Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1940_049_0041

PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov 











IVEDSUL LIIIPAL 


ANUL XLIXe Nr. 4! 
SAMBATA 5 Octombrie 1940 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 


ABONAMENTE: 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢULS5SLEI 


REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianul 23-25 
TELEFON 3.30.10 


autorităţi şi instituţii 1000 lei 
de onoare 500 
particulari 250 „ 











Drumul 
biruinței 


BIR EE RENAU SEEN BERE aaa: aaa 
iii] CERCEI ke A-u-b-b-r-t-l-i 





de VICTOR POPESCU 


Se poate spune și: înfrân- 
gerea este un pus în plus spre 
victorie. Nu-i așa că acum pu: 
tem mai bine înțelege soarta 
noastră? Ce a fost și ce va să 
mai fie? Înfrângerea face parte 
din drumul biruinţei. Este poa- 
te o necesitate a realizării ei. 
N'am vrea să generalizăm, și 
totuşi suntem îindatoraţi să ve- 
dem că acolo unde nu a fost 
sau nu este înfrângere, victo- 
ria n'are înțeles. Sensul ei nu 
poate trăi prin el însuș, ci doar 
în contradicție cu înfrângerea, 
Este, cine ştie, și o îndepăr- 
tată explicație a decadenței 
imperiilor. 

Șirul victoriilor golește con- 
ținutul noțiunii. Atunci reac: 
țiunea dispare. Victoria are 
nevoe de un scop. Ori, o în- 
frângere este unul din cele 
mai puternice scopuri ale sale. 
Ea încurajează, biciuie, asmu- 
te, putem spune, virtuțile. 

Am putea merge şi mai de- 
parte, observând că un om 
plin de el însuşi, deci neînvins, 
va putea fi mai ușor înlăturat, 
decât un altul moderat, lovit 
de toţi, dar care-și apără la 
un moment dat întreaga lui 
ființă de ultima şi cea mai du- 
reroasă înfrângere. 

Nu am vrea să facem o a- 
pologie a înfrângerii. Dimpo- 
trivă biruinţele cari, — cu câ- 
tă vărsare de sânge, cu câtă 
umilință, cu câtă pierdere a 


demnității — au încununat un: 


drum spinos, doresc mai de- 
grabă înțelegere. Dar tocmai 
credința și convingerea în vic- 
toria noastră, îndeamnă acea- 
stă gândire. Tocmai înfrânge- 
rea care a dus la viciorie, şi 
înfrângerea care va trebui să 
aducă cealaltă victorie, acea 
care nu o avem încă, ne în: 
deamnă. 


„Totul este  împotrivă-ne... 
„« Faţa pământului este numai 
buruiană și miros urit, fără 
mâna omului... Numai lucrul 
omenesc, este pentru om. 
Sunt niște cuvinte ce le-am 
găsit răsfoind un volum de 
Alain. Pentru noi, ele înseam- 
nă foarte mult. 


Numai lucrul omenesc este 
pentru om. Da, da, numai el ne 
ridică. Lucrul nostru, încorda- 
rea noastră, înfrângerea noa- 
stră, biruința noastră. 

A fi înfrânți, este un îndemn 
de a lucra pentru noi. Este o 
datorie. Pentru înfrânți nimeni 
nu lucrează, nici gândeşte. Pe 
vremuri înfrânţii erau sclavi. 
Uliima degradare, dezonoarea 
cea mai cumplită. Se tăceau 


războae pentru a aduce sclavi. 
Fiindcă sensul înfrânțţilor era 
acela al celor ce lucrau. Ei n'a- 
veau drepturi, ci datorii, 

Dar a lucra prin noi, este a 
birui. 

— Numai lucrul omenesc 
este pentru om. Infrântul lu- 
crează și deaceea birue. Dea- 
ceea înfrângerea poartă înspre 
biruință, 

Orideciteori cineva se încor- 
dează în muncă spre a eși din 
înfrângere, are mai mulți sorți 
de izbândă. Chiar și Mântui- 
torul ne-a spus odinioară: a- 
jută-te pe tine însuţi, ca să te 
ajute Dumnezeu. Ori, cine se 
ajută mai mult decât cel căzut 
în întunecime. Cel scoborit 
unde nu poate rămâne. Cel ce 
plânge. Infrântul. 

Deaceea înfrângerea este 
un pas spre victorie. O atra- 
ge, pe cât înseamnă încă o a- 
propiere de ea, înfrângerea şi 
victoria sunt legate împreună. 
Sau mai bine spus, una lămu- 
rește drumul celeilalte. 

Infrâniul capătă drept la 
victorie. Dar cu condiţia să o 
poată merita, Şi dobândi. 








(Urmare în pag. 5-a) 


OCTAVIAN SMIGELSCHI 





RĂSCUMPARAR 


Ceva s'a schimbat, totuși. Ceva care, până de curând 
— mai precis, până acum o lună — era îndreptăţirea or- 
goliului nostru personal, a personalităţii noastre agre- 
siv rotunjită, mereu la pândă, mereu, trează, veșnic bă- 
nuitoare: nu mai suntem singuri, umul câte unul, exis- 
iențe monadice rătăcind la întâmplare și tresărind spe- 
riaţi: „stai, cine-i ?” — oridecâteori întâmplarea făcea 
să nu ne mai putem ocoli. Ca și cum nu am fi fost cu 
toții din marea familie româmească | 

Aduceţi-vă aminte — nu se poate să fi uitat — la 
câte fonmalităţi pașaportare era supus și prin ce ca- 
rantină a neincrederii trebuia să întârzie oricine voia 
să pătrundă în intimitatea noastră sufletească. Ce or- 
goliu de a ne simţi altfel ascundeam sub masca nepăsă- 
rii aparente, dar și câtă tristețe desnădăjduită de a 
nu ne putea deschide sufletul odată cu palma întinsă 
pentru a strânge în ea mâma celuilalt | 

Fără'ndoială, aceleași imagini sau priveliști cdmi- 
rate, lecturi și amintiri împărtășite, simpliticenu mult tor- 
rnalităţile introductive: fineţea de stampă japoneză a 
parcului loanid, toamna; exuberonța florală a Cișmi- 
giului și reculegerea austeră 'a parcului Carol — mai 
solemnă și elegiacă, e drept, decât grădina muzeului 
Rodin din Paris, de um farmec al intimității fără pere- 
che — dar grădini și parcuri pe cari în ruptul capului 
nu le-am schimba cu „neglijența” artistică atât de sâr- 
gulincios întreținută a Cascine-lor florentine; sau Furtu- 
na lui Giorgione dela Academia veneţionă, ori Pleia- 
dele lui Gobineau... 

Așa ne recunoșteam câţiva, puţini, și ne îngăduiam 
unii pe alții. 

Eram însă ceilalți cărora nu le știam spune pe nume, 
pe care-i presimțeam numai — „cu nevoi și cu dureri” 
— trăind alături cu noi, departe sau aproape — deo- 
parte totuși — în anonimatul unor existențe toatalizate 
doar numeric și statistic. Anonimat, pentrucă nu-i cu- 
noșteam mai mult decât ei pe noi și decât se știau fie- 
care, unul pe altul. Dar lipsa dor din sufletul nostru ne 
durea și mu aveam curajul să măsurăm adâncimea 
golului pustietor pe care absența lor ne-o lăsa în su- 
fete. 

Să nu ne putem înţelege și să nu putem comunica 
altfel decât prin simbolurile geograriei și pentru scopuri 
politice, profesionale, sau administrative? 

Ce-l interesează pe călătorul grăbit, care dă busna 
pe treapta vagonului gata să pornească din staţie, fi- 
neţea de stampă japoneză a parcului Ioanid; sau ce-i 


Nat 


Acţiunea psihică obiectivată a indi- 
vidului, constituie pentru cunoscutul 
sociolog german, Weber, structura so- 
cietăţii. Evadată sub una din multi- 
plele forme de expresie ale omului, 
din conținutul subiectiv, activitatea 
psihică a individului — spune el --—- 
intră într'o serie sau mai multe de ra- 
porturi, cari îi dau o înfăţişare „sui 
generis” și o mare putere de coerci- 
țiune. Dar nu orice activitate psihică 
a individului are această capacitate. 
Sunt o serie de mărunte mişcări sufle.- 
tești, cari ţin atât de strâns de parti: 
cularitatea biologică a individului, în- 
cât le este peste putinţă să se obiecti- 
veze. In consecință — precizează We- 
ber — numai acțiunea cu sens social este 
în stare să devină realitate socială. 
Ce înseamnă însă sens social, We- 
ber nu precizează. Din această pricină 
mulţi comentatori cred că el a înțeles 
prin aceasta, scopul acțiunii. Acţiunea 
sau raportul psihic cu sens social, ar 
însemna deci, în această interpretare, 
că este numai aceia, făcută în vederea 
unor urmări care să intereseze în spe- 
cial colectivitatea. Este, bine înţeles, 
un fel de-a înţelege lucrurile. Dar ar 
fi un finalism greu de explicat în cori- 
cepția generală a lui Weber, pentru 
care este limpede că sensul e un pro- 
dus cauzal, în funcţie de societate. 

Noi credem că sensul social al unei 
acțiuni oarecare a individului, nu con- 
stă în vizarea unui atare scop. Pen- 
trucă, nu vedem dece această finali- 
tate sar mai vrea explicată și cauzal, 
cum cu certitudine rezultă din opera 
lui Weber. O finalitate este ea însăşi 
O cauză —ca să zicem așa — nu mai 
are nevoie de o explicaţie cauzală. 

Pe de altă parte această teorie s'ar 
îsbi imediat de nulitatea practică, im- 





Portret 





EA DIN PĂCAT 


de MIHAI NICULESCU 


pasă ciobanului dela stâna care se zărește sus, întro 
rariște de fagi, de „Furtuna'” lui Giorgione ori de „Ple- 
iadele" unui Gobineau ? 

Cât vezi cu ochii și dincolo de zarea ochilor e 
numai Ţară Românească — țarină concretă, cu ogoa- 
re din primăvară și piscuri dinainte de istorie, cu 
iroițe la răscruci de drumuri, au mânăstiri domnești în 
funduri de văi împădurite și ziduri de cetate în ruină 
ia vremelnice hotare. Aceasta a amintirea noastră su 
premă, e Patria — țarină frământată laolaltă au istoria, 
cu legendele și cu dreapta credinţă. 

Dar câţi înțeleg graiul acestui peisaj grăitor suflete- 
lor — unic pentru noi ? 

- 

Trenul aleargă în noapte spre feeria de lumini 
multicolore a orașului sgomotas de viață, ocolește 
gâtâind printr'o margine de mahala 'cţipită în linişte 
posacă, flueră în treacăt pe la un canton, trezind impie- 
gatul care-i răspunde somnoros de sub streașină, mo- 
jăind dintr'un fanion de tablă. Ca o suveică fără odih- 
nă, el poartă dela un loc la altul urzeala nevăzută a 
unui gând care nu ostenește să se întrebe: cum ne-am 
putea cunoaște ? Cum ar fi cu putință să ne socotim 
câţi suntem, altlel decât priniro  numărătoare obiș- 
nuită ? 

Certitudinea pe care-o căutăm, nu ne-o va putea da 


pracemiajul statistic, — după vârstă, profesie, grad de 
cultură, etc. — Acum credem că, în sfărșit, se poate 
răspunde: 


Suntem toţi acei cari ne simțim între noi astăzi, la 
noi acasă, în marea familie românească. 

E un sentiment de căldură și de intimitate fizică pe 
care, în afara căminului, l-am mai încercat poate, în 
școală sau la universitate dar sicnur mai tărziu, în ar- 
nată. 

Acum ne putem întinde mâinile și strânge camara- 
derește, ne putem privi deschis, în ochi, până în adân: 
cul sufletelor care nu mai au nimic de ascuns, ci dim- 
potrivă, atâtea să-și spună! Acuma, da, recunoaștem 
să fim „strânşi uniţi” dar nu în jurul unei himere invo- 
cată cu tremolo în glas de toți acei cari se prăpădeau 
de jalea ţării simţindu-și primeiduite interesele şi situa- 
țiunile personale, ci uniţi prin reclitatea vie a sufletu- 
lui românesc regăsit cu o sguduitoare tresărire una 
nimă, în exemplul vieții și morţii Căpitanului. Dăruin- 
du-și zilele pentru ceilalţi, Corneliu Codreanu ne-a răs- 
cumpărat pe toți din păcatul însângerării. 





Ce datorim 
Ardealului... 


de COSTIN I. MURGESCU 


Ardealul este matca noa- 
stră, este singura explicaţie 
a permanenţei noastre isto- 
rice.  Deacee el nu poate fi 
niciodată actualizat; pentru- 
că trăește permanent în ac- 
tualitate, mereu în inima 
existenței românești, 

Este în această credinţă și 
o explicație a faptului că 
rândurile acestui elogiu n'au 
apărut în clipa când pămân- 
tul lui ne era furat; elogiul 
Ardealului este (trebue, mai 
bine spus să fie) oricând o 
mărturisire a preocupărilor 
românești: astăzi, tot așa ca 
și mâine, în zile de înfrigu- 
rată bucurie, ca și în zile de 
desnădejde. Cine a simţit 
prezenţa Ardealului numai în 
clipa când trupul lui ne-a 
fost rupt, n'a înțeles nimic 
din istoria românească. Cine, 
dintre streini, ne mângâe 
spunându-ne că toate regiu- 
nile bogate 'din Ardeal, ne-au 
fost lăsate — la Viena — 
nouă, ma pătruns cu nimic 
în sufletul şi în drama ro- 
mânească. Iar cei dintre noi 
care plâng câteva clădiri sau 
şosele rămase „dincolo“ — 
plâng, dar nu știu pentruce 
plâng ! 

Nu bogății, bani sau șosele, 
ne-au rămas nouă în Ardea- 
lul robit, ci sufletul  româ- 
nesc l-au încătușat acolo ! 

istoria noastră toată începe 
în Ardeal, începe în Munţii 
şi pe văile rugurilor dace; 
începe pe malul râurilor lui 
Gelu şi Menumorod; începe 
în munții din care ne-au co- 
borît, ca un dar ceresc, des- 
călecătorii țării. Poporul, po- 
porul cel mare și curat, când 
a vrut să găsească explicaţia 
ființei lui politice şi iztorice, 





(Urmare în pag. 6-a) 









de LUCA DUMITRESCU 


pusă de rezerva cu care sunt primite 
în general acțiunile indivizilor, îndrep- 
tate vădit în scopuri sociale. Faptul a: 
cesta explică dealtminteri și prăpastia 
dintre tiranie şi dictatura consimţită, 
sau în termeni moderni mai dulci: 
dintre statul autoritar şi cel totalitar 
In statul autoritar individul conducă- 
tor crede că fericește poporul cu mă- 
surile pe care le ia după cum îl taie 
pe el capul. Incontestabil că măsurile 
lui au un scop social, dar au, ne între- 
băm şi capacitatea de obiectivare a 
acelor acţiuni cu sens social, cum le 
numeşte Weber? Fără îndoială, mu! 
Oricât de bine intenţionat ar fi un ast- 
fel de act, dat fiind că vine de sus în 
jos, va fi privit chiondorâși de comu- 
nitate care, nu va întârzia să-l asocie- 
ze în bănuitoarea sa sensibihtate, cu 
sentimentul de reacţie cu care primeş- 
te — să zicem — măsurile jiscale. Pe 
câtă vreme, dincolo în statul totalitar, 
conducătorul reprezentând o formă 
consimţită, comunitatea se bucură de 
un fel de participaţiune la acţiunile lui 
şi atunci, orice act i se obiectivează, în- 
stantaneu. 

Acelaş fenomen se petrece şi cu alte 
acte ale indivizilor. O poezie patrio- 
tică bunăoară, este cu foarte multă ușu- 
rință  'suspectată, dacă nu se leagă 
profund cu consimțământu!  masselor 
naționale. 

Părerea noastră deci, este că Weber 
prin sens social, înţelege acz2a calitate 
intrinsecă a unor raporturi sociale de-a 
se simpatiza între ele; acea particu- 
lară însușire a unor activităţi psihice 
ale individului de-a se comunica ; adi- 
că acel atribut pe care în estetică îl 
numim putere emotivă sau simpatie 
estetică. 

Credem că suntem îndreptățiți în a- 
ceastă judecată chiar de un termen pe 
care îl utilizează Weber. Când vorbe- 
şte de metoda explicării f>nomenului 
social, Weber spune, că înainte de-a fi 
explicat, el trebuie înțeles. Dar înţele. 
gerea fenomenului social, nu se poat» 
opera decât prin trăire, fiindcă ceva e 
să înţelegi un lucru şi altceva să-l cu- 
noşti. Cunoaşterea este mai mult o iden- 
tificare exterioară a obiectului. In 
orice caz o acțiune logică, care presu- 
pune izolarea analitică a obiectului, 
ceeace uneori echivalează cu uciderea 
lui. Ea este posibilă în ştiinţele pozi- 
tive „unde în loc de un fapt viu, se poa- 
te studia concludent şi un cadavru. Dar 
un fenomen social nu se poate studia 
mort.  Deaceia — spune Weber — el 
trebuie înţeles; trăit adică, în dina- 
mica sa lăuntrică; în starea sa de 
proces. Inţelegerea nu s2 poute realiza 
deci decât pe cale psihologică. Iar pro- 
cesul acesta psihologic de cunoaştere, 
Weber îl numeşte „Einfiihlung“. Ein- 
fihlung est: așa dar un fel de trăire 
în imtelect a fenomenului, printr'o 
simpatie naturală între subiect şi o- 
biect. 


Această stare de simpatizare natu- 
rală cu comunitatea, credem noi că este 
acea calitat2 pe care o au unele rapor- 
turi, unele acţiuni psihice ale individu- 
lui, cari devin sociale. Așa se pare că 
trebuie înţeles la Weber, sensul social 
al unor acţiuni psihice ale individului. 

Este drept că între individ şi socie- 
tate, aceasta din urmă primează. Insă 
pentru cari motive primează ? lată în- 
trebarea adevărată pe care irebuie să 
ne-o punem. Societatea este o realitate 
incontestabilă, dar ea se naște din anu- 
mite raporturi între indivizi. Rapor- 
turi cari fără să fie voluntare sunt to- 
tuşi determinante. Apa rezuliă dintr'un 
raport anumit al oxigenului cu hidro: 
genul. Se poate spune oare că un oxi- 
gem şi doi hidrogeni s'au hotărit și ei 
să creeze ceva pe lume şi-atunci s'au 
unit şi-au făcut apa? Nu. Apa a îizșit 
dintr'o simpatie intrinsecă a propor- 
țiilor, dim acea afinitate a factorilor ei 
care s'a manifestat pest2 voinţa lor. 
Tot aşa şi cu societatea. Ea s'a născut 
din anumite raporturi dintre indivizi, 
iar mu pentrucă aşa au voit-o sei, ci pen- 
trucă în sinea lor, raporturile acestea 
purtau, apriori, sensul social. Ea pri- 
mează deci, printr'o necesitate a rapor- 
turilor dintre indivizi. Numai așa ne 
putem explica şi inițiativele istorice ale 
indivizilor. Un Corneliu Codreanu, un 
Hitler, un Mussolini, sunt oameni ale 
căror acțiuni se bucură de o amplă 
forță vibratorie, d2 o mare putere sim- 
patetică în massele pe cari implicit le 
şi reprezintă. Oamenii aceștia trăiesc 
foarte puţin dacă nu deloc în raportu- 
rile individualității lor biologice. Viaţa 
lor este în întregime blocată de acte 
cu sens social, 

Iată dece din pricina acestei capaci- 
tăți de-a se obiectiva şi-a deveni socia- 
lă, a unei părți din activitatea noa- 
sfră psihică, spuneam paradoxând pu- 
țin întrun articol trecut al nostru, că 
omul nou trebuie să se mulțumească 
numai cu umilul rol de erou. 





