ST. DOC. XVIII_pypdf2

L 
Scrisorile călugărului Virnav către V, Mălinescu. 


Corespondenta călugărului Virnav de la mănăstirea Neamţului cu 
Vasile Mălinescu, în anii luptelor pentru Unire, are un deosebit in- 
teres, prin caracterul cu totul privat al scrisorilor, prin desavirsita 
sinceritate, întrun entusiasm adesea naiv,a clericului, prin notele 
de viață rurală — ca dureroasa scenă a delegaților pentru alegerea 
deputatului teran pe cari-i insultă si arestează administratorul, noul 
ispravnic, totuşi unionist, pentru marele păcat ce aŭ făcut adu- 
nîndu-se în curtea subalternului sau, privighitorul. 

Virnav era fratele doctorului Virnav, care a scris o tesă latină 
despre frigurile în Moldova. La 1847-8 se aflaü la Paris mulţi stu- 
denti romini, şi moldoveni si munteni, — printre aceştia din urmă 
prigoniti politici, exilați după căderea revoluției din 1848. Cum 
aminteşte călugărul în scrisoarea lui din 3t Decembre 1857, între 
acești tineri romini din cele două teri, insufletiti de acelaşi ideal, 
se făcu o „fusiune“, o „Unire“. Societatea avea ca scop, pe lingă 
întreţinerea legăturilor între Romini fără deosebire de provincie, 
aducerea la studii a tinerilor săraci — Nicolae Ionescu fu bursierul 
acestor studenți — şi alcătuirea unei biblioteci romăneşti; membrii 
ei își luaseră indatorirea de a părăsi vorbirea de modă a limbii 
francese pentru a întrebuința între ei numai limba romäneascä !, 
chiar si după întoarcerea în ţară. President şi casier, ‘tot odată, 
era dr. Vîrnav: el lua de la orice ,Romin, bărbat sau femeie, 
aflător in Paris si subscris în catalogul Bibliotecei“ cotisatii dupa 
voia fiecăruia, care se puteaii ridica pentru unii la 6 lei pe lună 
si mai mult?. La el acasă, în Place Sorbonne, 3, se tineaü Adună- 
rile în fiecare Sîmbătă seara: se cetia din istoria Rominilor. Membrii 
se stringedü une ori şi la banchete, în acelaşi local al „Bibliotecei 


' Floarea Darurilor, II, p. 343. , 
? Ibid. 


4 SCRISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Romine‘, plătind cotisatii cam în sumă de 3 lei pentru acest ospăț 
fratesc £ | 

Clericui Virnav se găsia și el printre dinsii, ca şi fratele 
lui M. Kogălniceanu, Alexandru. Întors in ţară, arhidiacon la Neamt, 
el îşi păstră sentimentele din aceşti ani de întăie tineretä. Îl găsim 
iscălit alăturea de Botusäneanul Marchian lerapoleos, egumen de 
Cosula, cu arhiereul titular Chesarie Sinadon, cu Ghenadie Sendrea 
si alţi clerici, printre represintanţii favorabili Unirii ai Bisericii 
Moldovei *. 

Vasile Mălinescu fusese unul din autorii încercării revoluţionare 
din laşi la 18483. După studii făcute la Paris, intra în oastea tur- 
cească, ajungînd Ja gradul de maior, şet de escadron de cavalerie. 
O părăsi încă în timpul războiului . Crimeii, la 1855, cum se vede 
din actul ce urmiează: 


Silistrie, le 22 novembre 1853. 

“pia Firik-Pacha, président du Conseil et commandant 
par intérim l’armée impériale du Danube. 

À Monsieur Malinesco, chef d’escadroii d’Etat-major à 
la même armée, ` : 
à Jassy. 

Monsieur, 

J'ai l'honneur de vous adresser ci-joint: copie de la 
lettre ministérielle du 18 Rabbylewel courant, par laquelle 
Yon m’annonce que la démission que vous avez demandee 
vous ‘est accordee. 

Veuillez, jé vous prie, Monsieur, jcroire] à la peine que 
j'éprouve de ne pouvoir plus vous compter au nombre 
des braves officiers de notre armée, parmi laquelle vous 
avez laissé un agréable souvenir. 

Agréez, je vous prie, } Monsieur, l'assurance de ma haute 
considération. 


# 


Chukry. 


Ca fost ofiter el putea! înțelege mai bine decit oricare frumu. 
seta atitudinii căpitanului de artilerie Filipescu, care nu voi să 
se supuie poruncii Rusiloy de a-i întovărăşi cu oamenii sai si fu 
‘dus de dinșii ca pedeapsă într'un depărtat exil: la întoarcerea 


' Ibid., pp. 327-8. Cf. Steaua Dunării, pp. 155—6. 
2 Sturdza, Acte și documente, IV, p. 499. 
3 Jbid., p. 326. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVILOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 5 


acestui om de demnitate si hotärîre, Grigore-Voda Ghica-l făcu 
maior, şi i se dădu un banchet, la care vorbi și Mălinescu!; scri- 
sorile noastre arată alipirea călugărului Virnav la aceasta mani- 
festatie nationala. 

Mălinescu era pe atunci, în vara anului 1856, împreună cu Kogăl- 
niceanu şi cu alt prieten din Paris, N. Ionescu, unul din redactorii 
oficiosului unioniştilor, „Steaua Dunării“? El făcea parte si din 
comitetul electoral pentru orașul şi Ținutul lasulur# Fu ales de- 
putat aici, in Septembre 1857‘. El vorbi în Divanul ad-hoc impo- 
triva hatirului şi. pentru egalitatea ’nnaintea legii5. Fu raportor 
la noile legi constituţionale in sens progresist 6. 

Vecini de moșie, căci Vîrnăveștii erai aşezaţi la Hilişău si Mă- 
linescu avea în grija sa averi rurale în același Tinut al Dorohoiului, 
vechii tovarăși de credinti din Paris purtati o corespondenţă 
deasă. Din ea ati rămas numai o parte din scrisorile lui Virnav 
care urmează aici: 


Frate Vasile, 

Mult si din tot sufletul m'am bucurat de buna venire 
a Rominului martir pentru Patrie. Deci imi triimet si ei 
obolul mieu de recunoștință: harmasarul cel tigrat („Leo- 
pard“ cu numele), triimet si friul, iar, de -soco că mai 
potrivit ar fi să se triimată cu alt soit de friu saü cu vre 
un căpăstru frumos, apoi am încredinţat bani în mîna lui 
Costachi, cu carii să cumperi indată, cum îi vrea si găsi 
de cuviinţă. Triimet şi: o hirtie cătră Filipescu: de o vei 
găsi bună, dă; iar, de nu, te împuternicez să compui alta 
cu Jonescu pe hirtia alăturată, ce am iscălit-o în alb. Am 
orinduit pe Alecsa ca să-l spele mai intäiü cu cîteva so- 
poane, şi el să-şi puie cămașa curată de fuior, chimirul 
roşu si căciula furcaneasca, mergind ca să i-l ducă cînd 
si cum îi vei porunci tu. Triimet hirtia impartelii şi hăr- 
tile moşiei, ca să le vezi si tu, etc. 


1 Sturdza, 7. c., p. 500. 
2 Ibid., p. 839, no 69, 


3 Ibid., p. 86. 
+ [bid V, p pp 611, 721. 
5 Ibid, VI, pp. 131-4. 


: Ibid., pp. Pa 179-80, 287, 302. 


6 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Amice, grija mea este că, fiindcă-i calul stărchit (sic) 
de trup, poate că nu-l va păstra, ci-l va vinde. Apoi,in 
asemene cas, exprimă-i: din partea mea că aş avea do- 
rintä, din banii aceia să-și cumpere o sabie sau o altă 
armă de suvenir. Îmi pare rău că nu-s ferice să fiu si 
eu la banchet, ca să-i port un toast de apă, fiindcă nu 
beau vin. Căci ca apa cea lină a fost liniştit cînd fără 
nici să scoată spada a biruit pe cei ce o scosese şi gro- 
zav se innarmase; la care arme, pan’ şi tunuri, Rominul 
patriot se uita ca la niște surcele. 

Al tău același S. V. 


Dacă veï pune scrisoarea cătră Filipescu în copertă, 
apoi să-l pui după rangul vechiu. Scrie-mi si cum îl 
chiamă. 

24 Maiti 1856. Hilisäu. 


H. 


Vivat Unirea! 
Amice, 


Ion Docan si M. Kogălniceanu s'au ales. Locuitorii sa- 
tului mieŭ si pe acei a’ doftorului i-am adunat pe Piaţa 
Unirii cu soțiile lor si cu toţi copilaşii lor, pănă si acei 
din fasä, de unde au pornit cu cea mai mare pompă, cu 
capetele goale, la biserică, în sunetele clopotelor si în 
clocoteala toacelor, intocmai ca în ziua Învierii, strigind: 
Vivat Unirea, că a reînviat naţia romînă !, acompaniat 
de trăsnetele puștilor si a’ carabinelor. În biserică, la în- 
ceputul rugăciunii ca şi la sfîrșit, sa zis de cătră preot 
cu fata la popor cite detreiori sfinta ectenie: „Şi pentru 
Unirea tutulor Domnului să ne rugăm“, şi la fiecare dată 
preotul făcea semnul crucii asupra norodului, find o cruce 
în acea mina, iar poparul zicea din toată inima: „Doamne 
miluiește“, încît nu se\mai auzia voacea cintäretilor. Pe 
urmă, iarăși in răsunet! de toac’-armo-clopote ieșind, au 
venit pe Piaţa Unirii: aci sau cetit înnaintea tutulor toate 
oficialele publicaţii atingătoare de alegeri şi, după o con- 
vorbire asupra Unirii, la care s'au declarat cu toţii in 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 7 


favoarea ei, aŭ ales prin ridicarea minilor pe doi delegaţi, 
carii au si fost astăzi la Dorohoi, la privighitori, pentru 
alegerea de al doile grad, şi sau ales doi delegaţi de ocol: 
unul din Broscăuţi, numit I. Popusoit, renumit în contra 
abuselor lui T. Ghica, pe cînd era posesor la Broscäuti, 
și al doile delegat din Väculestii-lui-Mavrocordat. 

La această alegere s'a întîmplat o scenă extraordinară: 
Pe cînd stau acei 54 delegaţi ai ocolului Coşulei în ograda 
privighitorului de ocol Dim. Binescu, unde oamenii se 
sfatuiat în cea mai mare linişte, de-odată si fără veste 
sosește administratorul Vasiliu cu träsura sa. Ieşind din 
ograda samesului Ma. Mavrodin, s'a oprit cu trăsura d’in- 
naintea porţii, sa sculat în picioare, în trăsură fiind, si 
a început a răcni cu grozävie la ei: ,Da’ voi ce căutați 
aice? Cine v'a adunat aice?“. Unul din delegaţi, de la moșia 
Buhaiu, i-a răspuns, şi cu toată buna cuviinţă: „Poruncile 
dumilorvoastre ne-au adunat, cite doi din fiecare sat, la 
alegere“. Atunci administratorul, fără nicio causă, a în- 
ceput cu o turbatä urgie a-i sudui în tot felul si zicindu-li: 
„Talharilor, cum de cutezati a răspunde asa înnaintea 
mea? Măi privighitor, ieşi afară din casă! Ce fel de blas- 
tămat esti tu, de cutează teranii să-mi răspunde asa fel 
în ograda [ta]? Te dau afară din slujbă, măgarule! Las’ 
că v'oiu învăţa eŭ, teranilor neascultători şi mojici, etc., 
etc. Sai, jandarme, si iea pe tălharul acela de teran şi-l 
pune în butucul cel mare, la gros. Vedeţi, măi ferani, 
cum un blăstămat nesupus v'a cufurit (termin oficial) toată 
turma? Auzit-ai, ticălosule de privighitor, să fii cu toată 
asprimea, si oricine va cuteza să se îimpotrivească porun- 
cilor Ocirmuirit, să-l legi cot la cot şi să mi-l aduci la 
isprăvnicie, unde va fiaspru certat!“. Administratorul s'a 
dus, fără să li zică să se ducă din ograda privighitorului, 
unde-i părea atita de curios de ce sint locuitorii acolo 
adunaţi; pe delegat l-au arestuit fără cea mai mică vină, 
ca pe un miel, şi toţi ceialalti aŭ fost incremenit de 
spaimă şi de mirare, cum de, în loc să-i lese slobozi a 
se alege, după ce el însuşi îi chiamă, el încă îi pune în 


? 


8 SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


butuc şi-i toarnă în gros! „Apoi asta-i alegere, oameni 
buni“, zise ei, zimbind cu amar. | 

În urmă, locuitorii naŭ mai zis nimică si îndată au 
ales, fără cuvînt măcar,pe acei doi propusi numai de alti 
cîțiva dintre ei, si s'au împrăştiat facindu-si cruce şi zi- 
cînd unul cătră altul: „Asta-i Unirea, măi Romini!*. Ad- 
ministratorul se zice că-i unist (sic). 

Cu toate aceste, salutare si Unire, chiar cînd! 

Luni, 2 Septemvre 1857. SV. 


II. 
Vivat Unirea! 
Amice! _ 


De teamă ca nu cumva să fi uitat a-ţi scrie in ravasul 
ce ţi-am triimes în zilele trecute despre finala teremonieï 
ce s'au facut in sat la mine la alegerea locuitorilor, te 
instiintez că... că... că...2 Ce...? Oare ca ce... lacă: au finit 
cu hora Unirii şi Corăbiasca Dunării şi Mării Negre, intr’o 
clocoteală detunătoare de arme şi urări de Vivat Unirea! 


In deseară a fost şi o briliantă iluminatie, ca simbol de. 


victoria luminii asupra întunerecului. La Dorohoiü ase- 
mene aŭ jucat Hora Unirii boierii impreună cu teranii pe 
mijlocul stradelor zile si nopţi. Dea Domnul ca aceiași 
egalitate să fie si în Constitutie ca in dant! 

Cînd eram la lași, tie ţi-a fost venit înştiinţare că pe 
aice în lipsa mea umbla să-mi puie secfestru pentru 31 
galbeni progon (sicy şi cheltuială de revisor la comisia 
cea de pe urmă, etc. 

9 Septemvre 1857. S. V. 


Rogu-te să scrij lui Nec. Ionescu că eŭ încă nu mi-am 
priimit pandicla (sic), de si am plătit tot ornicarului. 

\ 

`o IV. 

îi : 
Vivat Unirea! 
Amice, 


Te felicitez din toată inima si din tot sufletul de ran- 
gul de deputat al Unirii în care te-ai numit, si care este 


| 


| 
| 
| 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 9 


treapta cea mai înnaltă și postul cel mai de căpetenie 
pentru cel ce a fost totdeauna gata a se sacrifica în totul 
pentru a sa patrie. Priimeşte, Romine, laurea cea atit de 
mult meritată, fiind cu toţii patrunsi de încredințare că 
Patria romînă tot este recunoscătoare fiilorsăi. Vivat Unirea! 

De asemenea fedescriptibila bucurie am si pentru nu- 
mirea confratilor nostri de principii din Valahia... 

Ne mai instiinteaza cite ceva politic si pe cînd socoti 
că se vor întruni Camerele amindoua intr’una. Cereti 
grabnic reforma recrutatiei şi la sorti, căci in multe lo- 
curi se fac zadarnice morti de oameni. 


La toţi salutare si unire. 
21 Octomvre 1857. S. Varnav. 


V. 


Vivat Unirea! 
Frate Vasilie, 


Venit-am, inceput-am si fini-voit, numai pentru Pa- 
tria Romina, sprijinindu-ma si de acum ca totdeauna pe 
aceasta sacra devisa: 

Unirea, Moralul, Dreptate 
Să aibă Rominul in fapte! 

Zic: ca totdeauna, căci adu-ti aminte că cea întăiu fu- 
siune chiar, si Unire, în Paris sa facut mai întăiu. 
Astăzi, 31 Dechemvre, anul Unirii 1857, în sfinta mănăs- 
tire Neamtul, la picioarele monumentului Sfintului nostru 
Stefan-cel-Mare. 

Salutare si fratie. S. Virnav, birnicul. 


Doresc casi Gr. Cuz{a], Chinezu si Brătianu sau Adrianu 
Munteanul să iscălească în danie. Înţelege-te, fără cea 
mai mică zăbavă, cu d. Place despre deplina sigurantie 
a daniei, a’ căreia acte două ti le aduce infatosatorul. 


S. V. Monah. 


10 SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 
VI. 


Vivat Unirea! 
Amice, 

Adu-ti aminte că, însuşi la timpurile cele mai deses- 
perante, gratularea de „Vivat Unirea“ din frontispiciul epis- 
tolelor noastre n'a lipsit niciodată şi care era pentru 
noi un fel de „Hristos a înviat“, pînă la atita eram de pă- 
trunsi în inimile noastre de credință că va fi. Acum că-i 
şi împlinită, consummatum est, dăm laude Proniei, în- 
zeauindu-ne cu tot curajul, pan’ si la abnegatie, spre a 
ei puternică şi veşnică apărare. Pentru stindardele cele 
două mari tricolore şi cu care am mai serbat Unirea în 
Capitala “Ținutului Dorohoii încă la 1847, am lăsat cuvînt 
fratelui tău, căruia îi triimet fräteitile imbratosari, am lă- 
sat, zic, la tara şi nişte basmale foarte lungi de hasa 
albă, pe care cosîndu-le către pinza stindardelor, să se în 
semneze următoarele versuri. Pe unul: 


Unire, Fratie, Dreptate 


Să aibă Rominul în fapte! ` 


Jar pe altul: 


Viața, averea, onorul 
Patriei -prosternă Rominul. 


[Cere pentru elevi „cărţi francese, oricare, însă potrivit 
positiei mele“, dialoguri, dicţionare, „vro două pachete 
de broșure asupra Bibliotecei Romine, tipărite la Paris, 
Biblia manuală francesă, Ceaslovul grecesc.] 

fnstiinteazä-mi si cite ceva politic, mai cu seamă de- 
tailuri lămurite asupra alegerii Domnitorului, atit aici, 
cît şi în Valahia; cohduita Panului si cine a contribuit 
mai mult? Este speranta a se incorona rege a Unirii? Si 
de este vre o foaie sati broșură însemnată a proaspetelor 
evenimente. 

Îndeplinit-ai formalitatile daniei, şi de au iscălit si Bră- 
tianu, Golescu sau Roseti C., poetul? 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR |! 


În afarä de aceste scrisori, Virnav scrie către N. Ionescu, pro- 
fesor la Academie, la 18 Septembre 1856: 

Veniti, aice la Mălini, măcar pe o zi, două, de vă mai 
räcoriti glorioasa si victorioasa luptă ce ati avut. 


În legătură cu alegerile” din Septembre 1857 culeg din hictiile 
lui Mălinescu această înştiinţare tipărită: 


Onorabililor alegători a Capitalei, 


Mișcările pregătitoare alegerilor la Divanul obştesc fiind 
de fire a împiedeca libera expresie a voturilor, hotărin- 
du-mă a mă retrage de la asemene alegeri, socotesc de 
a mea datorie de a vă incunostiinta despre aceasta si a 
vă multämi pentru încrederea ce ati binevoit a-mi arăta. 


Alexandru C. Sturdza. 


lași, 1 Septemvrie 1857. 


Il. 


Un Memoriu impotriva lui Mihai-Voda Sturdza. 


În hirtiile lui V. Mălinescu se păstrează acest act din 1857 care 
cuprinde in seama lui Mihai Sturdza, pretendent la Domnia mol- 
dovenească pe care o avuse!, o sumă de învinuiri pe care nu le 
afiăm, aiurea: 


Toată Moldova, atară de cîteva partide, fără de vr'o im- 
portanță, de persoane bine cunoscute în ţară după a lor 
rele trecute, văzînd abandonată chestia Unirii Principa- 
telor de către Conferinţa Parisului, a se ocupa de a li se 
da separate guvernuri, ati crezut de important a se adresă 
la Sublima Poartă si în sfirsit de a-i supune nouă cereri. 

Obiectul acestor cereri n’a fost altul decit a da de o 
parte mulţimea nevrednicilor pretendatori ce aspiră la 
gospodariat si de a nu avea pe alţii în momentul electiilor 
decit un candidat serios după dignitatea caracterului său, 
capacităţile sale, si de la care fara să poată a spera o 
adevărată generaţie.; lar mai întäiü de toate a se mintui 
de Căimăcămia actuală, cerind [sters: un alt Guvern 
nepărtenitor], pe temeiul relei administratif ce îngreuia 
tara, un alt Guvern, nepartenitor, si totodată ca să si îm- 
piedece coruptiile a feluritilor pretendatori. 

1 Pentru primirea „Mâriet Sale lui Vodă“ la Galati, cu ofiţeri cari-i 
sărută mînă, pentru cea din Iasi, cu Te Deum în paraclisul lui 
Roznovanu şi plăieși de onpare la poartă, v. corespondentele şi 
cronica din Steaua Dunării. 


ei ot ti 


ns ae ae 


j 
t 
4 
| 
| 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 13 


Dar miniştrii turci, sau, pentru a zice mai bine, Marele- 
Vizir, din punctul său de vedere judecind, maŭ dat pan’ 
astăzi niciun resultat la aceste cereri; poate că-i vine la 
socoteală ca soarta nenorociţilor din aceste {eri să devie 
din zi în zi mai tristă? În faptă, speculaţiile cele mari ŞI 
averile cele colosale nu se fac decit la nevoile popoa- 
relor si miseria slabilor. Citi comisari săraci, Turci şi Ruși, 
viind in Moldova de la 1833 pan’ la 1848, ca să exa- 
mineze faptele Ocirmuirii Gospodarului, nu s'au întors în te- 
rile lor plini de bani? Oare Gospodarul Moldaviei, Înnăl- 
timea Sa Mihail Grigorie Sturdza Voevod, în administraţia 
sa de 15 ani, n’a sfeterisit casele publice în folosul lui, 
ca astăzi să fie milionar? El a ştiut foarte bine a speculà 
sîngele si sudoarea nenorocitilor Moldoveni! Si mai vine 
încă a concura la ruinarea Moldovei! 

Astăzi mai doreşte Înnältimea Sa să mai domnească 
inca, în timpurile aceste nenorocite, şi in glasurile dure- 
rilor ţerii să mai stoarcă picătura cea de pe urmă, pre- 
cum a mai domnit şi s'a îmbogăţit și a mai stors timp 
de 15 ani. Şi, ca să ajungă la acest resultat, a depus 
500.000 galbeni la Constantinopol!, de bacşiş miniştrilor 
turci sau, mai bine a zice, ca să mai ieie în posesie si în 
robie pe biata Moldova pe citiva ani încă. 

Poate gîndeşte Înnălţimea Sa a nu-i fi de ajuns trecuta 
administrație? Însă nu trebuie să uite că, cînd aluat 
friiele terii in minile sale, Înnălţimea Sa nu avea decit 
un venit anual pan’ la 5.000 galbeni si pe lingă aceasta o 
datorie de 80.000 galbeni, ce l-au costat bacsisurile Dom- 
nici, si astăzi posedează Înnältimea Sa 4.000.000 galbeni, 
avere în moşii în Moldova, Bucovina şi Basarabia, şi 
4.009.000 galbeni bani in naht, peste tot 8.090.000 galbeni, 
iar, în cursul terii, 296.000.000 lei. 

Aşa dar, dacă Innaltimea Sa nu este indestulat, tara 
nici atita cu Înnältimea Sa, pentru că îşi aduce aminte 
şi întreabă pe Înnältimea Sa ca să-i răspundă cine a fost 


r Asupra presentei lui acolo v. notita din Calendarul „Neainuluă 
Romdnese* pe 1910. 


>) 
14 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


acela care, prin räposatit Plitos si Tomagichi, spre me- 
prisul moralului si a’ legilor, a vindut decreturi de boierii? 
Cine a fost acela care, pentru ca să întărească nelegiuite 
hotariri, a luat mită, precum de la Spătar Mihail Cantacu- 
zin 6.000 galbeni, dela episcopul de Roman 10.000 galbeni, 
de la arhimandritul de Popauti 15.000 si de la o mulțime alți 
de impricinati. nelăsind ocasia, de unde numai i-a fost 
cu putinţă, a nu se folosi pentru întărirea anaforalelor, 
jăfuind din atributul acesta 200.000.000 în curs de 15 ani? 
Cine a fost acela care a vindut din posturile publice, de 
la Ministere si pan’ la cea de pe urmă funcţie, precum 
răposatul Lăţescu Hătmănia cu 6.000 galbeni, răposatul Lo- 
gofat Ministeria din Launtru cu 8.000 galbeni, ispravniciile 
cite cu 1.000 galbeni, si alte multe, formindu-i şi acest atribut 
în timp de 15 ani un jaf de 150.000 galbeni si mai bine? Cine 
a fost acela ce-a luat dela Alexi Emanuil, Lupu Balș si Ale- 
csandri mită moşia Folteştii pentru 50.000 galbeni, ca să li 
deie în antreprisă reparația Curţii Arse, si care apoi, dupa 
ce a ajuns această urmare la auzul Curţii de S.-Petersburg, 
a dat înnapoi moşia si a luat banii în numărătoare? 
Cine a fost acela care a dat proiectul Obşteştii Adunără 
pentru a se hotări luarea la oaste si din natia israelita 
şi care, ca să nu puie în lucrare această legiuire, a luat 
apoi mită de la Israeliţi, 40.000 galbeni ? Cine a fost acela 
care a avut alcătuire cu toţi arhimandritii mănăstirilor gre- 
cesti, ca să-i dea 30.000 pe tot anul, pentru a lăsa in 
părăsire luarea subventieï si a-i protegui la nedreptele 
lui pricini, — un jaf de 450.000 în timp de 15 ani? Cine a 
fost acela care a făcut mai multe schimburi cu mănăsti- 
rile pamintesti, luînd de zece ori în valori mai mari pro- 
prietati decît acele ce le-a dat? Cine a fost acela care, 
la hotăritul moșiilor sale prin Post. Asachi si prin 
Logofătul Teodorașc Sturza, a rășluit moşiile bietilor me- 
giesi şi i-a împăcat cite c'o slujbusoara şi boierii? Cine 
a fost acela ce-a trimes din odaie în odaie pe la Armeni 
pe răposatul Logofăt T. Sturza de a-i aduna fără plată 
cite zece pan’ la cinsprezece capete vită de fiecare tamaz- 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 15 


lic, cu care chip a adunat la 400 capete vite? Cine a fost 
acela care, ca să numească pe episcopul de Roman, Mele- 
tie, Mitropolit, i-a luat 50.000 galbeni si pe Veniamin Roset, 
episcop de Roman, i-a luat 30.000 galbeni si în sfirsit de 
toate posturile spirituale şi de toate egumeniile, de la 5.000 
galbeni pan’la 1.000, de cea mai săracă mănăstire, — for- 
mindu-i si onaful (sic) acesta în timpul de 15ani un capital 
de 200.000 galbeni şi mai bine? Cine a fost acela ce în tot 
anul trăgea exportatia în folosul său, un venit de 55.000 
galbeni pean, — în 15 ani: 825.000 ? Cine a fost acela ce, în 
tot anul, prin vistiernicii săi, lua Casa reservei, de 60.000 
galbeni şi mai bine pe an, — în 15 ani 900.000 galbeni ? Cine 
a fost acela care în timp de 10 ani a avut vămile terii 
și postele pe mina lui Nicolai Prevelenghi, şi de la care 
trăgea un beneficiu pe totanul de 40.000 galbeni, in 10 ani 
400.000 galbeni? Si, în sfirsit, cine a fost acela a’ căruia spiri- 
tul răpitor s'a înjosit păn' la atita, încît, cu ocasia venirii 
lui Sultan Mahmud la Sumla, supt nume de cheltuieli a’ 
drumului Innaltimii Sale, de a merge din Iasi pan’acolo, 
spre intimpinarea Împăratului, a trebuit să jăfuiască 
pentru un timp de un an pe toţi funcţionarii terii cu o 
zeciuială la sută din totalul lefii lor, aga încît si cel mai 
ticălos amploiat ce slujeşte pentru 20 galbeni pe an, a tre- 
buitsă puie siel în averea lui Mihail Grigoriu Sturza Voe- 
vod doi galbeni? O, cite blestemuri, cite rele cuvintari 
n'a priimit jacasul de la goalele (sic) si flăminzii copii 
a’ acestor nenorociti amploiati, cari cu acei doi galbeni 
isi clădiai un stinjăn de lemne supt păretele casei sale, 
spre a-şi încălzi familia peste iarnă? Cu toate acestea si 
hrăpirea aceasta i-a adaos în punga Domnului un capital 
de 30.000 galbeni! Şi cite incă alte jafuri si mirsavii nu 
s'au produs de Înnältimea Sa, pentru care ar fi foarte 
lungă această scriere, de a se pomeni in detail? 

