VLAHUTA, SCR. A. III.ocr_pypdf2

A. VLAHUȚĂ 


SCRIERI ALESE 
Voi. III 


Ediție îngrijită, studiu 
introductiv, note, co- 
zzentarii ti bibliografie 
de 
VALERIU RIPEANU 


SCRIITORI ROMINI 


EDITURA PENTRU LITERATURA 
Bucuresti 1964 


DAN 


Un ropot de aplauze, şi cortina de dril se lăsă * pe 
mica scenă acoperită de ramurile a doi salcîmi. Zgo- 
motul de glasuri amestecate se înteţi. Mamele primeau 
felicitări pentru succesul dramatic al copilelor. 

— Un adevărat talent... Cine-ar fi crezut ? 

— Da! Titi, cum se grimase ; nici n-o mai cunoşteam. 

Cîte un hohot de rîs, tînăr, gîdili'tor, se auzea ca o 
notă clară peste murmurul de vorbe. Şi-ncet lumea 
începu să se mişte spre cele două uşi deschise ale dormi- 
torului de jos, prefăcut în salon de bal. Deja Frau 
Kunst, „tapeur **-ul pensionului!!, bătea-n clapele pia- 
nului un vals, pe cînd doi sublocotenenți încercau, ne- 
răbdători, lustrul parchetului. în mai puţin de cinci 
minute, salonul se umplu. Colegiani, îmbrăcaţi elegant, 
ţanţoşi, cu gesturi şi aere de oameni' în vîrstă, studenți, 
ofițeri, de-abia ieşiţi din şcoală, erau prezentaţi de 
surorile, de verişoarele lor la celelalte eleve. 

Adesea, două domnişoare, cu cîte un tînăr de mină, 
se opreau față-n față: 

— îţi prezint pe frate-meu... 

— Văru-meu, Mavrodin. 

Şi îndată cavalerii invitau la un vals pe nouăle lor 
cunoştinți. 

Multă lume rămăsese în grădină. Era răcoare. Cîteva 
felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copaci- 
lor, împrăştiau o lumină discretă. 


* In ediția 1896 : se läsa. 
** Aici cu sensul de acompaniator la pian (fr.). 


Arendaşi, fabricanți, negustori din provincie se întîl- 
neau şi, fără să se cunoască, începeau a-şi vorbi unul 
altuia cu acea libertate şi lipsă de ceremonie a oameni- 
lor de afaceri, şi după cîteva cuvinte se recomandau 
singuri, spui'ndu-şi, împreună cu numele, oraşul şi felul 
comerciului, după care urma alte indicări secundare : 
otelul la care trag întotdeauna, cîţi copii au şi ce cali- 
tăţi mai de seamă au putut observa în unii din ei; apoi 
intrau în subiecte serioase, atunci figurile lor luau o 
înfăţişare gravă, fruntea li se încrețea, ochii arătau o 
concentrare de atenţie, o grijă parcă de a înțelege, şi 
afla tot, de a mai apuca vro idee nouă, privitoare la 
negoţ. Vorbeau de concurența pe care ne-o face Ame- 
rica cu grînele ei, de seceta din Rusia, de împrumuturile 
statului, de ultimele falimente. Uneori li se părea că e 
cineva care-i ascultă, îi spionează, ş-atunci îşi scoborau 
glasul, gesturile deveneau mai iuți, mai expresive, şi 
vorbele lor şoptite aveau ceva din fişîitul biletelor 
ipoticare. Un,. toptangiu * din Călăraşi se găsise ceva 
rubedenie, după o soră vitregă a neveste-sei, cu un 
moşier din Ilfov. Ce bucurie pe ei! Fetele lor erau în 
aceeaşi clasă. Oare ele ştiau că sunt rude? „Ce de 
parale trebuie să facă asta cu şcoala ei!" Şi imediat 
începură a face socoteală : 120 de fete a o mie de lei; 
cît să cheltuiască ea ?.. Şi calculau pe zi kilogramele 
de came, rabatul de la o consumatie aşa mare, şi după 
două ceasuri de prețăluiri şi operaţii aritmetice, răma- 
seră amîndoi, ca-n fața unei crime, uitîndu-se unul la 
altul, cu ochii mari, holbaţi, în umbra compactă a 
nopţii: d-na Raspal cîştiga treizeci şi patru de mii 
de franci pe an... „închipui-ţi, nene Tănase!" 

Mamele pe la ferestre priveau de afară cu dragoste 
la tinereța dinlăuntru şi făceau haz de îmbulzeala, de 
fierberea şi zbuciumul acelei lumi nouă, însetată de 
viaţă. Erau copiii lor... cum au crescut de mari, ce iute 
a trecut vremea !... Erau copiii lor — fericiţi, frumoşi 
ca niciodată, cu obrajii rumeni, aprinşi, şi cu ochii scîn- 
teietori, îmbătaţi de plăcerea de a se găsi acolo îm- 
preună, de a se simți, de a se pipăi şi strînge unii pe 


* Toptangin — negustor care vinde cu toptanul; angrosist. 


10 


alţii în calda, pasionata îmbrăţişare a valsului. Şi ei 
nici nu-şi mai dedeau seamă, în amețeala lor, cît erau 
de înghesuiți şi cum se loveau unii pe alţii la fiecare 
mişcare. Se vedeau perechi învîrtindu-se tot timpul în 
loc, cu o cheltuială de graţii şi cu o expresie de mul- 
țumire ce te făcea să zîmbeşti. De mai multe ori Frați 
Kunst îşi simţi coatele strînse de aproape între ace- 
leaşi şolduri ce se frecau de ea cu o supărătoare stă- 
ruinţă. Un termometru, uitat în părete, deasupra pia- 
nului, arăta 28° R. Şi  Frâu Kunst, încălzită de 
zbuciumul acestei' lumi, pe care ea, cu degetele ei, o 
agita ş-o amesteca în acelaşi vîrtej nebun, bătea în clape 
din ce în ce mai violent; o adevărată fanfară de sunete 
pomea pe uşile deschise, străbătea grădina adormită, 
dînd tremur frunzişului negru, apoi se umfla din nou 
într-un coridor întunecat din capătul clădirei, şi se în- 
funda în bucătărie, unde alimenta un ceardaş, pe care-l 
frămâîntau de foc doi ungureni ş-o Kati, din personalul 
de serviciu al pensionului. 

în faţă, cu ferestrele la stradă, e salonul de primire ; 
lămpi mari de bronz, cu globuri de porțelan, aruncă o 
lumină albă peste covoarele orientale, ce îmbracă 
aproape tot acest interior luxos, unde nu sunt două 
scaune la fel ; fiecare lucru îşi are forma şi coloarea 
lui deosebită — un amestec capriţios de mobile scumpe, 
dispuse într-o neorînduială intenționată: în spiritul 
modei de azi, uniformitatea şi simetria denotă un gust 
ordinar. Doamna Raspal, directoarea, într-un cerc de 
intimi, povesteşte o mică întîmplare ce stă în legătură 
cu ultimul scandal al ^ capitalei. 

în oraşele mari, se ştie, spiritul public e vecinie pus 
în mişcare de-o noutate emoţionantă. De zece zile, prin 
cafenele, pe stradă, în tren, n-auzeai vorbindu-se decît 
de Veronescu-Prisăcani: deputat şi membru în comisia 
de indigenate, el primise bani de la mai mulţi ovrei 
cari cereau împămîntenirea. Lucrul se aflase, şi un 
cerber din opoziţie, orator distins, luase cuvîntul în 
Cameră. Se ridica în numele moralității publice şi al 
prestigiului parlamentar. Dar o mulțime de împrejurări 
conspirau în contra dezbaterei pînă la sfîrşit a acestei 
alarmante afaceri. Era ultima şedinţă. Deputaţii erau 


11 


osteniţi şi plictisiți de-o sesiune care-i ţinuse cu prelun- 
girile pîn-în iunie. Era o căldură nesuferită în ziua 
aceea. Veronescu făcea parte dintre acei luptători de 
rasă cari sunt vecinie în tabăra guvernului. Intr-un 
moment dat glasul oratorului fu acoperit de un zgomot 
infernal. Majoritatea striga : „La ordine !... închiderea 
discutiei!" Toţi băteau cu pumnii în pupitre. 

în învălmăşală, Veronescu, congestionat, se năpusti 
asupra oratorului. O cocoană, în tribuna damelor, dădu 
un țipăt de spaimă şi leşină. într-un tîrziu furtuna se 
potoli, şi primul-ministru, grav, solemn, senin, ca şi 
cînd nimic nu s-ar fi întîmplat, citi mesagiul de închi- 
dere. Dar ziarele opoziţiei se aşternură pe lucru. Toată 
viața lui Veronescu fu scotocită şi scoasă la iveală. Cu 
patru ani în urmă, cînd a fost ales deputat întîi, se 
publicase o notiţă prin care se arăta că acest mandatar 
fusese pe vremuri funcţionar la vama Prisăcani, de 
unde a dispărut, într-o bună dimineaţă, cu cîteva mii 
de lei din casa statului. Se afirma chiar că a fost prins 
şi închis, mai tîrziu. Dar el s-a grăbit a răspunde prin- 
tr-o scrisoare că în viața lui n-a fost funcționar şi că 
nici nu ştie că există o vamă Prisăcani, că e posibil 
să mai fie un Dumitru Veronescu şi, în fine, că va da 
în judecată pe „infamul calomniator". Aceasta se vede 
c-a pus pe gînduri pe „infamul calomniator", că lucrul 
a rămas atunci baltă. De astă dată însă un reporter 
a fost trimes la Prisăcani. Peste cîteva zile se publicau 
mărturisiri, autografe, fotografii, cari puneau într-o lu- 
mină zdrobitoare tot trecutul, plin de aventuri ruşi- 
noase, toate umilințile şi peripeţiile prin- cari trecuse 
omul acesta. Acum nimeni nu-i mai zicea decît Vero- 
nescu-Prisăcani, şi biografia lui era ştiută şi de copii. 
Se scriau cronici indiscrete asupra modului cum a ştiut 
să captiveze inima, prea simţitoare pentru vîrsta de 
60 de ani, a unei văduve grase la trup şi la pungă şi 
să devie soţul iubit şi răsfățat al acestei bătrîne sen- 
zuale, cu obrajii mari şi fardaţi, în braţele căreia muri- 
seră trei bărbaţi legitimi. 

Şi pe cînd tot oraşul fierbea de isprăvile lui şi 
arăta cu degetul, el, rumăn şi surîzător, se primbla în 
trăsura-i elegantă, asista la spectacole şi-şi purta pretu- 


12 


tindeni acelaşi aer triumfător al parvenitului fericit, 
bogat şi invulnerabil faţă de codul penal. 

Acesta era pe-atunci eroul de tristă celebritate al 
zilei. 

Doamna Raspal e îmbrăcată simplu, într-o rochie 
neagră, pe figura ei brună se mai văd urme de fru- 
museţă, ochii şi gura au ceva bărbătesc, nasul subţire 
şi părul lins, de un negru-lucios ; pe la tîmple se zăresc 
cîteva fire albe. Ea stă la masă, pe un scaun de pali- 
sandru, exemplar unic, vorbeşte rar, liniştit, fără să 
afecteze, mînile-i albe şi slabe netezesc inconştient pe- 
nele de struţ ale unui evantaliu cu plăselele de baga. 

— Stăruisem la Cameră pentru pensia ce mi se cu- 
venea de la bărbatu-meu. Ba azi, ba mîni, trecuse doi 
ani şi nu se făcuse nimic. Mă rugam — cunoşteam o 
mulțime de deputaţi — toţi îmi făgăduiau, şi degeaba. 
Nu ştiam nici eu ce să mai fac. într-o zi, ce să mă 
pomenesc ? Cu d-nu Veronescu în persoană. Bucuria 
mea : ştiam că e în comisia pensiilor. Fercheş, amabil, 
începu să ceară scuze c-a îndrăznit să mă deranjeze, că 
el a cunoscut pe bărbatu-meu şi ştie că a fost un pro- 
fesor distins, că dreptatea mea e strigătoare la cer; în 
gîndu-meu : mai bine-ar fi strigătoare Ia Cameră ; dar... 
de la o vreme bag de seamă că parcă se cam jena... 
Vedeam eu că are ceva de spus... (Aici doamna Raspal 
închise puţin din ochiul stîng şi dete din cap, c-un 
zîmbet şiret, care se reproduse şi pe figura celorlalți). 
„De, zic, domnule Veronescu, ce să mai fac? M-am 
luat şi eu de gînduri..." Da' el, indignat grozav, şi dîn- 
du-şi ochii peste cap: „O, doamnă, e teribil ce se 
petrece-n țara asta ! Oameni pe cari-i credeam cinstiți, 
la cari mă-nchinam ş-aş fi pus mîna-n foc pentru ei... 
ei bine! i-am văzut de-o venalitate, că mi-e ruşine 
numai cînd mă gîndesc. Ştiţi ce mi-au spus ieri doi 
colegi din comisia de pensii, pe cînd stăruiam pentru 
d-voastră ? Mi-au spus curat că nu vor să iscălească 
raportul pînă ce nu li' s-o da cîte o mie de franci, că 
d-voastră aveţi bani, ce mai umblați după pensie!" 

— Şi nu l-aţi dat afară ? întrebă pripit un domn 
cu ochelari şi cu barbete blonde, sculîndu-se de pe 
scaun, ca sa se mai mişte. 


13 


— Eu am rămas înmărmurită... 

— Şi i-aţi dat două mii de lei, sunt sigur. 

— Da! ce era să fac? 

— Şi cu pensia cum a rămas? 

— într-o lună s-a regulat tot, fără să mă deranjez. 

Şi nimeni nu băgă de seamă prin ce tranziție d-na 
Raspal vorbea acum — nu cu acelaşi calm — despre 
un director de pension care în toţi anii păzeşte, în sep- 
tembre, sosirea trenurilor : 

— De dimineaţă, el şi nevasta lui sunt la gară, şi 
cum văd un părinte c-o fată, îl iau pe nerăsuflate. Aici 
doamna Raspal se sculă şi, lăsînd evantaliul, îşi ridică 
mîna ca un om care salută şi intră-n vorbă c-un necu- 
noscut : „Dacă nu mă-nşel, domnul şi-a adus copila 
spre a o plasa într-un pansion..." Şi pe cînd bietul 
om umblă, zăpăcit, să-şi scoată bagajul, să-şi caute 
birjă, d-nul director, cu consoarta după el, nu-l slăbeşte 
şi-i toacă la ureche : că-n cutare pension fetele mor de 
foame şi capătă reumatism din cauză că şcoala e umedă 
ca o pivniță ; că la m-me X nu se-nvaţă nimic şi toată 
ziua stau fetele pe la fereşti şi fac bezele la băieţii de 
pe stradă, că ministerul a hotărît să-nchidă cutare. pen- 
sion... şi-l ameţeşte cu vorba. Omul vrea să scape, 
spune c-a dat arvonă. „Nu face nimic, eu vă scad 
arvona, zic că mi-aţi dat-o mie, numai ca să vă scap 
copila din primejdie, nu de altă." Şi-l apucă de haină, 
„întrebaţi, vă rog, întrebaţi pe toată lumea, să vă 
spună de pensionul meu." Şi-i ia geamandanul din 
mină : „Avem trăsura noastră, poftiți, numai să ne 
vizitaţi şcoala, numai să vedeţi cum suntem instalaţi, 
în toată Europa nu veţi găsi o a doua instalaţie. Pof- 
titi, două minute, numai să vedeţi...” Şi bieţii provin- 
ciali, unii de naivitate, alţii de silă, cad în cursă. Anul 
trecut domnul acesta mi-a luat aşa de la gară opt fete 
cari erau înscrise la mine... 


O doamnă bătrînă, care ascultase cu cea mai evla- 
vioasă atenţie, făcu ochii mari şi întrebă cu o comică 
mirare : 

— Da' bine, maică, omul ăsta ţine şi pension de 
fete ? 


14 


Se făcu un haz nespus. Bătrîna crezuse că tot de Ve- 
ronescu-Prisăcani e vorba. 

Domnul cu barbete avea de gînd să-şi manifeste in- 
dignarea, vecinica lui indignare, în contra a tot ce e 
necinste printr-o frază importantă şi cu oarecare filo- 
zofie la mijloc ; dar ce efect putea să mai aibă acum ? 
Atîta rîs pentr-un lucru de nimic... începea să-l in- 
dispuie. Cîte un cuvînt frumos, sonor îl obseda, îi umbla 
prin gură, enervant ca un fir de păr. Făcu cîţiva paşi, 
mai apăsaţi, ar fi vrut să găsească pe cineva demn de 
fraza care-l punea în neastîmpăr. 

Şi, cu mânile la spate, se opri în fața unui tînăr ce 
sta deoparte, la o mescioară de nuc, şi desina un cava- 
ler pe dosul unui program. 

— Ce zici, poete, de lumea asta ? 

— Nimic, domnule inspector, răspunse tînărul după 
un mic interval, fără a-şi ridica ochii de pe hîrtie. 

Domnul cu barbete era inspector peste monumentele 
istorice, post creat pentru el, Mişu Razi, nu pentru mo- 
numente, îşi luă ochelarii şi, scoţîndu-şi batista, îi aburi, 
îi şterse şi-i puse: toate acestea, cu o cochetărie de 
mişcări în cari neapărat degetul cel mic îşi păstra cu 
graţie cunoscuta lui poziţie, ceva mai în sus, fireşte, şt 
mai depărtat de celelalte. Se plecă şi privi un moment 
chipul cavalerului, la care tînărul lucra-nainte c-un aer 
distras. 

— Hm... da! d-ta ai toate talentele... toate talen- 
tele, braavo... 

ŞI asupra acestor apreţieri, la care nu i se răspundea 
nimic, se uită la ceas — erau aproape douăsprezece, 
lumea începea să se retragă; privi un moment în 
juru-i, ca un om care nu ştie ce caută,- apoi-îşi netezi 
barbetele şi salută ceremonios. Directoarea îl petrecu 
pînă la scară. 

Tînărul trase cîteva linii îndesate peste figura cava- 
lerului său şi, lăsînd creionul, se uiță în salon — era 
singur. îi răsuna încă, supărător, în cap vorbele in- 
spectorului, a cărui familiaritate îl enerva ; poate chiar 
cuvîntul poet, de care conştiinţa lui lega un şir de 
dureri sfinte, îi făcea rău, auzit aşa din gura omului 
acestuia, suficient, afectat şi pururea încîntat de sine. 


15 


O domnişoară intră grăbită. 

— Domnule Dan, trebuie să joci cu noi un cadril, 
nu se poate să ne refuzi. 

El zîmbi şi încercă să se scuze ; dar încă două eleve 
veniră şi, vesele, vorbăreţe, aprinse de joc, îl rugară 
frumos şi-l înduplecară. 

Dan era profesor de filozofie şi de limba romînă la 
clasele superioare. 

Pentru el erau afişate pe păreţi, în cancelarie, atîtea 
programe oficiale, ca să nu se mai întindă la vorbă 
lungă, ca acum patru ani, cînd s-a pomenit în vară cu 
materia neisprăvită. Fetelor le plăceau orele lui de lec- 
ţie. Examina foarte rar, ş-atunci făcea mai mult o con- 
versaţie, şi dădea note bune. 

El căuta să pună pe eleve în curent cu mişcarea inte- 
lectuală a timpului, le învăţa să gîndească — lucru 
puţin obicinuit în şcoală pe vremea aceea, profesorii 
bizuindu-se mai mult pe memoria decît pe inteligenţa 
elevilor — le arăta cît e de preţios darul de a observa, 
de a analiza şi pricepe viaţa în toată însemnătatea şi 
frumuseţea ei. Vorbea limpede, corect, liniştit. Arare- 
ori se încălzea, într-un curent mai impetuos de gînduri. 
Ş-atunci se lumina la faţă ca un profet, fraza se des- 
chidea, se lărgea, într-o bogăţie de cuvinte sonore, pu- 
ternice, emoţionante ; privirea, gestul, glasul lui căpătau 
ceva particular de atrăgător, hipnotic aproape. Toată 


ființa lui respira o nemărginită bunătate. Adesea inteli- ;I» 
genţa lui elastică, generoasă prin rezerva şi cumpănirea > 


ei, făcea impresia acelor tablouri cu perspective mari, 
adînci, pierdute, ce par a nu mai avea sfîrşit. 

Cînd intră în bal, elevele îl întîmpinară cu ovaţii 
zgomotoase. Lumea se rărise. Nu mai erau decît intimii. 
Un glas puternic strigă: „En place, mesdemoiselles!" * 
Era comanda profesorului de dans. Şi infatigabila ** 
Frau Kunst, călcînd pedala, porni cu brio primele tac- 
turi de la figura-ntii. Dan avea mişcările jenate şi ne- 
sigure. El păşea cu ezitare, luînd seama la ce fac alții 
şi ascultînd instrucţiile perechei lui de joc, o blondă 
zveltă, care-l lua de mînă şi-l conducea, ca pe un copil, 


* La loc domnişoarelor (fr.). 
** Infatigabil — neobosit. 


16 


= jd 


cu un aer de protecție fermecător. Doamna Raspal 
făcea haz de stîngăciile lui. însăşi Frau Kunst întorcea 
capul, din cînd în cînd, să-l vadă jucînd. Dar tocmai 
această jenă şi neîndemînare a lui îl făceau mai deosebit 
simpatic. Şi dacă s-ar fi uitat bine în fața dom- 
nişoarei Racliş, ar fi văzut cîtă recunoştinţă şi nevino- 
vată fericire era în ochii ei albaştri: sfiala, nedumerirea 
lui îi dădea prilej să-l înveţe, să-l ia de mînă şi, mlă- 
dioasă, triumfătoare, să-l poarte şi să-l domine, oareşi- 
cum, să se simtă şi ea pentru cîteva minute stăpînă, 
superioară în ceva, fostului ei profesor. 

Şi cu ce cuvinte drăgălaşe ta certat la figura a şasea, 
fiindcă nu se prea lăsa să-l ducă ea, cu toată puterea 
braţelor ei, în goana săritoare a galopuluj, 

Nedeprins cu balurile, lui i se părea stranie, îl tul- 
bura cu libertăţile ei copila aceasta neastîmpărată, in- 
conştientă, care se vîra în sufletul lui, aproape îl îm- 
brățişa, rîzătoare, luminoasă, de o diabolică frumuseță 
în rochia ei de vară, albă. 

Uneori se trăgea înapoi, parcă-i era frică de atinge- 
rea ei, cînd b vedea viind aşa nebună spre el, cu 
braţele întinse, cu gîtul gol, alb, marmorean, şi cu o 
privire caldă, umedă, ce-i suridea cu toată francheța 
şi farmecul ameţitor al nevinovăţiei celor şaptespre- 
zece ani. 

— Scăpaşi, domnule Dan, şi de corvada asta, îi zise 


r^> ea rîzînd, pe cînd o conducea la loc. 


Ce mai ocazie pentru un tînăr cavaler să protesteze 
aici, şi să-şi plaseze cele mai galante şi mai parfumate 
complimente, pe cari le au totdeauna fabricate gata 
tinerii cu educaţie de salon ! 

— Aş, nu-i vorba de corvadă, domnişoară... da' nu 
ştiu, răspunse Dan, cu un glas trăgănat, avînd aerul 
de a se gîndi' aiurea. 


II 


Dan se defteptă tîrziu. în odaie era o căldură ne- 
suferită. Şase ani de cînd era în Bucureşti; şi-ntotdeauna 
vara, după examene, îl apucau aceleaşi gînduri urîte : 
să nu s-aleagă şi el la sfîrşitul anului, cu cîteva sute de 
lei, ca să se poată urni, să se ducă undeva, la munte, 
să se mai răcorească ! Simţea în el o lene, o osteneală, 
ş-o  nelinişte apăsătoare. 

Era aşa de zdrobit şi de îndurerat fiziceşte, încît 
efortul de care avea nevoie ca să se scoale din pat i se 
înfăţişa ca o durere de care parcă-i era frică. 

Şi ce de lume pleca din Bucureşti... Se gîndea la 
prietenii, la cunoscuţii lui, îi vedea în tren, veseli, fără 
griji, ducîndu-se departe, răcorindu-şi viaţa în alte im- 
presii, trăind într-o lume nouă, fericiţi, îmbătaţi de 
farmecul şi surprizele călătoriei. Şi adesea starea asta 
a lui, de descurajare şi deprimare morală, căuta, ca I? 
toţi oamenii cari scriu, să se formuleze în fraze cum- 
pănite, pe care el şi le rostea în gînd, îngrijindu-se de 
structura, ordinea şi ritmul lor, ca şi cînd le-ar fi scris. 

„lată trei generaţii de oameni fără noroc. Bunicu-meu,. 
încurcat în judecăţi, se zbuciumă douăzeci de ani sub 
prigonirea unui Margopulo, ca să-şi scape răzeşia, 
pierde tot, şi din gospodar de frunte, cînd se vede la 
sapă de lemn, desperat, ia parul şi, ziua-n amiaza mare, 
la arie, culcă pe grec dintr-o lovitură. Eu nu l-am 
apucat, dar am auzit că era o mîndreță de om, vestit 
pe toată valea Similei:, de cinste şi de vrednicie.. 


18 


Bunicu-meu a murit în ocnă. Tata a luptat cu nevoile 
şi cu sărăcia toată viaţa. Şi eu..." 

Servitoarea intră binişor şi-i puse cafeaua cu lapte 
pe masă. El se sculă, dete cu puţină apă pe obraz — 
apa era caldă, parc-o luase de la foc. Ceva mai rece 
era cafeaua cu lapte. O sorbi în neştire. Mintea lui era 
departe, cu atîția ani în urmă: o căsuţă albă în Bîr- 
lad:, la mahala, într-o curte mare şi cu livadă-n fund 
— figura blîndă şi tristă a mă-sei, tată-său bolnav, ve- 
nind ostenit de la cancelarie, într-una oftînd şi gemînd, 
“cele două surori mai mari, Aglaia şi Smărăndiţa, cîr- 
pind la câte-o treanță, prefăcind vecinie o vechitură 
în ceva bun de purtat, făcînd să circule aceeaşi haina 
«e iarnă la toată familia, vînzînd o cruciuliță de aur 
de la botez, pentru a-i cumpăra lui un autor latin, şi 
-cîte sacrificii, cîte greutăţi, cîte momente de spăimîn- 
tătoare lipsă, cînd în toată casa se făcea o tăcere şi o 
frică de numai se uitau unul la altul şi oftau. Nici un 
ajjator, nici o speranţă, de nicăiri !... Numai cine a tre 
“cut pe-aici poate să-şi închipuie ce putere de luptă 
îndelungată şi tristă, şi cîte acte de adevărat eroism 
se desfăşură zi cu zi, şi se pierd în întunerecul vieței 
acestor sărmane familii, cinsitite şi mîndre în nenoro- 
cirea lor. 


Şi cîte lucruri, neînţelese bine pe-atunci, i se desluşeau 
acum în minte. Vara plecau cu toţii afară, la un unchi 
al lor, care era vechil la Leonida, un grec bătrîn, 
burlac şi cam într-o ureche, care fidea tare, vorbea 
pripit şi cepeleag *, şi spunea într-una că el, aşa bătrîn, 
dar tot s-ar însura dacă l-ar iubi o fetiță nostimă şi 
frumuşică, aşa cum e Smărăndiţa, şi biata Smărăndiţa 
se făcea roşie ca sfecla, ceilalți rîdeau ; în urmă se de- 
prinsese cu prostiile grecului şi făcea şi ea haz. Şi ce 
frumos era acolo la Rădăeşti. Ca-ntr-o panoramă i se 
arăta acum satul răvărsat pe vale, ogoarele coapte în 
toiul căldurilor, şi iazul somnoros, şi pădurea întune- 
cată, şi toate locurile pe unde hoinărea cu băieţii din 
sat, atît de veseli şi isteți, cari ştiau cum se cheamă 
toate florile din şes şi tot felul de păsărele şi de gîn- 
daci. Cum fuge vremea !... şi deodată îi apăru distinct 


* Cepeleag — peltic. 


19 


figura şireată şi prefăcută a unchiului său, pe care el 
de mic, fără să-şi dea seamă pentru ce, mul putea 
suferi. îşi aducea acum aminte cum, în iarna cînd era 
el în clasa a şaptea, venea pe la ei aproape în fiecare 
săptămînă şi cîteodată aducea şi pe Leonida, şi le dedea 
cofeturi şi gologani, şi steteau seara pînă tîrziu. Apoi, 
în primăvară, într-o duminecă, el citea un roman de 
Dickens. Smărăndiţa avea o rochie nouă, ş-a venit ve- 
selă lîngă el, i-a închis cartea şi i-a arătat un inel 
frumos de aur, dar nu voia să-i spuie cine i ta dat 
ş-au plecat amîndoi la primblare. Era o zi frumoasă, 
caldă. Străzile erau curate, şi casele, văruite de Paşti, 
străluceau în soare. Ea-l întreba de pe la şcoală. El îi 
povestea cîte nimicuri toate... 

„„.Ţi-aduci aminte, Smărăndiţo, cînd trăia bietu 
tata, la un Sfîntu Nicolai, eu i-am făcut de ziua lui 
o felicitare în versuri. Ce bine-i' părea, şi cum mă-n- 
treba mereu: „Spune drept, tu ai făcut-o, din capu 
tău ?! Şi seara, cînd a venit moşu, la masă, tata m-a 
pus să-i cetesc iar poezia, şi după ce-am cetit-o, tata 
m-arăta cu mîndrie : „Vezi tu, el a compus-o, din capul 
lui", şi mamei îi venea să plîngă de bucurie. Şi atunci 
moşu, ce om rău, numai' de ciudă, ca să strice bucuria 
mamei ş-a lui bietu tata, începu să rîdă: „Aş, cui spui 
fleacuri ? Asta am cetit-o într-un călindar, a copiat-o 
de acolo"... Ce om rău şi mincinos ! Nu pot să-l sufăr. 

Şi tot vorbind aşa, ba una, ba alta, au ieşit afară 
din oraş, ş-au trecut dincolo de grădină, departe, în 
cîmp larg. Ce verde era iarba, şi cum bătea soarele ! 
şi toate miroseau a vară. Ţipenie de om nu se afla, 
şi nici un zgomot nu mai răzbătea dinspre oraş. Un 
cîrd de cioare trecu croncănind pe deasupra lor, şi iar 
se făcu tăcere. El aştepta — avea o presimţire vagă că 
soră-sa are să-i spuie ceva în momentul acela. 

Smărăndiţa îl privi ţintă-n ochi. 

— Să-ţi spui ? 

— Da, să-mi spui. 

— Mă mărit... Cum semeni cu moşu cînd te uiţi 
aşa |... Serios, mă mărit... cu Leonida : nu-ţi faci idee 
ce om cumsecade e, şi ne mutăm cu toţii la țară. Tu 


20 


ai să te duci la Bucureşti. N-ai să mai duci greu de- 
acum... 

Ş-atunci el zbucni într-un hohot de plîns nestăpînit. 
Simţea că i se rupe inima de milă, de jale, şi-n capul 
lui buimăcit răsunau, ca un bocet, aceste două vorbe: 
„Biata Smărăndiţa !" Ş-au podidit-o şi pe ea lacrimile, 
ş-au plîns amîndoi, ca nişte copii pierduţi şi nenorociţi; 
era o descărcare de suferinți inconştiente, pentru cari 
ei nu găseau cuvinte. Pe drum, la întoarcere, i-a po- 
vestit ea toată istoria, toate stăruinţile şi învârtiturile 
unchiului pînă să înduplece pe mama lor, care nu voia 
nici s-audă de asta la început. Dar în atîtea rînduri 
Leonida îi împrumutase, la nevoi. Se făcuse la el o 
datorie de cîteva mii de lei. Cu ce s-o plătească ?.. Şi 
biata copilă repeta mereu, ca şi cum ar fi vrut să se 
convingă mai mult pe ea: „Eu îl iubesc... De ce să 
mrl iubesc ? Un om bun, de treabă. Ne-a făcut atîta 
bine !!! Şi s-a dus sărmana după acest om, care putea 
să-i fie bunic, el a cumpărat tinereţea ei, şi ea s-a vîn- 
dut şi s-a jertfit pentru toţi. Ce viață putea ea să aibă 
în casa acestui bătrîn zuliar * şi năbădăios ? La un an 
după asta mă-sa a murit. Soră-sa Aglaia, trăia cu un- 
chiu-său. lată ce s-a ales din toată familia lui. Şi de 
patru ani acum nu mai ştia nimic de ele. Au murit? 
Mai trăiesc ? Cum se înstrăinase de toți! Ce s-a făcut 
cu inima lui de-atunci şi cu frumoasele lor visuri din 
copilărie ? Ce s-a făcut cu iubirea celor două surori, 
„aşa de bune, aşa de gingaşe, cu acea iubire delicată care 
i-a modelat primele gînduri, primele manifestări ale 
sufletului lui ! Cum îşi închipuia el pe atunci ca nu 
va putea trăi niciodată fără ele. Ce planuri îşi făceau 
împreună pentru viitor! Şi acum... Atîta nestatomicie 
şi răsturnare de simţiri omeneşti îi ostenea mintea şi-l 
umplea de-o nespusă melancolie. 

Ca de-o viaţă trăită îşi aducea aminte de planurile 
ce îi treceau odinioară prin capul lui de copil. Ce de 
prostii fiumoase gîndea el cînd era mic !... Noaptea, 
după ce sufla în lumînare, el nu dormea — atunci în- 
cepea pentru el adevărata viață. Ş-atît de limpezi şi 


* Zuliar — gelos. 


21 


fermecătoare i se arătau toate, ş-atît de curios de lumi- 
noase i se păreau propriele lui gînduri, că de multe 
ori se întreba: „Oare gîndesc şi alți copii de vîrsta 
mea aşa ca mine ?" Era în clasa-ntîi gimnazială. Ta- 
tă-său zăcea pe moarte. Ce jale era în toată casa ! Cînd 
venea de la şcoală, nimeni mul mai săruta. Şi el simțea, 
cu acel dar de intuiţie precoce al copiilor nenorociţi, că 
trebuie să tacă, să nu ceară nimic, să ia şi el parte la 
durerile celorlalţi. Şi nu zicea nimic. Numai se gîndea 
şi ofta, cu inimioara lui de unsprezece ani. "Seara îl 
punea mă-sa să se închine şi-l culca. Atunci el îşi trăgea 
binişor plapoma peste cap şi, cu ochii deschişi, trăia 
în lumea lui de minuni. Se gîndea la Dumnezeu, adesea 
îl vedea : un popă frumos, cu barba albă, stînd liniş- 
tit într-un jîlț mare, de aur, aşa cum văzuse pe Dayid 
în vechea psaltire a mă-sei, şi-mprejurul lui, sfinți 
mulţi, cu chipuri de copii. Şi se gîndea aşa : Dumnezeu 
vede pe tata bolnav şi pe mama cît îi de necăjită. E1 
poate toate, şi ştie toate. El ştie ce gîndesc eu acu. Şi cum 
stă aşa, o dată cheamă un înger şi-i spune: „Du-te pe 
pămînt la casa ceea, unde zace bolnav tatăl băiatului 
care se gîndeşte acum la mine, şi fă-l sănătos. Na şi 
punga asta cu galbeni, s-o pui sub pernă, unde doarme 
băiatul, să fie a lui, şi banii să nu se mai isprăvească, 
din pungă oricît va cheltui..." Ce mai motiv de fantezii 
nesfîrşite ! Şi-n mintea lui încălzită, sufescitată de basme, 
începea să desfăşure, în tablouri vii, scene atingătoare, 
al căror erou era el, copilul binefăcător, trimesul lui 
Dumnezeu, mîngîierea şi sprijinul tuturor nenorociţilor. 
Se gîndea cum are să se scoale dimineaţa, ş-are să vadă. 
pe tată-său sănătos umblînd prin casă, şi pe mă-sa ve- 
selă, şi pe surori vesele, şi el n-are să le spuie nimic. Şi 
după ce se va îmbrăca, are să-şi ia punga de sub pernă, 
binişor, să nu-l vadă nimeni. Ş-are să se duc-atunci cu- 
minte la mă-sa, ş-are să-i spuie aşa : „Uite, mamă — şi 
inconştient buzele lui se mişcau de căldura şi tăria gîn- 
dului — acu s-a făcut tata bine... haidem cu toţii în tîrg, 
să ne cumpărăm haine frumoase, şi să cumpărăm smo- 
chine, ş-o cutie mare de halva... şi deseară să mergem 
la teatru". Iar biata mă-sa are să se uite cu ochi mari 
la el ş-are să-i zică: „Fă-ţi cruce, dragul mamei, se 


22 


vede că nu eşti în toată firea". Ş-atunci el — o dată 
să bage mîna-n buzunar şi, scoţînd punga cu galbeni, 
să-nceapă a număra, cîte unul, cîte unul, şi să dea întîi 
mă-sei, apoi lui tată-său, pe urmă la surori, şi să le dea 
mulți, mulți, pin' n-or mai încăpea grămezile pe masă... 
Ş-auzea desluşit întrebările lor, vedea atitudinile, gestu- 
rile, surpriza şi bucuria de pe figurile lor. Ce fericit 
adormea, ş-a doua zi se deştepta în aceeaşi privelişte 
dureroasă a vieței lor, din cale-afară chinuită. De ce 
nu i se întîmplase niciodată, în atîta amar de vreme, 
nimic din cîte visase, nimic din cîte evocase, cu toată 
setea, cu tot focul gîndurilor lui, în nopţile copilăriei! 
Ce neam de oameni fără noroc! 

Şi, îmbrăcîndu-se, începu să observe cu atenţie odaia, 
în care numai de cîteva zile se mutase. îşi schimba lo- 
cuința des. Niciodată nu găsise o cameră să-i placă, 
să-i fie drag să stea acasă. Uneori zile-ntregi umbla 
prin străzi retrase. Cînd vedea cîte o căsuță mică, albă, 
ascunsă în fundul unei curți cu iarbă, şi straturi de 
flori, şi tufe de lilieci, se oprea în stradă şi privea 
lung, aşa undeva ar fi vrut să găsească el o odăiță, 
întotdeauna se muta cu plăcere. Şi după o lună de şe- 
dere într-un loc, i se păreau vechi şi ursuze toate lucru- 
rile din odaie. Se simțea străin, singur, şi, cînd intra, 
seara, îl apucau tot felul de gînduri triste şi nu putea 
nici să lucreze, nici să doarmă. I se părea că se lasă 
tavanul pe el şi păreţii se strîng, s-apropie, or să-l 
înăbuşe. îl gonea urîtul. Odaia asta era ceva mai mare, 
mai veselă ; dar afară de portretele din părete, care-i 
erau necunoscute, toată mobila i se părea aceeaşi: 
acelaşi pat de spital, cu aceeaşi plapomă roşie, acelaşi 
lavoar de fier, cu ligheanul şi ibricul de tuci smălţuit, 
aceeaşi sticlă cu apă, cu paharul ei gros, şi masa 
ovală de nuc, şi sfeşnicul de alamă, şi oglinda din pă- 
rete în rama ei veche şi simplă de lemn lustruit; şi-n 
ceasul acela i se păru că şase ani l-au urmărit pretu- 
tindeni aceste mobile de otel din provincie, şi tot aşa 
s-au aşezat, patul în fund, masa la fereastră, şi lavoarul 
lîngă sobă, în toate odăile pe unde a stat. 


Se uită la cufăr, acolo era tot ce-avea el: un rînd 
de haine, schimburi, şi cărți de literatură şi de filozofie. 


23 


De patru zile se ţinea să le scoată, şi tot amîna. Şi 
pe cînd îşi încheia vesta, cerceta cu ochii cele trei 
scaune de paie, unul la masă, unul lîngă pat, la căpătii, 
şi altul lîngă cufăr. Erau la fel, şi îndată îi yeni în 
minte salonul doamnei Raspal, apoi balul, cadrilul lui, 
domnişoara  Racliş... 

De mult nu mai stătuse el înaintea unei oglinzi aşa 
aţintit... Şi oricît s-ar zice că noi nu ne putem da 
socoteală de propria noastră figură, dar cînd ne uităm 
în oglindă, cu gîndul de a cerceta ce impresie a putut 
să facă chipul nostru asupra unei anumite persoane, 
se întîmplă să descoperim în figura noastră trăsături 
şi particularități neobservate încă de noi, ca şi cînd 
am fi împrumutat, pentru a ne examina mai de aproape, 
ochii acelei persoane. Pentru Vasile Dan, care nu ştiu 
dacă şi-ar fi putut recunoaşte fotografia, fu aproape o 
surpriză să constate că era al lui acest cap cuminte din 
oglindă, ce dezvălea din păru-i negru şi des o figură 
blîndă, smeadă, pe care gîndurile îşi pusese deja marca 
lor de distincţie, acel reflex de frumuseță interioară, 
acea curioasă bătaie de lumină ce dădea nu ştiu ce aer 
misterios ochilor lui căprii, mari, cu pleoapele ostenite, 
şi gurii lui puternice, umbrite de o mustață neagră, 
lăsată în jos. 

„Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte, şi pe subț. 
ochi ! Şi aceste două crestături adînci pe amîndoi 
obrajii !... Parcă era mai alb şi mai întins la față. 

Ce capete sclivisite aveau aseară unii giovini *. Erau 
fardaţi, se vede, prea semănau a manechini din vitri- 
nele bărbierilor. Cum dracu nu văd oamenii aceştia cît 
sunt de uricioşi şi de ridiculi aşa linşi, înfrizurați şi 
lustruiţi ca păpuşele de porțelan ! Şi, cu puţin necaz, 
îşi înfipse pieptenele în păru-i aspru, ce nu părea de 
loc dispus a se supune încercărei lui de a-şi alege o că- 
rare în stînga, sfîrşi prin al da în sus cu mina, după 
obicei, îşi luă pălăria şi ieşi. 


* Giovini — tineri. 


111 


In cămaşă, descheiat la gît, cu părul vîlvoi, foarte 
aprins şi năduşit la față, Cezar Priboianu stă la o masa, 
plecat pe un teanc de foi pătrate de hîrtie albastră, şi 
scrie zorit articolul de fond. E gras — adecă pare gras, 
pentru că-i aşa buhav la faţă, şi voluminos — ochii 
mici, verzi, duşi în fundul capului, fruntea conges- 
tionată, nasul gros şi puţin turtit la vîrf, o barbă roş- 
cată şi neîngrijită îi acopere mai mult de jumătate 
figura. El e directorul şi primul-redactor al ziarului 
Alarma. Singurul copil la părinţi, fusese dat de mic în- 
tr-un pension de fete, la Cîmpulung, unde tată-său 
avea o mică fabrică de apă gazoasă. Acolo şi-a făcut 
el cele patru clase primare. Mă-sa îl răsfăţa şi nu-l lăsa 
niciodată să se joace cu băieţi de seama lui, ca să nu ia 
apucături rele. Băiatul creştea ca o floare delicată 
într-o seră. Era drăguţ, cuminte, şi la expoziţia de lucru 
a pensionului, în toţi anii, avea şi el horbote împletite, 
dantele şi monograme cusute pe batiste de mînuşiţa lui. 
Adus la Bucureşti, fu pus într-un pension de băieți de 
astă dată, cu toată părerea de rău a mă-sei, şi învăță 
bine — cam sfiicios la început, dar s-a dat la brazdă. 
O dată l-au prins băieţii în dormitor lucrînd cu croşetul 
la o față mică de masă, ş-atîta l-au rîs, că l-au dez- 
gustat pentru totdeauna de acest talent, care făcuse 
gloria copilăriei lui şi la care mă-sa ţinea aşa de mult. 
După ce-a trecut examenul de bacalaureat, s-a înscris 
la Drept. Dar acum era liber, şi viaţa de cafenea, ştren- 
găriile cu prietenii începură al atrage. La început 


25 


farmecul necunoscutului, nevoia de a-şi cheltui forţa 
înmagazinată a tinereței lui virgine, în urmă deprin- 
derea, lipsa de voinţă, discurajarea, acea opresiune a 
timpului pierdut care se lasă din ce în ce mai greu pe 
conştiinţa celor abătuţi din cale, un fel de silă distru- 
gătoare şi de neîncredere în el l-au făcut să-şi piardă 
patru ani-fără să se poată hotărî a^trece un examen. 
Un prieten, corector la Steaua Romîniei *, l-a luat o 
dată la redacţie ca să-i ajute. Cînd s-a văzut stînd la 
un colț de masă şi făcînd şi el ceva în cercul acesta de 
oameni importanţi, cari ţineau spiritul națiunei în vîrful 
condeiului lor, ceva cald parcă i s-a ridicat de la 
inimă la cap ş-a simțit trezindu-se în el un dor ne- 
desluşit, o nelinişte, care îi dedea arsuri pe inimă, dorul 
de a fi şi el ceva în lumea asta, de a se apuca şi el 
de-o treabă. 

Peste cîteva luni făcea parte din redacţie. Era cel 
mai entuziast, cel mai harnic şi nu cel mai puţin” inte- 
ligent dintre tinerii care făceau, cum se zice, bucătăria 
gazetei : traduceri, informaţii, dări de seamă, cronici 
teatrale, din ce în ce mai bine scrise, ce nu poate un 
tînăr la douăzeci de ani, cînd s^aşterne cu dragoste şi 
cu entuziasm să facă ceva P.. îşi găsise vocaţia. Acum 
părăsise cu totul gîndul de a mai da pe la universitate. 
Pleca dimineaţa şi nu se mai întorcea acasă decît noap- 
tea, de obicei foarte tîrziu şi rupt de osteneală. Cea 
mai mare parte din zi o petrecea la redacție. Restul 
timpului, la birt, la cafenea, la berărie, şi seara, de două 
ori pe săptămînă, la teatru. în viaţa de ziarist adesea 
intră ca o parte necesară apucăturile acestea de boem. 


Dar într-o dimineaţă, tocmai cînd se gătea să iasă, 
o birjă se opri la poartă, ş-o femeie naltă şi slabă îi 
apăru în prag pe neaşteptate — era mă-sa. A fost o 
scenă în adevăr sfîşietoare. O mamă care cade în ge 
nunchi înaintea copilului ei şi-l roagă plîngînd, este 
poate cel mai mare şi mai sfînt simbol de iubire, de 
jertfă şi de durere — şi nu s-a găsit încă suflet de om 

* In ediţia de bază: Szeaua Rowină ; în ediţia 1896, Seara” 


Românie, şi la pagina 28 a ediţiei noastre, în ambele ediţii 
antume, Szeaua Romîniei 


26 


să nu se cutremure şi să nu se ridice din cea mai cum- 
plită cădere la glasul acestei divine rugăciuni. 

A plîns, a plîns, bietul băiat, cele mai calde şi mai 
fecunde lacrimi ce i-au dat vrodată obrajii lui palizi, 
şi simţea că se duce cu ele tot întunericul de pe mintea 
lui, toată stricăciunea ce se depusese, în anii din urmă, 
peste inima lui bună, peste iubirea şi castitatea copilăriei 
lui. După trei ani, era licenţiat în drept, dar bieţii 
părinţi n-au avut parte să se bucure de succesele lui 
universitare. Mă-sa a murit la cîteva luni după acea 
dureroasă întîlnire, şi în acelaşi an a murit şi tată-său. 
îi rămîneau vro patruzeci de mii de franci. Ce şi-a 
zis el ? „Banu-i cu dracu... Cine ştie ce nebunie m-apucă 
într-o zi” şi risipesc tot ce-a agonisit tata într-o viață 
de muncă. Să-mi iau mai bine un acaret."! Şi şi-a cum- 
părat o casă în strada Fîntînii. A fost un an judecător 
de pace în capitală. într-un proces pentru restituire de 
salar, intentat de Ministerul de Justiţie unui magistrat 
destituit telegrafic, tînărul Priboianu, printr-o sentință 
foarte bine motivată, a respins acțiunea ministerului ca 
nefundată. Atîta independență de la un judecător de 
ocol merita o atenţie oficială, ca să servească de exem- 
plu tinerilor magistrați; şi i s-a dat: a doua zi a fost 
înlocuit. înscris între avocaţi, prin munca şi cinstea lui, 
şi-a asigurat o mică clientelă, care-i aducea cinci sute 
de lei pe lună. O, ar fi putut avea o clientelă mult 
mai numeroasă dacă s-ar fi lăsat de gazetărie. Dar 
aceasta era pasiunea lui — i se părea că se născuse 
cu ea, îi umplea viaţa, şi tot ce-auzea şi vedea pe 
stradă, la tribunal, între prieteni, pe el nu-l mişca, nul 
interesa decît ceea ce-ar fi putut constitui material 
pentru ziar. Gînduri'le, observaţiile lui i se formulau şi 
i se aşezau în cap pe coloane de gazetă, 


tr „Mă, nu ştiu, spunea el o dată, după a treia halbă 
) de bere, da' eu lumea asta o văd în şpalturi, mă, şi 
"N toată prostia omenească uite-aşa o văd, pe şpalt!..." 


U Şi, desfăcîndu-şi braţul stîng, îşi fixa privirea în pal- 
ma-i deschisă, cu aerul unui presbit care citeşte. 


Acum îşi avea ziarul lui. în toate verile se ducea să 
petreacă două săptămîni la Cîmpulung. Un bun prietin 
al lui tată-său i-a propus într-o zi să-l însoare cu fiica 
unui proprietar de-acolo, şi pe cînd îi descria avanta- 


27 


jele unei asemenea căsătorii — educaţia, frumuseţea, 
zestrea fetei, perspectiva de a fi ales deputat în locali- 
tate — el, dînd din cap, şi cu toată seriozitatea, îi tăie 


vorba: „Nu pot, nene Tache, degeaba mi le spui', eu 
sunt însurat... am nevastă şi copii." 

Şi temîndu-se să nu-i vie rău lui nene-său Tache, 
care arăta o schimbare la față îngrijitoare, scoase din 
buzunarul de la piept ultimul număr din Alarma şi, 
bătîndu-l binişor cu palma, ca şi cînd ar fi mâîngfiat 
obrajii unui copil : „Uite, vezi ? asta-i familia mea, de 
acum... Fiecare om, nene Tache, cu slăbiciunile lui... 
aud?" 

Şi-şi plecă urechea, ca şi cînd i s-ar fi făcut o obiecție 
pe care n-a auzit-o ; aceasta însemna „să pofteşti să-mi 
răspunzi aici dacă ai ce". 

Ziarul era în al cincilea an. Cu ce plăcere povestea 
el originea acestei întreprinderi! 

»De la o vreme bag de seamă că dl director îmi 
aplica cenzura în toată regula. Nimic, nici o vorbă de 
rău, la adresa guvemului nu se mai putea publica în 
Steaua Romîniei. îmi tăia orice observaţie, orice aluzie 
la adresa aceloraşi oameni, despre cari, cu cîteva luni 
mai înainte, iubitul nostru director zicea în fiecare zi : 
«Să nu-i cruțaţi, băieţi, sunt nişte canalii infecte». în 
sfîrşit, viu eu într-o dimineață c-un articol la care 
muncisem două zile... da-l scrisesem, nu mă-ncurcasem. 
Mă rog, combăteam la cataramă ; înfieram infamiile gu- 
vernului, pentru că, vezi d-ta, aşa a lăsat Dumnezeu, 
pesemne, ca un guvern să nu poată fi decît infam. Se 
uită în fugă pe manuscris şi o dată-l văd că se încruntă 
la mine şi-mi zice, apăsînd pe cuvinte, îngrijat oareşicum 
de încăpățînarea mea : «Domnule, nu-nțelegi că noi, în 
situaţia în care ne aflăm, au putem decât să sprijinim 
guvernul ?» 

Da' eu vrusei să fac pe naivul : «Nu înțeleg, domnule 
director, guvernul nu s-a schimbat, oamenii sunt ace- 
iaşi»... 

«Ei, nene, dacă nu-nțelegi, n-am ce-ţi face, d-ta crezi 
că politi'ca-i aşa...» 

Şi fluturînd din mînă, îmi întoarse spatele necăjit, 
îmi iau frumuşel manuscrisul. « Vă salut, domnule direc- 
tor», în gîndul meu : politica dumitale... am înţeles-o. 


28 


Să-ţi fie de bine. Se plictisise omul de-atîta opoziţie. Tot 
aia şi iar aia... 

Toate bune, da ce mă fac eu? Unde mă înham? 
Zece ani de gazetărie nu e glumă. Ş-apoi, la mine, asta-i 
o boală. 

Mă, nu puteam să dorm. Mă gîndesc eu, mă gîndesc, 
în sfîrşit, zic : unde-o ieşi să iasă. Şi chem într-o seară 
la mine pe luraşcu, pe Pogonatu, pe Dan şi-ncă vro doi, 
şi le spui planul meu : o gazetă fără patron politic, fără 
zgardă ; cine-i de treabă-i de treabă, cine-i porc-de- 
cîine... dă-i la cap. Roş, alb, tricolor național, puţin ml 
importă, să fie romîn cumsecade, să facă şi el ceva-n 
ţara asta, şi ce-o face, să facă bine şi cinstit, să nu-mi 
umble cu pungăşii. «Uite ce vreau eu: Să ne gîndim 
serios la chestia țărănească. Unde ne ducem noi cu ora- 
şele noastre dacă lăsăm satele-n urmă ? Mă, sunt patru 
milioane de romîni, romîni' adevăraţi, cari sufăr, şi se 
chircesc de boale necăutate, de mîncare proastă, de igno- 
ranţă, de asupririle primarilor şi arendaşilor, şi noi întin- 
dem colea din buget, ne-mbătăm de palavre şi facem po- 
litică de procopseaiă. Asta nu poate să meargă mult 
aşa... Viitorul ţărei nu e în coconaşul Guliţă, care-mi 
vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasul 
zbîrciog*, parcă tot îi pute ceva, şi numaidecît îl vezi 
deputat, prefect... Şi, în sfîrşit, ce să mai lungesc vorba ? 
— le-am spus scurt: Mă băieţi, Vreţi voi să facem o 
gazetă 2... da' gazetă, să-ţi fie drag s-o iei în mînă. 
lată, eu pun la dispoziţia talentelor voastre experiența, 
munca mea cea mai pasionată şi... douăsprezece mii de 
franci; veţi lucra toţi cu tragere de inimă să facem 
ceva ? Bine. Nu... O să-nchidem prăvălia şi... pace 
bună.» Şi ne-am învoit; am botezat-o, ş-am tras o 
cumetrie la «Caru cu bere» pînă-n ziuă. Ş-acum, slavă 
Domnului, avem patru mii de cititori; nu i-am adu- 
nat nici cu poliţia, nici cu suprefecţii..." 

