Ion_Gheorghe_Duca_-_Amintiri_politice._Volumul_1 _1981

I.G.DUCA 





Colecţia „Memorii și mărturii” 


- Jon Dumitru-Verlag 


München 1981 


I.G.DUCA 





Colecţia, Memorii și mărturii” 


Jon Dumitru-Verlag 


München 1981 


(Q Copyright 1981 by Jon Dumitru — Verlag, Munich, 


with the granted permission 
of the Publications Committee of the 


Hoover Institution on War, Revolution and Peace (Stanford University), 
California, 


the repository for the memoirs. 


Gesamtberstellung: Jon Dumitru — Verlag 
für Facbliteratur, wissenscbaftl. Bücber, literarische Werke 
in der Sammlung — Colecţia „Memorii și mărturii“ — 
8000 Müncben 40, Siegfriedstr.3, Tel. (089) 34 61 32 
Composersatz und Offsetdruck: Jon Dumitru — Verlagswerkstatt 
8000 München 40, Kaiserstr. 65, Tel. (089) 34 31 93 


Für diese Ausgabe alle Recbte dem Verlag vorbebalten 


Printed in Germany 


Capitolul 1/ 
Capitolul 2/ 
Capitolul 3/ 


Capitolul 4/ 
Capitolul 5/ 


Capitolul 6/ 
Capitolul 7/ 
Capitolul 8/ 
Capitolul 9/ 
Capitolul 10/ 
Capitolul 11/ 
Capitolul 12/ 
Capitolul 13/ 
Capitolul 14/ 
Capitolul 15/ 
Capitolul 16/ 
Capitolul 17/ 
Capitolul 18/ 
Capitolul 19/ 
Capitolul 20/ 
Capitolul 21/ 
Capitolul 22/ 


Capitolul 23/ 


ION G. DUCA 


AMINTIRI POLITICE 


Volumul I 


NEUTRALITATEA 


Venirea la putere 
Cele dintâi şase luni 
Vizita Țarului la Constanţa 


Izbucnirea războtului general 
Consiliul de Coroană de la Sinata 


Ultimele luni ale domniei Regelui Carol 

Moartea Regelui Carol — Portretul Regelui Carol 
Începutul noii domnii 

Regele Ferdinand — Regina Maria 

Iarna 1914 m 1915 

Primăvara 1915 — Intrarea Italiei în război 
Zvârcohrile opoziției m Victoriile germane 
Incidentul Poklewski 

Toamna 1915 

Iarna 1915 — 1916 

Sesiunea parlamentară 1915 — 1916 

Primăvara 1916 

Precipitarea evenimentelor 

Brátignu se hotărăște 

Iscăhrea ţratatului 

Ultimele zile ale neutrahtă fii 

Consiliul de Coroană de la Cotroceni m Declararea 
războiului 

Moartea Reginei Elisabeta 


PROLEGOMENA 


În literatura memorialistică a Țării Româneşti “Amintirile Politice“ 
ale lui Ion Duca sunt menite a juca un loc de frunte, nu numai pentru 
conținutul si limba în care au fost concepute, dar și pentru arzătorul 
patriotism care se desprinde din aceste rânduri. 

Din păcate o moarte prematură nu i-a dat posibilitatea să ţină decât 
cronica anilor 1914 w 1919, la care se adaugă descrierea morții Regelui 
Ferdinand, precum si a fraţilor Brătieni, ce au avut loc în 1927 și 1930. 
Va rămâne o veșnică pierdere pentru cunoașterea istoriei contemporane 
a României libere faptul că Ion Duca nu a avut răgazul să aștearnă pe 
hârtie observaţiile sale din anii petrecuţi ca Ministru al Afacerilor Străine, 
din 1922 la 1926, cât si amănuntele vieții politice ale Ţării în anii ce au 
precedat și au urmat acestui ministeriat până în 1933, când a fost ucis. 

Scris cu creionul pe aproximativ 1500 de pagini la Cula sa din Măl- 
dáregti în Vâlcea, cát si în locuinţa lui din strada Cometa, la București, 
nu cunosc în cronicile noastre naţionale un studiu mai adâncit, cuprin- 
zător, sintetic și analitic în acelaş timp. Ultimele rânduri au fost scrise 
cu vreo două luni înainte de a fi preluat presedentia de consiliu a cabine- 
tului liberal, 

Multe sunt furtunile ce s'au abătut asupra Romântei din zilele înde- 
părtate ale întregirii neamului, dar, cu toate acestea, vasta panoramă a 
istoriei acelor vremuri se desfășoară sub ochii cititorului cu o actuali- 
tate ce este adânc mișcătoare. 

Suverani, principi și politicieni, militari, avocaţi, profesori și artiști, 
scriitori, oameni de știință ori așa ziși simpli muritori trăiesc, luptă, 
iubesc şi pier ín vâltoarea succeselor, dezamăgirilor și tragediilor din 
viața lor personală și publică, descrisă cu o rară putere de pătrundere 
a fiinţei omenești. Îndrăznesc chiar a spune că unele din portretele lui 
Ion Duca sunt demne de pana lui Saint Simon. 


De asemenea, reiese din aceste capitole că versiunea românească a 
democraţiei naţionale —în ciuda multor scáderi— a fost spre fala Țări 
din acele vremuri, iar cu unii din actorii principali de pe scena politică 
a României Mici s'ar fi putut mândri oricare putere occidentală la 
începutul veacului nostru. 

De aceea, socot că și Ion Duca apare în aceste rânduri — mai presus 
de orice— drept un mare civilizat, oricare ar fi fost patimile vremurilor 
ort nedreptățile oamenilor. 


- — — 
— 
— 





Stanford, Primăvara 1980 





1 
ig. 


I 
NEUTRALITATEA 


CAPITOLUL UNU 


VENIREA LA PUTERE 


Guvernul liberal, care a făcut România Mare, a venit la putere la 4 Ianua- 
rie 1914, după războiul balcanic și pacea de la București. 

Guvernul prezidat de Titu Majorescu era condamnat. Lipsa lui de omo- 
genitate, neînțelegerile dintre cele două elemente care îl compuneau, con- 
servatorii propriu-ziși, cu Majorescu și Marghiloman, si conservatorii cu 
Take Ionescu, făceau imposibilă o convietuire care si aga fusese atât de 
greu menținută. Pe chestiuni jnterne era cu neputinţă ca elemente atât de 
învrăjbite să se înhame la o operă constructivă, oricare ar fi fost ea, iar pe 
Chestiunea externă, care le împreunase vremelnic, scopul urmărit fiind 
atins Si încă cu prisosintá prin pacea de la București, urma de la sine ca 
továrágia să se desfacá. Majorescu și Marghiloman nu puteau ierta intrigile 
făcute de Take Ionescu în timpul tratativelor de pace din Bucureşti. Take 
Ionescu, pe de altă parte, fiindcă ar fi vrut să dicteze el.era jignit de opozi- 
tia ce tovarăşii și conservatorii i-o făcuseră la congres și nu se sfiasá declare 
urbi et orbi că dacă l-ar fi lăsat să lucreze, ar fi asigurat Balcanilor o pace 
maj trgjnicá. Bulgaria, după părerea lui, fusese tratată cu prea multă as- 
prime si nu putea să se supyje condiţiunilor care i se făcuseră. 

De altminteri, chiar dacă ministerul Maiorescu ar fi avut veleitáti să-și 
continuie guvernarea, partidul national libera) i le-ar fi răpit. Într'adevăr, 
din războiul balcanic, conducătorii partidului și, îndeosebi Brătianu, se 
întorseseră cu două convingeri: 

1. Că armata trebuie neapărat întărită și înzestrată cu tot ce s'a dovc- 
dit că-i lipsește fijndcá —ajci e locul s'o spunem-— lipsurile erau atât de 
serioase încât, dacă am fi fost siliți să dăm în Bulgaria lupte și nu să 
facem numgj o plimbare triumfală, am fi avut surprinderi dureroase, si 

2. Că reformele pentru care partidul naţional liberal luptase de atâ- 
fia ani nu maj pot fi amânate pjci o clipă. Maj mult, Brătianu — și aici 
meritul e a] luj si numaj a] lyi — a socotit că situaţia agrară impune un pas 
maj hotărîtor decât cel a] reformelor în cadrul jntangibilitátii proprietăţii 
individuale si el, cel dintâi, a rostit cuvântul “'expropriere't, cuvânt azi 
atât de bang], atât de vulgarizat și, pot spune, atât de compromis, cuvânt 
însă care atunci reprezenta o adevărată revoluţie, cuvânt care implica 


10 


schimbarea unei constituţiuni cu a cărei inviolabilitate lumea se obigsnu, 
ise, cuvânt care lovea în interesele vitale ale oligarhiei politicosagrare, 
care deţinea puterea în stat în virtutea desvoltărij istorice a ţării si care 
cârmuia neturburată România de la naşterea ei naţională încoace. 

Când azi, unii, invidioşi sau pigmei, se străduiesc să micşoreze în ches, 
tia exproprierii opera partidului naţional liberal, nu mă pot stăpâni să nu 
surâd. Nu e nici un merit când s'au expropriat 2 milioane de hectare din 
proprietatea mare pgrticulará, când de jur împrejurul tău revoluţii au 
dărâmat așezăminte seculare, când exproprierea a devenit o soluţiune 
universală, când în Rusia s'a făcut chiar totală si fără de despăgubire 
r-nu e nici un merit azi să propui exproprierea a 2.200.000 sau 2.300.000 
de hectare. E chiar o naivitate sáiti faci din asta vreun merit şi în orice caz 
e uşor să faci acum pe grozavul. Dar era un mai mare merit să propui 
exproprierea atunci, în Septembrie 1913, când pe tronul României şedea 
Regele Carol cu ideile lui si cu autoritatea pe care i-o dădeau 47 de ani de 
rodnică domnie, când viaţa politică în România era încă în mâinile atot, 
puternice ale oligarhiei noastre istorice si când în nici o ţară, dar absolut 
în nici una,vreun guvern constitutional nu cutezase a propune exproprierea 
ca soluţie a chestiunilor agrare. Singură Germania pe vremea Principelui 
de Bülow propusese în oarecare măsură exproprierea pământurilor polo, 
neze în partile răsăritene ale împărăției, ca o măsură supremă de salvare 
a germanismului acolo unde toate celelalte mijloace violente de desnatio, 
nalizare a polonezilor dăduseră greş. Împotriva însă a propriilor săi cona: 
ționali, pimeni -= încă o dată absolut nimeni nu avusese îndrăzneala să 
se oprească la soluţia exproprierii. Putem deci zice că în această privinţă 
Mica Românie a inovat, a dat o pildă pe care abia după ea au urmat-o 
alte ţări. Si de aceea, când patimile zilelor de adânci prefaceri de azi se 
vor stinge, când interesele agitaţiunilor urzite de vremurile noastre infri, 
gurate vor dispărea, istoria nepărtinitoare va trebui să recunoască oligar: 
hiei române netăgăduita înţelepciune de a fi ştiut să facă la vreme, si mai 
timpuriu decât alţii, sagrificiile cerute de revendicările democratice ale 
epocii noastre, precum și netăgăduita desinteresare de a fi subscris propria 
ei distrugere într'un interes naţional superior. 

Rolul lui Brătianu în această operă este covârșitor. El singur ar putea 
aspira la recunoştinţa posterităţii. Dar as fi nedrept cu partidul, dacă nu 
has asocia pe desa'ntregul la acest merit istoric al lui Brătianu, căci el s'a 
solidarizat cu dânsul mai presus de orice aşteptări, cu un avânt careii va 
face pururea cinste si cu o unanimitate care dovedește vigoarea acestui ori 
ganism politic. 

Întp'adevăr, Brătianu a adus la cunoştinţa ţării hotărîrea sa de a cere 
o revizuire a constituţiei, care săsi perppită desfiinţarea colegiilor electorale 
existente, precum si introducerea în pactul nostru fundamental a expro: 
prierii pentru împroprietărirea ţăranilor, prin faimoasa sa scrisoare deschisă 


apărută în Viitorul. Ţotodată el a cerut o audienţă Regelui Carol la Caste- 
lul Peleș si a convocat partidul la Bucureşti. 

La Regele Carol s'a dus să-i expună felul său de a privi situaţia internă 
$1 să-i declare că, fără putinţa de a realiza aceste două mari reforme, nu 
va consimţi să ia puterea fiindcă nu concepe altminteri dreptul de a mai 
guverna România. 

Partidului i-a declarat că nu primeşte să rămână la sefie decât dacă 
acesta [si însușeşte reformele. 

Nu cunosc amănuntele în ţyevederij cu Regele. Brătianu mi-a spus nu- 
mai în urmă, dar, ceea ce pot să afirm, fiindcă am fost martor, e că atitu- 
dinea parţidului a fost admirabilă. Nu vorbesc de noi, cei tineri din stânga 
partidului cuprinşi de un entuziasm lesne de înţeles. Nu numai că aceste 
reforme reprezentau înfăptujrea visurjlor noastre cele mai scumpe, a ace- 
lor visuri pentru care cea mai mare parte dintre noi intraserăm În viaţa po- 
litică şi ne înscriseserăm jn rândurile partidului liberal, dar ne mai bucu- 
ram fjindcă vedeam astfel sfârşindu-se o epocă de amânări, care începuse- 
ră să descurajeze pe unii. De câţiva ani, erau elemente în partid care ar fi 
vrut să vadă reformele mai repede înfăptuite şi care considerau tărăgăne- 
llle conducerii partidului ca funeste, atât pentru sine cát şi penţru ţară. 
Am fost şi eu priptre aceştia şi recunosc că se va putea discuta încă multă 
vreme dacă reformele s'ar fi putut înfăptui mai devreme sau nu. 

Azi însă, când cunosc mai cu de-amănuntul situaţia şi culisele vieţii 
noastre publice, înclin să cred că până la 1914 i-a fost cu adevărat impo- 
sibil lui Brătianu să realizeze aceste două marj puncte ale programului lj- 
beral. Politica nu este o expunere de dorinţe politice, este realizarea unor 
dorinte, ca atare nu este destul să stjj ce vrei, trebuie să ştii ce poti şi da- 
că e aga, e fata] că posibilităţile nu atârnă numai de tine, ci şi de alţii. În 
Primul rând, ele sunt în funcţiune de rezistentele pe care le întâmpini si 
ar fi nedrept să tăgăduim că, în calea realizăţii reformelor, Brătianu n'a 
întâmpinat rezistenţe violente si nenumărate. 

Precipitând lucrugile, mă întreb acum dacă nu ar fi compromis cauza 
în epoca de la 1907 la 1913, când Regele Carol, ostil reformelor, ar fi gă- 
sit prilejul să-i sdruncine toată situaţia politică cu ajutorul conservatorilor 
şi cu unele complicităţi si ar fi putut distruge astfel unitatea partidului lj- 
berg] Doar se ştie că jn asemenea manevre Regele Carol era un maestru 
neîntrecut. Si reformele, spre a putea birui, aveau nevoie de toată puterea 
şi de toată unitatea instrumentului de guvernământ care era partidul na- 
tiong] liberal. 

În orice caz, Brătianu, care ştia că pe masele neorganizate şi nelumi- 
nate îndeajuns nu se poate răzăma, a fost condus de preocuparea de a nu 
pierde jn această mare luptă singurul punct de sprijin ce-i putea asigura jg- 
banda. Cred că a avut dreptate. Indiferent de aceste consideraţiuni, noi, 


11 


12 


elementele din stânga, aveam deci sentimentul că prin hotărîrea lui Bráti, 
anu lanţurile ce ne incátugau acţiunea cădeau, că o eră nouă începea si 
era firesc să fie asa. Ceea ce a fost spre lauda partidului e că elementele 
din dreapta, cele care prim temperamentul si prin interesele lor erau mai 
puţin favorabile acestor reforme, lesau îmbrăţişat, şi nu prin constrângere, 
ci cu conştiinţa senină a îndeplinirii unei datorii. 

Parcă văd şi acum scena. Era la Brătianu acasă, în salonul lui din 
strada Lascăr Catargiu. Toţi corifeii partidului adunaţi, bătrâni și tineri, 
foşti colaboratori ai lui Ion Brătianu și noi, cei mai de curând veniţi în 
partid, bogătaşii de la Craiova, latifundarii ca Alex. Filipescu-Vlasca, 
Toma Stelian cel din urmă convins, Saveanu bătrânul si Alexandru Iliescu 
de la Olt, politicieni căliţi în lupte de decenii şi toată tinerimea generoasă 
de origine socialistă, Morţun,Procopiu, Stere, Radovici, mari electori ai 
colegiilor restrânse, toti adunaţi în jurul lui Brătianu care, întins alene pe 
un scaun, expunea chestiunea si răspicat conchidea: ““dacă nu impártá, 
siti felul meu de a vedea, vá rog Dilor să vă alegeţi un alt șef“. În două 
zile desa rândul văd încă partidul defilând ca săsl asigure că aprobă fără 
rezerve reformele, cáil roagă să rámáie la șefie ca să le înfăptuiască şi să 
înscrie această nouă pagină de glorie în istoria partidului. 

Noi, stânga, tăceam. Gândurile noastre erau prea cunoscute ca să fi 
fost nevoie să le mai desvăluim, dar dreapta toată a vorbit fiindcă glasul 
ei era interesant de cunoscut şi n'am auzit nici o notă discordantă. 

Răuvoitorii, care nu lipsesc niciodată, au susţinut că mulţi din cei 
care au aderat atunci, ca și mai târziu, la reforme, au făcut-o din spirit de 
disciplină, din teama de a nu se desolidariza de prietenii pe care îi vedeau 
nesdruncinaţi în convingerile lor. Se poate, dar atunci admirabilă a fost 
acea disciplină a partidului naţional liberal, dacă a putut lipsi pe proprie: 
tari de zeci de mii de pogoane din moșiile lor, fără un gest de răzvrătire. 
Ca să fju sincer, n'as putea să spun că am observat vreo amărăciune reală 
în sufletul celor ce subscriau la o vădită autodecapitare economică, dacă 
nu chiar și politică. 

M'a izbit însă un alt lucru — și nera izbit pe mai multi m că, dintre bá, 
trâni, cei mai sincer înflăcăraţi pentru reforme erau vechii colaboratori ai 
lui Ion Brătianu. Se simţea la ei că fuseseră crescuţi într'o atmosferă cvasi 
revoluţionară, că se adăpaseră la izvoarele vechiului idealism liberal. Cei 
veniţi mai în urmă, în epoca de netăgăduită scădere a partidului, cei de pe 
vremea când Gogu Cantacuzino, Carada și alţii erau inspiratorii intelectu- 
ali ai partidului, au fost sufletește mai departe de noua mișcare democrati; 
că stârnită de reforme. La ei se simţea resemnarea. E lesne de înţeles ce 
vâlvă a produs în lumea politică scrisoarea lui Brătianu și solidarizarea ur 
nanimá a partidului cu continutul ei. Conservatorii, în special tracţiunea 
Filipescu, turbau. „Epoca! era de o violenţă care nu alterna decât cu afiri 


mările că făgăduielile liberele sunt nesincere. În guvern, însă, efectul ho- 
tăririi noastre a fost spărtura. Maiorescu, Marghiloman și amicii lor au luat 
pe faţă poziţie împotriva reformelor. Au declarat exproprierea o măsură 
revoluţionară şi anarhică, o măsură pe care nu o poate admite un partid 
de ordine și de respect al constituţiei ca partidul conservator. Take Iones- 
cu în schimb, veșnic preocupat să se întoarcă după vânt m s'a rostit în prin- 
cipiu pentru, cerând însă două colegii în loc de unul. Sărmanul Take Io- 
nescu, asta i-a fost vegnica osândă de când a intrat în partidul conservator, 
anume să recurgă la jumătăţi de măsuri şi la cele mai hermafrodite soluţii 
fiindcă inteligenţa îi arăta că cerinţele democratice ale vremurilor noastre 
nu pot fi înlăturate, iar necesităţile lui de partid si măruntele lui ambiţi- 
uni personale îi cereau mereu să jertfească pe altaryl unui partid condam- 
nat pieirii constatările evidente ale minţii sale totuşi pătrunzătoare. 

Să ceri guvernului Maiorescu, Take Ionescu să mai supravieţuiască şi 
acestei lovituri, era cu neputinţă. Zilele guvernului erau numărate. Nu se 
mai discuta decât un lucru: termenul retragerii. Regele si cu Maiorescu 
l-au fixat la sfârșitul lui Decembrie. Maiorescu ţinea să se prezinte înain- 
tea Parlamentului şi să-şi termine cartea verde, ca să poată dovedi meşte- 
șugita alcătuire de note diplomatice si de însemnări personale si anume că 
în ultima criză balcanică nu evenimentele îi determinaseră acţiunea, ci pre- 
vederea lui ne adusese succesele de peste Dunăre și de la masa verde din 
Palatul Sturdza. Lui Take Ionescu îi trebuiau aceste câteva luni ca să 
termine o serie de vizite la diferitele curţi și prin diferitele capitale. 
Începuse să fie îmbătat de dorinţa de a juca rolul unui “mare european* 
şi Regele Carol îi oferea un prilej admirabil să cutreiere Europa, să facă 
vizite si să acorde interview-urj: îl însărcinaşe să se ocupe de recunoaște- 
rea Principelui de Wied ca Rege al Albaniei. 

Căci cine ar crede că, în această epocă în care ţara era frământată de 
marea chestiune a reformelor şi, în care după 47 de ani de pașnică şi rod- 
nică domnie sfârşită într'o apoteozá de succese externe, la Sinaia, bătrânul 
suveran nu avea decât o preocupăre, ca nepotul Reginei Elisabeta să se 
urce pe tronul şubred al subredului stat albanez. E inutil să povestesc aici 
originea și amănuntele acestei tragi-comice aventuri. Destul că senilitatea 
Suveranului găsise în Take Ionescu un complice pentru plimbări şi intrigi 
internaţionale. Guvernul nu putea cădea cât timp aceste negociaţiuni nu 
erau încoronate de vreun rezultat, dacă nu chiar de un succes. Sunt dator 
însă să adaog că în acest răstimp Take Ionescu a înlesnit si încheieţea păcii 
Greco-Turceşti, contribuind astfel la sporirea prestigiului ţării. E poate 
cea mai frumoasă pagină din lunga şi sbuciumata sa carieră politică. 

Pe când Guvernul îşi pregătea astfel lichidarea, noi pregăteam pe înde- 
lete venirea la putere. O, dulci vremuri ale alternanţelor partidelor cu atâ- 
ta artă transformate de Regele Carol în dogmă de guvernare! 

Brătianu avea conferinţe cu Regele spre a lămuri definitiv cu el confii- 


i$ 


14 


ţiunile venirii noastre la putere pe temeiul înfăptuirii reformelor, iar parti- 
dul ţinea întruniri pentru a pregăti opinia publică în vederea expropierii 
şi a reformei electorale și, mai cu seamă, pentru a dovedi țării perfecta sa 
unitate în jurul acestui mare program democratic. 

În acest scop am ţinut în cursul lunilor Octombrie, Noembrie și Decem- 
brie o serie de mari întruniri publice. Cea dintâi a fost la Bucureşti în sala 
Liedertafel. Originalitatea ei a constat în faptul că nici unul din oratorii 
partidului m afară de Brătianu, bineînţeles m nu a luat cuvântul. În 
schimb, însă, au vorbit toţi marii proprietari ai partidului şi, fiindcă unora 
le era greu să exprime gândul lor chiar printr'o modestă manifestatiune 
oratorică, au pus în scris si şi-au citit declaraţiunile în favoarea expro- 
prierii. Şi arareori discursuri au avut mai mare succes și, pot spune, mai 
meritat fiindcă acești oameni, la urma urmei, aduceau ceva ţării, nu se mul- 
fumeau cu vorbe fermecătoare, dar deșarte! 

La celelalte întruniri de la Focşani, Craiova, laşi, Constanţa, Ploiești 
am participat şi eu luând cuvântul de cele mai multe ori. Le păstrez o a- 
mintire plăcută. Era o atmosferă generală de entuziasm, de încredere, de 
speranţe în ceea ce aduceam su ceea ce reprezentam. De pretutindeni ne 
veneau adesiuni noi. Oameni care până ieri nu făcuseră politică veneau să 
se înscrie atraşi de reforme. Da, puterea ideii, de ar înţelege-o numai con- 
ducătorii popoarelor şi organizatorii partidelor! Noi toţi, parcă ne simţeam 
puterile îndoite, sublimă senzaţiune în politică, ca şi în altele, de-a simţi 
vântul bătând din plin în vâslele tale! 

În urmă, am aflat că Brătianu a avut atunci cu Regele Carol conferinţe 
de cel mai viu interes. În privinţa reformelor, bătrânul Suveran a consim- 
fit la înfăptuirea lor, dar cerea să se facă cu moderaţiune, să se tempereze 
avântul prea democratic al unei părţi a partidului şi, în orice caz, ca ele să 
se înscrie în constituţie printr'un fel de înţelegere cu conservatorii. Regele 
Carol era preocupat veşnic de gândul ca aceste reforme să nu stârnească 
lupte violente si să nu zdrupcine prea adânc întocmirile politice. Ca Rege 
şi, mai cu seamă la vârsta lui, trebuie să-i iertám aceste simfáminte oricât 
de dăunătoare ar fi putut ele să fie realizării reformelor în sine. 


Dar interesul deosebit al acestor întrevederi a stat în destăinuirile de 
politică externă pe care Regele le-a făcut lui Brătianu si în răspunsurile pe 
care acesta i le-a dat. Se vor vedea urmările acestor conversații mai târziu. 
Într'adevăr, înainte de a-i încredința puterea, Regele a adus la cunoştinţă 
lui Brătianu că Maiorescu reînoise tratatul nostru cu Tripla Alianţă. Faptul 
se petrecuse în Noiembrie, când generalul Conrad von Hoetzendorff, șeful 
Marelui Stat Major al armatei austromungare, venise la Bucureşti si la Sina- 
ia. Reînoirea se făcuse fără nici o condiţie. De Românii din Ardeal nici nu 
fusese vorba. Era o greşală de neiertat, chestia Românilor de peste munți 
fiind întotdeauna punctul negru al Alianţei. Dacă se putea concepe să tre- 


cem peste el pe vremurile când Rusia era un pericol iminent, era inadmisi- 
bil ca să nu se prevadă nimic în această privinţă, când vădit, Puterile Cen- 
trale aveau nevoie de noi şi când în Ungaria, încurajați de Arhiducele moş- 
tenitor Franz-Ferdinand, românii duceau o luptă atât de vie, încât însuși 
Tisza simţise nevoia unei apropieri cu ei. Cum a fost cu putinţă ca tratatul 
să fi fost reînoit în asemenea condițiuni? Explicaţia nu este decât una: 
Regele Carol îmbătrânise, nu mai era el însuși si, de alttel, în această ches- 
tie nu refuza să urmeze, când i se dădea imboldul, părerile unora dintre 
sfetnicii săi cei mai apropiaţi. Singur nu a ştiut niciodată să ia iniţiativa, 
iar primul său sfetnic Maiorescu mdeși transilvănean de origine — ca multi 
din generaţia lui, n'a înţeles și n'a simţit niciodată această problemă şi, 
credincios politicei tradiţionale a ultimelor decenii, s'a supus cu servilitate 
injoncţiunilor de la Berlin si Viena. În această privinţă Maiorescu era de 
părerile lui Carp care spunea: “Eu, în politica externă, mă uit la ce spun 
Viena si Berlinul, acolo e centrul de gravitate al politicii noastre externe, 
iar nu la Bucureşti.“ Aga concepeau oamenii aceştia participarea noastră 
la Tripla Alianţă. 

Brătianu nu putea împărtăși o asemenea concepţie si după ce a pro- 
testat energic împotriva felului cum Alianţa a fost reînoită, a declarat 
formal Regelui că nu crede că se va găsi vreun guvern care să poată aplica 
o alianţă prelungită în asemenea condiţii. El şi partidul său ma adăugat 
Brătianum nu ar putea să execute acest tratat în caz de război. Bătrânul 
Rege care era suferind și primise pe Brătianu în pat, a părut foarte emo- 
tionat de aceste protestári si mai cu seamă de această declaraţiune. Dar 
Brătianu nu s'a mulțumit cu atât, a căutat imediat pe Contele Waldburg, 
însărcinatul de afaceri al Germaniei, și i-a repetat declaraţiunea făcută Re- 
gelui, imputând în primul rând Germaniei greșala ce se făcuse. 

Într'o măsură oarecare era firesc ca Viena, sub presiunea celor dela 
Budapesta, să fi profitat de slăbiciunea Guvernului nostru ca să smulgă lui 
Maiorescu o iscălitură fără condiţii; dar era inadmisibil ca Germania care 
putea privi problema cu o deplină obiectivitate şi căreia nu îi era iertat să 
nu ştie ce greutăţi puteau izvori de aici în raporturile viitoare dintre mo- 
narhia Austro Ungară și România, fiindcă fusese de atâtea ori chemată să 
intervie în această chestie, —era inadmisibil, spun, ca Germania să fi con- 
simţit la rolul de complice al acestei noi greșeli vienezo-maghiare. Hotárit 
că la Wilhelmstrasse domnea deja spiritul şi prevederea diplomatică, care 
au pregătit atât de bine pentru Germania războiul mondial. 

Take Ionescu lipsea când actul s'a iscălit, căci era în străinătate. La 
Iaşi ne-a declarat că i-a făcut aspre imputări lui Maiorescu la întoarcerea 
lui. Ceilalţi miniștri desigur n'au ştiut nimic, şi aceasta, deoarece astfel 
concepea Regele Carol să conducă politica externă. Singur Marghiloman 
trebuie să fi fost pus în curent si consultat de vechiul său prieten si tova- 
răş de luptă, Titus Maiorescu. Dar ce sfaturi de demnitate naţională pu- 
teau porni de la Marghiloman? 


15 


16 


Iată, deci, in ce condițiuni privitoare la problemele interne şi la sigga- 
tia externă partidul naţional-liberal a fost chemat să vie la putere. 


La 4 Ianuarie Brătianu şi-a constituit ministerul în următoarea cuprin- 
dere: 
Preşidenţia Consiliului si Răsboiul, Brătianu 


Externe Em Porumbaru 
Finanţele Emil Costinescu 
Internele V.I.Morţun 
Domeniile Alecu Constantinescu 
Industria Alex. Radovici 
Lucrările Publice Dr. Angelescu 
Justiţia Victor Antonescu 


şi eu la Instructia publică si la Culte. 

Micile intrigi, fatale la orice venire la putere a unui partid, combinaţiile 
de culise din care a ieșit această listă ministerială, nu merită să fie con- 
semnate aici. De altminteri eu nici nu le cunosc bine. Deoarece aproape 
toate taberele partidului má desemnau să intru în această formaţiune 
ministerială si, ca să evit orice contact cu intrigi care imi repugnau, am 
evitat cu vreo 15 zile înainte de constituirea guvernului să mai merg la 
Brătianu. Cu vreo 8 zile înainte de intrarea în Guvern, Brătianu m'a che- 
mat la e] într'o dimineaţă şi, pe când la biroul lui cataloga nişte documente 
vechi, m'a anunţat că doreşte să-mi incredinteze Instructia. Până atunci 
niciodată nu-mi spusese nimic, nici nu mă îndemnase să mă pregătesc 
anume pentru ceva, ceea ce era caracteristic pentru felul de a lucra şi de a 
colabora al lui Brătianu. Mi-a atras atenţia că e vorba să iau succesiunea 
lui Haret m o succesiune grea m si mi-a cerut să tin echilibrul între ele- 
mentele noi şi cele vechi, credincioase lui Haret. Atâta tot. 

În dimineaţa de 4 Ianuarie ne-am întrunit la Costinescu. În biroul lui, 
Brătianu a anunţat lista ministerială mai multor fruntaşi ai partidului, 
chemaţi în acest scop. Ferichide m'a luat la o parte lângă o fereastră gi, cu 
gravitatea ce ştia să dea figurii sale, m'a întrebat: ““mAi curajul să iei un 
departament ca Instrucţia?** Crezând că face aluzie la greutatea pentru 
un tânăr de a succeda lui Haret, i-am răspuns totuşi modest şi cu oarecare 
sfială, că da. “E bine, răspunse el, te felicit, fiindcă eu n'am avut nicio- 
dată acest curaj. Bătrânul Brătianu a stăruit mult de mine să primesc 
acest minister si necontenit l-am refuzat. Sunt acolo atâtea femei frumoa- 
se, încât îmi cunosc firea, m'ar fj nenorocit și m'ar fi compromis.“ Si, râ- 
zánd, a adăugat: “Bineînţeles că târziu numai am îndrăznit să-i márfuri- 
sesc lui Brătianu cauza adevărată a acestui refuz, care rămăsese enigmatic 
pentru el.“ 

Seara, la 6, am prestat legiuitul jurământ. Cred nimerit a reproduce 
scena fiindcă din multe privinţe n'a fost banală și fiindcă nu e poate lipsit 
de interes pentru posteritate ca să rámáie undeva consemnat protocolul ace- 





Fig. 2 


stei ceremonii, sub protocolara domnie a Regelui Carol. Să povestesc deci. 

Ministrij erau introduși în bibliotecă și așezați unul după altul, după 
ordinea vechimii lor, cu fata spre Calea Victoriei. Pe masa din mijloc, Cru- 
cea si Evanghelia, lângă ea, în odăjdii, preotul de la Bisericuța Bradului din 
dosul Palatului. Tăcere mormântală. 

După câteva minute apare Regele Carol venind din cabinetul lui de 
lucru, care era lângă sala bibliotecii. Nu-l mai văzusem din vara lui 1913 
de pe raul Dunării în fata Corabiei, unde, vesel, primea defilarea trupe- 
lor, ce în nesfârșite urale pășeau fără rezistenţă pe pământul Bulgariei. 
Fusese câteva săptămâni bolnav de gripă. Era vădit slăbit și îmbătrânit, 
voia însă să pară sănătos, se ţinea drept în uniforma lui prea largă și 
pășea apăsat, după felul ofiţerilor prusaci. Fără alte formalitá(i, ne face 
semn să jurăm. În ordinea în care eram înșirați am citit, deci, cu mâna pe 
Cruce, formula jurământului si l-am iscălit. Aveam impresia că suntem o 
companie militară. Atunci mi-am dat și mai bine seama cum acest principe 
german introdusese, în toate, formele militarismului german, de care toată 
fiinţa lui era îmbibată. Jurământul odată depus și frontul nostru ministe- 
[ial reconstituit, Regele Carol luă, în sfârșit, cuvântul. 


Discursul lui amabil în formă era, în fond, plin de ironie și trăda nemul- 
tumirea lui láuntricá de a fi silit să se despartă de un sfetnic atât de supus 
ca Maiorescu, pentru a da puterea unui guvern care venea să îndeplinească 
reformele împotriva cărora luptase atâta vreme. Ne recomandă cumpătare 
în înfăptuirea reformelor și nevoia ca ele să iasă din înțelegerea tuturora. 
Vorbea românește cu accentul lui deplorabil și indefinisabil, pentru că era 
un amestec de accent german și englezesc, dar corect din punct de vedere 
gramatical, deoarece conștiincios și meticulos cum era, învățase bine lim- 
ba noastră și îi cunoștea toate subtilitá file. 

Brătianu i-a răspuns prin câteva cuvinte vagi, asigurándu-l cá vom lu- 
cra în spiritul cerut de el si fără a fi avut aerul să fi priceput evidentele lui 
ironii. Am tot uitat să-l întreb pe urmă pe Brătianu dacă a procedat anume 
așa, sau dacă era atât de obișnuit cu acest fel de a vorbi al bătrânului Su- 
veran, încât limbajul lui — care nouă, celor intraţi pentru prima oară în 
guvern, ne părea atât de straniu — i se părea lui cu desăvârșire normal. Cu 


Brătianu a mai schimbat câteva cuvinte banale pe un ton de voită amabili- 
tate și pe urmă ne-a luat pe rând. 

Porumbaru venea cel dintâi și înţelesul a ceea ce i-a spus era nici mai 
mult nici mai puţin: „Cam ciudat, după Maiorescu tocmai D-ta să iei Ex- 
ternele. Mă întreb de vei fi în stare să le duci“. Sărmanul Porumbaru, je- 
nat, îngână câteva cuvinte și Regele, cu un surâs ironic, se despărţi de 
el întinzând mâna lui Costinescu. Cu Costinescu, care a fost întotdeauna 
un fel de favorit și om de încredere al lui, a fost corect. Pe Morţun l-a 
gratificat de asemenea cu un compliment cu două înţelesuri, la care aces- 
ta nici nu și-a dat osteneala să răspundă. A trecut apoi la Alecu Constan- 


17 


18 


tinescu, faţă de care a fost pur şi simplu crud. I-a vorbit de pescăriile sta- 
tului şi de nevoia de a menaja funcţionarii capabili. Era o aluzie la un con- 
flict pe care, în precedentul minister, Constantinescu îl avusese cu Dr. An- 
tipa, un vechiu protejat al lui, fiindcă îşi făcuse studiile în Germania. Con- 
stantinescu nu se intimidă însă si îi răspunse intepat că nimeni nu e in- 
dispensabil, că el îşi cunoaşte funcţionarii şi ştie de care se poate folosi 
şi pe cei de ale căror servicii se poate lipsi. Văzând că conversaţia devenea 
neplăcută, atacă pe Alexandru Radovici, căruia a vrut să-i dea să priceapă 
că nu crede că e competent la industrie el, un om de lege. Aceeași reflec- 
tie, îmbrăcată bineînţeles în formele de aparentă politeţă, o adresă şi 
D-rului Angelescu, un medic la Lucrările Publice. Pe Antonescu nu-mi 
mai aduc aminte cu ce grațiozitate la gratificat, destul cá nu l-a cruțat 
nici pe el. 

Ajuns la mine, care, ca cel maj tânăr, eram cel din urmă, se mulţumi 
să constate cát de mult a îmbătrânit, dacă are azi miniștri care s'au născu 
pe când el domnea de mult şi pe care i-a cunoscut când erau copii mici. 
M'am întrebat dacă datoram această crugare oboselii sale sau legăturilor 
lui cu familia mea, care fuseseră foarte bune. În orice caz, după ce şi-a fă- 
cut cheful, a vrut parcă să mai arunce puţin balsam pe rănile făcute de să- 
getile lui ironice şi s'a îndreptat către un raft al bibliotecii unde erau înşi- 
rate si ele, ca o companie de onoare, nouă cruci Avântul tariff pe care 
ni le-a înmânat cu un cuvânt, de data aceasta amabil. 

S'a înclinat, urându-ne muncă spornjcá, ne-am înclinat în tăcere şi 
am ieşit unul după altul milităreşte. Pe scară, Radovici se apropie de mi- 
ne şi mă întrebă râzând dacă toate ministerele sunt întâmpinate cu acee- 
asi amabilitate. I-am răspuns că nu ştiu, dar că, în orice caz, nu voi uita 
aşa de curând această regală primire. Plecând, un grup de partizani şi 
de curioși ne-au aclamat in fața Palatylui. Nici ei, nici noi nu ne dădeam 
seama că acele aclamaţiuni se adresau ultimului guvern al Regelui Carol, 
ministerului care era ursit de soartă să prezide la cel mai mare act din vi- 
aţa poporului român, la unitatea de veacuri dorită şi de veacuri aştepta- 
tă a neamului românesc. 


CAPITOLUL DOI 
CELE DINTÂI ȘASE LUNI 


Cele dintâi şase luni au fost consacrate toate numai pregătirilor con- 
stituantei menite să dea fiinţă reformelor pentru realizarea cărora veni- 
sem la putere. 

Constituţia de la 1866 cerea două alegeri pentru a se putea purcede 
la o revizuire, trebuia aleasă într'o cameră care hotăra punctele de revi- 
zuit și pe urmă, pe temeiul punctelor hotărâte, ţara era chemată să 
aleagă camerele cu puteri constituţionale. 

Deci în Februarie am făcut primele alegeri. Ele ne-au dat majoritate 
zdrobitoare. Era firesc: în România colegiilor restrânse, guvernele ale- 
geau camerele, nu camerele guvernele, și când un guvern venea la putere, 
el avea toti sorții să isbuteascá pe cât se putea de strălucit. Alegerile 
parţiale sau alegerile pentru o a doua legislatură erau mai grele, fiindcă 
partidele la putere aveau timpul să creeze nemulțumiri, să aducă de- 
ceptii, să întărâte opoziţiile. 

Rezultatul strălucit al alegerilor din Februarie 1914 trebuie atribuit 
și lipsei de timp care a jmpiedecat opoziţia să se organizeze. Tachiștij se 
retrăseseră din guvern slábiti, organizarea lor de partid suferise in loc să 
se întărească prin ultima guvernare, fiindcă trebuise să împartă situaţia 
cu celelalte elemente conservatoare şi toată lumea știa că partidul con- 
servator democrat se compunea din persoane care veniseră în jurul lui 
Take Ionescu nu mánate de un ideal politic, sau de vreun program precis 
de idei, ci de foloasele puterii și de beneficiile bugetelor. 

La rândul lor, conservatorii propriu ziși s'au retras de la putere desbi- 
nati. Maiorescu, exasperat de vegnicile frământări prin care Nicu Fi]i- 
pescu turbura viaţa partidului, manevrase în așa fel încât cu câteva luni 
înainte îl svârlise afară din organizația conservatoare și îl izolase cu 
desăvârşire. Toţi prietenii săi intimi —până si Barbu Delavrancea- il 
părăsiseră și, dacă nu má înșel, singur prietenul sáu din copilărie Costică 
Hiottu îi mai rămăsese credincios. "L'enfant terribleff își găsise, în sfârşit, 
stăpânul. Ceea ce nimeni nu reușise să facă izbutise bătrânul junimist. 
Filipescu era izgonit din partidul său care se săturase de scenele violente 
şi inconsecven(ele lui. El însă afecta o perfectă indiferenţă, se ocupa de 
agricultură, de călărie şi de școala de la Mănăstirea Dealului și spunea 


19 


20 


pretutindeni că nu va mai face politică niciodată. Ceea ce avea mai mult 
haz, e că familia lui, care suferise îngrozitor de pe urma amestecului său 
în politică, lua lucrul în serios și se bucura că în fine a scăpat de această 
nenorocire. 

Adevărul e că imediat după ieșirea lui din guvern, Maiorescu s'a re- 
tras din șefia partidului pe care a trecut-o lui Marghiloman şi a plecat în 
străinătate deoarece sănătatea nevestei sale reclama îngrijirile unui spe- 
cialist de la Heidelberg. Rămas ca să ducă singur lupta împotriva refor- 
melor liberale, având în coastă și pe Take Ionescu care, după cum am 
arătat, le susţinea în principiu, Marghiloman a simţit nevoia să-şi întă- 
rească rândurile si, îndemnat de diferiţi prieteni, în special de fraţii 
Mihai și Gh. Cantacuzino, cu deosebire interesaţi să nu reușească refor- 
mele, a propus o împăcare lui Filipescu. Marghiloman și Filipescu nu 
s'au iubit niciodată, între naturile lor nu era nici o afinitate, dar refor- 
mele democratice propuse de liberali au avut întotdeauna darul să stear- 
ga vrăjmăşiile conservatoare si să unească laolaltă toate elementele aces- 
tui sbuciumat partid. Se poate spune că aceste reforme au fost chiar sin- 
gurul ciment al partidului conservator în ultimii 15 ani. Si la 1907 con- 
servatorii erau adânc desbinaţi, dar reformele anodine din manifestul 
regal le-au strâns puterile sub șefia lui Carp. La 1914 scena s'a repetat. 

De altminteri, trebuie să recunoaștem că împăcarea a fost mult 
înlesnită prin desinteresarea lui Filipescu, care primea şefia lui Marghi- 
loman, nu cerea nimic şi nu punea nici o condiţie. Nicu Filipescu avea 
asemenea gesturi. De fapt era desinteresat, sau mai bine spus îi plăcea să 
se arate dispreţuitor faţă de ierarhiile stabilite şi de onorurile banale. 
Ambiţiile lui erau de o esenţă superioară, si la urma urmei la ce-i trebuia 
titlul de șef cu plictiseli inerente, când ştia bine că acolo, unde va fi 
dânsul, el va conduce și nu altul. 

Când s'au făcut alegerile în Februarie, reintrarea lui Filipescu în par- 
tidul conservator abia se făcuse, iar dânsul avusese vreme să imprime 
luptei conservatorilor caracterul violent al temperamentului său, dar nu 
să-și organizeze în ţară o rezistenţă serioasă împotriva reformelor. De 
aceasta trebuia să ne isbim abia la alegerea a doua din Mai. 

Sesiunea a fost scurtă, a ţinut până la Paşti. Cererea de revizuire a 
fost propusă în numele majorităţii la Cameră de Mihai Orleanu, raportor 
a fost Stere. El nu intrase în guvern din cauza inimiciţiilor ce avea cu di- 
ferite cercuri ale partidului si, ag adăuga eu, din cauza lui Brătianu, care 
de pe atunci suspecta unele din intenţiile lui, dar ceruse —ca un fel de 
compensafie— onoarea de a fi raportorul reformei constituţionale. Ce- 
rerea nu i se putea refuza. Tot potrivit constituţiei au fost trei stțigări, 
deci trei rânduri de desbateri în jurul reformelor. N'aș putea zice cá 
aceste desbateri au fost de vreun interes deosebit, sau că au lăsat urme 
nepieritoare în analele elocinţei române. Ele merită numai să fie recitite 


azi fiindcă arată starea de spirit de atunci a conservatorilor şi înverșu- 
narea cu care ei s'au împotrivit realizării reformelor. Din acest punct de 
vedere, este interesant să se recitească azi discursurile şedinţelor Came- 
rei şi Şenatului. Şe vor găsi la Filipescu pasagii care nu-i măresc figura 
şi nu-i cinstesc memoria, se vor găsi la Argentoianu —care mai târziu a 
evoluat cu atâta cinism spre democratie— formule de un reactionarism 
feroce, se vor găsi la Ion Grădișteanu și la Ion [,ahovary declaraţii cari 
desvăluiesc adevărata mentalitate a istoricului partid conservator din 
vechiul Regat, se vor găsi toate arguţiile advocátesti ale talentului lui 
Take Ionescu, condamnat să facă reformelor dificultăţi mca si cum nu 
ar fi avut destule—, se vor găsi în fine la Iorga, la A.C.Cuza cuvântări 
cari vor surprinde. Se va constata —și e bine să se noteze acest lucru— 
că Iorga se dădea drept partizanul reformelor şi că a votat revizujgea, 
dar că discursurile sale nu erau de natură să înlesnească lucrarea guver- 
nului și a majoritátilor liberale, nici să creeze în jurul reformelor atmos- 
fera de [jotárire, de încredere, de entusiasm necesară triumfului lor. 
lar A.C.Cuza le-a susținut mvorba románului— ca funia pe spânzurat. 
Nu e de mirare, pentru că el a fost de fapt întotdeauna un conservator, 
vrăjmaş al oricărei reforme democratice si, dacă discursurile sale de 
atunci sunt contradictorii, conținând premisele contra si concluziile 
pentru reforme, apoi atitudinea lui a fost consecventă cu simfámin- 
tele sale intime, căci a votat contra revizuirii. 

În aceste desbateri —Marghiloman s'a arătat maj cumpătat în expre- 
sii, elegant ca întotdeauna, în formă, dar hotărît, maj hotărît poate decât 
toti ceilalți în împotrivirea lui indárátnicá. Secretul puterii şi, în unele 
privinţe, al superiorității sale asupra tovarășilor de luptă, a fost de altfel 
voinţa şi formidabila lui tenacitate. Să ne reamintiy figura sa cu fălcile 
acelea puternice și vom înţelege ceea ce de altminteri nu ni sfar părea 
lesne de explicat. Caracteristic pentru mentalitatea şi procedeele con- 
servatoare este însă cá, în afară de rare excepţii [n aceste lupte parla- 
mentare, ca și în cele din afară de parlament, conservatorii n'au îndrăz- 
nit să atace pe fata reformele. Maj toate loviturile lor erau indirecte, 
perfide şi pe la spate. 

Prima lozincă conservatoare a fost: „liberalii nu sunt sinceri m refor- 
mele nu sunt decât o platformă pentru putere si pentru popularitatefi. 
Când n'a maj fost posibil de susțiņut această lozincă, fiindcă reformele 
se înfăptuiau, făgăduielile luând forma realităţii, atunci au schimbat-o. 

fiNu putem să ne rostim asupra reformelor, fiindcă nu ştim ce vor 
liberalii să facă. Să precizeze din cine se va compune colegiul unic, 
câte hectare se vor expropria, cum se vor plăti, cât se va plăti, cui se 
vor împărți, după ce norme se vor împărţi. Nu putem vota în necu- 
nostinta de cauză. ft 

Degeaba repetam noi că adunările acestea nu au căderea să voteze 


21 


22 


amănuntele reformelor cj să proclame numaj necesitatea lor, degeaba 
arătam noi că nimic nu putea fi maj precis decât un colegiu unic, cu o 
reprezentare proporţională și o expropriere de minimum un milion de 
hectare cu o dreaptă despăgubire, conservatorii reveneau mereu la for- 
muyla lor: vrem preciziuni. 

Dacă consultăm azi monitoarele de atunci, ne vom întreba cum a 
fost cu putinţă să se întoarcă desbaterile unor adunări într'un aseme, 
nea cerc yitios. Se tot vorbește de bizantinismul vieţii publice a vechiu- 
lyj Regat. Hotárit că discuţia revizyjrii constituţionale din primăvara 
anulyj 1914 ar putea sluji de model pentru arta de a deplasa o chesti- 
une. La ce lesa folosit conservatorilor atâta meșteșugire și atâta truda? 
Scopy] lor a fost să împiedece votarea reformelor fără săaşi atragă faţă 
de opinia publică odiosy] unei atari atitudini. Reformele nu lexau putut 
opri în loc, iar istoria tot va consemna la pasivul lor rolul pe care laau 
jucat în ceasul democratizării vechiului Regat. 

Q menţiune specială merită discursul lui Titulescu. Din punct de 
vedere oratoric a fost cel maj frumos. El a dat tuturora măsura netă- 
găduitului si marelui sáu talent. Am căutat adesea sáumi explic cauza 
succeselor sale oratorice, fiindcă dacă recitim discursurile lui, vom vedea 
că din punctul de vedere al ideilor nu au nimic remarcabil, argumentarea 
e departe de a fi strânsă si dialectica de a fi excepţională. Arta formule- 
lor, în care Petre Carp a fost un maestru neînţrecut, îi lipseşte aproape 
cu totul. Forma literară e incontestabil inferioară, nu zic aceleia a unui 
Alexandru Djuvara, dar chiar a unui Banu și, totuși, cuvântările lui jm 
presionează adânc. Care să fie cauza? După mine mișcarea, avântul, acea 
putere indefinisabilă care dă oratorului născut capacitatea să cucerească 
auditoriul, să-l stăpânească și sáil ridice aga cum trec elementele naturii 
peste om fără să îngăduie altceva decât supunerea la hotárírile ei atotpo- 
runcitoare. În fine, Titulescu maj are două mari calităţi: mánuieste anti, 
teza cu o deosebită dibăcie, ceea ce dá elocintei sale colorit și originali- 
tate. E pornit însă să abuzeze de ușurința cu care-i este dat să intrebujn- 
feze acest arţificiu oratoric. Si ar fi păcat. A doua calitate: Răspunde la 
întreruperi cu o repeziciune și cu o prezenţă de spirit surprinzătoare. Ai 
impresia că lovitura nicj n'a fost dată de adversar și a fost deja întoarsă. 
Intr'o adunare deliberativă aceasta este o calitate prețioasă. Personal, am 
participat la aceste desbateri. N'am fost decât doi oratori de pe banca mi- 
nisterială care am apărat reformele: Brătianu și cu mine. Discursurile 
mele miau asigurat frumoase succese parlamentare însă nu le consider 
printre cele maj bune. Mă rezervam pentru alte desbateri hotáritoare, 
care n'au maj avut loc. Morala: nu amana niciodată nimic ! 

Alegerile de al doilea, cele de la sfârșitul lui Mai 1914, au mers mult 
maj greu. Filipescu și toţi proprietarii mari au dat o luptă desperată. N'a 
fost violenţă la care să nu fi recurs, n'a fost calomnie de la care să se fi 


dat în láturi. Cine recitește astázi campania opoziţiei conservatoare de 
atunci se va convinge că colegiile restrânse și-au apárat cu îndărătnicie 
viața si privilegiile. De altminteri, trebuie să mărturisesc că și noi libe- 
ralii prea eram pretenţioşi, ceream acestor colegii să subscrie senţinţa lor 
de moarte și ne mai miram că se rásvrátesc și că proţesţează. 

Sá ne inchipuim tot ceea ce patima, nedrepţaţea, ráutatea omenească, 
necazul de a vedea ţerenul surpându-se sub picioare, să ne inchipuim tot 
ce aceste sentimente pot îndemna o grupare fără scrupule să facă si vom 
avea oglinda aproximaţivă a campaniei cu care am avuţ de luptat la 1914 
pentru triumful reformei. 

Aci era incontesţabil puncţul slab al lupţei penţru noi. Filipescu a 
inteles-o si a mágulit toate inţeresele si toate micile patimi ale alegáto- 
rului de colegii restránse. A publicat o broșură, căreia la începuţ nu 
i-am dat atentie îndeajuns și a cărei temá era următoarea: ““voi, care azi 
sunteti tot, vreţi mâine să nu mai fiti nimic m votati pe liberali! Cole- 
giul unic înseamnă egalitaţea dintre voi si tiganul care vá mână caii pe 
capră.“ Penţru proprietari formula era: ffvreți să vi se ia avuţiile si să 
fiti sărăciţi, votati reformele liberale!“ Si argumentele acestea simpliste 
au prins. În vizitele elecţorale ne isbeam mereu de efecţele produse de ele. 
La Cameră, alegerile au mers și am putuţ întruni fără greuţaţe cele două 
treimi cerufe de constiţuţie, pentru a se pufea vota o dispoziţiune cu 
caracter constitutional. La Sena lucrurile au mers însă așa de greu, incát 
nu am avuţ decát un număr mic de voţuri în plus peste cele două treimi. 
Aminţesc de aceasţa fiindcă mai tárziu am fost adesea învinuiți că n'am 
procedat la reforme mai radicale. Acuzaţorii nostri uiţau că de fapt din cau- 
za impotrivirii înverșunaţe a conservaţorilor noi nu am avut o majoritate 
hotáritoare in Consţiţuanţă, iar la Iaşi am fosţ puși in urmátoarea dile- 
má: să infáptuim reformele printr'o loviţură de stat sau să trecem pe sub 
furcile caudine ale opoziţiei. Am ales a doua cale, dar se va vedea la timp 
la ce am redus aceste furci caudine. Intrucát má privegte, am și azi cre- 
dinta nesţrămuţaţă cá prinţr?o loviţură de stat nu s'ar fi obtinut mult 
peste ceea ce am dobándit si că intr'un stat organizat loviturile de stat 
nu sunt mijloacele cele mai bune de a rezolva problemele. Pricep încă re- 
volufiile. Isţoria dovedeșţe cá ţările ce au fost siliţe să treacá prin ele 
le-au plátit scump. Dar, oricare ar fi natura revoluțiilor, ele au înţr însele 
$i o parte de máretie, cu foloasele si farmecul ei, pe cánd loviturile de 
stat sunt nigte parodi, nigte revoluţii nesincere și in miniaţură, schiloade, 
care ingrunesc toate neajunsurile fără a putea să prezinte niciunele din 
avantajele adeváratelor mișcări revoluţionare. 

Sesiunea Consţiţuanţei, intrunitá la inceputul lui Iunie, a fost scurtá 
si fără interes, cu o tentfativá a opoziţiei de a face obstructie pe chestia 
validárilor. De asemenea, la Senat, unde era acţiv Filipescu. O searbădă 


23 


24 


discuţie la Mesaj, la care Brătianu a răspuns în aceeași zi la Cameră şi la 
Senat, precum și alegerea comisiunii parlamentare însărcinată să pregă- 
tească si să propuie reformele. 

Conservatorii, cu toată stăruința noastră, au refuzat să participe la 
lucrările acestei comisiuni, însă tachigtii au primit și Iorga,de asemenea. 

Aici se cuvine să povestesc o mică anecdotă. În intervalul dintre ale- 
geri si întrunirea constituantei, Filipescu a dus o campanie grozavă con- 
tra lui Morţun. Deoarece la toate alegerile guverpul era acuzat de scanda- 
loase ingerințe, era fatal ca şi aceste alegeri — care, sincer vorbind, nu 
dăduseră loc la mai multe ingerinte decât cele obişnuite sub sistemul 
votului censitar m să fie supuse la aceleași obișnuite învinuiri. Morţun, 
fiind ministru de interne, era bineînţeles autorul tuturor relelor si în 
capul lui se spărgea toată furia conservatorilor. Într'o bună dimineaţă, 
plictisit de insultele fEpoceif, Morţun, căruia îi plăceau farsele de acest 
fel, impacheteazá frumos fo cămaşă de forţă“ şi cu o carte de vizită i-o 
trimite lui Filipescu acasă. Era, fără îndoială, spiritual. Filipescu avu 
bunul gust să nu se supere, iar de la ai lui am aflat pe urmă că a făcut 
chiar mare haz. La deschiderea parlamentului îi trimise lui Morţun răs- 
punsul așteptat. Fiindcă epitetul cu care presa îl gratifica zilnic pe Morţun 
era fbanditul de la Intemef Filipescu îi aruncă pe banca ministerială o 
tichie de puşcăriaş. Nici asta nu era rău găsit. Dar tot Morţun a avut ul- 
timul cuvânt căci îi aruncă tichia spunând: f'Ia-o înapoi, căci nu am obi- 
ceiul să port pălăriile altora!f Se ştie că Filipescu fusese de mai multe 
ori închis pentru năsdrăvăniile lui politice şi pentru nenorocitul său duel 
cu G. Em. Lahovary. Nu se putea deci un răspuns mai nimerit și, de fapt, 
mai crud Filipescu l-a înghiţit; din nenorocire erau însă asemenea vocife- 
rări în incinta senatului, încât mugcátoarea replică a lui Morţun nu şi-a 
putut produce cuvenitul efect parlamentar. Am auzit-o numai noi, care 
ne găseam în apropierea lui. 

În fine, nu as vrea să dau uitării o altă scenă care a avut loc tot la 
Senat cu ocazia validărilor în secţii şi care zugrăvește admirabil pe Fili- 
pescu. Precum spuneam, opoziţia încerca să facă obstrucţii; văzând cá 
nu reușește să oprească în loc validárile din secţia lui şi că la violențele 
sale de limbagiu amicii noştrii — îndeosebi Belith(?) de la Olt şi Păunescu 
de la Galaţim răspund pe acelaș ton, Filipescu apucă un mic fclasseur“ 
de lemn care era în faţa lui si începu să isbească cu el în masă, până ce 
îl prefăcu în tándári. Ne uitam cu toţii uimiti la el, într'o tăcere mor- 
mântală. Ne întrebam la ce excese se va mai deda și cum se va sfârși 
această scenă de furie patologică. După ce rupse şi ultima bucăţică de 
lemn rămasă nedistrusă, se frecă pe obraz cu mâna mun gest care-i era 
obișnuit— aprinse liniștit o ţigară şi plecă ca şi cum ar fi părăsit o 
şedinţă banală după o discuţie ce nu-l interesase. Ca un copil răsfăţat 





Fig. 3 


care își distruge jucăriile fiindcă nu i s'a făcut pe plac, astfel straniul 
leader al conservatorilor români distrusese ceri venise în cale si aceasta 
pentru cá nui reușise tactica obstryctionistá, Odată opera destructivá 
săvârșită, "l'enfant terrible“ se potolea, era mulţumit sisi vedea de 
treabá. 

Fárá indoialá cá nici scena, nici persoana nu sunt banale. Dar cu ce 
eram vinovaţi noi și cu ce era vinovată ţara, care trebuia, spre a-și inde, 
plini legitimele aspiratiuni, să lupte cu asemenea oameni si să stăpâ- 
nească asa mari temperamente? Si totuși, aproape 30 de ani conducă. 
torii politici ai Regatului Român au trebuit să se trudească cu acest om. 

Comisiunea reformelor s'a întrunit numai de vreo două ori la Minis- 
terul de Interne, când La ales președinte pe T. Stelian un omagiu adus 
târziei sale convertiri la programul și la názuintele democratice ale parti: 
duluim și a împărţit materia însărcinând pe diferiţi membri cu adunarea, 
în timpul vacanţelor, a materialului necesar. În toamnă comisia trebuia, 
pe baza materialului astfel strâns, să înceapă lucrările și să purceadă la 
redactarea textelor constituţionale. Isbucnirea războiului general la sfâr: 
situl lui Iulie a oprit însă totul în loc. 

Tin să mai semnalez două fapte din cele dintâi șase luni ale guvernái 
rii noastre: vizitele străine și raporturile mele cu Regele Carol. 

Din Ianuarie și până în Iunie a fost la București un defileu neîntrerupt 
de vizite: capete încoronate și personalităţi politice. Vădit, campania 
din Bulgaria și pacea de la Bucureşti ne pusese în evidenţă, iar lumea, 
pentru motive deosebite, ne făcea curte. Mai întâi am primit vizita lui 
Pasici care se întorcea de la Petersburg, unde avusese greutăţi de rezolvat 
cu Rușii, pe atunci puternici protectori. Voia să ia contact cu noul guvern, 
si îndeosebi să sondeze intenţiile lui Brătianu cu privire la alianţa pe 
care o contractase cu Maiorescu și cu Venizelos. Căci trebuie să spun că 
Maiorescu nu se mulțumea să reînoiască tratatul cu Puterile Centrale în 
condiţiile stiute, si că, îndemnat de Take Ionescu, încheiase si o alianță 
secretă , defensivă și ofensivă cu Serbia si cu Grecia, privitoare la aface, 
rile balcanice. Brătianu nu a aflat despre această alianță decât după veni- 
rea lui la putere, printr'o aluzie a lui Maiorescu la întrevederea ce au avut-o 
cu prilejul transmiterii puterii. Textul nici nu-l cunoștea, căci documentul 
era la Regele Carol, care, sub pretext de boală tot amâna arătarea lui. 
Brătianu mira destăinuit aceasta în seara banchetului pe care l-am oferit 
la Externe lui Pasici pe când îl conduceam acasă cu automobilul. 

Era cu drept cuvânt furios. Concepţia lui era cu totul alta. El recur 
noștea interesul pe careil aveam de a menţine foloasele obținute prin tra- 
tatul de la București, dar nu înţelegea să ne legăm soarta de Serbia și de 
Grecia până într'atâta, încât să fim siliţi a trage spada pentru interesele 
acestor ţări, care puteau să nu fie întotdeauna si ale noastre. Între ei și 
noi era într'adevăr o mare deosebire. Pentru ei, Bulgarii și Turcii erau 


25 


26 


inamici ireductibili. Noi, odată ce chestia graniţei dobrogene se rezolva- 
se, nu numai că nu mai aveam interese opuse bulgarilor, dar aveam cel 
mai mare inters să trăim cu dânşii în cele mai frăţeşti raporturi de veci- 
nătate. De asemenea, pentru noi, Turcii nu erau inamici, nu aveam nimic 
de împărţit cu ei, ci dimpotrjvá interesele noastre cereau să trăim în 
armonie. 

Pe de altă parte, Brătianu se temea și, cu drept cuvânt, de considera- 
fiunile ce puteau călăuzi la un moment dat pe politicienii din Atena și 
din Belgrad şi nu era dispus să lase politica României la bunul plac al 
ambifiunilor şi al neastâmpărului lor balcanic. 

Pasici n'a prea plecat mulțumit din București şi bănuiesc chiar că de 
atunci datează lipsa lui de simpatie pentru Brătianu. 

După Pasici a venit Venizelos. Eram curios să-l cunosc. De când veni- 
se, paremi-se din Creta şi era aproape necunoscut, opera acestui om mă 
minunase $i îi consacrasem la "Universul"*, în articolele mele de politică 
externă, pagini entuziaste. Din nenorocire, a stat preapufin si n'am putut 
schimba cu el decât banalitáti obișnuite. Venise și el pentru tratat si 
pentru căsătoria Diadohului cu Principesa Elisabetha. A plecat mai puţin 
deceptionat decât colegul sáu de la Belgrad. Chiar dacă, pe chestia tra- 
tatului, Brătianu nu i-a dat multe iluzii, în privința căsătoriei le-a putut 
avea pe toate. Eram într'adevăr cu toţii pentru, singură Principesa s'a 
opus, cu o hotárire pe care mulţi nu i-o bánuiam. Sia avut dreptate. In- 
stinctul ei a fost mai sigur decât combinaţiile prevăzătorilor diplomaţi. 
Ce încurcătură s'ar fj ivit când Diadohul făcea alături de tatăl sáu pe 
germanofilul la Atena, şi ce situaţie ar fi avut sărmana Principesă obli- 
gată, fără mijloace şi fără tron, să pribegească prin Elveţia. De altminteri, 
după Venizelos am avut şi vizita Diadohului, un principe bine crescut 
fiziceşte, însă lipsit de eleganţă si neînsemnat moraliceşte. Avea însă o 
singură scuză: părea îndrăgostit. 

Pe urmă a fost rândul Franţei, conferenţiari aduși de Blondel, minis- 
trul Franţei, în frunte cu Lacour Gayet, care a păstrat o așa mișcătoare 
amintire despre primirea ce i s'a făcut la noi, încât mai târziu, în timpul 
războiului, ne-a fost un prieten sincer si un apărător care ne-a adus reale 
servicii. 

A urmat Andre Tardjeu, care era menit să joace la conferință un 
rol atât de însemnat în ce privește soarta noastră. Am avut cu el mai 
multe întrevederi, și între altele, la mine acasă o conversaţie lungă și 
interesantă despre care păstrez o amintire plăcută. Ea mi-a confirmat 
părerea pe care de mult o aveam despre dânsul și anume că poseda o 
ambiţie superioară capacităţii sale. Era un mediocru plin de voință, 
înzestrat cu o excepţională putere de muncă, hotărît să parvie și, cu 
asemenea însușiri, condamnat să parvie, cum a și parvenit. Îl urmăream 
de când scria cronicele externe la “Le Temps“, cronici documentate, 
elaborate cu meticulozitate, dar concepute fără originalitate si scrise 


fără strălucire. De altfel, venise în București ca trimis al ziarului “Le 
Temps", nu ca personalitate oficială, deşi bănuiesc cá Quay d'Orsey îl 
trimisese în misiune de observaţiuni. Nu cred, de altfel să fi avut motive 
să păstreze despre vizita sai România o amintire rea. Desigur, dacă la con- 
ferinţă nu ne-a fost mai prieten, e pentru că nu avea coarda recunostinfei. 

În fine, până și Regele Spaniei simtise nevoia să-și manifeste priete- 
nia față de România şi de bătrânul și înțeleptul ei Suveran. O misiune 
militară ip frunte cu Infantul Don Alfonso de Bourbon, cumnatul 
Reginei Maria, a fost prjmitá cu onorurile protocolare la Bucureşti. 
Din punct de vedere politic miputil să spun că lucryl nu avea nici o 
insemnátate— ne-a dat doar prilejul să maj vedem o femeie frumoasă, 
pe delicioasa Principesă Beatrice. 

Dacă la aceasta voi adăuga că în acest timp Principele Ferdinand și 
Pincipesa Maria erau prjmiti cu deosebite onorurj la Berlin de Impáratul 
Germaniei și cá, intovárágiti de Principele Carol, vizitau la Tzarskoe Selo 
Curtea Imperială rusească, că între Petersburg si București se urmăreau 
negociaţiuni pentru cásátorja moștenitorului român cu Marea Ducesă 
Olga, fjjca de-a doua a lui Nicolae gl II-lea, și cá Wilhelm gl II-lea își 
anunţase de mult vizita aşteptată de Regele Carol pentru toamnă, la 
Sinaja, se va putea judeca ce preţ se punea atunci pretutindeni pe prje- 
tenia României și că pátránul Rege avea să-şi ajbă vanitatea satisfăcută 
şi să creadă că-şi va încheia într'adevăr în “pace si onor“ lunga domnie. 
Nu bănuia, sărmanul, cum peste câteva luni acest decor minunat va fi 
doborât la pământ de viforul nápraznic al rázpoiului mondial. 

N'aşi putea spune că raporturile mele, ca ministru, cu Regele Carol 


mi-au lăsat o amintire foarte plăcută. Nu mă pot plânge, a fost cu mine 
foarte afabil şi nu mi-a făcut nici un fel de dificultate de ordin politic 
sau administrativ. Dar, vădit, între bătrânul Suveran şi tânărul său mi- 
nistru nu era nici o afinitate sufletească. Si prin firea, si prin vârsta lui, 
Regele Carol nu era favorabil ideilor noi, reformelor cu caracter mai 
pronunţat democratic. Pe mine mă considera ca unul din elementele 
cele maj înaintate dintre liberali, deci un fel de om primejdios. Se ferea 
de mine, era prevenit împotriva mea, așa încât stătea şi maj în rezervă 
decât era obiceiul lui să fie cu sfetnicii. Eu afectam o perfectă indife- 
renta şi, de fapt, puţin îmi păsa. Am avut întotdeauna convingerea că 
viaţa mea politică va fi legată de o altă domnie și aveam fata de bátrá- 
nul Monarh simfáminte de respect ce sincer vorbind trebuia să ti le 
inspire persoana și domnia lui si, maj presus de toate, aveam o mare 
curiozitate. a 

Mă cunoștea de când m'am născut, fiindcă avea raporturi din cele 
mai bune cu părinţii mei si mama mea fusese înainte de a se mătita, 
una din doamnele din cercul intim al Reginei Elisabeta. Trăisem o 


27 


28 


viaţă întreagă numai sub domnia lui, de el erau legate toate luptele 


politice care entuziasmaserá atât tinereţele mele cât si pe cele ale gena- 
rațiunii mele. De când eram la universitate, se formase în jurul lui o 
adevărată aureolă. El era domnitorul străin adus de marea generatiune 
ca să curme odată pentru totdeauna nenorocitele lupte interne pentru 
domnie, el era căpitanul de la Griviţa și de la Plevna, el era întruparea 
vie a marilor acte în a căror tradiţie fusesem cu toţii crescuţi: Indepen- 
denfa si Regatul. Lunga lui domnie reprezenta mai mult decât epoca 
noastră, era o întreagă pagină de istorie si, fiindcă avea darul să păstreze 
toată lumea la distanţă, el apărea, cum întotdeauna se întâmplă în ase- 
menea cazuri, mai mare decât era în realitate. 

Cunosteam multe din cusururile și din slăbiciunile lui, judecam 
aspru multe din faptele sale și eram departe de a-l admira după cum se 
obișnuia de alții. Dar era omul care prezidase destinele țării si sub a 
cărui oblăduire România ajunsese unde era, era omul care lucrase cu 
Brătianu, cu Kogălniceanu, cu Rosetti, cu frații Golești, cu Catargiu 
şi cu Lahovareştii. Eram curios să lucrez cu el ca să-l cunosc mai de 
aproape decât o puteam face ca tânăr întp'o audienţă oficială, fatal 
banală si solemnă. 

Ei bine, am fost dezamăgit. Spre marea mea surprindere am con- 
statat, întâi, că nu era de loc în curent cu marea majoritate a chestiu- 
nilor însemnate de la ordinea zilei. Îmi aduc aminte că într'una din pri- 
mele audienţe (înainte vreme lucra în fiecare zi a săptămânii cu câte 
un ministru, în ultimii ani ne chema din când în când; de obiceiu ne 
venea rândul la două trei săptămâni) m'am crezut dator să-i fac o largă 
expunere a planului meu de activitate la ministerul instructiunei. M'a 
ascultat cu o neascunsă lipsă de interes, părea a da foarte puţină impor- 
tanţă situaţiei nenorocite a învățământului nostru primar. Apalfabe- 
tismul îngrijorător al satelor noastre nu-l interesa si nu-l speria. 

În genere nu cunoștea chestiunile școlare, chestiunile religioase singu- 
re îl pasionau si, ce-i drept, nu era străin de ele. Nu trebuie uitat că fuse- 
se çrescut de jesuiti și că avea ceea ce francezii numesc atât de bine „l'em- 
preinte“. Pe lângă aceasta erau două chestiuni religioase care îl preocupau 
îndeaproape atunci, fiindcă de ele se lega prestigiul ţării si, deci, mândria 
lui personală. Vroia să se clădească la Ierusalim o biserică Românească 
(creditele se si votaseră sub guvernarea precedentă) și (inea cu orice chip 
ca la Sft. Munte să avem Mânăstirea noastră românească cu desăvârşire 
autonomă de lavra grecească, de care ţineam până atunci. A trebuit să-i 
prezint un raport amănunţit asupra întregii organizatiuni a Muntelui 
Athos, asupra raporturilor dintre diferitele Mânăstiri precum si a dreptur 
rilor statelor ortodoxe asupra așezămintelor lor monahale din această 
antică și stranie republică religioasă. În cursul conversaţiilor ce lexam 


avut de cele șase-șapte ori cát am lucrat împreună, de la Ianuarie până la 
Iulie, am putut constata că în celelalte chestiuni era tot atât de puţin în 


curent cu realitatea lucrurilor și cu însemnătatea nevoilor actuale ale 
ţării, ca şi în problemele şcolare. Cu câţiva ani înainte, Nicu Filipescu 
îmi spusese că spre marea lui uimire, ca ministru de război, a constatat 
completa nepricepere a Regelui în chestiunile militare. Cu cât Principele 
Ferdinand le stăpânea de bine si era în curent cu toate, cu atât Regele 
Carol era străin de ele. Se oprise la starea de lucruri de prin tinereţea lui. 
Am crezut că Filipescu exagerează fiindcă știam că nu-l iubea pe Regele 
Carol si aveam motive să suspectez obiectivitatea judecăților unui om 
atât de pasionat ca el. M'am convins însă că de data asta a avut dreptate. 

Colegii, cărora leam împărtășit impresiile mele, m'au asigurat cá 
Regele Carol nu trebuie judecat după ultimii lui ani, că îmbătrânise şi nu 
mai era el însuși. Barbu Știrbey care, ca administrator al domeniilor Co- 
roanei îl vedea foarte des, mi-a confirmat aceasta. El a putut observa că 
de la o vreme încoace bătrânul Suveran se obosea până într'atâta, încât 
nu mai urmărea ceea ce-i spuneai. 

E adevărat că am auzit adesea foști miniştri vorbind de clipele intere- 
sante petrecute pe vremuri cu Regele Carol în orele de lucru. Nu mi-a mai 
fost dat să trăiesc asemenea clipe. După expunerea afacerilor curente si 
inevitabilele iscăliri de decrete, aproape întotdeauna Regele Carol punea 
întrebări despre anumite probleme și, mai ales, cerea aprecieri despre 
oameni politici, de cele mai multe ori despre adversari. Îmi era cu atât 
mai plicticos să îi răspund, cu cât ştiam că-şi avea părerile dinainte şi 
admirabil de bine stabilite şi că nu era din partea lui decât o tactică pe 
care o socotea șireată, să ştie ce cred unele despre altele persoanele 
noastre politice. Îl distra să descopere astfel micile rivalități, invidii şi 
răutăţi ce puteau agita personalul politic pe care era chemat să-l mânu- 
iască. E şi aici o trăsătură, care nu trebuie trecută cu vederea la fixarea 
definită a portretului său. 

Fiind prevenit de inimi caritabile despre "regala strategema“, răs- 
punsurile mele au fost invariabil evasive și de o cumplită banalitate. Dacă 
va fi judecat însuşirile mele psihologice după aceste răspunsuri, trebuie 
să fi avut o foarte proastă părere despre tânărul său ministru, și dacă 
cumva le-a si notat în carnetul în care înscria zilnic faptele si impresiile 
lui, sunt osândit să trec în posteritate sub o foarte neinteresantă formă. 
În orice caz, lipsa de preciziune şi de originalitate a răspunsurilor mele 
nu era de natură să sporească farmecul acestor întrevederi şi a contribuit 
desigur să dea o şi mai neplăcută şi greoaie amintire raporturilor mele 
personale cu primul Rege al României. 

Am o singură măgulire, anume că în aceste câteva întrevederi am 
putut să îi afirm de câteva ori si în chipul cel mai categoric necesitatea 


29 


30 


înfăptuirii unor reforme democratice sincere si hotárite. 
Acestea au fost raporturile mele cu Carol I de Hohenzollern Sigma- 
ringen. 





Regele Carol I, Principele Moștenitor Ferdinand şi Țarul Nicolae II, la Constanța 


CAPITOLUL ŢREI 
VIZITA ȚARULUI LA CONSTANȚA 


Seria oficialităților si a sărbătoririlor prestigiului României a culminat 
prin vizita Țarului la Constanţa. Această vizită merită o menţiune spe: 
cială fiindcă este în strânsă legătură cu isbucnirea războiului mondial şi 
face oarecum parte din prologul lui. Mi s'a părut atunci că vizita autocrar 
tului Tuturor Rusjlor se datoreşte dorinţei manifestate de câtva timp de 
diplomaţia rusească de a îmbunătăţi raporturile cu România precum și 
proiectului de căsătorie dintre Marea Ducesă Olga şi Principele Carol. 
Azi este lămurit că au fost cu totul altele scopurile urmărite de Nicolae 
al II—lea si de sfetnicii săi. Se aşteptau, dacă nu chiar hotáriserá — acea 
stă chestiune vom discutaro mai în urmă — la războiul mondial. Ştiam 
că războiul balcanic în care Austria luase pe față apărarea Bulgariei în 
contra noastră și în care Germania nu ne dăduse hotărît sprijinul ei x crear 
se la noi o atmosferă din ce în ce mai ostjlă Triplei Alianțe. Mai ştiam 
că politica de maghiarizare desfăşurată de Unguri întinsese peste măsură 
coarda în Ardeal, că în ultimile luni la Bucureşti toate suferinţele frati 
lor asupriti din Monarhia AustrorUngară fuseseră resimtite cu o intensi- 
tate împinsă aproape până la exasperare. 

n asemenea condițiuni, Petersburgul credea că momentul e prielpic 
ca măcar sufleteşte, dacă nu chiar formal, să mai rupă țesutul ce de atâtea 
decenii ne-a legat de sistemul politic al triplicei. În orice caz, Rusia soco- 
tea că ar fi o neiertată greșală psihologică să nu profite în măsura posi, 
bilylui da starea de spirit ce domnea atungi în România. În ceasul în care se 
pregătea războiul mondial, Regatul nostru era un factor prea însemnat 
ca să nu caute ași capta bunăvoința. Si, de fapt, în opinia publică, diplo: 
matia rusească a reușit, prin vizita de la Constanţa, să mai slăbească legă 
turile atât de slabe cu Berlinul si cu Viena si să stabilească o apropiere 
sufletească cu marea împărăție de la răsăritul nostru. 

Împăratul a sosit de la Yalta, din Crimeea, pe yachtul său ,Standard', 
cum obișnuia de câţiva ani să călătorească şi sáigi facă toate vizitele ofi, 
ciale. Bra intovárágit de toată familia sa, de Împărăteasă si de cele patry 
Mari Ducese, de mostenitorul tronului şi de o suită numeroasă și străluci- 
toare prin uniformele, dacă nu şi prin însușirile ei. Cu o zi înainte sosise 
cu trenul m fiindcă nu suporta marea m Ministrul său de externe Sasonoff. 


i 


32 


Vizita împerială a ţinut o zi, iar noi ne-am căsnit ca primirea să fie cât 
mai frumoasă, și mărturisesc că a fost intr'adevár reușită. Recepție în port, 
Tedeum la Catedrală, ceai pe „Standard“, revistă de trupe, banchet și ple- 
care pe lună, după ce s'a revanșat peste oficia[itatea română cu o ploaie 
de decoraţii rusești. ; 

Împăratul a fost foarte amabil și, lucru ciudat, Împărăteasa a fost de 
o amabilitate care a uimit suita sa neobișnuită s'o cunoască sub un 
asemenea aspect. În afară de Rege, Nicolae al II-lea nu a avut conversații 
decât cu Brătianu și cu Porumbaru pe care i-a primit pe yachtul sáu în 
audienţe particulare destul de lungi. Pe lângă obișnuită declaraţiune de 
prietenie, a insistat însă mult asupra îngrijorării ce i-o inspira situația 
internaţională și în special cea din Balcani. Nota aceasta nu i-a plăcut lui 
Brătianu, cu atât mai mult cu cât în aparenţă, nimic nu o justifica. 
Mi-aduc aminte că locuiam cu el și cu Barbu Stirbey la Hotel Carol și că 
ne-a comunicat chiar in seara aceea impresiile si nedumeririle lui. Cu 
Sasonoff, care a stat vreo patru zile, căci de la Constanţa a venit la 
București si la Sinaia —Brátianu a vorbit îndelung si a aflat mai multe 
lucruri. Sasonoff i-a spus formal că ei doresc pacea, dar dacă Austria se 
va atinge de Serbia —deși era înaintea asasinării Arhiducelui Franz 
Ferdinand, începuseră fricţiuni între Viena și Belgrad— ei vor lua apăra- 
rea Serbilor, oricare ar fi consecinţele. Prestigiul Rusiei nu putea îngădui 
ca Monarhia Habsburgilor să se atingă de slavii din Orient. Precum 
Brătianu a declarat-o mai târziu chiar în public, el a comunicat aceasta 
imediat Cancelariilor din Berlin și din Viena, considerând ca o datorie de 
aliat și în interesul păcii generale să previe din vreme pe Germani și pe 
Austrieci de urmările la care s'ar expune în cazul în care ar stărui în 
politica lor de vrăjmășie împotriva Serbilor. Se știe că, din nenorocire 
pentru pacea mondială, nici la Wilhelmstrasse, nici la Ballplatz nu s'a 
ținut nici o seamă de acest preţios avertisment. Probabil cá hotăţirile 
erau deja și irevocabil luate. 

În schimb, Tripla Alianţă era foarte agitată de vizita de la Constanţa 
și vădit nemulțumită. Contele Czernin îndeosebi inmulfea vizitele si 
întrebările si, ca să se neutralizeze efectele vizitelor, se recurgea chiar la 
mijloace copilăreşti. Între altele, ei au decorat pe Barbu Stirbey cu 


„marele cordon al Coroanei de Fer și au ţinut să-i trimită decorația la 


Constanţa chiar în ziua sosirii Țarului, ca și cum asemenea mijloace ar fi 
putut împiedeca sau determina ceva în politica României. Cel mult ne-a 
dat prilejul, mie și lui Stirbey, să râdem să râdem pe socoteala lor. 

De altminteri, pe când Țarul era la Constanţa, la Konopicht avea 
loc vestita întrunire între Împăratul Wilhelm și Arhiducele Franz Fer- 
dinand, unde știut este că se punea la cale războiul ce după două luni 
trebuia să însângereze lumea întreagă. Îşi făceau toţi pregătirile, și 
dintr'o parte și dintr'alta. Regele Carol însă n'a avut impresia că se 
pregăteşte ceva. De la Berlin si de la Viena nu i s'a spus nimic. Con- 
form informaţiilor sale avea convingerea că războiul mondial va izbucni, 
știa că Germania îl voiește și îl pregătește, dar credea că nu va fi deslăn- 





Fig. 4 


fuit decât peste doi ani. După Constanţa a și zis-o de altfel fără înconjur 
lui Take Ionescu, care venise să-și ia ziua bună dela el înainte de a pleca în 
vacanţă la Paris si la Londra. Take Ionescu mi-a repetat-o de mai multe ori 
la Iaşi si, dacă nu mă înșel, ne-a spus-o odată si în Consiliu de Miniştri. 

Întrucât mă privește, nu pot să mă gândesc la vizita de la Constanţa 
fără o adâncă melancolie. Când îmi amintesc ce reprezenta atunci Nico- 
lae al II-lea, ce putere si ce fast, iar apoi când mă gândesc în ce catastrofă 
groaznică s'a prăbușit după patru ani; el, dinastia, tronul şi împărăţia lui. 
Când îmi aduc aminte de Împărăteasă, de fetele pline de speranţă şi de 
tinereţe, de fericire, ori de micul, frumosul si răsfăţatul copil menit să 
moștenească tot ceea ce în decursul veacurilor geniul, tenacitatea, norocul, 
spiritul hrăpăreţ şi pofta de dominaţiune a Romanoffilor a putut să 
adune si când reflectez în ce mod jalnic și fioros toţi deodată au murit 
după câţiva ani la hotarele Şiberiei, de toti párásiti, huliţi, batjocoriţi si 
masacrați ca niște bestii răufăcătoare, mă cuprinde un mare simţământ 
de milă omenească si o nesdruncinată credinţă în determinismul fenome- 
nelor istorice. 

Au plătit sărmanii, au plătit cu viaţa si cu sângele lor vinovat și nevi- 
novat anacronismul regimului pe care îl reprezentau. În vremurile noastre 
de democratism si de socializare, încă o forță pământească care nu putea 
să mai impuie lumii ideea autocratică a trebuit să dispară cu aceeași fata- 
litate cu care noaptea urmează zilei și anotimpurile se succed unele după 
altele. Şi a pierit în vâltorile acestui neînlăturabil cataclism Nicolae al II-lea 
așa cum ar fi pierit oricine s'ar fi aflat în locul lui. Nu vreau să iau apăra- 
rea acestui Şuveran si, mai puţin, apărarea criminalului dezechilibru al 
protectorului lui Rasputin, dar mi se pare ridicol să ne închipuim că în 
ceasul in care evolufiunea istorică dădea ideii democratice si principiului 
naționalităților putinţa mult aşteptatei lor eruptiuni, ca în acest ceas 
suprem un om, oricare ar fi fost el, să fi putut menţine laolaltă o organiza- 
tiune politică atât de desăvârșit în contradicţie cu aceste idei si cu aceste 
principii, organizaţie ce conţinea în structura ei intimă toţi, dar absolut 
toti germenii descompunerii reclamate de desfășurarea fatală a evenimen- 
telor istorice. Tronul Rusiei a fost o calamitate pentru el, iar el o calamita- 
te pentru tronul Rusiei. De aceea, departe de a vedea în Nicolae al II-lea 
tiranul, văd în el omul demn de compătimit, un om mediocru, fără voinţă, 
dar nu fără de inteligență, bun tată de familie, muncitor, conștiincios, 
generos, lipsit de ambiţie si de orice trufie, neavând nici unul din viciile 
şi niciuna din pasiunile extraordinarei sale dinastii. 

În ajunul venirei sale la Constanţa făcusem la capul Tuzla o excursie 
cu Regina Maria, care, fiindu-i vară primară, îl cunoştea bine şi avea chiar 
pentru el o neascunsă slăbiciune m se spune că Nicolae al II-lea avuse- 
se în tinereţe o pasiune pentru dânsa și, fapt este că, până la sfârşit, i-a 
arătat întotdeauna o deosebită afecţiune. Dânsa mi-a spus: “Ca toată 


33 


34 


lumea ai auzit despre “Niky' (aşa i se zicea în familie) că e prost, lipsit de 
orice atracţie fizică. E adevărat că dacă îl compari cu alti membrii ai famir 
liei Romanoff, toţi bărbaţi înalţi şi de o mare frumuseţe, Împăratul nu 
este un Adonis, dar yei yedea mâine cá nu este deloc așa cum s'a creat 
legenda în jurul lui. Ca Suyeran nuii iau apărarea, dar ca om te asigur cá 
nu e prost si, în orice caz, că e plin de simplitate şi de farmec.“ 

Avea dreptate, era un om simpatic. Ayea o expresie dulce și melanr 
colică, o superbă yoce de bas care nera isbit pe toti când sira rostit la 
banchet cuyántarea, avea cele mai atrăgătoare maniere $1, prin contras; 
tul dintre măreţia situaţiei sale și simplicitatea persoanei lui, un farmec 
netăgăduit. 

Nu aș putea spune același lucru si despre Împărăteasă. Frumuseţea 
ei se yestejise. Dimineaţa când s'a coborit de pe vapor, nera făcut tuturora 
impresia unei guyernante germane. Seara, la banchet, în rochia de bal 
împodobită cu diamante (mediocre de altminteri), nu era lipsită de oarer 
care majestate. O expresie severă, înţepată, rece, cu privirea pierdută si 
îngrijorată totodată. Un aer groaznic de plictiseală și de tristeţe, un suflet 
vădit neliniștit si chinuit. Anturajul ei afirma cá era amabilă si yeselá 
cum nu o yázuse de ani de zile. Într'adeyăr, a participat la toate solemni: 
tátile programului, desi anunţase înainte că starea sănătăţii nuri ya peri 
mite să asiste decât la unele. Seara, după banchet, a cerut chiar să i se 
prezinte câţiva din oamenii nostri politici aflători acolo. Am fost dintre 
cei cu care s'a întreţinut. Misa yorbit de bucuria ei de a fi yenit la Con, 
stanta, de minunata poziţie a portului nostru, de amintirea neștearsă ce o 
ya păstra despre această călătorie, mai cu seamă de noaptea precedentă 
petrecută pe puntea yachtului pe o lună de o neîntrecută frumuseţe. În 
ochii săi era o melancolie nespusă, iar de lună yorbea cu pasiunea concen; 
trată a unei inimi înamorate. Am bănuit că se gândea la Rasputin, despre 
care deja se vorbea atâta. Poate însă cá insult zadarnic memoria femeii; 
destul a pácátuit Suyerana ca să nu mai încarc femeia cu ínyinuiri gratuite 
$i cu bănuieli poate nedreptátite. Un lucru este sigur: m'am despărţit de 
Alexandra Feodorovna, de acum încolo Împărăteasa dera pururi istorică a 
Rusiei, cu impresia cá e o femeie bolnavă, neurastenică sau isterică, dacă 
nu si una și alta. Acesta e de altfel, cred, şi adeyárul istoric. Generatiunile 
viitoare vor da despre această stranie Împărăteasă în sentinţa lor definitiyă 
criteriul pentru judecarea și scuza pentru justificarea nefastei ei influiente. 

Încă o dată, când, seara, pe aceeași lună admirabilă care în ajun fer- 
mecase pe Împărăteasa Alexandra, “Standardul somptuos, ieșea din por: 
tul Constanţa in sunetul imnurilor si in aclamatiuni, nimeni dintre noi nu 
bănuia cá el purta intr'insul hotáririle premeditate ale unei conflagratiuni 
universale precum şi jertfele cele mai tragice ale acestei groazpice zguduiri 
a așezămintelor şi întocmirilor lumești. 


Nicolae al Il-lca, după ce cáutase să-și asigure prietenia României, a 
plecat prin Odessa la Chişinău ca să inaugureze statuia strámosului său în 


domnie, Alexandru I Pavlovici, acel ce prin sila şi viclenie smulsese Basara- 
bia dc la sânul patrici Române. 

Era faţă de noi o zadarnică cruzime. Soarta ne-a răzbunat cu prisosinţă, 
când, patru ani în urmă, el zăcea mort prin Siberia fără urme de mormânt, 
iar Basarabia, reintoarsá la patria mumă, punea să sc arunce la pământ 
chipul de bronz al ncînduplecatului ci cuceritor și al vremelnicului ci 
asupritor. 








36 


CAPITOLUL PATRU 


IZBUCNIREA RĂZBOIULUI GENERAL 


După vizita Țarului, pe când Constituanta era încă deschisă, in Iunie, 
m'am dus la Potlogi în Dâmboviţa să prezidez o serbare școlară. Întor- 
cându-mă pe la șapte seara cu automobilul, mi se spune că Brătianu mă 
căutase în mai multe rânduri. Am bănuit imediat că se întâmplase ceva 
excepţional, fiindcă dânsul nu prea avea obiceiul, mai ales duminicile, să 
ne cheme cu asemenea insistenţă. Intrigat, m'am repezit, deci la el si l-am 
găsit foarte agitat. „Arhiducele Franz Ferdinand si sofia sa au fost asasi- 
nati la Sarajevo“, îmi spune el. Nu cred că Brătianu să fi văzut imediat în 
acest complot de origine sârbească pretextul, pentru Puterile Centrale, al 
declarării războiului mondial. Dar el era de câţiva ani preocupat ca, în ca- 
drul alianţei noastre cu Austria, Germania să asigure alt regim Românilor 
din Ungaria. Inutil să mai spun că, dacă el ar fi fost la Guvern, tratatul nu 
se reînnoia la 1913 fără serioase concesiuni în favoarea fraţilor noștri de 
peste munţi. În orice caz se poate tocmai din cauză că Maiorescu nu făcu- 
se nimic pentru dânșii ca Brătianu să-și pună toată nădejdea în Arhiduce- 
le Franz Ferdinand. Cunostea ura lui împotriva Maghiarilor și era convins 
că deocamdată, prin influienţa lui, din zi în zi crescândă, și, mai târziu, 
ca împărat, prin voinţa și hotărârea sa suverană, va asigura elementului 
românesc din monarhia Habsburgilor largi drepturi naţionale, dacă nu 
chiar autonomia Ardealului. 

Cu câţiva ani înainte, Arhiducele vizitase pe Regele Carol la Sinaia 
și făcuse cu acest prilej lui Brătianu declaraţiuni atât de categorice în 
privinţa intenţiunilor sale faţă de Români cát și în privinţa hotáririlor 
sale de a reduce influienta Ungurilor, încât de atunci Brătianu dobândise 
pentru Arhiduce o mare încredere şi aștepta cu nerăbdare urcarea lui pe 
tron. Drama de la Sarajevo îi năruia toate aceste proiecte şi speranţe. 
Eu însă nu împărtășeam întru nimic mâhnirea șefului meu. Nu contes- 
tam câtuși de puţin sinceritatea Arhiducelui, dar aveam de mult convin- 
gerea că, departe de a fi un cap politic, nu era decât un impulsiv si un 
brutal, care, odată ajuns pe tron, sau va voi să-și impuie voinţa $i, uneori, 
capriciile cu lipsa de pricepere si cu autocratismul caracteristic firii sale, 
și atunci va sfărâma organismul plăpând al monarhiei în loc să-l conso- 


lideze, sau, ajuns la domnie, va renunţa, spre a se putea menţine, la anti- 
patiile şi la simpatiile lui și va face concesiuni diferitelor elemente, în 
primul rând celor mai neastâmpăraţi și celor mai gălăgioşi, adică tocmai 
Ungurilor. În general nu părea imposibil că în fruntea monarhiei Habsbur- 
gilor să se afle un om care să fie în război pe faţă şi violent cu toată 
Ungaria şi nu avea nici o încredere în posibilitatea de a se realiza federali- 
zarea Austriei prin ură şi răzbunări, astfel cum o concepea moștenitorul 
lui Franzm]Josef. Pentru mine, el reprezenta nu o mare speranţă, ci cea mai 
crudă deziluzie ce aștepta Românismul. 


Când mă uit azi înapoi, când urmăresc tot ce s'a aflat mai încoace 
despre rolul Arhiducelui, tot ce s'a desvăluit despre caracterul și menta- 
litatea sa, chiar de către intimii lui, ca de pildă de către Contele Czernin 
în memorii, tare mă tem că am avut dreptate în judecata mea. De la viaţa 
Arhiducelui, Românii n'ar fi câștigat nimic, de la moartea lui am câștigat 
totul. Unitatea naţională pornește de la glontele ucigașului din Sarajevo. 
De multe ori în viață am constatat că ceea ce la prima vedere ţi se pare o 
nenorocire, este de fapt o mare fericire şi vice-versa. De aceea mi se pare 
acum de necrezut ca un român să fi jelit şi să fi fost nenorocit de moartea 
lui Franz Ferdinand d'Este! 

Impresia generală în public a fost aceeași ca şi a lui Brătianu, şi anume 
că dispare un mare protector al Românilor. Nimeni nu se gândea la răz- 
boiul general. 

Eu, în orice caz, sunt dator să mărturisesc că eram sigur că războiul 
nu va izbucni. Stiam că în Franţa şi în Anglia există un atotputernic 
curent pacifist şi că Germania, în plină prosperitate și fericire, sau Aus- 
tria, şubredă din toate părțile, nu puteau să cuteze a deslănţui un război 
pentru ele cu sorţi îndoielnice de izbândă. Mi se părea o așa aberaţie min- 
tală, încât credeam conducătorii acestor state incapabili de ea. Mă te- 
meam că este vorba de Rusia, fiindcă nu-mi făceam nici-o iluzie despre 
cuminţenia sau prevederea regimului ei, dar stiindu-i politica externă atât 
de strâns legată de a Franţei şi de a Angliei, nu o credeam în stare să se 
arunce în aventura unui război fără aprobarea aliaţilor ei, aprobare pe 
care în nici un caz nu o putea avea. 

Raționamentul meu era impecabil și temeinicia lui în ceea ce privea 
Germania, Austria si Rusia apare azi mai lămurită decât oricând. Uita- 
sem un singur lucru, că acţiunile omenești nu sunt conduse de logică, 
ci de cele mai multe ori de pasiuni. Dacă logica ar fi cârmuit lumea, răz- 
boiul mondial nu ar fi putut izbucni niciodată, dar fiindcă patimile sunt 
însă mai puternice decât raţiunea, Germania, Austria și Rusia s'au arun- 
cat singure şi cu o sublimă inconstientá în prăpastia spre care nimeni nu 
le îmboldea. 

De altminteri, credința era asa de generală, încât după închiderea 


37 


38 


scurtei sesiuni a Constituantei, Regele Carol a plecat liniștit la Sinaia ca 
să-și petreacă vara si vacanfele. Îl văd încă senin și vesel la fereastra 
vagonului salutând grav, cu un singur deget încovoiat la marginea chi- 
piuluj autorităţile care veniseră să-l întovărășească și mi-a rămas întipă- 
rită imaginea lui pe când, încet, trenul regal dispărea. Erau ultimile priviri 
pe care bătrânul Rege le îndrepta asupra capitalei sale, căci nu s'a mai 
reîntors într'însa decât mort în drum spre locașul său de veci de la Curtea 
de Argeș. Am cugetat adesea la această plecare. Am fi fost indrituifi in 
acea clipă să socotim pe Regele Carol ca pe cel mai fericit dintre muritori, 
fiindcă după mari greutăţi, multe stăruinţe, multă răbdare și multă 
rudă învinsese toate greutăţile ce îi stătuseră în cale. Înăuntru, ţara lui 
se bucura de roadele unei păci îndelungate şi-și desávárgea organizaţiunea 
internă începută de atâţia ani, mereu îmbunătăţită prin mari și ho- 
tărîtoare reforme în spiritul democratic al vremurilor. În afară, printr'un 
al doilea război fericit, prestigiul ţării era la apogeu, cele mai mari puteri 
căutau prietenia micului Regat Dunărean. La 76 de ani și după 48 de ani 
de străduinţe nu se putea concepe un sfârşit de domnie mai fericit şi mai 
strălucit. Si totuşi, peste trei săptămâni trebuia să se adeverească şi 
pentru Regele Carol proverbul că până la moarte să nu zici de nimeni că 
a fost fericit. Noi, miniștrii, de asemenea, fără a bănui ceea ce ne aştepta, 
ne-am pregătit de vacanțe. Am avut la Ministerul de Interne un consiliu 
în care ne-am împărţit concediile si interimatele. Astfel, în lipsa lui 
Porumbaru trebuia să iau eu interimatul externelor. Pe când ne ocupam 
cu asemenea formalităţi și unii din noi își făceau bagajele, cerul a început 
deodată să se întunece. De la graniţa Bulgariei, din Cadrilater, veneau 
ştiri ciudate. Bande bulgăreşti atacau posturile noastre de grăniceri. Zilnic 
erau morţi şi răniţi. Guvernul din Sofia, luat la socoteală, făcea intr'o zi 
cele mai categorice protestaţiuni de amiciţie, fágáduia cá va lua măsuri, 
a doua zi însă ne pomeneam cu o incursiune și mai îndrăzneață, cu ata- 
curi și mai violente. N'am putut desluși nici până azi ce era în dosul aces- 
tor provocări; bande de comitagii încurajate pe sub mână de guvernul lyj 
Ferdinand de Coburg? Dar atunci cum se face că în cele mai multe din 
aceste atacuri figurau chiar soldaţi gradaţi bulgari în activitate? Nu era 
mai de grabă un fel de avertisment pe care Austriecii vroiau să ni-l dea 
în ajunul războiului ca să ne intimideze? Ei știau cát de ostilă le era 
opinia publică, mai ales după vizita de la Constanţa, si își închipuiau 
poate că, asmuţind pe Bulgari ne vor face să ne temem de pericolul la 
care ne-am expune dacă nu stam credincioși alături de ei. Împreună cu 
Barbu Stirbey i-am expus lui Brătianu această presupunere. S'a supărat 
pe noi cum nu l-am văzut supárándu-se niciodată, luând cu căldură apă- 
rarea Austriei. Sunt sigur că supărarea lui era prefăcută si cine știe ce 
combinaţii urmărea el atunci sau ce impresie voia să dea? În aceste pri- 


vinţe Brătianu avea subtilităţi infinite si rămâne şi azi insondabil pentru 
mine. Dar, oricum, era plictisit de hărţuielile bulgăreşti si de aceea ne-a 
chemat la Consiliu și ne-a rugat să ne amânăm concediile. 

De altminteri, norii se adunau tot mai ameninţători. Austriecii des- 
coperiseră că asasinarea Arhiducelui fusese pusă la cale la Belgrad, că 
pornea de la o societate iredentistă pan-sârbească. Viena cerea deci satis- 
facţie, iar amenințările ei luau o formă netăgăduit gravă. Berlinul susti- 
nea atitudinea Ballplatz-ului, iar la Petersburg se ridicau glasuri în favoarea 
Serbiei. Vădit, situaţia internaţională se încurca. 

Brătianu era îngrijat. Am prânzit împreună într'o seară la Martha 
Bibescu la Mogoşoaia si în drum mi-a împărtăşit, cu obișnuitele reti- 
cente, grijile lui şi mi-a vorbit de războiul general. Cerul era negru și 
după o zi de călduri înăbușitoare tuna şi fulgera: era prima mea viziune 
a cataclismului ce sta să se deslántuiascá. La câteva zile am plecat pentru 
o zi două la Vâlcea, unde n'am mai avut nici o ştire şi n'am mai citit 
nici un ziar. Întorcându-mă apoi aflu de nota Contelui Berchtold trimisă 
în ajun Sârbilor; trimit repede să văd textul. Nu mai încăpea îndoială, 
Austria-Ungaria împingea la război. Totuși nu puteam crede într'un 
asemenea act de demenţă din partea Puterilor Centrale; până în cele din 
urmă furtuna trebuia să fie înlăturată, dacă nu de la Berlin şi de la 
Petersburg, atunci de la Paris sau de la Londra trebuia să vie mijlocul de 
aplanare a conflictului, vreo formulă de împăcare, vreo propunere de me- 
ditaţiune ori consimţământul mutual pentru vreun arbitragiu. 

Cu cât zilele treceau, telegramele erau însă mai îngrijorătoare. Eve- 
nimentele se precipitau cu o iuţeală vertiginoasă, Împăratul Wilhelm se 
întorsese în grabă din călătoria sa din Norvegia, Președintele Republicii 
franceze —care era în vizită oficială la Tsarskoe-Selo— se înapoia cát mai 
repede la Paris, în Anglia erau neîncetate consfătuiri şi consilii de Mini- 
ştrii, la Roma agitaţie şi la Viena pentru prima dată hotárire şi intran- 
sigentá. 

Din îndemnul lui Brătianu am plecat la Sinaia. Nu voi uita acele zile. 
De dimineaţa până seara stăteam la Castelul Peleș în camera rezervată 
acolo primului ministru. Împreună cu mai mulţi colegi, de obiceiu Anto- 
nescu, Angelescu și Radovici, aşteptam ştirile. Zeci de telegrame soseau la 
fiece moment de la agenţii, de la legatüle noastre de pretutindeni. Bietul 
Constantin Brătianu ameţise cifránd si descifrând. Brătianu venea şi 
ieşea. Stătea ceasuri întregi jos cu Regele Carol, apoi se urca sus la noi, 
era frământat cum cred că nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Tre- 
ceam prin alternative de speranţă și descurajare. Eu mai păstram oarecare 
nădejde. Brătianu era convins că mergem cu paşi siguri şi repezi spre 
războiul general. Singur ceasul din tumul Castelului, cu bătăile lui sonore, 
ne trezea la intervale regulate din lumea de gânduri și de griji în care stam 
cufundaţi. 


39 


40 


Restul se știe — este de domeniul istoriei universale: declaraţia de 
război a Austriei, solidarizarea Germaniei cu ea, mobilizarea rusească, 
sforțările desperate ale lui Sir Edward Grey si a celor din Paris de a salva 
pacea lumii printr'un arbitragiu, refuzul Berlinului, violarea neutralitá fii 
Belgiei, intrarea in acţiune a Angliei. 

Toată Europa era în foc. A cui era vina? S'a discutat lung această 
chestie. Puterile centrale au aruncat vina asupra Ententei și în special 
asupra Angliei, Ententa la rândul ei a aruncat toată vina numai asupra 
Puterilor centrale si în special asupra Germaniei. Că Franţa şi că Anglia 
sunt nevinovate, cred că este astăzi destul de lămurit dovedit ca să nu mai 
fie nevoie a mai discuta din nou problema. Nu cred drept a atribui însă 
vina numai Puterjlor centrale. După părerea mea, trei state sunt vinovate 
în aceeași măsură de izbucnirea războiului general: Germania, Austria și 
Rusia. Coincidenţă curjoasá: cele trei victime principale, pedeapsa soartei. 
Mai întâi, turburarea situaţiei internaţionale datează de la venirea in capul 
diplomaţiei rusești a D-lui Iswolsky şi de la venjrea în capul diplomaţiei 
austriece a Baronului de Aerenthal. D-nul Iswolsky era tipul diplomatului 
rus de școală veche, panslayist în concepţii, brutal, perfid și lipsit de 
scrupule în metodele lui; iar Baronul de Aerenthal era imperialist și ieșea 
din acea şcoală de oameni politici cari îşi închipuiau că Austria poate fi 
salvată prin succese externe, fără să înţeleagă că, sărmana Monarhie nu 
avea puterea să mai facă nici un fel de imperialism. Afară de aceasta, între 
acești doi oameni mediocri şi vanitoşi exista, de pe vremea când amândoi 
se întâlniseră la Petersburg, o rivalitate personală. Suprema lor preocupare 
era să se inyjngá unul pe altul. E lesne de înţeles ce a putut ajunge diplo- 
mafia europeană sub inspjragiunea și conducerea acestor factorj, din 
nenorocire investiţi cu puteri hotáritoare: redeschiderea chestiei Orjentu- 
lui prin afacerea Bosniei și Herzegovinei, de unde, drept corolar, războiul 
balcanic, iar din războiul balcanjc războiul general. De altfel în răstimp 
Aerenthal a murit, însă prea târziu ca Ballplatzul să nu rămână îmbibat 
de spiritul și de oamenii lui, iar Iswolsky și-a frânt gâtul la Petersburg și 
a trebuit să se retragă la ambasada din Paris. Dar si din acest post însem- 
nat, folosindu-se de legăturile pe care le avea cu Curtea imperială, el a 
continuat să exercite asupra politicii externe a Rusiei o influiență cu 
desăvârșire precumpănitoare. În lipsa, mai ales a unor personalităţi mai 
de seamă în diplomaţia rusească sau, în genere, în personalul politic din 
Petersburg, el a djriguit necontenit politica externă a Împărăției mosco- 
vite. Ministerul oficial al afacerilor străine ruseşti era în tot acest răstimp 
pe cheiurile Nevei, cel ocult și real era însă la ambasada din rue 
St. Dominique. Ori, Iswolşkj era pentru rozboi, mintea lui fiind stápánjtá 
de ambiţiunea dominafiunei continentale a Rusiei, de visurile vechi cu 
privire la Constantinopole si la strâmtori, de intápjrea tuturor popoarelor 
slave si de desvoltarea lor sub protecţia tutelară a Tarilor. Pentru aceasta, 


Austria trebuia sfărâmată, iar Germania înfrântă cu ajutorul Angliei şi 
Franţei. El credea lucrul posibil si momentul nimerit așa că a lucrat în 
acest sens din răsputeri. Extremul Orient, înspre care predecesorii lui 
îndreptaseră toată puterea de expansiune a Rusiei, i se părea, mai ales 
după nefericitul război cu Japonia, un teren de activitate secundar si, în 
orice caz, nedemn de tradiţiunile măreţe ale diplomaţiei moscovite. 
Orientul trebuia ráscolit. În el se găseau din prisos scânteile ce vor aprinde 
marele incendiu dorit. Putem crede oare, că Sârbij, a doua zi după înche- 
ierea războiului balcanic ar fi cutezat ei să provoace Austria dacă n'ar fi 
fost îndemnați şi dacă nu s'ar fi știut susținuți? Să punem în legătură 
atitudinea semeaţă a Sârbilor cu declaraţiile "Țarului și ale Ini Sasonoff la 
Constanţa si vom vedea ce limpede apare toată urzeala conspirației. 
Trebuie recunoscut că la Petersburg, sau mai bine zis la ambasada rusească 
din Paris, s'a lucrat mai bine, s'a mascat jocul mai cu dibăcie decât la 
Viena şi la Berlin, unde nici un Bethman-Hollweg nici un Jagow, nici un 
Berchtold si nici un Forgach nu s'au priceput să salveze aparențele. Dar 
că Iswolsky a pregătit şi a împins la războiul general, este neindoelnic si 
evident. De altminteri, după ce războiul izbucnise, nu se ascundea s'o 
mărturisească; o ştiu de la prieteni comuni, care îl cunoșteau bine, şi care 
l-au auzit lăudându-se chiar cu această ispravă. Spunea cu un aer de neţăr- 
murită satisfacție: "Cette guerre clest ma guerre“) şi, în megalomania 
lui, anunţa deja cá va fi plenipotenfiarul Rusiei la conferinţa păcii şi 
expunea cu de-amănuntul felul în care el va dicta pacea lumii. Franţa si 
Anglia, încrezătoare în protestafiunile pacifice de la Petersburg, au fost 
stráine de tot acest ţesut de intrigi și s'au pomenit astfel fără voia lor 
tárite în războiul mondial. Numai târziu au cunoscut rolul lui Iswolsky. 
Politicienii francezi, preocupați numai de frământările interne si insetafi 
de pace până la neprevedere, ca şi pacifistul Sir Edward Grey, aveau cu 
adevărat conștiința curată şi puteau deci fără făţărnicie să afirme sus si 
tare că n'au vrut războiul mondial. 

Precum am spus, vinovăția Germaniei este azi, după dezváluirea tutu- 
ror actelor si după mărturisirile factorilor răspunzători, mai presus de 
orice discuţie. La dosarul cauzei se cuvine însă, după părerea mea, să ră- 
mână consemnată și o dovadă despre care nu s'a vorbit îndeajuns şi care, 
după părerea mea, e poate cea mai zdrobitoare din toate dovezile ce s'au 
adus împotriva diplomaţiei germane. Vreau să vorbesc de declaraţiunile pe 
care Împăratul Wilhelm le-a făcut în Decembrie 1913 Regelui Spaniei. Le 
cunosc prin Ducele de Luynes, care se afla printre ofiţerii trimişi de 
Franţa la noi, în timpul războiului. Ori, iată ce ne-a povestit dânsul la 


(*) „Quand j'aurais mis ma signature au bas du traité qui demembrera 
l'Autriche, je me dirais quand méme avec regret qu'on qura brisé 
un bibelot ancien pour le remplacer par du pitchpin ". 


41 


42 


Iaşi: Prin credinţa ce familia lui a păstrat neclintit dinastiei Bourbon, a 
avut întotdeauna legături de intimitate cu Curtea Spaniei. Alfons XIII 
nu venea niciodată la Paris fără să-l vadă sau fără să petreacă o zi în 
vestitul său castel de la Dampierre, lângă Paris. Când Regele s'a dus în 
Decembrie 1913 să facă Împăratului Wilhelm o vizită oficială, s'a oprit 
24 de ore numai la Paris, unde l-a chemat pe Ducele de Luynes şi, vesel 
cum era, l-a rugat ca pentru întoarcere, când va sta mai mult în capitala 
Franţei, să-i organizeze la el, sau nu-mi mai aduc aminte la ce membru 
cunoscut din înalta aristocrație franceză, o mare vânătoare. La întoarcere, 
Ducele de Luynes se prezintă la Alfons XIII cu programul vânătorii 
proiectate și, spre marea lui uimire, în locul suveranului vesel de acum 
câteva zile, găsi un om nervos si preocupat. „Dar D-Voastră vă daţi seama 
în Franţa că sunteţi în ajunul războiului?“ — izbucni deodată Alfons XIII. 


“Eu cel puţin“, zice Ducele de Luynes, “nu bănuiam nimic“. “Da, sunteţi 
şi suntem cu toţii în ajunul războiului general. Împăratul Wilhelm mi-a 
spus-o la Berlin. Mi-a mărturisit totul. Cá 30 de ani a luptat să mentie 
pacea, că el personal e în contra războiului si azi, dar că nu are ce face, 
curentul războiului fiind atât de puternic încât, cu toate sfortárile lui, nu 
mai este în măsură să-l stăpânească. Lumea militară si cea financiară, în 
frunte cu fiul său Kronprinzul, susțin că momentul de faţă e cel mai priel- 
nic pentru a da o lovitură sigură și că, așa fiind, după multă luptă sufle- 
tească, s'a hotărît să pornească războiul cerut de tot poporul său, întru- 
cât cu toată repulsiunea lui pentru un conflict armat nu-și recunoaște 
dreptul de a sta în calea a ceea ce toţi consideră ca folositor măririi Ger- 
maniei“. Alfons XIII adăugă că a încercat să pledeze cauza păcii, dar a fost 
în zadar. Ducele de Luynes rămase înmărmurit. El spuse imediat Regelui: 
„Sire, nu-mi spune lucrurile acestea mie, știi că eu, ca regalist înfocat, nu 
sunt nimic și n'am nici o trecere în ţara mea, ca francez te conjur însă să 
repefi cele ce mi-ai destáinuit, deseară, Preşedintelui Republicii la prânzul 
pe care îl dá în cinstea Majestății Tale“. Regele a fágáduit și a doua zi la 
vânătoare a afirmat Ducelui de Luynes că a repetat Președintelui Poincaré 
conversaţia sa cu Wilhelm II. . 

Dupá o asemenea márturie e greu ca Germania sá mai nege culpabili- 
tatea ei. Cel mult ne-am putea întreba dacă Franţa şi Anglia nu ar fi tre- 
buit să ţie mai mult seama de această prețioasă încunoștiinţare şi dacă nu 
s'ar fi cuvenit, în urma ei, să ia anume măsuri ca să nu fi fost şase luni mai 
târziu surprinse în chip atât de crud și de costisitor. Este aici un punct de 
istorie si de vinovăţie care se va lămuri, desigur, intr'o zi. Chiar azi nu are 
decât un interes academic să se ştie cine e vinovat de izbucnirea războ- 
iului. Nu aceasta ne preocupa pe noi la Castelul Peleș în 1914, alta era 


întrebarea, marea, chinuitoarea întrebare care ni se punea tuturor şi ne 
cerea grabnic răspuns. Ce face România în mijlocul acestei conflagratiuni 


generale? Intrăm alături de aliaţii noştri de trei decenii? Mergem cu Rusia 
$i cu Franţa si cu Anglia? Sau rămânem neutri? 

Brătianu ne-a chemat la un consiliu de miniștri la Costinescu acasă 
şi ne-a pus întrebarea: ce facem? Am spus că pentru a putea da un răspuns 
am vrea să știm mai întâi ce legături avem cu Puterile Centrale? Suntem 
legati de ei printr'o alianță formală? Și ce obligaţii derivă pentru noi din 
această alianță formală? Mi-aduc aminte că eu, cel dintâi, am pus această 
firească chestiune. Brătianu răspunse, şi nu voi uita niciodată cuvintele 
lui. “Nu ştiu, presupuneti pentru moment că n'am avea nici o alianţă cu 
Puterile Centrale. Ce sunteţi de părere că trebuie să facem?“ Aproape toţi 
am răspuns că faţă de problema Românilor din Ungaria şi faţă de senti- 
mentul public din Regat, nu vedem putinţa să luăm armele alături de 
Austro-Germania. Cel mai categoric a fost Costinescu, dar toţi am cerut să 
cunoşteam lămurit angajamentul țării față de Tripla Alianţă. Brătianu, 
tot enigmatic pe chestia tratatului, a conchis spunând că el are aceeași 
reacțiune ca și noi. Ne-am răspândit rămânând să ne mai întrunim și 
să mai discutăm chestiunea. Și într'adevăr, în zilele următoare, am avut 
neîncetate conferinţe în vila lui Costinescu. N'aș putea preciza câte anu- 
me, si de altminteri n'are importanţă, ceea ce este însemnat e că în aceste 
convorbiri s'a precizat pentru noi neputinta de a merge alături de Pute- 
rile Centrale şi s'a lămurit în fine chestia tratatului. Este fenomenal dar 
așa e: în afară de trei-patru persoane, nimeni nu știa dacă avem sau nu o 
alianţă formală cu Germania, Austria și Italia. Că n'o ştiam eu, intrat de 
șase luni în guvern, s'ar mai putea explica, că n'o știau ceilalți colegi, 
care mai fuseseră miniștri, să zicem că s'ar fi putut justifica, că n'o ştia 
Porumbaru, ministru de Externe, era si comic şi inadmisibil totodată, 
dar că n'o stia nici Costinescu, homo regius din partid, si că n'o stia 
Ferichide, aceasta depășește tot ce-mi puteam și ce îmi mai pot închipui 
$i azi. Costinescu ştia ceva printr'o indiscreţie, dar sigur nu era, iar textul 
nu-l văzuse niciodată. Ferichide stia cât ştiam și eu si ceilalţi, adică 
nimic. În treacăt fie zis, dânsul era furios că Brătianu nu-i spusese nici- 
odată şi poate că veteranul luptătorilor liberali avea dreptate. 

Dar aceasta nu e totul. În rândul conservatorilor se știa tot aşa de 
puţin, privitor la tratat, ca și în rândurile noastre. Filipescu n'avea cuno- 
stingá de el şi nu-l citise. Take Ionescu aflase târziu de tot de existența 
lui, Regele îi arătase anume pasagii, textul complet îi era însă necunoscut. 
Marghiloman, ca șef de partid, nu fusese nici el pus în curent. Ceilalţi nu 
ştiam nimic, sau cel mult aveam bănueli rezultând din aluzii sau din jumá- 
tati de indiscreţii. Singuri, Carp şi Maiorescu îl cunoșteau cu de amă- 
nuntul. Scriind aceste rânduri am și azi impresia că povestesc un basm. 
Cum era cu putință ca o ţară să fi fost treizeci de ani legată de o anumită 
constelagiune politică, să-și fi conformat toate gestiunile și toate faptele 
intereselor acelei constelagiuni și că oamenii ei din guvern, executorii ace- 


43 


lej politici, să nu fj cunoscut politica pe care erau chemaţi s'o slujească, să 
fj jucat rolul jnconstjent al unor marjonete trase de sforj nebánujte de ej? 

Nu má pot împăca cu această parodje politică înjositoare pentru dem- 
njtatea oamenilor noștri de guvern și, adaog, jncompatjbjlá cu interesele 
reale ale ţării. Alianţele adevărate sunt cele care au pătruns în conștiința 
publică, acelea al căror reciproc folos apare limpede în ochjj tuturor jnte- 
resaţilor. Aliantele secrete, întemejate numaj pe combinaţii de cancelarji, 
pe simpatii de monarhi, sau pe angajamente de oamenj politici, sunt ali- 
anţe jzbite de caducjtate. Degeaba le-a pecetluyjt și reînnojt Regele Carol 
cu atâta trudă, degeaba le-a ferjt de atâtea jndjscretjj, degeaba le-a ascuns 
atât de bine în lăzile lyj particulare de fjer din Palatul de la București. 
Dacă nu s'a îngrijit ca nevoja lor să jzbească orjce minte sj ca dreptatea 
lor să înfjăcăreze orice jnjmă românească, fatal trebuja ca la scadenţă să 
se întâmple ceea ce s'a întâmplat, să fje jnapljcabile pentru conducătorii 
ţării sj huljte de opinja publică vădit nesolidarjzatá cu ele. 

Nu vreau prin aceasta să neg utilitatea aliantej noastre cu Puterjle 
Centrale, sau să spun cá în perjoada ce desparte rázbojul independenţei 
dela 1877 de războjul mondial, Románja ar fj trebyjt să urmeze o altă 
politică externă decât aceea pe care a urmat-o. Departe de mjne acest 
gând. Bătrânul Brătianu a inchejat întâj această alianţă sub jmperjul unej 
necesităţi vitale pentru ţară. În vreme ce Ruşii, nemulţumiţi de rezultatul 
Congresului de la Berlin căutau prin intrigi și combjnatjuni diplomatice să 
reconstjtuje opera lor de la San Stefano, România nu putea njcj să se 
arunce în braţele Taruluj, nicj să rămână jzolatá. Era pentru ej o chestj- 
une de viaţă și de moarte să se reazeme pe un grup de forţe europene in 
măsură să contrabalanseze perjcolele jntentjunilor balcanjce ale djploma- 
tjej rusești, jar Tripla Aljantá era singurul grup pe care ne puteam rezema. 
Înajnte de a întări elementul românesc subjugat, trebuja salvată existenţa 
Románjej neatárnate. Ion Brătianu a făcut decj un mare serviciu ţării 
alipindu-se de Tripla Alianţă, cácj dacă n'ar fj făcut-o, viitorul tárjj ar fj 
putut fj serjos perjclitat. Cine nu vrea sá-j recunoască acest merit, sau vor- 
beste cu patimă, nu-şi dá seama njcj azi de situaţia noastră cu Rusja pan- 
slayjstá a luj Alexandru III la spate și cu o Bulgarje pe care diplomaţia 
moscovită se stráduja s'o transforme într'o provincie rusească în faţă. 

De asemenea, cred cá nu se poate aduce o învinyjre luj Ion Brătianu 
din faptul cá a dat la 1883 alianţej noastre caracterul unej alianţe secrete. 
Situaţia tánáruluj Regat era încă prea plăpândă sj însuși echilibrul contj- 
nental prea puţin consolidat ca să ne permitem noj atunci luxul unej 
alianţe publice. Ar fj avut înfățișarea unej provocărj faţă de Rusja ce s'ar 
fj intors jmedjat impotrjva noastrá. 

Maj mult, nu contest njcj maj încoace utilitatea alianţej. Cát timp Ru- 
sia era însufleţită de spjrjtul ej de atunci și cát timp echjljbrul european se 
prezenta cum se prezenta înajnte de 1914, existenţa ţării era maj apărată 





tot alături de Tripla Alianţă si interesele ei, sub rezerva firească a eveni- 
mentelor, garanţiile în privinţa desvoltării Românilor din Ardeal, mai 
bine asigurate. Mă îndoiesc dacă, în situaţia de acum a Regatului Româ- 
niei, secretul alianţei mai era o necesitate imperioasă. Înţeleg să nu se fi 
fost pus în cunoștință toţi politicienii, unii adesea puţin interesaţi, care 
s'au perindat pe băncile ministeriale ale Vechiului Regat, dar socot inad- 
misibil ca toti fruntașii vieţii noastre publice şi toti miniștrii afacerilor ex- 
terne să nu fi cunoscut obligatiunile externe ale ţării. Mi se va zice: toc- 
maj fiindcă tratatul era secret, si trebuia să rămână secret nu se putea ca 
Regele Carol să pună în curent atâţia oameni. Indiscreţiile ar fi fost ine- 
yitabile. Nu contest că discreţiunea nu e o însușire a poporului român. 
Pe vremuri, Banffy ne caracterizase destul de bine când spusese unui mi- 
nistru român: „De Români nu mă tem când se sfătuiesc, a doua zi aflu 
tot fără să fiu silit să cumpăr pe nimeni. Da, suntem puţin discreti, dar 
interesele naţionale ca cele pe care le reprezintă existenţa unui tratat, 
puteau fi păstrate de toţi fruntașii statului, cum au păstrat dânşii şi ajte 
secrete mai puţin însemnate, când şi-au luat obligatiunea să le păstreze. 
Încolo, tratatul fiind pe termen redus, la fiecare cinci anj îl re[nnoia si, 
cu acest prilej, îşi asigura semnătura primului ministru în funcţiune. 

Alta era concepţia Regelui Carol. Fie din cauză că avea prea mult dis- 
pret faţă de sfetpjcii săi, fie dintr'un exces de timiditate, fiindcă era 
timid, fie dintr'o tendinţă de monopolizare a politicii externe, fiindcă şi 
pe aceasta o avea, fie pentru toate aceste trei cauze împreunate, el nu a 
desvăluit secretul tratatului decât şefilor de partide şi primilor miniștri si 
încă nu tuturor primilor miniștri. Sefjlor formațiunilor ministeriale cu 
caracter trecător ca Aurelian si Theodor Rosetti nu le-a spus pjmic. 

Încă o dată acesta nu putea fi un regim sănătos de politică externă și 
la sfârșitul yjeţii lui evepjmentele trebuiau să se însărcineze a i-o dovedi 
bătrânului suveran până la cruzime. 