Așa dar, fiindcă, după Reglementul Organic, Gospoda- 
rul este supus şi răspunzător pentru faptele sale, de o 
potrivă ca toţi ceïlanti funcţionari, în priivirea unor ase- 
menea antecedente, innaltimea Sa Mihail Grigoriu Sturdza 


16 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Voevod, nu numai că trebuie a fi considerat ca nevred- 
nic de toată candidatura, ci încă, după cererea moralului 
şi a legilor, un aşa amploiat să fie, spre exemplu, supus 
unei judecăţi şi condamnat a despăgubi, atit Casa terii, 
precum şi pe toţi particularii, de sumele sfeterisite şi jafuite, 
cu procentul lor! | 


MI. 


Scrisori din Tinuturi. 


A. Birlad. 
Domnul mieŭ, Birlad, 2 Iulie [1837]. 


Şi pe la noi în tot cuprinsul Ținutului nu mai puţină bucu- 
rie şi dorinţă ca în toată ţara, din toată inima vorbite cu 
aprindere prin toate gurile; oamenii mai de toate clasele 
se adună si declară dorinţa marelui scop a’ Unirii Prin- 
tipatelor surori Moldova şi Valahia întrun singur Stat 
supt un Domn străin, din dinastie cu domnitori în Eu- 
ropa, de origine latină, şi nimic mai mult. Celelalte ce au 
a veni din aceasta, fiind de a doua clasă, pentru a face 
întreagă fericirea poporului romin, vor ajunge si acele 
lumina lor, fiecare în locul sat, din realisare mai intaiu 
a marelui scop a’ Unirii, dorit de toţi Rominii fără ose- 
bire, si de cei de prin cele mai depărtate parti a’ terii. 
de negutitori, meseriaşi si de chiar lăcuitorii lucrători de 
pămînt. La noi sau subscris, cu o mulțime de iscälituri, 
atit multämirea ce am făcut prea-innältatului Domn Gri- 
gore Ghica, care cu mărinimie, ca Domn şi ca părinte, 
depărtind orice gindire egoistă, a binevoit, caun bun pa- 
triot, pentru binele comun a lua iniţiativa cu propositiile 
ce aŭ făcut la congresul de Paris, prin care în chipul cel 
mai drept şi potrivit a arătat interesul acestei teri, spre 
a se putea pune pe calea fericirii, în progresul nationali- 


27488.— Vol. XVIII 2 


18 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


tatilor din seculul al XIX-lea, întru care, după simţul ini- 
mii Rominilor in de obşte, nu rămîn mai jos cu dorintile 
lor in tactul cel mai linistit a’ spiritelor de toate clasele, 
în asămănare cu interesele fiecărui, din care va putea în- 
flori fericirea intregii natii ce a fost in agonie de atitea 
secole, folosul si jucăria străinilor, cari, după ce au tras 
de la ele toate îndestulările, apoi le-au şi defăimat şi de- 
gradat în tot telul. Prin această Unire se va pune o ba- 
rieră Imperiului Otoman de spre învasiile străine, se va 
întări suzeranitatea sa şi se va asigura pentru totdeauna 
liniştea Europei întregi: un Stat creştin la Dunăre, bine 
organisat și bine constituit, va aduce mari foloase Europei, 
multämitä din toată inima marilor Puteri occidentale, 
care prin vărsarea scumpului lor singe vor a ne aduce 
la fericire, nedind uitării pe un popor ce prin nenorociri 
din a sa desbinare aŭ fost apăsat si zbuciumat pănă acum 
de viforul politicei străine, — cit şi osebită declaraţie a Unirii 
în cuprindere ce sau publicat în coloanele stimabilei 
voastre foi, No... Ciţiva indivizi numai Sai arătat de con- 
tra: şi la noi ca oriunde cind este a se realisa un prin- 
cipiu mintuitor, însă si aceştia, cu esceptie de 3—4, nu sînt 
vătămători, fiind nişte oameni cari, ocupindu-se în linişte 
de trebile lor, aruncă prea puţină atenţie asupra celor ce 
se petrec, fie acele ori de ce fel, şi asteptind toate de la 
mina intimplarii, fără şă se opuie nici la una, nici la 
alta. Iar acei d'intăi, fiind, unii de partida veche, ruginită, 
zis mai curat romäneste si unii de partida ciocoismului 
sau a chiverniselei, se tem că, fiind tara mai mare, cu 
capacităţi mai multe si supt un Domn din dinastiile sträine, 
ei nu vor mai putea ajunge să se îmbrace cu mari caf- 
tanuri de boierie şi să capete cele mai însemnate dregă- 
torii, precum unii din dumnealor aii dat destulă prubă 
în anii 1847 şi 48, la alegere de deputat la acest Tinut, 
o parte pentru fagaduinti mari si ferire de amenințările 
Guvernului in istreva (sic) colosalelor lor interese, 
trase din spinarea bietei teri, şi o parte din vinzare nu- 
mai a glasurilor în două părţi şi spionind mişcarea cî- 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 19 


torva bărbaţi de aice, cari ca buni patrioţi lucrau pentru 
binele terii; drept care ati luat ranguri si slujbe: la de 
acestea sint infruptati dumnealor. Cu toate acestea putine 
sminte se pate aduce cu masa(?) dumnealor. Unele din 
acestea persoane am auzit că au pornit şi afară prin Ti- 
nut, să propoveduiască blagoslovita broșură a domnului 
N. Istrati, aprobată şi de „Gazeta de Moldova“, supt nume 
de „Chestia zilei“. N'am văzut-o, dar, precum am auzit, 
n'ar fi alta decit că d. Istrati, cu înţelepciunea dum. 
cunoscută aicea în ţară, dorește si acum binele terii 
sale ca totdeauna, si mai cu osebire ca la 1848; pentru 
mai departe tac, lasind a-i fi de ajuns acum combaterile 
natieï întregi, prin cei mai inteligenţi din ea, si în viitor 
blestemul urmașilor noştri. Sint sigur că nu vor izbuti 
nimic, căci nu vor găsi multe simpatii asemene lor. 
Mulţămită Providentei şi cumpätului mieă că nu-s 
boier, măcar de si am servit terii cu toată acurateta 12 
ani în deosebite vremi, side la introducerea Reglementu- 
lui încoace, ca nu cumva să pot trage asupră-mi prin 
prepusuri vre unul din numele arătate mai sus! Din clasa 
boierească se deosebește mult: in ea înflorirea na- 
tieï, în ea se găseşte patriotismul, inteligența si cu un 
cuvînt lumina celor mai curate idei, pentru binele co- 
mun, precum se dovedeşte din două lucruri [mai] cu samă; 
vorba mea este numai de acel număr ce sau boierit 
prin hatiruri si pe bani. Din cari unii, lăsînd meseria sau 
breasla părinţilor lor, care este cea mai rea natura (sic?) 
corupției a unei natii, au alergat a servi pe la boierii cei 
mari dupe obiceiul vechiu a ţerii; în acel obiceiü avia 
(sic) resultatele lui odată după felul de bunătate al ce- 
lor bătrîni, iar nu precum aŭ ajuns acum. Si alții a sluji 
prin cantelariile tribunalelor, numai ca să fie boieri; 
acestor din urmă li s'au cuvenit după Reglement, dar ei 
însă naŭ avut in privire şi positia lor materială, şi aŭ 
ajuns de nu se mai pot odihni, ca mai înnainte, functio- 
narii de aceşti oameni, ca să-i puie în slujbe, iar cei întăiù 
din chiar băcali, precupeti si unii cari silindu-se de aŭ 


20 sCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


° 


ajuns boieri ori prin ce chip, aŭ uitat de tot meseria lor, 
căci calitate de boier nici naŭ mai putut-o observa (?), 
şi-au ajuns a fi după proverbul romin: Nici cine, nici 
ogar. N’ar mai fi acum, domnul mieŭ, să maï intrebuintez 
astfel de asprime, dar, gindind că vremea este de a fi 
` representată natia romînă din Moldova, ori asemene 
oameni ce of putea represinta ei? Pe proprietar, pe negu- 
tätor, pe lucrätorful] de pămînt ori pe sine însuşi, care 
acum nu-i nimic? În această privire eŭ nam umblat a 
mă maï boieri, de si prin ofisul de rinduirea mea in slujbă 
sînt însemnat cu rangul de Pitar. Însă nici mă numesc, 
nici mă iscălesc, si nici am stăruit a primi decretul: am 
auzit că aş avea intärita anafora din opinia fostului 
Domn M. Sturdza pentru rang de Sluger. Dar nici am in- 
trebat, nici am cercetat unde măcar. Speranţa ni este în 
Dumnezeu, în concordie şi liniştea spiritelor noastre, care 
sînt convins că vor păzi cea mai mare tactică în alege- 
rea unor asemene represintanti ai natiei, spre a alcă- 
tui comitetul menit de a lucra pentru noua Constituţie 
supt privirea comisarilor marilor Puteri a' Europei, ce ni 
doresc binele si aşteaptă numai a vedea şi voința noastră: 
Iarăşi Dumnezeu să întărească să nu şovăiască unii la 
ademenirile celor două Curți împotriva lor, şi să ţinem cu 
toţii strîns si întrun glas Unirea si iar Unirea surorilor 
Printipate a Romăniei, Moldova şi Valahia, ce sînt din 
o singură natie si de același singe, supt numele ei din 
vechiu Rumania. Sfirsesc, domnul miei, rugindu-va să ştiţi 
că eu, fiind om fără învăţătură din nenorocirea mea, nu 
pot pune cuvinte de un stil frumos şi impodobit: să bine- 
voiti a îndrepta greşelile mele de gramatică. Eu ceia ce 
scriü, scrii numai din inima si din acea ce sînt convins 
că simţesc, si mai toţi din confrații mei romini din aceste 
teri, pentru binele comun. Tot odată vă rog ca, primind 
abonamentul (șters). Primiti... 


Ghiță lonescul. 


SURISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 21 | 


B. Botosanii. 
1856, Iunie 20 zile [1857]. 
Oraşul Botosanii. 
Domnule redactor a’ „Stelei Dunării“. 

Steaua dumv. întocmai ca si un soare a impräs- 
tiat razele salie spre luminare natiei şi spre destep- 
tare comunităţii Rominilor noştri, cari din adincul inimii 
doresc fericire patriei. Aceste raze pline de căldură şi de 
patriotism aŭ răzbătut în inimile fiecărui patriot si lumi- 
nează astăzi opinia publică despre Unirea Principatelor 
supt un domnitor străin. Mai multele articole scrise de 
dumv. în „Stea“, toate stoarse din bunele cugetări a’ 
societăţii patriotice si prin care cu o îndestulătoare 
libertate dovediti fericirea ce poate aduce Unirea Princi- 
pateior au ajuns a fi cetite si procetite în toate clasele 
provinciale, incit ca pe propoveduitorul fericirii patriei 
poporul vă binecuvintează şi, cu o vie încredere în sen- 
timentul patriotic ce păstraţi, nime se îndoieşte că prin 
a’ voastre îndeletniciri veţi fi in stare a răspinge si a în- 
nädusi rătăcitele si ruginitele idei ce ar mai avea cura- 
giul a se rosti în contra interesului comun, in contra 
unui interes care asigurează fericirea noastră. 

Acest interes al Unirii Principatelor deie Domnul ca 
să fie sprijinit de Innaltele Puteri, după cum si asigu- 
rează gazetele străine; deie Domnul ca prin străluciţii 
delegaţi ce cu dorinţă se așteaptă pentru organisarea Prin- 
cipatelor, să ne fericim numai a fi chemaţi cu opinia 
noastră în casul Unirii, si atunce negresit că Unirea 
Principatelor va răsuna în glasul obştiei, Unirea Prin- 
cipatelor se va striga de la teranul plugar, si din treaptă 
și treaptă glasul Unirii din toate inimile patriotice va 
răsuna în toate unghiurile ţerii. Atunce lesne se vor 
rusina mohoritele şi antinationalele idei a’ celor răi-cu- 
getăiori în contra Unirii, şi numai atunce vom fi în stare 
a însemna pe aceia ce astăzi intr’ ascuns lucrează pentru 
interesul în parte, fără a se gîndi la acel comun. 

lertaţi-mă însă, domnule redactor, a critică după ideia 


22 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


mea instructile ce pănă acum s'au executat pentru dobin- 
direa opiniei publice în casul Unirii, si vă rog nu va co- 
boriti a mă întreba dacă studiile mele sînt de ajuns a 
mă face vrednic unor aşa judecăți. Căci singur de pe loc 
vă mărturisesc că numai din simţirile patriotice si din 
experienţele dobindite în tara mea, informat încă mai mult 
din ideile poporului provincial, imi ieau curagiul a în- 
semna oarescare observaţii tintitoare cătră binele Patriei. 
Eu văd ca dv., împreună cu cei mai fruntași patrioţi, ati 
deschis un banchet în mijlocul Iesului şi ati îndemnat pe 
mari şi mici a se rosti în opinia lor. Întru aceasta găsesc 
o greşeală şi vrea a o dovedi în aceste cuvinte. Bine- 
voiti a lua aminte că cele mai multe, curate si nevino- 
vate cugetări stau în simplicitatea duhurilor de pe afară, 
care de departe mult mai cu pătrundere privesc la greşelile 
ce în mai multe timpuri s'au facut în societăţile din Ca- 
pitalie. Aceştia cu îndoită inlesnire pot înjgheba mulţimea 
glasurilor şi cu mult mai puţină discordie se pot rosti 
hotăritori în interesul comun al Patriei, căci fiecare în 
treapta lui, simțind greutatea trecutului şi judecind in li- 
nişte măsurile ce ar putea îndrepta viitorul, negresit că 
mai lesne pot face un glas comun, un singur glas pu- 
triotic, care din adincurile inimii să strige suferintile lor 
si să cheme o epocă de fericire. Euzic, după ideia mea, 
că, dacă cîțiva din dumneavoastră acei cu opinie în po- 
por, v'aţi fi jartfit o mică primblare prin societăţile pro- 
vinciale, de pe loc, fara nicio piedecă ati fi adunat ne- 
numărate glasuri, toate întrun cuvînt rostitoare că Uni- 
rea Principatelor este singurul mijloc de a ni inchizeslui 
dorita fericire de a ne face un Stat cu drituri puternice, 
care pe încetul să ne poată pune în fala strămoșilor nos- 
tri romini. Et nu vreati a zice că lesul nu are mulţi si 
foarte multi bărbaţi cari fără de hotarire doresc fericirea 
terii, dar ceia ce 'vreaia lămuri este că tot acolo sint 
adăpostite mai multe naţii, acolo multi din Rominii nostri 
se găsesc schimbaţi după vreme si împrejurări, si tot 
acolo intrigile laturase... isi aŭ inriurirea lor cătră mul- 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 23 


tele duhuri ce protimisesc interesul în parte. Mulţi din 
boierii nostri, deprinsi a fi căpeteniile terif, deprinsi a 
nădăjdui tronul prin picarea (îndreptat: şi a se bucura 
la căderea) Domnilor din vreme în vreme, li place ne- 
greşit a ne ţinea tot în aceiaşi regulă, pentru ca toţi să 
slugărim pe unii, și supt aceste idei și visuri (adaus), de 
Si epoca nu le poate ajuta spre îndeplinire [sters: unor 
aşa visuri], în vreme cînd puternicele Staturi a’ Evropei 
tintesc la fericirea noastră, dar totuşi se măgulese a crede 
că, intrigind opiniile de Unire şi Neunire, ar putea sa 
facă o rea recomandatie bietilor Romini, cari cu atita în- 
setare doresc fericita Unire. De aceia zic că banchetul 
dumneavoastră, domnule redactor, a atitat duhurile cele 
rele si a lăsat vreme de a se imprästia intrigile în defa- 
vorul Unirii, încit astăzi vedem o partidă de stăpini și 
slugi, toţi cu scopuri ascunse lucrind, si [de aici schim- 
bat] mai mult pe ascuns decit în ivala, contra Unirii, tra- 
dindu-ne chiar la străini ca răsvrătitori, in vreme cînd 
nu jignim nicio Putere şi cind nici cugetăm a ne desbina 
de suzeranitatea Porții, care este pentru noi o chizesluire 
de existență politică. Nu știm insă dacă aceştia nu se vor 
rusina pănă in sfîrşit, şi pentru aceasta ar trebui mai 
multe silinti ca prin înmulțire glasurilor de bine voi- 
toare să se poată innädusi pe acele ce cugetă numai la 
tronuri, la Ministerii şi innältarea celor ce i-au ridicat [fu- 
sese: întărirea pretențiilor]. Ea vă pociă încredința că pe 
aice în tot locul răsună glasul Unirii si în toate clasele 
fără reserva se dorește Unirea Principatelor [sters: supt 
un Domnitor strain]: fiecare se sileşte a dovedi prin fe- 
luri de pilde că Unirea este singur mijloc de fericire, 
Unirea ni poate asigura o tărie vrednică de a ne aduce 
la un viitor din cele pierdute a’ strămoşilor noştri; numai 
Unirea și un Domnitor străin ar putea scoate gărgăunii 
multora ce se atin la slujbe fără de merite, acelor ce ne- 
contenit visează Ministeriile. Unirea ar puteä face pe ne- 
gufätori siguri în averile lor, pe cei săraci harnici, pe 
cei cu merite intrebuintati, teranit scutiţi de împovărări si 


24 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


necontenite havalele, pe răzăși i-ar asigura în linişte de 
spre cei mai puternici. Si așa driturile personale, dritu- 
rile venite de la natură si talenturi ca nişte insusimi ve- 
nite de la cel Puternic vor fi respectate mai mult decit 
driturile moştenite sai driturile averii, care vin numai din 
întimplătoare împrejurări. În sfirşit, Unirea pe toţi in de 
obşte ne-ar scuti de năvălirile ce necontenit aŭ fost asu- 
pră-ni, facindu-ne vrednici de a ne apăra înşine si a ne 
fali fiecare în driturile sale. Întrun cuvint de la Unire 
atîrnă totul. lată cu ce exaresis s'a rostit un räzäs 
cătră sinpartasii săi: „Fraţilor, trebuie să vrem Unirea, 
căci voi ştiţi cite averi am pierdut în epoca trecută, cău- 
tind o unită socotintä în favorul pricinii noastre. Prin ur- 
mare să fugim de neunire si din putere glasurilor să 
strigăm Unirea Principaturilor supt un Domnitor străin. [În 
loc de: la care dreptatea să fie văzută fără de nicio parte- 
nire|. Străin şi de rude si de relaţii si de părtenire, un Domni- 
tor înrudit cu dinastiile Europei“. lertaţi-mi dar, domnule 
redactor, şi mijlociti-mi iertare de la conlucrătorii voştri 
pentru Unire dacă greşesc a vă aminti că mulţimea gla- 
surilor de Unire răsuflă cu mai multă aprindere în ini- 
mile Tinutasilor. lar, de veţi găsi că am puţină dreptate, 
apoi vă rog grăbiţi a alerga în toate Ținuturile şi adu- 
nati glasul obstiei pentru-ca prin organul „Stelei“ voastre 
să fie recomenduit Înnaltelor Puteri ce cu atita bună- 
vrointa se îngrijesc a lucra pentru a noastră viitoare fericire. 
C. B. 
C. Galafi. 

Domnii boieri Vogorides si negutitorii din Ismail ati 
a face pe cine s’ aleagă deputați si cari stăruie mai 
cu seamă, nu pentru patriotism saŭ interesul comun, ci 
personal si poate deja da votul pentru E. S. N. C. Vo- 
gorides: nu mai sînt un pic la îndoială, fiindcă ad- 
ministratorul a cerut deslegare dacă acei ce sau scris 
supuşi ruseşti pot vota. Pe la Bolgrad locuitorii se cam 
vaietă că att supărare cu militarii; si mult ne mirăm de 
ce atita miliţie aicea pe graniţă, cînd pe graniţa Austriei, 


i 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 25 


unde trebuie, nu-i, dar se vede, şi după cum se zice în 
Bolgrad, că toată cererea aceasta este a dlui antreprenor 
de vami: nu ştii cum a plătit Guvernului, dar a scos 
vr’o 30.000 galbeni pănă astăzi numai. i 

Domnii boieri, atit din Ismail şi Bolgrad, se bucură 
că se văd trecuţi în Monitoriti cu rangurile lui Vogo- 
rides, supt cuvînt că de-acuma sînt ca și publicaţi oficial. 

Aici la Galaţi vad ca şi la Ismail suspinîndu-mi inima: 
s'aii dat vranvohta si prigavorul căpităniei vapoarelor 
austriace, la Ismail magazia de piatră cea rusească cu o 
mulţime de loc, si pod, asemeneasi la Reni; în fine Ocir- 
muirea trecută ne-a făcut în totul Austriaci si Greci, 
sau, mai bine, servitorii acestora. Aicea, în Galaţi, pe 
cît văd, emborii! [negustorii] greci vor a fi Domn pe În- 
naltimea Sa M. Sturza, fiindcă Înnältimea Sa a imbrätosat 
pe Greci, si mai cu seamă pe Jidovi, de i-a pus asupra 
bietului Moldovan, etc. (sic). 

În persoanele de alegători văd două partizi: cei bătrîni, 
partisani sturzesti, si cei tineri, partisani de partida libe- 
ralä Dar ceva trist şi criticat de tot acel ce are 
patrie este că citatii batrini alegători în adunările lor 
si însfătuiri au pe dragomanul consulatului austriac, si 
ceva mai trist şi mai rău este că, aseară, adunindu-se 
unii din pomenitii la casele domniei sale Bacalbasa 
în capul si supt comanda dlorsale Malaxas Postelnicul! si 
C. Vizantis, făcînd o protestatie la Poartă, rugindu-o a rindui 
de la sine Domn, căci tara este pe picior de revoluţie. 
Ia uitati-va fiii Patriei! Ia uitati-vä Fanariotii, trădătorii 
Patriei! Pentru Malaxas Postelnicul, am aflat positiv că, 
cînd nu-i la adunare, apoi în acele seri petrece la con- 
sulul austriac si la Omer-Pasa, puind tara la cale. Dar 
încă acest Pasa! Ce-i vinovat Galatul să-i plătească 
Eforia cheltuieli pe fiecare an la_1000 galbeni. cînd sînt și 
comisarii celorlante Puteri, fără a cere vre-o cheltuială! 


Galaţi, în 9 Dechemvrie 1858. Petru. 


‘El găzduieşte la Galati pe Mihai Sturza; „Steaua Dunării“, 
HI, p. 216. 


IV. 
O declaratie pentru Unire. 


Unirea Principatelor Moldovei si a Valahiei. 


Unirea si fratia sint vrointa lui Dumnezeu, piatra teme- 
liei Bisericii lui Hristos. 

Prin această sfintă legătură omenirea sporeşte în tărie, 
avere si credinţă. Unirea dorințelor şi a intereselor aduce 
între oameni apropiere şi iubire. Unirea braţelor mă- 
reste avutiile popoarelor şi asigurează apărarea lor. Uni- 
rea Staturilor celor mici opreste călcarea lor de cătră acele 
mari. Cît mai firească şi mai neapărată este dar Unirea 
între fraţi de acelaşi singe si nume, de aceleaşi obiceiuri 
si limbă, de același trecut şi viitor, precum sînt Rominii 
din Moldova şi Rominii din Valahia! 

De veacuri întregi Rominii visează si doresc această 
Unire a lor într'o singură familie și moșie, ca singurul chip 
de a nu mai fi prada cruntelor intimpläri ale soartei. 
Desbinarea lor a fost izvorul nenorocirilor ce aŭ pătimit 
pănă acuma, Unirea, lor ar intemeia un Stat puternic, 
avut, fericit si respedtat de toate natiile Lumii. Strămoșii 
nostri au făcut jertfe de singe pentru acest mare scop. 
Părinţii nostri, preţuind foloasele unei asemene sfinte 
legături, au pus temeliile Unirii Principatelor chiar în 
Reglementul Organic, art. 425, si acuma însiși străinii 
ce se interesează la viitorul nostru, înseși Puterile cele 


i 


¥ 


La ae 


SCRISORI $I ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 27 


mai mari ale Europei, de la care atirnă soarta noastră, 
au declarat în conglăsuire, la tratatul din Paris, că Uni- 
rea Moldovei şi a Valahiei întrun singur Stat este mij- 
locul cel mai puternic de a li aduce bunurile civilisatieï 
de a inmulti bogăţiile care li-ati dăruit Dumnezeü, de a 
li ciştiga respectul şi dragostea neamurilor străine şi 
de a asigura pentru totdeauna viitorul nationalitäti romine. 

Cînd dar strămoşii și pariftii nostri au aruncat în braz- 
dele pămintului nostru saminta mintuitoare a Unirii, cînd 
străinii binevoitori ne sfătuiesc a ni da mina între noi, 
cînd politica, interesurile şi mai ales legea crestineascä 
ne îndeamnă a dori şi a cere Unirea Rominilor din 
Principate întrun singur Stat şi trup, ce ni rămîne de 
făcut nouă, lăcuitorilor din Moldova şi Valahia? 

Puie-şi mina pe cuget tot omul iubitor de ţara lui si 
de mărirea neamului său şi răspundă cu not: Unirea 
vrem, Unirea cerem! 

I. Unirea Principatelor Moldovei si a Valahiei, cu un 
Domn strain din dinastiile domnitoare în Europa, afară 
de acele a’ Staturilor megiesite, ci numai de origine 
romană. 