Cezar Priboianu n-are stil îngrijit, nici fraze de efect. 
Dar are ceva mai bun decît asta. în toate articulele lui 
se vede curajul şi francheţa unui om drept şi adînc 
convins de ceea ce spune, care-şi toarnă, în primele 


* Cu nasul gbíriog —  manifestînd neplăcere, dispreţ. 


29 


vorbe ce i se prezintă, toată credinţa, toată căldura 
inimii lui. 

Revistele de ordinar le face el. Stilistul redacţiei e 
Dan ; acesta conduce partea literară a gazetei. în ziua 
aceea Priboianu scria un articol privitor la scandalul 
Veronescu-Prisăcani şi încheia cu necesitatea tristă a 
guvernelor de a se sprijini pe tot ce e mai stricat şi 
mai odios în elementul romînesc, de a se încunjura de 
samsari şi de linguşitori ordinari, pentru ca, în urle- 
tele lor, să nu mai audă furtuna care se ridică, glasul 
celor patru milioane... 

Tocmai isprăvise articolul, cînd intră Dan. 

— A, bravo, mi-ai venit la pont, şezi colea ş-as- 
cultă... dar ce ? parcă nu ţi-ar fi boii acasă... ce ai? 

Şi, fără a aştepta răspunsul acestuia, începu să-i ci- 
tească. Asta era slăbiciunea lui Priboianu, să-şi citească 
articolul înainte de al trimete la tipar. 

în faţa lor, la o masă lungă, acoperită c-un postav 
verde, pătat de cerneală, pe care se cunoşteau urmele 
halbelor de bere, luraşcu, un tînăr spînatic, lungăreţ 
la chip şi cam adus de spate, făcea corecturi; Pogo- 
natu — d-nu doctor, cum îi ziceau băieţii — îşi trăgea 
cotletele *, şi, grav, cu mustăţile rase, în faţa unui mal- 
dăr de gazete străine, mari cît cearşaful, pufăia din- 
tr-o havană şi regula politica exterioară ; îi plăceau 
grevele la nebunie, şi vai de cotletele lui cînd erau 
greve mari în Europa ; Armăşanu, un ardelean voinic, 
iredentist înfocat, lucra frumuşel cu foarfecă, îna- 
intea lui erau răvăşite ziare din provincie şi din Tran- 
silvania, pe care le „perforase", cum zicea el, o sticlă 
cu gumă arabică ş-o halbă, fără bere: pe asta o „ope- 
rase". Informatorul nu venise încă. în camera de ală- 
turi papa Săndulescu, vecinie cu nasu-n registre, făcea 
socoteli. La o altă masă, în picioare, un băietan nalt 
şi pistruiat [..] pregătea benzile pentru expediţie. Era 
vremea dejunului. Pogonatu isprăvise. 

— Papa Săndulescu, te-atac c-un pol. 

— Bucuros ! (Cu trei o.) Cînd este, este. 


* Cotlete — favoriți. 


30 


Şi puindu-şi condeiul după ureche, trase sertarul, dete 
d-lui doctor o hîrtie de douăzeci de lei, îşi scarpină 
puţin barba căruntă şi-şi puse iar nasul în registru. 

Dan ascultă cu plăcere articulul. El, care-şi migălea 
fiecare frază şi-şi tortura capul pentr-un epitet, sim- 
țea uneori o adevărată voluptate s-asculte proza lui 
Priboianu, cu fraze largi, pe une locuri oratorice, arun- 
cate în goana condeiului, neîngrijite, barbare, dar pline 
de căldură şi păstrînd, pînă şi în disproporția lor, acea 
cadență naturală, acea mlădiere de talaz pe care numai 
focul convingerei şi descărcarea liberă a emoţiunei pot 
s-o dea. 

Dar Priboianu rîdea şi schimba vorba de cîte ori 
Dan voia să-şi arate admiraţia lui pentru acest mod 
fericit şi expeditiv de a spune ce gândeşti, de „a face 
fără dureri", cum zicea el. 

— Dejunăm la Iordachi împreună, îi spuse-ncet 
Priboianu, puindu-şi cravata. 

Uşa se deschise larg, şi junele Alfred Gamulea, ce-i 
mai zice şi Bimbirică, apăru. Nalt, cu părul negru, 
buclat la tîmple, cu jobenul pe ceafă, un baston gros 
Ia subţioară, de-un fir negru de mătase îi atîrnă mo- 
noclul pe vesta albă de pichet, jachetă cafenie, foarte 
lungă-n poale la spate, pantaloni largi, în coloarea ou- 
lui de rață, se crede frumos, deştept, irezistibil, şi pe 
figura lui vecinie oţărîtă se vede un dispreţ, un dizgust 
de toate cele, ca şi cînd ar zice mereu: „în ce lume 
infectă, Doamne, cu ce canalii sunt osîndit să trăiesc!” 
A făcut în şase ani trei clase gimnaziale la Craiova. Şi-a 
fabricat un certificat de şapte clase. A fost cîteva luni 
funcţionar la Regie, unde-şi crea peste leafă mici supli- 
mente nu tocmai cinstite. A servit doi ani, ca spion, 
în poliţia secretă a capitalei, de unde a trecut de-a drep- 
tul reporter la o gazetă guvernamentală subvenționată 
(ce pleonasm !). Uşile tuturor înaltelor autorităţi îi 
erau deschise, la „Capsa" discuta politică cu mărimile 
— reporterul partidului — nu umbla pe jos decît la 
braţul unui ministru, ş-atunci muscalul lui „domnu 
Alfred" mîna la pas pe lîngă trotuar; punea supre- 
fecţi în slujbă, înlesnea furnituri, antreprize, tranzac- 


31 


ţii între stat şi particulari, deplasa voturi în Parla- 
ment... O, era teribil domnu Alfred în zilele lui de 
glorie. Dar s-a lăcomit din cale-afară ; ş-a făcut şi 
imprudențţi... într-o zi a publicat în „ziarul său" o in- 
formaţie, cam pripită : „Aflăm cu plăcere că simpati- 
cul nostru amic şi confrate Alfred Gamulea se va lo- 
godi zilele acestea cu gentila d-şoară Ema Comino, fiica 
domnului colonel Comino. Felicităm etc....!! A doua zi 
colonelul a tras două palme milităreşti simpaticului gi- 
nere. Lucrul a făcut zgomot. Tot pe atunci — căci aşa 
vin afurisitele de belele, cu grămada — cîţiva indiscreţi 
s-au plîns că domnul Alfred le-a luat bani ca să le dea 
slujbe, ş-au rămas pe drumuri... Dacă vă închipuiţi că 
tînărul Gamulea, în faţa atîtor scandale s-a dat afund, 
sau şi-a mai pierdut din aerele sale de erou, vă înşelați 
amar: nu-l cunoaşteţi. E drept că, victimă acestor in- 
fame calomnii, s-a retras de la ziar. De astă dată infor- 
maţia începea aşa: „Anunţăm cu regret pe cititorii 
noştri că..." Dar acelaşi june galant, cu aceeaşi figură 
importantă şi despreţuitoare, se primbla pe Calea Vic- 
toriei (căci şi fără muscal te poţi primbla pe Calea Vic- 
toriei), îşi lua regulat obicinuita consumaţie la „Capsa", 
şi dacă miniştrii erau mîndri şi nu se mai primblau cu 
el la braţ, avea în schimb foarte mulți deputaţi şi per- 
soane de consideraţie cu cari era per tu şi cari s-ar fi 
dat în foc pentru „nostimul" lor Bimbirică. Ştia atîtea 
drăcii, făcea atîtea servicii... La franțuzeşte o cam codăl- 
ghea * : se gîdila grozav cînd îi vorbeai limbă străină. 
Acum, de cîteva luni, era informator la Alarma. 


A 


— Cam tîrziu, logofete, îi zise Priboianu, uitîndu-se 
ia ceas, şi, luîndu-i foile, se aşeză la masă, c-un creion 
albastru, să le citească, căci — pentru motive ştiute — 
controla întotdeauna ştirile d-lui Alfred. 

— Cica mai slăbeşte-ne, nene, cu „consiliele de 
miniştri!" „Aflăm din izvor sigur că mîine la orele 
4 p.m. se va ţinea un consiliu de miniştri.” Ei şi ?.. Nu 
mai pune, dragă Bimbirică, informaţii de astea ! 

După ce mai tăia cu creionul cîteva ştiri bănuite, tri- 
mise foile la tipografie, îşi îndesă pe cap pălăria lui 


* A codălhi — a o sfecli, a da de ruşine. 


32 


moale, foarte veche, despre care Dan zicea într-o zi pri- 
vind-o cum sta pleoştită pe masă: „Domnule director, 
zău c-a-nceput să-ți semene ca un frate pălăria asta, 
uite, mă uit la ea şi văd figura d-tale". 

Erau douăsprezece. 

— Hai, băieţi, daţi-i zor, să ieşim la două! Hai, 
Dane. 

Acesta scria o notiță despre „Serata şcolară” a pen- 
sionului „Raspal". 

Priboianu se impacienta. 

— Sper că n-o faci în versuri. 

Afară îl întrebă, privindu-l în ochi cu o dragoste şi 
bunătate părintească : 

— Tu poate vroiai ceva lei ?... 

Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte. Avea trei 
sute de lei pe lună, pentru două foiletoane pe săptă- 
mînă, avea şi de la pension 1.500 de lei pe an, dar era 
foarte nepractic şi nechibzuit în privința paralelor. Nu 
ştia nici el singur cum se face de e vecinie în deficit cu 
leafa pe-o lună. 

— Aş vrea să mă duc pentru cîteva zile la Sinaia, 
zise plictisit şi evitînd de a răspunde direct la între- 
bare. 

Priboianu îi dete un bilet de-o sută şi îi spuse zîm- 
bind, ca unui copil: 

— Bagă de seamă să n-o pierzi. 

Era ceva din duioşia şi delicateța unei mame în iu- 
birea pe care-o avea Priboianu pentru Dan. Şi greu 
şi-ar fi închipuit cineva o aşa apropiere de sentimente 
între aceşti oameni. Priboianu, gros, vorbariţ, expansiv * 
cu toată lumea, zgomotos, iubitor de chefuri şi absolut 
străin de tot ce e artă. Dan, slăbuț, blajin, sfiicios cu 
lumea, pururea gînditor, contemplativ, figură şi tem- 
perament de artist. Avea mult în el din resemnarea, 
evlavia şi melancolia mă-sei. Ş-adesea îi revenea în 
minte, ca un tablou, atitudinea ei de sfîntă şi de mar-» 
tiră, o revedea, stînd îngenuncheată ceasuri întregi la 
icoane, cu ochii în psaltire, cu buzele tremurînd de-o 
şoaptă, pe care numai Dumnezeu o auzea, şi toată fi- 
gura ei tristă, scăldată într-o lumină stranie, ca la unii 
sfinți din cărţile bisericeşti... De unde venea oare lumina 


33 


aceea misterioasă, ce cădea ca o mîngiiere divină pe 
capul blînd şi nefericit al mă-sei ?.. El purta încă me- 
lancolia părinţilor ş-a copilăriei lui, pe cînd în Pri- 
boianu trăia nealterată veselia, francheţa şi spiritul de 
afaceri al fabricantului de la Cîmpulung. Dar amîn- 
doi buni, cinstiţi şi plini de milă pentru durerile altora. 
Făcuse cunoştinţă la birt, acum şase ani. Priboianu era 
mai mare cu zece ani; dar nu pentru asta-i zicea tu 
şi mă; aşa zicea el din prima zi la toţi acei cu cari 
vroia să păstreze raporturi amicale. Dan, însă, cu toate 
protestările acestuia, nu-şi putuse deprinde limba să-i 
zică altfel decît dumneata şi domnule director, fără nici 
o intenţie de a limita familiaritatea. 

La dejun Priboianu îl întrebă de ce nu s-apucă să 
fac-o carte didactică, o gramatică romînă, bunăoară, 
ar fi o afacere minunată. 

Dan zîmbi. îl seduse o glumă. 

— Domnule director, cred că asta nu-i în legătură 
cu suta noastră de adineoarea. 

Apoi îi explică cum ar trebui schimbat întreg siste- 
mul de învăţămînt ; azi şi programele, şi cărţile didac- 
tice, şi profesorii fac din şcoală o fabrică de spoială. 
De mic îl ia pe copil la „substantive, prepozițiuni, in- 
terjecțiuni”, şi el, sărăcuţul, se trudeşte, cu figura spe- 
riată, să le pronunțe, să-nvețe papagaliceşte ceea ce 
nici dascălul nu pricepe ; înlăuntru mintea lui doarme 
pentru şcoală, şi pe deasupra s-aşterne un lustru, o poj- 
ghiţă, care crapă şi cade cum dă de soare, şi de liber- 
tate, cum scapă de bidineaua dascălului. Şi bieţii băieți 
“trec prin şcoală ca printr-un loc de tortură. Desfătarea 
cu care la sfîrşitul anului, imediat după un examen, îşi 
aruncă şcolarul cărțile, caietele, tot ce-i mai aminteşte 
chinurile unei clase de care-a scăpat, este, poate, cea 
mai elocventă manifestare şi revoltă a conştiinţei lui 
în contra acestui sistem de al îndopa în silă şi pe ne- 
mestecate cu o hrană nepreparată pentru el şi impo- 
sibil de digerat. Cum să nu-i pară bine, cînd scapă de 
şcoală, că poate să uite, să-şi uşureze capul ostenit şi 
ameţit de-atîtea lucruri, pe cari nu le-a înțeles, nu le-a 
simţit intrînd în mintea şi-n viaţa lui, ca ceva cald şi 


34 


sănătos care se topeşte, se amestecă cu sîngele lui şi-i 
face bine. 

Dan se încălzea. Erau gînduri cari-l frămîntau pe el 
de mult, şi parcă simţea că i se limpezesc şi mai bine 
spuindu-le. 

— O gramatică romînă ?... Dar aceasta ar trebui să 
răsară, să crească din mintea şi vorba copilului, cum 
îi cresc dinţii în gingii, iar nu s- aşternem cu lopata 
definiții stupide şi forme goale, cari-l sperie şi-l ză- 
păcesc. O bună carte de lectură, cu explicări blînde, 
omeneşti, cari să-i arate înțelesul, funcțiunea şi viața 
fiecărei vorbe, să vadă copilul că limba e ceva viu, ot- 
ganic, să-i fie drag s-o înveţe, s-o priceapă bine în toate 
secretele dezvoltării ei; ...asta ar trebui mai întîi. Ce 
comoară de frumuseți doarme îngropată în poeziile 
poporului nostru, şi bieţii băieți habar n-au cîte cunoş- 
tinți ar putea ieşi de-acolo ! Ei îşi cheltuiesc o bună 
parte din energia şi spontaneitatea minţei lor crude 
pe tipicurile pedante, pe formulele goale” ale unei în- 
văţături artificiale. Ce dragoste să mai simtă pentru 
limba romînească bietul şcolar, cînd dascălul moțăie cu 
nasu-n gramatică şi crede c-acolo-i toată pricopseala !... 

Priboianu, cu coatele pe masă, se uita ţintă în ochii 
iui calzi, mobili, expresivi, îl asculta cu nesaț. 

Dan, uşurat ca de-o greutate ce-i apăsa mintea, res- 
piră adînc şi fața i se lumină într-un zîmbet ce părea 
că anunţă o glumă. 

— E, domnule director, am şi eu utopiile mele, de 
mult visez o şcoală, un ideal de şcoală, unde băiatul 
să vie cu plăcere, să-i fie drag să-nveţe, nu pentru o 
diplomă, ci pentru a-şi satisface neliniştea, nevoia fi- 
rească a minţii lui, o şcoală unde să nu fie examene, 
şi note, şi apel nominal, unde profesorul să fie un prie- 
ten bun al elevilor, pentru ca aceştia să-l iubească, să 
le fie dor de el cînd nu-i de față, să li se pară că-i 
aud mereu cuvîntul lui, blînd şi înțelept, toată viața 
să-şi aduc-aminte de ce-au învăţat cu el la şcoală... în 
sfîrşit, ce să-ți mai spun ? Cînd vei fi ministru de culte, 
îţi voi expune pe larg planul meu de organizare !...: 

Şi Dan sfîrşi c-un gest mare, exagerat, ca şi cum ar 
fi rîs de vorbele altuia. 


IV 


Dacă pleci din Bucureşti cu trenul care merge spre 
Predeal, după trei ceasuri de drum — bineînţeles acci- 
dentele nu intră-n socoteală — şi dacă lenea şi lipsa 

e dragoste pentru priveliştile naturei te țin pironit pe 
bancheta ta plină de purici — să nu te plîngi, citito- 
rule, că nu te-a prevenit nimeni — începi a vedea tot 
mai des nălucind pe la ferestre rampele podurilor, şi-n 
aceeaşi clipeală auzi vîjîind pe sub vagon o apă repede 
şi puternică, ce parcă numai cu acest vuiet al ei îți dă o 
senzaţie de răcoare ; apoi, dealuri neregulate, din ce 
în ce mai strînse, mai apropiate, încep a se ivi pe la 
ferestre, ca nişte pumni monstruoşi, amenințători, ce 
parc-ar voi să spargă geamul, să te provoace : scoală, 
călătorule, c-ai intrat în umbra îmbătătoare a Carpa- 
ţilor, scoală de vezi munţii cum se ridică nainte ca 
nişte domuri colosale în ruină, şi Prahova cum fuge, 
se îndoaie şi şuieră, ca un şarpe formidabil, sub roțile 
vagoanelor. Priveşte. S-a dus monotonia cîmpului ras. 
De-aci încolo, clipeşti, şi alt tablou, altă vedere ţi se 
deschide. Valea se îngustează, de o parte şi de alta 
maluri surpate, dealuri rupte, prăpăstioase, ca nişte 
animale fantastice, îşi arată pîntecele desfăcut, cu urme 
de rugină roşii ca sîngele, pe sus stînci urieşe, diforme, 
se încalecă, se-nghesuiesc, unele parc-au plecat, ş-o 
dată s-au răsgîndit, cîte un „in-folio"” gigantic îţi dă 
închipuiri fabuloase. Trenul urcă mereu. Din cînd în 


36 


cînd vezi şoseaua încingând ca un brîu puternic şoldu- 
rile munţilor. Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie, 
păstrând încă sălbătăcia şi răcoarea munţilor din cari-a 
ieşit, aci parcă se leneveşte, se-ntinde molatic, ca brațul 
ostenit al unei cadîne frumoase, aci spumegînd se re- 
pede cu furie şi strigă parcă de frica stîncilor ieşite 
din pămînt, ca nişte mâîni schiloade ce vor s-o cuprindă. 
Deodată vezi înaintea trenului că drumul se închide, 
un munte năruit astupă valea de-a curmezişul; dar o 
gură neagră se cască in masa vînătă de piatră, toţi se 
reped la geamuri să le închidă, intri-n întuneric. E pri- 
mul tunel apoi altul, şi valea se lărgeşte, codrii întu- 
necaţi îmbracă înălțimele, se întind, se scoboară tot 
mai aproape, valea se îngustează iar, în dreapta un pă- 
rete verde-închis — te miri cum stau copacii — dar 
în stînga începe să s-aşeze un platou la poalele brădi- 
şului, din care iese gol masivul Bucegiului *. Sus pe pla- 
tou apar vile, din balcoane copii şi bone salută trenul 
cu stăruitoare fluturări de batistă. Şi ce curios răsună 
pe-aici, repercutat, huruitul roţilor şi gîfiitul greu, pu- 
ternic al maşinei. Un şuier lung, speriat, aproape jalnic, 
trezeşte somnul codrilor, toată valea auieşte de-un ecou 
frumos, muzical... Sinaia. 


E dimineaţă ; apele aburesc ; somnoroase, vilele încep 
a-şi deschide bratele, țăranii cu cai pregătiți de ex- 
cursiune aşteaptă pe la porţi ; ; cîte un domn cu ochii 
împainjiniţi, în cămaşă de noapte, iesen balcon şi, 
scărpinîndu-şi coastele, stă cîtva buimac, cu privirea 
dusă, uitită ** — copacii par osteniţi, asudați: clopo- 
tul din deal, de la mânăstire, răsună ca-n pădure, clar, 
tremurător, duios. Piscurile munţilor se auresc. Sinaia 
e în umbră. Copii veseli, aduşi la grădină de bone ce 
fac pe melancolicele, se joacă, aleargă, sub picioruşele 
lor sună prundul de pe aleele dispuse în amfiteatru, 
între cele două oteluri principale. începe lumea să 
iasă la plimblare. Jos, în parcul de sub ferestrele hote- 


* In ambele ediţii antume : Bugegiutui. 
** Uitt — distrat, visător. 


37 


lului „Caraiman", sa înfiinţat obicinuita partidă de 
crochet *. Mulţi tineri se opresc în loc să privească, 
nu că jocul în sine ar prezintă vreun interes pentru 
spectatori, dar între parteneri sunt cîteva domnişoare 
drăguţe, şi între acestea, în primul rînd, e cunoştinţa 
noastră de la pension, Ana Racliş. Şi, oricum, e o 
plăcere să te uiţi la o fată frumoasă. Dacă pe stradă, 
şi-ntorci capul după ea, şi parcă-ţi pare rău că trece 
aşa, inconştientă de ce fior îți lasă ; dar cînd poţi cea- 
suri întregi să stai deoparte şi s-o priveşti cum umblă, 
cum rîde, cum îşi ridică braţele, cum îşi mlădie trupul... 
Cel puţin, aceasta trebuie să se petreacă în gîndul dom- 
nişorilor de pe de lături, cari de-o oră nu găsesc altă- 
ceva mai bun de făcut decît să se uite la un joc despre 
care sunt de acord cu toţii că e cît se poate [de] anost 
şi la care-ar fi foarte fericiți să ia şi ei parte. 

Ana, c-o pălărie mare de paie dată cam pe ceafă, 
într-o rochie de flanelă albă cu dungi albastre, umbla, 
legănîndu-şi capul şi trupul ca un copil răsfăţat, vorbea 
tare, rîdea de toate cele. Privirea, gesturile, toată ființa 
ei avea un aer ştrengăresc, care-o prindea de minune. 
Un ofițer din roşiori iar îşi ciocni tocurile şi, drept 
ca-n faţa unui superior, nu ştiu ce-i mai spuse — ceva 
de haz, probabil, că ea începu să rîdă cu hohot şi, ridi- 
cîndu-şi capul, ca o vrabie care bea apă, o dată conteni 
din rîs şi făcu ochii mari ca de ceva neaşteptat... 

— A, domnu Dan, bună dimineaţa, cînd ai venit? 
Dă-te jos, c-am să-ți spun ceva. 

Şi toţi se uitară în sus, să vadă cu cine vorbeşte; 
dar nu văzură nimic. 

Dan se sculase pîn-a nu se lumina bine de ziuă. în 
otel dormeau toţi. Se-mbrăcă mai mult pe-ntuneric şi, 
deschizînd fereastra care dădea-n grădină, începu să 
privească cum se dezvălesc încet din umbră şi parcă 
cresc în desişuri negre de copaci vilele cochete ale 
acestui orăşel de munte, singurul adăpost răcoros mai 
aproape de capitală ; şi fantazia lui, pururea darnică, 


* Crochet — joc în aer liber, în care mai multe persoane 
lovesc, rînd pe rînd, cu un ciocan nişte bile mici de lemn, fă- 
cîndu-le să treacă, după anumite norme, printr-p serie de arcuri 
înfipte în pămînt. 


îi «puse să-şi aleagă una, care i-o plăcea ; şi el îşi alese 
)una micuță — de-abia se zărea într-un boschet de 
brazi — pe dealul din faţă ; dar n-apuca să se insta- 
leze bine, şi îi veneau o mulţime de prietini, şi nu-n- 
căpeau toţi, atunci îşi alegea una mai mare... ş-adecă 
de ce nu şi-ar lua-o pe cea mai bogată şi mai încăpă- 
toare ?... să-şi aibă fiecare odaia lui, mobilată frumos ; 
pe lîngă asta, avea, bineînțeles, o bibliotecă frumoasă 
ş-un venit... ca să poată trăi şi iarna, să lucreze, să 
scrie, cu prietinii — să fie o întrecere între ei; fiecare 
să scrie în secret de ceilalți, şi cînd va isprăvi, să-i adune 
pe toţi şi să le citească. Se gîndea la cele mai însem- 
nate talente ale timpului său : poetul Stelian, care dă- 
duse deja Literaturei romîne un volum de poezii de cea 
mai mare originalitate ca adîncime de gîndiri şi ca 
tăietură de vers şi care era nevoit să-şi cheltuiască tot 
focul, toată splendoarea inteligenţii lui scriind articole 
politice la un ziar de partid, umplîndu-şi sufletul iui 
delicat şi visător de proza amară a unei vieţi de intrigi 
şi de lupte viclene şi meschine, din cari el, în orice 
caz, va ieşi învins şi nenorocit; dar bietul Graur, unul 
din cei mai buni nuvelişti romîni, lucrînd şapte ceasuri 
pe zi la contabilitatea Ministerului de Interne, unde 
toţi şefii de birou se cred mult mai deştepţi decît el, 
şi-şi fac semne cînd îl întreabă cîte ceva, şi glumesc 
pe socoteala hainelor lui cam vechi, a umbletului, a 
pieptănăturei şi a tot ce li se pare caraghios, fiindcă 
iese din sfera aşteptărei şi priceperei lor ; dar Petroni, 
scriitorul dramatic care a dat teatrului romînesc primele 
piese, pline de viaţă şi de talent, şi care se zbuciumă 
de atîţia ani în întreprinderi comerciale, pentru a căror 
reuşită se cere spirit practic şi o mulțime de alte însu- 
şiri pe cari el nu vrea să se convingă că nu le are... * 
şi Dan îi lua pe toţi şi-i ducea cu el departe... acum 
nu mai vroia la Sinaia, îi ducea cu el la o moşie mare, 
unde fiecare-şi avea vila lui separată, înconjurată de 
arbori seculari, acolo scriau capodopere, moşia lor de- 
venea centrul intelectual şi artistic al ţărei, vara ple- 
cau cu toţii în străinătate. Unde era el, cînd gălăgia 
de sub fereastră îl deşteptă. Se uită jos; deocamdată 


nu cunoscu pe Ana, dar glasul şi rîsul ei îl asigurară 
imediat că sub pălăria aceea mare era ea. 

De un ceas o privea cum se joacă, zglobie, veselă, 
ameţită, ca de un vin tare, de propria ei tinereță şi 
sănătate. Şi toate gîndurile lui se abătură asupra acestei 
vieţi curate, pentru care lumea nu era încă decît vis şi 
lumină. 

Rămasă fără mamă la vîrsta de nouă ani, Ana cres- 
cuse pînă la 16 ani în pensionul doamnei Raspal. Fa- 
milia ei făcea parte din vechea aristocrație a capitalei. 
Sora ei mai mare era măritată cu Nicu Lambrino, mi- 
nistru de culte pe vremea aceea ; tată-său, un om fără 
multă învăţătură, dar bun şi plăcut la vorbă, venea 
mai în fiecare duminică c-o cutie mare de bomboane ; 
Ana aştepta, gătită ca de bal: avea rochii multe, de o 
eleganţă şi de o scumpete ce nu se potrivea de loc cu 
vîrsta ei. Tată-său o ducea la Şosea, la „Capsa”, la 
teatru ; o dată a dus-o şi la club, dar copila, sastisită 
de-atîta lume străină, ta apucat de pulpana jachetei 
şi, gata să plîngă, la rugat s-o ducă la pension. în 
şcoală învăţa numai ce-i plăcea ei şi intra în clasă cînd 
voia. Uneori o apucau toane de răutate: ţipa, spunea 
mici obrăznicii guvernantelor şi chiar directoarei ; altă 
dată se ducea c-o cutie plină de bomboane-n grădină, 
fetele se strîngeau în jurul ei, cele mici întindeau mî- 
nuţa, închizînd din ochi ca pisicele ; ea deschidea cu- 
tia şi, luînd cîte-o bomboană, o ridica în sus, se făcea 
c-o dă şi o scăpa jos, unde o strivea imediat cu piciorul, 
ş-o amesteca bine cu țărna, ca şi cînd s-ar fi temut să 
nu adune cineva frimiturile; după ce le chirfosea * 
aşa pe toate, învinețind de răutate şi de pofta distru- 
gerii, rupea cutia şi, aruncînd bucăţile, apucată de un 
hohot, jumătate rîs, jumătate plîns, fugea în odaie — 
avea odaia ei — unde se încuia cu cheia şi nu ieşea 
pînă seara. Cîteva zile nu mai vorbea cu nimeni. Apoi 
deodată — în timpul unei recreaţii — începea să îm- 
brăţişeze pe camaradele ei de clasă şi, deschizîndu-şi 
pupitrul, le împărțea bomboane, gravuri, cutii, creioane 
colorate şi tot ce avea acolo, tot tezaurul ei de ni- 


* A chirfosi — a strivi, a terciui. 


40 


micuri scumpe, pînă la piesele de aur, cari constituiau 
banii ei de buzunar, dedea tot; şi ochii îi scînteiau de 
bucurie, mâînile-i tremurau ; era o criză nervoasă, o 
adevărată beţie de a risipi, de a-şi arăta toată vanitatea 
ei de fată bogată şi răsfăţată. 

Dan îşi aducea aminte ce rîs impertinent avea la 
început, la lecţiile lui, şi cum îl strîmba şi-i reproducea 
gesturile, pe cînd el vorbea ; din cînd în cînd o fixa» 
urmîndu-şi şirul, cu o privire blîndă, apoi cîte-o mică 
aluzie în cursul lecţiei, şi Ana, mai întîi agasată, în* 
urmă, învinsă şi oareşicum umilită de atîta răbdare şi 
bunătate pe care nu izbutise s-o tulbure, sfîrşi prin a în- 
ţelege ş-a se căi; după două luni îl rugă s-o asculte şi pè 
ea, spunînd c-o adorabilă naivitate că-i place psicologiai 
şi literatura şi s-a hotărît să le înveţe serios. Directoa- 
rei nu-i venea să creadă, tot pensionul s-a crucit de 
această minune. Cînd a împlinit şaisprezece ani, n-a. 
mai vrut să stea în pension. Soră-sa o ducea în toate 
balurile. Din cînd în cînd venea încă pe la lecţiile luL 
Adesea o vedea la teatru, ş-atunci ochii lor, în mulţime, 
găseau parcă o plăcere nouă de a se întîlni, de a-şi căuta 
o linie de privire printre capetele care se mişcau şi de 
a-şi trimite gînduri de mulțumire, de ascunsă înțelegere, 
de simpatie. în cursul săptămînii se vedeau la şcoală, 
ochii lor nu se mai priveau aşa ; ea părea că aduce în. 
creţii rochiei ei de mătase ceva din frivolitatea şi co- 
chetăria balurilor în cari fusese. 

Soarele era sus, şi Dan, cu coatele amorţite, tocmaE 
se ridica să plece, cînd Ana dădu cu ochii de el şi-l 
strigă. El se roşi, se retrase iute de la fereastră. îi părea 
rău c-a stat atîta... Şi ea, ce idee să-l strige aşa tare 
în faţa atîtor necunoscuţi! Un moment se gîndi să nvu 
se ducă, dar ar fi fost ridicul. îşi aprinse o ţigară şi, 
îndesîndu-şi pălăria pe cap, ieşi cu un aer plictisit. Ea-K 
sări înainte, întinzîndu-i mîna de departe. 

— Dă-mi voie să-ţi prezint pe nepotu-meu, Albert 
Lambrino ; dorea de mult să te cunoască. Vezi ce nepot 
mare am eu ? 

Un tînăr nalt, alb la față şi frumugşel, cu părul blond*, 
scurt şi creţ, se apropie de Dan şi puţin jenat la început, 
îi spuse că învaţă literile la Berlin, unde studenţii ro- 


41 


mîni au fundat o societate literară, un cerc în care 
se citeşte cu dragoste şi se discută tot ce se produce în 
literatura noastră. 

— Acolo numele d-voastră e cunoscut şi iubit de toţi. 

în ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, 
de a sorbi cuvintele lui Dan, ca să aibă ce duce cama- 
razilor lui de la Berlin. 

Nimic din fumurile şi strîmbăturile feciorilor de 
bani gata. De la cele dintîi vorbe ale acestuia, dispo- 
ziţia şi figura lui Dan se schimbă. Totdeauna în atenția 
şi interesul pe care ni-l arată un nou cunoscut, sufletul 
nostru găseşte o plăcere, o sete irezistibilă de a se dez- 
văli, de a-şi cuceri parcă o nouă simpatie, şi nu ştiu 
ce fior de virginitate încălzeşte şi cheamă afară cele 
mai intime gînduri ale noastre. 

Ana îi privea cu un zîmbet de mulțumire cum steteau 
amâîndoi deoparte şi-şi vorbeau, ca doi buni prieteni 
cari nu se văzuseră de mult. Crochetul se isprăvi. Ana 
veni lîngă ei. 

— Haideţi de-aici, că bate soarele. 

Şi tustrei porniră, păşind încet prin alee, pe unde 
mai era puțină umbră. Dan vorbea de cercurile literare 
din Bucureşti, de mişcarea intelectuală care se începe 
acum cu tinetimea care se ridică ; în linii repezi schița 
figurile scriitorilor mai însemnați şi felul lor de a în- 
ţelege arta. 

în faţa otelului „Eduard" se opriră. Albert îl rugă 
să dejuneze împreună cu ei. în restaurant, bătrînul 
Racliş citea un ziar; era singur la o masă cu vro zece 
tacîmuri. 

— Tocmai te citisem, domnule Dan, ia şezi colea... 
Ano, uite Alarma, e un articol de domnu Dan. Ştii 
cum citeşte ea ş-adună tot ce scrii? Uite-aşa are-un 
teanc acasă. 

Şi bătrînul îşi rîdică cît putu palma deasupra farfu- 
riei. Apoi începu a se plînge de picioare şi de inimă, 
mai ales de inimă. Nu putea să umble mult pe jos. 
Avea numai cincizeci şi cinci de ani, dar era alb tot şi, 
cînd punea mîna pe ceva, îi tremurau degetele. In 
ziua aceea părea mai abătut, mai bătrîn. 


42 


Dan se sculă in picioare şi salută, puţin jenat. Era 
familia lui Racliş : ginerele şi fiica lui, ş-o fetiţă de vro 
nouă ani, cumnatu-său Peruianu, cu alți doi copii... 

Atît zîmbetul afabil al domnului ministru, cît şi im- 
perceptibila închidere de ochi a doamnei păreau a 
spune : „Degeaba te emoţionezi, băiete, că noi nu te 
băgăm în seamă”. 

Dan, între Racliş şi Albert, vorbea încet despre căl- 
durile şi starea sanitară a capitalei, pe cînd ceilalți plă- 
nuiau pe franţuzeşte o excutsiune la Peşteră. 

Ana se aplecă spre Dan, pe la spatele tînărului Lam- 
brino. 

— Vii şi d-ta mîine cu noi. 

Dan ezita. Dacă în acest noi, gîndea el, n-ar fi atîtea 
tnutre insuportabile... 

— Dar nici nu mai încape vorbă, desigur că merge 
fi d-nul Dan cu noi. 

Şi Albert îl rugă cu atîta insistență, că-l înduplecă. 

— Dacă n-ai fi mers d-ta, nici eu nu m-aş fi dus, 
zise Albert, cu ochii plini de mulţumire. 

Ana îşi întoarse capul, puţin ironică. 

— Bre, ce prietenie ! 

Dar imediat îşi luă seama şi, schimbînd tonul şi fi- 
gura, cu o mobilitate de actriță, se grăbi să repare im- 
presia rea ce o făcuse amîndurora. 

— Vezi Albert, trebui să-mi fii recunoscător, nu- 
mai mie-mi datoreşti asta. 

După masă Dan se duse să-şi scrie foiţa pentru jur- 
nal, ca să fie liber a doua zi. Era cald. Lumea se re- 
trăgea prin odăi. Pe-o bancă umbrită de brazi, Ana citi 
cu Albert articolul din Alarma. Eta o dare de seamă, 
asupra unei cărți de curînd apărute în Franţa: 
L'irreligion de l'avenir * de Guyau:. După ce expunea 
în scurt cuprinsul volumului, arăta influența binefăcă- 
toare pe care o va exercita asupra tinerimei, filozoful 
modern ce deschidea, prin ideile lui generoase şi uma- 
nitare, un nou cîmp de cercetări şi de discuţii, un nou 
mod de a înțelege lumea şi viaţa. „Veacul care vine, 
sfîrşea articolul, s-anunță bine. Peste melancolia şi des- 
curajarea pe care a împrăştiat-o în sufletele noastre, a 


* Lipsa de credinţă a viitorului (fr.). 


43 


tinerimii de azi, filozofia amară şi dizolvantă a lui 
Schopenhauer, glasul lui Guyau se ridică, mâîntuitor, 
ca un cîntec profetic, divin, care cheamă la viață şi 
la simpatie.” 

— Ce cap distins, zise Albert gînditor, şi cum 
seamănă c-un profesor tînăr de la Berlin, Ering ! 

— Da' să vezi lecţii ce face la pension ! Noi rămiî- 
neam cîteodată extaziate, şi cînd ieşea din clasă, nici 
nu mai ştiam unde ne găsim. 

— Păcat că nu-i tata altfel de om; i-aş spune să 
facă cunoştinţă mai de-aproape cu el. 

— Aş, n-ai idee ce sălbatic e. Eu m-am mirat gro- 
zav că vrea să meargă mîni cu noi... Uite Drăghici! 
Uf, ce asomant* e! 

Era ofițerul de roşiori. îşi zornăi pintenii într-un 
salut milităresc. 

— Ce-aţi hotărît, domnişoară, pe mîine? Mergem 
la Peşteră ? 

— Da, şi s-a mai mărit caravana, merge şi d-nu Dan. 

— N-am onoarea. O fi tînărul balaoacheş de azi- 
dimineaţă... 

— E profesorul meu, domnule Drăghici, şi unul din 
cei mai talentaţi scriitori. E de mirare că nu ştiţi încă. 

— Scuzele mele, domnişoară ; vedeţi, noi, ăştia, mi- 
litarii, nu prea suntem în curent cu literatura. Care 
va să zică, mîine dimineaţă... la drum ! 

— Şi sper că nu veţi mai dispreţui aşa pe noul 
nostru companion. 

— A, dimpotrivă, voi prezintă omagiele mele cele 
mai sincere domnului... cum i-aţi zis, vă rog ? 

Albert, roş, simţf că-i vîjîie sîngele-n urechi şi avu 
nevoie de-o rară stăpînire de nervi ca să poată spune, 
fără să tremure : 

— Domnule locotenent, vă găsesc ironia cam... de- 
plasată ! 

Drăghici se făcu alb ca hîrtia. în spaima lui de-un 
scandal cu fiul ministrului, se agăţă de prima scăpare, 
o minciună îi fulgeră prin minte şi-i readuse imediat 
sîngele-n obraz. 


* Asomwant — plictisitor, pisălog. 


— Ei, vedeţi cum v-am mistificat *, eu ştiu foarte 
bine pe dl Dan şi sunt unul din cei mai pasionaţi 
admiratori ai talentului lui... E adevărat că mrl cunosc 
personal, dar am citit tot, l-am auzit şi la Ateneu — 
ce conferință... superbă, pe onoarea mea. 

Şi Albert i-a făcut loc pe bancă, ş-au mai citit o 
dată articolul din Alarma. 

în timpul acesta, tatăl Anei, în odaia sa de la otel 
»Eduard"', făcea o penibilă siestă. Trebuia să plece 
în străinătate, să facă un consult pentru boala lui de 
inimă ; dar era în întîrziere cu trei rate la credit — 
nu-l mai puteau păsui ; erau şi alte datorii de plătit, 
moşia era scoasă in vînzare, avea un teanc de somațţii 
pe cap, nu putea să lese încurcătura asta în urma lui. 
Cine ştie, poate e nevoie de-o operaţie, poate moare. 
Şi cum rămîne Ana? A, vedea el bine că de cîțiva 
ani se pierde-n datorii, se-nfundă **, ca-ntr-un pămînt 
moale, cel sorbea încet, pîn' la glezne, pîn' la ge- 
nuchi, pîn' la brîu... Ştia, dar nu credea, c-o să vie 
aşa curînd... Şi mintea lui parcă se temea mai mult de 
cuvîntul „ruină decît de efectele ei. 

— întoarce, te rog, cheia... Aşa, să nu ne mai tul- 
bure nimeni. 

Avea ceva solemn bătrînul în liniştea lui. Ginere-săus 
era agitat, posomorit şi respira zgomotos. 

— Uite, dragă Nicule, cum stăm. 

Şi scoțînd carnetul, întinse un creion ş-o foaie de 
hîrtie lui Lambrino şi-ncepu a-i dicta sumele datorate, 
cu indicarea dobînzii şi scadenţei lor. 

După două ceasuri de socoteli, rezulta: vînzînd 
moşia, s-acopereau toate datoriile, cari se urcau la vro 
cinci sute de mii de franci. îi mai rămînea o casă în 
Calea Victoriei, pe care-i oferea Zissimo Avlami, ban- 
cherul, o sută optzeci de mii de franci; 

Bătrînul tăcu. Aştepta un cuvînt de la ginere-său. 
Acesta era agitat; lăsă creionul pe masă şi oftă. Privi- 
rea bătrînului îl întreba, îi cerea un răspuns. 

— Ce să faci? Vinzi şi casa şi... ne-mplineşti nouă 
zestrea, dumneata ai cu ce trăi, ai pensia... 

* A mistifica — a induce în eroare ; a înşela. 

** în ediția 1896 : se cufundă. 


— A, nu-i vorba de mine, dragă Nicule, tu uiţi că 
mai am o fată; Ana cum rămîne ?.. 

Şi ochii i se umeziră, glasul începea să-i tremure : 
bătrînul adora pe Ana. 

Lambrino se impacienta. 

— Cu Ana? Ce sunt eu de vină ?.. îi rămîn patru- 
zeci de mii de franci, uite, mai renunțăm noi la zece 
mii din ce ni se cuvine; cincizeci de mii... ce vrei 
să-i facem P... 

— Bine, dragă, nu te supăra... ai dreptate... ne-am 
înțeles, rămîne-aşa... 

Lambrino ieşi; bătrînul încuie uşa după el. Cînd s-a 
însurat, avea patru moşii mari; ş-asupra împrejurărilor 
în care le-a vîndut, gîndurile lui se opreau acum ca la 
nişte date importante, ce-i împărțeau viaţa în epoce 
deosebite. Ana s-a născut... înainte de vînzarea Cristeş- 
tilor ; Caterina, nevastă-sa, a murit în anul în care a 
vîndut Sălcuţa, a treia moşie. Atîţia ani fusese prefect, 
apoi ambasador pe la curțile străine, fără să primească 
un ban de la stat. „Cine are avere e dator să-şi slu- 
jască ţara lui fără leafă ; destui lefegii are țara asta." 
Aşa zicea el, şi, pe unde a fost, a lăsat amintiri de 
luxul şi de dărnicia lui de „boier mare". Dar acum îşi 
făcea mustrări, suferea, nu pentru dînsul, el a trăit... 
Cum nu s-a gîndit la Ana? A fost slab, laş, fără 
voinţă. S-a lăsat dus de nas şi tras pe sfoară de toți 
şarlatanii cari-l linguşeau ca să-l adoarmă; şi l-au 
adormit. Cum nu s-a deşteptat, cum nu s-a gîndit la 
copilul lui ? Un sentiment de groază, analog cu acel 
pe care-l avem cînd ne visăm căzînd de la înălțimi 
mari, îi strîngea inima ; i se părea că-nnebuneşte. Se 
vedea vinovat, neputincios, netrebnic în fața unui ire- 
parabil dezastru. 

Ca o lumină tremurătoare de opaiţ, care aruncă pe 
păreţi în proiecţiuni mari, fantastice, umbra lucrurilor 
de nimic, conştiinţa lui slabă, nedeprinsă cu nevoile, 
apucată de o frică de sălbatic în fața vieţii pe care 
n-o înțelegea, îi exagera toate în proporții spăimîn- 
tătoare. 


Pe cai de munte, mărunți, puternici şi cuminţi, „ca- 
ravana!! urca la pas printr-o rărişte de mesteacăni. 
Peruianu cu Lambrino, înainte, discutau politică şi fi- 
nanţe. Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea 
afaceri cari nu mai erau mediocre. Foarte activ, tot- 
deauna grav la faţă şi la vorbă, de o cinste exemplară 
în lucrurile mici, şi de o rară prudenţă în cele mari. 
Era de patruzeci şi cinci de ani şi-şi păstra curată re- 
putaţia lui de om drept şi dezinteresat. De opt ani 
administra averea unei milionare bătrîne, care trăia la 
Paris. Lumea ştia că-i bogat, dar cît îi de bogat, asta 
el o ştia. Numai zestre luase aproape un milion. Ne- 
vasta lui, soră cu Racliş, o femeie limfatică, bolnăvi- 
cioasă, sta mai mult în casă şi-şi îngrijea de cei patru 
copii, doi băieţi mici, fetiţile mai mărişoare, frumuşei 
toţi ca nişte îngeraşi. îşi iubea bărbatul şi se uita la el 
ca la un om superior, impecabil, a cărui seriozitate, 
posomorîtă, aspră uneori, era pentru ea semnul exterior, 
îmbrăcămintea firească a forței ş-a distincţiei lui. De 
altfel, ea ştia bine că nici în lume Mişu ei nu prea 
vorbeşte, şi zîmbetele lui sunt remarcate şi se ţin minte 
ca nişte evenimente. 

Dar el muncise, muncise mult ca s-ajungă aci. Şi nu 
trebuie să se uite c-avea şi ceva stare de la părinți cînd 
s-a însurat. Cine în adevăr se ridicase vertiginos de 
repede şi de sus era prietenul Lambrino. Fiul unui 
arhitect, care s-a sinucis în urma unei antreprize neno- 


47 


roche, se văzu la vîrsta de 20 de ani rămas fără nici 
un sprijin la Paris, unde-l trimesese tată-său ca să facă 
arhitectura. Prietenii îl ajutară vro două luni, îl sfă- 
tuiau să se întoarcă în țară, să facă Dreptul ; era băiat 
frumos, vioi şi seducător la vorbă. De două ori au 
făcut chetă studenţii pentru repatrierea nefericitului lor 
amic. Era în timpul expoziţiei „celei mari”. De-o lună 
toţi îl credeau dus — dispăruse. Dar într-o zi un prie- 
ten îl întîlni în expoziţie la braţul unei rumene negusto- 
iese — se vedea după găteala ei zorzonată şi bătătoare 
la ochi — ceva mai în urmă, o fetiță de vro paispre- 
zece ani amețea cu nesfîrşitele-i întrebări pe-un domn 
gras, cu figura plictisită, a cărui vestă albă se întindea 
la infinit pe-o burtă fenomenală. După un ceas îl în- 
tîlni iar, de astă dată domnul cu burtă lipsea. Mai 
tîrziu au aflat prietenii că Lambrino devenise insepara- 
bilul doamnei şi domnişoarei Marcachi Spiridon, spre 
“marea mulțumire a soţului, care numai astfel putea să-şi 
petreacă în linişte toată ziua la expoziţia de maşini şi 
industrie, singura secție care interesa comerciul său ; 
căci el nu venise atîta drum ca să caşte gura la fleacuri 
şi la tablouri cari reprezintau femei despoiate; el ve- 
nise să facă cumpărături şi comande pentru marile lui 
-magazii de fierărie din Bucureşti. Patru ani după asta, 
Lambrino se însura cu domnişoara Marcachi. Lumea 
spunea că trecuse cam ostenit din braţele mamei în 
braţele fiicei; dar lumea spune multe ! Capitalul so- 
crului îi asigură un colegiu* în capitală. în Cameră se 
distinse ca un orator de forță. Citise cu pasiune biogra- 
fiele oamenilor mari politici, discursurile lor le ştia pe 
-dinafară ; ambițios, fără scrupule, dar dulce la vorbă 
şi mlădios cu toată lumea, înțelegînd perfect jocul gru- 
parilor politice ale zilei, el, în nerăbdarea lui juvenilă, 
se ilustră chiar din prima legislatură prin cîteva volte ** 
de o adresă şi agilitate în adevăr artistice. „E un băiat 
cu viitor mare", spuneau bătrînii. După trei ani avu 
durerea de a-şi pierde soţia. îi rămînea un singur copil, 
Albert. La un an se însura cu d-şoara Racliş. Era grăbit. 

* Un loc în Camera deputaţilor, pe atunci împărţită în patru 


„„colegii” după venitul alegătorilor. 
** Voltă — trecere bruscă de la o concepţie la alta. 


48 


Viaţa-i scurtă. Cu această a doua zestre atingea milio- 
nul. De cînd îl visa el! întărit, armat, se aşternu voini- 
ceşte pe lucru, şi portofoliul ministerial, după ce-i tre- 
cuse pe la nas de vro două oti, veni într-o bună dimi- 
neață si i se aşeză frumuşel la subțioară, ca cel mai 
firesc lucru din lume. 

Amîndoi călăreau alături, Peruianu — robust, pu- 
ternic, sîngeros ; figura lui îşi ascundea trăsăturile subt 
o barbă neagră stufoasă, din care se vedea numai nasul, 
umerii feței şi ochii, nişte ochi mici, şerpeşti, de o căută- 
tură glacială ; Lambrino, zvelt, rîzător, părea cu mult 
mai tînăr decît Peruianu, deşi erau cam de aceeaşi 
vîrsta — o mustață blondă, pe figura lui de porțelan, 
un nas subțire, puţin coroietic, şi ochii, ochii lui dulci, 
fermecători la privire, îi păstrau încă toată vioiciunea 
şi frumusețea, cari-au jucat un rol atît de însemnat în 
strălucita lui carieră. La vro douăzeci de paşi îndără- 
tul lor veneau doamna Lambrino, Ana şi Drăghici, 
care spunea desigur nostimade şi ghiduşii de-ale lui, 
căci s-auzeau hohotele de rîs pînă la Dan, care era în 
urmă de tot, cu Albert. Trei țărani, pe jos, duceau 
merindele, pardesiurile şi umbrelele. Un cuţulan de 
stînă, lăţos, cu urechile tăiate şi chior de-un ochi, 
mergea pe lîngă calul lui Dan; uneori îşi ridica spre 
călăreț ochiul lui trist şi blînd, rugător, parc-ar fi vrut 
să spună : „Cred că nu vă supăr că merg şi eu". în- 
dărăt, dintr-o zare de codru, soarele răsărea încet pe-un 
cer de un albastru cald şi fără pic de nor. Albert vor- 
bea de viaţa studenţilor de la Berlin, de profesorii de 
acolo, de mişcarea ideilor socialiste. Văzuse pe Lassalle 
şi-l auzise vorbind la o întrunire de lucrători: un ade- 
vărat fascinator; ochii, glasul, convingerea cu care 
vorbea dădeau figurii lui frumoase ceva de apostol 
inspirat, de zeu, care creează numai cu farmecul cu- 
vîntului. Din cînd în cînd îşi întorceau capetele şi pri- 
veau, peste vîrfurile copacilor, cari se lăsau în urma 
lor, se afundau ca-ntr-o prăpastie. O altă caravană 
zgomotoasă venea din urmă; erau vro zece, cocoanele 
ţipau, toţi rîdeau şi-şi încurcau * caii la deal, lovindu-i 


* A-şi încurea. — a-şi face caii să se întreacă alergind. 


49 


mereu cu varga peste ochi şi cu călciiele-n pintece, 
ş-într-un strigăt ş-o gălăgie infernală trecură înainte, 
aproape la fugă. 

— Ce bestii! zise Dan, arătînd cu dezgust spre 
ceata care se depărta, cu zbierate şi scălămbăieri de 
sălbatici. 

Mai la deal ajunseră pe Ana, care se răzleţise şi-i 
aştepta subt un fag bătrîn, surîzîndu-le de departe, dră- 
gălaşă sub pălăria ei de paie, ale cărei borduri largi 
onduiau la fiecare mişcare. Un voal alb, uşor înnodat 
sub bărbie, îi flutura pe sîn încet, de-o abureală de 
vînt — părea o chemare discretă, un semn delicat, 
timid, abia înţeles, ca tremurarea primului gînd amoros. 

— Bine, n-aţi mai isprăvit? Mai vorbiţi şi cu noi. 

Dan surîse. 

— Bag seamă, căpitanul şi-a isprăvit repertorul. 

Ana se uită curios în ochii lui Albert. 

Pădurea părea că nu mai are sfîrşit. Caii se ghemuiau 
pe tăpşanele repezi; cîte-un plescăit de copită răsuna 
ca-ntr-o catedrală. Ana, dreaptă şi zveltă în rochia ei 
albastră-închis, ale cărei poale acopereau de amîndouă 
părţile şaua şi coastele calului, pînă la scări, îşi mlădia 
trupul după mişcările calului : era o legănare de pan- 
teră, ceva indefinit, care se suia de la talie şi, cuprin- 
zîndu-i sînul şi umerii rotunzi, îi şerpuia ca o undă de 
lumină pe la gît, prin părul ei blond ridicat la ceafă... 
era ceva misterios, care-ţi dedea fiori. 

— Ba nu, zău, domnule Dan, de ce nu eşti gentil, 
să ne spui o poezie ?... 

Şi ochii ei se închideau lingugşitori, c-o înclinare de 
cap rugătoare şi grațioasă. 

Albert insista şi el. 

— Serios că nu ştiu nimic pe dinafară, cum credeți 
că v-aş lăsa să mă rugaţi atîta ? 

— Uite, ce frumos ar fi, pe-aici... 

Acolo copacii, mai deşi, făceau ca un interior. Ea tre- 
bui să-şi plece capul, se tupila pe sub ramuri, cu mişcări 
de păsărică. 

— Da, zise Dan, ce frumos ar răsuna un clavir aici! 

'Tustrei erau veseli, în una din acele stări de ebrietate 
sufletească cînd rîsul parcă e în aer şi te îmbată cu un 


50 


miros tare, de care strănuți, cînd faci un haz copilăresc 
de toate nimicurile şi ai o poftă nebună de spus prostii. 

