Carpatii anul IV, nr. 22-23, 10 noiemb. — 10 ianuarie 1958

ANUL IV. No. 22-23 





Depâsito legal: M-8.137-1958. 


Carpal 


nat aaa a a O NR NR NN NR 


Director: Aron Cotrus 


REVISTA CULTURALA 


10 Noembrie 1957-10 lenvaria „1958 








ROMANIA NU TREBUE SA MOARA 


STE necesar să începem prin a evoc 
Conferinţa de la Yalta. Clima este dul- 
ce pe acele meleaguri; mulți portoca- 
1; mult optimism. Războiul este aproa- 
pe câștigat. «Cel trei mari», ciocnesc 
veseli. Probabil că in fața mareşa- 
lului Stalin se află un pahar de vod- 
că și unul de whisky dinaintea diui 
Churchill cu eterna lui ţigară de foi 
în gură. A sosit momentul să se dis: 
cute chestiunea Balcanilor. In timp 
ce interpretul traduce cuvintele din 
limba lui Dostoevsky în acela a lui 
Shakespeare, Winston Churchill aran- 
Jează pe o jumătate de foaie de hârtie chestiunea Ppro- 
centajului influențelor. In România: Rusia 90 la 100, 
cellalţi 10 la 100. Ir Marea Britanie 90 la 100 
Rusia 10 la 100. Urmes 50 la 100 pentru fieca- 
re în Jugos: i 
excepţie, 




















j urma urmii, teritoriile care erau cedate nu aveau 
gl er mal mare ca a peninsulei Alaska. Ei igno- 


arta iumii. O ţară care cultivă şi floarea soare- 
a aa imense şi sonde de petrol; dar în afară de 
câte amintiri atavice, ce fine mecanisme psl- 











Imi amintesc de emoția care m'a cuprins când am s0- 
sit pentru prima dată în Homânia, această insulă lati- 
nă înconjurată de mări slave, și am auzit pe țăranii care 
la o vânătoare de fazani imi spuneau «Domnule», dela 
«domino», ca la Biserică şi, referindu-se la câmp, îl nu- 
meau <ogor>, dela cagro», ca Virgiliu, atunci câna cân- 
ta ville şi albinele 

In zilele cu furtună, strigau: Bădică Traian care ne-ai 
adus pe aceste locuri.,. Legiunile care au romanizat pen- 
tra totdeauna România erau de origină hispanică, din 
Italica, sevillani ca şi fondatorul lor. Dar în secolul al! 
III-lea, imperiul celor 12 Table, al Dreptului şi Adminis- 










Contele Agustin de Foză 


traţiei, paselelor militare, al frumoaselor poduri roma- 

e că peste râurile umflate, imperiul Taragonel și 

sl Beticei, imperiul marmorei și al spudel, a inceput să 

se sfarme ca o coloană în timpul unui cutremur sub pre- 
sianea, am putea spune geologică, a barbarilor. 

In anul 271, sub domnia lui Aurelian, impăratul filo- 

zot pe care am putea să-l ul 


i 


-a 

inconjurat de furtunoase 

pi vară Eu Dacia Felic, Sa 3 
latină, ale 


| 
E 
i 


buşit, dar 

Atat, Meet miliei sale cuminţi, în care femela 

Deea ie imae ustăţia 
pentru SE E ne Maniu aie, 

ape pg Era român se crestinează. e 


: 


i 


| 
i 
| 


A - rilor est 





de'Agustin de Foxă 


Ca printro minune, cu acvilele mumiticate Bizan; 
imperiul roman al Orientului, s'a menţinut o mie de ca 
după ce Alaric a galopat pe caldarâmul Forului din Ro- 
ma, stingând focul sacru şi mânjind onoarea purelor sa- 
le vestale. Dar Bizanțul era o domnişoară care-şi ascun- 
dea sânii sub strălucita armură a unui războinic, Gra- 
ție şireteniei, strălucirii, titlurilor de nobleţi acordate 
barbarilor, onorurilor, ratinamentului, talentului, diplo- 
mațiel, focului grecesc (probabil benzină cu care făcea 
să ardă marea; apa diavolului» a Evului nostru mediu), 
se menținuse, pierzându-și zi de zi provinciile, muşcațe 
de maxilarele popoarelor viguroas virginale în barba- 
ria lor. Dar în 1453 (când lumea se găsea pe punctul de 
a pune în legătură pe Cezarii lui Plutare cu Atahualva 
3i Montezuma lumii noi), Mohamed al II-lea face o spăr- 
tură în zidurile cetății. Am contemplat cu emoție în Is- 
tambul hlul Constantinopol, enorma, spărtură prin 
ca "a rs milenara şi rafinata civilizaţie bizantină. 
Mi Sau arătat pietrele pe care ultimul împărat roman 
Constantin, a fost recunoscut mort, după incălțămintea 
sa i ă, niște soldați de fil- 
deș pletrele funerare 
ale, in timp ce teo- 
logii ul aripilor inge 
CE lamina de pe mun: 


unda în ieciuziie Sa 























































Europa fără si 
Ruropel ie. către 


din 


După moartea iul Ioan pate pri a A ei Se 
e deschise. Orientul și Ocelden erdu 

a ar) privindu-se cu frie in ochi. Atunci nu exista 
ca acuma impărțeala de creere, savanţi luaţi ca pradă 
de războlu, pentrucă Tureilor le era suficient Coranul; 
cele mai luminate minți ale Constantinopolului au ve- 
nit în Europa occidentală și au inventat Renaşterea. 

Ştefan cel Mare a fost numit intr'o fericită expresie, 
=uitimul cruciat>. Papa Sixt al IV-lea, topind într'o sin- 
gură frază (ca în frescele lui Michel Angelo), Olimpla- 
dele cu Credinţa, l-a numit pe bună dreptate cAtlet al 
lui Christos». Timp de 40 de anl acest domnitor A, Mol- 
dovei a oprit inaintarea Islamului și a insemnat fiecare 
dintre victoriile sale prin ridicarea unei mânăstiri creş- 
tine. De 40 de orl i-a surâs victoria cu buzele sale îra- 
gede și în 1472, pe malurile Nistrului, a oprit şi inain- 
tarea Tătarilor cu ochi oblici, deschişi numal pe ju- 
mâtate, pentru a nu vedea sângele ce-l vârsau în ga- 
lopul bestial al cailor lor miei cu picioare păroase. 
“ Stelian cel Mare a fost contemporaul regilor noştri ca- 
tollei. Deviza sa era vitejească: «să tale mâna dreaptă - 
păcânilor>; dar dădea seama că era o ită e 
la de bravură In mijlocul unui tumultuos ocean de 
uane. 

periul turcesc se găsea in culmea gloriei, de acela, 

duba marea sa victorie contra "Turcilor, ia ln 
(1415), Ștefan cel Mare şi-a aruncat privirea spre Eu- 


ingrijorate. Era singurul 
mejdle. Cu sobrietate militară, seria: <Când am văzut 
marea armată turcească, am năvălit cu corpurile şi ar- 
mele noastre contra lor şi, cu ajutorul lui Duminezeu. 
am invins pe dușman, l-am zdrobit şi l-am călcat In 
picioare.> 


nu se lasă orbit de victorie. Toată Europa poate 
N oii ma să se ridice moschei peste pede ati 
ei gotice. Creştinătatea. cum se numea atunei O. T. A, 
—ul rămâne, ca şi acuma, surdă. Este o Buropă care se 


Urmează pagina 2 








2 A iesire 7 ME (E 


in zilele noastre, intelectualizată, hu- 
RA Ap Tațelezera laică a Istoriei. «Nu este atât 
de teribilă puterea otomană» se spunea cu amabilitate 
la. Curțile de atunci. Nu se pronunţă cuvântul dar idela 
işi face loc; COEXISTENȚA. «Se poate convieţul cu Tur- 
cil. Se pot trimite și primi ambasadori.» Insuși regele 
Frantei Ya paetiza cu ei contra Spaniei! 

Am văzut normântul lui Ştefan cel Mare în una din 
acele minunate mânăstiri din Bucovina, ce să niște 
cărți de rugăciune deschise, cu inițiale de aur aie sma- 
raldui proaspăt plouat al câmpului. Suceviţa, ceava, 
Dragomirna par vii, cu fațadele inflorite ca nişte codi- 
ce, cu infernurile de facări ruginii, sau căderea Cons- 


sau învierea morţilor în care scheletele 

ec n pret odată cu elefanții diferite specli 

de animale. ŞI o prelungire a acoperișul ui, formată din 

bureții crescuți pe el. apără pieturile contra ploilor și 
ezil. 

tim din Maăridul roșu. Era în Octomvrie 1936 
Merzeam în automobil cu ministrul Spaniei la Bucu- 
eşti. scumpul meu prieten şi şef, marchizul Prat, „pe 
șose.2le Bucovinei când. văzând micul steag spaniol îlu- 
turină pe mașină, tăranii români cu căciulile de plele 
de miel și țărăncile cu frumoasele lor cămăși cusute cu 
Mori, au alergat ca să ne dea marea veste: Alcazarul din 
Toledo a fost eliberat! Am înţeles atunci că cenușa lui 
Ştetan cel Mare era caldă încă, că incă vibrau sorisorile 
iui. apelurile lui către Europa, furia faţi de eleganta in- 
diferenţă a Occidentului! 

Căteve zile după acela am ajuns Ja frontiera rusească. 
Numai un fluviu ne despărțea de altă lume unde, ca și 
în Madrid, flutura steagul roşu și bisericile erau trans- 
formate în depozite de mașini agricole; acesta era noul 
Islam! Nu Islamul în continuu progres şi occidental al 
Turciei moderne, ci Islamul barbar al calului lui Mo- 
hamed al II-lea, care-și lăsa urmele copitelor în coloana 
de porfir a Sfintei Sofii, când preotul ce se găsea în 
altar a dispărut misterios, promiţâniă că va reveni să-si 
continuie slujba când Constantinopolul va fi din nou 
creştin. Da, ne găseam în faţa Islamului secolului donă- 
zeci! Drapelul său era de aceiași culoare, numai semilu- 
na se transformase in secere, adăogându-i-se heraldica 
materialistă, ciocanul. România a opus mii de oameni 
înarmați cu credința lui Ștefan cel Mare, contra acestui 
nou Islam mecanizat, dar nu i-a putut rezista. Noul Is- 
lam este atât de puternic încât îşi fabrică o astronomie 
proprie şi lansează lun! noi, care nu frămânță inima pal- 
pitantă o oceanului in timpul fluxului şi refluxului, nu 
influențează pântecele femeilor, nu țurbură pe indrăgos- 
tiţi, nu deschide petalele palide şi bolnăvicioase ale flo- 
rilor de noapte, dar constitulesc cel doi ochi lipsiți de 
pleoape ai lui Cain, cari pândesc lumea. 

Europa, mai sceptică, mai laică, mai <coexistentă> de- 
cât acum cinci secole, de sumbrul 
triumi ai materialismului. Dela Petru cel 
Ticol amenință România, ia răspâi 






erIOro 


Er create mega ra plai 


ARPATII 


ROMANIA NU TREBUE 
SA MOARA 


clopotele, bucurându-se de venirea unul impărat creștin. 
Dimitrie Cantemir a fost un domnitor mai puţin pru- 
dent decât colegul lui din Valahia: a fost un colabora- 
Honist. Mitul dominației ruseşti nu era atunci apărarea 
proletariatului ci aceia a creștinătății. Dar generalii săi 
se comportau ca niște prinți despotici și nu lăsau Româ- 
nilor, atunci când veneau să reclame ceva, decât ochit ca să 
plângă, lucru cu care nu era obișnuit valorosul popor 
român. Caterina a II-a sa mișcat pe același linie ca 
predecesorul său; Alexandru a făcut exact acelaş lucru 
Panslavismul a fost mai puțin respectuos decât Islamul 
care lăsa domnitorilor români o mare autonomie și nu 
a clădit niclodată moschei în teritoriile sale creştine, 
incât un istoric a afirmat că «in 1460, sub Mahomed al 
TI-a, pfincipatele române s'au bucurat de mai multă l- 
bertate decât in 1957 sub tutela părintească a O. N. U- 
lul.> 

in celace priveşte opresiunea, Rusia sovietică a bntr 
cut cu mult pe țari. Rusia care a volt să [le a treia Ro- 
mă, cu un fond creştin, izgonit de materialismul marxist, 
cu planuri mal agresive decât cele ale Islamului, se irită 
mal mult decât semiluna in fața miracolului român al 
refuzului de a se asimila. Nu-i iartă inteligența şi iron 
ca sa indiferență în fața misticei totalitare; individua- 
Msmul său latin care urăște hoardele Asiei; avansata 
sa reformă agrară echilibrată şi senină, care a inde- 
părtat orice ură a țăranilor faţă de boleri; modul 
său de a se guverna care reușise să găsească un echilibru 
intre libertate şi ordine; patriarhalitatea sa, creștinismul 
ferm dar tolerant, ușor panteist, care a dat azil tuturor 
religiilor persecutate, dela sectele rusești până la Husiţi 
şi la Evreii sefardiți, cari vorbesc ca în sonetele seco- 
lulu! de Aur. In afară de acestea, Ruşii nu iartă intrarea 
Victoriasă din 1919 a armatei române la Budapesta, pen- 
tru a înăbuși în fașă prima apariție a comunismlui euro- 
pean reprezentat de Bela Kuhn, nu-i iartă masiva sa 
unitate de bloc de marmară romană, care face impo:i- 
bilă aţâțarea separatismelor, Deacela, faţă de poporul 
român, poziția Kremlinului este una singură: extermi- 
narea. 





















niste plante în ă înflorire, 
in camioane și pe jos, în alte regiuni 
ru! vid geografi» cu enot> ci 

rea a 





HOGEA CANTEMI 


i 
| 
în 









li | 
i rr 
eul 






că i s-a citit de siazâgiu» cuprinsul și el poruncește să se 
făcă aidoma san că are cunoştinţă de cele scrise și le 


| aia PE, i r, a pi 
eee sn time de a 





îi . il :ă de 
00 aa, Mduiuituie care e pe ta încerci 
Dep Sa ari munte ct le entre te total 


i 
















vor intâlni numele nici unuia dintre bunici. Ca sertitor 
ca intelectual-deși nu-mi place această denumire. 
trebule să mărturisesc că mă impresionează mai mult, silui- 
rea sufletului decât a corpului. Rusia a tras în suflete, a 
bombardat trecutul, Istoria Românilor, celaca constitue o 
crimă mai mare decât acela a fi dărâmat monumen- 
tele, 

Filologi +emeriţi» urmăresc cuvintele latine ale Um bii 
poporului român ca pe nişte magnilici cerbi în ha ri, 
pentru a-l vâna fără milă, suprimă în bibhoteci s Aca- 
demii cărțile și documentele care păstrează aminti rea [s- 
toriei și umbra marilor dispăruţi. Se urmăreşte să se 
facă din poporul român un robot fără memorie. Din nou 
ar trebul să ajungă până la O. N. U.—ultima fortărea- 
ță, deşi minată, a Occidentului-strizătele martirice, pro- 
letice, ale poporului român, ca pe vremea lui Ş.efan cel 
Mare; Valahia, Moldova, Transilvania şi Basarabia luptă 
contra pumnului hrăpăreţ al noilor păgâni. 

Poporul român continuă să fie sentinela neadormită 
a Occidentului. România nu poate şi nu trebuie să moară. 
Flica lui Traian, sora atât de indepărtată a marei tami- 
Hi latine, Tracia viilor verzi cu strugurii ce dau în aj- 
bastru, citată In Iliada, apărătoarea luminosului a.fabet 
roman în contra orlentalelor litere cirilice, vesela şi tru- 
moasa țară 4 horel, asemănătoare șardane! noastre (0, 
ţara de baștină a aurului, ai cărei țărani lasă să inghețe 
vinul pentru a-l face mat vârtos după o reţetă rămasă 
nici mai mult nici ma! puţin decât dela Ovidiu, țara Ar- 
hanghelilor care ucid balaurii cu sulița, această țăriş- 
oară de 20 milioane de creștini tot atât de imposibil 
g imilat de câtre Slavi cum au tost de către Turei, 
această stâncă a Occidentului, Patria pictorului Grigo- 
rescu și a dulcilor strofe ale lui Eminescu, are dreptul 
de a cere să ile auzită. Aceasta este oare era autodeter- 
minării popoarelor, când rasele africane şi asiatice se 
constitulesc în ţări libere și suverane cu dreptul încă de 
a se intinde peste limitele lor și a fi imperialiste, și în 
care coloniile nu mai sunt permise decât atunci când 
este vorba de popoare creştine şi de rasă albă? 

România nu poate muri. Această scumpă parte a Eu- 
ropei şi a latinității, clădită in cea mai teribilă furtu- 
nă, tencuită cu mai mult de o mile de ani de sânge văr- 
sat, nu poate fl lichidată prin câteva linii trase pe un 
petec de hârtie in timpul desertului la un vesel banchet 
la Yalta, între paharul de vodkă şi whisky al învingă- 
torilor unul războlu, inceput în numele libertăţii popo- 
arelor! 

Luminoasa fiică a lui Traian nu poate să cadă în mâi- 
nile murdare ale lui Tamerlan. Cu toate că strigătul 
nostru ar părea steril, cu toate că nu va ajunge nicto- 
dată până la stupul în care se face mult sgomot și nu 
se produce miere al edificiului O.N. U.-iui, el rămâne 
să plutească în aer. Căc! nimic nu se pierde în gol când 

Z sunt încărcate de energia atomică a rațiunii 
A 











ri, se ridică 
11» Dans catalan, asemănător horei româneşti. 


R 


de St. Georgescu-Olenin 


mintea, cu scris și cuvinte «păsăreşti» —iși zise Calmaca- 
nul, frecându-si mâinile de plăcere şi mulțumit că-l pune 
şi el odată pe armean, in incurcătura, încuviință ca Hogea 
Cantemir să fie dus la Alan, la Kiustengă, cu acelaș alal, 
cu care iusese adus de la Murfatlar. <Askeril> Insă Du ai 
îndrăznit să treacă din nou prin Murfatlar, cum eră dru- 


[= 


ehisoare—, unde erau de <Agle> —de Poliţie— 
Sa «ch E: , «sersei ear 
„ tâlharii, pungașii, care tale buzunarul punga 
—şi alti derbedei Ea cluru- 
curile şi marraua târgurilor, S-au tat cu totii spre 
tocutn Rosii de Ia geamia Sultanului Abdul Aziz să-i 
pa. să e inerea monptea la el şi a doua i, dis le diminea- 


—+Ce asta este bre, Hogea Cantemir Effendi»? strigă 
mirat Hogea Mami: când 11 văz intrând în cur- 


| 


milostiv, 
=] tainele mal E 
pir pă e cenlul şi ale Ep Aptuiă şi nu 













slovele, asvâriiă «calemuls —congelul— cu tona, ştia, 
de rost, legile şi poruncile împărătesti, le folosiă cu 
Pclpere şi îndemănare și vorbia turcește Arăbeşte 
și persleneşte. II cunoștea bine pe Hogea Cantemir și-l 
prețulă e ştlința Coranului și a cărților mirene si 
în deosebi pentru curăţenia vieții sale. De câte ori veniă 
Hogea, cu treburi, pe la Kiustenge, îl pottiă intotdeauna 
la el, să-l cinstiască, după cum e eadetul» —obicetul— 
cu cafeă gihgiriie şi-l opri o vreme, să stea la taifas îm- 
preună, Votbiau pe limba turcească a cărturarilor şi se 
intreceau în spusul pe de rost al esuratelor> —al versete- 
Jor— din Coran și al stihurilor din poeţi arabi şi persani, 
Armeanul, şiret, raspunse cu un «talâm» mai plecat, la 
«talâmul» Hogli. I] poiti pe scaun, îl întrebă de sănătate 
şi fără să mal aștepte răspunsul, luă hârtia cu pricina, din 
mâna «<askerului». Când se uită la ea, tresări, ca şi cum 
un lior rece i-ar fi trecut prin şira spinării, Si ochii lui, 
intotdeauna holbaţi, păreau acuma ca vor să-l sară din 
cap. Se aproplă de fereastră, mal la lumina, îsi puse pe 
nasul lui încovoiat şi mare, cât un calcâi de coasă, oche- 
Jarii, după ce-i șterse bine, cu poala binişului şi privi hâr- 
tia cu băgare de seamă, sucind-o în sus şi în jos, Se în- 
cruntă şi rămase o vreme pe gânduri, tinând hârtia cu 
amândoua mâinile, când, fără vole o intoarse şi o aduse 
cu partea nescrisă în fața. Cu gândul aiurea, îşi aruncă 
privirea şi pe dosul hârtiei, apoi o privi în zare şi i se 
pără că scrisul e mai curat și punctele mai putine la nu- 
măr. O întoarse din nou pe față, o mai privi în zare şi pe 
lață şi pe dos şi i se pără că cele mai multe din puncte, 
deşi erau toate cam de aceaș mărime, nu străbătuseră 
hârtia, așă cum se întâmpla cu calemul, cerneala şi hâr- 
“tia de atunci, Incercă vre-o câte-vă puncte, cu unghia 
getului mare și scrijilindu-le nitel, văză că unele puncte 
fărimitează și cad, Repede se aseză la masa lui de scris 
pe nerăsuilate raşlui. cu o eceacâie> —cu un briceag— 
ate punctele din scris, dintre rânduri si de pe margine, 
e nu patrunseseră în hârtie, ca şi pe cele amestecate 

u puncte, linii şi pete roși. Scutură pojghiţele din punc- 
tele negre răşluite, apoi citi scrisul numai cu punctele ră- 





























e cu vadită mulțuraire, își spuse singur un «<aşcolsum 
—bravo tie— hiritisindu-se singur, că e pe calea 
4 tainei hârtiei cu pricina. Chemă sufragiu si-l 
nci o cațeă gingiriie, pentru Hogea Cantemir, 
în timp ce Hogea sorbiă liniștit, dar cu multă placere 
o adevarată destătare, cafeaua, care —după cum spune 
poet oriental— e una din cele patru perne de pe so- 
a fericirii, <calemegiul> mai citi de câte-vă ori hârtia, 
nd ochilor, că asta e tot <merchezub, adică tot 
şi partea simţitoare a încurcăturii pricinuită de 
ârtia Hogil. In cuvinte cilibii, în desvinovățiri şi căință 
e cele întâmplate, îi spuse lui Hogea Cante: Tr, că nu mai 
_nevole de «tacrir>, nici de <rubară», cu Menan Maxut 
Wu, cum ar zice un avocat astăzi, nu mai e nevoie de în- 
|terogator, nici de confruntare cu curumul» turcit, că va 
“face el un <telhis» către <Aian>, dar că tot el va pune şi 







































i N Ret a ia 
HOGEA CANTEMIR 


preiace in «de, iar daca apeşi mal tare «calemul> şi punc- 
tul iese mai ingroşaţ, litera «b» se preface în «th», Lite- 
rel «7», dacă 1 se pune un punct pe de-Asupra, se Dreface 
în «2», Cât despre cele patru litere persleneşti,, ele au 
câte trei puncte fle-care. 

