Constantin_Stere_-_Un_caz_de_conștiință_-_Cuvîntările_rostite_în_ședințele_adunării_deputaților_din_4,5_și_9_martie_1921_asupra_validării (1921)

; - IN SEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAȚILOR |. '_ 3 
$ “DIN 4, 5 ŞI 9 MARTIE 1921 Só 
: ASUPRA VALIDĂRII ALEGERI DIN JUD. SOROCA 
a RA îi 2 i > > 
S 
| CU.O PREFATA ` 
A S , = 
`V 1 BUCUREȘTI. 
- ui N EDITURA „VIAŢA ROMÂNEASCĂ“ SA 
va E = VIBRĂRIA ALCALAY , 
; Y Ë í No. 37, Calea Victoriei, NO SU 
ü ; PA C VX NAR : și 





” Z Q STERE. 


—v 


CUVÂNTĂRILE ROSTITE. j 


| 


C. STERE 


— 


UN CAZ DE CONŞTIINŢĂ 


CUVÂNTĂRILE ROSTITE 
IN ŞEDINȚELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR 
DIN 4, 5 ŞI 9 MARTIE 1921 
ASUPRA VALIDĂRII ALEGERII DIN JUD. SOROCA 


CU O PREFAŢĂ 





BUCUREȘTI 
EDITURA „VIAŢA ROMÂNEASCĂ: S. A, 


LIBRĂRIA ALCALAY 
No. 37, Calea Victoriei, No. 37. 
1921, 


Tipografia „CULTURA: Str. Cåmpineanu No. 15. 


PREFATA 


—— 


Hotărându-imă să public în broşură cuvântările mele din 
Cameră, rostite cu prilejul discuţiunii asupra validării ale- 
gerii din Soroca, am urmărit numai să pun la îndemâna 
marelui public expunerea „cazului de conștiință”, care m'a 
dus la conflictul violent cu opinia publică din Regat, atât 
în timpul neutralității, cât şi după declararea războiului,— 
adică, mai propriu zis, după înfrângerea noastră militară 
determinată de prăbușirea Rusiei țariste si de revoluţia, care 
i-a urmat, * 

Am socotit, din aceste motive, necesar să suprim din 
textul publicat în „Monitorul Oficial” cea mai mare parte 
din numeroasele întreruperi, cari au întretăiat cuvântarea, 
mea, atât din partea adversarilor, — cari se reduc de alt-fel 
de cele mai multe ori la insulte grosiere, — cât şi din partea 
prietinilor, precum şi digresiunile ce mi-au fost impuse de 
aceste întreruperi, 

Am căutat numai să expun aici toate argumentele, — 
cari justifică, în conştiinţa mea, atitudinea mea față de răz- 
boiu şi din timpul războiului, — așa cum, le-ași fi expus 
şi în Parlament, dacă aşi fi fost lăsat să vorbesc în condi- 
fiuni normale. * d 

Aceia, pe cari îi interesează acest „caz da conștiință” în! 
sine, vor găsi deci în broşura de față toate elementele de 
apreciere a punctului meu de vede.e. 

De altfel, iubitorii de scene dramatice se pot întotdeai- 
una adresa direct „Monitorului Oficial” (No. 56, din, 12 Mar- 
tie, şi No. 57, din 13 Martie 1921). Ori-cine se poate ast-fel 
convinge, că nu am nici o răspundere pentru caracterul pe 
care Va avut discuţia. ' | 4 
1 Asupra chestiunii în sine, am' de adăugat puţine cuvinte; 


4 


cari Sunt necesare în urma rezultatului la cara au dus aceste 
discutiuni pasionate, şi adesea påtimase. 

Nu se poate tăgădui că atitudinea mea, fiind] dată alianța 
oficială a statului român cu Rusia țaristă, a fost, prin na- 
tura ei, o atitudine revolulionară. ! ! 

(Insă acţiunile revoluţionare se judecă după rezultatele lor. 

iMotivele unet acțiuni revoluţionare fiind, prin firea lu- 
crurilor, în afară de discuţiune, ea îşi găseşte justificare 
desăvârșită în reuşita ei. ' 

' Se poate afirma că acţiunea mea a fost încoronată [le 
succes ? 

La această întrebare , răspunde, în primul rând, iolul 
care mi-a fost dat să-l am la Unirea Basarabiei, — tocmai 
mulțumită caracterului revoluționar al atitudinei mele. 

An al doilea rând, la această întrebare răspunde și faptul 
că, — desi atât în campania electorală din, județul Sorocaj 
cât şi în discuţiunea asupra validării din Parlament, toată, 
lupta a fost dusă împotriva mea tocmai pe tema acestei 
atitudini, — Basarabia, în deplină cunoştinţă de cauză şi-a 
dat verdictul fæ unanimitate. 

" Cele peste 36.000 de glasuri ale Sorocii, ca şi atitudinea 
hotărâtă şi votul wæanlm, fără deosebire de partid, al re- 
prezentanţilor basarabeni din Cameră, — cu o singură, ex- 
cepţie, a d-lui Bogoş, care.... confirmă regula; pentru că 
nici d-l Bogos na îndrăznit să mă ataca pentru atitudinea 
mea ci sa mărginit să mă compare cu Kerenski, adică să 
mă caracterizeze ca pe un revoluționar, — aceste două ma- 
nifestări unanime îmi dau dreptul să afirm că în chestiuneaj 
atitudinei mele faţă de războiu, Basarabia românească în- 
treagă sa solidarizat cu mine. 
! Căci cine ar avea mai mult drept să vorbească în numele 
Basarabiei ca alegătorii celui mai românesc județ al ei şi 
unanimitatea deputaților ei, fără nici o deosebire de partid? 
' Asa fiind lucrurile, partea ce am luat laf acţiunea de unire 
în Sfatul Țării, precum şi solidarizarea Basarabici cu atitu- 
dinea mea față de războiu,—atitudine care, trepet; a făcut cu 
putinţă acea acțiune, — pun în afară de ori-ce discuţiune răs- 
punsul la întrebarea; dacă această atitudine a fost justificată. 
dn cazul contrar am putea ajunge la concluziuni ab- 
surde şi primejdioase. ` 

In adevăr, ar fi absurdă învinuirea de trădare adresată 
unei provincii românești întregi, după ce ea însăși, şi cea din- 
táu, sia manifestat cu atåta hotăriîre voinţa ei de reunire 


5 


cu neamull românesc, în clipele cele mai tragice ale istorie. 
lui. 
Nu mai puţin, ar fi şi primejdios de a întinde asupra ei 
postracismul moral” tocmai în momentul când ni se impune 
tuturor munca şi lupta pentru închegarea sufletească a acestui 
neam, lurgisit de istorie. 
' Aşa dar, nu se mai poate astăzi izola de Basarabia pe 
primul Președinte al Sfatului Ţării, după Unire, şi pe alesul 
Sorocii, trimis în Parlament de unanimitatea românească a 
colegiului său electoral, şi susținut de asemeni cu unanimitate 
şi cu atâta energie, — până la hotărîrea, de a se retrage 
în corpore din Parlament, — de întreaga, reprezentanţă a 
Basarabiei, fără deosebire de partid. ' 

Cred că pot închide din parte-mi definitiv, cu aceste coni 
sideraţiuni, discuţithrta asupra „Cazului Stere”, ` 

Dacă ea va fi totuși redeschisă, — cu, toate că ni se im- 
pune acum mai mult ca ori-când lupta cu forțele unite pentru 
reclădirea din temelie a edificiului politic al României, şi 
reconstruirea întregului nostru aparat administartiv, financiar 
şi economic, ca şi pentru „unificarea sufletească”, — vina 
nu va fi a mea. i i 

Intreaga răspundere, în cazul acesta, pentru consecinţi; 
va cădea asupra acelora, cari nu voesc să se închine în fața 
evidenţii. 

Aştept dar în linişte ca „judecata dreaptă să biruească” ,.; 


C. STERE 


17 Martie 1921 
Bucureşti 


CUVANTAREA DIN 4 MARTIE 1921 


D-le preşedinte, d-lor deputați, 


Votul de validare al Camerei este, după natura: lui, 
o hotărîre judiciară. Sunt Constituţii cari deteră chiar 
formal instanțelor judecătoreşti ordinare hotărîrea 
asupra validărilor. Vă întreb, ce tribunal din lume 
poate să dea o hotărire fără ca înainte să dea as- 
cultare părţilor? 

Mi se spune acuimi să, aduc întâi sentința de achi- 
tare a Curţii marţiale. Nu este vina mea, dacă nu am 
putut vorbi înaintea Curţii marțiale și nu vă pot a- 
duce sentinţa ei. 

O voce: De ce nu ai cerut-o? 

D-l C. Stere: Tot timpul am cerut să fiu pus în 
fața judecății sau, dacă mu sunt vinovat, să fie închis 
dosarul. In orice caz, mai! curând aş avea eu dreptul 
să vă cer să aduceţi o sentință de condamnare ca să 
vă justificaţi contestaţia. 

Cred dar că sunteţi datori să-mii daţi ascultare, 
cu atât mi mult, d-lor, că eu nu, am cerut cuvântul 
pentru a vă rugă să validaţi alegerea din Soroca. 
Veţi face, în. această privință, cum! veţi crede, după 
cum vă va dicta conştiinţa sau interesul d-voastră. 

De asemenea n'am intenţia să polemizez cu acei 
cari mau atacat dela această tribună; mă voiu atinge 


8 


de expunerea lor numai în măsura strict necesară 
pentru a da o lămțurire pe care o datorez d-voastre 
şi ţării, în momentul în care pășesc în această in- 
cintă. 

Pentru prima oară am putinţa de a-mi spune cu- 
vântul, după ce atâta vreme, doi ani, a trebuit să 
primesc în tăcere toate acuzaţiunile și toate imvecti- 
vele. 

Voiu spune tot ce am! pe suflet, fără nici o reti- 
cență, îără să mă cruţ, dar fără să vă crut şi pie 
d-voastre. 

Nu mă voiu cruța pe mine, fiindcă am! mândria o- 
imului care mu ascultă decât glasul conștiinței şi al 
judecății sale, — m'ândria de a-mi recunoaște gre- 
şelile pe cari le-am! putut săvârşi. N'am să vă cruţ 
nici pe d-voastre fiindcă nu recunosc nimănui dreptul 
de a må abate dela calea pe care mă îndreaptă con- 
ştiinţa şi judecata mea. 

Nu puteți tăgădui, d-lor deputaţi, ca această discu- 
țiune nu se prezintă în condițiuni normale, că, este 
fără analogie în desbaterile obişnuite asupra vali- 
dărilor. 

Se cere invalidarea alegerii imele nu pentru motive 
de procedură electorală. In această privință s'a pro- 
munțat în unanimitate-comisiunea lde verificare. 

Se cere această invalidare idin cauza atitudinei mlele 
in timpul războiului si faţă, de război şi din cauză 
că am fost la un moment dat urmărit în fata Curţii 
marțiale. 

Amolmialia, d-lor, este cu atât mai vădită cu cât 
Adunarea a fost cheimhtă odată să se pronunţe în a- 
ceastă privință. Am! mai fost ales, si tot în opo- 
zițiune. 

Am! fost ales, d-lor deputaţi, în Camera din 1919, 
ca deputat ál Cetăţii Albe, şi am fost, repet, ales în 
opozițiune. Şi vă citesc câteva rânduri diù Monitorul 


9 
N 
Oficial, de unde veţi vedea că atunci alegerea mea n'a 
fost contestată de nimeni şi a fost validată! fără dis- 
cuțiune. 

Neobservată însă, acceăstă alegere ma rămas. In 
adevăr, cetim în Monitorul Oficial: D-l preşedinte 
spune: „Proclam aleşi ca deputaţi ai județului Ceta- 
„tea-Albă pe d-nii: I. Inculeţ (aplause), Ștefan Cio- 
„banu, Daniel Bitan, Temistocle Duma, T. Dimoft, 
„Daniel Erdimann, Gheorghe Mare, Liviu Marian, N. 
„Călăraș, Sergiu Niţă, Constantin Stere (ar lause)” etc. 

Am! fost validat astfel, cu aplause, în momentul 
când faptele invocate astăzi îmipotriva mea erau mai 
apropiate şi, prin urimiare, sar părea că patimile tre- 
buiau să fie mai aprinse. 

Ce sa întâmplat dar din Noemvrie 1919 până în 
Februarie 1921, pentru ca astăzi să fie justificată 
contestaţia pentru aceste motive ale alegerii mele? 

Nu pot găsi decât un singur răspuns: ne aflămļ as- 
tăzi în fața unei alte conjuncturi politice... » 

Este evident dar, că în fata Adunării nu este pusă 
astăzi o chestiune electorală, ci o chestiune pur' po- 
litică, în accepțiunea strictă a cuvântului. D-lor, nu 
voiu ridica nici o obiecțiune din punct de vedere 
formal, nu voiu discuta dacă în principiu este ad- 
misibilă imvalidarea unei alegeri din considerațiuni 
politice; nu voiu discuta dacă votul unei majorități 
din Cameră poate în această privinţă să fie substituit 
yerdictului alegătorilor. i 

Primesc discutiunea pe terenul pe care este pusă. 

D-lor, consider chiar de interes secundar, dacă voiu 
fi sau nu validat. Dacă voiu fi invalidat, şi as tine 
apoi så reintru în Parlament, experiența alegerii tre- 
cute vă arată că nu puteți extermina populafiunea 
Sorocei, pentru a împiedica realegerea mea. 


10 


Conditiunile în cari am fost ales. 


"Dar d-lor deputaţi, pentru ca să fie pusă în ade- 
vărata ei lumină problema politică care se desbate 
înaintea d-voastre, nu puteți face abstracţiune "de 
faptul, atât de sugestiv, că am fost ales cu peste 36.000 
voturi, şi că am întrunit acest număr de voturi în 
judeţul cel mai românesc poate din toată Basarabia. 

Dacă mai ales ţineţi seama si de condiţiunile în 
cari s'au făcut alegerile. 

Vă dati seama, d-lor deputaţi, după agitaţiunea 
care sa deslănțuit în timpul campaniei electorale, 
şi în directă legătură cu ea, în această incintă, şi 
chiar de pe banca ministerială, cum a trebuit să se 
răsfrângă această agitațiune, acolo la Soroca, la umb 
bra stării de asediu întărite, — stare de asediu care a 
fost îmtărită, — desigur, prin simplá coincidență, — 
imediat ce sa aflat despre candidatura mea! 

D-lor deputaţi, să-mi permiteţi să mu insist asupra 
detaliilor. 

Vorbeşte dela sine faptul că a fost numiți la, Soroca 
un prefect ad-hoc, numai pentru 40 de zile, dintre 
ucenicii favoriți ai emeritului elector din Focşani, 
d-l Nae Săveanu. 

Numele acesta, ilustru în cronica noastră electo- 
rală, mă dispensează de caracterizarea talentelor spe- 
cifice ale ucenicului. 

Şi acest prefect-elector a adus cu sine în judeţul 
Soroca şi un număr de subprefecţi, numiţi de ase- 
menea numai pe timpul campaniei electorale, pentru 
ca să nu-i tulbure nici relațiunile trecutului, nici con- 
siderațiuni asupra viitorului, în sarcina lor adimi- 
nistrativă. 

Nu. vreau să vă distrag d-lor dem cu descrie- 
rea numeroaselor episoade dramatice cari fatal au 


: 11 


trebuit să aibă loc, în aceste condițiuni, în; orgia elec- 
torală care a înfrigurat o lună de zile plaiurile tih- 
mite ale Sorocei. 

Voiu reține numhi faptele cari sunt necesare pen- 
tru ilustrarea argumentării mele. 

Pentru a putea convoca întruniri electorale şi pen- 
tru cenzura imprimatelor, noi eram datori să ne a- 
dresăm, pentru autorizare, prefectului de judeţ, ca 
reprezentant al autorităţii civile. Prefectul cântărea 
cererile noastre cu multă sciupulozitate şi pretexta 
necesitatea aprobării şi din partea comhndamentului 
militar pentru a justifica toate tărăgănirile, — So- 
roca fiind în zona de operaţiuni; la toate întrunirile 
noastre, absolut la toate, au asistat reprezentanţii 
administraţiei şi ofiţerii delegaţi de autorităţile mi- 
litare. ! 

La Bădiceni, unde, cum! sa afirmat aci, ar fi avut 
loc scena grotescă, cu brațele vopsite, descrisă de 
d-l Bogoș, a fost de față însuși prefectul. De aci— 
în treacăt fie zis — d-voastră puteţi deduce câtă 
crezare se poate acorda tuturor învinuirilor că la 
întrunirile noastre sar fi pronunţat cuvinte sedi- 
țioase. i 

Totodată, acelaş prefect, la care moi ne adresami 
ca la un organ al Statului, si care, ca atare, ne supra- 
veghea şi cenzura, conducea în persoană toată camb 
pania electorală îmhotriva mea, convoca întruniri 
publice şi consfătuiri intim, ținea discursuri până 
şi în sinagogi şi în piețele publice, — cuml şi când 
voia, fără nici o piedică. 

Vă puteţi da seama d-voastre singuri, d-lor de- 
putaţi, care din dubla ipostasă a prefectului precum- 
pănca: cea de reprezentant al autorităţii, sau ceg de 
mare elector? 

Aşa, de pildă, pe când propagandiștii noştri, m- 
sårcinati cu distribuirea manifestelor mele — cenzu- 


12 


rate, notati bine — erau arestaţi şi mlanifestele con- 
fiscate, — în acelaş timp, d-l prefect, transformat 
în colportor electoral, împărțea în persoană cu pro- 
fuziune ziarele din Bucureşti cu discursurile d-lui 
Take Ionescu, şi un fals al presei liberale din Chi- 
şinău, care atribuia d-lui Halipa un articol injurios 
la adresa mea, pe aceeaș temă,—bineînţeles toate a- 
cestea comentate pe larg — fără exces de, delicateţe 
— şi cu autoritatea pe care i-o dădea vorbitorului 
situația lwi oficială. 

Intrun cuvânt, nu a fost cruțat nimic, pentru ca 
populatiunea întreagă a județului Soroca; să fie pusă 
în curent cu antecedentele mele, luminate din punc- 
tul de vedere al discursurilor electorale de pe banca 
ministerială, 

Şi, întrucât noi nu aveam alte mijloace de locomo- 
țiune decât câteva căruţe ţărăneşti, iar administraţia, 
dispunea de vreo trei automobile| ale Statului si ale 
județului, noi evident nu am fost în stare să vizităm 
cele 200 şi mji bine de sate din judeţul Soroca, şi 
în unele locuri țăranii au putut afla despre candi- 
datura mea numai dela prefect si dela candidatul 
oficial. 

Şi duimmealor, trebuie să le aduc acest omagiu, sau 
dovedit propagandişti minunaţi pentru candidatura 
imlea. 

In adevăr, în momentul de față de sigur că nu 
există, în judeţul Soroca, un singur copil de 5 ani, 
care să nu îi aflat despre toate păcatele şi toate cri- 
mele trădătorului Stere, din chiar gura adversarilor 
mei. i 

Din parte-mj, bine înțeles, eu nu am tăinuit, mici 
atitudinea mea față de răsboi, nici faptul că am fost 
` urmărit de Curtea marţială. Cetiţi manifestul meu, 
care se află în mâna d-lui Bogoş, şi care, de altfel, 
a fost reprodus şi de ziarele din Capitală. 


13 


Dealtfel eu nu sunt un străin în județul Soroca. 
Cred că pe tot teritoriul Roimâniei-Mari nu există 
un colț în care locuitorii pașnici să fi urmărit cu 
mai multă atentiune, şi chiar cu pasiune, cariera 
vijelioasă a unui concetåtean măscut între ei, eşit 
din rândurile lor. 

Prin urmare, vótul a fost dat in. perfectă, cunoştinţă 
de cauză ` 


Rezultatul și semniticarea votului, 


Şi care a fost rezultatul? Imli veți da] voie să rețin 
nulmlai câteva cifre şi câteva fapte, strict necesare. 

Intr'o singură secţiune de vot din tot județul can- 
didatul oficial a avut o mică majoritate de 201 vo- 
turi, anume la Soroca, orașul în care majoritatea 
covârşitoare a populaţiunii nu este de origină ro~- 
mânească, iar în secțiunile de vot în, cari nu există, 
târguşoare sau colonii străine, cum] a fost la Inădu- 
şita, eu am întrunit peste patru mii de vol iar 
candidatul oficial numai 126 voturi. 