Cu o fantazie de caricaturist dezvoltară gîndul lui 
Dan : un piano, dus în excursiune... apoi o idee ameti- 
cană : un cal, care ar fi şi piano, cu coardele-n burtă, 
cu clapele pe coamă şi cu pedalele-n scări, şi domni- 
şoara Ana cîntînd Pastorala de Beethoven, şi cum calul 
Anei se tot prăftuia* de muscă fluturîndu-şi coada, altă 
toană de rîs: un piano â quene **... coada era deja, 
mai lipsea piano. 

Apoi tăcură, ca şi cum ar fi ostenit de-atîta rîs. Un 
ţînc, de vro şapte ani, un țăran în miniatură, scobora 
nişte capre devale, cuminte şi serios. 

— Da' a cui îs caprele astea, băiețaş ? întrebă Albert, 
numai aşa, ca să-l audă vorbind. 

— Ale noastre, şi-şi ținu drumul, convins că ta lu- 
minat deplin, fără să-şi ridice de pe ochi căciula mare 
cît el, ca să vadă cine la întrebat. 

Ana deveni serioasă, ca o umbră îi lunecă pe faţă. 
Dan o înfăşură într-o privire caldă, apoi îşi lăsă ochii 
în jos, caii lor se apropiară puţin, un moment piciorul 
lui îi atinse rochia. 

Apoi, deodată, ea-şi întoarse fața spre Dan, ca şi cînd 
ar continua o conversaţie. 

— Grozav aş vrea să te văd cînd *** scrii... 

Şi cum Dan se uita la ea cu aerul unui om care 
nu-nțelege, ea urmă : 

— Să stau odată deoparte, fără să ştii că-s eu acolo, 
să văd cum eşti cînd scrii. 

— Cum să fiu? Ca şi-acu, doar c-atunci sunt 
plictisit. Ori dumneata-ţi închipui poate-o figură inspi- 
rată, cum 'ei fi citit prin cărți... 

Albert rămăsese puţin în urmă şi vorbea cu unul din 
ărani. Gîndul c-ar putea fi o apropiere de sentimente 
ntre Ana şi Dan, că şi-ar putea spune cuvinte gingaşe 
momentele acelea, îl încînta ca o idilă dulce ce se 


ve 


> 


* A se prăftui — a se feri cu coada, ca şi cu praftoriţa 
(unealtă cu care se aţiţă focul prin stropire). 
** Pian cu coadă (fr.). 
*** In ediția 1896 : cum. 


urzea subt ochii lui, sub discreta lui protecţie. Cum se 
înşela !... 

Cînd se văzură singuri, călărind alături, se simţiră 
jenaţi amîndoi. Se făcu o tăcere penibilă, apăsătoare, 
ca şi cum un nou suflet s-ar fi pus între ei, ceva invi- 
zibil şi sever, de care ochii, gîndurile, bătăile inimei 
lor aveau o teamă neînțeleasă, mistică, şi în tăcerea 
asta conştiințile lor se simțeau spionate şi sufereau ca 
de-o obsesiune. Fără să-şi spuie un cuvînt, evitîndu-şi 
privirile, amîndoi îşi opriră caii şi-şi întoarseră cape- 
tele spre Albert. 

leşeau din pădure, înaintea* lor se ridica un munte 
chel ; nici un arbore; pe jos iarba era păscută. Soa- 
rele ardea ; cei dinainte se opriră s-aştepte umbrelele. 
Acum mergeau toţi în grup; cîinele-şi scosese limba, 
de osteneală şi de căldură, din cînd în cînd şi-o retră- 
gea iute, cu un clănțănit din dinţi, ca şi cum i-ar fi 
atras cineva atenţia că nu-i frumos să stea aşa. 

Spre stînga, muntele, lepros, creştea într-o cupolă 
uriaşă, înaltă, înaltă, de parc-amețeai uitîndu-te. 

— Vîrful-cu-Dor, zise Drăghici, arătînd cu cravaşa 
într-acolo. 

Şi călăreţii cîrmiră la dreapta. Mai era ca o jumătate 
de oră de urcat. Cărări, mâncate şi adîncite de şuvoaie, 
crăpături largi, căscate de uscăciune, făceau cam ane- 
voios urcuşul. Acum caii mergeau înşirați, dibuind cu 
copita un loc sigur pe potecile neregulate; de o 
parte şi de alta pămîntul era prăbuşit la o adîncime 
de un stat de om. Se vedea viind din zarea muntelui 
ca nişte dihănii bizare, cu aripi lungi şi albe, ce se tîrî- 
iau pe jos : erau trei cai, cari duceau scînduri. Locurile 
rele şi ponorîte au făcut pe cărăuşi să recurgă la un 
mod barbar de a transporta dulapii* din vatra che- 
restelei** la Sinaia. Iau scîndurile, în lungime obici- 
nuită de patru metri, fac două maldăre de cîte zece 
bucăţi, le leagă la un capăt c-un curmei, alcătuind ca 
un jug, pe care doi oameni îl ţin ridicat, un al treilea 

* Dulap —  scîndură lată şi groasă. 


** Vatra cherestelei — loc principal unde se lucrează che- 
resteaua. 


introduce calul între cele două maldăre, îi vîră capul 
în jug şi-l porneşte. Calul prin scofilciturile muntelui 
tîrăşte astfel scîndurile, cari-i sfarîmă picioarele” şi 
coastele : de la gît pînă-n copite e numai răni; cîte- 
odată, împins la un scoborîş mai repede, cade grămadă 
sub povara lui, şi dacă bicele mai izbutesc să-l scoale, 
minune e de-ajunge cu viață pînă-n Sinaia. După trei 
drumuri de acestea, nobilul tovarăş al omului, în pace 
şi-n război, cum zice Buffon, pierde, orice formă de cal 
şi rămîne un animal ciudat, ce pare a-şi căuta o nouă 
ordine în clasificarea zoologică. 

— Staţi acolo! staţi acolo, domnilor, strigau că- 
răuşii de departe şi făceau semne cu mîna, ca să nu 
înainteze în strîmtoarea prin care se scoborau cei trei 
cai chinuiți între aripele lor de scînduri. 

Dar, fie că nu se-nţelegeau strigătele şi gesturile 
desperate ale țăranilor, fie că o caravană în fruntea 
căreia se găsea un ministru nu se putea opri aşa lesne, 
călăreții noştri cotiră şi înaintară în strîmtoare. 

— La o parte ! Staţi! Păziţi!... 

Strigăte confuze se amestecară cu un huruit uscat, 
de şandrama care se dărîmă, maldărele de scînduri, 
ducînd pe cai în hiolă*, îi repezi deyale printre că- 
lăreţii noştri. Calul doamnei Lambrino, lovit peste 
picioare, se dete iute-ntr-o parte, doamna îşi pierdu 
echilibrul şi căzu, fără nici o altă primejdie decît aceea 
de a-şi descoperi puţin din cerculețele şi dantelele de 
pe dedesubt. La zece paşi, un cal din cei încărcaţi, 
trîntit pe spate, zugrumat de jug, se zbătea din pi- 
cioare, ca un gîndac enorm, cu fața-n sus. Şi pe cînd 
ţăranul se trudea să-l scoale, odată se pomeni că-l taie 
ceva ascuţit peste ochi, peste obraz, peste mîni. „Da' 
ce dai, domnule ?" atît apucă să zică, şi nu mai văzu 
nimic, orbit, zăpăcit de lovituri. Era bravul Drăghici, 
care îşi rupea cravaşa de faţa acestui nefericit; nu-l 
mai puteau potoli, însuşi domnul ministru interveni, în 
franțuzeşte : se vede, ca să nu priceapă țăranul: 


— Allons, mon cher, assez** 


* In bhioi — tîrîṣş. 
** Haide, dragul meu, de ajuns... (fr.). 


Şi porniră. Doamna Lambrino rîdea de sperietura 
ei, explicînd cum a căzut. Deodată Ana şi Albert pri- 
viră în jurul lor îngrijați, şi amîndoi avură aceeaşi 
întrebare : 

— Dar unde-i Dan? 

Marin — unul din ţărani — era călare, se apropie 
de ei şi le spuse că domnul Dan i-a dat cinci lei ş-a 
plecat înapoi pe jos — trebuie să fi ajuns departe. 
Albert descăleca, renunţa şi el la excursiune : rugă pe 
Ana să nu spună nimic celor dinainte ; aceasta făcu 
o grimasă de răutate şi de dispreţ. 

— Cest idiot*, şi mînă-nainte cu necaz. 

Albert se uită un moment după ea cu ochii trişti, plini 
dc o nespusă milă. 

Şi porni iute la vale pe dîra proaspătă a scîndurilor. 

El se simţea străin în familia lui. Rămas de mic fără 
mamă, crescuse pînă la paisprezece ani subt îngrijirea 
unei nemţoaice bătrîne, care-i umpluse capul de biblie 
şi de literatură romantică. 'Tată-său, vecinie absorbit 
de grijile politice, abia îşi lăsa din cînd în cînd mîna 
indiferentă pe părul blond şi ondulat al acestui copil 
sfiicios şi-i recomanda întotdeauna, cu acelaşi aer dis- 
tras, să fie cuminte. 

Trei ani de-a rîndul ieşise premiant întîi la liceul 
„Sfîntu Sava". Intr-o zi, doamna Lambrino îl certă 
pentru că-l văzuse de mai multe ori stînd de vorba cu 
doi băieţi murdari şi sărcăcios îmbrăcaţi — erau cei 
mai buni prieteni şi camarazi de clasă ai lui Albert. 
Copilul se făcu roşu şi, strîngînd micii lui pumni 
într-un spasm de mînie, îi strigă în urechi: 

— Nu eşti mama mea, să mă laşi în pace... îmi eşti 
urîtă, nu te pot suferi. Să ştii! 

Peste-o săptămînă tată-său îl interna într-un colegiu 
privat la Berlin, unde atrăgea atenţia directorului mai 
ales asupra caracterului rău al băiatului lui şi se ruga 
să-l ţie din scurt şi să fie foarte sever cu el. Bietul di- 
rector, care s-aştepta să aibă de-a face c-un mic animal 
sălbatic, nu putea să-şi creadă ochilor văzînd cu ce 
seriozitate s-aşterne pe lucru din prima zi şi cu ce blîn- 


* Ce nerozie (fr.). 


54 


deţă se poartă băiatul acesta. Din zi în zi aştepta o 
explozie. Albert se întreba şi el: „Ce-o fi avînd oare 
omul acesta de se uită aşa curios la mine ?" Acolo a 
terminat liceul cu distincţie şi s-a înscris la Litere. 
Tată-său îi trimetea cinci sute de lei pe lună. Sta în 
pensiune la un alămar, Danovski, polonez refugiat, 
care cunoştea toate țările Europei şi-i plăcea grozav 
să povestească istorii extraordinare din viaţa eroilor 
patriei lui. Acesta avea cinci copii, nevasta-i murise ; 
Miba, fata lui cea mai mare, îngrijea de casă. 

în anul al doilea de universitate, Albert zăcu şase 
săptămîni de tifos. într-o noapte tresări ca dintr-un 
vis urît şi deschise ochii mari, speriaţi. Miba veghea la 
căpătiiul lui. 

— Mi-e sete. 

Ea-i ridică puţin capul şi-i duse la gură paharul cu 
limonada. După aceea îl aşeză binişor, potrivindu-i 
perna sub cap şi vîrîndu-i plapoma pe sub coaste. El 
suspină, închise ochii, dar două lacrimi mari i se iviră 
pe pleoapele strînse ; şi pe cînd Miba i le ştergea încet 
cu batista, îşi simţi palma strînsă în palma lui arsă... 

— Miba, eu n-am avut mamă... vru să mai zică ceva, 
dar îl înecă plînsul, şi ducînd mîna ei albă la gură, o 
acoperi de sărutări. 

Ea-i şterse lacrimile, apoi îşi lunecă puţin palma 
pe fruntea lui înfierbîntată şi-l rugă frumos să tacă, 
să-nchidă ochii şi să doarmă. 

„Mă crede-n delir", şi-nchizînd ochii, o adoră-n gînd 
şi-şi umplu viaţa, ca de-o lumină nouă, de bunătatea 
şi iubirea acestui înger. 

Zece zile după asta, era sănătos. într-o dimineață 
dueîndu-se la universitate, se întîlni cu Miba, ş-amîndoi 
se opriră în stradă, dar nu se-ntrebară ca alte daţi: 
unde te duci ? de unde vii ?... 

El o privi în ochi misterios. Ea zîmbi. Oameni gră- 
biţi treceau pe lîngă ei. 

— Mă iubeşti, Miba ? 

— Da, de mult... 

Şi strîngîndu-şi mînile, se despărţiră, simțind amîn- 
doi — fără a fi nevoie să şi-o mai spună — că din 


55 


momentul acela sufletele lor erau legate pentru tot- 
deauna. 

în prima duminică, seara, cîțiva studenţi şi cîțiva 
meseriaşi erau strînşi la Danovski, împrejurul unei 
mese rotunde. Un samovar fierbea la o parte. Unii 
beau bere, neobicinuiţi cu ceaiul. 

Miba, îmbrăcată în alb, vorbea încet cu două prie- 
tine ale ei; din cînd în cînd se scula să-şi servească 
musafirii. Nu era frumoasă ; dar cîtă nevinovăție şi 
bunătate în chipul ei slav, alb, bucălat, cu ochii verzi, 
cu nasul mic ce-şi ridica nările în evidență deasupra 
gurii ei cărnoase, cu buza de sus răsfrîntă puţin afară ; 
şi cînd zîmbea, închidea din ochi şi făcea gropiți dră- 
gălaşe în obraz, în bărbie şi încă una în tîmpla stîngă, 
la coada sprincenei. Era naltă şi bine făcută. Albert o 
mînca din ochi, ea-i trimetea, pe furiş, cîte-o privire 
caldă, ca o sărutare. Ceasormicul din părete, sfirîindu-şi 
lănţişoarele cu greutăţi, cîntă cucu de nouă ori. 

Danovski-şi luă un aer solemn, clipi din ochi şi, 
scoţînd din buzunarul vestei două verigi de aur, chemă 
pe Miba şi pe Albert. Cu barba lui mare, roşcată, avea 
un aer de preot care oficiază. Toţi se sculară-n pi- 
cioare, în tăcere, puse-o verigă în degetul Mibei, alta-n 
degetul lui Albert şi-i binecuvîntă. Amîndoi erau ru- 
meni la față şi drăgălaşi în sfiala lor. Cînd le spuse 
s*. e îmbrăţişeze, se făcură şi mai rumeni şi mai 
sfiicioşi, toţi îi priveau cu lacrimi de bucurie în ochi 
— cum se vedea că se iubesc şi că aceasta-i prima lor 
sărutare ! 

Un student rosti o mică cuvîntare de ocazie. Un 
cizmar tînăr recită cu glas sonor un fragment Liric 
din Cîntecul clopotului de Schiller. Apoi Miba se aşeză 
la vechea ei pianină şi-şi arătă talentul în cîteva bucăţi 
din Chopin şi din Schumann. 

După aceea cîntară toţi în cor cîteva cîntece 
populare. 

Si se retraseră liniştiţi, ca şi cînd ar fi ieşit dintr-un 
templu, ducînd fiecare în sufletul lui ceva sfînt şi pios, 
ca un parfum din simplitatea şi farmecul fericirei la 
care asistase. 


56 


Albert venise acum pentru a doua oară în țară de 
cînd îl dusese tată-său la Berlin. în casă era privit ca 
un străin. Logodna lui era o nebunie, o ruşine ş-o ne- 
norocire-n familie, de care nu trebuia să se mai vot- 
bească. 'Tată-său îi zicea: „domnule", şi-l rugase, cît 
va sta, să-şi ascundă veriga din deget, că „îi face rău". 
Albert se supuse, dintr-un sentiment de respect... pen- 
tru verigă. Peste un an îşi lua doctoratul. Atunci se va 
căsători şi va veni în țară. Tată-său se temea de un 
proces în viitor. Bătrînii Marcachi muriseră, şi toată 
averea lor, peste opt sute de mii de franci, îi venea lui 
Albert, singurul moştenitor. împreună cu zestrea de la 
mă-sa, i s-ar fi cuvenit la majoritate * o avere de care 
bunul lui părinte nu se-ndura, nu putea să se despartă 
pentru nimic în lume. De aceea, în privinţa banilor 
era de-o delicateță extremă cu fiu-său. Acum îi da 
cîte-o mie de lei pe lună. într-o zi îi spuse că e dispus 
să-i asigure o sumă îndoită pentru toată viaţa, numai 
să nu-i vie-n ţară cu nemţoaica. Albert îi răspunse că 
se va gîndi la aceasta mai tîrziu. Şi tată-său crezu că 
în cuvintele lui nehotărîte se ascunde un plan, o ame- 
nințare. Era — se vede — subt impresia acestei temeri 
cînd i-a spus bătrînului Racliş că el nu poate renunța 
la restul ce i se mai cuvine după actul dotai, încheiat 
pe vremuri bune. 

Albert îl găsi pe Dan în pădure. Sta jos, cu cei trei 
țărani, cari scoseseră din traistă un hartan ** de mă- 
măligă ş-un boţ de brînză de oi, ş-înfulicau cu foame, 
pe cînd caii lor, uşuraţi din jug, ronțăiau câte-o bu- 
ruiană şi pufăiau cu nările în frunzele uscate de pe jos. 

Țăranul, cînd s-aşază să mănînce, oriunde-ar fi, îşi 
ia mai întîi căciula din cap şi-şi face cruce, şi orice-ar 
avea pe suflet, la masă nu se cade să fie supărat; 
mâînia şi necazurile să stea deoparte, cu căciula; el 
nu mănîncă niciodată culcat sau într-o rină, ci în capul 
oaselor, „ca oamenii”, şi e păcat să hulească şi să 
„spurce sfînta masă" cu vorbe urîte şi cu măscări, pen- 
tru că în timpul cît mănîncă el, Maica Domnului în cer 


- * Aici în sensul de „majorat”. 
** Hartan — bucată mare. 


stă în genunchi şi se roagă pentru sufletul lui. Dar 
la glume şi la rîs, e toată dezlegarea: cu cît rîzi mai 
mult, cu-atît eşti mai bun. 

— De, mă Radule, fu să te-ntîlneşti cu naşu-tău pe 
ziua de azi. 

Pe faţa lui Radu erau crestături ca de cuţit, pe 
unde-i plesnise pielea de cravaşa, şi sîngele de-abia se 
zbicise. 

Acesta îşi înghiţi bucătura şi răspunse cu un fel de ia! 
plictisit, din git, care nu se poate reprezintă prin scris. 

— Auzi, mă, cică era cocoana ministrului aia de 
căzu după cal... 

Dacă n-ar fi fost la mîncare, Radu ar fi spus o vorba 
de care-ar fi ţiuit un ceas urechea stîngă a doamnei 
ministrese. 

— Poi de, 'Toadere, eu stric ? spune şi tu... 

Dan şi Albert le făcură ţigări, cîte patru de fiecare. 
Ei voiau să afle dacă întîmplări de acestea lasă mînie 
mai îndelungată şi vrun gînd de răzbunare, sau se 
pierd iute în inima largă şi răbdătoare a ţăranului. 

— Aş, domnule, zise Toader, înţelegînd întrebarea, 
cam pe departe, a lui Dan, apoi pe mine acum doi ani 
nu m-a umplut de sînge, tot aşa, un ciocoi de la Bucu- 
reşti, pentru că i-am spus să nu dea în iapă, că-i a 
făta ? Şi astă-vară ne scoboram pe Valea Cerbului, şi 
era o ploaie... să fi văzut pe cocoana cu fustele-n cap, 
şi ciocoiul meu nu ţine cărarea ? Vru s-o taie mai oblu, 
ş-o dată-l aud strigînd: „Bade 'Toadere, bade Toa- 
dere...”! şedea-n brînci deasupra unei prăpăstii şi tre- 
mura ca un căţel rebegit. l-am întins un băț lung şi 
l-am tras în sus... să-i fi dat drumu, se ducea, de nu 
s-alegea nici pulberea. în vale, zic : „Boierule, ţi-aduci 
aminte amu un an... mă bătuşi pentru că nu te-am lăsat 
să-mi stîrpeşti iapa?" Da' boieru, şiret, se făcea 
c-a uitat. 

— Aşa-i, 'Toadere, zise cel de-al treilea, da' iacă, 
nu-s toţi aşa. Apoi Iftimi a Saftii din Breaza n-a pus 
foc la casa grecului pentru o palmă ? 

— Şi ta băgat la răcoare!... 

— Hei, ta băgat, da' vorba-i, şi-a făcut cheful ?~ 

Şi tustrei îşi făcură cruce — isprăviseră de mîncat. 


58 


Albert şi Dan îşi luară ziua bună de la ei şi plecară 
iute-nainte — li-era foame. 

— Ce interesanți sunt țăranii noştri, săracii, cînd îi 
cunoşti de-aproape ! 

— Tocmai la 'asta mă gîndeam şi eu^ zise Albert, 
cîte n-ai afla, să stai cu ei de vorbă! Mă mir că lite- 
rații noştri nu se ocupă mai cu dinadinsul.. Eu nu 
cunosc nici-o scriere unde să se arate în adevăr sufletul 
şi starea ţăranului romîn. 

Dan cugeta de mult la un roman tras din viața de 
la ţară. Avea subiectul şi ceva material adunat — 
luptele şi nenorocirile bunicului său i se desfăşurau 
adesea în închipuire, ca reminiscenţile vii ale unei 
drame petrecute subt ochii lui. 

Şi mergînd îşi schița planul în linii mari, apoi se 
oprea la cîte-un amănunt, povestea o întîmplare pe 
care-atunci, în clipa aceea, o urzea în minte, şi se emo- 
ţiona ca şi cum ar vede-o. Dar pentru ca să poată 
seri, îi trebuia linişte şi cel puţin un an de trai între 
țărani, în deosebitele părți ale țărei, ca să-şi poată da 
seamă bine de viaţa, obiceiurile, nevoile şi gîndurile 
lor ; pentru că el nu vroia să puie în romanul lui țărani 
de ocazie şi de teatru, ca acei pe cari-i scot subpre- 
fecţii înaintea măriei-sale la zile de paradă, el voia 
să cerceteze, să afle şi să spuie tot adevărul, toată 
marea dramă socială care se pregăteşte în întunericul 
şi mizeria bordeielor, în cari sufăr „cei mai buni şi mai 
muncitori frați ai noştri”. Albert făcu ochii mari; 
faţa i se luminase ca de-o revelaţie. în urma lor se 
auzea tărşîitul seîndurilor... 

— Văzuşi obrazul lui Radu ? 

— Da, zise Albert, dînd din cap; e teribil! ^ 

Şi amîndoi tăcură, simțind că au aceleaşi gînduri. 


Dan se întorcea de la redacție pe-o căldură tropicală. 
Zgomotul trăsurilor, strigătele precupeţilor, vorbele tre- 
cătorilor pe stradă îi intrau în cap ca-n ceva gol, cu 
un răsunet neobicinuit. El îşi lăsă gîndurile leneşe să 
alunece peste impresiile din urmă, neizbutind să le 
fixeze pe ceva ; le simțea jucînd, împrăştiindu-se şi 
împărechindu-se bizar, ca nişte alice pe-o farfurie care 
se mişcă : confidenţile lui Albert, logodna cu Miba, 
raporturile lui curioase cu tată-său i se păreau un ro- 
man citit de curind, în care se amestecau figuri miste- 
rioase de conspiratori poloni, faţa tăiată și plină de 
sînge a ţăranului Radu, alături de chipul nobil. rumen 
şi-nveselitor al Anei; şi cele două surori ale lui, cu 
nedespărţitul unchi, îi reveneau mereu în minte, figurile 
lor se multiplicau, ca^ din reflectarea unor oglinzi pa- 
ralele, şi un sentiment de nelinişte, de osteneală, de 
apăsare morală îl grăbea spre casă, ca pe-un om care 
simte că-i vine rău şi se teme să nu cadă-n stradă. Pe 
drum scoase iar scrisoarea şi citi, cu pofta chinuitoare 
pe care ne-o dau uneori lucrurile triste şi crude : „Gre- 
cul a murit în postul Sîmpetrului, şi noi stăm cu moşu, 
Aglaia de astă-iarnă e paralizată şi nu se dă jos din 
pat..." Mai citi o dată şi rupse scrisoarea, aruncînd în 
mersu-i bucăţică cu bucăţică — păreau nişte fluturaşi 
albi ce-i zboară din palmă şi se aşază osteniți pe urmele 
lui. Acum cuvintele din scrisoare i se repetau obsedant 
în minte... „Grecul a murit...” Şi gîndul că s-ar putea 


60 


ascunde o crimă subt acest mod brutal de a vesti moar- 
tea unui om cu care atîția ani ai mîncat din acelaşi 
blid ş-ai dormit în acelaşi pat la început îi licări, şters 
şi tremurător ca într-o aţipire de somn, apoi i se roti 
tot mai strîns, tot mai înfierbîntat, pînă ce i se înfipse, 
ca un piron, în cap, şi-i rămase acolo cu forța convin- 
gătoare a lucrului văzut. Şi pe cînd fantazia lui suresci- 
tată cerca să reconstituie drama în crudele ei amă- 
nunte, un văl de groază şi de ruşine simțea că se lasă 
peste cele mai scumpe şi cele mai duioase amintiri ale 
copilăriei lui. 

— Unde mergi, poete, aşa gînditor? 

— Domnule Razi... te rog, nu-mi mai zice „poete”. 

— De ce? 

— Nu-mi place. 

Razi îl luase de braț; mergeau în aceeaşi direcție. 
Fusese pe urma lui Dan la Sinaia. Se dusese numai aşa, 
în primblare. Dar ta văzut ministrul şi l-a poftit la 
masă ; i-a dat o misiune pe vară, să plece-n Elveţia, 
pentru a studia organizarea şcoalelor rurale. 

— A, miniştri ca Lambrino n-a avut țara... are să 
reformeze întregul nostru învățămînt. Apropo... O 
domnişoară foarte frumoasă era supărată foc pe-un 
oarecare domn care-a dezertat de la o excursiune. Tru- 
ditore, traditore ! *... 

Şi rotunjindu-şi gura pe o pronunție afectată, decla- 
matoare, îşi înecă vorbele din urmă într-un rîs artifi- 
cial, din gît, ca şi cum l-ar fi gîdilit cineva la subsuori. 

Dan îşi duse palma la gură spre a-şi ascunde un 
căscat. „Ce rîs nesuferit, şi cum mă anosteşte ** omul 
ăsta !" gîndi el. 

— Nu pleci nicăiri vara asta ? 

— Nu. 

Dan simțea că se prosteşte, că i se strînge mintea, 
ca un arici speriat, în fața omului acestuia care-l ținea 
de braţ cu o intimitate exasperantă. 

Fecior de bani gata, Mitică Razi trecuse prin şcoală 
şi prin lume dus de mînă, ca un copil, de averea şi 


* Trădător, trădător |... (It) 
** A anosti — a plictisi. 


61 


influenţa lui tată-său. Pînă la vîrsta de treizeci şi cinci 
de ani nu era cunoscut decît ca „băiatul lui Iorgu 
Razi", un bătrîn moşier, senator sub toate guvernele, 
vestit prin maniile lui de „cultivator agricol occiden- 
tal", în toţi anii venea la moşie cu cîte o idee nouă 
din străinătate: schimba epocele semănăturilor, săpa 
de-a lungul ogoarelor canale de irigație, şi în urmă 
făcea sondaje zadamice pentru a da de-un izvor mare, 
ce trebuia să fie undeva ascuns pe moşia lui; încerca 
fel de fel de culturi nepotrivite cu clima şi locurile 
noastre, aducea guano * pentru îngrăşarea pămîntului, 
maşini electrice pentru a precipita fecundarea seminţi- 
lor. Zăpăcit de minunile văzute pe la expoziţii, ori 
trîimbiţate prin reclame, în tot timpul cît sta la țară 
nu făcea decît experienţe : planta pomi cari se uscau, 
punea seminţi cari nu răsăreau, construia coteţe siste- 
matice, în cari păsările slăbeau şi mureau sistematic ; 
ş-avea o credinţă de maniac în tot ce e maşină : maşini 
de clocit ouăle, de ales untul, şi ce triumf, ce fericire 
pe el cînd, după două mii de ouă pierdute, găsi o dată 
in cuveoză ** zece puişori de găină piuind somnoroşi 
sub ţuleiele lor umede : pasemite, i se făcuse milă de el 
babei din curte şi, luînd zece pui de sub cloşcă, îi 
pusese pe-ascuns în „afurisita aia de maşină". 

Dar de la o vreme cultura asta sistematică îl în- 
glodase cam rău în datorii. Boierul se luă pe gînduri. 

— Mitică dragă, ia să te mai laşi de cavalcade. Sunt 
şase ani de cînd ai venit din străinătate. Eşti „doctor 
în ştiinţile politice". Apucă-te şi tu de-o treabă, că nu 
mai merge, fătul meu. Ţăranii s-au ticăloşit, îmi strică 
tot, mă fură, nu mă mai ascultă, stăm rău, cît se poate 
de rău. 

Şi Mitică se gîndi la o însurătoare bună. „A se 
însura bine" înseamnă şi astăzi, ca ş-atunci, a lua zestre 
mare. Era băiat nostim, vedea asta după impresia ce 
făcea prin baluri. îşi susținu încă vro trei ani toate 
aparenţile de om bogat. Trăia din reputaţia şi creditul 


* Guano — îngrăşămînt natural, existent pe insulele din apro- 
pierea coastei apusene a Americii de Sud. 
** Cmweoză — parte a maşinii de clocit. 


€2 


ce mai rămîne cîtva timp pe urma unei averi pierdute. 
Aşa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o 
provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai 
fumegă zidurile arse. 

Doamna Azpasia de Mavrichi, peţitoare nobilă, după 
multe încercări infructuoase, i-a spus şi ea într-o zi: 

— E greu, domnule Razi, vezi d-ta, boierimea noas- 
tră a scăpătat, azi negustorimea se ridică în locul 
aristocrației. Şi negustorul, cînd îi vorba să-şi mărite 
fata, întreabă de ginere ca de-o marfă: de unde-i, şi 
cît produce, şi ce profit poate să-t* aducă. Trebuie 
neapărat să iei o slujbă, să te-alegi un deputat, ceva, 
altfel nu putem face nimic. 

Fără a părăsi clubul, teatrurile şi felul lui de viață 
falşă, Mitică începu să se gîndească la o carieră. N-a- 
vea nici o pregătire, şi munca-i făcea oroare. în şcoală 
nu se distinsese decît ca un bun colector de timbre. 
E acesta un talent care să-ţi poată servi la ceva în 
viaţă ? Se întreba şi el, în neştiință de altă aptitudine 
pe care să şi-o fi descoperit pînă la vîrsta asta de 
treizeci şi cinci de ani. Dar dac-ar face o colecţie din 
toate articolele de gazetă cari laudă pe capul statului ?... 
Ce de discursuri, pe la inaugurări, pe la parăzi şi so- 
lemnităţi oficiale! Din toate banalităţile astea oare nu 
s-ar putea scoate ceva ?.. A muncit bietul Razi. Şi 
peste doi ani apărea un volum elegant, ințituat O pa- 
gină de istorie contimporană, studii istorice de „De- 
metrie Razi", diplomat în ştiinţele politice de la Paris. 
Imediat 1 sa dat medalia „Bene-merenti" clasa-ntii, 
pentru „scrierile sale literare". în bugetul anului urmă- 
tor i s-a înființat postul de „inspector al monumentelor 
istorice", pe care-l ocupa cu toată cinstea şi demnitatea 
ce trebuie să aibă un autor de studii istorice. Erau 
trei ani de atunci şi se găsea tot în vînătoare de zes- 
tre. Vezi că şi pretenţiile lui crescuseră acum din 
cale-afară. 

— Ce, aicea stai ? 

— Da, răspunse Dan, c-un aer bolnav, trăgîndu-şi 
mîna de sub brațul lui Razi. 

Acesta-l luă amical de mînă. 


63 


— Cum arzi! Ar trebui să iei ceva... un gram de 
chinină. Se vede şi după faţă... Apropo, o să te rog 
ceva, domnule Dan : eu am scos luna trecută o bro- 
şură, Regenerarea Romîniei, nu ştiu dac-ai văzut-o, o 
să ţi-o trimet, aş dori mult să am părerea dumitale... 
cîteva rînduri. Ce zici, se poate ? 

— Bine, domnule Razi, trimete-mi-o. 

Dan, de cîte ori se simțea aşa abătut, se culca; la 
el depresiunile morale erau adesea însoţite de simptome 
de friguri: aceeaşi slăbiciune de nervi şi osteneală fi- 
zică, aceeaşi tnffre generală, şi furnicari ca de ace îi 
făceau dureri pe la încheieturi, îi amorţeau braţele şi-i 
muiau picioarele. Cînd se lungi în pat, închise ochii: 
o dulce odihnă, o pace binefăcătoare se lăsa asupra lui... 
Cîţi oameni trudiţi, bolnavi, cari n-au un pat, cari n-au 
voia să se culce ia vremea asta! Şi-n mintea lui se 
desfăşurau tablouri: ogoare imense, lanuri de grîu şi 
mii de secerători cu capetele-n soare, cu piepturile 
goale, storcînd bogăţiile pămîntului cu mânile lor pîr- 
lite şi zgîriete. Apoi vedea un lung convoi de soldaţi 
cu raniţile-n spate şi puştile pe umăr, trecînd în toiul 
căldurei, albiți de praf şi rupţi de osteneală. Cît n-ar 
da un nefericit de aceştia pe-un ceas de umbră şi de 
odihnă ! 

Gîndul că el e liber îi răsări cu strălucirea vie, ful- 
gerătoare a unei revelații, şi se simţi recreat ca de-un 
curent răcotritor. Da, era liber, nu datora nimănui ni- 
mic, nu depindea de nimeni. Munca lui era uşoară şi 
cîştiga foarte mult. Bietul tată-său scria toată ziua la 
primărie pentr-o sută cinzeci de lei pe lună, şi ce viață 
umilită, ce greutăţi şi nevoi, cari nu se mai isprăveau !... 
N-avea nimic de zis în contra soartei lui. Atîţia băieţi 
cu cari-nvăţase în şcoală au ajuns rău de tot: Duţu- 
lescu s-a făcut frate la schitul de la Durau, Macovei 
— un actoraş de provincie ; Nedelcu s-a ales un pun- 
gaş de rînd, acela de cînd era în şcoală fura de stîngea 
cînd intra într-o băcănie ; pe unii i-a stricat beţia, pe 

alţii lenea. Şi chiar dacă sunt cîțiva cari din punctul 
de vedere material au ajuns mai bine, dar nu e nimeni 
care sa se fi distins prin ceva, ca sal ştie lumea ; pe 


B4 


cînd el — slavă Domnului — trăieşte între cei mai 
inteligenți tineri din ţară, şi-a făcut un nume destul 
de cunoscut numai prin munca şi meritele lui, neajutat 
de nimeni; cîteva poezii au fost foarte bine primite 
şi i-au marcat deja un loc printre tinerii de talent, 
începea să se găsească fericit. Cînd se gîndea c-ar fi 
putut rărnînea toată viaţa un biet scriitoraş ca tată-său, 
într-un orăşel de provincie, simțea un fior analog cu 
acel pe care ni-l dă deşteptarea dintr-un vis urît; i se 
părea că trecuse pe lîngă o prăpastie pe care n-a fost 
văzut-o atunci, şi numai acum, cînd se uita în urmă, 
îşi da seamă de primejdia din care a scăpat ca prin 
urechile acului; un sentiment de lumină şi de sigu- 
ranţă îi însenina viața. Apoi, un moment de neclin- 
tire... gîndurile lui parcă se opriră pe loc, ca şi cînd 
ar fi aşteptat ceva: în sufletul lui astfel pregătit, ca 
într-o linişte evlavioasă de templu, apăru, cu strălu- 
citea fantastică a unui planet nou, Ana. Ş-atunci, 
printr-un fel de conştiinţă retrospectivă, văzu că ea era 
de mult acolo. Da, acum îşi aducea bine-aminte : îndă- 
rătul celor mai triste şi mai întunecate gînduri, el sim- 
tise întotdeauna vibrînd ceva luminos, şi cald, şi binefă- 
cător, ca o mijire albă de soare într-un cer închis, 
acopetit de nori. 

Acum o vedea bine. în ochii ei dulci tremura ceva 
din propriul lui suflet; erau atîtea gînduri semănate 
de el, ca nişte flori din altă climă, într-un pămînt rebel, 
şi toate răsărise... Mintea lui aluneca în urmă ca pe o 
proiecţie de lumină, căutînd paşii, atitudinile, privirile, 
sunetul glasului ei, atîtea licăriri de-o misterioasă feri- 
cire, ce l-au făcut adesea să simtă trecerea unui farmec 
necunoscut, a unei suflări nouă de viață peste inima 
lui ostenită, şi zile întregi să rămiîie visător. 

El, pe catedră, explică o lecţie de psihologie. Ea, cu 
coatele pe bancă, se uită ţintă-n ochii lui ş-ascultă. Din 
cînd în cînd privirea ei inteligentă parcă s-aprinde de 
căldura frazelor lui, faţa i se luminează ; o vede gesti- 
culînd cu ochii ei limpezi şi vioi propriele lui gînduri, 
şi setea ei de al asculta îl animează, dă minţii şi gla- 
sului lui o elasticitate ş-o vibrare particulară. El însuşi 


65 


se miră de lumina asta neobicinuită ce i se face în 
cap; cuj> emanaţiune de putere uimitoare ea îi trimete, 
din ochii ei fascinatori, o acuitate de simţuri, o dila- 
tare inexolicabilă a minţii, una din acele aprinderi şi 
clarificări repezi a tuturor gîndurilor pe care se zice c-o 
dă prima beţie de eter. E scăpărarea a două suflete 
emoţionate, misterioasa întâlnire a două raze de sim- 
patie, forţa nouă pe care o descarcă întotdeauna că- 
derea pe acelaşi ritm şi perfecta armonizare de vibrații 
a două unde de energie, de viaţă. 

Şi Dan avea atunci conştiinţa exactă a unui inestri- 
cabil echilibru de puteri intelectuale, se dedubla clar: 
în fuga vorbirii îşi vedea gîndurile înainte de a le rosti, 
cum răsar şi se înşiră, legîndu-se, urzind cuvintele şi 
construindu-se-n fraze, îşi da seama în acelaşi timp de 
sonoritatea şi modulaţiile glasului, de expresia figurei, 
de cumpătarea gestului şi de efectul fiecărei fraze: 
atîtea percepții multiple ale momentului îşi găseau în 
el răsunetul şi atenţia cuvenită. îndărătul gîndurilor pe 
cari le spunea tare, un alt rînd de gînduri se ridicau, 
şi el parcă le auzea cum îi şoptesc mereu : „Vezi tu ce 
jocuri curioase de umbră şi de lumină trec pe faţa ei 
albă şi-n ochii ei albaştri, o vezi cum te-ascultă de cu- 
minte şi cum te-nţelege ? în momentul acesta ea te 
iubeşte, fără să ştie: vorbele tale intră şi se aşază 
în sufletul ei ca.un ferment de lumină ; acum dorm 
în ea, la sunetul glasului tău, toate impresiile din lu- 
mea-n care-şi poartă rochiile de mătase şi micile ei 
vanităţi şi cochetării; nu te vede decît pe tine ; ea te 
cugetă, şi tot sufletul ei se pierde într-al tău..." 

Apoi o vede pe stradă, la braţul unchiului ei Pe- 
ruianu. Privirile lor se întîlnesc într-un salut jenat şi 
parcă-şi spun ceva pe fugă. îşi întoarce capul după ea, 
ca după o nălucire dintr-o altă lume ce-a trecut o 
clipă pe dinaintea lui, ca să-i dea prilej de visuri dulci 
şi zadarnice... 

Ce figură ursuză şi posomorită are Peruianu! Şi 
mereu o vede cu el la primblare. Cum e cu putinţă 
să s-apropie şi să meargă alături două ființi atît de 
monstruos deosebite! 


66 


E la Ateneu ; prima lui conferinţă, sala geme de 
lume, se suie la tribună emoţionat, o salvă de aplauze 
îl întîmpină ; privirea lui o caută în mulțime, o vede 
lîngă tată-său, ochii lor se salută şi ea-i trimete un 
zîmbet discret de prietenie şi de încurajare. Vorbeşte 
despre: Iubirea în poezia populară. Glasul lui e cald, 
sonor, gestul liniştit, fraza corectă şi sigură. Publicul 
îl aplaudă des. El simte în sală un curent simpatic 
care-i ațîță verva. Uneori aplauzele îl fac să se 
oprească ; ş-atunci, drept, cu un surîs copilăresc se uită 
în ochii ei umezi, scăpărători de bucurie, ca şi cînd de- 
acolo ar sorbi toată puterea şi entuziasmul talentului 
lui. Ea rîde, ca prin vis, şi bate din palme... Şi la 
ieşire-l aşteaptă-n uşă. 

— Ce frumos ai vorbit, domnule Dan 

Şi el duce în sufletul lui răsunetul acestor cuvinte şi 
umbra dulce a chipului ei, din care se exală un parfum 
de fericire peste toate impresiile şi gîndurile lui... 

— Intră! 

Şi se sculă, puţin necăjit, ca şi cum l-ar fi deşteptat 
dintr-un vis frumos. 

Dar cînd văzu pe Albert, se bucură ; simţi în odaia 
lui ceva din prezenţa Anei. 

O... şi fără asta, Dan îl iubea, de cînd era în secre- 
tele vieţii lui intime. 

Albert venise în ziua aceea de la Sinaia, îl căutase 
pe la redacţie ; pleca la Berlin, de unde nu va mai veni 


in ţară — dacă va fi să mai vie — decît cu Miba lui. 
Apoi, după o mică ezitare şi plecîndu-şi ochii distraşi 
pe un calendar, zise, ca-n treacăt: * 


— Ştii că şi Ana se mărită... 

— Da? Cu cine? şi Dan înțelese de ce nu se uită 
Albert la dînsul. 

— Cu Drăghici. 

Şi, ca şi cum ar fi simțit în tăcerea lui Dan sfări- 
marea unei iluzii, începu să-i spuie, tot cu ochii pe că- 
lindar, cît de uşoară şi de frivolă i s-a părut lui Ana, 
cum a primit de iute propunerea lui Drăghici, pe care 
cu două zile înainte îl găsea asomant şi nesuferit, cum 
numai faptul că acesta e bogat, graţie falimentelor 

67 


lui tată-său... Şi se opri, lăsîndu-şi fraza neisprăvită ; 
făcu un gest de silă şi de dizgust. Dan era liniştit: acum 
putea.să-l privească-n faţă. 

— Cînd pleci ? 

— Deseară, şi tocmai voiam să te rog... să prînzim 
împreună... 

— Cum nu! Cu cea mai mare plăcere. Ş-am să te 
petrec şi la gară... 

Dan simţi că pronunțase prea tare vorbele din urmă. 
Neliniştea, nevoia de a se mişca îl făcu să se uite la 
ceas: era aproape vremea mesei. leşiră, jenaţi că nu mai 
găsesc nimic să-şi spună, simțind că amîndoi se gîndesc 
la acelaşi lucru, de care se păzeau să vorbească : Albert, 
din discreţie, Dan, din mândrie. 


VII 


Drăghici era fiul unui toptangiu de pînzeturi, Hagi 
Enachi din laşi, care-n adevăr dăduse două falimente, 
dar nu aşa mari după cum se zicea : tot să-i fi rămas 
bătrînului, din atîta zdruncen, zece mii de lire turceşti, 
că el aşa-şi socotea paralele; acum se retrăsese la moşia 
lui în județul Vaslui, îşi măritase fetele, una după un 
doctor, alta după un avocat din Roman, băiatul îi ie- 
şise printre cei dintîi din şcoala militară, bătrînul îi 
trimetea patru sute de lei pe lună, ca să aibă Nunuţul 
lui cu ce-şi ţinea „granttt” în lumea nobilă în care trăia. 

Locotenentul era bine făcut, frumos, totdeauna vesel, 
excelent conducător de cotilioane, trecea de foarte bogat, 
croitotrii îi făceau haine pe datorie, superiorii îl ocro- 
teau, camarazii îl găseau de spirit, cocoanele începeau 
să rîdă cît îl vedeau. Era în garnizoană la Bucureşti. 
De trei săptămîni venise la Sinaia în congediu. Cu 
doamna Lambrino se cunoştea de mult. tntr-o zi îi 
spuse, între două glume, că e pe tabloul de înaintare, 
ş-o vorbă a domnului Lambrino i-ar pune imediat a 
treia tresă la chipiu. Ea îl tachina : 

— Eşti prea tînăr, dac-ai fi încai însurat. Am auzit 
că ministrul va înainta întîi pe cei însuraţi. însoară-te, 
domnule Drăghici, dacă eşti nerăbdător să-ţi vezi tresa. 

— Da! cu cine ? Spune-mi d-ta cu cine... 

— Caută... 

Şi Drăghici crezu c-a înţeles. Din ziua aceea Ana de- 
veni punctul de asediu al viitorului căpitan. Ea nu 


pricepea. Dimineaţa, cum se da jos în grădină, n-apuca 
să facă zece paşi, şi tunica roşie îi apărea ca din pă- 
mînt. Era o adevărată obsesiune, de care fetele — oricît 
s-ar plînge ele — sunt totdeauna bucuroase. (Mi-a 
spus o fată lucrul acesta, şi eu am crezut-o.) 

tn ultima excursiune, de la care au dezertat Dan şi 
Albert, Drăghici băgă de seamă că de multe ori doamna 
Lambrino îşi găsea de vorbă cu soţul ei şi cu Peruianu, 
şi el rămînea ceva mai în urmă cu Ana. „Se vede cît 
de colo că e înadins, gîndi el, ca să ne vorbim în răgaz. 
Trebuie să încetez cu glumele şi să-mi iau un aer mai 
serios*!... 

E curios cum găsesc oamenii ruşine pentr-o mulțime 
de lucruri absolut inocente, şi-n schimb spun atîtea ne- 
cuviinți ev cea mai perfectă linişte şi fără să se poată 
zice că nu sunt binecrescuţi, în înțelesul de salon al cu- 
vîntului. E o politeţă, întotdeauna bine primită, să spui 
unei femei cinstite că are piciorul excepţional de mic, 
că-i şade foarte bine decoltată, că te miri cum soțul 
ei se-ndură să plece pentr-o săptămînă de lîngă ea, ş-o 
lasă să vie singură la bal... La teatru eşti în cel mai 
riguros bonton să te uiţi cu binoclu la braţele goale 
şi pieptul desfăcut al doamnelor, cari găsesc că tot pie- 
lea pudrată e cel mai elegant corsaj. Şi la băi de mare 
eşti un ursuz ş-un răucrescut dacă nu vii să priveşti în 
fiecare zi unde se scaldă „naiadele". Vorbeşti c-o dom- 
nişoară de-abia scăpată din pension ; şi cu chip că eşti 
hazliu, îi spui o mulțime de... grosolănii fine, ea rîde 
şi te găseşte nostim. la încearcă, presupuind că-ți e 
dragă şi c-ai vedea posibilitatea să-i placi şi tu ei, în- 
cearcă să-i faci această întrebare francă şi absolut ino- 
centă : „Domnişoară, pot să spun părinţilor d-voastră 
că vă iubesc P..." 

Ce neruşinare ! Copila se va rumeni toată. Vei fi 
tratat ca un nebun. Minune, dacă ea nu va spune pă- 
rinților să te dea afară. E, pe cît se vede, ceva mai 
adîncă decît o simplă glumă anecdota pudicului june 
care, surprins în cămaşă de noapte, se descopere tot, 
ca să-şi ascundă gâtul, cerîndu-şi scuze, dezolat că-l 
găseşti fără cravată. 


70 


Gînduri de acestea îi treceau vag şi lui Drăghici pan 
minte; dar nu se oprea mai cu dinadinsul asupra lor 
şi nu se hotăra la o întrebare desluşită şi francă din 
două puncte de vedere: întîi, ca toţi tinerii cari se 
cred irezistibili, era sigur că Ana îl iubeşte, şi n-avea 
nici un zor să-i ceară un răspuns pe care îl ştia mai 
dinainte ; ş-al doilea... al doilea, ţinea, şi el, mai mult 
la  cravată. 

Tăcu un moment şi încercă să-şi ia un aer melan- 
colic ; dar lucrul era aşa de nepotrivit cu firea lui 
veselă, că renunță numaidecît. Şi-ncepu a rîde mai 
dinainte de comica istorie pe care avea s-o spuie: 

— Cunoaşteţi pe doamna Guran, a colonelului ?... 

Soldatul meu a fost ordonanță la d-nul colonel. Cică 
i-o comedie cînd pleacă la un bal: aţi văzut ce groasă 
e, că nu-ncape pe uşă ; în ziua aceea nu mănîncă nimic, 
şi cînd se-mbracă, pune doi soldaţi să-i strîngă corsetul, 
cică-ntind de şnururi, bieţii soldaţi, de le iese sufletul, 
şi ea-i ocărăşte şi-i bate de necaz ; şi-ntr-o seară, toc- 
mai cînd era mai furioasă că nu-şi putea realiza talia 
„de silfidă"', iaca vine şi colonelul, în ţinută de bal, cu 
decoraţiile pe piept, să vadă ce s-a întîmplat de zăbo- 
veşte atîta, şi cum îi el tacticos şi moale : „Cica, lasă-te 
mai slobod, soro, că iar o să-ţi vie stenahorie*, ca la 
palat..." Dar ea o dată s-a repezit ca o leoaică şi, nici 
una, nici două, jap o palmă preaiubitului soţior... şi 
unde se-ncinge o bătaie, cică ţipa doamna şi striga ca 
din gură de şarpe: „Săriţi că mă omoară, Ioane, 
Achime, puneţi mîna, mizerabililor" ; da' soldaţii: „Nu 
putem, coconită, că ne trimete la ocnă pe viaţă! Cum 
să ne atingem noi de d-nu colonel!..." 

Şi Drăghici îşi ilustra naraţiunea cu gesturi, strîm- 
bături şi schimbări de glas caraghioase. 

Ana rîdea mai mult de schimele lui decît de ce spu- 
nea. Şi apoi, la vîrsta ei e aşa de ieftin rîsul!... Dar, 
încurajat de succes, locotenentul începea să aibă haz în 
adevăr. Ştia atîtea istorii, -și le spunea cu dichisul lor 


* Szenabhorie — greutate în respiraţie, năduf. 


71 


şi cu oarecari aptitudini de ventriloc *. De la veselia 
asta trebuie să recunoaştem că e cam greu să treci la o 
declaraţie de amor. Dar e şi acesta un mijloc de a se- 
duce : rîsul e o creştere de energie, şi ori de unde ne-ar 
veni, îl plătim cu un echivalent din simpatia noastră- 
Toţi comicii sunt iubiţi. 

La întoarcere, scoborau pe jos ; pe la cîte un lunecus- 
mai repede, el vroia s-o ajute, îi oferea braţul; ea re- 
fuza, c-un zîmbet de voinicie care sfidează. Acum erau 
înaintea celorlalţi; soarele în urmă se lăsa încet, copacii 
parcă se lungeau, se întindeau în sus ca nişte brațe ne- 
răbdătoare să-l apuce ; pădurile, munții respirau o dulce 
linişte de seară. Ana se gîndea vag la privelişti de mare, 
la asfinţituri de soare citite prin cărți, la melodii blînde, 
somnoroase, la depărtări nelămurite, la nimic... Ceva 
din umbra şi lenea apusului părea că-i şterge, îi topeşte 
conturul lucrurilor închipuite, şi gîndurile-ncep să 
doarmă. 

Locotenentul povestea mereu ; rîdea — să leşine — 
de pretenţiile la frumuseță şi de aerele şi gătelile doam- 
nei Velisar. La un bal, astă-iarnă, îi cade o jaretieră, şi 
în focul valsului nu bagă de seamă ; un tînăr o ia ş-o 
strînge frumuşel în buzunar; după ce se isprăveşte val- 
sul, o vede un moment singură deoparte şi se apropie 
de. ea, cam jenat; da' ea, tare: 

— Ştiu ce vrei să-mi spui, mă adori... 

— Nu, doamnă, v-aţi pierdut asta, zice tînărul naiv, 
dîndu-i jaretieră. 

Şi Drăghici rîdea, rîdea de se prăpădea. 

— Eşti un răutăcios, zise Ana distrasă, fără să ştie 
bine ce-i spusese acum în urmă şi rezumîndu-şi în aceste 
cuvinte mai mult impresia ei generală asupra atîtor 
palavre, cari-ncepeau s-o ostenească. 

Locotenentul crezu că e cea mai bună ocazie să vor- 
bească de el, de copilăria, de viața, de cum e firea lui. 
El, răutăcios ? şi-i părea aşa de bine de epitetul acesta 
spus de Ana, că-l repeta mereu, prefăcîndu-se că pro- 
testează — el, răutăcios ? dar tocmai c-avea inima prea 


* Ventriloc — persoană care poate vorbi fără a mişca buzele 
şi fără a deschide gura, dînd impresia că vorbeşte din abdomea. 


bună... şi-şi aducea aminte de o mulțime de neajunsuri 
şi supărări provenite numai din această prea mare, ne- 
fericită bunătate a inimii lui; şi trăncănea-nainte, cu 
acea exasperantă vervă şi uitare de sine a oamenilor 
bolnavi de limbuţie cari se îmbată vorbind, şi nici nu 
vor să mai ştie dacă-i asculti sau nu. 

A treia zi pleca la Bucureşti. Ş-atunci, în tren, îi 
spuse lui Albert, care nu era să se mai întoarcă la Si- 
naia, că e pe cale de a se rudi cu el, că domnişoara 
Racliş era de mult visul lui, că, în sfîrşit, s-au înţeles, 
şi numai doamnei Lambrino datoreşte această fericire ; 
merge la Bucureşti să vadă pe d-nu Racliş şi să hotă- 
rască nunta, cît de curînd. Pentru Albert era neaştep- 
tat, aproape de necrezut lucrul acesta. Şi nu-şi da 
seamă nici el pentru ce, ascultîndu-l, i se părea falşă 
toată bucuria şi expansiunea omului acestuia. Dar — 
fie sila de a-şi opri gîndurile la ceva cu totul displăcut, 
fie lipsa de o mai adîncă înțelegere a lucrurilor ş-a oa- 
menilor — Albert sfîrşi prin a crede. După ce i-a spus 
lui Dan, i-a părut rău imediat, ar fi vrut să mai aducă 
vorba despre asta, şi tot timpul cît a mai stat cu el la 
birt, Ia gară, a fost mereu sub apăsarea acestui gînd. 


