“441 


Păi spui că pleacă foarte curând în Statele Unite, aşa că nu mai este 
SPăiS 


Ş tru "protocol"! i a ini Miăpre 
mt PSI cuvântul protocol, pentru a-1 Dag ai isliEl ridicolul, 


i i i bine aşa ! 
d une că este timp şi este mai Dic ff: 
ei er sai dna piere şi baba se piaptănă „în Sfârşit, treaba lui ! | 
i comunic domnului Nagacevschi rezultatul intervenţiei la Rege a lui Dan 
Cernovodeanu. Este stupefiat ! 


- Nici i nu se trezeşte ! : Ă ăla X 
Nici astăzi : "dormind" şi va închide ochii tot 


i nici ! S'a născut 
- Nu se va trezi niciodată ! Sa născut re si fi 
"dormind"! Nici o grije, unirea românilor se va face ără ajutorul 


Majestății Sale + Când această unire se va realiza şi eu mă voi retrage, 


atunci va_veni şi Majestatea să : tân atunci ... să respectăm cu toţii 
e ———————————— 
"protocolul"! 


Nu vreau să mă mai gândesc la acest lucru, simt că mi se urcă sângele la 
cap, asta-i Regele de care îmi vorbise Cernovodeanu spus zac mi cât îşi 
_iubeşte Ţară ?!!! Nu este în stare s miște un 1 deget pentru interesul Țării, 
pe care chipului o iubeşte ! li este frică să mă primească în audienţă, să nu 
cumva să afle Nicoleta Mar amarilei +—— 


. o ———— 
Dar cine este Nicoleta Franc ? 


| O acei ca lite e alu PA tie belgian la 
Geneva, o intimă a Casei Majestății Sale, căreia îi dă din când în când 
interviuri, tot în legătură cu 23 August ! Cum s'ar spune, este singura 
“autorizată”, purtătoare â jestăţii Sale, ziarista menită să scrie 
istoria Regatului României, din ultima jumătate de secol ! 
4» Dar cine este domnul Marcel Schapira ? 
_ Vărul doamnei Nicoleta Franc ! Desigur însă domnul Schapira este o 
"personalitate", care trebuie pusă în „deviata sa „valoare? Domul Marcel 
| Schapira este Marele Maest-uyaliDoieiiNIasenice dir Ronzuia și unul din 
| puţinii invitaţi personali ai Majestății Sate ta Soultzmatt, în 1986, când 
” „ Majestatea Sa a binevoit să apară, după aproape 40 de ani, din nou printre 
Români ! E: 
Suntem blestemaţi, să avem un Rege inexistent şi să nu avem niciun 
veritabil conducător al exilului, dar aşa cum suntem, trebuie să 
supraviețuim, trebuie să facem unirea românilor Şi. o vom fâce, cu voia 
sau fără voia Majestății Sale, cu voia sau fără voia domnului Raţiu şi a 
tuturor inconștienţilor, de care nu ducem lipsă. 
Zilnic vorbesc [a telefon cu Nagacevschi, Iliescu, Mătrescu, Comaniciu, 
Boutmy, Cernovodeanu, de data aceasta la Paris, cu Radu Roşianu la 


rel ŞI tuturor acestora li se adaugă și Mirel Stoenescu de la Zurich ! | 
n sfârşit, 10 Mai devine o realitate, Radu Roşianu confirmându-mi 
participarea din partea UMRL.-ului. ie) E 
Seul a sa ele acelei Radu Roşianu îmi telefonează că nu poate 
în » . . pe Ai 
claus ai uitai financiare de ultira moment, dar că i-a dal 


omnului Doru Braia să Î Ş i 
A 20151 Br vorbească = ! Sunt 
convins că este vorba de o esehi ască în numele UMRL.-ului ! Sunt 


A eschivare di i Pa lui 
Raţiu. Nu mai POBTAEEu pr IAT lomatică, neavând aprobarea 


DO 


A doua zi, 10 Mai, ne întâlnim cu toții în sala “Gutenberg” din 


Deutsches Museum. Din partea Consiliului Naţional iau parte domnii 


Horaţiu Comaniciu, 


p 


Nagacevschi şi cu mine. 


prof. Alexandru Bidian şi ing. Paul Morcov. Din 
R-lui Dr. Iliescu, Dr. Mâtrescu, Dan Cernovodeanu, prof. 


artea E 


În sală sunt ceva peste 100 de participanţi. Din partea UMRL-ului, 


singur domnul Doru Braia ! Biserica Ortodoxă sabotează serbarea de 10 


Mai ! Evident nu ortodoc ii, dar lipsesc Părinrete Felecan şi întreg Consiliu “ 
ial, mai puţin domnul Nagacevschi. ude 
R 


omânii liberi din Munchen de sub conducerea domnului Nicola, 


deasemeni lipsesc, dar nu pentru conflictul dintre biserici, ci pentru că eu 
sunt "omul Regelui” şi ţin Conferinţa festiva t Regete este-un trădător, iar 


eu am pus 


fotografia "trădătorului” pe prima pagină â "Stindardului 


Românilor”, deci sunt tot un trădător! —— 


În sfârşit între atâtea conflicte, între biserici şi între grupările politice, te 


mai întrebi cum au putut să vină peste o sută de oameni ! 


Împreună cu domnul Nagacevschi, explicăm Părintelui Bârlea, 


imposibilitatea de a veni a domnului Radu Roşianu, precum și faptul că l-a 
delegat pe domnul Doru Braia să vorbească în numele UMRL-ului. 


Părintele Bârlea, nu admite sub niciun motiv ca domnul Braia să 


vorbească, aflând ML Seo audoziga Erata fuind de rit Unit, îşi permisese 
să asiste şi la slujbele ortodoxe ! Până astăzi, nu sa făcut Unirea 


Românilor, dar s'a reuşit ruptur 
exil, halal conducători ai lui, laici şi bisericeşti ! 


ilor ! Din ce în ce mai bine ! Halal 


După câteva cuvinte ale Monseniorului Bârlea, urmează conferința mea 


intitulată : 


„ZECE MAI ÎN LUMINA ZILELOR NOASTRE 


SIRE 


5 


Monseniore, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, 


În istoria ţării noastre, 10 Mai are o triplă semnificaţie : 
La 10 Mai 1866, Principele Carol de Hohenzollern a intrat în Bucureşti, 


fiind declarat Domnitor al Principatelor Unite. 


La 10 Mai 1877, Principatele Unite s'au hotărit să arunce lanţurile robiei, 


declarând Independenţa. 


Și tot la 10 Mai, 1881, Domnitorul Carol s'a încoronat ca Rege al 
omâniei. 
În dimineaţa zilei de 10 Mai 1866, convoiul de sărbătoare al Principelui 


Carol a purces de la Băneasa străbătând capitala. Principele nu mai arăta 
nicio mirare la amestecul de bogăţie şi de sărăcie, de strălucire şi de lipsuri, 
al poporului său. Îndărătul zidului de trupe, mulțimea îmbulzită nu 
Contenea să-şi aclame Domnitorul. În pavajul de lemn desfundat, roţile 
Săltau mai crunt decât pe şleaul de peste câmpuri. În faţa Palatului 


omnesc se lăţea o mlaştină stătută în care se răcoreau dobitoacele cu rât, 


neturburate de larma alaiului, de bubuitul tunurilor, de sunetul trâmbiţelor, 


A 
[443 


A 


| 


i 2 i de lucruri au pornit Domnitorul 
arilor. De la aceste stări de 
de cope ai Unite ! Atunci Domnitorul Carol I a rostit următorul 


i Principatele AT i 
Carelia CARNE a păzi legile Țării, de a păstra drepturile şi hotarele 
pestii clipa în care am pus piciorul pe acest pământ, cu sfinţenie 


apărat, am devenit român. Cetăţean astăzi, iar mâine soldat de va fi nevoie, 
eu voi împărtăşi cu Românii și soarta cea bună şi soarta cea rea .... 

Al ii-lea an de domnie al Domnitorului Carol a fost şi întâiul an de 
neatârnare pe veci, declarându-se Independența noastră naţională. j 

La 15 Mai 1877 Principele a primit botezul focului. Trei ghiulele turcești 
au căzut la câțiva paşi de Domnitor, împroşcându-l pula usGutmatăi de 
schije ... Domnitorul Carol le-a salutat, ducând mâna la chipiu, pe urmă şi- 
a scuturat în linişte pământul şi funinginea de pe mânecă. Întreaga oaste a 
înţeles atunci şi mai apoi toată Țara, că acesta le era căpitanul hărăzit de 
Pronia cerească să-i poarte la biruință. 

La 10 Mai 1881, a luat fiinţă Regatul României. Domnitorul Carol, - 
Regele Carol I de atunci încolo - s'a încununat cu coroana de oțel, făurită 
dintr'o ţeavă de tun de la Plevna. 

Să nu uităm însă că toate aceste mari evenimente istorice pe care le 
evocăm astăzi, se datoresc înțelepciunii Domnitorului Alexandru loan Cuza 
şi oamenilor politici ai vremii, care la 1856 au făurit Unirea Principatelor. 

Cu această Unire a început Istoria României moderne ; Unirea 
Principatelor dela 1856, Independenţa dela 1877 şi Marea Unire din 1918 
realizată de Regele Ferdinand, constituind elementele sale de bază. 

S'au împlinit anul acesta 70 de ani dela Unirea Basarabiei cu Patria 
Mamă şi tot anul acesta se vor împlini 70 de ani dela Unirea Transilvaniei, 
Banatului, Maramureşului, Crişanei şi a Bucovinei cu Vechiul Regat. 

Alexandru loan Cuza, Regele Carol I şi Regele Ferdinand, au devenit 
pentru noi simbolul Unirii, Independenţei şi al Suveranităţii naționale. Pe 
ei îi evocăm astăzi și îi vom cinsti cât va dăinui Neamul Românesc. 

Din păcate tot anul acesta se împlinesc 50 de ani,de când nori negri şi 
grei s'au abătut asupra Europei și, în scurt timp, a început cel de-al doilea 
război mondial. 

La 23 August 1939, cei mai sângeroşi dictatori din Istoria omenirii, 
Stalin și Hitler şi-au dat mâna, pentru a arunca Europa în cea mai cumplită 
epocă din întreaga sa existenţă. 

„România nu se putea sustrage din conjunctura evenimentelor şi a trebuit 
să intre în foc. Noi am pierdut războiul, dar în faţa Istoriei, vom sta 
întotdeauna cu fruntea sus. Noi ne-am bătut pentru frontierele noastre 
sfărâmate și întocmai ca străbunii noştri, am stat "piatră de hotar” pe Nistru 
pentru apărarea civilizaţiei europene. 

„Noi aa pierdut acest război, dar astăzi se dovedeşte că “un război 
Dig A Mpa ce Ia un adevăr câştigat” ! Astăzi lumea întreagă ştie că 

. nostru de teri, este dușmanul de astăzi al întegii civilizaţii. 

a 23 August 1944 a trebuit să capitulăm, Să nu căutăm printre noi 

A Se oponsabilităţi, Noi nu am constituit decât un siziplu pion, pe o masă de 
| San, pion impins de către marile puteri, către Răsărit ŞI către Apus. 

N 

(144) 


DD 53 


De toate suferinţele Europei de Răsărit din ultimii 45 de ani, singurii care 
poartă responsabilitatea, sunt inconștienţii oameni polirici ai Occidentului, 
care au dat pe mâna comunismului jumătate din Europa. Stalin a primit un 

jocon, mai mare decât şi-a închipuit ! Nu însă atât cât a dorit ! Lenin, 
Stalin şi toți urmașii lor, fără excepţie, vor să instaureze comunismul în 
întreaga lume, şi acest lucru se-pare-că încă nu l-a înţeles Occidentul ! 

Stalin a hotărit câ România, 0 insulă latină, în mijlocul unei mări slave, 
trebuia nimicită. 

După uciderea Mareşalului Antonescu, simbolul luptei noastre pentru 
întregirea Țării în Răsărit, după desființarea partidelor politice şi închiderea 
conducătorilor lor, după samavolnica izgonire a Regelui, Gheorghiu-Dej a 
servit ca nimeni altul Uniunea Sovietică. El a aruncat în închisori întreaga 
intelectualitate, tineretul şi țărânimea. În timpul guvernării sale, 10% din 
populaţia Țării noastre s'a perindat prin temniţi şi lagăre de muncă forțată. 
Nu a existat nici o familie neîndoliată. Nici o altă ţară subjugată de către 
Uniunea Sovietică, nu a plătit un asemenea tribut ! 

Dar nu a fost suficient atât, nu numai poporul trebuia să piară, ci şi 
urmele istoriei sale. Această misiune i-a fost încredințată lui Nicolae 
Ceauşescu. Dictator cu sceptru în mână, € supus Rofiânia unui 
totalitarism feroce smulgând-o din rândul ţărilor civilizate şi aruncând-o în 
cea mai cruntă mizerie. Bogata noastră Țară, "grânarul Europei”, izvor 
nesecat de petrol este socoută astăzi pe bună dreptate - de opinia publică 
internațională - drept cea mai săracă şi oprimată, din tot blocul Est- 
European înfeudat Uniunii Sovietice. Din stadiul în care se afla la începutul 
celui de-al doilea război mondial, nu numai că na mai ţinut pasul cu 
progresul Occidentului, ci a fost aruncată cu o sută de ani în urmă. Sclaviei 
la care a redus poporul român, Ceauşescu i-a adăugat desființarea culturală 
Şi artistică a naţiunii dărâmând vestigii istorice de neasemuită valoare şi 
împingând samavolnicia până Ia blasfemie, prin demolarea bisericilor, 


neprețuite monumente istorice. 25E 

România a fost dată întâi pe mâna unui sadic criminal, apoi pe aceea a 
unuia dintre cei mai notorii paranoici din istorie. 

Dezastrul în care a ajuns Țara, datorită foametei, frigului şi teroarei ne 
face să ne gândim cu nostalgie până şi la vremurile grele din timpul 
fanarioţilor ! E PR a E Să 

Țara a reacționat cu toată forța. Numai cei ce nu s'au interesat de ceeace 
Sa petrecut în Țară, fie că aflându-se în Occident prea puţin le-a păsat de 
Ceeace au lăsat în urmă, fie că aflându-se în Țară au pactizat cu inamicul, 
numai aceia pot afirma că poporul român a dat dovadă de lașitate ! 

„Până şi copiii de 15 ani au format sute de organizații anticomuniste 
intrând cu miile în închisori. 

Țăranii din Vrancea s'au răsculat fiind necesare regimente întregi de 
Securitate, sute de morţi şi mii de întemnițați pentru înăbuşirea răscoalei. 

Luptele în munţi, purtate de către coloneii Uţă şi Arsenescu, precum şi 
de maiorul Dabija, pentru a nu-i numi decât pe cei mai importanți, au durat 
Până în 1955, dar toţi munţii noştri erau înțesaţi de partizani. 


445 


[mar 
azbvâ, d 


Minerii s'au răscu 
înregistrat în toate i 
15 1987, demonstrațiile P 
Timişoară, Bucureşti, laşi, 
oameni ! 
Pentru toţi aceia, 
de execuţie sau UCi$ ( 
on Antonescu, Iuliu Maniu, 
Ion Mihalache, să păstrăm un 


Aşa au răspuns românii, 
criminal, bine organizat pol 


lat la Târg 


. ă .. 
colțurile A libertate, au luat proporţii la Br 


a, care au căzut 
i în închisori, 
Constantin I.C. Brătianu, George Brătianu i 


rev Jiu, iar greve, explozii şi incendii, Sau 
rii în toţi aceşti ani: 

. a$oy 
Galaţi şi Bârlad, cumulând sute de nii da 


pe câmpurile de luptă, în fața plutoaneloy 
în frunte cu marii noştri eroi : Mareşaluj 


moment de reculegere ... 


dezarmați şi înfometați, împotriva unui regim 
ițieneşte şi având girul unui Occident nepăsător. 


Să fim demni de sacrificiul lor ! 


Noi nu putem fi 
păcate însă, nu încercăm nici 


ace mare lucru, nu de noi depinde eliberarea Țării. Din 


măcar să fim solidari pentru a duce o acţiune 


A comună. 95% din exilul românesc, în momentul în care au pus piciorul în 
Lumea Liberă! au vitar de unde aa plecat, a uitat Țara şi-au uitat Neamul și 


|] mormintele strămoşilor. Ei au « 


cutezanța de a afirma : nu facem politică, nu 


> ne interesează !__ 


9 „| Tuturor acestora le-o spune 


m răspicat : cine nu face politică, în realitate 
N | iră e Pe 3 Z, = = . 
| ] face politica regimului comunist. A afirmă i tare că 


Exilul nu există, ci doar o mas 


să amorfă pusă pe căpătuială. 


7 Alţii aduc scuza : mi-e frică de agenţi, ştiţi ... sunt mulţi ! Sunt 


într'adevăr mulţi, dar ce informaţii pot ei da Securității, altele decât cele pe 


care noi le spunem în gura mare şi le aşternem pe hârtie : "Vrem 


autodeterminare pentru provinciile răpite de către Uniunea Sovietică şi vrem 


alegeri libere, Independenţă şi Suverânitate absolută pentru Țara noastră”. 


Ce importănță au aici, în Lumea Liberă, agenţii Securităţii ? Lăsaţi-i să-și 
facă murdara lor meserie şi nu vă sinchisiţi de ei. Singura lor eficacitate 


constă în aceea de uuntoră pe unii dintce noi. Le facena numai jocul, 
suspicionându-ne Sp pe aeuRuie Ma Berii Securităţii. 2: 

„Din cei aproximativ 5% care nu şi-au uitat Țara de unde au plecat, poate 
nici 1% nu sunt activi în lupta anticomunistă ! Aceşti 1% care reprezintă 
puţine mii de oameni, s'au înregimentat în sute de organizaţii, asociaţii Şi 
grupuri a căror activitate se reduce la a ţine discursuri patriotice înflăcărate, 
la sărbătorile naționale, după care să joace hora împreună; să mănânce 
ii ee agaE RER 7 în buega re 
e tul i pia e eat au dat dovadă ! Dar atunci când 

e o manifestaţie pe străzi sau în fața ambasadelor, abia se 


adună câteva zeci de Oameni ! 


În aceste condiții. Uni : j 
prăzi EI ia ip, Unirea Exilului Românesc sub forma une! 
mune, a devenit o necesitate stringentă, atât pentru moralul 


celor din Ţară Cât Şi ibi 
„ pentru credibi 

Pentru a nu fi hulită de Istorie şi 
are obligația de a preda noii generaţ 


litatea noastră în Occident. A 
blestemată de urmaşi, generaţia noastră 
un un Exil unit. 


446 


DO 


i i RI IŢ, 

|| iti j Ul Li! Ad 
i; pi ţ pp | le 
070 MURA Ip ras 


PIE PRI PFA PREPEPEELEINI A 


ti dati 406070 8 


et ae 
A 


Gheorghe Piscoci-Dânescu, loana şi lon Pantazi - Paris 1987 


Mihai Pantazi, Dan Cernovodeanu, Ion Pantazi, Cornel Petrasievici şi Radu Pantazi - Munchen 1987 


Nicolae Baciu şi lon Pantazi - Cannes 1987 


DL... . 


— —— 


186| UIUIUNIN - N9S21] AISPA "1 15 IZenued Vo] 


Ion Pantazi și fii săi Mihai, Radu şi Gheorghe - Denia Spania, 1987 


La? 


u EN INŢNIUCIĂ, : a 
TI P ŢEUOIMEN | pl &| SAS 
861 Bang oputuoI raru [e IA N i 
At FIA 'N9s3. PIN UHOŢ- 1 NUPBIPIUUIȚEA 9Hod 
3 î Na (a Kunnog INVIT pe] 
119) URCI A 
PA POAOU 
09 E] nur '0) 
2AITNINSU 


po 


Românilor” - Freiburg 19 
om 


ituirea 
Slujba pentru constitu 


Mitru Popa SI 
oala Unirii 


Părintele Du 
"Frontului Naţi 


» 


486] UouounjN 


- ze 
Ued UOŢ I$ n.nad P32IIN JOpueur0o *,„[NZPAIA TEUIN,, INȚNUIPI0 ŢE J2[PAP 'nue32310 pr 


* , ai PI 


Profesor Constantin Nagacevschi 


Vladimir Boutmy de Katzman 


Dr. Dan Cernovodeanu 


Dr. Vasile Iliescu 


Dr. Florin Mâtrescu 


Ing. Mirel Stoenescu 


SO rama as cea ama 9 aaa, 


= 


Da pser : 


Radu, lon, şi Mihai Pantazi - Munchen 1988 


oa BD 


spre deosebire de alte exiluri, exilul nostru nu are nici scuza unor 
divergențe ideologice pentru care nu s'ar putea uni. Toţi suntem 
anticomuniști, 1âr cele două extreme, stângă şi dreaptă, practic nu există. 
Deosebiri de opinii ? | ocmai în aceste deosebiri constă forța democrației. O 
singură opinie este caracteristica regimurilor totalitare împotriva cărora 
luptăm. O adevărată unitate românească nu se poate face, decât în 
diversitatea părerilor. Opiniile contrarii nu pot justifica lipsa de unitate, care 
trebuieşte căutată în ceeace ne apropie, nu în ceeace ne desparte. lar dacă 
este să fim sinceri şi trebuie să fim, pe noi nu ne despart decât dușmăniile 

ersonale şi orgoliile nesăbuite. Aceasta demonstrează lipsa de maturitate 

olitică a Exilului Românesc. Cine nu este în stare să treacă peste aceste 
micimi personale, nu are dreptul să vorbească în numele exilului românesc. 
Refuzul de a coopera, refuzul de a sta la aceeaşi masă împreună, constituie 
o crimă împotriva Unirii Exilului Românesc şi indirect împotriva poporului 
român. 

Astăzi evocăm împreună 10 Mai, ziua regalității. Stindardul Regelui 
Carol I, purtat pe câmpiile de la Plevna, Stindardul Regelui Ferdinand, 
zdcenţuit la Mărăşti, Mărășești, Oituz şi Cireşoaia și Stindardul Mareşalului 
Antonescu purtat prin stepele Rusiei, pentru unitatea Ţării noastre, pentru 
creştinătate şi pentru apărarea Europei, se află astăzi în bernă. 

Ne plecăm cu țoţii în faţa suferințelor Neamului. Dar, aceste suferințe 
trebuie să ne fie imbold în lupta noastră pentru o Românie democratică, 
liberă şi independentă. 2 2 

Ziua de 10 Mai, ziua Regalităţii, ziua Independenţei, trebuie să ne facă să 
înţelegem că avem o "Coroană" în jurul căreia trebuie să fim strâns uniți, 
pentru a realiza Unirea Exilului Românesc, pentru a putea năzui la 
Libertatea "Țării noastre. 

Niciodată chemarea din 1848, de pe Câmpia Libertăţii, n'a fost mai 
actuală şi mai acută ca acum. 

"Deşteaptă-te Române !' nu înseamnă azi numai îndemnul proclamat de 
unul dintre cele mai frumoase imnuri româneşti, ci un stringent imperativ 
naţional. 

Închei cu câteva versuri din Radu Gyr, pe care toți trebuie să le purtăm 
în suflet şi să ne fie îndemn la Unirea Exilului, la lupta noastră naţională 
pentru eliberarea Ţării. 


Vă citez acum trei strofe din "Indemn la luptă 


Nu dor nici luptele pierdute, 
nici rănile din piept nu dor, 
cum dor acele braţe slute 
care să lupte nu mai vor. 


Prezidiumul primului Congres Mondial Românesc - Paris 1988. Ing. Mihaela Moisin, Dr. Flor Mătrescu, 
Prof.univ. Tudor Bompa, lon Pantazi, Dr. Horaţiu Comaniciu şi Dr. Dan Cernovodeanu. 


Cât inima în piept îţi cântă 
ce nseamnă'n luptă-un braț răpus ? 
Ce-ţi pasă'n colb de-o spadă frântă 


(aa? 


Ea Dă ali tb 
când te ridici cu'n steag mai Sus : 


Infrânt nu eşti atunci când sângeri, 
nici ochii când în lacrimi ţi-s. 
Adevăratele înfrângeri, 

sunt renunţările la vis. 


Şi-acum o strofă din "Înțeleptul. 


Nu scuip pe 'nfrângerile mele, 
Ce-am adorat nu ştiu să ard 

Şi nu ridic în vânt obiele, 

În locul ruptului Stindard ! 


Vă mulţumesc Monseniore pentru cinstea ce mi-aţi făcut-o de a vorbi de 
10 Mai şi vă mulţumesc dumneavoastră tuturor, care m'aţi ascultat. 


Au urmat la cuvânt domnii Horaţiu Comaniciu şi prof. Alexandru 
Bidian, după care a urmat obişnuitul “circ românesc"! 

Domnul Doru Braia s'a urcat la tribună pentru a vorbi în numele UMRL- 
ului, deşi Monseniorul Octavian Bârlea, organizatorul serbării nu îi dăduse 
consimțământul ! 

În faţa unei asistențe de peste 100 de oameni, a avut loc o altercaţie 
penibilă, în urma căreia Monseniorul Bârlea a părăsit sala şi domnul Doru 
Braia şi-a ţinut cuvântarea. aia 

În urma acestui trist incident, ziarul "Românul Liber" al domnului lon 
Raţiu, a ţinut să-şi dezinformeze cititorii relatând următoarele : 

"La Munchen, în ziua de 7 Mai. domnul Radu Roşianu, vicepreşedintele 
UMRL-ului a dat împuternicire domnului Doru Braia de a organiza 
sărbătorirea zilei de 10 Mai şi de a vorbi în numele UMRL-ului !' 

„Realitatea este că sărbătorirea zilei de 10 Mai, nu a fost organizată de 
către UMRL sau de către domnul Doru Braia;-ci de către Monseniorul 
Octavian Bârlea. Domnia sa I-a programat să vorbească pe domnul Radu 
Roşianu, dar acesta eschivându-se, l-a delegat pe domnul Doru Braia, 
schimbare cu care Monseniorul Bârlea nu a fost de acord. 


Ca întotdeauna însă, ziarul "Românul Liber”, pentru a scoate în evidenţă 
multilateralitatea activităților desfăşurate de către organizația domnului lon 
Raţiu, şi-a dezinformat grosolan cititorii | ae 

Dar cu dezinformările acestui ziar ne-am obișnuit, toate având un scop 
precis : gâdilarea delirului de grandoare al domnului Raţiu ! 


oaie cal de 7 Mai şi în seara aceleaşi zile, au avut loc două 
Ș vonsilului Naţional Român Și a Frontului Naţional al Unirii 


Mondial Romane fata i pinilor amânunte în legătură cu Congresul 
aris în ziu E 
Au luat parte următorii domni : MT ELEE 


448 


D775 


Horaţiu Comaniciu, prof. Alexandru Bidian, Prof. Constantin 
Nagacevschi, Ing. Paul Morcov, Dr. Vasile Iliescu, Dr. Florin Mătrescu, 
Dr. Dan Cernovodeanu și Ion Pantazi. 

Rezultatul celor două întruniri a fost o perfectă înţelegere între Loți 


Mă trezesc din somn cu imaginea Turnului Severin în flăcări ! Revin la 
excursia începută. 


Înainte de a reintra în Şoseaua Naţională, văd pe stânga casa lui Vasile 
Rădulescu Mehedinţi. Așezată splendid pe culmea unui deal, având doar 
faţada ieşită din pădure, astăzi pare cioantă, deoarece pădurea a fost tăiată ! 
Mi-aduc aminte şi zâmbesc, de naivitatea fostului ministru Naţional 
Țărănist (care îl crezuse pe domnul Raţiu, care de la Londra ne spunea să 


ne predăm ruşilor, că ei sunt "aliaţii noştri fireşti”, că sunt oameni buni, 


etc.etc.). 
PE ai aeprase trecerea ruşilor şi cum impozanta sa casă se vedea perfect 
din Şoseaua Naţională, bineînţeles că a fost vizitat de primele coloane 
ruseşti. Scena primului şi celui de-al doilea contact cu rușii, descrise în 
primul volum, îmi revin în minte şi mă apucă râsul ! loana mă întreabă : 

- De ce râzi de unul singur ? 

- De ce-mi aduc aminte ! şi îi povestesc păţaniile lui Vasile Rădulescu cu 
ruşii. | 

Merg mai departe, intru în Şoseaua Naţională şi pe dreapta, tot pe deal, 
văd casa Boian. Mi-aduc aminte că la sosirea ruşilor, doamna Dimitriu, 
femeie de peste 80 de ani, a fost violată de vajnicii luptători sovietici, 
"aliaţii noştri fireşti"! În această casă venea în fiecare vară, colonelul Boian, 
având invitat pe fostul meu şef şi vecin de celulă la Zarca-Gherla, colonelul 
Gică Georgescu. : Ia 

Dar nu facem mai mult de câteva sute de metri, şi tot pe dreapta este casa 
bunului nostru prieten Horică Bogdan, a cărui fiică, Mariana, fusese prima 
mea dragoste la vârsta de 11 ani ! Opresc mașina şi fac pe Jos cei 100 de 
metri până la casă. Spre surprinderea mea, casa este deschisă, proaspăt 
Văruită, curată, dar absolut goală şi nici țipenie de om ! Din curiozitățile 
comunismului ! Dar frumoasa vie de odinioară, nu mai există ! Pământul a 
fost “redat agriculturii” şi pe el nu sunt decât mărăcini ! Mă cuprinde o 
nostalgie cumplită ! Continui drumul şi ajung la cunoscuta vale a Balotei, 
înainte de intrarea în Turnu Severin. În sfârşit ceva neschimbat ! Șoseaua 
şerpuieşte prin mijlocul pădurii, fiecare cot al ei aducându-mi aminte de 
drumurile pe care le făceam la două săptămâni, cu mama, fie la Turnu 


Severin, fie la Băile Herculane. 


449 


in şi la cel mai mare hotel, la 
În sfârşit intrăm în Turnu Severin 3 iale Pad ceusto e ări: 
trăsesem şi CU Radu Iriohesc se argument hotăritor ! 4 
înmânaţi discret, a gi Turnu Severin, cu casele boiereşti aşezate 
E da. Dissare bine înţeles că nu mai există. Americanii fuseseră 
cu faţa SI comuniştilor în distrugeri ! Altfel. oraşul este neschimbat, este 
d i cunoscut de copil. Cimitirul, destul de îngrijit, iar Capela 
Poenarilor, mai dărăpănată, dar aşa cum o ştiam. Aici Zace tata ai ejape 
care nu l-am cunoscut niciodată şi biata maica, căreia îi port cea mai duioasă 
că mai departe, pe malul Dunării spre Băile Herculane Şi trecem pe 
lângă locul unde odată a fost insula Ada-Kaleh, scufundată, pentru a se 
construi hidrocentrala Porţile de Fier. Un munte de beton, impozant prin 
dimensiuni, rece şi arid pentru sufletul omenesc. Nici Orşova veche nu mai 
există ! Ea a fost autarăeiiigE A idile saga BareTafeles iri nu mai 
poate fi recunoscut. În sfârșit, Băile Herculane ! Nimic schimbat din timpul 
Mariei Tereza ! Da, Mehadia îmi readuce într'adevăr aminte de copilărie. 
Hotelurile, care dau unul într'altul, putând traversa întreaga localitate, 
numai prin ele, cazinoul neschimbat, chiar vechea mobilă, mă face să mă 
aşez la câteva mese, la care stătusem cu 45 de ani în urmă și închizând 
ochii, să-i revăd pe Țuțu Lazăr, pe Horică Bogdan, pe Vasile Rădulescu, 
pe Mişu Macavei, bineînțetes pe mama şi pe mulţi alţii. [i revăd astăzi, aşa 
cum i-am văzut atunci, cu ochii mei de copil, îi văd şi parcă îi aud şi 
vorbind ! Și dintre ei, doar Horică Bogdan ştiu că mai trăieşte ... undeva la 
Paris ! Cum au putut trece 45 de ani într'o clipă ? Cum îi văd şi-i aud şi 
astăzi vorbind ? A trecut timpul, sau în realitate el nu există Şi trecem numai 
noi ? Rămâne memoria, iar dacă nu a noastră, aceea a pereţilor, a zidurilor, 
a pământului, memoria Universului, din care nimic nu piere chiar dacă trec 
secole şi milenii ! Aceste amintiri personale, ale mele, ale lui, ale tuturora, 
constituie istoria nescrisă, dar sădită undeva necunoscut nouă, în memoria 
lui Dumnezeu, care nu poate uita nimic, căci totul se petrece în acelaşi timp, 
într o clipă, la care se reduce existența noastră, a strămoșilor noştri, până la 
Adam şi Eva. 
Am părăsit şi Băile Herculane, după ce ne-am pozat cu toții în faţa statuii 
lui Hercule. Am luat un drum necunoscut, un drum de "care", un drum ce 


străbate munții Banatului şi ai Olteniei, de la Herculane până la 
Sarmisegetuza. 


Nu mi-am închi 


scrie puit vreodată că poate exista un drum atât de prost, dar 
e irumos ! Niciun sat pe o distanță: e peste 150 de kilometri ! Ne-au 


i x Vorbitor. Iarăşi ăd i, în 

urul nos A ŞI ov e mama şi, 

J iad pese aia RE de lume amărită, venită să-şi ej ieaica pe cei 
este absolut gol, dar eu îi revăd pe toți cei pe care-i 


450 


D 73 să 


intâinisem cu 30 de ani mai înainte ! Este atât de grea întâlnirea cu locurile 
unor amintiri atât de triste, locuri care personalizează oameni, locuri ce ţi-i 
dau aşa cum i-ai văzut cu zeci de ani în urmă. Ei nu au vârsta de astăzi, 
a vârsta de-atunci, dar durerea de pe feţele lor, durerea aceea care le 
schimonosea figurile, îi îmbătrânea în așa fel încât cei 30 de ani trecuţi, 
robabil nu i-au schimbat în mare măsură. pe 
i Am plecat la gară, pentru a revedea drumul parcurs de mine în lanţuri 
ână la închisoare. Sunt de-atunci 22 de ani Şi, pac că Es Curti aud 
zăngănitul lanțurilor, povara lor, mă dor parcă rănile făcute Tie ae șI 
sunt mândru şi astăzi, aşa cum eram și atunci, după pcoice saltea dări Tai 
Oradea, când pentru prima oară pâşeam în Aiud ca deținut. Mi-am ri e i 
fruntea Sus şi am mers cât se putea mai încet cu mașina, până că se 
închisorii. Am salutat locurile supliciului meu, al tatălui meu şi a zec E 
ii de români ce s'au perindat prin această celebră închisoare în aceş 
E iri 35 de ani. Am salutat morţii, mi-am făcut semnul crucii şi am pornit- 
: mut mai departe. Câmpia Turzii, Turda, Cluj şi în sfârşit hidrocentrala 
e o părăsisem de 5 ani. i n 
SOE Cu Vasile ŞCETEDESC a fost înduioşătoare. Am căzut unul în 
brațele celuilalt şi am rămas aşa, fără a putea scoate vreun cuvânt. te aa 
Am depănat amintiri, am Si a pir Şi ae aj ocat împreună, pe ruşi, 
iști în aceiaşi măsură şi pe americani. 4 7 IE 
i tea la "Somas”, am lect la Zalău, locul unde Piuy Vintilă a 
i e medic legist. — 3 3 , | 
E pe data aceasta, fabrica din Gherla şi domiciliul la 
din Valea Călmățui, făcând obiectul discuţiilor noastre, cu aduceri amin E 
de scene hazlii, căci aşa este românul, face “haz de necaz" de tot ce a trecu 
! - . - 
"A doua zi, continuăm drumul către Bas Mare, Baia Sprie, Cavnic, 
ării noastre cu 22 de ani în urmă ! | 
N ai Mae: văd pentru prima dată pe dinafară Securitatea unde am os 
anchetat de Vuelniciuc după evadare. Pornesc spre Baia Sprie şi revă 
barăcile în care “am fost invitat pentru odihnă” de Securitate şi did prin 
"muncă voluntară”, am lucrat timp de un an în minele de plumb ! lau apoi 
drumul Cavnicului- Pe acest drum, drumul evadării mele, prin munţi 
împăduriţi, pe şoseaua şerpuindă din cauza pantei abrupte, ee dee 
să meargă cât mai încet cu putință. Acest drum, pe care altâda a 
parcurs cu multe culcări pe burtă, pe ploaie torențială, de data aceasta î 
făceam într'o elegantă maşină de sport ! În afara celor 22 de ani trecuţi, 
câtă deosebire între drumul făcut atunci şi cel de astăzi ? Atunci „acest drum 
a durat trei zile şi trei nopţi, îmbrăcat într o salopetă pusă pe pielea goală 
care era îmbibată de noroi iar eu mergeam hăituit de ploaie şi de Securitate ! 
Astăzi, îmbrăcat elegant, întovărăşit de soția şi copii mei, mă reîntorceam 
= i intrării în mină, am vrut să facem o fotografie, dar nu 
am fost lăsaţi ... "secret militar”! 


45| 


DD 


Eee 


2 e Sighetul Marmaţiei, Vârful Pietrosul, Câmpul Lun 
E e Ridu Suceava. Trecerea munților din Maramureș ș 
Bucovina este absolut de nedescris ! Am oprit în on zucuri maşina şi 
nu ne săturam Să admirăm priveliştele lui Dragoș Vodă la 
Au urmat superbele mânăstiri bucovinene : Moldoviţa, Dragomirna, 
Arbore, Suceviţa, Humor şi Voroneţ. Nam să-mi iert niciodată că acest, 
bijuterii ale Neariului Românesc, nu le-am Văzut decât atunci, pentru-prima 
şi ultima oară în viața mea. Mam cutremurat de atâta frumuseţe, de-atâta 
pioşenie de care eşti cuprins, de-atâta înălţare sufletească. Acolo, par'că 


eşti lângă Dumnezeu, dar în acelaşi timp în fața întregului Neam 


Românesc. Ştefan cel Mare trăieşte şi astăzi Şi va trăi cât va dăinui Neamul 


Românesc, îl simţi, îl vezi în fiecare colţişor al: acestor mânăstiri, ca de 
altfel în toată Bucovina şi Moldova. Acolo, printr o putere nevăzută, te 
confunzi cu strămoşii şi strămoşii se confundă cu tine şi trăieşti sau 
retrăieşti intreaga istorie a Neamului. De-acolo pleci purificat şi pleci 
român, chiar dacă ai uitat că eşti. Despre aceste mânăstiri ai putea să scrii o 
viață întreagă şi tot nu ai reuşi să redai mai nimic din măreţia lor. 

Am vizitat după aceea Văratecul şi Agapia şi ne-am întors pentru două 
zile de odihnă la Bucureşti. 


În sfârşit după o lună îmi vine răspunsul Maj ii Sale la cererea mea 
de audienţă ! Bine înțeles, Regele a plecat de-atunci, iar răspunsul este dat 
de secretara Sa în numele Său ! i 

Dar, iată răspunsul: 


CCASA M.S. REGELUI > 
(14 Decembrie 1987 > 


Stimate Domnule Căpitan Pantazi, 


DIN INALT ORDIN, am onoare 
Majestatea Sa Re 
Dat fiind pro 


Suveranul nu mai are posibilitatea de a satisface 


noastre, atât de greu lovită. 
În consecinţ 


izaţiilor românești _de a crea un grup de acţiune â 
S'ar înfăptui sa 35 Moaste, țelul de a forma o ja SE eiluloi care 
speranțelor Suveranului. De Ea a jurul ei, ar corespunde în totul 


> ceea, o audiență ar avea o mai mare îndrituire 


(2745 
| 


D333 


în cazul unei reuşite a eforturilor Dvs. de unire, la care s'ar mai adăuga, şi 
o anumită perioadă de adeverire a "loialității Dvs şi a întregului Dys 


Cu toată stima 

Lia Constantinescu 
Secretara particulară a 
M.S. Regele 


D-sale 

D-lui Căpitan Pantazi 
Gmunderstr. 28 
8000 Minchen 70 


Să căutăm să analizăm "la rece” acest răspuns al Regelui. 
În primul rând cererea de audienţă făcută Regelui, se înţelege dela sine, 
că nu a fost făcută de către Ion Pantazi, ci de către inițiatorul UNIRII 


ROMÂNILOR. 
Urgenţa acestei audienţe era tocmai datorită "programului încărcat! al 
Majestății Sale ! ză 0% 


Dacă într'adevăr Regele României dorea atât de mult Unirea Românilor, 
cum nu a putut sacrifica două ore dintr'o săptămână, pe care-o-mai avea la 
dispoziţie până să intre în acel "program atât de încărcat! ? 

În ce putea consta "programul încărcat” al Majestății Sale încât să 
trebuiască să renunţe până şi la dorința fierbinte pe care o avea Suveranul, 
pentru UNIREA ROMÂNILOR ? E BRE 

Cum poate răspunde Majestatea Sa la aceste întrebări atât de simple şi 
atât de clare ? 

Să nu uităm că Regele a primit cererea de audienţă, care era foarte precisă 
în ceeace priveşte scopul ei şi, pe deasupra, analizase sub toate aspectele 
această cerere şi cu Dan Cernovodeanu şi se arătase dispus de a o accepta. 
Şi-atunci ce a putut interveni ca să anuleze audiența printr'un răspuns al 
secretarei ? 

Faptul că Regele este total lipsit de personalitate şi că este condus de 
camarilă, este un fapt incontestabil. Acest lucru l-a dovedit în tinerețea lui, 
l-a confirmat şi îl confirmă din plin şi astăzi. Dar până unde poate merge 
această lipsă de personalitate? Până e-râsprin necuviința unei 
secretare, pe mâna cărei Sia dat cu oingenvă naivitate ? 

„Această necuviință s'a manifestat gradat, începând cu titlul scrisorii : 

Stimate domnule căpitan Pantazi” şi terminând cu impertinenţă : "am uitat 
până şi jurământul depus în calitate de ofițer activ"! 

“Prin acest titlu de căpitan, pe care mi l-a atribuit secretara, a vrut să arate 

distanța nemaipomenită care separă pe un simplu căpitan de Regele Ţării ! 


493 


Ei bine, eu nu m'am prezentat niciodată în viaţă Cu acest grad, pe care i 
l-am recunoscut, fiindu-mi dat de către comuniști, în timp ce eram fabia 
şi, nu există nici O semnătură de-a mea pe niciun act oficial sau s Crisoare 
particulară, în care să menţionez gradul. 4 

În ceeace priveşte jurământul depus, pe care "l-am călcat", ţin A 


amintesc atât Regelui, cât şi "înaltei secretare”, că înainte de a depune eu 


vreun jurământ, Regele Mihai 1 a depus jurământul către Țară, pe care EI |. 
a călcat, mințind Armata că a încheiat armistițiu, atunci când EI capitulase 
necondiționat şi dându-i ordin să se predea ruşilor. Cei 130.000 de 
prizonieri căzuţi din ORDIN REGAL, stau mărturie a călcării jurământului 
Regelui. Această călcare de jurământ, a absolvit întrega Armată de orice 
jurământ depus. E E De SU 

Acest lucru, trebuie să-l ştie Regele şi chiar şi o umilă secretară ! 

Dacă în aceste condiții, m'am adresat totuşi Regelui, se datoreşte faptului 
că noi nu putem recunoaște nici o hotărire a regimului comunist şi implicit 
nu putem recunoaște nici samavolnica izgonire a Regelui. 

Ținând seama de tinereţea Regelui, atunci când a comis acte nesăbuite şi 
de dorința Sa de a se reintegra Exilului Românesc, ara socotit Coroana 4 
un factor de UNIRE A ROMÂNILOR și am scris acel articol : "SA 
PĂSTRĂM. TĂCEREA" din numărul 8-9, Octombrie 1986 al 

Stindardului Românilor” Să-păstrăm tăcerea asupra trecutului, în special 
asupra trecutului Regelui, însemna a înlătura unul dintre cele mai 
controversate motive ale discordei Exilului Românesc şi în același timp, cel 


mai mare ajutor d i i ităţii 
pa Jutor dat Regelui pentru a se putea reintegra comunităţii 
d Scriind acel articol, am 1 socotit că importanța unirii Exilului Românesc 
dau cu mult un trecut, care şi așa nu mai poate fi schimbat. 
SE Are ga ate a a ae Care nu au nici o consideraţie pentru 
AER ANR înţeles acest lucru, au înţeles SĂ PĂSTREZE 
pda Tu al e înțeles nimic şi a interpretat tăcerea exilului ca un 
oragostei faţă de Rege, impingându-l să dea în continuare 

săvârşit la 23 August 1944"! Ei nu au 


pe care o fac românii între Monarhie 


tăcere şi că această | es că s'a făcut un comp is prin 
icere Şi că această tăcere, EI era primu C compromis pr 
său interes. <. Sl era primul care trebuia să o apere în propriul 


“Dacă exilul â 
> i românesc a î ă 
dând uitării ce ajeles să me 


NU reprezintă ceva no 


Camarila 
Tatăl Său, Re U în tânăra ji : ș A 
» Regele Carol al I[-| fot une oaie Rezalulii Român. 
Regal. Dar câtă deosebire | Cake a fost pritiul care a instaurat-o la Palatul 


Sub totalul ei papuc ! î3I conducea camarila, pe când Mihai este 


454 


DE 


Regele Carol al II-lea, deşi mason, nu a cutezat să aibă între invitaţii săi j 
ersonali niciun mason căruia să-i menționeze titlul masonic ! 2 
Regele Carol al II-lea a dat sute de interviuri, dar a ştiut să menajeze 
susceptibilităţile poporului pe care-l conducea "cu biciul”, alegându-şi cu 

judiţiozitate interlocutorii ! ST — 

EI şi-a adus metresa evreică la Palat, dar nu a prezentat-o decât celor pe 
care-i ştia atât de umili încât vor accepta orice. Dar pe vremea aceea mai 
exista încă o urmă de decenţă, care după 50 de ani, Regele Mihai nu o mai | 

ăseşte necesară ! cet că 

Regele Carol al II-lea nu şi-ar fi permis să răspundă nimănui printr o 
secretară, a cărei lipsă de responsabilitate nelimitată, nu face decât să 
demonstreze cu claritate că Regele nu are dreptul la cuvânt, ci numai 
camarila lui ! 

Acest răspuns al Regelui, nu poate ieși din alternativa : ori este dat chiar 
de Rege şi-atunci dovedeşte atât micimea Iui sufletească cât şi totalul 
dezinteres pentru cauza românească, ori l-a lăsat [a Iatitudinea secretarei, 
ceeace dovedeşte ătât incapacitatea Sa totală, cât şi faptul că este mai mult 
decât o cârpă în mâna camarilei. ră 3 

Din nenorocire, acest Exil Românesc, nu are nici Rege şi nici o 
personalitate care să-l conducă. Şi totuşi Neamul Românesc trebuie să 
supravieţuiască şi pentru aceasta Unirea Exilulului Românesc este imperios 


necesară. 

Dacă nu avem un Rege, avem totuşi o Coroană, iar dacă nu avem o 
personalitate, avem totuși oameni cinstiţi, care trebuie să facă faţă situaţiei 
de astăzi. SPERE pi n De ii 

Exilul Românesc se va uni, cu sau fără blagoslovenia Majestății Sale, cu 


sau fără voia impostorilor bolnavi de preşindenţiomanii ! 


* x x 


Dar excursia prin ţară nu s'a terminat, o voi continua deci ! 


Nu pot spune că m'au obosit cele peste 3000 de kilometri făcuți în 
înconjurul țării, din contra, am venit cu sufletul plin de frumuseţile văzute, 
dar readucerile aminte ale unui trecut, mai mult sau mai puţin îndepărtat, 
întrebările puse în legătură cu acest trecut, răspunsurile pe care am reuşit 
sau nu, să mi le dau, toate acestea se răscolesc în sufletul şi în creierul 
meu, neizbutind să-mi găsesc pacea. 

Marea, care mi-a plăcut întotdeauna atât de mult, marea, care pe 
majoritatea oamenilor îi enervează, pe mine mă linişteşte, iar valurile care 
fără întrerupere îşi urmează agitația lor, mie-mi Sunt un partener al 
gândurilor, cu ele vorbesc spunându-le tot ce am pe suflet, de la ele 
primesc singurele răspunsuri pe care le înțeleg, singurele care mă satisfac. 


459 


7 


a de 7 ani, iar dela 16 ani, nu am lipsit decât 
cu legitima justificare a Rules A ta sei nu refuza amabila invitaţie a 
SRI a ol ehubăcut fie în jurul Mării de Azov, fie pe 
pipi î ee. Mult mai târziu, ae la Re Ea eul li am avut 
posibilitatea, mi-am petrecut puţinul timp liber, la Adriatica, la Oceanul 
Atlantic sau la Marea Mediterană. : S 

Hotărirea deja Ivată de a merge la Vama Veche, ultimul sătuc românesc 
de la frontiera bulgară, era așteptată de mine cu cea mai mare nerăbdare. 

Am plecat la Vama Veche şi ne-am n înghesuit toţi patru într'o cameră cu 
pământ pe jos, cu o mică fereastră, având apa la fântână şi un closet 
turcesc de scândură în fundul curţii. Asta-i tot ce-şi poate permite un om cu 
bani, dar care nu este în slujba regimului. Desigur, atunci când nu sunt 
turişti străini, poți găsi Şi camere la hoteluri, dar aceasta înseamnă alinierea 
la turmă, faptul de a nu putea uita în niciun moment că trăieşti într'un regim 
comunist. Prefer să mă întorc în timp cu o sută de ani, decât să am parte de 
confortul şi civilizaţia comunistă. 

Plaja la Vama Veche este foarte mare şi nisipul de o admirabilă caliate nu- 
ți este aruncat în ochi de cea mai mică adiere a vântului. Lume este foarte 
puţină, deoarece localnicii nu fac plaje, iar în tot satul nu sunt mai mult de 
10-15 camere de închiriat. Vizitatorii din alte localităţi de pe litoral sunt 
deasemeni puțini, deoarece pentru a ajunge la Vama Veche le trebuiesc 
maşini şi în regimul comunist maşina este "o pasăre rară"! 

Şi totuşi, trei localnici fac act de prezenţă în fiecare dimineaţă pe plaja de 
la Vama Veche ! Este vorba despre trei măgari, foarte simpatici, care fac 
obiectul de amuzament al copiilor, iar mie mi-aduc aminte de originea 
noastră daco-traco-ilirică ! Măgari da, oi sau capre nu, căci ele au fost 
strânse cu grije de partid şi guvern, dându-li-se o cazare multilateral 
dezvoltată şi o hrană raţională, pe care evident vechii lor stăpâni nu o 
cunosc ştiinţific. 
orale că e d A ȘI mare. este desigur foarte relativă, căci cei doi pui 
zece oameni la un loc şi îcebi ies aia gala panic tdifac gălăgie E: 
closetul turcesc sau în. ta e e iti aja ÎS oinuicaca n 
pa ntână, să nu scoată din fire măgarii, care oricât ar 
fi de conciliabili nu se simt chiar taţi, pentru a-i supe fi nionl 
explicat că măgarii sunt fraţii Aa pa seic ul te ii utfenlont te 

[ii lor mai mari și nu trebuie să-i supere căci i-ar 

putea bate. Acest lucru l-au riceput, căci i i” E i 
fiind tatăl tuturor măgarilo 4 Mi di EU p0y Ioanei "măgăriță , eu 
8 [ : Mie mi-a plăcut figura de stil, deoarece îmi 


plac foarte mult măgari, d june că a fost tocmai 
» dar Ioana nu pot spu încântată 
1 i, dar Io ne că a fost tocmai să 
de noua postură în care au Situat-o si: ei P e pi Sparti 


Pe seară, când se răcorea. 
atunci era tumpul cel mai pa P ecam e unul Singur de-a-lungul plăjii Şi- 


mine însumi. Întrebările CAI il de a sta de vorbă cu marea, cu soarta, CU 
asteptate ! Totul începea prinir'un Ploaia torențială, răspunsurile se lăsau 


încep să vorbească, este î 
i ască, este întrebarea i i i 
gândească 1 Și ci edr oamenilor mari, atunci când au timp Să 


Am fost la mare de la vârst 


D733 


Dar la multiplele întrebări ale copiilor repetate la infinit : de ce ? de ce 0 
mamele plictisite de aceiași întrebare repetată la infinit, le răspunde, fie 
"fiindcă aşa trebuie”, fie "fiindcă așa este” sau pentru ca răspunsul să fie 
mai convingător, cu câte o palmă la fund ! Ei bine, şi eu mă întreb în 

ermanenţă : de ce ?, şi nici marea și nici eu însumi, nu mă pleznesc peste 
fund ! Da, ... de ce am pierdut războiul ? De ce au venit sălbaticii peste noi 
2 De ce ne-au vândut americanii ? De ce am făcut puşcărie ? De ce mi-au dat 


drumul ? De ce Radu Irimescu nu a priceput nimic din tot ce i-am spus ? De 
ce s'a întors totul cu fundul în sus ? De ce tot acest prâpăd ? De ce loana 
este fericită că avem un apartament și că ne putem oferi un concediu ? De ce 
nu-mi pot găsi niciunde locul ? De ce nu pot sâ pricep nimic dintot-ce s'a 
întâmplat ? De „ce îmbătrânesc, punându-mi aceleași întrebări ale copilăriei 
2 De ce ? Dece nici prietena mea marea, cu care m'am înţeles întotdeauna, 
nu-mi răspunde la aceste întrebări ? 

După zbuciumul întrebărilor fără răspuns, încerc să mă plimb fără să mă 
gândesc la absolut nimic. Şi-abia după o îndelungată plimbare, încep să-mi 
vină răspunsurile! Fără să-mi dau seama, am repetat infinitul paşilor făcuți 
la Zarca din Gherla şi-atunci ecranul vieţii mi sa arătat din nou în fața 
ochilor. Răspunsul la întrebările mele au început să vină ! 

Războaiele se pierd şi se câştigă ! Sălbatici suntem cu toţii, atunci când 
suntem ovarian turmă f Americanii nu ne-au vândut, ne-au dăruit din 


inconştienţă ! Am făcut puşcărie fiindcă rațiunea oricărei revoluții este să 


ucidă sau să închidă pe presupuşii duşmani ! Mi-au dat drumul tocmai 


pentru a arăta cât sunt de puternici ! Radu Irimescu nu putea pricepe tot ce 


i-am spus, fiindcă el este ariericai şi niciun american nu este în stare să 
priceapă altceva în afară de ceeace se învârte în jurul dolarului ! Nu este 
pentru prima oară în istoria Grenirii, când totul se întoarce cu fundul în 
sus ! Nu este primul prăpăd ce sa abătut asupra omenirii şi nici uttimul ! 
Menirea oricărei femei este să aibă copii şi să-și ă ărie ! De 
ce loana ar face excepţie ? Nu-mi pot găsi locul fiindcă gândesc, toţi cei 
care gândesc sunt stăpâniți de neastâmpăr ! Nu am priceput nimic din tot ce 
s'a întâmplat, fiindcă nu mi-am dat osteneala să gândesc ! Îmi pun aceleaşi 
întrebări ca şi copiii, deoarece doar trupul îmbătrâneşte- Întrebările sunt 
aceleaşi, de când te fiaşti şi până mori ! De data aceasta marea mi-a 
răspuns! Am plecat niştit acasă. După două săptămâni, am luat drumul 
Bucureştiului. 


A ae 


Congresul Mondial Românesc se apropie, a mai rămas mai puţin de o 
lună şi-mi voi vedea visul împlinit : Unirea Exilului Românesc ! 

„Dar cu cât timpul trece, puterile îmi scad, mă simt din ce în ce mai obosit 

şi nu mai sunt în stare să citesc tot ceeace colaboratorii mei au lucrat în 


vederea acestui congres. 


457 


a 


i doctorii Vasile [|i 
| de această dată, deoarece Tes 
Ru Da ae ie zi ce trece mâl a practic mă scutesc 
e ; “a nu le mai pot face faţă. 
treburi, cărora nu le mai pot fac“ 
re îi doi împreună schițează Statutul, doctorul Iliescu alcătuing 
rogramul viitoarei reprezentanțe, iar doctorul Mătrescu punând la punct cu 
iie. loanei, întreagă scriptologie, fără de care nimic nu poate 


funcţiona. Va A 4 
La Paris, Dan Cernovodeanu se ocupă de autorizația de întrunire de la 


poliţie, iar Vladimir Boutmy de Katzman de sala care trebuie închiriată. 

Inainte de Congres, trebuie să mă duc la Soultzmatt, pentru a vedea în ce 
ape se scaldă Radu Roşianu ! Deşi im resia mea că nu face decât să 
tergiverseze este bine conturată, totuşi nu vreau să-mi reproşez vreodată că 
nu am făcut tot ce este omeneşte posibil de a decide şi UMRL-ul să ia parte 
la Congresul Mondial Românesc. 

O zi înainte de plecare, primesc un telefon de la Aurică Popescu 
directorul şi propietarul pitorescului restaurant românesc din Munchen, 
Klein Bukarest : 

—De ce ai amânat Congresul ? 

- Nu am amânat nimic, ce ţi-a venit ? 

- Am primit circulara ta semnată de tine şi cu ştampila ta, prin care anunţi 
amânarea Congresului ! TEZE TIPEE 

- Este un fals, îl trimit imediat pe Mihai la tine, te rog dă-il cu plic cu tot. 

- Nemaipomenit ! Cine a putut face acest fals ? Pe cine bănuieşti ? 

- Știu eu ? Probabil oamenii lui Raţiu ! Dar de unde este expediată 
scrisoarea ? == 

- Diă Munchen ! 

- Bine Aurică, vine imediat Mihai să o ia. 
i Mihai se intoarce într un sfert de oră. Citesc următoarea circulară scrisă 
în întregime cu litere mari : Ea a 


U şi 


FRONTUL NATIONAL 
AL 


UNIRII ROMANILOR 


GRUPUL DE ACTIUNE FRONTUL N 
R ATIONAL AL UNIRII 
DE aa Xa TA PE TOATA LUMEA CA DUPA DISCUTIILE 
CONVORBIRE Gu IES DIN 26 MARTIE AU AVUT LOC ALTE 
COMANICIU. Subglt RATIU. CU IMPUTERNICIREA SI A D-LUI 
ROMANESC INS IRU REALIZAREA CONGRESULUI MONDIAL 
D-L RATIU SE DOVEDESTE DUPLICITAR. 


PUNCTUL D- 
POATE FACE MU DE VEDERE ESTE : UNIREA ROMANILOR SE 
DIN TOATE CELELALTE CEL DIN "CONSILIUL NATIONAL” Sl 


INDIVIDUAL IN ORGANIZATII SE VOR INSCRIE 
A FOST APTRMA TAL ACEASTA POZITIE ESTE SUSTINUTA Sl 
PERSOANE DIN U Mae ENA SI DE D-L NOVACOVICI. RESTUL DE 

"RL. NU POT INFLUENTA IN NICI UN FEL 


458 


D335 


E D-L RATIU. IN ACESTE CONDTII, D-L COMANICIU NU MAI 
POATE SUSTINE PROIECTUL NOSTRU DE REALIZARE A C.M.R. 

PE D-L RATIU NU L-A INTERESAT NICIODATA NICI UNIREA 
ROMANILOR, NICI LUPTA ANTICOMUNISTA, CI IN SPATELE 
UNEI "GALAGIOASE DEMOCRATII' URMARESTE SEFIA 
"ROMANILOR LIBERI” DE PE MAPAMOND. AFLIND CA 
PRESEDINTELE C.M.R. AR PUTEA FI D-L COMANICIU, D-L 
RATIU A FACUT TOT CE A PUTUT PENTRU A BOICOTA 
REALIZAREA MULT VISATULUI C.M.R., PENTRU A SE 
DISTANTA DE F.N.U.R. 

CU TOATE STRADANIILE FACUTE PINA IN PREZENT DE 
E.N.U.R., ORGANIZATIILE, ASOCIATIILE CU CARACTER 
POLITIC, RELIGIOS SI CULTURAL, COMUNITATILE ROMANESTI 
DIN TOATE TARILE, PRESA ROMANEASCA SI PERSOANELE 
PARTICULARE AU RASPUNS IN NUMAR REDUS LA APELUL 
NOSTRU DE REALIZARE A UNITATII ROMANESTI. 

UNIREA ROMANILOR DERANJEAZA PE UNII PRESEDINTI SI 
LIDERI DE ASOCIATII CARE SE CRED ALESII PE VIATA Al 
NEMULUI. 

DIN CAUZA MASINATIUNILOR., INTRIGILOR SI MINCIUNILOR 
D-LOR RATIU SI NOVACOVICI SI A OPOZITIEI U.M.R.L., 
CONGRESUL MONDIAL ROMANESC PREVAZUT SA AIBA LOC LA 
PARIS IN ZILELE DE 4-5 IUNIE SE AMINA LA O ALTA DATA CE VA 
FI ADUSA LA CUNOSTINTA EXILULUI ROMANESC. 

OPOZITIA PE CARE O INTIMPINAM, DESCHISA SAU VOALATA, 
NU NE DESCURAJEAZA. VOM FACE DIN CREZUL NOSTRU UN 
STINDARD DE UNIRE A TUTUROR ROMANILOR, ASTFEL INCIT 
NE VOM VEDEA CU TOTII LA PARIS LA O ALTA DATA, FARA CEI 
CARE DIN EGOISM SI ORGOLIU NEMASURAT BOICOTEAZA 
ADEVARATELE INTERESE ALE EXILULUI. 


Ion Pantazi 
În stânga este pusă ştampila Fontului Naţional al Unirii Românilor. 


Această circulară a fost scrisă la computer şi am reprodus-o întocmai, cu 
greşelile gramaticale ale celui care face un amalgam între vechea gramatică 
ŞI cea nouă. 

Evident falsul are drept scop inducerea în eroare a românilor, pentru a nu 
lua parte la Congresul Mondial Românesc. El a fost lansat imediat după 
apariţia ziarului meu, pentru a nu mai avea posibilitatea de a-l contracara. 
Dar acest fals nu urmăreşte numai inducerea în eroare a eventualilor 
participanţi la Congresul Mondial Românesc, ci şi demonstrarea 
desolidarizării domnului Comaniciu de această acţiune ! În el este blamată 


459 


(So CAT ORTAȚE 


țiunea domnilor Raţiu şi Novacovici, tocmai pentru a-i scoate în afara 
acţiu 
icărei bănuieli ! d i pa iai 
cecae RTRRE este scrisă cu litere mari, fără e taria Şi ţidulele 
S ciifică limbii române, pentru a scoate de sub bănuială pe domnii 
Hi âcbuleseb şi Dumitru, membrii ai UMRL-ului, al căror computer are 
aceste semne, 
Semnătura mea este scrisă i ȘI 
întreg textul este scris numai cu litere mari - ZE 
Na mai am timpul necesar de a fotocopia textul, pentru a-l răspândi la 
Soultzmatt, deci trebuie să mă mulțumesc a-l arăta câtorva oameni. 


litere mici, întocmai ca în ziarul meu, deşi 


A doua zi de dimineaţă, 21 Mai, plec împreună cu loana şi Radu la 
Soultzmatt. Un drum de aproape 1000 km. dus-intors, nu este o jucărie 
pentru mine acum când sănătatea mea este mat şubredă ca oricând. 


Am plecat la drum ! 
Puţină lume la Soultzmatt ... i i cucu mine, o 
ocazie de a-mi revedea pe trei din colaboratorii mei, Dan Cernovodeanu, 
Vladimir Boutmy de Katzman şi Mirel Stoenescu: 


Aflu că s'a închiriat sala "E.LA.P.", de 150 locuri pe scaune, şi că sala 
este dotată cu toată aparatura fonică de care avem nevoie. Autorizaţia 


poliției încă nu a fost obținută. 
Ca întotdeauna la astfel de solemnităţi este prezent inimosul Părinte 


Dumitru Popa, nelipsit la nici o manifestaţie românească-din Germania, 
Franța şi Elveţia, indiferent de oraşul în care ar avea loc. Părintele Dumitru 
Popa, nu face parte din Frontul Naţional al Unirii Românilor, dar noi îl 
socotim cu trup şi suflet al nostru şi-a avea sufletul Părintelui Popa alături 
de noi, considerăm că este mai important decât orice activitate ar depune în 
folosul grupării noastre. IDE 

Părintele Popa poate fi asemuit, prin abnegaţia sa, prin munca sa mai 
presus de posibilităţile de care dispune, fiind foarte bolnav, unul din pionii 
pe care se bizuie întreg Exilul Românesc. Cinste acestui preot care ştie că 
datoria sa astăzi este întărirea credinţei în Dumnezeu, dar şi lupta pentru 
Neamul Românesc. E Peas 

IL îritâlnesc pe domnul Constantin Mareş, ziarist de mare valoare al 
Exilului Românesc, om de formaţie liberală, dar care nu uită niciodată să 
precizeze : Naţional Liberală ! El rămă al, dar nu poate accepta 
setul sea ia e e tt ea a 
de noroi în revista ultrastângistă Îi i e oripoalenii al 


revistăgit oaza daia e Dialog” a domnului Solacolu. Această 
noroi urmează Zsa OLDAIeu ȘI colaboratorii mei suntem stropşiţi CU 

£ „ZA CU consecvență principiul comunist : "cine nu este cu noi, 
St principiu, domnul Constantin Mareş 


ne şi colaboratorii mei, deşi din multe 
amental. 


este aruncat în aceiaşi oală cu mi 
puncte de vedere ne deosebim fund 
Trebuie să constat Cu tristeţe 


Congresul; Mo nd; că domnul Mareş nu va lua parte la 
4 ai onsial Românesc, considerând acţiunea a pu iLAl 
460 EA 


D 20 


'Țrebuie să mai constat cu aceiași tristețe că domnul Mareş, ale cărui articole 
sunt întotdeauna pozitive, nu vrea să pună umărul atunci când este vorba de 
materializarea ideilor sale. Desigur domnul Mareş caută să-şi apere 
independenţa, fiind convins că participarea sa i-ar atrage duşmâănia 
domnilor Raţiu, Korne şi, desigur nu ştie, “în ce ape se scaldă Regele” ! 
Evident stânga exilului ar putea să-l catalogheze arbitrar, aşa cum a făcut-o 
întotdeauna, caracterizând drept : "fascist, nazist, rasist, antisemit", etc. etc. 

e toți a căror culoare de ochi nu le este pe plac ! Pentru toţi aceşti domni, a 
sta de vorbă în mod democratic, făcând un schimb liber de opinii, atrage 
după sine imediat calificativele mai sus menţionate, întrucât ei se simt 
singurii îndrituiți de a da calificative şi a face caracterizări. Astfel sunt 
nevoit să-l las pe domnul Mareş într'ale sale şi să nu-i contrazic părerea că 
singur Majestatea Sa Regele poate să facă unirea românilor. Nu-l contrazic 

e domnul Mareş nici în această chestiune, desigur Regele ar fi cel mai 
îndrivuit să o facă, dar dacă Regele nu mişcă un deget pentru acest lucru, ce 
este de făcur ? Trebuie să recunosc că articolele scrise în toate ziarele de 
către domnul Mareş sunt extrem de binevenite pentru menţinerea unui spirit 
românesc combativ, dar vorbele, fie ele şi scrise, s'au dovedit în cursul 
zecilor de ani inutile, dacă nu sunt însoţite de fapte.Nu-l părăsesc pe 
domnul Mareş înainte de a-i arâta circulara falsă. 

ÎN ACE zici a LA 

- Ce să zic, Raţiu e capabil de orice! 

- Şi-atunci cum poți să-mi explici că dacă şi Raţiu ar lua parte la unirea 
românilor, atunci ai veni ? 

Răspunsul său este cât se poate de evaziv ! 

Îl las pe domnul Mareş, căutându-l pe Radu Roşianu, care avusese 
iniţiativa dialogului cu noi la Paris şi continuase această inițiativă printr o 
deplasare la Munchen şi mai multe telefoane. De data aceasta, era ultimul 
moment pentru ca Radu Roşianu să-şi precizeze atitudinea. În sfârşit, îl 
întâlnesc şi mi se adresează printr'o "glumă" pe care puteai să o ie aşa cum 
vrei : 

- Aaaa ... "uite şi pe inamicul numărul unu al exilului românesc” ! 

- Noroc Radule, de data aceasta nu-mi mai scapi, trebuie să stăm de 
vorbă şi să-ţi precizezi atitudinea, treci sau nu în rândurile "inamicului! ? 

- Bine ... stăm de vorbă 

Şi... se face uşor nevăzut ! de: | scai 

Am făcut însă pentru el această mie de kilometri şi nu-mi pot permite să- 
mi scape printre degete ! Mă ţin scai după el, înlăturând o mulțime de 
oameni care voiau să stea de vorbă cu mine, între care chiar pe colaboratorii 
mei, Boutmy, Cernovodeanu şi Mirel Stoenescu, cu care abia am timp să 
Schimb câteva cuvinte. ci dă 

Dar Radu R.oşianu-fuge de câte ori vede că vreau să mă apropii de el şi, 
evident l-ași fi lăsat de la început în pace, ba chiar nici n-ași fi vrut să mai 
aud de el, dar... eu nu mă reprezint bine precizat : 
unirea românilor. Voiam un răspuns EL ea ee Decat dacă 


nu mai era nevoie să mi-l dea, căci se vedea cu uşurinţă că nu a făcut decât 


46] 


iune de tergiversare, cu care fusese însărcinat de 
către domnul Raţiu. Totuşi, omul trebuie măcar sati chem PI iderii 
şi să-mi spună în faţă aceste lucturi. În sfârşit i Et A in nou, de data 

aceasta fără scăpare şi-i arăt circularea falsă, viel u-l: 

- Acum ce mai poți să spui de Raţiu al dumitale ? 

- Sunt convins că Raţiu nu are niciun amestec, îl cunosc foarte bine, nu 
este genul lui. Eu mai repede cred într'o iniţiativă locală a lui Bărbulescu, 
cel mult cu asentimentul lui Novacovici ! 4 

- Radule, să lăsăm această porcărie, asupra ei nu putem avea decât 
îndoieli şi suspiciuni, mai bine să intrăm în subiect, îmi datorezi un 
răspuns : vine sau nu vine UMRL-ul la unirea românilor dea 

- Nu am putut vorbi cu Raţiu, este în America și probabil va rămâne în 
mod diplomatic acolo până după Congres. 

- Bine, dar care este atitudinea ta ? 

- Eu vin ! 

- Vii în calitate de vicepreşedinte al UMRL-ului ? 

- Nu pot face acest lucru, nu am împuternicirea de a o face, dar vin ca 
persoană particulară. 

- Bine, dar ştii că noi am hotărit să rezervăm pentru UMRL un loc de 
vicepreşedinte şi locuri în Comitetul de conducere pentru toți preşedinţii de 
filiale din toate țările unde aveţi organizații ? 

- Foarte interesant acest lucru ... dacă aşi putea vorbi cu Raţiu ... 

- Lasă-l la o parte pe Raţiu, tu eşti vicepreşedintele UMRL-ului, deci 
reprezinţi organizația, vrei să fii propus ca vicepreşedinte al Congresului 
Mondial Românesc? 

- Dă-mi voie să mă gândesc ! 

- Nu-ţi mai pot da timp de gândire, până la Congres sunt mai puţin de 
două săptămâni şi nu ne mai vedem, trebuie să-mi răspunzi acum. 

- Propuneţi-l vicepreşedinte din partea UMRL-ului pe Varlam. 

- Radule, te rog lasă sugestiile şi tergiversările și răspunde-mi la 
întrebare. Mi-ai spus că vei veni ... 

- Da hotărit lucru vin. 

- Atunci răspunde-mi la întrebare, clar şi precis : DA sau NU. 

„= Dacă aşi răspunde da, mi-e să nu fac o greşeală ... să fiu socotit trădător 
ŞI-atunci acceptarea mea nu v'ar fi de niciun folos. Cred că este mai bine să 
Vin ca persoană particulară, în felul acesta ași putea mai târziu să conving 
pe mai mulți să vi se alăture. 

fi Trebuie să înţelegi că nu mă interesează să convingi pe alţii, ai să vezi 
singur că mulți de la Voi ii se vor alătura încă de la început, fără să fie 
nevoie să-i convingi tu, iar după acest Congres și mai mulţi dintre ai voştri 
vor trece de partea noastră. 


- Sunt convins de acest lucru. d i 
„ dealtfel acesta este 
vrut să cădem de acord. SE o tdrali 


- Şi ai găsit vreo piedică din partea noastră ? 
- Domnul Comaniciu nu a vrut să semneze acordul în ? puncte ! 


să-şi îndeplinească o mis 


462 


Dn 35 


- Cum mai poţi vorbi de acel acord, pe care ziarul vostru "Românul 
Liber” dezinformându-și proprii cititori, a anunţat că a fost semnat ? Doar 
ştii prea bine că am făcut unele modificări şi că ţi-ai luat obligaţia ca domnul 
Raţiu să-l semneze sub noua formă, așa cum de altfel şi eu mi-am luat 
obligaţia în ceeace priveşte semnătura domnului Comaniciu ? Deci voi aţi 
refuzat semnarea acordului, nu noi. 

- Într'adevăr, "Românul Liber” şi-a dezinformat cititorii, nu am fost de 
acord cu acest lucru şi deoarece fac parte din redacţie i-am anunţat că pe 
viitor, dacă nu-mi va fi prezentat textul ziarului înainte de tipărire, îmi voi 
da demisia. 

- Asta-i treaba dumneavoastră internă, nu mă priveşte faptul că singuri vă 
faceţi de râs cu dezinformările, dar acum să nu deviem de la subiect : vrei 
sau nu să fi propus vicepreşedinte al Congresului Mondial Românesc ? 
Cred că îţi dai seama că aşi putea profita de prezenţa ta acolo şi fără să-ţi 
spun nimic te-ași putea propune vicepreşedinte şi-atunci ce-ai mai putea 
spune când propunerea mea ar fi primită cu aplauze ? Să nu ai nici o grije, 
eu sunt un om cinstit şi nu umblu cu subterfugii murdare ! 

- Sunt convins că nu ai s'o faci ! 

- Eşti tot atât de convins că dacă Raţiu ar fi în locul meu nu ar face-o ? 

Radu Roşianu a început să râdă ... într'un târziu mi-a răspuns : 

-Nu ! 

- Deci nu este nimic de făcut, ai tergiversat convorbirile noastre cu bună 
ştiinţă şi prin toată atitudinea ta vei contribui fără să vrei la destrămarea 
organizaţiei voastre. 

- Te rog să crezi că am fost bine intenţionat, iar de ceeace se va întâmpla 
pe viitor, nu mă consider răspunzător. 

- Bine Radule, la revedere până la Paris. 

Ne-am despărţit şi nici până astăzi nu pot afirma cu absolută hotărire că 
Radu Roşianu a tergiversat convorbirile din ordinul lui Raţiu, sau a încercat 
în măsura posibilităţilor lui foarte limitate să facă ceva pozitiv, cu toate că 
doctorul Florin Mătrescu, Dan Cernovodeanu şi Vladimir Boutmy de 
Katzman au fost siguri de la început de reaua credinţă a lui Radu Roşianu. 

Mai bine să fiu eu păcălit, decât să port păcatul unei bănuieli poate 
neîntemeiate ! 

Deşi acest drum de 1000 kilometri până la Soultzmatt s'a soldat cu un 
eşec, am mulţumirea că am făcut tot ceeace este omeneşte posibil de a aduce 
UMRL-ul la Congresul Mondial Românesc. 


După această lungă vară, ne-am reîntors la Bucureşti. Bianţul eia devenit 
O chemare a gândurilor mele răvăşite, în care de-atâtea ori trecutul sa 
împletit cu prezentul, turburându-mi sufletul şi dând prioritate unei stări 
afective în detrimentul unei gândiri logice, care să mă cheme la ordine, să 
stabilească concluzii ce stau la baza oricărei acţiuni Viitoare. 


463 


a 


ț 


|] 


N 


i î umnezeu a rupt di 

Nenumăratele ans pi e aa Scari iahturile Alba îi 

entru a oferi oameni as SN Pi i săturau să le privească 

unților şi ale mării, pe care ochii nu se mal Să! . „au 
ie Apă in sufletul meu şi pe calea mir ai să 

cosul unei poiene din vârf de munte, mirosu i £11; precum şi 
f pi a aurii Sa răpăitul tumultuos al valurilor mării, au pătruns în mine 
stat de dară încât este suficient să-mi a, nt momente din 
această călătorie, pentru ca pe toate căile simţurilor să le retrăiesc ca şi cum 
aşi aiba ala s'a mulțumit cu sublimul creiat de el, ci a hotărit ca 
lumea să constituie o veşnică creaţie şi astfel a ales dintre oameni, pe cei cu 
sensibilităţi deosebite şi i-a înzestrat cu harul divin al minunii, invitându-i 
să se întreacă cu el în desavârşirea frumosului. Altfel nu se poate explica 
cum nişte oameni simpli au putut oferi Neamului Românesc şi omenirii, 
mânăstirile din Bucovina ! ; 

Concluzia nu poate fi alta decât legătura strânsă pe care Dumnezeu a 
păstrat-o cu făpturile sale, cărora nemulțumindu-se numai să le dea drumul 
în lume, le-a oferit un paradis, şi le-a dat şi posibilitatea de a continua 
creaţia lui. 

Starea afectivă a omului este puntea de legătură între el şi Dumnezeu, ea 
reprezintă sensibilitatea cu care l-a înzestrat, pentru a putea păstra această 
apropiere veşnică, dându-i în plus şi liberul arbitru, prin care omul are 
libertatea de a-şi hotări singur soarta. 

Împletirea trecutului cu prezentul, posibilitatea de a le trăi în acelaşi timp, 
de a fi sensibil faţă de durerile şi bucuriile petrecute aevea şi astăzi, cu 
infinit mai multă participare acum decât atunci, nu reprezintă altceva decât o 
parte din Dumnezeu, care trăieşte în fiecare om şi care-l scoate din timp, aşa 
cum el însuşi este în afara timpului. Atâta vreme cât porţi povara unui trup 
de care din instinct trebuie să ai grije, timpul pământesc te învălue şi numai 
liberul arbitru îţi dă posibilitatea să ieşi din el. Am folosit eu cum trebuie 
acest liber arbitru ? Am apelat la el pentru a mă rupe de instinct şi a putea 
trăi într adevăr liber ? Mi-am adus eu aminte că omul nu este numai materie 
ci şi spirit Şi amândouă trebuiesc deopotrivă îngrijite ? Incontestabil că 
greutățile întâmpinate astăzi mai mult decât oricând, îţi răpesc din timpul 
pământesc ce-ţi stă la dispoziţie, cu mult mai mult pentru conservarea 
a CI pentru suflet. Dar materia şi "supramateria” inventată de om, 
perie iţi pot asigura mulțumirea ? Mulţumirea poate, fericirea în 
cn ia eta ta a mp pe cure a feo această sr 
permit, iar în acest ae a de ga id, a Sea Ti 
preocupărilor. „ am datoria să-mi lărgesc sler 

Sunt un profu cata i st 
caut piata caile e pa aşa îmi place să cred, dar eu Iu 
bazată pe tradiţii sălbatice şi Sua â: o socotesc o legătură primară 
pretutindeni și legătura cu el este Ea DU SEE pentru mine Dumnezeu este 

-— ve natură afectivă, adică percepţia este de 


Dn 753 


natură spirituală şi doar confirmată prin gândire, prin logică. Credinţa 
creştină este bună, prin morala pe care ţi-o oferă, prin dogmele ce ţi le dă, 
dar ea nu reprezintă decât un îndreptat de viață, pe care ţi l-au-dat nişte 
iluminaţi, ea nu-ți arată decât un prim și simplist contact pe care-l poţi avea 
cu Dumnezeu. Posibilităţile omului însă, de a se apropia de Dumnezeu sunt 
vaste şi variate, ele variază de la om la om, şi depnd de sensibilitatea 
fiecăruia în parte și de liberul lui arbitru. 