“Tapul» lui Hogea Cantemir, păstrat pe raft, de-asu- 
pra carţilor, atrăgea prin hârtia lul poroasă, cu slovele 
serise cu cerneală neagra, chinezească şi «mihu! hu- 
mailumul» roşu ca sângele proaspăt, şi unsuros, roluri de 
muşte ce zburau prin odale, cât eră lumina zilei. Aceste 
vieţuitoare supărătoare şi, nefolositoare aveau ca «teren 
de aterizare» —cum am zice acum— si de desfătare la 
zbenguielile lor, asă cum le-a osândit Allah și pe ele, <ta- 
phul» Hogii, Punctele negre, lăsate de ele, se intercalau 
printre litere, pe de-asupra lor, pe dedesupt, printre rân- 
duri şi pe marginile nescrise ale hârtiei, dând nastere ia 
tot felul de slove fără rost, care vătămaui cuprinsul actu- 
lui, că nimeni nu ar mi fi putut ghici ce anume cuprinde 
el. Muştele nu cruțaseră nici «mihtiri hinalumul> —pe- 
cetea Sultanului—, tare fiind roșie, ca sângele proaspăt şi 
unsuroasă, 1 se păruse, se vede treaba, mai dulce ŞI se 
înverşunaseră asupra ei, încât pajura roşie, cu titlurile 
Padişanului, nu se mal deoseblă sub mulţimea punctelor 
negre, Asta eră tot «merkecul> —adica tot rostul şi partea 
simţitoare a incureăturii, 

Din «mușavereaua> —din consfătuirea— cu armeanul 
«calemgiu», Alanul văzu limpede nevinovaţia Hogii; dar 
nu-şi pută alungă presimţirea și banuiala că in mare în- 
curcatură o să intre si mare primejdie îl paşte, din pri- 
cina spaimei și a nepriceperii «muktarului» din Murfatlar 
şi a «calmacanului» din Medglăle. Hegea Cantemir eră 
cunoscut de toţi, ca om învăţat, bun, drept si pios, iubit 
de oamenii din Murfatlar, tătari și rumâni, rără deosebire 
şi ţinut în mare cinste de Pașă şi Nazirul din Silistra. Nu 
mai eră, de mult, acela care-l trimisese la carte, la Stam- 
bul, dar urmașul lui îl cinstiă la fel. 

Dacă află Pasă că Hogea Cantemir a fost purtat pe 
drumuri, sub pază, ca <şușlă» —ca răufăcător— și ce în- 
vinuire nedreaptă 1 s-a adus și mai ales ce «rezalet> —ce 
jienire-i s-a căşunat, riicându-l de la casa și geamia lui, 
aşă, «teker-meker>— adica, pe Sus, cu nepusă masă. Paşă 
mergea des pe la Cocargea, sat mare şi bogat, mat jos de 
Muriatlar. La conacul de acolo, îl aşteptă, cu busuioc în 
păr şi masa pusă, cucoana Merope sau <Miroapa> —cum 
îl ziceau oamenii din sat— o găgăuză oacheşe şi focoasă, 
frumoasă coz. Când vedea alaiul Pasei, clorbagiul» ei îşi 
faceă de lucru la câmp sau la <câșlă» la «stâna; dar Pasă 
veniă mai des Vinerea, când il ştiă dus la <panair> —la 
bâlei— la Medgldie. ŞI copilasul ei, Nicolachi, când s-a 
făcut mai măricel, cu Hogea Cantemir a învățat buchile, 
după povața Paşalei. Dacă îl povesteşte Paşalei cucoana 
Merop& toată tevatura aceasta si <rezaletul> —jignirea— 
adusă lui Hogea Cantemir? ȘI dacă asta ma! desgroapă şi 


































ca robii Tăl vor îi sacotiți ; dar Qâcă Th Miere 
si înţ Ă 


Tu esti Atotputernicul aleptul.> 
Resemnare? abulle? temperament 
8? 4 atv? îi 
oriental? cum seria cej ce Sintiri s-au art şi rez 


cunoscători ai sufletului omenese Şi lechitori ai “'betaşu 


fără putință de a o pricepe vre-odată— a une! puteri ta- 
Rp, i omului, fără voia 
3a cum e spusa Coranului în +Surai 
dit că ere nu se întâmplă pe lumea aceasta, dacă 
ah nu a scris în cer ma! diain s 
ti te, ce trebuie să se în- 
Când s-a intor, 








s la Murfatiar, 











































dintre rumâni, care sunt mai far- 
fară de gură decât tătarii, n'a spus de Hogea Cantemir 
că «s-a războit cu mustele» si cum ȘI ce fel 1- 




















ar sau la chimir, 
i fure vre-un «che- 













scot banii din cul- 


rul și cu scaun, să mă asez 
dar se cuşul lor. Că 







». adică va fare el u port către Prefect. dar 
pune şi a, â Slgur e că <A a 


altă tevatură, care ajunsese la urechile Paşalei, 
rezo anui>iy = = 5 





negustorul face si 
PUII ȘI vălavui co- 









| Cantemir plecă, tăgăduină că se va In- 
ete ară ce armean intră la <alan», să stea SR 
musaverea> —la sfat— și să-i arate și lui mere! 

li», adică tot rostul și pricina încurcăturii: cum 


asta zadarnică, invinovăţind, pe nedrept, pe Hogea Cante- 
“mir, că nu e «sacadatliu>, adică nu e credincios Impără- 
ției, Padișahului şi <tanzimatului» —reformelor Sulta- 
nului, 
Hârţia Hogti, după ce fusese curățată de prea multele 
puncte negre, nefolositoare, se dovediă a fi un <tapi» 
—un act de proprietate «mirie», In Dobrogea, pe vremea 
) pamântul putea fi stapânit «milk», adica in 
proprietate deplină si «mirid>, care eră un fel de bezman 
sau embațic. La «mirit>, plugarul plătiă Statului turcesc, 











spre colțul de jos, din dreapta, avea un <mihiri hil- 
sit ag — led impârătească, roșie ca sângele proas- 
păt. Hârtia lui eră albă, moale şi poroasă şi cerneala o 
ăteâ. Hogea Cantemir păstră «tapul> de-asupra câr- 
, pe un raft unde nu umblă mai niciodată. Vroise să-l 
«sandâc> —in Jada— unde ţinea hainele şi albi- 
nu mai aveă loc, Ca să-l pună ccecmegea» sau 
—in cutii adică— acestea fiind prea mici, ar 

să-l îndoale și nu se îndură să boțiască fru 
se de hârtie, de slove și de milhiiri, hiimalum—de pe- 


sunt vremelnic cu a 

brogea ori că s-au asezat pentru eauna cu «câșla> 
—u stâna— lor. Dar mocani! din Stăroatle şi chiar Vice- 
consulul austriac de la Hârsova —că de el țineau mocani, 
fiind mai toţi veniți «de dincolo» şi supuşi al «drăguțului 
de Impărat»— erau <ghlauri». Pașă, ori câță dreptate le-a 
recunoscut el şi a pus capăt strâmbătăților, nu i-a dat, 
totuşi, Aianului, cu «sictir ciorbasi», adică nu l-a dat 
afară din slujbă, Hogea Cantemir însă, eră musulman şi 
«sacadatliu» —credfâcios Padişahului— și Pasă îl prețuiă 
și-i arătă, când aveă prilejul să-l întâlniască, multă cins- 
tire şi bună-voinţă. 

La toate acestea se gândiă <Alanul» si socotea în min- 
tea lui, ce «maraz» —ce plcă— o să prindă pe el, Pașă și 
Nazirul Silistrei. Vedeă el că, de data aceasta, a intrat la 
chichion și asta o să-l fle de mare ursuzlâce —de plază rea— 
când, sufragiul, intrând tiptil la <Aian», îi şopti, după ce 
făcuse plecat până la pamânt, o temeneă, ca Hogea Can- 
temir a venit şi doreste șa 1 se infătișeze. 
——Hoj gheldi> —bine al venit— bre, Hogea Cantemir 
Eftendi, i intâmpină cu multă prietenie în glas si grivire 
<Alanul» pe Hoge, deshizându-i chiar el uşa şi facând și 
un «talâm „»adică ducând dreapta, deschisă, la buze și 
apol la frunte și pe urmă aplecându-se de mijloc. Hogea 
WU râspunse cu un cuviineios «hoj boldi» —bine te-am 
gasit— <Effendi Alan». 

Trecură în «mosafir odasi» —in odaia de musafiri— cu 
covoare persleneşii pe dușumeă și perne de mătase pe 
«kerveturi> —pe paturi scunde. La mijlocul odali, pe co- 
vor, intre alte perne, eră narghileaua, cu tot dichisul ei, 
iar alaturi, pe o tavă de argint, clubuce de <antep> —de 
vișin turcesc cu lemn şi coaje mirositoare— şi <lmameaua> 
—vâriul de pus în gura— din chihlimbar şi o chiseă dol- 
dora de tutun de Kerasunda, tăiat subțire, ca mătasea 
ştiuletelui de porumb şi galben ca mierea de floare de tel. 









-o pereche de cal, 
iarnă în 


şi legătura a asc 
do 
vre-o ue pei daia 


şi să-l îngrijesc ca pe boieri, 


"pe picioare>— își mal zise el, pe când așe 





ra de la duşumeă. Când să scoata legatul 
toare şi să numere banii, n'a mai găsit 
pumn de tocătura de hârtie jilavă. Atât i-au lasat șoare- 
cii din bănuţii lui scumpi şi munciţi din greu. Ce eră să 
tacă bietul Pavel? S-a dus, ca orice om necăjit, la domnul 
avocat Clănţău, la Constanţa, cu hârtia tocată într'o pun- 
ză şi jelind ca după mort. Clantău, atăta aşteptă: o «spe- 
ţa» rară, dacă nu chiar unică şi interesantă, din punct de 
vedere juridic —după cum spuneă el a doua zi, colegilor 
săi, la Barou— şi un proces, care să faca vâlvă si să 
uimiască întreg judeţul. A chemat în judecată «Banca 
Naţională a Românie!», ca să-i inlocuiască stitlurile dete- 
riorate> cu altele «de acelaș natură, cantitate şi valoare», 
zum & seris el în jalbă şi a spus din gură, tunând şi ful- 
merând şi judecatorilor. La înfăţişare, a pus dinainte Pre- 
şedintelui 'Tribunalului și judecătorilor, tocătura de hâr- 
tie, cântărită de un spițer, care-i mal dase la mână şi o 
țidula de ce fel de hârtie e în ramășiţele acelea și câta 
greutate are o bumașcă de un pol şi una de o suta de lei, 
asă cum ştiu splţerii să găsiască şi pe dracul în clondir şi 
o aripă de muscă văduvă. Mai de mila lui Pavel, care se 
văicariă la proces, că l-au mâncat afurisiții de şoareci 
munculița şi vitişoarele lui, mal induloşaţi, dacă nu co- 
vinşi chiar, de cuvintele alese ale domnului avocat Clan- 
tau, aci mieros şi ademenitor, aci tunător și amenințător, 
l-au dat judecatorii «reclamantului» o despagubire, pret 
de doui bol potriviţi si nu prea tineri; dar nu l-ar îi Rut as 
cumpără, pe deplin, nici pe aceştia, dacă nu ar fi pl 
dinainte timbrele și dajdiile de judecată, Noroc că domnul 
avocat Clantau, om bun la suflet, a lasat-o mai domol cu 
sonorarul>, că de-ar fi fost anl nu l-ar mal fl rămas lui 
de o vacă stearpă. 
| a SR E ORGA aceasta, lumea din Murfatlar, de 
câte ori eră vorba de Pavel Scârlete, aveă intotdeauna 
grije şi chiar simţia plăcere, să spule, după numele lui: 
«ăla care s-a judicat cu şoarecii». Din pătania lui Ra, 
tot a învățat şi satul cevă: banii de hârtie mai ales 
când se înmulțiseră, după război şi aveA din el acum și 
lume, carealtă dată nu-i pipălă asă de des, îl pun acum 
camenii cu grile, într'o sticlă, Astupă apol sia unei cu 
un dop de plută sau de clucalău de orumb şi o îngroapă 
fără teamă ca vor putrezi bumăştile ori le vor mâncă soa- 
reeli, cape vremuri, pe ale lui Pavel, 





























































n gradină, se odihneşte intr'un jălț, Hogea 
CU Ertacuni 1a adanci babrâneţi. Nu e bol- 





nimeni nu se mai intoarce. i 
. Urmează vagina 4 





S-a rugat, spunând «Surata Ingerilor», care deschide 
cele opt porţi ale raiului şi dă involre musulmanului să 
aleagă pe acela, prin care vrea să intre în rai si acum 
murmură, în şoapte, esurata» celor ce se pregătesc să pă- 
răsiască pământul, După zisa Coranului, ile-care slovă din 
cuvântul Profetului, aduce din ceruri câte zece ingeri şi 
îmgerii se asează nevăzuţi de om, în jurul musulmanului 
pe moarte, se roagă lui Allah pentru el şi-i urmează tru- 
pul la locaşul de veci. Buzele lui Hogea Cantemir sunt vi- 
nete și uscate şi gura nu mai are pic de umezeală. Ii e 
sete, dar nu vrea să şi-o stingă cu apă de pe lumea aceas- 
ta. In curând va simți răcoarea izvoarelor si fântânilor 
din rai, Kafur şi Tesnim și-și va potoli setea, bând din 
unda Koţerului, râul din rai, cu apa mai dulce decât mie- 
rea. mal albă decât laptele, mai răcoritoare si mai curati 
decât zăpada de culmile munţilor. II vede aevea, cum cur- 
ge lin, pe o albie de mărgăritare, lar prundul e de pietre 
mestemate şi răcoarea undei lui o simte, cum îi adie pe 
frunte. Ingerii morţii. Monker si Nakir, au scoborât şi ei 
din cer, când au avut porunca lui Allah și s-au asezat ne- 
văzuţi de om, în dreapta şi în stânga celui ce e pe cale să 
părăsiască lumea aceasta, Pe nesimţite, Hogea Cantemir 
şi-a dat sulletul, cu seninătate și liniște, așă cum i-a fost 
şi trecerea prin viața pamântească, orăndultă după scrisa 
lui Allah, în a «Ablin> —cartea din cer, unde sunt scrise 
de EI, faptele ingerilor și ale musulmanilor fără prihană 

La înmormântarea lui au venit Protolereul. Muftiul ju- 
detului şi Părintele Ciocan, Prefectul, de ia Constanţa i 
Subprefectul, de la Medgidie, Primarul din Murfatlar ru 
intreg Cosiliul comunal şi tot satul după ei, rumâni și tă- 
tari, domnul Mușătescu și Riza Muldabă, cu copiii de la 
şcoala rumânească și cea tătărească, dupa ei şi tătari, ve- 
niți călări de departe, de la gurile Dunării și până la gra- 
nița bulgărească. 

Cimitirul vechi din Murfatlar, așă cum îl apucasem, de 
pe vremea turcilor, eră la poalele unui <bair» și a <cana- 
ralelor» din spre Medgidie, la marginea unui drumeag ce 
taă iziazul si serpuind pe fundul văti. duceă la Ender- 
Carachioi. De o parte a drmului, cimitirul tătăresc si de 
cealaltă, cel rumânesc, unde, printre morminte, mai erâ 
si un mic monument ridicat de ruşi în timpul războiuiu 
din 1877—78, pe locul în care fuseseră îngropați două 
zeci şi cinci de ostași de-al lor, după cum spuneâ ins- 
cripția de pe o coloană de piatră, cu cruce în vârf. «Brats- 
kala maghila» —adică «mormânt frățesc» sau «mormântul 
infrățirei>— cu vorbele acestea incepeă inscriptia, dar 
în limba. Stăpânirii ele inseamnă doar «groapă comună». 
Intr vară, un lipovean care erâ la coasă prin apropiere. 
m-a intrebat ce scrie pe platra acela, dar cititul meu nu 
l-a multumit de loc. 

—«Cum? numai douăzeci și cinei soldat rus mort şi 
ingropat alci?> mă întrebă el mirat și neincrezător şi 
fără să mai aștepte răspunsul meu. urmă: «douăzeci și 
cinci gheneral, douăzeci și cinci ecalanel>, lar soldat, mii 


N August 1883, Ion Brătianu şi Bis- 
marck parafau la Gastein Tratatul ne 
adeziune a României la Tripla Alian- 

„ In linii genera'e, această înțelegere 
tre Austria, Germania și Italia la 20 
Mai 1832, prevedea asistenţa austro- 
germană în caz de atac francez con- 
tra Italiei, intervențiunea acesteia din 
urmă. in eventualitatea unei agresiuni 


poziţiunea extrem 
importantă pe care o ocupa regatul unificat a! lut Vic- 
II in cadrul astfel fortifieat al «sistemului 
. Tripla Alanţă a rămas în vigoare in prinei- 
15iv, dar So tiptiaa trepiată a Taporuarior 





CARPATII 


HOGEA CANTEMIR 


de o lovitură— dar când vorbiă de puzderia oștilor mus- 
căleşti și țările pe unde și-au lasat ele oasele, acest singur 
ochi, mic și albastru, străluciă ciudat, ca şi cum s-ar fi 
topit în el şi scânteia ochiului pierdut. 

In cimitirul tataresc eră pregatit lacașul de veci al 
lui Hogea Cantemir, așa cum se face la tătari: o groapă 
ca la noi, dar îndretată spre miazăzi şi în tundul ei, la 
capătul ce priveste spre Meca, erâ săpat un «melhud> 
—0 boltă— unde se asează mortul, ca întrun columbar, 
cu capul inainte, spre oraşul sfânt și picioarele la gura 
«melhudului». Intrarea boltei se astupă cu o lespede mare 
șI groapa se umple apoi cu pamântul scos din ea e! din 
«melhud», 

Cu mulţi ani în urmă, când se deschisese în cimitirul 
tătăresc, mormântul unei tătăroaice moartă la inceputul 
războlului cu muscaiii, se găsise osemintele ei cu țeasta 
intoarsă spre lespede şi cu mâinile înclestate în margi- 
nile ej, ca și cum ar fi căutat so dea la o parte ŞI să 
iasă din groapă. Hogea Cantemir și bătrânii din sat își 
aduceau bine aminte de moartă $ povesteau de ea, ca 


erâ o fată tânară și frumosă. Intr 'una din zile, la ince- 
putul razboiului. pe când se gasiâ pe culmea «bairului» 
din fata casei parinţilor ei, să culeagă bujori, a văzut 
indreptându-se spre sat, în goana cailor, plecaţi pe coa- 
mele lor şi cu lăncile intinse și stegulețele din vârtul lor 
Muturând în vânt, cazacii generalului muscălesc Zimmer- 





a vezistenţei ardelene de către guvernul român, cât și 
acțiunea României în răsboiul balcanic. 

In consecinţă, ultimatum-ul austro- ungar şi declara 
țiunea de răstolu (28 Iulie 1914), deci <agresiunea> ma- 
nifestă a dublei monarhii impotriva Serbiel, deslegau în 
intregime România, atât moral cât și juridic, de angaja- 
mentele decurgând dintrun instrument «defensiv», care 
iși perduse automatic obiectul până chiar şi denuțarea 
—desigur legitimă, fiind supletivă. 

, neutralitatea României, hotărâtă în Consiliu! 