întâmplarea făcu ca tînărul Drăghici, înainte de a da 
ochi cu Racliş, să se-ntîlnească cu doamna Aspazia de 
Mavtrichi, amica şi consiliera intimă a tuturor candida- 
ţilor de-nsurătoare cari fac parte din societate. Cu- 
vîntul acesta are încă o însemnare de castă între 
oamenii cu pretenţii de nobleţă: ca să faci parte din 
„societate"', ți se cer mai multe condiţii, între cari două 
par a fi mai de căpetenie : întîi, să n-ai nevoie să mun- 
ceşti ca să-ți cîştigi viața (munca e o înjosire) ; ş-al 
doilea, să cheltuieşti mai mult decît ai. 

Drăghici vru să facă pe misteriosul, dar cu Aspazia 
nu merge, ea pricepe, miroase, uite, ea-şi pune capul că 
e ceva la mijloc... Şi tînărul îi spuse tot, se deschise ca 
o carte subt ochii mici, şireţi şi iscoditori ai doamnei de 
Mavtichi. 

— Cîtă zestre crezi că poate să-ţi dea ? 

— Ca şi lui Lambrino — trei sute de mii... 


e— Ca patruzeci de mii te mulțumeşti ? Atîta are. 

Şi Drăghici boldi ochii mari. 

Atunci Aspazia îi spuse toată istoria : cum a scăpătat 
Racliş, cum îşi desface ultima rămăşiţă din avere ca 
să-şi plătească datoriile, şi-i lămurea cu cifre exacte, ca 
si cînd ar fi fost de față la răfuiala financiară dintre 
Racliş şi Lambrino. 


*— » înţeleg, dacă ţi-e dragă fata, felicitările mele. 
Un lucru să ştii însă: că Ana costă scump, costă foarte 
scump... să-ți spun eu cum a fost crescută, şi risipa pe 
care a văzut-o-n casa lor. Ea nu ştie ce-i banul. 

~ Dacă-i aşa... 

Şi Drăghici nu s-a mai întors la Sinaia. 


VIII 


Dan se sculă de dimineaţă, hotărît să stea în casă 
toată ziua şi să scrie. De mult nu mai scrisese versuri» 
şi parcă-l apucase dorul, ca de-o ființă iubită, de-un 
vers cald, puternic şi sonor, în ritmul căruia să simtă 
bătăile propriei lui inimi. Era duminică, şi-i era dragă 
odăiţa asta curată şi liniştită, în care se mutase numai 
de două zile; era o casă albă, veche şi simplă, în mij- 
locul unei curţi largi, cu tufe mari de soc şi de lilieci 
în fată, şi-n fund copaci bătrîni; şi era toamnă, şi frun- 
zele îngălbenite, cari se scuturau cu un fior misterios 
de regret, aveau ceva din melancolia sufletului lui. 

Dan ridică transparentul. Afară era moină, cernea de 
sus o bură măruntă. Cînd deschise fereastra, un zgomot 
de trăsuri depărtate năvăli în odaie, ş-un miros plăcut 
de cîmp şi de pădure udă îl izbi în față. 

„Totuşi, e dulce viaţa", ghidi el, şi-n răcoarea şi par- 
fumul sănătos al acestei dimineți de toamnă simți că 
soarbe ceva din copilăria lui. întocmai aşa miroseau di- 
mineţile la Bîrlad, pe la culesul viilor, cînd plecau du- 
minica cu toţii la Crîng. Ş-un dor nemărginit îl ducea 
cătră acele vremi triste şi totuşi de un aspect fermecător 
acum, privite din depărtare. în mintea lui se lămurea 
ca-ntr-un tablou căsuţa din Cotu-Negru, tot aşa albă 
şi veche, într-o curte mare şi cu livadă-n fund... 

Desigur, e un ritm în viaţa asta, e o putere ascunsă, 
neînțeleasă încă, ce face să revie periodic, subt ochii 
noştri, priveliştile de-odinioară, reînchegînd, pentr-o 


clipă, o lume întreagă dispărută ; de-aici vine că noi 
avem uneori conştiinţa c-am mai trecut cîndva, demult, 
prin nişte împrejurări identice cu acelea în cari ne 
aflăm şi c-am auzit ş-atunci aceleaşi vorbe, spuse cu 
acelaşi ton, de aceiaşi oameni, ca şi cum complexul de 
senzaţii actuale ar deştepta din adîncimile unei vieţi 
anterioare un ecou depărtat, o stranie fulgerare de re- 
miniscență, care ne face să ne-ntrebăm, uimiţi: „Oare 
unde am mai văzut eu toate astea, cînd am mai auzit 
«u perfect aceste cuvinte ş-am simţit întocmai tot ce 
simt în clipa asta ?" 

Ce rău îmi pare că nu mi-am însemnat... 

Dan ridică ochii şi rămase înmărmurit. La casa din 
față, îh pervazul unei ferestre deschise, Ana sta în pi- 
cioare şi se uita la el. Ea-şi înclină capul c-un zîmbet. 
El se roşi... a salutat oare ? şi mai dete o dată din cap, 
zăpăcit, neîndrăznind so privească, neputînd să-şi ia 
ochii de la acea dulce, ameţitoare, fascinantă apatriţiune. 

O, acum înţelegea de cel atrăsese cu atîta farmec şi 
de unde-i venea acel sentiment vag, neobicinuit, ca o 
firesimţire de fericire, pe care-l avea în căsuţa asta cu 

ilieci la poartă ! Ochii Anei, peste aceşti lilieci, băteau 
în fereastra lui, ca o rază de soare în odaia unui 
bolnav. 

Dar... aici şedea ea? Cînd se mutase ? Casa lor era 
în Calea Victoriei. De ce nu se mai duce de la fereas- 
tră 2... Parc-a mai slăbit; se uită-n stradă. Ce-o fi 
gîndind ?.. 

O trăsură se oprise la poartă. Ana se pleacă, face- 
un semn şi dispare. 

Cine-o fi venit ? Cu liliecii ăştia, nu se mai poate 
vedea nimic în stradă... 

Ea se mai iveşte o clipă, cu pălăria-n cap, îi 
arunc-o privire neînțeleasă, parc-a vrut să spună ceva, 
parcă i-a arătat ceva, o carte... 

Dan, gînditor, ascultă huruitul trăsurei cum se de- 
părtează, s-amestecă cu alte zgomote, se stînge; de 
mult nu se mai auzea, şi lui i se părea că tot îl mai 
aude. 

îşi punea o mulțime de-ntrebări, şi s-adîncea în pre- 
supuneri. Ce se mai întîmplase de-atunci ? Ce-a fost 


zvonul de astă-vară, ş-apoi deodată nu s-a mai auzit 
nimic ?.. A, lui nu i-a părut rău cînd i-a spus Albert... 
Dar ta suprins, fireşte. Ea să fi iubit pe Drăghici? * 
Prea bine... dar atunci n-ar mai fi fost Ana pe care-o 
ştia el. Ar fi fost o Ană cochetă, frivolă, nesimţitoare... 
foarte potrivită pentru un Drăghici... atît mai bine că 
se întîlnesc în drumul vieţii. Ana lui? O, aceasta nu 
era o ființă de rînd, era un suflet mare, care înțelegea 
lumea şi viaţa aşa cum le-nțelegea el, care l-ar însufleți ° 
la fapte mari şi l-ar susținea, ca o providenţă, în toate 
gîndurile şi luptele lui — o ființă blîndă, superioară, 
făcută pentru iubire şi pentru jertfă. Era şi frumoasă, 
căci ce e frumuseța dacă nu expresia şi întruparea exte- 
rioară a bunătăţii, a puterei şi armoniei dinlăuntru ? 
Da... i se păruse adesea că-n ochii aceia albaştri şi lim- 
pezi, ca un cer fiumos de primăvară, întrevede un su- 
flet care l-ar înțelege, copilăros, întunecat încă de mici 
vanități moştenite, dar cald, pasionat de lumină, în- 
setat, parcă] de o viață nouă. De multe ori credea că 
surprinde pe figura aceea dulce, atentivă, un reflex de 
entuziasm, ca o tremurare a propriilor lui visuri... Şi 
atunci mintea lui o chema, o chema adînc, hipnotic. Şi 
se ducea cu ea în singurătăţi... ba nu, în lume, în agi- 
taţiile vieţei, unde se cere forță şi voință, unde bună- 
tatea şi simpatia noastră are un scop ş-un cîmp larg 
de desfăşurare* unde sunt atîtea răni de vindecat şi la- 
crimi de şters şi unde omul simte pururea că are pentru 
ce trăi; şi amâîndoi luptau, se îndemnau la muncă, îşi 
aduceau partea lor de energie în marea şi generoasa fră- 
mîntare a vieţii, vibrau de durerile altora, şi cu cît 
sufereau mai mult, cu atît se iubeau şi se admirai* unul 
pe altul, pentru că adevărata iubire, vecinie tînără şi 
inalterabilă, nu trăieşte decît din admiraţie. 

Altădată i se părea rece, mîndră de frumuseţa şi de 
rochiile ei, ş-atunci îşi aducea aminte de lumea deşartă 
în care trăia închisă, de viaţa ei artificială, de preju- 
dițiile* şi vanităţile ereditare de cari nu se mai putea 
desface, pentru că erau în sîngele ei. Simţea o depăr- 
tare enormă : altă fire, altă creştere, cu totul alte gîn- 


* Aici cu sensul de prejudecăţi. 


77 


duri... Ş-apoi, ea e bogată. Cum de nu cugetase el la 
lucrul acesta mai întîi!... 

Dan se mat uita mult la fereastra deschisa ; dar ni- 
BOC au se mai arăta în golul negru şi trist al acelei odăi, 
în care de aci înainte aveau să locuiască cele mai pa- 
sionate gînduri ale singurătăţii lui. 

Luă o carte, citi de cîteva ori aceeaşi pagină ş-o lăsă. 
Se aşeză la masă şi-şi deschise caietul de versuri, ve- 
chiul lui caiet cu colțurile-ndoite, ale cărui scoarţe vi- 
nete, pătate de stearină, îi aduceau aminte nopţi de 
neodihnă, momente de discurajare, cînd, după ceasuri 
de muncă, adesea stearpă, ostenit ca de-o luptă c-un 
vrăjmaş invizibil, îşi lăsa caietul pe flacăra lumînării şi, 
intorcîndu-se cu fața la părete, îşi continua, în întune- 
ric, involuntar, căutarea unei forme ce i se părea c-o 
prinde, amăgitoare ca o himeră, vecinica alergare a 
minţii chinuite de setea perfecţiunei. Dan nu era poet. 
îi lipsea zborul, spontaneitatea, topirea şi turnarea re- 
pede a emoţiunei în tiparul limbei; îi lipsea — vedea 
«1 bine — acea fluiditate de gînduri ce par a-şi nimeri 
dintr-o dată forma proprie, fraza clară, cu sensul, rit- 
mul şi sonorităţile cerute, cuvîntul predestinat, fix şi 
etern ca un adevăr. La el versul se urzea încet, c-o 
migăleală penibilă, c-o tortură de minte adesea exaspe- 
rantă ; şi gîndirea lui se resimțea de această stoarcere 
dureroasă, purta, parcă, semnele forcepsului, marca unei 
scîrşniri, a unui chin de facere. Versul era corect, su- 
părător de corect, de o limpeziciune de cristal, dar fo- 
cul, emoţiunea, care se toarnă deodată ca bronzul cît e 
fluid, lipsea mai din toate poeziile lui. Şi totuşi avea 
ceva. curios de atrăgător aceste poezii în strălucirea lor 
rece de lună; te puneau pe gînduri ca o marmură an- 

tică, cum zicea Graur adesea, vorbind cu o prietenească 
admiraţie despre severitatea de factură şi tăietura scuip- 
turală a versurilor lui Dan. El se deosebise, de cînd era 
în şcoală, printr-o neobicinuită sobrietate şi preciziune 
de stil; era în clasa a patra gimnazială cînd profesorul 
de romîneşte, care nu prea avea obiceiul să citească 
lucrările şcolarilor, i-a scris pe compoziţie : „Foarte fru- 


78 


o = m= m m DR e Dome 


MARAE 


moaşă, dar de unde-ai copiat-o ?" Nici nu se putea ua 
elogiu mai mare. %^ 

Citise mult şi cu pasiune. Admiraţia aproape «tătici 
de care îl umpleau operile marilor maeştri, ce i se în- 
făţişau ca nişte zei dintr-o altă lume, şi ambitia pre- 
coce de a însemna şi el ceva în viaţă îi aţițau şi-i con- 
centrau într-un singur gînd toate puterile lui sufleteşti. 
Şi cum a avut o copilărie săracă şi neliniştită, a con- 
tractat de mic un fel de reținere, de ezitare şi de sfială 
în tot ce făcea ; de aci frica de a-şi descărca impresiile, 
de a-şi turna gîndurile în prima lor formă. 

Dan îşi trase scaunul mai aproape: primul vers i se 
închegase. Şi cu slova lui măruntă, chinuită parcă şi ea, 
scrise încet, în fruntea paginei: 


„Tot visul meu  de-odinioară... In ceasuri de singurătate”... 


şi răzemîndu-şi condeiul pe marginea caietului, îşi răsuci 
o țigară, dibuind al doilea vers. Forma aceasta de vers 
încăpător, lung afară din obicei, i se impunea ca o 
necesitate de cîte ori lăsa să treacă prea multă vreme 
între o poezie şi alta ; ca şi cum, după atîta aşteptare, 
gîndurile lui ardeau de dorul de a se vedea strînse î» 
tiparul versului cu o îmbrăţişare mai lungă, mai caldă, 
mai plină de frenezie. Nu s-aşeza niciodată la scris; 
pînă cînd nu-şi avea în cap un subiect lămurit şi ceî 
puţin primul, vers. Rima, de obicei, mrl preocupa, era 
sigur că ea va răsări la sfîrşitul versului următor dir* 
însăşi încheierea frazei, va creşte ca o floare din dez- 
voltarea normală a ideii; totul era să înlăture cu luare- 
aminte orice umplutură, să găsească cuvîntul precis ji 
să-l planteze în lumina care-i trebuie ca să poată trăi. 
Un fir de zgură, o clătire de-o clipă în tumarea unui 
clopot, cine ştie dacă nu hotărăsc pentru totdeauna de 
claritatea sunetului... 


Dan îşi rezuma astfel subiectul poeziei pe care-o în- 
cepuse : „M-apropii de treizeci de ani, şi eu n-am trăit 
încă. Din tot ce-am gîndit, din tot ce-am încercat să 
iubesc, nu m-am ales decît cu visul; eu simţ că am în. 
mine un fond de bunătate şi de simpatie, şi nici pînă 
azi nu ştiu ce să fac cu el; cît am s-aştept? cîț am să 
stau cu braţele-ntinse spre ceva luminos, care-mi surîde 


79 


şi-mi spune mereu că vine, şi nu mai vine? Parc-aş 
începe ceva... parcă m-aş duce undeva... Şi mi-e frică, 
sunt aşa de singur... Unul, numai unul să mai fie, ce 
mare m-aş simţi în fața vieţii! Ah, un prietin, un su- 
flet care să mă-nțeleagă, şi să deştepte tot ce am bun şi 
doarme în păcătoasa mea fire; să-mi întindă mîna şi 
să-mi zică : «Am venit, haide !»..." 

Gînduri de tînăr, agitat de nedreptăţile şi dezordinele 
vieţii, gînduri de visător* al unei lumi mai bune, pe 
care-o vede posibilă, şi nu pricepe cum de nu vine mai 
curînd. Dan le purta de mult, şi'le plămădea în el; 
acum i se păreau legate şi limpezite, aşteptau gata să 
s-aştearnă în poezie. 

Şi pe cînd îşi isprăvea a doua ţigară, simţi că i s-a- 
lege, ca dintr-o negură, întreg, versul următor. Luă 
condeiul, stătu puţin, neclintit, în cumpănă ; apoi se 
hotărî şi scrise : 


„Aceleaşi  licăriri mă cheamă, ca nişte glasuri depărtate... 


Şterse licăriri şi puse zări de foc; dar nici aşa 
nu-i plăcea — se necăji şi şterse versul tot, îl înnegri 
bine, ca să nu se mai poată citi. Se gîndi, se gîndi... 
Curios ; cum i se păruse lui c-avea în cap, foarte lă- 
murit, planul unei poezii ?.. O vedea parcă desfăşu- 
rîndu-se şi curgînd agitată ca o apă mare de munte ; 
simţea vibrarea versurilor în gîndurile lui, le auzea, 
aici melancolice, tînguitoare, ca plînsul unui fluier de- 
părtat într-un amurg de seară, aci răsunătoare, puter- 
nice ca strigătul de alarmă al trîmbiţilor într-o noapte 
de revoltă... Dar n-avea nimic : unde-i poezia ? Nici 
urmă de plan, nici o idee lămurită. Se-nşelase, ca acele 
femei obsedate de dorul maternităţei, cari au uneori 
toate simptomele unei sarcini, simt în ele copilul miş- 
cînd, şi-n duioasa, divina lor aşteptare, pregătesc seu- 
tice pentr-o iluzie. 

Dan şterse şi primul vers şi-nchise caietul. 

Se uită la fereastra din față : acelaşi gol căscat ca 


o gură în întunericul odăiei. Se întrebă dacă nu cumva 
visase... 


80 


A doua zi Ana se arătă iar, timpul de a schimba un 
salut, un zîmbet, şi dispăru. 

De-acum înainte Dan îşi petrecea în casă toate 
ceasurile lui libere. întotdeauna venea cu nerăbdare, 
ca şi cum s-ar fi ştiut aşteptat. Avea sentimentul că 
Ana a intrat în viaţa lui intimă, că-l observă: cînd 
pleacă şi cînd vine, cît de dimineață se scoală, şi la 
cîte ceasuri, noaptea, îşi stînge luminarea. 

Uneori n-o vedea cîte două zile. Atunci era trist, în- 
grijat, îşi făcea fel de fel de închipuiri. Se gîndea că 
« supărată pe el, ori că e bolnavă, ori că s-a dus şi 
n-are să mai vie. Şi mereu se uita acolo, neliniştit ca 
de nişte presimţiri urîte. Apoi odată, într-o dimineaţă, 
fereastra se deschidea, ş-o vedea iar, parcă mai veselă 
şi mai frumoasă decît totdeauna, ochii lui se extaziau 
ca de-o apoteoză, ca de-o explozie de lumină. Uneori 
ea-şi lua o carte şi citea. Din cînd în cînd îşi lungea 
spre el o privire vagă, ce părea că se duce departe, 
fără nici o ţintă, fără nici o dorință de a se opri pe 
eceva ; şi Dan îşi punea la încercare tot talentul lui de 
premiant la desen, dar nu izbutea să-i prindă sub creion 
expresia blîndă, gînditoare, de o amoroasă melancolie, 
pe care-o avea ea cînd sta aşa la fereastră, cu ochii 
pierduţi şi adînciţi în deşert. Apoi iar nu se mai arăta 
cîteva zile. Dan se întreba mereu unde dispare, cu cine-o 
fi stînd acolo ; niciodată nu văzuse pe altcineva la fe- 
reastră ; de ce n-o mai fi venind pe la pension 2... 
Unde-o fi tată-său de nu se vede? Altădată îl mai 
întîlnea pe stradă. Cum ar face el să afle 2... Are să 
pună pe Dinicu lui să cerceteze... 

Dinu Poteraş era un fost țigănaş, descendent dintr-o 
familie de robi, tovarăş de arşice cu Dan, odinioară; 
făcuse oarecari studii — două clase primare — încer- 
case cîteva cariere, pentru cari tată-său, un meşter pot- 
covar, care se-mbăta regulat de şapte ori pe săptamînă, 
îşi da toată osteneala ca să-i dezvolte aptitudinile ; în- 
tr-o zi dispăru şi nu se mai întoarse ; băieţii din ma- 
hala spuneau că s-a înecat, unii bănuiau c-ar fi plecat 
cu circul ; potcovarul mai vorbi de el o săptamînă, 
arătînd ciocanul amenințător pentru-o eventuală în- 


81 


toarcere;, cine-a suferit mai mult a fost Dan: sin- 
gurul băiat de seama lui care-i arătase o dragoste mai 
atingătoare fusese Dinu ; de cîte ori seara, pe lună, 
cînd şedeau amîndoi în grădină, nu-şi croiau visuri 
copilăreşti, să plece în lume departe, printre străini... 
planuri de mici aventurieri, cari nu se sperie de nimic, 
şi pentru cari toate sunt posibile. 'Trecuse zece ani 
fără să mai audă nimic de el — îl uitase. Şi într-o 
dimineață iată că se pomeneşte la redacţie c-un tînăr 
nalt, brun şi foarte jenat de surtucul lui vechi şi larg. 
Era Dinicu-n persoană. O viaţă zbuciumată de om fără 
noroc şi fără căpătâi. Scăpat într-o noapte de groază 
din mînile lui tată-său, care voia să-l omoare, rătă- 
cise zece ani din loc în loc, slujind pe mâîncarea ce 
rămînea de la cîini, bănuit, maltratat pentru c-avea — 
ziceau toți — „mutră de potlogar"”, mai tîrziu hamal 
la Brăila la port; adesea se gîndea la d-nu Vasile, 
îşi închipuia mereu c-are să-l vadă într-o zi printre 
călătorii unui vapor — acum în urmă ajunsese chelner 
la o cafenea în Buzău; într-o zi, neavînd muştetrii, 
s-a pus să citească un jurnal, Alarma; acolo a dat de 
numele lui „domnu Dan" şi 1-a apucat un dor de-a 
început să plîngă. A mai stat o lună, a făcut economie, 
ş-a venit la Bucureşti să-l găsească şi să-i spuie... să 
facă ce-o vrea cu dînsul, că el de-acum nu se mai 
duce, vrea să rămfie toată viaţa pe lîngă „domnu Va- 
silică al lui". 

A doua zi Priboianu îl înscria în bugetul redacţiei 
cu şaptezeci de lei pe lună şi, arătîndu-se încîntat de 
figura lui deşteaptă şi simpatică, îl bătu amical pe 
umăr: 

— Să mi te porţi, Dinicule dragă !... 

'Trecuse trei ani de-atunci. Dinu era încasator în ca- 
pitală, de-o îndemînare şi de o cinste cum „papa" Săn- 
dulescu spunea că n-a mai pomenit de cînd îi eL Dar 
ceea ce era în adevăr atingător era iubirea, adoraţia 
lui pentru Dan : o devotare de acelea cum numai prin 
cărți se mai citesc. Toată suferința lui era că nu venea 
mai curînd o împrejurare în care să-şi poată arăta re- 
cunoştinţa, dragostea lui de a se jertfi, de a-şi da viaţa 


82 


pentru „domnu Vasile"... şi ce fericit era cînd avea 
de făcut un mic serviciu pentru Dan, şi cu ce discretă, 
supusă prietenie-l privea, căuta să-i afle din ochi gîn- 
durile, nevoile, supărările, pe cari el credea c-ar şti să 
le împrăştie; numai un cuvînt să-i spuie, ş-ar face 
orice : se simţea mare, atotputernic în umilita, nemăr- 
ginita lui iubire. 

— M-ai înţeles, Dinicule, nu-i grabă... cînd-ei putea... 
Nu vreau să ştie nimeni. 

— Nici pămîntul, domnule Vasile, ştiu eu... 

Şi Dan rămase singur în odaia lui tristă, din care 
privea zadarnic la fereastra din față. De-o lună n-o 
mai văzuse. Era iarnă: nopţi lungi, tăcute, deo apă- 
sare mortală. Fereastra Anei, vecinie înghețată, îi făcea 
o impresie de pustiu. Numai alături, la două ferestre, 
se vedea seara lumină, ş-o umbră se purta mereu de 
colo-colo, era bătrînul, singur, care se primbla pînă 
tîrziu. Ce gînduri îl munceau? Ce se petrecea în 
casa aceea P... 


IX 


^ Racliş vînduse moşia şi casa, nu mai datora nimănui '$ 


nimic ; achitase pe Lambrino pînă-ntr-o para, refuzînd, 
cu indignarea delicată a omului mîndru şi binecrescut, 
actul de generozitate al ginerelui său, darul de zece mii 
de franci pentru Ana. 

Fusese o lună la Paris şi se-ntorsese ceva mai bine. 
Doctorii îi recomandaseră linişte şi foarte puţină miş- 
care. Inchiriase un mic apartament în strada Armaşului; 
aici sta cu Ana, căreia nu i se spusese nimic de toate 
aceste daraveri băneşti. Bătrînul şedea toată ziua în casă, 
făcea pasenţe şi era sigur că într-o zi are să se întîmple 
ceva — nu ştia ce — o minune, desigur, care-i va reface 
averea şi va pune lucrurile la cale din nou, aşa cum au 
fost. La ce dar să mai arate şi Anei un vis urît, prin 
care trec vremelnic, din care-or să iasă curînd, poate 
nu mai departe decît mîine? Un zgomot de paşi pe 
scară, o vizită, o scrisoare dedeau mînilor lui slabe un 
tremurat supărător, imposibil de stăpînit, figura, ochii 
lui s-aprindeau de-o nerăbdare, de-o nelinişte care-i 
iuţea, într-un mod dureros, bătăile inimei. 

„Ha ? Ce? Cine e?" 

Şi la fiecare mişcare ce se făcea în jurul lui, tresărea, 
i se părea că slugile, Ana vor să-i ascundă o surpriză ; 
se uita în ochii lor cu priviri cari-ntreabă, cu o expresie 
de rugăminte duioasă ce părea a spune: „Nu mă mai 
faceţi s-aştept, vedeţi că sunt bătrîn şi tremur, ştiu... 
suntem bogaţi iar..." 


Anm? 


Avea peste tot o mie de lei pe lună; pentru el 
nu cheltuia mai nimic, se lăsase şi de fumat; uneori, se-ş 
încuia-n odaie şi-şi repara-n ascuns hainele, ştergîad peT 
tele cu benzină, cusînd nasturii — fericit că are de lu- 
cru... Toate economiile — peste patru sute de lei pe 
fiecare lună — i le da Anei, să facă ce-o vrea, să-şi 
cumpere ce-i trebuie ; şi dacă-i mai trebuie, să-i spuie 
lui, să-i ceară oricît, oricît de mult... 

Uneori seara, după masă, juca ecarte* cu Ana, şi se 
lăsa să-l bată : se prefăcea că se necăjeşte, mărea miza 
de la un leu la cinci, şi pierdea mereu. Ana rîdea; la 
sfîrşit vroia să-i dea banii înapoi. 

„Nu, dragă Ninică, ăia sunt ai tăi; dacă vrei să mai 
joci... da-i tîrziu, lasă mîine seară." 

Şi bătînd-o încet peste obraz cu degetele lui tremu- 
rătoare, o trimetea să se culce. 

De cîtva timp soră-sa — doamna Peruianu — era 
mereu bolnavă. El nu putea să iasă, şi ruga pe Ana să 
se ducă s-o vadă şi să mai stea cu ea. 

Peruianu îşi avea casa lui, în strada Griviţii; din 
prag simțeai că intri în locuința unui om sever: o sală 
mate, pătrată, cu păreţii ştucaţi** şi c-o lumină rece, 
mohorftă ; de o parte şi de alta se deschideau optuşi, 
cari dădeau în încăperile principale ; în fund, o scară de 
marmură urca la catul al doilea, unde era un vast salon 
de primire şi cîteva odăi laterale, deschise numai la 
baluri, de două ori pe an. 

Mobila, păreţii, uşile, toate aveau un aspect sombru, 
ceva din interiorul bogat şi răcoros al castelelor» Şi-n 
toată casa, o disciplină, o tăcere — uşile se deschideau 
şi se închideau fără nici un zgomot, servitorii curați şi 
discreţi păşeau încet, cu un aer solemn ; nu se auzea 
tipet de copil, căci şi copiii erau gravi, de-o seriozitate 
precoce, şi nu ieşeau din odaia lor decît însoţiţi de gu- 
vernantă şi la ceasuri hotărîte ; de altfel, toate se petre- 
ceau în casa asta după bătaia ceasormnicului şi după o 
normă fixată ; fiecare servitor îşi avea atribuţiile şi pro- 

* Ecarte — numele unui joc de cărţi. 


** Stucat — lucrat din stuc (amestec de ipsos, piatră şi clei, 
care imită marmura). 


gramul lui de mişcări, pe minute, ca la drumul-de-fier. 
întregul aparat al casei funcţiona cu o regularitate şi 
precizie mecanică ; şi cu toate astea, cînd intra domnu 
pe poartă, toţi tresăreau, ca şi cum s-ar fi simţit vino- 
vaţi de ceva ; nu-l vedeau ; numai cît auzeau cunoscutul 
huruit oprindu-se la scară, ş-un fior rece, fulgerarea unui 
sentiment de reculegere, străbătea toată suflarea, de la 
doamna Peruianu, pînă la micul Bubi al bucătăresei, 
mult mai nefericit decît cînele Azor al soldatului căzut 
în bătaie, cel puţin acela putea să urle, să-şi manifesteze 
durerea pe mormîntul iubitului său stăpîn, pe cînd săr- 
manul Bubi n-avea voie să latre decît la două săptămîni 
o dată, cînd M scotea madama la primblare. Şi să nu 
se creadă cumva de aci că domnu era rău ; el nu certa 
niciodată pe nimeni — erau slugi vechi în casă cari nu-i 
ştiau încă glasul; dar ochii, ochii aceia mici şi întune- 
caţi, cu reflexe de oțel, dădeau nu ştiu ce fior de primej- 
die ascunsă, de ceva fatal şi necunoscut, ce-ţi inspiră o 
frică instinctivă, ca aprehensiunea morții. 

Inserează un amurg trist de toamnă. Afară e vînt, 
plopul din poartă fîşiie legănîndu-se, apropiindu-se şi 
depărtîndu-se de fereastră cu mişcarea molatică a unei 
draperii imense. 

„ Zoe Peruianu stă nemişcată îhtr-un fotoliu larg ; figura 
ei palidă, de o nespusă, suferitoare blîndeţă, îi dă un aer 
de sfîntă şi de martiră. Ana, îa mesița de lucru, lîngă 
fereastră, coase o rochie pentru păpuşa Marioarei. 

De-o săptamâînă casa îşi deschisese obloanele ei mari 
şi albe ; tăcerea şi întunericul în care stătuse toată vara 
părea că se impregnase în păreţi, era ceva din aerul unui 
interior în care s-a întîmplat o nenorocire, vecinicul ur ît 
al caselor mari, cu oameni puţini, tăcuţi, ce par a fi 
păzitorii unui castel părăsit. 

— Ninico, sună s-aprindă. 

„— Da-i lumină încă, tuşa... 

— Ştiu, da-mi face rău. Nu-i bună pentru ochi lu- 
mina asta... 

Şi ea căuta în minte cuvîntul „crepuscul"! ; dar un 
huruit de trăsură se auzise pe sub ferestre, şi deodată 
parcă se făcu frig în toată casa. 


86 


La masă Ana se gîndi s-aduc-un subiect de conversa*"! 
ţie. Numai ea-ndrăznea să spargă obicinuita tăcere a 
familiei; şi uneori izbutea să puie lumina unui zîrhbet 
pe figura aspră a lui Peruianu. 

— In astă seară se dă Popa Zăbavă la teatru. 

— Ce-i asta ? 

— Nu ştii ? Noua comedie a lui Petroni. 

— A, da, am auzit... Mari, cum stai ?... 

— Se spune că e o piesă de mare valoare. 

— Aş, valoare! 

— De ce ? Petroni e un talent... 

— Da, de talent! 

— Bine, unchiule, tu ai citit ceva de el? 

— Asta-i! C-o să m-apuc acuşi să citesc toate secă- 
turile, că altă grijă n-am. Fugi, Ninico, cine ţi-a băgat 
în cap prostii de astea ? Ce, romînii ştiu să scrie litera- 
tură ? Maimuţăresc pe franceji, cică sunt şi ei naturalişti; 
şi scriu nişte fleacuri, nişte grosolănii de mahala şi de 
stradă... şi se extaziază unii de alţii!... Şarlatani, ascultă 
ce-ţi spun eu, toţi sunt şarlatani. 

Zoe îl privea încîntată, de mult nu-l mai auzise vor- 
bind atîta, şi inconştient ea dădea din cap la fiecare 
pauză. Peruianu vorbea sentenţios, lăsînd tonul după 
fiecare propoziţiune, cu aerul unui om care-a spus tot ş-a 
dovedit mai mult decît se cerea. în cuvîntul şi privirea 
lui era întotdeauna siguranța disprețuitoare a învingă- 
torului care nu mai are ce cuceri. Ana simţi vag că prin 
gura lui vorbeşte-o clasă-ntreagă de oameni, cei mai 

puternici, ajunşii... triumfătorii. Şi ca o mustrare îi yeni 
în minte figura blîndă şi luminoasă a lui Dan, şi parcă 
se puse între ea şi chipul sever şi-ntunecat al unchiului 
său. 

— Dar tu n-ai nimic în bibliotecă din scrierile litera- 
ţilor de-acum. Sunt unii foarte talentaţi: cum e Stelian, 
cum e... Graur... (era să zică Dan, şi dintr-un sentiment 
de milă, parcă, nu-i veni să-l numească) nici nu i-ai citit 
şi vorbeşti aşa... fără să ştii... 

Zoe, guvemanta, cei doi copii mai mari şi feciorul 
plecară capetele-n jos, ţiindu-şi respirarea, ca şi cum 
s-ar fi aşteptat în clipa aceea la o detunătură grozavă, 
la o explozie care să-i arunce-n aer... dar nu s-auzea 


87 


nimic ; şi cînd îndrăzniră să ridice ochii, ramaseră uimiţi 
de-atîta lumină : Peruianu surîdea. Cine n-a observat 
cît farmec, cîtă strălucire se lasă pe figura oamenilor 
acestora cînd se hotărăsc şi ei — la un an o dată — să 
zîmbească ? 

Peruianu, transfigurat, frumos, surîdea, cătînd ţintă 
în ochii Anei, care se simțea tulburată, fascinată de pri- 
virea lui. 

— Vii mîine la noi? 

— Da, răspunse ea, neînțelegînd de ce-i face această 
întrebare. 

— Alege ce-ai găsit tu mai frumos în scrierile aces- 
tora şi vino mîine de-mi citeşte. Vrei î 

Şi după masă — Peruianu făcea totdeauna o mică 
primblare pe jos — o conduse pîn-acasă, fără să spuie-o 
vorbă pe drum. Ana tăcea şi ea ; mintea ei părea oste- 
nită, fără să-şi dea seama * de ce. Din cînd în cînd vîn- 
tul îi umfla rochia, şi parcă vroia s-o smulgă de la bra- 
ţul lui; ea-şi tupila atunci capul şi se înclina spre el, cu 

sentimentul că e subt apărarea unei' puteri mari, nebiruite. 

Racliş aştepta în poartă. 

— Cum te mai simţi ? 

— Tot aşa... bătrîneţe ! Da' Zoe ce face ? 

— E mai bine. Aşadar, Ninico, pe mîine ! Noapte 
bună. 

Bătrînul luă încetişor pe Ana de mîna. 

— Tu eşti bine ? 

— Da, tată. 

— Adineaoarea am ieşit şi eu, mi s-a părut c-am auzit 
un zgomot la uşa de la scară... Ce vînt! se lasă frig... 

Şi intrară. Anr.-i spuse discuţia, de la masă, cu 
unchiu-său ; apoi îşi întinse fruntea să i-o sărute şi se 
retrase-n odaia ei. 

De-un ceas stă la micul ei biurou de palisandru ** şi 
citeşte poeziile lui Stelian. Pentru ce uneori lucrurile cele 
mai frumoase, şi cari ne-au impresionat adînc alte daţi, 
par a se întuneca şi a se veşteji deodată ?... De unde ne 


* In ediția 1896 : seamă. 
** Palisandru — lemn exotic, de culoare ?Viginie şi cu miros 
plăcut. 


8 


vin acele stări de indispoziție sufletească, de neînțeleasă' 
răceală şi amorțire mintală, cari ne fac în unele mo- 
mente să simțim în noi sleirea puterei de a admira, ca şi 
cînd ar fi zburat deodată tot sufletul şi sensul lucrurilor 
ce ne extaziau ? Sunt oameni închişi la orice sentiment 
de altruism, de admirație, naturi posomotite şi refractare» 
cari împrăştie în jurul lor ca o senzație de frig, al căror 
contact stinge orice entuziasm şi întunecă, împiedică vi- 
brarea vieţii şi simpatiei noastre. Prezenţa acestor oa- 
meni exercită o influență de depresiune nervoasă, un act 
de sugestie nefericită, care abate şi scade energia noastră 
normală, ei ne dau ceva din răceala şi indiferența lor 
temperamentală ; în faţa lor suntem cuprinşi de-un sen- 
timent de silă, de slăbiciune şi, dacă vorbim sau citim 
ceva, simţim că cele mai frumoase gînduri, cele mai 
emoţionante fraze mor în gura noastră ca sunetul unui 
clopoțel pe care-l acoperi cu mîna. 

„Curios, cugetă Ana, atîtea poezii pe cari le admiram 
ieri chiar, mi se par slabe, schimbate nu ştiu cum...” 

Totuşi, cîteva bucăţi rămîn încă strălucitoare de fru- 
museţa, şi le înseamnă cu o bucurie ca şi cînd le-ar fi 
făcut ea. Nu punem oare ceva din noi în tot ce admirăm? 
De unde-ar veni altfel acea fericire pe care-o simţim 
de cîte ori facem pe cineva să admire cu noi un chip, 
un tablou, un pasaj frumos într-o carte, unde-am în- 
doit foaia ? Lucrurile frumoase sunt locuri de întîlnire 
de dragoste pentru sufletele noastre. Dante a descris ad- 
mirabil această contopire de simpatii, unde arat4, cum 
au început să se iubească Francesca şi Paolo, citindamîn- 
doi... : „Noi leggevamo un giorno per diletto..." * 

Ana pune semn la o nuvelă din cartea lui Graur. Dan 
nu-şi avea un volum. Poeziile lui şi cîteva nuvele erau 
publicate prin reviste. Ana le are pe toate, tăiate cu 
foarfecă de pe unde le-a găsit şi lipite într-un caiet, pe 
a cărui scoarță din față a scris, cu oarecari pretenţii de 
caligrafie: Proză şi versuri de V. Dan. Se uită prin ele 
frunzărind caietul... le ştie : toate sunt frumoase... Ce 
bine-i pare ! Pe acestea are să le citească la urmă. îşi 
face ordine pe biurou, îşi aşază-n teanc deoparte cele 


„într-o gi ne  desjătam citind..." (It) 


89 


două cărţi şi caietul, avînd grijă a pune deasupra un cub 
de cristal, ca şi cum s-ar teme să nu le-mprăştie vîntul 
peste noapte. Ia luminarea ş-o pune pe mesiţa de lîngă 
pat. In faţa patului e“un dulap cu oglindă. Ana, gîn- 
ditcore, îşi descheie corsajul cu mişcări ostenite. Ea nu 
vede cît îi de frumoasă fata care se dezbracă în oglindă. 
Dar cînd se pleacă să-şi dezlege şnurul de la ghete, 
sirate-un fior prin spate, ca şi cum i-ar fi suflat cineva-n 
ceafă, ş-un zîmbet de surpriză rumeneşte puţin faţa ei 
distrasă : o aluniță deasupra umărului stîng... ce curios 
lucru 1 Oare cînd i-a crescut ? Şi îndoindu-şi braţul, o 
pipăie cu degetul arătător, ş-o simte ca pe o insectă ce 
şi-a înfipt picioarele şi capul în pielea ei albă şi cati- 
felata. 


Se culcă, dar nu-i e somn şi nu stânge luminarea pen- 
tru că4 e frică să gîndească în întuneric... Ce-o fi avînd 
soră-sa de nu mai vine pe la ei ? So fi ameţit fumurile 
de ministreasa ?... E-n stare. Atîta pagubă. Cum a slăbit 
bietu tată-său ! Oare la ce se tot gîndeşte ? înainte era 
aşa de vesel. Cît n-ar da ea să-l vadă fericit! De ce 
nu vrea să-i spună ei ce are pe suflet? O crede tot 
copilă, se vede. Dar ea acum înţelege toate, cugetă ca 
orice om cuminte. Săptamînă viitoare e bal la soră-sa. 
N-are să se ducă. Haz ar face să n-o invite... dar nu se 
poate ! Biata mătuşă-sa, ce viaţă de martiră! Şi mereu 
bolnavă. E un om crud unchiu-său... De ce-o fi urînd el 
aşa pe literați? Cică-s şarlatani... ce prostie! Dan — 
şarlatan ! De mult nu ta văzut. Cum ar vrea să se mai 
ducă fa pension să-l audă... Sunt aşa de idioate fetele 
alea. Auzi, ce să le dea în gînd ? Să spuie pe acasă că ea 
iubeşte pe Dan... Ce neghiobie !... 

Şi stîngînd luminarea, închide ochii; aude cum 
vîjîie vîntul afară, inconştient, repetă mereu în gînd 
două versuri din Dan : 


„Toată vibrarea unui suflet sub sfinta artei stăpînire 
E o întindere de brațe după o razi de iubire...” 


„Toata vibrarea..."' ŞHadoarme. 

Dimineaţa ridică storul, ochii ei somnoroşi cată-n sus, 
cerul e închis din toate părțile, apoi îşi lasă privirea peste 
lliecii'uzi, un instinct îi atrage spre fereastra din față, 


90 


şi Ana tresare, cunoscînd pe Dan, ca şi cînd s-ar fi po- 
menit cu el în odaie. Ea se retrage iute, îşi freacă ochii 
şi se uită-n oglindă, îşi ridică o viţă de păr care-i atîrna 
la ceafă ; se-ntoarce iar la geam, şi gîndul ei îl strigă, 
îi cheamă privirea lui dusă, oarbă... Parcă i-ar fi necaz 
că n-o vede. „De ce nu se uită-ncoace ? Eu aş simți cînd 
m-ar privi cineva aşa." Şi deschide fereastra, cu zgomot... 
ca s-audă; n-a auzit, dar desigur a trecut ceva prin 
aer, că Dan o dată şi-a ridicat ochii la Ana, ca şi cînd 
l-ar fi strigat cineva de-acolo. Ea-l salută şi-i zîmbeşte. 

„Aş fi curioasă să ştiu ce gîndeşte de mine. Parc-a mai 
slăbit. Ce jenat e ! Bine că suntem aproape : am să mă 
uit, pîn!'i-oi sugera gîndul să-mi fac-o poezie... Şi el o să 
creadă, poate, că-l iubesc. Atît mai bine." 

O trăsură se opreşte în poartă : e guvernanta cu Ma- 
rioara; au venit s-o ia. Ana îşi pune iute pălăria şi, 
luîndu-şi cărţile, i le arată lui Dan, de la fereastră, ca 
şi cînd i-ar spune : „Azi am nevoie să-mi amintesc de ce 
m-ai învăţat tu”. 

în biuroul lui Peruianu, după dejun : Ana citeşte rar 
şi foarte desluşit, ea împrumutase ceva din glasul şi res- 
piraţia lui Dan; e o nuvelă tristă de Graur; Zoe îşi 
duce din cînd în cînd batista la ochi şi oftează încet. 
Peruianu, îngreuiat şi moleşit ca toţi sîngeroşii după 
masă, stă cufundat în fotoliu, cu capul dat pe spate, 
şi fumează, el mai mult priveşte decît ascultă : printr-un 
nor de fum, cuprinde cu ochii bustul corect al Anei... 
„Ce iute-a crescut, şi ce frumoasă s-a făcut!" Şi el se uită 
la cele două vine albastre ce-i ies în tîmple, la creţii 
pe cari-i face uneori în frunte, la mişcările graţioase ale 
gurii, la expresia caldă a ochilor ei moi, lungi, cu gene 
mari şi clipiri dese, şi la tot ovalul figurei, care se-ncheie 
cu un farmec nespus în gropiţa aceea drăgălaşă din băr- 
bie... Ana citeşte, şi pe unde crede ea că-i mai frumos, 
îi aruncă, pe fugă, cite-o privire ce caută efectul, «no- 
ţiunea frazei în figura lui: ea îl vede mulțumit, surîză- 
tor ca de-un vis. „îi place", cugetă ea, şi fața ei se ru- 
meneşte, s-aprinde de bucuria triumfului, glasul îi devine 
mai sigur, mai cald, şi ochii ei clipesc cuceritori, şi umezi 
de recunoştinţă. După unele fraze mai lungi, se odih- 
neşte, îşi ia suflet, ş-atunci pieptul i se ridică puternic 


91 


în corset; ea zîmbeşte : i se pare că în momentul acesta 
converteşte un suflet rătăcit, îmblînzeşte o fiară, trans- 
formă o viaţă... „Cum a crescut, şi ce frumoasă s-a 
făcut V Şi strecurînd ultimul fum prin mustăţi, se uită 
la ea ca la o ființă străină, pe care n-a mai văzut-o: 
sub privirea lui curioasă, în care mijeşte licărirea unei 
patimi, chipul nevinovat al Anei parcă-i arată-nadins 
voluptăţi turburătoare, însuşiri neobservate pînă acum. 
Tocmai îi făcea în gînd socoteala exactă a anilor ; tresări 
ca din somn de-ntrebarea Anei, care isprăvise nuvela. 

— Ce zici, unchiule ? 

Peruianu o privi ţintă-n ochi, ş-o ţinu un moment, 
neliniştită, subt ezitarea sentinţii lui. 

— Ce vrei să zic 2... E foarte frumos. Şi dacă n-ai 
ostenit, mai citeşte-ne ceva. 

O, i-ar fi citit zile-ntregi fără să ostenească. Cine se 
osteneşte vrodată de triumf ? 

Şi i-a citit. Se hotărîse două zile pe săptamînă „pen- 
tru literatură". Uneori, seara, ieşeau amîndoi la prim- 
blare. Se duceau la Şosea pe jos. Toamna era pe sfîr- 
şite ; se întuneca devreme; o melancolie, o dulce şi 
visătoare tristeță părea că se desprinde din copaci şi 
tremură în aer. 

— Ce liniştite sunt serile de toamnă ! Nu simţi şi tu, 
Ninico, în toată natura, ca un fel de osteneală, ca o 
pregătire de somn ?... 

Ş-adesea omul acesta rece, în jurul căruia aceeaşi na- 
tură îşi înflorise şi-şi scuturase de-atîtea ori copacii fără 
să-l atingă, părea încălzit de-o neaşteptată trezire de 
simpatie, ce dormise atîta vreme în el, ş-atunci căuta 
forme, cuvinte aduse de Ana în viaţa lui nepregătită, 
nedeprinsă să exprime astfel de sentimente. 

Ş-apucîndu-i mîna, i-o strîngea cu dragoste, ca şi cînd 
i-ar fi mulțumit de-această comoară de simţiri necunos- 
cute pe cari numai ea a ştiut să i le deştepte. 

Ea se-mbăta de succes. începea să-i spună viaţa ei de la 
şcoală, cît era de proastă-nainte, şi cum numai Dan 
i-a deschis mintea la lucruri frumoase, la lumea asta 
de impresii fericite şi de gînduri mari şi generoase; şi-i 
vorbea de artă, de entuziasm, de ideal, îşi aducea 
aminte fragmente din lecţiile lui, glasul ei se emoţiona... 


92 


Im 


m oe S. o e RR — 


1) 


— Aşa-i, acum văd şi eu, Ninico dragă; şi cînd mă 
gîndesc că dacă nu erai tu, aş fi murit fără să cunosc 
partea asta dulce a vieţii... 

Şi-i strîngea mîna de i-o îndurera. 

Cu ce naivă mâîndrie, cu cîtă bucurie de copil trium- 
fător spunea ea lui tată-său isprava aceasta a ei, de 
care şi bătrînul se minuna. 

Şi dimineaţa, de la fereastră, trimetea lui Dan, în 
privirile ei calde, cuvinte dulci, pioase ca o rugăciune, 
cuvinte de recunoştinţă şi de admiraţie, pe cari le rostea 
în gînd, şi buzele i se mişcau încet, inconştient, paria 
şopteau, şi ea-şi închipuia că Dan, uitîndu-se în ochii 
ei, îi aude gîndul. 

»O, îţi mulțumesc, şi-mi pari un sfînt cum mă pri- 
veşti de acolo cu ochii tăi aşa de blînzi, îți mulțumesc 
că m-ai făcut să te-nţeleg şi c-am putut să dau şi altora 
din fericirea pe care mi-ai dat-o tu... Aşa, uită-te la 
mine şi vezi în chipul meu lumina şi seninătatea cu- 
vintelor tale binefăcătoare, vezi că nu le-am uitat, şi le 
semăn şi eu la rîndul meu, şi fac dar din darul tău...” 

Mătuşă-sa e bolnavă; Ana-i spune istorii ca s-o 
adoarmă. Afară viscoleşte, s-aude lovind în geamuri 
pulberea de zăpadă, vînturată de jos. 

— Lungi mai sunt nopţile, Doamne... cîte ceasuri 
sunt ? 

— Douăsprezece făr-un sfert. 

— Ti-o fi somn, Ninico, du-te de te culcă... 

— A, nu, tuşă, mai stau... 

Zoe închide ochii, şi Ana rămîne pe gînduri. De patru 
zile n-a mai fost pe-acasă, şi-i e dor de tată-său, de 
odaia, de lucrurile ei, de fereastră... Aici, camera în 
cate se culcă e mare, e tristă, e izolată, parcă toată 

tăcerea şi urîtul casei s-ar fi retras acolo... Douăsprezece 
şi jumătate. O mînie de vifor zguduie ferestrele. 

— Nu te-ai dus ? 

— Nu, tuşă, mai stau. 

— Auzi ce-i afară? Cînd te gîndeşti că suntem 
de-abia-n octombre... Ce vreme... 

Şi Zoe închide iar ochii. Ea pare moartă sub lumina 
alburie şi slabă a candelei. Ana-şi urmează gîndurile : 
cum s-a schimbat unchiu-său. Aşa-i de vesel şi de bun 


acum... O, de-ar fi adormit. Ce rău îi face cînd îi apare- 
aşa, deodată, în sală, de cîte ori ea trece la culcare ! Ş-o 
conduce pînia uşa camerei ei, dar cu ce ochi curioşi o 
priveşte cînd îi spune: „Noapte bună", şi cum îi arde 
gura cînd o sărută pe frunte... Ce delicat o sărută 
tată-său £ unu aproape. 

— Noapte bună, tuşă. 

Doarme... desigur s-o fi culcat şi unchiu-său. Şi Ana 
iese încetişor; în sală mijeşte un bec de la policandrul 
de cristal; uşa de la biurou se deschide cu o frecare 

' «todă de postav ; ea tresare şi cearcă să zîmbească, neîn- 
ţelegînd de ce s-a speriat aşa. EI o apucă de mînă, şi 
parcă vrea să şoptească ceva şi nu poate... 

— U, cum te uiţi, unchiule, mă sperii... 

Şi păşeşte grăbit; în uşă-i întinde fruntea ; el o să- 
rută pe amîndoi ochii şi, ţiind-o strîns de mînă, zăpăcit, 
fluiennd cuvintele într-o şoaptă spăimâîntător de pasio- 
nată, bîlbîie : 

— Să... să văd dacă-i cald... la tine... 


E întuneric. Ana se simte strînsă-n brațele lui de fier 
şi cască gura să țipe, să țipe tare, să scoale casa, dar 
nu scoate decît un geamăt năbuşit, groaznic, ca ultimul 
suspin horcăit al unui asasinat; ea crede însă c-a ţipat, 
s-a auzit... şi tremurînd se zbate, ca într-un vis oribil, 
gura lui o arde, braţele lui o îndurerează... 

— Lasă-mă... te rog... Mi-e frică... Ah!... 


O moliciune subită îi discordează toţi nervii, crede că 
moare şi... nu mai ştie nimic. 

Cînd Peruianu îşi revine-n fire, simte deodată toată 
oroarea faptei lui. Se cutremură; o frică de bestie, o 
păcătoasă laşitate îl goneşte din întunericul, din atmo- 
sfera aceasta a crimei, pe care nu-şi dă încă seamă cum 
de-a făcut-o... îşi muşcă buzele, vorbeşte singur : 

— O, ce cădere, ce nebunie, ce teribilă nebunie !... 

Şi-nchis în odaia lui, se primbla toată noaptea, cuge- 
tînd, în spaima oarbă a egoismului lui, nu atît la mon- 
struozitatea faptei şi la nefericirea Anei, cît la răul ce-ar 
putea rezulta de aci pentru liniştea şi bunul lui trai. 

Ana tresare, se scoală buimacă ş-aprinde lumînarea. 
în primul moment nu pricepe ce i s-a mtîmplat, îşi duce 


94 


mînile la tîmple şi cearcă să-şi aduc-aminte... K arde 
şi-i huieşte capul, parc-a bătut-o cineva: tot trupul o 
doare; o taie, ca nişte cuțite, oasele de la corset; şi pe 
cînd se dezbracă, i se arată, ca la lumina unui fulger, 
groaznicul adevăr... Ce ruşine 1 Şi-şi acopere fața-n 
palme, înmărmurită... Dar de ce n-a sărit nimeni la 
ţipătul ei ? Se vede că toți au fost înțeleşi cu acel mon- 
stru, ca s-o piardă ! Odaia se tulbură, se-nvîrteşte cu ea... 
Pare-aude un zgomot; şi se repede Ia uşă de-ntoarce 
cheia. Tremură toată, i se pare că se scufundă parchetul 
unde calcă; ia lumânarea şi se uită în oglindă, pe subt 
ochi două dungi vinete taie chipul ei de ceară ; o ustură 
obrazul, şi-l şterge cu scîrbă, parcă simte încă barba lui 
aspră, şi gura... uh, ce monstru ! şi se scutură, ca de 
fiorul unei năluci, o picătură fierbinte de stearină se 
varsă din luminare şi i se sleieşte pe mînă. Sufletul ei, 
zbuciumat ca o flacără-n vînt, are întunecări repezi de 
conştiinţă, clipiri de uitare şi deşteptări penibile, rever- 
beraţii de groază. Şi mereu se întreabă dacă nu-i un vis 
tot ee vede, şi simte, şi gîndeşte. Nu mai poate de oste- 
neală, se culcă, nu stinge lumînarea, căci ar muri de 
frică pe întuneric. închide ochii şi se gîndeşte la viața 
ei, la tată-său; şi, mai mult decît ruşinea, o umple o 
nulă ş-o scîrbă ş-o desperare sfişietoare — se simte sin- 
guri şi cumplit de nenorocită ; cu faţa îngropată-n pernă, 
plînge pînă în ziuă, neavînd altă mîngiiere, altă zare 
de lumină, în noaptea şi deşertul vieţii ei devastate, decît 
gîndul, presimţirea c-are să moară... gîndul acesta bine- 
făcător nu ştia nici ea cum i-a venit, dar îi umplea 
sufletul, îi acoperea durerea ca o speranță de mîntuire 
apropiată. 