L/] 


E ai) 





In cronicile precedente, am 
stănruit ca lectorul să nu soco- 
tească literatură, ceeace scriam, 
deoarece atribuim termenului un 
înțeles, pe care voiam să-l alun- 
găm din expunerea noastră des- 
pre cărţile lui Corneliu Codreanu 
și Ion Moţa.! Nu facem litera- 
tură.  Consideraţiile următoare 
lămuresc dece. Putem analiza no- 
țiunea literatură sub două as- 
pecte ; al autorului şi al lectoru- 
lui, Aici interesează aspectul 
prim al producătorului. 

Intâia accepţiune a termenu- 
sui o indică originea sa neolio- 
gistică ; dela 1830 am început să 
jacem literatură, sub îndemnul 
vurburător al lui Eliade ; „scrisţi, 
păeți“, etc. Trecând peste „„mo- 
dernismul“ febrilităţii  apeluiui, 
reținem faptul că literatura era 
în legătură cu scrisul, şi că, spre 
a 0 avea trebuia să scriem. De 
la Eliade până astăzi, legătura 
sa păstrat între cele două noţi- 
uni, şi în mod obișnuit se crede 
că într'o ţară în care se scrie exi- 
stă şi literatură. Că înainte de 
1830 n'a existat lucrul este o evi. 
denţă istorică, 

Ne întrebăm atunci cum sa 
înfățișat la noi actul de a scrie, 
până la data contactului  „cul- 
tural“ cu apusul ? . 

Incepem prin a aminti  exis- 
tenţa în limba veche a termenu- 
lui scriptură, acum dispărut. Dar 
scriptură nu este totuna cu lite- 
ratură şi nu trebue să me inchi- 
puim Că primul termen a fost 
înocuit de al doilea. Astăzi spu- 
nem „scriptură“  referindu-ne la 
Biblie, şi invocăm litera Evan- 
gheliei în sens scriptural, Regre- 
tându-i dispariția din limba cu- 
rentă, Ovid Densusianu observă 
că scriptură înseamna „felul de 
a scrie“ şi „ceea ce este scris, 
de exemplu ,o carte, un docu- 
ment“. (Limba Română în Seco- 
lul al XVI-lea, Lexicul Curs 
1932-—1933, pag. 57). Filologul nu 
stărue asupra semnificaţiilor ce 
ne-ar interesa enorm, dacă ar fi 
scoase din nesiguranța interpre- 
tării. Cuvântul nu vine pe calea 
directă a latinei vulgare, din cla- 
sicul „scriptura“, pentrucă îl gă- 
sim nesupus legilor fonetice. In- 
trarca lui în limbă se datoreşte 
acțiunii savante a traducătorilor 
Bibliei. Accepţiunea pe care o 
constată 'Ovid Densuşianu este 
însă aceeaş cu a cuvântului din 
latina dlasică, unde el însemna 
„fel de a scrie“, „carte“, „text 
de lege“, trecerea la sensul ce-l 
leagă de Biblie făcându-se de că- 
tre autorii creștini, Se ştie însă 
că părinţii bisericii nu au aug- 
mentat cu un înțeles teologic ter- 
menul, ci ei mau făcut decât să 
transpună sensul fradiț:onai păs- 
trat „cărţii“ sfinte în limbile ră- 
săritene, încât suntem tentaţi 
să credem că a existat ceva din 
semsul în tradiţional şi în alasi- 
cul „scriptura“, 

Faptul că în latineşte carte se 
spune „liber“, ne îngădue într'a- 
devăr să admitem că înţelesul 
tradițional răsăritean a fost efec- 
tiv în momentul când latinii au 
adaptat alfabetul şi au deprins 
sorierea, 

Imlesnită qe cultura grecească 
pitagoreică, din sudul Italiei, a- 
daptarea alfabetului a adus prin 
urmare, sau a deșteptat sensuri 
pe care le descoperim şi astăzi 
în literile şi numerele latine. 
„Liber“ se numea pielița albă 
dintre scoarță moartă a unui 
copac şi lemnul său viu. Consi- 
deraţiile cele putem face prezintă 
rumeroase dificultăţi, în ce pri- 
veşte exactitatea ştiinţifică, dar 
ținând în seamă că filologia nu 
e ştiinţă fără controverse, hazar- 
dăm aproximaţiile noastre, nă- 
dăiduina câştigul posibil al sem- 








CRONICA 
Carte si tradiție 


ber“ în accepţia primitivă suge- 
rează ideia de creştere „pieliţa 
albă“ dintre scoarță şi lemn, fiind 
locul de continuă prefacere în 
procesul vegatal. Prin „liber“ 
arborele participă la viaţă şi la 
moarte, ca holar între cele două 
procase. Intrepretarea aceasta se 
completează cu alta care reiese 
din faptul interiorității „pieliţei 
albe“. Ca să fie vie, ea trebue să 
rămână ascunsă. Adaosul sensu- 
lui de ascundere ni-l îndreptă- 
țeşte apropierea semantică ce ni 
se pare a fi între „liber“ şi 
tema grecescului  „labyrinthos“, 
cuvânt, ce însemna „plin de oco- 
luri“, scoică marină, sensuri ce 
duc uşor la acela de Labyrint. 

In limba franceză, „livre“, pro- 
vine din latinescul „liber“, Inţe- 
lesul cultural urmărit de noi, sa 
păstrat în cultura franceză, poate 
mai clar decât în orice cultură 
modernă. Se ştie într'adevăr, e- 
fortul unora din poeţii francezi, 
(Baudelaire, Malarm6), de a scrie 
o singură carte, „le livre“, dând 
termenului cuprinsul unie al unei 
singure ştiinţe: metafizica. La 
Mallorme „cartea“ trebue să as- 
cundă, deci să cuprindă şi să 
sugereze „absolutul“. Limba ro- 
mână n'a moștenit pe liber ci alt 
cuvânt datinesc, charta, de ori- 
gine grecească,  chartâs însem- 
Hând joaie de papură. Române- 
scul „papură“ nu este însă de 
cât tot anticul „papyrus“, care 
sa păstrat în limba franceză cu 
sensul de „papier“. 

Despre carte Ovid Densușianu 
admite că reprezintă  plurarul 
chartae, sau refacerea în spiri- 
tul limbii românești după mo- 
delul parte-părţi 4,pluralul cărți 
sa întors la singular devenind 
carte“). Observând că în limba 
greacă veche pentru „arie“ se 
spunea „biblos“ cuvânt cu acelaș 
înțeles de „foaie de papyrus“, de 
strat al lujerului „„papurei“, nu 
trebue să credem, cum nici în 
cazul luj „liber“ că sensul se re- 
ferea numai la obiectul care ser- 
via la aşternerea serisului. Sun- 
tem datori să admitem amplifi- 
sarea sensului primitiv al instru- 
mentului, cu sensul tot primitiv 
al intenției Alfabetul trecea dela 
popor la popor, şi odată cu pro- 
cesul de potrivire la spiritul lim- 
bii, se încorpora în gândire şi 
intenţia pentru care se scria, 
scopul ce-l slujea alfabetul. A- 
firmând că intenţia a predotmi- 
nat, în denumiri, ci nu instru- 
mentul, subliniem caracterul ei 
teologic, după cum atestă traai- 


ţia cărţilor sybiline. (Libri Sy- 
bilini), 
Sensul teologic exclusiv l-a 


obținut grecescu „biblos“, oda- 
tă cu începerea lumii creștine, 
unde „carte“ a însemnat „SCTIp- 
tura sacră“. Deoarece nu urmărim 
aici să stabilim proprietatea teo- 
lagiei asupra termenilor ne în- 
toarcem la constatarea făcută de 


profesorul Densuşianu asupra 
termenului „scriptură“ aflat în 
româneasca veche cu sens laic, 


fără a mai căuta să arătăm că 
sensul tradiţional, sacru, l-ar fi 
putut produce însuşi spiritul lim- 
bi noastre, ca una ce moştenea 
depozitul tradiţional al celei la- 
tine. Ce putem înţelege când zi- 
cem „fel de a scrie?“ Ne lămu- 
rim ştiind că atât în grecește cât 
şi în latinește „carta“ însemna 


strai, ceva ce se desparte din- 
trun tot, Ar fi accepțiunea ac- 
tuală a „paginei“, şi acest cuvânt 
provenind dim latinesul „pagina“ 
se însemna „foaie de. scris“ faţa 
umei scrisori, „pagină“. 

In „chartă“ intră ideia felu- 
tai de a se scmie, dacă ne refe- 
rim la faptul că redaotarea căr- 
ţii se produce numai treptat, 
„pagină“ după „pagină“. Creșie- 
rea ordonată se respectă în ca- 
zu | întocmirii unei opere scri- 
se, mai mult decât în pictură şi 
s-ulptură şi chiar în arhitectu- 
ră, arte în care admitem ca au- 
torul să pornească execuţia de 
unde îi conv.ae. O ideie mai 
justă despre ordinea formativă a 
unei scrieri, ne facem cu ajuto- 
rul procesului de cetire,  obser- 
vând anume că nu putem citi de 
cât începâud ded treptele pri- 
me,  — pagină, versuri, mpara- 
grafe, — și  înaintâaa astiei 
până ia rândurile finaie. Conse- 
cința acestui fel de a citi, este că 
nu înțelegem dintr'odată o car- 
te. Dacă ne oprim la paginile de 
la început, la intâile versuri 
dntrun poem sau la rândurile 
din fruntea unui capitol, nu a- 
firmăm că am citit sucrarea, şi 
cu atâţ mai puțin că am înţe- 
les-o. lIinţelegerea nu se produce 
decât la ultitmele rânduri citite. 
Ce sens vom da acestei ierarhi- 
zări ? 

Ne stăpânește, fără  indoială, 
un respect deosebit și avem par- 
că o senzaţie de înfiorare, ia 
gândul că 0 lucrare a mâ.nilor 
noastre, a cărei ființă este' ne- 
văzută, ascunsă sub semne con- 
venţionale de cerneală, se asea- 
mănă înatr'atât cu un arbore ca- 
re creşte an de an şi se mărește 
înălțându-se. Se ştie mentaiita- 
tea comună de a nu mai citi o 
carte care a fosţ citită. Am pu- 
țea vorbi despre o superstiție a 
cittoruui întâmplător care nu se 
lasă convins să citească a doua 
oară sau a treia oară, pentru 
motivul că ține minte cuprinsul. 
Ori, toomai în această memorie 
a cuprinsului, ni se pătre a fio 
gravă îmşelare. Penltrucă, ceeace 
se ţine minte după lectură, nu 
mai Ssunţ gradele de înaintare, 
nu mai este sentimentul de fri- 
că şi evlavie al luminării înţele- 
gerii, ci o imagine vagă, un ele- 
măr de stă matură decât inte- 
lectivă, periferial şi inert. O 
carte nu se înţelege decât în 
momentul când o citești, în mo- 


mentul când ai semtimentul de 
străbatere a unui labirint, — i- 
deia de „labirint“ degajându-se 


natural din înica de a nu şti da- 
că  înțeegi tot. Caracterul labi- 
rintic al unei cărți obiigă la 
vectura ei de  mumeroase ori, 
sau mai just, o carte trebue în- 
tocmită Jlabirinitic, pentru a im- 
plica în “construcţia «ei cițirea de 
nenumărate ori. Aşa că nu pod 
te fi vorba de ținerea de minte 
a cuprimsului unei cărţi, memo- 
ria în acesț caz fiind goală, de- 
oarece am stabilit că nu înțele- 
gem decât în momentul când o 
citim. 

Rămâne atunti să  precizăm 
rolul “memoriei. Putem spune că 
nu folosește, că nu trebue să 
păstrăm în minte  „cuprinsuu“ 
unei cărţi? Nicidecum! Memo- 
ris! împlinește funcţia ei  esen- 
iată care este lînsă de a îndem- 
ma să citeşti din nou. "Ți-aduci 
aminte că îm cutare carte se află 
sensuri adâurci şi citeşti încă 0- 


“ UNIVERSUL. LITERAR 


nu uiţi că întrun muzeu se afă 
un tablou celebru la care mergi 
să-l vezi când şi când. Me- 
moria te ajută să rememorizezi, 
adică să cuprinz din nou în în- 
țelegerea  reaiă, sensurile vii. 
Vom spune astfe! că, dintr'o iec- 
tură, păstrăm îu amintire numai 
ideia că trebue să ne reamintim 
cuprinsui şi trebue să citim încă 
odată, 

Să se remăr-e că am făcut 
consideraţiile acestea având în 
vedere pe Lector, ne-am referit 
la memoria cei ce citeşte; nu 
mai puţin interesante sunt  in- 
tenpretările când me referim la 
autor, când considerăm prin ur- 
mare memoria celui care a scris. 
Din acest unghi, problema ni se 
pare chiar cu muit mai impor- 
tantă, fiindcă ea ne siieşte să ne 
întrebăm asupra orig.nii alfabe- 
tului. Intr'adevăr, peatruce au 
scris primii autori ? Dacă admi- 
tem că alfabetul a fost inventat 
de către teoiogi şi nu de către 
negustori, întrebarea cu atât 
mai mult stărue, când știm că 
țeo.ogia își are un început tra- 
dițional şi prin urmare doctrina 
se adâncea pr.n practici rituale 
şi se transnitea pe cale orală. 
Multe adevăruri teologice se 
transmiteau număi oral, fiind 
interdikţi; asupra desvălu,rii lor 
îm scris. Daaltminteri întemeie- 
torii de rel.gii iau fost predica- 
tori, au explicat în fata mulţimii 
legea. 

Cât de semnificativ este fap- 
tu] îndoctrinărij teologice prin 
predicaţie, îl demonstrează, în 
ce ne privește pe noi, românii, 
modul cum folosim astăzi unele 
cuvinte cu înțeles vechi religios. 
Profesorul Densuşianu a stabilit 
deosebirea  funcț.onală dintre 
„vorbire“, „limbă“ şi „cuvânt“. 
(D.rectivele dduale în roma- 
nistică și  linguistică generală, 
curs, 1932, 1933). 

ICu aproximaţie, se admite că 
„vorbire“ este actul spontan al 
fiecăruia care se exprimă reac- 
ționânad prin grai, față de cineva 
sau ceva; limbă ar fi mai degra- 
bă exprimarea în scris după re- 
guli „gramaticale“, limba, chiar 
când mu este socotită exprimare 
în scris, este altceva decât vor- 
birea, în sensul în căre se spu- 
ne: „învăţăm o limbă străină“, 
şi nu „o vorbire străină“. Zi- 
cem „învăţăm o îimbă“, având 
în vedere regulile din tratate şi 
nu zicem „învăţăm o vorbire“, 
fiimăcă nu îngădue spontaneita- 
tea vorbirii, acţ viu şi imprevi- 
zibil, sprijinit pe libertate şi 
creștere. Astfel când cineva 
spune că a învățat să vorbească 
limba ţării, înțelegem că a de- 
prins graiul prin contactul de 
toată ziua cu oamenii. Alături 
de „vorbire“ şi „limbă“ există 
însă „cuvântul” care ne intere- 
sează mai de aproape în ce pri- 
vește moăul de transmitere al 
doctrinelor teologice. 

Ideia de predică a învăţă- 
turii s'a păstrat în remâneşte în 
„cuvânt“, a cărei derivație dn 
conventum, indică „adunările“ 
primlor creştini, iar  accepţiile 
ce se desprind din formule ca 
„te cred pe cuvânt“, sau „dă-ți 
cuvântul“, me trimet la sensul 
latinesc pe lângă cel de „adu- 
nare“, de „jurisdicție“, sub.i- 
niind adică ceeace sa fixat în 


„adunare“. O parte din învă- 
țătură, se stabilea în „adunare“ 
şi faptui de a fi participat la 


predică sau la fapta profetică, la 
minune, constituia o garanție a 
păstrării şi verificării docrrimnei 


In acesț procedeu al comunicării 
oraie, în put.nţa ca o doctrină să 
fie răspândită prin fapte, prin 
„Pilde“, vedem noi putinţa de a 
da istoriei un cu totu, at înţe- 
les decâţ cel ce pare a fi stăpâ- 
nitor în mentalitatea de până azi. 

La o zută înto:mire a „storiei 
ca ştiinţă ne obliga mișcarea le- 
giomără, care în acest caz, nu 
trebue să fie asimilată mișcări- 
lor de  masse moderne, stârnite 
de imperative econcamice, ci mo= 
delul acţiunii lui Corneliu  Co- 
dreanu şi Ion Moţa se găsește 
în metoda profetică .de îndoctri- 
nare. 

_Precizăm că „metoda profeti- 
că“ o înțeiegem şi spațial ca 
înfățșare, faptă, prezenţă, și 
temporal ca anticipare a viitoru- 
iui, şi, în fine, în sensul sfân- 
tuuj Pavel, ca o scoatere la lu- 
mină a adevărurilor ascunse. 

Revenind ia întrebarea ce 
ne-am pus-o, asupra motivului 
pentru câre au scris primii au- 
tori, admițând că aceştia au fost 
ţeologi, răspundem, după cele 
expuse despre răspândirea orală 
a religiilor, că scr-sul a avuţ ro- 
stul de a păstra doctrina intactă 
peniru înșiși propagatorii ei, — 
pentru aceia cari âveau m:siunea 
so transforme oral, în fapte şi 
minuni, dela generație la gene- 
rație. Teologal vorbind alfabe- 
tul a fost inventat de preoți, nu 
spre a convinge prin scr:eri, pe 
necredincioși, ci pentru a instrui 
tagma preoțească, aşa fel ca, du- 
pă sute de ani, fundamentele re- 
ligiei să nu se uite ci rămânând 
vii, ea la început, să dea aceeaș 
putere de a cuvânta. 