In secţiunea de vot Cotujeni, în care votează vreo 
22 de sate, în primele două zile, în cari au votat 
târguşoarele şi coloniile cu populațiune străină, urna 
a fost umplută, și pentru a treia zi a fost adusă o 
urnă nouă în care nu şi-au depus buletinele decât 
cele şase sate curat moldoveneşti ce au rămas la 
urmă. In acea urnă sa găsit un singur vot pentru 
candidatul guvernaimiental. 

Cât de mare era curentul în favoarea candidaturii 
mele puteţi judeca dintr'un fapt: a fost dată și o 
reprezentaţie în județul Soroca. Candidatul oficial 
încerca să are cu plugul pământul înghețat — sim- 
bol al îmbproprietăririi — în satul meu natal, Ho- 
rodiștea, unde si acum la biserică sc păstrează in- 


14 


scriptia despre botezul meu. Si în acea secțiune de 
vot — secțiunea Atacilor — ami avut cele mai multe 
glasuri, şi anume 6626 voturi. Desigur un singur ro- 
mân din Horodiştea nu şi-a dat votul pentru plu- 
garul improvizat. 

Mai mult, d-lor, în secțiunea Văscăuţi în care vo- 
tează cele trei sate mari aşezate pe moşiile părin- 
testi, — și ştiţi că în Basarabia nu este o recoman- 
dare că eu sunt un fiu de boier şi moșier; mi se 
pare că sunt singurul reprezentant al castei, căreia, 
aparţin prin naștere, dintre toţi aleşii Basarabiei... 

Voci: Aşa este! 

D-l C. Stere: Şi cu toate acestea vedeţi numărul vo- 
turilor din Văscăuţi: desigur un singur ţăran din 
cele trei sate nu a votat pentru candidatul guver- 
namental, 

S'a vorbit aci despre atitudinea învăţătorilor şi a 
agronomilor. Aşa este: cu toţii au votat pentru mine, 
învățători, agronoimi, funcţionari, chiar unii din a- 
ceia care prin ameninţări erau forțați să facă pro- 
pagandă împotriva mea, când au rămas singuri în 
gheretă, şi-au dat votul pentru mine. Cercetaţi sta- 
tislicile judeţului, veţi constata că şi o parte însemr 
mată a minorităţilor naţionale, și anume acea re- 
samnată la unirea Basarabiei cu România, a votat 
pentru mine, fiindcă era sigură că voiu lupta, pentru 
egalitatea de drepturi cetăţeneşti şi pentru liberta- 
tea de propăşire pentru toţi. 

Numai două elemente au votat împotriva mea: o 
parte din evrei intimidați cu mijloace despre cari 
mu vreau să vorbesc aci, dar d-l general Averescuj 
care e soldat si om! de onoare, se poate adresa au- 
torităților militare din Soroca, şi va afla de ce na- 
tură au fost acele mijloace şi dacă este ertat unui 
prefect, în calitatea lui de elector, să uite anume pro- 
bleme delicate ale vieţii noastre de Stat. 


15 


In al doilea rând, au votat Ynpotriva mea ruşii 
românofobi neîmpăcaţi. 

Autorităţile nu au decât, spre a se informa, să 
cerceteze trecutul politic recent al delegaților candi- 
datului guvernamental din Secţiunea. Soroca. Despre 
delegaţii din județ nu vorbesc; aceia au fost forțați 
să primească sarcina de delegaļi, dar în cea mai mare 
parte au votat pentru mine. Ca, rezultat final: am 
întrunit un număr de voturi fără precedent, de care 
Sar putea lăuda şi marii electori, când „scot” pe 
deputații guvernamentali. 

Şi notati că eram! singur pe listă, nu era o alegere 
generală, când toți candidaţii de pe acecaș listă aduc 
fiecare prinosul lor de simbpatie. Iar amândoi can- 
didaţii adverși, împreună, nu au întrunit măcar nu- 
mărul de voturi care să le fi putut da dreptul la 
reprezentarea minorităţii. 

. _ Cine dar în această Cameră poate pretinde că re- 
prezintă cu mhi mult drept decât mine colegiul său 
electoral? 

D-lor deputaţi, când pot invoca unanimitatea ro- 
mânească a judeţului Soroca în favoarea mea, dată 
în aceste împrejurări, vă întreb, dacă nu cumva! gre- 
sili, luând ca un păcat individual ceeace este reflexul 
unei psihologii, a psihologiei unei părți însemnate 
a neamului nostru, pe care d-voastră nu aveţi dreptul 
să o nesocotiii. : i 

D-lor deputaļi, istoria a fost masterà cu acest neam. 
Am! fost împărțiți în mai multe trunchiuri răsleţe, 
fiecare supus la o presiune deosebită, la o frămân- 
tare anumită a sufletului, şi nu puteţi şterge cu o 
singură trăsătură de condei o istorie seculară. 

Nu uitaţi că în trecutul nostru am avut conflicte 
tragice, ca atunci când pe deoparte Bălcescu se du- 
cea în Ungaria, să trateze cu Koşuth,—şi cine se 
putea îndoi de patriotismul lui Bălcescu? — țăranii 


16 


lui Avram Iancu au luptat în acelaș timp pentru îm- 
părat, şi nimeni mu se poate îndoi de românismul 
țăranilor ardeleni 1). 

D-lor deputaţi, sunt sigur că în viitor din aceste 


1) Când am pomenit, ca exemplu al unui conflict tragic de as- 
piraţiuni din istoria noastră naţională, că la 1848 Bălcescu trată cu 
Ungurii, pe când Avram Iancu, cu ţăranii lui, lupta pentru „Dră- 
guţul de impărat“, afirmarea mea a fost desminţită de d. deputat 
Neculai Iorga, atât printr'o întrerupere, cât şi a doua zi printr'o 
elaborată „rectificare la sumar“, 

Pot opune aici acestei desminţiri autoritatea savantului nostru 
istoric, d. N. Iorga, care într'un manual pentru clasa a IV-a secun- 
dară scrie: 

+ Când Ungurii sa ridicară împotriva Casei de Austria şi cei 
„din Ardeal cerură unirea acestei provincii cu Ungaria cea mare, 
„Românii se mişcară la rândul lor... 

„Peste câteva luni, când imprejurările ardelene ajunseră la criză, 
„Românii luară armele, având în fruntea lor pe advocatul Avram 
slancu... Ca şi Horea el arătă că nu voește allcevă decăt stăpânire 
„dreaptă din partea Impăratului. . 

„Unii dintre tinerii revoluționari cari fugiseră de la noi (adică 
„din ţară) ca Boliac şi Bălcescu, credeau să poată impăca pe Români 
„cu Ungurii, aceştia recunoscând neamului nostru dreptul de atrăi 
„deosebit în cultura sa şi cu idealele sale. Ceia ce-i îndemna era 
„Jrăția firească între revoluționari. . . 

„Ungurii fură biruiţi după sosirea Ruşilor... şi, între măsurile 
„pe care le lua tânărul Impărat Francisc-losif, după potolirea Revo- 
„luţiei, a fost şi acordarea de drepturi Românilor... 

„Cât priveşte pe viteazul conducător dela 1848, Avram Iancu a 
„refuzat ori-ce răsplată din partea Impăratulim “ etc. (N. lorga, — 

„Istoria Românilor pentru clasa a IV-a şi a VII-a secundară“, 
ediția a IV-a, Bucureşti, 1920, p. 389—391, passim). 

Faţă de aceste cuvinte scrise pentru băeţii de şcoală de marele 
nostru istoric, d. N. Iorga, cetitorii pot fi pe deplin edificaţi în ce 
priveşte valoarea dezminţirii ce mi-a fost aruncată în încinta Ca- 
merei de d. deputat Necolai Iorga. 

Sau adevărul istoric este altul în 1920 pentru băeţii de şcoală şi 
altul ta 1921 pentru discuţiunile din parlamant, când trebue „in: 
fundat“ un adversar, prin întreruperi şi „rectificări la sumar“ ?,.. 


17 





mentalități deoscbite, din aceste divergențe de aspi- 
raţiuni ale diferitelor ramuri româneşti, se va naste 
o cultură originală şi bogată! care va aduce prinosul 
neamului nostru în tezaurul comun al civilizaţiunii 
ocimlenești. 

Dar pentru mloment, înainte kde a lua atitudinea 
„aceasta atât de ostilă, aveți datoria să ne înțelegeţi, 
sau cel puţin să încercaţi să ne înţelegeţi. í 

Prin urmare, d-lor, am dreptul să vă cer și îngă- 
duire, cu atât mai mult că este vorba numai despre 
trecut, căci, doamne, roata istorici, nu se poate în- 
toarte. In ceeace priveşte viitorul, desigur, nu pot 
fi divergențe esenţiale relativ la directivele generale 
ale politicei noastre internaționale. 

Cel mult se va putea discuta politica internaţională 
economică, cum se discută astăzi între partidul libe- 
ral şi d-l Take Ionescu; se pot discuta micile com- 
binaţiuni ale vreunui dintre miniştri noştri de a- 
faceri străine, mai mult sau mai puțin, întreprinză- 
tor, dar discuţiuni serioase în ceeace priveşte di- 
rectiva generală, cred că nu vor mai fi. 

Vă pot dar cere îngăduire, dacă în vorbirea, mea, 
expunându-vă d-voastre convingerea mea adâncă, pen- 
tru care am jertfit totul, am să ating credinţele Ipe 
cari le aveţi d-voastre. 


Motivele atitudinii mele. 


Trebuie înainte de toate să lămiuresc motivele a- 
titudinii mele faţă de război. 

Era această atitudine pornită din indiferența pen- 
tru Ardeal, din ostilitate împotriva luptătorilor Ar- 
dealului? | 

Am fost eu împotriva emancipării Ardealului? D-le 
Maniu! — d-l Vaida este absent — din nenorocire, iar 

2 


18 


pe d-l Goga mam nevoie să-l întreb, d-l Goga mi-a 
dat o declarţiune scrisă, mnumindu-mă plenipotenţiar 
al Ardealului în regatul român. 

D-le Maniu, fac apel la conștiința d-voastră dacă 
ati găsit mulți din oamenii politici din regat cari e- 
rau tot atât de gata totdeauna să răspundă) la apelul 
d-voastre și să fie prezenţi la toate manifestările vieții 
d-voastre naţionale, să vină oricând în mijlocul d-voa- 
stre şi să ia parte chiar la luptele d-voastră, ca mine? 
Dacă sunt multi cari au luat de atâtea ori parte la 
şedinţele comitetului partidului naţional din Ardeal, 
cum am luat eu? 

Atunci, când veneau în țară d-l Maniu, d-l Vaida, 
d-l Mihaly (despre d-l Goga să spună el însuşi), încă 
din Predeal telegrafic mă chemau, fără să mă întrebe 
dacă aveam timp, dacă interesele mele permiteau, 
si nu făceau un pas înainte de sfatul meu. 

Insemnează aceasta indiferenţă pentru Ardeal, osti- 
litate pentru lupta naţională a ardelenilor, nesocoti- 
rea drepturilor lor, dezinteresare pentru soarta lor? 

Sau atitudinea mea poate ti explicată prin, o manie, 
o francotobie, sau o germanofilie? 

D-lor, până la începutul războiului nostru, timpi 
de 12 ani am dirijat o revistă, care era cea mai răs- 
pândită în această ţară. Si veţi constata dej acolo că 
erau vremuri când eu luam apărarea Franţei — când 
era obiceiul în țara aceasta s'o ponegrească ca ma- 
ţiune decăzută şi degenerată şi când se exalta aci or- 
dinea şi disciplina germană. (Aplause la federaţie). 

Sau, d-lor, am luat atitudinea aceasta, pentrucă 
as fi crezut, cum a spus æl Take Ionescu, că Austro- 
Ungaria nu va fi niciodată destăcută, şi cå deci nu 
sar mai putea emancipa Ardealul niciodată? Cum 
veți vedea îndată, d-lor, mici aceasta mu este exact. 
Dar eu credeam că înainte de a cădea Austro-Ungar 


_19 
ria, trebuie să cadă Rusia ţaristă. (Aplause pe băncile 
federaţiei). A 

Eu credeam şi spuneam, că! drumul în Ardeal trece 
prin Basarabia. Si așa a şi fost. (Aplauze pe băncile, 
federaţiei). 

Austria mu a căzut atunci când armatele rusești a- 
junseseră la porţile Cracoviei, nu a căzut atunci, când 
avamtgardele lor trecuseră peste crestele Carpaţilor. 
Austria a căzut în momentul când nu mai era un pi- 
cior de soldat rus pe teritoriul ei, dar după ce a isbuc- 
nit revoluţiunea în Rusia, după ce sa prăbuşit ţaris- 
mul. Și din prăbuşirea Rusiei a rezultat prăbuşirea 
Austro-Ungariei. (Aplause, sgomot, întreruperi). 

Pot afirma, d-lor deputaţi, prin urmare că miki indi- 
ferenţa pentru Ardeal, nici vreo manie, nici credinţa 
în eternitatea Austriei mu a determinat atitudinea 
mea. Ceeace a determinat-o am spus-o de mai multe 
ori. 


Prioritatea pentru Basarabia. 


Am aci un articol din Viafa Românească No. 5 din 
1915, din timpurile neutralității, însă, prefer să vă ci- 
tesc o pagină din Lumina scrisă sub ocupațiunea; ger- 
mană şi sub cenzura nemţească. 

Data este 17 Decembrie 1917, articolul „Naţiona- 
lismul”. 

Şi iată ce scriam acolo: 

„Fiecare popor mu are numai dreptul dar si datoria 
să-și afirme voinfa sa de a, trái ca; o unitate, să tindă 
la plenitudinea de viaţă naţională şi să-și apere fiinţa 
sa etnică. 

„Aceasta pentru o naţiune nu este numai o' datorie 
față de sine însăși, față de jertfele tuturor generaţiilor 
trecute, ca şi față de aspiraţiunile celor viitoare, dar 


20 


este şi o datorie faţă de omenirea întreagă, fată de 
civilizaţia universală... 

„Da, o naţiune care hu știe să-și afirma puterea de 
vieaţă, să-şi apere ființa națională, nu e decât o greu- 
tate moartă în economia lumii. Ea nu numai că nu 
poate avea vreun rol activ în istorie, dar ca şi re- 
tardatarii unei armate, ea îngreue mersul avantgar- 
delor omenirii. | 

„Națiunea noastră, atât de urgisită de soartă, a- 
vea aspirațiuni legitime, cari şi impuneau încordarea 
voimţii în diferite direc[iuni. 

„Dar bine înţeles nu toate aceste aspiraţiuni erau 
de aceeaş urgenţă... 

„Dacă ar trebui să facem vreo clasificare din punc- 
_tul acesta de vedere, a aspiraţiunilor noastre naţio- 
male, e evident că în fruntea preocupărilor noastre 
eram datori să punem Basarabia, iar locul din urmă 
se cuvinea, natural, elementului românesc dim Mace- 
donia”... 

D-lor deputaţi, în articolul din Viafa Românească 
pe care vi Pam citat puteam vorbi direct de Ardeal. 
Dar când scrieam sub cenzura nemţească şi vorbeam 
întâi de Basarabia, iar locul ultim îl dădeanr Macedo- 
niei, înţelegeți d-voastre, cum şi cititorul înţelegea, 
cari aspiraţiuni naționale se înşirau între ele. (A- 
plause pe băncile minorităţii). 

Eu susțineam dar că Basarabia trebuie să, aibă 
prioritatea în preocupările noastre naționale, şi pen- 
tru emanciparea ei trebuie să dăm în primul rând 
lupta. Şi mu numai pentru că ea era, cea mai prrimej- 
` duită, dar şi, cum veţi vedea îndată, din! punctul de 
vedere al concepţiei problemei naţionale întregi. 


21 


Consensul românimii. 


Si pot spune, d-lor deputaţi, că în această privință 
m'am putut baza pe consensul românimii întregi. 

D-lor, în iarna anului 1912—1913 s'a adunat la 
Budapesta comitetul partidului naţional român, la 
care am luat parte şi eu. 

Se prevedea eventualitatea războiului, si atunci s'au 
pus la cale în comitetul partidului naţional din Ar- 
deal aşa numitele tratări cu ungurii. Pentru ce sa 
tratat atunci cu ungurii? Pentru a încheia pace în- 
tre unguri şi români? Dar cum a spus asa de frumos, 
în şedinţa aceea, d-l Maniu, în situațiunea de atunci 
dintre unguri şi români, pace mu putea să fre între 
ei, ci sau ei pe noi sau noi pe ei trebuia să-i dobor 
rím. Aşa ati spus, mi se pare, d-le Maniu. (Aplauze). 

Dacă asa era, dacă nu putea fi încheiată pace între 
unguri şi români, până ce unii sau alţii nu vor fi 
doborîţi la pământ, care era rostul tratărilor cu un- 
gurii? 

S'a însărcinat să expună chestiunea aceasta cel 
dinlâiu vorbitor în acea şedinţă, Octavian Goga. Şi 
Octavian Goga a spus: trebuie găsit numai un modus 
vivendi, de stabilit o suspensiune de arme provizorie, 
pentru ca, în cazul conflictului așteptat, să se poată 
întâiu salva Basarabia, care este mai oropsită decât 
suntem noi. (Aplauze din partea grupului țărănesc 
basarabean din opoziţie). 

D-l Octavian Goga, ministrul cultelor și al artelor: 
D-le Stere, voiu da oarecari lămuriri în această| ches- 
liume, dar ascult până la sfârşit, fiindcă mi se pare 
că trebuie să, fac o rectificare. i 

D-l C. Stere: D-ta ai sà faci cum vei crede, dar 
nu ai sá tăgădueşti următorul fapt: s'au început tra- 


22 


tări, nu pentru a încheia pacea, ci pentru un modus 
vivendi în vederea războiului care se aştepta. 

D-l Octavian Goga, ministru cultelor și al artelor: 
Nu era vorba de războiul mondial, d-le, Stere. 

D-l C. Stere: Mă rog, războiul care se aştepta a- 
tunci! ` 

Eu vorbesc acum despre prioritatea dreptului Ba- 
sarabiei, recunoscută de ardeleni.. 

D-l Octavian Goga, ministru cultelor și al artelor: 
Vă voiu răspunde. 

D-l C. Stere: Dar, d-lor, am să vă spun un fapt, 
unde d-l Goga nu va putea corecta, Eu mam voit să 
iau cuvântul la acea ședință. Am tăcut. Dar, la un 
moment dat, preşedintele  consfătuirii, bătrânul 
Gheorghe Pop de Baseşti, mi se adresează: „Dar, să 
vorbească şi d-l idin regat.” Şi atuncea, eu m'am ri- 
dicat si am spus: „Ca domn din regat nu pot lua 
cuvântul; dar voiu vorbi ca! basarabean”, şi am vor- 
bit, şi vorbind ca basarabean, d-voastre vă daţi seama 
că nu am putut vorbi altfel decât cum am vorbit tot- 
deauna. Şi mi-aduc bine aminte emoțiunea părinte- 
lui Lucaci, care astăzi mă întrerupe. 

Atunci, agitând o enormă batistă roşie muiată în 
lacrimi, îmi întindea brațele ca fiului Basarabiei o- 
Topsite. 

Va să zică prioritatea dreptului Basarabiei erą re- 
cunoscută atunci şi în Ardeal; că era recunoscută și în 
regat, nu se poate tăgădui. La 1913 guvernul din 
care făcea parte si d-l Take Ionescu a reînoit tra- 
tatul cu puterile centrale, şi nu ise poate explica a- 
ceastă reînoire, decât prin faptul că politica regatu- 
lui, întreagă a fost întemeiată pe această, prioritate 
a interesului Basarabiei. 