— Ce e? întreabă îngrijat bătrînul, văzînd-o aşa de 
dimineaţă, şi mîna stîngă începe să-i tremure. 

— Nimic, tată, ce te sperii aşa? Nu s-a întîmplat 
nimic. 

— A murit Zoe ? spune... Ninico dragă, uite, sunt 
liniştit, spune-mi, te rog... 

Şi bătrînul, privind-o fix ca un alucinat, s-aşază pe 
scaun, mîna stîngă-i tremura mai tare. 


95 


Ana-l asigură că nu-i nimic, absolut nimica: mă*- 
tuşă-sa e bine, e mult mai bine. Dac-a venit aşa de 
dimineaţă, e c-a visat un vis urît, şi s-a deşteptat c-un 
început de friguri; nici n-a mai spus la nimeni, pentru 
că n-ar fi lăsat-o să plece; e ostenită şi vrea să se 
“culce puţin. 

— Dar la tine-i frig... aşteaptă. 

Şi se scoală să sune, cînd intră servitoarea : 

— A venit Rosa de la coana Zoe, că cică întreabă 
de conița Ninica... 

Racliş răsuflă, numai acum se convinge că nu s-a 
întîmplat nimic. 

— Bine, Mărio, spune-i că-i bine... ori nu, spune că-i 
niţel bolnavă... Nu-i aşa, Ninico ?... şi să faci iute focu... 

Dar iată că trec zile, trec săptămîni, şi Ana nu se 
mai duce pe la mătuşă-sa. Nu e bolnavă, n-are nimic, 
se supără cînd îi pomeneşte tată-său de doctor ; dacă 
n-are nimic !... e anemică, totdeauna a fost ea aşa pa- 
lidă ; o milă, o iubire din ce în ce mai adîncă pentru 
tată-său dă ochilor ei priviri de o nespusă duioşie, la 
fiecare ceas îl întreabă dacă e bine, dacă nu e supărat 
pe ea, şi-i spune mereu că de acum n-are să mai plece 
de lîngă el, că e aşa de fericită să stea în casă, să joace 
în toate serile ecarte, şi să-i citească jurnalul, şi să-i 
pregătească cu mîna ei în toate dimineţile cafeaua cu 
lapte... 

Dar într-o seară, pe cînd îi citea, deodată încep să-i 
joace Literile subt ochi, şi nu mai vede nimic ; o clipă 
crede c-are să leşine, şi-şi duce palma la ochi... 

— Ninico, dragă, ce ai ? Să trimet după doctor. 

Ea face un efort suprem şi se scoală, e albă ca mar- 
mura, cearcă să surîdă, şi ochii îi sticlesc straniu. 

— O, nu, te rog, n-am nimic, uite, mi-a trecut. 

Ar mai putea să citească, dar e ostenită, trebuie să 
fie tîrziu. 

Ana-şi aprinde lumînarea-n odaie şi-ncuie uşa. Ideea 
c-ar putea aduce tată-său, fără voia ei, un doctor o 
înspăimîntă. De cîteva zile se simte slabă, la masă îi 
vine rău, are oroare de tot ce e mîncare, şi adesea oste- 
neala ce şi-o dă ca să se stăpînească îi asudă spatele ş-o 
moleşeşte. Atît se deprinsese cu gîndul morţii, că în tot 


96 


ce simte mai neobicinuit ea vede semne că i s-apropie 
sfîrşitul. Uneori o înspăimâîntă închipuirea păcii şi golu- 
lui etern ; o sfişiere crudă şi fiziceşte dureroasă, o greu- 
tate de foc i se lasă atunci pe piept ş-o arde, i se pare 
că i-a dat cineva brînci într-un abis, şi cade, cade me- 
reu în întuneric şi-n necunoscut. 

Adesea noaptea, după ce stînge lumînarea, dă tran- 
sperantul la o parte şi se uită la fereastra lui Dan, vede 
lumină pînă tîrziu şi cîteodată i se pare că se mişcă 
ceva acolo, o dor ochii, aţintindu-i, dar nu distinge 
NIMIC, şi totuşi, cînd se stinge lumina, îi trece un fior 
de o tristeță neînțeleasă, parcă s-a rupt ceva din 
viaţa ei. 

E dimineaţă. Racliş se primbla prin odaie, dă cu 
ochii de călindarul din părete şi-şi aduce aminte să-l 
descarce de ziua de ieri: marți, 27 fevruarie ; trece şi 
iama asta; apoi îşi reia şirul gîndurilor: desigur 
bănuieşte Ninica, poate chiar ştie, şi de aceea nu vrea 
să vadă pe nimeni ; iată patru luni aproape de cînd 
nu se mai duce nicăieri şi, cum vine cineva s-o vadă, 
se-ncuie-n odaie. Şi cum a slăbit, mititica de ea. Ştie, 
trebuie să-i fi spus cineva — Peruianu, poate ; deşi se 
jură că nici n-a gîndit; dar atunci pentru ce s-a arătat 
dispus să mărească el zestrea Ninicăi ? — auzi obrăz- 
nicie, ca şi cînd Ninica ar fi orfană, ş-ar avea nevoie 
de pomana lui... Biata copilă ! Ea ştie... şi ce delicată e, 
nici o vorbă de mustrare, căci ar avea dreptul să-l mus- 
tre, ca pe un părinte netrebnic ce a fost. Cu toate astea, 
are să-i spuie, da, are să-i spuie chiar astăzi, chiar 
acum, cînd o intra; să-şi ia o sarcină de pe suflet; 
uite-aşa are să-i zică... sau nu, mai scurt: „Nino, fata 
mea, copilul meu cel mai iubit, am fost un nebun, nu 
m-am gîndit..." Nu, nu, nici aşa... de-a dreptul mai 
bine : „Suntem săraci, am căutat să..." 

— Tată, tată, sunt pierdută... omoară-mă... oh, ce 
ruşine |... 

Şi Ana plînge, ascunzîndu-şi fața la pieptul neferici- 
tului bătrîn, care crede că această durere este deznodă- 
mîntul grăbit al gîndurilor lui ; şi pe cînd el biîlbîie 
cuvinte nedesluşite, de mîngîiere, ea, într-o criză sfîşie- 
toare de nervi, ca în delir, îi spune tot, tot. 


97 


— Nu-nţeleg. Ce zici P.. 

O, durerea de a spune înc-o dată asemenea orori î 

Şi i-a spus din nou, îngenunchind la picioarele lui 
şi tremurînd ca varga... 

De mult erau îmbrăţişaţi, şi plîngeau amîndoi, amu- 
titi de durere, cînd uşa se deschide largă şi apare Zoe, 
vijelioasă. 

— Ai spus tu să mă lase Mişu, ca să te ia pe tine? 

— Eu? 


i< 


Peruianu, din ce în ce mai îngrijat de urmările acelui 
moment de pătimaşă orbire şi uitare de sine, venise me- 
reu pe la cumnatu-său... Dar bine, să nu vadă pe 
Ana ?.. şi se făcea că nu-nțelege ce însemnează săl- 
băticia ei de a se încuia în odaie şi a fugi aşa de 
toată lumea ; nici pe el nu vrea să-l vadă 2. asta nu 
putea să fie decît o boală, o manie; altfel, nu-şi ex- 
plica... Bătrînul îi descria indispoziţiile copilei, lipsa 
de poftă de mîncare, tînjirea, amețţelile, groaza ei de 
doctor... şi-şi arăta presupunerile lui: 

— Ea a răcit probabil de-atunci dimineaţa, de cum 
a venit am văzut că nu-i e bine... i s-a stricat sto- 
macu... şi asta i-a dat ca un fel de friguri, nu-i aşa 
că friguri trebui să fie ?... 

— Friguri, nu mai încape vorbă... 

Şi Peruianu întîi bănui, în urmă rămase convins că 
acele friguri ale Anei erau simptomele sarcinei. O 
bucurie feroce se amestecă în neliniştea lui... Cum e 
nevastă-sa slabă şi prăpădită, s-ar putea întîmpla să 
moară cînd ar auzi... dar şi fără asta; el a suferit 
destul, a muncit ca un hamal, a strîns ban peste ban, 
de cîte plăceri nu s-a privat!... I se pare c-ar avea 
şi el dreptul la cîțiva ani de fericire în viata asta de 
pusnic şi de osîndit pe care-a dus-o pîn-acuma. Gîn- 
dul lui trecea de la Zoe la Ana, şi-i da senzaţia unei 
ieşiri la lumină dintr-o peşteră întunecoasă. Tinereţa, 
voluptăţile Anei îi desfăşurau perspective de un far- 
mec tulburător : simțea că i se nălcă sîngele la cap. 


%9 


Se hotărî să aibă o întrevedere cu Aspazia ; se şi cam 
rudeau prin Mavrichi; ea făcuse această casă neno- 
rocită, ea-i legase viaţa de o femeie vecinie bolnavă. 

Ce veselie diabolică avea Aspazia asta *. închipui- 
ți-vă, la făcut să rîdă. 

— A, ştrengarule, va să zică mi te-ai dat la lucru 
fraged ! 

Era grozav de intrigată să afle cum s-a petrecut 
lucrul... Şi-1 sili să-i descrie în toate amănuntele „mo- 
mentul psicologic", cum zicea ea. 

Cine i-ar fi auzit atunci ce glume crude şi pline de 
cinism spuneau şi cum se amuzau pe subiectul acesta 
ar fi rămas uimit si nu şi-ar fi putut explica cum, în 
faţa celor mai sfişietoare dureri, pot unii oameni găsi 
atîta sinistră bucurie, atîta rîs nesimţitor. 

— Ei, bată-te, Mişule, că mucalit ai mai fost... 

Şi Aspazia-şi ştergea ochii; de mult nu mai rîsese- 
aşa, cu lacrimi. 

— la lasă gluma, cum rămîne? 

— Asta-i! Ţi-am spus că fac — fac. Ce-ţi pasă? 

— Vezi de-o răsuceşte bine... Ai luat zece mii ca 
să-mi legi capul, o să iai douăzeci... ca să mi-l dezlegi... 
Cine-mi mai eşti !... 

Dar aci i s-a înfundat şi Aspaziei, cît era ea de 
meşteră. Zoe, în adevăr, a avut o criză de nervi în- 
grijitoare cînd i-a spus buna ei prietenă, Aspazia, 
toată infamia stricatului de Mişu,- care nu mai merita 
un ceas — după cele ce făcuse — să mai trăiască c-o 
soţie atît de bună, de iubită şi de respectată de toată 
lumea. Da* nici o clipă să nu mai stea la gînduri; s-o 
asculte pe ea, Aspaziţa, care-a iubit-o-ntotdeauna ca 
pe ochii din cap, să nu-i fie milă... da' de loc, na!; 
ca la un cîine să-i dea cu piciorul. Slavă Domnului, 
de ce-avem divorţ, dacă nu pentru astfel de lucruri! 

Auzi, Mişu !... A, dar ea, Aspazia, n-ar putea să 
mai mănînce la aceeaşi masă .c-o asemenea canalie 
pentru nimic în lume. Şi Zoe are averea ei. Se mai 
poate mărita. Chiar ea... 

— A, destul, djjstul, te-am înţeles... Du-te, du-te-ţi 
zic... leşi, că chem feciorul să te dea afară! 


100 


Şi Zoe, îngrozitor de palidă, se rîdică în pat, cu 
părul în dezordine, cu ochii aprinşi de friguri şi de 
mînie : degetul ei, de schelet, întins spre uşă, nu tre- 
mura ; toată, în neclintirea ei teribilă, părea o mat- 
mută fantastică, o furie macabră. 

Cum rămase singură, se sculă să se-mbrace; n-o 
mai durea capul, şi sfîrşala pe care-o simţea pîn-acum 
în tot trupul îi dispăruse. Ca acei paralitici cari, 
zguduiţi de spaimă într-o noapte de incendiu, se po- 
menesc alergînd, Zoe, fără să ştie cum, se simți de- 
odată voinică, gata de luptă. Ea, care se uita de-atîta 
timp ca la un dumnezeu la omul acesta care-o umilea, 
o strivea cu calităţile lui, cu severitatea perfecţiunei 
lui, ea, care se sfia şi de zgomotul paşilor lui de mult 
ce-l respecta, acum, cînd îl ştia păcătos şi imoral, era 
nerăbdătoare să-l vadă, să-i spuie-n față, cît mai cu- 
rînd... Ce să-i spuie-n față P.. Un moment i se păru 
că-l vede, tot aşa grav şi fioros... A, degeaba, poate 
să se-ncrunte cît o pofti, n-o mai intimidează de-acu. 
Să-i spuie curat că-i un mizerabil, că-l dispreţuieşte 
şi că n-are să se despartă de el. Uite-aşa. 

Sună : Roza rămase cu gura căscată. 

— Domnu-i în biurou ? 

— Da, dar... . 

— Singur ? 

— Ba.-i... coconita care a fost la d-tră... 

— Bine, du-te. 

Zoe deschise, ca o furtună, uşa de la biurou. Peru- 
ianu şi Aspazia o priviră-nlemniţi. Apariţia unui mort 
nu i-ar fi zăpăcit mai tare. 

Ea vru să zică ceva, dar, un moment, simți că-i 
lipseşte glasul ; se rezimă de-un scaun şi-i acoperi 
pe-amâîndoi într-o privire de ură. 

— Zoe, ce-nsemnează asta ? 

Aceeaşi privire groaznică, şi nici un cuvînt; apoi un 
rîs hidos, oribil. 

Aspazia, crezînd că sunt spazmurile morţii, se ridică 
speriată. 

— Gîndeşte-te, draga mea, că ţi-e nepoată, să-ți 
fie jnilă... 


1*1 


— Nu mă atinge, nu mă atinge, scorpie, strigă Zoe, 
ferindu-se c-o mişcare de oroare; o să vorbim noi, 
domnule Mişu, acum vă las să complotaţi amîndoi... 
Mi-e scîrbă. 

Şi ieşi, trîntind uşa după ea. 

Rămaşi singuri, se uitară o clipă îngrijați unul la 
altul ; dar iute Aspazia îşi reluă veselia obicinuită. 

— Las', că-i bine ; ascultă ce-ţi spun eu, din asta 
ori moare, ori înnebuneşte... De, Mişule, rozele au 
spinii lor, ce vrei ?... 

Zoe se duse la frate-său. Ea credea pe Ana părtaşă, 
o vedea conspirînd cu Aspazia şi cu Mişu ca să-i 
strice casa. Şi cînd află că biata Ana nu era decît o 
victimă nenorocită, îşi descarcă inima într-un hohot 
lung de plîns, şi parcă se mai răcori. 

A doua zi bătrînul pleca cu fata lui la Paris, 
amîndoi torturați de ideea că nu pot lua şi duce cu 
ei orice urmă, orice amintire despre existenţa lor... 

O, ce pradă voluptoasă lăsau ei gurilor rele! De 
mult nu mai căzuse în clevetirea saloanelor din 
Bucureşti un subiect aşa de frumos şi de suculent. 

— Ai auzit, soro... de scandalul lui Mişu Peruianu ? 

— Da, dragă, închipui-ţi c-aseară a venit Roşasca 
la mine — încă era bolnavă, şi s-a sculat din pat cum 
a auzit — eu nu ştiam nimic, m-am crucit cînd mi-a 
spus ea... cică Mişu vrea să se despartă, i-adevărat? 

— Aş, i-a făcut Zoe un scandal, nu ştii c-a vrut s-o 
omoare... 

— Ce spui? Cum? 

— A bătut-o de-a lăsat-o leşinată. 

Aici, fantazia doamnei intră în descrierea amănun- 
tită a întîmplărei: ea ştie exact vorbele pe cari şi 
ie-au spus, gesturile, atitudinele, expresiile figurilor, 
pe cari ea le reproduce inconştient, ştie cu ce 
era-mbrăcată Zoe, şi anume asupra cărui cuvînt s-a 
început bătaia... 

— Doamne, dragă, da' eu am auzit că el trăia de 
mult cu nepoată-sa. 

— De patru ani, soro, apoi să-ţi spun eu... acum 
doi ani, cînd se zicea că-i bolnavă de tifos, ea 
avortase... 


102 œ» 


» 


«i. 


Aici din nou lucrează fantazia. 

— Păcat, era frumuşică, săraca !... 

— Şi vezi cum făcea pe sfînta ! Da' el... ai fi putut 
să juri... 

Ființi cari nu se puteau suferi, cari erau certate de 
mult, cu ocazia aceasta se-mpacă, ochii le sticlesc de 
mulțumire, luni întregi au ce bîrfi, pe urmă or să se 
certe iar, desigur. 

Cele două baluri tradiționale, cari deschideau sa- 
Ioanele doamnei Peruianu, de obicei pe la sfîrşitul 
iernei, adunară şi de astă dată aceeaşi lume elegantă 
şi veselă, şi „cronica mondenă" a ziarului Patria de- 
dea, cu acelaşi stil de buduar, cititorilor săi intere- 
santa ştire că „amfitrionii, amabili, voioşi şi neobosiți 
ca-ntotdeauna, au făcut onorurile somptuoasei lor 
case, pînă cînd aurora, cu degetele ei  tranda- 
firii... etc, etc”. 

Invitaţiile primului bal căzuseră tocmai în timpul 
cînd se paria mai cu furie şi se conta mai mult pe 
divorțul amfitrionilor. „Quelle g«ig»e/*..." 

Şi toate-au reintrat în matca lor obicinuită. 


* Ce ghinion |... (Fr.) 


Oare cînd o fiinţă care sufere se gîndeşte la noi, nu 
ne-o fi trimeţînd, cu gîndurile, şi o parte din sufe- 
rința ei ? De cîte ori, mergînd pe stradă, sau stînd în 
odaia noastră, nu ne pomenim, deodată, cuprinşi de- 
o grijă nedesluşită, de-o melancolie vagă, care nu ştim 
de unde ne vine, ca un parfum de tristeță ce trece 
prin aer şi s-abate asupra noastră? Probabil că în 
momente de linişte, cînd propriile noastre patimi sunt 
potolite, şi cînd se face puţină tăcere-n noi, auzim mai 
mult din gălăgia vieţii care ne-ncunjoară; conştiinţa 
noastră o fi tresărind, ca de nişte strigăte depărtate, de 
răsunetul suspinelor, de ecoul durerii celor pe cari-i iu- 
bim, şi sufăr, şi se gîndesc la noi. 

E cu putinţă ca ceea ce numim noi simpatie, în 
vecinica ondulaţie a vieţii, să se întindă, mult mai larg 
şi mai puternic, să aibă vibrații mult mai depărtate 
şi mai străbătătoare decît cum le percepem noi cu 
simţurile şi mintea noastră de azi. Oamenii înzestrați 
cu un sistem nervos excepţional de dezvoltat, naturile 
aşa-numite senzitive au presimțţiri şi vederi la distanță 
în adevăr uimitoare : semne izolate cari ne dau o idee, 
de pe acum, de ce-or să fie oamenii viitorului. 

Curios, Dan asculta pe Poteraş, şi i se părea că tot 
ce-aude îi deşteaptă reminiscenți de fapte pe cari le 
ştia. De multe ori gîndul lui mergea înainte şi preve- 
dea exact ce-are să-i spuie. Nu simţise el de-atîtea ori, 
în liniştea nopţilor lungi de iarnă, că se varsă-n sufle- 


104 


tul lui valurile unei nemărginite suferinți î A, ştia er 
bine de unde-i vin acele gînduri de o sfişietoare tris- 
teţă ; un glas misterios îi spunea adesea că îndărătul 
acelei ferestre întunecate e.un suflet rănit de moarte, 
care tremură şi se vaită, fără nici o mîngfiere şi fără 
nici o speranţă. 

Acum i se părea că văzuse de mult în ochii lui 
Peruianu tot planul acestei drame, ca şi cînd i l-ar 
fi spus; gîndurile lui asistaseră de mai înainte la 
urzirea şi desfăşurarea acestei nenorociri. 

— Dar cum ai aflat tu, Dinicule, toate astea? 

— Apoi că taman vroiam să vă spun... (Dinicu 
ţinea grozav la expresiile locale; de altfel, pentru 
dînsul nu fusese nici o greutate să-şi asimileze imediat 
felul de a-vorbi al rominilor de dincoace de Milcov. 

Cînd s-a dus el întîi, cu chitanța de abonament, a 
dat cu ochii de Măria, şi numaidecît şi-a zis: „Diavo- 
li ţa asta trebuie să ştie toate, să mă dau bine pe lîngă 
ea". în prima zi au schimbat cîteva vorbe: din ce 
loc sunt... dacă le trăiesc părinţii... 

De atunci în fiecare seară ducea el gazeta, ş-o dă- 
dea în mîna Măriei. într-o duminică după prînz, nici 
el nu ştie cum, căci nu-şi dăduseră întâlnire, s-au po- 
menit amîndoi pe-o bancă din Grădina Icoanii. Acolo 
şi-au spus viaţa şi primele cuvinte de dragoste. 

Aşa s-au întîlnit în fiecare duminică pe aceeaşi 
vreme. Acum, în urmă, fără s-o întrebe, ea singură a 
luat vorba şi i-a spus tot ce se petrece în casă. E or- 
fană, se iubesc şi s-au hotărît să se cunune-n primă- 
vară... El are ceva economii, vro mie de lei, ea e fată 
bună, şi harnică, şi pricepută la toate. Dacă „domnu 
Vasilică" ar vrea să le fie naş... n-are să cheltuiască 
nimic... ce fericire-ar fi pe ei... 

— Bine, Dinicule, să ştii că te cunun... la lasă... 
ce, eşti nebun ? 

Poteraş se repezise să-i sărute mîna: a trebuit să 
i-o dea, ca să scape. 

Dan rămase singur. Un ceas se primbla prin odaie ; 
simţea că-i urlă capul, şi mereu îi veneau în gînd 
vorbele acestea: „un amor aprins în umbra unei du- 
reri"... „o floare pe-o ruină" ; îl enervau, şi se hotărî 


105 


să le scrie ; se aşeză la masă, deschise caietul în care-şi 
nota el unele impresii — nu cel de versuri — şi scrise 
cu creionul: „Cum s-au cunoscut şi s-au iubit Dinu 
şi Măria lui", apoi, în paranteză, vorbele cari-l obse- 
dau. Cercă să cugete la Ana, la soarta ei, dar îşi 
simți gîndurile ostenite şi risipite, ca nişte ostaşi în- 
vinşi după un măcel cumplit. Tot înțelesul şi noima 
vieţii i se răsturnau în minte ; şi-n lume vedea atîta 
nedreptate, atîta dezordine, că-i venea nebunie de 
disperare, scîrşnea de inutilitatea deşertei lui revolte. 
Un gol imens i se făcea-n viaţă, şi nu mai putea gîndi 
nimic. Era aproape miezul nopţii. Se culcă, şi cînd 
stinse lumînarea, băgă de seamă că era frig în odaie. 
Se ghemui în plapomă, atunci îşi aduse aminte iar de 
suferințile şi iluziile copilăriei lui, şi, ca să-şi îm- 

ăştie  vedeniile, începu să fluiere încet o arie din 
e raviata; adormi cu gîndul silnic că din toată viața 
lui n-are să s-aleagă nimic. Zilele treceau, şi Dan se 
gîndea tot mai rar la Ana. Uneori se întreba dacă-n 
adevăr a existat o ființă care-a trecut aşa, ca o lumină, 
prin existenţa lui, sau e numai o amintire mai vie din 
ce-a citit ori a visat odinioară ; alteori i se părea c-a 
murit. într-o dimineață, la redacţie, uitîndu-se distras 
peste hîrtiele răvăşite pe masa lui papa Săndulescu, 
dete cu ochii de slova Anei: era o cartă poştală din 
Paris* prin care œnea să se trimeată ziarul acolo. 

— îţi mai trebuie asta, papa ? 

— Nu, i-am luat adresa, rupe-o... răspunse „papa", 
fără să bage de seamă că Dan e puţin schimbat la 
față. 

Apoi, tot în ziua aceea: Priboianu face cuvenitele 
amputaţii în foile lui Bimbirică, pe cînd acesta suflă 
greu pe nas şi-şi freacă un vîrf de mustață în degete ; 
el aşteaptă cu nerăbdare să i se citească ultima foaie : 
acolo e o ştire de senzaţie, la care ține foarte mult, 
şi pe aceasta a redactat-o cu un stil... frumos de tot, 
e sigur c-are să-i placă şi directorului... în sfîrşit, iată 
c-o citeşte: „Un scandal în lumea mare: aflăm din 
sorginte cît se poate de autorizată că domnul avocat 
M.P., profitând cu abuz de poziţiunea d-sale de unchi 
al domnişoarei A.R...." 


106 


Priboianu rupe foaia bucățele, le-aruncă şi, fără să 
se uite la capul lui Bimbirică, îşi scoate batista şi se 
şterge pe degete, cu dizgust, ca de ceva murdar. , 

— Domnule director, zice Bimbirică ofensat şi cău- 
tând să-şi ascundă emoţiunea, eu, zău, nu njai ştiu ce 
informaţii să v-aduc... 

— Domnule Gamulea, turcul are-o vorbă... passez 
â la caisse! Papa Săndulescu! cum stă, te rog, 
d1 Alfred Gamulea ? 

în toată redacția trece un fior de solemnitate, se 
face tăcere, nimeni nu văzuse pe Priboianu aşa de 
grav, nimeni mul auzise zicînd „domnule" la „băieții 
lui". De bună seamă, era supărat rău în ziua 
aceea. 

— Domnul Gamulea : optzeci şi cinci lei avansați 
din chenzina viitoare. 

Aşa vorbea papa cu di director, scurt şi lămurit, 
în daraveri de administraţie. 

— Domnule  Gamulea, poftim încă cincisprezece 
franci, ca să fie suta, şi sper că m-ai înţeles. 

Bimbirică lunecă o privire cu intenție de despreţ 
peste cele trei patace ** aruncate pe masă, şi mai 
mult lor le zice „adio", făcînd un salut stângaci şi 
ieşind, cu jobenul pe ceafă; dar trist şi, probabil, 
intrigat de „vorba turcului", pe care n-o înțelesese. 

— Uf, nene, bine c-am isprăvit odată cu licheaua 
asta ! Şi Priboianu îşi desface braţele şi respiră mul- 
tumit, îmi sta pe suflet... Ce speță de pungaş de- 
testabil ! 

Din ziua aceea Dan începe iar să se gîndească la 
Ana. Cînd îşi scrie foiletonul, parcă l-ar seri numai 
pentru ea, îşi citeşte fiecare rînd prin ochii şi mintea 
ei ; parcă ceva din iubirea lui bolnavă, din dorul lui 
adînc şi trist se strecoară în fiecare frază ; ca un om 
care, vorbind, se ascultă în altul, aşa se observă el 
în cugetul ei, îşi urmăreşte cu luare-aminte toate gîn- 
durile cum străbat, cum vibrează şi răsună în ondu- 
laţiile sufletului ei. 


* Treceţi pe la casa !* (Fr.) 
** Patacă — veche monedă. 


107 


într-o dare de seamă despre noul volum al lui 
Graur, Schițe din trecut, găseşte prilej să scrie: „Asa 
e. Cele mai sfinte visuri ale noastre se sfarmă uneori 
de suflarea unei clipe. De la un cuvînt pe care nu 
l-am spusa vreme, de la un pas întîrziat, de la un 
moment de nehotărire atîmă adesea fericirea noastră, 
direcţia ți planul întregei noastre vieți...” 

Altă dată, într-o poezie, Dor de ducă, îşi aşterne 
pe cele cinci coloane de foileton tot focul, toată neli- 
niştea visurilor lui de o tristă, sfişietoare nebunie: 
sunt strofe ce dau impresia unei căderi de brațe oste- 
nite, a unei fatale renunțări la orice aşteptare, la orice 
licărire de speranţă : 

„INZ vegi c-aceleaşi căi s-astern 
Deşertei tale  alemări ? 
Că vraja unui vis etern 


Te soarbe-n şterse  depârtări î... 


Din umbra ce la piept © stringi 
In veci n-ai s-o-ntrupegi pe Ea |... 
Apleacă-ti fatan miini si plingi, 
Nebun, îinamorat de-d steat" 


A venit primăvara. Acum stau la un loc Stelian, 
Graur, Petroni şi Dan, în casa lui Priboianu, din strada 
Fîntînii. 

Petroni a avut o tipografie pe care-a vîndut-o şi-a 
rămas dator vro două mii de lei; acum e în căutarea 
unui mic capital pentru a întreprinde un nou negoţ 
— de astă dată e sigur că s-ar îmbogăţi, acum s-a 
învăţat minte; o lăptărie la Şosea ar fi o afacere 
minunată, şi, pe cînd ceilalți îşi dau cu piciorul pe 
sub masă, el face socoteli şi dovedeşte, negru pe alb, 
că un capital de zece mii de franci ar aduce un venit 
anual net de cincisprezece mii de franci. Pînă una- 
alta, a primit un post de secretar la Teatru Naţional 
— două sute cincizeci de lei pe lună — din care s-a 
hotărît să puie deoparte o sută pe fiecare lună, o să 
dea banii lui Priboianu să-i capitalizeze; face jură- 
mînt să nu ia o para din ei pînă cînd nu şi-o realiza, 


*08 


suma cu care să-şi poată începe afacerea. Dar aceasta, 
bineînţeles, rărnîne pe „luna viitoare”. 

Ei mănîncă-n casă; le găteşte Măria lui Poteraş. 
La zece mai, eveniment mare: nunta lui Poteraş: 
toţi sunt solemni, în fracuri de-mprumut; cunună 
Dan, c-o mătuşă a lui Graur; cîţiva profesori şi jur- 
nalişti sunt invitaţi; de la biserică vin acasă, undezi 
aşteaptă un taraf de lăutari ş-o masă întinsă, cu mîn- 
cări reci şi băuturi şi mai reci; miiele şi mireasa, 
foarte jenaţi, stau în capul mesei, lîngă ei nunii, apoi 
ceilalți invitaţi: Stelian schimbă tacîmurile, Graur 
toarnă prin pahare ; Petroni a pregătit un mic discurs ; 
şi cînd, cu un gest tragic? arată spre miri şi zice cu 
glasul emoţionat: „Aceşti doi orfani, cari s-au întîlnit 
in drumul vieţii şi şi-au întins mîna cu iubire..., Mă- 
ria izbucneşte într-un plîns cu hohot, Poteraş începe 
şi el să plîngă, şi oratorul, îngrijat de efectele jalnice 
ale discursului său, îşi lasă fraza neisprăvită şi strigă 
ridicînd paharul : „Hai noroc, noroc să vă dea Dum- 
nezeu, că de alelalte...!! şi glasul lui se pierde într-un 
„ura ! ura !!! cu acompaniament de cobză şi de vioare. 
Un lăutar începe să cînte: 


„Iad, mireasă, nu mai plinge, 
Că la maică-ta Ze-o7 dace 
Cind a face plopul pere 


Şi răchita visinele..."" 


Dar Priboianu-1 întrerupe: „Altu mai vesel!" Şi 
imediat o dă pe: 


„Lelo cua scurteica verde"... 


După masă se-ncinge-c\horă strămoşească, singurul 
joc la care se-nfig şi cei care nu ştiu juca. 

Priboianu e mosafir în gospodăria acestor patru 
prietini. El şi-a oprit pe seama lui două odăi, cu in- 
trare separată : toată ziua e ocupat la tribunal, la re- 
dacție, şi noaptea vine tîrziu acasă ; numai duminica 
mănîncă cu ei, ş-atunci de regulă le face morală şi le 
dă poveţe să fie mai prevăzători, să facă economie, 
ei rid şi se pîrăsc unul pe altul, unde-i chip ? toţi au 


109 


gusturi şi slăbiciuni costisitoare : Stelian — şampanie, 
Graur —  birjile, Dan — icrele negre, numai dom' 
Petroni capitalizează... în bilete de loterie ; de neexpli- 
cat boala acestuia de a cheltui şi de a-şi face încurcă- 
turi, din cari nu mai ştia cum să iasă ; şi vecinie afif *, 
şi vecinie furios pe ţară, pe timp şi pe multe alte 
lucruri concrete şi abstracte. Banul unuia e al tutu- 
rora ; dar s-a nimerit ca toți să fie mînă spartă, şi de 
multe ori sunt»-zile cînd n-au ce da în piață; noroc 
de Poteraş — domnu Itidant — care-ntotdeauna-i gata 
şi foarte fericit să-şi deschidă lădiţa cînd e vorba de 
„împrumuturi naţionale”. 

Adesea, seara, după o zi *le belşug şi de risipă, încep 
să facă planuri, Petroni adună toate cîştigurile cele 
mari de la loterie. E o sumă fabuloasă. Şi, fumînd 
ultimele ţigări, stau pînă-n ziuă şi schimbă faţa lumii. 

Cel mai vesel între ei e Graur, adevărat e că el şi 
munceşte mai mult. La cancelarie, şeful lui e foarte 
mulțumit, doar în privinţa stilului e cam dificil: gä- 
seşte că Graur prea face conceptele scurte şi nu res- 
pectă cu stricteţă formulele consacrate; fără acest, 
cusur, ar fi un şef de biurou model; la minister e 
îmbrăcat în hainele cele mai răblărite, şi are un aer 
de prostănac ; cum vine acasă-şi schimbă şi hainele, 
şi figura, e altul; el e ceva mai glumeţ: se duce-n 
cîteva familii, unde din cînd în cînd e poftit la masă 
şi unde e foarte aprețiat ca băiat de talent şi ca bun 
cititor. Ceilalţi, neciopliţi şi sălbateci, găsesc în această 
notă de sociabilitate a lui Graur un nesleit izvor de 
glume şi de rîs. E destul ca unul să-nceapă : „Degeaba, 
puteţi voi să ziceţi orice, copistul e băiat de salon", 
şi şedinţa e deschisă. 

— Vezi, mă, el introduce literatura noastră în înalta 
societate... 

— Trebuie să băgăm de seamă la ce scrim de-acum, 
că ne citesc boierii; glumă e ?... 

Puţină glorie începe să se strecoare în viaţa lor 
plină de nemulțumiri şi de revolte: ei văd că sunt 
nedreptăţiți, excluşi de la o soartă mai bună, pe care 


* Afif — lipsit de bani, lefter. 


110 


ar fi metitat-o; în jurul lor medioctitatea, neruşina- 
rea, viclenia triumfă cu o statornicie exasperantă; 
alta era lumea pe care-o visaseră ei în şcoală; abătuţi 
moralmente şi enervaţi continuu de ceea ce văd, au 
ajuns să se creadă dezarmaţi în lupta pentru existenţă,; 
tot ce-i mai împacă şi le mai dă putere să lucreze e 
gîndul că ei pregătesc, cu munca lor cinstită şi demnă, o 
vreme mai bună pentru tinerii cari vor veni după ei. 
Fiecare e în ajunul de a seri ceva „cum n-a mai scris 
el"... eternul vis al operei definitive, care mereu 
s-anunţă, şi nu mai vine. Fac proiecte să-nceapă la 
toamnă o revistă literară, şi-şi iau ferma hotărîre ca, 
pînă atunci, să scrie cel puţin pentru trei numere de 
revistă. Dar zilele trec, şi ei îşi pierd adesea, fără să 
bage de seamă, cel mai preţios timp în planuri şi dis- 
cuţii interminabile. 

A venit vara; Petroni pleacă să-şi vadă părinții, 
țărani în județul Buzăului, Graur se duce la Piteşti, 
la un unchi sărac, „pe care are să-l moştenească”, 
Stelian la Mînăstirea Neamţului, unde-are să joace 
toată-vara* tabinet cu starițul Gherassi. Dan iar rămîne 
singur, şi iar îl apucă gînduri urîte. Tot el mai ne- 
norocit ! îi petrecuse pe cîte unul la gară, ş-acum i se 
părea c-a murit, că n-are să-i mai vadă. Casa, uliţile, 
sufletul lui, toate erau pustii. Priboianu îl întreba 
mereu ce are ; într-o zi îi zise cam în glumă. 

— Mă, tu trebuie să fii amorezat! 

Dan se roşi, pentru prima oară i se păru indiscret 
şi brutal „domnu director". Dac-ar fi atins mai delicat 
această rană ascunsă a sufletului lui, i-ar fi spus ime- 
diat, şi-ar fi deschis inima, pentru că de cîtva timp 
simțea în adevăr nevoia de a se destăinui unui prietin 
şi a-i cere sfaturi. Priboianu înțelese şi schimbă vorba, 
hotărît să revie, şi să-l descoase, cu toată dragostea 
şi pregătirea de suflet necesară unui confesor. 

De cînd Dan aflase că Ana e săracă, simțea c-o 
iubeşte în adevăr cu tot focul, cu toată setea de feri- 
cire, cu toată puterea de a spera a tinereţii lui. 

Visurile  tremurătoare -şi nehotărîte de odinioară 
încep să se desfacă din neguri şi să se lumineze, ca 
un peisaj frumos într-un răvărsat de ziuă ; atîtea do- 


111 


rinți vagi şi sfiicioase, ce de-abia-i licăreau mai 
înainte, acum îi revin în conştiinţă cu tăria posibili- 
tăţii, cu obsesiunea poruncitoare a voinţii. 

Seara, ceasuri întregi se primbla prin odaie şi cu- 
geta la Ana, şi plănuieşte ; cîteodată s-aşază la masă, 
îşi razimă capul pe mînă, dar observă că, stînd jos, 
nu mai poate gîndi aşa de liber şi de clar, pare că o 
parte din energia covîrşitoare a gîndurilor lui! tinde 
să se reverse, să se transforme imediat în mişcare fi- 
zică ; şi ca un călător care are-un drum lung de făcut, 
se scoală grăbit şi deapănă kilometri între uşă şi fe- 
reastră... din cînd în cînd scoate din buzunar carta 
poştală de la“ Ana, îi vede mîna în forma literilor, 
citeşte-n gînd fiecare vorbă şi i se pare c-o aude pe 
ea spuindu-le, îi urmăreşte mişcările gurei pe fiecare 
silabă... Paris, Place de la Republique 15... între cu- 
vîntul Paris şi Place, el descoperise urmele unui gînd 
al Anei: P mare de la cuvîntul Place era făcut ca de 
tipar, întocmai cum îl face el; şi-l observa cu un 
surîs de mîngiiere... desigur că s-a gîndit la dînsul 
cînd ta făcut. Apoi o vedea, palidă şi ostenită, la 
brațul lui tată-său, cutrierînd străzile Parisului — 
două suflete nenorocite, neştiute de nimeni în haosul 
acelui oraş mare; închipuirea lui i-o arăta desluşit: 
el o fixa cu privirea, îi cunoştea şi-i alegea mişcările, 
paşii, ca şi cum ar fi mers încet pe urma ei, o vedea 
oprindu-se pe la vitrine, întorcîndu-şi capul după un 
echipaj... O, cît trebuie să sufere ea acolo, în acel 
exil de ruşine şi de durere!... Ce-o să facă ea acum P.. 
Cum s-ar duce s-o vadă, să-i cadă-n genunchi şi să-i 
spună c-o adoră şi se închină la ea ca la o sfîntă, că 
niciodată n-a iubit-o cum o iubeşte-acum, să-i aştearnă 
la picioare viaţa, toate visurile lui... 

— Ce, nu te-ai culcat încă ? 

— M-ai speriat... E tîrziu ? 

— Aproape două. Ascultă, Dane, vreau să-ţi vor- 
besc ; şezi colea puţin, că văd că nu ţi-i somn... 

Şi Priboianu îl aşeză pe scaun ; părea un dantist ce 
se prepară să-i scoată o măsea; cu miînile în buzunar, 
făcu cîţiva paşi prin odaie, apoi se opri în fața lui 
Dan, îl privi c-o nespusă dragoste şi îi zise: 


112 


— Frate Dane, eu n-am avut vreme să iubesc... dar 
să nu-ţi închipui că viaţa asta de berărie şi de cafe- 
nea n-a mai lăsat nimic sfînt şi delicat în mine... dăunăzi 


ţi-am spus aşa o vorbă... în glumă, şi n-ai idee cît 
mi-a părut de rău cînd am văzut că nu era pentru 
tine un subiect de glumă... eu — de felul meu — nu 


sunt curios ; dacă nu mi-ai fi drag, dacă n-aş crede 
că ţi-aş putea fi de vrun ajutor în nevoile şi supărările 
cari te mistuie, nici prin gînd nu mi-ar trece să te-n- 
treb : ce ai? ce te doare? Dar îmi eşti drag, şi de 
aceea te rog să-mi spui... cum ai spune mamii tale. 
Iubeşti ? 

— Da. 

— Pe cine ? 

— Pe... Ana Racliş. 

— Domnişoara care... 

Dan se roşi pînă-n albul ochilor şi, văzînd uimirea, 
mila şi jena cu care-l priveşte Priboianu, făcu un 
efort, ca şi cum şi-ar fi smuls din came vorbele pe 
cari avea să le spuie : 

— Ştiu, dar ce-i ea de vină? Dac-a avut un unchi 
mizerabil... e o nenorocire... dar ce vrei? să judec 
cum judecă toată lumea, rea şi idioată, să arunc asu- 
pra ei ruşinea unei fapte murdare, de care nu-i întru 
nimic vinovată ? Poţi s-o plîngi, dar s-o faci răspun- 
zătoare de... violenţa unei bestii P... 

— Bine, Dane, eu n-o acuz pe ea, să ne înțelegem ; 
a fost victima unui om mizerabil, brutal... tot ce vrei, 
nu zic ba; dar dacă — cum spune lumea — ea are 
să aibă un copil... te-ai gîndit la asta ? 

— M-am gîndit, m-am gîndit la tot. 

Şi fruntea lui Dan se broboni de sudoare. 

— Vezi, trebuie să... mă rog, tu de cînd o iubeşti? 
Cum aţi ajuns... ţi-e somn ? 

— Nu, de loc. 

— Atunci, spune-mi tot de la început. 

Şi Dan spuse toată istoria acestui adînc şi dureros 
amor, care-i umplea viaţa : i se părea că se născuse 
cu el. 

Privirile Anei erau atîtea momente de fericire şi de 
lumină, el îşi aducea aminte şi vorbea de ele ca de 


113 


nişte întâmplări însemnate, ca de singurile locuri de 
repaos în lunga, pasionata goană a dorului ş-a iluziilor 
lui. Nu-şi vorbiseră... dar câte nu-şi spuneau ei cînd 
se uitau aşa pierduţi unul la altul, înfiorați de miste- 
rioasa atingere a sufletelor lor, simțind amîndoi din 
lumina ce răsărea deodată pe faţa lor, din focul şi 
duioşia cu care se priveau că în momentele acelea se 
înţeleg, vieţile lor se sorb şi se topesc într-un singur 
gînd, şi ei îşi dau bine seama că dacă stau aşa neclin- 
tiţi şi pătrunşi ca de-o evlavie sfîntă, e că-n existența 
lor se oficiază un act solemn, o taină mare, ceva care 
dă fiorul eternității! 

Dan se încălzeşte, îl îmbată farmecul expansiunei, 
tăria gîndurilor atîta timp închise ; el îşi spune nop- 
ţile de visuri şi de nelinişte, credința lui că Ana e 
singurul suflet care l-ar înţelege, şi i-ar da putere şi 
entuziasm; o adoră, viața lui m mai respiră decît 
prin ea, o simte în cele mai secrete gînduri, şi temeri, 
şi speranțe ale sufletului lui: de cînd o ştie nenoro- 
cită, de cînd a aflat cum senchidea în odaia ei şi nu 
vroia să vadă pe nimeni, şi cum a plecat cu bietu 
tată-său ca să-şi ascundă durerea de ochii răi şi veni- 
noşi ai lumei, de atunci parcă o iubeşte şi mai mult, 
gîndurile lui o caută, o urmăresc din ce în ce mai în- 
setate şi mai bolnave de dorul ei. Acum parc-o vede 
mai bună, mai cuminte, mai mare în tristeţa ei... poate 
că e o nebunie, dar simte că viața lui ar fi deşartă 
şi n-ar mai însemna nimic fără neliniştea şi aşteptarea 
asta tristă, dureroasă, şi totuşi nespus de dulce; cînd 
se gîndeşte la ea, la viața pe care-ar duce-o ei îm- 
preună, o dată i se înseninează toate, parc-o altă lume 
i se deschide, aude glasul ei chemîndu-l la fapte mari, 
şi, în farmecul iubirei ei, i se pare c-ar deveni atot- 
puternic... 

Lumînarea se trecuse toată, mucul sfirîi în sfeşnic 
şi se stinse: afară era ziuă. 

Priboianu avea ochii umezi, îşi întoarse fața spre 
fereastră, geamurile erau asudate, parc-ar fi căzut 
brumă. 

— în cîte-avem azi? 

— Azi... e miercuri... douăzeci... 


114 


— Mai sunt unsprezece zile pîn* la-ntîi sep*tembre... 
Cînd se-ncep lecţiile regulat ? 

— De ce mă-ntrebi ? 

— 'Trebui să pleci la Paris... 

Dan simţi că se-nvîrteşte casa cu el; în momentul 
acela văzu pe figura lui Priboianu o lumină extra- 
ordinară. 

— Tu culcă-te să te odihneşti, eu azi îți pregătesc 
tot, ca să poţi pleca diseară... Să n-ai grijă de nimic... 
Dormi liniştit... 

Şi Priboianu ieşi : în urma lui parcă scăzu deodată 
lumina-n odaie. 

Greu de hotărît care din doi era mai fericit. 

„Ce om bun", gîndi Dan ; şi tot sensul vieții parcă 
i se lămuri în acest gînd... 


XII 


Dan era de două săptămîni în Paris. Ce s-a ales din 
toate planurile pe cari şi le făcuse-n tren ? Bucuria cu 
care plecase, încrederea copilărească în iluziile lui, cu- 
rajul cu care se vedea intrînd la Ana, vorbele ce gîndea 
să i le spuie unde erau ? Tot planul lui, atît de sigur 
şi de clar, rămăsese-n vagon. 

A cincisprezecea zi de cînd bate acelaşi trotuar în 
Place de la Republique. L-or fi luat oamenii la ochi ; 
i se pare că unii trecători întorc capul după el şi-l pri- 
vesc bănuitor. 

Din cînd în cînd îşi iuțeşte pasul şi trece cu aerul 
unui om zorit de afaceri, şi peste zece minute se în- 
toarce, ca şi cînd ar fi uitat ceva. înălțimea edificiilor, 
mulțimea ferestrelor, bogăţiile vitrinilor îi ostenesc 
ochii, îi sperie gîndurile ; şi mereu se uită, fără să vrea, 
la colosala statuă din mijlocul pieţii. îl obsedează ati- 
tudinea neclintită, calmul figurii şi brațul rîdicat ai 
femeii-uriaş, cu sfînta creangă de măslin, pe care i-o 
întinde c-un gest solemn, de o eterna, exasperantă pa- 
cientă. Sufletul lui agitat se simte contrariat de imo- 
bilitatea lucrurilor dinafară. I se pare că statua Re- 
publicei înadins stă acolo, ca să-l observe cu privirea 
ei fixă cum se poartă de colo-colo, fără astîmpăr ; se 
sfieşte de ea ca de-o ființă vie, indiscretă, care-l spio- 
nează şi-i ia sama la toate mişcările lui. De cîte ori 
se apropie de casa în care stă Ana, simte că o durere 
surdă îi strînge inima şi-i taie respirarea, parcă-l arde 


.1.16 


ceva pe piept, picioarele i se moaie şi-l umple o frică 
neînțeleasă, un sentiment penibil de laşitate, care-i dis- 
cordează toţi nervii şi-l prosteşte. A încercat adesea 
să-şi ia inima-n dinţi şi să intre, dar gîndul- că ar face 
o impresie rea vizita lui neaşteptată şi că ar fi o lipsă 
de respect pentru durerea acelor două suflete zdrobite 
să le turbure din liniştea şi izolarea în care s-au refugiat, 
gîndul acesta îi răsărea în minte şi-l oprea brusc, ca şi 
cum i-ar fi intrat un glonț în cap. Zadarnic, în toate 
serile pînă tîrziu îşi trudeşte ochii'Teăutînd să-i vadă 
umbra la vreuna din sutele de ferestre ale casei : inima 
lui bolnavă şi neliniştită tresare cu fiecare lumină ce se 
aprinde, năluciri şi iluzii se desprind din fiecare tre- 
murare de perdea, dar nimic din ce caută el cu atîta 
neastîmpăr nu i se arată. într-o zi, pe la toacă, a văzut 
pe Racliş ieşind de-acasă, ta urmărit, de departe, şi 
inima-i bătea de-i îneca răsuflarea, i se părea că face 
o crimă : ochii, figura lui speriată avea ceva din expre- 
sia feroce a unui ucigaş care se duce să dea lovitura. 
Bătrînul mergea încet, zgrebulit ca de frig, cu capul 
plecat înainte, cu mînile-n buzunările pardesiului, ca 
pe nişte bețe îi jucau pantalonii largi pe picioarele lui 
slăbănoage, subţiri, apucă pe-o stradă la stînga şi intră 
într-o cafenea ; atunci Dan iuți pasul şi, cînd ajunse 
în dreptul ferestrei, aruncă o privire piezişă, fricoasă 
şi trecu înainte, i s-a părut că ta zărit în profil, stînd 
singur la o masă ; la întoarcere, s-a uitat şi ta văzut 
bine : sorbea dintr-o ceaşcă, pe care o ţinea cu amîndouă 
mâînile ; pe la celelalte mese erau tot capete albe ; pro- 
babil, o cafenea în care veneau mai mult bătrînii din 
cartier... în colțul străzii s-a oprit, hotărît să-l aştepte 
pîn-o ieşi, ş-atunci... să fac-aşa ca şi cum l-ar întilni 
din întîmplare, să s-arate surprins : „A bon'jour, dom- 
nule Racliş, ce mai faceţi ?" şi pe cînd urmărea în gînd 
o conversaţie închipuită, îl văzu viind ; curaj !... merse 
înaintea lui, simţea că-l zugrumă o emoţiune stupidă, 
revoltătoare, îi părea rău şi-i venea să se-ntoarcă şi 
s-o ia la fugă, dar nu se mai putea, acum erau aproape 
— încă doi paşi, timid, zăpăcit, îşi duse mîna la pălă- 
tie... bătrînul, cu acea privire fixă, de somnambul, a 
omului aiurit de durere, trecu pe lîngă Dan fără să-l 


117 


vadă. Acesta, zăpăcit, înfiorat, ca şi cînd o fantomă 
ar fi lunecat pe dinaintea lui, rămase un moment țintuit 
pe loc ; capul îi era deşert, un sentiment penibil de des- 
perare şi de dureroasă osteneală îi îngreuia trupul şi 
mintea, i se părea că moare. îşi duse mîna la frunte, 
ca un om căruia îi vine rău, clipi tare din ochi şi, în- 
tr-un efort suprem de gîndire, cercă să-şi dea seamă 
de locul şi starea sufletească în care se află, o putere 
hipnotică îl dusen neştire pe urmele nefericitului bă- 
trîn, din hainele căruia părea că se împrăştie un parfum 
de tristeță şi de mister şi-i înconjoară ființa într-o at- 
mosferă nestrăbătută. Racliş intră. Dan îi urmări cu 
gîndul, i se părea că-i aude paşii, respirarea, îl vedea 
cu mîna pe rampă, încovoiat, suind încet treptele unei 
scări obositoare ; sus, la al treilea, la al patrulea rînd, 
într-o sală lungă, cu puţină lumină, închipuirea lui, 
O dată cu bătrînul, deschidea o uşă ; atunci icoana Anei 
1 se lămurea deplin şi-i rămînea în minte, nemişcată 
ca într-o ramă: o figură de sfîntă, palidă, frumoasă, 
o privire de o divină resemnare şi bunătate în ochii 
ei adînci, mari, albaştri, şi-n zîmbetul ei o blîndeţă, a 
melancolie duioasă, străbătătoare, pe care o simțea 
parcă cum vine de acolo şi se scoboară, cu o lunecare 
de lăcrămi, în inima lui torturată, în viața lui pierdută 
şi zbuciumată ca un vas naufragiat... „La ce-am venit 
aici? Cît am să mai rătăcesc aşa, ca un nebun ?" Şi 
zilele treceau de o monotonie şi de o sterilitate exaspe- 
rantă. Aceleaşi hotărîri în fiecare dimineață ş-aceleaşi 
mustrări amarnice în fiecare seară, cînd se ducea să se 
culce, tîrziu, rupt de osteneală, demoralizat, enervat 
de laşitatea lui, de apăsătoarea conştiinţă a timpului 
pierdut. 

Dar astăzi — fie ce-o fi — are să se ducă s-o vadă. 
Trebuie să ia un sfîrşit acest turment *, mult mai crud 
şi mai chinuitor decît desperarea. „Două săptămîni... 
affreux cauchemar ! **... Ce s-o fi uitînd aşa la mine 
femeia asta ? Mi se pare c-am spus «affreux cauche- 
map tare, o fi crezînd că sunt nebun... Un regiment 


* Tarent — chin, tortură. 
** îngrozitor coşmar! (Fr. 