De Dumnezeu nu te poţi apropia numai respectând cele 10 porunci, ele 
nu reprezintă decât condiţia elementară pe care au fost în stare să o 

ropovăduiască și să o aşterne pe hârtie apostolii lui Christos. De 
Dumnezeu te poţi apropia numai respectându-ți propria conştiinţă, căci 
Dumnezeu a creiat omul dotându-l cu această posibilitate de a deosebi răul 
de bine şi cu liberul arbitru, care să-l facă să-și aleagă singur calea de 
urm 

Dar dacă Dumnezeu a creiat bărbatul şi femeia, înseamnă că el a instuit şi 
Familia, pe care a pus-o la baza existenţii omului. 

Dacă Dumnezeu a lăsat omului diferite limbi prin care să se înțeleagă, 
înseamnă că el a voit ca familiile să se dezvolte în cadrul popoarelor, de aici 
Națiunea, de aici Patria. Fără Dumnezeu, fără Familie şi fără Patrie, omul 
nu-şi are justificare pe pământ. De aceea omul trebuie să fie gata în orice 
moment să se reîntoarcă la Dumnezeu, dar atâta timp cât el nu-l chiamă, 
trebuie să fie un vajnic apărător al Familiei sale, al Patriei sale. lar dacă 
Familia, cu ajutorul lui Dumnezeu ţi-o aperi singur, Patria, tot cu ajutorul 
lui Dumnezeu, trebuie s'o apărăm toți cei ce vorbim aceeași limbă şi suntem 


de acelaşi Neam. 


Astăzi, în prea mică măsură ne mai putem apăra Patria, dar dacă acest - 


lucru nu-l mai putem face cu arma în mână, suntem datori să găsim alte 
posibilităţi. Pentru aceasta, astăzi mă gândesc să reinoiesc vechile legături 
cu camarazii de front, cu camarazii de închisoare şi să caut puntea de 
legătură cu noile generaţii, în special cu tineretul. Aceste gânduri mă 
frământă şi fiindcă a gândi este cu totul insuficient şi ineficace, hotărirea 
mea este deja luată : o primă reîntâlnire cu camarazii de război o fixez în 
două săptămâni. 


„Revenit de la Soultzmatt, unde pentru prima oară am fost purtat de un 
interes, interesul convorbirii cu Radu Roşeanu, - motiv pentru care deşi 
prezent la Soultzmatt, în realitate am fost cu totul absent la înălțătoarea 
pomenire a eroilor noştri, - mi-am reluat toate legăturile în vederea unirii 
Exilului Românesc. se Sai 0 că 
Până la 4 Iunie sunt mai puţin de două săptămâni, iar până la plecarea la 
aris, mai puţin de o săptămână ! : e EEE i 
Îl chem la telefon pe domnul Horaţiu Comani Gips st epU an ecE ac 
întrevedere cu Radu Roşianu, cu alte cuvinte, îi arăt eşecul convorbirilor. 


——————— 


Mă bucură faptul că domnul Comaniciu nu este afectat de acest eşec, care 


destul de previzibil. pe : an 
SE Măroagă An nou să iau legătura cu domnul Vintilă Brătianu, dar îi explic 


fost ţinută în permanenţă de Cernovodeanu Şi că 
aici ii A et E Ciisala faţă de lunile Ianuarie şi Februarie când 
am fost la Paris. Singurul lucru pe care Cernovodeanu l-a pana în plus, a 
fost promisiunea fermă făcută de domnul Vintilică Br ae e a lua parte la 
Congres. Îl asigur pe domnul Comaniciu că-l voi vedea pe domnul 


Brătianu, chiar de mai multe ori de va fi nevoie înainte de întrunirea 


noastră. Este unul din motivele pentru care plec la Paris cu o săptămână 
înainte de 4 Iunie. ș E 

In privința domnului Emil Ghilezan, domnul Comaniciu crede că va fi 
alături de noi ! Ce L'o fi îndritui astă speranță ? Nu ştiu ! Eu sunt 
foarte sceptic atunci când este vorba de vechii politicieni. 

li comunic şi [ui Florin Mătrescu rezultatul convorbirilor cu Radu 
Roşianu şi Constantin Mareş, dar el anticipase din primul moment acest 
rezultat şi de la început îmi spusese că este pierdere de vreme şi consum 
nervos inutil. să 

Ii convoc pe rând la mine acasă, pe doctorul Vasile Iliescu şi profesorul 
Constantin Nagacevschi. Ambii sunt de acord că, indiferent de rezultat, am 
făcut bine depunând toate eforturile pentru înțelegere, că acest lucru se va 
cunoaşte de către toată lumea şi că, mai devreme sau mai târziu, Raţiu va 
plăti această tergiversare pe care a dus-o sistematic, prin pierderea propriilor 
lui aderenţi. 

Primesc o scrisoare de la domnul Emil Ghilezan. O deschid cu 
nerăbdare. În primul aliniat, adeziune totală ... în al doilea, condiţionată de 
participarea lui Radu Câmpeanu ! > 


prea partinic pent trân, pentru a se mai dezbăra de vechile 
Neamului Românesc | PeAitu a vedea dincolo de partid, interesele 


4606 


Mă chiamă la telefon domnul George Serdici, Secretarul General al 
Partidului Naţional Țărănesc, care are pare-se sprijinul tacit al domnului 
Emil Ghilezan. Dialogul cu domnul Serdici, punctează şi mai mult vechiul 

oliticianism ! 

Și Domnule Pantazi îţi datorez un răspuns ! 

A) i 

- Ştii, ... te rog să te bizui pe întregul meu sprijin ! 

_ Deci veniţi la Congresul Mondial Românesc ? 

- A nu, nu pot, te rog să crezi, fi'âm consultat cu ai mei şi Partidul 
Naţional Ţărănesc nu poate să se amestece printre organizaţii, cu-atât mai 
mult cu cât niciuna nu are nici O importanţă ! Organizaţia lui Raţiu, oricât 
ar vrea ei s'o umfle, nu numără mai fault de 200 de oameni ! 

- Domnule Serdici, dar eu vara invitat pe dumneavoastră să participaţi, 
nu Partidul Naţional Ţărănesc ! 

- Da ... dar vezi dumneata, eu sunt Secretarul General al Partidului 
Naţional Țărănesc şi prin prezența mea s'ar înțelege participarea partidului. 

- Am înţeles, domnule Serdici, trebuie să mă bizui pe dumneavoastră, 
care mă ajutaţi "cu sufletul”, de la distanţă! 

Alt DA, care de fapt este NU! Ce s'ar fi întâmplat dacă i-ași fi solicitat şi 
pe celalți "Secretari Generali ai Partidului Naţional Ţărănesc” ? Toate aceste 
partide ţărăniste luate câte unul și toate la un loc, ar putea constitui un 
număr mai mare de oameni, decât "minuscula" organizaţie a domnului 
Raţiu ? Dar aici se potriveşte povestea "cu paiul şi cu bârna” din ochiul tău 
şi al rivalului ! 

Dacă domnilor Ghilezan şi Serdici, le adaug rezultatul de până acum al 
convorbirilor cu domnul Vintilică Brătianu, nu pot decât să-l evoc pe 
Coşbuc : "Trei Doamne şi toţi trei"! Doi dintre ei, nu văd mai departe de 
partid, cel de-al treilea "ar vrea şi n'ar vrea”, adică ar vrea fără să rişte 
absolut nimic, sau după povestea românească : "Muieţi-s posmagii” ? Dacă 
treaba merge bine, "Hop şi eu”, dacă merge prost, "Nam văzut, nam 
auzit"! Numai cu "nume istorice” nu se poate urni căruța din loc ! Am mai 
auzit noi zicala : "Aşchia nu sare departe de trunchi”, dar nu mai departe 
decât la Paris, am văzut cât poate sări de departe ! Domnul Mihai Korne, 
fiul arhicunoscutului erou Radu Korne, preferă să nu audă vorbindu-se de 
tatăl său ! Voi insista în continuare să-l conving pe domnul Vintilică 
Brătianu, pentru a-i satisface dorința domnului Comaniciu, dar părerea mea 
este că nu-i nimic de făcut cu edecurile de-altă dată, iar dacă prin absurd aşi 
reuşi să-l conving, nu ași face altceva decât să ajut la naşterea unui copil 
mort ! 

Eu rămân la ideia "pasării mâinii”, a schimbului de generaţii, a 
promovării tineretului, ca singură soluţie, nu numai de viitor, dar şi de 
prezent. Maximum 60 de ani trebuie să aibe Eee aan şi 
maximum 65 de ani cei din jurul lui. Numai în fe - ea 
preda ştafeta, în mâinile unor oameni care cunosc pe piele proprie şi nu din 
povestite situația tragică a Neamului Românesc. Numai aceşti oameni mai 
dispun de energia necesară de a căuta şi păstra o legătură cu cancelariile şi 


467 


oficialităţile occidentale. Numai aceşti oameni mai au entuziasmul şi puterea 
evoie. i 

de apei E i cai ea ae mai vrea şi pe Părintele Calciu ! Sunt pi 
convins de aportul ce L'ar putea aduce dar, promovarea sa in iruntea 
exilului, amestecul direct în politică, lar expune atacurilor inevitabile şi 
dăunătoare atât persoanei lui, cât şi reprezentanței ce se va forma. Dar 
domnul Comaniciu nu poate fi scos dintr ale sale. Pentru dânsul Părintele 
Calciu reprezintă faţa bisericească care trebuie pusă în frunte. "EL are 
enormă popularitate şi multă personalitate şi pe de-asupra are „multe 
legături”. Într'adevăr, nu se poate contesta faptul că Părintele Calciu este 
singurul român primit de către Papă, Mitterand, Margaret Tatcher şi Ronald 
Reagan! L-am ascultat şi de această dată pe domnul Comaniciu şi am avut o 
întrevedere cu Părintele Calciu, în casa doctorului Iliescu. Am rămas cu 
impresia că nici Părintelui Calciu nu i-ar conveni să fie promovat ca 
Preşedinte al Congresului Mondial Românesc. 

Totul este pregătit până în cele mai mici amănunte, pentru ca întrunirea 
dela Paris să constituie un adevărat succes. Sunt convins că Radu Roşianu 
va veni şi va vedea cu ochii lui, cum a contribuit [a fărâmițarea propriei lui 
organizaţii. Şi va fi doar începutul !!! Desigur el nu va recunoaște niciodată 
nici pierderile suferite, nici succesul Congresului, dar despre primele vom 
avea grije să i le reamintim, iar succesul se va marca și nuanța cu timpul şi 
nu aşi vrea deloc să fiu în pielea domnului Raţiu, dacă va avea cutezanţa să 
vină la Cleveland! RI e EIN SII 

Nu dragi cititori ai acestor rânduri, cele scrise aici nu constituie o bârfă, 
cu care este obişnuit exilul nostru, ci o realitate, de care trebuie să fim 
conştienţi pentru a o putea combate, iar Istoria de mâine nu trebuie să 
imbete generaţiile viitoare cu "apă rece”, ea trebuie să consemneze 
Adevărul, indiferent dacă vom învinge sau ne vom prăbuşi pentru cine ştie 
câtă vreme. 


Neamul Românesc a suferit destul, el are dreptul de a cunoaşte acest 
Adevăr. 

Iar nervii mei atât de uzaţi trebuie să nu cedeze înainte de Paris. Voi 
întrebuința pentru acest lucru, toată voinţa de care mai dispun. Mai sunt 5 


zile până la plecarea la Paris, unde de la început voi intra într'un iureş 
ingrozitor. Până atunci, calm şi linişte ! 


x x x 


În vedera întrunirii camarazilor de front 
meu comandant de escadron din re 
Bătrânul şi veşnicul tânăr "Flo" 
„= Bine te-ai gândit Ionică, d 
invit în numele tău pe toţi ai no 
adresele, dar în două să 
apelul tău. 


: „ prima legătură o iau cu vechiul 
gimentul 9 Roşiori, Gheorghe Florescu. 
îmi răspunde cu tot entuziasmul : 

in acest moment pun mâna pe telefon şi-i 
1 noștri. Unii însă nu au telefon şi nici nu le ştiu 
ptămâni supraviețuitorii vor răspunde prezent la 


468 


- Gheorghe, fă-ţi o listă cu toţi 
comunică-mi-o şi mie. Tu, ca vechi 
jegături decât mine cu vechii camarazi. 

- Am destule Ionică, nu te teme de acest luc 

une-mi şi ce trebuie să aducă fiecare ? 

- Să se aducă pe ei cu bătrânețea din trup şi tinerețea din suflet ! 

Sub patronajul simbolic al generalului Vladimir Constantinescu, fratele 
tatălui meu, reprezentat de soția lui Bebe, au răspuns prezent : generalii 
Cornel Teodorini şi Miu ; coloneii Gică Georgescu, Gheorghe Florescu, 
Victoraş Dumitrescu, Tucă Botez și Comi Iliescu ; maiorii Louis Bertola, 
Dinu Vasiliu, Nicu Argeşanu, Culiţă Sebastian, Genu Marinescu, Zizi 
Maftei, Puiu Iacob şi Romică Petculescu ; căpitanii : Vasile Diaconescu, 
Bebe Stănescu, Mișu Bădulescu, Radu Ionescu, Motto Stănculescu, Vlad 
Brussescu, Kara Stavraca ; locotenenţii : Piki Prodan, Rică Crişan şi Firicel 
Biciola 4 : ET a 

“Evident gradele nu mai au nici o semnificaţie, depinzând de anul 
deblocării, ultima serie fiind în Ianuarie 1948. Astfel, locotenenţii Piki 
Prodan şi Rică Crişan, promoţii mult mai vechi decât mine, au rămas 
locotenenţi deoarece au căzut prizonieri. Nu pot să nu amintesc faptul că 
locotenentului Rică Crişan, căzut prizonier la Stalingrad, ruşii i-au tăiat pe 
viu toate degetele de la ambele mâini, pentru a nu mai pune vreodată mâna 
pe armă împotriva sovieticilor ! 

De la început atmosfera este formidabilă. Se întâlnesc oameni, dintre 
care unii din ei nu s'au văzut de peste 30 de ani ! Toţi aceştia au făcut odată 
parte din glorioasele regimente 4, 9 şi 12 Roşiori, precum şi din Școala de 
Ofiţeri activi de Cavalerie. Cei 30-40 de ani trecuţi sunt reactualizaţi, prin 
amintirile depănate, toţi devenind miraculos tineri, ariuzându-se de ce a 
fost odată ! După câteva pahare de vin, se cântă de răsună întreg blocul : 
"Imnul Basarabiei”, "La Crimeea peste mare” şi "Soidăţelul lui tăticu” f' 
Toată nenorocirea abătută asupra noastră a tuturor este uitată ca prin farmec 
şi, în momentul de faţă, cu toţii avem între 20 şi 30 de ani ! Din tot trecutul 
nostru tumultos de război şi puşcărie, în memorie rămân proaspete numai 
amintirile amuzante, care sunt povestite cu mult humor de către fiecare din 
noi. Se râde şi se petrece ca în vremurile bune! Bătrânii generali Teodorini 
şi Miu, scofâlciţi în ultimul hal, parcă au 40 de ani, ca atunci în Crimeea 
sau în Caucaz, când aveau mai multe probleme cu temperarea subalternilor, 
decât cu inamicul ! “Ionică energie”, adică eu, aşa cum mă numise 
Gheorghe "Flo" în Caucaz, devin dintr'o dată "vedetă", prin povestirile 
tuturor în legătură cu năzbâtiile ce le făceam ! A i 

Aşa ne-a apucat dimineaţa şi nimeni nu a plecat până nu au avut din 
partea mea promisiunea fermă a unei noi întâlniri. pasi | 

A fost o emoţionantă reuniune de vechi camarazi, oameni cari cu ani 
înainte, nu dăduseră doi bani pe viaţa lor, riscându-şi-o în fiecare clipă, şi 
tocmai aceste clipe au fost evocate cu simplitate, nimeni din toţi cei 
prezenţi nescoţând în relief vreo "faptă de arme „ toți descriind momentele 


grele trăite, ca pe cel mai firesc lucru. 


pe care-i ştii că sunt în București şi 
pensionar, desigur ai mult mai multe 


ru, O să-ți umplem casa, dar 


469 


7 


) 


U 
LI) 


v 


| 
| 
| 
n 
€, 


bo 


La numai două săptămâni după această întâlnire, a idei lt sa Rică 
| Crişan, pentru ca după trei săptămâni, să ne părăseas , Tu alul 
| Teodorini şi după 4 săptămâni, V ietoragi Wa ue A a = 
atunci, rândurile celor ce-au spus prezenti ae uz D Au rari ar it ii 
i ste amintiri, neştii ac răma e 

când imi deapăn aceste amintiri, neştiinc câ nai 1 
jumătate ! Dar viața se scurge şi fiecare își urmează soarta a 1ar dacă 
au plecat dintre noi, căzuți pe front, în PUŞCăCII Sau rOŞI de ant și de 
mizerie, în memoria supravieţuitorilor, toți rămân la acelaşi vâr stă, la aceea 

pe care au avut-o atunci ... odată ! A „car Aa a 

Aşteptam-după această întâlnire, intervenţia Securităţii, căci cântecele ce 
răsunaseră cu atâta forță, este imposibil să nu Îi atefiția atât a 
vecinilor, cât şi a responsabilului de bloc ! Dar... nimic nu s'a întâmplat ! 
Desigur Securitatea a ştiut totul, dar că valută în 


ţară, nu trebuia supărat pentru fleacuri!__ E. 


Înaintea plecării la Paris, starea mea sufletească devine foarte abilă. Îmi 
fac un bilanţ al activităţii din timpul acestor ultimi 10 ani, de când sunt în 
Occident şi caut să fac o comparaţie între ceeace speram să găsesc în 
Occident şi realitatea de care m'am izbit. 

Am reuşit să ajung în Apus după 32 de ani, bătrân şi mai ales bolnav. La 
26 de ani ştiam că în Țară totul este pierdut şi că singura noastră rezistenţă, 
nu se poate realiza decât în exil. Dar am ajuns în libertate abia la 58 de ani. 

Timp de 4 ani, am încercat să cunosc Occidentul, întrebuințând toate 
mijloacele de investigare, dela contacte personale cu oareni şi mentalități, 
până a citi mult în domeniul politic, economic şi financiar. 

Bineînţeles, presa şi televiziunea m'au edificat enorm asupra situaţiei, 


deşi iniţial tot ceeace vedeam şi auz , cofstitui ine ridicarea 
mai multor semne de întrebare asupra felului de a se gândi în Occident. 


_Aspectul de supraopulență alimentară care de la început m'a izbit, m'a 
făcut să-mi dau seama că în Occidentul Ssuprasaturat, se ridică cu totul alte 


probleme, de cu totul altă natură şi că acest fapt explică într'o foarte mare 


măsură de ce Vestul nu-i poate înțelege pe cei din Est şi viceversa. 

Am plecat dintr'o "democraţie ] a eee ae mijloacele 
pentru a opri gândirea omenească şi am ajuns într'o democraţie occidentală 
care depune toate eforturile spre a irija această gândire ! 

__ Am plecat dintr'un sistem politic, care a golit noţiunile de conţinut, 
înlocuindu-l cu altul spre a-şi putea impune punctul de vedere, fără a călca 
legile democraţiei şi am ajuns în libertate,-unde-se practică acelaşi sistem 
pentru a clasifica oamenii în două grupuri bine distincte : democrați, 
progresiști. liberali pe de o parte, fascişti, nazişti, rasişti, antisemiţi pe de 


Două sisteme politi i .. : 
obiectiv ! Politice, aceleaşi Scamatorii, pentru a se ajunge la același 


se 


pt Pestera comuni, unde e vrnârea iaogerea iti e |] | 
de pa mlozza a aa Prin mijloace totalitare şi am ajuns în / / 
capitalism, unde prin mijloace subtile se urmaresc aceleași obiective | 

Și-atunci mă întreb, în ce CONSTĂ tivalitatea: 7De ce nu: >3 Ca 

fre ora inventând spic dOPă CE 3 terminase adversarii politici, se 
autor A „1 inexistenți, grupându-i într'o noţiune cu larg 
conţinut de “contrarevoluționari” şi am găsit în Occident acelaşi sistem de 
scoatere în afara societăţii, a celor încadraţi tot într'o noţiune cu un larg 
conţinut cuprinzând pe "naționaliști"! 

Ge deosebire este între contrarevoluţionari și naționaliști ? În conceptul 
celor două regimuri, niciuna ! Atât contrarevoluţionarii cât și naționaliștii, 
după conținutul noţiunilor celor două regimuri, în realitate nu există, ele 
fiind inventate cu scopul de aşi justifica anumite acţiuni în umbra unui 
pericol ce chipurile le-ar amenința. 

În regimul comunist, o revoluţie propriuzisă nu a existat decât în Rusia 
în 1917, iar în țările subjugate acest regim a fost impus cu forța armată fără 
ca popoarele respective să fi avut vreo tangenţă cu revoluția. Prin urmare, 
în aceste țări, orice acțiune de massă împotriva regimului impus, nu poate 
fi numită "contrarevoluționară”, căci nu poţi fi contra a ceva ce nu a existat, 
ci cel mult “revoluționară”! Evident că o stare prerevoluțonară există în 
toate aceste ţări, dar ea nu a izbucnit, căci o revoluție implică angajarea 
masselor şi această acțiune nu este posibilă întrun regim polițienesc atât de 
puternic. Regimul comunist se joacă astfel cu conţinutul noţiunilor spre a-şi 
justifica acţiunile de opresiune asupra propriilor cetățeni, justificând astfel 
neajunsurile din ţara respectivă. De vină nu este regimul comunist, ci 
"contrarevoluţionarii"! 

În regimul democratic din Occident, se întrebuințează acelaşi joc al 
schimbării conţinutului noţiunilor, “naționaliștii” constituind un inamic 
imaginar asupra căruia se caută concentrarea opiniei publice, pentru a fi 
distrasă de la manevrele Marei Finanţe Internaţionale de transformare a / 
popoarelor în populaţii, pentru a putea fi mai uşor desnaţionalizate şi astfel O € 
conduse. : 


Și într'un regim şi în celălalt, atâta vreme cât cetățenii sunt legaţi de ]] 


Dumnezeu, de Patrie şi de Familie, ei constituie un popor, deci poporul | , 
trebuie să dispară şi în locul său Trebuie să apară populaţia uşor e 
manevrabilă —————— a 
Astte, regimul democratic occidental, uzând de noţiuni false, 
Echivalează naționalismul, cu nazismul, fascismul, rasismul şi 
antisemitismul, reînviind aceste curente inexistente astăzi şi atribuindu-le 
naționalismului deşi este cunoscut faptul că atât nazismul cât şi fascismul 
NU aveau nimic de-aface cu naționalismul fiind regimuri cu un pronunțat 
Caracter ateist. Într'adevăr, nazismul a promovat categoric rasismul şi 
antisemitismul, dar nu a avut nicio contigenţă cu naționalismul. | 
Astăzi însă, nazisml şi fascismul sunt ca şi inexistente, dar prin 
feînvierea lor artificială, şi prin includerea lor în noţiunea de naționalism, 
Se caută canalizarea opiniei publice către curentul "progresist", adversar al 


i "n 


asismului şi antisemitismului şi în mod artificial al naționalismului după 
r 
i eiată. A a : 7 ete 
DĂ cesta curent piogtesist a monopolizat toate ideile uman'tare ge în 
E Sar] lor. dar falsificate în modul de aplicare, de ina același curent 
ge pei SEE revendicat şi de către comunism Și am e e regimuri se 
i ied în sofisticata lor ideie umanitară, deci işi Marie, loc de 
convergenţă, de luptă comună, împotrivă ideii de maici de Patrie şi 
de Familie, pe care ambele vor să le distrugă în scopuri diferite şi totuşi 
comune ! 


Comunismul a aderat astfel la toate societăţile cu caracter umanitar creiate 


de Occident, s'a infiltrat în ele, şi-a dat adeziunea formal, pentru a le dirija 
spre propriile_ interese, dar vrmărid scopul comun al transformării 
popoarelor în populații, prin lupta comună a , distrugerii ideii de Dumnezeu, 


de Patrie şi de Familie, care stă în calea ambelor regimuri pentru ajungerea 


Evident, presă, televiziunea, filmele, cărţite scrise, posibilităţile creiate 
pentru distracții, discotecile, muzica, îmbrăcămintea, toate la un loc, 
trebuiau să despersonalizeze tineretul dându-i impresia tocmai că şi-a creiat 
o personalitate proprie ! AL nt nu 

Noua îmbrăcăminte la modă a tinerilor de ambele sexe, formată din 
petece şi fermoare, catafame, cercei, belciuge şi brățări, toate ornamentele 
Frimu vismului şi ale barbariei, piu reprezintă altceva decât un fel de protest, 
de ignorare totală a vechilor penerații. Ce 

Vopsitul părului în IETF ari : j 
moi dă e i în diferite Culori, creierea crestelor, nepieptânareă, 

Mai eat sa create în acelaşi scop acela al rupturii dintre generaţii. 
primitiv, totul ac fs ocia a fost înlocuită de ritm şi cântecele de tam-tamul 
culori pe un fond deea Variată şi continuă schimbare de lumini şi de 

Sar semiintuneric, nu fac decât să ajute la creierea une! 


osfere cu totul noi, favorabile unui i (e af 
în pcesia noii "personalităţi", nui desmăţ şi libertinaj, care să dea | 

Dansul, sacadat, schimonosit Şi ritmic, reprezentând sexualitatea | | 
deşănțată, impinge către aceasta și astfel, pudicitatea este aruncată la coşul | ] 
de guioi şi în locul ei, destrăbătarea în colectiv este ridicată [a rangul de „ » 
virtute. i 

Drogurile, cărora regimurile democratice chipurile vor să le pună stavilă, 
sunt îngăduite tacit, căci ele constituie una din sursele de mari câştiguri a 
celor ce din umbră conduc noile orânduiri ale noii societăți occidentale. 

Crimele, spârgerile, hoţiile constituie singurul subiect al tuturor filmelor 
şi serialelor de televiziune din întreg Occidentul, făcându-se astfel o | 
temeinică pregătire tineretului pentru a ajunge la unicul scop al noii ȘI, 
civilizaţii, care se numaşte "obsesia dolarului”! Z i. 

Toţi aceşti tineri “protestatari”, conştienţi sau inconştienţi, formează 
massa de manevră a noilor idei progresiste, camuflate subtil sub “ideile 
umanitare" => RILE Pe re 

Aceştia, bine îndoctrinaţi că viaţa trebuie trăită şi că ea nu se desfăşoară | 
decât pe pământ, deci fără frica de Dumnezeu, îndepărtați de Familie prin 
însăşi viaţa pe car „desigur nu mai pot avea o Patrie, deci nu mai ] 
constituie un popor, devenind-o-populaţie, uşor manevrabilă. eo 

Pentru a ajunge la acest rezultat, cei ce conduc lumea occidentală, au 
trebuit să schimbe societatea radical şi nu s'au dat în lături de [a absolut 
nimic pentru a-şi atinge obiectivul. COC 

Evident comunismul, prin socialism, a reuşit să se infiltreze în societatea 
occidentală şi să dea cea mai puternică mână de aţutor pentru distrugerea 
acesteia. 

Dar, în afara tineretului, care a fost anihilat prin metodele mai sus 
descrise, conducătorii din umbră, au vizat direct şi două mari popoare 
europene, ce trebuiau reduse ta tăcere. Este vorba despre poporul german şi 
poporul francez. 

Poporului german i s'a adus aminte zilnic prin presă şi televiziune, p 
crimele lui Hitler, căutând să i-se-insufle O veșnică culpabilitate şi creindu-i ] 


| 


C 
9 


astfel un complex de vinovăție, prin-care-să fie exclus din noua societate | || 
occidentală. Astfel au reuşit o ruptură între generaţii, prin acuzaţiile / 
tineretului împotriva părinţilor lor, generalizând nişte crime făptuite de 2 


regimul nazist, ca ale întregului popor german. Se poate spune că acest __—— 
complex creiat, a marcat pentru multe generaţii, întregul popor german, 
Care nu mai îndrăzneşte să-şi spună cuvântul. 
Împotriva poporului francez, s'a lucrat cu totul cu alte arme. Acestui 

Popor, cunoscut pentru libertatea sa de Opinie şi pentru ospitalitatea sa, în 
Virtutea dreptului de azil politic, cu care fraricezii au fost obișnuiți din cele 
mai vechi timpuri, au fost pur şi simplu sufocaţi printr'o adevărată năvălire 
în Franţa, a tuturor neamurilor arabe şi africane, venite pentru un trai mai 
bun şi neavând nicio legătură cu dreptul azilului politic. Această năvală de 
Stângişti în Franţa, a timorat poporut francez înte o-măsură neinchipuită, | 

oarece aceştia sub protecșia 'legilOF Umaităre”, au copleşit şi terorizat 4, 


42) a 


473 
pe că 


e eee 


nă. Astăzi, aceşti străini au mai multe drepturi decât însuși 
i obiectivul a fost atins, poporul francez comportându-se 


populația autohto 
poporul francez 


ez  enitată: 
1 ce mai mult ca o populaţie complect dezorientată 4 AI 
bb dacă în "democraţia populară”, alegerile sunt un simulacru ridicol, la 


a 


ele luând parte un singur partid politic, în Occident, alegerile n ata toate 
regulile democraţiei, prin pluralitatea partidelor și prit SEC: aul vo lui. Aici 
s'a găsit o cu totul altă soluţie ! Oamenii conducători E, în umbră, se află 
în toate partidele politice, ocupă posturile cheie şi astfel oricine ar câștiga 
alegerile, în realitate tot ei sunt cei care conduc ! call | 

Am fugit de teroare, pentru a lupta împotriva ei şi am ajuns în Occident, 
unde am găsit 'la meme Jeannette autrement coiffee"! ; | 

Analizând toate aceste similitudini dintre cele două regimuri, analizând 
situaţia limită în care am fost aduşi, îmi pun semne de întrebare asupra 
semnificației ce poate avea acțiunea de unire â românitor din exil ! 

Dezbinarea exilului românesc este mai mult decât explicabilă în lumina 
evenimentelor. Poţi cere românilor pribegi o conștiință românească, care 
să-i aducă la un numitor comun, atâta vreme cât noi nu reprezentăm nimic 
în vâltoarea haosului internațional ? 

Ce-ar spune cei din Ţară, dacă ar cunoaşte adevăratele probleme ale 


omenirii ? 


Dar cum le-ar putea cunoaște, dacă prea puţini din cei ce se află în 


Occident le cunosc şi mai ales îşi dau seama de adevărata lor semnificaţie ? 


Nu mai ştiu decât un singur lucru : că noi trebuie să ne facem datoria faţa 
de Țara noastră şi faţă de conştiinţa noastră, dacă ea mai există ! 

Un For unic, care să reprezinte Exilul Românesc ar avea credibilitate în 
faţa Occidentului, iar acesta ori cât ar fi de putred, nu poate totuși accepta 
sub nici o formă teroarea. 

Deocamdată aceasta este prima misiune a Congresului Mondial 
Românesc, de a atrage atenția Occidentului, prin orice mișloace, asupra 
teroarei din Ţară. 


Sosirea poştei îmi întrerupe lucrul la computer. Ca de obiceiu, multă 
corespondenţă, scrisori din întreaga lume. Între ele, o scrisoare de la 
Madrid ! O deschid cu nerăbdare. Este de la Vintilă Horia. O parcurg cu 
sufletul la gură. Vintilă Horia îşi dă adeziunea pentru un Front Unic 
Românesc ! Imensă Bucurie 7 Sa din cele mal mari persoitalitați ale 
exilului românesc, îmi acordă credit. Uit obose „fiervii mi se liniștesc și 
sufletul mi se umple de optimism. Recitesc scrisoarea pe îndelete. 


"Villalba, 7 Mai 1988 


474 


Stimate Domnule Pantazi, 


oscura”, cum spunea Dante. Pădure întunecată a fost acea perioadă de timp, 
intrare în infernul exilului, pe care l'am știut străbate, înfrânge și depăși. 
Vă scriu aceste rânduri în amintirea acelui timp de teribilă adaptare, în care 
am asistat la proiectarea voinţelor româneşti de a fi pe orzontul unei lumi 
occidentale care nu apleacă înspre foi i înţelegătoare, ci pur şi simplu 
un fel de curiozitate sportivă : avem să rezistăm sau avem să ne prăbuşim? 
Puţini s'au prâbuşit, cei mai mulți am trecut dincolo de cele mai 
nebănuite greutăţi. Români au luptat pentru viaţă în Africa, în Asia, în 
Australia, în cele două Americi, construind poduri şi căi ferate în jungte şi 
deşerturi, îngfijind bolnavi de toate rasele şi limbile, pe meridianele și 
paralele cele mai aeromănești pesipile. ș alţii au ajuns profesori la 
Universitățile din toate spaţiile culturii universale ; mulți au deschis 
negoţuri şi au făcut afaceri, au întemeiat indusţrii, au inventat aparate, au 
perfecționat sisteme industriale, au îmbunătățit practici economice vetuste 


ca esenţă. Ese i, Românii 
. nţă pe care noi, Români A ȘI du! » an 
reprezentat Pacii cestictate decât Oare reuniunile dela Helsinki, 


Belgrad şi Madrid puse împreună. 
475 


e 


'enței noastre în comun, a tuturor celor care 

în fata experienţei no a — 
lată dece E ere ina a tuturor celor ce s'au bătut aici, pe frontuj 
au rezistat acolo depar a dece cred că un Front Naţional 


ii si al cunoaşterii, iată dece crec + ee 
universal al e printre altele, şi îndatorirea de Sooaceiin reliet'o 
omân Ă 


: eza înaintea ideologiilor şi a vorbelor goale din care 
experiență şi de a o asez intenții bune, ca şi intenţii rele, încercări de a 
s'au constituit în ultimul Ea cutremurătoare pe care nu noi am contribuit 
se pune Câp AL Spa PE mai mult - şi acest lucru orice exilat îl poate 
în a le aduce pe lum trăit în propria lui carne - cu atât mai mult, zic, cu cât 
mărturisi pentrucă L'a trăit în propie | liberă de existenţa celeil 
e foarte greu să convingi pe cineva din lumea eilalte 
RE abia sosit din România, îmi spunea zilele trecute : " Vin dela 
Auschwitz ! Un Auschwitz douăzeci şi trei de milioane de Români ŞI de 
alte sute de milioane de neromâni, de condamnaţi de a cerși astăzi dreptul 
de a fi om." 4 E A 

Frontul nostru unit îşi are azi un rost numai dacă ajungem la convingerea 
că mărturia noastră este indispensabilă, absolut indi sabilă pentruca 
omul, în esenţa lui de ființă liberă, să-şi poată continua cariera pe pământ și 
în cosmos. Nimeni nu are dreptul să ÎN pcetesidebuna stare, 
de călătorii în Lună sau în Marte, înainte de a se fi rezolvat problema 
libertăţii aici, pe pământ. Altfel riscăm să transformăm universul într'un 
gulag întins pe infinit şi pe eternitate. Și nimeni ca noi, nu poate azi ridica 
un steag sau SR cuvâur intru apăsârea iesi pipa je: 

lată de ce rog pe cei veniți mai de curând, unii poate că născuţi pe 
pământul lipsei de libertate, să aibă conştiinţa suplimentului de cunoaştere 
pe care ni-l dă faptul de a fi Români. Pentrucă în nici un loc în Europa, 
poate în niciun loc de pe glob, omul şi ceea ce noi numim omenia, cuvânt 
mai cuprinzător decât orice fel de umanism, corpul și sufletul, ființa umană 
în complexitatea şi îndurătatea ei nu a fost vreodată supusă la încercări mai 
grele, la umilinți mai cotropitoare, la fărădelegi mai sugrumătoare. Noi am 
fost aleşi ca să dăm mărturie în numele tuturor, şi în această punere la 
încercare stă forța noastră şi speranța care de ea se leagă după aproape o 
jumătate de secol de asasinat colectiv, pe care nu-l mai putem numi decât 
genocid. 

- Dacă nouă ne-a fost dat să trăim o astfel de însângerare, trebue să 
înţelegem că nouă, deasemeni, ne e dat să ne întrebăm despre ea şi să 
e pe MArtariă noastră devifie, în cadrul tragediei umane în care 
A tă a Rep, ta, mult decât un motiv de a plânge și a regreta că 
din această lecţie putem în legă nai oaste dig u porc sa A 
incepânăicu omule a «ge nu numai că omul e mai tare decât orice, 
pentru viitor. Din acest luc, ta Că rezistenţa noastră pipa eacun era 

TU in comun putem scoate învățături valabile 


» 
n 8 


Cred că un CONGRES MONDI ă 
torturi sufleteşti ŞI trupeşti, aa e MENE 


atâtea decenii de 
Poatessă ne dea nouă convingerea că nu am 


476 


suferit în van, ȘI oamenilor de pretutindeni speranța că din durerea noastră 
nu se mai naște nicio altă durere, că dincolo de suferința maximă care ne-a 
fost dată, omul nu mai e posibil nici chiar dacă e Român. 

În credința, stimate Domnule Pantazi, că nu veţi părăsi niciodată acest 
ERONT care e posibil în primul rând strădaniei Dv., vă trimit odată cu 
părerea de rău de a nu vă fi azi aproape, o prietenească strângere de mână. 


Vintilă Horia” 


"Dumnezeu s'a născut în Exil” ! Este cartea prin care Vintilă Horia a 
devenit "nemuritor"! Este cartea prin care noi românii, ne-am manifestat o 
puternică prezență în Occident, în aceşti ani atât de zbuciumaţi pentru 
întreg Neamul Românesc. Datorăm recunoştinţă lui Vintilă Horia, lui 
Eugen lonescu, lui Mircea Eliade, lui Brâncuș, lui Ermit Cioran. Prin ei 
geniul românesc-a menţinut flacăra aprinsă a ROMANISMULUI ! 

Dar iată că astăzi Vintilă Horia, ptin-adeziunea sa la Unirea Exilului 
Românesc, ne aduce puternicul sprijin moral, de care avem atât de multă 
nevoie. 

Nu întâmplător şi-a întitulat cartea "Dumnezeu s'a născut în Exil"! 
Simbolic, el ne aduce aminte că şi noi suntem în Exil şi că Dumnezeu nu 
poate fii decât alături de noi. EI se află acolo unde este suferința şi numai 
prin suferință s'a putut Înălţa la Ceruri. Să-l rugăm pe Dumnezeu să nu ne 
părăsească, să ne îndrumeze pe noi cei slabi după atâta suferință, să 
devenim puternici prin Unire ! 

Îi mulţumim din suflet lui Vintilă Horia. 


Până la plecarea la Paris mai sunt două zile, prilej de a lua din nou 
legătura cu toţi colaboratorii. 

Domnul Comaniciu îmi spune că va fi în Paris cu două zile înainte de 
reuniune, adică la 2 Iunie, recomandându-mi să-l văd din nou pe domnul 
Vinitilică Brătianu şi să fac imposibilul pentru a-l aduce între noi. 

Domnul Constantin Nagacevschi va veni împreună cu Părintele Dumitru 
Popa şi cu domnul Alexandru Bidian, Vineri 3 lunie, adică cu o zi mai 
înainte. Doctorul Florin Mătrescu va sosi tot la 3 lunie. 

Doctorul Vasile Iliescu va fi în Paris la 2 lunie. 

Cei de dincolo de ocean, Părintele Calciu, domnul profesor Tudor 
Bompa, domnul Zahu Pană şi doamna Mihaela Moisin, vor sosi tot la 2 

unie. 

li anunț pe Dan Cernovodeanu şi pe Vladimir Boutmy de Katzman că voi 
sosi la Paris, Duminecă 29 Mai, dar în ziua de 30 Mai nu vreau să-i văd 
decât pe Paul Dimitriu şi pe Vintilică Brătianu. [i rog să se îngrijească din 
timp de aceste întâlniri. 


477 


m 


ineaţa, am plecat împreună cu Ioana şi sa 
a ora 2 am ajuns la Boutmy acasă așteptâng 
ora 4 aşa cum stabilisem. 


Duminică 29 Mai, la 5 dim 
ei (Virginia Şerbănescu) şi | 


i i la 
i i şi a lui Dan Cernovodeanu, 
so tab atât de încărcat pe care-l am la Paris, nu ar fi fost stabili 


i :ourozitate, desigur nu i-ași fi putut face față. 
a e st CEmovodeanu Si Boutmy sosesc fix la 4. Ei sunt aferaţi ca 
întotdeauna, ca de altfel toţi parizieni. De data aceasta au şi dece ! Poliţia 
ne-a ridicat autorizaţia de întrunire ! 

- Şi, TE este de făcut ? iată 

_ Mâine de dimineață mă duc la poliție, îmi răspunde Dan. 

_Dar sala este absolut sigură 7 îl întreb pe adimir. 

- Am plătit-o integral, aşa că nu sun probleme. 

- Cum ai aranjat cu Vintilică Brătianu ? îl întreb pe Dan. 

_ 1 vedem măine la 4 în aceiaşi cafenea ca în Februarie. De altfel l-am 
întâlnit de câteva ori, se eschivează de la un răspuns, dar în orice caz mi-a 
promis categoric că va fi prezent la 4 Iunie. 

- Dar cu Paul Dimitru ? îl întreb pe Vladimir. 

- Mâine la 9 dimineața este aici. 

- Bun băieți, toată treaba aţi aranjat-o perfect, numai să nu avem surprize 


dezagieab ile E Ra 
- Sper că nu ! Mâine dimineaţă, cum voi termina cu poliția, vin să-ţi 
spun ce am făcut, mă asigură Dan. 

- Nu uitaţi că Joi dimineaţa trebuiesc luaţi dela aeroport Părintele Calciu 
şi ceilalți, le-aţi reținut camere la hotel ? 

- Da, şi pentru ei şi pentru domnul Comaniciu, îmi răspunde Vladimir. 

- Bine, atunci pe mâine, duceţi-vă căci sunt frânt de oboseală. 

A doua zi de dimineaţă, la 9 fix, a venit vechiul meu prieten, Paul 
Dimitru. EI nu este deloc amestecat în treburile noastre politice, deoarece 
face parte dintre cei pe care "Vajnicii Iuptători“ ai exilului, i-au declarat, 
dealtfel ca şi pe mine, a fi : "oameni ai Securităţii" + Am înţeles să-l las 
deoparte, pentru a nu da un nou prilej de atacuri împotriva noastră, dar 
aceasta nu însemna să nu-l văd şi să nu-l consult în tot ceeace întreprind. 
Acest om, pe care-l cunosc din 1946, care a fost stâlpul ziarului "Liberalul” 


A irecror de cabinet al singurului ministru liberal Râmniceanu, promitea pe 
refuzat să-l dei A carieră politică. Deşi foarte bine cu Guţă Tătărescu, â 
tori, de:bi ne faceai cata stie ISN ERtafăuptEdiaiplini alături de noi 
"proscris", un "col CAASAOR de odihnă” ale Securităţii ! Dar astăzi este un 

„un colaboraționist al Securităţii”, așa a fost decretat de către 


"singurii luptători anti i HI, aşa 
satifacţie că ile iata ia + disidenţii români ! Constat CU 
celei românești. Spre dea ae Caine pulregaiul politicii occidentale şi al 
nimic, resemnându- S ine, nu vrea să se mai amestece în 
concentrându-şi iii retragere totală din tumultul bârfelor pariziene $i 
asupra politicii internati resurse pentru scrierea unei cărți în franțuzeşte, 
edita, constituind un ya onale - Bineînţeles mi-am luat obligaţia de a i-0 
Şi în același ti tz nt asupra triste a E dim 
a5I timp o opinie ce trebuie să îăiaa i ile oo ce tr 


478 


Ce nu aşi fi dat să-i pot vedea şi pe vechii prieteni Dudu Dragomirescu 
Baranga şi pe Dinu Franasovici ! Dar faptul nu este posibil, ei nu se mai pot 
deplasa, iar eu nu am timp prin însărcinarea ce mi-ar toat nici de a-mi 
vedea prietenii de-o viaţă ! Pe Dudu, nu l-am văzut din Aprilie 1986, iar pe 
Dinu din August 1987 , deşi între timp am mai fost încă de două ori la 
paris. De ce n-oi fi stat liniștit, să-mi văd prietenii și să trăiesc din amintiri ? 
Nu ştiu, probabil aşa mi-a fost Scris ca eu să fac unirea românilor din exil ! 
Numai de-aşi face-o ! PE — = 

La 12 vine Dân Cernovodeanu, care-mi spune : 

_ Am reuşit ! Am stat două ore să perorez la poliţie ! A fost o “turnătorie” 
de cea mai josnică speţă împotriva noastră în general şi a ta în special ! 

_ Povesteşte-mi tot. ae FE 

_ A fost o reclamaţie, precum că noi suntem fascişti şi că organizăm o 


N pretor anrisernic | ln primul când ca a imieezat 

"_ Ce legătură este între "Frontul Naţional al Unirii Românilor” şi 
"Frontul Naţional” al lui le Pen ? E SEI? 

_ Niciuna ! În România "Fronturi Naţionale” au fost multe : "Frontul 
Renaşterii Naţionale" făcut de Regele Carol al II-lea, "Frontul Românesc” 
al lui Vaida Voievod şi chiar două "Fronturi” comuniste : "Frontul Naţional 
Democrat" şi "Frontul Plugarilor” al lui Petru Groza ! 

_ Bine, dar Boutmy, face parte din "Frontul Naţional” al lui Le Pen ! 

_ Poate, dar asta nu are nicio importanţă, dintre cei ce se Yor întruni la 4 
Iunie, mulţi fac parte din diferite formaţiuni politice. Si 

- Dar despre domnul Pantazi se spune că este un nazist notoriu, ba chiar 
şeful neonaziștilor de astăzi : 

Dan C&rnovodeanu a fost nevoit să facă un documentat istoric al 
activităţii mele, şi a început-o cu războiul, terminând cu Ziua de astăzi, 
demonstrând că niciodată nu am fost nazist, ba din contra, un inamic 
afirmat al nazismului. În cele din urmă, a primit din nou aprobarea poliției 
pentru întrunire ! 

Ne-am despărțit de Paul Dimitriu şi am plecat împreună cu Dan până la 
cafeneaua la care trebuie să ne întâlnim cu domnul Brătianu. 

Amabil şi binedispus, domnul Brătianu are aerul că nu cunoaşte motivul 
întrevederii noastre şi îl socoteşte un prilej de obișnuită şuetă ! Acest lucru 
îl face pe Dan deosebit de nervos, fără a-l scoate din politeţea sa 
caracteristică. Nervozitătea să 6 simt, dar ea nu se poate vedea. Intru în 
subiect deoarece aceste preliminarii diplomatice m 'ar putea scoate din 
calmul afişat cu destulă dificultate : 

- Domnule Brătianu, de multă vreme ne datoraţi un răspuns, pe care l-aţi 
tot amânat. 

- Da, bine, ce mai e nou ? 

- Nou ? Peste 4 zile este întrunirea Congresului Mondial Românesc şi 
este ultima oră pentru a avea dela dumneavoastră un răspuns hotărit. 

- Ştiu eu ? Să vedem cum se desfăşoară lucrurile ! 

- Lăsaţi asta şi daţi-ne răspunsul pe care ni l-aţi promis. 


419 


e 


uneţi pe domnul Emil Ghilezan ca preşe dia. e 


: vreţi să-l prop e scop 
DejceipNAGEI i ian, a fost ministru, este mult mai indicat ! 


ânsul este un vechi politici tn a 
D _V'am mai spus că nu este vorba de unificarea partidelor politice 


exilului românesc, câte este în covârșitoare majoricate Epolitic, udă 
_ Bine dar eu am făcut politică liberală, dumneavoastră vă trebuie un g 

m 

în afara politicii. , : 

_ Politica dumneavoastră liberală nu are importanţă, dumneavoastră 
reprezentaţi un nume istoric, Brătienii au 1€şit din cadrul strâmt al partidului 
liberal şi au intrat în Istoria Neamului Românesc: 

- Totuşi domnul Ghilezan este mai bătrân decât mine şi dânsului ; se 
cuvine această cinste. 

- Miniştri au fost mulți în Țara Românească, astăzi după atâta tim 
numele de Ghilezan nu mai este cunoscut în Țară, pe când de Dă a 
toată lumea a auzit. 

- Nu, dumneavoastră vă trebuie un om deasupra politicii, de ce nu-| 
puneţi pe Vintilă Horia ? si iulie o 
„= Domnul Vintilă Horia este alături de noi, şi-a dat adeziunea, dânsul este 
incontestabil o personalitate de mare suprafață, dar numai în Occident, cei 
din Țară, puţini au auzit de numele lui și nouă ne trebuieşte un nume care 
să aibă credibilitate şi în Țară al aaa 8 ez 3 
„A A ie Egee Ionescu, este un om cu o mare activitate politică 

- Domnule Brătianu, sugestii sunt ușor de dat, cu mult mai dificil este de 
a acționa, de a face ceva într'adevăr constructiv. Numele domnului Eugen 
lonescia cica că este Cunosc dn întreg Occidentul şi influența domniei 
So safe pi dă ze deoparte domnia sa fiind un mare scriitor, acţiunile 
Pai A „es e au mult mai multă greutate fără a se angaja politic, 
ea dn Rosa iai a Ra de puţin cunoscut. Ce reprezintă numele 
miza el e aa RE oala ugen Ionescu face cinste României și prin 
lui Vintilă Horia Si încă alter aaa e, al lui Emil Cioran al lui Brâncuș, al 
ie datorează întzaitiRedă Câțiva, noi supraviețuim. Neamul Românesc 
ază totul, dar a-i amesteca i oameni î itică. î 

pe aceşti oameni în politică, înseamnă a- 


i diminua, a nu-i [ă a: 
nu-i lăsa acolo unde într adevăr pot da totul pentru ţara lor. 


Noi avem nevoi 
oie de un nume istori 
o : ELA 
Acest nume, în tot exilul ri FiC, nu de un nume din lumea scriitorilor. 


cum Neamul Românesc pa Pe nu-l aveţi decât dumneavoastră şi aşa 

istoria lui, tot așa şi dum isi Brătienilor o mulțime de evenimente din 

fiţi alături de el în acest Neavoastră sunteţi dator Neamului Românesc să 
e momente atât de dificile prin care trece 


- Nu domnul : 

e Panta Re e a 

alciu Doze să găsim împreună o soluție, de exemplu 
ar fi foarte bun. » este un om cunoscut în exilul românesc și 


„Cia 


- Domnule Brăti 
anu : 
Mondial Român » CU cred că reuşind să fac întrunirea Congresului 


esc, sunt : 3 
capabil să găsesc şi soluţii, fără ajutorul 


dumneavoastră într'o şuetă de cafenea ! 
a! 


480 


AN 


Dn 7755 


_ Domnule Pantazi, eu ţi-am spus de la început, dumneata ai dus întreaga 
acțiune, dumneata reprezinți un nume cunoscut și nepătat, dumneata ai tot 
dreptul să conduci exilul românesc. 

_ Deci am ajuns de unde am plecat în Ianuarie, dar eu am răbdare şi vă 
explic din nou întreaga situaţie. Exilul românesc nu s'a unit până astăzi, 
deoarece a fost lipsit de o personalitate care să facă acest lucru. Eu nu 
reprezint o personalitate, eu sunt doar un om care şi-a luat responsabilitatea 
unei acţiuni, pe care altul nu a fost în stare să o facă. Eu dacă voi reuşi să 
duc la bun sfârșit această acţiune, se datoreşte tocmai faptului că am 
anunţat retragerea mea îndată după constituirea Congresului Mondial 
Românesc. Aceasta este noutatea pe care o aduc, fără totalul meu 
dezinteres, fără acest lucru, nimic nu se realizează. Prin urmare, numele 
meu sub niciun motiv, nu poate face obiectul unor astfel de discuţii. Eu 
v'am găsit pe dumneavoastră ca cel mai potrivit din toate punctele de vedere 
să preluați ștafeta şi să o duceţi mai departe. Ceeace însă nu pot înțelege, 
nu este faptul că refuzaţi, deşi prin numele ce-l purtaţi, nu aţi avea dreptul 
la acest refuz, ci faptul că vă eschivaţi şi nu vreţi să o spuneţi clar în faţă. 

_ Domnule Pantazi, eu vin la Congres, să vedem cum se desfășoară 
lucrurile. 

_ Domnule Brătianu, vă aşteptăm, dar pentrucă eu sunt un om cinstit, vă 
spun verde în față ce aşi putea să fac. Dacă acolo, eu vă propun ca 
preşedinte de onoare al Congresului Mondial Românesc şi toată sala în 
picioare vă aplaudă frenetic, ce mai puteţi face ? 

Domnul Vintilică Brătianu se arată extrem de încurcat, desigur nu și-a 
pus această eventualitate, zâmbeşte mânzeşte şi nu ştie ce să răspundă ! 

- Nu aveţi nicio grijă domnule Brătianu, eu nu sunt un om politic ca 
dumneavoastră, eu nu pot uza de astfel de subterfugii, eu sunt un om cinstit 
şi nu voi face acest lucru. Pentru mine răspunsul dumneavoastră este clar 
încă de astăzi, ceeace-mi pare rău, este că nu aţi fost în stare să-l formulaţi 
singur. 


Deosebit de stânjenit, domnul Brătianu ne asigură încă odată că va fi 
prezent la (opine: dosar FenESParIR ES: a 

Nu şi-a respectat însă nici acest angajament, probabil fiindu-i frică de a 
nu-l pune în fața unei si ără ieşire ii politicieni Sunt învăţaţi să- 
i judece pe toţi oamenii după propriile lor atitudini ! se? 

În tot acest timp, Dan Cernovodeanu a intervenit de multe ori fiindu-mi 
de mare ajutor în desfăşurarea discuţiilor. El mă conduce până acasă. 

Nu pot să nu-i împărtăşesc întreaga dezamăgire a acestei convorbiri, nu 
atât pentru pierderea domnului Vintilică Brătianu, cât prin lipsa de curaj a 
opiniei pe care a dovedit-o. Dar ce puteai să te aştepţi de la un vechi 
politician ? Nu a putut vibra la absolut nimic, nici la datoria pe care o are 
faţă de Neamul Românesc, nici la aceea a numelui ce-l poartă, dovedindu- 
se un politician de duzină, care ar fi gata să se pună în frunte, dacă totul ar 
decurge admirabil, dar fără a depune cel mai mic efort. Mai mult decât 
domnii Ghilezan şi Serdici, domnul Brătianu, a ştiut, să nu spună 'NU', 
fără ca ptin aceasta să nu se înțeleagă nici "DA" ! Criza de oameni politici 


48] 


îi 


în care se zbate exilul românesc este înte'adevăr nemaipomenită. "Muieţi 
posmagii ?" Dacă inte adevăr ar fii moi, mulți sar înghesui să-i mestece 
dar şi pentru aceasta ar trebui depus un efort, de care incontestabil nu sun, 
capabili, preferând să rămână în anonimat. Pi 
Din păcate, nu voi putea să-i dau domnului Comaniciu decât o vest 
proastă, care pentru mine este foarte bună. Nu cu astfel de oameni putera 
merge mai departe. Acest răspuns negativ, pentru mine a fost clar încă de la 
prima întrevedere din lanvarie şi nu mi-am făcut nici o iluzie că domnul 
Brătianu ar fi capabil de a ieși din mediocritate. Am susţinut însă teza până 
la sfârşit, depunând toate eforturile, pentru a avea conştiinţa împăcată față 
de domnul Comaniciu. 
PER iii 1 tei 
= întreaga conversaţie cu domnul Vintili 
puzaiiei Vintilică 
- Nu consider acest lucru ca o pierdere i 
AŞ pentru noi, dar nu pot să nu 
întristez de atitudinea unui om, sau mai bine zis de li i ca a 
Lă e i 
aici de lipsa lui de atitudine 
Paul tace, tace îndelung, dar tăcerea lui îmi face bine, este copleşit d 
tristețe, face parte din oamenii care ştiu că tăcerea valorează mai mult ş a 
orice comentariu ! Într'u târziu mă întreabă : sea 
- Ce ai de gând ? 
- Dragă Paule, eu nici 
Drag : un moment nu m! intili i 
am insistat pentru a-i face hatârul eo dei fr ua pa 
Congresului Mondial Românesc, răspu i Dauer 
de:ocneiiiseaa N si say nsul lui este foarte bun, nu cu astfel 
dinamic, un om de acţiune, nu un e nica = e Pi o mtarr, 
trebuieg gina i ap i itictan ruginit. Eu am omul care ne 
un orator, acuma îl vora alege pri aris. Nu reprezintă un nume, nu este 
prin autoritatea mea, dar el se va impune 


Singur şi în scurt tim i 
i p va fi cunoscut i Pi : 
- Cine este acest om ? ȘI apreciat de întreg exilul românesc. 


- Este profesorul universitar Tud 
este un om cinstit Şi hotărit, este cee 
- Şi crezi că fiind un necunoscut 


or Bompa din Canada. Are 55 de ani, 
ace ne trebuie nouă. 


sugestiile pentru viitor. Ei ştiu că d Politica exilului, toţi îmi vor accepta 

acă am Ei această acţiune de întrunire 
3 Birul sugestiilor m ebuie 
„Va veni ca dela 3 84 ele. Nu tr 


ândi : acum - 
gândit un singur moment că în ţi 42 de ani când ne-am cunoscut, nu m'am 


- Nu sunt 
- un om politi 
c 
A de pu am calităţile NC, departe de mine acest lucru, în primul 
Ziunea unei acţiuni politice m politic, sunt un impulsiv şi nu am 


482 


Pe 


_ Lasă mâi, ţi-am citit toate articolele, ai o extraordinar de mare 
clarviziune politică. 

_ Faci o confuzie Paule, am o clarviziune a evenimentelor politice, dar nu 
a unei acţiuni politice. Nu am maleabilitatea necesară pentru ducerea la bun 
sfârşit a unei acţiuni politice. 

_ Ba o ai, te-am văzut cum duci tratativele cu adversarii şi am rămas 
impresionat de acest lucru. 

_ Nu Paule, tratative înseamnă numai o stăpânire de moment şi o 
clarviziune instinctuală , dar aceste așa zise calităţi, ţin de omul de acţiune, 
nu de omul politic, care trebuie să acţioneze şi pe moment și în perspectivă. 
Un om de acțiune poate să organizeze, în cel mai mic detaliu, o lovitură de 
stat, dar aceasta nu înseamnă că el este capabil să conducă statul. Eu mă 
cunosc foarte bine şi poate una din puţinele calităţi pe care le am, este aceea 
de a nu mă supraestima. Această unire a românilor pe care o fac acum şi 
poţi fi sigur că o voi reuși, echivalează dacă vrei cu o lovitura de stat, dar în 
niciun caz cu un act politic. Ea va fi dusă de către alții mai înzestrați decât 
mine în această direcţie. Eu am luat această iniţiativă, deoarece era absolut 
necesară şi, pentru reuşita ei, trebuia un om de acţiune, un om care să 
îndrăznească să lupte împotriva tuturor piedicilor dinainte cunoscute, dar în 
special al celor ce se ivesc pe parcurs. Hotăririle unui om de acţiune 
trebuiesc să fie spontane, pe când hotăririle unui om politic trebuiesc 
gândite în timp, cântărite sub toate aspectele ele implicând multă 
maleabilitate de moment, dar şi multă hotărire de a nu abdica în linii mari 
dela obiectivul propus. Cinstea şi corectitudinea, din păcate nu trebuie să 
caracterizeze pe omul politic în acțiunile sale, pentru a-şi îndeplini țelul 
propus. Ba din contra, poate este mai bine dacă nici n'a auzit de ele ! Din 
acest motiv, eu nu pot fi un om politic. Tu nu ştii câtă răbdare şi câtă 
stăpânire mi-au trebuit pentru a discuta cu oamenii politici ai exilului, care 
sunt plini de ifose şi care se scarpină la urechea stângă cu mâna dreaptă ? 
Pentru mine, toate aceste discuţii, parlamentări, tratative, au însemnat 
sacrificii enorme, pentru care nu sunt înzestrat, pe care nu le pot duce la 
infinit. 

Om de acţiune am fost întotdeauna, dacă nu cel mai bun, dar în orice caz 
printre cei buni. Am dovedit-o pe front, am dovedit-o la evadare, am 
dovedit-o atunci când am hotărit să scot un ziar, deși nu aveam niciun ban 
şi nu aveam cunoştiinţe în exilul românesc. Să nu ai nici o grije, o voi 
dovedi şi acum. Principalul este să iau o hotărire, de rezultatul ei nu mă 
îndoiesc, căci cei ce au un singur moment de îndoială, mai bine să stea în 
banca lor ! În concluzie, ceeace întreprind eu astăzi nu reprezintă un act 
politic, ci dacă vrei, o acţiune în vederea unui act politic ce se va desfăşura 
ulterior. Acţiuni am făcut vreo câteva în viața mea şi în toate am reușit. Să 
nu iau ca exemplu decât acţiunea evadării. Dar acţiunea de astăzi, nu 

reprezintă tot o evadare ? Da, evadarea din inerție, evadarea dintr'o situație 
fără ieşire, evadarea dintr'un somn perpetuu, într'un cuvânt, reprezintă o 
evadare, deci o acţiune şi nimic mai mult. Pentru aceasta nu trebuie să fi un 
om politic, trebuie doar să fi un om de acţiune, care nu are alt scop decât de 


483 


De 


„al consolida şi a-i asigura posibilitat 
a înscăuna un Mol o snâre La asta se rezumă acțiunea Pre i s 
detăsare În SE cor e îmi pare din suflet rău că tu nu poți să mă 


m aceste lucruri, mi : 
VE într adevăr eşti înzestrat să O faci. Pentru mine eşti y 
oliiai care ai putea duce mai departe ceeace eu încropesc astăzi. 


î : 
_-Nu poate fi vorba de aşa Ceva ei za at ai FOSCEIS”, eu dacă aş; 
veni lângă tine, ți-aşi face mai mult rău decât diane * ă-a 
- Ştiu Paule, dar asta este astăzi, nu mâine, te rog să crezi că mâine când 
mă voi retrage complect din viaţa politică și mă voi ocupa numai de Cartea 
mea şi a ta, după publicarea lor, dacă Dumnezeu nu mă va chema la e| voi 
apela la tine, pentru ca împreună să putem da sugestii celor pe care astăzi i 
lansăm să conducă destinele exilului nostru. Te rog să crezi, cunosc toata 
bine acest exil plin de mediocrităţi cu pretenţii, dar ele se vor Su joasa 
îndată ce câţiva oameni vor dovedi că ştiu să se impună. Acest Bompa 
care peste dovă zile va deveni preşedintele Congresului Mondial 
Românesc, se va impune în decurs de câteva luni. Dar pe viitor e| 
trebuieşte ajutat cu sfaturi politice şi aceste sfaturi după părerea mea, î 
acest exil, nu sunt capabili decât doi oameni să le dea, eşti tu şi cu Radu 
Boroş. is 
- O desigur Radu Boroş este un om extrem de capabil, dar nu am mai 
auzit nimic de el, unde se află astăzi 7 
ma IEEE AR ga o singură dată, dar am mai vorbit cu el la telefon şi 
Toata S. Nu Vrea să se amestece în politică, dar contez pe sfaturile 
a să ga, SI IS e ec îmi Voi continua acțiunea din umbră, 
avea prije Ci Beria i. el vie să rămâneţi tot în umbră. Eu voi 
ip aaeisti Donde aa j ngă acolo unde trebuie. 
Paul'anplecală aaa cu totul alături de tine. 
retrăiesc tinerețea i sade Se ma pu lee il aa 
imbătrinesc calm şi liniştit. Îmi A en Fa a e ş i ei, a 
revedea în aceste zile dar el Sintea suie Aa luu voiintasi puica 
: pentru mine rămâne o sursă inepuizabilă de 


forță şi încrede 
re. Mulţi cred că- it i 
Cunosc într'adevăr. îi toi laliciinasc pe Paul, puţini sunt aceia care-l 


După masă 
S 1 Vreau să mă odi să | 
insotit de domnul Remus dihnesc, dar nu este posibil, vine Boutmy 


: Radi > Tae : 
Domnul Radina îmi aduc adina ! Amândoi sunt extrem de aferaţi ! 


ă ajuţi 
nul din 


demonstreze trădarea fujălătei = soția inedit, prifi care vrea să-mi 
spune : oi a doctorului Florin Mă ! EL îmi 
trescu !Eli 
U s 


- Uite o scri oare a lui = 
Ei i îi 
iu poți da seama că ui adresată lui Mătrescu, din cuprinsul căreia 
înţelegeți decz sea Su înconjurat de trădători 5 Acu cred-că 0 să 
Dacie nă Lepelpi MU Vreu să mă amestec în treburile 
- Dă-mi-o ! ele e Şi trădători. dese 
» âm jurat 


că nu ia ra 
ă, dar dă-mi voie ue dau din mână, dar v'o citesc. 
Să 0 citesc singur. 


484 


D 7 


Într'adevăr, recunosc cu ușurință scrisul și semnătura lui Raţiu, am 
rimit o scrisoare dela el. Încep să o citesc, 

Prin această scrisoare, Raţiu îi mulţumeşte lui Mătrescu, pentru felul în 
care m'a dus de nas să fac unirea românilor, arătându-i că de-acum înainte 
îi revine lui greaua sarcină de a-i face pe toţi să se înscrie în UMRL ! Din 
scrisoare reiese categoric că toată această acţiune a mea, a fost cu mult timp 
înainte sugerată de către domnul Raţiu ! Deci nici demnista lui Mătrescu din 
UMRL, nu a fost o realitate, ci un aranjament între cei doi, pentru acţiunea 
ce avea să urmeze ! Scrisoarea aceasta urmăreşte două obiective : 
compromiterea lui Mătrescu în ochii noştri şi liniştirea celor din UMRL, 
care trebuie să ştie că domnul Raţiu a dirijat şi controlat evenimentele ! 
Evident că după citirea întregii scrisori, spre dezamăgirea domnului Radina, 
m'a pufnit râsul. De altfet-mai târziu-am-putut constata că adresantul nu a 

rimit niciodată această scrisoare, ci numai unii din membri UMRL-ului: 
Domnul Raţiu a trimis-o probabil unora pe a căror discreţie nu se putea 
conta. Din acest punct de vedere, a reuşit din plin, deoarece imediat 
scrisoarea a ajuns la mine. i 

l-am mulţuimir domnului Radina, care voia să mă apere de trădători, dar 
desigur l-am dezamăgit explicându-i realul scop al scrisorii ! La ce se pot 
preta politicienii!!! 

Incepând de mâine dimineaţă, 2 Iunie, intru în adevărata febră a 
întâlnirilor. Primul pe lista mea figurează doctorul Vasile Iliescu, dar în 
aceiaşi dimineaţă sosesc cei din Statele Unite şi Canada, precum şi domnul 
Comaniciu. Desigur va fi o zi deosebit de grea căci niciodată nu este uşor să 
vorbeşti cu mulți oameni şi să-i stăpâneşti în sensul de a nu se angrena în 
discuţii inutile şi a neglija esențialul, cu-atât mai mult atunci când eşti 
presat de un timp neiertător. 

Vasile Iliescu vine punctual ca deobiceiu, dar aduce cu el bomba cea mai 
explozivă până în acest moment ! 

- Poftim ediţia specială a ziarului tău ! Am primit-o ieri înainte de a pleca 
din Munchen ! 


lau "Stindardul Românilor” i-mi arunc ochii pe El: Titlu mare : 
"Amânarea paie ului arati Românesc de aris tacă până unde 
au ajuns, până la cele mi ordinare falsuri posibile ! 

- Vasile, nu am timp acum să citesc ziarul, dar îţi pot spune un singur 


lucru ; Asta înseamnă o categorică victorie a noastră. Frica dușmanilor 
pentru unirea exilului românesc, ne certifică justeţea acțiunii noastre. Am 
câştigat partida Vasile, am câştigat-o orice piedici am mai avea de 


pu 
„= Sunt absolut de acord cu tine, dar acum spune-mi care este programul 
începând din acest moment ? 
- Astăzi vin cei din Statele Unite şi Canada. De primirea lor la aeroport şi 
ducerea la hotel, se ocupă Bourmy. Întată-ce-i-a-instalat, vine aici pentru a 
ne lua pe noi şi a ne duce la ei, p imă luare de contact. 
- Ştii hotelul, strada şi numărul ? 
- Desigur, poftim, şi îi dau o foaie de hârtie cu adresa cerută. 


4895 


i RO Mei 


————— 


N 
| 


_ Ru trebuie să mă duc la un spital, unde sunt invitat să asist la o Opetaţie 
i îndată ce termin vin la hotel. ; i 
Ş Am rămas din nou singur aşteptându-l pe Boutmy. Îmi trec prin ca E 
mulţime de gânduri. Văd figurile colaboratorilor mei, le analizez defecte 
şi calitățile. că 

Vladimir- Boutmy de Katzman, este un om admirabil, un prieten 
desăvârşit, un Enruziast, dăr un caracter prea Um ltuos, prea exploziv 


| pentru a fi un om politic. Reacţiile lui sunt spontane, el şi-a construit un fe 
de a găaăi pe tază rul deal, ese ln naponE a care FE Zază fanatismul 
se angajează cu toacă fina ui. Ca 95 o4 E eu e et Caractaciaie, este 
"un poet”, trăieşte totul în mare, ijează amănuntele, le pierde pe 
parcurs, trăieşte i : ui de idealuri fanteziste, izbucnirile lui 
asupra lumii înconjurătoare putrede, sunt mai mult decât viguroase, sunt 
tumultuase, Este un admirabil orator, ităprovizator, pe Scurt este un perfect 
camarad, dar un lamentabil om politic. Mi se aseamănă, dacă aşi întineri cu 
10-15 ani. Este un ÎS Rai i o E ISNuebutască ca maire 
să evadez din nou, ar fi cel mai bun partener, este ceeace se numeşte un 
luptător perfect, dar impulsivitatea tui-î!-scoate-din sfera oamenilor politici 
comite Op Dă e ete our aaa pOIRE RE mie Ciorapi -cirstira. Sunt 
fericit să am astfel de oameni în jurul meu; ebuie să-l urmăresc tot 
timpul, imi poate fi de mare folos, dar îmi poate aduce şi mari dificultăți 
prin temperamentul său nestăpânit. Urmăreşte imposibilul : o politică 


cinstită şi pare să fi uitat proverbul : "Când te bagi în tărâ âncă 
tă și C ? e, te mănâ 

porcii ! Si unde ese moeia mai mare dech inpoi) ke 
an Cernovodeanu, este antipodul [ui outmy, pe acelaşi fond sufletesc, 


ae man care amânuntul joacă rolul principal, stăpâneşte amănuntul, îl 
ŞI îl clasifică. Este un om de o cinste sufletească rar întâlnită, un 


om ce se dăruieşte total unei i ii 
eş cauze, unor i, d i 
aspectul real nici "Cauza", nici prie oare ass 


SPECLUlir e, prietenii. Şi le construieşte după propria sa 
ză 7 : 

E PTA SR 3 E insuseste şa cum le crede, apoi la cea mai mică in de la 
Sep diplezuzi ai Szilozii izoucniri nestăpânite. A făcut în tinereţe o 
i lomatică, care i-a fost în de evenimente, dar el își greşi 
cariera, e : = ar el îşi greşise 
ea ap a Ea a FeS1v pentru a fi putut fi un bun deloc: Este 

OSIt lui, toți ofițeri, Şi temperamentul lui îl împinge 


» 
—— OT z 


nai ee SE 
i: Rreiburg, E Hia ŞI nici cu politica. 


am înfii II e i e " 
eu am anunțat că în grupul tc E PE elMirii Romanilor 


solut egali 
ci aşa c 


DL 


cine ar putea face mai bine ca Dan Cernovodeanu o mulțime de lucruri pe 
care nici eu nici Boutmy nu am fi capabili de a le duce la bun sfârşit ? 
perseverența şi minuțiozitatea lui sunt absolut necesare în orice ai vrea să 
întreprinzi, este omul al cărui aport este nepreţuit. 

Doctorul Vasile Iliescu este ceeace se numeşte un om complect. Cu o 
judecată limpede Şi cu o pondere desăvârşită, capabil de-a desfăşura o 
energie ieşită din comun, Vasile mi-a dat cel mai mare ajutor posibil, iar 
atunci când am fost lovit de un atac cerebral, din fericire de minimă 
importanţă, cu numai o lună înainte de Congresul Mondial Românesc, l-am 
desemnat fără un moment de ezitare pentru a prelua conducerea întregii 
acţiuni. Este poate cel mai echilibrat om din întreg grupul nostru. Dezgustat 
de tot ce a văzut în jurul său, nu s'a angajat niciodară în politică, dar a 
făcut-o fără ezitare atunci când i-am cerut-o. Pentru încrederea cea mi-a 
acordat, îi voi fi recunoscător cât voi trăi. i ZX 

Constantin Nagacevschi, dacă ar fi să-l caracterizez, primul lucru care |- 
aşi putea spune despre dânsul este că personifică modestia. Ca tânăr 
legionar şi-a însuşit splendidele precepte legionare de-atunci. Prin toate 
furtunile prin care a trecut, deşi de multe ori a fost poate descufa pănit şi 
chiar deziluzionat, aceastea a fost din cauza oamenilor, nu a principiilor şi |- 
a ajutat să rămână credincios idealului, trecând peste inevitabilele căderi 
umane. Și-a devotat intreaga viață familiei sale, dar neneglijând întru nimic 


nici prietenii de suferinţă şi nici Instituţiile româneşti, cărora le-a închinat și 
viaţa sa şi ultimul ban pe care-I are. Refuză întotdeauna să i se menționeze 
numele, orice ar face, modestia cum ari mai spus fiind caracteristica 
principală a caracterului său. Mucalit și extrem de ponderat, poţi fi 
întotdeauna sigur că sfatul său este bine gândit şi foarte oportun. Am-avut 
un mare noroc să-l întâlnesc şi un şi mai mare noroc să mi-l apropii, 
făcându-mi-l prieten. E 25551 

Pe doctorul Ftorin Mătrescu l-am cunoscut cu ocazia congresului UMRL 
din 12 Aprilie de la Paris. I-am ascultat atunci puţinele cuvinte pe care le-a 
spus şi din ele mi-am dat seama de dorința lui fierbinte de unire a Exilului 
Românesc. De-atunci contactul nostru a fost permanent. Eu îmi găsisem 
omul serios pe care-l căutam, el îşi găsise cine să-l înțeleagă. Conlucrarea 
noastră a fost desavârşită. Era profund deziluzionat de organizația politică 
la care se afiliase cu trup şi s a Şi mai girde domnul Raţiu, pe 
care cu inteligenţa să ageră l-a dezbrăcat uşor, lăsându-l gol, goluț, în 
intreaga sa inegalabilă nulitate. Dar Florin Mătrescu, voia să facem ceva cu 


totul nou, o organizaţie bazată pe idei social Creştine; conservatoare, mai 
bine zis un apă parid politie Că ur progeear inside aceste Tăei I-am 
explicat că exilul nostru fiu are nevoie de un nou partid şi nici de o novă 
organizaţie, ci de o reprezentanță comună a celor existente. S'a lăsat greu 
înduplecat, dar odată pornit la drum, a depus tot ce are maibun în el pentru 
reuşita comună. Excelent organizator, el împreună cu Vasile Iliescu au pus 


bazele organizatorice al Congresului Mondiat Românesc, până în cele mai 
mici amănunte. De Re N 


487 


i 


In ceeace priveşte organizarea, nu am fost de acord cu ei, dealtfel le-am «i 
spus-o franc : Voi aţi construit un elefant cu picioare o NiUbeieRu Vedeam 
viitorul Congres Mondial Românesc, cu un mic grup i giluucerayreu un 

democraţie, dar care să se dezvolte 


3 în 
reşedinte, căci altfel nu se poate Î 
SLbeROR în măsura posibilităților. Dar şef mă consideram doar în privinţa 
acţiunii, nu şi al urmării ei, adică Congresul Mondial Românesc odată 


înființat, nu voiam să mă mai amestec după aceea. ş 

Pentru acest motiv am lăsat la latitudinea colaboratorilor mei, organizarea 
noii reprezentanțe, aceasta neintrând în sfera cunoștințelor mele. Au decis, 
după parlamentări, forma de organizare a viitorului Congres Mondial 
Românesc, următorii : Horaţiu Comaniciu, Constantin Nagacevschi 
Alexandru Bidian, Vasile Iliescu şi cu Florin Mătrescu. 

Colaboratorilor mei mai sus caracterizați, li s'a adăugat Mirel Stoenescu 
pe care-l cunoşteam încă de pe vremea când eram tânăr sublocotenent şi cu 
care am avut dese convorbiri telefonice şi l-am reîntâlnit la Soultzmatt în 
1988. Om hotărit şi de acţiune, Mirel Stoenescu s'a alăturat cu trup şi suflet 
acțiunii noastre. Nu am avut nevoie de nici o lămurire prealabilă, îmi citise 
ziarul, îmi înțelesese felul de a gândi şi a venit alături de noi. Dacă exilul 
nostru ar avea câțiva oameni ca el, ar ajunge departe. Fără vorbe multe, dar 
în schimb fapte. 

Gândindu-mă astfel asupra oamenilor mei, mă trezeşte la realitate 
Boutmy ! 

- Hai să mergem, au Sosit şi te aşteaptă ! 

La hotel, primul pe care-l întâlnesc este Părintele Calciu. Vesel și 
a e a ta dânsului că a trecut oceanul şi nu s'a 
me ch € ! îm orățişăm şi mă anunţă că domnul Zahu Pană 
nu â putut veni, neavând banii necesari, În locul dânsului a venit domnul 


Doru Popescu, apoi mă conduce în cea mai mare cameră ce-te-a fost 
rezervată, unde îi cunosc pe domnii Tudor Bompa, Doru Popescu şi pe 
isin. Toţi veseli, nici urmă de o 


Mpanacaninesca; A AdreI Maat: Da “Marcea, Paul Morcov, Florin 
deoarece încasare ia ae înaintea mea. Boutmy ne-a părăsit 
Culmea, circulara tal zi nul i la 
5 e î porti st chipului semnată de mine, prin care anunțam 
atât în Canada, cât şi în e etil Românesc, o primiseră cu toții, 

: pa tatele Unite, dar ei nu se lăsaseră înşelaţi. Ediţia 


L arăt SI PSI i 
Constantinescu, care o pritaise a ali o ecENletojarărase:Mirce 


Lă 


488 


D335 


. Domnule Comaniciu, trebuie să vă spun că nu a fost posibil să-l 
conving pe domnul Vintilică Brătianu de a primi să fie preşedinte de 
onoare, dar în fond nu avem nevoie de această funcţie onorifică. 