Da, d-lor, toată politica de 40 de ani a Statului ro- 
mân dovedește că ea era întemeiată pe acea con- 


___23 
cepţie, care recunoștea prioritatea interesului de e- 
mancipare a Basarabiei. 

Despre Basarabia, însăş ce să mai vorbesc? Vă miră 
acum atitudinea basarabenilor? Atuncea când defunc- 
tul Niculae Filipescu a plecat în Rusia să viziteze 
frontul, d-l Halipa, acest om încă tânăr, dar — să- 
mi ierte această, indiscreţie — deja invalid) din cauza 
atâtor închisori suferite ca director şi redactor al 
ziarelor românești, d-l Halipa, zic, a căutat să-l 
întâlnească pe d-l Niculae Filipescu, în gara Chiși- 
măului, cu mai multi prieteni moldoveni din Basa- 
rabia, şi numai sentinelele l-au împiedicat, Jar gân- 
dul lui era să convingă pe d-] N. Filipescu, că nu tre- 
buie dată uitării Basarabia. 

Și atuncea eu am dreptul să spun, că în ajunul 
războiului era un consens naţional, un adevărat pact 
între românimâa întreagă, că emanciparea neamu- 
lui trebuie să înceapă prin Basarabia. 

D-lor, asa de mult am crezut în pactul acesta, că 
țin minte că atunci când am fost invitat să iau 
parte la recepţiunea țarului la Constanţa, am răspuns: 
„nu pot să mă duc, fiindcă, dacă mă voiu duce acolo, 
mă vor întreba basarabenii şi ardelenii, cu care știți 
că sunt în contact, ce rost are participarea mea la 
această serbare?” Mi sa spus atunci: „trebuie să 
iei parte tocmai fiindcă participarea d-tale dove- 
dește că nu se schimbă nimic în directiva politicei 
noastre generale.” 

Aşi putea, d-lor, să mă duc şi mai departe, să vor- 
besc despre atitudinea guvernului român dela înce- 
putul războiului. Nu pot însă, din nenorocire, să 
tratez chestiunea aceasta în lipsa d-lui Ionel Bră- 
tianu, fiindcă ea trebuie să fie tratată în contra- 
dictoriu. 

Am auzit însă că d-l Brătianu, a desmintit în lipsa 
mea afirmările mele făcute prin publicitate. N'am 


24 


controlat, dar dacă este exact, nu invidiez pe d-l 
Brătianu. Nu l-aşi invidiă chiar dacă war fi ştiut 
nimeni altul decât noi doi, care este adevărul; nu 
l-aşi fi invidiat chiar dacă lumea întreagă lar fi 
crezut pe el şi nu pe mine, nu l-aşi fi invidiat pentru 
mândria lui de om, când rămâne singur cu conștiința 
lui. 

Dar, d-lor, fapt este că în toată gândirea mea, în 
tot sufietul meu, a intrat credința aceasta, că în urma 
acordului general al românilor de pretutindeni, lupta 
trebuie să fie dată întâiu pentru emanciparea, Basa- 
rabiei. 

Și, d-lor, ardelenii poate au fost aceia cari mal 
mult au respectat pactul acesta. 

La începutul războiului am fost chemat de d-l Iu- 
liu Maniu la Braşov, unde m'am dus| cu automobilul. 
Am discutat atunci împreună condițiunile pe cari ar 
fi trebuit să le îndeplinească ungurii pentru ca să 
fie cu putință acţiunea în direcția Basarabiei. Na 
eşit nimic din toate acestea decât ridiculul schimb 
de telegrame între contele Tisza şi mitropolitul ro- 
mân. Cum vedeţi dar, în ajunul războiului în Ardeal, 
ca şi în Basarabia, ca şi aci în regat, era credința că 
prin Basarabia trebuie să se înceapă lupta. 

D-l Octavian Goga, ministru cultelor și al artelor: 
Eu aşi dori ca d-l Maniu să, declare dacă la adunarea 
dela Braşov, la care ali participat d-voastră, comi- 
tetul naţional din Transilvania sa hotărît pentru 
politica d-voastră. Să declare acest lucru d-l Maniu. 

D-l Iuliu Maniu: Am avut onoarea să vorbesc cu 
d-ta în această chestiune la Braşov. Acolo nu a fost 
ședința comitetului, ci lam chemat pe d-l Stere să 
vină, ca să-i comunic anumite lucruri, și d-l Stere 
a avut bunavoinţă şi a venit. Şi am să arât scopul 
pentru care l-am chemat și am să spun și conversaţia 


25 


ce am avut cu d-sa, fiindcă d-l Stere, de sigur, nu va 
contrazice. 

D-l C. Stere: De sigur că nu voiu contrazice. 

D-lor, am voit numai să spun că şi atunci, cel pu- 
țin la unii ardeleni, era încă credinţa care în mine era 
întreagă, pe care eu nu puteam s'o pierd, era credinţa 
că c încă cu putință acţiunea noastră! în direcţia Ba- 
sarabiei. i 


Concepţia tradiţională şi „profeția“ 


Pe ce era bazată această concepţiune? - Fiindcă, 
d-lor, nu era chestiunea de o preferinţă, sentimentală, 
pentru Basarabia mai mult decât pentru celelalte, 
provincii. Dar toată lumea, în timp de 40 ani, toată 
Românimea, credea că primejdia cea mare care a- 
menință neamul nostru, este primejdia dela Nord, 
este Rusia. 

Lucrurile au mers asa de departe, că un om de 
Stat român a spus odată, că „Rusia ţaristă şi România 
sunt două vieţi, cari se exclud”, şi acel om de Stat a 
fost d-l Take Ionescu. (Aplauze pe băncile federa- 
liste . 

D-lor, aveam o credință neclintită, că nu numai 
pierdem Basarabia pentru veci, dacă nu intrăm în 
război cu Rusia, dar aveam şi convingerea adâncă, 
că, în caz de o victorie rusă, tot viitorul neamului 
mostru este primejduit, şi al Ardealului împreună, 
cu noi. Å 

Dar, d-lor, nu mă conducea numai o concelpțiune 
teoretică. Pentru ce uitaţi că în nenumărate ori am 
scris si am spus: puterea militară a Rusiei nu va 
rezista ciocnirii cu armatele europene. Am scris şi 
am spus că Rusia ţaristă va 'cădea şi că pe urma, 
înfrângerii militare va urma şi revoluţia. 


26 


Am spus lucrul acesta.de nenumărate ori. Şi nu 
era vreo „profeţie”, cum se zicea. Toată lumea in- 
telectuală din Rusia cunoștea aceasta. Toată presa 
rusă revoluționară, din străinătate, care putea vorbi, 
o spunea pe faţă. Revoluţionarii ruși din cauza ar 
ceasta împingeau la război, pentru ca să determine 
astfel prăbuşirea ţarismului. 

Şi era un moment, când! „profeţiile” mele nu erau 
desconsiderate. 

La 1913 am scris unul din acele nenumărate arti- 
cole în cari afirmam că puterea militară a Rusiei este 
o vană aparenţă, că Rusia va Ti înfrântă şi că în- 
frângerii îi va urma revoluţiunea. 

Apoi, în timpul campaniei din 1913, am. întâlnit 
în Bulgaria pe d-l general Averescu, pe atunci şef al 
statului-major pe lângă comandamentul suprem ro- 
mân. D-l general Averescu mi-a spus, că! acel articol 
a impresionat atât de mult statul nostru major, în- 
cât a fost tradus în limba germană şi comunicat 
statului-major german. 

Cun vedeţi, d-lor, eram un om care puteam să dau 
informaţiuni despre cele ce se petreceau în Rusia, și 
aceste informaţii erau, cel puţin, cunoscute Statului 
nostru major. 

Dacă eu ştiam că Rusia merge spre înfrânlzere 
şi spre revoluţiune, dacă ştiam deci şi că alianţa cu. 
ea ar atrage şi înfrângerea noastră militară, cum mă 
întrebaţi d-voastre despre motivele atitudinei mele, 
cum îmi cereați d-voastre să nu lupt din răsputeri, 
ca să împiedic ţara de a se înjuga la carul ţarismului, 
şi să nu insist dimpotrivă că a venit momentul să 
smulgem Basarabia din ghiarele lui? 

Dar, d-lor, veţi zice: la sfârşit Antanta a biruit? 
D-lor, citiți toate scrierile mele si veţi vedea, cà 
dacă cu am afirmat, cu o îndărătnicie aproape de 
maniac, că Rusia va fi înfrântă, și va urma revoluP 


27 


tiunea, eu niciodată n'am afirmat, înainte de războiu, 
că Germania va birui şi pe frontul apusan. In această 
privinţă pot invoca mărturia unui; om, care acum nu- 
mi este prieten politic. Nu ştiu dacă e aici, d-l Geor- 
gel Mârzescu? ` 

D-l Gr. Filipescu: Nu e aici (şi nu va veni.. 

D-l C. Stere: Atunci trec peste 'aceasta, dar ora 
fiind înaintată, vă rog să amânaţi ‘continuarea pe 
mâine, întrucât sunt foarte obosit. 


CUVÅNTAREA DIN 5 MARTIE 1921 


D-le preşedinte, d-lor deputați, 


Am spus ieri că în ajunul 'războiului am avut 
dreptul să socot că există un consens naţional în ce 
priveşte prioritatea dreptului Basarabiei la ajutorul 
țării în lupta de emancipare. Acest consens naţional 
avea chiar, pot spune, caracterul unui adevărat pact, 
care nu putea fi cw uşurinţă călcat, și în orice caz mu 
putea fi călcat unilateral, fără a provoca adânci tur- 
burări sufleteşti. Mai cu seamă că el se întemeia pe 
o concepţiune politică pe care timp de 40 de ani au 
împărtăşit-o toţi bărbaţii de Stat în România — şi 
care era la baza -politicei noastre internaționale, — 
concepțiunea că primejdia cea mare care amenința, 
neamul nostru, este primejdia dela nord, primejdia, 
rusească, fiind dat mai cu seamă că orice pactizare 
cu Rusia implica pierderea pentru veci a Basarabiei. 
Vă mai spuneam, că în ce mă privește pe mine personal 
cunoştinţa realităţii, cunoștința faptului că întreg 
aparatul de Stat al Rusiei ţariste a ajuns întro' 
stare de descompunere asa de înaintată, încât nu 
mai poate suporta ciocnire cu vreo armată euror 
peană şi deci că pe Rusia ţaristă o aşteaptă înfrân- 
gerea militară şi revoluțiunea. Faptul acesta 'l-am. 


30 


expus în nenumărate rânduri, atât prin scris! cât şi 
prin graiu, şi din cauza aceasta nu, puteam fi părtaş 
al politicei care ne ducea în lagărul Rusiei ţariste. 


Victoria finală şi politica polonă. 


Dacă mi se spunea că la urma, urmei Antanta va 
ieşi biruitoare, vam amintit că niciodată, în timpul 
neutralității, nu am afirmat că germanii vor fi în- 
vimgători şi pe frontul de apus, dar că în situaţia de 
fapt de atunci am crezut că acţiunea noastră militară 
va îi hotărttă înainte de toate de situaţiunea pe fron- 
tul oriental: si, prin urmare, nu mă; puteam opri la 
această consideraţiune. 

Veţi spune că victoria finală a Antantei condamnă 
această politică. Voi arăta îndată greşeala de calcul 
pe care nu tăgăduiesc că am săvârşit-o, dar simplul 
fapt al victoriei Antantei încă nu putea să-mi schimbe 
convingerea. 

Aţi serbat zilele trecute aci pe reprezentantul repu- 
blicei poloneze. Situaţiunea naţiunii poioneze înainte 
de război avea multe analogii cu situaţiunea, naţiunii 
române. Polonia a fost împărţită între Rusia, Aus- 
tria şi Germania, dar pentru Polonia ca şi pentru 
România, primejdia cea mare o ameninţă în! primul 
rând din partea ruşilor. 

Şi ce atitudine a luat Baja polonă la începutul 
războiului? 

D-lor, la începutul războiului, í în rândurile armatei 
austriace lupta ca, șef al legiunilor poloneze, alcătuite 
din dezertorii poloni din armata rusească, generalul 
Pilsudski, fostul student Pilsudski cu care am fost în 
acelaş timp în Siberia. La Viena a funcționat pe ja- 
tunci un comitet polonez sub preşedinţia “contelui 
laworski, care scotea revista „Polen”, o revistă! aus- 


31 


trofilă. La Berlin apărea revista „Polnische Blaet- 
ter”, scoasă de polonezul Feldert, revistă germano- 
filă. In Elveţia, pe teren meutral, lucra un comitet po- 
lonez, care înainte de toate era dușman Rusiei şi care 
făcea politică, austrofilă. 

La Paris funcţiona un comitet, bine înţeles, antan- 
tofil, dar şi comitetul acela a publicati un memoriu 
pe care l-am reprodus în revista „Viatap Românească” 
şi l-am reprodus în parte şi în; cuvântarea mea din 
1915, în această incintă, unde polonezii «antantofili 
din Paris, spuneau: simpatiile naţiunii poloneze sunt 
tradițional îndreptate spre Franţa, dar polonezii nu 
pot avea încredere în politica rusească şi îm asigu- 
rările guvernului rusesc. 

Câtă dreptate au avut ei, au dovedit documentele 
publicate în urmă de bolşevici, din 'cari rezultă că 
Rusia 4aristă, cu toate asigurările pe cari le dădea, 
a stipulat că în ceeace priveşte Polonia, ea nu va to- 
lera amestecul din afară, că ea singură va hotări 
ceeace crede de cuviință pentru binele naţiunii po- 
loneze. 

Dar în momentul în care Rusia al fost prăbuşită, 
în momentul în. care Rusia ţaristă 'a căzut şi a iz- 
bucnit revoluţia, toate comitetele poloneze austrofile, 
germanofile, antantofile, sau unit şi cu toate şi-au 
îndreptat frontul înspre Germania şi Austria, pentru 
ca să formuleze acele revendicări ale naţiunii lor, 
cari nu puteau fi satisfăcute decât împotriva Aus- 
triei şi a Germaniei. 

Odată ce Rusia ţaristă a fost doborită la pământ 
odată ce soarta Poloniei rusești a fost asigurată, 
Polonia, ca un singur om, sa îndreptat împotriva 
celorlalți inamici ai neamului polonez. 

A! veţi spune, că nu este cavalerească astfel de a- 
titudine: cavalerism de acest soiu dela o naţiune care 
a fost, prin conspirațiunea marilor puteri, împăr- 


32 


titå şi înmormântată pentru un veac, un om de i- 
nimă nu o poate cere. 

Situaţiunea naţiunii româneşti are, cum spui, multă 
analogie cu a naţiunii poloneze. 

Dar cum'a fost apreciată politica naţiunei polone 
în Apus? 

Mareşalul Pilduski, austrofilul de altădată, este 
astăzi capul Statului polonez şi persona grata la 
Paris. 

El şi-a format primul său guvern diniiun! antanto- 
fil, cum este Paderewski, şi un germanofil cum este. 
Studnicki, care este iarăş un fost coleg de Siberia, 
cu mine, şi poate că mulţi dintre d-voastră își a- 
duc aminte despre el, căci în timpul neutralităței 
noastre venise la Bucureşti pentru a facă propagandă 
pentru intrarea României în război împotriva Rusici 

Şi pentru ce Statul român, după ce sar fi prăbuşit 
Rusia ţaristă, a cărei prăbușire era sigură pentru toţi 
aceia cari erau bine informaţi, prăbuşire care o cu- 
. nostea şi o prevestea întreaga Rusie intelectuală şi 

întreaga mişcare revoluționară a Rusiei, pentru ce 
— mă întreb, — Statul român, cu armata lui neatinsă, 
fără să fi suferit invaziuni, pentru ce să mu îi putut 
face si el cum au! făcut polonii, să afirme revendică- 
rile sale atunci împotriva Austro-Ungariei, şi si se 
prezinte deci în alte condițiuni, decât acelea în cari 
s'a prezentat la conferința păcei? 


Greşeala de calcul. 


Dar cum am spus, recunosc o greşeală] de calcul. 

Ştiam că după căderea Rusiei, va urma, fatal şi des- 
compunerea Austro-Ungariei. 

Am fost sigur, — şi aceasta este scris şi în „Viaţa 
Românească”, şi aceasta rezultă chiar din citațiunea 
pe care am făcut-o eri din „Lumina”, că, după că- 


____33 

derea Rusici, prin Basarabia avem să ajungem şi în 
Ardeal, şi că, prin urmare, se va ajunge şi la descom- 
punerea Austrici. Și nu era greu da prevăzut lucrul, 

Imediat după revoluţiunea rusească, la 1917, un 
deputat german numit Paul Lensch, a, scos! un volum 
consacrat revoluţiunei ruseşti, pentru ca să tragă con- 
cluziunea că ea aduce după sine şi căderea, stăpânirei 
iuncărilor prusieni şi descompunerea structurei feo- 
dale a Auştriei. 

Dar mărturisesc, că nu am prevăzut cå descom- 
punerea Austriei va urma aşa de repede după căderea 
Rusiei. Am crezut că are să treacă o perioadă, scurtă 
dar totuşi că are să mai treacă un timp 

Şi nu am putut prevedea lucrul acesta, pentrucă 
nu am putut prevedea intrarea Americei M! război, 
care punea în cumpănă toată puterea ei imensă, ma- 
terială şi financiară, şi izvorul ei aproape nesfârşit, 
de material omenesc. 

Dacă prevedeam, desigur, că politica pe care a-şi 
fi susținut-o, ar fi fost alta. 

D-l P. 'Brátúsanu: America intrase în război din 
primăvară. 

D-l C. Stere: Când America a intrat în. război, 
două treimi din țară era deja sub! ocupaţiune şi moi 
nu mai aveam libertatea de acţiune.” 

Ceeace se putea face înainte nu se mai putea face 
atunci. Aşa dar, d-lor, dacă prevedeam, susțineam 
politica de așteptare până la prăbuşirea Rusiei, iar 
după prăbuşirea Rusiei ţariste să intrăm în! acțiune, 
dar să asigurăm înainte de toate Basarabiay să asigu- 
răm şi celelalte revendicări, şi să me prezentăm la 
conferința de pace, nu ca o ţară care a fost isto- 
vită cu desăvârşire şi ruinată, pe urma unei frân- 
geri militare, şi în urma unei ocupațiuni. 


34 


Greselile politicei oficiale: greșeala 
de concepţie. 


Da, d-lor, am greşit, dar politica, d-voastre wa 
fost şi ea greşită, dar d-voastre nu ati greşit? 

Să vedem dacă şi politica oficială nu a greşit. Şi 
să vedem care greşală a avut consecințe mai grave 
pentru ţară: greşala unui particular, greşala unui 
simplu publicist şi parlamentar care nu a avut nici o 
răspundere pentru acțiunea de Stat, greșala izvorită, 
din unilateralitatea informaţiunilor mele, greşala, da- 
torită, cum vom vedea îndată, cel puţin în parte, şi 
atitudinii oficiale? Sau greşeala guvernului, respon- 
sabil pentru destinele Statului? 

Greşeula mea, în orice caz, cum am văzut, era repa- 
rabilă, cel puţin dacă sar fi urmărit cu băgare de 
seamă cursul evenimentelor. 

Greşeala guvernului, greșeala factorilor responsa- 
bili pentru război, era de altă natură, şi cu alte conse- 
cinţe. 

Această greşeală a fost îndoită: mai întâi o gre- 
şeală fundamentală, de concepțiune şi, în al doilea 
rând, o greşeală în ceeace priveşte însuşi planul de 
execuţiune. 

Greşeala de concepțiune era: alianţa, cu Rusia ta- 
ristă şi, prin urmare, un' război pentru victoria Ru- 
siei țariste, ceeace implica renunţarea la Basarabia, 
Această renunțare la Basarabia,—şi în cazul victoriei 
rugeşti,. renunțare pe veci, pentrucă Basarabia nu 
mai putea în cazul acesta să mai fie redobândită vreo- 
dată,—rezultă atât din declaraţiunile formale, cât si 
din fapte cari nu pot fi contestate. Declaraţiunea o, 
găsesc într'un ziar care nu poate îi bănuit de d-voa- 
ptre. In ziarul Adevărul din 10 Martie 1915, No. 
10.055, într'o cuvântare ţinută la Brăila Vin ziua de 


35 


8 Martie 1915, adică numai cu două zile înainte, 
recentă de tot, găsim cuvintele: 

„Ziua în care vom lua Basarabia prin război, va 
trebui să o sărbătorim îmbrăcând haina de doliu”... 