118 


de husari... Frumoşi soldaţi!... Ce curios răsună trîm- 
biţele, parcă-i la teatru... Două şi jumătate ; mai aştept 
pînă la trei, poate să iasă el... de astă dată n-am sări 
mai las fără să-i vorbesc... dacă pînă la trei nu-l văd, 
intru ; dar mai bine-ar fi să-l văd şi să-i vorbesc întîi, 
în stradă, la cafenea... Iatâ-1." Şi Dan, pîndindu-i di- 
recţia, se strecură printre trăsuri şi, convins că bătrînul 
se ducea tot acolo, alergă să-i apuce înainte ; sîngele-i 
vîjia-n urechi, şi inima-i bătea tare de spaima exa- 
gerată a hotărîrii lui. Cînd ajunse la uşa cafenelei, îşi 
aruncă ochii în urmă, cu frică, şi zări pe Racliş ivin- 
du-se în colțul uliţii, intră, se aşeză la o masă din fund 
şi ceru o cafea, privi în juru-i şi văzu cu părere de 
bine că celelalte mese erau ocupate : bătrîni cu capete 
pleşuve, lustruite, cu ochelarii sprijiniți pe vîrful nasu- 
lui, citeau gazete ; în imobilitatea şi tăcerea lor păreau 
a fi de ipsos ; unii jucau şah, şi-ncremeniţi în atitudini 
meditative, cu coatele pe masă, cu ochii lungiţi într-o 
vagă nehotărîre, aveau aerul că stau acolo de la în- 
ceputul lumei, fără să fi făcut vro mişcare. Erau şi 
tineri, cari vorbeau, dar aşa de încet, parcă se temeau 
să nu scoale pe cineva din somn. Curioasă întîlnire de 
oameni ! Cine-ar fi crezut să găsească în mijlocul celui 
mai agitat şi mai zgomotos oraş din lume cafeneaua 
aceasta, aşa tăcută, liniştită ca o biserică. Uşa se des- 
chise încet — nimeni nu-ntoarse. capul să vadă cine 
intră. Dan simţea ca o arsură pe piept. Bătrînul înainta 
în fund, ochii lui sticloşi căutau un loc, instinctiv Dan 
se sculă, Racliş se uită la el, îl cunoscu şi-i întinse 
mîna, distras, ca şi cînd l-ar fi văzut acolo în toate 
zilele. 

— Ce, nu mai scrii la Alarma ? 

— Ba da, dar luna asta... mă mai odihnesc şi eu... 

— Aşa? De aceea nu mai vedeam nimic de d-ta. 
Noi credeam că te-ai retras. 

Ceru o cafea. Dan luă chibritelniţa din mijlocul me- 
sei ş-o dete ceva mai la o parte. 

Adînca tristeță de pe figura lui Racliş îl umplea 
de milă şi de respect. 

— Domnişoara Ana-i bine ? 

— Mulţumesc, e bine, e foarte bine. Mai stai pe-aci ? 


19 


— Poate vreo săptamînă... 

Bătrînul apucă ceaşca cu amîndouă mîinile şi sorbi 
de mai multe ori tremurînd din cap. Rămase cîteva 
minute neclintit, cu privirea dusă ; apoi plăti. 

— Mergem? 

— Da. 

Şi ieşiră Jmpreună. Amîndoi, cu ochii în jos, păşeau 
încet, fără să-şi vorbească. 

Aproape de casă, deodată, ca şi cînd gîndurile pa- 
sionate ale lui Dan s-ar fi introdus pe nesimţite în 
conştiinţa lui Racliş, acesta-l întrebă : 

— Vrei să vezi pe Ninica ? 

— Eu nu-ndrăzneam... 

Dan se roşi, crezu c-o vede în clipa aceea. 

— S-a făcut grozav de ursuză, fuge de lume, nu 
vrea să vadă pe nimeni... Nu ştiu... m-am luat de gîn- 
duri. Pentru d-ta însă... are o particulară stimă de cînd 
era în şcoală, dac-ai putea să-i vorbeşti, cred că i-ar 
face bine asta, ar mai înveseli-o poate, e aşa de tristă, 
că mi-i în grijă de ea... lată, aicea stăm noi; poftim... 

Dan, urcînd scările, simţea că-şi pierde conştiinţa, o 
emoţiune distrugătoare îi încleşta fălcile, bătăile inimei 
îl sufocau ; se ținu de rampă ca să nu cadă. Era de-o 
paloare de mort. 


— Aşa-i c-ai ostenit ? Eu m-am obicinuit cu scările... 


Şezi puţin... Sau nu, vino ici, în odaie la mine, ş-aş- 
teaptă... o să-i spun că... să vedem... pardon... un mo- 
ment. 

Şi bătrînul, zăpăcit, îi arătă un scaun şi ieşi. 

Penibilă aşteptare ! De ce-şi închipuia Dan că soarta 
lui are să se hotărască în momentul acela ? De ce tre- 
mura ca un vinovat la gîndul c-âfe să vadă pe Ana? 
Ea poate că-l uitase de mult, poate că nu ta băgat 
în seamă niciodată, şi tot ce credea el era numai o 
iluzie, o nebunie a minţii lui bolnave... Dar ce zăbo- 
vesc atîta ? Desigur că nici nu vrea să-l vadă. îşi pipăi 


cravata şi şi-o îndreptă, că era cam strîimbă. S-auzeau 


e sală paşi, zgomot de uşi, cîte-o cheie răsucindu-se-n 
Ponc c-un scîrțiit metalic. I se părea că stă acolo 
de multă vreme, nu-şi mai dedea seamă de cînd. Avea 
clipe de uitare, întunecări subite, ca-ntr-o luptă cu 


somnul; inima-i era mai potolită: un sentiment mai 
mult de osteneală decît de nelinişte, toropirea şi moli- 
ciunea pe care-o lasă în organismele plăpînde o violentă 
zguduire de nervi. Se gîndi la Priboianu. îşi fixă ochii 
pe-o fotografie din părete, în care crezu că recunoaşte 
trăsăturile Anei, un moment se văzu la pensionul doam- 
nei Raspal... figura repulsivă a lui Veronescu-Prisăcani 
îi lunecă prin minte. Jos, lîngă scaun, era un jurnal, 
se plecă să-l ia. Auzi un fîşiit de rochie şi tresări ca 
din somn... Ana era în fața lui; i se păru mult mai 
înaltă. 

— Ce plăcere neaşteptată ! şi ea-i întinse mîna şi-l 
privi în faţă cu o prietenie în care se vedea puţină 
jenă. 

Dan, în picioare, tulburat, căta la ea c-un surîs vag, 
şi parcă nu se-ncredea c-o vede. Bătrînul nu-şi găsea 
astimpăr de bucurie, rîdea ca un copil. 

— Vezi... Ninico, tu credeai că glumesc... Nu-ţi spu- 
neam eu, domnule Dan, că de d-ta n-are să fugă, s-a 
făcut o sperioasă... 

— Ei, acum lasă, tată... Să mergem dincolo... 

Şi trecură în odaia de-alături, un salonaş cu mobile 
vechi, joase ; într-un colț, o etajeră cu cărți; la mijloc, 
o masă ovală, neagră, cu incrustaţii de alamă pe măr- 
gini ; pe jos, un covor; lîngă fereastră, care da în 
curte, o mesiţă de lucru, de care Ana apropie înc-un 
fotoliu. 

— Şezi colea, domnule Dan ; de mult nu ne-am mai 
văzut... 

— Un an aproape. 

Bătrînul sta în picioare şi se uita la Ana cu nesaţ, 
ca şi cînd el era acela care n-o văzuse de-un an. 

— Ştii, domnule Dan, că şi Ninica scrie ? 

—*Da? 

— Cum eşti şi tu, tată P. şi fața ei albă, întinsă, 
se rumeni puţin, ea privi zîmbitor la Dan. Dumneata 
crezi ? 

— De ce să nu cred ? Eu sunt convins c-aţi seri bine... 

— Vrei să rîzi de mine; nu m-am gîndit niciodată 
la asta, şi ea căuta să şe descarce ca de-o vină. A glumit 
într-o zi cu tată-său: o tot întreba de ce stă vecinie 


închisă-n casă, şi ea, ca să scape, i-a spus că scrie. l-ar 
plăcea în adevăr să poată seri; dar e aşa de proastă, 
niciodată nu şi-a putut fixa mintea la ceva... 

Dan o contempla, o adora; sufletul lui găsea un 
farmec infinit în vorbele ei naive, în glasul ei curat, 
cu sonorități de cristal, în ochii ei dulci, moi, în miş- 
catea delicată a gurii, în îndoiturile rochiei; toată ființa 
ei i se părea un vis miraculos, fascinator ; seninătatea 
privirei, nevinovăția chipului ei îl făcu să cugete c-ar 
putea fi o calomnie tot ce clevetise lumea pe socoteala 
ei. Cătă la ea, pios, ca la o sfîntă... 

Un țipăt strident, de copil mic, se auzi, năbuşit, din 
altă odaie. 

Ana tăcu. Dan îşi plecă ochii în pămînt, dar un ho- 
hot de rîs, sinistru, nespus de îngrozitor, îi tăie auzul: 
Ana, cu capul pe spate, cu buzele uscate şi vinete, 
tremura de-un ns convulsiv, o vînă neagră îi diforma 
gîtul, degetele-i trosneau într-o crispaţie desperată, ne- 
bună. 

— Ninico... pentru Dumnezeu... ce-i asta ?.. E a 
treia oară... 

Şi bătrînul, zăpăcit, tremurînd, o freca pe mîni, pe 
tîmple. Dan înlemnise de spaimă şi de durere. îi era 
ruşine, ca de-o crudă şi neiertată indiscreţie, de faptul 
că se găseşte martur la această scenă sfâşietoare, şi-şi 
întoarse faţa, ca să nu vadă. Bătrînul ieşise s-aducă 
un pahar cu apă. Dan simţi pe mîna lui o mînă rece 
ca gheaţa ; ş-un glas fantastic, ce părea că vine de de- 
parte, îl întrebă blînd: 

— Te-ai speriat ?... Mai stai, te rog... te rog... 

Ana surîdea ; un surîs straniu, ce da impresia fio- 
roasă a unei agonii. Faţa ei avea un lustru de marmură, 
şi ochii umezi, gata să plîngă, străluceau ca-n friguri. 
Clipi, îşi muşcă buza de sus, îşi pipăi părul la tîmple, 
în creştet şi la ceafă. Dan căuta o vorbă indiferentă, 
străină de impresiile momentului, dar nu găsea, şi tă- 
cerea fiecărei clipe îi apăsa conştiinţa cu greutatea unei 
remuşcări obsedante. 

— Dumneata eşti de mult în Paris ? 

— Eu? de vro... două săptămîni. 

— Mai stai? 


122 


“o 


— Cîteva zile... ° 

Bătrînul intră cu paharul de apă, pe care-l vărsase 
pe jumătate. 

— Ştii ce zic eu, tată ? Să oprim pe domnu Dan să 
mănînce cu noi. 

— E o idee minunată... Şi mie-mi venise... Bravo, 
Ninico, bravo... Dar unde-am pus eu pălăria?... am 
s-aduc ceva... bun de tot... nu vă spun... a, am găsit-o. 


Rămaseră singuri. Ana se uită la Dan cu ochii ei de 
altădată. 


— De ce eşti supărat ? îţi pare rău că te-am oprit?... 

— Da! nu sunt de loc supărat... 

— Atunci — spune-mi drept — la ce te gîndeşti 
acum ? 

— Eu? La ce mă gîndesc? 

Ana dete din cap, surîzînd. Dan rămase visător; 
mulțime de gînduri îi fulgerară într-o clipă. Se hotărî 
să-i spuie ; şi căută o frază scurtă, presimţind c-are să-i 
tremure glasul. O privi ţintă-n ochi, avu senzaţia că 
se clatină casa cu el. 

— N-ai să te superi ? 

— O, poţi să-mi spui orice... 

Atunci el simţi o rupere surdă în piept şi, ca un om 
care moare, şopti: 

— Te iubesc. 

— Pe mine? 

O roşaţă subită se aşternu; pe obrazul Anei. 

— Ai spus că nu te superi, şi Dan,avu un moment 
de cumplită căință. $ 

— Dar d-ta se vede că nu ştii, nu ştii nimic... 

Ea se uită sălbatic, fioros în păretele din față, ca şi 
cum ar fi voit să-l dea la o parte cu privirea. Dan se 
temu de un nou acces. 

— Domnişoară — şi glasul lui tremura de-o implo- 
rare sfiicioasă — de ce nu vrei să vorbim în linişte, 
să ne spunem tot ce gîndim ? Poate că niciodată n-o 
să mai avem ocazia şi pornirea asta de sinceritate. 

— Te ascult, domnule Dan, cînd ai şti cu ce plăcere 
te-ascult!... Un moment, te rog, s-aprind lampa. 


123 


Ea se sculă ; calmă, cu mişcări îndemâînatice şi deli- 
cate, ridică globul, aburi sticla ş-o şterse, netezi fitilul 
cu chibritul aprins, potrivi lumina ; şi cînd se aşeză, 
avu un moment iluzia că e la pension. 

— Aşa, acum ne vedem mai bine... putem vorbi. 

Pregătirea aceasta scăzu curajul lui Dan; liniştea 
Anei u intimida, nu mai ştia cum să-nceapă. Ea înțelese 
şi-l întrebă rîzînd : 

— Vrei să luăm altă vorbă? 

— Nu, dar mă gîndeam la prea multe lucruri deo- 
dată... îmi trec prin minte dimineţile cînd ne uitam de 
la fereastră unul la altul... adică eu mă uitam, d-ta 
poate că nici nu băgai de seamă cum te priveam... 
Ţi-aduci aminte, într-o seară, era tot aşa pe vremea 
asta, d-ta citeai la fereastră... 

Şi vorbele picurau încet; tablouri luminoase se des- 
făceau din negurile trecutului ca dintr-o viață depăr- 
tată. Sufletele lor se deschideau încălzite de farmecul 
aducerilor-aminte, se îmbătau de tăria gîndurilor tăi- 
nuite atîta vreme. Ana îi spuse torturile prin cari a 
trecut, nopţile lungi, pustii, în care aştepta din ceas 
în ceas să moară, oroarea care-a următrit-o ca un vis 
urît, ş-o urmăreşte încă, momentele de dezolare în 
cari cugeta la Dan ca la un sfînt pe care nu ta în- 
teles, fiorul ei de fericire şi de suferință în acelaşi timp 
cînd citea ceva scris de el, şi i se părea că-l vede, că-i 
simte gîndurile cum se apropie de ea şi trec, ca sin- 
gurele raze de lumină, peste viața ei întunecată şi dis- 
trusă pentru totdeauna. 

Dan îi povestise copilăria lui tristă, decepţiile şi os- 
tencala care-i tăiase orice avînt, orice entuziasm, apoi 
speranțele, temerile, planurile nesfîrşite şi toate «no- 
ţiunile acestui amor care-i umplea viaţa. 

Erau alături, plîngeau amîndoi, şi mînile lor se strîn- 
geau, fierbinți, pasionate : toată iubirea, toate gîndurile 
pe cari nu şi le mai spuneau se descărcau în fiorul 
acelei atingeri. Bătrînul intră» Dan cercă să-şi retragă 
mîna, dar Ana i-o ţinu strîns şi zîmbi. 

— Ce nu ţi-e bine, Ninico ? 


124 


— Ba mi-e foarte bine. Da'... să te-ntreb ceva, tată: 
tu iubeşti pe domnu Dan? 

— Vezi bine că-l iubesc. Pentru ce mă întrebi? 

— Pentu, că... îl iubesc şi eu... 

Şi amîndoi, aiuriți de-atîta fericire, ţiindu-se de 
mînă, înaintară cu o legănare ritmică de mişcări, ce 
părea că se leagă inconştient cu cadrilul lor de la pen- 
sion. 

Bătrînul adusese stridii, unt proaspăt şi-o sticlă de 
»„Sauterne!!. Dar mai ştiu ei ce mănîncă, ce beau, unde 
se găsesc ? Toate se petrec ca-ntr-un vis, din care li-i 
frică să nu-i deştepte. 

Se fac tăceri dulci, sfinte, de o misterioasă voluptate. 
Ei stau alături, din cînd în cînd mânile lor se ating 
discret, ca şi cum ar voi să se asigure, să pipăie reali- 
tatea acestei fericiri. Ochii li-s încă uzi de lacrimi, la- 
crimi de bucurie, de extaz. Bătrînul îi priveşte lung, 
suspină, rîde şi nu se-ncrede; spune mereu aceleaşi 
vorbe : 

— Vezi, Ninico, cum a venit domnu Dan ?.. Două 
săptămîni, frate, şi noi să nu ştim !... Cine-ar fi crezut, 
cînd ne suiam  adineaorea pe scări... Da' osteniseşi, 
spune drept... Zău, bine-a zis cine-a zis că n-aduce 
anul ce-aduce ceasul... R 

După masă, compunerea telegramei: Ana aşteaptă 
să-i dicteze, a scris adresa ; ridică ochii albaştri şi rî- 
zători la Dan, care stă-n picioare lîngă ea: 

— Ei, pe urmă? 

Şi iar citeşte rar, apăsînd pe fiecare vorbă: „Cezar 
Priboianu, director Alarma, Bucureşti, Romînia". Dan 
se uită la părul ei blond, împletit într-o coadă groasă 
şi prins în creştet c-un pieptene de baga*, cîteva fire 
scăpate, mai scurte, tivesc cu o umbră delicată ceafa 
ei albă, rotundă. Ea-şi rîdică ochii şi-i spune să-şi lase 
mustaţa-n pace. Dan se aplecă, îi atinge mîna încetişor 
şi dictează : „Fericit, recunoscător. 'Trimete imediat Po- 
teraş Bîrlad pentru actele necesare căsătoriei, Cununia . 
aici, legaţie. Aşteptăm nerăbdători. Dan." 


* Baga — materie obţinută din carapacea broaştelor-ţestoase. 


125- 


— Lasă să scriu şi numele meu aicea. 

— Eu... nu-mi venea să zic... 

— Aşa 1 Uite ce frumos sună: „Dan şi Ana”. 

Şi amâîndoi se uită cu drag la numele lor alăturate, 
ei găsesc şi aci o notă de simetrie, ceva predestinat, 
care sţă în acord cu perfecta armonie a sufletelor lor. 

La plecare, Dan, cam jenat, dă a înțelege că el ar 
dori să vie cît de dimineaţă, şi asupra părerii lui că 
„domnişoara"' n-ar prea avea aerul de a fi „matinală" 
eal asigură că un logodnic mai puţin ceremonios, care 
i-ar zice tu şi Ano frumuşel, ar putea veni la şapte 
ceasuri să ia cafeaua împreună, dar dacă Dan al ei 
vrea să fie „domnu Dan", ea se sfieşte să-i iasă-nainte 
cu ochii cîrpiţi de somn. In prag mai stau de vorbă 
un sfert de ceas, în care fac primele încercări asupra 
întrebuinţărei pronumelui tu. 

— Aşadar, mîine la şapte... şi ochii lor se privesc 
adînc, adînc, îşi sorb cu lăcomie provizie de fericire 
pentru lungile, nenumăratele ceasuri ale nopţii. 

Afară e răcoare. Dan pluteşte; instinctiv îşi ţine 
mîna dreaptă-nchisă, ca şi cum ar strînge în palma lui, 
caldă încă de impresia pe care i-o lăsaseră degetele 
subţiri ale Anei, toată senzaţia acelei dulci întîlniri, 
ceva palpabil din iubirea ei, şi s-ar teme să nu-i scape 
cînd ar deschide mîna. Stelele de sus, tăcerea nopții, 
casele, aerul, luminile de la felinare, toate i se par so- 
lemne în momentul acesta. Sufletul lui creşte, un sen- 
timent de infinit îi înfiora gîndurile : lumea palpită 
în ritmul vieţei lui. 


XIII 


— Da, înţeleg, e dureros să vorbim de asta, dar un 
moment de bună  francheță ne uşurează şi ne scapă 
adesea de cele mai crude turmente. Eu vreau, şi sunt 
sigur că pot, să te fac perfect liniştită asupra lucrului 
acestuia : mie-mi trebuie sufletul tău ; şi-l vreau senin, 
ca să poată fi bun, şi ca să-l pot avea tot... Nino, lasă- 
mă să-ţi rîdic obsesiunea asta de pe suflet. De ce dai 
din cap ? 

— Pentru că... tu eşti un sfînt, şi nu vreau să te gîn- 
deşti la orori... 

Dan o privi ţintă-n ochi, ca şi cum ar fi vrut s-o su- 
gestioneze. 

— Ascultă, Ano, tu suferi mai mult din cauza mo- 
dului tău de a gîndi: dacă în minutul ăsta ai avea 
toată încrederea pe care ar trebui s-o ai în iubirea mea, 
şi dac-ai fi o păsărică cuminte, cu totul superioară, cum 
te-am visat eu întotdeauna... ştii ce-ai face*? 

— Ce? 

— M-ai lua frumuşel de mînă şi m-ai duce... la lea- 
gănul copilului... nostru ; nu e al tău? tu nu eşti a 
mea ?... Ano, cugeti tu cît te ador, cît eşti de necesară 
vieţii mele, aşa, cu încercările prin care-ai trecut şi cu 
tot ce se leagă de ființa ta ?.. Tu nu ştii cît îmi pari 
de mare şi de sfîntă tocmai prin suferinţile tale... Haide, 
dă-mi o dovadă că mă iubeşti în adevăr, ca să fiu de- 
plin fericit... 


127 


Tăcuţi, înfioraţi de-un sentiment misterios, privesc 
amîndoi mica figură rotundă şi grăsceană a copilaşului 
care doarme : gurița, de jur împrejur asudată, pare o 
floare pe care-a căzut roua, e aşa de calm repausul di- 
vin al acestei gingaşe vieți de-o lună şi jumătate, “că şi 
aerul din odaie are ceva tainic, evlavios, solemn, ca şi 
cum s-ar simți acolo prezența unui înger, păzitor al 
somnului nevinovat; Dan se uită la copil cu o nespusă 
milă ; gropița pronunţată, pe care i-o descopere în băr- 
bie, îl face să-şi ridice ochii la Ana ; ea e palidă şi cu 
privirea dusă. El îi zîmbeşte într-o căutătură de infinită 
adoraţie, buza lui tremură de şoapta unei întrebări 
sfiicioase : 

— E băiat? 

Ana clatină din cap şi-şi întoarce fața. 

Din momentul acesta nimic nu mai tulbură gîndurile 
lor. De acum pot vorbi şi plănui în linişte, căci fetița 
a intrat în ca dVul vieţii şi visurilor senine ce li se des- 
făşură înainte, cu strălucirea şi farmecul uimitor al 
basmelor. 

Racliş, întinerit, nu mai avea astîmpăr. De dimineață 
pînă seara era în ropotele pregătirii. într-o zi au ieşit 
tustrei; Ana la braţul lui Dan : discuţie care din doi 
e mai înalt — erau deopotrivă — se opreau în stradă, 
se măsurau, oglindindu-se în vitrine, lipindu-şi umerii... 
„Nu te-nălţa !" „Stai drept”. „Tu ai tocurile mai 
înalte." Bătrînul rîdea. El susținea că Ninica e cu două 
degete mai scurtă, „dar ea are să mai crească". Oamenii, 
-casele, ulițele, tot ce vedeau îi impresionau neobicinuit: 
iubirea lor răspîndea, pe unde călcau, un farmec de săr- 
bătoare şi de  neînchipuită frumuseţa. La întoarcere 
Dan îi arătă statua Republicei: „Cînd ai şti de cîte ori 
m-am uitat cu ciudă la cocoana asta de bronz, care-a- 
vea aerul că rîde de mine, uite-acu ce triumfător ne 
priveşte, şi ei îi pare bine că ne-am regăsit şi că ne 
iubim". 

Unsprezece zile de cînd îşi pun viitorul la cale. Sunt 
singuri, la aceeaşi mesiță de lucru la care şi-au făcut 
primele destăinuiri. Ana ascultă cu nesaț: i se pare că 
intră într-o lume nouă, mare, plină de interes şi de 


128 


minuni. Dan evoacă figurile prietenilor lui, pe cari-i 
prezintă ca pe nişte eroi extraordinari, într-o proiec- 
ţiune de lumină uimitoare : viața lor mîndră, munca 
lor dezinteresată, fraternitatea lor de idei, de talent şi 
de suferinţi cari i-au apropiat, i-au strîns ca într-o castă 
şi i-au izolat de lume, visurile lor largi şi umanitare, 
apoi glumele, particularităţile şi figurile fiecăruia... Ana 
e sigură că i-ar recunoaşte cum i-ar vedea, şi parcă i-e 
dor de ei, ca de ceva care face parte din viaţa lui Dan. 

El îi ia mîna şi i-o sărută ; cu o mişcare delicată, ea-şi 
lasă capul visător pe umărul lui, gurile lor se cheamă 
cu sete, se atrag, îşi sorb respirarea în sărutări lungi, 
fierbinţi, fioroase. O, dulcii, îmbătătorii ei ochi ce se 
închid şi tremură, atît de drăgălaş, subt apăsarea gurii 
lui arse de iubire ! 

— Entrez !* 

— E cineva jos care-ntreabă de domnu Dan. 

Cine poate să fie ? Dan pleacă cu capul gol. Portarul 
strigă-n urma lui: 

— Prenez garde, tnonsieur, vom allez vom casser la 
tete" **, 

Ana aşteaptă, neliniştită. 

Peste cinci minute uşa se deschide largă. Un domn 
străin se înclină jenat. Dan, în extaz: 

— Ghici cine e? 

Ana se gîndeşte o clipă, apoi surîde. 

— Domnu Priboianu | 

— Vezi că te-a cunoscut ? 

îşi aduc aminte de noaptea-n care-au stat pînă-n 
ziuă. Găsesc o plăcere în rechemarea temerilor şi sufe- 
rinţilor trecute. Priboianu schimbă vorba cînd i se 
pomeneşte de ce-a făcut el pentru fericirea aceasta... 
Ana se uită curios la barba lui stufoasă, la mînile lui 
mari şi păroase: rîsul, gesturile, glasul, vorbele cele 
mai neînsemnate i se par extraordinare, de. un înțeles 
adînc, mistic, ea crede că vede un om dintr-un alt 
planet, venit pe pămînt numai de dragul lui Dan al 
ei. Sub căutătura duioasă, părintească, a lui Priboianu, 


* Intră! (Fr) 
** Aveţi grijă, domnule, o să vă spargeţi capul (fr.). 


129 


mimile lor se simt ocrotite, tresar de-o fericire nouă, 
ei se privesc ca-ntr-o oglindă în sufletul lui bun, şi 
parcă se iubesc şi mai mult. 

— lacă şi tata !... 

Nouă explozie de bucurie, Bătrînul adusese verigile 
de logodnă. Ana trece în odaia de alături să-ncerce o 
rochie. Dan se scoborî cu Priboianu să cumpere două 
sticle de şampanie: mai mult un pretext, ca să-i vor- 
bească, să-i spuie de copil, de cum a ştiut el să intro- 
ducă în sufletul plăpînd şi tulburat al Anei un mod mai 
larg şi mai uman <e a privi lucrurile şi de a înțelege 
viața... Inima bună şi generoasă a lui Priboianu tresare 
ca de triumful propriilor lui gînduri şi sentimente. Tot 
aşa ar fi făcut şi el. 

— Primul-redactor de la Alarma să se cunune fără 
frac ? Asta n-o permit. E la mijloc onoarea jurnalului 
meu ! 

Dan sfîrşeşte prin a se lăsa, ca un copil, să facă ce-o 
vrea cu el. Priboianu îi cumpără rufărie, haine, tot ce 
se cade la un mire, îi dă o mie de franci, ca să aibă de 
cheltuială. 

— Dar cînd o să mă pot eu plăti ?.. 

— Nu vorbi fleacuri... Voi unde-o să staţi la Bucu- 
reşti ? Ori nu v-aţi gîndit încă? 

— Apoi, să vedem, Ana zice că să stăm deocamdată 
tot acolo, în strada Armaşu... 

— Aşa? Va săzică ei tot mai ţineau apartamentul... 
de care-mi spuneai... 

După dejun, logodna. La început, discuţie asupra 
punctelor cardinale. O mică busolă „brelogue” * îi pune 
de acord. Dan şi Ana stau drepți, alături, cu faţa la 
răsărit, şi sunt aşa de emoționaţi, că de astă dată au 
uitat să vadă care-i mai înalt. Priboianu e vesel, vor- 
băreţ. 

— Să nu vă temeţi, că nu tine mult... A, pardon... 
logodnica trebuie să stea în stingă. Vezi, aşa... Ori în 
dreapta... ce zici, boierule ? 


* Podoabă de mică valoare, care se poartă la ceas, sau la 


brățară (fr.). 


130 


Racliş e de părere că în dreapta; dar nici el nu ştie 
sigur, un moment se opreşte ginditor, într-o atitudine 
ceremonioasă, ca şi cînd ar căuta să-şi aducă aminte 
în care parte-a stat el cînd s-a logodit; conchide că 
aceasta n-are nici o importanţă, tuşeşte o dată uscat, 
din gît, şi apropiindu-se de „copiii lui", mişcat, tremu- 
rînd, le pune verigele-n degete. „Să trăiţi"... Vrea să 
mai spuie ceva, dar ochii i se umplu de lacrimi : sărută 
pe Dan, apoi pe Ana; i se pare că se desparte de ea şi 
n-are s-o mai vadă. Priboianu, cu o mişcare de scamator, 
trece lui Dan un buchet frumos, pe care-l ținuse ascuns, 
şi-i face semn să-l dea Anei. 

— Acum puteţi ieşi din front. Noroc... 

Şampania sfîrîie în pahare. Planurile reîncep... 

— Ba eu, frate Dane, ştii ce-aş zice? Să laşi pen- 
sionul şi să te-apuci de avocatură. Ai licenţa... o să-ți 
vie poate greu, un an cel mult, pîn' t-ei da la brazdă, 
pîn' t-ei deprinde cu chichiţele meseriei şi cu lumea. 
Tu vorbeşti admirabil — nu că eşti de faţă... şi logodit, 
da! ce-i al omului i-al omului, n-ai ce-i face. Pentru cei 
dintâi trei ani te iau eu în antrepriză, cu douăsprezece 
mii de franci pe an, vrei ? 

— leşi la covrigi... 

.— Mă rog, primeşti ? t 

— Eu primesc, da' să nu te păcăleşti. 

— Ce-ţi pasă ? Adă mîna... Taie, domnişoară ! 

Ana nu ştia cum şi ce să taie, şi trebui să-i explice 
datina poporului»: 

Două săptămîni trecură cu repeziciunea miraculoasă 
a întîmplărilor ce se alungă prin vis. 

într-un compartiment din Sleeping-Car: Ana doarme 
ostenită de fericire — calmul somnului dă figurei ei 
frumoase expresia acelei mulțumiri indefinite, acelui surîs 
divin pe care-l au copiii mici cînd dorm. Dan, în pi- 
cioare, rezemat de brîul ferestrei, uimit ca de ceva 
magic, de prin basme, îşi stăpîneşte respirarea, ca să 
n-o deştepte. E a lui toată comoara asta de farmec şi 
de frumuseţa ? El o- contemplă cu un sentiment de 
nespusă adoraţie mintea'i se pierde şi gîndurile îl dor, 
se înfioară de frica vagă pe care o dau fericirile meri 
şi neaşteptate. Ii huiesc urechile de-un şuier depărtat, 


131 


neîntrerupt, obsedant. Sufletul lui arde : timpul, eveni- 
mentele, imaginile, toate se topesc în conştiinţa lui. 
Simte, ca prin somn, că e în tren : o impresie surdă de 
mişcare fără zgomot, fără zguduire. Jos, pe geamantan, 
se clatină, veşted, buchetul de nuntă. Dan îl vede şi se 
pleacă încet, îl aşază mai bine, să nu cadă... poate c-ar 
fi un semn rău; şi-n clipa aceea, ca la lumina unui 
fulger, îi licăresc imagini, un amestec de amintiri: Ana, 
în rochie albă de matasă, pare-o zînă din poveşti, pe 
el îl strînge fracul la subsuori, Racliş are două decoraţii 
la piept, Priboianu, emoţionat, şi de-o solemnitate co- 
mică, îi şopteşte: „Dane, ia seama, tu te-ai zăpăcit" 
II ia de mînă şi-i dă poveţe pe cari el nu le înțelege. I 
se pare că toţi îl privesc îngrijaţi ; îl duc prin case 
necunoscute mereu de iscăleşte hîrtii ; oameni străini, pe 
cari nu i-a mai văzut niciodată, îi strîng mîna şi-i vot- 
besc cu dragoste ; în picioare, lîngă Ana ; cît au să-i mai 
ţie ?,,. un domn scurt, chel, cu favorite albe, ş-o doamnă 
grasă, cu sprincenile-mbinate şi cu ochii încrucişaţi stau 
şi ei smirna de-o parte şi de alta, "œu cîte-o făclie aprinsă 
în mînă ; citanii lungi, nesfirşite, descîntece supessti- 
ţioase, schime cabalistice, cari-i duc mintea într-o lume 
de farmece şi de farmazonii*. „Hi, hi, hi... Aţi văzut? 
Farcăşanu... am copilărit cu el... ambasador... cum s-a 
întîmplat... el a botezat pe Ninica, şi tot el a cunu- 
nato..." 


Şi, moleşită de extaz, mintea lui Dan apucă, de ici, 
de colo, cîte-o figură, cîte-o vorbă din vălmăşagul de 
impresii ce prin mulțimea şi tăria lor pare a fi lărgit 
timpul în care-au încăput; de aceea întîmplările din 
urmă îi scapără acum tulburi, deşirate, ca dintr-o imensă 
depărtare. Ana doarme. Viața, toate gîndurile lui, 
imobilizate, o savurează, îi păzesc somnul, îi ascultă 
respirarea... unde să se ducă din parfumul acestei feri- 
ciri ? Lumina intensă a momentului îi îngrădeşte vederea, 
împrăştie în întuneric pulberea de amintiri şi de spe- 
ranţe, conştiinţa lui se izolează, se pierde în farmecul 
covîrşitor al clipelor cari curg. O staţie... Ce zgomot 
infernal ! Aude roţile vagoanelor din urmă răsunînd sub 


* Farmazonie — vrajă. 


132 


loviturile unui ciocan de fier, bătăile se apropie tot mai 
tari, îl săgetează prin creieri şi-i dau tresăriri nervoase, 
cari-l dor. 

Ana deschide ochii speriată, vede pe Dan şi-i zîmbeşte 
somnoros. 

— Unde suntem ? 

Amîndoi la fereastră caută să citească pe frontispiciul 
gării, dar e noapte şi nu se vede, capetele lor se alătură, 
îşi lipesc tîmplele ; s-aude şuietul unei ape mari, lumina 
felinarelor tremură pe stîlpii albi ai peronului, toată 
lumea se dă jos, e vama de la Vîrciorova. 

Pe la amiază sosesc la Bucureşti. Ce curioase li se par 
străzile ! şi casele parcă s-au mai micşorat în lipsa lor. 
Pe Calea Victoriei, cîțiva cunoscuţi îi salută. Dan are 
sentimentul că zboară, Ana e ostenită; pe chipul ei 
trec umbre de melancolie. 

Acasă, în strada Armaşu ; lucrurile parcă se deşteaptă 
dintr-un somn lung, se deschid ferestrele şi odăile 
respiră. Dan se crede străin, parcă se jenează de mobile. 
Din odaia Anei se uită lung la fereastra căsuței din 
față, unde-şi închipuie că se vede pe el, visător, timid, 
mai tînăr c-un an, şi toate cîte s-au petrecut de atunci 
îi sclipesc în fulgerarea unui gînd. Zilele dintăi trec ca 
nişte sărbători pline de surprize: primul lor dejun 
„acasă la ei", primii lor paşi pe stradă îi emoționează 
şi li se întipăresc în minte cu forţa unor evenimente ex- 
traordinare, tot ce văd li se pare nou : simţurile lor au 
fiorul virgin şi frescheța de senzaţii a copilăriei. Racliş 
pleacă la o vară a lui [...]- Dan "pledează două procese 
şi le pierde : aceasta îl dizgustă pentru totdeauna de 
avocatură, căci era adînc convins că în amîndouă pri- 
cinele dreptatea fusese de partea lui... îşi reia lecţiile 
de la pension şi începe să se ocupe mai cu dinadinsul de 
literatură. Uneori, noaptea, după ce adoarme Ana, se 
scoală binişor şi scrie ceasuri întregi, îşi ascunde pagi- 
nele chinuite, ca să nu afle ea cîtă osteneală îl costă 
fiecare rînd, apoi într-o seară se aşază la masă şi, 
deschizîndu-şi caietul, începe să-şi limpezească de-a bi- 
ne) ea tot ce-a migălit în secret. Ana se apropie încet, 
se uită cu sfială peste umărul lui, el o simte ş-acopere 
cu mîna «ce-a sctis, ca să nu citească ea ; dar nu-l rabdă 


133 


inima, şi-i citeşte cît a făcut, şi-i spune dinainte ce are 
să mai urmeze. Ea îl ascultă cu un sentiment de re- 
cunoştinţă şi de admiraţie care deşteaptă în Dan puteri 
necunoscute ; privirea ei îl înalță, îi dă pasiunea muncii 
şi setea de glorie pe care niciodată n-a simţit-o ca acum. 

Peste două luni apare volumul încercăriliterare de 
V. Dan. Erau poezii, nuvele şi cîteva portante, tot ce 
putuse s-aleagă din munca lui de zece ani. Gj4, ce emo- 
ţiune trece pe la vitrinile librăriilor, şi ce curios i se 
pare într-o zi cînd îşi vede cartea în mîna unui ne- 
cunoscut ! Simte cum sufletul lui se răspîndeşte şi circulă 
în sufletele altora. Cartea se vinde, e un succes neobici- 
nuit ; Ana e mîndră ; cînd nu-i Dan acasă, traduce doicii 
cîte-o nuvelă ; îi pare rău că fetița, neavînd decît patru 
luni, nu poate să guste şi ea operele lui Dan. 

O masă prietenilor, din primii bani de pe literatură. 
Stelian găseşte şampania „magistrală" : la a doua sticlă 
zice ca destupă „nuvelele", la a treia, „portretele!!. Pe- 
troni întreabă mereu pe Graur: „Ce ai tu, de ce eşti 
aşa trist î* Era o glumă veche a lor, „une scie” * : într-o 
zi, Graur, vorbind de puterea sugestiei, le spusese că, 
pe el, cînd îl întreabă cineva de ce e supărat? îl face 
imediat sa. se simtă supărat, aşa, fără nici un motiv, ca şi 
cînd privirea şi vorba celui care-l întreabă ar arunca 
deodată în sufletul lui bine dispus o nelinişte, o presim- 
tire de ceva rău. De-atunci ei îl necăjeau, ziceau că 
încearcă să-i sugereze melancolia. Priboianu, care se 
amesteca rar în copilăriile lor, de astă dată se simte şi 
el sedus. . 


— Fa nu, zău, ce ai tu, Graure, de stai aşa... ca un 
it? 
țap logodit ? 
Acesta zîmbi, apoi îşi luă, în adevăr, şi poate involun- 
tar, un aer gînditor... Un hohot general de rîs. 
— E gata. 
NES Ă SE sog 
Vezi, domnule, ce ţi-e şi cu sugestia : 
^— Mititelul, mi l-aţi necăjit, lăsaţi-mi băiatu-n pace.^, 
Şi Stelian dă să-l sărute, Graur se fereşte ; altă toană 
de rîs. 


* Repetare plictisitoare (fr.). 


134 


După masă Stelian citeşte un articol al lui despre 
cartea lui Dan ; acesta se uită în ochii Anei, ea strălu- 
ceşte de frumuseța şi de veselie. Fericirea lor capătă un 
aspect nout se reîmprospătează sub privirile prietenilor ; 
inimele lor parcă se înțeleg mai bine şi se simt mai 
strîns legate în atmosfera asta de simpatie şi de soli- 
daritate. 

„„„Dar nici vorbă că trebuie să-şi pună cartea la Aca- ° 
demie ! Cine-o să ia premiul anual de cinci mii de lei ? 
Anul acesta n-a apărut nimic vrednic de luare aminte ; 
opera lui Dan se impune, originalitatea gîndirii ş-a da- 
rului de a exprima saren ochi... 

E adevărat că „nemuritorii! sunt cam tari de ochi, 
şi au frumosul obicei de a se premia numai pe ei: aşa, 
ei au respins Poeziile lui Stelian, pentru a premia o 
broşurică cu „impresii de călătorie" a unui confrate; 
au respins Nuvelele lui Graur, pentru nişte dări de 
seamă şi rapoarte ministeriale intitulate Opere literare 
ale unui alt venerabil nemuritor, care, după o lungă şi 
eroică luptă cu bugetul ţării, îşi înfigea acum dinții 
osteniți în cozonacul Academiei, atît de bun şi de priin- 
cios pentru bătrînețile confraților ; dar anul ăsta nu s-a 
văzut nimic scris de vrun academician, aşa încît vor fi 
siliți să dea premiul cuiva de-afară ; desigur, o “să ia 
doliu Academia, o să fie un scandal această sjSjrîiaats, 
a celor mai sfinte tradiţii, dar, în lipsă de gloanțe, tre- 
buie să lase vînatul pe seama altora. 

— Şi apoi, zi că te refuză, ce pierzi? Un bilet la 
loterie, nu-i aşa, Petroni ?... 

— Aşa-i, numai că prea cîştigă mereu comitetul de 
tragere... pe sfoară. 

A doua zi Dan şi-a depus cele douăsprezece exem- 
plare ; dar cum niciodată n-avusese noroc la loterie, era 
la adăpost de orice iluzie. 

Ana se înstrăinase cu totul de rude ; gîndul că soră-sa 
ar privi-o de sus ş-ar ofensa-o cu compătimirea ei îi 
înăsprea inima, o umplea de revoltă şi de răutate încă 
de cînd era la Paris ; oroarea de a vedea pe unchiu-său 
punea pentru totdeauna o prăpastie între ea şi familia 
ei. Nu ieşea din casă decît cu Dan, n-avea nici o prie- 
tenă. Adesea zilele i se păreau lungi, apăsătoare; sin- 


135 


gurătatea îi dădea gînduri urîte, o umplea de temeri 
neînțelese, superstițioase ; ş-atunci s-aşeza la fereastră, 
ş-aştepta pe Dan cu nerăbdare. 

Se simţea incapabilă de a face şi ea ceva ; seara, cînd 
trebuia să spuie bucătăresei ce să gătească, o apuca 
groaza ; uneori sta o jumătate de ceas să-şi aduc-aminte 
de vrun fel de bucate, îi venea să plîngă de necaz. Dan 
se însărcina să se ocupe el de menaj, făcea haz de 
supărările ei copilăreşti ş-o ruga să-i cînte ceva la piano, 
sfîrşeau” întotdeauna prin a găsi un farmec particular, 
artistic în casa şi gospodăria lor dezordonată. 

"într-o seară se-ntorceau de la Şosea pe jos, bătea 
vîntul şi ei închideau ochii şi se fereau de praf. 

— Cînd o s-avem şi noi un cupeu P... 

Dan văzu în această întrebare un lung şir de păreri 
de rău ascunse în inima ei bolnavă. 

— Ai vrea în adevăr P... 

7 O, am glumit. Ce idee! Am spus aşa, o prostie, 
fără să mă gîndesc. 

— Tu te aperi, ca şi cînd... n-ar fi o glumă... 

Ea începu să rîdă. Dan rămase pe gînduri. îşi în- 
chipui o clipă c-o vede într-un cupeu trecînd, vertigi- 
nos, pe dinaintea lui şi depărtîndu-se pentru totdeauna, 
in lumea ei de altădată. Putea dar s-o piardă !... Şi el 
o strîngea în iubirea lui din ce în ce mai adîncă, mai 
pasionată, ca şi cum ar fi căutat s-o vindece de-această 
nostalgie nenorocită. 


XIV 


E dimineaţă. Afară ninge liniştit. Ei stau la fereastră 
şi privesc cum se cern de sus fulgii mari, uşori, într-o 
cădere leneşă, ostenită. Strada, coperişurile caselor sunt 
albe, de un aspect moale, vaporos, ce predispune la 
visuri. Un farmec nou, de care nu-şi dau seamă, străbate 
sufletele lor, şi ei se miră, li se pare că n-au mai văzut 
niciodată o zi de iarnă. 

Ana surîde visător ; brațul lui Dan îi strînge încetinel 
mijlocul, şi ea, alintată, îşi razimă capul pe umărul lui. 
în sobă trosnesc lemnele prididite de para unui foc 
lacom. 

— Cînd mă gîndesc că s-ar fi putut întîmpla să nu 
ne cunoaştem, parcă m-apucă groaza... Ţi-aduci aminte 
cînd ai venit întîi în clasă la mine, cum voiai să... mă 
necăjeşti... 

— Ce nebună eram ! Da' pe urmă, cum te-ascultam, 
cu ce nerăbdare aşteptam lecţiile tale ! Parcă te văd... 
erai aşa cuminte, şi blînd, şi vorbeai încet, frumos ; o 
dată, ştii, ne-ai povestit ceva trist din viaţa lui Paga- 
nini; da' nu ştiu cum, parcă şi glasul şi figura ta aveau 
ceva misterios în ziua aceea, c-o dată am început toate 
să plîngem... ţi-aduci aminte ? 

— Te gîndeai tu pe-atunci c-ai putea fi a mea ? 

Şi Dan, surîzînd ca de farmecul unui vis, o strînge 
la sîn ş-o sărută dulce pe colţul gurii. 

— Acum mi se pare că m-am gîndit întotdeauna, şi 
cred că n-aş fi putut trăi fără tine, dar atunci... Ştiu 


137 


«u ? Eram aşa de proastă... Tu ai spus doicii să mute 
patul de-acolo ? 

— Eu, ea s-astupe uşa care dă-n coridor... 

Fusese o ceartă intre slugi din cauza asta. Ea începe 
să-i înşire ce-a zis doica, ce-a zis bucătăreasa, fiecare-n 
limba ei, cum gesticulau şi țipau una la alta, furioase 
că nu se pricep şi crezînd că, dacă strigă vorbele mai 
tare, or să se priceapă... 

— Era nostim de tot, eu ascultam de aici şi muream 
de rîs. 

Pe Dan îl dor aceste ruperi subite de idei: nu în- 
țelege cum poate Ana să se smulgă cu atîta uşurinţă 
dintr-un curent de gînduri aşa de atrăgătoare, şi de- 
odată, fără nici o noimă, să treacă la cîte o banalitate 
neaşteptată. De mai multe ori observase la ea lucrul 
acesta, şi i se părea straniu, îl tulbura ca o răsturnare 
violentă şi brutală a legilor minţii omeneşti; dar nici 
acum nu-i vine să-i spuie, se teme să n-o supere... Ar 
fi păcat; e aşa de veselă! E un cap delicat, copilăros 
încă, îşi zice în gînd, ş-o priveşte iubitor, zîmbind in- 
conştient de rîsul ei drăgălaş, captivant, pe cînd sufletul 
lui vibrează şi răsună încă de chemările duioase ale 
trecutului. 


Ei sunt tot în luna de miere. Personalitatea lor doarme 
în legănarea iluziilor. Toate gîndurile, toate grijile, 
toate asperităţile firei lor se pierd, topite laolaltă, în 
focul unui amor nesfirşit, şi sfînt, şi dulce, cum n-a 
mai fost pe lume, cum n-are să mai fie. 

Ei se doresc cînd nu se văd cîteva ceasuri. Dan 
vine-ntotdeauna grăbit acasă ; pe drum îşi face fel de 
fel de idei : o fi bolnavă, s-o fi aprins casa... închipuirea 
lui îi înfăţoşează primejdii, tablouri fioroase, al căror 
aspect îi alarmează conştiinţa, ş-atunci, ca un copil gonit 
de spaima indefinită a întunericului, îşi iuțeşte pasul, 
inima-i bate speriată, ochii i se tulbură de soare; ca 
să-şi mai distragă mintea, ascultă cum scîrție zăpada 
sub tălpi. Ana-l aşteaptă, îi sare-n gît şi-l sărută, face 
nebunii, zice că e cuțu lui cel mic şi se gudură, îşi 
îndeasă faţa în hainele lui reci, cari aduc în odaie mi- 
rosul plăcut al iernei, al aerului sănătos de-afară. 


138 


— Ştii ca e posibil să luăm premiul de la Academie ! 

Se-ntîlnise cu Damaschin, un scriitor de mate valoare, 
deşi academician, şi acesta-l asigurase că toată atenția 
nemurtitorilor şi toţi sorții de izbmdă sunt pentru cartea 
lui Dan. pat abs 

Un nou tezaur de iluzii, la gura sobei: cinci mu de 
lei! Două prietenilor ; le rămîn trei: o călătorie în 
Orient... Cine-a spus că nopţile de iarnă sunt lungi? 
Ei se vedeau deja departe, pe mare, în larma străinilor 
din ţări deosebite, în zgomotul vaporului, auzeau roţile 
sfădindu-se cu apa şi, sub trompa de fum, vedeau coada 
alburie de clăbuci de-a curmezişul talazurilor. 

— Mă iubeşti, Nino ? Nu-i aşa că suntem fericiți P.. 

Şi aceleaşi gînduri, aceleaşi vorbe revin cu alt par- 
fum, ei cred că şi le spun pentru prima oară. 

O scrisoare de la Racliş: e bine, [..] după Paşti are 
să vie pentru vro două săptămîni ; îi doreşte şi-i sărută 
cu drag. d ggl ay 

Se desprimăvărează, ulițele sunt murdare şi străşinile 
picură, toate casele parcă au guturai. 

E duminică. Dan scrie; Ana îi face țigări; bate 
cineva la uşă. E Stelian. 

— Cum să te prepar ca să nu-ţi vie leşin ? 

— M-a premiat! 

— Nu, te-a ras. 

— Ştiam, şi cui ta dat? 

— Lui domnu Razi... 

— Fostul inspector...? 

— Da, şi cînd ai şti istoria... Ascultă, mi-a spus-o 
Damaschin aseară. Cunoşti pe Curţius Borceanu ? - 

— N-am auzit de numele ăsta niciodată. Cine-i ? 

— Ce dracu, Dane, e nepermis să nu ştii pe domnu 
Curţius Borceanu, mare academician de la descălecă- 
toare ! Poate tei fi văzut vrodată pe stradă, e un 
prichindel, scurt, ou nişte picioare subțiri şi strîmbe, 
şi are un barbişon roş, foarte nostim, mi se pare că 
pentru asta ta şi fi făcut academician; e el niţel cam 
hodorogit, şi cam aduce din picior... da' crai, lucru 
mate! Trăieşte cu una Măcăreasca, o văduvă cochetă, 
«are de multă vreme are-o fată de măritat... Nu-i aşa 


139 


că pîn-aici am aerul de a bate cîmpii? Stăi să vezi: 
domnul Razi, de cînd a rămas fără slujbă, e vînător, 
vînător de lei... noi. Ştii că tată-său a murit, şi n-a 
lăsat decît datorii. De unde şi pînă unde, tînărul Razi 
— curtezan cum e de felul lui — se întroduce-n casa 
doamnei Măcărescu în calitate de viitor ginere. Măcă- 
reasca — încîntată. Se face logodna. Domnu Curţius 
Borceanu, încîntat şi el că f se limpezeşte terenul. 
Razi are nevoie de cîteva mii de lei ca să poată intra 
în moştenire, zicea el. Măcăreasca nu dispune deo- 
camdată, femeie cu minte. Ce-i de făcut? Atunci el 
îi spune^c-a pus o carte la Academie: un ghiveci 
naţional întitulat: Argustii miri, n-ai citit-o ? Am să 
ţi-o aduc, e grozavă, monumentală, are şi versuri ; să 
vezi, mă, linguşire greţoasă ; sunt ca vro sută de pa- 
gini, pe hîrtie groasă ; de la început pîn' la sfîrşit e o 
milogeală țigănească, o înjosire de lichea flămîndă şi 
laşă, care tremură şi se tîrăşte pe brînci după un codru 
de pîine... 

— Ei, ş-a premiat-o ? 

— A premiat-o. Borceanu încălzise inimile colegi- 
lor, le spusese că-i chestie matrimonială la mijloc: 
„Faceţi această casă, pentru mine!... Sunt tineri şi 
se iubesc ca doi hulubaşi. Copiii lor or să vă bine- 
cuvinteze...!! Academia a fost şi de astă dată la înăl- 
ţimea ei. 

— Mai bine! Preferinţile Academiei au ajuns să fie 
compromiţătoare... Şi, totuşi, în fundul inimei lui se 
ascundea un sentiment vag de decepţie, umbra unei 
păreri de rău, pe care-i era ruşine s-o spuie.: 

Sosise primăvara. Copacii înfloriseră, păreau ninşi. 
Era în vacanţția Pagştelui; Dan scria o dramă. într-o 
dimineață, Ana dormea încă, el se pregătea să iasă, ca 
să-i cumpere flori, servitoarea-i aduse o telegramă; 
o deschise, nervos, cu presimţirea unei nenorociri, şi 
rămase-nlemnit: murise Racliş. 'Tiptil, se strecură afară, 
ca să poată gîndi; i se părea că vorbele pe cari le 
citise se vor speria de sine în tăcerea casei şi vor în- 
grozi somnul liniştit al Anei. Se aşeză jos, pe scară, şi, 
sprijinindu-şi coatele pe genunchi, îşi lăsă capul în 


140 


miîini şi închise ochii. Văzu chipul uscat al bunului 
bătrîn în repausul spăimîntător al morţii, îi văzu dege- 
tele de ceară înțepenite pe piept... Miîine-l îngroapă... 
Şi Ninica-jl aşteaptă, ieri îi pregătea odaia, i-a aştamujt 
covor la pat... Oare cum să-i spuie ?... Mintea lui se 
pierdea, căutînd vorbe cari nu sunt. O ţigancă striga 
pe stradă : „Ghiocei frumoşi !" Un moment se gîndi să 
cumpere ; şi îndată-şi luă de seamă: „Ar fi un dar per- 
fid"... Intră ostenit, abătut. Ana se pieptăna. Era veselă, 
îl privi fix, ţiindu-şi rîsul, apoi îl sărută. 

— Şiretule, crezi că nu ştiu ? 

— Ce? 

— Vine tata, ai primit telegrama... 

— Cine ţi-a spus ? 

— lovita... da! ce ai ?.. Mă sperii... 

