Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0039

UNIVERSUL LIILPAP 


PR OPRIETȚTAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL! BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov y 








ABONAMENTE: 

Și REDACŢIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
autorităţi și instituţii 1000 lei 
de oncare 590 „ BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
particulari 250 « TELEFON 3.30.10 





—— 








ANUL XLIX e Nr. 39 
SAMBATA 2! Septembrie 1940 


Redactor responsabil: MIHAI NICULESCU 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULSLEI 








Ardealul etern 





de TOMA VLĂDESCU 


Aţi privit România de azi? Ruptă la răsărit, 
zdrenţuită la sud de Bulgari — „Cadrilaterul, cerul 
marin de acolo, dealurile, Balcicul! —, ta vest, un 
piron pare să pătrundă până adânc în inima noas- 
tră : aceasta este incursiunea maghiară, care ex- 
primă pe continent una din cele mai absurde geo- 
grafii. Un cui care mi s'a înfipt in inimă și care pare 
să aibă sensul uitimei lovituri în răstignirea care 
ni S'a impus. Dacă sar fi vrut să se arate lumii o 
ţară martiră, e sigur că nu S'ar fi găsit alt contur. 
România are astăzi chipul şi are harta durerii ei! 

Strânsă la mijloc de această adâncă apăsare un- 
zurească, se ridică de o parte o Moldovă încovoiată 
ca un câmp al durerii — iar de cealaltă parte tru- 
pul nostru se îngroașe, se umilă de un spasm pe 
care par'că nu-l mai opresc şi nu-l mai cuprind nici 
munţii. Stăm frânţi, încercând în zadar să price- 
pem, iar privirile şterse și atât de insingurate ni se 
rătăcese fără ajutor pe aceste urite forme pe care 
nu le mai recunoaștem 

Știm bine că de azi înainte odihnă nu mai avem, 


nici liniște, nici frumuseţe, nici râs, — nimic din 
toate bucuriile sărace ale acestei triste vieți! In 
chinul ăsta suntem cu toții solidari, fireşte... 1 
vom suporta deopotrivă ! Ne vom lupta toţi laolaltă 
să-l smulgem din fiinţa noastră, să ridicăm stea- 
gurile de altă dată acolo unde-au căzut, să trăim 
în sfârșit așa cum suntem, „noi înșine” și întregi. 

Dar câte dureri vin astăzi să-și spună adevărul 
ior ignorat, — şi adevărul ăsta cum ne cutremură 
acum când simțim bine că el este carnea noastră 
in sfârșit așa cum suntem, „noi înșine” şi întregi, 

In cărţi de școlă, în licee și universități 2m 
iost învăţaţi să mulţumim lui Napoleon al II-lea 
pentru România pe care ne-a dat-o, să credem 
în contribuţia, decisivă se pare, a unui Edgar 
Quinet, Ledru  Rollin, Louis Blane sau chiar 
a acestui exaltat polonez care a fost Mickieviez, şi 
să credem astfel că România Sar fi făcut numai 
din retorica liberalo-masonică a anilor dela 48... 
Ne-am fi născut așa-dar ca o Cehoslovacie oare- 
care, din voinţa altora sau din aventura unor idei, 
acceptând astfel să trăim în istorie ca un fruct 
destul de artificial al exaltărilor efemere care sau 
plimbat pe continentul nostru cândva ! Ne mulţu- 
miam aproape să fim o întârziată  „lavalieră” a 
Europei... 

Dar caşicând acest întreg drum de erori mar fi 
fost de ajuns, părinţii noștri mai gustau o teribilă 
ironie de câte ori era vorba de semnele care vye- 
deau identitatea reală a neamului nostru... Nimie 
nu i-a distrat mai mult de pilaă decât şcoala la- 
tinistă și decât excesele ei! 

„Cu toate astea de aici, din Ardeal, am fost stri- 
gaţi pe nume din primele timpuri ale istoriei, şi 
aici ni s'au decifrat întâi cele mai sigure titluri de 
eternitate. Aici s'a priceput, cu atâta ardoare, că 
un stat înseamnă la început o nație — iar nația 
aceasta e un corp, cu atribute fizice în toată ple- 
nitudinea lor, un corp viu aşa dar, care n'ar avea 
sens să trăiască decât întreg. E adevărul pe care 
Eminescu îl va spune definitiv. lar limba aceasta 
pe care latiniștii o voiau cu atâta râvnă în formele 
ei iniţiale şi sincere, nu era decât pasiunea de a 
descifra un imens trecut, semnele şterse de mii de 
ani pe primul nostru pământ — ca şi când ar fi 
trebuit par'că să se audă mai bine, în aceste cu- 
vinte si în aceste sunete atâta de căutate, cele din- 
tâi chemări ale morţilor. 

Dela Inocenţiu Klein, până la Barnuţiu, la cate- 
drala din Blaj, nu auzim decât acelaş strigăt al De- 
părtărilor... Al singurei vieţi solidare cu noi! „Stă- 
pâni ereditari” ai acestui pământ, spunea cel din- 
fâi ; „amintiţi-vă cum s'au luptat străbunii noștri 
din Dacia pentru existența și onoarea naţiunii 
noastre...”, va spune mai târziu Barnuţiu. 

Cuvinte care niciodată n'ar fi putut să ne doară 
aşa cum ne dor acum, — cuvinte pe care dacă le-am 
fi știut, poate că le-am fi prețuit mai mult! 

E însă un lucru sigur, cel puţin,pe care-l putem 
ințelege azi. România întradevăr nu a fost şi nu 
este o ţară construită de ideologi, nici de politi- 
cieni cari lucrează necesităţi de moment, Ea e dim- 
potrivă o străveche cultură — e o plantă naturală, 
cu adânci rădăcini, care se desvoltă după necesi- 
tatea și după legile ei. 

Şi deaceea poate pricepem mai bine că harta 
noastră, pe care abia îndrăsnim să ne mai uităm, 
mar avea cum să-şi păstreze formele monstruoase 
de azi. Diplomaţii au fost grăbiţi la Viena... Cu 
atâta grabă insă puteau ei să vadă cât de ridicul 


era creionul lor roșu în fața legilor naturale care 
ne guvernează ? 


800.000 de soldați au fost uciși a doua oară acum 
pe pământul lor. Ei însă nu erau singuri... Sche- 
letele tuturor morţilor noșiri au fost strivite din 
nou în vastul cimitir al Transilvaniei, unde zace 
demult eternitatea noastră intactă. Umbrele astea, 
ele se plimbă astăzi hoinare şi pustii prin munții 
prădaţi din Ardeal — iar blestemul lor de sânge, 
copiii li-l prind de pe buze, și vor creşte cu el, ca 
să se facă astfei din această severă încruntare a 


morţilor toată revolta şi toată furtuna răzbunărilor 
noastre. 


&. 


STEFAN DIMITRESCU 


Drganizarea haosului românesc 











de MIRCEA MATEESCU 


Lumea trtebue să înțeleagă marea jertfă spirituală pe care a 
consimţito Legiunea la 14 Septembrie 1940, răspunzând favorabil 
invitațiunii Conducătorului Statului român, de a lua parte la refa- 
cerea țării. Este cea mai mare jerită ce se pulea cere une: mișcări 
care ani de zile a luptat numai peniru spirit și de loc pentru mate- 
rie. Este o supremă jertiă, aceia de a inviia spiritul să se asocieze 
materiei, adică să îi suporte vecinătatea şi efectele. S'a produs la 
14 Septembrie 1940 o evidentă mezalianță. La 14 Septembrie 1940 
Legiunea, o școală de educaţie a omului, care isbutise, prin sufe- 
rință, să creieze cele mai autentice valori spirituale româneşti, și-a 
mpus un sacrificiu de sine, total: a admis să dea din sufletul ei, ai 
zroior ei, al morţilor ei, neamului românesc. 

Pemă acum, legionarii au fost fericiți că au putut trăi și lupta 
în afara haosului românesc. Ei au știut că nu se vor putea verifica 
in sensul spiritului decât printr'o radicală izolare de mediul părmân- 
iean al celorlalţi. Izolarea de haos a fost asa dar cea dintâi etapă 
pe care a parcurs-o legiunea şi la care au consimțit numai elitele su- 
tetești ale neamului, adică numai aceia cari au reușii să înfrâmgă 
chemarea vieţii laice, 

Finalităţi politice nu a avut, dintru început, legiunea. Lumea de- 
mocraiă a înțeles atât de fals realitatea poliiică, încât Garda de fier 
şi Căpitanul ei, cu trebuit mai întâi s& ideniilice realitatea neamu- 
lui, şi numai după aceia să proclame marele adevăr : că viaţa poli- 
iică dacă nu exprimă realitatea neamului, mai bine :să nu mai existe, 
pentrucă existența ei ca atare ar însemna moartea noastră, a tu- 
turor, 

Izolând legionarii de haosul politic democrat, Căpitanul i-a 
educat în spiritul fondului mitologic al neamului românesc. Legenda 
legionară a însemnai întoarcerea către isvoarele românismului și 
primatul legei morale asupra legei politice. Vrăjmășia cu care a fost 
întâmpinată legiunea în mediul românesc de după războiul mon- 
dial și ura masivă necruțătoare, pe care i-au purtat-o absolut toţi 
oamenii politici, indiferent de nuanța de partid cărora aparțineau — 
se datorează îndeosebi structurii morale « legionarului. Omului po- 
litic îi făcea rău o atare prezență morală, aci, în haosu: tuturor pot 
ielor. Când el vroia să iure, să înșele și să trăiască în desfătări, iată 
că apare Cineva care poate rezista ispitelor, care este un exemplu 
siânt de puritate morală și care are curajul să stigmalizeze răul, pe 
față, acolo unde îl dovedeşte. Adică în toate părțile, în cuprinsul 
haosului românesc. Neîmpăcată a fost aşa dar ura omului de iezi, 
impotriva Căpitanului şi a mișcării legionare. 

insă nu numai cu forțele active ale politiciamismului demo-li- 
eral, a avut de lupiat legiunea. Au fost, acesie forțe, neinduplecate 
şi cu puternice rădăcini, însă nu au fost singurele. Adresându-se 
neamului românesc, Căpitanul s'a lovit tot atât de dureros, mai du- 
reror chiar, de forțele pasive ale nepăsării colective. 

Haosul românesc de ieri s'a format din împreunarea solidară a 
celor două forțe. Pe deoparte, unii, politicianii, cari participau din 
plin și „efectiv” la viaţa publică a neamului, pentrucă aveau tot in- 
teresul s'o facă; pe de altă parte, massele, care nu participau în 
nici un fel la viaţa publică a neamului, pentrucă nu aveau ici un 
interes să o facă, educația materialistă pe care democraţia a răs- 
pândit-o pretutindeni, fiind o şcoală a interesului personal nu una 
a interesului naţional. Haosul a fost așa dar, la noi, mai „desăvâr- 
șit” decât oriunde, penirucă în nici o altă țară eniagonismul inte- 
reselor individuale nu a lucrati mai decisiv, 









(Urmare în pag. 6-a) 









Flori pe birou 


ROMANIA 
MARE 


de COSTIN î. MURGESCU 








Li 


«| 
UI] 


Se pot speria unii, auzind o ţară mic- 
șorată, o ţară ciuntită, o ţară învinsă 
fără onoare de către prapriii ei con- 
ducători — vorbind de mesianismul ei. 
Cine are ţimp să mai privească la cei 
speriaţi, cine mai poate crede că fri- 
coşii și neutrii pot face istoria ? 

Din dărâmături şi ruine a răsărit o 
ţară nouă, O ţară care are drepti ideat 
nu refacerea unei ţări, ci înfăptuirea 
unei Românii cum n'a cunoscut încă 
istoria noastră, 

Horia Sima, conducătorul Mișcării 
Legionare, a spus-o limpede între- 
gei naţiuni: 

|„Prăbușirea teritorială să nu ne 


- înspăimânte, Biruința dela 6 Septem- 


brie e mult mai însemnată decâţ tot 
trecutul istoric de până acum, pen- 
trucă poporul românesc devine, pen- 
tru întâia oară, stăpân pe destinul 
lui”, 

A spus aceste cuvinte un om care 
a lună în urmă numai, ar fi putut 
salva o parte cel puţin din teritoriul 
înstreinat — dacă era ascultat, dacă 
i Sar fi dat comanda, A spus-e în 
numele unui țineret care a sângerat 
numai pentru viitorul acestei ţări, în 
numele umui ţineret care a suferit 
pentrucă n'a putut muri pe front. 

România teritorială na fost nici- 
odată mare. Numai speriaţii i-au pu- 
tut spune astfel. România a putut fi 
numai întreagă, dacă a fost astfel 
cândva. 

Da, în viitor vom avea însă o Ro- 
mânie mare. A fi stăpân pe destinul 
țău, înseamnă a lupta permanent pen- 
tru a face din neamul tău un neam 
mare, pentru a da istoriei tale îndem- 
nul marilor creaţii, 

Credința în mesianismul românesc, 
depăşeşte idealul teritorial. Dar nu-l 
uită. Lucrul acesta treue adânc să- 
Git în inima fiecăruia dintre noi. Vrem 
o Românie mare, vrem o Românie 
tare, vrem o Românie — fără de care 
istoria acestor părți din Europa să fie 
de neînţeies şi de nescris, Vrem toate 
acestea nu nebuneşte, nu în exaltarea. 
pe care ne-ar da-o victoria militară; 
vrem România această, lucid, din 
preajma dezastrului, pentrucă avem 
conștiința valorilor româneşti. 





(Urmare în pagina 6-a) 











de CONSTANTIN NOICA 


iaca 


Unul din lucrurile extraordinare ale revoluţiei ger- 
mame din ultimii ani îmi pare acesta că, multă vreme, 
Germania naţional-socialistă a folosit instituţii, oa- 
meni şi cadre sale vechiului regim. Când, surprins de 
aceasta, un național socialist de tip cuminte (să spu- 
nem : de tip elveţian) întreba pe Fuehrer cum se 
face că Germania nouă trăește tot pe baza Constitu- 
ției dela Weimar, conducătorul acela, revoltat, răs- 
pundea că, atâta vreme cât o revoluţie e vie, proble- 


ma Constituţiei și-a cadrelor formale nu-l intere- 
sează. 

Un fenomen asemănător, isvorit din udâncuri româ- 
neșşti, din acele zone care vor da însfârşit măsura au- 
tenticității noastre, suntem pe cale să trăim uzi, în 
propria noastră ţară. România burgheză n'o simte 
încă ; mai ales Bucureştiul acesta înspăimântător de 
indiferent n'o simte. Căci revoluțiile valabile, revo- 
luţiile vii se petrec mai ales înăuntru, în suflete, iar 
cei spiritualicește burghezi nu simt decât prefacerile 
din afară, prefacerile în formă. 

Vor veni probabil şi acestea din urmă. De pildă e 
firesc să se dea ării o constituție, de vreme ce nu 
trăim sub niciuna. Dar în măsura în care mişcarea 
legionară va rămâne autentică — şi cine, dintre cei 
cari o cunosc, își umbreşte gândul cu vreo îndoială ? 
—— ea nu se va încorseta în legi, ci va căuta doar să 
pună în valoare și pe albie bună impulsurile ei de 
vieaţă, 

Căci  vieața interesează; în primu! rând viaţa. 
Când ai trăit în letargie, cum sa trăit în România ; 
când ai legiferat prin împrumut şi ai trăit după forme 
de împrumut, — această primă întâlnire cu autemti- 
citatea, cu puterea creatoare, într'un cuvânt cu vieața, 
reprezintă poate, prilejul, cel mare al istoriei noastre. 

Să nu ne spuneţi iarăși şi iarăși că problemele cele 
grele ale ceasului românesc sunt de ordin tehnic; că 
ne trebuesc în primul rând arme, spitale, șosele și 
economiști. De multă vreme Corneliu Codreanu «u 
spus lucrul acesta înţeles azi de întreg tineretul ro- 
mânesc: „Strigaţi tuturor că răul ne vine dela suflet“. 
Dacă sujletul nu poate comanda tehnicei, atunci nea- 
mul românesc — atât de puţin deprins cu mașina şi 
tehnica, în comparaţie de pildă cu germanul ori ja- 
ponezul — e sortit mediocrităţii fără de sfârşit“. 

Dar sufletul poate comanda; căci ei, în primul 
rând, e vieața. Și dinăuntru vin împlinirile, dinăuntru 
cresc lumile noui. Fapta organizată nu poate să nu 
vină. Dacă omul bun nu face binele, cine-l face? 
care-l dădea 
vieţii omul chinuitor de viu al României de azi, ace- 
lași Corneliu Codreanu care susține acum, cu umbra 
lui uriaşă, tot ce se închipue și face aci. „inta nea- 
murilor, spunea el, nu e vieaţa, E învierea“, 

Ce extraordinar fel de-a fi viu visa el pentru nea- 
mul românesc ! Nu numai viu în istorie. Viu în eter- 
nitate. Viu în creştinătate. 