Într'adevăr, de când evenimentele se precipitaseră si în tot timpul 
când noi, guvernul, ne consfătuiam la Costinescu, Brătianu se lupta cu 
Regele. Pe temeiul tratatului și politicii pe care o urmărise fără ştirea 
tării o viaţă întreagă, el se credea moralmente obligat să intre în acţiune 
alături de PuterjJe Centrale si, trebuie să adaog, spre cinstea lui, fiindcă 
avea adânca convingere că așa o cer şi interesele superioare ale tàrii. 
Primul său ministru i-a arătat însă că după felul cum Austro-Germania se 
purtase fata de noi în ultima vreme si, mai cu seamă, după înfăţişarea pe 
care o luase chestia Românilor din Ungaria, era o imposibilitate morală 
pentru noi să executăm acest tratat. Pe de altă parte, Brătianu susținea 
că nici interesele ţărji nu cereau să intrăm într'un război care se dezlăn- 
tuieste pentru a strjyj o mică putere ca Serbia. Făcându-ne complicii 
unor asemenea concepţii diplomatice, vom contribui la crearea preceden- 
telor ce mâine nj se vor aplica nouă, fie de unii, fie de alţii. Si, în fine, 


4 


Brătianu găsea din punct de vedere practic imprudent să ne svârlim 
intr'un conflict al cărui rezultat nu-i apărea de loc asa de sigur ca Rege- 
lui Carol. De altfel, situaţia lui era bine lămurită: nu declarase el Regelui 
încă dinainte de a lua puterea, din Decembrie, că nu se va putea aplica 
tratatul reînnoit aşa precum Maiorescu îl reînnoise? Regele nu era deci 
îndrituit să se mire, se întâmpla ceea ce i se spusese. Totuși el nu se putea 
împăca cu această idee, şi la urma urmei era și firesc să fie așa. O viaţă 
întreagă, Regele Carol muncise la elaborarea acestei alianţe, convinsese 
rând pe rând cu truda și cu caracteristica lui tenacitate pe toţi oamenii 
noștri politici de necesitatea ei, obținuse ani de-alungul adeziunea lor, 
fiindcă, deşi nu cunoşteau existenţa unui tratat, toţi aprobau îndrumarea 
noastră externă alături de politica triplicei; și nopți întregi mintea lui se 
frământase ca să găsească mijloacele cele mai potrivite de-a ne adapta 
cuvintelor unei atare alianţe şi de a extrage dintr'însa maximum de bene- 
ficii. Îmbătrânise în jurul ei, a prietenjilor ce comporta, a secretelor ce im- 
plica şi a speranţelor ce reprezenta. Si acum, deodată, la 76 de ani, i se 
cerea să dea cu piciorul la acest întreg trecut, la toate planurile, la toate 
amiciţiile, angajamentele, amintirile, credinţele si nádejdiile. Sá fim 
drepţi, ceream Regelui să îndeplinească ceva peste puterile unui om. Ho- 
tărît, popoarele au față de suverani brutalităţi de care raporturile între 
simpli muritori sunt scutite. De aici, conferinţe repetate şi discuţii inter- 
minabile. În cele din urmă s'a căzut la o transacţie şi Regele a rugat pe 
Brătianu să încerce să obţină de la guvernul şi de la partidul său exe- 
cutarea tratatului. Brătianu a declarat încă odată că poate asigura de pe 
acum cá nu va reuşi, dar că, fiindcă i se cere, va încerca cinstit, nelăsând 
pe nimeni să bănuiască gândul si hotărîrea sa, având chiar aerul că împăr- 
taseste cu totul părerea Regelui. În acelaș timp, Regele va vorbi cu frun- 
taşii opoziţiei si va convoca un Consiliu de Coroană cu reprezentanţi 
autorizaţi ai tuturor partidelor de guvernământ, iar pe urmă se va lua o 
hotarire definitivă. 

Înțelegerea odată făcută, am plecat la București. În tren am întâlnit 
pe bătrânul Costescu Comăneanu, un vechi liberal, amic al lui Ion Brătia- 
nu, membru al parlamentelor care votaseră independenţa și regatul, care, 
îmi apăruse întotdeauna drept o fire blajină, credincios convingerilor lui, 
dar fără de patimă în susținerea lor, un tip de boier cinstit şi diletant. 

Ce aflu“ má apostrofează el “vreţi să ne bágati în război alături de 
Austria şi de Germania? Se vede că aţi înebunit! Ce, voi nu vá daţi seama 
că ar fi o crimă faţă de neamul acesta şi cá ţara nu vá va urma? Dar eu, 
ca decanul partidului, eu cel dintâiu nu vă voi urma și voi lupta împotriva 
voastră cu toate puterile zilelor ce-mi mai rămân de trăit! Hotárirea bă- 
trânului, aproape a ultimului supravieţuitor al vremurilor închegării statu- 
lui, mau impresionat adânc și, fără să vreau, la amintirea lor resimt up 
fel de mândrie cá în casa acestui om, căruia de altfel partidul nu i-a răs- 


plătit prin nici o demnitate neclintitul devotament, mi-a fost dat să asist 
la prima mea consfătuire politică și să fiu sărbătorit în ziua primei mele 
intrări în minister. 

Brătianu má îpsărcinase să vorbesc cát mai mult în sensul înţelegerii 
stabilite cu Regele si să-i comunic rezultatul. Trei, patru zile cât am stat 
la București n'am auzit decât cuvintele lui Costescu Comăneanu. Am as- 
cultat glasuri din diverse părți ca să-mi pot da puţin seama de simțămân- 
tul diferitelor cercuri şi straturi sociale. Păstrez amintirea câtorva ezitări 
și a multor nedumeriri, nu-mi reamintesc îpsă de nici o voce care să se 
fi ridicat cu hotárire în favoarea unei acţiuni alături de Tripla Alianţă. 

Când i-am raportat lui Brătianu rezultatele micii mele anchete, mi-a 
spus că ele erau identice cu rezultatele diferitelor întrevederi pe care el le 
avusese. Între altele, îl chemase pe Iorga si avusese cu dânsul o lungă con- 
sfătuire. Am intrat în biroul lui imediat după Iorga și mi-a repetat toată 
conversaţia. lorga îi spusese că este o imposibilitate morală să mergem 
alături de Austria, oricare ar fi consecinţele și l-a asigurat că dacă va urma 
o asemenea politică îi va da sprijinul său. Brătianu era mulţumit. Mai 
târziu, lorga s'a întemeiat pe această conversaţie ca să dovedească că la 
izbucnirea războiului mondial prima părere a lui Brătianu a fost că tre- 
buie să intrăm imediat in acţiune alături de Puterile Centrale. N'a fost 
singura dată în decursul marii crize pentru unitatea noastră națională 
in care Iorga și-a închipuit că realitatea lucrurilor era aga cum, din diferite 
considerafiuni, a trebuit să i-o înfățișăm și, în orice caz, din exemplul de 
mai sus se poate vedea cát pref vor putea să pună generatiunile viitoare 
pe destăinuirile istoricului nostru, dacă toate informaţiunile și toate im- 
presiile lui au atâta valoare cât are convingerea sa că Brătianu cerea 
aplicarea tratatului. 

Totodată, s'au făcut pregătirile cuvenite în vederea convocării Consi- 
liului de Coroană. Regele, și cu drept cuvânt, nu voia să cheme decât pe 
reprezentanţii partidelor de guvernământ și pe foștii lui Primi Miniştri. 
Cei mai multi însă lipseau. Maiorescu, autorul ultimei prelungiri a trata- 
tului, era în Germania, la Heidelberg, reţinut de starea gravă a sănătăţii 
soţiei sale și nu putea veni. Take Ionescu era la Londra. I s'a telegrafiat 
îndată. Şi-a anunţat sosirea, dar din cauza întreruperii circulaţiunii pro- 
vocată de diferitele mobilizári, nu se știa nici dacă, nici când va putea 
veni. Nicu Filipescu era la băi în Germania, ajunsese până la Berlin unde 
era blocat însă de mobilizarea germană. Zilnic, apărea tot mai probabil că 
nu putea reveni așa de curând, iar noi trebuia să ne rostim fără întârziere. 
Carp era la Țibănești, Marghiloman, șeful oficial al parțidului conserva- 
tor, la București. Încolo, numai personalităţi de a doua mână se aflau în 
țară. Ne venea greu să fim siliți a lua hotărîri atât de grave cu factori se- 
cundari din diferite partide. Lucrurile însă nu se mai puteau amâna. 

Consiliul a fost deci convocat pe ziua de 21 Iulie, ora 5, la Castelul 


47 


48 


Peleş. Au fost chemaţi foștii Primi Miniștri aflători în ţară, adică Theo, 
dor Rosetti și Carp, şefii partidelor de guvernământ în opoziţie, adică 
Marghiloman, ca șef al partidului conservator, și Take Ionescu, ca șef al 
partidului conservator democrat, și s'a convenit că fiecare din ei vor fi in 
tovărășiţi de câte doi fruntași din partidele lor, Miniştrii și Preşedinţii 
Corpurilor legiuitoare. Missir fiind în F ranja, Senatul a rămas nereprezer 
tat. Ferichidi, preşedintele Camerei, a venit singur. 

Neam întors la Sinaia hotariti pe deplin, oricare ar fi consecințele, să 
susţinem în Consiliul de Coroană neutralitatea. Brătianu a arătat Regelui 
că ceea ce prevázuse s'a întâmplat și anume că nimeni nu voiește său 
urmeze într'un război alături de Austria 1 Germania. Neam pus în misi 
care, ca să vedem dacă putem să ne asigurăm cuvenita majoritate, în jurul 
acestei soluţiuni. De părerea lui Carp nu ne interesam. Ştiam dinainte cá 
nu va putea fi decât partizanul intrării imediate în acţiune alături de Pu, 
terile Centrale şi cunoscánduii intransigenţa, ştiam cá nu trebuie să ne 
facem iluzii cáii vom putea schimba convingerile. Era însă de deosebită 
însemnătate să cunoaștem punctul de vedere al lui Marghiloman, căci ne 
parvenise ştirea că ar fi pentru aplicarea tratatului. Brătianu s'a dus imei 
diat la Iancu Lahovary, care se afla la Sinaia, spre a vedea cum stau lucru: 
rile în lagărul conservator. Lahovary era de acord cu noi, nu cunoștea încă 
bine punctul de vedere al lui Marghiloman, dar ne-a făgăduit că va stărui 
din toate puterile în vederea neutralității. 

În toată această perioadă, Costinescu a desfășurat o acţiune foarte in 
tensă, a conferit cu miniștrii străini, cu toţi adversarii politici pe care îi 
putea găsi prin Sinaia, atitudinea lui fiind cu atât mai remarcabilă, cu cât 
el fusese întotdeauna un fel de om al Regelui. Prin intervenţia Palatului 
încercase să ajungă la șefia partidului liberal și cu ajutorul lui căutase în 
urmă Regele Carol să contrabalanseze influienfa lui Brătianu, când acea 
sta i se păruse prea puternică. Materialmente, avusese și avea legături 
strânse cu Germanii, confruntări cu Diskonto Gesellschaft, Banca Gene: 
rală figurând în consiliile de administraţie ale mai multor întreprinderi 
ale capitaliştilor germani; în plus, era amicul intim al lui Seculici, director 
rul Societăţii de asigurare Dacia, confidentul și marele sfetnic ocult al Re, 
gelui Carol. Până atunci, dăduse în viaţa publică impresia că este mai 
mult un om care nu vrea să iasă din cuvântul Regelui. Cu toate acestea, 
din primul moment, el s'a rostit împotriva oricărei acţiuni alături de Puter 
rile Centrale cu o energie care a surprins pe toți m pe Regele Carol mai 
mult decât pe oricine m și cu o rectilinitate care îi face cinste. “Ţin la 
Regele Carol fiindcă e un rege înţelept si lam urmat adesea când mi se 
părea că merge pe calea cea bună, dar azi, când soarta ţării mele e în joc 
și când conștiința mea îmi spune că el se înșeală, lupt împotriva lui, voi 
lupta pe faţă şi din toate puterile mele.“ Acestea iau fost cuvintele. 
Ele constituie o frumoasă pagină din lunga și rodnica sa carieră politică. 


În sfârşit, în ajunul Consiliului, a sosit şi Take Ionescu după o călă- 
torie plină de peripeții. Primele persoane care l-au întâlnit au fost impre- 
sionate de adânca sa descurajare. “Suntem o generaţie nenorocită, răz- 
boiul este un cataclism îngrozitor, civilizația modernă piere. Ce vom deve- 
ni noi în această vâltoare, nu ştim.“ Take Ionescu a explicat în urmă cá 
depresiunea lui provenea din faptul cá acum câţiva ani, când Regele ii ci- 
tise fragmente din tratat, i se păruse că acesta nu era decât un tratat de- 
fensiv, dar că nu-și mai putea aduce aminte bine textul, aga încât de la 
Londra şi până la Bucureşti a fost mereu chinuit de nedumerire si nu s'a 
liniştit decât atunci când, ajuns la Sinaia, i s'a ridicat piatra aceasta de pe 
suflet când i s'a confirmat că tratatul nu ne obligă să pgrticipám la ráz- 
boi în caz de ofensivă luată de aliaţii noştri. Nu mă îndoiesc de sinceri- 
tatea acestei declaraţiuni, dar cine cunoaşte şi a lucrat cu Take Ionescu 
nu poate să nu atribuie starea lui de spirit de atunci impresionabilităţii lui 
extreme, care îl împingea la crize de entuziasm şi de descurajare deopo- 
trivă de exagerate. Noi eram oricum mulțumiți de aceste veşti, căci ne 
temeam să nu fi venit de la Londra cu cine ştie ce lozincă si cu cine ştie 
ce pretenţii. Dacă nu ne aducea decât descurajarea lui, se putea ajunge la 
o înţelegere cu el. I-a fost îndată trimis ca emisar Alex. Constantinescu, 
amicul sáu personal si veşnicul nostru plenipotenţiar pe lângă dânsul. S'a 
întors cu impresia cá e tot foarte abătut, dar că primește soluţia neutrali- 
tátii şi cá se angajază a o impune şi partizanilor lui. Nu ne trebuia mai 
mult. Îl chemase și Regele ca să exercite o presiune asupra lui, dar nu a 
reuşit. Take Ionescu a reprodus această conversaţie în urmă, adăugând 
că a fost categoric, ceea ce era necesar, dar a fost şi crud, ceea ce faţă de 
un bătrân de 76 de ani era cel puţin inutil. Marghiloman, singur, mai şo- 
văia. Discuţii, conciliabule toată seara si toată dimineaţa. Regelui, care 
stăruia de el, îi dădea răspunsuri cu două înţelesuri, dar în cele din urmă 
s'a raliat si el de partea neutralității. Bătrânul monarh, deși simţea că 
terenul se surpă sub picioarele lui, tot mai spera că va convinge oamenii 
politici, pe care de atâtea ori îi convinsese şi atâta vreme îi stăpânise cu 
o indiscutabilá atotputernicie. Majoritatea în favoarea soluţiei susținute 
de noi era deci asigurată. Nu mai era de temut în Consiliul de Coroană 
decât surprinderi datorate eternei mobilități a firii omeneşti sau ascen- 
dentului personal al bătrânului suveran. 

În fine, un punct mai rămânea nelămurit; ce face Italia? Bra de cea 
mai mare însemnătate pentru noi ca și Italia să rămână neutră. Prin ace- 
sta dispăreau şi scrupulele pe care unii dintre noi le-ar fi putut avea si 
anume că, proclamând neutralitatea României, vom apărea în ochii lumii 
ca un stat care şi-a călcat cuvântul. Chiar cei hotărâți să sustie neutralita- 
tea în Consiliul de Coroană s'ar fi simţit mai la largul lor şi ar fi făcut mai 
din inimă gestul ce li se cerea, dacă ar fi avut siguranţa că Italia nu ia ar- 
mele alături de Austro - Germania. Baronul Fasciotti, ministrul italian, ne 


49 


50 


asigura că la Roma domneşte aceeași stare de spirit ca si la București și 
că pentru Italia este o imposibilitate morală să lupte alături de Austria. 
Telegramele erau însă contradictorii. Atitudinea Italiei rămânea deci un 
punct de întrebare. 

În aceste condițiuni si în această stare de spirit am urcat la 21 Iulie 
1914 drumul spre Consiliul de Coroană de la Castelul Peleș. 





Castelul Peleș 


CAPITOLUL CINCI 


CONSILIUL DE COROANĂ DE LA SINAIA 


Având în vedere însemnătatea acestui consiliu în viața neamului romá- 
nesc, voi căuta să redau în rândurile de mai jos o imagine cât mai credin- 
cioasă a scenei istorice la care mi-a fost dat să fiu martor. 

Consiliul s'a ţinut la Castelul Peleș în sala de muzică, la ora 3 după 
prânz. În mijlocul sălii se așezase o masă mare acoperită cu tradiționalul 
postav verde. Masa era mai mult pătrată decât dreptunghiulară, iar în mij- 
locul ei stăteau suprapuse, legate în piele verde și în marochin roşu, trata- 
tele, vestitele si misterioasele tratate. Regele Carol și-a făcut intrarea înto- 
vărăşit de moștenitorul său, Principele Ferdinand. Ne făcu semn să luăm 
loc. Principele Ferdinand se așeză în faţa lui. Regele, totdeauna preocupat 
de chestiunile de protocol, invită pe Theodor Rosetti, ca cel mai vechi 
dintre preşedinţii lui de consiliu, la dreapta lui, și pe Petre Carp la stânga 
lui. La dreapta Principelui, Brătianu, la stânga Marghiloman. Ceilalţi 
ne-am așezat unde am nimerit. Cred totuși util să reproduc aci, după în- 
semnările pe care mi le-am făcut chiar în acea seară, schema mesei care va 
ajuta la reconstituirea scenei și va ușura generaţiunilor viitoare evocarea ei. 

Iat-o deci: 

Eram de faţă ca liberali toti miniștrii: Brătianu, Porumbaru, Costi- 
nescu, Morţun, Radovici, Al. Constantinescu, Dr. Angelescu, Victor Anto- 
nescu, Duca si ['erichide, ca Președinte al Camerei. 

Ca foști Primi Miniștri, Theodor Rosetti si P.P.Carp. Ca reprezentanţi 
ai partidului conservator: A. Marghiloman, Ion Lahovary si I.Grădișteanu. 

Ca reprezentanţi aj partidului conservator democrat: Take Ionescu, 
C. Cantacuzino-Pașcanu și Dissescu. 

O tăcere mormântală. Aveam senzaţia că o greutate apasă peste noi și 
ne înăbușea. Gravitatea hotăririlor de luat dădeau momentului o firească 
emofiune și o improductibilă solemnitate. După un schimb de priviri mu- 
te, Regele Carol a rupt chinuitoarea tăcere. Era congestionat și vădit emo- 
fionat, făcea însă neascunse sforțări ca să nu trădeze sbuciumul sufletului 
său. Ne-a spus în românește că, având în vedere însemnătatea chestiunii 
asupra căreia avem să ne pronunțăm în numele poporului român, ne cere 
voie să nu rostească, ci să citească părerile lui, pentru a da cugetării toată 


51 


52 


INTRAREA INTRAREA REGELUI 


C.Cantacuzino CPASCANU DISSES CU Take IONESCU MORTUN RADOVICI 
M a. m 22 


= gets 






- 


Ion A. GRÁDISTEANU- PORUMBARU 


Al. MARGHILOMAN — — Theodor ROSETTI 


Principele FERDINAND —— REGELE CAROLI 
[ RATATELE | 

BRĂTIANU —- Num P.P. CARP 

FERICHIDE |. . —- Ilon LAHOVARY 


E. COSTINESCU A. CONSTANTINESCU 


DUCA Victor ANTONESCU Dr. ANGELESCU 


FEREASTRĂ 


preciziunea. A adăugat că limba franceză fiind limbă internaţională și 
limba subtilitátilor diplomatice, a scris în frantuzeste nota pe care dorește 
să neo citească și că, în consecinţă, socotește cá ar fi nimerit ca și discus 
tia să se facă tot în limba franceză. 

Dezbaterile Consiliului de Coroană in care România a proclamat la im 
ceputul războiului mondial neutralitatea ei au avut așa dar loc într'o lim 
bă străină. România Veche exista încă în toată splendoarea ei. 

Bătrânul suveran desfăcu hârtiile sale și ne citi cu vocea tremurândă 
un memoriu destul de scurt care, în rezumat, cuprindea următoarele: Razi 
boiul general a izbucnit. Se dă marea luptă prin care pentru o întreagă 
perioadă istorică se va stabili harta Europei şi soarta popoarelor. Desigur 
că în acest război vor fi învingători si învinși, dar e neîndoielnic cá dina: 
inte și irevocabil meniti să fie învinși vor fi neutrji. Așa stând lucrurile, 
după o matură chibzuinţă, convingerea lui adâncă este că datoria Romái 
nilor e să execute Tratatele care ne leagă de Tripla Alianţă — în acest mo- 
ment întinse mâna spre el cu gestul preotului care, în fine, destăinuiește 
credinciosului tainele altarului. Am aruncat repede împrejurul meu o privi 
re, toti ochii erau aţintiţi cu o curiozitate amestecată de ciudă spre docu: 
mentele nepăsătoare. Această alianţă nexa asigurat în ultimele decenii 
foloase netăgăduite, a o părăsi azi ar însemna a pierde beneficiile a 30 de 
ani de muncă și de roade. Regele Carol a adăugat că România a făcut 
această politică sub toate partidele, convinsă că numai printr'insa intei 
resele ei pot fi apărate, că schimbânduune linia de purtare nesam pune în 
contradicţie cu toate credinţele și cu tot trecutul nostru. E si o chestiune 
de demnitate pentru noi să ne respectám iscălitura. Cei doi împărați au 
făcut apel la el si se socotește dator să nu desmintă încrederea ce de atâ, 
tia ani au arătatuo în lealitatea lui și în angajamentele României. 

S'a oprit, s'a uitat îndelung la noi. Nici un cuvânt, nici o mișcare. După 
câteva clipe de ezitare, cu o emoţiune sporită, a dat cuvântul primului 
său ministru. Brătianu a exprimat însă dorinţa să vorbească cel din urmă. 
S'a convenit ca să-şi spună dintâiu cuvântul reprezentanţii opoziţiei. Rex 
gele sa adresat lui Theodor Rosetti. Pe un ton sfătos şi melancolic, bá; 
trânul cumnat al lui Vodă Cuza își dădu răspunsul. ffSuntem o ţară mică, 
un biet popor ieşit abia de ieri, de alaltăieri, din greutăţi și din robie. Nu 
cred că stă în putinţa noastră să facem politică mare. Acum cei mari s'au 
încăierat, noi nu avem ce căuta în luptele lor. Sá stăm deci liniștiți la o 
parte, să ne vedem de nevoile și de necazurile noastre și să ne căznim să 
păstrăm ceea ce cu atâta trudă am agonisit.ff Bineînţeles, tratatele trebus 
iesc respectate, dar el nu crede că tratatele noastre ne obligă formal si, 
prin urmare, decâţ să ne avántám într'un război contra simgámántului 
public, mai bine să rămânem neutri. Incontestabil, motivarea era lipsită 
de mândrie. Prin felul cum a fost debitatá am avut însă impresia cá Theo 
dor Rosetti, de altminteri un bun patriot și un suflet cinstit, fusese mai 


53 


vi 


mult preocupat în formularea părerilor lui de grija de a atenua lovitura pe 
care cel dintâi era chemat s'o dea iluziilor bătrânului suveran, decât de 
ideea de a reda adevăratele sentimente ale unei naturi nelipsite de oarecare 
nobleţe. 

În orice caz, cuvintele lui au impresionat puternic pe Rege. El nu se 
aștepta ca și Theodor Rosetti, unul din intimii lui Carp şi ai lui Maio- 
rescu, să-l părăsească la sfârșitul vieţii lui. Vizibil, gestul celui mai vechi 
din președinții de Consiliu l-a durut. 

Carp fu chemat să-și exprime punctul său de vedere. Pe cât fusese 
Theodor Rosetti de blajin în formă și în fond, pe atât a fost Carp de 
categoric, de mândru, tăios, sigur de el și de părerile lui, mai lapidar ca 
oricând, de o elocință a cărei amintire voi păstra-o întotdeauna vie. Nu 
era un răspuns la o chinuitoare întrebare, era o fanfară de triumf. Argu- 
mentele lui erau cele pe care cu toţi le prevedeam. Nu putem rămâne 
neutri nici din punct de vedere moral, nici din punct de vedere material. 
Din punct de vedere moral, fiindcă avem vechi angajamente externe și 
trebuie să le respectăm, dacă vrem să ne mai putem enumera printre sta- 
tele civilizate. Din punct de vedere material, fiindcă chiar dacă yrem să 
stăm neutri nu vom putea să stăm, vom fi invadati, fatal, fie de unii, fie 
de alţii. De altfel, de ce să ne mai gândim şi să ne mai sfătuim. Victoria 
Triplicei este sigură, indiscutabilă si D-Voastrá vă întrebaţi dacă trebuie 
să mergem cu învingătorii sau cu invingii.fí 

Aci, Carp făcu o scurtă pauză și ridică deodată nivelul discuţiei. 
fila urma urmei, trebuie să ne dăm seama ce este acest rázboi?* Si cu un 
brio neîntrecut, desvoltă vechea lui temă, lupta între germanism si sla- 
vism.„ Dacă este așa, care e interesul statului român, să triumfe slavismul, 
sau să triumfe germanismul? Evident, germanismul. Izbânda slavismului 
ar fi moartea noastră.“ În asemenea condițiuni, continuă el desfășurând 
cu o logică de fier toate concluziile premiselor sale, ce cer interesele Ro- 
mâniei? Ele nu cer numai să privim la o luptă de care depinde viitorul 
nostru, ele cer să ajutăm din toate puterile noastre triumful germanismu- 
lui, care este și triumful nostru. “De aceea, fără nici-o clipă de ezitare, cer 
să mergem cu Tripla Alianţă și să declarăm imediat război Rusiei. Mi se 
vorbește de opinia publică. Nu mă preocupă! Datoria omului de stat e să 
conducă el opinia publică, nu să se lase târât de ea. Opinia publică se 
poate înșela, omul de stat clarvăzător trebuie să-și urmeze calea; opinia 
publică îi va fi în urmă recunoscătoare că nu s'a luat după rătăcirile ei.“ 
Când a isprăvit, mărturisesc că am avut un moment de emoție. Nu cumva 
această strălucită pledoarie va fi avut darul să clatine hotăririle de dată 
recentă a unora din foștii lui tovarăși de idei și de lupte? 

Marghiloman se însărcină să spulbere repede toate temerile mele. El 
declară dintr'un început că statele trebuie să-şi respecte iscălitura și, prin 
urmare, dacă textul tratatului ne obligă să luăm armele, să ne supunem 


prescriptiunilor lui. Dar, după câte știm, tratatul nu ne obligă. #As ruga 
pe Majestatea Voastră să-mi dea textul. Regele citi el însuși pasagiul în 
discuţie. Din formularea lui reieșea limpede că nu eram obligaţi să inter- 
venim decât în cazul în care aliaţii noştrii ar fi fost ei atacați. Pentru mai 
multă claritate, Brătianu ceru să se citească articolul în chestiune și în 
ultimul text, în acela al tratatului reînnoit la 1913 de Maiorescu. Regele 
citi şi acest articol: era identic cu cel din tratatele anterioare. 

“Dacă este așa,“ conchise Marghiloman, ffîntrucât aliaţii noștri nu au 
fost atacați, ci dimpotrivă ei au atacat cei dintâi, nu consider cá este 
casus foederis. Majestatea Voastră nu este legată. Juridicegte, nimeni nu 
este în drept să ne facă vreo imputare. Nu trebuie să nesocotim faptul 
că opinia publică este împotriva unui război alături de Tripla Alianţă. 
Dacă am face un atare război azi, am jigni adânc sentimentul naţional. 


Tara e conştientă că dacă am admite ceea ce se face azi împotriva Sâr- 
bilor, mâine s'ar putea face împotriva noastră. Cu teoria pe care Austria 


o susține împotriva mișcărilor nationale sârbești, Ungaria poate foarte 
bine mâine să ne impună şi nouă dizolvarea Ligii Culturale. Independenţa 
statelor mici devine o simplă iluzie. De aceea, este mai prudent să rămâ- 
nem neutri și să mai așteptăm, cu atât mai mult cu cât Italia nu s'a ros- 
tit încă. Dacă Italia ar interpreta că nu e casus foederis, cine ar putea 
pricepe cá noi am interpretat altfel stipulaţiunile tratatului? Tara, în 
orice caz, n'ar înţelege-o niciodatá.ff 

Marghiloman a fost întotdeauna elegant în formă și foarte solemn în 
gesturile lui. Vorbea cu autoritate și, fără îndoială că declaraţiunea lui a 
fost una din cele mai bune și mai frumos exprimate. 

După dânsul a cerut să vorbească Ion Lahovary. Ultimul și cel mai 
puţin strălucit din trinitatea fraţilor Lahovary a fost foarte categoric, ca 
şi Marghiloman. ffSire, sunt pentru neutralitate, opinia publică a ţării e 
hotărît împotriva intrării în acţiune alături de Austro-Ungariaff. Pe urmă 
a alunecat însă în motivări şi în digresiuni care slăbiră tot efectul decla- 
raţiunii sale. Austria a provocat acest război pentru a distruge echilibrul 
Balcanic, creat prin pacea de la București —parcă de această pace ar fi 
fost vorba si la dispoziţiunile ei s'ar fi gândit cei ce au provocat confla- 
gragiunea generală. Noi, care suntem autorii păcii de la București, nu 
putem să ne facem complicii unei asemenea opere și de dragul ei să omo- 
ram mii şi mii de fii ai acestei ţări. Scopul Austro—Ungariei este să întă- 
rească Bulgaria în paguba noastră. Ajutánd-o să-și atingă țelul, ne-am pre- 
gati un viitor înspăimântător. ffGândiţi-vă ce ar fi soarta noastră între o 
Ungarie atotputernică, persecutând și mai rău elementul românesc la 
Nord, o Serbie dușmănoasă fiindcă am ajutat la sfâșierea ei, o Bulgarie 
întărită de Austria la Sud şi o Rusie cu o sută cincizeci de milioane de 
slavi la Răsărit, căutând să ne ia Basarabia, pe care Triplicea ne-o oferă 
azi ca să mergem alături de ea — gândiţi-văff, exclamă el, fíce ar mai fi 


55 


56 


soarta acestei nefericite ţări! Asa fiind, o singură soluţie ne stă la înde- 
mână: neutralitatea şi aceasta cu atât mai mult cu cât soarta războiului 
nu ni se pare de loc aşa de sigură. Aduceţi-vă aminte de războiul austro- 
prusian de la 1866, de războiul franco-german din 1870, de războiul 
ruso-japonez şi chiar de ultimul război balcanic, şi veţi vedea că regulat 
ele s'au terminat altfel decât se crezuse în genere. Să nu ne mirăm deci 
dacă şi prevederile de acum în favoarea Germaniei nu se vor împlini, neu- 
tralitatea Italiei în orice caz ar reduce simţitor de la început sorții de iz- 
banda ai Puterilor Centrale: 

Carp, care urmărise argumentarea lui Iancu Lahovary cu o crescândă 
enervare, izbucni: ffAsta e imposibil! Vă declar eu cá Italia intră în război 
imediat! Mai mulţi dintre noi am afirmat că ultimele ştiri arată contra- 
riul dar, cu încăpăţânarea lui caracteristică și cu aerul sáu de infailibili- 
tate, Carp continua să afirme neîncetat că Italia va executa tratatul. În 
cele din urmă, Regele Carol puse capăt incidentului şi din ce în ce mai 
îngrozit de întorsătura luată de discuţiune, dădu cuvântul lui Ionaș 
Grădişteanu, care se declară de perfect acord cu Marghiloman şi cu Iancu 
Lahovary. Vorbele lui Grădişteanu au purtat pecetea acelui sincer naţio- 
nalism care a însuflețit toată cariera politică a acestui spirit, de altfel 
mediocru şi profund reactionar. 

fiParticiparea noastră la o acţiune alături de Tripla Alianţă este impo- 
sibilă nu numai fiindcă jigneşte sentimentul public, dar şi fiindcă răspun- 
de unei idei politice. Dacă ar fi o simplă chestiune de sentimentalism, 
omul de stat ar mai fi la urma urmei autorizat să nu ţie seamă de ea, dar 
întrucât este şi o chestiune de rațiune politică, nu ne este ierţat să ne sus- 
tragem de la cerința ei. Într'adevăr, acest război apare ca un război ungu- 
resc. Victoria Triplicei va însemna atotputernicia Ungariei şi a Bulgariei, 
deci elementul românesc va fi şi mai tare oprimat decât este astăzi. Nu 
putem da sprijinul nostru izbândei unei atari politici. Toate interesele nea- 
mului nostru ne dictează imperioasa datorie de a nu executa un tratat, 
care de altfel după litera lui nici nu ne leagă. Să rămânem neutri, acesta e 
răspunsul meu la întrebarea pe care Majestatea Sa ne-a adresat-o.“ 

Reprezentanţii partidului conservator dându-şi toţi părerea, veni rân- 
dul conservatorilor democrați. Take Ionescu luă cuvântul și, în numele 
lui, şi al amicilor săi a făcut următoarele declaraţiuni: 

fln inimă şi în conștiință susţin, Sire, că nu este casus foederis. Lu- 
crul rezultă clar si din spiritul, şi din textul tratatului. Dar însuși guvernul 
Austro—Ungar nu consideră că este casus foederis. În alt fel nu ne-am pu- 
tea explica cum asociatul nostru (parte contractantă) a procedat la decla- 
ratia de război fără a ne comunica și nouă intenţiile sale, fără a ne între- 
ba şi pe noi asupra intenţiilor noastre. De ar fi casus foederis, guvernul 
Austro-Ungar prin procedarea, prin atitudinea sa, l-a si înlăturat. 

Întrucât mă priveşte pe mine, nu mă sfiesc să spun că dacă aş avea 
câtuşi de puţin credinţa că suntem cu adevărat angajaţi, v'ag cere, oricare 


ar fi consecinţele, să ne ținem de cuvânţ, Alţminţeri, n'am meriţa să exis- 
tam ca stat, Onoarea ţării este mai presus de toate, Dar, încă odaţă, nu 
suntem angajaţi, Ne pufem deci rosti în deplină libertate, aşa precum inte- 
resele tarji o cer, 

De pacea de la Bucureşţi nu mă ocup, înţrucâţ consider cá ţraţaţul de 
la Bucuresti este virtua| desfiinţaţ, Nu mai sţă în puţerea noastrá nici să-l 
apărăm, nici să-l nimjcim, el se pierde în vártejy] intregei chesţiunj euro- 
pene, De alțminţeri, nu aceasta este problema care se pune prin jzbucnjrea 
rázboiului mondial, ci, precum bine a spus-o Carp, lupta cea mare dintre 
slavism şi germanism, 

De senţimenţul public sungem datorj să ţinem seamă, Aţiţudinea pe 
care Austria a avuţ-o față de noi, mai ales in ultjmy] timp, ne pune in im- 
posibiligate să luăm armele alăţuri de ea, Dar, bineînţeles că, după ce 30 
de ani am ţrăiţ în inţimă legáturá poliţică cu Austria şi cu Germania, nu 
puţem azi să luptám cu Rusia: În concluzie, după o lungă şi dureroasă 
meditare, el nu vede cu puţinţă pentru România decâţ o singură soluţie: 
neutralitatea armatá, 

Cuvinţele lui Take Ionescu au fosţ spuse însă fără hoţărire în ton si 
fără concisiune în formă, Am avuţ cu toti o dezamăgire, Părea oþosiț si 
copleşiţ de măreţia ceasului pe care îl tráiam, La tribuna parlamenţară, 
chiar în ceasurile grele ale carierei sale politice, cunoscusem un alt Take 
Ionescu, Vădiţ nu avea puţerea suf]eteascá de a înfrunţa marjle zgudyjri 
isţorice, ceeace de alţminţeri, în timpul războiului, a dovedit-o de aţâţea 
ori în dauna inf]uientei sale politice si a prestigiului său personal, 

Nici Dissescu, nici Cantacuzino—Pascanu, nemaicerând cuvántu], veni 
rândul lui Brăţianu, Emoţionaţ, sau mai exact adânc frámán(at, Brátianu 
a expus punctyl de vedere al înţregului guvern: Noi cerem ca România să 
rămână neuţră, Traţaţul precum s'a aratat nu ne obligă, dar, chjar dacă 
ne-ar obliga, România nu poate admite ca aliaţii ei să dispună de soarta ei 
fără ca măcar să-şi dea oboseala de a o vesti, Austria și Germania au pre- 
gátit războiul si l-au declarat, Nu ne-au făcuţ cinstea să ne comunice mă- 
car inţenţiile lor, După ce rázbojy] a fost fapt îndepliniţ, ne-au cerut să 
luăm armele alăţuri de ele, Un stat ca a] nostru, care în alianţă a intrat ca 
stat suveran si pe picior de egglitate, nu poate fi tratat in așa chip. Acesta 
n'a fos, gândul nici a] celor ce acum 30 de ani au legat soarta noastrá ex- 
terná de Tripla Alianţă si nici nu poate fi gândul celor răspunzăţori azi de 
destinele regaty]ui, 

Pe de alţă parte, România nu ar puţea admite să ia armele înţr'un ráz- 
boi a cărui cauză este tocmai nimicirea unei naţiuni mici. 

Senţimenţyl public este aproape în unanimjtate impotriva războiului, 
Chesţia Românilor din Ardea] domină înţreaga siquatie, ea a fost pururea 
puncţul negru al Alianţei, În ultima vreme , Austro Ungaria a fácut totu] 
ca să ináspreascá până înţr'aţâţa lucrurile, încâţ să rupă legátura sufle- 


57 


58 


tească a Alianţei. Soarta Românilor de peste munţi, idealul natjona] al 
románismu]uj, sunt chestiuni pe care njcj un guvern român nu Je poate 
nesocoti. Dacă în |ucrurile mici se poate trece peste sentjmenty] public, 
în ceasurile marj ale vieţii naţionale oamenij de stat trebuje să ţie seamă 
de voinţa poporului. Nu se poate face un război în vremurile de azi când 
acest războj nu este aprobat de conştiinţa naţională. Să rămânem deci 
neutrj. E probabi] că sj [talia va avea aceeași atitudine. Să așteptăm des- 
făşurarea evenimentelor. Războjul va fj probabi] Jung și vom maj avea prj- 
leju| să ne maj spunem cuvântul. 

Vorbea greoj sj oarecum g]ene, cum j se întâmpla adesea Ja jnceputy] 
unei discufiunj, ca o puternică maşină care cu greu porneşte. Era foarte 
categoric în fond, dar vădit preocupat în formă să menajeze pe bătrânul 
suveran din ce în ce maj abătut. Principele Ferdinand nu spunea un cu- 
vânt, înregistra însă cu atenţie toate vorbele sfetnicilor unchiului său. Va 
fi avut e] presimtjrea că soarta j| va chema pe e] să culeagă roadele acestej 
înfrigurate ședințe? [ o întrebare pe care adesea mi-am pus-o. 

Nicj nu sfârşise încă bine Brătianu, când Carp, din ce în ce maj nervos 
şi maj sprinten, ceru din nou cuvântul. 

E| protestă împotriva necesităţii, afjrmată de Brătianu, de a se ţine 
seama de opinia publică în marile împrejurări ale vieţii popoarelor. Protes- 
tă cu o vehemenţă juvenilă, se vedea că toate fibrele organismyluj său se 
revo]tau împotriva acestuj fe] democratic de a concepe conducerea naţiu- 
nilor și deodată devenj agresiv. „Asta este teamă, nu aveţi curajul să |uaţi 
ráspunderjle ceasului de azi, găsiţi maj comod să vă puneţi la adăpostul 
opjnjej publice!" Brătianu protestă Ja rándu] |uj, sj astfe] se angajă între 
bătrânul șef a] conservatorjsmu]uj român sj untimul prim ministru a] Re- 
gelui Caro] un dialog care, fără îndojală, a fost punctul culminant a] jntre- 
gij discuţiuni sj în care audjtorjy] a putut avea vie jmpresja a două perso- 
nalită ţi puternice cjocnindu-se jn cea maj nobilă |uptă în care puteau fi 
chemaţi njste conducătorj de popoare să se războjască vreodată. 

E imposibil de reprodus acest dialog întretăjat de jntreruperj, accen- 
tuat de gesturj, intensificat prin tony] vocii. Carp pleda o temă reactjo- 
nară: omul de stat e toty], poporul e nimic. O pleda cu o fertilitate de ar- 
gumente, cu o bogăţie de formule |apidare, cu o elocință mipunată. Nu 
J-am auzit niciodată așa de elocvent. Dezaprobam tot ce spunea, dar nu-mj 
puteam stăpâni admiraţia pentru talentul sj vigoarea de atac a acestuj moș- 
neag. Sj azi păstrez neștearsă amintirea acestej nejntrecute djscutjunj. Ce 
păcat pentru ţară că asemenea însușiri n'au fost puse în sjujba curentelor 
de jdej ale vremurilor sj, din rătăcire reacționară în rătăcire reacționară, 
au sfârșit tragic în jncoherenţă sj în absurd. Brătianu pleda tema demo- 
cratică, omul de stat nu poate clădi opere trainjce decât dacă știe să fie 
expresia marjlor nevoj și marilor aspjratjuni naţionale. Bismarck, citat de 
Carp, n'a învins pentru că a ]ucrat după jdejle |uj personale în afară de 


simtámántul public, ci a învins cum a învins fiindcă, mai mult decât ori- 
care altul, a reprezentat într'un moment istoric marea năzuinţă naţională, 
năzuinţa seculară a unităţii germane. Brătianu se menținea la înălțimea 
adversarului său. 

Pe când dialogul era mai înflăcărat, ușa se deschide și apare un lacheu 
cu o telegramă pe o tavă de argint. O remite lui Brătianu, care o deschide 


grabnic: era știrea oficială a neutralității Italiei. O adevărată lovitură de 
teatru. Se simţea că după aceasta Regele nu va mai fi în măsură să-și ape- 
re punctul de vedere. Tácu, cu un gest de resemnare. Noi toţi ne bucuram 
și ne uitam la Carp, care cu câteva minute înainte ne afirmase cu atâta 
siguranţă că Italia nu va rămâne neutră. Fără voie trebuie să fi ghicit în 
ochii noștrii că îi spuneam : “nu vezi că aceeaș valoare o au toate argu- 
mentele D-tale?fí Brătianu a rămas însă impasibil. Mi-am adus aminte, 


privindu-l, o formulă a unui amic, ceeace adypira mai mult la Carp este 


"Iqu'il porte beau dans l'adversité". 

În cele din urmă, Carp repetă accentuând încă.argumentele din prima 
lui cuvântare. fíDacá nu mergem cu Austria, Germania sau va inlesni vic- 
toria Rusului, și vom pierde astfel România, sau, ceea ce e convingerea 
mea, Germania va birui, și prin neutralitatea noastră vom pierde toate fo- 
loasele acestei victorii, pe care le vor culege în dauna noastră Ungurii si 
Bulgarii. Încă odată,” încheie el pe un ton patetic fturmati calea cea logi- 
cá a politicii noastre tradiţionale. Nu duceţi ţara aceasta la un dezastru 
prin pusilianimitatea D-Voastră, sau printr'un sentimentalism fără rost în 
politică. Eu sunt gata să iau răspunderea situaţiei.it 

În urmă, Ferichide şi Costinescu au făcut declaraţii scurte, ora era 
întârziată și de fapt discuţia părea terminată. Afară soarele apunea încet, 
un sfârșit de splendidă zi de vară. Contrastul dintre liniștea neintrecutá 
din afară care se desváluia priveliştii noastre prin fereastra larg deschisă 
şi dintre sbuciumul dinăuntru mă izbea neîncetat. Înăuntru, bătrânul 
Rege asista la dărâmarea operei sale de 30 de ani, fără a avea măcar mân- 
gâierea sufletească că împrejurările vor da dreptate celor ce-l obligau să 
purceadă la această dárámare; sfetnicii lui hotárau cu legitimă emoție 
soarta ţării într'una din cele mai grele si mai decisive clipe ale vieţii între- 
gului neam. Afară, natura nepásátoare își uzypa legile eterne întrerupte 
numai de vuietul Peleșului și de foșnetul brazilor ce înconjoară castelul. 

Ferichide a fost concis după obiceiul lui. Nu putem nesocoti simţă- 
mântul public. Războiul va fi lung, să ne pregătim armata si când vom 
avea o armată mai puternică, cuvântul nostru va fi mai ascultat decât este 
astăzi. Neutralitatea sau, mai bine zis, expectativă armată. 

Costinescu a proclamat pentru argumentele invocate de ceilalţi nece- 
sitatea unei stricte neutralităţi. Azi este o imposibilitate să mergem cu 
Puterile Centrale. Mai târziu, vom vedea. Poate că opinia publică se va 


39 


60 


schimba, poate că până atunci vom putea să determinăm chiar noi un 
alt curent în ţară. 

Mai târziu, din aceste cuvinte, i s'a făcut lui Costinescu un capăt de 
acuzare. S'a încercat să se deducă dintr'însele că, la consiliul de coroană 
din Sinaia dânsul fusese pentru amânarea intrării în acţiune alături de 
Puterile Centrale, cá nu luase pe față poziţie contra imposibilității 
ireductibile a unei asemenea confraternităţi militare. Nici că se poate 
învinuire mai nedreaptă! Aș înţelege dacă ar fi vorba de altcineva, dar 
Costinescu, care mai mult poate decât oricine s'a rostit din ceasul din- 
tâiu împotriva executării tratatului si a luptat ca să pregătească în con- 
siliul de coroană triumful neutralității, tocmai pe dânsul să-l acuzi de 
nehotárire şi de echivoc? Adevărul e altul. Când Costinescu a luat cuván- 
tul, pentru noi partida era definitiv câștigată. Din atâtea grupări politice 
şi din atâţia fruntași, un singur om rămăsese de partea Regelui Carol si, 
ironia soartei tocmai, acela cu care o viaţă întreagă nu se putuse nicioda- 
tă înţelege — Petre Carp. Situaţia Regelui era penibilă şi, de fapt, părea 
aşa de abătut fiziceşte şi aşa de distrus moralmente, încât ne cuprinsese 
un sentiment de adevărată compătimire. Deoarece câștigasem deja ceea- 
ce la urma urmei urmárisem —proclamarea neutralităţii— aveam la sfâr- 
şitul şedinţei impresia că bătrânul monarh primise destule lovituri, cá 
era timpul să-l crujám. Cuvintele lui Costinescu, pe care unii incearcá a 
le denatura acum, izvorau din aceastá stare de spirit. Dupá ce impusesem 
Regelui solufia noastrá, era cuviincios, era uman sá-i anesteziem mácar 
durerea. Tot pentru aceleași consideraţiuni nimeni nu a vorbit în acest 
consiliu de o intrare în acţiune alături de Entanta. Chiar dacă unii din noi 
nutream deja această intenţie, cu toţii socoteam că după 30 de ani de po- 
litică externă cu Puterile Centrale, tranzacţia la o intervenţie armată ală- 
turi de grupul opus de puteri ar fi prea bruscă și, în orice caz că, deocam- 
dată, era inutil să umplem cupa sărmanului Rege cu toate amărăciunile 
deodată. 

Carp însă socoti că poate profita tocmai de această atmosferă pentru 
a încerca o ultimă şi supremă sforţare în favoarea tezei sale. 

“Sire,“ spuse el cu voce tare și răspicat, “țin atunci să se constate că 
în ceasul cel mai grav pentru ţară Majestatea Voastrá este părăsită de toa- 
te partidele si de toţi sfetnicii ei, la sfârșitul unei lungi domnii închinată 
propágirii naţionale.“ 

Brătianu se ridică cu indignare. “O hotărire isvorită din credința 
adâncă că interesele cele mai sacre ale ţării ne-o dictează nu poate fi in- 
terpretată ca un act de lipsă de lealitate faţă de suveran!“ 

Marghiloman a fost si mai categoric. “Dragă Carp, dá-mi voie să pro- 
testez cu toată energia împotriva cuvintelor tale. Nu numai că dând Majes- 
tăţii Sale sfaturile pe care i le-am dat nu l-am părăsit, dar avem conștiința 
cá am acoperit Coroana. Dacă, aga cum e azi opinia publică, am lăsa cum- 


FI 





Pip. 6 


va pe Rege să declare războiul, lumea ar zice că acesta nu e războiul ţării, 
ci războiul Regelui. Or noi, care ținem la Coroană si care trebuie s'o ferim 
de tot ce i-ar putea atinge prestigiul sau zdruncina situaţia nu vrem acea- 
sta." Formula era fericită. Totusi, Regele crezu potrivit momentul ca să 
încerce şi el asupra oamenilor săi politici o ultimă presiune. Foarte emor 
tionat, aproape tremurând, cu un glas stins, el asvârli următoarea frază: 

"De altminteri, Domnilor, eu mă consider personal legat faţă de Pur 
terile Centrale, dacă D.Yoastră credeţi că fericirea României îi impune să 
urmeze de azi înainte o altă politică externă, eu sunt gata să mă retrag şi”, 
—arătând cu mâna pe Principele Ferdinand— “de altminteri, Domnilor, 
succesorul meu e aici, el nare decât să .....”” Principele Ferdinand l-a 
întrerupt scuturândurse pe scaun cu un gest de vehementă protestare. 
Regele Carol s'a oprit şi cu ochii lui vioi şi veşnic mişcători a aruncat rer 
pede în jurul mesei o privire circulară. Nici unul din noi n'a mişcat, n'am 
spus nici un cuvânt, n'am schițat nici un gest. Feţele noastre n'au trădat 
decât indiferenţă şi cel mult oarecare scepticism. Carol a înţeles că maner 
vra nu a reușit. A stat o clipă pe gânduri și pe urmă ca şi cum nu ar fi făr 
cut niciodată o declaraţiune de această gravitate a început să vorbească 
de altceva. 

lancu Lahovary mai luă încă odată cuvântul ca să repete cu incorigibir 
la lui insistenţă motivele pentru care se cuvenea să rămânem neutrii. În 
cursul stufoasei si prolificei sale argumentări, spuse la un moment dat: 
“Dar Majestatea Voastră nu vede că neţinândurne în curent cu nimic Aur 
stria nu s'a purtat cu România ca o aliată, iar Contele Berchtold sira perr 
mis să trateze pe Majestatea Voastră ca vasal al Austriei." Era prea mult 
pentru mândria Hohenzollernrului de pe malulurile Dunării. Regele se in; 
roşi până în creștetul capului si cu vocea plină de mânie concentrată răsr 
punse scandánd lui Iancu Lahovary: “Domnule Lahovary, mă cunoşti îns 
deajuns ca să ştii că n'as suferi niciodată să fiu tratat ca vasal." Lahovary 
a înţeles că fusese cam aspru si îngăimă: “Bine, bine Sire“, dar nuri mai 
puţin adevărat cărși reluă de la capăt, cu cuvinte mai blajine , toată der 
monstrațiunea sa. 

În fine, în cursul vorbirii lui, se mai ivi un incident. Iancu Lahovary 
vru să dovedească Regelui că izbânda militară a Germaniei e îndoielpică. 
Printre alte argumente îl invocă şi pe acesta: situaţia de azi nu trebuie 
confundată cu cea de la 1870. Atunci Franţa era nepregătită, azi Franţa 
a făcut pentru armata ei sacrificii considerabile. Si cine ştie dacă armata 
franceză nu e superioară celei germane. Regele lra întrerupt si, sententios 
$i dispreţuitor, spuse: “Domnule Lahovary, pentru cine cunoaşte situaţia 
respectivă a ambelor armate o asemenea chestiune nici nu se poate pune.“ 
Atunci, aceste cuvinte mirau apărut ca o nouă dovadă a germanorfilismur 
lui regal. Mai târziu, cuvintele Regelui Carol mirau revenit adesea în minte. 
Pc vremea aceea , într'adevăr, ambele armate nu se puteau compara. Hotă- 


61 


62 


rit, Regele Carol era osândit să asculte în acest consiliu mai multe adevă- 
ruri crude decât i-a fost dat să auză în toată domnia lui. Era destul, era 
prea mult. 

Când, pe neașteptate a intervenit Morţun. N'am înţeles niciodată de 
ce a cerut cuvântul. În românește —singurele vorbe româneşti ce s'au ros- 
tit în istorica sedint4— Vasile Morţun a repetat pe un ton declamatoriu, 
ceea ce alţii spuseseră. Am ascultat cu o vizibilă nerăbdare sfârşitul aces- 
tei inoportune şi neinteresante profesiuni de credinţă. 

Solemn, Regele Carol declară închisă discuţiunea şi ceru ca fiecare, pe 
rând, să răspundem dacă suntem pentru, sau contra neutralității. Întrebă 
mai întâi pe Theodor Rosetti si sfârşi cu mine. Afară de Carp am fost toţi 
pentru neutralitate. Carp şi-a menţinut părerea să declarăm imediat răz- 
boi Rusiei, Regele cel din urmă s'a raliat la părerea lui Carp. Făcea impre- 
sia unui om care nu poate crede ce aude şi că pleacă cu supunere capul în 
fata loviturilor nedrepte ale unei inexorabile fatalitá £i. 

ttConstat, zice el, că reprezentanţii ţării aproape în unanimitate au ce- 
rut neutralitatea României. Ca Rege Constituţional mă supun votului 
D-Voastră, mi-e frică însă că prestigiul ţării va ieşi micşorat din şedinţa 
de azi și mă tem că ați luat o hotárire de care România se va căi în viitor. ff 

Am ascultat în aceeaşi profundă tăcere ca si la început, dar parcă 
usurati de povara ce atunci apăsa sufletele noastre. Regele se apropie de 
Carp, îi mulţumi strângându-i cu prietenie mâna, s'a mai întreţinut câteva 
minute cu el si apoi s'a îndreptat spre ușă; în drum îl prinse pe Dissescu, 
care de la începutul şi până la sfârşitul consiliului luase pe colţul mesei 
note despre tot ceea ce se spusese. I-a exprimat nemulţumirea sa. ffStiati 
că nu vreau să se ia note, vá rog să mi le trimiteti.f (nu s'au trimis nicio- 
dată, au ajuns la arhiva personală a lui Take Ionescu). Ne-a recomandat să 
păstrăm asupra discuţiunilor discreţia cea mai absolută și, intovárágit de 
Brătianu, a trecut în cabinetul lui de lucru. Acolo a chemat pe Marghilo- 
man şi pe Take Ionescu şi cátegi patru au redactat comunicatul ce urma să 
se publice în Monitor asupra hotăririi luate, precum şi textul telegramei 
prin care se notifica foştilor noștri aliaţi imposibilitatea pentru noi de a 
lua armele alături de ei. 

Era ora 8, ne-am repezit la Hotel să luăm masa, fiind la 9 convocati la 
Costinescu în Consiliu de Miniștrii. Când am ajuns jos în Sinaia lumea şi 
gazetarii s'au năpustit asupra noastră, Când au aflat că rezultatul lungilor 
noastre deliberări este neutralitatea, a fost un strigăt general de bucurie și 
de aprobare. Consiliul de Coroană luase hotărîrea care corespundea dorin- 
tei generale a ţării. 

În sala de mâncare de la Palace era atâta lume, încât cu Angelescu si cu 
Antonescu n'am găsit nici o masă liberă. Carp, care senin mânca singur, 
ne chema la masa lui unde mai era loc. I-am mulţumit, dar abia ne-am aşe- 
zat că şi-a pus monoclul în ochi şi răstit ne-a spus: ffEh, frumoasă ispravă 


mi-ati făcut. Ati nenorocit România,“ iar apoi cu surásul său ironic pe 
buze, ne-a dat cu tifla.... Colegii mei au râs. Eu am protestat contra cuvin- 
telor si contra gestului. Am fost crud, abia cuviincios. În urmă, am regre- 
tat impacienfa mea, ar fi trebuit să înţeleg că în fata mea aveam un învins. 
Da, Carp ca și Regele Carol, era unul din invingii zilei. Hotárirea noastră 
năruia o credinţă pe care Carp o nutrise în sufletul său o viaţă întreagă şi 
o politică la consolidarea căreia închinase toate puterile și toată pricepe- 
rea lui. Si cu marii învinși ai vieţii se cuvine să fim cel puţin indulgenţi. 
Mi-am regretat atitudinea şi din alt punct de vedere. La urma urmei, Carp 
trebuia să inspire admiraţie, nu indignare. Ce poate fi mai admirabil decât 
să ai siguranţa absolută a infailibiljtăţii tale, să nu cunoşti frământările 
îndoielilor, să nu suferi chinurile remușcărilor? Adversitatea să te întă- 
rească numai în credinţele tale, să nu păstrezi nici un învățământ din 
desminfirile faptelor — puteţi concepe o mai mare fericire pentru un 
muritor? Cu mai multă filozofie, Carp din seara consiljului de coroană, 
Carp din seara izolării si a dezminţirii interventiunii italjene, Carp avea 
dreptul să intereseze, nu merita să sufere. Nádájduiesc însă cá tinereţele 
mele de atunci si pocăinţele mele de acum, vor răscumpăra netágáduita 
greşală. 

La 9 eram toţi miniștrii la Costinescu. Brătianu ne-a adus textele întoc- 
mite la Castel și ne-a povestit ultimile amănunte ale întrevederii cu Regele. 
El oferise Regelui demisia guvernului şi formarea, dacă crede de cuvintá, 
a unui guvern naţional. Regele răspunse că nu vede deocamdată nevoia 
unui asemenea guvern, dar că se va mai gândi. În urmă, am luat măsurile 
urgente reclamate de neutralitate, sau mai bine zis de expectativă armată. 
Am redactat o serie de telegrame în vederea măsurilor militare şi dispozi- 
fiunilor de siguranţă de luat și, până târziu, am scris telegramele către le- 
gaţiile noastre si către cea din Viena şi Berljn îndeosebi. Pe la miezul 
nopţii ne'am despărţit. 

M'am culcat zdrobit de emoţiunile acestei zile istorice, dar cu consti- 
infa împăcată. Eram sigur cá ne oprisem la hotărîrea cea mai potrivită cu 
adevăratele interese ale neamului, că ţara nu ne va imputa niciodată atitu- 
dinea pe care o îndemnasem s'o ia față de conflagraţiunea generală. Viito- 
rul a dovedit cá nu ne înșelasem şi cá la Sinaia în consiliul de la 21 Iulie 
1914 am pus cu adevărat prin votul nostru piatra fundamentală a unităţii 
naţionale a tuturor Românilor. 


63 


64 


CAPITOLUL ŞASE 


ULTIMELE LUNI ALE DOMNIEI REGELUI CAROL 


Prin hotărîrea Consiliului de Coroană rezolvasem latura internă a ches- 
tiunii. Rámánea de văzut cum va fi primită hotărîrea noastră în afară. De 
când izbucnise criza mondială eram asaltaţi de corpul diplomatic. Repre- 
zentanţii Ententei se luptau prin toate mijloacele ca cel puţin să rămânem 
neutrii, reprezentanţii Puterilor Centrale se trudeau să intrăm în acţiune 
alături de ei. Zilele care au precedat Consiliul de Coroană au fost pentru 
Brătianu adevărate zile de chin. Contele Czernin, îndeosebi, era nesuferit, 
executa instrucțiunile stăruitoare ce de mai multe ori pe zi primea de la 
Viena cu o tenacitate explicabilă, dar îngrozitoare de suportat tocmai 
fiindcă eram hotăriţi să rămânem neutrii. Ministrul Germaniei, Domnul 
de Waldhausen, un om cu desăvârșire neînsemnat numit la București nu- 
mai din cauza marii sale averi muna din cele mai considerabile din Germa- 
nia înfloritoare dinainte de războim era în concediu. Locţiitorul sáu, Con- 
tele Walburg, un tip de mare senior crescut de jezuifi, plăcut ca raporturi, 
dar perfid în realitate, îşi făcea și el ingrata datorie, într'o formă mai pu- 
tin sâcâitoare însă, decât colegul său austro-ungar. 

Brătianu le vorbise în așa fel încât le lăsase puţine speranţe. Ei vedeau 
de altminteri care era atmosfera în ţară. Aşa cum fogrte bine a observat-o 
Contele Czernin în memoriile lui, dacă până la războiul general lumea îl 
primise cu cea mai mare prietenie, de îndată însă ce acesta a izbucnit, i-a 
fost dat să asiste la o așa explozie de dușmănie în jurul lui, încât credea 
fără precedent o astfel de schimbare în starea de spirit a unui popor. Aci 
Contele Czernin se înșeală, căci atitudinea noastră era logică și nu impro- 
vizată. Noi nu am iubit niciodată Austria, am încheiat si am suportat ali- 
anfa cu dânsa fiindcă nu puteam face altfel. Între două rele am ales pe cel 
mai mic. Cât timp în Europa nimic nu se clătina, am menţinut această 
stare de lucruri cu resemnare si firesc era că faţă de Ministrul Austro Un- 
gariei să fim politicoşi şi sociabili. Însă din clipa în care vechiul echilibru 
european era distrus și se deschidea pentru noi perspectiva unei îmbună- 
tăţiri a soartei noastre, din ceasul în care apărea o licărire cât de palidă de 
speranță pentru înfăptuirea idealului nostru național, Austro-Ungaria de- 
venea un inamic și Contele Czernin, prin stáruinfele lui, inamicul care se 


opunea realizării aspirațiilor noastre. Cu ce simfáminte era să-l mai intám- 
pinăm? Dar tocmai fiindcă din partea guvernulyj şi opiniei publice nu se 
mai puteau aștepta la mult, toată sforţarea Puterilor Centrale s'a îndreptat 
asupra Regelui. La Berlin si la Viena se obignuise a se crede —si nu fără 
oarecare temei— cá în România totul depinde de voinţa Regelui Carol. 
Dacă Suveranul este pentru intrarea în acţiune alături de Austria si de 
Germania, oamenii politici se vor supune şi ţara îl va urma. Trebuia deci 
neapărat convins Regele și toată ziua Czernin și Walburg erau la Castel. 
Cereau audienţe, aduceau telegrame, comunicau informaţiuni confiden- 
fiale si nu puteau crede când Regele le spunea cá fara refuză să-l urmeze. 
Aliaţii nostri nu ne cunoscuseră, fiindcă am putut fi docilj —prea docili 
uneori — fata de Regele Carol în chestiunile mici, în chestiunile curente, 
însă atunci când marile interese ale neamului au fost în joc, poporul nu-și 
putea desminfi tradiționalul bun simţ, nici admirabilul sáu instinct polj- 
tic. De altfel, un neam care a ştiut să supravjeţuiască vitregiei milenare a 
vremurilor, nu se putea tocmaj acum nimici din servilism faţă de un rege, 
din lașitate faţă de propria sa conştiinţă. Încă odată Puterile Centrale au 
dat dovadă de lipsă de simţ psihologic şi au comis cu noi aceeaşi greșală 
pe care au făcut-o aproape cu toate statele în pregătirea diplomatică a răz- 
boiului. 

Pe Regele Carol aceste interventiuni îl torturau groaznic. El socotea cá 
onoarea lui era angajată în alianţa noastră, că a nu se ţine de obligaţiunile 
ei însemna a-l pune în situaţia de a-şi călca cuvântul de militar. Cavaleris- 
mul, toate tradiţiunile de ofiţeri ale nobilei sale rase, întreg acest noian de 
sentimente s'au trezit şi îi stăpâneau mintea și sufletul. Pe de altă parte, 
era jignit în mândria lui. Să ajungă el, cel care cu atâtea străduinţe isi asi- 
gurase dominaţiunea asupra partidelor şi asupra oamenilor ca în ceasul ho- 
tărîtor pentru influienţa lui, să nu fie ascultat de nimeni. Pentru el, care 
asigurase Berlinul si Viena că răspunde oricând de ţara lui, era o lovitură 
nimicitoare, pentru orice mândrie omenească, necum pentru o vanitate 
atât de mare ca aceea a Primului Rege al României. Când, la această criză 
sufletească a venit să se maj adauge telegramele personale ale lui Wil- 
helm II și ale lui Franz Josef, apeluri directe, stăruitoare, imperative si 
disperate totodată, ne putem închipui ce ceasuri a trăit sărmanul monarh. 
Şi de aceea, după Consiljul de Coroană, gândul care îl chinuia mai mult 
era cá nu ştia ce vor spune anume cei doi împărați despre hotărîrea Ro- 
mâniei, dacă nu cumva îl vor considera trădător al cauzei comune, iar 
dânsul, atât de gelos de prestigiul și de renumele lui, va ajunge la bătrâne- 
te dezonorat pentru o faptă pe care în conștiința lui nu o aproba. 

Toată noaptea după Consiliul de Coroană n'a putut închide ochii. A 
doua zi, Morţun și cu mine am fost chemaţi pentru dejun la Castelul Pe- 
leş. Regele era abătut, îmbătrânit şi încovoiat. Regina ni s'a plâns că prea 
l-am chinuit pe bătrânul suveran și cu greu își putea stăpâni indignarea 


65 


66 


împotriva soluţiei adoptate de Consiliul de Coroană. De altfel, nu pot uita 
acest dejun din mai multe privinţe. Asistau la el Principele si Principesa 
moștenitoare cu copiii lor, dânşii căsnindu-se să fie veseli ca să-l distreze 
pe bătrânul Rege și să mai risipească gândurile negre ce-l copleşeau. A 
venit vorba, fireşte, la masă, de ultimele ştiri de pe front. O telegramă 


spunea că niște aeroplane franceze veniseră până la Rhin, dar Regele nu 
voia să creadă. Nu credea decât informaţiunile care înregistrau succesele 
germane. De mai multe ori în cursul conversaţiei a spus adresându-se Re- 
ginei. “Îţi aduci aminte Elisabeth, aga a fost si la 1870.“ În mod vădit 
era încă hipnotizat de amintirea glorioasă a războiului pentru unitatea 
Germaniei, iar din vorbele lui reieșea clar că pentru el lucrurile se vor pe- 
trece de astă dată întocmai ca și atunci. Considera că războiul va fi scurt, 
iar cucerirea Parisului, inevitabilă. Am evitat să mă apropii de el, am vor- 
bit mereu cu Principesa Maria și cu Regina Elisabetha. La plecare, m'a 
luat însă de o parte şi mi-a spus —eram ministru de culte și de instrucfie— 
“Prin preoţi și prin învăţători trebuie să creaţi în opinia publică un cu- 
rent pentru intrarea în acţiune, peste câtva timp, alături de Puterile Cen- 
trale. Este greu, dar trebuie făcut, va fi bine pentru țară“. Am tăcut, bine- 
înţeles, n'am dat niciodată vreo urmare acestui deziderat regal. Principele 
Ferdinand era lângă el. Apoi, mi-a strâns mâna cu un fel de părintească 
solicitudine și, întovărășit de moștenitorul sáu, a dispărut în galeria care 
adăposteşte vestitul tablou de Rembrandt. Sunt ultimele cuvinte pe care 
le-am schimbat cu Regele Carol și a fost ultima dată când l-am mai văzut 
în viaţă. 

Brătianu aștepta și el cu o febrilă nerăbdare răspunsurile de la Berlin 
și de la Viena şi nici nopţile lui n'au fost de invidiat. În sfârșit, a doua zi 
dimineaţa au sosit mult așteptatele telegrame. Erau aproape identice. Alia- 
fii noştrii regretau hotărîrea însă nu se revoltau, nici nu amenințau, spe- 
rau cá mai târziu totuși vom lupta alături de ei. Brătianu a răsuflat ugu- 
rat și s'a repezit la Castel. Când bătrânul Monarh a aflat cuprinsul lor l-a 
îmbrățișat pe Brătianu cu ochii plini de lacrimi de bucurie. Cel puţin 
onoarea lui de militar era salvată, și de fapt, după aceea, a fost câtva timp 
mult mai liniștit și mai împăcat. Brătianu ne-a repetat scena la Costinescu, 
unde tot consiliul de miniștri îl aștepta si ne-a adăugat: “Nu doresc nici 
celor mai mari dușmani ai mei să trăiască ceasurile pe care le-am trăit de 
când reprezentanţii Austriei și Germaniei au cerut azi dimineaţă să mă va- 
dă“. Criza acută trecuse, de-acuma desfășurarea evenimentelor și răbdare. 

Totuşi, acele zile au fost pentru noi de neuitat. Atunci ne-a apărut 
pentru întâia oară limpede că nouă ne era încredinţată chemarea isto- 
rică de a înfăptui idealul naţional. În primele zile ale izbucnirii războiu- 
lui am trăit cu toţii într'o prea mare vâltoare pentru ca aceasta să ni se 
infátiseze ca o siguranţă. Era mai mult întrezărirea unei speranţe atât 


de minunate, încât nu ne venea parcă să credem în posibilitatea ei. Acum 
înșă era o realitate. Generaţiunii noastre i-a fost rezervată de soartă misi- 
unea de a realiza visul de veacuri al neamului românesc. Ceasul pe care 
atâţia l-au așteptat, ceasul despre care știam sigur că va veni odată dar 
care credeam că-l vor apuca urmașii noștri, acest ceas suna acum, de noi 
trebuia să fie trăit, nouă ne cerea să fim la înălțimea lui. 

Nu pot să redau ceea ce am resimţit atunci: eram precum credincio- 
sul căruia i se deschid ușile raiului. 

Am plecat la București. Am oprit orice activitate în ministerele noa- 
stre, toti banii trebuiau să meargă la apărarea naţională. La departamen- 
tul meu pusesem în lucru peste 1500 de localuri de școli primare, luasem 
măsuri pentru a inmulti simţitor posturile de învăţători și numărul şcoli- 
lor normale. Mă asigurasem de fonduri și visam să dau învăţământului 
primar o desvoltare mai mare decât i-o putuse da []aret. A trebuit să re- 
nunf la toate. Ministerul de război avea de aici înainte precădere. Între 
timp, Brătianu stabilit la Predeal, redevenise enigmatic. Venea la Sinaia 
numai la două-trei zile ca să-l vadă pe Rege, sau ca să ne consfătuim la 
Costinescu. Era si un mijloc de a mai scăpa de Miniştrii străini, care conti- 
nuau să exercite asupra lui aceleași presiuni ca și în ajunul Consiliului de 
Coroană. Dacă Czernin şi Waldhausen, reîntorși din concediu, erau parcă 
mai domolifi, în schimb Pocklewsky Koziell și Blondel erau din zi în zi 
mai stăruitori. Întâi fiindcă le mergea rău pe front şi, în al doilea rând, 
fiindcă Bucureștiul fusese cuprins de o criză de francofilism acut. Ziarele, 
studenţii, publicul cântau Marseilleza, manifestau în strigăte de “Vive la 
France“ și, pretutindeni, aclamau tricolorul francez. Orice succes ori- 
cât de neînsemnat al armatelor franceze stârneau un entuziasm indescrip- 
tibil. Marile izbânzi germane sporeau ostilitatea împotriva Reichului dân- 
du-i forme tot mai agresive. O asemenea atmosferă încuraja legaţiile En- 
tentei să aibă un ton tot mai cominatoriu si, fiindcă nici Brătianu, nici 
Regele Carol nu erau impresionați de aceste solicitări, au început intrigile. 
Cine n'a cunoscut Sinaia în acele vremuri nu ştie ce este şi ce poate fi un 
viespar de intrigi. Ceea ce nu se putea obţine prin Brătianu, trebuia încer- 
cat a se obţine prin alții. Doar Brătianu si partidul său nu erau singuri în 
țară, erau și alte forţe si alti oameni politici. Şi, slavă Domnului, ofertele 
nu lipseau! 

Take Ionescu, la câtva timp după Consiliul de Coroană, a plecat la 
Bucureşti și a dat acolo un interviu în care a declarat că datoria noastră 
este neutralitatea leală și definitivă. O formulă în jurul căreia s'a făcut, si 
atunci, si în urmă mult zgomot. Mai târziu ela căutat să-i dea o interpre- 
tare sofistică: definitivă pentru momentul acela, nu pentru întotdeauna. 
De fapt, lucrurile stau altfel. Pe vremea aceea, Take Ionescu era încă în 
aceiași stare de depresiune în care era când venise de la Londra si în care 
l-am văzut la Consiliul de Coroană. Nu știa de partea cui va fi zeiţa izbán- 


67 


68 


dei si, sincer, ca o oglindire credincioasă a stării lui de spirit de atunci, a 
spus: leală şi definitivă. La câteva zile după aceea au început victoriile 
Ruşilor în Prusia Orientală si înaintarea lor spre Königsberg. Aceste vic- 
torii l-au impresionat adânc. Șeara mergea la Casino si, în jurul meselor de 
joc, declara că Germanii vor fi bătuţi repede, că nimjc nu mai poate sta 
în calea Rușilor, că drapelele Ţarului vor fâlfâi în câteva săptămâni dea- 
supra Berlinului. De aici și până la a cere intrarea în acţiune a României 
alături de Rusia nu mai era, bineînţeles, decât un pas. Take Ionescu nu 
putea întârzia să-l facă. 

Nicu Filipescu era tot la Berlin. În lipsa lui, conservatorii rămâneau 
oricum rezervaţi. În timp ce oameni de mâna a doua manifestau pentru 
Ententa la București, fruntașii toţi respectau conduita fixată de Consiliul 
de Coroană. Marghiloman isi petyecea timpul între Buzău si Bucureşti, 
neapărând decât rar la Șinaia. 

În sfârşit, a sosit Filipescu. La Berlin Zimmermann fusese fogrte ama- 
bil cu el, îi pusese la dispoziţie toate mijloacele ca să se strecoare printre 
mișcările de trupe şi să poată ajunge cât mai curând în ţară. Cu toții 
eram nerăbdători să ştim ce spune și ce vrea, Nici nu ştiam încă dacă 
aprobase sau nu hotărîrea luată in Consiliy] de Coroană. El se rosti hotá- 
rît pentru neutralitate şi, spre marea noastră surprindere fu liniştit şi pon- 
derat. Se arătă mai mult preocupat de gravitatea împrejurărilor, decât în- 
fjăcărat de perspectiva sperantelor pe care le trăgeam. Cu cine se întâlnea 
nu vorbea decât de condiţiunile extraordinare în care se făcuse mobiliza- 


-rea germană, de repeziciunea, ordinea, prevederile cu adevărat de necrezut 


împinse până în cele mai mjci amănunte. De asemenea, nu contenea să 
laude armata germană, semn că fusese adânc impresionat de puterea mili- 
tară a Reichului. Mintea lui era încă dominată de această impresiune. 

L-am văzut prinţre cei dintâi şi ne-am plimbat vreo două ceasuri 
împreună în pădurea de la Sinaia. Mă aşteptam să-mi vorbească de idea- 
ly] naţional, de intrarea în luptă alături de Rusi. Mi-a spus că aprobă ceea 
ce am făcut în lipsa lui, că soarta armelor i se pare îndoielnică, mi-a ţinut 
teorii în tactică militară, un subiect care de câţiva ani îj era scump şi, pe 
urmă, mi-a vorbit îndelung cu acea putere de entusiasm, care era una din 
trásáturile caracteristice ale personalităţii sale, de splendoarea militară a 
Germaniei. 

La câteva zile după aceea au venit tot felul de amici și de emisari. 
“Coane Nicule, ţara te aşteaptă. În Dumneata e speranța. Pune-te în ca- 
pul mişcării pentru unitatea națională. Rástoarná guverny], toţi te vor 
urma!“ Atâta i-a trebuit. Desi făgăduise că va rămâne liniştit, a fugit pe 
ascuns într'o bună zi, s'a urcat jn tren la gara de după Sinaia si a sosit la 
București. Acolo, manifestații publice, ovaţii, procesiune la statyja lui 
Mihai Viteazul, discurs. Din acel moment și până la moarte, Filipescu a 


cerut neîncetat intrarea în război alături de Entanta pentru realizarea 
idealului naţional. 

Aproape concomitent cu aceste manifestații ale lui Take Ionescu și ale 
lui Nicu Filipescu, aflăm că și Costinescu vorbește pretutindeni acelaşi 
limbaj ca și ei. Mereu erau conciliabule la el acasă, din zi în zi se putea 


constata mai lămurit că patriarhul nostru —așa îi ziceam din cauza fru- 
mosului sáu chip de bátrán— duce o acţiune paralelă cu aceea a șefilor 
opoziţiei. Târziu, în urmă abia, am aflat că încheiaseră un pact formal, că 
luaseră angajamentul să se ajute reciproc si să nu dezarmeze până ce nu 
vor fi determinat intrarea în acţiune a României contra Puterilor Centrale. 
Doi ani am trăit sub imperiul acestei convenţiuni secrete, care, ce e drept, 
era de mult publică pentru cei mai mulţi. Pe Brătianu l-am pus eu mai 
întâi la curent cu existenţa pactului, pe care îl bănuia, sau mai bine zis 
îl simţea. Nu cred însă că i-a făcut imputări formale. Ar fi fost mai leal 
din partea lui Costinescu, să nu se ascundă de șeful guvernului, ar fi fost 
dator să nu suspecteze pe Brătianu, căci nu avea alt temei după ceea ce se 
întâmplase. Fapt este însă că l-a suspectat. 

Pe Stere nu-l văzusem, era la Iași sau la Mânăstirea Neamţului. Bră- 
tianu îmi spusese să-l îndemn să scrie în favoarea intrării alături de Puterile 


Centrale. Neputándu-l întâlni, i-am comunicat dorinţa lui Brătianu prin- 
trun amic comun, dacă nu mă íngel prin Iancu Botez. S'a grăbit s'o exe- 
cute si a scris la Universul câteva articole în sensul cerut. După vreo două 
-trei, redacţia a refuzat să i le mai publice. Erau atât de opuse simțămân- 
tului obştesc încât tirajul gazetei începuse a scădea. A fost, de altminteri, 
singura încercare făcută de noi pentru a influienţa opinia publică în vede- 
reaunei acțiuni cu Puterile Centrale. Încolo, cum am mai arătat, n'au fost 
decât vorbe ca să îndulcim suferinţele Regelui. Ele n'au trecut pragul 
Palatului. 

La câtva timp după Consiliul de Coroană, m'am pomenit cu Stere la 
Sinaia. Era furios si disperat. “Ce-aţi făcut, ce-aţi făcut? Cum aţi putut 
să vă abateti de la politica tradiţională a ţării, de la aceea care cáláuzea 
pașii lui Ion Brătianu, ai lui Rosetti, ai lui Kogolniceanu, ai lui Catargi, 
ai lui Ion Ghica, ai lui Alex. Lahovary! Nu pricepeţi că prin neutralitatea 
noastră permitefi victoria Rugilor si pregătiți mormântul României? Nu 
pot înţelege pe Ionel, cum a putut acea frumoasă inteligenţă pe care i-o 
cunosc să se înșele asa de amarnic si să se lase influienfat în judecata 
unei situaţii epocale de evenimente mici și de considerafiuni lăuntrice! 

Mie, personal, Stere mi-a făcut o adevărată scenă. Cum de n'am reac- 
fionat măcar eu? În judecata mea avea mai multă încredere în acest minis- 
ter, afąră de Brătianu. Am înșelat toate aşteptările lui, n'am ştiut nici eu 
să fiu la înălţimea situaţiei. Vădit, Stere își pierduse toate iluziile asupra 
mea. Radovici mi-a mărturisit că în ajun îi făcuse o scenă identică. I-am 


69 


70 


răspuns că sunt din ce în ce mai încredinţat că am făcut bine să procla- 
mam neutralitatea. În zadar, Stere şi-a desvoltat îndelung teza și a devenit 
tot mai prăpăstios, iar in cele din urmă m'a rugat să-i mijlocesc o intreves 
dere cu Brătianu. Ceeace am și făcut. Brătianu mi-a spus să-l aduc a doua 
zi de dimineaţă la Predeal. Am mers deci împreună cu automobilul, dar 
când am ajuns Brătianu ieșise la plimbare. Am așteptat vreo trei ceasuri. 
Nemaiintorcându-se, ne-am înapoiat la Sinaia. Evident Stere, era profund 
jignit. Ce e drept procedarea lui Brătianu era puţin amicală, de aceea i-am 
și făcut imputările cuvenite. “Poate ai dreptate, mi-a răspuns, dar la urma 
urmei ce era să vorbesc cu el? Nu știu de ce vrea să mă vadă. Dorește cu 
orice chip să merg cu Puterile Centrale. Aceasta niciodată! Să mă lase deci 
în pace, destul mă chinuiesc miniștrii străini și adversarii politici, măcar 
prietenii să má mai cruţe“. La urmă l-am înduplecat să-l primească si 
întrevederea a avut deci loc. Conversaţia a luat înfățișarea prevăzută de 
Brătianu. Stere s'ar mai fi împăcat cu hotărîrea Consiliului de Coroană, 
fiindcă prin esenţa ei era provizorie, dar ceea ce îl turbura adânc era cu- 
rentul francofil din ţară, iar ideea cá am putea lua armele alături de Rusia 
Îl înebunea cu desăvârşire. 

Pe această întâlnire, care altminteri n'ar avea nici o însemnătate pen- 
tru istorie, a venit însă să se altoiască un incident demn să rămână con- 
semnat si limpezit. Stere a plecat din Sinaia cu o misiune secretă din par- 
tea lui Brătianu. În Ardeal era mare fierbere, unii se gândeau dacă nu era 
momentul prielnic pentru facerea unei revoluţii. Pe front, armatele aus- 
triece nu puteau rezista înaintărilor ruseşti, înăuntru, edificiul vechei mo- 
narhii troznea sinistru si crăpa de pretutindeni. Brătianu însărcină pe 
Stere să spună conducătorilor partidului național din Ardeal să nu facă 
revoluție, să îndemne poporul să-și îndeplinească obligatiunile militare 
față de monarhie, să rămână credincioși Împăratului-Rege. De aici au 
dedus adversarii lui Brătianu, și Stere în primul rând, că Brătianu era ho- 
tárit să meargă cu Puterile Centrale, cá i-a îndemnat pe Ardeleni să nu 
lupte pentru emanciparea lor. Care este adevărul? Mai întâi, este inexact 
că Brătianu a trimis pe Stere în Ardeal, Stere s'a oferit singur să meargă. 
O ştiu de la Brătianu si o ştiu, cu mai multe amănunte încă, de la regre- 
tatul meu coleg Alexandru Radovici, care a asistat la scenă. Între altele 
venise vorba de situația din Ardeal, Brătianu arătându-se îngrijorat de 
unele informaţiuni ce le avea și din care rezulta că Ardelenii se gândesc 
la o acţiune revoluționară. Stere s'a oferit imediat să treacă peste Carpaţi 
si să -i îndemne la liniște. “Să îndrăznească in fata mea să spună că lu- 
crurile nu s'au petrecut așa“ m repeta adesea Alexandru Radovici la Iași, 
cu toată indignarea cinstitei sale firi și a sufletului său curat. În primul 
moment Brătianu a refuzat. Stere a insistat însă, iar primul ministru a 
mărturisit în public motivele care l-au îndemnat să cedeze propunerilor 
lui Ștere. În acel moment, era încă în imposibilitate să ia armele contra 


Puterilor Centrale. La ce ar fi dus, deci, o revoluţie a Românilor din Ar- 
deal? Sigur că la o masacrare a lor de armata ungurească sub ochii unei 
Românii neputincioase să le vie întru ajutor. Putea un șef de guvern ro- 
mân, conştient de posibilităţile lui, să dea fraţilor noştri de peste Carpaţi 
un atare sfat? Nu avea el datoria imperioasă să-i oprească de a se arunca 
într'un asemenea dezastru? lată rostul faimoasei misiuni a lui Stere în 
Ardeal! Că i-a desvăluit lui Stere tot gândul lui, că i-a spus chiar vorbe de 
natură să creadă contrariul a ceea ce urmăşea el, era mai mult ca proba- 
bil. Brătianu nu mai avea încredere în Stere, se temea ca indiscreţiunile 
sale să nu parvie la legaţiile Puterilor Centrale cu care începuse să fie în 
relaţii iar viitorul a dovedit cá prudenţa sa era cu prisosintá justificată. 

De altfel, cam tot în acea vreme au venit la Sinaia şi câţiva frun- 
taşi ardeleni în frunte cu Mihaly, preşedintele comitetului executiv al par- 
tidului naţional. Au conferit cu Regele, cu Brătianu și cu multi fruntași, 
au mărturisit că Primul Ministru al României le-a vorbit, fireşte cu rezer- 
va pe care i-o impunea situaţia lui, dar că le-a vorbit asa încât să înţeleagă 
lămurit că guvernul nostru nu se gândeşte decât la ei, să aibă răbdare şi 
încredere, să ţină poporul strâns unit ca atunci când vom putea intra în 
luptă și vom putea trece Carpaţii să-i găsim gata să ne ajute la distrugerea 
inamicului comun. Au înţeles-o aga de bine, încât au plecat fraţii ardeleni 
acasă mulţumiţi şi plini de nădejde. Doi ani au lucrat —cum s'au priceput 
şi cum au putut— potrivit cuvântului primit de la șeful guvernului din 
Regat. 

Toate aceste intrigi şi toate aceste combinaţiuni ingreuiau mult situ- 
atia guvernului. Regele, bietul Rege, rezista. Opoziția se agita, opinia pu- 
blică fierbea, noi trebuia să păstrăm echilibrul între aceste forţe opuse, să 
salvăm aparenţa neutralității oficial proclamată. În această frământare 
generală, numai nouă nu ne erau îngăduite nici o imprudenţă și nici o ne- 
răbdare. În privinţa aceasta Brătianu era admirabil. Trebuia neutralizată 
acţiunea Regelui care tot nu dezarma, trebuia potolită opoziţia şi linişti- 
tă opinia publică, trebuia când alergat la Palat, când temperat un adver- 
sar, când înjghebate diviziuni în rândurile lor, când domoliţi studenţii, 
când ameninţaţi agitatorii profesionali. Ba mai trebuiau trezite speranţele 
unui ministru străin, mâine ale altuia, ba mai trebuia purtat cu vorba azi 
unul, mâine altyl. Azi trebuia să fie energic cu unul și prevenitor cu celá- 
lalt, mâine hotărît cu toţii, poimâine evaziv si insinuant. Brătianu jongla 
cu toate aceste dificultăţi ca un prestidigitator neîntrecut si o făcea nu 
fără oarecare voluptate. Îmi aduc aminte că-l duceam într'o seară înapoi 
cu automobilul la Predeal, după o zi în care jonglase cu un număr nesfâr- 
sit de întrebări si de oameni. Era obosit peste măsură și, ca să-şi justifice 
oboseala, îmi rezuma prestidigitaţiunile zilei. Deodată, îl aud exclamánd 
cu o vădită satisfacţiune. “Pana azi, slavă Domnului, i-am purtat pe toţi 
cum am vrut și, fără să mă laud, mi s'a părut un joc ușor. Numai de acum 


71 


72 


înainte de nu mi s'ar înfunda! Ce grea e situaţia ţării si ce covârșitoare e 
răspunderea noastră”. 

În timpul acesta, însă, firește că toată atenţia noastră era mereu ab- 
sorbită de desfășurarea evenimentelor de pe front. Zeul războiului era de 
partea Germaniei, armatele Kaiserului străbătuseră cu iufeala fulgerului 
Belgia, Liege, Bruxelles, Namur, Anvers, Ostende, toate forturile renumite 
ale generalului Brialmont căzuseră ca un castel de cărți. Nimic nu putea 
rezista artileriei grele germane şi, în orice caz , nu eroismul micii armate 
belgiene. Se aştepta însă ciocnirea cea mare cu armata franceză si cu tru- 
pele ce necontenit debarcau din Insulele Britanice. Valul german continua 
să se prevălească cu furie şi să măture toate zăgazurile. Charleroi lua pen- 
tru oștirile Ententei proporţiile unui adevărat dezastru si, de acolo înain- 
te, în câteva zile, germanii cucerirá Lille, Compiégne, Chantilly, trecurá 
Marna și apărură la Porţile Parisului, evacuat de autorităţi. Am petrecut 
atunci câteva zile groaznice; pe lângă consideraţiunile politice care ne În- 
demnau să deplângem zdrobirea Franţei, contribuiau și consideraţiuni 
sentimentale ce ne făceau să suferim adânc de întorsătura situaţiei mili- 
tare de pe frontul occidental. Oricât de obiectiv am fi vrut să judecăm 
lucrurile, mulţi dintre noi = şi vorbesc aci de cei ca mine, care înţelegeam 
mai presus de toate să fim români m nu puteau să uite zilele de tinereţe 
petrecute în Franţa, nenumăratele noastre legături cu civilizaţia, cu cul- 
tura franceză. O mare durere ne cuprinsese pentru o soartă care ni se pă- 
rea nedreaptă. Citeam telegramele si parcă nu ne venea a crede. În sfâr- 
sit, la finele lui August (stil vechi) ne-a sosit vestea victoriei de la Marna. 
Am rásuf]at politicește si omeneste si, cu toate obligaţiunile neutralității, 
nu ne-am ascuns bucuria. La Bucureşti, fireşte, au avut loc manifestații 
de delir. 

Când Brătianu a comunicat vestea Regelui Carol acesta, pentru prima 
oară, şi-a dat seama că instinctul politic al ţării fusese cel bun și a mártu- 
risit că este recunoscător sfetnicilor săi că n'am mers alături de Puterile 
Centrale. Bătrânul suveran cunoștea într'adevăr, prea bine, situaţia arma- 
telor germane si secretele statului său major, ca să nu-și dea pe dată sea- 
ma de gravitatea opririi pe Marna pentru Germania. El ştia cá, osánditá 
să poarte un război pe două fronturi, victoria germană era subordonată 
obţinerii unui succes repede si definitiv pe frontul occidental. De aceea, 
grosul armatei germane înaintase cu iufealá fulgerătoare spre inima Fran- 
fei, de aceea Germania făcea acolo sforțări supraomenesti, de aceea Wil- 
helm II spusese membrilor Reichstagului: “Und jetzt rasch meine Herren!‘ 
Cuvântul rezuma întreaga situaţie. 

Odată ce această condiţiune fundamentală, pe care se intemeiau toate 
aşteptările statului major și toate planurile teoreticienilor militari, nu a 
a putut fi îndeplinită, posibilitatea unei victorii finale, devenea problema- 
tică pentru Reich. Pe frontul oriental, situaţia se putea agrava și, fatal, 


se intra în faza nesigură a apărării bazate pe principiul ““antereului lui 
Arvinte“, 

De fapt, ştirile de pe frontul oriental nu erau de natură să liniștească 
legitimile îngrijorări ale Germaniei. E adevărat că faimoasa înaintare din 
Prusia Orientală care, după proorocirile lui Take Ionescu dela Cazinoul 
din Sinaia, trebuiau să ducă armatele "Țarului la Berlin în câteva săptăr 
mani, se sfârșise în înspăimântătorul dezastru rusesc de la Tannenberg 
și de la lacurile Mazuriene. Dar dacă geniul lui Hindenburg sau al lui Lu; 
dendorff m las autorităţilor militare sarcina să deslege această contror 
versăm oprise armatele rusești la nord, spre sud ele mergeau din victorie 
în victorie. Armata austrorungară se arátase din primul moment mai pre: 
jos de orice închipuire. De la primele ciocniri se putuse vedea că această 
numeroasă armată nu are nici un cheag, că nimeni în rândurile ei nu știe 
nici de ce luptă, nici pentru cine luptă, că vrăjmăşiile dintre naţionalităţi 
erau mai vii decât ura soldaţilor împotriva dușmanului, că armamentul 
lăsa de dorit iar comandamentul era slab. Luptele din Galiţia 'erau pentru 
monarhie o catastrofă. Bucovina, Lembergul căzură repede și cazacii apăr 
rură la hotarele Ungariei, pe crestele Carpaţilor. 

Cu Francezii învingători pe Marna si cu Rușii la porţile Ungariei der 
venea greu să mai păstrăm neutralitatea României. “Ce mai asgteptati?", 
era strigătul general. Opoziția cerea cu insistenţă să declarám războiul, 
presa, opinia publică manifestau zgomotos în acelaș sens. Chiar și în gur 
vern eram agitati. Costinescu, potrivit înţelegerii cu Take Ionescu și cu 
Nicu Filipescu, stăruia și ameninţa. 

Mărturisesc că situaţia era ispititoare. AustrorUngaria zdrobită, nici 
un soldat în tot Ardealul. In Franţa, Germania bătută. Ne întrebam atunci 
putearva AustrorUngaria să-și mai refacă armata, iar Germania să mai tie 
piept pe două fronturi? Nu cumva intram în faza finală a rázboiulyj? Pe 
de altă parte, ne vom mai întâlni cu o ocazie așa de favorabilă, cu o Ungar 
rie în imposibilitate să se apere? Şi dacă Rușii pătrund în Ungaria, se poar 
te sări lăsăm să înainteze, să ocupe ei Ardealul? 

Momentul era greu și am trecut prin mare sbucium sufletesc. Brătianu 
era însă intransigent, nu voia să auză de o intrare în război. Mai târziu i 
s'a imputat adesea această hotárire, “Momentul de la Lemberg“ ; aga îl 
botezase lumea 1 “a fost adevăratul moment prielnic ca să intrăm în ac 
tiune. Brătianu a făcut o neiertată greșeală lásánduil să treacá!ff De câte 
ori nu mi s'a repetat în urmă această frază! Când Rușii au scoborât de la 
Sighetul Maramureșului spre Baia, în guvern a fost un fel de răzvrătire. 
Am cerut să convoace de urgenţă Consiliul de Ministri si să intrăm imer 
diat în război. Eram si eu m o recunosc m printre cei mai nemulțumiți de 
rezistența lui Brătianu. Neam întâlnit deci |a Sinaia in vila lui Costi 
nescu. Afară era o zi de toamnă întunecoasă, rece și ploioasă. Discuţia 
între Brătianu și noi a fost violentă; la cererea noastră imperativă de in- 


73 


74 


trare în acţiune el a răspuns printr'un refuz categoric. Am insistat. Costi- 
nescu, desi bolnav, a fost de o energie și de o vehemenţă neobișnuită. În 
cele din urmă, Brătianu ne-a declarat categoric că mai bine demisionează 
decât să urmeze sfatul nostru. Două erau argumentele lui de căpetenie: 
1) Că Regele se opune absolut și ameninţă cu abdicarea, că, așa fiind, 
război cu distrugerea dinastiei, adică a muncii unei întregi generaţii, nu 
face, cu atât mai mult cu cât are convingerea că așteptând va putea face 
războiul cu salvarea dinastiei. 2) că, netăgăduit, Puterile Centrale trec 
printr'un moment greu, dar că situaţia militară n'a ajuns nicăieri la rezul- 
tate definitive și, prin urmare, el continuă să-și păstreze credinţa de până 
acum, anume că războiul va fi lung. tfẸȘif —a adăugat elrăstit— tinu má 
pot lăsa impresionat ca D-Voastră, pentru că o oștire de cazaci a trecut 
Carpaţii. Cine îmi spune că mâine nu va fi respinsá?tt 

Hotárirea și siguranţa lui ne-au impus. Am convenit să mai luăm, pen- 
tru orice eventualitate, câteva măsuri militare și am obţinut de la el făgă- 
duiala că, dacă intr'adeváy Rușii pătrund în Ungaria, să reexaminám ches- 
tiunea și să intervenim atunci. 

A doua zi, cazacii de la Baia au fost respinși, iar Rușii definitiv opriţi 
în Carpaţi. Încă o dată Brătianu a avut dreptate. În orice caz, sunt dator 
să spun că acest Consiliu de Ministri a influienţat toate raporturile mele 
cu Brătianu din timpul neutralității și războiului. Până atunci, mă îndoi- 
sem uneori de judecata sa si, în orice caz, ieșind de la Costinescu, mă su- 
pusesem împreună cu toţi colegii mei, deși nu fusesem convinși de vorbele 
lui. Strălucita confirmare, ce argumentele lui au primit din partea eveni- 
mentelor, după câteva zile chiar, faptul că a văzut singur limpede si că 
știuse să-și păstreze sângele rece când toţi am fost influienfati de apa- 
rente înșelătoare, m'au convins cá sunt dator să mă incred în raţiona- 
mentul și în însușirile lui de om de stat și m'a determinat să-mi impun, 
deci, ca o linie de purtare pe care am urmat-o până la sfârșitul războiului, 
mai multă circonspecţiune și mai multă răbdare. Când recapitulez azi 
toate amănuntele celor cinci ani de neutralitate și de război, constat că 
rareori Brătianu a înșelat încrederea pe care am avut-o în el și mă felicit 
că am luat în Septembrie 1914 hotărîrea pe care am luat-o. Dacă am fi 
intrat atunci, am fi fost condamnaţi să purtăm un război lung peste putin- 
tele noastre și am fi creat prin dificultăţile dinastice provocate de abdi- 
carea Regelui Carol, o situaţie internă pe care nu s'ar fi putut clădi temei- 
nic în ceasul cuvenit România Mare. 

Momentul de la Lemberg nu a fost un moment scăpat. Am fi făcut 
o mare greșală dacă ne-am fi luat după momelile lui atrăgătoare. 

Dar, dacă în Consiliul de la Costinescu, Brătianu izbutise să-și dezar- 
meze colegii, el n'a izbutit să dezarmeze și opoziţia. Dimpotrivă, solida- 
rizarea noastră cu Brătianu a avut darul să o îndârjească și mai tare. Şi de 
aici a început o luptă înverșunată, fátisá și ascunsă, de lovituri directe și 


de intrigi perfide, care au durat cu o intensitate crescândă până la moar- 
tea Regelui Carol. Take Ionescu igi urma politica, Filipescu devenea de 
asemenea din zi în zi mai violent. Ceea ce îl exaspera nu era numai că nu 
putea tari guvernul într'un război, dar că sporeau în propriul său partid 
rezistenţele împotriva unei intrări imediate în acţiune, Marghiloman, 
care până atunci păstrase mai mult o atitudine rezervată, părea acum 
vădit preocupat să-l câştige pe Rege. Mereu mergea la Castelul Peleş si 
aflam cá îi vorbea aga cum îi plăcea băţţânului Suveran, care mai mult 
ca oricând refuza să consimtă la o acţiune alături de Entanta şi care încă 
nutrea speranța că ne vom decide să mergem cu Puterile Centrale. Când 
era silit să-şi lămurească punctul de vedere în comitetele executive ale par- 
tidului, Marghiloman se declara de părerea lui Filipescu fără, bineînţeles, 
a-i împărtăşi procedeele când ieşea din comitet, deci, între faptele şi vor- 
bele lui era o diferenţă. S'a făcut din nou o spár(urá în rândurile conser- 
vatoare şi, din acele zile datează tendinţele germanofile ale lui Margilo- 
man. Sub ce înrâurire a fost el adus să adopte o atare atitudine, n'am pu- 
tut desluşi-o niciodată. Mi s'a afirmat de către persoane despre care se 
zicea că erau bine informate că Marghiloman, care toată viaţa lui a fost un 
jucător min politică, la club ca şi la curse— şi-a jucat toată soarta politică 
pe cartea Regelui. Punându-se bine cu Regele, el credea că acesta îl va che- 
ma în curând la guvern şi, odată ajuns aici, va vedea după împrejurări ce-i 
rămâne de făcut. Regele murind subit, Marghiloman s'a pomenit fără pu- 
tere şi, prins în mrejele germane, a continuat pe această cale printr'un 
amestec de îndărătnicie şi de calcule greşite. Explicaţia aceasta nu m'a 
mulțumit niciodată. Cred mai curând că Marghiloman, care niciodată n'a 
văzut departe, s'a bizuit întâi pe Regele Carol, că mai târziu a căpătat 
convingerea victoriei finale a Germanilor şi că, astfel, din etape în etape, 
fără un plan dinainte conceput, a fost adus să joace rolul pe care l-a jucat 
în criza politică ce a condus la unitatea neamului. 

Deşi se opunea curentului războinic, Brăţianu era vădiţ îngrijorat de 
progresele ruseşti. Dacă războiul alături de ei nu i se părea copt, simţea, 
din atitudinea miniştrilor săi că o indiferenţă absolută faţă de înaintarea 
armatelor de sub comanda Marelui Duce Nicolae era cel puţin impruden- 
ta. Ceva trebuia făcut, un pas spre Rusia se impunea. Politica lui fusese 
lămurită: imposibilitatea de a executa tratatul cu Puterile Centrale, deci 
neutralitatea, fiindcă nu putea merge decât cu Ententa. Războiul însă va 
fi lung, aşadar să nu ne grăbim, să alegem momentul în care intervenția 
României va fi mai eficace atât pentru ea cât şi pentru noii săi aliaţi. 

Aşa fiind, de ce nu s'ar lega formal cu Rusia? Să întreprindă o acţiu- 
ne care ne-ar asigura bunăvoința ei, fără să ne oblige încă la o intrare in 
război şi care, totodată, să ne asigure chiar beneficiile unei intrări în ac- 
fiune, dacă cumva prevederile lui îl înşală şi evenimentele precipitându-se, 
Ententa câştigă războiul. Pe când, deci, Marghiloman evolua spre germa- 


75 


76 


nofilie, Take Ionescu vorbea și Filipescu spumega, Brătianu mín tăcerem 
Chiar fără ştirea colegilor săi, încheia la 18 Septembrie 1914 cu Rusia con- 
venţia publicată târziu în urmă, prin care ne asigura ca pret chiar al neu- 
tralitátii noastre în caz de victorie, Ardealul şi toate ţinuturile româneşti 
din monarhia Habsburgilor (vezi anexa). 

Nici azi nu pricep cum a putut smulge Rusilor acest tratat secret, de 
pe urma căruia noi câştigam tot si ei nimic. Părerea mea este că datorăm 
acest tratat Regelui Carol. Prezenţa sa pe tronul României inspira Rusilor 
o așa teamă că până în cele din urmă vom merge cu Germania încât în 
ziua când Brătianu lesa propus să le dea în scris că vom rămâne neutri 
ne-au oferit în schimb tot ce le-am cerut. E ultimul serviciu involuntar pe 


care Regele Carol l-a adus Regatului Român. S'a crezut mult timp că el 
nici n'a luat cunoștință de acest document secret. Este inexact. Brătianu 
l-a făcut in deplină înţelegere cu dânsul, dar a fost convenit între ei că fa- 
ta de Rusia actul va apărea ca săvârșit fără ştirea lui. Dacă evenimentele 
îi vor face poşibilă aplicarea, şi-l va însuşi, dacă nu, Brătianu va purta sin- 
gur toată răspunderea. De aici se poate vedea cât de zdruncinat era sărma- 
nul Rege în credinţele lui. Ne-a mulţumit după Marna că nu l-am lăsat să 
ne ducă într'un război alături de Puterile Centrale, şi ne lăsa acum să ne 
legăm cu Rusia în vederea unei eventuale victorii a acesteia. 

Tratatul a fost dezbătut de Brătianu si de Poklewski si iscălit la Bucu- 
reşti. Secretul s'a păstrat foarte bine, nimeni nu a ştiut nimic. Acest tra- 
tat are o deosebită însemnătate nu numai prin conţinutul său, care con- 
stituie un mare succes pentru diplomaţia lui Brătianu, dar şi fiindcă e măr- 
turia, indiscutabila dovadă scrisă, că n'am făcut politică de oportunism 
mercantil şi că, de la începutul războiului mondial, cu o viziune limpede 
a viitorului, ne-am legat soarta de grupul de puteri care trebuie să fie în- 
vingător si care, numai prin biruinţa lui, asigura statelor mici realizarea 
aspiraţiunilor lor naționale. 

Dacă am intrat în acţiune abia doi ani în urmă, a fost fiindcă, siguri 
de lungimea războiului, n'am vrut să ne sleim de la început puterile fără 
folos pentru nimeni, iar nicidecum fiindcă n'am ştiut încotro să ne în- 
dreptăm, de cine să legăm soarta României şi viitorul neamului. Pe când 
încheiam cu Rusia acest act diplomatic, refuzam sistematic orice ofer- 
te austro-germane si sistematic înlăturam numeroasele si tot mai stăru- 
itoarele lor insistenţe. Bineînţeles, ţara care nu stia toate acestea îl acu- 
za pe Brătianu de germanofilie, că era omul docil care se închina voinţei 
Palatului. Ziarele îl batjocorau și opoziția îl acoperea de insulte. Atmo- 
sfera era din zi în zi mai inábugitoare şi, să fjm drepţi, nu fără oarecare 
temei. Într'adevăr, care era situația ? Care era chestiunea care domina 
toată viaţa politică ? Nu mai era neutralitatea, toti recunoșteau acum cá 
neutralitatea era un provizorat şi că va trebui să intrăm în acțiune. Dis- 


cufia cea mare nu era nici măcar în jurul momentului acestei intrări. Se 
convenea ca asupra oportunitaţii acestuia părerile puteau să difere si că, 
la urma urmei, alegerea era o chestiune secundară. Dar problema cea mare 
şi hotáritoare era să se știe dacă va fi să luăm armele alături de Ententa, 
sau nu. Or, la această întrebare ţara toată răspundea da, Palatul ráspun- 
dea nu. Conflictul era cu atât mai grav cu cât a merge cu Ententa însem- 
na pentru ţară a înfăptui idealul naţional, a dezrobi pe fraţii noștri de 
peste munte și din Bucovina. A sc opune intrării în acţiune cu puterile 
Entantei prezenta opinici publice Coroana ca împotrivindu-se realizării 
celor mai scumpe si mai legitime aspiratiuni nationale. 

Tara nu înţelegea si se revolta. Cum era cu putinţă ca bătrânul Rege, 
pe care ne-am obişnuit să-l iubim sau, mai bine zis, sáil respectăm, cum se 
poate ca el, care a dat atâtea dovezi de cumintenie, care în atâtea impres 
jurări s'a arătat un bun român și cu adevărat insufletit numai de grija ins 
tereselor ţării, cum se poate ca acum, la sfârșitul lungii si glorioasei sale 
domnii, să stea măcar la gânduri între datoriile lui de Rege al Românilor 
şi între scrupulele lui de Principe german? Oare, după 47 de ani de ședere 
în România supraviefuise in el principele german cu atâta tărie, încât, 
când trebuia să aleagă între a îndeplini unitatea naţională a ţării peste ca- 
re domnea si între a scoate sabia împotriva ţării sale de origină, prefera să 


sacrifice tara ale cărei destine îi fuseseră încredințate şi a cărei coroană o 
purta ? Dar avea el dreptul să se mai considere ca german ? În ziua în care 
primise Coroana României nu rupsese el orice legătură cu vechea lui 
patrie ? Așa a conceput el îndatoririle înaltei sale misiuni, că interesele 
României sunt subordonate intereselor germane, fiindcă el e născut 
dintr'o familie domnitoare germană ? Credeam că dinastia noastră se 
romanizase mai mult, așa de amarnic să ne fi înşelat? 

Aceste întrebări asaltau toate minţile, frământau pe toată lumea. 
În plus, situaţia unui Rege stând stavilă aspiratiunilor nationale ale popo- 
rului său, avea în sine ceva odios, fără a menţiona că cei din jurul său fá, 
ceau tot ce le sta în putinţă ca să mai învenineze lucrurile. Regina Elisa, 
beta, care toată viaţa ei trăise într'o atmosferă de artă, care arătase o 
desăvârșită nepásare pentru chestiunile politice, precum și un fel de eclea 
tism international în simtámintele ei intime, Regine Elisabeta era cea mai 
invergunatá apárátoare a cauzei germane. Le spunea tuturor cá niciodatá 
şi pentru nimic in lume nu va consimti să stea un ceas măcar pe tronul 
unei ţări în război cu Germania că, dacă România vrea să facă acest pas, 
Regele trebuie să abdice imediat, că Principele Ferdinand si copiii lui ar 
fi nişte trădători faţă de sângele ce curge în vinele lor dacă n'ar urma fără 
şovăire pe bătrânul rege în exilul lui. România săşi aleagă un Rege de 
unde poate, și alte asemenea cuvinte imprudente și rău văzute. Toti strá- 
moșii germani ai acestei principese care se mândrea că unul dinr'înșii ți- 


77 


78 


nuse spada lui Carol cel Mare la încoronarea din Aix-la Chapelle, toţi 
strămoșii ei se ridicaseră într'însa şi hotărît că în acele zile era o germană 
si numai o germană. De dimineaţa și până seara atáta pe bietul Rege a 
cărui inimă era deja destul de stăpânită de atavismele lui germane şi des- 
tul de turburată. 

Dar era mai mult, toată famila regală era în luptă şi în vrajbă. Prin- 
cipele Ferdinand, care a fost întotdeauna un principe moștenitor model, 
adică un principe care se ţinea la o parte de orice amestec politic și 
de orice intrigi ca să nu poată fi învinuit că îngreuiază sarcina unchiului 
său, tocmai dânsul declara că, oricare ar fi sentimentele şi regretele lui, 
se crede moralmente dator să urmeze pe Regele Carol și, prin urmare, 
dacă abdică, el nu va primi Coroana. Principesa Maria, în schimb, care 
se zicea principesă engleză, dar care fusese crescută de mama sa, fiica uni- 
că a Țarului Alexandru II în mediul marilor-duci și, în fundul sufletu- 
lui ei, a avut necontenit o mare slăbiciune pentru Rusia, reprezenta la 
Palat Entanta. Cum nu prea știa a-și stăpâni sentimentele, vorbea la Peli- 
sor în sens invers cu aceeaşi vehemenţă și, uneori, cu aceeași imprudentá 
cu care vorbea la Peleş Regina Elisabeta. „N-am venit în România ca du- 
pă 20 de ani să renunţ la Coroana României ! Nu mi-am sacrificat tine- 
retile si nu m'am ostenit să dau ţării acesteia moștenitori de coroană, 
ca să-i văd acum rătăcind prin lume ca principi germani în exil ! Eu de 
fara asta nu mă despart ! inteleg aspiraţiunile şi le îmbrăţișez. De alt- 
minteri unde să merg? Eu, germană nu sunt, la drepturile mele de princi- 
pesa engleză m'aţi silit să renunţ când m'am măritat, altă patrie decât 
Romania nu am. Dacă Principele Ferdinand renunţă la Coroană și pleacă 
în Germania după unchiul sáu, eu divortez şi stau aici.” 

În Ianuarie Principele Carol fusese trimis la Potsdam să facă un sta- 
giu în armata germană, iar declaraţia de război îl prinsese în Germania; 
cu acest prilej se întorsese de acolo foarte impresionat de puterea mili- 
tară germană și oarecum cu sentimente germanofile. Împăratul Wilhelm 
îl chemase la el şi după izbucnirea războiului îl măgulise, iar tânărul prin- 
cipe fusese captivat. Sub influenţa mamei sale se schimbă însă repede la 
Sinaia, și în Octombrie vorbea la fel ca dânsa: Unchiul și tatăl său pot ab- 
dica, el însă primea Coroana. Până şi principesele se agitau și afirmau pri- 
etenelor şi intimilor de la Pelişor că nu pleacă din ţară, cá ele iubesc Ro- 
mânia mai presus de toate și că, dacă dinastia este izgonită, ele rămân ca 
surori de caritate. 

Zilnic erau drame între Principele Ferdinand şi soţia lui, între Prin- 
cipesa Maria și Regina Elisabeta, între tată şi copii, între copii şi bătrâna 
mătușă, între ei toţi şi Rege. Ameninţări, lácrimi, opoziţia profita de 
aceste dezbinări ca să trimită vorbe şi emisari la Pelişor să încurajeze pe 
Principesa Maria și pe Principele Carol în atitudinea lor. Știu că într'un 
rând și Costinescu a cerut o audienţă, spre a mai aţâţa pe Principesa Moș- 


tenigoare. Firegte că ecoul acestor regale discuţiuni nu se oprea la porți- 
le Palatului ei, ajungea in public adesea degenerat sau exagerat, izbutind 
să sporească curenţul împoţriva Regelui. Aşadar și familia lui il desaproba, 
ea insăși recunostea că daţoria lui de Rege Român era să se supuie cerin- 
telor populare. Totusi rezista, tofusi mai predominau în el sentimentele de 
principe german. Dacă este aşa, să plece, să ne lase să ne îndeplinim ursiţa 
isţorică, nu putem jertfi viiţorul neamului pentru capriciile sau incápátà- 
nárile unui om, oricát i-am fi datori in trecut. Si astfel stau făcut variate 
combinatiuni in vederea succesiunei tronului. 

Take lonescu spunea că a gásit cea mai bună soluţie pentru ţară:,Să 
aducem pe (ron pe Ducele de Abruzzi, un principe latin, un om inteligent, 
din lagárul Enţanţei“, intr'un cuvânţ intrunea toate calitátile. Brátianu se 
cáznea să domoleascá neînțelegerile de la Curte, si să oprească în ţară 
mişcarea anţidinasţică, care devenea ingrijorátoare. În genere îl indigna 
ușurință cu care unii din oamenii nostri politici priveau eventualitatea 
unei schimbări de dinastie, care i se înfățișa ca un capital national cu ane- 
voinţă adunat de atátea decenii și deci nu concepea să fie risipit cu inimă 
uşoară. lar ca prim ministru se socoţea dator să acopere Coroana cát va 
puţea mai mult, bineînţeles luptánd neconţeniţ la Palat ca să aducă pe 
Rege pe calea cerutá de adeváratele interese nationale. În aceastá privin- 
tá i-a determinat pe Take Ionescu si pe Marghiloman să iscălească impre- 
ună cu cl un comunicaţ prin care să declare cá examinând situatia au a- 
juns la concluzia cá deocamdatá nu e locul ca România să schimbe atitu- 
dinca stabilitá prin votul Consiliului de Coroană. 

Câţeva zile acest comunicat a desţins coarda, în urmă însă lucrurile 
stau intetit, iar ultimele sáptámáni ale lunii Octombrie s'au desfășuraţ 
Intr'o atmosferá absolut înăbușiţoare. 

Ce făcea bátránul Rege în acest rástimp? Státea închis in cabinetul 
sáu de lucru și nu vedea mai pe nimeni. Pe noi, ministrii, nu ne mai che- 
ma, de la consiliul de Coroană si până la moartea lui n'a primit decát pe 
acei dintre noi care au ceruţ anume să-i vorbească. Porumbaru, ca ministru 
de externe, a fost odatá, de două ori la dânsul, cu Costinescu a avuţ o in- 
trevedere neplácutá. Radovici l-a vizitat odatá și, dacă nu má înșel, aceas- 
ta a fost tot. Alţminţeri, în aproape trei luni n'a conferit decát cu Bráti- 
anu, pe care-l vedea des. Eu, neavând nimic special să-i supun, am evitat 
să cer audienţă, decretele obișnuiţe i le trimiteam prin aghioţanţul de ser- 
viciu, cele mai însemnaţe prin Barbu Şţirbei. Iscálea imediat si nu mai 
cerea nici o explicaţie. 

Reprezenţanţii Puterilor Cenţrale îl hártuiau neincetat, fără milă 
si, uneori, cu bruţaliţaţe. Se sţrecurau însă pe la Peleş personagii mai 
mult sau mai puţin suspecte ca Virgil Arion, care se duceau să-l măgulească, 
să-i vorbească pe plac, să-i dea speranţa cá tara va merge cu Germania, cu- 


79 


80 


rentul rusofil este alimentat numai de rublele lui Poklevsky și de lirele 
sterline ale lui Sir George Barclay că, în curând totul se va stinge şi Romá- 
nia va reintra in făgașul tradiţionalei politici ce a urmat-o cu folos și cu 
strălucire atâtea decenii sub înţeleapta lui conducere. 

Pe toţi aceștia îi asculta cu vădită mulţumire, îi încuraja să lucreze în 
această direcţie, le dădea însărcinări, iar ei îi trimiteau răspunsuri de care 
bietul bătrân lega ultimele sale speranţe. Aşa s'a născut gi broşura lui Ion 
Bianu iscălită Ion frunză Ardeleanul, pripăşit fără alte merite decât acele 
ale unui intendent la Academia Română, prin protecţia lui Sturdza, care a 
ţinut să treacă si el in posteritate, demonstrând nevoia pentru Rege de a 
sacrifica elementul ardelenesc stăvilirii pericolului slav. Această proză o 
gusta bătrânul suveran. Când, doi ani după moartea lui, am vizitat odată 
cu prieteni Castelul Peleş, care nu mi-a fost mjrarea să găsesc pe biroul sáu 
rămas neatins brosura lui Ion Frunză. Nu ştiu dacă nu i-a plătit şi tiparul. 

În sufletul lui se petrecea o întreagă tragedie. Nu ştia ce să facă: Să 
asculte ţara, să tragă sabia împotriva patriei sale de origină, împotriva Ger- 
maniei scumpă inimii sale m dar nu-] lăsa conștiința, i se părea un paricid. 
Să abdice, să părăsească puterea pe care o iubea, opera lui de aproape o 
jumătate de veac, la urma urmei viaţa lui - simţea că era peste puterile lui. 
Se sbătea sărmanul îngrozitor, nu dormea nopţi întregi, slăbea,era un chin 
fără de ieșire. Toate îl dureau, îl durea pe el obișnuit de atâţia ani numai 
cu adulafiuni, îl durea izbucnirea ţării împotriva lui, il dureau sfâşierile 
din sânul familiei sale până atunci atât de disciplinată, îl dureau toate pre- 
siunile miniştrilor Puterilor Centrale în care vedea mereu ascunsă, în for- 
mule politicoase, învinuirea intimă de trădare, îl durea răzvrătirea oameni- 
lor politici până ieri atât de supuși voinţei sale atotputernice. Era lovit in 
afecțiunile, în iluziile, în ambițiile lui, în totul. Dacă cel puţin raţiunea sa 
i-ar fi vorbit altfel decât inima lui, dar nici atâta. Mintea lui refuza să con- 
ceapă înfrângerea Puterilor Centrale şi, împotrivindu-se unui război ală- 
turi de Entanta, continua deci să slujească adevăratele interese ale ţării. 
Nu el trăda îndatoririle lui de Rege, ţara era neincrezátoare în judecata lui 
politică şi dispretuind fără temei experienţa lui, era nedreaptă, nedreaptă 
până la ingratitudine şi până la cruzime. Iar se sbuciuma şi iar nu-şi găsea 
astâmpărul. După 47 de ani de fericită domnie nu se putea închipui un 
mai tragic sfârşit. 


Mult s'a discutat ce ar fi făcut Regele Carol dacă ar fi trăit, cum ar fi 
ieşit el din dilema care i-a sfágiat ultimele zile. Cel mai în măsură să rás- 
pundă acestei întrebări e Brătianu, fiindcă cu el Regele Carol a vorbit în 
ultima vreme şi mai îndelung şi mai deschis. E curios că raporturile între 
Carol I si cel din urmă prim ministru a] sáu n'au fost adevărat intime de- 
cât în guvernarea liberală de la 1914 şi, îndeosebi, de la izbucnirea războ- 


iului general. Înainte, aceste raporturi fuseseră corecte, dar reci, Regele ve- 





Fig. 7 


iului general. Înainte, aceste raporturi fuseseră corecte, dar eci, Regele ve- 
dea în Ionel Brătianu pe fiul unui om pe care însușirile lui îl impuseserá 
țării, dar pe care el nu-l iubise și îl suportase cu gelozie. În Ionel Brătianu 
el mai vedea pe șeful unei organizaţii politice de a cărei putere se temea și 
ale cărei porniri democratice înaintate nu îi conveneau. Sefia lui Brătianu 
îi apăruse ca o manevră a partidului împotriva tendinţelor sale de atotpu- 
ternicie. Liberalii refuzaseră un șef precum Costinescu susţinut de Palat, 
vroiau să aibă în fruntea lor un om în măsură să impună Coroanei voinţa 
partidului și să-i tie piept oricând interesele ţării o vor cere. 

Aceste cuvinte erau îndestulătoare pentru a explica sentimentele Re- 
gelui, ca să nu mai vorbesc si de intrigile absurde care, nu fără oarecare 
succes, zugrăviseră pe Brătianu la Palat ca pe un ambițios vulgar care vâna 
președinția unei Republici Române. 

La un moment dat raporturile au fost chiar rele de tot. Regele lupta 
pe faţă impotriva lui Brătianu si prin toate mijloacele încerca să-i parali- 
zeze influenţa. În guvernarea de la 1907-1910 intervenise o împăcare între 
ei. Dar abia la 1914 raporturile au luat un caracter de sinceră intimitate. 
Fie că bătrânul Rege se convinsese de lealitatea și de valoarea sfetnicului 
său, fie că îmbătrânind simţea o nevoie de a se destăinui, o atitudine ne- 
cunoscută în vremurile lui de vigoare când totul era calculat și premeditat, 
fapt este cá din Ianuarie 1914 si până la moartea lui, Carol I s'a arătat 
faţă de Brătianu plin de încredere, de prietenie, adesea chiar cu o notă de 
părintească duiogie. Si cu cát se simţea la sfârșit mai părăsit şi mai ata- 
cat, cu atât simțea mai mult nevoia de a se apropia sufletește de primul 
său ministru. 

Ei bine, Brătianu, pe care l'am întrebat, pretinde că dacă Regele Carol 
ar fi trăit, el Par fi convins, dacă nu chiar să ia armele împotriva Puterilor 
Centrale, cel puţin că intrarea noastră în acţiune s'ar fi făcut cu consim- 
támántul său şi în condițiuni care să evite ţării orice fel de zguduiri inter- 
ne în ceasul supremei încordări naţionale. 

Acestea sunt concluziile la care Brătianu a ajuns în urma ultimelor sa- 
le întrevederi şi conversafiuni cu Regele Carol. 

Nu e mai puţin adevărat că deocamdată atitudinea Regelui si a Regi- 
nei inásprise până într'atât lucrurile, încât tráiam intr'o nesuferită ener- 
vare și ne întrebam cu îngrijire cum vom scăpa din acest impas. 

La Bucureşti tonul presei era tot mai violent. Gazete vândute legaţii- 
lor străine, ca “Facla” lui Cocea, publicau neîncetat articole al căror leit- 
motiv era “Neamţul să plece”! Principele Ferdinand era atacat murdar, 
din alcoolic si urechiat nu era scos. În sfârșit, nu erau crutate nici bátrá- 


nefile Reginei Elisabeta, nici tinereţile Principesei Maria. Noi, guvernul, 
ne străduiam să mai potolim lucrurile, dar în zadar. Vădit era un conflict 
adânc între ţară și Coroană. Cum se va rezolva oare? Nimeni nu putea gă- 


81 


82 


si răspunsul la această întrebare, care stăpânea toate minţile și preocupa 
toate sufletele. 

Tráiam ca toţi colegii mei în această inábugitoare atmosferă când, 
în seara de 26 Septembrie, sunt chemat să prânzesc la Mogoşoaia. Fiind- 
că mâncam adesea acolo, nu-mi dădusem osteneala să întreb nici dacă 
trebuie să mă îmbrac, nici cine mai era poftit, în plus eram întârziat in ur- 
ma unei pane de automobil. Am telefonat să mă scuz și Martha Bibescu 
mi-a răspuns: „Dar ce faci, sunt aci Principele Ferdinand, Principesa Ma- 
ria, Principele Carol si câţiva prieteni, de peste un sfert de ceas toată lu- 
mea te așteaptă! Vino măcar după masă să le ceri iertareff, 

Am sosit deci pe la 10 foarte plictisit de involuntara mea necuviintá. 
Tocmai se sculaseră de la masă si văd încă în salonul de la Mogoşoaia pe 
Principesa Maria, în negru, decoltată, cu un lung sir de mărgăritari la gât, 
stând în picioare cu spatele rezemat de sobă, în care pâlpâia un foc ane- 
mic. Era frumoasă, cu ochii roşii si dusă pe gânduri. Înfundat în marea ca- 
napea de lângă ușa verandei, era Principele Ferdinand congestionat, slab, 
trist şi abătut. A fost o seară funebră. Nimic n'a reușit să distreze pe Mos- 
tenitorii Regelui Carol. În ziua aceea chiar apăruseră împotriva lor infamii 
prin ziare, erau deci máhniti şi îngrijiţi. 

Cu principele Ferdinand am vorbit banalităţi, Principesa care îmi 
arăta însă multă simpatie, îmi destáinui starea ei sufletească. ffNu ştii ce e 
la Sinaia, este îngrozitor! Cum se va sfârși această situaţie nu-mi dau sea-- 
ma." Vorbea cu emofiune si cu o nespusă melancolie. 

Am trecut în odaia de alături, unde se pregătise o reprezentaţie cine- 
matograficá, aceeaşi atmosferă greoaie, parcă o furtună sta să izbucneas- 
cá. La plecare m'am întors cu Simky Lahovary. „I-ai văzutif, îmi spune ea, 
„nu ştii ce e viața acestor oameni de câteva zile! Au cunoștință de tot ce 
se spune și ce se scrie pe socoteala lor. Nu se așteptau ca ţara să fi uitat 
până într'atât tot ce-au făcut pentru ea. Dacă măcar ar vedea o ieşire! 
Dar nu e nici unaff. 

Astfel și-au peţrecut Ferdinand si Maria ultima seară ca moştenitori 
ai Coroanei. El s'a înapoiat la Cotroceni, dânsa a dormit la Mogoşoaia. Pe- 
ste câteva ceasuri trebuiau să urce treptele tronului şi să înceapă domnia. 
Din aceste griji și peste aceste greutăţi erau chemaţi să înfăptuiască aspi- 
raţiunile de veacuri ale neamului românesc și să puie pe capetele lor 
Coroana României intregite. 


CAPITOLUL ŞAPTE 
MOARTEA REGELUI CAROL 


În dimineaţa de 27 Septembrie 1914 dormeam încă adânc când mă deş- 
teptă telefonul. Suna îndelung si cu vădită enervare. Ce s'o mai fi întâm- 
plat? Alerg la aparat. "Dl. Prim Ministru vă roagă să poftiti imediat la 
dânsul, Majestatea Sa Regele a murit subit.” Primul meu sentiment a fost 
de uşurare, soarta a dezlegat ceea ce noi nu puteam dezlega. Iată ieșirea 
așteptată și zadarnic căutată! A găsit-o bătrânul suveran părăsind scena 
pe care piesa nu se mai putea juca cu el, a găsit-o nu retrăgându-se de pe 
tron, cj retrăgându-se de pe lumea aceasta. Mai apoi, cuprinzându-mă sim- 
fáminte mai omenești, mi-am mărturisit păcatul. M'am gândit la lunga lui 
domnie ce sfârşea într'o așa de tragică luptă sufletească, m'am gândit la 
omul care adormise pentru veci, la însuşirile lui, la binele pe care l'a făcut, 
la binele pe care a vrut să-l facă. La tot ce opera lui reprezenta în evoluţiu- 
nea poporului nostru, iar mintea mea i-a adus dreptul, cuvenitul şi cuviin- 
ciosul prinos de recunoștință. 