„Cuvântui“' să nu se uite, să 
nu moară! Așă încât, putem a- 
firma fără teamă de  înșelare, 
că dacă la un momen dat scade 
credința în popor, dacă religio- 
zitatea se împuţinează ca sen- 
sibititate, dăcă, în sfârșit, sensul 
log al dogmelor se pierde, 
sdruncinând și morala lor — a- 
cest proces grav de desindoctri- 
nare se datorește preoților, şi 
este semn că ej au uitat adevă- 
rurile ascunse ale teoiogiei. Și 
când zicem „adevăruri ascunse“ 
me refenim la ceea ce s'a scris în 
mod special pentru ei, ca ei să 
citească, să înțeleagă şi să tăi- 
măcească. Actul cetirii precede 
pe al predicei, — ritual care în- 
semnează că înainte de a vorbi 
mulțimii adunate, leatarul scrie- 
rii sacre a înţeles adevărul și 
transmite din el partea care a ro- 
dit ca un pom. In adâncimea lui 
adevărul rămâne mai departe as- 
cuns, după cum taina de viaţă a 
pomului rămâne mai departe în 
e], şi după culesul roadelor. Șiiin- 
ţa sacerdotală este o maoștenirie a 
acestui mimister dea rodiprin grai 
exprimat, de a da nm plus, fără 
a te împuţ.na, iar acest plus al 
știimiței teoiogice, întocmai ca se- 


minţele din fructe, naşte cre- 
dința și în alte suflete, păs- 


trând-o vie necontenit. 

Metafora grădinei de pomi 
admitem s'o foiosim având în 
vedere numai pe păstrător.i tai- 
nelor ascunse în dogme, precum 
grădina păstrează tana rădăci- 
nilor care totdeauna produce  a- 
celeași roade. Grădina nu uită 
niciodată adevărul înverzirii şi 
al rodirii, Felul aostru de a 
gândi  ametogic a prezidat cu 
siguranță la întocmirea alafabe- 
tului în epociie de îndoctninare 
religioasă, și altă explicaţie nu 
acceptăm față de particusarita- 

„tea semnelor convenționale ia 











LITERARĂ 


popoare, Simplul fapt că la chi- 
nszi învățarea scrierii este par- 
tea pmuacipaă din formarea  u- 
NU. savant, dovedeşte caracterul 
tradițional al științei. Acelaş ca- 
ragter tradiționau ii  adevereşte 
în Creştinism numirea de „cler“ 
provenind din grecescul  klâros 
care uyscamnă parte dintr'o mo- 
ştenire obțimută prin tragere la 
sorţi. Adevărul divin sa lăsat 
moștenire tuturor, dar nu toţi 
au norocul de a-] af.a şi de 
a-şi tace din moştenirea lui o 
funcţie. Ce poate îi funcţia sa- 
cendotală decât un noroc de a 
atla adevăru, dogmatic şi de a-l 
transmite din el acel surplus ne- 
cesar ca să rodească în altul 
credinţa ? Accentul îi punem pe 
înțelegerea prin studii şi apro- 
fundări, a doctrinei  reiigioase, 
de către ceata moștenitorilor, 
de cătra „slăvitu; cler“.  Fixate 
în scris de primui teologi, doa- 
mele vor fi înțelese tot de teo- 
logi, vor îi  rememorate, irăiie 
în adâncime, altminteri căzând 
îm spaima de a pierde tâ-curea 
lor unică. Intraţi în perioada de 
uitare, va trebui să ateptăm un 
nou prooroc, să învie <a 
să lege tradiţia „ascultând gia- 
su, siejarilor şi al pietrelor“ şi 
să interpreteze singur, în navi- 
tatea lui sfântă,  revelaţiile ce 
urmează din nou a fi fixate în 
dogme. Nouy prooroc  năzueşte, 
conform trad.ţiei, să scrie direci, 
în inimile oamenilor, prin fapie 
și Mimi, şi numai cân, nui se 
îngăduie de către „moștenitorii 
legali“, se vede nevoiţ să apele- 
ze le scris, justificând  metoaa 
aceasta improprie ca folosită: 
„Aşa mai mul din întâmplare, 
pentru trebu.nțele bătălia, iar 
aicidecum „pentru a da scrisu- 
ini românesc odoare nepieritoa- 
re“ (Ionel Moţa), iar când în- 
tâmplarea va fi însăși moartea, 
apelând la scris de teamă că 
„bumea nu va ști nici măcar 
pentru ce ne-au omorît“ (Corne- 
liu Codreanu). Ştiiad pentru ce 
l-au omorit noi ştim doctrina 
sa, care nu este „cunoaştere sa- 
vantă“ şi oficială, ci „învăţătu- 
ră“, gies al „stejarilor şi pie- 
trelor“ cum lămureşte Socrate cu. 
prins mai mult de spaima de a 
rămâne uitată învățătura sub 
litera legii, şi mai puţ.n de pri- 
mejdia de a fi omoriţ de  -ătre 
cei pe care îi incomoda un 
adu profetism. Pare-se la paha- 
rul Qe otravă se va fi gânăât 
Corneliu Codreanu când a făcut 
această observaţie: „Din toate 
categoriile sociale, preoții se 
poartă cel mai slab. In satele 
unde se trâmbă crucile de pe 
biserici, în faţa stăpâmirii pali- 
țic-aniste, atee şi jidănite, într'o 
luptă în care eram singurii care 
veneam în numele crucii, cu 
pieptul deschis în faţa monstru- 
iui păgân, preoţii din judeţ, cu 
excepţia a 3-4, au fost îm contra 
mozistră“. (Pentru legionari, pas. 


319). Ne întoarcem la ceeace 
«onstitue sâmburele  considera- 
țiilor noastre risipite aici la 


semnificaţia conceptului: re  ui- 
teratură, pentru care am văzut 
că în iimba veche românească 
părea a se găsi în vozbirea cu- 
rentă termenul de „scriptură“ 
Cum numirea „scriptură“  pen- 
tru „carte“, „document“ şi £ei 
de a scrie, nu putea veni în 
Imbă decâţ pe calea traducerii 
Bibliei, procesul de licizare a 
termenului sacru, atestă că sa 
avuţt în vedere sensul de „ade- 
văruri ascunse sub semne ce 


5 Octombrie 1940 





| 
aflate și adâncite. O 


trebuiesc 
carte era document  pentrucă 
învăța şi nu se mulțumea să 
dea cunoştinţe, în înţelesu, de 
astăzi al experienţei de viaţă, 
lavăţătură impiica tradiţia, ca- 
re nu e altceva decât modul de 
a transmite adevărurile revelate. 
La noi, tradiția creștină sa pă- 
strat cu mult mâi puternic de 
cât ne închipuim, şi dovadă a 
adâncimii la care ajungeau preo- 
ţii în trecut, cu toată ]psa lor 
de „cunoștințe“, este prezenţa în 
limba veche a termenuuuj „creş- 
tinătate“ cu înțelesul  „insuşire 
suf.etească“. Ua om fără creş- 
tinătate este păzân“ (Ovid Den- 
suianu, Limba română în  se- 
coiul XVI-lea). Iar în ce prive- 
ște metoda de ajungere la  în- 
suș.rea suf.eteasră de „creştină- 
tate“, me-o revelează etimologia 
a.tui cuvânţ dată de profesorui 
Densusianu. In latina vulgară 
verbu; „conquero“ insemna „e 
intra în stăpânirea unei ţări prin 
îmvingere'“, de unde a derivat 
apo. sensul românes: de a se 
cuceri pe sine, a se smeri prin 
biruință asupră-și, —semnifica- 
ţii care ne-au transmis pe ac- 
tuzilul cucernic. 

Prin urmare, găsim în grâiul 
de az; cuvinte care se explică 
prin  religiozitatea românească 
dim trecut, iar în vorb.mea veche 
constatăm 'că au existat cuvinte 
care au măsura adâncimea  a- 
cestei religiozităţi și tare astăzi 
s'au p.endut odată cu religiozita- 
tea uitată. Ce vom spune deci 
că este literatura, dacă ne gân- 
dim că și cuvântul „seriptură“ a 
fost pierdut? Așa cum se scrie 
astăzi literatura, în orice caz, 
ea este contrariul „Sor.plurii“, 
Cine o scrie nu crede în ea, nu 
se strădueşte să ascundă adevă- 
ruri spre a rodi; iar cine o ciţe- 
şte nu-și supune înțelegerea 
nici uneia din treptele „învăţă- 
turii“. Nimeni mu citeşte ca să în- 
vețe, ci doar aşi, ca să aibă 
„ideie“, să  abă „cunoștinței; 
acceptând și acest moliv cu con- 
diția ca lectura să fie „atrăgă- 
toare“, să amuze. Cărţie de 
doctrină sunt „grele“;  lcolorui 
le dă la o parte şi cere una mai 
„uşoară“; editorul „cunoaște“ la 
rândul lui preferința tectorului 
şi cere dela autor o carte „u- 
oară“ și respinge cartea „grea“; 
seriitoru: de cărți „grele“ deve- 
rind temă de compătimire sau 
ionie pentru contraţii cu „pu= 
blic“,  Inţelegem literatura în 
sensul acesta democratic, spre 
a spune astfe!i, adică al gustului 
facil şi capricios a  lectorului, 
care își face 0 „iqeie“ luând car- 
tea din grămada de „noutăţi“ și 
„frunzărind-o“. "Toate cuvintele 
sau degradat. Ouse cum este cu 
putință să se deiare, de or; și 
cine; „nu-mi  phac cărțile de 
doctrină", dă-mi cova mai uşor? 
Să nu se creadă că profităm de 
o imagine venită întâmplător 
aici, dacă vom spune despre 
literatură că feiul cum sa fă- 
cut până azi, în cea maj mare 
parte, este ca o aşezare în ierbar 
a foilor moarte. Adevăratele „foi“ 
cresc trepiat, sub ochi. noştri, şi 
impodobind spre <er pomul ca= 
re la înțelepţii vechi a  Găruiţ 
nume.e său cărţii. Literatura 
este astfe) alăturare de lucruri 
moarte, oa literele în cuvânt, 
fără viață vocalică între ele. Dar 
consecințele acestui fa de a scrie 
şi de a, citi sunt desigur, foarte 
mari. Sub spaimă lor întrebăm 
dacă va veni vremea când se 
vor pierde d.n grai expresii ca 
„Nu-mi place doctrina,  dă-mi 
ceva mai ușor“? Şi ne măi în- 
trebăm dacă nu sunt pedepse și 
pentru cei care au degradat cu- 
vimi.ele. 


CONSTANTIN FÂNTANERU 


nificaţiilor. Astfel cuvântul „li- „Doaie, 





SCRISOARE 


limimă de aur, 

Suflet de vioară, 

Porţi în tine spuime ; — 
Pentru-a câtea oară? 


Florile din tine, 

Iar se strâng a brumă. 
Ingerii din tine 

Cime îi zugrumă ? 


Imimă de aur, 
Lumea noastră mică 
Cui îi stă în cale? 
Cine o tot strică? 


Bobul fericirii 

Cine ni-l ascunde ? 
Scrisă viața noastră 
Unde-i? Unde? Unde? 


Dragoş Vitencu 
TREC ANII 


Stau sub ninsoarea aspră, a anilor — plecat, 
Golit de zâmbete și risipiri, 

Epavă sfârşită pe maluri, secat 

De sevă în frunze, trecut sub umbriri... 


Imi pare rău, deși în fulgii genelor m'arăt 
Citeţe semne de 'ntristare, 

Mângâi însă cu fruntea, tăceri dim îndărăt 
Și plânsele regrete, vitrege 'n uitare... 


Nici dezmierdări, de mamă, nici 

Simune răvășiri, stârnite de femee 

N'au înflori pe iîia sângelhui-arnici 

Cu-aprinse jerbe, culese 'm curcubee... 

Tăceri preslinse 'n noapte, umbrare de pădure 

Mai odihnea cândva, lăuntrica veghere. 

Dar când în vine șoapte, prindeau ca să 
murmure 


adică o parte dintrun 


Pui 


dată şi încă odată, după cum 





Ps Iata ea E 


Corespondenţa noastra 


Priveau cu veche teamă — ciocane în tăcere... 


Pierdut, cu vestejite tâmple, de voe mă închin 
Im templul ridicat de-albitele speranțe... , 
Șin calde picurări de orgă, puțin câte puţin 
Văd cum în mine linişti, încep să se înalțe... 
Topor Vsevolod 


ADIO 


Adio de acum, han aventuros. 
Suav azi, onestă bucwrie... 

Plec dela tine, dar nu fii gelos, 
Sufletu-mi, pribeag vrea să fie. 


Frate cu tine, în nopți am fost 
Ani, mereu. Spre dânsa acum sbor 
Departe de tine, han fără rost; 
La dânsa la piept vreau să mor. 


Rămâi azil în urmă, în neguri... 
Așteaptă drumeţi să se-abată, 
Așteaptă ?n tăcere alte vremuri. 
Gândeşte-te la mine odată... 


AMINTIRE 


22 August 1940, Brăila. 
Vremuri din copilărie 
Apun ca soarele 'n amurg, 
Amintirea o să-mi fie 
Pic de lacrimi care curg. 


Vremuri vesele, curate, 
Am trăit demult, o vreme. 
lar acum trăiesc păcate 
In infernul care geme. 
Iulian N. Olariu 
*) Dn volumul „Poesii“. 


BEJENIE 


Cătunele cu prispa grea de soare, 
Mă 'mtoarce, schilod, viaţa, înapoi, 
Nu are lumea asta lege pentru noi, 
Și nicio destegare alta, mare. 


Mai port, în piept, din visul nostru mare 
Mici cioburi plângătoare de-alăută. 

Ni l-au sjărmaț sub lespezi și 2ăvoare, 
Cum sfarmă Bistriţa 'n bulboane-o plută. 


De-atâţia ani de chinuri şi 2ăcare 

Ne baie iarba 'n spic la căpătâi. 

Sunt lui și umbră neagră solii tăi, 
Cum sunt icoanele 'm străvechi altare. 


De-acuma brazda cui să mai rodească 
Atâta aur de sudori și sânge ? 

De ce să râdă 'm hohot când vor strânge, 
Prin veacuri, mana ta împărătească? 


Scoboară-ţi crucea mânăstirii 'n moarte 
Și lasă pe ogor numai ciulinii... 
Să maibă nimenea de tine parte, 
Să w'aibă ce baijocori străinii |... 


Vasile I. Posteuca 
PLECARE 


Știu... Voiu plecu în curând, undevu 
Pe puntea unui vis nesfârşiţ 

Amăgit de-o mare necunoscută, 
Fără nici o stea. 

Corabia eului meu îşi va frânge, 
In cruce, catargul, 

Și-apoi va lansa ancora rece și grea, 
Pe-un țărm de lut... 


Pe urmele mele, — tipare lăsate 'n nisipul 


Deșertului mers, 
Va veni timpul cu sărut de uitare, 
Să ningă clipe... 


Știu... La țărmul genelor îţi vor veni de-atunci 
Valurile sărate, 

Piângând pe Argonautul înnecat, 
In cripta depărtărilor. 


Şi... pânza parfumată a triremei tale, 
V'anchide în ea, 
Mărgăritarele regretelor isbite 
De un mal nezărit... i 
Constantin M tea 


INTREBARE 


Din care apă, Doamne, să-mi adăp privirea, 
Când mersul meu le turbură pe toate ?... 
La care țărm s'adast când fericirea 

E lebădă ce nu știe sămoate ?,.. 


Spre ce ostrou de pace selenară 

Să mai vâslesc când zorii Tăj nu-mi spun, 

Nici drumun sus, nici drumul ce coboară, 

Și nu mă'ndreaptă nici o stea — lăstun... 
Constantin Mitea 

Din volumul „S-nţei de Amug“, sub tipar. 


Umplu-ale stepei șteauri, rugi în denii, 
'Țărâna mușcă, beau arșița zării, 

Ca nişte pulii ale resemnării 
Crustate-așă'n obizi, peste milenii 


Nu-și iartă dumicatul îndurării 

Şi nici cutează —aprinsele vedemii 
Privirea'n care, — apus de cumințenii, 
S'au tăbăcit mătăniile răbdării. 


Triști folozofi ai foamei și ai setei, 
Asimii: și-și îngroapă crucea bietei 





Spimări sub cnut de crivăţ, jar de veri; 


Din umilinţi, un semn de întrebare ; 
Ciulitele lor lungi urechi pe care 


Ridică foamea jalbele-i la cer. 
Aurel Dumitrescu 


SOARE NOU 


Azi tristele convoiuri de oropsiți ai sorții 
Străbai pământul țării înăbușind suspine 
Cu capete plecate, ca un ecou al morţii 

Lăsându-și a lor muncă în mâinile străime. 


Un. chihot de durere din mii de piepturi pleacă, 
Șiroae lungi de lacrimi brăzdează chipuri 
[triste 
Căci şi-au lăsat căminul luând calea 
Ipribeagă 
Spre zări necunoscute în vremuri de restriște. 


Dar să uităm trecutul ce-a fost să nu mai fie 
Căci astăzi un nou soare pe cer a răsărit, 
Un soare care- aduce o nouă Românie 

Mai mică dar clădită pe bază de granit. 


Un suflu nou de viață se naște azi în țară 
Din pieptul tinerimii de muncă iubitoare, 
Cu brațe oţelite sub cer de primăvară 
Va fi isvorul sacru de forțe creatoare. 


La muncă deci cu toții, uniți într'o credință 
Voi tineretul țării, nădejdea ei de mâine. 
Din gura voastră iasă un imn de biruință 
Un imn de deșteptare a nației române. 
Andrei Stratan 


Fiev dl. VIII comercială 
refugiat din Basarabia 


——= 5 Octombrie 1940 


LEE 











UNIVERSUL LITERAR 


ONARI — Episod inedit — de MIRCEA STREINUL 








Ş == 


“URCAU SPRE CER 


Toate celulele chesturii de poliție din Cernăuţi 
erau luminate. 

Par'c“ar îi fost o sărbătoare. O sărbătoare stranie, 
tragică. O sărbătoare a nebuniei. Noapiea — cu sie- 
le multe. O dulce noapte de Septembrie. Văsduhul, 
liniștit și călduț. In parcul Dominicului desigur că se 
mai plimbau perechi de'ndrăgostiți. 

Vasile Dumșa se plimba fărăncetare în cușca 
mostruoasă de piatră, Pe ziduri — semne ciudate, 
urme de sânge, sgârieturi făcute cu ungia sau cu: 
țitul, Profesorul putu descifra câteva nume cunos- 
cute. 

Jon, întins pe scândurile lucioase ale patului, pri: 
vea necontenit becul electric. Lumina îl fascina şi-i 
amestezia gândurile. Totul devenise ireal. Pereţii se 
lărgiseră, tavemul cenuziu crescuse. lon avea sen- 
sația că patul se cufundă cu dânsul într'un abis nes- 
fârșit, 

„Dacă ar înceta sgomotul aceasta afurisit din co- 
ridor, tare bine-ar îi”, — își spuse —. „Aproape că 
m'aș simţi fericit...” 

După un timp, cu ochii plini de lumină, vru să se 
smulgă amorțirii pe care i-o producea becul electric, 
dar nu reuși. Ochii începură să-l doară şi sgomotele 
din coridor — uși trântite, câte-un geamăt, scrijelit 
de zăvoare — îi rupeau nervii. Un motor de camion 
duduia necontenit în curte. Cineva râdea afară. 