Și această informaţie a ziarului, care avea aceleaşi 
tendinţi, wa fost niciodată desminţită de cel în drept. 

O voce: Cine a spus aceasta? “ k ! i 

D-t C. Stere: Defunctul Nicu Filipescu, un bun 
patriot, dar aşa era mentalitatea atunci a celora cari, 
conduceau politica oficială. ! i ! t 

D-l Grigore Filipescu: D-le Stere, d-ta eşti ulti- 
mul om care ai dreptate să insinueze că Niculaa 
Filipescu s'a desinteresat de soarta Basarabiei; de 
oarece ştii, că în 1904, dacă nu mă, înşel, eu am fost 
faţă la un prânz pe care l-ai luat îmþpreună cu pă- 
rintele meu la șosea, şi în care nu s'a vorbit decât 
de soarta Basarabiei. D-ta nu poti să fi uitat întreve- 
derile zilnice pe cari le-ai avut cu Nicu Filipescu, 
de care atâtea vă despărțea, pentru înfăptuirea uni- 
tății naţionale, în direcţia preconizată de d-ta, de 
oarece în momentele acelea, în urma războiului ruso- 
japonez, revoluţia era pe cale să isbucnească în Rusia, 
şi în momentele acelea idealul mostru național se 
putea înfăptui în direcția aceea, Nu ştiu sub ce formă 
a vorbit părintele meu la Brăila, sub ce formă a 
exprimat această idee — d-l Dr. Dumitrescu-Brăila, 
care a asistat la acea întrunire, zice, că niciodată nu 
a auzit cuvintele citate de d-ta, — dar în orice caz, 
cred că ar Ti fost o, greşeală tot aşa de mare, ca tru- 
pele noastre să! intre în Basarabia, în 1916, când Ru- 
sia părea pe cale de a se prăbuși, că aceea pe care 
am fi comis-o dacă trupele noastre ar fi intrat în 
Ardeal în 1914, căci pierdeam şi Basarabia şi Íðan 
lul în. acelaş timp. (Aplauze). 

D-l C. Stere: D-lor, am avut dreptul de a in o- 
pune întreruperei d-lui Filipescu fiindcă în cursul 


36 


expunerii mele, ceeace a spus d-sa, nu poate schimba 
nimic, dar îmi răpeşte timpul. Pot spune mai mult 
decât ati spus d-voastre: Nicolae Filipescu la 1905, 
când eu, părăsind totul, am! plecat în Basarabia ca 
să iau parte la revoluţie, ma petrecut până la gară, 
da, tatăl d-voastră, care plângând ma îmbrățișat, 
căci nu se ştia dacă era să ne mai vedem. 

Dar dela 1905—1916 au trecut 11 ani, şi la 1916 
a fost altă mentalitate. 

Eu nu bănuiesc, mu acuz intențiunile nimănui şi 
sunt convins că au fost cu toţii buni patrioți. Dar 
mentalitatea aceasta, cum am spus, ducea la sacri- 
ficiul Basarabiei. Și n'a, fost aceasta, singura decla- 
rațiune a d-lui Filipescu. Era o altă declaraţiune care 
spunea că Basarabia este o bucată otrăvită pe care 
mici gratuit nu trebuie so pi dacă ne-ar fi a- 

runcată. 

Dar sunt şi fapte netăgăduite. Iată am aici în 
mâinile mele o hartă, publicată şi răspândită în zeci 
de mii de exemplare. 

Harta o dau d-lui kd In harta aceasta, 
numită „harta naţiunii româneşti”, —băgați de seamă, 
„harta naţiunii românești,’ —granițele teritoriului ro- 
mânesc se întind numai până la Prut, si dealungul 
Prutului este scris „Rusia!”, ! 

Alt fapt: în timpul neutralității a apărut prima 
hartă etnografică a Basarabiei, publicată de Alexe 
Nour, în care era indicată, sat cu sat, naționalitatea 
locuitorilor Basarabiei, şi de unde reeşea luminos 
caracterul curat românesc al acestei provincii. 

Harta aceasta a fost numai o singură zi la librării, 
pe urmă a fost scoasă din circulaţie. Pentru ce? Şi 
wa reapărut decât după unirea Basarabiei. De alt- 
fel, d-lor, cine ar mai fi. putut visa să smulgă Rusici, 
birúflonre Basarabia? 

Si, d-lor, când deputatul Codreanu a întrerupt. a: 


37 


laltåeri, acest țăran plugar, acest ţăran! care tine el 
însuşi plugul de coarne, şi a; spus: „aţi lăsat Basara- 
bia pomană rușilor”, el nu sq gândea la 1812 şi nici 
la 1879, ci se gândea la acel moment. 

D- lor, nu e numai atât: când spuneam eu aci în 
Parlament şi în scrierile mele dim Viaja Românească 
că Rusia na pornit la război fără să fie asigurată: 
că va avea stăpânirea Constamtinopolului, a Darda- 
melelor şi a litoralului întreg al Märei Negre, a- 
fară de ţărmul Dobrogii; acest fapt a, fost tăgăduit, 
dar bolşevicii au publicat convenţiunile cari asigu- 
rau Rusiei toate aceste posesiuni, cari transformau 
România într'o simplă enclavă rusească. 

A fost publicat şi documentul acela celebru, ra- 
portul lui Polivanow, care arătă ce soartă ne aş- 
teaptă în caz de victorie a Rusiei. 

Şi vă întreb pe d-voastre dacă tratatul de pace 
se încheia nu la Versailles, ci la Ţsarkoie Selo şi dacă 
rolul principal la conferința de pace nu-l avea, pre- 
sidentul Wilson, ci ţarul Niculae sau miniștri lui, 
ce soartă ne aștepta, şi ce rămânea şi din tot orientul 
Europei şi din toată libertatea Europei? (Aplauze 
pe băncile basarabene). 

Aceasta este greşeala de concepţie. 


Greşeala în planul de execuţie, 


Dar şi mai evidentă şi mai mare importanţă, prac- 
tică a avut greşeala în planul însuși de execuţie. 
Dacă eu am ştiut că Rusia ţaristă este la marginea 
prăpăstiei, dacă eu am ştiut că/ Rusia ţaristă este în 
ajunul revoluţiunii, dacă aceste lucruri le-a știut, 
cum am spus, toată inteligența rusă, dacă aceste lu- 
cruri Halipa venise să le spue defunctului Filipescu, 
şi a fost împiedicat numai de sentinele să i-o spună, 


38 


putea şi eradatorsă le ştie şi guvernu român. Şi, d-lor, 
aceasta nu era lipsă de prevedere, ci era ignorarea 
faptelor reale, pentru care era de ajuns să deschidă 
cineva ochii ca så le fi văzut, era negarea îndărătuică 
a realităţii. 

Şi am prătat că cel puţin statul nostru major era 
prevenit, când a tradus articolul meu pentru statul- 
major german. ` 

Nu sa ţinut seamă de nimic, sau totul a fost uitat. 

Si astfel prin politica oficială am fost puşi în di- 
lemar sau victoria Rusiei, pentru care dădeam spri- 
jinul armatei noastre, ceeace însemna pierderea Ba- 
sarabiei şi jugul pentru întreaga naţiune româ- 
mească, sau înfrângerea militară, cu toate consecinţele 
ei, până la pacea din Bucureşti. 

Adevăratul autor al păcii din Bucureşti nu este 
d-l Marghiloman. S'a imputat aci mie acest tratat, 
— eu nu l-am votat şi puteţi citi în Monitorul Oficial 
că dintre vocile de protestare cari s'au ridicat în 
Camera dela Iaşi împotriva tratatului din Bucureşti 
a fost şi vocea unui colaborator al Luminef, d-l 
Pătrăşcanu. Noi ne-am ridicat împotriva tratatului. 

'D-l M. 'Berlescu: D-l general Averescu nu a vorbit 
contra tratatului, d-le Stere? 

WD-l C. Stere: Adevăraţii autori ai tratatului de 
pace din București, au fost aceia| cari făceau un cap 
de acuzație din semnarea lui d-lui Marghiloman, — 
actul de semnare al tratatului e doar numai un fapt: 
material, fără valoare intrinsecă. 

Si dacă vorbiti de d-l general Averescu, în Monitor 
stă scrisă declarațiunea d-sale din Parlamentul din 
Iași, că în momentul acela când! d-sa a fost silit să 
deschidă tratativele de pace „chiar dacă ne-ar fi căzut 
din cer 10 divizii, tot nu am fi putut rezista.” 

Atunci cred că sunt în drept să spun că politica 0- 
ficială ne-a dus la această dilemă: sau victoria Rusiei 


39 


cu pierderea Basarabiei şi compromiterea viitorului 
întreg al națiunii române, sau înfrângerea militară, 
până la tratatul de pace din Bucureşti, cu toate conse- 
ciuţele lui. 

De altminteri, d-lor, un om de Stat român, unul 
din promotorii cei mai însemnați ai politicei oficiale, 
a făcut o declarațiune analogă, înainte chiar de in- 
trarea noastră în război. 

Am aci la mine o broşură, care cuprinde în parte 
documentele publicate de guvernul bolşevic din Pe- 
trograd. In broşura aceasta se află o telegramă, 
a ministrului rus, de pe vremuri, d-l Poklewski, 
care dacă nu a spus strictul adevăr, aceasta îl pri- 
veste; dar cu toate că actele acestea au fost publicate 
de mult, totuş până acum nu am citit nici o des- 
minlire. 

Iată d-lor, ce declaraţie cuprindea această tele- 
gramă, atribuită unui om de Stat român: 

„România în orice caz este pierdută; căci orice 
hotărîre ar lua, ea va fi ştearsă depe suprafaţa pă- 
mântului, sau va deveni o gubernie rusească sau una 
ungurească.” (Sgomst, întreruperi). 

Voci: Cine a spus aceasta? 

D-t C. Stere: D-l Poklewsky atribue această decla- 
ratie — răspunderea este a d-sale, — dar eu nu cu- 
nosc până acum desminţirea, d-l Poklewsky atribue 
această declaraţie d-lui Take Ionescu. 


Biruința Antantei nu justifică politica 
oficială. 


Dar veţi zice, d-lor, că la urma urmelor, Antanta 
a biruit şi am scăpat din prăpastia în care ne arun- 
case tratatul dela București. 

Dar eu vă întreb pe d-voastre: un popor pornește 
la război pentru 'ca peste 10 zile să aibă Turtucaia? 


40 


Un popor porneste la război, ca peste trei luni de 
zile Capitala ţării lui să cadă în mânele inamicului? 
Un popor porneşte pare la război, ca peste patru 
luni două treimi dinj fara lui, să fie ocupate şi pentru 
ca pe urmă să| fie forțat—fiindcă aşa a spus generalul 
Averescu, că mici 10 divizii căzute din cer nu ne mai 
puteau ajuta—să încheie pacea din București? Apoi 
să demobilizeze sub presiunea inamicului, să-i cedeze 
armele? Si pentru ca în urmă, numai cu două zile 
înainte de încheierea armistițiului gencral, să decre- 
teze din nou mobilizarea, şi in acel moment să fie în 
aşa stare de ruină şi istovire încât pentru liberarea 
Capitalei au trebuit să vină întâij armatele aliaţilor 
dela Salonic? Pentru aceasta am intrat noi în război? 

Ce fel de politică e aceasta? 

Și atunci, în consecință, autorul principal al a- 
cestei politice, — poate fi o mai crudă judecată? — 
så spună că faţă! de felul cum am fost trataţi, n'am 
avut nevoie să facem răzbpi, fiindcă şi prin simpla 
neutralitate n'am fi câştigat mai puţin! Şi acelaş 
autor principal al politicei oficiale, să predice „po- 
litica de rezistență”, — ce condamnare mai voiţi pen- 
tru această politică? 

D-l M. 'Berlescu: Este o consecvență în. politică, 
d-le Sassu. Aplaudaţi-l, căci a spus! că se sinucide d-l 
Brătianu. 

D-l C. Stere: Când va fi d-l Brătianu aci voiu 
discuta chestiunea aceasta cu d-sa, darj vă asigur că 
eu pot să-i critic politica, d-voastră nu, 

Nu greşelile de detaliu au determinat înfrângerea 
noastră, ci greşeala fundamentală, alianța cu Rusia, 
țaristă în ajunul prăbuşirii, sl de această greşeală 
nu sunteţi cu toții mai papin responsabili ca, d-l Bră- 
tianu. 

Pentru judecata politicii oficiale, ajunge o sin- 
gură întrebare: dacă stiati, cum ştiam! eu, prăbuşirea 


41 


iminentă a Rusiei ţariste, dacă știați şi despre iz- 
bucnirea revoluţiei, mergeam noi în. 1916, în Au- 
gust, la război, sau mai aşteptam? 

D-t P. Brătășanu: Mergeam, că nu puteam să aş- 
teptăm. 

D-l C. Stere: Aş vrea să aud în această privință, 
declaraţia factorilor autorizaţi, dacă ei ar fi dus 
tara la război în August 1916, ştiind că în Februa- 
rie izbucnește revoluţia rusă şi că se prăbuşeşte pu- 
terea militară a împărăției țarilor, sau dacă așteptau 
în acest caz?... Tăcerel.,, 

Atunci nu vedeţi că me putean! înţelege? Şi ne-am 
fi înţeles, de sigur, dacă în timpul neutralității, față 
de cunoştinţa realităţii de care dădeam dovadă, nu 
eram tratat ca o fiară feroce. Nu se discuta în ve- 
derea adevărului, pentru ca informaţiile unilaterale 
ale adversarilor politicii oficiale să fie folosite şi 
complectate. Discuţia politică luase caracterul unei 
campanii clectorale, în care electorii puţin scrupu- 
loşi, caută numai să înfunde cu orice preț pe ad- 
versar, 

Cât de exasperantă era lupta în aceste condiţii 
pentru un om care cunoştea situaţia, reală, din Rusia, 
şi vedea prăpastia în care cu atâta, îndărătnicie oarbă 
era aruncată țara, — nu mai vorbesc. 

Aşa dar, d-lor deputaţi, erau față în față două 
concepţii: pe deoparte, o concepţie bazată pe tra- 
diția politicii noastre de 40 ani, o concepţie care 
vedea înainte de toate primejdia în. Rusia şi care nu 
putea renunța la integritatea idealului naţional, sa- 
crificând Basarabia; pe dealtăj parte, o concepție care 
punea armata română în serviciul celor mai primej- 
dioşi vrăjmaşi ai neamului, şi cari pretindea reali- 
zarea idealului naţional, începând cu ştirbirea inte- 
grităţii naţionale. 

Pe deoparte, era cunoştinţa realităţii, cunoştinţa 


42 


situaţiei în care se afla imperiul rus, pe dealtă parte 
era ignorarea acestei realități. 

Greşeli am făcut și unii şi alții, dar gravitatea lor 
relativă o puteţi judeca. 


Datoria mea de basarabean. 


Dar, d-lor, indiferent de toate aceste consideraţii, 
chiar dacă am admite că a fost fundamental greșită, 
concepţia mea asupra politicii noastre naţionale, şi 
că România nu a avut altă cale decât alianţa cu Ru- 
sia țaristă şi sacrificarea Basarabiei. 

Şi în cazul acela, dacă nu as fi existat cu, trebuia. 
inventat un basarabean de inimă care să se sacrifice, 
ridicându-şi glasul de protestare împotriva fatalităţii 
istorice, ca să rămână, orice sar întâmpla în urmă, 
o mărturie pe veci, de voinţa îndărătnică, neîntrântă 
a Basarabiei de a rămânea şi de a trăi ca o țară ro- 
mânească, în ciuda tuturor combinațiilor vremelnice 
ale diplomaţiei. (Aplauze pe băncile opoziţiei basa- 
rabene). 

Cunosc bine pe ardeleni, şi sunt convins că dacă 
destinul istoric ne ducea în. lagărul puterilor cen- 
trale, sar fi găsit mulți dintre ei cari să se jertfească 
pentru aceeaș cauză. 

Și în cazul acela tocmai, dacă nu sar fi găsit ni- 
meni, dacă nu sar fi găsit nici un ardelean, care 
să se ridice, fie şi singur împotriva tuturor, să se 
audă strigătul Ardealului, care să vădească lumii 
întregi, pentru vremuri de apoi, rana adâncă în su- 
fletul neamului, pe care nici o rețetă diplomatică 
nu o poate lecui, — în cazul acela în adevăr ar îi 
fost de plâns neamul acesta! 

Dar, eu, d-lor, în vremurile acelea eram singurul 


43 


român în regat care aveam putinţa si dreptul să 
vorbesc în numele Basarabiei românești. 

Puteam eu tăcea, împotriva conștiinței şi judecății 
mele? Puteam eu, care din adolescență m'am ridicat 
împotriva jugului moscovit, puteam eu, care am 
trăit pentru un singur vis şi de al cărui nume au 
fost legate atâtea nădejdi mute, ascunse în taini- 
tele sufleteşti ale acelora cari atunci nu puteau grăi 
decât prin glasul meu, puleam eu să plec capul în 
fata Rusii ţariste, chiar atunci când lumea întreagă 
se închina înaintea ei? (Aplauze din partea grupu- 
lui partidului țărănesc din Basarabia). 

Nu, d-lor! 

Nu, d-lor deputaţi, şi acuma, după ce am fost tåril 
în noroi, călcat în picioare de fiecare declamator 
de bâlciu, după ce am băut până în fund paharul 
umilinței, puteți să mă trimiteţi la eşatod, puteţi 
să mă sfåsiati în bucăţi, eu vă declar şi acuma că 
sunt mândru că am avut tăriaj sufletească de a trece 
peste toate, de a mă expune batjocurei şi urei ob- 
șteşti, de a rupă vechile prietenii, de a suferi ca nu- 
mele meu cinstit să ajungă un cuvând de ocară, — 
fiindcă prin mine grăiau toate generaţiile stinse în 
robie şi nemângâere, memoria fraților de luptă pe- 
riți în furci şi în ocnele uitate ale Siberiei. 

As fi fost un nemernic dacă o clipă aș fi uitat 
mărturiile şoptite în ceasurile din urmă, în cari cu 
sfială mi se desvălea mistica nădejde că aceste jertie 
nenumărate nu vor rămâne zadarnice. (Aplauze pre- 
lungite din partea grupului partidului țărănesc ba- 
sarabean). ' 

Am avut, d-lor deputați, si en un frate, mai mic 
ca mine, al cărui mormânt fărăj cruce nici astăzi nu 
ştiu unde se află. 

Pomenesc pentru prima oară în public despre a- 
ceastă năprasnică moarte timpurie, — acum Când 


44 


sa prăbuşit în pulbere puterea şi slava țarilor, si 
când prin jertfa. adusă cred că am ispăşit toate 
păcatele mele omeneşti, şi pot acum să aduc pe si- 
criul acesta tăinuit o cunună, în Basarabia liberată 
de jug. (Aplauze pe băncile țărănișştilor basarabeni). 

Nu puteam tăcea şi pleca fruntea nici pentru cei 
vii, pentru toți aceia în a căror inimă, şi în ceasul 
acela de groază, licărea totuş flacăra plăpândă "a 
nădejăii. 

Pe ei îi vedeţi pe acele bănci şi ei au biruit la 
Soroca. 

Aveţi d-voastră dreptul, au dreptul toți aceia cari 
i-au părăsit şi i-au uitat, îy ceasul acela, să-mi arun- 
caţi acum piatra mie, care le-am rămas credincios 
până la sfârşit, împotriva tuturora? (Aplauze pe băn- 
cile federaţiei). 


Atitudinea în timpul războiului. Pentruce 
am scos „Lumina“ ? 


D-lor deputaţi, trec acuma si la; atitudinea mea din 
timpul războiului. 

D-lor deputaţi, am rămas la București, și unul din 
vorbitori a amintit că familia mea se afla în acet 
timp la Iaşi. 

D-lor, până acum cel puţin se respecta viața intimă, 
a oamenilor, şi nu-şi permitea nimeni să se amestice 
în relaţiunile de familie. E permisă faţă de mine orice 
neomenie? 

Ei bine, am rămas la București, dar d-lor, mam 
fost mobilizat niciodată, n'am făcut parte din armată. 

Am primit benevol o însărcinare ca jurisconsult 
pe lângă cartierul regal, si mi-am dat demisiunca, 
cu o lună de zile înainte., Demisiunca, a fost primită, 
şi actul se află la dosarul Curţii marțiale. 