ţa formarea unui nou ca- 
lui von Busch, plenipoteniţiarul ger- 
, certițudinea sa asupra adversității mai 
degrabă decât a une! colaborări româno-ungare în caz de 
răsbolu. Cât despre Czernin, ministrul Austro-Ungariei, 
acesta scria la Viena după inchelarea Păcii dela Bucu- 
pd «Allanţa cu România nu ma! este decât "un chitton 
i 


Obiectivul primordia) a] României fiind lberarea tu- 
turor Românilor (mai bine de opt miloane de suflete!) de 
trăină, statutul de neutralitate sa 
A când au lost ominute garanţiile reteri- 
toare la drepturile sale asupra teritoriilor românești ocu- 
Un prim inspre recunoasterea acestora a fost 
uda rezervelor inițiale rusești— de «Con- 





mann. Tătăroaica Inspăimaântata peste mas 
lit din braţe florile enlese ȘI și-a dat zeii cet 
tugind cât o țineau pietoarele. Mai din fugă, mai re 


Lumea se asteptă la năvălirea muscali) 
poate bozgun>— uragan, adică, dar aici are | ata e 
razboi —să nu treacă şi prin Dobrogea» se spuneși Yi 
pe la, Murfatlar, Tătarii se pregătiseră, ascundă tal: 


pe nume Simion, poreclit de sat, «Cazacu» a Ve 
fe n-a stârgit războlul şi s-a asezat la Muratlar, ri 
adânci i 
splină atrâneţe, «mreagiu», adică pândar 
După o veche datină tătăreasca, mortul 
la cimitir, e lăsat la marginea eropii, pi iri te 
care-l slujeşte; lumea cealaltă şi chiar rudele și copiii Tul 
ă, 


A leule— ii vorbeşte 
vei merge în ral și acolo, în grădinile destatătit. Cr 


nici duh ceresc, Si vei mâncă miere și fructe dulei 
pomii raiului şi vei bea apă limpede din izvoarele lui, iza 


să intri, tu să năvălești cu «topuzul»-— E 
să pătrunzi cu sila în ral». zi Fiica ma 

Datina bătrânească a tatarilor a fost ținută cu - 
țenle, deşi se va fi dovediţ zadarnică, ara de alia 
seamă, când Hogea Cantemir se va fi înfățișat la poarta 
raului, el nu a găsit-o închisă, Dreptul si ride Hogen 
Cantemir s-a fost lepadat, în viața lui pământească, de 
orice răutate și de orice siretenie, de prefăcătorie și de pis- 
mă și de clefetire, asă cum scrie Sfântul Apostol Petre în 
cartea lui întâia. ȘI «Hazreti Bo.hos> îl va fi primit cu un 
«Hoj ghelâi, Hogea Cantemir Effendi> —bine-ai venit, 
Hogea Cantemir; la care bunul, dreptul şi fericitul Hoge, 
mângâindu-și barba —cum eră obicelul lui înainte de a 
incepe vorba— cu mâna dreaptă, pe care o radică ano. 
spre gură, atingând în treacăt buzele, cu degetul mijlo- 
clu și ținând-o oclipa sub nări, ca apol s'o aseze pe frunte, 
in ti ce stânga o puneă apăsat pe inimă, în va fi răs- 
puns: «Hoj boldu, Hazreti —bine te-am gasit, 
Sfinte Petre, 


as uiti cat mai e aia Îi 


de G. A. Pordea 


acele dramatice imprejurări, meritu 1 foarte mare de a 
pune mai presus de orice alte considerente dragostea pen- 
tru poporul său-onoarea, idealul și interesele vitale alu 
acestuia călăuzindu-l singuri pe cale datorie!. Tensiunea 
in raporturile româno-ungare era atât de mare, incât o 
frăţie de arme între cele două națiuni —contrară de altfel 
nu numa! simțămintelor dar şi logicei— era de necon- 
ceput. Acei exponenți al unei rusofobii numită «gerrfnano- 
filie», cari erau Carp, «Junkărul transportat din intâmpla- 
re pe malurile Dunării» după cum îl caracterizează 10rg3, 
—si Marghiloman, numărau toarte putini adepți. Se cu- 
noaște răspunsul Regelui Ferdinand către Carp, singurul 
eare votase în Consiliul de Coroană dela Cotroceni impo- 
triva alăturării de Allaţi, şi care îl spunea: «Sire, Hohen- 
zoliernii sunt invincibiii.» <Vă inșelați, Domnule Carp, 
—replica suveranul— eu am învins unul.» Apol, Carp 
vorbind de «interesele dinastiei, Regele avu această bl- 
ciuitoare ripostă: «Nu cunosc interesele dinastiei, nu cu- 
nose decât interesele Ţării. Dacă m'am hotărât să tac 

acest pas grav, e fiindeă după matură chibzuinţă am ajuas 
la convingerea adâncă si nestrămutată că el corespunde 
adevăratelor aspirațiuni si marilor interese ale Neamului, 

a căror răspundere o port în ceasul de față. Dinastia va 

urma soartea Ţării, învingătoare cu ea sau învinsă cu ea. 

Devarece mai presus de toate, să ştiţi Domnule Carp, d!- 

nastia mea este română. Românii n'au aduş aci pe unchiul 

meu, Regele Carol, ca să Intemeleze o dinastie germană 

la gurile Dunării, ci o dinastie națională», și revendic 

pentru Casa mea cinstea de a fi indeplinit în intregime 

misiunea pe care acest popor 1-a incredințit-o.» 

Sula Acea istorie consiliu, Take Ionescu Îi spuse Re- 


bindu-Te cu titlurile lul Mihai 4 
cându-le podoaba regale. Intr'un suprem apa 
de vitejie al Neamului, vei 1 sfinţit ca erou naţlonal. 

“ ce Ţi-a urăm, Sire, este: să Te incore- 
nezi la Al (a, şau să mori pe câmpia dela Turda!” 


pe e 


A Turtucala, Neajlov, opituple 
mirat, ui, at pr apimda rvattii e 


de 
l consecutiv dispozitivul 
tei eta că siana promisă nu atu AA 











făcuți mal apoi prizonieri în Rusi cari, impreună cu 
Iuară calea Siberiei... aa Să 
ă retragerea în Moldova, după eroica rezistenţă a 
acelor Români cari «nu cunoșteau decât două cărări : a 
ru țel sau morţii», — Rusia deschidea la 3 Decembrie 


astiel la Nord şi 
—în afară de un «triunghiu 


în acţiune— recucereau teritoriul vre- 
melnic ocupat de inamic. 

La 11 Noembrie 1918, răsboliul lua sfârşit, în Occident, 
dar pentru Transilvania, unde sunase în fine ceasul des- 
robirei, incepea o perioadă grea și tulbure. 


Austro-Ungaria era învinsă. Ea pierduse un răsboiu pe 
care îl vroise cu orice Preţ şi îl premeditase, responsabili- 
tatea agresiunei revenindu-i în aceiaşi măsură ca ŞI Ger- 
maniei. Francisc-Iosif murise la 21 noembrie 1916, succe- 
slunea revenind arhiducelui Carol, devenit ca suveran Ca- 
rol I-IV (intâiul pentru Austria, al patrulea pentru Unga- 
Tia) şi încoronat la Budapesta la 30 Ianuarie 1917. Acesta, 
avertizat de Czernin, care întrun lung raport din 12 Apri- 
lie, îi demonstra că, fată de luptele naționalităților şi de- 
zorganizarea interioară, monarhia nu mai putea continua 
răsboiul, — încercă prin toate mijloacele să obțină o «de- 
bellatio». Intrarea in răsboiu a Statelor-Unite cu zece zile 


Răsbolul îşi continuă deci cursul. In toamna anului 
1918, haosul începea să domnească în Ungaria şi mai ales 
1n Transilvania, cu atât mai mult cu cât, impotriva cere- 
zilor insistente şi de mai multe ori repetate ale guvernu- 
Jul român, Alaţii nu au dezarmat pe Unguzi Sea nU- 

Posibilitatea să se reorganizeze Şi să se concentreze in Ar- 


deal, spre a 9 adevărată campanie de violenţe 


Dopulațiu Rei 65 : 
Jomânesii. Pentru a se opune acestei 





inzitână un Consiliu Ni; 
i iasa ia a a lui St. Ci- 
Vele şi, fată de dezordinea ce se propaga vertiginos în ad- 
maghiară, se vedea obligat a asuma respon- 


Reunit in Oradea, la 12 octombrie 1918, Consiliul Na- 
aa dp ae age data egal 
mai recunoște autoritatea guvernului și parlamentului 
maghiar, reclamând libertatea pentru poporul român. 
Moţiunea fu comunicată la Budapesta la 18 octombrie. 


polone- 
E edintele Consiliului, doctorul Lammsch, a asemă- 
e ez manifest cu «o injecție de camtor administrată 


cință Ungariei o independenj pe primul- 
ministru ei "Wekerle in hora uniunea reală 
austro-ungară intro uniune personală. Wekerle za 
imediat actul de sepaţiune a Ungariei de Austria. Agitaţii 
utopice, căci, a doua zi 19 octombrie, Președintele Wilson 
declara într'o adresă de răspuns la manifestul inoportun 
al împăratului că dreptul de auto-determinare a naj 

mu putea fi disjunct de consecințete sale to- 
riale fireşti și că obligațiunile contractate relativ la diver- 
din Austro-Ungaria cretau un «fait ac- 


aces! dă 
ste imprejurâri și față de autoritatea crescâni 

a Pere Naţional Român din Transilvania, precum și 
temând desvoitarea naturală ulterioară a stării de lucruri 


nice transilvane. 
Acţiunea lui Jăszi fu insă destul de neindemânatecă, 


just să se recunoască poziţiunea ce! puțin delica- 


ii 


Unuaria având 
iudevele și de un 
CAR Di 


CARPATII 


DESROBIREA ARDEALULUI 


noul legi referitoare 
trebui să obţină în 
nei române ; 


Intradevăr, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională 


„ Bu aderat ulterior de-asemeni celelalte 
naţionalităţi conlocuitoare, 


maghiare ; 


rea relativă care 
unul. 





stângă. Cramponân- 
pie 


pe preşe- 
dinte al Consiliului, acesta grăbindu-se consecutiv a-l 


'oncomitent, Ce: trunseseră in Slovacia, Sârbii în 
Dau ERE in Banat, (A alăturându-se «Consiliului Na- 
Monal al Slavilor din Sud>, nucleu al viitorului regat sâr- 
bo-croato-sloven. 

Cum a evoluat situațiunea in Transilvania? 

La 13 Noembrie, Kărolyi semnase la Belgrad, cu repre- 
zentanţii Puterilor aliate, o convenţiune militară regle- 
mentând condiţiunile de aplicare pentru Ungaria: a armis- 
tițiului dela Villa Giusti și fixând o linie de demarcaţiune 
pentru forţele aliate de ocupaţie. După necesități, aceasta 
fu moditicată la 26 Februarie 1919, de către Consiliul Su- 
prem aliat, pe direcţiunea Satu-Mare-Arad, creindu-se o 
zonă intre forţele maghiare ne-dezarmate şi unităţile ro- 
mâne care ocupaseră jumătatea de răsărit a Ardealului. 
Inaintarea românească nu fusese uşoară, căci şefii mili- 
tari maghiari, nesocotind prima linie de demarcațiune 
fixată, organizaseră. o puternică. rezistenţă la Cluj, sub 
comanda colonelului Kratochvii. Strivind dispozitivul 
acestuia, trupele române ocupaseră Clujul la 24 Decem- 
brie 1918, După o a doua perioadă de rezistenţa pe linia 
Gherla-Dej, armata Kratochvil tu constrânsă să se ca 
ză la Oradea, de unde, impreună cu «Divizia seculască», 
intenţiona să defăşoare o mare ofensivă spre Est, ză- 
dărnicită în cele din urmă, Secondând misiunea SERDE 
ului Berthelot, trupele române —cărora Armata sp cred 
din Orient le recomandase a se ține pregătite de a ja 
in acțiune— trebuiau deci să inainteze până la limita E 
nei neutre, respingând mișcările de «guerilla» maghiar 
5 restabilind ordinea, cu concursul gărzilor naționale ro- 
mâne, pe devastatul teritoriu al Transilvaniei. 

Bituațiunea politică la Hhdspiate even! or În a 

„ Kărolyl se proclamase la a) Ă 
pa al pia rr ungare, dar, față de neputința sa de 
a mai menține ordinea internă, Comandamentul aliat se 
văzu nevoit să proceadă, la 19 Martie, la o nouă Ea ei 
a liniei de demarecațiune, intimână Ungurilor ordinul 





pe 5 


se retragă pe atrontiei 

weg-ul Tisei. și țari 
sărosnameny și 
notat că Ro, 
deși 


promisă Români, 
al Vişeului, evacuând o Vei 
trecând la'6 km Est 


1916 (thal- 


«proletariatului maghiar>, 
Existenţa unu nucleu de a; 
masacrele 


haosul total ce domnea pe toată 1 


grele pierderi. 
Acţiunea militară românească, desfăsurată in 
operaţiunilor Comandamentului alta Sepi 
Justificată din punct 
ală, dat fiind că armistițiul dela vul; 


«acord 
de fapt» iar nu de drept,—fusese violată de Unguri, za 


... 


Fostul regent a] Ungariei, amiral 
aseze ul Nicolae Horthy a 


unde memoria 
ti astăzi pe cât 
de inutilă pe atât de deplasată. In măsura insă în care 
—reţinând totuşi ipoteza bunei-credințe— afirmaţiunile 
amintite sunt în principiu meniţe a servi un adevăr isto- 
ric imparţial, apare ca o datorie a restabili —fără resen- 
timente— faptele. Oficiul acesta ne este înlesnit de către 


Străine şi ambasador al Ro- 
mâniei D. N. Petrescu-Comen, care a adus de curână 


nou! preciziuni preţioase relative la epoca despre care se 
tratează, 

In dumina, celor expuse mai sus, pozițiunea Guvernuliai 
n Suc RETARD EIDio aaa ata eidiunea Guvernului 
măsură Ge GEORDI DE Tare ”= ATEti AN ES 


di e: at— o edicta e Consiliul Suprem dela 
ierare exageri e periodic Ce l i 


spre Budapestal!> Dem 
isiunea temperare a general ui Smuts pe lângă 
eter zi eu dela fa 
da 


mal acordau un anumit credit pretinselor 

piere ale acestuia. A fost necesară importanta ofen- 
sivă maghiară din 20 Iulie, când poziţiile româneşti depe 
ales) ce aie a i ut e e ea Ra 
serioase perderi precum şi un memoriu clarvăzător al 
Foch către Cl&menceau, pentru ca punctul de vedere re- 
mânesc să fie recunoscut judieios. e 

Intre timp, un grup de patrioţi unguri, in MDA că 
Stefan Bethlen şi Julius Kărolyi, formaseră a prag 
un «guvern disident» menit să succeadă lui a 
Lipsită insă de orice mijloace de presiune asupra Xa 
din urmă, gruparea lor platonică aștepta pentru a pâna 
pune, o intervenţiune străină care, înlăturând prin 


ărtăş! credinţa piesă 
mia să D etedilisaac ăi ordinea in Ungaria şi a le 


—in corintic 20 3 
ze, sub conducerea lui Horthy, guvernul naţional dela Se- 


ră armatele române înaintând spre capitala Un- 


respingi urile forțelor extremiste şi a 
Cea, i decan de Am contagioe, raspundea In, sce, 
laş timp doleanţelor reprezentanților înşişi naţiune 
N ez! E românească fu victoriosă. Un Zita. conte = 
ată ungar capitulă la Czegled, apoi roșiori şi i 
Acst Bizent LArinca ; in sfârșit, la 4 două, Biaingaiti de 
A Ostaşii români detilau pe Andrăssy- 
Prsalul Mardurescu. Din ajun, Bela Kun era pe fugă, 


omandantul român la hotelul 
La banchetul oferit de Ci i tei de Saint-Au- 


«Onoare vouă, cari singuri ereditar, — vouă 
tala dușmanului 
e area recrea 


& tate 
ravagii ipea(ibție... ORGMS, Mă: “ căror eRerazi 


în victorie a | de teri...» 
tinţa a înșiși inamicilor voştri 
ui Urmează bagina 6 





6 


DESROBIREA ARDEALULUI 


Marturii de telul acesta ar putea fi acumulate şi înşi- 


rulte în abondență. Mai instructivă şi mai convingătoare 
apare declarațiunea principelui Windisehgraetz, da- 
tată din 14 August 1919 și reprodusă cu permisiunea sa 
în presa Internațională,—declarațiune pe care o revelea- 
ză D. N. Petrescu-Comnen; iată pasagiul principal al aces- 
tela: eRecunosc cu lealitate că, intrând în Budapesta, Ro- 
mâhii! au adus un serviciu considerabil atât Ungariei cât 
şi lumii întregi. . 
Oeupațiunea română dură până în Noembrie. Trei luni 
în decursul cărora armatele române restabiliră integral or- 
dinea şi legalitatea acolo unde anarhia fusese totală, cur- 
mară anomaliile ce subsistau după iureșul politic, social 
şi militar, suportat de o ţară fărămițată, de un popor In- 
vins. Trebulau, în plus, avute în vedere injoncţiunile Con- 
siliului Suprem aliat, care insista pentru formarea unui 
guvern maghiar democratic oglindind toate nuanțele, pre- 
cum și disensiunile și rivalităţile existente în sânul poli- 
ticienilor ungari. De-asemea cra necesară clarificarea ane- 
voloasă a noue! pozițiuni internaționale, în dreptul public, 
a Statului ungar. Sarcini riguroase, comandate de cir- 
cumstante, de care Românii se achitară intrun timp foar- 
te limitat cu o înaltă și demnă autoritate, cu competenţă, 
măsură și bunăvointă. 
După un cabinet interimar format d Peldel, guvernul 
Friedrich secondă Comandamentul român in opera sa de 
regenerare a unei! Ungarii, ce iși recăpăta astfel treptat, 
forțele. Republica fu abolită și regatul restabilit. Ungurii 
insistară pentri instaurarea arhiducelui Iosif ca «şei al 
Statului», dar, ca, urmare la intervenţiunea Aliaților, re- 
tractari pe bună dreptate unei restaurări a Habsburgilor. 
acesta se retrase odată cu Friedrich care WI susținuse. 
Agreat la Paris, Huszâr fu numit preşedinte al Consiliului 
Comentând ocupațiunea română, Horthy serie în «Me- 
moriiie» sale aceste ciudate rânduri: «Românii făcuri 
toate diticultăţile pe care le putură. Spre a avea, în ve- 
derea apropiatelor negocieri de pace, garanţii tangibi- 
li —teritoriul unguresc la Vest de Tisa fu evacuat abia la 
mijlocul lunei Noembrie.»> Interpretările eronate sau ten- 
dențioase nu clintesc însă un adevăr istoric recunoscut. 
Graţie prezenței româneşti, forțele naționale maghiare au 
putut fi reorganizate, Horthy intrând in fruntea lor. la 
16 Noembrie, în Budapesta redată ordinei și evacuată. 
Consiliul Dirigent a funcționat in Transilvania până 
la 20 Noembrie 1919 când, sub Guvernul Vaida-Voevod 
Parlament al României întregite sa întrunit 
în Bucureşti, Apoi. după ce granițele de Vest ale Țării au 
fost te prin Tratatul dela Trianon, —la 15 Oc- 
Regele Ferdinand şi Regina Maria au fost 
în Alba-Iulia. 









































"cu putinii unui ra și scump ideal. 
—. bine să se ştie în toate timpurile— iubirea de 
unirea intre toți fiii naţiune! şi puterea de sacriti- 
1 poate „mu adevărat constructive. 
tiranie rămâne neputin- 





_CARPATII 


INTRODUCERE 


Orice mişcare renovatoare pleacă dela acceptarea a 
două idel: incontestabila evoluţie a formelor de exprimare 
şi de manifestare a vieţii; convingerea că formele exis- 
tente au devenit caduce, sunt depășite, Tără a fi încă 
inlocuite. De unde apariția unei noi concepții relese nu 
numa! necesară, dar chiar de neinlăturat, Această necesi- 
tate de transformare e rezultanta unui ideal, bazat e] în- 
suşi pe unuimite concepte mentale şi poate pe căteva pre- 
cedente mai mult sau mai puţin concludente. In plus, 
orice concept ideal își are lansată definirea și realizarea 
intrun viitor incert, pe care nimeni nu-l poate prevedea 
şi pe care foarte multi il contestă sau îl combat, 

Un lucru rămăne însă sigur: noţiunea de ideal, prin 
definitie, este o «negare a prezentului», a stării de iapt, 
pe care o consideră anacronică, în discordanță cu reall- 
tatea ideală care ar trebui să domnească şi pe care speră 
s'o impună cu timpul. Politica, literatura, arta, oricare din- 
tre manifestațiile umane, se pot găsi la un moment dat 
in confict deschis cu realitatea epocel, Acest conflict poa- 
te avea consecințe dezastroase pentru societate, mal ales 
in cazul discordanțelor in domeniul politic. Când insă 
este vorba de domeniul literar și artistic, neinţelegerea 
pricinultoare de discuţii şi rupturi, poate juca adesea un 
rol eu totul diferit. Deși terminologia rămâne aceeași 
(ideal, decadență, revoluţie, etc.) consecințele esentiale 
pot îi considerate benefice. Frământarea de idei —uneori 
incontestabil absurdă — lărgește câmpul de sensibilitate 
artistică sau literară, și chiar dacă nu atinge scopul vizat 
de idealul curentului răsvrătit, deschide cel puţin orizon- 
turi nebănuite şi galvanizează generaţiile tinere, împin- 
gându-le spre nol experiențe <renovatoare». 

Neconformismul frământă strătundurile oricărui curent 
revoluţionar. ŞI numai cine poate înfrânge atractia covâr- 
şitoare a «frumosului prezent>, ajuns la apogeu, dar în 
acelaș timp incapabil de a se depăși sau a (1 depăşit prin 
aplicarea aceloraşi reguli, aceloraşi forme, aceluias ideal, 
va îi capabil să intrezărească un alt «frumos», un alt ideal 
estetic, alte reguli, alte forme. Din cauza aceasta orice 
curent îşi găseşte cu greu un drum în opinia publică şi 
cercurile restrânse ale elitelor literare sau artistice. Fru- 
mosul existent, deşi poate decadent, anacronic, depășit, 
corespunde in cea mal mare măsură idealului dominant, 
prezentă. 










n 5, tablourile lui Braque, Picasso, 
Dali sau Miro, provocau scepticism şi discuţii aprinse, dar 
nu revoltă. Astăzi, neo-plasticismul „ul Mondrian sau <ra- 
chismul>, stârnesc pur şi simplu interesul şi chiar entu- 
ziasmul publicului. 