„Cineva care e liber!” — şi-o cocleală cumplită 
ii umplu gura, „Da, mai sunt oameni liberi pe 
lume. Oameni cari se plimbă, cari râd, cari privesc 
stelele”, — și spuse tare: — Ascultă, Vasile, în de- 
limitiv ce-o să ne facă? Suntem prea mulți ca să 
ne'mpuşte pe toți ! 

— Poate c'o să ne decimeze... Poate că ne vor iri- 
mite prin lagăre. De unde vrei să știu? Te temi de 
moarte ? 

— Mă tem, Vasile, — mărturisi 
prinse să-l invidieze pe Dumşa. 

Protesorul era calm. Atât — că se plimba merev,. 
Era ca un tigru în cușcă: linistit, însă plictisit căi 
s'a răpit libertatea. Vasile Dumşa nu se temea de ni- 
meni şi de nimic din afara credinţei în Legiune şi Că. 
pitan. Dârz întotdeauna, răsbise greutăţile, sfidase 
poliția şi-şi râsese de siguranță. Jandarmii umbla- 
seră într'un timp nebunește după dânsul. Săptămâni 
dearândul. Luni. Ca, în seara de 22, un comisar be- 
țiv să-l aresteze din întâmplare, Un gazetar, Jenică, 
avusese pe vremuri un conflict cu Dumșa, care-l 
prinsese cu o escrocherie. Jenică, prieten cu comisa- 
rul i-l arătase pe siradă, în dreptul „Glasului Buco- 
vinei”: —— „Mă, iată un legionar! Pune mâna pe el!” 
Vasile, care venind dela un unchiu de-al său din 
Ceahor, nu aflase încă de noul ordin al deslănțuirii 
prigoanei, nici nu se ferise. Credea că e vorba de 
obișnuitele șicane ce i le făcea siguranța din Cemă- 
uți, Abia când comisarul îi spusese de fapta echipei 
de pedepsire, Vasile. înțelese că, deastădată, va îi 
foarte greu să mai scape. In drum spre chestură, pri- 
vise mult soarele care-apunea într'o mare de aur și 
de sânge, scăldând în purpură orașul. Comisarul bo- 
dogănea mereu: — „Bestii, asasini, groapa v'aş- 
teaptă |” — și gura îi duhnea a rachiu, însă Dumșa 
nu-l lua în seamă, ci continua să se uite la soarele 
care se cufunda încet după pădurea de fagi şi de ste- 
jari a Teţinului. „Insfârşit ! Bine c'au răpus fiara |” 
— se gândea Vasile și privea mereu soarele. In drep- 
iul străzii Ștefan cel Mare, văzuse un grup de elevi, 
cari îl salutaseră, căci îl țineau minte, deși de-aproa- 
pe doi ani era suspendat din învățământ, Trecuse, 
apoi, pe lângă o căruță cu fân și mireazma amăruie 
a ierkburilor uscate îi adiaseră amintiri din copilărie, 
așa căun dor puternic după câmpiile satului său îl 
cuprinsese, Soarele tocmai apunea când Vasile in: 
trase prin poarta largă a chesturii de poliție. Vechiul 
său dușman, Procopceac, îl privea ironic dintr'o tră- 
sură. Dumșa scuipase ca la vederea unei chihiteriţe 
şi trecuse înainte. 

— Tu, însă, nu te temi de moarte, Dumșa? — il 
scutură din gânduri glasul lui Ion. 

Vasile se opri din plimbat și chibzui un timp, ca, 
in cele din urmă, să răspundă: 

— Nu. Sincer, nu. Mi-i absolut indiferent dacă mor 
sau nu. Vezi... Nu ştiu dacă ai să mă'nțelegi... Eu 
m'am identilicat cu Legiunea . Tu o priveai din afa- 
ră l aşa că ți se poate părea exagerat ceeace-ţi spun. 
Am certitudinea că Legiunea va învinge într'o zi, 
Măi loane, tu știi că, astăzi, toți copiii satelor ne cân- 
t& cântecele ? 

„Eu sunt slab“, — gândi cu amărăciune lon. — 
„Nu pot ieși din mediocritate. In toate sunt mediocru. 

După câteva minute, îl cuprinse un fel de leșin şi 
căzu întrun somn greu și adânc, Cum aerul se cam 
răcorise, Dumșa își desbrăcă haina și și-o întinse 
peste Ion. Era bucuros că acesta a adormit, li plă- 
ceau singurătatea și rugăciunea. Nu voise să se în- 
chine pe când prietenul său mai era treaz. Rugăciu- 
nea, dșa cum o făcea el. era o taină a lui și numai 
a lui, 

Ingenunchie. Zidurile celulei dispărură și cerul se: 
apropiă de creştetul omului, Dumșa reușea să-și cre- 
eze o singurătate absolută în clipele în cari se ruga, 
Rugătiunea era un act de creaţie pentru dânsul. Tot 
atât de singuri trebuie să se îi simţit Bach, Beethoven 
sau Eminescu atunci când își realizau opera, Dumsşa 
sta singur, umil şi mic în fața imensităţii lui Dum: 
nezeu. În clipele acelea, inima i se prefăcea într'un 
cărbune care-i ardea sufletul. 

În noaptea aceea, Vasile Dumşa se rugă mai mult 
ca niciodată. Poate ore intregi. Nu simțea că genun: 
chii i-au amorțit și că mânile îi erau reci ca omătul. 
Dimpotrivă, o ne mai trăită fericire îi încălzea 
fruntea, 





cinstit Ion, care 


Zăvorul scrâșni și comisarul se-arătă rânjind în 
cadrul ușii grele de stejar, In spatele lui, doi gardieni 
inarmaţi. Dumșa îi cunoştea. Erau cei mai barbari 
din întreaga poliție. Adevărate fiare cari necinsteau 
chipul omenesc. Totuşi, ei se bucurau de considera- 
ție în rândurile oficialități și unul din ei fusese deta- 
șat cândva pe lângă persocma rezidentului, 

— Hai |] La interogator | 

Dumşa îl privi lung pe comisar. Ciudat că-l chie- 
mau, atât de curând la interogator... Şi comisarul rân- 
jea foarte suspect, iar gardienii își strâmbau ironic 
buzele. Vasile Dumşa dădu din umeri, se'ndreptă 
spre Ion și vru să-și ia haina, dar se răsgândi. 

Nu-i trebuia ținută de gală ca să se prezinte în fața 
inspectorului de siguranță, moșneguțul cu zâmbei 
amabil, în mâna căruia stăteau vieţile legionarilor 
din Bucovina, Plecându-se, Dumșa își trecu palma 
peste fruntea lui Ion: își închise ochii pentru o clipă. 

„Zenobia Magheru trebuie să fie disperată că i 
lau arestat,..'' — se gândi dânsul și oftă. 

Când își redeschise ochii, se simţi vesel. Avea o 
stranie sensaţie de eliberare. leşi, încadrat de gar- 
dieni, în coridor. Câţiva țărani erau îngrămădiți în- 
tr'un colţ al coridorului. Printre ei, Constantin Zoppa, 
aprig ca'ntotdeauna, și Leon, care fusese scos pen- 
tru câteva clipe din celulă. 

Dumșa o luă spre scara care ducea la biroul lui 
Zachiu, era o scară de scânduri, întortochiată şi 
urită. Celulele dela etaj păreau niște cuşte de me- 
najerie. În subsol, Dumșa știa că se află camera în- 
chizitorială. Acolo, mulți legionari fuseseră ţinuţi ore 
'ntregi în apă pe cele mai mari geruri, 

— Nu! Nu pe scară! — urlă comisarul, al cărui 
păr roșu lucea drăcește în lumina tulbure a corido- 
tului. — Prin fund! 

Vasile se-opri nedumerit, însă un gardicm îl im- 
pinse, așa că trebui s'o ia înainte, 

Poarta se deschise și Dumşa păși în întunericul 
care i se păru binefăcător, după lumina chinuitoare 
din celulă. Încetul cu încetul se-obișuui cu bezna și 
putu să distingă contururile câtorva jandarmi și gar- 
dieni. 

— Unde vreți să mă duceţi ? — îl întrebă calm pe 
comisar. 

— Lasă, c'o să vezi ! — îi răspunse repezit acesta. 

„Au de gând să mă transporte la Ciuc ? — se gân- 
di Vasile. — „Nu, nu cred. La ora asta nui nici un 
tren. Atunci ?” — şi se cutremură: totuși, nu-l cu- 
prinse nici o panică, — „Ar fi absurd să mi se 'ntâm- 
ple ceva. Ce naiba! Doar nu suntem în China pe 
timpul răscoalei boxeurilor, ca să fii ucis fără nici un 
tel de judecată !“, 

La percheziţie, sergentul îi luase toate obiectele. 
(Până și cravata, ca să n'aibă cu ce să se spânzure, 
„ldioții |” — se gândise Vasile. —_„Par'că un legio- 
nar se sinucide 1"). Dar țigările şi chibriturile i le lă- 
sase. Poate că sergentul era fumător şi știa ce'nseam- 
nă pentru un fumător să n'aibă țigări. Vasile își a- 
prinse o „Naţională“. La pâlpâirea flacării, văzu că 
jandarmii stau în jurul unui automobil deschis, în 
care se găsea domnul X. 

— Hai,urcă-te | — porunci comisarul și Vasile, 
încă orbit de flacăra chibritului, bijbii printre jan- 
darmi, ca, apoi, să fie impins alături de maior, 

— Dacă știam că sunt dus în afara chesturii, îmi 
luam haina. Comisarul putea sătmi spună că voiu 
îi transportat în altă parte. Un pic de-omenie se cere 
şi din partea unui hingher. 

— Acolo unde te ducem, n'o să ai nevoie de hai- 
nă, — rosti malițios X. 

„Va-să-zică m'așteaptă moartea”, — se gândi cu 
liniște Vasile; apoi, inima i se strânse pentru cama- 
razii săi. — „Asta înseamnă că e o măsură pentru 
ioată țara. Pretutindeni vor fi execuţii, Pentru Dumne- 
zeu ! Ce nebunie ! O să-i ucidă pe toți!“ — şi-i re- 
văzu pe Totu, pe Bănică Dobre, pe Gârcineanu, pe 
Banea, pentru cari avea şi prietenie personală. — 
„Dar, oare, îi vor putea ucide într'adevăr pe toţi ?” 
— și se gândi că vor rămâne măcar fagii și stejarii, 

— Dă-i drumu', șofer ! — porunci X și motorul por: 
ni vuind sinistru în curtea enormă, înconjurată de 
ziduri. — Strada Cuciurul-Mare ! 

— Frumos din partea guvernului că mă trimite cu 
automobilul la moarte, 

— Suntem țară civilizată, — râse X. 

— Și, mă rog, după ce criterii se fac execuțiile 
astea ? 

— Habar n'am. Mi s'a dat ordin să fii executat și 
mai mult nu mă interesează. 

— Mai mult nu vă interesează ! Sigur... O să dor- 
miți cu conștiința impăcată mâne dimineață. Adică 
azi dimineață. 


— Nu mă interesează părerea dumitale despre 
conștiința mea, 

— Credeţi sincer că, omorindu-mă pe mine, omo- 
riţi întreaga Mișcare Legionară din iudețul Cemăuţi? 
jandarmul Aniţei din Cuciurul- Mare a schinguit un 
sat întreg, dar oamenii au rămas neclintiți în cre- 
dinţa lor. 

— Nu ştiu docă o să mai rămână tot atât de ne- 
clintiți și dupăce vă vor vedea cadavrele pe stradă. 

— Vom fi deci împușcați mai mulți ? 

— Desigur ! Trei. Cel puţin așa fusese vorba. Ul 
terior s'a dat ordin să fii împușcat şi dumneata. 

— Ceilalţi au și fost executaţi ? 

— încă nu. Veţi îi împușcați împreună! 
spectaculos. 

— Ei știu ce-i așteaptă ? 

— Evident. Le-am spus. Cred c'au şi murit de frică, 
— şi X începu să râdă. 

— Legionarii nu mor de frică, domnule X. 

Doamne, mă'ntreb ce fel de oameni sunteți voi, 
cari vă ucideți frații. 

— Nu sunt decât un executant. Restul nu mă inte- 
resează. Și, apoi, e nevoie de ordine în țara asta | 

— Ordine sprijinită pe baionete ? Imi spuneți că 
nu sunteți decât un executant. Dacă, având oleacă 
de suflet în dumneavoastră, ne-aţi lăsa să fugim, 
ce-ați risca ? Nimic grav. 

— N'am poită să-mi pierd slujbal 

— In schimb, vi-i indiferent dacă noi ne pierdem 
viața. Cum puteți ascula liturghia câmd intrați în bi 
serică ? Puteţi asculta cuvântul lui Dumnezeu voi, 
aceștia, cari aveți mânile pline de sânge ? E cumpli!! 
pentru voi, nu pentru noi. Să ne'nțelegem insă : nu 
vă fac deloc propunerea să ne lăsaţi să fugim. Ţara 
intreagă e legionară și n'are nici o importanță dacă 
o să mai moară câteva mii de oameni. 

— Sunteţi niște fantaști periculoși. 

Vasile Dumșa se gândi că n'are rost să mai dis- 
cute. Automobilul pleca încet, ca și cum ar îi lupta! 
cu bezna. Câte-un cocos vestea departe că noaptea 
se-apropie de sfârșit; în câteva case se și luminase: 
muncitorii se pregăteau de lucru. Un beţiv trecu lă- 
lăind prin fața mașinii. Deodată, lui Vasile i se păru 
absurdă, ireală această noapte. 

„Oare nu sunt prada unui vis urit?” — şi se scu- 
tură, însă atinse mâna rece și umedă a lui X și se 
resemnă să constate că nu visează, ci pleacă spre 
moarte, condus de-un domn X cinic și fără milă, 

Nu reușea să se gândească la moarte. Imagini di- 
ferite i se'nvălmăşeau în minte: o câmpie prin care 
alerga cu niște prieteni, Căpitanul în curtea sediu- 
lui din București, pădurea din Adâncata și iar Că- 
pitanul. Brusc, se făcu o mare lumină în sufletul lui 
Dumșa, Se-adunau de pretutindeni mii și mii de oa: 
meni. Vasile putu distinge că poartă cămăși verzi, 
Cineva dădu o comamdă și legionarii se'ncolonară, 
„A răsărit luna! Cum de-a răsărit luna așa, deo. 
dată?” Incă o comandă şi legionarii pormiră în 
marș. „Pentru Dumnezeu, ce fac camarazii ?!” — se 
cutremură Dumșa. — „Doar nu urcă la cer ?!“ Ba da! 
Miile acelea de oameni urcau la cer. Se'nălțau cân- 
iând şi par'că se'ndreptau și văile Cernăuţilor vuiau. 
„Asta e minune |!” — și strigă: — Domnul X, domnul 
X, priveşte ! Legionarii au pornit să urce spre cer! 
— și strânse braţul celui ce-l ducea la moarte. 

Impresionat, șoierul pierdu pentru o clipă contro- 
'ul asupra volanului și-automobilul viră, 

— Fii atent, idiotule ! — se răsti X; apoi, se răsti 
şi la Dumșa: — Nu mă plictisi! Eşti un aiurit! 

Vraja se destrămă şi Vasile nu văzu decât strada 
luminată de farurile maşinii. 

„Doamne, sunt fericit că mor pentru Legiune și Că- 
pitan...” — își spuse împăcat profesorul. 

După câteva minute, automobilul opri. Dumșa 
deosebi un grup lânqă ulucile văruite. Doi gardieni 


E mai 











răsăriră ca din pământ şi-i puseră cătușe. Apoi, un 
iemdarm îl împinse sub lumina felinarului. 

— Să terminăm odată | — spuse X. 

— Bă | Voi să treceţi aici, în mijlocul străzii, 

Să nu-mi faceți scene | 

— Hai, bă! Ce n'ați auzit ordenul lu' domn' X? 
— se stropşi şi-un gardian, — Hai, mișcaţi-vă odată, 
cremenalilor, 

— Dumneata, rămâi la-o-parte, — îi porunci lui 
Dumșa, X. 

Cei trei legionari erau legați cu frânghii. Vasile 
recunoscu doi din ei, Le făcu un gest de'ncurajare ; 
ei îi răspunseră cu „Trăiască Legiunea și Căpita- 
nul!” — şi glasul le saună până deparie, alungând 
muţenia aspră a nopții, X își aprinse o țigară. Vasile 
putu să observe că pe omul acesta nu-l încearcă nici 
o emoție. Par'că s'ar îi pregătit să tragă în niște câini 
turbaţi. „Numai de-ar ochi bine, ca băieții să nu su: 
fere prea mult”, — se'ngriioră Dumsșa, În oraş era 
atâta tăcere, că se-auzea gâiâitul unei locomotive 
care urca panta spre gara Grădina-Publică, O că- 
tuță se-apropia încet, acârțâind ; o stea se desprinse 
şi sfâșie cerurile: un jandarm încercă arma. Până 
ca Vasile să se dumirească, o salvă sună, asurzin: 
du-l. Profesorul simțea cum îi svâcnesc vinele dela 
tâmple. Când auzul îi reveni, deosebi geamătul lung 
şi greu al unuia din cei căzuţi. 

— Ce e bestialitatea asta ? — strigă Vasile. — 
Sunteţi mai răi decât diavolul! Dacă v'aţi pus în 
gând să ucideți oamenii, dați-vă măcar silința săi 
ucideţi dintr'odată, nu în rate | 

| Un pat de pușcă îl nimeri peste îluerul picioarelor 

și Vasile se prăbuși: totuși, deşi durerea îi sfârteca 
oasele, se ridică imediat. Nu voia să moară în ge- 
nunchi. Unul din jandarmi zâmbea batiocoritor şi voi 
să-l mai lovească odată, însă X îi făcu semn să-l 
lase în pace: știa că pe-un om ca Vasile Dumșa nu-l 
înspăimântă chinurile fizice. Și, la urma-urmei, X era 
și niţel plictisit: avusese un program foarte frumos 
pentru noaptea asta: un chei la „Colibri“, plimbare 
cu Sandina până la Prut: și, câmd colo, trebuie să 
piardă timpul cu „legionarii ăştia, cari ar trebui dis 
truși cu toții... Uil” 

X veni la legionarul care fusese numai rănit şi-i 
puse revolverul la tâmplă, Acela își deschise ochii. 
Intr'un suprem efort, rosti : 

— Trăiască Legiunea și Căpitanul | — şi capul îi 
căzu în praf. 

Când apăsă pe trăgaciu, legionarul era mort. 

— Ai tras într'un cadavru, domnule X „—/ constată 
disprețuitor Vasile. 

— In schimb, dumneata ești viu, — sublinie ma- 
liţios X și-și ridică revolverul, țintindu-l asupra pro- 
iesorului. — Ei, mărturisește, nu ești emoționat ? 

Pe Dumșa îl cuprinse o imensă scârbă față de 
omul acesta, care necinstea uniforma. 