45 


Dacă nu asi fi rămas la Bucureşti, nu ati fi fost 
în situațiunea meplăcută pentru d-voastre de a dis- 
cută astăzi validarea mea. 

Eu am plecat din Basarabia la 1906, după ce a 
fost înăbuşită revoluţia din Rusia, fără să închei so- 
cotelile mele cu guvernul imperial. A 

Și faptul acesta a lăsat urme la ministerul afaceri- 
lor străine, fiindcă atunci când pentru potolirea răs- 
coalelor sa făcut apel la câţiva oameni politici des- 
pre care se credea că au oarecare trecere prin fără- 
nime, mi S'a cerut şi mie să primesc pentru patru, săp- 
tămâni prefectura de Iaşi, — singura, funcţiune pu- 
blică pe care am ocupat-o în Statul român. 

Din acest motiv s'a produs o intervenţie din par- 
tea guvernului Rus, care protesta că la graniţele im- 
periului a fost numit ca prefect un om care fusese 
amestecat în mişcarea revoluționară din Rusia. 
D-voastre ştiţi bine, ce a fost în Moldova, până la 
izbucnirea revoluţiunii ruseşti, şi vă întreb dacă pu- 
team fără primejdie să plec din Bucureşti. 

Eu am crezut că nu. 

Dar n'am rămas numai la Bucureşti, ci la un mo- 
ment dat am scos ziarul „Lumina.” 

Veţi vedea îndată, în ce moment am scos acest 
ziar, în ce condițiuni, cu ca scop şi cu ce mijloace» 

Dar trebuie să mărturisesc întâiu o greşală pe 
care am săvârşit-o cu acest prilej. 

Am crezut, că tot trecutul meu, viaţa pe care am 
dus-o. aproape 30 de ani în ţara aceasta, mă pun la 
adăpostul bănuelilor în ce priveşte intențiunile mele. 

In adevăr, d-l Take Ionescu într'una din cuvântă- 
rile sale vehemente împotriva mea, mi-a făcut cins- 
tea de a-mi recunoaşte oarecare inteligență, oarecare 
cultură, rolul pe care l-am jucat eu în mişcarea 
democratică din ţară şi în parte serviciile ce le-am 
adus cauzei naţionale în Basarabia şi în Ardeal. 


46 


Atunci se pune întrebarea firească: care a putut să 
fie motivul, care ma îndemnat să public „Lumina”? 
Fără motiv nu poate fi nici, o acțiune omenească, de 
cât doar în cazul de aberațiune mintală, când nu 
există nici o răspundere. 

Am fost oare mânat de ambiţiune? 

D-lor, astăzi, când a căzut zidul care ne despărțea 
de Basarabia, când pe acele bănci se află trei depu- 
taţi aleşi din aceeaş voloste, saw plasă, cu mine, ve- 
cini imediaţi cu moşia părintească, pot vorbi despre 
lucruri, despre cari până acum nam pomenit. 

Eu prin naștere aparțin acelei minorităţi privile- 
giate care stăpânea Rusia, unde averea şi titlul de 
nobleță ducea la toate măririle. Nu uitaţi că sunt 
vecin! de moşie şi cu fostul ministru al ţarului Nico- 
lae, Casso, şi cu fostul mare șambelan al Curţei şi 
unul din şefii partidului conservator din Rusia, Kru- 
pensky. Dacă eram mânat de ambiţiune, nu aveam 
nevoie să apuc calea revoluţiei şi să-mi petrec tine- 
rețea în puşcărie gi în exil. Odată ce am plecat însă, 
pe acea cale, nw uitaţi deasemeni că am fost n 
acelaş timp în Siberia cu cei doi şefi de Stat, rivali 
astăzi, din fostul imperiul rus, cu Pilsudki și cu Le- 
nin. Nu mai vorbesc de multi „dil minores”, cari au 
jucat un rol mare în Rusia constituțională, cu cari 
am stat în acelaş timp în puşcărie. Si basarabenii 
cari cunosc literatura revoluționară rusă de pe vre- 
muri, vă pot spune, cum am fost clasificat chiar în 
tinerețe între fruntașii intelectuali ai Rusiei. 

Dar d-lor, am venit în țară] si aci am făcut cariera 
mea politică fără să trec prin filiera obișnuită a oa- 
menilor noștri de Stat. Nu ami fost nimic, nici mă- 
car epitrop la SE. Spiridon, nici măcar primar la 
Iaşi. Şi aş fi putut să fiu totul. 

Mi sa oferit ministerul înaintea. d-lui Alexandru 
Constantinescu, înaintea, d-lui Duca, înaintea d-lui 


47 


Victor Antonescu, înaintea d-lui Mârzescu, înaintea 
multor corifei din panteonul nostru politic. Şi eu 
nu am primit niciodată nimic. ! 

Mi sa oferit ministerul și în urmă, în momentul 
când sa unit Basarabia, am fost deasemeni rugat 
nu numai de primul ministru, dar şi de factori mai 
autorizaţi să primesc funcțiunea, de guvernator ge- 
neral al Basarabiei. Şi iarăş nu am primit. 

Am preferat să fiu reprezentant al Basarabiei ca 

preşedinte al Sfatului Țării. 
„ Ce-mi putea da calitatea de gazetar sub ocupa- 
ţiune, ce nu mi-ar fi dat cu prisosință simpla supu- 
mere la curentul dominant în partidul meu, dacă 
aş fi fost un ambițios? 

Sau poate am fost mânat de lăcomia de bani? 

Apoi d-lor, cum Vam spus, am! dat cu piciorul în 
latifundiile mele părintești, eu, rămas singur fecior 
la părinţi în Rusia, unde fiii! au privilegiul ereditar 
față ide fiice, şi puteți vedea din arhivele tribunalului 
diu Chişinău, că nici după moartea, tatălui meu nu 
am' voit să mă înnec în mrejele şicanei ruseşti și 
să-mi pierd viaţa în anticamerile tribunalelori şi cur- 
ților, în căutarea dreptului meu de moştenire. 

Mam mulțumit cu ftărămături din moștenirea pä- 
rintească pe care surorile mele au vroit să mi le 
dea de bună voie. 

Pot dar fi învinuit ca un om lacom de bani? 

Dar, în sfârşit, d-lor, 15 ani am făcut parte din- 
trùn partid care deschidea tuturor partizanilor po- 
sibilități mari de înavuțire. 

Şi eu, d-lor, am preferat să] stau un sfert de veac 
la Iaşi, într'o casă, de mahala, pentru care am plătit 
900 lei chirie anual şi care de multe ori a fost vizitată! 
de d-l Mârzescu, care a putut să vadă în ce condi» 
iuni am trăit. Şi aci, în București, am stat intro 
cameră mobilată din strada Luterană. 


48 


In timpul neutralității, când pe strade curgeau 
şiroaie de milioane, şi când erą de ajuns numai să 
te pleci pentru ele, eu, cu, situaţia pe care am avut-o, 
credeţi că nu aş fi avut toate permisele şi toate va- 
goanele pe cari le-aşi fi cerut? (Aplauze pe băncile 
minorităţii). Și credeţi, d-voastre, că nu se prezen- 
tau ispite? Și nu mi sc cerea, d-lor, nimic mai mult 
decât să am şira spinării mai elastică, 

In aceste condiţii, d-lor, chiar când am fost dat în 
judecata Curţii marţiale, doi ani de zile, cu toate a- 
tacurile violente, nici prin presă, mici oficial, nu 
mi-a fost adusă nici' o învinuire că aş fi făcut intere- 
sat ceeace am făcut. 


Banca Generală. 


Acum d-l Berlescu de pe tribună mă întreabă 'de 
ce am fost membru, în consiliul de administraţie al 
Bâncii generale.. 

Am fost membru ln consiliul de administraţie, nu- 
mit mai bine de 10 ani de acum, la 1910, și 'am fost 
şi sunt şi acum acţionar la Banca generală. 

Voci: Cum se explică cu sărăcia de care vorbeaţi 
adineaori? i 

D-l C. Stere: Am 36 de acţiuni depuse la Banca 
Marmorosch Blank, suut sărac, dar wam fost un 
pauper niciodată. Am făcut parte din! acest consiliu 
în acelaş timp cu d-nii Costinescu, Dissescu, Mitili- 
neu, cu prințul Barbu Știrbey, carg de altfel ma si 
introdus în acel consiliu. Şi dacă bărbaţii aceştia, 
nu au fost influenţaţi în atitudinea lor prin faptul 
că au stat în consiliul dd administraţie al Băncii ge- 
nerale, pentru ce aș fi fost influențat eu? « 

O voce: Trebuia să demisionezi în timpul nem- 
ților. 


49 


D-l C. Stere: Voiu răspunde si la aceasta. După 
plecarea guvernului, când cea mai mare parte din 
membri consiliului de administraţie au plecat şi 
ci, eu împreună cu d-l Theodor Roseti m'am dus şi 
mi-am dat demisiunea din calitatea mea de membru 
al consiliului de administraţie, dar în urmă au venit 
la mine directorii Băncii s wavu întrebat despre mo- 
tivele demisiunii. 

Am răspuns: fiindcă d-voastre acum faceţi parte 
din administraţia militară germană, — eu mam ocu- 
pat, notati bine, nici o funcţiune în administraţia 
teritoriului ocupat. La aceasta mi s'a arătat un or- 
din prin care e creia o, secțiune deosebită, fără nici 
o legătură cu Banca propriu zisă, şi mi sa spus 
încă: „D-le Stere, atâţia ani ai fost membru în con- 
siliul nostru de administraţie (şi nu mi-au spus fățiș, 
că în aceşti ani prezenţa mea nu era tocmai nece- 
sară), dar acum demisionezi când lipsesc atâția mem- 
bri din consiliul de administraţie al Băncii şi poti 
fi util... i 

D-l A. C. Cuza: Util, cui? 

D-l C. Stere: Băncii, al cărei acţionar şi membru 
în consiliul de administraţie eram. Atunci mi-am 
spus, poate că am făcut rău că, am primit la 1910 
această funcțiune, dar după, ce am stat peste şase 
ani în acea Bancă, Care în secțiunea care mă pri- 
via a rămas cecace a fost întotdeauna, n'am putut da 
demisia, când prezenţa mea era mai necesară. M'am 
dus la d-l Teodor Roseti si Pam întrebat pentru «ce 
şi-a dat demisiunea, odată ce secțiunea aceasta a 
Băncii nu are nici o legătură cu secțiunea de emi- 
siune. 

Şi d-l Teodor Roseti, mi-a spus: îmi dau demisiunea 
numai fiindcă sunt om bătrân şi cam bolnav si nu 
mai pot lucra. D-l Teodor Roseti încă trăiește si 
poate să vo afirme. 


50 





Dacă credeţi d-voastre că omul care renunță la 
latifundiile părinteşti, ca să poată trăi în libertate, 
dacă credeţi că omul care o vieaţă întreagă a trăit 
cum am trăit eu, poate să fie bănuit pentru aceste 
motive, acest lucru vă priveşte, are să ne judece şi 
tara şi viitorul... 

D-l I. Zelea Codreanu: Si Curtea marţială. 

D-l C. Stere: A! Să judece şi aceasta! 


„Dosarul“, 


Mai departe, mi sa afirmat că aş fi figurat în- 
trun dosar oarecare „Roselius”. Am crezut că după 
explicaţiunile pe cari le-am dat în comisiunea de 
verilicare, că aceste învinuiri nu von mai fi repelate 
în Cameră. 

Aci se face o contuziune care cred că din partea 
unora este voită. Numele meu nu figurează în nici 
un dosar de această natură. 

D-lor, există un dosar, dar acela nu este dosarul 
„Roselius”, şi în acela în orice caz numele meu tot 
nu figurează. Sunt extrase necomplecte si tendenţios 
prezentate din registrele Băncii Generale. Am aflat 
despre lucrul acesta numai în momentul din urmă. 

In registrele Băncii Generale figurează mai multe 
plăţi cari se urcă la œ sumă de vre-o 170 de mii lei, 
pe cari „Lumina” le-a plătit administraţiei militare 
din Bucureşti, dar în acelaş timp figurează și o sumă 
pe care administraţia militară a plătit-o „Luminei.” 

Am aci toate actele pe cari le-am prezentat unul 
câte unul, comisiunii de verificare. Din aceste acte 
rezultă că la un moment dat „Lumina” a cumpărat 
în străinătate 15 vagoane de hârtie, dela fabrica, 
„Krapitz”, precum a cumpărat şi o. maşină de tipar, 
pentru tipografia socialistă în care se tipărea. Pen- 


51 


tru aceasta sunt aci chitante, prii care se poate do- 
vedi, că „Lumina” a plătit peste 170.000 lei, fiindcă 
nu se putea aduce nici o marfă decât numai prin 
canalul administrajiunii militare. 

Pe urmă, fiindcă ziarul „Bukarester Tageblatt” ră- 
măsesc fără hârtie, 200 suluri de, hârtie au fost re- 
chiziționate dela administraţiunea „Luminei”. 

Operațiunile băncii sunt deschise şi în arhivele 
băncii trebuie să fie şi ordinul de plată, precum şi 
chitanţele respective, cari dacă! ar fi fost prezentate 
atunci când sa făcut cercetarea, sar fi văzut, că or- 
dinul de plată a fost dat pentru plata, acestei hârtii 
rechiziționate, precum sar fi văzut că, chitanţele mau 
fost date de mine ci de funcţionarii din administra- 
iunea „Luiminei.” 

D-lor, când a fost rechiziționată această hârtie, 
administraţia „Luminei” a protestat; căci nu a fost 
rechiziționată o hârtie care sar fi găsit în depo- 
zitele din Bucureşti, ci o hârtie care a fost cumpå- 
rată tot dela administraţia militară... 

O voce din majoritate: De cine a fost plătită? 

D. C. Stere: Şi care a fost plătită de mine cu 
banii mei. In această privință am! să vă răspund i- 
mediat. 

Am aci adresa ziarului „Bukarester Tageblatt” or- 
gan olicios al administrațiunii militare, care, în urma 
protestarii administraţiunii „Luminei”, declară că a 
dispus plata prin Banca Generală a preţului hârtiei 
rechiziţionate. 

Mati întrebat, de unde am avut, mijloace să cum- 
părăm hârtia? 

„Lumina” a avut începuturi modeste. Se poate 
dovedi cu registrele tipografiei socialiste, că tira- 
jul acestui ziar la început era numai de 8.000 de 
foi, dar că acest tiraj treptat creştea, aşa că în 
momentul când s'a stabilit legătura cu Moldova, după 


52 


încheierea armistițiului, „Lumina” apărea în peste 
100.000 de exemplare. 

„Lumina” a fost în Moldova cel mai răspândit ziar, 
chiar față de ziarele publicate în Iaşi. 

Prin urmare, d-lor, nu avea nevoe de nici o sub- 
venţie, si dacă preţul unui număr nu era numai de 
zece bani, pe care n'am: voit săl urc, sar fi putut 
realiza chiar câştiguri mari. 

D-lor deputaţi, fiecare fapt pe care îl atirm îl pot 
dovedi cn registre în regulă. 

Dar mai mult, d-lor, fiecare cifră, care figurează 
în registrele Băncii generale, ca plătită „Luminei”, 
figurează și în registrele „Luminei” ca! încasată, pre- 
cum şi ceeace este înscris în registrele „Luminei” că 
a fost plătit de administraţia „Luminei” trebuie să 
fie. scris şi în registrele Băncii generale că a fost 
încasat de Banca generală. Am aici şi chitanțele a- 
cestei Bănci. 

Dar registrele „Luminei” au fost puse la dispoziţia 
justiției cu toate piesele, cu toate actele justifica- 
tive şi se află și astăzi la dispoziţia. oricui, şi până 
azi nu mi sa adus în această privinţă nici o învi- 
nuire. 

Dar acum vedeti ce digresiune inutilă am fost 
silit să fac. 

Faţă cu tot trecutul meu am. crezut, că un om 
după 30 de ani de viaţă! politică şi de viață cum am 
dus-o eu, are să fie pus la adăpostul bănuelilor.. 

In adevăr, ce îmi putea da în această privinţă 
meseria de ziarist sub ocupaţiune, ce eu nuasfi putut 
avea însutit, şi fără muncă, prin simpla docilitate, 
după moravurile politicianismului nostru? 

Eram sigur dar (că oricine val căuta mai de grabă 
să cetească printre rânduri intenţiunile adevărate 
ale unui om care nu poate fi bănuit. 


53 





Pentruce nu am putut tăcea ? 
Situaţia militară. 


Dacă aveam prezumţiunea aceasta, dovedită gre- 
şită, eu ştiam însă ceeace mă aşteaptă. Ştiam că 
autorii politicii oficiale nu-mi vor ierta îndrăzneala. 
Ştiam de asemenea la ce mă expune reaua credință 
a unora, laşitatea altora, micimea de suflet a rancu- 
nelor personale, şi de aceea în! chiar primele numere 
am spus că mă îmbrac cu „cămaşa morții”, dar nu 
pot tăcea. 

Pentru: ce nu am! putut tăcea? 

Aci trebuie să viu la momentul când am scos 
„Lumina”, să vedem care era atunci situațiunea pro- 
blemei românești întregi? i 

D-lor, am aci primul număr al „Luminei”, este 
datat 7 Septembre 1917, — vă rog să retineti această 
dată căci vom avea nevoie de ea mai târziu. * 

Care era repet situatiunea problemei româneşti 
în întregimea ei în acest moment? 

Să vorbesc întâi despre situațiunea militară. Am 
aci cartea unui general rus pe care îl cunoaște bine 
d-l General Averescu, — generalul Monchievici, fost 
şef de stat-major al armatei aj patra rusești, — carte 
intitulată „Descompunerea armatei rusești”. In a- 
ceaslă carte la data de 26 Iulie — vă rog iarăşi să 
rețineţi această dată — se vorbeşte despre un atac 
pregătit împreună cu armata d-lui general Averescu, 
împotriva dealurilor Mămâia. 

Și iată ce spune relativ la situația în ziua 
de 26 Iulie d-l general Monchievici: „Dela înce- 
„putul acţiunii pregătitoare a artilerii au venit ra- 
„porturile comandanților infamteriii (ruseşti), cari 
„semnalau agitația ce domnia printre oameni; aceş- 
»tia declarau deschis că, nefiind susținuți decât de o 


54 





„artilerie slabă numericeste si care acoperea un 
„front extrem de desfășurat — (Ceeace mai departe 
întreacăt să, fie zis, generalul Monchievici spune că 
nu a fost adevărat) — ei nu se vor apăra, în cazul 
„dacă inamicul i-ar ataca/, ci se vor retrage îndărăt. 
„Un regiment (rusesă, bine înţeles) a refuzat chiar 
„categoric să execute o mișcare.” (Général N. de Mon- 
kévitz. „La décomposition de l armëæe russe”, pag. 82). 

Şi mai spune generalul Monchievici că d-l general 
Averescu a fost lăsat singur, numai cu românii săi, 
să înainteze două zile, si pe urmă a fost oprit din 
ordin, fiindcă armatele ruseşti nu mai voiau să ducă 
lupta. 

Acest atacat a provocat contra-aiacul care a dus la 
luptele dela Mărăşeşti, care au fost isprăvite la, înce- 
putul lunii August, asa cå la 1 Septembrie, când a 
apărut „Lumina”, de fapt operațiile militare au fost 
isprăvite. 

Am declarat în primele numere ale „Luminei” cà 
în situația de fapt efortul militar al României nu 
mai poate continua, şi, războiul poate fi considerat 
ca sfârşit pentru noi. 


Evenimentele se precipită. 


Dar asta nu ajungea. Evenimentele în Rusia se 
precipitau. 

Care era situația acolo la 1 Septemvrie? După ce 
sa prăbuşit tarismul și a trecut ca meteor guvernul 
lui Lwov, a venit guvernul lui Kerenski, care făcea 
sforțări desperate de a reînvia frontul, sforțări însă 
zadarnice. Dar, pentru mine era clar că guvernul 
Kerenski nu poate trăi. Şi, cum! am scris înainte, că 
Rusia va fi înfrântă şi în Rusia va isbucni revoluţia, 
tot asa în primele numere ale „Luminei” am scris că. 