Am plecat repede la Brătianu. Dânsul era afectat, îl cunoscuse prea de 
mult timp si prea îndeaproape pe Regele Carol ca să nu resimtá în ceasul 
despărțirii supreme o legitimă emotiune. Când mai mulţi colegi i-au spus 
că moartea Suveranului simplifică greutăţile politice în mijlocul cărora ţara 
se svârcolea, a protestat şi nu ştiu de era sincer. 

De la el am aflat amănuntele morţii. În ajun, Regele fusese exceptio- 
nal de ager si bine dispus, îl primise pe Virgil Arjon într'o lungă audienţă 
şi se culcase voios. Pe la 5 dimineaţa se trezise plângându-se că nu poate 
respira. Regina Elisabeta a sunat după ajutor și a trimis în grabă să cheme 
pe Dr. Mamulea. După câteva minute Suveranul a oftat din greu de două 
trei ori şi a aplecat uşor capul. Regina a crezut că doarme. Carol I de 
Hohenzollern Sigmaringen, primul Rege al Românjei, isi dăduse însă după 
48 de ani de rodnică domnie obştescul sfârşit. Frământările sufleteşti ale 
ultimelor luni fuseseră peste puterile organismului său îmbătrânit, ele l-au 
omorît. Când Doctorul Mamulea a sosit nu a putut face altceva decât să 
constate încetarea din viaţă şi să vestească familia regală şi guvernul. 

Brătianu si Morţun au plecat imediat la Cotroceni, unde au găsit pe 
noul Rege plângând, sincer îndurerat de moartea unchiului său şi adânc 
turburat de marjle răspunderi care de azi înainte trebuiau să apese pe ume- 


83 


84 


rii lui. Principesa Maria a aflat de urcarea ei pe tron la Mogoşoaia. Știrea 
i-a fost dată de la Buftea prin telefon de către Barbu Știrbey. Martha Bi- 
bescu, care era alături de dânsa mi-a povestit că era zguduită de emoţiu- 
ne, dar că n'a reușit să deslușească bine dacă lacrimile erau pentru bătrâ- 
nul Rege, pe care totuşi îl iubea și îl respecta, sau pentru domnia pe care o 
începea în mijlocul atâtor covârșitoare griji. Într'un automobil particular 
avându-i alături pe Știrbey si pe Martha Bibescu a străbătut repede Bucu- 
reștiul ce nu cunoștea încă știrea şi a sosit la Cotroceni, unde o așteptau 
bărbatul şi fiul ei. 

Pe la 10 jumătate ne-am întrunit în consiliu de miniștri la Ministerul 
de Interne, unde Brătianu i-a convocat şi pe şefii opoziţiei. S-au stabilit 
măsurile de luat şi s'a hotărît cá a doua zi, Duminică, 28 noul Rege va 
presta jurământul înaintea Corpurilor Legiuitoare, de urgenţă convocate. 
Am fost însărcinat să redactez proclamația către naţiune, prin care con- 
siliul de miniştri anunţa ţării moartea Regelui și, împreună cu Ferichide, 
telegrama de condoleanţe a guvernului către Regina Elisabeta. 

Brătianu, Victor Antonescu care, ca Ministru de Justiţie era ofiţerul 
de stare civilă a familiei Regale și Știrbey, administratorul Domeniilor 
Coroanei, au plecat cu Regele si Regina la Sinaia. 

Fiind Ministru de Culte, mie îmi revenea sarcina organizării întregii 
înmormântări. Trebuia în plus să rezolv o greutate de ordin religios. 
Regele find catolic, ne interesam cum se vor împăca oare necesităţile cul- 
tului său cu cerinţele bisericii noastre de stat! Am convenit să amânăm 
problema până seara, la întoarcerea lui Brătianu, când urma să cunoaștem 
ultimele dispozitiuni ale Regelui. Ne gândeam că testamentul lui conţinea 
în această privinţă vreo dorinţă de care urma să ţinem seamă. 

Pe la 9 s'a întors Brătianu cu testamentul Regelui. De aici am aflat că 
îşi manifesta într'o formă discretă şi plină de tact dorinţa, de a fi îngropat, 
precum o prevedeam, în Mănăstirea de la Curtea de Argeș. Atâta tot, în 
privinţa ceremonialului propriu—zis al înmormântării, nimic. În înţelegere 
şi cu Regele Ferdinand, am hotărît deci să se facă două slujbe, una catoli- 
că si una ortodoxă. Cea catolică-intimă şi cea ortodoxă-oficială. Am cerut 
Sinodului nostru incuvinfarea de a îngropa un catolic într'o biserică orto- 
doxă și am fost delegat să obţin aprobarea Bisericii catolice la toate aceste 
orânduiri. Ne temeam că episcopul Netzhammer să nu ridice obiecţii după 
obișnuita intransigenţă a Bisericii catolice. L-am găsit însă foarte concili- 
ant şi a primit imediat toate propunerile mele. Am avut impresia cá de alt- 
fel desbătuse chestia cu Regele Carol si că îi vorbeam de lucruri cunoscu- 
te, cărora de mult le dăduse încuviințarea. Testamentul Regelui îi făcea 
cinste; cele 12 milioane lăsate pentru cultura română şi pentru binefa- 
ceri distrugeau legenda de sgârcenie ce se crease în jurul lui Carol I. 

In public, mai ales printre oamenii de ránd, moartea Regelui a fácut 


o adâncă impresie. Lumea îl plângea și îl regreta sincer. Aceeaşi oameni, 
care în ajun îi ziceau „Neâmţul“ si il înjurau fiindcă se opunea din senti- 
mente germanofile la înfăptuirea idealului nostru național, aceeaşi oameni 
vorbeau acum cu evlavie de dânsul si de faptele lui. Ca şi cum conflictul din 
ultimele luni nu existase niciodată, ca şi cum nu lăsase în spiritul public 
nici o urmă, nici un resentiment. Tara nu voia să-şi aducă aminte decât de 
acei 48 de ani în cursul cărora Regele Carol o cârmuise cu pricepere, cu în- 
telepciune şi, de atâtea ori, cu strălucire. Era un Rege cuminte, mari fapte 
s'au săvârşit sub el, cine ştie dacă urmaşul sáu va putea domni cu acelaşi 
folos pentru ţară? Aceste cuvinte se auzeau pretutindeni şi se repetau sub 


forme diverse. 
Niciodată nu mi-am dat mai mult ca atunci seama de bunătatea, de 


máreafa generozitate a poporului român. Ce dovadă de mărinimie şi de 
nobleţe sufletească poate fi mai convingătoare decât aceea că un popor care 
s'a luptat cu bătrânul său Rege pentru cea mai pasionantă cauză ce poate 
insufleti un neam, dorul întregirii lui, iartă totul în faţa morţii si nu-şi mai 
aminteşte decât de binele ce l-a revărsat peste el? Când mă gândesc că 
Francezii obişnuiau să fluiere cortegiile funebre ale regilor ce îi nemultu- 
miseră, nu mă pot împiedica să spun că acela care a spus despre Români 
"cá au gură rea, dar inimă bună”, a caracterizat de minune firea noastră. 

A doua zi a avut loc deci prestarea jurământului la Cameră. Ne-am 
dus tot consiliul de Miniştri la gară să primim pe noul Rege. În momentul 
în care a apărut la ușa vagonului am văzut un om cu adevărat descompus 
de durerile şi de zguduirile ultimelor zile. Sinceritatea acestei emotiuni mi-a 
plăcut, căci dezvăluia yna din laturile cele mai frumoase şi cele mai simpa- 
tice ale Regelui Ferdinand. La Cameră, scena a fost măreaţă. Lipseau 
foarte puţini senatori şi deputaţi, tribunele erau ticsite de doamne şi de 
curioşi. S'a făcut familiei regale o primire entuziastă. 

Cu toate că tremura de emoție, Regele a rostit formula jurământu- 
lui cu voce tare şi cu o solemnă hotárire. După discursul lui Brătianu, 
Ferichide a citit cu tonul potrivit împrejurării un scurt discurs pe care adu- 
narea l-a subliniat cu dese şi prelungite aplauze. Dar când a vorbit apoi 
Regele şi a spus că va fi un bun român, a fost în sală un adevărat delir. 
Cuvântul era fericit, ridica piatra ce apăsa toate conştiinţele, asta voia să 
ştie ţara si asta aştepta ea de la noul ei suveran. După "non possumus" 
al Regelui Carol, obţinu făgăduinţa că Regele Ferdinand se va supune de 
va fi nevoie vointii ţării. Ne puteam deci linişti, căci noua domnie începea 
într'o atmosferă de potolire şi de speranţă. 

Disqursul fusese redactat în ajun de Brătianu cu colaborarea lui 
Ştirbey şi a lui V. Antonescu pe când mergeau la Sinaia, iar Regele îl pri- 
mise aproape fără corectare. În afară de formula “bun român” era medi- 
ocru si mai slab decât discursurule pe care de aci înainte Regele Ferdinand 
trebuia să le compuie singur. Prin această ceremonie se sfârşea şi locote- 


85 


86 


nenta domnească a guvernului, douăzeci şi patru de ore executasem pute- 
rile suverane. Efemeră si fictivă domnie. 

De la Cameră am trecut la Mitropolie unde nefericitul Mitropolit 
Konon a oficiat fără măreție inevitabilul Te-deum și ne-am prezentat 
Regelui la Palat ca să-l salutăm în noua sa calitate şi pentry ca potrivit 
unui vechi obiceiu, să-i oferim demisiile noastre. Ne-a primit în rotonda de 
lângă bibliotecă, acolo, unde si unchiul său își primea miniştrii în ceasuri: 
le solemne. Neia primit cu același protocol care, protocol strict și milităros 
al lui Carol I, în urmă a căzut in desuetudine și a luat forme cu desăvâra 
sire democratice. Era intovárásit de Regină si de Principele Moștenitor, 
cátegitrei sincer mișcaţi de gravitatea situaţiei. Când Brătianu i-a remis 
demisia noastră scţisă, a respins-o și ne-a rugat să rămânem cel puţin deo- 
camdată la posturile noastre. Nu vedea pentru moment nevoia unui gui 
vern naţional. 

Luni am plecat la Curtea de Argeş să aleg locul unde urma să fie ini 
mormântat Regele Carol. Stabilisem în principiu locul cu Regele Ferdinand 
şi anume la dreapta lângă intrarea în Biserică, în fata lespedei sub care in 
temeietorul mănăstirei, Neagoe Vodă Basarab, își dormea somnul de veci. 
Trebuia însă verificat dacă lucrul acesta se putea si nu stătea în cale vreo 
dificultate arhitectonică. Pe când împreună cu arhitecţii și personalul 
Mănăstirei determinam locul exact al mormântului, miram adus aminte cá 
puţin timp înainte, vizitând cu prieteni Mănăstirea lui Neagoe, spusesem, 
arătând tocmai locul ales: “Aveti să vedeţi că aci are să fie îngropat Regele 
Carol.” Nu-mi închipuiam atunci că prorocirea mea aruncată mai mult la 
întâmplare, se va indeplipj, şi că tocmai eu voi fi acela chemat, ca Mipjstru, 
să hotărăsc oficial că ultimul locaș al Regelui să fie chiar acolo unde îl 
fixase excursionistul de odinioară. Sunt în viață coincidenţe bizare. 

Marti am plecat la Sinaia ca să aducem cu pompa cuvenită rámágsi- 
tele Regelui la București. În tren am redactat cu Brătianu răspunsuri la 
diferite telegrame trimise de personagii si suverani străini, întotdeauna o 
anostă indeletpjcire. Nesam muncit mult, în deosebi când am formulat un 
răspuns telegramei arhiducelui Frederic, comandantul suprem al armatelor 
austro-ungare, care prea ne vorbea de alianţă si prea ne reamintea fosta 
confraterpitate militară; în cele din urmă cred că am reușit să ieşim din 
încurcătură. 

La Sinaia ploaie, frig și ninsoare. Cum am intrat în Castel, nici un 
semn de doliu, totul îşi avea aspectul obișnuit. Doar când pătrundeai în 
hallul central iluzia se împrăștia și realitatea ţi se înfățișa. Regele Carol, 
în tradiționala sa uniformă, stătea întins în cosciug. Era superb, în viaţa 
mea nu am văzut un mort mai impunător. Profilul frumos și acvilin se ac- 
centuase si mai tare, iar din toată figura lui se degaja o neîntrecută și im 
explicabilă majestate. Sunt sigur că dacă ai fi adus pe oricine în fata acess 
tui sicriu şi l-ai fi întrebat cine poate să fie acest mort, ţisar fi răspuns fără 


o clipă de şovăire că trebuie să fie unul din stăpânitorii lumii noastre pă- 
mántesti. Parcă ne poruncea și din cosciugul său, contrastul între suprema 
lui Majestate funebrá si aspectul penibil de ființă fugáritá si încolţită de 
la Consiliul de Coroaná, era izbitor. Hotárit in moarte, Regele Carol regá- 
sise vechea lui siguranţă si seninătate. 

Ne-am prezentat Reginei Elisabeta. Bătrâna suverană era plină de 
demnitate în marea ei durere și trebuie să mărturisesc că aveam oarecari 
temeri în privinţa atitudinii ei in genere. Judecând după manifestările tre- 
cute, după scenele pe care le făcuse, după felul cum vorbise, mă temeam 
ca după moartea Regelui să nu fie mai violentă şi, plină de amărăciune si 
de resentimente, să nu acuze fara că i-a omorit soţul. De când a închis însă 
Regele ochii, nu a rostit un cuvânt de învinuire, nu a mai făcut o singură 


aluzie politică şi nu a arătat față de nimeni nici o urmă de spirit vindicativ. 


S'a ridicat cu un amestec superior de mândrie si de nobleţă deasupra aces- 
tor micimi obișnuite. I-am admirat atitudinea cu adevărat regală şi, oricare 
ar fi fost greșelile si slăbiciunile ei, a trebuit să recunosc totuşi că această 
femeie era mai presus de toate „une grande dame“. 

Nu voi ujta două scene. Prima s'a petrecut când au dat sicriul jos de 
pe catafalc, a doua în dpymul de la Castel la gară. Când s-a dat sicriul jos, 
aghiotantii care îl purtau au constatat că ceva nu mergea cum trebuie. Nu 
ştiu ce anume, ori capacul nu se închidea bine, ori că uitaseră atributele 
regale ce upgau să fie puse pe cosciug. Au așezat deci sicriul jos si au înce- 
put să discute și să gesticuleze deasupra corpului neînsufleţit al răposatu- 
lui lor stăpân. Ei,care înainte tremurau până și de umbra lui, acum se cer- 
tau fără grijă şi fără respect înaintea cadavrului său. Niciodată nu mi-a apă- 
put mai vie nimicnicia măririlor omenești. 

Dyumul spre gară a fost lugubry. Norii se lásaserá jos de tot, o ploaie 
fină amestecată cu zăpadă te pătpundea până la oage. Parcă natura întreagă 
se pusese în doliu dând ceremoniei cel mai întunecat decor posibil. Din 
distanță în distanţă, gorniștii sunau “Pentru Onor”, ecoul munţilor rás- 
pundea la sunetele stridente şi îndeobște false, strigăte de jale repercutate 
de toată valea scumpă ilustrului dispărut. Tunul pe care era pus sicriul re- 
gal, un glorios trofeu al războiului independenţei, era împiedicat de o opri- 
toare care şi ea scârțâia a durere. Asa şi-a părăsit Regele Carol reședința 
favorită din Sinaia pe care o crease si o ilustrase, Castelul —mândria, sin- 
gura sa distracţie şi singurul lui lux, Castelul -rîn care băgase atâtea mili- 
oane şi adunase atâtea tezaure artistice, Castelul pe care mereu îl schimba, 
îl adăuga, Castelul cápyia, printr'o ciudată coincidenţă, abia în anul acela 
Îi terminase lucrările şi infrumusef árile. 

La Bucureşti aştepta o mulțime enormă insipyitá de la Băneasa si pâ- 
nă la Palat. În faţa pompei desfăşurate, nimic nu amintea poporului, care 
alergase să-l vadă, de imaginea bătrânului Rege. Doar modestul chipiu așe- 
zat pe sicriu, un chipiu vechi, uzat, de o formă deosebită de a tuturor 


87 


88 


celorlalte chipiuri din armată fiindcă, lucru curios, acest Rege atât de ger- 
man a purtat până la moartea lui chipiul de formă franceză pe care osti- 
rea noastră îl avea de pe vremea venirii lui în țară la 1866, un chipiu unic, 
pe care nu-l puteai vedea fără ca imediat să nu-ţi evoce cunoscuta siluetă 
a Regelui Carol. i 

În schimb, pe urmă, vreme de două zile și două nopţi poporul a pu- 
tut să-l privească bine ultima oară. Mii de oameni au defilat astfel în faţa 
lui şi s'au putut observa multe manifestaţiuni mișcătoare de doliu. 

În sfârșit, Joi, după toate ceremoniile religioase şi cu toate onorurile 
datorate regalității sale, am dus pe Regele Carol la locașul de veci. La Bu- 
cureşti, de-a lungul drumului, ca şi la Curtea de Argeș, mii și mii de oa- 
meni, din toate straturile sociale, isi duceau Regele la mormânt cu cinstea 
cuvenită. D-na Pia Brătianu a ieşit la Golești întru întâmpinarea aceluia 
cu care soţul său colaborase atâţia ani si împreună cu care înscrisese cele 
mai glorioase pagini ale domniei sale. Acolo unde la 1866 îl întâlnise pen- 
tru prima oară în casele Goleştilor chiar în ajunul zilei în care noul domni- 
tor al Principatelor Dunárene-Unite trebuia să-și facă intrarea în Bucureşti 
şi să-şi înceapă domnia acum sfârşită. 

La Argeş, după ce sicriul a fost adus la biserică și depus lângă mor- 
mânt, Regele, Regina, familia regală, clerul şi toată lumea oficială a ple- 
cat, ușile mănăstirii au fost închise şi, împreună cu Episcopul, cu Barbu 
Știrbey ca administrator al Domeniilor Regale, cu Generalul Mavrocordat, 
ca șef al Casei Militare a Regelui, am avut misiunea să purcedem la îngro- 
parea defunctului Suveran. Am scoborit in cripta pregătită sicriul infágu- 
rat în drapelul ţării pe care ştiuse să-l acopere uneori cu glorie şi să-l poar- 
te întotdeauna cu demnitate. Am aruncat o ultimă privire spre tot ce rá- 
mânea din acest mândru principe şi însemnat rege si am lăsat zidarii să-și 
termine funebra lucrare. Operația a fost lungă. În biserică întuneric, câteva 
candele palide şi câteva lumânări, o tăcere întreruptă numai de zgomotul 
ciocanelor si al mistriilor zidgrilor. Afară, un vuiet ca de mare, mulţimea ca- 
re voia cu orice preţ să intre ca să mai vadă o dată pe bătrânul ei Rege. 

După ce totul s'a sfârşit, am iscălit pergamentul destinat Arhivelor 
statului, iar Episcopul și câţiva călugări au îngenunchiat împreună cu noi 
înaintea mormântului de-a pururea închis si, ca o pecete definitivă pe lun- 
ga viaţă a adormitulyi domnitor, au răsunat în străvechea biserică a Basa- 
rabilor vorbele, minunatele vorbe din rugăciunea de pe urmă a morţilor: 
„Prea Bunule Stăpâne, sufletul robului tău acesta mutat dintre noi îl odih- 
nește în loc de verdeață in loc de odihnă de unde a fugit toată durerea, 
toată intristarea si toată supárarea. Si orice a greşit în această viaţă sau 
cu cuvântul sau cu gândul, ca un bun și iubitor de oameni, Dumnezeule 
iartă-l cá nu este om care să fie viu si să nu gregeascá, că tu singur ești fă- 
ră de păcate, dreptatea ta este dreptate în veci și cuvântul tău este numai 
adevărul” . 


Când am deschis uşile bisericii, lampadarele ridicate la cele patru col- 
turi se desprindeau în lumina unei minunate nopţi de toamnă si înălţau 
către cer fumul támáielor pe care le ardeau. I-am lăsat să intre pe cei câți- 
va ţărani, ce mai așteptau pe scările mánástjrii. Au făcut semnul crucii, 
au îngenunchiat cu smerenie si, cu lacrimi în ochi, au sărutat pe rând les- 
pedea mormântului. Aceste ultime şi simple omagii ale ţăranului român 
erau poate cele mai sincere ce se aduceau sărmanului Rege. Călugării au 
stins lumânările, au zăvorît porţile si am plecat. 

În drum spre gară am aflat că se petrecuse o scenă grandioasă. Când 
miile de ţărani adunaţi acolo au văzut Coroana Regelui, vestita coroană 
de oţel, s'au repezit s'o sărute, iar generalul care o purta a trebuit să par- 
curgă în câteva ceasuri drumul de la mănăstire la gară, atât de numeroasă 
era mulțimea de bărbaţi, de femei, de copii şi de mosnegi, care, cu lacrimi 
în ochi şi făcând semnul crucii, cereau, sărutând simbolul regalității, să-și 
manifeste astfel dragostea către Coroană și dragostea către cel ce o purtase. 

Nu ne aşteptam din partea poporului nostru, în aparenţă atât de ne- 
păsător si de sceptic, la o asemenea manifestare dinastică. Am înţeles 
atunci cât de puţin îi cunoșteam psihologia —am înţeles că poporul nos- 
tru are asemenea izbucnjri care scapă prevederilor celor ce-l conduc, si am 
maj înţeles ce caracter greșit, cu fastul nostru occidental si protocolar, dă- 
dusem funeraliilor Regelui Carol. 

Conducătorij Angliei au fost mai fericiţi, ei au ştiut la moartea Regi- 
nei Victoria să găsească formula de doliu potrivită sufletului englez. În 
clipa în care sicriul ei trebuia coborit în mormânt, au oprit întreaga viaţă 
a Imperiului Britanic, şi câteva minute toţi cetăţenii acestei vaste împă- 
ratij au stat pe loc în reculegere adâncă, cu gândul la marea Suverană dis- 
părută. A fost, s'o recunoaștem, cea mai impresionantă manifestaţie de 
doliu obstesc ce s'a pomenit vreodată. Noi n'am știut să găsim la moartea 
Regelui Carol formula de doliu cerută de sufletul poporului nostru și nu- 
maj ţăranii de la Argeș ne-au lăsat să întrezărim ceea ce ar fi trebuit să 
fie cu adevărat înmormântarea întemeietorului dinastiei române. 


89 


90 


PORTRETUL REGELUI CAROL 


Din ziua în care iam pecetluit mormântul, am evocat adesea figura Rei 
lui Carol. Înfă ţişarea sa fizică îmi rămâne întipărită în minte nu sub 
forma sub care probabil generațiuynile viitoare îi vor păstra chipul, adică sub 
forma Regelui în mare ţinută cu pieptul plin de decoraţii, sau sub forma 
mai pretențioasă a portretelor în ulei mdealtminteri deopotrivă de proaste 
ce ni lesau lăsat pictorii francezi Lecomte du Nouy, sau Flameng wunde e 
înfăţişat cu toate atrjbutele regalității si în decoruri alegorice. Mie chipul 
său îmi apare mereu sub forma mai intimă a bătrânului militar fără sabie, 
cu chipiul alb si cu baston la subfioará, plimbândusse singuratic prin pă: 
durile de la Sinaia. Astfel imaginea lui îmi este si azi vie înaintea ochilor. 

Regele Carol era de statură mijlocie, se ţinea însă drept şi purta car 
pul sus, cu o atitudine de mândrie care iti dădea iluzia cá este mult mai in, 
alt decât era în realitate. Maximilian Harden în necrologul sáu ce isa consas 
crat în “Die Zukunft” are dreptate când zice: “Deşi mic, voia să pară mare 
şi adesea reuşea.!? Trăsăturile lui erau de o mare fineţe. Mai ales din profil, 
avea un cap clasic de medalie, parcă fusese predestinat pentru domnie. Din 
fata însă buza lui, care atârna puţin, îi imprima ceva semit figurii, iar ochii 
săi mici, pátrunzátori, bánuitori şi intrebátori, se mişcau mereu printr'un 
fel de rotire şi dădeau întregii sale fizionomii un aspect inconfortabil. 

Pe patul de moarte, i s'a luat masca wtrebuie să existe undeva m aparen 
ta semită a figurii sale este izbitoare. 

Vorbea scandat, cu o greutate vădită de elocufiune, cu accent străin 
în franţuzeşte, un amestec de accent german şi englez win româneşte cu 
un accent atât de pronunţat, încât adesea nici nuil puteai pricepe şi totuşi 
ştia foarte bine şi limba franceză şi cea română. În nemteste, dificultatea 
de elocufiune dispărea cu totul; îmi aduc aminte cá lam auzit la un banchet 
rostind un toast în limba germană, şi era aproape elocvent. 

În gesturile sin ţinuta sa avea manierele unui ofiţer prusian. Umbla 
până la sfârşitul vieţii bătând din talpă și asvârlind picioarele cu o mişcare 
ce ar fi putut să pară tabetică, dacă n'ar fi fost la el o vădită reminiscență 
a ParadesMarschuului cu care se obignuise încă din tinereţe prin regimentele 
de gardă de la Berlin şi de la Potsdam. 

Era de o mare afabilitate, rareori cineva se despărţea de dânsul fără să 
fi fost sedus de farmecul primirii, de conversaţia lui şi de aerul de nobleță 
ce se desprindea din toată fiinţa lui. Şi totuşi, niciodată nu ar fi putut suri 


prinde la el vreun gest sau vreo pornire de familiaritate. Tinea pe toată lu- 
mea la distanţă și niciodată, pentru nimic, nu s'ar fi coborit de pe înălțimi- 
le pe care soarta il agezase. Nu saluta decât cu un deget. Când îţi dădea do- 
ua degete sau mâna întreagă, era o excepţie întotdeauna voită si cu un anu- 
me înţeles. De altminteri acest deget (arătătorul de la mâna dreaptă) juca 
un rol însemnat în exprimarea întregii sale personalităţi. Cu acest deget, și 
numai cu el, accentua frazele sau își completa gândirea, încolo avea o sob- 
rietate absolută de gesturi. Cu acest deget mulțumea aclamafiunilor popu- 
lare, pe el îl întindea celor ce se apropiau, numai el se înălța până la chipiu 
când trupele defilau si steagurile i se înclinau în faţă. Iar când stătea linis- 
tit, acest deget încovoiat rămânea atârnat de nasturele tunicii sale, necon- 
fundat nici în această atitudine de rezeryá, cu restul mânei inexistente.Tu- 
nicile lui erau toate —afară de cele de mare finutá— învechite și roase, un 
obicei în familia Hohenzollern care data de pe vremea lui Frideric cel Mare, 
pentru cei care, cel puţin, iubeau să- imite— dar trebuie să recunosc cá era 
în toată persoana lui atâta măreție înnăscută, atâta rasă, încât aceste amá- 
nunte de toaletă nu ştirbeau nimic din incontestabila majestate a înfățișării 
sale fizice. 

Cum îi va păstra însă istoria fizionomia morală? Ce judecată va purta 
asupra lui? Fost-a Regele Carol un mare rege, da sau nu? 

Dacă analizăm această chestiune, vom constata că domnia lui se poate 
împărţi în două epoci. Prima epocă de la 1866 până la 1890, iar a doua de 
la 1890 până la moarte. În prima epocă, România care, prin excelenţă, este 
în materie de judecată a oamenilor ţara legendelor, l-a proclamat pe Regele 
Carol un om fără inteligenţă si fără capacitate. În epoca a doua, legenda 
aceasta a dispărut și în locul ei s'a creat alta în temeiul căreia Regele Carol 
era socotit un om superior, un rege mare și glorios. 

Care e adevărul? Ambele legende sunt deopotrivă inexacte. Regele 
Carol n'a fast nici un incapabil, nici un geniu, nici un lipsit de personalitate, 
dar nici un domnitor cu însușiri excepţionale. Desigur că pentru boerimea 
moldo-valahă, din fire ageră la minte, îmbibată de cultură franceză si plină 
de atavisme și de moravuri fanarioto-bizantine, desigur că pentru această 
boerime împănată de beizadele invidioase și inconsolabile, desigur că pen- 
tru această boerime care a creat prima legendă despre Regele Carol, tânărul 
$i micul principe german venit din Sigmaringen pe tronul Principatelor du- 
nărene, cu apucăturile lui metodice, cu mintea lui cam greoaie şi, mai pre- 
sus de toate, cu explicabilul sáu spirit bănuitor faţă de lumea cea nouă ce-l 
înconjura, putea să treacă drept un om fără deșteptăciune si fără de însu- 
Siri. 

Carol de Hohenzollern Sigmaringen era însă departe de a fi un om lipsit 
de inteligenţă. Era desigur înzestrat cu facultăţi intelectuale superioare ce- 
lor ce-l judecau cu atâta ușurință şi cu atâta superficialitate. Fără a avea o 
inteligență excepţională, Regele Carol a fost, fără îndoială, un om dăruit 


91 


92 


cu o frumoasă inteligenţă. Memoria lui era excepţională, îşi reamintea până 
la sfârșitul zilelor lui cu o preciziune uimitoare cele mai mici si mai neinsemi 
nate amănunte. Dacă memoria este si rezultatul unei gimnastici intelectuale, 
el făcea tot ce îi sta în putinţă ca s'o exercite şi ca s'o intrefie cát mai vie. 
Nota în fiecare zi tot ceea ce făcea, ceea ce auzea şi ceea ce cugeta si isi 
consulta mereu notele ca sáigi împrospăteze cu ele memoria. ' 

Nu se poate spune că primise o instrucţie deosebită. Destinat să-și con 
sacre viaja carierei ostășești, avea o bună cultură militară, Dar, chemat la 
27 de ani a guverna o ţară, înţelesese nevoia de a se iniţia în toate probler 
mele vieţii moderne şi, prin citiri numeroase şi metodice, ira fost uşor, pe 
temelia de educaţie clasică ce primise în copilărie, sărşi însușească o serioar 
să cultură generală, Într'o ţară în care oamenii nu citesc sau încetează prea 
de timpuriu să citească, Regele Carol a citit cu stăruinţă si cu pasiune până 
în ziua cea din urmă. Istoria îndeosebi îl pasiona. Îi plăcea să susție cá isto- 
ria se repetă şi că, cine vrea să conducă popoarele, e dator să citească mes 
reu faptele trecutului. 

În schimb n'avea deloc însuşiri artistice. Pentru muzică avea o adevăr 
rată fobie, mărturisea că nusi place decât muzica militară, dar desigur că şi 
aci vorbea în el mai mult ostagul inamorat de tot ceea ce reamintește armas 
ta, decât artistul capabil să preţuiască o formă de muzică mai mult decât 
alta. În pictură şi în sculptură nu avea nici un gust, A adunat o splendidă 
colecţie de tablouri, fiindcă a socotit cá un Rege trebuie să aibă în palar 
tul său o galerie de tablouri, cum are pe cap o coroană, sau în grajdurile 
lui cai si echipaje. S'a nimerit ca printre diferiţi emisari pe care iya trimis sări 
cumpere tablouri de pictori celebri, a fost unul care a descoperit la Messina 
o colecţie intreagá cuprinzând numeroase pânze de Greco, pe atunci puţin 
prețuit, si astfel s'a găsit în posesiunea unor opere admirabile, pe care dei 
sigur, el lesa descoperit şi le-a apreciat cel din urmă. Interesanta școală de 
pictură română ce s'a format sub domnia lui, nu a înţelesso şi sunt sigur cá 
a murit fără să fi bănuit măcar existenţa ei, De altminteri n'a făcut nimic 
că s'o încurajeze, sau s'o ajute. Cel mult, Regina Elisabeta a cumpăţat 
câteva tablouri de Grigorescu, ce n'au ieșit niciodată din saloanele ei şi cá, 
rora în orice caz nu li s'a făcut niciodată cinstea de a împodobi apartamen; 
tul Regelui, plin de operele deplorabile ale unor pictori germani. Dacă ar fi 
avut cât de puţin simţ artistic, nu ar fi îngăduit niciodată ca galeria lui să 
fie maltratată cum era, Un fel de reparator de tablouri venea în fiecare an 
să curețe şi să lustruiască în mod absolut barbar aceste pânze de pref care, 
supuse acestui tratament, păreau a fi destinate mai mult să strălucească prin 
vernisaj decât să impresioneze prin valoarea lor artistică, De asemenea e de 
presupus că dacă ar fi avut puţin simţ artistic n'ar fi cheltuit numeroasele 
milioane la Sinaia, ca să lase posterităţii un castel care este amestecul stilus 
rilor arhitectonice celor mai contradictorii. 

Şi totuşi, această inteligență fără de strălucire artistică, nu era lipsită 


nici de subtilitate, nici de fineţă. El avea multă iscusinfá de spirit și multă 
dibăcie naturală. Crescut la şcoala Jesuitilor, in contact o viaţă întreagă cu 
oameni formaţi la şcoala politică ale cărei tradiţii purced de pe malurile 
Bosforului şi din labirintele meșteșugirilor orientale, Regele Carol ajunsese 
până la sfârşitul domniei sale să fie un maestru neintrecut al tehnicii politi- 
ce. Chiar în tinereţe, fineţa naturală a spiritului său i-a permis, în mijlocul 
unor împrejurări grele și a unor oameni cu însuşiri neobișnuite, să evolueze 
în asa chip, încât să stie să se strecoare printre primejdii și să impună tutu- 
ror dominaţia lui. Si să fim drepţi, nu a fost ușor. Să ne amintim unele din 
aceste împrejurări, să ne reamintim mai cu seamă numele câtorva din oa- 
menii cu care s'a măsurat si a luptat și va trebui să aducem subtilităţii de 
spirit a Regelui Carol un omagiu de netăgăduită admiraţie. 

Iscusinţa lui nu era de esență germană, avea într'însa ceva latin. Am 
bănuit întotdeauna că această trăsătură a caracterului său trebuie atribuită 
originii sale franceze căci, lucru ciudat, acest principe atât de german ca sen- 
timente, atât de ostil francezilor si latinităţii in genere, avea totuși foarte 
mult sânge francez in vinele lui. Bunica lui după tată, ca şi bunica lui după 
mamă erau amândouă franceze. Prima era o Murat din viță proletară, a 
doua era Stefania de Beauharnais, fiica adoptivă a lui Napoleon I şi a Împă- 
rătesei Josefina si, chiar dacă sufletul lui era german, în inteligenţa lui era 
multă latinitate. 

De altfel, calităţile de dibăcie ale inteligenţei lui erau completate 
printr'un real talent de a cunoaște oamenii. Cu un dar minunat, el pătrundea 
tainele sufletului omenesc și se pricepea să descopere slăbiciunile, ca și vir- 
tutiile fiecărui om. O nepretuitá calitate pentru un conducător de oameni. 
A cunoscut admirabil personalul politic al vremii sale, a ştiut exact ce poate 
da şi ce nu poate da fiecare şi, a știut si mai bine cum să profite de meritele 
unora sau de scăderile celorlalţi. 

Niciodată arta dea cunoaşte oamenii nu a apărut la dânsul mai izbitoare 
ca faţă de Iorga. În perioada de la 1900 la 1908, toată lumea politică vedea 
în Iorga o putere prin statornicirea convingerilor si o primejdie prin intran- 
sigenfa atitudinilor sale. Care mai de care se stârnea să-l îngenunche prin 
lupte, sau să-l reducă prin compromisuri. Totul era zadarnic. Iorga se arăta 
mai dârz şi mai amenintátor ca oricând, faţă de Palat îndeosebi afecta o 
indiferență provocatoare, care pe acele timpuri mai ales lua înfățișarea 
unui adevărat anti-dinasticism. Politicienii noștri erau disperaţi.Când, într'o 
bună zi, se află că Iorga e complet îmblânzit și mai dinastic decât cel mai 
linguşitor vânător de portofolii ministeriale. Ce se întâmplase? De unde 
această subită metamorfoză? Regele Carol găsise cheia enigmei: Iorga nu era 
nici apostolul unor convingeri nezdruncinate, nici omul inflexibil, nici carac- 
terul de bronz. Iorga era un biet muritor bolnav de vanitate, bolnav până la 
copilărie şi până la ridicol. Ca să-l dezarmezi, era destul să mágulesti această 
vanitate, această patologică hipertrofie a eului si făceai din el ce voiai. Acolo 


93 


94 


unde alţii încercaseră fără succes lupta sau amenințarea, Regele Carol în- 
trebuinţase cu strălucit succes o reţetă foarte simplă: a trimis pe Principele 
Carol să asiste la cursurile de vară de la Vălenii de Munte și să consacre prin 
prezenţa lui acolo omagiile pe care întreaga dinastie i le aduceau marelui is- 
toric. 

Bineînţeles, pe urmă reţeta a fost întrebuințată adesea de multi si, ce 
este mai curios, întotdeauna —precum se va vedea de altfel mai încolo— cu 
aceleași nedesminţite reuşite. 

Nu vrem să spunem că Regele Carol a tratat pe oameni cu o absolută 
dreptate. Au putut fi consideraţiuni politice, interese personale sau afinități 
sufleteşti care l-au îndemnat să aibă faţă de unii sau de alţii atitudini pe 
care să nu le aprobăm şi care judecate acum, în perspectiva anilor, să meri- 
te chiar aspra noastră censurare, dar aceasta nu împiedică ca el să să se fi 
înșelat mai rar decât contemporanii săi asupra valorii reale a celor cu care şi 
peste care i-a fost dat să domnească. 

De altminteri, în genere vorbind, Regele Carol era o adevărată perso- 
nalitate, dacă n'ar fi fost decât prin voinţa și puterea lui de stáruingá. Cu o 
răbdare neobişnuită știa să urmărească ani de-a rândul gândurile sale, la toa- 
te vointele intr'adevár stăruitoare nu-şi manifesta niciodată pe faţă inten- 
fille. Când furtuna sufla peste capul sáu, stia să-l aplece, ca să-l ridice însă 
mai semet de îndată ce cerul se însenina iarăşi. Un om care are aceste daru- 
ri, nu este orișicine, sau nu e o personalitate obișnuită. Dacă adăugăm la 
aceasta o mare mândrie, un simţ al datoriei cum rar se întâlnește şi o nobi- 
lă concepţie, nobilă în cel mai înalt înţeles al cuvântului, a ceea ce datorea- 
ză acestui Stat si acestui popor, vom avea sinteza însușirilor caracteristice 
ale Regelui Carol. 

Da, Carol de Hohenzollern Sigmaringen era mândru, purta capul sus, 
atât fizic ca si moral. Multe răbda, multe îndura, dar, cu o condiţie, să nu 
te atingi de mândria lui. Dacă îl răneai în mândria lui, nu mai puteai face 
nimic cu el. Aceasta între altele n'a înţeles-o niciodată Carp si de aceea acești 
doi oameni nu s'au putut împăca o viaţa întreagă. Alţi oameni politici au 
dus cu el lupte violente, l-au silit să capituleze în fata voinţei lor. I-a supor- 
tat și i-a iertat. De ce? Fiindcă ei pricepuseră că nu trebuie să-i jignească în 
zadar mândria si plecând de la acest principiu, în raporturile cu el au respeca 
tat întotdeauna formele, uneori chiar cu o notă de exageraţiune, i-au arătat 
toată deferenţa ce se cuvine șefului Statului. Carp, dimpotrivă, parcă își fă- 
cea o plăcere de a-l trata de sus, de a-și lua aere de superioritate față de el, 
de a nu păstra distanţele dintre Rege si supusul său. Aceasta era peste pute- 
rile răbdării lui Carol I. 

Într'adevăr, în materie de mândrie el nu cunoștea tranzacţiile. Pe la 
1895 raporturile lui personale cu Împăratul Wilhelm se stricaseră. Au trecut 
de atunci şi până la moartea lui 20 de ani şi, în tot acest răstimp Germania 
n'a avut prieten mai devotat, apărător mai aprig al cauzei și al intereselor ei. 


În tot acest răstimp, ny nymai că legătyrile dintre Germania și România 
ny s'ay resimţit de aceste neînţelegeri personale, dar ay fost mai strânse şi 
mai intime ca oricând, și totysi Carol I a rămas certat cy Împăratul Germa- 
niei, cy şeful familiei sale, fiindcă o apropiere cerea ca el să facă primyl pas 
şi fiindcă niciodată mândria lyi ny l-a lăsat să-l facă. Cât l-a costat el sin- 
gur știe, dar mândria lyi a rămas nepătată. 

Simţământyl datoriei era poate singurul simtámánt mai puternic la el, 
mai pytepnjc chiar și decât mândria. Se poate spyne că toată viaţa lui Carol 
I n'a fost stăpânită decât de acest sentiment, întru aceasta aparținea cy a- 
devărat generaţiei care a făcut wnitatea Germaniei. Toţi oamenii acelei e- 
poci ay fost dominați de preocyparea îndeplinirii datoriei și într însa treby- 
ia căutat secretul virtuţilor din care a izvorit pyternica Germanie de la sfâr- 
șițul veacului al XIXsmlea. 

Ny am vrea să spynem că Regele Carol nya iybit România, dar netá- 
gádyit că această ipbire era mai mylt zámislitá din simţul datoriilor pe care 
le avea către Statyl ce îi incredintase condycerea destinelor sale, decât dintr'o 
pornire caldă a inimii pentry acest popor say dintr'o afinitate sufletească 
pentry noi. În noi, Carol I iybea mai mylt datoriile ce și le impyysese, decât 
însușirile și viitorul nostru. Dar să o recynoaştem, dacă şi-a închinat viaţa 
întreagă binelui si propásirii statului român, dacă a vegheat zi și noapte asų- 
pra marilor interese pe care era chemat să le apere, dacă n'a lipsit yn ceas, 
dacă n'a lipsit o clipă de la datoriile sale, dacă împlinirea acestora era singu- 
ra lyi grijă și singura lyi distracţie, este fiindcă el ridicase îndeplinirea dato- 
riei la înălţimea ynei concepţii de viaţă. Dacă ny ar fi fost și creştin, ar fi 
fost singura lyi filozofie. 

Pentry el, tronyl României ny era nici o plăcere, nici o cinste. Era o sar- 
cină care i se încredinţase, pe care se legase cy jyrământ înaintea lyi Dumne- 
zey si înaintea oamenilor de a o îndeplini cy sfinţenie. Sá nesocoteascá yna 
din îndatoririle ce Coroana i le incredintase, i-ar fi páryt totatát de criminal 
ca dezertarea soldatylyi de pe front. O secyndă de neglijenţă say chiar de 
distracţie, i s'ar fi părut o vină pe care conștiința lyi ny i-ar fi iertat-o nicio- 
dată. Şi trebyie să recunoaștem cá în acest spirit, de o adevărată şi frumoa- 
să nobletá sufletească, și-a indeplinit rolyl de Syveran. Se pot desigur găsi 
în domnia lyi greșeli, se pot descoperi lipsuri si slábicigni, dar ny se poate 
tăgădyi, fără a comite o vădită nedreptate, că aproape o jymătate de veac 
nymai aceste nobile preocypări l-au insyf]etit și l-ay călăuzit. 

Ca Regele Carol să fi fost însă omyl superior pe care ay vrut să ni-l 
zugrăvească făyritorii celei de a doya legende, se cere mai mult decât inte- 
ligentá, memorie, mândrie si simt de datorie. Se cere pătrunderea epocii 
tale, intuiţia marilor ei nevoi și a marilor ei názyinte. Acestea hotărit i-ay 
lipsit Regelyi Carol. În toată viaţa lyi vom căuta degeaba ceva mare. Ny 
vom găsi măreție nici în concepţiile si nici în mijloacele lyi. Un syveran meri- 
tă porecla de ttmare” când înţelege problemele hotáritoare din zilele sale, 


95 


96 


când ştie să se facă el reprezentantul lor, când istoria îi poate atribui lui cin- 
stea de a fi determinat înfăptuirea lor. 

Ei bine, asemenea merite si o asemenea glorie nu se pot atribui Regelui 
Carol. 

Chemat pe tronul României după săvârşirea Unirii Principatelor, a îm- 
proprităririi ţăranilor şi a întocmirii vieţii noastre constituţionale, Carol I 
avea misiunea să desăvârşească aşezământul intern și extern al ţării. Cel 
extern nu se putea desăvârși decât prin dobândirea neatârnărei complecte 
a ţării. Cel intern, prin rezolvarea definitivă a marilor probleme, ce primise- 
ră sub precedenta domnie un început de deslegare, rezolvarea lor în spiritul 
democratic al vremurilor de azi. Mare ar fi Regele Carol dacă am putea spu- 
ne cá lui îi datoregte România Independenţa si că el a fost în fruntea miş- 
cării democratice care a rezolvat problemele vitale ale societății româneşti 
din zilele lui. 

Când însă ştiut este că la Independenţă a fost dus de Ion Brătianu, 
că se temea la 1877 să ia armele împotriva Turciei, că a încins coroana de 
oţel numai fiindcă a avut înţelepciunea în cele din urmă să se supuie stăru- 
intelor sfetnicilor săi, este greu să apari ca autorul Independenţei, oricât de 
mult ai încerca mai târziu să cercetezi adevărul istoric în memorii cu iscu- 
sinta ticluite. Iar când aproape 50 de ani ai lăsat ca nici una din problemele 
mari interne să nu primească o serioasă dezlegare, afară poate de chestia fi- 
nanciară și de unele lucrări publice, chestia administrativă să se mărgineas- 
că la diferite încercări nereuşite de organizare, chestia şcolară să ne poată 
ridica mai sus de ultima treaptă pe scara analfabetismului european, chestia 
agrară — cea mai însemnată — să rămână nerezolvată sub un regim de răs- 
coale periodice si în mijlocul multor avertismente sângeroase, când, în fine, 
ai stat pururea împotriva mișcării democratice şi, abia în ultimul an al dom- 
niei tale ţi s'a putut smulge consimţământul pentru o lărgire a dreptului de 
vot, nu se poate spune că au fost un om superior şi un rege Mare. 

S'au făcut adesea comparații între domnia Regelui Carol şi domnia lui 
Cuza. Nu voi încerca să stabilesc nici un fel de paralele între valoarea mora- 
lă a unuia şi a celuilalt. Dar, incontestabil că mai mari au fost problemele 
ce şi-au găsit deslegare în scurta domnie a lui Vodă Cuza, decât toate câte 
le-a putut rezolva domnia lui Carol în 48 de ani și, incontestabil, că Alex- 
andru Ion I, prin pornirile generoase ale sufletului sáu şi prin larga înțelege- 
re a marilor aspiraţiuni naţionale din vremea lui, a știut să se identifice mai 
de aproape cu Unirea, secularizarea și împroprietărirea, decât a știut Carol 
de Hohenzollern Sigmaringen să-și lege numele de neatârnarea ţării şi de 
toată opera de organizare și consolidare a tânărului Regat Dunărean. 

Fără îndoială, ar fi nedrept să negám că sub domnia lui Carol I Romá- 
nia a făcut mult progres. E destul să asemuim starea ţării din 1866 cu cea 
din 1914, pentru ca să vedem cât de mare a fost calea străbătută. Dar 
curios este că ceea ce s'a făcut, nu numai că nu s'a făcut din imboldul, dar 


se poate spune că s'a făcut împotriva Regelui Carol. Organizarea economică 
pe baze naţionale a ţării a combátut-o fiindcă, în loc să vadă intr'insa una 
din temeliile așezământului nostru de stat, a văzut un instrument de putere 
în mâinile unuj partid, a cărui supremație îi încurca micile socoteli. Revi- 
zuirea legii tocmelilor agricole, chiar anodina Casă Rurală, le-a împiedicat 
întâi, și le-a întârziat pe urmă. Nici măcar dezvoltarea învățământului 
primar nu a avut în el un apărător înflăcărat, sau un protector convins. 
Ceea ce este și mai ciudat, pare că s'ar fi desinteresat de toate chestiile 
interne și el, căruia îi plăcea atâta să fie arbitrul situaţiilor și să dicteze 
tuturora, ar fi fost cuprins de scrupule constituționale, când era vorba de 
a-și executa inf|uienfa în favoarea îndeplinirii vreunei reforme cerute de 
nevoile reale ale ţării. Se poate oare crede că, dacă ar fi vrut și ar fi stăruit, 
din atâţia oameni care se plecau ingintea lui și îi executau jn politica exter- 
na până şi ultimele capricii, nu s'ar fi găsit câţiva care să-i asculte povata, 
când ar fi fost vorba să renunţe la experienţele administrative și să pună 
odată bazele unei organizaţii descentralizate și moderne a administraţiunii 
noastre? 

Dar strania nepăsare apare și mai inexplicabilă în chestiunile militare. 
Până după 1877 s'a interesat îndeaproape de armată, de atunci încoace 
acest om care era miljtar din fire și prin educaţie, care afecta cel mai viu 
interes pentru toate chestiunile ostășești, care prin Constituţie era șeful 
suprem al armatei, s'a desinteresat complet de starea ei. Se petreceau în 
sânul ei scene regretabile, se incuiba un spirit nenorocit, cuvântul lui ar fi 
putut stârpi toate relele, ar fi putut vindeca multe din neajunsuri; dânsul 
refuza totuși să intervie, lăsa lucrurile să meargă în voia lor, ba parcă se 
și supăra împotriva celor ce veneau să-i ceară sprijinul și să-i semnaleze 
răul. 

Am avut o tălmăcire a acestei atitudinj. De la 1885, de când încheiase 
alianţa militară cu Austria, Germania și Italia, dânsul nu privea armata 
noastră decât sub prisma legăturilor ei cu armatele aliate. În caz de rázboi 
menirea ei era să fie pe frontul oriental aripa de la extrema dreaptă a ar- 
matelor germano-austriece. Întrucât putea îndeplini această funcţiune, 
armata noastră răspundea dorințelor lui. De ce să ne muncim și să chel- 
tuim prea mult? În ziua hotărâtoare salvarea va veni tot de la ofițerii ger- 
mani care vor sosi să ne sfătuiască, în armamentul si în muniţiile pe care 
Germanii ni le vor trimite. Nu e mai puţin adevărat însă că, dacă nu s'ar 
fi ivit din sânul oștirii un curent de reacțiune și, dacă sub imboldul ofi- 
terilor tineri şi, s'o mărturisim, cu ajutorul Regelui Ferdinand, nu s'ar fi 
creat o altă atmosferă morală, cu armata Regelui Carol n'am fi putut culege 
laurii pe care i-am cules în Carpaţi, pe Sirat și la Pesta în războiul Unităţii 
noastre naţionale. 

România nu-i datorește deci „marelui Căpitan“ nici progresele sale 
militare. 


97 


98 


De altfel, cine vrea să înţeleagă psihologia Regelui si lipsa de orizont 
a concepţiilor sale, nu are decât să privească Castelul Peleș. În loc să-l 
înalțe pe un loc deschis, l-a așezat intr'o vale nu cu totul fără orizont, 
dar cu orizont restrâns. Culmilor care oferă privelişti întinse —şi ce culmi 
putea găsi la câţiva metri abia!- le-a preferat o poziţie dosnică si desimea 
brazilor, iar ferestrelor mari, care lasă să pătrundă din belşug razele soa- 
relui atotstăpânitor, le-a preferat vitraliile cu tonalități misterioase si 
coridoarele veșnic întunecoase, ce dau Pelegului un aspect medieval și 
o inábugitoare triste(á. Cine a spus cá o casă este oglinda sufletului celui 
care a clădit-o nu s'a înşelat. Îi plăcea mai mult întunericul decât lumina, 
mediocritatea decât adevărata măreție. Toată mentalitatea Regelui Carol 
e exteriorizată în Castelul de pe poalele Bucegilor. 

Fără măreție ne apare el și în mijloacele, nu numai în concepţiile 
sale. Dacă îl urmărim de-a lungul întregii sale domnii, nu îl vom găsi 
întrebuințând mijloace mari. Niciodată nu primea lupta în faţă, căuta 
întotdeauna să atace din flanc sau pe la spate. Si, de altfel, dacă voiai 
să-l dezarmezi, trebuia să-l loveşti cu hotárire şi pe faţă, îndată dădea 
înapoi. În genere era o fire mai mult sperioasă. Prin intimidare erai sigur 
că-l poţi paraliza în acţiunile lui, chiar în acelea mai mult si mai cu artă 
pregătite. Oamenii noştri politici cunoşteau această slăbiciune și adesea 
au întrebuințat ameninţarea împotriva lui ca să poată reuşi în combi- 
nafile lor. Faimoasele manifestații la Palat, prin care fiecare partid îşi 
notifica voinţa de a răsturna adversarul şi de a veni la putere, erau obi- 
ceiuri deplorabile într'un stat constituțional, isvorite însă din convinge- 
rea dobândită de lumea noastră politică că numai prin ameninţări se 
poate smulge ceva. Si, ciudat lucru, deși procedeul era învechit, reușea 
mereu cu o matematică preciziune. În limbaj vulgar acest adevărat princi- 
piu de politică internă se sintetiza în formula: ifNeamţul stie de frică”! 

De altfel în această frică a Regelui Carol intra şi un oarecare calcul. 
El era preocupat ca evenimentele să-i dea neîncetat dreptate şi, aşa fiind, 
îşi stabilea socotelile în așa fel, încât orice s'ar întâmpla să se poată pe urmă 
spune că aceasta a fost părerea lui. Avea o predilecție deosebită pentru 
jumătăţi de măsură. Se complăcea în mediocrităţile ce asigurau limite 
şi fugea înspăimântat de soluţiile hotáritoare ce pot da gloria adevărată, 
dar pot şi compromite. Cheltuia adevărate tezaure de dibăcie ca la fiecare 
moment să poată, după împrejurări, sustine cu o egală îndreptăţire şi 
una și alta, iar orice s'ar întâmpla să aibă la spate pregătită o portiţă 
de scăpare. 

De aceea nu-l veţi găsi niciodată nici afirmând, dar nici negând cu 
tărie un lucru. În toate atitudinile lui era ceva sibilic. Pe oameni nu căuta 
nici să-i convingă, nici să-i învingă. Metoda lui favorită în raporturile cu 
oamenii era să speculeze slăbiciunile lor, și le specula cu o măiestrie îm- 
pinsă până la voluptate. N'a avut plăcere mai mare decât să-i aducă pe 


duşmanii lui îmblânziţi, dezarmati la picioarele tronului. Pe Candiano 
Popescu, care la 1870 făcuse revoluţia de la Ploieşti împotriva lui, nu 
numai că nu l-a izgonit din armată sau l-a persecutat, ci, dimpotrivă, n'a 
avut astâmpăr până nu l-a făcut aghiotant regal şi până ce nu a avut 
intr'insul un slujitor plecat. Tot astfel a procedat și cu Gheorghe Bibescu, 
cel mai dârz dintre Beizadele care, căsătorit cu o principesă Caraman 
Chimay venise în ţară ca pretendent la domnie. I-a făcut o curte stărui- 
toare şi n'a avut răgaz decât în ziua în care indráznetul fecior de domn, 
renunțând la ambițiile lui, a capitulat înaintea dinastiei sţrăine puternic 
consolidată prin fericita domnie a lui Carol I. 

Ca să ajungă la astfel de scopuri era în stare să ierte si să uite totul. 
De altminteri trebuie să recunoaștem că nu era nici rău, nici răzbunător. 
Ar fi poate exagerat să spunem că era bun, fiindcă o bunătate activă, bu- 
nătate care să radieze în jurul lui și prin el nu avea, dar era prea socotit 
în toate ca să nu priceapă inanitatea rautatii și prea profund egoist ca bu- 
nátatea lui să nu se confunde cu o dulce indiferenţă. La această școală 
însă de câștigare a oamenilor prin specularea slăbiciunilor si prin coru- 
perea lor morală, Regele Carol și-a adus lui servicii mai mult aparente, iar 
țării i-a adus un adevărat rău. Într'o epocă unde era nevoie de caractere 
şi într'o ţară care prin trecutul ei era predispusă să nu vadă înflorind 
prea multe, Regele Carol, prin micile sale abilităţi, a contribuit puternic 
la demoralizarea lumii noastre politice si |a pervertirea caracterelor in 
genere. 

De bună seamă aceasta nu trebuie să ne mire din partea unui om 
care, analizat mai adânc, apare plin de meschinării. Meschin în chestiile 
de bani, meschin în preocupările lui, meschin în ambițiile lui. În chestiile 
de bani n'am putea spune că era chiar sgârcit, dar fără îndoială că nu era 
nici darnic în adevăratul înţeles al cuvântului. Dădea, fiindcă credea că 
e datoria lui să dea, dar dădea fără îndemnul sufletesc ce pornește din- 
tr'un larg umanitarism şi, când dădea, dădea cu parcimonie. De câte ori 
putea să nu dea era fericit. Raporturile lui băneşti cu Regele Ferdinand 
şi cu Regina Maria erau tipice: i-a lăsat veșnic să se zbată cu ridicole greu- 
tati financiare, cu o numeroasă si cosţisitoare familie, când ar fi putut să 
le asigure traiul cuvenit, mărindu-le subvenţia sa numai cu câteva zeci de 
mii de lei în plus. Două excepţii a făcut însă: Fundaţia Carol si testa- 
mentul lui. Dar amândouă erau, să nu o uităm, menite să-i asigure gloria 
și, cu ţoate acestea, Fundaţia a făcut-o treptat, bucăţică cu bucăţică, cu 
multă socoteală şi uneori cu exagerate economii, iar generozitatea într'a- 
devăr regească a testamentului aducea memoriei sale o recunoştinţă veş- 
nică şi nu putea supăra decât pe moștenitorul său, pe care de fapt nu-l 
iubea. 

Nici preocupările lui nu erau mai generoase. Ceea ce îl muncea era gri- 
ja micii sale gloriole. Era în această privinţă de o gelozie neascunsă și îm- 


99 


100 


pingea lucrurile până la o inelegantá surprinzătoare la un om de originea și 
situaţia sa. Purtarea lui față de memoria lui Cuza a fost o mărturie convin- 
gătoare a acestei meschinării sufleteşti. Este uşor de înţeles că atâta timp 
cât Vodă Cuza, sau măcar fiii săi au tyait, să fi avut faţă de ei o atitudine 
de rezervă și chiar de ostilitate. Ei puteau la un moment dat să constitue un 
pericol pentru dinastia lui și, prin urmare, era firesc ca în acest timp să fi 
evitat a înteţi tot ce ar fi putut redegtepta amintirea lui Cuza sau tot ceea 
ce ar fi putut contribui la slăvirea numelui sáu; dar după ce acesta murise, 
după ce neamul său se stinsese, ar fi putut fără pericol pentru el şi pentru 
dinastia sa, să se arate mărinimos faţă de memoria predecesorului său. Cu 
toate acestea, preocupat parcă de umbra ce domnia lui Cuza i-ar fi putut-o 
face propriei sale domnii, a căutat să înăbuşe orice reamintea acea epocă. 
Când Doamna Elena Cuza a murit, nici n'a trimis pe Regele Ferdinand la în- 
mormântare şi când s'au împlinit 50 de ani de la Unire cu greu, şi după multe 
stăryinţe, a consimţit ca Principele Carol să depună o coroană la Ruginoasa. 

Cu Brătienii, aceiași meschinărie. Succesele lor politice i se păreau că 
întunecă gloria lui, și salvarea acestei glorii îl ingrijea mai mult decât foloa- 


.sele ce ţara putea trage de pe urma faptelor acestor oameni de stat. 


În genere, mintea lui nu era frământată de chestii mari, ci de mici abili- 
tati, de calcule meschine de divizare a partidelor, de învrăjbire a oamenilor 
politici, din care el să poată profita, dominând şi pe unii și pe alţii, mereu 
deasupra tuturora. Dar unde meschinăria lui se poate vedea și maj bine este 
în nespusa lui vanitate. Tinea la onoruri, la decoraţii mai mult ca la orice. 
Măgulindu-i vanitatea, obtineai multe de la el. Niciodată n'a fost mai fericit 
decât atunci când a primit bastonul de mareşal al armatei germane, Nu-si 
putea ascunde fericirea şi s'a fotografiat cu el, era de o bucurie copilărească, 
Citindu-i memoriile, vom vedea ce evenimente au fost însemnate în viaţa lui: 
zilele în care a primit Vulturul Negru de Prusia sau faimoasa Toison d'Or 
ausţyiacă. Parcă ar fi câştigat cine stie ce bătălie! O recepţie strálucitá la 
vreo curte lua în ochii lui proporţiile unui succes national, în loc ca aceste 
omagii să-i pară fireşti, ele îl uimeau si îl incántau. Ai fi zis cá n'a visat nici- 
odată atâtea onoruri si atâta splendoare. În contactul cu cei mari, Regele 
României păstrase mentalitatea micului principe de Sigmaringen, care nici- 
odată nu s'a putut ridica până la disprețul ierarhiilor sau vanităţilor omeneş- 
ti 

"Dar atunci cum se explică cá un om în definitiv mediocru să fi reușit 
să se impuie lumii noastre politice și să fi fost atâta vreme arbitrul ei necon- 
testat? Fiindcă Regele Carol dacă era mediocru, în mediocritate atinsese 
perfectia și, de fapt fiindcă el avea tocmai însuşirile care nouă Românilor 
ne lipseau, devenea astfel pentru noi un compliment indispensabil. Că atin- 
sese perfecţia in mediocritate ne-o arată faptul că nimeni mai bine decât el 
nu știa să mânuiască alternanța partidelor, să speculeze slăbiciunile ome- 
nesti si să dividă ca să domnească. În acest joc fără rezultate hotáritoare 





Fig. 8 


pentru ţară, fără perspective cu adevărat mari, Regele Carol era neîntrecut, 
iar oamenilor care se obişnuiseră a-și restrânge orizontul după el, dânsul tre- 
buia să le apară mare, cu atât mai mult cu cât, stând întotdeauna la distan- 
ta şi având darul de a impune autoritate, proporţiile personalităţii lui creş- 
teau proporţional. Iar însuşirile ce nouă ne lipseau, pe acelea el într'adevăr 
le avea, si le avea cu prisosintá. 

Intr'o ţară care n'avea noţiunea timpului, Regele Carol aducea simţul 
exactitátii matematice. Pentru nimic în lume nu ar fi intrat la deschiderea 
Parlamentului în sala de ședință la 12 şi un minut. Când suna 12, el şi intra 
pe poartá. Într'o ţară de aproximaţie în toate, el a adus congtiinciozitatea 
impusă până la meticulozitatea germană. Într'o ţară de zvâcnituri, de en- 
tuziasm violent şi de descurajare pripită, sau cel puţin de rapidă plictiseală 
el a adus o stáruintá nezdruncinată, liniştită şi regulată ca bătăile nume- 
roaselor orologii ce umpleau apartamentele sale. Într'o ţară plină de neráb- 
dare şi de neastâmpăr, el a adus răbdarea care ştie să pregătească și astâm- 
părul care ştie să-şi menţie pururea seninătatea. 

Intr'o ţară cu moravuri destul de uşoare în care divorturile înfloreau 
şi aventurile amoroase stăpâneau viaţa socială, el ne-a adus pilda unor vir- 
tuti domestice de o neobişnuită puritate. Se poate spune că femeile n'au ju- 
cat nici un rol în viaţa lui, câteva au pretins mai târziu că i-ar fi obţinut fa- 
vorurile în tinereţe, dar nu se ştie dacă ele nu s'au lăudat. În memoriile lui 
reaminteşte cu drag anume serbări pe la Măgurele şi lasă să se înţeleagă cá 
frumuseţile Bucureștiului îl cam asediau prin saloanele D—nei Otteleşeanu. 
Dar nu i s'a putut stabili nici o legătură serioasă si, în orice caz, nu s'a cu- 
noscut nici o femeie care a exercitat vreodată vreo influenţă asupra lui. Pri- 
vită în genere, viaţa sa intimă avea ceva monahal. 

Pe de altă parte, într'o ţară cu mentalitate orientală, el a adus un spirit 
occidental în vremea tocmai când acea ţară se străduia să se avânte în ma- 
rea váltoare a civilizagiunei occidentale. Nu este vorba cá, pe la sfârşit, at- 
mosfera de bizantinism a ţării l'a influenţat gi pe el, ci cá a avut tăria să rá- 
máie întotdeauna occidental şi să nu ne împrumute orientalismul decât in 
unele forme. În rezumat, l-am contaminat prea puţin. 

Si în fine, într'o ţară care, din cauza vicisitudinilor ei istorice, nu era 
obişnuită cu planuri dinainte făcute si bine definitivate, el a venit urmărind 
un scop precis, a făcut un program si l-a îndeplinit întocmai. Că acest pro- 
gram era mai mult un program personal decât un program naţional, aceasta 
este o altă chestiune, dar că a fost un program și că s'a îndeplinit, aceasta 
nimeni n'o poate nega. 

Cu ce scopuri a venit el în Principatele Dunărene? Cu scopul să curme 
luptele pământene pentru domnie, acesta era rostul dinastiei străine. De a- 
ceea făcuse ţara apel la el. Şi-a propus, deci, să îndeplinească această che- 
mare pe de-a întregul, şi o clipă nu s'a depărtat de la această lozincă. Ca să 
curmi luptele lăuntrice trebuia stârpit regimul favoriţilor şi să fie ţinute în 


101 


102 


frâu pornirile unei boierimi învechite în ambiţii și în rele. N'a avut deci nici 
favoriţi, nici favorite, nici măcar prieteni. Când Filip al V-lea a plecat din 
Versailles ca să ocupe tronul Spaniei, bunicul său, Ludovic al XIV-lea, i-a 
înşirat pe o foaie de hârtie preceptele după care trebuia să se călăuzească 
pe tronul ţării sale adoptive: ,N'ayez jamais d'attachement pour personne“. 
Printre cele dintâi recomandaţii găsim și aceasta să nu ţii la nimeni, să nu 
te împrietenești cu nimeni. Regele Carol a practicat acest principiu cu o scru- 
pulozitate religioasă. Nu numai că nici o femeie nu a putut să-i câștige dra- 
gostea, dar nici un român nu s'a putut intitula prietenul lui. Când unii, ca 
Iorgu Filipescu sau Iancu Kalinderu, şi-au făcut în această privință vreo ilu- 
zie, el s'a însărcinat până în ultima clipă să le-o risipească și să se poarte 
cu ei în aşa fel încât toată lumea să fie încredinţată că aceştia puteau fi slu- 
jitori sau instrumentele lui folositoare, dar prietenii lui, niciodată. Afară de 
sfetnicii săi constituţionali nu onora pe nici un român, nici cu confidenţele 
şi nici cu solicitarea sfaturilor lui. 

Acest singuratic avea totuşi ca orice om nevoia sufletească să se mai 
consulte cu cineva, sau să mai împărtășească si altor fiinţe omeneşti grijile 
sau nedumeririle lui. La începutul domniei sale se adresa la Sigmaringen pă- 
rinţilor lui. Tatăl său, Principele Carol Anton, care era un om de o reală in- 
teligentá, a fost ip acea perioadă sfetnicul lui intim si adevăratul său men- 
tor. Mai târziu și-a găsit confidenti prin Bucuresti in lumea stráiná ce gravi- 
ta în jurul Palatului. Mai întâi Seculici, directorul Societăţii de asigurare 
Dacia, un slovac supus austriac, zice-se de origină semită, altminteri un om 
inteligent, deși groaznic reacţionar, si Basset, un modest elveţian, venit în 
serviciul său încă de pe la 1867 ca secretar particular și a ajuns în cele din 
urmă administratorul averii sale personale, un om muncitor, dar cu medio- 
cre facultăţi intelectuale. Aceștia au fost sfetnicii intimi ai Regelui Carol a- 
proape 30 de ani. Rolul lor a fost însemnat, îndeosebi al lui Seculici, și amân- 
doi au jucat efectiv rolul unor ,éminences grises“ ale tronului Román. Nu 
cred că Regele Carol să fi avut motive să se felicite pentru serviciile acestor 
consilieri oculti: Seculici l'a îndemnat să reziste tuturor mișcărilor democra- 
tice şi l-a ipcurajat intr'o stearpă politică de echilibristică de partide, iar Bas- 
set l-a vâţit —ce e drept fără știrea lui— îņ mocirla tragerilor false de la fin- 
ante, de pe urma cărora a trebuit să dispară câtva timp din ţară. Totuși Re- 
gele Carol care n'ar fi ipcredinfat unui român nici cea mai mică spovedanie, 
deoarece ca reprezentant al dinastiei străine ţara îi ceruse să o scoată din fă- 
gaşul intrigilor pământene a gaștelor domnești, își depunea cu o surprinză- 
toare îpcredere toate tainele în mâinile acestor cvasi aventurieri străini. 

Cu boierimea noastră avea raporturi bune, dar îi trata pe toţi de sus. 
În 50 de ani a călcat pragul puţinor case si ceea ce ceilalţi suverani obignu- 
iau să facă în mod curent, Carol 1 n'o făcea decât excepţional, sau de cele 
mai multe ori nu o făcea deloc. 

Al doilea punct al programului său era să întemeieze o dinastie. Să pri- 


vim faptele sub această prismă și vom înţelege atunci multe, care 
ar părea neintelese. Sprijinul pe care l-a dat neîncetat proprietăţii mari, i l-a 
dat nu atât dintr'un instinct de conseryatism explicabil la un principe de viţă 
domnitoare, cât din grija de a asigura tinerei sale dinastii sprijinul clasei 
conducătoare. Regele Carol s'a temut întotdeauna că dacă va lua puterea din 
mâinile acestei clase din fire dinastică, pentru a o trece în mâinile ţărănimii 
încă fără o lámuritá directivă politică, va dáráma unul din reazimele dinas- 
tiei române, fără a-i fi asigurat altul mai puternic. Si de aceea s'a desintere- 
sat de soarta ţărănimii. Din toate argumentele care i s'au prezentat pentru 
susţinerea reformei electorale, singurul care l-a impresionat a fost acesta: 
“Nu e bine, Sire, să lăsaţi o problemă aşa grea nerezolvată succesorului Vos- 
tru, aveţi datoria să-i transmiteţi Coroana fără greutăţile unei asemenea 
chestiuni nedeslegate". De îndată ce reforma electorală s'a prezentat sub 
forma unei necesităţi dinastice, a consimţit la înfăptuirea ei. 

De Brătieni s'a temut fiindcă însăși aparențele unei dinastii civile tur- 
burau grijile sale pentru dinastia Regală. Uza partidele ca nu cumva dinastia 
să ajungă la discreţia lor. De altfel, dacă analizăm toate problemele vom 
observa că dacă nu aveau vreo legătură directă cu soarta dinastiei, prea pu- 
tin îi păsa de ele. Şi totuşi -ciudată contradicţiem n'a făcut nimic din ceea 
ce ar fi trebuit să facă, pentru ca într'adevăr să întărească dinastia. Pe Prin- 
cipele Ferdinand l-a îndepărtat sistematic de la treburile publice, nu l-a ini- 
tiat la nimic, era gelos de puterea lui, nu vroia s'o împărtășească cu nimeni 
şi, cu moștenitorul sáu, mai puţin decât cu oricine. Se știe că este o tradi- 
tie în neamul Hohenzollern ca domnitorii să fie în rele raporturi cu moște- 
nitorii lor. Regele Carol nu s'a abătut de la această tradiţie familiară. Nu 
avea nici o afecţiune pentru Principele Ferdinand, îl tiraniza cât putea şi îl 
umilea mai mult decât trebuia. Dar nici de Principele Carol pe care pretin- 
dea că-l iubește mmai puţin totuși decât pe Principele Nicolae, incontesta- 
bil nepotul sáu răsfăţatm nu s'a ocupat de fel. A neglijat complet instructia 
si educaţia lui, ca și cum ar fi vrut să lase României urmași cu totul nepre- 
gătiţi spre a-i lua succesiunea. 

Al treilea punct al programului a fost să fie cu adevărat un Principe con- 
stituţional. Că s'a cásnit să fie, că formele le-a respectat întocmai, este ne- 
îndoielnic, că a fost într'adevăr un rege strict constituțional, este dubios. 
Mai întâi este mai presus de orice discuţie că, în ce privește politica inter- 
na, Regele Carol depágise atribufiunile lui constituționale. Acaparase in 
mâinile lui toată conducerea diplomaţiei noastre. În ultimii 30 de ani, afară 
de rare excepţii, miniștrii lui de externe au fost sau instrumentele docile 
ale uneltirilor lui, sau de-a dreptul conducători fictivi ai unei politici de pa- 
lat diriguită. A cui era vina? Desigur a oamenilor noștri politici. Era firesc 
ca Regele Carol, cu experienţa lui, cu legăturile sale în afară, cu micile suc- 
cese obţinute, cu misterul de care trebuia să se înconjoare din cauza legă- 
turii noastre secrete cu Tripla Alianţă, era firesc ca Regele Carol să se ocu- 


103 


104 


pe azi puţin, mâine mai mult de politica externă si, neîntâmpinând nici o 
rezistenţă, să sfârșească pe nesimţite a conduce cu exclusivism, fiind sincer 
convins că aduce ţării servicii reale. Dar ceea ce nu era firesc, era că oamenii 
politici răspunzători înaintea Constituţiei și a opiniei publice de conduce- 
rea treburilor acestui stat, ca acești oameni politici să consimtă a abdica de 
la drepturile lor în favoarea suveranului și să împingă nepăsarea sau lipsa de 
demnitate, până la a primi să joace în politica externă rolul unor marionete, 
ce nu cunosc nici măcar piesa în care sunt distribuite. Destule greșeli va fi 
făptuit Regele Carol ca să nu-i mai încărcăm memoria cu păcatele netăgă- 
duite ale celor ce i-au fost sfetnici constituţionali. 

De asemenea şi în politica internă dacă Regele Carol a ieșit din rolul 
de suveran strict constituţional și a ajuns cunoscutul arbitru atotputernic al 
vieţii noastre dinăuntru, nu era atât din setea lui de guvernământ. Cu firea 
lui timorată, cu respectul său pentru forme, ar fi cedat repede în faţa unei 
rezistențe mai dârze a politicienilor noştri și, de fapt, când a găsit în calea 
lui un om sau un partid hotărît, a dat înapoi fără greutate și fără multă în- 
târziere. Nenorocirea a fost însă cá de la moartea lui Ion Brătianu, care şti- 
use să-i tie piept, n'a mai întâlnit în drumul său decât oameni de mâna a 
doua, tineri fără situaţii bine întărite, sau lingușitori de rând și că astfel, el 
a tot întrecut limitele atribufiunilor sale formale. Aceasta nu a fost spre bi- 
nele ţării, fiindcă Regele Carol, fiind arbitrul situaţiei şi grija lui fiind toc- 
mai să împace pentru consideratiuni monarhice toate curentele, viaţa pu- 
blică a României a intrat într'o perioadă de lâncezeală, problemele vitale 
au fost sau amânate, sau aparent rezolvate, pierzându-se astfel ani întregi, 
care sub un regim de reală luptă politică ar fi putut să fie ani de înfăptuiri 
rodnice şi de progres efectiv. 

Al patrulea punct al programului regal era să asigure Germaniei, patri- 
ei lui de origină, un puternic reazim la porţile Orientului european. Mai e o 
îndoială asupra felului cum Regele Carol a îndeplinit acest punct? Până la 
sfârșitul zilelor lui, dânsul s'a socotit întâi un principe german şi pe urmă 
Regele României. Ideea că primind Coroana României renunfase la patria 
lui de origină este o idee care n'a străbătut nici o clipă mintea lui. În con- 
cepţia sa el venise la gurile Dunării ca să slujească cinstit şi cu credinţă noua 
sa patrie și să lege destinele ei de destinele patriei sale germane. Dacă aces- 
te două interese le putea concilia, cu atât mai bine, dacă nu, pentru dânsul 
multă nedumirire nu încăpea, patria Germană trebuia să primeze. Aci con- 
statăm că în 48 de ani şi, ceea ce este mai curios, la 44 de ani de interval, 
interesele Germaniei si ale României s'au ciocnit numai de două ori, în mod 
real la 1870, când România întreagă a manifestat pentru Franţa si împotri- 
va victoriei germane de la 1914, când România, pentru realizarea unităţii 
naționale, s'a gândit să scoată sabia împotriva Germaniei. Ei bine, la 1870 
ca și la 1914, atitudinea Regelui Carol a fost identică. Nici atunci, nici acum 
n'a ezitat, n'a sacrificat Germania României, ci România Germaniei. Şi a- 


tunci, ca și acum, primul său gest a fost să abdice, primul său gând a fost 
să se reîntoarcă în patria lui de origină adevărată, singura patrie a sufletului 
său. Da, Carol I era german, România i-a dat Coroană, avere şi renume, dar 
să-l desnaţionalizeze ca Grecia pe George de Holstein, sau Belgia pe Leopold I 
de Coburg, aceasta nu. 

Si, în fine, ultimul punct al programului sáu era să ridice între Carpaţi 
și Dunăre un stat modern după modelul german. Sistemul nostru censitar îi 
convenea Regelui Carol cu strigătoarele lui neajunsuri care nu-l supărau fi- 
indcă era sistemul Prusiei. Printre oamenii noştri politici el prefera oameni- 
lor cu concepţii mari sau de reale însușiri pe vreun Vasile Lascăr, sau pe vreun 
Nenifescu, sau pe vreun Antipa oarecare, fiindcă îi înfățișau proiecte de le- 
gi copiate din Germania sau fiindcă îi făceau sistematic apologia germanis- 
mului. Dacă n'a putut germaniza mai mult viaţa noastră, n'a fost vina lui. 
Tot ce a putut a făcut, s'a slujit de Sturdza împotriva partidului liberal în- 
sufletit de un spirit democratic potrivnic oricărei organizări militare auto- 
cratice germane, şi-a asigurat în rândurile conservatoare preşedinţi de con- 
siliu docili, ca G. G. Cantacuzino şi Titu Maiorescu. 

A vegeat cu străduinţă ca tinerimea noastră să ia drumul şcolilor ger- 
mane. Împotriva influenţei franceze a luptat fără preget cu o îndârjire îm- 
pinsă până la ură. În resentimentele sale faţă de Franţa era mai aprig decât 
cei mai şovini dintre germani. Pentru dânsul, Franţa era nu numai inamica 
Germaniei, era şi focarul republicanismului. Două cuvinte deopotrivă temei- 
nice pentru a-i câştiga vrăjmășia. Si, de fapt atitudinea lui faţă de Franţa 
a fost până la sfârșit, din punctul de vedere românesc, inexplicabilă și cu- 
rat dăunătoare intereselor noastre. Faptul că avea un tratat secret cu Tripla 
Alianţă nu implica cátugi de puţin cá noi trebuia să avem raporturi neami- 
cale cu Franţa si, totuşi, gratie Regelui Carol le-am avut, iar oamenii nos- 
tri politici au tolerat-o. Pe când toţi suveranii vizitau pe preşedinţii republi- 
cii franceze, nu numai că Regele Carol n'a mai păşit pe teritoriul francez, 
după 1870, dar s'a opus cu hotárire ca măcar Principele Ferdinand să mea- 
rgă la Paris. Pe la 1913 la Sinaia, când garda schimbând muzica militară, a 
cântat ““Sambre et Meuse” în locul obignuitelor marșuri germane sau viene- 
ze, a făcut o adevărată scenă că nu vrea cu nici un chip să audă marșuri 
franceze în armata lui, iar în primăvara lui 1914, când au venit câţiva con- 
ferentiari francezi la Bucureşti, s'a plâns lui Brătianu cá e prea multă prie- 
tenie cu Franţa; nobleţei franceze fără de nici o influență politică, pe care 
el în tinereţe o întâlnise la St. Cloud si la Tuilleries, îi păstra o duioasă a- 
mintire; dacă unul din reprezentanţii ei venea la Peleş, era sigur că va fi pri- 
mit cu o deosebită amabilitate. Tara însă, mai mult instinctiv decât voit si 
calculat, a rezistat tendinţelor de germanizare și, la sfârșitul vieţii, i-a fost 
dat Regelui Carol să constate că toate sfortárile lui fuseseră zadarnice, cá 
România înșelându-i toate așteptările, a rămas mai credincioasă decât ori- 
când originii şi afinitáfilor sale culturale cu Apusul latin. 


105 


106 


Și totuși, dacă cântărim calităţile şi defectele acestui rege, dacă pu- 
nem în cumpănă ce ne-a dat şi ce nu ne-a dat, nu putem nega că, în lipsa u- 
nei domnii cu adevărat mari, el ne-a asigurat totuşi o domnie folositoare. 
Lui îi datorăm în primul rând prestigiul Regatului, un capital politic acumu- 
lat în mare parte prin mândria si vanitatea lui, dar care în ceasurile hotári- 
toare ale frământărilor pentru unitatea națională ne-a fost de un ajutor pre- 
tios. Lui îi datorăm continuitatea, condiţia esenţială a oricărei opere con- 
structive. Dacă n'ar fi fost decât prin lungimea domniei sale, și încă într'o 
societate care nu era obișnuită cu sfortári mari îndelungate, el ne-a chezá- 
şuit putinţa unei munci pașnice de o jumătate de veac, o muncă cu lipsuri- 
le, cu scăderile ei o muncă care ar fi putut fi mai temeinică, mai mănoasă, 
dar care a fost o muncă rodnică, o muncă cum s'au putut desfăşura puţine 
în cursul vitregei noastre istorii naţionale. Chiar dacă, de fapt, sub domnia 
lui carul statului a fost dus de alţii, când s'a nimerit să fie oameni mari a 
mers bine, când l'au condus politicieni mai neîndemânateci a stat pe loc, s'a 
înămolit. Pe Regele Carol însă l-au călăuzit intenţii curate, un sincer dor 
de bine si o nobilă concepţie a datoriei sale către Poporul Românesc. 

Pentru toate aceste motive, pentru relele de care ne-a ferit, dacă nu 
pentru însușirile superioare pe care le-a avut, să-i păstrăm amintirea cu recu- 
noştinţa pe care un neam care se respectă o datorează unor servicii îndelun- 
gate, izvorite dintr'o constiintá cinstită şi dintr'un cuget înalt. Dar să nu ni 
se ceară admiratiune, aceea este rezervată Regilor mari şi, nici prin faptele, 
nici prin persoana lui, n'a fost mare și cu adevărat glorios, Carol I de Hohen- 
zollern Sigmaringen primul şi ultimul Rege al României mici. Nu cred că is- 
toria nepărtinitoare să poată spune altceva despre el. 





CAPITOLUL OPT 
ÎNCEPUTUL NOII DOMNII 


Când Regele Ferdinand s'a suit pe tron, situaţia politică era următoa- 
rea: pe frontul Occidental, după victoria de la Marna, înaintarea Francezi- 
lor se oprise, frontul se fixase şi orice lupte mai însemnate încetaseră. Vădit, 
nici Francezii, nici Germanii nu erau în măsură să înainteze, ambele armate 
se fortificau în tranșeele lor în vederea iernii care se apropia, numai la pri- 
măvară se putea nádájdui o adevărată reincepere a ostilităţilor. Pe frontul 
Oriental, în Galiţia, Rușii continuau să fie învingători, deși cu ajutorul Ger- 
manilor Austriecii îşi reorganizaseră rezistenţa şi, peste Carpaţi, cel puţin 
deocamdată, o trecere a Ruşilor părea exclusă. Din Silezia, sub comanda 
lui Hindenburg, Germanii înaintau spre Polonia fără ca Rușii să le poată o- 
pune o rezistenţă serioasă. Pe de altă parte, Englezii nu dispuneau pe uscat 
decât de forţe reduse; abia atunci începeau cu Lordul Kitchner crearea ar- 
matei destinate să lupte pe continent. Iar pe mare, flota lor nu avusese nici 
un prilej să-și afirme superioritatea, ba dimpotrivă, spre marea uimire a tutu- 
ror, submarine Germane reuşiseră să cufunde câteva cuirasate Englezeşti în 
marea Nordului, pe când în Mediterană toată flota de la Malta nu fusese în 
stare nici măcarsăprinză ““Goebenul”, care izbutise să se ascundă în Dardanele. 

Bilanţul era deci mai mult în favoarea Austro-Germaniei. În această si- 
tuafie, politica lui Brătianu era bine determinată, el socotea intrarea noas- 
tra în acţiune alături de Entanta ca sigură, dar nu înţelegea ca noi să intrăm 
decât într'un moment prielnic şi după ce vom fi obţinut toate garanţiile în 
privinţa revendicărilor şi în privinţa eficacităţii intervenţiunii noastre mili- 
tare. Despre un moment prielnic la începutul toamnei, şi cu situaţia de atun- 
ci a puterilor, nu putea fi vorba. Cât despre garanţii aliate, acestea erau încă 
departe de a fi dispuşi a ni le da. Nici graniţele românismului întregit, nici 
muniţiile indispensabile nu ni le garantau în Oct. 1914. În asemenea condiţii, 
să intri fără ca măcar să poţi lega acţiunea Italiei si fără ca să fii sigur de 
ce va face la spatele tău Bulgaria, i se părea cu drept cuvânt lui Brătianu drept 
o adevărată aberafiune. 

Trebuia amânat orice plan de intrare în acţiune până la primăvară cel 
puţin şi, deocamdată, acţiunea guvernului urma, deci, să se mărginească pe 
de-o parte la pregătirea diplomatică si, pe de altă parte, la pregătirea milita, 
ră. Pentru pregătirea diplomatică a eventualii intrări în acțiune la primáva- 


107 


108 


ră, Brătianu cotinua să trateze cu Ententa în vederea obţinerii unui tratat 
care să ne asigure înfăptuirea integrală a unităţii noastre naţionale. Negoci- 
erile mergeau încet și greu. Încet, fiindcă Ententa simţea că în orice caz pâ- 
nă la primăvară nu putea obţine intervenţia României, așa încât nu punea 
prea mare grabă în tratativele ei. Greu, fiindcă opoziţia nu înceta să spuie 
reprezentanţilor Ententei să nu să supuie exigenţelor lui Brătianu, că aces- 
tea sunt exagerate, cá în dosul lor se ascunde refuzul lui Brătianu de a se uni 
cu Rusia, cu Franţa si cu Anglia, că Brătianu de fapt înclina spre Puterile 
Centrale. Cá  protestárile sale de amicitie față de Ententa nu sunt since- 
re, cá el si cu Regele sunt germanofili, precum și tot felul de intrigi si de 
neadeváruri de acest fel. Miniștrii Ententei sperau deci să răstoarne pe Brá- 
tianu și să obţie de la un guvern Filipescu-Take Ionescu intrarea in acțiune 
a României, fără toate cerinţele și garanţiile reclamate de Brătianu ca o 
condiţie sjne qua non a intervenţiei noastre. 

În același timp, Brătianu căuta să lege tot mai mult politica noastră de 
a Italiei. Încă din August încheiase prin intermediul Ministrului Italiei la Bu- 
curesti, Baronul Fascjotti, o convenţie cu Italia în virtutea căreia ambele 
țări se angajau să nu întreprindă nici o acţiune fără o comună înţelegere. 
Convenţia se referea îndeosebi la Austria. Legătura astfel înnodată urma să 
fie tot mai de aproape strânsă spre a reintra la momentul cuvenit împreună 
în acţiune cu maximum de siguranţă pentru ambele ţări şi cu maximum de 
folos pentru Ententa în genere. În acest sens Brătianu lucra așadar zilnic. 

Cu Bulgarii si cu Grecii Brătianu era rezervat, nu avea încredere nici în 
Ferdinand de Coburg nici în Constantin. Era convins că în fond ei înclinau 
spre Germania, prin urmare se temea ca dezvăluindu-le intenţiile sale, ei să 
nu se grăbească a le aduce la cunoștința Berlinului si Vienei. Viitorul a do- 
vedit câtă dreptate a avut. Bineînţeles, ca acest joc să poată reuși, trebuia 
neapărat să fie ascuns Puterilor Centrale. Cât timp trăia Regele Carol era 
uşor, era destul să-i asiguri cá nu vei lua armele contra lor ca să te creadă. 
Bătrânul Rege era cea mai bună chezágie a acestor asigurări. Cu Regele Fer- 
dinand lucrul era mai greu, Puterile Centrale nu erau sigure de el, se temeau 
îndeosebi de influenţa Reginei Maria pe care o știau hotărît potrivnică lor. 
I-a trebuit deci lui Brătianu multă dibăcie și multă trudă ca să adoarmá 
Austro—Germania și, fiind înţeles în principiu cu Entanta, să menţie totuși 
în faţa lumii aparențele neutralității. Cu toată măiestria lui diplomatică 
Brătianu nu a putut îndeplini acest lucru fără oarecari concesiuni, nu e vor- 
ba numai de formă, Aşa spre pildă Germanii, ca să determine în favoarea lor 
un curent în opinia publică şi ca să facă astfel cu putinţă intervenţia noas- 
tră alăturj de ei, organizaseră în București o vastă propagandă. Au înființat 
ziare, au tipărit broșuri, au cumpărat conştiinţe, au pus în mișcare băncile 
lor, legăturile vechi ce le aveau cu unii si cu alţii, au adus în ţară pe toţi cei 
ce le puteau câștiga vreo simpatie sau neutraliza vreo inimicifie, Într'un cu- 
vânt, au desfășurat cu o intensitate crescândă, până la declararea războiu- 


lui nostru, o acţiune de captare a opiniunii publice sistematic urmată şi ad- 
mirabil condusă, 

Netăgăduit că în mod strict datoria guvernului ar fi fost să împiedice 
această nefastă operă de corupere, Brătianu a trebuit totuşi s'o tolereze, in 
parte ca să dea Puterilor Centrale iluzia că poate va merge şi cu ele si ca să 
se strecoare în mijlocul greutăților nespuse ale neutralității noastre, Adver- 
sarii săi politici i-au făcut din aceasta un cap de acuzare, susţinând că tole- 
rarea propagandei germanofile îngăduită de guvern a fost cauza pentru care 
fara nu a intrat în război în August 1916 cu același minunat avânt de care 
în 1913 dăduse o atât de strălucită dovadă, 

Îmi aduc aminte că în cursul celor doi ani de neutralitate Brătianu ne-a 
spus adesea: “Stiu că propaganda germanofilă se face în dauna avântului 
ţării în ceasul mobilizárii, Nu am în privinţa aceasta nici o iluzie, dar, ce 
vreţi să fac? Am de ales între două alternative: să las să se slăbească puţin 
avântul războinic al Țării, care am siguranţa însă că va renaşte puternic la 
primele ciocniri cu duşmanul, căci nu e cu putinţă să scadă simţitor 
flacăra idealului naţional; sau să rup definitiv cu Puterile Centrale si să 
expun fara să fie aruncată în război in condiţiunile şi în momentul cel mai 
nepotrivit, Între aceste două alternative eu nu ezit, În loc să mă tot acuze 
opoziţia, ar face mai bine să nu aibă o atitudine atât de violentă şi să nu 
patroneze opera de propagandă şi de corupţie a Entantei. Mi-ar uşura astfel 
situația faţă de Austria și de Germania şi mi-ar permite, atunci, să iau şi 
măsuri împotriva agenţilor lor,!! 

Si avea dreptate, Dacă Puterile Centrale aveau o organizare de propa- 
ganda şi cheltuiau milioane, Bucureştii erau de asemenea inundaţi de ruble- 
le Rusesti şi de lirele Englezesti, Legaţiile Ententei făceau aceeaşi acţiune 
şi întrebuinţau aceleaşi mijloace reprobabile, singura deosebire fiind cá nu 
aveau gazetele lor, dar explicaţia era ușoară, Nu aveau nevoie să înfiinţeze 
asemenea ziare întrucât ziarele existente se ofereau să pledeze cauza lor, 
Germanii însă au trebuit să-şi creeze ziare, fiindcă nici una din foile noas- 
tre nu a vrut să se pună la dispoziţia lor, 

Cam tot pe atunci înflorea şi sistemul transitului de muniții, pe care 
Germanii căutau să le trimită în Turcia, Noi ne opuneam la trecerea lor, de 
unde reclamaţii, protestări, ameninţări, Ca să-i mai adoarmă, Brătianu, ca- 
re în timpul acesta lăsa munifiile şi armele Rusesti să treacă netulburate în 
Serbia, a autorizat din când în când să se strecoare și câte un transport 
German, Atunci însă căile ferate aveau ordine să le rătăcească cu săptămâ- 
nile pe liniile laterale, iar Costinescu chiar punea impiegaţii vamali să prin- 
dă vagoanele, să intenteze procese de contrabandă și să confişte conţinutul 
lor, Opoziția care striga nu și-a dat niciodată osteneala să compare aceste 
încercări ale Puterilor Centrale cu rezultatele obținute, Dacă le-ar fi compa- 
rat, ar fi văzut că în grelele împrejurări de atunci guvernul Român şi-a făcut 
cu prisosinfá datoria, 


109 


110 


Penţru pregătirea militară, două au fost grijile de căpetenie ale lui Bră- 
tianu şi ale întregului guvern: Şă completeze cât mai grabnic programul de 
dezvoltare a armatei noastre stabilit încă de la venirea noastră la putere în 
Ianuarie 1914 şi să ne asigurăm prin orice mijloace si de oriunde armamen- 
tul şi muniţiile ce ne lipseau, 

Fiindcă aci era locul s'o spunem, am fost adesea în timpul războiului 
şi, în urmă Ghiar, învinuiți de nepregătirea armatei, Qri nu este acuzaţie 
mai nedreaptă, nu este acuzaţie care să fie în mai vădită conţrazicere cu 
adevărul istoric, 

Când am venit la guvern la începutul anului 1914, când prin urmare, 
nici vorbă nu era de război, când toţi, ghiar Regele, erau convinși că ne 
stau înainte încă cel puţin doi ani de pace, prima grijă a noastră a fost 
să luăm toate măsurile pentru reorganizarea armatei, pentru îndoirea efec- 
tivelor şi pentru împlinirea lipsurilor ei, Expediția din Bulgaria din anul pre- 
cedent ne dovedise că puterea noastră militară era fictivă, că armata noa- 
stră n'avea cadre suficiente, că rezervele ei nu erau organizate, că lipseau 
echipamentul, muniţiile, armamentul, artileria grea, servicijle dinapoi, me- 
dicamentele, Această stare de lucruri care-l impreşionase mai cu seamă pe 
Brătianu era urmarea unor numeroşi ani de economii si de indiferenţă pa- 
tronate de Regele Carol, El urmase armata în Bulgaria fijnd căpitan de re- 
zervă în statul major al Generalului Crăiniceanu și avusese prilejul să vadă 
cu ochii lui toate aceste îngrijorătoare lipsuri, Văzuse soldaţii noștri murind 
cu miile de holeră la trei zile distanţă de trenul Institutului Pasteur, pentru 
că nimeni nu se îngrijise să procure serul necesar şi să facă inoculaţiile cu- 
venite, Văzuse ambulante goale, fără instrumente si fără dezinfectante, vă- 
zuse în toiul unei veri mănoase, la o zi depărtare de Dunăre, armata ducând 
lipsă de hrană, fijndcă n'avea bucătării de campanie, cuptoare si serviciile 
trebuincioase de subsistență organizate, Vázuse prin Turnul Măgurele si 
prin Nicopole rezervele fără ofiţeri, fără gradaţi, îmbrăcaţi în haine £árá- 
nești, desculți, înarmaţi cu puşti de la 1877 legate cu sfoară şi fără cartu- 
şiere, Ştia că nu aveam puști destule că artileria era neîndestulătoare și că, 
după o luptă mai serioasă, muniţia ni s'ar fi sfârșit, O atare situaţie nu mai 
putea dăinui, De aceea finuse la constituirea ministerului să ia chiar el por- 
tofoliul războiului si să-și pună în joc toată influenţa şi toată autoritatea, 
spre a dobândi fără întârzâiere creditele cerute de apărarea noastrá naţio- 
nală, 

Ingr'adevár, abia venit la ministerul de război a alcătuit un plan de 
completare a lipsurilor de toate categoriile, Primul trebuia realizat prin spo- 
rirea bugetului, al doilea nu se putea obţine decât pe cale de credite extra- 
ordinare, Fără întârziere Brătianu a sporit bugetul obișnuit al ministerului 
de război cu 16,200.000 lei, adică 97,800,000 faţă de 81,600,000, cifra 
bugetului din 1913, Penţru sporirea cadrelor, a mărit numărul elevilor în 
şcolile militare, a lărgit cercul recrutărilor dând învăţătorilor putinţa să 


devie ofiţeri în rezervă, ca cei rămași din trecut în grade inferioare să poată 
obţine si ei galoanele de ofiţeri. Rezultatul realizărei acestor măsuri a fost 
că de unde în 1913 aveam 8.500 de ofiţeri, faţă de efective care reclamau 
14.000 de ofiţeri, în 1916 când am intrat în lupte cu Puterile Centrale am 
avut 20.000 de ofiţeri bine instruiți, adică atât cât cereau efectivele oștirii 
puse de noi pe picior de război. Pentru organizarea rezervelor planul era com- 
plet terminat în Martie 1914, aprobat în unanimitate de comitetul inspec- 
torilor generali, și pus imediat în execuţie. Pe temeiul acesta oștirea noas- 
tră care până atunci nu avea regimente de rezervă, sau le avea numai pe 
hârtie, s'a găsit sporită cu existenţa reală si desăvârşit organizată a 40 de 
regimente de infanterie, a 3 batalioane, cu o companie de cadre, cu o sec- 
tie de mitraliere, cu artileria necesară și cu serviciile lor grupate în 3 coman- 
damente noi. Rezultatul a fost că prin aceste dispozitiuni, ca si prin cele ce 
au fost completate ulterior, de unde în 1913 nu am putut dispune decât de 
o armată de 8.500 de ofiţeri, de 400.000 oameni (trupa) , în 1916 am avut 
pentru nevoile războiului unităţii naţionale o armată de 20.000 ofiţeri şi 
de 833.000 de oameni de trupă, la cari, dacă mai adăugăm o rezervă de 
416.000 de oameni, instruiți şi neinstruifi, obținem un total de 1.250.000. 

Brătianu a pus aceeaşi grabă si în ce privește armamentul, muniţia si 
echipamentul. La sfârşitul lui Mai 1914, concentrase deja la Ministerul de 
Război, corpuri si servicii pe baza studiilor și rapoartelor tuturor coman- 
damentelor. Toate nevoile armate urmau a fi implinite prin credite extra- 
ordinare, ca și prin două credite, dintre care unul de 107.000.000 şi celă- 
lalt de 196.000.000, spre a orândui procurarea materialului mai urgent. 
Ceea ce trebuie notat este că una din primele măsuri proiectate era dubla- 
rea producţiei pirotehniei, pulberăriei şi sporirea producţiei arsenalului ar- 
matei. Când a izbucnit războiul general unele din aceste comenzi erau deja 
făcute, cele mai multe erau în ajunul licitaţiilor. Bine înţeles cum a început 
războiul nimic din comenzile executate chiar nu ni s'au mai predat, iar cele 
noi au fost cu desăvârșire oprite, atât în Germania si în Austria, cât si în 
Franţa şi în Italia. De altminteri era firesc ţările acestea nu puteau atunci 
să îndestuleze nici nevoile lor, căci nimeni nu crezuse că războiul modern 
cere atâtea arme şi atâtea muniții. La Marna, spre pildă, atât Francezii cát 
şi Germanii își goliseră toate magaziile si au oprit luptele din lipsă de mu- 
niţii. Totusi era neapărată nevoie să ne procurăm si arme si muniții. 

Opoziția ne îngreuna iarăși sarcina prin atitudinea si nerăbdarea ei răz- 
boinică. După manifestaţiile lor a fost imposibil să mai dobândim ceva de 
la Puterile Centrale. Cu mare greutate și cu multă dibăcie, dacă am putut 
smulge o mică parte din materialul dinainte comandat în schimbul unor com- 
pensafii de petrol sau cereale. Iar de la Ententa primeam de asemenea cu 
greu, aceasta din cauza intrigilor opoziţiei, care mereu le şopteau la ureche, 
“nu và încredeţi în Brătianu, el nu vrea să meargă cu voi, el vă înșeală”. De 
aci la Paris si la Londra eram suspectaţi. Firește, aceasta nu împiedica aceeași 


idi 


112 


opoziţie să afirme pretutindeni că guvernul nu face nimic pentru înarmarea 
ţării. 

În tot cursul lunilor August și Septemvrie fácusem sfor[ári supraome- 
neşti pentru a obţine armament şi muniții, înfiinţasem la Paris o comisie 
sub pregedenfia Colonelului Rudeanu cu puteri depline si cu fonduri neli- 
mitate ca să ne procure tot ce va putea găsi în ţările beligerante sau neutre; 
ne intelesesem cu Serbij ca în schimbul unor compensaţii să ne îngăduie tre- 
cerea prin ţara lor (singura cale ce ne era deschisă) a materialului nostru de 
război. Ne-au asigurat un debit de 7 vagoane pe zi, dar fie zis în treacăt, nu 
ni le-au dat niciodată. Am instituit sub conducerea personală a Dr. Angelescu 
organizarea întregului serviciu sanitar şi din toate părţile am alergat după 
medicamente si material sanitar. Am creat la Ministerul de Război o comi- 
sie de aprovizionare pentru echipamentul şi subsistenţa trupei, care a fost 
dată sub deosebita priveghere a lui Dinu Brătianu şi ea cumpăra pretutin- 
deni haine, bocanci, cojoace, rufe formând depozite numeroase de alimente 
şi de furaje. Am constituit o comisie care să studieze posibilitatea de a uti- 
liza slaba noastrá industrie în vederea fabricaţiunii de munifiuni şi de arme. 
Şi, în fine, prin mobilizarea ordonată după consiliul de Coroană din Sinaia, 
am dat instrucţiunii armatei active si rezervelor maximum de intensitate 
posibilă. Când a început noua domnie toate acestea erau în plină execuţie. 
În cursul iernii lucrarea trebuia continuată, perfecționată şi sporită. 

Cu partidul nostru, Brătianu nu avea greutăţi. La sfârșitul lui August 
convocase fruntașii liberali, le făcuse o scurtă expunere a situaţiei externe, 
le arátase politica ce ministerul era hotărît să urmeze. Consfátuirea se petre- 
cuse intr'o atmosferă de deplină armonie si se încheiase printr'un comuni- 
cat de solidaritate a partidului cu guvernul. 

De asemenea și din partea noului Rege nu întâmpinam nici o greuta- 
te, aveam încrederea lui deplină şi ne puteam bizui pe sprijinul său. Mai 
mult ca să respecte formele a consultat pe președinții corpurilor legiui- 
toare şi, pe la 9 Oct. , a respins oficial demisia pe care de fapt o respinsese 
încă din ziua prestării jurământului. Era si firesc ca Regele Ferdinand să 
procedeze astfel. Fără a fi ca unchiul său hotărît să nu declare război pa- 
triei sale de origine, nu putea cu inima ușoară să ia o hotárire si nimic in si- 
tuafia militară din acele momente nu era de natură să-i dicteze, ca o impe- 
rioasă nevoie naţională, ieşirea noastră din neutralitate. Asa fiind, pe cine 
era să cheme la guvern, pe Carp a cărui prezenţă numai la cârma statului ar 
fi fost o provocare a conștiinței nationale? Pe Maiorescu care n'avea partid 
şi, de fapt, reprezenta aceeași politică ca şi Carp? Pe Marghiloman care din 
zi în zi inclina mai mult spre Puterile Centrale? Dar admițând că l-ar fi che- 
mat pe acesta, ce guvernare ji putea asigura șeful conservatorilor, când nici 
în comitetul său executiv nu era stăpân, când cel puţin jumătatea partiza- 
nilor săi urmau pe Filipescu în acţiunea lui violent războinică? Nu îi putea 
chema, pe Take Ionescu sau pe Filipescu, după interviurile lor, după discur- 


surile lor prin întruniri, fără ca prin aceasta să iasă din neutralitate, să se 
rostească în mod public pentru o politică de intervenţie alături de ţările 
Ententei. Fatal era deci să menţie la putere pe Brătianu si, în principiu, era 
de acord cu politica lui. El îi aducea printr'un partid unit şi o majoritate 
compactă posibilitatea, la începutul domniei sale, a unei guvernări serioase, 
liniștite şi cu respectul tuturor formelor constituţionale. Ştia cá de patrio- 
tismul său nu se poate îndoi, că judecata lui politică e limpede, că nu se 
impresionează de toate adierile și că, alături de dânsul aventurile sunt ex- 
cluse. Numai atât îi trebuia. 

Îmi reamintesc că prima oară când am lucrat cu el ca Rege era în pri- 
mele zile ale lui Octomvrie 1914. Vorbind de situaţie, Regele Ferdinand mi-a 
spus categoric. “Eu sunt un Rege constituţional, prin urmare dacă fara cre- 
de că interesele ei îi dictează să meargă împotriva Puterilor Centrale, nu în 
mine va găsi vreo piedică la realizarea idealului ei național. Un singur lucru 
cer însă ţării si cred că am dreptul să-l cer având în vedere gravitatea unei 
atari hotáriri: “Să se gândească bine înainte de a-şi spune ultimul cuvânt si 
de a-și trage spada.” 

În definitiv, acelaşi lucru îl spuneam si noi. Opoziția era în plină agi- 
tatie. Partizanii unei intrări în acțiune alături de Puterile Centrale nu prea 
îndrăzneau să-și afirme punctul lor de vedere. Ostilitatea crescândă a opini- 
ei publice pentru Germania și pentru Austria, victoria de la Marna, succese- 
le Rușilor în Galiţia, prezenţa Cazacilor la Porţile Ungariei, în fine moartea 
Regelui Carol produseseră în rândurile lor o adâncă deprimare. De altfel 
printre dânșii nici nu era cine să ridice steagul acţiunii germanofile. Carp se 
infundase la Tibánesti şi nu era omul care să ia iniţiativa şi conducerea unei 
lupte, Maiorescu era încă în străinătate cu nevasta lui aproape în agonie. 
Stere n'avea influenţă, încercase să determine în partidul său un curent în 
favoarea ideilor lui, singurul rezultat a fost că a pierdut câteva prietenii; se 
retrăsese deci la lași supărat pe toată lumea si convins cá el singur e în stă- 
pánirea adevărurilor eterne în mijlocul unei lumi de mediocrităţi si de orbi. 

La Take Ionescu linia de purtare era lămurit trasată. După teama pri- 
melor zile care la 30 Iulie îi dictase vestita formulă de neutralitate leală şi 
definitivă, era acum hotărît omul intervenţiei alături de Entanta. Tinea ca 
în această privinţă să apară el cel mai aprig susţinător al politicii Triplei În- 
felegeri şi fiindcă Filipescu, prin temperamentul său exagerat, i-o putea lua 
înainte, simţea nevoia să forțeze nota. Nu era numai omul care se identifi- 
case cu cauza Entantei, era omul care nu mai putea suferi Germania, care 
avea repulsiunea fizică pentru acest popor barbar, care dispreţuia cultura lor, 
care nega aportul lor în opera civilizatoare a omenirii. Refuza să vorbească 
cu vreun Neamţ și scria Atila I — Wilhelm II, când tunurile germane dărâ- 
mau minunile catedralei de la Rheims. Noi care îl cunoscusem, cu câţiva ani 
în urmă ca fiind instrumentul politicu germane, omul care voia cu orice preţ 
să dea Berlinului petrolurile româneşti, care uneltea cu Kiderlen-Waechter 


113 


114 


definjtiva noastră robire economică către Puterile Centrale, noi nu ne pu- 
team împiedica să surâdem. Prea era mare zelul neofitului. Două lucruri îl 
preocupau pe atunci, să-şi lege România mai repede soarta de Entanta și să 
răstoarne pe Brătianu pentru ca el să înfăptuiască unitatea naţională. Do- 
rinţa explicabilă, chiar pentru un om mai puţin ambițios decât el. Era deci 
toată ziua la Poklewsky și la Barklay și nu avea prieten mai intim decât pe 
Blondel. A încercat întâi prin ei asaltul la Brătianu, după ce acesta iscălise 
convenţia secretă cu Rusia si, deşi nu o cunoștea, simţea că întâmpină oa- 
recare rezistenţă. S'a îndreptat deci către guverp. A sondat pe Alecu Con- 
stantinescy, vechiul său prieten și adesea până atunci tovarășul combinațiilor 
sale de culise. Trebuie să mărturisesc că în tot cursul războiului mondial Con- 
stantinescu a fost un colaborator leal al lui Brătianu. A găsit această ușă în- 
chisă, şi hotărît închisă. Multă vreme nu i-a iertat lui Constantinescu aceas- 
tă deziluzie şi, de atunci, raporturile lor n'au mai fost ceea ce au fost o via- 
ta întreagă. Dezamăgit s'a întors înspre Costinescu, ultima speranţă, doar 
la Sinaia se legase formal cu dânsul. Deşi impágtágea uneori felul său de a 
vedea, Bătrânul n'a vrut însă niciodată să-l urmeze până la o acţiune îm- 
potriva lui Brătianu. În cele din urmă, plictisit de felul cum se tot specula 
de opoziţie atitudinea sa împotriva șefului guverpului, a chemat un reporter 
de la Viitorul și i-a dictat un interviu prin care afirma deplina sa solidariza- 
re cu Brătianu (6 Nov. 1914). 

În asemenea condiţii nu-i rămânea lui Take Ionescu altceva decât în- 
továrágirea cu Nicu Filipescu. Cum din cauza situaţiei din rândurile con- 
servatoare Filipescu nu era încă pe deplin stăpân pe mişcările lui, nu pu- 
tea fi vorba pentru moment de o totală unitate de acţiune, și de aceea lu- 
crurile se rezumau la o acţiune paralelă. Între Take Ionescu și Filipescu era 
însă și următoarea deosebire: dacă Filipescu era violent și în fapte, Take 
Ionescu se mulțumea să fie violent numai în vorbe. În fond, el își dădea 
seama că nu este posibilă o intrare imediată în acţiune, era prea precaut din 
fire ca să se azvárle cu nesocotinţă într-o întreprindere așa de gravă ca un 
război modern. În cele mai categorice din manifestaţiunile sale se simţea 
totuși o reticenţă. 

Partidul său îi urma întocmai politica. Fratele său Toma, cu o notă 
mai violentă decât dânsul, Titulescu cu o vădită enervare fata de unele exa- 
gerări ale şefului său, de altfel Titulescu fusese impresionat la Berlin de 
mobilizarea germană —in genere nu avea fobia germană-— şi găsea cu drept 
cuvânt cel puţin inutil că dacă nu mergi cu nemții, să îi si batjocoresti. 
Sărmanul Dr. Istrati, entuziast cum era, avea impacienţele firești ale unui 
vechi apărător al cauzei naţionale si, ca să-l readucă la simțul realităţii 
Brătianu l-a trimis în misiune cu G. Diamandy la Roma și la Paris, de unde 
s'a întors mult domolit. Cât despre Conul Costică Dissescu, el reprezenta 
nota veselă în mijlocul unor împrejurări atât de serioase şi ne distra pe toţi 
cu legendarele sale “fapte noi”. În fiecare săptămână descoperea “un fapt 


nou", care ar fi trebuit să motiveze intrarea noastră în acțiune. Inutil să 
spun că aceste “fapte noi" nu aveau nici o valoare politică, cel mult dove- 
deau încă o dată infinita subtilitate a celei mai subtile, încâlcite, şi mai pro- 
fund bizantine minţi ce am cunoscut cândva în cuprinsul României Vechi. 

În partidul conservator propriuizis anarhia era deplină. Cu Filipescu 
putea oare să fie altfel? După ce publicase la sfârșitul lui August scrisoarea 
sa în ““L'Independance”, prin care se declara pentru neutralitatea lealá si 
provizorie, a parcurs repede drumul ce trebuia să-l aducă să ceară intrarea 
noastră imediată în acţiune. La începutul lui Sept. strigase studenţilor şi 
mulţimii adunate în jurul statuii lui Mihai Viteazul “Trăiască Carol I, Rege- 


le tuturor Românilor” şi de atunci încolo starea lui psihologică era limpede. 


Voia să intrăm în război şi să intrăm imediat. Socoteli, garanţii, moment 
favorabil, toate acestea mintea lui nu le pricepea, dacă întâlnea impotriviri 
în cale, ele trebuiau zdrobite, indiferent de consecinţe. La astea n'avea vreme 
să se gândească, si nici nu voia să se gândească. El nu stia multe, România 
trebuia să treacă Carpaţii și dacă Brătianu nu vrea, trebuie să-l răstoarne 
repede! 

Fireşte că asemenea concepţii nu se puteau potrivi nici cu mentalita- 
tea rece şi calculată a lui Marghiloman, nici cu bunul simţ burghez al lui 
Iancu Lahovary. De unde lupta. În fiecare săptămână era convocat comite: 
tul constitutiv al partidului, se petreceau scene violente si după ce credeai 
că totul s'a sfârșit, că ruptura în partid e inevitabilă și definitivă, se găsea 
vreo formulă meşteșugită în jurul căreia împăcarea se restabilea, pentru ca 
peste câteva zile totul să reînceapă d'a cappo. Voi reproduce unele din a- 
ceste formule pentru ca posteritatea saisi dea seama de ce puteau inventa 
conservatorii în veşnicele si incorigibilele lor frământări și fiindcă ele sunt 
în felul lor adevărate capodopere. 

Aşa, spre pildă, la 5 Sept. comitetul a decis că momentul ieșirii din 
neutralitate se apropie, dar că aşteaptă rezultatele acţiunii guvernului şi va 
propăvădui liniştea. 

La 13 Sept. comitetul a menținut punctele hotáríte în precedenta șe- 
dintá, accentuând necesitatea de a limpezi grabnic chestiunile la ordinea 
zilei, însărcinându-l în același timp pe șeful partidului conservator (Al. Mar- 
ghiloman) să aducă aceasta la cunoștința Regelui. 

La 2 Nov. comitetul a hotărît să grăbească luarea de măsuri pentru ie- 
şirea din neutralitate. 

Să se mai spuie că în România Veche nu erau pene maestre! 

Care era însă realitatea? Realitatea era că Filipescu era pentru Ententa 
şi pentru intrarea imediată, că Marghiloman era contra intrării imediate şi 
pentru Puterile Centrale, iar că partidul oscila între ei si de fapt nu era pe 
deplin nici cu unul nici cu altul. Partidul în marea lui majoritate era cu Fili- 
pescu în ce privește alipirea de Ententă, și cu Marghiloman în ce priveşte 
părerea sa contra unei imediate intrări în acţiune. Partidul nu era cu Fili- 


115 


116 


pescu când cerea războiul fără întârziere, prccum nu era nici cu Marghilo- 
man când acesta isi îndrepta privirile și speranţele spre Austria si Germa- 
nia. Si atunci corifeii se trudeau să găsească mijlocul de a aduce o formulă 
tranzacţională, care să reprezinte adevăratele sentimente ale partidului şi 
care să salveze și unitatea lui. La începutul lui Octombrie ei izbutiseră să 
împiedice spărtura. Marghiloman nu îndrăznea să-și alirme pe faţă germa- 
nofilia, iar Filipescu era un amestec de impulsivitate si dc giretcnie si căruia 
adesea îi plăcea să facă pe nebunul numai când simţea că se prinde, el nu 
se încumeta să provoace o ruptură, fiindcă știa că partidul nu e încă cu 
dânsul, că deocamdată nu se poate conta decât pe sprijinul lui Grădiştea- 
nu și al lui Barbu Delavrancea. El se menținea deci într'un fel de expecta- 
tivă. De fapt arbitrul în tabăra conservatoare era încă lancu Lahovary. 

În sfârşit, pentru a completa tabloul situaţiei politice moştenite de 
Regele Ferdinand, sunt dator să semnalez că, la adăpstul acestor lupte din- 
tre partidele de guvernământ exploatând instinctele patriotice ale populaţi- 
unii de jos si necesitatea guvernului de a tolera manifestatiunile pacifiste, 
dacă era silit să tolereze și manifestatiunile războinice, Dr. Rakovsky s-a pus 
serios pe lucru şi cu ajutorul subsidiilor germane a dat partidului socialist 
român temeinica lui organizare sindicalistă, adevărata sa dezvoltare deve- 
nind factor politic al vieţii noastre publice. 

Încă o dată trebuiau să se adevercascà cuvintele Scripturii “Si mulţi 
dintâi vor fi pe urmă, si de pc urmă întâi.” 





Regele Carol I, Principele Moștenitor Ferdinand si Principele Caral 


CAPIŢOLUL NOUĂ 
REGELE FERDINAND = REGINA MARIA 


Înainte ge a-i examina mai cu ge-amănuntul domnia, se cade să ne 
întrepăm cine era omul care se urcase pe tronul României, omul pe care 
soarta îl chemase să conducă gestinele ţării intr'un ceas atât de grav și 
hotărâtor al gezvotării noastre naţionale. Da, cine era Regele Ferdi- 
nand? Multi îşi puneau această întrebare, fiindcă desi era de douăzeci şi 
cinci ge ani în ţară, puţini oameni avuseseră prilejul să-l cunoască. 

Cât timp tráise unchiul său, el se ţinuse cu totul la o parte de toti si 
de toate. Păstrase atitudinea de rezervă absolută a unui moştenitor al 
tronului preocupat să nu creeze Suveranului domnitor nici cea mai mică 
greutate. Într'adevăr, nu putea fi învinuit nici de umpra vreunei intrigi si, 
cu un tact admirabil, isi ascunsese sistematic părerile și simpatiile. Con- 
sidera că izolarea cea mai gesăvârşită era datoria unui principe chemat să 
intre în scenă numai în ceasul venirii sale la domnie. Nu se ocupase decât 
de chestiunile miliţare, gestul însă ca toti din jurul său să se încredipţeze 
că le cunoştea ge minune, în orice caz că le stăpînea cu mult mai pine 
decât Regele Carol si gestul ca toată lumea să poată constata láugapilele 
sale sfortári pentru regenerarea morală a armatei. Din păcate, în această 
privinţă, nu l-a ajutat nimeni îndeajuns, iar mai puţin ca oricine, regescul 
său unchi. 

Această voită si corectá atitudine a principelui Ferdinand nu impiege- 
case ca si in jurul său să se creeze m-ca în jurul oricui in Româniam ine- 
vitapila legendă, şi încă ce legendă. Prost, leneş, incapabil, aplecat spre 
alcoolism, acestea erau epitetele ce curent se intrepuinfau spre a zugrăvi 
pe moștenitorul Regelui Carol. Si, trepuie să mărturisim că unele apa- 
rente îndrituiau o asemenea judecată. Principele Ferdinand era ge o timi- 
ditate polnăvicioasă. În public, sau cu persoane pe care nu le cunoştea 
pipe, nu spunea un cuvânt. Mai mult, încerca să vorbească si, pe urmă, cu- 
prins ge fireasca lui sfială, abia îngăima câteva cuvinte fără rost sau fără 
interes. Spectacolul era penibil. Pe lângă aceasta, gesticulatia sa, obiceiul 
său nenorocit de a se legăna când pe un picior, câng pe celălalt, precum 
şi urechile lui cam mari, dezlipite de cap, dădeau înfățișării sale fizice 
stângăcie şi o lipsă completă de armonie si ge majestate. 


ii? 


118 


Şi totuși, era plin de rasă. Chipul lui era frumos, trăsăturile feţei de o 
deosebită fineţă. Şi avea cele mai minunate mâini aristocratice, mâini băr- 
băteşti, ce nu mi-a fost dat să văd vreodată. Bineînţeles, ca om tânăr pe- 
trecuse, viața lui nu era învăluită nici de puritatea, nici de ascetismul vie fii 
Regelui Carol cu care ne obignuisem atát de mult, incát ajunsesem sá cre- 
dem cá aga trebuie să fie vieţile tuturor capetelor incoronate, uitând cu de- 
sávárgire cá Monarhul, in aeropagul suveranilor europeni, era o excepţie. 
așadar, câteva aventuri imprudente pe la manevre cu ţigănci —pentru a cá- 
ror frumuseţe sălbatecă si fină avea o predilecție specialá— câteva chefuri 
zgomotoase pe la întruniri ofiţerești și legenda era gata răspândită, puterni- 
că, de nedesrădăcinat. Nici Regele Carol nu făcea nimica ca să împrăștie 
această nenorocită atmosferă, dimpotrivă, prin purtarea lui paycá-si făcea 
o plăcere în a înăbuși pornirile unui suflet din fire timid, parcă îi convenea 
să dea tuturora impresia că moștenitorul său nu calcă pe urma marilor sale 
însușiri şi a netăgăduitelor sale virtuţi. 

Cu totul altul era însă omul sub al cărui sceptru trebuia să se înfăptu- 
iască visul secular al neamului Românesc. Regele Ferdinand era un bărbat 
înzestrat cu o reală și frumoasă inteligenţă, avea viziunea limpede a realită- 
filor, cunoștea oamenii tot atât de bine, dacă nu şi mai bine, decât Regele 
Carol și, în orice caz, îi era cu mult superior prin însuşirile sale morale, prin 
curăţenia și noblețea sufletului său. Degeaba vom căuta la el urmele vreu- 
unei meschinării. Pe cât era Unchiul său de socotit și de parcimonios, pe 
atât era Regele Ferdinand de larg şi de generos. 

Cu Victor Antonescu și cu Barbu Ştirbei am fost executorii testamen- 
tari ai Regelui Carol. Acest testament, care face atâta cinste autorului său 
din punctul de vedere al conţinutului și chiar al formei sale literare, din 
punctul de vedere strict juridic era însă plin de greșeli şi, la fiecare rând, 
putea da loc la discuţii și la procese. Totul era chestie de interpretare, dar 
fiecare interpretare se traducea prin diferenţe de milioane. O clipă nu a stat 
Regele Ferdinand la îndoială, imediat și întotdeauna a cerut să se dea in- 
terpretarea care favoriza pe alţii în dauna lui. Împingea chiar până la exage- 
rare nepăsarea preocupărilor materiale, cheltuielile lui erau ridicole și pe 
când în juru-i atâţia zvárleau bani și atâţia profitau, el parcă se şi sfia să 
ceară modestele sume ce le alocase nevoilor sale personale. 

Uneori s'ar fi cuvenit să-și reamintească că are o familie numeroasă, 
că vremurile sunt tulburi, cá oarecari griji, oarecari precauţiuni financiare 
se impun. În zadar, asemenea probleme erau străine de sufletul lui Ferdin- 
and I. El nu putea birui disprețul profund ce acestea îi inspirau, se socotea 
mai presus de asemenea pofte sau lácomii omenești. Hotárjt, era din viţa 
marilor dezinteresaţi. 

Tot astfel sufletul lui nobil nu cunoştea nici invidia, nici gelozia. Pe el 
nu-l vom găsi nici îngrijit de succesele altora, nici străduindu-se să micgore- 
ze pe unii ca să se înalțe, să-i invrájbeascá pe alţii ca să-i domine pe toți. 


Avea oroare de intrigă și dispreţ omenesc pentry răzbznare. De ură ca şi 
de trufie, era incapabil. Mărirjle pământești nici nu-l sperigu, nici nu-l în- 
cântau, le considera apanajul celor născuţi în purpură. Cel mult dacă ve- 
dea in ele distracţiile unei vieţi care nu a fost întotdeauna veselă si care 
intotdeauna a fost „monotonă. În Regele României Marj dispăruse cu desă- 
vârșire micul principe de Sigmaringen. 

Cât despre cultura lui aceasta era cu mult superioară culturii Regelui 
Carol. Mai întâi, pe când a Regelui Carol era oarecum unilaterală, a Regelui 
Ferdinand era cât se poate de eclectică. Ştia limba latină si limba elină la 
perfecțiune, citea toţi autorii latini în mod curent și aproape pe toţi clasicii 
elini. Vorbea și cunoștea bine pe lângă limba germană și română, limba en- 
gleză și franceză și chiar cea rusească, iar în toate aceste limbi accentul lui 
era bun, în orice caz neasemuit mai bun decât accentul unchiului său. 

Scria minunat. Discursurile sale, pe care întotdeauna le redacta singur 
denotau pe lângă o serioasă cultură clasică, o deosebită grijă a formei și un 
real talent. Nu odată, în mijlocul multor talente consfinţite, cuvântările lui 
erau cele mai bune și într'o exprimare literară impecabilă. La inaugurarea 
Universităţii din Cluj —spre pildăm unde au luat cuvânţul atâţia reprezen- 
tanţi autorizaţi ai științei si ai artei române, nici unul nu s'a putut asemui 
cu el. Nu era lipsit nici de darul improvizării, în cursul călătoriei triumfale 
Prin Ardeal în 1919 ne-a uimit pe toti prin ușurința cu care răspundea ce- 
lor mai diverse delegaţiuni, prin expresiile fericite ce găsea pretutindeni, 
prin întorsătura ce stia să dea întotdeauna cugetării sale. Cunoștinţele sale 
istorice erau temeinice, istoria noastră naţională și tot ce este în legătură 
cu ea nu avea taine pentru el. În primăvara anului 1915 am fost cu dânsul 
si cu Iorga să vizităm o bisericuţă ciudată ca formă arhitectonică ce e pier- 
dută într'un mic sat de pe domeniul de la Cocioc, la Baltești. Deasupra ușii 
era o pisanie veche, pe care Iorga s-a trudit s'o descifreze. Era scrisă cu chi- 
rilice vechj de tot, cu trei caturi, iar descifrarea mergea greu. La un moment 
dat s-a si oprit, fiindcă nu i-a puţut da de rost. Regele a intervenit atunci si, 
cu ușurință, ceti ceea ce cel mai de seamă din istoricii noștri contimporani 
nu putuse tălmăci. Iorga, cu drept cuvânt, a rămas înmărmurit. 

Chestiunile religioase îi plăceau. Era foarte credincios și fusese crescut 
în mijlocul preoţilor și călugărilor catolici de unde controversele dogmati- 
ce, subtiljtăţile teologice, labirintul excezelor îl pasionau. Dar curios n'avea 
ca unchiul său “l'empreinte”. Faţă de religia dominantă a statului nostru a 
păstrat, de altfel, neîncetat, ca și unchiul său, cea mai corectă și mai res- 
pectuoasă atitudine. 