Dacă ar fi o nebunie, încă ar trebui să ne predăm 
ei : e cea muti frumoasă nebunie crescută din pământ 
românesc, 

Dar câteva mi, de morţi şi alți câțivu mii de tineri 
cari nu glumesc cu vieaţa, au pornit să vă arate că 


Şi mă gândesc la sensul adânc pe 


nu e o nebunie. 





„ SĂRĂȚEANU 





Analiza cuvântului „lumină“, în c 


Că nu facem acum ceea ce se 
cheamă literatură, cetitorul în- 
țelege lesne, din moment ce el 
știe de ce natură sunt scrienile 
Căpitanului. Tot ve analizăm noi 
aici, trece dincolo de valoarea 
tinguratecă a unei litere, dar 
asuyva „caracterului deosebit al 
preocupărilor de azi nu mai stă- 
uim lăsând  lectorului: putinţa 
să coninibue cu un efort pe:so- 
mal la înțilegerea problemei. 

Problema anunţată în cesa ce 
am scris precedent, era accea că 
nimeni nu poate vorbi despre 
minunea Arhanghelului Mihail, 
dacă nu crede în mod absoiut în 
realitatea ei. Pretindem această 
realitate a credinţei, de la ori- 
cine încearcă să formuleze dor- 
trina legionară și de la sine ad- 
mite că, între data însemnată în 
czlendar cu minunea Arhanghe- 
lului și evenimentul istoric, se 
află o legătură ascunsă. Cu alte 
cuvinte, trebue să recunoaştem 
că aici a lucrat pronia protec- 
toare a ţării, ca semn al biru- 
inţei celor ce-au murit  periru 
edinţă, conform doctrinei creș- 
tine, Urmezză insă, prim con- 
diția ce-o punem, că doctui- 
na legionară nu-și găseșta ali 
mijloc de a se adânci și de a se 
face înţeleasă decât prin crești- 
nism ? Nu! Precizăm că, în pian 
teoretic, sunt laturi ale ei, care 
apelează  dcopotrivă şi la alte 
moduri de a gândi, ca la un în- 
strument ce-i dă forța de con- 
vingere şi propagare. in cartea 
„Pentru legionari” a Căpitanului:, 
sunt arătate toate puterile prin 
care inteligența românească sc va 
apăra. Cea mai mare din aceste 
puteri este credinţa, în înțelesu: 
ei creștin ortodox, adică realist. 
Evudent, dorința înteme:etorului 
legiunii, a fost ca toţi să c'e:dă, 
toți să fie cavaleri ai credinţei, 
Ca un înțelept, ala prevăzut 
insă că nu toți.au sufletele dă- 
auit> cu puterea de a crede Ce 
vor face aceștia care nu am bu- 
cumia credinții? Vor fi socotiți 
înapţi de a se încadra  întro 
mişcare menită să vrganizeze 
țara pentru multă vreme de 
astăzi înainte ? Desigur, toţi sunt 
datori să caute lumina, dar cei 
care nuu găsii-o, nu vor fi con- 
damnaţi, cu condiţia să fi cău- 
tat-o  cînstit, cu toate puterile 


ființei lor. Mărturisind cinstea 
căutării, şi arătându-se  necon- 
tenit într'o stare de atenție, de 


cercetare şi pregătire, mulţi vor 
putea fi legionari, datorită cali- 
tățihor dovedite străduință cen- 
vinsă, de prietenie și dragoste. 
Simpati, | presimţirea,  intui- 
ţia, şi acestea sunt puteri care 
adună pe oameni şi fac din nu- 
mărul lor o sumă solidară, o le- 
giune. Se adună, precum sc adu” 
nă puterile  pământeşii şi dau 
viața naturală, misterioasă şi 
hotăritoare în manifestările ei. 
Sunt deci oameni pe care pă- 
mântul îi cheamă şi-i îndeamnă 
să facă din forţele lor unitare o 
legiune. Despre această putinţă 
de convingere a doctrinei, Căpi- 
tanul a avut grijă. Vom desvoita 
în alte vapilole și vom adânci 
filosofia etniciţăţii, a graiului şi 
a sângelui, urmărind toate im- 
plicaţiile desprinse din „Pentru 
legionari”. 

Acum vom înfățișa cealaltă 
putere care adună și încheagă le- 
giunea : credinţa. Modelul acestei 
puteri este corul, în sensul con- 
cret şi realist, în care divinitatea 
porunceşte astrelor armoniile lor 
originare, Ochii care văd în pă” 
mânt germinând semințele, au 
fereşti, o lumină; dar e mai mare 
lumina din ochii care văd astrele 
ordonându-se în legiunile cerești, 
mișcate de dragostea divină. Cre- 
dinţa este deci mişcare, ea cu- 
prinde un sens al mișcării, de sus 
în jos, unind cer şi pământ și 
subordonând pe al doilea primu- 
lui. Credinţa, în sens creștin, 
sanctifică pământul și comple- 
tează puterile celui care pornește 
de la pământ şi așteaptă, cu 
sinceritate, împlinirea de sus. Re- 
patăm, asupra virtuţii străduin- 
ței în dragoste vom reveni. Să 
încercăm acum 9 analiză a cu- 
vântului „lumină“, cum îl întâl- 
nim în „Pentru legionari“, spre a 
ne lămuri! asupra naturii ceedine 
ței, 

Despre credința sa, Căpitanul 
nu face nicăeri considerații teo- 
logice. Niki chiar când vorbeşte 

„Cespre habotniaia evreilor, care 
aplică din religia lor doar avele 
prescripţii. ce îngădue  nămuirea 
celorlalte neamuri. Aici sar fi 
putut face deosebirea de doctrină 
dintre judaism și creştinism, ară- 
tând superioritatea evangheliei. 


Căpitanul pa căutat să docu- 
menteze asupra acesbui punct. 
De ce? Pentrucă a plecat pretu” 
tindeni de la realităţi, adică de 
la ceea ce este, realitatea se 
constată, ea nu se descoperă spa- 
culativ. 

O realitate se formulează spe- 
culativ num:i spre ai se arăta 
înrudirea cu. alte domenii ale 
vieții, specuiația nu ajută însă 
când e vorba să faci şi pe alţia să 
vadă ceva. Căpitanul a ales cea- 
dalță cale, cea operativă, spre a 
atrage atenţia şi astora asupra 
reahtăţii sale. A început să facd 
tot ce trebuia spre a deveni cât 
mai clară realitatea descoperită, 
Prin caracterui operativ al do.- 
trinei sale, Căpitanul se înscrie 
printre reformatorii omenirii. 
Spunem. acest lucru cu deplină 
răspundere a afirmației, ştiind 
bir ce însemnează manifestarea 
istorică şi morală a doulrinei. 
Simpla povestire a vikţii Căpita- 
nului făcută după documente 
just interpiciate, expune doctri” 
ra în adâncimea ei dialectică și 
teologică. Faptul se datorezte 
simbolului fiecărui momen: Bio- 
grafic. Astfel istoria devine sim- 
bolică, păstrătoare adică de în- 
țelesuri metafizice sau murale. 
Ce importanţă are acest lu- 
«ru pentru viața şi  cultuna 
românească, vom încerca săi” 
rătăm, mai departe, unde vom 
da istoriei cu totul alt sens decăt 
obișnuiesc autorii multor confuzii 
de azi. Dar dacă viaţa Căpitanu- 
lui este, spre a spune astiel, ca o 
pânză, in a cărei subtilă țesătură 
se ascunde un chip vizibil doar 
celor iniţiaţi, dacă istoria sa a 
concemrat lumini, — însemnează 
că aceste „lumini“, i s'au desco- 
perit aieve, şi că ele au constituit 
realitatea indiscutabilă a credin- 
ței sale. Intr'adevăr, cine va citi 
cu atenție „Pentru legionari“, va 
săsi pretutindeni prezenţa lumi- 
nilor Căpitanulu:. Alături de lu- 
mină, a văzut deopotrivă şi întu- 
nericul; lângă Arhanghel, pânâia 
Diavolui; despre amândoi a vor- 
bit şi pe amândoi a încercat să-i 
arate şi contemporanilor. A în- 
corcat să facă şi pe alţii să vadă, 
— în aceasta constă caracterul 
operativ al mesianismului său 
românesc. Ca să nu se uite însă 
sensul interior al revelaţie! des- 
pre cuve vorbim, să duăm ca punct 
de plecare, cuvintele scrise des- 
pre ziua de 10 Decembrie, când 
a fost prima adunare a tuturor 
studenților, la Cluj, în 1922, cu 
scopul da a începe lupta anti» 
semită. Căpitanul se afla atunci 
la Jena, pentru studii; lipsea prin“ 
unmare de la spectacolul desfă- 
şurait. El a văzut interior, trans- 
figurând totul nemijlocit. Despre 
revelaţia sa decisivă, scrie: „Și 
in aceasta slă valoare azilej;: o 
întreagă tinerime românească a 
văzut humima“. (pag. 75). Lumi- 
na despre care vorbeşti, ajută 
să se vadă adevărul cantrai al 
doctrinei legionare, că moartea 
pentru  maţiune, este totdeauna 
numai victorie, imdiferani dacă 
temporar, luptătorul bimue sani 
cade înfrânt. Scoaterea de sub 
măsuxătoarea timpului și iintro- 
ducerea sub categoria vieții per- 
petue subliniază natura spirituală 
a doctrinei. Vom analiza în alte 
Jocuri ceea ce vedea Căpitanul în 
emceptul de naţiune. Ne mulţu- 
mim să indicăm aici că națiune 
însemnează la el viaţă ce nu tre- 
bue să se termine. Cum viaţa are 
însă vrășmaşi care o pot exter- 
mina, națiunea, ca viață gândită 
eternă. trebue apărată, spre a o 
face să dăinue. Orice voință de 
dă:nuire a vieţii gândită prin na- 
iune, constitue o realitate, indi- 
ferent dacă elementul ei opeativ 
aparține fenomenalității sau tre- 
ce dincolo în moarte. De fapt, 
dincolo, nu este moartea, ci o 
viață mai reală, a 7norţilor, des- 
pre care noi avem conștiință și 
pentru care simțim datoviriui de 
omoare.lată în. „Pentru legionari", 
lumina aceasta a morţilor: „Pen- 
trucă atunci când mor, meamul 
trăeşte întreg din moartea lor și 
se omorează din onoarea lor. Ei 
strălucesc în istorie ca niște chi- 
puri de aur, cere, fiind pe înâl- 
țimi, sunt bătute în amurg de 
Iumina soarelui, în timp c> pes- 
te întinderile cele de jos, fie ale 
cât de mari și cât de numeroase, 
se aşteme întumeriuul uitării şi 
al morții (loc. 'ait., pas. 76). 

Dacă însă morţii  contribue 
prin invizibilitatea lor și dăruie 
doctrina cu o mare tensiune de 
transcendere, nu mai puţin, cei 
care se afiă în viaţă, — legionarii 
care o trăesc, sunt dublaţi cu 








aura mare a potențialității. De- 
desubtui faptelor lor se bănu- 
eşte totdeauna adânca rezervă a 
motivelor spirituale, motive ce 
nu se văd, — dar sunt reaglituțea 
credinței şi a onoarei. In urest 
sens, Căpitanul vorbeşte despre 
cele două fețe ale legiunii: faţa 
văzută și cea nevăzută ; „Membri, 
șafi, număr, unifomme, program, 
elc., constituesc Legiunea care se 
vede. Cealaită însă, cea mai im- 
portanță, este Legiunea care nu 
se vede“. (op. cit. pag. 309). 

Despre armonia căâlor două le- 
giun: precizează : „Este o stare 
de spirit. O unitate de simţire și 
trăire, la care contribuim cu 
toții... Legiunea care se vede, 
lipsiţă de Legiunea care nu se 
vede, adică de acea siare de 
spirit, de viaţă, nu înseamnă 
nimic, Sunt forme goale fără con- 
tinut“, (loc. cit). 

Iectorul ar fi în drept să pre- 
tindă acum să analizăm canţinu- 
tul plin al doctrinei, — ad.că să 
arătăm peste ce anume sa răs- 
pândit lumina interioară a :Că- 
pitenului. Amânăm totuşi ana- 
liza aceasta morală, deoareze au 
rămas prea numeroase” zazurile 
de iluminare istorică, şi ar fi 
o greşeală să le neglijăm, din 
moment ce totalitatea lor duce 
la marea convingere. Zicem ilu- 
minarea istorică, gândindu-ne cu 
iotdinadinsul la dialectica pute” 
rilor binetui și răului, car> s'a 
manifestat de două decenii pe 
pământul românesc, cu atâta in- 
tensitate, încâț, dacă se va cu- 
noaşte în structura ei apocalip- 
tică, ea poate stabili un început 
de eră. Pe pământul românesc 
sia dat lupta între Arhanghel și 
Diavol în acești ultimi doăzeci 


UNIVERSUL LITERAR 


siderat, ca cineva care ar vorbi 
icspre năluci. Căpitanul a avut 
viziunea primejd-ei comunismiu- 
lui din primul moment, și tot 
din piimiul moment a început 
suferinţa sa pricinuiţă de cei 
care mau văzut: Nimic: „Colegii 
de alte păreri, cei cu „libortatea 
de conştiinţă“ şi cu principiul 
sutwror libertăților  souipau în 
urma noastră, sau pe sălile fa- 
cultăților şi deveniseră agre- 
sivi, din ce în ce mai agresiwi“. 
(op. cit. p. 16). Acestor „colegi“, 
crhiţi ca şi mulţi dintre profesorii 
Jor, studentul Corneriu Zelea Co- 
dreanu le opune figura cu ade- 
vărut luminată a a Constantin 
Pancu, :niţiatorul său în activi- 
tatea anticomunistă : „Un sufiet 
si o conştiimță clar românească. 
Işi iubea țara, amata, Regele. Un 
bun creștin“. (op. et. p. 20). Am 
spus însă că nu avem de 2face cu 
o comștiință luminată teoretic. In 
contra probagării violente a ca- 
mumesmului, Corneliu Zelea Co- 
dreanu nu ridică argumente teo- 
retice, ci se întreabă graba!c, du- 
pă greva dela „Regia Monopolu- 
rilor Statuii“ de la Iași, în 1920; 
„Oamenii noştri au fost bătuţi, 
mecanicii de la maşini, care erau 
an Gardă, răniți, La ora 1, sun- 
tem la sediu adunaţi cam o sută. 
Ce facem ?“. (op. cit. p. 21). Ta- 
bloul îl vede oricine. În mo- 
mentul când comuniștii au tre- 
aut la acţiune, — și când puterea 
statului naţionali însărcinată cu 
apărarea, fipsește, tânărul stu- 
dent, simplu membru al grupă- 
rii particulare „Garda conștiinței 
naționale“, — se întreabă: „Ce 
facem 7! Răspunsul  urgenţ a 
fast leul decât al celor cari vo- 
iat să dea telegrame -guvemiului, 





de ani; cea mai mare parte din- 
tre noi, mam văzut şi n'am bă- 
nuit nimic din forțe ei suprafi- 
veşti. 

Dar trebue să învăţăm de la 
cei ce au văzut, şi să încercăra, 
cu umilință şi cu spaimă, să zi” 
dim o învăţătură din lumina 
aprinsă prin stingerea vieţi lor 
Tar dacă imtuim în adânc, doc- 
trina lăsată moștenire, ea re va 
salva nu numai pe noi, dar și 
alte popoare se vor împărtăşi 4in 
această lumină revelată. 

In această privinţă credem că 
trebue să înceteze deacum, pen= 
tru totdeauna, superticiala piân- 
gere «a multora, că poporul nositu 
este lipsit de har! Ce altceva 
este decât har, revelația luptei 
dintre bine și rău, ce s'a dat airi, 
cu viață și cu moarte? 

Dacă admitem, pe temeiuri ce 
rămân să fie expuse mai departe, 
că națiunea reprezintă îmtr'un fei 
eternitatea, urmează dela sine că 
orice manifestare împotriva na- 
țiunii porneşte  dintr'o putere a 
răului. Având ca termeni „naţio- 
nalismul“ şi „internaţionalismul'“, 
dialectica binelui și a răului a 
înaințat până la mari adâncimi 
în gândirea Căpitanului, Dar du- 
pă cum am spus, această gândi- 
re. este întrupată ln  eveni- 
mente istorice, adică ea sa fă- 
cuţ cunoscută prin luminile în 
fața primejdiilor națiunii. 