II. O Capitalie nouă între ambele teri, vrednică de 
Statul cel noŭ al Romăniei. 

Zaharia iconom, Ghica Vornic, L. C. Rosetti, Aga, 
Paraschiv Şerban Agă, Dumitrachi Miclescu, Major Mili- 
cesco, lancu Fote Postelnic, L. Catargiu Vornic, Lupu 
Pangrate Comis, T. Maracini Ban, loan Pangrati Stol- 
nic, Ion Rodocalechi Sluger, Colonel Steriade, Maior 
lane Duca, Aga Iordachi Capşa, D. Cantemir Clucer, 
Janny Nikolau Stolnic, V. Herescul Clucer, I. Samaca 
Comis, Gh. Atanasiu Sardar, Leitinant Cara, Gh. Pan- 
teli Comis, Enachi Roset, Constantin Pagoni, Leitenant 
Gheorghi Cernet, Gh. M. Balaban Comis, Tertulian Tobias, 
şi alte multe iscălituri. 


V. 


Cuvint de inmormintare pentru un fruntaş 
unionist. 


Supt titlul „Cuvîntul D D. Ralet“ găsesc redactarea uneï cuvîn- 
tări la inmormintare. 

Ea nu pare a fi ţinută de Ralet, ci pentru Ralet, care se stinse 
la 24 Octombre 1858 şi fu îngropat la 1-iù Novembret. Neofit 
Scriban a ţinut cu acest prilej altă cuvintare, care e tipă- 
rită în ale lui „Cuvinte bisericești“, din 1868 (p. 295 si urm2). 
Arhiereul îl înfățișa pe meritosul răposat ca pe „omul care sacri- 
fica poftele sale, interesele sale şi ostenelile sale pentru credinţa 
sa, pentru binele aproapelui săii, pentru fara sa si pentru natia 
sa“; el pomenește faptul că Ralet „a fost unul din cei din întăiu, 
cari ati încurajat si aù ajutat înființarea Societăţii pentru încura- 
jarea la învățătură a tinerilor romini orfană“, ceia ce ar core- 
spunde locului din cuvintarea de mai jos in care se spune că pe 
„fraţii nevoiaşi i-a ajutat purure în taină“. Ralet se întorsese bol- 
nav din Paris, unde-si tipărise călătoria la Constantinopol, si el se 
stinse îndată, la Botoşani, şi clericul care-l lăuda propunea ca epitaf 
al acestui harnic om de bine următoarea prefacere a vestitei inscripții 
spartane : „Călătorule, mergi de spune Rominilor că zac aice pentru 
că i-am iubit“. : 

Tot Scriban a rostit în biserica Sf. Spiridon o a doua cuvintare 
pentru Raleť la un an de zile după moartea Jui, în ziua de Sf. 
Dumitru, 26 Octombre 1859, cînd acum idealul pentru care el lup- 
tase si cu credința în care se stinsese, era, măcar in parte, inde- 
plinit. El putea âdăugi la dovezile aduse înnainte despre curätia 
acestui suflet și amintirea testamentului „prin care dă mijloace 
puternice Guvernului pentru a creşte, pentru a lumină şi înzestra 
tinere sărace și ortane“.! 


1 „Steaua Dunării“, No. 70 din an. IU, p. 192. 
? După „Steaua Dunării“, HI, pp. 223-4. 


nn nit i omens EP 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 29 


Cuvintul D. D. Ralet. 


Înnainte de a se închide ușile mormintului preste rama- 
sitele tale, venim si noi, acei pe cari o strinsä legătură 
ne-a aninat de tine in viata, acei pe cari astăzi o durere 
nevindecată ne pătrunde, venim să depunem o cunună 
nevestezita pe piătra rece ce are să ne despartă de un 
patriot fierbinte şi curagios, deun amic statornic, de un pă- 
rinte duios. 

Dreptatea apără de moarte, zice Scriptura, şi tu nu 
mori: tu treci la viata veşnică, unde te aşteaptă adeva- 
rata strălucire si meritata räsplätire. Tu nu mori, căci 
aducerea aminte a faptelor tale va fi purure vie în sinu- 
rile noastre cele implintate în durere sinceră pentru de- 
sertul ce ni lasă a ta pierdere. 

Dorinţa ta a fost binele; nu prin singure cuvinte ai 
fost bun, ai fost generos, ai fost patriot, dar prin puter- 
nice exemple si prin jertve neuitate. Junimea romină ai 
imbratosat-o cu căldură si ai sprijinit-o purure în lucra- 
rea cea mare a progresului, fraţii nevoiesi i-ai ajutat pu- 
rure în taină, far’ a te fali de binele ce ai făcut; dar 
suspinele şi lacrămile lor te petrec la lăcașul din urmă, 
ca vestitorii cei mai adevăraţi si mai publici ai virtu- 
tilor tale. Si patria pentru care numai a bătut inima ta, pentru 
care inima ta a fost tînără pănă la momentul din urmă, 
pentru care ai despretuit rangurile si decoraţiile ca să 
rămii neatirnat, plinge astăzi prin fiii săi pierderea unui 
sprijin atit de scump, atit de rar în fara noastră. 

Scăparea unui popor, a zis înțeleptul Solomon, este in 
mulțimea oamenilor drepți, si cel ce ciştigă iubirea oame- 
nilor este dreptul. De ce oare patria doreşte unanim să 
fie multi ca tine? Prin ce mijloace oare ai cîştigat iubi- 
rea şi stima publică? Pentru că ai fost drept, pentru că 
ai fost generos, pentru că ai petrecut o viata fără pată, 
statornică in vrointa binelui si neobosită in apărarea 
drepturilor ţerii, pentru cai fost amicul poporului și 
indurator. 

Adevărat popular, uşa ta a fost deschisă fara osebire 


30 SCRISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


la oamenii de toate. treptele, precum şi inima ta la do- 
rinta de a vedea infrätirea si unirea Rominilor fără ose- 
bire de Munteni şi Moldoveni. De aceia ni-ai cîștigat ini- 
mile, de aceia te plingem şi te vom plinge, de aceia se 
„înnădușă astăzi, la memoria faptelor tale, orice invidie își 
trage omul virtuos în viata. De aceia, in sfirsit, rugăm pre 
Domnul Dumnezeu ce te primește în braţele sale ca prin 
frumosul exemplu al vieţii tale bine plinite să ni insufle 
dorința de a te imita în fapte bune, în infrätirea cresti- 
nească şi în iubirea Patriei. 


VI. 


DEPUTATUL Si ALEGATORUL 
sau fericirea Terilor Romine. 


Scene 


intrun act şi un tablot, compusă de Gh. Nicolati, represintată 
pe scena Teatrului National din Birlad; 1858, Dechemvrie 16. 


Persoanele : Actorii: 
Deputatul D. 1. Vlădicescu 
Alegătorul Gh. Nicolai 
Fericirea Ana Ivolschi. 

Actul I-iù 


Teatrul infăţoșază interiorul unei läcuinti. 
Scena I-it. 

Deputatul (singur şi foarte ingrijat). lată, în sfirsit, am 
ajuns minutul dorit, timpul cel mai gingas, in care fe- 
ricirea viitoare a terilor romine atirna de la asta alegere, 
care alegere trebuie să fie făcută cu cuget şi simţ ade- 
vărat romin; căci numai atuncea tara-si are fericirea 
pentru viitor asigurată (pausă). Fericirea! Vai! Căci sînt 
mai trei secole si jumătate de cind tara numai simte în 
realitate cuvîntul acesta!... 

Alegătorul (întră confus si obosit). Te-am găsit, în 
sfirsit! Ce faci, frate! Te-am auzit chiar acum vorbind 
nişte lucruri care m’att späimintat de tot... Dar nu ştiu 
ce să crez... Poate le-ai citit în vr'un Jurnal, căci numai 
acolo se fierb de-aceste acum, aşa-i? Zi că-i aşa, te rog... 


32 SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


` 
Deputatul. Ve inşeli, amice; eŭ n'am cetit decit in inima 
mea aceia ce ai auzit; căci aceste sînt scrise în inima 
fiecăruia care are inimă si sentiment adevărat romănesc, 
nu numai în jurnale, cum îţi place tie a crede. 
Alegătorul (speriat). Ce spui, măi omule? Mai incet, 
te rog, iea seama cum vorbeşti lucruri care nici ar 
trebui să le asculti tu care esti deputat şi... 
Deputatul (intrerupindu-l). Dacă sînt deputat, sint 
Romin şi, ca Romin, nu trebuie să gindim decit la feri- 
cirea terii noastre, care ni-o reclamă să i-o recăpătăm, 
să i-o dăm înnapoi, căcia avut-o... şi din împrejurări 
„Vai, a pierdut-o, pentru că ni spun bătrinii că pe timpul 
lui Stefan-cel-Mare, Mihai Viteazul si alti eroi ai Romi- 
nilor, ef pentru fericirea ţerii lor si apărarea legilor ei 
îşi vărsau singele in şiroaie şi tara, in răsplătire, li da 
aceia ce si nouă ni dăastăzi. Tot Rominul, cum isi vedea 
[moşia] mîntuită, se întorcea spre casă cintind: 
Frunză verde de cicoare, 
Tine, Doamne, pe cer soare, ` 
S'ajung I’ ale colibioare, 
Ce se văd în depărtare. 
C acolo Rominc’ aşteaptă, 
Toată ziua 'n cale cata, 
Doară va vedea viind 
Dragu-i ce-aşteaptă plingind, 
şi, cum o vedea, ea-i”săria in git de bucurie şi incepeau 
amindoi iarăși a cînta : 
„ Frunză verde aiunica, 
| Navem grijă de nimicä, 
„Să trăim, mindruta mea, 
Mindra vieţii mele stea, 
Să trăim, să ne iubim, 
; Pentru țară să murim. i 
Si apoi, spuindu-i toate cite ait petrecut, bärbätia cu 
care se luptau in războiu, iarăşi cinta cu fala: 
Nu e pizmă, neunire, 
Nu-i urita nempăcare, 
Cite dalba fericire, 
Care tara azi o are! 


SCRISORI SI ALTE ACTE LRIVIFOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 33 


Alegătorul. Ce-i asta, mai frate? (În particular) Ei, a 
nebunit si pace! (Tare) Ce biiguiesti tu mă: de te-a 
auzi lumea, te leagă, — pe legea mea! Îi vai de capul 
tău! Dar asta n'ar face nimica pentru tine pare (sic)... 
Dar noi pierdem averea şi. . 

Deputatul. Cit pentru avere, n'ai de ce te teme: avem 
să facem legi înnaintea cărora cred c’o să fim toţi de o 
potrivă, cu toate că averea-i materialitate. Dar nu ştii tu 
că strămoşii nostri, nu numai averea, ci si familia-si ex- 
puneau, ba şi chiar viaţa şi-au jertfit-o pentru ţara lor, 
cînd i se amerinta fericirea şi cînd nu se respectau le- 
gile? Căci ceni foloseşte averea cind ţara-i amerintata si 
nefericită? E ca şi omulin lanţuri, osindit a muri de foame 
şi să stea şi închis într'o casă unde vede că totul ce 
e împrejuru-i nu reclamă decit serbări şi banchete; cu 
toate aceste el nare o bucăţică de pine si puţină apă 
să-și potolească foamea şi setea. 

Alegătorul. Mă, taci, pentru Dumnezei ! Se vede că ai 
călcat pe urme rele, ori eşti turbat... 

Deputatul (cu putere). Dar ai dreptate să-mi zici că 
sint turbat, pentru că in minutele acestea noi, deputaţii, 
trebuie să uităm totul, să ne uităm chiar si pe noi in- 
şine şi să nu lucrăm decit pentru asigurarea fericirii terii 
şi a poporului romin, a cărora misiune noi sintem che- 
mati a o implini,si cu inime curate să strigăm: Fericirea 
şi dreptatea să ni fie scutul de apărare în contra conrup- 
tiei, vinzarii si a desbinării, ca să putem zice cu fala că 
Rominii ştiu să pretuiascä si să păstreze pentru fara lor 
ce prin atita vărsare de singe ni-aŭ lăsat-o strămoșii lor... 

Alegätorul (aparte). Ei, apoi am încremenit. Mă duc să 
daŭ de ştire... Mi-am găsit beleaua cu omul ista! A în- 
nebunit de tot, şi pace! (tare). Vino-ti în simţiri, frate! Ce 
vorbeşti într'aiurea; ori ai pornit pe calea ceia care, cind 
porneşte cineva, nu se mai întoarce? 

Deputatul. Dar, pe calea înflorită unde nu intilnesc 
decit Romini adevăraţi, sentimente nobile, amor patriotic, 
unde nu văz decit fericirea ţerii mele si unde n'aud de- 


27488.— Vol. XVHE 2 


34 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


cit de dreptate vorbindu-se; unde hu visezi decit serba- 
rea acelei zile care va pune capăt tuturor suferințelor 
bietei mele teri, gonind ura, egoismul, desbinarea și coni- 
ruptia, care ne-au adus, atit pe noi, cit si tara, intr’o stare 
 vrednicä de jale. 

| Alegătorul. Bine, asa este, adecă vrei să zic: asa a 
fost, si ce avem noi cu cele ce ati fost? Ştii vorba veche: 
ce a fost s'a trecut, şi... 

Deputatul. Si ce-a fi, om vedea, — ştii, dar prea bine! 
să ne îngrijim că aceia ce va să fie, să fie bine pentru 
tara noastră. Asta e tot ce trebuie să ne silim a realisa, 
fiindcă acesta este scopul misiunii noastre ca deputaţi. Să 
lăsăm trecutul, care e înfiorător numai cînd ni-l amin- 
tim. Dar, căci în el nu găsim decit conruptie, lingusiri, in- 
trigi, abusuri și alte multe rele ce nu trebuie să fie pentru 
memoria Rominilor decit nişte vise rele şi periculoase,— 
periculoase, zic, pentru că ţara stă aproape de peire dacă 
nu se vor nimicnici de tot aceste molipsitoare boale. 

Alegătorul. Bine, frate, ei văd că din ce în ce iti 
pierzi mintea. Tu trebuieşti scăpat mai întăiu de asta 
molipsitoare boală care a molipsit mai toți Rominii si 
apoi, cit pentru ţară, ce-i trebuie mai mult decit ceia ce 
are? Nu s'a guvernat de iegi bune? Nu? 

Deputatul. Cine-ti zice că n'a avut legi care nu tre- 
buia decît a fi păzite cu sfintenie? Si, cu toate acestea, 
încă tot au trebuintä de oarecare modificatii, asa ca, si 
chiar de ar îndrăzni cineva să nu le păzească, să cada 
supt pedeapsa ce i-ar dicta-o ele, fără cea mai mică păr- 
tenire, iar nu cum a fost pănă acum. Că şi chiar strim- 
bătatea ce făceau executorii ei, se lua ca lege bună si 
dreaptă. Si asta va putea numai atuncea să fie cînd in- 
teresul, egoismul, Hatirul, lingusirile si personalitatea se 
vor depărta cu totul, cînd toți vom fi de o potrivă îna- 
intea, legilor, adecä fiecare să primim gi plată şi pe- 
deapsă de o potrivă, după faptele şi meritele noastre; 
si, cînd toate astea vor fi în realitate, atuncea numai 
vom putea zice: ferice de ţara noastră, ferice de Romini, 


SCRISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 35 


că legile fac poporul fericit şi executarea lor asigură 
terii pentru totdeauna fericirea. Iar, cit pentru molipsi- 
toarea boală ce dumitale şi altora ca dumneata li pare că a 
molipsit mai toţi Rominii, e deplina.noastră insänätosire. — 
Dumneavoasiră sinteti bolnavi, dar nu socotiți că veţi mai 
molipsi pe acei ce aŭ zătut-o și, cînd erau aproape să 
moară, atuncea lacrimile terii aŭ ajuns pănă la cer si, 
mila lui Dumnezeu, mai toţi ne-am vindecat bine, si, 
de acum pentru viitor fii sigur că nu ne vom mai molipsi. 
Cit pentru mica rămășiță care o compui si dumneata, 
ar fi mult mai bine dacă ati urmă ca noi, si să nu do- 
riti decit aceia ce si noi cu dreptul dorim. Căci numai 
atuncea veţi scăpa din letargia care în curînd are să vă 
omoare politicéste, fără să aveţi scăpare vr’unul în alt 
chip decit acesta ce vi l-am spus. Ei bine! acum ale- 
geţi sai moartea politicească, care-i viata fără viaţă, sau 
viata morală, viata dreptăţii, care e fericirea! 

Alegătorul (aparte). Adecă viata fără viata e foarte 
rea, — bine zice el... (incepind a se lumină), viaţă 
fară viata... (cu totul luminat). Nu! sau viaţă fericită 
cum zice el, sau moarte fisică. (Tare, cu entusiasm) 
Dacă e așa, atuncea nu voiu urmă alta decit aceia ce 
am auzit de la dumneata, si-ti spuiu în numele ţerii mele, 
care de acum înnainte imi va fi tot asa de scumpă ca si 
dtale, şi Dumnezeii mi-i martor dacă mă voit întoarce cit 
de putin de la asta hotărire, si să dea Dumnezeu ca toți 
deputaţii cari se vor alege să fie tot așa ca și mine acolo 
la Obsteasca Adunare! 

Deputatul. Îţi multamesc, Dumnezeule, că ai ascultat 
ruga ce totdeauna n'am lipsit a ţi-o depune la picioru-ti 
si ai mintuit tot poporul romin, care de acum aŭ să 
lucreze peniru fericirea ţerii lor. (Alegătorul și alesul, 
cazind în genunchi, strigă:) Să trăiască fericirea Terilor 
Romine! Jos duhurile de partidă! Jos personalitatea! 
Yara este una! (apoi, tot în genunchi, cinta:) 

Dumnezeule prea-drepte 


Tu ce 'n ceruri läcuiesti, 
Dumnezeule ‘ntelepte, 


36 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Ce pe ingeri te-odihnesti, 
Priimeste juramintul 

Ce Rominii azi il fac, 
Li 'ntăreşte simtimintul, 

Să-l aibă de-acum în veac 
Si de-acum înnainte 

Fă dreptatea să iubim, 
Frăția şi fericirea, 

Alt nimic să nu dorim! 

(În minutul cînd se cîntă cele de pe urmă părţi ale 
rugăciunii, urmează tunete şi fulgere, se arată în fund 
Fericirea, îmbrăcată în costum fantastic, încinsă c'o eșarfă 
tricoloră și în mina dreaptă tine cumpăna dreptăţii. Foc 
bengal. Tabloù.) 

Fericirea. Rominilor! Rugăciunea voastră sa primit 
la Dumnezeü, care mă trimete pe mine să vă vestesc 
că de acum ferile si poporul romin au să fie fericiţi! 
Fiţi. drepți si iubiţi fratia! Şi Dumnezeü va veghia asupra 
voastră. Păziţi-vă de tot ce e rău, şi mă veţi avea 
pentru totdeauna pe mine cu voi! 


VII. 
Corespondenta lui Mălinescu ca ministru. 


I 


Încă înnainte de a fi ministrul lui Cuza-Vodă, V. Mălinescu 
primește oferta lui Massaloup, inginer, şi a negustorului Joseph 
Heben, din 12 Maiă 1860, cu privire la o cale ferată. 

Urmează proiectul lui Pacini, care, neprimind niciun răspuns 
de la Guvern, se îndreaptă către Mălinescu astfel, prin o a treia 
persoană: 


Mon cher Monsieur Malinesco, 


Je viens vous demander un petit service, et en méme 
tems vous aurez l’occasion d’éclairer l’opinion publique, 
qui a si grand besoin d'être éclairée au sujet des in- 
justices et des passedroits qui se font dans notre pauvre. 
pays. | 

Il y a environ cinq mois j'ai envoyé au Prince, il 
est vrai (mais le Ministere a dû en prendre connaissance 
d’après ce que j'ai su par une personne étrangère au 
gouvernement), jai envoyé un projet de Banque Natio- 
nale, Industrielle et Commerciale, élaboré par Monsieur 
Pacini, banquier, ancien officier de la Marine, chevalier 
de la Légion d'Honneur. M. Pacini demande la conces- 
sion de cette Banque. Cette Banque, une fois organisée, 
aura pour attributions:la construction des chemins de fer, 
l'exploitation des mines, la canalisation des rivières, la 
construction des routes, l’éclairage au gaz, en un mot tout 
ce que l’on a besoin de faire ici. M. Pacini s'engage au 
bout de 25 ans avec l’amortissement de toutes ces entre- 


38 SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


prises. Avec le projet Pacini, plus de douanes, plus de 
contributions, ni directes, ni indirectes, plus d’impots 
d’aucune sorte. 

Et que demande M. Pacini au Gouvernement pour nous 
doter de toutes ces belles et indispensables choses? Il de- 
mande une garantie de 4°/o, quatre pour cent seulement. 
Trouvez-vous que cela soit assez beau pour le pays, assez 
avantageux pour le Gouvernement? 

Et pourtant personne n’a fait attention, le Ministére ne 
s’en est pas occupé!... 

Pourtant ils ont fait une belle chose: ils ont donné une 
concession, à qui? À un misérable taré, à un chevalier 
d'industrie qui a nom Bordelais! Pauvre pays, pauvres 


gens... (Neiscălit.) 
Il. 
În. alte hirtii de familie am găsit procesul-verbal de constituire, 
la 3 Februar 1862, a „unui Institut de Credit Fonciar..., pe basa 


liberei asociaţii a proprietarilor, supt autorisatia Guvernului. Ins- 
titutul acesta va emite obligaţii ipotecare, care se vor negocia 
cu valori publice şi care vor fi supuse unui amortisment gradual 
în proporţie cu capitalul, ce se va reconstitui pe fiecare an din 
rentele anuale, plătite de debitorii institulului“. Se alege pentru 
redactarea statutelor un comitet alcătuit din Stefan Catargiu, pre- 
sident, I. Băiăceanu si G. M. Ghica. 

Iscălesc: „N. Mavrocordat, G. Balsch, Constantin Gr. Ghica, 
Bibesco de Brancovan, Plagino, loan Aghe..., Gr. M. Stourdza, Ion 
Ghica, C. Filipescu, Kogălniceanu, I. Kantakuzino, N. Bibesko, A. 
G. Golesco, Gr. Filipescu, L. Catargiu, Emmanuel Lahovari, St. D. 
Grecianu, Dimitrie Ghica, Gh. Costachi, I. E. Florescu, L St. Sturza, 
B. Belu, P. Mavrogeni, N. Lahovari, M. Jora, loan Germani, C. Grä- 
disteanu, I. C, Brătianu, Gr. Miculescu, G. B...., I. Slătineanu, 
I. Marghiloman, Maior G. Katargi, Gheorghe F. Lens, Tache Gră- 
disteanu, N. Kretzulescu, C. N. Brăiloiii, Constandin Cantacozino, 
N. C. Goran, V. Costescu, I. C. Smeu(?), G. Sion, Paulianu, I. Ce- 
zianu, Al. Moruz*. \ 

Alt proces-verbal aprobă statutele si imputerniceste comitetul a 
cere Guvernuluï întărirea); se vor putea ipotecă si părţi de moşie; 
dobinda va fi 6°/,; se poate cere, de la un sfert în sus de plată, 
degrevarea proporţională a moşiei. Cu acest prilej, mai iscälesc: 
I. Docan, A. S. Petrescu, Pi Rucăreanu. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 39 


NI. 


Cunoscutul emigrat de ia 1848, Marin Serghiescu, ,nationalul“, 
pomenit în „Scrisorile din exil“ ale lui Jon Ghica, scrie lui Măli- © 
nescu, pe vremea cînd el însuşi avea de lucru cu Vlădica de 
Buzău, Filofteiü, căzut în demenţă. 


Bucuresti, 18 [unie 1859. 
Frate Mdlinesco, 


Ieri plecă şi M. Sa Vodă: nu-l putuiu însoţi, căci tre- 
buie să mă întorc la Buzău, lingă Episcopul, ca să-l aduc 
aici spre căutare. Îndată ce am sosit, Vinerea trecută, 
am fost la Măria Sa. Stind mai multe oare, i-am dat hirtia. 
A cetit cu luare aminte, si a rămas foarte multämit. A 
doua zi, Sîmbătă, prinzind cu Bolintineanu la Măria Sa, 
după masă a datadresul Comisiei de l-a cetit Bolintineanu 
şi— după adres—hirtiile dtale. Asemenea Bolintineanu 
a găsit propunerea-ti foarte bună. Maria Sa te stimă prea 
mult. Am primit prin Golescu scrisoarea, şi am văzut 
ce-mi scrii. Am adus aminte Mariei Sale si Fălcoianului: 
din a Sa poruncă peste citeva zile iea sfirşit numirea 
d-lui Maiorescu, căruia să-i arăţi complimentele mele. 

Frate Mălinesco, trimete, te rog, alăturata dupe adres, 
căci mine ai posta rusească ce merge de-a dreptul la Iași. 

Măria Sa s'a dus, prin Tirgoviste, Cimpulung, Pitesti, 
peste Olt. În toate judeţele void să-l intoväräsesc, dar 
este trebuintä să mă duc la Buzău, atit pentru Episco- 
pul, cit si pentru Dionisie !, pentru care am stăruit lingă 
Măria Sa de l-a numit locotenent de Episcopie. Vezi că, 
pe de o parte, am pierdut o ocasie ce aveam să vorbesc 
mult cu Măria Sa, iar, pe de alta, fac un bine, ca săpo- 
vätuiesc pe Dionisie cum trebuie să se poarte, --fiind mai 
cu seamă numit fără voinţa Mitropolitului. M'a însărcinat 
și Măria Sa a-i zice multe din parte-i în privinţa pur- 
tării sale. 


1 Romano, viitorul episcop de Buzău. 


4) SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Cind vei scrie la Iaşi, arată soră-tii amicalele mele 
complimente. | 

Salut pe toţi fiii luminii din Comitetul central. Al tău 
devotat amic. 


M. Serghiesco. 


P. S. Îţi voit mai scrie de la Buzăii. Nu înţeleg pentru 


ce nu mi se mai trimete „Steaua Dunării“ de sînt acum 
sese săptămini. Scrie lui Cuparenko, care mi-o trimete 
tot la Pominul: sînt primite pînă la nr. 104, Maiu 20, 
cu toate că lipsesc inulte numere si pănă aci. 


IL. 


Rämäsitele corespondenţei lui Mălinescu cuprind un act deo 
covirsitoare însemnătate: dovada legăturilor directe, si trădătoare, 
ale Mitropolitului Sofronie Miclescu, al Moldovei, cu Guvernul 
rusesc, printr'un cleric anume trimes pentru aceasta la Petersburg. 

În Istoria Bisericii am arătat ce a motivat opositia Mitropoli- 
tului faţă de politica bisericească, vădit încălcătoare, a Guvernu- 
lui domnesc, politică pe care o poate scusă numai totala neinte- 
legere în această privinţă a patriotilor din acea generaţie. 