Iubea arta sub toate manifestările ei și avea gust artistic. Cultura lui 
arţistică era bogată, cuprinzătoare, cunoștea cu de-amănunţul marile mu- 
zee din lume. Cu câtă durere nu mi-a vorbit adesea de minunatele colecţii 
adunate ani de-a rândul de autocraţii ruși în sălile [Jermitajului la Peters- 
burg, și distruse în câteva ceasuri cu atâta sălbăticie de furia revoluţiei ru- 


119 


120 


sești. Muzica modernă si clasică îl interesau deopotrivă. În tinerețe, rar lip- 
sea de la reprezentațiile wagneriene din Beyreuth şi, atât ca principe moş- 
tenitor, cât mai târziu, ca Rege, urmărea cu drag concertele simfonice. 

Se poate spune că se tinea la curent cu toate manifestatiile cugetárji si 
geniului omenesc, citea într'una cărţile cele mai variate si literaturile cele 
mai diverse. Era greu să-l surprinzi necunoscând vreo chestie privitoare la 
armată și nu-i scapă nimic din ceea ce se scria despre tactica modernă, sau 
despre progresele militare. 

Nu mai vorbesc de botanică, pentru această știință avea o adevăgată 
pasiune. Se ocupa de ea cu patima unui savant şi cu priceperea unui specia- 
list. Se spunea de altfel că dragostea de botanică era în familia lui un obicei, 
un fel de manie. Şi de fapt este că avea în această materie cunoștințe pro- 
funde, mereu aduna plante, examina vreo petală, sau despica vreun pistil. 
Iubirea lui de flori era atât de vie, încât nici la Iaşi, cele mai tragice ceasuri 
ale retragerj şi ale pribegiei, n'a lipsit de pe masa lui de lucru o cupă cu 
flori, fie ele cât de modeste. 

Dar desigur că trăsătura caracteristică a personalitáfji sale era sincerul 
democratism. Regele Ferdinand era din fire democrat. Nu numai raţiona- 
menţul său limpede îi zicea că menirea merge spre o democratizare cát mai 
desăvârşită, dar forma inteligenţei lui deschisă oricărei idei noi, îndrăgos- 
tită de progres și de lumină, inima lui generoasă, accesibilă planurilor uma- 
nitare, largilor concepţii de dreptate omenească, totul îl mâna cu o irezisti- 
bilă putere spre marele ideal al societăților moderne. Dacă nu s'ar fi născut 
Rege, cu siguranţă s'ar fi înscris în rândurile vreunui partid de stânga. Ten- 
dinfele conservatoare îi displáceau prin îngustimea și îl jigneau prin egois- 
mul lor, de aceea n'a fost idee democratică, n'a fost propunere înaintată 
pe care Regele Ferdinand să n'o fi îmbrățișat cu sinceră iubire şi cu nepre- 
făcută înflăcărare. Prin aceasta era menit să aducă neamului românesc ne- 
prefuite servicii. 

Mai interesantă, poate, este o altă latură a sufletului său: puterea lui 
de suferință, voluptatea lui pentru suferinţă. Acest om va să fie nobil întot- 
deauna, dar în suferinţa sa va reuși să fie mare. În mijlocul nenorocirilor 
războiului a fost admirabil, a înfruntat înfrângerile, nedreptá (ile, umilinte- 
le cu o tărie sufletească neobişnuită. Fără un cuvânt de învinuire, fără o 
clipă de descurajare, cu resemnarea creștinului ce îndura suferinţele purga- 
toriului în speranţa fericirilor raiului. Dacă soarta nu l-ar fi trecut în rându- 
rile eroilor prin gloria operei săvârşite sub el, ar fi fost cel mai neîntrecut 
dintre martiri. Lupta care s'a dat în sufletul lui între simtámintele intime 
de german şi îndatoririle lui ca Rege al României, a fost cu adevărat subli- 
mă. Când, la Consiliul de Coroană, în care s'a declarat războiul, a spus “m-am 
învins pe mine”, nu a fost o floare de retorică, a fost expresia credinciosă a 
celui mai prelung și mai sguduitor zbucium ce putea chinui un biet suflet 
omenesc. Simţul datoriei regulat corect al Regelui Carol apare mic, banal, 


pe lângă simţul datoriei al Regelui Ferdinand împins până la jertta supre- 
mă, până la deplina jertfă de sine. 

De altfel toată existenţa lui are ceva din aspectul vieţii acelora care de 
la durere și de la sacrificiu așteaptă fericirea în lumea aceasta, și nu în cea 
ce va să vie. În mijlocul unei familii numeroase și vesele, plină de exuberan- 
ta el ducea o existenţă retrasă, aproape de solitar. Vesnic este singur cu 
câinii și florile, cu cărţile, cu gândurile, cu grijile, cu durerile lui. Si trebuie 
mărturisit că acest om a avut un noroc extraordinar, căci a venit pe lume la 
1865 ca principe, nici măcar prim născut al unei ramuri colaterale a dinas- 
tiei domnitoare din Prusia, (ce atunci nu era nici ea încă factorul precum- 
pănitor al confederației germane), a ajuns printr'un concurs absolut neprei 
văzut în afară de desfășurarea normală a împrejurărilor, întâi moștenitorul 
unei coroane regale și, în urmă, făuritorul unităţii naţionale de veacuri as- 
teptată a unui neam de 14 milioane de oameni, împrăștiat și sfágiat de vi- 
tregia unei istorii nemiloase. Astfel se și explică de ce un bărbat cu un așa 
fantastic destin era, cu toate acestea, numit de toţi din jurul lui “sărmanul”. 
Niciodată nu ar fi obţinut ca Regina sau copiii să-i zică altfel decât “poor 
Papa". Si aveau dreptate. Era prea multă delicateţă de sentimente, prea 
multă nobletá sufletească in el, ca oricare ar fi măririle si gloriile pe care 
soarta le-ar fi revărsat peste capul lui, el să poată fi pe lumea aceasta un om 
fericit. Cei care îl cunoşteau bine ţineau toţi la dânsul si toţi îl stimau mai 
mult decât pe Regină. Ferdinand era un gentleman în cel mai înalt înţeles 
al cuvântului, singurul și ultimul gentleman din tot cuprinsul României Mari. 

Din nenorocire înşă incontestabilele si strálucitele sale însuşiri erau ne- 
utralizate printr'o cumplită lipsă de voinţă şi de inițiativă. Era un adevărat 
caz patologic, căci fiind în stare să judece o problemă periculoasă mai bine 
decât cei care îl înconjurau și, convins —spre pildă-a că dacă nu i se impo- 
trivește ar merge drept în prăpastie, el stătea totuși nemișcat. Ai fi spus cá 
este un om care vede, înţelege, știe ceea ce trebuie să facă, dar care în fata 
evenimentelor stă neputincios, lovit de paralizie. Pentru cine nu a asistat la 
o asemenea scenă, realitatea cestui fenomen ar fi greu de crezut. Şi ciudat, 
astfel era în cele mai mici amănunte. Servitorii trebuiau să-l întrebe de 20 
de ori înainte de a afla dacă dorea ca automobilul său să fie gata de plecare 
la 5, sau la 5.30. Pentru aghiotanţii lui era un adevărat chin să obţină un 
răspuns precis la vreo întrebare, sau ca să reușească a-i smulge vreun ordin 
de serviciu. Toţi miniștrii săi au putut constata că era la curent cu toate 
chestiunile, că știa tot ceea ce se petrece, că nimic nu-i scăpa, cunoştea via- 
fa intimă și pe cea publică a tuturor, că analiza o situagiune cu minunată 
luciditate, că era în măsură să indice soluţia cu siguranță cea mai bună şi, 
adesea, cea mai elegantă, dar că era imposibil să treacă singur de la concep- 
tie la execuţie. Dacă îi violentai voinţa, se supunea, și totul mergea bine. 
Dacă aveai naivitatea să aştepţi hotărîrea lui, puteai să aștepți cu anii. Fi- 
reşte că în asemenea condiţii Ferdinand I putea, dacă avea în jurul sáu sfet- 


121 


da 


nici buni, să fie un Rege mare, dar dacă, dimpotrivă, era rău sfătuit, putea 
deveni cel mai slab și cel mai nefast dintre Suverani, 

Părerea obişnuită este că era sub influenţa Reginei Maria, că ei i se 
datorează hotáririle care l-au dus la gloria întregirii neamului, Lucrul nu este 
exact, Desigur că în unele probleme Regina Maria a exercitat o înrâurire 
asupra lui într'o oarecare măsură, Chiar personalități mai puternice din a- 
propierea lui l-au putut influenţa, ca să nu mai vorbim de o personalitate 
atât de hotărită, de vie ca a Suveranei,Însă o adevărată, o decisivă influen- 
ta dânsa nu putea exercita, fiindcă legătura sufletească dintre ei era prea 
slăbită, prea erau departe și străini unul de altul, În tinereţile lui dânsul o 
iubise mult, această dragoste nu fusese însă împărtăşită, Regina Maria fuse- 
se iritată de bolnăvicioasa sa nehotărire si, cu avântul și superficialitatea 
vârstei ei, luase timiditatea lui drept lipsă de inteligenţă. Când s'au urcat pe 
tron dragostea lor se stinsese de ani de zile. Regele însă admira multe din 
însuşirile soţiei lui wvoinfa, sinceritatea, vitalitatea, veselia dar atâta tot, 
Treceau săptămâni si luni fără să-şi vorbească altceva decât banalităţi la 
masă si faţă de martori, Nici o intimitate între două vieţi îndreptate pe că- 
rări despărțite, Tronul pe de o parte, încercările ei repetate pe de altă par- 
te, îi apropia din nou vrând nevrând, dar nu destul, Este sigur că în fundul 
sufletului său el a avut față de dânsa adevărata stimă şi adevărata încre- 
dere, o cunoștea însă prea bine ca să nu se sfiască de ea. 

Și, întradevăr, Regina Maria este o ființă de care trebuie să te sfiesti, 
Este strălucitoare la fizic ca si la moral, încât îţi ia văzul, nimeni nu o poa- 
te întrece, Frumoasă de o frumuseţe încântătoare, nu cred să fi fost in Eu- 
ropa multe femei care să se fi putut asemui cu dânsa, Inteligentă, fermecă- 
toare, plină de talent pentru pictură, pentru călărie, pentru scris, o conver- 
safie sclipitoare, vervă, humor, spontaneitate de gândire, originalitate de 
expresie, curaj r-cine nu a văzut-o la Iaşi în mijlocul epidemiilor mergând 
acolo unde primejdia era mai mare? Dragostea de adevăr, de frumos, de bi- 
ne, nimic nu i-a lipsit, Adăugaţi la aceasta o sinceritate împinsă până la ci- 
nism, o hotărire neşovăelnică, o bunătate izvorâtă dintr'o reală pricepere 
a naturii omenești şi o indulgență pe care experienţa o da tuturor suflete- 
lor alese, 

La o analiză mai amănunţită, însă, umbrele acestei ameţitoare viziuni 
încep să iasă la iveală, De altminteri, nici frumuseţea ei nu rezistă unei cer- 
cetări mai îndeaproape. Trăsăturile obrazului nu erau regulate, afară de nas 
care avea un desemn admirabil, ochii erau mai mult mici, gura era mare cu 
tendinţe de a se încovoia în jos, Trupul ei era disproporţionat,bustul prea 
lung, picioarele prea scurte, Braţele groase, picioarele umflate, gleznele si 
încheieturile de la mână —atât de fine, atât de elegante la cea mai de rând 
dintre tárancele noastre— la ea erau mari, dintr'o bucată, Si totuşi, înfăţi- 
șarea generală era o splendoare, orbitoare ca o rază de soare, o minune de 
armonie si de colorit, 


Aceleaşi contradicții în moralul ei. O inteligenţă vie, simpatică, dar 
superficială, incapabilă să patrundă adâncul lucrurilor. De altfel, să fim drep- 
ti, era şi pusă în condițiuni de adevărată inferioritate, căci Regina Maria nu 
a primit de la părinţi nici o instrucţie. Tatăl ei, Ducele de Coburg, îşi petre- 
cuse viața pe mare ca amiral britanic și era prea dedat alcoolismului ca să se 
preocupe de familia lui. Mama ei, fiica unică a lui Alexandru II, Țarul Tutu- 
ror Rușilor, fusese crescută în credinţa că învăţatura este bună numai pen- 
tru mujici. Fetele ei au trăit, deci o viaţă de plăceri și de sporturi, ba în fas- 
tul curţii ruseşti, ba prin parcurile castelelor englezești $1, cum spunea asa 
de plastic chiar Regina Maria: “Ce vreţi, nu era vina noastră, viaţa de fami- 
lie a fost astfel organizată, încât niciodată nu am putut ajunge până la re- 
voluţia franceză.” S'a cáznit în urmă să împlinească aceste goluri, a citit 
mult și multe, a dobândit cunoştinţe numeroase, dar din nenorocire nu a a- 
vut pe nimeni lângă dânsa care să o instruiască și, astfel, nu a putut stabili 
între cunoștințele ei fără metodă asimilate, nici o legătură, nici perspectiva 
pe care le dá cultura adevărată şi serioasă. Asa fiind, pe lângă unele vederi 
juste, se vor descoperi la această femeie —de altfel netăgăduit de inteligen- 
tăg lipsuri mari, idei medievale, găsite în vreo carte de povești, sau concep- 
fii incoherente adunate pe la mesele Marilor Duci, sau prin saloanele Mari- 
lor Ducese. De fapt în acest cap încântător nimic nu este perfect clar, doar 
aproximaţie şi fantezie. 

Fermecătoare da, dar sub aparențele farmecului feminin se ascunde o 
ambiţie nemăsurată, o ambiţie care nu este călăuzită de idealuri nobile, o 
ambiţie banală, egoistă, ambiția unei fiinţe care vrea să joace un rol, să se 
vorbească de ea, să fie lăudată, slăvită. Și această ambiţie, amalgam curios 
de vanitate și de nemárginitá prezumţiune, această ambiţie este socotită 
rece, neînduplecată, ca si ochii albaștri argintii ai acestei frumoase străne- 
poate de Regi si Împărați, ochi caracteristici cu scânteieri de milă şi cu lu- 
ciri de oţel. Regăsim în ei și splendoarea britanică şi firea Romanoffilor. 

Bunătatea ei este mare, folositoare, fiindcă este activă, organizatoare, 
dar când o cercetezi mai de aproape, descoperi că într'însa intră mult calcul. 
Este un mijloc de a cuceri si a stăpâni, nu este o pornire imperiosă a inimii. 
Când inima este lăsată în voia ei, este mai mult stranie, aplecată spre eco- 
nomi] şi spre zgárcenie, îi place mai mult să primească, decât să dea. Si a- 
desea primeşte cu prea puţine scrupule și nu dă cu destulă generozitate. 

Regina este hotáritá, fără îndoială, nu o încurcă frământările îndoielii 
şi nici nefolositoarele scrupule nu o înăbușesc. Dar hotărîrea aceasta nu es- 
te o hotárire sănătoasă, fructul chibzuielii, al j udecăţii liniştite, această ho- 
tărîre este impulsivitate, clocot şi neastâmpăr. Dacă azi poate face o faptă 
bună, mâine te poate zvârli în cea mai groaznică aventură. Cu Regina Maria 
niciodată nu ai nici o garanţie de viitor, te poţi aştepta oricând la ceea ce 
nici dânsa nu bănuiește. Voința ei este de asemenea inflexibilă, dar de cele 
mai multe ori capricioasă, cu o sete de dominafiune născută din atavisme 


123 


124 


autocratice. Este deseori o voinţă periculoasă, fiindcă pornește din patimă, 
disprețuiește povetele, nuigi cântărește posibilităţile și se socotește infai 
libilă. 

In genere, Regina Maria este hipnotizată de marea avutie, întotdeauna 
hau plăcut oamenii bogaţi si a avut câţiva milionari în cercul relaţiunilor ei 
intime, indiferent de origina bogătașului, de sorgintea pură sau impură a mis 
lioanelor sale, sau de farmecele lui personale. În aceasta era cu adevărat nes 
poata lui Eduard VII. 

Nici talentul ei nu este armonios, echilibrat, este inegal, cu lumini pui 
ternice și cu umbre întunecoase. Are exagerări şi excese, uneori împinse pâr 
na la lipsă de gust. Când scrie, abuzeazá de calificative, când pictează abur 
zeazá de tonalităţile yji. Îndeosebi agrasá de ceea ce luceşte, aurul si pori 
tocaliul sunt culorile ei de predilecție, apartamentele ei sunt poleite, indi, 
ferent dacă lucrurile sunt de metal preţios, sau simple imitații, destul să fa, 
cá efect. Gusturile ei au ceva asiatic, o vrăjește luxul strigător, bátátor la 
ochi al decadenţei bizantine, sau cel al maharajahilor indieni. 

De altminterea îi plăcea saisi zică si să se creadă englezoaică. Dar de 
fapt Regina Maria era Romanoff din crestet si pánáin tălpi. Cine nu a citit 
viața acestei fantastici familii de la Petru cel Mare până la Nicolaie II și 
Rasputin, cine nu știe cine a fost Ecaterina I Skavronska, Petru II, Ana Ivar 
nowna, Ana Leopoldowna, Elisabeta, Petru III, Ecaterina II cea Mare, Pavel 
Alexandru şi Neculae Pavlovici, Alexandru II și III, precum gi nefericiţii 
Nicolae si Alexandra Fedorovna, acela nu va înţelege niciodată pe deplin 
psihologia Mariei, Regina României. Numai la lumina acestei fenomenale 
galerii ancestrale toate însușirile și toate gesturile ei apar clare, explicabile, 
logice. 

Nu voi uita pe Regină la moartea Principelui Mircea, când era zdrobită 
de durere. Dar durerea ei nu era numai durerea mamei caresși plângea copi 
lul „și îl plângea sincer, căci dânsa a fost o mamă idealá— era și durerea 
uluită de o lovitură a soartei, pe care nu o credea posibilă când era vorba 
de dânsa. Deseori misa mărturisit: “Am avut întotdeauna o încredere nestră: 
mutată în steaua mea. Eram sigură că în viaţă totul îmi va reuşi. Niciodată 
nu miam putut închipui că moartea se poate atinge de unul din copiii mei. 
Când Mircea a murit, pentru prima oară m'am îndoit de mine ... ". Tot dânsa 
povestea și următoarea scenă tipică: pe vremuri se ducea să petreacă verile 
la Mijpchen si una din disţracţiile ei acolo era să se plimbe cu sora ei, Prins 
cipesa de Hohenlohe Langenburg, o femeie pe atât de șovăitoare şi de neíni 
crezátoare în steaua ei , pe cát era ea de hotărită si de plină de încredere, si 
să încerce să străbată străzile tocmai când circulația era mai yje. Cu capul 
sus, era întotdeauna sigură cá va ajunge repede si neatinsă pe trotuarul cei 
lălalt, pe când sora ei se zăpăcea, se speria cá va da de vreun pericol, sau va 
rămâne în drum. 

Spre fericirea ei și a ţării, când Regele Ferdinand a urcat treptele tros 





Fig. 9 


' nului, în preajma lor se afla un om de bine. Acesta avea asupra Regelui ca si 
asupra Reginei o influenţă atotputernică şi, de fapt, în tot cursul crizei din 
care a ieşit întregirea neamului românesc, el a fost adevăratul suveran al 
României. Acesta a fost Barbu Știrbey. Nepot de Domn, frumos, iubit de 
femei, elegant, plin de farmec, de o neobișnuită distincţiune si foarte bogat, 
legăturile lui Stirbey cu curtea princiară dáinuiau de pe la 1907, din vre- 
mea însângeratelor răscoale. La moartea lui Kalinderu, Regele Carol il numi- 
se administrator al Domeniilor Coroanei după îndemnul lui Seculici. Fiind 
un vechi om de casă al familiei Știrbey, bătrânul curtean nádájduia, se ve- 
de, ca prin tânărul Principe Barbu să-şi păstreze influenţa si sub noua dom- 
nie pe care o simţea apropiată. 

Fapt este că la începutul domniei celei noi Știrbey se găsea, deci, intr'o 
situatiune precumpánitoare şi oficială, bucurându-se deopotrivă de încre- 
rea Reginei cât şi a Regelui. 

Multă vreme se spusese şi despre dânsul că e o personalitate lipsită de 
orice relief şi de orice însemnătate. Ce e drept, aparențele autorizau aseme- 
nea verdicte. Într'o ţară de vorbăreţi nu am cunoscut om mai tăcut, intr'o 
societate preocupată să facă efect, nu am văzut om afectând o mai mare 
modestie şi, aş zice, o mai perfectă neînsemnătate a propriei persoane. Şi 
totuşi, sub această banală înfăţişare se ascundea o nespus de interesantă 
personalitate, o inteligenţă pătrunzătoare, o excepţională abilitate și o ma- 
re ambiţie; un amestec ciudat de voinţă şi de lene, de hotárire şi de fatalism, 
de indiferenţă şi de şiretenie. Curajos, uneori chiar îndrăzneţ, deși prefera 
intynerecul luminii, iubitor de combinaţii, deşi nu practica intriga, Stirbey 
era tipul boierului român care ştie să se mlădie ca să se strecoare. Destul de 
occidental ca să nu părăsească atitudinile demne ale unui civilizat, prea ori- 
ental însă ca să aibă puterea de convingere a Apusului şi ca lucrurile ome- 
neşti să nu i se prezinte sub prisma filozofică a nesigurantei, şi a provizo- 
ratului. Dar ceea ce răscumpăra la el acest scepticism si i-a permis să aducă 
României servicii, pe care totuşi e bine ca istoria să le înregistreze şi să le 
consfinţească, este că avea idei democratice si îşi iubea sincer fara si nea- 
mul. 

Fără îndoială că intelectualitatea lui nu avea nimic strălucitor. Nu-şi 
dăduse niciodată osteneala să-și împodobească mintea printr'o cultură a- 
leasă; nu avea nici preocupări literare, nici gusturi artistice. Era spiritual, 
singurele sclipiri ale unei inteligenţi, încolo indolent. Dar n-am întâlnit un 
bun simţ mai fără de greş, un instinct politic mai sigur. La el nimic nu era 
la întâmplare sau improvizație, totul era multă vreme întors, sucit, gândit 
si rásgándit. Meditaţiile lui încete, pline de luciditate si de fineţe, il aduse- 
seră repede la concluzia că în vremurile noastre omenirea evoluează spre 
democraţie, iar dibăcia sa îi arătase că era mai cuminte si mai prevăzător 
să nu te împotrivești atotputerniciei unui asemenea curent. Dispreţuind tra- 
difiunile si neîncurcându-se cu prejudecăţi, i-a fost așadar lesne să se eman- 


125 


126 


cipeze cu desăvârşire de mentalitatea mediului său, să fie în chip natural, 
fără afectaţiune, cel mai infelegátor dintre boieri si cel mai înaintat dintre 
bogátagii noștri. Lui i se datorează, în bună parte, toate reformele demo- 
cratice ale Regelui Ferdinand, fără dânsul ele ar fi rămas numai gándu[i îm- 
părtășite, intenţii neîndeplinite. 

De asemenea, Stirbey era un patriot în cel mai adânc înţeles al cuván- 
tului. Nu a trăit decât în ţară și la ţară. Numai pe pământul strămoșesc se 
simţea el bine acasă, în străinătate nu putea sta fără să-l apuce dorul de pa- 
trie. Aspiraţiunile neamului îi migcau inima, altcumva cam egoistă si indi- 
ferentă. Iar numele pe care îl purta, averile pe care le moștenise, i se păreau 
daruri ale soartei, care printr'un fel de lege a compensaţiunilor și, poate, ca 
o poliţă de asigurare, îl îndatorau să pună toată situaţia sa socială în slujba 
binelui și a măririi României. Nimeni mai mult decât el nra contribuit ca în 
ceasul hotáritor Coroana să fie cu adevărat Coroană Română, ca ea să se i- 
dentifice în totul cu aspirafiunile seculare ale neamului. 

Fiind cumnat cu Brătianu, a lucrat mână în mână cu el, i-a fost poate 
cel mai apropiat şi mai preţios colaborator în greaua sarcină a înfăptuirii 
idealului nostru naţional. Nu a făcut-o însă din simpatie personală, sau din 
preocupări de partid, cum au șoptit-o clevetitorii, cum au susţinut-o nume- 
roşii săi dușmani. A făcut-o fiindcă era conyins cá, din toţi oamenii de gu- 
vern de care România dispunea atunci, Brătianu era cel mai capabil, a fă- 
cut-o fiindcă conştiinţa îi zicea că așa o cer interesele cele mai înalte şi cele 
mai sacre ale neamului. Dacă ar fi avut la îndemână vreun alt om politic mai 
de seamă, l-ar fi întrebuințat pe acela şi dacă ar fi socotit ca interesele na- 
fionale sau interesele dinastice sunt cumpănă cu interesele de partid, n'ar fi 
stat o clipă pe gânduri. De altminteri în tinereţe nimerise în rândurile con- 
servatoare carpiste, niciodată nu a fost liberal, întotdeauna s'a considerat 
deasupra partidelor. Nu era destul de convins ca să fie un fanatic și era prea 
şiret ca să fie un partizan. 

Această colaborare o ştiu de la Știrbey. A trecut de altfel prin faze cu- 
rioase. Aproape în tot timpul neutralității, Brătianu și cu el au lucrat în 
aceeași direcţie, fără ca între ei să fie vreo înţelegere, sau măcar vreo tre- 
cătoare destăinuire. Târziu, cam în ajunul declarării războiului, văzând pa- 
ralelismul acţiunii lor, au început să se consfătuiască. Abia la Iași a fost 
între ei o colaborare adevărată și intimă. Care a fost cauza? Precaufiune din 
partea lui Brătianu, bănuială, calcul? A fost și una și alta. Brătianu simţea 
cá Stirbey nu este împotriva politicii sale, ba dimpotrivă, că i-o sprijinea la 
Palat. De ce să se dezvăluie deci lui? De câştigat nu putea câştiga nimic, de 
pierdut poate că putea pierde ceva. Dacă Știrbey se va lăsa să fie cândva 
stăpânit mai mult de sentimentele sale către dinastie, decât de necesităţile 
acestei politici? Si, în fine, rolul ocult al lui Ştirbey îi displăcea în fond lui 
Brătianu, obișnuit cu luptele politice deschise. Chiar dacă profita acum, nu-i 
convenea să încurajeze un sistem pe care conştiinţa sa îl reproba, pe care, cu 


îndreptăţit cuvânt îl considera plin de primejdie. Niciodată în casa lui 
Știrbey Brătianu n'a întâlnit pe Rege sau pe Regină, iar când din întâmplare 
soseau fără de veste, dispărea prin fundul parcului. 

A trebuit să intrăm în marea vâltoare a evenimentelor, în frământările 
hotáririi de care atârna totul, în zguduirile războiului, în deznădejdea în- 
frângerilor, în durerile marilor încercări, pentru ca ultimele artificii şi ulti- 
mele scrupule să se topeascá într'o fráteascá si deplina înţelegere. În aceas- 
tă tovărășie, Brătianu era bineînţeles inspiratorul iar Știrbey agentul de 
execuție. Barbu Știrbey a luat totuşi unele iniţiative şi fără ştirea lui Bră- 
tianu, vom vedea mai încolo că nu erau nici fără însemnătate, nici fără de 
oarecare îndrăzneală. Îndeosebi Brătianu simţea adesea nevoia să verifice 
prin sănătoasa judecată a lui Știrbey temeinicia propriilor sale păreri. 





Principele Ferdinand, curând după venirea în țară 


127 


128 


CAPITOLUL ZECE 


IARNA 1914—1915 


În conditiunile mai sus arătate am intrat deci în iarna 1914 m 1915. 
Regele, după discursul da la prestarea jurământului, a făcut câteva gesturi 
ce i-au mai atras simpatia publicului, a dat tradiționala amnistie a tuturor 
începuturilor de domnie, a dăruit un milion pentru înfiinţarea la laşi a unui 
orfelinat de fete asemănător azilului Elena Doamna din București și, pe ur- 
mă, s'a pus la adăpostul doliului său ca să ducă o viaţă foarte retrasă şi să 
scape astfel de solicitagiunile deopotrivă de supărătoare ale Puterilor Cen- 
trale și ale Ententei. Dar n'a fost ușor mai cu seamă dinspre partea Germa- 
niei care nu mai avea siguranţa, pe care o avea sub Regele Carol, că Romá- 
nia n-o va ataca. Domnul von dem Busche, noul ministru care fusese numit 
în locul multimilionarului Waldhausen, socotit insuficient de capabil pentru 
vremuri atât de grele, avea instrucfii să se ocupe îndeosebi de Palat si, prin 
toate mijloacele să neutralizeze influenţa în favoarea Triplei Înţelegeri pe 
care ar fi putut să o exercite lumea politică si, mai cu seamă, Regina Maria. 
Totul a fost pus în mișcare, relaţiile de familie, prietenii vechi, persoanele 
oficiale, cu fiecare curier veneau scrisori de la Berlin, de la Sigmaringen, de 
la Coburg, de aiurea, cerând Regelui să se alipească Puterilor Centrale, re- 
amintindu-i originea sa, făcând apel la simtámintele lui, la amintirile lui, la 
opera unchiului său. Când von der Goltz a trecut la Constantinopol să ia în 
mână conducerea și reorganizarea armatelor Otomane, el s'a oprit in Bu- 
curești cu însărcinarea să insiste pe lângă Rege ca, cel puţin la primăvară, 
dacă nu acuma, să iasă din neutralitate și să să-și lege soarta de aceea a pu- 
terilor cu care de 30 de ani România trăia în prietenie si în alianţă. Bătrâ- 
nul mareșal și-a făcut datoria cât a putut de conştiincios, a cerut o audien- 
ta Regelui si Reginei, le-a înfățișat un tablou strălucitor al puterii militare 
germane, a vorbit cu o încredere oarbă în succesul final al Puterilor Centrale 
si a adresat suveranilor români, în numele Împăratului și al său personal, 
cuvenita invitare la o colaborare militară. (Era, probabil, sincer căci opti- 
mismul cercurilor militare germane a fost până la sfârșit împins până la in- 
conștienţă.) I s'a răspuns cá este imposibil, cá ţara se opune, că Regele es- 
te fără putere, că atribuţiunile îi sunt îngrădite de constituţie, intr'un cu- 
vânt că suntem și vom rămâne neutri. Von der Goltz, care se vede că nu se 


aştepta la alte răspunsuri, a rămas destul de mulțumit. Îndeosebi a fost agrea- 
bil surprins de conversaţia cu Regina, căci nu i se păruse atât de potrivni- 
că Puterilor Centrale, după cum i se spusese la Berlin. Palatul își jucase deci 
minunat rolul, au trebuit să se găsească însă oameni politici de-ai noştri ca 
să denunțe pe Suverani. Scena s'a petrecut în următoarele condițiuni: 

Von dem Busche a dat la Jockey Club o masă în onoarea lui von der 
Goltz, la care m'a poftit şi pe mine. Principiul meu pe vremea aceea era să 
evit orice contact cu cercurile diplomatice şi străine. Neutralitatea era aşa 
greu de păstrat, încât abia dacă Brătianu, cu tot tactul său, reușea s'o men- 
tina. De aceea, dacă noi, colegii lui, voiam sincer să-l ajutăm, eram datori 
să stăm în cea mai absolută rezervă, fiindcă fiecare gest, fiecare cuvânt al 
nostru se interpreta ca reprezentând cine stie ce intenţii ale guvernului. Am 
pretextat deci o uşoară indispozitie si am refuzat invitaţia. Îmi pare rău as- 
tăzi, fiindcă aș fi avut prilejul să aud cu propriile mele urechi ceea ce au au- 
zit ceilalți comeseni. Pe când von der Goltz povestea impresiile convorbirii 
cu Regina, Carp i-ar fi spus: fiNu te încrede în ea. E rusoaică până în fundul 
inimii. Ţi-a vorbit, cum ţi-a vorbit, numai ca să te înșele. Scopul ei e să lu- 
ăm armele alături de Ruşi, face tot ce poate ca să ne ducă acolo.” Mă în- 
treb şi acuma cum a fost cu putinţă ca un președinte de Consiliu să vor- 
bească astfel unui străin, mă întreb cum poate patima întuneca o minte 
omenească până la o delaţiune vinovată. Nu s'a stins încă în boierimea noas- 
tra vechiul obicei de a se plânge streinátátii, Carp, la 1914, făcea faţă de 
Germania de care ţinea, ceea ce veacuri de-a rândul boierii noștri au făcut 
fie cu Turcii, fie cu Ruşii, fie cu Ungurii, fie cu Polonii. În orice caz, cuvin- 
tele de la Jockey Club sunt demnul prolog al faimoasei fraze din Consiliul 
de Coroană din 14 August 1916. 

După von der Goltz a venit Principele de Hohenlohe Langenburg, cu- 
mnatul Reginei. El a stat mult la Cotroceni și a plecat cu aceleaşi răspunsu- 
ri ca şi mareșalul, poate însă că i se vor fi dat în plus si câteva speranţe 
pentru viitor. Atâta tot. 

Neputând vedea prea mult pe Rege, ştiind cá Regina era oarecum ho- 
táritá pentru Ententa, toată lumea de străini şi de diplomaţi năvălea la 
Barbu Știrbey. Nu era zi fără ca să nu se perinde cel puţin două trei per- 
sonagii prin modestul si inesteticul birou al Domeniilor Coroanei! Busche 
era nelipsit în anticameră și Czernin fie că era gelos pe colegul său, fie că 
nu voia să se creadă că legația germană conducea acţiunea Puterilor Cen- 
trale la București, se credea şi el dator să-l invite pe acesta. Fasciotti se eter- 
niza pe acolo ceasuri întregi, spre disperarea funcționarilor si a celorlalţi so- 
licitanţi. Prin influenţa lui asupra Reginei, prin rudenia lui cu Brătianu, era 
firesc ca Barbu Știrbey să fie persoana care trebuia în primul rând câştiga- 
tă. Fără giretania lui firească s'ar fi încurcat lesne în mrejele ce i se întindeau 
de pretutindeni. Se strecura însă ușor printre toate greutăţile, câteodată 
numai se văita cu o dulce resemnare de plictiseala unor : tari îndeletniciri. 


129 


130 


Prin urmare, la Palat, toată iarna 1914 - 1915 a însemnat rezervă şi 
izolare. În tabăra opoziţiei şi în cea guvernamentală, toţi îşi făcuseră un 
program de iarnă şi-l urmau întocmai. Filipescu si Take Ionescu căutau să 
grupeze toate forţele de care puteau dispune în vederea unei acţiuni, ce ur- 
mărea vădit două scopuri: să determine cât mai curând intrarea noastră în 
acţiune alături de Entanta şi să răstoarne pe Brătianu. Trei factori puteau 
sluji la exercitarea acestei acţiuni: nemulţumiţii sau nerăbdătorij din toate 
partidele, organizarea, vechea organizare a Ligii Culturale şi universitatea, 
singura instituţie din stat unde takismul reușise intr'adevár să se încuibeze. 
Si în cátegitrei Filipescu si Take Ionescu au atras deci în jocul lor nemul- 
tumitii şi nerăbdătorii. Ca aceştia sunt destui în toate timpurile si toate re- 
gimurile, trebuiau numai adunaţi laolaltă şi găsită o formulă care să îngă- 
duie o asemenea colaborare, menajând susceptibilităţile si salvând aparen- 
tele. S'a inventat așadar “acţiunea naţională”, ediţia întâi si prescurtată a 
înjghebării ce trebuia pe urmă să se agite sub denumirea de Federaţia Uni- 
onistă. Acţiunea naţională s'a constituit —o supremă ironie a soartei— din 
inițiativa aparentă a lui Victor Ionescu și în casele lui C. Mille. Idealul naţio- 
nal nu merita această pângărire. În această acţiune s'au adunat felurite 
elemente din diverse partide. 

Adevăratul ei inspirator era însă Nicu Filipescu. Activitatea consta la 
început în consfătuiri restrânse, când pe la unul, când pe la altul. Se făceau 
declaraţii patriotice, se cerea intrarea imediată în acţiune, se atacau Puterile 
Centrale si, mai cu seamă, era insultat Brătianu. “Nu-şi iubește ţara, nu pri- 
cepe aspirafiunile ei naţionale, trădează cauza románismului asuprit, înşea- 
lă Entanta, vrea să meargă cu Germania, prezenţa sa în capul guvernului es- 
te o primejdie pentru neam, rásturnarea lui se impune!” şi aga mai departe. 
Cei mai violenţi sau cei mai pátimagi făceau propuneri de tot felul, pe care 
cei mai cumpătaţi le respingeau şi, peste o săptămână, comedia reincepea. 

Mai târziu “actiunea naţională” a organizat întruniri în capitală şi în 
provincie. În fiecare duminică era câte o adunare publică, iar după fiecare 
întrunire câte o manifestaţie. Primele întruniri au atras un public numeros, 
dar încetul cu încetul acestea s'au rărit. Însăşi opinia publică cu porniri răz- 
boinice înţelegea că nu în toiul iernii era să iasă din neutralitate România. 
Discursurile aveau bineînţeles toate aceeaşi notă, adică datoria către fraţii 
nostri subjugaţi, nevoia pentru România de a intra alături de Ententa, bar- 
baria germană, dragostea noastră către Franţa. Si, într'adevăr, era în ţară 
un real curent de dragoste pentru Franţa datorat vechilor noastre legături 
politice şi culturale, amintirilor generaţiilor ce rând pe rând se adăpaseră 
la isvorulde lumină, de ştiinţă si de arţă a marii surori latine. Toate acestea in- 
tensificaseră sentimentele francofile ale României până la paroxism. Nu se 
puteau zări culorile franceze fără să stârnească entuziasm, nu se putea auzi 
Marseilleisa fără ca publicul să izbucnească în ovaţii si în urale. În prăvălii, 
pe stradă, în restaurante, la spectacole, pretutindeni era o adevărată frenezie. 


Niciodată nu s'au dovedit mai puternice sentimentele francofile ale 
publicului nostru decât prin Februarie 1915, când Generalul Pau a trecut 
pe la noi ca să meargă în Rusia. Mii și mii de oameni l-au așteptat la gară 
și, în mijlocul unui entuziasm indescriptibil, l-au dus la legația franceză. A 
fost o manifestaţie cu adevărat grandiosă, Bucureștii n'au cunoscut multe 
asemenea izbucniri impunătoare ale sentimentului public. Bătrânul ostaş 
era mai mult uimit decât mirat, nu se aștepta să găsească aici atâta dragos- 
te pentru fara lui și, ca toţi francezii ce se respectă, nu prea stia multe des- 
pre România. Mi-a fost dat să-l cunosc. Fireşte noi, guvernul, ne-am ţinut 
în oarecare rezervă faţă de el, opoziţia însă a vrut să-l sărbătorească și să 
intrebuinfeze vizita lui spre a mai reda puţină viaţă “acţiunii naţionale”, 
care cam lâncezea, Mișu Cantacuzino i-a oferit un mare prânz la care din 
partea liberalilor au luat parte Ferechide si cu mine. Erau de faţă toţi frun- 
tașii politici cu Ententa: Filipescu, Take Ionescu, I. Grădișteanu, Delavran- 
cea. Generalul era amabil, obosit, Joffre îi și luase comanda și, departe de a 
fi optimist si entuziast ca nerăbdătorii noştri intervenfionisti, în tot timpul 
mesei n'a vorbit decât de greutăţile războiului, de ororile de pe frontul oc- 
cidental, de puterea formidabilă a Germaniei. Contrastul dintre gravitatea 
lui si ușurința războinicilor noștri m'a impresionat adânc. Avea mereu ae- 
rul să le spuie: ““Luaţi-o mai domol, nu știți ce este războiul și nu vă daţi 
seama ce dușman e germanul!” Nu știu dacă l-au înţeles, știu numai că du- 
pă masă Marghiloman-—care nu fuşese chemat la prânz, raporturile erau din 
ce în ce mai rele în lagărul conservator— s'a crezut dator să vorbească de 
pace. 

Generalul a trebuit să plece complet ameţit la curtea Țarului unde îl 
aşteptau deziluzii mai serioase. Nesocotitele cuvinte ale lui Marghiloman au 
stârnit printre ai lui o adevărată furtună, trecătoare ca atâtea furtuni con- 
servatoare. 

Printre numeroasele cuvántári ce s'au rostit in numeroagele intruniri 
ale “acțiunii naţionale”, nu cred cá multe vor trece la posteritate. Delavran- 
cea nu mai era decát o amintire a marelui tribun de odinioará, discursurile 
lui erau slabe, neinteresante ca idei, fără strălucire ca formă. Se trudea să 
mai gásescá comparații frumoase ca acelea cu care în tinereţe stiuse să-și 
presare atât de minunat cuvântările. Dar din talentul lui secătuit nu mai 
tágneau decât crámpee de imagini informe și anemice, viziuni ale unei fan- 
tezii obosite. În 1915 Delavrancea cădea lesne în trivialitate și nu se mai 
putea înălța până la sublim. 

Take Ionescu era și dânsul banal în aceste manifestafiuni oratorice. De 
altfel și talentul lui era de câtva timp în scădere. Un om care nu cugetă nu 
poate fi cu adevărat la înălţime și Take Ionescu ducea o astfel de viaţă, în- 
cât nu mai avea vreme nici să cugete, Discursurile lui se resimţeau de super- 
ficialitatea unor veșnice improvizári. Între două procese, audiente și necurr 
mată goană de la tribunal la legatii, de la consfátuiri la serate, la recepții și 


131 


132 


la spectacole, un creer omenesc, oricât de bine organizat, nu putea elabora 
lucţuri care să rămână. Take Ionescu n'ar fi putut găsi accente puternice 
decât în exuberanfa unei inimi calde, în tăria unor gentimente și a unor 
convingeri adânci. El a fost însă, întotdeauna, mai mult un intelectual de- 
cât un emotiv. Goga avea dreptate când îmi spunea odată după o întrunire 
la care luaseră cu toţi parte si unde mulţi vorbiserá mai bine decât Take Io- 
nescu: *“Ascultându-l, aveam impresia că prea era mare procesul pentry el, 
un astfel de proces cere credinţă, suflet, nu-l poţi pleda si câștiga qu arti- 
ficii de avocat, cu interpretări de texte si cu chiţibuşuri de procedură. Take 
Ionescu este admirabil, dar în chestii mai mici chestia naţională e hotárit 
deasupra posibilităţilor sale sufleteşti.” 

Accentele cele mai mișcătoare tot la Filipescu le întâlneam. Lucru cu- 
rios, cu talentul lui Filipescu s'a întâmplat un fenomen invers decât cu 
Take Ionescu: acesta din urmă a fost strălucit în tinereţe si, pe urmă, ta- 
lentul lui a mers scăzând cu cât înainta în vârstă. Filipescu aproape că nu a 
avut talent la începutul carierei sale politice, însă în ultimii ani ai vieţii, a 
ştiut să-și toarne gândirea în câteva formule de o netăgăduită frumuseţe. 
De altfel își îngrijea forma. Faimosul portret al lui Take Ionescu debitat în- 
tr'o întrunire publică la Iași, l-a lucrat, prelucrat cel puţin 15 zile în vila sa 
de la Sinaia. ÎI citea tuturor prietenilor cu o sardonicá voluptate și cu o co- 
pilărească bucurie, iar de fiecare dată mai adăuga sau mai schimba ceva. E 
o mică capodoperă. “Sire, să mori în Câmpia de la Turda, sau să te încoro- 
nezi la Alba Iulia ... " 

Rezuma gândirea unei întregi părţi a poporului nostru la un moment 
dat şi sunt formule care vor rămâne, singurele ce vor supravieţui zgomotoa- 
selor zvárcoliri ale „acţiunii naţionale ff. 

Goga a avut câteva cuvântări reușite, dar nu ştiu de ce talentul lui îmi 
face mereu impresia că e reţinut în zborul lui, că ceva îl împiedică ca să ri- 
dice pana până pe culmile către care năzuieşte. Cât despre Titulescu, el cre- 
dea mai prudent să se rezerve, vorbea rar fără a da toată măsura talentului 
sáu, si atunci e lesne de înţeles că sprijinită pe elocinţa lui Nolicá Antones- 
cu, a lui Simion Mándresqu, a Neguleştilor și a Părintelui Lucaci, oratoria 
celor de la “acţiunea naţională” nu e menită să rămâie consemnată în pa- 
ginile vreunei antologii. 

Manifestaţiunile de asemenea erau mai mult plicticoase pentru poliţie. 
Ele pricinuiau bietului Corbescu multă grijă și mult sânge rău, dar nu erau 
nici destul de impunătoare, nici destul de hotărâte ca să tulbure serios or- 
dinea publică. Una singură din aceste manifestații merită o menţiune spe- 
cială, cea care a urmat întrunirea de la 16 Nov., fiindcă s'a terminat cu spar- 
gerea geamurilor de la clubul liberal și de la locuinţa lui Marghiloman, dând 
astfel adevărata notă a “acţiunii naţionale”, care, sub masca celui mai înalt 
nationalism, făcea de fapt márunta politică internă, opera de răsturnare a 
guvernului si luptă de sefie in veșnicul partid conșervator. Inutil să mai 


spunem că această manifestaţie a făcut mai mult rău decât bine “acţiunii 
naţionale”. Ea a deschis ochii multor oameni de bună credinţă, seduși pâ- 
na atunci numai de înfățișarea curat patriotică a mișcării patronate de Ni- 
cu Filipescu și de Take Ionescu. 

Cum era si firesc „acţiunea naţională“ exploata toate întâmplările de 
pe front. De îndată ce sosea știrea vreunui eveniment mai favorabil Entan- 
tei, sau de îndată ce se ivea vreo împrejurare de natură să miște sentimenta- 
litatea publicului, sporea și intensitatea „acţiunii naţionale“, iar după fie- 
care nou succes german entuziasmul ei scădea. Pe la începutul iernii 1914— 
1915 diapazonul mișcării era foarte ridicat. 

Pe la 23 Oct. (stil vechi) Turcia declara război Entantei. Atitudinea ei 
era suspectă mai de mult, si intrarea ei în acţiune a fost un minunat prilej 
pentru a ataca guvernul. „Vedeţi unde ne duce Brătianu! Dacă am fi intrat 
noi nu ar fi îndrăznit să intre Turcii! Dacă de la început luam o poziţie ho- 
tărîtă, dacă nu lăsam să treacă pe la noi nici marinari, nici muniții, Turcii 
n'ar fi fost în stare să intre acuma, legătura între ei si Germani ar fi fost în- 
treruptă, dacă nu chiar ruptă de tot“. Toată vina era deci a României si, în 
primul fând, a lui Brătianu. 

Bineînţeles că nu de greutatea pentru Turcia de a se uni cu Rusia în- 
tr'un război în care Ruşii urmăreau dobândirea strâmtorilor, bineînţeles 
că nu de incapacitatea diplomaților Entantei care până la ultimul moment 
s'au încrezut în făgăduielile lui Talaat și ale lui Enver, bineînţeles că nu de 
stupiditatea flotei engleze care lăsase ““Goebenul” să-i scape si nu pátrun- 
sese în Dardanele la începutul conflictului cu Turcia când, cu pierderea a 
cel mult două, trei vase, ar fi putut lesne arunca ancora în Bosfor, Turcii fi- 
ind nepregátiti si strâmtorile nu îndeajuns fortificate; bineînţeles că nu cu 
vreo 200 de marinari strecuraţi fără voia noastră prin România, nici cu cele 
câteva vapoare și muniții mereu amintite de opoziţie, putea Turcia purta 
război cu o coaliție compusă din puteri ca Anglia, Franţa și Rusia —de toa- 
te acestea bineînţeles nu se pomenea la “acțiunea naţională”. Când e vorba 
să faci opoziţie, si opoziţie cu orice preţ, n'ai vreme să te oprești la aseme- 
nea amănunte. 

În urmă, a venit în ajutorul agitatiunii naţionaliste situaţia din Serbia. 
După primele lor înfrângeri, Sârbii, cu o minunată bárbáfie își adunaseră 
iar forţele şi, printr'o sfortare supremă, isgoniserá pe Austrieci de pe teri- 
toriul lor. Armatele lui Potiorec fugeau în dezordine peste Dunăre, pe când 
Petre I Karagheorghevici se reinstala în Belgrad, stergándu-si picioarele pe 
drapelul austriac, ce câteva luni fâlfâise triumfător deasupra palatului său. 
“ Austria fiind sleită, acuma este momentul să ne aruncăm asupra ei, o oca- 
zie mai favorabilă nu vom găsi, oare să nu fim în stare să facem și noi ce a 
făcut mica Serbie? Ea singură să dea lumii spectacolul unui splendid ero- 
ism, pe când noi să stăm la tocmeală si să ne luptăm numai cu samsari, cu 
corupţie și cu spionaj? Nu este aceasta o rușine pentru noi? Guvernul ca- 


133 


134 


re umileşte astfel demnitatea naţională nu merită să conducă destinele 
neamului. Jos cu el!” 

Că nu aveam muniții si că aliaţii nu ne garantau revendicările noastre 
naţionale, că Bulgaria stătea la pândă la spatele nostru, că după primele 
succese înaintarea Sârbilor fusese definitiv oprită de forţele austriece reîn- 
tărite, că situaţia generală pe fronţuri nu era favorabilă unei intrări in acfi- 
une, că din ce în ce războiul lua mai mult aspectul unui război de lungă du- 
rată, de rezistenţă și de uzură, aceasta nu interesa pe nerăbdătorii patrioţi 
de la „acţiunea naţională ft. 

În cele din urmă neastámpárul lor a sfârșit totuşi prin a exaspera şi pe 
unii din fruntașii conservatori. Nu mai vorbesc de Marghiloman, care plana 
cu dispreţ și seninătate deasupra acestor zvârcoliri a unora din partizanii 
săi, si care profita de banchetul cercului de studii conservator ca să înfiere- 
ze agitagiunile nesocotite ale mișcării războinice printr'un minunat discurs, 
poate unul din cele mai frumoase pe care Marghiloman le-a rostit vreodată. 
Formula prin care sintetiza punctul de vedere m'““Per Angusta ad Augusta” m 
a făcut epocă. Chiar cinstitul și blajinul Iancu Lahovary a fost scos din ráb- 
dări, iar la 17 Nov. a acordat un interviu prin care spunea cá vine iarna și, 
prin urmare, cá se cuvine să ne mai linigtim. În sfârşit, însuşi Take Ionescu 
a simţit nevoia să mai potolească avântul actionistilor si, pe la sfârşitul lui 
Dec. la clubul conservator democrat, a ţinut, spre surprinderea multora, o 
cuvântare plină de moderafiune. 

De altminteri “acțiunea naţională” nu prea era îndrituită să fie mul- 
fumitá de rezultatul primelor ei luni de activitate, Pe lângă nemulţumiţii gi 
nerăbdătorii adunaţi în primul moment, nu izbutise să-și facă noi aderenți. 
În rândurile liberale fusese incapabilă să provoace vreo spărtură, Simeon 
Mândrescu nu însemna mult, G. Diamandy intelesese repede că acţiunea nu 
urmăreşte numai scopuri naţionale si, după câteva întrevederi cu mine si 
cu alți prieteni, se convinsese că putea face credit lui Brătianu. Iar Dr. Can- 
tacuzino, veșnic nestatornic şi veșnic naiv, era cu o egală ușurință învârtit 
fie de noi, fie de opoziţie, nu mai ştia nici el ce să creadă si ce să facă si, 
în fond, nu era luat în serios de nimeni. Dar acţiunea nu fusese mai fericită 
nici în rândurile conservatoare, Marghiloman se menținea la șefie, partidul 
nu urma pe Filipescu. Iar opinia publică cu instinctul ei pricepea că, în cel 
mai bun caz, pentru “acţiunea naţională” o intrare în război trebuie amâ- 
nată până la primăvară și devenea aşadar din zi în zi mai răbdătoare, mai 
cuminte și, aș putea spune, mai guvernamentală. 

Organizarea “'ligei” trebuia imediat întrebuințată şi, ca să fim drepţi, 
dacă asociaţia era indicată să fie în fruntea mișcării naţionale în acele vre- 
muri, apoi desigur cá era “liga”. Dar, printr'o adevărată ironie a soartei, 
tocmai “liga” se menținea într'o atitudine de pasivitate. De ce? Fiindcă în 
fruntea ei se afla atunci Virgil Arion şi acesta, pentru motive care nu au fost 
încă cu preciziune lămurite, dar din care nu pare exclus a prenumăra şi ve- 


nalitatea, dintr'un naţionalist înfocat şi un austrofob violent, devenise de- 
odată cel mai convins, cel mai aprig apărător al Puterilor Centrale. În astfel 
de împrejurări prezenţa lui în fruntea ligii era o imposibilitate morală și 
aproape o sfidare a opiniei publice. 

Deja la 2 Sept. Filipescu și Take Ionescu provocaseră o întrunire a 
“ligii” care afirma printr'o moţiune solemnă nevoia unei acţiuni imediate 
pentru dezrobirea “ținuturilor române din Austro-Ungaria şi ocuparea lor". 
Pe urmă “liga” participase prin reprezentanţii ei la diferitele întruniri si 
manifestații si, în fine, la 14 Dec. a convocat la Bucureşti un congres care a 
votat o moţiune cu următoarea cuprindere, între altele: popularizarea 
singurii politici externe pe care o poate imbrátiga și servi cu devotament 
neamul românesc, aceea care tinde la grăbirea ceasului de liberare a Româ- 
nilor siliţi a-și da viaţa în marginele monarchiei Austro-Ungare, in care nu 
au găsit niciodată dreptate pentru dânșii. Apoi şi-a ales noul comitet: Pr. 
Lucaci, Filipescu, Take Ionescu, Iorga, Dr. Istrati, B. Delavrancea, I. Gră- 
dişteanu, Octavian Goga și Simion Mándrescu. 

Acest comitet transforma “liga” nu numai într'un instrument al miş- 
cării pentru întregirea neamului ci si intr'o sucursală docilá a uneltirilor de 
la ffactiunea naţională”. Într'adevăr, şi acolo, şi aci figurau aceeaşi oameni. 
Cum se putea ca Filipescu de la “acţiunea naţională” să urmărească altceva 
decât Filipescu de la “liga culturală’? Cum se putea ca Take Ionescu de la 
“ligă” să contrazică pe Take Ionescu de la “acţiune”, şi Delavrancea să 
vorbeașcă altfel când vorbea din partea “acțiunii”, decât atunci când vor- 
bea în numele ligii? Pentru ei “liga” nu era decât un mijloc de a mai varia 
decorurile aceleiaşi piese, de a da publicului iluzia că luptă pentru idealul 
naţional o altă forță, atunci când începuse să se oboseascá cu manifestaţi- 
unile “acțiunii”. Si acest rol l-a jucat “liga culturală”, până la intrarea noa- 
stră în război. Iorga însă a înţeles de îndată ce scopuri avea firma cunos- 
cută şi atrăgătoare a “ligii culturale”, şi s'a retras din comitet. Mândria 
nu-l lăsa să facă parte dintr'o dependinţă a organizării politice a lui Fili- 
pescu și, încă mai puţin, a lui Take Ionescu. Entuziasmul său războinic 
era mult mai temperat decât al celor mai moderati din fruntașii “acţiunii 
naționale”, şi în plus, mai era la el şi oarecare ciudă. Nădăjduise să con- 
ducă liga”, si sto facă instrumentul sáu, ca să poată dispune de dânsa 
cum va voi fără amestecul și fără controlul nimănui. Nu reuşise. Fili- 
pescu si Take Ionescu puseseră si ei mâna pe ea și, în asemenea condiţi- 
uni “liga” nu îl mai interesa, o repudia şi era mâniat de ingratitudinea ei. 

Universitatea era în socotelile opoziţiei factorul cel mai însemnat. 
Ce putea oare da “acţiunea”? Mai mult un nume, decât un contingent 
serios de oameni. Universitatea dădea tot: prin profesori — autoritate mo- 
rală, prin studenţi, număr, entuziasm, public de întruniri, manifestanți 
hotărîţi şi cei mai simpatici agenti de propagandă. Către universitate se 
îndreptară deci toate speranţele opoziţiei, căci acolo se putea opera uşor. 


135 


136 


Rector era Toma Ionescu, fratele lui Take Ionescu, majoritatea profeso- 
rilor figurau pe listele clubului conservator democrat si conservator. De 
câţiva ani deja Toma Ionescu făcea pe autocratul în Universitate, fără el 
nimeni nu se putea transfera, nimeni nu mai putea pătrunde în cea mai 
înaltă din instituţiile noastre culturale. Corupând pe unii, terorizând pe 
alții la umbra autonomiei universitare, dicta ca un adevărat stăpân. 

Un rector dibaci poate oricând atrage pe studenţi, și ce era mai ușor 
decât a face să vibreze coarda patriotismului în inima unei tinerimi entu- 
ziaste? De îndată ce Toma Ionescu s'a întors din străinătate, fiindcă răz- 
boiul l-a surprins în Franţa, a primit deci însărcinarea să se pună pe lucru 
și să facă din universitate încă un auxiliar al acţiunii politice a opoziţiei 
interventioniste. Dánsul s'a achitat fără întârziere de această misiune. 
Studenţii, simțindu-se îndemnați și susținuți de profesorii lor, n'au mai 
cunoscut nici un frâu, iar profesorii erau convinși că într'o mișcare na- 
fionalá rolul lor este să fie ca reprezentanţi al celui mai de seamă agezá- 
mânt de lumină din ţară, îndrumătorii opiniei publice. Ba au mers si mai 
departe cu pretenţiile lor, au vrut să-și însușească dreptul de-a dicta ei 
hotáririle guvernului, de-a fixa ei data intrării în acţiune. Dacă se putea 
admite ca universitatea să se asocieze unei mari mișcări naţionale, să con- 
tribuie a da opiniei publice directive generale într'un caz de grea cumpănă 
pentru neamul românesc, era însă cu desăvârşire inadmisibil și intolera- 
bil ca o instituţie cultyrala să se substituie acţiunii guvernamentale, cu 
atât mai mult cu cât cei ce vorbeau în numele acelei instituţii culturale 
nu erau simpli profesori treziti de o mare frământare naţională din liniş- 
tea laboratorilor, sau din mijlocul senin al cercetărilor lor ştiinţifice, ci 
ei erau fruntași ai opoziţiei, foşti ministri în diferitele cabinete conserva- 
toare sau democrat conservatoare, aceeași oameni pe care, ca luptători de 
partid, îi întâlneai pe la facțiunea naţională” sau prin comitetul executor 
al “ligii culturale" pentru unitatea tuturor Românilor. Erau aceeași actori 
care după împrejurări schimbau numai costumele. 

La 12 Sept. ei au intrat pe scena politicii militante printr'un memo- 
riu in care afirmau idealul national, arátau imposibilitatea de-a lega in ráz- 
boiul mondial soarta Romániei de o altá grupare de state decát Entanta 
și cereau guvernului să declare război Puterilor Centrale fără întârziere. 
Acest memoriu a fost trimis Regelui Carol și înmânat lui Brătianu de o de- 
legatiune compusă din Dr. Istrati, Pangrati și alţii. Brătianu i-a primit cu 
afabilitate, dar le-a arătat că nu le recunoaște dreptul de a se amesteca în 
atribuţiunile care după constituţie aparţin numai guvernului, si pe care 
acesta e chemat a le exercita numai sub controlul parlamentului. În cursul 
conversaţiei care a urmat răspunsului oficial al primului ministru, Brătia- 
nu le-a făcut însă declaraţii asupra intenţiilor sale sistematic denaturate de 
opoziţie, ce au domolit pe cei de bună credinţă, astfel încât acţiunea uni- 
versitarilor s'a mai liniștit puţin după această audienţă. 


De îndată ce Regele Ferdinand s'a urcat pe tron, universitatea, a că- 
rei mișcare cam lâncezea, a găsit un nou prilej de-a se manifesta. A întoc- 
mit un al doilea memoriu si a cerut audienţă noului Rege ca să i-l prezinte. 
Regele a primit la 28 Oct. 1914 delegaţia profesorilor universitari, cărora 
le-a declarat că el e tot atât de înflăcărat pentru realizarea idealului na- 
tional ca oricare dintre Domniile lor. Deosebirea dintre dânşii este că ei 
îşi pot permite luxul de-a vorbi fără a se îngriji de toate consecinţele vor- 
belor lor, pe când el ca Rege este dator să-şi măsoare declaraţiile după 
posibilităţi. Să se întoarcă aşadar la catedrele lor şi să aibă încredere în 
patriotismul său. Delegaţia a ieşit de la Palat surprinsă, încântată si oare- 
cum dezarmată. 

De-altminteri vrând nevrând, Toma Ionescu și amicii lui trebuiau 
să-şi impuie oarecare rezervă, fiindcă de fapt lucrurile nu prea mergeau 
după cum ar fi dorit-o. Studenţii, după primele clipe de entuzisam, erau 
şi ei influenţaţi de sentimentul obştesc din ce în ce mai puţin favorabil 
unei imediate intrări în acţiune a României şi îşi vedeau acum liniştiţi de 
cursuri şi de carte. Numai un mic grup din fruntea cercului studenţesc 
mai manifesta zgomotos. În corpul profesoral părerile erau foarte împăr- 
tite. Cele două memorii nu fuseseră subscrise decât de anumiţi profesori, 
o parte dintr'ingii refuzaseră deci să se solidarizeze cu acţiunea opoziţiei 
intervenţioniste. Mai mult, aceştia tăgăduiau colegilor lor semnatari drep- 
tul să vorbească în numele întregii instituţii. Si în definitiv, cine erau 
aceşti semnatari? Takişti şi Filipescani din universitate, cei formal înscrişi 
în cluburi. Liberali, carpişti, conservatori, marghilomanişti se abtinuserá 
de la orice manifestaţie. Printre neutrii: numai 2-3 fuseseră câştigaţi de 
Toma Ionescu, foşti elevi ai lui Maiorescu, junimiști de altă dată formau 
chiar un contracurent germanofil, acţiunea profesorilor bucureşteni era 
izolată, la Iaşi universitatea refuzase să imite exemplul celei din Bucu- 
reşti, Stere care era acolo rector, obținuse aceasta de la colegii lui. Pentru 
orice spirit nepărtinitor faimoasa acțiune universitară se rezuma deci la 
câţiva profesori din București, toti oameni politici. Într'una din universi- 
tati mişcarea nu avusese nici un răsunet, în cealaltă nu putuse să-și asigu- 
re decât concursul unei părţi a corpului profesoral. Numărul profesorilor 
neinterven tionisgti din ambele universităţi covárgea cu mult numărul inter- 
ventionigtilor. Se mai putea în asemenea condițiuni susține serios ca uni- 
versitatea să ceară intrarea neîntârziată a ţării în război? Nu era evident 
că ne gáseam mai mult în fata unei maginatiuni politice de partid, decât a 
unei puternice porniri de naționalism din partea universităţilor noastre? 
Opinia publică nu se lăsa amágitá. Take Ionescu o simţea, iar Toma lo- 
nescu, exasperat, devenea din ce în ce mai violent și mai agresiv. 

Cu asemenea izbânzi ale “acţiunii naţionale” ale “ligii culturale” si 
ale universităților, era cam greu ca opoziţia să răstoarne guvernul. 

Guvernul impasibil, îşi urma însă, planul stabilit, și anume să pregă- 


137 


138 


tească pe cale diplomatică posibilitatea intrării noastre în război la pri- 
măvară, pe cât se poate făcând ca intervenţia noastră să coincidă cu ace- 
ea a Italiei, să asigure armatei maximum de putere și de armament. Până 
atunci să păstreze toate aparențele unei stricte neutralităţi, evitând orice 
manifestări care ar putea învenina situaţia sau săpa mai adânc prăpastia 
dintre diferitele păreri opuse. 

Nu vom mai reveni asupra pregătirii diplomatice și a celei militare, 
căci le-am expus mai sus. Se cuvine să cercetăm însă aci ce măsuri am luat 
ca să asigurăm ţării în iarna 1914—1915 un minimum de fricţiuni și un 
maximum de neutralitate. 

Mai întâi, Brătianu a procedat în sânul cabinetului la un fel de divizi- 
une a muncii și ne-a repartizat, fiecăruia din noi, o anumită serie de atri- 
bufiuni. Fiindcă Costinescu, Constantinescu și Dr. Angelescu luaseră o 
atitudine prea pronunţată în favoarea Entantei, echilibrul trebuia resta- 
bilit, cel puţin faţă de legaţiile Puterilor Centrale. Dacă von dem Busche 
sau Czernin se văitau de rusofilismul unui Costinescu, trebuia ca si Bar- 
clay, Pocklewsky și Blondel să se poată plânge de germanofilia vreunui 
alt ministru. Fără acest echilibru se surpa platforma neutralității. Dar 
cine să joace rolul germanofilului din guvern, când nici unul din noi 
nu era germanofil și toţi aveam convingerea că datoria României e să 
ia armele alături de Entanta? Întrucât Morțun era acela care avea, ca mi- 
nistru de interne, adică ca șef suprem al poliţiei și al siguranţei statu- 
lui, raporturi mai dese cu von dem Busche și Czernin, Brătianu a făcut 
apel la el. Sărmanul conul Vasilică numai germanofil nu era, din devo- 
tament pentru ţară si din prietenie personală pentru Brătianu, a consim- 
tit însă să joace acest rol ingrat. În urmă, a fost acuzat de-o opoziţie 
pátimagá cá era cu adevărat omul nemților și, lucru mai curios, se crease 
în jurul lui o atât de nenorocită legendă în legatiile Entantei, încât chiar 
la Iaşi, când de mult soldaţii noştri își vărsau sângele alături de soldaţii 
Triplei În ţelegeri, francezii și englezii îl suspectau pe Morţun, îl conside- 
rau ca un fel de duşman al cauzei comune. Dacă toate informaţiile lega- 
fiunilor aliate erau de aceeași natură, nu mă miră greșelile ce le-au făcut 
în cursul războiului mondial la noi ca si aiurea. În orice caz socotesc ca o 
datorie de conștiință faţă de un coleg mort, care nu se mai poate apăra să 
afirm aci că nu din voia lui, ci după rugămintea lui Brătianu a făcut doi 
ani de zile pe germanofilul ministerului, socotesc ca o datorie de conștiin- 
ta faţă de memoria lui să afirm că a fost în acest răstimp insuflefit de un 
singur gând, și anume îndeplinirea idealului nostru naţional alături de 
aliaţi. 

Victor Antonescu, fiindcă fusese colegul lui Marghiloman în consi- 
liul de administraţie al societăţii de asigurare generală, a fost numit 
ambasadorul guvernului pe lângă șeful conservatorilor. Prin el aflam 
planurile lui sau îi transmitea Brătianu comunicările ce avea a le face. 


` 


Costinescu îşi luase singur rolul de intermediar între noi şi opoziția 
intervenţionistă, doar era un pact între ei. Mereu veneau pe la el Take 
Ionescu şi oamenii lui Filipescu, dacă nu Filipescu, însuși. Câteodată 
Costinescu se mai lăsa influenţat de ei, dar de cele mai multe ori îi domo- 
lea, si'i asigura că Brătianu nu urmăreşte alte scopuri decât dânșii. 

Alecu Constantinescu avea două atitudini contradictorii, pe de-o 
parte era ajutorul lui Costinescu pe lângă Take Ionescu (intimitatea 
lor era prea veche și prea mare ca Brătianu să nu se slujească de ea) si 
pe de altă parte era ambasadorul nostru special pe lângă cercurile ungu- 
resti. Toată viaţa lui Constantinescu a știut să fie omul celor mai stranii 
împerechieri, nu era el, ministrul lui Brătianu, prietenul lui Take lo- 
nescu și avocatul de încredere al averii lui Marghiloman? Nu a fost el, 
intimul lui Vintilă Brătianu si preşedintele consiliului de administraţie 
al băncii lui Mauriciu şi al lui Aristide Blank? Dar de unde avea el legă- 
turi cu Ungurii si în ce măsură putea fi de folos în această privinţă? 
Constantinescu obișnuia de mult să meargă la Abbazia unde își creştea 
fiul, Fácuse acolo diferite cunoştinţe şi între alții avusese prilejul să 
cunoască destul de bine pe Tisza. Pe lângă aceasta, ca avocat şi membru 
în consiliul societăţii forestiere Lotru, era în strânse raporturi cu Con- 
tele şi cu Contesa Lonyay, directorii acestei societăţi la Brezoi. Contele 
murise, dar Contesa locuia acuma la Pesta şi era, se zice, prietenă inti- 
mă a lui Tisza. Fapt e cá în mijlocul iernei 1914—1915, ea a sosit la 
Bucureşti cu însărcinarea din partea lui Tisza ca să sondeze prin Con- 
stantinescu intenţiile guvernului român. Am cunoscut-o şi eu la Constan- 
tinescu unde era toată ziua. O femeie care a trebuit să fie frumoasă, 
deşteaptă, cultă, care avea în literatura maghiară un nume cunoscut. 
Constantinescu i-a vorbit firește cum se cuvenea şi se pare că Tisza a ră- 
mas, de pe urma informaţiunilor ei, cu convingerea că Czernin mai pesi- 
mist se înșeală, că România se teme de Rusia, cá va rămâne neutră 
până la capăt fiindcă era o ţară coruptă, mai preocupată de dorul 
înavuţirei decât de grija idealului naţional. 

Dr. Angelescu făcea pe francofilul cu exagerafie. Era mereu convins 
că Germanii sunt isprăviţi, că trebuie să ne grábim si ca nu cumva să fie 
impopular sau atacat de ziarele opoziţiei — două lucruri care îl îngrijeau 
peste măsură — făcea exces de zel. Vorbea fără să-şi impuie nici o re- 
zervă, era toată vremea cu Rușii şi cu Sârbii, aproba zgomotos toate 
iniţiativele şi toate gesturile opoziţiei. Rezultatul a fost că Filipescu 
îl lăuda şi că Brătianu îl bănuia. Pe când „Epoca“ îi consacra articole 
elogioase, Brătianu care îl ştia vorbáret si indiscret nu-l ţinea în curent cu 
nimic. De aceea, era ministrul cel mai rău informat din tot guvernul. 

Lui Porumbaru nu mai era nevoie să i se facă recomandații de neu- 
tralitate, căci era întruparea însăşi a neutralității. La Externe reprezen- 
ta de minune politica oficială a ţării, păcat doar că miniștrii străini 


139 


140 


se duceau mai mult la Brătianu decât la el. Ca simbol al neutralității, 
Brătianu nu se putea măsura cu el, îi era cu mult inferior, dar netăgăduit 
că rolul acestui titular al unui departament pe care altul îl conducea avea 
în sine ceva ridicol. S'a zis însă că în această perioadă Porumbaru nici 
nu a ştiut ce politică făcea Regatul Român, ceea ce era o cruzime inui 
tilă, fiindcă Brătianu il tinea la curent cu tot ce urmărea. Nusi comunica 
toate amănuntele, toate conversațiile cu diplomaţii, toate telegramele 
cu miniștrii noștri în străinătate, dar îi dădea adesea însărcinări, sau îl 
întrebuința ca să complecteze acţiunea lui, în sfârșit lăsa în sarcina sa 
exclusiv atribuţiunile de care socotea că se poate dispensa. Si aceste 
misiuni erau îndeplinite de Porumbaru cu tact și cu succes, căci nu era 
primul venit. Cu frumoasa lui cultură, cu inteligenţa sa analitică, plină 
de vioiciune si de subtilitate, cu arta lui desa redacta -= în franțuzește 
redacta minunat m Porumbaru ar fi putut fi un om de mâna întâia, dacă 
nu ar fi fost complet lipsit de voinţă şi de energie. 

Pe mine, în fine, Brătianu m'a însărcinat să informez universitatea, 
ca si pe Iorga. Universitatea intra desigur în cadrul atribuţiunilor mele 
de ministru de instrucţie. M'am pus în contact cu profesori si cu stus 
denti. Pe profesorii liberali misa fost ușor sái determin să se abjie de 
la mișcarea opoziţiei, pe cei neutri i-am câștigat în mare număr de pan 
tea noastră. Astfel am reușit să paralizez acţiunea lui Toma Ionescu, de 
unde ura sa și insultele presei takiste și filipesciene la adresa mea. Numi 
făceam însă nici un scrupul să intervin cu energie într'o chestie pe care o 
știam pug politică. 

Cu studenţii problema era ceva mai delicată, căci ministru al neutrei 
Românii fiind, nui puteam lăsa să devină nici turburători ai ordinei pus 
blice, nici instrumentele inconștiente ale planurilor opoziţiei; ca om însă 
nu puteam să nu pricep partea de generozitate, de idealism curat, ce clocor 
tea în sufletul tinerimii universitare. De o mie de ori mai nenorocit aș fi 
fost dacă în data unei asemenea zguduiri naţionale aș fi găsit o tinerime 
nepăsătoare și sceptică, cá atynci as fi putut dispera de vitalitatea acestui 
popor. M'am căznit deci să domolesc ardoarea studenţilor, să sugrum fir 
rescul lor avânt. Doi ani desa rândul acest joc n'a fost întotdeauna ușor, 
am totuși credinţa că misam împlinit cu succes misiunea. De pe urma stui 
denţilor Brătianu n'a avut dificultăţi inutile, iar ei nu au putut niciodată 
vedea în ministrul Instrucfiei călăul legitimelor aspiraţiuni ale sufletului 
lor. 

Capitolul Iorga a fost foarte interesant. Dánsul de la început ni se 
potrivea de minune, fiindcă era ca și noi împotriva unei acţiuni alături 
de Puterile Centrale, ca şi noi credea că trebuia așteptat un moment 
prielnic si că acest moment n'a venit încă. Înfiera neastâmpărul opozis 
fiei, refuzase să se solidarizeze la manifestaţiunile ei, la universitate era 
împotriva lui Toma Ionescu, aproba faptele guvernului și nu se sfia s'o 


spună fără înconjur. Această atitudine era pentru politica lui Brătianu 
un auxiliar preţios, dar problema era acuma ca Iorga să rámáie în aceste 
bune sentimente. Impresionabil cum este, era de temut că dintr'o zi în- 
tr'alta să nu se schimbe, iar în lagărul advers ar fi fost pentru noi o greu- 
tate în plus, printre cele multe cu care aveam de luptat. Cuvântul lui 
avea înrâurire asupra opiniunii publice, mai puţin decât își închipuia, 
dar în sfârșit glasul lui răsuna în întruniri, persoana lui în fruntea stu- 
denfilor şi a manifestanfilor putea crea încurcături. De aceea, era esenfi- 
al să le înlăturăm. 

Întrucât aveam de dinainte bune raporturi personale cu Iorga și 
fiindcă el avea mereu cu publicaţiile lui afaceri cu Ministerul de [nstrc- 
tie, Brătianu s-a gândit să mă întrebuinţeze pentru a menţine pe istori- 
cul nostru în aceeași stare de spirit favorabilă guvernului. Din iama 
1914 — 1915 și până în primăvara anului 1918 am avut, deci, neîntre- 
rupt marea onoare să fiu plenipotenfiarul guvernului şi al partidului pe 
lângă Dl. Nicolae Iorga. În acest lung răstimp si în mijlocul celor mai 
mari ceasuri ale vieții noastre de stat, am avut prilejul să văd neîncetat 
şi să cunosc de-aproape pe istoricul nostru. De pe urma acestor îndelun- 
gate raportyri nu am putut rămâne faţă de Iorga nici cu sentimente de 
admirafiune, nici cu sentimente de stimă. N'am văzut niciodată la el un 
adevărat simţ politic, concepţiile înalte ale omului de stat, sau ale marelui 
patriot. N'am văzut la el decât atitudini determinate de consideraţiuni 
meschine, de preocupări personale, de vanitate, de susceptibilităţile 
unei naturi izbite de o caracteristică hipertrofie a eului. De-a lungul 
acestor rânduri se vor găsi dovezile, nenumăratele și convingătoarele 
dovezi, pe care se întemeiază această judecată a mea. 

Cât despre succesul misiunii mele, el a fost mai presus de orice aştep- 
tări. Aproape 4 ani nu am avut nici o dificultate cu Iorga, l-am menţi- 
nut fata de noi în bunele dispoziţiuni din primele ceasuri ale izbucnirii 
războiului mondial. Nu voi avea desigur presumţiunea sá'mi atribuiesc 
tot meritul. În orice caz nu a fost al meu meritul de-a fi găsit cheia acestui 
miraculos succes, am întrebuințat pur si simplu vechea reţetă a Regelui 
Carol care nu a dat greș nici o secundă. Mărturisesc că am primit fără şo- 
văire să joc acest rol, întâi fiindcă socoteam că dacă poţi aduce un ser- 
viciu ţării tale în astfel de vremuri nu ai dreptul să stai pe gânduri, si a- 
veam conștiința că-i aduceam cu adevărat serviciu. Pe urmă, fiindcă mă 
interesa să despic această personalitate. Nu-mi puteam închipui că hotă- 
rârile îi sunt până într'atâta determinate de mărunte si vulgare slăbiciuni 
omenești. Nu credeam că pentru a'l stăpâni era destul să întrebuinţezi 
mijloacele cele mai comune și cele mai disprețuite. Dacă aș fi știut-o, 
as fi șovăit. 

După ce ni s-au desemnat locurile, Brătianu s'a învăluit într'o atmo- 
sferă de tăcere si de mister si a făcut pe sfinxul. Ce a putut dânsul să 


141 


142 


rabde și să ţacă în cei doi ani de neuţralițaţe este de nedescris. Dacă tacer 
rea este o virtute, fără îndoială că Brăţianu o are în cel mai inalt grad. 

Greufatea însă era sani facă şi pe ceilelti să ţacă şi să rabde. 

Dacă nu se putea ca opoziţia să tacá si să rabde, trebuia cel puţin 
încercaţ să se mai pună sțavilă gurii şi neasțâmpărului ei. Pe lângă neconi 
tenitele intervenfii ba pe la unul, ba pe la altul, Brăţianu s'a gándit să tris 
mitá la Roma pe Dr. Istrati, iar la Paris pe Dr. Jean Canţacuzino, pe 
George Diamandy si pe Dr. Costinescu. 

Scopul acestor misiuni era, pe de-o parte, să arate opoziţiei sinceris 
tatea afirmaţiunilor noastre că nu vom merge decát cu Entanta, si, pe de 
alta, să dea viiţorilor nostyi aliaţi o chezásie a simţăminţelor noastre 
faţă de ei. Bineînţeles aceste misiuni nu aveau nici un caracter oficial, 
Drátianu puţea oricând să le dezaprobe, mai ales faţă de Germani si 
față de Austrieci. Nu era mai puţin adevăşaţ, însă, că asţfel cum erau 
compuse nu ar fi putut pleca, dacă nu ar fi avut asentimentul Primului 
Ministru. Aceasta o înțelegeau aliaţii, o înțelegeau nerăbdăţorii opozis 
fiel, şi atáta ne trebuia. Membrii acestor misiuni au fácut unele greșeli. 
Diamandy îndeosebi a acordat cáteva interviuri in care s'a lăsaţ ademenit 
să declare mai mult decát ar fi tyebuit să declare. Asa bunăoară ha scia 
pat în cursul lunii Martie că vom intra în acţiune aláturi de Entanta. 
Aceste imprudenţe de limbagiu nerau creţ unele dificultăți, dar în gene, 
re putem spune că misiunile lor nesau făcuţ mai mult bine decát rău. 
Ele au destins coarda în ţară, au domolit pe Dr. Canţacuzino, pe Dia, 
mandy si pe Istrate care porniseră cu multá energie lupta în favoarea ui 
nei imediaţe intrári în acţiune, au oprit cu desăvârşire orice sciziune pe 
care agițaţiunile lor lesar fi putut provoca în sânul partidului liberal. Celor 
de bună credinţă din opoziţie lesau dovedit, că Brăţianu era sincer când 
le spunea: „Aveţi încredere în mine, nu voi merge cu Germaniaf. În fine, 
Aliaților le-a fost de un netágáduit folos ca, după ce câţiva opozanți 
şopţiseră „nu aveţi încredere în Brăţianu, e siret și fitarnic, niciodață 
nu va merge cu Dv., cel mult dacă va rămâne neuțru“, să mai vină şi 
câţiva prieteni neîndoielnici ai Enţanţei, oameni cu situatii însemnaţe, 
care să le spună ,toate acestea nu sunf adevăraţe, vă afirmăm noi, pe care 
nu ne pufeti suspecta, că Brăţianu va merge cu voi, că nu asteapta decát 
un moment prielnic, înlesniţi, deci, şi Dv. situatia trimitfánd României 
cát mai grabnic armamentul și muniţiile pe care vi le cerem de atátea luniff. 

Cel mai bun mijloc însă dera potoli nerăbdarea si dera impune táces 
rea opoziţiei era desa obţine mutismul parlamentului. Dacă va vorbi 
parlamentul, dacă vor fi acolo dezbateri asupra politicii externe, interpes 
lări, lămuriri şi răfuieli, tot scopul urmăţiț de guvern se va prăbuşi. 
Toaţă grija noastrá s'a indreptat, deci asupra sesiunii parlamentare, care 
urma a începe pofrivit constitutiei la 15 Nov. Am hotarit, intái, să facem 
o sesiune scurță si mereu intret3iat3 de vacanțe, în al doilea rând am 


dispus să nu venim cu nici o lege de organizare, cu nimic din ceea ce ar 
putea provoca conflicte sau divergențe serioase de păreri între partide. 
Am orânduit să nu depunem pe birourile adunării decât proiectele de 
legi cerute de situaţia de pregătire războinică în care ne aflam si cerinţele 
indispensabile necesităţilor armatei. 

În al treilea rând am stabilit ca o normă fixă să nu răspundem la nici 
o întrebare privitoare la politica externă, să eliminăm cu alte cuvinte com- 
plet prin dezbateri discutarea situaţiei externe. Motivarea noastră era ur- 
mătoarea: întrucât nu suntem în măsură să dăm ţării toate lămuririle cu 
privire la politica noastră din afară, preferăm să nu angajăm discuţii, pe 
crâmpeie, pe amănunte. Asemenea discuţii pot provoca nedumeriri sau da 
loc la interpretări greșite. Deocamdată cerem ca parlamentul să ne acorde 
încrederea sa, iar când momentul oportun va veni îi vom expune toată 
acţiunea noastră diplomatică şi'i vom justifica toate faptele şi toate ati- 
tudinile noastre. 

În al patrulea rând, am adresat opoziţiei un apel călduros şi stărui- 
tor la liniște si la unire. Cu cât vom da străinătăţii mai mult impresia 
unei unanimitáfi a congtünfelor, cu atâta cuvântul României va fi în 
afară şi mai cu greutate. 

Am avut fericirea să izbutim să realizăm aceste patru puncte ale 
programului nostru parlamentar. Sesiunea începută la 15 Nov. 1914, 
întretăiată de necontenite vacanțe, s'a terminat la 26 Febr. 1915. Pe 
biroul camerelor n'am adus nici un proiect însemnat, doar legile măsu- 
rilor excepţionale, controlul străinilor, o convenţie cu Banca Naţională, 
căteva legi militare, controlul vinurilor, casele de gaj, taxe vamale si 
credite. Nici măcar nu am făcut bugete, am prelungit pe un an bugetul 
exerciţiului 1914 — 1915. Nu am răspuns la nici o interpelare privitoa- 
re la politica externă, ba am evitat chiar orice discuţii la armamente şi 
muniții. Astfel fiind situaţiunea, cei care ar fi fost ispitiţi să dea naștere 
unor asemenea discufiuni s'au descurajat și n'au întreprins nici o nouă 
tentativă, lar opoziţia, înţelegându-și cu patriotism rolul, a consimţit 
să nu creeze greutăţi guvernului, a renunţat la discuţia mesagiului, chiar 
Filipescu s'a mărginit la activitatea lui extraparlamentară. Nimeni nu a 
încercat măcar să provoace declarațiuni din partea noastră, numai câteva 
persoane ce nu erau legate de o disciplină de partid au cerut cuvântul în 
politica externă. Ele însă nu aveau autoritatea cuvenită pentru ca lumea 
să dea vreo atenţie cuvintelor lor, prin urmare declarafiunile unui C. Mil- 
le, unuia Fleva, unui A.C. Cuza şi unui Dobrescu Geanabet de la Ploiești nu 
puteau, în opinia publică, decât să justifice şi mai bine hotărîrea guvernu- 
lui de a păstra o absolută tăcere. 

Cum s'a ajuns însă cu opoziţia la acest îmbucurător rezultat? Destul 
de uşor. Împotriva germanofililor atmosfera era atât de ostilă, încât si lor 
le convenea să nu fie siliţi a-şi expune punctul de vedere. Dealtminteri 


143 


144 


Carp era suferind, pentru prima oară neplăcerile bătrâneţelor tulburau 
admirabila lui constiţuţie fizică. Îşi vânduse casa, îşi împrăştiase biblios 
teca, îşi lichidase un întreg și lung trecut. Lui Maiorescu îi murise soţia şi 
voia să se retragă din viaţa publică . Îgconjurat de câteva cărţi, departe de 
zbuciumul lumii și scriindusşi memoriile, astfel proiecta , ca un filozof din 
antichitate, sáigi sfârşască zilele. Prăbușirea operei de la București pe care 
rezemase toată gloria lui şi condiţiunile în care reînoise tratatul, nu creau 
de altfel o atmosferă prielnică în jurul său. 

Stere, supărat pe toată lumea, certat cu cei mai intimi din prietenii 
săi de până acuma, avea pe la Cameră numai meteorice apariţii. În Senat 
Marghiloman nu era încă germanofil mărturisit, iar C. C. Arion la Cameră 
era tot atât de prieten al Entantei ca si Iancu Lahovary şi D. Greceanu. 
Iorga, de aproape cultivat de noi, ne era mai binevoitor decât oricând. 
Take Ionescu prea era om de guvern ca să nu priceapă pericolul unor 
atari dezbateri în împrejurări atât de grave. Cu un an înainte era dânsul 
la guvern în condițiuni identice şi ne ceruse tăcerea, pe care i-o acorda- 
sem cu lealitate, fără precupeţire, nu era cu putinţă deci, ca azi să aibe 
el faţă de noi o altă atitudine. Conservatorii propriu zisi sub influenţa 
lui Marghiloman şi a lui Iancu Lahovary nu doreau discuţii care ar fi pui 
tut demasca în public neînțelegerile din mijlocul lor. Filipescu singur 
victimă a temperamentului său, voia să ia pe Brătianu de piept, să-l 
silească să se explice înaintea ţării, dar amicii lui, care nu-l aprobau, 
Şiiau luat ei sarcina săal potolească. 

Si astfel sesiunea d iama 1914—1915 a fost cea mai liniştită, dar 
şi cea mai searbădă din toate sesiunile pe care lea cunoscut vreodată 
pecu României Mici. Cele mai multe legi au trecut chiar fără dez 

ateri. Adevărate discuţii n'au fost decât la legea asupra controlului stră- 
inilor, când Cuza a vorbit trei zile făcând antisemitism violent, ceea ce 
a silit pe Mârzescu, raportorul legii, să restabilească în această chestiune 
totdeauna delicată, adevăraţul punct de vedere al Statului Român. 

Toţuşi nu am putea spune că a fost în acea iarnă o atmosferă pună 
în parlament. Permisiunile de export date de ministerul de finanţe în 
schimbul unor compensaţiuni, prohibirile de export ale unor articole, 
liberţatea de export a altora, au dat loc la multe nemulțumiri, ba chiar 
la şi mai multe bănuieli. Costinescu era pretutindeni acuzat cu violenţa. 
Se şopteau nume de persoane care realizaseră beneficii considerabile, se 
indicau oficine unde permisurile se traficau și fapt este că abuzuri se 
făcuseră si că în j ministerului, ca si în jurul căjlor ferate si a vămilor, 
roteau spionii puterilor beligerante şi toţi samsarii naţionali şi internaţi: 
onali. Era un spectacol dezgustător. Costinescu, a cărui onorabilitate nu 
putea fi pusă în discuţie, era vinovat, căci în ciuda frumoasei, marii şi 
creatoarei lui enis avea un mare cusur: dragostea i impusă până la 
manie a amănuntelor. În ministerul său nu se mărginea să conceapă legi 
mari, să le redacteze cu competenţa unui om priceput și să le aplice cu un 
neîntrecut simţ practic, trebuia să se amestece în toate amănuntele, să 
ştie, să corecteze, să verifice lucruri ce nu meritau să răpească timpul 
unui ministru. 


Imi aduc aminte când lucram gu el la băncile populare și nu-mi dădea 
ji până nu completa accentele pe litere și yirgulele din mijlocul fraze- 
Qr. Când à izbucnit păzboiul mondial, am închis granițele și pu am mai 
autorizat decât ieșirea anumitor mărfuri, în schimb de compensaţiuni; 
pu ne-am gândit jmedigt să stabilim reguli fixe şi 0 procedură strictă, uni- 
formă. Costinescu, potrivit yechiuluj său obicei, a vrut să facă el singur 
totul. Vrâpd-pevrând a devenit astfel un dispepsator de faygruri şi çare 
este dispepsatorul de fayoruri çare a scăpat vreodată de insinuári şi de 
bârfeli? S'a întâmplat astfel ca upeori din slăbiciune să deg la persoane la 
care ar fi fácut mai bipe să pu deg, sa altegri să se gbugeze de bung sa 
credință — și nenorocita atmosferă, s'a şi creat. Nu e vorbă, în urmă am 
intervegit ngi guyernul, am jmpus reguli fixe, am ipstituit 0 procedurá se- 
Yer, dar epa preg târziu, pául se fáquse. 

Era cu neputinţă ca această atmosferă gregaie dinafară să pu se pe- 
simtă şi ip parlamept. Opoziția tágeg. Pactul qu Take lopescu, qu N. 
Filipescu si Costinescu încheiat yara lg Sinaia, ọ împiedeca să fagă din 
această chestie ọ armă de luptă. Nu putea fi atacat tocmai aliatul din gu- 
yem! Majoţitatea táceq si eg. Spiritul de disgiplipă 9 impiedica să deschi- 
dă focul, dar și unii și alţii clocoteau. În «ele din urmă, lugrurile izbuç- 
niga. 

La sfarsityl sesiunii, un grup de tineri din partid in frunte çu Lupu si 
cu Brezulesgu qu prezeptat din iniţiativa parlamentara up proieçt de lege, 
având drept scop  prohibipeg totală a exportului de porumb, pe motiy 
a Populaţia rurală pu are ce mânca, iar porumbul pestru trece grani- 
tele hrăpind armate străine şi îmbogăţind pe speculanfi. Argumentul pu 
era întemeiat. Statistica dovedea că în ţară erau stocuri considerabile, cá 
nu se exportaseţă decât cantităţi neînsemnate şi că guvernul, având drep- 
tul să oprească oricând exportul, pu puteai să te temi de pericolul infe- 
metării țăranilor, decât suspegtând priceperea sau buna credinţă a gu- 
yemnului. Proiectul era deg mai mult un yet de blam dat indirect luj 
Costinescu, decât o măsură izvorâtă din grija adevăratelor intepese ale 
țărănimii. 

Cáteyg zile, Camera a fest în clocote, pu mai pegungşteai adunareş, 
parcă era altą nu ne mai puteam înţelege qu gel mai buni prieteni. Costi- 
nesçu s'a opus la acest proieçt, anunțând cá yom propune deocamdată 
numai 9 taxă asupra exportului de porumb și prohibireg altor cereale. 
Petru moment, deputaţii au consimţit, dar gând în ședința de la 26 a 
venit însă acest proiect în discuţie, furțuna a izbucnit mai violentă ca 
oricând. Costinescu erą încă reţinut la Senat qu discuţia upui proiect 
lg deparţamegtul lui, dar Camera cerea, să voteze imediat proiectul şi pro- 
hibjrle. Degeaba am intervenit poi şi le-am spus: „Ayeţi răbdare, Mi- 
nistrul de Fipanţe e la Sepat, l-am ingunostiint at, vine îndată, ya asigu- 
Tam că nu vom çiti decretul de înçhidere până pu ya yeti fi [ostit asu- 
pra acestuj proiect“. Nu voiau să asculte nimic, vociferări, apostrofe, un 
hags de nedescris. Hotárit, pu era judecata la mijlọç, era 9 deglántuire 
furioasă de patimi, adunarea se pápusteg împoțriya lui Costinescu. În 
sfârșit, a sosit şi dânsul si, gând l-am pus la curent qu cele ce se petrec 


145 


146 


în Cameră, s'a sculat și a declarat că primește tot ce i se cere. Instanta- 
neu, protestările s'au transformat în aplauze, nemulţumirile în bucurie. 
Pe această penibilă scenă s'a lăsat pe la 5 cortina sesiunii parlamentare 
din iarna 1914—1915. 

Puteam nádájdui că totul se sfârșise relativ cu bine. De fel, abia acu- 
ma aveau să înceapă adevăratele dificultăţi. Costinescu linigtise Camera, 
asigurându-o cá va consimţi la cererile ei și făgăduindu-i că va supune 
chiar în acea seară înainte de închiderea sesiunii proiectul cu prohibirile 
aprobárji Senatului. Era angajat formal. Când am vestit Senatul, am aflat 
că Al. Constantinescu și citise decretul de închidere, crezând că la Came- 
ră nu se află nici un proiect care să mai ceară şi încuviințarea Senatului. 
Costinescu era furios. „Cum rămân eu? Mi-am dat cuvântul, deputaţii 
nu vor crede niciodată că nu am fost înţeles cu Constantinescu, mai 
ales stiindu-má prieten intim cu el. Dar si dânsul nu putea să întrebe! 
Să ştiţi că mi-a făcut-o dinadins! Într'o Cameră si într'un guvern care 
mă tratează astfel, n-am ce căuta m îmj dau demisia! 

Iatá-ne deci cu o Cameră închisă si cu o criză ministerială deschi- 
să. Ne repezim la Brătianu, care crezând că furtuna s'a potolit la Came- 
ră, plecase mai devreme. Stătea liniștit întins pe patul lui şi citea, când 
Al. Constantinescu, Victor Aptonescu si cu mine i-am adus neplăcuta 
veste. În primul moment n'a văzut nici o posibilitate de a împăca Came- 
ra fără a ofensa pe Costinescu, nici de-a împăca pe Costinescu fără a 
ofensa Camera. În această situaţie, se gândea serjos la retragerea întregu- 
lui guvern si era furios la perspectiva unei retragerj pe o asemenea chesti- 
une. Noi eram mai optimişti, socoteam că întrucât guvernul are dreptul 
să prohibe exportul, n'avem decât să probibim chiar mâine cerealele care 
făceau obiectul proiectului de lege în chestiune. Deputaţii vor obţine ce au 
cerut, iar buna credinţă a lui Costinescu va fi salvată. Pe când discutam 
mai cu aprindere, i se aduce scrisoarea de demisie a lui Costinescu. Văzând 
după cele întâmplate care sunt simţămintele majorităţii faţă de dânsul a 
socotit că prezenţa sa în minister a devenit imposibilă. Dacă nu mă înşel 
erau şi câteva cuvinte maliţioase la adresa lui Alecu Constantinescu, care 
se inrogise până peste urechi —semnul la el al emoţiunilor adâncim și era 
nespus de supărat de încurcăturile pe cari, fără voie, le provocase. 

Brătianu se gândi întâi să primească demisia, de câtva timp deja fiind 
enervat de veșnicele conciliabule și combinaţiuni dintre opoziţie si mi- 
nisțyuyl de finanţe. Pe de altă parte, îşi dădea seama de răul pe care poli- 
tica de permisuri a lui Costinescu o făcea întregului parţid si nu vedea de 
ce ar suferi toată guvernarea lui de pe urma greșelilor unui singur om, 
sau mai bine zis de pe urma îndărătniciei unui singur ministru, fiindcă 
Brătianu îl prevenise pe Costinescu să nu ia unele din măsurile pe care 
totuşi el le luase. Nu era cu putinţă să-i provoace el demisia, fiindcă ar 
fi însemnat să confirme calomniile ce circulau pe socoteala administra- . 
fiei de Ja finanţe, dar întrucât Costinescu demisiona singur, nu era oare 
mai înțelept ca politician să i-o primească? În urmă, însă se răzgândi. Q 
astfel de demisie în asemenea împrejurări nu putea decât să scadă auto- 
ritatea ministerjală, să confirme temeinicia campaniilor existente, să spar- 


gă unitatea guvernului şi, având în vedere legăturile lui Costinescu cu 
opoziţia, să”l azvirle în braţele ei, sporind încă puterile îndeajuns de ame- 
mntátoare ale coaliţiei intervenţioniste. Mărturisesc că am stăruit gi eu 
pentru această din urmă soluţie așadar Brătianu i-a scris lui Costinescu 
ca sá'i respingă demisia, iar Constantinescu și cu mine am plecat sá'l îm- 
păcăm. După multe stáruinfe, patriarhul a consimţit. Am prohibit ex- 
portul pe cale de decret, am dat presei un comunicat, am luat contact cu 
amicii noștri din majoritate, le-am expus situaţia, așa încât guvernul în 
vechea lui formaţie, în aceea de pe vremea încă a Regelui Carol, și-a con- 
tinuat activitatea. 

În cursul sesiunii au mai fost trei manifestatiuni parlamentare care 
merită să fie reamintite: votarea dotaţiunii familiei regale, manifestatia 
pentru Italia și chestia reformelor. 

Constituţia cere ca la fiecare început de domnie să se fixeze lista ci- 
vilă. Lista civilă a Regelui Carol era de 1.200.000 lei, Brătianu ne-a ce- 
rut so urcăm la 2.500.000. În consiliul de miniştri au fost oarecari 
discuţii, mai mulți dintre noi — eram și eu printre aceia — socoteam că 
având în vedere averea moștenită de Regele Ferdinand, veniturile mereu 
crescânde ale Domeniilor Coroanei, familia regală deși mai numeroasă 
decât a Regelui Carol, nu avea absolută nevoie de o sporire a listei civi- 
le. Pe lângă aceasta, ne temeam că o asemenea propunere adusă în par- 
lament în momentul când (ara e în ajunul unui război și are atâtea ne- 
voi, va produce o impresie rea în public, va da loc la discuţii inoportune 
în jurul Coroanei și va neutraliza tot efectul bun produs de gesturile de 
generozitate făcute de Regele Ferdinand la începutul domniei sale. 

Brătianu era însă intransigent. Știrbey îl convinsese că Regele nu 
are o situație materială atât de strălucită, că are trei fete si că trebuie 
să se gândească deci și la înzestrarea lor. Pe de altă parte, cercurile Pala- 
tului luaseră contact pe chestia aceasta cu fruntașii opoziţiei. Nu întâm- 
pinaseră nici o rezistență serioasă; Brătianu vorbi şi el cu ei. Proiectul 
a fost deci adus în dezbaterea adunării. Camera l-a întâmpinat așa pre- 
cum o prevedeam. Au fost necesare intervenţiile personale ale lui Brătia- 
nu şi tot spiritul, cunoscutul spirit de disciplină al partidului, ca majo- 
ritatea să se supună. Întreaga opoziţie a făcut declaraţii favorabile Coroa- 
nei, fațada a fost complet salvată, dar numărul deputaţilor ce şi-au dat 
votul din adevărată convingere și cu tot sufletul a fost foarte restrâns. 

După cum am arătat, pe vremea aceea simțământul general era cá 
acţiunea noastră trebuie legată de aceea a Italiei și că nu trebuie să in- 
trăm în acțiune decât împreună. Ca să accentuăm deci solidaritatea 
noastră de interese cu sora latină, la deschiderea Parlamentului s'au schim- 
bat telegrame cu Parlamentul Italian, luându-se între altele drept pre- 
text şi moartea Regelui Carol. Citirea acestor telegrame a dat loc la Ro- 
ma şi la București la manifestaţiuni în Parlament. Discursuri, interven- 
tii din partea lui Porumbaru ca reprezentant al guvernului, aplauze fre- 
netice, strigăte de „Eviva l'Italia". Nimic din ceea ce putea apropia am- 
bele ţări nu era de prisos în acel moment. 

In ce privește reformele, situagiunea era următoarea: de la declara- 


147 


148 


rea războiului mondial, chestia externă, posibilitatea realizării idealu- 
lui nostru naţional, prima printre toate celelalte preocupări. Socoteam 
rea mari datoriile şi răspunderile noastre faţă de visul secular al neamu- 
ui ca să întreprindem nici cel mai mic lucru care ar putea îngreuna reali- 
zarea lui. Or, în reforme erau două părţi, votarea lor şi aplicarea lor — 
amândouă deopotrivă erau de natură să creeze dificultăţi în greaua cale 
ce urmăream pentru a ajunge la unitatea tuturor Românilor. Într'adevăr, 
votarea reformelor „ cel puţin înaintate cum le vroiam noi — implica 
discuţii, certuri violente, rupturi cu opoziţia, pe când situaţia externă 
ne cerea linişte, înfrățire între partide, unanimitatea conştiinţelor. 

Aplicarea reformelor cerea în primul loc cheltuieli, mari operaţiuni 
financiare, pe când situațiunea externă ne cerea economii, sacrificii, 
concentrarea tuturor forţelor financiare ale ţării în vederea nevoilor răz- 
boiului apropiat. Totodată, noi trăiam atunci de azi pe mâine. După toa- 
te probabilitățile era să intrăm în război împreună cu Italia la primăvară, 
adică peste câteva luni, dar se putea să fim siliţi a intra mai curând, da- 
că vom fi atacați, dacă pe front se va întâmpla una din acele schimbări 
însemnate de care vorbeau Ruşii sau Francezii; puteam fi târâţi în ráz- 
boi oricând, dintr'o zi pe alta. În asemenea condițiuni era prudent să ne 
apucăm noi acuma de înfăptuirea unei opere asa de mari, aşa de grele, 
aşa de costisitoare ca aceste reforme? Evident că nu. De aceea toţi, chiar 
elementele cele mai înaintate din partid, au fost de acord că votarea re- 
formelor trebuia amânată. Pentru multi din noi mai era şi un net motiv. 
Ne temeam ca reformele votate în acele momente sub imperiul preocu- 
pării obsteşti de înţelegere între partide să nu fie reforme prea modera- 
te, cu prea multe concesii faţă de reactionalismul opoziţiei. Mai târziu, 
nădăjduiam că vom putea da un caracter mai democratic, mai înaintat 
reformelor noastre. Altfel le vom face într'o Românie Mică, având în 
fata noastră numai pe conservatori, altfel fireşte vom putea pretinde ca 
ele să se facă într'o Românie Mare, având alături de noi pe ţăranul mai 
puternic, mai înstărit si mai conştient din Ardeal. Fără îndoială că aveam 
dreptate. 

În Parlament problema a fost adusă, Cuza punánd-o incidental cu pri- 
lejul uneia din numeroasele şi incoerentele sale manifestații oratorice, 
dar mai serios şi cu mai multă autoritate a pus-o Paul Bujor la Senat. Am 
ţinut cu toţii ca însuși Brătianu să-i răspundă si iată textul declaraţiei 
pe care a făcut-o, în rezumatul argumentării de mai jos: 

„Nu cred cá e momentul; cred că există în conștiința poporului în- 
treg — si am mare încredere în țărănimea noastră — cred că există în con- 
știința generală, că în momentul acesta nu trebuie să fie nici o manife- 
stație care ar putea să dea naștere la o manifestare de împărţire de pă- 
reri, sau de idei, oricât de caldă ar fi convingerea noastră, oricât de adân- 
ci ar fi certitudinile noastre asupra soluţiunilor definitive ale reformelor 
pentru care am fost trimiși aci. În momentul de față, un sentiment de 


patriotism şi de elementară înţelepciune politică ne impune să amânăm 
tot ce ne poate dezbina. Acestea sunt motivele pentru care nu cred că este 
momentul de a răspunde afirmativ la întrebarea Dlui. Senator al Univer- 
sităţii din Iași“. (Senat, ședința din 19 Dec. 1914.) 

Dealtminteri, felul nostru de a vedea era atât de mult prezent în con- 
știința tuturora, încât nimeni nu s'a mai gândit măcar în chip serios să 
readucă în discuţie pe acele vremuri problema reformelor. 

In fine, se cuvine să semnalăm aci încă un fapt petrecut în cursul ier- 
nii 1914—1915, un fapt care, prin semnificațiunea si prin consecinţele lui, 
intrece cu mult în însemnătate pe toate celelalte petrecute in prima iarnă 
a neutralității noastre. Acest fapt a fost trimiterea la Londra a lui G. Da- 
nielopol și a lui Aristide Blank, pentru contractarea unui împrumut. 
Intâi, pentru că adresându-ne la unul din factorii Entantei, când am fi 
putut face apel la o ţară neutră, la America spre pildă, era, pentru oricine 
voia să-și dea osteneala să vază, o indicafiune politică foarte semnifica- 
tivă. După cum în Septembrie făcusem un prim pas, o primă legătură cu 
Entanta prin convenţia secretă de neutralitate cu Rusia, acuma făceam un 
al doilea pas, o mai hotărâtă legătură cu ea prin împrumutul de la Lon- 
dra. Guvernul englez nu ne-a cerut să-i declarăm formal că vom merge cu 
ei, sa mulțumit să ne pună condiţia că nu vom întrebuința acești bani 
pentru munițiuni si armamente contra Angliei si a aliaţilor ei. Din ziua 
când am consimţit la aceasta în scris, virtual eram legaţi de Entanta, Ro- 
mânia contractase o obligatiune morală peste care nu mai putea trece de- 
cât cu greu. În realitate, din acest moment datează alianţa noastră cu pu- 
terile Triplei Înţelegeri, de atunci înainte nu mai putea fi vorba de o ade- 
vărată neutralitate a României. Gravitatea acestui angajament nu putea fi 
tăgăduită si ea a dat loc la o scenă pe care nu voi uita-o niciodată, la o mi- 
că criză ministerială. 

Tratativele la Londra mergeau încet, Danielopol si Blank n'au putut 
vedea imediat pe Lloyd George, pe atunci Chancellor of the Exchequer 
(Ministru de Finanţe). Au mai fost nu știu ce întârzieri la Banca Angliei, 
cu anumite plenipotenfe, cu transmiterea telegramelor. In sfârşit când 
totul era gata, Costinescu se înţelege cu Brătianu și redactează o lungă 
telegramă cu ultimele noastre instrucțiuni. Protocolul cerea ca telegrama 
transmisă lui Danielopol si Blank prin legația noastră din Londra, să fie 
contrasemnată de Porumbaru ca Ministru de Externe. Costinescu, pe care 
tărăgănelile îl cam enervaseră, era în culmea fericirii, îşi procurase în bune 
condițiuni banii de care avea atâta nevoie pentru echilibrarea situaţiei sale 
financiare, pe de altă parte considera acest împrumut ca un succes diplo- 
matic personal. Il adusese pe Brătianu până atunci atât de rezervat, atât 
de precaut, să conţracteze formal o obligatiune morală față de Entanta. 
Deși era bolnav, a lucrat în grabă o zi intreagá la aceste formalitáti, i-a 
trimis telegrama spre iscălire lui Porumbaru, și a recomandat celor de la 


149 


150 


Externe să o expedieze cît mai urgent. După o zi, când Costinescu isi 
credea telegrama de mult sosită, află că Porumbaru o ţinea la el si refuza 
să o iscălească. L-a chemat imediat la dânsul, unde tocmai mă aflam și eu 
cu Alecu Constantinescu. Scena a fost de nedescris, „De ce nu iscăleşti 
mai repede Porumbaru? Asteaptá cei de la Londra și e nevoie mareff. „Nu 
pot iscălift. „De ce?* „Acest pact implică o întreagă schimbare politică pe 
care eu nu o aprob. Noi suntem neutri. Eu altă politică nu înţeleg să fac. 
Nu-mi pot lua răspunderea eif. „Bine, dar am vorbit cu Brătianu. Îţi 
închipui lesne cá nu am putut, eu Costinescu, să iau o asemenea hotárire 
într'adevăr foarte serioasă din punct de vedere politic, fără aprobarea 
șefului guvernului“. „Nu știu , eu nu iscălesc, această răspundere nu o pot 
lua“. „Îţi dau cuvântul meu că telegrama este văzută şi aprobată de 
Brătianu, „Se poate, nu iscálesc!' 

Atâta i-a trebuit lui Costinescu, bolnav și enervat cum era , l-a mal- 
tratat pe sărmanul Porumbaru într'un chip îngrozitor. „Așa ai fost toată 
viaţa ta, un fricos și un caraghios, dacă îţi este frică să iei o răspundere, 
atunci de ce te-ai mai amestecat în politică, ce cauţi în guvern în vremuri 
ca acestea, stai acasă! Cât era de bătrân, sărea în sus din pat, spumega. 
Mai bine de o jumătate de ceas au căzut pe capul lui Porumbaru o ploa- 
ie de epitete injurjoase și de invective, unele cuprinzând adevăruri, dar 
toate de o cruzime nespusă. Constantinescu și cu mine nu ştiam unde să 
ne mai ascundem, am căutat de două, trei ori să intervenim, să linigtim 
pe Costinescu, dar dânsul o pornea cu și mai multă violenţă. Porumbaru 
stătea însă impasibil sub această îngrozitoare filipicá. Ai fi spus cá era un 
corp din care se retrăsese sistemul nervos, nu făcea un gest, nu spunea un 
cuvânt, nici un mușchi de pe obrazul lui nu tresărea, ochii lui priveau 
nepăsător si absent pe Costinescu dezlănţuit ca o furie. Din când în când 
numai, își scărpina încet și tacticos chelia cu vârful degetului. În sfâr- 
şit, cu oarecare timiditate, ca si cum ar fi vorbit de lucruri perfect banale, 
a spus: „Dragă Costinescu, mi se pare că te-ai cam enervat...“ Costinescu 
a fost dezarmat de atâta stăpânire si de atâta aparentă nepăsare. Po- 
rumbaru a mai stat puţin, şi-a luat pălăria și liniștit, surâzător şi poli- 
ticos, a plecat. 

A doua zi şi-a înmânat demisia, Brătianu a trebuit să insiste ca să 
și-o retragă, în cele din urmă a consimţit, a iscălit telegrama si a expedi- 
at-o. O săptămână întragă Constantinescu a mai alergat de la unul la al- 
tul ca să împace aceşti doi vechi prieteni și totul s'a sfârșit cu bine în ju- 
rul unor cești cu ceai, sub ochiul mulţumit si protector al lui Alecu Con- 
stantinescu. A fost singurul act de independenţă al lui Porumbaru în tot 
timpul neutralității. Cine îi va putea vreodată deslugi cauzele? Eu, în ori- 
ce caz, mă declar incapabil să pătrund tainele acestei nepătrunse proble- 
me psihologice. 





Fig. 10 


CAPITOLUL UNSPREZECE 


PRIMĂVARA 1915 m INTRAREA ITALIEI ÎN RĂZBOI 


Cu începutul primăverii se apropia si posibilitatea intrării noastre în 
acţiune. Pe vremea aceea noi toţi o consideram ca foarte probabilă prin 
Maimlunie și, potrivit concepţiei noastre subordonată situaţiunii generale 
de front, acţiunii Italiei şi, în sfârșit, înţelegerii noastre cu aliaţii. 

Pe front, situaţiunea la începutul primăverii 1915 era nelámuritá; am- 
bele părţi păreau pline de încredere, dar nimic hotărît nu se desemna nici 
pe frontul occidental, nici pe cel rusesc. Deocamdată nu era nici un impe- 
diment ca indiferent de situaţia de pe front să intrăm curând în acţiune, 
Prin urmare, se impunea să grăbim toate pregătirile cuvenite. De aceea, 
Brătianu se puse mai hotărît pe lucru, colaborând cu Italienii pe de-o par- 
te si cu Entanta pe de altă parte. 

Italia era nerăbdătoare să intre, participarea sa la război era însă amâ- 
nată din cauza atitudinii Rusiei. De fapt, Rusia era împotriva intrării în ac- 
fiune a Italiei alături de Entanta, căci vedea intr'o Italie învingătoare o forţă 
de natură să contrabalanseze influenţa moscovită asupra slavilor din Sud. 
La Petersburg nu era nici o grabă în a preîntâmpina ofertele de servici ale 
Italiei, de aceea lucrurile stagnau de câtva timp. Solicitat de Italieni prin 
Fasciotti, Brătianu a intervenit pe lângă Sir Edward Grey ca să ia el în 
mână chestia negocierilor cu Italia și să înfrângă astfel reaua voinţă, mes- 
chinele socoteli diplomatice ale Rugilor. Intervenţia a fost făcută de Bră- 
tianu prin Mişu, Ministrul Țării la Londra. 

Bineînţeles că în momentul acestui demers fusese convenit cu Italia că 
vom lucra în strânsă colaborare și că vom intra concomitent în acţiune, 
Brătianu aştepta mereu veşti de la Roma; dar nu primea nimic. Într'o bună 
zi, află că Italienii s'au înţeles cu Entanta, că a dobândit de la ea toate re- 
vendicările ei teritoriale şi cá la începutul lui Mai a hotărît să intre în acţi- 
une. Italia ne ingelase deci, cáláuzitá de egoismul ei și, lipsită fiind de un 
orizont mai larg in concepţii politice; și-a zis probabil cá, având în vedere 
că dimpreună cu România se va năpusti asupra aceleiași prade, a monar- 
hiei habsburgice, şi că poate , în interesul comun, va trebui să facă unele 
concesii, tratând singură, tot ceea ce va putea obţine va fi numai pentru ea. 
În asemenea condiţii, de ce să se mai încurce negociind cu România? După 
ce va iscăli, va stărui la București si România nu va avea încotro, dânsa 
având în acest chip toate avantajele unei acţiuni militare comune, fără să 
aibă nici unul din neajunsurile unei colaborări diplomatice. 


151 


152 


Si aşa a făcut. După ce şi-a încheiat formele cu Entanta, s'a întors 
către noi si ne-a invitat s'o imităm. Brătianu însă a răspuns: „lertaţi-ne, 
noi am înţeles să fim colaboratori cu Dv. fiindcă vedeam în aceasta un 
interes comun pentru ambele ţări, începutul unei temeinice legături pen- 
tru viitor. Însă România nu primește să fie instrumentul Dv. Nici demni- 
tatea, nici interesele noastre nu ne îngăduie acest lucru. N'aţi vrut să ur- 
mam aceeași cale, mergeţi pe drumul Dv., România va merge pe al ei. 

Italia a insistat fiindcă vedea acum că va intra în condițiuni militare 
mai puţin prielnice decât dacă Austro — Ungaria ar fi fost deodată iz- 
bită din două parti, dar Brătianu a fost intransigent si de atunci înainte 
raporturile noastre cu dânsa n'au mai fost niciodată foarte intime. Ne-am 
convins că aveam de-a face cu o putere care nu e în stare să facă o politică 
de vederi îndepărtate, şi care crede că suprema înţelepciune este să faci 
politică de azi pe mâine. Ne-am convins, după cum se va vedea în descrie- 
rea evenimentelor ulterioare, că este o putere pe care nu se poate conta, și 
că în Europa de azi nu poate fi pentru Statul Român un reazem diploma- 
tic serios si sigur. 

Poate că și Brătianu a avut o parte de vină în cele ce s'au întâmplat. 
Cunoscând pe Italieni, nu ar fi trebuit să se mulţumească a-i pune în con- 
tact cu Englezii, ci ar fi fost poate mai nimerit să fie mai puţin discret, 
mai puţin delicat, să se amestece cu tot dinadinsul în tratativele lor. Atunci 
Roma n'ar fi putut să ne nesocotească și probabil am fi tratat și intrat în 
războiul mondial împreună cu Italia. 

Cine știe, poate că e mai bine că s'au întâmplat lucrurile astfel, am 
scurtat cu un an războiul nostru și, la urma urmei adevărații pácáliti au 
fost tot Italienii. Într'adevăr, grábindu-se să obţină concesiuni fără știrea 
noastrá și fără vreo impártealá cu noi, au inţrat la un moment inoportun, 
au luptat un an mai mult decât ar fi putut să lupte și au simţit adesea lip- 
sa armatelor române în sforţările lor militare contra Ausţro-Ungariei. Si, 
au regretat desigur mai mult intrarea, decât am regretat noi neintrarea, a 
fost pedeapsa meritată a unui act neprietenos și neleal, dar mai presus de 
toate, a fost o politică strâmtă, o politică rea. Ca să poată cu adevărat 
juca un rol într'o alianţă în care figura Anglia, Franţa și Rusia, ca să aibă 
mai cu seamă în Orient si în Adriatica autoritatea pe care o râvnea, Italia 
avea neapărată nevoie să nu apară izolată, ci să-și sprijine puterile pe un 
colaborator ca România. Altă greutate ar fi avut cuvântul ei, alt succes 
acţiunea ei. Dacă Italia s'a plâns de atâtea ori, dacă se plânge și azi că este 
nesocotită, și nedreptátfitá, vina este a ei, a unui egoism îngust si neinte- 
ligent. Avea la îndemână putinţa de a nu fi în condițiuni de inferioritate 
fata de aliaţii ei pe care n'avea decât să nu o respingă. 

ntrucât la drept vorbind, noi nu considerasem niciodată intrarea 
noastră concomitent cu a Italiei drept o condiţie sine qua non a inter- 
venţiunii României, Brătianu s'a consolat dealtminteri repede cu atitu- 
dinea Italiei fata de noi. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că la 10 
Mai, când Italienii au declarat război, lucrurile nu mergeau bine pe fron- 
tul rusesc, frontul care ne interesa mai de aproape pe noi, așa încât aveam 
motive să considerăm atitudinea Italiei faţă de România, mai mult ca o 
fericită providenţă, decât ca o calamitate naţională. 


Oricum, rămas singur, Brătianu a trebuit să caute să obţină de la Ali- 
ati recunoaşterea revendicărilor noastre teritoriale, care pentry dânsul 
și noi toţi era o condiţie sine qua non a intrării în acţiune. Mai ales după 
ceea ce páfisem cu Rușii la 1877, ni se părea imposibil ca să cerem ţă- 
rii sacrificiile unui crâncen război, fără să-i asigurăm dinainte în caz de 
victorie roadele acestor străduinţe si ale acestor jertfe. Qu nici un chip nu 
puteam concepe să chemăm poporul să-și verse sângele, ca pe urmă să-l 
expunem să-și vadă cele mai întemeiate drepturi naţionale, din nou, neso- 
cotite de aliaţi ingrati si atotputernici. Mai ales când era Rusia la mijloc, 
nici o garanţie nu era de prisos, ţara cu drept cuvânt ar fi fost fără milă 
faţă de un guvern care nu ar fi avut prevederea ca Rusia să ne înșele si să 
ne batjocorească pentru a doua oară. Brătianu cel bătrân a avut o scuză, a 
trebuit să trateze direct cu Rusia, dar Brătianu cel tânăr nu ar fi putut-o 
invoca nici măcar pe aceasta. Alături de Rusia stăteau acum Franţa şi 
Anglia, ele puteau, ele trebuiau să ne chezáguiascá clauzele pe care Ru- 
sia ar fi putut fi dispusă a leeluda, sau a nu le executa. Prin urmare, întâi 
de toate recunoașterea formală si sub garanţia tuturor aliaţilor a reven- 
dicărilor noastre naţionale. Aceasta era prima noastră condifiune, fără 
primirea ei nici nu putea fi vorba de intervenţia României. 

Al doilea punct era recunoașterea de către Aliați a tuturor revendi- 
cărilor noastre naţionale. Fireşte că nu putea fi vorba deocamdată de Ba- 
sarabia, aşa cum se înfățișa războiul atunci, nu se punea problema dez- 
membrării Rusiei. Victoria Entantei părându-ne sigură, nu putea fi vorba 
decât de lichidarea Austro—Ungariei, dar dacă monarhia Habsburgilor 
trebuia să se descompună, nu înţelegeam ca România să nu profite de 
acest prilej unic spre a revendica toate teritoriile româneşti din această 
împărăție. Din războiul mondial avea să iasă pentru o întregă perioadă 
istorică harta nouă a Europei. Ce ar fi spus, deci ţara, ce ar fi spus gene- 
rațiile viitoare, dacă guvernul răspunzător în acea clipă de destinele nea- 
mului românesc n'ar fi cerut, n'ar fi luptat, n'ar fi făcut tot ceea ce era 
omenește posibil ca să asigure contopirea cu patria mumă a tuturor păr- 
filor româneşti din împărăţia lui Franz Joseph? Ce scuză am fi putut in- 
voca, ce justificare am fi putut prezenta în faţa istoriei? 

Integralitatea revendicărilor noastre era, prin urmare, al doilea punct, 
tot atât de important ca și recunoașterea printr'un tratat a înseși reven- 
dicărilor. 

În al treilea rând, ceream Aliaților garanţii militare pentru lámurirea 
situaţiei cu Bulgaria. Război pe două fronturi nu puteam face, era peste 
putinfele noastre. Ca să inaintám în Transilvania trebuia să fim asiguraţi 
că Bulgarii nu ne vor ataca pe la spate. 

În sfârșit ultimul punct — armamentul și muniţiile. Fără dobândirea 
acestor patru condițiuni ne consideram imposibilă intervenţia. Nu ne-am 
fi jertfit, nici chiar în folosul Aliaților. 

Aceste patru condițiuni trebuiau însă să fie primite de Entanta. Atunci 
Brătianu i-a chemat la Bucureşti pe Mişu si pe Diamandy, spre a le da cu- 
venitele instrucţiuni. Pe de-o parte trata el aci cu reprezentanţii Entan- 
tei, pe de alta reprezentenfii noştri stăruiau la Londra și la Petersburg. 


153 


154 


Pe Lahovary nu l-a chemat, căci făcea mai mult pe francezul decât pe ros 
mânul, (fusese chiar silit să'i mai facă de câteva ori observaţii), nu avea 
nici o încredere în el şi, de altfel, având în vedere atmosfera foarte favo, 
rabilă nouă de la Paris, tratativele cu Blondel la București erau suficis 
ente. 

Am vorbit atunci şi cu Mişu şi cu Diamandy. Mișu era sigur de victos 
ria Entantei, convins de bunele sentimente ale Angliei față de noi, dar 
era rezervat. Era și firesc să fie aşa, căci dânsul a fost întotdeauna un bun 
agent de execuţie, nu a fost niciodată un om cu concepţii sau de iniţia 
ative. Diamandy, în schimb, era ditirambic, ne vedea deja in inima Ardea, 
lului, era încântat de Sasonoff, nepăsător de retragerile Ruşilor, care pe 
noi deja ne cam îngrijorau, si mai presus de toate, preocupat să dám inten 
venfiei noastre maximum de efect posibil. Îmi propunea săıl conving pe 
Brătianu să declarăm războiul în ziua de JO Mai. „Ça aura du panache!“ 
Brătianu ha apreciat întotdeauna foarte mult, eu, însă nu am împărtăşit 
această părere. Fără îndoială, că Diamandy era inteligent si avea simţ 
politic, din nenorocire aceste netăgăduite calităţi erau la el deformate 
de o grandomanie patologică. Alerga după un succes personal, după o 
strălucire momentană, după un „panachef, ce întuneca dreapta judeca: 
tă a lucrurilor. Presupun că a câştigat încrederea lui Brătianu fiindcă era 
dârz ca şi dânsul, foarte dârz, chiar în discuţiile cu străinii si fiindcă în 
mijlocul unui personal diplomatic fără concepţii și fără iniţiativă, Dias 
mandy avea și una şi alta. Mă îndoiesc însă că serviciile reale ce lesa adus 
țării in acest răstimp să fi precumpănit defectele lui şi înclin, cu cát má 
gândesc mai mult, să cred că între Brătianu, care îl pretuia şi opinia pui 
blică care nui pretuia, dreptatea era mai mult de partea acesteia din ur, 
má. 

La început, tratativele păreau a merge bine. Îmi aduc aminte că ina, 
inte de Paşte am avut un consiliu de Miniștri la Ministerul de interne, unde 
Brătianu nexa expus cu desamánuntul situaţia externă. Era optimist, vesel 
şi a conchis ca, după multe probabilităţi, pe la mijlocul sau pe la sfârşi, 
tul lui. Mai, vom intra în acţiune. A fost singurul prilej în tot timpul 
neutralității, când lam auziţ pe Brăţianu fixând o data, fie ea oricât de 
aproximativă. 

n urmă însă a mers mai rău, Aliaţii, îndeosebi Ruşii, se lăsau greu. 
Neîn ţelegerile se purtau asupra următoarelor puncte: Rușii reclamau pens 
tru ei aproape toată Bucovina, cel mult dacă consimteau să ne lase partea 
de sud cu mormântul lui Ştefan cel Mare. 

În Banat, de asemenea nu voiau să recunoască drepturile noastre asus 
pra integralită ţii acestei provincii. „O parte este sârbească, trebuie să 
împărțiți deci Banatul cu Sârbii. Avem pe lângă aceastaft, ziceau ei, 
„obligaţiuni morale faţă de dânşii. Sunt aliaţii noștri de la izbucnirea 
războiului s'au luptat cu un eroism minunati si aşa mai departe, argumen. 
te pe care, din nenorocire, lesam auzit de atâtea ori si la conferinţa păcii. 

În ceea ce priveşte Bulgarii am primit doar garanţii verbale. „Vă asigu- 
răm noi că Bulgarii nu vă vor ataca, cum vă inchipuiti ca ei să scoată 
vreodată sabia împotriva protectoarei lor, a sfintei Rusii? Dealtfel, Engles 


zii luptă la Galipoli, în scurt vor desfunda strâmtorile și vor sili pe Turci 
la capitulare. Germania nu va mai avea, deci, nici un punct de reazem în 
Peninsula Balcanică f. 

Brătianu era neînduplecat. Fără Cernăuţi și fără Banatul întreg, nu 
intrăm în război. „Nu pot admite ca un oraș ca Cernăuţii, un focar de 
cultură românească, sediul unei universități, reședința unei mitropolii 
române să fie dat Rușilor pe motivul cá în nordul Bucovinei administra- 
fiunea austriacă, vitregind elementul românesc, a hotărât si încurajat o 
infiltratiune ruteneascáf. 