Întâia amenințare a: națiunii a 
fost, în 1919, comunismul. In ce 
măsură comunismul este o pri- 
mejdie de moarțe a națiunii no- 
mânești, iamăşi nu este lotul să 
arătăm aici. Destul să amintim 
prezența în comunism a evrei- 
lor care mrmărese distrugerea 
tuburor celorlalte naţiuni, afară 
de a lor. Pe deasupra, în modul 
său de manifestare, romumismiul 
pretinde a fi şi do lumină; 
ovi; sum „agenții“ și „propa- 
gatorii“ săi. Și după cum tumina 
care apără națiunea nu se zirală 
ortaui, deasemeni nic:  „urnina“ 
ceajaltă a îmtunericului, care o 
distruge, rămâne multora ascun- 
să. dar cine o vede şi vorbeşte de 
prezența e; nefastă, este descon- 


ca să dispună intervenţia anma- 
lei. Căpitanul a răspuns imediat 
prin fapta mecesară : „Eu eram 
de părere să mergem toţi cei 
prezenţi la Regie și cu onice risc 
să Găm steagul jos. Se admite 
punziul meu de vedere“, (op. cit 
pag. 21), Să se reţie expresia 
„punul meu de vedere“. Cu- 
vimtele cuprind în chip pozitiv 0 
vedere, o lumină, vare se clari- 
fică în câteva rânduri mai Jos: 
„Imfirăm în cwrtea fabricei. Pă- 
trundem în clădire. Mă mume cu 
steagul până la acoperiş și îl în- 
fig sus. De acolo încep să vor- 
pese“. (loc. cit.) Cititorul să mu 
piardă sensurile profurde pe 
care emaliza le poate scoate din 
momentul înfățișat aici. La în- 
trebarea de panică : „ce facem“, 
sa răspuns și sa adaptat „punc- 
tul d vedere” al acţiunii promte. 
Și numai după ce a înălțat tri- 
colorul pe dcoperișul fabricei Cu- 
cerite, a început să vorbească. 
De ce cra nevoie să vorbească 
acum, după săvârșirea faptei? 
Şi ce a mai spus şi cui? Căpi- 
tanui nu spune ce a vorbit şi 
dece! Evident, se înţelege les- 
ne, dece a procedat astfel, dar 
votul trebue înțeles într'anumit 
fel. Vorba, explicația, discursul, 
toate minifestările care arată 
activitatea în chip ireal, — care 
o speculează, — ca imaginea în 
oglindă, — în conduita  Căpita= 
nului au fost sau respinse, sau 
lăsate pe planul al doilea, ca în 
cazul de faţă, când a vomit după 
ce a făptuit. Vombind după în- 
făptuire, vorba mu mMâi era goa- 
lă, ai cuprindea sensul faptei, — 
o explica, o îmbozăţea. Ciwwân- 
tul. se referea ia o putere a su- 
fiehului concretizată, conţinutul 
său cra o realitate. In acest în- 
țeles am spus că doctrina legio- 
nară are o întrupare istorică; 
vimtutea ei de convingere este 
excepțională, nun aceea că fie- 
came punct al ei îl susțiae un 
nume dc om, și se “impune prin 
lupta desfăşurată a acestui om. 
Dialectica ideilor legionare este 


dialectica sângelui, iar funâa- 
mentul ei transcendent este 
moartea. 








Nenumăraţi sunt ce: care au 
dat în sensul istoric, viaţa lor, 
ca să obțină, în sens spiritual, 
iața naţiuni. De aceea istoria 


atâtor nume, atâtor  bioarafii, 
constitue o sublimare contisuă, 
de sub fiecare faptă înălțându- 


se un sens. lar celor nedumeriţi 
oare ar observa că totuși, noi 
aici nu facem decât să anali- 
zăm lucruri spuse într'o carte, 
le transoriem următoarele  râm- 
dur, din care, pe lângă suflul lor 
de înfiorare, se desprnde şi 'a- 
devărul ermmțat de moi că anu- 
me Căpitanul a soris după să- 
vârșirea: faptelor, spre a le a- 
dânu. sensul. Intr'adavăr, ce ar 
fi fost deră, — întâmp'ându-se 
cu vieţa Căpitanului ceace știm 
că sia întâmplat, — nu ne-a fi 
lăsat scrise de mâna lui, mare 
parte dim faptele sale, săvârşite 
cu aceaaș spontandifate, ca ri- 
dicarca steagului tiri:olor pe a- 
coperişul fabrice! ? Nu îrucencăm 
să formulăm cât de mare ar fi 
fost pierderea pentru ţară, A- 
cum, avem cățile sale şi, după 
Cum a afiamat comandantul de 
azi al Legiunii, d. prof, Horia 
S:ma, doctrina a fost dată pen- 
tru câteva sute de ani. Vom sub- 
mia air: totodată, sensul pro= 
fund al gloriei: eroul voiește să 
i se țină minte nu viața sa, ci 
motivul pentru care această via= 
ță i-a fost suprimată, Privitor la 
msmonia acestor motive ale mor- 
ţii, scrie Căpitanul : „Te provoa- 
că, îți schingiuiesc oamenii, ți=i 
împrăștie şi te omoară, Să ne lă- 
săm omoriți ? Dar până la vâr- 
sta noastră noi n'am apuzat să 
sorem nimic și lumea aici mă- 
ar nu va şti pentru ce ne-au 
amet“. (ap. «cit. p. 198). 
Intr'adevăr, pentru ce i-au o- 
morît? Mintea nj se cutremură 
numai când ne gândim că ne-a 
fost dat să punem întrebarea : 
„pentru ce l-au omorît pe Cor- 
neliu Zelea Codreanu?" Şi răs- 
punsul cumplit, ni-l dă tot el, 
Căpitanul, ca unul care a prevă- 
zut totui: l-au ucis puterile rău- 
lui care au apărut aici, pe pă- 
mântul românesc, și au lucrat. 
Existenţa răului, a intuit-o înte- 
meietorul legiunii, în îfcluritele 
ci aspecte. Numeroase sunt ex- 
presiile aruncate ici şi colo, în 
fuga condeiului, putâna să ră- 
măâie neobservate, dar revelu- 
toare pentru ochiul atent. Dealt- 
minteri, facem constatarea de or- 
in general, cu siguranţa cxacti_ 
tăţii doctrinare, — că gândirea 
Căpitanului sa manifestat pro- 
fumăd dialectic pretutindeni. A 
mers până ia cele mai mari a- 
dâncimi, în direcţia bindlui, şi a 
scrutat cu uimitoare pătrundere 
natura răului. Printre oameni, — 
ei umblă tăind la mijloc cărare 
dreaptă şi împărțindu-i categorial 
în buni și răi. Nu există oameni 
inteligenţi și proști, talentaţi sau 
fără talent. Există doar vameni 
de onoare și mişei. Omul corect 
şi cânalia. Iubitorul de națiune 
și trădătorul. Izbăvitul prin dra- 
goste şi sacrificiu, și vândutul 
prin mișelie. Pentru ce această 
duatitate, de altminteri în duhul 
celei mai limpezi ortodoxii? Pen- 
tru argumentul simplu că auto- 
rul €i judecă pe oameni după 
faptele lor! Jar valoarea fapte- 
lor o cântărește după aportul a” 
dus în efortul comun de a salva 
națiunea. Omul trebue să-și gân- 
dească deci fapta ca fiind pro- 
ducătoare a unui strop din viaţa 
eternă a naţiunii. Fapta este 
prinurmare ca o înflarime, Fie- 
care ramură verde, cu rod, ada- 
ogă la frumusețea totală a gră- 
dinii. Vom analiza, mai departe, 
pe lângă alte teme anunţate, şi 
această concepție a omului lup- 
tător, scoțând bogate citate care 
s'o înfăţișeze ca pe o adâncă vi- 
ziune a vieţii, cu nebănuite im- 
plicații filosofice, din moment ce 
porneşte dela realitatea binelui 
și a răului. In ce ne priveşte pe 
noi, românii, realitatea binelui şi 
răului, ca bază a unei metafizici 
morale, este un punct definitiv 
câştigat, din moment ce am 
trăit-o apocaliptic. Se suflet sterp 
şi ce ambiţie desperată va mai 
rătăci de acum, decorându-se cu 
influențe streine, ca să mai se- 
mene erati în senisul nostru, 
când am avut revelaţia? Dealtfel, 
pentru toate deșertăciunile atee, 
pentru toate divagațiile care șirau 
cucerit glorii prin mărturisirea 
disprețului ignorant pentru tot 
ce e românesc, — Căpitanul a 
scris cuvintele trebuincioase de 
condamnare. In toate direcţiile 
spiritului său educator a prevă- 
zut şi toate înfățișările răului, 
le-a denunțat. Cu angajamentul 
critic cinstit ce ni l-am luat, vom 
analiza aici fapte şi dei, și nu 


21 Septembrie 1940 


Da 





Cronica literară 





vom Ocol nici un nume, dove- 
dind acolo unde se va părea că 
este vorba de un prestigiu, — în 
ce constă frauda. Continmăm de- 
ocamdată să urmărim răul în 
producerea sa istorică, adică să 
indicăm luminile esențiale ale 
Căpitanului. După înlăturarea 
temporară a primejdiei comu- 
niste, dela Iași, în anii imediat 
ce au urmat după Unire, guver- 
ncle şi politicienii N'au mai cre- 
zut că au ceva urgent de fă- 
cut pentru păstrarea şi apărarea 
națiunii. Bolşeovizarea fusese în- 
îăturată ! Do ce să mai dăinuia- 
scă grija? Guvernele n'au în- 
țeales şi nu s'au îngrijorat. Și to- 
iuşi în țară, încep mișcările stu- 
denţești. Pentru ce tinerii, în loc 
să se ocupe de curte, se ameste- 
că şi îşi pierd vremea cu poli- 
tica, îndeletnicire ce se află pe 
seama altora în stat? 

Acest fapt că studențimea a 
pornit mişcarea naționalistă, ni 
se pare nouă deo importanţă 
capitală, în tot ce privește viața 
țării noastre de aici înainte. Cu- 
vintele „student“, „naţiune“, „le- 
gionar“, ascund, după cât soco- 
tim, fundamentul unei filosofii 
Gin care se va adăpa și străină- 
tatea, în curând. In 1922, Corne- 
liu Zelea Codreanu, a înţeles ce 
însemnează a fi student.  Ade- 
vărui i sa descoperit, «um era 
şi firesc, la Iaşi, pentrucă acolo 
era şi mai grabnică nevoie să se 
descopere, şi ucolo lucrau forțele 
răului, evreii. Umbra răului, în 
lașul cotrop:t şi iudaizat, aruncă 
asupra studentului naţionalist o 
lumină ce-l face să fie văzut 
citel decât la București, unde 
atmosfera de metropolă euro- 
peană  întunecă  intuițiil: „la 
București, — serie Căpitanul, — 
studentul se simte singur în mij- 
locui unei lumi imense care 
nu-i vede, nu-l apreciază, nu”) 
mustră, nu se interesează de el, 
nu-l iubeşte“. (op. cit, pag, 46). 
Bucureştiul, cu tendințe de in- 
ternaționalizare, n'are suflet, în 
sensul că îi lipsește conștiimța de 
veghe asupra vieții naţiunii. Să 
nu se uite că în București au lu- 
crăt şi au decis puterile răului, 
până in marg.nea marelui de- 
zastru. Altfel este Iașul: „Aici 
neamul îşi creşte studenții. Eu 
însumi datorez acestui Iași v 
parte însemnată de recunoștință 
pentru tot ce am putut să fac. 
Am simţit  totdeanua grija pe 
care mi-a purtat-o acest sutiet 
al Iaşului, am simţit raza iubirii 
lui, i-am simțit mustrarea, încu- 
rajarea, îndemnul, chemarea la 
luptă“ fioc. cit.). Așadar, la în- 
ceput, câțiva studenţi ieşeni, cei 
care erau scuipați de colegii lor 


cdepți ai „principiului liber- 
tății”, acești  desconssderați au 
văzut și au început să lucreze 


în consecinţă, spre a întâmpina 
cealaltă lucrare, a răului. 

Modul lucrării și rezultatul 
ni-l împărtăşeşte Căpitanul: „In 
număr din ce în ce mai mare, 
participau studenţii basarabeni. 
O jumătate de an de activita:e, 
ne aduce un adevărat miracol ; 
trei sferturi dintre studenţii ba- 
sarabeni creştini se trezesc, se 
simt chemaţi la o viață nouă, se 
Juminează la față“. (op. cit. pa- 
gina 48). 

Sa produs primul 
vuminii legionare.  Pentmce? 
Pentrucă tineri de sânge şi de 
credință, au văzut acelaș adevăr, 
sau unit prin el, şi sau legat 
să-l apere. Nu-i aici locul să a- 
nalizăm conceptul „legiune. 
Spunem însă de la început, să 
nimeni nu trebue să-l considere 
ca un neologism, sensul lui fiind 
unul din cele mai adânci ale 
vieţii românești, acela a! Legă- 
țurii, prin frăție, sens dealtmin- 
teri păstrat în expresia „legioa- 
pe 46 a a E ala 
le cerești“ şi „rândueliie astra- 
le”.  „Oștile cereşti” nu apără 
care cosmosul 2 cataclism și 
haos ? Iată şi intuiţia Căiptanu- 
lui care a gândit legiunea sa ca 
păstrătoare şi apărătoare a lu- 
minii din sufletul naţiunii: 
„Momentul acesta de înfrățire 
între noi, în aceeaş lumină, şi de 
legământ de luptă pentru ţara 
creştină în contra hoardelor iu- 
daice înșelătoare, nu-l vom uita 
niciodată. Cei ce ne războisem 
până ieri, acum ne imbrățişam“. 
(oc. ciţ.). Este cazul să lămurim 
un aspect fundamental din gân- 
direa Căpitanuhui. Despre ro- 
mâni, e! n'a avut cuvinte de dis- 
preţ, de injurie, cum se obişnu- 
eşte atât de des să citim, chiar 
în presa naționalistă, şi sub is- 
căliturile unor timeri care se în- 
chipue  pozițivi. Uncredemea în 


semnal al 


ărțile Căbpitanului 


calitatea reală de român, a a- 
vut-o Căpitanul de timpuriu şi 
ea a fost totală, fără reticențe, 
In primele pagini ale cărţii sale, 
citim această mărtțurisire despre 
educația ce și-a făcut-o spre a 
se cunoaşte pe sine: ..,„ami-am 
tăcut o severă educaţie ostășea- 
scă şi mi-am căpătat o sănătoa- 


să încredere în puterile mele“, 
(op. sit. p. 10). 
Ce trebue să înţelegem când 


cineva spune că și-a făcut o e- 
ducaţie serioasă și are încredere, 
în puterile luii? Oare un ger- 
man sau un englez au dreptul 
să dealare că au mai multă în- 
credere în puterile lor, decât un 
român ? Câte absurdități nu s'au 
scris la noi despre inferioritatea 
românească, desigur de autari 
care nu au nici o încredere îm 
puterile lor, şi: dau vina lipsei 
lor de educaţie, pe obârşia bal- 
canică ! Astăzi este momentul să 
înlăturăm  farsorul sub ori ce 
momel: sar înfățișa. Despre ce 
înseamnă „a fi român“, vom 
vorbi însă pe larg. Amintim 
aici, ceeace totdeauna vom a- 
mimti, că trebu să considerăm 
uspect pe  oniine îşi  ara- 
tă neincrederea în puterile nea- 
mului românesc. Cine afirmă a” 
ceastă neincredere, fie în scris 
sau în fapte, este sigur că în 
primul rând, nare încredere în 
puterile sale, și mărturisirea sa 
este o meschină răsbunare. Toţi 
trădătorii, cât de mărunți, tre- 
buesc stârpiţi. In ce privește e- 
ducația ce trebue să şi-o facă 
fiecare, spre a cunoaşte întâi 
puterile sale, ea este un punct 
esențial şi la baza ei stă discer- 
nământul critic cinstit. 

Intâi să “analizăm puterile 
noastre personale, și numai du- 
pă ce le-am constatat printr'o 
intuiție verificată de acţiuni, să 
vorbim de puterile neamului. 
Cuvântul Căpitanului despre or- 
dinea acestei înalte educaţii, este 
clar: „Până să ne ocupăm de 
defectele neamului, am început 
să ne ocupăm de propriile noa- 
stre păcate. Țineam ședințe de 
ore întregi şi fiecare spunea ce- 
juilajt defectele pe care le-a ob- 
servat. Și căutam să fecem sfor- 
țări pentru a ni le îndrepta“. 
(op. cit. p. 178). 

Tată  primurmare, concepute 
de păcat, care se referă în pri- 
mul rând la individ. Şi păcatul 
cel! mai mare este al îmypietririi 
inimii, al sterilităţii. Acelaş pă- 
cat al împietririi și al stârpiciu- 
mii există poate și în sufietui 
naţiunilor. Pentru cine s'ar gră- 
bi însă să-l arunce asupra na- 
ţiunii românești, pornind aq: da 
stânpirea sa proprie, cităm aceste 
rânduri ale Căpitanului, care a- 
rată cum a răspuns poporul !o- 
mân de ţărani, verdictului de a- 
vhitare, după procesul! de la î.- 
Severin. Despre intoarcerea ]i- 
beră. în tren, serie: „Taate com- 
partimentele erau, care de care, 
mai frumos împodobite cu flori 
și cu verdeață. Mai ales că la 
stația următoare  'Turnuliui-Se- 
varin, un nou val de flori nu-i 
aduseseră, fără să ne fi aşteptat, 
țărani: și preoţii lor, cu învăţă- 
tarii, şi cu  copiiil Ge școală, cu 
toții îmbrăcați în costume de 
școală. In toate gările, lume 
multă aştepta sosirea trenului. 
Nu era o primire din acelea 0- 
ficiale și reci. Nu-i adusese pe 
cameni, midi datonia, mici, țeama, 
nici interesul. Pe la marginea 
mulțimii, am văzut bătrâni care 
plângeau. Oare de ce? Ei nu cu- 
noşteau pe nimeni din cei care 
erau în tren. Pare că cineva îi 
împingea,  şoptindue tainic: 
— Veniţi la gară, pentrucă din 
toate trenurile care trec, este u- 
nul care merge astăzi pe linia 
destinului românesc. Toate merg 
pentru interesul celor din tre- 
niuri, acesta merge pe linia nea” 
mului, pentru neam. Mulţimile 
au câteodaţă contactul cu suile- 
tul neamului. Un minut de vi- 
ziune“. (op. cit. p. 234). 