„Cum naiba de se poi găsi printre ofițerii noștri 
atât de bravi asemenea canalii ?” — se'ntrebă des 
curajat profesorul, ca, apoi, să spună plictişit: — 
Trage odată! lfosele dumitale mă'ngrejoșează. Te 
complaci în situația unui călău din vre-un roman în 
fascicole. Nu-ţi mai răspund la nimic, Mi-i silă şi zu- 
şine că există oameni ca dumneata, — şi, în gând, 
iși spuse ca pe-o rugăciune cuvintele cele mari: — 
„Trăiască Legiunea și Căpitanul |” 

Inălţându-și privirile, se uită la stele. Erau acolo 
— așa cum le ştia incă din copilărie, când alerga 
noaptea prin grădină, ca să se lupte cu umbrele po- 
rumbiștii. Calea Robilor strălucea ca un pod de aur. 
Câţiva nouri mici linecau foarte încet dinspre mia- 
ză-zi, 

Deodată, profesorul Vasile Dumșa văzu o lumină 
mare, orbitoare: un fel de fulger albăstriu: simţi o 
durere siâșietoare în partea dreaptă a pieptului şi se 
clătină. 

„Camalia | Nici măcar să țintească nu știe l Sau 
poate că m'a împușcat anume în felul aceste, ca să 


mă chinuiască... Bruta !” 


Incă un fulger: căzu. 
„M'a nimerit în gât... — și horcăi, căci sângele îi 


şi umpluse gura: — Incă n'am murit! 


Incepu să râdă — așa cum zăcea lungit în colbul 































străzii, şi hohotele lui par'că-l păimuiră pe X, care, 
ca un dement trase și restul de nouă gloanţe, ciu: 
ruind trupul profesorului. 

Se lumina dinspre Horecea-Mănăstirii. O diminea 
ță calmă, care vestea o zi frumoasă, cu soare mult. 
Pe strada Cuciurul-Mare, legionarii zăceau însânge- 
rați. Vasile Dumșa își mai păstra râsul pe, buze. 

— Dumnezeu să-i ierte, — se'nchină în taină un 
țăran, — că vrednici oameni au fost | | 

Altul își strânse pumnii, 

O femee începu să plângă. 

lar jandarmii stăteau de piatră, privind în gol, şi 
erau palizi, ca şi cum sar fi temut ca morții să nu 
învie, *). 


*) Fragment din romanul cu aceiaș nume. 








* 





Inchinare li VALERIU CâÂRDU 


Clopotele învierii din noi tot se vor auzi. 
Invâlvorări de zori tot mai vin lângă noapte. 
Un arhanghel spune la vremea de rugă în șoapte : 








Camarazi, îl veţi strivi pe diavol, îl veţi strivi ! 


Credinţa vă mai strânge în ochi zările ce-odată 
Vor fi a voastre cât veţi privi prin ţară roată, 
Jar icoanele sfinților morţi ce sau dăruit, 


Ai fost sfânt, ai fost viteazul suflet din ţara verde 
Ai fost iureșul zborurilor înspre cer, 
Frunte mândră a împărăției ce te pierde 
Când timpuri de pripas şi vijelii te cer. 


Trăi-vor peste veșnicie, cu un mare răsărit, 


Se iaie Brazii 


A fost chemare de taină, ori poruncă de peste vânt 


UNIVERSUL LITERAR 


“Pentru moartea pământeană 
Lă | = L 3) 
a unui mare Căpitan de oști 


Dar stejarii verzi nu vor nicicând să creadă 
Că n'ai să vii cu Arhanghelii de prin baladă 
Să-ţi scrii legiunile în istorie de aur pe pământ. 


Inchinare lui EMIL ȘIANCU 


De o vreme seceră moartea prin ţara care plânge. 
Peste brazii României se 'ntinde veşnicia somnului... 
S'au aprins și ruguri să mtunece aureolele în sânge 
Ale primăverilor prietene cu îngerii Domnului, 


Călăi înstrăinaţi ne taie brazii ca: 'n stăpânia urii, 

Ospeţele apocaliptice îi supără pe Tudor, pe Iancu, pe Horia 
Şi se cutremură de ruşinea care Il 'ntunecă gloria 

Și că nu întoarcem toţi spre nemernici zâmbetul săcurii. 


PF SI: +) 
Je-om dărâma, satan 


*) :O0 mică frântură dintr'un poem încercat după năprasnica moarte a 
Căpitanului. Nu s'a putut sfârși și mici mu se va putea vreodată, pentrucă 
nimeni nu va putea merge pe urmele lui, drumul lui — numai: pe tăișuri de 
săbii — ou care a intrat-în Dumnezeire. Da chiar în Dumneze:re. 


Scrisoare _lui Stefan (C/odă 
af /loldovei” 


Fără judecată şi fără sfântă împărtăşanie 








5 Octombrie 1940 =—— 


CLOPOTELE INVIE DE 


de SILVIU LAZAR 


“Poem peniru calvarul atâtor 
Cfristoşi 


Ard în ruguri binevestitori de lumină 

O! mulţimi cari nu pricepeţi sufletul de-azur... 
Nu le-aduceţi preț de laudă nici pentru visui pur 
Și Ei doar pentru a vă deslega pe voi se 'nchină, 


Şi pentru voi Ei sfarmă o demiurgică zodie... 

Şi pentru voi slugilor botezați în descântări 

Voi râdeţi de moartea lor ce dă vieţii rodie, 

Dar moartea voastră n'o vor vesti nici toacele de ulmi. 


Vouă vă strălucese pe trunţi cununile ocării 
Sufletul vă e mai gol și decât apa nudă 

Iar glasul vostru fără de psalm n'o să-l audă 
Când în larg vom cânta biruința verde a ţării. 


ncfhinare martiriului lui 
3) 
floria 


De jertiele sfinte ce le dăm iară și iară, , so e cut 
Se frământă ?n joc de fulgere și stelele și licornii mării, 
Incremenește şi soarele la marginile zării... 


Ai rămas, Satan, undeva pe măguri... 
Pe noi ne-ai asvârlit în flăcări și furtuni 
Pentrucă ţi-am vrut cerul de peste neguri 
In care dănţue azi îngeri negri şi nebuni. 


Te-ai ascuns înţr'o poveste de seară - 
Și în soare nu-ţi mai află ochii loc, 

Că l-ai pierdut cu mânia pentru foc 
Aprins din rugăciune și din primăvară, 


Ai învins, Satan, dar tot nu ai izbăvire 
Nici har cu sufleţul tău nemărturisit 
Din marele tău paradis, dăruit, 

Nu pleacă sbor în slavă și trăire... 


Nu poţi trimite peste zări lumină şi leac ; 
Ai totul și încă ești atâta de sărac... 


Te-om dărâma chiar noi de-aici din valea plângerii 
Pentrucă m'au vrut să ţi se vândă toţi îngerii. 





*) Acestea erau scrise pentru patronul regimului „tâlhăresc“ al lui 


Carol II ŞĂ alor lui călăi, 


“Dârzenie 


Dăinuim și numai prin nopţi închise și grele 

Dar gândul ni-e înfrigurat pentru semnele de hotar 
Ca ţării noui, ca ţării verzi, să-i clădim altar 

Şi-un drum până la el bătut cu fulgi de stele. 


Ne-aprindem sufletul pentru vremea de departe 
Să ardă îăclie rugăciunii mute seara... 

Ca să ne ajute Arhanghelii să scriem o carte 
Din care să lucească în lauda lumii Țara, 


Ajută, Doamne, să ne mai întâlnim ochii cu norii 
Asvârle-o cheie din cele de pe salba Ta 'nșirate, 
Să deschidem cu ea porţile la cetate 

Și-ţi va plăcea și Ţie ce-or face "n 'Țara mea feciorii. 


Ne trimit sufletele în împărăţia morţii, danie 
Pentrucă înălțăm braţele înspre soare 

Și cerem lui Dumnezeu să ne trimită izvoare 

Să spălăm fruntea neamului de noroi și de rugină 
Şi s'o 'nălțăm ca și-alte neamuri: spre lumină. 


Păgânii pentru astă vină ne fac una cu ogoarele. 
Ne poartă tinereţele pe unde nu se-arată soarele, 
Sângele ce ne săita cum pe valuri ușoarele nave 
Putrezeşte, sfinte Voevod, prin temniţele jilave. 
Pentrucă-și binecuvântă o credință și altarul 
Alţi voinici îmbrățișează pe ruguri în pieţe jarul... 


Nici mamele nu-și pot a-și plânge fiii martiri, 
Atât de înfricoșetoare sînt prigoanele de sbiri. 


Vino Ştefan Vodă al Moldovei printre noi 
Chiamă-i pe Horia, pe iancu,Tudor și Mihai 
Și vom porni să ne luăm toate-altarele 'napoi 
Și să ducem o primăvară verde pe-al României plai. 


——[| 


*) Celor 9 Martiri Legionar, ucişi la Cotroceni în 22 Septembrie 


pentrucă au răpus p bestia: Armand Călinescu. 


“Poem pentru neodifhna noastră 


Camarade suflet, drumul nostru nu e drum nebun... 
Hai, nu-mi mai cere să ne odihnim 

Să ne înălțăm spre turnurile de vis străbun 

Cu marea 'biruinţă pe care o râvnim. 


Deasupra furtunilor să ne fluture sborul înalt, 
Slovă nouă să scriem cu al ochilor joc, 

Iar pentru 'Țară deslegarea întrun nimb de foc 
Ingerii noștri să o poarte şi în țărmul celălalt, 


Vor arde atunci toate ţarinile de ger 

Și zările ce se închid după soare în apus... 

Fii tare, camarade, şi ne-om sui steagul spre cer ! 
Mai sus vultur năpraznic, tot mai sus! 


Doamne, dece e blestemată-așa această ţară ? 


Dece străinul e stăpân în ea în toată 

Iar nouă ni se frâne tinerețile pe roată 
Pentrucă ne cuminecăm cu sfânta-Ți moștenire 
Si nu mai vrem a fi Satanei dăruire? 


Dece se frâng, Doamne, codri tineri și verzi 

lar neamul meu îl mai îndemni a răbda... 

Mi-e teamă că într'o zi chiar așa cum ne vezi, 

Vor porni cu noi şi îngerii Tăi pentru a ne răsbuna, 





*) De data aceasta e vorba ia alt Horia și alți mulţi ca el pe care 


l-a avut Legiunea. 


— Am încercat în timpul marei prigoane din urmă să public acest 
poem — și la fei cu câteva din această pagină — dar ştie oricina dece 


nu a apărut mici una. 


Scrisoare 


Când vor da cireșii iară 

In mugur verde și 'n floare 
Să-mi trimiți prin primavară 
Un braţ bun de cex și soare 


Că pe-aicea mamă bumă : 
Printre ziduri reci, bolnave... 
Nu-i nici soare, nu-i nici lună 
Decât bezne și Jilave. 


Să-mi trimiţi și iarbă nouă 
Dela noi de prin grădină 
Şi un cântec ce se pierde 
Prin zări grele e lumină. 


Primesc pe-a vântului cale 
Ruga ta din zori şi seară 
Şi simt dorul cum ne arde 
Ca 'ntr'o vâlvără de pară. 


Ca un tulnic de pe munte 
Oameni răi îţi strigă-ocara : 
Aveai un fecior de frunte 
Dar dece și-a vândut țara ? 


Mamă, tu nu poţi şti încă 
Ce m'a dus în bezna-adâncă... 
Rabdă dârz, fii Detunată 

Şi ne-om răsbuna odată. 


Azi te 'nchină la cioană 
Şi-om avea şi noi lumina... 
Peste ani ori zile 'n goană 
Vei şti și tu ce mi-e vina. 


Până-atunci, tu, mamă, sfântă 
Cum e jertia pentru ţară, 
Să-mi trimiţi prin primăvară 
Tot ce suiletu-mi cuvântă. 


Nu știi unde sânt pre nume. 
Fă-ţi ochii vulturi şi dor 

Şi ce-am scris, tu dă-le lor, 
Ei mă vor găsi prin lume. 





Poate nu complect lipsite de interes 
ar părea câteva observaţii cu privire 
la sculpturile cimitirelor italiene. Pli- 
nă este Italia de magniţice, monumen- 
tale cimitire. Ele constituesc o mândrie 
națională, făcând parte din locurile pe 
care un străin trebuie să le viziteze. 

Se spune, în legătură cu existența a- 
cestor cimitire, că în occident cultul 
morţilor ar fi mai desvoltat ca pe me- 
leagurile noastre. S'ar putea şi acea- 
sta, întrucât ni se pare mult mai îm= 
pregnat occidentul de esențe creștine 
— și cultul morţilor face parte din a-i 
ceste esențe, — decât orientul, pe ca- 
re-l bântuie fantasma fatalistă. Dar 
mai sunt şi alte motive. Mă gândesc la 
bunăstarea oamenilor de-aici, care per- 
mite o mai evidentă, mai monumen= 
tală cinstire a morţilor. Tot astfel, ve- 
cinătatea atâtor glorioase sculpturi, 
stimulează spiritul să calce pe un drum 
bătătorit și universal recunoscut. 

Ceiace azi S'ar putea observa la ace- 
ste manifestări creştine, pline de în- 
vățătură sufletească sar putea defini 
printr'o evoluţie artistică; dela imita- 
ţia servilă a unor simboluri comune şi 
dela practicarea sistemului busturilor 
fără rezonanţă universală (fotografiile 
şi busturile aşezate la căpătâiul morţi» 
lor având o limitată rezonanță fami- 
liară) s'a trecut, aproape fără tranziţie, 
la simboluri cu recunoaştere unanimă, 
capabile să deștepte meditaţia cercetă- 
torului şi îndemnul de a se înclina de- 
asupra propriului destin. S'a părăsit 
așa dar documentul particular și fami- 
liar pentru documentul simbolic, su- 
gestiv și tragic, 





Sculptura cimitirelor 


Mai evidente ne-au părut aceste 
constatări când am vizitat cimitirul 
din Milano, unde partea nouă este oa= 
recum separată de cea veche şi deose- 
birea este mai clară. După ce parcurgi 
sute de metri contemplând frumoasele 
pietre funerare, comunele simboluri 
ale îngerilor cu capul trist aplecat spre 
pământ, sau ale unor dureri pe care 
sculptorul le-a întipărit pe înăsprite 
chipuri de femei ce se apără de apro- 
pierea, sfârșitului, te afli la un moment 
dat într'o zonă care face să resimţi, i- 
mediat, cu durere, prezența implaca- 
bilului destin, 

Așa, spre exemplu, la căpătâiul u- 
nui mormânt se poate vedea ridicându- 
se, din piatră, un grup solemn de chi- 
paroși, într'o tăcută îmbrăţișare prie= 
tenească, care te poartă, printr'un har 
sugestiv nespus de subtil, în câmpiile 
singurătăţilor eterne. Nu există nici 
bust și nici fotograţie. Există numele 
şi simbolul, împerechere de două ori 
simplă, fără vanităţi inutile, de două 
ori înduioșătoare. In altă parte iată un 
trunchiu de copac, sucit şi răsucit, ca 
torturat de o lăuntrică suferință, un 
trunchiu, cum sunt acele nu prea groa- 
se de corn, dela noi; piatra rece, este 


totuși plină de fierbinţi efluvii de com- 
pasiune şi nu poţi împiedeca un teri- 
bil sentiment de dezolare, să nu te nă- 
pădească. lată, în sfârşit, o lespede pe 
care mâna meșterului a săpat contu- 
rurile unor peisagii alpine. Stânci us- 
cate, care străjuesc o prăpastie adân- 
că. Peste aceste forme, care amintesc 
profunzimile deșertăciunilor, inutilita- 
tea eforturilor, usdăciunea rezultatelor, 
o cruce în piatră neagră se întinde de 
sus în jos, dela dreapta la stânga, cu- 
prinzându-le într'o înţeleaptă rezuma= 
re. Scopul este atins: o amară medita- 
ție te face să calci chilometri în şir, 
neatent la viaţa din jur, prizonierul u- 
nor preocupări mai nobile, unor fecun- 
de meditații. 

Aceasta ar fi o categorie de simbo- 
luri, împrumutate dela natură, şi-anu- 
me din acele părți care convin scopu- 
lui de urmărit. Dar noua sculptură a 
cimitirelor mai întrebuințează un alt 
domeniu, care oferă tot atâtea inepui- 
zabile posibilități. Este știut că viața 
amoroasă şi intimă, sau a familiei, lo- 
vită de moarte, îndurerează întrun 
grad deosebit. Un tânăr logodnic ce 
moare, sau o fată la 20 de ani care se 
prăpădeşte, sau în sfârşit moartea so- 


de MIHAIL CHIRNOAGĂ 


ției și mamei de copii, deşteaptă regre- 
te universale. Speculând această slăbi- 
ciune (căci despre bătrâni se zice: 
și-au trăit viaţa! Facă loc la alţii ti- 
neri!) sculptorii moderni au imaginat 
subtile simboluri pline de sugestivitate. 
Iată ce se găseşte pe mormântul unui 
tânăr, dispărut pe neprevăzute și care 
a lăsat o femeie în urmă-i cu doi co- 
pii. Mormântul este străjuit de un 
grup, în albă piatră scumpă. Un om și, 
o femeie. El ține cu braţul stâng talia 
femeii, iar restul corpului arată cea 
dintâi mișcare de despărțire. S'ar zice 
căn ultimul minut șintr'o desperată 
forțare reuşeşte să întoarcă capul cii- 
tre tovarășa înlăcrimată; de pe buzele 
întredeschise în durerea celui de pe ur- 
mă spasm, el lasă să cadă spre femeia 
sa, un ultim răsuflet. Chipul e greu de 
povara acelui răsuflet; ochii sunt semi- 
închişi. E fără îndoială că simbolul 
conține testamentul unei vieți de fa- 
milie, plină de greutăţi, pe care ur- 
mează s'0 ducă de-aici încolo, numai 
femeia, 

Acel răsuflet descarcă cu durere, 
sarcina familiară pe umerii ei, 

De te apropii de alt colț, două zi- 
duri înalte de ceva mai mult de lW m. 





deşteaptă curiozitatea. Te apropii şi 
deodată te găsești în fața unui tânăr 
corp de femeie, întins pe patul morţii. 
E atât de intimă scena, atât de fami- 
liară așa cum este sugestionată, prin 
prezența acelor doi pereţi care reduc 
spațiul unei camere, unei case, încât 
parcă cineva din cei mai scumpi se a- 
flă întins în fața ta. Nimic deosebit, 
extraordinar ! Dar e suficient ca doi 
pereţi să sugestioneze intimitatea fa- 
miliară, lovită de catastrofă, pentru a 
resimţi mai acută durerea. 

Cât suntem de departe de îngerii 
meditativi! Sau de fotografiile şi bus- 
turile care ne lăsau indiferenți! Cât 
suntem de departe de toate acele sim- 
boluri comune care nu te puteau Con- 
vinge la compasiune! 