Dan era palid, simţi că vorbele-i scapă prin ochi; 
un moment i se păru c-a spus tare: „a murit" ; şi 
privi rătăcit, în lături, plecîndu-şi capul, ca sub groaza 
unei lovituri fatale. Ana-l zgilții şi-i răcni-n urechi: 

— Spune, omule, ce e? 

Dan se uită cu tristeţă la ea. Sufletul lui delicat şi 
mâîndru tresări ca de-o ofensă. Se hotărî să-i spuie, 
glasul îi tremură pe primele vorbe, cari nu erau acelea 
pe cari le gîndise... 

— Nu-i nimic, Nino dragă, linişteşte-te. 

— Spune drept, e tata bolnav ?... 

El înclină încet din cap. 

Ea se răsti, impacientată, mînioasă : 

— Dă-mi telegrama... oh, cum mă torturi! 

Şi ridicîndu-şi pumnii în dreptul obrazului, vru să-şi 
blesteme viaţa. 

Dan o apucă în brațe, îngînînd cuvinte de iubire, de 
mâîngiîiere. Atunci, prin una din acele fulgerări de con- 
ştiinţă ce par a lumina în noi gîndurile altora, Ana 
înțelese şi căscă ochii mari, cu o expresie de teroare. 

— A murit ? 

El o învăli într-o căutătură de-o nespusă înduioşare. 

— Nino... dar glasul i se înecă în lăcrămi, vru să-i 
sărute mîna ; c-un țipăt de groază ea se smulse din 
braţele lui, ferindu-se ca de o atingere vinovată, ce 


141 


profana doliul ei sfînt; şi ca să nu mai vadă nimic, 
îşi îngropa capul în pernă, şi plînse, nebună de durefe. 
Dan, suspinînd, îi săruta părul despletit, gura lui arsă îi 
şoptea cuvinte de adoraţie, o implora să-şi întoarcă 
fața spre el, să-i fie milă de viaţa, de inima lui bol- 
navă... Ea nu vroia să-l asculte şi scutura din umeri ca 
s-o lase-n pace. El simţi un gol în suflet, ca o retragere 
bruscă a iubirei lui vexate. 

N-aveau ei aceeaşi viață, aceleaşi dureri, aceleaşi gîn- 
duri ? De cel gonea ca pe un străin, în loc să-şi plece 
capul pe sînul lui şi să plîngă cu el, căci şi eî era orfan, 
şi toată iubirea, toată viaţa lui era a ei! în momentul 
acela i se păru c-o vede la şcoală, răsfăţată, cochetă, 
fudulă de mînile ei albe şi de zgomotul pe care-l făcea 
rochia ei de mătase. 

_ Telegrama îi chema la înmormîntare. Au plecat în 
ziua” aceea, Ana a plîns tot drumul, din cînd în cînd 
suspina, legănîndu-şi capul: „N-am să-l mai văd, n-am 
sări mai văd". Au sosit tocmai cînd îl aşezau în sicriu. 
Ana se aruncă desperată şi boci pe trupul încremenit al 
mortului, îl sărută pe obraz, pe mîini, pe haină ; abia au 
putut-o ridica de acolo : cum îşi încleştase mîinile, un- 
ghiile ei hîrşiiră c-un zgomot fioros pe chembrica* 
roşie ce îmbrăca sicriul. La cimitir vroia să s-arunce-n 
groapă. „Lăsaţi-mă, ce-aveţi cu mine !..." Glasul ei era 
răguşit, spart; cioclii traseră frînghiile, a căror frecare 
pe fundul cosciugului dete un sunet uscat, sinistru; şi 
toţi simţiră trecînd prin ei suflarea glacială a necunos- 
cutului, misteriosul fior al veciniciei. Ana leşinase. 

Vara lui Racliş era una din acele ființi în cari neno- 
rocirile parcă trag la ţintă: bărbatu-său — internat 
într-o casă de nebuni; băiatul ei — exilat în Siberia, 
din cauza unui discurs entuziast la o întrunire de stu- 
denţi ; o fată cocoşată, cu picioarele moi, pe oare-o 
purta toată ziua într-un căruţ; aceştia îi mai rămăse- 
seră ; bătrîna număra pe degete morţii familiei pe cari-i 
dusese, pe rînd, la cimitir în anii din urmă... 

„Ce de dureri sunt în lumea asta", cugetă Dan. A 
doua zi plecau. Ana era palidă, din cînd în cînd îşi 


* Chembrica — țesătură de bumbac vopsită, lucioasă. 


ducea batista la ochi şi plîngea. Tăcerea ei, nepăsarea dp 
tot ce-o încunjoară, rochia ei cernită, crepul negru cei 
flutura din creştet pînă-n poale puneau in jurul ființii 
ei o atmosferă rece, impenetrabilă. Dan o privea cu 
sfială, nu îndrăznea, nu ştia ce i-ar putea spune. Un 
sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, u 
discorda voinţa; se simțea slab, laş, gonit din sfera 
propriei lui vieţi. Uneori avea clipiri de revoltă, de 
răutate. Pînă-n gît îi venea să-i spuie : „Ce va să zică 
asta ?.. Parcă l-aş fi omorît eu..." I se părea că şi-a 
auzit glasul tremurînd pe cuvintele acestea. Ş-atunci 
tresărea ca dintr-un vis prăpăstios ; firea lui bună şi 
miloasă-l dojenea pentru momentele acelea de rătăcire 
şi de egoism, în care el se alarma numai de sufarinţile 
lui; se uita pocăit, rugător la Ana şi, în gînd, îi 
cerea iertare de ce era să-i spuie, se ruşina de ce gîn- 
dise, ca de-un acces de nebunie prin care trecuse şi 
care-i umplea conştiinţa de-o spaimă retrospectivă. 

Dar vremea vindecă toate durerile. Adu-ţi aminte, 
cititorule, de morţii pe cari i-ai plîns, de prima- încer- 
care crudă ce te-a încremenit pe loc, de cele dîntiîi 
momente de supremă sfîşiere şi desperare, pe cari ți se 
părea că n-ai să le mai poți uita niciodată, şi că va tre- 
bui să mori de durere... Cîţi ani sunt de-atunci ? Prin 
cîte încercări cumplite n-ai mai trecut, şi toate au 
încăput în inima ta largă, şi vremea le-a acoperit, ş-a 
potrivit locul unde le-a îngropat, ca să nu se mai 
cunoască, ş-a semănat pe deasupra flori, ca să nu mai 
ştie lumea, ca să nu mai ştii nici tu cîterai îndurat, cîte 
doliuri mari porţi în sufletul tău ! 

— Azi a fost Matilda pe-aici... de cînd nu mai e 
ministreasa, şi-a mai venit în fire, vorbeşte ca lumea, 
nu se mai strîmbă... Ştii că ne-a poftit pe mîine seară 
la masă... 

— Ai spus că mergem ? 

— Eu i-am spun că nu ştiu; să te-ntreb pe tine, nu 
mi-a venit să-i spun că nu vreau, dar după cer-a plecat, 
i-am scris că mîine avem şi noi lume la masă... Cum ai 
crede tu c-aş merge ? Mie-mi face rău şi cînd întîlnesc 


143 


pe stradă pe cîte cineva din familia mea... De ce te uiţi 
aşa P.. 

— Pentru că... am eu un gînd, care mă tot urmă- 
reşte de mult, şi nu ţi l-am spus, dar acum văd că 
şi ţie... 

— Ce gînd? 

— Să plecăm din Bucureşti. Să ne retragem... 

— Unde? 

— Oriunde, la un tîrguşor, la vrun sat undeva, în 
linişte. 

Ana fu apucată de-o bucurie copilărească ; nu mai 
avea astîmpăr, nu-i venea să creadă; se aşeză pe 
genuchii lui şi-l luă de gît: ochii ei frumoşi scînteiau 
de fericire. 

— Spune drept, s-ar putea ? 

— Numai să vrei tu. 

— O, de cîte ori nu m-am gîndit şi eu la asta ca la 
un vis irealizabil 

închipuirea lor se pierdea în perspective de fericiri 
cu atît mai atrăgătoare ou cît erau mai nehotărîte. 
Bucureştii li se înfățişau ca o Gomoră ; o lume stricată, 
capiştea* tuturor viţiilor, un aer greu, bolnav, im- 
pestat, în care nu se poate visa, nici iubi, în care 
inimele lor sufereau, tînjeau fără să ştie de ce; erau 
nerăbdători să plece mai iute ; departe, o căsuţă albă, 
simplă, ascunsă de copaci, un adevărat cuib de fericire, 
şi cum or să se iubească, şi ce liniștiți or să fie, retraşi, 
neştiuţi de nimeni, acolo o să-şi isprăvească el drama 
la care lucrează de atîta vreme fără nici un spor, acolo 
are să cugete în toată libertatea, ş-are să scrie pe fie- 
care an cîte-un volum, viața celor asupriţi, ticăloşiile 
oraşelor mari, triumful parveniţilor, toată dezordinea, 
toate nedreptăţile cari se petrec zilnic, şi nimeni nu le 
vede, şi nimeni nu le spune. 

Era prin august. Mica Lori începea să facă primii 
paşi, împlinise anul. Doica plecase-n patrie, dîucînd cu 
ea convingerea nestrămutată că toate bucătăresele noas- 
tre sunt nişte „asasine", şi că fetița seamănă cu Dan, 
bucăţică tăiată. 


* Capifte — templu sau altar dedicat zeităților antice 
Ip P $ 


Fuseseră două săptămîni la Rădăeşti. Smärändita se 
măritase c-un arendaş gras, apoplectic, un fel de goril, 
pe care Dan nu putea să-4 sufere. Aglaia şedea-n pat, 
şi toată ziua-şi căuta-n cărţi, nişte cărți soioase, pe cari 
le-amesteca numai c-o mînă, ceealalta fiind paralizată. 
Unchiul lor îmbătrînise, de-abia mai umbla, vecinie 
cîrtitor şi răutăcios, ochii îi erau acoperiţi de-o ceaţă, 
nasul vînăt; avea o figură idioată, şi duhorea a rachiu 
ca o velniţă*. Pe Ana o interesau tipurile curioase şi 
viaţa asta, nouă pentru ea ; surorile lui Dan—fi erau 
dragi, îi plăcea să le-asculte, să le întrebe ; ele o admi- 
rau, îi dezmierdau mîinile, îi spuneau mereu cît îi de 
frumoasă, îi vorbeau de Vasile cînd era copil; ea ar fi 
mai stat bucuros, îl ruga s-o mai ducă pe la locurile pe 
unde se jucase el cu băieţii din sat, să-i arate urmele 
vieţii lui de-odinioară, s-o umple de amintirile lui, 
cari-i erau aşa de scumpe ; Dan însă suferea ; pe el îl 
prigonea gîndul că în casa asta trebuie să se fi petrecut 
0 crimă; în ochii stinşi ai lui unchiu-său căuta umbra 
unei remuşcări, seara se uita cu frică în colțurile mai 
întunecate, ca şi cum s-ar fi aşteptat să vadă deodată, 
ieşind dintr-un părete, spectrul lui Leonida. Să fi mai 
stat, s-ar fi îmbolnăvit, desigur. 

Ana e singură, la fereastră ; aşteaptă pe Dan. Nimic 
nu i se lămureşte-n minte. Gîndurile ei ostenesc cînd 
se întorc spre trecut. Unele întâmplări trăite de curînd 
1 se par rămase departe, străine, ca şi cînd n-ar mai 
ținea de viaţa ei; şi totuşi, cînd îşi aduoe-aminte de 
Peruianu, i se urcă sîngele-n obraz. L-a văzut într-o zi 
la Şosea, şi un fior, o durere surdă a simţit în tot 
trupul; Dan n-a băgat de seamă. O, ar vrea să plece, 
să plece mai curînd, i-e dor de locuri depărtate, 
necunoscute ; aici e într-o continuă nelinişte, o apasă 
privirile, gîndurile oamenilor, amintirile ei urîte, aerul, 
toate-i fac rău. Ce bun e Dan cu ea; sufletul lui 
delicat o atinge, o înduioşează ; ea-şi aduce-aminte cu 
mustrare de momentele-n care l-a supărat; n-are să-l 
mai supere niciodată... îşi priveşte mîinile cu atenţie, 


% Velniţă — instalaţie unde se fabrică rachiu; povarnă. 


ca şi cînd nu le-ar fi văzut de mult: toate gîndurile ei 
adorm pe lustrul trandafiriu al unghiilor. 

Dan intră vesel... „Poimîni plecăm... Ghici unde..." 
şi-i arată deoretul: era numit judecător de pace la 
Pungeşti. 

A doua zi Poteraş ajuta la „împachetare". Un tapiţer 
ambala pianul, ale cărui coarde tresăreau într-un sus- 
pin jalnic la fiecare lovitură de ciocan: răsunetul 
acesta, zgomotul pe care-l făcea bătutul țintelor în 
lăzile de brad, huruitul mobilelor, dezordinea tuturor 
lucrurilor din casă dădeau Anii un sentiment de devas- 
tare; i se părea că toată viaţa ei se distruge; dar se 
silest să s-arate veselă, ca să nu-nțeleagă Dan. Priboianu 
venise, cu gîndul să mai încerce, doar le-o scoate din 
cap ideea asta nesocotită de a pleca pentru totdeauna 
din Bucureşti. La început crezuse că e o glumă, a rîs; 
în urmăj cînd a văzut că e serios, a căutat să-i con- 
vingă de prostia pe care vor s-o facă, de greutăţile 
neprevăzute la cari se expun aruncîndu-se în necu- 
noscut, aşa, orbeşte, ameţiţi de iluzii copilăreşti; i-a 
arătat lui Dan răspunderea pe care şi-o ia ducînd pe 
Ana într-o lume de care şi el se va sătura peste cîteva 
luni. însăşi iubirea lor va suferi, de monotonia acelo- 
raşi vorbe, aceloraşi impresii, pentru că toate se-nve- 
chesc cu vremea ; şi-ntr-o bună dimineaţă or să se simtă 
străini, singuri, o să li se urască, ş-atunci or să vadă ce 
mare greşeală au făcut... Dar ei rîdeau: „Vezi, Nino» 
omul care n-a iubit ? El nu ştie ce-i asta". 

Acum, ce să le mai spuie ? îşi luă un aer indiferent. 

— Cînd plecaţi ? 

— Miine... Cum se vede că eşti supărat pe noif 

— Eu, de ce? 

Dan îl luă de braţ şi-l rugă să-l ierte că nu ţine 
seamă de sfaturile lui, îi rupea inima această despărţire, 
dar nu mai putea sta, se simţea ostenit, strivit de ce 
vedea, de ce auzea în jurul lui, îl sufoca aerul stricat al 
acestei societăţi, în care oameni ca Veronescu-Prisăcani 
triumfau, ieşeau din ce în ce mai în lumină cu o sta- 
tomicie exasperantă, pe cînd cei buni şi cinstiți rămî- 
neau vecinie în umbră; spectacolul acesta îi zdruncina 
mintea, îl învenina peste măsură; nu mai putea gîndi, 


146 


cînd trecea pe stradă vedea atîţia trîntori fericiţi, atîtea 
lichele enervante, c-adesea îl coprindea o scîrbă imensă ; 
viața, mizeriile de afară îl năvăleau ca nişte valuri de 
mocirlă ; nu, nu mai putea respira în duhoarea asta; se 
duce să se răcorească, să scrie în linişte... are să-şi ispră- 
vească mai întîi drama, şi pe urmă are să scrie un 
roman, îl poartă de mult în cap... 

Priboianu se uită lung la Ana. 

— Mă rog, dumneata ce zici de toate astea ? 

— Eu zic c-o să fim foarte fericiţi. Şi vara ai şă vii 
să ne vezi, nu-i aşa ? Dan are să scrie... nu-ţi faci idee 
ce bine-mi pare că plecăm. + « 

Şi ea împrumuta inconştient frazele lui Dan ; vorbea 
de liniştea necesară unui artist, de potrivirea minunată 
a gîndurilor ş-a dorinţilor lor. Se iubeau aşa de mult, 
ce li se putea întîmpla ? 

Ei tăcură. Tapiţerul bătea zorit în stinghiile de brad ; 
un zgomot lugubru se izbea de păreţii goi, tremura in 
ferestrele fără perdele; toată casa dădea o impresie de 
moarte şi de pustiu. 


Pe valea Racovei, la două ceasuri departe de Vaslui, 
e târguşorul Pungeşti. Nici o privelişte deosebită; 
sunt locuri şterse prin cari treci, fără să le vezi, ca pe 
lîngă acei oameni după cari nimeni nu întoarce capul, 
nimeni nu întreabă cine sunt. Pe şesul din față, o coamă 
lungă de lozii şi de papură însamnă cotiturile unui 
pîrău, a cărui matcă e uscată pe vreme de arşiţă. 
Numai pe tăpşanul dinspre apus se vede un petic de 
dumbravă rară ; încolo stau măgurile dezvălite, mirişte 
şi” imaşuri cît bate ochiul. In vatra înclinată a tîrgului, 
căsuțe albe, cu prispe înguste de jur împrejur ; la uliţă, 
de o parte şi de alta, sunt înşirate dughene, multe din 
ele lipite subt acelaşi coperiş de şindrilă înnegrită de" 
“chime ; unele strîmbe, pleoştite şi vîrîte-n pămînt 
pîn-în fereşti, parcă rînjesc la trecători. Unde şi unde 
răsare cîte-o clădire mai de seamă : casa proprietarului, 
conacul subprefecturei, cazarma... 

— Aicea-s Pungeştii ! 'Tragem la han ? 

— Nu, la primărie ! 

Era pe la toacă ; tot drumul, ploaia bătuse darabana 
pe burduful întins al trăsurei. Fetiţa dormea-n brațele 
lui Dan. Ana plînsese ; o durea capul. Primăria era mai 
la deal: caii, rupţi de osteneală, de-abia se mai urneau. 
Plesnetele din bici, strigătele desperate ale birjarului, 
talanga legată la oişte umpleau aerul liniştit al orăşelu- 
lui de-un zgomot alarmant: capete curioase se grămă- 
deau pe la fereşti, copiii alergau pe lîngă roţi, se atîrnau 


148 


de arcurile de dinapoi, lăsate sub greutatea cufărului. 
Trăsura se opri în fața primăriei. 3 M,. V" 

Notarul, crezînd că e domnul prefect, ieşi în poartă 
emoţionat, cu condeiul după ureche. Dan se dete jos, 
îi spuse cine e şi-l întrebă unde-ar putea trage deo- 


camdată. x 
— Sunteţi familistru, văd ; aveți încăpere destulă; 
iaca aici mai la vale-i casa d-voastră, poftim... Aa 


Şi cum Dan nu pricepea ce înseamnă „casa d-voastră", 
notarul îi explică: Moisi Singhel ținea embațicurile* 
tîrgului. El plătea lui Spano, proprietarul moşiei Pun- 
geşti, două mii de galbeni pe an, şi încasa venitul tutu- 
ror acareturilor. 

— El e stăpîn pe tot ce-i aicea... (Notarul ridică 
braţul şi-l mişcă în aer ca şi cum ar fi adunat sub mîna 
lui toate bogăţiile tîrgului.) Şi fiindcă... 

— A, înţeleg, îl întrerupse Dan impacientat, domnuj 
Singhel... are daraveri cu embaticarii şi... dă o casă pen- 
tru locuința judecătorului... Eu nu pot primi; voi să 
plătesc. Aiurea nu găsim ? 

Notarul se gîndi un moment, i se păru cam iute 
noul judecător. 

— Are popa Vasile ; da-i mică, numai două încă- 
peri... 

— E departe de-aici ? 

— laca-i colea ; a treia casă. Poftim s-o vedeţi. 

Popa-i văzu şi le ieşi înainte. Dintr-un cuvînt se-n- 
voiră: treizeci de lei pe lună. 

Preuteasa alergă la trăsură. Se minună de frumuse- 
ţea Anei, luă fetița-n braţe. lovita se dete jos de pe 
capră, era udă bleaşcă**. Cîţiva curioşi se strînse- 
seră-mprejurul trăsurei. Ana-şi simţea picioarele amor- 
ţite ; ea privea aiurită, ca un copil deşteptat din somn ; 
i se părea că visează; îşi frecă ochii, văzu figura 
simpatică a preutesei şi, ceva mai încolo, păreţii 
albi ai căsuței, în care-şi aducea tinereța, iubirea şi 
visurile ei. 

* Embatic — formă de arendare pe termen lung, în care 


arendaşul se bucură de toate drepturile de proprietate. 
**  B/eaşcă plin de apă, leoarcă. 


149 


întîia seară în Pungeşti: o luminare de ceară, înfipta 
într-un sfeşnic de alamă, bine frecat, împrăştie o lu- 
mină săracă; două paturi primitive, cu aşternuturi 
curate, pe mesiţa de la fereastră, o fată de masă lucrată 
cu croşetul, în păretele dinspre răsărit, icoana Maicei 
Domnului, c-unYonoc de busuioc pe policioara can- 
delei, ş-o pană frumos împletită din spice de grîu; pe 
brîul sobei, de jur împrejur, sunt înşirate gutui, mere 
domneşti şi tărtăcuţe; e curat, e linişte şi miroase fru- 
mos a ţară ş-a fructe de toamnă. Pe jos e lipit; uşa e 
deschisă-n tindă şi sprijinită c-un pietroi ; dincolo 
doarme copila cu lovita. 

— Aşa-i că-i drăguţ aici ? 

— Ce fericită mă simt! parcă nu mă-ncred... 

Ei privesc miraţi în toate părţile, se extaziază de 
toate nimicurile. 

„ Aerul, lucrurile din odaie par sfinte; amintiri vagi 
din basme, din cărţi citite demult, dau impresiilor şi 
gîndurilor lor un fior indefinit de evlavie şi de mister ; 
ei se simt izolați de lume, tot ce-i înconjoară li se 
arată ca o răsfrîngere a închipuirei lor... Aşa, întocmai 
aşa au visat ei să fie. Sfeşnicul, horbota de la aşternut, 
icoana, soba, toate li^s dragi, fac parte din fericirea lor ; 
iubirea-i covîrşeşte şi se revarsă peste tot ce văd. 
Acuma începe adevărata lor viaţă! Pierduţi, nemai- 
gîndind nimic, se strîng în îmbrățişări lungi, pasionate ; 
buzele lor se ating cu setea şi înfiorarea primelor 
sărutări. 

E dimineaţă. Dan răsfoieşte dosarele, pe cari i le-a- 
dusese de cu seară ajutorul, şi deschide mereu codul pe 
la locurile însemnate cu cîte-un peticei de hîrtie pu& 
între filele soioase, aşa de soioase, că se încleiau pe 
degete... era codul judecătoriei. Ana scoate cărţi, haine 
şi albituri dintr-un cufăr şi le aşază pe laviţă. 

— Cam pe cînd crezi tu să ne vie lucrurile ? 

Dan citea o hotărîre a predecesorului său; i se părea 
trasă de păr. Tocmai peste vro cîteva minute conştiinţa, 
lui tresări, ca şi cum în tăcerea odăii ar fi mai rămas un 
răsunet confuz din vorbele Anei. 


— Ai zis ceva ? 


— Eu? A, de mobile-ntrebam; pe cînd crezi 
le-avem ? +A 

— Peste vro zece zile. >e" 

— Uite ce m-am gîndit eu... pianul să-1 punem din- 
colo... Aici am să-ţi aşez masa ta de lucru ; în colțul 
ăsta are să fie etajera... 

Şi ea măsura şi tăia din ochi spaţiul pe care-l va 
ocupa fiecare lucru. 

Preuteasa veni să-i întrebe cum s-au odihnit. Era 
bătrînă, dar voinică, şi deşteaptă, şi vorbareță. Un 
băiat au avut şi ei, era călăraş cu schimbul; ce mai 
mâîndreţă de flăcău 1 Pentru el ridicase casa asta, să-l 
gospodărească ; şi astă-iarnă, prin postul Crăciunului, 
s-au pomenit într-o seară cu Dumitrică al lor că intră 
pe uşă cu capul umflat, vînăt la față şi tremurînd ca 
varga. Cînd l-a dezbrăcat, tot trupul lui era negru; 
îl bătuse un afurisit de serjent de-l stîlcise, nu l-ar mai 
răbda Dumnezeu cu zile, că mai bine nu i-ar zice. Patru 
zile şi patru nopţi a stat lungit pe spate, şi-ntr-una-şi 
legăna capul pe pernă şi se väita, de-ţi rupea inima : 
»Valeu, mămucuţă dragă, dă-mi ceva să mor mai de- 
grabă". Zicea mereu că are un sfredel în cap ; şi pîn-a 
închis ochii a tot arătat cu degetul: „Uite-aicea, 
aicea-mi  învîrteşte sfredelul'!... Degeaba, cînd nu-i 
parte de sus, nu-i, şi pace bună! 

Dar nici o lacrimă. Ea spunea această istorie cum ar 
fi povestit ceva din biblie. 

Bătea soarele. Ieşiră afară. Ea le arătă bucătăria, piv- 
nița, fîntîna la doi paşi, şi pomii, puşi de mîna ei. 
Ana se uita la o găină nadoleancă*. 

— Ea noastră, iaca, acolea suntem şi noi, doar gar- 
dul ne desparte; şi tot ce-aveţi trebuinţă... e ca la 
d-voastră... spuneți. 

Acum cerul părea spălat. 

Era o căldură dulce, ş-o lumină albă, intensă, care 
lărgea orizonul şi lămurea vederea departe. Casa era 
pe deal; copacii, neclintiţi în aerul calm al dimineţii, 
păreau zugrăviți. Un cocoş se sui pe gard, bătu din 

*  Nadolancă —  nadoleană, rasă originală din Anatolia, mai 
mare decît găinile obişnuite. 


151 


aripi şi cîntă. De departe, ca un ecou, îi răspunse un 
confrate, apoi altul. în liniştea şi simplicitatea acestui 
tablou de ţară, Ana strălucea ca o zînă fericită din 
poveşti. Preuteasa, într-o pornire de dragoste şi de 
admiraţie” îi luă mînile şi i le sărută. 

Dejunară devreme. Dan se duse la judecătorie. Intră 
emoţionat; priviri curioase, impaciente, îl fixau, îi stu- 
diau figura, hainile, mişcările. Cînd sună clopoţelul, i 
se păru un semnal solemn, care vestea mai mult decît 
deschiderea unei şedinţi obicinuite — era ceva care nu 
se petrece în toate zilele ; în momentul acela avu sen- 
timentul că-ncepe-o viață nouă, şi ochii lui de necre- 
dincios se opriră cu o adîncă reculegere şi pietate pe 
figura blîndă şi resemnată a divinului martir ce-i sta_ în 
faţă, cu braţele întinse pe cruce, încununat cu spini. 

Dan avea toate calităţile unui bun judecător ; asculta 
cu răbdare păsul fiecăruia, spiritul lui de scriitor urmă- 
rea cu o pasionată atenţie viața plină de interes care 
trecea subt atîtea forme pe dinaintea lui; unele expresii 
de figură, unele vorbe de-ale împricinaţilor parcă tăiau 
deodată o dungă de lumină în adîncimile întunecate şi 
atrăgătoare ale vieţii, ş-atunci el se uita cu lăcomia de-a 
vedea prin deschizătura aceea de perdea, se uita departe, 
ca într-o lume vastă şi necunoscută. Veneau oameni 
învrăjbiţi între'ei pentru lucruri de nimic, fraţi cari 
se trăgeau în judecată pentr-o baniță de mălai, cari se 
urau, înveninaţi, înrăiți inconştient de alte nevoi, de 
biruri, de asupriri, de muncă degeaba. Dan îi înțelegea ; 
el vedea bine că oamenii aceştia se înşală ; ei crea că 
se urăsc, şi nu bagă de seamă că sunt necăjiţi de altele ; 
şi cu-atîta milă le vorbea, atît de bine ştia ce vorbe să 
le spuie, ce coarde să atingă în inimile lor tulburate, 
că-ndată parcă le ridica o perdea de pe ochi, ei sim- 
teau ca o năvălire de lumină în conştiinţă şi, îmbunaţi, 
căiţi parcă de vrăjmăşia lor nedreaptă, plecau capete- 
le-n jos. 


— Aşa-i, domnule judecător, noi n-avem nici o duş- 
mănie... 

O, mica Lori, ce drăgălaşă se făcea, şi cum umplea 
casa cu rîsul şi primele ei vorbe, ce dădeau senzaţia 


12 


unor sclipiri de lumină prin aer! Dan se aşeza jos 
ş-o ţinea frumuşel de subțiori; la cîțiva paşi, Anivi 
bătea din palme ş-o chema; fetiţa se sălta pe loej 
ezita, calcula dificultăţile şi primejdiile unei călă- 
torii aşa de lungi, voia să plece, şi-şi lua de seamă. 
Apoi o dată îşi încorda picioruşele şi, speriată, cu ochii 
mari, dădea fuga în brațele mă-sei. Uneori cădea; 
atunci zicea şi ea „hopa!” şi se scula cu o trudă şi 
cu o complicaţie de mişcări stîngace, şi se făcea un îs 
ş-o veselie, la care ea nu lua parte pînă cînd nu-şi ve- 
dea echilibrul bine asigurat. 

Venise Poteraş să le-aşeze mobila ; a stat trei zile ; 
a plîns cînd a plecat. Prezenţa lui lăsase în aer ceva 
din zgomotul şi agitația lumei pe care ei o uitaseră 
aproape, ş-acum, involuntar, se pomeneau mereu vor- 
bind de prietini, de cunoscuţi, de cum li se făcea dor 
să plece, cînd erau în Bucureşti, să plece undeva, de- 
parte ; şi cum îi apucau uneori momente de nelinişte, 
de griji, de alarmări surde, inexplicabile, ca şi cînd o 
suflare de melancolie ar fi trecut deodată peste inimile 
lor. Cît de mult li se părea de atunci ! 

„Ce fericiţi suntem acum !... Nu-i aşa ?" Şi ei se în- 
trebau mereu, c-un fel de frică de a nu-şi descoperi 
cumva umbra vreunei ascunse păreri de rău, încolţirea 
vreunei nenorociri, pe care n-o numeau, nu vroiau 
nici să cugete la ea... S-ar fi putut s-o evoace numai 
cu gîndul! 

Uneori Dan venea acasă ostenit; în inima lui ră- 
suna încă gîlcevile şi suferinţile celor pe cari-i jude- 
case, el se simţea contaminat de rănile pe cari le atin- 
sese. „O, ce de nefericiri sunt în viaţa asta!...” Şi 
mintea i se pierdea într-un adînc nesfirşit de dureri 
omeneşti, ce i se păreau fatale, iremediabile. Ana îl 
înțelegea, îi săruta ochii posomoriţi şi-i certa pe cîte 
unul, le spunea să fie cuminţi, să nu mai vie la ea aşa 
urîți şi supăraţi, că ea nu le-a făcut nimica. leşeau la 
primblare ; lumea se uita la ei cît de bine le şade; ei 
simțeau bine cum îi străbate, ca o emanaţiune de sim- 


153 


patie, acea influență secretă pe care o exercită asupra 
noastră privirile celor cari ne iubesc. Şi-n această at- 
mosferă priincioasă de admirație Dan se simțea mai 
bun, Ana mai frumoasă. 

Şi-amîndoi, ţiindu-se de mînă, ieşeau din tîrg, şi se 
duceau încet pe „şosea!... Erau ultimele zile ale toam- 
nei, cîmpiile goale, aerul trist, pustiu ; crengile arbori- 
lor păreau nişte braţe întinse, încremenite în atitudini 
de o sfîntă, atingătoare resemnare; lumina scădea în 
apusuri din ce în ce mai reci, soarele părea că ia şi 
duce cu dînsul o parte de viață, pe care n-are s-o mai 
aducă niciodată. Şi ei păşeau, singuri, în această me- 
lancolie penetrantă a naturei; o greutate, o penibilă 
osteneală li se lăsa pe gînduri, cuvintele le-nghețau pe 
buze... tăcerea îi inunda. 

— Ne-ntoarcem ? 

— Cum vrei tu... 

într-o seară, pe la sfîrşitul lui noembre, se-ntorceau 
mai devreme; li-era frig şi veneau iute ; începuse-a 
fulgui ca din senin, alte ați auzeau din poartă gura 
Lorii; acum o găsiră tăcută, de o neobicinuită cumin- 
ţenie, lovita o înfăşurase într-un şal ş-o rezemase de 
pernă în patul Anei; şi mititica sta acolo, ca un hu- 
hurez, cu ochii mari, deschişi şi adînciţi de cine ştie 
ce gînduri. Capul şi mîinile-i ardeau. Veni doctorul. 

— Să n-aveţi nici o grijă... puţine gîlci. Să nu mă- 
nînce nimic şi s-o păziţi de răceală. Acum îi dăm o lin- 
guriță de revent, şi mîine... o să vedem. 

Privirea blîndă, puțin distrasă a doctorului, şi mai 
ales vorba lui potolită, onestă avea ceva deosebit de 
atrăgător. Fu o dorinţă reciprocă de a se cunoaşte mai 
de aproape, de a-şi spune impresiile. Ana rămase cu fe- 
tita. Dan trecu cu doctorul în cealaltă odaie; ceaiul îi 
făcu şi mai comunicativi. După un ceas, li se părea c-au 
fost prieteni de mult, într-o altă viaţă, ş-acum se re- 
găseau cu aceleaşi sentimente, cu acelaşi fel de a gîndi. 

Anton Pravăţ scrisese şi el o carte : Boalele ți mizeria 
de la sate. Dan n-o citise, dar din cîteva fragmente re- 


154 


produse prin ziare ştia că e o lucrare de seamă, care 
zugrăvea în tablouri de o înfiorătoare realitate. vi4ța 
nefericiţilor ţărani. De paisprezece ani era doctor de 
plasă. Cunoştea aproape toată ţara ; nu trecuse niciodată 
granița. De-un an era la Pungeşti; ca-n toate părțile 
pe unde fusese, se izbea şi aici de nepăsarea aceleiaşi 
administrații păcătoase, care n-are altă grijă decît căpă- 
tuiala şi gheşefturile. înşira greutăţile cu cari se luptă 
ca medic, ignoranţa şi superstiţiile poporului, mizeriile 
pe care el le vede zilnic. Dan îl asculta cu interes; dar 
de la o vreme începu a se îngriji de Ana: era singură, 
poate că-i era frică, poate că îşi făcea gînduri urite; 
ş-apoi era tîrziu; îl cuprinse un sentiment de nelinişte, 
de impacienţă. Doctorul, însă, se antrenase : 

— Ieri, bunăoară, am avut tărăboi mare cu dommi 
Giurgea, subprefectul nostru. Jupînu Singhel, care ţine 
căsăpiile *, vroia să ne taie o vită, bolnavă şi slabă de 
nu se ţinea pe picioare ; zor că să-i dau bilet; zic : „Fugi 
cu mortăciunea asta, ce, vrei să îmbolnăveşti oamenii ?" 
Iaca şi subprefectul: „Da! ce are, doctore, vaca asta î Eu 
o văd foarte sănătoasă." M-am uitat lung la el... Eu 
nu sunt om violent, dar sunt mişei de ăştia cari-ţi ridică 
sîngele la cap... 

Pravăţ era voinic, cu o musculatură de atlet; figura 
lui avea frumuseţea oamenilor puternici. Involuntar, îşi 
încruntă ochii, ş-o încreţitură adîncă îi crestă fruntea 
între sprîncene. Dan îl vedea acum departe, ca printr-un 
binoclu întors. 

— începuse subprefectul să facă gălăgie. M-am apro- 
piat de el şi i-am spus încet: „Ştiu că ai leafa de la 
Singhel, ştiu şi cît ai: cinci sute de lei pe lună; a venit 
să-mi propuie şi mie, şi eu l-am dat afară., prin urmare, 
vezi ce deosebire e între noi; n-aş vrea să-ţi dovedesc 
ş-o altă deosebire, mai palpabilă". Ce crezi c-a făcut? 
îți închipui că s-a schimbat cîtuşi de puţin la față ? De 
loc. A întors-o la glumă: „Uite doctorul cum s-a su- 


* Căãpie —  măcelărie. 


parat". Ş-a spus ovreiului... Da' mi se pare că eu 
abuzez... 

în adevăr, pe figura lui Dan era o suferință vădită. 
El îngînă un fel de nu care însemna altceva. Doctorul 
îi strmse mîna şi plecă încîntat; în uşă îi spuse că 
pînă-n seară vaca ovreiului a murit. 

A doua zi Dan nu se duse la judecătorie. Afară vis- 
colea a iarnă. De dimineaţă se făcuse foc, la început 
soba nu trăgea şi tot fumul ieşise în odaie. 

A trebuit să deschidă uşa. Ana era dezolată. 

e— Cum o să iernăm noi în casa asta ? 

— Da' nu-i nimica, dragă ; aşa-i la început, pînă se 
încălzeşte bine soba... uite, deja a mai contenit... 

— Pe tine se vede că nu te usturtă ochii, eu nici nu 
mai văd... 

— Să-i sărutăm, ş-o să le treacă. 

Şi dete s-o ia în braţe ; ea se feri c-un gest de silă. 

— la lasă, că tu... 

— Nino dragă, de ce vrei să ne amărîm aşa pen- 
tru lucruri de nimic ? 

— Apoi, la tine toate-s lucruri de nimic... 

— Toate, afară de iubirea ta şi de chirăitul tău de 
păsărică moțată... 

Şi el fu aşa de blînd, şi găsi atîtea vorbe de alintare, 
c-o îmbuna. îşi sărutară unul altuia ochii, şi le trecu. 
De bună seamă că nu mai ieşea fum ; Dan se uită vesel 
în aerul odăiei. „Vezi ?... s-a trecut!" Şi închise uşa; 
focul duduia în sobă, părea că se ceartă cu viscolul de 
afară. Lori sta frumuşel învelită în tartan *, ochii ei 
aveau o căutătură dulce, visătoare : lîngă ea, o păpuşe 
mică de porțelan, ciungă de o mînă, avea un aer de 
suferință, de resemnare, aerul trist pe care-l au păpuşile 
copiilor bolnavi. 

— Dar ce-aţi înfăşurat-o aşa, mititica ? zise doctorul 
după ce-o examina. Copila e bine, trebuie să se joace ; 
azi nu-i dați decît puțin lapte, şi de mîine regimul 
obişnuit. 


* Tartan — sal, pled. 


156 


Şi pe cînd Ana o despacheta, doctorul trase pe Dan 
deoparte. 

— Bine, da' aseară... ceaiul dumitale m-a îmbătat, 
se vede : tocmai acasă mi-am venit în fire şi m-am gîn- 
dit ce idee urîtă trebuie să-ți fi făcut de mine... 

— De ce? nu-nțeleg... 

— Să te ţin pînă la miezul nopţii !... Nici nu mai 
ştiu ce ţi-oi fi spus, da' aşa-i cîteodată, te uiţi vorbind, 
şi nu-ți mai dai seamă de ce se petrece în cel care t» 
ascultă... 

Peste cîteva zile veni să-şi ia adio ; îl permutase : se 
aştepta la asta. 

Ningea într-una, s-acopereau cărările ; zăpada creştea 
mereu, copacii, casele, toate se înecau într-o imensitate 
albă, neclintită, tristă. Timpul părea că nu mai curge ; 
suluri moi de fum se ridicau încet de pe case şi se 
fisipeau. în aer era o tăcere fatală, apăsătoare ca o 
prevestire de moarte. 

— Nino, pentru Dumnezeu, isprăveşte... nu pricepi 
“că-mi faci rău ? 

Lori suspina. Ana bătea din picior la ea şi țipa fu- 
rioasă : „Taci, afurisito, că iar te bat". Ochii fetiţii, 
în sforţarea de a-şi ținea plînsul, căpătaseră o învăpăiere 
întunecată, stranie; frica, suferința îi micşorase şi-i 
vîrîse mai adînc în orbite. Ana şi Dan rămaseră înlem- 
niţi, săgetaţi de acelaşi fior ; erau ochii lui Peruianu, 
era privirea lui posomorită, rece, cu reflexe de oțel, 
care răsărise deodată pe chipul Lorii; sîngele, speriat, 
îi arunca în față expresia severă şi încruntată a tatălui, 
marca profundă a paternităţii, la care secretele fiziolo- 
gice adăogeau poate şi ceva din oroarea concepţiei. 

Ca un val de umbră trecu pe chipul lui Dan. 

— Las-o acu... nu vezi că s-a potolit ? 

Ana era palidă ; ea se întoarse, fără să se uite la el, 
şi privi pe fereastră lung, distras : pentru prima oară 
blîndeţea şi bunătatea asta, fără margini, a lui Dan, o 

enerva ; i se părea o nesimţire, o laşitate. 

El se apropie încet, iubitor. Ea se feri, să n-o atingă. 


e — Te rog, lasă-mă. Pa 
> 


— De ce? Nu mă iubeşti 2... 

— In momentul ăsta, nul 

Dan se retrase. Toată ființa lui părea că se stinge, se 
nimiceşte într-un sentiment de supremă osteneală şi 
descurajare. Se aşeză la masă, ochii lui căzură distraşi 
pe o scrisoare deschisă, la care nu răspunsese... o luă ş-o 
citi din nou, într-un fel de ameţeală, care făcea să-i joace 
conştiinţa pe înţelesul rîndurilor, cu o pîlpîire de flacără 
care se trece. ,,...Dar ce interesanţi sunt prietenii dumi- 
tale, de care-mi vorbeai la Sinaia ! Am fost şi i-am 
văzut în cenaclul lor din strada Fîntînii... Cînd ai şti 
cum te dorim aici cu toţii... Peste-o lună Miba-şi înțărca 
odorul... Ce-aţi zice să vă pomeniţi tntr-o zi că vă căl- 
căm în sihăstria în care v-ascundeţi fericirea... îmi în- 
chipui ce frumoase lucruri trebuie să scrii acolo; cînd 
o- să vedem drama ?..."! 

Lori adormise. Ana se uita pe fereastră cum ninge: 
inconştient, i se urzea în cap o comparaţie între natura 
de-afară şi sufletul ei; ea punea ochii pe cîte-un fulg 
mai mare de zăpadă ; îl urmărea cum se lasă de-ncet... 
tot aşa de reci, tot aşa de ostenite cădeau şi gîndurile 
ci, ca dintr-o înălțime misterioasă, pierdută, dincolo de 
existența ei ; tot aşa simțea că se scufundă, se îneacă 
într-o vastă, nemărginită monotonie, toate iluziile, toată 
viaţa ei. Aspectul, aerul iernei intra în ea şi-i răscolea 
toate dorinţile şi vanităţile ei adormite, lucruri uitate 
de mult se dezgropau şi-i apăreau deodată în conştiinţă ; 
sufletul ei se umplea de farmecul unei vieţi depărtate 
ca de armonia unui cîntec frumos... Iarna, iarna-i adu- 
cea aminte de policandrele saloanelor cu parchetul lus- 
truit, de splendoarea şi agitația balurilor, de eleganța 
rochiilor, de nespusa, ameţitoarea voluptate a valsu- 
lui !... O, cum tresăreau şi se deschideau acum, flămînde, 
toate simțurile ei: vedea figurile, cu zîmbetele, cu 
pieptănătura, cu ticurile lor nervoase; auzea muzica, 
foşnetul fustelor de mătase, şoptirile discrete ; simţea 
braţul, care-i înfăşoară talia ş-o strînge... aşa de-ncet, 
aşa de bine; şi aerul parfumat şi sorbetul * răcoritor 
pe care i-l oferea cu atîta grație mînuşa albă a unui 


„__* Sorbet — băutură răcoritoare din apă, lămîie si zahăr, 
limonada. 


158 


cavaler surîzător şi binecrescut... Apoi nu mai gfMfa 
nimic ; un clinchet lung de clopoței îi zuruia în urechi «K 
de la un şir de sănii cari se depărtau. Vru să se uite-4f| 
oglindă, şi cînd se întoarse, văzu pe Dan la masă, 
scriind : veni încetişor lîngă el, îi netezi părul şi-l sărută 

— Cui scrii? 

— Lui Albert. 

Dan lăsă condeiul, o privi iubitor şi, luînd-o de 
mijloc, o aşeză pe genunchi ş-o dezmierdă ca pe-un 
copil. 

— Răutăcioaso, de ce-ai vrut să mă necăjeşti ? 

Ana uitase ; atîtea lucruri se petrecuse de atunci în 
sufletul ei! El îi spuse cît l-a făcut să sufere, şi ce 
gînduri îi dau unele vorbe şi priviri ale ei... dac-ar şti, 
i-ar fi milă de el şi nu l-ar mai supăra niciodată. Ana 
îl asculta, puţin distrasă, scăldîndu-şi degetele subțiri 
şi albe în părul lui lung ; el îi căuta privirea ; aştepta 
un cuvînt de părere de rău, de înduioşare... 

— Dane dragă, trebui să te tunzi, uite ce plete-ai 
făcut, parcă eşti un cioban! 

— Vezi, Nino, ce puţin te preocupă... 

— Ştiu ce vrei să zici — îl întrerupse ea impacien- 
tată — nu pricep cum poţi tu să te gîndeşti mereu 
la o vorbă, la o prostie pe care-am spus-o aşa, fără 
să cuget. 

— Da' eu nu te-nţeleg pe tine cum treci de la una 
la alta cu cea mai mare uşurinţă... pe tine gîndurile 
se vede că nu te-ating, nu te mişcă... o coardă lovită 
într-un clavir, şi tot vibrează mai mult. 

— Mai ales dacă pui şi pedala... Ce vrei? Eu aşa 
sînt... n-ai zis tu că am cap de păsărică? 

Ea rîdea ; el o privea trist. 

— Ce te uiţi aşa? Nu-i păcat să-şi piardă cineva 
vremea şi mintea gîndindu-se mereu la un lucru de 
nimic ? 

— Nu-i păcat, Nino; eu un an de zile m-am 
gîndit la o vorbă a ta; ş“aceea mi-a dat curaj, vorba 
aceea... 

— Care vorbă? 159 


— Ţi-aduci aminte, la Sinaia, cînd ne suiam călări 
spre Vîrful-cu-Dor, tu poate că mi-ai spus aşa, fără 
să-ți dai socoteală, c-ai vrea să fii odată deoparte şi 
să mă vezi cînd scriu... Cîte visuri frumoase n-am 
visat eu pe vorba aceea ! De cîte ori, cînd scriam, nu 
mi se părea că te simt cum te apropii tiptil şi-ţi întinzi 
capul peste umărul meu ca să vezi ce scriu, ş-atunci 
puneam o grijă Adeosebită în alegerea cuvintelor, în 
forma literilor... îmi închipuiam că toate trec pe subt 
ochii tăi şi le judeci. 

El tăcu. Ana îi înfăşurase braţele pe după gît şi-l 
strîngea, îi apăsa capul pe inima ei, ca şi cum ar fi 
vrut să nu-l mai audă, să nu se mai gîndească la 
trecut, nici el, nici ea. Valuri de regrete surde o năvă- 
leau din toate părțile. Sufletul i se umplea de întu- 
neric, ochii de lacrimi. 


744774744774744777 


„tr 


XVI 


Cocoanele mai ales erau furioase. Slava Domnului, 
aveau şi ele casă, relaţii cu lumea, făceau „suarele" *... 
şi mese mari la zile onomastice. Adecă ce ? nu catadicsea 
domnu judecător şi „madama dumisale” să vie!... 
măcar o dată, la un Sfîntu Dumitru, patronul lui Mitu 
(subprefectul), la un Sfîntu Mihail, patronul căpita- 
nului... Ce? Se ţineau mîndri ?.. Atîta pagubă! Şi 
regulat, pînă să-nceapă ghiordumul **, îşi vărsau pa- 
raponul pe aceste... „persoane fără nici o creştere... de 
cari nici nu face să se mai ocupe cineva..." La început 
erau foarte intrigate: cine-or fi, din ce familie, cum 
trăiesc P.. 

— Ia vezi, Nataliţo, zău, pune-te pe-atita şi află-ne 
ce hram ţin şi de unde i-a adus vîntu pe ici ? 

— Asta află, că-i calu dracilor... una-i loneasca, 
sireaca ! Acu să te vedem... 

Şi s-a pus loneasca pe-atîta, ş-a aflat: el era ^un 
fecior de popă ; ea era fata unui crîşmar. Şi de-aci-n- 
colo, las! pe Nataliţa, să ţi le ticluiască ea... 

Bărbaţii, oameni serioşi, aveau alte griji: în fiecare 
seară se strîngeau la Mihăiţă Dimcea, comandantul 
companiei, şi-şi făceau stosişorul ***  obicinuit, care 
ţinea pînă în ziuă: Mitu Giurgea, subprefectul, 
Costachi Stoica, vechilul lui Spano, Adlef spiţerul, ăştia 

* Soarea — setată. 
** Ghiordum — numele unui joc de cărţi. 


xxx S7osifor — diminutiv de la szos (joc de cărţi). 


161 


erau stâlpii „sinodului" — ei de multe ori lucrau ca 
tovarăşi cînd le cădea-n palmă cîte-o gâscă de jumulit, 
toată noaptea era masă-ntinsă şi băutură la discreţie... 
aici îşi aduceau recolta boierănaşii de pe Racova, şi 
de multe ori îşi lăsau caii şi trăsura, ceasormicul de la 
biîu, puşca de vînătoare; aici îşi depunea primarul 
peconomiile"', directorul şcolii leafa, şi cei opt avocați 
— ciupelile lor de peste zi. Ce băieți de ispravă erau 
toţi!... gura nu le-o auzeai. Un singur scandal a fost 
într-o seară cu. doctorul Pravăţ; tăia el o bancă de 
stos, şi Dimcea, care-i ştiut că n-are niciodată noroc 
la pontat, se-ncăpăţinează cu „dama de caro" şi pierde 
trei sute de leuşori; ajunsese la tibişir, datora vro 
două sute... şi tocmai cînd vroia să facă un „„quinze- 
leva" de zece», doctorul pune cărțile frumuşel pe masă 
şi spune că nu mai joacă. 

— De ce? 

— Pentru că nu mai am gust... 

— PDacă-i aşa, zice Dimcea furios, nici eu nu-ţi 
plătesc datoria... 

— Chiar să vrei să mi-o dai, că nu ţi-aş lua-o... 
Cît ai mai pierdut la mine ? Trei sute de lei ? Na-ţi-i !... 
Asta-i pîinea bieţilor soldați... 

— Mizerabile !... 

Intr-o secundă masa fu răsturnată... şi, zău, cît era 
de iute Dimcea şi de inimos, dacă n-ar fi sărit ceilalți 
imediat să-l scoată din mîinile doctorului, nu se ştie 
ce i sa/ fi întâmplat. „Te pui cu nebunul ?..! Dar fie, 
că i-a venit Mitu de hac! Iute-iute l-a mătrăşit. [...] 

Deasupra acestei lumi, Temistocle Spano trăia ca 
un prinţ. Tată-său fusese chelar la un boier mare, 
Iordachi Balş, şi... făcuse economii: la moartea lui 
lăsa celor doi băieţi cîte-un milion; cel mai mare s-a 
dus la Atena, "Temistocle a cumpărat PungeştiL. s-a 
însurat c-o armeanca frumoasă şi bogată, şi pînă cînd 
nu s-a văzut stăpîn încă pe trei moşii ale lui Iordachi 
Balş, nu s-a lăsat. Acum era omul cel mai cu greutate 
din tot judeţul, şi-n opt oraşe se vorbea de caii, de 
trăsurile şi de bucătarul lui Spano. Băiatul lui, stu- 
dent la Paris, avea coroană pe batiste şi pe cărţile de 


162 


vizită; fata sentorsese numai de cîteva luni 8e fa 
Dresda. 

Era prin fevruar. Dan venise de la judecătorie bol- 
nav : îl durea capul; Ana fierbea la sobă apa pentru 
ceai; Lori făcea conversaţie cu păpuşa. 

— Ce-o fi durerea asta de cap la tine, nu pricep... 
înainte n-o aveai. 

— E aerul închis acolo, şi miroase uneori aşa greu... 

— Cine te-a pus să te faci judecător? Şi ce, toată 
viața ai de gînd să te chinuieşti aici P.. 

— Nino, cum găseşti tu totdeauna ocazie să mă 
amărăşti ? Mă vezi că sunt bolnav, şi-n loc s-aud şi eu 
o vorbă bună de la tine... 

— Ia lasă-mă, că m-am săturat... nu-mi mai face 
morală, te rog! 

— Oh, cum mă torturi! 

— D-apoi tu !... cînd ai şti... 

în momentul acela Dan simţi că i se distruge toată 
viața. Ei se priviră cu ură, cu o sălbatică poftă de 
a-şi spune cuvinte grele, veninoase, ireparabile. O sanie 
se opri la poartă. Ana se uită pe fereastră... 

— Cine dracu or fi astea ? 

Era doamna Spano, cu domnişoara. Veneau ele-adi | 
Cu acea familiaritate pe care o dă bogăţia, doamna 
Spano începu de la uşă: 

— Da! bine, se poate, de-atâta vreme-aicea, şi să 
nu ne cunoaştem măcar ?.. 

Apoi dete cu ochii de fetiță, o luă în braţe şi-ncepu 
s-o sărute şi să-i spuie şi ei că „tata" şi „mama" erau 
nişte uricioşi, cari trebuiau bătuţi... Domnişoara citise 
cartea lui Dan, numai de două zile aflase de lao 
amică a ei din Vaslui că autorul acelor „frumuseți 
admirabile"! era aci, aproape; ş-atunci... şi-a luat cu- 
rajul să vie. Peste două săptămîni aveau să dea un 
bal, şi ea îi ruga frumos, lua mîna Anei ş-o strîngea 
cu iubire : „Nu-i aşa c-o să veniţi P." Ana se uita la 
Dan, ei nu ştiau ce să răspundă. Doamna Spano îi luă 
cu răpedea: 

— Da' cine vă mai întreabă? Nici nu mai vorbim 
de asta. Diseară să ştiţi că vă trimetem sania să veniţi 


118 


la masă; suntem numai noi — aduceţi şi pe „duduia"... 

Nu vroia sa creadă pe Dan că-l doare capul. 

— Bine, atunci mîine... negreşit! 

La ieşire îi recomandă din nou să-şi puie numaidecît 
un muştar la ceafă, la moment are să-i treacă. 

Ana era veselă. Se uită în oglindă şi-şi potrivi puţin 
părul... 

— Tu cum zici? să mergem la bal? 

— Dacă vrei tu. 