Abstracționismul intelectual nu mai e apanagiul unei 
subțiri pături de inițiați. Punctul nevralgie între c!asicism 
şi modernism pare depăşit. Ceeace mai dăinuește, este 
lupta de stabilizare a unuia dintre curentele abstractio- 
niste pentruca din el să se cristalizeze elementale estetice 
stabile ale secolului XX. Ceeace insemnează că trăim in 
plină perioadă de tranziţie şi deci de instabilitate estetică 
Curentele sunt numeroase şi, prin urmare, animozitățile 





CONCRETISM POETIC 





_ arta poetică apărea ca o întârziată în mijlocul Unei. 


de Faust Bradescu 


intre cele mai bizare extreme, [i e frică să se stabilească: 
Me teamă de anacronism. Deaceea aleargă zânatec, în 
căutarea unui «ce, care să-l mângâle vanitatea şi să-i 
stingă setea de perfecțiune. Flecare găseşte acest ecey 
după afinități și-atâta timp cât nu intervine nici un fel 
de «constrângere», multiplitatea părerilor și rivalităților 
nu poate fi decât binetăcătoare pentru societate. Din rit- 
mul lor anarhic, nestatornic, se cristalizează spiritul uneţ 
epoci şi se desprind noile perspective ale viitorului. 
Și-acum, după această introducere destul de lungă, însă 
necesară, vom trece la analiza problemei ce constitue 
esența acestul studiu. a 


CE ESTE CONCRETISMUL POETIC 


O adaptare a artel poetice moderne la ritmul, dinamica 
şi progresul epocel in care trălm. Extraordinarele descope- 
riri şi invenţii ale ultimilor 100 de ani —spun concretis- 
tii— au impus o revizuire totala a tuturor valorilor cu- 
noscute. Dela politică la artă plastică, dela sociologie si 
medicină la muzică, fizică şi coreografie, toate domeniile 
i = ri ia s'au văzul împinse spre forme de ex- 

mare comunicare noi, mai v i 
sensibilităţii actuale. ntoreilceteeee + 

In artele plastice, mal ales, această tendintă în a denro- 
peri noi forme de comunicare estetică a atins un punct 
culminant in clipa în care figurativismul ma mai 1ost 
considerat condiţia esenţială in domeniul creației. tăstui- 
narea principiului aristotelice de Identitate, ne ma! impu- 
nând în artă o corespondentă fidelă între creație şi natu- 
ră, evoluția diferitelor curente abstracționiste ne-a dus la 
«tachismul> actual. Imitaţia naturei ne mai fiind obliga- 
torie, analizarea în adâncime a obiectului, atrăgea in mod 
fatal punerea în reltet a formei, a conținutului, a idei, a 
di subințeles, a concretului. 

umai în arta lirică această evoluții 
constituțional irealizabilă, eninlea ee ele ea 
aibă o cu totul altă finalitate. Acest fenomen poetic, de 
ordin şi de natură subiectivă, nu putea avea alt scop decât 
acela de a exprima stări şi tendințe, sentimente şi acțiuni 
sub a formă discursiva, conform unar reguli secculare 
SEpte roraniet silogistice. 
ea noilor forme plastice 

integrate În ansamblul vietii moderne, e atei Pare 
concretişti— o schimbare asemănătoare 



















niza 


dinamice. 

Pentru salvarea poeziei un singur mijloc: stabilirea 
independentii cuvăntului si valorificarea lui, apoi prin 
el, introducerea în circuitul creației poetice a unui nou 
limbaj, care să corespundă cu mal multă fidelitate atât 
progresului social cât și devoitării prezente psiho-spiri- 
tuale a individului. 

Deci, concretismul poetic caută să distrugă structura 
logică a formelor poetice tradiționale și Inlocuirea aces- 
tora cu forme noi de comunicare, ce nu mai au nimic 
comun cu limbajul silogistico-discursiv cunoscut. E o in- 
cercare de simplificare a transmitere! de emoţii estetice 
printr'o apropiere mai direcă între oblect şi subiect, 
adică intre individul receptor (subiect) şi forma poetică 
nouă (oblect). 


ce—şi cântă durerile, sau impre: 
i ireea in Sitna direct Sei realitatea lucrurilor 
lor pe care le mânueşte. 
rr hi are nevole de comuniesre directă; el și 
obiectul; el şi forma; el şi conținutul. Această comunicare 
realizată imagine concretă, 













siderându—se concretismul o «obiectivare», o concretiza- 
re a operei de artă. Deci se urmăreşte o impersonalizare 
a poeziei: Iar prin îndepărtarea atitudinei introspective 
se afirmă acceptarea realismului obsolut, adică, nu ce- 
eace crede şi simte poetul, cl ceeace reprezintă oblectul 
în sine, fiindcă acest obiect are o viață proprie, singura 
care interesează. A 

—Se afirmă mania de structură, foarte naturală acolo 
unde fenomenul poetic nu mai depinde de continutul 
emotiv exprimat printr'o expunere logică şi discursivă. 
Forma vizuală caută să înlocuiască sărăcia sau lipsa de 
analiza introspectivă, 

—Deasemenea se accentuează atitudinea anti-meta- 
fizică, respingându-se orice apropiere de simboluri, mi- 
turi sau mistere, pe care le califică de elemente ale 
jargonului liric. 

—Stabilirea unei noi valorificari a cuvăntului, care 
devine element de bază al poemului. Insă, integritatea 
cuvântului nu mai este respectată. Atomizarea fonetică 
în silabe, litere sau chiar înlocuirea alfabetului prin cu- 
lori, forme geometrice sau cifre, e de uz curent, 

—In sfârșit, oragnizarea poemului trece dela forma 
clasică sanalitico-discursivă» Ja cea concretă «sintetico- 
ldeografică>. Materialul disponibil, cuvintele, nu mai 
sunt privite ca particule adjective, bune numai pentru 
construirea de ansambluri exprimând idei, sentimente, 
acțiuni. Cuvintele capătă o nuanţă substantivă, de sine 
stătătoare, ceeace le. face independente şi capabile să 
exprime un conţinut mai! larg si mai semnificativ, con- 
ținutul lor propriu. 

Rolul cuvintelor, din instrumental, devine motor. Din 
simplu agent de comunicare, se transformă în comunica- 
re însăși, exprimă direct conţinutul său concret, cău- 
tând să declanșeze emoția fi intervenţie de metafore 
şi frazeologie. 

—Ma! mult chiar, concretiştii întrevăd, pentru a se 
putea impune cu timpul întrun mediu profund ostil și 
sceptic, o reeducare a reactiunilor emotive ale indivizi- 
lor în faţa noilor forme şi structuri concrete. Semantica 
clasică nu mai poate dăinui. 


CONȚINUT ȘI STRUCTURĂ 


Marea transformare pe care o urmăreşte concretis- 
mul poetic este stabilirea unei relaţii indestructibile în- 
tre continut si structură. Cei doi termeni nu mai pot ră- 
mâne două noțiuni distincte, independente, nesupuse nici 
unei corelaţii în realizarea şi interpretarea poemului. 
Structura și conținutul acestuia trebuie să formeze un tot 
armonic, săse reverse unul asupra celuilalt, să se conto- 
pească intr'o sinteză artistică, plină de resurse emotive. 
Nu există altă posibilitate, deoarece poemul concret «este 
o realitate în sine, iar nu un poem despre cutare lucru...» 
(Gomringer, poet concretist elvețian). 

O asemenea afirmație corespunde unei realități pe care 
poeții concretiști o respectă cu fidelitate: forța cuvântu- 

îui. elementul funcțional al poeziei. Acesta nu e conside_ 
rat simplu element de interpretare. comunicare 





& u Ri ă dczLinaia Ș deriao Sie: 
„afirma că «sti lu Eau 
conţinut» (Haroldo brazilian). 
Baza e n structură 


a realitate. Din element descriptiv de 
lucruri sau devine generator de emoții. Nu mai ex- 
plică, provoacă. Punând în propria-i valoare, prin- 
tr'o structurare originală a poemului, cuvântul declan- 
şează forța de creație și de interpretare a fiecărui lector. 

asemenea tn simplu cuvânt plasat intr'un tot 
de elemente ete. poate evoca cu mult 


măi mult decât un poem de zece strofe. Conţinutul n'are 
Valoare cu adevărat decât dacă comunicarea de emoţii 


de acestor exigente, deoarece numai in el, conținutul se 
confundă cu structura. Comunicarea devine instantanee, 
directă și de-o intensitate ; 

Se pare tatusi că există o mică diferența de păreri asu- 
pra acestei <comunicări> concrețiste. Ui 


intermediar metafore şi 
ul şi problematica ie peer pe IL ame e ae 
sens: pro! poemului „poe 
combinatia jul stru. toate 


emoţii captează şi de care se 
bucură ediat, direct și intens, fără nici o storţare de 
interpretare. i A 
AMI, din contră susțin că construcţia amalgamati 
structurăconținut, deschide a nouă pagină in viața este- 
ectivă a individului prin independența 

de interpretare pe care i-o goraieasă. Oul. în faţa unui 


emoţiile care 
a elementelor ce coniteese 
variază dela individ la individ, 
sunt se inte- 




















CARPATII 





lectorul neavertizat, dar acest șoc este deja o emoție pe 
care un poem obișnuit nu i-o poate în nici un caz procura, 
Aspectul formal al poemului poate constitul dela inceput 
o încântare, un avertisment, o explicaţie, pentru lector. 
Citindu-l —sau mai bine zis, «vizualizându-l>— acesta 
descoperă, pe măsură ce înaintează în lectura, subtilele 
afinități existente intre forma și conținutul poemului, în- 
tre el Însuşi și poemul pe care-l priveste. 


PRECURSORI AI CONCRETISMULUI 


Curentul concretist in poezia actuală, cu accentuata-i 
tendință fenomenologică tempo-spaţială și amalgamarea 
consecventă formă-conţinut, nu are pretenția de a îl o 
realitate a spiritualității moderne, ieșită spontan din cra- 
niul câtorva neconformiști post-belici. Singura lui preten- 
ție e de a fi consideraţ punctul culminant al unei evo- 
luţii de peste 50 de ani în domeniul liricei și de a repre- 
zenta singura poezie valabilă în stadiul de evoluţie actual 
al umanității. Trebuie să recunoaștem că adepţii acestui 
curent nu se pot plânge de complex de inferioritate! 

In afară de această concesie, cerută imperativ opiniei 
publice, concretiștii recunosc un lanț. intreg de premer- 
gători, care au simțit sau presimțit slăbiciunea constitu- 
țională a poeziei tradiționale și-au incercat, fiecare după 
puterile, temperamentul sau concepţiile lui, să-i găsească 
o solutie, 

Astfel, concretiştii recunosc ca punct de plecare al 
mare! revoluții celebrul poem al lui Mallarme «Un coup 
de des jamais n'abolira le hazard», publicat in 1897 şi 
despre care însuşi autorul spunea în prezentare: «Fără a 
presupune viitorul, ceeace va leşi de aici va fi nimic sau 
"aproape o artă”>. Intr'adevăr, pentru maniera obișnuită 
a maestrului, pentru ermetismul ce-i caracteriza opera, 
«Un coup de d6s...> constituia o surpriză, o noutate, pe 
care Mallarm€ insuși e recunoștea şi-o temea. Simbolis- 
mul şi ermetismul dispăreau in faţa unui nou univers 
multi-dimensional, exprimat intr'o formă cu totul contra- 
Tie narativului traditional. Expunerea bidimensională cla_ 
sică devenea tridimensională, varietatea de tipuri tipogra- 
fice transforma paginele într'o canava pestrită, iar orga- 
nizarea geometrică imprima poemului un aspect ideogra- 
fic. In linii largi, poemul cu pricina conținea elementele 
verbivocovizuale ale concretiştilor actuali. Deaceea, nu pu- 
tem fi mirați de importanța pe care 1-o atribuese concre- 
tiştii acestui poem, care pentru prima oară, rupea cu silo- 
gismul rațional al versificării, punând în reliei alte forme 
capabile de a provoca emoţii lirice. 

In afară de acest poem fundamental pentru evoluția 
ulterioară a artei poetice, concretiştii recunosc ca precur- 
sori, o seamă de alte curente, personalități, sau experien- 
țe, ce-au incercat —mai mult sau mal putin consistent— 
să răstoarne regulele tradiţionale ale versului. 


pe un Apollinaire. mi maema în fammă da Acsenă 
5 rienţe inconsistente, “at 

(seu Ea 9 ncoce se dincoie să de « la t; pe un Mari- 

netti, al cărui futurism în versuri me ce a 

preajma primului răsboi mondial, 1 impre- 

zi E pe eaart pleiadă de poeti anglo- 

Apoi, intreaga ple! e. n s 

Pound, Cummings şi Joyce în frunte, cari, înţ ne- 

cesitatea unei noi ÎS: interne a ei a lan- 

sat in experienţe ce-au intunecat viitorul versificării na- 


rative. se , 

Incercarea de afirmare a unei percepții spaţiale. iu- 
troducea dimensiuni no! în structurarea poemului, desvol- 
tarea în timp a acestuia devenind secundară sau chiar 
inutilă. Atomizarea cuvintelor şi intrebuinţarea silabelor 
independent unele de altele, introducea în circuitul versi- 
ficatoriu o dinamică specifică a elementelor altădată 
simple părţi dintr'un tot. Cuvântul, silaba şi chiar numai 
litera se personalizau, putându-se mișca si plasa într'o 
independenţă complectă de acțiune pe planuri imposibil 
de imaginat în vechea constructie logică şi narativă. For- 
mă, mărime de tip grafic şi direcție precise, erau com- 
plect abolite, fiecare literă și fiecare ideozramă având o 
valoare proprie în timp şi spatiu. Astfel graficul devenea 
funcție explicatorie, de interpretare, după cum atomiza- 
rea cuvintelor devenea dinamică, fixând poemul într'o 
sinteză spaţiu-timp cum nu mai existase. 

In tabloul precursorilor, eforturile acestor excepţional! 
mânuitori de versuri sunt complectate prin experienţele 
a două curente înnoltoare în artă: Dadaismul lui Tristan 
Tzara și Suprarealismul lui Andr6 Breton. Influenţa lor, 
deși foarte contestată de către concretiștii actuali, nu 
poate fi negată. Deaceea, vom insista un ple asupra !or. 

Spre deosebire de dadaism, a cărui tehnică tindea la 
o totală deslipire a cuvântului de conţinutul său relaţio- 
nat, spre a «libera cuvântul de gândire» cum spunea An- 
dr& Gide, concretismul caută din potrivă să intărească 
acest conținut specific printr'o aproplere, o relaționare a 
diferitelor elemente conmponente. Pentru dadaiști, plasa- 
rea cuvintelor intrun poem trebuia făcută de-o manieră 
discontinuă, independentă de orice corelaţie mentală. ma- 
nieră «care sa nu autorizeze nici o asociaţie de gânduri». 
Nihilismul dadaist mână poezia modernă spre o steriliza- 
re commlectă, Cu toată aplecarea spre descoperirea for- 
melor pure, acestea nu puteau avea nici o semnificaţie 
emotivă din cauza lipsei de relaționare tematică in cu- 
prinsul poemului. Or, fără această relaționare permanen- 
tă nu există înțelegere si deci emoție. Nu orice amesteca- 
Mee pb in A a 
reacționează asupra lectorul nd ri narea 
mentele ce-l este reală şi „ Contretis- 


mul indeplini această condiţie şi prin ea se deosebeşte 
funâsanental e dadaism. Poet Strei E AD iaa- 

lu intre elemente read! 
relese tocmai din unificarea 





game de sensibilităţii poetice evitând grosolănia, formei 
imorale sau disprețul față de societati Cât despre arta, 


de comunicare Verbi-voco-vizuală. Dis 

mare între inconoclaștii dadaiști di ut pi 
din 1957, Când Tristan Tzara preconiza fabricarea poe- 
mului dadaist absolut în următorii termeni: «Ta un ziar 
și o foarfecă, Taie-l în bucăti, Tale apol cuvintele unul 
câte unul, pune-le intrun sac sau în fundul unei pălării 
Amestecă-le bine...>, ilustra perfect spiritul d revoltă al 


cea tradițională, urmărind realizarea poemului ca o în- 
coronare a unui efort şi-a unei evoluții de gândire, ne 
găsim în fața unui fenomen pozitiv, cugetat, studiat, al 


prin cine știe ce sub-curent academic. Să nu aruncăm, 
deci, piatra împotriva concretismului inainte de vreme. 


rativ pe distrugerea formelor de exprimare şi de comuni- 
care ce dominau spiritul uman de sute de ani. 

In plus, chiar prezentarea spațială a poemului fusese 
prevăzută de ei. Multe din poeziile epoce! prezintă carae- 
teristici spaţiale şi plastice. Breton afirmă de-alttel într'o 
icre Sri “Pomul ae este o compoziţie ce tinde 
spre combinarea resurselor poezii E 
rea forței lor de exaltare reciprocă Și eseu pai 
aa: VArat, că poeţii concretişti neagă total acenată 

ăe ca: Arucjie poehea nare nimic ac-iiace Că răpiri 


origia 7 







za Gaza 


CAUZELE CONCRETISMULUI POETIC e 


Din orice punct de vedere am analiza concretismul 
poetic, acesta apare ca o reacție impotriva une! stări de 
fapt, a unei stări profund atinse de un fel de anchiloză 
a mijloacelor de exprimare. Supusă unor reguli precise, 
rigide, de sintaxă şi semantică, arta poetică se infunda 
din ce în ce mai mult într'o rutină o comunicărij poetice, 
dezolantă prin conţinut şi formă. Aplicarea la Infinit a 
ritmicei şi rimel, ca singure mijloace externe de reacţii 
emotive, impiedeca intrebuințarea altor elemente in ri- 
dicarea tonusului psihologie si provocarea, șocului estetic. 
Versul liber nu putea fi decât un paliativ, deoarece regu- 
lle logice ale narativei stăpâneau mereu construcția liri- 
că. Pentru a se da totuși versului o vigoare nouă, sa re- 
curs continuu 1 elementele adjectivale, intr'o bogăţie fra- 
zeologică ce părea o schimbare radicală a artei poetice. 
In fond, nu era nimic mai mult decât un «aflux de ele- 
mente pur discursive», în care logica formală şi silogismul 
continuau să domine versul 


poem concret respinge definitiv re- 
gulile formale ale poemului analitic-naratiy. 

Deasemenea, <abstracționismul verbal» al poeziei tra- 
diționale nu mai putea cadra cu maniera concretă, pură, 
vizuală, a poeziei moderne. In aceasta nu ma! e vorba de 
analogii și asemănări, ci de expresia justă şi unică a unei 
realități, pe care o poţi diseca, dar în nici un caz n'o poţi 
înlocui cu simboluri sau alte expresii abstracte, 

In aceeaşi linie de idei, alte cauze ale concretismului 
poetic le găsim tn reacţiunea, violentă contra. «intimismu- 





CARPATII 





8 ma e ae era — di ata 
f ti wi rf Ş 
găre «app ele. mu ee pont : sustrage se ae E ICONCRETISM POETIC +09 m Prandata 
"Im atară însă de ace ze de nathta reacționară, 
se LE pad [i be „Apa schimbărilor : Hi fă e Sa 2 
radicale shferite de societatea Fa modern, Ext Simtonie îm S; pn ! ara, ala 
"a rândul său, nu se mal ponte mulțimi pa în- h ora x 
vechită. Toate artele, toate activitățiie umine ati evoluat. t MATASTRA ora tomina 
Artă lut ate și ca nevole de b depășire. De unde Sa îi Py 
ţia legitimă de a trăt și a se exptima în actuul», Cauza MISCARE afe PREV) a 
predea Meci molii cauze n'ay îl fost atât de NEINTELEASAA a tă 
ş rioase. : 
în pas, în aorihța Di de combițileare, poetul conore- VA CINERA mei i ad 
ist nevoia apraplerii de ic, o. «reințoarcere la DIN farandola briza 
i tate a Versului». Pentru el devine obliga- ASCUN . ae 
e 'ea 'ermetismilui irapreslonist, care igno- = a faran 
bă 
Ea a a pe cai d ul i e ctg dee 
i L, eea, cre! că nu ȘI 
erea narativă și subiectivă a unui oblect sau atări, cl pu- air leit mA ol boa E 
nerea în reliei a formelor pure, care se adresează direct SIDERALE,,. ră E] stele 
lectorului prin prezenta, lor ideograțică. Constatăm că NEBULOASE E e 1 Pal al aie a 
multiplele cauze ale concretismului poetic nu sunt simple = i Pe REA ir pap i 
reproșuri formale, ci probleme ce ating însăşi esența fe- SORI i at A 
nomenologică a poemului. i i Map a 
STELE dulce e Fi 
MIJLOACE TEHNICE PESTE briza r 
In campoziţia concretă, emoția poetică nu mai e pro- INFINIT TU iăte 18 sa 
vocată de forma silogistică a pipe ale ce ainu poa. SI 
mul, ci de șocul direct, imediat, vizual, a] cuv; nu d) «Faza tempo-spațială», A 
formei sp; e sau al locului unde-! plasat acesta. Astfel, REDIS care se găseste poezia ein pete note ie are 
tehnica întrebuințată nu mai are nici o legătura cu rima, MISTERIC rând vizualul tot atăt de important ca şi cuvântul in 
ch ritmul, cu direcția lineară, ce formau cadru poemului STAPAN sine, această fază stabilește poeme concrete eu aj 
tradiţional. E vorba de o tehnică nouă, «combinatorie>, in STI desenelor spaţiale şi a policromiei. Cuvintele | SE 
ESTI mult ca puncte de reper, șocul emotiv trebuind să relasă 
din ansamblul cuvânt-desen-culori, 


Îepupae Ti zĂ —lement eșențial— are o semnificaţie 

proprie, precisă, concretă, Această semnificaţie trebuie 

luată ca bază. Combinarea cuvintelor, a silabelor sau 

pumal a literelor, in compoziţii lineare, cubice, po- b) «Faza de sintetizare terminologiei». Fază recentă, 

Medrice, arabescuri, etc., determină tehnica formală a dar categorică, în care cuvântul devine element esențial. Ex: «Triunghi». 

poemului și facilitează apariţia gamei emotive, Misiunea um putea spune imperial. Fraza nu mai are ce căuta in 

mijloacelor tehnice e tocmai de a reda. poemul sugestiv, creația poetică, Termeni! sunt substantivaţi, Idela, senti- 

Astiel, conerețismul nu-i realizarea unei poezii «pure», ci mentul sau stărea expusă, o sinteză morfologica, Eugen 

a uneia <puriticate». Gomringer, cu «Constelaţiile» sale, apare ca un caz tipic 
Din cauza acestor miilosce tehnice, numeroase si va- al fazei, 

riate, poezia concretă apare la prima vedere ca un calam- 

bur Sau canava de tapițerie. Reacţia e de retină, inainte 

de arice altă emoție, încadrându-se perfect în complexul EX: 

artelor vizuale, Ti ideală întrevăzută și admirată de 


este «ldeograma 



















i cb tears 


cele mai multe ori, insă, nu produce nici Sau tot de el: 


măcăr curiozitate. Or, unde nu-l emoție na poate fi vorba 
de artă poetică, das schwarze geheimnis misterul negru 
ist - bler este „ alet 
„EX: Ouro-prata (Ferreira Gullar). ler ! As alei + este 
das schwarze geheimnis misterul negru 


ouro prata 











pri bei 
meg E 





Lac i A et ti 












pur abstracționist. Ci, mai degrabă, diferite forme con- 
crete în cadrul unul aceluiasi curent de creaţie. Deaceea, 
oricare ar fi denumirea intrebuințată: concretism grupal, 
numeric, linear, ortogonal, zoomorfic, încrucișat, poligra- 
fie, spâţial, etc., aceste forme, mai mult sau mai pu 
evoluate mai mult sau mai puţin concrete, trebuesc 

sate pe aceeaşi treaptă, întrebuințează tehnica pur com- 
binatorie, fiecare grup tematico-ldeografic căutând sim- 
plicitatea și forța evocativă excepțională. 


sonne mann ra terra ter Ei 
mond îrau rat erra ter p% 
sonne frau rate rra ter + rad + 
mond mann rater ra ter “ Fi 
sonne mond raterr a ter Aa .s vaz 
mann frau raterra ter ===> 
i] araterra te! 7 
SR raraterra te Lie ei NI 
. pa + 
rraraterra t 
erraraterra % % 
terraraterra x 


Din nefericire nu toate poemele concrete reuşesc să im- 
prime o suficientă forţă evocativă ca, de pildă, <sonne 
mann>. Toate însă vizează condensare de conţinut şi cla- 
ritate de exprimare (1), o «unitate de ordine», prin nu- 
măr de cuvinte sau silabe întrebuințate, prin timp și loc, 
elemente care constitue cei «trei factori determinanţi> ai 
oricărui poem concret, 

Prin «număr» de cuvinte se inţelege reducerea acesto- 
ra la strictul necesar pentruca concentrarea emotivă să 
fie cât mai mare. Printr'o aplicare extremă a acestui 
principiu s'a mers până la poemul într'un cuvânt, sensul 
şi emotivitatea flin redate prin aranjarea cuvântului în 
spaţiul grafic, mărimea literelor, semne ajutătoare, punc- 
tuaţie, ete. 