Datoria imensă ce ne-o lasă 
moștenire aceste rânduri, care 
sfinţese poporul românesc, este 
să provocăm. prin puterile noa- 
stre aflate în mod cinstit minu- 
tul de viziune, dar şi să ascultăm 
de poruncile lui atunci când al- 
tul l-a creat şi l-a văzut, In a- 
cest înţeles am spus despre Că- 
pitan că a văzut pentru noi toți, 
firește cu o lumină care ar pu- 
tea să ne orbească. Dar şi de or- 
birea prea marei lumini să ne 
ferim, pentrucă în ea se ascund 
erorile, pe care puțini au cinstea 
să le dea pe seama lipsei lor de 
puteri. Deacum neamul nu va 
mai ispăşi. 

CONSTANTIN FÂNTANERU 








21 Septembrie 1940 











UNIVERSUL LITERAR 








EME INTERZISE 


UN PIERSIC MA CAUTAT ACASA) 


Veni, din now o altă primăvară 

şi s'a uitat pe geamuri somnoroasă... 
Un piersic, domnule, vă caută afară 
şi'ntreabă de-l puteţi primi în casă. 





Dar nimeni nu r&spunsa. Prai, uitare. 
Și prourui aibaştru de la ușă, 

în zi de Sfântul Gheorghe pus în soare, 
s'a prefăcut îm flamuri de cenuşă, 


Numai fereastra a oftat, rămasă 
cu braţele deschise îngereșie.,., 


Un piersic alb m'a căutat acasă 
și-a plâns, la geam, că nu mă mai qăseşie. 


Stins de tăceși, băiut de ploi haine, 
pluieam departe'n jum, ca o nălucă... 
De-atuncia, orice prour se usucă 

sin van întreabă piersicii de mine, 


*) Poezie, care trebuia să apară în n-rul de Paște din 
24 Aprilie 1938 al „Universului Literar” şi care a fost 
aprită de cenzură în urma arestărilor de legionari din 
17 Aprilie, acelaş an. 





DIN INCHISOARE 
amintirii lui Traian Cotigă 


Afară sună goarne lungi de soare. 
Resfiră visul harta lui albastră. 
Când zarzării dau buzna pe fereastră 
lumina sburdă, lipăe și sare. 


Femeile — lunate violine — 
adună'n trupuri muzici şi potire, 
iosforescenţa zilelor marine 

şi-a serilor suavă unduire. 


jar cântecul luminii triumfale, 
incendiând grădinile-azurate, 

se sparge 'ntr'o risipă de opale 
ca un imens havuz de voluptate. 


În calzii ochi se rotunjesc zatirii 

şi vinul inimilor spumegă'n pahare. 
Afară-i vis. Chimvalele iubirii 
sa-acoperă de roze mari, solare. 


Afură-i Soarele. Asculta viaţa. Pierbe 
şi arde verdea ei mediterană... 

Dar noi călcăm pe'nsângerate jerbe 
şi or'ce roză pentru noi e-o rană, 


Și or'ce cântec pentru noi e dinte 
de șarpe 'nfipt în coastele avide. 
Femeile visate'n noi, fierbinte, 

unt rai de mătrăgună ce ucide, 


„umina, pentru noi, venin amar e, 

Şi pentru noi Iubirea de mătase 

12 țărm de lungi chemări şi chiparoase 
pe care l-am pierdut în depărtare. 


Şi noaptea e pucioasă'n noi prelinsă. 
Şi stelele ne bat în carne cue... 

Pe Drumul-Robilor făptura noastră sue 
topită'n lacrimi, pulbere aprinsă... 


Şi-așa, cum după gratii şin cătușe 

încet, încet, ne preschimbăm în ceaţă, 
în pumni ne strângem propria cenușe 
și-o risipim în patru vânturi, jucăuşe, 


spre Cântec, spre Iubire şi spre Viaţă, 


POEM DESPRE OSANDIŢI 
D-rului |. Weselowsch: 


Ne vizitează numai gardianul şi febra. 


in aer t:osnește ceva ca un pulregai. 
Poate lumina ? Poate un gând ? Erai 
atât de frumos, tinere, odinioară, 


Cine-a tăcut viața din moloz şi șindrilă ? 
Fiece dimineaţă e o fântână amară 
din care-am scos ciutura plină cu argilă. 


Săptămânile s'au lichefiat: eleștae 
fără de țărm, veninoase, dușmane. 
În pumni am stins solstiţii de văpae 
șin piepturi am strivit cicloane. 


Răstigniţi pe rogojini şin genune, 
lacrima vine ca din putrejune... 


Prin ferăstrue Toamna-și trimete paraginile 
catapetesmelor ei aurite şi sparte. 

Unul vrea să citească, dar paginile 

nu se întorc. Au murit sub degete moarte. 
Literele au murit și ele, acolo, în carte. 


Fruntea aliuia cade ca o aripă 

in palma uscată de pergament, 

Un altul își scuipă, cleios, pe ciment, 
trecutul băut, amar şi adânc, din pipă. 
Ochii celuilalt pleacă. Se pierd în vedenii, 
caice subțiri spre un leneș arhipelag. 
Altul ciopleşte în lemn smerenii 

şi o Madonă zâmbaște, oval, subt briceag... 


” 


1avanul curge, necontenit, peste frunțile noastre 
și se duce deparie, departe, în osândă, 
Amintirile stau pitite, prin colțuri, lu pâmdă, 
pantere albastre, 

gaia să ne rupă, să ne sfâşie, 

în ghiare, carnea cenușie... 


Si cum, 

in dormitorul cmurgit, 

vreunul oftează, 

ceilalţi încep să'njure ori să râdă, silit, 
si-obrajii lor pâlpâe și se fac aurii ca o rază, 


Târziu, 

«dormim în arşiță de vise ucigătoare, 

ca să scrâșnim prin somn și să strigăm în dogoare, 
cu pumnii strânși, cu gâtul rănit, 

câte un nume iubit. 


Atunci, femeile noastre plutesc în dormitor, 
subt scoarțele vinete se iurişează usor 

şi, lensvoase, lunecă lung 

de-alungul coapselor noastre care ne dor, 
ne otrăvesc și ne străpung... 


M. Ciuc, August 1938, 


SOARTĂ 
lui Petre Ţocu 


Seceta trecu zăludă 

şi desculță şi săracă. 
Luna'n sat, pe uliţi, joacă, 
goală ca o paparudă. 


Stă veninu'n mămăligă, 
Numai bozii. Din urcioare 


bem doar lacrimi şi dogoare 
cerul gurii să ni-l frigă. 


Ard amiezele răscoapte. 

Taica, dus de zece ani, 

s'a făcut urzici și noapte 
și trifoi și bolovani. 


Maică, tiul tău cel mare 
zace'n ocnă la Aiud. 
Avea fruntea ca o zare, 
ochii verzi ca un agud. 


Cică l-a pârit primarul 
că scomise răsmeriță 
şi strânsese la troiță 
tot oftatul și amarul, 


Pe mezin, de Ziua-Crucii 

l-au răpus, în drum, iandarii, 
I-au ucis în piept lăstarii, 

i-au siins mierlele şi cucii. 


Ne cânta la șezătoare 

doine lungi, culremurate, 
despre pâine şi dreptate, 
despre-o Țară cât un soare... 


Geme vremea la ulucă. 
Cu priviri secate, duse, 
uite, maica se usucă 
sub ielanie și tuse. 


Părul alb ca un Crăciun, 
fața : frunză de tutun... 


Azi la poarta plânsului, 
la ușa bordeiului, 

plânge Maica-Domnului 
Ca o floarea-soarelui... 


SURGHIUN 
hai Dorin Hasnas 


Prea-și răsvrătea, de mult, fruntea semeaţă 
koerul tânăr iute ca hangărul. 

Frigeau sub gene chiciura și gerul, 

mânia lui tuna ca o sâneaţă. 


Surghiunul mi ţi-l roade și-l mănâncă 
la mânăstirea neagră și pustie. 
Scobită jos, sub lespede, adâncă, 

il sfârtecă vrăimaşa lui chilie, 


Din mucegai ies cârtițe buimace 

și broaște moi ca lintița jilavă. 
Toamnele scuipă'n groapa lui băltoace 
şi-aprind pe zid o Precistă suavă, 


Putredăii, ziua. Noaptea: mătrăgună, 

Și când adoarme'n lacrimi şi dogoare 

vânează'n viaul lui mistreți pe lună 

și fură jupâniţe din pridvoare. 
Tismana, Mai 1938. 


CÂNTEC DE TOAMNA 
lui N. Menzatti 


Dormi copilul mamei, nami, nani, 
a plecat și ultimul lăstun. 
Ruginiră iar salcâmii şi tufanii, 

şi din temnița în care-l surpă anii 
nu s'a mai întors tăticul bun. 


Dormi copilul mamei. Toamna plânge, 
desgolindu-și umărul rănit, 
Cade irunza toamnei, cade şi se frânge, 


de RADU GYR 


orice frunză pare inimă de sânge. 
şi tăticul nu a mai venit. 


Nani, nani, mâini de crin plăpânde,.. 
La fereastră păsări plâng și ploi, 
Lupii beznelor rânjesc afar' la pânde, 
Tara toată-i numai temnițe flămânde, 
şi tăticu-i smuls de lângă noi. 


Nani, nani... Tata nu mai vine, 
Maica stă cu sufletul r&pus. 

Cine să-ți mai spună basmele, și cine 
să-ți săvute, seara, pleoapele senine ? 
Maica plânge și tăticu-i dus. 


L-au svârlit în temniță dusmanii 

pentru sfânta-i lege din străbuni,., 

Or să treacă peste tâmpla noastră anii, 
să creşti mare puiul mamei, nani, nani, — 
Neamul și părinții să-ți răzbuni ! 


MARAMUREȘ 
lu: Petre Bolintineanu 


Vite, munţi, rumâni, 

argăţim și slugărim pe la jupâni. 
Veneticii ne-au băut până la iască, 
r&pă rea ofiatu'n piept se cască. 


Codrii, cerul, basmele, 

ingenunche, lângă noi, cu fruntea'n prai. 
Cu harapnicul la brâu ca un vătat 

se bălăngăne siăpânul în caftan, 
burduhos şi cu zulufi şi roșcovan. 
Soarele-i şi el bătrân zarat, 

Viaţa : lipitoare de catran. 


Ni făptura ardicată din obiele, 

din pecingine și câlți. Din sdrenţe plânse. 
Coastele domnești bătute'n stele 

cine ni le-a stins? Cine le frânse? 

Că ne scârtâs ciolanele sub piele, 

osii ruginite și neunse. 


Peste os de voevozi și peste gropi, 
suge gușa viperii, umilată. 

Ne'nfig liftele în carne târnăcop, 
ter de plug ne'mplântă'n beregaiă. 
Şi sub măgurile unde, altădată. 
călăreau pădurile albastre 

pe-a bourilor de toc spinare 'naltă, 
sinagogile din coapse tinere tresaltă 
peste măduva și junghiurile noastre. 


Când, sărac, ne coace jerăgaiul 
mămăligile de bozie și smoală, 
soarelui i-am smulge tot mălaiul, 
de Crăciun să-l clocotim în oală. 


Ziua o 'noptăm, la geam, cu pae, 

să nu scoale pruncii din copae. 
Limba hornului flămândă, de funinge, 
sarea neagră-a cerului o linge... 


De-am avea opinci în fier tumate, 

drept la Rai, pe pravăţe de lună, 

Ja Sân-Petru am pomi cu idiba'n mână, 
să ne facă Dumnezeu dreptate ! 


Munţii, 

sfârtecaţi în măruntae ca de-o ghiară, 
rupți si cu rărunchii scoşi afară, 

vor şi ei să plece'n Țară, 

pân'la Vodă, Cel cu pragul de safire, 
ca să ceară de pomană desrobire.., 


Nici o stea nu vine. Nu se 'hdură 

uici un înger pe la poartă să ne treacă, 
in bocceaua inimii, săracă, 

să ne lunece un zâmbet de prescură. 


Numai noaptea, când, sdrobită, camea geme, 
truntea-aprinde vis de răzmeriță. 

Vulturi mari de cremene şi-arșiță 

ni se smulg din umeri şi blesteme. 


Munţii urlă şi scot serpi de flacări crunți, 
lierb șuvoaele şi tulnicele tună, 

si prăpasţii, ioagăre şi munți, 
repezindu-și tâmplele furtună, 


iar îşi cheamă Damnul lor de soare, 
să descalece a doua oară'n piatră 
şin viforniță de Mare Vânătoare 

să despice zimbrul înc'odată. 


1997. 


FOAMETE IN BASARABIA 
Inginerului Virgil ion: 


Hi 


[72] 
ini 


u 


Din Bugeac pânăn Hotin, 
bubă neagră şi venin. 
Din Orhei până'n liman 
junghi și țeapă de catran. 
Cerul supt, cu șolduri slabe, 
stă'ntr'o rână pe cocioabe. 
Zarea zace “nvinețită 

ca o piele tăbăcită. 
Mlaştinile, în pustie, 
fumegă otravă vie. 
Putrezi, racii și răspării 
pe sub secetele ţării. 


Luna pare ştreang și cange, — 
Soarele, pe picioroange... 





(Urmare în pag. 4-a) 


























lese Foamea'n drum oloagă. 
rășchirată pe mârțoagă, 

şi cum horcăe beteagă, 

la obl&nc, într'o dăsagă, 
sună numai căpățâni 

si ciolane de rumâni. 


Iese Foamea'n drum iegoasă, 
luna-i stă, pe umeri, coasă. 
Când rânjeşte 

pârioleşte, 

și când geme 

ca'n blesteme 

vine molima — strigoiul — 
ca să joace tontoroiul, 


In amurg, 'naintea porții, 
văduvele-şi cheamă morții, 
La răspântii, ca besmetici, 
plâng orfanii, trenţe, petici, 
umbre de sperietori 

pentru corbi zi pentru ciori, 
La răscruci, 

bătrâni năuci 

scuipă scrum, oftează tuci, 
își fac cruci 

și trec năluci, 


Gem căruțe spre Tighina 
cu oftica și neghina, 


Foame | Pielea stă pe oase 
sgâsrci de fiere și pucioasă, 
Foame | Pântecul se suge 
prins de șiră cu belciuge, 
Foame ! Cleiul mâinilor 
lins de limba câinilor... 


Dar pe mare, 

până'n zare, 

pleacă Soarele'n cuptoare 
de vapoare. 

Pleacă Țara în corăbii 
pentru hiene, pentru vrăbii... 


Cin'ne cară Soarele, 
sângele, hambarele, 
Ziua, dimineţile, 
cerul și fâneţile, 
liftelor cu ceaia lată 
şi osânza revărsată? 


Apele din Cogâlnic 
inghit stârvuri de calic, 
dar la praznic venetic 
joacă viaţa din buric... 


Pe asfalturi, în rădvane, 
aurâd târte roşcovane. 
Tăvăliţi în decoraţii 

la ospețe toţi argaţii 

beau, din cupe, constelații. 
Șed la masă cațaonii 

cu sfetnicii și coconii, 
Pezevenqghii şi scopiţii 

din castroane sorb solstiții, 
peruzelele, arginții, 

Plozii de beizadele 

au cățele în domtele, 

și, pe-o mână de inele, 
tocmesc țara 'n cafenele 
cu samsarii groși la piele... 


Foame! Când va fi s'aprinzi 
zările ca niște grinzi? 


peste toată-adunătura 
râiei şi c« jafului, 
bolobocul Soarelui 











Foame! Când vei da de-a dura, 


UNIVERSUL LITERAR 


(Urmare din pag. 3) 


butiile Veacului, 
toată grindina de fier 
care râpâe pe cer? 


Uite, 'n bisii trec coconaşii 

cu geambașii și ocnașii, 

pe când, lung, din bălți, din ploae, 
din maidane, din gunoae, 

creşte bocet, 


urlet tună lung ca o sâneaţă, 
i tii aprinde-te dimineaţă, 
pas rupe funiile 'n șase, 

cas calcă broștile râicase, 
oame tă ă î i 

, cr lacătul în trei, 
FOAME | arda pa 
tulgeră lespezi și stei, 

clatină ocna'n văzduh, 

CORBEA 


lui Nicolae Crudu 


De ce-m: zace Corbea'nchis 
în temniţă la opriş? 