În Septembre 1859 Sofronie își înfățișa plingerile impotriva 
amestecului Cirmuirii in viata si averea mănăstirilor. În zădar. 
Sofronie găsi atunci drumul la Petersburg. Nădejdea ce i se dădu 
de acolo fu însă înșelătoare. Îndată veni fulgerătoare cuvîntare a 
Domnului, în Octombre 1860, suspendarea şi trimeterea la Slatina 
a celui astfel mustrat în public. Încă tot în Octombre 1860 Kogăl- 
niceanu confiscă averile obstejitiilor, chinoviilor. Mitropolitul, pus 
supt cercetare, se supuse violenţei, şi demisionă, — poate şi de 
frica dovezilor ce ştia că fuseseră strînse împotriva lui. 


Înnalt Preosfintite si mult milostive stäpine. 


Mai întăii de toate cad la sfintele voastre picioare si 
vă rog să mă iertaţi că prin scrisoarea din 10 August 
trecut vam fost făgăduit prin cea întâia posta trime- 
terea in copie a ee facute aice prin jalube la 
21 Junie trecut si Ja\care n'am fost urmator din pricină 
că n'am putut cunoaşte positiv atuncea gîndul Guvernu- 


1 L. c., I, pp. 307—8. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 41 


lui împărătesc, întru cit este a sprijini zisele cereri atin- 
gătoare de jalnica stare de astăzi a Bisericii moldo- 
romine si a religiei sale. Acuma însă, cînd pot a vă 
încredința positiv despre via şi plina de rivna parte 
ce a luat Guvernul Imperial in această chestie, viu a 
vă aduce la cunoştinţă următoarele cereri, întemeiate 
pe plenipotenta dată mie de Î P. S. V., căruia tot 
odată i-am arătat că clerul romin nu face asemene 
cereri că este însetat de averi pämintesti, decit că el, 
avind a se bucura, aceste să le intrebuinteze spre sus- 
ținerea religiei şi a Bisericii sale. lată cererile: 

1. Să se garanteze predomnirea, neclintirea si driturile 
Bisericii ortodoxe în Principate, fără a îngădui vre un 
fel de reformă împotriva canoanelor S. Apostoli şi a 
Sinoadelor Ecumenice. 

2a. Să se restatornicească drepturile şi puterea Mitro- 
politului şi a episcopilor terii, acele însuşite de canoanele 
S. Apostoli, a Sinoadelor si Regulament. 

3a. Să se aleagă fara întirziere episcopii eparhioti. 

4a. Să se lase toate mănăstiriile în acel complect, în! 
acea rinduiala si cu acele drituri care sînt hotărite prin 
Regulamentul Organic. | 

5a. Să se învoiască mănăstirilor Neamţului si Secului 
a zidi un lăcaş la una din moşiile sale din Besarabia 
care să fie cu drept de stavropighie şi la care să fie 
tot acea rinduialä așezată de prea-cuviosul părintele 
nostru stareţul Paisie la Neamtul, de unde aŭ a fi si 
monahii petrecători, carii să administreze averile sale 
de aice potrivit sfintelor canoane si dorintii fericitilor 
ctitori, spre înflorirea sfintei Biserici ortodoxe şi a religiei 
în Principate. | l 

6. Drepturile tuturor mănăstirilor din Moldova de a 
stăpîni averile sale din Besarabia să se restatornicească 
potrivit legilor Imperiului şi potrivit acelor drepturi de 
care se bucură Locurile Sfinte de la Răsărit. 

7. Drepturile mănăstirilor-chinovii Neamtul şi Secul, 
în deosebi, şi ale celorlalte locaşe din Moldova în de 


42 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


obstie, să se supuie hotăririi Conferintii evropiene ce are 
a fi, în temeiul protocolului XIII din 30 Iunie 1858, în- 
cheiat la Paris, de o potrivă cu drepturile mănăstirilor 
grecești. | | 3 

„Aceste sînt cererile mele, asupra cărora resultatul 
aţă acesta. Cit pentru puncturile 1, 2, 3, 4, 6 si 7, sau 
scris cele de cuviinţă, atit la Constantinopoli, precum 
v'am scris si prin scrisoarea din 10 August, precum si 
gheneral-consulului din Principate. [ara pentru punctul al 
5lea s'au dat la Preasfintul Sinod. Pe lingă acesta, la 
2 Septemvrie următor, chemat fiind la Ministeriul din 
Afară, si mergind d. Dabija, i s'au zis ca să-mi spuie 
aceste toate şi că sau luat cele mai energice măsuri 
spre stavilirea răului de fata si că noi putem a pleca ca 
să vă facem cunoscut toate aceste si Înnalt Preosfintiei 
Voastre ca să vă liniştii. După care toate îmi ieati 
îndrăzneală a mă sluji cu cuvintul îngerului către păstori: 
„Bucurie vă vestesc, care va fie la toată sfinta Biserica 
moldo-romină si vouă, păstorului“ ... Mai mult pot scrie: 

La 4 a’ următoarei am fost primiţi la Luminarea Sa prin- 
cipele Gorceacov în audienţă, carele, la rugămintea făcută 
de a sprijini religia si Biserica şi pe viitor, mi-a răspuns 
că niciodată va lipsi materialiceste, iară sufletește zice: 
„Voi sinteti apostolii cari trebuie să o întăriţi cu pro- 
poveduirea“. Mare cuvint, Innalt-Preosfintite Părinte! Cu 
aceasta încheind, vă fac cunoscut că noi cu ajutorul lui 
Dumnezeü şi rugăciunile Înnalt Preosfintiei Voastre, mine 
sau poimine plecăm la Besarabia, de unde vă voii scrie 
ca să trimiteţi pe cc. Iorgu la Carantina la Cărpineni, 
ca să-i pot arăta toate pe larg, — fiind al Înnalt Preosfin- 
tier Voastre cu totul umilit si supus fiù sufletesc si 
plecat rob PC 


4 


\ (iscălit) Teofan ieromonah. 


P. S. Adaug iarăşi à zice să vă bucurati, că mihnirea 
Preosfinţiei Voastre s'a întors în bucurie. 


1860, Septemvrie 6. : St. Petersburg. 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR +3 


Pe dos: 


Dă, te rog, aceasta în mina fratelui Mălinescu şi ci- 
teste-i, de voiesti, si epistola ce ţi-am trimes. 


C. A. Rosetti. 
III. 


La 12 Maitt 1861, Mălinescu, membru al Comisiunii Centrale din 
Focşani, era numit Ministru de Culte al Ţerii-Romănești, în Minis- 
teriul lui Ştefan Golescu. Această numire se explică prin legă- 
turile vechi şi strînse ale lui cu Brătianu, Rosetti, Golescu însuși, 
Adrian şi alti fruntaşi ai tineretului muntean. 

Numirea lui Mălinescu e salutată între alții şi de însuşi Papiu 
Ilarian. 

Domnul miei, 

Mai alultăieri am sosit de la Bucuresti. Nici cind am 
trecut la Bucureşti, nici cînd m'am întors la Iași, nu 
vam găsit la Focşani. Înnainte cu o zi de sosirea mea 
la Focșani, dumneavoastră plecaseti spre Capitala Ro- 
măniei. 

În săptămina trecută sosind la lași, cu bucurie afla- 
ram’ cu toţii că sînteţi chemaţi la Guvern. Toată lumea 
liberală de aici se bucură şi crede că numai piin acte 
energice veţi scăpa situaţia. Primiţi, vă rog, şi felicitările 
mele, ale amicului dumneavoastră. Binevoiti a felicita 
din parte-mi si pe d. Golescu. 

Lumea de aici aşteaptă cu curiositate cum o veţi duce 
cu o Adunare atit de determinată în contra dumneavoa- 
stră, cu o majoritate de adversari atit de implacabili. Dar 
încă şi mai curioasă este dea vedea ce veţi face în ca- 
sul cînd o ati proroga sau disolvi? Dintre toate, ameste- 
cul diplomaţiei străine în hotărîrea causelor terii, pana si 
a celor interne, umple de griji inimile patriotilor. Căci, 
întru adevăr, trebuie să ne gindim serios unde ar putea 
să iasă tara cu acest amestec fără de încetare si fără de 
margini!... | 

Acum imi ieaü voie de a vă vorbi si despre mine. Eŭ, 
precum poate ştiţi, sint impamintenit după toate formele. 


44 SORISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Acest pas l-am facut ca, întru cit puterile m'ar ierta, să 
pot fi și eu mai de folos patriei mele. În positia în care 
mă aflu ca jurisconsult!, şi cu oamenii de la putere de 
aici, cu carii am de a face, ei sînt condamnat la o ne- 
„lucrare, la o inertie care mă stinge. În săptăminile tre- 
cute am fost la Bucuresti, anume cu scop de a mă aseza 
acolo, neputindu-mi aduce aminte că B. Catargiu are să 
ajungă la Guvern. Însă, după ce văzuiu pe reactionari la 
cirmă, m'am grăbit a mă intoarce la laşi, şi fără de nici- 
o ispravă. Acum sinteti dumneavoastră la Guvern. lată 
ce as dori, dacă se poate: sau la Consiliul de Stat (se 
înţelege la timpul săi), sau la Curtea de Casaţie, sat, cu 
deosebire și în toată întimplarea, la Facultatea de legi 
din Bucureşti, la care sint posturi de profesor vacante. 

Despre aceasta din urmă vă rog să vă informaţi de la 
d. Laurian, fiindcă ştie mai de aproape cugetul miei. 
lată chipurile în care aş putea să scap de inerția de 
aici, si as putea fi de folos. Dacă credeţi şi dumneavoa- 
stră, veţi fi bun a lucra întru aceasta. 

Frăţească sărutare dumneavoastră şi dlui Golescu. 


laşi, 16 Maiti 1861. Al vostru amic 
A. Papiu. 


IV. 


Se pare că, îndată după numirea lui Mălinescu, se iscâ un foc 
la Bucuresti şi că lumea din acest oraş dădu vina pe ofițerii 
moldoveni. Probabil că arsese vre-o clădire bisericească, de vreme 
ce ministrul de Culte făcu raport Domnului, care era atunci în 
Moldova. Cuza-Vodă-i răspunde prin aceasta caracteristică depeșă: 


“ee 


‘ Birlad, 29 Maiu 1861. 
Mr. B. Malinesco, ministre des Cultes, Bucarest. 


Il faut être plus réservé au sujet d'insinuations de la 
nature de celles que Vous m'avez communiquées par rap- 
port à l'incendie dont on soupconnait les Moldaves. Je 


` t 
1 Jurisconsult al Moidovei. 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 45 


ne pourrais jamais croire que des officiers supérieurs sur- 
tout aient jamais proféré une pareille indignité, mais Bu- 
carest est un terrain fertile en absurdités et calomnies. 
Méfiez-vous. — Prince Régnant. 


7 IV. 


Primul-ministru al Moldovei după Kogăiniceanu, Anastase Panu, 
se plinge, la 17 Iunie 1861, de atacurile ce-i aduce prin Rominul 
un prieten, C. A. Rosetti, care în manifestarea sa politică radicală 
nu ţinea seamă de nicio prietenie: 


laşi, 17/6 1861, 5 oare, 45 m. 
D. Ministru de Culte. 


Înnălţimea Sa mi-a ordonat a vă instiinta că în curind 
va merge la Bucureşti, cînd va regulă numirea pentru 
postul la vamă, de care imi vorbiti. Binevoiţi a mă în- 
cunostiinta de toate lucrările ce faceţi, pentru ca să fim 
în armonie. Am văzut cu durere că şi însuşi Rosetti vine a 
a mă ataca. Nu m'am aşteptat la aceasta. Jurnalul lui 
diminuiază presa romină: lovitura ce mi-a dat este cum- 
plită ; nu m'am aşteptat la aceasta. 


Pano. 


La 26 Iunie, Panu întreabă in chestia mănăstirilor închinate, 
pentru a şti care e peste Milcov situaţia arendasilor lor: 


26/6 1861. 


D. Stefan Golescu, Preşedintele Consiliului Miniştrilor, 
Bucureşti. | 


V'am întrebat cum sta chestia acolo a mosiilor mănăs- 
tirilor închinate. Sint date în arendă? Cu ce forme? Ce 
condiţie? Pe ce termin? La noi contractele au expirat an. 
Li sau dat nouă condiţii, pe care ei refusindu-le, s'au 
prelungit contractele pe un an încă. Anul a expirat. Că- 
lugäri nu primesc condiţiile acelea ce si an aŭ refusat; ei 
ar voi mai bine să dea o sumă de bani, poate şi 30.000 


46 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


galbeni, ca să rămiie în condiţiile de mai nainte. Aceasta 
pe privia (sic) ca chestia fondului, fiind în tratatie; să 
nu se prejudece dindu-li-se acum alte condiţii. 
Răspunde-mi, mă rog, de ce opinie sinteti, cit mai în 
grabă, căci noi sintem in tratatie. 
Panu. 


În chestia mănăstirilor închinate ca si in ce priveşte viata pe 
care o făcea opositia noului Ministerii muntean! Mălinescu räs- 
punde cu telegrama ce urmează. 

Ministrul era atacat tocmai din causa lui Mălinescu şi a lui 
Bolintineanu, socotiți ca revoluționari, mai ales în chestia agrară. 


Terminul arenzilor expiră 1863, Aprilie. Arendarea 
licitatiune cu garanta neipotecată. Condiţii folositoare 
Statului, niciuna. Egumenii dupre o dispositiune erat 
indatorati a da a patra parte. Ştirbei i-a scăpat de aceasta. 
Consiliul este de părere ca si acolo să se dee în arendă 
pănă la expirarea contractelor de aice. Pentru bani, sînt 
de părere ca, dacă puteţi, să luaţi, nu numai 30, dar şi 
300 mii galbeni. De prejudecări nu mai poate fi vorba: 
chestia este prejudecată în protocolul din Paris. Dacă 
vom fi în putere, vom prejudeca-o şi pe aceasta ca şi 
altele; de nu, toate le vor judeca alții! Aice chestia 
arendasilor se agravează din zi în zi. Nu mai cutez să 
zic M. S. nicio vorba.~ Ea este o clironomie rămasă, pe 
care voit lăsa-o şi eu altora precum am găsit-o. Din 
nenorocire nu este numai aceasta: pe fiecare zi se 
iveşte cite una. 'Dorm cite trei oare în douăzeci şi 
patru, une ori nici de cum: nămolul de lucrări este astfel, 
încît pare că nici le atinge ceva. La Cameră n'am avut 
pănă acum decit cite două interpelări inveninate. Cred 
că de acum vor începe a veni mai multe și mai furioase. 
Teri am fost interpelaţi şi asupra budgetului. Mine, se 
zice că voiu fi asupra chestiei rurale, și nu ştii mai ce. 
Totuşi, cu toate greutăţile, noi vom merge înnainte pănă 
unde vom putea merge, ca, cel puţin, să nu poată zice 

i 


' Ct. Xenopol, Cuzd- Vodă, |, pp. 195—6. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 47 


nime că nu ni-am îndeplinit datoria. Seara bună sau 
buna dimineaţa, — căci sint două oare. 


Cu privire la lupta pe care o dädeaü la Bucuresti boierii, cu 
Barbu Catargiu şi C. Ghica în frunte, pentru dărîmarea Ministeriu- 
lui „revoluționar“, poate servi acest raport al lui Malinescu catre 
Domn, databil 18 Tunie 1861. ; f 

Petitia de care se vorbeşte a fost înfățișată la 11 Iunie: potrivit 
cu vederile lui Panu, care si el cerea Unirea deplină fara zăbavă!. 
În ea era vorba: şi de o lege electorală mai liberă, şi aceasta 
supăra peste măsură pe deputaţii din Bucureşti. 

Pentru întrebarea despre putinţa îndeplinirii Unirii fără Domn 
străin, v. desbaterile Comisiunii de la Focşani în Proiect de Con- 
stitutiunea Principatelor Unite și protocoalele Comisiunii Centrale, 
publicate de M. Kogălniceanu, I, laşi, 1861. 


Principelui domnitor, lași. 


Catargiu ?, luînd cuvîntul asupra ordinei zilei, a atacat 
pe Ministeriu cu obisnuita-i violenţă, interpelindu-] asupra 
chestiei rurale: de ce nu i se dă un sfirşit. Ministeriul 
a răspuns că asupra chestiei acesteia sînt voturile Came- 
relor de a se întruni pentru a o deslega împreună şi că 
acele voturi sînt trimise la Comisiune ? ca să se pronunţe, 
în sfîrşit că Ministeriul a scris chiar comisiunii ca să 
grăbească cu emiterea opiniei sale. În cît pentru acusa- 
tile ce d. Catargiu aude că se fac Ministeriului de comi- 
tentii dumnealui si pe care dumnealui nu le crede, Mini- 
steriul socoate că nu are nevoiede a răspunde la vorbe 
auzite, care n'ai niciun temeiü. 

D. Catargiu a făcut atunci următoarea propunere: 

„Propunem a se da Ministeriului un termin de sese 
zile, declarind că, saŭ să roage pe M. S. a da Camerei 
mijlocul cel mai putincios spre a se resolva chestia 
proprietăţii înnaintea închiderii acestei sesiuni sau că, la 
din împotrivă, orice Ministerii ar mai încerca să pre- 
lungească soluția acestei chestii nu va mai avea pe 


1 Xenopol, Cuza- Vodă, IL, p. 289 şi urm. 
2 Barbu Catargiu. 
* Din Focşani. 


48 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


viitor încrederea Camerei. Catargiu, D. Ghica, Plagino, 
Văleanu, N. Bibescu. 

Primit de Adunare în sedinta din 17. 

D. Ghica mai interpelase înnainte pe Ministeriă asupra 
budgetului. Şi apoi a interpelat Ştirbei! asupra urmă- 
toarelor puncte: 

1o Ce știre are Guvernul despre o petiție care se 
zice că Sar fi subscriind, prin care se cere principe 
străin. 

20 Din ce izvor este pornită subscrierea unei petiţii 
prin care se cere Unirea supt principele Alexandru 
Joan I. Răspunsul îl va da Ministeriul în şedinţa viitoare. 

Malinescu. 

Încă de la 16 lunie, Domnul telegrafiase Ministeriului muntean 
asigurîndu-l de încrederea-i deplină. Ca multämire şi pentru a da 
știri despre reducerea de patentă acordată Craiovei o jumătate 
de an după tulburările singeroase pe care tocmai legea patcntelor 
le provocase acolo, scrie Mălinescu, dind amănunte şi asupra 
atitudinii, dușmane Domnului însuşi, din causa chestieï rurale, a 
lui Barbu Catargiu, marele zguduitor de Ministere al timpului, 
agitator pentru Revoluţia de sus. Preväzind un vot de blam, 
miniştrii întreabă dacă ei ati dreptul de a pune în perspectivă 
disolvarea Adunării. 


S. À. le Prince régnant, Jassi 


`~ 

Les paroles bienveillantes que V. A. a bien voulu m’a- 
dresser par la. dépêche du 16 ont donné un nouvel essor 
à mon coeur, qui en avait bien besoin pour faire face à 
toutes les peripéties dont nous sommes assaillis. Nous 
sommes profondément reconnaissants à V. A. pour la 
confiance qu'elle met en nous: nous ferons tous les sa- 
crifices pour la conserver. La promulgation de la loi sur 
la réduction a déjà produit son bon effet. J'avais com- 
muniqué par télégramme la dépéche de V. A. au préfet 
de Craiova. Voila ce que M. Golesco vient de me dire 
après qu'il y est arrivé: „les commerçants, fermiers enver- 


1 Gheorghe. 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 49 


ront directement au Prince l'expression de leur recon- 
naissance pour la réduction; ils sont tous dans la ju- 
bilation“. 

Il en était bien temps. Le journal de la droite, dans son 
No. d'hier, pubiiait déjà que V. A. se refuse à accor- 
der la réduction. Ceci coïncide singulièrement avec les 
interpellations violentes dans la Chambre, où M. Catargi 
faisait des allusions directes à la personne de V. A. 

Entre autres il a cité les paroles de V. A. ,que le vote 
de la réunion des deux Chambres arrivait trop tard, 
puisque l’Union était déjà accordée par voie diplomati- 
que“, et que maintenant l’Union ne se fait pas, et on tient 
la question des paysans suspendue sur la tête des pro- 
priétaires, qui se trouvent dans le plus grand danger. Pour- 
quoi le Gouvernement ne faisait-il pas, disait-il, émettre 
le vote par la Commission Centrale sur la réunion des deux 
Chambres, lui qui dispose de la majorité et qui a fait 
voter le suffrage universel ! en trois jours, etc., etc. Nous 
avons été sommés inviter de nouveau la Comission Cen- 
trale pour se prononcer sur les votes, ce qui plus est, 
de nous adresser à V. A. pour, etc., etc., comme ils di- 
sent dans leur proposition. Nous ne voudrions cependant 
à aucun prix mettre V. A. en jeu; d'un autre côté, dans 
le vote que la Chambre valaque a émis “sur la réunion, 
elle disait bien qu’elle laisse toujours à V. A. d'apprécier 
quand le moment sera opportun. Nous prions V. A. de 
nous faire savoir au plutôt possible quel est le terrain 
sur lequel nous devons combattre: sur celui de donner 
notre démission, ou celui de dissoudre l'assemblée, dans 
le cas où elle nous donnerait un vote de méfiance plus 
prononcé, s’il est possible, que celui qu’elle vient de 
nous donner. 

Nous accepterons avec le même dévoüment l’une ou 
l’autre des deux alternatives que V. A. voudra choisir. 
En tout cas, nous devions presser la Commission d’émet- 
tre le vote, sauf à elle de se hâter ou non. 


1 Sie! 


27488 4 


50  SORISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Cu privire la aceste lupte avem încă o telegramă a lui Mäli- 
nescu către Domn: 


Jeri am avut o bătaie în Adunare. Ministeriul a sus- 
ținut mai singur lovirea. Adunarea n'a voit să primească 
numirile membrilor făcute de M. V. în comisiunea de 
anchetă, ci voia ca membrii să fie numiţi şi de o parte 
și de alta. Ministeriul a susținut că ancheta trebuie să 
fie sau administrativă sau parlamentară. După o discu- 
tiune de patru oare, a rămas că Guvernul să facă ancheta, 
liberă fiind Camera de a face în urmă alta dacă nu i-ar 
plăcea cea făcută de Guvern. Oratorii Dreptei, ieşind din 
chestie, ne-ai atacat cu o violenţă extraordinară. Li sa 
răspuns cu energie și demnitate. Răspunsul Ministeriului 
asupra acelui punct a rămas fără replică. Nu ne îndoim 
că la cea d’intäiu şedinţă atacul se va reînnoi (şters: ori 
la ce împrejurare, noi ni vom îndeplini datoria pan’ în 
sfîrșit). 

O singură greutate neînvinsă avem: banii ajung din 
zi in zi mai a nevoie in Cassa; arendasii, cu toate 
execuțiile ce li se pun, nu dau banii, si ei sau pus in 
măsură de a nu avea ce se lua de la ei; putinul ce au 
este sechestrat, dar nu ajunge de multe ori a plăti a zecea 
parte din ceia ce datoresc. Fiscul pierde foarte mult, şi de 
acum mult intr’o lună nu va fi cu ce plăti nici lefile func- 
tionarilor. Guvernul se va afla în cea mai tristă positiune 
şi-a da nouă ocasiune a face pe d. Catargiu să strige: 
La faliment! Rugăm plecat pe M. V. ca să binevoiti 
a incuviinta scazamintul cit se va putea mai curînd, daca 
credeţi că trebuie! să se facă, căci mai pe urmă va fi 
prea tărziu. Arendaşii, prin execuțiile şi sechestrele ce li 
se pun, pierd tot creditul, si cei multi cad în faliment, 
încît, dacă mai” tîrziu s'ar și incuviinta scăzămîntul, nu 
li va mai fi nici lor,\nici fiscului de vre un folos. 


La 24 Iunie Camera munteană dădea, după propunerea lui Barbu 
Catargiu, vot de blam Ministeriului. Acesta lăsă să se ajungă la 
data închiderii Camerilor, care se face la 10 Iulie. 


1 Xenopol, Cuza- Vodă, I, p. 196. 


SCRISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 51 


Mălinescu, ,revolutionarul“, avea vederile sale — ce se pot 
desluşi din fragmentele corespondenței — cu privire la legea 
electorală, pe care o lucra Comisiunea din Focșani. Proiectul ce 
iesi din desbaterile ei nu-i plăcu, fiind prea oligarhic; el cerea, 
cum se vede din telegrama următoare către Cozadini, un singur 
Colegiu cuprinzind pe toți proprietarii de pămînt şi înlăturarea 
censului pentru etigibili. 


D. Cozadini, membru Comisiunii Centrale, 
Focșani. 


Proiectul electoral a făcut rea impresiune aice. Dupre 
calcule, mulţi din cei cari au drepturi astăzi nu vor avea 
cu legea propusă acum. Faceţi toate chipurile a introduce 
amendamente: de a fi alegători toţi proprietarii, de a fi 
un singur Colegiu şi de a nu se supune la niciun cens 
aleşii. 


Se pare că depeșa următoare e răspunsul lui Cozadini, datat 
chiar din Focşani: 


Les retards de notre rencontre ne sont pas de ma faute; 
le projet électoral est voté; quant aux articles, le vote 
général a lieu aujourd’hui; il n'a subi que peu de modi- 
fications quant au cens: les capacités sont électeurs et 
éligibles. Il serait trop long de faire son apologie. Pour 
moi, je le croirais plus défectueux qu’il ne peut l'être, 
s’il avait eu l'approbation d'une extrémité ou de l’autre; 
tandis que les conservateurs crient au suffrage universel, 
même gauche nous accuse aussi. Nous n’aurions pas même 
obtenu cela à la commission, si nous avions demandé 
davantage. N'oubliez pas que nous avons un centre gauche 
dans la commission, très prêt à devenir centre droit. 
L'essentiel était de faire représenter les communes à au- 
cun prix, et pas même à deux degrés d'élection. Si nous 
avions tenté d'introduire les paysans en nature dans la 
Chambre, nous aurions fait, je crois, les affaires des con- 
servateurs, qui veulent tuer le libéralisme chez nous par 
ses exagérations mêmes. Je vous souhaite une ténacité que 
je n'ai pas, mais qui produit seule le succès. Est-il vrai 


52 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


que la Chambre valaque entame la discussion de la loi 
rurale? 
Quand attendez-vous le Prince? Je veux partir sous 
quelques jours pour Jassy. 
_J'essaierai, mais réussir, c'est une autre affaire. 
A vous de coeur. 


Depeşa următoare e alt răspuns lui Mălinescu: 

Les meilleurs institutions peuvent ne pas réussir entre 
des mains corrompues; il s’agirait d’augmenter le nom- 
bre électeurs (sic) et de les chercher dans les intérêts 
sérieux du pays; il fallait, dun côté, faire cesser la pré- 
pondérance des anciens privilégiés, de l’autre, écarter encore 
quelque temps les éléments ignorants ou dangereux. Cela 
a été le but des rédacteurs du projet. Il est possible 
qu’ils se soient trompés dans l'appréciation des forces 
vives et intelligentes du pays. Dans tous le cas, chiffre 
des électeurs de la propriété foncière est augmenté par 
l'admission des électeurs indirects; le cens électeurs des 
villes baissé à deux tiers, puisque une patente de 144 
piastres suffit et, ce qui est l'essentiel, le quart des dépu- 
tés appartient aux communes rurales, qui les choisiront 
parmi les capacités admises sans justifier d'aucun cens. 
C'est quelque chose déjà, je pense; il faut laisser le reste 
à l'avenir, sans quoi en risque de compromettre et 
l'avenir et le présent, et peut-être de voir le passer la 
prépondérance et par la... diplomatique (sic). 