Cát despre Banatul intreg, acesta era un punct de cápetenie din pro- 
gramul lui Brătianu. Provincia, după concepţia lui, trebuia privită ca o 
unitate, deci întreg, nu ciuntit, a trecut Banatul sub dominafiunea unora 
sau altora. Economiceste să tai Banatul în două, era să-l pui în imposibi- 
litatea de a trăi, ceea ce lipsea unei părţi era împlinit de cealaltă parte. 
Apoi, să tai în două toate râurile Banatului, adevăratele artere de scurge- 
re a bogățiilor sale, însemna să distrugi însăși posibilitatea de dezvoltare 
a oricărei propăşiri economice. Dar mai presus de toate aceste argumente, 
o înaltă considerafiune de ordin politic îl cáláuzea pe Brătianu: între noi 
si Slavii de la Sudi se părea indispensabilă existenţa unei graniţe naturale 
pentru o pașnică convieţuire în viitor. Hotarele convenţionale nu puteau 
fi o stavilă, nici împotriva expansiunii etnice a unora, nici împotriva ex- 
pansiunii etnice a celorlalți. Numai un fluviu ca Dunărea, numai râuri 
ca Tisa și ca Mureşul puteau curma definitiv tentativele de încălcare a 
celor două rase slave și latine din Orient. Sá ai norocul de-a avea la inde- 
mână asemenea graniţe naturale și să le dai la o parte, spre a le înlocui 
prin bârnele trecătoare ale unei factice linii de demarcafiune, i se înfăţi- 
sa lui Brătianu ca o neiertată greșeală politică, atunci când urma să se 
stabilească între popoarele Europei un așezământ trainic. Nu se trăgea 
mejdina între doi vecini, se puneau bazele unei întregi dezvoltări istorice 
între două rase. Banatul împărţit nu poate împăca nici pe Serbi, nici pe 
Români. El poate deveni cel mult un măr de discordie între două ţări 
ce au trăit până acuma în fráteascá prietenie și care au interes să trá- 
iască și de aici înainte tot în aceeași strânsă armonie. 

Argumentul că în Banat ar fi vreo 200.000 de Serbi era fără greutate. 
În Serbia, pe valea Timocului, sunt 300.000 Români, este acesta un cu- 
vânt pentru ca România să invoce aplicarea strictă a principiului nafio- 
nalitátilor si să ceară să se treacă Dunărea? Dacă nu, atunci cea mai ele- 
mentară logică și cel mai elementar simţ de dreptate exprimate la pacea 
de la București impun și Serbilor datoria să treacă Dunărea ca să revendi- 
ce o porţiune din Banat. Firește, principiul naționalităților era singurul 
criteriu după care trebuia să se stabilească harta Europei de mâine, dar 
popoarele în mijlocul zbuciumărilor istorice s'au așezat în așa chip, încât 
o aplicare rigidă a principiului naționalităților era imposibilă. Mici sacrifi- 
cii trebuiau făcute pentru a asigura statelor hotare posibile, de aceea întot- 
deauna s'a căutat a se împăca cerinţele principiului naționalităților cu 
cerinţele realităţilor geografice. Era cu neputinţă ca tocmai de astă dată 
să se procedeze altfel. 


155 


156 


Despre pretenţiile exagerate ale României nu putea fi vorba. Când o 
țară face realitátilor geografice jertfa a mii și mii de frati în Serbia, în 
Macedonia, în câmpia ungurească, acea ţară nu are pretenţii exagerate. 
Dimpotrivă, ea dă o pildă de cumintenie politică cu dreptul să ceară ca 
Marile Puteri să nu o invoce numaj în dauna ei. 

Argumentarea lui Brătianu era puternică, pornea dintr'o adâncă con- 
vingere, dintr'o mare si îndepărtată preocupare politică. Când s-a încheiat 
pacea el nu a improvizat deci nimic nou, a reluat în discuţie sau, maj bine 
zis, a fost silit să repună în discuţie un proces pledat, judecat și câștigat 
tot de el încă de la 1915. 

În sfârşit, în ce privește Bulgaria, Brătianu nu se putea împăca cu felul 
de a vedea al aliaţilor. Nu împărtășea deloc optimismul Entantei. Pen- 
tru dânsul, Ferdinand al Bulgariei îi înșela pe reprezentanţii aliaţilor la 
Sofia. Ştia cá acest spirit întortocheat, perfid, nu era în stare să fie mâ- 
nat în acţiunile sale de considerafiuni nobile, că politica lui era inspira- 
tă sau de vanitate, sau de uşile sale neîmpăcate. Brătianu știa că de la 
pacea de la București sufletul lui era stăpânit de o singură grijă: de a se 
răzbuna împotriva acelora care îl trântiseră de pe înălțimile atâta vreme 
visate și urmărite. Oricare erau autorii nenorocirii bulgare de la 1913, 
dacă nu Entanta, atunci Serbia si România. Pe de altă parte, Brătianu 
mai știa că Ferdinand al Bulgariei fusese întotdeauna potrivnic Rușilor, 
că era tot mai mult sub înrâurirea legăturilor sale de familie, că la Berlin, 
la Viena si la Pesta maj cu seamă se făceau mari presiuni asupra lui. În 
asemenea condiţii atitudinea Bulgariei i se părea cel puţin îndoielnică şi 
pretenţia Aliaților de a ne mulţumi cu asigurări verbale în ce privește 
Bulgaria era cu desăvârșire inadmisibilă. 

Cu toate aceste deosebiri însemnate de vederi, poate că totuși trata- 
tivele ar fi înaintat mai repede, dacă n'ar fi intervenit atitudinea opoziţiei. 
Era destul ca Brătianu să ceară ceva, pentru ca imediat opoziţia să mear- 
gă la Poklewsky sau la Blondel și să le spună: „Dacă am fi noi în locul lui, 
de mult am fi convenit cu dumneavoastră. Ceea ce cere e exagerat, Româ- 
nia se mulțumește si cu ceea ce-i oferiţi. Această intransigentá nu e dic- 
tată de dorinţa de a apăra adevăratele interese naţionale, ea nu e decât 
un pretext inventat de Brătianu ca să nu intre în acţiune. În fond, ochii 
lui se îndreaptă spre Puterile Centrale“. 

De pe atunci a început să circule prin legatii vorba că Brătianu este 
nesuferit, tot de atunci a găsit Filipescu cu cale să inventeze și fajmoasa 
formulă: „Brătianu nu e un negociator, e un cămătar, mereu cere si nu 
vrea să dea njmic“. Parcă Brătianu cerea pentru el, nu pentru ţară, parcă 
ceea ce refuza să dea nu era trup din trupul și suflet din sufletul românis- 
mului. Aceasta a fost cea mai urâtă pagină din toată mișcarea opoziţiei, 
cel mai elementar simţ patriotic ar fi cerut ca să nu facă dintr'o chestie 
de o asemenea covârșitoare însemnătate pentru vjitorul neamului o che- 
stie de partid, o unealtă de politică internă. Dimpotrivă, datoria opoziţiei 
era să se arate și mai intransigentă și maj pretențioasă decât Brătianu. 
Numai așa putea dânsul, cu adevărat să obţie ceea ce ţara revendica. 
Așa făcusem noi partidul liberal în timpul războiului Balcanic de câte ori 


guvernul cerea ceva, noi ceream mai mult și adesea am dat astfel lui Maio- 
rescu și lui Take Ionescu putinţa să spună celor cu care negociau: „Vă 
plángeti de noi? Ne găsiţi prea pretenţioși? Treceţi pe la Brătianu și ve- 
deti ce v'ar cere el, dacă ar sta aci în locurile noastre“. 

Dar cum ati fi vrut ca Aliaţii să consimtă la cererile noastre, când, 
ori de câte ori reclamam Cemăuţii, Take Ionescu răspundea: „Cernăuţii? 
Dar nu ne ţyebuie Cernăuţii. Cernáutii nu sunt un oraș românesc, sunt 
un oraș evreesc. Eu, să fiu în locul lui Brătianu, aș fi fericit să am un pri- 
lej de-a scăpa de câteva mii de evrei. N'am destyi în Moldova?“ Cum ati fi 
vrut ca Aliaţii să creadă în temeinicia argumentelor lui Brătianu când, de 
câte ori insista pentru integralitatea Banatului, același Take Ionescu făcea 
ocolul legaţiunilor ca să le spună că aceasta e o politică absurdă, că e 
imperialism si megalomanie, că nouă nu ne trebuie Banatul întreg, ci prie- 
tenia Sârbilor. Cum aţi fi vrut ca Aliaţii să ia în serios obiectiunile noastre 
cu privire la atitudinea Bulgariei când, la toate temerile lui Brătianu, Take 
Ionescu dădea din umeri și spunea lui Poklewsky, lui Blondel, sau lui 
Barcley: „Noi am inţya și așa, doar miniştrii voştri la Sofia ştiu mai bine 
decât Brătianu al nostru ce gânduri are Bulgaria! 

Ni se va spune însă că nu poate fi învinuită de lipsă de patriotism, de 
adevărată trădare a intereselor superioare ale neamului o întreagă opoziţie 
de oameni cinstiţi şi, desigur, bupi români, pentru greșelile sau excesele 
de limbaj ale unui singur om. Din nenorocire, Take Ionescu nu era singurul 
care vorbea astfel. Lucru ciudat, marele patriot, marele naţionalist Nicu 
Filipescu avea aceeaşi atitudine. Ne așteptam ca cel puţin Filipescu să 
fi reacţionat într'un sens românesc. Iluzii dașarte. Patimile politice, spiri- 
tul de partid au biruit în el adevăratele datorii către ţară. O clipă nu a 
fost în stare să se ridice în cursul tratativelor privitoare la revendicările 
noastre naţionale mai presus de gloata politicienilor de rând. Nici marele 
istoric al neamului, nici Iorga, nu s'a deosebit întru aceasta de Take Io- 
nescu și Nicu Filipescu. La cedarea Cernăuţilor se împotrivea, dar pentru 
Banat găsea pe Brătianu exagerat în cererile lui. O parte a Banatului este 
sârbească, să o dăm Sârbilor şi să isprăvim, nu este bine ca pentru câţiva 
kilometrii patrati să ne înstrăinăm dragostea poporului sârbesc. Ceea ce 
am putut obţine de la el era să nu ia pe faţă și zgomotos poziţie în acea- 
stă problemă. Legația sârbească era la curent cu felul lui de-a gândi şi 
de atunci a început sá'i facă acea curte sistematică, care trebuia la 1920 
să-l determine pe acest mare vanitos să aducă servicii atât de preţioase 
Serbiei. Ce să mai vorbim de ceilalţi fruntași ai „acţiunii naţionale“, ei 
reluau în cor declaratiunile conducătorilor lor. Le popularizau prin cafe- 
nele, le trámbitau prin întruniri publice, scázándu-i neîncetat lui Brătianu 
posibilițăţile de-a impune Aliaților punctul nostru de vedere. 

Ceea ce a fost mai neplăcut a fost că opoziţia interventionistá a reușit 
să câștige de partea ei și pe Costinescu, la greutăţile din afară deci, adău- 
gându-se acuma pentru Brătianu si greutăţile din sânul propriului său gu- 
vern. Costinescu declarase lămurit lui Poklewski că el nu aprobă felul de 
a vedea al primului ministru în ceea ce privește Banatul și că dânsul crede 
că ar fi mai cuminte să-l impártim cu Sârbii. Bineînţeles cá Poklewsky, tri- 


157 


158 


umfător, a invocat pretutindeni împotriva lui Brătianu cuvintele lui Costi- 
nescu si a trebuit ca noi toţi să intervenim pentru ca acesta să înţeleagă 
cât de dăunătoare ţării era atitudinea lui, spre a-l reduce astfel la tăcere. 
Dar era prea târziu. La Paris, la Londra și la Petrograd se știa că nici gu- 
vernul în intregimea lui nu aproba intransigenta lui Brătianu. 

Dacă dânsul a obţinut în cele din urmă tot ce ceruse în mijlocul 
acestor greutăţi și împotriviri, meritul este numai al lui, căci lupta a dus-o 
singur, nimeni nu l-a ajutat, până și dintre colegii lui i-au stat în cale și 
au sporit coaliția celor pe care a trebuit să-i înfrângă, spre a asigura nea- 
mului românesc graniţele lui etnice. 

Este lesne de înţeles că așa fiind legatiile Entantei să fi fost impresio- 
nate de tot ceea ce auzeau și de tot ceea ce vedeau, și că să fi dobândit 
convingerea că Brătianu nu este de bună credinţă, că cererile nu sunt 
necesită ti nationale, ci capriciile personale ale unui grandoman și ale unui 
încăpățânat. Singurul care a văzut curând că aci erau la mijloc intrigi de 
opoziţie, că Brătianu trebuie crezut pe cuvânt, că este un om care apără 
cu tot sufletul său drepturile istorice ale neamului, a fost Sir George Bar- 
clay, un om mediocru și cam sclerozat de prea multă șampanie, dar leal 
și gentleman, cum numai Epglezii ştiu să fie când o voiesc. Natura sa cava- 
lerească s'a revoltat împotriva intrigilor în care opoziţia voia să-l amestece, 
simţul său înnăscut de dreptate — această însușire caracteristică a poporu- 
lui englez — cu mai multă preciziune decât o strălucită inteligenţă, lra 
dus la concluzia că Brătianu nu este nesuferit, ci un om care luptă hotărât 
pentru binele ţării sale. Dacă s'ar fi bucurat de puţină autoritate la Fo- 
reign Office, dacă mai cu seamă Take Ionescu și amicii lui nu l-ar fi de- 
nunfat mereu la Londra, guvernul britanic ar fi dat mai mult crezământ 
rapoartelor sale şi s'ar fi putut evita multe din greșelile pe care Anglia le-a 
făcut faţă de noi. 

Poklewsky era prea mult crescut la școala diplomatică tradițională ru- 
sească ca să i se poată cere lealitate. Contactul său neîncetat cu cercurile 
conservatoare, prin saloane și prin cluburi îl predispuneau să participe la 
toate uneltirile opoziţiei și de pe urma lui am suferit multe neajunsuri. 
Trebuie să mărturisesc însă, ca circumstanţe usurátoare, că în ortodoxa si 
panruseasca Împărăţie a Tarilor sármanul Poklewsky era polonez și cato- 
lic. Fără numeroasele sale milioane, probabil că nici n'ar fi putut pătrun- 
de în cariera diplomatică si fără prietenia cu care Regele Eduard îl onora- 
se la Londra, desigur că n'ar fi ajuns reprezentant al autocraticei Rusii. Cei 
de la Petersburg îl suspectau întruna, el era veșnic preocupat să le dove- 
dească lealitatea. De fapt situaţia lui era penibilă, sincer îl compătimeam 
și dacă ţinem seama de aceasta, lui Poklewsky nu-i puteam cere mai mult 
decât ne-a dat. 

Ne-am putea plânge mai serios de amicul Blondel, un amic adevărat, 
un amic devotat, dar nerăbdător peste măsură. El reprezenta tot neastám- 
părul opoziţiei, de aceea Takiștii și Filipescanii cunoscándu-i slăbiciunea 
1l aţâţau necontenit si veşnic aveau încurcături de pe urma lui. Brătianu 
ajunsese sáil evite, iar negociaţiunile însemnate se făceau în afară de el. Cu 
toţii lam iertat în urmă, căci prea îi erau curate intenţiile si prea era hip: 


notizat de situaţia grea, mai grea decât o mărturisea, mai grea decât chiar 
o bănuiam a frontului francez. 

Nesuferit, susceptibil, lung la vorbă, exagerând toate nimicurile si în- 
curcându-se in subtilitátile propriilor sale ,combinazione', Fasciotti ne 
plictisea mai mult decât ne supăra. De altfel, iubita sa patrie —prin ele- 
ganfa si purtarea sa— îl cam scosese de pe scena pe care se hotárau desti- 
nele României. De aceea priveam cu nepásare zbuciumările şi vorbária lui 
prin culise. 

După părerea mea, nenorocita atitudine a opoziţiei nu trebuie atribui- 
tă însă atât unei lipse de patriotism, cât unei lipse de demnitate, oamenii 
isi iubeau ţara, îi doreau mărirea, dar nu ştiau să ţină în faţa marilor pu- 
teri capul sus. Era destul ca vreo cancelarie să vorbească mai tare, să ame- 
ninge, pentru ca ei să se încline, vestigii instinctive ale unei prea lungi asu- 

riri. Obiceiul de-a se pune la dispoziţia unei puteri streine, de a-și primi 
mspiratiile de la o anume legatie, nu apărea intervenţioniștilor noştri ca 
un act de adâncă înjosire naţională. Precum nici amestecul străinătăţii, 
chiar al unor aliaţi în luptele si în certurile noastre interne părea a fi o po- 
litică inadmisibilá intr'un stat care se respectă şi care are conştiinţa nea- 
târnării sale. 

Brătianu a putut în timpul lungii crize exteme ce ne-a dus la întregirea 
neamului să facă greșeli, să aibă slăbiciuni, cei mai neîmpăcaţi din duş- 
manii lui vor trebui însă recunoaște că ceea ce a caracterizat mai presus 
de toate acţiunea lui diplomatică a fost simţul puternic şi adânc al demni- 
tátii noastre naţionale. E] n'a apărat numai drepturile materiale ale țării 
sale, el a căutat să păstreze neştirbit şi prestigiul ei moral; cu el cancelari- 
ile europene ştiau cá nu pot întrebuința nici intimidarea, nici umilinfele. 
Situaţia personală a lui Brătianu a suferit poate de pe urma acestui fel de 
a conduce politica externă, căci de bună seamă marile puteri preferau 
capete mai plecate. Autoritatea politică a Regatului Român a ieșit însă 
sporită din trecerea lui Brătianu la ministerul afacerilor străine, iar istoria 
nepărtinitoare va trebui să recunoască și în această privinţă superioritatea 
lui asupra celorlalți oameni politici români din vremea sa. Pe lângă o Ro- 
mánje întregită, el va fi lăsat ţării sale și o glorioasă tradiţie diplomatică. 

Ca să fim drepţi, se cuvine să spunem că dacă tratativele nu mergeau 
mai repede aceasta se datora şi faptului că avea interesul să le tărăgănăm. 
Vestile de pe front nu prea erau de natură a ne povăţui să ne grábim, pe 
frontul din Franţa în locul succeselor fulgerătoare de care ni se vorbise, 
mai mult se stătea. Câteva atacuri franceze fuseseră repede oprite în loc 
de germani. Armata engleză se organiza încet, erau numeroase înrolările 
voluntare, dar faţă de formidabila organizare germană, acestea erau vădit 
numai paliative. 

Pe frontul rusesc seccesele germane luau proporții îngrijorătoare, 
Mackensen spărsese frontul la Dunavetz după un bombardament de artile- 
rie grea, care depășea tot ce se văzuse până atunci. Trupele lui înaintau, 
Ruşii mereu asigurau că nu e nimic, că în câteva zile situaţia va fi restabi- 
lita, dar deocamdată Galiţia era aproape evacuată, Lembergul reocupat si 
trupele lui Hindenburg înaintau în Polonia. 


159 


160 


Pe de altă parte, la Galipoli lucrurile nu mergeau bine, asalturile engle- 
ze la porţile strâmtorilor nu dădeau nici un rezultat, mii şi mii de oameni 
piereau încercând zadarnic să sfărăme zidul apărat de slabe contingente 
otomane conduse de ofiţeri germani. Toată floarea aristocrației engleze 
își găsise o moarte glorioasă sub stâncile Dardanelelor, iar acum si bolile 
începeau să le decimeze trupele. La Londra, opinia publică murmura, 
Lord Kitchner era învinuit de felul cum organizase expediţia, se zicea că 
planul de atac era stupid, că nu putea duce la nici un rezultat. În Camera 
Comunelor situaţia lui Winston Churchill, promotorul acţiunii de la Gali- 
poli, era serios zdruncinată. 

În Serbia, Austriecii nu mai înaintau, dar nici Serbii nu luau ofensiva 
$i, ceea ce era mai grav, erau în imposibilitatea să treacă de la o eroică de- 
fensivă la o ofensivă, care totuși ar fi fost în acel moment atât de folosi- 
toare Aliaților. 

Numai intrarea în acţiune a Italiei în primele zile ale lunii Mai repre- 
zenta în acest tablou întunecos o rază de speranţă. Dar repede s'a putut 
vedea că pe munţii Tirolului şi ai Trentinului le este lesne Austriecilor să 
oprească invazia ţării lor. Era oare acesta momentul oportun ca să intrăm, 
ca să ne grábim de a intra? Pentru oricine privea cu sânge rece desfășura- 
rea evenimentelor, desigur că nu. 

Brătianu insista deci asupra conditiunilor sale, Aliaţii refuzau să i le 
incuviinfeze, iar lucrurile stăteau in loc. 

Numai opoziţia nu dezarma. Cu mai multă nerăbdare decât oricând 
cerea să intrăm imediat în acţiune. 


Vo: ti p yan 





Balcic. Vedere spre grádina Palatului Regal 


CAPITOLUL DOISPREZECE 
ZVÂRCOLIRILE OPOZIȚIEI m VICTORIILE GERMANE 


Într'adevăr, de îndată ce a început primăvara, înainte chiar de a se 
fi închis camerile, opoziţia a reînceput a se agita. Scopul ei era să silească 
e Brătianu să intre neapărat în acţiune în primăvară, mijloacele între- 
buinrare fiind aceleaşi ca in toamna și în iarna trecută. Întruniri, manife- 
staţii, intrigi de culise, violenţe prin presă, presiuni prin Costinescu şi prin 
legaţii. Organele de execuţie n'au variat nici ele, toată „acţiunea naţio- 
nalá', toţi sateliții ei, Universitatea si Liga Culturală. În Martie, Aprilie, 
Mai şi Iunie a fost un lanţ neîntrerupt de întruniri in ţara întreagă. 

Nici prin natura discursurilor, nici prin violenţa limbajului, nici prin 
calitatea elocventei, aceste întruniri nu se deosebeau de cele prin care „ac- 
tiunea naţională“ şi-a inaugurat existenţa în zilele neutralității române. 
Dar campania aceasta deşi zgomotoasă, era anemică, părea urmărită de 
o i pi d care o împiedica să ia proporţiile visate de iniţiatorii ei. În 
primele săptămâni ale anului se resimțea în manifestările ei convingerea 
pe care şefii opoziţiei intervenţioniste o aveau că Brătianu tratează cu 
Aliaţii şi deci cá vom intra în acţiune. Manifestaţiunile „acţiunii naţio- 
nale'í nu puteau în asemenea condiţii să aibe avântul pe care l-ar fi dat 
conştiinţa că guvernul a hotărât să urmeze o politică de neutralitate până 
la capăt, sau o politică de colaborare cu Germania. 

Când tratativele lui Brătianu cu Entanta stăteau pe loc, când nu pu- 
teau cădea de acord asupra revendicărilor noastre, când prin urmare parți- 
zanii lui Filipescu si ai lui Take Ionescu ar fi putut fi îndreptăţiţi să dea 
campaniei lor un caracter energic, a început retragerea Rușilor, şi s'a 
produs în public o reacțiune simfitoare. Popory] atras întâi de partea opo- 
ziţiei prin explicabilul entuziasm pe care îl stárnea în toate clasele sociale 
putinţa înfăptuirii idealului naţional, se desmeticea acuma încetul cu înce- 
tul. Vedea că acest conflict care i se prezenta de conducătorii „acţiunii 
naţionale“ ca o victorie fulgerătoare a Entantei împotriva unor Puteri 
Centrale reduse la ultimile lor rezerve, lua tot mai mult înfăţişarea unui 
conflict lung, greu pentru ambele tabere, că zeiţa Izbândei trecea când de 
parfea unora, când de partea celorlalţi şi că deocamdată Germania era 
învingătoare, iar Entanta era învinsă. 

Opinia publică a mai constatat ceva: că proorocirile cu cari „acţiunea 
naţională“ electrizase mulțimea nu se îndeplineau. Unde era faimosul 
„rouleau compresseur“ al Rugilor, goniţi de armatele victorioase ale lui 


161 


162 


Hindenburg și ale lui Mackensen? Unde era desfiinţarea flotei germane, 
intrarea triumfală a Englezilor în Constantinopole, unde erau mult trâmbi- 
fatele inaintári ale Aliaților pe frontul occidental? În locul lor publicul nu 
auzea vorbindu-se decât de surprinzătoarele isprăvi ale submarinelor ger- 
mane, nu vedea decât cimitirele de la Gâlipoli umplându-se cu zadarnicele 
jertfe ale unităţilor de sub comanda lui Hamilton și deșarţele încercări 
de înaintare ale glorioşilor soldaţi ai lui Joffre. Cum se întâmplă adesea în 
asemenea împrejurări, din aceste deziluzji unji se și grăbeau să tragă con- 
cluzia că Germania e invincibilă, că soarta Entantei e definitiv compromi- 
să, că dreptate au avut cei cari ne îndemnau să mergem cu Puterile Centra- 
le. Se lăuda deci perspicacitatea lui Carp și se evoca cu evlavie memoria 
Regelui Carol. 

Bunul simţ al majorităţii nu sárea așa ușor de la o extremitate la cea- 
laltă, se mulțumea însă să constate cá întorsătura luată de evenimente 
ne impunea multă băgare de seamă în luarea unei hotărâri, liniște și 
răbdare. Si astfel se cam despopulau întrunirile „acţiunji naţionale“, iar 
manifestaţiile ei de stradă erau tot mai reduse. Trebuiau adunaţi toţi refu- 
giaţii din Ardeal, toată clientela electorală de prin mahalalele capitalei, 
toată studentimea lui Toma Ionescu, trebuia făcut apel până si la delega- 
tii din provincie pentru ca corifeii războiului să nu fie expuși a vorbi în 
faţa unor săli goale. Departe erau vremurile de entuziasm sincer, de spon- 
tană po e sufletească, de vremurile când Nicu Filipescu era purtat în 
triumf de mulțime de la gară la Mihai Viteazul si de la Mihai Viteazul la 
el acasă, departe erau vremurile când agenţii opoziţiei ştiau cum să gă- 
sească în București localuri destul de spatioase în care să încapă toţi cei 
ce cereau războiul. 

Numai intrarea în război a Italiei a dat „acţiunii nationale? posibilita- 
tea să mai creeze un curent puternic în favoarea intervenţiei noastre cât 
mai neîntârziate, De aceea întrebarea „de ce nu am făcut ca Italia“, impre- 
siona. „Astă toamnă am scăpat momentul de la Lemberg, acuma scăpăm 
momentul intervenţiei italiene. Compromitem toţi sorții de izbândă ai 
unei intervenţii române“. Argumentul acesta prindea și mărturisesc că am 
trecut noi înșine atunci prin clipe grele. Dar vâlva opoziţiei a dispărut 
repede, comunicatele germane au stins-o ca un foc de paje. 

Dealtminteri erau şi cauze mai adânci cari contribuiau la neizbânda 
mișcării „acţiunii naţionale“. Criza din partidul conservator intrase intr'o 
nouă fază, ne apropiam de deznodământul ei. După cum am văzut, toată 
iarna în comitetul executiv focul ardea sub cenușă. Se trăia pe baza unui 
compromis si a unei ficțiuni. Compromisul era cá nici Marghiloman, nici 
Filipescu nu vor cere ca partidul să urmeze o altá politică decât aceea a 
unei neutralitáti prudente până când va fi cu putinţă ca ţara să intre în 
acţiune alături de Tripla Înţelegere. Ficţiunea era că partidul este unit, 
realitatea era însă cu totul alta. Nici Marghiloman nu era dispus să sprijine 
o eventuală intrare în acţiune a României de partea Entantei, nici Filipes- 
cu nu se putea resemna la o neutralitate prydenta și răbdătoare, şi numai 
unit nu era partidul pe care îl frământau asemenea deosebiri de vederi. 
Era evident că mult timp echivocul nu va putea fi menţinut. Succesele 
germane trebuiau să-i pună capăt. 


Iancu Lahovary și ceilalţi fuseseră până atunci în stare să tie în frâu 
pe Nicu Filipescu, fiindcă la comitetul executiv de câte ori îi cereau lui 
Marghiloman socoteală de atitudinea lui și a intentiilor sale Marghiloman 
le dădea asigurări că nu e germanofil, că punctul lui de vedere este identic 
cu al lor, că ceea ce îl despártea de Filipescu sunt numai mijloacele pe 
cari le întrebuinţează, legăturile lui cu Take Ionescu, amestecul său în 
mișcările nesocotite ale „acţiunii naţionale“. De îndată ce Mackensen a 
spart frontul rusesc și a început retragerea armatelor de sub comanda Ma- 
relui Duce Necolae Necolaevici, Marghiloman ridica masca. El considera 
că evenimentele confirmau prevederile lui cu privire la o victorie germană 
şi, fără a se mai ascunde, își afirma sentimentele germanofile. De-acuma 
încolo nu mai încăpea îndoială că Marghiloman era în contra Entantei. 
Partidul în mare parte se împotrivise violenţelor lui Filipescu, dar nu era 
germanofil şi nu concepea posibilă participarea noastră la războiul mondi- 
al decât alături de puterile întreitei înţelegeri. În orice caz nici Iancu La- 
hovary, nici Olánescu, nici ceilalți nu înţeleseră să se facă chezasi unităţii 
partidului, sacrificând pe altarul lui idealurile cele mai scumpe ale neamu- 
lui. Spărtura era deci inevitabilă. Optimist cum era Marghiloman, se cre- 
dea însă stăpânul situaţiei și precipita lucrurile, sigur că astfel va câştiga 
mai ușor bătălia. 

Pentru ziua de 19 Mai el convoacă comitetul executiv. După violente 
discuţii, acesta se împarte în două. Neputându-se preciza de partea cui e 
izbânda, se convoacă partidul la 20 Mai într'un congres în sala Liedertafel. 
Vociferări, bătăi, un scandal nemaipomenit, un infern nu un congres. Era 
pe rând asediat când de bandele unora, când de bandele altora. Pregedentia 
trecea de la unii la alţii, fără a fi recunoscută de vreuna din părţi. Oameni 
bătrâni, fruntași de seamă, erau insultaţi și loviți, Maiorescu batjocorit a 
plecat scârbit, Teodor Rosetti fără milă pentru vârsta lui îmbrâncit, Fili- 
pescu în paroxismul turbării sărea pe scaune, pe mese, încleșta pumnii, 
vroia cu orice preţ să lovească pe antagoniștii săi; Iancu Lahovary luându- 
se cu mâinile de păr se adresa unui public care nu voia să-l asculte. Apeluri 
disperate la linişte și la concordie! Marghiloman, stăpân pe el, înfrunta fur- 
tuna cu un curaj admirabil și nu ceda un centimetru din terenul pe care prin 
luptă înverșunată și printr'o supraomenească îndărătnicie izbutea din când 
în când să-l câştige. Haosul a durat astfel ceasuri întregi. 

În cele din urmă, profitând de un moment de relativă potolire a spirite- 
lor, Marghiloman se repezi la tribună, proclamă că adunarea se rostise pen- 
tru el și, până ca cineva să mai spună un cuvânt, în calitatea sa de șef al 
partidului conservator, declară congresul închis. A fost o furtună, au ieşit 
care cum a putut, pe din dos, pe ferestre, bătaia a continuat în curte, pe 
stradă, acolo au trebuit să intervină forurile reprezentanţilor conserva- 
tismului român și, sub ochii oarecum ironici ai agenţilor poliţiei liberale, 
după o zi atât de înfierbântată conservatorii din ambele tabere s-au retras 
pe la casele lor, unii fără pălării, alţii cu hainele rupte, alţii cu capetele în- 
sângerate, sau cu ochii umflaţi. Așa s'au rezolvat în Mai 1915, în partidul 
conservator controversele de idei, ce se iviseră între fruntașii săi cu prilejul 
atitudinii Regatului Român în marele conflict mondial. 


163 


164 


Nu cred că există în analele vieţii noastre publice o pagină mai penibilă, 
un spectacol mai trist. Ai fi zis într'adevăr că a căzut un blestem pe acest 
nenorocit partid. După ce 50 de ani a fost veşnic sfágiat de rivalități perso- 
nale, de lupte sterpe pentru șefie, după ce de 50 de ani nu a fost în stare 
să-şi lege numele de nici unul din faptele însemnate ale istoriei noastre con- 
temporane, trebuia ca si în clipa hotărâtoare a unităţii noastre naţionale să 
se frângă în două, lipsind şi într'un asemenea moment ţara de binefacerile 
unui concurs folositor. 

Din nenorocire ceea ce s'a petrecut la Liedertafel nu a fost decât o fa- 
tada dureroasă, dar o faţadă. Ceea ce se ascundea sub ea, adevărul întreg, 
era și mai întristător, era pentru partidul conservator o osândă de veci. 

ntr'adevăr, noi ca si toată lumea am crezut la 1915 că scandalul de la 
Liedertafel era, cu violenţe nepermise, o luptă pentru supremaţia dintre 
două fracțiuni conservatoare, convinse fiecare că de partea ei stă dreptatea 
în felul cum judeca interesele neamului faţă de războiul general. Si în aceas- 
tă credință am trăit până după izbucnirea războiului. Atunci, cu prilejul 
percheziţiilor ce s'au făcut pe la diferiţi spioni şi agenti ai propagandei 
germane s'a dat, între alte lucruri compromiţătoare, în lada de fier a unui 
anume Guenther, director al societăţii petrolifere „Steaua Română“ şi peste 
un raport al acestui însemnat agent de propagandă germană cátre şeful său 
DI. von dem Busche. În acest raport Guenther rezuma activitatea sa, enumera 
reprezentantului diplomatic al lui Wilhelm II rezultatele obținute si justifi- 
ca întrebuinţarea milioanelor ce fără precupetire i se puseseră la dispoziţie. 
După ce arăta ce ziare subvenţionează, cum a reușit să corupă elemente 
subalterne până în redacţiile „Epocei“ si ale „Viitorului“, după ce povestes- 
te cum căuta prin mitingurile socialiste, de el puse la cale și de el plătite, 
să provoace în ţară curente pacifiste, ca încoronare a tuturor stráduintelor 
sale, el expune lui von dem Busche munca pe care a desfăşurat-o și banii pe 
care i-a cheltuit ca în congresul de la Liedertafel să asigure lui Marghiloman 
șefia partidului conservator. 

Cu cinism spune că era de cea mai mare însemnătate pentru ei să îm- 
piedice ca partidul conservator să incapá pe mâinile amicilor Entantei si, 
deși sforţările sale au fost pe jumătate numai incoronate de succes, se de- 
clară destul de mulțumit de rezultatele dobândite intr'o încercare plină de 
atâtea greutăţi şi mărturisește confidential celui ce supraveghea activitatea 
lui că, dealtfel, Marghiloman care se arăta foarte prietenos faţă de el şi, îl 
primea după propria sa expresie „in seinem politischen Négligé"', i-a mulţu- 
mit călduros pentru sprijinul pe care i l-a dat la Liedertafel. Cu alte cuvinte, 
în strigătele, amenințările, bătăile congresului conservator de la Liedertafel 
era altceva decât mari interese ale neamului cari frámántau congtiinfele ro- 
mánesti, erau suflete care se vânduseră pentru mâine, pe care le spurcaserá 
arginţii străinului și, mai presus de toate, era șefia unui partid de guverná- 
mânt din România asigurată prin uneltirile şi corupţia unei puteri străine 
cu care Regatul nostru putea fi în război. 

Si azi rogesc când mă gândesc că a fost cu putinţă ca în tare mea să se 
petreacă o asemenea rușine. Documentul l-am citit cu toţii la Iași sub gu- 
vernul de colaborare, a fost fotografiat, depus la Curtea de Casaţie, unde 


trebuie să fie consemnat și azi în arhiva Ministerului de Justiţie. Nu 
știu dacă a fost un act de sănătoasă politică să nu aplicăm celor vinovaţi 
de aceste fapte cuvenitele sancţiuni legale. Se poate ca amnistia generală 
să arunce peste ele vălul ei de iertare și timpul vălul ei de uitare, nu este 
mai puţin adevărat însă că raportul lui Guenther va rămâne pururea în 
cariera politică a lui Alexandru Marghiloman o pată neștearsă și, regret 
pentru viaţa politică a vechiului regat, un testament de veșnic oprobriu. 

Oricum ar fi, după rezulatatul congresului de la Liedertafel nu mai ră- 
mânea ambelor părţi decât o singură soluţie, să-și constituie fiecare orga- 
nizarea ei, comitetul ei și să aștepte ca vremea să dea unora sau altora 
izbânda pe care n'o putuserá dobândi prin hotărârile normale ale acestei 
întruniri. Așa s-a și întâmplat. A doua zi Marghiloman și-a adunat credin- 
cioșii, ei l-au reconfirmat în șefia pertidului conservator, tot astfel proce- 
dându-se si în judeţe. În jurul lui rămăseseră Maiorescu, Teodor Rosetti, 
C.C. Arion, M. Seulescu, Mehedinţi, Gr. Cantacuzino, Ghika Comănești 
si G. Stirbey. Se intitula adevăratul partid conservator, de fapt era mai 
mult vechiul junimism, minus Carp, care izolat sta în afară de orice organi- 
zaţie de partid. 

Filipescu, pe de altă parte, își convoca și el prietenii. Împrejurul lui 
avea pe Iancu Lahovary, pe C. Olănescu, pe Barbu Delavrancea, pe Argen- 
toianu, pe D. Greceanu de la Iași, pe Mișu Cantacuzino, pe lonaș Grădiș- 
teanu. Cu toţii îi oferiră șefia, Filipescu a refuzat-o însă, propunînd pe 
Iancu Lahovary. S'au luat imediat toate măsurile în provincie, spre a da 
putinţa majorităţii partizanilor să se rostească pentru această fracțiune 
conservatoare și nu pentru Marghiloman. Firește se spunea că acesta este 
adevăratul partid conservator și că Marghiloman era un uzurpator. În rea- 
litate forţele erau cam egale, o ușoară tendinţă de superiomtate fiind de 
partea filipescanilor. Dar batalioanele lui Marghiloman nu erau de dispre- 
fuit, ele se prezentau compacte și disciplinate. 

Câteva zile după aceea, la 29 Mai, ambele grupări au avut prilejul sá'si 
măsoare forţele. „Acţiunea naţională“ organizase de mult o întrunire la 
Iaşi, marghilomaniştii de asemenea: adevărul este că amândouă au fost 
deopotrivă nereuşite. Publicul era obosit, dezgustat de certurile conserva- 
toare, marile eforturi rusești, vestitul cvadrilater fortificat din Polonia, că- 
dea în mâinile germanilor, și nici Stere nu rămăsese inactiv. Era pentru 
dânsul o chestie de amor propriu ca în orașul, în fieful lui electoral, să fa- 
că dovada neputinței mișcării intervenţioniste. 

În fine, în primele zile ale lui Iunie se urmăreau tratative între filipes- 
cani si tanchigti în vederea unei strânse colaborări. Întrucât nimic nu ii 
mai despărţea, ba dimpotrivă, reușita politică cerea mai mult o concentra- 
re a forţelor, decât o hastionde a diferitelor organizaţii provinciale, logic 
ar fi fost ca ei să fuzioneze într'un singur și puternic partid. Ambiţia lui 
Take Ionescu și a lui Filipescu de a fi șefii unui atare organism politic im- 
piedica însă ceeace bunul simţ reclama. S'a recurs deci la o altă soluţie: a- 
lianţa în politica internă și externă, dar fiecare cu armata lui deosebită. 
La 12 Iunie acordul se încheie oficial între Take Ionescu, Filipescu și Ian- 


165 


166 


cu Lahovary, era în sâmbure înjghebarea care mai în urmă trebuia să poar- 
te numele de „Federaţia Unionistă “.Prezenţa în triumvirat a lui Iancu La- 
hovary era bine venită, căci era un om liniştit, un spirit impáciuitor, njcio- 
dată de prisos acolo unde se găsea Filipescu. Dealtfel, noua sefje a lui Ian- 
cu Lahovary ne convenea. Ne era mai plăcut să tratăm cu el decât cu un 
impulsiv ca Filipescu, cu care era greu să păstrezi chiar bune raporturi per- 
sonale și nădăjduiam, deși ştiam că puterea reală în partid o deţinea Fili- 
pescu, iar Lahovary numai aparențele și onorurile, că tot va izbuti un ele- 
ment ponderator ca Lahovary să tempereze neastâmpărul grupării filipes- 
cane. 

Iluziile noastre au fost de scurtă durată. În dimineaţa de 14 Iunie Ian- 
cu Lahovary a încetat subit din viaţă. Atinsese vârsta de 70 de ani, artere- 
le lui erau în proastă stare, iar emoţiunile ultimelor săptămâni l-au dobo- 
rât. Era un om de treabă, fără strălucirea fraţilor săi, fără talent, fără in- 
teligentá, însă chibzuit, foarte muncitor, foarte cinstit, foarte învăţat, 
foarte reacţionar, în definitiv foarte mediocru. Păcat de vastele lui cunog- 
tinte, era o adevărată enciclopedie. Așa cum era însă, în acel moment, 
moaţea lui a fost o pierdere, niciodată poate în tot decursul lungii sale ca- 
riere, prezenţa sa n'a fost mai necesară pe scena politică. 

Dispărând el, şefia lui Filipescu cu toate neajunsurile ei devenea inevi- 
tabilă, iar la 18 Iunie, îndată după înmormântarea săracului Iancu Laho- 
vary, comitetul a și consacrat pe Nicu Filipescu șef al partidului conserva- 
tor. De câte ori mă gândesc la proclamarea acelei șefii, nu mă pot împie- 
dica să constat cát de curioasă e câteodată întorsătura evenimentelor și 
câtă crudă ironie este cuprinsă în ele. Acum vreo 30 de ani au apărut pe 
firmamentul politic al României Mici trei tineri, cátegitrei inteligenţi, 
plini de talente, fermecátori, ambifiogi. Deși ieşiţi din straturi sociale de- 
osebite, unul dintr'o familie de negustori faliţi, altul dintr'o familie de a- 
rendași hrăpăreţi și al treilea dintr'o veche şi ilustră familie boierească, e- 
rau de condițiuni materiale deosebite, deşi unul fără nume şi fără avere, 
celălalt fără nume dar cu milioane si cel de-al treilea si cu nume și cu ave- 
re, ambiția lor a fost şefia partidului conservator. Acești trei tineri se nu- 
meau Take Ionescu, Alexandru Marghiloman și Neculae Filipescu. Pentru 
această șefie ei s'au zbătut, au repudiat idealuri, au jerţfit convingeri, au 
nesocotit prietenii, au răbdat umilinţi, au consimţit la întovărăşii nefi- 
reşti, au făcut compromisiuni cu demnitatea şi tranzacţii cu morala. Au 
născocit, într'un cuvânt, tot ceeace un scop atât de stăpânitor poate în- 
demna un suflet omenesc să întreprindă întru atingerea lui. Treizeci de ani 
viaţa publică a Regatului Român a fost frământată de ciocnirea acestor 
trei ambiţii, treizeci de anj au sfâșiat partidul conservator reducându-l 
la neputinţă, treizeci de ani a fost pentru publicul ce asista la acest neîm- 
păcat duel, o enigmă să stie cine va învinge, cine va avea șefia, mult dis- 
putata șefie. 

Ei bine, soarta a adus conflictului cea mai neprevăzută din toate dez- 
legările, a dat şefia la câteșitrei, nu succesiv, ci concomitent, iar Alexan- 
dru Marghiloman, Nicu Filipescu şi Take Ionescu au fost șefii partidului 
conservator în același timp. Dar ce ironie crudă a soartei, dacă toţi au avut 


șefia, nici unul nu a avut partidul, acesta s'a sfărâmat în bucăţi și fiecare 
a trebuit să se mulțumească cu câte un crâmpei. Şefia lor nu a fost decât 
o apelaţiune verbală, o mângâiere de vanitate, o adevărată derâdere faţă 
de șefia pe care o visaseră în tinereţile lor și pe care o urmăriseră o viaţă 
întreagă. Ce diabolică lecţie pentru cei de azi şi de mâine care consacră 
munca lor treburilor publice. Oamenii au prea puţină fantezie pentru a 
putea inventa soluţii totdată atât de ingenioase şi atât de biciuitoare. 

Nu știu dacă Filipescu, dealtminteri o minte ce pricepea şi pretuia i- 
ronia lucrurilor, a resimtit total melancolia celor trei concomitente şefii 
conservatoare. Aş fi dispus mai mult să cred că nu. L-am văzut într'ade- 
văr de câteva ori în vremurile acelea, când ne-am dus împreună la Paşcani, 
la frumoșii Pașcani ai lui Alexandru Ghica Vodă, azi stricaţi de invazia 
germană. Părea încântat că este şeful partidului şi ciudat, părea a crede 
serios că armata din jurul lui era întreg partidul conservator. Am înţeles 
ceeace am combătut de atâtea ori de atunci încoace, anume că ambițiile 
cele mai puternice sunt cele mai ascunse si am învăţat să mă feresc de ele 
mai mult decât de cele ce au naivitatea să se dezvăluie, sau sunt atât de 
nedibaciu, încât să se afirme zgomotos. Filipescu avea atunci starea sufle- 
tească a unui om care își atinsese scopul. Ca fericirea lui să fi fost însă de- 
plină, ar fi vrut să găsească mijlocul de a împăca inevitabila solemnitate a 
unei șefii cu dreptul de a continua, a face năzbâtiile fatale incorigibilului 
său temperament. Era sincer când zicea: „Toate bune, dar când mă gân- 
desc că de acuma înainte trebuie să bag de seamă la tot ce fac şi la tot ce 
spun, căci prostia omenească va face întregul meu partid răspunzător de 
faptele şi de vorbele mele, îmi vine să las totul în plata Domnului şi să-mi 
reiau viaţa de factor răspunzător pe care am trăit-o până acuma“, 

Toate fericirile au tristeţile lor şi a lui Filipescu nu putea în strălucire 
să fie lipsită şi de umbrele ei. 

Cu înaintarea Germanilor, şi Germanii înaintau mereu pe frontul ru- 
sesc, mișcarea germanofilă era fatal să prindă rădăcini. Ruptura din sânul 
partidului conservator fusese o primă manifestare a ei, dar trebuiau să se 
observe si alte simptome. Luni de zile propaganda legaţiunii germane nu-și 
dezvăluise roadele, dar acuma ele începeau să devie vizibile. Dispreţuisem 
ziarele lor, proza nefericitului Slavici, brosurile fabricate la agenţia Iversen 
şi răspândite din belșug în toate părțile, suspectele uneltiri ale şi mai sus- 

ectului Bogdan Piteşti, droaia de spioni, de cumpăraţi si de vânduți ce 
urnica prin Bucureşti. KA dr uo A 2 

Aveam şi n'aveam dreptate. Aveam, fiindcă atâta timp cát situa- 
fia pe front era favorabilă armatelor Entantei, această propagandă nu 
reuşise să contamineze întru nimic opinia noastră publică. Lumea su- 
râdea, cel mult plângea pe Germani că cheltuiesc atâţia bani în zadar, 
N'aveam dreptate, fiindcă de îndată ce soarta armelor a devenit mai 
favorabilă Triplei Înţelegeri, propaganda aceasta metodică, stáruitoa- 
re, insinuantá, a început să prindă gi pe nesimţite să se infiltreze pi- 
cătură cu picătură. Germanofilii márturisii şi nemărturisiţi, oportu- 
nistii de tot felul, clientela obișnuită a soarelui ce răsare, toţi aceştia au 
ieşit unul câte unul la iveală. În primăvara 1915 erau însă sfioşi, dar igi pă- 


167 


168 


răsiseră văgăunele. Circulau la lumina zilei, ridicau capetele și își des- 
clegtau gurile, iar opinia publică era vădit impresionată. Entuziasmul 
pentru război scăzuse, Brătianu era blagoslovit pentru politica lui de 
prudentă expectativă. 

S'a zis adesea că spectacolul pe care l-a oferit atunci poporul român 
nu îi face cinste. Ca însăși în faţa unei probleme ca idealul naţional n'a 
fost în stare să se arate unit, dovedind câte certuri și câte dezbinări! 
Învinuirea este nedreaptă. Crjminalii erau aceia ale căror atitudini erau 
dictate de banii pe care îi primiseră dintr'o parte sau dintr'alta, dar ca 
mulţimea cea mare, cea de bună credinţă să fi fost împărţită, nimic nu 
era mai explicabil, mai logic. Problemele pe care poporul românesc era 
chemat să le dezlege nu erau simple. Noi n'aveam revendicări naţionale 
de formulat numai împotriva unora, fatalitatea istorică voia ca neamul 
nostru să fie sfágiat în mai multe bucăţi ca să zacá și sub dominatfiunea 
austromungară si sub dominaţiunea rusească. Aveam idealuri naţionale 
și la dreapta și la stânga, așa fiind ce era mai firesc ca în mijlocul unui 
război al cărui sfârșit nelămurit, în care victoria putea fi de partea uno- 
ra sau de partea altora, poporul românesc în chip cinstit, cu grija numai 
a binelui obștesc, din cea mai curată dragoste de neam, să se fi împărţit 
în două tabere, în cei ce crezând în izbânda aliaţilor spuneau că trebuie 
să contribuim si noi la dezmembrarea Austriei, spre a ne asigura unirea 
cu fraţii din Transilvania, și în cei ce crezând că în izbândă nu poţi fi 
decât de partea Puterilor Centrale, spuneau că sună ceasul dezmembră- 
rii rusești și că trebuie să ne pregătim a redobândi prin arme drepturile 
noastre asupra scumpei Basarabii. Așa chinuitoare dileme nu pot asigura 
unanimităţi de conștiință. 

Sá nu ne mire, deci, dacă faţă de războiul mondial poporul romá- 
nesc a fost despărţit în păreri. Nefiresc ar fi fost să nu fie. Comparatia 
cu Serbia sau cu Franţa este cu desăvârșire nepotrivită. Cea dintâi nu 
avea de revendicat decât ţinuturi stăpânite de monarhia Habsburgilor. 
Cu cine era deci să meargă dacă nu cu Rusia? Franţa aspira numai la 
recucerirea Alsaciei și Lorenei, cum era prin urmare să fie împărţite 
spiritele pe această chestiune? Cu totul altfel stăteau lucrurile pentru 
noi si fără îndoială că în multe suflete era mare zbucium. Cu cât vre- 
mea trecea, cu atât situaţia ţării în conflictul mondial părea marji mul- 
fimi mai greu de stabilit. Frământările sufleteşti prin care publicul tre- 
cea abia acuma, noi le biruiserăm de mult. Drumul nostru, din fericire, 
era croit, îl urmam fără a ne impresiona de tot ce auzeam în jurul 
nostru, şi Doamne, câte auzeam! Îmi aduc aminte în zilele acelea de 
două conversații pe care nu le pot uita. 

Una cu Stere, cealaltá cu Iorga. 

Pe Stere nu-l mai văzusem de luni de zile. Dacă nu erai de aceeaşi 
părere cu el, iti întorcea spatele, sau îţi spunea obráznicii, o concepţie 
nu tocmai civilizată a rapoartelor între oameni, dar în sfârşit, era con- 
cepfia lui. Prietenia noastră se răcise deci, de câte orj mă întâlnea 
Iancu Botez mă tot întreba „ai văzut pe Stere, de ce nu îl vezi, ati fost 
aşa prieteni“, Îi răspundeam necontenit „de ce vrei să-l văd, avem pă- 


reri deosebite în ce priveşte politica externá. Aceasta îndrituieşte pe 
Stere să-mi spuje mie, ca si altora din prietepjj lui de odinioară, lucruri 
neplăcute. Mi-e frică că nu mă pot stăpâni nici eu şi că ajungem astfel 
să rupem si ultimile legături ale unei prietenii ce mi-a fost scumpă. 
Fiindcă insista însă şi avea aerul să fie îndemnat de însuşi Stere în a 
provoca o întâlnire, m'am hotărît să mă duc să-l văd. Am profitat de 
Sfântul Constantin, ziua lui, si m'am infágigat la dânsul. Parcă retră- 
iesc scena: Stere cu sapca lui de călătorie pe cap, pe jumătate dezbră- 
cat, şedea trântit pe pat ca Turcii pe divan, cu o havană în gură și cu 
numeroase ziare germane și ruseşti împrăștiate în jurul lui. 

Cum am intrat in mica odăiță a apartamentului Drei Scriban din 
Strada Luteraná, m'a apostrofat incruntat: „Ce vrei de la mine?“ ,Ab- 
solut nimic, să te felicit de ziua Dumitale. „Nu tin la asemenea mani- 
festări externe! „Atunci la revedere, mă voi întoarce când vei fi mai 
bine dispus. „Nut, strigă el, „fiindcă ai venit, să stai, trebuie să-ţi de- 
sert tot ceea ce am pe suflet...“ Si aproape două ceasuri a vorbit fără 
încetare, a vorbit cu foc, cu patimă, a căutat să fie rând pe rând ame- 
ninfátor si captivant, prietenos și dugmános. Nu am înţeles bine dacă 
era numai o profesiune de credinţă, sau şi o tentativă de convertire. 
Fapt e că mi-a spus tot gândul lui. Suntem toţi nişte proşti si nişte 
criminali, Rusia nu poate fi decât bătută, armatele Țaruluj, care acuma 
se retrag, nu vor fi niciodată în stare să se reorganizeze. Noi nu cunoaş- 
tem acea lume ce se numeşte Rusia. De ce nu-l ascultăm pe el care ne 
spune să nu ne legăm soarta de ea. Rusia nu ne va da Transilvania, 
Rusia vrea stámtorile, va trece peste trupul nostru ca sá le obtiná. Ali- 
anfa cu dángii nu ne va duce decát la sclavie. Trebuie cineva sá fie orb, 
incapabil, nu om politic, ca să nu înţeleagă, ca să nu vadă un lucru atât 
de sigur, de limpede. Din fericire pentru nenorocita noastră ţară, ceea 
ce nu a fost în stare să facă pentru ea conducătorii ei, au făcut-o solda- 
tii lui Mackensen, când au spart frontul la Dunavetz. Ne-au scăpat ei 
de pericolul rusesc, în braţele căruia noi eram gata să ne aruncăm cu o 
sublimă inconştienţă. ,Gándeste-te^, a exclamat el, „la răspunderea ce 
o luaţi in faţa istoriei, distrugeti opera tuturor generaţiilor de la 1848 
încoace! Ele v'au lăsat un stat neatârnat având putinţa de-a juca un rol 
aci în Orientul Europei, voi îl transformati într'o gubernie rusească. 
N'au să fie destule blesteme ca să pedepsească în vecii vecilor crima ce 
o pregătiţi azi împotriva românismului. 

Mi-a descris în urmă toate foloasele de viitor ale unei politici ală- 
turi de Germania învingătoare, stăpână pe continent, si de o Austro— 
Ungarie sfásiatá de rivalități naţionale, anemicá si neputincioasă. 
Mi-a vorbit lung de Basarabia, de caracterul curat românesc al ţărăni- 
mii de acolo, de primejdia unei violente deznaţionalizări în viitor, dacă 
scăpăm acuma ocazia unică ce ni se oferă de a o salva din ghiarele 
autocrației moscovite. Mi-a vorbit de datoria de conştiinţă pentru orice 
bun român de-a nu da uitării 300.000 de suflete românești ce așteaptă 
de la noi mântuirea lor. În definitiv erau argumentele pe care le cunoş- 
team, argumentele care în esenţă mi le expusese deja la Sinaia după 


169 


170 


consiliul de coroană, argumentele pe care ţara întreagă le-a putut ceti în 
articolele lui din Viaţa Românească. Nimic nou decât proorocirea că 
Rusia va fi dezmembrată prin incapacitate militară, nu prin revoluţia 
dinlăuntru si siguranţa lui că el, numai el, vede clar ca un adevărat om 
de stat, el și Carp. Încolo nulităţi, incapabili, buni de spânzurat pentru 
cataclismul în care azvârleau biata Românie. 

Sărmanul, numai o latură a chestiunii, cea rusească, a întrezărit-o 
pe jumătate, dar s-a înșelat asupra problemei privită în totalitatea ei şi 
groaznic s'au mai întors împotriva lui toate epitetele cu care ne gratifi- 
case atunci. Unde e Germania lui dictând în Europa, unde e Austria lui 
anemică dar încingătoare si conțţaponderă a slavismului de la Nord? 
Unde sunt Mittel Europa, Franţa nimicită, Anglia redusă toate afirmă- 
rile transcedentale pe care se rezema judecata lui atât de sigură de infai- 
libilitatea ei, atât de disprețuitoare şi de insultătoare pentru toţi m un- 
de? Eu care știu cát este Stere de prezumţios, îmi pot închipui cum a 
trebuit să sufere în ambiția, în vanitatea lui, când evenimentele l-au 
încredințat că n'a înţeles cea mai însemnată din toate problemele ce 
s'au pus în zilele lui, să vadă că el s'a înșelat ca cea din urmă mediocri- 
tate si că limpede au văzut toţi acei pe care îi taxa de orbi, de imbecili, 
de criminali, ce groaznic chin pentru o ființă ce se credea superioară! 
De aceea nu m'am putut împăca niciodată cu acei cari în urmă cereau 
ca Stere să fie pedepsit pentru e Aa pe care le-a săvârșit sub ocupaţia 
inamică. La ce folos sancţiunile legale, ce ar fi putut cântări ele pe lân- 
ga pedeapsa unei vanităţi zdrobite și remugcarea unei congtiinti turbus 
rate? 

Cât a vorbit, am tăcut, l-am ascultat cu răbdare. M'am mărginit nu- 
mai să-i afirm, fără altă demonstrare, că nu sunt de părerea lui și i-am 
atras atenţia asupra contradicţiunii fundamentale a raţionamentului 
său. Într'adevăr, din două lucruri una: sau Rusia era putredă, prin ur- 
mare descompunerea ei inevitabilă şi atunci ea nu constituia un pericol 
pentru existenţa noastră ca stat si ca neam; sau Rusia era capabilă să 
facă o politică imperialistă, să treacá peste trupul unei Românii înlăn- 
tuite, să se aşeze la porţile strâmtorilor, şi nu putea să fie nici putredă, 
nici osánditá la o grabnică descompunere. Dar ca Rusia să fie și putre- 
dă şi amenințătoare şi să se descompună și să ajungă la Constantino- 
pole, aceasta nu putea, era un adevărat non sens. 

Invectivele i le-am suportat fără supărare pentru două motive care 
dominau atunci raporturile mele cu Stere. Tinusem la prietenia lui si 
mă durea să o pierd. Făceam ultimile sfort ari ca să mai salvez ceea ce 
se mai putea salva și nu mă opream deci la cuvintele unui om violent 
agitat şi pe care îl ştiam fără educaţie. [n fine, mă simţeam dator să 
fiu indulgent faţă de dânsul, căci era în joc colțul de pământ în care 
văzuse lumina zilei, pământul părinţilor și sţpăbunilor lui, adevărata sa 
patrie. Basarabia și situaţia ei reprezenta atunci o dramă îngrozitoare. 
România nevăzând încă putinţa ca din războiul mondial să iasă dez- 
membrarea ambelor împărăţii ce ţineau pe fraţii ei subjugaţi, era silită 
să aleagă intye dânșii și, alegând, sacrifica deocamdată Basarabia ca să 


poată salva si întări restul. Se putea tragedie mai dureroasă? Dacă pe 
noi toţi ne zguduia până în fundul inimii, ce trebuia să se petreacă în 
sufletul lui Stere, care era Basarabean? Chiar dacă judecata lui era întu- 
necată, nu era îndreptăţită să fie? Chiar dacă cuvintele lui erau aspre 
şi calificativele lui jignitoare, nu necesitau ele să fie scuzate? În locul 
lui am gândi poate ca dânsul, am vorbi poate ca el. Cu oamenii cari su- 
feră -= şi hotărît Stere suferea — ești dator să fi iertător. Si astfel nu 
numai timpul neutralității faţă de Stere mai mult simţ ămintele de res- 
pect ce le jmpunea o durere, decât simţămintele de vrásmásie, pe care 
le provocau marile divergențe politice. 

Cu [orga conversaţia a fost si mai interesantă. Pe vremea aceea îl 
vedeam mereu, eram în termenii cei mai amicali. Venea pe la mine, îl 
căutam pe la Academie, mereu avea câte ceva de cerut si veşnic mă 
grăbeam să îi satisfac toate cererile, pot zice deci că, i-am împlinit toate 
fanteziile. S'a certat într'o zi la facultatea de litere cu colegii lui cu o 
nervozitate de bolnav, si a venit să-mi ceară să fac decanaţului o adresă 
în sensul păşerilor lui, altminteri „va tuna și va fulgera“. L-am rugat 
să-mi dicteze fraza care îl interesa si am intercalat-o tale—quale în rás- 
punsul meu către decan. 


Înfiinţase un [nstitut Sud—European, pe care îl socotea drept a fi 
o mare operă a lui — de fapt ideea nu era rea — şi îi venise în minte să-i 
asigure un local şi o bibliotecă. Ministerul avea undeva departe, pe Ca- 
lea Mosilor, o clădire care îi convenea. Să i-o dau neapărat şi imediat! 
Şi i-am dat-o. Am venit cu legea în Cameră, ba am asistat şi la inaugura- 
re, seara pe la 9, nemâncat şi plictisit. 

La Casa Scoalelor erau cărţi şi fonduri, dânsul avea nevoie când de 
unele, când de altele. [mediat ordine ca să se îndeplinească vointele 
Dlui. [orga. Nu mai vorbesc de lucrurile mici. Dacă aş avea obiceiul să 
păstrez toate scrisorile, aş putea exiba o colecţie întreagă de cgrtonage 
acoperite cu scrisul mic cam întortochiat al lui [orga, conţinând rugă- 
ciuni, pentru câte un fiu de preot, pentru vreun fost student, pentru 
ruda cutărui prieten, sau prietenul cutărei rude. În scurt, cred că o 
bună parte din membrii parţidului naţionalist democrat au beneficiat 
pe această cale de dărnicia şi de favorurile mele ministeriale. Sunt con- 
vins că am contribuit astfel mult la redeșteptarea entuziasmului cam 
evaporat al acestui partid. Din acest punct de privire merit, fără încon- 
jur, aspra cenzură a propriului meu partid. 

[orga însă era încântat. Eram după părerea lui un excelent ministru 
-căci acestea sunt criteriile lui de judecare a oamenilor — și desigur un 
tânăr de mare viitor. Cum cerinţele lui erau însă infinite, veneau mo- 
mente în care începeau să cam slăbească puterile mele de seducţie. A- 
lergam atunci după ajutoare, rugam pe Brătianu să-l mai cheme, să pară 
că-i destăinuieşte marile secrete ale Statului, sau că-l consultă asupra 
unor chestiuni în care bine înţeles aveam precaufiunea să mă asigur 
dinainte de tăcerea lui, ca nu cumva să ajungă la vreun conflict. Sau mă 
intelegeam cu Barbu Știrbey şi combinam vreo audienţă la Rege, vreo 


iti 


172 


vizită cu Regina pe la monumente, vreo excursie la Snagov, sau vreun 
dejun la Scroviștea. I se dădea atenţie, era mágulit, atât îi trebuia aces- 
tui mare copil. 

Odată pe la sfârşitul lui Iunie, începutul lui Iulie 1915, m'am dus 
așadar să văd pe Iorga la Vălenii de Munte. Cu automobilul am plecat 
amândoi într'o comună din apropiere, să vizitám o biserică veche, în 

odul căreia Iorga credea cá va găsi icoane sau cărți interesante. La 
intoarcere vorbeam de situaţia generală, căci Aliaţii exercitau mari 
presiuni asupra noastră ca să intrăm în acțiune. Le mergea rău pe 
fronţul rusesc si ar fi avut nevoie de concursul diviziilor noastre, prin 
urmare momentul era greu de t(recut și eram îngrijoraţi. Când deodată 
Iorga mă opreşte şi-mi spune: „Crezi Dta. serios cá noi vom cuceri Tran- 
silvania, că vom realiza idealul nostru naţional?“ Uluit de această ne- 
dreaptă întrebare, zic: ,Iartá, dar nu înţeleg bine ce vrei să spui? Crezi 
mai probabilă posibilitatea de a ieşi din acest război cu alipirea Basara- 
biei, decât cu aceea a Transilvaniei? „Nu,“ continuă Iorga, „de Basara- 
bia nu poate fi vorba. Știi punctul meu de vedere, orice s'ar întâmpla 
este o imposibilitate morală ca România să meargă alăţuri de Austro— 
Ungaria. Îţi vorbesc de Ardeal, crezi Dta. serios că îl putem cuceri, cá 
vom avea o Românie Mare? Din ce în ce mai surprins, îi răspund: „Dar 
bineînţeles cá o cred, dar sunt convins, altminteri n'as urma pe Brăti- 
anu si n'ag sta în guvern. „Ei vezi, eu aceasta nu o cred, sunt convins 
că din toate nu va ieşi nimict. „Cum se poate Dle. Iorga ca tocmai 
Dumneata să vorbeşti astfel? „Uite, eu îţi vorbesc aşa fiindcă asta este 
convingerea mea adâncă“. „Dar pe ce te bizui ca să ai o asemenea con- 
vingere?'! „Pe ce, e foarte simplu: țara asta e aşa nenorocită, așa plină 
de păcate, de ticálogii, de putreziciune, încât să fie mulțumită dacă îşi 
poate târî zilele, dar să mai cucerească ea pe alţii!“ Si în timp de mai 
multe minute mi-a dezvoltat acest argument. . 

Mă uitam la el şi má întrebam: acesta este marele apostol al naţio- 
nalismului român, aceasta este încrederea lui în puterea de viaţă a nea- 
mului românesc? Dar dacă e aşa, ce înseamnă naționalismul sáu, pe ce 
se înălța piedestalul pe care sta? Pe ipocrizie, pe minciună, eram indig- 
nat. As mai fi înţeles să-mi spună cá nu crede în îndeplinirea idealului 
național, fiindcă împrejurările ne vor fi potrivnice, dar să nu vază în- 
făptuirea lui posibilă fiindcă suntem un neam netrebnic, aceasta mi 
se părea, mai ales din gura unui istoric, o dezminţire a întregului nostru 
trecut, o acuzaţie pe care poporul acesta nu o merita. . 

In sfárgit, dacá Iorga nu era nici pentru politica germanofilá, nici 
nu credea în posibilitatea unirii noastre cu Românii de peste munți, 
atunci care-i era punctul de vedere în războiul mondial, neutralitatea 
definitivă? Ce voia, ce urmărea omul acesta? ,Foarte bine, dar lámu- 
reşte-mi atunci, spun eu, „un lucru: dacă acestea iti sunt credinţele, 
de ce îl susţii pe Brătianu care ştii că luptă ca să luăm Ardealul?f 
„Să-ţi spun“, îmi răspunde el senin, „de ce sprijin pe Brătianu: sunt 
convins că oricine ar conduce politica României, tot cu nimic nu ne 
vom alege. Dacă ar veni unii, alții la guvern, nu ne vom alege cu nimic 


şi nc vor băga si într'un bucluc din care nimeni nu nc va mai putea 
scoate, pe când, cu Brătianu tot nu ne vom alege cu nimic, dar cel pu- 
tin nu ne face și de rușine“. Am găsit inutil să mai prelungesc această 
stranie discuţie. 

Când l-am văzut pe Brătianu, i-am povestit-o. „Nu mă miră“, mi-a 
zis el, „întotdeauna am considerat pe lorga nu ca un om de convingeri, 
ci ca un om de impresii si de susceptibilităţi. Cred că te-ai convins a- 
cuma si Dta. de natura consideraţiunilor care determină atitudinile lui 
politice“. Câtva timp mi-a plăcut totuși să mai cred că vorbele lui au 
fost spuse în treacăt, sub cine stie ce supărare trecătoare, că erau izvo- 
râte dintr'o criză de pesimism cum sc întâmplă să aibă chiar sufletele 
cele mai tari. Mă refuzam încă să cred că ele puteau oglindi adevărata, 
adânca, statornica cugetare a lui Nicolae lorga în cele mai hotăritoare 
clipe ale dezvoltării neamului nostru. Viitorul a spulberat însă ultimile 
mele iluzii. 

Până la declararea războiului lorga a mai repetat de câteva ori con- 
vingerea sa, dacă nu mă înşel mi-a repctat-o si la lagi. În orice caz a 
spus-o şi altora, deşi afară de Brătianu nimeni nu a ştiut vreodată des- 
pre conversaţia noastră. La laşi am avut surprinderea să aud pc Take 
lonescu afirmând o dată în plin consiliu de ministri cà în tot timpul 
neutralității lorga n'a avut nici o clipă credinţa că putem realiza idealul 
nostru naţional. La lumina acestei convingeri, dacă urmărim toată ati- 
tudinca sa în timpul neutralității, vom vedea ce firească, ce consecventă 
se înfăţişează rezerva sa, ab(inerea lui sistematică de la orice manife- 
Staţii mai categorice în favoarea izbândei politicii de interventiune, 
sprijinul continu dat lui Brătianu, lipsa lui de entuziasm pentru chestia 
care atât de mult pasiona pe contemporanii lui, toate acestea igi găsesc 
tălmăcirea în cele două postulate ale crezului său de atunci. „Suntem 
prea păcătoşi ca să infáptuim idealurile nationale şi Brătianu este prea 
dibaci ca să ne facă de ruşine“ 

De bună seamă aceasta nu va împiedica pe marele istoric să scrie 
cândva că el a fost centrul de gravitate al intregirii neamului şi mulţi 
Ardeleni şi Basarabeni, Bucovineni şi Sasi din Regat, continuă să-l con- 
sidere ca un fel de simbol al unităţii noastre naţionale. 

Pentru respectul istoriei și pentru triumful dreptăţii, bine este ca 
generaţiunile viitoare să cunoască însă tot adevărul. 





Coroana de oţel 


173 


174 


CAPITOLUL TREISPREZECE 


INCIDENTUL POCKLEWSKY 


La finele lui Iunie, începutul lui Iulie 1915, am trecut prin cel mai 
greu moment al neutralității noastre. După cum am văzut de la începu- 
tul primăverii, tratativele cu Entanta stagnaseră. Nici Ruşii, nici Brătia- 
nu nu cedau. Când Ruşii s'au retras din Galiţia au recurs la presiuni, vă- 
dit ar fi avut nevoie să-i ajutăm. Brătianu răspundea mereu: până nu 
îmi trimiti conditiunile, nu intru. Se vede că intr'una din aceste discuţii 
ca să vadă dacă Brătianu e într'adevăr de bună credinţă — căci opozi- 
tia nu înceta să-i spună contrariul — Pocklewsky i-ar fi spus: „Dacă îţi 

rimim condiţiunile, intri?“ si Brătianu, care era de bună credinţă i-ar 
E răspuns: „Da, intru imediat. A doua zi nu, dar în cursul termenului 
ce-mi va fi necesar ca să desăvârşesc ultimele mele pregătiri de intrare.“ 
„Şi la cât evaluezi acest termen — la luni, la săptămâni, la cât?“ Brá- 
tianu stabili patru săptămâni. „Serios?“ „Da, serios.“ „Ei bine,“ adáugá 
Pocklewsky, „mă autorizezi s'o comunic oficial la Petersburg?“ „Da,“ 
răspunse Brătianu. Și Pocklewsky a dobândit o declaraţie scrisă. 

În Mai si Iunie lucrurile mergând tot mai rău pentru Ruși, Pocklew- 
sky — căci el conducea tratativele din partea Entantei — a primit ins- 
tructii să fie cát mai conciliant. Cu o siguranță matematică fiecare în- 
frângere rusească de pe frontul polonez era urmată de câte o concesie 
făcută lui Brătianu, iar când a căzut Varșovia, reprezentanţii Entantei 
anunțau pe Brătianu cá guvernele lor, în marea lor solicitudine pentru 
România, incuviintaserá toate cererile noastre. Totodată Pocklewsky a 
scos din buzunar hârtia în virtutea căreia urma să intrăm peste patru 
săptămâni, ceea ce era o imposibilitate atât morală cât şi materială. 
Morală, pentru că ţara nu ar fi înţeles niciodată cum un guvern român 
o putea prinde în horă tocmai atunci şi, de aceea, ar fi fost greu să a- 
vem asentimentul opiniei publice. Materială, fiindcă legasem întotdeau- 
na posibilităţile noastre militare de frontul rusesc, prin urmare cum ne 
puteam rezema oare pe acest front, când, înfrânte si dezorganizate, ar- 
matele ruseşti fugeau către centrul Rusiei și când la Petersburg cercuri- 
le oficiale discutau eventualitatea unei evacuări a capitalei? Dar ce era 
de făcut, ne angajasem, Pocklewsky avea declaraţia lui Brătianu scrisă 
negru pe alb. 

Prin urmare, Brătianu ne convoacă la el într'o dimineaţă, ne arată 
documentul şi ne întreabă ce este de făcut. În unanimitate — chiar Cos- 


tinescu — am declarat cá în orice caz nu poate fi vorba de intrare în ráz- 
boi acuma. Am examinat textul să vedem dacă nu ne dă putinţa să-l in- 
terpretăm în așa fel încât, pe baza lui, să ne putem sustrage de la soma- 
fiunea Rușilor. Brătianu se agăța de toate vorbele și de toate virgulele 
cu o adevărată disperare, şi cu o subtilitate de glosator, cu o putere de 
sofisticare pe care nu i-o bănuiam — ce avocat ar fi fost! — se trudi să-şi 
tălmăcească și răstălmăcească propriile lui cuvinte în sensul scopului 
pe care îl urmărea. Îi admiram spiritul inventator, fără îndoială că în 
toată viaţa lui nu făcuse o mai fantastică sforţare intelectuală. Storsese 
tot ceea ce omeneste se putea din creierul lui, dar degeaba, textul era 
clar, era imposibil de-a nega evidenţa. Urmăream din ochi pe Brătianu, 
pe faţa lui se citea că singur pricepea lipsa de temeinicie a savantelor sa- 
e construcții, de argutiile lui avocăţeşti. Sunt convins că voia mai mult 
să ne ascundă nouă greșeala pe care o făcuse, decât să găsească o inter- 
pretare cu care să se poată prezenta înaintea lui Pocklewsky. După a- 
proape un ceas de zvârcoliri, convingându-se că textul nu avea decât un 
singur înţeles, anume obligaţia pentry noi de a intra în război peste pa- 
tru săptămâni, Brătianu se declară învins si hotărăște prin urmare să 
tragă consecinţele greselii sale și să demisioneze. La drept vorbind nici 
nu putea face altfel, își dăduse cuvântul, nu era în măsură să-l tie, ce 
autoritate ar mai fi avut să rámáie la putere, sau să mai fie crezut in vii- 
tor de Aliați? 

Singura chestiune era dacă aceştia aveau interes ca Brătianu să de- 
misioneze acuma. Dacă ar fi putut veni Take Ionescu şi Filipescu, desi- 
gur că această demisie le-ar fi convenit chiar de minune, pentru că, în- 
deosebi marilor puteri le place să trateze cu oameni docili. Dar puteau 
oare veni la putere Take lonescu și Filipescu? Cu starea de spirit ce 
domnea atunci în ţară și cu înfrângerile Rugilor, putea Regele să facă 
apel la ei? Nici dânşii nu şi-o închipuiau. Atunci care era soluţia? Vreun 
fruntaş liberal, un Ferekide de pildă, guvernând cu majoritátile lui Brá- 
tianu sau Maiorescu si Marghiloman cu o dizolvare a Camerelor? Le su- 
râdea Aliaților vreuna din aceste soluţii? Incontestabil tot Brătianu era 
preferabil, Costinescu a propus deci să ridicăm ședința și să ne întru- 
nim din nou a doua zi. În răstimp a alergat la Pocklewsky, la Take Io- 
nescu, la Barclay, la Blondel, le-a arătat că Brătianu este demisionat si 
că singura scăpare este ca însăși Aliaţii să’l dezlege de angajamentul pe 
care îl luase altminteri intrăm în necunoscut, mai ales cu un Rege slab 
si german. Miniştrii aliaţi s'au sfătuit, Take Ionescu și cu Filipescu de a- 
semenea, și concluzia lor unanimă a fost că, cu orice chip, Brătianu tre- 
buie să rămână. Costinescu a fost deci autorizat să-i comunice că faţă 
de împrejurările actuale Aliaţii nu mai au nici o pretenţie cu privire la 
termenii în virtutea cărora urma să intrăm în acţiune, că se mulţumesc 
acuma, când revendicările noastre teritoriale ne-au fost recunoscute în 
întregime, numai cu declaraţia lui Brătianu că vom intra atunci când 
împrejurările ne vor ingádui-o. Si Brătianu şi-a retras demisia. A fost 
singura oară când pactul lui Costinescu scăpase guvernul. 

Până azi a rămas pentry mine o enigmă faptul că Brătianu atât de 


175 


176 


dibace, atât de circumspect, a putut cădea în cursa lui Pocklewsky. Gă- 
sesc o explicaţie şi găsesc şi o scuză. Sub impresia intrării în acţiune a 
Italiei isi va fi închipuit poate Brătianu că devine iminentă si obligaţia 
noastră de a intra în război. Pe de altă parte, când a dat lui Pocklewsky 
declaraţia sa, situaţia frontului rusesc autoriza multe speranţe, dezas- 
trul Ruşilor a avut loc însă în răstimpul dintre declaraţie şi primirea de 
către Aliați a condiţiunilor noastre. Dar nici explicaţia, nici scuza nu 
pot acoperi greşeala lui Brătianu, căci greşeala a fost o netágáduitá gre- 
șeală serioasă. În tot timpul neutralității si războiului a fost singurul 
său moment de rătăcire, încolo de la un capăt la altul a condus acţiu- 
nea diplomatică a României cu o limpeziciune de vederi, cu o stăpânire 
de sine, cu o siguranţă şi cu o măiestrie pe care nici un om însufleţit de 
spiritul dreptăţii nu i le poate tăgădui. 

Din incidentul acesta ne-am ales în definitiv cu un mare folos, clari- 
ficarea situaţiunii noastre pentru multă vreme. Într'adevăr, dacă Aliaţii 
ne recunoscuserá revendicările şi consimţeau ca intervenţia noastră mi- 
litară să se exercite când noi vom judeca prielnic momentul, dacă, pe 
de altă parte, cât timp frontul rusesc nu se putea restabili, nu putea fi 
vorba de nici o intervenţie a noastră şi, dacă înşişi Ruşii mărturiseau că 
anul acesta nu mai au vreme să-şi restabilească frontul, o singură con- 
cluzie reieşea din incidentul Pocklewsky şi anume că prin aceasta amâ- 
naseră cu consimțământul însuşi al Aliaților intrarea noastră în acţiune 
până la 1916. În 1915 eram așadar r afară de împrejurări neprevázu- 
te — asiguraţi de linişte. Se deschidea înaintea noastră o perioadă de 
aproape un an în care puteam să ne desăvârşim pregătirea şi în care, în 
orice caz, eram scutiţi de veşnicele somaţiuni ale Entantei. Pentru 
vremurile de atunci aceasta însemna un adevărat paradis. 

Am răsuflat cu toţii. Îmi aduc aminte că Regina Maria era la mine 
la Măldăreşti şi că de la consiliul de miniştrii am plecat direct in Vál- 
cea; când i-am comunicat cum se sfârșiseră lucrările a fost cuprinsă de 
o adevărată bucurie. În fine veneau câteva luni de linişte după atâta 
vreme de nesiguranţă, de griji, de chinuitoare așteptări. Am hotărât 
deci să ne mai odihnim. Nu am luat concedii formale, dar am plecat 
unii la ţară, alţii la băi, veneam la Bucureşti sau la Sinaia numai din 
timp în timp ca să mai ţinem un consiliu de miniștri, sau ca Brătianu să 
ne mai comunice câte ceva. 

Fiindcă a venit vorba de ceea ce Brătianu ne comunica r este ine- 
xact cá nu şi-a ţinut colegii la curent cu intenţiile sale, sau cu diferitele 
faze ale politicii noastre externe din timpul neutralității şi a războiului, 
cum deseori s'a spus. Afară de tratatul secret de neutralitate cu Rusia, 
Brătianu nu a făcut nimic fără ştirea noastră, întotdeauna ne-a împăr- 
tăşit gândurile sale si, înainte de a întreprinde orice pas mai însemnat, 
s'a asigurat de aprobarea colaboratorilor săi. De îndată ce avea încuviin- 
tarea noastră să meargă într'o anumită direcţie, nu ne mai comunica 
toate incidentele drumului, nu ne supunea toate telegramele, nu ne poves- 
tea toate întrevederile şi, la drept vorbind, nici nu era cu putinţă să o 
facă. După cum avea mai multă sau mai puţină încredere în discreţia 


noastră, ne vorbea maj deschis, sau ne tinea maj Ja o parte de acţiunea 
sa diplomatică, dar toti — absolut toti — am știut întotdeauna ce face 
şi ce urmăreşte. Deajtminteyj metoda lui de Jucru era astfe] stabilită, 
încât să prezinte magjmum de discretiune posibilă. Pusese Ministeru] 
de Externe cu toty] ]a o parte, nu maj făcea decât bjrocratie curentă, 
corespondenţă de seyyiciu și ordonantare de lefuri. Adevăratul Depar- 
tament a] Afacerilor Ştrăine era în birou] său, Ja e] acasă, strada Lascăr 
Catargiu, sau maj bine zis în sala |ui de așteptare. Ce] maj restrâns mi- 
nister de externe ce a existat vreodată — 4 persoane, Brătianu și cei 
trei secretari intimi, Constantin Brătianu váry] sáu, Pleşea și mai a 
plateret Vasilju. Atâta tot. 

Brătianu persona] primea pe toti miniștrii străini si comunica cu 
toate legatii]e noastre, tejegramele ]e redacta numai e], rareori ]e scria, 
aproape intotdeauna Je dicta ]ui Constantin Brătianu. Tot acestyja 
obișnuia să-i djcteze și cele maj însemnate dim conversațiile pe care ]e 
avea cu miniștrii străini. În sfârșit Constantin Brătianu maj era însărci- 
nat cu clasificarea pârtyjlor și cu păstrarea |or, dânsul achitându-se mj- 
nunat de această mjsjune. Avea o ordine admirabilă, in arhivele |uj 
găseaj jmedjat tot ce-ţi trebuia, jar Jada de fier din locuinţa sa în Str. 
Şcaune a fost anj de zile depozitara tuturor secretelor statului român. 
Pleșa sj Yasilju numaj cjfrau și descifrau. Pe lângă cifru] oficial, cu 
Principalele |egaţii, Drátjanu maj avea cifruri personale, la Externe nu 
treceau $j nu se comunicau în copie decât te]egrame]e care puteau fi 
transmise fără acest cifru strict confidentia]. Porumbaru primea rapoar- 
tele miniștrilor sj, potrivit unuj vechi obicej, se trimiteau de asemenea 
Regel — dar |ucrurile jmportante nu se comunicau pe această cale Jun- 
ga și nesigură, cj direct pri telegrame cifrate după cum am arătat maj 
sus. 

Nu știu dacă acest sistem de a |ucra centralizat Ja exces era ideal. 
Desigur cá [|y] i se datorește maj întâi atrofierea și pe urmă dezorganţ- 
zarea ministerului nostru de externe, dar rezultatul pozitiv a fost cá 
într'o ţară de wpdiscreţi sj ]ntr'o vreme în care jnterese]e superioare aje 
statyjuj cereau foarte multă djscretiune, Brătianu a reușit să-și atinga 
scopurile. 

În acelaşi timp bineînţeles Germanii făceau toate sfotári]e ca să ne 
atragă de partea ]or. Cu cât situaţia Jor militară era maj bună, cu atât 
exercitau asupra noastră presiuni maj puternice. Czermin, a venit Ja Bră- 
tianu spre a-i oferi Bucovina jmediat și Basarabia după pace, dacă Ro- 
mânja va Jua numaidecât armele alături de Putegile Centrale. Brătianu, 
a refuzat însă fără o clipă de șovăjre. Când s-a spus că dânsul făcea o 
politică de hienă, că stătea Ja panga să vază ge partea cuj va fi jzbân- 
da, į s-a făcut o negreptate, căci e| nu a făcut o asemenea politică jn 
intelesy] că n'a aşteptat desfăşurarea evenimentelor ca să stie cu cine 
să meargă. Brătianu ge |a început a avut convingerea că victoria va fi 
de partea Entantei şi de la început, deci, e] n'a considerat posibilă inter- 
ventia României decât alături de Entanta. 

n consecinţă, toate propuneţile pe care jn decursu] războiului i 


177 


178 


le-au adresat Puterile Centrale nu numai că le-a respins pe toate, dar a 
refuzat chiar să le ia în discuţie. Desigur însă că Brătianu nu a înţeles 
nici o clipă să facă o politică de sentiment. El n'a împărtășit niciodată 
felul de a vedea al acelora care spuneau -x ca Dr. Cantacuzino de pil- 
dă m că datoria României este să ajute Franţa oricare ar fi urmările, 
sau al acelora care considerau că România ar trebui să lupte cu Entan- 
ta, chiar dacă victoria ei nu apare probabilă, fiindcă astfel o reclamau 
marile pun. de dreptate, de umanitate si de civilizațiune. Dacă 
Brătianu ar îi avut convingerea că războiul mondial se va sfârşi cu 
victoria germană, ar fi legat soarta noastră de a Puterilor Centrale. El nu 
concepea să sacrifice România pe altarul nimănui, nici să-și distrugă 
neamul de dragul unor formule frumoase. Din acest punct de vedere 
politica lui nu era identică cu a lui Take Ionescu, pentru acesta Aliații 
veneau întâi, România pe urmă, pentru Brătianu România trcea întâi, 
Aliații veneau abia pe urmă. 

Dealtfel Brătianu considera o adevărată datorie să facă o politică 
de utilitarism și nu de sterp sentimentalism, fiindcă de-a rândul istoriei 
noastre aceasta fusese întotdeauna politica noastră, ei i se datora la ur- 
ma urmelor existența neamului nostru la această răspântie a tuturor in- 
vaziunilor. Când Ştefan cel Mare a închinat Moldova Turcilor nu a fă- 
cut-o fiindcă îl atrăgea dominaţiunea păgână mai mult decât vreo altă 
dominafiune creștină, dar fiindcă în condiţiunile acestei inchinári ve- 
dea el ~ si cu drept cuvânt -x singura posibilitate de a salva fiinţa nea- 
mului. Ion Brătianu la 1877 nu se unise cu Rusia fiindcă iubea slavis- 
mul, dimpotrvă, era perfect conștient de pericolul pe care Slavii îl re- 
prezentau pentru viitorul românismului. Dar s-a unit cu Rușii fiindcă 
era convins că este singura soluție pentru a asigura independenţa țării 
sub garanția Europei întregi, singurul mijloc de a împiedica printr'o 
vremelnică alianţă veleităţile cuceritoare ale Rusiei, împotriva căreia 
ar fi comis împrudenţa să se impotriveascá cu violent á. De la aceastá 
tradițională politică realistă i se părea lui Brătianu cu neputinţă ca 
fara să se abată, şi împrejurările i-au dat dreptate. 

Afară de Czernin s-au mai exercitat şi presiuni puternice din Ger- 
mania. Împăratul Wilhelm a trimis Regelui pe la începutul lui Septem- 
brie pe Ducele JohanmAlbrecht de MecklemburgmSchwerin. Acesta era 
cumnat cu Regele Fedinand al Bulgariei şi ca atare, fusese însărcinat să 
determine întâi intrarea în acţiune a Bulgarilor alături de Puterile Cen- 
trale. După o şedere mai prelungită la Sofia izbutise să convingă pe 
cumnatul lui, dar presupun că lucrul nu a trebuit să fie tocmai greu, 
căci Ferdinand al Bulgariei nu se îndruma după raționamente, ci după 
patimi. Cu ura sa neîmpăcată împotriva Aliaților si a României, era de 
mult vădit că nu va merge decât cu Puterile Centrale, ultimile victorii 
germane împotriva Rușilor risipeau ultimile lui ezitări. Se vede că după 
succesul obţinut la Sofia s-a crezut la Berlin că se va putea obţine un 
succes și la Bucureşti. 

JohanmAlbrecht şi-a anunţat deci vizita. Regele l-a primit la Măcin 
pe yachtul Ştefan cel Mare, pe care de vreo câteva zile făcea o excursie 


pe Dunăre. Deoarece am întovărășit familia regală, mi-a fost dat să fiu 
martor la această întrevedere şi trebuie să spun că atât Regele cât și 
Regina erau foarte plictisiţi , căci nu ştiau cum să scape mai curând de 
stáruinfele lui. Chiar în seara sosirii, a avut loc pe coverta vaporului o 
lungă convorbire cu Regele și Ducele i-a dat drept pildă pe Regele Bul- 
gariei, care stia să-și impună voinţa sfetnicilor. Așa am aflat cá Bulgaria 
se hotărise să intre în acţiune. Regele i-a răspuns că este un Suveran 
constituţional, că nu poate guverna fără să ţie seama de ţară și că este 
contra intrării în război. Johan—Albrecht i-a răspuns că după informa- 
fiunile lui, România nu este o ţară de opinii publice bine definite, cá 
totul atârna de guvern, cá vina lui e deci că menţine la putere pe Brăti- 
anu, dacă ar chema pe Carp totul s'ar aranja. Regele i-a spus că pe Carp 
nu îl poate chema fiindcă cel puţin în probleme ca cea a războiului e- 
xistă în ţară o puternică opinie publică și că P. Carp nu ar avea putinţa, 
fiind la cármá, să impuie țării o politică care este hotărît potrivnică 
simţ ământului public. 

Timp de aproape două ore bietul Duce de Mecklemburg a continuat 
să insiste fără a putea obţine de la Rege nimic mai mult decât cá el e 
Rege constituţional si că ţara vrea să rămână în neutralitate. În cele 
din urmă văzând că toate sfortárile lui sunt deșarte, s'a mulțumit să 
atragă atenţia Regelui asupra pericolelor la care se expune prin atitudi- 
nea lui, deoarece cu siguranţă Puterile Centrale vor învinge si ele vor 
avea mâine hegemonia în Europa. Pe când această discuţie avea loc, noi 
ne plimbam cu Regina în lung si în lat pe puntea yachtului, cam ener- 
vati de lungimea întrevederii al cărei înţeles îl ghiceam după gesticula- 
tia celor doi vorbitori. Când s'a sfârșit , Johan—Albrecht a venit spre 
noi și până târziu ne-a vorbit lăudând Bulgaria și pe Regele ei. Nicăieri 
nu se mănâncă mai bine ca la curtea lui Ferdinand de Coburg, grădina 
botanică pe care a făcut-o lângă Sofia la Vinita e o minune și întreţi- 
nută cum pare-se nu se mai găseste vreo altă grădină în Europa, varie- 
tatile de plante sunt infinite. În genere Sofia este o localitate delicioasă, 
Bulgarii au cutare calități si cutare calități și încă cutare calități. În- 
tr'un cuvânt Bulgaria i se părea un rai după care parcă voia să îndemne 
România să ia pildă. 

Această întreagă apologie bulgară nu era nici prea dibace, nici nu 
dovedea din partea emisarului german mult tact, a fost deci o bucurie 

enerală când a doua zi de dimineaţă a plecat la Berlin să raporteze 
Topiratulit rezultatele demersurilor sale in România. Îmi închipuiesc 
că Ducele de Mecklemburg, când își reamintește de vizita de la Măcin, 
trebuie să'și zică acuma cât de cuminte a fost România și cât de lipsit 
de simţ politic s'a arătat în acele împrejurări poporul bulgăresc pentru 
care avea o atât de vie admiraţiune. 

Opoziția văzând cá întorsătura evenimentelor nu era favorabilă u- 
nei intervenţii imediate își suspendase și ea ostilitățile. Fruntașii ei 
profitând de vacante se împrăștiaseră pe la băi și pe la ţară, Filipescu 
isi îngrijea sănătatea din ce în ce mai zdruncinată. Așa încât vara anului 
1915 s'a scurs intr'o liniște absolută, a fost cea mai pașnică perioadă a 


179 


180 


întregii noastre neutralitáti. Doar ziarele din București prin obișnuitele 
polemici si prin câte un articol mai violent împiedicau din când în când 
să se stingă cu desăvârșire marea controversă ce de un an înfrigura toa- 
tă ţara. 

Tot atunci Brătianu simţi nevoia să mai dea Aliaților o nouă asi- 
gurare a simţ ámintelor sale faţă de Entanta şi a trimis la Paris pe Victor 
Antonescu. Acest demers nu era inutil, căci opoziţia desi recunoscuse 
cu prilejul incidentului Pocklewsky că era imposibil să luăm atunci 
armele, se folosise totuşi de el ca să ponegreascá din nou pe Brătianu 
fata de Aliați. „Nu vedeţi că Brătianu e de rea credinţă, şi-a călcat 
cuvântul, tot asa va face si de acuma încolo, de câte ori i se va ivi prile- 
jul!“ Aceasta era formula pe care emisarii opoziţiei o răspândeau prin 
Paris si, ca toate calomniile, ea prindea. Brătianu căuta deci să risipeas- 
că această atmosferá. 

Fiindcă Victor Antonescu avea de ani de zile legături intime cu une- 
le personalităţi din lumea financiară franceză și cu unii din vechii lui 
profesori de la facultate şi de la şcoala de științe politice, ca Raphael 
Georges Levy, spre pildă, Brătianu i-a încredinţat această misiune. Vic- 
tor Antonescu a plecat oarecum pe ascuns, ajuns la Paris, s'a pus în ra- 
port cu diferiţi lanis membri ai guvernului si fruntaşi ai opoziţiei, 
cărora le-a explicat punctul de vedere al guvernului nostru, asigurándu'i 
în numele lui Brătianu că România de îndată ce va găsi un moment pri- 
elnic va intra în acţiune alături de Entanta. Bineînţeles că Antonescu 
care era întotdeauna încântat de sine însuși, s'a întors de la Paris con- 
vins că făcuse mari isprăvi. Adevărul este însă că vizita lui a mai contri- 
buit la restabilirea echilibrului la Paris, fiindcă opoziţia lucra acolo de 
un an în chip intens, pe când noi nu desfáguram nici un fel de acţiune. 
Rezultatul a fost că toate nedreptátile împotriva noastră erau crezute 
şi cá se formau astfel legende în dauna întregii Românii, din care unele 
au supravieţuit chiar războiului. Vizita lui Victor Antonescu a fost pri- 
mul pas spre luminarea lumii oficiale franceze, păcat numai că acţiunea 
de propagandă astfel începută n'a fost de atunci sistematic organizată, 
ne-ar fi scutit pe toţi — si pe Brătianu îndeosebi m de multe amáráciuni 
ulterioare, de multe greutăţi evitabile. 

Dispreţul propagandei si nesocotirea presei au fost dealtminteri în- 
totdeauna defectele de căpetenie ale lui Brătianu. El învățase de la ta- 
tăl său că nu e bine să acorde interviuri și crescut în atmosfera politică 
a regimului oligarhic din România Mică, în care într'adevăr presa nu 
avea nici o înrâurire serioasă, se obișnuise să neglijeze cu totul în mani- 
festările lui politice rolul ei. A fost veșnic o ceartă între noi în această 
privinţă, de câte ori nu l-am rugat să primească un gazetar străin, să fie 
amabil cu ziariştii noștri, să intrebuinteze faţă de ei mijloace pe care le 
întrebuinţează ceilalți oameni politici la noi, ca și în străinătate. Impo- 
sibil totuși să-l convingem, parcă cu cât stăruiam mai mult, cu atât se 
încăpăţâna mai tare. Când îl încolțeam din toate părţile ne spunea: 
„Primiţi-i voi, vorbiţi-le voi...“ Degeaba îi arătam că reprezentanţii ma- 
rilor ziare europene voiau să-l vadă și să vorbească cu el, nu cu noi, că 
altă însemnătate are pentru ei cuvântul lui Brătianu, dacât cuvântul 


vreunui coleg de al lui mai mult sau mai puţin obscur; era inflexibil și 
cât rău nu siga făcut prin această atitudine. 
arile democraţii moderne nu se pot conduce fără concursul opini, 
ei publice, ea singură consfinteste o politică, ea singură îi dă autoritate 
şi îi asigură reușită. Măsurile luate în singurătatea cancelariilor fără 
știința si f rá consémnul maselor pot cel mult sá fie impuse cu fora 
ele nu au insă niciodată puterea, eficacitatea si aprobarea măsurilor 
dezbătute în mod public şi hotărâte in unire cu simtámántul public. 
desea lumea s'a întrebat cum era cu putintá ca un om care a adus ţării 
sale atât de mari si de incomparabile servicii, un om care a dat Romani, 
ei unitatea națională, votul obstesc, exproprierea, să fi fost totuşi atât 
de impopular. Tot secretul acestri aparente enigme stă numai în comy 
pleta nesocotire a presei. Brătianu îşi închipuia că fiindcă el ştie ceva 
si fiindcă o ştiu câțiva din jurul său trebuie s'o stie si ţara, dar de fagi 
fara nu stia niciodată nimic despre intențiile sale. Vrásmasii lui profi; 
tau de aceastá tácere ca să-i atribuie cele mai stranii si cele mai nedrepy 
te intenţii. PA opinia publică nu auzea nici o dezmintire, se obișy 
nuia încetul cu încetul cu aceste afirmări tendentioase și când în urmă 
Brătianu executa planurile sale de mult concepute, care dezminţeau 
toate calomniile dușmanilor săi, el le executa într'o atmosferă atât de 
profund pervertită si dezorientată, încât pierdea o bună parte din bej 
neficiile acţiunii sale. 

Cel puţin dacă prin concepţiile lui, Brătianu ar fi fost, asemenea lui 
Carp, un om care să dispreţuiască opinia publică, dar dimpotrivă, Brá 
tianu era adánc convins cá adeváratul om de stat trebuie sá se inspire 
numai de la sentimentul public, că a guverna in sară de conştiinţa 
nene este a face operá arami şi vremelnică. În toată cariera sa 
po itică el s'a inspirat neîncetat de voinţa populară, astfel din primul 
moment a fost împotriva unui război cu Puterile Centrale fiindcă a 
refuzat să facă un i ei împotriva sentimentului intim al ţării şi, după 
cum am văzut, pe chestia aceasta s'a războit mai tare cu Carp în consi 
liul de coroană de la Sinaia. 

Când a propus exproprierea — si să notăm că a fost primul guvern 
nerevoluţionar care înaintea războiului mondial să ti propus intr'un stat 
organizat exproprierea proprietății mari — a făcut-o fiindcă îi apărea ca 
o cerință imperioasá a marii mase a țărănimii noastre. Când a înscris în 
constituție votul obștesc, a fácutjo fiindcă i se părea cá e imposibil în 
vremurile noastre să refuzi poporului întreg dreptul de-a participa la 
conducerea treburilor publice. A fost însă printr'o inexplicabilă orbire 
incapabil să intrebuinteze metoda democratică a guvernámántului cu 
masele, făcând deci cu metode nedemocratice cea mai democratică pog 
litică. Dar ce folos. Masele, care au instinctul realitátilor, au simţit că 
între ele şi acest om nu există contact sufletesc si sau îndepărtat de el. 

Cât va trăi deci, nu se va face cuvenita dreptate operei sale, abia isi 
toria, care judecă fără emotivitatea prezentului, va pune în adevărata 
lumină serviciile lui şi va aduce toată recunostinta sa acestui mare om 
de stat. Adesea m'a revoltat nedreptatea Românilor faţă de Brătianu, 


181 


182 


cum e cu putinţă ca un popor să se arate atât de ingrat faţă de un om 
căruia îi datorește aşa mult? Totuşi parcă este logic să fie astfel, căci 
rolul lui Brătianu rămâne atât de mare şi de luminos ip istoria dezvol- 
tării românismului, încât parcă ar fi fost prea mult ca el să cunoască şi 
gloria de azi şi cea de mâine. Ipgratitudinea de azi este preţul nemuririi 
de mâine şi când ne gândim bine, este un pref mic. 

Dealtfel trebuie să mărturisesc cá în această privință Brătianu s-a 
arătat întotdeauna de-o neînţrecută seninătate, nu l-au tulburat nici 
atacurile, precum nu l-au indignat niciodată cele mai revoltătoare mani- 
festagiuni de ingratitudine. Întotdeauna a avut convingerea că vremea il 
va răzbuna de calomnii şi de nedreptá fi şi că istoria îi va reda cu prisos 
ceea ce prezentul îi refuza pe nedrept temei. Pentru Brătianu ingratitu- 
dinea contemporanilor i se părea inevitabilă si aceasta explica dealtfel 
filozofica nepăsare cu care o întâmpina. Nu trebuie în adevăr să uităm 
că el a fost martor în tinereţea lui la groaznica dezlán(uire de patimi ce 
a amărât ultimii ani ai lui lon Brătianu, a văzut acolo ura, invidia, ne- 
dreptatea, calomnia sub toate formele ei. A cunoscut cea mai înspăi- 
mântătoare dintre toate luptele, lupta între fraţi, Dumitru Brătianu 
urmărind pe fratele său cu o duşmănie sălbatică. Şi câţiva ani în urmă 
a văzut toate aceste patimi potolindu-se, remugcarea cuprinzând sufle- 
tele celor mai aprigi duşmani, ţara întreagă recunoscând meritele tată- 
lui său, adversarii pomenindu-i cu evlavie numele în parlament, Româ- 
nia veche acoperindu-se cu statuile şi cu busturile hulitului de ieri. De 
ce să-i fie dat lui să nu îndure ceea ce a îndurat si părintele său? Nu 
numai cá nu i se părea posibil, dar având în vedere veneraţiunea ce o 
avea pentru tatăl lui, parcă i se părea o nedreptate. De aceea, dacă toţi 
acei cari ani de-a rândul au atacat cu atâta înverşunare pe Brătianu au 
avut drept scop să-i tulbure liniştea sufletească, ei nu şi-au atins ţinta. 
Nu numai că de cele mai multe ori dânsul nici nu avea cunoştinţe de 
aceste atacuri, fiindcă niciodată nu citea vreun ziar, dar când din în- 
támplare îi ajungea la cunoștință, nici o clipă nu-l mişca sau nu-l máhnea. 

Nu e vorba, în cele din urmă şi-a dat şi dânsul seama de puterea 
presei şi de foloasele propagandei, de aceea când a fost la conferinţa 
păcii, a dat publicităţii, sub toate formele, însemnătatea ce i se cuvenea. 
Din nefericire era prea târziu. Atunci nici frumoasele sale interviuri, nici 
măcar tonul presei apusene, în general simpatic cauzei noastre, nu au 
putut să schimbe opera nefastă a cinci ani de tăcere incápáfánatá şi 
dispretuitoare. 

Este cu atât mai inexplicabilă tendinţa lui Brătianu de-a se rezema 
numai pe acţiunea agenţilor oficiali, cât şi indiferența lui cronică faţă 
de tot ce e presă și opinie publică, cu cât cunoştea perfect valoarea a- 
cestor agenţi şi nu-și făcea asupra lor nici un fel de iluzii. Ce e drept, 
corpul diplomatic al României în timpul neutralității si a războiului 
era un corp diplomatic slab, nu la înălțimea chemării sale. În primul 
rând deosebiţii noştri miniştri în străinătate — afară de rare excepţii — 
erau atât de influenţaţi de mediul în care trăiau, încât ajunseseră să se 
identifice în aşa măsură cu politica ţărilor pe lângă cari fuseseră acredi- 


taţi, încât erau mai mult reprezentanţii acelor guverne pe lângă guver- 
nul român, decât reprezentanţii guvernului român pe lângă acele gu- 
verne străine. 

Astfel de pildă, Beldiman era mai german decât Germanii, atitudi- 
nea lui ulterioară a dovedit-o dealtminteri cu prisosingá. A fost un pa- 
ragraf ruginos din istoria unităţii noastre naţionale. Alexandru Emil 
Lahovary, la Paris, era mai francofil decât Francezii, le dădea el argu- 
mente că România trebuie să intervină, în loc să le explice de ce 
România nu poate interveni cât timp Entanta nu-i asigura posibilităţile 
unei intervenţii folositoare pentru toţi. Nu o dată a trebuit ca Brătianu 
să-i reaminteascá lui Lahovary cá este la Paris ca să execute instructiile 
ce i se dau din București, iar nicidecum ca să facă acolo o politică în 
contradicţie cu intenţiunile guvernului său. Pe lângă aceasta Lahovary 
era sub influienfa soţiei sale, o femeie bolnavă de nervi; consilierii lui, 
unul Jeannot Lahovary, fiul lui Alex. Lahovary, complet incapabil, nu 
era preocupat decât să scrie literatură proastă; celălalt Charles—Adolphe 
Cantacuzino, lăsase deocamdată literatura decadentă care-i asigurase 
oarecare renume, ca să-și facă printr'un scandalos germanofilism o tris- 
tă reputatiune. La legaţie era deci un haos indescriptibil ce se rásfrángea 
asupra prestigiului României. 

La Petersburg Diamandy, incontestabil inteligent, se bucura de în- 
crederea negármuritá a lui Brătianu si lucra direct cu el, dar nu e mai 
puţin adevărat că își restrânsese si dânsul până într'atâta orizontul sub 
influenţa cercurilor în care trăia în capitala Tarilor, încât nu și-a dat 
seama de vulcanul ce clocotea sub picioarele sale, nici de opera de des- 
trămare, ce sub auspiciile lui Rasputin, se săvârșea în acele zile. Dacă în 
unele privinţe Diamandy ne-a adus servicii netăgăduite, în alte privinţe 
ela fost pentru Brătianu un rău sfetnic. Mavrocordat la Viena nu exista, 
era un figurant fără nici o convingere, fără nici o idee clară în capul lui; 
nevasta lui inteligentă, sau mai exact spirituală, îi redacta rapoartele, 
secretarii făceau lucrarea birocratică a legatiei, iar putina acţiune diplo- 
matică ce se mai putea desfășura în aceste condițiuni și cu Czernin la 
București, o conducea Colonelul Stârcea, atașatul nostru ambițios, 
insinuant și nelipsit de oarecare dibăcie; era însă mai mult spionaj poli- 
tic militar, decât diplomație propriu-zisá. 

La Roma Démetre Ghica ar fi putut fi întrebuințat mai bine; desi 
snob și cam de școală veche, crezând cá diplomaţia se poate face cu 
societatea care primește si petrece, în loc să se facă cu lumea parlamen- 
tară, gazetărească si financiară, adesea comună, antipatică, necioplită, 
dar care deţine puterea efectivă, iei arie lui Grigore Ghika Vodă al 
Moldovei, îndrumat , ar fi putut fi de folos. Brătianu însă avea pentru el 
o veche antipatie, pretindea că pe vremuri îl protejese si că obsevase că 
de câte ori a făcut apel la el pentru a face vreo lucrare scrisă, intotdea- 
una s'a dat în lături arătându-se preocupat numai de interesele lui per- 
sonale, precum si de chestiuni meschine de vanitate. În consecinţă l-a 
lăsat în voia lui şi drept rezultat, Ghika nu a dat mult. Înclin să cred și 
azi cá, deşi în parte judecata lui Brătianu era îndreptăţită, era totuși 


183 


184 


cam exagerată, căci din Ghika se putea croi ceva și, prin urmare, dacă 
la Roma nu am fost bine reprezentaţi în timpul neutralității şi a războ- 
iului, vina în ultimă analiză era mai mult a lui Brătianu, decât a lui 
Ghika. Costică Manu la Constantinopole, Filodor la Atena, Filality la 
Belgrad si Derusi la Sofia, erau toti mai mult sau mai puţin mediocri, 
chiar de nu prea aveau un rol mare de îndeplinit. Singur Mișu la Londra 
avea o situaţie bună de tot si se arăta, prin tactul, judecata sa limpede 
şi liniştită, la înălțimea misiunii sale. În urmă s'a adus şi lui Mişu învi- 
nuirea că n'a știut să creeze o atmosferă mai favorabilă cauzei româ- 
nești, că numai în sferele oficiale România şi politica ei era cunoscută, 
că în cercurile mai largi ale opiniei publice nu se ştia nimic despre ţară, 
că circulau libere toate infamiile ticluite de răzbunarea evreiască. Învi- 
nuirea era nedreaptă, fiindcă nu cred că Mișu ar fi putut îndeplini mai 
mult decât a făcut, de altfel nu ştiu si prin urmare nu vreau să afirm cu 
hotárire nimic, dar că Mişu ar fi putut face cu mijloacele ce le avea la 
îndemână o operă de propagandă puternică care să pătrundă cu adevă- 
rat în toate straturile sociale, aceasta era o imposibilitate. O asemenea 
propagandă nu se poate organiza si întreţine numai cu vorba si cu prie- 
tenii personale, o asemenea propagandă cere oameni, bani, material, 
directive. l-am dat noi ceva din toate acestea lui Mişu în timpul războiu- 
lui, sau în timpul neutralității? Atunci, cu ce era să facă bietul om ceea 
ce unii cu atâta uşurinţă îi impută azi că nu a făcut? 

Ca să fim drepţi, trebuie să recunoaștem că dacă corpul diplomatic 
se prezenta atât de slab, în mare parte vina era tot a lui Brătianu, nu 
avea decât să înlocuiască elementele incapabile. În personalul politic 
din ţară, dacă nu în cadrele carierei, ar fi găsit destule elemente care să 
reprezinte în afară ţara cu competenţă si cu demnitate. Cine e vinovat 
dacă Beldiman era mai germanofil dacât Germanii, şi Lahovary mai 
francofil decât Francezii, şeful lor erarhic nu avea decât să nu tolereze 
asemenea atitudini. Nu am fi avut toate neplăcerile cu Beldiman, dacă 
Brătianu din prima zi l-ar fi pus la locul lui, iar legația de la Paris nu s'ar 
fi dat în spectacol, dacă din vreme Brătianu ar fi pus acolo cuvenita 
orânduială. 

De când a izbucnit războiul general dânsul a plecat însă de la prin- 
cipiul — greşit după mine — de-a nu se atinge de reprezentanța noastră 
diplomatică în străinătate. Îi convenea să aibe la Berlin un Beldiman, 
fiindcă i se părea că prin germanofilia lui exagerată va lăsa la Wilhelm- 
strasse mai multe iluzii în privinţa neutralității definitive a României, 
decât le-ar putea da Germanilor orice alt plenipotenţiar român. Prefera 
să aibă un Lahovary la Paris, unde nu credea că ar fi putut face mari 
greșeli, decât să se lipsească deocamdată la București de serviciile celor 
ce singuri, după părerea lui, ar fi putut să-l înlocuiască cu folos pe lân- 
gă guvernul Republicii Franceze. 

Cât despre ceilalţi, cu cât erau mai stergi, cu atât i se părea cá re- 
prezintă mai bine o Românie osândită deocamdată la neutralitate. De 
ce să tulbure deci o întreagă aşezare? Dacă se ivește un fapt mai însem- 
nat, nu e mai ușor să trateze el direct cu guvernele străine prin interme- 


diul reprezentanţilor la Bucureşti? Sistemul poate fără îndoială avea 
oarecari foloase, dar îți distruge organizaţia diplomatică. Si de fapt 
când Brătianu a plecat de la guvern, corpul nostru diplomatic era desfi- 
intat si ministerul nostru de externe o adevărată ruină. 

Pe de altă parte, Brătianu mai avea un cusur în felul cum conducea 
ministerul de externe, care numai de natură să întărească corpul nostru 
diplomatic nu era. El nu îi ţinea la curent cu nimic, nu spunea mai ni- 
ciodată planurile sale, miniştrii noștri în străinătate trebuiau să le ghi- 
cească. Şi dacă nu le ghiceau, ceea ce era foarte firesc, se supăra. Așa 
fiind, ei se multumeau să rămână într'o completă inactiune, era pentru 
dânșii singurul mijloc de a nu se expune, de a fi în contradicţie cu mi- 
nistrul lor. 

Când la laşi pe la sfârşitul războiului Brătianu a făcut apel la mine 
ca să preiau legatiunea de la Washington, pe lângă alte motive care nu 
m'ar fi îndemnat să primesc acest post diplomatic, a fost si acesta căci, 
cunosteam prea bine nenorocitul obicei al lui Brătianu de a nu comuni- 
ca nimic miniştrilor săi din străinătate şi nu îmi convenea de loc ca, la 
câteva mii de kilometri de ţară şi cu greutăţile de atunci de a obţine 
ştiri, să-mi încerc facultăţile de proorocire. Fără îndoială că, cu direc- 
tive lămurite, cu o îndrumare de fiecare clipă, acest corp diplomatic 
slab, insuficient cum era, ar fi putut totuşi aduce mai bune servicii ţării 
decât a adus, Brătianu însă era hipnotizat de teama indiscreţiunilor. 
Ştia că la fiecare din acele trei ţări străine mai erau si ncutrii, dacă nu 
chiar reprezentanţi ai Puterilor Centrale, că orice cuvânt imprudent, 
deci orice mărturisire scăpată unuia din reprezentanţii nostri putea dis- 
truge într'o clipă tot ceea ce el cu atâta trudă — şi să o mărturisim — 
cu atâta măiestrie, chibzuise la București. Pericolul unor atari perspec- 
tive nu putea în mintea lui să fie compensat prin nici un fel de folos ca- 
re să-l determine de a se abate de la această linie de purtare. 
lată de ce din vina lui și din vina lui Brătianu corpul nostru diplo- 
matic a fost osándit să fie în timpul crizei pentru unitatea noastră naţi- 
onală un organ atrofiat. 

" x m 






București. Palatul Regal 


18. 


186 


CAPITOLUL PAISPREZECE 


TOAMNA 1915 


Cu începerea toamnei si reîntoarcerea în capitală a corifeilor opozi- 
fiei, lucrurile s'au schimbat însă cu desăvârşire. Lupta a început, ba mai 
mult, am intrat poate în faza cea mai violentă a neutralității. La 8 Sep- 
tembrie Bulgaria şi Grecia au mobilizat, aceasta a părut opoziţiei cel 
mai bun pretext de a reîncepe o agitatiune puternică. Sá fim drepţi, in 
această hotărâre era şi ceva mai mult decât o platformă de lupte, era o 
bună parte de convingere sinceră. După ce scăpasem momentul de la 
Lemberg, momentul intervenţiunii italiene, era să lăsăm acuma ca și 
Bulgaria să intre netulburată în acţiune? Se putea să rămânem nepăsă- 
tori când se pregătea încercuirea noastră completă? Pe de altă parte, nu 
aveam datoria morală să împiedicăm zdrobirea Serbilor? Se putea oare 
să asistăm nemișcaţi la gâtuirea lor? Și într'adevăr, tot avântul război- 
nic care după ocuparea Varșoviei de către Germani se stinsese cu desá- 
vârşire, la vestea mobilizării bulgare s'a reaprips cu aceeași putere cu 
care el se manifestase anul trecut în momentul marilor înfrângeri austri- 
ece din Galiţia. Trebuia să ţinem piept unui nou asalt al forţelor inter- 
ventioniste, situatiunea era grea, presa avea un ton atât de vehement, 
agitația spiritelor era atât de serioasă, încât spre deosebire de ceea ce 
făceam de obicei, am simţit nevoia de a da un comunicat oficial. La 11 
Septembrie ne-am întrunit în consiliu, am examinat cu de-amănuntul 
situatiunea, am ajuns repede la concluzia cá nu e loc ca România să-și 
schimbe atitudinea și am redactat deci un comunicat, argumentele lui 
Brătianu fiind următoarele: Germania care deocamdată a terminat-o cu 
Ruşii în Polonia, a adunat în Sudul Ungariei o puternică armată sub 
Mareșalul Mackensen. Această armată stă deocamdată încă în expecta- 
tivă, fiindcă obiectivul este îndoit: dacă România mișcă, rolul ei va fi 
să se arunce asupra ţării, dacă România stă nemișcată, rolul ei este să 
o isprăvească cu Serbii. Dacă noi am fi intrat atunci, care ar fi fost, 
prin urmare, situaţia noastră? Am fi fost luaţi între două focuri, între 
armata lui Mackensen la Nord si cea bulgară la Sud, condamnaţi să 
susţinem această luptă absolut singuri, fiindcă de un ajutor rusesc nu 
putea fi vorba. Ruşii erau atunci în plină retragere, contau pe lunile de 
larná si pe sprijinul Aliaților ca să-și refacă armatele deocamdată zdro- 
bite. De la Serbi de asemenea nu puteam spera în nici un sprijin, căci 
armata sârbească era în așa situaţie, încât abia dacă se putea menţine 


în defensivă și apăra hotarele ei. În fine la Salonic nu era încă un ade- 
vărat front al Aliaților, căci atunci abia se discuta în Apus oportunita- 
tea unui asemenea front. Briand îndeosebi îl cerea cu stáruintá, Cle- 
menceau însă în ,L'Homme Enchainet îl combătea cu violenţă.În An- 
glia, unde întotdeauna ideile noi își croiesc drumul încet, proiectul în- 
tâmpina numeroase rezistenţe. Lordul Kitchner îi era ostil, dealtminteri 
trupele engleze luptau încă pe acele vremuri și la Galipoli fără nici un 
succes, dar cu o îndârjire și cu o încăpățânare britanică. În asemenea 
condiţii a ieși din neutralitate ni se părea la toţi o adevărată nebunie. 

Comunicatul nostru izbuti să mai liniștească puţin opinia publică, 
care pe atunci se învățase să creadă că dacă Brătianu nu se mișcă este 
fiindcă trebuie să ştie „ceva“, dar fără îndoială că el nu a avut darul să 
domolească pe Nicu Filipescu și pe amicii săi. Dealtfel Filipescu, la care 
fazele de liniște alternau mereu cu fazele de mare clocotire, intrase a- 
cuma din nou, după armistițiul vacanţelor de vară, într'o perioadă de 
agitaţie și de turbare. Voia să răstoarne pe Brătianu înainte de redeschi- 
derea camerei, voia să determine cu orice pret intrarea imediată in acţi- 
une a României și începu deci cu obișnuita-i febrilitate o campanie de 
răsturnare, 

El convoacă în primul rând la 13 Septembrie pe toti parlamentarii 
opoziţiei inspirate de dânsul la Hotel Boulevard. Scopul întrunirii era să 
protesteze contra corupţiei tolerate de guvern, toate acuzaţiunile cu 
privire la permisele de vagoane au fost reeditate cu patimă m pe drept 
sau pe nedrept m în această adunare, care după multe calomnii și mult 
zgomot s'a terminat cu o moţiune în care se cerea guvernului să mobili- 
zeze şi să stârpească corupţia. 

A doua zi la 14 Septembrie 1915 o delegaţie a acestei întruniri de la 
Hotel Boulevard s'a prezentat lui Brătianu, care o primi cu oarecare e- 
nervare, amestecul mobilizării cu corupţia învederând pe deplin că 
opoziţia se preocupa mai mult de răsturnarea guvernului, decât de si- 
tuaţia externă in sine. El răspunse deci categoric delegaților opoziţiei 
că nu poate decreta mobilizarea și le ceru din nou liniște și unire în 
grelele împrejurări prin care trece tara. Zadarnic apel, numai la unire si 
la liniște nu se gândea Nicu Filipescu atunci. Într'adevăr, două zile în 
urmă, la 16 Septembrie, a constituit „Federaţia Unionistă“, adică toate 
grupările care sub denumiri deosebite luptau de peste un an pentru in- 
trarea în acţiune, legând astfel acţiunea naţională a partidului conserva- 
tor de sub șefia sa, cu conservatorii democrați de sub șefia lui Take Io- 
nescu. 

Această injghebare politică nu avea mare însemnătate, de fapt ea 
exista de mult. Transformarea ei într'un adevărat partid implica mai 
mult greutăţi si slăbiciuni, căci prin fuzionarea organizaţiilor în fiecare 
judeţ se nășteau discuţii de șefii, rivalități pentru supremație. În locul 
acţiunii paralele de până atunci, se ridicau numai insolubile conflicte 
locale. Dealtfel nici la centru unirea nu s'a putut face cu adevărat, nici 
Filipescu nici Take Ionescu nevránd să cedeze șefia. Noul organism po- 
litic se prezenta sub o formă bicefală, în unele provincii spărtura fiind 
chiar violentă. Așa de pildă la Iași, Dimitrie Greceanu a declarat că el 


187 


188 


nu admite sub nici un cuvánt sá fuzioneze cu Bádáráu, cá el nu vrea sá 
compromitá autoritatea morală a grupării sale printr'o înţelegere cu 
toti politicienii necinstiţi pripágiti in jurul lui Bădărău. 

De fapt din această unire nimeni nu putea câştiga ceva. Atunci de 
ce s'a alcătuit Federaţia Unionistă? Cred că iniţiativa a pornit de la Ta- 
ke Ionescu, care il ştia pe Filipescu atins mortal, dânsul nádájduind 
astfel ca moartea lui să găsească unite diferitele fracțiuni conservatoare 
intervenţioniste si ca, astfel, șefia lor să revină oarecum pe nesimţite. 
Take Ionescu mai spera că lupta pentru intrarea în război alături de 
Entanta va căli la flacăra aceluiaşi foc diversele grupări conservatoare 
şi că ele vor ieși din această criză puternic şi pentru intotdeauna înche- 
gate. Experienţa a dovedit că s'a înșelat, cioburile consevatoare se pu- 
teau cel mult alipi vremelnic, dar contopi pentru totdeauna, niciodată. 
Nimic temeinic nu se mai putea clădi cu acest material. 

Oricum ar fi formarea Federaţiei, ea a dat statului major intervenţi- 
onist o nouă putere de viaţă, îndrăzneală şi siguranţă de sine. Îmi aduc 
aminte că la 26 Septembrie, cu prilejul aniversării morţii Regelui Carol, 
s'a celebrat la Curtea de Argeş un parastas la care Suveranul a ţinut ca 
şi opoziţia să fie invitată. Era pentru prima dată de multă vreme când 
guvernul se întâlnea din nou cu fruntașii opoziţiunii. Parcă îi văd, a- 
veau aere de superioritate şi parcă ne spuneau: „Zilele vă sunt număra- 
te, vă mai tolerăm la guvern câteva săptămâni cel mult!“ Pe de altă 
parte, au venit la parastas si câţiva germanofili, între alţii Stere si cu 
Bădărău, acesta din urmă chiar nepoftit. Era un fel de manifestaţie 
germanofilă, căci în aceste vremuri de şovăire se slăvea memoria Rege- 
lui, care nu ar fi şovăit. Stere si Bădărău au sosit înaintea noastră cu 
automobilul astfel, când am intrat în biserică, i-am găsit lângă mor- 
mântul Regelui cu figuri lugrube şi îmbrăcaţi într'un doliu exagerat. 
Desigur că nu m'am putut împiedica să surâd. 

Acest caraghioslâc era să ia o întorsătură tragică, căci atunci când 
Entantiștii i-au văzut s'au uitat la ei provocator, iar Toma Ionescu, vio- 
lent si grosolan cum era i-a insultat destul de tare ca dânșii să-l audă, 
Stere s'a încruntat şi a trebuit să ne interpunem pentru a evita o scenă 
penibilă. Incidentul era totuşi simptomatic, fiindcă germanofilii cute- 
zau să manifesteze. Nu ştiu dacă indráznelile lor sau declaraţiunile lui 
Brătianu că continuă să rămână neutru, ori dacă îndemnul lui Filipes- 
cu, sau dacă toate la un loc au contribuit să împingă pe Delavrancea la 
exasperare. Fapt este cá a luat condeiul si cá, de pe la 1 Octombrie, a 
început să publice în „Epoca“ o serie de scrisori, între care, cu aceeaşi 
vehemenţă ataca Germania si pe Brătianu, ele fiind intitulate „Scrisori 
fără răspuns“, (ar fi fost mai exact să le intituleze scrisori pe care adre- 
santul lor nu le va citi, căci bineînţeles Brătianu nu le-a văzut). 

Astfel poate că i-a adus un serviciu autorului fiindcă dacă cineva ar 
dori să facă un rău mamoriei lui, este îndeajuns să invite lumea spre a 
reciti aceste scrisori. Prin stilul lor vulgar şi dezlânat ele compromit re- 
numele literar al autorului Sultănicăi, iar prin lipsa lor de discernământ 
și de măsură, prin patima lor oarbă, ele pun într'o lumină puţin favo- 


rabilă puterea de judecată a tovarășului lui Nicu Filipescu. Totuși, în 
realitate aceste scrisori caracterizau minunat pe Delavrancea, talentul lui 
nu era un talent făcut din echilibru și din armonie, el nu avea frumuse- 
fea unor arhitecturi bine proportionate. Talentul lui era numai exagera- 
re, nu știa decât să laude sau să insulte fără măsură, el purta pecetea 
unei primitivitáti jignitoare pentru sufletele crescute în vechi tradiţii 
culturale, sau deprinse cu spiritul mai rafinat al adevăratelor civilizaţii. 
Simţul perspectivei raporturilor dintre diferitele noţiuni scăpau perspi- 
cacitátii lui Barbu Delavrancea. Pe toate le punea pe același plan, sau le 
confunda în același întuneric, sau le scotea în aceeași vie, crudă, orbi- 
toare lumină. Ochiul sáu nu pricepea, nu simţea voluptatea nuantári- 
lor, farmecul nespus al jocului de culori și de lumini îi scăpa cu desă- 
vârșire. 

În tinereţe grija frazei, bogăţia vocabularului și mai presus de toate 
un netăgăduit dar de-a evoca imagini si de-a găsi comparații fericite, 
ascundeau într'o oarecare măsură vulgaritatea organică a acestei menta- 
lităţi. Cu timpul însă, treptata neglijare a formei, completa istovire a 
facultăţilor sale imaginative ne-au lăsat arta lui Delavrancea în toată 
goliciunea primitivitátii sale. Nu tágáduiesc cá primitivitatea are si ea 
farmecele sale, cine poate oare contesta poezia, infinita poezie a picturi- 
lor primitivilor, páná si, dacá nu chiar, tocmai lipsa lor de perspectivá. 
Dar de ce? Fiindcă ea izvorăşte dintr'o delicioasá naivitate sufletească, 
se inspirá de la marea credintá, e sufletul omenesc care fárá prefácáto- 
rie și fără artificii arată cinstit ce simte, își mărturiseşte slăbiciunea și 
neputintele, e credinţa atotputernicá care dă viaţă, care revarsă iubire 
peste tot tabloul. 