EX: 


Amor! 
amor, amor, amor! 
amor 
Amor... AMOOr... amo000r... armn0000r... 
amor, amor, amor 
sau celebrul poem al lui Gertrude Stein: 
„.. A TOSe is a rose is a rose is a rose... 

Prin factorul «timp» poemul caută să stabilească o 
relaţie imediată între conținut şi lector. Emoţia psiholo- 
gică trebuie să fie instantanee. In acest domeniu, elemen- 
tul structural al poemului joacă un rol categoric. Struc- 
tura isbeşte retina şi declanşează înţelegerea inmediată 
a poemului. In plus, repetarea unui cuvânt —care devine 
un fel de chele— ajută enorm la eliminarea factorului 


Factorul <loc> determină aranjarea spațială sau gra- 
fică a cuvintelor unele față de altele. Tensiunea emotivă 
a lectorului depinde în mare măsură de această aranja- 
re, mai ales că in concretism, poemul poate fi compus ori- 
zontal, vertical, diagonal, şi foarte adesea dela dreapta 
la stânga sau de jos în sus. Ceeăce contează e valoarea 
lui structurală în funcție de comunicarea rapidă a conţi- 
nutului printr'o emoție profundă pe bază vizuală. 

Astfel, accentul fiind pus pe aparenţa vizuală și pe in- 
fiența indiscutabilă a simultaneităţii de impresluni, <spa- 
tiul grafic» devine un al patrulea factor determinant, rol 
pe care poezia clasică nu Va întrevăzut niciodată. Pentru 
aceasta, spațiul grafic se reducea la o aranjare cât mai 
estetică a diferitelor părţi dintr'un poem pentruca stro- 
fele sau anumite pasagii să capete un aspect mai frumos. 
Acest aranjament n'avea nici o relaţie cu fondul sau cu 
interpretarea poemului. Era simplu auxiliar estetic. 

Pe când in poezia concretă, spaţiul grafic capătă o 
functie extrem de importantă. Din simplu element este- 
tic devine element de interpretare și comunicare, Aspectul 
linear, măsurat, calculat, al versului clasic isbucnește 
într'o ramificare arbitrară şi pur personală, în care forma 
şi dimensiunile poemului nu mai au nici o rigiditate de 
construcție. Schematica poemului nu mai e supusă logi- 
cei primitive, cunoscute, ci unei logice capricioase, ce va- 
riază cu fiecare construcţie nouă, Bu mai sI pata E 

diferitelor părţi ce constituesc poemul poa! 
poza e Imaginile volte pot căpăta forme sau poziţii 
geometrice, pot depăsi cadrul unei pagini, pot fi scindate 
in silabe sau monstruos aglomerate în cuvinte noi fără 
sens. 

In poezia concretă spațiile albe, goale, ca şi 
ocupate, pline, comunică gânduri si emoţii, Punctuaţia 


re ta comunicarea emotivă. Poezia concretă nu se 
26 8 era prev! de ace! elemente in valorificarea 
conţinutului. tul, spre pildă,poate avea cu totul altă 


afic intr'o adevărată ar; 
i concrete par ate „au desene suspendate. Spaţiul 
grafic a căpăta o mislune funcțională, 


Or, sormele de 


Ă se şi desvoltându-se forme noi de comuni- 
care miiiasteie de 

unicare nu suni mod 
«verbale»: ele pot fi tot așa de bine și «ne-verbale». Poe- 


ileşte punctul esenţial, 
găina, făt tate 


CARPATII 


CONCRETISM POETIC 


zia în limbaj logico-discursiv poate fi «citită şi auzită». 
Mijloacele ei de comunicare sunt pur verbale. Vizualul nu 
transmite nici o emoție, Pe când poezia concretă poate fi 
în acelaș timp «citită, auzită și văzută». Formele ne-ver- 
bale intrebuințate ii garantează un câmp de percepție 
mult mai larg și un complex de emoţii superior. Cu aceas- 
tă triplă perspectivă, şi intrebuintând materialul nesecâ- 
tuit al cuvântului, poezia concretă se sforțează să intro- 
ducă artisticul în arta poetică ca o încoronare a depășirei 
formelor tradiționale. Conţinutul real al poemului con- 
cret nu poate fi, de altfel, pe deplin înțeles decât sesizân- 
du-se integral structura lui, ceeace insemnează «a şti să 
vezi şi să auzi structurile», Așa devine poemul concret o 
sinteză verbi-voco-vizuală. 

Privit cu indulgentă, concretismul, am putea spune, e 
o mișcare destul de bine intenționată. In ceeace priveşte 
Unia ideală de acţionare, intenţia lui mărturisită, este 
limpezirea atmosferei poetice de toate impurităţile ineren- 
te atâtor secole de introspecțiune rimată, Concretiştii vor 
să îndepărteze din poezie plelada de convenţiuni apoetice 
ce îngreunează comunicarea emotivă directă şi pură. Con- 
tinua adjectivare a formelor, metatorizarea excesivă a sti- 
lulu, idolatrizarea abstractului, constitue pentru ei o de- 
vlere dela linia naturală de comunicare. Limbajul poetice 
trebuie să fie direct, concret. 

Problematica poezie! tradiţionale se găseşte intr'un im- 
pas intransponibil, spun ei. Mijloacele de exprimare par 
secătulte, Formele discurslvo-lineare nu mai satisfac spiri- 
tul modern, obişnuit deja cu estetica vizuală a nefigura- 
tivismului și cu cea auditivă a muzicei electronice. Smul- 
gerea poeziei din statica contformismului tradiţional, uşu- 
rarea el de lestul interpretării subiective, svârlirea ei în 
tridimensionalitatea verbivocovizuală ca un obiect spaţial 
şi de sine stătător, iată tendința noului drum poetic. Con- 
cretismul e o mişcare de descătușare, de smulgere din fă- 
gaşul melopeic al unu! sentimentalism depăsit. 

Problematica poeziei concrete nu-i deloc privită de 
adepții inverşunaţi al curentului ca o curiozitate cultura- 
lă, exerciţii de divertisment pentru orele de plictiseală. El 
privesc concretismul ca o categorie de comunicare spiri- 
tuală, considerându-l ca ultima expresie a unei evoluţii, 
«rezultat al unul întreg proces cultural>, Plecând dela 
ideia că toate formele artistice, fie vizuale, fie verbale, se 
transformă, trăind într'un dinamism perpetuu, concretiş- 
tii sunt convinşi că ceeace ei susțin este expresia ultimei 
«forme» pe care artele plastice, muzica şi poezia au îmbră- 
cat-o în drumul lor spre perfecţiune. 

Omul modern, închistat dela naştere intr'o pânză de 
simboluri, trăieşte în mistica unei structuri logice a vie- 
ii, şi deci a tuturor manifestărilor ei. Dar această struc- 
tură logică poate foarte bine să nu corespundă structurei 
reale a lucrurilor. De unde, o continuă indepărtare a omu- 
lui de realitatea acestor lucruri, în cazul nostru de reala 


structură si semnificație a cuvintelor. U: i 
ani a tendiiță Curtii tȘ Oc” arsa Acestei 


ie e. Lumea obiectelor nu putea fi sesizată 
direct, fără compoziţia narativă, silogistică fara introdu- 
cerea metaforei în circuitul limbajului. 

Concretismul insă, rupe cu această tradiție —dăună- 
toare spun adepţii— și introduce comunicarea formelor 
printrun proces direct. Omul se găseşte singur în faţa 
cuvântului sau obiectului, fără intermediarii parazitari. 
Primeşte direct șocul emotiv al lucrului, se apropie de 
realitatea primitivă a emoției estetice. Indulcirile, exage- 
rările, inexactitățile, care ingreunau relatiile dintre in- 
divid și fondul poemului în thnica tradițională, dispar 
complect, nerămânând decât magnifica contopire a ele- 
mentor pure ce constituesc poemul si euforia senzorialo- 
psihică a cititorului. Astfel, poemul concret capătă o 
structură sui-generis, făra nici o restricție formală sau 
de conţinut. realizare spațio-temporală integrată în cos- 
mos. 


REPROȘURI ADUSE CONCRETISMULUI 


Multiple şi fundate sunt reproșurile aduse curentului 
concretist modern de către toţi cel care au incercat să 
aprofundeze fenomenul, Nu ne putem opri însă, în acest 
studiu succint, asupra tuturor celor ce au emis păreri 
acide sau veninoase, declarând concretismul operă unor 
descreeraţi, schizotrenici sau versiticatori periferic! mega- 
lomani. Ar fi injust şi exagerat. Aceştia, prin însăși felul 
de a califica efortul curentului actual în poezie, se ell- 
mină din rândul criticilor sau observatorilor obiectivi. 

Coneretismul poate avea toate defectele lumii; are 
insă dreptul de a fi respectat în calitate de curent literar 
revoluţionar și analizat ca atare, acceptarea sau respin- 
gerea lu! trebuind să relasă dintro discuţie obiectivă. 
Deaceea, cum procesul de limpezire, de lămurire, este în 
curs, ne vom permite expunerea a numai câtorva dintre 
reproşurile ce-i sunt imputate şi care par legitime. 

— Poezia, înainte de orice calitațe descriptivă, de orl- 
ce caracter de comunicare de stări şi idei, este un focar 
de Iradleri emotive, Pentru aceasta, poezia trebuie să 
fie plină de sens și să se supună anumitor reguli funda- 
mentale, reguli ce-l imprimă tocmai o estetică expresivă. 
Metrica, rima, ritmul, cadenţa, sunt indispensabile ori- 
cărui poem 2 arta poetică nu se poate debarasa de aceste 

să-si plardă raţiunea  insăs! de n exista 


din ele- 
mentele caracteristice genului, constitue o negare & artei 
versului, o mistificare, un fel de Alea IEC, pi 

“ 1 eiticarea thnicel! pure 
şi area metodelor el în construcţia spațio-vizi a 


emului, pare cu t abs toa . 
E AUR ip ti, Pate d aa i e 


9 


pur vizunle era posibilă, diferența nefiină de aţă ci nu 
iai: de perspectivă. Seheitizarea formelor îm peturi 
sau scuiptură —adică concretizarea lor— mn impiedeta 


intru nimic transmiterea de emoții estetice Ret: 

s e: t 2etina, 
înainte de toate, intra in acțiune, i prin ca se făcea 
contactul intre obiect şi subiect. Pe câna în poeate 


efectele vizuale, introduse prin an; le 

de integrare in mentalitaţea, ep ae 
tivă poetică directă la o simplă Teacțiune de cuie 
zitate. Ochiul este impresionat de aspectul pietografie ai 
poemului, pe când spiritualul —agentul receptor matură 
al oricărei versificări— poate rimâne complect tmpasibil 
Intru cât un poem scris cu litere de reclamă pe o hârtie 
de 60 metri ar produce un efect emotiv mai mare decât 
acelaş poem în cuprinsul unei pagini abișnuite, chiar daci 
spaţiile grafice ar fi semnificative, fiecare Jiteră într'o 
culoare și dimensiune diferită, ŞI virgulele în reliet ?1 

— 1 se reproșază concretismului în plus, de a trans 
forma arta poetică intr'un oficiu colectiv, în care oricine 
poate «crea» poezie, Sensibilitatea personală a făuritoru- 
lui de versuri e contestată și scoasă din complexul crea- 
țlei poetice. Poezia nu mai e sentiment și gândire, tră- 
mântare și imaginaţie, personalitate şi talent. Cine are 
răbdare să caute câteva substantive de sonoritate tone- 
tică apropiată, să le combine geometrie sau spațial pen- 
tru a crea o ideogramă vizuală —sensul şi conținutul 
aceste! ideograme n'au nice! o importânță-— se poate deja 
considera intrat in antologia poeților moderni. Unifica- 
rea sensibilităților individuale într'o o matrită comună, 
pune pe aceeași treaptă mâzgălitorul de hârtie și verita- 
bilul creator, geniul. 

— A căuta puritatea acolo unde nu există şi nici nu 
poate exista, in poezie, demonstrează o alunecare spre 
metafizica poemului, de unde o contradicție flagrantă, 
concretiştii negând tendința spre metafizic. 

— Susținând că poezia nouă e o comunicare de forme 
iar nu de conţinut, concretiştii delasă esenţialul în fa- 
voarea secundarului. In materie de fenomen poetic, toe- 
ma! forma este elementul cel mai puţin important. Poe- 
zia în sine, conţinutul ei, realizarea ei în scopul de a 
spune ceva, e faptul primordial. Forma, un detaliu. Ata 
şându-se la formă, concretiștii împing poezia pe un 
făgaș lateral, ce nu-i poate duce decât la o Infundătură 
sau la o deviere complectă a artei poetice într'un dome- 
niu ce nu-l aparţine: domeniul plastic-vizual. 

— Mai mult chiar, concretismul tinde spre o teoreti- 
zare a poeziei, intr'o inchistare a acesteia în forme mor- 
fologice incompatibile cu propria-i esență. Din elan liric, 
profund spiritual sau afectiv, poezia este impinsă spre 
isvoare, elemente de creație şi maniere de realizare pur 
ştiinţifice. Or, poezia prin natura ei nu-i științifică. Deci, 
criza pretinsă in care se sbate, nu prin astfel de metode 
va putea fi rezolvată. 

— Poezia concretă se ridică şi impotriva abstracționis- 
mului verbal al versificării clasice, fără să-și dea seama 
că felul său de a reacţiona şi a construi, deci limbajul 
său poetic, constitue «a fel o simplă şi pură abstracţie. 
Cine vorbeşte cu atâta pasiune ca ei despre egalitatea de 
Tora” IRU EAEtE An” ci EUIUNI” past var mitica. „maree 


şi Eta) riscă să se găsească în faţa unor rezultate 
de ac 
de toată 








ordin. 

—In sf; t, o poezie ce nu poate fi ințeleasă 
lumea ae cât mai mulți, nu poate fi poezie, mai ales 
când această incapacitate nu provine dintr'un ermetism 
savant, plin de subințelesuri şi subtilități, el pur şi simplu 
dintr'o lipsă de elemente expresive, capabile să comunice 
sensul şi conținutul presupus. Poemul concret e ca un 
apartament vid, în care, sar susține câ dispoziţia Incă- 
perilor, uşilor şi ferestrelor ar fi capabilă să ne transmi- 
tă emoțiile estetice ale decoraţiilor şi mobilelor ce vor 
complecta decorul apartamentului când va fi ocupat. 

Un poem vizual, mai ales de tipul spaţial, poate fi un 
generator de emoţii estetice. Aceste emoţii sunt însă de 
origină picturală şi nu poetică, In acest caz, ce rost mal 
are poezia, din moment ce forma el îti evocă instanta- 
neu arta plastică? Orice artă, pentru a fi apreciată, tre- 
bule să se mențină între limitele câmpului ei propriu, 
Intre frontierele regulelor sale specifice. Deasemenea, 
orice evoluţie, orice schimbare de formă sau de tond nu 
trebuie să depăşească aceste limite. 


CONCLUZIE 


In faţa atâtor argumente vro şi contra, o legitimă in- 
trebare ia formă precisă: este oare vorba de o decadență 
a poeziei, sau de un pas important în evoluţia el? 

Rolul acestui studiu nu-l de a supralicita sau de a 
pune la index curentul concretist în poezia modernă. Ci 
pur şi simplu de a expune elementele esentiale ale pro- 
blemei; pentruca din discuţia; lor să. relasă tendinţa poe- 
zile! româneşti în desbaterea și definirea viitorului arte! 

tice. 

li a revoluţionare in. literatură nu-s mai put 
noeive decât cele politice, când nu ajung a (1 bine inj 
lese de cel ce sunt obligaţi să le aprobe sau să le 

gă. In cazul de fată, concretismul poetic, poate fi consi- 
derat un veritabil curent revoluționar, deşi mulţi 1 call- 
fică simplu efort renovator. Finalitatea pe care şi-a tL- 
xat-o, metodele pe care: le preconizează, r total 
armătura tradiţională a versiticării, Prin pretenţia de 
revizuire integrală a valorilor cunoscute şi admise, prin 
atacul direcţ, la. isvoarele: conții Lip emaţionai, prin 
inversarea priorităţii și importanței. funcţionale dintre 
esenţa poeziei şi structura poemului, concretismul se 
plasează la antipodul „poeziei recunoscute. Sinteza, estetică 
nu mal e rezultatul unul conţinut; de sentimente, de ima- 
ginaţie şi artă, da | expunere, cl al unei structuri tempo- 

d zuale. - : 

aațalag deci procesului estetic de comunicare e pusă în 
discuţie cu o virulență într'adevăr revoluţionară, din care 
nu se poate incă prevede cine va ieşi invingător, 

Dar nu numai estetica pură şi problema emotivităţii 
consecvente sunt. atacate de coneretism. De-ar îi aşa, am 
aptă la o simplă discuţie ideologică, lar concretismul se 


ul 
tele idealiste, Or, în realita! 1 Ş 
ȘI DEI ANTE dlzaireasii o tendinţă pur f do 
, Urmează pagina 10 





_CARPATII 





POEZII 


PETRU CERCEL 


O pulbere de stele noaptea-şi cerne, 
Luteţia de flori enmiresmată, 

in noaptea care cade partumată, 
Cand vis peste balcoane se aşterne 
ŞI firea stă sub mantie nstelată 


Văzduhul este svon de serenade, 
își cântă cavalerii'ndrăgostirea, 
În vis şi fericire stă iubirea, 

far cel ce i se'mpotriveşte, cade 


Pe sub balconul Margaretei trece 
Cercel, ce-şi frânge dragostea'n chitară... 
labita-i stâ'n pervaz, cu sutlet rece, 


far bietul trubadur mai stă să moară... 
Sar baten nebunia lui cu zece, 


S'ar bate pentru a nu ştiu câta oară! 


MIHAI VODA 


E Bălgradu in plină sărbătoare, 
Căci Vodă cel viteaz s'a ncoronat 
ŞI 'n tronul a trei țări sa înălțat 
ŞI tot Ardealul astăzi e în Moare 
Cu mândrul voevod înscăunat. 


Vitatu-s'a de tot, toată mpilarea, 
Ce-a indurat-o natul in scrâșnire 
nvăluie Voivodul în iubire 
Şi-aşterne peste toate indurarea. 


—Cu ponhtă mare, 10 Mihai, pohtit-am 
A hire Domn şi preste cest Ardeal 
Şi Dumnezeu a fapt de isbândit-am... 


D străluci sub veac luceatăr al 
Ursiţei neindurate, şi-al său neam 


Il prâznuieşte în schitul dela Deal. 


mi e PRUMUL PRIBE SIE! 