Je vous fais les mêmes excuses. Je suis horriblement [fa- 
tigué]. Il m” était entr’autres matériellement impossible d'ac- 
cepter. Je suis de plus horriblement fatigué de la politique, 
qui ne me rapporte que fatigues et déceptions: je suis 
plus prêt que vous ne, pensez peut-être à me retirer com- 
pletement. On na pas\la mémoire du coeur. 

Pour vous mes sentiments sont invariables. 

Din timpul scurtului săi \Ministeria de Culte, Malinescu a lăsat, 
într'un brulion, aceste rînduri, care alcătuiesc, de sigur, una din 
cele mai frumoase cuvîntări ; ţinute de un ministru romin al In- 


strucţiei Publice. 


4 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 53 


Domnilor, 

Sint abia patruzeci şi mai bine de ani de cînd o mină 
binevoitoare, aruncînd un grăunte fecund într'un pămînt 
bun, a produs secerișul manos de care ne putem bucura 
astăzi. Din douăzeci de invätäceï ai veneticului de atunci, 
astăzi nemuritorul Lazăr, putem număra 58.000 juni si 
june Romine, cari învaţă a ceti si a scrie limba străbu- 
nilor nostri, și o mare parte din ei cultivă artele si stiin- 
tele. Ce progres! Sint puţine popoare care, cu mai multe 
mijloace, cu mai multă perseverintä, si mai ales cu maj 
multă stabilitate in călăuzirea lor, să se fi putut bucura 
de o asemenea propăşire. 

Care poate fi causa că, cu toate greutăţile întimpinate, 
cu toate necurmatele prefaceri, putem încă să constatăm 
un progres insemnator, noi cari sîntem de mai multe 
sute de leghe departe de acele vetre focoase ale civilisa- 
tiei Occidentului, de unde se räspindeste lumina asupra 
celeilalte parti a globului? De unde vine că noi, Rominii, 
vecini cu bătrina Scitie, am făcut un progres mai răpede 
nu numai decit popoarele ce ne înconjoară, dar chiar si 
decit acei cari aveai, zicind aşa, numai să întindă mina 
spre a culege fructele civilisatiei? Cum se face ca in alte 
parti Guvernele cu mare anevointä pot introduce şcoli 
Şi là noi sătenii insisi, din toate părţile, cer a li se în- 
fiinţa ? 

Domnilor, la aceste întrebări este un cuvint. Poporul 
romin, iertati-mi expresia, nu este o pădure vergură, el e 
un parc, care odinioară a fost cultivat şi apoi s'a pără- 
genit. Cum se descopăr căi romane şi monumente an- 
tice pe pămîntul Daciei, de asemenea se află căile civili- 
satiei in limba si datinile poporului romin. Cu puţină 
osteneală, grădinarul inteligent poate transforma pădu- 
rea aparentă într'o frumoasă grădină. 

Dar, poporul romin a fost odinioară civilisat, el nu 
are nevoie de un timp aşa de îndelungat ca să producă 
fructe bune, cum ar avea un popor noŭ, căruia pentru 
intiiasi dată i s’ar înfige altoiul civilisaţiei. Pentru a se 


54 SCRISORI ȘI ALTE ACTE. PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


încredința oricine despre deosebirea fundamentală ce 
există între poporul romin şi între celelalte popoare din 
jurul sat, compare-le unele cu altele; şi aŭ cine,—nu 
vorbe:c de cutare pătură a societăţii: este puţină deose- 
bire între oamenii din oarecare clasă, fie de orice naţiune: 
mai mult sau mai putin, ei aŭ aceiași politetä,—ci, luînd 
masa poporului si comparind-o cu acea a vecinilor, vom 
afla datinile Rominului mai poleite, mai omenoase, într'un 
cuvint mai cultivate decit ale celorlalţi si supt oarecare 
punct de vedere o asemenea comparaţie chiar cu popoare 
mai innaintate decit noi n'ar cădea in desavantagiul Ro- 
minului. De aceia au si fost Rominii un timp îndelungat 
singurul post avansat al civilisatieï în mijlocul popoare- 
lor ce îi înconjoară; ei a fost şi caută să fie, dacă nu 
voiesc să piară, în fruntea propăşirii popoarelor din 
Orient! 


Fratele lui Mălinescu, care urmă şcoala imilitarä din Turin, à 
scrie dupa ieşirea lui din Ministeriă cele ce urmează, arätind 
sentimentele de care atunci Italienii erau insufletiti fata de noi 
Asupra acestor sentimente şi asupra legăturilor noastre cu Italia 
supt Cuza-Vodă se poate vedea vol. IH din a mea Istorie a lite- 
raturii româneşti. 

Cu privire la planul de revoluţie romîno-ungară al lui Garibaldi 
se cuprind preţioase ştiri în ce spune un Italian care a petrecut 
cîțiva ani la noi in acest timp, ca profesor si publicist!, Marc’ 
Antonio Canini, in cartea lui; apărut la Paris, Vingt années d'exil 
(1869), supt iscălitura „Marco Antonio, ancien émigré vénetien“. 

Pe cînd Cavour ar fi consimţit, în 1861, numai „a lua iniţiativa 
unei mișcări pe Dunăre împotriva Austrieï“?, Canini se gindise 
a face din „mulţimea (?) de Romini cari se aflau în Sudul Italiei, 
ca desertori austriaci“ işi cari „se inrolaseră în legiunea ungu- 
rească ori în alte corpuri“, „o legiune romănească“, la care sar 
fi adaus şi Romini din Principate, „veniţi, in mic număr, în Italia 
pentru a servi causa libertăţii“; sar fi chemat şi alţii de acasă, 
şi această legiune sar fi alipit la cea spaniolă, a lui Garrido, în 
vederea unităţii politice italiene Be. 

Canini merse la Garibaldi, îi oferi biografia lui, scrisă in romă- 


UV. Ist. lit. rom., II. 
2 Canini, l. c., p. 167. 
3 Ibid., p. 183. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 55 


neste, şi căpăta de la dinsul, in Aprilie 1862, o proclamaţie, datată 
Brescia, 10 ale lunii, o proclamaţie sentimentală către „papoarele 
Europei orientale“, ca „să-şi scuture jugul, să-şi cucerească liber- 
tatea“, „ridicîndu-se ca un Singur om“. El crede că aceasta sar 
putea face mai ales dacă ar uita „discordia ce domneşte între ele 
chiar, cu privire la organisatia politică de stabilit în terile lor“, 
„urile triste care aŭ consolidat, multe veacuri, sclăvia lor“. Pentru 
a înlătura această greutate, el propune, „după biruintä“, care se 
va căpăta „prin bună înţelegere tot asa de mult ca gi prin vitejie“, 
— „0 adunare generală aleasă prin sufragiu universal“: ea va 
„Statornici hotarele noilor State, va crea un noŭ drept internatio- 
nal“ pe basa acestor două principii: „Toate nationalitätile trebuie 
să fie respectate“ şi „Fiecare popor trebuie să aibă toată desvol- 
tarea de care e în stare și să ocupe în lume locul ce i se cuvine“ 
Si proclamația mintuie cu aceste călduroase cuvinte: | 

»Dati-va mina! Proclamati innaintea lumii frätia voasträ, alianta 
voastră... Cu această condiţie, biruința voastră e sigură in lupta 
ce se va porni. Popoare ale Europei răsăritene, vă trimet o salu- 
tare fräteascä în numele Italiei !*. 

Astfel deci amintesc propunerea pe care, încă în 1859, revolu- 
ționarii unguri o făcuseră Guvernului lui Cuza- Vodă dea-i sprijini 
în lupta lor pentru Ungaria liberă, în schimb pentru concesii mari 
— şi foarte putin garantate — ce se făgăduiaă Rominilor din 
Ardeal?, între altele limba romănească în comitate şi votarea 
liberă a dietei ardelene asupra unirii cu Ungaria. Un N. Bălcescu 
crezuse în 1848 în această frätie, pe care o doriati şi după 1859 
liberalii, de la C. A. Rosetti pănă la romancierul Filimon. 


Torino, 1862, luni 11. 
Prea-iubite frate! 

De cînd mă aflu aici n'am primit decit o singură scri- 
soare de la d-ta, adică aceia trimeasă prin Gorescu, ne- 
stiindu-mi încă adresa mea. De atunci si pănă acum, 
desi ţi-am scris de două ori, n'am nici cel mai mic răspuns 
sau ştire, astfel încît îmi vine a crede că, dacă nu de- 
părtarea d-tale de Focşani (după cum era vorba), este 
causa acestei întirzieri, apoi de sigur acele scrisori s'au 


‘Pp. 184—6. 

Ch. Kossuth, Schriften aus der Emigration, II, p. 232 (Uricariul, 
XII, p. 319). — Rap. V. A. Urechiă a tipărit intro brosura actele 
relative. 


56 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


pierdut, pentru că timpul în care de ordinaritt sé poate 
aștepta un răspuns din tara a trecut de mult şi et; cum 
zic, nam primit nici două linii. În nerăbdare, deci, de 
a sti cum te afli si dacă te afli încă la Focșani si tot 
de odată îndoiala că nici d-ta nu vei fi știind nimic de 
mine, am hotărît a-ţi scrie una după alta, crezind că astfel 
vor putea străbate pănă la d-ta măcar parte din ‘scri- 
sorile mele. În scrisorile trecute iti scriam că în curînd 
voiù fi destul de pregătit să pot intra in scoala de Ber- 
saglieri, căci neştiinţa limbii m’a impiedecat de a face 
aceasta de cum am ajuns aici. Simpatia este mare pentru 
noi, Rominii, si ar fi fost si mai mare dacă nu ne-ar fi 
recomandat asa de răi cîţiva Romini păcătoşi cari Sai 
strecurat pe aici. 

Mai toti Ungurii emigrati, cari ati luat parte in cam- 
paniile cu Garibaldi si cari asteapta inceperea resbelului, 
ni arată hu mai puţină dragoste. Ei aspiră la o aliatie 
romino-ungureasca (,romano-ungarese“). De aceasta se 
ocupă foarte mult și Garibaldi. După cele ce văd, se 
pare foarte aproape începerea resbelului, şi regret în 
tot minutul că şi Polonii şi Ungurii au să apară pe 
cimpul de luptă supt stindardele lor proprii, afară de 
Romini. 

În una din scrisorile mele iti dam oarecare stiinti 
relative la acestea. Libertatea este mai multă poate de- 
cît în toată lumea. Poporul este foarte nerăbdător pentru 
începerea resbelului, şi aceasta o manitestă în toate zilele 
şi la toate ocasiile. Poporul în unanimitate sprijine fapta 
lui Garibaldi de la Brescia, contra Nemţilor. Sint cîteva 
zile de cînd am serbat cu toţii ziua Constituţiei piemon- 
tese, unde, pe lingă o inspecţie făcută de însuşi Regele 
garnisoanei de aici, care se urca la douăzeci și mai bine 
de mii, am avut ocasie să văd si să mă încredinţez de 
entusiasmul şi dragostea ce are acest popor minunat 
pentru armata şi Regele lor. Între alte trupe, cînd aŭ 
defilat Bersaglierii, carii sînt cei mai consideraţi din 
toată armata Italiei, în fata Regelui şi a poporului, cre- 


SURISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 57 


deam că se va prăbuşi pămîntul supt mine de strigătele:. 
„Viva i Bersaglieri, evviva il Re“. 

Pe aici speram că în curînd vom bea poate cafea prin 
Ungaria şi la noi, unde are a se începe resbelul. Chiar 
trebuie să şi fi ajuns oarecari misionari italieni pe la 
Bucureşti. Ar fi bine să nu ne găsească nepregatiti. Era 
vorba aici de formarea unei legiuni romine, care, după 
înlesnirile ce ni se promit din partea Italienilor, este 
foarte uşor de a se face, şi unde zice că ai fi fost pro- 
pus d-ta, de cătră unii, şi Magheru. 

in toate scrisorile ce ţi-am adresat, te rugam foarte 
mult să mă ajuţi, cit de neintirziat, si măcar ori cu cit 
vei avea bunătate, căci am ajuns să n'am ce minca şi 
unde trăi, din causă că tilharii din tara, cind am pornit, 
mi-aă promis că-mi vor trimete leafa pe fiecare trei luni 
înnainte și acum, fiindcă lunile pe care mi-am fost luat 
leafa la pornire, aŭ trecut, şi cînd le-am scris si le scriu 
necontenit, îmi răspund că să aştept să treucă trei sat 
patru luni şi apoi să mă gindesc la leafa, încît astfel 
sînt expus să ajung ca vai de mine. Mai ales că nici 
măcar nu sînt debarasat de oastea lor, căci atunci, după 
cum. mi-ai promis însuşi Rattazzi, ministrul, în consi- 
deratie că sînt Romin, mă va primi cu gradul mieu la 
Betsaglieri, dacă voiă fini cu succes scoala de Bersa- 
glieri, care în adevăr că e o şcoală poate chiar mai bună 
şi mai practică decit acea de St.-Cyr din Franţa, dupa 
noile perfectiuni ce sau făcut de la războiul urmat in 
Italia si unde s'au distins mult Bersaglierii. 

În fine, frate, te rog mai fă si acum ce poţi pentru 
mine, căci ştii ce vra să zică într'o ţară străină, unde 
n’ai nici un franc în pungă şi nici credit măcar, căci 
ceia ce ai avut bunătate a-mi da, abia mi-a ajuns de 
drum, să-mi fac uniforma, şi să mă susţin trei luni, cre- 
zind că apoi îmi vor trimete leafa iarăși pe trei luni 
înnainte, după cum mi-ai promis. 

Adresa mea este: Via Dora Grossa, nr. 10, piano IV. 

În dorința de a te vedea şi a te mai imbratisa, sînt al 
d-tale sincer iubitor 

Măiinescu. 


58 SCRISORI SI ALTE AGTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


P.S. Ceia ce-ai avea bunătate a-mi trimite se poate 
trimite prin un bancher care are corespondenţă aici: 
numărîndu-i banii aceluia acolo, eu îi primesc la ban- 
cher aici. 


Peste cîteva luni plingerile ofițerului din Turin eraŭ auzite si 
de Domn, cum se arată în următoare scrisoare a ministrului Cristian 
Teli, care aduce şi pentru V. Mălinescu oferta unui loc înnalt în 
magistratură: 


Bucureşti, 10 Maiti 1863. 
Frate Mälinescule, : 


Vorbiam adesea cu M. S. Domnitorul despre d-ta, si 
totdeauna l-am aflat in dispositiuni foarte avantagioase 
despre lealitatea si devotamentul dtale pentru binele pa- 
triej. Totdeauna a fos! dispus a-ţi da probe despre senti- 
mentele sale, probe palpabile, şi nu ilusorii, dar impre- 
jurările zilei nu i-au dat pas a se gîndi cu. stäruintä la 
amicii sai. Aseara am primit scrisoarea d-tale cu data 28 
Februar, pe care am cetit-o cu intristare de spre ceia ce 
priveşte pe cumnatul d-tale si pe fratele d-tale. Ardeam 
de nerăbdare pănă a vedea pe Măria Sa, si astăzi, găsind 
ocasiune favorabilă, i-am vorbit, şi îndată a dat ordine 
generalului Florescu a regula trimeterea lefii fratelui d-tale 
întrun mod regulat. Tot odată a pus asupră-mi placuta 
însărcinare a te întreba dacă voiesti să primesti postul 
de membru la Curtea de Casatiune în locul dlui Mitică 
Rosseti, care a demisionat din causa intereselor familiei, 
fiindu-i consoarta bolnavă. Te rog dar să-mi răspunzi, etc. 


Amicul dtale 
\ Chr. Tell. 
Cariera lui Mălinescu \supt Cuza-Vodä se încheie cu această 
telegramă, pe care Domnul i-o trimete la 7 Februar 1866, cu cîteva 


zile înnainte de cădere: 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 59 


Telegramă. 
Presentată la Bucureşti, în 19/2, 1866. 
Jassy. Mr. Bas. Malinesco. 


Je suis heureux de vous apprendre que la Chambre, 
sur l'invitation du Pouvoir Exécutif, vous a voté deux 
mille piastres par mois, reversibles à votre dame et à vos. 
enfants. 

Mes compliments affectueux. 

Prince Cousa. 


Dintr’o corespondenţă privată: scrisori ale consulului 
rus Giers şi ale mai multor boieri. 


Găsesc între hirtiile mele corecturile unei broşuri ce trebuia să 
apară acum zece ani cuprinzind scrisori comunicate de o persoană 
care dorește a nu fi numită, şi chiar a nu se arăta cine e cores- 
pondentul lui Giers, cu care consulul rusesc punea la cale com- 
baterea Unirii şi apoi nimicirea lui Cuza- Vodă. 

Din deosebite motive, broşura n'a apărut. Ni se pare azi că nu 
mai am dreptul de a răpi publicităţii un material foarte interesant 
si plin de neaşteptate revelații. 


A. Scrisori ale consulului şi comisarului rus de Giers. 
RS 


Bucarest, le 4 décembre 1853. 


Dès mon arrivée à Bucarest je me suis entretenu, cher 
P..., avec Ch. Kotzebue relativement à ses affaires 
pécuniaires, pour lesquelles il veut recourir à votre obli- 
geance. Vous trouverez ci-prés les pleins-pouvoirs qu’il 
vous adresse pour toucher largent que les Cantacuzéne 
doivent à sa femme, 

D'après le compte\ que j'ai fait avec mes beau-fréres, 
Grégoire doit à M-me Kotzebue 1.693 ducats avec les 
intérêts depuis le 1-er janvier 1853, et Léon 1.106 ducats, 
avec les mêmes intérêts. Il n'y a pas de lettres dobliga- 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 61 


tion, mais mes beau-freres reconnaissent la dette. Je crois 
cependant que, vu les circonstances critiques dans les- 
quelles se trouvent les affaires des Cantacuzene, il serait 
juste de ne pas leur demander les intéréts pour la der- 
niére année. | 

Vous aurez appris par les bulletins les succès que nous. 
avons obtenus dans la Mer Noire et sur la frontière du 
Caucase. L'affaire de Sinope surpasse tout ce que l’his- 
toire navale nous offre de curieux; anéantir 13 bâtiments 
de guerre sans en perdre aucun de son côté est vraiment 
chose incroyable. La victoire près d’Achaltzia est encore 
très brillante. Dieu veuille que sur le Danube on en fasse 
autant. 

Je ne puis pas décidément me débarasser de la fié- 
vre; ma pauvre femme, qui est ici depuis deux jours, 
est également souffrante. Je suis loin de m’amuser à 
Bucarest. . 

Adieu, cher... Mettez-moi aux pieds de Madame, et 
croyez-moi toujours 


Votre tout dévoué ami: 


© Giers. 
IL. 


Jassy, le 13 février 1854. 


Vous avez bien raison, cher..., de me reprocher mon 
silence: c’est vraiment impardonable de ne pas vous avoir 
écrit jusqu’à présent. La bonne volonté ne ma pas ce- 
pendant manqué, je vous l’assure, mais je suis tellement 
tracassé dans ma nouvelle position, que j’ai a peine le 
temps de songer a ma correspondance privée. 

Je vous envoie ci-prés une lettre pour mon frére le 
jurisconsulte. Vous pourrez le trouver au Département 
de la Justice: imaginez-vous que j’ignore son adresse! 

Jespere que mon frére vous sera de quelque utilite 
dans votre affaire. 


62 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Nous sommes avec le Haut Commissaire ! depuis quel- 
ques jours a Jassy. Voici les changements que nous 
avons cru devoir opérer au Conseil Administratif: la Ves- 
tiarie est confiée a Theodoritza Balsch, Coco [Stourdza] 
devient Postelnick, Mavroyény passe au Culte, Étienne 
Katargy au Département de la Justice, et le Ministére des 
Travaux Publics? a cessé d’exister. 


Et, rose, elle a vécu ce que vivent les roses: 
L’espace d’un matin! 


Quant aux nouvelles du thââtre de la guerre, je n’en 
ai pas d’intéressantes à vous donner ‘pour le moment; 
j'espère qu'il n’en sera pas ainsi au bout de deux ou trois 
mois et qu’avec l’assistance divine nos braves feront des 
prodiges! Plus l’Europe Occidentale s'acharne contre nous, 
et plus la chute de l’Empire Ottoman devient certaine: 
c'est la ma ferme conviction. On veut mettre à bout no- 
tre grand Souverain, qui n’a qu’à mettre en jeu les im- 
menses ressources matérielles et morales dont il dispose, 
pour confondre nos ennemis. E 

Votre frère P... est toujours à Bucarest, mais il est faux 
qu’il soit entré, comme on le raconte ici, dans le corps 
des volontaires. Il s'intéresse toujours extrêmement au 
sort de ses compatriotes *, qui se sont déjà en par- 
tie soulevés contre le joug ottoman. P... se porte, grâce à 
Dieu, très bien, malgré l'extrême agitation que lui don- 
nent toutes les péripéties de la question d'Orient. 

Adieu, cher ..., soyez heureux dans la poursuite 
de la malencontreuse affaire qui vous amêne à Péters- 
bourg, et revenez-nous un moment plus tôt. 

Votre tout dévoué 


\ N. Giers. 


1 Turc. 
? Creat de Grigore Ghica. 
3 Grecii. 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 63 


Il. 


Bucarest, le 4/16 octobre 1858. 


Me voici depuis plus d'un mois, cher ..., dans ma 
nouvelle résidence, où je me débats comme un malheu- 
reux contre toutes les difficultés que j’ai la chance d’af- 
fronter au début de ma nouvelle carriére dans les Princi- 
pautés. Je suis d’ailleurs assez satisfait de la situation des 
choses en Valachie, où tout se passera probablement 
assez convenablement, malgré les énormités que contien- 
nent les dispositions prises à Paris, et qui ne m'ont été 
connues qu'après mon départ de Constantinople. J'aurais 
bien voulu vous voir maintenant pour causer un peu avec 
vous sur les affaires moldaves, mais je ne pourrai me 
procurer ce plaisir que dans quelques semaines, car jus- 
que là les affaires nécessitent [le] plus ma présence en Va- 
lachie. Je vous serais cependant très obligé si vous vou- 
liez bien me communiquer du moins par écrit votre opi- 
nion sur la marche à suivre en Moldavie. Que pensez- 
vous de la nouvelle Caïmacamie? Je crains que nous ne 
nous laissions trop tirer à la remorque pour la France 
dans cette question, qui a un intérêt plus particulier pour 
nous. Je n’ai pas hésité de faire part de cette crainte à 
Pétersbourg, mais cette observation pourrait y arriver 
trop tard. 

Avez-vous réussi, cher ..., auprès de D. dans laf- 
faire qui m'intéresse dans ce moment plus que jamais, 
car ma bourse se ressent extrémement des frais énormes 
que m'occasionne mon instalation à Bucarest? Je suis 
tellement aux abois que je me décide de recourir a vo- 
tre obligeance pour vous prier de me procurer un em- 
prunt d’un millier de ducats, que je m’engage a restituer 
dans six mois, et méme beaucoup plus tât si je par- 
viens a encaisser quelque partie de la dette que j’ai a 
recevoir des beau-fréres et du cousin. Vous savez que je 
suis exact et que surtout je ne suis pas homme a abuser 
de la complaisance d’un ancien ami. 


64 SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Plagind me fait entrevoir le plaisir de voir bientôt vo- 
tre frère à Bucarest; j'espère que nous réussirons à le 
retenir ici pour quelques mois. En attendant, saluez-le 
bien cordialement de ma part... 

[Stiri despre d-na de Giers.] 

Agréez, cher ..., les compliments les plus aftec- 
tueux 

de votre tout dévoué: 
Giers. 


IV. 


Bucarest, le 5 juin 1859. 


Il y a bien longtemps, cher ..., que je ne vous ai 
donné signe de vie, mais je suis sir que vous appréciez 
équitablement les motifs de mon silence et que vous ne 
doutez pas des sentiments d'affection que je vous porte. 
La plume devient d’ailleurs aussi paresseuse lorsqu’on a 
trop que trop peu de choses à se dire. Vous devinez donc 
que j’ai souvent pensé a vous en traversant les différen- 
tes phases de cette question des Principautés, sur laquelle 
nous nous sommes si souvent entretenus dans des con- 
versations intimes. L’épreuve actuelle est sous tous les 
rapports dure pour ce pays et, s’il la passe sans encom- 
bres, on pourra vraiment crier au prodige. 

Cela prouverait que gouvernants et gouvernés ne sont 
pas si dénués d'esprit de discipline qu’on le croit géné- 
ralement. 

Nous attendons ici aujourd'hui lillustre Prince dont 
vous nous avez gratifié; je ne me prononce pas sur ses 
qualités gouvernementales, mais, franchement, je trouve 
qu'à sa désinvolture jon ne devinerait jamais en lui le 
chef suprême d’une nation de cinq millions d’habitants! 

Que fait votre frère \P...., que nous avons attendu ici 
pendant tout Vhiver? Est-ce vrai qu’il est devenu plus 
maigre que moi? Je me rapelle qu'il m'a fait demander 
un jour par Staal ce que je penserais de son entrée dans 


i 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 65 


l’armée roumaine. Bien que je vienne un peu tard avec 
ma réponse, cependant je vous prie de lui dire qu’il est 
difficile d'exprimer une opinion à ce sujet tant que le 
sort de ces pays n'est pas réglé par l'accord des Puis- 
sances. Il est bien entendu que J'en excepte Ja Porte et 
l'Autriche. Et, à propos de cette dernière, que pensez- 
vous de ses faits d'armes en Italie? Pour ma part, je ne 
doute pas un instant du résultat de cette guerre. 

Je vous supplie, cher ...., d’user de votre influence 
sur le cousin D... pour me faire rembourser la dette 
dont vous connaissez mieux que tous l’origine. En cas 
de non-réussite, ce quă Dieu ne plaise, renvoyez-moi, 
je vous en prie, le billet d'obligation que je vous ai re- 
mis a Constantinople et qui est signé parson frére M..., 
entre les mains duquel se trouve l'original. Il faut que 
je songe sérieusement a mes affaires, car la fainille aug- 
mente et la fortune diminue. 

[Afaceri de familie.] 

Adieu, cher ...; agréez les compliments affectueux 


de votre tout dévoué: 


Giers. 
Mes amitiés à votre frère. 
V. 
Bucarest, le 31 juillet 1859. 
Le dernier courrier ma apporté, cher ..., à la fois 


vos deux lettres du 21 juin et du 18 juillet; aussi, mal- 
gré la proximité de la distance qui nous sépare, notre 
correspondance est soumise à des difficultés et des irré- 
gularités dunt on ne pourrait se faire une idée dans des 
pays civilisés. 

Mais, bien que surannées, vos nouvelles ont procuré 
toujours du plaisir, et j'espère que vous continuerez a 
m'écrire de temps en temps. 