Așa dar, părăsind simboluri ușoare, 
practica fotograţiilor şi-a  busturilor, 
sculptura modernă a cimitirelor caută 
să sugereze, prin alte simboluri, îm- 
prumutate acelor preocupări omeneşti 
care afectează mai puternic imaginația 
omului, cum este natura şi viaţa inti- 
mă, apropiindu-se cu un pas uriaș de 
menirea sa, mai ales când faci din a- 
cest fel de sculptură o propagandă pen- 
tru reconcilierea cu moartea, cu spiri- 
tul creştin şi cu toate cele bune obice= 
uri pe care le uităm, răpiți de înşelă- 
toarele aspecte ale vieţii de toate 
zilele, 


——= 5 Octombrie 1940. 


PATA AD EDINCOL OsDECA MD 


Cronica dramatică 








Teatrul din Sărindar 


SPFCTACOL DE DESCHIDILE 
A STAGIUNII, COMEMORAREA 
LUI VAȘILE ALECSANDRI 


Nu putem trece cu vederea 
rcaşita reprezentaţie asia Teatru 
din Sărindar, în cadrul  pioasei 
recuneși.nţe aduse lui Vasile A- 
lecsandr:, fiind convinşi că rea- 
iizarca din seara premierei acos- 
tui teatru, este una din cele mai 
reuşite al mantărior ccmemori- 
tive dn acest an, 

Cu toate că intărziată oarecum, 
ea mită intreaga recunoștință 
pentru vadrui do curată şi migâ- 
loasă r:alizare artistică, pe care 
i-a imsufiat-o regia 1-mui Victor 
Bumbeşti. Am privit teatrul din 
Sărindar, la inființarea lui din 
tcamnă trecută, cu simpatie și 
dacă nu tetdeuuna În decursul 
stagiune! ne-a satisfăcut deplin, 
nu ne împiedică de astădată să 
aducem cenducerii pricepute a 


dzumnei Mina Fillotii,  omasiul 
nostru. 
Dintre ceicalte  promicre în- 


cimnate tu. A.cesendri, cea a toa- 
trului din Sărindar este isbutită 
n primul rând fimdcă ș înţeles 
spiritul acestui dramaiurg, 
Precum mai spuneam, nu d 
mu.t, teatrul lui nu mai poate 
fi astăzi lămurit prin conside= 
raţi: d: ordin pur teatrale. El 
este un poct, un ideaiist, un exu- 
be:zat, Operile lui sunt vors şi 
cântec, spirit și cptim sm, &geri- 
me şi sclipire. Zadarnic am în- 
cerca să intăţişcm şirul vreuno: 
d. stășurări de momente Gramat.- 
ce. Cu atât mai puţin în farsae 
ce a scris pentru scenă, dacă în 


inseşi piesele sie de teatru, ne 


din Sărindar, montâna cum a 
montat „Chir Zuliaridi” și cele- 
late câteva momente dramatice. 
Fără pretenţii dea  mcderniza 
ceiave nu poate fi înoit, fără do- 
“ința de a schimba gesturile din 
nave și puțin scerice, cum tre- 
buc să fie, păstrând, prin Gerot, 
un aer de ficțiune şi farsă, char 
pe scenă, ne-a prezentat un 
rea; Alecsandii, aşa cum putem 
să-l iubim şi să-l înţelegem. 
Intregile noastre omagii deci 
do:mnei Maria Filotti, precum 
s: calde aprecieri, colaboratorilor 
săi cari suu distims, printre cari 
notăm pe doamna Eugenia Po- 
povici,Cella Marion, 1. Roman, 


cote, 


Teatrul Alhambra 


TARGUL SĂRUTATULUI, OPE- 
RETĂ IN DOUA ACTE de N. 


VLĂDOIANU şi KIRITESCU. 
MUZICA de N. CONSTANTI- 
« NESCU 


Nu am vrea să se creadă că 
lăudăm prea mult acest specta- 
col,  deaceea vom începe cu o 
observaţie, urmând ca după ea 
să ne arătăm întreaga şi sincera 
satisfacţie. Suntem de părere că 
tablourile sunt prea lungi. Poate 
nu este o părere bună. Dar o 
revistă va avea cu mult mai 
mult succes în cazul unei succe- 
siuni neîntrerupte de scene, 
toate scurte, cu decoruri schim.- 
bate,  reinoite, mutate,  înfine, 
iluzia unei desfăşurări bogate 
de fapte. Acestea le spunem cu 
convingerea că în acest caz, re- 








fiind mâhniţi ca un impediment 
de nu prea mare imporianţă ca 
cel expus mai sus să poată pre- 
judicia cât de puţin realizării 
deosebite ce este într'altfel re- 
vista dela Alhambra. 


Ca noutate, aduce un subiect 
Deobiceiu revistele aveau doar 
foarte slab schițat o destfășu- 
rare de fapte, după un plan 
oarecare, Revista dela Alhambra 
ese în schimb o piesă cu o în- 
șiruire logică de întâmplări. Sau, 
pentru a o defini pe cât se poate 
mai bine, este o reînviere a op2- 
retei, mult mai modern decât 
aceste spectacole pe vremuri, dar 
cu acelaș frumos efect. 

Iață ceeace lămurește şi sim- 
patica apariție a d-nei Olsa Ki- 
rițescu, a cărei voce inteligent 
modulată a interpretat cu măss- 
trie ariile  neobositului Nicuşor 
Constantinescu, precum şi pre- 
zența d-lui Ion Dacian. 

Printre ceilalţi interpreţi, cari 
au întregit spectacolul cu verva 
şi farmecul jocului lor, trebue 
să notăm desigur pe d-nele Vir- 
snica Popescu, Lulu Savu, Flo- 
rica Demion, precum şi pe d-nii 
1 dănescu- Bruno, N. Gărdescu, 
Jules Cazaban, Antoniu și Nico- 
laide. 

Un tablou de dans, interpretat 
în mare parte de Oleg Danovsky 
care a arătat încă odită mnună- 


cle sule calități artistice. A 
Decorurile şi costumele, în 
special cele româneşti,  ansam- 


blul final de: nuntă românească. 
cu dansurile lui caracteristice, 
au fost la rândul lor un punc: 
de atracţie, și o fericită idee, 
pentru care aducem întreaga 
laudă teatrului. 

Trebue încă odată să amint.m 
de muzica ?ui N. Constantinescu, 
atât de nimerit aleasă, care a îm- 
brăuat întreg spectacolul cu ar- 
monii şi arii deosebit de plăcute. 
In general o premieră isbut-tă. 


UNIVERSUL LITERAR 








Ginci ani dela moartea maestrului Constantin Nottara 


Se împlinese cinci ani decând 
unui dintre seniorii verbului, a 
trecut în lumea drepţilor, du- 
când cu el în mormânt tainele 
Unui MeȘ:EȘug de cale şi-a le- 


gat viaţa. 

Mai mult de jumătate din 
fruntașii scenei româneşti, au 
avut norocul să fie învățați de 


e! să spună cum trebuie cuvân- 
tu. şi cum se cade să-i dea 
viață, 

Cine l-a văzut pe maestrul 
Nottara în Luca Arbore din 
Viforul lui Delavrancea, nu se 
poate să nu-și amintească ae cl 
— făcându-se una cu bătrânul 
sietnic a! zvăpăiatului Ştefă- 
nită Vodă şi împietrină sala în 
fiaalul actului doi 

—— „AM ajuns ca o umbră 
rătăcitoare printre crucile unui 
cimitir; când 1a capul unsia, 
când la capul alteia... 

Cu trupul măcinat de suis- 
vință meşterul Nottara părea 0 
umbră; dar în sufletul lui, alua- 
tul verbului fierbea sub acelaş 
foc al tinereţii îndepărtate. 

Câna in vorbela sterpa de la- 
crimi și întretăjiate de sughi- 
turi meşterul Notiara, Cu su- 
îlctul pe buze spunea: 

— „Nu plâng... uitaţi-vă a 
mine că nu plâng! Sau: O la- 
crimă, numai una să plâng ii 
căpătâiul lui Cătălin al meu... 

Această emoție o trăia toată 
lumea fără ca el, actorul să îi 


plâns. 
Meşterul Nottara își rupea 
din sufle: pentru a însufleţi 


eroii. Bătrân și orb şi gârvov“, 
in „Thebaida“, Oedip al lui, 
evoza întreaga tragedie a fata- 
jităţii antice. 

In temnicerul ain Cocoșul Ne- 


ovim de acest impediment. 


Ori, iată ce a priceput teatrul succes, 





prezentaţia 
şi 


ar avea mai mult 
dorim acest lucru, 


Cronia muzicală 





Indatoririle „Filarmonicei “ 


Am arătat de nepumărate ori, in cursul 
atimilor ani, chiar când măsura celor mai 
b'ânde făgăduinţe ori de activitatea ,Filar- 
monicri” cra depăşită de greşelile grele ale 
conducerii acelei instituţii, cât de puțin ro- 
mănească şi prielnică culturei românești era, 
în general, această orchestră aficială. Ca- 
ioanele în care am protestat cu hotărire şi 
cu cea mai strictă impartialitaie, în cronieiie 
anilor din urmă ai „Universului” şi „Univer- 
sului literar”, ar putea colecţiona spații im- 
presionante de tipărituri. ar putea umple 
un trist volum al trecutului nostru muzical. 

Indrumările eronate şi mioape care por- 
neau din mijlocul forurilor diriguitoare ale 
instituţiei, refractarismul la înţelegerea ro- 
sturilor naţionale ale „Filarmonicei”, siăbi- 
ciunea programelor, sistemul părtinirilor în 
alegerea elementelor de coiaborare externă, 
atâtea alte defectuozităţi şi slăbiciuni, erau 
Adesea copleșitoare, 

Ca din întâmplare, erau importaţi din cine 
ştie ce depărtări, reprezentanți de concert de 
prin pleava iudee a străinătăţii sau „ro- 
mâni” de soiul d-rei Clara Hasckil, Mileti- 
neanu, pentru care „Filarmonica” găsea fon- 
durile revoltător de lesne şi de copios, pe 
tând soliștii români, puţinii soliști autohtoni 
care puteau „răzbi” în propria lor patrie, 
primeau onorarii derizorii și trebuiau să se 
«oasidere fericiţi că au fost, cu câte dificul- 











de ROMEO ALEXANDRESCU 


tăţi, toleraţi să urce un podiu românesc, ris- 
când să indispună pe reprezentanţii atotpu- 
ternici ai comunităţilor și lojilor, E bine să 
se știe că un dureros de mare număr de 
solişti români sau chiar de elemente de or- 
chesiră, de compozitori români creştini de a- 
semenea, au fost nedrept desamăgiţi, au tost 
loviți chiar în cariera lor, de atitudinea şi 
procedeele revoliătoare ale direcţiei artis- 
vice ale „Filarmonicei”. 

Fără împrejurările politice din ultimul an, 
când rezidurile muzicale iudaice sau văzut 
oprite de zăgazurile forţelor Axei de a se 
mai revărsa spre noi, am fi avut. până mai 
eri, surogate muzicale galițiene pe estrada 
solistă, în locul admirabililor artişti italieni 
şi germani, ascultați şi în contra cărora, gla- 
suri conrupte din presă, sau ridicat, pretin- 
zând și „englezi” sau ajlte neamuri (bănuim 
de care), deși nic:odată aceşti înstrăinaţi n'au 
apăraţ arta pur românească. 

Reiînvierea viguroasă şi fierbinte a româ- 
nismului de astăzi, se înţelege dela sine, a 
smuls buruienile otrăvite din holdele artei 
româneşti, astfel că, nu vom mai avea de 
suportat nici bucăţi de repertoriu, nici auto- 
mate muzicale cu profi] de pasăre de pra- 
dă, nici o orchestră de Siat, orchestra nea- 
mului, cu mireasmă de ghetto, 

Acestea s'au înfăptuit printr'o Binecuvân- 
tare cerească, Indatoriri imperioase au ră- 


V. VOICULESCU: 


In creer, 


în suflet, în inimă cată 


Ascunsa spărtură pe unde pătrună 


Zănatecii aburi... 


VICTOR POPESCU 


Mata”n 


gru, meşterul punta în sufiet și 
E ee i 


mas însă, direct, „Filarmonicei”, 

Metodele vechi trebue date la pământ. 

„Filarmonica” de astăzi nu mai admiic 
programe şi repertoriu dezordonat, insutici- 
ent, improvizat, fără nici o normă de alcă- 
tuire. 

„Filarmonica” nouă nu mai poate suporta 
rămânerea în umbră a celor care din dem- 
nitate românească, din firească  repulsiune, 
au disprețuit orice gând de apropiere şi de 
supunere faţă de un mediu înstrăinat și deci 
au fost constrânşi la izolare. 

Nu mai putem îngădui „Filarmonicei” re- 
clame şi o publicitate sforăitoare de bâlci, 
dar recomandarea aceasta, justă, cuviincioa- 
să, în presă, a activităţii şi invitaţilor ei. 

Nu ne mai putem limita, de asemeni, la 
rolul cultaral strict local, al „Fiiarmonice:”. 
Cultura muzicală a provinciei româneşti, as- 
tăzi din nenorocire, aproape cu desăvârşire 
inexistentă, revendică urgent tumee simfo- 
nice, pretutindeni, fie chiar la început, cu 
o orchestră de cameră, cu solist. 

Această orchestră de cameră, care ne-a 
lipsit până astăzi, trebue extrasă din „„Filar- 
monica” şi permanențizată. 

Iar membrilor orchestrei Filarmonice re- 
generate, nu li; se cade, pe viitor, să mai 
iasă din principiile unei calde camaraderii, 
care să condamne definitiv intriga, rivalită- 
țile, nedisciplina, tendința de a da concursul 
sefului de orchestră, numai în măsura în 
care o dictează interesul sau orice consids- 
vent în afară de muzică, 

Și pentru acestea toate, trebue cducatori 
şi conducători apți şi convinşi de adevărata 
lor misiune, 

li aşteptăm la lucru şi 1i vom urmări cu 
totală obiectivitate, 





pe buze mucegaiul întunericului 
cu aceiaș nepăsare ca și indem- 
nul la spovedanie. 

Impăratul lui, din poemul 
Trandajirii Roșii de d, Zaharia 
Bârsan, era împărat. 

Atumei când a socotit că nu 
mai are destulă putere în trup, 
a ales un elev al iui să-l joace 

— E al tău haiducule! Să 
nu mă faci de ocară!... 

Cultura adâncă pe care 0 
avea, i-a ajutat  maestiuiui 
Nottara să urce toate trepreie 
meseriei cu aceiaş chibzuială și 
pătrundere a clasicilor și a 
inodernilor, 

Cât ge apăzător, cât de hotă- 
vit cra Duval-Tatăl, dia Dama 
zu Camelii... 
Domnișoara  Margueriite 
Gauthier ? Sunt tatăl lui Ar- 
mană ! 

In intonaţia cuvântului tată], 
meșterul punea tou:  dursie, 
rugă, amenințare şi milă... 

Actorii primei noas.re scene 
işi mai amintesc poate de fe.ul 
cum Meșterul știa să despice 
fraza şi să scoată viața şi din- 
tre rânduri. La el orice pauză, 
orice mișcare cereau justificări, 
Reiua 0 scenă de zeci de oii, 
îi purta pe interpret pe toată 
claviatura şi nu înceta muncă 
până când simţul actorului nu 
pipăia pulsul personagiuiui, 

— „Mă haiducule, nu aşa... ia 
mai zi odată! Aşa spunea el 
euevilor lui în repeţițiile înde- 
lung muncite, pe cari le-a con- 
dus și din cari a făcut oameni. 
Sub ochii lui se desfășura pro- 
cesul creaţiei artistice. Maestrul 
Nottara ştia cum. să povăţuiască 
pa actor, nu să-l jicnească, 

Gieu sa resemnat bătrânul, 
dar n'a cedat şcoalei noi, care 
trunchia versul înconvoindu-i 
şirul spre proză. 

Trâmbiţa glasului de aramă 
a maestrului Nottara, vibra în 
trupul fiecărei fraze și în al fie- 
cărui cuvânt în parte. 

Tuna în scenele de drama- 
tism puternic şi se topea gra- 
dat în clocote înăbuşite, dând 
un vers limpede, muzica] şi caid. 

Era atât de pătruns de rostul 
meseriei încât se  frământa 
ceasuri întregi să miște figu- 
raţia si so articuleze acțiunii, 

Imbrăcat totdeauna în ne- 
gru, pășea încet, dealungul co- 
ridoarelor din spatele scenii, își 
scotea pălăria în faţa oricui îl 
saluta şi-i întindea o mână 
prietenească, 

A primit și a jucat şi roluri 
mici, prea mici pentru vârsta şi 
talentul lui. In Măsură pentru 
măsură, (Shackespeare) i-a fost 
dat să guste la bătrânețe amă- 
răciunea strălucirii... 

Dintrun rol de câteva cu- 
vinte a făcut insă tot o creatie. 

In pauze şi până să-i viuă 
tândul să intre în scenă sta de 
vorbă cu cine vrea să-l asculta, 
povestind  intâmplări din tro- 
cutul teatrului românesc. 

După sfânta sfeştanie a fie- 
cărui început de stagiune, maş- 
terul Notiara la sfârșitul cu- 
vântării își indemna camarazii 
cu „E mesârie grea băeţi: dar 
voi puteţi munci altfel. Vremu- 
rile voastre sunt mai îmbelșu- 
gate decât cele prin cari a tra- 
cut tinerețea mea. Eu am jucat 
flămând, rolurile ge marchizi și 
conți sătui |” 

Maestrul Nottara știa să 
cea mai frumoasă dovadă 
camaraderie şi mai ales de 
curajare a tinereţului. 


S ai 


dea 
UC 
în- 


La anul nou său la ziiele 
onomastice fiecare actor pii- 
mea acasă 0 felicitare scrisă de 
mâna meșterului, 

L-a scurtat — poate —şi pier- 
derile pe cari le-a avut în moar- 
tea, tovarășei de viaţă (Elena 
Nottara) după cum l-a costat 
şi moartea iui Aristide Deme- 
triada, a lui Iancu Petrescu și a 
tuturor camarazilor răposați. 

Nu lipsea moșneagul dela în- 
mormântarea nici unui memb:u 
al familici artiştilor, cărora ştia 
să le spună cuvântul de adio. 





Drumul 








5 





In clipa morţii şi-a îngăduit 
o cochetărie profesională. Să 
nu vorbească nimeni la înmor- 
mântarea lui. 

Poate că în acest ordin a ţi- 
nut să facă vitima reverență în 
fața verbului... 

Maetrul a lăsat scrisori dela 
Petre Liciu, Aristitza Romu- 
nescu și aproape dela toţi îna- 
intașii lui, 

In mâna cui sunt 
ceste comori ? 