_ Nu-i nimic drăguță, îl propunem pe Părintele Calciu. 

_ Domnule Comaniciu, să nu avem neplăceri, ştiţi dumneavoastră, 
părintele Calciu poate fi atacat pe chestiunea Piteștiului. 

_ Nu ne lăsăm impresionați de acest lucru, Părintele Calciu este o mare 

ersonalitate şi trebuie să-l punem în fruntea noastră, 

_ Cum credeţi dumneavoastră, eu v'am prevenit, acum să mergem şi să 
intrăm în discuţii asupra propunerilor noastre. 

Intraţi din nou în "sala de şedinţă", îmi permit o glumă : 

_ Domnilor constat că între noi se află şi trei membri din organizaţia 
domnului Raţiu, vă rog să-mi permiteţi să vi-i prezint : domnii Mircea 
Constantinescu, Dr. Marcea şi Andrei Makarow ! 

_ Suntem şase ! îmi răspunde râzând Mircea Constantinescu ! 

- Care şase ? ; 

- Da, lui Cernovodeanu, Mătrescu şi Boutmy, domnul Raţiu nu le-a 
primit niciodată demisiile + Dealtfel numărul demisionaţilor din UMRL este 
mult mai mare, dar el niciodată nu a fost dat publicităţii, deoarece "UMRL.- 
ul creşte tot timpul” şi în cadrul lui, nu există nemulțumiri ! adaugă Mircea 
Constantinescu. 

- Bine, în cazul acesta, UMRL-ul întrece ca număr CNR-ul la această 
şedinţă ! adaugă râzând Dan Cernovodeanu ! 

Atmosfera este foarte bună, iar piedicile întâmpinate, par'că ne-au dat un 
impuls în plus. 

- Domnilor să intrăm în consfătuire, căci avem o mulţime de lucru și 
trebuie să lăsăm timp de odihnă oaspeţilor de peste ocean. 

- Noi suntem odihniţi, întâlnirea cu dumneavoastră, primirea pe care ne- 
aţi făcut-o, ne-a făcut să uităm de oboseală, ne spune veselă doamna 
Mihaela Moisin. 

După o foarte scurtă introducere, le spun tuturor : 

- Domnilor, trebuie să cădem de acord asupra propunerilor noastre de 
candidaţi în funcţiile principale. Îmi pare rău că nu sunt prezenţi doctorul 
Iliescu şi Boutmy, dar ei sunt reţinuţi de treburi importante şi vor veni mai 
târziu. 

Adresându-mă direct domnului profesor Bompa, care se află la masă în 
faţa mea, îi spun : 

- Domnule profesor, Frontul Naţional al Unirii Românilor, în deplin 
acord cu Consiliul Naţional Român, au decis ca dumneavoastră să fiţi 
Candidatul nostru pentru funcția de preşedinte al Congresului Mondial 
Românesc. Vă rugăm să primiţi propunerea noastră fără obiecţiuni, 
intrucât este bine gândită şi în interesul nostru al tuturor. Dumneavoastră 
întruniți mai multe calităţi, care ne-au hotărit la această propunere : în 
Primul rând fiind de peste ocean, faceţi cea mai bună legătură de unire între 
cei din Europa şi cei din Statele Unite şi Canada. În al doilea rând 
dumneavoastră sunteţi tânăr și prin dumneavoastră, noi cei bătrâni "pasăm 


489 


m 


ii. mai ice, cu mai multă forță de mu 
y i alte generaţii, mai energice, ! r ncă, 
aia and cu Suneavoasttă aveţi multe legături, atât în Canada c 
Statele Unite, atât cu oficialitățile de-acolo, cât şi printre români. 


motive, ne îndrituiesc să fiţi te ra e şi să vă rugăm ca acu 
răspundeţi decât un singur cuvânt : DA ! [ 
Pine! răspunde domnul profesor Tudor Bompa, în aplauzele fara 


ât şi în 
Aceste 
m să nu 


-— Bine înţeles, sala va fi liberă să propună şi alţi candidaţi, dar acest 


TIT i Centru 
preşedenția de onoare, „ domnul Comaniciu îl propune pe Părintele Calciu 


Dumitreasa, ținând seama de personalitatea domniei sale şi-de via activitate 


- Domnule Comaniciu, acest lucru trebuia să-l hotăriţi până acum, dar 
cum văd că nu aţi făcut-o, îmi permiteţi mie să fac această propunere ? 

- Desigur. 

- Eu cred că cel mai indicat ar fi domnul Alexandru Bidian. 

- Nu domnilor, eu nu accept această funcţie, eu sunt legionar şi nu vreau 
ca de la început C 1 Mondial Româ ă sei e piedici din 
cauza legionarilor. Noi suntem alături de dumneavoastră , dar nu este bine 
să avem asiel de funcții, refuz categoric. Ea 

Domnul Comaniciu intervine : 

- Cred că prietenul nostru Bidian are dreptate, eu mă gândesc să-l 
propunem pe domnul doctor Florin Mătrescu. caza 
E Bi pese e Acordă Euagi fost membru “i Banii a 
stea în banca lor, A ajut în aaa i pn pntumembri:de Ea 

- Lasă asta domnule doctor, m i mi pa ercepia ase ge îi tari 
lumea ştie în ce condiții au ai CEtOri despartid Uudtnilioane; pa 

Juns membri de partid. Dumneata, odată veni! 


in Occident te-ai declarat antico uU dent prin urm 
a 1 i isi i 
m must, nu disi » 


- Nu i i 
» categoric nu accept o funcţie de conducere ! 


490 


Domnul Comaniciu după ce se gândeşte puţin, spune : 

_ Mă gândesc la domnul doctor Vasile Iliescu, care de 
Consiliul Naţional, poate fi totuşi propus de către noi. 

Auzind propunerea domnului Comaniciu, îmi dau seama că într'adevăr 
este cea mai bună soluție,dar trebuie să spun : 

- Domnilor, nici că se poate o propunere mai bună, dar trebuie să vă spun 
că doctorul Vasile Iliescu, nu o va primi, sunt absolut sigur de acest lucru. 

Se produce inare rumoare, vorbesc cu toţii în acelaşi timp, este un 
vacarm de nedescris, dar vocea domnului Comaniciu îi acoperă pe toţi şi 
reuşeşte să readucă liniştea: 

_ Domnilor, doctorul Vasile Iliescu, trebuie să primească, trebuie să-şi 
dea seama că nu are dreptul să ne refuze, vom insista-cu toții. 

Intervin printr'o glumă : 

_ Domnilor, nu ne rămâne decât să-l luăm ca la Securitate, îl batem bine, 
îl băgăm sub pat şi nu-i dăm drumul până nu recunoaşte că este "vinovat! 
şi că acceptă să dea declaraţia pe care 1-0 cerem. FIE 

“Toată lumea râde şi în acest moment intră pe uşă doctorul Vasile Iliescu ! 
EI nu poate pricepe vacarmul pe care l-a găsit şi după ce dă mâna cu toți cei 
prezenţi, se aşează pe un colț de pat. În sfârşit aude despre ce este vorbă şi 
cere cuvântul : e Za < 

- Staţi domnilor, daţi-mi voie să-mi spun şi eu cuvântul. Eu nu ... 

Vacarmul reîncepe cu mai multă intensitate şi se aude o voce care spune : 

- Nu vrem să auzim decât un singur cuvânt din partea dumitale şi acela să 
fie: Da! Dai AI > 3 

- Domnilor, dar ... eră 

- Nimic ! Este o hotărîre luată în unanimitate, de-aici nu mai ieşiţi întreg 
îaspune: Dal 

Vasile Iliescu, se uită trist la mine şi-apoi îmi spune : 

- Mi-o făcuşi !!! EEE 

În sfârşit avem şi un vicepreşedinte al Consiliului Naţional Român. 

Îl propun pentru funcţia de Secretar general pe Dan Cernovodeanu şi 
este acceptat în unanimitate. i a 

- Domnilor, consider că pentru astăzi este suficient ce am realizat, mâine 
dimineaţă ne vom întruni din nou tot aici, pentru ultimele detalii. Acum 
trebuie să-i lăsăm pe oaspeţii noştri să se odihnească. 5 

Boutmy a sosit în ultimul moment să mă ia să mă ducă acasă. 

Am ajuns acasă şi m'am trântit pe canapea după o zi extrem de 
obositoare. 

Nu a trecut decât o oră şi Bouimy vine din nou : 


- lar ne-a idicat poliţia autorizaţia de întrunire ! 

- Vai de Nine [Cea sefia ?-— Apr » 

- Mâine la prima oră, Dan se va duce din nou la poliție şi abia după aceea 
Va Veni la hotel. | SARII zeii 

M'am culcat frânt de oboseală, dar nu am dormit toată noaptea. Drumu 


Cu mașina dela hotel până acasă în cea mai mare aglomeraţie a Parisului, 


și nu face parte din 


491 


IEC tau acacia ac aaa 


m'a obosit mai mult decât întreagă şedinţă, care sa desfăşurat în 


condițiuni admirabile. Pi ederchi fa 
Cate mi-au trecut prin minte în aceas p in, nici nu no, 


reconstitui. Imagini, care nu se puteau fixa, dispăreau așa Cum apăruseră 
figura blândă dar impunătoare a domnului Comaniciu, figura jovială a 
Parintelui Calciu, cea pură şi hotărită a domnului Bompa, cea veselă a 
doamnei Moisin, toate parcă le vedeam acum stând întins pe Canapea ! 

Caut să mă calmez, beau o cafea, două, trei când la 7 dimineaţa Suneria 
mă readuce la realitate. Era Boutmy, care venise să mă ia. Am plecat 
împleticindu-mă. 

Am ajuns la hotel unde după scurt timp a apărut Dan Cernovodeanu. 

- Ei ce-ai făcut ? 

- S'a repetat întreaga poveste de alaltăieri, de data aceasta cu şeful 
poliţiei! Din nou aceleaşi peroraţii şi în sfârşit ne-a dat din nou aprobarea ! 

Am răsuflat uşurat ! i 

Am pus la punct ultimele amănunte Şi cu toţii au hotărit să luăm masa 
împreună. M'am scuzat nesimţindu-mă bine după ultimele 24 de ore atât de 
grele şi mi-am luat rămas bun, până a doua zi, când trebuia să ne întâlnim 


cu toţii la sala “FIAP", pe care o rezervasem pentru primul CONG 
MONDIAL ROMÂNESC ! AES 


„Boutmy m'a-condus până acasă, urmând să ne ia a doua zi la 7 
dimineaţa. = 
M'am dezbrăcat şi m'am culcat, fără să pot adormi. 


Intrunirea foştilor deţinuţi politici este ceeace mă persecută. Sunt şi mai 
greu de găsit ca foștii camarazi de front. Primii pe care-i găsesc mai ușor, 
sua tot Vechii ofiţeri : Gheorghe Florescu, Gică Georgescu, Vlad 
esa aut Dinu Vasiliu, Piki Prodan, Coca Apostolescu, Puiu Virgil şi 

u Li eceanu. De data aceasta întrunirea o fac sub patronajul bătrânului 
Gea MI aviaţie Paul Teodorescu, a amiralului Horia Măcelaru şi a lui 
: Agrar “Reclorsanu Îi mai găsesc cu ușurință pe vechii camarazi de 
deea octoi Make Ionescu şi Paul lovănescu, precum şi pe doctorul 
uta par: Se au Vine de la Zalău special pentru întâlnire. Răspund la apel, 
ie ia A sa rosi secta pensionară a "casei de odihnă” Mislea 

i Corneliu Vali i u i ihnă” di 
Vorkuta, "din străinătate“ ! a ial cesii de odihna” cin 

Grupul i i 
isticiriă d Să cal orIag ec parte din ei necunoscându-se, face cu 
ei parte cu toţii din marea familie a foştilor deținuți 

Evident Jilava, Aiudul si i 
auto ilie szră RR a se sunt evocate cu predilecție, constituind 
Canalul, Stuful, minele de if ilor “pensionari”, dar nu sunt uitate nici 
toţi au avut cinstea să se duca 31 multe altele, de a căror ospitalitate A 

e ! Celebrele nume ale unor Nikolski, Coler, 


492 


Maromet, Goiciu şi Dorobanţu, se aud prin toate colţurile camerii, din 
păcate amestecate cu ale Victimelor lor, Mareșalul Antonescu, Iuliu Maniu 
lon Mihalache, George Brătianu, Radu Gyr, Radu Korne, Emil 
palangeanu, Mircea Elefteresu, Nichifor Crainic și a multor alţii. Şi totuşi 
alături de ororile amintite, ceeace predomină sunt povestirile amuzante 
"hazul de necaz: al românului, care caracterizează orice depănare de 


Din falnicul amiral Măcelaru, a rămas un biet omuleţ, care nu-şi poate 
despărți bărbia de coşul pieptului, fiind complect cocoşat, dar spiritul lui 
vioi şi buna dispoziţie nu i-au dispărut și astfel ne-am trezit cu Paul 
Teodorescu că trage un țipăt ridicându-se după scaun ... Macelaru îi pusese 
o pioneză pe scaun ! Acești oameni, trecuţi bine de 80 de ani, redeveniseră 
copii, în momentul când s'au reîntâlnit ! 

Păstorel Teodoreanu ajunsese în sfârşit să-şi spună pe nume cu Gică 
Georgescu, după ce la Zarca din Gherla, se "domniseră” peste doi ani ! 

Ca şi şcoala primară, liceul, facultatea sau frontul, închisoarea a 
constituit şi ea o şcoală, iar elevii ei, ajunşi şi la peste 80 de ani, au rămas 
tot elevi, trăind în amintiri şi în general în amintirile amuzante ale timpului 
petrecut împreună. Păstorel Teodoreanu excelează în această privinţă şi 
uitând reumatismele, de care se văitase la început, îşi însoţeşte povestirile 
de gesturi spontane, lăsându-se pe vine, şi culcându-se în mijlocul camerii 
pe jos, ca la Gherla în "timpurile bune"! Verva lui este neschimbată şi în 
scurt timp şoşotelile pe mici grupuri încetează şi toți urmăresc povestirile 
pline de farmec ale lui Păstorel. La un moment dat, Păstorel îi smulge din 
mână un chiştoc de ţigare lui Coca Apostolescu și după ce trage cu nesaţ un 
fum, îl pasează lui Paul Teodorescu care nu fumase în viaţa lui şi 
bineînțeles îl refuză. Păstorel se uită la el cu dispreţ şi-i spune : "Ai 
îmbătrânit degeaba, chiştocul este cel mai valoros produs pe care l-au 
inventat oamenii, dar numai chiştocul, nu şi țigarea !' Dar în toate 
giumbuşlucurile pe care le-a făcut, Păstorel nu s'a despărțit un singur 
moment de paharul său de vin, "elixirul vieţii" cum îl numea el. Şi desigur 
vin de la Shop nu mai băuse de foare multă vreme ! 

Pe la 12 noaptea, Măcelaru şi cu Paul Teodorescu ne părăsesc, dar 
Păstorel şi cu ceilalți pleacă doar când se "trag obloanele", în zorii zilei ! 

A fost o extrem de reuşită întâlnire, iar necunoscuţii de până atunci, au 
plecat ca cei mai buni prieteni ! idea uz 
Timpurile prezente au fost cu totul date uitării, deținuții de astăzi 
Comportându-se exact ca ofiţerii de ieri, ei nu trăiau astăzi, ci cu ani şi ani 
in urmă. Cu câtă uşurinţă pot întinerii oamenii ! Nu le trebuieşte decât să-i 
aduni împreună ! 


493 


nematografului Scala pe Saşa Ivasiuc 


IL întâlnesc pe stradă, în fața cine 1 1 
După ce în 1964 fusesem la e ăs împreună cu Vlad Brussescu. 44 mai 
întâlaisem întâmplător de câteva ori şi întotdeauna fusese extrem de am abil 


cu mine. Acum se lansase deja printre marii Scriitori ai zilei. [i citisem 
câteva romane, bine scrise, dar toate pe linia Partidului. : 

_ Ce mai faci domnule Pantazi, nu te-am văzut de o grămadă de vreme. 

- Am fost mult timp plecat din Bucureşti, dar dumneata ce faci ? Eşti tot 


la Ambasada Americană ? Ş 
- Nuuu ! Am plecat de mult, acum sunt vicepreşedintele Uniunii 


Scriitorilor, ştii ... Mae ere meuleraface cu 
toţi cei ce se cred scriitori, Vin cu Loă pțiile pentru aprobare de a fi 
publicate şi, area are a UR = 

- De ce stai acolo, slavă Domnului eşti lansat ca mare srciitor şi câştigi 


cred bine ! 
- Da, vezi, nu se pune problema câştigului, dar aici am posibilitatea de a- 
mi "face vânt în străinătate” ..., am î ă Europa, în Statele ies 


în Uniunea Sovietică, până şi în India ! 

Nu ştiu cum să scap mai repede de acest om “al zilei”, care este atât de 
amabil cu mine şi întotdeauna se lungeşte [a conversaţie. 3 

- Dacă ai posibilitatea călătoriilor ... te înţeleg ! 

pa Da, şi mai e ceva... Zaharia Stancu e bătrân, ... nu mai are mult ŞI cu 

Deci porcul tânăr îl pândeşte pe porcul bătrân să-i i-a locul ! ! Nu ştiu 
cum să scap de el, mă hotărăsc să nu-l mai întreb nimic, dar Ivasiuc 
continuă : 

- Ți-aduci aminte de Paul Goma ? 

- Nu, cine e şi ce-i cu el? 

-A făcut parte din lotul lui Florin Pavlovici şi al meu, s'a trezit şi el mare 
scriitor şi a venit la mine cu un roman I ... Ce să-ţi spun ... parcă scris cu 
picioarele !__ 

Ai: Pe Florin l-am mai văzut, inteligent băiat şi s'a purtat admirabil în 
închisoare. 

- Inteligent Şi extrem de talentat, dar nu vrea să scrie şi s'a marginalizat 
Seupaztl un post mediocru la televiziune și traducând cărți din englezeşte. 
pa IE i-am spus : "scrie măi şi strecoară un nimica toată pe linia 

ului, ca să pot să-ţi dau aprobarea de publicare", dar nu vrea şi n'am 
ce să-i fac ! l-am dat şi lui să citească romanul lui Goma, ca să nu creadă că 


După câtva timp mi l-a adus înapoi 5 
Dani adi : epţie nepublicabilă”! L-am rugat să- 
Perie el. pentru ca totuși să- ajutăm, das Floria mi-a răspuns de data 
„Neperiabil"! I-am-spus lui Goma i 


părerea lui Pavlovici şi ... mi L-am f ut duşman ! Ui i 
Nicolae Breban, îl cunoşti nu ? ae 0 A 


- Nu-l cunosc, dari-am eiţi AA = i 
aduc aminte titlul, aim itit-o carte, sofisticată, dar bine scrisă, nu-mi 


494 


DD i 


_Pe el am putut să-l lansez fără probleme, are băiatul talent, de altfel a 


fost redactor la "România literară” şi s'a lansat și în cadrele Partidului. A 


scris mai multe cărți Francisca”, "În absenţa stăpânilor”, "Animale 
bolnave", Îngerul de ghips", toate trezesc un deoasebit interes deşi stilul să 
este destul de neingrijit. PRESE pe 

Scap cu greu de acest infatuat Scriitor, care incontestabil are mult talent, 
este inteligent şi simpatic, de altfel i-am citit toate cărțile, poate mai 
sofisticate decât cea a lui Breban, dar în tot cazul bine scrise. Ştiu că minte, 
au el l-a lansat pe Nicolae Breban, care a iniceput să-scrie cu mult timp 
înainte de â ajunge „Ivasiuc secretar al Uniunii Scriitoritor ! Dar ce 
importanță are ? În orice caz, ambii tineri scriitori sunt talentați, chiar dacă 
Breban s'a lansat din strungar, cu ajutorul Partidului, iar Ivasiuc, absolvent 
al facultății de filozofie, s'a lansat prin intermediul Securităţii 

Nu trece mult timp şi-l întâlnesc din nou pe Saşa Ivasiuc ! Mă opește pe 
stradă şi mă îmbrățişează !!! Apoi îmi spune: OO 

_ Ai văzut ce a făcut Paut Goma? 

- Nu, de altfel ţi-am spus că nici nu-l cunosc. 

- Nu asculţi "Europa Liberă” ? 

-Foate rar 

Nu i-am-răspuns din prudență acest lucru, este o realitate. De altfel nu-mi 
era frică să mă "toarne” Ivasiuc, este un tip prea inteligent, pentru a nu avea 
întotdeauna spatele acoperit. Probabil că pentru acest motiv îmi arăta 
întotdeauna atâta prietenie! EET 

- Hai să intrăm în cafeneaua asta să mai stăm de vorbă. 

La "Cafe de la Paix" de Ia diferite mese, Ivasiuc este salutat de către unii 
prieteneşte, de către alţii cu condescendență. Nu cunosc pe nimeni. 

- Dar văd că eşti foarte cunoscut aici ?! 

- Da, este cafeneaua scriitorilor ! 

De ce o vrea Ivasiuc să se afişeze cu mine ? Desigur va fi întrebat cine 
Sunt ? lar dacă a intrat cu mine este tocmai pentru a-şi arăta relaţiile ! În 
definitiv, treaba lui. Ivasiuc comandă două cafele şi două coniacuri. 

- Ei ce este cu "Europa Liberă” şi cu Paul Goma ? | 

- leri, acest post de radio a redat o schiță a lui Paul Goma. Nulitatea asta 
Văzând că nu poate publica nimic la noi, vrea să se lanseze prin "Europa 
Liberă"! 3 

- Şi ? Despre ce este vorba în această schiță ? 


„> Este foarte puţin important acest lucru, în fond descrie o realitate, 
dificultățile de a obţine un paşaport şi imbecilitatea celor de la pașapoarte. 
fe „Totuşi a te adresa "Europei Libere”, constituie un mare curaj din partea 
UL ! 


Dai curajul prostului, dar are spatele acoperit. Soţia lui este evreică şi 
este nepoata lui Chişinevschi. 1 Ștei s 2 îi 

: Bine, dar Chișinevschi nu mai reprezintă nimic astăzi, face parte din 
Vechea gardă. 7 
Ma Asta să o crezi dumneata, el nu mai face parte din 
âr legăturile lui au rămas aceleași şi apoi soția lu Nas 


din noua nomenclatură, 
Ste şi evreică ! 


495 


- Şi ce importanță are acest lucru, ani impresia că prin naționalism 
care-l afişează Ceauşescu, nu se dă în 


ături de a fi şi antisemit ! —— 
o să faci o deosebire între naționalismul pe care. 
_ Nici pomeneală, trebuie să faci o deose = : ie Ei cil 
sale î a şirpolieia de "democrat pe care o Se alpotintate, “Elştieca 


ul pe 


evreii sunt "tabu" şi nu îndrăzneşte SĂ se ÎSEei Sicilia life și anpierue 
tul de Occident ! ș 

erediaeăi E a alţii care sau adresat Post i de radio "Europa 

Liberă", ce găseşti atât de extraordinar în acest lucru ? > 

_ Domnule Pantazi, nu-l cunoşti pe Paul Goma, este prost, incult și 
arivist. E 

- Partidul este plin de astfel de oameni ! ur .. 

- Da, darel nu s'a putut afirma Şi cum este un ambițios, probabil împins 
de nevastă-sa, a bătut la porțile "Europei Libere”! F 

- Mă rog, şi ce importanță are acest lucru, sigur că criticând pe cei dela 
pașapoarte, "Europa Liberă” era normal să-i dea publicităţii schița. 

- Până aici suntem de acord, dar comentariile "Europei Libere" asupra 
schiţei lui Goma şi a lui personal, sunt de-adreptul ridicole ! "Un scriitor 
plin de talent, un mare scriitor”, te apucă greața şi la mijloc nu este decât un 
singur fapt : soția evreică! 

- Şi cum crezi că va reacţiona Securitatea ? 

- În niciun fel, în primul rând datorită relaţiilor soţiei lui în cercurile sus 
puse, apoi pentrucă este evreică ! Dar pe mine nu mă interesează reacțiile 
ăstora, ci ceeace face "Europa Liberă”, care vrea să scoată dintr'o nulitate, o 
personalitate ! Ascultă-mă pe mine, eu am voiajat mult şi-i cunosc şi pe cei 
de-aici şi pe cei de-acolo, sunt cu toţii "o apă şi-un pământ", amândouă 
părțile duc una împotriva celeilalte aceiaşi propagandă deşănțată. Nu este 
nici o deosebire, dar dacă aici trăim în împărăţia proştilor, acolo, celor 
"deştepţi", nu le este permis de a lansa pe unul din proştii noştri ca o mare 
personalitate scriitoricească şi politică, numai pentru faptul că critică un 
aspect al regimului comunist. Acest Paul Goma ar fi fost dispus să lingă 
regimul mai mult decât noi toţi şi dacă l-aşi fi publicat, aceeaşi "Europă 
Liberă”, l-ar fi evidenţiat pentru slugărnicia faţă de Ceauşescu ! 

- Ce-ar fi fost, dac'ar fi fost ... M'ar interesa 

- Nu te sfătuiesc, dacă lui nu i se 
astăzi ar lua legătura cu el, nu-i vă 
împace cu regimul, dar nu prea văd cum, căci nu-i poate oferi nimic ! 
__= MI se pare că și Breban a fost în străinătate şi a făcut unele declarații 
impotriva regimului și apoi s'a întors. 

- Da, Şi a fost dat afară din Adunarea Naţională, unde era deputat, dar a 
reuşit să se reimpace cu regimul, are şi el oamenii lui ! 
- Eşti tot la Uniunea Scriitorilor ? . 
„- Nu, m'am certat cu Zah 
cinematografie ! 


- Şi acolo cum merge ? 


să-l cunosc pe acest om. 
poate întâmpla nimic, apoi pe cei care 
d bine ! Îl vede Breban, care vrea să-l 


aria Stancu, acum sunt director la 


496 


„ Cum să meargă ? Prost ! Sunt obligat să fac to 
aduc osanale lui Ceauşescu și nu cred că am 
ridici în stăvi pe un Su nu este lucru ușo 

_ Păi şi în lumea scriitorilor şi în aceea a ci iei istă altă 

osibilitate de afirmare decât aceea de a dicta E pp a a 

lui Ceauşescu ! Ai ştiut acest lucru de la început, aşa că ASI line: CA 

_ Ca scriitor, mai puţin dacă ştii să €eviţi, evident că-orice-suliecezi lu 
trebuie să-l politizezi, dar rămâne totuşi la abilitatea fiecăruia de a i 
descurca, dar în cinematografie, nu există scăpare, căci nu eu scriu 
scenariile şi ... 

- Domnule Ivasiuc, te rog răspunde-mi la o întreb 
comunist ? 


- Cum dracu. ua mai fi comunist, admițând faptul că ai fost vreodată 
u 


lac tot felul de filme care-i 
Să rezist nici aici, ştii „.. să-l 
r! 


are : eşti sau nu eşti 


manuscrisele, o fac. tot timpul şi astăzi. Nu ştiu cât voi rezista, căci nu mai 
pot, sper însă să nu-mi "dau în petec”, căci nu foloseşte nimănui şi cu-atât 
mai puţin mie. Cred însă ENE ius ude aia ai doar scriitor. Acum 
sunt consacrat şi nu mai sunt atât de controlat, pot scăpa fără să le mai ridic 
osanale, sau cel mult, făcute indirect ! Dar îţi spun eu un lucru, poate nai 
să mă crezi, nici cei din Occident, nu sunt mai cinstiți decât ai noştri ! Toţi 
pot fi băgați în același cazan în care să aduni tot noroiul din lume. a 

M'am despărțit de Sașa Ivasiuc, încercând să-I înțeleg. dar-dacă cu mari 
eforturi poate i-aşi înţelege oportunismul, în nici un caz nu-i pot accepta 
delațiunea, căci el numai devenind informatorul Securităţii a ajuns la 
Ambasada Americană. Am convingerea că pe mine nu mă va “turna”, de 
altfel nici nu mă interesează acest lucru, el își are sfera lui de activitate în 
lumea scriitorilor, care incontestabil face parte din cele mai importante 
obiective ale Securităţii. Dar câți dintre scriitori nu îndeplinesc ză 
oficiu ? Declaraţiile lor se confruntă şi Securitatea știe perfect ce gândeşte 
fiecare dintre ei ! 3 

La numai câteva zile, în casa unui actor, îl întâlnesc pe acei gata 
De la început se arată extrem de comunicativ faţă de mine, dsttie 
ce îmi e îmi spune : ES fe: EVA 

= Aa papa adi despre dumneavoastră Şi sunt încântat să vă 
Cunosc ! 


- De unde domnule Breban ? 


497 


Pap 


- De la Saşa Ivasiuc, pie aula si comun ! De altfel l-am și rugat să 
invi tru a vă cunoaşte. 3 | 
Ne i puca spune a sunt jucu ci Ivasiuc, nam stat cu el în 
inchi i -am văzut de 3 Ș 
poate am înțeles eu greit, dar în orice caz în căteva rânduri a povesti 
despre dumneavoastră cu multă admiraţie, într un tea iei AN 
Deci, am avut dreptate, Ivasiuc pozează în lumea lui că are prieteni între 
"foşti", pentru a-şi acoperi spatele ! aaa = 

Breban este un om inteligent, volubil şi în niciun caz nu poți descoperi în 
el pe fostul strungar ! Nu are nicio reticență asupra faptului că este foarte 
bine cu regimul, dar îl critică deschis. La un moment dat Breban îmi face 
semn să închid discuţia ! Mă uit în spatele meu şi-l văd pe inginerul Dan 
Jiroveanu, mă uit la gazdă, care-mi face acelaşi semn din ochi, arătându- 
mi-l pe inginer ! Acesta pleacă pentru un moment din cameră şi Breban îmi 
spune : ae 

- Fiţi atent, individul ăsta este informatorul Securităţii ! 

Gazda se apropie de mine şi fără a se feri de Breban îmi spune : 

- Jiroveanu este cunoscut informator, nu l-a invitat nimeni, dar are un fler 
deosebit de a veni, de câte ori am câţiva invitați ! 

- Vă mulțumesc la amândoi, dar tot ceeace gândesc eu, este bine 
cunoscut de Securitate, aşa că nu mi-e frică de el. 

- Nici eu nu mă tem de turnătoriile lui, vă închipuiţi că după ce m'am 
întors din străinătate, unde în mod public am criticat regimul, am avut de- 
aface cu Securitatea la un înalt nivel şi după cum vedeţi m'am descurcat, 
aşa că n'o să-mi fie frică de lătratul unui căţel ! 

Jiroveanu revine, se instalează între mine şi Breban Şi mi se adresează : 

- Domnule Pantazi, eu vă cunosc de multă vreme din auzite, acum v'am 
ascultat vorbind de străinătate, știu că aţi vrut întotdeauna să plecaţi din 
Țară şi cu totul întâmplător am posibilitatea de a vă facilita acest lucru, în 
mod legal. 7 

_ Asta mă interesează în mod deosebit. 
- Ei bine, atunci trebuie să stăm de vorbă ! 
Gazda, care a urmărit conversaţia, i se adresează lui Jiroveanu : 


- Te rog să ieși imediat afară, n'ai decât să-ți faci meseria de "turnător” 
unde vrei, dar nu la mine în casă ! 


Spre marea mea surprindere, Jiroveanu nu protestează pentru jicnirea 
adusă și refuză să plec 


să e, spunând că are de vorbit cu mine ! 

Breban se ridică de pe scaun, îl ia de reverele hainei şi împreună cu 
gazda îl dau afară. O scenă penibilă, o scenă rară, un eveniment deosebit 
înte'o lume comunistă ! Un informator al Securităţii dat afară de către un 
Scriitor cunoscut al regimului ! Atât gazda, cât şi Breban, sunt enervaţi la 


culme, iar pe mine mă amuză în mod Ş za 
cu totul deoseb lare. 
- Domnule Breb ani Lasăre ri 5 1t această întâmp 


area, să conside inci î iat, aşi 
Vrea să vă pun câteva întrebări. odata 
- Cu plăcere, domnule Pantazi, vă ascult 


498 


_ De la început trebuie să-ţi Spun că ceeace s'a petrecut acum câteva 
minute, nu am mai Văzut din închisoare şi nu m-ași fi aşteptat niciodată să 
văd reeditându-se in libertate, aici are o cu totul altă semnificaţie şi 
incontestabil denotă un curaj deosebit! 

_ Nu, domnule Pantazi, nu este chiar 
demnitatea noastră şi în măsura în care mai putem, ne-o apărăm cu toate 
forțele. Aici nici măcar nu este vorba de curaj, el este un turnător de serie, 
obișnuit, de care nu-i poate fi frică unui om cu spatele oarecum acoperit. Pe 
mine nu mă poate da peste cap un "turnător' de teapa lui, opiniile mele sunt 
cunoscute la un nivel mult mai ridicat şi din momentul în care sunt acceptat 
aşa cum sunt, nimeni nu se va uita la ce spune o secătură oarecare ! În 
lumea scriitorilor există totuşi o solidaritate ŞI de ea îi este frică regimului, 
care preferă să ne aibe prieteni decât dușmani. Din păcate, această 
solidaritate prezintă multe fisuri, căci altfel am putea face mult mai mult. Nu 
este vorba de micile "periuţe" ale regimului, ele chiar dacă sunt înlăturate, 
apar altele şi altele, ele fac parte din Uniunea Scriitorilor, dar nu din Lumea 
Scriitorilor, ei sunt primiţi de regim, dar nu-şi găsesc locul între noi. 
Greutățile nu ni le fac aceştia, ci oameni ca Eugen Barbu sau Adrian 
Păunescu şi evident mai sunt câțiva. Din cauza acestora, noi nu ne putem 
impune un punct de vedere, ba din contra, suntem obligaţi la concesii 
pentru a putea supraviețui. Eu vă cunosc bine de la Ivasiuc şi îmi permit să 
vorbesc deschis. Să nu credeţi dumneavoastră că noi nu ne cunoaștem între 
noi şi nu ştim fiecare despre celălalt concesiile pe care le-a făcut. Uite îmi 
permit, tocmai fiindcă sunt prieten cu Ivasiuc şi-l ştiu ce gândeşte, să vă 
spun că el a debutat în lumea noastră ca informator al Securităţii ! Să nu 
credeţi că-l bârfesc, din contra vreau să vă arăt că ştiu totul despre el şi sunt 
sigur că nu s'ar supăra pe mine dacă ar afla că vam destăinuit acest lucru. 
De altfel el este convins că dumneavoastră cunoaşteţi acest secret al lui 
Polichinel ! Asta a fost portiţa de intrare a lui Ivasiuc, dar puteți fi sigur că 
el ştie perfect, ce şi cum să vândă Securității, informaţii fără ir portul ! 
Aşa a debutat la Ambasada Americană și bine a făcut ! Eu am mers pe linie 
de Partid şi, în fond, am făcut acelaşi lucru ca şi el. Vezi dumneata, noi 
suntem condamnaţi să ne sfârșim zilele în comunism Şi-atunci trebuie ză i: 
adaptăm sistemului, să ocupăm toate posturile, inclusiv cele de iei a 
Nu-i putem accepta însă pe "turnătorii” ce nu-i putem avea Su i Se a 
Vă stau la dispoziţie, să vă răspund la orice întrebare, dar aşi vre 
ŞI eu ceva ! : ee 

- Te rog, domnule Breban, vă răspund deschis la orice iure UPR ea ela 

- Îmi vine foarte greu să vă întreb, pentru a nu vă rezici i 
bănuieli, dar vă rog în acest caz să mi-o tăiaţi brusc, nu este 
Sunt obligat să mă resemnez ! A tari 

= stie domnule Breban, vă răspund absolae deseu: ia ge Ss 
- Domnule Pantazi, eu sunt un pasionat de istorie , E E aaa 
an au acces la Arhivele Statului, cu a + Ac Rs olitic într'o oarecare 
romanele mele au un caracter social, dacă vreț P 
măsură, dar nu au nicio contigenţă cu istoria ȘI as 


aşa, vezi dumneata, avem Şi noi 


fel nu aşi putea justifica o 


499 


cercetare a acestor arhive. Mă interesează în mod A IN istoria 
evenimentelor care ne-au adus în comunism, poate aveţi să-mi daţi să citesc 
ceva. i : i 

- Domnule Breban, încă de la prima mea arestare, mi-au fost confiscate 
aproape toate cărțile şi trei geamantane cu fotografii. Intâmplător însă am o 
carte ce fusese împrumutată şi mult mai târziu restituită, Am cartea Pe 
marginea prăpastiei” editată de către Preşedinţia Consiliului de Miniștri, din 
timpul lui Antonescu, nu pentru publicitate, ci cu circuit închis, şi care 
reprezintă Rebeliunea legionară. ai NE Sa 

- Am auzit de această carte, dar bineînţeles nu am găsit-o nicăieri, v'aşi fi 
foarte îndatorat dacă mi-aţi împrumuta-o. 

L-am invitat pe domnul Breban la mine acasă pentru a-i da cartea şi ne- 
am despărţit în termeni admirabili, nu sa lăsat până nu i-am promis că mă 
voi duce la el, unde cu voia mea, va invita câţiva prieteni scriitori. 


A sosit ziua cea mare ! Ziua primului Congres Mondial Românesc ! Vom 
reuşi ? 

Noaptea dinaintea Congresului, nu am putu închide ochii. Eram 
supraextenuat de drumul la Paris, de multele întrevederi avute, de piedicile 
întâmpinate, de ultimele enervări de care aşi fi putut fi scutit cu puţină 
bunăvoință. Dar mai presus de toate acestea, presiunea sub care fusesem 
ţinut în ultimile şase luni, îşi spunea acum cuvântul. 

Din nou m'am plimbat prin cămăruţa care deşi puţin mai lată decât celula 
dela Zarca, avea aceiaşi lungime ! Am băut cafele şi am fumat întreaga 
noapte, ceeace în mod normal ar fi trebuit să mă pună complect la pământ 
dar în mod surprinzător, nervii mei au învins din nou organismul şi la 7 
dimineața când Boutmy a venit să ne ia, eram într'o stare perfectă, nemai 
resimţind niciun fel de oboseală ! 

Ajungem în marele hall al hotelului " 
pe care-l văd este Părintele Popa care 


- Du-te repede la direcţia hotelului, deoarece nu vor să ne mai dea sala ! 
- ves glumele Părinte, sunt încântat să te văd. 
- Nu glumesc deloc, a fost şi afiş la inv 
N 3 rare ul 
Românesc a fost amânat ! : E cat tă 


FIAP”, arhiplin cu români. Primul 
-mi spune ; 


Mă duc imediat impreună cu Bout y ecto i ăsesc acol F 
m 


deco aiie aa lătrescu, Doru Popescu şi pe alţii. Cu toţii perorau cu 
semnat de iesea IRI gt, Chip să ne dea sala, arătându-ne un telex 
on i Dei : er 
discul antazi, prin care renunțam la sală. Intervin în 
- Domnule director 
„ numel sai : p, 
(aja e meu este Ion Pantazi şi nu v'am dat niciun 
Se poate domnule. d 
» Car cu a trebuit să iau 3 j : SEE, 
pe care nu am avut de unde să şti A Saplauii consideraţie telexul primit, 


u că este fals şi am închiriat sala altcuiva. 


500 


Vă stau la dispoziţie cu jumătate din sum 
tot ce pot să fac. 
În acest moment intră în camera directorul 


nt intr | ui şi doctorul Vasile Iliescu. 
Boutmy, care închiriase sala i se adresează directorului : 


- Domnule director, sala a fost închiriată de către mine, Vladimir Boutmy 
de Katzman, şi nu de către domnul Pantazi, deci numai eu puteam să o 
contramandez. 

- Se poate domnule, dar eu am primit un telex semnat de către 
preşedintele dumneavoastră, telexul reprezintă o hârtie oficială aşa că orice 
discuţie este inuulă ! . 

Domnul Comaniciu sesizează imediat ideia lui Boutmy, asupra persoanei 
care putea contramanda sala şi i se adresează directorului : 

- Domnule director, eu sunt doctor în drept şi vă previn că faptul este de 
o deosebită gravitate, dumneavoastră anulând un contract semnat de către o 
persoană, prin simpla semnătură a unei alte persoane, pe care 
dumneavoastră nu o cunoșteați. Eu trebuie să vă previn că pentru acest 
Congres au făcut deplasarea la Paris, 10 persoane din Canada, 10 persoane 
din Statele Unite, precum şi câteva zeci din Germania, Elveţia, Italia şi 
Spania. Au fost nişte cheltueli imense și vom fi nevoiţi să vă acționăm în 
judecată, iar dumneavoastră va trebui să plătiți despăgubiri fiecărei 
persoane în parte. sea dr: a 

- Daţi-mă în judecată, eu sunt acoperit de telexul primit, răspunde 
directorul vădit enervat. Intervine Vasile Iliescu care, pe un ton foarte blând 
i se adresează directorului : at 

- Domnule director, să lăsăm formalităţile, vă rog punepi-vă 
dumneavoastră în locul nostru, suntem într'o situație disperată, ajutați-ne 
să ieşim din această încurcătură atât de neplăcută. 

Directorul pare a se calma, se gândeşte puţin, apoi spune: | 

- Domnilor, aşi putea eventual să vă dau o altă sală, am mai multe şi toate 
Sunt la fel, având toate şi instalaţia fonică, de care aveți nevoie, dar ce 
facem cu poliţia, pe care am anunţat-o că nu se mat ţine reuniunea 

dumneavoastră ? Pie ae bn 3 
- Fiţi vă rog amabil şi elelogati die nou la poliţie şi anunțați că totuşi 
reuniunea are loc, îi răspunde Vasile Iliescu. luă j 
li mulţumim cu toţii directorului pentru amabilitatea lui i ep 
nici o obiecţiune faptului că ne roagă să ne scoatem ce 
tricolore din piept. S îi ă 
După ml oră, sunt anunţat că un comisar de la poliție vrea să 
vorbească cu mine. Mă întreabă foarte politicos : 
- Domnule Pantazi, dumneavoastră aţi convocat ace 
p.. rari îi: vă asigurăm pază exterioară, nu trebuie să a 
ici 4 cane i sunteţi răspunzător de tot ceeace se 
niciun fel de grijă, însă dumneavoastră Su a eo rui şi sunt dator să VĂ 
intâmplă în sală. Vă rog să nu turburați Ani evacuându-vă din sală. 
Spun că, în caz contrar, sunt obligat să intervin, 


â pe care aţi achitat-o, dar asta este 


astă reuniune ? 


50| 


eţi nicio grijă, nu se va întâmpla absolut 


- În ceeace ne priveşte, nu iai dacă doriţi să puneţi şi în sală câţiva 


nimic, dar vă rog pe dumneavoa 


: : ă Ă : : a 
oameni de-ai dumneavoasti: azi. vă urez succes în ceeace întreprindeţi ! 


- le Pant i at 
pate a piedicile sunt înlăturate Şi răsuflăm cu toții uşurați ! Ce ar 
mai putea surveni ? Să sperăm că de data aceasta nimic. 


După o scurtă slujbă religioasă oficiată de către preoţii Dumitru Popa şi 
Gheorghe Calciu Dumitreasa, se intonează Imnul Regal” apoi, la masa 
prezidiumului, iau loc alături de mine, domnii Horaţiu Comaniciu, Dan 
Cernovodeanu, Dr.Florin Mătrescu şi doamna Mihaela Moisin, ce a primit 
misiunea de "moderatoare" a şedinţei ce urma să înceapă. 

Secretariatul însărcinat cu consemnarea dezbaterilor "Congresului 
Mondial Românesc" a fost alcătuit din domnii : Cornel Crişan (Paris), 
Andrei Makarow (Koln) şi Paul Morcov (Offenbach). 


Congresul se deschide prin cuvântul meu : Am dat mai întâi citire 
recentului mesaj trimis de M.S.Regele Mihai preşedintelui Statelor Unite 
Ronald Reagan înaintea întrevederii acestuia la Moscova cu Mihail 
Gorbaciov. 


Apoi adresându-mă participanţilor la Congres, am spus : 
"Sfinţiile Voastre, Doamnelor, Domnişoarelor şi Domnilor, 


Cu multă greutate am reuşit să ne întâlnim astăzi aici la primul Congres 
Mondial Românesc. Cu multă greutate, pentrucă piedicile au fost imense. 
În afară de multe scrisori primite, prin care am fost ameninţat chiar cu 
moartea în cazul în care nu voi renunța la Congres, am primit şi din partea 
Securităţii direct, o scrisoare prin care mi se mulțumește că vreau să termin 
cu domnul Raţiu ! Pentru acest motiv, Securitatea menţionează că mă va 
recompensa pentru acest lucru. Așa cum şi în trecut m'a recompensat ! 

În afară de aceste scrisori, a fost falsificată Şi o Circulară, semnată de 
mine, prin fotocopierea semnăturii, cu ştampila mea și a apărut o "Ediţie 


Specială" falsă, Chipului scoasă de mine, luându-se o mulţime din frazele 
mele, făcând între ele legătura foarte subtil pentru a demonstra că nu mai 
fac acest Congres. 


Domnilor, această 


tsă mă copieze şi aici. 

un agramat pentrucă în loc de liniuţă a 
pus peste tot apostrof ! Absolut în tot ziarul ară us apostroful ; E 
mă este scris : ducându'mă ! [ăla postrotuli 


A fost dat un telex fals în num 


ele meu, că 
care anunțam că am renunțat la ti 


directorul acestei săli, prin 
întrunire | i 


502 


Domnilor, este evident că Securitatea a făcut a 
totul. Noi nu suntem îndrituiţi să facem niciun fe 
Securitatea, dar Poliţia Criminală din G, 

Pentru acest Congres, am primi 
Organizaţii Româneşti, am primit p 

rimit adeziunea personală a marelui 
cu toată inima alături de noi şi găseşt 
este astăzi o necesitate stringentă şi ne ure 
află în momentul de față în Argentina. 

Am primit deasemeni adeziunea marelui scrii 
Virgil Gheorghiu. 

Domnilor, ne aflăm cu toţii aici, 
Mondial Românesc ! 

De ce a fost necesar acest Congres ? 

După 23 August 1944, guvernele democratice ale generalilor Sănătescu Şi 
Rădescu abia au putut rezista 6 luni şi ele au fost înlăturate prin forța armată 
a Uniunii Sovietice, care a instalat la cârma statului un guvern vasal, un 
guvern comunist, guvernul Petru Groza. 

România trebuia distrusă. Intelectualitatea, tineretul şi țărănimea au fost 
exterminate în închisori. 

Mareşalul Antonescu, simbolul luptei noastre în Răsărit, a fost ucis la 
Jilava. 

Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu, George Brătianu şi lon 
Mihalache, au fost exterminați în închisori. 

Regele a fost izgonit în mod samavolnic. 

Țara a reacţionat cu toată forța. Sute de organizaţii anticomuniste au 
răsărit ca ciupercile. Până şi copii de 15 ani s'au angajat în luptă. Avem 
printre noi, în această sală, pe doi dintre ei : domnul lon Varlam şi domnul 
Vladimir Boutmy de Katzman. Poate mai sunt şi alţii ! at . 

Luptele au izbucnit în munţi şi nu trebuie să-i uităm niciodată pe 
conducătorii rezistenţei românești, coloneii Uţă şi Arsenescu precum și pe 
maiorul Dabija, pentru a nu-i pomeni decât pe cei mai importanţi. Toţi 
munţii noştri au fost înțesaţi de partizani. Țăranii au rezistat eroic în toate 
colțurile "Țării, dar trebuie să-i menţionăm pe cei din Vrancea, unde au fost 
necesare regimente întregi de Securitate, sute de morți şi mii de arestări, 
Pentru ca răscoala să fie înnăbuşită. ara 258 

Minerii s'au răsculat la Târgul Jiu, iar greve, explozii şi incendii s au 
înregistrat în toate colțurile Țării în toți aceşti ani. 

Foametea, frigul şi teroarea au ajuns la paroxism ! a 

Genocidul cultural şi artistic este unic în istoria omenirii. Samavo i e 
fost împinsă până la blasfemie prin demolarea bisericilor, nepreț 
monumente istorice. 2 

În 1987, demonstrațiile pentru libertate au luat lie perie aie 

imişoara, laşi, Bucureşti, Galaţi şi Bârlad, întrunind su 
Oameni ! 


proape totul, dacă nu chiar 


fel de acuzaţie clară, bănuim 
ermania va stabili adevărul. 


Ut până acum adeziunea a 26 de 
este 100 de adeziuni personale. Am 


tor român de limbă franceză, 


pentru a lua parte la primul Congres 


903 


ină de nimic, el merge c 
ini rea să țină seama ce e u 
ela Bucureşti însă nu TTZAE i 
Ra Se un genocid naţional. Însăși EXIste da zi d E ii : 
pas, rep oiectul de reorganizare a Satului edr :6 tbc Mazda di 00 
Beige ea i în primul moment, urmăreşte definitiva distrugere a 
e sate, CT IAR A : 
ţărănimii, unicul izvor de Valori et si ta sc nu mai pot face faţă 
Tate IS i 
Domnilor, forțele dispersate †o e imului comunis 
forței de distrugere organizată şi planificată a regimu t de la 
Bucureşti. DEEA AES, poe SR i 
casei] exemplu pe care-l dau organizațiile Fomâneşti care, sabotându-se 


una pe cealaltă, în per sabotează cauza românească „trebuie să înceteze, 
ate. Ape 

Rromplite SER taierea al nepăsării organizaţiilor noastre : eu 

ştiu doar de trei ani cât se zbate domnul Gane: Argeş, de unul singur, 

pentru a ajuta pe românii sosiți în Elveţia, care | sunt în perico | de a fi 

returnaţi. Astăzi tot de unul Singur se. luptă pentru românii primiţi tem porar 

în Ungaria şi care deasemeni sunt în pericol de a fi trimişi înapoi. 

Țara subjugată, țara îngenunchiată, țara înjunghiată aşteaptă din partea 
noastră să o reprezentăm, să arătăm dezastrul fizic şi moral în care se 
găseşte, dar să facem acest lucru din partea întregului Exil Românesc, Exil 
Unit, care să vorbească printr'o singură voce în fața tuturor cancelariilor, 
parlamentelor, guvernelor, organizaţiilor şi asociaţiilor occidentale. 

Țara are astăzi nevoie de noi, nu mâine, căci să nu-şi închipuie cineva că 
mâine când Ţara va fi liberă, cei din Exil vor avea un cuvânt de spus. Şi 
este normal să fie aşa, cei ce-au suferit acolo până în ultimul moment, vor 
fi singurii îndreptăţiţi să-şi spună cuvântul. Să nu uităm că av trecut 50 de 
ani de când viaţa democratică a fost întreruptă în România. Vechile 
formule politice sunt astăzi perimate. Formule noi nu pot fi importate 
deoarece democraţia occidentală de acum este adaptată unor stări de lucruri 
ce ne depăşesc cu cel puţin 100 de ani. 

Astăzi însă putem să ne ajutăm Țara şi este ultimul ceas pentru a o face. 
Ideia unirii exilului nostru nu este nouă. Dar ea nu s'a înfăptuit până acum. 
Şi nu din motive ideologice, căci exilul nostru nu mai are nici o extremă 
stângă şi nici dreaptă, car ibă importanță. Noi suntem cu toţii 
anticomuniști și toate organizaţiile politice, asociaţiile culturale sau 
religioase au un caracter anticomunist. Unirea Exilului Românesc nu a fost 
zădărnicită decât de duşmăniile personale şi de orgoliile nesăbuite. Toţi cei 
care au încercat sub o formă sau alta să unească Exilul Românesc, în 


numele lor personal, au scos la iveală aceste racile, dar au fost primii care 
le-au încălcat ! 


Am luat această iniţiativă, arătând de la început că nu aspir la nicio 
demnitate în cadrul Congresului Mondial Românesc Şi că mă voi retrage cu 
desăvârşire în momentul în care țelul va fi atins. Este pentru prima 0ar a 
când iniţiatorul unirii nu vrea ca aceasta să se facă în jurul persoanei sale ! 


Poate Dumnezeu ne va ajuta. 
Am întins o mână prietenească tuturor. Am fost 


vederea înfăptuirii unirii, 
(foa) 
pe: 


gata la orice concesii în 


Unirea Exilului Românesc e 
Necesitate Stringentă în urma ge 
Țara. 

Motivele neparticipării unora si 

A au d it si : 
orgolii personale : ovedit simple pretexte dictate de 


Nu le place titulatura de "Statut", deoarece aceasta ar însemna o nouă 
ă 


organizaţie ! Nu avem decât să-i schim 
Regulament de ordine interioară. E] tr se op a caii =aua 


; ebuie să exi Poe 
Mondial Românesc ar deveni un ideia 1€ să existe, căci altfel Congresul 
Nu le plac articolele din Statut. Nu au decâ 
A “i zii ecât să le aducă 
Nu le place cuvântul Senat ! N'au decât să-i spună Sfat Eee 
trebuie să existe, căci de-acolo au E | 


Ste un Im 


erativ Naţi : 
nocidului i pana ia Id enitto 


național cu care este ameninţată 


: FT ornesc idei 
"Directoratului". P eile ce sunt supuse 
Nu le place cuvântul "directorat", n' 73 reia 
„ nau decât să-l in : 
conducere! tituleze Comitet de 


Nu vor O organizaţie nouă, căci sunt destule cele existente. Nu este vorba 
de o nouă organizaţie, ci de o reprezentanță comună a organizațiilor 
existente, la care acestea să contribuie prin cei mai buni oameni, pe care îi 
pot înlocui atunci când vor crede de cuvinţă. a 
A Nu le place că Sunt prea multe comisii ! Dar acestea sunt prevăzute a fi 
înfăptuite pe măsura posibilităţilor, în timp. 
ilor nimic ci i let, iar atunci când te văd gata de a discuta 

ce, aceasta le î i î i- i 
Aa isplace în cel mai înalt grad şi-atunci rup 
„Nu se mai poate, situaţia din Țară nu ne mai îngăduie nici o tergiversare 
ŞI trebuie să înfrângem orgoliile şi ambițiile nemăsurate. 

Congresul Mondial Românesc se va constitui astăzi în măsura în care se 
e putea şi va fi desăvârşit la Cleveland în Statele Unite în cursul acestui 

Nu avem pretenţia că astăzi s'a realizat unirea tuturor românilor dar, 
astăzi va fi începutul, se va forma nucleul în jurul căruia la Cleveland se va 
desăvârși unirea. - 

_ Pentru a arăta până unde merge înțelegerea noastră, vom rezerva locuri 
in posturile de conducere, organizaţiilor până astăzi încă nedecise. Toate 
aceste organizaţii se vor putea alătura Congresului Mondial Românesc, 
incepând de astăzi 4 Iunie şi până la 2 Octombrie 1988 când, la Cleveland, 
în cadrul "Romfestului 88” Congresul Mondial Românesc se va reîntruni și 
Va lua o formă definitivă. 
Domnilor, nu numai situaţia atât de disperată din Țată ne-a îndemnat la 
nirea Exilului Românesc, ci şi situația Internaţională. 
Umneavoastră vedeţi că alternarea războiului rece cu destinderea 
Continuă în Occident de peste 40 de ani. Pacea cu Germania nu a fost încă 
încheiată și acest lucru nici nu se va putea înfăptui până la unificarea 
ermaniei. Această unificare este la rândul ei interdependentă de eliberarea 
țărilor din Estul Europei. Dar despre aceste lucruri nici nu se mai vorbeşte 


509 


tre conducătorii americani şi sovietici nu s'ay 
n 


astăzi ! În nicio întâlnire i 


pus aceste probleme. 
Astăzi am intrat într 

în ea. Să dee Dona 

atat prelung ee situaţiei actuale şi celor ce se vor succeda. Exilului 
Trebuie să îa 


€ crmisă o politică occidentală sinusoidală, Exilul 
Românesc iu st facă o politică Românească. Această politică nu are 
Românesc ie 


Ro a fii er ti aaaClIC ae tatii INM iGăIc Are UEZpE Dar eartrebhuie 
repi S ş 


ei SIDA IRENAORAl e 
să facă faţă SE a PODUICE trebuie să fie oameni de toate 
î aja o citice care să cunoască la perfecţi limbile de largă circulație şi 


să aibă acces la Cancelariile străine, la Ba amonter fa Asociaţiile 
Internaţionale, la presa de diferite nuanțe politice sau c iar la Personal Zi 
care sunt în afara politicii propriuzise. Numai Eu ae își au Locul 
în Comisia politică, care nu se poate forma dintr o dată şi ale cărei porți 
trebuie să rămână în permanenţă deschise. Fiecare din aceste persoane 
trebuie să-și păstreze contactele acolo unde au acces şi să informeze în 


e destindere, unii își pun mari speranțe 
DR ați însă că şi această destindere 


e au. 
Pe are e ca şi Comisia politică, Congresul Mondial Românesc, trebuie 
să aibă în componenţa sa oameni de toate nuanțele politice. O unitate 
românească nu se poate constitui decât în diversitatea ideilor pe care o 
reprezintă. Părerile contrarii şi chiar contradictorii reprezintă adevărata forță 
a democraţiei. Noi trebuie Să-recunoaștem câ, i surilor ce le 
prezintă, democraţia este cel mai bua-sistem de-guvernământ din câte 
există. i 
"Congresul Mondial Românesc uie constituit într'o largă concentrare 
democratică, în care să-şi găsească locul toate ideile politice moderate. 
Domnilor, numai O reprezentanță unică rofnânească, Va putea suprima 

controversele, disputele, polemicile, numai Congresul Mondial Românesc 
poate avea credibilitate în fața Ţării şi a Occidentului. Numai astfel vom fi 
ascultați şi numai astfel vom putea arăta adevărata stare de lucruri din 
nenorocita noastră Țară. 

„Domnilor, pentru buna desfăşurare a Congresului, vă rugăm să păstraţi 0 
disciplină de fier, să nu intrăm în controverse, iar atunci când vi se va da 


cuvântul să fiți concişi şi clari, fără paranteze patriotarde. Vremea 
discursurilor s'a terminat, 


Vrem fapte. 
Să ne ajute Dumnezeu !' 


A urmat la cuvânt d m iniile 
: omnul doctor Vasi i entat linii 
directoare de acţiune ale asile Iliescu, care a prez 


priveşte tactica de urmat, " 
mai mulțumim să stăm în d 


întâmplă ceva în Ţară. "Să avem iniţiativa şi să acționăm"! LA er 


elui nostru fai Va = 

DEE insine) iDuiea pu atita Brătianu, reamintindu-i cuvintele : 

Li nah Vasite- Hi ESEU-z-uarif în revistă punctele programului deja 
ublicat, : „A Venit cu propuneri coricrete de imediat 

practică a acestui program. —— punerea imediat în 

Următorul la cuvânt a fost domnul Horaţiu Comarnic: 
panta Că intițara Congruui Nolte ia catina 
sfârşit, începutul de unificare al Emigraţiei FR 
prezent, unificare deosebit de utilă intereselor 
de o reprezentanţă cât mai destoinică spre a- 
doleanţele în faţa puterilor occidentale. Do 
apel la unire şi la susținerea pe viitor a Co 

Domnul Dan Cernovodeanu a făcut un scurt istoric al eşecurilor 
diverselor inițiative de unire a Exilului nostru înregistrate în ultimii ani şi a 
subliniat că formula "Congresului Mondial Românesc" propune o unire în 
diversitate a tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor româneşti, politice, 
culturale şi religioase, încercând unificarea într o structură aparținând celor 
mai variate orientări, dela cele de centru-stânga până la cele de centru- 
dreaptă, realizându-se astfel o cooperare cât mai largă între ele, sub semnul 
Si gl etii itoleranței reciproce. 

Domnul Dr. Florin Mătrescu a expus pe larg principiile pe care se 
bazează Congresul Mondial Românesc şi structura sa organizatorică. 
Domnia sa a arătat că motorul, ființa vie a acestei structuri, o constituie 
Comisiile ce se vor creia, ele reprezentând acţiunile directe ale viitoare 
reprezentanţe româneşti. 

După înflăcăratul apel la unirea românilor făcut de către domnul Vladimir 
Boutmy de Katzman, dânsul şi-a arătat revolta din suflet, manifestată prin 
cuvinte dure la adresa Occidentului, care continuă să doarmă şi se lasă din 
nou îmbrobodit de cuvintele mieroase ale lui Gorbaciov. El a încheiat 
făcând apel la conştiinţa românilor de a continua lupta împotriva 
comunismului. 

Au urmat la cuvânt domnii : lon Ganea-Argeş, Părintele Gheorghe 
Calciu-Dumitreasa, profesorul Tudor Olimpiu Bompa (Canada), Mircea 
Constantinescu (Frankfurt/Main), Nicolae Lupan (Bruxelles), Vladimir 
Fulger (Frankfurt/Main), lon de la Vidin (Champigny), Constantin 

toicănescu (Paris), Dumitru Lăzăroiu (Paris), Dr.S.M. Dumitrescu 
(Antony), Ion Variam (Paris), P. W. Tilleman-Prunkul (Montreuil), D.M. 
oader (Paris), Mirel Stoenescu (Zurich), Nicolae Craiu (Mannheim), Sava 
Gârleanu (Suedia), Doru Popescu (Canada), Dr.lon Marcea (Germania), 
(;St Racoceanu (Paris), Al Rădulescu (Paris), şi doamna Mihaela Moisin 

ânada). > ş 3 

Vorbitorii au adus un puternic sprijin Congresului Mondial rea 
exii [estându-și increderea în viitorul lui, în marele pas înainte 

Ul românesc. ă - , 
Trebuie însă să remarc şi o atitudine ostilă, manifestată de ci iei ol 
aria Toader (Paris), care după ce a mărturisit că se află RED: 

„e otet a at i) Dudu le ă R 


ngresului Mondial Românesc. 


E o a 


nu a suferit nimic după-urma comunismului, s'a 
estui Congres, care după domnia sa, nu vrea 


şi jumătate şi că în Țară 
declarat cu totul împot N SON AST ? 
sa fie degar o replică a Congresului domnulvi-Raţiu de anul trecut:-D omnia 
sa a subliniat : "Nua âpărut încă omul care-să unească românii”! Desiguţ 


opinia domnului Toăder a fost respectată PE aie a a a în nimic 
pozitiv asupra a tot ceeace a încercat să distrug . A îi a loader este 
singurul reprezentant al UMRL-ului, care s a arătat ostil. j 

5 easemsmi trebuie Să Tenitare splendida cuvântare a domnului doctor 
S. Mircea Dumitrescu, tot un reprezentant al UMRL.-ului, care a subliniat 
importanţa unirii românilor, precum şi răbdarea de care trebuie să dăm 
dovadă pentru realizarea acestei uniri. El imi mulţumeşte pentru înțelegerea 
arătată, prin rezervarea în cadrul noii reprezentanțe a unor posturi de 
conducere organizaţiei domnului Raţiu şi promite de a face tot ceeace este 
omeneşte posibil pentru o conlucrare generală. 

Domnul lon Varlam, alt reprezentant al UMRL-ului, după ce arată 
importanța unirii românilor, aduce o propunere concretă-pentru viitor : 

Consiliul Naţional Român şi Uniunea Mondială a Românilor Liberi să se 
federalizeze sub o nouă denumire de "Rezistenţa Română". Domnia sa 
prezintă un nou drapel românesc, care să se diferențieze de tricolorul afişat 
de comuniști, prin așezarea inversă a culorilor, albastrul fiind reprezentat de 
"Crucea Ordinului Mihai Viteazul", aşezat în mijloc, fiind înconjurat de 
către galben şi roşu. Acest nou drapel îl propune pentru "Rezistenţa 
Română”. i RT TEITRTIIE E SRC EET a 

Evident propunerea domnului Varlam ar fi fost foarte bine venită cu un 
an mai înainte. Pentru această propunere am militat cu toţii, iar eu personal 
am depus toate eforturile de mediere între CNR şi UMRL. Din păcate, 
domnul Raţiu s'a opus a a ea ia condițiuni, 
buna intenţie a domnului Ion Varlam, dacă ar fi luată în iderare, nu ar 
aduce decât la o novă tergiversare a unirii românilor. 

Trebuie să menţionez faptul că toți membrii UMRL-ului prezenţi la acest 
Congres au venit în numele > lor personal, doninul Raţiu nepermițând 
participarea în numele organizaţiei sale. ĂRBȘUA, 

Dintre vorbitori, trebuie relevat cuvântul domnului Profesor universitar 


Tudor Bompa din Canada, care printre altele a spus : 
Noi nu suntem "ANTI- . Lăsăm aceasta pe seama celor ce în 


continuare iau o atitudine negativă. Noi suntem numai "PENTRU" : 
- Pentru înţelegere şi colaborare cu toți Românii de bună credinţă ; 
- Pentru respectarea drepturilor religioase şi a "Drepturilor Omului” în 


România ; 


- Pentru alegeri libere în România : 

- Pentru eliberarea României ;- 

- Pentru întregirea României în graniţele ei istorice ; 

= Pentru respectarea demnităţii şi integrităţii României şi a cetăţenilor ei. ; 
„„„. Noi suntem prezenţi aici, astăzi, fiindcă trebuie să facem ceeace fraţii 


noştri din țară NU pot face. Să-i reprezentăm pe ei, să ne luptăm pentru el, 
pentru drepturile lor la LIBERTATE ȘI DEMNIT ATE UMANĂ ... 
= E Z73 


Zr 


08 


lucruri : a. - 
- Că suntem Români (adevăraţi) cinstiţi și loaiali Țării noastre 
- Că nu ne interesează nicio politică îngustă de partid şi că avem o 


singură ideologie care se numeșteROMANISM ; 

_ Că suntem foarte determinaţi să facem ceva 
interesele românismului. 

Şi aşa vom face. 

Deci fraților, cu Dumnezeu înainte pentru unirea forţelor Exilului 


Românesc ! 
Aşa să ne ajute Dumnezeu ! 


pozitiv pentru Țară şi 


După terminarea dezbaterilor, l-am propus pentru funcţia de preşedinte al 
Congresului Mondial Românesc pe domnul Profesor Tudor Olimpiu 
Bompa din Canada drept candidat al Frontului Naţional al Unirii Românilor 
şi al Consiliului Naţional Român, întemeindu-mi propunerea pe 
următoarele considerente : 

| - Să luăm exemplu din istoria noastră : Domnitorul Cuza al Moldovei a 
fost ales Domn şi în Muntenia, astfel s'a făcut Unirea Principatelor. 
Propunându-l de domnul Profesor Bompa, întindem o mână celor de peste 
ocean, pentru Unirea tuturor Românilor ! 

2 - Domnul Profesor Tudor Bompa are numai 55 de ani, un om în plină 
putere şi astfel generația noastră, trece mâna generației următoare. 

3 - Domnul Profesor Tudor Bompa este un om care s'a realizat, fiind 
profesor universitar la Ontario, Canada, ori puţini oameni din Exilul 
Românesc se pot mândri cu acest lucru. 

4 - Domnul Profesor Tudor Bompa are multe relaţii în Canada şi în 
Statele Unite atât ptintre români, cât şi printre oficialitățile acestor state. 


Domnul Dr. Florin Mătrescu a dat citire listei candidaţilor FNUR şi CNR 
Pentru conducerea Congresului Mondial Românesc. 
U Sa admis votul prin procură. es 
nainte de exercitatea votării, am cerut Adunării să voteze prin vot 
eschis, pentru funcţia de Senator de Onoare a marilor noştri scriitori 
Vintilă Horia şi Virgil Gheorghiu, care şi-au dat Ce ZI a 
pp eresul Mondial Românesc. Întreaga asistenţă i-a votat prin ri icarga 
lhii Şi apla e. E ae SIE 
a lesa e irarcare a voturilor alcătuită din > a, S 
Vladimir Boutmy de Katzman (FNUR, CNR și UMRL), Dr.S.M. 


EI 


(302) 


Dumitrescu (UMRL), lon Varlam (UMRL), lon de la Vidin (UMRL) şi 

Mihai Maciu (UMRL) 
Desigur, trecerea ca apar 

Boutmy de Katzman, Va produ 


ținând UMRL-ului a domnului Vladimir 
ce multe nedumeriri, deoarece de aproape un 
an, dânsul a demisionat din organizaţia domnului Raţiu ! În aceiaşi situaţie 
sunt şi următorii : Dan Cernovodeanu, Dr. Florin Mătrescu şi Gheotghe 
Bentz. Dar domnul Raţiu nu a vrut niciodată să ţină cont de aceste demisii, 
numărându-i mai departe în cadrele organizaţiei domniei sale, care se 
"măreşte pe zi ce trece”! Aaa : Site - 

În urma exprimării prin Vot individual şi secret al participanţilor la 
Congres, au fost aleşi următorii : a 

Preşedinte al "Congresului Mondial Românesc : Profesor universitar 
Tudor Olimpiu Bompa (de la Universitatea York din Toronto, Canada). 

Vice-Preşedinte pentru Europa : Dr.med. Vasile Iliescu (Munchen) 

Vice-Preşedinte pentru America : Inginer Mihaela Moisin (Cuvântul 
Românesc", Hamilton, Ontario, Canada). =: 

Secretar general : Dr. Dan Cernovodeanu (Paris). 

Au fost aleşi Secretarii adjuncți precum şi o Comisie de Cenzori. 

În Comitetul de conducere, pe lângă toţi preşedinţii organizaţiilor 
afiliate, care fac parte de drept, au mai fost aleşi : Dr.Ing.Av. Mirel 
Stoenescu (Zurich) şi Dr.Ing. Mircea Ionescu (Freiburg). 

Au fost aleşi Senatori : Preşedinte Horaţiu Comaniciu. Membri : 
Gheorghe Bentz, Prof.Dr. Alexandru Bidian, Vladimir Boutmy de 
Katzman, Gheorghe Braşoveanu, Ing. Cornel Crişan, Vladimir Fulger, 
Ştefan Gane-Argeş, Prof. Sava Gârleanu, Mircea Constantinescu, Nicolae 
Lupan, Dr.M. Maciu, Dr. Constantin Macri, Dr. lon Marcea, Dr.med. 
Florin Mătrescu, Ing. Mihaela Moisin, Cristian Martin, Prof.Dr. 
Constantin Nagacevschi, Zahu Pană, Preot Dumitru Popa, S.Pop, Doru 
Popescu, Dr.Ing.Av. Mirel Stoenescu, lon de la Vidin şi Paul Bejan. 

Au fost numiţi preşedinţii tuturor Comisiilor care au luat ființă. 


În încheierea lucrărilor, a luat cuvântul domnul Profesor universitar 
Tudor Olimpiu Bompa, primul Preşedinte al "Congresului Mondial 
Românesc", care a mulțumit participanţilor pentru înalta încredere ce i sa 
acordat. Apoi a luat cuvântul Secretarul General nou ales dând citire 
textului scrisorii adresate Majestății Sale Regelui Mihai I, prin care 
Suveranul este încunoştiințat de constituirea "Congresului Mondial 
Românesc”. În continuare Secretarul General a citit textul Comunicatului 


adresat de "Congresul Mondial Românesc", Cancelariilor Puterilor 


Occidentale, anunțându-le creiarea acestui "FOR UNIC” pentru 
reprezentarea Exilului Românesc. 


oul de încheiere mi-a aparținut mie, care am spus printre altele: 
ulțumesc colaboratorilor mei, care m'au ajutat să ducem la bun sfârși! 


a Caiea misiune pe care ne-am asumat-o. li mulţumesc domnului 
orațiu Comaniciu şi întregului Consiliu Naţional, care mi s'a alăturat și 


910 


fie m'a susținut. Vă mulţumesc dumne 
prezenţa în această sală aţi ajutat atât de m 
Mondial Românesc. 


Vă anunț acum, că din acest moment, Frontul Naţional al Unirii 
Românilor s'â autodizolvat, iar eu mă retrag din viața politică a Exilului 
Românesc. d picat ea Fa 
Vă mulţumesc domnilor !" 


avoastră tuturora, care prin 
ult la constituirea Congresului 


Atmosfera de East » NU poate fi descrisă, oamenii plâng de bucurie 
şi se îmbrăţişează ! După îmbrăţişări şi felicitări cu domnul Horaţiu 
Comaniciu, Dan Cernovodeanu , Vladimir Boutmy şi Florin Mătrescu 
Vasile Iliescu îmi cade în braţe, plângem amândoi fără a putea scoate un 
cuvânt, întru târziu, cu vocea tremurândă, Vasile îmi şopteşte : "Tu ai 
scăpat, eu abia încep!!! Mă despart cu greu de Vasile Iliescu şi cad în 
brațele lui Bompa. Plângem amândoi și nu ne putem deslipi unul din 
braţele celuilalt. Primesc apoi o mulţime de felicitări, dela oameni cunoscuţi 
şi necunoscuţi, dar eu sunt "'plecat', plecat undeva departe, nu mai pot 
înregistra nimic. Văd că mulţi se îndreaptă spre estradă, nu ştiu ce se 
întâmplă, întru târziu realizez : 
Mondial Românesc, depun jurământul în faţa Părintelui Calciu. 

oana este tot la post, filmează în continuare de 8 ore ! les în hall, unde-l 
întâlnesc pe Ionică Varlam, îmi spune : "loane te felicit din inimă, ai dat cea 
mai frumoasă lecţie Exilului Românesc"! 
Mă opreşte şi mă îmbrățișează doctorul Mircea Dumitrescu, omul acesta 
atât de bolnav, încât a trebuit să depună un efort supraomenesc spre a putea 
lua parte la Congres. Un om de o calitate cu totul superioară, un om cum 
rar se mai găsesc astăzi, rămânem lung timp îmbrăţişaţi, cuvintele nu-și au 
rostul, prin tăcere se spune cu mult mai mult. 
Am plecat împreună cu loana, cu mama ei şi cu Boutmy spre casă. Sunt 
extenuat şi totuşi atât de proaspăt, nu ştiu de unde mai am atâta forță. La 8 
Şi jumătate seară am fost acasă, la 4 dimineaţa, am luat drumul 
Miunchenului ! 


x x x 


După ajungerea la Munchen, dovă zile mă odihnesc, apoi gângurile-mi 
zboară din nou în Ţară ! 

Scriitorii tineri afiliaţi regimului, după întălnirile avute cu Ivasiuc Şi 
Breban, devin una din preocupările mele cele mai importante. pe 
Până acum, am reîntâlnit pe năpăstuiţii de soartă, cunoscându-le toa 
nenorocirile, precum şi reacţiile, care se pot re 

tesemnare! 
Am cunoscut atât de bine lumea muncitore 
peste 10 ani, am cunoscut truda lor, chiulu 


(Si) 


ei 


duce la un singur cuvânt: 


ască, în mijlocul căreia am trăit 
| lor, întreaga lor Viaţă Şi am 


cei ce au primit funcţii în Congresul c 


ajuns la concluzia că au un Singur ideal : ziua de astăzi, cel mult ziua ge 


NES PS ntâlnit vechii camarazi de front, care au o singură preocupare ; 
înmormântările şi un singur VIS : auia gi ăpâniţi 

Am revăzut vechii tovarăşi de închisoare; care sunt stăpâniți de un Singur 

i : a! : 
eine iar em comunist după pese 30 e ani a 
u ire a socialismului” ! 
spira e ta mea nu are limite în a cunoaște pe aceşti "oameni ai 
zilei”, indiferent dacă se numesc oportunişti sau Sunt oameni care trebuie 
să-și găsească un rost în viaţă acolo unde simt o chemare i 

Până unde merge oportunismul lor ? Ce gândesc aceşti oameni ? Vor fi 
oare vreodată în stare să aibă curajul opiniei ? Mai poate spera acest Neam 
ca vârturile sale să se revolte ? 

Aceste întrebări mă persecută în cea mai mare măsură şi sunt gata să dau 
curs simpatiei pe care mi-au arătat-o atât Saşa Ivasiuc, cât şi Nicolae 
Breban. E 

De altfel astăzi îmi dau seama mai bine ca oricând, că numai de la ei ar 
putea porni o reacție a Neamului Românesc. Revoluţiile au pornit 
întotdeauna de la intelectuali, ei au mobilizat massele, ei le-au creiat 
idealuri, ei le-au condus. Dar revoluțiile, dincolo de efectele lor 
dezastroase, au necesitat două calități imense, fără care nu s'ar fi putut 
dezvolta : idealul scriitorilor şi vigurozitatea masselor. 

Toate schimbările din această lume, au costat sânge, mult sânge şi sânge 
nevinovat. Numai scriitorii cu minţile lor înfierbântate de dorința reînoirii, 
pot deştepta massele şi numai acestea pot provoca revoluțiile. Mai devreme 
sau mai târziu, Țara noastră va merge către revoluţie. Massele sunt gata, 


neniuligrticea lor a ajuns la paroxism, le lipseşte scânteia care să aprindă 
ocul. 


Îi voi vedea pe cei doi scriitori, aşi vrea dacă se poate chiar mai mulţi, dar 


îmi dau seama că prea mulţi nu se poate, ar interveni neîncrederea, teama, 
timorarea şi-ar spune cuvântul. 


Aştept un semn de viaţă dela Breban 

Şi iacă, aşteptarea mea nu este zadarnic 

> Domnule Pantazi, am vorbit cu S 

aţi spune să ne ved 
- Noi patru ? 


„ mi-a spus că vrea să mă invite la el. 
ă, Breban mă chiamă la telefon : 

r aşa Ivasiuc şi cu Nichita Stănescu, ce- 
em cu toții la un pahar de vin, Sâmbătă la mine ? 


- Da, i bi : 
poate este mai bine așa, o să vedeţi, sper să vă simţiţi bine între noi 


inteligență cu totul int ș Nichita Stănescu, de care am auzit că este Ip 
Sunt peste 10 ani de-atunci. d ÎN Non pinbdmala Ina 
decât o impresie penibila Gilau “ra atât de beat încat nu mi-a putut face 
inteligența lor, cat și «1. <Ilalți doi însă, mi-au trezit interesul, atât prin 

ȘI Prin felul deschis în care mi-au vorbit. Desigur 


512 


> 5 


apropierea nu este ușoară, în special de Ivasiuc, pe care-l ştiu delator. Dar 


"Am fost punctual la întâlnire, întotdeauna am considerat punctualitatea ca 
o elementară bună creştere. 

Breban m'a condus în liwing-room, unde tolânit pe canapea sta Nichita 
Stănescu, Ivasiuc plimbându-se prin cameră. Amândoi mi-au ieșit înainte 
salutându-mă. Spre deosebire de prima dată când îl cunoscusem la Ivasiuc, 
Nichita Stănescu era îmbrăcat decent, iar ceilalți doi, chiar elegant ! Pe 
masa din dreptul canapelei, era o sticlă de wisky, golită pe trei sferturi ! 
Doamne, când avuseseră timp s'o bea ? Și totuși toţi trei nu au deloc aerul a 
fi băuţi. : 

Breban face imediat o atmosferă agreabilă, glumind : 

- Domnule Pantazi, microfoanele au fost montate, Securitatea este 
prezentă, aşa că nu ne râmâne decât să-i furnizăm cât mai interesante 
informaţii ! 