RENUL pentru refugiaţi este garat pe o 


Să ban Nikolaus, Volksdeutscher aus Un- 

- buzunar nu am decât 20 de 

RM şi 15 Schillingi. Intrun pacheţei 

păstrez ca pe ochii cap, 

E, din Mate fă pizde [0 bca 20 

Când si are 200 de 1ar peste o jumătate 

i tai ae e ap Rece ed de Bt 

nel, tutun vărsat—numai coceni—, drept folțe niște 
hârtie de ziar. 

de a se pune trenul in vine di Mircea 












e, 
ki i pă 


de |. G. Dimitriu 


MOTOC 


S'a bulucit sub zid norodu-afară 

ŞI vuietul râsbate pân'departe... 

De mişelie are Vodă parte, 

Că nu l-e găndu-atât de mult a țară, 
Ci numai strâmbătate se imparte. 


—Vrem capul lui Moţoc, o, prea mărite, 
Nimică alta, doar pre el îl vrem, 
Pre capul lui Moţoc cadă blestem, 
Căci, el ne scoate Doamne, din sărites! 


Hânjind la el, chip slut voivodul face 
Par” ca de tine-aud câ se-agrăleşte! 
De cenvrăjbită gloata cată'ncoace? 


-C1-1 pune Doamne, 'n tunuri de-l tocmeşte! 
Sânt proști! Da-s mulţi, măi vornice Moţoace! 


ŞI binişor spre el | imbrânceşte. 


TIMUS HMELNITKI 


pentru Wira Wowik 


Palatul e in viscol de lumină. 

Stau boii în trigare și cotnarul 

Nu se mal bea cu oala și paharul; 
lar oaspeţii de muit nu mal inchină 
Beţia lor trecutu-și-a hotarul.,, 


ŞI Lupu-ş saltă ochii sprenălțimea 
De el visată'n vremuri insorite 
ŞI vedem zâri castele înflorite. 
De chet s'a potolit acmu mulțimea, 


Cazacii doar, în curte hăulesc,,. 
Sub polelala lunii, în grădină 
“Timuș și cu Rucsanda sfătulesc, 


Cum e la el, în ţara Ucraină, 
Cum tinerii feciori se drăgostese, 


Ca ei aemu, sub raza cea senină. 





pline. O forfoteală de lume pestriță. Toate limbile pămân- 
aș ne-am continuat 


ce de alei vom fi 
rea va dura zece pi 


sinschi... 

A s0flt urgent Dan Iasinschi şi a ridicat 
„mandane, in plc pe, cl au pia Joel be came E: 
Ep dt E lat aaa paun 


i 
i 
i 
i 
zi 


Ovrei fără ceas, inele, brăară şi tabachere de aur, Bursa 
domeniul lor. Prin 


otrivirea lor de a se preda, 
dărâmând un zid al clădirii. 
cred ochilor. Eu am auzit că toţi Ovreli 





Egis 


CONCRETISM POETIC 


gică de depășire a unui sistem de compoziți 
Prin negarea superiorității frazei aspra pai răi apa 
eliminarea mitului, simbolului și-a metatorei, conetetis- 
mul atacă fundamentele materiale ale aedatui sistem, 
Deaceea lupta, se di în momentul de fată între semn. 
Heaţia «atribuită» cuvântului în poezia tradițională și 
semnificația «intrinsecă» a cuvântului, susținută de com 
cretişti 
putea oare semnificația intrinsecă a cuvantului 
precisa dar simplistă şi rece. să creeze san Bă provoace 
-lâră ajustorul semnificaţie! atribulte— starea de arma 
tivitate san de bucurie intelectuală care valorifică un 
poem? 

Individul nu-l un robot mecanic, nici re 
terial al unui «mod de producție care pieri A i 
de a gândi> și prin extindere, de a simți. Evoluţia spiri- 
tuală a omenirei a avut cu totul altă soartă decât aceea 
a adaptării continue la situații mereu vitrege, Poezia 
fost totdeauna, valvula de scăpare, de reechilibrare, a 
spiritului şi a sufletului. aceasta-i misiunea ei, Dar pezitru 
a-şi îndeplini misiunea ea trebuie să fie «simțită, Condi- 
țlune indispensabilă, pe care concretistii par so 1gnoreze 
Fara muzicalititate ritinica, fără sugestia incomparabilă a 
frazei şi-a metaforei, poezia nu mal e poezie 

In aceste condiţii, concretismul poetice este % 
ticabil, sau cel puțin viabil? mii ni 

Sau ca atâtea alte incercări revoluționara - 
buși. dusa de propria-i neputinţă?! V rai tatii 









de Nicolae Teban 


care erau zugrăvite schelete omeneşti, «ororile din Ger- 
mania», apol fotografiate şi expediate pentru publicare in 
ziare. Nu ştiam pe atunci de existența corespondenților de 
eerror că multe mai vezi şi auzi! 
em! imb, stăpânii de ieri al orașului, tac 
coadă la bucătăria americană. Au fiecare câte o a de 
țablă cu toartă de sârmă și așteaptă să ridice rămăşiţele 
aruncațe din cazan sau din gamelele soldaților americani. 
Din acest oraș, o parte din refugiaţi am fost trimiși im 
oraşul Neustadt an der Alsch, departe de Niirenberg, cir- 
ca 40 de kilometri. Aici am iost internaţi din nou intro 
şcoală, fără paturi, doar cu saltele pe jos. Mâncarea? Ca 
peste tot: arpacaș, <Sămmelsuppe», în pahare de carton. 


dela care 1 se trage şi numele. 
De alci am fost repartizat in satul Gutenstetten. No. E. 
ia di Hans Neukamm. Familie de «Bauer», compusă din 
Ce să lucrez eu alci? Putere n'am nici să 


tăranul. A cosit el până la ora 10 lar eu adunam cu furca 
și grebla rapița verde si lungă, apoi o încărcam în car. Nu 
mai puteam de oi şi mă gândeam cât vol sta alei... 
Sunt vândut la Nemti ca prizonierii de războiu? După acte 

at Neamţ veritabil. Ce mă fue si unde să fug? La ora li 
Cuneo ln masă... Când am tăsut două găluşte mari 


Urmează păgina 1 


—Knădel—cât Pumnul, numai din făina goală, 'ără un 


pic de carne sau marmeladă, mi-am zis: ăsta-: bate joc 
de mine, că ei mâncau și pâine cu slănină. e Arbeit 
gibt es keln 1... Da ce te pricepi?... —SA-ţi 


repar Plutul, carul, maşinile de treierat sau de cosit, ete... 
Sa bucurat Neamțuul, mi-a spus că trebuie să-i plă- 
țese 10 RM pe lună, pentru camera, lumina ce o consum 
și să mănânc pe... cartelă!, Ce să fac” I-am promis 
că-i voi plăti totul, dar să aibă rabdare, răbdare. 

Seara m'am dus la Fltichtlings-Kommisarul din sat Eu 
i-an spus pățania mea... —Dacă nu poţi lucra la câmp, 
ni eşti obligat. Noi. Nemţii din alte țări avem aceleași 
drepturi ca cel din Helmat. Iar pentru lucru, ce-l faci 
*Baner:—ului, cere-i plata în mâncare. 

Pe o parte m'am bucurat ca 
de alta trist că iar trebuie să strâng brăcinarul la 4 pâini, 


toate acestea pe o lună întreagă. 

Numai când rrparam ceva Neamţului, îmi dădea de 
mâncare şi totdeatna Knădel. 

Timp de două luni de zile am duso foame mai rău ca 
în Bnchenwald, cu toată bogăţia ce-o avea gazda mea. 
Dar au început cellalti să mă cunoască, mai ales a: 
când am reparat alambicul de fiert tuică în sat. După ce 
am construit două mașini mic! de tăiat tot satul 
mă căuta: «<Tonny, hai de-mi pune fund la oală... sau 
să-i repar cântarul, etc. Material aveam destul; tablă, 
suruburi, 1evi. pe care le luam dea un avton ameriran 
căzut pe câmp. In loc de cositor, pentru funduri la oale 
şi cratițe, intrebuințam terciu dt iâină. Dau scie Spurue 
mai făceam şi epletre scumpe» de diferite culori cărora 
te dădeam forme diferite. Toate le făceam numai pentru 
mâncare. In timpul liber adunam lemne din pădure :a 
să-mi fac stoc pentru iarnă, sau spice de grâu de pe hol- 
cele secerate. 

Alei, în acest sat, am cunoscut 
un «Sudetendeutscner». Intro zi, pe căna aaunam site 
fe erâu împreună, îmi spune: —Șase an! am fost inte”nat 
la Buchenwald pentrucă eram comunist. De cănd venise 
Hitler la putere, luptasem contra regimului nazist. Eu 
eram comunist neamt, nu rus. Voiam să fiu stăpân în 
țara mea, Azi am ajuns să adun spice de grâu, ca să nu 
mor de fosme!... Wo ist unser Hitler? Acuma imi dau 
seama cât bine a făcut Hitler pentru noi dar, e prea târ- 
ziu. Nici Wiineini a: i-a ȘI LI B-SILAFLK N Au 1ăCUi lava 
bine pentru noi ca el... 

d ii ascultam dar gandul mă purta departe, la cele scrise 
E In Biblie despre Ruth, care şi ea aduna Spice de grâu în 
rând cu slugile gazdei, ca să-și poată duce zilele de azi pe 
mâine... 
i: Doamne! Doamne! Ce ne-a fost dat să ajungem! Cum 
„Se repetă trageasa oamerească: Lezionarii, ca să poată 
„trăi în pribegie, sent obligați să adune mușchiu din pădu- 
„e. surcele Și bucăți de lemne de pe marginea drumului 
| pentru foc iarna: bureți. măceșe, spice de grâu, mere pă- 


„ ca-și poată menține stârvul câte umili 
dureţe, ni fir i milinţi au 


un Neamț dir Silezia, 







nemiloase, ca de 

Paserile cu cioc de fier ne-au distrus 

ul. Ce! rămași acolo sunt sdrobiţi de zidurile 

tankurilor lui Satana. Iartă-ne Doamne şi 
durerile! 








ro- 
şte a ridicat mâinile spre cer, plângând... —Doam- 
„Bărbatul meu a murit pe front, copiiul de patru iuni: 
it în brațele mele, intr'un bombardement de aviație. 







pe câmp se uita la noi și nu înţelegea .+ 
spune-mi repede dle Tonny, dacă cunoşti 
din Bucureşti. Se cheamă Anton Hoidas... 

„ —Atunei dta ești le- 













de 
Entscneldung aut Grund des Geselzes zur be.returis von 
a în Sri Militarismus, vom 5 Mărz 1948/ 
“Cum să nn mă lepăd de ce nu-l al meu? Lutheran nu 


. Acum am şi eu moşie, 
de frig. E 


a trebuit să merg şi eu la pli- 
Vu ici GE Vicrme e ee ei = d 

trunzele aceste! mte, Corvoadă obligatorie si 
pe obştească, astea la noi. De, ce să fac, dacă 
sunt fortat să fiu Neamt? 





"me unde 


CARPATII 


PE DRUMUL, PRIBEGIEI 


ani ca a] celor din Franța, din războiul de O sută de anl. 

Cu toate aceste ispite, gândul mew e să părăsesc Ger. 
mania şi să mă stabilesc undeva mai la largul meu. Am 
scris deci unui prieten din Belgia, inginerul Botta Ema- 
nui), vechiu cunoscut din satul meu. Răspunsul mi-a venit 
cu hârtie în regulă de la Ministerul Munci! din Bruxelles. 
Dar trebuie să-mi procur pașaport. Oare visul popoarelor 
nu este «fără granițes? Nu scrie in Biblie, :o apă si un 
pămănt>? Dar ca să „ac pe vole ministrului velgian şi prie- 
tenului meu, m'am dus la guvernământul militar din 
Neustadt. Foarte binevoitor, un locotenent cu fața cam 
pistruiată și cu nasul puțin cârn, mi-a spus să-—n! procur 
patru fotografii i să completez patru formulare... apol 
mă va anunța când va sosi = ci dela Marele 2o- 
mandament, din Frankfurt am Main. 

In acest timp primesc dela camaradul Stere Ion. care 
era cu serviciul la Americani în orașul Schweinturth, nice! 
mai mult nici mai puţin de 500 RM. O avere Intreagă. 
De-acum am bani și de deplasări. Am scăpat și de sărăcie. 
Imi mai scris să-i fac o vizi:ă, deoarece are mâncare, bău- 
tură şi țigări câte doresc. Ca si _u se răsgândească, seara 
am şi plecat cu trenul la el. Ajuns îl provestesc gândul 
meu şi ne-am hotărit să mergem împreună în Belgia, Am 
mal pus la cale scoaterea unul ziar clandestin «Vocea De- 
mocratului Naţiunale», director ion Măciucă. Câtă armo- 
nie a produs acest ziar o ştiu dnii Laurian "Țalnaru, Victor 
Apostolescu, Ghiţă Costea, Virgil Popa, Eugen Bârsan, etc.. 
adică toţi Românii care se intâlneai la <Pschorrbrău. 
Haile» in Muncneh. La câu Siinţi nu sau rugat, care pa- 
rastase n'au făcut, pentru a afla pe directorul Ion Măciu 
că! Pe semne că n'au fost auziţi ori ruga lor na fost 
creştinească, căci abia când am ajuns la Paris, îmi serie 
Țâlnaru: —Moșule, de cnd ai plecat, alei e liniște»! 

După aproape o lună de zile sunt chemat la guvernă- 
mântul din Neustadtd. Bucuria mea era așa de mare, că 
nici nu am mâncat sandwichul de dimineață. Prin înter- 
mediul unei fetișcane-să tot fi avut 16-18 anişori-loco- 
tenentul mă chestionează: De ce vre! să pleci? Ce politică 
al făcut? Al fost pe front și unde? Ce grad ali avut în 
armată?... şi alte sumedenii de *ntrebări. 

Sizur că la toate i-am răspuns scurt ca să nu mă în- 
cure. Simţisem că are un chestionar pentru constituirea 
unui curriculum vitae mai clar decât cel pe care 1-1 da- 
dusem eu. Numai ce-l văd sărind de la masă și strigând: 
—Dta nu poţi părăsi Germania?-Warum? intreb eu je 
fată. Dar locotenentul răspunde in locul fetei: —Darum! 

In zadar căutam să-l explic că nu am mâncare, -A 
vreau să lucrez În aviaţie, căci el din «Darum> nu mă 
mal scoate și «Sie diirfen Deutschland nicht verlassen». 

Atunci ca să-mi vars si cu focul, i-zm spus: —Voiu 
pleca pe negru, fără pașaport. De voiu fi prins, mă inchide 
trei luni de zile. după toate legile internaţionale.» 

—Ten years>! răcnește el la mine. —Mir ist wurst, 
răspund eu calm, Numai ce-l :ud: —Boys! Come on. 
boys : doi soldati cu <CI.C.> la sapcă. Ce 


Wax zau epuemt ac rinita aa 


. Doar nu m'or ţinea 





«ten years» după cum mi-a spus? 

La inchisoare mi-a da: o celulă si o pătură. La cra 
patru după masă, suvă de arpacaș. Bată-l Dumnezeu 4e 
arpacaș, că mult am mai mâncat în Germania! Intrebat 
şi eu pe director cât stau aici. Nu stiu, pentru ce esti adus. 
In registrul închisorii nu ești trecut. 

Adoua zi rr pe director să comunice la guvernământ 
că nu mai plec în Belgia. rămân în Germania... eu... eu nu 
am făcut inchisoare niciodată... spuneți vă rog si mă 
ierte... ajutați-mă să ies de aici. „..nu-s vinovat... dom- 

ara a tălmăcit gresit... Vă rog, domnule director... si- 

curgeau lacrimile ca la orice f=mele care vrea să plâneă, 

Cu toate că m'am împrietenit, foarte repede cu delic- 
Venţii-mai ales că la toţi le supeam «Herr Direktor> și toți 
mă credeau nalv—, n'am fost scăpat de cormmnnă Pr- 
mul gardian m;. scoate si pe mine în curte, la tăiat lemne, 
deși nu eram trecut în registrul inchisorii, 

După clnc zile vin un malor şi un caboral americ:.n „A 
rră chestioneze. ŞI de da:. aceasta ochii mel lucau în la- 
erimi, cerând iertare, La plecare trag pe caporal de haină 
şi-l întreb; —Mister.., ich... Intre doi solaați sunt aus ia 
poliție unde, ca amintire, m'au fotografiat și mi-au luat 
amprentele digitale, apoi cu Jeepul la guvernământ 

Ajuns acasă, gazda a râmas mirată când m'a văzut cu 
barva destul de mare. d-am spus ce s'a intâmplat ce 
mine şi. mâl de vole mai de rușine, mi-a dat o bucată ce. 
pâine cu slănină. Cum aveam râul aproape, m'am dus să 
mă.scald N'am intrat bine în apă când picioarele mi se 
Ancureă intr'un lant, Trag incet de el, căct era lung de 
vreo zece metri și văd că apare o prinzătoare de peşte, 


& u ârmă implețiță, cu o gaură conică 
pe dă Sat Al, 107 ceri cu iscat Tainter, vreo 


şase peşti mărișori... Cum să-i scot? MA duc repede aca- 
fu „pe eo leg cu Un lanţ lung. Scot 

a uaoi pgiati păi liretitița în gura peștelui îi 
scot afară... 

—Doamnă,. vă rog să-mi! gătiţi şi mie do! peşti, restul 

ntru Dy! i 
P —Dar cum l-ai prins? a că e interzis, 

—Cu furculița, doamnă... 

A doua zi mart şi frumoșt... Nu a trecut v 
a pernele aa here e 0 
celace nu-l! caz de amendă, Au şi Nemţii legi- 


Pr . 
Duminica. ea deobicelu, Nemyi! stau la taitas în fat 
ori 





3 


să prind pește, plasa 
din sat îmi spuzeau 


sti pe pământ ori 
ni nu s'a aflat să-i Sspule 
ierte! Iti trimit fotografia 


Plângeam toți trei când te-am văzut in chip, așa «+ 

dela obraz si mânt lesite afară... numaj 

L. sărea și făcea ponturi de bucurie; —Unchiu nu-4 mort. 
unchiu nu-i mort, unchiu trăieşte, uneniu vine acasa 

O. dragă frate, tu nu te-ai schimbat în nici o țară, acelaș 

exil Si CA A ag uupă atâta suferință. Multă + 
a prieteni part, 

Do eală tăi pribegi ca tine, din ea 

Dragă unchiule, sărmana bunică când a fost boln- ă 

văd odată copilul aş mai tră! „ 


c ne să putem suporta toate neca- 
zurile ce vin asupra noastră, di 


purile de faţă, prin lunea-ţi pribegie. Apoi să ştii scumpe 

e auzit de prezența 
ta în viaţă, m'am impresionat din adâncul sufletului meu 
și mi-am zis în inima mea: Doamne Atotputernice, cum ai 
și de-acum înainte 
Schimbă aceste vremuri grele in altele mai bune, ăci 
toate le face bunul Dumnezeeu, toate-s cu putință, căci 
mută-te dincolo -+ 
este cu neputinţă. 
cât un grăunte 'i+ 


Apo! de când ai plecat dela noi, Doamne că multe s'au 
schimbat și ne-am schimbat si noi după timpurile de „zi 
Știind prea bine soarta ta, Prin câte a! trecut în lunga :a 
pribegie n'al ce face altceva decât să mulțumești lui Dum. 
nezeu și de bine și de rău că-eu cred că ai mai răsfoit 
Biblia câteodată-și multe s'au împlinit ce au scris în ea... 
Tu ai fost ca Iov după câte necazuri ai avut... jar când +, 
om întălni de faţa, multe am avea de povestit, căci pre- 
cum dela tine așa şi dela mine, nici o brazdă nu rămâne 
nearată, dar om avea răbdare până se schimbă toți por- 


carii și cturdarii si bo U că are-a a 
în Buza csibicuiui! ROI i SIL cai care-a acuma le ține + 
şi mai verde. 


brava iarba mai bună 
rară pr pir, aa al tsu 

Singur, in mea podul casei Sului 
neamț. citeam rândurile surorilor, nepoților şi prietenilor 
mei din sat... Câtă sinceritate, câtă dragoste, câtă credin. 
tă se în satul copilăriei mele! Doamne ajută 
mă să mă mai intorc odată acolo. 

Adio Gutenstetten. Tăcut și liniștit im! pregătesc baga- 
jul. Dau o parte din lucruri ce nu le puteam lua cu mine 
la diferite familii de refugiaţi din sat; o jumătate de me 
tru cub delemne, familiei Appel, făină pentru patru pâni. 
care era la brutar, familiei Dovcek, pătura, haine vechi 
etc. familiei Boczar, un sac umplut cu spice de grâu, adu- 
nate de pe holdele bavareze, brutarului din sat, invalid 
din războiul 1914. 

Nimeni nu a ştiut de plecarea mea. Nimeni nu bănuii 
că Tonny nu se va mai! întoarce în satul Gutenstetten 
pentru a le spune poveşti ori să-i salut cu <Hell Hitler»! 
In gară, ca deobiceiu, lume multă. Aproape toţi mă cn: 
noşteau. —Wohin Tonny?—Nach Schweinfurth!... ŞI In 
adevăr, după masă am fost oaspetele camaradului Stere 
Ion, în Wilhelm Beker strasse. 3, în casa familiei Spet din 
Gutenstadt, un sătuleț la marginea orașului. 

—Moșule suntem gata. Dacă ne ajută Dumnezeu, mâine 
după masă plecăm la Bonn. Uite, aici ţi-am „pregătit 
mâncare pentru patru zile şi... 5000 va eă man cal. at 
am eu... împărțeală frățească.., Diseară luam mas; 
temâla Dr. Reich Werner, unde va veni şi inginer tă 
man Arthur cu doamna. Le-am dat să pregătească dau? 