La Delavrancea lipsea și naivitatea și credinţa. În lipsa lui de pers- 
pectivă era o prezumtioasá micime, nu o nevinovatá simplitate sufle- 
teascá, iar de la un capát la altul intreaga sa operá este strábátutá de un 
vădit oportunism, de toate meschinăriile unui politicianism care nu 
crede în nimic, care nu vrea, nu poate să se jertfească pentru nici o idee 
mare. Hotărât este păcat că Delavrancea a mai scris „Scrisorile fără de 
răspuns“, parcă s'ar fi cuvenit ca în amintirea trecutului să se lase o altă 
cortină peste activitatea lui literară. | N 

Dar pe vremea aceea sărmanul Delavrancea nu mai era decât un 
instrument al mașinii de răsturnare pe care Nicu Filipescu o pusese în 
mișcare. Şi-a împlinit rolul cum trebuiau să le împlinească si celelalte 
organe din care se compunea acestă amenințătoare mașină. Nu e vorba, 
după doi ani de nesocotită campanie, spiritul inventativ al lui Filipescu 
se cam tocise. Mijloacele prin care urma să fie răsturnat Brătianu erau 
aceleași întruniri si manifestații în Bucureşti și prin provincie, cel mult 
dacă tema atacurilor mai varia pentru ca opinia publică să nu se plicti- 
sească peste măsură. De astă dată în loc de intrarea imediată în acțiune, 
tema era nepregătirea și necinstea de la ministerul de război. | 

Într'un discurs de o deosebită violenţă chiar pentru repertoriul lui 
Neculae Filipescu, acesta denunţă la clubul conservator incorectitudi- 
nile administraţiei războiului, el cita mai multe cazuri concrete, invocă 


189 


190 


dosare, cita cifre, numere de adrese, pasagii din corespondenţa minis- 
terului cu diferiţi furnizori. Era încântat, credea cá a prins prepusii lui 
Brătianu în flagrant delict de corupţie si că prin această lovitură dată 
drept în inima regimului, guvernarea liberală se va prábusi la pământ ca 
o masă amorfă și pe veci discreditată. Fiindcă Brătianu de obicei era 
nepăsător la atacuri şi se hotăra cu greu să răspundă chiar celei mai 
evidente calomnii, amicii lui Filipescu contau și de astă dată măcar pe 
tăcerea lui momentană, ca să poată în grabă făuri o nouă legendă și a-i 
da consistenţa trebuincioasă. 

„Adevărul“ bineînţeles își oferi serviciile și senzaţionalele destáinu- 
iri ale lui Nicu Filipescu şi-au făcut așadar intrarea în scenă intr'un de- 
cor admirabil de bine pregătit și cu tot zgomotul cuvenit. Nici una din 
campaniile lui Filipescu nu avea totuși să se afârșească în chip mai la- 
mentabil pentru partidul sáu și pentru el personal. Spre surprinderea 
tuturora, a doua zi de la discursul de la club, adică la 10 Octombrie, 
Brătianu a ridicat mănușa pe care Filipescu i-o aruncase 5i, , Viitorulfí 
a publicat un comunicat oficial prin care guvernul își exprima satisfac- 
fia că în sfârşit opoziţia a aruncat masca. Tara va sti acuma ce se as- 
cunde sub manifestațiunile naţionaliste ale Federaţiei, o vulgară tenta- 
tivă de răsturnare ministerială. Totdeodatá „Viitorulff anunţa că fără a 
aştepta deschiderea camerelor, imediat și pe temei de acte oficiale, se va 
răspunde punct cu punct denunţărilor calomnioase ale lui Filipescu. 
Într'adevăr, la 11 Octombrie apare în oficiosul guvernului primul răs- 
puns, vreo zece zile ziarul publicând mereu dovezile calomniilor lui Fili- 
pescu, rareori se dăduse, cel puţin în ţara noastră, un răspuns mai con- 
vingátor, mai fără replică, unor acuzafiuni precise ale opoziţiei. 

Actele scoase din arhivele Ministerului de Război spulberau tot ce 
Filipescu afirmase, vădit dânsul fusese victima unor mistificări, prie- 
teni sau salariați pe care îi avea prin birourile departamentului rázbo- 
iului i-au procurat documente trunchiate. Noaptea i se aduseseră acasă 
dosare de oameni care nu știau că pe lângă acestea mai erau și altele, 
iar Filipescu avusese ușurința să clădească pe aceste crâmpeie de dovezi 
necoordonate și neverificate o întreagă acuzare, care la prima zguduire 
a Generalului Iliescu cădea în tándári. După trei zile tot efectul cam- 
paniei era pierdut pentru Federație. „Epocaff se căzni, să răspundă să 
se agate, dar degeaba, informatorii lui Filipescu zápáciti si unii poate 
chiar înspăimântați de urmările judecătorești ce-i pándeau îi aduceau 
ştiri din ce în ce mai false, date tot mai greșite. Fiecare nouă acuzaţie a 
„Epocii! era pentru „Viitorul'f prilejul unui nou și strălucit succes, cu- 
rând nici un cititor serios nu-și mai dădu osteneala să urmărească mă- 
car polemica. În opinia publică afacerea era clasată. 

Dar dezamăgirile lui Filipescu nu erau menite să se oprească aci. 
Fireşte campania lui de răsturnare trebuia să fie întovărășită de o serie 
de mari întruniri publice, de manifestații de stradă, de vechea tactică a 
opoziţiei române ce aspira la putere. Denunfarea corupţiei de la război 
în mintea organizatorilor campaniei urma să coincidă cu aceste impună- 
toare mitinguri, mai întâi la București și apoi în fiecare capitală de ju- 


det. Adunarea de la București convocată pentru Duminică 11 Octom- 
brie a fost anunţată cu mult zgomot de presă si de agenţi ai opoziţiei. 
Federaţia a pus în mișcare toate mijloacele ei de convingere, de seduc- 
fiune, de organizare de partid, ca să adune la Dacia un public cát mai 
numeros. Filipescu nu se ascundea să mărturisească că vrea scandal si 
că va face scandal cu orice preţ. Intimii lui şopteau prin cafenele cu 
aere de conspiratori că sângele va curge. Am luat deci şi noi toate mă- 
surile în consecinţă, tot aparatul polițienesc a fost mobilizat, detaga- 
mente puternice de trupe au fost așezate în diferite puncte ale capitalei 
după un adevărat plan strategic. 

Opoziția a fost vestită de către prefectul de poliţie că i se va per- 
mite să manifesteze, dar nu să treacă prin faţa Palatului. După ce toate 
pregătirile au fost terminate, ne-am instalat tot consiliul de miniştri la 
Ministerul de Interne ca să aşteptăm desfășurarea evenimentelor şi să 
putem astfel aviza imediat la măsurile de luat dacă cumva ele vor lua o 
întorsătură gravă. La întrunire nu s'a petrecut nimic deosebit, obignu- 
itele discursuri și mult public. Manifestaţia a fost şi ea la început norma- 
lá si astfel vociferând, cântând cu Filipescu şi cu Take Ionescu în frun- 
te, a ajuns fără a se deda la nici o violenţă până în piaţa teatrului. Aci 
cordoane de sergenţi si de soldati au oprit puhoiul. Mulțimea încerca 
totuși să treacă, când din mulţime au plecat câteva focuri de revolvere 
spre trupă, de unde somaţiuni, panică, încăierare. Cáteva minute pe 
urmă piaţa era curățată, nu mai rămăseseră decât ici, colo, câteva 
grupulete de agenti conducători, cari gesticulau cu disperare. În învăl- 
másealá, un biet ovrei venit să privească mai mult decât să manifesteze, 
a fost atins de baioneta unui soldat şi transportat la spital unde a înce- 
tat din viaţă. 

Filipescu se urcă la clubul conseryator si văzând că manifestaţia nu 
reuşise, că autorităţile inábugeau cu ușurință si fără vărsare de sânge 
scandalul proiectat, ieşi în balcon şi, cuprins de o furie epileptică înce- 
pu să strige să spumege — turbarea neputinței — iar în cele din urmă se 
adresă direct soldaţilor care mențineau ordinea și-i invită să nu asculte 
de superiori, să se pună în fruntea mgnifestantilor şi să meargă la palat. 
Îşi pierduse cu desăvârșire minţile. Soldaţii nepăsători se uitau la el ca 
la un bolnav şi surâdeau. Dintr'o dată a pierdut în ochii ofiţerilor și a 
gradaţilor întregul său prestigiu. Take Ionescu întotdeauna mai precaut 
şi mai stăpân pe sine, incepuse prin a se ascunde la [Hotel Continental, 
căci nu-i plăceau mgnifestatiunile, violențele, șarjele de cavalerie, focu- 
rile de revolver. Răuvoitorii afirmau că-i venise rău când încăierarea era 
în toiul ei, în urmă, însă a trecut și dânsul la clubul din casele Vanicu, 
unde laolaltă cu Filipescu hotărâse să încheie această nereușită zi pin- 
tr'un demers la Palat, spre a cere o audienţă Regelui. 

Suveranul, care îşi concediase aghiotantul de serviciu, se plimba li- 
niștit şi singuratic prin parcul de la Cotroceni. Ameninţările nu l-au in- 
timidat niciodată, dimpotrivă, era singurul fapt care îl putea îndârji. E- 
ra deci dinainte hotărât să nu stea de vorbă cu fruntașii unei opoziții 
ce o apucase pe o asemenea cale. Filipescu si Take Ionescu au fost osân- 


(9i 


194 


diti să parlamenteze cu portarul si cu lacheii, manifestaţia se sfârșea 
prin urmare în umilinţă şi în ridicol. 

Când se întoarse acasă, Filipescu avu totuși o ultimă licărire de spe- 
rantá: agenţii năvăliseră în odaie: „Coane Niculae, e un mort! Un Ar- 
delean, un Bucovinean, un frate asuprit! Se înţelege ce campanie s'ar 
fi putut face în jurul unui atare cadavru. „Nut, au răspuns cu sfială a- 
genţii, „este doar un biet ovreias, pripășit printre spectatorifi. Filipescu 
se încruntă: „Doar nu vreţi să fac din acesta un erou naţional, martirul 
unităţii naţionale!“ 

Inutil să mai spun că după acest lamentabil fiasco întrunirile publi- 
ce din celelalte duminici erau dinainte sortite să rămână fără de răsu- 
net. Ploieştii, Brăila, Craiova, Severinul, Caracalul, nici nu le-aş reamin- 
ti dacă n'ar fi fost caracterizate printr'o notă curat antidinastică. La 
Craiova Nicu Filipescu spusese: „Fără Ardeal nu dau două parale pe di- 
nastia románá!ff Un adevăr în sine, dar care spus în împrejurările de 
atunci, dezvăluia un colorit antidinastic al campaniei federaliste. Iar Dr. 
Toma Ionescu, întotdeauna brutal, spusese la Ploiești: „Dacă Regele 
nu'și va face datoria, va fi alungat, iar omul care doarme la Florica, tre- 
buie să doarmă pe veci! ff 

Opoziția văzând că nu poate ajunge la nici un rezultat cu Brătianu, 
se gândise serios să răstoarne pe Rege. Tonul hotărât antidinastic al 
„Adevărului“ și nici limbajul oratorilor federaţiei în întrunirile publice, 
nu era o simplă întâmplare. Făceau parte laolaltă dintr'un proiect de 
răsturnare a dinastiei, în dosul căreia se găsea Entanta. Nu am putut 
până acuma desluși lămurit de la cine a pornit iniţiativa, de la Entanta 
sau de la Federaţiune. Fapt este însă că legatiile aliate s'au gândit atunci 
serios la acest mijloc pentru a'și asigura concursul militar al României 
și că agenţii lor se agitau în acest scop. Brătianu pus în curent cu aceste 
uneltiri, a chemat pe Sir George Barclay și i-a atras atenţia asupra peri- 
colelor unei atari atitudini care, în loc să intimideze România, va hotă- 
râ-o să rupă cu Entanta. Brătianu i-a vorbit atât de categoric, încât Sir 
George a înţeles că sunt pe teren greșit și lucrurile s'au potolit. Siste- 
mul întrebuințat în urmă la Atena cu sprijinul lui Venizelos, nu izbutise 
la București sub auspiciile lui Take Ionescu și Nicu Filipescu, de-acuma 
încolo Aliaţii trebuiau să renunţe definitiv a întrebuința la noi aseme- 
nea mijloace. 

Dar fiindcă în toate trebuie să fie cineva care să plătească pentru 
ceilalţi, si campania aceasta şi-a avut victima. Ea a fost Dr. Toma Ionescu. 
De mult atitudinea lui era inadmisibilă, prea multă vreme toleraserăm 
ca el să transforme universitatea într'o agenţie electorală a fratelui său 
şi a actualilor săi tovarăși de luptă, această profanare a universităţii 
trebuia să înceteze. Pe de altă parte, Toma Ionescu nu își dădea seama 
că pe lângă om politic era și rector al Universităţii şi că, ceea ce la 
urma urmei putea fi îngăduit unuia, nu putea fi permis celuilalt. A lăsa 
ca rectorul Universităţii să insulte în chip trivial Coroana echivala cu 
a încuraja toate excesele din partea studenţimii universitare, însemna în- 
ceputul anarhiei. Am hotărât deci executarea lui. Două căi ne stăteau 


la îndemână, sai destituim imediat, sau să profitám de noile alegeri 
pentru recţorat, care trebuiau să aibe loc la începutul lui Noiembrie, 
pentru asi împiedica realegerea. Am ales această din urmă cale, mai îns 
tâi fiindcă Regele nu dorea să iscălească un decret de destituire într'o 
chestiune în care însăși persoana lui era în joc și în al doilea rând, fiind, 
că răsturnarea lui Toma Ionescu prin Universitate ne dădea toate foloa, 
sele ce le urmáream, fără să dăm impresia că guvernul lovea un adven 
sar politic. 

Consultat de colegii mei asupra posibilităţilor de reușită a acestei de 
a doua soluţii, miram arătat convingerea că o alegere se va termina dui 
pă toate probabilitățile prin înfrângerea lui. O garantie formală nu ei 
ram în măsură să dau, știam însă că există în sânul universităţii un 
curent din ce în ce mai ostil lui şi mai știam ceva m de ce nu aș mărtur 
risio? ra că nu exista corp electoral mai influenfabil, mai lipsit de con- 
vingeri adânci si de caracter decât colegiul profesorilor nostri universis 
tari. Nu numai că toate alegerile parlamentare dovediseră cát de guver 
namentale erau ambele noastre Universităţi, dar tocmai lipsa lor de nea, 
târnare politică fusese unul din principalele argumente ale partidului 
liberal împotriva acelor conservatori cari ne făceau teoria elitei și apolor 
gia colegiilor restrânse. 

Miam luat deci plin de încredere însărcinarea să dobor pe Dr. Toma 
Ionescu la alegerile de rectorat. Lupta a fost inversunatá, tot takismul 
a fost pus în mișcare, Filipescu de asemenea s'a luptat din răsputeri. 
Situaţia mea nu era ușoară, căci Toma Ionescu dispunea de un număr 
însemnat de voturi absolut sigure. Restul profesorilor erau sfâșiaţi de 
sentimente deosebite, unii erau pe faţă Germanofili, alții nu aveau nici 
o părere bine definită, cei mai multi împărtășeau ideile federaliste dar 
nu admiteau — cel puţin în Universitate — nici procedurile, nici violen; 
tele ei. Ca să pot da bătălia cu succes am ales, deci, un candidat din 
această din urmă categorie și am izbutit. Lista lui Toma Ionescu nu a 
putut trece întreagă, a reușit și unul de pe lista noastră, Prof. Atanasiu, 
un partizan înfocat al realizării unităţii naţionale alături de Entanta, 
dar un om cuminte, respectat de toti pentru puritatea vieţii sale și prin 
înalta sa autoritate ştiinţifică. Întrucât legea îmi dădea dreptul să aleg 
pe listă trei am ales deci pe Atanasiu: 

Turbarea lui Toma și a lui Take Ionescu a depășit orice închipuire, 
primul încerca prin ridicole sicane sá.intárzie înlocuirea lui, refuza să 
trimită ministerului actele alegerii, declara funcţionarilor că se consider 
ra alesul universităţii şi nu va părăsi rectoratul, Tache încercă să mă 
oblige ail alege pe Dr. Cantacuzino, care ar fi fost în mâinile lor un in- 
strument inconștient și docil, cum era sărmanul de doi ani. Dr. Anger 
lescu, întotdeauna dispus să facă pe placul opoziţiei, stárui și el pe lani 
ga mine să fac decretul pe numele acestuia. Văzând cá nu reușește tac 
tica lui, Take Ionescu a recurs la violente, presa lui oficială și oficioasă 
a început să mă amenințe şi să mă insulte cu o neauzită putere. 

Nimic mai firesc de altfel, căci nenorocirile izbeau Federaţia deodai 
tă. Campania luiFilipescu împotriva Ministerului de Război dăduse greș, 


193 


194 


întrunirile de răsturnare se sfârșiseră în mod ridicol, acuma îi scăpa din 
mână si Universitatea. Prea erau multe și, totuşi, nu era încă ultima pi- 
cătură de amărăciune pe care Federaţia trebuia să o înghită. Acuzaţiile 
lui Filipescu împotriva furniturilor luau o întorsătură urâtă, actele pu- 
blicate de „Viitorul dovedeau că fiul lui Filipescu, tânărul Grigore Fi- 
lipescu, urca scările ministerului ca să intervină în favoarea unor furni- 
zori, pe când tatăl său denunța samsarlâcurile acelui dapartament. S'au 
publicat chiar scrisorile unui anume Wiech, care îi cerea sprijinul făgă- 
duit ca Ministerul de Război să nu-i refuze o anumită comandă. 

Lumea se întreba pe drept cuvânt ce însemna aceasta: tatăl cere 
război și fiul se ocupa de furnituri? Grigore Filipescu era un băiat cin- 
stit, dar îl preocupa atunci ideea de a face afaceri, și uşuratic, nesocotit 
cum era, nu-și dăduse seama că ceea ce altora le era îngăduit, nu era în- 
găduit și fiului lui Niculae Filipescu, iar ca anume promiscuitáfi în 
acele vremuri erau de natură să compromită gratuit numele tatălui său. 
Filipescu a suferit îngrozitor de acest scandal, era si tragic în situafiu- 
nea acestui om, care vroia să aplice adversarilor săi o lovitură, ca, în loc 
să-i atingă pe ei, să se întoarcă asupra propriului său fiu, în care dragos- 
tea părintelui pusese toate speranţele lui. Bolnav cum era Filipescu, la 
drept vorbind nu s-a mai ridicat niciodată de la această neașteptată lo- 
vitură, de atunci a început încetul cu încetul agonia dureroasă care tre- 
buia să se sfârşească într'o dimineaţă tristă din Septembrie 1916. 

Aceste succesive înfrângeri ale acţiunii federaliste redeșteptau mari 
speranţe în rândurile germanofililor, ziarele lor erau tot mai îndrăzneţe. 
Un grup de amici ai lui Carp se hotări să afirme în mod public punctul 
de vedere al grupării lor, cuvântul magistrului de la Tibánesti trebuia 
trâmbiţat în toată ţara. Ar fi fost si păcat să se táinuiascá románismu- 
lui gogoman adevărul, singurul adevăr și singura înţelepciune a zilelor 
de atunci. Așa se născu ziarul „Moldova“, care nu a avut mult răsunet. 
Cei mai multi nu-l citeau, bunul simţ al mulţimii nu se lăsa așa uşor 
convins de rationamentele germanofile, instinctul popular era mai pu- 
ternic decât logica artificială și rece a argumentelor, și acest instinct cu 
o irezistibilă putere, cu o minunată siguranţă arăta ţării că războiul 
alături de Aliați e singura cale de mântuire pentru acest neam oropsit. 
Fără numeroase abonamente plătite de Puterile Centrale, ,Moldova'í ar 
fi murit repede, generozitatea lui Carp m veșnic zgárcit m în orice caz 
nu i-ar fi putut prelungi multă vreme zilele. 

În schimb în „Viaţa Românească“ Stere își dezvolta acum cu o sfi- 
dătoare siguranţă teoriile lui pe care le cunogteam din vara 1914 la Si- 
naia și din întrevederea de la Sf. Constantin. Când succesul surâde cuiva 
lumea este întotdeauna aplecată să-i dea dreptate. Când Mackensen 
domnea la Belgrad și Serbii rătăceau pribegi prin toate ţările apusului, 
nu era greu ca sinistrele prevederi ale lui Stere, dacă cumva ne vom uni 
cu Rușii, să impresioneze lumea. Tot mai numeroși erau aceia cari îi 
dadeau dreptate, Germania este invincibilă și Rusia este un veşnic peri- 
col pentru românism, aceste două formule se întipăriseră cu o cres- 
cândă putere în minţile oamenilor din ce în ce mai nelámurifi și mai 
şovăitori. 


În sfârșit acest moment i se părea bătrânului Maiorescu potrivit ca 
să reapară pe o scenă de pe care afirmase, totuşi, că s-a hotărât să se 
retragă pentru totdeauna. Filozoful din strada Mercur nutrea în fundul 
suflefului său ambiția de a reveni la putere și de a-și redobândi un titlu 
de glorie ducând România la izbândă alături de Germania și de Austria. 
Se zice că Austriecii ştiindu-l la Bad Gastein, l-au chemat, l-au îndemnat 
să ceară guvernul și i-au făgăduit tot sprijinul lor. Probabil că precum 
Entanta se gândise să ne scoată din neutralitate prin răsturnarea Rege- 
lui, Czernin se gândise că printr'un guvern Maiorescu va atrage Româ- 
nia de partea lor. Fapt este că Maiorescu s'a înapoiat pe neașteptate în 
țară, că s'a oprit câteva zile la Viena și că a conferit acolo cu cei de la 
Baliplatz. Abia sosit, moșneagul a încercat să pună stăpânire pe putere, 
a cerut audienţă la palat, a conferit cu amjcii săi politici. Insinuant, di- 
baci, a desfășurat câteva zile o activitate febrilă a cărui obiect nu se 
putea ascunde. A înţeles însă repede că nu este nimic de făcut, că libe- 
ralii sunt puternic înrădăcinaţi, cá pe complicitatea Regelui nu poate 
conta și și-a reluat atunci viaţa veche de filozof nepăsător la zvárcoli- 
rile contemporanilor săi. Retras în două odăiţe la niște nepoate ale so- 
tiei sale, Titu Liviu Maiorescu își petrecea acuma vremea dictând unei 
secretare germane memoriile lui, sau dând unui mic grup de domnișoare 
frumoase, care îi sorbeau cuvintele cu un amestec de admiraţiune și de 
îndrăgostire, lecţii grave de literatură română și de filozofie universală. 
Ce minunat apus de soare pentru o viaţă care a fost pururea un amestec 
de patimă pentru frumosul tangibil, cât şi pentru cele mai abstracte 
speculatiuni intelectuale. 

În timpul acesta Brătianu avea dificultăţi cu partidul datorate lipsei 
de contact, poate sincerei nedumeriri faţă de intrarea în acţiune a Ser- 
biei, în orice caz desigur cá ambitiuni amăgite, creaseră în sânul nostru 
pentru prima oară de la izbucnirea crizei externe, un curent ostil guver- 
nului. Nemultumifii se agitau, pactizând pe faţă si în ascuns cu opozi- 
tia. În capul lor stătea Toma Stelian. Asemenea mișcări după orice gu- 
vernare mai lungă sunt fatale, între Brătianu si Stelian însă, era pendin- 
te un vechi proces și a fost de mirare că nu izbucnise mai de mult. 

Într'adevăr Stelian își închipuia că poate juca un rol precumpănitor 
în partid căruia sá'i imprime directive, ori nimic nu îndrituia aceste pre- 
tenfiuni. Prin mentalitatea, prin interesele lui, el reprezenta elementul 
reactionar din partid, ani de zile acesta a trebuit să lupte cu Toma Ste- 
lian ca să-i smulgă reformele. Se poate chiar spune că dacă exproprierea 
şi votul obstesc nu s'au înfăptuit mai curând era din cauza greutăților 
pe cari ni le-au fácutin partid reactionarismul lui Stelian. Dacă Brătianu 
are în problema reformelor vreo vină, nu are desigur decât pe aceea de-a 
se fi trudit să convingă pe Stelian, în loc să-l fi îngenuncheat fără milă 
şi învins. Pe de altă parte, Stelian nu avea vreo atitudine hotărită în 
nici o direcţie, se cáláuzea mereu pe consideraţiuni subalterne, de sus- 
ceptibilitáti personale, problemele în sine le judeca după simpatiile lui 
pentru unii sau pentru alţii, după felul cum i se páruse că unul îl salută, 
sau că altul îl măgulește. Un asemenea om era incapabil să dea directive 


195 


196 


mai cu seamă unui partid democrat și în vremuri de hotărâtă democras 
tizare. 

Dealtminteri, marea majoritate a partidului nu înţelegea câtuși de 
puţin să-l urmeze, căci reacționarismul lui jignea democratismul sincer 
ce-l insuflefea. În jurul lui nu se puteau întâlni decât nemulțumiți si 
încă vremelnic, fiindcă Stelian avea un caracter atât de nesuferit, era 
de un egoism atât de feroce, încât adevărate prietenii, puternice devota- 
mente nu putea să stârnească. În asemenea condiţii, când în 1914 Ste- 
lian a vrut să pună condiţii la intrarea sa în guvern si când, văzând cá 
acestea nu se iau în seamă, a făcut pe supáratul și a plecat la Paris, Bră- 
tianu și-a constituit ministerul fără el si de atunci încolo nu l-a mai luat 
în seamă. Neputinţa luj a fost pe dată invederatá pentru toți şi dacă a- 
cum ridica din nou capul, Brătianu avea convingerea că era numai fi- 
indcă nu-și dăduse încă osteneala să intre în luptă cu el. Când a văzut 
însă cá zvârcolirile din jurul lui iau oarecare consistenţă, că tulbura li- 
nistea si armonia partidului, Brătianu se hotărî să ispráveascá cu el. 

Întâi au avut loc o serie de convorbiri în care Brătianu a ținut să 
lămurească cu dânsul situaţia externă și să-l oblige a aproba punctul de 
vedere al guvernului. Lucrul nu a fost greu, strâns cu cleștele puternic al 
argumentafiunii luj Brătianu, Stelian a trebujt să recunoască cá în poli- 
tica externă vederile lui nu se deosebeau de ale acestuia. În politica in- 
ternă însă, Brătianu nu a putut scoate de la el decât critici, contradicții, 
confuzie, amărăciune și poftă de putere. L-a nesocotit deci cu dispreţ 
şi s-a apucat să-l izoleze cu desăvârșire. 

De fapt în jurul lui nu mai erau decât trei oameni care însemnau ce- 
va: Banu, Săveanu şi Leonte Moldoveanu singur, acesta din urmă pu- 
tând fi scuzat, căci era ardelean de origină. [ntr'adevár, de când izbuc- 
nise războiul mondial, dânsul trăia într'o frământare sufletească îngro- 
zitoare, aştepta cu nerăbdare dezrobirea fraţilor săi rămași peste Car- 

aţi și sincer se temea cá tărăgănelile lui Brătianu puteau compromite 
implinirea idealului nostru național. Aparenţele de naționalism dezinte- 
resat ce Stelian voia să le dea mişcării sale putuseră deci să amăgească 
acest suflet curat şi oarecum naiv. 

Banu și Săveanu nu aveau însă nici o scuză, la ei nu era decâto 
problemă de portofolii ministeriale. De Săveanu, Brătianu nu se prea 
mira, dar atitudinea lui Banu îi pricinuja o adâncă deziluzie. Socotea 
asemenea preocupări nedemne de frumosul sáu talent si nu se aştepta 
ca în astfel de vremuri să-l vadă dedándu-se la asemenea manifestaţiuni. 
Se hotărî însă să spargă fără înconjur echivocul, declarând cá, sau se 
rostesc pe față pentru dânsul, sau va lua el cu hotărîre poziţie impotri- 
va lor. Ceea ce era de prevăzut s'a întâmplat, amenințați amândoi au 
bătut în retragere. Aveau destul curaj ca să conspire în umbră, erau 
prea fricoşi însă și prea oportuniști ca să îndrăznească a de lupta la 
lumina zilei. Săveanu chemat și invitat săsşi lămurească situaţia a făcut 
cele mai umile protestări de devotament, negând chiar orice complicita- 
te cu Stelian pe care, afirma el, îl dezaproba cu toată energia. E adevă- 
rat că șiret Săveanu nu fusese niciodată pe fata cu Stelian, în fond însă 


nimeni nu-l atatase mai mult pe Stelian şi nu intrigase mai mult ca 
lucrurile sá ajungá unde ajunseserá. 

În cele din urmă Banu a avut ceva mai multă demnitate aparentă, 
dar dacă examinám mai bine atitudinea lui, ea a fost şi mai puţin este- 
tică decât a pretentiosului Nicuşor Sáveanu. Dintr'o zi pe alta îl părăsi 
pe Stelian, pe care îl autorizase să îşi pună toate nădejdile în el. Din 
toată povestea, Stelian se alesese cu „Naţionalul“, un ziar care îl costa 
sume mari și care îi absorbea toate frumoasele câştiguri ce profesiunea 
sa de avocat distins i le procura. O îndoită înfrângere pentru Stelian, o 
înfrângere din care iegeau grav atinse ambiția, iluziile şi zgárcenia lui. 

După aceste câteva măsuri, ordinea era aproape restabilită în partid, 
iar noi, netezind calea lui Brătianu ne-am pus în contact cu diferiţi a- 
mici politici. Morţun convocase intr'o zi câţiva prieteni la dânsul acasă, 
Emil Petrescu adună altă dată pe toţi fruntașii partidului din capitală. 
Din aceste consfătuiri am dobândit repede convingerea că dacă sunt 
unele nedumeriri, ele nu se datoresc decât lipsei de contact a guvernului 
cu partidul, o fráteascá lámurire a situaţiei va restabili încrederea, legá- 
tura sufletească si disciplina partidului în toată tradiționala ei splen- 
doare. Brătianu, căruia i-am comunicat aceste impresii, se hotărî deci 
ca înainte de deschiderea corpurilor legiuitoare să se pună în legătură 
cu toţi deputaţii și cu toţi senatorii. De la 23 Octombrie, câteva zile 
de-a rândul au fost convocati în fiecare dimineaţă la Brătianu acasă re- 
prezentanţii câtorva judeţe, după ordinea alfabetică. 

La apelul şefului nici o defectiune afară de Stelian, care s'a scuzat, 
şi de Stere, lucru caracteristic, care nu a venit, dar a autorizat pe Mârzes- 
cu să declare că toti amicii săi intimi de la lași înţeleg în politica exter- 
nă să se solidarizeze pe deplin cu Brătianu. 

Parcă retrăiesc şi azi aceste şedinţe la cari am asistat. Erau în sala 
de mâncare de la Brătianu, câte treizeci, patruzeci de deputaţi şi de 
senatori din toate părţile ţării, aducând cu ei impresiile şi sentimentele 
celor mai deosebite straturi sociale, Brătianu le făcea o lungă expunere 
a politicii sale, rezuma activitatea lui de la izbucnirea războiului mondial, 
insista asupra consideratiunilor care îl impiedicaserá să o pornească în 
acţiune în momentul intrării în luptă a Bulgarilor. Din spusele lui, căci 
toti înțelegeau că situațiunea sa oficială îl împiedica să spună tot gân- 
dul său, reieşea totuşi cu o neîndoielnică claritate că este hotărît să 
intre în acţiune contra Puterilor Centrale, pentru îndeplinirea idealului 
nostru national, dar cá cere partidului său să-i dea încrederea cuvenită 
spre a putea alege dânsul momentul ce i se va părea mai favorabil pentru 
ţară. Si partidul, care vedea de câtă cuminţenie, de câtă limpezime, 
de câtă stăpânire de sine făcea dovadă, i'a dat din tot sufletul încre- 
derea pe care i-a solicitat-o. Regulat, după ce Brătianu îşi sfárgea expu- 
nerea, luau cuvântul câţiva fruntași, se năştea o discuție contradictorie, 
prin care se lămureau ultimile nedumeriri şi, pe urmă, în numele fiecărui 
judeţ, câte cineva aducea lui Brătianu prinosul recunoştinței și devota- 
mentului reprezentanţilor acelui judeţ. Nu a fost cu acest prilej nici o 
notă discordantă. 


197 


198 


Pentru guvern, aceste întruniri au fost minunate prilejuri, de a strân- 
ge mai puternic decât oricând rândurile majorităţii, de a sfărâma ulti- 
mile veleitáti de disidente si ne-au permis ca la deschiderea parlamentu- 
lui să ne prezentăm, guvern și partid, uniţi într'o deplină comunitate 
de vederi şi de simtáminte. 

Când s'a spus în urmă că Brătianu a declarat război fără aprobarea 
majoritátilor sale, s'a afirmat o inexactitate. Încă din toamna anului 
1915 , în vremea acestor consfătuiri la el acasă, deputaţii și senatorii 
naţional liberali îi dăduseră mandat să declare în numele lor război Pu- 
terilor Centrale, la momentul pe care el, și colegii săi din minister îl vor 
socoti ca mai prielnic. Odată ce asupra directivei de urmat înţelegerea 
era deplină, încă de atunci majoritá (ile afirmând netármurita lor incre- 
dere în simţul politic al lui Brătianu, recunoscuscrá, că el si numai cl 
era în măsură să judece oportunitatea momentului. 

În August 1916 Brătianu a lucrat deci în temeiul mandatului pe ca- 
re îl avea. Se poate sustine că acest mandat a fost prea larg, cá majori- 
tátile ar fi trebuit să-i dea un mandat mai limitat, dar să se spună cá 
mandat nu a fost, că Brătianu a lucrat cu de la sine putere, fără incuvi- 
intarea prealabilă a nimănui, în mod dictatorial, ca un autocrat care nu 
fine seama decât de propria lui voinţă si de propriile lui inspiratii, a- 
ceasta este şi neadevărat și nedrept. Brătianu a declarat războiul pe 
numele întragului partid, în buzunarul său având de luni de zile procura 
subscrisă de toţi parlamentarii liberali. 

Dealtminteri sesiunea 1915—1916 se deschidea sub cele mai bune 
auspicii pentru noi. În afară, o situaţie care pentru câtva timp încă fă- 
cea imposibilă orice intervenţie a noastră în conflictul european. Înlă- 
untru, situatiunea guvernului intactă, prin repetatele înfrângeri ale Fe- 
deraţiei si prin perfecta unitate de vederi dintre minister şi majoritatea 
parlamentară. Cutezanţele germanofililor nu putcau constitui un peri- 
col pentru noi, cel mult puteau restabili un echilibru faţă de violențele 
si exagerările federaliștilor si menţine astfel ţării acea stare de neutrali- 
tate pe care cu atâta trudă guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu avea 
menirea oficială să o asigure. 

mum 





București. Ateneul Román 


CAPITOLUL CINCISPREZECE 


IARNA 1915 m 1916 


Afară de activitatea parlamentară descrisă mai sus, iarna 1915—1916 
s'a scurs relativ în liniște. 

Nici Puterile Centrale nici Entanta nu se prea sileau să ne scoată din 
neutralitate, isi rezervau sfortárile pentru primăvară. Prin Decembrie, 
Shebeko își făcu apariţia la Bucureşti. El era pentru noi o figură cunos- 
cută; înainte de-a reprezenta Imperiul Rusesc pe lângă curţea din Viena 
si de-a fi un fel de curier personal al lui Nicolae II, fusese ministrul Ru- 
siei la București. Pe vremea războiului balcanic conducea legația din 
Calea Victoriei si în 1914 deja Petersburgul îl însărcinase cu o misiune 
confidențială pe lângă guvernul nostru. De astă dată venea ca să se în- 
credinteze prin el însusi de starea de spirit de la noi. Am arătat deja că 
pe țărmurile Nevei polonezul Pocklewsky, cosmopolit şi catolic, era 
mereu suspectat. 

Shebeko a căutat deci mai mult să se lămurească, decât să convingă. 
Dealtminteri Brăţianu nu-și schimbașe atiţudinea, poliţica sa era 
bine stabilită, era convins de victoria Aliaților, socotea România datoa- 
re să revendice prin puterea armelor aspiraţiunile ei nationale. Lichida- 
rea anacronismului Habsburgic nu se putea admite fără participarea mi- 
litară a Regaţului Român, dar Brătianu cerea să intre numai într'un 
moment prielnic și după dobândirea garanţiilor politice și militare, care 
puteau asigura intervenţiunii române maximum de eficacitate pentru 
fara sa, ca și pentru cauza Aliaților in genere. 

Desfășurarea evenimentelor nu modificase întru nimic punctul lui 
de vedere, cel mult timpul, care dovedise cât de cuminte a fost când 
refuzase să azvârle mai devreme România în groaznicul vârtej al rázboiu- 
lui mondial, mai venise să precizeze natura și caracterul acestor garanţii. 

De revendicările noastre naţionale nu mai putea fi vorba, încă din 
Iulie Aliaţii le admiseserá. Era, ce e drepţ, o recunoașţere verbală, dar 
era o recunoaştere solemnă. Condiţiunile militare, care să permită in- 
terventia noastră, fusese însă schimbate și agravate prin ultimile impre- 
jurări. Intrarea în acţiune a Bulgariei limpezise în sensul prevăzut de 
noi enigma bulgară, dar zdrobirea Serbiei, ocuparea de către Puterile 
Centrale a liniei Salonic—Cladova făceau amestecul nostru în războiul 
mondial imposibil fără anume garanţii precis definite. Nu puteam trage 
sabia cât timp prin Rusia transportul armamentului și al munițiilor nu 


199 


200 


erau hotărît asigurate, nu puteam trage sabia cât timp la sud nu eram a- 
párati de un eventual atac bulgar. Pe două fronturi era cu neputinţă să 
susţinem lupta, mergeam la un dezastru sigur şi prin înfrângerea noas- 
tra incurcam și situația militară a Aliaților. 

Această neutralizare a Bulgarilor se putea obţine numai prin două 
mijloace: întâi prin crearea la Salonic a unui front aliat serios, care era 
atunci în plină formaţiune și eram îndrituiţi, prin urmare, înainte de a 
ne rosti, să pretindem a-i vedea însemnătatea. În al doilea rând, prin 
concursul în Dobrogea al unor contingente rusești care să ne ajute a for- 
ma între Dunăre și Marea Neagră o linie defensivă, pe care reduși nu- 
mai la propriile noastre disponibilitáti militare, nu o puteam dobândi. 
În sfârșit, acţiunea noastră în Ardeal trebuia legată de acțiunea genera- 
lă a frontului rusesc, căci ca să o pornim noi, trebuia mai întâi de toate 
să nu mai dea înapoi Rușii. După retragerea de sute de kilometri din 
campania 1915, nu ni se putea lua în nume de rău dacă solicitam să su- 
bordonăm hotărârea noastră posibilităţilor de reorganizare și de ofen- 
sivă a trupelor ruseşti. 

Dar toate aceste precizări ce tot mai limpede se cristalizau în mintea 
lui Brătianu, erau premature, altele erau pe atunci preocupările celor 
două grupări de beligeranti. Ele urmăreau în România foloase econo- 
mice. Intr'adevár, un an de zile am refuzat să luăm în consideraţiune o- 
fertele Puterilor Centrale, socoteam o călcare a neutralității noastre să 
le vindem prisosul recoltei noastre. În 1915 produsele noastre se acumu- 
lau însă peste măsură, agricultorii ne cereau să găsim o soluţie, nu pu- 
team rămâne muritori de foame având recolte îmbelșugate, care se 
stricau în porumbarele ce nici nu le mai puteau încape. Un an prohibirea 
exportului într'o ţară exportatoare ca a noastră nu se mai putea 
concepe, la infinit lucrul era imposibil. Astfel cum se prezenta pe atunci 
războiul mondial cine știe câţi ani acesta mai putea să ţină, o ieşire 
trebuia deci găsită. 

Când am primit oferta Germanilor de-a cumpăra disponibilul recol- 
tei anului 1915, Brătianu a pus așadar Aliaților problema în toată în- 
tinderea sa. Entanta nu ne poate cere ca să ne ruinăm, să ne ajute deci 
să ne vindem produsele noastre agricole. Noi nu ne vom adresa Germa- 
niei decât dacă Tripla Înţelegere nu va fi în măsură să ne cumpere ea a- 
ceste recolte. Entanta a priceput temeinicia acestei argumentári şi, faţă 
de amicala noastră procedare, ne-a dat învoirea să încheiem contracte 
cu Puterile Centrale. Deocamdată ele se declarau în neputinţă să acapa- 
reze stocurile române. Mai târziu în cursul războiului, prin răuvoitori, 
anumite ziare din Rusia si chiar din Franţa, ni s'a adus învinuirea că sub 
neutralitatea noastră am hrănit Germania, că am lucrat astfel împotriva 
intereselor Aliaților. Adevărul era că neputând rămâne cu recoltele 
noastre nevândute — după cum am menţionat — le-am oferit întâi En- 
tantei, și numai după ce ea a refuzat să le cumpere, am fost nevoiţi, cu 
știrea și cu aprobarea ei, să le vindem Puterilor Centrale, si încă chiar a- 
tunci ne-am opus să vindem tot stocul disponibil. Le-am dat în schimb 
de compensație, dar am refuzat sistematic să le dám petrol şi benzină, 
de care știam că aveau mai cu deosebire o strigătoare trebuintá. 





Fig. 11 


Fáceam în detrimentul intereselor economice imediate ale ţării tot 
ce ne stătea în putinţă, ca totuși să ajutăm pe Aliați. Am refuzat 
să admitem vânzările individuale, ne temeam de abuzurile la cari vor da 
loc și de cantităţile ce sub ascuns ar fi reușit, astfel, să treacă graniţa. 
Am hotărât ca vânzarea să se facă de la stat la stat, ca preţul să fie 
dezbătut și fixat între ambele guverne și ca numărul de vagoane ex- 
porţat să se ia de la fiecare agricultor proporţional cu recolta pe care o 
avea. Era singura soluţie dreaptă, singura procedură care nu putea da 
naștere nici la nemulțumiri, nici la iregularităţi. Pentru executarea 
acestui contract am numit o comisie de export compusă din persoane 
competente din toate partidele politice. Opoziția era reprezentată prin 
oameni ca Greceanu și George Știrbey, iar Alexandru Constantinescu în 
calitatea sa de ministru de domenii, a primit președinția ei și a fost 
însărcinat cu conducerea supremă a întregii operaţiuni. 

Comisia de export a funcţionat foarte bine sub controlul direct al 
membrilor opoziţiei, care nu au putut aduce nici o învinuire nici unuia 
din agenţii ei. Totuși, ca si în chestia „sus-pușilor“, am purtat în urmă 
și ponosul acestui export, în jurul lui s'a creat o legendă de necinste, ca- 
re a pricinuit mari daune morale partidului. Alecu Constantinescu a fost 
acuzat că în schimbul unor benelicii personale contractase cu Germania 
pe un preţ mai scăzut decât cel pe care ei ar fi fost dispuși să-l plăteas- 
că, că economia generală a ţării suferise astfel o pagubă de zeci de 
milioane. O sfruntată calomnie. Dacă cumva Germanii ar fi cumpărat 
pe Constantinescu, apoi desigur cá la Iași când au impus lui Marghilo- 
man darea în judecată a guvernului Brătianu și când spre supărarea ce- 
lor din Berlin, Marghiloman nu găsea o dovadă contra miniștrilor puși 
sub urmărire, este oare de conceput ca ei să fi avut în mână dovezile 
necinstei aghiotanţilor lui Brătianu și să nu le fi dat la iveală, când în 
orice chip voiau să compromită și să distrugă pe fostul Prim Ministru? 

Nu, Alecu Constantinescu în chestia contractului gerppan era nevi- 
novat. El plătea însă acuma păcatele lui din tinereţe, căci pe vremuri la 
Credit corectitudinea lui fusese dubioasă, fiind asemenea celorlalţi avo- 
cati ai acelei instituţii, care obișnuiau să ia bani de împrumuturi de la 
solicitatori, spre a le termina mai repede rapoartele asupra situaţiei juri- 
dice a imobilelor oferite spre ipotecare. Asemenea ilicite gratificatiuni 
nu l-ar fi împins să denatureze adevărul şi niciodată Creditul nu a avut 
să sufere vreo pagubă de pe urma avizurilor sale date în aceste condiţi- 
uni. Nu e mai puţin adevărat că de aci, ca și din elasticitatea cu care își 
exercita profesiunea de avocat și din netăgăduita lui lăcomie de bani, 
Alecu Constantinescu își crease o deplorabilă reputaţie morală. 

În public, totuşi, nu i se aduceau niciodată învinuiri. Jovial, darnic, 
de o bunătate neobișnuită, îndatoritor faţă de toti, neîntrecut tovarăș, 
intelegátor al tuturor slăbiciunilor omenești, párintesc și milos cu cei 
mici, Alecu Constantinescu avea prieteni devotați în toate cercurile. 
Presa noastră atât de violentă, atât de pornită spre patimă și spre ca- 
lomnie, îl cruța miraculos, până si „Epocait lui Nicu Filipescu avea fa- 
ta de dânsul indulgenţe enigmatice. În particular însă, era „Porculit— în 


201 


202 


treacăt fie zis o poreclă care din școală încă i se dăduse, din cauza fizi- 
cului său scurt, gros, rotund, cu pielea trandafirie, cu părul roșcat si ca- 
re numai pe urmă fusese găsită nimerită să-i caracterizeze şi moralul — 
și se spunea despre el pe drept, sau pe nedrept, tot ceea ce această de- 
numire putea să implice. 

Cât timp am stat în guvern alături de dânsul, nu am putut constata 
nici o incorectitudine. Și alţi colegi au avut aceeași impresie, Vintilă 
Brătianu — spre pildă — puritanul puritanilor, a lucrat mult cu el, l-a su- 
pravegheat de aproape si adesea mi-a confirmat credinţa mea si a colegi- 
lor mei. Că era în stare să favorizeze un prieten, să procure unui prote- 
jat beneficii pe care altul mai scrupulos s'ar fi ferit să i le chezășuiască, 
aceasta fără îndoială, dar niciodată aceste servicii nu depășeau cadrul 
corectitudinii legale și al tolerangelor admise. Când Brătianu i-a încre- 
dinfat prima dată un portofoliu ministerial, din multe cercuri ale parti- 
dului s'au ridicat proteste. „Constantinescu nu are autoritatea morală ca 
să fie ministru, va compromite demnitatea partidului! Alţii mai opor- 
tuniști, dar totodată și mai circumspecti ca Alexandru Djuvara, îi spu- 
neau lui Brătianu: „Bun Alecu, dar cu o condiţie: din când în când să-l 
plesnesti peste rât!“ 

Şi unii si alții aveau dreptate, Alecu nu trebuia lăsat în voia lui să 
se întindă și să se lăfăiască până a se înfățișa în ochii lumii ca expresia 
însăși a parțidului liberal. Alecu, vorba lui Djuvara, trebuia periodic 
»plesnit peste rât“ si marea greșeală a lui Brătianu e că nu l-a plesnit 
niciodată. Alecu hotărît nu trebuia investit cu onorurile supreme ale 
parțidului. Că ne-a adus servicii mari este netăgăduit, prin minunatul 
sáu simţ practic, prin dibăcia sa, prin puterea lui de muncă cu adevărat 
titanică, fireşte că la diferitele departamente în care l-au pus, ca și la 
organizarea partidului, dânsul a fost un mădular preţios şi că, adeseori, 
în mijlocul indolenţei unora, a susceptibilităţilor altora şi a nemulţumi- 
rilor atâtora, a știut să dea până și impresia indispensabilitátii lui; dar 
nenorocita sa reputaţie a știrbit adânc prestigiul moral al partidului, l-a 
prezentat mulțimii ca simbolul, pe când era cel mult buba partidului, 
ne-a zugrăvit ca partidul ce patronează abuzurile și ce glorifică necins- 
tea. 

Răul pe care Alecu Constantinescu ni l-a făcut întrece cu mult ser- 
viciile pe care ni le-a adus. Într'adevăr, pe de-o parte ne-a pătat drapelul, 
si pe de alta a făcut partidului slujba de hamalâc, pe care la urma urmei 
oricine ar fi putut-o face, de nu cu mai mult spor, desigur cu mai multă 
onoare. Care sunt directivele mari, care sunt legile fundamentale, care 
sunt reformele adânci pe care partidul le datorește superiorității lui A- 
lecu Constantinescu, şi prin care să poată el răscumpăra măcar slăbirea 
autorităţii noastre morale? Nici una. Dealtminteri nici nu trebuie să e- 
xagerăm valoarea intelectualităţii lui Constantinescu. Mintea sa era vie, 
pătrundea repede chestiunile și le rezolva și mai repede, avea un simţ al 
realităţilor sănătos şi puternic, dar inteligenţa lui era lipsită de aventuri, 
era incapabilă să se înalțe pe culmi, să privească lucrurile de sus, era mi- 
nunată numai ca să se târască jos de-a lungul pământului, să-i prindă 


toate îndoiturile, să-i cunoască toate gropile si toate mocirlele. De aceea 
eu am fost întotdeauna contra desemnării unui asemenea om pentru a 
conduce operaţiuni delicate, cum sunt cele de cumpărături și de export. 
Eram sigur că, chiar fără nici un temei, va fi bănuit, iar prestigiul unui 
guvern ce era menit să declare războiul, săprezide la întregirea neamului, 
cerea imperios ca asupra unor asemeni operaţiuni economice să nu poa- 
tă pluti nici umbra unei bănuieli. Din nenorocire prevederile mele prea 
mult s'au adeverit. 

Oricum ar fi, când Entanta a văzut executându-se contractul cu Ger- 
mania, a apucat-o remușcarea. | s'a părut că prea ajutăm alimentarea 
Germaniei pe care întreaga politică a Triplei Íntelegeri tindea atunci să 
o înfometeze. Ne-am pomenit deci intr'o zi cu Sir George Barclay că ne 
propune din partea guvernului britanic să ne cumpere ceea ce a mai ră- 
mas nevândut din recolta noastră. Era la sfârșitul vacanței Crăciunului, 
má întorceam tocmai din Vâlcea unde mersesem să ajut prietenului Drá- 
ghicescu, care își pusese candidatura la o alegere parţială de senator, 
când Brătianu ne convoacă la el acasă ca să ne prezinte oferta lui Şir 
George. În principiu ea nu putea da loc la nici un fel de discuţie, nu era 
să refuzăm acelora pe cari îi și consideram drept aliaţii nostri, ceea ce 
incuvintaserám acelora pe care de mult îi priveam ca dușmanii aspiraţi- 
unilor noastre cele mai scumpe. 

Dar Englezii aveau un deziderat, şi anume acel de-a fi autorizaţi să 
cumpere disponibilitátile noastre, dar să nu aibă statul nici un amestec 
în aceste cumpărături, să fie ei liberi de a cumpăra dela cine voiesc, cât 
voiesc și cu ce preţ voiesc. Brătianu i-a răspuns imediat lui Barclay că o 
asemenea propunere nu o poate primi, că el are de vânzare grâu, nu con- 
științe. În unanimitate am aprobat răspunsul său, atâta ar mai fi lipsit 
ca prin milioanele izvorite de la cumpărări de cereale, Entanta să fi fă- 
cut operă de propagandă politică. Ar fi fost o orgie spăimântătoare de 
afaceri murdare, un mezat de conştiinţe de a cărui rușine guvernul avea 
neapărata datorie să scape ţara. 

Barclay ne-a oferit în urmă o sumă de câteva zeci de milioane pentru 
ca noi direct să putem întreprinde în ţară această propagandă, spre a 
mai neutraliza astfel acţiunea de corupere cu atâta măiestrie, tenacitate 
şi metodă urmată de reprezentanţii la București ai Puterilor Centrale. 

Cu dispreţ am respins măcar presupunerea că guvernul român ar lua 
chiar în cercetare o asemenea propunere. Take Ionescu, mai puţin scru- 
pulos, primea pe atunci concursul rublelor ruseşti spre a-și asigura bu- 
năvoinţa “Universului” și, deși cam rușinat m cel puţin așa se explica se- 
cretul pe care îl cerea lui Pocklewski — nu se sfia să solicite pentru zia- 
riştii săi devotați, Fermo si Honigmann, elixirul dátátor de entuziasm 
al fondurilor secrete dela Petersburg. 

E curios cum Anglia, obișnuită să trateze cu coloniile africane și cu 
principii asiatici, nu a înţeles că la București asemenea procedeuri nu 
pot decât să o descrediteze. Recunoscándu-si greșeala, ea a primit în 
urmă toate condiţiunile noastre. Contractul a fost întocmit după același 
model ca și contractul german, preţul fiind fixat de comun acord între 
cele două guverne. 


203 


204 


Fiindcă cerealele nu puteau fi ridicate din ţară şi erau destinate să 
constituie un fel de rezerve de care Imperiul Britanic se va folosi mai târ- 
ziu când împrejurările o vor îngădui-o, ne-am luat sarcina de a construi 
prin gări depozitele necesare adăpostirei acestor cereale, 

La cátva timp după aceea, guvernul englez a cumpărat un mare nu- 
măr de mori ca să împiedice Puterile Centrale de-a mai măcina grâul în 
România. De astă dată Constantinescu a scăpat de acuzaţii, acestea s'au 
îndreptat însă spre Jean Chrissoveloni, care încasase de pe urma contrac- 
tului britanic destule milioane ca să poată încasa si câteva acuzaţiuni 
întemaiate, Ce s'a petrecut anume nu am putut deslugi niciodată, ştiu 
atâta că negăsind cum să execute contractul pentru organizarea, depozi- 
tarea, păstrarea şi paza cerealelor, şi nedispunând de agenți pricepuţi 
ca să înjghebe proiectul cu morile, legatiunea engleză într'o bună zi a 
găsit mai practic să concesioneze totul ingeniosului Chrissoveloni în 
schimbul unui beneficiu rămas până azi misterios, Mai ştiu că de atunci 
averea lui s'a sporit în proporţii fantastice, cá în preajma însăşi a lega- 
fiunii engleze se critica cu asprime măsura luată de Sir George Barclay 
sub îndemnul lui Benett, agentul comercial al Angliei si cumnatul lui 
Chrissoveloni, 

Ştiu, în sfârşit, că oameni ca Colonelul Thompson atașatul militar 
englez, nu se sfiau să numească operaţia o neruginatá hoţie, cá în urma 
unui raport al său, Londra a trimis în anchetă persoane cu situaţii înalte 
şi că târziu de tot pe la 1919, printre capetele de acuzaţie pe care Fo- 
reign Office le-a invocat împotriva bietului Sir George, când l-au scos la 
pensie, figura şi contractul britanic, 

Dar de ce ancheta a rămas fără sancţiuni, de ce dacă abuz a fost 
vinovafii ei nu şi-au primit pedeapsa, de ce dacă abuz nu era, personalul 
însuşi al legaţiunii a fost lăsat să acuze şi să cleveteascá? Mister, Se vede 
că toate ţările se aseamănă si România nu are monopolul ciudáteniilor 
de acest fel, Dealminteri aceasta nu a fost singura ocazie în care pe vre- 
mea neutralității şi a războiului mi-a fost dat să constat că ne place să 
ne calomniem, pe când de fapt în celelealte state se petrec netulburate 
lucruri cu mult mai grave, mult mai certate cu morala decât în România, 

Să continuăm totuşi a fi severi faţă de noi înşine, este condiţia e- 
senfialá a indreptárii, este marele imbold spre progres, 

După deziluziile campaniei lui Nicu Filipescu împotriva administra- 
fiei Războiului şi după puţinul succes alintervenţioniştilor în discuţiile 

arlaypentare, o nouă neplăcere trebuia să tulbure proiectele opoziţiei 
în toiul iernii 1915-1916, Ivindu-se nişte vacanțe parlamentare, Fede- 
ratia Unionistă se gândise să propună candidaturile celor doi mai de 
seamă agitatori ardeleni aflători în ţară, anume Părintele Lucaci şi Oc- 
tavian Goga, Era, socoteau ei, un bun prilej de agitaţie într'o epocă in 
care, după repetate înfrângeri, acţiunea Federaţiei lâncezea, constitu- 
ind, deci, în caz de izbândă, două forţe mai mult în parlament pentru a 
sustine politica lui Take Ionescu şi a lui Nicu Filipescu si spre a amări 
zilele guvernului, Pe lângă aceasta, alegerea lui Lucaci şi Goga reprezen- 
ta o lovitură directă dată Puterilor Centrale, unde aceşti doi oameni erau 


consideraţi trădători și dezertori și unde îi pândea spânzurătoarea, sau 
plutonul de execuţie. 

Pentru toate aceste motive nu ne convenea însă de loc ca Părintele Lu- 
caci şi Goga să fie aleşi, aveam prea mari interese naționale de apărat ca 
să încurajăm provocări inutile. Am hotărît deci să combatem candidaturi- 
le lor. Lupta a fost aprigă, opoziţia intervenţionistă şi-a concentrat toate 
puterile și mai ales la Caracal, unde candida Goga, Filipescu s'a avântat în 
învălmășeala electorală și a fost demnă de gloriile lui trecute: precedat de 
o întreagă echipă de bátáugi vestiți, conduşi de un atlet de meserie, un 
anume Condrut, s'a dedat în întrunirile de mahalale la cele mai nesábuite 
violenţe oratorice si drept culmea a înjurat grav pe polițaiul orașului, un 
biet funcționar de carieră, care își făcea cinstit și modest datoria. 

Totuși Lucaci si Goga au căzut, cetăţenii care alcătuiau colegiul al doi- 
lea de la Galaţi și de la Caracal au dat în mare majoritate voturile lor can- 
didaţilor guvernamentali. Nu fiindcă aparatul administrativ intrebuinfase 
contra fruntașilor ardeleni toate presiunile ce îi stăteau la îndemână, dar 
fiindcă în ţară clasa mijlocie, mica burghezie de la orașe din care tocmai 
se alcătuia colegiul al doilea, era sáturatá de agitaţiile războinice ale Fede- 
raţiei. Afacerile mergeau bine, neutralitatea din zi in zi mai mănoasă le 
convenea. Dacă război trebuia să fie, să o spună Brătianu care ştie ce face, 
nu domnii care manifestau pe străzi si ne-ar fi dus până acuma la atâtea 
nenorociri, dacă ţara s-ar fi luat după ei. 

De fapt rezultatul acestor alegeri dovedea, pe lângă o netăgăduită cu- 
minfenie și o scădere a aventurii naţionaliste. Prelungirea neutralității, în- 
frângerile repetate ale Aliaților, mai cu deosebire cele din Balcani și din 
Polonia, acțiunea lentă a propagandei germane, toate acestea slábeau en- 
tuziasmul războinic al ţării, creând o atmosferă de molegire, de scepti- 
cism, ale cărei rezultate le-am întrezărit abia la alegerile din Galaţi și din 
Caracal, dar ale cărei urmări cu adevărat dăunătoare trebuia să le resim- 
tim în ceasul mobilizării. Ceea ce Brătianu prevăzuse când se pusese vorba 
să luăm o atitudine față de opera de corupţie a Puterilor Centrale se ade- 
verea, România nu putea să scape de plata prețului neutralității ei, şi acest 
preţ judecând problema sub toate feţele sale, nu era mai scump. Simul 
naţional, dorul unirii mari putea fi întunecat pentru o clipă, atâta tot. Mar- 
ghiloman avea drepatate când într'o cuvântare spusese cá ne insultám ide- 
alul naţional dacă presupunem că el e ca un tăciune în care trebuie să su- 
flăm mereu, ca nu cumva să se stingă. 

Știu că în genere mulți au criticat rolul pe care Părintele Lucaci şi 
Goga l-au jucat atunci, adesea am auzit zicându-se cá mai bine decât să fi 
venit aci să ne facă încurcături, ar fi stat acolo cu poporul românesc să-l 
îmbărbăteze în mijlocul răstriștei lor, cum au făcut-o, spre folos pentru 
neam atâţia alți fruntași ardeleni. Niciodată n-am împărtăşit acest punct 
de vedere, fiindcă mai întâi nimic nu dovedeşte că Lucaci și Goga rámá- 
nand peste munţi ar fi putut intr'adevár să stea alături de popor şi să con- 
tinue a-l conduce. Părintele Lucaci era o forță rău văzută de Unguri, e 
mai mult ca probabil deci cá mai curând sau mai târziu l-ar fi deportat in 


205 


206 


vreun lagăr de suspecti, sau pur şi simplu l-ar fi azvârlit în închisorile ce îi 
erau bine cunoscute şi unde zăceau deja atâţia Români şi atâtea Român- 
ce nevinovate. Cât despre Goga, el era soldat, prin urmare l-ar fi trimis din 

rimul ceas pe front, şi — dacă ar fi scăpat cu viață — poporul din Ardeal 
In acest răstimp nu s'ar fi putut folosi de luminile lui. Dacă cumva s'ar fi 
prápádit, ar fi fost de-a pururea o pagubă, dacă nu pentru politică, în orice 
caz pentru literele române. În fine, declaraţia războiului îl surprinsese în 
Scoţia la Scotus Viator, fiind acasă poate că ar fi făcut ce au făcut şi cei- 
lalţi flăcăi din satul său de sub munte, dar să ceri să facă ocolul Europei 
ca să se arunce de bună voie în temnifele maghiare sau în fuga dezastrelor 
galiţiene, mi se pare cá este o pretenţie prea exagerată. 

Pe de altă parte, se pune o întrebare, cine a fost mai de folos cauzei 
românismului în tot timpul acestei mari crize naţionale, Lucaci și Goga cu 
activitatea lor bună, rea de la noi în vechiul regat, sau Maniu cu prezenţa 
lui pe frontul italian, Vaida cu interviurile şi cu refugiul lui obscur în Elve- 
tia, sau Vlad cu rodnicele sale fyrnituri pentru armatele austro—ungare? 

Nu trebuie să uităm că dintre fruntaşii români de peste munţi, Ungurii 
au respectat numai pe cei cari erau depártafi, le-a fost teamă să violeze 
imunitatea lor parlamentară, astfel Mihaly si Stefan Popp au putut să'și 
exercite până într'o măsură oarecare rolul lor politic. 

Ceilalți nu şi-au putut răscumpăra libertatea și deci putinţa teoretică 
măcar de a ajuta pe fraţii lor de sânge, decât în schimbul unor regretabile 
declaraţii de lealitate față de monarhie. Nu vreau sa acuz pe nimeni. Capi- 
tolul acesta e prea dureros. Ştiu că bieţii oameni, mai toţi mediocri şi fără 
suflete de eroi, nu au încetat să-şi iubească neamul si să-i dorească din 
adâncul inimii întregirea sub sceptrul dinastiei române, ştiu că la grea cum- 
pănă in cea mai tragică dintre situaţii, au făcut ce au putut ca să se stre- 
coare ei şi poporul lor în aşteptarea unor vremuri mai bune. Dar consider 
că a fost o fericire pentru puterea morală a revendicărilor noastre naţiona- 
le, că în ceasurile de atunci, ca si în cele de acuma, să putem noi cu toţii 
opune compromif átoarelor protestári de lealitate ale unui Mihaly, prestan- 
ta morală neîncovoiată, gestu] semef si mândru al preotului din Sisesti, 
sau ruşinoaselor cuvinte ale unui Vaida-Voevod, declaraţiile demne fără 
sováialá şi fără de pată ale poetului de la Ráginari. Fireşte se poate cri- 
tica felul cum şi-au îndeplinit Lucaci şi Goga misiunea aci, se poate deplân- 
ge unele operaţii de vagoane cu care Părintele Lucaci ar fi putut să nu-şi 
murdărească veșmintele de preot, se poate regreta păcatele lumesti ale a- 
cestui luptător naţional si vegnicele sale nevoi de bani, care de mult i-au 
răpit stima celor ce-l cunosc de aproape, precum se poate găsi că Goga, 
cu talentul lui în ţară si mai ales în străinătate, ar fi putut aduce servicii 
mai mari, dacă firea sa de artist nu l-ar fi osândit, chiar în acele zile de mare 
zbucium, la o dulce si filozofică lenevie. Dar încă odată, toate acestea nu 
împiedică ca misiunea lor în totalitatea ei judecată, să fie o misiune de care 
neamul nostru nu se poate căi. 

Pe Lucaci Brătianu l-a tratat cum la urma urmei o cerea si el, adică cu 
toate onorurile si cu tot disprețul fondurilor secrete. Cu Goga a fost lipsit 
de dibăcie. Înainte de izbucnirea războiului erau în cele mai strânse rapor- 


turi personale, si printryo coincidență ciudată, prima persoană din socie- 
tatea bucureşteană care descoperise pe tânărul autor al Oltului, care cáu, 
tase să-l Gynoască si săsl sărbătorească când nimeni nuil cunoștea, si mai 
nimeni nui sărbătorea, era Elisa Brătianu, pe atunci încă Dna. Marghilo- 
man. Casa soţilor Brătianu a fost deci ani de zile o casă în care Goga era 
primit cu braţele deschise, cu caldă prietenie si cu sinceră admiratiune. 

Abia întors din Scotia, bine înţeles că s'a dus sáil vază pe Brătianu, şi 
cum era de așteptat, fierbea de nerăbdare, voia imediat intrarea noastră în 
acțiune dar, cum Brătianu care judeca situația mai cu sânge rece nu putea 
împărtăşi entuziasmul poetic al lui Goga, ei se ciocniră. Întrevederile ur- 
mátoare au fost si mai furtunoase, Brătianu era necájit că nuil poate con- 
vinge pe Goga, acesta era furios cá Brătianu lasă încă Ardealul sub călcâiul 
maghiar, și astfel legăturile lor se răciră. Cu vremea ele s'au transformat 
într'o adevărată ostilitate, desaceea lupta pentru intrarea în acţiune îl apro- 
pia tot mai mult de Filipescu. Fermecátor cum era, a ştiut repede să câș- 
tige prietenia lui Goga, strania lui personalitate constituind pentru artistul 
Goga un subiect de studiu de un pasionant interes. Bogmi amândoi, de- 
veniseră tovarăşi nedespártiti, Filipescu îi deschidea lui Goga si tot grupu- 
lui lui de Ardeleni pribegi coloanele “Epocei”. Brătianu interpreta aceasta 
ca o inregimentare a lui Goga în rândurile filipescane, de unde si mai mare 
nemulțumirea și mai mare răceala. De fapt nici prin minte nusi trecea poe- 
ului să se inregimenteze în partidul conservator, ştia prea bine cá in Ar- 
deal şi prin urmgre în România Mare, curentele mari democratice singure 
pot avea viaţă. În vremuri de suferinţă totuși s'a lăsat sedus de Filipescu 
$i se distra din contactul cu acest om într'adevăr interesant prin contrastul 
violent dintre calităţile şi defectele lui, ca si prin perpetua agitaţie a spiri- 
tului său, totdeodată impulsiv şi viclean. 

Am făcut tot ce misa stat în putinţă ca să apropii întii, și apoi să îm- 
piedic o ruptură definitivă între Brătianu şi Goga. Mi s'a părut întotdeauna 
cel puţin inutil ca într'o Românie unită cu Transilvania, acești doi oameni 
să fie în două tabere vrájmage. Ştiam că Ardealul este sărac în personali- 
tati politice, dar în ciuda imperfectiunilor lui m cine nu are? m Goga va fi 
în viitor unul din fruntașii cei mai de seamă ai românismului de peste Car- 
pati, prin urmare de ce sá,l pierdem mai cu seamă când, prin convingerile 
lui, Goga era aşa de apropiat de noi si aga de ştrăin de cei cu care isi petre- 
cea atunci vremea. Sfortárile mele n'au fost luate desajuns în seamă, 
intriganti de tot felul sau amestecat şi au mai încurcat lucrurile. Brătianu 
conform unui nenorocit obicei cel are câteodată, s'a încăpățânat cu o u- 
surintá nedemná de marile sale însuşiri şi de obişnuita generozitate a sus 
fletului sáu. A trecut cu vederea peste toate aceste întemeiate consideraţi- 
uni şi în loc să vază în Goga un sărman ardelean chinuit de nerăbdarea sus 
ferintelor unui neam, fără rost s'a indárátpicit să pretindă artistului pri- 
beag obiectivitatea unui om de stat si stăpâpirea de sine a unui diplomat 
galonat şi sceptic. i 

Nu am avut cruzimea când evenimentele misau dat dreptate, să-l mai 
întreb pe Brătianu dacă nu-i pare rău de felul cum s'a purtat cu Goga. Știu 
însă că Dna. Brătianu, de cele mai multe ori așa de senină în judecata ei 


207 


despre oameni si despre lucruri, credea ca şi minc că bărbatul ci a pierdut 
astfel sprijinul unei forţe, care ar fi putut să-i fie de folos şi lui și partidu- 
lui si ţării în ceasurile grele ale închegării unităţii noastre nationale. 





Regele Ferdinand I, curând după moartea Regelui Carol 1 


2008 


CAPITOLUL ȘAISPREZECE 


SESIUNEA PARLAMENTARĂ 
1915 — 1916 


Pe cát sesiunea parlamentará 1914-1915 a fost de searbádá, pe atát a 
fost de interesantă si de însemnată sesiunea 1915-1916. După intorsátura 
pe care o luase campania Federaţiei, să obţii, precum iarna trecută, táce- 
rea opoziţiei, era exclus. Si la urma urmei poate cá era mai bine să se lim- 
pezească şjtuaţiunea în toate priyin tele. Atacul lui Nicu Filipescu împotriva 
Ministerului de Război fusese spre binele nostru. De ce să nu lăsăm ca și 
asupra celorlalte probleme să se facă lumină, nu puteam decât să fim în 
câştig. În întunerec și echivoc favorizam numai uneltirile opoziţiei. Bine- 
înţeles aceasta nu împiedeca pe Brătianu ca în ceea ce privea politica ex- 
tema propriuzisă asupra intenţiunilor intime ale guvernului să se păstreze 
aceeaşi rezervă absolută, aceeași enigmatică tăcere ca și până acuma. 

Vom răspunde la toate atacurile interne provocând chiar explicaţiile 
opoziţiei, nu vom răspunde la nici o întrebare privitoare la politica exter- 
nă de natură să vatăme interesele superioare ale statului, sau să ne abată 
de la neutralitatea în care socoteam indispensabil să mai menţinem ţara, 
aceasta era lozinca cu care ne-am înfățișat la 15 Nov. 1915 înaintea cor- 
purilor legiuitoare. 

Şedinţa de deschidere a fost senzationalá si şimptomatică. Filipescu 
exasperat de înfrângerile Federaţiei căuta cu orice preţ să facă scandal. I 
se păru că deschiderea parlamentului este cel mai nimerit prilej, a propus 
deci amicilor săi să împiedice pe Rege de a-și ţine mesagiul. Propunerea a 
întâmpinat oarecari împotriviri. Oamenii cumpătaţi se întrebau ce folos va 
trage Federaţia de pe urma unor atari violenţe. Are interes Acţiunea Fe- 
dergistă w se întrebau alţii — să aibe din ce în ce în ce o atitudine tot mai 
antidinastică? În cele din urmă s'a ajuns deci la o tranzacţie: nu se va îm- 
piedica cetirea mesagiului, nu se va manifesta contra Regelui, dimpotrivă 
se va striga “Trăiască Regele”, dar se va întrerupe cát mai des discursul 
Suveranului pri strigăte injurioase la adresa Puterilor Centrale si prin 
“Jos Guvernul”. De fapt manifestatia a cam dat greș, grupul opoziţiei fe- 
derg|iste nu era prea numeros, pe lângă aceasta mulți din membrii ei de- 
zaprobau asemenea procedee extreme şi, prin urmare, veniseră la Cameră 
hotărîţi să nu se supună cuvântului de ordine dat de fruntașii lor, sau, chiar 
dacă se supun disciplinei de partid, să manifesteze fără hotărire și fără 
entuziasm. 


209 


210 


De la primele zgomote pornite de pe băncile opoziţiei, majorităţile 
prevenite au început să aplaude și să aclame pe Rege cu atâta tărie, încât 
au acoperit cu totul apostrofele opoziţiei. Eram pe estradă lângă Rege, 
dacă n'as fi văzut feţele crispate ale deputaţilor din Federație ce gesticu- 
lau cu furie în fata noastră, nici nu aș fi ştiut că opoziţia se deda la un 
scandal atât de regretabil. Abia pe urmă am aflat ce strigau, cuvintele lor 
nu au parvenit la urechile noastre. Regele a tratat incidentul cu disprețul 
cuvenit, numai câţiva din amicii noştri l-au luat în serios si după ce Regele 
a ieşit din sala de şedinţe, au tăbărit pe cei mai zgomotosi dintre repreze- 
tanţii Federaţiei. Mille a fost bătut, Nicu Filipescu a fost văzut sărind pe 
pupitre, o fierbere îngrozitoare care s'a terminat prin câteva dueluri și prin 
nesfârșite înjurături şi insulte. 

Dar această ședință a fost si simptomatică, ea dezvăluia intenţiile o- 
poziţiunii, inty'adevar ea voia să dea un caracter de violenţă şi de scandal 
întregii lupte parlamentară din anul 1916. Guvernul trebuia atacat pe toa- 
te chestiunile interne si externe fără nici o cruţare. Din primele zile repre- 
zentanţii “Federaţiei Unioniste” au anunţat o serie de interpelări, totuși 
mai prudenti takiştii și-au rezervat să interpeleze pe chestiunile externe 
unde ştiau că Brătianu nu va răspunde, lăsând filipescanilor sarcina să a- 
tace guvernul pe chestiile interne, îndeosebi pe cele de furnituri. Pe când 
Take Ionescu interpela pe Brătianu asupra motivelor pentru care guvernul 
nu a intervenit când Bulgaria a intrat în acţiune, însuşi Titulescu, ieşind 
din rezerva lui, a formulat o interpelare. Filipescu la Senat cerea lui Brăti- 
anu socoteala asupra afacerii Blaugazului si Delavrancea la Cameră asupra 
corupţiei germane. 

Toate aceste interpelări au fost discutate înainte de vacanţa Crăciunu- 
lui, s'a putut deci lesne observa că între dezvoltarea şi enuntarea lor era o 
disproporţie mare. Pe cât era anunţarea de violentă și de amenințătoare, 
pe atât era dezvoltarea de blajină şi de lipsită de răsunet. A fost destul ca 
Brătianu să spună că nu va răspunde nici lui Take Ionescu, nici lui Titu- 
lescu, pentru ca amândoi să renunţe definitiv a-şi mai dezvolta interpelări- 
le lor. 

De asemenea i-a fost lesne lui Brătianu să spulbere pe chestia Blauga- 
zului acuzaţiile pátimage ale lui Filipescu, specialiştii de la Război insis- 
tánd ei înşişi ca statul să cumpere această uzină de care aveau neaparatá 
nevoie pentru fabricarea explozibilelor. Brătianu se opuse însă multă vre- 
me, fiindcă în această fabrică aveau interese bănești cumnatul său Nicules- 
cu-Dorobanţi si dânsul prevedea că, oricât de folositoare va fi tranzanctia 

entru stat, opoziţia îl va învinui că urmăreşte favorizarea uneia din rude- 
e sale. Noi colegii săi am trebuit să insistăm ca să se hotărască, dealtmin- 
teri vădit preţul era aventajos pentru stat și Niculescu- Dorobanţu, ca să 
înlesnească situaţia lui Brătianu, oferise Crucii Roşii toată partea lui de 
beneficii. În asemenea condiţii, fireşte trebuiau într'adevăr peste măsură 
de multe patimi ca să se mai aducă acuzaţii lui Brătianu. 

Cât despre interpelarea lui Delavrancea, singurul ei rezultat a fost să 
dezvăluiască amestecul propagandei germane în răspândirea “Moldovei”, 
să se provoace o violentă altercaţiune între Carp si Take Ionescu si, în 


sfârşit, să scoată definitiv din luptă pe vechiul tribun si demagog Nicolae 
Fleva. S'a dovedit că el luase bani de la Germani si că astfel se explica tă- 
cerea lui de aproape un an la tribună și la întruniri. A încercat să se apere 
s'a încurcat în vorbe de îţi era milă de bătrâneţile sale. Nu cred să fi exis- 
tat in viaja publică a vechiului Regat un sfârșit mai lamentabil decât al 
acestui om care 40 de ani atacase rând pe rând pe toţi oamenii de seamă 
ai ţării şi, prin spiritul său negativ, stătuse întruna în calea tuturor sforță- 
rilor constructive. Această execuţie definitivă era pedeapsa unei indelun- 
gate cariere de ură, de invidie si de necinste, iar sfârșitul ei meritat și în- 
coronarea ci logică. Pentru cei cărora nu le displácea ironia lucrurilor o- 
menești, avea oarecare farmec să vezi pe Fleva asasinat politicește de oa- 
menii lui Nicu Filipescu, vechiul lui tovarăș și complice de încurcături po- 
litice, sub ochii lui Ionel Brătianu în incinta însăși în care cu câţiva ani îna- 
inte se trudise să-i păteze cinstea. Brătianu nu era răzbunător si ştiu că 
sfârșitul lui Flava nu-i inspira decât un sentiment de nepăsător dispreţ. 
Dar dacă ar fi fost cât de puţin vindicativ, împrejurările i-ar fi dat prilejul 
să soarbă voluptatea unei scene de răzbunare de un neîntrecut rafinament. 

Îmi aduc aminte cá mă uitam cum Fleva la tribună, palid, descompus, 
tremurând, stătea în ghiarele agoniei sale politice. Aveam impresia că văd 
un om căzând sub povara infamiei si a păcatelor sale. Am întors capul cu 
un amestec de scârbă și de compătimire. 

Toate aceste interpelări erau însă numai mici lupte de patrule, opozi- 
tia era hotáritá să dea bătălia cea mare, cu prilejul discutiunii la mesaj, si 
într'adevăr discuţia la mesajul din Noiembrie 1915 va rămâne una din cele 
mai însemnate și din cele mai strălucite din analele parlamentarismului 
român. În aceste discuţii viitorii guvernamentali vor găsi consemnate pă- 
rerile partidelor politice din vechiul Regat asupra marei întrebări pe care 
războiul mondial silea România să o deslege. În aceste discugiuni sunt 
de-a pururea expuși cei mai de seamă oratori și oameni politici, cele două 
teze ce despărţeau opinia publică şi frământau conștiința naţională. Spre 
cinstea cugetării și a oratoriei române trebue să spunem că cuvântările au 
fost la înălţimea problemei care se desbătea. Un parlament care ne poate 
da spectacolul unor asemeni discuţiuni nu poate fi decât expresia unui neam 
înzestrat cu însușiri deosebite și menit să aibe în dezvoltarea culturală si 
politică a omenirii un viitor strălucit. 

Focul a fost deschis la Senat, Filipescu reprezentând acolo opoziţia 
care preferă să înceapă atacul cu el. Nouă ne era indiferent. Discuţia la 
Senat a fost totuși cu mult inferioară celei de la Cameră, deși erau acolo 
Marghiloman si Filipescu, iar duelul între ei ar fi putut să fie interesant. 
Spre surprinderea generală el a fost însă cât se poate de dezamăgitor. Fili- 
pescu a ţinut cel mai slab discurs din toată cariera lui parlamentară, tema 
însăşi era copilăroasă, susținea că vrem Transilvania, dar că o vrem pro- 
babil fără Transilváneni, de aceea stăm nemișcaţi, pe când fraţii noștri de 
peste Carpaţi sunt nimiciţi pe front de comandamentele militare, care ii 
aruncă în foc acolo unde primejdia e mai mare, iar in interior îi pierdem 
prin persecutarea sistematică și prin urgia maghiarismului înspăimântat. 
Un paradox nici măcar inteligent. Dar mai șters decât cuvântarea a fost 


211 


212 


tonul cu care a fost spusă, Filipescu nu mai era Filipescu cel obișnuit, Fili- 
pescu care clocotea ca un vulcan în permanentă ebulițiune, Filipescu cu 
mușcături de leu și cu gesturi de panteră, ci era un Filipescu trist, abătut, 
cu ochiul stins și cu privirea pierdută. Moartea rotea împrejurul lui. 

Marghiloman era jenat, parcă i-ar fi fost rușine în acest mediu aproape 
în întregime favorabil Entantei, să-și mărturisească germanofilismul. De 
fapt îi era frică de violențele cu care de luni de zile Filipescu îl amenința 
si prefera să le evite. Îl văd încă urcându-se la tribună, strâns intr'o redin- 
gotă admirabil croitá, pásind cu capul sus, dar cam congestionat si vrând 
să-şi ascundă emoția pe care totyși nu o putea stăpâni. Ticluise un discurs 
de o minunată dibăcie. După un omagiu de nețărmurit devotament către 
Rege și dinastie, un răspuns la campania antidinastică a conservatorilor de 
sub şefia lui Filipescu si a lui Take Ionescu, el a pledat pentru necesitatea 
neutralității românești și a arătat că dacă in Ungaria sunt persecuții, să 
nu uităm că și peste Prut fraţi de-ai noștri îndură mari suferinţe. Totul 
era spus cu atâta grijă, cu atâta măsură, fără un cuvânt prea mult, fără un 
termen prea violent, încât și întreruperile deveneau imposibile. Vădit a- 
ceasta o urmărea Marghiloman, și într'adevăr de unde toti ne aşteptam ca 
să fie hărțuit la fiecare frază, el şi-a debitat toată cuvântarea în cea mai 
deplină liniște şi aş PATA spune, într'un fel de admirativă atentiune. De pe 
banca ministerială îl urmăream de aproape, cu cât se afunda mai mult în 
peroraţiile sale, vocea îi devenea mai sigură, dar ochii rămâneau îngrijoraţi 
si se plimbau peste adunare în așteptarea atacurilor prevestitoare de fur- 
tună. Când a terminat a părăsit repede tribuna, iar pe figura lui se citea un 
sentiment de ușurare si licăriri de bucurie, bucuria păcălelii reușite. 

Ceilalţi oratori nici nu merită să fie reamintiţi. Episodul cel mai de sea- 
mă al întregii discuțiuni rămâne cu toate acestea discursul lui Stelian, nu 
atât prin cuvântarea în sine care a fost bună, dar fără strălucire ca toate 
discursurile lui Stelian, însă prin incidentul la care a dat loc. În fond cuvân- 
tarea fusese un atac violent împotriva lui Brătianu, care îl urmărea nemiş- 
cat uitându-se drept în ochii lui cu un surâs cam ironic. Bineînţeles toate 
învinuirile lui Stehan erau subliniate de aplauzele prelungite ale opoziţiei, 
care era în culmea fericirii văzându-l pe Brătianu atacat de unul din frun- 
tașii partidului său, iar Senatul avea atmosfera aceea specifică a şedinţelor 
mari. 

Morţun, îndeobște foarte nervos pe vremea aceea, se întoarce către 
mine care stam pe banca ministerială, si îmi spune: “Auzi îndrăzneală!” 
Stelian fără a desluși vorbele lui Morţun simţise însă că întreruperea nu a 
trebuit să-i fie prietenoasă și răstit îi spune: “Nu ai să-mi dai Dta. mie lec- 
tie de liberajism!ff Trebuie să adaug că Stelian avea o veche ură împotriva 
foştilor socialişti şi că nu scăpa o ocazie ca să le azvârle câte o săgeată. Pe 
lângă aceasta raporturile lui cu Morţun nu erau tocmai bune și când au 
fost împreună în guvern se ciocniseră în nenumărate rânduri. Între menta- 
litátile, ca si între temperamentele lor, era cea mai absolută incompatibili- 
tate. Până să poată răspunde ceva Morţun, sare Brătianu: “În orice caz de 
când este în partid a fost credincios, pe când Dta. care azi mă combaţi, 
doar acum câteva zile, într'o convorbire la mine acasă, mi-ai declarat că 


în politica exterpá ești de acord cu mine!” Cuvintele acestea spuse răspi- 
cat, pe un ton de dispreţ, împins până la dezgust au provocat în tot Sena- 
tul un moment de mirare și de indignare. Opoziția care cládise deja planu- 
rile pe efectul discursului lui Stelian, părea zăpăcită, se uitau unii la alţii, 
pe când majoritatea sublinia cu adevărate ovaţii întreruperea lui Brătianu. 
Sub această zdrobitoare lovitură, Stelian albi, se clătină o clipă, îngână 
câteva cuvinte pe care nimeni nu le-a mai ascultat, afară de stenografi, și 
cobori de la tribună pe atât de plouat, pe cât de semet și de provocator 
se urcase. Tot efectul discursului său era pierdut și în afară de aceasta au- 
toritatea lui morală primise o lovitură gravă. El apărea în ochii tuturor ca 
un om fără convingeri hotárite, mânat în manifestările sale politice de 
nemulțumiri personle, sau de ambiţii amăgite. Pentru cei ce îl cunoșteau 
bine era doar o confirmare publică, pentru cei mai multi însă, care îl soco- 
teau un om superior, a fost o adevărată revelatiune si o adâncă deziluzie. 
Se poate spune că de atunci nimeni nu a mai luat în serios campania naţio- 
nalistă a lui Stelian, toată lumea o considera ca fiind paraponul unui ne- 
mulțumit, afară de câţiva intimi ce își legaseră prea de aproape soarta de 
a lui, pentru a-l mai putea părăsi, și afară de câţiva ziariști care îl lingu- 
seau ca să-l exploateze și încă, cei mai inteligenţi dintre aceștia îi încasau 
banii si își băteau joc de dânsul unde și de câte ori puteau. 

La Cameră discuţia a avut un caracter de adevărată măreție. Nu e vor- 
ba, au participat la ea și deputaţi care nu aveau ce căuta într'un atare duel 
oratoric, ca Vencianu, Em. Dem. Ghika Comănești și Becescu Silvan. Dar 
strălucirea celorlaltor cuvântări a fost aşa de mare, încât au întunecat până 
într'atâta discursurile lor, de parcă nu ar fi fost rostite niciodată. Mintea 
noastră păstrează vie numai amintirea marilor luptători ce au încrucișat 
spada în această neîntrecută luptă parlamentară, precum ochiul nostru pe 
o zi senină uită să vază micile fâșii de nouri ce pe ici pe colo plutesc pe 
albastrul minunat al cerului. 

Leonte Moldovan a vorbit cel dintâi, și a vorbit o zi întreagă. E singu- 
rul pe care nu l-am auzit fiindcă am fost nevoit în ziua aceea să întovără- 
sesc pe Brătianu la Senat, unde se războia pe chestia Blaugazului cu Nicu 
Filipescu. Dar știu de la prietenii mei că a reuşit să miște adânc adunarea. 
Leonte Moldovan nu era un mare orator, debitul lui era greoi, forma lipsi- 
tă de eleganța literară, multă banalitate de gândire, dar atunci a vorbit ca 
Ardelean, ca Ardelean care destăinueşte fraţilor liberi suferinţele fraţilor 
subjugati, si în cuvintele lui era atâta convingere adâncă, atâta zbucium 
sufletesc, atâta emofiune, încât a zguduit Camera mai puternic decât ar fi 
putut vreodată să o facă elocinga mestesugitá, ticluitá a oratoriei consfin- 
tite. O nouă dovadă cá adevărata oratorie nu e atât arta, cát credința 
comunicativă, sinceritatea, emofiunea care mișcă si pe alţii. De aceea sin- 
gure evenimentele mari stárnesc oratorului accente superioare, de aceea 
epocile mari scot din intuneric talente nebánuite, cari dupá o licárire strá- 
lucitá dispar pentru vecie in umbrá si in uitare. DN 

Dumitrescu Brăila si G. Diamandy au vorbit bine, îndeosebi cel dintâi, 
care netăgăduit are un talent frumos, o limbă aleasă și darul formulelor. 
De aceea nu-i pot pune alături de Vencianu, de Dan, de Ghika Comăneşti 


213 


214 


şi de Becescu Silvan, dar nu e mai puţin adevărat că nu în jurul cuvântări- 
lor lor s'a dat adevărata bătălie, ea nu s'a dat nici măcar în jurul discursu- 
lui lui Iorga, care nu a izbutit nici să iasă din cadrul obișnuit, sau să rezu- 
me cu adevărat un curent al opiniei publice. Dealtminteri, aceasta nu a fost 
una din manifestaţiunile sale frumoase, ci una din manifestaţiunile medio- 
cre ale acestui talent pururea inegal. 

În miezul discuţiei am intrat abia cu apariţia la tribună a lui Petre P. 
Carp, care avea atunci peste 78 de ani. De câţiva ani nu mai rostise discur- 
suri mari, ultimele lui manifestări oratorice îl arătaseră îmbătrânit, un ta- 
lent care se istovea. La 14 Dec. 1915, după primele fraze adunarea şi-a dat 
seama că are înaintea ei pe un om în deplinătatea puterii și a talentului 
său, era Carp din epoca lui de splendoare, Carp mai cristalin, mai lapidar, 
mai sarcastic decât oricând. El a dezvoltat din nou pentru ţară întreaga 
teză pe care ne-o dezvoltase nouă într'un cerc restrâns, cu un an jumătate 
înainte, la consiliul de Coroană din Sinaia. Cauzele profunde ale războiu- 
lui mondial, lupta dintre germanism și slavism, pericolul, pentru Români 
ca slavismul să biruiască, necesitatea deci pentru noi de a ajuta izbânda 
Germanilor. Toate frazele lui erau tăioase ca o lovitură de spadă, nu a 
omis nici unul din argumentele prin care teza germanofilă se putea susţine. 
Le-a concentrat pe toate în formule sintetice, şi ascultându-l aveai impre- 
sia că ţi se prezintă un triplu extract de gândire omenească, Nici un cu- 
vânt de prisos, pici o slăbiciune în legătura argumentelor, decurgeau toate 
unele din altele ca într'un aparat de preciziune. O minune de construcţie 
logică, un model de raționament omenesc, totul era spus cu mândria sigu- 
rantei și emoția patimei. Nu îngăduia moșneagul să se fi putut înșela o via- 
ta întreagă si acuma, la pragul mormântului, convins de infailibilitatea sa, 
depunea pe altarul patriei roadele jumătăţii de veac de gândire si de cre- 
dință. Ca să-şi atingă scopul, Carp nu se sfiise să recurgă la toate mijloace- 
le de natură a impresiona auditoriul. Așa spre pildă, el a afirmat că Ruşii 
ne cer Galaţii, că i-a spus-o Regele Carol. I s'a dat îndată cuvenita desmin- 
tire, dar şi-a continuat nepăsător argumentarea. 

Acesta era, dealtminterea, un vechiu artificiu oratoric al lui. Într'o zi 
mă plimbam prin coridorul circular al Camerei, când mă întâlnesc cu Carp. 
“Ce faci Duca?” “Ce să fac, Coane Petrache, am ieşit că nu mai pot ascul- 
ta pe....."(mi se pare că la tribună vorbea Iancu Lahovary). “De aceea am 
ieșit şi eu,” și atrăgându-mă spre fereastră îmi zice cu tonul autoritar al 
magistrului ce se adresează elevului său: “Cea mai mare parte din oameni 
nu pricep psihologia discursului parlamentar. Ei cred că la Cameră trebu- 
ie să convingi ca la barou, si de aceea îi vezi că discută, rationeazá, anali- 
zeazá. Politica e luptă. La Parlament trebuie să afirmi. Sá dai adversarului 
o lovitură de pumn drept în faţă si pe urmă să treci înainte“, Dacă e- 
xaminám factura discursurilor lui Carp, vom vedea că toate purced 
de la aceste principii. Si de fapt avea dreptate, oratoria parlamentară 
trebuie să fie afirmativă, nu demonstrativă, sintetică nu analitică. Așa 
se și explică de ce la noi ca și aiurea arareori avocaţii mari au fost mari 
oratori parlamentari. De ce un Mișu Kornea a putut fi cel mai strălucit 
reprezentant al baroului nostru și un foarte mediocru parlamentar, de ce 
un Vasile Missir nu a putut impresiona niciodată corpurile legiuitoare, 


pe când a delectat o generaţie întreagă de magistrati prin arta pledoariilor 
sale. Firește Camera nu împărtășea vederile lui Carp, dar discursul sau a 
fost ascultat de toată lumea cu respect, cu un întreit respect, cu respectul 
datorit vârstei, cu respectul datorit talentului, cu respectul datorit unor 
convingeri atotputernice. Se auzise cea mai bună şi cea mai frumos expusă 
susținere a punctului de vedere care insista asupra nevoii alipirii noastre de 
Puterile Centrale în marele război care însângera lumea civilă. 

După el a venit rândul lui Stere. Opoziția ráspándise în culoare știrea 
că respectase bătrâneţile lui Carp, dar cá va întrerupe cu violenţă dis- 
cursul lui Stere. Din această cauză, dânsul care a fost întotdeauna foarte 
impresionabil, era foarte emoţionat și foarte agitat înainte de-a lua cuvân- 
tul. Şi-a făcut deci apariţia la tribună palid, cu vocea tremurândă, dar a 
fost dibaci, de la început s'a înfățișat ca reprezentantul Basarabiei și, pre- 
cum Leonte Moldovan izbuti să miște adunarea vorbind de suferinţele 
Ardealului, tot astfel era cu neputinţă ca Stere să nu câștige marea bună- 
voință a deputaţilor, descriindu-le suferințele fraţilor noştri basarabeni. 

Vociferările opoziţiei si ale dușmanilor săi personali au încetat deci 
repede si el a putut să-şi continuie cuvântarea ascultat cu interes, curiozi- 
tate și pot spune, pe la sfârșit aproape cu respect. O convingere adâncă și 
o convingere cinstită impune întotdeauna. Ce anume a spus Stere? Pentru 
majoritatea celor ce-l ascultau, desigur lucruri noi, pentru noi cari îi cunog- 
team vederile, nimic mai mult decât ceea ce ne spusese de atâtea ori în 
conversațiuni particulare. Dar trebuie să mărturisesc că dânsul nu și-a ex- 
pus niciodată teza mai bine ca în acest discurs. Pentru cine va voi în viitor 
să ştie pe ce argumente se sprijineau credinţele celor ce în preajma războ- 
iului pentru unitatea noastră naţională cereau ca România să nu se des- 
partă de Puterile Centrale și, mai ales, să nu se unească cu Rusia, precum 
şi pentru toţi cei ce vor auzi glasul durerilor basarabene, strigătul de dez- 
nădejde al Românismului de peste Prut, cuvântarea lui Stere va rămâne 
fără îndoială expresiunea cea mai completă, cea mai luminoasă si cea mai 
mișcătoare. 

Netăgădujt că discursul pe care el l-a rostit atunci în cele două sedin, 
te din 15 si 16 Decembrie 1915, va rămâne în analele parlamentarismului 
român un mare discurs, pot spune mai mult, un splendid discurs. De fapt 
Stere nu era orator, aveai mareu impresia cá nu vorbeşte limba lui și, ini 
tr'adevăr, se exprima greoi, căuta cuvintele, accentul lui era străin, gândea 
mai mult în rusește, ridica și scobora vocea cu o monotonie plicticoasă, 
când ridica vocea striga prea tare, când o scobora nu mai puteai distinge 
de loc cuvintele. Adesea era patetic fără rost, sau voia să fie spiritual și 
ironic, dar spiritele-i erau lipsite de fineţe, iar ironiile sale chinuite nu stră- 
pungeau ca săgeata, ci loveau ca varga. S'a zis despre el că este un urs care 
vrea să valseze, expresia e justă, Pe lângă aceasta, de cele mai dese ori era 
prolix si confuz, raționamentul lui era înecat într'un noian de cuvinte și 
de calificative inutile, iar ideile lui se pierdeau în digresiuni nesfársite. As- 
cultându-lsuspinai după claritatea latină, și totuși avea un cap care cugeta, 
era un om de idei, niciodată nu lua cuvântul ca să nu spună nimic, pentru 
e] era o datorie de conștiință să se înfăţișeze înintea parlamentului numai 
cu rodul unor serioase și lungi meditatiuni. 


215 


216 


Contrastul dintre valoarea reală a ceea ce voia să spună şi greutatea lui 
de-a da gândirii expresiunea cea mai nimerită, a făcut ca şi cariera oratori- 
că a lui Stere să treacă prin mari crize. După un debut senzaţional la 1902, 
care dintr'o dată l-a clasat printre vorbitorii de frunte ai generaţiei sale, 
Stere a mai rostit câteva discursuri mai puţin valoroase, dar totuşi bune în 
legislatura 1901m1904. La 1907 a făcut pe la începutul legislaturii un dis- 
curs foarte slab si de aci înainte până la 1915, manifestaţiunile sale orato- 
rice, atât cele parlamentare, cât şi cele extra parlamentare, au fost tot mai 
rele, tot mai nereuşite, încât pe de-o parte își compromisese cu desăvârși- 
re reputaţia oratorică, iar pe de altă parte, conştient de repetatele sale in- 
succese, ajunsese şi el să se urce la tribună cu o adevărată spaimă. 

La 15m16 Decembrie 1915 parcă vorbea un alt Stere, parcă reînviase 
cu înzecite puteri oratorul plin de făgăduinţe de la debutul parlamentar 
din 1902. Cu siguranţă acesta a fost cel mai bun discurs al lui Stere, cari 
deşi a vorbit în două ședințe consecutive mai multe ore de-a rândul, a 
menţinut neîncetat încordată atentiunea Camerei. Argumentarea lui era 
atât de interesantă, era prezentată cu atâta logică, cu atâta bogăţie de 
cunoştinţe, cu atâta convingere, era spusă cu o emofiune atât de adâncă, 
atât de sinceră, încât toată adunarea a fost impresionată şi multe suflete 
au fost sincer migcate. Cei mai mulţi dintre aceia care îl văzuseră cu ciudă 
urcând treptele tribunei, l-au văzut apoi cu regret scoborându-le. Dacă ar 
mai fi vorbit câteva ceasuri, adversarii si amicii l-ar fj urmărit cu același 
încordat interes, cu aceeași neascunsă plăcere. Când şi-a încheiat apoi pe- 
roraţia au fost multe aplauze şi ştiu pozitiv că în culoare a primit nume- 
roase felicitări de la oameni nepărtinitori cu adevărat emofionafi. 

După dânsul toată lumea aştepta cu înfrigurare discursul lui Take Io- 
nescu, teza opusă. Ca de obiceiu tribunele erau pline de admiratorii si de 
admiratoarele talentului său. Prietenii, ca şi ziarele care-i erau favorabile, 
deja anunfaserá de câteva zile că şeful conservatorilor democrați va rosti 
cel mai de seamă discurs din toată lunga lui viaţă politică. 

Spre surprinderea şi spre neplăcerea generală am auzit însă pe Ferechi- 
de cu vocea lui gravă si răguşită, spunând: „Dl. Niculae Ghikam Comanesti 
are cuvântul“. Ce căuta Ghika —Comăneşti în această discuţie, era între- 
barea ce toţi şi-o puneau. Nu ceruse niciodată cuvântul într'o dezbatere 
mai însemnată si toată lumea îl stia cu desăvârşire lipsit de darul vorbirii. 
Nici situaţia lui politică nu era destul de precumpănitoare ca să interese- 
ze pe cineva ce crede multimilionarul reprezentant conservator al judeţu- 
lui Bacău. Dealtminteri partidul său prin voci mai autorizate, prin voci 
mai talentate, isi spusese părerea. După Carp, ce lumini mai putea revársa 
Nicu Ghika asupra tezei germanofile, cel mult o mai putea compromite. 
Si aceasta s'a şi întâmplat, dânsul a citit m şi nici bine nu a citit — de la 
tribună un discurs în care fără originalitate de gândire, fără talent de expu- 
nere, a repetat micşorânu-le încă valoarea, toate motivele prin care cafene- 
lele sprijineau nevoia pentru România de-a lupta în războiul mondial ală- 
turi de Puterile Centrale. 


Bineînţeles o asemenea lipsă de bun simţ nu putea rămâne nepedepsi- 
tă. După primele fraze deputaţii au început să ia drumul bufetului și Nicu 


Ghika a fost lăsat să-şi termine cetirea in faţa unor bănci goale si a unor 
tribune ce cáscau de plictiseală. Martyrisesc că nici eu nu am avut rábda- 
rea să îndur această nechemată intervenţie într'o astfel de dezbatere şi, cu 
impresia că nerozii se amestecă în luptele zeilor, am luat drumul sălii paşi- 
lor pierduţi, unde un grup de prieteni făcea filozofica constatare cá sogrta 
e mai dreaptă decât se crede, dă unora talentul, inteligenţa, iar altora nu- 
mele si milioanele, dar unde un ironic observă, nu fără temei, că aceasta 
nu este cuvânt pentru ca si unii si alţii să nu își cunoască lungul nasului. 

Singurul merit al lui GhikamCománesti este că nu a fost prea lung și 
cá mai curând decât o prooroceau pesimiştii şi enervaţii, Take Ionescu a 
putut să-şi înceapă cuvántarea. 

Dacă acest discurs nu e cel mai splendid, fără îndoială că este cel mai 
strălucit pe care dânsul l-a rostit de zece ani cel puţin. Într-adevăr, de pe 
la 190441905, talentul lui Take Ionescu era în scădere. De ce? Oboseala, 
cine ar fi putut să reziste la infinit intensității de viaţă a lui Take Ionescu. 
Istovire? Nu este exclus, în România talentele sunt precoce, puţine sunt 
acelea ce după o timpurie strălucire nu se opresc în mersul lor ascendent, 
care nu se sting între 30—40 de ani. Nepregátire? As crede-o mai curând, 
căci cine îşi închipuie cá intr'o adunare deliberativă asupra unei hotáritoa- 
re chestiuni se pot improviza discursuri cari să rămână, sau se înşeală a- 
marnic, sau nu a ştiut niciodată ce este un mare discurs. 

Ori, după cum am spus, nenorocirea lui Take Ionescu este că în várte- 
jul în care trăia îi era cu neputinţă să se mai gândească serios la ceea ce 
voia să spună în parlament. Asa încât de ani de zile cuvântările lui se re- 
simțeau de această lipsă de pregătire intelectuală, ascultându-l aveai im- 
presia vie că prin mijloacele unui talent natural netăgăduit de mare, căuta 
să suplinească lipsurile unei aproximative studieri a chestiunii. Oricât de 
bine ai fi înzestrat, nu poţi produce o operă perfectă cu crâmpeie de cuge- 
tări ce i-au fulgerat mintea în birjă, între palatul de justiţie şi dealul Mi- 
tropoliei, sau culese în treacăt între intrarea si ieșirea nesfârşitelor solici- 
tări ce umpleau anticamerele sale, una din curiozităţile şi totodată unul 
din tablourile reprezentative ale României vechi. Pe de altă parte, fireşte 
că şi forma nu rezistă nepregátirii şi permanenţei improvizații, ea se rela- 
xează, se banalizează, pierde din conciziunea, din frumuseţea, din valoa- 
rea ei grtisticá. În ultimii ani înşişi admiratorii cei mai înfocaţi ai lui Take 
Ionescu recunoșteau cât de groaznic se vulgarizase forma lui, căci se ob- 
serva o continuă pornire spre trivialitate. Hotárit nu mai găseai în discur- 
surile sale stilistica frumoasă care te făcea să recitești pururea, cu o adevă- 
rată voluptate estetică, pagini ca acelea din discursul funebru al lui Ale- 
xandru Lahovary. 

Vorbeam odată la un bal cu Dna. Bessie Take Ionescu m care fie zis în 
treacăt era o femeie de o reală inteligenţă si cu mult tact m vorbeam des- 
pre deosebiţii nostri oratori politici. Venind rândul lui Dissescu ea i-a ca- 


217 


218 


racterizat minunat talentul. Spunea cá este un foarte bun orator, dar, „...he 
speaks without preparation...“ Ei bine, în acei 10—12 ani ce au precedat 
discursul din 16 Decembrie, de câte ori auzeam pe Take Ionescu și înregis- 
tram imperfecţiunile discursurilor sale, care totuși cu puţină vreme și 
osteneală ar fi putut să mai fie acelea de odinioară, fără voia mea îmi re- 
venea în minte formula primei sale soţii și spuneam ce păcat pentru acest 
discurs, din nou „he speaks without preparation..." 

Soarta a vrut ca în aceste dezbateri fiecare orator să dea întreaga mă- 
sură a talentului său și astfel în acest discurs nu s'a mai observat nici unul 
din defectele ce în ultimii ani micşoraseră renumele oratoriei lui Take Io- 
nescu. Se vedea că discursul său era sinteza unei lungi judecăţi asupra răz- 
boiului mondial și asupra datoriilor pe care acesta le impunea conducăto- 
rilor vechiului Regat. Forma era îngrijită, plină de formule fericite și de 
imagini frumoase, nici o umbră de trivialitate, de la un capăt la celălalt a- 
vânt și strălucire. Dacă nu ar fi fost două pasagii, cel prin care Take Iones- 
cu urmând pilda lui Iorga contesta existenţa chiar a Ukrainei, si cel prin 
care nega partea contributivă a poporului german în dezvoltarea civilizaţi- 
unii universale, două afirmári izvorâte, cea dintâi, dintr'o regretabilá ne- 
cunoștință a problemelor rusești, cea de-a doua, dintr'o patimá împinsă 
până la orbire, și amândouă nedemne de o minte superioară, discursul lui 
Take Ionescu zic, ar fi constituit o operă desăvârșită ce ar merita să figu- 
reze în întregime în antologiile române. Chiar așa, cuvântarea sa este ex- 
punerea cea mai completă si cea mai frumoasă a tezei intervenţioniste. 
Când generatiunile viitoare vor dori să scrie punctul de vedere al oameni- 
lor politici care de la 191441916 au hotărît asupra destinelor neamului 
românesc, ei vor trebui să citească discursul lui Carp ca să cunoască ar- 
gumentaţia partizanilor politici germanofili, si discursul lui Take Ionescu, 
ca să recunoască motivele pe cari își întemeiau convingerile acei ce cereau 
alipirea României de Entanta si intrarea noastră în războiul unităţii naţi- 
onale. Prin urmare, ceea ce pot eu să fac azi, este numai să redau impresia 
făcută de acest discurs asupra celor ce l-au auzit. Orice comentarii sunt de 
prisos, el merită să fie cetit. 

Ca si lui Stere, lui Take Ionescu i-au trebuit două ședințe ca să-și poa- 
tá termina vorbirea. Sedeam pe banca ministerială alături de Alecu Con- 
stantinescu, care mereu se întorcea către mine ca să-mi împărtășească ad- 
mirafiunea sa entuziastă. Prietenia îl făcea pe Constantinescu să accentue- 
ze prin exclamaţii admirative manifestatiunile oratorice ale lui Take Io- 
nescu, de data asta trebuia să accept că entuziasmul său era justificat și că 
cuvântarea era menită să iasă și mai luminos în evidenţă, fiindcă, fatalita- 
tea a voit ca, după el, la sfârşitul şedinţei din 17 Dec., să ia cuvântul Be- 
cescu Silvan. Talentul lui Take Ionescu nu putea apare altfel decât și mai 
titanic. 

Totuși cea mai frumoasă ședință trebuia să fie în ultima zi a acestei 


istorice discuţii. De când urmez dezbaterile parlamentului român, nu mi-a 
fost dat să asist la o mai splendidă ședință decât aceea de la 18 Decem- 
brie 1915. 

Contrariu unui vechi obiceiu care interzicea aceluiași orator dreptul 
a lua de două ori cuvântul la discuţia Adresei Tronului, prin îngăduința 
lui Ferechide și cu complicitatea tacită a majorității, bătrânul Carp a mai 
ridicat odată treptele tribunei. Oficial cerea să completeze argumentarea 
sa şi să răspundă unora din obiecţiunile adversarilor săi. În realitate, sco- 
pul său era să se răfuiască cu Take Ionescu, i-o făgăduise cu câteva zile 
înainte şi răfuiala a fost completă. Nu cred să fi reuşit vreodată Carp să 
fie mai ironic și crud, decât a fost atunci. Nemulțumit politicește de efec- 
tul produs de discursul lui Take Ionescu, a vrut cu tot dinadinsul să sfărâ- 
me valoarea acestei cuvântări, prezenzându-l opiniei publice pe acesta ca 
un om fără convingeri, al cărui cuvânt nu poate avea nici o greutate, fiindcă 
o viaţă întreagă a apărat rând pe rând credinţele cele mai contradictorii. 
Netăgăduit că era mult adevăr în spusele lui Carp, altminteri ele nici nu ar 
fi putut produce impresia pe care au produs-o, dar netăgăduit, de aseme- 
nea că, dacă Conul Petrache nu ar fi găsit pentru exprimarea dispreţului 
său formulele lapidare de o neîntrecută frumuseţe și putere oratorică pe 
care el le-a găsit, impresia lăsată de cuvântarea sa nu ar fi fost nici pe jumă- 
tate atât de adâncă, de mare și de neuitată. 

Talentul nu justifică toate incarnafiunile, precum nici frumuseţea nu 
justifică toate prostitujiunile^, sunt formule turnate in bronz nepieritor, cu 
care oratoria românească se va putea pururea făli. Cine a spus că ultima 
sentinţă e sinteza lapidară a carierei lui Take Ionescu și că ea va rămâne 
epitaful său, nu s'a înșelat cu totul. 

Restul discursului nu mai prezenta nici un interes după această magis- 
trală execuţie. Take Ionescu părea ca un cadavru politic azvârlit pe țărm 
de valurile parlamentarismului. Părea a fi primit o lovitură pe cap, sta pe 
banca lui roșu, congestionat, enervat si descompus sub privirile răuvoitoare 
și ironice ale unor adversari întotdeauna fericiţi să vadă la pământ un mare 
antagonist. Ar fi vrut să răspundă imediat, rigorile regulamentului dădeau 
însă întâietatea lui Mârzescu și lui Costică Arion, înscriși înaintea lui. El a 
trebuit, deci, să aştepte ca aceşti doi oratori să-și isprăvească discursurile. 
Desi pentru motive deosebite amândoi aveau situaţii ingrate, ei au izbutit 
să ocolească greutăţile situaţiei lor şi să rostească discursuri la înălţimea 
acelora cari îi precedaseră la tribună. 

Mârzescu vorbea în calitate de raportor şi în numele majorităţii, care 
voia intrarea în acţiune a României alături de Entanta și realizarea idealului 
nostru naţional de peste Carpaţi, dar această majoritate sprijinea guvernul 
national liberal prezidat de Ion I. C. Brătianu, care proclamase neutralitatea 
țării faţă de conflictul mondial și care avea oficial datoria să păstreze în 
faţa lumii întregi această atitudine de strictă si leală neutralitate. Mârzescu 


219 


220 


trebuia, deci, să vorbească fără a spune ceea ce era în fundul suf]etului său 
şi al acelora în numele cărora vorbea. Îi era uşor lui Take Ionescu să gáseas- 
că accente sublime şi să stârnească aplauze entuziaste, căci putea spune tot 
gândul lui, dar a face un bun discurs fiind silit să-ți ascunzi gândul, să în- 
frânezi pornirile cele mai nobile ale suf]etului tău, aceasta era cu mult mai 
greu. Cu toate acestea Mârzescu a reușit să construiască un discurs care, 
fără a fi la înălțimea aceluia pe care l-a rostit la 1908 împotriva lyi Fleva, 
nu a fost însă mai prejos de nivelul atât de ridicat al acelor dezbateri. Majo- 
ritatea nu şi-a simţit autoritatea morală scăzută în faţa ţării prin declara- 
fille lui Mârzescu şi, conştientă de greutatea sarcinii sale, l-a aplaudat căl- 
duros precum o şi merita. 

C, C. Arion şi el, avea o situaţie din cele mai ingrate, toată lumea îl ştia 


germanofil, dar firea lui iubitoare de compromisuri îl împiedica, mai cu 
seamă într'o adunare vădit potrivnică politicii Puterilor Centrale, să-și a- 
firme credinţele cu hotărârea unui Stere, sau cu dispretuitoarea trufie a u- 
nui Carp. Expresia vulgară „s-o scalzi“, era obiectivul urmărit de Costică 
Arion și întotdeauna e ingrat s'o scalzi într'o mare discuţie parlamentară. 
Ei bine, trebuie să mărturisesc că la 18 Decembrie Arion a izbutit s'o scal- 
de; nu am fost niciodată un admirator al talentului său, frazeologia lui răsu- 
flatá, oratoria lui unsuroasă, subliniată prin intonaţii, prin surâsuri, prin 
gesturi de curtezană îmbătrânită, mi-au fost întotdeauna profund antipati- 
ce. As fi însă nedrept dacă aş tágádui că în acea memorabilă şedinţă Cos- 
tică Arion a rostit o frumoasă cuvântare, Nu voi zice, desigur, cá impártá- 
şesc entuziasmul pe care prea vizibil din loja diplomatică îl manifesta sofia 
sa veşnic martorá a exhibiţiunilor sale oratorice, dar pot afirma fără teama 
de a fi desminţit cá C. C. Arion a rostit și el atunci, poate, cel mai bun dis- 
curs din viaţa lui. Desigur cuvântarea sa nu va prezenta, mai cu seamă pen- 
tru generaţiunile ce vor să vie, valoarea documentară pe care o prezintă 
cuvântările lui Carp, Take Ionescu si chiar a lui Stere, totuşi ea va rămâne 


o încercare dibace de a concilia cele două teze în prezenţă şi de-a desprinde 


din gravitatea alternativelor datoria României de-a urmări desfășurarea eve- 
nimentelor cu mare băgare de seamă și de-a căuta soluţia enigmei ce era de 
rezolvat într'un prudent şi filozofic oportunism. Se va spune: concepţie 
fără măreție, atitudine fără bărbăţie şi fără demnitate, Fireşte, dar ce se 
putea cere lui Costică Arion, oare caracter și eroism? Destul că nu a pătat 
o şedinţă veșnic neuitată în istoria parlamentarismului nostru printr'un 
discurs gáunos şi searbád. 

Atenţia încordată a adunării a devenit şi mai vie când, după C. C. Arion, 
preşedintele a dat cuvântul lui Take Ionescu. Ce va răspunde el lui Carp? 
Va izbuti să fie în măsură să găsească o replică demnă de lovitura primită? 
Take Ionescu a fost însă slab, a căutat să se justifice și a făcutmo fără suc- 
ces, a căutat să atace, și contrastul dintre atacurile lui și atacurile lui Carp, 
între forma lapidară, definitivă a unuia și forma prolixă, dibuitoare a celui- 


la]t, nu era spre lauda sa. Părea un om care nu se desmeticise încă de lovitu- 
ra primită. Discursul confirma încă o dată că sunt în arta oratorică fraze 
cărora nu li se pot răspunde, oricât de discutabilă ar fi valoarea lor intrin- 
secă, şi oricât de mare talentul. Tema lui Take Ionescu era că ura neputin- 
tei vorbise la Carp. O viaţă şeful junimismului se ciocnise în calea lui de 
Take Ionescu, dacă politica sa nu reuşise, dacă activitatea lui apunea în 
neizbándá si în deziluzie, el arunca în bună parte vina şefului conservato- 
rilor democrați., Tot necazul, tot veninul acumulat în anii unor bătrâneţi 
deznădăjduite, Carp venişe să le reverse asupra adversarului sáu. Psiholo- 
ghiceşte Take Ionescu avea dreptate, dar nu aceasta era problema care pasi- 
ona adunarea, care asistase la o luptă minunată între doi gladiatori parla- 
mentari de mâna întâia, văzuse pe unul doborit la pământ de o lovitură 
dată de adversarul său cu o măiestrie neîntrecută, era curios să vază acum 
dacă cel lovit va reuşi, ridicându-se, să-l arunce el la pământ pe puternicul 
său potrivnic, dar adunarea a constatat cá Take Ionescu se zbătuse, se chi- 
nuise, lovise, spumegase, se opintise, dar că P.P. Carp era tot în picioare. 
Tot efectul discursului era deci pierdut. Un singur lucru ar fi putut scăpa 
pe Take Ionescu, o formulă mai magistrală, mai caracteristică, mai corozi- 
vă decât sentinţele lui Carp. Take Ionescu însă nu a avut fericirea să gă- 


sească o asemenea formulă, se pierduse în labirintul argumentelor, uitase 
recomandaţia pe care Carp mi-o făcuse şi mie — „La Parlament nu se ex- 
plică, se afirmă — să dea un pumn drept în obrazul adversarului si să trea- 
că înainte. 

În duelul oratoric ce se desfágurase sub ochii nostri Carp ieşise învin- 
gător, pe fruntea lui fără îndoială rămăsese cununa de lauri a biruinfei. 
Cu acest episod trebuia m ceea ce în ziua aceea nu o bănuia nici unul nici 
altul — să se sfârşească lunga luptă parlamentară dintre Petre Carp şi Ta- 
ke Ionescu. În seara de 18 Dec. şi pe o violentă chestie personală aceşti 
doi şefi ai conservatorismului român au încrucişat pentru ultima oară spada. 
Nu vreau să analizez acum nici trecutul lor, nici de partea cui în tot acest 
răstimp a fost adevărul şi dreptatea, ţin numai să constat că ultima luptă 
dintre ei a fost, prin înălțimile oratorice pe care le-au atins, demne de nu- 
mele lor şi demne de cele mai glorioase tradițiuni ale tribunei române. 

Cu replica lui Take Ionescu discuția la mesagiu era încheiată dar nu şi 
completă. Ca să fi fost completă, s'ar fi cuvenit desigur ca pe lângă Carp, 
care fusese expresia cea mai desăvârşită a politicii germanofile, pe lângă 
Take Ionescu care fusese expresia cea mai desăvârșită a politicii interven- 
tioniste, să se audă şi glasul lui Brătianu care reprezenta punctul de vede- 
re al guvernului și al partidului naţional liberal. Fără discursul lui această 
discuţie, cea mai însemnată și cea mai înălțătoare din discuţiile ce au ră- 
sunat vreodată sub bolțile unui parlament român, rămâne totuşi ciuntită. 
Din nefericire pentru istorie, care ar fi putut astfel cunoaşte din spusa ce- 
lor mai autorizaţi reprezentanţi ai curentelor politice din regat, frământă- 


221 


222 


rile sufleteşti ce au stăpânit România Mică, atunci când războiul a aşeza- 
to la cea mai groaznică răscruce a dezvoltării ei naţionale si când condu- 
cătorii ei au trebuit, dezlegând o problemă din cele mai tragice, să hotă- 
rască soarta unui neam întreg. 

pe fapt Brătianu a vorbit după Take Ionescu, dar vorbirea sa nu a fost 
o vorbire, a luat cuvântul numai pentru ca pe scurt de tot să declare că si- 
tuatia sa îl împiedică să vorbească, ca să constate nivelul ridicat al dezba- 
terilor ce se încheiau și ca să se întrebe dacă atâta talent oratoric va fi a- 
dus ţării mai multe foloase, sau mai multe neajunsuri, în împrejurările 
prin care treceam. Brătianu era aplecat să crează atunci că discuţia adresei 
din 1915 fusese mai mult dăunătoare situaţiei externe a României. 

Mi-am pus şi eu adesea această întrebare: avut-a minunata luptă orato- 
rică din toamna ultimului an al neutralității noastre vreun folos pentru 
noi, da sau nu? Concluzia la care am ajuns este şi da si nu. 

Da, fiindcă era neapărată trebuintá ca înainte de a se fi rostit oficial 
România, să se fi expus în mod public de către oamenii ei de stat cei mai 
de seamă, diferitele puncte de vederi ce despărţeau opinia publică, Parcă 
istoria unităţii noastre naţionale nu ar fi fost întreagă, dacă nu ne-ar ră- 
mâne ca veșnice mărturii ceea ce ne zbuciuma pe atunci sufletul, şi anume 
discursurile acestor ináltátoare dezbateri. Nu știu, dar mi se pare că ar fi 
fost un fel de pângărire a marilor hotărâri pe care eram chemaţi să le lu- 
ám, dacă am fi admis că generaţiunile viitoare vor urma să culeagă justi- 
ficarea lor numai din proza unei prese de cele mai multe ori venale. Res- 
pectul cauzei cerea ca în arhivele credințelor naţionale să fie consemnate 
de documente mai serioase si pergamente mai nepătate. Teama că aceste 
disgursuri ar fi putut să dezvăluie străinătăţii cine stie ce taine ale diplo- 
maţiei române era neîntemeiată. Întrucât guvernul care reprezenta acţiu- 
nea de stat a ţării păstrase tăcerea, nici discursul lui Carp, nici al lui Take 
Ionescu nu putea destăinui nimănui nimic. De peste un an se cunoştea in 
capitalele Entantei tot atât de bine ca si la Berlin şi la Viena, ce vrea Petre 
Carp si nu era nevoie ca cineva să citească ultimul discurs al lui Take Io- 
nescu, ca să ştie ce politică reprezenta șeful conservatorilor democrați. 
Discursul său era cel mult mai moderat și mai estetic, decât proza violentă 
până la trivialitate si adesea pătimașă până la absurd, cu care zilnic apro- 
ba, macula prima coloană a oficiosului său „La Roumanie.* 

Nu fiindcă situaţia militară a Germaniei, intrarea în acţiune a Bulgari- 
ei, zdrobirea Serbilor, reînviase curentul germanofil mai mult decât se cu- 
venea și, prin argumentele lui Stere sau, mai ales ale lui Carp din dezbateri- 
le adresei, opinia publică ar fi ieșit și mai nedumerită şi mai pornită ca să 
încline spre Puterile Centrale. Dar dacă ni se impunea răbdare şi prudenţă, 
era neapărată nevoie să nu se slăbească în popor credinţa în îndeplinirea 
idealului nostru naţional alături de puterile Triplei Înţelegeri și, aşa cum 
s'au desfăşurat dezbaterile tronului, au oprit desigur unele aventuri și au 
clătinat multe credinji. 


Restul sesiunii nu a prezentat nici o însemnătate și nici un interes. Tot 
astfel şi sesiunea parlamentară 1915—1916 a fost sortită parcă să existe 
numaj pentru strălucirea discuţiei la adresă. După dânsa, întuneric şi ba- 
nalitáti. Redeschise la sfârşitul lui Ianuarie, corpurile legiuitoare s'au in- 
chis la 3 Aprilie si în tot acest răstimp abia dacă ne putem reaminti o 
searbădă discuţie asupra rolului Băncii Naţionale cu prilejul ratificării îm- 
prumuturilor pe care Ministry] de Finanţe le făcuse la acea bancă, sau o şi 
maj searbădă discuţie în jurul unui buget fără interes, fiindcă afară de 
pregătirea războiului nesocotea toate celelalte nevoi ale statului. Votarea 
câtorva legi şi mai cu seamă completarea câtorva legi deja votate în legă- 
tură cu viitoarea noastră mobilizare, o scandaloasă pledoarie a lui Take Io- 
nescu în favoarea tripourilor lui de Marcay de la Constanţa şi de la Sinaja 
şi, în sfârșit, o serie de interpelări ale lui Cuza asupra celor maj diverse su- 
biecte, dar care în realitate urmăreau toate un singur scop, să lovească în 
Costinescu. La Cuza era o adevărată manie, trebuia întotdeauna să se aga- 
te de cineva, întâi a fost Stere, pe urmă Iorga la Iaşi, îptr'un rând umila 
mea persoană, pe urmă iar Iorga, si asa maj departe. 

În iarna 1915—1916 victimă era Costinescu, îl urmărea cu o diabolicá 
perseverenţă, cu o sofistică judajcă — căci acest anti-semit feroce are un 
spirit judajc demn de cel maj încâlcit cuvântător talmudic — în toate acte- 


le şi în tot trecutul lui. În aceste atacuri era multă nedreptate si maj pre- 
sus de toate era o jicnitoare lipsă de generozitate. Costinescu foarte imbá- 
trânit, veşnic bolnav, abia maj putea urmări dezbaterile parlamentare, şi 
când venea, vădit nu mai era Costinescu cel de altă dată. În asemenea con- 
difiuni era inestetic, ca să nu spun imoral, să taberi tocmai atunci pe un 
moşneag aproape redus la neputinţă, un om cu puţină eleganță morală 
nu s'ar fi scoborit la o astfel de luptă inegală, ar fi resimţit o firească re- 
pulsiune de a se război cu un absent, osândit să se apere prin fiul său, un 
simplu deputat. Aceste scrupule nu îl tulburau însă pe Cuza, el isi înfipse- 
se ghiarele în sărmanul Costinescu și le înfigea tot maj adânc, fără nici o 
consideratiune de umanjtate, fără nici o preocupare etică sau estetică. Sá 
fi avut în faţa sa tot poporul lui Israel şi Al. Cuza nu ar fi fost maj impla- 
cabil. De atunci dispreţuiesc sufletul acestui om. 