Pentrun paloş fermecat, 

de nu ştiu cine furat. 


BALADĂ VECHE 


Zace Corbea ca pedeapsă 
în mocirlă până'n coapsă. 
Ziduri cu pecingine, 

ocnă de funingine. 

Apa din urcior: polroacă, 
Lanțul gros de promoroacă, 
Troznesc gleznele 'n butuci 
de aramă şi de tuci. 

Funii mari ca bârnele 

îi usucă mâinile. 

Gâtul: priponit în ghint 

cu cinci litre de argint, 
Barba-i salcie prin ani, 
rădăcină 'n bolovani. 
Creşie mlaștina adâncă 
pana glesnii i-o mănâncă. 
Când lau fest adus în fiare 
era fulger, era zare, 

braţul șuer de mierloi, 
umerii luceferi noi, 

iepuri glesnele sbătute, 
trupul lunecări de ciute, 
ioc albastru și tâlhar 

de văpae de clestar. 


Lacăt de argint bătut, 
lumină la poartă, mut. 
Broştile, năucile, 

erau mici ca nucile. 

Serpii ca inelele 

cu pui ca mărgelele. 
Chiţorani subțiri cu plozi 
se'ncurcau, fugind, în cozi, 
iar păingenii: scântei, 
țeseau fum de funigei... 


Lacăt negru de cenușă 
azi se'ntunecă la uşă. 
Broştile 

cât ploștile. 

Șerpii şi “ntind grinzile, 
lucii ca oglinzile. 

Puii lor cât punțile 

işi serbează nunțile. 
Chițoranii-roșcovanii, 
sobolanii și chițcanii 
s'au umflat ca bolovanii, 
și țţesându-și funia 

tare păingi câ! inima. 


Corbeo, 

o năpârcă ră 

scoate pui în barba ta. 

Graşi guzgani cu somnuri grala 
dorm pe umerii-ți de stele, 

şi din geana-ți somnoroasă 








torc păingenii mătasă |! 


Corbea, 

suflete în funii, 
furule, tâlhar al lunii, 
Corbeo, pană de șoiman, 
muica ta de hotoman, 


umilă-te şuvoi răsleț 
și spinare de mistreț, 


săi afară jar și duh, 
încalecă haiducește, 
scuipă “n irunte și păleşte 
poterele strânse'n cale, 


ochii 


stelele să le plesnească 
anafura lor crăească ! 
Du-te iară lotru 'n țară, 


vifor 


cu soarele de-a călare 
şi luceferii 'n spinare... 


Mierlele, poenele, 
cerbii, coțolenele, 


să-ţi 


Serile şi apele 


să-ţi 


Ciutele și trestia 


să-i 


văile şi liniştea 
să-ți legene dragostea, 





Mârşăviei-Sale, 


tânăr de vivară, 


mângâe genele, 
roure pleoapele, 


sărute inima, 


NOI, NEVREDNICII... 
:ui Virgil Carianopol 


S'au tot dus atâtea frunți de ceară, 
luminând de visul nostru sfânt. 
Arși de plâns, atâţia ochi plecară 
cu icoana Țării, în mormânt. 


Pentru Dimineaţa 'nvăpăiată, 
pentru Soarele din aspre năzuinți, 
câți arhangheli au trosnit pe roată, 
câte ocne-au tresărit de sfinți ? 


Câte piepturi au cântat peste baladă, 
mari, ca nişte clopote de schit, 

și s'au stins, gemând că n'or să vadă 
zorii pentru care au murit ? 


O, şi azi mai fumegă, adâncă, 
jertia din mormanele de vis, 

sin icoane mucenicii mai au încă 
răni pe care vremea nu le-a 'nchis. 


În răstimpuri câle-un alt pandur mai cade, 
tot mai merq fu:tunile pe străzi, 
câte-o mamă tot mai plânge, camarede 
când mai fuge Veacul după prăzi... 


Fericiţi cei care'n verzi vecernii 
au fost miri ja nuniă de furtuni. 


Numai noi, netrebnicii și viermii, 
pentru nunta jertiei n'am fost buni. 


Steaua noastră, cruntă și amară, 
nu ne'nvredniceşte să murim, 
ca să crească și din noi o Țară 
cu aprinderi înflorite de chilim. 


RADU GYR 


21 Septembrie 1940 





Revizuirea 


Adaptarea nu este o funcţie ușoară. Imprejurările 
prin care trece astăzi Europa ne-o dovedesc cu vârf 
şi îndesat, că omul e mai puțin deștept decât ne 
obişnuisem să-l prețuim potrivit unei concepții scien- 
ciste și intelectuauliste, care numai e nici măcar atât 
de puternică încât să se decidă a muri mai repede. 

Ce vreți? Am practicat o viaţă întreagă anumite 
idei, Am crescut odată cu ele şi fiecare milimetru din 
ființa noastră îndură reacția la care suntem supuşi. 

O parte din noi se mișcă în silă, măcinată de un gol 
şi o tristeţe fără motiv, bătuţi de gândurile zădărnicii 
totului şi ispitiţi de rânjetul morţii. Nu este deloc ușor 
să-ți dai seama că itrăieşti cu fulgerătoare viteză o pre- 
facere cel puțin egală cu acelea pe cari istoria cu ma- 
nia ei pentru fenomenele incete ţi le înfățișează ca 
petrecute în zeci sau în sute de ani. Abia acum, când, 
simte cum conştiinţa îţi e aproape forțată să participe 
la istorie, începi să-ţi dai seama ce e ea şi să te miri 
că se scrie atât de calm, atât de falș. 

Adaptarea este deci, o funcţie greoaie şi dramatică. 
Ea nu se poate ţine nici de ritmul săltăreţ al decrete- 
lor lege, nici de paşii mari ai discursurilor. Ea nu se 
poate face decât prin dărâmarea acelor mii de aparate 
mărunte, de rotiţe și ceasornice infime, în care viața 
neamului bate năpăstuită, de zeci şi de sute de ani 
poate. 

Zadarnic scriem articole, ori ţinem discursuri, dacă 
nu ne revizuim instrumentele de concepţie și de lucru, 
Suntem obligaţi să asistăm cu durere la sforţări peni- 


rai oa 


noțiunilor 


de LUCA DUMITRESCU 


bile de a băga viața nouă în tipare vechi. Atâta vreme, 
cât se mai încearcă încă cu noţiuni vechi să se explice 
lucruri noi, nu e nici o nădejde că se va opera adap- 
tarea. Omul trebuie să renunțe la o sumii de idoli cari 
î-au crescut în carne şi în minte după o viață întreagă 
de educaţie, dacă ține să nu-i simtă din zi în zi mai 
acut, ca pe nişte ghimpi. 

Dacă omul de azi îşi închipuie că va putea trece în 
pielea omului de mâine, cu tot penaţul acesta grotesc, 
al îndividualităţii, purtat cu ifose pe umeri până 
acuma, se înşeală. Individualitatea este o stare lipsită 
de realitate esențială. E o stare pur și simplu biolo- 
gică. Poţi să fii dumneata un bărbat frumos şi poţi să 
fii foarte mândru de marile succese pe care le-ai re- 
purtat până azi datorită acestui fapt care, bineînțeles, 
nu închide în el, niciun merit din partea dumitale. 
dar dacă nu participi, prin nici o însușire le ceace 
esențialmente se chiamă şi se definește om, nai ce 
căuta în lumea nouă. 

Insă, ce se chiamă om? Cine esențialmente se poate 
defini om? lată o întrebare pe care noi 0 găsim fun- 
damentală pentru acţiunea de revizuire a noţiunilor, 
pe care conştiinţa gravului moment istoric, pe care-l 
trăim ne-o impune. 

Căci, om, în nici un caz, numai e cineva, numai 
pentrucă stă pe două picioare, are două mâini și poate 
privi comod spre cer, cum pretindea filosofia biolo- 
gisto-matematică, de până mai ieri. 

Omul e în primul rând un erou. Pentrucă indivi- 





. 


dualitatea e numai un fenomen lipsit de dramatica 
aspră şi cruntă a adevăratelor realități şi pentrucă 
omul este legat de ca prin câteva nevoi fatale, omul e 
numai atât: un erou, un martir, un personagiu. Ade- 
vărata realitate, aceia în care sc desfășoară marea 
dramă a istoriei, este națiunea. Omu! se permanenti- 
zează deci prin naţiune. Nici prin individualitate, care 
prin legile ei lăuntrice e făcută să se stingă foarte cu- 
rând, nici prin umanitate care nu e deloc realitatea 
esenţială, ideală pretinsă de-o anumită filosofie lan- 
sată de niște capete obișnuite să vadă lucrurile canti- 
tati ca pe grămezile de aur, ci prin națiune. 

Umanitatea nu e nimic. Pentruci, nu se poate numi 
ceva, o aparenţă lipsită de conflictul dramatic al voin- 
ței, numai pentru motivul că însumează o anumită ca- 
tegorie de animale de pe giob. Umanitatea este numai 
un fel de-a se numi suma oamenilor de pe pământ și 
nimic mai mult. Ea nu este şi nici nu poate fi nrgani- 
zată, într'o ființă unitară capabilă de o exprime in 
afară, de-o manifestare care s'o reprezinte, pentru 
simplul motiv că n'ar avea dece. A integra omul în 
umanitate, ar însemna, pe de o parte, a-i veduce forța 
vitală, deslegându-l de dramatica stimulentă a națiu- 
vii, iar de de alta, de a-l degraca, prin abolirea uni- 
versalității la care numai o strictă practică a specifi- 
cităţii duce și îniocuirea ei prin nesărata noțiune can- 
titativă a internaționalismului. 

Noțiunea de uinanitate este deci superjiuă. Logica 
reclamă o punere la punct în această privinţă. Pentru 
conținutul noţiunii: om, pentru modul existențial 
uman, cu alte cuvinte, națiunea ajunge şi e necesară. 
Individualitatea nu ajunge, tar umanitatea este su- 
perfluă. i 

Modul de a fi esențialmente uman este personali- 








tatea; or acest mod este eroic. De aceia spuneam mai 
sus, că în concepția nouă, omul este în primul rând 
erou. 

Revizuindu-ne astfel noțiunile, mai întâi pe cele 
cari ne privesc pe noi, pentru ca să ne fie mai uşor de 
înțeles celelalte și apoi pe cele despre lume și viaţă, 
vom întâlni o sumă de dificultăți. Nu intrăm în amă- 
nuntele acestora. 

Ne vom mulțumi numai să Spunem, că în primul 
rând vom avea mari greutăți cu morala, ale cărei sen- 
suri eterne au fost dosite, ca de altfel toate cele în 
legătură cu absolutul, lucruri neagreabile pentru o 
concepție a nepermanenţelor, a convenționalităţilor 
relative şi a întocmirelor numerice, de aceiaș primej- 
dioasă filosofie falşificantă. 

De multă vreme nu se mai știe, de pildă, nimuc des- 
pre un conflict care cxistă între legea biologică a pro- 
nreației şi legea morală a conservării spiritului naţiei, 
cu toate că amândouă vin dela Dumnezeu. 

Toute acestea se vor da pe faţă abia acum şi mulţi 
culpabili vor fi crunt loviți de această lege morală, 
care poate fi dosită cu ajutorul unor abile speculaţii, 
dar distrusă nu, oricâte filosofii s'ar naşte, pentrucă 
ea este dela Dumnezeu şi peste ceace este dela el, ni- 
meni nu poate trece fără să-și primească pedeapsa. 

Revizuirea noțiunilor nu ne va pune deci numai în 
faţa unor foarte interesante procese de gândire şi de 
mutație în ierarhia şi ordinea valorilor, ci ne va da 
și prilejul să trăim un moment fecuna al problemati- 
cei omului, care obligat să-şi privească umila dar mă- 
reața substunță pe care i-o indică viiturul, în față, se 
va cutremura de grotescul înfăţişerii sale de până azi 
și va țipa. 

De aceia nu credem că ne înşelim aţirmând că 
trăim un copius prilej de creuție 


Sri dare — 70th 





21 Septembrie 1940 


Cronica dramatică 








Teatrul Regina Maria 


FÂNTÂNA BLANDUZIEI, 
piesă în trei acte, de 
VASILE ALECSANDRI 


In cadrul sărbătoririi marelui 
nostru poet Vasile Alecsandri, și, 
trebue să adăosăm, autor a ne- 
numărate lucrări de artă drama- 
tică, teatrul Regina Maria, a pus 





D. TONY BULANDRA 


in scenă, pentru începerea sta- 
giunii, plăcuta realizare ce este: 
Fântâna Blanduziei. 

Cu tot decorul său antic și 
personagiile atât de veridic alese 
din strălucitoarele figuri ale Ro- 
mei imperiale, această piesă nu e 
totuşi decât expresiunea vervei, 
humorului şi fanteziei neobosite 
ale lui Vasile Alecsandri, care a 
brodat o întreagă acţiune numai 
din închipuire. 

O analiză a ei ar fi, astăzi, un 
fe] de efort fără utilitate, şi fără 
ca nimeni din publicul ce asistă 
la snectacol şi care ar citi întâm- 
plător aceste rânduri, să poată 
realiza rostul lor. E 





D. V. MAXIMILIAN 


De mult intrată în domeniul 
tuturor, „Fântâna  Blanduziei” 
merită să i se erte unele defici- 
enţe inerente timpului și caracte- 
rului exuberant, poate prea exu- 
berant, al lui Vasile Alecsandri, 
și să fie înţeleasă în ceeace are 
ea ca fermecător, în prospeţime, 
în limpezime de imagini şi în 
strălucirea versificaţiei. 

Spectacolul a fost deschis da 
caldele cuvinte rostite de către 
doamna Lucia Sturdza Bulandra, 
amintind personalitatea poetului 
și subliniind rolul său în politica 
dinamică a expansiunii româ- 
nești, 

In urma acestor cuvinte, spec- 
tacolul a început, aducând pe 
scenă un mănunchiu din cei mai 
buni interpreţi ai teatrului Re- 
gina Maria, secondați de d-na Eu- 
genia Zaharia, dela teatrul Naţio- 
nal, în reprezentație, şi cari au 
făcut cele mai lăudabile eforturi 


pentru o cât mai bună realizare a 
spectacolului. 

In rolul Nera, d-na Eugenia 
Zaharia a îmbinat temperamentul 
dumisale femenin, cu noblețea ce 
i se cerea de text, iar alături, d. 
Tony Bulandra, a creat un Ho- 
raţiu cum nu se poate mai isbu- 
tit, Şi pentru a continua cu numi- 
rea celor mai isbutite  interpre- 


tări, să nu uităm rolul d-lui Maxi- 


milian, o minunată realizare, pli- 
nă de haz, apoi pe d-nii Siretea- 
nu, subliniem apariţia sa, lon Ta- 
liana şi G. Storin, 

In celelalte roluri: Mia Coca şi 
Ion Aurel Manolescu, două in- 
teresante apariţii. 

Publicul, în seara premierei, şi 
din cauza sărbătoreştei zi în care 
a avut loc, probabil, sau din lipsă 
de apreciere, n'a fost prea nu- 
mMeros. 

Să sperăm că această comemo- 
rare nu va ţrece prea uitată, cu 
toate că vremile ce ţrăim nu sunt 
câtuşi de puţin favorabile artei. 

VICTOR POPESCU 








TINERE 


UNIVERSUL LITERAR 








Acest articci a apărut în ulti- 
mul număr 'al revistei legionare 
„Decembrie“, a doua zi după 
ven-rea la cârma! “Ţării a suver- 
nului patriarhului Miran, 

Revista a fost suprimată ae 
Armand Călinescu, Duhul ei le- 
Siomar însă, a rămas, a crescut 
şi a biruit, 


Mai zilele trecute, Atlanticul de 
Sud a vuit năprasnic sub bicele 
a câtorva mii de cai vapori cari 
avântau dinspre imperiala Romă 
spre America datină  escadrila 
„Şoarecilor verzi“. Saitul aenian 
al aviatorior itaieni este epic. 
După cum epică este intreaga 
deslănţuire fascistă. 

Este interesant de  sublimiat 
cine au fost animatorii acestei 
strălucite biruinţi? Doi, au fost: 
G. B:seo şi Bruno Mussolini, pri- 
mul colonel şi a] doilea locote- 
rent ai armatei italiene. 

Primul de ani 33. Secundul, 
de 20. 





IUDEII în 


Potrivit tendinței lor din 
toate domeniile, iudeii au în- 
cercat să-și creeze felurite căi 
lăiuralnice pentru a se insi- 
nua Şi în arta muzicii. 

Nici o complicitate posibilă 
n'a fost uitată, nici un vicle= 
șug n'a îost considerat ne- 
demn, nici un expedient nu li 
s'a părut înjositor, în lupta 
lor de a-şi satisface ambiția 
dominatoare chiar şi acolo un- 
de nici o chemare adevărată 
nu se putea desluşi pențru ei. 

Totuşi, sforţările lor obsti- 
nate au fost zadarnice. Steri- 
litatea judaică în muzică nu 
poate scăpa nici unui observa- 
tor obiectiv, dovedita fiind cu 
prisosinţă dealungul vremi- 
lor. 