Ivasiuc intervine serios : 

- Domnule Pantazi, mi-a spus Nicolae că va pus în curent că sunt 
informatorul Securităţii ! Vă spun cinstit că mi-a luat o piatră de pe inimă ... 
nu aveam curajul să vă mărturisesc ! 

- Atunci să nu dezamăgim Securitatea, le-am răspuns râzând, făcându- 
mă a nu auzi cele spuse de Ivasiuc. 

- Ce doriţi să beţi, wisky, coniac sau un vin bun ? mă întreabă Breban. 

- Dacă ai vin, numai să nu fie Du Bonnet, este dulce şi nu suport astfel de 
băuturi. 

- Nu, Domnule Pantazi, nici eu nu suport "dulcegăriile”, de orice natură 
ar fi ele, am un vin sec franțuzesc, noi doi vom bea vin şi-i lăsăm pe ei cu 
“tările” lor. 

Atmosfera se face repede prielnică oricărei discuţii şi Nichita Stănescu 
este cel care o deschide : 

- Să nu pierdem vremea, noi vă cunoaştem pe dumneavoastră, mai bine 
zis mai mult din auzite, dar vă cunoaştem foarte bine, vă cunoaștem trecutul 
atât pe front cât şi în închisoare, noi am vrea să ştim însă cum gândiţi la 
ora actuală şi suntem convinşi că acceptând să veniţi printre noi, urmăriți 
acelaşi lucru ! Deci desbrăcarea la pielea goală ! 

- L-ai luat cam repede pe domnul Pantazi, are tot dreptul să fie plin de 
rezerve, intervine Breban. 

- Nu domnule Breban, mi-a plăcut cum mi-a vorbit domnul Stănescu şi 
fără discuţie că m'a intuit perfect : vreau să ştiu cum gândiţi ? Evident nu 
poate fi vorba decât de gândirea dumneavoastră asupra momentului politic 
pe care-l trăim. 

Nichita Stănescu intervine din nou : 

- Ştim că ne socotiți nişte oportunişti de cea mai josnică speţă şi de multe 
ori ne întrebăm noi înşine dacă nu este așa ? Noi suntem prieteni vechi şi 
nu avem nimic să ne ascundem, nici măcar cele mai tainice gânduri, ni le 
Spunem şi atunci când suntem beţi criță şi atunci când suntem treji câ 
lumânarea ! Simţim nevoia de a comunica, altfel ne-am sufoca. Bine-aţi 


913 


a sie a A ata chisă aşa cum suntem şi noi. Vă ru 
i ventilate, 0045 îţi eat de rimă intrebare să ne răspundeţi lu ne-a trădat Lot timpul şi ne trădează şi astăzi. Este tot atât de laş ca şi noi, 
daţi dovada că ne înțeleg pa cred că mult mai mult, căci nici măcar nu-și tidică aceste probleme, nu-i 
CE me sala întrebare, care nu poate avea un răspuns atâta vreme frământă conştiinţa, fiindcă nici n'au auzit de ea, iar dacă aşi vrea să-i fac 
cât nu ştiu cum gândiţi. Vă promit însă că vă voi răspunde ceva mai târziu ! cinstea de a-i găsi o scuză, aşi spune că este cuprins de un complex de 
Deocamdată vă mulțumesc pentru felul deschis în care-mi vorbii, trebuie culpabilitate faţă de noi, din care nu poate ze pe însă că nu ți 
să vă mărturisesc că în generația mea, oamenii se pipăie' mult, până a se această scuză, Occidentul este cu mult mai putred decât însâşi comunismu / 
! Eu îl cunosc bine, să Ştiţi că nu mi-am pierdut vremea umblând prin | 
magazine, de câte ori l-am vizitat. Nu sunt în stare să producă decât 9| 


"dezbrăca la pielea goală", dar desigur dumneavoastră sunteţi copiii 
tehnicitate ultra avansată, occidentul este un fobot, acţionează prin apăsare 


"secolului vitezei", vă admir pentru acest lucru. Desigur vă consi Ea 
opere EN MED af gl ctg (a pe butoane, omul este un automat, care nu vede mai departe de iaizul| 
Ai Cd sase A Aa aistăcuri, dau d itue nasului. Discrepanţa dintre ale e a iza Fe înimaginapilă, sun / 
= | i aj ă Ă ! : jt în urma noastră, merg câtre o catastro . Bagă în burtă şi adună, 
| ca Na cil a aaa adaugă Breban ! pap în Bancă, la asta se mârginee orizont occidentului. E ne punem 
| A IT — : Sia e dacă facem bine sau rău ceeace facem, ei nu au probleme, ei au 
Re a pe alai IG Se dle Tea Ru este numai al ta, “umanitate” şi droguri ! Nu domnule Pantazi, nu de-acolo ne 
generaţiei noastre. Suntem nişte laşi care ne | ă a e ri Seal poate veni salvarea ! De-asta m am întors, eu sunt și cetățean german, 
a unor concluzii, la care ne place za alunge e sc ara: zi logice, puteam să rămân acolo „puteţi fi sigur că m'aşi fi descurcat. Astăzi aşi fn 
noi înșine. Vreau să vă spun în Ea a ase tru a nu ne fi scârbă de fost un robot care mi-ași fi ! făcut wochenende-le pe marginea unui lac și 
cărota ne invârtiia, derani și:ani iși coc fuzia  rahonamentele în jurul concediul în Italia sau Spania. Desigur admirabile ambele ipostaze, dar în 
concluzie, care ne torturează. Ce trebui ă fac - ae 5, ritmul vieţii de-acolo să mai şi gândeşti, nu-ți foloseşte la nimic. Uitaţi-vă 
unui partid de care avem oroare parti d ae ae alea untem cu toții membri la noi trei, ne punem probleme dacă suntem nişte otrepe sau oameni Cu 
de el, dar care ne distruge pentrucă a făcu pondere şi logică ? Numai această întrebare, ne aşează în rândul oamenilor. 
pe care le scoate şi le flutură în Nu suntem în stare să-i răspundem, dar încercăm ȘI asta de ani de zile ! 
domnule Pantazi, generaţia de astăzi, a că —. - tă Domnilor, opriţi-vă, mi-aţi oferit cu mult mai mult decât mi-ași fi putut 
căutăm să ascundem acest IL, â Câror reprezentanți suntem ! Dar imagina. Începând din acest moment, întrebările dumneavoastră au devenit 
şi ale mele. Nu vă pot răspunde dumneavoastră până nu-mi voi răspunde 
mie însumi. Acum vă pot spune un singur lucru : vă mulțumesc domnilor, 
vă mulțumesc din suflet, vă mulțumesc în primul rând că prin 


Berlinului, al Budapest Ar Stau şi mă întreb : nu ne-ajunge exemplul 


dumneavoastră am putut afla cum gândesc tinerii intelectuali. Într' adevăr, 
în mâna dumneavoastră stă pâinea şi cuțitul şi aici este toată greutatea .... 
ce faci ? Pui mâna pe cuţit şi loveşti în dreapta şi în stânga, sau mănânci 


liniștit pâinea ? Aveţi dreptate domnilor să vă frământaţi de-atâţia ani şi să 


nu găsiţi răspunsul. Poate dacă ași fi avut forța dumneavoastră, forța 


Scriitorilor, aşi fi declanșat măcelul, dar ce s'ar fi ales ? Exact ceeace a spus 


este uşor de aprins, Pa al Pragăi ? La ce a folosit ? Focul 

domnul Nichita Stănescu, praf şi pulbere amestecate cu sânge. Nu sunt în 
stare să vă răspund, Lăsaţi-mă să rumeg singur tot ce astăzi am auzit din 
gura dumneavoastră. Dacă aţi aşteptat astăzi de la mine un răspuns, îmi 
pare rău că vă dezamăgesc. Trebuie însă să fac o constatare - atâta vreme 
Cât tineretul acestei ţări gândeşte ca dumneavoastră, înseamnă că Neamul 
trăieşte, că este plin de vigoare şi că va reacţiona la momentul potrivit aşa 
Cum trebuie. Mi-aţi oferit cea mai frumoasă seară, nu o voi uita niciodată, 


i asta-i di 
Suntem în stare să dăm un ră dilema noast 


A L Un răs ț ag) sase : 
| sângele nostru este corcit Şi e PUSIAS pre deosebire de celelate popoare, 


a întreb E u avem dreptul să greşim, ȘI- aaa 
Suntem lași și merităm să = = Suntem într'adevăr II şi cari Sau Vă mulţumesc încă odată la toţi trei. O Doamne, cât este de relativă viaţa, 
Breban intervine ; PRE Cu cătă uşurinţă am putut gândi blamându-vă ? Când am venit aici, evident 
E! fă „Domnule Pantazi, Nichita foarte curios să vă cunosc. am venit totuşi îndoit, ştiam că domnul Ivasiuc 
| | couie să mai adaug : pal este un "turnător", ştiam că dumneata domnule Breban ai lins probabil 


Occidentul a je nu noi toţi ; aşa gândim, dar 
=— a trădat, dar nu numai atunci la Yalta, 


multe tălpi, ştiam că domnul Nichita Stănescu din moment ce este prieten cu 


Ă t de uşor să dai i 

dumneavoastră vi se ÎL poa la tata Sănth ferita oale 
aie aia microfoanele au funcționat a trebuie i Salata se 
poate felicita pentru un material copios ce ta G sin în mână, mai puţin 
important în ceeace priveşte persoana mea, car Cred CU Unic, în ceeace vă 
priveşte ! ; 

Breban intervine din nou glumind : | 

- Sectorul Securităţii îl priveşte direct pe Saşa, dar nu numai ea a dat 
lovitura astăzi, ci şi Pleşniţă ! 

- Cine este Pleşniţă ? 

- Cum nu ştiţi ? Ministrul adjunct de Interne, eu sunt omul lui ! 

- Deci lucraţi pe mai multe fronturi ? Care este atunci rolul domnului 
Nichita Stănescu ? 

- El ne coordonează, răspunde râzând Ivasiuc. 

- Şi care este rolul Ministrului de Interne, în afara Securităţii ? 

- EL ştiind că-l cunosc bine pe Paul Goma, m'a rugat să-l temperez şi să-l 
readuc pe linia partidului. 

- I-a deranjat atât de tare acel articolaş în care i-a ridiculizat pe cei de la 
pașapoarte? 

- Nu ăla, a mai dat şi altele şi nu-i deranjează scrisorelele lui Goma, ci 
î Fie Sarea le aa dă "Europa Liberă”! Vor să scoată din el un mare 
rezistent, în jurul'căruia se. grupează românii, când în realitate nimeni nu-l 
bagă în seamă ! De altfel el încearcă să mă asocieze şi pe mine acțiunilor lui 
de protest și prin mine şi pe alții dintre scriitori, 

- Şi, care-i sunt rezultatele ? 

- Absolut nule, cine l-ar putea lua în serios ? Ca scriitor este un "zero 
absolut”, iar ca om, toţi îi cunoaștem oportunismul fără limită ! Dacă i s'ar 
da un oscior de ros şi-ar face imediat autocritica ! Dar ăştia nu vor să se lase 
Șantajaţi, 1ar el, împins de nevastă-sa, și ajutat din plin de "Europa Liberă”, 
-â intrat în cap că într adevăr este șeful disidenţilor români ! Vă puteți 
închipui că nu are absolut nicio șansă de a face ceva întradevăr serios, de 
alutel este bine că nu are această șansă, cui ar folosi în afara "Europei 


Libere _? La mijloc nu este decât impostura lui Goma şi reaua credinţă a 
postului de radio, care fac 1 


P L e dintr'un ţânţar un armăsar Evident că pe ăştia 
îi deranjează acest lucru ! ia : Ea > 
- Dacă într'adevăr îi d lează : i 
pe eranjează de ce nu-i închi toți 
ceilalţi ? J Nu-i închid gura cum fac cu toț 
- Tocmai aici este co 
fără importanţă. La mi 


mplicaţia, le este frică să dea amploare unui lucru 
jloc este chestiunea evreiască, datorită faptului că 
Europa Liberă” ş| promovează drept erou şi tot din 
juc! CU mănuși şi vrea împăciuire şi în toată 
pi cu Sunt țapul ispăşitor”, fiindcă eu trebuie să 
unul căruia i s'a urcat la cap şi-acum 


acelaşi motiv, Pleşniță 


916 


se crede erou neînțeles de noi şi un țigan furios, legat de mâini de frica de a 
nu deveni antisemit ? aere, 

- Deci la mijloc este vorba de un conflict între naţionalităţile 
conlocuitoare, am spus râzând cu poftă. 

- Cam aşa ceva, numai că ambele părţi, vorbesc în numele românilor ! 

- Aşi vrea totuşi să-l cunosc pe acest om, am să te rog să-mi dai adresa 
a Eu nu v-o dau, ştiu ce pregăteşte şi atunci focul se va aprinde şi în toată 
această afacere, a puteţi ieşi decât rău. 

z regăteşte ? 

= ME e de solidarizare cu Charta 77. 

- Ştiu ţiganii ce le coc evreii ? i | | ; 

- Nu, poate-l hotărăsc să stea în banca lui, dar nu ştiu ce voi reuşi, aşa că 
aa rai zar "Europa Liberă” dar vrei să mă anunţi şi pe mine în 
momentul în care va trimite "Europei Libere” această declaraţie Za Piri 

- L-am rugat să nu o facă şi mai ales să nu spună nimănui că mi-a 
comunicat această intenţie, nu vreau să fiu amestecat într o) chestiune cu 
care nu sunt de acord. Vă puteţi închipui, cum va exploata "Europa Liberă 
această declaraţie şi cum vor reacţiona ăştia. Eu aşi înțelege orice, dar nu 
este momentul şi mai ales omul potrivit. de E 

l-am mulţumit lui Breban pentru invitaţia ce mi-a făcut, l-am rugat să o 
mai repete şi am plecat copleșit de gânduri, iar rechizitoriul făcut de Nichita 
Stănescu şi Nicolae Breban lor înşile, m'a impresionat profund şi mi l-am 
însuşit în totalitatea lui ! 


Întors la Munchen găsesc o mulțime de corespondenţă, între care 

următoarea scrisoare : 
E a SER 

De mult timp urmărim cu o atenţie specială activitatea şi gesturile 
antisemite pe care le provocaţi, precum şi jocul perfid pe care-l faceţi în 
prezent. poi re ae 

Știm bine că foaia Stindardul este contra evreilor şi că aceasta nu este fără 
plăcerea dumneavoastră. Frecventaţi cercuri legionare, fascuste = eo 
naziste, v-aţi raliat cu huliganii, oameni de nimic, declasați de toate felurile, 
care insultă națiunea evreiască. SER 

Cunoaştem cu exactitate relațiile dumneavoastră la Paris şi anca Ea 
intra în anturajul lui Le Pen, precum şi calomniile pe care le debitați 
Contra evreilor şi a masoneriei. aie: i e fă 

Acum vreţi să ieşiţi în public alături de neo-nazişti și să faceţi o politică 
impotriva poporului lui Moise. 


SV 


ia că aţi luat-o pe un drum greșit şi nu veţi întârzia 
de a da socoteală pentru toate acestea. Dacă v-aţi fi urmărit interesuj 
dumneavoastră şi v-aţi ocupa numai de adevăratele probleme românești, nu 


ne-am fi amestecat. Nu este treaba noastră. Se E 
Noi ne vedem obligaţi de a aduce cazul dumneavoastră la cunoştin 
B'NAI B'RITH şi al FIGUE CONTRE DIFEAMATION pentru a deci 
asupra soluției care vă trebuieşte aplicată şi pe care o meritaţi din plin 

pentru insultele pe care le propagați împotriva noastră. 
Noi vă asigurăm că în puţin timp Veţi auzi de acțiunea noastră şi veţi 
avea personal proba judecății în care veţi fi acţionat. 


Noi vă atragem atenț 


Andre Gutman şi Henri Eisenberg." 


Această scrisoare, scrisă în limba franceză, a fost expediată din Paris, cu 
o săptămână înaintea Congresului, desigur pentru a mă înfricoşa ! Poate cei 
doi evrei au fost montați să scrie această scrisoare, după cum s'ar putea 
întâmpla, ca ei să nici nu existe ! TIR 

Este ultima scrisoare-din multele primite cu scop de intimidare. Am 
clasate ia arii Vânreste bine să rămână între documentele predecesoare 

ongresului. ată şi o dată v i să se cunoască pretul plăti 
E e i pita ŞI O dată va trebui să se cunoască prețul plătit pentru 


Caut să mă liniştesc după aceste ultime 8 luni de muncă, de încordare și 
de presiune zilnică, fără exagerare, chiar oră de oră. iati ; 
A Mă simt foarte bătrân, foarte obosit, după o viaţă de luptă, cu rușii, cu 
Ş e e NEI Sală dar mai mult decât toate, cu adversitatea, cu reaua 
SE ară 3, e: ași e calomnii, cu care am fost din plin gratificat, de către 

Pi ae ingtri ca : "adevărații conducători ai exilului românesc” ! 
a lo fe ron n lunie 1942, atunci când întreaga mea promoție, din 
SE nule idle su trebuia să intre în foc, timp de un an de zile. [i 

ei a ee, 1 tată UL meu, care mi-a făcut această favoare, de a trece 
:. nul Mareşalului şi de a-mi permite să mă duc acolo unde-mi 


simțeam chemarea. Este si : A 
. ingura rugăm Fi iei 
adresat-o tatălui meu. 1:4 găminte din întreaga viaţă, pe care am 


cae faptul că niciodată nu ne vo 
ovedit din plin în procesul ce ni s'a făcut 


Au urmat 4 ani de ce îua reuşită din Viaţă. 
zi aţa de mâini şi de picioare, absolut 
Ap a constituit pentru mine cea mai mare 


Uşit să-mi ; 
ŞIt să-mi dovedesc mie însu-mi că resursele 


DD 


interioare de care dispun pot înlocui pe termen nelimitat o viaţă socială 
obişnuită. Am ieşit din închisoare după 16 ani, cu acelaşi moral excelent cu 
care am intrat. 

Am lucrat în "libertate" ca miner şi după 10 ani cu perforatorul în mână 
lucrând în fundul pămânului, am înfrânt opoziţia comunismului, obţinând 
de la ei diploma de tehnician miner. 

Am ajuns în străinătate şi după moartea lui Emilian, m'am hotărit să-i 
continui ziarul, cu intenţia de a spune Exilului Românesc adevărul. Lipsa 
de experienţă politică, mi-a demonstrat, că tocmai adevărul supără în cel 
mai înalt grad. Mi-am făcut nenumărați dușmani, dar am mers înainte. În 
ce măsură am reuşit, numai Dumnezeu o ştie ! 

Am scos prin editare proprie ziarul, fiind ajutat numai de soţia mea şi 
primul volum al cărţii mele : "Am trecut prin lad'. Mi-am povestit viaţa şi 
amintirile, am analizat oamenii, clasele sociale, momentele politice şi pe 
mine însumi. Cartea s'a bucurat de critici admirabile. Duşmanii mi-au 
ignorat-o. Le mulţumesc, nu pentru ei am scris-o ci pentru cei de bună 
credinţă din prezent şi din viitor. 

Situaţia dezastroasă din Țară, incertitudinile şi dezorientarea 
Occidentului, lipsa de credibilitate a Exilului Românesc, m'au împins către 
ceeace se afirma de către toți că este imposibil : Unirea Exilului Românesc ! 

Mi s'au pus toate piedicile posibile și imposibile, în primul rând de către 
Securitate, care a acţionat cu decizie şi promptitudine, ajutată fiind de 
întreaga sa reţea de agenţi din Occident, dar şi de '"idioții utili”, de 
stângiştii "iluminaţi” şi de orgolioşii fără limită, care-şi vedeau "înălțimile" 
la care s'au cocoțat în pericol de surpare. 

Acţiunea tuturor acestora, având același țel cu Securitatea, deşi scopul 
urmărit diferă, îi situează într'o conlucrare perfectă cu inamicul Neamului 
Românesc : comunismul. 

Am avut de înfruntat cea mai puternică organizaţie din Exilul Românesc : 
"Securitatea". Respect inamicul, îi admir organizarea precum şi loviturile 
inițiate. Nu mă supără şi nu mă înfricoşează aceste lovituri și nici metodele 
întrebuințate, este o luptă pe viață şi pe moarte pe care o duce cu viclenie, 
pricepere şi hotărîre. 

Dar cine i se alătură, formând o puternică coloană a cincea ? Pe cei 
conștienți de acest lucru, pe cei în "serviciu comandat”, nu-i pot acuza, 
Chiar dacă acţionează prin "lovituri joase”, din mijlocul nostru. Ei sunt 
oamenii regimului comunist pentru care luptă şi, facem o confuzie gravă 
acuzându-i de trădare ! Ei nu au Neam, ei nu au Ţară, ei sunt comuniști. 
Cei însă, care se pretind români, indiferent de ideia ce-i călăuzeşte, de 

progresismul" de care fac caz, atacând o "Unire a Românilor”, chiar 
Breşită fiind în concepţia lor, au dat mâna cu Securitatea. Acest lucru este 
de necontestat. 

Atacurile făţişe şi lipsite de cea mai elementară pudoare ale ziarului 
„Dialog“, al domnului Solacolu, au excelat în această privință. Articolele 

idioţilor utili”, Paul Goma şi Dinu Zamfirescu, sunt o mărturie vie. Aceşti 
oameni nu merită niciun cuvânt în plus. 


SĂ je) 


N) 


iciodată acestor atacuri, atunci când au fost îndreptate 

gigi ani air ulți ani înainte, a trebuit să răspund 
asupra persoanei mele, e pi A FA e la 
josnicul atac împotriva lui lon Y. lan. “Armia fa 
Directorului E vesti ziar, îi fac cinstea de a-l numi “idiot util”, deși 
trecutul domniei sale şi activitatea prezentă, îl situează cu mult mai bine în 
rândul colaboraţioniştilor. . i id n 

O tristă surpriză, dacă se poate numi așa, este ziarul “Lupta” al domnului 
Mihai Korne. Domnia sa, este fiul marelui general Radu Korne, figură 
legendară a războiului nostru în Răsărit. Ucis-cu parul la Jilava, de câtre 
Maromet şi Ivănică, eroul nostru naţional se răscoleşte astăzi în mormânt 
urmărindu-şi progenitura ! -AĂ : i i 

Dispunând de bani, domnul Mihai Korne, îndoctrinat până peste slabele- 
i posibilități, este unul din stegarii "progresismului stângist” de la Paris. De 


tatăl său nu vrea să audă : "Morţii cu morţii , Vii cu vii”, este lozinca 
domniei sale. Nu vrea să greşească în faţa "Marelui Maestru al Lojei 
Masonice din România”, domnul Marcel Schapira, căruia i-a ridicat în 
nenumărate rânduri osanale ! 

Și-a făcut "un cerc”, pe care nu l-a numit organizaţie, datorită 
"superiorității de concepţie”, intitulându-i "Românii Liberi” ! Au o 
activitate "super-intelectuală”, dezbătând un subiect ce nu poate fi antamat 
de niciun român conştient din exil : "România post marxistă”! Poate este 
Singurul subiect, fără obiect, cel puţin astăzi. O 

A adunat în jurul său toți "neo-liberalii-progresişti”, ce se confundă cu 
trotzchiștii putregaiului parizian, dezvoltând ideile "umanitare" deşi ştiu 
prea bine că ele sunt supra-infiltrate de comunism. ua 

În niciun caz, nici domnul Mihai Korne personal şi nici cei din jurul 
domniei sale, nu pot fi acuzaţi de a fi colaboraționişti şi nici măcar de a 
avea idei comuniste, dar cu toţii își găsesc cel mai bun loc în rândul 
„idioţilor utili”, care s'au aliat inconştient cu Securitatea, pentru a lovi în 
Unirea Românilor. ERIE TERTI E 

„Ziarul "Lupta", ne rezervă un mic Spațiu, atât înaintea Congresului, cât 
şi după desfăşurarea lui. Geniului domnului Mihai Korne, îi este însă 
suficient acest spațiu, pentru a-şi demonstra o ironie ieftină, de prost gust și 
o dezinformare de proporţii, ce nu merită niciun răspuns. Evident, pentru 
acest "cerc", cine nu este de stânga, devine automat : "F ascist, nazist, 
e rate ŞI neo-legionar"”! Între domnii Marcel Schapira și domnul 

Zu Rona (ae eee en i ăi Îi 
oglinda cea mai fidelă a Pi rea dia ins AS Eziaa a gate 
deasă i tataiia rului său. Niciun articol menit a da lovitura 

1c al domnului Raţiu, nu este semnat nici de domnia sa 


Şi nici de vreunul din radactorii zi i! Zi iber" 
ș iarului ! ci se 
bucurase de faima de a nu 1! Ziarul "Românul Liber , 


tz meni şi de a nu răspunde nici unui 
atac. Do i P a 
„„omnul Raţiu ştia că prin această atitudine de "nonbeligeranţă , 


Di 


raţiunii”, a Vitat de prestigiul ziarului, şi-a uitat propriile angajamente şi s'a 
angajat cu toate forțele pe calea calomniei și a dezinformării. 

Informarea sau mai bine zis dezinformarea ziarului francez "Minute", 

recum că eu sunt plătit de Bucureşti prin intermediul domnului Losif 
Drăgan, este un fleac pentru oamenii politici "de mare suprafață”! Ziarul 
domnului Raţiu, nu a făcut nimic, este "basma curată”, el numai a 
retransmis o informaţie dintr'un ziar franțuzesc ! 

Dar domnul Raţiu uită sau se face că uită că această ştire fusese lansată cu 
doi ani înainte de o fiţuică "legionară" din New-York şi preluată de către 
"Revista mea” din Tel Aviv. Într'adevăr eu devenisem "omul 
Bucureştiului” şi plătit de domnul Drăgan, iar ştirea era dată tocmai de către 
una din fițuicile subvenţionate de domnul Drăgan ! Dar amnezia domnului 
Raţiu merge cu mult mai departe ! Domnia sa uită că figura alături de mine 
şi de domnul Nichi Constantinescu, directorul editurii "Coresi" ca salariaţi 
ai Bucureştiului, atât în fiţuica "legionară" a domnului Drăgan, cât şi în 
coloanele ziarului "Revista mea” din Tel Aviv ! 

Într'un alt articol, ziarul "Românul Liber” îşi permite să mă facă 
falsificator ! Desigur domnul Raţiu, nu l-ar fi atacat niciodată pe lon 
Pantazi, dar de data aceasta voia să-l demonetizeze pe inițiatorul Unirii 
Românilor ! 

Dezinformările acestui ziar au fost tot în legătură cu Unirea Românilor. 
Domnul Raţiu şi-a permis falsul de a publica un "Comunicat' în 7 puncte, 
pe care chipurile l-ar fi semnat domnia sa şi domnul Horaţiu Comaniciu, în 
numele UMRL şi CNR, la 25 Februarie 1988 la Paris, din care reieşea 
perfecta înţelegere între cele două grupări asupra inuuilității Unirii 
Românilor ! Acest "Comunicat", reprezintă cea mai mare dezinformare, din 
multele pe care le-a făcut ziarul "Românul Liber”. i, 

Reamintindu-mi aceste lucruri, mă întreb : unde se aflau domnii 
Solacolu, Korne şi Raţiu, în timp ce eu luptam pe front ? Domnul Solacolu 
ar puea să ne lămurească singur. Domnul Mihai Korne purta pantaloni 
scurţi şi pe bună dreptate era mândru de faptele de arme ale tatălui său. Dar 
domnul Raţiu ? Domnia sa se afla la Londra şi de la postul de radio BBC, 
ne cerea nouă celor de pe front, să aruncăm armele şi să ne predăm ruşilor, 
care sunt cei mai cumsecade oameni, căci numai aşa ne vom putea salva 
Țara şi intra în rândurile "aliaţilor fireşti”! a 

Dar ce făceau aceşti trei domni atunci când eu îmi purtam lanțurile prin 

închisori? Domnul Solacolu, probabil începuse chiverniseala în rândurile 
partidului comunist, domnului Korne i se mai "lungiseră pantalonii , iar 
domnul Raţiu, tânăr şi frumos începuse "vânătoarea de zestre, dar intrase 
ȘI în Viaţa politică, debutând prin a se intitula : reprezentantul Partidului 
Naţional Țărănesc în Exil, numit fiind chiar de domnul Iuliu Maniu !!! Ce 
încredere putea sa aibe domnul Iuliu Maniu în Grigore Gafencu Şi în 
Grigore Niculescu Buzeşti, care se aflau în Exil ? Ei erau desigur umbriți 
de marea personalitate a domnului Ion Raţiu !! 


92| 


u şi ce făceau "cei trei crai de la Răsărit”, în timpul celor 
iz up o stam singur la Zarca din Gherla șusiluptamicu frigul 
cu foamea şi cu celebrul ofițer politic Domocoș : i 

Domnul Solacolu era aproape de lansarea definitivă in cadrul partidului 
comunist, domnul Mihai Korne se pregătea să-şi ia zborul” către Occident, 
iar domnul Raţiu "vânase zestrea” şi începuse să țese intrigi politice pentru 
ajungerea în "vârful piramidei"! Ale 

Dar ce făceau aceşti domni în timpul celor 10 ani, în care eu perforam 
munții Argeşului, Lotrului şi ai Someşului ? 

Domnul Solacolu îşi ajunsese ținta, inginer în cadrul Ministerului 
Chimiei, lângă doamna Elena Ceușescu ! 

Domnul Mihai Korne îşi făcea educaţia progresistă la Paris. 

Domnul Ion Raţiu încerca să intre în grațiile domnului lon Gheorghe 
Maurer, crăpând de invidie că domnul Iosif Drăgan a fost preferat ! 

Ce au făcut aceşti trei domni, în timp ce eu mă luptam din răsputeri să 
unesc Exilul Românesc ? 

S'au luptat cu toate forțele ca românii să nu se unească, întrebuințând 
pentru aceasta : tergiversara, calomnia şi dezinformarea ! 

De ce domnule Solacolu ? De ce domnule Korne ? De ce domnule Raţiu ? 
Nu sunteţi dumneavoastră campionii democraţiei ? De ce nu aţi vrut să staţi 
de vorbă în jurul unei mese rotunde în mod democratic ? De ce ? De ce ? De 
ce ? Toţi trei aţi preferat să daţi mâna cu Securitatea, să-i faceţi jocul, 
cunoscând perfect toate falsurile şi dezinformările pe care aceasta le-a făcut. 

De ce aţi minţit în fițuicile dumneavoastră ? De ce aţi calomniat ? De ce 
aţi dezinformat ? Vă răspund eu la această întrebare, la care nu sunt decât 
două posibilități : ori aţi conlucrat direct cu Securitatea, ori aţi făcut parte 
din marea armată a 'idioților utili”! Eu vă fac cinstea, pe care nu sunt sigur 
că o meritaţi, de a vă încadra în această din urmă categorie ! 

Nu am avut niciodată pretenţia că suferința reprezintă un criteriu de 
selecționare a valorilor dar, "est modus in rebus", atunci când viaţa ţi-a 
surâs şi ai huzurit tot timpul, nu ai dreptul să arunci cu piatra, în cei ce 


iar a soartei vitrege şi-au creiat un drum greu în viaţă. "A bon entendeur 


x x x 


Să fii la pensie nu este un lucru uşor, chiar atunci ţi : 
: „ch ! 
Cu moştenirea de la Radu Irimesc je NOU ciR EA onestirplini de: ani 


( . U nu am reuşit nimic în sensul de ao opri 
ÎI EA da ale Mast Seaca ! Banii din Statele Unite încep să curgă ; 
aa RA E I9:090 de dolari ! La fiecare două luni sunt bombardat cu 
uc la bancă cu o valiză și vin acasă cu ea plină de lei 
Vând Fordul Capri şi i : i 
ale ati ACU pă un Fiat 124 sport şi o Dacia 1300 şi asta 


i vi i 
Vine respingere la a 11-a cerere de excursie în străinătate. 


522 


Sunt tot timpul pe drumuri, de două ori la Pitty Vintilă la Zalău, de două 
ori la Vasile Ştefănescu la Someș, de nenumărate ori la Vama veche la mare 
în cursul sezonului și la Eforie Nord în timpul iernii ! Nu-mi găsesc locul şi 
nu am astâmpăr. 

Mi-aduc aminte de cei trei scriitori. De ce nu mă mai caută ? Dar iată că 
intr'o zi telefonul sună şi aud vocea lui Breban : 

- Ce mai faci domnule Pantazi ? Am fost plecat în Germania, acum m'am 
întors şi vreau să vă dau noutăţi ! 

- Vino la mine ! 

- Pot trece acum ? 

- Desigur. 

În 20 de minute Breban soseşte. Deşi puţin afectat, Breban are o ţinută 
sobră şi un fel de a se exprima elegant. Îmi place deoarece putem vorbi 
deschis. 

- Domnule Pantazi, am venit să-mi ţin promisiunea de a vă anunţa despre 
isprăvile lui Paul Goma : ei bine, a aderat la Charta 77 ! Este un scandal 
nemaipomenit, ministrul este în toate stările ! 

- Ministrul de Interne ? 

- Da, m'a chemat la el şi mi-a spus să-l potolesc cu orice preț. 

- Lui nu i-a făcut nimic ? 

- Ba da, a luat toate măsurile de a-l intimida. Îi închid convorbirile 
telefonice, casa lui e înconjurată de Securitate, i-a trimis oameni să-l 
bruscheze, toţi cei ce vor să-l vadă sunt legitimaţi, în fine o adevărată 
nebunie. 

- Şi în ce constă activitatea lui ? 

- Transmite tot ce i se întâmplă postului de radio "Europa Liberă” şi ăia 
fac o propagandă nemaipomenită ! Au făcut din el un erou naţional ! 

- Bine dar acest lucru reprezintă incontestabil un mare curaj ! 

- Lui îi e frică, dar îl împinge nevastă-sa ! 

- De unde atâta curaj pe ea ? i i 

- V'am spus că este evreică şi este nepoata lui Liuba Chişinevschi. 

- Ce importanță prezintă acest lucru, ai văzut ce au făcut cu Pătrășcanu ! 

- Sunt alte timpuri şi comuniștii au alte interese. Pe de o parte ăştia nu pot 
face nimic, deoarece ea este evreică, iar pe de alta Europa Liberă I-a luat în 
braţe din acelaşi motiv. | 

- Lasă domnule Breban, n'ai să-mi spui mie că tremură Securitatea din 
Cauza unei evreice ! J 

- Ba da, domnule Pantazi, Ceauşescu şi-a făcut un nume în Occident, cu 
ajutorul Rabinului de la noi, pentru el actualmente contează enorm relaţiile 
Cu străinătatea în general şi cu Statele Unite și Israelul în special, ori tocmai 

de acest lucru profită Europa Liberă. Au făcut din el un Soljenitsyne al 
României ! 

- Bine, dar el a strâns ceva oameni în jurul lui ? 2 d pt 

- A încercat să ne convingă pe mine şi pe Ivasiuc, dar vă puteţi închipui 
că l-am refuzat categoric. 

- De ce, dacă are şanse de reuşită ? 


923 


_ Din două motive : 1 - Nu este momentul politic bine ales, Ceauşescu 
este prea bine văzut în Occident şi la noi nu mişcă absolut Fe apa Cum 
am putea să ne grupăm în jurul unui Om, care nu reprezintă absolut nimic 
din nici un punct de vedere ? De altfel am vorbit cu mai mulți ian Şi le- 
am cerut părerea. Toţi mi-au râs în nas, auzind de Paul Goma ! 

- Totuşi eu aşi vrea să-l cunosc pe acest om. 

- De asta am venit la dumneavoastră, mi-ați spus că vreți să-l cunoaşteţi, 
dacă vreţi eu vă dau adresa lui, dar trebuie să vă spun că este o mare 
imprudenţă să vă duceţi la el şi nu vă foloseşte la nimic. 

Breban îmi scrie pe o bucată de hârtie adresa şi numărul de telefon al lui 
Paul Goma, adăugând : = 

"Stă la doi paşi de dumneavastră în Drumul Taberii. Eu mi-am făcut 
datoria şi să vă dau adresa şi să vă previn că veţi putea avea mari neplăceri, 
dumneavoastră ... nu aveţi evrei în familie !" 

- Nu, dar am şi eu spatele acoperit, primesc bani din Statele Unite, pe 
care ei nu şi-i pot însuşi fără mine ! 

- Aveţi dreptate, deocamdată sunteți acoperit, dar după ce vor înceta 
trimiterile ? 

- Nu mă interesează, domnule Breban, eu vreau să-l cunosc pe acest om, 
indiferent că este o nulitate așa cum spui dumneata, în orice caz este un om 
de curaj, mă interesează această specie atât de rară ! 

Breban a dat din umeri, în sensul : treaba dumitale, eu te-am prevenit şi a 
plecat. 

Seara i-am dat telefon lui Paul Goma. 

- Paul Goma la telefon. 

- Domnule Goma, mă numesc Ion Pantazi Şi aşi vrea să vă văd. 

- Pofeteşte când vrei domnule Pantazi, eu 
dreptul să-mi părăsesc domiciliul, dar trebuie 
să ajungeţi la mine, Securitatea este la intr 
toată lumea. Când vreţi să veniţi ? 

- Mâine pe la şase, este bine ? 

- Vă aştept domnule Pantazi ! 


Securitatea era prevenită, atât telefonul meu, cât şi al lui Goma fiind puse 
sub urmărire ! 


Sunt tot timpul acasă, nu am 
să vă previn că nu ştiu dacă o 
area blocului şi legitimează pe 


„M'am urcat în Fiatul meu 124 sport, galben cu negru, unic în Bucureşti 
ŞI am ajuns în fața blocului lui Paul Goma. Nu a fost nevoie să mă uit la 
numărul bl 


ocului, deoarece în faţa lui era arcată o Dacia 1301 neagră 
maşini pe care nu le au decât Securitat Y a 


a Da | ea şi Ministerul de Interne. În Dacia 
Si ipalcă oameni, toţi cu haine de piele neagră |! 

(ras mașina mea lângă mașina Securităţii şi a aie 
ei, l-am întrebat : tății şi, adresându-mă unuia din 


prevenise şi de alfel şi maşina mea era arhicunoscută de Securitate. 
[dentitatea mea, nu le punea nici o problemă ! 

Mi-a deschis chiar Paul Goma. Un tip mic de statură, cu tendinţă de 
îngrășare şi cu o barbă căruntă, deşi se vedea că este tânăr. 

- Cum aţi intrat domnule Pantazi, ? Securitatea este la intrarea în bloc Şi 
legitimează pe absolut toată lumea. Am primit telefon de la cineva care a 
vrut să mă viziteze, că după ce a fost legitimat și a spus că mă caută pe 
mine, a fost sfătuit să-şi vadă de drum ! 

- Pe mine nu m a legitimat, de altfel am întrebat pe unul din securiști de 
dumneata şi mi-a spus etajul şi numărul apartamentului ! Vizita mea la 
dumneata era deci aşteptată, iar legitimaţia mea, Fiatul meu bine cunoscut 
de către ei ! 

Ceeace m'a frapat la Paul Goma, era mizeria cruntă în care trăia. Se 
vedea cât de colo că duce o viaţă deosebit de grea. Avea şi un câine mare, o 
corcitură de ciobănesc, lăţos şi foarte gras. L-am mângăiat şi Paul Goma 
mi-a spus : | p: 

- E gras deoarece este hrănit numai cu pâine. . : i 

O stângăcie de neînțeles m a făcut să nu pot intra în subiect. Mi-am pus 
ipoteza că m'ar putea crede un informator al Securităţii ! De ce nu ? Atâţia 
din vechea societate şi chiar din foștii deținuți politici şi-au asumat această 
"nobilă" îndeletnicire ! Aceste gânduri îmi creiază un complex îngrozitor. 
Încerc totuşi să leg o conversaţie : 

- Ştiu că aveţi mari neplăceri, domnule Goma ! SERE a 

- O da, abia pot spune câteva cuvinte le telefon şi se închide, casa îmi 
este înconjurată de Securitate, toți care vor să vină la mine sunt legitimaţi și 
îndepărtați, mi-au trimis un boxer de la Dinamo să mă bată. M'a turnat 
Ivasiuc, în care am avut încredere şi am vrut să-l iau de partea mea, ce să 
vă spun, scriitorii noştri sunt o ruşine. m 

- Bine dar, de Ivasiuc trebuia să ştiţi că este informatorul Securităţii, a 
ieşit din domiciliu obligatoriu şi imediat a ajuns funcționar la Ambasada 
Americană ! ia | mit 

Urmează o pauză penibilă, nu-l pot întreba nimic, mi-e teamă să nu 
creadă că am venit să-l trag de limbă ! Poate 1 se pare curios faptul să am 
intrat până la el fără a fi legitimat ! Este îndreptăţit să creadă orişice. Incerc 
să întorc vorba, spunându-i : A pi Ep Ana 

- Şi eu sunt ai situaţie grea, am primit o moştenire din America Și nu 
Ştiu cum să fac să nu-mi intre banii în Țară ! .$ e 

Auzindu-mă vorbind, îmi dau seama de ridicolul celor spuse ! Se 
Compară situația mea cu a lui ? 

- De ce nu o refuzaţi ? 

- A o refuza înseamnă arestarea ! ; ERA pr 

- Dacă nu vreţi să riscaţi nimic, atunci nu vă mai plă ! , 
Câtă rien ! Sună telefonul, Paul Goma ridică Fes ate E aa 
"La telefon Goma, spuneţi repede cine sunteţi, adresa dumn 

ce doriţi?” a 
Telefonul se închide fără a fi putut primi un răspuns : 


929 


: ne întâmplă de dimineaţa până seara ! 

= Aeon ză ir miră E Soropel Libere toată situaţia dumneavoastră 
2 

& ăi ! 

rai Pa ere a întrebarea mea a fost complect deplasată, poate-i 
întăreşte convingerea că sunt informator. Mă ridic să plec spunându-i : 

- Domnule Goma, dacă nu vă deranjez, ași mai veni să vă văd. 

- Când doriţi, la revedere. sau 

În faţa blocului altă maşină a Securităţii, de data aceasta numai doi 
oameni în față. M'am uitat cu atenţie la ei, nu erau aceiaşi. M'am suit în 
maşină şi am plecat fără a fi întrebat ceva. 

Ajuns acasă, întrebările mă năpădesc : De ce am fost la Paul Goma ? De 
ce nu l-am întrebat nimic asupra acţiunilor pe care le-a întreprins ? De ce nu 
l-am întrebat ce urmăreşte în viitor ? În locul tuturor acestor întrebări, care 
făceau obiectul vizitei mele, m'am trezit cerându-i sfatul, ce să fac cu 
moştenirea mea ! Am fost lamentabil, nu mă recunosc. Evident Stângăcia 
mea s'a datorat faptului de a nu fi luat drept informator. De asta nu l-am 
întrebat nimic asupra a tot ceeace într'adevăr mă interesa. A fost un concurs 
de împrejurări cu totul stupid şi nefavorabil, pe care nu am ştiut să-l evit şi 
acest lucru m'a postat într'o poziţie ridicolă. Trebuie neapărat să-l văd din 
nou. 

După o săptămână îl chem la telefon. Răspunde el. 

- Paul Goma, spuneţi repede cum vă chiamă, adresa Şi ce doriţi ? 

- Ion Pantazi, vreau să vin astăzi la 6. 

- Vă aş... Se închide telefonul ! 

Desigur acest om trăieşte într'o presiune îngrozitoare. Mă urc în maşină 
Şi în cinci minute sunt în faţa blocului lui. Nici o maşină a Securităţii ! Mă 
vit în dreapta, în stânga, nu văd pe nimeni ! Probabil securiştii stau 
ascunși. Treaba lor ! 

Îmi deschide Paul Goma. În cameră, o doamnă, desigur soţia lui. 

- Cum aţi intrat ? Acum un sfert de oră am primit un telefon dela cineva, 
care a fost trimis la plimbare de securiști, bineînțeles după ce l-au legitimat. 


„= În fața blocului nu este nicio maşină a Securității și nu am văzut pe 
nimeni, care să supravegheze intrarea în bloc. 


- Probabil au interes să vă faciliteze intrarea ! 

Să fie o aluzie că sunt agentul Securităţii ? Trebuie să mă dezbar de aceste 
complexe, altfel ratez din nou totul. 

Mă uit la soția lui, căreia îi sunt prezentat. Imi trece repede prin cap : 
dacă ai pune o sută de femei una lângă alta şi ți s'ar pune întrebarea : care 
dintre acestea este evreică, nu ai întâmpina nicio dificultate desemnând-o. 
Rasa ţipă în ea ; păr roşu, pistrui, ochi albaştri spălăciţi ! 

Paul Goma este de o nervozitate ieșită din comun, explicabilă de altfel, în 
schimb soția lui afişează un calm desăvârşit. Tăcere totală ... sunt din nou 
în dificultate. i 


- Sunteţi foarte nervos domnule Goma ! 
- Cum să nu fiu, de trei săptămâni trăim într'o veşnică presiune. 


926 


Soţia lui E isatie), arătându-mi o eczemă care i-a apărut pe frunte şi pe 
mâini, supnându-mi : 

- Din cauza nervilor domnule Pantazi, nu 
nebunie ! Vor să ne termine. 

Paul Goma se plimbă incontinuu şi Vorbeşte cu o rapiditate ieşită din 
comun : 

- Ce crezi domnule Pantazi, mă arestează ? 

- Cred că da, dar după terminarea Conferinţei dela Belgrad. 

- Eu nu cred, le este frică de opinia publică internaţională, de altfel 
"Europa Liberă”, îmi face un mare serviciu în acest sens. 

Din nou pauză, tăcere în expectativă din partea lor, admirativă din partea 
mea. Rup momentul ce părea fără ieşire. 

- Domnule Goma, vreau să ştiu ce aţi făcut până acum şi ce urmăriţi pe 
viitor ? 

- Până acum ... uitaţi-vă ... şi-mi întinde o coală de hârtie. 

Citesc sărind rândurile fără să vreau. O aderare la Charta 77. Vreo 10 
semnături, nu le rețin. Mi-a dat-o evident cu intenţia de a o semna. Recitesc 
un text slab alcătuit, niște minime revendicări. Îi înapoiez hârtia 
întrebându-l : 

- Aţi trimis-o la Europa Liberă ? 

- Desigur, a şi difuzat-o, dar lista rămâne deschisă. 

- Puteţi transmite în continuare ? : 

- Da, pe măsură ce adun noi semnături, transmit. 

- Textul mi se pare slab, nesemnificativ. 

- Sunt de aceiaşi părere, dar altfel nu ar fi fost semnat de nimeni. Mai 
bine mai puţin decât deloc ! 

- Aveţi dreptate, dar dacă aşi face un text mai dur, pe care să-l semnez 
singur, l-aţi putea transmite ? 

- Desigur, poate fi oricât de dur ! 

- Mâine la aceiași oră, vă aduc textul. > ag ă 

Am plecat. În faţa blocului erau trei Dacii negre ! Nu m'a oprit nimeni, 
nu m'a întrebat nimic ! . 

A doua zi, textul a fost gata și-i telefonez lui Paul Goma. Telefonul sună 
şi nu răspunde nimeni ! Încerc după câteva minute, după un ceas, după 
două, același rezultat ! Paul Goma a fost arestat este singura concluzie ce se 
Poate trage. Dar soţia lui ? A fost arestată şi ea ? UCR - 

Îi telefonez lui Breban şi-l rog să vină la mine. După jumătate de oră, 
Breban soseşte. 

- Ce s'a întâmplat cu Goma ? Ș 

” A fost arestat ieri, apartamentul lui a fost sigilat. 

- Dar soția lui ? ai nt 

- Nu este arestată, nu ştiu unde este. Am făcut tot ce a fost posibil, 1-am 
înlesnit și o întrevedere cu ministrul de Interne, nu ştiu ce au discutat. 

“A cerut el această întrevedere ? 

- Nu, a cerut-o ministrul şi el a fost de acord. 

- Îmi pare rău. 


ştiu cât va mai dura această 


SV, 


-aţi ? ada : 

A Da za două rânduri, ultima oară alaltăieri, cu o zi înainte de a fi arestat, 
În ziua arestării trebuia să mă duc la el. 

- Cei ie v'a făcut ? 4 

zi Estee să-ţi faci o impresie justă despre un om asupra căruia se 
exercitau astfel de presiuni. 

- Veţi avea mari neplăceri. A 4 

- Poate, nu-mi pare rău decât de un singur lucru, că nu l-am putut vedea 
a treia oară. sl Ioel Ş 

- Să nu vă pară rău domnule Pantazi, nu putea ieși nimic din toată această 
afacere, în primul rând momentul acţiunii a fost cu totul nefavorabil şi 
apoi, cine ar fi putut să se grupeze în jurul lui A 

- Am văzut vreo zece semnături. 

- Necunoscuţi domnule Pantazi, oameni care speră ca prin această 
acțiune să poată pleca în străinătate ! 

- Crezi că-l vor face dispărut fără urmă ? 

- Nu cred, v'am spus că are spatele bine acoperit, cred numai că-l freacă 
puţin şi-i dau drumul. 

- Ţi-a spus ministrul ceva în acest sens ? 

- Nu ! Să nu crezi dumneata că relațiile mele cu ministrul de Interne merg 
atât de departe ! Nu mi-a spus nici că-l va aresta. Tot ce vă relatez, sunt 
simple bănuieli ale mele. Dar să vedeţi ce "apă la moară", s'a dat Europei 
Libere” cu această arestare ! Un mic episod fără nicio importanţă, din care 
"Europa Liberă" va scoate un erou național ! 

Ne-am despărţit urmând a menţine contactul. 


Reîntors de la Paris, nu-mi găsesc locul. O nervozitate cu totul 
nejustificată mă stăpâneşte. Probabil nervii mei încordați atâta vreme, acum 
când totul s'a terminat, mi-au scăpat de sub control. 

Pun filmul făcut de soția mea la Congres. Abia acum îmi dau seama că 
nu înregistrasem o mulţime de lucruri. 


Mă interesează în mod special ceeace au spus Vasile Iliescu, Horaţiu 
Comaniciu și Tudor Bompa. 


Vasile Iliescu a fost plin de vervă, ținând continuu sala în mână. A 
punctat câteva lucruri admirabil. 


Domnul Comaniciu, patetic ca de obiceiu, a vorbit admirabil, convingând 
auditoriul de necesitatea unirii. 


Domnul Tudor Bompa, a fost extrem de sobru, scoțând în relief perfect 
ceeace trebuie să ne preocupe. 

Remarc două cuvântări, pe care atun 
Dan Cernovodeanu, precisă la subiec 
doamnei Mihaela Moisin, plină de sufie 


ci parcă nu le-am înregistrat, a lui 


t, simplă şi clară în expunere Şi â 
i 


928 


Desigur Vladimir Boutmy de Katzman 
duritate la adresa Occidentului, care din nou se lasă îmbrobodit de 
comuniști, care nu a făcut decât să redeştepte sentimentele reale, pe care toți 
românii le împărtăşesc, dar puţini sunt cei ce le exteriorizează ! : și 

Domnul Stoicănescu vrea să scoată în evidenţă trădarea de la 23 Au 

: : j gust. 
Vorbeşte despre cei 130.000 de ostaşi români, căzuţi prizonieri cu această 
ocazie, însă în momentul în care vrea să citească proclamația Regelui cu 
această ocazie, este întrerupt de sală, care protestează vehement. Desigur nu 
era momentul pentru reamintirea acestor lucruri. "Să păstrăm tăcerea"! Dar 
cum ramâne cu democraţia, cu libertatea cuvântului ? A fost un moment 
penibil, un moment în care m'am Simţit jenat că prezidez acest Congres. 

Remarc apoi cel de-al doilea incident, în care domnul Maria Toader, din 
UMRL, a fost de-adreptul penibil în încercarea domniei sale de a 
demonstra că fără domnul Raţiu, niciodată nu se va putea face unirea 
românilor ! Omul acesta, care a mărturisit singur că niciodată nu a avut de 
suferit din cauza comunismului și că se află în Franța abia de doi ani şi 
jumătate, şi-a permis să ne minimalizeze, încercând să demonstreze că noi 
nu am vrut decât să dăm o replică congresului domnului Raţiu ! 

Cuvântarea domnului lon Varlam, perfect conturată şi susținută, a avut 
drept obiect din păcate un ţel depăşit. Domnia sa a susținut o unire a CNR- 
ului cu UMRL-ul printr'o reprezentanță comună, denumită "Rezistenţa 
Românească”. Până cu 8 luni mai înainte, acest lucru fusese susținut de 
Horaţiu Comaniciu, doctorul Florin Mătrescu, Dan Cernovodeanu, lon 
Ghica şi de mine, dar el nu a fost posibil din cauza domnilor Raţiu și 
Novacovici. Unirea susținută de domnul Varlam între cele două 
organizaţii, era complect depăşită, iar temerarul său cuvânt, nu mai are 
astăzi nici o semnificaţie. Şi-a făcut cu prisosință datoria faţă de gruparea 
din care face parte, fapt ce-l onorează. De altfel nu mă puteam aştepta la 
altceva din partea lui Ionică Varlam. 

Nu pot să nu remarc cuvântul împăciuitor şi argumentaţia limpede a 
domnului doctor Mircea Dumitrescu, care face imposibilul pentru a nu se 
închide în viitor porțile unei conlucrări între Congresul Mondial Românesc 
Şi UMRL. l-am dat tot concursul şi sala l-a aplaudat cu prisosinţă.. 

După cele 6 ore înregistrate pe peliculă, abia astăzi îmi pot da seama de 
marele entuziasm care a dominat primul Congres Mondial Românesc. O 
mulțime de oameni, care până atunci nu au fost înregimentaţi în nici o 
grupare politică, s'au alăturat cu toată inima primei iniţiative de unire a 
Exilului Românesc. Pot spune că abia astăzi când revăd filmul celor 
petrecute la Paris, sunt cuprins de o mare satisfacție. Am reuşit ceva, peste 
aşteptările mele. i 

omnul Raţiu a interzis membrilor organizaţiei sale, să ia parte la 
intrunire, dar ei au venit cu titlu particular ! z0h 

Dacă ţinem seama că niciodată domnul Raţiu nu a acceptat demisiile 
domnilor Dan Cernovodeanu, Vladimir Boutmy de Katzman, Doctor Florin 

ătrescu, Gheorghe Bentz şi Mihai Giuran, pentru a nu-i scădea numărul 


a electrizat sala. A Vorbit cu 


529 


membrilor organizaţiei sale, apoi numărul celor din UMRL; prezenţi la 
Congresul Mondial Românesc, se ridică la 22 ! Îi voi enumera : 

Dan Cernovodeanu, Vladimir Boutmy de Katzman, Doctor Florin 
Mătrescu, Gheorghe Bentz, Mihai Giuran, Ştefan Gane (grav bolnav, nu a 
putut participa, dar şi-a dat consimțământul pentru a candida ca senator şi 
şef de Comisie), lon Gane Argeş, Nicolae Lupan, Mihai Maciu, Ion de la 
Vidin, Vladimir Fulger, Nicolae Craiu, Mircea Constantin, Mircea Manea, 
Doctor Mircea Dumitrescu, Radu Roşeanu, Nicolae Evolceanu, Ion 
Varlam, loan Maria Toader, Andrei Makarow, Gheorghe Piscoci şi Geta 
Piscoci. 

Dintre toţi aceştia, 15 au luat cuvântul, susținând Congresul Mondial 
Românesc şi numai unul singur s'a împotrivit. 10 au candidat şi au fost 
aleşi ca Senatori, unul ca cenzor şi trei au făcut parte din Comisia de 
numărătoare a voturilor. O mai mare şi făţişe participare a UMRL-ului, nici 
că se putea ! Şi câţi ar mai fi venit încă, dacă nu ar fi circulat în întreg 
Parisul falsul meu Comunicat şi falsa Ediţie Specială ! 

Realitatea este că toţi românii doresc din tot sufletul Unirea, iar cei ce se 
împotrivesc, în afara celor în serviciul Securităţii, se pot număra maximum 
pe degetele de la două mâini. Am abosulta certitudine însă, a unui succes 
răsunător, în cel mai scurt timp posibil. Dacă am vreo îndoială, apoi aceasta 
este numai asupra energiei cu care Congresul Mondial Românesc va 
acţiona în timp. 

Consider că mi-am făcut pe deplin datoria şi că ultimul ţel pe care l-am 
avut în viaţă, l-am adus la îndeplinire. 

Volumul ÎI al cărții mele, mi-a rămas ca ultimă dorinţă. Ştiu că această 
carte va provoca multe replici, fiind considerată ca având un accentuat 
caracter polemic. Refuz de pe acum această caracterizare, polemică se 
chiamă atunci când răspunzi verbal sau prin presă anumitor acuzaţii, dar nu 
atunci când caracterizezi nişte timpuri şi nişte oameni. Adevărul trebuie 
Scris în întreaga lui cruzime, el trebuie cunoscut de cei de azi şi mai ales de 
cei de mâine. De aceea am trecut în revistă, "de la vlădică până la opincă”, 
pe toţi cei ce s'au remarcat pozitiv sau negativ faţă de Neamul Românesc. 

Dar sănătatea mea lasă din ce în ce mai mult de dorit. Fac două colapsuri 
datorită proastei funcţionări inimii şi două foarte uşoare comoţii cerebrale, 
în interval de trei săptămâni. Sunt convins că destinderea nu-mi face bine. 
Reiau cu mare intensitate lucrul la carte şi mă simt din nou din ce în ce mai 
bine ! Deci nervii sunt cei ce mă susţin ! 

Vreau să renunţ și la ziar, începând de anul viitor. Mă consult în această 
privință cu Vasile Iliescu şi cu Costel Nagacevschi. li rog chiar să tatoneze 
cine ar putea prelua ziarul. L-ași preda cu dragă inimă, păstrându-mi un 
titlu de "director onorific” şi rezervându-mi articolul de fond de politică 
externă şi poate unul de politică a exilului. Sunt dispus a le ceda computerul 
achitat pe jumătate şi bine înțeles cartoteca. Întreaga mea arhivă nu o pot 
lăsa decât Bibliotecii de la Freiburg. Dar nu pot lăsa ziarul oricui, vreau să 
am deplină încredere în redactorul principal. Este un lucru foarte dificil. 


930 


Până în lanuarie când aşi preda ziarul. c i a a S 
; ; , computerul 
deoarece vreau să-mi termi E ga a i LED ieste 


n Volumul II al cărții mele şi i 
: E Apă i ŞI vreau să editez 
cartea lui Paul Dimitriu. Dar pentru ajungerea la aceste obiective, mai 
intervine o necunoscută : mă duc sau nu la Cleveland, la al doilea Congres 


Mondial Românesc ? În caz afirmativ, cartea mea o Voi încheia cu acest 
ultim capitol : “Clevelandul”. Nu ştiu încă nimic, nu ştiu dacă voi obţine 
viza pentru Statele Unite, nu ştiu dacă mi se vor trimite bilete! Toate aceste 
întrebări pe care mi le pun, mă ţin într'o încordare continuă, dar nu mă 
opresc să-mi continui lucrul cu cea mai mare intensitate la cartea mea. 

Nu pot să răspund la scrisori, nu am puterea de a o face. Mă simt prost 
față de domnul Vintilă Horia, de domnii Bompa, Bârsan, Uscătescu şi de 
nenumărați alţii. i rog pe toţi să-mi ierte nepoliteţea, dar sunt complect 
depăşit. 


Arestarea lui Paul Goma îmi închide din nou un drum pe care pornisem 
cu destule şovâieli. Dar pornisem pe el în momentul în care făcusem o 
declaraţie proprie, care să fie difuzată la "Europa Liberă”. Aşa se întâmplă 
în viaţă întotdeauna atunci când nu eşti absolut hotărit, nimic nu se poate 
realiza. Nu ştiu de ce am avut ezitări, poate inconştient am fost influențat de 
către Breban, Ivasiuc şi Nichita Stănescu, poate a fost de vină primul 
complex pe care l-am avut atunci când l-am cunoscut, poate aşa a fost să 
fie. În orice caz, a fost prima oară în viață când nu am reuşit să iau o 
hotărire promptă, indiferent care şi acest lucru m'a nemulțumit profund. 

Paul Goma nu mi-a făcut nicio impresie deosebită poate din contra, l-am 
asemuit unui câine hăituit ceeace mi-a produs milă şi altceva nimic. Cei trei 
scriitori de a căror inteligență nu m'am îndoit o clipă şi care desigur îl 
cunoşteau bine, mi l-au descris în culori sumbre : arivist, arogant şi lipsit 
de talent şi de caracter. Ceeace face acum, porneşte din nemulțumirea 
proprie spuneau ei şi nu este inițiativa lui, ci a soţiei, care este ambițioasă, 
sigură pe ea şi perseverentă. Ea joacă o carte, o carte tare şi îl împinge, fie 
către o totală distrugere, fie către noi orizonturi, cu mari perspective. În 
orice caz îl scoate din anonimat, îl propulsează, ea are putere de stăpânire şi 
de luptă. 

Cei trei scriitori, în afara inteligenții şi talentului lor necontestat, nu-mi 
pot da seama ce hram poartă : îşi justificau lipsa de iniţiativă pe baza unor 
raţiuni sau se ascundeau în spatele ei spre a-şi camufla laşitatea, Chiar față 
de ei înşişi ? 

Un fapt este evident, dacă cei trei ar fi luat iniţiativa lui Paul Goma, sar 

fi raliat mulţi alţi scriitori şi mişcarea lor ar fi luat o cu totul altă amploare. 

fi fost bine ? Ar fi fost rău ? Cred că ar fi fost bine penru Isorie, râu 
Pentru noi toți. , j 
Cerc să-i caracterizez pe cei trei, din puţinul cât i-am Cunoscut : 


93| 


Nichita Stănescu, "Eminescu zilelor noastre, cum le place prietenilor lui 
să-l numească, este de o inteligență ieșită din comun, se pare îparte talentat, 
dar un om care trăieşte într'o lume a lui în care se BN Op pu oaza cu 
ajutorul unei enorme cantități de alcool cu care se drogheaz zilnic, 
devenind starea lui naturală. Atunci când este treaz, Și â doua oară când I- 
am văzut se afla în această postură nenaturală, băuse doar o jumătate de 
litru de coniac, Nichita Stănescu vorbea cu acuratețe, logic Şi foarte 
convingător, situându-se incontestabil pe o poziție categorică 
anticomunistă, dar prin întreaga sa pledoarie căuta să demonstreze 
inutilitatea unei reacţiuni. : RE. 

Saşa Ivasiuc, absolvent al Facultăţii de Filozofie, foarte inteligent, foarte 
talentat, romanele sale "Vestibul”, "Interval", "Cunoaştere de noapte", 
"Jluminări”, demonstrează puterea sa de intuire a sufletului omenesc, 
acţiunile fiind conduse cu multă îndemânare, pentru ca analiza să fie cât 
mai profundă. El jonglează cu personagiile sale, punându-le în posturi 
deosebite, de la contrarii la contradictorii, pentru ca analiza sa psihologică 
să îmbrăţişeze un larg evantai de stări sufleteşti. Romanul său "Apa", deşi 
bun, scoate în evidenţă oportunismul autorului, reliefând devotamentul 
muncitorilor față de partidul comunist, cu care conlucrează în mod spontan 
şi natural. Romanul "Racul" are tot un accentuat caracter politic, de data 
aceasta pe plan internaţional. De curând a apărut "Păsările", sunt 
nerăbdător să-l citesc. 

Oportunismul lui Saşa Ivasiuc nu poate fi contestat, dealtfel recunoscut 
de el însuşi şi explicat prin convingerea lui că nimic nu se va schimba şi că 
el fiind sortit a trăi în această tristă epocă, are dreptul la viață, la punerea în 
valoare a posibilităţilor lui. Firea sa impulsivă, îi joacă însa feste, nu se 
poate abţine şi astfel este dat afară din funcția de Secretar al Uniunii 
Scriitorilor şi apoi din acea de Director al Cinematografiei. El știe să 
întrebuințeze orice mijloc pentru a parveni, mergân până la delaţiune, dar 
nu are perseverenţa în umilință pentru a se menţine. 

Saşa Ivasiuc s'ar pune cu siguranţă în capul unei mişcări de răsturnare a 
regimului pe care-l detestă, dar numai dacă ar avea convingerea reuşitei. De 
aici justificarea pe care şi-o caută şi şi-o susține admirabil asupra 
inoportunităţii oricărei reacțiuni. 

Nicolae Breban este incontestabil cel mai echilibrat psihic dintre ei. 
Sobru, hotărit în nehotărire, se strecoară cu abilitate în lumea comunistă Şi, 
deşi îşi pierde fotoliul de deputat în Marea Adunare Naţională, datorită 
declaraţiilor făcute în străinătate, îşi păstrează totuşi accesul în cele mai 
înalte cercuri comuniste. La fel ca şi Ivasiuc, s'ar pune în fruntea 
reacţiunii, cu condiţia siguranţei de reuşită. 

Şi-atunci, între ei trei, al patrulea, Paul Goma, la fel de arivist, dar 
nerealizat, neavând Îi ae nigucălor trei, izolat de către aceştia, dă frâu 
liber sentimentelor de răzbunare, con us fiind de singurul om rămas alături 
Pc pen m iara RE 
PRE PA AT Ni 50 ârăseşte pe acesta în favoarea partidului 

: ui este clară, Nicolae Ceauşescu, idolul de odinioară, a 


932 


Dr 


, mzăe dar în care di : 

: a ntre to 
comuniste, se practică ideologia marxistă ? De utopia acestei id zi ae 
falimentul ei total, primii care şi- 1 ideologii şi de 
comunişti, care au păstrat-o doar d e il 
0 ca M1J oc 
i Ceaușescu 
O utopie mai 
Breban şi cu 
Z iai Pe 3 marxismu 
învârt într'un cerc vicios, fără ieşire, experimentat în ţări! | se 


şi a susține comunismul, generat 
mare decât însuşi marxismul. Aic 


fost obligată să le facă succesiv şi în care s'a compromis pe nesimţite. De la 
a sta în expectativă, făcând mici cedări ideologice, până a te angaja alături 
de partid, este un pas nesesizabit în timp, iar de zică Dâniia ridiză asanale 
conducătorilor iubiţi“ după-ce-deja-eşti-compromis, pentru ei faptul nu 
mai are importanţă ! A RES SER ECCA IM ae Na 
Ivasiuc şi cu Nichita Stănescu au murit, dar dacă le citeşti opera în mod 
Cronologic, îţi poţi-da-seama-cu uşurinţă de drumut urmat. Ei iu au ajuns 
la capătul drumului, dar dacă ar fi ajuns; cum s'ar fi comportat ? Ș 
Nu am mai auzit de multă vreme de Breban, dar dacă nu a murit, probabil 


A Sa împotmolit undeva pe drum, căci chiar la "osanale”, se pare că nu a 
Juns. = af = 


— ea 


— 
Datorită temperamentului său impulsiv, probabil că nu ar fi ajuns nici 
Vasiuc, probă înlăturarea sa din conducerea Uniunii Sciitorilor şi 
excluderea sa din postul de director al cinematografiei. Nu cred că ar fi 
făcut-o nici Nichita Stănescu. Deci să poate şi aşa ! Dar din a trece pe linie 
Moartă, în anonimat, până la a inţia o acțiune împotriva regimului, drumul 


933 


& : intelectualul în special, are un spirit 

este infinit de lung. Omul în genera Și ua oltat, el rr în laşitate, zi 

de conservare personal extre. i ca nu este abrupt EL vede cu. claritate 
alesptancă căadsurtea e Pi : îl preferă sfârşitului personal imediat, 
sfarșitul colectiv inevitabil, că CE scara fatalităţii, dar cea personală o 

Moartea îi coriun; 0 dă cu uşurinţă BE an e elerteitară. E 
Aita upei Ipsen rațiune, a ulei E ecral 05 7R Mi 

Paul Goma nu era socotit, de cei trei, câ un inc. „CU- puţin 

a ads Se ănit în amorul ptopriu, a teacţionat ca omul 

ca un scriitor şi arIvist ăn i ile şi s'a avântat într'o | 
primitiv, prin răzbunare, fără a calcula riscurile ŞI i uptă, 
nu din convingere ci din ură primitivă. Întrucât aveau sau nu treptate cei 
trei, în a-l caracteriza astfel pe Paul Goma, rămâne un semn de întrebare. 
Un acru este cert, că astăzi, CU ajutorul iniţial al "Europei Libere", a 
devenit "disidentul nr. |" al României şi sa menţinut intr o oarecare 
măsură prin ajutorul "neprecupeţit” al unor; cercuri evreieşti şi ultra- 
stângiste. Soţia lui a avut complectă dreptate, îşi cunoştea forțele din Ţară 
şi cunoştea perspectivele ce i se vor deschide în Occident. aibe 

Romanele sale scrise în Lumea Liberă în limba română, excelează 
printe'o vulgaritate ieșită din comun, şi pe care lansatorii săi o numesc 
"realism"! Traducerea lor în limba franceză, a dat desigur o mare bătaie de 
cap celor ce s'au încumetat a o face, iar din aceste romane s au realizat niște 
cărţi de duzină ingurgitabile şi nimic mai mult. 

Ceeace continuă să scrie în limba română, la revista “Dialog”, nu 
reuşeşte decât să murdărească paginile acestei publicaţii prin nişte 
mahalagisme a căror vulgaritate întrece imaginaţia unui om obișnuit, pentru 
a nu mai vorbi de un intelectual. Evident, când un om simplu este ridicat în 


copac, el are "un orizont mai mare” el este din ce în ce mâi încântat de 


propria persoană, el devine "o mare-personatifate”, cazul Ceauşescu este cel 


mai bun exemplu, iar cazul Paul Goma îl urmează de aproape. 


Le 


x x x 


Imediat după Congresul Mondial Românesc, grija mea este de a scoate 
cât mai repede ziarul, pentru a anunţa acest mare eveniment. Realizez acest 
lucru cu întârziere de peste o lună, datorită lipsei de fonduri. 

Cele trei drumuri făcute la Paris şi unul la Soultzmatt în cursul acestui an, 
m au adus întrun minus în Bancă, care nu-mi permitea un nou împrumut 
atât de necesar scoaterii ziarului. 

În Sfârşit, în a doua jumătate a lunii Iulie 1988, apare "Stindardul 
Românilor” nr. 21 cu articolul meu de fond purtând titlul : 

A NU RE A la 

AVEM UN "CONGRES MONDIAL ROMANESC"! 

Mic Mee udrea E, 
La 4 lunie 1988, la Paris. vi A i 2 
reprezentanță unică, a fost inte Bio aauloe din Exil, de a avea 

Voi face un scurt istoric, a 


iezi supra felului în care s'a ajuns la această mare 


(34 5 


După nenumărate încercări de înţele 
pă n€ Ş ere i 
organizaţii (pesti » Consiliul Naflorial, zii a E 
Liberi din anii 1986 şi 1987, neajungându-se la niciun rezult FERTERI- 
iniţiativa pentru Unirea Românilor. a xâmyliat 
Astfel la 3 Octombrie 1987, la Fre i 
acţiune, pe care l-am intitulat "Frontul Naţional alu aie = 
ce avea un singur obiectiv : Unirea Românilor într'o reprezenta sa ca 
întitulată "Congresul Mondial Românesc". - Ci uae 
În ziua de 3 Octombrie, am anunţat că "F i 
ua € ; rontul Nai irii 
Românilor se va autodizolva în momentul în care îşi va a a SE i 
nu Voi candida pentru nici o demnitate în cadrul noii Reprezentanțe şi mă 
voi retrage din viaţa politică a Exilului Român 


: ” : esc. 
Ideia ce m a călăuzit a fost strângerea tuturor organizaţiilor politice 
religioase şi culturale, precum și a tuturor celor neînregimentaţi, dar Rgt 


de a participa, de la centru-stânga, până la centru-dreapta, la o masă 
rotundă, pentru a se ajunge la o "unitate în diversitate", singura posibilitate 
a Unirii Exilului. 

„Pentru aceasta, am strâns în jurul meu o serie de colaboratori, care să mă 
ajute şi să-mi dea sugestii în vederea ducerii la bun sfârșit a grelei misiuni 
ce mi-am asumat. Din acest moment, tot ce s'a întreprins a fost sub o 
responsabilitate comună, fiecare contribuind cu toate cunoştinţele sale şi 
mai ales cu tot sufletul. 

La început, nu am fost luaţi în serios şi nimeni nu ne-a deranjat. Dar iată 
că veşnicii doritori de a fi "alfa şi omega" ai Exilului Românesc şi-au dat 
seama că ceva neobişnuit se întâmplă. Reacţiunile au fost multiple şi 
diferite. Unii au iniţiat "Uniri" paralele şi clar obstrucţioniste. Alţii au 
incercat demonetizarea mea şi a colaboratorilor mei, la început prin scrisori 
anonime, apoi prin mârşave defăimări prin presă, concomitent cu 
convorbiri menite să tergiverseze o hotărire, cu scopul de a se depăşi data 
anunțată pentru Congresul Mondial Românesc şi astfel a demonetiza 
iniţiativa. 

Dându-și seama că nu pot opri acţiunea noastră, au uzat de cele mai 
murdare mijloace de dezinformare până la scrisori anonime, prin care eram 
amenințat cu moartea eu şi întreaga mea familie, în cazul în care voi 
îndrăzni să vin la Paris pentru a întruni Congresul Mondial Românesc ! 
Eisdel, cu 10 zile înainte de Congres, a fost lansată în mii de exemplare o 
E iiculară falsă, semnată (prin foto-copiere) de mine şi cu Ştampila 
Mou Naţional al Unirii Românilor, prin care anunţam amânarea 

Ongresului, precum şi desolidarizarea Domnului Horaţiu Comaniciu şi a 
onsiliului Naţional Român de iniţiativa mea ! 

a pleca la Paris pentru punerea la punct a ultimilor detalii cu o 
zile nă inainte de Congres. Aici am constatat că poliţia franceză ne-a 
;  -4S autorizaţia pentru întrunire. Domnul Dan Cernovodeanu a rezolvat 
În dentul, dar după două zile, autorizaţia a fost din nou ridicată, A fost 

e de noi pertractări cu poliţia, pe care din nou le-a rezolvat domnul 


iburg, am 


539 


i ii izaţiei era : "Suntem informaţi că 
vul retragerii autorizați inte 
ce ale ae trunire cu caracter fascist ! 


dumneavoastră vreţi să faceţi o în! runi i tirița: i pia 
Isaia Si tis bine aceste incidente, când apare o Ediţie Specială 


în fals a ziarului meu "Stindardul Românilor + Amo deN re A e ia 
Congresului. Primesc telefoane la Paris, din Germania, Franţa şi Elveţia 
despre această Ediţie Specială ! Nimic de făcut, efectele ei nu pot fi parate şi 

i i ă de a mai veni. Culmea : un cetăţean din 
o mulţime de oameni renunţ IM So sialăei ae Pâris si 
Germania, venit pentru Congres la Paris, citeşte Ediţia Speci a Faris şi 
se reîntoarce acasă ! ai Ft Ă 

În dimineaţa zilei de 4 lunie, la orele 8 dimineața am fost cu toţii prezenţi 
la sala închiriată cu o lună mai înainte şi plătită integral în vederea 
Congresului. i £ P 

Altă mare surpriză : directorul sălii ne anunţă că sala nu este liberă, 
deoarece în urma telexulu dat de mine prin care îi anunţ că am amânat 
Congresul, sala a fost închiriată altora ! Tot directorul sălii ne spune că a 
anunțat şi poliţia să nu se mai deplaseze pentru noi. | 

Alte pertractări cu directorul sălii şi cu poliția şi în sfârşit ne-am văzut în 
sală ! 

Astfel de murdării şi de falsuri ordinare sunt absolut unice în Istoria 
Exilului Românesc ! 

Aşa a început primul Congres Mondial Românesc ! 

Despre desfăşurarea întrunirii veţi fi informaţi prin : "Darea de seamă 
asupra Congresului”. 

Ceeace trebuie să reținem este atmosfera, entuziasmul, care au domnit în 
tot timpul cât s'a desfăşurat acest Congres. Poate toate obstrucţiile pe care 
le-am înfruntat, ne-au-ajutat, îndârjindu-ne în lupta noastră. 

Ceeace caracterizează şi în acelaşi timp diferenţiază acest Congres de 
celelalte întruniri româneşti de până acum, este marea afluenţă a românilor 
neînregimentaţi în formaţii politice. Este pentru prima oară când s'a făcut o 
întrunire a tuturor românilor, nu a unei organizaţii din zecile de organizaţii 
existente. ş 

Am putut observa o mare participare a celor ce nu aveau permisiunea de 
la organizaţiile din care fac parte să o facă, aceşti români au luat cuvântul 
exprimându-și. solidaritatea cu Congresul Mondial Românesc, ba mai mult, 
au candidat pentru diferite funcţii de conducere şi au fost aleşi. Aceasta ne 
dovedeşte posibilităţile ce se deschid în viitor Românilor Uniţi. 

Noi am spus-o, am scris-o şi o repetăm : Congresul Mondial Românesc 
nu este o novă organizaţie, ci constituie o Reprezentanţă Unică a tuturor 
organizaţiilor existente. Această Reprezentanță Unică s'a alcătuit pe baza 

unităţii în diversitate”, cuprinzând toate nuanțele politice moderate de la 
centru-stânga, la centru-dreapta. - 

După cum foarte bine au precizat domnii profesor Tudor Bompa şi dr. 
Vasile Iliescu, Congresul Mondial Românesc va promova acțiunea, 
caii a i până astăzi, când diferitele organizaţii s âu 
ie ucle evenimente petrecute în Ţară. A ne 

] - contra - nu reprezintă o acţiune pozitivă, 


936 


Congresul Mondial Românesc va romova idei ; 
milita cu toată îndrăzneala în acest pă ideia de a fi - pentru - şi va 
Aici, la Paris, s'a constituit nucleul Forulu 
Exilului Românesc va intra în plenitudinea p 
Românii din întregul Exil trebuie să ştie : Congresul Mandi j 
este o realitate vie, un For Suprem al Exilului i, i ondial Românesc 
pe viitor, organizaţiile ce se vor afilia vor demo j 3 
i nstra c 
într'adevăr a lupta pentru cauza românească. Cele ce îşi vor ia Ec 
dreptul de a reprezenta Exilul Românesc, vor cădea în ridicol ŞI pa 
autodesființa prin lipsa aderenților de bună credință. 
Urăm din tot sufletul Congresului Mondial Românesc să-și achite cu cea 


mai mare conștiințiozitate datoria sfântă pe care o are față de Neamul 
Românesc." 


i, la Cleveland, Re 


ză rezent 
osibilităților ei. A ia 


În cadrul aceluiaşi ziar, am prezentat fotocopiile falsurilor făcute, pe care 
le anexez şi la sfârşitul aceste cărți. 