Totuşi înainte de-a încheia acest capitol, sunt dator să reamintesc un 
incident care prin urmările lui politice imediate era să ne pricinuiască cele 
maj mari greutăţi şi care, în orice caz, prin urmările lui îndepărtate, a fă- 
cut partidului nostru nesfârșite şi foarte serioase neajunsuri ani de-a rân- 
dul. Vreau să vorbesc de faimoasa declaraţie a lui Morţun cu „sus puşii.“ 
Fără îndoială în România neutră trăiam într'o atmosferă viciată, contra- 
bandele, specula, tot parazitismul economic care apare ca o urmare inevi- 
tabilá a rázbogjelor, ca şi a tuturor marilor zguduiri sociale, inf]oreau în 
toată infecția lor. Vinovat, sau nevinovat, cum întotdeauna se întâmpla in 
asemenea cazuri, răspunderea o purta guvernul. Take Ionescu credea că 


223 


224 


poate găsi în această chestie şi mai ales nemulţumirile ce le stârnise, un 
mijloc de a compromite, dacă nu chiar de a răsturna guvernul. La 25 Mar- 
tie, pe neaşteptate, se scoală deci și cere constituirea unei anchete parla- 
mentare care să cerceteze contrabandele scandaloase de care toată lumea 
vorbea și să se stabilească răspunderile. Brătianu lipsea, era dus la Florica; 
pe banca ministerială întâmplător eram destul de numeroși, însuși Costi- 
nescu era de faţă, si înainte de a putea schimba câteva cuvinte între noi, 
Vasile Morţun enervat se scoală și în loc să declare fie că primeşte propu- 
nerea lui Take Ionescu m ceea ce era mai logic — fie că respinge cererea de 
anchetă parlamentară, întrucât a luat măsuri pentru stârpirea contraban- 
delor şi e hotărît de aci înainte văzând lăţimea răului să-l combată cu şi 
mai multă strășnicie pedepsind fără cruţare pe toţi vinovaţii, Morţun, 
spun, nici mai mult nici mai puţin mărturisește că într'adevăr ceea ce se 
petrece cu contrabandele e o ruşine și o nenorocire, că chestia e însă foar- 
te grea, intr'insa fiind implicaţi „sus pușii din toate partidele politice.“ 
Precum era de așteptat, efectul produs de aceste senzaţionale declara- 
tiuni în Cameră a fost extraordinar. Dacă este așa, de ce nu luaţi măsuri, 
sunt oare implicaţi oameni pe care nu îndrăzniţi, sau aveţi interese să nu-i 
urmăriţi, care să fie oare cauza unor atari vinovate complicităţi? Acestea 
erau întrebările ce firește veneau oricăruia în minte. Opoziția jubila, gu- 
vernul căzuse în cușca întinsă de Take Ionescu mai presus de toate închi- 
puirile lui. Morţun le dăduse prin două cuvinte nesocotite o splendidă şi 
neașteptată platformă de atac. După câteva minute nu se mai auzea decât 
un strigăt în toată Camera: „Numele, să ni se spună imediat cine sunt a- 
cești sus—pugi, de ce îi lăsaţi nepedepsiţi? Vrem să cunoaștem tot adevá- 
rul!“ O cereau cu aceeaşi energie si majoritatea şi minoritatea. Prin „sus 
puși din toate partidele politice“, Morţun aruncase suspiciuni peste toată 
lumea, toţi cereau să se facă lumină, să nu rămână sub povara bănuielilor 


şi a celei mai infamante dintre învinuiri. 


Noi eram înmărmuriţi, ne uitam unul la altul ca cuprinși de un vis rău. 
Era oare cu putinţă ca din senin şi pe nedrept să dai guvernului o lovitură 
de pumnal în inimă? Îl ştiam pe Morţun prea leal, prea legat de cauza cea 
mare pe care o reprezenta, prea prieten cu Brătianu, pentru a putea o cli- 
pă măcar bănui că lovitura dată a fost voită sau premeditată. Ne între- 
bam însă cu o legitimă îngrijorare prin ce patologic concurs de împrejurări, 
Morţun fusese adus la acest act de adevărată aberaţiune, şi de fapt dânsul 
îţi făcea acuma impresia unui om trezit dintr'o criză de somnambulism. 
Era uluit, pricepea mai puţin încă decât noi toţi ceea ce făcuse şi, ca de 
obiceiu în asemenea ocazii, Ferechide a scăpat situaţia cu acea dexteritate 
care făcea dintr'însul un președinte fără de pereche: el îneacă cererea de 
anchetă în adâncurile misterioase ale regulamentului, reușind astfel cu o 
surprinzătoare repeziciune să subtilizeze o dificultate pentru guvern şi să 
potolească totdeodată o crescândă furtună parlamentară. 


Am răsuflat în mijlocul unui murmur de admiraţiune, dar nu ne-am 
făcut nici un fel de iluzii, declaraţiile lui Morţun erau prea grave ca lucru- 
rile să se oprească aci. Într'adevăr, a doua zi Take Ionescu transformă pro- 
punerea lui de anchetă într'o interpelare formală, cerând guvernului să 
explice mărturisirile Ministrului de Interne, să spue fără înconjur numele 
tuturor celor — din orice pgrtid ar fi ei — implicaţi în afacerile de contra- 
bandă si să arate ţării motivele pentru cari a acoperit fărădelegile lor. 

Marghiloman pe de-o parte, Argetoianu si amicii lui Take Ionescu pe 
de alta, ne adresară la Senat interpelări identice, toată presa tuna şi fulge- 
ra, nu se mai ocupa decât de “sus-pușşii” lui Morţun si, să o márturisim cu 
drept cuvânt, opinia publică era emoţionată şi, din toate punctele de ve- 
dere, chestiunea era gravă şi plicticoasă. 

A doua zi, Duminecă 27, am mers toţi miniștrii la Curtea de Argeş 
pentru parastasul Reginei Elisabeta. La Piteşti Brătianu se urcă în tren si 
imediat în vagonul ministerial am ţinut un consiliu de miniştri. Văzând 
îngrijorarea lui Brătianu, bietul Conu Vasilică igi oferi demisia. Gestul era 
firesc şi cavaleresc, el nu rezolva însă mimic. Dacă Morţun ar fi plecat, sau 
s'ar fi zis că pleacă fiindcă a vrut să pedepsească pe “sus-pusi” şi noi ne-am 
opus, sau s'ar fi zis că noi l-am îndepărtat fiindcă ne-am convins cá e in- 
capabil să înfrâneze abuzurile şi contrabandele. Nici una, nici alta nu ne 
putea conveni, ne-am oprit deci la o altă soluţie: guvernul va grăbi dezvol- 
tarea interpelărilor anunţate, Morţun se va căzni să dea o interpretare 
admisibilă cuvintelor ce-i scăpaseră, iar Brătianu intervenind în dezbateri, 
va declara că refuză o anchetă parlamentară, întrucât vede într'însa un act 


de suspiciune contraacţiunii guvernamentale, dar va orándui o mare anche- 
tă administrativă şi judecătorească şi va făgădui în numele întregului mi- 
nister pedepsirea fără milă a tyturor vinovaţilor. În sfârşit ne-am înţeles 
ca Brătianu să ceară majorităţilor pe această chestie un vot formal de în- 
credere. Era la sfârşitul sesiunii, se putea ca până la toamnă România să 
şi intre în război, situaţia t febuia lámuritá pe deplin, nu puteam rămâne 
intj'un echivoc, prestigiul guvernului cerea să fie limpede stabilit dacă pu- 
tem sau nu să ne bizuim încă în viitor pe încrederea necondiționată a cor- 
purilor legiuitoare. 

În ziua de 30 Martie la Cameră şi a doua zi 31 la Senat, opoziţia își 
dezvoltă prin urmare interpelările în chestia „sus-puşilorf, Morţun se des- 
curcă cu mai multă dibăcie decât aş fi crezut din încurcătura pe care sin- 


gur o provocase; este însă întotdeauna o ingrată meserie să dregi ceeace ai 
stricat, dar Brătianu a fost foarte bine, a expus punctul de vedere stabilit 


în consiliul de miniştri din tren cu atâta sinceritate şi totdeodată cu atâta 


fineţă, încât şi-a asigurat aprobarea unanimă a majorităţilor şi a dezarmat 
opoziţia. 

Mai mulți prieteni, care de câtva timp erau în “flirt” cu opoziţia din 
cauza chestiunii externe, ca Leonte Moldovan, lulian Vrábiescu, Tilică Io- 


225 


226 


anid, C. si D. Iarca, spre pildă, iscăliseră propunerea lui Take Ionescu. 
După declaraţiunile lui Brătianu ei se crezurá datori să retragă în mod 
public iscăliturile lor și astfel să dea lumii impresia foarte îmbucurătoare 
pentru noi că sesiunea parlamentară s'a închis nu numai prin deplină infe- 
legere dintre guvern şi Cameră, dar încă printr'un fel de împăcare între 
minister și liberalii rázleti din majoritate. 

Din punctul de vedere strict parlamentar incidentul cu "sus-pugii" se 
sfârșea deci, pentru guvern printr'o mare izbândă, dar de fapt această iz- 
banda era numai aparentă. Tara a rămas cu impresia că noi am tolerat în 
timpul neutralității contrabandele și cá am acoperit pe “sus-pușii“ ce se 
făcuseră vinovaţi de ele. 

În ce priveşte pe adversarii noștri, Morţun pretindea că în aceste con- 
trabande erau implicaţi mai multi amici personali ai lui Take Ionescu și cá 
la dânșii făcuse el aluzie. “Oameni bogaţi și situaţii înalte nu vreau să ci- 
tez nume, nevrând să arunc fără dovezi hotáritoare învinuiri atât de grave." 

În ce ne priveşte pe noi, fajmoșii "sus-pugi" se reduc la câţiva pre- 
fecti, pot să afirm că nimeni altul din partidul nostru nu a fost amestecat 
în aceste contrabande. 

Suntem însă în această chestiune vinovaţi pentrucá fata de prefecţii 
desemnaţi de zvonul public nu am luat imediat cele mai drastice măsuri și 
vina e numai a lui Morţun. De mult raporturile personale dintre dânsul şi 
Costinescu erau foarte încordate, nu se puteau suferi unul pe altul. Spre 
nenorocirea noastră chestia contrabandelor cădea in atribuţiunile si ale 
unuia si ale altuia, ale lui Morţun ca gef suprem al administraţiei şi al apa- 
ratului polițienesc, ale lui Costinescu ca şef al grănicerilor şi al funcționa- 
rilor vamali. Din prima zi am putut astfel observa tendinţa de a apunca răs- 
punderea chestiunii unul asupra celuilalt. Morţun pretindea că dacă se fac 
contrabande este fiindcă vameşii lui Costinescu nu își îndeplinesc datoria, 
fiindcă grănicerii se învoiesc cu contrabandistii şi traficanţii. Costinescu 
în schimb afirma că agenţii lui sunt nevinovaţi, dat că nu pot împiedica 
răul, neavând nici un concurs din partea administraţiei lui Morţun, care 
începând cu prefecţii și sfârșind cu notarii satelor și bucurându-se de spri- 
jinul unei poliţii vamale, patronează contrabandele. 

La un moment dat conflictul dintre ei ajunsese atât de violent, încât 
era cât pe aci să izbucnească o criză ministerială, au schimbat între ei 
adrese injurioase trecute prin registraturile ministerelor respective. Cu mare 
greutate a potolit Brătianu lucrurile și în orice caz luni de zile Morţun nici 
nu a mai dat pe la consiliile de miniștri, care, din cauza sănătăţii precare a 
lui Costinescu, se ţineau la el acasă. Rezultatul luptei dintre cele două de- 
partamente a fost că nici unul nici altul nu și-a mai făcut pe deplin datoria, 
chiar cu forţe unite și tot ar fi fost greu să distrugi în vremuri tulburi o 
așa de mănoasă îndeletnicire. Costinescu își mai ţinea personalul în frâu 
și de la cea dintâi abatere lovea fără crutare, Morţun însă pe motiv cá nui 


se dau depline puteri, și că se dădea lui Costinescu mai multă crezare decât 
lui, lăsa lucrurile să meargă în voia lor. Nu odată i-am atras băgarea de sea- 
mă să nu lase răul să se lățească, să destituie anume prefecți în jurul că- 
rora se crease o atmosferă inábugitoare, necontenit pretindea că întâmpină 
împoțriviri. Era cu desăvârşire inexact, nimeni nu îl împiedica să aplice 
sancţiunile cele mai severe, dimpotrivá toți îi imputam apatia lui. În genere, 


cât timp a fost la Ministerul de Interne, acesta era sistemul lui căci de o iri- ` 


tabilitate bolnăvicioasă fiind, şi de o susceptibilitate și mai exagerată, la 
cea dintâi greutate ce îşi închipuia că o întâmpină, Morţun se supăra, se 
închidea printre minunatele lui tablouri — făcea mecena artelor române — 
şi cu o nepermisă nepăsare se dezinteresa de cele mai însemnate probleme 
ale deparţamenţului său. Morţun era istovit prin viaţa pe care o dusese, en- 
tuziasmul cel puternic, care în tinereţe îl indemnase să imbrátigeze cele 
mai generoase idei, se stinsese cu totul, moartea care trebuia trei ani pe ur- 
mă să-l secere, parcă isi întinsese peste el aripile. 

Dar noi, partidul, am plătit scump aceste greşeli, de aci în mare parte 
s'a născut legenda că tolerám necinstea, că în rândurile noastre s'au făcut 
sub neutralitate — cu ştiinţa vinovată a conducătorilor partidului — afaceri 
nedemne şi înavuţiri scandaloase. De aci a pornit atmosfera de imoralitate 
pe care adversarii partidului liberal și calomniatorii lui de profesiune ne-au 
înconjurat, împiedicându-ne în ceasul izbândei celei mari să ne bucurăm 
în România intregitá de toată autoritatea morală ce pe bună dreptate ni 
se cuvenea. 

Într'adevăr, nimic nu era mai nemeritat decât aceste acuzaţii de necin- 
ste, nu numai că nu a fost din partea noastrá o concepţie de guvernământ 
sau o tactică electorală să admitem incorectitudinea, nu numai că amicii 
nostri “sus-puşi” nu au fost implicaţi în operaţiuni suspecte si că ne-am 
crezut politiceşte datori să-i acoperim sau să-i scăpăm, dar sistematic, cin- 
stit si sincer am urmărit descoperirea vinovaţilor şi am stăruit pentru ne- 
înduplecata lor pedepsire. O singură învinuire se poate aduce lui Brătianu, 
şi anume cá nu a supraveghiat mai de aproape pe Ministrul său de Interne, 
că l-a lăsat în prada crizelor de descurajare și de apatie. Dar atâtea covâr- 
șitoare griji apăsau pe umerii lui, încât el merita cel puţin circumstanţe 
ugurátoare dacă nu a vegheat mai de aproape ca Morţun să-și conducă 
departamentul cu toată energia cerută de greutăţile vremurilor de aţunci. 
În orice caz, dacă vina a existat, nu a fost proporţională cu pedeapsa pe 
care partidul naţional liberal a suferit-o de pe urma ei. 

De altfel, după incidentul cu "sus-pugii" si sub presiunea imperativá a 
lui Brătianu, Morţun a ieșit din letargie. Anchetele orânduite şi-au urmă- 
rit cu grabă lucrările, prefecţii si alti funcționari publici au fost destituiti 
și daţi în judecată. Dacă războiul s'ar fi declarat mai târziu, chiar cei mai 
sceptici s'ar fi convins cá întreprinsesem o operă de dezinfectare radicală. 
Era însă prea târziu, efectul moral dorit de vrág magii noștri fusese produs, 


227 


urmările calomniei pururea tenace persistau întregi. Trebuia să purtám 
necru(ati de nimic si de nimeni toată povara unei osánde nemeritate. 

Morala acestui episod s'ar putea rezuma în vechea zicătoare, „fereş- 
te-mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă feresc singur“. 





Bran. Castelul Regal 


CAPITOLUL SAPTESPREZECE 


Primăvara 1916 


Cu câteva zile înainte de moartea Reginei Elisabeta a început vestita 
ofensivă de la Verdun, şi pe când o înmormântam, eram încă sub legitima 
emofiune a primelor succese germane. După liniștea iernii, războiul rein, 
cepea cu o furie deosebită, toată lumea se întreba cine va avea inițiativa 
noilor atacuri şi pe ce front se vor ivi ele. În cercurile Aliaților se susținea 
că se pregătesc pentru primăvara 1916 mari operaţiuni militare, care vor 
sili pe Germani să se mărturisească înfrânți. Îngrozitorul atac de la Verdun 
a dovedit că tot de partea Germaniei era iniţiativa, că puterea ei militară e 
mai de temut ca oricând, că prin urmare nici vorbă nu putea să fie de sfán 
şitul apropiat al războiului. Pe de altă parte, părerea generală era că dacă 
va ataca Germania, o va face tot pe frontul rusesc, unde în anul 1915 atar 
curile ei reuşiseră atât de bine şi unde se reorganizaseră armatele Țarului, 
dar valoarea lor rămânea încă îndoielnică. Nu se credea cá pe frontul fran 
cez Germania va putea să facă altceva decât să se menţină în defensivă 
prudentă, Verdun răsturna însă toate aceste calcule si osándea Franţa să 
trăiască din nou ceasurile tragice de la Marna. 

Totuşi armatele franceze s'au arătat încă odată de un eroism admira: 
bil. Printr'o sfortare supraomeneascá, lovitura germană asupra unui punct 
slab alfrontului occidental a fost oprită în loc, spărtura proiectată de Ger 
neralul Falkenhayn nu a reușit, pentru a doua oară marile planuri de dis 
trugere ale armatei franceze şi de ocupare a Parisului au dat greş. Coman: 
damentul german se incápátána însă şi toată primăvara 1916 nu a insem 
nat pentru acesta decât neîntrerupte sacrificii spre a străpunge linia de la 
Verdun, iar pentru Francezi concentrarea tuturor forţelor ei în vederea res 
pingerii acestor atacuri de o nemaipomenită violenţă, atât prin unităţile 
azvârlite fără milă în foc, cát şi prin intensitatea fără seamă a bomban 
damentelor de artilerie. 

Zorii unei astfel de campanii nu erau de natură să încurajeze o opoziţie 
decepţionată prin atâtea deziluzii şi atâtea înfrângeri. De altminteri fer 
mentul agitaţiilor lipsea din rândurile ei, Filipescu de prin Februarie ples 
case la Petersburg, Ruşii îi făceau curte şi i se sugerase idea că o călătorie 
în capitala Rusiei ar fi bine văzută şi ar putea aduce foloase cauzei romás 


229 


230 


neşti. Noi aveam cuvinte să ne cam temem de o asemenea vizită, știam că 
la Petersburg se tes împotriva României fel de fel de intrigi, știam că nu 
s'au stins încă vechi ambiţii şi vechi resentimente. Era oare Filipescu omul 
chemat să le dejoace sau să le împrăștie, nu era el cu temperamenţul său 
să dea Rugilor mai mult impresia că fără guvernul Brătianu toată (ara s'ar 
supune pe dată injoncţiunilor moscovite? Nu era prin vorbele lui nesocoti- 
te să ne creeze noi dificultăţi? La urma urmei era destul să repete la Peter- 
sburg ceea ce zilnic spunea prin cluburi la București, sau scria prin “Epoca” 
pentru ca vizita să ne facă degeaba cel mai mare rău. 

Prin diferite persoane i s'a trimis deci vorbă să fie cu mare băgare de 
seamă, ca unui copil neastâmpărat înainte de a se duce la vreo rudă respec- 
tabilă, i s'au făcut fel si chipuri de recomandaţii. Însuşi Palatul a intervenit, 
şi sub pretext că îi dă scrisori către sora ei, Marea Ducesă Ciril, precum si 
către alte rude din familia imperială rusească, Regina l-a chemat şi i-a adre- 
sat cuvenita rugăminte. Diamandy, ministrul nostru la Petrograd, a primit 
ordinul să-l supravegheze de aproape, relaţiile dintre ei fiind foarte bune 
se putea nádájdui un rezultat favorabil. Toate aceste precaufii au fost însă 
inutile, Filipescu la Petrograd a avut o atitudine absolut patriotică, a vorbit 
Rușilor cum trebuia să le vorbească, le-a spus lămurit că fără muniții, fără 
armament, fără puternice contingente ruseşti care să ne acopere spatele 
împotriva unui eventual atac al Bulgarilor, nu putem intra în acţiune. 

Parcă nu mai era același om. Cum se explica această metamorfoză, să 
fie oare cu putinţă un Filipescu cumpătat, cuminte, liniștit? Da, se poate, 
nu odată mi-a spus el, “ce bine e când ţi-a ieşit în Tara Românească vorba 
că eşti nebun: poţi să-ţi plăteşti toate chefurile.” De cele mai multe ori 
făcea pe nebunul fiindcă îi convenea, iar când știa că nu i se va îngădui 
această atitudine, repede îi treceau năbădăile. Fireşte că o viaţă întreagă 
nu şi-ar fi putut ţine pornirile în frâu, dar astfel în treacăt câteva săptă- 
mani îi era mai lesne decât se putea crede. Dealtfel în suf]etul sáu era prea 
mult patriotism curat pentru ca să nu-l oprească de-a juca soarta neamului 
faţă de o putere cum era pe atunci Împărăţia rusească. 

Când s'a întors de la Petrograd, s-a îmbolnăvit, a zăcut câteva săptă- 
mâni, medicii nu mai ascundeau grija pe care le-o pricinuia starea lui. În- 
tr'adevăr, slăbise, ochiul i se strânsese, pe faţa lui galbenă moartea parcă 
își şi pusese pecetea. Îmi aduc aminte că nu bănuiam gravitatea boalei sale 
si cá nu má grăbisem să-l revád, când l-am întâlnit deodată pe Calea Vic- 
toriei trecând într'un automobil si m'am îngrozit, cât pe aci era să nu-l mai 
recunosc. Nu mai încăpea nici o îndoială, zilele îi erau numărate. 

În asemenea condițiuni şi deznádejdea pătrunsese în lagărul Federaţiei. 
A renunţat si la întruniri publice și la manifestații de stradă şi din Febru- 
arie până în lunie ne-am putut bucura de cele mai liniștite luni ale întregii 
noastre neutralitáti. Dealtminteri parcă se ţinea si nenorocul de acţiunile 
Federaţiei, cum se apuca de ceva pe dată izbucnea vreun scandal, vreo ne- 
plăcere, vreun concurs neprielnic de împrejurări, care i le compromiteau. 


Lumea ajunsese să-i zică în loc de “Federaţia Unionistă,” “Federaţia Ghi- 
nionistá". 

În ultimele luni se făcuse mult zgomot împrejurul unei pretinse asoci- 
atii patriotice compusă dip Ardeleni nerăbdători să ia armele pentru libe- 
rarea fraţilor aşupriţi. Această asociaţie purta titlul răsunător de “Garda 
Demnităţii Naţionale” și în fruntea ei stătea un individ care prin ziarele 
Federaţiei și îndeosebi prin coloanele “Adevărului” își luase sarcina de a 
insulta guvernul şi de a ameninţa pe Brătianu. Aceasta fusese de ajuns ca 
opoziţia să facă dintr'însul un apostol al neamului, ca Take Ionescu să-l 
onoreze cu confidenfele lui şi ca Filipescu să se arate la braţ cu el. Plicti- 
coasă a fost deci surprinderea în ziua în care Morţun a dovedit lumii că 
dânsul nu era decât un anume V. Moldovan, fost funcţionar la serviciul 
maritim din Constanţa, destituit pentru abuzuri ce cădeau sub prevederile 
codului penal. Cu astfel de clienţi de pușcărie voia Federaţia să întreţină 
fara focul sacru al idealului naţional. Efectul a fost nimicitor, toată “Garda 
Demnităţii Naţionale” a dispărut în câteva zile fără a lăsa nici o urmă. 

Tot atât de nenorocoase erau și campaniile de presă întreprinse în acele 
luni funestre de amicii Dlor. Filipescu şi Take Ionescu nemaiputând fine 
întruniri și organiza manifestații, toată vitalitatea Federaţiei se concentrase 
în presă, tonul ei păstrând violenţa obișnuită, iar din când în când scotea 
la iveală câte o acuzaţiune senzafionalá împotriva guvernului. Din neno- 
rocire însă a doua zi o desminţire de câteva rânduri spulbera toată învinu- 
irea de care se legaseră ultimele nádejdi federaliste. Toate acestea erau flea- 
curi, de te miră azi că oameni serioşi s'au putut ocupa de ele, dar cu atât 
mai mult dovedesc la ce jalnice expediente era redusă acţiunea intervenţi- 
oniștilor. O mașină care nu mai găsea combustibil. 

Această stare de lucruri îl enerva pe Take Ionescu. Peste măsură impre- 
sionabil, trecea printr'o fază de descurajare, totul i se părea pierdut şi de 
aceea în fiecare zi arțicolele lui deveneau mai violente. Ajunsese chiar la 
vocabularul lui Filipescu, nu am totuși nevoie să spun cá nu am dat nici o 
băgare de seamă acestor violenţe. Am lăsat “Viitorul” să continuie pole- 
mica gi duelul s'a sfârşit repede. Take Ionescu comisese imprudenţa să vor- 
bească de afaceri şi de necinste, pe acest teren era ușor să reduci la tăcere 
pe inventatorul takismului. Totuși Filipescu găsi mijlocul să mai rostească 
un discurs când la 25 Aprilie, s'a dus la Craiova să inaugureze un club con- 
servator, şi vorbele sale sunt cu deosebire interesante. Bineînţeles el nu ne 
cruța, de la început găsim cuvinte pătimașe ca: “politica guvernului se 
poate rezuma în aceste cuvinte: să înșelăm pe toată lumea și să intrăm în 
război după victorie şi înainte de pace“. Bineînţeles de asemenea că cere 
fără zăbavă intrarea noastră în acţiune, dar curioase de tot sunt argumen- 
tele pe care Nicu Filipescu întemeiază intervenţia României în acest dis- 
curs, pare-mi-se ultimul pe care l-a rostit în public. 

“Am” zicea el, “o credinţă nestrámutatá în victoria finală a Aliaților, 
nu cred însă că va fi o victorie zdrobitoare.” 


231 


232 


„Quadrupla nici nu are nevoie de așa o victorie. Aliaţii nu sunt stăpâniţi 
de idei de cucerire. Ei vor mai presus de toate garanţiile unei păci trainice 
şi consfinţirea unor principii de echitate internaţională. Ei cer satisfacţie 
pentru Belgia şi Serbia, Franţa va cere Alsacia și Lorena, puţin lucru, Italia 
foarte puţin peste ceea ce îi oferea Austro-Ungaria de bună voie, Rusia fo- 
losin ţa strâmtorilor“. 

„Când Germania, nezdrobită dar convinsă de neputinfa ei, va voi pa- 
cea, ea o va putea obţine cam în aceste condițiuni“. 

Plecând de la aceste premize, Filipescu prevedea că intrând la sfârșitul 
războiului, nu vom obţine nimic și prin urmare, voia cu orice preţ garanţii. 

„Întâi un titlu câştigat de quadrupla ingeegere prin serviciile ce cu sa- 
crificii vom fi fácut cauzei comune" 

„Al doilea un gagiu prin deținerea teritoriilor pe care le revendicăm“ 

Cum se schimbaseră lucrurile, cât de mult era judecata lui Filipescu 
influențată de ultimele victorii germane, câtă deosebire nu este între încre- 
derea lui oarbă de odinioară şi nedumeririle pe care i le inspirau Aliaţii 
acuma. Discursul de la Craiova suna ca un fel de mea culpa mărturisit la 
marginea mormântului, ca remuşcarea unei conştiinţe şi recunoaşterea 
multor greşeli. Ce straniu document, ce amestec de reticenţe şi de sfială din 
partea omului care mereu ceruse războiul, fără a se îngriji de ce va urma, 
sigur de toţi și de toate. 

În ceasul spovedaniei era alături de Brătianu, cu o deosebire totuși, că 
acesta nu credea intr'o semi victorie, prăbuşirea Austriei i se părea tot atât 
de fatală si de definitivă, ca şi prăbușirea Turciei. Din marea criză prin ca- 
re Europa trecea, cele două organe putrede, Austria şi Turcia, trebuiau e- 
liminate, cum un organism sănătos nimiceşte microbii vătămători ce au 
pătruns într'însul. Nemaioferindu-le prilej de zgomot şi de succes, Filipes- 
cu şi Take Ionescu s'au îndreptat spre politica externă şi au reușit acolo 
să aibă fiecare în primăvara 1916 micul lor scandal, dacă nu și micul lor 
succes. 

Grigore Filipescu cu nevasta sa, veşnic pe drumuri între Paris și Bucu- 
reşti, avuseseră neplăceri la graniţa germană. S'ar fi putut spune “cine îl 
pune oare pe fiul lui Filipescu să treacă prin Germania, pe care el și tatăl 
său o insultau în toate felurile? Nicu Filipescu a găsit însă acest prilej ni- 
merit ca să insulte pe ministrul Germaniei. fl pândi la Jockey Club, îi ceru 
socoteală pentru páfania fiului şi a norii sale, şi în mod trivial l-a amenin- 
tat cu picioare undeva. Scena a fost regretabilă, chiar amicii lui Filipescu o 
recunoşteau, von dem Busche primi de la Berlin ordin să nu dea incidentu- 
lui nici o urmare, dar nici prestigiul ţării, nici unitatea neamului nu au câş- 
tigat nimic. 

Cu Take Ionescu conflictul a fost ceva mai complicat. De mult dânsul 
avea drept secretar pe corectul şi dichisitul Ciorăneanu şi acesta presupun 
că era germanofil din snobism şi frecventa legația austriacă. În cursul unei 


convorbiri Czernin i-a spus cá se miră că Dl. Take Ionescu poate insulta pe 
bătrânul Împărat al Austriei si totuşi să-i poarte decoraţiile. Ciorăneanu 
repetă aceste cuvinte șefului său, care imediat trimise lui Czernin toate 
decoraţiile lui austro-maghiare cu o scrisoare ofensatoare. Acesta neagă 
autenticitatea cuvintelor repetate de Ciorăneanu, de unde se iscă prin pre- 
să între el si Take Ionescu o penibilă discuţie. Czernin ar fi vrut să pună 
capăt chestiunii printr'un duel, Ballplatz-ul însă l-a oprit. Lui Take Iones- 
cu totuși nu-i convenea să se sfârșească scandalul atât de repede, trebuiau 
trase din el cát mai multe foloase politice într'o epocă în care orice alt su- 
biect de agitaţie lipsea unei Federafii cu adevărat ghinioniste. El convinsese 
deci pe toţi partizanii săi purtători de decoraţii austriece să le înapoieze cu 
scrisori, fireşte, cari mai de cari mai necuviincioase. Legația din strada Va- 
mei se transforma repede într'un adevărat depozit de cruci, de stele si cor- 
doane lepădate de demnitarii unui stat odinioară aliat. La Viena incidentul 
a supărat mult cercurile oficiale, dar de fapt el nu putea să adauge mult la o 
stare de lucruri cari si aşa era destul de încordată, fiindcă isi avea rădăci- 
nile în cauze mai adânci decât indiscreţiile unui Cioráneanu, sau restitui- 
rea unor decoraţii. 

Conservatorii socotiră totuși că scandalul merita și o apoteoză, toată 
gloria armatei conservatoare şi conservatoare democrată a fost deci che- 
mată să sărbătorească printr'un mare banchet la Eforie gestul eroic al îna- 
poierii decoraţiilor. Se întocmi o lungă listă de oratori şi se prevesteau dis- 
cursuri ce aveau să dărâme Împărăţia Habsburgilor. La ora prevăzută răz- 
boinicii reprezentanţi ai Federaţiei în frac îşi ocupau posturile în sala os- 
păţului. Dar o mare surprindere îi aștepta, în locul diatribelor contra Au- 
striei, văzură deodată sculándu-se pe Costică Olánescu, care declară că Fi- 
lipescu fiind bolnav nu poate veni, dar că l-a însărcinat pe el să le comuni- 
ce la toti cá a hotărît fără a mai cere avizul prealabil al comitetului, fuzi- 
onarea partidului său cu partidul conservator democrat. A fost o bombă, 
banchetul decoraţiilor austriece devenea banchetul fuziunilor conservatoa- 
re. Federaţia fără de noroc înceta din viaţă pentru ca din cenușile ei să 
nască întregirea partidului conservator. 

Din punctul de vedere practic evenimentul nu prea prezenta multă în- 
semnătate, fuzionaţi sau nefuzionaţi ambele partide tot aceeași politică o 
făceau. Întăriţi nu puteau să fie decât dacă problema șefiei se lámurea 
definitiv si dacă pretutindeni în provincie se putea obţine o sinceră con- 
topire a cluburilor si a organizafiunilor. Fuziunea proclamată la Eforie lă- 
sa dezlegată această chestiune partidul urmând să rămână sub un fel de 
conducere bicefală, pe când în provincii nemulţumirile și neînțelegerile 
erau sigure. Totul se reducea prin urmare la un nou episod din zvârcolirile 
conservatoare. 

Germanofilii cágtigau teren, atmosfera le era tot mai simpatică, degea- 
ba se arăta că Verdunul, Marna ca și Polonia, nu au dus Germania la nici 


233 


234 


un rezultat, că au prelungit numai războiul și că timpul lucrează pentru 
Aliafi, lumea era impresionată. Trecugerá doi ani şi Francezii nu reugise- 
ră să împingă frontul german înapoi, nici chiar cu un kilometry. La strám- 
tori Turcii continuau să fie stăpâni, la Belgrad, la Varşovia stindardele Pu- 
terilor Centrale fâlfâiau biruitoare. Nu avea cine să ia conducerea mișcării. 
Carp se mulţumise cu aplauzele stârnite de discursurile sale la mesagiu, stă- 
tea acuma iarăşi liniștit sub cortul lui la Țibăneşti. Maiorescu își dicta 
memoriile şi pândea un prilej ca să reia puterea, Marghiloman preocupat 
să-şi menţină partizanii nu voia să se compromită printr'o acţiune prea 
hotárítá, al cărui ceas, în credinţa sa, nu sunase încă. 

“Moldova” unde se împerecheau articolele iscălite ale lui Virgil Arion 
cu proza anonimă a lui Alexandru Sturdza, nu era citită decât de câţiva 
fanatici. Singur Stere îşi închipuia că poate de acuma stârni o mișcare 
mai mare în favoarea ideilor sale. După succesul pe care îl obținuse în Ca- 
meră cu discursul său, el a fost cuprins de o criză acută de grandomanie, 
era convins că stând în rezervă greşise, că luând o atitudine hotărâtă se va 
impune opiniei publice, cum s'a impus în Cameră atenţiunii deputaţilor. 
Un incident petrecut la universitatea din Iași, unde un grup de studenţi flu- 
ieraseră pe Virgil Arion, îi sluji drept pretext. Fiind rector convoacă sena- 
tul universitar și pedepsește cu o asprime exagerată studenţii intervenfio- 
nişti. Precum era de prevăzut, colegii lor se solidarizară cu dânşii declarând 
greva generală. Ca ministru îmi convenea să văd dominând la Iași o disci- 
plină după care sub rectoratul de politicieni de rând ai lui Toma Ionescu 
suspinasem atâta vreme la Universitatea din București, dar nu îmi era îp- 
găduit să-mi faciluzii asupra proporţiilor politice ce se vor da incidentului, 
dacă rectorul va avea tactul necesar ca să circumscrie conflictul si să de- 
joace uneltirile acelora ce aveau interes să’l exploateze în scopuri de partid. 
L-am făcut deci de îndată atent pe Stere asupra pericolelor la cari se ex- 
pune. M'a asigurat că tot corpul profesoral îl va susţine şi că va potoli greva. 
I-am arătat scepticismul meu și în privinţa profesorilor si în privinţa grevei. 
Se vedea deja îngenunchind pe toţi studenţii si profesorii, afirmând în fa- 
ta ţării întregi, sub conducerea lui, caracterul hotărât germanofil al univer- 
sitá fii din Iaşi. 

Ceea ce am prevăzut s'a întâmplat, profesorii s'au împărţit şi după 
un obiceiu ce pare a fi la noi o tristă specialitate a corpului didactic univer- 
sitar, i-am văzut schimbându-și mereu părerile și atitudinile, pe de altă 
parte, studențimea din Bucureşti s'a unit cu cea din Iași, ambele universi- 
tati ale ţării stăteau cu ușile închise. O soluţie trebuia deci găsită. În Iaşi 
stau dibuit mai multe formule, prin care autoritatea rectoratului rămânea 
întreagă și se împăcau şi spiritele studenților, altminteri nu își putea exe- 
cuta planul. În sfârșit, se întruniră şi profesorii spre a vota în unanimitate 
o moţiune tranzacţională respinsă de Stere. Era învins, si şi-a înmânat 
demisia. I-am respins-o dar când a reîpoit-o am fost nevoit să i-o primesc. 


Puteam socoti conflictul isprăvit. Mă ingelam, Stere învins odată, cáu- 
ta acuma pe altă cale să redobândească la universitate un succes pentru 
cauza germanofilă. A plecat în străinătate, dar își puse candidatura la rec- 
toratul vacant prin propria lui demisie și a însărcinat prietenii săi să îl susţi- 
na cu toată stăruința. Era o sfidare, prin urmare Brătianu mă cheamă si 
mă roagă să fac tot posibilul ca să nu fie ales, fiindcă nu-i convenea de loc 
în situaţia politică de atunci o izbândă a germanofililor de orice natură ar 
fi fost ea. Am căutat întâi să-l împiedicăm de a candida. Bujor şi cu Iancu 
Botez au venit în delegaţie după o convorbire cu Brătianu, apoi cu mine 
în biroul președintelui Camerei, au convenit să-i retragă candidatura. În- 
torși la Iași, Dna. Stere — cea dintâi era din Siberia — i-a silit să o depună, 
am fost deci constrángi să dăm lupta. M-am pus pe lucru și ajutat mult de 
Mârzescu, l-am doborit. A fost ales Matei Cantacuzino, de aceea nici Stere, 
nici intimii nu mi-au iertat-o, dânsul scriindu-mi chiar o scrisoare obrazni- 
cá din sanatoriul in care își îngrijea nervii zdruncinaţi. Victoriile se plătesc 
şi era hotărît o victorie, căci sub dominație română Stere s'a ferit de a- 
tunci să se mai dedea la manifestaţiuni germanofile. 

Dar mai mult decât toate aceste încercări ale unor factori politici au- 
torizaţi, atmosfera germanofilă era întreţinută prin numeroasele milioane 
cu care propaganda germană infiltrase tara. Duhoarea lor necuratá se sim- 
tea la fiecare pas. 

În mijlocul tuturor acestor frământări, mai mult ca oricând Brătianu 
păstra o seninătate olimpică. Adeseori când noi toţi eram mai agitaţi de 
zbuciumul orașului, sau de zvonurile de pe fronturi, îl găseam liniștit la 
masa sa de lucru, examinând cu o lupă medalii bizantine si clasificându-le 
cu îngrijire în cutii anume pregătite. Era distracţia lui din acele vremuri. 
Nu mă îndoiesc că sufletul lui nu trecea prin identice frământări si chi- 
nuri, chiar dacă nu mai mari zguduiri decât ale noastre. Câte nopţi nu a 
dormit, numai el știe, dar în același timp știa ce vrea si unde merge, având 
asupra tuturor celorlalți oameni politici puterea de a învinge toate îndoie- 
lile, toate momelile, de-a nu lăsa nimic si nimeni să-l abată din calea lui. 
S'a spus că Brătianu nu era omul hotăririlor pripite; o chestie grea o adán- 
cea, o sucea, o învârtea în capul lui vreme îndelungată. Elaborarea unei 
convingeri era laborioasă. O trata după cum matematicianul tratează o 
problemă, căuta să o rezolve prin mai multe metode, supunea toate solu- 
fille la verificarea probei si numai după terminarea tuturor acestor opera- 
fiuni proclama rezultatul definitiv al meditaţiunilor sale. Ceea ce vulgul 
lua drept lenevie, era de fapt gestagiune. Nu scotocea dosare si nu rezolva 
petiţii, nu verifica adunările din statistici şi refăcea ca DI. Sturdza calculul 
anuităţilor care se găseau în toate tabelele. Dar nici o chestie demnă de 
interes nu scapă atenţiei sale şi amânate nu erau decât acelea care îi pá- 
reau lui că trebuie amânate dintr'un motiv sau altul. Adevărat că ceasuri 
întregi sta culcat, nu însă în trândăvia unui om ce nu se gândește, ci zvâr- 


235 


236 


colirea unui minţi care se muncea, care era în veșnică căutare. Dacă lene- 
via duce de obiceiu la sterilitate, din ceea ce mulțimea a numit lenevia lui 
Brătianu a ieșit întregirea neamului românesc. 

Pleca mereu la Florica și i se va fi făcut din aceasta o imputare de că- 
tre diplomaţii grăbiţi să-l întâlnească și de adversarii întotdeauna gata să 
critice. Să fie oare inexplicabil ca un om purtând asemenea răspunderi să 
fi simţit în acele zile nevoia de a-şi reînprospăta forţele prin contactul 
înviorător al naturii? Fără asemenea odihnă, ce sistem nervos ar fi putut 
rezista tensiunii la care doi ani de neutralitate supuseseră nervii lui Brătia- 
nu? Da, îi plăceau lui Brătianu amânările, îi plăceau poate prea mult, sis- 
temul poate fi discutat în sine, dar era un sistem. Izvora dintr'o concepţie ; 
nu din neglijenţă. Câteva izbánzi datorite acestei concepţii cam orientale, 
credinţa lui cá timpul e un factor minunat pentru rezolvarea greutăților, 
un factor de care omul politic ar face o greşeală dacă nu s'ar sluji. După 
ce însă încet, cu lenevie, prin amânări, trecând pe la Florica și tolănindu-se 
pe toate canapelele luase o hotárire, trecea prin foc şi prin sabie ca să o 
aducă la îndeplinire, nu mai cunoștea nici greutăţi, nici împotriviri, nici 
lingușire, nici frică. De fapt acestor particularităţi ale caracterului său li 
se datorește cá politica lui a învins şi ne-a dus la înfăptuirea României 
Mari. 

De fapt, dacă în lunile de primăvară ale anului 1916 Brătianu îşi păstra 
în toată splendoarea ei olimpica seninătate, era și pentru cá nici Germanii, 
nici Aliaţii nu se prea grábeau să-i solicite intervenţia in conflagraţiunea 
universală. Puterile Centrale renunţaseră de mult la ideea cá pot atrage 
România de partea lor, se multumeau să profite însă cát mai mult de neu- 
tralitatea ei. Tocmai pe atunci se isprăvea predarea celor 50.000 de vagoa- 
ne de cereale pe care le dobândiseră ei. Sfortárile lor se concentrau acuma 
asupra dobândirii unui nou număr de vagoane. Iar printre Aliați, părerile 
erau împărţite, Francezii ar fi vrut să intrăm cât mai curând, Verdun avea 
nevoie să fie descongestionat prin toate mijloacele. Blondel continua să 
tina deci la Bucureşti limbajul pe care îl ţinea de atâtea luni, dar pricepea 
şi dânsul că, fără condiţiile arătate chiar de Filipescu la Petrograd, intra- 
rea noastră în acţiune era cu neputinţă, iar de la Petersburg nu venea nici 
o deşlegare. 

Adevărul era că în Rusia precumpăneau atunci curentele panslaviste și 
că acestea nu doreau intervenţia României. Ele aveau prea multă mândrie 
naţională ca să poată recunoaşte că mica Românie poate fi de vreun aju- 
tor marei și puternicei Rusii. Atunci de ce să atragă regatul nostru în răz- 
boiul mondial? Ca să ne ajute să ne înlesnească mărirea noastră teritoria- 
lă? Aceasta panslaviștii nu o doreau cu nici un preţ. O Românie mărită 
părea o piedică mai mult în drumul lor spre Constantinopole. O Românie 
care şi-a realizat aspiraţiunile naţionale față de Austro—Ungaria, li se înfă- 
tisa fatal dornică să-și revendice mâine drepturile asupra Basarabiei. Așa 


fiind, aceste cercuri socoteau că Rusia ar face mult mai bine să nu se mai 
ocupe de o ţară de care nu avea nevoie pentru sfârşitul triumfător războ- 
iului şi a cărei alianţă în orice caz reprezenta un preţ disproporționat cu 
foloasele pe care i le procura. Pocklewsky deci ne lăsa în voia noastră și își 
vedea la Jockey Club de partidele lui de poker. 

Cât despre Anglia, ea se dezinteresa de noi, precum ne-a destăinuit-o 
în urmă scrierile Colonelului Thomson, Foreign Office nu urmărea la Bu- 
cureşti ca si în Balcani nici o politică. Reprezentanţii ei la noi aveau in- 
strucţiuni în cazuri importante să susțină punctul de vedere al legaţiunii 
ruseşti. Barclay prin urmare, îşi concentra atenţia asupra problemelor culi- 
nare şi se mângâia de nepăsarea guvernului său înghițind, spre dauna bă- 
tránetelor sale, în fiecare seară, câte o sticlă de „Champagne very dry“. 

Ceilalţi reprezentanţi diplomatici erau meniţi să ne distreze, Fasciotti 
dându-și o însemnătate pe care nu o avea, Psycha foarte antantist, lup- 
tând cu un atașat militar susţinut de Regele Constantin și acuzat de spio- 
nagiu în favoarea Puterilor Centrale, Ipersele de Strihou făcându-se antipa- 
tic prin firea lui acră, până şi martiriologului Belgiei, Cortina y Multedo, 
dizertând la infinit asupra celor 22 categorii de blonde și Wopika, cu jovia- 
litatea lui de îmbogăţit, aduceau o notă veselă într-un tablou pe care nu-l 
puteau întuneca nici cercurile dispreţuitoare ale lui Czernin, nici munca 
stăruitoare a lui von dem Busche, nici uneltirile de comitagiu ale lui Radeff, 
nici indolenţa bosforicá stinsului Sefa Bey. 

Rămânea numai un punct de întrebare, de ce ososul van Vrendenburg 
tinea să se arate mai germanofil decât o cereau interesele neutrei Olande? 
Se vede că Zeii găsiseră destul de original spectacolul pe care în ajunul in- 
trării noastre în război îl oferea corpul diplomatic din București. 

În vremea aceasta Regele a adăugat încă o piatră la edificiul populari- 
tăţii sale. De Paşte a făcut săracilor o nouă donaţiune însemnată, un mili- 
on două sute cincizeci de mii de lei pentru ajutorarea populatiunii nevoia- 
şe a oraşelor care suferea de scumpetea traiului. Regina se însărcinase cu 
distribuirea acestei sume şi două luni întovărăşită de Alecu Constantines- 
cu şi de Fotin Enescu colinda toate oraşele ţării si înmâna la mii și mii de 
sărmani, tineri şi bătrâni, obolul Regelui. Aceste vizite au pus-o în măsură 
să cunoască toată ţara, să vină în contact aproape cu toate cercurile socia- 
le, ceea ce a folosit mult în vremurile grele ale războiului şi ale pribegiei 
la Iaşi. à 

Si astfel s-au scurs ín linigtea care precede indeobste marile furtuni, 
ultimele luni ale neutralității noastre. 


237 


238 


CAPITOLUL OPTSPREZECE 


PRECIPITAREA EVENIMENTELOR 


Pe la sfârșitul lui Mai sosesc pe neașteptate telegrame anunțând o pu- 
ternică ofensivă rusească în vecinătatea noastră. În câteva zile armatele 
comandate de Generalul Brusiloff înaintează cu o iuţeală surprinzătoare. 
În faţa lor frontul austriac se prăbuşeşte cum se prábugise la Lemberg în 
1914. Zeci de mii de prizonieri si o pradă de război neînchipuită cade în 
mâinile lor. 

De la închiderea Camerelor aproape în fiecare săptămână plecam în 
inspecția scoalelor rurale. Neutralitatea mă oprise să-mi execut toate proec- 
tele pentru propăşirea învăţământului primar. Încercam însă să obţin 
maximum de randament posibil a: mijloacele restrânse şi în condiţiile ne- 
prielnice de atunci. Tocmai eram în inspecţie la Botoșani şi Dorohoi când 
am primit vestea succeselor lui Brusiloff. Dintr'odată am avut intuiţia că 
evenimentele se precipită şi că intrarea noastră în acţiune devine fatală. 
Nici nu am apucat bine să mă întorc la București și m'am găsit în faţa 
prologului crizei care avea să se isprăvească la 14 August prin declaraţia 
noastră de război. 

Intr'adevár, la 28 Mai autorităţile noastre s'au pomenit cu trupele ru- 
seşti care luptau peste Prut bombardând Momorniţa. Câteva ceasuri în 
urmă unităţi de cazaci ocupară târgușorul si, fără a ţine seama de protes- 
tele noastre, au străbătut tot colţul nord-vestic al judeţului Dorohoi, pă- 
trunzând pe acolo în Bucovina. 

Să fi fost oare o simplă greșeală a unor detașamente locale dornice să 
surprindă mai uşor un inamic în plină retragere? Dar atunci de ce nu au 
ţinut seamă de protestele noastre, de ce au tras asupra grănicerilor nostri, 
de ce timp de două zile nu şi-au revenit în fire? De doi ani luptau în același 
punct, trebuiau deci să-l cunoască cu de-amănuntul. De ce în trecut păstra- 
seră necontenit o atitudine corectă, de ce tocmai acuma călcau în chip 
atât de neașteptat şi de flagrant toate legile dreptului international? Ştiam 
că de la Ruși te puteai aștepta la orice, chiar după suprimarea consu- 
mării alcolului. Incidentul de la Hull era viu în amintirea noastră. Nu 
ne aflam oare în prezenţa unei tentative de violare a neutralității noastre 
cu scopul de a-i sili pe Austro—Germani la aceeaşi atitudine și de-a ne 


forţa mâna transformând teritoriul nostru întrun câmp de bătaie? 
Rușii nu au reușit să ne atragă în război prin argumente, oare nu încer- 
cau acum să ne constrângă prin mijloace brutale? Toate presupunerile 
erau îngăduite. 

Duminecă 29 Mai Brătianu ne convoacă de vreme, căci de la miezul 
nopţii fusese sculat si căuta prin Dorohoi să cunoască amănuntele incir 
dentului. Am examinat situaţia. Dânsul era foarte îngrijorat dar foarte 
stăpân pe sine dictă Generalului Iliescu o serie de dispoziţiuni asupra 
cărora căzuserăm de acord cu toţii: un general român să fie trimis ina: 
intea Rugilor pentru a le cere lămuriri si pentru a le notifica cererea noar 
stră hotáritá dera părăsi imediat pământul României; în spatele său, la 
o distanță bună, să se aducă trupe care în caz de refuz să poată inter: 
veni. Brătianu vroia —și avea dreptate— să considere cá ne aflăm în faţa 
unei greșeli și că trebuie să facă tot posibilul pentru a evita m dacă se 
poate— o ciocnire sângeroasă cu Rușii. Prin urmare am convenit să agtep: 
tam desfășurarea evenimentelor, iar pentru orice eventualitate să reche, 
măm pe Rege, care, făcea atunci o excursie pe Dunăre. Poklewski, între: 
bat, se arată mișcat de cele petrecute la Momorniţa, ne spune că este 
convins că nu e decât o eroare dar că, totuși, nu poate afirma nimic 
precis până ce nu va cere explicaţii guvernului său. 

Czernjn se prezentă și el ca să protesteze, sugerând jronjc că acestea 
sunt procedeele prin care Rusia urmărește ieșirea noastră din neutralitate. 
Seara asistam la un banchet dat în onoarea lui Toloi Alexandrescu. Toţi 
iluștrii baroului, toti juriștii țării erau adunaţi în sala de la Hotel Boule, 
vard. Cu o sublimă ușurință se perora asupra idealului naţional si a intrá, 
rii noastre în război. Mă uitam atent la toţi acești patrioţi de faţadă şi de 
declamaţii. Lesaș fi dorit o clipă măcar să cunoască grija răspunderilor 
care pe noi ne covárgea atunci, să priceapă că în ceasurile grele ale vieţii 
popoarelor se judecă mai mult și se vorbeşte mai puţin. De acolo, pe o 
lună minunată, am plecat la halta Cotroceni întru întâmpinarea familiei 
regale. Regele —în uniformă de marinarm cobori cel dintâi, nerăbdător 
să afle ultimele ştiri. Era mai mult indignat decât îngrijorat. Ideea cá Rur 
sii au putut îndrăzni să întrebuinţeze faţă de noi astfel de procedee ii 
jignea adânc demnitatea sa de militar și mândria de Rege. De ajtminterea, 
după ultimele informaţiuni, păreau a fi indicii favorabile. A doua zi misi 
terul incidentului a început să se împrăștie. Rușii, întrebaţi de emisarii 
nostri, au făcut declaraţii linjstitoare. În sfârșit, peste câteva zile, totul 
se isprăvi cu bine. Ruşii nerau asigurat oficial cá nu au avut nici o inten: 
tie să încalce teritoriul nostru, că vina e a unor cazaci care isi vor lua per 
deapsa. Dero parte și de cealaltă se numiră comisiuni pentru stabilirea 
ráspunderilor si plata daunelor materiale, pe care Ruşii recunoşteau cá ni 
le datoresc. Cgle câteva case evreiești distruse si, mai cu seamă, edificiul 
cel nou al vámji din Momornifa rămaseră însă singurele urme vizibile ale 
incidentului. 


239 


240 


Peste câteva zile trupele ruseşti au ocupat din nou Cernăuţii și în mai 
puţin de două săptămâni Bucoyina întreagă era iarăși sub dominaţiunea 
lor. O chestie — o chestie chinuitoare— se punea acuma pentru noi: nu 
cumva venise momentul favorabil? Nu cumva Ruşii înaintând și amenin- 
tand să pătrundă în Ungaria ne expuneau să compromitem situaţia ţării 
dacă nu intram în acţiune? Bineînţeles opoziţia a ieșit din rezerva ei pentru 
a reclama cu toată energia intervenţia noastră militară, denunţându-ne 
ca trădători de neam în caz că, și în asemenea împrejurări, continuam să 
rămânem neutrii. La 5 Iunje, la 12 Iunie și la 3 Iulie, Federaţia ţine trei 
întruniri publice urmate de manifestații de stradă, întruniri nu prea reu- 
şite ca număr,dar în care tonul oratorilor a întrecut în violenţă tot ceea 
ce se văzuse până atynci. 

La 5 Iunje Filipescu, din ce în ce mai bolnav, nu a luat cuvântul dar 
Take Ionescu a cerut cu stáruintá un guvern naţional. Tara trebuia să se 
hotărască și destinele ei nu mai puteau fi lăsate pe mâna unui guvern 
care nu era în stare să înţeleagă marile interese naţionale, afirma el. 
Filipescu suferind, la Călimăneşti, nu a putut lua parte dar a trimis o 
scrisoare prin care își anunţa venirea la viitoarea intrunjre. Scrisoarea, 
nici mai mult njci mai puţin, se sfârșea cu fraza: „Trebuie cu orice chip 
răsturnat netrebnicul de Ionel Brătianu.“ Mai mulţi vorbitori atacară pe 
faţă Coroana, proclamând cu toţii —drept o necesitate absolutá— consti- 
tuirea unui guvern naţional. Nota caracteristică a atmosferei ce domnea 
în rândurile Federaţiei a dat-o Argentoianu, când a cerut să se ridice 
pietrele ca să se izgonească mai repede guvernul. Iar Titulescu a vorbit 
de forţe care pot lumina, dar caripot și să ardă. 

La 3 Iulie a fost ultimul discurs al lui Filipescu, cântecul lebedei. 
A întrecut toate marginile închipuirii: Victor Antonescu este o lichea 
căruia îi trimete palme; lui Brătianu nu-i mai rămâne decât să fie luat 
de fundul nădragilor de către acesta atunci când îl va întâlni la Senat, 
el fiind numărul unu la un concurs internaţional de ticílogie si de pun- 
găşie! Aceasta nu mai era oratorie, ci patologie. Insisi prietenii săi cei 
mai credincioși erau înspăjmântaţi. Printr'o sublimă inconștienţă acest 
potop de injurii și de trivialitate se ispráyi într'un apel la unjrea sacră 
prin invitarea la o conlucrare între toţi. S'ar fi cuvenjt ca intimii lui Fili- 
pescu să-l fi împiedecat de a se da astfel într'un jalnic spectacol. Take 
Ionescu continua să amenințe Coroana, discursul său fiind sintetizat in 
următoarea formulă: „În Mica Românie nu mai e loc nici pentry el (Rege- 
le), njci pentru noi.“ 

De bună seamă, precum doi anj judecata noastră n'a putut fi influen- 
tata, nici acum, vehemenţa aceasta a opoziţiei, nu era în măsură să ne 
impresioneze, dar situaţia în sine era de natură să tyrbure orice conștiință. 
Aljaţii nu puteau să piardă și dânșii un asemenea prilej. Din toate părțile, 
deodată, o porniră la asalt. Franţa a luat iniţiativa. Deja de câtva timp 


Quai d'Orsay-ul era hipnotizat de ideea atragerii României în război. Pe 
de altă parte și frontul francez inspira cercurilor oficiale din Paris îngri- 
jorare. Presiunea germană de la Verdun nu mai înceta, pe Somme armate- 
le franceze și engleze încercau o serie de ofensive în care se puneau mari 
speranţe, rezultatele erau însă aproape nule. O diversiune pe orice alt 
front devenea aproape indispensabilă, Englezii se mulţumeau să urmeze 
pe Francezi, iar Ruşii împărtăşeau de astă dată, în totul, punctul de ve- 
dere al Aliaților. 

Miniştrii Entantei începeau deci cu hotárire presiunile asupra lui Bră- 
tianu, dânsul însă șovăia. Netăgăduit momentul i se părea mai oportun 
decât altă dată, dar pericolele situaţiei i se păreau totuşi încă mari. Pe 
orizont erau încă multe puncte negre cari aveau nevoie să fie bine lămu- 
rite. Erau într'adevăr Ruşii hotáriti să continue ofensiva? Care erau pe 
frontul occidental intenţiile Aliaților? Se simțeau ei în măsură să între- 
prindă o acţiune mai puternică? Ce se pregătea la Salonic? Se proiectau 
serios lupte care să concentreze în acea direcţie toate forţele Bulgarilor? 
Atâta timp cât toate aceste puncte nu erau limpezite nu se putea rosti. 

Negocierile au luat o întorsătură tot mai precisă, tot mai strânsă. Bră- 
tianu punea următoarele condițiuni pentru participarea noastră la război: 

]/ Recunoaşterea revendicărilor integrale ale României asupra Transil- 
vaniei, Bucovinei şi Banatului întreg, aşa precum de altfel Aliaţii ni le şi 
încuviinţaseră la 1915, în ajunul intrării Germanilor la Varşovia. 

2/Ofensivá generală pe frontul rusesc, de care să se lege acţiunea mi- 
litară a României. Dacă toate fronturile vor rămâne nemigcate şi singură 
România va fi lăsată să lupte cu toate disponibilităţile ei împotriva uni- 
tátilor ce se vor putea strânge de către Puterile Centrale pe diferitele cám- 
puri de luptă, intervenţia ei va fi o primejdie pentru dânsa şi de nici un 
folos pentru Entanta. 

3/Armamente si munifiuni, precum si garantia tranzitului lor prin 
Rusia. Până când cele dintâi transporturi nu vor fi pe Prut şi sosirea lor 
nu va fi organizată în aşa fel încât zilnic să primim cel puţin un număr 
precis de vagoane, nici vorbă nu poate fi de intervenția noastră militară. 

4/Un număr de 200.000 de soldati ruşi, care împreună cu trupele noas- 
tre să poată apăra Dobrogea împotriva unui atac bulgar, noi nefiind sub 
nici un cuvânt în măsură să ducem o luptă pe două fronturi deodată, 
nici să intrăm în război dacă cel puţin linia Rusciuc-Varna nu este apăra- 
tă în aşa fel încât Bucureştii aşezaţi la 70 de km. de Dunăre, să nu fie 
la discretia inamicului. 

5/O acţiune a Aliaților la Salonic, care să imobilizeze spre Sud toate 
unităţile bulgare. 

Dacă Aliaţii consimfeau să primească aceste condițiuni Brătianu se 
întreba dacă să ajungă la o înţelegere cu ei, sau tot să mai amâne. Vroia 
să cunoască şi părerea lui Costinescu, care îşi urma cura la Govora. De 


24] 


ai 


aceea dánsy] má chema într'o dimineaţă —pe Ja mijlocul lui Iunie— si, 
enumerângu-mi punctele pe care Je fixase, mă rugă să mă duc până ]a 
Govora spre a ]e comunica ]ui Gostipescu şi a-i cere avizul. Am plecat 
chiar jn acea seară. Costipescu a aprobat jn totu] punctul de vedere al 
lui Brătianu încântat cá precipitarea evenimentelor îngăguie atipgerea 
scopului căruia e] ji închinase toate putegile sale. 

Totuși Brătianu se maj frământa. De acuma Franţa trecu pe planul 
al doilea. Dealtminteri Blonde] a fost rechemat subit și pe nedrept, căci 
chiar dacă ar fi putut să fie câteodată mai yjolent gecât s'ar fi cuvenit pen- 
tru un ministru plenipotenţiar în exprimarea gândurilor sale, a slujit cu qe- 
votament interesele Franţei; e] număra în București foarte mulţi prieteni, 
toti simţeam si ştiam că iubea România și, în sfârșit, cunoștea admirabi] 
pe toţi oamenii și toate împrejurările politice de aci. Resentimentele per- 
sonale ale unor demnitari atotputernici de ]a Quai d'Orsay, ajunși sub mi- 
nisteşiatuj indolentului Briand, dob ângiseră capu] ]ui. Şuccesoruj său, DJ. 
de Saint Aulajre, era precedat de o reputaţie din cele maj bune, dar întâr- 
zia să vie. În asemenea condițiuni Rusia Jua în mână conqucerea tratati- 
velor. Dealtminteri era si fjzesc să fie așa, intrând în război frontul] nostru 
urma să devjná un front comun cu ce] rusesc, si deci cu ei urmau să fie 
mai strânse legăturile noastre și de ei atârna jncuyjinfarea principale]or 
condițiuni, cărora Je subordonaserá posibilitatea participării României Ja 
războiul mondial. 

Ca să-şi dea si maj bipe seama de atmosfera ce domnea Ja Petersburg, 
Brătianu ļ-a chemat pe Diamandy jn a] cărui simţ politic avea ge mult jn- 
credere. Acesta a sosit pe Ja sfârşitu] Jui Iunie. Împăraty] si Şasonofţ il în- 
sărcipaseră să stăruie pe Janga Brătianu ca să intrăm în acţiune: oare nu 
ceruse dânsul mereu, spre a se hotărî, un moment oportun? Ei bine, nu se 
maj putea tun moment oportun maj bun gecât acesta! 1. Brusiloff mconti- 
nua raționamentulm s'a oprit, dar numaj ca să răsufle. Curând va începe o 
a doua ofensivă maj mare, maj puternică, maj uimitoare decât cea ge Ja 
sfârşitul jui Maj. De data aceasta armata austro-ungară nu va maj putea fi 
scăpată de Germani fiindcă este prea slăbită si fiindcă Englezii şi Fran- 
cezii pregătesc pe frontu] occidental atacugj ce nu vor maj da trupelor Kaj- 
seru]ui rágazy] să sară în ajutorul a]tora. România ar face o greșeală neier- 
tată dacă ar Jasa pe Ruși să pătrungă singuri în Ungaria. Prjetenește mdeci— 
ne sfătuiește să nu mai stăm Ja gânduţi, să profităm de împrejurările 
neașteptat ge favorabile cu care, fără îndoială, altă gată nu ne vom mai 
intá]ni. 

Diamandy judeca cá Rușii aveau dreptate, iar simfáminte]e Imperiu- 
lui moscovit Je socotea fata de noi exceptional de bune. Şipceritatea ]or 
i se părea reală. Şasonoff era un personagiu În care puteam avea toată jn- 
crederea, căci era un adevárat amic al României. Intenţia stabilirii pe vi- 
itor a unor raporturi cordiale între Rusia și România și existenţa între 


aceste două ţări a unei adevărate comuniuni de interese, era parte din 
punctele cardinale ale sistemului său politic. Unii din noi l-am găsit pe 
Diamandy prea optimist, ni se părea că şi el fusese puţin atins de boala 
de care sufereau mai toţi diplomaţii noştri: vedea problemele României 
prea mult sub prisma intereselor ţării pe lângă care era acreditat. Brătianu 
însă zdruncinat de argumentele şi de impresiile lui Diamandy, a făcut un 
pas înainte spre hotărîre. Decis tot nu era, mai ales faţă de Aliați se arăta 
încă plin de reticenţe, aceştia vroiau însă cu orice preţ s'o ispráveascá cu 
noi. Văzând că discuţiile se tárágánesc, s'au hotărît să recurgă la mijloace 
extreme spre a smulge în sfârșit mult aşteptatul si mult doritul consimţă- 
mânt al lui Brătianu. 

De la începutul lui Iulie Generalul Alexeieff, şeful marelui stat major 
rusesc, însărcină pe ataşatul militar rus din Bucureşti, Colonelul Tatarinoff, 
să comunice guvernului nostru că pregătesc o nouă ofensivă cu scopul de-a 
pătrunde în câmpiile Ungariei, că fac un ultim apel României ca să inter- 
vină, că dacă nu o vom face acuma, nu va mai fi nevoie altădată de spriji- 
nul nostru, că în orice caz ţine să știm că Rusia nu va tolera sub nici un 
cuvânt ca armatele române să participe în Transilvania numai la un mars 
triumfal. 

Acest ultimatum se sfârșea prin cuvintele: „Trebuie să intraţi acuma 
sau niciodatá!ff Atașaţii militari ai Franţei şi ai Angliei se prezentará gi ei 
în numele guvernelor lor, aducándu-ne acelaşi ultimatum. Pichon, atagatul 
militar francez, comunică Generalului Iliescu o telegramă din partea Mare- 
şalului Joffre cerându-ne să intervenim si repetând formula lui Alexeieff 
„acuma ori niciodată!ff În afară de aceasta, comunicarea lui Joffre vorbea 
de ofensiva generală pe toate fronturile, contextul frazei fiind certitudinea 
că vor avea loc ofensive generale victorioase şi angajamentul Rusiei de-a 
transporta fără întârziere materialul de război trebuincios armatei ro- 
mâne. 

Ni se afirma, prin urmare, în mod solemn și oficial de către învingăto- 
rul de la Marna că Aliaţii au hotărît un atac concomitent şi general pe toa- 
te fronturile, că se pregătea oarecum scena decisivă si finală a războiului 
mondial, că de aceea ni se adresează și nouă un apel atât de stăruitor pen- 
tru ca, dacă mai voim să ne valorificăm drepturile asupra moştenirii Habs- 
burgilor, să intervenim acum ori niciodată. 

În realitate toate acestea erau neadevăruri. Aliaţii nici prin gând nu 
aveau să încerce o ofensivă generală pe toate fronturile. Mai mult ca ori- 
când ei erau convinşi că nu sunt în putinţă să sfârşească războiul, că le 
mai trebue cel puţin un an ca să doboare armatele germane încă în plină 
putere, dacă nu chiar în stare de vădită superioritate. Ba mai mult, depar- 
te de-a fi în ajunul unei ofensive decisive, treceau printr'un moment deose- 
bit de critic. Pe Somme dăduseră cu totul greș, Brusiloff preocupat de suc- 
cese personale plătise izbânzile lui cu sacrificii exagerate, iar intrigi de 


243 


244 


curte si de cartier general paralizau ultimele lui sforțări de înaintare. În 
Anglia recrutările nu dădeau rezultatele dorite, concepţiile lui Lord Kit- 
chener erau socotite învechite şi îndărătnice. Moartea lui tragică în adân- 
curile Mării Nordului, cea mai ilustră victimă a submarinelor germane, era 
primită de opinia publică mai mult ca o fericire, atât de mare era în Anglia 
nemulțumirea împotriva felului cum armata se organizase sub auspiciile 
acestui militar, multă vreme socotit idolul mulţimii. Tunurile germane tot 
mai băteau asupra Verdun-ului, mii și mii de Francezi continuau să moară 
sub zidurile lui. 

Dar ne puteam noi oare închipui că toate acestea erau numai neadevă- 
ruri? Bine ne sfiam de ceea ce ne venea de la Alexeeff, căci cunogteam de 
pe vremuri perfidia şi ipocrizia Rugilor. Dar Mareşalul Joffre, întreaga 
Franţă să ne facă declaraţii atât de mincinoase? Mintea noastră se refuza 
să conceapă o asemenea posibilitate. Chiar dacă se găsea la strâmtoare și 
avea nevoie de noi cu orice preţ, nu era cumva o socoteală strâmtă, ne- 
demnă de o naţiune mare, imposibilă de admis din partea comandamentu- 
lui militar, care de fapt avea conducerea supremă a tuturor operaţiunilor 
Aliaților? Şi Colonelul Thompson, până atunci atât de rezervat, el care 
neîncetat dăduse dreptate lui Brătianu si îl apărase împotriva războinici- 
lor noștri, chiar el vorbea în același fel. Oare şi dânsul să ne fi înşelat?! 

Pe de altă parte, împreună cu ameninţarea ultimatumului, au venit de 
pretutindeni fágáduieli ademenitoare şi asigurări. Rușii ne trimeteau vorbă: 
„intraţi şi vom face tot ce ne cereţi.“ Mareșalul Joffre, prin Pichon, ne 
afirma că după toate informaţiunile lor situaţia diferitelor armate ale 
Puterilor Centrale este de aşa natură, încât le va fi cu neputinţă să mobili- 
zeze în contra noastră zece divizii. lar toţi atasatii militari ai Entantei, vă- 
zând teama pe care ne-o inspira frontul bulgăresc, arătau rapoarte ale sta- 
telor lor majore şi referate de la agenţii lor secreti, din care reieșea că pe 
fronturile Dobrogei, Bulgarii au forte neînsemnate şi cá la Salonic, Sarrail 
întreprinde o acţiune care nu le permite să sustragă nici un om de pe acel 
front. 

Generalul Iliescu susţinea că toate aceste informaţiuni colaborează cu 
datele şi cu rapoartele serviciilor sale de spionagiu, de la care si obținuse 
mai multe informaţiuni, pe care faptele le confirmaseră. 

În asemenea condițiuni ce puteam să mai facem? Ultimele îndoieli ale 
lui Brătianu se stingeau treptat. La un moment dat o întâmplare îl mai 
opri puţin în loc, şi anume o telegramă din Petersburg anunțând deodată 
demisiuned lui Sazonoff şi înlocuirea lui printr'un anume Sturmer. Cine 
era acest necunoscut? Ce înţeles avea această neașteptată plecare a lui 
Sazonoff? Puteam noi să ne mai așteptăm, la Petersburg, din partea aces- 
tui anonim de la Externe, la aceeași atmosferă binevoitoare de care ne-am 
bucurat pe timpul celui care fusese încă dinaintea izbucnirii războiului 
mondial iniţiatorul şi principalul propovăduitor al unei alianţe ruso-ro- 


mâne? Diamandy, chemat în grabă, nu putu să deslușească enigma. Pe 
Sturmer nu îl cunoştea şi, când părăsise Petrogradul, cu câteva săptămâni 
înainte, nimic nu prevestea această schimbare. Sazonoff, la apogeul puterii 
sale, părea că se bucură de deplina încredere a Suveranului său. Poklewski 
întrebat, se arătă tot atât de mirat ca și noi, așteptând de la Petrograd lá- 
muriri. Nimeni nu putea bănui că influența secretă a lui Rasputin ajunsese 
până acolo încât să dea actelor lui Niculae II toată înfățișarea de adevă- 
rată nebunie. Rareori bolile mortale se cunosc la primele simptome, răs- 
turnarea lui Sazonoff era cel dintâi simptom al crizei ce avea să ducă garis- 
mul la prăbuşire si anarhie, la dezastru. 

După câteva zile noul ministru de externe al Țarului reluă firul nego- 
cierilor de unde Sazonoff le lăsase, îl reluă în acelaş spirit și cu aceeaşi 
bunăvoință aparentă. Nedumeririle lui Brătianu se linigtirá deci. La o solu- 
tie trebuia să se ajungă. Aliaţii îl somau, Joffre îi trimetea personal asigu- 
rări în privinţa punctelor care îl îngrijorau mai mult, Diamandy în numele 
celor văzute şi ştiute la Petrograd îl îndemna stăruitor să spună cuvântul 
decisiv. Generalul Iliescu afirma că e gata cu armata și că toate datele lui 
şi ale Aliaților duc la concluzia că din punct de vedere pur militar izbânda 
noastră e sigură. Ceilalţi generali consultaţi se rosteau în acelaș sens. 

Noi, miniştrii eram împărţiţi în două tabere, pe care le-aş putea numi 
tabăra optimiștilor si a pesimiștilor. Tabăra optimiștilor compusă din 
Costinescu, Alecu Constantinescu şi Dr. Angelescu, era convinsă cá Germa, 
nia şi Austria sunt reduse la ultimele lor rezerve, că intrând şi noi în război 
se vor prábugi și că înaintarea noastră în Carpaţi va fi un fel de marş tri, 
umfal, așa cum fusese la 1913 intervenţia noastră în Bulgaria. Tabăra pei 
simiştilor, printre cari mă prenumăram și eu, era convinsă că puterile ger- 
mane sunt departe de a fi ajuns la sleirea forțelor lor, că războiul, prip 
urmare, va fi lung si pentru noi plin de mari încercări si de grele suferinţe. 
Dar si unii si alţii, şi optimistii şi pesimiştii recunoșteau deopotrivă cá 
evenimentele nu mai îngăduiesc nici o amânare si că războiul trebuie de- 
clanşat. Singur Alexandru Radovici s'a dus într'o dimineaţă la Brătianu 
acasă ca să-l sfătuiască să nu facă acest pas, și aceasta nu pentru că ar fi 
fost germanofil, dar era o fire sfioasă, grozăviile războiului îl înspăimân- 
tau, avea un fiu care trebuia să ia armele şi teama la el era mai tare decât 
un ideal pentru care inima sa generoasă nu era străină. 

Barbu Stirbey, conştient și el de greutăţile războiului, socotea de- 
clararea lui inevitabilă si, cum fatalismul său înăscut nu-i permitea să se 
împotrivească celor inexorabile, îndemna la rândul său pe Brătianu să 
intre în acţiune si se străduia la Palat să-i obţină încuviințarea Regelui. 
Regina, trebuie spre cinstea ei s'o mărturisesc, voia din toată inima răz- 
boiul, dar era patrunsa si migcatá până la lacrimi de gravitatea decizi- 
unii ce urma să se ia. Însuși Regele resemnat nu mai vedea cum ar mai 
fi fost posibil ca cu aceeaşi energie si cu tot atâta echilibristică să mai 


245 


putem prelungi neutralitatea menţinută doi ani de zile. Nu mai vorbesc 
de opoziţie, la aceasta nu mai era stáruintá, ci paroxism. 
Aşa fiind nu-i mai rămânea lui Brătianu decât să se hotărască. 





Ion I.C. Brătianu însoţind-o pe Regina Maria 


246 


CAPITOLUL NOUASPREZECE 
BRĂTIANU SE HOTĂRĂȘTE 


Tocmai veneam la el într'o după-amiază călduroasă de vară. Se hotă- 
râse. Era în camera de culcare a nevestei, cu ferestrele larg deschise spre 
grădină. Adânc emoţionat se plimba nervos prin odaie în așteptarea lui 
Poklewski, căruia trebuia să-i notifice oficial hotărîrea sa. Diamandy era 
cu el. Pătruns până în adâncul sufletului de gravitatea şi de măreţia actu- 
lui pe care în numele neamului românesc îl îndeplinea, în conştiinţa sa se 
zbăteau încă gândurile cari îl îndemnaseră să-şi arunce ţara în război şi 
grijile care atâta vreme îl împiedecaseră să iasă din neutralitate. Când i s'a 
spus că Poklewski a venit, a făcut o supremă sforfare ca să-şi adune toate 
puterile şi ca să pornească spre biroul său. Nu voi uita niciodată gestul cu 
care s'a sculat de pe canapea, şi-a pus gulerul, şi-a legat cravata și a ieşit 
pe uşă afară. Am avut impresia pe care o are un om care se desparte pen- 
tru totdeauna de tot ce i-a fost scump si ce se avântă în necunoscut. Ro- 
mânia, vechea Românie pe care tatăl său o făcuse, pe aceea o distrugea 
pentru vecie. Dar oare îi va fi dat să înfăptuiască România cea nouă, Ro- 
mânia Mare a visurilor moșilor şi strămoșilor noștri? O groaznică ursită 
pentru un om să aibă a lua o asemenea hotárire de care atârna viaţa de 
veacuri a unui popor. 

Când am intrat în viaţa politică, în Aprilie 1907, după răscoalele de 
tristă amintire şi m'am înscris în partidul liberal, Brătianu m'a primit cu 
toată afecțiunea ce o purta unui tânăr pe care îl cunoștea din copilărie și 
al cărui părinte fusese unul din îndrumătorii respectaţi al tinereţelor sale. 
Spre deosebire însă de toţi ceilalţi la care n'am găsit decât cuvinte de lau- 
dă pentru hotărîrea luată și pentru persoana mea, Brătianu nu mi-a vorbit 
decât pe un ton aproape descurajator. „Îmi pare bine că vrei să lucrezi cu 
noi, dar te-ai gândit bine? Să ştii cá politica este plină de greutăţi şi de 
amărăciuni, ea implică răspunderi a căror povară o fire cinstită adesea cu 
greu le poate suferi. Cei mai mulţi îşi închipuiesc că politica e un fel de 
distracţie, cu foloase si onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în 
mâna ta viaţa și viitorul ţării tale“. În acea clipă abia am înţeles tot ade- 
vărul acestor cuvinte, care atunci mi se páruserá mai mult banalitá fi reto- 
rice, sau o moralá inutilá. 


247 


248 


Ce il hotărise pe Brătianu? Nici noi colegii lui, nici Palatul, nici miniş- 
trii aliaţi, nici Joffre, nici opoziţia, nici Diamandy, nici generalii, nici Ili- 
escu, nici Știrbey, nici chiar raţionamentul său. Prea era superioară inteli- 
genfa lui ca să nu se prezinte până la sfârşit minţii sale obiectiuni și îndo- 
ieli. Îmi aduc aminte că pe atunci într'o seară mă înapoiam cu el de la Buf- 
tea, unde pránzisem. Noaptea era înstelată și automobilul străbătea cu iu- 
țeală drumul spre București ale căror lumini se zăreau deja în depărtare. 
Toată seara fusese îngrijorat și distrat. „Ai citit vreodată, îmi spune Bră- 
tianu, „viaţa lui Cezar Borgia? Știi că Cezar Borgia nu era numai desfrâna- 
tyl pe care legenda ni l-a transmis, Cezar Borgia era un cap politic superi- 
or. De fapt el concepuse sub dominatiunea papală, încă în vremurile lui, 
unitatea Italiei. Si nu era nici un uguratec, prevăzuse tot şi desigur ar fi 
reușit. Un singur lucru scăpase prevederilor sale: lipsa lui din Roma, când 
Papa Alexandru, tatăl său, va muri. Și atât a fost de ajuns ca toate planu- 
rile sale măreţe să se surpe si ca el să-şi isprăvească zilele ca un aventurier 
de rând, nepriceput, batjocorit şi hulit. 

„M'am chinuit şi eu să prevăd totul, zi şi noapte mintea mea se mun- 
cește ca să cugete la toate. Mai mult ca atât, cred că nu mi-a scăpat, nu 
uit, nimic neprevăzut. Dar cazul lui Cezar Borgia mă pune pe gánduri...fí 

Prin urmare, Brătianu nu își făcea iluzii asupra imperfecţiunii raţio- 
namentului omenesc, dar dânsul învățase de la tatăl său că în împrejurări- 
le mari, în clipele hotărîtoare să nu te conduci după mintea, ci după inima 
ta. 

Inima, instinctul său, îi spuneau că oricari ar mai fi obiecţiunile ce i 
s'ar prezenta cugetării sale, să nu mai stea la îndoială, să hotărască intra- 
rea în acţiune a României pentru dezrobirea fraţilor asupriti şi pentru u- 
nitatea naţională. Acestor îndemnuri ale inimii Brătianu le-a dat ascultare, 
ele i-au determinat hotărîrea și au adeverit încă o dată temeinicia sfatului 
bătrânului său tată. 

S'a discutat mult si atunci si mai pe urmă asupra momentului hotărît 
de Brătianu, s'a zis că acesta a fost rău ales, că în nici un caz România nu 
trebuia să intervie în August 1916. Când eram în Moldova înfrânți și in 
plină retragere, toate aceste păreri păreau pe deplin întemeiate. Azi însă 
când privim în întregime criza din care a ieșit întregirea neamului, nepărti- 
nitori fiind, trebuie să recunoaștem că acesta a fost totuși cel mai potrivit, 
singurul potrivit moment pentru intervenţia noastră în războiul mondial. 
[ntr'adevár, dacă am fi intrat mai înainte, pe de-o parte am fi fost osándifi 
să purtăm un război lung cu desăvârşire peste puterile noastre; pe de altă 
parte, am fi găsit aliaţii şi mai slabi şi mai în neputinţă de a evita dezastrul 
nostru si, în fine, nu am fi putut avea nici muniţiile, nici armamentele tre- 
buincioase, deoarece este dovedit acuma că abia în 1916 Aliaţii au putut 
intensifica fabricagiunea materialului de război, așa încât acesta să cores- 
pundă nevoilor diferitelor fronturi. În schimb, dacă am fi intervenit după 


August 1916, adică în primăvara 1917, căci în iarna 1916—1917 nu era să 
intrăm, ar fi fost prea târziu. Revoluţia rusă ar fi izbucnit si nu putea fi 
vorba să legăm acţiunea noastră militară de un front în descompunere. 
Marele război mondial s'ar fi terminat fără participarea României, cine 
ştie ce ar fi devenit cauza noastră în asemenea condiţii. 

Un fapt e sigur, unitatea noastră naţională care ni s'a precupeţit atât 
de mult, chiar după tratatele și toate jertfele noastre, nu ar fi azi îndepli- 
nita. Toate păcile separate, toate tranzacțiile internaţionale, s'ar fi făcut 
în dauna noastră. 

Brătianu a avut dreptate să asculte glasul si numai glasul conștiinței 
sale. Hotárirea din Iulie 1916 a fost mântuirea neamului nostru de atâtea 
veacuri împrăștiat si asuprit, dar hotărîrea odată luată, rámineau de sta- 
bilit în toate amănuntele lor data si condiţiunile intervenţiunii noastre, de 
aceea Brătianu a cerut să încheie două convenţiuni cu Aliaţii, una politică 
şi una militară. Convenţiunea politică avea drept scop să consfinţească a- 
lianţa noastră cu împătrita înţelegere şi să consemneze într'un act inter- 
naţional, sub iscălitura celor patru mari puteri — Franţa, Rusia, Anglia si 
Italia — revendicările neamului românesc. Convieţuirea militară avea ca 
scop să determine condifiunile acțiunii noastre militare, să stabilească da- 
te, contingente, comandamente, etc. 

Brătianu punea ca o condiţiune prealabilă ca aceste convenţiuni—chiar 
cea militará—sá fie încheiate cu toţi Aliaţii. Fiul omului care suferise de 
pe urma tratatului cu Rusia în 1877, nu putea să considere îndeajuns orir 
câte ar fi fost ele garanţiile si precauţiunile împotriva Imperiului Tarilor. 
I s'a făcut lui Brătianu o imputare din faptul că nu a ceryt ca şi Serbia să 
participe la iscălirea acestor tratate. S'a spus că la 1916 situaţia acesteia 
era atât de critică, încât Pasici nu ar fi refuzat îndemnul, mai ales al Alia- 
filor, să consimtá ca întreg Banatul să fie recunoscut României. 

Mai întâi marile puteri, care făcuseră patry ani războiul în numele 
dreptăţii si al libertăţii popoarelor şi împotriva autorilor teoriei , crámpe- 
ielor de hártiefí, dacă ele nu şi-au respectat iscăliturile solemn puse pe tra- 
tatul cu Regatul României, ne putem lesne închipuj că nici Serbia nu pu- 
tea să fie cuprinsă de așa scrypule de conștiință şi de morala internaţio- 
nală ca la pace, din cauza unei simple iscălituri, să nu mai revendice nici 
un metry pătrat din Banat. Dar în afară de aceasta, Brătianu ţinea tocmai 
să aibe un act întărit de cei mari, nu iscălitura unei ţări învinse, al cărui 
rege, guvern şi armată pribegeau prin străinătate și puteau oricând să in- 
voace această situaţie anormală și precară ca să conteste validitatea sem- 
năturii lor. În fine, Brătianu socotea că întrucât problema Banatului era 
controversată între două ţări mici, arbitrajul şi verdictul marilor puteri 
era smgurul mijloc de-a curma această controversă. Prin tratatul din 1916 
el o urmă si o curmá cu toate garanţiile pe care un act international le 
putea da unui stat. 


249 


250 


Celelalte condițiuni cărora Brătianu le subordona posibilitatea inter- 
venţiunii noastre, erau următoarele: 1) Ofensiva generală pe toate frontu- 
rile, care i se anunţase și la participarea căreia Aliaţii veniseră cu atâta 
stáruinfá să ne invite. 2) O ofensivă pe frontul rusesc, având ca obiectiv 
câmpia ungară. 3) O ofensivă a armatei lui Sarrail la Salonic. 4) Două sute 
de mii de Ruși în Dobrogea, care să ne ajute a ne apăra împotriva Bulgari- 
lor. 5) Sosirea neîntreruptă a munitiunilor și a armamentului prin Rusia. 
6) Aliaţii să ne asigure prin împrumuturi sumele trebuincioase războiului. 
7) Comanda Regelui României chiar asupra contingentelor rusești ce vor 
lupta pe teritoriul românesc. 

Tratativele au început pe această bază. Convenţia politică a mers ușor, 
Aliaţii mu au mai început discuţia asupra revendicărilor noastre. În treacăt 
au încercat să vadă dacă în ceea ce priveşte Banatul nu am fi dispuşi să 
mai cedăm ceva Serbilor, când au văzut însă că Brătianu este tot atât de 
intransigent ca și în trecut, nu au mai insistat. A rămas definitiv stabilit 
ceea ce nu se recunoscuse din 1915. Atunci se specificaseră numai în tră- 
sături generale ţinuturile revendicate de noi, pentru cele ce aveau hotare 
geografice bine lămurite lucrul era uşor. Rămânea însă acuma să se preci- 
zeze punct cu punct hotarele convenţionale. Trei linii puteau astfel da loc 
la discuţii: linia de despărţire dintre Crișana şi Ungaria, linia de legătură 
între Maramureş şi Bucovina si linia exactă de graniţă dintre Bucovina si 
Galiţia. Generalul Iliescu a fost însărcinat ca să facă traseul exact al aces- 
tor linii, ținând seama pe lângă situaţia etnografică si de necesităţile apă- 
rării nationale. Linia adoptată a fost aceea care pleca puțin mai sus de 
gurile Mureșului și drept maproape fără nici o sinuozitate m ajunge la pun- 
ctul unde Someșul se revarsă în Tisa. De aci hotarul urma creasta dealuri- 
lor de pe malul drept al Tisei până la izvoarele lui. Iar acolo, peste munţi, 
trecea în valea Ceremușului până la revărsarea lui în Prut. 

Înspre Ungaria, Aliaţii au admis graniţa cerută de noi, la Ceremuş ne-am 
izbit însă de Ruși. Petersburgul ar fi vrut să ne mai ia un colț din nor- 
dul Bucovinei, părţile rutenizate, dar Brătianu stărui ca să ni se dea Buco- 
vina întreagă, arătând că dacă la nordul ei câteva sate sunt într'adevăr ru- 
tenizate, aceasta se datorește politicii urmate de Austria împotriva elemen- 
tului românesc și că acest război de dreptate între popoare nu trebuia să 
consfinfeascá o asemenea nedreptate istorică. În cele din urmă Ruşii au 
cedat, dar la convenţia militară discuţia a fost lungă şi anevoioasă. Despre 
ofensiva generală nu au încetat de-a vorbi, menţin ându-o în tratat, şi ne-au 
făgăduit-o chiar formal, fără nici o stáryintá deosebită din partea noas- 
tră, spunând că de îndată ce se declară mobilizarea noastră, vor porni o 
mare ofensivă cu câmpia ungurească drept obiectiv. De asemenea au dat 
toate asigurările cu privire la munitiuni, armamente şi tranzitul lor prin 
Rusia. Fiindcă Brătianu spusese că nu va putea declara războiul decât a- 
tunci când transportul acestor muniţiuni va constitui un convoi neîntre- 


rupt de la Arhanghelsk la Iași, iar capul convoaielor va fi deja sosit la Prut, 
pentru ca să dovedească cu toţii buna lor credinţă s'au luat măsuri ca mu- 
niţiile să si sosească si astfel de pe la 20 Iulie regulat un număr destul de 
însemnat de vagoane intra într'adevăr în fiecare zi în gara Iași. Lucru foar- 
te însemnat, căci ne dovedea că dacă Aliaţii o voiau, această obligaţie nu 
era imposibil de îndeplinit și pentru noi era desigur o obligaţie esenţială. 
Tot astfel discuţia a fost scurtă, Anglia şi-a luat angajamentul să ne procure 
sumele necesare și, în acest scop, ambele parti contractante au judecat că 
nu mai e nevoie să se redacteze în tratat o clauză specială. 

Ofensiva lui Sarrail cu 200.000 Ruși în Dobrogea și chestia comanda- 
mentului Regelui au făcut însă obiectul unor vii discutiuni, în special între 
comandamentul rusesc și Brătianu. 

Desi nu dădeam crezare rapoartelor atagatului nostru la Atena, colo- 


nelul Crăiniceanu, germanofil fanatic ce fusese implicat acolo în unele 
chestiuni suspecte de spionagiu și pentru care rechemarea devenea inevi- 
tabilă, (de altfel ce fel de om a fost acest nenorocit s'a văzut mai târziu în 
timpul campaniei), de la Salonic aveam ştiri proaste. Aveam din mai multe 
părţi informatiuni că situaţia lui Sarrail nu era atât de strălucită precum 
ne-o spusese înaltul comandament francez și precum ne-o afirmau în chipul 
cel mai hotărât de mai multe ori pe zi atagatii militari ai Aliaților. Primi- 
sem rapoarte cá epidemiile bántuiau în armatele de la Salonic, cá contin- 
gentele concentrate acolo nu erau încă în așa superioritate față de Bulgari 
pentru a putea avea pe acel front întâietatea de care aveam nevoie noi pen- 
tru a nu mai duce grija frontului de sud. Ca să ne dovedească temeinicia 
afirmațiilor lor, Aliaţii îşi luară angajamentul ca Generalul Sarail să-și în- 
ceapă ofensiva cu zece zile înainte de a intra noi în război. Si astfel căzu- 
ră obiecţiunile pe care Brătianu le făcuse în această privinţă. 

Comandamentul Regelui asupra tuturor trupelor aflătoare pe terito- 
riul român întâmpina obiectiuni serioase la Stavka. Brătianu a trebuit să 
lupte mult ca să obtie acest punct și a luptat cu toată înverșunarea. Aceas- 
ta nu era pentru el -m cum o susțineau Aliaţii m numai o chestie de vanita- 
te, dânsul stia cine sunt Rușii, el știa din trecut, din istorie, ca și din ne- 
norocita experienţă a tatălui său, ce însemna pentru o ţară mică cumea 
noastră, ca să aibe soldaţi ruși pe teritoriul ei, știa ce pretenţii vor avea i- 
mediat si cum dacă din vreme nu ne îngrădim împotriva lor, se vor întinde 
până a deveni stat în stat, dacă nu stăpâni în casa noastră. A admite ca sol- 
daţii lor din Dobrogea să atârne direct de comandamentul suprem rusesc, 
fără nici o legătură formală cu noi, însemna că de a doua zi Dobrogea să 
fie tratată ca o gubernie rusească, însemna ca de la început şi prin com- 
plidtatea noastră să se deschidă largi porţile tuturor tendinţelor de supre- 
matie ale Ruşilor. Punerea trupelor rusești sub comanda Regelui nostru 
era deci singurul mijloc, dacă nu desa împiedeca, dar de-a pune stavilă por- 
nirilor tutelare ale Rusiei. 


251 


252 


Și — de ce să nu o mărturisim — era și o chestie de mândrie naţională 
la Brătianu, căci cu cât era ţara mai mică și mai în nevoie, cu atât dânsul 
se simţea dator să apere mai cu tărie deypnitatea ei. Dacă nu putem fi egali 
qu cei mari în putere, cel puţin să le fim deopotrivă prin simțământul 
mândriei noastre. Nimeni nu a căutat să păstreze mai nestirbitá suverani- 
tatea acestui stat decât Brătianu în toate raporturile lui cu cei mari, prin el 
România a stat întotdeauna cu fruntea sus. Aceasta a fost nota personală 
a diplomaţiei lyj şi i-a reușit, căci cei mari respectă mai mult pe cei demni, 
decât pe cei ce se umilesc. 

Mai ciudată a fost însă povestea cu cei 200.000 de Rusi. Alexeieff din- 
tr'un început a declarat că refuză să-i trimeatá în Dobrogea, argumentarea 
lui fiind următoarea: „Eu ştiu ce am în faţa mea la Sudul Dobrogei, câte- 
va divizii bulgărești slabe. Mai știu cá noi forţe bulgare nu pot concentra 
acolo, fiindcă au nevoie de ele pe frontul de la Salonic, unde Sarrail îi va 
ataca. Este exclus să primească intárin austriace și germane, fiindcă noi îi 
vom ataca pe Austro—Germani și abia dacă aceste rezerve le vor fi îndestu- 
látoare. Prin urmare, de ce să ţin în Dobrogea oameni de care nu am nici o 
nevoie şi să nu intrebuintez aceste forţe pe frontul cel mare unde dau lo- 
vitura însemnată și unde aceste trupe pot să mă ajute spre a ajunge la re- 
zultate foarte însemnate, dacă nu chiar decisive?“ 

Brătianu răspundea: „Fără aceste trupe spatele meu rămâne descope- 
rit, sunt la discreţia oricărei deplasări de trupe bulgare și eu de doi ani vă 
spun că război pe două fronturi nu pot duce, este peste puterile României. 
Deci, nu puteţi trimite 200.000 de oameni în Dobrogea, eu nu pot intra“. In- 
tervenind unii şi alţii, Brătianu a consimţit să se mulţumească cu 150.000, 
Rușii au refuzat însă cu îndărătnicire să trimeată chiar și acest număr. 
Frecările între noi și Stavka continuará, páná ce au ajuns la un punct mort. 
Din cauza acestei cifre totul stătea în loc, s'au făcut deci de către Aliați 
presiuni pentru ca să renunţe la cifra stabilită, atagatii militari şi miniștri 
aliaţi defilând la el unul câte unul pentru a-i spune că rău face să stăruie 
asupra unei chestii inutile. Ei ij afirmă în modul cel mai hotărît că Bulgarii 
nu au și nu pot avea forţe în aceea parte a peninsulei balcanice, că trupele 
pe care în repartizarea efectivelor noastre le-au destinat Dobrogei, cel mult 
două diviziuni rusești, pot cu uşurinţă nu numai să fie în respect, dar să-și 
spulbere diviziik bulgare din faţa lor. Iliescu, care până atunci sfătuise pe 
Brătianu să nu cedeze, îl sfătui deodată să se mulțumească cu 50.000 de 
Ruși. Ce s'a petrecut exact, nu am putut să lămuresc niciodată, de ce și-a 
schimbat Generglul Iliescu deodată părerea? Care i-au fost consideratiu- 
nile? Nu pot pricepe şi cu toate investigaţiunile mele a rămas un mare 
punct de întrebare pentru mine, ca si pentru mulţi alţii. Destul că Iliescu 
a luat față de Brătianu răspunderea operaţiunilor cu 50.000, în loc de 
200.000 de Ruși în Dobrogea. Faţă de aceste formale asugurări, Brătianu 
încrezându-se în Iliescu a cedat, tratatul s'a făcut cu 50.000 de Ruși, adi- 


că două divizii de infanterie şi una de cavalerie. Brătianu tot bănuitor a 
cerut ca aceste trei divizii să fie pe poziţiile fixate dealungul graniţei Do, 
brogene şi alături de Români a doua zi după mobilizarea noastră. La a 
ceasta Ruşii au consimţit şi, de comun acord, s'au și luat măsurile cuveni 
te în vederea executării acestor clauze din tratat. 

Că Brătianu a făcut rău să se încreadă în asigurările lui Iliescu, că 
50.000 de Ruși nu era destul ca să păzească Dobrogea, nici nu mai incá, 
pea vreo îndoială. E singura greșeală făcută de dânsul, dar e o greşeală se, 
rioasă. Că dacă nu o făcea faţa războiului se schimba pentru noi, că Mun, 
tenia nu ar fi fost invadată, este cu desăvârşire inexact. Desfăşurarea ever 
nimentelor de pe frontul Dobrogean nu a fost un incident al războiului 
nostru, nicidecum factorul decisiv. Atâta timp cát ofensiva generală nu s'a 
făcut şi cât timp armatele ruseşti nu au mișcat iar la Stavka se manifestau 
cele mai stranii curente și cele mai îngrijorătoare porniri, atâta timp cât 
Sarrail a stat pe loc, cât timp — cu alte cuvinte — Germanii au fost lăsaţi 
săsşi concentreze neturburaţi toate disponibilităţile împotriva noastră, era 
fatal ca noi să fim învinşi. Rezistenţa noastră ar fi putut fi mai lungă, să 
dureze patru, cinci, şase, şapte luni în loc de trei, dar atâta și nimic mai 
mult. Precum Brătianu pusese problema de la început, intervenţia Româ, 
niei se prezenta ca un complex, spre a avea sorţi de izbândă trebuia deci 
neapărat ca să se execute, dacă nu toate, dar în orice caz cele mai multe 
din elementele din care acest complex era alcătuit. Dacă însă aproape ui 
nanimitatea acestor elemente nu se executau — şi nu s'au executat m cum 
se putea ca mecanismul să fi funcţionat, nu se putea decât zdrobi. Brátia, 
nu leyo spusese mereu Aliaților, de aceea tot amânase o intrare în acţiune, 
care principial era hotărâtă în mintea lui, ca şi a noastră, de aproape doi 
ani de zile. 

Si aci este locul să limpezim o legendă care a circulat multă vreme şi 
care, ca toate legendele, mai supraviețuiește şi astăzi. S-a spus că planul 
de război al României a fost greșit întocmit, cá noi nu trebuia să inaini 
tăm în Transilvania ci în Bulgaria, că drumul la Albamlulia era prin Sofia, 
nu prin strâmtorile Carpaţilor. Mai mult, s'a susținut că Aliaţii ne sfătui: 
seră să nu pornim spre Ardeal, ci să ne concentrăm toate puterile impos 
triva Bulgarilor. Dar că Brătianu, megaloman şi Iliescu îndărătnic, s'au 
crezut mai deştepţi decât toate comandamentele Aliaților şi nu au vrut să 
tie seama de nici o povaţă, de nici o intervenţie. 

E absolut neadevărat. Întâi nu avem decât să ne reamintim condiţiu- 
nile în care intervenţia noastră a fost solicitată, Precum am arătat mai sus, 
în urma ofensivei victorioase a lui Brusiloff si a ocupării Bucovinei Aliaţii 
au venit şi nerau spus: „Începem acuma o ofensivă generală, armatele ru, 
seşti după o scurtă odihnă reîncep actul al doilea al ofensivei lui Brusiloff, 
obiectivul acestei noi ofensive e câmpia ungurească. Pentru reuşita aces- 
tei ofensive avem nevoie de sprijinul Dumneavoastră la extremitatea aripei 


253 


254 


stângi. Vă hotăriîţi, bine, nu vá hotăriţi, să știți că în viitor nu vá vom 
mai cere sprijinul vostru, dar nici nu vom tolera să faceţi numai în Transil- 
vania marşuri triumfale pe urmele armatelor noastre. Prin urmare, acuma 
ori niciodată!“ 

Dacă aşa s'au petrecut lucrurile, cum puteau comandamentele aliate 
să ne invite la o acţiune decisivă în Bulgaria? Dar mai mult, planul nostru 
de război nu a fost întocmit de noi singuri, el a fost făcut în colaborare cu 
Aliaţii, supus spre aprobare Mareșalului Joffre, ca şi comandamentului ru- 
sesc. Nici în timpul acestei colaborări, nici Mareșalul Joffre sau comanda- 
mentul rusesc, niciodată nu ne-au cerut să ne schimbăm planul. Dealtfel, 
cum ar fi putut să o facă atunci, când ne cereau participarea la o ofensivă 
a întregului front rusesc contra austro—germanilor si când, spre sud, nu 
aveam decât o grijă, să ne asigure lipsa de însemnătate a frontului bulgar, 
redus la neputinţă prin înaintarea proiectată de Generalul Sarrail, ca şi de 
numărul redus al efectivelor bulgare de la graniţa Dobrogei? Se poate ca la 
un moment dat Maresalul Joffre să fi crezut, într'adevăr teoreticeşte mai 
bun, un plan bazat pe o defensivă în Carpaţi şi o ofensivă la sudul Dună- 
rii, dar când a fost ca noi să intrăm în acţiune, nu numai cá nu a făcut 
nici o obiecţie planului întocmit, dealtminteri în înţelegere cu el, dar ofi- 
cial şi stăruitor a susţinut întotdeauna punctul de vedere de la Stavka: Ro- 
mânia era aripa stângă a ofensivei generale ruseşti ce avea să reînceapă, de 
la Marea Baltică şi până la Vatra Dornei. Prin urmare, este vădit, este in- 
discutabil că Aliaţii nu ne-au cerut să renunţ ám la ofensiva în Ardeal. 

Se naşte însă întrebarea: dacă ne-ar fi cerut-o, ar fi fost oare spre bine- 
le nostru, situaţia noastră ar fi fost oare mai bună? S'ar fi putut evita în- 
frângerile de pe urma cărora am îndurat suferinţe atât de cumplite? Tara 
ar fi putut să fie ferită de invazia inamică? Răspund m hotărît nu! Dacă 
am fi înaintat spre sud, puterile germane ar fi concentrat toate forţele lor 
pe Carpaţi. Cum nu am putut apăra un front de o asemenea lungime cu 
toate forţele ce ne stăteau la îndemână, am fi putut apăra și mai puţin cu 
contingentele reduse şi, prin urmare, pe când la sud am fi înaintat birui- 
tori în Bulgaria, la nord pe la spatele nostru, Austro—Germanii ne-ar fi în- 
vadat ţara şi ne-ar fi ocupat Bucureştii şi, ceea ce este si mai grav, ne-ar 
fi tăiat linia de retragere, rupându-ne cu totul de singura noastră scăpare 
posibilă, vecinătatea frontului rusesc. Încă o dată, acţiunea noastră era în 
funcţie de ofensiva de pe celelalte fronturi, de o ofensivă serioasă a Rugi- 
lor, de ofensiva lui Sarrail, de exactitatea afirmaţiunilor Aliaților şi de 
buna lor credinţă în aplicarea angajamentelor luate. Dacă toţi aceşti fac- 
tori nu se manifestau, dacă lupta proiectată pe un singur front degenera 
într'un război pe două fronturi, nu eram în măsură să-l purtăm, înfrânge- 
rea noastră mai curând ori mai târziu, mai dureroasă ori mai puţin dure- 
roasă, era sigură, era fatală. Oricum ar fi, afară de chestia celor 200.000 
de Rusi, Brătianu a obţinut câștig de cauză în toate celelalte puncte ceru- 
te de el, atât în ce priveşte convenţia politică, cât şi cea militară. 


La negociaţiuni au participat si miniștrii aliaţi, Barclay, Fasciotti si 
Saint—Aulaire, nou venit, foarte rezervat, oarecum prevenit împotriva lui 
Brătianu, dar rolul hotáritor l-a jucat Rusia prin Poklewski și prin Colonelul 
Tatarinoff, atașatul militar. Ca vizitele repetate ale acestor doi reprezen- 
tanţi ai împărăției ruseşti să nu dea mult de bănuit spionilor Puterilor 
Centrale care mişunau în toate părţile, Brătianu se întâlnea de cele mai 
multe ori cu ei la mine. În biroul meu din Strada Caragiale 29 s'au tratat 
deci în mare parte si s'au încheiat convențiile noastre cu Aliaţii. Bineînţe- 
les amănuntele militare se discutau de Iliescu în lungi discuţii cu Tatari- 
noff şi cu ceilalţi ataşaţi. 

Diamandy era încântat de rezultatele obţinute de Brătianu, fiindcă 
după cum am mai spus întotdeauna i-a plăcut ceea ce Francezul numeşte 
„le panache“, Brătianu dobândise un mare succes diplomatic şi pentry un 
diplomat aceasta era totul. Brătianu nu era așa de entuziast, acest succes 
nu cântărea greu pentru el, căci îl tot stăpânea gândul să nu fi scăpat ni- 
mic din vedere si îl urmărea grija ca toate să se întâmple conform prevede- 
rilor cu atâta trudă stabilite. De un lucru Brătianu era însă mulţumit: el 
reuşise să consfinţească printr'un act internaţional, purtând iscáliturile 
celor mai mari puteri din Europa, drepturile seculare ale neamului romá- 
nesc asupra tuturor ținuturilor locuite de Români din Monarhia Habsbur- 
gică. Orice s'ar fi întâmplat, învingători sau învinşi, era prima dată în isto- 
ria neamului nostru când aceste revendicări ni se recunoșteau în chip for- 
mal. Chiar dacă o soartă vitregă ne-ar împiedeca să ne realizăm acuma a- 
ceste aspiraţiuni, prin recunoaşterea Aliaților un pas însemnat se făcuse 
spre realizarea lor. Ele pătrundeau în conştiinţa universală, deveneau de 
acolo unde fuseseră numai patrimoniul unui mic regat, parte integrantă 
din planurile viitoare de organizare ale principalelor puteri europene. Un 
asemenea rezultat nu i se părea lui Brătianu de disprețuit. Fireşte, in su- 
fletul lui, ca si al nostru al tuturora, era durerea că din această recunoag- 
tere a drepturilor românismului lipsea Basarabia. Cum a spus odată, iscă- 
lind tratatul cu Aliaţii: „Am renunţat la Basarabia, am comis o adevărată 
nelegiuire“. O clipă nu a trecut prin mintea nici unuia dintre noi cá de-a- 
cuma încolo lăsam elementul românesc de peste Prut pradă Rugilor. Sin- 
gura noastră vină, dacă vină poate să fie, a fost că nu am îndrăznit să nă- 
dăjduim că din războiul mondial va ieşi si lichidarea Rusiei ţariste, așa 
precum siguri eram de lichidarea Austro-Ungariei. Ni se părea cá vor tre- 
bui să fie succesive operaţiuni pe care soarta, dejucând toate prevederile 
omeneşti, le-a făcut concomitent, și ne îndeplineam acuma datoria către 
românismul asuprit Habsburgilor, cum ne-am fi făcut datoria mâine către 
románismul asuprit Ruşilor. Nu ne îndoiam că ceasul Basarabiei va suna, 
cum sunase ceasul Ardealului, al Banatului și al Bucovinei. Prea frumos era 
visul ce îi era dat generaţiunii noastre să-l trăiască, și iertat să ne fie dacă 
nu am crezut cu putinţă ca să vedem cu ochii: indeplinindu-se în zilele 
noastre unirea întregului neam românesc de la Nistru şi până la Tisa. 


255 


Regele nu a fost ţinut la curent cu toate amănuntele tratatului, stia 
numai în trăsături generale conditiunile care se dezbăteau. Când Stirbey 
i-a purtat la Sinaia textul, convenţia militară nu i-a plăcut. „Cincizeci de 
mii de Rusi în Dobrogea nu sunt de ajuns!“ Dar lipsit de voinţă cum era, 
a uprobat-o fără să facă vreo obiectiune lui Brătianu, precum admisese el, 
ca șef suprem al armatei și ca militar distins, să se discute fără ştirea şi 
privegherea lui directă toate clauzele conenţiunii militare. Este păcat, 
poate cá prin intervenţia si autoritatea lui s'ar fi putut înlătura singura 
greşeală a tratatelor în temeiul cărora România a tras sabia. 

În primele zile ale lunii August toate negociatiunile erau sfârşite. Ziua 
de 14 August era fixată pentru intrarea noastră în război, cu zece zile ina- 
inte Sarrail trebuia să-şi înceapă ofensiva. Nu mai rămâneau decât de iscá- 
lit tratatele şi de luat ultimele dispozitiuni militare, la care de peste o lună 
Iliescu lucra dealtminteri cu un patos febril. 

Pentru iscălirea tratatului se hotări ziua de 4 August 1916. 





Balcic. Vedere din parcul Palatului Regal 


CAPITOLUL DOUĂZECI 


ISCĂLIREA TRATATULUI 


Grija de căpetenie a lui Brătianu era ca nu cumva Puterile Centrale să 
prindă de veste că ne-am hotărît, așa încât să putem a doua zi după de- 
cretarea mobilizării trece Carpaţii fără a ne izbi de o serioasă împotrivire. 
Dacă aflau de încheierea tratatului cu Aliaţii, preţul acestei indiscreţiuni 
era să fie mari jertfe pentru armata noastră. Asa fiind, Brătianu s'a încon- 
jurat de toate garanţiile posibile ca să nu se poată afla că a ajuns cu Aliaţii 
la o înţelegere definitivă. Nici membrii guvernului nu ştiau toţi că negocie- 
rile cu Aliaţii erau terminate și nici nu aveau cunogtiná de data fixatá 
pentru declararea rázboiului. Brátianu le spusese cá tratativele sunt pe 
isprávite, dar nu le comunicase amánuntele. Am fost unul din singurii mi- 
niștri la curent cu totul, Brătianu rugándu-má să-l ajut împreună cu Dia- 
mandy la redactarea unora din dispoziţiunile celor două convenţiuni. 

Era în dimineaţa zilei de 4 August 1916 ora 11 pe o căldură tropicală. 
Ca să nu se poată afla nimic, scena nu s'a petrecut la Brătianu acasă, unde 
obișnuia să primească pe toţi diplomaţii, ci în casele lui Vintilă Brătianu 
din Strada Țăranilor. Cuvântul de ordine a fost ca toţi să venim pe căi 
deosebite şi pe jos. Cu Brătianu am fost la Procopiu în Strada Dumbrava 
Roșie, şi de acolo la interval de un sfert de oră am pornit pe jos, nevăzuţi 
de nimeni, spre Vintilă Brătianu. 

Nu au fost de faţă la iscălirea tratatelor decât cinci persoane: Brătianu, 
Poklewski, Diamandy, Vintilă Brătianu și cu mine. Poklewski, cel din ur- 
mă, a sosit cu exemplarele tratatului, anume cu cele cinci originale desti- 
nate Rusiei, Franţei, Angliei, Italiei şi României. 

Ne-am așezat, deci, în biroul lui Vintilă Brătianu, de jur împrejurul 
mesei de lucru şi, fiecare dintre noi a luat câte un exemplar. Eu am fost 
însărcinat să citesc si ceilalţi urmau pe celelalte exemplare, pentru a ob- 
serva dacă nu cumva la transcriere nu se strecurase vreo greşeală. În treacăt 
fie zis, pentru a putea păstra secretul, miniștrii aliaţi transcrisese singuri 
sau prin vreunul din funcţionarii lor mai de încredere tratatele (așa spre 
pildă ştiu că exemplarul francez era scris de Ducele de Luynes) aga incát 
caligrafia lor lăsa mult de dorit şi citirea adesea era anevoioasă. Înfundat 
într'un mare fotoliu de piele lângă fereastră, am citit cu voce tare și răs- 


257 


258 


picat întâi convenfiunea politică, adică tratatul propriu zis de alianţă. 
Prin aceste acte declaram război numai Austro-Ungariei, de aceea s'a de- 
dus că ne-am închipuit a putea circumscrie războiul între noi și monarhia 
Habsburgilor. Ar fi fost desigur o naivitate nepermisă. Dacă am ţinut ca 
in act să se prevadă numai o declaraţiune de război cátre Austria, era 
pur şi simplu dintr'un simtámánt de delicateţă faţă de Rege. Pentru el 
era fără îndoială un mare sacrificiu să consimtă a lua armele împotriva 
patriei sale de origină. Eram siguri că a doua zi după ce vom ataca Aus- 
tria, Germania va sări în ajutorul aliatei sale şi preferam, ca o chestiune 
de delicateţă faţă de Monarh, ca Germania să fie aceea ce ne va declara 
nouă război, aşa încât Regele nostru să nu scoată el sabia în contra 
Germaniei. 

În odaie domnea o tăcere mormántalá, o emotiune concentrată ne 
stăpânea pe toţi, si mai ales noi românii eram până în fundul sufletului 
pátrungi de gravitatea actului pe care îl sávárgeam. După ce am terminat 
cetirea, Poklewski s'a întors către mine şi mi-a spus: „Ca Român poti fi 
fericit de ceea ce a obţinut Dl. Brătianu de la noi. De altfel am observat 
că citiseși cu vocea plină de mândrie graniţele României noi.“ Nu îmi 
dădusem seama de acest lucru, dar fără voia mea, tonul meu vibra când 
se evoca înaintea noastră imaginea României ce era menită să iasă din 
jertfele către cari ne îndreptam. 

Pe urmă, cu acelaș protocol, am purces si la cetirea convenţiunii mi- 
litare. 

Când cetirile au fost terminate, a venit rândul iscălirii. Ne zguduia 
emoția, exemplarele erau deja semnate dinainte de Saint-Aulaire in nu- 
mele Franţei, de Sir George Barclay în numele Apgliei și de Baronul 
Fasciotti în numele Italiei. Rámáneau acuma să iscălească Poklewski 
în numele Rusiei și Brătianu în numele României. Vintilă Brătianu pre- 
gătise în mijlocul mesei o călimară frumoasă și un condei destinat a fi 
păstrat în amintirea acestei scene istorice. Poklewski, emoţionat şi el, 
în mijlocul unei tăceri pline de solemnitate, a iscălit cel dintâi, rând pe 
rând, cele cinci exemplare. Brătianu, cel din urmă, a luat tocul și prin 
iscălitura lui a legat soarta neamului românesc de soarta Aliaților, sem- 
nând astfel însuși actul unităţii noastre naţionale. Deasupra mesei stă- 
tea atârnat în perete chipul lui Ion Brătianu cel bătrân. Făuritorul inde- 
pendenţei României mici părea că privește cum urmașii săi zámisleau 
România Mare, și parcă, în acele clipe mișcătoare, spiritul său plutea 
peste noi toti privind drept în faţă pe cei ce iscáleau. 

Când totul a fost sfârșit, Brătianu şi cu Poklewski, cu lacrimi în ochi, 
s'au îmbrățișat; ne-am strâns cu toţii mâna arătându-ne speranţa că actul 
care se iscălise va fi spre feridrea neamului românesc. Pe când cerneala 
semnăturilor se usca pe tratatele aşternute pe masă, Brătianu se întoarse 
către Poklewski si îi spuse: „Acuma mai am să-ţi fac o ultimă rugăminte: 


să-mi trimiteţi cât mai curând artileria grea şi aeroplanele de care ştiţi că 
am neapărată nevoie. Mi le-aţi tot făgăduit, vă adresez si acuma un apel 
stăruitor. Vom ruga si pe Împărat să intervie personal, în numele meu te 
rog in acest moment mare pentry noi toți să mai intervii cu toată energia și 
pe lângă guvernul D-tale. si pe lângă comandamentul general al armatelor.“ 

Poklewskj a răspuns că va telegrafia imediat, să nu avem nici o grijă, 
vom primi și aeroplanele și artileria grea, el este chiar informat că s'au 
şi luat zilele trecute măsurile cuvenite în această privinţă. Cu aceste vorbe 
dătătoare de speranţe, Brătianu a deschis uşa, iar Constantin Brătianu si 
cu Tatarinoff şi-au făcut apariţia. I s'au încredinţat purtătorului tuturor 
secretelor de stat şi acest secret, cel mai mare dintre toate, exemplarele 
tratatelor noastre cu aliaţii, precum şi exemplarul convenției militare si 
tocul istoric cu care actele fuseseră iscălite. Poklewski şi-a strâns în ghioz- 
dan exemplarele sale spre a le purta colegilor săi, care îl așteptau nerăb- 
dători, dacă nu mă înșel la Barclay acasă. Era triumfător, îşi atinsese sco- 
pul ambasadei pe care o urmărea, i se părea răsplata sigură a acestui suc- 
ces diplomatic. 

Brătianu i-a mulţumit lui Diamandy pentru felul cum a ştiut să înles- 
nească ajungerea la acest fericit rezultat, apoi a amintit numele lui Sazo- 
noff, arătând că de fapt aceasta era opera lui şi că vrea să știe că gândul 
nostru s'a îndreptat către el cu toată recunoștinţa şi cu toată prietenia, 
deşi nu i-a fost dat să poată duce dânsul la bun sfârşit ceea ce cu atâta 
înalt simt politic începuse. Poklewski a mulțumit în numele fostului său 
şef, însărcinându-se să-i aducă la cunoştinţă cuvintele măgulitoare ale 
lui Brătianu. 

Am mai schimbat cu toţii câteva banaliţăţi si câteva glume, veselia nu 
poate lipsi nicjodată din mijlocul celor mai grave împrejurări, si ne-am 
despărțit plecând unul după altul pe furiș, ca la sosire, spre locuinţele 
noastre. Când am ieşit afară — era aproape unu — m'am uitat de jur 
împrejurul meu să văd dacă nu ne-a pândit cineva. Străzile erau pustii, 
obloanele tuturor caselor din vecinătate erau lăsate, pietrele trotuarelor 
dogoreau sub arşița unui soare african. Orașul părea golit si neştiutor de 
marele eveniment ce se petrecuse înlăuntrul zidurilor lui, bucureştenii 
alergau după răcoare și după umbră, fără să bănuiască că peste câteva 
zile vor fi chemaţi sub arme, că tunurile vor bubui și că falnic zepelinuri- 
le vor pluti deasupra lor imprástiind moartea și toate grozăviile nedespăr- 
tite de nici un război. 

Nu ştiu de ce, dar parcă, dinadins, în ziua aceea nu mă puteam întâlni 
cu cineva fără ca să nu mă întrebe dacă intrăm sau nu în război! O simplă 
coincidenţă, fiindcă de bănuit nu se bănuia nimic. Bine înţeles tuturor 
le eram dator să le răspund prin aceiaşi formulă stereotipică: fiti pe pace, 
nicj gând nu avem să intrăm acuma în război, mai mult ca oricând Romá- 
nia e hotăriîtă să rămână neutră. Pe unii acest răspuns îi nemultumea, 


259 


260 





erau nerăbdători să se vadă luptând odată pentru înfăptuirea idealului 
national. Cei mai multi însă erau încântați de asigurările mele, bineface- 
rile păcii și teama războiului fiind la ei mai puternice decât suferinţele 
fraţilor şi visurile cele mai mari ale neamului. 


F.A 
“d 
boé 


Lh 


Balcic. Palatul Regal 


CAPITOLUL DOUAZECI SI UNU 


ULTIMELE ZILE ALE NEUTRALITĂȚII 


Despre ultimile zile ale neutralității pástrez şi azi o amintire plină de 
de strângeri de inimă. Au fost nişte zile groaznice, fiindcă aveam tot tim- 
pul impresia cá noi, toţi cei care știam secretul, suntem cuprinși în aştep- 
tarea hotáritoarei zile de 14 August de acea groază resemnatá ce pare că 
învăluie şi natura întreagă în clipele care premerg izbucnirea unei mari 
furtuni. Aceiagi linişte incremenitá sáláguia si în sufletele noastre. 

Lucru curios, într'o ţară de indiscretii şi de indiscreti, secretul intră- 
rii noastre în acţiune fusese păstrat în chip surprinzător. Oamenii conti- 
nuau să-și vază de treburi şi să facă planuri de viitor. Staţiunile balneare 
erau pline de lume care petrecea fără grijă. În Bucureşti domnea o veselie 
neobișnuită, seara în toate colţurile auzeai numai râsete și lăutari. Pute- 
rile Centrale simtiserá cá se uneltea ceva, dar nu erau sigure, în orice caz 
nu ştiau nimic concret. 

Czernin, care fusese întotdeauna convins că îi vom ataca şi că Bră- 
tianu pândește numai momentul oportun, era agitat. Lui Morţun i-a spus, 
râzând, că am făcut un tratat cu Aliaţii, dar cred că asta mai mult spre a 
căuta, ca după răspunsul şi după fizionomia lui, să afle adevărul. După 
aceea s'a dus şi la Brătianu si l-a întrebat dacă poate să-și trimită familia 
la Techir-Ghiol, căci, de câteva zile se aud atâtea zvonuri alarmante 
încât nu mai ştie ce să creadă. Răspunsul lui Brătianu a fost ca să nu-și 
trimită familia în Dobrogea, fiindcă acolo bântuiesc epidemii periculoase. 
Întrebarea era absurdă și în sine și prin dibăcia cu care era pusă. Sub ocu- 
patie, când se credea atât de putemic, Czernin i-a făcut un cap de acuza- 
tie Primului Ministru din faptul că nu i-a spus adevărul. Adică cum? Oare 
de dragul lui Czernin Brătianu trebuia să trădeze interesele patriei sale? 
Trebuia să se ducă la Legația Austriacă şi să le spună: „Luaţi întreg per- 
sonalul fiindcă la 14 August vă declar rázboi"?..Se poate oare concepe o 
astfel de aberagiune?! În fine, Czernin l-a descusut şi pe Stirbey, dar după 
toate aceste cercetări a rămas nedumerit. 

Von dem Busche a fost mai încrezător decât colegul său, fie că astfel 
îl lămureau rapoartele serviciului său de spionaj, fie că aşa îi era firea, în 
orice caz el nu credea că le vom declara războiul. 


261 


262 


Take Ionescu şi Filipescu, adică opoziţia, ştiau că tratăm, că neram 
hotărît, că lucrurile nu vor mai întârzia mult. Însă amănuntele nu le cui 
noșteau, data au aflatio doar în ultimul moment si din clipa în care au 
simţit că intervenţa noastră este sigură si iminentă, au început agitaţiunir 
le publice. Activitatea lor s'a manifestat prin demersuri şi intrigi în vederea 
constituirii unui guvern naţional. Ei erau foarte preocupaţi ca nu cumva 
Brătianu să facă războiul fără ei şi, prin urmare, să culeagă numai el glor 
ria infaptyirii unităţii naţionale. Ca să fim drepţi, trebuie să mărturisesc 
că ceea ce au ştiut fruntașii opoziţiei au păstrat numai pentru ei si că de 
pe urma lor, în ultimile zile ale neutralității, nu s'a comis nici o indiscres 
tiune care ar fi putut fi dăunătoare intereselor ţării. 

Era cu atât mai ciudat că s'a păstrat acest secret, cu cât la Ministerul 
de război se luaseră unele dispoziţiuni care ar fi trebuit să trezească atenr 
tia lumii. Mai multe contingente au fost concentrate pe graniţă şi s'au 
efecţyat diferite transporturi care, pentru orice observator puţin dibaci, 
nu puteau fi decât suspecte. Generalul Iliescu împreună cu biroul sáu per: 
sonal compus din Maiorul Şerbu si Radu Rosetti, lua ultimele dispozir 
fiuni. Lucra de dimineaţă şi până seara târziu. Brătianu îl chema mereu 
ca săsl întrebe dacă este gata şi dacă răspunde de situaţia militară. Iliescu, 
voios, declara că totul e terminat, că garantează trecerea Carpaţilor cu iur 
teala fulgerului dacă noi —oamenii politici « vom şti să lucrăm în aga fel 
încât secretul intrării noastre în acţiune să nu fie destăinuit inamicului. 
De asemenea, el ne asigura că de aci încolo operaţiunile se vor desfăşura 
cu deplin succes, potrivit planului stabilit. De câte ori îl vedeam, și îl ver 
deam des de când tratativele începuseră cu Aliaţii, necontenit îl întrebam, 
laolaltă cu colegii mei din minister, despre lipsa de artilerie grea şi despre 
sityatia frontului dinspre Bulgaria. În ceea ce privește artileria grea, el 
spunea că ne sosește şi că are deocamdată măsurile luate în așa fel încât 
să nu aibă neapărată nevoie de ea. Pe scurt, isi va executa planul si fără 
aceasta. 

În ceea ce priveşte frontul dinspre Bulgaria, la toate temerile noastre 
răspundea cá nu are absolut nici o grijă, că trupele lui şi cei 50.000 de 
Rusi sunt mai mult decât suficient ca sări ţină în frâu pe Bulgari, că la 
Turţucaia si la Silistra are puncte puternic fortificate peste care inamicul 
nu va putea trece. Aceste răspunsuri nu mă multumeau și, fiindcă má 
arătam sceptic faţă de argumentele lui, mă făcea „fricos“ şisl convinsese 
chiar şi pe Brătianu că prea eram impresionabil. Calificativele lui mă lăsau 
nepăsător, căci simţeam că acolo era punctul slab al frontului nostru, 
„călcâiul lui Achille“, și, o recunosc, ajunsesem sâcâitor prin insistența cu 
care îmi manifestam neîncrederea. 

În minister, deasemenea, domnea o activitate febrilă. Se luau în taină 
ultimele măsuri la toate departamentele în vederea mobilizárii, iar la poli, 
fie siguranţa organiza internarea străinilor. Mie Brătianu imi încredințase 


cenzura la poştă, unde pregăteam totul ca astfel în dimineața de 14 Au- 
gust, înainte de a fi decretată mobilizarea, poşta, telegraful, telefoanele şi 
presa să fie supuse cenzurii. Ironia soartei a vrut să iau aceste dispoziţiuni 
cu Verzea, de curând numit director general al poștelor după recomanda- 
fiile lui Iliescu. Trebuie să adaug că nimic în atitudinea lui nu părea sus- 
pect, îl ştiam ardelean, se arăta drept un partizan înfocat al întervenţiunii 
noastre si un om plin de cele mai patriotice sentimente. La aprovizionare 
se veghea ca toate magaziile militare si toate orașele să aibe cuvenitele de- 
pozite de alimente, așa încât în perioada mobilizárii Căile ferate să fie 
scutite de grija de a mai aproviziona populaţia civilă. Totul era prevăzut 
şi cred că totul s'a si prevăzut. 

Cu Porumbaru și cu Diamandy, Brătianu redacta Declaraţia de război, 
pe care Mavrocordat trebuia să o înmâneze Guvernului Austro-Ungar în 
acelaș moment în care, la București, trebuia să sune goarna mobilizării. 
Documentul merită să fie recitit, este o expresie a revendicărilor noastre 
naţionale formulată cu hotárire și scrisă cu toată măsura și demnitatea 
cerută de protocolul internaţional. Brătianu, de obiceiu nepăsător fata 
de amănunte, s'a ocupat personal atunci de toate, a avut grijă ca nimic să 
nu fie lăsat la voia întâmplării, astfel ca programul după care urma să se 
desfăşoare Declaraţia de război să fie stabilit ceas cu ceas, minut cu 
minut. 