J'aurais peut-être partagé votre manière de voir à 


27488 | 5 


66  BORISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 
S 


l'endroit de ces pays si je ne voyais dans tout ce qui 
s’y passe un obstacle à l'influence autrichienne, qui allait 
prendre racine d'une manière très commode sans le 
contre-coup assez violent que lui ont porté les incidents 
qui se sont produits ici depuis la double élection. 
L’imbroglio actuel, a, sans doute, ses inconvénients, 
mais ils ne sont pas sans remède, tandis que l'influence 
autrichienne est le plus grand danger que je connaisse 
pour la politique traditionnelle que nous poursuivons 
dans ces parages, et par conséquent pour la chrétienté 
orthodoxe elle-même. Rappelez-vous seulement de la 
conduite de l’Autriche à l’égard des chrétiens de l'Empire 
Ottoman et de la Grèce, et vous serez, sans doute, de 
mon avis. 

La paix de Villa-Franca a surpris tout le monde et 
n'a satisfait personne: l'avenir démontrera jusqu’à quel 
point Napoléon a fait là une bonne affaire pour lui. Pour 
ma part, je suis très content que cette paix soit venue 
nous tirer d'une situation embarrassante; notre intimité 
avec la France aurait pu passer par de dures épreuves, 
si la chère alliée devait se servir d'éléments impurs pour 
le succes de ses armes, ce qui, à mon avis, n'aurait pas 
manqué de se produire si la guerre se prolongeait et se 
généralisait. 

La survivance d’Ozenew, dont vous me parlez, m'aurait, 
sans doute, convenu, mais on obtient rarement ce que 
l'on désire; quant au Département Asiatique, il n’en est 
plus question. 

On tient malheureusement à me garder ici encore pour 
quelques années. ` 

Mais arrivons à la malencontreuse affaire de Dmitry. 
Je ne manquerai certainement pas de réclamer officiel- 
lement l'argent qu'il me doit, mais pour cela je dois ren- 
trer en possesion deson billet d’obligation qui se trouve 
entre les mains du cousin Michel. Or, pour recevoir ce 
billet, je dois restituer à Michel sa quittance, et c'est 
précisément ce papier que je vous ai remis avec ma 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 67 


procuration a Constantinople. Rappelez-vous-en, cher 
P..., et fouillez bien dans les portefeuilles: peut-être 
y trouverez-vous ce chiffon de papier qui m'est si 
nécessaire. | 

Quelle nouvelle avez-vous de P...? On me dit qu’il 
est parti malade pour l'étranger. 

Je vous serre cordialement la main et vous prie de 
croire à l'affection bien sincère de votre tout dévoué - 


Giers. 
VI. 


Bucarest, le 28 août '59. 


Cher P... Votre lettre du 14 de ce mois ma confirmé 
malheureusement la triste nouvelle que j’avais depuis 
quelques jours de la mort de votre excellent frére. Vous 
connaissez trop l’amitié que je portais au défunt pour 
douter de la part sincère que je prends à votre malheur. 
Je garderai, croyez-le-moi, le souvenir le plus précieux 
de nos relations intimes qui ont duré plus de 18 ans et 
qui ont été basées sur une parfaite conformité de prin- 
cipes, d'idées, d'opinions politiques et de tout ce qui 
peut cimenter l’amitié. Jai un excellent portrait de P..., 
qu’il ma donné l’année passée à Wurzbourg: il est d'une 
ressemblance frappante! Pouvais-je penser alors quel 
prix acquerr a bientôt pour moi ce portrait! 

Je vous remercie de la restitution de la quittance de 
Michel, qui me permettra d'obtenir bientôt l'obligation 
de Dumitry et de réclamer officiellement le rembourse- 
ment de mon argent. Je suis bien fâché que le cher 
cousin me pousse à cette extrémité. 

Un de ces quatre imatins le Prince Couza va se trou- 
ver réguliérement installé dans les deux Principautes. 
J'espère qu’il cherchera a s'entourer un peu mieux qu'il 
ne l’est aujourd’hui. Selon la décision des Puissances, il 


ori SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 
68 SCRIS $ 


se rendra à Constantinople pour faire son salamalek au 
Grand- Turc! 
Agréez, cher P..., les compliments affectueux 
de votre sincérement dévoué; 


Giers. 


Plagino, ainsi que sa mére, se trouvent encore a 
Vetranger. 
J'attends ma famille dans une quinzaine de jours. 


J'ai eu le plaisir de recevoir votre lettre et je m’empresse 
de vous répondre que la requéteau... partira demain de 
Scoulény. Dans trois jours nous n’aurons plus un seul 
soldat en Moldavie. Je pars demain de grand matin. 
Adieu, cher P..., gardez-moi un bon souvenir et comp- 
tez sur l'amitié . 

de votre tout dévoué: 
le 1 Septembre 59. | Giers. 


Vous savez, sans doute, que l'Empereur a refusé les 
quatre points. 


B. O scrisoare a Caimacamului Moldovei Toderitä Bals. 


Jassy, le 4 juillet 1856. 
Cher ami, ~ 

Vous avez sans doute appris tout ce qui s’est passé 
ici; vous devez concevoir le désir et le besoin que j’ai 
de vous entretenir. Veuillez donc, cher ami, vous rendre 
aussitôt à Jassi, car vous m’étes nécessaire, autant que 
vos bons conseils. 

J'embrasse la main à la cousine. J'espère quelle ne 
m'en voudra pas'de ce que je vous arrache d’au- 
pres d'elle. \ 

Veuillez me mettre aux pieds de la charmante madame 
Aglaé, et embrasser de ma part mes gentilles niéces. 


Votre ami dévoué 
Th. N. Balsche. 


i 


SCRISORI ŞI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 69 


C. O scrisoare a lui Arsachi, fost ministru al lui Vodă 
Ştirbei, membru în comisiunea de la Focşani. 


Bucarest, ce samedi, 26 mai. 


Ayant trouvé le projet de loi rurale, dont j'ai eu Phon- 
neur de vous parler dernièrement, tel que je l’avais 
préparé pour le presenter a la Commission Centrale, je 
prens la liberté de vous le transmettre ci-joint. La pré- 
sentation n'a pas eu lieu en 1859, pour des raisons qu'il 
est inutile de raconter ici, et l’année suivante un nou- 
veau comité, dont j’ai fait encore partie, s’est arrété au 
projet qui est aujourd’hui en discussion a la Chambre. 
Je vous prie seulement de ne pas faire aucun usage 
pour le moment de mon projet. A onze heures j’aurai 
l'honneur de passer chez vous et nous en parlerons. 

En attendant, je vous prie de vouloir bien agréer 
l’assurance de ma haute considération. 


Arsaki. 
D. Scrisori ale lui Alexandru S. 
Jassy, 28 août [1857]. 


Mon cher Alexandre, 


Jai beaucoup d'affaires aujourd'hui et puis je travaille 
depuis pres de 24 heures à tout ce dont mon pere me 
charge et à mes tracasseries plus ou moins personnel- 
les. Ainsi deux mots à la hâte à cause de la gravité des 
circonstances. 

Il est venu aujourd’hui un ordre pour procéder à lé- 
lection de deux évêques épiscopaux {sic) en qualité de titu- 
laires et d'occupants définitifs des sièges diocésains. Le 
mode prescrit est le même qui a été en usage jusqu'ici. 
Nous voilà donc régis par deux principes électifs; quelle 
confusion d'idées! Leur élection sera subordonnée, quant 
à, l’époque où elle s'effectuera, au désir du Métropolitain, 
que nous cajolons. L'élection des députés a manqué 


70 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


être suspendue. Vogoridi avait écrit, des qu'il avait recu 
Pinjonction d’aviser à de nouvelles élections dans le dé- 
lai de 15 jours, que ce délai lui paraissait insuffisant et 
qu'il demandé une prolongation. La Porte lui répond 
qu'ayant télégraphié à Paris, elle a obtenu une prolonga- 
tion éventuelle qu’elle subordonne a son appréciation 
pour lui faire produire ou non un effet. L'ordre était, 
facultatif. Aussi n’en avons-nous pas usé. En attendant, 
les séparatistes sont fort mécontents. P. Balsch écrit à 
Coco en date de ...(?) jours déjà: „sil n'y a pas majo- 
rité abstenons-nous et protestons“. Il écrit hier soir à 
Vogoridi que Mr. Basile Stourdza, envoyé avec une 
mission extraordinaire, relativement aux élections, à Té- 
coutsch et pour y contenir le zèle de l'administration, 
afin qu'il ne degenere en exces, ne serait guère impar- 
tial lui-même; qu’en conséquence il proteste puisqu'il ne 
peut comprendre le revirement opéré dans les esprits 
. subitement qu'en l'attribuant à son influence et à Pexer- 
cice des pouvoirs dont i! est investi. 

Les listes se sont faites ici; comme vous savez, tout 
le monde est inscrit et tout le monde inscrit: cette der- 
nière mission est partagée par Skéletti, par Vogoridi, par 
les comités, par les agents extraordinaires des élections: 
ou nomme ainsi onze ispravniks provisoires à cet effet. 
Le doyen d'âge et de rang preside le College électoral. 
Voilà pour les principes. 

Quant à l'application, c'est qu’une fois inscrit, jusqu'ici 
il n'y a plus de radiation. L’agent se plaint de l’insertion 
de quelques” noms: qui n’ont pas qualité de figurer sur 
les listes, de l'insertion par eux: de Hourmousaky, qui 
n'exerce pas depuis trois ans la qualité électorale d'avo- 
cat qu'il prend; de Vinscription de quelques étrangers, 
tels que Monsieur Argyropulo et votre beau-frére, mon 
homonyme. On ne radie pas! Le Métropolitain commu- 
nique au Caimacam la demande du clergé de radier So- 
hopan' sur la base qu’étranger d'origine, il ne saurait jouir 


' Arhimandritul Sohupan. 


i 
5 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 71 


des droits reserves au clerge indigene, car, ainsi que cela 
résulte d’une disposition réglementaire, le chapitre de lin- 
digénat n'est pas applicable au clergé. On confere le 
droit au Métropolitain de résoudre le litige, en Penga- 
geant à se confon mer aux lois en vigueur. Il est vrai que 
lé clergé a déclaré s'abstenir en masse, si Pon portait 
atteinte à ses prérogatives comme clergé indigene. Le 
découragement des séparatistes est au comble. Ils ne peu- 
vent même plus s'entendre pour arrêter une mesure en 
commun, car ils se. sont débandés: Istraty et les uns dans: 
les districts, Basile Ghika et Costino! a Bucarest. Toutefois 
ce dernier tâtera le pouls aux électeurs de Fokshany, qu’il 
considére comme fort malades. 

Coco? seul est ici sur la bréche, avec cet homme qui 
ne devrait avoir quun nom..... du terrestre séjour, tant 
il est inepte, Théodore Balsch: Le revirement dans les 
esprits est dans tous les districts. Les séparatistes ont a 
peine l’espoir de voir trois ou quatre districts se pro- 
noncer pour eux. Voila ce qui se passe dans les classes 
du clergé et des propriétaires les plus grands. Les autres 
classes marcheront à l'aventure, à moins qu’elles ne mar- 
chent vers le Gouvernement... Il y a dans ce mouve- 
ment des esprits une large part à faire à l'entraînement, 
qui est inhérent à notre nature. Nous nous laissons pous- 
ser par les courants contraires ; c'est l’action après la 
réaction. Il y a aussi la prédominance des apparences 
sur le fond, car: énfin tout cela, quelqu'inattaquable que 
me paraisse l’action du Gouvernement au point de vue 
purement moral, c’est-a-dire sous le rapport de la loyauté 
et de la fidélité aux modifications de Bucarest, ne me 
semble pas être très conforme à l'esprit politique de la 
Porte, qui parle dans ses instructions de droits impres- 
criptibles, qu’elle cherche a sauvegarder, en méme temps 
qu’elle est jalouse de voir effectuer sincérement les élec- 
tions moyennant l'application de tous les cas identiques. 


‘Costin Catargiu. 
*Sturza? 


72 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Quoi qu’il en soit, le tableau que je vous ai succincte- 
ment tracé est fidèle. L’on ne saurait plus douter du voeu 
qu’émettra l’assemblée moldave, à moins de circonstances 
imprévues. En Valachie on exclut des listes, non pas 
les unionistes, non pas les séparatistes, mais... les par- 
tisans de Bibesco et de Stirbey. Qu’en’ résultera-t-il sous 
le rapport politique, je l’ignore. 

Les voeux fussent-ils uniformes et identiques entre les 
deux pays, seront-ils sanctionnés par le Congres? C'est 
là la grande question. J’ai mes opinions là-dessus, et vous 
les connaissez. Je viendrai vous voir aprés les élections, 
et méme quelques jours aprés, bien entendu, si toutefois 
on me donne des chevaux sur une ligne ou Je Gouver- 
nement, se trouvant aux prises avec un entrepreneur 
ancien et un nouveau, n’a pour le moment que le nom- 
bre de chevaux nécessaire à son service particulier. Je 
vous embrasse de tout coeur et vous prie d’agréer las- 
surance de tout mon dévouement. 


A. S. 


Jassy, le 6 avril 1859. 
Cher Alexandre, 


La fameuse nouvelle Siléon, consignée dans la dépéche 
de Bucarest que je vous ai lue, dès le jour de votre dé- 
part, est devenue une bien grosse affaire gouvernemen- 
tale. Un supplément au Moniteur moldave du 3 avril ren- 
ferme ce qui suit: ` 

Le soir de votre départ il y a eu illumination. Dans 
les discussions du soir où la publication du bulletin a eu 
lieu, beaucoup de personnes en prenaient le contenu 
comme dénotant une ‘solution définitive de la conférence, 
ou une résolution de se passer de lavis de la minorité 
qu'on maintiendrait par l'organe de la Russie dans l'im- 
possibilité d'intervenir. Que voulez-vous qu'on fasse, me 
disait-on, dans une troisième conférence? Elie n’est plus 


t 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 73 


possible. Je sentais, en effet, qu’à moins de ne pas vou- 
loir tenir la question ouverte jusqu’à l’entente ou à la 
déclaration de guerre au sujet des affaires d'Italie, on ne 
pouvait imposer à la minorité du congres non plus l’avis 
de la majorité. fondé sur un nouveau principe, qu'elle 
serait libre de discuter, d’admettre ou de rejeter (car il 
n'est pas dans ce cas question de cela), mais, tout sim- 
plement, une infraction évidente à l’une des clauses de 
la Convention, rendue pour tous obligatoire des le 
19 août et à la modification de laquelle les deux Puissan- 
ces formant aujourd’hui la minorité du congrés ne veu- 
lent point souscrire. C’est au milieu de ces discussions, 
ou je m’escrimais a démontrer que la nouvelle gouver- 
nementale pouvait étre vraie, mais qu’elle ne pouvait, 
néanmoins, avoir d’autre portée que celle d’un incident, 
d'une phase de la discussion sans caractère définitif, que 
je reçus de Paris, le 5/11 avril, une dépêche datée du 16, 
ainsi concue: 

»Double élection reconnue purement et simplement 
par cing. Adhésion des autres réservée; — instructions 
nouvelles demandées. Troisième séance ajournée jusqu’à 
réponse. Congrès fin avril.“ 

Au fond de cette dépêche il y a bien une reconnais- 
sance, et même par l Angleterre, ce qui est immense. 

C'est ce mot qui fait penser ici que la seule faculté 
accordée à la minorité consiste à adhérer à cette recon- 
naissance, comme à un protocole ouvert à l’assentiment 
des Puissances qui voudraient ultérieurement y souscrire. 
Mais il faut faire la part de deux choses: 1. Que c'est 
mon bonjouriste habituel qui me l'adresse et qu'il n'a 
pu écrire que sous l'influence, et d’après les impressions 
qui ont dicté la dépêche gouvernementale. 2. Que la 
situation au milieu de laquelle le dissentiment a surgi 
au sein de la Conférence, était d'autant plus tendue, 
qu’à cette même époque, les négociations relativement 
aux affaires d'Italie ne presentaient d’autre perspective 
que celle dune formalité devant nécessairement me- 


74 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


ner a une declaration de guerre. Cette situation s’est de 
beaucoup améliorée depuis cette époque. L’agent m'a 
dit que le Gouvernement venait de prendre l'initiative 
dune proposition de désarmement général de toutes les 
Puissances, après quoi seulement elles se présenteraient 
en Congres. On peut, je crois, ne pas douter de l’accueil 
qui sera fait à cette proposition, et l’on doit reconnaitre 
que, selon l'entente qui sera établie pour l'Italie, la 
question des Principautés, aujourd’hui ajournée, dépen- 
dante de nouvelles instructions, astreinte à une nouvelle 
discussion, pourra changer de face bientôt, si, pour 
d’autres motifs, on n’est pas intéressé à faire la guerre. 
Je crois savoir que la Porte est résolue à envoyer des 
instructions identiques à celles qui ont pigale jusqu'ici 
et qui émanaient gelle. 

Je. vais vous en tracer de mémoire un petit extrait. 

Par la première de ces pièces, l’Assemblée voit dans le 
fait de son ouverture par le Prince, qui s’est rendu dans 
son sein, un indice de la pratique sincère du régime 
constitutionnel, lequel de même que l’Union constitue la 
religion politique de la Roumanie. Elle rappelle que la 
souveraineté locale est non seulement reconnue en droit, 
mais qu'elle a reçu une sanction nouvelle par la théorie, 
qui a été plus tard admise, des faits accomplis, à locca- 
sion de la consécration de la double élection. 

Elle reproche au ministère l’immoralité des élections 
des députés. i 

Elle lui reproche encore la dissolution de l’Assemblée 
précédente, fait auquel elle attribue Jes retards survenus 
dans l’organisation du pays. 

Elle exprime l'espoir que le Prince, dans le but de 
hater l'assimilation dès institutions des deux pays, con- 
dition nécessaire de l'Union, saura faire cesser le dés- 
accord qui a régné entre les Ministères des deux pays. 
Elle se réjouit de ce que le Prince, en qui se per- 
sonnifie l’Union, prend, en mains la défense de cette 
cause; elle conçoit de nouvelles espérances eur la base 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 75 


de cette promesse solennelle et déclare que sans l’Union 
pas de salut pour la Roumanie. La seconde piece, 
est aussi curieuse que concue au point de vue d'un con- 
stitutionnalisme rigoureux, qui en affaiblit les conclusions. 

Le systeme constitutionel, y est-il dit, est la loi poli- 
tique du pays. Ii est plein et entier et doit méme (sic), 
sans entendre tous les préceptes, tous les dogmes qui y sont 
ailleurs rattachés, quand méme ils n’ont pas été inscrits 
dans la Convention: ainsi, dune part, les Ministres sont 
responsables; d’autre part, l’Assemblée jouit du droit de 
pétitions, d’enquéte, d’interpellation et de doléance (ces 
divers droits me paraissent contestables, quelques-uns 
dans le principe, d’autres dans leur généralisation). Par- 
tant de lă et examinant au point de vue constitutionnel 
les actes d’Epourache {Iepureanu], on cite les actes in- 
criminés que vous connaissez. On y ajoute deux faits 
que j’ignorais: l’un, la suppression de la taxe des Juifs. 
L'autre, la suppression de la participation du Métropo- 
litain aux actes du Département du Culte, intervenue, 
paraît-il, sous le motif que cette participation était con- 
traire à la liberté des cultes proclamée par la Convention, 
mesure qui a été, non seulement arrêtée par une voie 
extra-légale, mais a encore eu pour effet d’annuller le 
voeu du Divan ad-hoc pour l'existence dune religion 
dominante. (Voila, donc, la théorie de voeux, bons au 
mauvais, rendue obligatoire.) 

Toute cette énumération des actes Épourache se ter- 
mine par cette appréciation: que, loin de s'opposer au 
principe de la plupart de ces mesures, l’Assemblée en 
désapprouve la forme et l’inconstitutionnalité (que Epou- 
rache doit étre heureux de cette absolution quant au 
fond !). 

Reprochant enfin a Epourache, non plus les actes 
législatifs ou administratifs, mais politiques, on lui reproche 
d'avoir parle du passé, de bottes, et de bottes, et de talons 
rouges, mais pas assez du présent. Ainsi il n’a pas en- 
tretenu l’assemblée des conditions de Vexistence poli- 


` 


76 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


tique de la Roumanie, ni de la convention télégraphique 
de la Turquie et de l'Autriche, faite en vertu d'une vio- 
lation de la souveraineté locale, ni de l’acte du Danube, 
ni des protestations antérieures du Gouvernement inté- 
rimaire a ce sujet, ni de la destination et des conditions 
de l’emprunt de France, ni du sort réservé à la Consti- 
tution Radoucano. On fait un crime de la dissolution 
de l’Assemblée precedente; on fait la guerre sur le terrain 
des élections, spécialement pour les collèges, d'une célé- 
brité triste, mais proverbiale, de Bessarabie, et l’on conclut 
a la mise en accusation des ministres gui ont participé 
aux actes incriminés. (Cela implique tous les ministres 
depuis lan dernier jusqu’à l’époque actuelle.) Les ques- 
tions de chiffres sont abandonnées aux commissions 
spéciales. Voilà donc ce fameux travail, absurde comme 
toute [chose] défendue par les bonjouristes. Maintenant 
que j'en ai fini avec ce qui peut vous intéresser, arri- 
vons à ce qui m'intéresse. 

En premier lieu, je vous rappelle qu'avant la dissolution 
possible de l’Assemblée le projet de la Cour de Cassation 
lui sera soumis sous peu, qu’on s'entend avec la Valachie 
pour des amendements identiques et que le projet dès 
lors ne subira plus de retard dans son exécution, que 
Jean est enfin plus qu’assuré de recevoir une destination 
pour Fokshany. Ainsi, Pour tenir la promesse que dans 
cette éventualité vous m'avez faite, il est, peut-être, temps 
d'empêcher que la majorité de votre conseil ne s'engage 
envers quelque autre. 


Pentru schimbarea Ministeriului din care fâcea parte lepureanu 
pe chestia generalisärif impositului funciar rural și numirea la 
27 Martie a Ministeriului Joan Ghica, v. Xenopol, Cuza- Vodă, I, 
p. 74 şi urm. x \ 

Vienne, le 10 juin, 1859; Hôtel Empereur Romain. 
: 
\ 
Cher P... 

Depuis le jour où j'ai quitté notre poète a Galatz, ce 

poète, devenu maintenant prosateur (car je lai quitté 


1 


SORISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 77 


écrivant, nen plus dans la langue des Dieux, mais dans 
celle des simples mortels, des lettres â sa chére cousine, 
la Princesse Régnante), ce poéte vieilli maintenant et 
courbé sous le poids des affaires, luttant vainement contre 
le désordre de l’administration, révisant les projets émis 
par votre cousin pour l’accroissement de la prospérité com- 
merciale de Galatz, aboutissant, néanmoins, à l'impossible 
et se consolant, enfin, de l'absence des moyens néces- 
saires pour appliquer ses plans variés et gigantiques, 
par une correspondance, plutôt anecdotique et bavarde, 
que sentimentale, ou raisonnée au fond, avec une femme, 
qui s'appelle la Princesse; depuis ce jour où j'ai quitté 
la cara patria, Sans autre regret que celui d’avoir laissé 
derrière moi un petit nombre de parents et damis, que 
je reverrai bientôt, avec plaisir, j'ai fait un voyage très- 
agréable en compagnie de la princesse Dragoutinsky, 
Dolgorouky d'Odessa et de la princesse Potoska, avec 
lesquelles j'ai lié bonne connaissance, provoquée par mes 
conversations avec ces dames, portant sur mes ancien- 
nes relations avec des membres de la société russe de 
Paris. D’emblée donc, franchise et confiance réciproque, 
voilà ce qui a caractérisé nos relations de peu de jours. 
Mais, pendant que je cheminais vers Vienne, il y a eu 
quelques incidents nouveaux en Italie, que vous verrez 
dans les journaux. La garde francaise a beaucoup souf- 
fert, et Napoléon, sans l’arrivée de Mac-Mahon, créé a 
cette occasion maréchal et duc de Magenta, aurait été 
fait prisonnier. Il suffit de vous dire que Leclerc a été 
tué tout près de Napoléon pour vous montrer combien 
les Autrichiens se sont bien battus et que Espinasse 
(pas confondre avec le Ministre de l’époque de la pro- 
mulgation de la loi de sûreté), ce général qui avait, pen- 
dant la guerre d'Orient, risqué le sort dune partie de 
l’armée francaise dans les marais de la Dobrutza, a 
également été tué. A Vheure qu'il est, Milan est évacué 
par les Autrichiens, qui résisteront fortement en s’appu- 
yant sur leurs forteresses du Mincio et de l’Adda. La 


78 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Prusse et l Angleterre épient le moment de proposer leur 
médiation et en saisiront la première occasion qui leur 
paraitra favorable. 

Mais revenons a notre pays et, en attendant que nous 
puissions juger jusqu’a quel degré la fixation de notre 
sort futur est indépendante de considérations plus géné- 
rales, question qui ne manque pas d’importance et de 
gravité, sommes-nous devenus plus sages, circonspects, 
plus méthodiques, plus modérés et plus positifs dans la 
voie du progrès qu’à ces seules conditions nous pour- 
rons parcourir sans danger? Je sais, mon P..., com- 
bien les opinions et les sentiments qui vous avez de 
tout temps manifestés en ce sens, sont profonds et sin- 
ceres. C'est à cause de cette conviction que je m'adresse 
à vous, particulièrement, pour vous prier de me renseigner, 
avec l'esprit judicieux qui vous caractérise, sur le degré 
d'amélioration dénotée depuis mon départ dans les ten- 
dances du Gouvernement et de la Commission Centrale. 
Ce qui aurait pu me faire supposer que ces tendances 
sont moins provocatrices, on plus modestes, c’est une 
dépêche de Négry, que j'ai vue a Galatz, et selon la- 
quelle le Sultan aurait signé, il y a dix jours déjà, 
Viradé d'investiture, fait qui peut survenir, au risque 
pour la Turquie de perdre toute autorité morale dans les 
Principautés et qui placerait celles-ci en debors de ia 
Convention et dans l'alternative, ou de l'anarchie, ou de 
l'arbitraire du Hospodar, ce qui mènera également et 
fatalement à l'intervention qu'il s’est agi d'éviter jusqu'ici. 
N'oubliez pas, en éffet, que le protocole des cinq Puis- 
sances est tout entier là, sur la double nécessité d’écarter 
des éventualités fâcheuses et d'assurer l'application de 
la Convention. Or celle-ci sous les auspices actuels ne 
me paraît pas applicable. Si cet avis, qui, sous divers 
motifs, me semble être généralement partagé dans les 
Principautés, est fondé, la Conférence se serait donc 
trompée une fois de plus! La première fois, en nous 
accordant, dans les circonstances présentes, le droit 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 79 


d'elire le Prince; la seconde en faisant consacrer une 
illégalité et une erreur électorale! 