Astăzi îmi reamintesc de grozăvia cutremurului ! 
Sa E pa E IE 

În după amiaza zilei de 4 Martie 1977 eram acasă şi aşteptam să vină 
familia şi câţiva prieteni pentru a serba ziua fiului nostru Radu, care 
împlinea S ani. Întotdeauna m'au plictisit teribil aceste aniversări, aceste 
sărbătoriri, în care - vrei nu Vrei - vin peste tine rudele, amestecate cu 
prieteni, care nu au nimic comun unii cu alţii, dar se trezesc cu toții datori 
să aducă câte-un cadou şi să “admire” pe sărbătorit, care în realitate nu are 


niciun merit deosebit. Dar așa este obiceiul şi oricât ași fi de sălbatic, nu pot - 


să nu iau parte la ziua fiului meu. Aceasta nu mă împiedică să mă montez în 
a fi prost dispus, în a mă enerva bine şi în cele din urmă a mă supune 
convenienţelor. e ai e = pie 


De mic copil, nu-mi plăcea atunci când părinţii mă luau cu ei la vreun 
dejun, unde trebuia să fiu cuminte, să stau pe un scaun, să mănânc ceeace 
mi se punea în farfurie, căci aşa face un copil - bine crescut - și să ascult o 
conversaţie care nu mă interesa şi în care nu trebuia să mă amestec. Am 


avut totuşi noroc, căci nici lor nu le plăcea şi acest lucru se întâmpla foarte 
tar. S seat, —— 


Cu totul altceva era în tinerețe, când soţia mea mă lua la diferite = ceaiuri 

- Unde nu erau decât oameni din generaţia mea, unde flirtam şi dansam. Dar 
ŞI acolo mă lăsam greu deşi după ce mă "încălzeam” mă simțea în largul 
meu. În sfârșit, acolo nu eram legat nici de scaun nici de farfurie ! 
Versările însă, şi în special ale copiilor, unde se întrunesc un minimum 

€ trei generaţii şi fiecare se simte dator a găsi fel şi fel de calităţi unui 
Zgâmboi ca toţi ceilalți, mă exasperează. Este poate un defect pe care l-am 
îvut întotdeauna şi care pe măsură ce timpul a trecut s'a accentuat. 


93 /N 


a 


ori ilej ese îndelungat i 
Onomasticile, Crăciunul, ge endl SE a foiiaă să i a. Ru 
plictisit în cea mai Mate e înaintată, îmi permit nu ca până acum să le 
Emir Gândjai Sun la i i 7. fiindu-mi indiferentă părerea ce şi-o face 
evit, ci pur şi simplu să A cit să, la 4 Martie 1987, a trebuit să-l 
oricine despre mine. Atunci însă, a fi nă NI TRIACaa zile d F 
sărbătoresc pe cel ce avea "meritul ae LS tă relEI SASU aria 

Invitaţii şi neinvitații, av început să sosească pe da cticitul 
tată", s'a agitat să ofere băutură, în timp Ce fericita mamă, oferea obișnuitul 
tort cu cinci lumânări, pe care sărbătoritul le-a stins dintr'o singură suflare, 
motiv pentru care a fost admirat de întreaga asistență, care nu înceta să se 
minuneze de cât este de vioi, de frumos şi de inteligent ! 4 

Bine înţeles, cele trei generaţii, şi-au găsit un numitor comun cel puțin 
cu această ocazie, angajându-se îm: â_ un pasionant joc 
"Monopoli ”, unde aăilloanele trecea după Capriciul zarurilor de la tânăr la 
bătrân şi vice-versa, prilej pentru-sărbătorit de a jubila, deoarece devenise 
marele câştigător !  dta 

Cu multă greutate am reuşit să-i mut pe-“frumosul inteligent” Şi pe fratele 
său Mihai de 9 ani, în camera lor, deoarece “frumoși” erau destui de agitaţi 
şi spărseseră deja câteva pahare dintr'o singură lovitură la o turnantă”, 
unde din cauza vitezii ieşiseră dintraseut 

Se făcuse opt şi jumătate, când am văzut lampa clătinându-se şi în acelaşi 
timp am auzit un chiot puternic al unei doamne de lângă mine, urmat de 
surparea a tot ce se afla în biblioteca din fața mea. a 

- Cutremur, copii ... a strigat loana, trecâ este toți ceilalți şi 
îndreptându-se către camera copiilor urmată de mine. Am apucat să spun : 

- Toată lumea afară. 

loana a intrat prima în camera copiilor şi l-a găsit numai pe Mihai. 

- Unde-i Radu ? UTE DEN 3 De 

- Nu ştiu ! 

- Ia-l pe Mihai și ieşiţi imediat afară, îl caut eu pe Radu. 

Ioana a ieşit împreună cu Mihai fiind aruncaţi dintr'un perete într'altul și 
căzându-le în cap toată tencuiala. 

Îl caut pe Radu, Îl strig ... niciun răspuns ! Îl caut în baie, revin în 
camera lui şi-l găsesc în sfârşit sub pat. Îl iau în braţe şi cu multă greutate 
cobor scările dela etajul întâi până jos. li regăsesc pe toți în câmpul viran 
de lângă bloc, care este plin de oameni. Scot maşina din garaj şi o duc pe 
acelaşi câmp. Mare panică, unii în cămăși de noapte şi pijamale, alţii cu o 
sărsăcuță în mâini, unii țipă, alţii plâng, toată lumea aşteaptă ... Ce 
așteaptă ? Un nou cutremur ? Îi spun Ioanei : 

- Intraţi în maşină şi aşteptaţi, mă duc până sus să văd ce s'a întâmplat și 


să dau un telefon lui Maud şi Mony (mătuşa şi vara mea care plecaseră mai 
devreme). Vin imediat. 


- Nu te duce, stai aici, e periculos ! 


Am plecat. Scara este plină de moloz, culoarul de la intrare deasemeni, în 


liwingroom totul este dărâmat şi se aflau în mijlocul camerii, cărţi, cioburi, 
spărturi şi deasupra moloz, mult moloz. Telefonul nu funcţionează. au 


cerem 


938 


» 


PD 


toanele copiilor, pe al lui Ioana îmi : stie 
piere sumtoine die a Pi pan o bin pe minei ie ar 
indrăzneau să intre în casă. Trecuse o oră dela cutremur Si zdizirapu i ur 

- Hai în casă, nu are rost să stăm în câmp toată noaptea. 

- Nu, stăm aici, dar dacă începe din nou ? 

_ Nu mai începe nimic, hai să merg 
altfel nu avem unde să ne culcăm, nu 

- Nu... nu mergem, stăm aici. 

Văd un grup de oameni înghesuindu-se unul într'altul. Mă duc la ei 

- Ce este ? j 

- Are unul radio cu baterie și ascultă toți. 

- Ce spune Bucureştiul ? 

- Bucureştiul nu emite nimic, este "Europa Liberă”! 

- La Bucureşti nu este emisiune ? Mă uit la ceas, este 11 Şi jumătate, nu 
s'a închis emisiunea, înseamnă că a fost mare prăpăd. Mă uit la blocurile 
din jurul nostru, toate Sunt în picioare. Mă reîntorc la loana şi-i spun ; 

- Dacă nu vrei să mergem în casă, hai cel puţin până la Maud să vedem 
ce s'a întâmplat. 

Este de acord, ne suim în maşină şi plecăm către centrul Bucureştiului. În 
întreg cartierul Drumul Taberii, niciun bloc dărâmat ... dar ce-o fi În ele ?! 
Intrăm în Ştirbey-Vodă, unde este foarte dificil de mers din cauza 
cărămizilor ajunse în mijlocul străzii. Nu am impresia unui dezastru, s'au 
dărâmat doar coşurile. Străbatem toată strada şi ajungem cu dificultate în 
Calea Victoriei. Întreaga Capitală este în întuneric, iar farurile mașinilor ne 
orbesc complect, astfel încât nu ne putem da seama de proporţiile 
dezastrului. Nu putem merge către Ateneu, strada fiind blocată. Încercăm să 
ajungem la cinematograful Scala, dar nu este posibil, toate străzile sunt 
blocate şi suntem nevoiţi să ne întoarcem acasă, fără a ne fi putut da seama 
de amploarea cataclismului. 

Ajunși acasă, câmpul viran era tot plin de oameni ! loana voia să ne 
reluăm locul printre ei. M'am opus categoric şi am intrat în casă. Cu multă 
gteutate, după o muncă serioasă, am reuşit doar să ne curățăm paturile 
pentru a avea unde pune capul jos. gat ali 
: Aşa s'a terminat ziua de 4 Martie 1978, ziua sărbătoritului nostru, 

Vioiul, frumosul şi inteligetul“-Radu! 
E 


em, trebuie să descurcăm puţin casa, 
-U poţi da seama ce este în casă ! 


x x x 


După Congres, vreau un singur lucru : linişte ! M'am retras din viața 
Politică pentru raţiuni bine gândite şi vreau să am şi eu profitul meu din 
această retragere : liniştea ! 

Nu este cu putință, deşi explic acest lucru atât cu bunăvoință, cu calm, 
Cât şi neputându-se altfel, cu duritate şi hotărire ! Nu mă pot apăra ine aaa 
apelez [a bunul meu prieten Vasile Iliescu, care fiind şi doctor, mă poa 


939 


- 


ajuta, chipului protejându-mă medical. Este pleda 26 in pictori Şi ca 
medic, fiindcă este unicul din breaslă care a-pricepu TUE să am de- 
aface cu medicii |! Astfel el este medicul de care am 2EvoIE, e) ci „protecţia 
medicală este singura care în situația mea at putea i eficace ! Deci, din 
punct de vedere medical, am nevoie de linişte ! După circa trei săptămâni, 
apărarea medicală incepe să-și arate eficacitatea Şi încet, incet, îmi capăt 


dreptul la odihna atât de necesară nervilor mei obosiţi. ; 

Am scos ziarul şi nu mai am decât o singură preocupare : Volumul II al 
cărții mele "Am trecut prin Iad”. el : să | 

Etapele parcurse, atât în Țară, cât şi în exil, se succed cu rapiditate şi 
memoria mea caută să le refacă cât mai exact şi să le împărtăşească 
computerului, care le acumulează, le ordonează şi le aliniază, redând apoi 
fidel ceeace se va intitula în curând "Am trecut prin ad”, Volumul II. 

Incontestabil, subiectivitatea își rezervă dreptul ei, cu toată lupta ce o duc 
pentru a fi cât mai obiectiv şi mai exact Cu putință, Şi totuși, analizele făcute 
acum, asupra oamenilor, asupra unor evenimente trecute, pe care le citesc şi 
le recitesc, reflectă ceeace s'a petrecut, felul în care le-am înregistrat atunci, 
când nu ştiam ceeace ştiu astăzi. piei PI TE aaa 

Amestecul trecutului cu prezentul, în ceeace priveşte raționamentele şi 
analizele sufleteşti, nu este atât de uşor de realizat atunci când le aşterni pe 
hârtie astăzi şi ele s'au petrecut cu ani în urmă. Impresiile de moment, nu 
pot fi redate exact, atunci când ulterior ai cumulat un bagaj mult mai mare 
de cunoaștere asupra omului sau evenimentului descris. Concluzia finală își 
pune o amprentă puternică, făcând să se piardă concluziile momentane, ale 
timpului respectiv. De aceea ceeace greşesc faţă de cititori, am greşit mai 
înainte faţă de mine însumi. 

Destins faţă de preocupările din ultimul timp, astăzi îmi pun o mulţime 
de întrebări asupra cauzelor pentru care omenirea a ajuns în această 
groaznică situație. Mă preocupă un subiect, la care particip cu toate slabele 
mele cunoştinţe, analiza lui nefiind făcută pe etape, ci în ultima etapă, adică 
în ziua de astăzi. Întrebarea ce mi-o pun, este întrebarea pe care şi-o pune o 


lume întreagă : se vor retrage americanii într'o izolare totală, părăsind 
sând la o parte interesele mondialiste şi masonice, voi căuta să analizez 


din punct de vedere politic şi economic această întrebare. 
Incontestabil că în Statele Unite a existat întotdeauna un curent 


izolaţionist şi că astăzi cel puţin o treime din Congresul american este 
favorabil acestei idei. Zi: fi 


„Din punct de vedere politic,-ameticanii au câştigat războiul şi au pierdut 
incontestabil pacea. De acest [vc toată ÎNREea prea FOISI. Totuşi 
ei au făcut eforturi uriaşe pentru menținerea unei influenţe politice, care să-i 
faciliteze apărarea celor economice. 0 ZEII ET 

9 Mai 1945, data capitulării Germaniei deschidea cele mai roze 


perspective politice şi economice pentru americani. Adversarul a fost ras 


după suprafața pământului, iar toți aliaţii făceau eforturi uriaşe pentru a 
supravieţui. 


540 


D= 


Ruşii, după pierderea a 20 de milioane de suflete 
european numai ruine, ajunseseră [a Berlin cu sufletul [a 
Englezii, cu toată industria distrusă, aşteptau un seri 
pentru a se pune pe picioare. 
Francezii, al căror teritoriu suferise mai 
ei departe de a putea relua o Viaţă normală. 
Capitularea Japoniei a încheiat definitiv 


Cu întreg teritoriul 
gură. 
os ajutor american 


Puțin în urma războiului, erau Şi 


perspective. Cu aceiaşi 
pu: C e război, ei au pus-o şi pe 
cea de pace, capabilă în! Celmar scurt timp să facă faţă cererilor tuturor 
economic. | 

În conformitate cu Charta Atlanticului, pe care o inițiaseră, au pus pe 
tapet paragraful : " Autoderminării popoarelor”, având grije ca să fie aplicat / 
numai acolo unde ei puteau trage foloase. 2 

Lumea a treia, care nu exista, a luat fiinţă, deoarece prin ea americanii 
împuşcau doi iepuri cu un singur foc ! Liberând coloniile anglo-franceze, | 
frânau cât se poate de serios aceste două țări, în refacerea lor economică şi 7 
astfel depindeau şi mai mult de ajutorul anierican. Autodereriainarea era 
făcută în scop "umanitar ! Dar țările eliberate, de a cine puteau primi ajutor 
decât de la americani ? Astfel perspectivele lor de dominație economică, 
fără rival în întreaga lume, erau teoretic ca și sigure. Un nou sistem de / 
colonialism, fusese prevăzut până în cele mai mici amănunte. Întreaga lume ? 
trebuia să cumpere tot ce are nevoie de la singurii în măsură să dea și 
aceştia erau numai americanii. 


potențialul politic, economic şi militar respectiv, iese odată cu terminarea 
războiului de sub aripa protectoare americană şi devine pe zi ce trece mai 
amenințător ! 7 TEZEI RER 


—— 


Marxistă | 


A ari i l 
Organizaţia Naţiunilor Unite, instituită tot de către americani, Cu ajutor 

tganizaţia Naţiunilor Unite, cul de vedere şi în care 
i scop, trece de partea 
Astfel în 


Căreia voiau să-și impună în mod deghizat punctu 
Alrăseseră întreaga "Lume a treia”, în vederea acestu 


a voie. 
Munii Sovietice, care le oferea armele de care aveau ne 


Sa N 


N 


lumea din punct de vedere 


|) 


o 


Z 


20 


If 
ȘV, 


ine o maşină de vot sovietică, însă finanțată de 
| devine 


scurt aapi ONU-u 
ericani ! | 
soia situaţie este analizată la W asi 


; î ă-şi dea se 
Washington, care începe să-şi dea seama 
i şă ia toate măsurile pentru limitarea pericolului, 
de greşelile imense IA UE ae a să devină un stat pur agricol, fără 
jotăriseră câ Si Germania în planul Marshall ŞI hotărăsc 

ani re istune pur defensivă. 


E rana de Vest se reface cu uimitoare rapiditate. Dar 

ă a de Vest se reface cu uimitoare 1 fa 

capitalului eee datele problemei, ea devenind principalul 

E sar economic al americanilor pe piața mondială. Fenomenul european 

adversar Et lent asemânător în Japonia și iată-i pe americani puşi în mare 

sifi sală economică de proprii săi aliaţi. Potenţialul industrial european, 
1C 


recum şi flota sa comercială, depăşesc posibiutăţile americane şi astfel, pe 
p comercia size 


comerțul de arme, devenind un admirabil partener comercial, cumpărând 


dictează asupra politicului şi întreaga politică americană este influenţată de 
imordial. A : 

peer e e ca reprezentanți unici ai intereselor occidentale și 
tratează singuri cu Uniunea Sovietică to erendele politice, din ce în & 
mai pe a Lee ET propriul interes, de 
cele mai multe ori în total dezacord cu interesele europene. Pentru a 
ascunde acest fapt, ei pun pe primul plan două pacii me 
"Drepturile omului” şi interesele de ansamblu ale. colectivități. E 
spunând lucrurilor, instituţiile cu caracter “umanitar” şi nu popoa i 
contează. În realitate, pledoariile pentru convergenţa intereselor sunt mea 
să caufleze neputiija de a defini o politică atlautică faţă de probleme 
eCoRanuicognogietare:șI:SInăte (Gero = = le 

Sentimentele de convergenţă, de identități morale s'au slăbit atât de m . 
încât pe bună dreptate ne putem pune întrebarea dacă americanii 
europenii mai pot remedia vreodată dificultățile ce le separă ? 

Dar care sunt aceste dificultăți ? PERI Sote 

Lupta între Comunitatea europeană şi Statele Unite pentru pieţe 
desfacere agricole ; 5 = 


3 zi 2 — “bilitatea 
; interesele europene în Lumea a treia ; credibilit 


ucr E FE ee diete estă 
arsenalului militar american ; stabilitatea dolarului şi lovitura dată de ac 
economiilor europene ; prob snergiilo 


in inpaleeesiie i problema energiilor şi desigur multe altele € 
decurg din înțelegerile ruso-americane în detrimentul europenilor. 


942 


În realitate, origina tuturor divergenţelor este în m 
schimbării de obiectiv al politicii americane condusă e 
interese economice. 


'Țoate aceste probleme care opun pe aliaţii europeni americanilor, invită la 
unilateralism care poate aluneca cu cea mai mare ușurință către izolaţionism 
din partea americană, către neutralism din cea a Europei. Din păcate însă 
europenii nu ŞUu ce vor, ei nu se pot constitui într'o adevărată Comunitate 
europeană, care înseamnă o comunitate politică, economocă Şi militară. Ei 
au reuşit Comunitatea economică, căpătându-şi astfel adversitatea 
americană, lăsându-se în acelaşi tim 
politic şi militar. : 

Europa se mulţumeşte să protesteze atunci când americ 


are parte datorită 
xclusiv pe baza noilor 


au vrut să contribuie la această apărare alături de americani şi nu ştim cum o 
Vor putea face singuri ! = 


Astăzi, Europa reprezintă mai mult un teren, decât o individualitate, ea 


este un obiect ce cu ușurință poate trece de la democraţie la "democraţie = 
Populară" şi nu un subiect pentru discuţii de apărare. & 


Apărarea Europei nu poate fi făcută cu jumătate de măsură, ea nu pote fi 


Ctuată decât total sau deloc. U 

“Pierderea Europei nu a fost dorită de americani, dar ei nu o vor apăra 

niciodată dacă ea refuză să se apere sinigură. În această privință, declaratia 

lui Henry Kissinger de la Bruxelles este categorică : "în caz de agresiune, 

Europa nu trebuie să conteze că Starele Unite vor distruge oraşele sovietice, 

CU riscul unei distrugeri comparabile ale oraşelor americane. Niciodată 
tatele Unite n'au dat această garanție”! 


efe 


943 


p la discreţia lor din punct de vedere? 


/, 


| 
| 


| 
| 


[) 


7, 


2 


i 
! 
| 
+ 
| 


Ă indere, este de aşteptat o nouă virare a 
În situația de astăzi detina gi în cazul unui izolaţionism american, 
politicii europene către ul cu "neutralismul şi pacifismul lui Fi 
în Europa va domina sapa ne va elucida complect asupra socialismului 
O simplă constate e așionalei socialiste este de a ceda în faţa tuturor 
occidental. Destinul Și 4. naționalismul raliază partidele socialiste la - 
forțelor superioare. “2 rarsitul anului 1930, Hitler având adeziunea 
social pa i Co 4si promovează propriă politică, pe care o numește 
partidelor sociali i În anul 1950, superioritatea revenind americanilor, 
național-socialistă. 24 devine pro-americană. La sfârşitul anului 1970, 
pair anala militară sovietică, Internaționala socialistă revine 


|) fisa și im" | Credena că această scurtă istorie a socialismului 
1 La "pacifism şi neutralism | Credem că acea smului 


este edificatoare asupra politicii socialiste în cazul unui izolaţionism 


3 — 


ps der situația principalelor țări europene şi cauzele pentru care 
nu pot ajunge la o Comunitatea europeană politică şi militară. Incontestabil 
că Europa de Vest a fost şi este dominată de trei mari puteri : Anglia, Franţa 
- pe Me fot i puternic de pierderea coloniilor s a apropiat mai mult 
de Statele Unite decât de Europa. Interesele ei economice imediate au făcut- 
o să uite că face parte din 5 a, căreia 1-a fă i îi face cele mai mari 
dificultăţi în CadruliE iii ureei e realizează nici astăzi că în cazul 


ajungerii ruşilor la Atlantic, ei nu S'ar zgârci ca Hitler a sacrifica câteva 

„ divizii pentru a o ocupa. Deşi adevăratele interese engleze sunt cele ale 
europenilor, ei stau încă la remorca americanilor, refuzând să se alinieze 
unei apărări europene. spiţe i 

| Franţa de după război nu a înţeles mai nimic din dezastrul suferit, 
afişând aerele unei mari puteri, depărtându-se de americani și lovind în 
nemți. Au criticat politica americană cu vehemenţă, chiar atunci când 
aceasta era în interesul întregului occident. Nimeni “mai mult ca Franța au 
criticat cu mai mare înveşunare războiul dus de americani în Vietnam, un 
război pentru limitarea expansionismului sovietic şi pentru păstrarea unor 
baze de apărare în sudul Asiei. Cu aceiași vehemență au atacat Germania $i 


atunci când ea, părăsită de aliaţi, căuta o deschidere spre Est, acuzând-o de 
trădare, dar şi atunci când aceasta lua o atitudine mai dură faţă de Moscova, 
acuzând-o de belicism | PPE 


„Franţa a uitat că o Mare Putere, aşa cum se pretindea, era datoare de a Ia 
inițiativa unei apărări a Europei. Abia acum în urmă a făcut acest Lucru, dar 
nu Sun dacă va mai avea timpul necesar realizării lui, dat fiind că 
pia american se apropie, în timp ce în Franţa se consolidează 

Germania complect distru 
căpăta d 


fiind elaborată la Washington de către o Comisie formată exclusiv din evrei 
americani încă din anul 1943, adică cu doi ani înainte de a capitula. 

Până de curând, voci din Franța i-au reproșat pe rând, fie ataşamentul | 
faţă de Pactul Atlanticului, fie au acuzat-o de neutralism. 

Deşi Germania s'a raliat complect politicii americane, aceştia au sacrificat | 
în permanență interesele gerniane în favoarea politicii sale de destindere, | 
nefăcând niciodată din aceste interese o condiţie prealabilă îmbunătăţirii O 
relaţiilor Est-Vest. 

Dacă din punct de vedere economic, ea a reuşit să se situeze în fruntea 
Europei şi pe înflorirea sa economică să se bazeze întreaga Comunitate 
europeană i s'a interzis reînarmarea şi o Europă fără Germania, nu 
reprezintă absolut nimic din punct de vedere militar. | 

Să vedem acum ce reprezintă pericolul comunist pentru întreaga Europă. | 
El este o fuziune între o doctrină universalistă și o mare putere im perialistă. 
Scopul comunismului este cucerirea întregii lumi. Nu  vreau-acum-să fac un 
istoric al politicii comuniste, ci doar să reamintesc câteva evenimente sa 
recente din care să ne putem da seama de ceeace urmăreşte. A 

Constituţia URSS-ului din 1977, instaurată sub conducerea lui Brejnev, 
la articolul 28 prevede : "Datoria regimului este de a consolida socialismul 
mondial susținând lupta popoarelor pentru liberarea națională”. Aceasta se 
traduce în limbaj comunist,prin impunerea la putere a unor regimuri 
marxiste şi la menținerea lor la nevoie cu forța armată ; armarea şi 


antrenarea teroriștilor şi războaielor anti-occidentale pe toată suprafața 
globului. 777 SODDE Teona E = 
Toate negocierile, toate tratatele chiar comerciale, nu sunt decât măsuri 
temporare dictate de conjunctură şi interese tactice ale partidului comunist. 
Coexistenţa pașnică, inventată de ministrul de externe sovietic 
Tchitcherine, nu reprezintă decât un moment politic necesar într'o etapă a 


luptei. Dar iată ce spune Brejnev în primăvara anului-1973-1a Praga 
leaderilor Est-europeni : a 


"Aveţi încredere tovarăşi, că de azi şi până în 1985 graţie destinderii, noi 
Vom atinge cea mai mare parte a obiectivelor noastre. Vom reuşi prin 
destindere ceeace predecesorii noștri nu au reuşit cu-pumnul de fier ! 
Mijloacelor militare; 16 sunt preferabile : subversiunea, terorismul, 
Spionajul, dezinformarea, acţiunite psihologice şi politice”! Şi-nu se poate 
spune că Brejnev nu a demonstrat tot ceeace a afirmat. << 


Cu astfel de adversari şi în special cu astfel de aliaţi, noua destindere se 
prezintă în cele mai sumbre culori. 


it ae 


x x x 


Și iarăşi mă aflu cu gândul în România ! 


Sună telefonul. Ridic receptorul. 
- Breban vă deranjează, dacă s'ar putea aşi veni să vă văd. 


A 
Sai 


45 


5 i 


- Vino ! i int 

După circa 20 de minute, Brebanin 
când îl văd agitat. 

- A murit Ivasiuc ! 

- Ştiu, am citit în zi ai (e 

BCA a murit pe stradă, în faţă C 
cărămidă în cap ! A 

_ Dumnezeu să-l ierte ! Îmi pare rău. ş 

- Ştiţi şi că i-au dat drumul a Conte ț 

_ Asta nu, am să mă duc să-l Văd. E tă 

_ L-au dat o altă locuinţă, tot în Drumul Taberii şi nu are telefon. 

- Nu-i nimic, dă-mi adresa lui. Pere Si 

Nu o ştiu nici eu, dar ştiţi că a scris un articol în ziar ? 

Breban îmi întinde ziarul (7). Pe jumătate de coloană, un articol scurt, 
despre cutremur. Îl citesc în întregime. Un articol anodin, în care Vrea să se 
arate scriitor, fără a reuşi câtuşi de puţin. Descrie ruinele, împărtăşeşte 
durerea ; vorbe înşirate şi nimic mai mult. 

- Ce rost are acest articol ? sI Di : 

- Un singur rost, l-au pus să scrie ca să-l compromită şi a intrat în plasă. 

- Desigur, a ieşi de la Securitate și a publica un articol, după tot ce a făcut 
până atunci, este o abdicare. Dar articolul nu are o culoare politică, nu 
remarcă "aportul Conducătorilor iubiţi”, pentru înlăturarea dezastrului. 

- Nu, şi acest lucru îi va menţine porțile închise. Acum este compromis 
în ambele părți, să vedem ce va spune "Europa Liberă” ? 

- Va ţine articolul sub tăcere. Deocamdată „postul de radio are alte 
preocupări. Într'adevăr, cu ocazia cutremurului, Noel Bernard s'a remarcat 


ră pe uşă. Este pentru prima oară 


'a dărâmat blocul lui ? ra e a 
ar, S'a dărimat inematografului Scala, i-a căzut o 


şi am ascultat şi "Europa Liberă”. Ideia contactului permanent cu Țara prin 


în felul următor : i 


"- Domnule Noel Bernard, numele dumitale nu-mi sună a un nume 
românesc, totuşi vorbeşti o românească impecabilă ! Văd că dumneata pui 
mult suflet în nenorocirea noastră, înii dau seama că dumneata eşti un om 


capabil, de ce nu vii la noi, să pui şi dumneata o cărămidă în refacerea 
Bucureştiului ? 


- Domnule (?), voi veni imediat ce voi putea vorbi la postul de radio 


Bucur (1, aşa cum faci dumneata la acest post de radio ! 
Securistul a închis telefonul !! =: 


Am comentat împreună cu Breban, toate distrugerile din Capitală. Breban 
mi-a arătat o listă a bloc 


E urilor dărimate şi a celor foarte rău zdruncinate în 
pericol de a se dărima a: 


: la cel mai mic cutremur care va veni. Lista este 
impresionantă. - IE RE e ae, pe 
a De ara despărțit, mi-a promis să-mi dea adresa lui Paul Goma, îndată Ce 


546 


- 


Nu știu cât timp a mai trecut și am aflat dela "Europa Liberă" că Goma se 
află la Paris şi că a declarat că se va reîntoarece în Țară, îndata ce nu va mai 
fi Ceauşescu la putere. 


La Sfântul Ion, mi se umple casa. Nu 
moment dat îmi vine o ideie şi o 
telefon şi fac comanda pentru un nu 
ciulit urechile ! După circa o ju 
legătura cerută. 

- Alo, Europa Liberă ? 

-Da! 

- Vreau să vorbesc cu domnul Ion Ioanid ! 

- Un moment. 

- Alo, lon loanid la telefon. 

- Aici on Pantazi, ce mai faci măi ? Nu mai vii să ne vezi ? 

- Ce-s nebun-?-De ce-nu vii tu ? 

- Cum să vin ? Porcii şi măgarii ăştia nu-mi dau drumul ! I-au dat drumul 
lui Goma şi altora şi mie nu vor ! 

- Mai încearcă ! 

- Nu mai încerc căci este inutil, am făcut 11 cereri până acum şi la toate 
am primit răspuns negativ ! 

Cam la atât s'a redus conversaţia noastră. Am făcut-o cu scopul de a fi 
înregistrată de către Securitate şi bine înţeles de cei veniți să mă 
"sărbătorească"! 

Al doilea obiectiv a fost atins imediat ! S'a lăsat o tăcere mormântală, 
după care sub diferite pretexte, unii au plecat imediat. Exact ceeace voiam. 

Au trecut 3 luni, fără ca să am vreun semn de-viață-din partea Securităţii ! 


am invitat pe nimeni ! La un 
pun imediat în practică. Pun mâna pe 
mâr din străinătate. Toţi cei prezenţi au 
mătate de oră, telefonul sună Şi-mi dă 


Către mișlocul lunii Aprilie 1978 mă trezesc cu o invitaţ 


La ora 9 dimineața mă prezint în vechiul btoc al zi 
Securitate. Mă primeşte un tip cam în jurul a 40 de ani, surâzător, amabil şi 
mă pofteşte să iau loc. d as 

- Mă numesc Popescu, sunt ofițer de Securitate ! 

Tac şi îl privesc cu atenţie. Este stânjenit ... nu ştie cum să înceapă ! 

- Pe cine mai vedeţi domnule Pantazi ? Cum vă simţiţi ca pensionar ? 

- Mă simt destul de bine, dar vă rog să intraţi în subiectul care vă 


interesează. 

a Este Vorba de o-convorbire amicală şi vream doar să vă întreb cu cine 
Vă mai vedeţi ? pi aaa pete a eră 

- O csnv 


: orbire amicală se desfăşoară de obicei între amici şi nu-mi 
amintesc să vă fi cunoscut vreodata | 

- N'are importanţă, eu vă cunosc pe dumneavoastră şi încă bine ! 

- Dacă mă cunoaşteţi atât de bine, ştiţi desigur că nu-mi place să vorbesc 
SU Oameni pe care nu îi cunosc, dacă nu este vorba de ceva care într adevăr 
mă interesează, aşa că-vă-rog-să intraţi direct în subiect. 


9 Nu, nimic special, ne interesează numai pe cine mai vedeți ? Cum mai 
Bândiţi ? fiii 55 
ta 


947 


- Domnule ofiţer, nu su 


spuneţi că mă cunoaşteţi, probabil câ” 


ştiţi că niciodată nu am fost 0ISp! să intraţi în subiect, căci altfel nu vă 
atunci când am fost obligat. Vă rog eneral. 


Bine domnule Pantazi, am să Vă fac pe plac. ÎI cunoaşteţi pa Paul Goma 
- bin AL re ——— SE Ls 
: - De ce îmi puneţi această întrebare când | ştiţi prea bine că îl cunosc ! 
ifostlaelacasă? e 4 

: ie mac rost, ştiţi foarte bine că am fost în două rânduri. 
= i fost la Paul Goma ? | 3 
- aie fa interesat acţiunea lui, am vrut să-l cunosc, să văd cum 
gândeşte. 3 

- l-aţi aprobat acţiunea ! a 

= pia orice acţiune protestatară azupr opresiunilor dumneavoastră. 

- Atunci aţi aderat la acţiunea lui Paul Goma JI 

- O altă întrebare fără rost; ştiţi prea bine că nu am aderat. 

- De ce nu aţi aderat din moment ce aţi aprobat acțiunea lui ? M 

- Am aprobat-o ca principiu protestatar, dar nu am fost de acord nici cu 


textul propus şi nici cu prezentatorul textului, adică cu Paul Goma. 

- Ce v'a deranjat din text ? i uda 

- Era ambiguu şi slab, departe de năzuințele noastre româneşti. 

- Şi asupra lui Paul Goma, ce aveţi de obiectat 23 

- Un om şters, fără personalitate şi apoi nehotărit. 

- Cum adică nehotărit ? 

- Foarte bine, domnul Goma, admirator al domnului Ceaușescu, a intrat 
în partidul comunist datorită acestei admiraţii, apoi s'a declarat împotriva 
domnului Ceauşescu, pentru că a deviat de la principiile partidului ! 
Atitudinea lui nu a fost constantă şi nici precisă. Eu am fost întotdeauna atât 
împotriva partidului comunist, cât şi împotriva domnului Ceauşescu, deci 
nu aveam nimic comun cu domnul Paul Goma. 

- Interesant ! Și totuşi aţi fost la el! 

- V'am spus că mă interesează orice acțiune protestatară. 

- Dar ce părere aveţi de Paul Goma ca scriitor ? 

- Nu am nici o părere, întrucât nu am citit nimic din ce a scris. 

- Este foarte slab | 

- Poate, nu-mi pot da părerea. . 

- "Europa Liberă” îl găseşte un mare scriitor şi face mare caz de acţiunea 

lui politică ! 0 PETE RR 2 a 
- - Poate, eu nu sunt un ascultător al acestui post de radio, l-am ascultat 
numai cu ocazia cutremurului, unde găsesc că a făcut un mare serviciu 
pipi român atât de prost informat de presa, radioul şi televiziunea 
română. 


= Aşi vrea să ne daţi o declaraţie asupra celor discutate. 
Îmi întinde câteva coli de hârtie. 


- Nu dau niciun fel de declaraţie scrisă. V'am răspuns la întrebări. 


948 


- De ce să nu daţi o declaraţie ? Nu 
- Fiindcă nervii mei sunt slăbiţi de 
aplicat şi de altfel nu am mai sc 


Vă cer să scrieţi decât cele discutate ! 
tratamentul îndelungat pe care mi l-aţi 
: tel i ;cris de mulţi ani şi îmi tremură şi mâna. 

- Totuşi eu insist să-mi daţi o declaraţie, nu vă obligă nimeni să scrieți 
decât ceeace voiţi. 


- Repet că nu dau nici o declaraţie scrisă, m aţi obligat destul atunci când 
eram arestat la o mulțime de declaraţii, acum sunt liber Și nu înţeleg să fac 
decât ceeace vreau. Sau sunt cumva arestat ? 

- Atunci să vă scriu eu declarația, şi dumneavoastră numai O semnaţi ! 

- Inutil orice insistenţă, nu semnez niciun fel de declaraţie, decât sub 
stare de arest ! 

Securistul se arată profund nemul 
cameră. La un moment dat îmi spune : 

- Aşteptați-mă câteva minute, mă întorc imediat. 

A plecat ! Sunt foarte mulțumit de cum a decurs conversaţia şi de 
hotărîrea spontană pe care am luat-o de a nu-i da nicio declaraţie. Desigur 
s'a dus să se consulte asupra ceeace va trebui să facă. Sunt hotărit să ramân 
intransigent. 

Se întoarce încruntat, se aşează pe scaun şi mi se adresează : 

- Domnule Pantazi, dumneata ai rămas același duşman înrăit al regimului 
nostru şi nu ai încetat în niciun moment să-ţi manifeşti această duşmânie, 
dar noi nu înţelegem să răspundem cu aceiași monedă, deşi dumneata ai 
călcat legile țării și aţi turburat ordinea publică. 

- Vă rog să mă scuzaţi că vă întrerup, dar vreau să ştiu când am călcat 
legile ţării şi când am turburat ordinea publică ? 

- Ai călcat legile țării insultând organele Securităţii şi ai turburat ordinea 
publică prin aceste insulte. 

- Spre deosebire de dumneavoastră, eu nu mă voi face că nu ştiu despre 
ce este vorba şi voi intra direct în subiect, aducând clarificările necesare. 
Dumneavoastră faceţi aluzie la convorbirea telefonică avută cu lon Ioanid, 
de la postul de radio "Europa Liberă". Cu această ocazie, eu nu am insultat 
organele Securităţii, ci funcţionarii de la paşapoarte, care nu mi-au 
recunoscut un drept elementar, acela de "liberă circulaţie”, neacordându-mi 
pâşaportul cerut. Atunci, nu eu ci dumneavoastră aţi călcat legile ţării, 
interceptându-mi convorbirea şi nerespectând astfel secretul discuţiei între 
doi prieteni. Această convorbire a avut loc fără martori, iar faptul că este 
Cunoscută de dumneavoastră, a făcut-o publică, şi turburarea ordinei 
Publice în realitate este turburarea dumneavoastră, deci vă faceţi vinovaţi de 
ambele delicte ce mi le atribuiți mie ! 

- Domnule Pantazi, vă rog Să ţineţi seama că nu aţi venit aici pentru a ne 
aduce nouă învinuiri. Vreau să ştiu în realitate pentru ce aţi venit ? Ca să ne 
insultați şi în faţă ? 

- in primul rând, nu am venit eu la dumneavoastră din inţiativa mea, ci 
am fost invitat de către dumneavoastră, ori toți cetăţenii acestei ţări ştiu că o 
invitaţie la Securitate, este egală cu un ordin ce trebuie executat. Nu am 
Cut decât să mă supun ordinului dumneavoastră ! Odată venit şi 


țumit şi începe să se plimbe prin 


949 


Pe a i nu am făcut altceva decât ș 
aducându-mi:se A sai DA a il ocoliţi, dându-i o (Erie 
Cleric aa pot Sao atâtea întrebări pe care mi le-aţi pus, îmi permit 
Sp singură întrebare : ce doriţi de la mine dna Mare, 
i - ASE cu dumneavoastră și nu mai dorim nimic. 

| 9 : 

n Ci Aaa că la atitudinea durnâcaoasiră A fa regina noi 
nu vrem să vă răspundem cu aceiaşi monedă. Vreau să vă întreb, când 
doriţi să plecaţi în străinătate ? 

- e tpina-a o cerere acum aici şi vă promit că veţi pleca definitv, cu 
întreaga familie ! Ș A , i 

- Domnule ofiţer, eu am făcut [1 cereri de plecare şi nu mai sunt dispus 

ac pe a 12-a. 
5 cet cae de o cerere de plecare definitivă și cu întreaga familie ! 

- Nu am cerut acest lucru. 

- Dar asta doriţi ! 

- Nu, categoric nu, ceeace-mi propuneţi dumneavoastră este egal cu o 
expulzare. Eu nu vreau decât un paşaport de turism, mă priveşte pe mine 
dacă vreau să rămân sau să mă întorc. 

- Bine, faceţi o cerere de paşapot de turist. 

- Nu mai vreau să fac nicio cerere, am făcut 11, nu aveţi decât să ştergeţi 
pe una din ele - nu se aprobă - şi să scrieţi - se aprobă -! Vă rog să nu mai 
insistaţi în această privinţă ! Pot să plec ? 

- De ce nu vreţi să înțelegeţi domnule Pantazi că avem şi noi felul nostru 
de a lucra, pentru a vă putea da paşaport, trebuie o nouă cerere cu data de 
acum, nu cu una de acum un an, sau mai mult. Vă promit eu că veţi avea 
imediat aprobarea. 

Am ame les imediat situaţia, făcusem o breșă, ea trebuia mărită, altfel ar fi 
fost sugrumată, deci numai intransigenţa şi atacul mă pot duce la un bun 
rezultat. Îi răspund în consecinţă : 

- Domnule ofițer, nu mai avem nimic de discutat în această privinţă, dar 
fiind un om corect, trebuie să vă spun că în cazul în care nu mă veţi lăsa să 
plec, vă puteţi aştepta din partea mea [a acţiuni mult mai importante, decât 
la o simplă convorbire telefonică cu Europa Liberă | —— 

e a ice e teţa atât de departe, încât ne ameninţaţi chiar aici-la 
ecuritate ? E 


„larăşi interpretați greșit, eu nu vă ameninț, ci vă previn, întrucât aveţi 
posibilitatea de a mă reţine și atunci nu a-şi putea face nimic. 
- Îndrăzneala dumneavoastră întrece orice limită, va trebui din nou să 
aşteptaţi câteva minute . ee spre Seal 


A plecat ştergându-şi fruntea de transpiraţie ! Am câştigat sau am pierdut 
totul ? Sunt convins că am acționat cur trebuie ! Se Întoarce după mai 
puţin de cinci minute şi-mi SDUIE pipi Na ici ai 

- Domnule Pantazi, nu se 
cerere de plecare, vitaţi-vă 


poate nimic rezolva dacă nu voiţi să faceţi O 
am obținut să vi se pună rezoluţia chiar acum ! 


990 


5 i 


- Regret, Vam spus punctul meu de vedere, de al > 
jumatate, Ii iH Ata duct acdsăe j tfel văd că este ora 12. Şi 


Ambasada american : 
fost arestat. Eu aştept hotărirea dumneavoastră ! ă va şti că am 


- V'aţi luat şi această precauţiune ? Credeţi că ne impresionați ? 

5 Precauţiuni, când am de-aface cu dumneavoastră, este normal să-mi 
iau, Vitaţi-vă în această servietă am două cămași, două perechi de chiloți şi 
trei perechi de ciorapi! i 

- Plecați, domnule Pantazi, plecaţi imediat ! 

A treia zi am găsit în cutia poștală o carte poștală, prin care eram anunţat 
că mi s'a aprobat excursia în străinătate și îmi pot ridica oricând pașaportul 
! Eram convins că în numai câteva zile, până voi reuşi să-mi complectez 
dosarul, cu diferite adeverinţe dela fisc, etc., voi putea pleca ! M'am dus 
imediat la pașapoarte, unde mi s'a înmânat pașaportul, fără a fi nevoit să 
mai aduc niciun act suplimentar ! După două ore de la ridicarea 
paşaportului, mă aflam în Fiatul meu 124 sport, în drum către Munchen, 
prima etapă a călătoriei mele. Aveam pe paşaport vizele pentru Germania 
Elveţia şi Franţa, fără a le fi solicitat !!! 


————— La 


x x x 


Stând liniștit acasă, departe de preocupările de până acum de la Paris, cu 
ocazia Congresului Mondial Românesc, retrăgându-mă din viața politică a 
Exilului Românesc, mi-a rămas un singur obiectiv în viaţă : acest al doilea 
volum al cărţii mele "Am trecut prin Iad”. 

Desigur mă voi duce la Cleveland, la al doilea Congres Mondial 
Românesc, deoarece am fost invitat dar prezenţa mea acolo va fi a unui 
simplu cetățean exilat român. 

În tot decurşul lunii Iunie, după întoarcerea mea de la Paris, sănătatea mi- 
a fost din calea-afară de şubredă, numai în decurs de trei săptămâni 
suferind două colapsuri datorită unei insuficiențe cardiace şi două congestii 
cerebrale într'o formă foarte uşoară. Dar la sfârşitul lunii, simțindu-mă din 
nou bine, nu am uitat severul avertisment primit şi am început să lucrez cu 
maximă intensitate la cartea mea. 

Desigur printre întrebările ce mi le-am pus au fost şi cauzele pentru care 
am fost atacat cu atâta vehemenţă în unele ziare ale exilului românesc ? 

In primul rând, care au fost ziarele care m'au atacat ? Următoarele în 
ordinea care au făcut-o : "Porunca Vremii" din New York, "Revista mea” 
din Tel Aviv, "Românul Liber"din Londra, “Dialog” din Frankfurt şi 

Raisin Paris. "Porunca Vremii" a deschis focul direct, acuzându-mă 
de a nu-l fi apărat pe Mareşalul Antonescu atunci când a fost arestat și 
ajungând la conctuzia că sunt în slujba Bucureştiului ! "Revista mea” din 

el Aviv a preluat ştirea, trecând cu vederea "trădarea mea” faţă de 

Mareşal, dar accentuând că sunt plătit de Bucureşti şi adăugând pe această 
listă pe domnii Nichi Constantinescu şi domnul lon Raţiu, toți trei în slujba 
domnului Drăgan ! Celelalte ziare i-au omis şi pe aceștia doi, rămânând eu 


55| 


aceea în limbile engleză 


igira în intri Bocureșiuoi, da Acne precizie Po plăti rin 
ince ur oaia lose ei aproape în fiecare număr din ultimii 
mi-a făcut "cinstea" de a mă pomeni, aproape iii : ai 
doi ani a fost revista "Dialog". Vaşnicii săi reporteri, domnul Dinu 
Zamfirescu şi domnul Paul Goma, s'au ii ii fac prea multă 
publicitate pomenindu-mă singur şi; în Ultimul timp, vi 48 ac cae 
parteneri : domnii Vladimir IBoUt Get AZI oua? De cslartii 
ultimul număr şi pe domnul Dan Cernovodeanu. Într adevăr, compania pe 
care mi-au găsit-o departe de a mă supăra, pot spune că mă onorează. 

Ceeace-i deranjează pe aceşti calomniatori de profesie este faptul că am 
refuzat să le răspund. Ei consideră acest lucru ca o recunoaştere a faptelor 
ce mi se impută. Spre deosebire de opinia dumnealor, eu am ţinut seama de 
proverbul românesc : "Când te bagi în tărâţe, te mănâncă porcii”! Nici de 
data aceasta, nu mă voi apăra pe mine, dar voi analiza cauzele acestor 
atacuri. Ei bine, cauzele sunt datorate unui număr de două persoane : 
domnul Nicolae Baciu şi Domnul Gustav Pordea ! ZZSEE 

Faptul că am publicat fragmente din cărțile domnului Baciu în ziarul 
meu, demonstrează legătura mea directă cu domnul Iosif Constantin Drăgan 
! Faptul că, tot în ziarul meu, am publicat aricole ale domnului Vladimir 
Boutmy de Katzman, care-l apăra pe domnul Gustav Pordea au dus pe 
"oneştii” reporteri ai "Dialogului”, la aceiași concluzie ! Dar în toată această 
amestecătură de împricinaţi, de ce s'a ajuns la Domnul Drăgan, ca la "Tatăl 
nostru al tuturora” ? 

[i voi lua pe fiecare în parte şi vom vedea de ce se fac vinovaţi ! 

Primul îl voi analiza pe domnul Nicolae Baciu, omul datorită căruia, am 
reuşit fără mari dificultăți să ajung "salariatul" domnului Drăgan ! 

Domnul Nicolae Baciu s'a făcut vinovat de a fi scris două cărți : " Yalta şi 
Crucificarea României”, în " uropa_în anul 1983, tradusă după 

în i germană, precuri şi "Agonia 

României" în "Editura lon Dumitru" în 1987. Tri 

Aceste cărţi au fost scrise de către domnul Nicolae Baciu, cu preţul unei 
munci uriaşe şi mari sacrificii financiare. Munca a constat în cercetarea 
arhivelor secrete engleze și americane, după ce acestea au fost deschise, 


== SA Bâlea +ztui atatia inerte pornea gb 4 
după 25 de ani de la terminarea războiului, tuturor celor ce voiau să le 
cerceteze. i E ze 


DI aez pzmae CĂ 
Din documentele timpului, pe care domnul Baciu le-a dat publicităţii, 
rezultă cu claritate vânzarea de la Yalta a ţărilor din răsăritul Europei, de 


câtre Churchill Şi Roosevelt: Ori tocmai în acest fapt constă "marea 
greşeală” a domnului Baciu ! Domnia sa şi-a permis să dea publicităţii nişte 
adevăruri care încriminează pe "aliații noştri firești”! Aceşti aliaţi, ce și 
astăzi sunt zeificaţi de către întreaga opinie publică liberalo-stângistă, 
trebuie să rămână imaculaţi în ochii tuturor ! Atăta timp cât faptele lor se 
aflau numai în aceste arhive secrete „(devenite acum publice), nimeni nu le 
cunoştea, deci puteau trece ca inexistente. ee ea 

Domnul Nicolae Baciu face parte din puţinii români care au cunoscut 
adevărul istoric asupra evenimentelor care au dus la vânzarea ţării noastre, 


952 


dar el este singurul român care a avut cutezani 
editarea acestor cărți. 


Cer scuze domnului Nicolae Baciu că 


scriu aceste rânduri şi mai ales că îmi permit ca fără autorizaţia domniei sale 
să rezumez într o frază, ultimul capitol din cartea sa : "Yalta Şi Crucificarea 
României”, intitulat, "Dialogul cu Țara”. In acest ultim capitol, domnul 
Baciu analizează eventualele rezultate pozitive ce ar putea fi trase, atât de 
către cei din Țară, cât şi de Exilul Românesc dacă am încerca un dialog 
sincer cu guvernul de la Bucureşti. 

Acest ultim capitol reprezintă concluzia domnului Nicolae Baciu, după 
lungul şir de trădări al Occidentului şi după semnele de "independență 
românească" date de Nicolae Ceaușescu şi conducerea comunistă de la 
Bucureşti înainte şi după ocuparea Cehoslovaciei în 1968 de către ruşi. 

Aşa a gândit domnul Nicolae Baciu atunci, iar meritul domniei sale 
constă în curajul de a aşterne pe hârtie în 1983 concluzile pe care le-a tras 


cu mult timp înainte. 
De la început trebuie să fac menţiunea că acest capitol nu face parte din 


subiectul cărţii, de altfel nici nu a fost reeditat în nici una din traducerile 
ulterioare, în diferite limbi de largă circulaţie şi nici nu a fost redat în nici 
un număr al ziarului meu. 

De ce a fost introdus acest capitol într'o carte cu conţinut istoric, care 
redă fidel anumite paragrafe de interes românesc, din arhivele secrete 
engleze şi americane, mărturisesc că nu pot înțelege. 

El reprezintă poate o conciuzie a domnului Baciu pentru o eventuală 


acţiune a Exilului Românesc, în urma închiderii tuturor porților de către 
Occident, dar conctuziile doninului Baciu nu cred că își aveau locul între 
documentele prezentate. 

Trebuie deasemenea menţionat faptul că domnul Nicolae Baciu nu a luat 
nici o iniţiativă de a pune în practică propunerea domniei sale, ci sa 
mulţumit să o ofere spre discuţia exilului, ca o alternativă posibilă grelei 


ţa de a le face publice prin 


» fără permisiunea domniei sale, 


Situaţii în care acesta-se-afla.. TIE 

Domnul Nicolae Baciu nu vrea să se apere, el nu acceptă să între în 
polemică cu diferiți gazetăraşi români, de totală rea credință, deoarece și 
domnia sa cunoaşte acelaşi proverb românesc : "Când de bagi în tărâţe, te 
mănâncă porcii E 

Proba evidentă a faptului că domnul Baciu face o simplă propunere 

pentru acest dialog, rezultă şi din următoarea frază a domnului Baciu: 

"Sugestiile mele — îmi dau seama - sunt pline de riscuri şi personal îmi 
asum o grea răspundere față de fraţii mei români. Nu mă consider infailibil 
ȘI nici ideile mele literă de evanghelie. 

Dar - aşa cum am spus-o - cunoscând adevărul robirii noastre de la Yalta, 
NU trebuia făcută oare o politică de supravieţuire față de ruşi, în loc să se 
lase câmpul liber altora ?" - A 

Momentul politic, în care domnul Nicolae Baciu a venit cu această 
propunere, este poate "momentul cheie”, în care unii Români cra ei 
din Exil, au stat în cumpănă neștiind ce să aleagă din politica de 


953 


) dispusă în acel moment să-l editeze şi [- 


) cerut. Dar despre domnul Drăgan vom vorbi mai tărziu, deoarece domnul 
Gustav Pordea bate la uşă ! ra a 


independenţă” a lui Nicolae Ceauşescu. Dar dacă XAU. seal s'au 
înşelat, atunci ce mai putem spune despre întregu Sci ent care, în 
unanimitate. I-a aprobat şi încurajat pe Nicolae isa dee ă € 

Domnul Baciu s'a limitat la o propunere, dar în acelaşi timp, în mod cu 
totul secret, domnul on Raţiu a trecut la o acţiune directă în acelaşi sens, 


întâlnindu-se cu Primul ministru al RSR-ului, Ion Gheorghe ! Mavrer ! Și 
domnul Ion Raţiu nu se bucură de aceleaşi SIL ASăC ap iArcERireltn ce-l 
"gratulează pe domnul Nicolae Baciu şi pe mine ! Este Oare'mat Vinovat cei 
care numai a propus, decât cel care a trecut în mod subversiv” Ia acţiune ? 

Mai trebuie menţionat faptul că domnul Nicolae Baciu a trecut Dunărea 
înnotând, nu ca majoritatea românilor refugiaţi, cu pașaport RSR ! 
Deasemenea trebuie menţionat că domnul Baciu nu a avut niciodată vreo 
legătură cu vreun fungtionar al unei Ambasade româneşti şi că nici nu ştie 
pe ce străzi se află aceste Ambasade! Deaz! 

Poate fi acuzat domnul Baciu de trădare şi colaboraţionism, pentru o 
propunere făcută deschis Exilului Românesc ? 

Pot fi tratat eu cu aceleași epitete, numai fiindcă am dat extrase din cartea 
domnului Nicolae Baciu în ziarul meu "Stindardul Românilor” ? 

Ce ne poate spune domnul Paul Goma care, în ţară fiind, entuziasmat de 
"independenţa" domnului Ceauşescu, s'a înscris în partidul comunist şi 
astăzi ţipă cât îl ține gura împotriva domnului Baciu ? 

Este adevărat că, în timp ce domnul Nicolae Baciu îşi exprima numai o 
părere, sub forma unei sugestii dată exilului, domnii lon Raţiu şi Paul 
Goma, au trecut direct la acţiune ! Dar în timp ce domnul Baciu a devenit 
"trădător şi colaboraţionist”, domnul Raţiu se intitulează "şeful românilor 
de pe mapamond”, iar domnul Paul Goma, "disidentul nr.1", îşi permite să 
dea lecţii de morală şi să terfelească în toate noroaiele pe cei ce într'adevăr 
au suferit pentru cauza românească ! 

Domnul Nicolae Baciu nu a vrut să intre în polemică cu nimeni, nu a 
răspuns niciodată calomniatorilor. O clarificare a lucrurilor se impunea 
totuşi din partea mea, care am suportat calomniile domnilor lon Raţiu, Paul 
Goma şi Dinu Zamfirescu, pentru că l-am publicat pe domnul Baciu. Şi aici 
însă trebuie să fac remarca : eu nu am publicat opiniile politice ale domnului 
Baciu, ci parte din documentele din arhivele secrete engleze şi americane, 
publicate de domnia sa. 

Desigur, domnul Nicolae Baciu se mai face vinovat că a editat la domnul 
Iosif Constantin Drăgan această carte. Ceea ce ştiu în ace privinţă este 
că domnul Baciu şi-a dat manuscrisul la singura editură românească 
a plătit integral atât-cât i-a fost 


Pe domnul Pordea l-am moştenit, ca să zic așa, de la domnul Emilian ! 
Nu-l cunoscusem şi nici măcar nu auzisem vorbindu-se despre dânsul. 
După moartea domnului Emilian, în primul număr al ziarului meu, am 
Vrut să reeditez un articol al dânsului. Am luat primul ziar "Stindardul” care 
mi-a căzut în mână şi am căutat un articol care, să se potrivească cu spaţiul 


954 


articol, domnul Emilian o ataca 
comunistă notorie ! 

Am ptimit din partea domnului Dinu Z 
furibundă. Atunci am recitit articolul, am luat informaţii și am văzut că 
domnul Emilian se înşelase, confund 


An $ ând-o pe soţia domnului Dinu 
Zamfirescu, cu într adevăr o comunistă notorie ! I-am cerut scuze doamnei 
Zamfirescu în numele domnului Emilian și al meu personal. De-atunci 


domnul Dinu Zamfirescu nu m'a mai iertat, pomenindu-ma aproape în 
fiecare număr al revistei Dialog. Nu i-am răspuns niciodată. Dar în acel 
articol, era vorba despre domnul Pordea. Deci eu sunt "omul domnului 
Pordea" şi viceversa ! 


După aceea, am citit cartea domnului Gustav Pordea, intitulată ” Activitate 
Parlamentară", în editura Albatros - Paris 1986. - 


amfirescu o scrisoare ultimativă, 


lată cum incheie domnul Constantin Mareş recenzia pe care a făcut-o 
: Ş p 


acestei cărți : 

"În unele ziare de stânga din Europa Apuseană, ca şi în unele cercuri ale 
exilului românesc, alesul Frontului Naţional (dI.Pordea), cel mai de dreapta 
partid reprezentat și la Paris şi la Strassbourg, a fost acuzat că ar fi un agent 
comunist. Citind volumul recent apărut îţi formezi cu totul altă opinie, mai 
ales că nu este vorba de înşirarea unor gânduri, ci de texte redactate de 
Pordea şi prezentate Adunării Comunităţii Europene, cuvântări în 
Parlamentul de la Strassboug sau moţiuni la care a fost cosem natar. 

Lăsând viitorului clarificarea poziţiei lui Gustav Pordea față cu organe de 
subtilă specialitate din Răsărit şi din Apus, oricare cititor va remarca o 
claritate remarcabilă, o constanță de netăgăduit, ce nu pot aduce profit nici 
lui Gorbaciov şi nici lui Ceauşescu. Dacă acesta din urmă şi-a dat adeziunea 
de principiu şi sprijinul material pentru alegerea deputatului Pordea, nu am 
elemente să mă pronunț. Dacă a făcut-o însă, mă întreb dacă are prea multe 
motive să se felicite ?' Închei citatul. 

Într'adevăr, activitatea domnului Gustav Pordea la Parlamentul European 
de la Strasbourg este remarcabilă şi nu văd cum alt român pus în locul 
dânsului ar fi putut face mai mult. 

Dar domnul Pordea, făcând politică de dreapta, a intrat în colimatorul 
Vajnicilor luptători neo-liberali şi comunişti, Dinu Zamfirescu și Paul 

oma, care au luat drept martor o fantomatică declarație, a altui mare 


"disident" Pacepa ! De remarcat faptul că între timp a apărut cartea lui 


Pacepa și în ea nu este pomenit numele domnului Gustav Pordea ! 
Evident, eu nu posed şi nici nu arm încercat să întocmesc fişe personale 
ale exilaților români, ca domnii Dinu Zamfirescu şi Paul Goma, nu am un 
erviciu Secret personal şi nici nu fac parte din vreun Serviciu Secret 
românesc sau occidental, aşa că nu mă pot pronunța asupra nimânui. Pe 
mine nu mă interesează ceeace se zvoneşte (cu bună ştiinţă de răuvoitori) 
asupra unei persoane, ci activitatea scrisă a acelei persoane. Pentru rea 
omnul Pordea reprezintă deputatul de origină română care, in Parlamentu 


999 


10. = 


: icii i âneşti. Consecvent cu 

trassbourg, a adus mari servicii cauzei rom. 
ta Eni gide am publicat aidgele e în apărarea domnului Pordea ale 
domnului Vladimir Boutmy de a Al e pool nlamuluiitit lo sit 

Şi în sfârşit am ajuns ȘI al i cnnâzosiulil 6 Horii nilotu] 
Constantin Drăgan, al Caru es sunt”, după op on 

i i irescu şi Paul Goma : : ct 
St e e pe eul Iosif Constantin Drăgan niciodată, Nu am 
vorbit la telefon şi nu am purtat Corespondenţă cu domnia sa, cu-atât mai 
mult nu am primit pentru mine sau pentru ziarul meu nici un ban din partea 
domnului Iosif Constantin Drăgan. e 

l-am trimis însă cu regularitate ziarul "Stindardul Românilor”, așa cum |- 
am trimis tuturor editurilor, bibliotecilor, instituțiilor mai importante, 
precum şi tuturor redacţiilor ziarelor româneşti şi chiar străine. 

În vara anului 1986, am primit de la editura "Nadrag” a domnului 
Drăgan, cartea "Antonescu Mareșal al României şi Războaiele de 
Reîntregire”. Nu am avut nici politețea elementară de a-i mulțumi domnului 
Iosif Constantin Drăgan pentru carte, considerând că am primit-o în 
schimbul ziarului meu. 

În numărul 8+9 din Octombrie 1986, domnul Nicolae Baciu a făcut o 
recenzie a acestei cărți în ziarul meu, adresându-i în acelaşi timp un protest 
domnului Drăgan, după cum urmează : 

"Vreau mai întâi să fac un ferm-reproş Editurii Nagard care, spre 
surprinderea mea, a încorporat în contextul cărții un articol al meu asupra 
"sabotărilor de Armistiţiu de la Stockholm", pag. 579, adică la sfârşitul ei, 
fără să am cea mai mică cunoştinţă şi de carte şi de intenţia de a-l încorpora 
în ea. Normal, în afara consimțământului meu, ar fi trebuit menţionat că 
articolul meu a fost publicat, acum aproape un an în "Stindardul 
Românilor”, în “Europa” şi în Neamul Românesc".Ne făcând această 
rectificare, cititorii ar putea avea impresia că ârticolul meu a fost scris 
special pentru această carte, ceeace este inexact, şi m'ar face părtaş la gloria 
autorului acestei cărți, fără să am nici un merit și nici o răspundere”. 

În continuare, domnul Baciu consideră că unele paragrafe puteau să 
lipsească din această carte, fără ca ea să sufere vreo pierdere, la care am 
adăugat următoarea Notă a Redacţiei : 

"Nu era posibil Domnule Baciu, căci dacă această carte a văzut lumina 
tiparului, este că a îndeplinit scopurile Securității româneşti : 

1. Demonstrarea aşa zisului "naționalism românesc". 

2. Demonetizarea totală a Regelui și a partidelor politice. 

3. Izbucnirea celui mai mare conflict în Exil, pentru distrugerea lui, în 
urma controverselor provocate cu abilitate de către Securitate. 

Mijloacele întrebuințate: ——— 


Securitatea a profitat de dorinţa fierbinte a D-lui Col. Magherescu de a 
publica adevărul despre Mareşalul Antonescu. E| consideră de cea mai mare 
importanță pentru Istoria ce se va scrie, o mulțime din faptele ce le 
relatează. Securitatea a indicat şi l-a obligat pe Col. Magherescu să editeze 


996 


DI. Drăgan, care va şti să ; i i i 
ÎN cu ee EA: îi ic ă intercaleze în manuscrisul D-lui Col. 

De altfel, DI. Col. Magherescu a Scris re 
Petru o scrisoare, prin care îl roagă să caute 
ceeace i-a fost atribuit, 

Mă alătur întru totul D-lui N. Baciu în a protesta vehement împotri 
manierelor D-lui Drăgan, de a introduce în carte un articol a pa 
"Stindardul Românilor”, fără a cita ziarul res ectiv, precum şi un fa = 
din articolul subsemnatului apărut în revist “ Apoziţia” Sao 
1981. DI. Drăgan îşi permite să copieze, cuvânt cu cuvânt respectând 
până şi virgulele, peste O pagină şi jumătate din articolul din Apoziţia ŞI să 
pună totul pe seama D-lui Col. Magherescu. 

Prin aceasta, 
PLASTOGRAF." 


cent D-lui Comandor Mircea 
să distingă ceeace-i aparţine şi 


DI. Drăgan ne-a demonstrat a fi un perfect 


pe 


La atât s'au redus relaţiile mele cu domnul Iosif Constantin Drăgan şi 
totuşi după domnii Ion Raţiu, Dinu Zamfirescu şi Paul Goma, acesta mă 
plăteşte şi mă răsplăteşte, probabil pentru această notă a redacţiei, pe care i- 
am trimis-o prin intermediul ziarului meu ! 

De-atunci au trecut doi ani, calomniile la adresa mea zu continuat, fără să 
dau vreun răspuns. Între timp a apărut la începutul acestui art; volumul doi. 
al cărții Antonescu. De data aceasta, domnul losif Constantin Drăgan nu Tai 
l-a mai trimis şi cartea mi-a căzut în mână abia [a inceputul linii August 

Spre surprinderea mea, din nou DI. Drăgan se ocupă cu furturi, de data 
aceasta din cartea mea "Am trecut prin Iad" volumul I. 

Astfel, la sfârşitul cărţii Antonescu volumul II, domnul Drăgan îşi 
permite să reproducă din cartea mea un capitol întreg, pe care l-a intitulat : 

"Ultimele momente dinaintea execuţiei Mareşalului Antonescu şi a 
ptincipalilor lui colaboratori”. 

Este drept că de data aceasta domnul Iosif Constantin Drăgan recunoaște 
că citează din cartea "Am trecut prin Iad" de Ion Pantazi, dar nu mi-a cerut 
consimțământul aşa cum se uzitează. 

Dar domnul Drăgan nu s'a mulţumit cu atât şi şi-a încheiat cartea cu 
prefața cărții mele "Un Adevăr în Plus" de Vintilă Horia , bine înţeles tot 

ără a cere consimțământul, nici domnului Vintilă Horia şi nici mie. 

“Furtul domnului Drăgan merge şi mai departe, copiindu-mi şi fotografiile 
din carte ! Astfel, începând de la pagina 448, toate cele 12 fotografii au fost 

otocopiate din cartea mea, fără ca măcar să fi menționat această copiere, 
care a devenit astfel furt calificat. Toate aceste fotografii, cu excepția celor 
ale domnilor Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, care le-ar fi putut găsi și în altă 
parte, nu au fost luate de către vreo agenţie de presă, care lucra pe front, ci 

ăcute de prieteni de-ai mei cu aparatul meu, deci nu sunt fotografii din 
arhiva Statului sau a Securităţii, aşa cum domnul Stolojan a lăsat să se 
înţeleagă în recenzia ce a făcut-o recent cărții mele, în ziarul "Lupta". 


5574 


2.6 /adini 1980 


: Iosif Constantin Drăgan îi convin aceste confuzii 
i 


Desigur Coma căci lucrând în colaborare cu Securitatea, are tot 


creiate de domnia $ si 
: romită. ; 
intersul să mă comp! domnul Drăgan a trecut-o şi pe cea a 


î iile furate, 
Dar între i dvi Viteazul" din 1938 de la Palat unde, alături de 
Sei al II-lea, se află Armand Călinescu, generalul Payj 


Teodorescu, tatăl meu, precum şi generalii Samsonovici şi Ilasievici, 


Domnul Drăgan nu ştie că atunci Cavalerii "Ordinului Mihai Viteazul" ay 


făcut un legământ pe care I-au semnat ŞI i aa pupe 
îl am, după cum am în original toate Sl : i s omnia sa. 
Pentru ştiinţa domnului Vlad Stolojan Și a Darie tir ie as Căci 4spânvese 
neadevărul că Securitatea mi-a permis să scot aceste fotogr afii, le aduc la 
cunoştinţă : o mulțime de acte importante, precum ŞI 2000 de fotografii, 
mi-au fost aduse în anul 1978 de către uni diplomat străin ce se afla în 
funcţie la Bucureşti. : : = Sa E 

Planul pus la cale de către Securitate, şi dus la îndeplinire cu ajutorul 
| domnului Drăgan, de a mă compromite, prin confuzia originii fotografiilor 
|| şi prin reclama pe care o face cărții mele, publicând cele două capitole din 
| cartea mea, este incontestabil bine alcătuit. 

Dacă până acum, colaborarea domnului Drăgan cu Securitatea, era 
întemeiat bănuită, dar niciodată dovedită, de data aceasta prin volumul ÎI 
Antonescu, domnul Drăgan însuşi ne aduce confirmarea mult așteptată ! 

Publicarea în acest volum a declaraţiilor luate la Securitate domnilor 
| Victor Rădulescu-Pogoneanu şi lon Mocioni-Stârcea reprezintă actul prin 
| | care domnul losif Constantin Drăgan se prezintă singur în faţa exilului 
| românesc ca agent şi colaborator al Securităţii. 
| Nici o declaraţie dată la Securitate de către vreun deţinut politic nu a 
ajuns niciodată în mâna lui, a familiei sale sau a altuia, toate fiind păstrate 
| strict secret în arhiva Securităţii. Deci domnul Drăgan nu a putut avea 
| aceste declaraţii decât prin accesul la arhivele acesteia. Quod erat 
|| demonstrandum ! 

A Nefiindu-mi frică de nimeni şi neavând nimic de ascuns, voi da din nou 
apă la moară” calomniatorilor mei prin următoarea întrebare și prin 
| răspunsul ce i-l dau: 


: Care este diferența între domnii Nicolae Baciu, Iosif Constantin Drăgan 
ÎN şi lon Raţiu ? 


| Na acel moment cheie din politica românească şi a exilului, în care eram 
| | abandonaţi de Occident şi Ceauşescu reuşea, cu sprijinul Moscovei, ceâ 
| 
| 
| 


Paris 1988 


| stg Pee AIE a "independenţei", pe care a înghiţit-o întregul 
„ domnii Nicolae Baciu. Iosif i i aţiu, au 
Sat ati (2 ; Constantin Drăgan şi lon Raț 


lon Pantazi deschide dezbaterile primului "Congres Mondial Românesc 


Domnul Nicolae Baciu s' : 
| Ciu sa mulțumit î ilului ânesc 
| : a mit î omânesc, 
ipoteza unui eventual di y n a supune exilului r 


A cu AA = 3 : : dacă 

| să îa sau nu, această eta Țara, rămânând la latitudinea exilului d 

| consulta pe pina domnii losit Constantin Drăgan şi lon Raţiu, fără 4 
ȘI ascunzând acest lucru, au trecut direct la acţiune. 


998 


“ 


Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa la primul "Congres Mondial Românesc" - Paris 1988 


Dr. Horaţiu Comaniciu la pri Ifel 
maniciu la primul "Congres Mondial Românesc” - Paris 1988 


986] PULŢoARŢD - „88 1S9JMoă, 


SE, se < 1 da 


EŢ a1Ied ne IIUUnŢ aŢHan402 31203 Up ruguroi 2p 008 adeody 


ânesc! 
Congresului Mondial Române 


primul preşedinte al “ 


E) 


Prof.univ. Tudor Bompa 


- Paris 1988 


i 
L 


! Familia Sarry - Cleveland 1988 


După 25 de ani, îl reîntâlnesc pe George Sany 


pată 2 


E 


E Ia Aj 3 Li i 
| 9 E n MR be, 
ES ti i bg i 


p qi : i 7 i : E 
sat Ra celui de-al doilea "Congres Mondial Românesc" - Cleveland 1988. De la stânga 12 
; „Univ. Atg Bompa, lon Pantazi, Ing. Mihaela Moisin, Ambasadorul David Funderbunk 
etty Funderburk, Dr. Vasile Iliescu şi Dr. Dan Cernovodeanu 


dz >> 
: aie tdi 


lon Pantazi face un scurt istoric al "Congresului Mondial Românesc" - Cleveland 1988 


0 09% DE RO RRC UE IX PM RIN 
rm ia 


Marriott 


HOTELS 


Dr. Horaţiu Comaniciu - Cleveland 1988 


Marriott 


HOTELS 


Dr. Florin Mătrescu - Cleveland 1988 


Dr. Vasile Iliescu, Ion Pantazi şi Ing. Mihaela Moisin - Cleveland 1988 


Ambasadorul David Funderburk, Președintele de Onoare al 
"Congresului Mondial Românesc”. Cleveland 1988 


p 


| 
| 
| 
| 
| 
| 


Domnul Iosif Constantin Drăgan a plecat la Bucureşti şi a luat legătura cu 
domnul Nicolae Ceauşescu, în timp ce domnul lon Raţiu s'a deplasat la 
Paris şi a luat legătura cu domnul Ion Gheorghe Maurer. 

Din aceste trei atitudini, trebuie să-l separăm pe domnul Nicolae Baciu, 
care nu a întrepris nimic, ci numai a propus spre studiu exilului o ipoteză 
şi, aceasta pe faţă, prin presă şi ceilalţi doi, care pe ascuns şi individual, au 
trecut direct la acţiune. 

Ce au realizat domnii Iosif Constantin Drăgan şi lon Raţiu prin acțiunea 
dumnealor ? 

Domnul Iosif Constantin Drăgan a reuşit să-și cumpere un titlu de inginer 
de la Politehnică din Timişoara Şi să-și asigure o îndelungată colaborare cu 
Securitatea, în schiticul publicării Vatumrefor dontastei Ceauşeseu-— 

Dar din această colaborare ambele părţi au avut de câştigat. Securitatea a 
reuşit prin intermediul domnului Drăgan să intervină în exilul românesc şi 
sub masca unui naționalism desuet, să bage diferite fitiluri care să menţină 
şi să accentueze divergenţele existente. 

În schimb domnul Drăgan, având acces la arhivele Statulului şi ale 
Securităţii, a reuşit să editeze câteva cărți, de mare interes istoric, care chiar 
dacă păcătuiesc prin fitilele Securităţii infiltrate în ele, reprezintă totuşi niște 
documente, care-nu ar fi putut fi cunoscute. Dau numai câteva exemple : 


primul capitol al volumului II din cartea "Antonescu", reprezintă atmosfera 
dinaintea cedării Basarabiei din 1940, care este o excelentă culegere de 
informaţii, ce nu le puteau avea decât arhivele Statului sau ale Securității. 
Deasemeni, schimbul de scrisori între Mareşalul Antonescu şi domnii 
Constantin I.C.Brătianu şi luliu Maniu, ce nu se cunoşteau decât parţial. 
Să nu mai vorbim despre declaraţiile domnilor Victor Rădulescu 
Pogoneanu şi lon Mocioni Stârcea, date la Securitate, care reprezintă un 
document inedit, unic şi extrem de interesant. 

Despre totala autenticitate a acestor două declaraţii, nu mă pot pronunţa, 
cu-atât mai mult cu cât am putut observa într'una din scrisorile dintre 
Mareşal şi şefii opoziţiei, termenul "Jidani”, niciodată întrebuințat de către 
acesta. 

Domnul lon Raţiu, mai puţin norocos, a reuşit doar unele colaborări cu 
regimul de la Bucureşti în domeniul Comerţului exterior, achiziționând în 


Anglia diferite materiale trebuincioase acestuia, având drept titular în 


acţiune pe însăşi soţia dânsului. 

Cunoscând aceste fapte, ne punem întrebarea : de ce domnii Nicolae 
Baciu şi Iosif Constantin Drăgan au devenit "trădătorii neamului", în timp 
ce domnul Raţiu conduce o mare organizaţie românească intitulată 
"Uniunea Mondială a Românilor Liberi", de nimeni contestată ? De ce nu se 
face o mai logică şi reală diferenţiere, domnul Nicolae Baciu fiind acuzat 
doar de intenția de a supune exilului o ipoteză, pe când ceilalţi doi au dus o 
acțiune ascunsă, indiferent dacă este trădătoare sau nu ? : 

După cât îmi reamintesc din Drept, intenţia nu este socotită culpă, decât 


în regimul comunist, pe când o acţiune, poate constitui un delict sau o 
Crimă. 


999 


ȚĂ 
| 
PE 
| 
| 
| 


elat în ceeace priveşte "Independenţa lui 

âne cu ceilalţi doi ? De ce domnul losif Constantin 
ua dar Ce er? necontestat de către i MEIER in timp ce domnul 
Drăgan este un Sere at în serios de naivii exilului ? Incontestabil acești 
Ion Raţiu este â 


i Î- ânv'! 
doi au fost, sunt Şi rămân "0 apă Şi-un păm 


Domnul Nicolae Baciu s'a în$ 


Ga ă, la zbuciumul m 
i : se îndreaptă la plecarea din Țară, a zb ie 
fl e d, CĂ chiseze pentru totdeauna, deşi îmi împlineam un scop 
5 . 
nări timp de mai bine de 40 de ani ! 


Intregul drum, pe care l-am făcut cu Fiatul meu de la Bucureşti Şi până la 
Mişcoltz, unde Securitatea a ratat atentatul împotriva mea, m am gândit la 
toți cei care i-am întâlnit în ultimii 14 ani, (anii de libertate”), făcând o 
analiză a situaţiei Țării, a stării de spirit Și a activității mele în tot acest timp. 

Era normal, încheiam un capitol de viață şi porneam în necunoscut ! Se 
spune că atunci când ești pe pragul de a părăsi această viață, pentru a trece 
în nemurire, ţi se derulează întocmai ca un film de cinematograf „ întreaga 
viaţă pe care ai dus-o. Nu terminam Viaţa, deşi la Mişcoltz era cât pe-aci să 
o termin, dar încheiam un capitol al ei. 

Filmul a început să se deruleze ! 

Am întâlnit oameni din vechea societate bucureşteană, foşti camarazi de 
pe front, foşti tovarăşi de închisoare, mulți membri ai partidului comunist, 
funcţionari şi muncitori de pe şantiere, țărani şi în sfârşit scriitori cu 
renume în slujba regimului. : 

Cu rapiditatea fulgerului îmi trec pe dinaintea ochilor soţia mea Ioana Şi 
cei doi copii ai mei, Mihai şi Radu, mătuşa şi vara mea, Maud și Mony 
Thierrin, vărul meu Dan Alessandrescu, singurele rude ce le mai aveam în 
Țară. Îi voi mai vedea oare vreodată ? 

Un sigur lucru știam cu certitudine : nu mă voi mai întoarce niciodată ! 
Ce îmi va rezerva viitorul, nu aveam de unde să ştiu, dar trecutul îl refac 


pas cu pas şi abia acum îmi dau seama de totala inutilitate a trăirii mele din 
ultimii 14 ani, de când am 


până acum când gonesc cu 
A te zb 


nimic co 


îi care se reduce la a trăi de azi pe mâine, a munc: 
(un sonstiință, când toţi din jurut tău nici nu au auzit de ea 
stea fără nici o satisfacție morală, constituie rezultatul final a 
acestor 14 ani trăiţi în i rari) S : 
Ţ amei mele: 
ărăse „N nâscut, părăseam mormântul m ă 
P am oasele aruncate în Cine ştie ce groapă comună, ale tatălui Mev 


560 


A A i : ea 
Sur în maşină, de abia mai puteam ved 


şoseaua şi totuşi, cu inima frântă și cu acceleratorul la podea, voiam să mă 
îndepărtez cât mai repede cu putință de coșmarul pe care-l trăisem. 

Dacă aşi fi suferit de foame sau de frig ca în închisoare, m'aşi fi înarmat 
ca şi atunci cu rezistența voinței, dar împotriva deşertăciunii unei vieţi, cum 
poți lupta ? 

Ei bine, nu pe șantier unde lucram zi şi noapte, nu la coloana de 
autobuze, unde îmi storceam creerii pentru a găsi soluţiile potrivite pentru 
diferitele situaţii în care eram pus, ci abia atunci când m'am pensionat au 
început adevăratele probleme, atunci când aveam apartamentul meu, maşina 
mea, primisem moștenirea de la Radu Irimescu și aveam tot ceeace îşi putea 
visa orice cetăţean din RSR. Da, fiindcă abia atunci am dispus de timpul de 
gândire şi, gândirea liberă într'un regim comunist, nu te poate duce decât 
la disperare. Au ştiut comuniştii ce fac, când nu au lăsat timp de gândire 
sclavilor lor ! 