Opera, documentele şi ma- 
moriile ctitorului Constantin 
Nottara aparțin ţării ? 


astăzi a- 


GHEORGHE SOARE 


biruinţei 


(Urmare din pag. I-a) 


Aici este înțelesul mai as- 
pru al acestor două noțiuni. 
A o merita şi a o putea do. 
bândi. Trebue purificare, rein.- 
viere. Să luăm aminte cum 
spunea Biblia. Cereţi şi vi se 
a da vouă. Căutaţi și veţi 
afla, Bateţi şi se va deschide 
vouă. lată unde putem căuta 
sensul merilului și puterii de 
a dobândi. T:ebue să cerem, 
să căutăm victoria, să o smul: 
gem dacă ne este îndepărtaiă, 
Nu vremea poate aceasta. În: 
irânlul capătă dreptul doar, 
de a pulea, E 

El a făcut, fiind înfrânt, un 
pas în spre victorie. Dar na 
dobândit încă victoria. Ceilalţi 
pași rămân de tăcut, 
de ea şi prin ex. 

infrântul capătă dreptul 
victoriei, dar ea nu vine sin- 
cură. Insă el nu: trebue să 
plângă sau să jelească. Nicio. 
dată din lacrămi nu s'au ridi- 
cat pu:eri. Dimpotrivă el tre- 
bue să lupie și să se arate 
demn. 

Şiiţi ce a spus Paul Emilius, 
când, în cuimea gloriei, sărbă: 
torit de întregul pcpor roman, 
pierdea, unul după altul, doui 
fii ai săi? A spus: „Cel puţin 
acum soarta s'a răzbunat în: 
deajuns și pu:em fi la adăposi 
de otice alte lovituri ale ei” 
iar poporul roman a rămas 
putemic şi a cucerit lumea. 

Pentrucă din durere nu te: 
bue să iasă doar lacrimi. Și 
în înfrângere, plânsul nu este 
o cale spre victorie. 

Deaceeu există două feluri 
de înfrângeri. Unz umată ds 


numai 


lacrimi, și care esie foarte du- 
rsroasă, fiindcă n'are cine să 
o lumineze: și alta urmată de 
victorie. În ea nu se plânge, 
dar se muncește; Munceşie o- 
mul pentru el, şi deaceea în: 
vinge. lar nu dela soartă aș: 
teaptă bunăvoința. 

Este și acesta un fel de a 
suferi înfrângerea. Dar nu ozi- 
cine îl poate pricepe. 


VICTOR POPESCU 





Teatrul 
Regina Maria 


Comediu „Papa se lustruește“ în 
interpretarea domnului 





V. MAXIMILIAN 


obține un mare succes de public. 
In studiu se află piesa „FIoții“, 
cu dumnul 





TONY BULANDRA 


în rolul lui Karl Moor. 





„STATUL TOTALITAR” 


Săptămâna viitoare va apare în 
Colecţia „Liniversul Literar” cartea 
cu acest titlu sugestiv, în care 


COSTIN |. MURGESCU, 


unul din cei mai înzestrați redac- 


tori 


ai revistei noastre, desbale 


interesante şi actuale probleme. 





LC 


V. POPESCU: 


Pavestitorul amorurilor carnale 














6 





UNIVERSUL LITERAR 








5 


Octombrie 194u 


VITRINA EUROPEI 


Expoziţia cărții germane 


Cu un minimum de solemnita- 
te şi într'o atmosferă comunicati- 
vă, sa făcut Marţi la Dalles, 
inaugurarea oficială a „Expozitiei 
cărţii germane”. Sa afirmat a- 
tunci, prin cuvintele antorizate 
ale vorbitorilor, dorința de sin- 
ceră colaborare a Reichului na- 
țional-socialist cu România legio- 
nară, şi pe târîmul manifestaţiu- 
nilor de creaţie spirituală. 

Ceea ce credem că trebuie cu 
precădere subliniat, la acest prilej, 
este constatarea care pentru cei 
m2i mulţi vizitatori ai expoziției 
va, fi insemnat desigur o surprin- 
dere: regimul totalitar, departe de 
a fi fost vitreg pentru destinele 
cutturii, în Germania, a favorizat, 
dimpotrivă, evoluţia firească a a- 
cesteia, într'o măsură pe care ne-o 
înfăţişează cu prisosință „Expozi- 
tia cărţii germane” dela Dalles. 

Vitrinele, mesele şi rafturile cu 
tipărituri expuse în sala cea mate 
de expoziţii a Fundaţiei şi în alta 
alăturată, împreună cu gravurile 
cari arată evoluţia tiparului și a 
reproducerii artistice germane în- 
făţişează, din punct de vedere al 
întocmirii sistematice, poate cea 
mai bine închegată dintre expo- 
ziţiile cu caracter cultural or- 
genizate la Bucureşti. 

Literatura germană artistică, 
ştiinţifică şi politică este repre-= 
zentată prin opere din cele mai 
alese ca actualitate de semnitica- 
ție şi valoare. 

In prima sală. la loc de cinste 
se află vitrina cu opere de litera- 
tură germană despre România, 
Cartea lui Corneliu Codreanu, în 
traducere, este expusă împreună 
cu alte lucrări asupra legionaris- 





BASARAB SPARTALI 


mului şi a evoluției politice din 
România. Deasemeni, sunt  pre- 
zentate, în traducere, numeroase 
opere de Eminescu şi Carmen 
Sylva, publicaţii germane despre 
limba română şi despre obiceiu- 
rile româneşti. 

In altă sectie sunt grupate lao- 
altă, cărţi de filosofie, padagogie, 
artă, muzică şi istoria Li 'eraturii. 

In sala cea mare, în vitrinele 
rânduite de jur împrejurul bustu- 
lui Fiihreruiui Adolf Hitler se 
află operele reprezentative ale 
nâţional-socialismului. Dealungul 
pereţilor se înşiră cărţile de lite- 
ratură germană, de drept, medi- 
cină, tehnică, economie şi agri- 
cuitură. 

In răstimpul până la 10 Oc» 
tombrie, când se va închide, vi-: 
zitarea zilnică a expoziţiei este 
liberă, dimineaţa şi după amiază, 
dându-se şi explicaţiuni în limba 
română. 

Tot în cadrul şi cu prilejul a- 
cestei frumoase  manifestațiuni 
cultura'e, cinuscutul poet german 
Hans Carossa va citi, la 9 Octom- 
brie, dn operele proprii, în sala 
de conferinţe a fundaţiei Dalles. 

Suntem convinşi că, organizată 
cu atâta pricepere şi cu un gust 
deosebit, Expoziţia cărții germane, 
câre cuprinde un număr de peste 
2.000 de volume, va fi un prețios 
prilej de informare a intelectua- 
lității româneşti asupra creaţiei 
spirituale în Germania naţional- 
socialistă și totodată va aduce şi 
începutul unor profitabile schim- 
buri de sugestii şi împrumuturi 


de idei sau teme de cultură în- 
tre ce'e două popoare, 


PROGRAMUL EDITORIAL 
ANUNȚAT IN „UNIVERSUL 
LITERAR“ 


încă de astă primăvară, pentru 
începutui toamne; în miezul că- 
reia am și pătruns, va fi totuși 
realizat, dar cu o întârziere da- 
torită, în, primul rând împreju= 
rărilor politice din afară şi con- 
secințeior lăuntrice de-o însemnă- 
tate atât de  hotăriîtoare pentru 
destinele culturii noastre, 

Apoi, redactorii şi colaboratorii 
cei mai apropiaţi ai revistei, cari 
urmau să înceapă în chip firesc 
cercetarea manuscriselor, fiind, 
unii dintre ei, tineri încă, s'au 
simțit încă si mai tineri în haine 
ostășească şi în loc de lectura ma» 
nuscriseloyr de literatură au înce- 
put a se deprinde cu aceea q re- 
gulamentelor militare. In 
timpul câte unei scurte permisii 
își mai aduc aminte însă şi de 
vechile preocupări... 

Așadar, am vrut să se știe că 
ne vom ţine totuşi. de cuvânt, 
îndată ce... 


Tăs= 


CĂRȚILE NE ALEG 


De cele mai multe ori, o carte 
de căpătâi este una care a fost 
rău înțeleasă, Fiindcă la vârsta 
dezarmată a lecturilor decisive, 
neștiind ce priește spiritului nos- 
tru și neputând prevedea conse- 
cinţele, alegerea pe care o facem 
este iluzorie, In realitate, cărţile 
ne aleg — la întâmplare. 

Un cititor atent se formează 
poate chiar mai greu decât un 
scriitor de cărți. Acesta, presu- 
punându-i talentul, are cel pu- 
țin şansa de a îi încercat pe 
măsura puterilor lui sau în deza- 
cord cu el însuși, ceea ce face ca 
încercarea lui să nu fie lipsită 
de interes și de folos, chiar a- 
tunci când cartea este neizbu- 


Calea robilor (basorelief) 





Ce datorim Ardealului... 


(Urmare din pag. I-a; 


s'a refugiat în legendă — iar 
legenda a urcat-o pe munți, 
pe munţi în Ardeal — de 
unde a văzut coborind pe 
cai, ca nişte binecuvântări, 
întemeetorii. 

„„ Și suferinţele noastre, în- 
frângerile care ne-au pregă- 
tit marile împliniri, împilă- 
rile care-au făcut să isbuc- 
nească răscoalele cele 
mai splendide  alirmări de 
mândrie, de demnitate și 
dârzenie românească — tot 
prin Ardeal, le-am avut. Ni- 
căeri românismul n'a fost 
mai înjosit, mai chinuit, ni- 
căeri nam avut voluptatea 
pătimirilor — ca în Ardeal. 
Deaceea, cu excepția lui 
Tudor, Ardealul ne-a dat pe 
toți marii răsculați: pe Doja 
şi pe Horia, pe Crișan și 
Avram lancu. 

„Și iluminările noastre, tot 
ale Ardealului sunt. Nouă 
ne-a rămas  contemplația şi 
reveria numai. 

Mă întreb cum de n'a chi- 
nuit pe nimeni constatarea 
că toată poezia „socială“ și 
„revoluţionară“ a noastră, 
este ardelenească; dela „Daş- 
teaptă-te Române“ și „Noi 
vrem pământ“ până la Goga 
și Aron Cotruş, suntem în 


plină manifestare  transil- 
vană. Alecsandri ne-a dat 


numai Hora Unirii, deși și el 
luase parte la o revoluţie, iar 
Eminescu a transpus în sa- 
tiră — ceeace Ardealul ar fi 
transcris în manifest revolu- 
ționar. Nu scriu aceste rân- 
duri, pentru a învinui, ci nu- 
mai constatând şi căutând a 
desprinde semnificațiile a 





ceeace nu poate îi o simplă 
întâmplare. 

Și explicaţia nu poate fi 
decât aceca că numai Ar- 
dealul trăește istoriceşte, ac- 
ționează vulcanic; numai a- 
colo spiritul şi sensul colec- 
tivităţilor, umple până și pe 
cel mai „personal“ dintre 
creatori. Ardealul trăeşte în 
colectivitate, deaceea fiecare 
este oglinda tuturor ; trăirea 
sub apăsare și uragan a im- 
pus necesitatea de a comunica 
între ei, printr'o tainică în- 
țelegere, o comprehensiune 
reciprocă, De altfel, sensul 
acesta al comunităţii le-a de- 
venit, întrun fel, organic Ar- 
delenilor; ei văd şi dincolo 
de ei, prin aceiași prizmă 
de-acasă. Şi nu este oare 
aproape fără înțeles, în afară 
de această explicaţie, faptul 
că romanul revoluției ,„„noa- 
stre', romanul revoluției 
dela 1907 — a fost scris tot 
de un ardelean, d. Liviu Re- 
breanu ? Și nu este semnifi- 
cativ că atunci când d-sa a 
scris un roman a cărui acți- 
une să se petreacă : dincoace 
şi la ţară, romanul a fost 
„Răscoala“? 

„Și, în sfârşit, deși prea 
aproape de noi, pentru a-i 
măsura întreaga măreție: 
oare nu prin Ardeal am ur- 
cat noi",,pe treptele Univer- 
salului“? N'a fost un arde- 
lean, Ioan Moţa, cel care în 


sărăcăcioasa noastră istorie 
de după războiu — a scris 
pagina cea mai luminoasă, 


n'a făcut el gestul care a în- 
doit istoria românească și a 
unit linia românească cu cea 





a creștinismului ?  Misiona- 
rismul, „duhul marilor rup- 
turi“* — nu ne-au venit tot 
din Ardeal ? 

Pe lângă câteva clădiri şi 
sumedenie de sate, noi am 
pierdut în Ardealul întreinat 
o parte din mânaria istoriei 
noastre. 

Ce datorim noi, Ardoalu- 
lui ? Desigur nu mult și tot 
așa nu puțin, îndatorim ceva 
care trece dincolo de noi: 
TOT, Existenţă, istorie, su- 
fiet, energie. 

Deaceea a munci cu gân- 
dul la Ardeal, înseamnă nu 
numai a lupta pentru între- 
girea noastră teritorială, ci 
mai ales a lupta pentru îm- 
plinirea noastră sufletească. 

Fără Ardeal, suntem ciun- 
tiți sufletește. 

Prezenţa Ardealului deter- 
mină dinamismul istoriei 
noastre, svârcolirile noastre 
de veacuri pentru împlinirea 
imperialismului românesc. 

Prin Ardeal — trăim în 
istorie. Fără el, rămânem 
numai o țară printre atâtea 
altele în Europa. 

Și „gândul“ acesta nu tre- 
bue să fie de astăzi, numai 
de astăzi când nu mai avem 
„Ardealul nostru — ci de tot- 
deauna. Prin valorificarea 
prezenței ardelene, în con- 
știința românească putem 
împlini misionarismul româ- 
nesc. 

O Românie legionară, o 
Românie tare, o Românie .„ca 
soarele sfânt de pe cer“ fără 
Ardeal? Dar, am mai scris, 
numai nebunii şi cei care 
n'au înţeles nimic din drama 
românească a Legiunii — o 
pot crede. 


COSTIN 1. MURGESCU 


tită, adică necorespunzătoare in- 
tenţiei propuse. Dar cititorul 
care se orientează greșit în ale- 
gerea lecturilor, riscă să rătă- 
cească multă vreme fără spor, 
inainte de a-și găsi, istovit sufle- 
teşte, drumul propriu. 


„ AL DOILEA VOLUM 
DE PROZĂ AL SCRIITORULUI 
GH. BANEA 


a fost de curând tipărit, la „Casa 
Şcoalelor“, după un răstimp de 
patru ani dela publicarea neui- 
tatelor amintiri din captivitatea 
bulgărească — „Zile de lazaret“, 

Cartea pe care o anunțăm se 
imtitulează „Vin apele“ şi cuprin- 
de, alături de nuvele inedite și 
câteva apărute mai înainte prin 
reviste ca „Universul Literar“ 
suu „Revista Fundațiilor regale“. 

Aspectul  precumpănitor  bio- 
grafie şi jragmentur al acestei 
cărţi, unde aneccoticul are mai 
puțină înzemmnătate ca în Zile de 
iuzavet, socotim că este mai poiri- 
vit încă pentru a face sensibile 
oricui calităţile de excepțional 
povestitor ale d-lui G. Banea. 
Precizia riguroasă a trăsăturii e- 
vocatoare amintește pe Panait 
Istrati, dar seninătatea umoru'ui 
şi echilibrul proze; din Vin apele 
îi apropie pe autor de marii mol- 
doveni, de un Creangă şi un Ca- 
listrat Hogaș. 


SELECȚIONAREA AUTORILOR 
DIDACTICI 


este concluzia ce se desprinde și 
se impune din observaţiunile pli- 
ne de sugestii rodnice pe carele 
face d. Raau Gyr, cu privire la 
„Literatura românească în ma- 
nualele didactice”, în numărul 
pe Septembrie al revistei Gân- 
direa,. 

Alegerea materialului literar 
în cărţile care se pun în mâna 
şeolarilor a fost făcută, de cele 
mai multe ori până acum, la în- 
tâmplare — pentrucă nu poate fi 
altfel numit criteriul călăuzitor 
al autorilor didactici, adică pro- 
priul lor gust. Cei puţin să fie 
folosite rezultatele din trecut ca 
o contribuţie negativă, ca un e- 
xemplu de ceeace nu trebue să 
mai continue, pentru a face mai 
lesnicioasă şi  neintârziată for- 
mularea contribuţiilor pozitive, 
creatoare. 

„Tehnica selecţionării  mate- 
rialului, gustul critic și literar, 
normele de ierarhizare a autori- 
lor și-a operelor prezentate se 
cer, pentru viitor, cu totul al- 
tele decât cele care au triumfat, 
din păcate, până acum. Autorii 
didactici ce vor purcede, de-aici 
înainte, la noua arhitectură a 
manualelor de limba română, 
să-și facă, în primul rând, un 
riguros examen al posibilităţilor 
critice și selective. Să pornească, 
apoi, pe un drum nou, evitână 
orice punct de contact cu vechiul 
spirit rigid care a condus la atâ- 
tea deficienţe și părți ratate din- 
manualele actuale...” 

Un gust literar îndoelnic, o 
lipsă de varietate surprinzătoa- 
re a materialului (aceeaş nuvelă 
reprodusă ca exemplificare, in 
manualul de cl. IV-a, a V-a, şi 
a VIII-a!) și o cunoaștere cu 
totul insuficientă a literaturii 
mai noui, — iată principalele 
cusururi care vor trebui reme- 
diate, la întocmirea, viitoarelor 
manuale didactice de literatură 
românească, 

Constatânăd, cu toată buna 
credinţă, nesiguranța păgubitoa- 
re a criteriilor după care se face 
alegerea scriitorilor şi a litera- 
turii naţionale în mânualele de 
școală tipărite până acum se im- 
pune ca o concluzie logică „în- 
săşi riguroasa selecţionare a au- 
torilor didactici”, 

Propunerea neîntârziat  apii- 
cabilă, pe care o face d. Radu 
Gyr, este de.a se intrumi într'o 
colaborare rodnică, experienţa 
școlară a profesorului cu îndru- 
mările scriitoru! de valoare, a 
cărui firească afinitate pentru 
înțelegerea şi dreapta judecare 
a fenomenului literar este cea 
mai indicată pentru a îulesni 
sufletului tânăr al școlarului 
să-l prețuiască, 


UN DEVOTAMENT 
NEMARGINIT 


sau 0 mare iubire, ca și udmira- 
ţia exclusivă pentru au autor, îs- 
vorăsc dintr'o împrăștiere mecon- 
trolată a sentimentului, din nea- 
tenție. Entuziasmul îndrăgostitu- 
lui de o femeie sau de o carte, 
este generos, creator, se dăruieşte 
dar nu asimilează decât ceea ce 
îi întreține exaltarea, adică îi 
deformează şi întârzie înţelege- 
rea. „Deux mes se rencontrent 
UR jour, et, parcequelles cusil 
laient des fleurs, toutes deux se 
sont  crues  pareilles“ — scria 
odată Gide. Uneori ajunge şi muti 
puțin pentruca o mare iubire, 
adică o neînțelegere, să se nască. 
Inţelegerea aduce cu sine des- 
părțire. Ea înseamnă încetarea 
farmecului, întreruperea atrac- 
ției pe care-o exercita tot ce era 
nelămurit și turbure, misterios, 
presupus numai, în dragoste, Prin 
această des-fermecare, sensul în- 
țelegerii răsbeşte ireverențios şi 
neînduplecat : separă. 