Je doute que la dépêche de Négry soit fondée sur le 
véritable état des choses. La preuve en est que Bulwer 
dissuade la Turquie de conférer l'investiture et qu’on 
s'occupe en ce moment de neutraliser une ville où la 
conférence pourra se réunir, y compris les plénipoten- 
tiaires des Etats belligérants. Faites-moi le double plaisir 
de tenir ce dernier point comme confidentiel et d’en 
écrire seulement un mot à mon pere, en lui faisant la 
méme recommandation. Je désire que cela ne soit pas 
connu en dehors de nous deux. En tout cas, rationelle- 
ment, il ne m'est pas donné de croire à l’avenir poli- 
tique de Cousa. A l’intérieur, il nourrit tous les partis 
de fausses espérances, les encourage tous, tour à tour, 
et les surexcite; il provoque à la Commission Centrale, 
par le choix de Mühlis-Pacha et d’autres encore, non 
plus le voeu simplement, mais la réalisation de l’Union, 
un seul Ministère, une seule Chambre, avec le choix 
d'un Leuchtemberg, et offre de donner sa démission une 
fois ce choix effectué et reconnu. Il continue d'entretenir 
les paysans dans l'espoir d’une modification radicale de 
leur sort, et ceux-ci, en ne voyant pas cet espoir réalisé, 
sont ou découragés ou surexcités par nos propagateurs 
des maximes de Proudhon, avec la différence, que, chez 
nous, ils substituent au droit au travail le droit à 
Poisiveté; il élève le recrutement à un effectif supé- 
rieur au chiffre stipulé dans la Convention, en se passant 
de l’autorisation de la Porte et, de la sorte, il place une 
partie de la population dans la position d’émigrer en 
Turquie; il mobilise la milice de Moldavie et la trans- 
porte à Ploesty, sans que nous sachions, nous, dont la 
position actuelle est garantie par toutes les Puissances, 
quel est notre ennemie et le motif pour lequel nous en 
aurions un. Et, tandis qu’à Jassy il a eu une entrevue 
avec le général Glapka, il soutient à Constantinople que 
Ja formation du camp de Ploesty a pour but la répres- 
sion de troubles éventuels en Valachie. 


80 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Voila, mon prince, ce qui se passait et se disait a 
Fokchany, ou s’y préparait a la date de mon depart. 
Vous m'avouerez facilement que ces conditions, réu- 
nies a toutes celles qui dérivent d’une administra- 
tion en désordre et de l’absence de toute idée sage 
d'organisation intérieure, ne sauraient, en principe, con- 
corder avec un état de choses normal, ni fonder une 
situation durable. Rationnellement, cet état de choses ne 
saurait être, à mon avis, considéré que comme un mal 
transitoire, auquel on n’a pas encore obvié. 

Cousa est donc un fait, dont la consécration en droit 
n'est pas encore survenue; mais aussi, il faut le recon- 
naître, un fait dont la nation (passez-moi ce mot à la 
mode !), qui (sic), livrée aux luttes des partis et aux chances 
du scrutin, par lassitude, par erreur, par défaut de con- 
science des devoirs qu'impose le principe de l'élection 
bien entendue, a contribué à le créer, se trouve aujourd’hui, 
elle-même triste, silencieuse, effrayée de son propre 
ouvrage, et en redoute d'autant plus les conséquences, 
qu'elles ne pouvaient toutes être prévues, des l’origine, 
et qu’il ne lui appartient plus de remédier par la voie 
légale, la seule salutaire, aux maux auxquels elle s’est 
exposée.... 


23 avril 1860. 
Mon cher Alexandre, 


Depuis votre départ, j'ai été à trois reprises à Jassy, 
pour quelques heures, à chaque fois. J'y allais chercher 
quelques nouvelles et quelques distractions; enfin, une 
compensation de ma solitude. Eh bien! chaque fois j'ai 
éprouvé l'effet contrhire. Je revenais le coeur serré et 
tout gros d'indignation. J'ai voulu entr'autres céder à une 
pressante sollicitation de mon père pour son éternelle 
affaire et, dans ce but, j'ai dă chercher à parler au 
Prince. N. Docan était chez lui deux heures avant mon 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 81 


arrivée; lorsqu’on m'a annoncé, moi qui ne voulais lui 
communiquer que quatre phrases, il ne m’a pas recu. 
Décidément je lui porte sur les nerfs, mais il est vrai de 
dire que, à mon tour, J'ai cédé à la demande de mon 
pére, pour ne pas paraitre y mettre dela mauvaise grace; 
mais j'ai prévu lé résultat. 
Le reste du monde marche à la dérive. Chacun est 
plus rigoureusement constitutionnel, quant à la forme, que 
jamais, et également insouciant du fond de toute chose. 
Coco joue un jeu effréné ou infernal; il appelle cela, 
sans doute, être rouge; cela doit en effet donner des 
couleurs que de gagner et de reperdre à la veille de la 
St. Georges 5.000 ducats; c'est ce qu'on assure qu'il a 
fait; aussi était-il d'une humeur massacrante hier avec moi. 
Étienne Catargy, qui, à votre départ, était, je crois, 
chargé de former le Ministère, après avoir essayé d’ac- 
complir sa mission l’a, depuis plusieurs jours, résignée 
entre les mains du Prince. Cogolnitzeano lui a succédé 
dans l’entreprise, et la formation dun ministère sous ses 
auspices est presque certaine; on n’attend que la lecture 
du rapport sur le compte-rendu et le vote de la Cham- 
bre sur la même question pour lui confier Padministra- 
tion du pays. On dit, je ne sais si c’est par une plaisante 
ironie, que Ionesco sera Postelnic et Boginka à la Jus- 
tice; Négry est arrivé et restera trois semaines en 
Moldavie, quoiqu'il ne soit plus à Jassy. En examinant, 
au fond, ce qui se passe, et jusqu'à ces complications 
récentes résultant de la prolongation de la crise, qui 
maintient une foule d’intéréts en suspens et le pays sans 
administration, de cette impuissance de tous les partis 
a prendre et a conserver le pouvoir, il est impossible de 
n'y voir pas un systéme ou une idee préconcue et ar- 
rêtée chez Cousa. C’est celle de supprimer totalement 
l'Assemblée comme rouage conventionnel. C'est Cogol- 
nitzeano qui est l’homme du coup d'État... Il cassera 
l'assemblée s’il n'a sa majorité; de la sorte la cassation 
précéderait le départ du Prince pour Constantinople. Si, 


27488 6 


82 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


au contraire, il parvient à établir un accord avec elle, le 
fait ne precederait point l'entente directe du Prince avec 
la Porte et les ambassadeurs. Toujours est-il, je crois, 
que Cousa est libre, des â prâsent, de choisir le moment 
où il accomplira cet acte; sil le retarde, c'est, il me 
semble, par pure coquetterie de libéralisme et pour laisser 
mieux s’enraciner chez les libéraux mêmes la conviction 
que le systéme actuel est défectueux etimpuissant. Aussi 
bien qu’a-t-il a craindre, et quelle autre considération 
le retiendrait dans cette voie? 

Intérieurement, rien. L’on dira que le régime consti- 
tutionnel et l’Union sont des voeux inséparables de l’amé- 
lioration du sort de la Roumanie, et l’on protestera en 
des termes et avec des principes tels que le fond méme 
de cette protestation pourra faire excuser aux yeux des 
hommes de bon sens lacte de Cousa. D'autres, moins 
outrés, rechercheront, au défaut d’institutions, des garanties 
morales dans le Gouvernement et dans les hommes qui 
le composeront, et poseront, peut-étre, comme conclusion 
que Cousa n’en présente pas suffisamment. C’est pos- 
sible, mais ce n’est pas probable; on n’osera pas poser 
cette conclusion, et ce qui prouve justement que les prin- 
cipes libéraux sont sans racine dans le pays, c'est que 
ceux qui les professent, en en abusant quand on le leur 
tolère, sont les premièrs à courber la tête devant le 
pouvoir qui anéantirait ces mémes principes. Coco, — 
rouge; Cogolnitzéano conservateur et homme de coup 
d'État; Hourmousaky, Théodore Ghika et d’autres qui, 
à l’occasion de l'accusation contre Épouran, lui repro- 
chent, dans leur rapport sur le compte-rendu, des choses 
qui, considérées sous le raport politique, peuvent, tout au 
plus, étre adressées ‘au chef du ministère dun État indé- 
pendant, — voilà toute la Roumanie. 

Elle se résume en ces mots: contradiction et non-sens; 
partant faiblesse et impuissance. Cousa n’aurait donc rien 
à craindre de l’intérieur. À l'extérieur, si la question 
d'Orient devait prochainement surgir, le coup d’État pré- 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 83 


sume pourrait devenir Poccasion de l’ébranlement de 
toute chose chez nous. Mais, si l'explosion générale n’était 
pas prochaine, en ce cas tout incident qui viendrait 
compliquer une situation, embarrasser les Puissances, 
jeter le troubic dans ce qu’elles considerent étre les con- 
ditions générales de l’ordre, et même de l’ordre apparent 
dans un pays, ne serait-il pas écarté par elles? Pour faire 
fructifier, d’ailleurs, un tel incident, il faut plus qu’une 
occasion produite par des faits insolites et par la torpeur 
des partis; il faut un homme d’esprit, qui sache la saisir, 
qui ait l'appui à l’extérieur, et plus tard qui puisse réali- 
ser véritablement de bonnes intentions, se basant, non 
plus exclusivement sur la volonté nationale d’un pays 
qui ne sait ce qu'il veut, mais sur l'accord et sur la con- 
ciliation des intérêts politiques ou collectifs des Puissan- 
ces, avec la manifestation des voeux légitimes, des 
voeux pratiques du pays. Mais où est cet homme 
d'esprit? Pour ma part, je ne le vois pas. Cousa, en- 
core une fois, na rien à craindre d'aucun côté, et il 
réussira, selon moi, à réaliser un bien relatif pour le 
pays, sans courir aucun danger pour sa position. 

Il y a eu à l’Assemblée deux pièces curieuses, mises 
en circulation depuis la réouverture. Coco, pour ne pas 
me les remettre, wen a caché existence, et je les ai 
parcourues par hasard, un instant, entre les mains d’un 
député. Ce sont: un projet d'adresse, en réponse au mes- 
sage du prince, de convocation et d'ouverture, et, enfin, 
le fameux et laborieux rapport, si long a paraitre et si 
court dans son exposition. 

Pentru aceste împrejurări, retragerea, la 3 April 1860, a Mini: 
steriuluï lepureanu şi constituirea, la 3 Maii,a unui Miuisteriü Ko- 


gălniceanu, în adevăr şi cu Bojinca, v. Xenopol, Cuza- Vodă, I, 
pp. 150—1. 


E. O scrisoare despre răscoala din Iasi (1866). 
Cher ami, 


Je suis désolé de savoir le grand tyran indisposé. 
J'espère que ce ne sera rien. Ta lettre, on me la remise 


84 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


hier, et j'ai eu toute la journée un mal de tête fou: je 
suis resté couché toute la journée... | 

Tu me demandes des détails sur l’échaufourée de Jassy. 
Les faits simples et tels qu’ils se sont passés, sans par- 
ler des influences étrangères, auxquelles les uns les attri- 
buent et que les autres nient, sont ceux-ci. Les mala- 
dresses du Gouvernement actuel, telles que: changement 
d'une grande partie des officiers moldaves de la garni- 
son de Jassy en officiers valaques et finalement la nomi- 
nation de Golesco comme préfet, avaient donné le pré- 
texte aux aspirations séparatistes de Jassy, lorsque Par- 
rivée des deux membres de la Lieutenance Princiére est 
venue mettre le comble a Virritation. On disait que les 
Valaques les voulaient forcer à se déclarer pour l’Union, 
dont ils ne voulaient pas. Des réunions se sont faites 
pour déclarer qu’ils ne voulaient plus de l’Union, et les 
plus modérés n’admettaient l'Union qu'avec un Prince 
Étranger, avec la Cour de Cassation, l’École Militaire, etc., 
etc. à Jassy. 

Constantin Mourouzy, qui vient d'arriver il avait quel- 
ques jours, a profité de ces dispositions, parcourant les” 
réunions, les rues mêmes, excitant à la révolte, et monta la 
tête à Roznowano, et surtout à sa mère. 

À un de leurs divers meetings, les consuls de Russie 
et d'Autriche ont assisté et ne se sont nullement gênés 
de faire la propagande séparatiste. Nounoutz! se voyait 
déjà couronné sous le nom de Nounoutz Ie et ne se 
génait pas de répondre à ceux qui lui faisaient quelques 
observations, qu’il cédait à la vox populi. Le 3 avril, à 
l'église on ne voulait rien moins que le proclamer Caï- 
macan de Moldavie, Prince même (son mot ça me va, 
ça me va, qu'il a dit à ceux qui lui en ont fait la pro- 
position, lui est méme resté, et on l’appelait Nounoutz 
Ier Ca me va). Le Metropolitain est sorti à la tête de la 
foule avec les habits pontificaux et la croix en main, pour 


E i 
1 Nunuţă Roznovanu. 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 85 


le porter au palais et demander au nom du peuple à la 
Lieutenance Princiére sa retraite et porter à sa connais- 
sance la nomination de Roznowano. Dés ce moment, les 
pierres ont commencé a pleuvoir sur les trouppes, dont 
plusieurs hommes ont été blessés. Deux pair (?), aprés avoir 
tiré en Pair, ont’été obligés de reculer. Enfin, après les 
sommations faites pour Davilla, sur qui on a tiré de la 
maison Roznowano, les troupes ont commencé a donner 
pour tout de bon. Le Métropolitain a été très légèrement 
blessé; trois ou quatre hommes ont été blessés sur la 
place de la Métropole, et plusieurs blesses. Jusque-la ils 
étaient dans leur droit, car, ou bien ils devaient tirer, ou 
bien battre en retraite et laisser émeute maîtresse de 
la rue. Le peuple a été dispersé en quelques minutes, la 
porte de Roznowano enfoncée et tout ce qui était dedans 
arrêté. Mais alors ont commencé les charges dans les 
rues, même les plus éloignées du théâtre des désordres, 
et la des faits inouïs se sont produits. Il y a eu 33 morts, 
dont les 25 au moins étaient des malheureux qui, dans 
des quartiers écartés, se trouvaient dans les rues pour 
leurs affaires. Les soldats samusaient à sabrer et à tirer 
sur qui ils voulaient. Enfin je sais bien qu’une troupe lancée 
est difficile à [retenir] et à ramener, mais ces soldats sont 
des bêtes brutes, qui fuiraient devant une baïonette irritée, 
mais qui wont pas de frein losqu’ils n’ont rien à craindre; 
et les officiers sont de jeunes maladroits, qui pour la plu- 
part avaient perdu le tête. 

Voilà pour l’émeute. Quant au plébiscite, vous en 
savez autant que moi. [ls ont voulu, à la suggestion (?) 
de la France beaucoup, et un peu à celle de l Angleterre, 
faire un fait accompli. Réussiront-ils? Celà me semble 
bien impossible, surtout maintenant que les conférences 
sont de nouveau ouvertes. 


13 avril. 


Georges. 


86 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


F. Un memoriu romanesc catre un om de Stat engles 
— de V. Mălinescu (?) —. 


May 215, 1857. 
My Lord, 


Aware of the sympathies which you have shown for 
the Danubians. I venture to address you at the present 
moment in their behalf, in the character of an English- 
man who hat visited the country, become interested in 
it, and promised numerous friends there to do what I 
could for their cause, especially on the forced absence 
of all the Roumans, called home at present by the 
elections. 

After promising to consult the Danubians as to their de- 
sires and giving hopes that the final decision of England 
would be in accordance with them, the British Govern- 
ment, without waiting for the result of enquiry, have 
come to the decision to join with Austria and with Turkey 
to reject the demands of the Principalities to be united 
and to continue them as heretofore in subjection to sepa- 
rate Hospodars. ` 

Although the chief and true reason for the decision is 
the desire felt at Constantinople to lean to Austria and 
conciliate Turkey, the reason assigned is that the union 
of the Principalites would lead to the erection into an 
independent kingdom, which, like that of Greece, would 
be ready to make an onslaught upon Turkey, and would 
not fail te become the tool or the ally of Russia in any 
future war. | i 

I have already endeavoured to combat and refuse such 
assertions in the limited field opened to me in the last 
„Edinburgh Review“.\The exemple of Greece applies in 
no. wise to the Principalities, the people of which have 
demonstrated over and over again (more especially in 
1820) their total want of sympathy with, or similarity 
to, the Greeks. The Greeks are either the foes or the 
flatterers of Turkey, often both. The Roumans deprecate 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 87 


being ruled .immediately by the Turks, because the tur- 
kish administration is arbitrary and corrupt and stupid, 
always in the hands of ignorant and venal men, in every 
respect behind their age, and inclined to deny rather 
than fulfil the requirements of those christian subjects. 
But they prefer the suzerainty of the Sultan and the. tur- 
kish political connexion to all others, and are anxious 
to prove a faithful bulwark of Turkey against all aggres- 
sion from the North. 

They desire the Union, not for the purpose of shaking 
off turkish suzerainty, which, if confined within the li- 
mits prescribed by the treaties, is not, either onerous 
or humiliating, but to get out of the old rule of Hospo- 
darale administration, which has for a century and a half 
sold, robbed and enslaved, impoverished and depopu- 
lated the country. They know perfectly well that, if the 
government continue as heretofore separate at Jassy and 
at Bucharest, power must fall into the hands of the same 
boyard party, which knows no other than the old mode 
of government. | 

They have, indeed, an exemple before them. Some 
months back Stir Bey (sic) was removed from the Prin- 
cedom of Wallachia, and the duty of replacing him as 
well as the Hospodar of Moldavia fell exclusively to 
Mr. Colquhoun, the British consul. He has been twenty 
years in the Principalities, cannot be wanting in know- 
ledge or experience. And yet his choice of Alexander 
Ghika in Wallachia and his recommendation of M. Bal- 
che in Moldavia proved failures of the worst kind. The 
government installed and the Ministers named by one as 
by the other, have proved as imbecile, as corrupt and 
as Russian, as under the worst and most dependent Hos- 
podars of the present century. Their rule has been more 
tyrannical and rapacious than that which they displaced. 
-Their nepotism and incapacity are by none more for- 
cibly admitted than by our consul himself. 

Judging from the past and from the exemple under 


88 SCRISORÏ SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


their eyes, the Roumans can too unmistakably prejudge 
the future. They know that, if the nomination of the fu- 
ture Hospodars rests with the Porte, the prize will fall 
to the highest bidder. Whilst, if it be left to England or 
to France, ignorance and weakness will in Paris or Lon- 
don have the same result as avarice and corruption at 
Constantinople. Indeed no doubt seems to be entertained 
that the choice of the Powers, England. being leagued 
with Austria, must fall upon Bibesco, of whose six years 
administration from 1842 to 1848 they possess such fla- 
grant records. 

I have had frequent conversations with the most in- 
telligent and independent men, both of Wallachia and 
Moldavia, who deplored above all things the continuance 
of the Hospodarale statu-quo. All deem it impossible to 
continue to live under such a government. The more hot 
and spirited of the boyards declare that the only remedy 
for such an abandonment of them by the western Po- 
wers was to fling themselves and their country into the 
arms of Russia, whose tyranny, however odious, was still 
preferable to the tyranny of either Austrian or Fanariot: 
The more moderate and sensible deprecated any such 
scheme, but declared that their resolve was to sell their 
property and expatriate themselves and their families for 
ever, if, after all their Hopes excited and the promises 
made, they were to be flung back to rot and to suffer, 
as they have done for the century past 

Taking the decision that it does, the English neces- 
sarily leans upon the Austrian party in the Principalities. 
Liberal and independent boyards will henceforth hold 
aloof, and have no communications with the British com- 
missary. As to the consul, Mr Colquhoun, no man of 
any party would entek his house, except the functionaries 
whom he had named. The Austrian party at Bucharest 
and at Jassy is no other than the Russian one. It con- 
sist of the same men who have served Duhamel and 
Ruckman, although they now look for the word of com- 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 89 


mand to the Austrian consul. The Ministers of Caima- 
kan Baiche in Moldavia, including M. Balche himself, 
though nominated through English influence, were all of 
them the agents andservants of Russia. And the Caima- 
can Vogorides. named but the other day, maintains every 
one of them in office. Were Gortchakoff to reoccupy 
Jassy, he would not have to replace a simple functio- 
nary. They are all old friends and nominees. 

Lord Clarendon, to whom I had the honour of presen- 
ting some observations, remarked that the rivality bet- 
ween Russia and Austria offered the best guarantee for 
the independance and freedom of the Principalities. Such 
reliance is, I fear, a delusion. There exists, no doubt, a 
certain rivality between Austria and Russia, but not such 
as to preclude a tacit understanding with respect to ob- 
jects which are the common interests of the two em- 
pires. The common interest of Austria and of Russia is 
to eliminate, defeat and crush all interference and in- 
fluence of the Powers of the West in the regions of 
the Danube. There are ample proofs during the war that, 
even when Austria was threatening Russia, there was 
still an understanding between them, to keep the mili- 
tary occupation of the Principalities exclusively in the 
hands of one or of the other, and above all things prevent 
the entrance there of the troops of the West. 

I feel confident that, however opposed to each other, 
Austria and Russia would agree to morrow at least as 
to the temporary disposal of the Principalities. The Bri- 
tish government and is allies have so completely outra- 
ged public opinion there, that in all probabilty public 
troubles will ensue. Even if they do not take place now, 
they must occur upon the restoration of the Hospodarale 
government. The presence of turkish troops, instead of 
awing or allaying excitement, would on the countrary 
increase it, and lead to inevitable collision as well as 
excesses. The consequence would be that the protecting 
powers must send troops. But England and France are 


90 scRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


far. And England trusts Austria, whilst France now puts 
more trusts in Russia. What must ensue? That Russian 
troops will occupy Moldavia, and Austrian troops Walla- 
chia. And this division, however temporary at first, will 
have a strong tendency to become permanent. In other 
words, the Principalites, for which England fought and 
bled, will in the upshot have shared the fate of Po- 
land. 

If, to avert such catastrophe, Your Lordship would 
raise Your powerful generous voice, You could not best 
earn the gratitude of a nation about to perish, and the 
same time vindicate the character of England, or at least 
the english Parliament, from being the accomplice of a 
most foul as well as foolish act of policy. 


Dam si traducerea acestei bucăţi: 


Domnule, 


Sigur de simpatiile pe care le-aţi arătat pentru Danu- 
bieni, îndrăznesc să mă îndrept către d-voastră în folosul 
lor, caun Engles care am visitat aceasta ţară, am cîștigat 
interes pentru dinsa şi am făgăduit multor prieteni de 
acolo să fac ce aş putea pentru dinşii, mai ales în lipsa 
silită a tuturor Rominilor, chemaţi acasă acum pentru 
alegeri. = 

După ce a făgăduit să consulte pe Danubieni în ce 
priveşte dorinţele lor, si după ce li-a dat speranţă ca ho- 
tarirea finală a Angliei va fi în concordanţă cu ele, Guver- 
nul engles, fără să aştepte resultatul cercetării, a venit 
la hotărîrea de a se uni cu Austria si cu Turcia pentru 
a răspinge cererile Principatelor de a fi unite şi pentru 
a le păstra ca şi pănă acuma în supunere către Domni 
osebiti. 

De si motivul de :căpetenie şi cel adevărat pentru 
această hotărire stă în dorința ce sa simțit la Constanti- 
nopol de a se răzima pe Austria si de a împăca Turcia, 
raţiunea ce se dă este ' că Unirea Principatelor ar duce 


SCRISORI ȘI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 91 


la ridicarea lor ca Regat independent, care, ca si al Greciei, 
ar fi gata să atace Turcia si ar ajunge neapărat jucăria 
ori aliatul Rusiei în orice războiu viitor. 

M'am încercat si pănă acum să combat si să răsping 
astfel de asertizni în cîmpul märgenit care mi s'a deschis 
în ultimul număr al „Revistei de Edinburg“. Exemplul 
Greciei nu se aplică în nicio privinţă Principatelor, ai 
căror locuitori aŭ dovedit de atitea ori (mai ales la 1820) 
desăvirşita lor lipsă de simpatie pentru Greci ori de asă- 
mănare cu dinşii. Grecii sint, ori duşmanii, ori lingusitorii 
Turcilor, adesea ori şi una si alta. Rominii nu vreau să 
fie cirmuiti de-a dreptul de Turci, pentru că administra- 
tia turcească e arbitrară şi conruptă şi stupidă, totdeauna 
în minile unor oameni ignoranti si venali, cari în toate 
privintele sint mai pre jos de epoca lor şi aplecati mai 
curind să refuse decit să îndeplinească cererile supușilor 
lor creştini. Dar ei sunt mai bucuroşi de suzeranitatea 
Sultanului şi de legătura politică cu Turcii decît de oricare 
altele, şi sînt îngrijiţi să se dovedească un credincios 
bulevard al Turciei împotriva oricărui atac de la Nord. 

Ei doresc Unirea, nu pentru a scutura suzeranitea tur- 
cească, ce nu poate fi nici împovărătoare, nici umilitoare, 
dacă e mărgenită în hotarele prescrise de tratate, ci a scăpa 
de vechiul regim de administraţie hospodarală, care, un 
veac şi jumătate, a vindut, furat si robit, a sărăcit si a 
despoporat tara. Ei ştiu foarte bine că, dacă Guvernul 
ar urmă, ca pănă acum, deosebit la lași si la Bucuresti, 
puterea ar trebui să cadă in minile aceluiaşi partid 
boieresc care nu ştie alt fel de Cirmuire. 

De fapt, ei au un exemplu înnaintea lor. Cu citeva luni 
în urmă, Ştirbei a fost scos din Domnia Terii-Romanesti, 
si sarcina de a-l înlocui si pe dinsul si pe Domnul Mol- 
dovei a căzut exclusiv asupra d-lui Colquhoun, consulul 
engles. El a stat douăzeci de ani în Principate, si nu-i 
poate lipsi cunoştinţa sau experienţa. Si totuşi alegerea 
ce a făcut în persoana lui Alexandru Ghica în Tara- 
Romănească şi recomandarea de către el a d-lui Balş în 


92 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


Moldova s'au dovedit greşeli de cea mai rea speţă. Guver- 
nul instalat si miniştrii numiţi de unul ca si de cellalt 
s'au arătat tot așa de proşti, de conrupti şi de rusofili 
ca supt cei mai răi şi mai servili Hospodari ai veacului 
acestuia. Guvernul lor a fost mai tiranic şi räparet decit 
acel pe care l-a înlocuit. 

Despotismul şi incapacitatea lor nu e recunoscută de 
nimeni mai hotărît decît de însuşi consulul. 

Judecind după trecut si după exemplul ce-l aŭ supt 
ochi, Rominii nu se pot înșela în prevederea viitorului 
lor. Ei știă că, dacă numirea viitorului Hospodar rămîne 
în seama Porții, răsplata o va avea cine dă mai mult. 
Pe cînd, dacă se lasă în seama Angliei ori a Franciei, 
ignoranta si slăbiciunea vor avea la Paris ori la Londra 
același resultat ca şi lăcomia ori conruptia la Constan- 
tinopol. De fapt, pare că nu e nicio îndoială că alegerea 
Puterilor, în casul cînd Anglia ar fi unită cu Austria, ar 
cădea asupra lui Bibescu, despre ai cărui şese ani de 
Cirmuire, de la 1842 la 1848, ei au atitea amintiri fla- 
grante. 