Dar, să fie oare numai con- 
secinţă a unei epuizări rasia- 
le, a unei degenerescenţe, a 
unor inaptitudini speciale? 

Privind mai de aproape pro- 
blema inferiorităţii iudaice în 
muzică, ne putem uşor convin- 
ge că nu acestea sunt singurele 
ei date capitale. Mai este una, 
de un alt ordin. Ea e constitui- 
tă de o imensă eroare psiho- 
logică, din acelea pe care nea- 
mul, peiorativ ales, al lui Isra- 
el, le-a comis adesea, în lupta 
lor subterană pentru acapara- 
rea nelegitimă a oricărui bun 
pământesc. 

Imprăștiați în lumea  în- 
treagă,  subminând existenţa 
tuturor popoarelor, iudeii, deşi 
neasimilabili, au urmărit cu 
ridicole sforţări, să ajungă la 
un grad de mimetism estetic 
care să le parmită să creeze în 
mijlocul fiecăruia din popoa- 
rele unde se încuibaseră, mu- 
zică de imitare a aceleia băş- 
tinaşe. S'au silit în van să fa- 
că muzică franceză în Franţa, 
germană în Germania, româ- 
nească, vai nouă, în România, 
fără să întrevadă niciodată, 
într'o clipă de trezire a bunu- 
lui simț, că nu-și vor putea în- 
suşi niciodată sufletul altora, 
că nu vor obţine decât contra- 
facere inertă, jalnică parodie, 
trup fără suflet. 


Cronica muzicală 


MUZICA 


de ROMEO ALEXANDRESCU 





In acelaş timp, urmărind ca 
întotdeauna cel mai sgomotos 
efeci, cel mai grabnic succes, 
au căutat să imite cele mai 
practice formule, cele mai di- 
rect şi uşor impresionante sis- 
teme stilistice, obținând o mu- 
zică de mare paupertate a a- 
portului personal de lipsă de 
suflu interior, distincţie şi ţi- 
nută şi de emotivitate slabă şi 
factice. 

Aceasta în compoziţia mu- 
zicală, unde singurul compo- 
zitor judeu care poate fi soco- 
tit că a scris, efectiv, oarecari 
pagini de muzică, este Ernest 
Bloch care, unică excepţie, a 
făcut nu numai muzică pasti- 
şată voit după alţii, nu numai 
muzică de împrumut ilegal, 
dar şi muzică autentic ebrai- 
că, singura pe care iudeii ar 
îi trebuit s'o facă. 

Cât despre iudei în interpre- 
tarea muzicii, despre „virtuo- 
şii iudei“ este destul să amin- 
tim că astăzi şi întotdeauna, 


marii poeţi ai interpretării, 
marii inspirați instrumentali, 


adevăratele mari individuali“ 
tăţi, au fost artiştii creştini, în 
al căror suflet, întunecate ţe- 
luri n'au venit să înăbușe, ca 
în cele iudaice, năzuința pură 
către artă, către frumos, către 
înălțare sinceră şi desintere- 
sată. 

Cortot, Giesecking, Enescu, 
Casals, marile personalităţi ale 
poesiei concertante ale pianu- 
lui, viozrei, violoncelului, ră- 
mân figuri de unică splendoa- 
re ale resfrângerii unei viziuni 
curate ale artei în tălmăcirea 
ei. Ele nu vor putea găsi nici- 
odată echivalenţe acolo unde 
marile  apiitudini sufleteşti 
care deschid căile capitale că- 
tre lumină şi frumos sunt date 
lipsă. 





NOTĂ 


Articolul „Revizuimea Noţiumi- 
tor“, de Luca Dumitrescu, publi, 
cat. în pagina IV, a număruluut 
de faţă. trebuia să apară, pe la 
miţ:ocul hunii August, când une= 
le pasagii am fost cenzurate. 


de LADMISS ANDREESCU 


Vremuni de epopee napoleo- 
niană... 

Şi bimuință desăvârșiţă. 

Și oumi de orgoliu naţional. 

Dar la noi ? 

— La 20 de ani căpitan? Ge- 
neral, la 33? Ce, aţi înebunit? 
Așa? Fără state de serviciu? 
Fără pllecăciuni și aferimuri? Așa, 
cu anasâna? Asta-i nostimă! Vrei 
Sajungi? Ia-o 'ncet... Eu, par 
exemplu, am 55 de ani dom'le... 
Am 30 de volume, bă... Am 25 de 
ani de serviciu, tipule... Eu, da! 
am dreptu... 

— Bine, bine... Dar talentul ? 
Dar puterea de muncă ? Dar îni- 
țiativa ? — se întreabă naivii. 

— Nu importă — își continuă 
prerorația tusea şi junghiu) — 
Vârsta și statele de serviciu... As- 
ta-i tot... Voi, ăștia tineri, prea o 
luaţi cu ghiotara. 

Vârsta, chiar dacă ai dormit o 
viaţă 'ntreagă. Și statele de ser- 
viciu, chiar dacă sunt pline de 
compbezenie și aprecieri priete- 
nești. 

— Noi, ca noi... — încearcă 
naiul o întoarcere în timp — 
Dar din generația dumneavoas- 
stră, a celor cu ștate, na mumnit 
Ștefan Petică ucis de neghiobia 
celor din jur? Și Iuliu Cezar Să- 
vescu... Și Ștefan Iosif chiar. O, 
dumneavoastră, cei azi în vârslă, 
cari aţi trăit clipele de durere ale 
acestor tineri ucişi de protipen- 
dada obeză din juru-le, cani v'aţi 
revoltat la moartea lor, dece nu 
me credeţi ? 

— Tocmai pentrucă... ne-am 
revoltat, — pune punct discuţiei, 
senilitatea şi stupizenia, 

Și cam aşa în România sfintei 
și idioatai demotâmpii, tineretul 
atumci când vrea să facă ceva, să 
umple um gol, să îndrepte o gre- 
șeală a altora, este împiedicat de 
fosile și gutoși, de oameni de caș 
și de arătări pline de mugină şi 
pultregailu. 

Lici frică zaharisiților că-i dă 
tmereţea peste cap de pe tronu- 
rile de oase-rose pe care moţăie, 
că-i va trimete dela cârmă să-şi 
numere în jiițuri mucegăite mă- 
tăniile anilor duşi. 








Şi-i va da jos, şi-i va trimete... 

Le e teamă că tinerii vor face 
mai multi decât ei, îonfii și dam- 
blagiii statului... 

Şi vor face. 

Se îngrozesc că vor fi traşi la 
răspundere de neamul pe care 
sub tirania statală a umor rosturi 
streine de struatuna noastră et- 
nică, l-au ruinat, 

De ce je e groază, nu vom 
scăpa... 

Rutnele omeneşti, împovărale 
de păcațe și ghiftuite de bun 
traiu, nu pot concepe un om că- 
pitan la douăzeci de ani, general 
la treizeci şi trei, Căpitan ? Da; 
după două decenii de serviciu și 
patru de viaţă. General? Da; 
când mai ai um am până la 
groapă... 

Tată mentalitatea pașoptistă 
care a cârmuit acest norod (de- 
mooraţii îi zic înderâdere nerod 
sau nărod) trei pătrare de veac! 

Dar în aceste ţrei pătrare de 
veac, toată anchilozaia grecime 
trecută pe la cârma țării, pentru 
ea, pentru ţară, nu a făcut atâta 
cât a realizat fascismul cu îine- 
rețea lui în cincisprezece ani, hi- 
tlerismul cu energia lui, în cincl. 


Fasaism? Hitlerism?  Naţiona- 
dism? 
Nu. Nu se poate, — se înfurie 


în halat și papuci, adăpostit de 
geamuri securit și alea blindate 
și păzit strașnic de brigăzi mo- 
bile, satrapul României de ieri. 
De azi, 

Pascism? in Italia... 

Nazism? In Nemţia... 

Noi, din tată'm fiu, am fost și 
suntem democrați. 

Parcă democrați au fost toți 
vaevozii şi veliții boeri ai neamu- 
lu; nostru. Parcă răzeşii și Moș- 
nenii veacumilor trecute, tot în 
evangheta marxisto-liberală au 
fost crescuţi. Parcă, înopoi peste 
secole, seminţia daco-romană nu- 
mai libertanism,  egalitarism și 
tovism au plămădit.. 

Noi, iată, trâmbiţăm aci: 

S'a dus vremea lui „cine poate, 
oase roade. Cine nu... nici p'ace- 
lea“. Și dusă trebue să rămână. 

Cu toate că tinerețea  româ- 
nească la ora actuală este pros- 
cnisă, batjocorită, ucisă, să știe 
fiara stataă care a pornit pri- 
goana că tot ea — tinereţea — 
va împlini destinul uriaş şi mare 
cât munţii,viforosul destin al nea- 
mului azi încă îngenunchiat. 





“Ardealul mucenic... 


Din Vinț pân'n Tebea, din Ciucean Inău, 
O gloată mweruntată coboară prin vreme 
Șin ochii ei așpri cu-adâncuri de hău 
Ardealul străbunilor geme, 


Cu munții pe frunta și cenum desagi, 
Durerea: de moarte în scrâşnet și-o poartă 


Şi'n pasul nepoților dârji 


de iobagi 


Ardealul sencruntă sub soartă. 


Sub ţunarele aspre se sbate cumplit 
O inimă grea de venin să nu geamă.. 
Pe cruce de veacuri hain răstienit, 
Ardealul stă frânt și blesteamă, 


In umbrele serii, coboeră din cer, 

Din cerul ciuntit, fără zări de lumină, 
Un vaar de-adâncuri de piumb şi de fer: 
Ardealul robit se închină. 


Poteci de hăţișuri se umplu de pași 

Şi vântul de 'nalturi răscoală gorunii ; 
Din Blaj în Sătmar și din Turda mn Almaș 
Ardealul îşi cată străbunii. 


Sub cerul mumân, înorat, hărtănit, 

Se sbate în dungă un clopoţ de-aramă 

Și'n noaptea cumplită de veac prăbuşit, 
Ardealul pe Horia-l cheamă, 

Se'clatină munţii și brazii se frâng, 

In clocot e valea şin negură dealul, 
Strigându-și osânda spre ceruri, și plâng: 


Ardealul !.. Ardealul !... 


Mața”n 


Ardealul !... 
MUGUR MARDAN 





5 





Nevasta lui Gavrilă Lungu 


Amintiri din; vremea marelui război 


Era o femeie ca de două- 
zeci şi cinci de ani, cu nă- 
framă neagră pe cap. De- 
altcum era neagră toată: 
sumanul,  şorţul, ochii, 
sprâncenele, cele două co- 
sițe mari, ce i-se lăsau pe 
spate după obiceiul neves- 
telor dela munte, ba chiar 
şi opincile i-se înegriseră de 
drum. Numai obrazul şi 
poalele îi erau albe. 

Când a intrat şi mi-a dat 
„bună ziua“, tocmai citeam 
niște scrisori. Și astiel, a 
poftit-o preoteasa să şeadă, 
iar eu mi-am 2is: 

— Va fi o femeie din sa- 
tul vecin. A venit, desigur, 
cu prescuri pentru bărbat... 

A fost însă, din al șapte- 
lea sat. Am întrebat-o: ce 
vânturi o bat pe la noi? 
Ea şi-a tocmit mai întâi o 
şuviță de păr, apoi îmi răs- 
punse cu jumătate de glas: 

— Eu, părinte, sunt ne- 
vasta lui Gavrilă Lungu..... 

Şi în vreme ce în ochi 


i-se iviră doi stropi de la- 
crimi, se așeză iarăși pe 
scaun. 

— Hm! Nevasta lui Ga- 


vrilă Lungu..... 

Oricât îmi sfărâmam ca- 
pul, nu-mi aminteam vreun 
om cu acest nume, măcar 
că, tocmai condica cunoș- 
tinţelor mele era destul de 
voluminoasă. I-am aruncat 
o privire  întrebătoare, iar 
ea se ridică din nou: 

„— Ştii, părinte, Gavrilă 
Lungu, pe care l-ai dat 
dumneata la gazetă, 

Ințelegeam acum totul. 
Cu câteva săptămâni înain- 
te publicasem o schiţă în 
foiletonul unui ziar. Des- 
crieam o scenă duioasă de- 
la gară, cum a sosit un tren 
plin de soldaţi și cum... în 
momentul plecării trenului 
un soldat a strigat către 
mulţimea de femei de pe pe- 
ron : 

— Spuneţi nevestei . lui 
Gavrilă Lungu, că bărbatu- 
său e împușcat la un pi- 
cior... 

Fusese un nume inventat, 
iar despre acest nume eu 
credeam, că nu se găseşte 
în regiunea noastră. Acum.. 
ține-te, băiete!  M'apucară 
căldurile și trecui în odaia, 
de-alături, ca să caut ziarul 
cu pricina, Preoteasa după 
mine. 

— Ai făcut iar vreo boa- 
cănă, — îmi zise drăguța 
de ea, abia ţinându-și răsu- 
flarea. Acum, descurcă-te, 
dacă poţi... 

Am găsit ziarul, dar... 
preoteasa mi l-a smuls din 
mână şi trecând la femeie 
sa așezat la masă, apoi s'a 
apucat să citească foileto- 
nul. 

Eu, ce să fi făcut? M'am 
apucat să explic femeii cum 
stă treaba. Am vorbit mul- 
te, în pustiu. M'a ascultat 
ea cât m'a ascultat, apoi, 
tocmai cână îi „expuneam'“ 
mai cu foc teoria nuvelelor 
și a schițelor, m'a întrerupt 
deodată : 


de SEPTIMIU POPA 


— Nu se poate, părinte!.. 
Nu se poate! Doar în gaze- 
te... nu se scriu minciuni... 


— O, sancta simplicitas! 


— murmurai, îndreptân- 
du-mi involuntar, „ochii ru- 
gători“ către... preoteasa. 


Ea isprăvise cu cititul. In 
naivitatea mea, eu credeam 
că o să-mi vină într'ajutor. 
De unde! Imi zimbea, — 
zimbetul, ce nu-l doresc ni- 
mănui, Râdea în pumni de 
necazul meu. Ce să-i faci? 
Cu un ceas înainte se cam 
răciseră între noi relaţiile... 
diplomatice, iar acum... se 
răzbuna. 

Cu fruntea plină de su- 
dori, m'apucai să conving 
din nou pe femeie, că e vor- 
ba de un nume inventat. 
De-astădată părea, că o să 
isbutesc.  Câna colo ea își 
vâri mâna în sân și scoa- 
se... o pungă de piele. 

— Spune-mi, părinte !— 
îmi zise iarăși, oftând din 
adâncul inimii, — de-i viu, 
ori mort?  Dumneata ştii, 
dar nu vrei să-mi spui! 
Iți plătesc cât pofteşti, nu- 
mai spune-mi ! 

Iși deschise punga, scoa- 
se un bilet de bancă de 
douăzeci de coroane, 
bani mulţi în vremile ace- 
lea, — și mi-l îlutură pe di- 
naintea ochilor. Adică... un 
argumentum ad hominem, 
care a făcut să mi-se urce 
tot sângele în obraz. 

Acest „argument“ a fost 
norocul meu. Dacă a văzut 
și a văzut femeia, că nici 
așa nu merge treaba, sa 
lăsat convinsă. Mai plân- 
se ea cât plânse, își desfăcu 
traista şi.... scoase la iveală 


O pereche de prescuri. In 
ziua următoare apoi am 
slujit o sfântă liturghie 


pentru „al ei prea iubit — 
Gavrilă Lungu“. 
* v. 

După două săptămâni am 
întâlnit-o la un bâlciu, în- 
trun oraș din apropiere. 
Acum purta năframă vână- 
tă şi şorţ vânăt. Când m'a 
văzut, a alergat veselă la 
mine și mi-a sărutat amân- 
două mâinile. 

— Părinte, părinte, 
am căpătat scrisoare dela, 
Gavrilă! A fost împușcat la 
un picior, tocmai cumai 
scris dumneata la gazetă. 
Pân'acum a zăcut în spital 
și nu mi-a putut scrie. Pe- 
ste câteva zile vine acasă. 
Ai știut, vezi?,.. Şi n'ai vrut 
să-mi spui... De bună sea- 
mă, te-ai temut să nu fi mu- 
rit şi nai vrut să mă su- 
peri... 

Voiam să-i răspund, — 
s'o mai conving odată des- 
pre felul cum se scriu schi- 
țele și nuvelele, dar, —n'am 
ajuns la cuvânt. 

— Am știut eu, — îmi 
mai zise ea zimbind, vese- 
lă, clipind şiret din ochi și 
ameninţându-mă cu dege- 
tul, — că în gazete nu se 
scriu minciuni... 





COCA FARAGO: 


„Mi-s dragi copiii care înțeleg lucrurile pe jumătate“... 