Urmează pagina 1: 





12 


gâște... chici sticle de vin bun şi o sticlă de coniac, plus 
zace pachete de țigări, bineințeles toate... dela fraţii ame- 
ricani.. O să mă pomenească toată viaţa lor aceşti Bava- 
vezi... in special doamna... care, de bine de rău, s'a dedat 
oblseiurilor românești din timp de războiu încă. —Adică 
sum wine asta, frate Stere? —Hai nu te bipa Mosule pe 
fir și tacă-ţi piiscul, dar diseară ve! fi cavaler, pentrucă 
eşti dl inginer Tonny.-. specialist în aviaţie... al auzit? Să 
nu mă dal de gol... și să nu mă calci pe brâu că te ac 
scăpat în Rin! —Cum să te fac de râs, irate Stere, doar 

că vorbesc nemţeşte ca un Român şapoi când mi 
gândesc la ce mi-al băgat în straiță și la cel 5000 de tran 
ci... Ştii că In ziua de azi face mal mult o mâncare pe 2 
decât mai știu eu ce titiu san cuvânt de onoare! Doar 
trăim în secolul lui Rosenberg 

Hai moșule, nu mai băga Jidanii în traista noastră 

Cu biletele de tren pân la Frankfurt am Main, ne 
atățăm pe scările vagonblui, căci în tren nu era chip de 
pătruns. Stere m'a legat bine cu o curea de mânerele 
vagonului. ca să nu cad și... ține-te Niculae. Dacă nu mar 
îi Tegat, cine știe prin ce șanț aș fl căzut! Dar cu chin cu 
vai, după vreo douăzeci de ore, am ajuns in gara Frank- 
furt, plini de cărbuni și de praf... Acum să ne scoatem 
repede bilete până la Bonn, unde credeam să ajungem a 
doua zi, Am uitat și de foame şi de sete Oboseala din corp 
parcă dispăruse când mi-a fost dat să văd un invalid de 
războlu, Multe am văzut in războiul din 1914, multe în 
cel din 1979-45, dar un invallă în feluj acesta nu 
Doamne, că la multe suferințe al mal pus lumea aceasta. 
O femele, să tot fi avut 60 de ani, frumoasă, înaltă, cu pă- 
rul argintiu, ducea un cărucior în care se găsea un trup. Un 
invalid orb, fără mâini si fără picioare, dar frumos ca un 
erou de poveste şi cu pleptul plin de decorații. Atâta milă 

respect ne-a produs acest invalid, încât ne-am apropiat 
4 femete şi am rugat-o să primească câte 20 RM dela 
fiecare din noi, pentru eroul din cărucior. Cu fața senină, 
ne-a privit foarte mândră: «Mein Sohn braucht keln 
Geld>. Am insistat, explicând că nu vrem să umilim un 
erou, Văzând că suntem străini, a acceptat: +Was fir en 
Tandsmann sind Sie?» «Rumine > <Nun verstche Ich aber 
mit diesem Geld kann ich gar nichts kauten. Als Erin- 
nerunu hehme Ich es an und Danke vielmals» 

Am sărutat mâna doamnei, gest foarte curios pentru 
trecători şi am mângâiat părul blond al eroului german. 
Cai invalizi avem şi noi în România! Câţi vor îi mân- 
gâiați barem cu o vorbă de Incurajare! Poate mulţi dintre 
ostașii noştri au fost frați de luptă cu acest German, pe 
frontul din Crimea, Caucaz sau Stalingrad. Doamne 





L cunosc de muită vreme pe 


= re ae operei prese 
ceului internat din Jași, ÎN același 
clasă. pe vremea când directorul U- 
ceului era profesorul Tomida, om as- 
pru în atitudinea lui de director, dar 
bun la inimă ca pâinea caldă. 

După terminarea liceului ne-am 
colegii —ca toate se- 
lume— slegânădu-și 















sclipitoare. S'ar fi putut spune că privea viața superficial. 


e OAMENI, 


INTRE POEZIE SI 
'Osandirea haiducului oltean Nicolae Groaza 





CARPATII 


PE DRUMUL PRIBEGIEI 


Doamne, inirățeşte lumea! Feregte-ne Doamne de eroi 
fără mâini şi picloare, surzi şi orbi, căci la grea Incercare 
al pus omenirea! 

Cu sofletul sbârcit de tristețe am luat trenul spre 
Bonn. cu frica in sân să nu se facă control, căci deşi 
aveam bilete, ne lipsea «Relse-pass-ul. Apoi ranițele 
noastre indesate bine, atrăgeau atenția poliției americane 
și ușor am [i rămas fără mâncare și douf-trei zile la 
răcoare. 

Insfârşit ajuntem la Bonn unde ne lău în primire câ- 
marazii Petre Şorici, Spanache Caranfil, Mitică Popa și 
alţii al căror nume l-am uitat. Imediat ne-au ajutat să 
ne punem rânițele Jos și repede câte-o cafea amara... ra 
să ne desmonţim oasele, dar cu ochii țintă la ranițe. MAL 
fraţilor, cum o să călătoriți până în Saar cu atâtea ba- 
gaje? Cum o să treceţi granita care e păzită pas cu pas? 
Fără bagaj te mai poți strecura, dar așa reușiti să fiţi 
arestați, și-apol,.. 6-8 luni!... Suntem siguri că vă căutiim 
să vă aducem de mâncare, ne spunea Șorici, cu o luțeală 
de parc'ar fi fost meliță. Eu mă uitam la Sterie Şi el la 
mine. Știam prea bine grija lor «de a nu fl prinsi cu ba- 
gaje», dar a trebuit să cedăm căci altfel călăuza, fratele 
Suga Alexandru întârzia și tot eram nevoiţi să desfăcem 
baierile sacilor... —EI, asa mal merge, spune Caranfil cu 
ura plină de conserve, de ce s'o mănânce Francezii şi nu 
noi? —Nu e vorba de Francezi ori de Nemţi, ci de terori- 
şti, bande de Polonezi si Ruși, cari au impânzit pădurile 
de pe graniță şi pe clne-l prind îl jupoate și-l impuşcă 
adaogă Mitică Popa, rupând cu dinții lui mărunți dintr'un 
picior de gâscă. —Bine, bine, dar ce. mâcăm ol până în 
Franța?, intreb eu cu ochii ţintă la Sterie care dădea din 
cap a pagubă. —Nu vă ma! faceți gâduri sinistre, inter- 
vine Șorici, scormonind tot ma! în fundul raniței, că daci 
nu ne-om ajuta hol camarazii, cine să ne poarte de grijă? 

ȘI așa, ba una ba alta, ne-au lăsat şi nouă o cuție de 
conserve mică, o jumătate de pâine, un rând de albituri 
şi hainele de pe nol,.. —Ei dragă Sterie, acuma ne-au 
ușurat fraţii, Putem pleca în Franţa fără pericol de a fl 
impuşcați, Nu puteam no! găsi o altă filieră de trecere? 
Hm, camarazi ne-au trebuit, la Bonn am ajuns. Când 
râdeam noi ma! amarnic de pacostea ce-a dat peste nol, 
vine şi camaradul Șuga care, nici una nici alta, ne-a luat 
toate mărcile germane. —Ce vă trebulesc mărci în Fran- 
ta? Să muriţi de foame cu ele? Ca să treceţi din Germania 


i ich 

Lua din ea numai celace era bun şi plăcut; nu vola să 
vadă urâtul, să cerceteze adâncimile, ca nu cumva să se 
înspăimânte şi să île impins să iasa din făgaşul filosotiel 
epicurianiste în care-l plăcea să se arate. 

ȘI totuși nu este aşa, Păstorel Teodoreanu are o sen- 
sibilitate sufletească de o rară delicateţă, dar pe care nu 
vrea —sau mal bine zis. nu vrola-s'o arate lumii. Este un 
sanctuar în care nimeni n'are vole să intre şi nici măcar 
să-l intrevadă. Este refugiul lui intim şi socotea— poate 
că şi acum este tot aşa-că ar [i fost o slăbiciune, care 
l-ar fi detronat de pe scaunul de trubadur al vesellei, 
dacă alţii ar îi aflat de existenţa acestul refugiu. 

DI rog aici pe Păstorei să mă Jerte că-mi ingădui asttel 
de judecăţi despre dânsul: Cei câțiva ani de liceu petre- 
cuţi impreună, nu-mi dau dreptu) să fac aprecieri despre 
un coleg pe care nu l-am mai întâlnit de atunci. Am 
urmărit insă activitatea lui scriitoricească şi m'am bu- 
curat de siccesele meritate şi de popularitatea care creş- 
tea în jurul numelui lui. Cunoscând natura delicată a 
firii lui și construcția complexă a spiritului care-i impo- 

mintea, cred că nu-i posibil să albă numai o 









urbure. Dar 
dacă'n alte timpuri i-a plăcut să cânten înălțimi, a venit 


FAPTE, 


- 7 August 1838 - 


blică dosarul ui în «Columna lui Traian», IV, din 
14 Dec, A tatal dp e con A i 
. 


.. 








în Smar Vă trebiitde Tranci din Sant tare na suit piei 
franci trance şi nici mărci getinarte, 

—Frate Sterie, bici vama Sfântului pazi Aga de 
strictă ca a camarazilor din Bonn. Mal bine rămân i 
Doctorul Reich din Schweinturth, dar nu mal e de 
făcut. Acuma hu ne mal scapă nici Aghiuţă din minte 
lor. —Cum vreţi, zice Mitică Popa. Noi nu suntem pentru 
contra dar, cum ați apucat drumul Frariței, e bine să-l 
continuaţi căci peste două zile vin alți camarazi care tre- 
bulesc ajutaţi,. 

ŞI ca să uităm de jupulala ce ne-au tras-o, am plecat 
să vizităm orașul, Am Vizitat casa în care sa născut 
Beethoven, primul lui pian, viori şi sute de fotografii. Pe 
urmă am văzut restaurantul studențege din Bonn, acum 
inchis din cauza războiului. Se spune că pe timpuri, gazda 
acestui restaurant avea o fată frumoasă ca o zână din 
poveşti. Nu a existat student care să nu se fl îndrăgit de ea. 
ȘI nu exista zi dela Dumnezeu să nu primească zeti de 
scrisori de dragoste și de cereri în căsătorie. Tatăi fetei 
a murit, iar bătrâna a lăsat conducerea unicei fete cu 
sfatul de a nu se căsători niciodată. De atunci, moşteni- 
orul acestui restaurant este totdeauna fata cea mal tru- 
moasă din rudele cele mal apropiate. Pitoresc şi atrăgător 
este interiorul, Nu se găseşte petec de loc pe zid, pe scau- 
ne, pe mese, unde să nu fie încrustat cu briceagul numâle 
celor ce au studiat la Bonn, ȘI mulţi cercetători se due 
acolo să caute urmele inaintasilor lor. 

O barcă cu motor ne-a trecut Rinul, De alci urma să 
mergem sus pe o stâncă, unde, se spune, a locuit Sieg- 
tried şi s'a nâscut povestea Nibelungilor. Nam putut mer- 
ge căci fratele Şuga a venit după nol, cu bilete cumpăra 
te pentru Saarbriick, de unde urma să trecem noaptea în 
Franța. 

Ne-am luat ramas bun dela camarazii din Bonn şi usu- 
rați de bazale, am ajuns, fără multe peripeții in Saar- 
brick. Dudweilstrase, 18, la doamna Ganswind, gazda ca- 
maradului Şuga. 

Când sa inoptat, iratele Sterie și Șuza au plecat în 
recunoaștere: —Uite, colo este granița... o punte mică, un 
gard de sârmă ruptă... Treceţi puntea în Pranţa,.. la 
dreapta este postul de grăniceri pe care-l ocollţi, La stân- 
ga, la circa 100 de metri este un cimitir, îl ocoliți și pe 
acesta, După vreo două sute de metri daţi de şoseaua na- 
țională şi mergeţi pe aceasta până in orăşelul de fron- 
Heră orbach, La intrarea in oraş sunt nişte bărăci cu 
fb A goe de inginerul Vasile Mesaroș, care 
vă scoai ete până la Paris, Mistune: terminată, 
La revedere şi drum bun, e A 


CUVINTE ADRESATE LUI PASTOREL TEODOREANU 


<Orbul>, aceste acente patetice: 


“Lumină n'a văzut de multă vreme 
Dar de'ntunericul etern se teme, 
Ca de-o vâltoare ce-l va înghiţi» 


ȘI incheie astfel Păstorel;: <Copleşit de zguduitoarea 
semnificaţie a acestor versuri, cari acum imi apar fioroa- 
se, atât mai pot articula: Noapte bună scumpe maestre, 
noapte bună». 

Da. Păstorel, al dreptate; ai o imensă dreptate. Cum 
să nu-ţi apară fioroasă o atât de neagră perspectivă și 
cum să nu te cutremuri în fața intunericului etern, când 
acest intuneric pare că ar vrea să innece în eterna lui 
orbire, intreg neamul românesc. Poţi să nu vezi lumina 
soarelui un timp oarecare, dar dacă al speranța că o vel 
putea vedea din nou-așa cum o avem nol- In tine 
puterea de a lupta şi de a invinge, Dacă însă al plerdut 
şi această speranță şi nu mai crezi în revenirea soarelui 
cu razele lui calde, luminoase și binefăcătoare, atunci te 
prăbuşeşti. 


O! biată ţară românească! Mult ai suferit şi mari sunt 
durerile tale, dacă până şi fiți tăi cei mai buni se clatină 
în speranța de a mai vedea lumina! 

Prietene Păstorel, crede cu tărie, crede mai departe, 
căci lumina e aproape. 


IDEI 
ISTORIE 






i 
: 
i 


pEEEE 
ii 
i. 


cf 
ai 
i 


g. 


1s4E5 













CARPATII 





Lângă aceste două femei stă un băiat, ca de şaptes- 
'prezecee ani, purtând largi ițari arnăuțești, un turcan pe 
cap, o sabie turcească la coapsă, două pistoale la brâu şi 
sprijinindu-se cu mândrie pe vârtul puștii. 

Aceste trei persoane sunt toată familia lui Nicolae 
Groază: bătrâna este maică-sa, băiatul e fiu-său din pri- 
ma căsătorie, femeia cea tânără este a trela nevastă a 
alăucului. muma pruncului pe care-l ţine în braţe, 

Şedinţa se deschide. Tribunalul se compune dintrun 
preşedinte, doi judecători, un procuror și un grefier. 
Procurorul este di. Const. Brăiloiu. 

Pe masa tribunalului stă o cruce de ivoriu. Dol doro- 

banţi introduc în sală pe Nicolae Groază. Este un om ca 
de cincizeci de ani, înalt, capul argintiu de cărunțeală, 
barba şi musteţe negre ca pana corbului, ochi mari, nas 
de şoim, frunte înaltă, mai pe scurt toate trăsăturile de- 
munţă un amestec de nobleţă, vitejle şi cruzime. Frumu- 
seţea formelor sale, deși ascunsă sub lărgimea hainelor, 
aminteşte pe un antic gladiator. El aruncă asupra jude- 
cătorilor şi publicului o căutătură poruncitoare. 
Grefierul se scoală și dă citire următorului act de acu- 
zare: 
«Nicolae sin Petru, poreclit Groază, născut în vechiul 
Banat, al Cratovei (Mica Valahie!, în vârstă de 52 de ani, 
fiu al Marie! Tudoreasa şi al lui Petru sin Petru, carele 
fusese căpitan la principele Ipsilanti și a fost ucis în 
lupta dela Târgoviște. 

După o luptă furtunoasă în mijlocul bătăliilor şi ho- 
iilor, fiind acusat la 1828 de asasinat comis asupra ti- 
merei sale neveste, Groază a fost osândit la zece ani 
ocnă. 

In Martie 1830 s'a întâmplat ca subofițerul rus Mos- 
tenicov să viziteze salina unde Groază lucra singur, 1a- 
voare pentru ținuta lul corectă și bună. Groază l-a isbit 
cu un bloc de sare în cap, l-a trântit jos, i-a umplut 
gura cu sare să nu strige, sa îmbrăcat cu straele lui şi 
a evadat fără urmă 

Scara, subofițerul găsit scăldat în sânge, de către gar- 
dleni a mărturisit cele întâmplate. 

In Septembrie 1835, pe drumul mare dintre Piteşti şi 
Craiova, ovrelul din Iaşi, Abraham, fu atacat ziua nă- 
miaza mare, legat și prădat de 40.000 lei. 

Peste două zile un om îmbrăcat în scump costum de 
magnat ungur coboară la mânăstirea Curtea de Argeş 
şi schimbă galbeni aci în rubie rusești. Boză'așul era 
Groază „recunoscut de țiganul Chitra fost splon al lui 
Groază pe vremuri si acum devenit ciopotar al mâ- 
năstirii. O privire a fostului său stăpân l-a amuţit pe 
țigan. La eșire «nobilul» îi dete ţiganului o mână de 
galbeni, zicându-i: «trage clopotele pentru sufletul ră- 
posatului nostru căpitan și pentru sănătatea mea». 

După câteva zile revenindu-și ţiganul din spaimă, a 
mărturisit starețului totul. Cercetările au fost zadarnice 
După serie, banii erau al evreului jefuit. 

Urmează o înşirare de 38 de crime de acest fel, să- 
jte în Oltenia. Sumele se ridică la citra de 600.000 lei. 
„jost comis omor, ci nu- 





asupra 

cei despulați. Poliţia și puterea armată n'au 
fost în a-l prinde, căci ţăranii, totdea- 
una dela Groază, nu numai că nu-l 
denunțau. dar încă îi serveau drept prevenindu-l 


despre primejdiile ce-l] 
despre ocaziunile cele mal favorabile de a face o bună 
pradă. 


Şi apoi tăranii români im genere sunt dispusi a con- 
sidera pe haiduci ca pe apărătorii lor Jiresti contra 
apâsării, 

Satul de a hoți numai in Romania, Groază intr'o zi 
cu o ceată de 30 tovarăși trecu Dunărea, atacănd pe 
teritoriul bulgar casa lui Soliman Kara, aga turcesc 
_ Ari servea ca un fel de arnăut fiul lui 
Groază, Ion sin Petru. In lupta dintre Turci si Români 
„ locuința dată pradă fla- 


rănit 
pi 





Das românische Volkslier 


] 


Von au den Volkern, welche sich lângs 
des Donauuji 





den Geist des Volkes besiegen, es nie- 
dricken, sein Denken, seine 


che, seine Seele vernichten. Aber es ist 
ihnen nicht gelungen.. 
Je hărter der Kamp/, desto 


INTRE POEZIE SI ISTORIE 


cărilor, casa cu bani și femeile din harem căzură în 
mâinile noților. 

Una dintre femei, tânăra bulgarcă Maria Hagiu îl plă- 
cu mult lui Groază și în satul Brancoveni, acesta sili pe 
preotul Pavel să-l cunune cu Maria. 

Apol se retrase cu ea și cu fiul său Ion în munţii 
Olteniei, să-și petreacă restul vieţii in liniște, lângă bă- 
trâna maică. 

In Martie 1838, Groază apare inaintea mamei sale 
pe care n'o văzuse de zece ani. O întâmpină cu: «Mamă, 
recunoşti tu pe fiul tău Nicolae, singurul tău copil?> 
Pe când maică-sa vola să-l imbrăţişeze, el ii arăta un 
cuţit ud de sânge ce nu se inchegase incă: «Nu te-apro- 
pia, mamă! Aturiseşte-mă! Mi-am ucis pe fiul meu, pe 
singurul meu copil! Du-te de-l inmormântează. Il vei 
găsi în Peştera Ursului»... si, dispăru. 

Bătrâna se duse cu oameni de-ai stăpânirii și auzi- 
ră gemete şi plânsete. In tundul peşterii o femele fru- 
moasă plângea pe trupul unu! tânăr muribund. Erau 
Maria Hagiu, nevasta lui Groază și Ion sin Petru, fiul 
haiducului. Rana era gravă, dar nu mortală. Fierul stră- 
punse ca o frigare corpul băiatului fără să-l atinga îni- 
ma şi plămânii. 

Maria Haglu a mărturisit că din harem se iubea cu 
Ion, ostas intre arnăuţii lui Soliman. Turcul a bătut 
pe bălat pentru aceasta. Groază l-a pedepsit pe Soliman 
pentrucă i-a bătut bălătul, insă Maria n'a spus taina 
tubirii dintre ea și Ion, care a continuat și după căsă- 
toria ei cu Groază. Iubirea lor n'a scăpat insă ochiului 
lui Groază, care și-a pedepsit copilul, înfigându-i cuţi- 
tul în piept. Peste două zile dela această dramă, Groază 
se prezintă in fața colonelului Solomon, capul miliției 
din Oltenia, zicând: «Solomoane, tu ești cel mai viteaz 
dintre Români, am venit să mă dau prins... sunt 
Groază». 

Colonelul îl priveşte uimit, dar halducul îi adaogă pu- 
ternic: «Nu mă mai cunoști oare? Altădată, adu-ți amin- 
t> bine, ne-am luptat amândoi unul lângă altul pentru 
țară sub steagul Domnului Tudor. Astăzi eu sunt hoţ, 
ucigaș, omoritor chiar al fiului meu! Ia-mă, dă-mă pe 
mâna dreptății omeneşti, dreptatea cealaltă va face-o 
Dumnezeu!> 

Se recapitulează învinuirile şi se incheie actul de 
acuzare, 

Tot timpul Groază păstrează o atitudine plină de 
mândrie. O scântee îl strălucește în ochi, când grefierul 
citește cuvintele pe care Groază le-amintea colonelului 
Solomon că s'au luptat amândoi unul lângă altul pen- 
tru țară sub steagul Domnului Tudor. 

Incepe interogatoriul. 

Preşedintele: Vârsta și numele dumitale? 

Groază: Nicolae sin Petru, 52 de ani. 

kreşedintele: Meseria dumitale? 