Primii oameni pe care i-am văzut după ieşirea din domiciliu obligatoriu, 
au fost cei pe care-i părăsisem cu 18 ani mai înainte. Erau toți dărâmaţi, 
terminaţi, iar discuţiile lor se limitau la : Unde ai spus că ai găsit cartofi 
frumoşi ? Cu cât ai putut obţine carnea de porc ? Poţi să-mi faci cunoştinţă 
cu intermediarul tău ? și numai întrebări în legătură cu ce se poate băga în 
burtă ! 


Am văzut după aceea pe foştii mei camarazi de front. Unul mai dărâmat 
decât altul, nu trăiau decât din amintiri ! 

l-am întâlnit pe foştii deţinuţi, se bucurau că aveau de bine de rău 
căldură şi cu ce-şi potoli foamea şi erau timoraţi să nu-şi piardă aceste 
binefaceri ! 

Am revăzut ţăranii de care mă despărțisem de 35 de ani. Nu erau de 
recunoscut ! Fără viaţă, fără speranţă, aşteptau să fie încurajați, să li se 
spună că în curând vor veni vremuri mai bune. 

Am văzut muncitorii de pe marile şantiere. Munceau nebuneşte, deoarece 
câştigau nişte bani, pe care-i beau neavând altceva ce face cu ei. Am 
Cunoscut funcționarii de pe şantiere, toţi preocupaţi de a "trage din condei” 
depăşiri de normă şi de plan ! 

ntre toţi aceştia am putut cunoaşte şi câţiva oameni, care-şi dau seama 
de trista realitate pe care o trăiesc, dar care angrenaţi în ea, nu aveau ieşire. 

n sfârșit i-am cunoscut pe cei trei scriitori, Alexandru Ivasiuc, Nichita 
Stănescu şi Nicolae Breban, toți trei perfect cunoscători ai situației 
disperate, dar fiind inteligenţi şi intelectuali "de rasă”, sufereau de 
slăbiciunea intelectualilor : prudenţa exagerată, dusă până la laşitate. Se 
fereau Să-şi recunoască laşitatea, căutându-şi alibiuri în a şi-o justifica. Şi 
cărei acţiune pe lumea asta, întorcând-o pe faţă şi pe dos, nu-i poţi găsi 
motivații pro şi contra. Evident atunci când te afli într'o situaţie bună sau 
chiar foarte bună, în comparaţie cu ceilalți, argumentele sunt căutate şi 
Băsite, împotriva riscului de orice natură ! 

Aceasta fiind situaţia în toate categoriile sociale pe care le-am întâlnit şi 
analizat, concluzia cu care alerg acum spre Apus este că nimic nu se va 


96| 


OI 


“Ţăranii au fo 


_Ocupației, după deportările de rigo 


ba la noi, până când muncitorii nu Vor mai-avea ce să dea de mâncare 
schimba la noi, până can“ mersi” 


ii i :: "taţi pri ea pământurilor, ei 
copiilor lor st pur şi simplu desființați prin luarea p ei au 


A : i în fabrici, pentru a supravieţui 
iai tpe şantiere şi în ia! [ Ag Ani. 
alergat la orașe Şi Sau i ace muncitori. Numai de la muncitori se 
Ei astăzi nu mai Su ee Dar o reacțiune a muncitorilor, fără a avea în 


re în elicei nu va putea realiza decât o Sale CerssiEEsfat i 
sp 


ingerea că intelectualii nu li se vor alătura, decăt în 


ezultat. Am convi d 1! A Ade A , 
ia pearal în care ar întrezări Victoria. Până atunci, Vor protesta sporadic, 


Ess acare ee Ft “vor lua vreo iniţiativă. 

individual, dar fe acu Ea Ta Ep ee: maşina mea goneşte către 
f da Sa şi fără să te o concluzie începe să se clarifice : baia de 
irigatii dă siguranță, peste un an, peste 10 sau peste 20 de ani ! 
Deginde de timpul necesar prăbuşirii totale, care este inevitabilă. Dar nu se 
va rezolva nimic, atâta vreme cât această baie de sânge nu va incepe în 
Uniunea Sovietică. De-acolo ne va veni în cele din urmă şi eliberarea, după 
cum ne-a venit şi subjugarea ! Ş : 3 

Imi pun întrebarea : de ce în ţara noastră situaţia este cu mult mai proastă 
decât în ţările "surori"? i j 

Caut explicaţii ... le găsesc ! Ruşii nu au aplicat în toate țările cotropite 
același regim. Aceasta este incontestabil. Buni psihologi, ei au analizat din 
timp toate aceste popoare, toate condițiile de dezvoltare pe care le-au avut, 
toate posibilitățile de reacțiune pe care le pot avea. 

De la început, au separat Polonia şi Ungaria de restul ţărilor cotropite, 
aceste țări având o veche tradiţie de luptă pentru independenţă, susţinută de 
o puternică credinţă catolică. 

Polonia a fost de multe ori împărţită în decursul istoriei sale între ei şi 
Nemţi, dar niciodată nu a capitulat. Ungaria, cu excepţia unui scurt timp 
sub paşalâc turcesc, nu a fost decât sub stăpânire austriacă, foarte blândă, 
reuşind până la urmă chiar un dualism echivalent cu o independenţă. 

Cehoslovacia, o creație a primului război mondial, compusă din cehi și 
slovaci, cu veşnicele lor neînţelegeri dintre ei şi de origine slavă, le punea 
puţine probleme. 

„Bulagaria era singura țară cotropită unde rușii nu aveau dificultăţi, ea 
fiind de origină slavă și având vechi antecedente de amiciţie. 

Germania ocupată de ei deasemeni îşi avea specificul ei. O pară 
industrială prin excelență, cu-o clasă muncitorească puternică, ar fi căzut 
pradă comunismului dacă nu ar fi ajuns Hitler la putere. După primul şoc al 
are, ruşii au încercat să şi-i apropie; 
onomică pe care erau în stare să le-0 


înlesnindu-le cea m 

facă. 

ae e atâta țară latină, cu o independenţă tânără, cu un popor Ce 

Şi ea propriile ei e.n dezvoltare abia după primul război mondial, îşi avea 
: ) acteristici. S De rând. Dia CEPE: 

Turci, ruşi, unguri, austrieci și p upusă pe rând sau în acelaşi timp, de câtre 

zile a fost plec 


ai bună stare ec 


962 


demult în două stătulețe, Moldova şi Țara Românească, ţara noastră 
prezenta pentru ruşi, cu totul alte caracteristici decât celelalte țări cotropite. 

Să nu uităm, că dacă turcii nu au făcut la noi paşalâc turcesc, ca la 
Budapesta, influența lor, a fost cu mult mai îndelungată şi cei 100 de ani de 

domnie fanariotă au lăsat o puternică amprentă, infiltrând clasei 
conducătoare o mentalitate orientală. Ţărânimea noastră a rămas nealterată 
de stăpânirea turcească, deci ea trebuia lovită cu cea mai mare putere. 

Ruşii cunoscând perfect caracteristicile fiecărei ţări cotropite, au aplicat 
fiecăreia metode diferite pentru a le supune. 

Faţă de Polonia şi de Ungaria, ruşii au aplicat metoda mai blândă, a 
stăpânirii jumătate prin înţelegere, jumătate prin impunere, ferindu-se cât 
le-a stat în putință de atacuri frontale. Ei au fost în cele din urmă obligați să 
întrebuinţeze şi forța directă împotriva ungurilor, dar numai atunci când 
erau pe punctul de a-i pierde, după care au revenit ta încercările de 
înţelegere. Cu polonezii, au reuşit să depăşească punctele foarte critice, 
cedând pentru moment şi reluându-şi treptat ceeace dăduseră. 

România însă, insulă latină în mijlocul mării slave, trebuia de la început 
nimicită complect, pentru a nu mai avea probleme de viitor. 

Cum putea fi terminată ţara noastră în cel mai scurt timp posibil ? 

În primul rând anihilată conducerea, intelectualitatea, a cărei şubrezenie 
ruşii o cunoşteau prin curentul orientalist pătruns de veacuri în mentalitatea 
ei. O lovitură de trăznet asupra intelectualităţii, o scotea pe această definitiv 
din arena rezistenţei. O alianță sau măcar neutralitatea țărănimii era absolut 
necesară. De aici prima reformă agrară, în favoarea țăranilor. 


Neamul „curăţenia sufletească specifică vârstei şi a 
Suportat aceiași soartă nemiloasă. a 


„Aceste lovituri distrugătoare, deşi alternative, s'au succedat atât de rapid, 
incât se poate spune că au fost concomitente- A fost momentul în care 


963 


e nu făcea parte din aceste categorii, a fost 
ceace se petrece şi cei mai contaminaţi de 
| de salvare, alăturându-se comuniștilor, 
amestecându-se în politică, au căzut la 

"cine nu este cu noi, este împotriva 


intelectualitatea românească, car 
puternic zdruncinată văzând tot € 
orjentalism au căutat compromisu 
Cei ce au vrut să rămână neutri, ne 


rândul lor, conform principiului : 


oastră”! mei 
n Aparatul polițienesc fiind extrem de puternic, prin încadrarea în el a 


minorităţilor conlocuitoare, evreii a E a aa aaa LOttând 
grosul, conform principiului divide etimpera îşi fă cea mai 
ință. . A 7 
ie săeguiniă situaţia, când s'a dat asaltul final împotriva țărănimii, 
singura care a rezistat efectiv. Era prea târziu pentru o rezistenţă, socotelile 
erau încheiate ; planul supunerii României fusese îndeplinit, iar sângele 
ţăranilor români căzuţi în luptă nu făcea două parale pentru comuniștii care- 
şi vedeau visul împlinit : stăpânirea țării. 

Ca în orice revoluţie, după exterminarea inamicului propus, a urmat 
autodevorarea propriilor cadre. Aceasta pentru a creia locuri disponibile, a 
trezi noi aspirații şi a putea ține în mână propriul aparat, la ordinele 
Moscovei. Rotaţia cadrelor de conducere, făcută cu scopul neconsolidării 
nimănui în niciun loc, pentru a nu se produce "găști” periculoase, este 
sistemul permanent de conducere comunistă, aplicat în special poporului 
român. 

În aceste condiţii, în care teroarea, suspiciunea, delațiunea au pus 
Stăpânire pe ţara noastră, ce speranță mai puteam avea ? Singură 
munctorimea, mai puţin controlabilă de către aparatul de stat, ar mai putea 
reacționa. Dar după 34 de ani de supremație a aparatului polițienesc, 
perfect pus la punct, nici muncitorii nu vor reacţiona, decât atunci când 
cuțitul le va ajunge într'adevăr la os, adică atunci când nu vor mai avea ce 
să le dea de mâncare copiilor lor. Și acest timp va veni cu siguranță ! Când 
? Nu se poate incă prevedea, depinde de întârzierea sau rapiditatea cu care 
se va prăbuşi complect economia ţării. Dar situaţia tot nu se va rezolva, 
baia de sânge pe cât este de sigură, pe atât va fi de inutilă. Doar o-novă 
revoluţie în Uniunea Sovietică va aduce eliberarea tuturor popoarelor. 
eră aia ranile pe care mi-l făceam atunci, tot o justificare, 
pentru salvarea ţării i 'se eri i Ade E paul va e i iri CE pruICă păi 
Budapestei, a Pragăi prec a Totuşi, experiența” Berlinului, a 
încercări, acea iata ate cid e ariicăci La Oezei falcă Ea 
So piece ei ile ccident, au demonstrat cu claritate că Uniunea 

PR ece mai puternică, nu va tolera desprinderea nici unei 


ţări subjugate. A ț | 
at gate. Rămân la convingerea că eliberarea nu poate veni decât 


Cu aceste gânduri, am trecut frontiera ungurească. 


964 


Primesc telefon de la doamna Mihaela Moisin, din Canada şi o scrisoare 
de la domnul profesor Tudor Bompa. Ambii îmi confirmă invitaţia la 
"Romfest 88" de la Cleveland, precum şi trimiterea biletelor de avion. Sunt 
anunţat deasemeni că cel de-al doilea Congres Mondial Românesc se va 
ţine în ziua de 2 Octombrie la orele 17. 

Deşi foarte obosit, voi lua parte ca simplu particular la această întrunire, 
pe care o consider ca ultima manifestare a mea în cadrul Exilului 
| Românesc. 

Am făcut tot ce am putut pentru ca acest exil să se unească. Am trecut 
peste firea mea, am făcut concesii care mi-au ştirbit personalitatea, totul 
numai pentru unirea exilului. 

În tot acest timp, nu am uitat un moment convingerea şi punctul de 
vedere al lui lon V. Emilian : "noi nu trebuie să ne amestecăm în politică, 
noi facem Istorie". Nu am fost de acord cu acest punct de vedere, în niciun 
caz noi nu putem face Istorie, ci cel mult să aducem mărturii, pentru o 
Istorie ce se va scrie cândva, în viitor ; mărturii pe care le continui și în 
acest volum II. Nu numai situaţia din Ţară, dar şi cea din exil, va trebui să 
fie adusă la cunoştinţa generațiilor viitoare. Ele, departe de momentul 
"cald" actual, care explică o oarecare subiectivitate, vor putea fi analizate și 

un adevăr, cât mai obiectiv cu putinţă, va putea triumfa în viitor. 

A trebuit, datorită situației internaţionale şi frământărilor din ţară, să 
renunţ pentru moment la pasivitatea unor mărturii şi, să intru în activitatea 
exilului românesc, mai bine zis, să caut reactivarea lui. 

Luând parte la Congresul UMRL-ului, organizat de către domnul Ion 
Raţiu la Paris, la 12 Aprilie 1986, mi-am dat seama de dorinţa fierbinte de 
unire a exilului românesc. Toţi oamenii de bună credinţă au dorit acest 
lucru. 

Mi s'a cerut cu insistență de către o mulțime de oameni cu greutate în 
acest exil, prin telefoane şi scrisori, precum şi direct să iau inițiativa acestei 
uniri. 

A accepta această iniţiativă însemna a abdica de la principiile mele de a nu 
mă amesteca în politică. Ştiam perfect ce înseamnă politica, toate 
dedesubturile ei şi toată murdăria ce o caracterizează. Ştiam că a te situa 
deasupra ei, era singura posibilitate de a rămâne imaculat. Dar, în același 
timp cunoşteam absoluta necesitate a unirii exilului. Dacă toți se dau în 
lături, menajându-şi propria persoană, exilul nu se va uni niciodată. M'am 
hotărit să-mi iau această responsabilitate. În jurul cui s'ar putea face această 
unire ? Nici o personalitate politică românească nu s'a remarcat deşi nu 
putem spune că ducem lipsă de oameni remarcabili în alte sectoare de 
manifestări româneşti. Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran şi 
Vintilă Ho ia ne stau mărturie. Dar nici unul dintre aceştia nu a vrut să 
înțeleagă că românismul însu i mpănă şi că trebuie făcut 

Sacrificiul persoanei în favoarea cauzei româneşti. Ştiam de la început că nu 
am şi nu pot avea calitățile unui « om politic, dar neexistând acest om, el ar 
putea fi înlocuit de un grup de oameni cinstiți care să conducă interesele 
exilului românesc, care trebuie să suplinească interesele Ţării, redusă la 


565 


e 


E 0 III e E 


SI 


tăcere. Deci nu este vorba de 
unei acțiuni pentru nominaliz e 
Dar în jurul cărei persoane s'ar p 
un Rege, care ar putea € 
Pentru această ipoteză, P 
sugerată de majoritatea cel 


Regele nu poate constitui un simbol „deoarece l-a spulberat singur, atunci 
când şi-a minţit Țara şi Armata că a încheiat armistițiu, pe când în realitate 


Majestatea Sa Regele e cae II-lea, nu poate constitui un simbol în 
jurul căruia să se unească Exilul Românesc. Aceasta este convingerea mea. 
Şi totuşi, o mulțime din cei ce l-au condamnat şi nu îl acceptă nici astăzi, 
sunt de părere că pentru a Exilului Românesc, nu EI, ci Coroana 
pe care o reprezintă, trebuie să constituie simbolul în jurul căruia să se 
unească acest exil. TDi E a 
Am acceptat acest punct de vedere, atât de opus convingerilor mele. Mi- 
am putut da seama că o mulţime din cei ce-mi împărtăşau convingerile au 
acceptat acest compromis. Dar în politică, nimic nu se poate realiza fără 
compromisuri. CICI ae ae ra EI 

l-am redat în ziarul meu, toate declaraţiile, toate comunicările, l-am 
susținut prin articole, am făcut totul spre a-i fi uitată nefasta activitate din 
trecut şi din prezent. I-am pus şi fotografia în prima pagină a ziarului, cu 
scopul de a-l face să se miște, să activeze, să ia o iniţiativă. Totul a fost 
inuui, "ex nihilo nihil”. II Ia PT II 

Regele nostru nu este sin 


romani | = gur, are în spatele său 500.000 de exilați 
„ant, care la un singur semn al Lui s'ar grupa şi l-ar ajuta ! Nu mișcă 
Fiara atu Ci cânt se dă totul pe tavă, gata pregătit ! EI ar vrea să 
Rege ele e asigure şi o succesiune, dar fără a înţelege că un 
de exemplul pe E şi e Țara ȘI poporul său ! EI uită, sau nu vrea să şule 
care, eat A = -au dat bunicii săi Regele Ferdinand şi Regina Maria 
spitale, pentru a pă ae zilnic pe front pentru a-și încuraja ostașii sau prin 
Satanei iza 4 Fl, 14 râniţii, fără a impune nici un fel de protocol. 

purtătorul Coroanei a a Coroana, cum poţi face abstracţie de El. 
picioare, condus fiind de € Brupa în jurul unui simbol, pe care EI îl calcă în 
o înlăture ? Dar de ce a oseepaală inconștientă „pe care nu este în stare să 
acest lucru ? Situația Exilului Ra Stare până astăzi ?, ca să-i putem pretinde 
1 Somânesc este tragică, dar el trebuie să-și ia 


566. 


n, 


soarta în mâini, să nu aștepte o binecuvântare, care nu are de unde veni şi 
să-L accepte aşa cum este, 

Am văzut până acum ce-i lipseşte Exilului Românesc, să vedem acum ce 
are din plin ! Nişte așa zise vârfuri, care s'au auto-impus, stăpâniţi de niște 
orgolii nemăsurate, oameni care se menţin prin banii pe care-i posedă şi 
printr o politică de linguşire a unor trepăduşi occidentali, sub masca unor 
idei umanitare lansate de politica occidentală, tocmai pentru a-şi acoperi 
impotența rezolvării unei situaţii politice în care a aruncat omenirea. 

Este caracteristică în această privință lipsa de coloană vertebrală a 
domnului Ion Raţiu care, în timpul războiului ne îndemna să aruncăm 
armele şi să ne predăm "prietenilor ruşi”, pentru ca apoi să se mlădieze 
după "aliaţii fireşti”, în timpul “războiului rece”, devenind cel mai feroce 
anticomunist, iar în timpul “destinderii”, evitând cu grije anticomunismul şi 
promovând ideia antitotalitarismului ! 

Ce-om avea noi cu antitotatitarismul, domnului Raţiu, bineînţeles sugerat 
de prietenii domniei sale stângişti, antitotalitarism justificat prin regimurile 
din Chile şi Africa de Sud, nu se ştie ! În niciun caz, domnul Raţiu nu 
poate accepta anticomunismul astăzi când ne aflăm în plină "destindere"! 

Dar de când; cu toată opoziţia domniei sale, a luat naştere Congresul 
Mondial Românesc, domnul Raţiu şi-a manifestat cea mai puternică 
activitate. 

Astfel domnia sa se agită pentru ajutorul românilor refugiaţi la 
Budapesta. Demonstrează "împăcarea româno-maghiară”, prin discuţiile pe 
care le are cu un cunoscut agent al guvernului de la Budapesta şi 
mulţumeşte guvernului unguresc pentru înțelegerea avută față de refugiații 
români. El ştie, dar în interesul propagandei sale trece sub tăcere faptul că 
guvernul de la Budapesta primind pe români, nu o face pentru ei, ci în 
propriul său interes, demonstrând astfel Occidentului "umanitatea" sa. 

Domnul Raţiu se pretează la cele mai josnice şantaje, trimițând la 
Budapesta două microbuze cu haine vechi, pe care le împarte nenorociţilor 
refugiaţi în schimbul adeziunii lor la UMRL ! Domnia sa le promite 
acestora că le va trimite trei avioane pentru a-i aduce în Occident! 

„În ziarul "Românul Liber” din lunie 1988, domnul Raţiu anunță două 

liste a participanţilor români care i se alătură în acţiunea sa de ajutorare a 
refugiaților de la Budapesta. 


mei 


DIN ROMANIA : 


ud “Mihai Botez - matematician şi futurolog, redactor-şef adj. “Agora”. 
(24 Silviu Brucan - fost diplomat. 

3) Doina Cornea - profesor universitar. 
44> Radu Filipescu - inginer. 
(„5 Eugen Jebeleanu - poet. 

. Karoly Kiraly - director de întreprindere, fost mare funcţionar în 

aparatul de stat şi de partid în România. 
|_7) Sândor Kanyady - poet. 


567 


8. Radu Petrescu - poet. 

-9.. Constantin Pârvulescu - 
general PCR. 

'10.) Ion Puiu - inginer, pu 
Țărănesc şi membru UMRL. 


membru fondator al PCR şi fost secretar 


rtătorul de cuvânt al Partidului Naţional 


Examinând această listă, în care doar 2-3 pot fi « oameni de bună credinţă, 
trebuie să atragem atenţia domnului Raţiu, că Constantin Pârvulescu este 
mort de cel puţin câțiva ani și că acelaşi lucru se spune şi despre Karoly 
Kiraly. Până şi morţii se alătură domnului Raţiu ! Za 

În afară de aceasta, cum își poate permite domnul Raţiu să întocmească o 
listă şi mai ales să o dea publicităţii, a unor oameni, care se găsesc în RSR, 


a căror situaţie să fie prin aceasta grav primejduită ? 
Dar ce-i pasă domnului Raţiu de aceste lucruri ? Propaganda domniei sale 
să meargă înainte ! ȘI E ETE Ia 
Domnul Raţiu publică şi o a doua listă. 


a Pi i aa 
(DINEXIL : > 

1. Mihnea Berindei - istoric, conducătorul Ligii pentru Apărarea 
Drepturilor Omului în România. 

2. Paul Goma - scriitor, membru fondator SLOMR. 

3. Mihai Korne - redactor al revistei "Lupta". 

4. Ion Negoiţescu - critic literar. 

S$. Ion Raţiu - președinte al UMRL. 


6. Cornel Roșca - economist, reprezentant al grupului "România Liberă” 
la Budapesta. 


7. Ion Solacolu - redactor la "Dialog". 
8. Vladimir Tismăneanu - cercetător la un institut de politică externă din 


Philadelphia. 


9. Dorin Tudoran - Scriitor, redactor şef la " 
10. Ion Vianu - psihiatru. 
11. Dinu Zamfirescu - redactor la "Dialog". 


Agora”. 


„Componența ultra-stângistă a ac 
linie politică în care domnia sa în 
"destinderea", precum şi faptu 
de puţin o politică românească 

Dacă "aliaţii fireşti” 
Transilvania în care s'a. 
al Exilului Românesc ! 


estei liste, ne demonstrează atât nova 
țelege să se încadreze în conformitate cu 
| că pe domnul Raţiu nu-l interesează câtuși 
pe, ere, domnul Raţiu ar fi gata de a oferi şi 

„numai de dragul de a fi recunoscut ca leader 


ă în Exilul Românesc ! 
loc de a ne uni cu organizația 
m făcut o nouă organizaţie Şi 


“MI reproşeze că în 
ste foarte veche, a 


domnului Raţiu, care e 


za 


existând în felul acesta două organizaţii cu caracter mondial românesc, ne 
pierdem credibilitatea în faţa Occidentului. Acestora le răspund : 
Organizaţia domnului Raţiu este numai de patru ani. Înaintea existenței 
acestei organizaţii, era Consiliul Naţional Român într'adevăr mult mai 
vechi, având organizaţii locale în toate colţurile lumii, deci având un 


caracter mondial. De ce a constituit domnul Raţiu o nouă organizaţie, în loc ' 


să o întărească pe cea existentă ? Nu s'au depus toate eforturile posibile 
pentru fuziunea acestor două organizaţii ? Nu chiar eu i-am propus 
domnului Raţiu preşedinţia ambelor organizaţii, federalizate sau fuzionate ? 
Mai este nevoie să repet pentru a nu ştiu câta oară, că nu s'a creiat o nouă 
organizaţie, ci o reprezentanţă a organizaţiilor existente, la care până astăzi 
au aderat cei 100 de oameni prezenţi la Congresul Mondial Românesc, alţi 
200 prin adeziuni scrise și 32 de organizaţii politice, culturale și religioase 
existente întrunind câteva mii de oameni ? 

Ce vină purtăm noi că în acest timp, uzând de falsuri prin neacceptarea 
demisiilor şi chiar prin adeziunea morţilor, domnul Raţiu nu reuşeşte să 
întrunească mai mult de 250 de oameni ? 

Tot în "Românul Liber" din Iunie 1988, domnul Raţiu își permite să facă 
o dezinformare de proporţii, afirmând şi semnând : 

"Un număr alarmant - circa 60.000 - se refugiază zilnic în Ungaria pentru 
a scăpa de teroarea regimului din România"!!! 

Cifra zilnică a refugiaților, pe care ne-o dă domnul Raţiu, nu mai merită 
nici un comentariu. Dacă ar fi să luăm de bună această cifră, ar însemna că 
numai într'6 singură lună, s'a refugiat în Ungaria întreaga populație de 
origină maghiară din România, iar de când a început refugiul, întreaga 
populaţie a României s'ar fi putut refugia ! 

Prin ceeace afirmă, domnul Raţiu ne aduce o puternică circumstanță 
atenuantă asupra activităţii sale. Desigur sănătatea domniei sale lasă de dorit 
! Să fie oare o caracteristică generală a tuturor preşedinţilor aleşi pe viață ? 

În orice caz, domnul Raţiu a reuşit să strângă în jurul domniei sale pe 
toţi calomniatorii mei : Paul Goma, primul între disidenţi şi "unicul 
lupător"” împotriva comunismului între anii 1964-1977, Mihai Korne, 
Vajnicul susținător al masonilor români, Ion Solacolu, preferatul doamnei 
Ceauşescu la Ministerul Chimiei şi Dinu Zamfirescu, cunoscutul neo- 
liberal, care deţine fişele tuturor românilor din exit + Dintre calomniatorii 
mei, domnul Raţiu l-a uitat însă pe domnul Marius Godeanu, redactor la 
"Revista mea" din Tel Aviv". Poate domnul Raţiu va îndrepta această 
greşeală, cu-atât mai mult cu cât domnul Marius Godeanu a fost ofițer de 
Securitate, încadrat la Dinamo Bucureşti, o carte de vizită suficient de 
edificatoare pentru a putea candida la una din funcțiile de vârf în UMRL ! 
De exemplu : vicepreşedinte pentru Orientul Mijlociu ! De ce nu ? devreme 
ce domnul Raţiu a găsit un singur român în Gabon şi l-a făcut preşedinte al 
organizaţie UMRL în Gabon şi vicepreşedinte pentru Africa, omologând 
astfel un nou continent, în care deţine unanimitatea ! 

Astăzi, când sunt absolut liber să scriu despre întreaga realitate a Exilului 
Românesc, pot lăsa mănuşile cu care am fost obligat să umblu atâta vreme, 


5969 


A sue riei mele persoane. Dar cei q 
int pe nimeni în afara prop S 
deoarece nu reprezint p ă cunoască adevărul. 


fiicei ine, trebuie s i aice : i 
cip CE ie aie licit de Bucureşti prin intermediul domnului Iosiţ 


Constantin Drăgan, iar domnul Raţiu, cu cei (ai sus citi za înscrişi pe 
“i CIP PR. = ti 
i iei sale, sunt adevărații luptători anticomuniști 11! 
a E iei de păreri despre domnul Raţiu, pe bună dreptate aşi putea 
fi întrebat : de ce ai depus atâtea eforturi pentru a-l atrage şi pe el în unirea 
Exilului Românesc ? | i 
E Răspunsul este simplu : nu domnul Raţiu mă interesa în mod deosebit, 
deşi nici pe domnia-sa-nu t-am exclus niciodată, ci mulţi oameni din 


Dacă domnul Raţiu are mari defecte, apoi trebuie să recunoaştem că are şi 
calități. Oamenii nu trebuiesc înlăturați pentru defectele lor, ci apropiaţi 
pentru calităţităţile pe care le posedă. Nici un om nu este perfect, totul este 
să nu fie pus în situaţia de a-şi manifesta defectele ci de a-şi pune în valoare 
calităţile. Domnul Raţiu în afara faptului că are bani, pe care este dispus a-i 
cheltui pentru Exilul Românesc, mai dispune şi de o energie ieșită din 
comun, precum şi de unele relaţii folositoare. Nu trebuie făcută confuzia 
între părerea mea personală asupra unui om şi, utilitatea pe care acesta ar 
putea-o avea. Noi cu toții trebuie să servim interesele Exilului Românesc, 
care astăzi se confundă cu interesele Țării. Domnul Raţiu şi UMRL-ul 
constituie una din rotițele fără de care Exilul Românesc nu poate funcționa 
în bune condiţii. De aceea m'am străduit să se alinieze Unirii Românilor. 
De altfel de la înființarea Congresului Mondial Românesc, di. Raţiu şi-a 
dublat eforturile în activitatea pe care o depune pentru a-l contracara. 
Indiferent de motivele pentru care di. Raţiu depune aceste eforturi, 
activitatea intensă a d-sale este binevenită, Exilul Românesc neavând decât 


de câştigat. Dar nu ar avea şi mai mult de câștigat Exilul Românesc dacă 
eforturile ar fi comune ? La aceste lucruri di. Raţiu ar trebui să mai 
reflecteze ! 


Astăzi, după constituirea Congresului Mondial Românesc, aportul 
persoanei mele nu mai este folositor, pe când al domnului Raţiu şi al 
reni ale ca. mam ris domnu Ray pote vea ! Dar dona 
opel Mail A Roeaea că intre organizaţia pe care o conduce și 
ce le caracterizează 9 federali a Mi asa dei jenllă e prin însăşi structura 
faţă, în timp ce Dalia a organizațiilor existente are viitorul în 
decanul Raţiu Ha sa este lipsită de orizont. De acest lucru, 

II-lea Congres Mondial Românesc de 

pentru ca Românii de bună credință 

noi am deschis această posibilitate, 
ucere, după importanţa pe care o are. 


970 


şi va da seama după 

la Cleveland. Nu este târziu reia 
să se unească. La 4 Iunie 
rezervând UMRL 


i „ la Paris, 
-ului locuri în cond 


Cu cât va trece timpul, această importanță va scade şi nu va fi vina noastră, 
dacă domnul Raţiu va pierde trenul. Dar întotdeauna orice român îşi va 
| putea spune cuvântul în cadrul Congresulului Mondial Românesc. 


Orgoliile personale trebuie să pălească în faţa intereselor românilor de 
pretutindeni. 


Mai sunt doar trei săptămâni până la plecarea mea la Cleveland. Aşa 
cum, în urmă cu câteva zile, îmi aduceam aminte de drumul cu maşina de la 
Bucureşti la Mişcoltz, de concluziile trase asupra situației din țară, tot așa 

| astăzi, după peste 10 ani petrecuţi în Occident, încerc să analizez situația 
politică mondială la zi. 

Ne aflăm în plină "destindere", iniţiată de conducerea mondialistă în 
frunte cu Armand Hamer, în Ianuarie 1986 la Moscova, urmată de o 
întâlnire Reagan-Gorbaciov. 

A urmat o nouă vizită la Moscova a unei delegaţii mondialiste, în 
Februarie 1987, condusă tot de Armand Hamer şi noua "destindere" a fost 
definitivată. Întâlnirile Reagan-Gorbaciov oficializând doar cele dinainte 
stabilite. e EI E 3 aa ZA sa 

Acest prim semnal al "destinderii", a fost şi primul semnal al încheierii 
politicii lui Ronald Reagan, care reuşise în numai 6 ani, să restabilească 
prestigiul Americii şi să recapete încrederea acesteia, în întreaga lume. Şi 
totuşi, nici în acel timp nu m'am lăsat înşelat de politica americană ! 
| lată ce scriam în numărul 2+3 din Decembrie 1985 din 'Stindardul 
Românilor" deci înainte de "destindere" în articolul Linia ziarului : 

"Politica mondială occidentală —a-fost este şi va fi oscilatorie şi 
duplicitară, datorită împletirii intereselor economice-cu-cele politice, care-și 
afirmă cu rândul preponderența. Atitudinea statelor capitaliste față de 
| comunism nu reflectă decât aceste interese, care sunt supra-statale, sunt 

interesele masoneriei, interese ce influențează ambele tabere şi care dictează 


| haosul politic aparent, în realitate ordinea desăvârșită a intereselor 
| masonice." = 


| Şi mai departe scriam : 
| "Să nu ne facem iluzia că politica dusă de puterile occidentale ar urmări 
instaurarea unei dreptăţi sociale sau naţionale, chiar dacă au fost enunțate 
| anumite principii cum ar fi : "autodererminarea, alegeri libere, drepturile 
| omului”, etc. Acestea nu sunt decât mijloace de propagandă, noțiuni cu 
totul lipsite de conţinut pentru cei ce le-au enunțat. Au dovedit acest lucru la 
Yalta, l-au reconfirmat la Helsinki. 
„Ceea ce scriăm atunci s'a confirmat astăzi. Ronald Reagan nu a fost decât 
| pionul întrebuințat de mondialism pentru incitarea la maximum a 
| "războiului rece", pentru a urma "destinderea". EI şi-a făcut datoria, trebuia 
| să dispară. Nu a dispărut întocmai ca Nixon, deoarece a trebuit să se țină 


= 


Sa 


N 


dar sfârşitul său a fost mai tragic, fiin d 


seama de imensa sa popu chiar el persoana care să promoveze 


obligat să se dezică şi să fie 
"destinderea". | 
Ciclul "război rece - e 
de ani mai înainte ! Se punei 
lichideze această situație into 


de a o realiza ? | ; 
Co ai auitapouticii ferme a lui Ronald Reagan ar fi dus la capitularea 


comunismului. Aceasta este un fapt indubitabil. Şi-atunci de ce” o întoarcere 
de 180 de grade şi o novă "destindere' ? 

Incontestabil, între mondialism şi comunism sunt puncte comune, dar şi 
mari deosebiri în ceea ce priveşte instaurarea unei ordine mondiale viitoare. 
Dacă însă mondialismul l-ar fi lăsat pe Ronald Reagan să lichideze 
comunismul, noua ordine preconizată de mondialişti, nu ar fi fost cea dorită 
de ei. Au putut să-și dea seama bine de acest lucru, prin curentele europene, 
care converg din ce în ce mai mult către o autonomie europeană pe baza 
unei suveranităţi absolute. Ideia unui nucleu franco-german, care să 
depăşească interesele economice, tinzând către o pu tic A Si use ea 
politică, economică şi militară, pe baza Suveranităţii popoarelor, este în 
totală contradicţie cu interesele mondialiste. 

Mondialiştii doresc o Europă federalizată, dar sub egida unei Suveranități 
supra-statale, mondiale. Z 4 

Experiența unei Europe economic unită s'a tradus prin superioritatea ei 
faţă de economia americană, aceasta fiind depăşită atât prin producţia 
realizată, cât și prin mijloacele de transport şi pieţele de desfacere. 
Mondialismul nu poate admite decât un centru comun, acela găsindu-se la 
ei şi nu în altă parte. O încercare europeană de a extinde unitatea 


economică, la una politică şi militară pe baza unei Suveranităţi naţionale, 


destindere”, îşi urmează cursul inaugurat cu peste 40 
ntrebarea : de ce nu vrea mondialismul să 
lerabilă, când Ronald Reagan era atât de 


este în totală contrazicere cu interesele mondialiste. 

Mondialiştii nu vor să lichideze comunismul, care pentru ei reprezintă o 
pondere impotriva unui potenţial inamic cu mult mai puternic, pe care l-ar 
putea constitui o Europă unită economic, politic şi militar pe bază de 
Suveranitate naţională. = > Ziare 

Acesta-i punctul vulnerabil nerezolvat Şi datorită acestuia convieţuirea 


mondialisto-comunistă, tradusă prin "război rece - destindere” continuă. 
Timidele încercări de relati 


p, CLIPE CPE Ea 
nouă întărire a Europei, înseamnă o 
la bază Suveranitatea naţională. 


a a ai guru pote dea lichida comunismul, nu este favorabil 
până când prin diferite mea ua menținerii actualei situaţii internaţionale, 
Europa o totală dominar Aceyre Politice şi economice să-și asigure în 

n e. Aceasta înseamnă promovarea socialismului în 


(572 
A 


Na 


MERE 


Europa, care să stabilească noi puncte de apropiere de Uniunea Sovietică şi 
să creiaze o nouă destabilizare europeană. 


Este evident faptul că o Europă unită pe baza unei Suveranităţi naționale 
nu intră în vederile socialismului. 

Europa trebuie supusă unei noi desnaţionalizări, popoarele europene 
trebuiesc să devină populaţii europene, fără ideal, fără Dumnezeu, fără 
Patrie, fără Familie, pentru ca fructul să fie copt şi gata de cules de către 
mondialism. Că el va fi cules de către mondialism sau de câtre comunism, 
acest lucru rămâne de văzut. Deocamdată, aceste două mari forțe 
internaţionale au încă interese comune. 

Dar acest timp de "respiro" acordat de câtre mondialişti, comuniştilor, 
convine de minune acestora din urmă, şi este de altfel prevăzut de doctrina 
lor : "doi paşi înainte, unul înapoi. 

Incontestabil, ambele forţe internaţionaliste duc în momentul de faţă o 
politică pe muchie de cuţit. Uniunea Sovietică are mari probleme să ţină 
sub control, atât retragerea din Afganistan, cât şi situațiile turbulente din 
Armenia, Lituania, Letonia şi Estonia. Atmosfera supraîncărcată din ţările 
subjugate şi în special cea din Polonia, ridică alte probleme Uniunii 
Sovietice. Situaţia este deosebit de gravă peste tot și, în acest timp, 
sovieticii nu au realizat nici măcar îmbunătăţirea economică pe care o 
sperau. fe 

În Europa, statele naţionale nu mai sunt în stare să ducă o politică 
economică în ţimp, fiind obligate la a se limita de a trăi de azi pe mâine, 
stând fiecare în espectativă asupra evoluţiei politicii internaţionale, dar şi a 


lui şi totul stagnează. Este tocmai ceea ce a urmărit mondialismul. ) 

Alegerile americane vor arăta dacă mondialimul va merge cu pași fermi de 
consolidare a "destinderii" şi în acest caz va veni la putere un preşedinte 
democrat, sau vor lăsa toate porţile deschise, aducând la putere un 
preşedinte republican. Ambii candidaţi reprezintă acelaşi stăpân - 
mondialismul - deosebirea dintre ei fiind numai de nuanţe. 

Nimic nou nu ne aduc următorii ani din partea Occidentului, dar 
surprizele ar putea să vină tocmai din lagărul comunist. Fiindcă 
incontestabil o revenire la - mână forte - în Rusia ar constitui un 
neprevăzut, iar o prăbuşire internă, o mare surpriză. Ambele ipoteze sunt 
posibile. Dar mai există şi o a treia posibilitate, aceea a unei liberalizări sub 
stric control, care va necesita un timp îndelungat, poate chiar 20 de ani! 

Se pare totuşi că sfărșitul secolului, va aduce rezolvarea situației 
internaţionale, care nu se va putea prelungi la infinit. 


(375) 


| Anii petrecuţi în comunism, la fel cu cei petrecuți = Materie Liberă, mi- 
au clarificat că atât Comunismul, cât şi Mondialismul, au e prim obiectiv 
comun : suprimarea ideii de Dumnezeu, de Luc ă Familie. Se 
întrebuinţează pentru aceasta, toate 1 mijloacele de dezi iei educația, 
cultura, revistele, presa, televiziunea, cinematografia și radioul. 


Cele două mari puteri mondiale, au deasupra lor o supraconducere unică, 
Ș) /| bare le coordonează dincoto-de aparentele adver sități şi care a preconizat 


încă de la Revoluţia Franceză, Guvernul Mondial ce va trebui instaurat, 

umai un accident imprevizibil, ivit pe parcurs, ar mai putea schimba faţa 

o o 0 omenirii. e aa atei ar m n ea RIO 

Acest Guvern Mondial va putea lua conducerea omenirii, în momentul în 

care popoarele lumii vor fi transformate în populaţii şi va dispare 

complectamente ideia de Dumnezeu de Patrie şi de Familie: O-ultimă etapă 

înaintea Guvernului Mondial, va fi instaurarea socialismului pe întreaga 
suprafaţă a globului. 

Dacă în Lumea Comunistă, opinia publică nu interesează, decât în prea 

mică măsură, în Lumea Liberă, ea este manevrată cu multă abilitate de către 

? Marea Finanţă Internaţională. Alegerilor din Franța sau Statelor Unite, 


exemplu, li se acordă o importanță deosebită, pe când în realitate rezulta 
lor este pregătit cu minuţiozitate cu mult timp înainte de către Forţele 

= o Oculte. Șefii de guverne şi de state, nu reprezintă decât nişte pioni, mişcaţi 
pentru a face față "războiului rece sau destinderii”, după cum dictează 
interesele Marei Finanţe Internaţionale. 


iai pa îmi dau seama că cei trei ani de război, în care mi-au fluerat 
ocara e tmuici let i ceri ăpacă cd 
ani, de suprimare a gândi 1, Îrig ŞI toame, bătut Şi schingiuit, că cei 14 
Cosudistăi a uitase pa aia tie AI UrICA MISTO Vip ae Sia > țibrertatea! 
rea aei să Se udăaa suiicienți pentru a Cunoaşte toate josniciile omeneşti. 
iibeRir i lua pe Şi aceşti ultimi zece ani, petrecuţi în Occident, în 
desfăşura în iri micime sufletească a oamenilor, este liberă a se 
calota digi fasa Er amploare, unde ura şi minciuna nu au limite, unde 
apărării pe cepe pat sunt armele la îndemâna oricui, în slujba 
vieşiiycand Optina ee Şi orgoliilor nelimitate. Abia astăzi, la sfârşitul 

mă împroaşcă cu noroi iei nuanțele - ieri comunişti, azi "democrați" - 
această lume, numai dup a aa realizez, că numai după ce voi părăsi 

> avea dreptul să afirm : FAM TRECUL Pet în fa Judecăţii Supreme, se 


== 


x x x 


sn 


Citind revista "Dialog" din Iulie-August 1988, în care se găsesc 
obişnuitele calomnii împotriva mea, constat cu surprindere readucerea pe 
tapet a zilei de '23 August"! 

Evident, neobositul domn Dinu Zamfirescu - asul meselor rotunde - se 
simte obligat să aducă clarificări şi în acest subiect ce nu fusese după opinia 
domniei sale suficient dezbătut ! 

În numărul/8+9 din Octombrie 1986 al ziarului "Stindardul Românilor” 
am scris articolul :"Să păstrăm Tăcerea”. 

Acel articol era un răspuns direct dat domnului Micle care în ziarul 
domnului Raţiu "Românul Liber", arătase cât a plâns de bucurie la 23 
August şi, indirect Regelui, care acordase un interviu doamnei Nicoleta 
Franc, în care se umpluse de ridicol, lăudându-se din nou cu acţiunea sa de 
la 23 August şi arătând că la toate fărădelegile petrecute în Țară, el a tăcut 
până acum, fiind un Rege Constituţional, deci lăsând guvernul să 
vorbească în numele Țării ! 

În fond Regele avea dreptate, guvernul era legal, nu-l legitimase chiar EI? 

Într-un alt interviu, acordat de către Rege domnului Constantin Mareş, cu 
ocazia anului Nou 1987-1988, la întrebarea acestuia în legătură cu aducerea 
la putere a guvernului Groza, Regele răspunde: 

"Mareşalul Malinovski a scos tancurile sovietice, care se plimbau pe 
străzile Bucureştiului şi în fața unei asemenea situații nu era nimic de 
făcut”. E DIE SI aa 

“Domnul Constantin Mareş, aminteşte despre sfaturile domnului Maniu şi 
Brătianu, "care considerau că un guvern nereprezentativ nu trebue să fie 
recunoscut decât prin forța armatelor ruseşti şi nu cu acordul tacit al 
Majestății Voastre”. IEI AA == 

- Este adevărat, dar nu se putea face altfel. 

Deci Regele, neascultând sfatul opoziţiei, renunţă în fond a reprezenta 2 - 


- Într'adevăr, sentimentul meu personal, cât şi Maniu şi Brătianu erau 
complect conţra deschiderii parlamentului, dar mă aflam din nou într'o 
imposibilitate de a face altceva, am cerut un sprijin cel puțin moral din 


partea Statelor Unite şi al Marii Britanii, dar nu a venit absolut nimic. 


Pe 


N 


575 


A : i ele din 1947, arestările din Țar 
- Dar dacă iai Ie Oe marca sa la închisoare pe sară j și 
procesul insesprlui 0 întreprinde nimic, numirea la externe a lui Ana 
pe ao) a lui Bodnăraş, nu devenise preţul acestei convieţuiri 
d a 

AP sedea preţul era mare, totuşi prezența mea în ară a putut frâna pe 
cât se poate iniţiativele comuniste, Se poate vedea chiar Dn țările vecine, 
unde schimbările şi lucrurile au mers mult mai repede decât la noi. 


In realitate, procesul comunizării țărilor vecine, a mers mult mai încet 
Se că ruşii şi comuniştii instalaţi la putere au profitat de 
elementul de continuitate pe care-l constituia monarhia ŞI de popularitatea și 
prestigiul dumneavoastră pentru a împinge România în situația spre care 
urma să fie în următorii 40 de ani ? i A 

- Eu cred că am putut frâna mai mult decât au profitat ei de mine. 

- De ce numai la 5 Martie 1948 la Londra aţi denunţat abdicarea ? 

Regele răspunde că a făcut acest lucru atât de târziu, pentru a respecta 
suspiciunile elveţiene, care nu acceptă ca pe teritoriul lor să se facă 
declaraţii politice! 

Este un lucru cu totul inexact, deoarece Regele nu trebuia să facă 
declaraţii politice publice, care ar fi deranjat susceptibilităţile elveţiene, ci o 
declaraţie particulară la un notariat, care ar fi invalidat abdicarea. 

- Vă menţineţi la această denunțare făcută la Londra ? Ce valoare practică 
poate avea astăzi ? 

- Practic, nu prea mult, căci i i i ia de fapt, nu de 


Situaţia de drept, însă faptul că am fost obligat să semnez acest act, nu face 
ca el să fie legal. ce EBU 4); 

Ori ce act semnat sub amenințare nu poate fi valabil, dacă în momentul în 
câre amenințarea a încetat, el a fost denunțat. Regele nu a făcut acest lucru, 
lăsând să treacă trei luni, ede 


i si denunțarea fiind din punct de vedere juridic cu 
totul tardivă. 


Cedările succesive, pe care Regele le recunoaşte în acest interviu, 

demonstrează clar Că nu a reuşit absolut niciun fel de frână pe care o invocă 

în ee, sa, arătând în schimb fără drept de apel căa cedat în toate ocaziile 

şi astfel odată ă singura modalitate de a se apăra 
«riste evenimente, rămâne păstrarea tăcerii asupra lor. 

i i , 

de acest "nod al discordiei - 23 August" - îi ore 


masă rotundă, - a » teuşeşte în parte ! El convoacă la - 0 

Mircea loaniţiu şi i 

loaniţiu - secretar a Regelui 

ailaz a dea Ea ge „0ască adevărul. De altfel domnia sa, în decursul 
Pagini despre acest subiect în ziarul "Dreptatea" al 


> 


domnului Miclovan, în revista “Dialog” a domnului Solacolu, în ziarul 
"Universul! al domnului Buhoiu şi în ziarul "Lupta" al domnului Mihai 
Korne. Să fi găsit domnul Ioaniţiu această presă, cea mai indicată de a ) 
aduce "adevărul", pentru susținerea fostului Suveran ? Se pare că da !!! A) 
Iată ce scrie domnul Ion Vartam în această-privință în Iunie 1984 : 5 
"Simplul fapt de a scrie în acele publicaţii care, în mod direct sau”) 
indirect, aparţin regimului sovietic de la Bucureşti, sau stipendiate de către /) ) 
acesta, alcătuieşte un act de colaborare caracterizată cu acel regim politic.” „| » 
Ne referim strict la ziarul "Dreptatea" al domnutui Mictovan, care în _/ 7) 
unanimitate este recunoscut ca reprezentând Bucureștiul + d Z 
Din păcate, omul ori cât de bine intenţionat ar fi (la adresa fostului 
Suveran), scriind şi vorbind mult, scapă şi adevăruri, pe care cu atâta 
migală le ascunsese până acum ! Astfel domnul loaniţiu afirmă la aceasta 
masă rotundă : E 
"La 23 august, dimineaţa, am fost trezit de telefonul care a sunat la ora 9. 
Am vorbit cu Mihai Antonescu, care a anunţat că va veni în audienţă, 
împreună cu Mareșalul Antonescu, în după amiaza zilei de 23 August." ÎN 
Să comentăm puţin această declarație a domnului Mircea loaniţiu. Reiese ll 
cu claritate faptul că Mareşalul a cerut audienţă la Palat şi nu a fost chemat /097/0, // 
de către Rege, aşa cum s'a afirmat până acum, de către susținătorii Regelui // 
ae peace 


Faptul corespunde adevărului. lată ce cunosc în această privință : 

În dimineaţa zilei de 23 August, pe la orele 10, am fost chemat telefonic 
la regimentul meu, să mă prezint imediat la Ministerul de Război. Am ajuns 
către orele 10 şi jumătate. Am fost imediat primit de către tatăl meu, care 
mi-a spus : "deoarece evenimentele se precipită şi nu se ştie când ne vom 
mai putea vedea, vreu să ştii anumite lucruri. Astăzi la orele 8 dimineaţa, 
Mareşalul l-a chemat urgent pe Clodius, ministrul economiei germane, care 
se află întâmplător la Bucureşti, pentru a-i comunica următoarele : 

- Vă rog să luaţi legătura imediat cu domnul Hitler şi să-i comunicaţi că 
am hotărit să scot Țara din răboi. Aştept până la ora 12 răspunsul 
dumneavoastră. ici E E 

Mareșalul i-a arătat lui Clodius motivele pentru care este obligat să facă 
acest pas, dând întreaga vină pe nemți. Durata convorbirii a fost de | 
maximum jumătate de oră. ) 

„Tatăl meu a fost singul care a asistat la această convorbire, Mareșalul 2 
Hinând să fie prezent, deoarece îl desemnase să încheie arriistițiul. 

Cu două zile mai înainte, tatăl meu îl rugase pe Mareşal să-l lase să plece 
pe front, pentru a încerca regruparea armatei către linia Nămoloasa- 
Focşani-Galaţi. Cererea îi fusese respinsă de către Mareşal, care-l numise 


(s77) 
4 / 


[N 


) 


RAR 


«n recenzia făcută cărții mele "Am trecut 
o noutate necontrolabilă. alea domnul Vlad Stolojan remarcă, ca 


; "în ziarul “Lupta” : i 
arc ză netomfirmată, această întrevedere între Mareșal, 
neverosimilă, E 


Clodius şi tatăl meu. : "Apoziţia” în 1978, puteau să se 
Dacă cei prezent e CAS pers soi domnul Vlad Stolojan, în 
îndoiască de te ga de superticialitate punându-mi sub îndoială o 
1988, aflat De = ată întru totul de arhivele secrete germane, puse la 
declaraţie, ii = lui cu 3-4 ani înainte. Domnul Vlad Stolojan ar fi trebuit 
dispoziția publicu alitatea pe care o are, aceea de critic literar, iar dacă a vrut 
î iezii senin şi istoric, atunci ar fi trebuit să fie la curent cu 


i tele astăzi cunoscute. 3 
Dar să Fever la acea dimineaţa a lui 23 August Ie Să A fn, 

Mareşalul nu s'a mulțumit în a-i anunța domnului Clodius intenţiile sale, 
ci în momentul în care a făcut acest lucru, îşi luase deja şi măsurile de 
siguranță. Astfel trupele de pe front primiseră ordin să se deslipească de 
nemți, îndreptându-se către linia Nămoloasa-Focşani-Galaţi, în așa fel 
încât să poată face faţă atât atacului rusesc cât şi eventualității unui atac 
german. 

L-am întrebat pe tatăl meu : 

- Când se va încheia armistițiul ? 

- În câteva zile, depinde de două lucruri : se aşteaptă un răspuns al ruşilor 
pe de-oparte şi instalarea trupelor noastre pe linia Nămoloasă-Focşani- 
Galaţi. 

- Ce răspuns trebuie să dea ruşii ? 

- Tratativele cu ei durează de mai multă vreme, dar acum se aşteaptă un 
ultim răspuns, care în mod normal nu poate fi decât favorabil. S'ar putea 
însă ca ruşii să tergiverseze acest răspuns, datorită spărturii pe care au 
reuşit-o pe front. Tocmai această amânare a răspunsului lor, ne obligă la 
rezistență pe noua linie. În momentul în care-şi vor da seama de 
posibilitățile rezistenţei noastre, vor accepta desigur armistițiul. Este vorba 
de câteva zile, ei nu-și pot permite întârzieri şi nici pierderi inutile în 
oameni și material. (Acest răspuns al ruşilor a venit în dimineaţa zilei de 23 


August, dar a fost reținut de către Niculescu-Buzești, șeful cifrului, ne fiind 


7 redat Mareşalului Antonescu). Acesta-i motivul pentru care te-am chemat, 


S'ar putea să nu ne mai putem vedea, cine ştie câtă vreme, astăzi la ora 2, 
merg la Patat împreună cu Mareşalul şi Mihai Antonescu, pentru a-i 
comunica Regelui intenția noastră de armistițiu. : 
Pe la orele 1 şi jumătate, tatăl meu a primit un telefon de la Preşidenţie, 
prin care i se anunța amânarea vizitei la Palat, de la ora dovă, la trei. La 
orele două şi jumătate, am plecat către Palat împreună cu tatăl meu pe jos, 
fiind urmaţi de mașina ministerului. Cred că înainte de ora 3 am fost în faţa 


Palatului, unde ne-am despărțit, tată! meu intrând în Palat, iar eu 
întorcându-mă la regiment. 


Dar asupra acestor lucruri, iată ce se Spune la masa rotundă. 
Domnul Dinu Zamfirescu : 


(2) 


- Domnule loaniţiu, ce s'a întâmplat în acea noapte cu Mareşalul 
Antonescu, cu Mihai Antonescu ? Dar cum se face că au fost arestaţi Pik 
Vasiliu şi generalul Pantazi ? Au fost și ei chemaţi la Palat ? Ei nu 
cunoşteau situația ? Când au fost ei chemaţi ? 

- Au fost chemaţi ceva mai târziu, cred că în jurul orei 6. ... 

Nu am Cunoscut decât ulterior cele spuse în legătură cu arestarea 
generalului Vasiliu şi colonelulului Elefterescu, dar în privința tatălui meu 
domnul Mircea loaniţiu, nu Cunoaşte situaţia reală. Tatăl meu. nu a fost 
chemat la Palat de către conspirato 


ri, ci de Mareșalul Antonescu Şi a venit 
singur şi, nu la orele 6, ci la orei 


cl e 3. Dar acestea sunt amănunte, s'ar fi 
putut să-i scape domnului Mircea loaniţiu. 


Această "masă rotundă", devine interesantă prin afirmaţiile domnului 
George Barbul : EET aa 


- În noaptea de 23 august, pe la ora 11, adică la puţină vreme după ce 
fusese comunicarea la radio, am primit un telefon de la Palat, din partea lui 
Camil Demetrescu, care mi-a cerut să vin de urgență [a Palat. Niculescu- 
Buzești și-a chemat colaboratorii Piky Pogoneanu şi Camil Demetrescu erau 
cei mai apropiaţi, şi ei erau la Palat. Şi m-am dus la Palat, unde am ajuns ... 
nu mai ştiu ora exactă. (Cât putea face cu maşină [a ora aceea, când 
circulația în Bucureşti era atât de rară ? Maximum 20 de minute.) Şi-atunci 
Niculescu-Buzeşti mi-a povestit ceeace s-a întâmplat. Dar să nu mai 
revenim asupra acestui lucru, pentrucă-i politic, nu 
aspectul: anecdotic, cred eu. Şi am fost pus în fața unei chestiuni la care nu 
mă aşteptam şi care, trebuie să mărturisesc nici astăzi n-o înţeleg : era o 
doză de naivitate, cu "misiunea" care voia să mi se dea, care mi se pare şi 
astăzi foarte curioasă. Mi se cerea să mă duc să-l văd pe Mareşal şi să-i cer 
să-şi semneze demisia, pentru că atunci ar fi putut fi prezentată demisia lui 
ca un act legal şi noul guvern putea să îl arate nernţilor. Pentru că înainte, 
din spusele lui Niculescu-Buzeşti, venise Killinger la Palat, care a avut o 


audienţă la Rege. Niculescu-Buzeşti era prezent. Killinger i-a spus cu 
dispreţ : "Herr Aussenminister ..„.. Şi Gerstenberg, ataşatul aerian german 
la Bucureşti, şi-a luat angajamentul să meargă Ia Ploieşti, pentru ca trupele 
germane să nu vină asupra Bucureştiului. În realitate, ei s-a dus ca să le 
aducă la Bucureşti. Această permisiune i s-a dat. Eu am refuzat această 
misiune. La care Niculescu-Buzeşti mi-a spus : "Stai aici şi mai gândeşte- 
te”. Am stat acolo şi m-am mai gândit, şi pe urmă mi-am spus : "La urma 
Urmei, eu nu trebuie să fac ceeace îmi se cere. Eu, dacă mă duc la Mareșal îi 
Spun : "Domnule Mareșal, dacă aveţi ceva instrucțiuni de dat, vă rog să mi 


le dați”. Atunci m'am dus la Niculescu-Buzeşti şi i-am spus. După atâta 
PE Cât a trecut, îmi este foarte greu să spun orele exacte. La care 


iculescu-Buzeşti mi-a spus : "Bine, vino la Sănătescu şi spune-i că te duci 

să-l vezi pe Mareșal”. Când am ajuns în fața generalului Sănătescu, el mi-a 

Năz : "E prea târziu. Mareşalul nu mai este la Palat. A fost ridicat de 
odnăraş". = Pe a ae 

În concluzie, după ceeace afirmă domnul George Barbul, înainte de SE 
noaptea, cei cinci ostateci, în cap cu Mareșalul Antonescu, părăsise 


N 
| 


“579 


FI : ăraş ! O mare noutate în acest sens, 
Palatul Regal, ing îţi de căt de la 23 August afirmaseră că 
nă acu USţina COLI E ŢI : 
sila ES Traicat după. plecarea Regelui, pe care cu toţii o confirmă că a 
avut loc după ora două noaptea ! 
Dar iată cum decurge mai depart 
Zamfirescu întreabă : 
- Cine l-a pcedabipe Matea, ? se 
i loaniţiu răspunde : mă A 
Domni E i SI ka sar după ce am plecat noi din Capitală, după 
ora 2 noaptea mi se pare. d 
Domnul George Barbul aduce lămuriri : > 
- Din câte a spus generalul Sănătescu atunci când m-am dus cu 
Niculescu-Buzeşti la el, pentru-a merge să-l văd pe Mareşal, Bodnăraș a 
venit şi a spus: "L-aţi lăsat pe Mareşalul Antonescu să se ducă la nemți. L- 
aţi predat nemților !", La care generalul Sănătescu a spus : Nu-i adevărat, 
este aici. Du-te să-l vezi”. Şi Bodnăraş cu oamenii lui s-au dus și l-au 
ridicat. 
"Dar domnul Mircea Ioaniţiu, ne aduce la cunoștință o discuție anterioară : 
- Domnul Pătrăşcanu a dat asigurări şefilor politici şi Regelui, că 
Mareşalul Antonescu va fi ţinut cu toată cinstea, sau cu toată grija care se 
putea oferi în acele condiţii, și că nu va fi maltratat... 
Deci iată ceva cu totul nou ; Regele ştia încă înainte de 23 August că 
Mareșalul va fi predat comuniştilor ! IE RE es A0tsă cioc 
Tot domnul Mircea loaniţiu ne confirmă : 
- La Palat erau deja Pătrășcanu şi Titel Petrescu. Bodnăraş a venit pe la 
10 şi jumătate. 
De data aceasta, adevărul iese la iveală, afirmaţiile domnilor George 
Barbul şi Mircea loaniţiu coincid. Bodnăraş a venit la Palat pe la 10 şi 


e "masa rotundă". Domnul Dinu 


audienţă, era tocmai anunţarea Rege 
Singura divergență posibilă con ta din faptul că în timp ce Mareșalul voia 
armistițiu peste câteva zile, Re i i 

Mai devreme sau mai târziu, 
ales atunci când ai prieteni limb 


/580 


a A 


Dar această "masă rotundă” i : : 
despre care până acum nu s'a văr (La ge i esruri îrABieoacouuice] 

Arestarea era executată, dar le trebuia un nou 
Dei asi Mia loaniţiu ne Spune cu candoare : 

= uat anuarul armatei şi am î , 
cei indicaţi pentru diferitele ZEI SPAL să gănta da ae 910 ca să-i găsim pe 

Şi tot domnia sa ne spune : 

- Pătrăşcanu a venit cu Proclamaţia Regelui pentru închei 
armistițiului și Cu trei decrete de care era nevoie "Por e iapa Ea 
care să imprime vocea Majestății Sale pentru Proclamaţie— iale 

Cu drept cuvânt ne întrebăm : ce s'ar fi făcut conspiratorii dacă 
Pătrășcanu şi Bodnăraş, nu s'ar fi gândit la toate ? Este o ruşine dar din 
păcate un adevăr, pentru descoperirea căru 


tru ia trebuie sâ-i fim cu toții 
recunoscători domnului Dinu Zamfirescu, care a orgânizataceastă masă 
rotundă. se cdag e TRI: 


guvern. În această privință, 


este de înţeles. ri 
În încheiere, trebuie să recunosc că articolul meu "Să păstrăm Tăcerea”, 
nu a avut niciun rost atâta vreme cât Regele însuşi și toți susținătorii săi, 
prin interviuri şi mese rotunde scot tristul adevăr fa tumina-zitei ! 
De geşelile gramaticale existente, nu sunt responsabil, deoarece eu nu fac 
decât să citez din revista "Dialog". E SII ŢE 


x x x 


În Ianuarie 1978, cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la moartea tatălui 
meu, mă hotărăsc să-i fac un prastas. lau legătura cu preotul bisericii 
Sfântul Elefterie în acest sens şi anunţ parastasul la rubrica : "morți" a 
ziarului "România Liberă". 

Spre surprinderea mea, ziarul respectiv nu are consemnat în rubricile sale 
anunţul meu. Chem la telefon redacţia ziarului şi cu multă greutate reuşesc 
să vorbesc cu redactorul şef. 

- Domnule redactor şef, v-am trimis anunțul pentru comemorarea a 20 de 
ani de la moartea tatălui meu, vreau să ştiu pentru care motiv nu l-aţi 
publicat ? 

= Domnule Pantazi, am avut dificultăți pentru publicarea acestui anunț . 

- Vi s'a interzis de către Securitate ? 

- Nu ași putea spune, dar am avut dificultăţi ! aro 

- Domnule redactor şef, pe mine nu mă interesează dificultăţile 
dumneavoastră, dar ţin să vă previn că dacă nici acest drept elementar de a 
comemora morţii, nu este respectat, mă voi vedea obligat de a anunța 


(581 


beră" de felul cum Vă faceţi datoria. Vă rog să 


tul de radio "Europa Li să | 
oa celor ce a făcut dificultăţi ceeace v-am Spus. Vă dau un ultim 


a n A aa e AT 
termen spre a-l publica : ziarul de mâine dimineaţă ! 


——A-doua Zi în "România Liberă” a apărut anunțul cu singura modificare : 


"comemorare în loc de parastas ! ea mulţi îpelii di săecă ma nd 

Biserica Sfântul Elefterie, a fost arhiplină, my: lu ă 
afară, deoarece nu aveau loc înăuntru. Rămășițele întregului corp o isi 
din Bucureşti, au înţeles să fie prezenți. S'au remarcat doar câteva absențe 
: ale generalilor Marcel Olteanu, Anton şi Emilian Ionescu precum şi a 
colonelului Aurel Balaban, care s'au alăturat « celor ce au făcut 23 August, 
iar mai târziu comuniştilor. Şi totuşi dintre aceştia din urmă, a fost prezent 
generalii Vasiliu Răşcanu şi Cambrea ! ăi 

Generalii Tedy Radu, Paul Teodorescu și Amiralul Măcelaru toţi trei de 
peste 80 de ani, s'au așezat în primul rând. 

Cu această ocazie, ofiţerii noştri au arătat cel mai profund ataşament 
pentru ceeace a reprezentat odată armata română, parastasul pentru tatăl 
meu oferindu-le această posibilitate de manifestare, care a luat astfel o 
semnificaţie pur politică. 

Desigur Securitatea a fost prezentă în mare număr, dar nu a reacționat în 
niciun fel, cu toate că după terminarea slujbei religioase, rămânerea tuturor 
în biserică s'a prelungit mult, fiecare voind să-şi manifeste sentimentul de 
solidaritate faţă de cel ucis la Râmnicul Sărat. 

Am mulțumit după aceea preotului, care a oficiat un parastas în care se 
vedea că a pus tot sufletul. 

- Domnule Pantazi, eu sunt preotul care am fost trimis la Paris pentru a 
lua în primire pentru guvernul român biserica de-acolo. Am pe conștiință 
acest lucru şi de aceea vi-l aduc la cunoştiință. Vreau să vă spun că am fost 
obligat să mă duc, oprinidu-mi-se familia în Țară şi că am fost fericit că nu 
mi-am putu îndeplini misiunea! 


Întrerup lucrul la computer, deoarece a venit poşta. Ca de obiceiu, multă 
corespondenţă. Văd o scrisoare voluminoasă ... expeditor doamna Tătaru. 
O deschid ! j 

Doamna Tătaru a citit primul meu volum din "Am trecut prin Iad"! După 
diferite consideraţii asupra cărții, urmează următoarea întrebare : 

"Anchetatorul despre care scrieţi că l-aţi avut la Baia Mare în 1953 şi pe 
care-l numiți Vuelniciuc, nu este una şi aceiaşi persoană cu Vasile 
Velneciuc, a cărui fotografie o veţi găsi în această scrisoare ?" 

Evident că da, eu i-am pocit numele, deoarece nu l-am văzut niciodată 
scris. i-a i ZE 28 Ever ZT3] 

“Doamna Tătaru l-a cunoscut la Satu Mare, l-a întâlnit de mai multe ori. 
Aflase despre el că a fost ofiţer de Securitate şi că fusese foarte temut. 
Când l-a cunoscut doamna Tătaru, îndeletnicirile sale erau destul de 


ae A 
(58 
25) 


dubioase, neavând un serviciu stabi] F 
îi : ii j „ Fusese dat afară din Securi Ă 
pe omul de litere", scrisese pe la diferite reviste local ae făcea 
informaţiile se ocupa cu "turnătorii”. e Şi după toate 
Apoi a fost directorul Fondului Plasti i 7 
; Fi 3 , cal > 
din urmă la întreprinderea Cinematografică a e ui Mataniorg Şi în cele 
În ultimul moment îmi vine ştirea tot de la doamna Taăt i 
decedat în cursul anului 1987. ar Uca garii 
Redau la sfârşitul acestei că 
cu biografia sa, apărută într'o 
După 35 de ani, aici în M 


ți fotografia pe care am primit- 
revistă al cărui nume nv-l cunosc. 


Unchen îmi este dat să văd f i i 
l otografia fostului 
meu anchetator şi să-i cunosc biografia ! Citindu-i datele iezi aa 


das casti te pe 
această fotocopie, îmi dau seama că atunci când rai-a fost anchetator asa 
numai 24 de ani, în timp ce eu aveam 33! 


Era un bun anchetator şi pot spune civilizat, nu m'a bruscat niciodată şi 
slavă Domnului, ar fi avut suficiente motive să o facă ! Să fi fost oare 
"momentul politic” imediat după moartea [ui Stalin, care i-a impus această 
purtare ? Să fi fost atunci dat afară din Securitate datorită insuccesului pe 
care l-a avut prin procesul ce a urmat şi triumful nostru să-i fi cauzat 
prăbuşirea ? Nu pot răspunde la aceste întrebări. 

În primul volum al cărții mele, am scris mult despre acest anchetator, 
tocmai fiindcă se deosebea de toți ceilalți pe care i-am avut. Am considerat 
că a descrie chinuri şi torturi, pe care le-au practicat toți anchetatorii 
Securităţii, a devenit un fapt banal şi de aceea l-am preferat pe Velneciuc, 
care a întrebuințat abilitatea şi inteligenţa pentru a obţine ceeace voia. 
Desigur, cu metoda întrebuințată, nu ar fi obținut mai nimic, dacă nu ar fi 
avut ajutorul nelimitat al lui Ducu Ciocâlteu, care ne-a “turnat” în mod 
ordinar. 

Dar acel "moment politic” a trecut şi probabil că şi Velneciuc, din 
moment ce era considerat ca "temut", a schimbat foaia intrând în "rândul 
oamenilor”! Za 4 

În afara răscolirii amintirilor, desigur atât de neașteptată după 35 de ani şi 
mai ales aici la Munchen, biografia lui Velneciuc, de. “scriitor şi poet", mi-a , 
adus aminte de un articol din "Cuvântul Românesc”, de acum câțiva ani, în 
Care se semnala prezenţa pe litoralul Calitocnieisa ralrui ear poe Ă 
cunoscutul coloniei Role. dia echipa lui Nikolsky, responsabil direct de 
marile crime împotriva Neamului Românesc din tristele timpuri ale Anei 
Pauker şi Gheorghiu-Dej ! Acest colonel Koler sosise în Statele Unite prin 
intervenţiile Vicepreşedintelui Busch şi al ministrului de Externe Haig și, ca 

ătrân pensionar“, se ocupa Cu "versuri în idisch”! au] 4 

Să fie oare o caracteristică a ofițerilor de Securitate, ca după ce au părăsit 
sălbatica meserie pe care au practicat-o să se refugieze în poezie ? Ce 
contigenţă o exista între setea de sânge şi aceea de a scrie versuri ? De altfel 
aceiaşi caracteristică a fost evidenţiată şi de către Nicolae Ceaușescu, „un alt 

mare poet al neamului"! 


O, împreună 


a alei Bu Ie | principală, doar câteva case vech 


clădire veche foarte frumoasă. |» impunătoare și intr'o piaţă, Parlamentul, /) 


a Cleveland ! Ultima etapă a unei În sfârşit, ne reîntoarcem cita 


A 


In sfârşit vine şi mult aşteptata plecare | 


scurte cariere politice pe care nu am dorit-o, dar căreia m'am devotat cu tot alimente. Mic, mic, dar este imens ! Un hall într'un mic magazin cu 
) sufletul şi cu ultimele resurse fizice. ps pi IAR] se mai termină, din care intri în diferite că cu fotolii și canapele, care nu 
| Ea a debutat printi'un eşec, la 12 Aprilie 1986 la Paris, şi sa terminat la fiecare raion unde întâlneşti ca vânzători rasă sorturi de produse ; în 


| 2 Octombrie 1988 la Cleveland cu cel mai mare succes pe care mi l-aşi fi 
| putut inchipui! LR Etir produsele proprii. Evident m 


A Dar eşecul de la Paris a fost numai o tatonare a posibilităților de a uni ochi, venind din Europa, este distanța ce trebui ervire. Ceeace-ţi sare în 
“Exilul Românesc, căci acţiunea propriuzisă, în care mi-am asumat întreaga raion la altul, pentru a putea cumpăra tot zi uie să-o parcurgi de la un 
răspundere, a început la 3 Septembrie 1987 la Freiburg, unde a luat naştere mai multă vreme decât în Europa pentru ră Vrei Desigur pierzi mult 
Frontul Naţional al Unirii Româmilor. ţi-o face această "mic" magazin cu alimente RE aia pala pe care 


La 4 Iunie 1988, la Paris, cu toate obstrucţiile ce-am întâmpinat, 
Congresul Mondial Românesc a luat fiinţă. Nu a fost format decât un ] 
nucleu, în jurul căruia, în timp, urma să se grupeze întreg Exilul 
Românesc. 


nesc, unde sunt invitat de Doru 
de lux. Mesele sunt aşezate la 
neregulte, la diferite nivele, de 
de originalitate ŞI în același timp 
dar indiferent ce a-i comanda, 


e a peace 1988, pornesc către Cleveland, unde urmează să se 
definitiveze Unirea Exilului Românesc. 
Mă scol la 5 dimineaţa şi iau trenul către Frankfurt, unde mă aşteaptă în 
gară Mircea Constantinescu şi Paul Morcov, care mă conduc la aeroport. 
Traversez pentru prima oară Oceanul ! Mi-aşi fi închipuit eu oare atunci 


mi-a făcut plăcere să 
Vâiat. Energic, întreprinzător, cu 
ŞI pentru umirea întregului Exil 


[4] 


când mă aflam în celula de la Zarca - Gherla, ce-mi va rezerva viitorul ? 

Mă uit pe fereastra avionului şi nu văd decât nori albi. Pe la jumătatea 
drumului, cerul se înseninează puţin şi printre nori zăresc micile colibe ale 
eschimoşilor. Mă aflam deasupra Groelandei ! 

În sfârşit avionul se îndreaptă către aterizare, am ajuns la Toronto, după 
17 ore de când pentru mine a început ziua la Munchen ! 

Drumul prin aerodrom este lung, extrem de lung pentru puterile mele de a 
merge pe jos. În sfârşit îl întâlnesc pe Doru Popescu, care mă aştepta. Cu 
dubiţa lui, un Volkswagen, ajungem acasă la domnul Prof. Tudor Bompa. 


21| Ambii mi-au făcut o primire frățească. Stăm mult de vorbă despre tot și 


despre toate. Ajung să mă culc, după 26 de ore de când mă deşteptasem la 
Munchen ! 

A doua zi fac o plimbare cu domnul Prof. Bompa, vizitând în fugă 
Universitatea York, un cartier de vile, apoi centrul oraşului Toronto cu 
Parlamentul. șă 

“Spaţiul imens, lăţimea străzilor, mă frapează în primul rând ! Deosebirea 
faţă de oraşele europene este imensă. Universitatea York se poate spune că 
este un cartier modern cu mari parcuri între clădiri. Toate blocurile sunt de 
maximum 4 etaje, simple, frumoase şi primitoare. 

Cartierul de vile este splendid. Toate sunt mari, variate ca stil de 
construcție şi separate de imense parcuri, curate şi originale. 

În centrul oraşului, antena de Televiziune; mândria canadienilor, fiind 
cea mai înaltă din lume şi vechiul hotel (circa 100 de ani) fac o oarecare 
disonanţă față de restul clădirilor, în mare majoritate noi. Pe strada 


984 


Românesc fără nici o discriminare, Doru Popescu mi-a demonstrat 

importanţa pe care trebuie să o acordăm în viitor tineretului. — 
Mă reîntorc în Spaţioasa şi frumoasa vilă a domnului Prof. Bompa și din 
dp. Se de gica până către orele 9 seara. Mă pune la curent cu tot ceeace 

ns în legătură cu Congresul Mondial Româ p m şi 
ne 

toate preocupările sale. , e e TI ai a ea 
ră măsură ce-l cunosc, nu pot decât să mă felicit pentru alegerea făcută. 
ste estia este ceeace-l caracterizează pe acest om plin de calități nebănuite. 
e SerIos, cumpătat, ordonat în gândire, de o inteligență profundă, 
eprinzător şi minuţios fără a deveni tipicar, di. Prof. Tudor Bompa are 


perseverența ardeleanului şi mintea sprințară a olteanului. 
ȘI îi ob vag erească acest Congres Mondial Românesc a încăput pe cele 
saga pai EL nu se grăbeşte niciodată, ştie perfect să ajungă la 
10 E A E orța nota dar ŞI fără să se piardă în amănunte care i-ar irosi 
CA a c i ibrul între gândire ŞI acțiune este perfect, iar dacă gândirea lui 
a undă, acţiunea îi este fulgerătoare. Ştie să asculte, dar ştie şi să 
neze ceeace trebuie să rețină. În relațiile cu cei ce-l înconjoară este 
ie stan: nu bruschează pe nimeni chiar atunci când nu-l interesează câtuși 
ca pP țin interlocutorul, ştie să lase impresia că ascultă cu luare-aminte, pe 
nd în realitate el este plecat, undeva departe, în gândurile lui. 
Acestui om pornit dintr'un sat „din Ardeal cu gândul de a parveni în viaţă, 
drumurile i-au fost repede închise către cursurile unei Universităţi care | ar 
fi interesat, datorită faptului că tatăl său se afla închis la Canal. Nu sa dat 


bătut şi a făcut Academia de Educaţie Fizică şi Sport, singura care l-a 


989 


mi n că 


A Fi i fugit ajungând în 
primit. Fiind trimis cu o-echipă de sport în AI ri ale iapă a 
Lumea Liberă. Aici, nimic nu-i mai sta în cale pe Erie toti 
cum şi-a dorit-o. li trebuia doar să muncească cu tii ie Ea hat 
reuşi. Nu s'a dat înapoi şi a reușit în cel mai scurt uimp fa ia la în fa 
doctorate, la Bruxelles şi la Toronto. A ajuns Profesor Univ a 
niversitate York din Toronto. j . erp e A 
3 Spațiile nemărginite ale Canadei, probabil că i-au deschis și lui noi 
orizonturi şi astfel după ce s'a realizat în meserie, nu a vitat nici Țara de 
unde a plecat și s'a dedicat ei cu trup şi suflet. A ajuns preşedintele 
Consiliului Naţional din Canada şi astăzi Preşedintele Congresului Mondial 
Românesc. : E 

Dumnezeu să-i ajute, ca acest Congres să ajungă să reprezinte întreg 
Exilul Românesc şi să ducă lupta pentru eliberarea Țării cu cea mai mare 
eficacitate. Sunt convins că va reuși. 