LADMISS ANDREESCU: 
„Sunt o gâză mică, sortită unei pieiri instantanee - sub loviturile repetate, tot mai puter- 
nice, ale unui uriaş ciocan mecanic“ 








6 








UNIVERSUL LITERAR 








21 


Septembrie 1940 ——— 


VITRINA EUROPEI 


„NOI ŞI VREMEA NOASTRA“ 
e țitiu!: mmui articol al ui Fer- 
rante Azzali, publicat la rubrica 
„Foi volante“ a hebdomadarului 


„Meridiano di Roma”, An V, 
1940, XVIII, No. 34. 

„E curios să observi — des- 
prindem — cum omul aproape 


niciodată, sau îndeajuns de rar 
e conștient că trăeşte în funcţie 
de istorie“. 

Fărămiţarea activității fiecă- 
nula în  ummărirea SCOPUrILor 
imediate ale existenței (redusă 
la expresia ei materială), e v:no- 
vată de paraleli  fărămițare a 
canștiimțelor, inzapabile să mai 
integreze faptele, întrun sens 
interior,  Funaţia integratoare a 
vieţii sufleteşti a dispărut pentru 
irdividul d:format profesional, 
produs al div.zionismuriui' econo- 
mic. 

Nevoia restabilirii integrităţii 
sut.etești a insului e primul pos- 
tuat al unei mișcări întemeiate 
pe femțelle etern umane din om: 
cee spirituale. Ridicarea omuiui- 
număr, dela treapta de compo- 
nenț social cantitativ, la rangul 
de agent social, nu se poate efec- 
tua decât îndepărtâud mecanis- 
mul, deprinderie acţiunilor zu- 
tomate, reparând ciuatirea va- 
iiențedom fiecăruia.  |Restabilirea 
unității organice a cetățeanului, 
echilibrarea muncitorului din el 
cu făptura, a socialului cu me- 
tafizicul, a biologicului cu spiri- 
tualul, iată întâia manevră de 
efectuat în vedera sădirii satu re- 
deșteptării conştiinţei participă- 
zii ia istorie, Un colectiv — ca 
să nu devină conglomerat anor- 
ganic, minera:, mort, — trebue 
să fie un colectiv de indivizi, și 
nu de fragmente amorfe. In-di- 
vid, să nu se uite, înseamnă ne- 
divizibil. Unitar adică, împlinit, 
perifect, „organic“, total. 


IL „PUZZIAE* DELLA STO- 
RIA, e un titlu îndeajuns de cu- 
riOs, mai cu seamă pentru un 
istoric serios cu binecunoscutul 
Giuseppe Rensi. Şi totuși nu mai 
puțin serioasa „Nuova Rivista 
Storica“ (An. XXIV, 1940 (XVII), 
Fasc. II), nu se  sfiește să-si 
deschidă numărul cu titlul acesta. 
Cei care sau distrat vreodată 
înșirând sub cercul de lumină al 
lămpii, seara, pe masă, figurile 
unghiulare cu îmbinări stranii şi 
neaşteptate ale jocului cunoscut 
drept „puzzle“ la noi, vor consi- 
dera de mirare poate, comparaţia 
unui lucru atât de precis ca isto- 
ri, cu el. „a storia non e ves- 
ramente altra che un „puzzle“, 
un puzzie  indecifrabile”, scrie 
teztual Giuseppe Rensi. Istoria 
mu se poate cunoaște, și nu cu- 
noaşte, continuă el. Cine afirmă 
posibilitatea previziunii obiective 


“în domeniul istoriei, se face vi- 


novat de excesul raționalist al 
Humimismului, care ignora că ra- 
țiunea servește de fapt, faptelor, 
iar nu faptele se supun rațiunii. 
Profesorul Nae Ionescu, care nu 
juca probabil ca istoricul nostru, 
puzzle, obișnuia să repete de 
câte ori avea prilejul, că istoria 
se face așa cum se face ziuă, 
Ceeace sublinia el astfel, era ca- 
vacterul fatal, necesar, al sensu- 
lui istoric.  Agnosticismul lui 





Rensi pare însă a se semi de 
metafora cu nume  englezest, 
doar pentru a-și ilustra teoria 
voluntarismului istoric. Destul de 
curios.,. 


LA LETTERATURA (An. IV, 
No. 2), aduce sub semnătura lui 
Pietro La Via, o interesantă di- 
stincție între două tipuri de 
RETORICA: primul, retorica — 
ipocrizie, sonoritate verbală sea- 
că de conţinut, abilitate oratorică, 
ornament baroc, frază cu volute 
şi cercei, pompă întrun cuvâni; 
vorbire fastuoasă. 

Al doilea, retorica-funeţie vi- 
tală. Eloquenţa coordonatoare de 
activităţi şi sensuri individuale, 
necesară  oridecâteori unitatea 
grupulpui ameninţă să se piardă. 
In timpuri de criză istorică, când 
îndoielile fiecăruia pot mina, mă- 
cinând-o, solidaritatea cu între- 
gul, eloquenţa unuia poate salva 
totul, utilizând egal confesiunea 
ingenuă, profesiunea de credinţă, 
patetismul sincerităţii. Armă îm- 
potriva asalturilor -<riticiste ale 
raţiunii, care poate  agasa viaţa 
Spirituală prin  nesfârşitele ei 
ipoteze neliniştitoare, elogquența— 
funoţie vitală a colectivului poate 
restabili încrederea prin apelul la 
instinct. Pătrunzându-se de vor- 
bele unuia, membrii grupului 
ameninţat au intuiţia con-sonan- 
ţei lor strictuzale, cohesiunii Jor 
intracolective. E acelaş motiv 
pentru care societăţile care cân- 
tă, pot găsi mai uşor îmbinarea 
funcţională a membrilor lor, prin 
menirea fiecăruia, sinergistă, în 
cor, 

Retorica de genul acesta cere 0 
singură condiţie: dragostea, între 
vorbitor şi auditor. Ce figură de 
Stil ar fi mai eloquentă, într'ade- 
văr, decât refuzul lui Alexandru 
cel Mare de a bea din apa ofe- 
rită'n coif de dragostea ostașilor 
săi însetaţi? 


Tot PIETRO LA VIA, tratează 
în acelictz cumăr, despre stupidi- 
tate. Ne-am obișnuit să  înglo- 
băm în noțiunea aceasta tot ce 
se opune  inteligenţii, conside- 
rând-o ca antonimul ei absolut. 
Pietro La Via păre să opereze 
asupra acestui concept, o muta- 
ţie de sensuri care să-i permită 
— şi nu printrun simplu „tour 
de force“ dialectic — subsuma- 
rea inteligenţei însăși, Exact așa 
cum, după subtiia formulă a ui 
Atain, frumuseţea nu-i: altceva 
decât totaiă absenţă a uzuri s- 
cisle, ținerețe absolută, pur în- 
ceput, ingenuitate a sentimentu- 
lui vieţii şi lumii, — „barbaria 
generoasă” a lipsei de inteligență 
înseamnă aici desprinderea de 
orice gând interesat, depărtarea 
de vuigaritatea  materialistă în 
care maufragiază de obiceiu »a- 
menii lucizi. 

Opusă elinului,  generozităţii, 
ținereţii, dăruirii totale şi absur- 
de, inteligența pare din unghiul 
acesta de vedere .a fal de seacă, 
la fel de stupidă cum părea din 
unghiul lhuacidităţi:, tot ce i se 
opunea, 

Oamenii cuminţi, oamenii în- 
țelepţi, oamenii  moralizatori, în 
numele veșnicului „scaun la cap“, 


var trebui să înţeleagă odată, că 
se folosesc de o monedă devao- 
rizată, că ne oferă experienţe 
depășite, situații  tramsitorii, cu 
care nu ne putem muiţumi. 

Inţelepciunea pe care ne-o 
cântau cu toţi dieiii și bemolii 
la cheie, educatorii noștri, e un 
mijloc de a-ți realiza interesele, 
atunci când le ai. Dar aumai 
pentru cine le are. 

Cei care-au renunţat la inte- 
rese — pentrucă alulegle sunt va- 
lorite împlinirii existenţei lor, 
nau ce face cu înțelepciunea us- 
cată, czculată și rece. Stupidă 
le apare avestora atitudinea. anti- 
vitală a omului „animal râțio - 
nal“. Omul viu, omul treaz, treaz 
cu toate fibrele ex;stenţei sale, 
nu doar mimital treaz, nu aceptă 
să-şi ucidă vre-una penbtrucă aşa 
dictează raţiunea. Ecuația nu-l 
ispiteşte: raţiune=interes. Omul 
viu își coordonează doar fibrele, 
înspre aceeaş enormă căutare a 
împlinirii, 

Rodnicia omuuui viu justifică 
orice aparență barbară. Și o scu- 
ză. Fiindcă atâta timp cât trăește 
rodnic, are supra  înţeleptuliii 
închis în cercul intereselor sale, 
superioritatea unei finalități ca- 
re-l transcende. 

Stupiditatea însemna din puac- 
tul „inieligent” de vedere, opa- 
citate. Opatitate față de mesa- 
giile înţeiepciunii, raţiunii, luci- 
dității, 

Stupditatea. apare din unghiu: 
roăniciei, la fe; ca opacitate: 
imicapacitatte de osmoză sufletea- 
scă, lipsă de receptivitate pen- 
tru luminile revelatoare care nu 
vin dela bineconturata existență 
diurnă — în care căile şi obiec- 
tele se disting tranșant — ci dela 
întunericul albastru al orizgon- 
turilor mântuirii. 


FEŢELE DURERII, analizate 
în numărul pe lunie al revistei 
„Il Frontespizio“ (No. 6) de cel 
ce semnează „Lu Orăcalo”, ne pun 
în fața unor consideraţii pe care 
de mult le cunoaștem drept ale 
noastre, 

„Bisogna sapere meritare il do 
lore; — spune Oracoiul — il do- 
zore € un premi. E premio de- 
gli uomini virtuosi e forti“. 

Băgaţi de seamă să nu pângă- 
riți durerea, se desprinde din 
vorbele Oracolului. Cei care se 
tâmgue, se târăsc, protestează și 
bocesc ca lașii, profanează du- 


rerea. Uită că ea e o răsplată 
Vită că ei suntț aleşii unei ase- 
menea cumimecături. De aceea 
durerea se retrage dela cei ne- 
demni. E o încercare a calității 
omeneşti, un apel la noblere. 
Durerea rodește numai sufletele 
azurate, luminoase, limpezi. De 
aceea jertfa nu se măsoară cu 
cantitatea sângelui vărsat ci cu 
adâncimea rezonanței conştiinţei 
ei în sufletul celui ce-o acceptă. 
Nu faptul de a ji murit pentru 
um ideal 'e totul, ci faptul de a fi 
acceptat sacrificiul propriu, 

Seninătatea acceptării durerii, 
mândria de a-i fi alesul... Să fie 
Oracolul italian cumva de prin 
părțile thrace? 


ŞI INCA O FAŢĂ: aurerea ca 
remediu. Remediu al investirii 
prin bună-stare la egoism mes- 
chin. Moralitatea noastră esen- 
ţială se recuperează prin durere. 
Monâanitatea bunei-strări e alun- 
gată.  Oreoliul durerii, noua şi 
misterioasa superioritate a omu- 
lui ce sufere faţă de cel dela 
adăpost, comod, struţ,. 

Durerea, remediu al relaxării 
psihice, caşi al slăbiciunii morale. 
Durerea tonic, durerea virilă, 
durerea hrană a voinţei. 

Câte şi câte fețe ale durerii nu 
cunoşteam noi. înainte de a ni le 
fi arătat oracolul. 

ION FRUNZETTI 





2 Men n „tepe petrom 


sn Todea De te i 





Eta tie pese apt în iza 


AURELIAN PÂRVAN 
TIMOCEANU Decebal 


După biruința legionară 


mulţi s'au colorat în verde. 
Oameni care până eri ridicau o 
sanale vechiului regim, care con- 
siderau tineretul acestei ţări — 
tot ce avea mâi bun, mai nobil 
tara asta — ca o ceată de ban- 
diţi şi de trădători, azi se scuză: 
„ințelegeți dv., nam putut face 
altfel. Așa ni s'a impus, Dar sen- 
timentele noastre, vedeţi dv. nu 
puteau merge decât spre legio- 
nari. Ceeace am scris, bineînţe- 
les, n'am simţit”, După aceste 
scuze, oamenii se Simt împăcaţi 
în elastica lor conștiință şi apar 
în verde. 

Mă întreb uneori — şi mă re- 
fer la cazul unor indivizi bine 


cunoscuţi pentru fobia lor legio- 
nară — ce fel de chip trebue să 
aibe această faimoasă inteligen- 
ţă românească pe care o vântu- 
raseră ca pe o flamură de sărbă- 
toare pe toate cărările (cu auto- 
tandreţe: „suntem al dracului de 


închipue că toată ţara asta e atât 
de ştupidă, că, mai ales, legiona- 
rii sunt atâţ de mărginiti şi de 
uituci, încât să ia drept bune toa- 
te tiradele patriotice ale acestor 
indivizi, care până mai ieri, cu 
acelas toc şi din aceeaşi călimară, 
ne osândeau şi ne trimiţeau la 
noarte, 

E desigur un mare  lichelism 





ROMÂNIA MARE 


(Urmare din pag. 1-a) 


Pentrucă avem conștiința 


valori spirituale am cântat imnuri de 
biruinţă în clipa când ţrupe streine 
ocupau ceeace un regim trădător ce- 
Era clipa când valorile spiri- 
tuale ale Neamului, ţinute la întune- 
rec isbueneau la soare. Românismul : 


dase. 


credinţă, dârzenie, luptă pentru el şi 
pentru cei din jurui lui, se așeza din 
nou pe linia destinului acestui neam. 
Odată cu el răsărea din nou, în fie- 
care din noi, încrederea, Certitudinea 
în destinul imperial al României. 
Legiunea n'a fosi cu nimic vinovată 





acestor 


AANAANNANINN N NNINN N NN NN NN NNLNI N NN NL NI NN NL NI NN NI N NI NIN NI NIN NIN NI NN NN NIN N NAN 


(a fost desigur singura mişcare com- 
plet nepătată de ciuntirite lui 1940) 
de mutilarea ţării, Legiunea a suferit 
mai mulț decâţ oricine de aceste cio- 
pârţiri (a suferit acolo unde o tinea 
ţara în ocne, în morminte), Legiunea 
a fost ciopârţită ea însăși 
țara. Ea şi-a cântat şi-şi cântă nu 
Biruinţa ei, (pentru Birninţa aceasta 
Legiunea S'a rugat numai Ja mormin- 
tele Conducătorilor ei) ci biruinţa bi- 
nelui, biruinţa duhului românesc, 
Destinul nostru este destinul unei 
țări mari. Este vorba de o mărime 


odată cu 


sufletească, 
perialismul românesc este un impe- 
rialism spiritual - ortodox. 

Dar, cât de negru trebue să fie 
sufletul aceluia care auzind că vor- 
bim de mesianismul românesc — îşi 
închipue că el poate presupune alt- 
ceva decâţ o țară întreagă. 

Nu vorbim la fiecare pas de idealu! 
intregirii teritoriale, pentrucă suntem 
convinși că în afara lui nu mai avem 
dreptul de a exista ca Neam. 

Cântăm, slăvim, credem şi luptăm 
pentru România legionară, pentrucă 


spirituală, de creaţii. Im- 


numai prin ea vedem realizându-se 


misiunea istorică a Românismului or- 
todox; pentrucă numai prin ea, Euro- 


HI] 


aici, un lichelism care se va 
sancţiona singur. În România 
Nouă, aceşti oameni, chiar dacă 
drept răspuns mar primi decât 
disprețul sau indiferența noastră, 
se vor elimina singuri, după cum 
dintrun organism Care merge 
spre însănătoşire se elimină sin- 
gure urmele boalei care l-a ros. 
E aici o lege divină, — suntem 
azi la o răscruce istorică în care 
o lume veche se duce definitiv 
Si în locul ei se naşte una nouă. 
Nu va trebui să-i elimine nimeni 
pe aceşti oameni, îi va elimina 
însuşi aerul pe care îl vor respi- 
ra, Yrebue să fie foarte tragic să 
fi rămas în formă de restanță a 
unui ev vechi, să trăeşti încă, a- 
tunci când alţii, de vârsta ta, fac 
parte printr'o dumnezeească  o- 
rânduială din evul ce se deschi- 
de. din istoria ce va veni. 

Dar nu de lichelismul lor vrem 
să verbim aici. Ci de altceva, — 
de altceva voim să vorbim în le- 
gătură cu aceşti indivizi inteli- 
genţi, care au pus atât de bine 
țara la cale încât au adus-o pe 


marginea prăpâstiei, — o, cu ce 
minunate argumente, cu ce fraze 
bine aduse din condei — (erau 


atât de inteligenți, de daţi dracu- 
lui de inteligenti) — și iată de- 
spre ce vrem să vorbim: Despre 
marea lor prostie. 


E TIMPUL SA SE TERMINE 
O LEGENDA 


legenda aceasta a unei anumi- 
te  .inteligențe româneşti”. ȘI: 
pentrucă suntem aici în domeniui 
literaturii, să se termine cu prea- 
mărirea genialității dela „Capşa” 
și „Cafe de la Paix”. 