Groază: Ostas fără stăpân, care ascultă numai de 
glasul aria 


Vreşedintele: Locuinţa dumitale? - 
Groază: Pretutindeni unde se găseşte un petec de pă- 
mânt românesc, : 

reşedintele: Eşti învinuit că al incercat să omori pe 
subofițerul rus Mostenicov? 

Groază: Nu, n'am voit să-l omor. Dacă aşi fi poftit 
moartea lui, nu era greu unui șolm să sfâșie o vrabie. 
Am volt numai să fac pe Muscal să guste sarea româ- 
nească, pentruca să se desvete odată aceste lăcuste de 
a se tot înculba pe pământul nostru. 

Preşedintele: ŞI totuși te-ai folosit de această faptă, 
pentruca să fugi din ocnă. 

Groază: Apoi de, e proastă acea pasăre care poate să 
sboare din colivie și nu se duce. 

Președintele: Ce-a! făcut după fuga dumitale din 
ocnă? 

Groază: Am umblat cu fruntea sus pe pământul ro- 
mânesc, pe când vol faceaţi temenele la Muscali şi le 
mulțumeați că petrec cu nevestele şi fetele voastre. Ei 
vă despulau pe voi, eu îl despulam pe dânșii, fiecare fă- 
ceu ce ştla. 

Preşeaintele: Al jefuit pe evreul Abraham? 

Groază: A, era un jidan! Dintâi aveam pottă să-l 
trimit pe lumea cealaltă, dar apoi imi luai sama că 
tot al dracului o să ile, și am lăsat să-l ia dracul făra 
ajutorul meu. 

Wreşedintele: Nu tăgădulești celelalte hoţii pentru 
care eşti invinuit? 

Uroază: Negreşit că nu. Precum este adevărat că soa- 
reie incâlzeste pământul, tot aşa e adevărat că mam 
imbogăţit şi eu din pradă. Celace sa citit de logofătul 
este foarte drept. 

Preşedintele: Unde sunt tovarășii dumitale? 

Groază: Unii pe pământ, altii în iad, o samă poate 
in ral, dacă se vor fl popit inainte de moarte. 


ECOURI 


ge zu gestalten. 


Wer nicht Sehnsucht hat 


nen Durst stillen, um aus ihren himmit- 
chen und irdischen Versen setne Aussa- 


Am Strassenrand 
genu, 
Wohne hart am Strassenrand: 


13 


Preşedintele: Pentru folosul 
aintea dreptații numele bop a AuTRitale, dă pe faţă din- 


Groază: Nu se poate. Fi 
Dar, meseria ge inădător A tă ca e ns VERAE 

reşedintele: De ce ai i 
să-ţi île nevasta? îi ADI oii i E Bă 

roază: Niciodată. Nam silit-o. I-| spus 
mâreşte: Vrei să fii a mea? ȘI Pr; fiat în îmaţele 
mele. M'am dus la popă cu galbeni într'o mână cu 
cuțitul în cealaltă, I-am zis; Alegeţi una din două-au 
ut şi-a ales aurul şi ne-a cununaț, i 
Aaa întele; De ce te-al incercat a ucide pe fiul du- 

Groază: Da, aceasta e o nelegiuire, o a, 
giuire. Eu nu stiam că acești doi Cm 0 ate 
mult, Dacă e! mi-ar fi spus-o înainte de cununia mea, 
eu n'aşi fi astăzi inaintea voastră. Dar aşa a fost, se 
vede, vola lui Dumnezeu! Eu credeam că pedepsesc o 
fărădelege şi căzul în făradelege eu insumi, Nu mai Yor- 
biţi despre aceasta... osandiți-mă... nu-mi mat vorbiți, 

Preşedintele: (către mama lui Groază) Dumneata ce- 
al rien nevastă sin Petru? 

râna: Să-mi! daţi înapoi pe flul meu, at; 
El a fost totdeauna așa de bun fiu și de bun ei 
Daţi-mi-l inapoi și Dumnezeu să vă răsplătească. 

Preşedintele; (către nevasta lui Groază) Femeie Ma- 
riu Hagiu, spune dacă este adevărat că Groază te-a silit, 
la căsătorie? 

Maria Hagiu: Nu, eu l-am luat fără să stiu ce fac. 
Imi era ca stăpân şi am fost deprinsă a mă supune stă- 
pâriului. L-am iubit ca pe un tată și l-am fost cu cre- 
dință. Acest copilas, pe care-l vedeţi în braţele mele, este 
al lui Groază. Dragostea mea a fost pentru Ton, dar 
volu rămânea totdeauna credincioasă lui Nicolae. 

Ion; (plângând, s'aruncă în braţele lui Groază) Tată, 
iarta-mă, dacă am îndrăznit să iubesc pe Maria! O să 
mă duc în lume şi tu vei fl fericit. 

Groază: itrist) Iubește-o, Ioane! 

Yreşedintele: Ion sin Petru, răspunde cum de sant- 
âmplat, că al fost rănit de tatăl d-tale? 

Ion sin Petru: Tata n'a volt să mă lovească: eu sin- 
guz m'am aruncat asupra cuţitului. 

S> termină interogatoriul. 

Procurorul cere condamnarea acuzatului. Toţi plâng 
incet. Groază stă liniştit și mândru. 

Avocatul Vakaholo ia cuvântul amintind faptele de 
arme ale lui Groază, luptând alături de Domnul Tudor 
pentru libertatea tării. Soția dintâi şi-a ucis-o in 1828, 
fiind prinsă in flagrant delict cu un ofițer rus, ce sta la 
el în gazdă. 

Ultimul cuvănt al haiducului a fost mulţumirea pen- 
tru pledoaria avocatului. 

Sentința este dată după două ore de deliberare. Este 
condamnat la ocnă pe viaţă. Groază întreabă pe avocat 
dacă se anulează casătoria prin condamnare. La răspun- 
sul negativ el zise: «Bine, atunci o volu rupe-o eu însu- 
mi, căci volesc ca acești doi copii să fie fericiți cât mai 
sunt tineri». 

Apoi Groaza strânge la piept pe maică-sa, pe Maria, 


pe Ion cel mic. 

din nou, se ii ini să ia T : 

spune: «Oare voi, că eu aş mal vrea să scap? 
nu, fiţi liniștiți: vă Jur că de- nu volu mai ieși.» 

Peste câteva minute, singur în celulă, se 1zbl cu capul 
cu atâta putere de fiarele ferestrii, incât 11 sări creerii pe 
pereți. i 

Până la spital, muri... 

V. Alecsandri, adânc impresionat de vteata și sfârșitul 
acestul haiduc-cavaler a sucerat ideia dramatizării aces- 
tei realități. care-după spusa lul-ar avea nu numai un 
mare efect de scenă, dar ar da în vileag detalii caracte- 
ristice asupra haiducilor, ca luptători pentru libertate şi 
binefăcători ai neamului românesc. (Vezi scrisoarea din 
Mircești, cu data de Decemvrie 1873 către redacţia revis- 
tei «Columna lui Tralan»). 





1. G. DImrrau 





Meine Sehnsucht... 
Meine Sehnsucht, Lieb, und deine 


Wolien wir vor Gott vereinen; 
Dass sich belde lieben still, 
Wenn es uns nicht gliicken will. 


n Die Zaubervogel 


peer poe e Die Strosse ainat ot cai j a A ca E 

zu tragen. So ergeht es Vălkern, und so carni șa i Ach, 007 tie n nicht ruhn; 

wird es auch dem rumânischen Volke reiese Sein 00 sucit den. Weg cur Erde, 
supere a : ă Dass es auch zum Menschen werde. 
ări E SE Sie riza Meraieitea. Bereac. Sennsuchtslted 

und erhebt sich in Not nud Be Herrscher, viel ich rule! wie du 10. Vater! 
iiber alies im Schiafe 4 

De iasa Lotte noct a rap Meat Boch der te dee Prea Pe 


meană pagina Le 


AR 




















14 


Lass als silbermweisse Taube 

Mich zum Blau des Himmels fliegen! 
Will mit mvindesraschen Scmingen 
Von der kalten, dunkien Erde 

In die sehănen Fernen dringen 

Bis am Hiigel meiner Mutter 

Eine Welle ruht die Seele 

Una în Schlueheen und în Klagen 
7eh îhr alles so erzăhle: 

Von dem Glick ună won dem Leiden, 
Die nach Trănen niemals jragen, 
Una von dllem, das so schiver ist 

In der Jugenă zu ertragen! 


Im Garten 


Im dem Garten 

Auj dem Stengel 

Finpt die Sehnsuchi eine Wurzel 
Ună ich moilt nach 

Hause gehen, 

Will die Wurzel mich nicht lassen 
In den Hausflur 

Wolit ich Yliichten- 

Lanpt das Buschwerk bis zum Balken 


Dusza Czara-Stec, Warschau 


Dăm mai jos în traducere-mat puţin 
poeziiie-articolul apărut în revista "Eu- 
ropa-Union” din Bonn, numărul din Au- 
pust 1957. 

Dintre toate popoarele care sau aşe- 
zat şi au prins rădăcini adânci dealun- 
gul Dunării, nici unul nu posedă o aşa 
de profundă în particularitatea ei, o aşa 
de frumoasă poezie populară, care nu a 
părăsit miciodată legăturile cu antica, 
ca cea a poporului român. 

Evenimentele istorice au baricadat in 
decursul secolelor poporului român dru- 
= ag spre o desvoltare spirituală in- 

tă, 

Datinile şi obiceiurile româneşti, lim- 
ba română, trăiesc ca o comoară ascun- 
să în sujietul, în gândirea acestui popor 
blână şi paşnic. 

Asupritorii străini din toate timpurile 
au vroit să stăpânească nu numai asu- 
pra bunurilor şi oamenilor din această 
țară, au vroit să învingă, să asupreasca 
spiritul poporului iar gândirea, limba și 
pe ante AIA pm fl nu 
au reuşit. Cu e aspră cu 
atât mai tare puterea de rezistenţă. 















ei legătură 
cu natura. Ea este profundă şi se ridică 
la primejdie şi asprime, peste tot ce-i 
»ământesc. 
Poetul român se va adăpa înca mult 
timp din isvorul limpede şi răcoritor 
al poeziei populare, ca să-şi stingă setea 
sa, şi Ca din versurile ei cereşti şi pă- 
mântești să dea formă creaţiei saue. 


N. Son. 






* Im cadrul manijestărilor româneşti, 
organizate de Comunitatea Românilor 
di» Spania, au jost comemorate la Ma- 
gr:d aniversarea a 5 secole dela urcarea 
iui Ştefan cel Mare pe tronul Moldovei 

39 de ani de la unirea Transilvaniei cu 

atria Mamă. 


tă evocare a figurii dom: ui moldo- 
vean, o caldă a noastre 
un vibrant la lumea liberă, pen- 
ru a grăbi acestui 


știu 7 exiia! 
dintre aceia care „poate găsi liniş- 
ar Ji putut 
intr'aripalele 





CARPATII 


BIC OU RIN 


cal japtele istorice ce au dus la reintre- 
girea României. 

Pe estrada Ateneului au luat parte. 
Vicente Rodriguez Casado, Director Ge- 
neral al Informaţiilor şi preşedinte ai 
Ateneului; Ambasador Marchiz de Luca 
de Tena, membru al Academiei spanto- 
le; Ambasador Marchiz de Prat de Nan- 
touiliet, fost ambasador al Spaniei la 
Bucureşti; Nicolae Dimitrescu, ministru 
ai României la Madrid; Jose Maria de 
Cossio, membru al Academiei spantole; 
Jose Antonio Eloia, delegat naţional 
C. Cantacuzino şi George Demetrescu, 
vice-președinți ai Comunităţii RomAM- 
lor din Spania. 

Din asistență remarcâm. Ambasado- 
rul Franţei, baron de ia Tournelle; Am- 
basadorul Portugaliei, Jose Nosolini; al 
Chili-ului, Oscar Salas Letellier; al Ira- 
nului, Tadollah Azodi,, Dna de Zulter, 
soția ambasadorului Elveţiei; de Fonta- 
na, minustru consilier al ambasadei Ita- 
liei; Potocki, ministrul Poloniei; Forma- 
nek, ministrul Cehoslovaciei; Szmlalo- 
wski, 7ninistru plenipotențiar polonez; 
Robert Kampus, ministrul Letoniei; Pre- 
ot Marici, reprezentantul Croaţiei; Cie- 
ker, ministrul Slovaciei; William Gral- 
eigh, din secția politică în Europa, dela 
ambasada Statelor Unite; Dr. Von Sch- 
enck, consilier din legația germană; 
Pierre Bourbon, ataşat de presă la am- 
basatla franceză; Cesar Gullino, repre- 
zentant al agenției oficiale italiene; co- 
tone! Boris Maltcheff; Barandica, din 
Ministerul de Externe; Dna Cardenas, 
soția fostului ambasador al Spaniei la 
Bucureşti, Juan de Cardenas; Familia 
Barzanallana, ultimul ministru al Spa- 
niei la Bucureşti, Ministru Roland, di- 
rector al Cabinetului diplomatic al Mi- 
nisterului de externe spaniol, ducii de 
la Torre, de Pinoermoso, de Medina de 
Rioseco, marchizii de Argieso, de Val- 
deiglesas, de O'Reilly, de Cordoba, de 
Chinchilla; de Baides, consul al Româ- 
miei la Malaga; Conţii de Yebes, de la 









































ear de San Esteban de Cahongo, de. 


Almenas; Sancho Davila, conte de 


PN 


Luis Nieto Antunez; Luis Beneyto, fost 
Consul general al Spaniei la Bucureşti; 
Luis Escobar y Kirkpatrick, director al 
teatrului Eslava; Jose Sartorius y Diaz 
de Mendoza, architect Camara; Pastor 
Nieto Garcia; precum şi numerosi pro- 
fesori universitari, clerici şi alese Jiguri 
din lumea literelor şi artelor spaniole. 
* )m repetate rânduri am evidenţiat 
activitatea propagandistică a unora din- 
tre compatrioţii noştri. Bineinţeles am 
câutat să reliefez pe aceia a Românilor 
săraci, care-şi sacrijică timpul şi puți- 
mii bani pe care îi au, din arzâtoarea 
dorință de a-şi servi Țara, 












D. Paulescu şi Al, Silistreanu, alături 
de opera lor, Ă 


Dacă nu am scris până acuma despre 


ist 
Ș 
i 
sii 


” 
En i 
ii 
i 


| 
| 


serbarea sau la adunarea cutare, Există 
deci şi profesionişti at propagandei lor 
înşişi. 

Nu am publicat niciodată sin erten- 
so» cele primite nu pentrucă ar fi tre- 
buit să scoatem numere speciale, ci pen- 
tru a le face un serviciu. Dacă am fi 
publicat, şi încă «în extenso» proza pri- 
mită, fără a o mai pieptăna (pteptana, 
nu scurta) ar Ji însemnat să facem un 
deservictu acestor profestoniști ai propa- 
ganiei, căci sar ji constatat că nu cu- 
nosc gramatica românească 

Bineînțeles că acest serviciu nu a fost 
ințeles și ne-am creat duşmânii de mo- 
arte. Ne mângdiem doar cu ideia că in 
această neplăcută situație se află toa- 
te Reus a publicațiilor româneşti din 
erii. 

Dar există si acte de propagandă 
emoțţionante, Despre o asemenea ispra- 
vă voiesc să scriu astăzi 

Am fost realmente mișcat in ziua tin 
care s'a primit la redacţie un afiş imens, 
colorat, şi un teanc de ziare şi jotogra- 
fii, din care se vedea clar că afişul nu 
a fost făcut pentru a se scri despre el 
în publicaţiile românești. Din fotogra- 
Țiile trimise am putut să-mi dau seama 
că el nu a fost lipit numai pe garduri, 
numai pe ziduri, ci şi pe turnuri, la 
înălțimi impresionante. 

Oraşul Sao Paulo din Brazilia a fost 
pur şi simplu înflorit de aceste afișe 
colorate de mai bine de doi metri pa- 
traţi, în preajma aniversării a 13 ani 
dela eliberarea de sub jugul nazist» 
(23 Aug. 1944) de către «viteaza armată 
Toşie> (așa scria în ziarele democrate. 
im acea dementă toamnă a anului 1944); 

Im propagandă, mai ales atunci când 
se constală că lumea occidentală dă sem- 
ne oboseală, trebuiesc căutate procedee 
noi. Din acest punct de vedere, grupul 
de Români dela Sao Paulo ar merita un 


e abată. N: 
ANTICARIAT 
Un compatriot doreşte să-și procure 
următoarele cărţi bisericeşti: 
—Octoihul mic 
—Tipicul bisericesc 
—Vecernierul cu glasurile şi slavele 
—Liturghierul cu Heruvicele şi Ario- 
anele 





—Partituri corale de Ciseta 


M. Manoilescu, în româneşte pin 
re limbă străină. Români, prog 


at 
te cărți sau o parte din ele 
vândă, sunt rugați să serie ae i 
indicând prețul pe care-i cer. i 
” Societatea ortodoză română “S/ân- 
ta Treime” din Sao Paolo, Braziiia a 


urcarea pe tron a Domnitorulni motdo- 

vean Ştefan cel Mare precum +! antver- 

sarea aliptrii Ardealului la Patria Mama. 
Im ziua de 1 Decembrie 

tele Anchidim Uşertu a Ciaa a ia 

ceia în Biserica Sirtană din Sao 


” Şi în anul acesta părintele Anchi- 
dim Uşeriu din Brazilia a tipărit un 
medest dar valoros calendar al Bisericii 
ortodoze române. In afară de partea 
religtosă, calendarul conţine o parte 
artistică alcătuită de Dna Eugenia Uşe- 
riu, precum şi una istorico-literară, da- 
torită dlui prof. 1. G. Dimitriu, | 

* In numele guvernului american, 
compatriotul nostru, di profesor Oreste 
Popescu, a jost invitat de catre ambasa- 
acrul Willard L. Beaulac să visiteze Sta- 
te'e Unite, DI profesor Oreste Popescu 
va rămâne în Statele Unite timp de trei 
luni Imvitaţia a fost făcută pe baza 
programului de schimb educativ inter- 
național şi în scrisoarea trimisă, am- 
basadorul american se referă la «prodigi- 
oasu activitate in domeniul econo 
precum la «valoroasa contribuție în 
învățământul ştiinţelor economice» ca- 
2, Santgă Painea «îl aşează în 

0= de frunte, in sânul comunităţii 
mâneşti». că 

() înaltă recunoaştere a muncii şi cu- 
noştințelor dlui Oreste en lea 
Penue să bucure pe toți Românii eri- 

A: 

* Rugăm insistent ca în viitor citito- 
rii și colaboratorii să trimită correspon- 
dența relativă la revistă „au editură, 

Traian Popescu, Ca- 









Lt. Bălăceanu, Sued 
lia; Bonifacio, Belgii E 
lescu, Argentina; Spuză, Liba: 
tav Vasilescu, Statele Unite; 
Dinculescu, Franța; Cornel Hoider, Sta- 
tele Unite; Stoian Brăilă, Fran, V. 
Bosntac, Anglia; Mircea Vasilache, Tur- 
cia; Dr. Gh. Paiade, Statele Uniti 
Mihăilă, Anglia; D. Câinaru, Statele 
Unite; Wiliam Tudor, Canada 






















EDITURA "CARPAȚII" anunță: 


Au apărut: 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, 
de A. D. Xenonol, vol. 1, epuizat. 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, 
de A. D. Xenopol, vol. 1, ediţia a i-a, 
3 dol. U.S.A. 

Istoria Românilor din Dacia Traiană, 
de A. D. Xenopol, tol. II, III şi IV, 
7 dol. U.S.A, 

Istoria literaturii române, de D. Mură- 
raşu, vol, 1 şi Il, 6 dol. U.S.A. 

Dacia, de V. Pârvan, 2 dol. U.S.A. 

Poveşti, de lan Creangă, 4 dol. U.S.A. 

Naționalismul lut Eminescu, de D. Mu- 
7ăraşu, 3 dol, U-S.A. 

Amintiri din copilărie, de lon Creangă. 
3 dol. USA. 

ară de Octavian Gooa, 3 doi 

Tenjpaaat iberica, de Aron Cotruş, 1 dol. 


Haiducul, de Bucura Dumbravă, 4 dol. 
vsa 
cu ochi verzi, de J. N. Man- 


zatti, 3 dol. U.S.A. 
România, tezt francez, 0,25 dol. USA. 


NET a ia e e 
Poeme Poste 








3» Octavian Goga, de Pamfil Șeicaru, 
0,50 dol. U.S.A. 

+ A. C. Cuza, de Pamfil Șeicaru, 0,50 
dol. U.S.A. de 

5) C. Stere, de Pamţil Șeicaru, 0,50 dol. 
U.S.A. 


6; Ardealul şi Habsburgii, de G. A. Por- 
dea, 0,25 dol. U.S.A. 
DN. Sir de Pamjil Șeicaru, 1,50 dol. 
„S-A. 
8) România, sentinelă la Răsărit, nu 
trebuie să moară, de Contele Au- 
7 IE del Foza. i a 
cția “Carpaţii” în imba spaniolă: 
1) Rapsodia valaca, de Aron Cotruș, 
0,25 dol. U.S.A. : 
2; Parentalia, homenaje al Emperador 
ca pi de V. Pârvan, 0,25 dol. 


U.S.A. E 
33 Rumania, centinela dei Este, no 





debe morir, por Ezcmo. Conde de 
Foză. s 4 


Sub tipar: : 
Istoria presei românesti, de Pamfil Șei- 

caru, vol. II şi 11, 6 dol. USA, 

“e eaupe petrol nu 
și in edi oțili, nu: e 
Tei cota Pee pa rră pe 
in 0, se poi 
dela editură, Je dela: Canada, ta d CAi- 
rilă Ciuntu, 1503 Gladstone Ave, Wind-