55 


în locul lui Kerensky, va veni guvernul bolşevic şi că 
descompunerea Statului rus este abia la începutul ei. 

Si era, d-lor, ceva şi mai grav: Basarabia a început 
să fie prinsă în vârtejul revoluţiei ruseşti. Istoria ne 
arată însă, ce cheag indestructibil creiază între po- 
poare o revoluţie trăită împreună. La, 1789 Alsacia 
şi Lorena nu erau unite cu Franţa de mai multă 
vreme decât cum eră unită Basarabia cu Rusia la 
1917, dar, fiindcă Alsacia şi Lorena, au trăit împreună 
cu întreg poporul francez vremurile mari ale re- 
voluţici, sa creiat între ele legătura pe care, cum 
au dovedit faptele, nimic nu a putut să o mai rvpå. 
Şi, d-lor, nici după cei 50 ani, când Alsacia şi Lo- 
rena au făcut parta din imperiul german, Care avea 
cgemonia în Europa, Alsacia si Lorena Cari vor- 
beau limba germană, n'au încetat să fie şi să se simtă 
franceze. Astăzi, la Strassbourg, apar jurnalele po- 
litice, cele mai multe în limba germană, dar fac 
politică franceză. Aşa e de adevărat că o revoluţie 
transformă adânc sufletul unui popor. Nu poate fi 
un factor mai puternic care să influențeze toată 
structura psihică a masselor, 

Şi când am văzut că Basarabia este ameninţată să 
fie prinsă în vârtejul revoluţii rusești, na cuprins 
groaza că a sunat ultimul ceas în care Basarabia ar 
mai putea fi încă salvată. 

Și, în acelaş timp, aflam despre p;anuri fantastice, 
izvorîte din desăvârşita ignorare a situaţiei reale din 
Rusia. Eram guvernaţi de aceiaşi oameni, cari ig- 
norau, înainte de războiu, că Rusia ţaristă era ame- 
ninţată de prăbuşire şi se afla în ajunul revoluţiei. 
Eram guvernaţi de aceiaşi oameni, cari închideau 
ochii asupra evidenţei. Nu uitaţi: tăgăduiau trata- 
tul prin care Rusia îşi asigurase Constantinopolul. 
Mai mult, d-lor, când eu am relevat o problemă po- 
litică — nu o chestiune de filologie sau de istorie, în 


56 


privința căreia istoricii şi filologii pot îi împărţiţi 
— problema ukraineană, menită să joace un mare 
rol în politica noastră! viitoare, d-l Take Ionescu — 
care astăzi e în raporturi cu misiunea ukraineană 
— a spus căi nu ştie ce este Ukraina, că Ukraina este 
o invenţie a lui Napoleon al III-lea! 

Iar în momentul acela guvernanţii noştri făceau 
diverse combinaţiuni si cu Ukraina, care abia năs- 
cută, formula revendicări asupra Basarabiei. 

Și atunci, d-lor, mi-am spus că nu pot tăcea. Şi 
vă spun şi astăzi: de ştiam! că numele meu va fi bles- 
temat 10 generaţii, până ce istoria imparţială în 
sfârşit îşi va spune cuvântul, de ştiam chiar că am 
să duc în mormânt taina sbuciumului meu sufletesc, 
nu puteam tăcea. 

Și mi-am spus încă: acum cel puţin, după ce am 
dat atâtea dovezi că știu ce se petrece în Rusia, 
că cunosc mentalitatea rusească, că cunosc toate con- 
dițiunile vieţii ei politice şi sociale, am să fiu în 
sfârşit crezut. 

Şi din cauza aceasta, tot mereu reproduceam ar- 
ticolele mele vechi, cari cuprindeau atâtea preve- 
deri realizate. Şi trei pătrimi de articole din această 
carte sânt consacrate numai chestiunii ruseşti şi ches- 
tiunii basarabene. 

Am scrisori în cari am fost învinovăţit pentru a- 
ceasta. Mi se spunea: dar ce suntem noi în Rusia? 
Şi pentru cc atâtea citaţii din articolele proprii? 

Eu însă nu puteam face altfel, fiind dat sco- 
pul ce urmăream. Ştiam că guvernul trebuie să 
fi lăsat aici o  organizațiune prin care să afle 
şi ceeace scriu eu în „Lumina”, ştiam că si presa 
europeană are să vorbească, cum a| si vorbit, despre 
acest ziar. Eram sigur că printr'o cale sau prin- 
tr'alla, cei vizaţi mă vor ceti şi am să le deschid ochii. 

Nădăjduiam că în această oră de cumpănă, când. 


57 


se punea în primejdie mortală Basarabia, care dacă 
ar fi trăit toată revoluţiunea rusească laolaltă cu în- 
treg poporul rusesc, ar fi fost pentru veci pierdută, 
fiind dată starea culturii ei naţionale sub regimul 
țarist, — nădăjduiam, zic, că cel puţin în ceasul al 
doisprezecelea si ce orbiți vor vedea prăpastia ca 
se deschidea înaintea noastră 1), 

Cum, am spus, la aceste chestiuni se referă trei 
pătrimi din articolele scrise în „Lumina.” 

D-lor, vi sau citat aici mai multe articole din 
„Lumina”, Ati văzut ce „orori” s'au! putut descoperi. 
Şi totuș cu câtă desinvoltură aceste articole au fost 
citate. 

E destul să relevez un singur fapt: fiindcă prin 
omisiune în josul unui articol este arătată numai 
luna, dar nu este arătat si anul, au căutat să vă sug- 
gereze că ar fi fost un articol scris la 9 Martie 
1917, când „Lumina” nici nu apărea. 

Dar cum se începe acest articol? 

Iată cuvintele: „Destinul s'a împlinit. Cititorii cu- 


1) Am uitat să relevez în cursul cuvântărei mele, că nici nu 
m'am gândit că jurnalul va fi aruncat pe front. 

Un fapt poate dovedi această afirmaţie: publicitatea „Luminei“ 
a fost concedată, dar nici concesionarii nu s'au gândit să primească 
la anunţuri „corespondenţa pentru Moldova“, cum făcea „Gazeta 
Bucureştilor“, 

Această rubrică de anunţări nu apare decât după tratativele de 
pace, când s'au stabilit comunicaţiuni regulate cu Moldova prin poştă. 

Evident că nu pot fi responsabil eu, dacă vreun comandant 
german găsia de cuviinţă să arunce „Lumina“, (care se putea lua 
dela orice depozitar) peste linia frontului,— ceiace, de altfel, după 1 
Septembre 1917, nu avea mare importanţă, fiind dată situaţia mi- 
litară, — şi mai puţin peste două luni, după venirea guvernului 
bolşevic, când s'au început tratativele pentru armistițiu. 

Nu mai vorbesc că nici unul din acuzatorii mei n'a reuşit să 
citeze un rând din „Lumina“, din care ar reeşi vreun îndemn la 
nesubordonare sau la dezertare, — şi slavă Domnului, citaţii, mai 
mult sau mai puţin meşteşugite n'au lipsit. 


FE 

nose preliminariile tratatului de pace semnate la Buf- 
tea în ziua de 5 Martie cureni şi publicate în co- 
municalul oficial de eri.” 

ln ce an au fost semnate preliminariile dela Buf- 
tea? isy 

Şi vorbitorul voia să vă facă să credeți că acest 
articol, — un strigăt de durere, pe care mi-l smulgeau 
aceste preliminarii, în timpul; ocupaţiunii şi sub cem- 
zura germană, a fost scris în Martie 1917! Veţi a- 
precia buna credinţă. 


“Polemica cu germanii. 


Este dar de mirare că şi restul articolelor mele, 
care cuprind, în forma care siugură era Cu pu- 
tinţă sub ocupaţie și sub regimul cenzurii germane, 
articolele cari cuprind, zic, o polemică împotriva 
nemților, să-mi fie imputate ca o crimă de trădare? 

Ce spuneam cu, ce le puteam! spune în aceste con- 
diţii? 

Eu le spuneam: una din două, ori veți fi la sfârșit 
biruiți și atunci desigur că toate planurile de dis- 
trugere şi de desmembrare a României vor cădea 
dela sine. In acel timp circulau, trebuie să spun, 
veşti despre tratările cari se făceau' cu Rusia pentru 
pace separată, — kum se făceau, şi sub regimul țarist, 
— cu guvernul Kerenski, — pace separată pe seama 
României. Şi îmi pare rău că nu este d-l Vaida, care 
cunoaște unele din aceste tratări. Se, vorbea, de pildă 
că şi restul Moldovei are să; fie cedat Rusiei, că Do- 
brogea va fi dată Bulgariei, iar Oltenia luată de 
către austriaci. Si atunci le spuneam nemților, eu, 
simplu publicist, care nu aveam decât condeiul ca 
armă, care nu dispuneam de tara românească, care 
nu puteam oferi nimic, care nu dispuneam de 


59 


altă putere decât puterea de argumentare, eu le spu- 
neam: de veţi îi biruiţi toate planurile d-voastre cad. 
Dar dacă credeţi că veţi fi biruitori şi atât de com- 
plect biruitori încât veţi dicta pacea d-voastră asa 
cum aţi voi, atunci aveţi oare interes så prăpădiţi 
neamul românesc? Aveţi interes să-l distrugeţi, să-l 
desmembraţi? Eu fac apel la conştiinţa fiecăruia din 
d-voastre dacă nu avea şi el în acele vremuri de 
groază clipe de îndoială. (Aplauze pe băncile ţără- 
niştilor basarabeni). 

Şi eu spuneam: dacă sunteți biruitori aveţi interes 
să desmembraţi România? Aveţi interes ca bulgarii 
prin Dobrogea şi prin Basarabia, rămasă) la ruşi, să 
întindă mâna slavilor la nord, şi astfel, toţi slavii să 
ajungă o singură masă compactă? Sau aveţi intere- 
sul din potrivă să întăriți pe români, să-i ridicaţi, 
să-i uniţi împreună cu cei din Basarabia? Dacă pu- 
teti sau credeţi că puteţi dicta pacea, să faceţi tot 
ce afi vrea, eu nu vă pot da nimic, dar dacă, în ar 
ceastă ipoteză de victorie desăvârșită, credeți că a- 
veți nevoie de garanţii pe viitor din partea Româ- 
nici, nu înţelegeţi că puteţi lua singuri toate garan- 
țiile pe cari le-aţi voi, fără så distrugeţi sau să des- 
membraţi România, dacă vă tă seama de interesul 
d-voastră real? 

Și argumentul suprem se redute la formula urmă- 
toare: In loc să distrugeti România, chiar dacă ati 
avea puterea så o faceţi, s'o introduceți ca garanție 
în sistemul Europei centrale, dar să o introduceți 
unită şi întărită, ca să servească ca stavilă împotriva 
puhoiului slav. 

D-lor deputaţi, nu mam mulțumit numai cu a- 
ceastă argumentare. S'au citat atâtea arlicole aci, 
dar nu s'a citat şi articolul! meu privitor la tratatul 
dela Bucureşti, cel întituiat: „Românul nu piere,” în 
care încercam să fac pe germani să înțeleagă, că 


60 


æi nu pot, fiindcă sunt pentrul un moment biruitori, 
să sdrobească un neam, care în! timp de milenii, pri- 
gonit de soartă, a ştiut să-şi păstreze fiinţa lui (a- 
plauze pe băncile opoziţiei), şi că nu este în interesul 
lor să creieze o situațiune care ar produce o dușmă- 
nie neîmpăcată pe vecie între noi şi între ei. Și când 
a venit la Bucureşti, pentru tratările de pace, mi- 
nistrul Kăhlman, am avut o discuţiune de două ore 
cu cl, discuţiune violentă. 

In această discuţie Vam silit să recunoască că 
nu este în interesul Germaniei ceeace 'face, că Ger- 
mania o face silită de presiunea bulgarilor şi că în 
interesul ei ar fi să revizuiască condițiunile trata- 
tului în favoarea noastră. 

Mi se mai impută că am consimţit să scriu sub 
cenzura germană. 

Dar un om care şi-a început cariera de publicist 
sub cenzura rusească, nu poate vedea .acest lucru 
sub aspectul, sub înfățișarea d-voastră. 

Dovadă, că și în Polonia apăreau zeci de ziare 
sub ocupaţia germană, — şi nimeni nu sa gândit 
acolo să le aducă vreo învinuire pentru aceasta. 

Dacă nu sar îngădui publicistului să scrie sub 
cenzură, Nici un popor robit na mai ajunge să-şi 
rupă lanţurile. 

In articolul „Către cetitori”, prin care eu explic, 
în primul număr al „Luminei”, cum înțeleg rostul 
acestui ziar sub ocupaţie germană, am spus: 

„Dacă nu întotdeauna voiu aşterne pe hârtie întreg 
„gândul meu, nu există nici o forță pe pământ, care 
„să mă poată sili să spun un singur cuvânt, care 
„să nu fie expresiunea credinţii mele... 

„...Poate nu-mi va fi dat să spun tot ce cred, dar 
„nu voiu spune nimic ce war izvori numai din con- 
„vingerea mea adâncă.” (Volumul „Marele Războiu 
şi Politica României”, p. 5). 


61 





Si wam scris Nici un Cuvânt, în care nu as fi cre- 
zut, şi pe care nu Vasi fi crezut folositor cauzei na- 
tionale. | 

Şi vă asigur, D-lor, că si astăzi aş putea iscăli 
cea mai mare parte din acest volum, iar cealaltă 
parte nu aşi mai iscăli-o, nu pentrucă ar fi fost scrisă 
împotriva conştiinţii mele, cum simţiam atunci, ci 
numai pentru că s'a schimbat situaţia de fapt sau nu 
s'au realizat temerile în vederea cărora aceste ar- 
ticole au fost scrise. 

Aşa fiind lucrurile, dilor deputaţi, puteţi să'mi im- 
putaţi fanatismul; puteţi să mă învinuiți de nebunie, 
sau că educaţia mea revoluționară m'a dus prea de- 
parte în disprețul formelor şi al convenţiunilor, dar 
cu ce drept puteţi să bănuiţi intenţiunile mele? Și 
dacă intenţiunile mele au fost sincere, pot spune cu 
un mare scriitor şi un mare cugetător francez: „o- 
mul care vorbeşte sincer, chiar atunci când vorbeşte 
singur împotriva tuturor, vorbeşte pentru toţi” (a- 
plauze pe băncile opoziţiei), fiindcă numai! din. cioc- 
nirea părerilor sincere poate răsări adevărul. 

Trăim în vremuri turburi, se adună) din toate păr- 
tile nourii, furtuna ne ameninţă, și credeţi că în vre- 
murile acestea nu este nevoie dd oameni cu convin- 
geri tari şi cari au curajul acestor convingeri, fie 
şi împotriva tuturor? Şi voiţi să preferați numai 
giruetele care se întorc după vânt? (Aplauze pe băn- 
cile opoziţiei). i 


A folosit cauzei nationale atitudinea mea? 


Dar să spuneţi cå a fost greșită, să spuneţi cå 
a fost chiar vinovată atitudinea mea, dar n'a fost ea 
utilă cauzei noastre naţionale? 

D-lor, sunt fapte materiale pe cari nici o denega- 
țiune nu le poate îndepărta. 


62 

Când m'am dus în Basarabia, în Sfatul Țării, care 
era situaţiunea? 

Cum vam spus, Basarabia trecuse printr'un în- 
ceput de revoluţiune. Şi aci în parte avea dreptate 
d-l Bogoş. 

În momentul acela la intelectualii moldoveni: se şi 
născuse conflictul sufletesc dureros între simpatia 
pentru revolnţia rusească şi între chemarea neamu- 
lui. lar la ţăranii moldoveni pe. cari i-am găsit uniți 
în bloc sub conducerea dlui Tiganco, la ţărani cari 
prin revoluțiune au şi pus mâna pe pământurile ma- 
rei proprietăţi, era puternic sentimentul de, teamă şi 
de neincredere, ei aruncau priviri bămnitoare peste 
Prut. unde credeau, că este o ţară feodală, în care tå- 
ranii nu an nici un drept, nici măcar dreptul de vot 
şi nau nici pământ, reforma agrară nefiind înfăp- 
tuită. 

Și credeţi d-voastră, că pentru aceşti intelectuali 
şi pentru acești țărani trecutul unui om, care a dat 
dovidă, că în lupta lui implacabilă împotriva taris- 
muli a trecut peste toate formele și consideraţiu- 
vile, și a rămas credincios idealurilor tinereţei sale, 
crede i d-voastră că cuvântul acestui om, — tocmai 
din cauza acelei atitudini, care al făcut din mine un 
Į aria, un ostracizat, nu a avut cu atât mai multă 
«rentate, fiind dată această psihologie? 

Și nu uitaţi, că numai în ultimul moment am reușit 
să snulg din blocul țărănesc al d-lui Tiganco pe 
țăranii moldoveni, asigurând astfel majoritatea pen- 
iru actul de unire în Sfatul Ţărei. 

Și, lor, votul Statului Țărei este titlul juridic 
care a fost invocat şi în tratatul încheiat de Româ- 
nia cu Marile Puteri pentru a ne recunoaşte Basa- 
rabia. 

Și vă întreb pe divoastre, dacă războiul se sfârşea 
fără acest vot, dacă în acel moment unirea Basara- 


__ 63 
biei nu cra un fapt înplinit, situatiunea noastră ar 
fi fost mai uşoară sau mai dificilă în tratativele pe 
cari le-am avut cu Puterile Apusene? (Aplauze pre- 
lungite pe băncile minorităţii). 

Să. vă gândili numai la atitudinea de astăzi a 
Americii, şi la dificultăţile pe cari a trebuit så le bi- 
ruiască d-l Vaida la Paris şi la Londra. 


Această utilitate a fost recunoscută. 


Dar iarăşi sunt fapte materiale, d-lor deputaţi, 
cari nu se pot sustrage din istorie şi cari aduc măr- 
turic cum era privit, la un moment dat, rolul meu 
în Basarabia. 

Pentiu ce se uită momentul, când am stat pe tri- 
bună alături de M. S. Regele şi înaintea noastră de- 
fila armata români la Iaşi, pentru a serba unirea 
Basarabici? 

Nu puteţi uita că Regele pentru rolul care l-am 
avut la Unire, ma onorat cu una din cele mai mari 
decoraţiuni alc ţărei. Nu puteţi uita că am primit 
telegrame călduroase de felicitare semnate de Re 
gele Ferdinand, când am fost ales în Sfatul Tårei, 
și că am avul un schimb de alte telegrame, în ca- 
litate de reprezentant al Basarabici. 

Și credeţi d-voastre că sunau frumos aceste tele- 
grame,—păstrate si azi în arhiva Sfatului Ţărei în 
Chişinău—în fața unei Curți Marţiale? 

Ce fel de dinasticism este acesta care poate duce 
la asemenea situațiuni? 

Şi, or, față de această situaţie, față de aceste 
fapte materiale netăgăduite, am putut crede că se 
vor trage toate consecinţele. 

Am greşit, si unii și alții, şi împotriva. greşelilor 
noastre ale tuturora, ţara a ieşit, cu tot tratatul din 


64 





Bucureşti, întregită. (Aplauze pe băncile minorităţii). 

Am crezut că va veni momentul la noi ca şi în 
Polonia, când toţi oamenii sinceri, toți oameni con- 
vinşi, ori din ce lagăr, în fata problemei uriaşe de 
reclădire a ţării, vor căuta să se înjuge la ateastă 
sarcină. 

Şi cum era să nu cred, d-lor? Atunci era altă atmos- 
feră. In acea atmosferă, d-l Gr. Filipescu a venit la 
Iaşi, în casa directorului „Luminei”; în acea atmos- 
feră, d-l Argetoianu a venit în biuroul directorului 
„Luminei” la Bucureşti. 

D-l Grigore N. Filipescu: Sunt toarte mulţumit 
că-mi dai prilejul să-ți spun ce mi-ai spus în casa 
d-tale. 

D. C. Stere: Oricum, d-le Filipescu, ați venit în 
casa directorului „Luminei.” 

In acea atmosferă d-lor sa putut întâmpla încă 
un fapt. 