„CEI DIN LINIA I-a“ 


este titlul publicaţiei regimen- 
tului 7 Roşiori pe care am gă- 
sit-o zilele trecute pe biroul no- 
stru din redacția revistei. Vă îu- 
chipuiţi cu ce plăcută surprin- 
dere am citit, în dreapta sus, 
că apare „undeva, pe zonă...“, de 
unde abia se întorsese şi Me- 
nalc, după o concentrare de 





vreo zece luni. una peste alta 
(corect spus, una... după alta). 
Fără îndoială, editorialul va îi 
semnat de comandantul regi- 
mentului, d. 1t. colonel Gh. Carp 
și va cuprinde toate indemnu- 


rile bune pe care ostașii — că- 
rora le e destinată publicaţia, — 
le pot aștepta dela patriotismul 
şi experienţa comandantuiui lor. 
Un articol de puternică impre- 
sie scrie, în aceiaşi primă pa- 
gină, fondatorul publicaţiei, It. 
Corneliu Dabija. 

Dar, să ni se ierte gruba cu 
care am căutat altceva şi bucu- 
ria de a fi găsit. Este scrisoarea 
versificată lăsată camarazilor 
lui, de soldatul ardelean Valea 
Iosif, plecat în teritoriul cedat 
ungurilor. E atâta jale în acest 
„Rămas bun“, încâțt stângăcia 
expresiei subliniază mai apăsat 
accentele  sincerităţii  versiiica- 
torului, de cum ar fi izbutit un 
meşteșugar al prozodiei : 


Rânnâi cu bine iubită țară 
Dela noi ce te-am păzit odată 
imprejururi la hotare 

Care te-am iubit cu înfocare. 


Şi-acum te părăsim în disperare 
Rămâi cu bine scumpă floare 
Așezată 'n codrii verzi 

Și "m bogate ogoare. 


Rămâneţi cu bine voi păduri pe 
funde am umblat 
Rămâi cu bine pământ ce te-am 
[călcat 
Rămâneţi cu bine comandanții mei 
Și ne îertaţi de am greşit ceva 
In tot serviciul meu. 


Noi plecăm deucuma 
Și vă părăsim 

Cu lacrimi de durere 
Și cu mult suspin 


Vă las cu bine, 
Camarazii mei 

Şi nu ne uitaţi de acuma 
în anii trişti şi grei, 


Remarcabilă pentru puritaiea 
transcrierii vocabularului este 
schița literară a cap. t. r. Anas- 
tasiu Th. Umorul scenei e prins 
„Sur le vif“ şi de bună calitate. 
Mai convențională şi de aceea 
mai slabă ca efect, pentrucă ma- 
terialul brut este frământat în 
prealabil după reţete literare ni 
sa părut încercarea d-lui căpi- 
tan M. Dumitrescu. 

In ciuda „ochilor lui de vul- 
tur“ şi altor atribute „eroice“, 
soldatul Creţu Simion e totuşi 
un erou care... se ignoră, așa 
cum sunt probabil toţi eroii au- 
tentici. 


CE PASIONANTĂ AR FI LEC- 
TURA  PUBLICAȚIILOR 
DE PE ZONĂ 


dacă intelectuali: indicaţi să le 
întocmească, ofițerii ar da întâie- 
tate prezentării materialului brut, 
pe care-l au la îndemână, cu îm- 
belșugare.  Superstiţii,  datine, 
snoave, forme  corespond:nţiale, 
expresii tipice ale sentimentului 
patriotic, religios, al iubirii de 
țarină, etc. toate acestea pot fi 
cbservate şi transcrise, cu mult 


folos pentru literatură. mai ales 
cu prilejul  concentrărilor care 
adună laolaltă oamemi de vârste 
diferite şi din ţinuturi: cu tra- 
diții d: cea mai variată expresie 
literară a unor sentimente care 
sunt ale tuturor, 

Tată, de pildă, cum iși: începea 
scrisoarea către nevastă, un 
vlăscean. concentrat astă iarnă la 
acelaș batalion de pionieri cu 
Menailc, în Cadrilater: 


Vine toamna, ploaia vine 
Pioneru nu mai vine, nu mai vine, 
nu mai vine, 


Cu un minium de prelucrare. 
deznădejdea omului acrit de con- 
centrare, răsufia în întreita r3- 
petare a lu: „nu mai vime”, 

Un aitul, cu un instinct prozodie 
fără îndoială mai pronunţat, 
versfica în acest fel momentele 
autobiografice pe care le trăia: 


Tristă-i viața unui pește 

Când să zbate pe uscat 
Dai mai tristă viuța mec 
Că sântânăr cocintrat 

M'a izbit dela 'nceput noutatea 
lui că nu „căci”) dela 'nceputui 
versulu: ultim; tot atât de proas- 
păt, de instinetiv găsit („trou- 
vaille“*) ca şi întorsătura de ex- 
presie „Mişului meu”, de care 
s'a făcut ceva caz, din „Aminti= 
rile colonelului Locusteanu...” 


„CINE CÂNTĂ NU SE GÂN- 
DEȘTE LA RĂU” 


Poetul italian Gianandrea spu- 
ne într'o strofă că îngerii au. 
născocit cântecele şi că în ele 
vorbește iubirea, aşa că „cine 
cântă nu se gândește la rău” — 
Quando si canta, non si pensa a 
male. 


Ehei, zice  Memale, citind 
stroia poetului Gianandrea, 
multe mar fi fost și n'ar 


fi cum sunt, dacă unul sau altul, 
pe care-i știți și dumneavoastră, 
ar fi cântat mai abitir. La toate 
şi mult s'o fi gânait, de pildă,d. 
Victor Iamandi, poate și la bine, 
dar că va trebui să justifice în- 
ir'o zi ceea ce nu e în stare să 
facă astăzi, asta, e greu de crezut 
că i-a trecut prin cap. 

Mai bine cânta! 

Atunci demonul analogiei îl 
impunge pe Menalc, care iar se 
întoarce şi zice: dar dacă 
unul sau altul, pe carti 
ştiţi și dumneavoastră, în loc să 
fi cântat, fără astâmpăr (pentru 
cântăreț) și fără cruțare (pen- 
tru... cântăritor), ea d. Alexandru 





Teodor Stamatiad, să zicem, s'ar 
ii gândit la rău? Dar abia și-a 
formulat întrebarea că se și mus- 
tră pentru ce a tăcut: decât 
cine ştie ce tiran sângeros care 
să nu mai poată justifica la un 
moment dat ce a „gândit în 
câţiva ani, lasă, mai bine să cân- 
te şi d, Alexandru Teodor Sta- 
matiad, și altul, şi altul, si..,, 


MENALC 


E CA a e A aia au ai 


ACTUALITATEA LUI 
LEOPARDI 


e mai mult decât oricând justifi- 
cată.  Constantino de Simone 
Minaci într'un amplu studiu in- 
titulat „Leopardi e la felicită“, 
caută să analizeze mecanismul 
interior al creaţiei acestui exem- 
plar ales al mizeriei omenești 
Supraconștient, suprasensibil, 
Leopardi e amputat de natură 
prin înseşi tendinţele acestea 
hipertrofe, contradictorii. In 
„Contributo della teoria dell? 
autocontradizione'“, 0. Cicogna 
fixează polii între care  osci- 
Jează, în filosofia lui Luigi Botti, 
(punctul de plecare e cartea re- 
centă despre aceasta, a lui Nello 
ombardo), spiritul trunchiat ca 
posibilităţi, dar exagerat ca nos- 
talgii, al individului superior. 
Vitalitate, timp,  reînoire, în- 
seamnă tot atâtea eforturi de a 
se  negă, anulându-se  (para- 
doxal) în favoarea unei mai du- 
rabile afirmări, 

Pot părea curioase afirmaţiile 
acestea. Ele conţin însă un cifru 
care nu va scăpă niciunuia din- 
tre aceia cari au simţit vreo- 
dată lăuntric, aragonuil chine- 
zesc care se autodevorează. 


„ARTIȘTII ȘI RAZBOIUL“ 


Mai curând, „Artistii şi revolu- 
ţa“ sar cuveni să se întituleze 
articolul numit cu mai sus, (M- 
ridiano di Roma, 15 Septembrie 
No. 37), în care Corrado Forin 
urmărește în viețile urtiștilor. 
vestigiile războaielor. „La storia 
deibarie € una preziosa raccolta 
di bollettini  guerreschi“. Viaţa 
oricărui artist e, după autor, des- 
binată de situațiu aceasta paru- 
doxală: Pe de-o-parte, nevoia ue 
d se ţine izolat de evenimentele 
efemerului, pentru a-şi putea de- 
săvârşi concret viziunile crea 
toare, — pe de alta, continuă 
luptă cu sine însuşi, cu semenii, 
cu societatea îmbâcsită de preju- 
dicii și tiranică în încăpățânarea 
ej iraţională, de a-și păstra for- 
mele vechi în pofida schimbări- 
lor fondului ei. Formele aurierate 
pe care și le apără societatea sunt 
urmărite de autor, în efectele lor 
asupra artiştilor ul căror rost e 
inovația. 

„Pittari e  scultari, uscivano 
dalle ioro  prodigiose  botteghe 
per menar botte contro leggi e 
morali“ serie el. „Alcuni furono 
sperperatori di sostanze enormi e 
îngenui magnifici di fronte- alt'e- 
goismo ulilitario e conservatore 
della vita, Altri vissero cincon- 
dati di miseria“. 

Publicul, compus după expresia 
futuriştilor, „da pochissimi  im- 
becilli e da moltissime canaglle“, 
n'a fost întotdeauna, cum fals se 
crede într'o estetică a simțului 
comun,  îngurgitatorul neutru, 
consumatorul fatal a! produse- 
lor de artă, create ca orice bun 
economic spre uzul masselor. Pu- 
blicul scontat de o operă de artă 
d fost adeseori altul decâi ce! 
ezistenţ. Acţiunea creatorului de 
artă se deosebeşte astfel de ac- 
țiunea producătorului de bunuri 
utile, prin nonconformismul ei. 

Im vreme ce în economie sin- 
guru lege a producţiei e raportul 
dintre cerere şi ofertă, ceeace dle_ 
termină în aceluş timp şi specia 
mărfii aruncate pe piaţă, și cali- 
tatea ei, odată cu numărul obice- 
telor de acelaş fel necesitate. în 
artă creația se desinteresează 
în măsura în care e creaţie, deci 
inovație, sturpriză, scemdal întrun 
sens, uucă vreți — de rencţiile 
publicului „niţel îmbecil și de- 
ajuns de canalie“, Flivesle sunt vi- 
zate prin actul creației artistice. 
Cele care sunt. Și, final, produ- 
cerea elitelor. Iată dece feteara 
că războiul artiştilor e mai puţin 
războiu decât revoluție. Sau e 
războiu în felu! în care orice 
războiu implică revoluţia. 
Poetul care a strigat cel dintâi 
„viva la guerra, sola igiene a-l 
mondo !*, la sensurile revoluțiu- 
nare ale războiului se va fi gândit, 
desigur. La posibilitățile lui de 
a răsturna concepția valorilor 
învechite, înlocuindu-le. Nu nu- 
mai aderând entuziașii la o re- 
voluție livrează artiştii bătălii. 
Dar chiar în cazul când social. 

politic, mişcarea revoluționară 
ia care să adere nu există, ar- 
tistul revoluționează, apelând la 
străfundurile oceanice ale sufie- 
tului uman scoţându-l din căldicel, 
din comod și plăcut, desintegrând 
adică insul echilibrat, smulgân- 
du-l din orizontul securității şi al 
conservării proprii, întăturânlu-i 
iluziile care-i  prilejuese confor- 
tul sufletesc. 

Comoţie ! lată termenul echi- 
valent receptării unui mesagiu 
artistic. Beethoven nu e făcut 
să placă. Dostojeuwski nu scrie 
ca să faciliteze digestiile bur- 
gheze, și Rimbaud nu-şi plan» 
toază cuncere pe suflet ca să 
exhibeze agreabil, amatorilor 
de agrement, „frumosul“. Cate- 
goriu frumosului produs al clasi- 
cismului echilibrat și circular, 
sferic, închis, e o categorie pori- 
nnată. Perspectiva tragică în care 
se rotesc privirile omului not, 
cere altceva, 

Modernul a făcut toate expa- 
rienţele culturii trecutului. Și nu 
l-au satisfăcut, decât în măsuru 
în care ele au fost ominești, 





Modernul nu se interesează de- 
cât de om. Nu pentrucă ar fi el, 
cum Sa spus, „buricul pământu- 
lui“, ci tocmai  pentrucă-şi  cu- 
noaște poziția periferică în Uni- 
vers, și-și caută, din desperarea 
ei, soluția mântuirii. „Prea multă 
anthropologie“, se va spune. De- 
sipir: prea multă anthropologie, 
din perspectiva mecanismului de- 
pășit. Dar încă prea mult me- 
canicism în anthropologia aceasta, 
din unghiul de vedere al vremii 


actuale, care-şi dibuie interior, 
viitorul. 
Vom putea face  vre-odată 
numai anthropologie ? 
* 
Datoriile literaților,  alcătuese 


un subiect de discuţie din ce în 


ce mai frequent în publicistica 
italiană. După articolul din 
„rrontespizio“ al lui Giovanni 


Papini, (asupra căruia sperăm să 
putem însisia într'unul din nu- 
mercle noastre viitoare mai pe 
larg decât am putea-o face într'o 
simplă notă), Angusto Nassi sem- 
nează în ultimul număr Qin „Me- 
ridiano di Roma“, un articol cu 
acest titlu. Ceeuce încercăm aici 
nu e un rezumat al acestuia, pen= 
trucă tema merită referințe la 
părerile mai multora din cei 
care-au tratat-o. Eurplicarea fap- 
tului pentru care se încearcă în 
momentul de față precizarea 
obligațiilor genului acestiia de 
cetățeni pe care anumită menta- 
licate, azi înluturată dim fericire, 
îi instaura privilegiați, acordân- 
du-le o existență „hors la lovi, 
justificată prin simplul fapt că 
er ji detentorii uncr haruri ieşite 
din comun, explicarea răsturnării 
concepției după care lilerutul ure 
toate drepturile, ca ființă excep- 
fională ce se află, și nici o da- 
torie afară de aceea de a se men- 
ține ea:cepțional — fie şi numai 
pe calea unei simple „poze“, ne 
interesează acum, 
* 

„Poini d'artiste sans puse, com. 
me poinţ de statue sans socle“, 
enunța aforistic câncdoa, Julien 
Benda, lucidul  esseist francez, 
profesionist aproape al lucidității 
imcisive, destructive, cinice, Pro- 
b'ema dijerențierii dintre  masse 
şi elite se rezolva ostfel trucat: 
prin  snobismele extravaganţei,. 
Mentalitatea nouă cere un alt 
tip de artist, aşa cum a cerut un 
alt tip de om. Artistul func =- 
soiiălă, și nu artistul-entitate 
metafizică sau curiozitate exotică. 
Și mai cu seamă, societatea nvuă 
cere un ncu tip de lrerat, adică 
de om al cuvântului. Mai puţin 
om de cuvinte decât om de cu- 
vânt, dorește era nouă să-și vadă 
literatul. Sentimentul  superiori- 
tății față de semeni, atât de nece- 
sur oricărei cât de prizărite mi- 
găleli creatoare, (cineva afirma 
vdută că trebuie să te crezi Dum- 
nezeu ca să poți cârpi donă 
buchii unu de alta!), trebuie să 
reiasă din faptul că artisiui po- 
sedă, potențate, toate calitățile 
omului, jiind în felul acesta om, 
ia un nivel mai înalt de umani- 
tate, însă tot om. Iluzia superio- 
rității literatului din lumea veche 
se buza pe diferenţierea  artiţi- 
cială de ceilalți. Vopsindu-și în 
verde părul suu vârful mustăţi- 
lor, umblând cu nastauri albi la 
jruc sau cu espadrile şi short 
iarna, literatul vechei civilizații 
liberaliste era un „point Waitruit* 
excelent, dar un prost exemplu 
pentru vanitățile mediocre ale 
omului mediu, Libertin, „unțu- 
tist“, capricios, neuman (dal neu- 
man). Literatul cafenelei trebuie 
să dispară, într'o concepție orga- 
nicistă a vieţii statale. Artistul 
funcție socială normală şi nu ex- 
crescență anarhică a celulelor or- 
ganismului social, e artistul viito- 
raului. Sistemul lui de viaţă tre- 
buie să înscrie la capitolul „da- 
tori!“, tot atâtea puncte câte na 
omite dela capitolul „drepturi“. 
Exponent social, educator social, 
oxemplu, inițiator şi girant so- 
cial, artistul trebuie să se simtă 
copleșit de responsabilităţi, 

Superioritatea sa e de a şti, 
de a putea formuu şi de a pu- 
tea vroi să formuleze condamna- 
rea sa la o munci a cărei singură 
râxplută e ea însăşi, 

Prea încărcat de poveri morale 
ca să mai aibă timpul de a se 
îngriji pe sine, artistul erei noui 
îşi va tăia astfel posibilitalea de 
a culege în viață laurii victoriei 
cure nu se vor îvi decâț târziu, 
după săvârşirea amurei sale exis- 
tenţe,. 

Cu cât va lucra mai mauli, cau 
atât se va cheltui mai repede ar- 
tistul nou. Și cu utâţ ca avea rnai 
puțini sorți să-şi vadă efectele 
muncii. Termenul care se cuvine 
artistului noului veac e cel în- 
trevăzut,  pejorativ, de  Erasm 
cândva : „morosot“, Adică nebun 
înțoleșit. Pentrucă nebunia sa, de 
a se auto-distruge pentru utilita- 
lea încertă a unor inși Necuno- 
Scuți și arlesea rău voitori, con- 
ține înțelepciunea măreaţă a tu- 
turor jertfiților care și-au pre- 
gătit singuri autodafe-ul. 

O cantitate anumită de cultură, 
adică de latențe sufleteşti, se cere 
produsă întrun timp dat, Puţi- 
nâtateu numărului morosojilor îi 
obligă să şi-o iu singuri pe seamă. 
Pentrucă eu trebuie, chiar cu un 
singur muncitor, produsă. O lege 
de economie politică cere spori- 
reu orelor de lucru acolo unde se 
împuţinează mâna de lucru, Le- 
gea opereazii şi în cazul nostru. 

De aici „singurătatea  geniu- 
lui“, „nefericirea geniului“, „jert- 
fa geniului“, ete, etc. 

Literatul de azi cată să scmaone 
mai mult a stânt, Poentrucă cel de 
ieri semăna preu de tot a fur și 
a paiață. , 


SORACTES 





TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poştală plătită îu numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24464-938