Mă mut la Mihaela Moisin, care vine să ma ia. De la Toronto până la 
Hamilton sunt circa 100 de kilometri. Mergem impreună să văd cascada 
Nyagara, la frontiera dintre Canada şi Statele Unite. Cele patru căderi de 
apă sunt într'adevăr impresionante. Îmi spune cu mândrie, simțindu-se 
canadiancă : "cele două căderi aparținând Canadei, sunt mai frumoase"! 
Într'adevăr aşa este. Luăm masa de prânz pe terasa unui mare restaurant din 
faţa cascadelor. O înghesuială de nedescris ; plin de turişti străini. Din nou 
| nişte porţii imense ! et a 


at După masă, îi facem o vizită domnului Bălaşu, directorul "Cuvântului 
| || Românesc”. O altă surpriză extrem de agreabilă. Credeam că voi vedea un 


om bătrân și întâlnesc un om în plină putere, vesel şi comunicativ, extrem 

|/ de simpatic, care-mi face cea mai frumoasă impresie. Un om cald, cu 

8 [) sufletul deschis şi cu o energie nestăvilită. Voi regreta toată viaţa că am stat 
atât de puţin de vorbă. . 

Mergem cu toții să vizităm "Câmpul Românesc", la aproximativ 30 de 
kilometri de Hamilton. O adevărată desfătare ! Circa 40 de pogoane de 
pământ românesc în mijlocul unei păduri, în centrul Canadei ! Mi-au dat 
lacrimile păşind din nou pe pământ românesc ! Sunt atât de emoționat încât 

| | nici nu aud explicaţiile domnului Bălaşu şi ale Mihaelei Moisin. 


clădirea, făcută în întregime cu muncă într'adevăr voluntară. O sală de 
| festivități şi de conferințe de 30 de metri pe 60, în care intră peste 200 de 
| scaune. Continui drumul prin imensa clădire. Bucătaria, pentru 200 de 
| persoane, diferite camere pentru bibliotecă, veselă, lenjerie, depozite, 
duşuri, toate la proporţii canadiene ! 
| Domnul Bălaşu mă invită să vin împreună cu soţia mea anul viitor în 


| lulie pentru a ţine două conferinţe în cadrul Câmpului Românesc. Îi 


mulțumesc din suflet, dar ... până la anul mai este atât de mult şi puterile 


| 586 


a E, 


mele scad văzând cu ochii, De Ma 
; S . -acum : j : 
planuri doar de astăzi pe mâizie. inainte este mai cuminte să-mi fac 


Plecăm cu maşinile şi trecem pe lân 
Marea Neagră ! Ajungem în Toront 
Românesc”. Din nou totul la ni 


preună cu domnul Bălaşu de 


i i d ziarul trebuie să intre la tipografie. 
Cred că ziarul reprezintă pentru ea "adevărata dragoste”! Dar s'a devotat şi 
pentru Romfest 88, lucrând ca secretară a domnului Prof. Tudor Bompa. 
Acum este preocupată de al doilea Congres Mondial, a cărui vicepreşedinte 
pentru America a fost numită la Paris. Am toată admiraţia pentru Mihaela. 
A doua zi plecăm spre Cleveland cu mai multe mașini. Eu merg împreună 
cu Mihaela şi cu soţul ei. CETE > CET 


Mihaela îmi spune : "Este un hotel de mâna III-a a IV-a”, vom sta aici 
dovă ziele pentru a ne costa mai ieftin, apoi ne vom muta într'un hotel de 
mâna întâi, unde are loc Congresul”. E 
. Hotelul este curat şi camerile mari sunt foarte curate. Dorm prima noapte 
impreună cu Doru Popescu. 

Vine să mă vadă Părintele Richard Gabrowschi, pe care-l cunoscusem cu 
9 ani mai înainte la Mircea Carp. 

4 După masa de prânz, pe care am luat-o cu toţii la restaurantul hotelului, 
Vin şi Vasile Iliescu, Florin Mătrescu şi domnul Comaniciu. 

Ne întrunim cu toții în camera mea, care se umple la refuz. lau parte : 
Horaţiu Comaniciu, George Bălaşu, Tudor Bompa, Vasile Iliescu, Dan 
Cernovodeanu, Florin Mătrescu, Mihaela Moisin, Doru Popescu şi cu 
mine. O foială de nedescris, unul vine altul pleacă ! În special, Mihaela, 


N 


987 


1 cu Doru Popescu, ocupați cu organizarea R omfestului, 
a, Bălaşu şi C , aţi ! 
a ştii când sunt prezenți au eta Budişteanu. Stăm de vorbă vreo 


PASE domn i i ţ 
În sfârşit d inte E soți schimba căteva cuvinte cu acest om atât de 
două ore. 


e fugă, cu nimeni nu poţi Vorbi cât ai 

inteligent şi de cult. Dar totul se face pe Îu8 a 

EA tăm în hotelul Marriolt. Hotel de prima clasă. Nu 
——ineri la prânz ne mu | de mâna Iil-a a IV-a ! Evident hotelul este 

rii dubii e săli de spectacol sau conferințe. Am mai mult 

mult mai mare Şi are = 

it că ea în aceiaşi cameră cu domnul Prof. Nicolae Iliescu, de la 

untr 1 Dn ae UAIS 
a Sa e ler 20, Septembrie seara, se deschide Romfestul printr'un 
:e iau parte peste 200 de persoane ! 

ir Le E EREI de a-l întâlni pe George Valentin Sarry, pe care nu-l 

văzusem de 35 de ani de la mina de plumb Cavnic ! Cu părul complect alb, 

dar George este neschimbat ! Nici cu el nu pot sta de vorbă, în acea 

imensitate de oameni, care toţi voiau să-ţi spună câte ceva ! 

După masă, începe un program, fără program ! Domnul George Bălașu 
dirijează un cor de vreo 15 persoane, care intonează Marşul Basarabiei ! 
"Mergem la Prut”, mă zguduie profund. Îmi dau lacrimile. Amintirile mă 
răscolesc. Momentul e înălțător. Corul admirabil. 


)  Reuşesc să schimb câteva cuvinte e lant anuri an4i pe care-l 
cunoscusem cu 3-4 ani mai înainte la Munchen. Admirabil acest om. Recită 
câteva poezii din închisoare, apoi din nou mai stăza de vorbă.. Cu nimeni 
nu aL aa i ae ALEE este admirabilă. Mă retrag mai 


devreme fiind extrem de obosit. După scurt tifip vine şi domnul Prof. 
Iliescu. Stăm de vorbă până târziu. Alt om caracterizat prin modestie, care- 
mi face o admirabilă impresie. Discutăm despre Exilul Românesc, despre 
Congresul Mondial, despre Universitatea din Boston, despre felul în care a 
ajuns profesor la această Universitate şi iar revenim la Congresul Mondial, 
la ziarul meu pe care-l cunoştea şi în sfârşit intrăm în detalii asupra liniei de 
conduită a noii Reprezentanţe. Întru târziu, domnul Prof. mă întreabă : 

- Nu înţeleg un lucru, de altfel singurul cu care nu pot fi de acord în tot 


ceeace aţi întreprins. Ce caută ] Regele în această Reprezentanţă cu-adevărat 
românească ? IT RE mere e 


„ua 2 (ACE: Car mai repete 4 este concluzia domnului Profesor Nicolae 


: A şi făcut-o nevenind la Cleveland! 
- Sa scuzat în vre-un fel oarecare ? 


588 


- Da, a scris 5-6 rânduri : "Eu şi cu Re 
având alte obligaţii dinainte stabilite, vă urez succes" etc. ! 
- Împiedecaţi au fost o viaţă întreagă 
În câteva cuvinte, domnul Profe 


ai Un simbol nu : A 
vreme cât el însuşi se denunţă ! A nu [uz para a. nu poate exista atâta 


există Exilul Romanesc este un gest 
â ZU Esta ou cunoscuta ospitalitate 
r fi f ŞI totul ar fi fost artificiat-D 

un capitol ce sa născut mon. ir ca 
| Oc re, nu am putut arte la festivități căci pur şi 
simplu nu mă ţineau picioarele. Îmi pare rău că nu am putut audia 
Conferinţele Istorice, pe care le-a coordonat doritiul Profesor Nicolae 


Rămân singur în camera mea, dar curând primesc vizită Părintelui 
Calciu. Îi spusesem Mihaelei că vreau să-stau de vorbă cu dânsul. 


Fusese puternic atacat de către lon Varlam printr'o scrisoare, pe care a 


făcut-o să circule. 

Era un subiect greu de abordat, foarte delicat Şi voiam să-i cunosc 
poziţia. SFR Pa EREI IE 

Inteligent şi ponderat, Părintele Calciu a primit discuţia deschis. 
Subtilitatea şi perversitatea bestială a infernului comunist, nu poate fi 
înţeleasă de către oricine, chiar dacă a trecut ani mulţi prin închisorile lui. 
Părintele Calciu a trecut prin acest fenomen unic din istoria comunismului și 
oamenii ar face bine să nu se amestece în ceeace cred că cunosc și în 
realitate nu pricep nimic. Şi nici nu poate fi înțeles "Fenomenul Pitești”, de 
către oameni cu mintea întreagă. Ceeace ne depăşeşte posibilitățile de 
rațiune, nu trebuie abordat decât pe cale spirituală. E ceeace a făcut 


Părintele Calciu, pentru a se putea împăca cu el însuși. A reuşit acest lucru, 
pentru că a ştiu 


t la ce poartă să bată. L'am înţeles şi sunt fericit că a putut-o 
face. DN PUN aan Ioa e arăua calea cea dreaptă. acolo 
unde oamenii nu po ă = 

O explicaţie dată mulţimii ar fi inutilă, nu ar fi înțeleasă şi ar da naştere 


într! adevăr în Dumnezeu, trebuie să creadă şi în posibilitatea omului de a 
intra în legătură cu El. Sunt în viaţă încercări-cărora mu te poți face faţă fără 


989 


III, 


N 
ES 


9) 


u cerceta ai ii ste că am mai putut sta câteva minute 
"N ceste legi , important e n mai p 
împreună, e 


at a e banchetul de închidere al Romfestului. Mă 
mp 


[Pyete domnul Bompa, care mă cheamă şi îmi spune : 


UV 


- Fundenburk a acceptat să fie Preşedintele nostru de Onoare! 


tr „Mare victorie ! 

je tipe E a imensă cu mese la care sunt așezate peste 400 de 
persoane ! Neinchipuit pentru români, care-şi plăteau singuri "tacâmul”, 25 
de dolari ! DE d ale / : 

La masa prezidumului : cei doi Episcopi, I.P.S.S. Episcopul ortodox 
Nathanael Popp, Episcopul greco-catolic Vasile Puşcaş, Ambasadorul 
David Funderburk împreună cu soţia sa Betty, DI. Ion Șanteiu, vechiul 
Preşedinte al Uniunii şi Ligii Societăților Româno-Americane din Statele 
Unite şi Canada şi Statul New York, Dl. Lucaci, noul Preşedinte al Uniunii 
şi Ligii, Părintele Grabowschi gazda, Profesorul Tudor Bompa, 
organizatorul acestui prestigios Festival şi Dl. John Halmaghi care a fost 
"moderatorul" festivităţii. iii ara SE 

Toţi cei care au alcătuit prezidiumul au luat cuvântul pe rând. M'a 
impresionat în mod deosebit cuvântul Episopului Vasile Puşcaş care, într'o 
românească perfectă, deşi născut în Statele Unite, care a ştiut să spună cu o 
ironie fină - lucrurilor pe şleau -, trecând în revistă : Somnul adânc al 
Occidentului, manevrele Ocultei, opresiunea evreiască şi incheind cu un 
as la Unirea Românilor, în aceste momente grele pe care le trece 

ara, E 

Episcopul Vasile Puşcaş a fost de nenumărate ori oprit de furtunoase 
aplauze, care au pornit din sute de inimi româneşti, pe care pentru prima 
oară le-am văzut în aceşti zece ani de când sunt în Exil, vibrând la unison. 

Festivalul Romfest 88 s'a încheiat cu cel mai strălucit succes, iar noi am 
plecat cu toții la hotel, unde la ora 17 a început cel de-al doilea Congres 
Mondial Românesc. EP EDER z Cur aa 70-A ceai 

Sala era arhiplină, oamenii îmbulzindu-se pe intervale şi la uşă. Mulţi au 
trebuit să rămână în hall şi să încerce să audă cel puţin ceeace se vorbeşte, 
dacă în sală nu aveau loc. Este imposibil să ştiu câte persoane au luat parte 
la Congres, dar în orice caz, numărul lor poate să fi fost de câteva sute. 

Voi reda mai târziu ceeace â fost, prins în ziarul "Stindardul Românilor”, 
acum mulțumindu-mă numai cu unele impresii. — 

Venirea la microfon a Ambasadorului Funderburk a provocat un 
entuziasm de nedescris. A vorbit în româneşte şi a fost frenetic aplaudat. 


DI. Funderburk a spus doar câteva cuvinte, arătând cât se simte de onorat 
PAL Preşedinţia de Onoare care i-a fost oferită şi a spus că va face tot ce-i 
ea în putinţă pentru a ne ajuta cu relaţiile sale 
oţi vorbitorii au reuşit un contac E Ă 
= 007 Foaia h strâns cu [e) 
unanimitate a gândirii româneşti. sala, fiind realizată 
U „GelAA ue Fi i aderente, între care Episcopia Ortodoxă Română, 
A 488, 5.L.0,M.R--ul, au ridicat numărul Organizaţiilot 


990 


Româneşti care compun Congresul Mondial Româ i : 
când scriu aceste rânduri, numărul s'a ridicat [a 45. nesc la 41, iar astăzi 


După 5 ore de lucru, Congresul Mondi â i : 

> La succes pe care mi = reale i sa încheiat cu cel 
Seara, m'am mutat din camera în care locuisem cu Dl. Prof. Nicolae 

Iliescu, de care m'am despărţit păstrându-i cele mai frumoase ariintiri la 

Tudor Bompa la care urma să dorm ultima noapte în Cleveland 
Aici am făcut o şedinţă de închidere a Biroului Executiv fai care au luat 

parte : Tudor Bompa, Horaţiu Comaniciu, Vasile Iliescu, [foci Mătrescu, 


Dan Cernovodeanu, Mihaela Moisin, Dan Păun, Doru Popescu, Nicolae 
Popa şi cu mine. Trebuie să specific că Florin Mătrescu, Doru Popescu 
Nicolae Popa şi cu mine, nu facem parte din Birout Executiv. 

Cu această ocazie, am putut cunoaşte doi tineri, care mi-au făcut o 
impresie cu totul deosebită : arhitectul Dan Păun şi Nicolae Popa. Toate 
intervenţiile acestor doi, în discuţiile ce au avut loc, mai-au dovedit, dacă 
mai era nevoie, aportul imens pe care-l poate oferi tineretul Cauzei 
Româneşti. Lăsând la o parte inteligenţa şi pregătirea acestor tineri, care 
întrece cu mult așteptările mele, entuziasmul şi energia lor, este tocmai 
ceeace-i lipseşte bătrânului Exil Românesc. OC 

Dan Păun este Secretarul Adjunct pentru Statele Unite şi Canada al 
Congresului Mondial Românesc, el a fost deja promovat încă de la Paris, 
dar oameni ca Nicolae Popa şi Doru Popescu, nu trebuie să râmână pe 
dinafară şi acest lucru în cel mai scurt timp posibil. Lor le revine sarcina de 
a mobiliza tineretul, căci desigur ca €i mai sunt mulți şi atunci, toți cei 
trecuţi de 60 de ani, vor trebui să le cedeze locul. i 

Încă de la Paris, unul din argumentele importante pentru care Tudor 
Bompa a fost ales Preşedinte, este între altele şi vârsta de 55 de ani, pe care 
o are. Această întinerire a cadrelor Biroului Executiv, este una din sarcinile 
importante pe care le are Tudor Bompa. El trebuie să să prezinte la viitoarea 
Adunare Generală, care va avea loc în Europa în anul 1997, cu o echipă de 
tineri, care să preia ștafeta. Dar această sarcină nu trebuie lăsată numai pe 
umerii lui Tudor Bompa, ci cu toţii trebuie să-l ajutăm pentru împrospătarea 
cadrelor, pentru ca o novă gândire, un nou stil de lucru să fie promovat. 

Noi, cei bătrâni, suntem fericiți că am putut realiza acest Congres 
Mondial Românesc, care a putut lua naştere din două motive : Ideia unei 
reprezentanţe prin federalizarea organizaţiilor existente şi faptul că Unirea 
nu se infăptuia în jurul iniţiatorului ei. 

De aceea, modestul nucleu realizat la Paris a putut să ia amploarea 
nebănuită de la Cleveland. Cu toate intervenţiile Securităţii, singura care şi- 
a dat seama de posibilitatea Unirii Exilului Românesc şi a acţionat cu toată 
forţa Spre a o împiedica, atât la Paris cât şi la Cleveland, cu toate 
obstrucţiile făcute de cei cu mintea sclerozată, cu toate ironiile celor ce nu 
Ştiu decât să critice, cu toată indiferența pesimiştilor irecuperabili, care au 
Crezut că ceeace nu s'a făcut în 40 de ani, nici nu se va putea face, la Paris a 
luat naştere Congresul Mondial Românesc, iar astăzi numără adeziunea a 
mu de români. 


39| 


ii - a da 


m ce 


t, prin presă şi pr 
zar şi au-ctiticât cât a la Parist Minchânei 
După Paris, âu ai dpi stâlpii cafenele 
-: une 
isori. Ce mai pot SP Ceea, i cu Doru Popescu 
E RUA ? despărțit fericiţi: Me Tr diferite A irecgi A 
În seara aceea EC urmând ca C ilali să plec 
hiar în acea NOapisi a TE 7. e i) 3 
plecat c zi sati cu maşina spre Toronto. Din 
doua Zi. lecat împreună cu Tudor Bompă, < - 
“Eu am p 


MUNEIE i mului, am discutat cu 
acea seară ne-am SPUS P* în tot timpul drumului, 


Dac vremea euforiei A ea o edițali Am făcut un fel de plan al 


ie întreprins imediat: sî 
eeace trebuie întrepti dial Românesc. | | 
oaia acțiunilor congresul e şi imediat au venit Mihaela şi cu Doru. 
i EA e eeigei A pi FRA zi lam însoţit din nou să Casă cuci PEN 
dun doeral Apei împreună cu " Tudor, Mihaela şi Doru, după care 
Am luat masa : i 
imii doi m! dus la avion. ; fi 00 NR 
ultimii doi m au con cani i sale 
|Bie e pere ana a e A cu ochii idealul îndeplinit. 
i SI - TE 2 . : . . şi 
| | viaţa mea. Nu e arse nu mai poate fi stopat nici de Securitate, 
[7 Congresul Monc nai de absolut nimeni, deoarece el reprezintă dal 
:, nici de "idioţii utili” nic 


| înfăptui idealul Exilului Românesc. 


ş: 0 


a IERI > PT) . . u 
În nr. din Octombrie 1988. ziarului "Stindardul Românilor, â 
apărut următoarele articole : 


AL DOILEA "CONGRES MONDIAL ROMANESC". 


: 8 
tombrie 1988 
Cleveland, 2 Oc Ec Pantazi 


Al doilea Con 


2 
gres Mondial Românesc a avut loc la Cleveland, lA 
Oct. 1988, orele 17. 


î a ş i 
Ca şi la Paris la 4 Iunie când s'a înfăptuit unirea Exilului Românesc, - 
năpădit calomniile şi falsurile. Securitatea urmărind cu orice pre 


992 


sugrume în faşă un ideal al exilului r 
împlinit. 

nad lat Securitatea â Surprins prin loviturile sale inprevizibile, 
ajutată din plin de "idioţii utili“, [a Cleveland, cu tot efortul pe care l-a 


depus, a cunoscut cea mai mare înfrângere din întreaga sa activitate în 
Occident. 


omânesc, care astăzi a devenit un fapt 


2 a icarea antetelor organizatorilor şi a 

celei mai mari și mai vechi organizaţii româneşti din diasporă "Uniunea şi | / 

Liga", precum şi calomniile semnate în fal ște 700 de | / 
calzi 


M 1 poate fi astăzi oprit să-şi ducă la et 
îndeplinire misiunea sa de unire a românilor. Zr 
Încă || organizaţii, printre care Episcopia Ortodoxă Româno-Americană 
din Statele Unite şi Canada, precum şi Uniunea şi Liga Societăților 
americane şi canadiene şi Statul New York, sau atăturat celorlalte 
organizaţii aderente, ridicând numărul tor la4[ 1 2 
Mii de români sunt astăzi în jurul Congresului Mondial Românesc, care 
a căpătat astfel credibilitatea atât de necesară față de Occident, față de Țară 
şi de Exilul însuşi. 3 
Ambasadorul David Funderburk, cel mai iubit om politic occidental de 
către români, ne-a onorat acceptând Preşedenţia de Onoare a Congresului 
Mondial Românesc. 


Exilul Românesc a dovedit o maturitate de necontestat, acum în ultimul 


ceas al zbuciumatelor timpuri pe care le trăim. 

Cele 41 de organizații care au constituit Congresului Mondial Românesc, 
reprezintă un eveniment unic în istoria Exilului nostru. Români, care 
niciodată nu s'au înregimentat în nici o grupare politică, au răspuns cu 
sutele la chemarea pentru unire. Este dovada de netăgăduit a redeşteptării 
conștiinței naţionale. 

Prin federalizarea organizaţiilor româneşti, 
neînregimentaţilor, Congresul Mondial Româ 
reprezentativ, căruia 
de bună credinţă. 

Ideia unei org 
neviabil 


prin imensul aport al 
nesc a devenit un For 
mai devreme sau mai târziu i se vor ralia toți românii 


anizaţii, care să reprezinte Exilul Românesc s'a dovedit 
ă, întrucât marea majoritate a românilor nu au acceptat ca în numele 
lor să vorbească un singur om, ales "preşedinte pe viață”, cu-atât mai mult 
CU cât acest "preşedinte" este atât de controversat. 

Congresul Mondial Românesc nu dispune de o personalitate politică 
proeminentă, deoarece această personalitate nu există în exil. El are în 
schimb un grup de oameni cinstiţi şi energici, care nu precupeţesc nimic 
Pentru a se pune cu tot sufletul şi cu toată energia de care dispun, în slujba 
intereselor Neamului Românesc. 

„Deciziile, în Congresul Mondial Românesc, nu sunt luate de către un 
Singur om, ci de întreg Biroul Executiv, în care se vor promova tot timpul 
NOL oameni, pe criteriul capacităţii, energiei şi tinereții. 


993 


i i închise niciodată ne: 
i omânesc nu vor fi e niciodată, noi 
Porţile Congresului Mondial a FN ele nrtae Încă pei 
organizaţii fiind intotdeaună o fi promovați direct în conducere, dacă 
Forul reprezentâtiv, VOL pute: Data 1 

răspund calicăţilor Fe e ranesc este încă tânăr, nu are decât 4 luni, de 

Congresul Mondi . fiii în mzsera d 
aceea Biroul său Executiv Va putea suferi mod zieisă 
vor ivi oameni de calitalitate, 

Congresul Mondial Românesc N 

i : ctelo 
ermanenţă aplicarea pun înscrise i 
E umileteriniăte şi Alegeri Libere pentru Țara a ca 

Niciodată Forul reprezentativ nu va accepta $ să se afilieze vreunui partid 
politic occidental sau să urmeze linia politică a vreunui guvern occidental, 
care să fie în contradicţie cu adevăratele interese româneşti. 

Congresul Moadial Românesc are o linie politică centristă, care respectă 
democraţia şi pluralitatea partidelor politice. EL socotește misiunea sa 
îndeplinită în momentul în care Țara își va putea spune liber cuvântul. Să 
nu-şi închipuie vre-un român din acest Exil că va putea conduce Țara după 


a duce o politică românească, cerând în 
r înscrise în Charta Atlanticului : 


u) 


Q ef 


N 


rd 


eliberarea ei ! Numai cei ce-au suferit până în ultimul moment acolo vor 
putea să-şi spună cuvântul. Noi, cei din Exil, va trebui să ne justificăm în 
faţa Țării activitatea ce am depus-o aici şi abia după aceea să obţinem sau să 
nu obţinem dreptul de a ne mai numi cetățeni români. 


AL II-LEA CONGRES MONDIAL ROMANESC 
(Dare de seamă) 


2 Octombrie 1988, Cleveland 
Ion Pantazi 


La masa Prezidiumului au luat loc de la stânga spre dreapta următorii : 

DI.Prof. Dan Cernovodeanu - So ceotadui Csi ora LlID Dei Horaţiu 
Comaniciu - Preşedintele Senatului, D1.Dr.med. Vasile Iliescu - Prim- 
Vicepreşedinte, Doamna Betty Funderburk, Di. Ambasador David 
Funderburk, Doamna Ing. Mihaela Moisin - Vicepreşedinte pentru 


America, DI. Ion Pantazi şi DLP i ntele 
Congresului Mondial Rodica PD doiebonipaă prestdiiă 


ului Mondi arhipline, dl.Prof. Tudor Bompâ; 
de bun venit adresată panicipanţilor o Anes0; & deschis şedinţa cu vrârei 
ae Cuvinte ce reprezintă CMR-ul, precum i 
de Biroul Executiy [ip A oatihuare a arătat că, în urma propunerii făcut 
xecutiv, DI Ambasador David Funderburk i i. contat să fie 


p— 


artamentului de Stat, 


DI. Prof. Tudor Bompa a arătat că Pari , 
numit Părinte Spiritual al Congresului br ee i ai ei 
cuvântul D-lui Ambasador David Funderburk. PE caca 

„Domnia sa, adresându-se participanților în româneşte, a mulțumit pentru 
cinstea ce 1 sa făcut de a fi numit Preşedinte de Onoare al Congresului 
Mondial Românesc, după care a arătat importanța unirii Exilului Românesc 
în pă Pe fieurele pentru Roata îndemnând la acţiuni cât 
mai , » A promis că va spriţini 
oa alia lia RSA ae p prijini cu toate forțele sale 

A luat apoi cuvântul DI. Ion Pantazi, care a făcut un scurt istoric al 
Congresului Mondial Românesc, arătând că acest Congres nu reprezintă o 
nouă organizație, ci o reprezentanţă a celor existente, o federealizare a lor, 
cumulând şi un mare număr de Români neînregimentaţi în vreo organizaţie 
politică sau religioasă şi având un dublu scop : acela de a reprezenta Exilul 
Românesc în faţa guvernelor, parlamentelor şi instituțiilor internaționale, și 
acela de a duce o politică românească, care de multe ori este în discordanță 
cu politica occidentală. 

După ce a făcut un tur de orizont asupra dezastruasei situaţii din Ţară, dl. 
Ion Pantazi s'a adresat românilor americani şi canadieni, mulțumindu-le 
pentru larga participare şi entuziasmul de care au dat dovadă şi făcând un 
cald apel pentru unirea tuturor Românilor în jurul Congresului Mondial 
Românesc. 

A luat cuvântul DI.Dr.med. Florin Mătrescu, vorbind despre structura 
CMR şi anunțând că s'au produs modificări în Statut, în urma 
amendamentelor trimise la Secretariat, iar Statutul definitiv va fi publicat în 
presă şi trimis tuturor organizaţiilor care şi-au dat adeziunea la Congresul 
Mondial Românesc. Astfel s'au operat complectări în Biroul Executiv și s'a 
hotărât o descentralizare a comisiilor Senatului, pentru o mai bună 
funcţionare a acestora. Deasemeni, la propunerea D-lui Horaţiu Comaniciu 
- Preşedintele Senatului, Biroul Executiv a acceptat drept senatori pe D-nii : 
Inginer Aurel Vlad, Dr. Traian Andreescu şi Dr. Nechit Vinereanu. Toate 
Schimbările executate, precum şi noile propuneri, vor fi supuse spre 
ratificare Adunării Generale. ai) Saci 

DI.Dr.med. Vasile Iliescu a vorbit despre primele acţiuni ale CMR-ului și 
despre acţiunile viitoare ce vor fi întreprinse. 

DI. Dan Cernovodeanu a dat citire organizațiilor ce 
CMR la 4 Iunie 1988 la Paris şi a anunțat că un număr 
S'au alăturat în urma celui de-al II-lea Congres Mond 
Cleveland, printre care : 

- Episcopia Ortodoxă Româno-Americană. 


şi-au dat adeziunea la 
de 11 noi organizaţii 
ial Românesc de la 


995 


aa 0 e ame 


 


_ Uniunea şi Liga Societăților americane şi canadiene - Secţia Canada și 
Statul New York. 


_S.L.O.M.R. - Sindicatele Libere ale Oamenilor Muncii din România. 


Lista complectă a organizaţiilor, în total 41, va fi trimisă tuturor 


organizaţiilor federalizate şi Va fi comunicată prin presă. a 

SU armat întrebări din partea sălii și răspunsuri. Unul din participanţi a 
întrebat : : 

"Vrem să ştim dacă Congresul Mondial Românesc va continua să 
activeze şi după eliberarea Țării î 

DI. Ion Pantazi a răspuns : 

"Congresul Mondial Românesc Şi-a asuraal dreptul Ce a vorbi în numele 
Exilului Românesc, atâta vreme cât Țara este în imposibilitate de a o face. 
În momentul în care Ţăra va fi liberă, numai cei care au suferit până în 
ultimul moment, au dreptul să o facă. Noi va trebui să dăm socoteală în faţa 
Țării, pentru activitatea noastră, pentru tot ceeace am întreprins în numele 
României subjugate." 

DI.Prof-—Tudor Bompa a vorbit apoi despre problemele financiare 
făcând un călduros apel pentru un fond de sprijin. Cu această ocazie s'au 
strâns fonduri pentru Secretariatul General al CMR şi pentru ziarul 

Stindardul Românilor”, ziar ce şi-a asumat răspunderea de a pune la 
dispoziția CMR un număr de pagini variabil, după necesităţi. 
Dee medi Vasile Iliescu a dat citire DECLARAȚIEI CMR, după cum 


( DECLARAȚIE 5 
rep a EI 4 


"C.M.R. este o federaţie liber constitui iații ni 
C.M ste o fed Stituită de Asociaţii, O izaţii şi 
Stituții rom A BEI ae Sao lati ee rg arii 77 
iaca âneşti existente, desfășurându-şi activitatea în afara graniţelor 


și Darul grupează doar acele asociaţii, organizaţii și instituții: precum 
individuale care îşi TE , 
conducerea actuală a sbuftROsTOR Age A totala independență faţă de 


În cadrul acestei feder 


Sopa cn e E BA) ații fiecare grupare aderentă îşi păstrează forma 


C.M.R.-ul' este” : 

grupărilor şi indi SN eo patriotică de inspiraţie centristă a 
ei indivizilor aderenţi şi nu esti se aaa rs fs 

politică. = Ste un nou partid sau grupare 


Noua repreze Ă i : 
granițelor Tari Sean pa 1 române face apel la Românii din afara 
mult doritei acţiuni. P rea de acțiuni în vederea realizării atât de 


C.M.R.-ul se obligă să utilizeze în acţiunea sa în exclusivitate mijloace 
paşnice cu respectarea legilor statelor înlăuntrul granițelor cărora se 
desfăşoară activitatea susținătorilor noștri, 

C.M.R.-ul respinge violenţa de orice natură precum şi discriminările 
impotriva minorităţilor naționale din România, pe care le consideră 
concepții primitive şi nedemne de un stat civilizat. 

Prin reprezentanţii săi aleşi în mod democratic C.M.R.-ul îşi va uni 
forțele cu acelea ale celorlalte naţiuni captive aflate sub dictaturi marxiste în 
scopul desfăşurării unor alegeri libere sub conrrot internațional şi pentru 
aplicarea dreptului de autodeterminare în regiunile şi provinciile anexate de 
soyietici. ETER a i 

C.M.R.-ul protestează atât împotriva distrugerii patrimoniului naţional- 
cultural, cât şi împotriva planului de nimicire a mii de sate în Româma 
actuală, sub diferite pretexte nefondate. 

Cu speranţa în binecuvântarea celor două biserici naţionale, Biserica 
Ortodoxă şi Biserica Gaeta Urca sin Lumea Liberă, cu încredere în 
forțele proprii, adresâm un că ei-câătre-Unire, cu toată forța 
convingerilor noastre. 

Români, "prin noi înşine”, pentru salvarea Neamului și a Patriei, astăzi 
în grea primejdie !" 


Ultimul vorbitor a fost Pastorul baptist Ianculovici, care a arătat 
importanța unirii tuturor Românilor, deoarece cu toţii avem un singur 
Dumnezeu şi un singur duşman comun : comunismul. 

Apoi, împreună cu Părintele Gheorghe Calciu, s'au rugat pentru toţi cei 
în suferință din Ţară şi pentru reuşita Congresului Mondial Românesc. 

Lucrările Congresului s'au încheiat cu Rugăciunea "Tatăl Nostru”, rostită 
în cor de întreagă asistență. 


x x x 


DOILEA CONGRES MONDIAL ROMANESC 


CLEVELAND, OHIO, USA 
2 Octombrie 1988 


ORDINEA DE ZI 


1. Bun venit (Prof. Tudor Bompa), 2. Rugăciune (Părintele Gheorghe 
Calciu), 3. Cuvântul Excelenţii Sale Ambasadorul David Funderburk, 4. 
Istoricul CMR (lon Pantazi), 5. Structura CMR (Dr. Florin Mătrescu), 6. 
Primii paşi de la înființare şi acţiuni viitoare (Dr. Vasile Iliescu) 7. Noi 
aderări la CMR (Dr. Dan Cernovodeanu), 8. Întrebări şi răspunsuri (Sala), 
9. Probleme financiare şi noi înscrieri. 


997 


7 07, 


Cererea unui fond de sprijin (Prof. Tudor Bompa), 10. Declaraţia CMR 


Dr. Vasile Iliescu). : 
Rugăciune Părintele Gheorghe Calciu. 


SCHIMBĂRI ÎN CONDUCEREA CMR 


Preşedinte de Onoare - Ambasador David Funderburk, Părinte Spiritual - 


Preot Gheorghe Calciu Dumitreasa. 

Biroul Executiv : : h 

Preşedinte CMR - Prof. Tudor Bompa (Canada), Prim-Vicepreşedinte - 
Dr. Vasile Iliescu (Germania), Vicepreşedinte Europa - Ing. Mirel 
Stoenescu (Elveţia), Vicepreşedinte America - Ing. Mihaela Moisin 
(Canada), Vicepreşedinte Australia - Ing. Theodor Silvaş (Australia) 
Preşedinte al Senatului - Dr. Horaţiu Comaniciu (Franţa), Secretar General 
- Dr. Dan Cernovodeanu (Franța), Secretar General Adjunct Europa - Ing. 
Paul Morcov (Germania), Secretar General Adjunct Europa - V. Tileman- 
Prunkul (Franţa), Secretar General Adjunct America - Arhitect Dan Păun 
(Statele Unite), Secretar General Adjunct Australia - Daniel Mălureanu 
(Australia). 


Aceste complectări împreună cu descentralizarea Comisiilor, au fost luate 
de către Biroul Executiv al CMR, pentru o mai bună operativitate. 

Deasemeni, la. propunerea D-lui Horaţiu Comaniciu - Preşedintele 
Senatului, au fost admişi ca senatori domnii : Inginer Aurel Vlad, Dr 
Traian Andreescu şi Dr. Nechit Vinereanu, toți trei din Statele Unite. pă 


Decizia va intra în vigoare la dat i 
carii VA, ea ata de 2 Oct. 1988. Ea va fi supusă spre 


COMUNICAT 


Biroul Executiv al CMR comunică : 
La deschiderea a 


aderente la Congresul Mondi 
aderenţi cu titlu personal. 


În consecinţă : 
nță numărul organizaţiilor aderente după primul Congres 


Mondial Românesc au f în nu [ei 
i S: ost în 
- apti zi stă idttae măr de 30. La acestea se adaugă ele 11 


Românesc de | după cel de-al dai : 
se la 41. = Ja Cleveland, numărul total de iar Sea Mie 


Biroul Executiv CMR 
598 


ROMEFEST 88 


În anul 1986, în săptămâna Câmpului Românesc de la Hamilton, 
DI.Prof.Dr. Tudor Bompa a propus participanţilor ca la sărbătorirea de 70 
de ani de la făurirea României Mari, să se organizeze un mare festival 
românesc. 

Un grup de trei persoane au întocmit o "chemare' care a fost prezentată 
participanților şi aprobată cu entuziasm. TEI Tei 

Datorită interesului arătat s'a hotărit organizarea festivalului ROMFEST 
88, formându-se un comitet de inițiativă, având preşedinte pe Domnul 
Prof.Dr. Tudor Bompa şi secretară pe D-na Ing. Mihaela Moisin. 

S'a hotărit ca primul oraş care să găzduiască acest Festival să fie 
Cleveland - Ohio. PREZIS 

Prin inte iut Părintelui Richard Grabowski, Comitetul Parohial al 
Bisericii Sf. Maria din Cleveland a acceptat găzduirea. 

Comitetul de organizare, compus din următoarele 4 grupări, au girat 
Festivalul : Episcopia Ortodoxă Română, Episcopia Catolică Unită, 
Uniunea şi Liga Societăților Române din America şi Cuvântul Românesc. 

Prezidiumul a fost format din : Prea Sfinţia Sa Episcopul Nathael Popp, 
Monseignorul Vasile Puşcaş, Preşedintele Ion Şantei (1986-1988) şi 


George Bălaşu. 

Preşedintele Comitetului de organizare a fost numit DI.Prof.Dr. Tudor 
Bompa. 

Programul Romfest 88 a fost conceput pentru a sărbători marele 
eveniment istoric al unirii, dar şi pentru-a-cuprinde-activități care să atragă 
cât mai mulţi participanți. 

La 30“Septembrie, orele 7 seara, a avut loc recepţia pentru participanți, 
cu un program artistic spontan. Se 

Dl. George Bălaşu, conducând un excelent cor, a intonat Marșul 
Basarabiei. Multă lume a avut lacrimile în ochi, aducându-și aminte de 
impresionantul moment istori 


participanţi au recitat versuri din folclorul românesc, recepţia încheindu-se 
cu romanțe interpretate de vestita noastră cântăreață Mia Braia. 

După amiază, în cadrul sesiunii de c icări nânii din Lumea 
Liberă şi Unirea" (Preşedinte de secţie - Prof.J. Halmaghi) au conferențiar 
următorii : Elena Timpeanu, James Crăciun, Constantin Sporta. John 
Russu, Gheorghe Braşoveanu, Pastor George Hancook, Dr.med. Florin 
Mătrescu, Dr. Radu Budişteanu, Horaţiu Comaniciu, Preot Gh. Calciu şi 
Prof. John Halmaghi. 


ri Prutului. Domnul Zahu Pană a / 
recitat poezii din închisori, necunoscute marelui public, apoi diferiți * 


E. intrecerile sportive ale echipelor de foot-ball ale 

În aceiaşi zi au avut loc întreceri te „ Câşt 
oraşelor Toronto, Kitchener, New York Și Cleveland. Câştigătoare a fost 
echipa din Toronto. isti 

In partea a dova a zilei a avut loc programul artistic urmat de o seară de 

oii . întâmpinați de fanfara Bisericii baptiste din 
dans. Participanţii au fost întâmp A ce oaia visa 
Chicago. Tot această fanfară a dat Şi onorul Loan 495 AD din ANII 
A mbasador David Funderburk, care au participat alături de peste 700 de 
români la această mare sărbătoare. se 

Duminică 2 Octombrie dimineața au avut loc slujbele religioase la 
Biserica Ortodoxă Sfânta Maria şi la Biserica Catolică Sfă nta Elena din 
C cu participarea celor doi Episcopi : Î.P.S.S. Episcopul Nathane 
Cleveland, cu participa r doi Episcopi : |.P.S.S. Episcopul Nathanel 
Popp al Episcopiei Ortodoxe Româno-Americane din America şi Canada şi 
1.P.S.S Episcopul Vasile Puşcaş al Diocezei Romano-Catolice din 
America. 

După slujbă a avut loc un parastas pentru Regele Ferdinand şi Regina 
Maria, precum şi pentru toţi morţii noştri care au făurit România Mare. 

În continuare a avut loc banchetul festiv de închidere la care au participat 
peste 400 de persoane. Maestrul de ceremonie a fost Prof. John Halmaghi. 

Au luat cuvântul : Prof.Dr. Tudor Bompa, Î.P.S.S. Episcopul Vasile 
Puşcaş, Episcop al Episcopiei Catolice-Unite din Statele Unite, John 
Șanteiu, vechiul Preşedinte al Uniunii şi Ligii Societăților din Statele Unite 
şi Canada, Domnul Lucaci, noul Preşedinte al Uniunii şi Ligii, Domnul 
Ambasador David Funderburk, Doamna Ambasador Betty Funderburk și 
1.P.S.S. Nathanel Popp, Episcop al Episcopiei Ortodoxe Româno- 
Americane din Statele Unite şi Canada. 

I.P.S.S. Episcopul Vasile Puşcaş, născut în Statele Unite, a vorbit în cea 
mai curată limbă românească - o cuvântare de actualitate - spunând pe şleau 
toate durerile româneşti şi deplângând veşnicul somn al Occidentului ! 
ÎSPESYS: Episcopul Vasile Puşcaş a încheiat cu un călduros apel la unirea 
tuturor Românilor. A fost un strigăt românesc, de o vigoare şi de o 
duioşie, cum până în această zi, nu ne-a fost dat să auzim în Occident ! li 
Să alpina din suflet L.P.S.S. Episcopului Vasile Puşcaş. 

u aceasta marele festival ROMFEST 88 s'a încheiat într'un entuziasm 


de n are au a TICIr 
edescris. Românii care vut fe Cirea s 


Ion Pantazi 


Zi 1 IT] zi „ SR sai 
gaZiaru “Românul Liber din Octombrie 1988, ne informează că la 17 
c la Paris şedinţa Comitetului Coordonator al UMRL. 


600 


FDI are ae 


DI. lon Raţiu a informat Comitetul Coordonator despre importantele 
succese personale pe care le-a obţint la Washington, în Camera 
Reprezentanţilor şi în Senat, despre activitatea sa în comunităţile româneşti 
din Cleveland, Ohio, Oakland şi Los Angeles. 

Apreciem ca foarte bine venită intervenţia d-lui Raţiu în Camera 
Reprezentanţilor. Păcat că domnia sa lasă să se înțeleagă că a fost invitat în 
acest prestigios For american, pe când în realitate acolo putea intra orice 
muritor de rând. 

În ceeace priveşte activitatea domniei sale în comunităţile românești, 
trebuie să precizăm : DI. Raţiu a căutat să explice că UMRL-ul nu se va 
asocia niciodată cu Congresul Mondial Românesc, deoarece în cadrul 
acestei "noi organizaţii” s'ar afla fascişti şi oameni dubioşi. Deoarece d-lui 
Raţiu îi place să vorbească întotdeauna, fără să spună nimic concret, îi 
facem noi acest serviciu, precizându-i gândurile ascunse. 

Domnia sa vorbeşte despre o nouă organizaţie, deşi ştie bine că nu este 
vorba de aşa ceva, ci de o federalizare a organizaţiilor existente, o 
reprezentanță comună a acestor organizaţii, din care dl. Raţiu a refuzat să 
facă parte fiindu-i frică de a nu-şi pierde titlul de Preşedinte pe viaţă. 

Deasemeni ceeace dl. Raţiu a refuzat să spună cu claritate, îl ajutăm noi : 


pr 


4 
/ 


Fasciştii în imaginaţia d-lui Raţiu sunt legionarii din Consiliul Naţional. 
Aceştia sprijină necondiționat lupta împotriva comunismului, chiar din 


timpurile când di. Raţiu ne sfătuia la postul de radio BBC să ne predăm 
ruşilor, care sunt "aliații noștri fireşti“! Ei au acceptat de multă vreme 


parte din noi înşine. Oamenii lui Codreanu au întruchipat o filozofie 
românească, au încercat o reformă în profunzime şi au plătit cu viața 
încercarea lor. Tragedia şi martiriul nu pot fi șterse de nimeni depe fața 


Isoriei neamului nostru. Duşmani sau prieteni al Legiunii, nu ne putem 
permite luxul de a o elimina sau a-i micşora nici meritele nici defectele, nici 
sacrificiile nici excesele, aşezate toate într'un timp de cronici, în fața însăşi 
a injustiţiei, a sângelui, a suferinței în închisori, a conceptului de martir 


AN) 


pr 


N 


(martor însângerat) din care a fost scrisă trecerea prin timp a acestui A 


fragment românesc fără de care o înţelegere a României din secolul al XX- 
lea nu va fi niciodată posibilă, indiferent, repet, de atitudinea pe care o vom 
avea în fața lui”. i: 

Dacă este vorba de luptă anticomunistă, legionarii au fost consecvenţi 
întotdeauna, dl. Raţiu niciodată ! ——— RI 


—————————— 


ae îi 


| 


| 
! 


se referă d. Raţiu, se rezumă la persoana 


.. . H e . . . 
Oamenii dubioşi la car Se e nia sa Sunt salariat al Bucureştiului BAI 


subsemnatului, care pentru 


> zi Site an! A A 
intermediul d lui BE i al ziarului său, dl. Raţiu ne informează după 
E ile că : 10 membri din organizaţia sa au demisionat 

mai mult de un an de zile că : 10 memori ici: d-lui Rati ŞI 
că alţi 6 au fost suspendați. li facem un nou RANI CUI OLUL Sai atăță adică 
toţi cei 16 membri ai UMRL-ului au părăsit organizaţia, deoarece di. Raţiu 
a refuzat să discute în mod democratic Unirea Exilului Românesc. În 
momentul de faţă, toţi cei 16 fac parte din Congresul Mondial Românesc, 
Dar, calomniile şi dezinformările fac parte din arsenalul de luptă, atât al 
ziarului d-lui Raţiu, cât şi a dânsului personal. = Să 

Spre deosebire de UMRL, în CMR toate opiniile politice sunt admise şi 
niciodată nimeni nu va fi exclus pentru o opinie contrară majorităţii. 

Tot în cadrul şedinţei Comitetului Coordonator, di. Raţiu a comunicat că 
va continua ajutorul dat Românilor aflaţi în Ungaria. Dacă ajutoarele, nu ar 
fi făcute cu atâtea trâmbiţe şi famfare şi fără să le ofere în schimbul 
adeziunei la UMRL, desigur ar fi binevenite. 

Suntem în măsură să afirmăm că cererea d-lui Raţiu către guvernul 
canadian de a obţine azil politic pentru un număr de 500 refugiaţi din 
Ungaria a fost respinsă. Îi urăm mai mult noroc în Franţa, Australia şi 
Statele Unite. 

În ceeace priveşte mărturiile pe care le strânge pentru dosarul de - crime 
împotriva umanităţii - al regimului comunist de la Bucureşti, credem că 
acțiunea d-lui Raţiu întruneşte unanimitatea opiniilor exilului românesc şi-i 
urăm un deplin succes. 


orizat să ne împărtășească Opiniile d-lui Horia Sima. 
n articolul : "O iniţiativă contra - 
Horia Sima ne arată că UMRL-ul 
mondial și că este inutilă o altă orga. 
Suntem obligaţi să specificăm pentru a nu ştiu câta oară : Congresul 
Mondial Românesc nu reprezintă o nouă organizaţie, ci o federalizare de 


organizaţii, el nu reprezintă o nouă fo itică ci i 
„el nu rej rmulă politică ci un Fo ezentativ 
al tuturor organizaţiilor aderente. L di: 


DI. Horia Sima afirmă : "Exil i 
Crucificată nu pentru că n'ar dis ul nu poate face mai mult pentru România 


are cine să-l asculte”  âr dispune de coeziunea necesară, ci pentru că nu 


În continuare, di. Horia 
plângerile pribegilor”. 
Este adevărat, dar noi ne-am 
vedea propriile hibe. Pe ci 
„Pe i 
Popescu şi sute ca ei care Pi Desideatal Ea 
O reprezentanţă comună ro eat ţle păară lors) 


a: Aia mânească, un For uni 
mai important obiectiv al românilor din a: For unic, este actualmente cel 


(ee | işcării legionare”, "Țara şi Exilul" este 


producătoare şi inoportună”, domnul 
„prezidat de di. Raţiu are un caracter 
anizaţie cu același caracter. 


Sima se plânge că : "Occidentul nu ascultă 


obișnuit să criticăm Occidentul, fără a ne 


602 


XE 


Acest For unic trebuie, după cum afirmă di. Horia Sima 
nepăsarea Occidentului”. i 

DI. Horia Sima, care nu şi-a putut face ordine în propria casă, se arată 
astăzi mai democrat decât democraţii”, sprijinindu-! chiar pe dl. Raţiu ! Se 
va bucura di. Raţiu de sprijnul extremei drepte, după ce a primit pe acela al 
extremei stângi ? Ș 

În orice caz di. Horia Sima demonstrează o dată în plus că este stăpânit 
de ură. Ură împotriva celor ce s'au îndepărtat de el, ură împotriva celui ce 
şi-a permis să-i interpreteze cartea după propriile sale citate ! Cum rămâne 
cu creştinismul domniei sale ? cz 

În ceeace priveşte Congresul Mondial Românesc, să nu ducă di. Horia 
Sima grija că nu se vor găsi oameni care să aibe audienţe în sferele înalte 
occidentale ! Iar dacă a suportat greu numele meu de la un timp încoace, 
poate fi liniştit, că eu nu urmăresc să fiu nici șef şi nici "Comandant" ! 


"să zguduie 


În ziarul românesc "Săptămâna Muncheneză” ce se auto- intitulează 
"Independent", în realitate fiind tot o sucursală a domnului Raţiu, citim cu 
surprindere şi compătimire pentru semnatar, articolul intitulat : "De e prea 
sus eu cobor spre mine", articol pe trei pagini cu continuare în alte două 
numere ce vor urma. pe E 

În acest articol domnul Ion Dumitru râspuede La o presupuse, scrisoare a 
domnului Dan Cernovodeanu, datată 6.9.1988, expediată din Paris și sosită 
pe o adresă pe care nu o precizează, cu o semnătură scrisă de mașină. 

Dl. Ion Dumitru dă dovadă de o flagrantă iresponsabilitate, făcând un 
proces de presupusă intenţie d-lui Dan Cernovodeanu și reuşind în schimb 


să se dovedească a fi un perfect "idiot util“ (expresia aparține lui Lenin) 
colportând falsurile Securităţii. 

Ce s'ar fi întâmplat dacă noi care am primit zeci de scrisori, cu falsificări 
perfect executate, care prezentau toate aparanţele de a fi trimise de dl. 
Raţiu, am fi reacționat ca dl. lon Dumitru ? 

Avem convingerea că di. Raţiu îl va chema la ordine pe "vaşnicul său 
susținător", care nu face decât jocul Securităţii, desigur inconştient, 
aruncând sâmburele discordiei în exilul românesc. 

Dacă oamenii ar ştii să stea în banca lor, poate apele s'ar mai limpezi ! 


Ion Pantazi 


—— 


CINE ESTE DL. BOMPA ? 


"Bomba, bomba tiribomba"! îi spun unii, care se pretind competenţi în 
tot şi în toate, şi care s'au şi grăbit să-l înmormânteze ! 


603 


Nimeni nu a auzit nimic despre el, în nici picârgi um tromâncascâgiciii 


4 i Frankfurt ! A 
Munchen, Paris sau tran“. anonime, ne informează pe placul tuturora și 


pe ii 
uritatea, ptin-scrisori i i 
î pad utili” e ciportează ştirea. Astfel di. Bompa este când evreu şi mason, 


când legionar notoriu ! 
Pentru informarea ce 


Prof.Dr. Tudor Bompa. Moi 
Luându-și DR cela Saal nefiind membru de partid şi având tatăl închis 


la Canal, tânărul Tudor Bompa nu a fost primit în nici o facultate, cu 
excepția Academiei de Educaţie Fizică şi Sport. 

A fugit din ţară acum 17 ani şi şi-a luat două doctorate, la Bruxelles şi la 
Toronto. 

Actualmente este profesor la Universitatea-York-din-Toronto. 

Atotcunoscătorii care nu ştiu de unde să-l ia şi-l caută prin diferite 
cârciumi româneşti, le atragem atenţia că nu-l vor găsi nici printre mititei, 
nici printre sticle de vin sau de bere. 
i Le putem indica patru surse, unde-pot culege informaţii despre Tudor 

ompa. 

1. Universitatea York din Toronto, unde este profesor. 

2. Î.P.S.S. Episcopul Nathanael Popp al Episcopiei Ortodoxe Româno- 
Americane din Statele Uniteşi Canada. OC 

3; I.P.S.S. Episcopul Vasile Puşcaş, Episcopul Diocezei Romano- 
Catolice din America. PA isi) 

4. Ambasadorul David Funderburk. 

Dacă. aceste surse nu prezintă credibilitate pentru "vaşnicii noştri 
luptători » ne pare rău, dar în scurt timp di. Prof.Dr. Tudor Bompa se va 
prezenta singur prin ceeace va înfăptui, căci de vorbit nu-i place să o facă. 


lor "atotştiitori” dăm câteva date personale ale d-lui 


Ion Pantazi 


Datorită activităţii în slujba Unirii Exihu 
nu am putut continua articolele 
ultimul fiind intitulat : "Să ascu 


rezervate "Congresului Mondi trebuies confundate cu paginile 
Consiliului Naţional Român”. e 


604 


Ci EI 


Deoarece acest volum II al căr 
sfârşitul anului 1988, socotesc ne 
asupra politicii mondiale. 

Astfel în ziarul "Stindardul Românilor" 233 i i 
apere ec co nr. 23-24 din Ianuarie 1989, va 


Ții "Am trecut prin Iad" se încheie cu 
cesar a include în el și gândurile mele 


SENZAȚIONALE EVENIMENTE POLITICE LA SFÂRȘITUL 
ANULUI 1988! 


de Ion Pantazi 


Anul 1988 s'a încheiat prin răsturnarea unor principii politice bine 
conturate şi prin surprize de proporţii ! 
Cum ar putea fi altfel intitulată întâlnirea de la Tunis între delegaţia 
P.L.O şi reprezentanţii americani ? EET mpa 
Dar masa rotundă dintre delegaţii sovietici şi cei ai mujahedinilor, în care 


Vom încerca să trecem în revistă evenimentele politice ale anului 1988, 
pentru a vedea cum s'a putut ajunge la astfel de consfătuiri. 

Evident acest an a fost marcat prin "Glasnostul şi Perestroica” trâmbițate 
de către Gorbaciov, care se poate spune că a obţinut o enormă credibilitate 
într'un Occident dezorientat, gata oricând să capituleze, de câte ori i se 
flutură pe la urechi "cuvinte dulci”, despre pace, dezarmare şi 
democratizare. 

Să nu uităm că anii 1986, 1987 au fost marcați prin lozinca adoptată de 
occident : "Mai bine roşu decât mort"!, iar în anul 1988, întreaga presă şi 
televiziune au căutat să infiltreze opiniei publice strania ideie că : rachetele 
Persching şi nu SS 20 ameninţă capitalele europene, că URSS-ul este o 
biată ţară încercuită care încearcă să se apere cum poate, căutând să 
interpună Polonia şi Afghanistanul pentru a scăpa de încercuire ! Dar mai 
mult : cei ce aspiră să nu fie “nici roşii, nici morţi”, Sunt agenţi ai IPA 
care susțin imperialismul lui Reagan ? Sa k a 

Războiul Irano-lrakian, situația din Uniunea Sovietică, războiul din 
Afghanistan, turburările din Orientul Mijlociu, alegerile din Statele Unite şi 
Franţa, răscoalele palestinienilor din Israel, au constituit subiectele de 
predilecție ale întregii prese occidentale. ip ta 

„După multe negocieri secrete, s'a ajuns la încetarea ostilităţilor între Iran 
Şi Irak, două țări ajunse la epuizare după 9 ani de război ; un război lipsit 
total de orice sens. - ian 

Ceeace însă a constituit subiectul cel mai mult dezbătut de către întreaga 
presă occidentală, a fost situaţia din Uniunea Sovietică. 


605 


Uniunea Sovietică au dominat acest an 1988, 


Evident, evenimentele din * lui Gorbaciov atât de comentate şi apreciate 


prin "Glasnostul şi Perestroica 

în Occident. 3 
Reformele preconizate de 

faţa lumii, cu singura menţ 


Nu puteri să-i acordăm lui Gorbaciov o deplină credibilitate, âşa cum o 


face Occidentul deoarece, spre deosebire de acesta, noi A ri memoria 
alterată şi ştim că în istoria comunismului au mai existat încă doi leaderi 
US S i reformatori. Aceştia au fost : Nichita 
care au pornit la drum = Ada 
Hrusciov în Uniunea Sovietică şi Nicolae Ceauşescu în România. Atât 
unul cât și Celalalt şi-au manifestat dorințele de reformă cu Caracter 
democratic, Hrusciov dându-și arama pe față prin masacrele din Ungaria 
din 1956, iar Ceauşescu ajungând a fi cel mai-odios-dictator din întreaga 
istorie a Țării noastre. a 

Să-mu-uităm că până astăzi Gorbaciov, pentru a-și întări poziţia, a urmat 
întocmai linia politică a lui Ceauşescu ! Aceleaşi condamnări ale trecutului, 
aceleaşi critici ale leaderilor politici ce i-au p at, acelaşi "pacifism" 
manifestat gălăgios, aceleaşi promisiuni, acelaş fiod de a-şi dobândi 
maximum de putere în Stat, până la a se autonumi Preşedinţi de Stat, 
păstrând şi funcţia de Secretari Generali ai Partidului. 

Ce a făcut Ceauşescu după ce a dobândit întreaga putere, o ştim cu toţii, 

ce va face Gorbaciov, rămâne de văzut. Desigur, nimeni nu are dreptul ca, 
prin similitudinea promisiunilor şi aceea a antecedentelor, să facă 
pronosticuri cu caracter de infaibilitate, dar cel puţin îndoielile credem că 
sunt perfect justificate. 
„În favoarea lui Gorbaciov pledează desigur multe argumente. Este 
imposibilă o reformă democratică liberălizatoare în Uniunea Sovietică, după 
70 de ani de comunism, fără înlăturarea nomenclaturii care a stăpânit-o și 
aceasta nu se poate face decât ajungând la depline puteri. 

Cu o mare avilitate, Gorbaciov şi-a consolidat poziţia, schimbând 
structura vechiului Comitet Central, a Parlamentului şi înlocuindu-l pe şeful 
KGB-ului. A făcut aceste lucruri in vederea unor reforme democratice sau 
în propriul lui interes ? Zap PER 


Desigur, momentul politic în care a acţionat Gorbaciov, este cu totul altul 
decât acela al lui Hruscioy sau 


! al lui Nicol 
La venirea sa la putere, Gorbacioy ACI ase acu 


rbaciov a fost confruntat 

i Ă i otiae EA cu două elemente cu 
Rt apin rasa de al celorlalţi doi leaderi comuniști : catastrofala situaţie 
Reagan. i Sovietică și spectaculara înarmare a lui Ronald 


Din această Situație, Gorbaciov 
însemna o reformă î 


Gorbaciov sunt într'adevăr menite a schimba 
iune pe care sunt nevoit a o preciza : să fie 


Gorbaciov pentru a primi ni 
întrecut pe toate cele obținute 


606 


este într'adevăr sincer în ceeace urm 
"doi paşi înainte, unul înapoi" 
oamenilor politici occidentali. 

Să căutăm să analizăm cele două ipostaze în care s'ar putea situa 
Gorbaciov. ln cazul unor bune intenţii din partea sa. Evident că lui 
Gorbaciov îi trebuiesc puteri depline, pe care astăzi este pe punctul de a şi 
le însuși. Îi trebuiesc fonduri imense şi a început să le obţină. li mai 
trebuieşte şi timp, un timp îndelungat, pentru a transforiia cea mai odioasă 
dictatură din întreaga istorie a omenirii, într'o deriocrație care să se apropie 
oarecum de cea occideatată. —————— E i e 

Dar acest timp îi trebuieşte lui Gorbaciov, chiar dacă rămâne credincios 
lozincii "doi paşi înainte, unul înapoi"! Dacă el execută "pasul înapoi”, 
poate în timp, cu ajutorul creditelor ce le obţine, să refacă economia 
sovietică şi să reia cu mai multă vigoare "cei doi pași înainte"! 

Atât în palidele reforme interne pe care le încearcă, cât şi în retragerea 
din Afghanistan, Gorbaciov se izbeşte de greutăţi imense. 

Cu "Glasnostul şi Perstroica" este extrem de greu de jonglat. Încă de pe 
acum popoarele Uniunii Sovietice, care au luat “drept bune” aceste 
promisiuni, au început să ceară vehement respectarea lor. Realitatea este că 
toate aceste popoare vor independenţa, iar armenii, lituamenii, letonii Ei 
estonienii ameninţă din plin dezmembrarea Uniunii Sovietice. 

Astăzi, prin catastrofa cutremurului din Armenia, Gorbaciov are un 
moment de respiro în această țară. De altfel ei şi-a luat şi unele măsuri de 
siguranță, lăsând Armenia din punct de vedere - ajutoare - în seama 
Occidentului, ba mai mult - operând aproape 2000 de arestări - dintre 
leaderii armeni. Dar ce se va întâmpla în viitorul an, când ucrainienii, tătari 
şi celelalte popoare subjugate se vor răscula cerând la rândul lor 
independenţa ? Cum se va descurca Gorbaciov ? Dacă va tolera răscoalele, 
va ajunge la revoluţie, iar dacă le va reprima după obişnuitele sisteme 
sovietice, va renunţa la "Glasnost şi Perstroica şi implicit la credibilitatea 

i creditul Occidental. & : 

i Până astăzi, instituţiile cu caracter "umanitar" din Occident, Drepturile 
Omului" şi "International Amnistty”, au închis ochii atât la intervențiile 
armate ale lui Gorbaciov în Armenia, cât şi la arestările executate deși ele 
S'au soldat cu mii de victime ! tă A 

Dar aceste Instituţii cu caracter juuiataci isupeii n rare de e 
ne-au demonstrat de multă vreme că secto lor de predilecție rămâne E 
şi Africa de Sud i ii vazi-total ! Pentru ele 


itate q tal ! 
comunismul nu reprezintă un re pericol pentru pice, i dor ai serpa 
dreapta, deşi istoria ne-a dovedit că i îegiaurile dictatoriale de dreapta p 
răsturnate, pe când cele de stânga niciodată ! | 
Dicu le Omului, creiate spre a camufla impotența eiieul nice a 
respecta Charta Atlanticului, nu au și nu pot aveauaici sas irarieN 
atunci când Naţiunile vor fi libere, Drepturile Omului v sp 2 


Să revenim însă la situaţia din Uniunea Sovietică 


ăr eşte sau rămâne credincios lozincei 
„el se ridică astăzi cu mult deasupra 


607 


[) 


E: ; i i îi i extre 

Indiferent de realele intenţii ale lui teii A tei : ji in si lor IA SL 
să aducă la o linie de plutire economiă je iba ate, la care se ada să 
frâu dorința de libertate a tuturor popoarelor s joi ugă 
însuşi s. i 
e Ei alucureolui lui Gorbaciov de la O.N.U., prin căi e acesta a 
anunțat o dezarmare convenţională unilaterală, prin retragerea din Eur Sau 
500.000 de oameni cu materialul de război adiacent, care a entuziasmat atât 
de mult presa occidentală, nu reprezintă decât un subtil calcul sovietic care, 
păstrându-şi o mare superioritate, a scos la rebut un material demodat ŞI 
evident şi pe cei ce-l deserveau. Astfel de reduceri, prin modernizarea 
capacităţii de luptă, cu efective în oameni mai Mici, s au executat în mai 
multe rânduri în cadrul Pactului Atlantic, fără trâmbiţe şi fără fanfare. 
Pentru sovietici, o astfel reducere reprezentă o necesitate stringentă, pentru 
economiile ce sunt forţaţi să le facă. 

Războiul din Afghanistan, în cei 9 ani de până acum, a adus multe dureri 
de cap conducătorilor sovietici şi enorm de mari cheltueli. 

Armand Hammer a negociat incetarea războiului, prin retragerea 
sovieticilor. Desigur încetarea războiului a constituit o unanimă dorinţă, 
atât a mujahedinilor cât şi a lui Gorbaciov, care-şi putea astfel demonstra 
intențiile pacifiste. 

Se ştie prea puţin de felul în care a condus Armand Hammer aceste 
tratative, dar ce a transpirat într'o oarecare măsură este că ruşii au acceptat 
să se retragă până la 15 Februarie 1989, păstrându-şi o regiune "tampon", 
cu condiţia ca americanii și pakistanezii să nu-i mai ajute pe afghani. 

„Pentru a-și asigura această neintervenţie prin ajutoare militare americane 
şi pakistaneze, se pare că sovieticii au organizat atentatul prin care şi-au 
pierdut Viaţa cei mai importanţi conducători pakistanezi. Destabilizarea 
Pakistanului constituia o garanţie pentru sovietici. Ei şi-au înarmat 
guvernul fantomă de la Kabul, dotându-l cu rachete 20 SS şi cu armament 
ot Rp ligi că prin aceasta îşi Vor menţine dominaţia în această 
faca ajutor Pista Si aia să Porrivit însă cu cea din târg”! Cu, sau 

2 ŞI american, mujahedinii au înaintat vertiginos, 


schimbând astfel datele înțelegerii mediate d : 
dei către Sovieticii ci e Armand Hammer şi acceptate 


tirea d i : 
pe al Atena aaieci: ia Care Armand Hammer mediază între fostul 
î ice imacinație i or0aCiov, pentru readucerea acestui 
i PP re on, 
cu maica aaaBinație | Gorbaciov este Bata să "ingă ude a soipati. căci 
cu mujahedinii nu poate ajunge la nici e înţelegere ui scuipat”, 
Nu Vrem Să trâgera concluzii, ne mulțunaie să 


comentăm. Pentru aceasta în i 
celelalte "regiuni fierbinţi" 


, [i expunem faptele şi să le 
insă trebuie să face t i îi 

bu m un tur de orizont şi în 
» Precum şi în Occident. 


608 


(terofism şi violenţă. 


Israelul a fost confruntat în intr 
alestinienilor 
Regele Husein al Iordaniei a pus în mare dificultate Israelul, renunțând la 
Cisiordania, ocupată de Israel, dar nu anexată, pentr a se constitui acolo 
un Stat palestinian. Acest fapt a oferit lui Iaser Arafat, un pretext de a 
provoca zilnic în Israel puternice răscoale Şi chiar de a-dectara "Statul 
Palestinian Independent" cu guvern în exil. ————— 

Acest guvern a fost recunoscut de o mul 
Orientul Mijlociu a devenit explozibilă. —— 

laser Arafat a început un turneu de Vizite în întreaga lume şi a fost primit 
chiar la Parlamentul European de la Srasbourg, la Organizaţia Naţiunilor 
Unite de la Geneva şi la Vatican de către Papă ! ? 

Evenimentele au surprins Israelul în alegeri, iar după aceea cu un guvern 
de coaliţie greu constituit, trebuind să facă faţă unei situaţii internaționale 
nefavorabilă pentru el. Şi tocmai în această situaţie, aliații săi americani au 
început la Tunis, tratative cu P.L.O.-ul fără a avertiza Israelul ! 

Ne vom opri mai mult asupra acestei situații, deoarece o considerăm de o 
maximă importanţă în contextul politicii internaționale. 

Statele Unite au recunoscut Organizaţia Palestiniană pentru Eliberare, 
invitând-o la acest dialog. 

IEI discuisul lui laser Arafat de la Naţiunile Unite de la Geneva, Israelul 
şi Statele Unite nu au luat parte, ceeace a constituit incontestabil un impas. 
Dar în culise au avut loc tratative secrete. 

În urma acestor tratative, reprezentantul american la O.N.U. a anunțat 
condiţiile americane pentru o reglementare în Orientul Mijlociu. i 

15 O conferinţă internaţională nu-și are rostul într'o atmosferă de 


egul an 1988, cu puternice răscoale ale 


țime de state şi astfel situaţia în 


( 2 Pentru Israel, deşi dificil, este clar că pentru a obţine securitatea pe 
ită şi buie să se retragă din teritoriite-ocupate şi să țină 
o merită şi o cere, trebuie să tragă din-t 
cont de drepturile politice legitime al IILOI: : 
(Gu) fer palestinieni este deasemenea dificil, dar pentru = Ea 
Pturi politice legitime, trebuie să ţină cont de existența Israelului și de 
necesităţile sale de securitate. i _ y 
C- Celelalte ţări arabe trebuie să-și reglementeze conflictele prin 
egocieri. P=iIz, EI E: pa: 4 
e - Este timpul ca Uniunea Sovietică să-şi reglementeze relațiile 
diplomatice cu Israelul şi China să e iu e Sri 
(6 3 Părţile trebuie să ştie să facă compromisuri ja Dale 
a toate aceste puncte, laser Arafat a răspuns "da , făcând astfel p 
tratativele cu americanii. 
Preşedintele Ronald Reagan a co PLO.- 
Stat să înceapă un dialog substanțial cu" cati 
Israelul se pare că nu a fost te ŞI co 
de AD A iu pentru Israel . E E lema 
fra 9 CNP Ronald Reagan : aa să soluţioneze problem 
Orientului Mijlociu, încă în cursul anului 1988- 


609 


omunicat că "a autorizat departamentul de 


săi în unanimitate au 


III za 


Orientului Mijlociu, felul în care americanii vor 


Toată această problemă a faţa a o mulţime de întrebări ce nu-şi găsesc 


s'o soluţioneze, ne pune în 
tinere până astăzi, americanii nu au ajuns la o concluzie atât de simplă 
CE tai a 


- inienii teroriști ? 

4-2) Sunt sau no sunt, palete tea, terorismului și să pui într'o 
(3 Dacă sunt, cum este posi 

situaţie atât de critică pe cel mai fidel aliat ? iarta 

((4)- Dacă nu sunt teroriști, pentru ce au trebuit atâţia ani, pentru 
rezolvarea unuia din cele mai grave conflicte ce ameninţă întreaga pace a 
lumii ? TE : SI 
Dar în contextul de schimbări al conţinutului noțiunilor, cu care este greu 
să ne putem adapta și pe care-l practică în egală măsură atât lumea 
occidentală cât şi cea comunistă, întrebările ce ni le punem se multiplică şi 
răspunsurile sunt şi mai greu de dat. 

Ce se numeşte terorism ? Cum este posibil ca o etichetă pusă, fără drept 
de apel, organizaţiei P.L.O., precu, ar fi izaţie teroristă, până 
mai ieri, să facă astăzi din ea un partener de discuţii, pentru care să 
îndepărtezi un aliat fidel ? 

Se numesc teroriști acei oameni care luptă pentru libertatea ţării lor, 
întrebuințând pentru acest lucru, toate mijloacele ce îi stau la dispoziţie ? 

Nu este oare o cruntă constatare că, făcând numai petiţii şi cereri de 


„„ audienţă, nimeni nu se uită [a tine şi nu obţii absolut nimic ? 


Q| 


Și-atunci pot fi numiţi palestinienii teroriști ? 
Nu este oare o încurajare a terorismului prin a accepta ideia că singura 


popii ate a unui popor de a-şi obţine drepturile fireşti este a pune mâna pe 
armă ? 


lar dacă totuşi au fost taxaţi drept teroriști, nu tot teroriști s'au numit 


9 evreii, care luptând pentru un Israel liber ; au asasinat pe englzii ocupanţi, 


până şi-au ajuns visul cu ochii ? 


Prin terorism a ajuns Israelul să fi 


n teror i e o ţară liberă, prin terorism au ajuns 
palestinienii să le fie recunoscute dre 


stinie r pturile legitime de către americani ! 
„Situaţia este îngrijorătoare şi din cu totul alte motive. În primul rând, 
lipsa de consecvență politică americană Şi lipsa de loialitate de care au dat 
dovadă faţă de aliatul lor, pune astăzi mai mule ca az în dubiu 
aliaţii săi. 

o dată conducătorii ali etala i de re ri e î ri i 
decizii, peste capul aliaţilor lor ! Fc aia icu i i 


Cât niciodată"! 
Nu era însă normal şi chiar oblig ia 


n atoriu să-şi averti i 
Dar această schimbare a politicii americ a aa ui pa lg 
în Orientul Mijlociu ? 


. 


Să nu se uite că Israelul a fost 
occidentale, în mijlocul unei lum 
Sovietice. 

Să nu uităm că Israelul a fost sin 
creştinii din Liban. 

Să nu uităm că Israelul re 


"masse" de dictaturi. 


În potitică, occidentalii ne-au învăţat ca nu există morală, nu există 
scrupule dar, slăbind Israelul nu înseamnă "a-ţi tăia craca de su 

Evident că situaţia în Orientul Mijlociu, trebuia so 
este deosebit de mare ? Și admițând că Statul palest 
cineva crede că pal 
satisfăcuţi ? i 

Personal am fost întotdeauna împotriva marilor capitalişti evrei şi 
creştini, care alcătuiesc împreună Oculta, ce vrea să se irijeze în 
conducătoare a lumii. Nu ari fost niciodată antisemit dar într'o lume cu 
adevărat liberă, toate popoarele trebuie să fie egale şi această egalitate să fie 
consfiinţită prin suveranitatea absolută a fiecărui popor. Nu pot accepta sub 
nici o formă amestecul Consiliului Mondial Evreiesc în afacerile externe ale 
ALOCĂ [ee 7 

Am admirat întotdeauna Israelul, care a demonstrat că naționalismul şi cu 
democraţia fac cea mai bună casă împreună. 

Am admirat şi admir Israelul, petru dăruirea cu care-și apără Patria, 
pentru credința lui nestrămutată în Dumnezeu, pentru faptul că pun la baza 
societăţii lor Familia. zu 

Dar schimbarea politicii americane nu s'ar fi putut produce fără 
aprobarea sau chiar ordinul Ocultei şi al Consiliului Mondial Evreiesc ! Îşi 
sacrifică aceştia pe compatrioții lor numai de dragul afacerilor financiare și a 
eventualului Guvern Mondial ce vor să-l instaureze ? gre A 

Avertizmente în acest sens au mai fost date, dar de la avertizări până la 
execuţie, este totuşi un drum îndelungat. at: 

Evident, nu poate fi vorba de sacrificarea Israelului, ci doar de punerea 
lui la punct, amintindu-i-se că el este o ţărişoară care nu trebuie să ia 
protecţia ce i s'a acordat ca un drept, ci doar ca o favoare ! he: 

Oculta a demonstrat că nu ţine cont de rubedenii şi că interesele ei 
primează. . 


Dar, cum este vorba de politică și "politica este arta de a ez 
imposibilul", de ce nu am formula” ipoteză, pentru a explica 
"voltfastul” american ? aia e inst iudi  ă 

Așa cum aproape toate înțelegerile politice s'au realizat e „prin 
tratative ultra-secrete, de ce nu am accepta ŞI următoarea să it e scali 

Dată fiind amploarea recunoașterii Guvernului palestini e ? 
Oamenii politici israelieni şi americani să fi căzut de acord (tot în i s Ata 
întindă o cursă lui laser Arafat, prin recunoașterea condiţionată de c 
americani : încetarea ori cărui act terorist . 


611 
pă 


Şi este, un serios 


mld cap de pod al lumii libere 


gata oricând de a se alătura Uniunii 
gura ţară din lume, care a protejat pe 


prezintă singura democraţie în mijlocul unei 


sub picioare” ? 
[uţionată, dar preţul nu 
SL estinian va fi creiat, poate 
estinienii în special şi, toți arabii în general, vor fi 


Are oare laser Arafat „posibilitatea de a controla pe toţi palestinienii, 
a cu ? 
şi putea respecta cuvântul dat î > | 
| Ei at act atu desfăşurat pe teritoriul issa oa nu aE anula 
| înţelegerea dintre americani şi palestinieni, compromţându-i pe aceştia? 
Nu s'ar dovedi astfel, fără drept de apel că palestinienii sunt nişte 


Nu şi-ar pierde laser Arafat autoritatea pe care o are actualmente în 


9 
ruparea sa, care astfel se va destrăma 4 i i E 
S E aceste condiţii este foarte posibil ca înţelegerea între americani și 


intensitate în vederea Guvernului Mondial. 

Ea nu vită că numai socialismul poate duce la scopul final şi pentru 
aceasta a ştiut să destrame în Franţa coaliția partidelor de centru-dreapta, 
netezind calea socialismului. 

Acest socialism arhaic, sclerozat şi desuet, bazat pe răsuflata doctrină 
marxistă, a reuşit ca numai în interval de câteva luni de la venirea Ia putere 
să destabilizeze Franţa, cum n'a fost niciodată, cu excepţia guvernării 
socialiste premergătoare celui de-al doilea război mondial. 

Franța destabilizată, înseamnă Europa destabilizată, înseamnă anihilarea 
inamicului economic potenţial al Statelor Unite. 

Credibilitatea unei Franţe socializată şi destabilizată se află sub semnul 
întrebării la Bonn. 

Europa nu mai poate năzui astăzi către Statele Unite ale Europei, bazate 
pe suveranitate naţională, care să se poată apăra singură. Toate planurile de 
apărare în comun au fost aruncate la coş. De altfel pentru ce să cheltuieşti 
bani pentru apărare, atâta vreme cât "toată lumea doreşte pacea"! Soarta 


Europei, apărarea ei, intră din nou în mâinile Ocultei de la Washington şi, 
ce încredere se mai poate avea în ea ? 


Vizitele la Moscova ale Cancelarului Helmuth 
Frangois Mitterand nu au adus decât ceeace era previzibil. Ambii 
conducători europeni s'au dus la Moscova, nu pentru a lămuri o situaţie 
politică ce nu poate fi elucidată, ci pentru a-şi depune umili "obolul în 
galbeni”, care este atât pe placul Moscovei cât şi al Washingtonului. 

Ei sunt angajaţi î într'o "horă", în care trebuie să joace fără a şti cine va fi 
până la urmă "dirijorul muzicii”. Nefiind capabili de a avea un cuvânt de 
spus, ei trebuie să se pună bine cu toți "sfinții", închinându-se pe rând la 
Washington şi la Moscova. N Si n arat 

În acest timp în Statele Unite s'au d 
întreg "circul" obișnuit. 


Kohl şi ale preşedintelui 


esfăşurat alegerile prezidenţiale cu 


S> 


(612 


Spre fericirea celor ce încă ma 


Bush. 1 Speră în libertate, a fost ales George 


Personal cred că această alegere este opera Ocultei 
i ) cultei, c 
să destabilizeze şi Statele Uni P Are au arc interesul 


te. Un guvern democrat astăzi ar fi î 
5 i) zi ar fi însemnat 
acest lucru, ar fi însemnat slăbirea poziţiei politice a Statelor Unite în lume. 
Un guvern George Bush, este cu mult mai maleabil, putând în orice 


moment să schimbe orice orientare politică. Este ceeace trebuieşte în 
momentul de față Marei Finanţe Internaţionale ; destabilizare în toate 
colțurile pământului şi cât mai multă siguranță în Statele Unite. 

Cei de la Washington stând în espectativă, desigur că viitorul lumii se va 
stabili la Moscova. Care este acest viitor, este imposibil de prevăzut. Numai 
Gorbaciov poate aduce liberalizarea şi odată cu ea Guvernul Mondial şi tot 
numai el ne poate readuce "războiul rece”, cu care ne-am obișnuit. Dat fiind 
că şi pentru o ipoteză şi pentru cealaltă este necesar un timp îndelungat, nu 
trebuie să aşteptăm la nimic sigur înainte de anul 2000 ! / 

Din păcate, Lech Walesa a avut dreptate când l-a întrebat pe Cardinalul | 
Lustiger, la recenta întâlnire de la Paris : "Care este credința dvs, oameni ai | |) 
Occidentului ? Aveţi totul, aveţi bogății, aveţi libertate, dar se pare că nu 
credeţi în nimic"! 