Când la Chişinău, mă sbuciumam cu marii pro- 
prietari ca să le mai reduc cerbicia, ei, cari înainte 
de toate, vedeau în mine un revoluționar si nu se 
îmcredeau în cuvintele mele, eu le-am spus 'între- 
ruperi): „In momentul de față, se află la Chişinău, 
cel mai implacabil adversar al meu, un om cu care 
nu sunt în relaţii personale, dl, Take Ionescu; duce- 
ti-vă la el şi întrebaţi-l, dacă; puteţi crede în cuvân- 
tul meu.” 

D-lor deputaţi, declaraţiunea, d-lui Take Ionescu 
dată acum după trei ani, pentru explicaţia faptelor 
de atunci, mă satisface, fiindcă puteți! trage şi d-voas- 
tre concluziunea în ce spirit în realitate a fost fă- 
cută atunci. Fapt este că după întâlnirea) cu d-l Take 
Ionescu, proprietarii mari cari mă priveau înainte 
cu cea mai mare neîncredere, în baza asigurărilor date 
de d-sa, erau mult mai prevenitori şi chiar consimţise 


65 





să intre în comisiunea agrară a Sfatului Ţării pen- 
tru a discuta chestiunea exproprierii. 

D-lor deputați, cum am spus, aşteptările mele au. 
fost decepționate. Primul preşedinte al Sfatului Ţării 
din Basarabia unită a fost trimis în fata Curţii mar- 
țiale. Istoria cunoaşte cazuri când de pildă un An- 
drassy, după ce a fost condamnat la moarte, a sfâr- 
şit ca sfetnic al Suveranului său. 

D-l A. C. Cuza: Pentru revoluţie, nu pentru tră- 
dare! 

D-l C. Stere: A fost condamnat, d-le Cuza, ca 
trădător! Dar nu cunosc mici un caz ca un om politic 
decorat, mai mult, chemat la sfat de Suveranul lui, 
să fie trimis în faţa Curţii marţiale pentru o faptă 
anterioară acestei distincţiuni. 

Și în ce condițiuni? 

Am fost dat în judecată la Curtea, marțială sub 
guvernul d-lui Ion L Brătianu, cara 15 ani mă avea 
alături ca cel mai sârguitor şi ca cel mai lipsit de 
pretenţiuni colaborator, — si putea să-mi cunoască 
caracterul. 

Am fost dat în judecată sub ufr guvern din cari fă- 
ceau parte şi tinerii mei prieteni de altădată d-nii 
Duca şi Georgel Mârzescu, cari timpi de peste 10 ani 
îmi manifestau mai mult decât prietenia și stima 
datorite unui egal. 

Am fost dat în judecată, şi după un simulacru de 
interogator,—unul singur,—fără micio confruntare cu 
vreun martor, fără nici o precizare de acuzaţie, am 
fost trimis la Văcărești, iar după trei săptămâni am 
fost liberat. 

Și de atunci totul a rămas în suspensiune. In za- 
dar spuneam: ori mă credeţi vinovat şi mă trimiteţi 
în faţa justiţiei, ori mă credeţi nevinovat şi închideţi 
acţiunea, Ani de zile a stat acţiunea suspendată şi în 
timpul acesta aveau carieră liberă pentru: toate exer- 

5 


66 


citiile oratorice aceia cCàrqra eu nu aveam nici o 
putință de a le răspunde. 

Şi, d-lor, sa pomenit aci de cazul Caillaux. Dar 
Caillaux a fost la, urma urmelor judecat de, judecătorii 
pe cari îi da legea. 

Eu însă nu am, fost judecat, și nu am avut nici o 
putință să-mi spun cuvântul de apărare. Şi numai 
în așteptarea momentului când aş putea spune a 
cest cuvânt am avut puterea să trăesc. 

In faţa unei Curți puteam spune chiar mai mult 
decât aci, fiindcă acolo puteam vorbi, fără să, fiu în- 
trerupt la fiecare cuvânt şi insultat, şi acolo nu ar 
fi încercat nimeni să mă, condamme fără, să mă fi 
putut apăra. (Aplauze pe băncile basarabene). 

Și în faţa unei Curți aş fi putut impune, prin pres- 
tare de jurământ, mărturii pe cari nu am puterea, 
să le provoc în Cameră. 

Cu toate acestea anii treceau Dar, d-lor, vă în- 
treb care este justificarea Curţilor marţiale? Este 
una singură: procedura lor expeditivă în timp de 
război, când interesele apărării naţionale primează 
asupra garanţiilor formale de justiție imparţială. Nu 
de geaba veacuri a luptat omenirea! pentru desfiin- 
tarea tribunalelor excepţionale, nu de geaba Anglia 
își datează libertatea din veacul al 13-lea, când 
„Magna Charta Libertatum” a stabilit odată pentru 
totdeauna că în Anglia nu poate fi judecat cineva 
decât după regulile stricte ale justiţiei! ordinare, de 
judecătorii săi naturali. (Aplauze pe băncile basa- 
rabene). 

Nu de geaba Constituţia dela 1866 a oprit în Ro- 
mânia înființarea tribunalelor excepţionale si a pre- 
văzut în special Curtea cu juri pentru crimele po- 
litice. 

Și dacă aceasta este singura justificare a Curți- 
lor marţiale, — procedura lor expeditivă, — cum 


67 


poate fi justificată această acţiune în fata Curţii mar- 
tiale, acţiune care rămâne veşnic suspendată, numai 
pentruca fantoma ei să apară în anume momente 
de interese politice? (Aplauze pe băncile basarabene). 

Voci la socialiști: Jos Curțile marţiale! 

D-l C. Stere: Şi, d-lor, voiam să vorbesc, voiam 
să fac dovadă, voiam să dau plenitudinea dovezilor 
pe cari ati văzut cât de greu mi-a fost să le produc, 
aci, şi cum am fost împiedicat la fiecare pas cu in- 
vective şi întreruperi. .* 

D-lor, am dorit să pot vorbi, în sfârşit, şi pentru 
un motiv pe care trebuie să-l înțelegeţi şi d-voastre. 

Aproape un sfert de veac am fost profesor la uni- 
versitate, unde generaţiuni de studenţi au trecut în 
fața mea, şi poate mulţi au crezut în mine, şi le 
datoram acestora un răspuns! 

Am fost 16 ani dearândul conducătorul celei mai 
răspândite reviste din România, și, poate mulţi din 
cititorii ei au crezut în mine, si au avut şi ei nevoie 
de un răspuns! ' | 

D-lor deputaţi, am stat decenii în. fruntea mişcării 
democratice din ţara aceasta, aveam dar dreptul să 
vorbesc... 

D-l P. V. Sasu: A casta îţi este vina cea mare! 
(Aplauze prelungite, îndelung repetate pe băncile ba: 
sarabenilor, strigăte de bravo). 

D-l 1. 'Buzdugan: Şi aceasta nu ţi-o iartă ciocoi- 
mea de acă! (Aplauze pe băncile basarabenilor, sgo- 
mot, întreruperi, protestări pe băncile majorităţii). 

D-l C. Stere: Şi mai cred, d-lor, că aveam dreptul 
să vorbesc fiindcă sunt tată de familie, şi am doi 
băieţi mari, cari au intrat în, oştire fără să aștepte 
vârsta legiuită, şi aceştia aveau dreptul şi ei să audă 
cuvântul de apărare al tatălui lor. 

Vă întreb ce om poate fi tratat astfel, fie si cel 
mai odios criminal? 


68 


Sanctiunea ? 


Şi acum, d-lor deputaţi, vă mirati că Basarabia 
nu mă poate privi în aceeaşi lumină în care mă ve- 
deti d-voastră,— Basarabia, în care de aproape 40 de 
ani sa creat o legendă în jurul feciorului de boier 
care s'a ridicat împotriva atotputerniciei țarilor pen- 
tru norod, Basarabia, care în timpul revoluţiei din 
1905, ma văzut în zilele de primejdie alături cu frun- 
tașii ei, Basarabia în care cu. concursul meu s'a creat 
cel dintâi ziar românesc şi cea dintâi tipografie 
românească (Aplauze pe băncile opoziției basara- 
bene), — Basarabia, în sfârşit, ai cărei, feciori, -mul- 
țumită mie, puteau să se adape la izvorul de cultură 
românească pentru ca så o radiezd în urmă în intu- 
nericul de peste Prut. Si vă numesc numai pe doi 
dintre ei: pe Halipa preşedintele partidului, țărănesc 
din Basarabia, şi pe colegul de pe banca ministerială 
al d-lui Take Ionescu, Serghie Niţă. 

Şi, d-lor, după toate aceste, după ce în atmosfera 
basarabeană, din timpul Unirei, d-l Take Ionescu cel 
puțin mă recomanda ca un om! de cuvânt, acum, în 
lipsa mea, cu cavalerismul pe care îl vor aprecia 
oamenii de inimă, ma onorat, de pe banca ministe- 
rială cu declaraţia că în cazul unui „accident electo- 
ral”, care mar aduce în Cameră, disprețul său mă 
va urmări. 

Dispreţul d-lui Take Ionescu, îl voiu suporta! 
(Aplauze pe băncile opoziției basarabene). 

Și mai zicea d-l Take Ionescu; cå conştiinţa d-sale 
morală nu mă poate ierta. Dar am cerut eu iertare 
dela conștiința morală a d-lui Take Ionescu? (A- 
plauze pe băncile opoziţiei). 

Acţiunile unui om politic trebuie să aibă o sanc- 
iune? 

Desigur! 


69 





Dar' ce sancțiune? Și sanctiunea cui? 

Sanctiunea d-lui Take Ionescu? 

Sau sancţiunea Curţilor marțiale? Sanctiunea unei 
Curți, care din ordin deschide, sau mai bine zis, 
întredeschide abia o acţiune, pentruca peste trei săptă- 
mâni să mă libereze, şi să lase această, acţiune ador- 
mită doi ani de zile, până la moui ordine, cu care 
am fost ameninţat în timpul campaniei electorale? 

Nu, d-lor deputaţi. 

Adevărata sancțiune pentru atitudinea mea poli- 
tică a şi fost dată de ţara mea atunci când în u- 
nanimitate am fost ales preşedinte al Sfatului Țării 
din Basarabia, în momentul solemn când ea, neso- 
cotită şi uitată de toţi, îşi îndrepta braţele spre 
patria-mumă, în vremuri negre când şi aceasta ză- 
cea umilită şi călcată în picioare. (Aplauze pe băn- 
cile o'poziţiei basarabene). 

Această sancţiune a fost dată şi atunci când am 
fost ales, în lipsă, şi împotriva voinţei guvernului 
din București, ca deputat al Cetăţii Albe, precum 
ea e dată şi acum din nou de unanimitatea româ- 
nească a judeţului Soroca. (Aplauze pe băncile o- 
poziţiei basarabene). 

Această adevărată sancţiune a fost dată şi de Regele 
României întregite, atunci când, în vremuri grele, 
nra chemat la Sfat şi al dat dovadă de o înaltă înţe- 
legere a situaţiunilor istorice. (Aplauze din partea 
grupului partidului țărănesc basarabean). 

Și aceste sancţiuni, d-lor deputaţi, nici votul d-voas- 
tre, oricare ar fi el, nu le poate şterge, 


Incheiere. 
Şi acuma, d-lor deputaţi, veţi avea de hotărît dacă 


eu am loc în această Cameră. 
Aveţi să hotărîți dacă eu am loc în Camera, pe ale 


70 


cărei bănci stau acei luptători ardeleni, cari mau 
găsit alături de ei, în toate momentele grele ale 
vieţii lor naţionale, si căutau la mine sfat și sprijin, 
şi cari pe vremuri mi-au dat acea ramură de lauri în 
argint, depusă la Universitatea din Iaşi, din partea 
comitetului partidului național, ca recunoștință pen- 
tru serviciile aduse cauzei naţionale româneşti din 
Ardeal. (Aplauze prelungite din partea grupului tå- 
rănesc basarabean). 

Iată, îl văd aci în fata mea pe preşedintele acelui 
comitet, d-l Mihali, care mi-a înmânat acea ramură 
de lauri. 

Veţi hotărî dacă am loc eu în Camera în care 
au pătruns, însfârșit, şi aleşii Basarabiei, ai Ba- 
sarabiei care, o vieaţă de om în mine vedea simbolul 
de emancipare si de unire (aplauze din partea gru- 
pului basarabean din partidul țărănesc); veți ho- 
tări dacă pot intra în Camera, unde au reuşit să se 
constituie, întrun partid puternic ţărăniştii, în ale 
căror discursuri auziţi, poate chiar şi fără voia lor, 
reflexul scrierilor şi cuvântărilor mele de altădată, 
— fiindcă istoria va spune că eu sunt teoreticianul 
care a formulat doctrina din care sa născut ideia, 
însăși a partidului țărănist. (Aplauze prelungite din 
partea opoziţiei). 

Dacă pot eu, însfârşit, intra în, Camera chemată să 
înfăptuiască definitiv reforma agrară şi să organi- 
zeze sufragiul universal, pentru care... 

. D-IL V. P. Sasu: Pentru care ai luptat și suferit, 

D-l C. Stere: ...Pentru care ani dus o luptă crân- 
cenă o vieaţă întreagă (aplauze prelungite din par- 
tea grupului basarabean din partidul țărănesc şi d-l 
Sassu), am dus lupta aceasta şi împotriva multora 
din aceia cari astăzi jură în numele acestor reforme. 
(Aplauze prelungite din partea grupului basarabean 
şi d!-l Sassu). 


71 


Găsim acuma pe banca ministerială pe oamenii cari 
în timpul campaniei de revizuire a Constituţiei, în 
întruniri publice, mă trimiteau la ocnă, ca să împle- 
tesc coşuri şi să taiu sare, visând la aceste „utopii.” 

Vedem acolo şi pe d-l Take Ionescu, care pe vre- 
muri zicea că şi Casa rurală este o reformă revolu- 
ționară, (aplauze), şi care aci, ded pe această tribună, 
abia acum 5 ani, aşa cum! puteţi ceti în Monitorul 
Oficial, cu atâta fineţă declara că-i este indiferent, 
— relativ la sistemul celor trei colegii electorale,— 
că îi este indiferent dacă vinul şi apa sunt reparti- 
zate în mai multe pahare sau sunt reunite întrun. 
singur „spriț” electoral. (Aplauze prelungite pe băn- 
cile ţărăniștilor basarabeni). 

Singurul lucru dorea d-l Take Ionescu: Constituţia, 
„să fie revizuită, dar proporțiunea dintre lichide să 
nu fie schimbată. (Aplauze pe băncile ţărăniștilor 
basarabeni). 

Ideile, pentru cari am luptat eu, triumfă,—adver- 
sarii lor cei mai aprigi de odinioară ísi fac panas 
din ele, şi apar înaintea, d-voastre, ci, ca triumfători, 
iar eu sunt învinsul, al cărui drept de a sta în a- 
ceastă Cameră, chiar în urma, votului unanim al jude- 
țului meu natal, este contestat. (Aplauze pe băncile 
țărăniştilor basarabeni). 

Este şi natural, d-lor: învinsul este iniţiatorul care 
înfruntă prejudecățile și ideile moştenite; triumfă- 
torii se recrutează dintre acei cari ştiu să-şi plece 
capul după vânt şi să urle cu lupii. 

Nu le râvnesc cununa! 

Vă aduceți aminte ide finalul din „Revolta Ingime- 
rilor,” de Anatole France. 

O conspiraţiune cerească oferă Veşnicului Invins 
tronul lui Sabaot, şi îi deschide perspectiva zilelor 
de slavă, în fumul de tămâie si în osanalele oastei 
înaripate, dar el Nepocăitul, cuprinzând deodată 


_ 2 

într'o singură viziune toate vremile de hulå şi de 
prigonire, când glasul lui nu era auzit decât în i- 
nimi răzvrătite şi în mizerii mealinate, are mândria 
supremă de a refuza triumtul, şi respinge tot viitorul 
de putere şi de mărire, pentru care îi ajungea să-și 
întindă mâna. 

Da, d-lor deputaţi, pot să fiu un învius dar nu-mi 
plec capul. (Aplauze pe băncile ţărănișştilor basa- 
rabeni . i 

Ca orice om, am păcatele si greselele mele. Dar 
când îmi examinez conștiința şi îmi scrutez inten- 
tiunile, si când mă gândesc la şirul lung de jertfe 
si de lupte, la toate umilintele şi suferințele cari 
mi-au fost sortite să le trăiesc în cei 35 de ani, înca- 
draţi între temnița rusească din Kişinău și pușcăria 
românească din Văcăreşti. —nu mi-i ruşine de trecutul 
meu si nu mă căesc! (Aplauze prelungite pe băncile 
țărăniștilor basarabeni). 

Si dacă îmi este îngăduit să am o ambiţie, d-lor depu- 
taţi, cu aş dori numai ca pe mormântul meu să fie 'a- 
şezate alături, ca simbol al credinţei către acelaș i- 
deal, două pietre—una românească şi una rusească— 
luate din zidurile puşcăriilor mele. (Aplauze prelun- 
gite pe băncile ţărăniştilor basarabeni). 

Și dacă vă iartă conștiința d-lor deputaţi, vă rog 
să înscrieţi pe acele pietre şi votul care mar exclude 
din acest Parlament. (Aplauze prelungite pe băncile 
țărăniștilor basarabeni). 

Si, sfârşind, trebuie să-mi fac încă o datorie de 
conștiință, să vă feresc de o iluzie: votul d-voastre, 
oricare va îi el, nu mă va lovi pe mine. 

In momentul de față privirile Basarabiei româ- 
neşti întregi sunt aţintite asupra acestei incinte. (A- 
plauze pe băncile ţărăniștilor basarabeni). 

Voci: Aşa este! 

D-l C. Stere: Şi gestul d-voastre poate să fie pri- 


73 


mit ca un semn de infråtire indreptat peste hotarul 
blestemat care ne despårtea mai bine de un veac, 
sau poate fi interpretat cal un semn de înstrăinare si 
de învrăjbire. 

Fiindcă, d-lor, precum nu puteţi. voi Ardealul fără 
ardeleni, tot asa nu puteţi voi Basarabia fără ba- 
sarabeni. (Aplauze prelungite pe băncile țărăniştilor 
basarabeni. Oratorul este felicitat de mai mulți d-ni 
deputaţi). 


.CUVÂNTAREA DIN 9 MARTIE 1921 
(REPLICA) 


D-le preşedinte şi d-lor deputaţi, 


Dacă am cerut să mi se acorde încă odată cuvântul, 
aceasta nu pentru a călca regulamentul. Dar regulamen- 
tul, d-lor, nu prevede ca o discuţiune asupra validării 
unei alegeri să transforme această incintă ` intro 
Curte de judecată; dar odată ce este așa, atunci nu ui-, 
taţi că şi la Curtea marţială acuzatul are dreptul 
la ultimul cuvânt, şi poate să-l spună în toată li- 
bertatea, fără să fie întrerupt la fiecare pas de insulte. 

Şi atunci, d-lor, când am fost atâta timp acuzat 
şi cu atâta patimă, am dreptul să vă răpesc încă pu- 
tine momente — înţeleg merăbdarea, d-voastre — dar 
dacă nu am posibilitatea aci, ca la o Curte marţială, 
de a cere comunicare de acte, dacă nu pot cere do- 
vezi şi invoca mărturii, cel puţin am dreptul să vă 
dau lămuriri în ultimul moment asupra punctelor 
noui cari sau produs în discuţie. 


Acuzaţiuni fantastice. 


Aşa, de pildă, d-lor, nu mai am să insist asupra ar 
cuzaţiunii ce mi-a fost adusă și ieri de unul dintre 
vorbitori, dar asupra căreia nu. au mai apăsat ceilalți 
în ceeace priveşte motivele atitudinei mele. 


76 


Fiindcă, d-lor, dacă un profesor, un parlamentar 
şi un publicist de oarecare însemnătate, ar fi făcut 
ceeace am făcut eu, nu din convingere, oricât de 
rătăcită aţi socoti-o, dar sinceră, ci dintr'un interes 
material, atunci eu însumi aşi fi Mut să trag toate 
coneliiziuiiile: 

Si sunt gata, vă declar acuma sola, să supun 
cercetării oricărui for nu numai toate veniturile şi 
cheltuelile „Luminei”, să justific fiecare franc intrat 
sau ieşit din cassa administraţiei ei, dar sunt gata 
să supun toată viaţa mea de 30 de ani în această 
țară spre cercetare din acest punct de vedere. Si nu 
cred că sunt mulţi oameni politici în ţara aceasta 
cari ar primi pentru ei o astfel de cercetare. 