Cafeneaua a ocupat în Franţa 
un loc de frunte în mişcarea cul- 
turală de până acum. Noi am im- 
portat-o din Franţa cum am im- 
portat tot:  litenatura, plastica, 
moda, forma politică, etc... 

Franța îşi avea originalii ei, ra- 
taţii ei. germile ei. Trebuia să a- 
vem şi noi originali noştri, rata- 
ţii noştri, geniile noastre. Fiind- 
că în felul acesta doar, puteam 
să luăm o .„alură” occidentală 
Aşa ne dicta deşteptăciunea noa- 
stră: Franța e o ţară civilizată, 
avem um mode! la îndemână, nu 
me rămâne decât să-l imităm, 
dece să ne batem capul să ne gă- 
sim o formulă proprie. când, în 
onice caz, ea va fi inferioară ce- 
lei franceze. Dacă am fi fost 
proști, nu ne-am fi gândit cât de 
simplu putem să ne ivilizăm 
copiind ceeace am văzut în Fran- 
ţa. Dar cum eram teribil de in- 
teligenţi, iată am găsit drumul 
cel mai scurt, sistemul cel mai 
simpiu. Nici o bătae de cap, e 
deațuns să ai oarecare maleabi- 
ltate și poţi deveni în câteva zile 
un original, un ratat sau un ge- 
niu 


REZULTATUL: 


Toţi acești ani, de  extraordi- 
nară evoluţie, n'au reușit să dea, 
nu un scriitor de talia lui Cara- 
giale sai un poeţ de talia lui 
Eminescu, dar nici ceva ce să le 
semene de departe. Și  printr'o 
curioasă coincidenţă, atât Ion 
Luca Caragiale cât şi Mihail Emi- 
nescu, au fost de cultură ger- 
mană. 


NU CULTURA GERMANA 


a fost aceea care a făcut ma- 
rea valoare, 2 lui Eminescu sau 
Caragiale. ci intuiţia lor genială 
i-a dus spre această cultură, de 
care, simțeau că e singura ce poa- 
te complecta în chip fericit spi- 
ritualitatea românească. 

Noi suntem un neam tânăr, a- 
vem toată prospeţimea şi posibi- 
lităţile creatoare ale copiilor (nu- 
mai ochii foarte ţineri, abea des- 
chişi asupra lumii, pot vedea 
just. E curios cât de repede ui- 
tăm cum eram în întâii ani ai 
vieţii noastre şi considerăm copiii 
la rândul nostru ca pe nişte fiin- 





țe inferioare nouă) — suprâpu- 
neţi peste această prospețime a- 
vidă de hrană consistentă, sufle- 
tească, rafinamentul  decadent 
francez. Era o foarte periculoasă 
jucărie, cea mai periculoasă ju- 
cărie ce ne putea ajunge în mâ- 
nă, 

Am citat cândva în cadrul ace- 
stor note, un pasaj dintr'o carte 
a lui Rainer Maria Rilke, în care 
se vorbea despre cehi. Spunea 12 
un moment dat: „au ajuns la bă- 
trâneţe înainte de a ajunge la 
maturitate”. Mi se părea că ni se 
potriveşte teribil acel pasaj, mai 
ales acum un an când cei cu ochii 
închişi păreau a guverna cultura 
acestei țări. 


SPIRITUALITATEA GERMANA 


gravă, adâncă, constructivă, este 
singura ce se poate armoniza cu 
structura noastră sufletească în- 
trun chip fericit. Cei ce au mers 
pe drumui acesta, n'au ajuns să 
imite, au înțeles dimpotrivă că 
trebue să fim întâ: de toate ro- 
mâni, că neamul acesta are re- 
surse imense Ge creaţie care ne 
dispensează pentru toată storia 
până la împlinirea destinului său 
în această lume, de a mai căuta 
insp'raţii în afară, 


A FI ROMANESC IN 
LITERATURA 


mu înseamnă să ai subiecte din 
România, să te ocupi de români. 
Nu înseamnă numai asta. Insedrn- 
nă a gândi românește, a simţi, 
— mai ales a simţi — româneşte. 
Nu poate interesa că eroul d-tale 
se numește Jon Gheorghe sau 
Muria Românul, dacă dumneata 
scrii despre acești eroi în felul 
lui Proust, Gide sau Cocteau, ești 
neromânesc şi deci inutil în cul- 
tura acestei țări. Iţi vei găsi poa- 
te o utilitate în Franţa, dar aco- 
lo ți se va cere passeporţ și vei 
fi considerat ca un oaspe. Fiind- 
că d-ta mu ești dintre ei. Ești — 
iartă-mă — ca o țărăncuță care 
face pe baroana. 

Dece nu putem noi înţelege 
mureau noastră moblețe de a fi 
încă ţărani ? Dacă am fi înţeles 
lucrul acesta, mar fi crescut a- 
ceastă  desgustătoare buruiană 
enre este „mahalaua  românea- 
scă'”. O „mahala spirituală“, în- 
tâi de toute, 


ACEASTA MAHALA 
ROMANEASCA 


oricare ar fi numele pe care îl 
poartă, — a avut până la un mo- 
ment dat pitorescul ei. Caragiale 
cel puţin a utilizal-o cu atâta 
măestric, încât azi, în timpul lui 
cași mâine, teatru! lui provoacă 
aceeaşi furtună de râsete. Eram 
aşa (dece nu-şi dă seama omul 
din sală că poate e şi el puţin, 
cam „chiar poate de aproape”, în- 
rudit cu un Caţavencu, Danda- 
nache sau cu coana Zoiţica), ne 
amuzam de propriul nostru chip, 
dar toate au un sfârşit. Când a- 
ceastă mahala a deveniţ pericu- 
loasă, când lucrurile sau întors 
in tragic şi eram pe punctul de 
a ne pierde, de a ieşi din Istorie 
pe ușa din dos, e timpul să spu- 
nem: „Destul. Ne-am jucat cu 
focul, ne-am amuzat de vâlvă- 
tăile lui, dar am ajuns pe punc- 
tul de a incendia propria noastră 
casă 


CEEACE NE RAMANE DE FA- 
CUT, NOUA, SCRIITORILOR 


nu este să ne îndopăm cu fol- 
clor, să adoptăm altă moaă lite- 
rară sub titlul de  „românese”. 
Ne rămâne întâi de toate să re- 
nunițărm la cultul unei anumite 
„inte.izenţe” uşoare, şi dacă, din 
întâmplare, am avut-o şi noi, s*o 


numim pur şi simplu „prostie” 
fiindcă asta e numirea ei ade- 
vărată. 


Să nu ne mai obsedeze inteli- 
genţa. Inteligența, în sine, nu în- 
seamnă nimic. Şi un hoț poate fi 
inteligent — şi o prostituată poa- 
te fi inteligentă. Există altceva, 
în care intră tot, un lucru minu- 
nat şi nespus de greu de atins 
„a fi om întreg”. Să avem cultul 
unei cinşte sufleteşti, al muncii, al 
muncii zi de zi care nu vrea să 
obțină un rezultat grăbit şi în- 
şelător, care să fie prin sine în- 
săşi un SCop. 


POEZIA ROMANEASCA NOUA 


a făcut un mare pas înainte 
spre românesc. Emil Botta, Horia 
Stamatu, iată poeți cu care ne 
putem mândri. . 

Proza, cere un efort mai înde- 
lungat, pentrucă mu e rezultatul 
une; atmosfere sufletești, ci are 
nevoe şi de o tradiție, pe care noi 
mo avem, fiindcă a intervenit a- 
ceastă epocă de după unire când 
legătura cu trecutul s'a rupt. 

Va trebui să trecem peste tot 
ce sa scris mai nou în țara asta. 
Şi după aceea să coborim în noi, 
să vedem: ce suntem, ce nu 
suntem, ce putem, ce nu putem, 
Să nu încercăm să fim necinstiţi 
cu un public cu care trebue să 
fim cinstiţi. Dacă în acest public 
se mai afiă resturi din vechea 
mentalitate, să nu ne gândim la 
aceștia, să ne gândim că fiind 
cinstiți suntem pe linia creatoare 
și atât. 

Că neamul întreg e pe linia 
creatoare şi trebue să ne înte- 
grăm în spiritualitatea care mar- 
chează această clipă a istoriei 
romînești, fiindcă altfel ne eli- 
minăm singuri. 


A TE RIDICA ALATURI DE El 


ca să vorbeşti despre legiune şi 
figura sfântă a Căpitanului, nu 
este un omagiu pentru ei, ci o 
penibilă impudoare, 


NU NE MAI RAMANE, 
TUTUROR 


decât să muncim ,să muncim 
cinstit, Fiecare unde se află. Să 
mergem încet, să aruncăm orice 
haină străină, să rămânem în 
hainele noastre oricât de puține 
ni sar părea, să nu visăm să de- 
venim „genii“, să nu ne punem 
problema în sensul „ce rezultat 
va avea munca mea și întrucât 
îmi va măguli vamitatea“. Poate 
ceeace vom scrie noi de acum 
înainte, va fi abea un început 
naiv și greoi — ca orice început 
— al unei literaturi româneşti ce 
abea peste sute de ani va fi la 
apogeu, — altfel nu putem face 
decât aşa cum ne este hărăzit de 
forţe de deasupra noastră. Nu la 
noi şi la valoarea momentană q 
lucrurilor noastre trebue să ne 
gândim, ci la viitorul acestui 
neam, un viitor spre care noi azi 
facem întâii pași. 

Și să terminăm, odată, cu vor- 
bele mari, mai ales. 


ALADIN 








i z mm, : sit 


AURELIAN PÂRVAN 
TIMOCEANU Sf. Gheorghe 





Elozgiu Ardealului 


de ŞTEFAN MIHAIL LAZĂR 


Organizarea haosului românesc 


(Urmare din pag. I-a) 


Așa că disperarea colectivă a impus izolarea ide haos, ca singura 
salvare ce se oferea sufleielor încă nerăvășite de pehlivănia politi- 
că, În izolarea lor, legionarii s'au regăsit, pe înălțimile uitate ale ab- 
solututui românesc. Însă pentrucă cu privit alttel decăt toată lumea, 
societatea românească, după ce la început nu i-a înțeles, mai apoi 
i-a urit; pentrucă în loc să fure și să huzurească, se ofereau durerii 
şi suferințelor într'o dramatică reeducare a spiritului, canalia colec- 
tivă i-a socoti! „exclusiviști, sau „negativiști”. Ei nu știau că izolarea 
și „exclusivismul” legionar este singura și ultima nădejde a româ- 
nismului de a nu deveni toți, o apă şi un pământ, în haosul răului 
colectiv. 

Suferind, s'au structurat în calitate, biruină răul. 

La 14 Septembrie 1940, legionarii şi-au dat seama totuşi că cea 
mai mare jertfă nu fusese aceia de a se smulge din răul colectiv al 
haosuiui românesc, luptând și murind peniru victoria binelui. La 14 
Septembrie 1940 li s'a cerut legionarilor jerifa supremă: să orga- 
nizeze haosul românesc. 

Reintrarea elitelor morale în haos, este sacrificiul suprem. Sun: 
sigur, mult mai dureros decât a putut fi izolarea de haos. Acum | 
se cere să aocepte voluntar vecinătatea răului, astăzi mai masiv 
decât ori când. Acum li se cere să coboare în infernul haosului co- 
iectiv, 

Nu simțiţi o strângere de suflet? Nu vi se pare că luminile 
neamului întâlnesc cel mai mare pericol înfruntâmd întunecimeca 
adâncă, masivă, a Sodomei românești ? 


MIRCEA MATEESCU 





pa va cunoaşte și va învăţa ceva prin 
duh românesc; pentrucă numai prin 
România legionară vom da istoriei 
noastre ținută imperială, 

Pentru a realiza aceasta, aveam 
însă nevoe de stăpânirea româneas- 
că a destinului românesc. Astăzi a- 
vem aces lucru, avem chezăşia viito- 
rului nostru, pe care în România 
„mare” de eri nu-i aveam, 

Să plângem ciuntirile? Lacrimile 
sunt în adevăr 0 forță, dar nu în 
istorie. 

Noi ne strigăm din dureri, cimitire 
şi ruine, biruinţa, 

In calea liimplinirii destinului ro- 
mânese nu maâi stă decât timpul, 

Munca noastră, credința noastră, 
elanul nostru creator, viața noastră 
întreagă îl va umple. Şi atunci, la 
împlinirea vremii, vom trăi abia în 
România legionară, în România Că- 
pitanului, 

Mai este nevoe să repetăm că Ro- 
mânia aceasta — pentru a fi mare şi 
tare spiritualiceşte, aşa cum vrem noi 
pentrucă a vrut Corneliu Codreanu 
— va trebui să fie cât mai curână 
întreagă? 

Dar cine este criminalul care crede 
că dacă n'am plâns durerea, ne-am 
resemnat în ea? 


COSTIN 1. MURGESCU 


Sunt vinovat! Și cad în ge- 
nunchi, cu vinovată remuşcare şi 
smerenie... Sunt vinovat că n'am 
ştiut prețui Sfântul meu Ardeal, 

E o imensă tristeţe că numai 
când l-am pierdut, l-am putut 
regăsi şi iubi nespus! Dar nicio- 
dată nu-l voiu uita! (Acestea nu 
sunt cuvinte pentru gazetă, ci 
însăși desnădejdea fără de sea- 
măn a sufletului meu). 

In ziua de trăznet a hotăririi 
dela Viena şi în cele de încrân- 
cenată sfârtecare care au urmat, 
am fost în oraşul de o frumuseţe 
fără de seamăn, în Clujul cel 
drag ca o mireasă. ...Și atunci 
am înţeles adevărul! Atunci am 
înţeles că Ardealul reprezintă ce 
are mai bun și mai frumos ro- 
mânimea, adică singurul bun şi 
frumos în românime. 

Când am văzut grandioasa, 
sfâșietoarea disperare, când lu- 
mea îngenunchia pe străzi şi să- 
ruta pământul, când Ardealul s'a 
ridica într'o halucinantă desnă- 
dejde „mai bine să moară în pi- 
cioare, decât să trăiască în ge- 
nunchi”, atunci, în zilele de dra- 
mă am prețuit Ardealul până la 
cel mai înalt elogiu şi o neagră 








remișcare m'a cuprins. Am văzut 
înălțimea Ardealului, 

Da, sunt vinovat! Era poate şi 
faptul că mă născusem acolo și 
acolo îmi petrecusem copilăria, 
«Și oricine e dispus să preţuia- 
scă mai mult noutatea. Mai era 
și spurcata demagogie care-mi 
însângerase inima și mi-a amăriît 
copilăria în imaginea unei na- 
țiuni fragmentate: e vorba de 


demagogica idee a autonomiei 
AndealLuului, 
Este indiscutabil că Ardealul 


reprezintă ceeace este mai bun în 
românime: o densă, pură și dârză 
romanitate. Dar: nu a te separa 
de ceilalţi români mai puţin 
dârzi, nu aceasta e soluția. Acea- 
sta ar însemna să-ţi ratezi desti- 
nul nației prin limitare, în loc de 
întindere. Dar nici nu mai con- 
cepem să apucăm drumul „felu- 
lui de-a fi” şi drumul spiritual al 
altor provincii româneşti pentru 
a slăbi esenţa tăre a noastră. Ci 
altceva: Ardealul trebue să im- 
prime „felul de-a fi”, spiritu: său 
şi celorlalte provincii; Ardealul 


să fie „Spiritus rector” al româ- 
nimei. Cu alte cuvinte: primatul 
(Toţi 


Ardealului. spunem că îl 


merilă. Să i-l dăm  prinurmare. 
Și să-l urmăm; el va conduce pe 
viitor românimea). 

Așa cum Germania nu sa re- 
găsit şi n'ar fi avuț forța şi istoria 
pe care o are, dacă n'ar fi fost 
călăuzită de Prusia, al cărei spiritţ 
i-a fost infuzat. (Gândiţi-vă ce 
soartă ar fi avut Germania dacă 
„Spiritus rector” ar fi fost de 
pildă: Bavaria!). 

„Și mai e ceva: ceeace are Ro- 
mânia mai bun: Mișcarea Legio- 
nară se regăsește în Ardeal, iar 
Ardealul în Mișcare. Aceasta nu 
e o simplă întâmplare! 

„Sunt vinovat, Sfinte Ardeal! 
Dar nu te voiu uita niciodată, Şi 
cât voiu trăi, voiu milita pen: 
tru primatul tău, pentru primatul 
spiritului tău şi nu voiu avea 
pace până tu nu vei fi iarăși în- 
treg și mă voiu dute din nou în 
capitala ta: în Clujul iubit și în 
frumosul oraș de margine: Satu- 
Mare. Jur! 

Dar nu vă îndoiţi, credeţi pu- 
ternic că: 

„Se înalță din frânturi e 
Stâncă Ardealul tânăr legionar”. 

„„Aceste rânduri să fie: elogiu 
Ardealului. 








TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. Ţ. Nr. 24464-938 


PD e C.A Cc d AC CRON - - + III ee  AR