Am avut adesea convorbiri cu cei mai inteligenţi $i 
mai neatirnati oameni, atit din Țara-Romănească, cit si 
din Moldova, cari deploră, mai presus de orice, conti- 
nuarea statului-quo hospodaral. Toţi cred că e cu nepu- 
tintä a mai trăi supt un astfel de Guvern. Cei mai aprinsi 
şi cu temperament dintre boieri declară că singurul leac 
pentru o astfel de, părăsire a lor de către Puterile apu- 
sene ar fi să se arunce, ei şi tara lor, în braţele Rusiei, 
a cării tiranie, oricît de odioasă, e totuşi preterabilă 
tiraniei Austriacilor ca si Fanariotilor. 

Cei mai cumpatati si simtitori răspingeau orice plan de 
acest fel, dar nara re hotărîrea lor era să-şi vindă averea 
si să plece din tara, tei si familiile lor, pentru totdeauna, 
dacă, după toate speranţele ce li s'aă trezit şi făgăduielile 
ce li sau făcut, ei ar an să fie aruncaţi înnapoi pentru 
a putrezi şi a suferi, cum au făcut în veacul trecut. 

Luind hotărîrea pe care o ieaü, Englesii se razimă în 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 93 


chip firesc pe partidul austriac in Principate. Boierii libe- 
rali si independenţi se vor ţinea de acum înnainte la o 
parte si nu vor avea niciun fel de comunicaţii cu co- 
misarul engles. Cit priveste pe consul, d. Colquhoun, ni- 
meni, din aiciun partid, nu vrea să-i între in casă, afară 
de funcţionarii pe cari i-a numit. Partidul austriac din 
Bucuresti si din lași nu e altul decit cel rusesc. E alca- 
tuit din aceiaşi oameni cari au servit pe Duhamel și pe 
Rukman, de si acuma-si caută cuvîntul de comandă la 
consulul austriac. Miniştrii Caimacamului Balș, în Moldova; 
cuprinzind si pe d. Balş chiar, de şi aŭ fost numiţi prin 
influența englesă, sint, toţi, agenţi si slugi ale Rusiei, si 
Caimacamul Vogoridi, numit abia dăunăzi, îi tine pe toţi 
în slujbă. 

Dacă Gorceacov ar să reocupe Iaşul n'ar avea de 
schimbat niciun funcţionar. Ei sînt toţi prieteni vechi si 
creaturi ale lui! 

Lord Clarendon, căruia am avut cinstea de a-i înfățișa 
unele observaţii, a spus că rivalitatea dintre Rusia şi 
Austria oferia cea mai bună chezäsie pentru independenţa 
si libertatea Principatelor. Această credinţă cuprinde, mă 
tem, o înşelare. Este, fără îndoială, oarecare rivalitate în- 
tre Austria si Rusia, dar nu asa de mare, încit să impie- 
dece o înţelegere tăcută cu privire la lucruri care sînt 
interesele comune ale celor două Împärätit. Interesul co- 
mun al Austriei si al Rusiei este să înlăture, să infringa 
si să strivească orice amestec sau înriurire a Puterilor 
Apusului în regiunile Dunării. Sint dovezi destule în tim- 
pul războiului că, şi atunci cînd Austria ameninţa Rusia; 
era totuşi o înțelegere între ele pentru a tinea ocupaţia 
militară a Principatelor numai în mîinile uneia sau ale 
celeialalte şi, mai presus de orice, pentru a preveni în- 
trarea în ele a trupelor Apusului. 

Sint sigur că, oricit de opuse una alieia, Austria si Ru- 
sia s’ar înţelege a doua zi, cel putin pentru ocuparea 
temporară a Principatelor. Guvernul engles şi aliaţii săi 
au jignit aşa de mult opinia publică acolo, că tulburări, 


94 SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


vor izbucni, cu toată probabilitatea. Chiar dacă nu 
s'ar întîmpla acuma, ar veni la restaurarea Guvernului 
hospodaral. Presenta trupelor turcești, în loc să ingri- 
jească ori să slăbească atitarea, ar creste-o, din potriva, 
și ar duce la o ciocnire neapărată şi la excese. Urmarea 
ar fi că Puterile protectoare ar trebui să trimeată trupe. 
Dar Anglia si Franţa sînt departe. 

Si Anglia se încrede in Austria, pe cînd Franta-si pune 
încrederea mai mult în Rusia. Ce ar ieşi de aici ? Că tru- 
pele rusești ar ocupa Moldova si trupele austriace Țara- 
Romănească. Şi această împărţire, de şi trecătoare în- 
tii, ar avea o tendinţă puternică de-a ajunge permanentă. 
Cu alte cuvinte, Principatele, pentru care Anglia s'a lup- 
tat si a singerat, ar fi împărţit, la urmă, soarta Poloniei. 

Dacă, pentru a împiedeca o asemenea catastrofă, d-voas- 
tra aţi ridica puternicul dvoastră glas mărinimos, n/ati 
putea merita mai bine recunoştinţa unui neam care e în 
primejdie de a peri şi, în același timp, n’ati putea apăra 
mai bine caracterul Angliei, ori măcar al Parlamentului 
engles, de învinuirea că e complicele unui act politic tot 
atit de nebun, pe cit de nebunatec. i 


G. Telegrama francesa pentru anularea alegerilor 
„din 1857. 


Ni se comunică acest act: 


Baron Talleyrand a Mr. Place, consul de 
„France à Jassy. 


Bonnes nouvelles! 


` 


Paris m’a autorisé, à protester. Je le terai demain, d’ac- 
cord avec mes colléqnes. Après la séance une estafette 
portera aux trois consuls l’ordre d'en informer le Cai- 
macam. | 

Thouvenel a reçu l’ordre d'obtenir absolument Yan- 
nullation des élections. Communiquez! 


F 
f 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 95 


H. O poesie politică uitată a lui Alecsandri. 


Steaua Dunării a lui Kogălniceanu publică pe p. 280 a volu- 
mului din 1857 o poesie neiscălită, în care se înfierează purtarea 
trădătoare a lui C. Hurmuzachi, prefăcut în dușman al Unirii şi în 
sprijinitor al candidaturii la tronul moldovenesc a lui Grigore 
Sturza. : 

Frumuseta versurilor, ca si amintirea legäturilor de odinioarä 
ale poetului cu batrinul Hurmuzachi, care găzdui la Cernauca in 
1848 pe emigratii moldoveni, vadeste pe Alecsandri. 

El n'a pus fireste acest atac pätimas intre operele sale poetice. 
Bucata e deci nouă pentru cetitori: 


D-lui C. Hurmuzachi. 


Tu care, în beţie de oarbă lingușire, 

Pentr'un stăpin la care de ieri te-ai slugărit, 
Reversi fără mustrare venin si clevetire, 

Pe cei ce sint în viaţă şi pe cei ce-au murit!, 


Tu care în Moldova ce-acum îţi este mamă, 
. Pierzind recunoştinţa, uitind pe-ai tai amici, 
Cutezi s'arunci în public batjocura infamă, 
Chiar fiilor Moldovei cari-aù fost mucenici, 


Tu care versi despretul pe-o epocă măreaţă, 
Cînd Romănia ’ntreagä din moarte s'a trezit, 
Şi-a arătat la lume că ’ntr’insa este viaţă, 
Căci are copii vrednici în sinul ei iubit, 


Gindeste c’al tău strigăt răsună din morminte, 
În care zac martirii frumoaselor credinti, 
Gindeste-te, sărmane, că bunul tău părinte? 
Te-aude si te plinge cu lacrime fierbinţi! 


Un revoluționar de la 1848. 


1 Grigore Romalo, Nicu Ghica, Bibescu, Voinescu, Filipescu, 
Ralet, etc, oameni ce aŭ luat parte la evenimentele din 1848. 
(N. L AL). 

2 Bătrînul Hurmuzachi, prietenul tuturor acelor pe cari fiul săi 
injura astăzi prin foaia Constitufionarul (N. l. Al). 


96 scrisori SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 


I. Trei scrisori din vremea lui Cuza-Voda. 


De la un Costachi Gherghel din Dorohoi, sai păstrat aceste 
trei scrisori interesante: 


Sibiiu, 25 Maiti 1864. 

Costache Ghergheli. de Fogaraș către St. Draganovici. 
Arată cum era să moară „în Tara Muntenească, la Cim- 
pina“ Şi l-a căutat „un Romin doftor de reghiment, ce ve- 
nise la acel orăşel în congediu“. „Dumnezeu ştie că nu 
sint bun creştin“. Doctorul de la Braşov nu i-a plăcut. 
„Dar la Belgrad, la Alba-Ulpie, am găsit mare doftor, pot 
zice mare, unde bine m'au căutat, numai cu niște picături 
în apă. Aici îi adresă scrisoarea la Otel ,Rômischer Kaiser“, 
Hermerstein, dar scrie nemteste adresa. 

Eu, îndată ce oid trece la Tirgul Ocnei, ti-oiù telegrafia 
să-mi trimiţi caii la Dulcesti, la Hurmuzachi“. 


București, 26 April 1865. 


Costachi Ghergheli către Şt. Draganovici. „Ce se atinge 
. de insuratei, vor vedea ce vom face, și ti-oiù scrie, dar la 
toată intimplare nu socot să li daŭ pămînt la cotune, si 
nu aiure, si să se mute acolo,-si maŭ facut clacă ei, n'au 
avut pămînt, şi prin urmare nici pot pretinde; mai vine 
și alta, dar cu ce or -plăti, că multe päminturi si a’ 
multora aŭ să le lepede, căci acele se vor da însurăţeilor, 
cînd cei ce le-au luat, se vor lepăda... Au venit si zile 
pentru terani, dar pe aice... de la Focsani pan’ în Bucuresti, 
n'am văzut 150 fălci arături, iar de toamnă griie mici se 
vede sămănate la Botosani și Bacău. S'au pornit de aice 
militari... Aud că locuitorii s’ar impotrivi....“ 


~ À 6 Octombre [1863]. 


Ghergheli către Danone „La Bucureşti ravo- 
lutie: s'au bătut norodul cu militarii în uliţă, si aŭ căzut 
si dintro parte si din alta: nu se ştie citi: unii zic că aŭ 
fost şi al doile răsculare, — se zice că şi la Craiova; s’ati 
arestat persoane însemnate la 150; parte din arestaţi îi 
înseamnă depesile cătră prefecturi. În scurt, nu-i bine.“ 


SCRISORI SI ALTE ACTE PRIVITOARE LA UNIREA PRINCIPATELOR 97 


O indatorire de deputat la Divanul ad hoc din Moldova. 


Alegindu-ma deputat la Adunarea Generală, mă inda- 
toresc a susținea şi a sutena (sic) principiile următoare: 

1) Domnul să nu poată micsura osinda miniştrilor cul- 
pabili, decretată de Curtea de casatie. 

2) Membrii Curţii de casatie să se numească de Domn 
din candidaţii ce i-ar presinta Adunarea Generală. 

3) Deputaţii Adunării Generale să nu ocupe funcţii şi 
să nu priimasca gratificatii în timpul mandatului lor. 

4) La cas de disolvare Adunării, Domnul să arăte prin 
chiar ordinul de disolvare motivul ce-l va fi îndemnat la 
aceasta, pentru binele ţerii. 

5) Libertatea presei. 

6) Să nu se cheme niciodată intervenţie străină decit 
numai cind imunitatile si autonomia terii ar fi serios 
amenințate de vre-un eveniment pe care Principatele nu 
l-ar putea evita cu puterea lor proprie. 

7) Modificarea şi lărgirea basei electorale. 

8) Să nu se micsureze terminul cuprins în Regiementul 
Organic pentru impämintenirea străinilor, cărora să nu li 
se deie drituri politice fără a avea actul Adunării pentru 
împămintenire. Asemene act nu se va cere de la acei 
născuţi în fara, cari niciodată nu se vor fi bucurat de 
protecţia părinţilor (sic) sau a vre unei altei Puteri străine. 

9) Supuşii Puterilor străine să fie absolut supuşi numai 
legilor ţerii. 

10) Respect pentru proprietatea de orice natură, fără 
vre-o interpretatie acestui principiu sacru. 

11) Voiu vota pe faţă în Adunare pentru un Domni- 
tor devotat principiilor naţionale şi a căruia antecedente 
morale și intelectuale să poată fi o garanţie că va con- 
sacrea aceste principii, îndatorindu-mă însă a nu vota 
(subliniat în original) pentru fostul Domn Mihail Sturza 
si fiul săi, Grigore Sturza (idem). 

Acesta l-am dat în conștiință și curăţenie Colegiului 


nostru. 
Cracti. 


27488. Vol. XVIII. 7 


TABLA NUMELOR! 


Abdul-Megid (Sultan), 78, 87 (91). 

Adda 77. 

Adrian (generalul), 7 

Alba-Iulia, 96. 

Alecsandri (V.), 14,77, 95. 

Anglia, 73, 78, 86 (90), 88 (92) şi 
urm., 80° (94), 90 (94). 


Bacalbasa, 25. 
Bacău, 96. 
Balaban (Gh. M., Comis), 27. 
Bălăceanu (L), 38. 
Bălcescu (N.), 55. 
Balș (G.), 38. 
Balş (Lupu), 14. 
Pali (P.), 70. 
Balş (T.), 62, 68, 71, 87 (91), 89 
93 
Basarabia (alegerile din), 76. 
Belgrad, 96. 
Belu (B.), 38. 
Bibescu (N.), 38, 48. 
Bibescu- Vodă, 88. (partisanii lui), 
72 (92), 95. 


Canini (Marc’ Antonio), 54. 

Cantacuzino (familia din Mol- 
dova), 60. 

Cantacuzino (Constantin), 38. 

Cantacuzino (1.), 38. 

Cantacuzino (Mihail, Spătar), 14. 


1 De d. Mihail Lăzărescu. 


A. 
| Argyropulos (ministru), 70, 

| Arsachi (ministru), 69. 
Asachi (Gh.), 14. 
Atanasiu (Gh., Serdar), 27. 
Austria, 86 (90), 88 (92), 89 (93), 
90 (94). (consulul din laşi a! — 

i), 25. 


| 
| ef), 

B. 

Binescu (D.), 7 

Birlad, 17. 

Bojinca (Damaschin, ministru de 

Justiţie), 81. 

Bolintineanu (D.), 39, 46, 

| Bordelais (concesionar de bancă), 

| 38 


Botosani, 21, 96. 
Brăiloiu (C. N.) 
Brătianu (I. ae 
Brincoveanu ( 
Bucuresti, 96. 
Bulwer (lord), 79. 

Buzău (Filoteiti, episcop de), 39. 
V. şi Romanò (Dionisie). 


= 10, 38. 
ibescu), 38, 


C. 


Cantemir (D., Clucer), 4 

Capşa (Iordachi, Aga), 27. 
Cara (locotenent), 27. 

Carpineni (loc de carantină), 42. 
Catargiu (Barbu), 44, 47-50. 
Catargiu (Costin. separatist), 71. 


: 100 TABLA NUMELOR 


Catargiu (Gh.), 38. Costescu (V.), 38. 


Catargiu (L., Vornic), 27, 38. | Cosula. V. lerapoleos. 
Catargiu (Stefan), 38, 62, 81. | Cozadini, 51. 
Cavour, 54. Cracti, 51, 97. 
Cernat (locotenent), 27. : Craiova (răscoala din), 96. 
Cernauca, 95. Creţulescu (N.), 38. 
Cezianu (I.), 38. Cuparenco, 40. 
Chinezu, 7. Cuza (Gr.), 7. 
Clarendon (lord), 89 (93). Cuza-Voda, 44, 48 si urm., 59, 
,Constitutionalul* (ziar), 95. 64, 67, 78 şi urm. (Doamna 
Costachi (G.), 38. | Elena), 77. 

D. 
Dabija, 42. Draganovici (St), 96. 
Davila (dr.), 85. Dragutinschi (principesă), 77. 
Dobrogea, 77. Duca (Iani, maior), 27, 
Docan (l), 6, 38. Duhamel (consul), 88 (93). 
Docan (N.), 80. Dulcesti, 96. 
Dolgoruchi (principesa), 77. Dunărea (act asupra), 76. 
Dorohoiü, 7, 10. 

că E, 
„Edinburgh Review“, 86 (91). Espinasse (general), 77. 
Emanuil (Alexi), 14 Evrei, 14, 25, 75, 97. 
Epureanu (Manolachi Costachi), 

75, 82. 

F. 
Fälcoianu, 39. | Florescu (E. L), 38. P 
Fanarioti, 88 (92). | Florescu (generalul), 58. 


Filimon (romancierul), 55. 
Filipescu (revoluţionar din Mol- | Folteşti (moşia), 14. 
dova), 95. | Fote (Iancu, Posteinic), 27. . 
Filipescu (căpitanul), 4. = | Franta, 85, 88 (92), 89 (94), 90 
| 


Focşani, 80, 96. 


Filipescu (C.), 38, (94). 
Filipescu (Gr.), 38. 

| G. 
Galaţi, 24-5, 77-8. i Ghica (Ion), 38. 
Garibaldi, 54, 56. i Ghica (N.), 95. 
Garrido (revoluţionar spaniol), | Ghica (Teodor), 82. 


54. i 
«Gazeta de Moldavia“, 19. 
Gherghel (Costachi), 96.\ Giers (consul rus), 60 si urm. 
Germani (loan), 33. \ Golescu (...), 39. 

Ghica (Alexandru- Vodă), 87 (91). | Golescu (A. G.), 38. 

Ghica (C.), 47. | Golescu (N.), 10. 

Ghica (C. Gr.), 38. \ Golescu (prefect de lași), 48, 84. 
Ghica (Dimitrie), 38, 48. | Golescu (Stefan, prim-ministru), 
Ghica (G. M.), 3. 43, 45. 

Ghica (Grigore-Voda), 17. | Goran (N. C.), 35. 


Ghica (Vasile), 71. 
Ghica (Vornicul), 27. 


TABLA NUMELOR | 101 


Gorescu, 55. . Grecia, 86 (91). 

Gorceaco” (prinţul), 42, 89 (93). | Grădişteanu (Tache), 38. 

Greci, 25. | Grecianu (St. D.), 38. 
H. 


Herescul (V., Clucer), 27. ` Hurmuzaki (Doxachi), 95. 


Heben (Iosif, negustor), 37. | Hurmuzaki (C.), 70, 82, 95—6. 
Hilisäü, 5. 


L 
laşi, 22-3, 80, 83-4, 89 (93). (Cur- | Ionescu (Iorgu), 42. 
tea Arsa din), 14. Ismail, 24. 
lerapoleos (Marchian, egumen de | Istrati (N.), 19, 71. 
Cosula), 4. Ivolschi (Ana, actriţă), 31. 
Ionescu (Ghiţă), 20. Ionescu (N.), 
3, 8, 11, 81. | 


J. 


Jora (M.), 38. | 


K. 
Klapka. (generalul), 79. | Kotzebue (Carol), 60. 
Kogălniceanu (M.), 6, 38, 40, 47, 

81-2, 95. 

L. 
Lahovari (Emanoil), 38. | Lens (Gh. F.), 38. 
Lahovari (N.), 38. Leuchtenberg (prinţul de), 79, 
Latescu, 14. ! Locotenenta princiară din 1806, 
Laurian (August), 44. | 84-5. 
Lazar (Gh.), 53. Locurile Sfinte, 41. 
Leclerc (ofiter), 77. 

M. 
Mac-Mahon (maresal), 77. Mavrogheni (P.), 38, 62. 
Magheru (Gh.), 37. Miclescu (Dumitrachi), 27. 
Mahmud (Sultan), 15. ' Miclescu (Sofronie, Mitropolit), 
Maiorescu (loan), 39. | 40, 84-5. 
Malaxas (Postelnicul), 25. Miculescu (Gr.), 38. 


Mälinescu (V., ministru), 37, 39, | Mihai Viteazul, 32. 
43-4, 46-8, 50-2, 59, 86 şi urm. | Milano, 77. 


Mälinescu (ofiţer, fratele prece- | Milicescu (maior), 27. 


dentului), 57. Mincio (fortăreaţa de la), 77. 
Mălini, 11. Moldova (oastea ei), 79. 
Mărăcine (T., Ban), 27. Moruzi (AL), 38. 

Marghiloman (1.), 38. Moruzi (Constantin), 84. 
Massaloup (inginer), 37. Mublis-Paşa. V. Sturza (Grigore 
Mavrocordat (N.), 38, M.). 


Mavrodin (M., sames), 7. 


102 TABLA 


Napoleon al III-lea, 66, 77. 
Neamtul (mănăstire), 41. 
Negri (C.), 78-9, 81. 


0. 


Omer-Paşa, 25. 


Pacini (bancher), 37. 

Pagoni (C.), 27. 

Paisie (stareţul de la Neamţ), 41. 

Pangrati (Ion, Stolnic), 27. 

Pangrati (Lupu, Comis), 27. 

Panteli (Gh., Comis), 27. 

Panu (Anastase, prim-ministru), 
10, 45-7. 

Papduti (arhimandritul de), 14. 

Papiu Ilarian, 43-4. 


Paris (Congresul de la), 12, 17. | 


(Convenția de la), 78-9. 
Paulian, 38. 
Petrescu (A. S.), 38. 
Petrescu (Petru), 25. 
Place (consulul frances din iaşi), 
94. 


Räducanu-Roset (C.), 76. 

Ralet (D.), 28 si urm., 95. 

Rattazzi (ministru italian), 57. 

Regulamentul Organic, 26. 

Rodocalechi (Ion, Sluger), 27. 

Romalo (Gr.), 95. 

Roman (Meletie, episcop de, a- 
poi Mitropolit), 15., 


Roman (Nectarie Hermeziu, epis- | 


cop de), 14-5. 
Roman (Veniamin Roset, episcop 
de). V. Roset (Veniamin). 
„Romănia“, 20, 82. 
\ 


Samaca (I., Comis), 27. \ 
Scheletti, 70 

Scriban (Neofit), 28. 
Secul (mănăstire), 41. i 


Sendrea (Ghenadie, arhierei), 4. - 


P. 


NUMELOR 


N. 


| Nicolai (Gh., actor), 31. 
| Nicolai (lane, Stolnic), 27. 


| Ozenow (diplomat rus), 66. 


Plagino, 38, 48, 64, 68. 

Plitos (interpusul lui 
Sturdza), 14. 

Ploiești (armata concentrată la) 
79. 

Polonia, 90 (94). 

Potoska (principesa), 77. 

Preveleghi (N.), 15. 

Principatele (răspingerea cereri- 
lor lor), 23, 89 (93), 90 (94) 
(unite, ar duce la un Regat 
independent), 86 (90). 

Prusia, 78. 

Puterile (europene), 78, 83, 88 
(92), 89 (93-4). 


Mihai 


R. 


| Romanò (Dionisie, episcop de 
Buzäü), 39. 

„Rominul“ (ziar), 40. 

Rosetti (C. A.), 10, 43, 45, 55. 

Rosetti (D., consilier la Casa- 
tie), 58. 

Roset (Tenachi), 27. 

Rosetti (L. C., Agä), 27. 

! Roznovanu (N., pretendent), 84-5. 

| Rucăreanu (P.), 38. 

Rukman (consul rus), 88 (93). 

| Rusia, 86 (91), 88 (92), 89 (93), 


S. 


| Şerban (Paraschiv, Agă), 27. 
Serghiescu (Marin), 39. 

: Sibi, 95-6. 

: Silion (afacerea), 72. 

Sinadon (Chesarie, episcop), 


TARLA NUMELOR i 103 - 


Sion (Gh.), 88. Stirbei (Gheorghe), 48. 
Slatina (aa matca), 40, Sturdza (Al. C.), 1 
Slătineanu (l), ¢ (?) [Sturdza] (coco), 62, 70-1, 
Smeu (|. C.), sg 81-3. 
„Societatea pentru încurajarea | Sturdza (Grigore M.), 38, 79, 
la învățătură a tinerilor ro- 95, 97. 
mini orfani“, 28. Sturdza (I. St), 3 
Sohupan(Vladimir,arhimandrit), | Sturdza (Mihaï- ou), 12 şi urm., 
71. | 20, 25, 97. 
Staal (diplomat rus), 64. Sturdza’ (Todirascu, Logofatul), 
„Steaua Dunării“ (ziar), 5, 21, 95. 14 
tefan-cel-Mare, 32. Sturdza (Vasile), 70. 
teriade (colonel), 27. Sucri-Pasa, 4. 
Ştirbei- Vodă, 46, 87 (91). (parti- | Sumla, 15. 


sanii lui), 72. | 


T. 


Talleyrand (baronul de), 94. Tobias (Tertulian), 27. 
Tell (Cristian, ministru), 58. Tomagichi (agentul lui Mihai- 
Teofan (ieromonahul, agent in Voda Sturdza), 14. 


li 
| 
| 
Rusia al Mitropolitului” Sofro- | Turcia, 18, 23, 79, 86 (90-1), 88 
| 
| 


nie Miclescu), 42. (92). 
Thouvenel . (diplomat frances), 
94, 
Tirgu-Ocneï, 9%. 
V. 
Väleanu, 48. | Vlădicescu (D. I, actor), 31. 
Villa-Franca (pacea din), 66. | Vogoridi (Caimacamul), 24-5, 70, 
Virnav (dr.), 3. | 89 (93). 
Virnav (Sofronie), 3-5. | Voinescu, 95. 
Vizantis (C.), 25. | 
Z. 


Zaharia (preot unionist), 27. 


CUPRINSUL 


Pag. 
I. Scrisorile călugărului Virnav către V. Mălinescu . ..... 3 
II. Un memoriu împotriva lui Mihai-Vodă Sturdza . . . . . 12 
III, Scrisori din Ținuturi .. cc... Pan AE 
IV. O declaraţie pentru Unire. . . . . . . . . . . . . .. . 26 
V. Cuvint de inmormintare pentru un fruntaş unionist . . . 28 
VI. „Deputatul si Alegătorul“ (piesă) . . . . . . . . i Le à SA 
VIL Corespondenta lui Mälinescu ca ministru . . . . . 37 
Dintr’o corespondenţă privată: scrisori ale consulului rus Giers 
si ale mai multor boieri. . . . . . . . =. . . . . .. 60 
A. Scrisori ale consulului si comisarului rus. de Giers. . . 60 
B. O scrisoare a Caimacamului Moldovei Toderiţă Balş. . 68 
C. O scrisoare a lui Arsachi, fost ministru al lui Vodă Ştirbei, 
membru în comisiunea de la Focşani . ....... 69 
D. Scrisori ale lui Alexandru S.. . . . . . . . . . . .. . 69 
E. O scrisoare despre răscoala din lași (1866) . și 83 
F. Un memoriu românesc către un om de Stat engles, de y. 
Malinescu’(?) 2... 2 e e ee ee 86 
G. Telegrama francesă pentru anularea alegerilor din 1857 94 
H. O poesie politică uitată a lui Alecsandri. . . . . . . . 95 
_ I. Trei scrisori din vremea lui Cuza-Vodä . . . . . . . . . 9% 
O. indatorire de deputat la Divanul ad hoc din Mol dova su. 97 
Tabla Numelor . 4 ............. Lite de S99)