Prin urmare, d-lor, în chestiunea aceasta puteţi 
să mă dati judecății, dar nu puteţi substitui judecății 
nişte acuzaţiuni aruncate în vânt de pe tribuna par- 
„lamentară, pe baza unor extrase din registre, necer- 
cetate, necomplecte şi tendenţios prezentate, asupra 
cărora am şi dat toate lămuririle, atât în fața comi- 
siunii de verificare, cât şi în cuvântarea mea de Sâm- 
bătă, 

Rămân, însă, d-lor, chestiunile celelalte. 


Romanul de citaţiuni. 


Am fost atacat cu cruzime, cu ajutorul unui asor- 
timent bogat de citatiuni din „Lumina”. Le-am notat 
cu stăruinţă, dar înţelegeţi că acum, în timpul scurt ce 
mi-a fost acordat, mu aşi! fi în stare să reiau fiecare 
“din aceste citaţiuni, una câte una, pentru ca să o pun 
în cadrul articolelor din cari a fost luată şi pentru 
ca să o luminez din punctul de vedere al situa- 
ţiunii în care a fost scrisă. 

Am să vă citez numai un singur caz, din care veţi 


77 


vedea ce se poate face cu o astfel de citatiune, dacă 
nu lipseşte oarecare bunăvoință. 

Vam spus d-voastre că am scos „Lumina” după 
prăbuşirea imperiului rus, după isbucnirea revolu- 
țiunii, în momentul când era clar că regimul Ke- 
renski nu are viaţă şi că vor veni la cârmă bolșevicii, 
în momentul în care şi în Basarabia se ridica de 
asemenea valul revoluţiei, și că eu m'am îngrozit a- 
tunci de consecinţele acestei revoluţii, ştiind legă- 
turile indisolubile ce poate naște între popoar= o re- 
voluție, trăită împreună. 

Aşa, de pildă, întrun moment dat, mi-a căzut în 
mână relaţiunea, reprodusă în aproape toate jurnalele 
străine, asupra desbaterilor din Sfatul Tårei din Chi- 
şinău. Şi în această, relațiune se atribuiau unor mol- 
loveni,—buni moldoveni, cari în urmă au votat uni- 
rea, dar cari atunci erau cuprinși de flacăra revo- 
luției, — următoarele cuvinte, pe cari le-am citat 
în unul din articolele utilizate aici eri împotriva 
mea: 

„Separatism în Basarabia nu există, mai ales 
„separatism în spre România. Aici nu-şi îndreaptă 
„privirile peste Prut decât o mână de oameni. 
„Căile Basarabiei se confundă cu căile Rusiei, 
„pentrucă Rusia e o fară mult mai liberă decât Ro- 
„mânia. Tot astfel vede lucrurile şi țărănimea (mol- 
„dovenească!) din Basarabia.” 

Şi mai departe, acel raport asupra şedinţei din 
Sfatul Tării înregistrează şi declaraţia: „Există o 
„primejdie din partea României, dar nădăjduim că 
„Sfatul Țării va reuşi sd apere libertatea Basarabiei 
„împotriva tentativelor din partea României”!... 

Atunci, cuprins de groază, în culmea disperării, 
am început să arunc în articolul pomenit întrebări 
ca acestea: ea 

„Ce face România acum, când) se pare că ar fi de 


78 


ajuns să-și întindă mâna, pentru ca tara să fie reîntre- 
gită cu acest pământ băștinaş românesc? 

Războiul însă a pus-o într'o' situațiune atât de tra- 
gică, în cât ea nu poate îndrăzni măcar să facă acest 
gest”. (Articolul „Blestemul Basarabiei”, vol. cit., 
p. 105). 

Şi mă întrebam care putea să fie acest gest? Ane- 
xiunea? Nu anexiunea, căci Basarabia se simte acum 
liberă şi trebuie să vină de bună voie, trebuie câş- 
tigaţi sufleteşte românii din Basarabia. Si pentru 
aceasta trebuie făcute toate sacrificiile. 

Si ati văzut cum au fost tălmăcite ieri aici aceste 
strigăte de durere şi disperare, fără indicarea moti- 
vului care le-a provocat! 

Și să ştiţi, d-le Prim-ministru, că eu nu mă gân- 
deam atunci ca şi înainte, cum credeţi d-voastră, 
numai la Basarabia, 

Aţi auzit cå mam interesat o vieaţă întreagă şi de 
acțiunea românilor din Ardeal. 

Puteţi spune dar, că a fost greşită concepţiunea 
pe care o aveam eu, dar eu, credeam că salvarea vii- 
torului neamului nostru întreg, nu se putea asigura 
decât prin întregirea cu Basarabia înainte de toate. 

Să-mi daţi voie, d-lor deputaţi, să nu mai insist 
asupra celorlalte citaţiuni. 

Când un ziar apare 15 luni, și în. fiecare zi scriam 
câte un articol sau două, sub impresiunea momen- 
tului, sau în vederea situațiunilor cari se prezentau, 
la fiecare pas, sub altă înfăţişare, într'o variațiune 
caleidoscopică, este uşor într'o jumătate de oră sau 
într'o oră, să citezi câte o frază sau câte un crâmpei 
de frază, combinând un roman, pentru care, cum sa 
spus de mult, să poţi trimite pe un om la eşafod. 

De pildă, d-lor, să vedeți cât de ușor se poate face 
Chiar de bună credință o greşeală. 

Intre altele, vi sa citit că jurnalul „Lumlina” a re- 


79 


produs cunoscuta declaratiune a defunctului Petre 
Carp. A reprodus-0, dar nu, e nici un cuvânt de co- 
mentar din partea mea. Și.doar, d-lor, înțelegeţi 
foarte bine că nu cenzura germană mar fi oprit 
să fac şi anume comentarii. Am citat-o ca un fapt 
de informaţiune, şi prin însăş tăcerea mea, prin în- 
såg lipsa de comentar, am luat atitudine faţă de acest 
fapt. 

Vam vorbit Sâmbătă si despre polemicile pe cari 
le-am dus, în forma în care ele îmi puteau fi îngă- 
duite de cenzură, — polemici inspirate mai cu seamă 
de temeri justificate, în momentele, când îndoiala 
intra în suflet. 

Si iarăş repet: sunt fericiţi acei cari n'au avut o 

„clipă de îndoială! 

Şi când eu în aceste polemici, pe deoparte, spuneam 
învingătorilor: nu puteţi trage la răspundere, nu plu- 
teti prăpădi şi desmembra un! popor întreg, pentru o 
politică pe care d-voastră o puteţi crede greşită, dar 
pentru care el nu este vinovat; sau când de pildă, — 
în ipoteza biruinții desăvârşite, în care ei ar putea 
dicta lumii întregi pacea lor, — se vorbea de aduce- 
rea cutărui sau cutărui prinț, iar eu le spuneam că 
un print fără rădăcini şi, fără tradiţie nu poate avea 
nici o autoritate,—şi încercam Să le suggerez o altă 
soluţie, care ar duce neamul nostru nu la desmem- 
brare şi prăbuşire, ci la unirea tuturor românilor, 
pentru ca cel puţin chestiunea, românească să ajungă 
o singură chestiune internă, nu o chestiune inter- 
naţională, care nar mai putea fi rezolvită numai 
prin forțele noastre: pot fi eu așa de aspru judecat 
pentru aceste polemici? 


80 


»Tiparul de basarabean“, 

D-lor deputați, nam să mai vorbesc despre concepe 
țiunea mea generală asupra politicei noastre naţio- 
nale. ( 

D-l general Averescu, care în cuvântarea sa mi-a 
recunoscut sentimentele românești, mi-a făcut şi 
cinstea să mă prețuiască atât de mult ca pe un inte- 
lectual, încât să ceară dela mine consideraţiuni de 
ordin general asupra viitorului neamului nostru în- 
treg, fără să mă atașez numai la o singură pro- 
vincie. 

Insă d-lor, eu am avut si am această concepție gene- 
rală. Dacă a fost bună sau rea, dacă conceptiunea 
care a triumfat a fost superioară, se va pronunța 
istoria. Si eu cred că| posteritatea va, revizui în multe 
privinți verdictul contimporanilor. 

Dar, d-lor, cum vi sa spus aicea atât de frumos, 
este în fiecare din noi un sentiment adânc, mai pu- 
ternic decât toate teoriile, mai puternic decât toate 
consideraţiunile şi toate raționamentele. D-voastră 
vă întrebaţi cum a putut atunci sentimentul să mă 
ducă la conflictul dureros cu unanimitatea românilor 
din regat? Dar pentruce uitaţi că eu am venit în ţara 
aceasta, în vârstă relativ înaintată, cu sufletul deja 
format, cu un. trecut sbuciumat şi bogat in! tragedii, 
cari au pus asupra sufletului meu tiparul indestruc- 
tibil de basarabean, — tipar pe care nu l-au putut 
şterge nici cei aproape 30 ani pe cari i-am trăit aci 
în ţara românească? (Aplauze pe băncile basarabene). 
Şi eu m'am simţit, în momentele cele supreme, în 
uniune sufletească indisolubilă cu întreaga Basarabie 
românească. 

Si aci, d-le Prim-ministru, sunt silit să mă explic, 
— fiindcă eu o clipă nu mă îndoiesc de buna d-voas- 


k, SAN 
tră credință — dar nu ati înţeles just cuvintele, prin 
aari am închieiat cuvântarea mea de Sâmbătă, afir- 
mând că nu puteţi voi Basarabia fără basarabeni, cum 
nu puteți voi Ardealul fără ardeleni. Nu aţi asistat 
la începutul cuvântării mele. 

Am susținut că am fost ales de țărani din Soroca în 
perfectă cunoștință de cauză, fiindcă atât discursu- 
rile electorale ale d-lui Take Ionescu de pe banca mi- 
nisterială, ca si toate polemicile împotriva mea pe 
tema atitudinei mele, au fost cu proftuziune răspân- 
dite în judeţ, şi comentate fără exces de delicateţă de 
însuș prefectul judeţului si de toate ajutoarele lui; 
că eu însumi nu am tăinuit această atitudine. Și de 
aci o concluziune era lămurită; că dacă, cu toate a- 
cestea, alegătorii din Soroca, m'au ales și wau trimis 
în Parlament, d-voastre nu puteţi face abstracţie de 
acest fapt. Și vam întrebat, dacă nu greșiţi cumva 
şi vedeţi un păcat individual în ceeace este reflexul 
unei psichologii? Side aci după ce am descris a- 
ceastă, psichologie, prin însăşi expunerea procesului 
meu sufletesc, — concluziunea finală în cuvintele 
citate;—fiinacă, în adevăr, nu puteţi, la urma urmelor, 
voi Basarabia fără basarabeni, cum nu puteţi voi 
Ardealul fără ardeleni, — cu alte cuvinte: nu puteţi 
nesocoti mentalitatea, izvorîtă din istoria seculară 
a Basarabiei sub jugul rusesc. 


Mandatul primit. 


Și, d-lor, când am fost ales de acei soroceni dârji, 
despre cari vi s'a vorbit eri, ales în cunoştinţă ide 
cauză, atunci puteţi să mă credeţi că aci nu mă 
gândesc la apărarea mea personală. Inainte de toate 
cu nu am voit, nu am cerut să fiu ales, nam rugat pe 
nimeni să mi se pună candidatura. Basarabenii m'au 


6 


82 





rugat cu ståruintå, afirmând că au nevoie de servi- 
ciile mele. (Aplauze pe băncile basarabene). Şi m'an 
rugat, deși eu nu fac parte din nici una din grupările 
între cari ei sunt astăzi îmbpărțiți. 

Şi acum mă ameninţaţi cu ostracismul d-voastre? 

Dar eu nu am venit aci să bat la ușa oricărei 
grupări politice. Nu am să bat la uşa nimănui şi nu 
am să caut să complac nimănui. (Aplauze pe băn- 
cile basarabene). Am primit un mandat unanim dela 
conceţățenii mei, un mandat de luptă, am datoria 
de a da această luptă, şi îmi voiu face datoria de 
luptă până la sfârşit. (Aplauze pe băncile basara- 
bene). 

D-l general Al. Averescu, președintele consiliului: 
Contra cui, d-le Stere? 

D-l C. Stere: D-le general, luptele se dau în poli- 
tică între diferitele aspirațiuni si idei. 

D-l general Al. Averescu, președintele consiliului: 
Dar d-voastră ați spus că mu bateţi la poartă nici 
unui [partid! 

D- C. Stere: D-le general, sunt aspiraţiuni şi idei 
pe cari le împărtăşesc cu majoritatea covârșitoare 
a democraţiei românești și a democraţiei basarabene 
în special. (Bravo! Aplauze pe băncile basarabene). 

Şi pentru aşezarea acestui Stat, pe temelii de drep- 
tate și libertate, de cari sunt însetate massele popu- 
lare, voiu da lupta cea mai aprigă. 

D-l Gh. 'Becescu-Sylvan: Democraţia d-tale o îm- 
părtăşim si moi, d-le Stere, democraţia aceasta din 
trecut propovăduită de un apostol cinstit al demo- 
craţiei româneşti. 

D-l Dr. N. Lupu: O să te audă generalul Averescu 
şi risti sà pierzi partidul d-lui general. Câte unul, 
câte unul vin încoace! (Aplauze, ilaritate la federație . 

D-l Gh. 'Becescu-Sylvan: Da, ştiu că sunt o pie- 
dică în partid. 


83 


„Jocuri gladiatorice“. 


D-l C. Stere: D-lor, am în urma mea o lungă ca- 
ricră politică. Fac apel la memoria d-voastre a tu- 
turor. : 

Sunt unul din oamenii cei mai cu violenţă atacati 
în țara aceasta în timp de decenii. 

Nu vreau să amintesc acum toate atacurile, dar des- 
tul să vă spun, că la 1907, aci în Parlament am fost 
acuzat, ca răsvrătitor, ca răscolitor al ţăranilor. 

Dar, cu toate cà sunt unul din cei mai atacați oa- 
meni politici, eu personal niciodată n'am atacat pe 
nimeni. (Strigăte de bravo, aplauze pe băncile fede- 
rației). ' 

Mam ridicat totdeauna mai presus de toate jocu- 
rile gladiatorice, cari atât de des ocupă avantscena 
ploliticei la moi. (Bravo, aplauze la basarabeni). 

Dar am luptat cu pasiune pentru credinţele mele, 
şi pentru credințele mele am primit în tăcere toate 
insultele, dar nu am insultat şi nu am atacat pe ni- 
meni. (Strigăte de bravo, aplauze pe băncile fede- 
rației). pa di: „ed 

In această privință voiu invoca numai un exemplu, 
neînsemnat în sine, dar elocvent, din care veţi vedea 
cât de adâncă este aversiunea în firea mea pentru 
luptele de această natură ; 

S'a vorbit d-voastră, aci în Parlament, despre o 
lucrare a d-lui Cuza, lucrare care Ya dus la catedra 
universitară. 

A fost discutată cartea aceea şi la Curtea cu juri, 
sl în presă, şi a fost calificată si aci, în incinta aces- 
tei Camere. 

De douăzeci de ani, decând d-l Cuza mereu mă 
atacă în Parlament, în întruniri publice... 

D-l V. Sassu: Şi mainte de război te ataca. 


84 


D-l C. Stere: Da şi înainte de război,—m'a atacat 
si la cursurile sale, nra atacat într'una. Eu însă mu 
i-am răspuns niciodată, Pam ignorat, dar nu Pam a- 
tacat. Chiar în momentul acela, când el eră la strân- 
toare, iar eu atâț de. la largul meu, când se discută 
cartea ce a fost calificată preste tot cum esle astăzi 
calificată până şi în Parlament, eu, director de re- 
vistă literară si ştiinţifică, am tăcut, un cuvânt wam 
spus cu privire la toată chestia. (Aplauze pe băncile 
basarabene). 

D-l V. Sassu: Aceasta îl doare! 

Voci ipe băncile basarabene: Da, aceasta îl doare! 

D-l C. Stere: Și, d-lor, în ţara aceasta unde atâţia 
bărbaţi de Stat, plecați dela obârșii obscure şi tur- 
buri, poartă toată viaţa lor amintirea penibilă a co- 
pilăriei pătate de incidente dureroase, cari intinează 
orice suflet, când vrunul din aceşti bărbaţi, după ce 
sa ridicat printr'o ascensiune vertiginoasă la culmile 
puterii şi avuţiei, crede că-și poate permite să mă 
trateze de sus şi să mă onoreze cu disprețul lui, — 
pe mine care de bună voie m'am coborit între cei u- 
mili și săraci, — eu nu-mi pierd cumpătul. (Aplauze 
pe băncile opoziţiei basarabene). 

D-lor deputaţi, eu nu sunt dintre acei cari nu pot 
trăi decât înghiarlandaţi și cădelniţaţi. Am dus o viaţă 
de lupte furtunoase, mereu atacat, mereu hulit și 
mereu prigonit. Și dacă aşi fi avut puterea să mă 
judec [pe mine însu-mi altfel decât după spusele şi 
aprecierile altora, de mult was mai fi putut trăi. 


|Încheiere. 


Credinţa [pe care am avut-o numai în glasul con- 
științei şi al judecăţei mele, a putut să mă ducă, cum 
credeţi d-voastre, la un moment dat, la un fanatism 
care trece peste limitele, cum spunea d-l general A- 


85 


verescu, lertate. Educatiunea mea revoluţionară, tot 
trecutul meu au sădit, ppate, în sufletul meu, mai 
puțin respect pentru forme, decât acela care vi se 
pare necesar, (Aplauze pe băncile opoziţiei basara- 
bene). 

Dar, d-lor, în momentul le față nu puteţi scăpă 
din vedere că cu toții trecem bprintr'o revolutiune 
sufletească, suntem într'un moment de prefaceri m- 
riașe, si nimeni nu ştie ce me aşteaptă în ziua de 
mâine. Şi vă întreb, dacă, în momentul când s'a fă- 
cut apel la mine de către concetăţenii mei basarabeni 
din clipa aceasta, eu, omul de luptă, omul de cori- 
vingeri tari, care sacrifică totul pentru credinţele 
mele, dacă aveam dreptul să stau acasă, dacă aveam 
dreptul să mă sustrag dela sarcina grea pe care mi-o 
impune ţara mea, numai pentru ca să mă feresc [de 
acele judecăţi [pe cari le-aţi adus aci? (Aplauze pe băn- 
cile olpozitici basarabene). 

Dacă am fost condamnat fără să fiu judecat, la 
Curtea marţială, să credeţi că nu mă veţi putea 
şi d-voastre condamna fără să fiu judecat. In situa- 
țiunea aceasta, procesul meu mu poate fi închieiat 
numa prin invinuiri aruncate dela tribună, când 
nu puteţi dovedi lipsa, de credință adâncă şi de sin- 
ceritate în toate actele mele. (Aplauze pe băncile 
opoziţiei basarabene). Şi de iaceea..... 

D- Duiliu Zamfirescu, preşedinte: D-le Stere, să 
sfårsiti, s'au, împlinit peste 30 minute. 

D-l C. Stere: Sfârşesc, d-le (preşedinte, şi sfârşesc 
prin următoarele cuvinte: nu voiu bate la ușa nimă- 
nui, nu voiu căuta să comþplac nimănui, dar, 
ori Când mi s'a adresat vreo chemare, ori când 
sa făcut apel la mine, am răspuns, şi ori de 
câte ori se va face un apel la munca mea, după pu- 
terile mele, ea nu va fi refuzată. N'a fost refuzată, 


86 


niciodată nimănui, când nu venia în conflict cu cre- 
dințele mele. 

Sa vorbit ieri, de pe această tribună, despre o 
colaborare promisă, cu aceste rezerve, în chestia Ba- 
sarabiei. N'a fost, ma putut să fie refuzată această 
colâborare, şi a fost prestată desinteresat, fără pă 
cer niciodată vreo compensatiune, 

Acum, d-lor deputați, să daţi răspunsul d-voastre 
celor 36.000 de alegători ai Sorocii, ca şi Basarabiei 
româneşti întregi. (Aplauze prelungite din partea o- 
poziției).