Am ajuns către sfârşitul vieţii, o viaţă grea, în care a trebuit să întâmpin 
toate vicisitudinile pe care ea le oferă unora dintre muritori. 
Nu mă pot plânge, căci Dumnezeu mi-a dat tăria de a trece prin ele, mi-a 
dat înțelegerea necesară pentru lua numai învățămintele, numai concluziile 
favorabile din toate aceste greutăți. Dar mai mult, Dumnezeu mi-a rezervat 
un sfârşit de viaţă nesperat, un sfârșit de viață, pe care oricât ași fi fost de | 
optimist, nu l-aşi fi putut întrevedea. cea . 
Sfârşitul acestei vieţi mi-a adus împlinirea năzuinţelor ce le aveam în 
tinereţe. Am avut posibilitatea de a lupta pe front pentru apărarea 
frontierelor Ţării. Am avut posibilitatea să reflectez în închisoare și să 
ajung la concluzia că toate chinurile prin care am trecut, nu au pat 
decât o verigă a lanţului suferințelor acestui Neam E a ce Tatu 
Prin aceasta să adaug mica mea suferință la cea ea A fani 
Românesc, pentru ca generaţiile următoare să poată fi mândre de îna i 
Dar Dumnezeu mi-a mai oferit posibilitatea ca în e PE TezE Palit 
mi pot realiza şi visul continvării luptei în exil, pentru în e = sare ele 
năzuit către acest lucru încă din August 44, când am ştiut c SENEI Le 
Țării vor fi lungi şi grele şi că numai în Occident se va putea con. pta. 


613 
NN 


După 35 de ani, atunci când nu mai aveam ini aport i ta mi-a 
oferit şi îndeplinirea acestui prim şi ultim VIS : iei aicul | 

juns î ident ştiam că trebuie să duc această luptă, 1 rezultat 

ps joasă Oce dează d realizat prin Libertatea, Independenţa şi 
final ştiam că nu voi apuca să-l văd realizat p Da adusă pal 

Suveranitatea Țării mele. Dar mai ştiam că lupta trebuie dus pare ta ŞI că 

urmaşilor noştri trebuie să li se lase drept moştenire, un drum drept pe care 
să-l urmeze. i gr a iasi 

Frumos de spus, greu de realizat ! A trebuit să-mi fixez nişte obiective 
mai realiste. Un ziar prin care să-mi exprim gândurile şi o carte prin care să 
las generaţiilor viitoare, un fragment din suferința Neamului Românesc. 

Ziarul l-am găsit cu ajutorul regretatului lon V. Emilian, apoi, după 
moartea acestuia, mi l'am putut realiza singur. Am încercat prin articolele 
scrise să arăt tot ceeace s'a făcut rău în trecutul nostru, pentru a nu se mai 
repeta în viitor. Aceasta am făcut-o consecvent ideii că nu se poate nimic 
constitui în prezent fără cunoaşterea trecutului şi nimic nu se va face în 
Viitor decât bazat pe actualitate. 

Începuturile poate au fost stângace, deoarece am lovit prea mult în 
oameni şi prea puţin în greşelile făcute de ei. Am crezut că nominalizarea 
greşelilor din trecutul nostru, va concretiza mai bine principiile politicei care 

=au adus la catastrofă. Am greşit din două motive : 
( 1 Nu ne este permis novă a face judecăţi cu caracter definitiv, a da 

tințe, pe când în realitate nu am fost decât nişte martori ai 
evenimentelor. Noi trebuie să ne limităm a da mărturii şi numai acei ce vor 


fi complect scoşi din cauză, prin trecerea anilor, vor putea judeca obiectiv şi 
da.sentinţe. 
C 


24 Prin aceste articole, am provocat polemici, adică singurul lucru de 
care nu avea nevoie Exilul Românesc. Fără să-mi dau seama, am făcut 
jocul Securităţii, care nu urmăreşte decât dezbinarea Exilului. —— 

Aceasta însă nu înseamnă a nu arăta toate greşelile care se fac astăzi, 
Chiar dacă şi acest lucru bucură Securitatea, pentru că Exilul Românesc 
trebuie să fie perfect edificat asupra tuturor piedicilor pe catre le întâmpină 
pentru a fi unitar, piedici puse de Securitate, dar şi de către cei ce se 
cramponează de niște "Preşedinţii fantomă” și de către “idioţii utili”, atât de 
răspândiţi în Exilul Românesc. R + 

Paralel cu activitatea ziaristică am început să-mi scriu cartea, volumul |. 
Am scris-o în doi ani, adică până în anul 1982 şi am stat cu ea în sertar 5 
ani, până am reuşit să o editez singur. Imediat ce am editat primul volum, 
m am apucat să-l scriu pe cel de-al doilea. Astăzi, îmi văd realizat şi acest 
ultim vis. zu pei ş 
da E ză a ratia âcaţ de Susul extrem de favorabile, de care Si 
Meme ABE Aita numeroase şi continuă şi astăzi, la 

Toţi inamicii mei, care confundă ide: FIE SR : 
cărți în exil, s'au abținut de la E e pe î Xise Gane aci 
5 Are ei Apa II, care analizând și actualitatea precum şi oamenii 

xilul Românesc, desigur îi va face iaşi i ici să 
pe aceiaşi inamici S$ 


614 


tă doar o idee personală 
ev te absolut 
obligator, căci numai din adevărul crud-se- ottraj i oncluzii i i 
£ : 
Eu pot fi acuzat de subiectivism, ce CA La aie 


cace nu este exclus, dar îi rog pe cititorii 
mei să creadă că fiecare fraza : rog pe ciutorii 


scrisă, a fost indelung analizată, ea 
întruchipând propriul meu "adevăr", deci în niciun caz buna mea credință 


nu poate fi pusă la îndoială. lar dacă undeva am greșit, toţi trebuie să ştie că 
greşeala este omenească şi să fiu iertat după principiile creștineşti. Numai 


Dumnezeu nu greşeşte ! Mi-am depănat gândurile cu sinceritate, pentru cei 
de astăzi, dar mai ales pentru cei d 


ASA 219 ! ntru cei de mâine. De aceea îi rog pe viitorii mei 
critici să încerce să fie obiectivi în măsura în care am încercat şi eu. Acestui 
volum ÎI nu i se va putea face o adevărată critică decât de către cei complect 
ieşiţi din cauză, de cei ce nu au luat parte la frământările politice de astăzi. 

Ajuns în exil, mi-am propus continuarea luptei pentru Țara mea, prin ziar 
şi prin cartea ce o voi scrie. În nici un moment nu m'am gândit la o intrare a 
mea în scena politică a Exilului Românesc. Întotdeauna am avut oroare de 
politică şi în special de politicieni. Am cunoscut în viața mea destul de 
mulți politicieni şi toți erau încorsetaţi în strâmte interese partizane. 

Am intrat după multe stăruinţe în această luptă politică cu scopul precis 
de a o desființa. Astăzi, când Țara noastră trăieşte cea mai grea epocă din 
întreaga ei Istorie, Românii trebuiesc să fie uniţi. Partidele politice, 
organizaţiile politice, nu-şi au rostul acum când unica noastră politică 
trebuie să se înscrie în ceeace se numeşte "Românism” şi el nu poate fi 
decât unul singur, având o singură reprezentanță. De aceea vreau să 
precizez că nu m'am avântat într'o luptă politică propriuzisă, fiind partener 
sau adversar al unui partid politic sau organizație cu caracter politic, ci am 
vrut să unific toată suflarea Românească din Exil şi să-i arăt că nimic nu ne 
separă în scopul Unic pe care-l urmărim : Libertatea, Independenţa şi 
Suveranitatea Țării noastre. Ai se = Sera 

La această luptă pentru Țara noastră, trebuie să ia parte toții Românii, 
indiferent de apartenență politică şi credinţă religioasă. Toţi cetăţenii 
născuţi pe teritoriu Românesc, se numesc E II jezae i aceia născuţi în 
străinătate, dar care se consideră Români, sunt deasemenea Români. Faptul 
CĂ unii ca apartenenţă politică sunt ţărănişti, liberali, legionan sau socialiști, 
că în Exil au aderat [a o organizaţie sau alta, nu trebuie să constituie nici un 
fel de impediment, deoarece toţi năzuim către același obiectiv, care se 
reduce la Libertatea, Independenţa şi Suveranitatea Țăru noastre. 


Astăzi, atâta vreme cât suntem în Exil, trebuie să avem o singur &, 
ideologie şi aceea să fie Românismul. 


220] 


Nu avem dreptul de a ne fărămiţa forţele, nici pentru credibilitatea 


noastră față de noi înşişi, Plai atace ca (acei [e E E CIeealcat 
Acesta este unicul principiu care m'a călăuzit. ze fetita 

De aceea E ca A trecut 40 de ani, fără ca acest lucru să fie Ines 
de Exilul Românesc, am luat hotărîrea de-a da ascultare nenumăratelor 


cereri ce mi-au fost adresate Şi am înființat "Frontul Naţional al Umirii 
Românilor”. i ză = 


E (si 


a m niciodată un om politic, dar am ştiut că 
nu voi fi nicio ţ A i 

Nu am fost, nu e i este un Front Unic Românesc, in care să intre 
ceeace ne trebuie nou il. De aceea mi-am întrebuințat toate forțele spre a-i 
toți Românii acestui Exil. să rotundă, unde să se demonstreze tuturor, că 
aduce pe toţi românii la 0 pei importanță, deci totul trebuie să ne apropie, 
tot ceeace ne desparte este i tre o mâneşti, pentru a-i strânge pe 
pentru a federaliza organizaț 
neînregimentați. : iri înţeles acest lu i 

Dice ăcate, vechile partide politice nu au sl, : CLOR al, 

Lp A ea za în Exil, care în fond înlocuiesc partidele politice din 
organizaţiile formate în iX4l, : i ; 
trecut, nu au ştiut să lase deoparte interesele meschine de partid sau de clan, 
astăzi când mai mult ca oricând avem nevoie de Unirea Românilor. Și 
totuşi, cu toate piedicile pe care ni le-a pus Securitatea, cu toate obstrucţiile 
clanurilor, la Paris, la 4 Iunie 1988, nucleul Unirii Exiluli Românesc s'a 
putut constitui sub titulatura : "Congresul Mondial Românesc”! 

Evident, după această reușită, toţi adversarii Unirii, indiferent motivul 
pentru care îi erau adversari, au început să critice, să minimalizeze şi să 
ironizeze această aşa zisă "nouă organizaţie"! pată i 

Era de aşteptat acest lucru şi astfel am fost criticaţi că am înființat o nouă 
organizaţie, deşi noi nu am făcut decât să unim, să federalizăm pe cele 
Vechi, care au aderat şi să grupăm inițial în jurul nostru peste 200 de 
neînregimentaţi. 

Am fost minimalizaţi în sensul că nu au luat parte decât 100 de oameni, 
pe când la o întrunire a URML-ului au fost 200 de participanţi, dar nimeni 
nu a ținut seama că împotriva noastră a acţionat pentru prima oară 
Securitatea şi că dezinformările ei au fost într'adevăr extraordinare. Ne pot 
spune cei din conducerea UMRL-ului, ce piedici au întâmpinat la 


Congresele lor ? Nici una, deoarece Securitatea nu s'a temut de ele. 

Am fost ironizaţi, dar de către cine ? Şi pentru ce ? 
„Singurul ziar care ne-a ironizat, a fost acela al domnului Mihai Korne. Ne 
întrebăm cu ce drept ne-a ironizat domnul Korne şi a scris lucruri inexacte 
Seepre, Congresul Mondial Românesc, fără să fie prezent, deşi fusese 


De ce postul de radio "Euro 
constituirea Congresului M 
constituia cea mai mare grup 
timp ce, oferea domnului Ra 
constituind un număr de 25 

De ce zi i iu nici i 
acestei creea ARE Di apa e miatinde coasiți td, 

, nu - izaţi îi ei 
TE AA a mind-o organizaţie, aşa cum îi place domniei 


De ce ? De ce ? De ce ? Intre i 
Singur : fiindcă le-a fost frică ! Sie 
„Abia acum, la Cleveland, ei Şi-au 
când cel mai iubit om politie d A 
David Funderburk, a devenit p 
Mondial Românesc. 


pa Liberă” a refuzat să difuzeze la microfon 
ondial Românesc, care încă de la Paris, 
are de oameni, numărând peste 1000, când în 


Hu microfonul de câte ori voia, organizaţia sa 
O de oameni ? 


multe dar ... răspunsul este unul 
le-a fost frică, nu au scăpat ! 

Putut da seama de acest lucru. Acum, 
ccident, de către Români, Ambasadorul 
reşedintele de Onoare al Congresului 


616 


„IE aa, 


Abia acum, când Episcopul greco-catolic Vasile Pu : 

7 ; ș şcaş, al Diocezei 

Române din Statele Unite și Canada, a subliniat în cuvântul său de la 
Romfest 88, necesitatea Unirii tuturor R 


: omânilor. 
Abia acum, când Congresul Mondial Românesc numără 45 de 
organizaţii federalizate. 


Abia acum, când numărul membrilor Congresului Mondial Românesc 
nu mai poate fi evaluat în cifre. 

Toate acestea s'au realizat în doar 4 luni de la înființarea Congresului 
Mondial Românesc de la Paris pe care ['au criticat, minimalizat şi ironizat 
atât de mult vajnicii noştri "patrioți"! 

De astăzi înainte, Congresul Mondial Românesc nu poate merge decât cu 
paşi vertiginoşi către Unirea tuturor Românilor. 

Rămâne ca cei aleşi în Biroul Executiv să găsească cel mai scurt și precis 
drum, pentru a avea cea mai mare eficacitate. Acest Birou Executiv va fi 
veşnic primenit de către elemente tinere și capabile. În decurs de 4 ani, 
adică până la viitoare Adunare Generală, el va trebui să fie constituit din 
oameni la maximum 60 de ani. Astfel se va termina cu carierismul politic, 
cu cramponarea sclerotică de funcţii înalte ! Ne trebuiesc energii noi, ne 
trebuiesc oameni tineri, care să fi trăit sub regimul comunist, care să fi 
cunoscut suferinţele, căci numai aceia ştiu că Exilul Românesc. nu trebuie 
să se conducă după politica Occidentală, ci să exercite o politică 
Românească, o ideologie Românească, care se cheamă - "ROMÂNISM : 

Cei ce au condus până astăzi Exilul Românesc, nu au știut altceva decât 
să bată la uşile Cancelariilor Occidentale, dar nu pentru a arăta adevăratele 
suferințe ale Neamului Românesc, ci pentru a cere directive. / 

Menirea Congresului Mondial Românesc este „de a informa în 
permanență Cancelariile, Instituţiile și Presa Occidentală, de nedreptatea ce 
ni s'a făcut şi ni se face în contiriuare, dar de directive politice de prezent și 
viitor nu are nevoie de la nimeni, ele nu pot fi elaborate decât de către 
Bi i za dei i .. - - - 

e ie a avut de întâmpinat multe deziluzii. Nu ne aflăm încă 
la sfârşitul drumului, multe alte deziluzii vor urma. Pentru aceasta 
conducerea Exilului Românesc va trebui să fie fermă în menținerea unei 
linii Româneşti. Cei ce obosesc şi nu mai cred în victoria finală, pp ari si 
se dea singuri la o parte, să lase locul liber altora ce vor veni cu m e 
Numai aceia ce sunt convinşi pentru cauza luptei lor, vor putea a 
maximum de eficienţă. pată . a Ş 

Noi nu am voit i shi care este o consecință a greșelilor Seo gerz 
Şi atâta vreme cât el greşeşte în continuare, noi nu-i putem urma p : 


iron cu eren ornie, înmoaie im 
Un sistem de conducere al unei țări, d SpEp 

vom redobândi 9-10 trebuie SAprica Vale CE e n Exil, 
"democrați", ci că suntem Români, căci [Ig ei ocrațit Ti nui Occident cace 
ci Românii. Să lăsăm demagogia, pentru a îi pe play o asi şi această 
dovedeşte de peste 40 de ani câ pia Eree za iscate Țară până la 
Soartă să ne-o luăm în propriile mâini şi să luptăm p 


(617) 


d 


pis x ' P: YU 
ultima suflare, toți Românii printe o sing 
reflecte decât ROMANE au est 
A trebuit ca aici ur; exilului Românese. Un om politic ar fi trebuit 
E, pace ee ri Neexistând acest om politic, Regele ar fi trebuit să 


unească Exilul Românesc. Dar Regele sa complăcut în ep lble Ei nu 
avea de unde să vină şi ar vrea să domnească din nou i vi tără a depune 
nici cel mai mic efort. Că EL va domni sau nu, această hotărire nu o poate 
lua Exilul Românesc, ci numai Țara Liberă Independentă şi Suverană. A 
încercat să-L mobilizez, în lupta românească urmând ca prin activitatea în 
slujba Țării pe care o va depune, să-și mărească şansele de a fi rechemat de 
către Țară. Nu am reuşit acest lucru, dar am ştiut că Exilul Românesc se va 
uni şi fără El, atunci când cineva îi va demonstra adevăratele sale interese. 

Am reuşit din plin această îndrăzneață încercare, prin ea am realizat în 
viață cu mult mai mult decât mi-am propus. 

Pentru zilele ce Dumnezeu mi le va hărăzi în viitor, nu-mi mai rămâne 
decât "bastonul de pensionar”! Îl primesc cu conştința împăcată că mi-am 
făcut datoria, dar în acelaşi timp vreau să dau şi un exemplu, celor ce i-a 
uitat Dumnezeu pe pământ, că se poate trăi şi fără a purta titlul de 
"Preşedinte"! 

Urez Exilului Românesc ca în cel mai scurt timp posibil să nu mai existe 


şi să stea cu fruntea sus, atunci când Țara il va judeca pentru activitatea pe 
care a depus-o în slujba ei. 


În ceeace priveşte Țara noastră faţă de situaţia de astăzi, ea nu poate 
evolua decât favorabil. Din păcate cred, că nu va fi vorba de o evoluţie, ci 


de o revoluţie care va înc ui 1989. Situaţia a 
ajuns disperată, iar sănătatea dictatorului, atât de controversată, se pare că 
nu-i Va juca nici o festă. În această situaţie limitele mizeriei fiind atinse, 
revoluţia va fi singura posibilitate de ieşire. Ș 


iz Sa cum în Ianuarie 198 7, âm putut prevedea răscoalele din acel an și 
E a în ziar aceste lucruri, tot aşa astăzi, nu este vorba de o previziune, ci 
e o SE mată logică a evenimentelor ce nu pot urma decât acest curs. Un 
a ucru âr putea scuti poporul român de această baie de sânge şi acela 
ar fe O puţin probabilă intervenţie a lui Gorbaciov. 
Pe i îŞi va vinde scump pielea şi va fi apărat de toți cei ce nu-și vor 
p ei Tico ată justifica umilele plecăciuni pe care le-au făcut, <—C 
a a a greve urmate de negocieri între masse şi conducere, 
intelectualii er da vai a. Re Age Miiaicii Biserica sila Și 
i ZE a eee se 
Vărsa mult sânge şi dictatorul va pa căi Ce d pe a A ZEcri ea îi în 
România va fi libertate. Un alt re o aaa sean pici 


restabilească liniştea. ic Comunist mai blând inițial, va euși să 
Penru Exilul Român 
claritate: nimic bun nu ae vor aqueal NEI SE poate desemna de pe acum CU 
618 


Y, 


pe . 2 t 
âini cea mai dificilă problemă“ € 


| 


Ii i 


| Aa 


ră voce, care nu trebuie să! | 
anii E 


O singură concluzie se impune : 
românească, neplecată nimănui 
se va scrie. 


ai trebuie Să avem o atitudine demnă 
; Puțin atât să fie consemnat în Istoria ce 


Minchen, Decernbrie 1988 


RUGĂCIUNE PENTRU NEAMUL ROMANESC 
Sa 


DOAMNE ISUSE HRISTOASE, CEL CE Al LUAT CHIPUL 
NOSTRU OMENESC PENTRU CA PE NOI LA CHIPUL TAU CEL 
DUMNEZEIESC SĂ NE RIDICI ; CARE DIN DRAGOSTE PENTRU 
OM AI LUAT TRUP, Al PATIMIT, TE-AI RĂSTIGNIT PE CRUCE, AI 
FOST PUS ÎN MORMÂNT ŞI AI ÎNVIAT A TREIA ZI ; APOI, 
INALȚÂNDU-TE LA CER, NE-AI TRIMIS DUHUL SFÂNT SPRE 
DESĂVÂRȘIR EA ȘI CONSOLAREA NOASTRĂ. 


ADU-ŢI AMINTE, DOAMNE, FIULE AL LUI DUMNEZEU, 
IMPREUNA MĂRIT CU TATĂL ȘI CU DUHUL SFÂNT, DE 
NEAMUL ROMÂNESC PE CARE TU L-AI ZIDIT CU MÂNA TA ŞI L- 
AI AŞEZAT ÎN MELEAGURILE LUI CA SĂ TE SLAVEASCĂ PRIN 
ZIDIRI DE MĂNĂSTIRI ȘI DE BISERICI, PE CARE VRAȘMAȘUL 
TĂU ASTAZI VREA SĂ LE DARAME, IAR PE POPORUL TĂU SA-L 
îNJOSEASCĂ ŞI SA-L SUGRUME. 


ADU-ŢI AMINTE, ISUSE, DE PAMÂNTUL ROMÂNESC - 
GRĂDINA MAICII DOMNULUI - ŞI-L ELIBEREAZĂ DE VRAȘMAȘI. 


OCROTEȘTE, DUMNEZEULE, ZIDIRILE TALE, SATELE 
ROMÂNEȘTI, CELE ŞAPTE MII DE BISERICI ȘI DE CIMITIRE PE 
CARE VRĂAŞMAȘŞUL VREA SĂ LE DISTRUGĂ ŞI SĂ LE 
PROFANEZE, RISIPIND OSEMINTELE STRĂMOŞILOR NOŞTRI 
CARE TE-AU PREAMĂRIT PRIN VORBELE ȘI PRIN LUCRUL 
MAINILOR LOR. 


ȘTIM CĂ TOȚI AM GREȘIT, TOŢI NE-AM ABĂTUT, ŞI IERARHII, 
ŞI PREOȚII, ŞI CREDINCIOŞII. NU MAI ESTE CINE SĂ FACĂ 
DREPTATE, NU MAI ESTE NICI UNUL. 


DAR ÎNCETEAZĂ, DOAMNE, OPREŞTE, DOAMNE, PUNE 


STAVILĂ MANIEI CELUI RAU, DOBOARAĂ MANA CARE LOVEŞTE 
IN VIAȚA ŞI ÎN SUFLETUL NEAMULUI ROMANESC. 


619 


DE TOT, MILA TA SA 
DE NU NE-AM INTOARCE 

USB E SUTINȚA NOASTRĂ ȘI HARUL TAU SĂ PURIEICE 
ÎNLA UNUL NEAM PE CARE FIUL MINCIUNII ȘI AL UCIDERII 


VREA S'O PROFANEZE ȘI S'O CORUPĂ. 


ASTIRILE ROMANEŞTI, MONAHII ŞI MONAHIILE, 
No Ra IER ARHILOR SPRE CURAJUL MĂRTURISIRII 
CREDINȚEI TALE, CĂCI AU RUPT CONTRACTUL SUFERINȚEI 
PRIN CRUCEA TA ŞI S'AU SUPUS CU TOTUL STĂPÂNIRII 
LUMEŞTI. DĂ CURAJ PREOȚILOR ȘI CREDINCIOŞILOR SĂ APERE 
CREDINȚA CREȘTINĂ ȘI MOȘTENIREA STR AMOȘEASCĂ. 


_ Rev.Preot Gh. Calciu Î 


620 


Regele Carol al II-lea având în stânga pe generalii Paul 


Teodorescu şi C. Pantazi, iar în dreapta pe Armand Călinescu, în 
faţă generalul Ilasievici. Fotografia a fost făcută la 8 Noiembrie 


1936, cu ocazia unui 


"Mihai Viteazul”. 


"Legământ" făcut de Cavalerii Ordinului 


Această fotografie între multe altele, a fost copiată 


din cartea mea "Am trecut prin lad” de către dl. Iosif Constantin 


pe 


| - cartea mea a apărut înaintea cărții Antonescu II 
a d-lui Drăgan. 2 - următoarele 3 fotografii ale "legământului”, 


care di. Drăgan nu le-a publicat neavându-le. 


Drăgan. Dovada : 


ŞI ocne ste Ip 


= Weg 
- 


at dinari cand tă 7 
IS aheerat [TD Tita nea mate d 
A bume, ne anălă că ada. 
„Nhetuuele ținri noaobte ant ae | 
d dept, asiguram pe Regele. 
„Ama că pentu Măimiaia actiloc hola 
a, davalezii Pda Mihai Viza ie 


i 
Li 


Legământul 


P 
„/rvestac a EA 
ERE 074 
Ama Se pasa * 5 tte-p A. |: a 
De MA fa 74 


pp ră cr PR | Ar? 
E fie Cred pfep vi Cos 
S să he = 2 
Dap hrfau 
di i 
A 
4 ol pe poiueczet- i 


abia ai 
nt RAID II 
5 CaS8A! Foaia Th eee Cf . (Mu 
PE PIE 2 

i P PA NE 


Semnăturile Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul” 


A | 


___ Vasile Velneciuc 


Scrie şi publică prima poezie (,„Pictoriţa”) lu Baia Ma- 
“, în 11. XI. 1962. ocazionată de o expoziţie de artă plasti- 
"3, Avea 33 de ani şi funcliona ca inspector în fooperaţia de 
Î consum, după ce urmase școli tehnice „comerciale şi de 
| iberi. Se trage din părțile Bucovinei, liind [iu de țărani. 
“zul de baştini — Șerbăuţi. A încercat, la Baia Mure, un 
m de filologie, dar a abandonat, ocupind posturi de [uncţi- 
mar în diverse instituţii. Obiceiurile și datinile adinc înră- 
sacinate în conştiinţa mulțimii nu vor rămine fără eco: în 
mintea celui care va ajunge să facă lecturi din Coşbuc, Go- 
șa Creangă, Eminescu, Ispirescu. Il vor impresiona basme- 
IES povestile în şezători de către țărani neştiulori da carte. 
acumulările de viaţă şi lectură vor erupe în poezie. De- 
tulul literar propriu-zis sla produs în 1966, în revista „Fa- 
pilia“, A mai publicat în „Tribuna“ (criticul Ion Oarcăsu îi 
dedică în iunie 1968 rin profil), şi „Aleneu”, la fel în publi- 
cajiile maramureșene, dintre care culegerea „Azururi“, 1971, 
a îngrijit-o personal. 


Fostul meu anchetator Velneciuc, actualmente “poet” ! 


Semnăturile Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul" 


i 


mspăucare din limba maghiară 


k 
Prefectura poliţiei Imâaţului Bzo)no 
Ba cţie circuleţiti 
nr, 3009/85-1978 


adacvaerint Li 
gilia 1978 orele 03,12 în interiorul orsşului 
născut in wuăepeste la deta de 2 aeptem 
+ Gazdeg svlisnne,domicilist in pvâe- 

este sectorl A bibrik m.telep 153,8 participat 12 oircilaţis 
Beau cu sutoturimaul conâns de dîngil cu nr.de circnlaţie 
ze 93-78, sub Anfinenţe slcoo)ului,gt s-a izbit din spate de sa, 
utotuziemul cu număril de cirenlaţie 8-B-9lo35 condus de Pantezi 
rinstisn,năgcat în Bucuresti 18 data da 26 iunie 1920-Honânis, 
mioilist în Bucuresti VII. str.Calatia nr.0. 

Autoturism cu mimăra) de cirouiaţie 8-B-9103 a fost grar 
ararist,e devenit în stare de nefuncţionsre şi s fost preluat 
i ae către Grupul de reglementara s dsrmilor Ain Asigurarea de 
i Sțat ain szolnok.Impotriva ui Koază Kâraly Aispna afactuarâs 
A mrmăizirii pensle sub bănulela eăvirgirii cu intenţie a infrec- 

şiunii de cirenlaţie prevăzută de srt.19%/8B siin.1 coâul penel. 
Prazante sdavarinţi an aliberst-o,le cererea părţii. 

] Bzolnok 1s 28 spriie 1978 


Li ss dr Barkaăi Imre 1$.colone! poliţie 


In zius de 28 sp 
pzoinok,Koszd Kâroly » 
brie 1938,numele mamei 


7 


. " seful secţiei L.8. 


BEPUILICA SSCIALISTĂ ROMANIA 
ROTARIATUL BE STAT AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ŞI AL JUDEŢULUI ILP9V 
[] Serviciul Treduoeri 
nr I595f as: ŞI vn 178_ 
Li Subsemnsiu! certific aactitalea acestei Notariatul de Stat al Municipiului Bucureşti 
trad! cu textul sul dar limba 


şi al Judeţului lllev legalizează semnătura 
(aa LORE a (Rac Bruni 


| car (os: vizat de mi 


Sei 


] x 


Adeverinţa eliberată de poliţia din Szolnok în traducerea 


oficială a Notariatului de Stat al Municipiului Bucureşti. Se poate 
vedea -intenţia de asasinat 


Radu Enescu 
C/Juan Ramon Jimenez 
20036 Madrid 
1.04 35.49.64 
de 22-VII-88 


Stimate Domnule Director Fi 


Câteva rânduri cu rugâmintea de a fi publicate, 
In Numărul 104 al Ziarului LUPTA,pagina 7„8ub titlul "0 Nouă 


Organizaţie în Exil", am cetit o notă lipsită de bună voință 


şi care incheia cu o zeflemea nu prea de bun gust:"In curând 
vom avea mai multe organizații decât refugiați", 

Regret că n'am putut fi prezent la acea adunare din motive 
profesionale. Regret, fiindcă sunt deschis la orice invitație 
de luptă împotriva dusmanului ,printr!o acțiune unitară.Am iza 
zut totdeauna că până la proba contrarie,premiza bunelor in- 
tenţii în orice întreprindere,trebue să călăuzească judecata 
noastră a fiecâruia.Dar mai ales a Presei. Boicotul,batjocura, 


în cazul nostru în exil,provoacâ si mai mult desbinarea, 


Pe câțiva dintre cei ce s'au întrunit la Paris îi cunosc 
bine; adevărați luptători,atât pe frontul militar (câți dintre 
noi se pot fâli de acest fapt?) cât și pe plan politic în 
țara încatusată ,combâtând inamicul cu mintea și cu trupul (nu 


numai din condeiu). 


Iată dece consider că zeflemeaua de la sfârşitul notei e de 


prost gust; nedemnă de un ziar obiectiv și nepaârtinitor. 


ASI 


Radu Enescu 


P.S. Ce Director de Ziar s'ar înveseli sa audă:"în curând 
vom avea mai multe fițuici decât refugiati"? 


Scrisoarea de protest a d-lui Radu Enescu, adresată d-lui 
Mihai Korne, pentru ironiile de prost gust pe care le-a făcut în ziaru 
"Lupta" la adresa Congresului Mondial Românesc 


FRONTUL NATIONAL 
AI 
UNIRII ROMANILOR 


L UNIRII ROMANILOR ANUNTA PE TOATA LUMEA CA 
DUPA DISCUTIILE DE LA BRUXELLES DIN 26 MARTIE AU AVUT LOC ALTE CONVORBIRI CU D-L RATIU, 
CU IMPUTERNICIREA SI A D-LUI COMANICIU, PENTRU REALIZAREA CONGRESULUI MONDIAL ROMANESC 
INSA D-L RATIU SE DOVEDESTE DUPLICITAR. PUNCTUL D-SALE DE VEDERE ESTE: UNIREA ROMANILOR 
SE. POATE FACE NUMAI DACA CEI DIN "CONSILIUL NATIONAL” SI DIN TOATE CELELALTE ORGANIZATII 
SE VOR INSCRIE INDIVIDUAL IN U.M.R.L.ACEASTA POZITIE ESTE SUSTINUTA SI A FOST AFIRMATA 
RECENT SI DE D-L NOVACOVICI. RESTUL DE PERSOANE DIN U.M-R.L. NU POT INFLUENTA IN NICI UN 
FEL PE D-L RATIU. IN ACESTE CONDITII, D-L COMANICIU NU MAI POATE SUSTINE PROIECTUL NOSTR 
DE REALIZARE A C.M.R. 

PE D-L RATIU NU L-A INTERESAT NICIODATA NICI UNIREA ROMANILOR, NICI LUPTA ANTICOMU- 
NISĂA, CI IN SPATELE UNEI "GALAGIOASE DEMOCRATII” URMARESTE SEFIA "ROMANILOR LIBERI" DE 
PE MAPAMOND. AFLIND CA PRESEDINTELE C.M.R. AR PUTEA FI D-L COMANICIU, D-L RATIU A FACUT 


GRUPUL DE ACTIUNE FRONTUL NATIONAL A! 


nt, alele 


mai multe 


i 
i 


Tel. 009/78 96 54 
ic comun cu democrajia 
până În prezent, decât să 


„roni“ ce inițial cuprindea 


„De anul trecul, o altă inițiativă unitariată şi la fel de mapa- 


Dad 
Ş i, 
TOT CE A PUTUT PENTRU A BOICOTA REALIZAREA MULT VISATULUI C.M.R., PENTRU A SE DISTANTA E 
DE F.X.U.R. Ş Z Ei 
CU TOATE STRADANIILE FACUTE PINA IN PREZENT DE F.N.U.R., ORGANIZATIILE, ASOCIATIILE szz 
CU CARACTER POLITIC, RELIGIOS SI CULTURAL, COMUNITATILE ROMANESTI DIN TOATE TARILE, PRES =>) sai: 
ROMASEACCA SI PERSOANELE PARTICULARE AU RASFUNS IN NUMAR REDUS LA APELUL NUSTRU DE REA- pas ai Ş 
LIZARE A UNITATII ROMANILOR. Gedig 
UNIREA ROMANILOR DERANJEAZA PE UNII PRESEDINTI SI LIDERI DE ASOCIATII CARE SE CRED 2252 
ALESII PE VIATA AI NEMULUI. „pei 
DIN CAUZA MASINATIUNILOR, INTRIGILOR SI MINCIUNILOR D-LOR RATIU SI NOVACOVICI SI A 3 pu. 
OPOZITIEI U.M.R.L., CONGRESUL MONDIAL ROMANESC PREVAZUT SA AIBA LOC LA PARIS faze 
să 


IN ZILELE DE 4-5 IUNIE SE AMINA LA O ALTA DATA CE VA FI ADUSA LA CUNOSTIN” 
EXILULUI ROMANESC. 

OPOZITIA PE CARE O INTIMPINAM, DESCHISA SAU VOALATA, NU NE DESCURAJEAZA. VOM FACE 
DIN CREZUL NOSTRU UN STINDARD DE UNIRE A TUTUROR ROMANILOR, ASTFEL INCIT NE VOM VEDEA CU 


TOTII LA PARIS LA O ALTA DATA, FARA CEI CARE DIN EGOISM SI ORGOLIU NEMASURAT BOICOTEAZA 
ADEVARATELE INTERESE ALE EXILULUI. 


dela Paris 


DIN CAUZA BOICOTULUI PUBLIC DUS DEUMRL CONTRA 


EDIȚIE SPECIALA 


Amânarea Congresului Mondial Românesc 


Ion Pantazi 


ROMANILOR NU SE VA 


UNI 


A 


Tali mebiy e 27 i, 


AL UNIRII ROMANILOR, CONGRESUL 


MONDIAL ROMANESC, PREVĂZUT SA AIBA LOC LA PARIS LA 


1—3 IUNIE AC, SE AMÂNĂ LA O ALTĂ DATĂ 
REALIZAT MISIUNEA DE A IMPIEDICA UNIREA 


ION RAȚIU, DORU NOVACOVICI ŞI DAN GRIGO- 


UNIREA NOASTRA A TUTURORA, A EXILULUI ROMANESC 


NU SE POATE INFAPTUI IN MOMENTUL DE FAȚĂ 


-j i 
pub he Pola pi E: . 3 
z ? i € 
70/70 A = săi sadeee 
Li — E. = z 

= z 
2 a 9skz 
i EI z55£ 
z pszăoa5, e 

= z i 

Ei EI Fi 

< în - 


Circulară falsă 


ală falsă "Sindardul Românilor” 


d 


1 


Spec 


iție 


Ed 


LA LUNFERENLE 
RDUMAINE E ST 
ANNULEE 


Afişul de la intrarea hotelului. 


Li] 
FIAP 205666F 
153 183| 

PUBP GE 250303F 


PARIS 1/6/88 


OEJET : ANNULATION SALLE CONFERENCE 


SUITE REPORT DU CONGRES, ET NOTRE ENTRETIEN DE CE JOUR 

CONFIRHONS : 

1- L'ANNULATION RESERVATIO SALLE PREVUE POUR LE SAMEDI 04/06/84 

2. VOUS CONSERVEREZ LA MOITIE DE LA LOCATION DEJA FAtEz EN TANT 
DEDOHHAGEHENT- 


» VOUS 
SUE 


SINCERES EXCUSES 
RESPECTUEUSES SALUTAT IONS 


COHITE D'ORGANISATION DU CONGRES HONDIAL ROUHAIN 
HR. PANTAZI- PRESIDENT 


RC 
Li 


FIAP 205665F 
—UBP 68 250303F 


'Telex fals 


Cop ou ha/L 
ION RATIU mAucasran uită i AN ARE a 
Male Xa i iertoate 
d. Flonm mă apa 
Moromete |! 
= N la 
pa A 27-0e 


Xmnuale Mata, 
agita poata i plcetieci 
tacea wuoolul acuai-calid Mm Crt On 
felu at pi aripi? esta ENUY 
Ai hedetha Prewaâ maraca. d proashl 
morse cai ai poat Am meta dtadu 


repanui e bila - TINU e NC 
A * tolusa „CMR a sa olufeauui 


Ra AȘ a) eat [mal Amen. 
îm UMAL cl ci cai vilei aclaca Ja 


Neva ȘA Ma SH MAR ol ah 


câ în prezeuit hat tale corel:fiuno da ca 


Înclaț lire ae pa (Pi 


Le tz st  e duncta câ URR 
aste mw, ! 
Aaa tale Fă 
28 cute cupa raul clu oi 
Me eesti ACAAAMAL Pacala . 
Ma Ca Wa oleati 

fe sk Să Edi OR Ra 

ceea each Sg re oc 

CMR, Bebtes aa ptcaneaoei un mau 
A (za sa tarsfru d a CT; 
afac] fastul mu wa 5 ze 
eta, ca a Ta i ka Ia ol 


pa ntz du eta ca 2 ophoa 
cole că pac (acu Dum hean. 


oki A La din de sa US 


[ARE n Pota-ciu qi diva Wa aapiiui 
| sa p Asetate” ua abat ob 
| Scotia ae... wadiat mult da 


MI | ua e numa fa N proc ph: | 
| dl “Pe m a Wtocâ-m de giau, | 


PRimaza da păzea Data, 2 puzae 
Aa Promn, bi fapt i ceea i bu pin 
mun perfid polița hi Ne 


Mizesizea depimati. fini mal 


cnd d lee, ragaie para 
Mn [m Cap stem N a adm NAVY 
A acest Auecu. Eat sai înlela suf pri 
da Ma a, Ca abit nui mult cu 


„cafnue m m Mmba nic vi i 
- - * a wm am 
Mm Tim u PE & 


„Pa mat pânaiaiuavi aula Preslepesha 


acuțta a vo Nasol Pui cea 
mea om Pubbic în Romana Lie 
poz har Xfeuiote ad mii În 


Scrisoare falsificată a d-lui Ion Raţiu, adresată d-lui dr. Florin Mătrescu 


STINATI DOMNI, 


Esi bligarie morală pent participant la intrunirea de la Paris 
te o oi 


ru mine ca 
pompos Congresul 


uit o altă grupare intitulată 


$ de s-a constiti - 
din 4 iunie a.c., unde si afle cine se opune reali- 


Mondial Romănesc, de a spune adevărul ca exilul nostru 


zării unitătii romănesti. : s 
Sedinta a fost organizată de d-1 Ion Pantazi care, după mai multe ore de astep 


s-a decis să deschidă lucrările, 
la loc de cinste tronind cameleonul 


tare a participantilor asigurind si un prezidiu 

. 
"reprezentativ" pentru conducerea acestora, 
Horatiu Comăniciu care se pare că a uitat (posibil la virsta lui) că anul trecut, 
tot la Paris si tot in iunie, se afla într-un alt prezidiu alături de d-l Ratiu. 


Probabil că d-l Comăniciu se vrea mascota tuturor congreselor 
umată a exilului. Dacă este asa, 


mondiale, sperind 


că astfel CNR-ul să ocupe un locsor în istoria zbuci! 
surprinde lipsa de la apel a celorlalti membri din conducerea CNR si cu deosebire a 
d-lui Cicerone Ioanitoiu care de ani buni incearcă să aducă organizatia în atentia 
exilului. 3 

In fotolii similare au fost asezati si alti doi trădători ai intereselor 
neamului — Dan Cernovodeanu si Florin Matrescu — care din ambitii si orgolii personale, 
după ce nu au fost alesi democratic la Congresul UMRL de la Paris, s-au transformat 
in disidenti ai exilului cu pretentia mărturisită de a-si face propriul lor congres, 
atrăgind in acest joc si pe cel care a fost “sufletul” adunării:lon Pantazi.Acesta 
a făcut o impresie penibilă, exprimindu-se contuz si agramat, cu o judecată alterată 
de senilitatea virstei, incapabil să ofere solutii viabile pentru soarta exilului. 
Fără a fi răutăciosi, ne întrebăm totusi ce asteaptă diaspora de la un bătrin scle- 
rozat a cărui unică si principală preocupare pe toată durata manifestării a fost să 
nu-si piardă bastonul in care se sprijinea? 

Un fapt imbucurător, pozitiv as putea spune: organizatorii au dovedit că sint 
la curent cu lupta femeilor pentru emancipare si au ales in prezidiu si o ilustră 
reprezentantă a sexului slab, in persoana d-nei Mihaela Moisin, colaboratoarea apro- 
piată a legionarului George Bălasu din Canada, 

Practic, nu au fost nici un fel de lucrări sau dezbateri (totul era aranjat si 
parafat cu mult timp inainte), ci un bilci de prost gust, controlat sub toate aspec- 
tele de legionari. De altfel, Horia Sima si Faust Brădescu, desi nu au participat, 
au fost propusi si au obtinut voturi pentru a fi alesi in organele de conducere. 

Luările de cuvint ale unor persoane cu o “inaltă pregătire” (soferi de camion, 
mecanici, huligani certati cu legea) au stirnit în sală comentarii dintre cele mi 
suculente, pe care hirtia nu le suportă pentru a fi reproduse, 

2/A 


-2- 


Ce an retinut in mod deosebit; 


toti 
d-lui Ratiu si UMRL-ului, Participantii au fost porniti impotriva 


Singura grupare care re; 


să includă tot felul de persoane, care mai de care lipsite de inf1 
nfluentă, usor 


manevrabile, asigurindu-si astfel controlul Ca. De ce nume 
greu de explicat. Să se fi inspirat de la EI AZ0R p i dn Ag 
fie depistati de evrei că urmăresc distrugerea neamului lui zei iar 
Wu L 
Cu nerusinare s-a afirmat că d-l Ratiu se opune unirii exilului, câ face 
, 


jocul regimului de la Bucuresti, că si-a dat mina cu ungurii, că nu mai apără 
. apâr: 


Ardealul desi este din Turda... In realitate, jocul autoritătilor din tară 11 


a sie = ai ea sir) vb ez din capriciul nejustificat al unor 
ra care nu vor să intelează că d-l Ratiu 
a ie deja 7 creeze o organizatie reprezentativă a exilului românesc. 
—a mai afirmat că se vor dezvol ă 
Ronfest"'B8 cu noi membri si probabil bis a Pi 
din America si Canada. Nu este lipsit de interes să o. Fi ae 
manifestare trebuia să aibă loc in Canada, in organizarea legi 1 SEL 
Bălasu. De teama autoritătilor canadiene care Si su, ga se ip 
praveghează activitatea, acesta 
a găsit de cuvintă că biserica este cea mai bună acoperire pentru actiunea sa si 
a transferat sediul amnifestării in USA la Vatra, lăsindu-i sarcina organizării 
lui Nathaniel Popp si Richard Graborschi , desmi urmasi ai defnnctului legionar 
Valerian Trifa. Se asteaptă ca legionarii din USA si Canada să fie prezenti si să 
întărească Ronfest pentru a reusi in sfirsit ceea ce incearcă să facă de peste 40 
de ani: o organizatie reprezentativă a exilului, subordonată total intereselor 
legionare. 

Dacă d-l Ratiu a dovedit maturitate politică si s-a opus acceptării Miscarii 
Legionare in UMRL, domnii Cernovodeanu, Pantazi si Matrescu sint gata să sacrifice 
interesele exilului idealurilor Căpitanului si rămăsitelor Gărzii de Fier. 

Personal nu cred că se va realiza ceva serios, pentru simplul motiv că per- 
soanele adunate la Paris sint depăsite de evenisentele zilei, nu au acces la can- 
celariile occidentale, sint lipsite de personalitate si nici in diasporă nu se 
bucură de incredere. Fac gălăgie, scandal, proferează insulte la adresa senenilor 
lor după modelul legionar-fascist respins de lunea civilizată. E 

Vă mărturisesc sincer că la 4 iunie am trăit o experientă tristă. Aa venit la 
Paris cu speranta că ceva bun pentru tara noastră va lua nastere in exil si ar fi 

die 


-3- 


păcat să nu fiu prezent. Nimic din ceea ce imi inchipuian nu s-a intimplat. An văzut 
in schimb bătrini chinuiti si obositi, incapabili să formuleze judecăti politice 
sau să aducă mesajul curat si clar asteptat de intrega diasporă. 

Cu amărăciune si dezgust m-am furisat si am părăsit sala in care eroii nostri 
de ocazie, adunati de nu-stiu-ce forte oculte, se rugau pentru unitatea exilului 
după principii noi, cunoscute numai de mintile lor obosite si bolnave, 

Asa s-a scris incă o filă neagră din istoria zbuciumată a neamului. 


Scrisoare falsă trimisă în sute de exemplare 


Monsieur Pantazi, 
Depuis paa mal de temps nous Suivons avec une attention s 


: spâciale 
ltactivite et les gests antisenites que vous provoquez, ainsi aue le 
jeu perfide que vous tenez de faire ă presenţ. Ș 


Nous savons bien que la feullle dtindardul est contre les Jui fs 
et que cela n'est pas sans vous plaire. Vous frâquentez des milieux 
l6gionnaires, fascistes et n€o-nazis, vous avez rallit des houligana, 
vauriens, dâclass6s de toute sorte et insultez la nation juive. 

Nous connaissgons exactement vos relations ă Paris et vos tenta- 
tives d!'atteindre l'entourage de Le Pen, comme aussi les calomnies 
que vous debitez ă l'encontre des Juifs et de la nagonnerie + 

Maintenant vous voulez sortir en public aux câtes des nto-nazis 
et faire de la politique contre le peuple de Moise. 

Nous vous avisons que vous avez pris un faux chemin et vous ne 
tarderez pas ă rendre compte pour tout votre manege. Si vous aviez 
suivi votre interât et vous vous occupiez pour de vrai des problenes 
roumains, nous be pas nel€s. Ce n'est pes notre affaire. 

Nous nous voyons obliges de porter votre cas ă la connaissance 
de B'NAI B'RITH et de la LIGUE CONTRE LA DIFFAMATION pour dâcider de 
la solution qu'il se doit de vous infliger et que vous meritez large- 
ment pour les insultes que vous profârez contre nous. 

Nous vous assurons qu'en peu de temps vous allez apprendre ce 
dont nous sommes fichus et vous aurez personnellement la preuve du 


Îjugement que nous vous porteront. 


Andr& Gutman et Henri Eisenberg 


Scrisoare de amenințare falsă, semnată de doi evrei din Paris 


ĂRANESC DIN ROMANIA IN EXIL 


T PARTY IN EXILE 


PARTIDUL. NAŢIONAL 


ROMANIAN NATIONAL PEASAN 
ROUMAIN EN EXIL 


P-RTI NATIONAL PAYSAN 
( 


OENERAL BECRETANY! 
C.IONIŢDIU 

48,nue DE WATTIQNIEB 
73012 van! 

TB. 341.49.36 


SCRISOARE DESCHISA 
adresata membrilor si sectiilor 
CONSILIULUI NATIONAL ROMAN (CNA) 


Conducerea CNA n luat cunostinta cu profund regret de comportarea ires- 
ponsabila a D'lui HORATIU COMANICIU, care a angajat CNA pe o cale gresita, fiind 
de acord cu propunerea D'lui ION PANTAZI ve a inregistra o grupare fantoma, de 
inspiratie lepionara, intitulata pomos CUNGNESUL MONDIAL ROMANESC (CUR). 

Aducem la cunostina, pa aceasta cale, tuturor fruntasilor politici din 
exil ca respingen cu indignare manevrele de desbinare a exilului si ne desoli- 
darizem de 0'1 HORATIU COMANICIU, care a incalcat statutul si celelalte hotariri 
ulterioare adoptate de conducerea Ch, 

Cerem tuturor membrilor CMR sa nu particive la RO/FEST'88 de la Clevelanc 
Ohio,SU1, unde se incemwra definitivarea constituirii CHR si alegerea da noi per- 
soane in aceasta grupare, 

Nu accentan sa coleborem cu ozmeni de orientare politica dubioasa de ge- 
nul D'lui FLORIN MATACI14!, inspiratorul DIR si mentorul lui ION PANTAZI, In ce 
priveste colaborarea cu alte “organizatii ale exilului ne mentinem în continuare 
pentru sustinerea inteleorrilor stabilite cu UAL în luna mrilie 1966, la Paris, 

Ne mentinem pozitia cunoscuta, pentru care s-a constituit CNA, de a lup- 
ta impotriva commismului si mu eccepten sa fuzionen cu alte organizatii de ge- 
nul CUR, 

In calitate de Secretar pereral al Partiriului National Taranesc din exil 
si vicepresedinte al CONSILIULUI NATIONAL FOVAN, ma arresez conducerilor sectii- 
lor CNA sa dezaproba public gafa D'lui HORATIU CONANICIU si sn nu recunoasca 
hotarirea sa arbitrarn, 


Facem apel ln mnani si la presa sa ne sprijine în difuzarea acestei 
scrisori deschise, 


îinntinunm cu elnn, cu buna crefinta si cu Dumnezeu înminta, 


Focretar Genernl al 
Fartidului lational Taranesc din Exil, 


fiicerone Ionitoiu 


Cuasa5Y bo 


Li 


Scrisoare falsă sau de totală rea credință, a d-lui Cicerone loaniţoiu 


MR. CEAUSESCU 


FOR EVERY ROMANIAN 


MURDERED 
CHILD, WOMAN OR MAN 


. 
L.] 
ri 
L.] 
- 
[| 
[.] 
a 
o 
A 
ti 
d 
-] 


mwo portreta of a great Romanian 


u and Maramhal Ion Antonescu and 


Corneliu Codr 


ax a 
oh se 4 
O ana 
na A ş 
E) dd 
2 Sie £ 
-z 080 & 
a 
Rae 
oa» 
zea 30 
poata [% 
2 p9$ a 
o 
da SH 9 
22 s+» Vei 
“A pir 2 
ş sa pi: 
ns 
Ko 
zi aa Piz 
CEI 
d + 
>a 358 u3 
o 
PE a» Ei 
o ea 3 
no 90 ma 
să 8.33 
A 
îi” RE 48 
33 aan 
A poho 
ga aces ae 
> e PA ce 
Pa 93pA 
Et fie 
5 Sas sa 
Po 1 [=] o 
Ho  aas 1 
30 ea+A e» 
Z9o+0o s 
sa ora Ea 


A LEADER OF 
COMMUNIST PARTY 


[i 


OR 1T$ SUPPORT GROUPS 


WILL DIE. 


Afiş lipit pe ziduri la Cleveland 


IUBITI ROMANI 


CU SURPRINDERE AFLAN CA SUD PRETEXTUL VIIOR 2 SEWTIMENTE_NATIOJALISTE, 
LA UNELE CUZRURI_AGENTURALE DIN U+SA+ „DENUMITE "BISERICI" A APARUT VH SOI DE 


x ze 
INVITATIE LA Ul FESTIVAL CE SI ZICE ROHANESC,"RONFEST 00"! 


MULZI CITITORI AI PUBLICATIEI "TME REZ RIGIIT" NE-AU SEMNALAT CA ESTE O 
ACTIUNE A 'AGENTILOR JUDEO-MASONERIEI-COHUNISTE BALASU GEORGE, BOMPA TEODOR, 
NATHANNIEL POPP,GRADONISCIII RICHARD SI ALTE ASA DEHUHITE PERSONALITATI POLITICE 


CARE ACTIVEAZA IN EXIL, TOATE AGEINTE ALE FRANCHASONERIEI SI IMPLICIT JIDANI CU 
HUME SCIIIMDATE, 


ACESTI AGENTI JUDEO-HASONO-CONUINISTI REPREZIINEA_UN PERICOL GRAV PENTRU 
"INTREAGA OMENIRE SI DEACEEA TREDUE ACTIONAT _IHPOTRIVA_LOR_CU_TOAȚE MIYLOACE- - 
LE SI FARA NICI UN COHPROMIS. - 


DIGA_APARARII NATIONALE ATRAGE ATERTIA CA A_ SOSIT MOMENTUL SA NE RIDICAM 
IA_LUPTA PENTRU A INTERZICE JOCUL FRANCHASONILOR BALASU, CIUNTU, GALDAU, SINA, 


GRABOYSCHI, PANA, BRATU, CALCIU „BARSAN SI ALTII DEA DEVENI STAPANI AI EXILULUI, 

ACESTE CUIDURI AGENTURALE: TREDVE INLATVRATE DIN NECESITATE NATIONALA, 
INAINTE DE A PRODUCE 0. DISTRUGERE VIOLENTA_A_LOR CARE SO TRARSFOIME IKTR-O 
BAIE DE SANGE, 


ROMANI! . 


RABDAREA SI DUREREA AU AJUNS LA APOGEU ! EXILUL" ROMARESC STRIGA DIN TOATE. 
UTERILE SALE,IN TOATA DISPERAREA SA:"ASA HU MAI MERGE" | 


ENTRU SALVAREA NEMU HA A Ip = 
mROMFEST 00"NU TREBUE SA SE DESFASOARE_! 


ORGANIZATIVA, HGATI PE MA HU MAN, 
EXIL 1 2 


arti 


ZI 
at, 


LATU =VA_GRU 


LE MANIFES UDZO-MASON "Ros: n 
Meme fa... TRAIASCA ROMANIA LIDERA_! 


- 


Neculei Popo,Vi I7MNXAI237 S.U.A 


ce-Presetinte ol LIGII APARARII NATIONALE, 


ERIN SNAP, ET CI) 


Manifest fals 


| „APELUL: 
Organizatiei Secrete 
N.G.F.«N.I.G> 


Fiotii nationalisti „tirania comunista, 
unui nou si sfant iq Temani din exil,uniti in jurul 
munista,au roinat rii țină A 9 iisereria zid 220 dieta vara ez 

Astfel 14 a 
Bchize Pulger a or ia A5PQ|0p1UNEA, Parionda de iszas,la 23 August 198,0 
re 


1 
pasadei Rotane din pet aia Ța tu tTadal 2 lipeasca ze e 


| edrsi ar „urmatorul mesaj adresat lui Nicolae 
"D-le Cenussacu.-Pentru Îlecars roman vcis 
. 11,feneie ori 
| barbat,un sef al Partidalai Come îi aj 
care-l" suporta, va mari e * Ori a cropariite 
Acest ultimatun, insotit de 


| priipiza sfintiilor martiri ro 
pani -Corneliu 2.Codreanu si harssa tonescu - 
| scrise cuvintele, ptr zii 


omunisnul 1» a 


Scopul actinnei noastre ee e a trezi constiinta nationala 
ai de a aprinde in sufletele necajite ale 


romanilor, faclia sd 4 
libertatii si a dreptatii Poporului Roman, Lă evarulu Eni 


IUBITI HATIONALISTI 


i Tara noastra este in mare pericol,Resinul satanic iudeo-co- 4 
munist a lui Nicolas Ceause: pentru a se mentine la putere infometeara, 
| persecuta, tortureaza si ne: fara mila Matimnea Romana ai mai cu aseaza i 
| pe nationalisti.Pratii nostri de dincolo de Prat,sunt exterzinati cu ces 
| pai mare crotine,ucisi si deportati in Siberia de catre banda criminala 
iudeo-bolaerica a lui Mihail Corbacsor, 


Nationalisti,in voi sta nadejdea Tarii.Nuzai voi puteti cursa | 
poftele diabolice ale comunismului si opri distrugerea Romaniei. | 


e aceca,in numele libertatii si ai dreptatii,in nunele celor 
oprivati, sunteti chemati de a pune mainele pe arne si de a lupta cu curaj 
contra celei mai feroce tiranii,care ne sângerează Neazul:tirania indec- 
masono-comunista, - 


Pentru biruinta cauzei nationale,orice neintelegere intre voi 
trebuie sa inceteze,iar cei ce pana ieri v-ati razboit,acuz infratiti-ra 
si cu credinta in Duan dati riposta cuvenita conunisaului,care nu 
este altceva decat o escrocherie a judainmului,o insulta si o criza la 
adresa istoriei Tarii noastre.Sa nu va fie teama ca sunteti prea putini 
ori unii prea batrani,in spatele vostru sta intregul Popor Eosan si ai- 
lioane de suflete chinuite si ucise de urgia comunista, 


Asadar;oriunde va aflati,actionati fara nicio exitare si 
pierdere de tiap Satra satanei comuniste.la fata ere do 
trebuie sa cada la panant toti dusaanii ai tiranii Jarii-Padepei - 
fara mila pe cei ce v-au tradat ai i-au scia pe marțirii vostri. 


1 fortele 
Astfel si numai astfe),veti invinge comunismul e 
ocolte si Sici putea asigura un viitor luminos Neasului si Tarii, 


Sus inimile.Jos tirania ! 
Traiasca Romania libera ! 


LEI 


New Tork,13 Septenbrie 1988 


Apel fals 


SPONSORED BY » The Romonion 
Orthockx i pcopote Oi Amarico The 
Romonion Catholic Diocese 01 
Canton. Ohio » ne Unson And Leogue 
Oi Romaonion Societe; O! Americo e 
Romonion Voice, înc. O! Canada 


COMUNICAT 


Pregătirile Festivalului - ROMFEST B8 - pentru comemo- 
xarea a ?o de ani de la Marea Unire şi formarea României Mari, 
eveniment măreț din vieaţa neamului nostru, au fost incheiate. 
Au răspuns chenărilor noastre numeroşi români din Exil. 


Ii vom aştepta cu braţele deschise, conform datinilor 
şi ospitalităţii noastre tradiţionale pe toţi cei care vin 
cu gânâuri curate şi cu inima deschisă. 


Cunoaşteţi desigur, multiplele şi dificilele probleme 
cu care ne'an confruntat incă din momentul lansării ideii 
ROMFEST 88. Este suficient să menţionăn respingerea de către 
autorităţile canadiene a cererii noastre ca marea sărbătoare 
să aibă loc la Hamilton. Au fost invocate, cu acest prilej,in 
numele comisiei DESCHENES, al Congresului Evreiesc Canadian, 
etc, activităţi legionare! fasciste şi antisenite,acte crimi- 
nale, Gin partea unor presupuşi participanţi,listele lor cuprin- 
zână multe nume de români din U.S.A. şi Canaâa,pe care autori- 
tăţile ii consideră periculoși. 


- Soluția salvatoare a fost preluarea patronajului ROMFEST 
BB de către Bisericile Româneşti din America şi strămutarea 
Festivalului la Clevelană, statul Ohio. 


Dar iată că ne confruntăm din nou cu atacurile şi acuza- 
țiile diverselor organizaţii evreieşti,de la B' NAI B'RITH 
la Congresul Monâial Evreiesc şi a unor persoane care au prezen- 


tat autorităţilor americane liste asemănătoare celor invocate 
de canadieni cu câteva luni in urmă. 


Comitetul de Organizare a fost pus in situaţia de a 


lua lucrurile in serios,dat fiina pericolul real al eşuării 
ROMFEST-ului. 


In ce ne priveşte,ştim prea puține detalii din ceea 
ce organizaţiile evreieşti şi autorităţile califică ârept 
activităţi legionare: fasciste,antisenite şi criminale,dar 
cunoastem mai. bine acun opiniile şi ideile de acest gen vehicu- 
late, inclusiv în presa Exilului de anumite persoane din lis- 
tele americane şi canadiene. 


ST. MARYS ROMANIAN ORTHODOX CHURCH 


3754 WARREN RD « CLEVLAD, OH 44441 e (216) 9415550 


Scrisoare falsificată trimisă în sute de exemplare 


V 


The Union & League of R.S.A. 


mteunesr 
IOIIN N.SANTEIU JR. 
AzcaeTAtY 

SORINA D. RISCUTTA 
ZXECUTIVE. 

XMMITTEE 

ŞT VICE PRERDENT 

1EORGE V. RUSU 

ND VICE PRESINENT 

:UGP” S.RAICA 

“ FPuUDENT 

3. TILOMAS STREZA 

TI VICE PREMDENT 

YLVIA CARPEN 

wnToRs 

SONSTANTIN ARDELEANU 
VAYNE M. WRIGIIT 


ANES AUX. PRFUDENT 
"ALERUE GALL 
Moanty 
BÂNIEL C. MICLAU 
PUNCAL EXAMINA 
"ASILE G. COSERIU,M.D. 
vnna 
IZTIER LUCACI 
E 
JUREL DOSCA JR. 
DIINTIPA 
DIN CRISTESCU 
ERAFIN HUTA 
IRORGE PULCA 
RGIL G. VASU 
iEORGE PUMNEA 


, Inc. 


29209 una: noan, MONT OLHRTED, ore 44070- 
Pmom: 410-770-0019 cete 


ROMANI __5] _RUW ANCE, 


FESTIVALUL MONDIAL, RUMANESC. ce se va tine la CLEVELAND - 
OHIO, la 30 septembrie a.c., se alirma ca prina manifestare a vo- 
întei unice, nationale românesti. 

Bucuria si murea audienta cu căre a fost primita hotarire 
de organizare a acestui festival, fuc dovada pe deplin a existeni 
unei puternice constiinte românesti, a respectului pe care urmasi 
de azi il au fata de inaintusii de ieri, care prin jertfele lor 
au facut MAREA UIIIRE. 

. Progruuul si organizarea manifestarii au fost astfel con- 
cepute încat sa serveasca interesele si valorile nationale ronâ- 
nesti, sa dea posibilitatea tinerilor de peste tot, sa se cunoast 
sa realizeze unirea spirituala, ce ne este proprie noua, români le 

La insistentele unora dintre organizatori, s-a acceptat 
includerea in programul festivalului a conferintei "Organizatiile 
românesti din exil si unirea“, slabilindu-se de la inceput si de 
comun acord, ca si in cadrul acestei sectiuni sa se militeze pen- 
tru alirmurea valorilor nationale autentice si necesitatea reali- 
zarii unei unitati spirituale românesti. 

0 serie de vesti prinite recent din EUROPA, ne-au pus 
însa pe gânduri, ne provoaca teama si. nedumerire si ne-au deterni 
nat sa facem acest APEL caLre dumneavoastra. 

Una dintre organizaliile caşe a confirmat participarea 12 


- manifestarea noastra este CUIIGRESUL MONDIAL ROMANESC, aparut în 


acest an la PARIS. baco reprezentantii acesteia ar fi dorit sa 
a 

vina la CLEVELAND ouimati ue adevarate sentimente românesti, ar 

15 fost multumiti. Scopul lor este ins2 cu totul altul. Asa cum 


si declarat vor sa foloseasca festivalul nostru pentru a ob- 
tine recunoastrea do catre noi,a acestei nui orginizatii a exi- 
lului si implicit ea declare ulterior ca noi toti sinten de 
acord cu programul ci plattorna lor politica. Poate an fi accep- 
Lal ul acoul lucru uiuca îvozun certitudinea cu uerveuLe 
unitatii nationale. 

Nu putem insa trece cu vederea cine sint cei care as- 
tazi, in aceste momente, folosesc cuvinte mari, fac o propagan- 
da galagioasa cauzei lor. Sint cei care ieri, imbracati în cana 
sa verde au dovedit adevaratele lor sintaninte, cruzimea si bes- 
tialitatea care le caracterizeaza sufletele si faptele. Nu putem 
sta nepasatori si sprijini renasterea ciumei verzi. Nu putea fi 
de acord ca linga noi sa stea cei care au fost adevarata rusine 
a neamului romanesc. S-a sustinut ca dupa peste patruzeci ani e 
viata traiti in democratia occidentala si-ar fi schimbat concep 
tiile si modul de viata. Hu putem fi de acord cu aceasta idee 
care ne pare foarte periculoasa. Credem ca singurul si adevara- 
tul lor scop este acela de a-si ridica iar capetele lor minjite 
de singe,infiltrăndu-se printre noi si folusind nepasarea si na- 
ivitatea noastra. — 

NU au ce cauta printre nui legionarii MURATIU CUHANICIU, 
CONSTANTIN MACRI , DUMITRU POPA, CORIIEL CRISAU, FLORIN HATRASCU, 
ALEXANDRU BIDIAN,SAVA GIRLEANU „CONSTANTIN HAGACEVSCIII din EUROPA 
si nici GEORGE BALASU, DORU POPESCU din CAHADA si Z2AIU PANA ci 
RICHARD GRABOVSCHI din U.S.A., de aceeasi credinta cu ei si care 
le fac jocul aici pe sfintul pomiînt al AMERICII. 

Sa Nu le permitem sa ne foloseasca pentru a-si reali- 
za planurile lor murdare. 

Sa venin cu LoLii la RUHFEST, dar sa-i îindepartam din 
timp pe acesti remepuli ai neamului rumaueuc. 

Sa Nu le acceptam lozincile lor fasciste, respinse si 
repudiate de intreaga lume civilizata. p 

= STA IN PUTEREA FIECARUIA DIIITRE NOI, ca acest festival 
sa fie intradevar inchinut romonicmului pi vu folosit din culise 
pentru realizarea unur iulerese aulinutivvule, 


ciu/u 


:98 o | 


X CHURCH 


In conseci 
că numele Domni0j as gatimate domnule 1 +BFOSTEANU 


tre 
neagreate, care prin p este trecut in rânduj persoanei pană 


COMITETUL DE ORGANIZARE 


Mr „ION BROSTEANU 
“CHEMIN DE5 TULIPIERS 11 
1208  GENEVE 
SVIIZERLARD 


Scrisoare falsă a "Uniunii şi Ligii” 


A SI € 1002 
Pet vad = MADRD- Speta l, Apt 
til i ni hu i) Ag, 24. 842 


Ci rceculara 


eter ain nou bulversat.In cursul sau cel fara de sfârsit, 
j i Ana la Washington,de la Buenos 
de 1n Syâney la Paria, din Coloma P 
Aires pina la moronto alţi si alti negalonani îsi arunca harpoanele 
si viseaza la pestele de aur, la presedentii ce s'au doveait de atâtea 
ori iluzii desarte, la jilturi de înalt rang ce s'au prabusit la prima 
adiere de vânt. 

De la C.N.R. Visoianu la C.N.R. Penescu, de la UR. Le Ratiu 
la C.HU.R. Pantazi, de Sfatul Tarii lui Câmpeanu la Simfoniile lui 
Nacu Demostene s.a+n.d,, nu an avut exceptii de la regula minciunii, 

a parvenitismnului si veleitarisnului impertinent. 

Canarazi, sa ne mândrin ca, în ciuda tuturor aăversitatilor, 
kiscarea Legionara nu s'a lasat nici o clipa anagita de figurile sinis= 
tre ale capitularii rusinoase din 1944 care, de cele mai multe ori sub 
patronaj sau acoperire dinastica, au tulburat în permanenta tihna exi- 
ului, nascână zi de zi îndoieli si ambiguitati, deterninână abanăo-— 
nuri si retineri, etichetţari colomniatoare, lupte fratricide etc. 

Miscarea Legionara constata ca în ulțima vreme, printre cei 
ce lanseaza diverse proiecte de unire a exilului se afla tot mai multe 
cozi de topor sau indivizi manevrati de acestea, care servesc direct 
sau indirect Bucuresţiul.Sunt cunoscute legaturile pe care Penescu le 
menținea cu Bucurestiul, multi sunt la curent cu contactele lui Ratiu 
cu oficiali români, a fost dovedita functia politica pe care sotia 
lui Câmpeanu a avut'o pâna nu denult în tara, 

Recent, într'o adunare de colaboraționisţi si oportunisti ce 
a avut loc la Paris, cu participarea multor mexicani, un oarecare 
profesor de economie politica si marxism, propulsat în lumta libera 
dupa anul 19170, frecvent oaspete al Asociatiei "România ", ovreiul 
1HEODOR BONPA, a fost ales presedintele unei organizatii ce se cheana 
Congresul Mondial Românesc, individul în cauza nefacînăd altceva decât 
sa continue sirul cozilor de topore su 

Miscarea respinge aceasta noua diversiune la adresa exilului 
si cere tuturor camarazilor sa se abtina de la orice initiativa ce 
ar putea fi interpretata drept aprobare sau adeziune din partea legi- 
onarilor.In caz contrar, linia de conduita a politicei legionare si 
comportamenţul istoric al Legiunii ar putea fi tinta unor noi atacuri 
iar camarazii în cauza s'ar expune unor consecinte neplacute, 

In mod special atrag atenția de a m se participa sub nici o 
forma la manifestarile ce vor fi organizate la Cleveland la sfârsitul 
lunii septembrie, sub denumirea de "Homfesţ: 88", de catre BOMPA si 
alti mexicani din America âc Nord, inclusiv Balasu Ceorge cu al sau 
ziar finantat de masonerie. L 

Intentiile antilegionare si aservirea vadita a intereselor 
exilului de catre responsabilii Romfest 68, între care preotii Calciu 


si Grabowschi mi'au fost comunicate de catre naestrul Budisteanu, care 


a facut rocent o calatorie n America, 
In legatura cu ncecasi 


C Problema, garnizoana U.S.A, = 
Canada a primit indicatiuni speciale, ? 


Traiasca giynea pi Capitanul! 
/ Na 


Comandantul liiscarii Legionare 


Mr. RICHARD GRABOHSCHI 


St.Mary'S Romanian Orthodox 0huroh 
3256 Waren Rde; CLEVELAND, Ohio 44U1 


UeSe A 


Circulară falsă a d-lui Horia Sima 


GRUPAREA 
IN SLUJBA MARESALULUI 


Gruparea “In Slujba Maresalului" considera ca 
a sosit ziua punerii in aplicare a testamentului Maresalului 
ION ANTONESCU si lichidarii tradatorilor Neemului Romanesc, 

Noi, tinerii care ne tinem departe de mlas— 
tina rau mirositoare a exilului romanesc, Ne asumaa Dreptul 
si Obligatia de a intra in istoria Neamului Romanesc si sun- 
tem gata sa imbracam camasa alba a mortii pentru poporul ro= 
man, 

Acum ori Niciodata! 


Nu vom uita în veci pe brivii roneni care si- 
au sacrificat viata pentru binele neamului, în fruntea lor se 


afla Maresalul Martir ION ANTONESCU, vindut de Mihai rusilor 
in schimbul unei tinichele, "Pobsdan, 


Am jurat sa eliminam tradatorii neamului, in 
frunte cu tine rege blestemat, Ziua caa Mare, ziua Razbunari4 


se apropie, Asteptam cu infrigurare sa'ti dem lovitura de gr 


tie, "AOIFESTUL" va ramana in istorie ca o baia de sange in a-— 


re a fost eliminat vinzatorul d neam si tara Mihai, Tu trada= 


torule da neam, nu ai ce cauta alaturi da noi la aceasta mare 


sarbntoara, 


Rlestemat sa fii tu si urnasii urmasilor tai | 
Aici pe pemantul libertatii, departe de Europa, . 


Manifest fals executat de cătr 


bolnava si putreda, Noi Razbunatorii Neamului suntem 


multi, putemici Si animati de cele mai inaltatoare 


simtaminte de a scapn exilul roiznorc de Prezenta ta 
blestemata, 


A sosit momentul sa intram in istoriu 
Neamului Romanesc, 
Moarte tradatorilor Neamului în frurte cu 


iihai, "Victoria" va fi, de data aceasta, a Noastra! 


MOARTE TRADATORILOR NEAMULUI ROMANESC 


e Securitate în mii de exemplare. 


7 7 0 Ia 7 ee 


54.62 REGENT STREEȚ 


Telephone 


Amenda bampa,, 
uliefăs, Metru Mtolul m ca o 
oua fi Apei cstaata FNUR 
În Pa Pral CMR ele da io unelu 
ai Țmt al 
ta UMRL na vi R oua 0 Se (opun. 


vapori îmulai cununi nt ol fi. 
Va mlam tea acest due H pe cala 
e VMA Da, 0 Mi tuf | 


(C ou a 
Pie pe-a pi e ela | 


sea atică 


apă eua purbndit shi, î | 
AP pla mat 1 iat Și, fm Ama Masi 


Ga vara „UMAL, pasă pen fe de 


OU |N 
A A îmudua Count 
din îpiza bi UMRL au aduat 
cala iai da Vaza pMANalititi ol 
il i am pânit im ilin val 
data ma nhulu 


“aia Arumul Phar 
zdifâm mu oa, KIA Fete) 
fa bun pita ol nana vada A 
near. înenslerta bate pi aveolianța ele 

:oluafalu AT, chin Ha CA J 
Sa Si Rața n buna 


AT? 


iul. Imre ACE PAINE 42 juka 


2) 
abludimaa ACastor PAMIMĂ Ca ju 


putina phibeiană ati clu tenul 
= alu Ai SSVAMUaC 
VA bre Fmrudu Supa , cun 
29 Torah macara da acea 
da Poni 2 Cm au 
vu olabimu 7? 
bn. bFhud 
CMR. 2 Ca buut 


Men pd | 


D 


| 
| 


E 


(m FUN + To arat c 
iei ale A a ma A za ni 
bn uruabiad Wa AU, van cidu= pi 
tina ha ou cau ua aHÎtuse d, 
(anal , AA pofla OMNE Ma d Wu 
And Bah Un 5 far d Ya a 
jura pană alim Canada. .| 
CAAMA C2-N rare d £ 
Nu le? pa Al Ah - mr 
2% prant hai câ întona Mtamului 
Mâine lo Cumtagteh. Pop ci 
WAR aociaf cu PA ja ol 
We oli m” pi pin pa Rara ral, 
Ma dtcu ouatrea ăi nouă, camețut 
o. di satana pMotnauni ata 
Na auanimtați că hau vu af 
CMR, da Moe. Ga piut 
Mat jntalat pn pina Cheii 
A 5) heebhuit pd Lita în pace | 


il 


Ţ r 


Me | Exhe o MM Miubiuua 
ap CMR 4 due m rara 
și poe paie lin  Amtnca 
j, conducea win n Cgu, 
A hei pase Pace în imun 
Noamau da fă Coamarro da ua ,uv Au g- 
namol oboi, tpabaf. odata d 
Ei Ipa)a fam Mi 2 Oare | 
Mu Aa DAE PM EXAA oaia capaliti 
la can pi Ama firbru a mi covduul 


hu aguu d hand Ana Me. Era | 
Ya = am Amato ÎX mainte . Trate Quo | 


Dg. 


pa be amica ju dmat de pa pent | | 
Amor pe Dada d vu pu praja ti | 
mm fisa, Pe ma ma soada 
wmpelia , uta, pumtem drebnari mintal 


e a Aia 


par La 7 uta nai 

ou - A DR ca Decdutl 

zik zica” ca acest CMR, 
Ca malute e, 


Scrisoare falsă a d-lui Raţiu adresată d-lui- Bompa 


Mau Aha rile 
PH „molar Bouja 


3236 N. Street NwW, 
Washington, D.C. 20007 


ION RATIU MALCANTAB), IL-R 


II Nov. 19e8 


Shmcate Aare hal ia Borsa, 


Stea ram asi ol da oa Del Wa 


prtat CP pipe Culio pl Asiei, 


Riacha via e fait me Ca 


AN teal li mecarmnt ,cana pa bdaa 
ca a ae ÎN m7eam-o dlui Po fane 
dela Deala Mia A e AV 
asa de To iulat meat, ba prana 
weduna, ÎN Ba aa one az, nah! 
adirăn , pei e al Rr ae TA 
acad, dran rmuz-haa_ mm £ pan 


Am nada , del 2. pote 


0 poeta ea 2) h>T Aman A ma. 
2 jotoerpriată — a aa, fată, eta 
Adda it RA oecani ate 
| Pe Ep / II 
EMAIL 
Ma Punand PT, CA ea 
parea mm e datata - o rez dia 


De 
| 

coada În. 
Ca ua ala. 
| 


Reacţia d-lui Raţiu la falsificarea scrisorii sale- 


Născut la 26 lulie 1920 în 
Bucureşti. 

În 1940 a absolvit liceul Militar şi 
bacalaureatul la Cernăuţi. 

La 10 Mai 1942 a terminat Școala 
Militară de Ofiţeri de Cavalerie, 
fiind înălțat la gradul de 
sublocotenent. 

La 1 lunie 1942 a plecat pe front 
la Reg.9 Roşiori. 

La 10 Mai 1945 a fost avansat la 
gradul de locotenent. 

La 1 Martie 1946 a fost trecut în 
cadrul disponibil și exmatriculat din 
anul IV al Facultăţii de Drept. 

A fost decorat cu : Coroana 
României cl. V-a, Steaua României 
cl. V-a, ordinul Mihai Viteazul, 
Crucea de Fier cl.Il-a şi cl.I-a. 

A fost arestat la 1 Martie 1946. 

A fost înaintat la gradul de 
căpitan în rezervă în 1947 cu 
vechimea din 1946 (în timpul 
detenţiei, una din marile curiozități 
ale regimului comunist?). 

A executat 16 ani de inchisoare 
în patru etape : 10 ani cu 
condamnare şi 6 ani fără vreo 
justificare juridică, prin diferite case 
conspirative. 

Ehberat la 1 lunie 1964. 

A lucrat ca miner şi maistru miner 
la hidrocentralele : Argeş, Lotru şi 
Someş. 

După ll cereri respinse, fiind 
pensionat pentru boală i se acordă 
un pașaport de turist la 28 Aprilie 
1978 şi rămâne ca azilant politic la 
Munchen. 

Debutează ca ziarist la 
"Stindardul”, condus de 
|. V. Emilian, scriind în acelaşi timp 
şi la "Curierul" din Los Angeles, 
condus de Gabriel Bălănescu. 

In Octombrie 1985, scoate ziarul 
său propriu .  '"Stindardul 
Românilor”. 


p— —— ——..—