De mult jucam în partid rolul de redactor oficial şi, de ani de zile,toa- 
te mesagiile, toate manifestele eu trebuia să le redactez. Mie îmi reveni, 
deci, in chip fatal, sarcina de-a pregăti şi diferitele proclamaţiuni recla- 
mate de declararea războiului pentru unitatea naţională. Am redactat, 
astfel, patru proclamaţiuni, cea a Regelui către naţiune, a Regelui către 
armată, precum și proclamația ministerului de instrucţie către cler şi cea 
către şcoli. Pe primele două Brătianu le-a corectat, fiindcă până nu schim- 
ba el ceva în text nu se lăsa, era o manie cunoscută de-a lui, iar apoi le-a 
arătat si Suveranului care a admis-o neschimbată pe cea către naţiune, dar 
căruia cea către armată nu i-a plăcut. De aceea a redactat alta și nu mă 
sfiesc să spun că a fost mai bună decât cea din textul meu. Cu îngrijire 
închise în plicuri, aceste documente au aşteptat deci în sertarul biroului 
meu mai multe zile până să vie ceasul în care ele să pătrundă în toate 
ungherele ţării spre a vesti hotáririle luate de Statul Român și de către 
Regele său. 

În acest timp la Palat se petrecea o adevărată dramă. Regele, de mult 
hotărît să nu se împotrivească voinţei poporului, dădea ultima bătălie 
între raţiunea şi inima sa. Trecând prin adevărate chinuri sufleteşti — care 
vor fi pururea spre cinstea lui — își învingea pornirile inimii spre a nu as- 
culta decât de glasul datoriei care-i poruncea fără milă ca, în calitatea pe 
care-o deţinea, de Rege al României, să urmeze ursita ţării peste care 
domnea. Rupsese ultimele legături cu ţara de origine si cu familia, cu 


263 


264 


amintirile trecutului, cu prietenii scumpe, cu tot. De acuma, resemnat si 
hotărit, aștepta desfăşurarea evenimentelor și se pregătea să poarte pova- 
ra cu o seninătate minunată. Ce au însemnat acele zile pentru el ne-a dez- 
văluit în parte Regina Maria, într'una din cele mai mișcătoare pagini pe 
care le-a scris, într'un articol apărut la Iași în „Neamul Românesc“. Cine 
vrea să cunoască frământările unei inimi alese să citească aceste rânduri! 

Cu două zile înainte de declararea războiului era anjversarea nasterii 
sale. Împlinea 51 de ani. Cu acest prilej, ne-am dus, toţi, cei din consiliul 
de miniștri, să-i prezentăm, după datină, felicitările noastre. L-am găsit 
înconjurat de Regină şi de copiii săi. A fost o scenă foarte mișcătoare. La 
vorbele rostite de Brătianu a răspuns cu vocea tremurând de emoție, in 
cuvinte preţioase, nobile, care-i trădau lupta sufletească, iar figura sa 
purta încă viu întipărite pe ea urmele acestei sfágietoare lupte. Am fost 
toti zguduiţi până la lacrimi, si pot spune că a fost primul nostru contact 
material cu tragedia războiului, parcă simțeam cum acesta se lăsa încet 
peste noi. 

Nu vreau, desigur, să micșorez meritele pe care Regele Ferdinand și 
le-a câștigat faţă de neamul românesc, fiindcă ele sunt nepieritoare si ră- 
man întregi. Dar fără îndoială cá desávársita sa lipsă de voinţă l-ar fi pu- 
tut îndemna tot atât de bine să urmeze o politică cu totul opusă, dacă așa 
ar fi stăruit cei din jurul său. Lângă dânsul sta însă neclintit în hotărîrea 
românismului Barbu Știrbey, lui i se datorește în primul rând deciziunea 
la care a ajuns în cele din urmă —după lupte sufleteşti şi jertfe — dar mare 
este, fără îndoială, meritul Regelui şi al conştiinţei lui. Că această eroică 
luptă sufletească a dat-o în această direcţie şi nu într'alta, meritul îl are, 
întreg, Stirbey. 

In anii neutralității Take Ionescu spunea adesea partizanilor săi, care 
Îi cereau într'una să răstoarne pe Brătianu: „Lăsaţi-mă în pace, de Brátia- 
nu avem nevoie, fără el nu putem îndeplini idealul naţional, fiindcă pe 
Rege numai el îl poate convinge să meargă împotriva Germaniei. Eu acea- 
sta nu o pot face!f, Take Ionescu avea şi nu avea dreptate. Avea dreptate, 
fiindcă fără Brătianu poate cá si Știrbey ar fi şovăit, si nu avea dreptate, 
fiindcă fără Stirbey, cine stie dacă și-ar fi putut exercita toată influienfa 
la Palat. 

Într'adevăr, Aliaţii se obligaseră prin convenţia militară că Generalul 
Sarrail îşi va începe ofensiva cu zece zile înainte de declaraţia noastră de 
război, prin urmare la 5 August trebuia să pornească această ofensivă. 

Brătianu, în schimb, era mai îngrijorat decât oricând şi, ca să nu ne 
descurajeze, făcea sforţări supraomenești să pară liniștit si plin de incre- 
dere; în sufletul său era, însă, chinuit de cele mai groaznice bănuieli. La zi- 
ua fixată, Brătianu si cu noi toţi așteptam cu nerăbdare telegramele din 
Salonic. Primul act al intervenţiunii noastre, prima devadá a bunei credin- 
te a Aliaților! Când colo, în locul unei ofensive a lui Sarrail, o ofensivă a 


Bulgarilor! Ciudat. A doua zi, tot atacuri bulgare, succese bulgare, iar din 
partea lui Sarrail nimic. Ciudat, ciudat de tot. A treia zi, iar atacuri bulgare, 
nici un semn de ofensivă a frontului aliat din Salonic. Ce însemna aceasta? 
Eram de două ori îngrijoraţi, întâi fiindcă nu se îndeplinea o stipulatiune 
formală a conventiunii militare, apoi fiindcă părea cá Sarrail nu este în sta- 
re să înainteze şi că Bulgarii au superioritate asupra lui. Să fi fost oare a- 
măgiţi, de două ori amágiti? Bănuiala devenea chinuitoare. Aliaţii, che- 
mati, au răspuns că a avut loc o mică întârziere neprevăzută, dar să as- 
teptăm, căci Sarrail porneşte mâine. Si asa azi, aga mâine, ne apropiam 
de 14 August. De data aceasta și Iliescu era îngrijorat. Pe de altă parte, A- 
liaţii ne făgăduiseră o ofensivă generală, dar nimic pe frontul apusean nu 
prevestea un asemenea atac; o liniște din ce în ce mai suspectă domnea pre- 
tutindeni în Franţa. 

Aliaţii Ruşi ne mai făgăduiseră și ei o ofensivă pe frontul lor, dar nici 
de acolo nici un semn, nici o pregătire, în plus, succese parţiale înspre Ga- 
liţia. Până şi transportul munițiilor era neregulat si nu corespundea anga- 
jamentelor luate. Bănuielile lui Brătianu deveneau tot mai puternice — „A- 
liaţii m'au înșelat!“ Ca Cezar Borgia, prevázuse tot, în afară de un singur 
lucru, afară de reaua credinţă a tuturor Aliaților şi pe toate chestiunile, iar 
prin acest singur fapt toată construcţia diplomatică şi militară a lui Bră- 
tianu era în vânt, la discreţia oricărei lovituri a inamicului. Când această 
presupunere îi străbătu mintea, Brătianu a fost cuprins de o adevărată des- 
perare si pe dată se gândi să nu mai intre în acţiune, să demisioneze.Rege- 
le îl va chema pe Maiorescu și astfel România va continua politica ei de ne- 
utralitate. 

Sub impresia atitudinii Aliaților era cât pe aci să puie gândul său în 
practică, pe urmă însă se rásgándi, căci prea era legat de Aliați si prea erau 
pregătirile înintate pentru a mai da înapoi. Dacă a fost însă numai un con- 
curs nefericit de împrejurări, care a împiedecat pe Aliați să se tie de anga- 
jamentele luate, dacă ei erau totuși de bună credinţă, se cuvenea oare ca 
ab irato, într'o clipă de desnădejde, poate neîntemeiată să nimicească el o 
politică de atâta vreme premeditată și pregătită? lar mai presus de toate, 
instinctul după care în asemenea împrejurări tatăl său îl îndemnase să se 
călăuzească, instinctul acesta îi spunea să revie asupra hotáririi luate, să se 
azvârle în marea vâltoare a războiului mondial. Se linişti, deci, şi îşi conti- 
nuă drumul înainte, îngrijorat, dar neclintit. Barbu Știrbey nu a fost strá- 
in de faptul că Brătianu a renunţat la proiectul de a aduce pe Maiorescu la 
guvern. 

Printre acuzaţiunile care i s'au adus in urmă lui Brătianu, a fost și ace- 
ea că în ultimile zile ale neutralității ela tratat cu Bulgarii,și cá din aceste 
tratative dobândise convingerea că ei nu ne vor ataca. Mai mult, s'a zis că 
dacă nu am dispus la graniţa bulgară de forțe mai numeroase, era tocmai 
fiindcă la sfârşitul neutralității Brătianu a trăit în iluzia că va rupe pe Bul- 


265 


266 


gari de grupul Puterilor Centrale și, prin urmare, a neglijat să ia faţă de ei 
cuvenitele măsuri de apărare. 

Lucrurile stăteau cu totul altfel. Niciodată Brătianu nu şi-a făcut vreo 
iluzie în privinţa Bulgarilor, a ştiut întotdeauna că ne vor ataca, cunoştea 
firea răzbunătoare a poporului bulgăresc, mentalitatea lui Ferdinand de 
Coburg şi nu își închipuia că este cu putinţă ca ei să fi uitat Pacea de la 
București şi ca să ne ierte anexarea Cvadrilaterului. Dovada e cá intotdea- 
una a făcut din apărarea graniţei noastre din spre Dunăre condiţia sine 
qua non a intervenţiunii României. El s'a puţut înşela asupra numărului 
de Ruși trebuincioși ca să ne asigure liniștea pe acea graniţă, el a putut, sub 
imboldul Aliaților, să se mulţumească cu o cifră neîndestulătoare, dar ni- 
ciodată şi sub nici o formă dânsul nu a nesocotit însemnătatea hotárírilor 
pentru întreaga noastră acţiune militară a fronţului bulgar. Toate afirma- 
fiunile ce au circulat în această privinţă sunt invenţiuni calomnioase. 

Ce s'a petrecut, însă: în ajunul intrării noastre în acţiune Rușii au cre- 
zut — nu știu pe temeiul căror informaţiuni, sau a căror indicii m cá Bul- 
garii se clatină, că după nouă luni de luptă au ocupat toate teritoriile pe 
care le revendicau, că armata lor era acuma conştientă că nu mai luptă 
pentru interesele bulgare, ci pentru interesele Puterilor Centrale, că aga fi- 
ind, la Sofia ar domni un curent puternic în favoarea unei păci separate, 
curent de care trebuie profitat. Pe de altă parte, tot la Petrograd se susţi- 
nea că, în amintirea trecutului, le-ar veni greu Bulgarilor să lupte împotri- 
va Rușilor si, prin urmare, că ar fi momentul prielnic de a se face demer- 
suri în vederea ruperii legăturilor dintre Bulgari și Puterile Centrale. Ruși- 
lor nu le convenea, însă, să facă ei aceste demersuri pentru a readuce pe ca- 
lea cea dreaptă oile rătăcite. L-au însărcinat deci pe Brătianu, i-au cerut-o 
ca un serviciu în interesul alianţei însăși. Putea oare Brătianu să refuze? 
Desigur că nu. 

Într'o dimineaţă, pe când eram adunaţi la el acasă, dânsul ne-a spus: 
„lată ce mi se cere. Sunt convins că Rușii se înşeală, că Bulgarii sunt aşa 
de puternic cotropiti de Germani, că aceştia și-au infiltrat ofiţerii în tot 
aparatul militar și politic al Bulgarilor, până într'atâta încât chiar să voias- 
că, şi tot nu vor putea să iasă din alianţa Austrom Germană. Dar, în sfârşit, 
dacă nu ar fi decât un sort de izbândă la o sută de mii, și tot faţă de ţara 
mea am datoria să-l încerc. Vă declar, deci, că solicitat de Aliați am înce- 
put tratative cu Bulgaria. Sunt sigur că nu voi reuși, socotelile mele sunt 
toate făcute pe ipoteza intervenţiei, nu a neutralității bulgare. Nu voi reu- 
și, nu pierd nimic; voi reuși cumva, cu atât mai bine. 

Perfizi cum sunt, Bulgarii păreau a conveni propunerilor ce li se făceau, 
Brătianu își păstra însă neştirbit scepticismul. Singur Diamandy era plin 
de încredere şi, dând zbor imaginaţiunii sale întotdeauna bogate, clădea 
deja un întreg edificiu de succese pe speranţele sale. Megalomanie incorigi- 
bilă! Pentru Brătianu, acesta nu a fost de la început până la sfârşit decât 


- VA 


un incident fără insemnatate în calculele lui, la urma urmei era firesc ca în 
ajunul unui război — și spectacolul pe care de doi ani ni-l oferea ne arăta 
limpede ce era acest conflict — să fi trăit zile de apăsătoare îngrijoraţe. 

Semne sinistre începeau însă a se repeta de câtva timp si oricât de pu- 
tin superstiţioși am fi fost, nu puteam să nu fim izbiti de anumite semne 
prevestitoare de nenorocire. Nu mai vorbesc de mine însumi, de trei luni nu 
aveam decât morţi în jurul mei, în viața mea nu am fost silit să iau de atâ- 
tea ori drumul cimitirului ca în lunile ce au precedat declaraţia războiului 
nostru. Înmormântări în familie, înmormântări de prieteni scumpi, înmor- 
mântări oficiale. În mai puţin de qrei luni am rostit patry discursuri fune- 
bre, aveam impresia vie că nenorocirile se abat peste noi. 

Îmi aduc aminte și acum de înmormântarea sărmanului nostru prieten 
Brezulescu. Era pe o zi de Iulie, în aer zăpușeală, câţiva intimi şi destui 
ţărani, totuşi nu atâţia cát ar fi trebuit să urmeze la lăcașul sáu de veci 
pe acest binefăcător al lor; eram în jurul sicriului, adunaţi în faţa porţii 
micului cimitir din Hiliseşti, sub poalele Parângului. Preoţii cântau ulti- 
mile rugăciuni, singur în acea mulţime știam ce hotárire se luase si în ce 
vâltoare de foc erau să fie peste câteva săptămâni toţi acei aflători acolo, 
plini de viaţă, de speranţe si de nepăsare. Privirea mea întâlnea vreun fal- 
nic cioban al Gorjului senin, fericit şi fără voie mă întrebam dacă peste 
vreo lună nu va fi și el nesimţitor şi rece ca Brezulescu, fără ca la cápátá- 
iul lui să poată plânge cei ce îl iubeau, fără ca preoţii să îi spună cuvintele 
cele de pe urmă ale religiei strămoşeşti. Parcă moartea vroia să ne obișnu- 
iască cu secerişul pe care îl pregătea. 

Mereu aveam asemenea senzaţii. Cu Barbu Știrbey veşnic sceptic, nu 
o dată am examinat în acele zile de înfrigurată aşteptare toate ipotezele. 
De rezltatul final nu ne indoiam, desmembrarea Ausţyiei ni se părea con- 
secinţa fatală a războiului, dar care va fi preţul cu care vom răscumpăra 
dezrobirea fraţilor noştri, nu cumva vom fi siliţi să ne retragem in Moldo- 
va? Chiar ipoteza unui refugiu la Odesanu a scăpat din prevederile noastre. 
Niciuna nu ne descuraja, pe toate le priveam cu resemnarea ce ţi-o impu- 
ne o datorie superioară. 

Dar fără îndoială că din toate prevestirile acelor zile, cea mai impresi- 
onantă, cea mai tragică, a fost explozia de la pulberăria din Dudeşti. Un 
rezervor de eter a luat foc și altul a făcut explozie, comandantul, ajutorul 
său, mai mulţi ofiţeri și vreo 200 de lucrători au fost uciși, carbonizaţi și 
mutilaţi. Am sosit la fata locului aproape în acelaşi timp cu Regele și Re- 
gina. Spectacolul era groaznic, mâini, picioare zvârlite în toate părţile, o 
viziune de câmp de luptă. Mai impresionantă a fost însă ceremonia înmor- 
mântării la Belu, unde se aflau zeci de sicrie aşezate unul lângă altul. Ni- 
ciodată nu văzusem atâta belșug de moarte. Coşciugele ofiţerilor la o par- 
te, sute de femei şi copii sfâşiaţi de durere, iar inty'un colt aplecatá pe si- 
criul unui ofiţer, o femeie care trebuie să fi fost frumoasă gemea, adevára- 


267 


268 


tă statuie a durerii. Suspinele ei îţi pátrundeau inima ca strigătul de jale al 
durerilor ce neamul acesta avea să îndure ca să-și poată împlini seculara ur- 
sită. Toată asistenţa era migcatá până la lacrimi, pe figurile numerosilor 
ofiţeri adunaţi acolo se citea grija războiului, cu toţii aveam intuiţia că-i 
trăim macabrul prolog. 

În ajunul declarării războiului am lucrat dimineaţa cu Regele, când l-am 
găsit liniștit, surprinzător de liniștit. După prânz trebuia să primească în 
audienţă pe Czernin şi pe Maiorescu și aceste două audienţe îl plictiseau 
mult, căci lui Czernin era dator să-i spună minciuni si pe Maiorescu să-l în- 
cânte. „Nu ştii“, îmi spuse el, „cât de mult îmi repugnă să fac ceea ce sunt 
obligat să fac după amiază, dar voi îndeplini şi aceasta, dacă interesele ță- 
rii o cerfí. Altminteri era plin de curaj, își dădea seama că intram într'o pe- 
rioadă de mari greutăţi, de mari jertfe. Audienta lui Czernin fusese provo- 
cată de el, măsurile militare, oricari ar fi fost precaufiunile noastre, nu se 
mai puteau ascunde si învederau că ceva se pregătește. Czernin, precum 
rezulta dealtminteri limpede din cartea roșie austriacă, nu credea că peri- 
colul este iminent, el socotea că succesele de pe frontul rusesc nu sunt în- 
că destul de hotărâtoare ca să ne aruncăm asupra Puterilor Centrale, teo- 
ria lui fiind că România va interveni numai când va fi vădită înfrângerea 
uneia din cele două tabere. Dar guvernul său, îngrijorat cu drept cuvânt de 
mișcările de trupe spre fruntariile lor și de putinţa violării de către Rusi a 
neutralității noastre, îi dăduse însărcinarea ca să ne ceară lămuriri pe un 
ton amical, dar hotărît. De câteve zile, decl, Contele Czernin multiplica de- 
mersurile. Văzuse pe Brătianu, pe Știrbey și voia să exercite acuma o pre- 
siune supremă asupra Regelui, cu atât mai mult cu cât convocarea unui 
consiliu de Coroană, oricari ar fi fost explicaţiunile ce i se dăduseră, i se 
părea suspectă. Era nerăbdător să lămurească deci cu Regele și această 
chestiune. 

Audienţa lui Maiorescu a fost provocată de noi. Am arătat mai sus cá 
de mult dânsul stătea la pândă, de aceea, ca să putem amăgi mai bine pe 
austro—germani în ultimile zile, ne-a venit în minte să ne folosim de slăbi- 
ciunea lui. Brătianu renunţase la ideea de a-i trece puterea, dar nu ne-ar stri- 
ca, pentru păstrarea secretului intervenţiunii noastre, să ne prefacem cá 
vrem să renunțăm la ea în favoarea lui. I s'a trimis deci, vorbă cá, Brátia- 
nu fiind prea compromis cu Entanta, Regele se gândise la o schimbare de 
guvern si că el singur e indicat să ia succesiunea guvernului liberal. În ace- 
lași timp, am căutat să adormin îngrijorările Puterilor Centrale prin pers- 
pectiva unui minister Maiorescu. Și Czernin si von dem Busche s'au cam 
ferit de sinceritatea acestor zvonuri, Maiorescu în schimb a căzut în cap- 
cană mai mult decât ne-am fi putut-o închipui. Serios a crezut că a sunat 
ceasul venirii sale la putere, iar Marghiloman, cu incorigibilul său optimism 
făcea deja planuri de guvernare, se țineau conciliabule, se împărțeau minis- 
terele si slujbele. Ba mai mult, când au aflatcă Regele cheamă pe Maiores- 


cu la Palat au telegrafiat în provincie să vie grabnic câţiva partizani ce ur- 
mau să ocupe anume demnități. Nu e mai puţin adevărat că, urcând la 13 
August scările Palatului, Titu Maiorescu era convins că va ieși de la Rege 
cu portofoliul de preşedinte al consiliului sub braţ. 

Eram curios — o pică slăbiciune a mea — să aflu chiar în acea seară 
cum se vor fi petrecut aceste două audienţe. M-am înţeles așadar cu Stir- 
bey să-l aştept lângă Băneasa, seara, când se va înapoia spre Buftea. Pe la 
şapte treizeci, după ce isprăvisem toate pregătirile în vederea marelui act 
de a doua zi, am pornit cu automobilul spre locul convenjt. Zilele înce- 
peau să scadă şi toamna să se simtă, în aer tristeţe şi praf de la automobi- 
le încărcate de lume şi de bagajele celor ce se întorceau în capitală, intri- 
gati, dacă nu alarmati, de ştirea convocării Consiliului de Coroană. Stir- 
bey nu mai venea, în schimb am încrucişat automobilul lui Iliescu, dincolo 
de rondul al doilea, cam în dreptul Şcoalei de agricultură. L-am oprit si 
am stat de vorbă cam un sfert de oră. Dânsul venjse să respire puţin aer, 
având, după o zi de muncă istovitoare, să continue a lucra până noaptea 
târziu. „Sunt gata şi nu aveţi nici o grijă“. „Să dea Dumnezeu, Generale, 
să nu te înșeli, dar de frontul bulgar şi de lipsa de artilerie grea nu te temi?“ 
„Încă o dată îţi repet, fiti liniştii! Îţi spun cu toată sinceritatea că nu am 
nici o grijă. Veţi vedea că totul se va desfășura după cum ne sunt întocmi- 
te planurile“. Nu i-am ascuns că eu totuşi rămân îngrijorat de frontul de 
sud si că nu mă pot împăca de loc cu lipsa aeroplanelor si a artileriei grele. 
Am vorbit în urmă de comandamentele militare care fuseseră stabilite de- 
fipitiv în ultimul moment și mi-a povestit cum dimineaţa, după plecarea 
mea, Regele îi iscălise decretul de mobilizare generală a armatei. Mărturi- 
sesc că nezdruncinata sa siguranță m'a înviorat. Când ne-am despărţit par- 
că mă frământau mai puţin legitimele mele îngrijorări. 

Era deja noapte si Stirbey tot nu venea. Am mai aşteptat mult, trecuse de 
ora 9, când, două faruri puternice, în întunerecul Soselei pustii, apărură 
în depărtare, vestindu-mi în sfârșit sosirea lui. Cu Czernin audiența se pe- 
trecuse relativ bine, nu fusese nici prea agresiv, njci nu părea că pierduse 
orice speranță asupra neutralității României.Lui Maiorescu Regele îi lă- 
sase să întrevadă posibilitatea unei veniri la putere a doua zi, ca urmare a 
celor ce se vor hotări în Consiliul de Coroană. Maiorescu la rândul său 
arătase Regelui primejdia de-a declara război Puterilor Centrale și-l con- 
jurase pe Suveran ca a doua zi să împiedece cu orice chip de a se lua fu- 
nesta hotárire. Fiind încredinţat că bătrânul lucrează în strânse relaţii cu 
legaţiile austro-germane, Știrbey, după îndemnul lui Brătianu, pusese per- 
soane de încredere să-l urmărească pe Maiorescu la ieșirea de la Palat. Pre- 
supunerea nu era neîntemeiată, căci de la Palat, Maiorescu s'a dus direct la 
legația austriacă, despre aceasta nu mai încape nici un fel de îndoială. Si 
când ne gândim că mai sunt oameni care aduc lui Brătianu învinuirea că 
a întins până la exces pornirile sale de sfinx! Cum puteam oare apăra ma- 


269 


270 


rile interese naţionale, când nu puteam fi siguri nici chiar de oameni ca 
Maiorescu? 

La răscrucea celor trei drumuri, ce duc spre Ploieşti, spre Buftea şi 
spre oraș, am mai schimbat câteva vorbe și câteva impresii ca doi conspi- 
ratori, ultimele din timpul neutralității. A doua zi trebuia să ne intrunim 
în Consiliul de Coroană la Cotroceni şi, potrivit programului atât de amă- 
nunţit întocmit, România urma să declare războiul unităţii ei nationale. 





Castelul de la Mogoșoaia 


CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI DOI 


CONSILIUL DE COROANĂ DE LA COTROCENI 


DECLARAREA RĂZBOIULUI 


Consiliul de Coroană care a hotărît intrarea noastră în acţiune s'a ți- 
nut în ziua de Duminecă, 14/27 August 1916, la Cotroceni, ora 11 dimi- 
neaţa. El a avut loc în sufrageria cea mare, dar prin impietatea Reginei 
Maria si prin slăbiciunea Regelui Ferdinand, această sală istorică a dispă- 
rut. Ea a fost, câţiva ani în urmă (pe la 1925-1926), înglobată împreună 
cu sala de dans în ceea ce formează azi marele salon boltit de la nordul 
castelului. Si ce păcat! Istorica sufragerie trebuia păstrată neatinsă, asa 
cum era în dimineaţa de 14 August 1916, aşa cum a respectat-o ocupaţiu- 
nea germană, aşa cum am regăsit-o în Noiembrie 1918. Era dreptunghiu- 
lară, cu multe ornamentatii de lemn închis, cu multă poleială, cu o tonali- 
tate în general întunecoasă. La mijloc se afla o masă mare, pe peretele din 
faţa ferestrelor un singur tablou al unui pictor german reprezentând o ma- 
re deslănţuită, cu câţiva naufragiaţi pe o corabie distrusă luptând, cu ho- 
tărîrea desperării, împotriva furiei sălbatice a valurilor. Dedesubt, pe o 
placă de alamă, erau tipărite câteva versuri germane. Fără să vreau, în 
timpul discuţiei, ochii mei dădeau mereu de acest tablou şi adesea la Iaşi, 
în momentele cele mai tragice ale războiului, imaginea lui îmi revenea în 
minte. Parcă soarta voise să pună, în clipa supremă a marei hotáriri, in 
faţa conducătorilor României şi a Regelui ei, imaginea simbolică a groaz- 
nicei furtuni, a nemaipomenitelor greutăţi pe care trebuia să le învingem 
spre a putea birui în lupta pentru întregirea neamului. Totodată, părea a 
fi şi o prevestire, şi anume că, oricare ar fi furia valurilor să ştim că ele nu 
vor putea să ne doboare. 

La unsprezece fără un sfert eram aproape toţi întruniţi în micul salo- 
naş unde aşteptau de obicei persoanele chemate în audienţă. Cei mai 
mulţi mnu vorbesc de miniştri m nu ştiau sigur că războiul era hotărît, că 
totul era pregătit, că declararea lui era o chestie de ceasuri. Îmi aduc amin- 
te de Maiorescu, prins într'o redingotă cam veche şi cam strâmtă, cu fi- 
gura interogativá si cu inimitabila lui gesticulaţie, mai pripită decât de 
obiceiu, mergánd de la unu la altul. În schimb, Marghiloman, ca intotdea- 
una, de o impecabilă eleganţă si plin de iluzii, era senin şi aproape voios, 
pe când Carp, cu monoclul pironit în orbita oculară, deși nu știa nimic, 


271 


272 


părea că presimtea ce se urzea. Era crispat şi pe chipul său se vedeau stig- 
matele ciudei care îl stăpânea. Take Ionescu, prevenit, exalta şi cu greu 
îşi putea ascunde bucuria. De Filipescu nici nu vorbesc, nu mai era el, 
boala il doboriîse, slăbit, cu ochii pierduţi, părea aiurea. El, exhuberanţa 
personificată, el, care dorise această intrare în acţiune cu atâta patimă, 
stătea acuma, în clipa decisivă, covárgit parcă de o mare durere şi nu de o 
mare fericire. Aripa morţii îl atinsese şi peste câteva săptămâni avea să-l 
răpună. 

La unsprezece fix aghiotantul de serviciu ne-a introdus în sala Consi- 
liului. Eram de faţă întregul Consiliu de Miniştri, adică: Ion I.C. Brătianu, 
Emil Costinescu, Emil Porumbaru, Vasile Morţun, Alexandru Constanti- 
nescu, Alexandru Radovici, Dr. C. Anghelescu, Victor Antonescu şi cu 
mine. Reprezentanţii Parlamentului, M. Ferechide, Președinte al Came- 
rei şi C. F. Robescu care-l înlocuia pe B. Mjssir, Președintele Senatului, 
care lipsea din ţară. Foşti Preşedinţi ai Consiliylui de Miniștri, Teodor 
Rosetti, P.P.Carp şi Titu Maiorescu. Şefii de partide, Take Ionescu, Fili- 
pescu şi Marghiloman şi, în fine, foştii președinți ai Corpurilor Legiui- 
toare, Costică Olănescu şi C. Cantacuzino—Paşcanu. 

Abia introduşi în sală, Regele și-a făcut apariţia, intovárágit de Moş- 
tenitorul Tronului. A luat loc si Consiliul a început. 

Cred nimerit să arăt şi aci, ca și la Sinaia, cum eram aşezaţi în jurul 
mesei, pentru ca astfel să se poată reconstitui mai bine fizionomia genera- 
lá a acestei istorice şedinţe. 


Regele a luat cel dintâi cuvântul, precum fusese convenit din vreme cu 
Brătianu, ţinând să arate de la început care era în concepţia lui rosțul 
acestui Consiliu de Coroană. La Sinaia, Unchiul său chemase pe fruntașii 
ţării ca să ia o hotărîre, război sau neutralitate. Acuma Regele ţinea să 
precizeze de îndată că nu era vorba să se mai ia o hotárire fiindcă aceasta 
era deja luată. El convocase însă pe reprezentanţii tuturor partidelor pen- 
tru a le comunica această hotárire și pentru a le cere să primească să se 
ralieze la ea si pentru a le solicita tot concursul de care ţara avea atâta 
nevoie. 

Regele era foarte emoţionat. Pe figura sa se vedeau întipărite urmele 
luptei sufletești prin care trecuse, ale nopţilor chinuitoare de nesomn în ca- 
re se zbá(yse între înclinaţiunile sale fireşti de Principe German şi îndato- 
ririle sale poruncitoare de Rege Român, nopţile în care l-au frământat 
îndoiala dintre victoria germană și victoria aliată, clipele în care conştiin- 
ta sa de rege si de om l-au obligat să judece toată epocala răspundere ce 
apăsa pe umerii lui. Dar cu toată impresionanta emofiune ce îl stăpânea, 
a vorbit cu o perfectă claritate şi cu o voce de o nedesminfitá hotárire. 
De astă dată discuţia nu a mai avut loc ca la Sinaia, în limba franceză, ci 
în limba română. România veche murise în clipa în care se ridicau cele 
diptâi raze ale zorilor României Noi. 


În rezumat, Regele Fredinand a spus că a convocat pe marii ţării nu 
ca să le ceară un sfat, căci hotărîrea lui este luată, ci ca să le ceară spriji- 
nul. În situația actuală neutralitatea nu mai este cu putință, România 
trebuie să ia o hotărîre și să aleagă. Soarta războiului înclină înspre Înţe- 
legere, dar oricum ar fi, România nu poate lupta alăţuri de Puterile Cen- 
trale, căci ar însemna să mergem împotriva intregii evoluţiuni istorice a 
neamului nostru. Regele a arătat pe urmă că spre a se ajunge la o atare 
hotárire, a trecut prin încercările cumplite pe care desigur le pricepem, 
dar că, având în vedere numai interesele țării a cărei Coroană o poartă, 
s'a învins pe sine însuşi. Precum cauza cea dreaptă a învins în el, are ne- 
strămutată convingere că va învinge în acest război şi că astfel, din jert- 
fele ce ne așteaptă, va ieşi îndeplinirea idealului nostru naţional. 

Aceste cuvinte au fost impresionante fiindcă Regele le-a rostit nu nu- 
mai cu o emofiune conținută, care ne-a zguduit până în adâncul inimilor 
noastre, dar si cu o eloginţă lapidară, pe care sunt incapabil să o redau în 
toată splendoarea frumuseţii ei formale si etice. Îmi va părea rău intotdea- 
una cá nu a fost de faţă un stenograf ca să dea posterităţii cuvânt cu cu- 
vânt ceea ce Ferdinand I a spus în acest ceas. Deși stenogramele, în recea 
lor preciziune verbală, nu ar fi putut transmite generafiunilor viitoare chi- 
pul Regelui, căldura vocii, accentele ei, atmosfera sălii, toate imponderabi- 
lele care au făcut această scenă de neuitat pentru toţi cei ce au avut ferici- 
rea să participe la ea. Dealtminteri, în tot timpul acestui consiliu Regele 
Ferdinand a fost într'adevăr admirabil. Îmi amintesc uimirea generelá, când 
ne-a dat viziunea unei puteri de apostol, atât este de adevărat că numai din 
adâncimile misterioase ale sufletului izvorăsc faptele mari și gesturile ne- 
pieritoare. Ceea ce vine de la rațiune și numai de la rațiune, este mărginit 
și mediocru. Regele Ferdinand, discutabil din atâtea puncte de vedere, a 
dovedit însă în dimineaţa de 14 August 1916 că este un mare suflet şi prin 
aceasta nu numai cá va rămâne, dar se va impune respectului și admirafiu- 
nii posterităţii. 

După aceea Regele s'a întors către fruntașii opoziţiunii si le-a adresat 
up călduros apel de sprijin și de unire. Întoscându-se către Carp, l-a apos- 
trofat cu cuvintele: „Te rog îndeosebi pe Dta., Dle. Carp, să-mi dai tot con- 
cursul!“ , 

Carp a răspuns imediat cu ciudă şi enervat, că nu este rolul lui să vor- 
bească, el nefiind nimic, să vorbească întâi guvernul şi şefii de partide, cu 
atât mai mult cu cât a constatat că de fapt nu e vorba aci de un Consiliu 
de Coroană, fiindcă Regele a şi luat o hotárire, ci de o întrunire al cărei 
rost nici nu-l pricepe. Era deci destul să vedem în ce stare de spirit se afla 
bătrânul şef al Junimismului, totuși eram departe cu toţii de a bănui mă- 
car ceea ce trebuia să auzim de la elpână la sfârșitul şedinţei. 

Brătianu a cerut atuncea cuvântul. Cuvântarea sa a fost o expunerea 
situaţiei şi a motivelor pentru care se impunea să intrăm în acțiune alături 


273 


274 


de Aliați, vorbind limpede, concis, convingător, fără fraze, fără patetizm. 
Într'o vâltoare ca aceea a actualului război, în care harta lumii se preface, 
o ţară ca a noastră, o ţară cu aspiraţiuni naţionale, nu poate să rămână 
neutră până la capăt, fără să-şi compromită definitiv întreg viitorul. Prin 
urmare a continuat Brătianu, se impune să ieșim din neutralitate, dar pe 
de altă parte, având drept ideal unitatea naţională, suntem datori să urmá- 
rim relizarea lui, căci cine știe dacă în decursul veacur:lor vom găsi vreun 
prilej atât de prielnic ca cel de azi. Iată de ce nu putem să mergem decât 
alături de Aliați şi în contra Puterilor Centrale. 

După aceea Brătianu a explicat în scurte cuvinte politica sa în timpul 
neutralității, precum şi pregătirea diplomatică a războiului, concludánd: 
„Şi eu şi fara suntem în ceasul de faţă angajaţi, nu mai putem da înapoi‘. 
Era martyrisirea solemnă a faptului împlinit. Brătianu a mai adăugat câte- 
va cuvinte despre pregătirile militare și a sfârşit că toată (ara şi întreaga 
suflare românească de peste Carpaţi aşteaptă cu nerăbdare intrarea noas- 
tră în marele război. 

Carp, solicitat să vorbească, a refuzat din nou, cerând să ayzá înainte 
glasul şefilor de partide, care au răspunderi directe, astfel că Regele a dat 
cuvântul lui Take Ionescu. 

E incontestabil cá Take Ionescu a fost un mare orator, as putea spune 
unul din cei mai mari ai României contemporane, cu toate acestea atât la 
Consiliul de Coroană de la Sinaia, când s'z proclamat neutralitatea, cât si 
la acest Consiliu, el a fost mai prejos si de netăgăduitul său talent si de le- 
gitimele noastre aşteptări. La Cotroceni, ca şi la Sinaia, i-a lipsit și forma 
şi inspiraţia şi argumentarea si accentele care mișcă si care rămân. E cu- 
rios, dar Take Ionescu a fost din toate punctele de vedere de o neînţeleasă 
banalitate. S'a declarat fericit de hotărîrea Regelui, a spus că pricepe criza 
sufletească prin care a trecut, dar poate fi sigur, în schimb, de dragostea 
nemărginită a întregului popor românesc. Partidul conservator democrat, 
mulțumit că s'a ajuns la soluţia pe care o reclama de doi ani, va da Coroa- 
nei și guvernului întregul său sprijin. O împrejurare ca cea de faţă nu rása- 
re decât o dată în cursul veacurilor, a o pierde ar fi fost o adevărată mons- 
truozitate și cu aceasta Take Ionescu a încheiat. 

A venit rândul lui Marghiloman, dar nu mai era acel Marghiloman de 
acum doi ani de la Sinaia, un Marghiloman sigur de el, care afirma, care de- 
cidea, care vorbea cu fruntea sus si cu vocea metalică, era un Marghiloman 
încurcat aproape cu reticenţe în vorbă si cu reticente în ton. Nu se poate 
ştii, a spus dânsul, cum se va sfârşi războiul, soarta sa fiind încă nehotári- 
tă, dar după în formațiunile lui precise Hindenburg pregăteşte o mare ofen- 
sivă împotriva Rușilor, să nu ne grábim, să așteptăm, de aceea este foarte 
regretabil că guvernul în asemenea condiţii s'a angajat. Șe vorbeşte mereu 
de idealul naţional, să privim însă mai bine realitatea lucrurilor. Or, el vede 
două realităţi, întâi că țara nu e favorabilă războiului şi, în al doilea rând, 


că rezultatele unui război fericit alături de Aliați înseamnă pentru noi age- 
zarea definitivă a Rușilor la Strâmtori, adică ştrangularea, pieirea noastră. 

Regele, foarte calm, se întoarce către Marghiloman şi spune:, Totuşi, 
admițând că Rușii ar fi la Constantinopole, mi se pare că ar fi mai bine 
pentru noi să fim prietenj cu ei, decât vrágmagi't. Surprins, Marghiloman 
se opri un moment si pe urmă, fără a răspunde observaţiunii Regelui, con- 
tinuă firul cuvântării sale: Îi este cu neputinţă să dea concursul său guver- 
nului, tot ce poate face deocamdată este să tacă, să nu creeze dificultăţi, 
fara fiind în joc. Dar, încă o dată, el nu înţelege cum a putut guvernul să 
urmeze o politică atât de dezastroasá și, mai ales, să pună ţara deodată în 
faţa unui fapt îndeplinit, de o atare gravitate. 

La acest moment, Nicu Filipescu, care la începutul discuţiunii stătuse 
aproape tot timpul aplecat pe masă, cu fruntea lipită de mâinile sale încru- 
cigate, ridică deodată capul și izbucnește; a fost ultima licărire publică a 
cunoscutei sale impetuozitáti. Adresándu-se direct lui Marghiloman, mug- 
cându-și când mustaţa, când buza, spune răstit: „Să mă ierti! Hotárírile 
pe care le-a luat guvernul astăzi nu sunt decât consecinţa logică a tratatu- 
lui încheiat de DI. Brătianu cu Rusia în Septembrie 1914. Ori Dta. mi-ai 
spus mie cá acest tratat ţi-a fost adus la cunoștință, că l-ai aprobat gi cá 
ai îndemnat guvernul să continue pe această cale. De aceea sunt indignat 
de aceste palinodii și, mai mult ca oricând, revendic pentry partidul meu 
onoarea de-a fi fost printre iniţiatorii acestei politici şi de a fi susţinut-o 
pe urmă cu atâta tărie şi cu atâta stăruinţă, încât a dat afară din rânduri- 
le lui pe cei care au îndrăznit să i se împotrivească! 1 

Violenţa tonului, precum si nota personală a acestei ieșiri, erau cu to- 
tul nepotrivite şi ne-au produs o dureroasă impresie. Marghiloman, jucător 
din fire si de rasă, a primit lovitura, s'a clătinat puţin şi, dându-şi seama 
ca si noi, desigur, cá are în fata lui un om foarte grav bolnav, a păstrat cu 
imperturbabilitate o condescendentă tăcere. Si astfel, după aproape trei- 
zeci de ani, în jurul covorului roşu al mesei de la Cotroceni şi din ceasul în- 
sugi în care se hotăra intrarea în război a Románjei, lua sfârşit duelul din- 
tre aceşti doi fruntaşi conservatori, duel care în viaţa lor a contribuit atât 
de mult la distrugerea acestui partid, duel care după moartea lori-a despăr- 
fit şi mai puternic, așezând de-a pururea pe unul printre apostolii întregi- 
rii neamului, şi pe celălalt printre neînţelegătorii vremii lui, printre sárma- 
nii învinşi ai îndeplinirii aspiraţiunilor noastre seculare. 

Unii dintre noi aşteptau ca Filipescu să răspundă, dânsul însă, şi-a a- 
şezat din nou fruntea pe masă și până la sfârşitul consiliului nu a mai spus 
o vorbă. Din când în când, ca trezit din somn, ridica capul, figura lui tráda 
o adâncă emoţiune şi ochii lui se umpleau de lacrămi. A fost dealtminte- 
rea ultima oară când a apărut în public. 

După emoția trecătoare a acestui antagonjsm de decenii, am intrat în 
emoţiile reale ale cuvântării lui P.P. Carp. Când Regele i-a dat cuvântul, 


275 


276 


tăcerea și atenţia au devenit deodată mai mari, ne întrebam cu toţii, mai 
ales noi care asistasem şi la Consiliul de la Sinaia, ce va mai spune bătrânul 
protagonist al alianței germane. Carp a întrecut însă toate așteptările si 
toate închipuirile noastre. A fost, ca la Sinaia, lapidar, tăios, energic, dar 
pe când atunci era solemn și profetic, acuma era încruntat si crispat de 
mânie. Toate, pe care le-a spus Brătianu sunt secundare, căci pe el, Carp, 
nu îl interesează cine va învinge, ci cu cine comandă onoarea să mergem, 
chiar dacă vom fi învinşi. Din acest război va ieși sau egemonia germană, 
sau egemonia rusească. Egemonia germană înseamnă pentru noi mântui- 
rea, cea rusească sfârşitul, fiindcă vom sta în drumul Rusiei către Constan- 
tinopole. Iată de ce nu putem, oricum ar fi şi în orice împrejurări, să fim 
decât împotriva Rugilor. 

După aceea, înfundându-și monoclul în ochi, se întoarse către Rege, 
căruia i-a zis răspicat: „Dealtminteri, Sire, acesta nu este numai interesul 
țării, el este si interesul dinastiei. Să nu-şi inchipuiascá Majestatea Voas- 
ha cá o Rusie învingătoare va tolera yreodatá în România o dinastie Ho- 
henzollern*. El a văzut după fata Regelui că această ameninţare nu l-a in- 
timidat întru nimic și atunci, schimbând tonul, a adăugat sarcastic: „Va 
impune o dinastie română, o dinastie Ghika, Surdza sau, o dinastie Brăti- 
anu, sau Carp!“ Pe urmă, redevenind grav: „lată de ce, Sire, datoria Majes- 
tățij Voastre este să se opună cu orice chip unei asemenea politici nefaste 
şi să rămână credincioasă — subliniind cuvântul — alături de Germania“, 

De fapt,până aci Carp repetase cele spuse la Sinaia, era o variantă a cu- 
noscutei sale teze germanofile. Ne așteptam cu toţii la o concluzie asemă- 
nătoare celei lui Marghiloman, un refuz de concurs formulat poate ceva 
drastic, când, deodată, cu o vehemenţă neînchipuită, începe următoarea 
tiradă, pe care cred că o reproduc aproape textual: „Dealtminteri, la ce fo- 
los toată această discuţie, văd că nu mai e locul să argumentăm si să con- 
vingem. Hotáririle sunt luate. Linguşitorii Tronului au învins. Şi — uitán- 
du-se în ochii lui Take Ionescu — în asemenea condițiuni cei cărora Coroa- 
na le-a făcut pe plac nu au nici un merit să o asigure acuma că îi vor da tot 
concursul. 

Cât despre mine, nu e același lucru. Nu îmi puteţi cere nici sprijin pen- 
tru o politică pe care o cred a însemna pieirea României. Am un ziar ,Mol- 
dova‘, de mâine chiar îl voi închide. Am în jupul meu câţiva prieteni, le voi 
cere îndată să se împrăștie. Am trei fii, îi dau Majestății Voastre să se ba- 
tă si să moară. Iar eu má voi ruga lui Dumnezeu ca armata română să fje 
bătută... şi, după o scurtă pauză, „căci numai astfel România va putea 
să fie scăpată!‘ 

La auzul acestor cuvinte a fost o adevărată stupoare, ne-a trecut pe toţi 
un fior rece. Uluiţi, am stat o clipă inmármyriti si pe urmă o rumoare de 
indignare a umplut toată sala. M-am uitat la Carp — sta nemișcat cu braţul 
întins, cu mâna pe mangetá, cu capul desfigurat printr'o crispagiune de u- 


ră, pe care o am si azi în faţa ochilor mei si pe care nu voi putea să o uit 
până la mormânt. 

Regele a tresărit, roşu, dar foarte stăpân pe el și a zis: „Domnule Carp, 
respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treacă ultimile Dv. cuvinte. Ele 
nu pot fi expresia adevăratelor Dv. simţăminte. Îmi închipui cá au izvorit 
în focul discuţiunii, dintr'un moment de necugetată mânie“. 

„Ba nu, de loc...ftmurmura Carp. „Ba da, Domnule Carp, ba daf, insistă 
Regele părinteşte si continuă: „Aţi greșit si adinioară, Domnule Carp, 
când aţi vorbit de interesele Dinastiei. Nu cunosc interesele Dinastiei, nu 
cunosc decât interesele ţării. În conştiinţa mea aceste două interese se 
confundă. Dacă m'am hotărît să fac acest pas grav, e fiindcă după maty- 
ră chibzuinţă eu am ajuns la convingerea, la convingerea adâncă si nestră- 
mutată, că el corespunde cu adevăratele aspiraţiuni ale neamului, a că- 
rui răspundere o port în ceasul de faţă. Dinastia va urma soarta ţării, învin- 
gătoare cu ea, sau învinsă cu ea. Deoarece mai presus de toate, să ştiţi, 
Domnule Carp, că dinastia Mea este română. Rău aţi făcut când aţi nu- 
mit-o străină, germană. Nu, e românească! Românii nu au adus aci pe Un- 
chiul meu, Regele Carol, ca să întemeieze o dinastie germană la gurile Du- 
nării, ci o Dinastie naţională şi revendic pentru Casa Mea cinstea de a fi 
îndeplinit în întregime misiunea pe care acest popor i-a incredintat-off. 

Aceste cuvinte au fost nu spuse, ci scandate cu toată mândria unui Ho- 
henzollern şi cu tot patriotismul unui bun român. 

Carp a făcut un gest cu mâna și a replicat: „Sire, nu aș vrea ca Majes- 
tatea Voastră să creadă că am cedat unui moment de mânie. Nu. M-am 
gândit, m-am gândit mult înainte de a spune cuvintele pe care le-am spus. 
Dar fiindcă nu văd alt mijloc da a salva România, de aceea sunt silit să re- 
pet încă o dată că urez armatelor noastre să fie învinse“. 

Era prea mult. De astă dată nici Brătianu nu s'a mai putut conteni.Ura 
învingerii si indárátnicia neputinței făcuseră pe bătrânul junimist să de- 
păşească orice închipuire. „Nu găsesc cuvinte ca să spun ce resimtim dacă 
într'adevăr astfel de simțăminte sunt în ceasul de faţă în inima Dtale. A- 
tunc, Dle. Carp, retrage până și pe fiii Dtale. din armată, căci nu mai poţi 
avea nimic comun cu această ţară şi cu acest neam!“ Carp a tăcut și Rege- 
le, încă vădit turburat, ca şi noi toţi, de cuvântarea lui, s'a întors către Ma- 
iorescu. 

Cu el schimbare completă de decor, din patetic și din tragedie, am jn- 
trat în meşteșugiri si în sofisme. O viaţă întreagă Titu Maiorescu a jonglat 
la tribună cu o măiestrie neîntrecută, dar a jonglat cu artificii retorice şi 
cu gesturi minunat adecvate. Spumă și numai spumă! Dacă îi recitim dis- 
cursurile, la fiecare pagină ne vom întreba cum de a fost cu putinţă ca a- 
ceste cuvântări să fi produs o impresie atât de mare asupra celor ce l-au as- 
cultat. Si totuși, afirm că produceau acest efect, chiar eu am fost la înce- 
put printre scepticii care afirmau cá nu se vor lăsa sugestionaţi de vraja a- 


277 


278 


cestui cuvânt mestesugit, dar o datorie de conștiință mă silește să mărţu- 
risesc cá nu am scăpat de vraja elocinţii maioreșciene, am fost vrăjit de ea. 

Nenorocirea lui Maiorescu a fost că și la acest Consiliu credea că se pu- 
tea sofistica, toată atitudinea lui era în contrazicere cu atmosfera zilei. E- 
ram cu toţii emoţionaţi, covârșiţi de solemnitatea momentului și de grą- 
vitatea istorică a hotáririlor ce se luau. Maiorescu însă, era surázátor, re- 
curgea la arguţii pe care le debita cu o onctuozitate popeascá, cu priviri de 
șiretlic și cu o mimicá complet nepotrivitá. Acuma era ceasul hotárírilor 
supreme, al simţămintelor adânci, nu al împerecherilor de cuvinte, al sub- 
tilităţilor de gândire şi al scepticismului sufletesc. 

A început prin a întreba pe Brătianu ce angajamente are? Până la ce 
punct este angajat? Nu se poate găsi vreun mijloc de a se degaja? Poate că 
angajamentul e personal, sau se poate interpreta ca atare? Brătianu, ener- 
vat de acest fel de a pune chestia și de a privi situaţia, l-a întrerupt, spu- 
nándu-i că nu numai el este legat si definitiv legat, dar si ţara. El a arătat 
ce a obţinut de la Aliați care sunt noile hotare pe care ni le-au garantat în 
caz de izbândă, precum si dreptul pe care ni l-au recunoscut de a participa 
pe picior de egalitate cu ei la viitorul congres de pace. Brătianu a mai spus 
că ţara întreagă e martoră a sforțărilor pe care le-a făcut timp de doi ani 
pentru a o menţine în neutralitate și a-i cruța astfel cât mai mult jertfele 
războiului, însă că acuma a simţit că orice amânare ne-ar putea fi funestă, 
fiindcă Aliaţii se află într'o așa situaţie, încât dacă nici acuma România 
nu va răspunde la apelul lor, vor căuta alte puncte de reazem. Aşa fiind, s'a 
angajat, iar acum mai mult ca oricând crede că nu-i era permis să ezite și 
să poarte în faţa istoriei răspunderea de a fi scăpat cel mai prielnic mo- 
ment oferit neamului românesc pentru întregirea lui, de veacuri dorită și 
de veacuri așteptată. 

Maiorescu a revenit însă la ideea lui: Să ne degajăm, să aşteptăm rezul- 
tatul războiului, acuma este prea îndoielnic, când va fi mai lămurit, când 
se va putea mai limpede ştii de partea cui atârnă izbânda, atunci vom ve- 
dea ce hotárire se cuvine să luăm. Pe urmă a trecut la idealul national, pe 
care l-a luat oarecum în derâdere. Idealul naţional? Ce ideal naţional? A- 
locuţiune atrăgătoare, ce este însă în realitate în dosul acestei patriotice fra- 
zeologii? Totul subliniat prin faimoasele sale gesturi cu degetele și pentru 
ce, pentru a ajunge la surprinzătoarea afirmaţiune din partea unui arde- 
lean, că ardelenii nu vor nicidecum unirea cu patria mumă, că vor stăpâ- 
nirea Habsburgilor, spre a-i protegui de Ungaria, atât și nimic mai mult. 

Precum era şi firesc, la aceste stranii cuvinte Brătianu şi Take Ionescu 
au protestat energic. Este cu desăvârșire inexact, au exclamat și unul și al- 
tul, este neauzit ce afirmă Dl. Maiorescu, fraţii noștri din Ardeal nu aş- 
teaptă decât să trecem o dată Carpaţii și nu mai trăiesc decât cu acest dor 
si cu această speranţă. Nouă, în care au încredere, ne-au spus-o neîncetat 
si ne-au destăinuit tot fundul gândurilor și al sufletului lor. Se poate că 


ştiind adevăratele simțăminte ale Dlui. Maiorescu şi, pri urmare, ferin- 
du-se de el, să-i fi vorbit lui altfel, da, se poate. Dar aceasta dovedeşte ne- 
încrederea Ardelenilor în Dl. Maiorescu, iar nicidecum nedorinţa lor de-a 
se uni cu Regatul si de-a înfăptui România Mare. 

Brătianu a mai adăugat că are srisori de la Vaida, cari dau cea mai for- 
mala desminţire celor afirmate de Maiorescu. Filipescu a mai tresárit o da- 
tă, dar s'a mărginit să confirme din cap toate spusele lui Brătianu şi Take 
Ionescu. Maiorescu, văzându-se contrazis şi în această parte a cuvântării 
sale, s'a agăţat de un alt argument: în loc să aruncaţi ţara într'un război 
nesigur, mai bine aţi fi căutat să determinaţi pe Unguri să facă Românilor 
din Ardeal concesii reale şi am cuvinte să cred că asemenea demersuri şi a- 
semenea stáruinfe nu ar fi rămas fără răsunet. 

Aici Regele a intervenit din nou şi a ziş că ar fi să ne facem iluzii dacă 
am mai crede cá pe această cale se poate obţine ceva, căci și înainte şi du- 
pă izbucnirea războiului mondial s'au făcut de către noi nenumărate de- 
mersuri în acest sens, dar toate fără nici un folos. El personal a intervenit 
şi pe lângă Germania şi pe lângă Austria, ca să dea Românilor din Ardeal 
măcar acele drepturi pe care le au Cehii în Boemia, dar Ungurii au refuzat 
orice propuneri. Acuma in urmă Împăratul Wilhelm în persoană a stáruit 
la Viena, dar a întâmpinat acelaşi refuz indárátnic. Dealtminteri când, îna- 
inte de război, a fost însărcinat de Regele Carol să atingă această proble- 
mă la Viena, Austriecii i-au mărturisit că niciodată Ungurii nu vor consim- 
tii să îmbunătăţească real soarta Românilor de peste munţi, fiindcă pen- 
tru nimic în lume nu vor să ştirbească statului maghiar caracterul său de 
stat unitar. 

De la Românii ardeleni, Maiorescu a trecut la Românii din Regat. Du- 
pă cum cei dintâi nu voiau unirea cu România, cei de al doilea nu voiau 
războiul pentru eliberarea fraţilor subjugaţi. La 1913, a spus el, am intrat 
în acţiune numai când am ştiut că am în dosul meu unanimitatea ţării. As- 
tăzi aveţi opinia publică împotriva Dv. un argument mai mult ca să vă de- 
gajati de legăturile pe care le aveţi cu Aliaţii şi să continuaţi a sta în neu- 
tralitate. Acest pasagiu nu a fost întrerupt. Apoi , în concluzie, Maiorescu 
a ajuns la culmea sofisticării lui: el a vrut să ne dovedească imposibilitatea 
constituţională de a declara războiul. 

Ne-am uitat miraţi unii la alţii, era ultima obiecţie la care ne gándisem 
căci, conform punctului său de vedere, camerile actuale nu erau camere 
obişnuite, erau camere constituţionale, cu mandat expres şi limitat, revi- 
zuirea constituţiei, în vederea exproprierii proprietăţii mari și a introduce- 
rii votului obstesc. Prin urmare, argumenta dânsul, dacă vrem să declarám 
războiul trebuie întâi să dizolvăm camerile actuale și să facem alegeri noi, 
în care ţara se va putea rosti lămurit dacă este sau nu pentru o intrare în 
acţiune. 

Am surâs cu toţii, dar nu ştiam că auzisem ultimul discurs al lui Maio- 


279 


280 


rescu, căci merita să se sfârşească altfel strălucita carieră oratorică a aces- 
tui mare meşter al cuvântului. Dealtfel, cuvântarea sa ne-a indignat pe toţi 
şi mă întreb dacă, ieșind de la Consiliu, nu eram mai iritaţi împotriva lui 
decât chiar împotriva lui Carp. Într'adevăr, Carp fusese revoltător, dar Carp 
era intransigent până la absurd și până la odios, pe când Maiorescu arde- 
leanul, singurul ardelean din acel Consiliu, nu numai că se opunea la intya- 
rea în război pentru eliberarea Ardealului, dar contesta chiar ardelenilor 
dorinţa de-a se alipi României, gi toate acestea susținute cu chifibuguri ad- 
vocátesti și cu sofisme de retor, care prezentau un spectacol sub orice ca- 
lificare. Mărturisesc că dacă nu ar fi răscumpărat prin atitudinea sa dem- 
na si patriotică din timpul ocupatiunii, cuvántarea sa de la Consiliul de 
Coroană, m'as întreba şi azi cine dintre Carp si el s'a arătat mai prejos de 
marile clipe pe care le-am trăit atunci. 

Cu Costinescu discuţia a reintrat într'un făgaș normal. Dánsul nu era 
orator, a vorbit fără pretenţii, sfătos și cu bun simţ, a atacat pe Marghilo- 
man, pe Maiorescu si în sfârșit, pe Carp. A spus că problema strâmtorilor 
nu poate fi hotăritoare, fiindcă la urma urmei, fie că Rușii vor fi stăpânii 
acelor stpámtori, fie Germanii, tot rău va fi pentru noi. 

Regele întrerupe din nou: „Mie personal nu îmi este frică de Ruși, dar 
admițând chiar că ei ar constitui un pericol, mi se pare totuși evident că 
pentru noi pericolul va fi mai mare rămânând o ţară de opt milioane de lo- 
cuitori, decât devenind un stat de 14 milioane. În genere, altfel ne vom pu- 
tea apăra într'un caz şi într'altul. Iată de ce, departe de a fi convins de pe- 
ricolul atotputerniciei rusești, văd în el un argument mai mult pentru a ne 
folosi de împrejurările actuale, a căuta să ne unim cu fraţii noștri și a ne 
mări hotareleff. 

Costinescu trece apoi la examinarea motivelor pentru intrarea noastră 
în acţiune alături de Aliați, examinare poate cam lungă și cam inutilă du- 
pă toate cele ce au fost spuse, si sfârșește zicând că atunci când toate po- 
poarele au intrat în acest război de dezrobire, România ar fi dezonorată si 
pierdută dacă ar rămâne neutră. 

Marghiloman, cu un surâs, dar cu vocea cam pe jumătate, spune: „Dar 
Olanda, dar Suedia, dar Spania, nu sunt și ele neutre?“ Răspunsul era prea 
ușor, din mai multe părți de o dată se aude: „Dar aceste țări nu sunt în si- 
tuaţia noastră, ele nu au revendicări naţionale de formulat! ff 

Costinescu mai adăugă: „Nu uitaţi că noi suntem în mijlocul bătăliei 
și dacă mai stăm neutri , ne vor încălca Ungurii la nord si Bulgarii la sud. ff 
Take Ionescu cere cuvântul pentru a doua oară. Nici de astă dată nu a 
fost mai strălucit, ţinea însă cu tot dinadinsul să răspundă lui Maiorescu. 
„Dl. Maiorescu a susținut două lucruri inexacte, că Românii Ardeleni nu 
așteaptă să îi dezrobim și că noi, Românii din Regat, nu vrem războiul. 
Afirm în modul cel mai hotărît că Românii de dincolo ne așteaptă ca pe 
Messia. Este adevărat că în 1911 Vaida și alţii ne propuneau unitatea na- 


fionalá sub Habsburgi, dar preconizau această soluţie fiindcă in sityati- 
unea politică a Europei de atunci nu vedeau altă posibilitate ca să fim toţi 
laolaltă. De la 1914 situaţia s'a schimbat cu desăvârşire și au infeles-o 
atât de bine, încât mie mi-au tpimis vorbă din partea întregului comitet cá 
dacă nu venim să îi scăpăm acuma, Carpaţii vor rămânea între noi hotar 
pentru vecie si românismul va fi pierdut. Afirm de asemenea că opinia pu- 
blică din Regat cere, vrea războiul. Nu suntem divizați, în afară de câţiva 
germanofili rătăciţi, suntem toţi alături de idealul naţional. Firește, doi 
ani de neutralitate au scăzut unele entuziasme, au slăbit unele încrederi, 
dar toate acestea vor trece, vor dispare de îndată ce se va cunoaşte gestul 
Regelui în întregimea splendoarei sale! “ 

Ferechide a cerut apoi cuvântul. Cu figura mai întunecată, cu vocea 
mai cavernoasă decât oricând, a combătut pe scurt si cu obişnuita-i clari- 
tate cele susţinute de Maiorescu privitor la drepturile actualelor camere. 
Nu poate fi vorba de inconstituţionalitatea votului pe care aceste camere 
l-ar da în favoarea intrării în acţiune. Ele posedă nu numai mandatyl de a 
revizui anume articole din constituţie, căci pe lângă aceste dreptyri excep- 
fionale ele mai au, ele păstrează toate prerogativele obişnuite ale parla- 
mentului, prin urmare şi pe aceea de a se rosti asupra declarării războiului 
Aceasta a fost teza lui Ferechide, teză inatacabilă din punct de vedere ju- 
ridic. După câteva consideraţiuni asupra necesităţii imperioase de a se 
alipi Aliaților si de a porni la lupta pentru împlinirea unităţii naţionale, 
Preşedintele Camerei a sfârşit asigurând pe Rege şi guvernul de întregul 
sprijin al Adunării pe care o prezidă. 

La această asigurare C.F. Robescu, foarte emoţionat şi oarecum mirat 
de cinstea ce-i revenea, a adăugat în numele Senatului şi asigurarea devota- 
tului concurs al Maturului Corp. 

Cu aceasta am crezut că dezbaterile erau încheiate, când Brătianu 
cere Regelui să-i îngăduie a mai lua încă odată cuvântul. Regele aprobă 
și Brătianu începe. În prima sa cuvântare a fost numai concis şi convingă- 
tor, în aceasta de-a doua a fost elocvent, migcátor şi plin de avânt. Rare ori 
a fost mai bine, ca întotdeauna, de altfel, când improviza. S'a apărat de 
acuzafiunea cá e francofil, a arătat că el şi tatăl său nu au făcut cutare 
sau cutare politică fiindcă au avut preferinţe sentimentale pentru cutare 
sau cutare stat, dar fiindcă interesele țării cereau să se alipească unora 
sau altora. E Român și numai Român, si politica lui izvorăşte exclusiv din 
ceea ce, după concepţia lui, reprezintă cerinţele superioare ale ţării și ale 
neamului sáu. În împrejurarea de faţă îi apare limpede, luminos cá nu pu- 
tem scăpa prilejul ce ni se oferă de-a îndeplini visul secular al românismu- 
lui. „Nu vreau să repet“, spune el, „toate consideraţiunile care m'au dus la 
aceste concluzii. Vi le-am expus, le cunoaşteţi. Tin însă, în acest ceas ho- 
tărîtor, când toţi fruntaşii ţării sunt întruniţi în jurul Regelui, să se cu- 
noască gândul meu întreg. Fără îndoială cred că vom ieși invingători, dar 


281 


282 


nu sunt sigur, se poate să fim și învinși. De aceea vreau să se stie bine de 
toţi, că, chiar învinși, tot cred cá tara mea trebuie în această clipă a evolu- 
tiunii ei istorice să facă acest gest. În viaţa naţiunilor sunt afirmări de 
drepturi care se socotesc mai mult decât izbânzi trecătoare si sunt gesturi 
de abdicare, de dezertare morală, care compromit viitorul lor pentru vea- 
curi de-a rândul. Într'o atare situaţie este astăzi românismul, de aceea 
chiar de ar fi să fim bătuţi, faptul că patru din cele mai mari puteri ale lu- 
mii au recunoascut temeinicia revendicărilor noastre naţionale si au con- 
sfinţit printr'un act solemn hotarele etnice ale Românilor de peste Carpaţi, 
cauza românismului va face un pas înainte, mai mare și mai însemnat 
decât oricând. Şi dacă nu azi, mâine vom culege roadele acestor jertfe şi 
acestor afirmări de drepturi. Aduceţi-vă aminte de cazul Italiei: si Carol- 
Albrecht a fost înfrânt la Novara, dar chestia unităţii Italiei era pusă în 
fata lumii întregi si peste câţiva ani succesorul a realizat-o. Aduceţi-vă 
aminte de propria noastră istorie: Tudor Vladimirescu a fost zdrobit si 
stăpânitorii zilei l-au măcelărit. Dar el ridicase steagul renașterii noastre 
naţionale si pe temeiul gestului lui urmașii săi au înfăptuit-o. În fine, ca- 
zul cel mai caracteristic este cazul lui Mihai Viteazul. Si el a fost învins, 
și el a fost omorît, dar a știut pentru o clipă să întrupească visul secular 
al neamului, unirea tuturor Românilor. Si a fost destul, nu numai ca el 
să rămână de-a lungul veacurilor eroul legendar și slăvit, dar pentru ca 
şi noi astăzi să intemeiem pe faptele lui revendicările acestui neam.“ 

„Nu vă uitaţi deci, Sire, la rezultatele imediate, vedeţi îndatoririle de 
azi în perspectiva cea mare a menirii acestui neam si a viitorului sáu si 
mergeţi cu hotárire înainte pe calea pe care v'o indică conştiinţa naţio- 
nală. Majestatea Voastră va înscrie în istoria românismului o pagină de 
glorie nepieritoare.“ 

„S-a vorbit odinioară de dinastie străină, a fost o formulă nedreaptă 
şi nemeritată. Dinastia este română, Majestatea Voastră o dovedeşte azi 
în chip mișcător. După ce veţi fi trecut însă Carpaţii nimeni nici nu va 
mai cuteza, Sire, să pună o atare chestiune. Întrucât mă privește, a înche- 
iat Brătianu, îmi dau seama de toată răspunderea, de covárgitoarea rás- 
pundere pe care mi-am luat-o sfătuind pe Rege să tragă spada și să intre 
acuma în luptă alături de Aliați împotriva Puterilor Centrale, dar reven- 
dic întreaga răspundere a acestei politici." 

Câteva zile în urmă, întâlnind pe Filipescu, dânsul mi-a spus: „Ce mi- 
nunat a vorbit Brătianu deunăzi la Consiliul de Coroană! A pus chestia 
de sus, cum trebuia pusă si cum nimeni nu o pusese. Şi câtă dreptate a 
avut, tot ceea ce a zis era cu miez, cu mult miez. M'a impresionat adânc, 
spune-i-o, te rog, si felicită-l din partea mea!“ Este, cred, cel mai bun co- 
mentariu al acestui discurs. 

Regele a încheiat discuţia, repetând încă o dată că hotărîrea lui a lua- 
t-o după multe chinuri sufleteşti și după o îndelungată chibzuinţă, dar că 


astăzi, după ce a auzit glasul tuturor fruntașilor ţării, este şi mai convins 
că a avut dreptate si că intrarea în război pentry realizarea idealului naţio- 
nal este singura soluţie corespunzătoare adevăraţelor interese ale ţării. 
Este fericit că, sacrificând totul pe altarul patriei, poate lega si mai indiso- 
lubil destinele dinastiei de ale ţării şi împlini îndatoririle de bun Román, 
pe care le-a luat în ziua când, la moartea Unchiului său, a primit Coroana 
României. 

El cunoaște greutăţile războiului, cel de faţă este unul din cele mai 
crâncene pe care istoria le-a cunoscut. Sá nu ne facem deci iluzii, ne aş- 
teaptă mari jertfe şi cumplite suferinţe. De aceea, înainte de a ridica se- 
dinţa, el socoteşte de datoria sa, ca Rege, să adreseze fruntașilor ţării un 
ultim și călduros apel la concordie în interesul suprem al patriei. 

„Încă odată, vă rog pe toţi, chiar pe cei ce au fost de altă părere, să 
mă ajutaţi!fi Carp, Marghiloman și Maiorescu au tăcut, plecând capetele. 
Mi se pare că singur Teodor Rosetti, care şedea lângă el, a făcut un gest 
aprobativ. Apăsat si cu hotárire, Regele, după câteva momente a adăugat: 
„Domnilor, cu Dumnezeu înainte! fi şi s'a sculat. Noi, toţi, foarte emotio- 
nati, am răspuns: „Să trăiţi, Sire, Dumnezeu să ne ajute!“ 

Regele, cu ochii plini de lacrimi, s'a înclinat profund și, urmat de fiul 
său, a părăsit sala. Când am ieşit ceasul era trecut de unu şi parcă eram în 
alt Palat. Când venisem, acesta era liniştit, aproape desert, avea înfățișa- 
rea lui obişnuită, dar acuma era deja Palatul înfrigurării războinice, cori- 
doarele erau pline de aghiotanti, de demnitarii Curţii, de ofiţeri, de şefi de 
cabinet, până si de lachei. Pe toate feţele se citea agitația, bucuria şi grija, 
de pretutindeni întrebări, felicitări, urări. Eram grăbit să plec, îndatoririle 
mele de cenzor începeau, aveam ordine de dat si eram așteptat acasă, Bră- 
tianu m'a rugat să-l aștept ca să plecăm împreună. S'a dus să vorbească 
cu Regina, nerăbdătoare să afle cum se petrecuseră lucrurile la Consiliu, 
de aceea, am stat jos, de vorbă cu Barbu Știrbey. 

În acest timp s'a petrecut în biroul Suveranului o scenă mișcătoare. 
Când Regele, cu ochii roşii si zguduit încă de emoție, a ieșit din Consiliu 
şi a trecut în camera lui de lucru, a dat de bátránul sáu camerier, Neuman. 
Acest Neuman, originar din Sigmaringen, fácea parte dintr'o familie care 
de veacuri slujea pe Principii de Hohenzollern. El, personal, era in serviciul 
Regelui de când acesta era de 12 ani şi de atunci nu-l părăsise niciodată, 
chiar în timpul boalei sale de la 1897 îl îngrijise cu un devotament fără 
margini. Se certau toată ziua, dar nu puteau trái unul fără altul. De îndată 
ce l-a văzut, Regele i-a zis: „Neuman, să ştii cá în interesul țărij al cărui 
Rege sunt, am trebuit să trag spada impotriva ţării mele de origină. Tu 
eşti German si ai rămas German, prin urmare nu am dreptul să-ţi mai cer 
nimic. Din ceasul de faţă vei face ce-ţi va dicta conştiinţa. Poţi să te îna- 
poiezi la Sigmaringen. Îţi voi înlesni plecarea şi te voi binecuvânta.“ 

Bătrânul Kammerdiener, ultima amintire vie a copilăriei şi a patriei 


283 


284 


germanc, trecând atunci peste toate prescriptiile protocolare, l-a imbra- 
tisat pe Rege si i-a spus că va rămâne câine credincios la picioarele lui 
până la ultima sa suflare. Și, căzând unul în braţele altuia, au plâns cu 
hohote. 

Regele își făcuse cu bárbátie datoria, omul însă avea dreptul să-și 
manifeste emo(iunea, văzând că cel puţin o fiinţă din rasa lui germană 
îi mai păstrează întreagă dragosteu și încrederea în acele ceasuri. Prin 
fiul din popor de la Sigmaringen providenţa prevestea parcă pe Regele 
Ferdinand de iertarea germană, carc în acele clipe tragice îi era cu cruzime 
refuzată, dar care, avea, cu prisosinţă, să revie mai târziu, când laurii biru- 
intei i-au încununat fruntea. 

Brătianu s'a scoborit şi am plecat. L-am dus acasă pe străzi lăturalnice, 
voia să evite grupurile de manifestanți care i se semnalaseră de-a lungul 
parcursului principal. Take lonescu, Nicu Filipescu si Costinescu au be- 
neficiat de aceste aclamatiuni, de altminteri nu exagerate. Pe drum, Bră- 
tianu a schimbat cu mine câteva impresii despre Consiliu si mereu repeta, 
ca şi cum ar fi vorbit către el însuşi: „Ne aşteaptă grele încercări, dar am 
dreptate, nu puteam, nu trebuia să fac altfel. Sunt sigur, sigur, tot mai si- 
gur...“ Istoria i-a dat dreptate şi l-a răsplătit de grija legitimă a tuturor 
acestor răspunderi şi frământări. „De acuma, Duca, pe lucru! La patru 
Consiliu de Ministri, la Dumncata acasă!“ 

Cu aceste cuvinte ne-am despărţit pe pragul porţii sale. 

România intrase în acţiune. 





CAPITOLUL DOUĂZECI ŞI TREI 


MOARTEA REGINEI ELISABETA 


Monotonia iernii 1915-1916 a fost întreruptă de moartea Reginei Eli- 
sabeta. Bătrâna Regină avea de mult obiceiul să trăiască în apartamente 
îngheţate, regimul acesta omorînd deja cu doi ani înainte pe cea mai veche 
şi cea mai credincioasă din doamnele ei de onoare, pe Dna. Zoe Bengescu. 
Acuma trebuia să cadă ea însăși victimă maniei sale nenorocite. Pe la înce- 
putul lui Februarie a contractat o gripă. Peste puţin gripa a degenerat în 
congestie pulmonară si, în zorii zilei de 18 Februarie (stil vechi), o zi mo- 
horitá si ceţoasă de iarnă, tovarága vieţii Regelui Carol I şi-a dat obştes- 
cul sfârşit. 

În jurul ei, Regele Ferdinand, Regina Maria, copiii şi câţiva servitori 
credincioși. Rudele ei, chemate în grabă, nu au putut veni la timp ca să-i 
închidă ochii. Când am intrat în modesta cameră de culcare pe care Regi- 
na Elisabeta şi-o alesese sus în Palatul Regal, aproape sub acoperiș, nu tre- 
cuse nici o jumătate de oră de când murise. Era în pat, neschimbată, lega- 
tă numai sub fălci, ca să i se închidă gura contractată încă de spasmul 
morţii. Un preot ortodox citea rugăciunile la căpătâiul acestei protes- 
tante. Am avut o groaznică impresie de părăsire şi de singurătate, această 
femee părăsea singură pământul pe care fusese Regină, singură de tot, ca 
cea mai desmoştenită dintre muritoare. Fără bărbat, fără copii, fără 
preoţii legii ei, departe de rudele, de ţara ei. Da, departe de ţara ei, căci 
de când tunurile bubuiau dincolo de graniţele germane, tot sângele ger- 
man al acestei fiice a Rhinului se răscolise într'însa. Din toate adâncurile 
firii şi ale sufletului ei se ridica Germanca care striga răzbunare și izbândă 
pentru neamul ei înconjurat de dușmani. Parcă șirul de Principi de Wied, 
cari de la tovarășul lui Carol cel Mare la încoronarea din Aix-la-Chapelle, 
și până la ultimul purtător al numelui, vegheaseră de-a lungul fluviului 
national şi apăraseră hotarele germanismului, parcă ei toţi, sculaţi din 
mormintele lor, vorbeau si simțeau prin bătrâna pe care o soartă ciudată 
o desrădăcinase dintre ai săi pentru a-i ageza pe cap Coroana unei Romá- 
nii îndepărtate. 

Această Coroană o purtase mai bine de 40 de ani cu toată cinstea pen- 
tru fara ce i-o incredintase, şi cu toate aparențele unei bune Romance, si 


285 


286 


totuși, când patria strămoșilor ei a fost în primejdie, acolo s'au îndrep- 
tat toate gândurile și toate speranţele Reginei de pe malurile Dunărene. 
Deodată s'a adeverit pentru toţi că această Coroană fusese un simplu 
incident în viaţa acestei femei, care de altminteri dispreţuia măririle lu- 
mesti, și că, aproape o jumătate de veac de vieţuire printre noi, de amin- 
tiri, de prietenii, de legături, de muncă, de bucurii, de suferinţe, de devo- 
tament și de onoruri, nu fuseseră în stare să schimbe un suflet rămaș strá- 
in, un suflet până la capăt german și numai german. În ultimele zile ale Re- 
gelui Carol pornişeră de la ea cele mai stăruitoare îndemnuri de abdicare. 

De altminteri, Regina Elisabeta avea ea însăși conștiința singurătăţii 
ei tragice. Cât timp trăise Regele, a cărui soartă o împărtăşise având un 
reazim în viață, se socotise datoare să asculte poruncile inimii ei şi să 
lupte cu tot focul naturii sale entuzigste pentru a împiedeca România de 
a intra în război împotriva Puterilor Centrale. De când Carol I îşi dormea 
sub lespedea de la Argeş somnul de veci, renunţase si la această luptă. Din 
vreme în vreme câte o povatá sfioasă, dată în treacăt Regelui Ferdinand, 
şi atâta tot. Acuma se simțea singură şi străină în mijlocul poporului peste 
care domnise, precum şi în patria scumpă a sufletului ei. Acolo toţi con- 
timporanii ei muriseră la Neuwied, nu mai trăiau decât nepoți si strá- 
nepoti de care vârsta şi depărtarea o înstrăinaseră, iar în locul Germaniei 
idealiste, sentimentale și culte din tinereţea ei se ridica acuma o Germanie 
materialistă, de negustori, de bancheri brutali, hrápáreti, cuceritori de tár- 
guri comerciale şi de ţări de exploatat, iar alături de ei creştea tot mai vân- 
jos puterea unei muncitorimi minunat organizate sub drapelul însângerat 
al social—democraţiei, care reclama drepturile foamei, ale desmoştenirii si 
ale mizeriei. 

Aci, instinctul ei îi spunea că se petrec mari lucruri, pentru care sufle- 
tul ei nu era pregătit, pe care mintea ei nu le pricepea. Înţelegea că Romá- 
nia zilelor ei dispărea, cá alta nouă se înălța pe ruinele ei, o Românie a al- 
tor oameni şi a altor credinti. În lumea aceasta i se părea cá este o rámá- 
sita fără rost a vremurilor duse, mândria ei suferea de această supravieţu- 
ire, simţul ei estetic era jignit de acest anacronism, o îndemna să plece mai 
repede dintr'o lume în care nu mai avea ce căuta. Si simțămintele ei creş- 
tineşti, credinţa ei într?o viaţă viitoare şi în fericirile ei, o făceau să pri- 
vească moartea fără teamă, cu o seninătate împinsă aproape până la vo- 
luptate. Ai fi zis că nici nu mai trăiește printre vii, că pe jumătate s'a rupt 
de viața pământească. Nu-i mai plăcea să stea decât la Curtea de Argeș, 
să rămână ceasuri întregi lângă mormântul Regelui, pe lespezile înseşi sub 
care ştia că va odihni şi ea. 

Cu vreo două săptămâni înainte de-a muri am fost în audienţă la dân- 
sa. M'a izbit insistența cu care mi-a vorbit de moarte, de fericirea cu care 
așteaptă trecerea ei în lumea cea de veci, iar când, în ajunul morţii, docto- 
rii se căzneau să o smulgă din ghiarele ei, ea spunea necontenit: „De ce nu 


mă lăsaţi să mor, nu vedeţi că pe lumea acesta nu mai am nici loc, nici 
rost! ?,..* 

Si astfel, soarta va fi voit ca prima Regină, ca şi primul Rege al Romá- 
niei, sá fie deopotrivá de singuri in splendoarea fastului lor regal. El, párá- 
sit de o ţară unde prin munca răbdătoare a unei jumătăţi de veac îşi în- 
chipuise că pusese stăpânire. Ea, străină într'o ţară si într'o lume de care 
nimic nu o mai lega. 

Cu toate acestea, am fi nedrepti faţă de memoria Reginei Elisabeta da- 
că am judeca-o Regină numai după sentimentele ei germane și dacă am ju- 
deca femeia numai după manifestările ultimilor ei ani. Ca Regină, Elisabe- 
ta de Wied, şi-a îndeplinit datoriile către patria ei adoptivă, iar în politică 
nu s'a amestecat niciodată. Fie din nepricepere, fie din nepăsare, fie de tea- 
ma soțului ei, căruia nu-i plăcea să împartă cu nimeni puterea. Fapt es- 
te că prin atitudinea ei rezervată a scutit Coroana română de spectacolul 
pe care atâtea curţi le-au oferit şi anume a lipsei de unitate de vedere, a 
ciocnirii de influiente contradictorii în sânul însuşi al Palatului Regal. 

O singură dată în patruzeci şi cinci de ani influenţa ei s'a exercitat, alt- 
fel în chipul cel mai funest, când a voit să însoare pe Principele Ferdinand 
cu Dra. Văcărescu, Proiectul era absurd, în contradicţie vădită cu rostul 
însuși la noi al unei dinastii străine. Dansa a fost însă atunci victima unei 
adevărate bande de sarlatani, în fruntea căreia se afla secretarul ei elveţian 
numit Scheffer, care, abuzând de starea bolnăvicioasă a Reginei, prin spi- 
ritism şi alte mijloace, au convins-o că unirea dintre moștenitorul tronului 
şi descendenta uneia din cele mai vechi familii boeresti din ţară, corespun- 
dea dorinţei întregului popor. Suverana a plătit dealtminteri scump aceas- 
tă unică incursiune în domeniul politicii, enunţarea însăşi a unui atare pro- 
lect a stârnit în toate cercurile si în toate partidele o furtună de protestări. 
Căsătoria a fost împiedecată si Regele, cumplit în asemenea împrejurări, a 
trimis-o la Neuwied, ca printr'un exil de peste doi ani să se pocăiască de 
greşeala ei si de încurcăturile pe care le pricinuise. În schimb, de toate atri- 
bufiunile fireşti ale unei Regine s'a ocupat nu numai dintr'un simtámánt 
de datorie, dar cu inimă şi cu pasiune. Operele de binefacere nu au avut o 
protectoare mai devotată, nu a fost suferinţă omenească spre care să nu 
se încline compătimirea și sprijinul ei. Nobilimea scăpătată, surorile de ca- 
ritate, spitalurile, orfanii, váduvele, infirmii, tuberculoșii, orbii, peste toţi 
s'a întins cu o regală dărnicie nesfárgita ei caritate. Faţă de răniţi şi-a fă- 
cut datoria la 1877 mai presus de orice laudă, a reușit chiar să-și asigure în 
popor o reală popularitate, care făcea din porecla „Mama Regina“ mai mult 
decât un nume izvorít din retorica oficială, sau din lingușirea curtezanilor. 
Dorinţa ei de alinarea durerilor ce le vedea în jur împingea sufletul ei nobil 
să nu cunoască nici hotare, nici măsură, Era în stare să dea tot ce avea şi 
ce nu avea, nu o dată oameni fără scrupule au abuzat de acest exces de bu- 
nătate pentru a îi exploata fără ruşine naivitatea si generozitatea. Vatra 


287 


19% 


Luminoasă spre pildă, a degenerat intr'un scandal public, pentru orbii ei 
se împrumutase pe polite în toate colţurile Europei, iar Regele Carol a tre- 
buit să plătească datorii nesăbuite, de zeci de mii de lei, și statul să inter- 
vină spre a salva fiinţa și prestigiul compromis a] Azilului. 

S'a zis că îi plăcea Reginei Elisabeta maj mult durerea și deformitatea 
decât fericirea și frumuseţea. E drept, parcă resimțea o voluptate să mân- 
gâie pe acei pe cari soarta ij lipsise de binefacerjle si de podoabele lumii a- 
cesteia, parcă sufletul ei, lovit în tinereţe de o nevindecată durere — pier- 
derea singurei ei copile — se simtea mai aproape de omenirea suferindă 
decât de cei puterpjgi şi de cei norocogi. Dacă în întunerecul vieţii unui 
biet cocosat repins de toţi putea să aducă o rază de lumină, ce ar fi pu- 
tut aduce ea, spre pildă, în existenţa pliná de strălucige a unei femei fru- 
moase și sărbătorite? 

De asemenea, literjle si artele române au găsit pururea sprijin în Regi- 
na Elisabeta, saloanele ei la București, ca si la Sinaia, erau neîncetat plipe 
de artiști bătrâni, tinerj talentaţi si netalentaţi, pe care îi proteja şi îj ajuta. 
Numărul bisericilor ce au beneficiat de stipendiile ei a fost infinit. lp cea 
mai mare parte ei i se datorează dezvoltarea talentului lui George Enescu, 
de îndată ce a descoperit neobignuitele sale daruri muzicale, nu numaj că 
l-a trjmes în străinătate si că a vegheat să nu ducă lipsuri, dar l-a adoptat 
ca un fel de copil a] casei. La Peleș, ca si la București, Enescu avea odaja lui, 
când venea era o sărbătoare. Îl încuraja, îl rásfáta, îl admira. 

Dealtfel, față de toate manifestafiunile artistice, avea aceeaşi vie soli- 
citudine. Nu se poate spune că a protejat vreuna în dauna celorlalte, poate 
că literatura era cea pentru care a făcut maj puţin. Învăţase bine románes- 
te și cu talentul pe care îl avea pentru limbile străine, i-a fost repede ușor 
să vorbească limba noastră foarte bine şi aproape fără de accent. Litera- 
tura nu o cunoștea toată, o prietenie intimă cu Vasile Alecsandri îi dezvă- 
luise toate tainele poeziei noastre populare, însă după moartea lui Alecsan- 
dri a pierdut contactul cu literatura noastră maj nouă. O vreme, Majorescu 
maj întreținea legăturile între Carmen Sylva si confrații ei români, şi dân- 
sul domnea însă de câtva timp în mijlocul unui cenaclu restrâns şi cam spe- 
cia). Cei iniţiaţi afirmau că dacă între Regină şi Eminescu nu a fost mai 
multă şimpatie, vina trebuie căutată în fjrea ciudată a marelui nostru cu- 
getătormpoet, decât in reaua voinţă sau în lipsa de interes a Suveranei. Ul- 
timji nostri poeţi si prozatori au urcat rar și întâmplător scările Palatului, 
dar putem oare învinui pe Regina Elisabeta de-a nu se maj fi simţit la bă- 
trâneţe atrasă de noile curente literare și puteam să i] cerem mai mult de- 
cât să fi dat toată prietenia ei lui Vasile Alecsandrj şi să fi întreţinut cu 
Eminescu, cu Hasdeu, cu Odobescu, cu Titu Majorescu cele maj bune ra- 
porturi? 

Pictura a încurajat-o mult, se poate spune că pânzele nici unuia din pic- 
torji noștri maj de seamă nu a lipsit din colecţiile ei și că arareorj se făcea 


E 
[e 
«& 
z 
o 
o 
m 
fz: 
o 
n 
îi 
pad 
o 
> 
ac 
2 
Tm 





Fig.12 


o expoziţie în care să nu se găsească vreun tablou purtând inscripţia „Cum- 
părat de M.S. Regina“. Meritul ei era cu atât mai mare, cu cât Regele Carol 
care, nepriceput în ale artei, dispreţuind tânăra, dar atât de talentata noas- 
tră şcoală de pictură, desigur mai mult a împiedicat-o, decât a încurajat-o 
să acorde regala ei protecţie unor manifestaţiuni artistice ce, după părerea 
lui, nu meritau nici un sprijin. Cel mai de seamă pictor al României din zi- 
lele ei, Grigorescu, nu s'a putut plânge de Regina Elisabeta, ea i-a fost ne- 
clintit o prietenă intelegátoare şi o admiratoare entuziastă. În vremuri în 
care latifundiarii României cenzitare arătau pentru artă atâta nepăsare, în 
care expoziţiile erau pustii şi un Grigorescu osândit să-şi vânză operile pe 
câteva sute de lei, Regina Elisabeta considera ca o datorie să cumpere pe 
preţuri, atunci excepţionale, cele mai de seamă pânze ale marelui nostru 
pictor şi colecţia ei, ieșită dintr'un amestec de sinceră admiraţiune si din- 
tr'o regească grijă de ajutoare, conţine astfel, într'adevăr, cele mai bune 
bucăţi cu care Grigorescu şi-a asigurat în arţa română o glorie nepieritoare. 

Muzica, care poate îi era mai dragă decât artele plastice, s'a dezvoltat 
la noi sub directa ei înrâurire. Concertele simfonice le-a patronat cu cel mai 
viu interes, cel din urmă cântăreţ, ca şi cea din urmă cântăreață găsea la 
ea o vorbă bună, o bursă pentru străinătate, sau ajutorul pentru a-și orga- 
niza un concert reuşit. Wachman întâi, Dinicu pe urmă, erau toată ziua la 
dânsa, de Enescu nici nu mai vorbesc. În genere, îi plăcea să trăiască în 
mijlocul muzicienilor, cânta bine din pian si la orgă, în fiecare zi o dată, 
mai târziu si de două ori, se făcea muzică în apartamentele ei, operele lui 
Bach, Beethoven, Mozart, Schumann, ca si ale compozitorilor moderni ger- 
mani, francezi, ruşi şi poloni, erau executate de ea şi de cercul de artişti 
ce o întovărăşeau pretutindeni. Se poate spune că nimeni mai mult decât 
dânsa nu a contribuit la dezvoltarea gustului muzical în societatea romá- 
nească. 

Neapărat felul cum şi-a înţeles Regina Elisabeta rolul ei de Mecena al 
artelor poate fi supus criticii, iubitorii de artă pot discuta gusturile şi con- 
testa preferinţele ei, nemulţumiţii pot susține că i-ar fi stat în putință să 
facă mai mult. Când o Regină, însă, a ştiut, sub domnia ei, să fie în litera- 
tură prietena întimă a lui Alecsandri, în pictură marea admiratoare a lui 
Grigorescu şi în muzică aproape a doua mamă pentru George Enescu, nu 
se poate tágádui că faţă de artă şi-a făcut larg si cu prisosinţă datoria. Cá 
în fundul inimii ei nu ne-a iubit, se poate, că în gândul ei am rămas la ur- 
mă mica ţară pe jumătate sălbatecă, în care împrejurările vieţii o azvârli- 
seră în tinereţe, iarăși se poate. Cá sub impresia unor nedreptá fi, unor su- 
părări, s'a lăsat uneori ispitită să scrie lucruri pe cari ca Regină a acestei 
tari ar fi făcut mai bine să nu le scrie, este din nenorocire adevărat. Să ne 
fi înţeles şi aspiraţiile naţionale, era prea mult pentru o femeie care nicio- 
dată nu a cunoscut realităţile politice ale vremurilor ei şi care, la 70 de ani 
trecuţi, mai puţin ca oricând, se putea obişnui cu noi credinţe şi cu alte 


289 


290 


orizonturi. Dar oficial întotdeauna purtarea faţă de noi a fost potrivită cu 
îndatoririle regale si, recapitulând toată viaţa ei, trebuie să mărturisim 
că a purtatio cu bunătate faţă de cei mici și cu demnitate față de cei mari 
şi a înconjurat Coroana ce o purta cu un nimb de artă. 

Ar fi o fericire pentru dinastie ca viitoarele Regine ale Romániei—dacá 
dinastii vor mai fi — să poarte Coroana strălucitoare a románismului între 
git, așa precum Regina Elisabeta a reușit să poarte atâţia ani modesta Co 
roană a Principatelor Unite şi pe urmá, Coroana tot modestă a micului Re, 
gat dintre Carpaţi şi Dunăre. 

Ca femeie, Elisabeta de Wied era fără îndoială o personalitate care me, 
rita să fie judecată în toată complexitatea manifestaţiunilor ei de o viaţă 
întreagă, nu după crámpeie mai mult sau puţin antipatice, din rátácirile 
bátránefilor sale. Dealtminteri, de ce am învinui pe Regina Elisabeta dera 
se fi arătat la sfârşitul vieţii atât de germană prin toate simțămintele ei? 
Putea ea să se arate altfel decât era de fapt, adică o figură minunat repre: 
zentativă a Germaniei, desigur nu a Germaniei războiului submarin, nu a 
Germaniei pangermaniștilor lui Wilhelm II și a plutocrafiei de la Diskonto 
si de la Essen, ci a Germaniei care dăduse lumii pe Goethe, pe Kant, pe 
Beethoven şi pe Wagner, a acelei Germanii iubitoare de artă și de cultură, 
dispreţuitoare de bani, demodat sentimentală, în goană veșnic după drep: 
tate, înfrățire și frumos. Regina Elisabeta era fiica şi expresia acelei Gen 
manii care a făcut unitatea imperiului, fiindcă nu trebuie să uităm că da, 
că pumnul lui Bismark a putut birui la Sadova şi la Sedan, a fost fiindcă în 
dosul lui sta încă — neatinsă — moştenirea de ideal a marilor poeţi, artişti 
și filozofi germani. Când acest patrimoniu a pierit, pumnul singur a dus 
Germania la prăbușire si la revoluţie. 

Cercetând cu desamánuntul personalitatea Reginei Elisabeta, vom regá, 
si în ea toate trăsăturile caracteristice ale acelei Germanii. Ca si aceasta, as 
vea o nespusă poezie, şi în întreaga viață a Reginei era într'adevăr multă 
poezie! În lumea de luptă, de concurenţă, de ambiţie, să putem întâlni o 
ființă pe care toate aceste frământări nu o ating, care trăieşte într'o lume 
aparte de iluzii, de gânduri, de visuri izvoriîte din imaginaţia ei bogată, din 
nevoia ei desa idealiza totul — aceaşta este de fapt adevărata poezie. Și așa 
a trăit Regina Elisabeta. Coroană, tron, negoţ, politică, curente speciale, 
ce a ştiut ea yțeodată despre toate acestea? Frumos si urît, bunătate si 
răutate, milă şi dreptate, împilare şi yrá, ciocniri între forţele distrugerii 
si năzuinţele progresului, avântul sufletului omenesc către perfecția moi 
rală și perfecţia estetică, aceasta stăpânea viața Reginei Elisabeta, cum 
stăpânise Germania ce nu mai e. 

La amândouă, aceeaşi lipsă de simţ al realităţilor. Când Regina von 
bea de viaţa reală, nu te puteai împiedeca să nu râzi, un copil de cinci ani 
ar fi dat dovadă de mai multă pricepere, de mai mult simţ practic. După 
moartea Regelui Carol era foarte îngrijorată, fiind cu desăvârşire incapabis 


lă să-şi dea seama ce se poate face cu sumele ce le primea anual de la stat 
şi cu marele venit pe care Regele Carol îl lăsase moștenire. O vedeam des 
pe atunci şi mereu mă întreba: „Crezi că am să am cu ce trăi?“ si nu doa- 
ră cá se îngrijea de ea, sau că avea gusturi luxoase. Pentru dânsa nu cheltu- 
ia nimic, îmbrăca rochiile pe care i le cumpărase slujitoarele ei și dacă nu 
i-ar fi reimprospátat garderoba, ar fi umblat in zdrenţe. Dar săracii ei, pro- 
tejaţii ei, să nu cumva să piardă subsidiile pe care le primiseră în trecut. 
Considera că are faţă de toţi aceşti desmoșteniţi, obligatiunea morală să 
îi susţie ca pe vremea Regelui. 

Pe lângă acestea mai avea atâtea alte planuri: îi spuneam de cantinele 
şcolare ce funcționau atât de greu în capitală, imediat îmi spune: „Cum le 
pot scăpa de greutăţile financiare în mijlocul cărora se sbat? De cáte mii 
de lei ai trebuingá?ff Se ducea la Curtea de Argeş, primarul se plângea cá 
orașul nu are apă, a doua zi îi dona 300.000 de lei pentru aducerea apei; 
sau școala de meserii din preajma mănăstirii — avea un buget restrâns si 
nevoi multiple: să i se întocmească lista ţyturor acestor nevoi, de aci ina- 
inte o privesc pe dânsa — şi aşa mai încolo, preţytindeni şi tot anul de-a 
rândul. Noţiunea valorilor de schimb a obiectelor, tot ce constituia schele- 
tul însuşi al vieţii practice, nu-i puteau intra în minte. Mărţurisea cu o co- 
mică naivitate că nu ştie dacă cu o mie de lei poate hrăni un om sau dacă 
o femeie își poate cumpăra o pereche de mănuși. Deosebirea între sute de 
mii şi mii era cam vagă în capul ei şi de aceea ile puteai lua cu aceeaşi u- 
șurință, desţyl că scopul pentry care le cereai să fi fost nobil, să fi fost 
uman. 

Pe de altă parte, aceeaşi excluzivă dragoste pentru preocupările inte- 
lectuale. Regina Elisabeta era cea mai înaltă expresiune a culturii, ştia la 
perfecjie mai multe limbi moderne, le vorbea cu uşurinţă deosebită si le 
ştia aproape ca limba ei maternă. Studiase si limbile elenă, latină si rusă. 
Literatura universală nu avea taine pentru ea, cunoştea cu de-amănuntul 
operele țyturor autorilor și putea oricând recita mii şi mii de versuri. Aju- 
tată de o memorie admirabilă, te surprindea până la adânci bátráneti prin 
multiplicitatea si eclectismul cunoștințelor ei. O convorbire cu dânsa era 
o adevărată plăcere intelecţyală. Dacă concepţiile ei ar fi fost mai sistema- 
tizate, dacă ar fi fost în spiriţul ei critic mai multă măsură și mai puţină 
exuberanţă in entuziasmele ei, mai puţină înverșunare în antipatii și mai 
cu seamă mai puţin abuz de superlative, conversaţia ar fi fost unică. 

Fiindcă era şi elocventă, își exprima ideile într'o formă literară cu un 
vocabular de ispititoare bogăţie şi, dacă nu cu spirit, întotdeauna însă cu 
căldură şi cu vervă. În muzică, pictură, sculptură, în filozofie, în istorie 
cunoştinţele ei erau tot atât de vaste ca și în specialitatea ei, literaţyra. Nu 
vreau să discut valoarea operei ei literare, vorbesc aci de Regina României, 
nu de Carmen Sylva. Cred totuși, cá nu mă înșel când afirm cá minunata 
ei cultură întinsă, adâncă, rafinată, acea cultură care din nefericire a dis- 


291 


292 


părut o dată cu ea, era cu mult superioară producţiunilor ei stilistice, me- 
nite să îi supravieţuiască. 

Nu neg cá este multă superficialitate intr'o concepţie de viaţă bazată 
numai pe intelectualitate, recunosc că în timpurile noastre e anacronică, 
de parcă ar reînvia în învălmășeala nevoilor de azi Germania sentimentală 
a poeţilor de la Weimar și a cugetătorilor de la Koenigsberg. Dar dintr'însa 
se desprinde o atmosferă de cerebralitate şi un parfum de altă dată al că- 
rei farmec mă pătrunde si fără voie mă robeşte. 

91 acestei femei, în mentalitatea căreia greșit convenţională, fără pre- 
ciziune, fără rezultate practice, se oglindea însă atât de bine o epocă în- 
treagă din dezvoltarea rasei germane, îi pretindem pentru trecătoare, pen- 
tru ea neinfelese considerafiuni politice, să-şi renege sângele, să-şi calce 
în picioare credinţele, concepțiile, simțămintele, idealurile nedespártite 
de însăşi fiinţa ei? Nu, pentry unitatea, armonia, pentru frumuseţea aces- 
tei vieţi prefer ca Regina Elisabeta să nu-şi fi mânjit bátránefele cu o ase- 
menea trădare! 

România Mare oricum se înfăptuia, cu și fără dânsa. Se pare, dealt- 
minteri, că soarta a judecat tot astfel şi că a socotit că Regina Elisabeta, 
pentru tot binele pe care l-a făcut, pentru toată bunătatea pe care a revăr- 
sat-o în această lume de greșeli si de păcate, nu merita să închidă ochii 
sub povara unei pedepse, ci, dimpotrivă, că femeia, dacă nu Regina, meri- 
ta un sfârșit compătimitor. Într'adevăr sogrta a răpit-o din mijlocul nos- 
ru înainte de-a fi scos nepotul ei spada împotriva Germaniei. S'a stins sin- 
gură, părăsită, dar liniştită şi cu conştiinţa împăcată. De închipuit ce ar 
fi fost moartea ei după întrarea în război, după înfrângeri, după jalnica re- 
tragere în Moldova, după prăbușirea Germaniei! De această tragedie sufle- 
tească, cu drept Elisabeta de Wied, prima Regină a României a fost scutită. 

Îngroparea ei s'a făcut după același protocol ca a Regelui Carol. Popo- 
rul a plâns puţin, câțiva pamfletari au avut chiar suprema lipsă de elegan- 
ta morală de a nu-i respecta nici sicriul. Corpul ei a fost aşezat la Curtea 
de Argeş lângă al Regelui, sub lespedea unde petrecuse atâtea ceasuri dusă 
pe gânduri, i în rugăciuni și in plânsete. Între cogciugul ei si al Regelui, în- 
tr'o cutiutá pe vremuri pirogravată de Regina Maria, au fost așezate şi o- 
semintele micei Principese Maria. Mormântul a impreunat deci pentru ve- 
cie bărbatul, soţia și singurul lor copil. 

Cu prilejul desgropării Principesei Maria, s'a petrecut o scenă curioasă. 
Îndată după încetarea din viaţă a Reginei, Regele Ferdinand mă chemase 
si îmi exprimase dorinţa lui ca mica Principesă să fie și dânsa așezată în 
mormântul părinţilor ei, căci de când murise zăcea sub o modestă cruce în 
parcul de la Cotroceni. Ne-am înteresat asupra îngropării ei, era sau nu era 
îmbălsămată, groapa era ori nu era boltită? Nimeni nu știa nimic, nimeni 
nu mai putea da nici o lămuririre, din cei care la 1874 luaseră parte la ce- 
remonie, toţi dispăruseră; la întrebarea: cine o cunoscuse, abia pe ici, pe 


colo se mai putea citi un nume. La Palat nu mai supravieţuia nici unul, se 
vorbea de un bătrân telegrafist, dar întrebat, era prea mult, nu își mai adu- 
cea aminte. Niciodată nu am avut mai dureros impresia deşertăciunii vieţii 
omeneşti — 40 de ani, şi era destul ca să şteargă până şi ultimile amintiri 
sub groaznica uitare a morţii. 

Pe de altă parte, în oraș circula un zvon, sau mai bine zis învia o legen- 
dă, care multă vreme se povestise: se susținea că mormântul din parcul de 
la Cotroceni era gol, că pe timpul pribegiei la Neuwied, după scandalul 
Văcărescu, Regina Elisabeta, în taină, a dezgropat pe fiica ei şi o transpor- 
tase pe țărmurile Rhinului; ca dovadă se dădea faptul că de ani de zile Re- 
gina, care iubise atâta acest copil, nu mai călcase pe la mormântul ei şi tot 
aşa se explica si de ce acest mormânt era neîngrijit. Regele avea cunostin- 
ta de aceste zvonuri, nu le dădea crezământ, dar pjci nu se incumeta să le 
desmintă cu hotárire. 

În această stare de spirit am purces, aşadar, pe o ploioasă şi rece zi de 
Februarie la funebra operaţie a dezmormântării. Erau de faţă, pe lângă 
cler si gropari, Regele Ferdinand, Principele Carol, Barbu Știrbey, Petre 
Gârboviceanu si cu mine. După un strat de pământ destul de adânc, am 
dat, în fine de un mare sarcofag de zidărie. Zvonurile erau deci false. Sub 
bolta de zidărie trebuia să se găsească sicriul, târnăcoapele începeau să lo- 
vească, dar zidăria nu se spárgea. Zidarii de la 1874 fuseseră mai conştiin- 
cioşi decât cei de azi. În cele din urmă, stratul este străpuns, dar locul sj- 
criului conţinea pământ; se putea totuşi ca sub acest pământ să dăm de 
oseminte. Groparii încep din nou să sape si sapă, sapă, sapă mereu, fără 
să dea de nimic. Faptul devenea din ce în ce mai straniu, mă uit la Știrbey, 
Regele se uita la mine, eu la el, se încinge între noi un întreg dialog mut — 
să fie oare adevărată legenda? Începem să fim îngrijoraţi, cu un mormânt 
gol toată funebra operaţie se sfârşea în ridicol. În sfârșit, la o mare adân- 
cime amestecat cu țărâna s'a găsit un os, pe urmă altul, o iconifá de ar- 
gint ruginită, câteva bucăţi dintr'un sicriu de lemn cu ciucuri de mătase 
verde, la urmă întreg scheletul, un lănţişor cu o cruce de aur arătând încă 
locul gâtului, deasupra un craniu de o mărime excepţională, cu o frunte 
proeminentă, ce îşi evocau chipul ei așa precum fotografiile ni-l transmi- 
seseră. Regele ne povesti atunci că priveliștea acestui craniu înegrit de pă- 
mânt făcea parcă să revadă mica verișoară cu care în copilărie se jucase la 
Sigmaringen. 

Pe când preoţii îşi spuneau rugăciunile, un aghiotant se apropie de Re- 
ge şi îi înmână o telegramă. Împăratul Wilhelm, îl vestea că unul din fiii 
lui, pare-mi-se August Wilhelm, care se afla în inspecţie pe frontul balcanic 
va sosi la Bucureşti spre a asjsta la funeraliile Reginei Elisabeta. Suveranul 
se arăta vădit necăjit de această inoportună vizită. La mormântul Reginei 
Elisabeta însuşi Regele nu mai putea suporta manifestatiunile de simpatie 
ale Puterilor Centrale. Într'adevăr, de la moartea Regelui Carol calea pe 
care o străbătusem era mai lungă decât ni se păruse. 


293 


294 


Pecetluirea mormântului la Argeș nu a fost atât de mişcătoare ca ace- 
ea a Regelui Carol. Zidarii erau grăbiţi, biserica lipsită de misticism, cle- 
rul părea că repetă în silă slujba cu care se obişnuise, lacrămi curate de 
țărani nu au mai venit să stropească piatra abia închisă. Știrbey, Henry 
Catargi si cu mine, martori oficiali ai acestei ultime ceremonii, ne-am reîn- 
tors târziu şi, obosiţi am adormit într'un vagon prost luminat. Când ne- 
am apropiat de București, îl auzim deodată pe Mareșalul Curtii, Catargi, 
strigând speriat: „Unde e Coroana, am pierdut Coroana!“ Nu pierduse Co- 
roana de aur a Regilor României, dar în somn se culcase pe ea. 

Parcă soarta ţinea să mai dovedească o dată deşertăciunea măririlor 
lumeşti, parcă moartea se credea datoare să arate cá în faţa ei sunt iarăși 
deopotrivă cei cu, ca şi cei fără de Coroane! 





337 


Tehama Dae T. 


om 
A mah S REM YA A 
y 
(luare! me TT 1 h I. le Jaqmpw Ji m 
ear in i ex is pad um 
ale Mos, ma (dn kl ! S 


pa up WA OMM 04 eo! 

pone A la i v TA S: a 
eA Da co "TE 

i e | Maca waa bai i tin 
A me gorge et Vue ahu m 
Ee m bane.” A dn imbakin: wA tal 
emali qu we dohi ii Hemu ma ini 

e du Wt id ulim. moi Ww m (M MM 


d Mes d uae "chaa a PNDR Da en ad rt puni 
wani de apa ri Vete a pni 


i1 RE A 1 


c fed 


| că ali 
eire [m ei pu INI i pupa L 
h Thuin . Bialiows . 


Planșa Nr.1 


lim mh m fom qn 
Miwa hi WAA E. 
epi 


dm dia cui m awe lest «d | 
pm lu "aud Inm la dal m 


w u e vv ă E A) g d a iis mun 
pi a T 

E 74 ul anu 

„ Na quam. loh mawy pr nul qui m nri 
pU mo du i ohi Jaka lán denl 
dme d am l'ai namin ane lol 
lt Joiuu gu ; T 3 ec || dun Yune upo 

nokl. 

p D vh h dr ad Wa yo fue gwa hya 


Wa Buemut Bu 





Boe d 
ma amimi PAA LI 
Te tlie kann M p quu makuzi 
M ulum wd WM. el Nf im melah t 
mu pomt. mar dT. jaki h, [aul m bla 
M [Au m eh [unn PE umb. 
Ju ow ma A sg „br sius 
CES A eed et | 
bs Hu ned e es d ja qu pe Mu chri 
im mi banu 
Mim Sta fii Nori d emri dim. 
Jim UMA È hawe la eiii f) moa â 


thi dan [* Ym lu area i noweau | 
m: bhonn em pluh d ul atu ma cela ni îi 


Planşa Nr.2 


ma mamn ÎL Yn em f )! m la en ema lw l, 

UA h a puli e nnm Vir "aali 
TUN op eius HM mmi hu Jom - 
1044 eus Td A Ww ido, Ad n 
Jams mae cw wh m w 
N uma. d D s AA ATA ult am 
maal sunu . limi pm um 
ahim amol n shi Hy Aba i 

Fi du HS 
iue. un : d ikama yu au. mnih 
hi Haumu minada pi wa Wavu omina Mus 
apii nt Mw üt de me 
"rem V faep, uma d ei hip mm m : 
D Var U, wim im Vice qe m 
fa cnpaoli m Qwtt T iud his wal i cm ont 
iut colul awe ba iomu Mius tu n gw emue 
kunbia d be kada ped a mam fims. 
T „Qu uou hus 
E ate i mma 
n poe pai 0 a qu'm gm 
bg e 2 Ur D Apte d T wl wu UD 
"a NE dede eun d d 
IM QV. lait 
e Sera m^ nele WA eto hw Ti 
id ptos amun he vnda Hu cofash rph Ju i 
à Juli. Via win dim Au Vi wh; an au 


mw eal wm ty a peg lm ou M. Ur e e Uni - 


ad. qu mn eu d iul bl 
wa cmuddimm d. à bui îm mali oli ha inec pe 
tma Mda pai m oml aa mla mohim Ymo ) 
[m la daah Atl bu Jun uw [m amu cal: 


Planga Nr.3 


340 
(deus wmon X muwu cimmi m lc da la 
x y 2 IA Ha alo ^y pt 
u lor: 1- A owo A UM OM. 
wis ju DUA ea ouf ! ah - -u GP n 
rali. e Jen ama Aad pm mr la 4 ome tm 
ouu mom T M p pm mwa WA à la Jon, 


qua ema la WAT qui rms alhihu qu «ri 


adum kaoul Www a i di Mm Ke, E . An emu m - 
[ou dr qm ) Www. T qui nhi ar ed ictu 


gp l Hanow Jam wap . 


mami Cry uw ri | Pu cm hia à A ti: at În Cm m. 
Ju d Ped wall mon |m aim mm 

j Qiu fi^ YA AI wu a muhim 
pa al sari nad yali d 

OM Ume Cv vs Em wu PT postare mhn 

m. woh om m amomo a li hu mmo e 
ai nmm totul” em mungu 


„ma d d wma m. lei, ma ovul 


m XA ^. rYi nm cu HY awha ch 
Td. E Jami el am nia k wn 
[ou e Wa Nei ar dai vi Mou le Id 

ki APR di, dpi wa Im wwa dc n ar. nan has 


(Spa Ma CNM U L 
d AUN TUN Ww 


Y bna tuf fic à They i DA k luco? peliligu 
al nm Ward mi 


——— 


Planga Nr.4 


H em aus eu În uta mal atuke 
ponina 
FA e Tat mom "Ur 
u Ai m Fan 
no- m ul 
n Tit a "d ne p ya Yomi 
ad TIE eu li rar areon la 
UA pA 
ym un pou Mo, Iman Wu nd 
ti vrdi (i Ls y Bueu fuus dud om 
jaa 1 A lui ha Jnd 9 i 
x e mi a Vila wo o "m Tam 
foi ua! Lo ol dC pb lua: Suna WAL aaa je 
EM p T p E usd n i 


H dui y wal! Tu pel 
ias ju mu pi (AU OL jet ok 


Ilma vina A0 0 is j [RN 


Pipay E pr i Tin i 
ex: Ag Epl 
Aim ed d M 


K u moi N rela 


par 


un nul med lt. i| p a! e] ^ m 
is MEL, ue Ye Ws eun, 
int MI-A litis uh LAM 
ín udin ju- dmt ti 
J4» lia MM li vanak | tes 


Dar! jw ) cà an 0 mM ra i ufi 
ym (utto că M. Jafg er : 
ha Ya målat ` iM M. SQ us y d cu 


Planga Nr.5 


al 40 tu MMC able hulia NIT ha 
fifu Ja k pahi, "i u WANA re 
ju 


mwai mah Q SEN nM. : 


gi S 


- I Kup tü wii, pf f 
Ji M ali inua tdn fane up ns tu) 


. aepo phi lun ei qe ja a ro 
Wii ug Y 2 "TER ep 
$ . s 


nu 


Planga Nr.6 


341 


lonis 0j, bri 
Jti wiak iale Eu 
" (kapa 
ML rm 
waja pe on ies ei a. 
miy ner 


Ju (pole ya va ava A con 
wea dig fami Jam » Jer bus 


HET gm 
ig i B yali a 


Planga Nr.7 


= de, Ms 


i 
Jii A 45 


m) u 
Su Upwa a idi bl pomm TE poa Mau 
" Fm à ws wi hauwi el das Mun kit 
uL CAL AMA MAIS ll y id Ju Ml 


Oud ju. tul di Im mule 
ü AIPE A hiqe, JA ee cu 
la doi ^ i adim wit. t frs di 
ce, fid a fnme å NON Ma. 

9e4 . s COMMON ^ ada. ^i almis 


ha MA MAP, melio. haoh” i. 


ds. M TUR á urhi t 
i ja. uug dum opt (i Ioan | t je 
Mo Iud AR n gaga 1 SA la - 


"d d a Sau ku s 
lens eMe it dnt TE IN 
ya E 

Sa up i mi "tnn 


| M nd ri duo A UE 
et Ha ; d lin [el Anj DE T: no 


r p i ^ 


Planga Nr.8 





TY 


à la qu po | prie Tha ni 
Er x ada mad ll 
Jw wm WM M VA WM 
ies M melki An ete 
[m ch oval d Li "AA WM uad ly md 


Jo mulin k pis 
Ama e j 
n h unt 
^ ur ES, dd vs MI 
tll meta k uie ut Pas ord 
io pu mhu hu 
el epis k m lamn a e prd 
up u pi 
WI sr ut OL AA f m o fu 
Du dl N r ili c 
A piece is i s ka wid, 
mlilawu Jan TA uli dwol & pume d Pap ma ^ 
ya di w i quid Wt repet wmd Oma 
e wa CL Qui cmo la Ine hini și mmm 
ba robia teroarea . k ias 
0 we ppl kuu yi [ i 
(pal qua wma Y ha yore mee" blond aM Inu 


Planșa Nr.9 


x 27 


pu e Mumlimi awa yi La didum N 
udi "alo pod n dli al alim pal m nd, 
| (pita da KITAA gus. 
damo he dad Ton NA amina Dou 
wd ucim fu hri n mu mA 
min bulo la e m ih cell n. 
hau du | as, mmm ii isl m m: 
Uso parag Mh sid k di WA ^ mase emh nm 
hu WA MMA rima Zm ae 
AMA logun 
An fe Wu, Ti ta 
wf A ba 
tipi per peu ü D s To 
ume. du eta a n P 
JW odit d nd Ü 
p f Je ire tulere d 


iles owe h pe V ditm pi M t pm l bd; 
A OA age 


E 


" k Îi umi 


bi uM Nai um "m y xut vin walo 


? Vu tuna. no i i i 

bna En Jh TE "n E 
Jiwwt ic lf vec 

ph E upia hd " "i 


U m wm agnt 
a pedi ul aet a VAM um allia 
Q^? ri QM MA mau lu oc Haut wa 


i fi etic WA sic n u^ pa pm)uoul 


A 


Planga Nr.10 


345 hm ku MA FIT wit uh uuo) hu 
“mi iM er dr lau la late 
mi În mume | Ja nemomo qui kideri ws 


L 
ju mmu d [od Veti nimi qui ho wa alla kh 
Grjnalim ha avus. 
Bali ama. 


Planşa Nr.11 


azs Vii a an dunbali (C Toke [nna ` A ond 
Dupfalt olini Mi a ovul dumtali astăzi ? î 
uwm he pmm a RITE out y à ayuh) hali 
Ji val i. di Wa CITI hdd Mu Man ; VA ul. 
Petali nui otin. 
A ow t ali ai pole e alimti ex Y aig; 

pewa N'a wh hotar mti alimi me 

lagi poola eà dti alti ti nali, Im apăra 
D eM Ym shume. 


Ya Ja qua ona lou ian hi e mi talit a 


Ey Tak [muu don Ja "mi pow 16. nile 
ză fa lbu ets hli ya medinm, etum 
h podia Aw espe fiti poti bu tunde. 


Planga Nr.12 


az? Ji fanol- en e "pm emala m 0 saha it Vie eq. 
ida [rfi odi o hi pată, ) Ji m as wd: 
pahi im En Ji s: alu a (c [^ linda 
T wil, Ja mi une | dà jui Au m 
en dst ak ol wil 
I bulis uli fa d puleni pila, 
Med. Nu wa. 
Stim m. (al Twp uli WA be (la... (* ‘Mini 
hu k wam, oli ln His de 
Qaia alim. Sam eà ot CU Mine. 
Fdan. (m jupli ) e dou ha MM iu! 
ii c: wwa nali ul Ma JI “Mimi 
hu de y Hr n mi ond nafu: 
Mo Jå - halipi di miji. 
mu. P T E Ji e mti whi. 
Malim Tu vale drez 
Phation Sul Ida | am) mi- 04 “pu că 
uti et. ttul Ye atn) en mime în ua 


e pi yau prhăica ulun. ( (0p innt] 





Planșa Nr.13 


fon Jin vala t aowi uduni aù a f arcenlaha 
426 MM M [v en , N'am Dn eplu Jü Tae. Ya M amm Du tu] 
rodi ein) de * iet ah milim Ji 
Hide M JU e pa mer 
Dai eal le pulin sil e d Mbu je i 
Moi ur si paven” homa Pa nunla DONNA Jin, 
ped ad wil a ole J di imanan Ji mi 
i pai heh. 6nhă Ji Hj aA fu fuc. 16 hn 
at Sai 
de lan pn Min fV JI yA perp 
da UM mm miu jut 204 » adiuti 
ukili ad wa m elii aen FA Ta 


Ja 36 in n T kam Pant s'a lat ah 


Wu halimi “u du ud, ái Mim 

i bw vive on jr." fiL At Du us ta di 
n Ji q că dulinull Ji ju ăla in lini 
Nu | jos Modi e n la Viala 


3 


OU a ew, eun. NER E Maha. 
b e Uu Va ra ulli A P 
m om e Va s Pi i jeu mm 
ju ânăt-m În N yial di A000. YA d 
Jà Mu mò melai tu mi ea ih ali 


povi f 
E ocv Es crea € s Pasa. 


—— — 


Planşa Nr.14 


Planga 1 


EXPLICAȚIA PLANSELOR 


— Telegrama adresată de lon (Ionel) I.C. Brătianu, Primul Ministru al 
României, la 30 Mai /12 lunie, 1915 lui Diamandy, Ministrul Pleni- 


potenfiar al României la Petrograd 


Planga 2,3,4 —Telegrama adresată de lon (Ionel) I.C. Brătianu, Primul Ministru al 


Planșa 5,6 


Planga 7 


Planga 8 


României, la 5/18 lunie 1915 lui Diamandy, Ministrul Plenipotenţiar 


al României la Petrograd 


— Raportul spionului Guenther, directorul societăţii petrolifere „Steaua 


Română“ călre von dem Busche, ministrul Germanici lu Bucureşti 


—Telegrama adresată de lonel Brătianu, Primul ministru ul României, 


la 9/22 lunie 1915 lui Diamandy, ministrul României la Petrograd 


— Telegrama adresată de Ionel Brătianu la 10/23 Iunie 1915 lui Mişu, 


ministrul României la Londra 


Planșa 9,10,11 —Telegrama adresată de [onel Brătianu la 10/23 Iulie 1915 lui Da- 


Planșa 12 


Planșa 13 


Planga 14 


mandy, ministrul României la Petrograd 


— Fragment din atacul lansat în cadrul dezbaterilor parlamentare din 
14 Decembrie 1915 de Petre Carp împotriva lui Take Ionescu (vezi 
p.219) 


Replica lui Brătianu către Stelian în cadrul dezbaterilor parlamentare 
din Dec. 1915 (vezi p.212) 


— Fragment din cuvántarca lui Stere în cadrul dezbaterilor pariamcn- 
tare din 15-16 Dec. 1915 (vezi pag.215-216) 


29, 


& 


EXPLICAȚIA FIGURILOR 


Fig, I — Ion G, Duca scriindu-şi memoriile la Măldăreşti, 1931. 

Fig. 2 — Regele Carol I al Românici( 1866-1914) 

Fig. 3 — Regina Elisabeta, soția lui Carol I, Rege ul României (1866-1914) 

Fig. 4 — Familia Imperială Rusă şi Familia Regală Română (Constanta,1914) 

Fig. 5 — Ion (Ionel) I. C. Brătianu, Preşedintele P.N.L. (din 1909); de mai multe ori 
ministru yi Prim ministru (1909-1910, 1914-1918, 1918-1919. 1922-1926 
şi lunie-Noiembrie 1927) 

Fig. 6 — Regina Elisabeta, sofia lui Carol 1, Rege al României (1866-1914) 

Fig. 7 — Regina Elisabeta, soția lui Carol 1, la masa de scris 

Fig. 8 — Regele Carol 1 şi Regina Elisabeta, Suverunii României (1866-1914) 

Fig. 9 — Regele Ferdinand I, înlregitorul Románici (1914-1927) 

Fig. 10 —Regina Maria, soția lui Ferdinand 1, Rege al României (1914-1927) 


Fig. 11--Ion G. Duca cu Regele Ferdinand 1, la Sinaia 


Fig. 12 --Regina Elisabeta, so (ia lui Carol I, Rege al României (1866-1914) 


297 


CUPRINSUL 


Sumarulvol.I(Neutralitatea).............................. pag. 5 


Georges I. Duca: Prolegomena ................................ 7 


Capitolul unu: 
Capitolul doi: 
Capitolul trei: 
Capitolul patru: 
Capitolul cinci: 
Capitolul șase: 
Capitolul şapte: 


Capitolul opt: 
Capitolul nouă: 
Capitolul zece: 
Capitolul unsprezece: 
Capitolul doisprezece: 
Capitolul treisprezece: 


Capitolul paisprezece: 


Capitolul cincisprezece: 


Capitolul șaisprezece: 


Capitolul șaptesprezece: 


Capitolul optsprezece: 


Capitolul nouăsprezece: 


Capitolul douăzeci: 


Venirea la putere aa, 9 
Cele dintâi şase luni .................. 19 
Vizita Țarului la Constanţa ............ 31 
Izbucnirea războiului general .......... 36 
Consiliul de Coroană de la Sinaia ....... 51 


Ultimele luni ale domniei Regelui Carol .. 64 


Moartea Regelui Carol ................ 83 
Portretul Regelui Carol ............... 90 
Începutul noii domnii ............... 107 
Regele Ferdinand — Regina Maria ...... 117 
lama 1914 — 1915 ................. 128 


Primăvara 1915 — Intrarea Italiei în război 151 


Zvárcolirile opoziţiei — Victoriile germane 161 


Incidentul Poklewski ......... POPE 174 
Toamna 1915. 1.2... 4S e e E m 186 
lama 1915 —1916 ................. 199 
Sesiunea parlamentară 1915 — 1916 .... 209 
Primăvara 1916.................... 229 
Precipitarea evenimentelor ........... 238 
Brătianu se hotărăşte ............... 247 
Iscălirea tratatului .................. 257 


299 


300 


Capitolul douăzeci şi unu: Ultimile zile ale neutralității .......... 261 


Capitolul douăzeci și doi: Consiliul de Coroană de la Cotroceni — 


Declararea războiului ............... 271 
Capitolul douăzeci si trei: Moartea Reginei Elisabeta ............ 285 
Planşe (facsimile) 1-14 —în anexă— ..................... 294 — 295 
Explicaţia planselor se ie aere eO aaa enrii aa DH Me XC $95 
Explicaţia figurilor (anezateinvolum)........................ 297 
(CUPEI SIUI sr ancora Lo a Awa, 299—300 


Execuţia copertei şi a jachetei 
de 
Valentin Anesia (Valane) — Paris 


Conceptul machetei şi punerea în pagină: Ion Dumitru si Ion Bodiu 
Culegerea textelor in composer: Viorica Tăutu, Ion Dumitru, 
și Ion Bodiu 

Reproducerea plangelor 1-14 după copiile originalelor aflate la Hoover 
Institution on War, Revolution and Peace , Stanford University, California 

Fotografiile şi figurile intercalate în volum au fost reproduse după 

originale puse la dispoziţie de DI. George 1. Duca si Hoover Institution on 

War, Revolution and Peace, Stanford, California precum şi din: Enci- 
clopedia României, Bucureşti 1936-38; Comisiunea Monumentelor Isto- 
rice, N. Iorga, Portretele Doamnelor Române, București 1937; după foto- 
grafi, vederi si ilustraţii de epocă aflate în colecţia editurii. 


Volumul de faţă a fost tras într'un tiraj de 999 exemplare 
prin procedeul Offset — Copyrapid, pe hârtie offset , DINA A 4, 80 gr. 
iar figurile pe hârtie DACAPO 100 gr., în tipografia editurii 


Predat la cules: Octombrie 1979. Predat la imprimat: lunie 1980. 
Incheiat imprimarea: 5 Decembrie 1980. 
Predat la legat: Decembrie 1980 


Jon DUMITRU — Verlag 
8000 München 40, Siegfried Straße 3, Tel. 34 61 32 
Verlagswerkstatt: 8000 München 40, Kaiser Straße 65/0, Tel. 34 31 93