El sta nemişcat, cu coatele pe masă şi-şi strîngea-n 
palme fruntea fierbinte: din cînd în cînd îşi apăsa 
degetul cel mare la o parte, deasupra ochiului stîng ; 
acolo simțea o durere surdă, adîncă, neîntreruptă. Nu 
se putea gîndi la nimic. Lori alerga prin casă după un 
pisoi care zburda ş-o făcea să rida. Ana-şi aduse- 
aminte... dar ei îi trecuse acum mînia; îi părea rău 
de ce spusese. 

— Lorico, ai să cazi... 

Veni încetişor lîngă Dan. 

— Eşti supărat pe mine? 

Şi-l rugă s-o ierte, îi spuse că-l adoră. 

Dan îi deschise braţele; ea-şi lăsă capul pe pieptul 
lui, şi pe-amîndoi îi înecă plînsul. 

A doua zi pe la toacă sania îi aştepta la poartă. 
Domnişoara Elvira scria Anei: „Văzînd vremea aşa 
frumoasă, m-am gîndit că nu v-ar displăcea să faceți 
o mică primblare pîn' la ora mesei; dacă vreţi să 
vă-ntovărăşesc, treceţi să mă luaţi şi pe mine". Era 
soare, linişte, strălucirea zăpezii făcea lumina zilei 
mai intensă, mai transparentă. Elvira îi văzu de de- 
parte şi le făcu semn cu batista. Spano, vesel, amabil, 
ii întîmpină cu dragoste. 

— Bine că v-am prins... acu am să mă răzbun... 

îşi puse mănuşile şi se sui pe capră să mîie el. El- 
vira se aşeză lîngă Ana, Dan la spatele săniei, în pi- 
cioare. Spano plesni din bici, caii plecară sforăind; 
cînd ieşi la drum, le dete un chiot, şi caii îşi luară 
vînt; zburau. Spano se întoarse rîzînd: „Să ştiţi că 
am să vă răstorn". Ana zicea că nu ie frică, iuțeala 
îi tăia respirarea şi-i dădea fioruri dulci; i se părea 
că pluteşte, ochii ei clipeau de voluptate, aerul avea 


164 


o coloare de foc. La o răspîntie Spano întoarsei Mic 
din fugă; sania se hartui *... două ţipete, apoî JUR 
hohot general de rîs: Elvira şi Ana erau culcatei 
zăpadă. a' 

— V-a plăcut ?.. Ce zici, domnule Dan, nu-i aşa că 
asta a fost o figură... artistică ? 

Şi toată seara Spano a făcut haz de „figura aceea". 

Ana se-mprietenise cu Elvira, erau cam de aceeaşi 
vîrsta şi se potriveau şi la statură, şi la mişcări, şi le 
şedea bine, amîndouă frumoase, sprintene, fericite. îşi! 
vorbeau în secret, din cînd în cînd chicoteau de rîs. 
Dan le privea cu un sentiment de nedesluşită mulțu- 
mire, inima lui părea că ia ceva din parfumul şi 
frescheţa prieteniei lor. Ana i se părea o ființă nouă: 
dragostea Elvirei pentru ea i-o făcea mai scumpă, i-o 
transfigura, nici el nu-şi putea explica de ce apropie- 
rea, intimitatea acestor două suflete îl fermeca atîta: 
în atingerea şi simpatia lor el simțea ca o extensiune 
a propriei lui iubiri. 

După masă, doamna Spano i-a adus cartea şi l-a 
rugat să citească ceva. Niciodată n-a citit Dan aşa 
frumos ca-n seara aceea. Toți erau mişcaţi şi ascultau 
cu o vădită admiraţie, numai Ana păstra un aer in- 
diferent, aproape plictisit... 

Acum le trimetea sania în toate zilele. Elvira adu- 
sese o croitoreasă de la Iaşi. 

Ana era într-o fierbere continuă, pregătirile acestui 
bal o umpleau de griji, de bucurii şi de impaciențţi 
neobicinuite. Uneori pleca de dimineață şi răminea cu 
prietina ei toată ziua. Dan nu zicea nimic... dar ce 
rău făcea ea că-l lăsa singur atîta vreme! Pentru că, 
în ceasurile acelea, se abăteau asupra lui tot felul de 
gînduri urîte. Atunci, se făceau în sufletul lui ca nişte 
spărturi largi prin cari-i năvăleau în conştiinţă toate 
grijile, toate suferinţile latente cari se făuriseră cu-n- 
cetul în umbra vieţii lui, şi pe cari, fără să ştie, le 
purta de mult în el, ca pe germenii unei boale ascunse. 

Oare în ce profunzimi întunecate se retrăgea atunci 
blîndeţa, şi mila, şi nemărginita bunătate a naturii 


* A se hartoi — a se răsuci, a se întoarce brusc. 


165 


lui ? De ce nu vroia să se joace cu biata Lori, care se 
uita la el aşa de drăgălaş cu ochii ei mari, cuminţi, 
rugători ? Xæ gînduri negre îl rodeau, de umbla 
cu-âtîta neastîmpăr de colo-colo, torturîndu-şi mustața 
şi nemaivăzînd nimic înaintea lui 2... O, cît de sinistru 
era glasul care se deştepta în el, şi cum îl mustra, şi 
cum îl umplea de spaimă I De unde-i veneau vorbele 
acestea, întunecate, fatale, pe cari i se părea că i le 
spune cineva de-afară ? „Nu vezi că eşti un om pier- 
dut, că toată viaţa ta ai alergat după o himeră, şi că 
nimic n-are să s-aleagă din tot ce-ai crezut, din tot 
ce-ai visat!... De ce ţi-ai legat existența de-o ființă 
pe care n-ai înţeles-o şi care nu te poate-nţelege ? Nu 
vezi cîtă depărtare e între sufletul tău şi al ei? Pri- 
veşte cum s-au deşteptat în ea toate gusturile, toate 
vanităţile şi poftele frivole cari dospeau în sîngele ei, 
cari lucrau înlăuntru ca o otravă lentă, pe cînd tu o 
înălţai cu mintea aşa de sus I N-ai observat cu ce ochi 
aprinşi se uită uneori în oglindă, cum îşi admiră 
chipul, umerii, brațele, talia ? ea se iubeşte, se vede 
frumoasă, în zîmbetul ei, în gropița din bărbie, în ge- 
nele ei lungi, în şuviţa de păr care-i tremură pe 
frunte!... Nu-nţelegi tu că acestea sunt darurile” ei, 
talentele ei, şi că e foarte natural să ardă de dorința 
de a şi le arăta î AtSta are. Ce? tu ai visat o iubire 
care să renască în fiecare dimineaţă, să dea vieţii 
voastre acelaşi parfum, aceeaşi tinerețe” de_ impresii, 
aceeaşi intensitate de fericire pe care ați simţit-o la 
început ? Dar uită-te bine în fundul inimei tale şi vezi 
cum a început să s-aşeze, fără să bagi de seamă, ca o 
pătură de cenuşă peste emoţiunile şi entuziasmul tău 
de altădată. Unde mai sunt momentele acelea de ex- 
taz, îmbătătoarele fioruri ale primelor sărutări? Aţi 
fugit de lume, şi v-aţi ascuns aici ca să vă iubiți ? Dar 
nu vedeţi că îmbrăţişările voastre sunt din ce în ce 
mai reci, că vorbele voastre de dezmierdare nu mai au 
farmecul şi înțelesul lor de odineoară ? Nu simţiţi, din 
felul cum vă priviţi, din lenea şi indiferența atingeri- 
lor voastre, că între voi se redeschide vechea pră- 
pastie, pe care nu mai aveţi cu ce s-o acoperiți ? Ce-a 
rămas din planurile voastre? Uriîtul, urîtul şi sila..." 


166 


—— Bine c-ai venit, dragai 

— Da* ce e? Ce s-a întâmplat? FIV; 

— Nimic; dar îmi face aşa de râu cînd sune: 
singur... 

— Ei, asta e, parc-ai fi copil mic. Mîncăm acolo. 
Hai, îmbracă-te, că ne-aşteaptă sania. 

— Cum să mă-mbrac ? 

— Ce, aşa ai să mergi ?.. Ai uitat? In astă seară-i 
balul... 

Dan, în frac, pentru a doua oară: se simte prost, 
umilit, ridicul, parcă nu mai e în pielea lui. 

— "Ţine-te mai drept... ce te cocoşezi aşa, parcă 
eşti un pui de bodaprosti... 

— Nino dragă, ai putea să-mi vorbeşti mai cu- 
viincios. 

— Te-ai şi supărat? Da' iute-ți mai sare țandăra! 

Dan o privi lung, indecis : tot drumul nu mai vor- 
biră nimic. 

După masă Ana se duse cu Elvira sa se îmbrace. 
Mulţi din invitaţi veniseră mai devreme. Prefectul, 
un tînăr de vro douăzeci şi cinci de ani, frumuşel, 
jenat puţin de lumea care se uita numai la el, îşi 
pipăia mereu cărarea, vîrful nasului şi panglicuța de 
la butonieră, şi la fiecare două minute întreba pe 
nevastă-sa dacă se simte bine; figura lui lua atunci 
un aer îngrijat, 

— "Ţi-e bine, draga ? jSpune drept... 

Ea clipea din ochi, şi c-un semn grațios din cap îl 
asigura din nou că n-are nimic. 

O cocoană voinică, al cărei sîn deborda, în toată 
puterea cuvîntului, din corsajul unei rochii de mătasă 
stacojie, îşi duse batista la gură şi, apleeîndu-se la 
urechea d-nei Giurgea, îi şopti cam tărişor: 

— E în poziţie. 

— Cine? 

— Madam Costin. 

— A prefectului ?.. Vai, sărăcuţa, i-o copilă... 

Din cînd în cînd se auzeau plesnete de bici; zăpada 
scîrțiia sub tălpile săniilor, caii îşi scuturau zurgălăii. 
Lumea se aduna mereu : fanţi de provincie, cu figura 
năclăiată în pomadă de dafin, moşieri, strînşi să ples- 


167 


nească în redingota lor încheiată la şase nasturi, cu 
colțul batistei puţin scos din buzunarul de la piept, 
cu pantalonii scurți, salutând în toate părţile, sastisiţi, 
neştiind ce să facă cu mîinele; cocoane înțepate, c-un 
zîmbet pregătit de-acasă, în rochii de atlaz, cu fel de 
fel de zorzoane, mirosind a paciulie * cale de-o poştă, 
făcînd mişcări şi gesturi anume pentru a-şi arăta mai 
bine_ bijuteriile. Era şi puţină lume mai deosebită, mai 
subţire, dar se pierdea în gloata de megieşi, cărora 
Spano le-ar fi făcut trai rău în casă şi i-ar fi avut 
vrăjmaşi pe viaţă dacă nu i-ar fi poftit. 

Deodată un fior străbate-n mulțime, toţi se dau la 
o parte: trece Ana, mlădioasă, elegantă, strălucitoare 
de frumuseţa; ea pare o mireasă de prin basme, un 
vis ce pluteşte în aer, atît e de uşoară, atît e de 
vaporoasă în rochia ei albă de mătasă. Ochii, gâtul, 
braţele ei goale... toată ființa ei împrăştie lumină, şi 
nu ştiu ce fluid captivant, tulburător. Elvira, la cîțiva 
paşi în urmă, o admiră, a uitat că şi ea e frumoasă; 
ochii ei sclipitori de triumf parcă spune lumei: pri- 
viţi-o cît îi de superbă I Muzica porneşte c-o izbucnire 
de ţimbale şi de clarinete care zguduie ferestrele. 
Valsul începe, legănător, molatic, în ezitarea graţioasă 
a primilor paşi. Un moment Ana a căutat cu ochii pe 
Dan, l-a zărit într-un colţ, i-a zîmbit şi-n urmă nu s-a 
mai ocupat de el. 

„Doamne, dar cine-o fi bătrînul care împuiază ure- 
chile lui bietul Dan cu atîtea istorii ce nu mai au 
sfîrşit ? O, ce luptă penibilă s-asculți două glasuri 
cari-ţi vorbesc, în acelaşi timp, lucruri deosebite !... 
„O vezi cît îi de cochetă, o vezi cum se îmbată de 
privirile cari-o admiră, de brațele cari-i cuprind talia 
ş-o poartă în vîrtejul valsului, de şoaptele măgulitoare 
pe cari le aude în jurul ei!... Tu nu ştii să joci, şi chiar 
dac-ai şti, atingerile tale n-o mai impresionează, sunt 
vechi, cunoscute; cu nimic tu nu mai poţi face să tre- 
sară nervii ei osteniţi, săturați de ființa ta...” 


* Paciulie — plantă originară din regiunile tropicale, din care 
se extrage un ulei eteric folosit în parfumerie. 


168 


D 


— De mirare să nu cunoşti dumneata pe băiatul 
meu ! Mă rog, ai stat chiar în Bucureşti? . 1c.. %* 

— Da. 

— Curios, foarte curios ! El... iacă, acu, la paispre- 
zece april, se-mplinesc şase ani de cînd e în Bucureşti. 
Păcat că mul cunoşti... a, nu că-i băiatul meu, da* 
să-ţi spun drept, e o comoară; las* că-i frumos... da' 
hazul lui, mă-nţelegi, e ceva rar, nu te mai saturi. 
Apoi, mai acum vro trei ani, la Sinaia, nu-şi pusese 
ocnii pe el fata ministrului ?... cum dracu-i zice... 
care-a fost la Culte, el... un nume... Lambrino !... Cică 
şi fata era de toată frumuseţa, şi-nvățată ; îi plăcea şi 
lui, şi toată familia umbla după el... Ei, da' ce folos? 
lipsea principalul ... nu-i dedea zestre decît vro cinci- 
zeci de mii de franci... o bagatelă; Nunuţu meu e de- 
prins să trăiască bine... Mîine-poimîne-l face maior... 
Ce-i pasă lui? Toate cucoanele din Bucureşti mor, se 
prăpădesc după el. 

Dan se uită la bătrîn cu aerul unui om care se 
deşteaptă din somn. 

— Apoi, boierule, Lambrino n-are fată de măritat... 

— N-are ? Atunci... o sor-a lui... ori soră cu ne 
vasta lui, nu-mi aduc bine aminte. 

Ana joacă cu prefectul... cum îşi lasă capul pe 
umărul lui şi cum închide din ochi!... Oare ce se pe- 
trece în mintea ei cînd se simte în brațele unui om 
străin, cînd respirarea lui... ? O, ce gust depravat, 
să-ţi despoi gîtul, şi braţele, şi pieptul! Pentru ce? 
Pentru ce? Ca să le-arăţi cît simt de corecte, de 
pline, de apetisante?... Dar atunci... Va să zică, asta 


lucra Ana pe ascuns !... îşi tăia rochia de mireasă... ^ 
— Douăzeci de milioane a luat! Zestre, nu glumă ! 
— Cine? 


— Costin... a, e o istorie de scris! Ăsta-i băiatul 
lui Şerban Costin, care zice că-i nepot de domn, da' 
scăpătase rău toată familia ; nu mai avea nimic; decît, 
ştii cum sunt nobilii, făceau lux pe datorie ; ş-au pus 
ochii pe un bulgar, Fotachi, putred de bogat, ş-aU le-* 
gat prieteşug cu el, la cataramă... bulgarul, cam 
prostănac, nu i-a dat în gînd ; îi murise nevasta, ş-avea 
o fetiță de vro opt ani, se prăpădea după ea coana 


169 


Săftica, mama băiatului... vezi dumneata ce de depar- 
te-a luat lucrurile ! Fotachi nu-şi vedea capul de trebi, 
alerga pe la moşii, bucuria lui că are cine să-i îngri- 
jască de fată. Coana Săftica o lua la ea acasă, o co- 
colea toată ziua, nu se mai putea despărţi de ea, şi i-a 
băgat bulgarului în cap că se prăpădeşte fata dac-o 
da-o la şcoală, să i-o lase ei, c-o creşte ea, o învață 
franțuzeşte, pian, de toate, şi cînd s-a făcut fată de 
măritat, de-abia ştia să citească ; dar mirele era gata, 
lucrurile erau puse de mult la cale, şi Fotachi n-a 
avut ce zice; anu trecut i-a cununat! băiatul, însă, 
un stricat, cartofor, crai, făcea datorii în toate părțile, 
şi socru-său plătea mereu, şi vedea că nu se mai ispră- 
veşte ; cînd a deschis ochii, era prea tîrziu ; astă-vară 
era bolnav, se dusese la băi, la Mehadia, cînd se po- 
meneşte cu ginere-său că iar vine să-i ceară parale; 
atunci Fotachi îi arată socoteala : în cinci luni îi dă- 
duse peste-o sută de mii de franci, şi muţunachi ăsta 
cică i-a spus curat: „Da' ce-ai crezut, că ţi-am luat 
fata pentru ochii ei şi-ai dumitale ? Ai vrut ginere 
nobil ? Plăteşte...!! Peste cîteya zile am auzit c-a murit 
bietul Fotachi. Ş-a intrat vița domnească în douăzeci 
de milioane /... Uită-te la el... ni l-a trimes prefect acu 
de curînd... chip să-i facă şcoală, pe socoteala noastră. 
Vezi d-ta, banul, domnule, ce face! Mîine“poimîne-î 
ministru! şi d-ta, care... 

Dan se sculă ameţit, năuc. 

— Aş bea un pahar cu apă... 

Şi se strecură prin mulțime: aerul salonului se 
încărcase de-un miros greu, acru, pe care mrl mai 
simțeau decât cei cari veneau de-afară. 

Bufetul era ticsit de consumatori, cari se instalaseră 
la mese pentru toată noaptea ; în odaia de-alături se 
juca stos. Dan cunoscuse şi el frigurile jocului de cărți 
pe vremea cînd era student. Acum îi plăcea să pri- 
vească ; bancherul avea noroc, grămada de bani creştea 
dinaintea lui, pontatorii erau fierţi: nimic nu dă o 
expresie mai proastă figurii omeneşti ca o goană * 
continuă la cărți; din cînd în cînd se ridica, palid, cîte 


* Goană. — ghinion, nenoroc la jocul de cărți. 


170 


un mofluzit * şi începea să se caute cu gesturi tremură- 
toare, pripite, prin toate buzunările : ochii lui arătau 
o nelinişte, o spaimă, o zăpăceală de om ^prădat. 
»Ce ? te-a ras?" „înc-un boier supăratI” „Treci la 
bufet", şi altul îi lua locul; era îmbulzeală ; se auzea 
cîte un ah! de revoltă, unii scrîşneau din dinți şi ru- 
peau cu necaz cărțile cu cari pontau. Bancherul cîştiga 
mereu, el era senin, îi domina pe toţi, îi ţinea smirna 
subt ochii lui mici şi foarte mobili, cărţile păreau că 
se mistifică în degetele lui de scamator; cînd isprăvea 
talia**, îşi făcea mîna greblă ş-aduna mizele-n banc 
eo mişcare graţioasă, rotundă. Un pontator, la spa- 
tele căruia şedea Dan în picioare, rupse asul care 
fusese rău de unsprezece ori: „Parcă-s balamute... eu 
n-am mai văzut aşa goană. (Apoi, întorcîndu-se spre 
Dan, cu un aer dezolat:) Mai du-te, te rog, domnule, 
din spinarea mea... pentru Dumnezeu !..."! 

Afară era ziuă ; lumea începea să plece; muzica tă- 
cuse ; figuri palide, ostenite, buimace se mişcau de 
colo-colo cu un aer de nehotărîre, glasurile răsunau 
spart, toate rochiile păreau vechi, spălăcite. Ana căuta 
pe Dan ; îl găsi în bufet, stînd la o masă-ntr-un colt 
şi ascultînd la socotelile şi teoriile pe care şi le făceau 
cu un aer foarte serios doi decavaţi; ochii lui micşorați 
de somn, aţintiţi în gol, căutau a drum. Ea-i puse în- 
cetişor mîna pe umăr. 

— Mergem, dragă ? 

— Dacă vrei... 

Elvira îi aduse o haină blănită, ca să nu răcească, 
ş-un pled să puie pe picioare; îi părea rău că plea- 
c-aşa „devreme"... Pe drum, Ana, zgrebulită de frig» 
clănțănea din dinţi şi se-nghesuia, se lipea de Dan. 

— Ştiu că te-ai anostit toată seara... 

— Eu? Dece? 

Şi nu mai vorbiră nimic. Dan se mira cum nu pri- 
cepe ea ce se petrece în sufletul lui, aştepta să-l întrebe,, 
să s-arate neliniştită, îngrijată de ce simte, de ce gîn- 


* Mofluzit *— care a pierdut toţi banii. 
** Talie — timpul cît durează împărţirea cărţilor de joc. 


deşte el în momentele acelea şi, ca să-i forțeze atenţia, 
crezînd că-i va sugera prin tăcere o parte din reflec- 
ţiile lui, îşi impunea un aer indiferent, distras : era 
sigur că tăcerea asta, pe care înadins o lăsa să se pre- 
lungească, va apăsa ca o tate pe conştiinţa ei şi 
va Gebu. în pepe din aa oi i bi 3 ş-o a 
serva cu gîndul; uneori i se p*ărea, fără să se uite la ea, 
c-o simte cum se întoarce spre el ca să-i vorbească, 
ş-atunci inima lui tresărea, ca de spaimă... Ana se gîn- 
dea pe rînd la tinerii pe cari-i cunoscuse ea la Bucu- 
reşti, şi căuta s-aleagă dintre ei un soț potrivit pen- 
tru Elvira: închipuirea ei o mărita pentru .a zecea 
oară, cînd sania se opri. 

— U, ce răcoare e în apartamentele noastre ! 

Şi ea se dezbrăcă pe fugă, tremurînd, se ghemui în 
pat şi imediat adormi. Dan trecu în cealaltă odaie. 
Lori se sculase şi se juca cu pisoiul. loviţa-i pregătea 
laptele la gura sobei. El se uită la ceas, erau nouă. îşi 
schimbă hainele, luă o cafea cu lapte şi plecă la jude- 
cătorie^ Servitoarea se uită lung după el: niciodată 
nu-l văzuse aşa tras la față şi cu privirea rătăcită. In 
capul lui se făceau întunecimi şi fulgerări subite, iz- 
bucniri de gînduri rupte, amestecate; în aceeaşi clipă 
îl năpădea un torent de imagini: rudele Anei, prie- 
tenii lui, doamna Raspal, şi Drăghici, şi Razi, şi cama- 
razi de şcoală pe cari nu-i mai văzuse şi la cari nu 
se mai gîndise de ani întregi... Toate aceste chipuri îi 
apăreau simultan, în scăpărări ciudate de lumină, cari 
dedeau conştiinţii Iul fioruri de-o spaimă neexplicabilă, 
îl umpleau de-o nelinişte şi de-o durere surdă. Figura 
aspră a lui Peruianu predomina ; îl vedea brutal, nebun, 
aruncîndu-se asupra Anei, ca o fiară hemesită ; şi toată 
scena, despre care el avuse delicateța să nu-ntrebe 
niciodată, i se închega în închipuire, cu- o cruzime de 
detalii cari dădeau cărnii lui o cutremurare de scîrbă, 
de supremă oroare. Apoi deodată i se deschidea iar ca 
o prăpastie în suflet; şi nu mai gîndea nimic. Con- 
ştiinţa lui tresărea, din aceste ațipiri, speriată ca de-o 
bruscă ciocnire de tipsi, ş-o gălăgie confuză, asutrzi- 
toare i se făcea în cap : ochii i se tulburau. 


172 


Pe la trei se întoarse acasă, abătut, zdrobit; sim- 
ţurile lui erau amorţite, bolnave de neodihnă. Ana se 
sculase, îşi încrețea un volan, era cald în casă, Lori 
suspina, pusă la colţ, cu fața la părete. Ce. mult i se 
părea lui Dan de azi-dimineaţă !... 

Ea îl privi liniştită. 

— Tu n-ai dormit de loc ? 

— Nu. 

— Da' ce, eşti supărat? Ce ai? 

— „Nimic, sunt ostenit. 

Dar ochii lor se întîlniră în una din acele căutături 
indecise, profund agitate, cari cer numaidecît o 
explicare. 

— Mă sperii... cum te uiţi! 

— Ano dragă, vrei u* să m-asculți un moment? 
Vezi, eu nu ştiu cum să răzbat la conştiinţa ta... de 
cîte ori îți spui cîte ceva, tu-ncepi să te superi, zici 
că-ţi fac morală ; cum vrei atunci să ne mai înțele- 
gem, să ne mai deschidem inimele unul altuia >... 
M-asculţi ? 

Pe Ana o apucase un sentiment de frică. 

— Te-ascult, da' lasă-mă să iau pe Lori în braţe... 

Fetiţa trebui să-şi ceară-ntîi pardon — de ce ?.. nu 
prea avea multă memorie, sărăcuţa ; se cuibări în poala 
mâ-sei şi-şi lipi frumuşel obrazul de sînul ei. 

Dan îşi aprinse o ţigară. Mîndria lui făcea o cen- 
zură despotică, dezastruoasă în ce vroia să spuie iubi- 
re» lui rănită : nici o aluzie la impresiile balului, la 
grija ce pusese Ana de a se arăta în toată strălucirea 
frumuseţii ei, la privirile lubrice ce se abăteau pe 
umerii rotunzi, pe braţele ei goale... nimic din ce-ar 
putea trăda umbra unui început de gelozie nu trebuia 
să spuie. Ş-apoi, gelos... de ce? de cine? Şi tocmai 
pentru că nu-şi putea da un răspuns, era torturat şi 
de veninul, şi de ruşinea acestui sentiment; inima lui 
gemea în secret de-o gelozie surdă, pasivă, umilitoare. 
E oare cu putinţă să pătrundă cineva complexul de 
cauze cari hotărăsc desprinderea şi formularea unui 
gînd într-un moment dat ? Deschizi gura să spui ceva 
şi... un obiect pe care ţi-a căzut ochii în clipa aceea, 


173. 


un zgomot depărtat, o vibrare imperceptibilă în aer 
imediat ţi-a furat gîndul şi ţi-a pus altu-n loc. 

— Acum spune-mi. 

Dan o privi duios: dinaintea lui era o mamă ca- 
re-şi ţinea copilul în braţe ; nu mai avea de-a face cu 
femeia decoltată şi cochetă de la bal. Ce bună, şi ado- 
rabilă, şi sfîntă i se păru Ana în momentul acela ! Şi 
cît de blînd şi emoţionat s-a aşezat el lîngă dînsa, şi 
cum i-a luat mîna, şi eum i-a sărutat-o de mai 
multe ori !... 

— Nino, nu-i aşa că noi ne iubim încă? ne iu- 
bim mult... 

Şi ochii lui înotau în lăcrîmi, o căldură dulce, 
odihnitoare, divină simțea că i se împrăştie, de la 
inimă, în tot trupul. 

— Dar tu ştii bine că te .ador... 

Şi Ana plîngînd îşi lăsă capul pe umărul lui. Lori îi 
privea nedumerită cu ochii ei mari, serioşi, contem- 
plativi... 


XVII 


E o noapte de primăvară. Ana doarme cu Lori în 
patul din fund ; pe canapeaua de la fereastră doarme 
Dan. El a scris la drama lui pînă tîrziu, şi cînd a 
stîns lumînarea, i s-a părut c-a auzit un ţipet în curte... 
a stat puţin ş-a ascultat... nimic; a dat perdeaua la 
o parte : afară era lună, ş-o tăcere de pustietate ; se 
culcă şi-ncepu să se gîndească dacă n-ar fi mai bine 
să s-apuce de roman... dar acum doarme dus. Ana 
aude prin somn un zgomot în sală şi se deşteaptă... un 
fişiit de hîrtii, apoi paşi nesiguri... o mînă bîjbîia la 
uşă. Ana, înlemnită de frică, începe să tremure şi, c-un 
glas zugrumat, înăbuşit, strigă pe Dan: 

— Dragă ? dragă! 

— Ce e? 

— Scoală, că e cineva în casă. 

El sare buimăcit, aprinde lumînarea şi caută speriat 
în juru-i. 

— Unde? 

în momentul acela s-aude un bocănit la dulapul din 
sală. Dan se repede la uşă, cu lumînarea în mînă, țiind 
de clanță din toate puterile, întreabă, c-un glas alterat 
de spaimă : „Cine e 2... Cine-i acolo ?..!! Nu se mai aude 
nimic. Ei ascultă, stăpînindu-şi respirarea, înghețaţi 
de groaza, de aşteptarea necunoscutului. Ce livizi 
sunt la față ! Ochii lor se privesc cu o disperare laşă. 

Deodat-aud... un miorlăit. „E pisica!" Dan, cu o 
mişcare eroică, deschise uşa, mare ; pisica intră mior- 


175 


lăind încet, încovrigîndu-şi coada, în semn de: bine 
v-am găsit. Ei rîd. 

— Ce prostie t Să nu ne dea în gînd I.. 

Frica le-a lăsat ca o amorțeală în nervi, dar se simt 
uşuraţi, veseli, le-a pierit somnul. 

S-aud cocoşii cîntînd. Ana cască. 

— Cîte ceasuri or fi? 

Erau aproape patru. Ea se scoală şi pune de ceai, 
la spirt, Dan îi citeşte ultimele pagini din drama lui: 
e foarte emoţionat, pentru că nu mai scrisese nimic 
de-atîta vreme, şi vede că pe faţa Anei nu se mai 
arată bucuria şi admiraţia de odineoară; dar recu- 
noaşte şi el, cu o ascunsă părere de rău, că „toată 
scena asta!! e slabă, lipsită de orice interes ; şi, luînd 
condeiul, începu să Şteargă tot ce-a făcut în urmă: 
el suferă în fundul inimii lui că Ana nu zice nimic; 
ar fi vrut ca ea să aibă mai multă milă, şi mai mult 
respect de munca lui, să preţuiască tot ce vine de la 
el; i-ar fi plăcut ca ea să-l găsească superior pînă şi 
în cele mai neînsemnate lucruri; dar ea n-a zis decît 
atît, şi-n treacăt: „De ce ştergi ?.." şi Dan se gîndeşte 
mult, şi trist, la indiferența acestei întrebări... 

în răcoarea umedă a zorilor, ei urcă-ncet dealul 
din spatele tîrgului. în urma lor, departe, s-aude cîte-un 
lătrat de cîine : stelele albesc pe cer, şi luna pare în- 
cremenită într-o depărtare extraordinară. La răsărit 
se lărgeşte, se întinde în roată, abureala zilei ca o 
respirare de lumină ce spală cerul şi limpezeşte aerul ; 
pale de ceaţă se tîrăsc molatec peste dumbravă. 

— Ştii ce-mi aduce-aminte lumina asta ? 

— Ce? 

— Cînd ne-ntorceam de la Paris... tu dormeai, şi eu 
m-am sculat, ş-am stat în picioare la fereastră... tot 
aşa se revărsa de ziuă, şi... nu ştiu cum mi se părea 
c-atunci se urzeşte lumea, subt ochii mei... Şi cînd mă 
uitam la tine cum dormeai de liniştit şi de frumos, 
parcă nu mă-ncredeam că te văd... 

Ana-l asculta visătoare. 


— Ce mult îmi pare c-a trecut de-atunci!... Dane, 
oare de ce nu ne mai simțim aşa de fericiți acum ? 


176 


Nu găseşti şi tu o schimbare 2... Poate-am făcut rău 
c-am venit aicea... Ce zici ? 

— Ce să zic ? Ştiu eu dac-aiurea ar fi fost mai bine ? 

— Cît o să mai stăm noi aici? 

— Da' unde să ne ducem ? 

— Cum, toată viaţa ai să rămiîi judecător de pace ? 

Ce înţeles trist, sfîşietor capătă unele vorbe cîteodată ! 
„Toată viaţa f în sufletul lui Dan aceste cuvinte cad 
cu un răsunet lugubru şi-l umplu de-o neînchipuită 
jale şi disperare. Şi el e aşa de nervos şi de iritabil de 
cîtva timp, şi luptă să se stăpînească: asta-l face şi 
mai nervos. „Cum găseşte ființa asta întotdeauna pri- 
lej să-mi strice inima ?.. dar să m-arăt bun şi liniştit, 
să văd înadins pînă unde-are să meargă." Dan îşi ia 
un aer smerit şi-şi face glasul dulce. 

— De, dragă, poate că, cu vremea, are să mă-nain- 
teze şi pe mine... 

Ea întreabă, cu un aer distras, ascultînd cum scârțiia 
în vale cumpăna unei fîntîni: 

— Cînd, cu vremea ? 

— Peste vro doi, trei ani, s-ar putea să mă facă 
substitut * la Vaslui... Acolo e teatru, iarna se dau ba- 
luri... şi se petrece admirabil! 

Dar Ana nu mai e de loc supărată; îi spune-n 
treacăt c-ar fi bine să scrie lui Priboianu ; ea crede că, 
cu puţină stăruință, ar căpăta înaintarea mai curînd. 
Dan simte o plăcere răutăcioasă de a se umili ; în el 
se zvîrcoleşte ca un demon, care caută ceartă: în mo- 
mentul acela ar vrea ca Ana să fie rea. 

— Priboianu, nu; dar am cunoscut eu un samsar 
de slujbe, unu... Alfred Gamulea, amicul tuturor miniş- 
trilor — am să-i scriu, am să-l rog foarte mult să mă 
ia sub protecţia lui, să stăruie el să mă înainteze... 

Ea nu se mai gîndeşte la asta, şi nici n-a luat seama 
la ce i-a spus acum, în urmă. Ochii ei mari se umplu 
de pace şi de lumină; ca o debordare de frumuseța 
internă i se aşterne pe figură. 

— Ah, ce frumos e! 


* Substitut — primul grad în vechea ierarhie judecătorească 
a parchetului. 


177 


Dan, instinctiv, se întoarce: în adevăr era frumos î 
Un punct se aprinsese pe muchea dealului opus; o 
mijire de foc... dar cum creşte, şi cum radiază de 
puternic ; e departe, şi se văd aşa de bine bulgării din 
arătura proaspătă, parcă se roşesc şi tremură în zarea 
dogorită, incendiată, şi discul de foc iese încet, rotund, 
mai mare, acum drept la jumătate, şi se ridică... se 
desface... încă niţel, o geană a mai rămas, lipită de 
pămînt... s-a desprins ! 

— Ce splendoare ! 

Şi Ana se lipeşte de Dan, apucîndu-l de braț, şi-şi 
razimă capul de umărul lui. Amîndoi privesc duşi pe 
gîmduri, li se pare ceva solemn şi misterios revărsarea 
asta de lumină şi de viaţă ; dealurile arate, copacii dez- 
văliţi, pajiştea crudă din şes, toate palpită de-o mul- 
ţumire şi de-o putere nouă, pe care-o sorb cu lă- 
comie din razele soarelui, ce se înalță maiestos, trium- 
fător, fericit parca de veselia şi spornica viaţă pe care-o 
aruncă-n lume cu-atîta dărnicie. Pămîntul bea căldura ; 
din toate se exală un parfum sănătos, indefinit... în 
aer se simte ca o respirare de amor, cerul e de-un 
albastru clar, străveziu. 

— Ziceai tu adineaorea că nu mai suntem aşa feri- 
ciţi ca la-nceput... eu cred că dacă ne-am iubi cum ne 
iubeam atuncea... 

— Dar eu te iubesc, dragă... Ce om curios eşti tu! 

— De ce curios ? 

. — Că-ţi pui aşa cîte ceva în cap, şi te gîndeşti mereu, 
zile-ntregi, săptămîni întregi, tot aia şi tot aia ! Uite, 
de cînd suntem aici, tu n-ai mai scris nimic... cînd ai 
să te-apuci de roman ? Mai linişte ce avem... 

Şi ei se scoborau încet, ţiindu-se de mînă. Dan sim- 
ţea mai demult mustrarea aceasta a timpului pierdut, 
şi-ntotdeauna îşi zicea : „Miine, de mîine-ncolo m-apuc 
de lucru”. Acum, cînd Ana îl dojenea ca pe-un copil, 
conştiinţa lui vinovată căuta să se apere, se pierdea în 
subtilități, cari trăgeau afară o mulțime de nemulțu- 
miri surde, neformulate încă, de cari inima lui suferea 
în tăcere. 


„„„Să scrii. Lesne-i a zice. Dar cîte nu-i trebuie unui 
suflet pentru a se putea aşterne cu tot dinadinsul la 


178 


o „lucrare vastă" ca aceea pe care vroia el s-o înceapă. 
Pentru că nu-i vorba aici să ai numai liniştea de Qzi;_ 
trebuie să vezi neted înaintea ta, departe; să simți A 
odihna şi echilibrul perfect pe care ţi-l dă siguranța 
că eşti la adăpost de orice griji, că nimic nu te ame- 
nință ; ...să ai sentimentul de armonie şi de lumină 
neîntreruptă, în care mintea ta să poată lucra izolată, 
retrasă pentru multă vreme din zbuciumul şi gălăgia 
vieţii de toate zilele. 

— Uite, vrei să-ți dau un exemplu ? Cîteodată mă 
hotărăsc... să-ncep. Şi mă-ntreb : e oare statornicită pe 
deplin pacea şi iubirea noastră ? Nimic nu se clatină 
în jurul nostru, sub noi 2... Ş-atunci mă uit la tine, şi 
te văd gînditoare, şi-mi zic că tu poate suferi, poate 
că altă viaţă ai visat să trăieşti cu mine ; şi-mi aduc 
aminte de unele vorbe-ale tale, de unele căutături de 
reproş... o, eu înțeleg foarte bine că nu-i acesta un 
ideal de viață, şi că mai ales pentru tine trebuie să fie 
un supliciu strîmtorarea şi pustietatea asta în care te-am 
adus ; de multe ori mi s-a părut că văd pe faţa ta un 
regret... cine ştie ce dorinţi te rod în ascuns, şi nu mi 
le mai spui, pentru că vezi şi tu că n-avem nici un 
chip !... Ce, crezi că eu nu-mi închipui ce se petrece-n 
inima ta ?.. şi nu sufăr şi eu destul? dar ce să fac? 

— Dane, ce fericit ai fi fost tu dacă nu m-ai fi 
cunoscut pe mine 1 

— De ce 2... Eu cred că dacă ne-am iubi, toate ni 
s-ar părea frumoase ; ...să fiu eu sigur că tu eşti mul- 
ţumită în căsuţa asta, cu ce-avem, şi că mă iubeşti P... 
da, nu mi-ar mai trebui nimic, m-aş simţi cel mai feri- 
cit om din lume ! Ţi-aduci aminte cum ne făceam noi 
planuri cînd eram la Bucureşti, să trăim retraşi, retraşi, 
să nu ne ştie nime ! 

— Poi, mai retraşi ce suntem ! 

— Da, însă tu suferi... 

— Eu? vezi cum te-nşeli ! 

— Şi intimitatea asta cu Spano ne strică liniştea... ei 
sunt bogaţi şi... 

— Dar ei se duc de-aicea... nu ţi-am spus, pleacă cu 
totul la Galaţi, săptamînă asta chiar ; n-are să ne mai 
tulbure nimeni... şi eu am să fiu cuminte, ş-am să te 


179 


iubesc mult, mult, şi tu ai să scrii, ş-o să fim fericiţi, 
nu-i aşa ? 

Erau aproape de casă; o barză trecu pe deasupra 
capetelor lor fîlfîind liniştit din aripele-i mari: pi- 
cioarele ei lungi, roşii, culcate-ndărăt, arătau, în întin- 
derea lor, senzaţia de voluptate pe care-o dă plutirea. 
Preuteasa zvîrlea grăunțe la păsări. Ea păru foarte mi- 
rată cînd îi văzu. 

— Da' harnici aţi mai fost azi, v-aţi sculat cu 
noaptea-n cap! 

Ana făcea haz de lăcomia şi iuțeala cu care se re- 
pezeau cocoşii, mai voinici, şi furau grăunțele de 
dinaintea găinilor, cari se zăpăceau şi n-apucau mai 
nimic... 

— Vezi, zise ea rîzînd, tot găinile mai proaste i 

Şi ei intrară, veseli, renäscuți parcă, de viața asta 
puternică şi vastă, care se trezea de pretutindeni şi-i 
inunda. Sub straşina lor, deasupra uşii, două rîndunele 
îşi regăsiseră cuibul de anul trecut: era o bucurie pe 
ele ş-un neastâmpăr, ş-un chirăit, de credeai că-i un 
stol... şi erau numai două. Ana scoase pe Lori afară, 
ca şă vadă şi ea cum se joacă de frumos rîndunelele. 
lovita punea masa subt un zarzăr înflorit. Dan meşte- 
rea cu briceagul un cărucior pentru fetiță ; soarele bă- 
tea căldicel pe prispă. 

— Ce proastă eram... dar unde-am putea fi mai 
bine ca aici ? 

Dan o privi cu o infinită duioşie şi recunoştinţă; 
ea zîmbi răsfăţat şi, închizînd ochii, îi trimese o să- 
rutare, cu una din acele mişcări graţioase ale gurii care 
dau senzaţia delicată a unei sărutări imateriale ; amîn- 
doi simțeau cum trec prin aer valuri de lumină, de 
tinereţă şi de iubire. 

Şi, după prînz, cînd se întoarse Dan de la judecăto- 
rie, găsi bătut în părete un program în care erau ho- 
tărâte ceasurile de somn, de lucru şi de recreaţie, ca 
la pension : ea îi făcuse ordine pe biurou, călimara de 
cristal era spălată frumos; pe coperta unui caiet nou 
scrisese cu litere ca de tipar: O VIAŢĂ PIERDUTĂ de 
V. DAN. 


180 


— îţi place ţie titlul ăsta ? 

— Tu mi l-ai spus... 

— Da, însă-acum, cînd îl văd scris. .... O viața piet- 
dută de V. Dan” ?... nu merge ; am să caut altul... 

Apoi citi înc-o dată programul, îl găsea perfect. 
Aceasta era-ntr-o vineri; se hotărî să-nceapă de luni.. 
A doua zi primi o scrisoare de la Priboianu. 


„Frate Dane, vei fi aflat din gazete ce tărăboi am 
avut noi pe-aici cu alegerile ; deşi ştiu că pe tine poli- 
tica nu te interesează, totuşi, întrucît se leagă cu unii 
din prietenii şi cunoscuțţii tăi, şi fiindcă mi-i plin capul 
numai de asta, vei fi silit s-o înghiți de astă dată. Eu 
m-am ales ca independent, ş-am luptat din toată inima 
ca să-l scoatem pe Stelian în locul lui Veronescu-Prisă- 
cani, dar a fost imposibil, cu tot ajutorul pe care ni l-au 
dat prietenii din localitate ; a ştiut onorabilul să se 
facă util şi actualului guvern... se zice că prefectul a 
luat din afacerea asta opt mii de franci; dar şi-i scoate 
el, Veronescu ! Şi cînd te gîndeşti că bietul Stelian a 
luptat şase ani, ş-a scris, ş-a ţinut discursuri, ş-a fost 
topor de oase, ba s-a bătut şi-n duel pentru domnul 
«Glaston» al său ! Cum îl mai iubeau cînd erau în opo- 
ziţie d-nii X. şi Y., îl găseau genial, cîte nu-i făgă- 
duiau ! şi azi, cînd sunt miniştri, nici nu vor să-l mai 
ştie. Aşa că vorba noastră s-a împlinit din nenoro- 
cire : Stelian a rămas păcălit. Pîn-acum nu ştie nici el 
de ce să s-apuce, eu i-am spus că Alarma îl aşteaptă 
cu entuziasm. Petroni îi tot bate capul să facă cu el 
o revistă literară. Graur s-a mutat la mătuşă-sa, nu 
l-am mai văzut de mult; mi se pare, după cît am 
auzit, că e în dîrdora însurătorii... c-o profesoară de 
la Şcoala centrală (d-şoara Mironescu), o fată foarte 
instruită şi frumuşică, mi s-a spus. Am cunoscut pe 
tînărul Lambrino, e un băiat de ispravă ; luna viitoare 
concurează pentr-o catedră la universitatea de aici; 
dar se zice că dascălii noştri au de gînd să-l radă, 
fiindc-au aflat că-i socialist. Lambrino tatăl, care nu 


181 


seamănă de loc cu fiul, de-aceea poate nici nu se iu- 
besc amîndoi, e în căutarea unui portofoliu ministe- 
rial... probabil c-are să-l găsească, dar nu aşa curînd, 
fiind încă nou şi puţin deochiat în partid. Ce-ai zis 
cînd ai văzut şi pe Razi ales deputat? Ştii că după 
ce-a luat premiul de la Academie, nici n-a mai dat 
pe la Măcăreasca. Bietul Borceanu ! că pe logodnică 
n-o plîng. Nu-i aşa că sunt în bună companie? Dar 
să mai vezi ce tipuri împodobesc Camera asta ! Avem 
şi unul despre care şe zice că-i femeie ; te miri de unde 
î-a mai scos. Ghici cine mai lipseşte ?.. Nepreţuitul 
Bimbirică! Păcat, Gamulea e menit să fie deputat, 
şi va fi... s-a mulțumit deocamdată c-un post de sub- 
prefect ; frumoasă administrație trebuie să facă el 
pe-acolo, ce zici ?... 

Dar tu cum o mai duci, ce mai scrii? Mult "o să 
mai staţi acolo? Primiţi gazeta regulat ? Că de citit, 
nu vă mai întreb. Sper să ne vedem la vară. Mi-e dor 
de tine, şi-ţi strîng mîna în gînd. 


C. Priboianu” 


După o lună, Dan, emoţionat, citea Anei primul ca- 
pitol din roman: sencepea c-un tablou de la sat; o 
horă în ziua de Paşti, scrînciobul din bătătura circiu- 
mei, lăutarii, chiotele şi veselia celor tineri, oala cu 
vin pe care cei mai în vîrsta şi-o treceau unul altuia, 
şi sfatul femeilor, şi jocurile copiilor ; ceva mai la o 
parte, un flăcău slab, cu fața şi mînile ca de ceară, 
şedea trist lîngă mă-sa şi privea la horă ; asupra aces- 
tuia se îndrepta simpatia şi interesul autorului, el era 
destinat să fie eroul romanului. 

— Ce zici? 

Şi Dan se uita în ochii Anei cu atîta frică, încît ea, 
numai de milă, îi spuse că-i place. Dar a doua zi, 
luînd iar vorba despre roman şi văzînd că nici el nu 
era tocmai mulțumit de ce scrisese, îi spuse drept: pă- 
rerea ei era că din viața unor oameni de rînd nu se 
poate trage un subiect frumos de roman ; țăranul tră- 
ieşte aproape ca un animal; ce sentimente, ce gîndiri ?... 


182 


Dan îi arătă, cu o tristă blîndeţă, cît de mult se în- 
şeală ea, şi cît de rău îi face s-o audă vorbind astfel; 
el îi dovedea că aceşti oameni de jos sunt cu mult 
superiori şi, din toate punctele de vedere, mai intere- 
sanți decît acei nobili paraziți din pătura zisă aristo- 
cratică... Ea-l întrerupse cu un aer plictisit: 

— Le ştiu astea, ni le spuneai şi la şcoală... te-nşeli 
grozav ! 

El tăcu. Suficienţa şi disprețul cu care-i vorbea Ana 
îi deştepta o mulțime de reflecţii penibile... Va să zică, 
nimic nu se prinsese în mintea ei din ce semănase el!... 
toată dragostea lui, toate silinţile lui de a-i sugera 
idei mai generoase, de a o face să gîndească şi să simtă 
ca el fuseseră zadarnice ! în momentul acela Ana i se 
înfăţişa ca o ființă perversă, care îi amăgise, îi furase 
iubirea şi cele mai sfinte credinţi ale lui, ca să-şi rîdă 
de ele. Ea aducea în viaţa lui deşertăciunea oarbă şi 
lipsa de orice entuziasm a atîtor generaţii de trîntori, 
deprinşi să aibă toate de-a gata şi să urască munca... 

Şi toată ziua nu-şi mai vorbiră. Dar după masă 
Dan reluă discuţia. Atunci se încinse o ceartă crudă, 
înveninată. Sufletele lor tremurau de ură; o poftă 
bestială de a se sfîşia îi apucase pe amîndoi; în ochii, 
în cuvintele lor deborda ca o duşmănie veche, întune- 
cată ; şi nemaiştiind ce să-şi spuie, cum să se lovească 
mai dureros şi mai adînc, îşi aruncau unul altuia pă- 
catele neamurilor, noroiul şi umilinţele familiei; atîtea 
intimităţi pe cari şi le spuseseră în ceasurile lor de 
iubire alimentau acum răutatea, setea lor de a se răni, 
de a se înjosi cît mai mult unul pe altul. Şi fiindcă Dan 
avea totuşi aerul unui luptător mărinimos care-ar putea 
să dea o lovitură supremă, mortală, dar nu vrea s-o dea, 
Ana, furioasă, nebună, prin una din acele neaşteptate 
pervertiri de simţuri şi vijelii morale cari tulbură şi 
răstoarnă toată economia unui suflet, se pomeni spumd 
cu voluptate lucruri oribile... Ea pronunţă numele lui 
Peruianu ; şi-şi făcea un bici din propria ei ruşine, un 
bici cu care pedepsea amarnic pe nefericitul Dan. în be- 


183 


ţia ei de a tortura, de a da lovituri ireparabile, îi spuse 
că unchiu-său e un om superior şi că ea l-a iubit, şi 
că-l iubeşte încă... Dan se ridică şi făcu un pas spre 
ea. Ana dete un țipăt de groază. Lori începu să plîngă. 
El simţi o rupere bruscă, o discordare dureroasă în tot 
trupul, şi, în conştiinţa lui, ca într-o vălvătaie de in- 
cendiu, îi tremurară deodată toate gîndurile... 

= Nu te speria, că nu-ți fac nimic... 

şi luă pălăria şi ieşi. 

Cu mîinele la spate, fluierînd în neştire una şi ace- 
eaşi frază dintr-un cîntec uitat, el mergea încet în 
liniştea şi răcoarea nopței. Şi ce limpezi şi uşoare i se 
păreau gîndurile ; atîta doar că-i lunecau prea repede ; 
din cînd în cînd el se oprea în Ioc, atunci nu mai flu- 
iera, şi nici gîndurile nu mai năvăleau aşa iute; pri- 
vea la pilcurile de stele de pe cer şi parcă se mira că 
nu le-aude cum fîşiie prin aer, atît era de adîncă tăce- 
rea din jurul lui, ş-atât îi erau de rafinate şi de atente 
toate simțurile, dar mai ales auzul; şi mereu se ob- 
serva, vroia să-şi dea seamă perfect de tot ce simte : 
mai întîi, o mulțumire generală, care provenea din 
faptul că s-a stăpînit, şi că n-a lovit-o — s-ar fi mus- 
trat toată viața de o asemenea brutalitate; apoi îşi 
amintea vorbele lui, vorbele ei... şi căuta să se lepede 
de orice ură, ca să poată judeca senin ; dar tot calmul 
acesta pe care şi-l impunea era factice : aşa, bunăoară, 
el nu era în stare să deosebească bine cît adevăr putea 
rămâînea din vorbele Anei dînd mînia la o parte, el nu 
pricepea că-n beţia ei de a face rău spusese mțnciuni, 
îşi defăimase propria ei viaţă, cu pofta cu care unii 
furioşi îşi smulge părul şi se bat cu pumnii în cap. El 
credea că e foarte liniştit şi judecă rece cînd îşi pro- 
punea să-i spuie : „Doamnă, fiindcă iubeşti aşa de mult 
pe scumpul dumitale unchi, fă bunătate şi du-te de 
trăieşte cu el!" Şi parc-o şi vedea plecînd cu sluga, 
cu Lori şi cu tot ce era al ei. Lui nu-i păsa. Se gîndi 
un moment la ce are să zică lumea... prietenii lui. Ri- 


184 


> 


dicul ?.. de ce să fie ridicul î Cîţi nu^Se^despar! Din., 
moment ce nu se mai înţeleg... în clipa aceea îi fulgeri, 
un gînd straniu, înfiorător: „Ana s-a sinucis". El tre- «e 
sări şi-şi întoarse capul... i s-a părut c-a auzit un glas 
strigîndu-l din urmă. Luna se ascunsese după un nor. 
Dan fugea spre casă, îngrozit de tabloul pe care jiu 
şi-l mai putea şterge din închipuire. în odaie era în- 
tuneric, intră binişor, picioarele îi tremurau de spaimă, 
trase-un chibrit... Ana dormea, lîngă Lori, cu faţa spre 
perete. 


XVIII 


— De-acu nu mai e nici un pericol, dar putea s-o 
păţească rău... 

— Bine, din ce 2... nu pricep. 

— A luat ceva, probabil; o persoană aşa de bine 
constituită nu avortează dintr-un lucru de nimic... 
acu-i vară... ca să presupui c-a răcit, e greu, nu-i aşa? 
Să stea liniştită-n pat; mai trec eu mîine pe aici... 
noapte bună ! 

Ana, culcată pe spate, cu mîinile-ntinse pe plapomă, 
priveşte fix în podele. Ca perna e de albă faţa ei visă- 
toare, cu părul dat la o parte de pe frunte, cu ochii 
tăiaţi, măriţi de slăbiciune. Dan se apropie cu sfială de 
pat. Ea clatină încetişor din cap. 

— Nu dorm, stau aşa. 

Şi-i întinde mîna să i-o răcorească. 

— Ce ţi-a spus doctorul ? . 

— Azis că... să stai liniştită. Te mai doare ? 

— Nu, puţin... Mă iubeşti ? 

— De ce mă-ntrebi ?.. Tu ştii bine că te iubesc. 

Dan îşi pleacă gura pe mîna ei fierbinte. Ana închide 
ochii ş-adoarme. în odaie e un miros cald de sînge ; 
luna plină bate-n fereastră, un grier chirăie după sobă. 
In picioare, la căpătîiul Anei, Dan, cu braţele încrucişate 
pe piept, stă ş-o priveşte mult, atentiv, ca şi cînd ar 
căuta, în repausul figurii ei, secretele, alcătuirea acelei 
naturi ciudate, pe care de doi ani o studia şi n-o putea 
pricepe. Ce nu i-a spus? în cîte chipuri n-a încercat 


186 


să-i sugereze gîndurile, şi dorinţile, şi entuziasmul luiH. 
De cîte ori, cu ochii înecaţi de lacrimi, nu şi-a răzămat 
capul pe genunchii ei, şi n-a implorat-o să-i fie milă de, 
viața fui, să-l iubească, să fie bună cu el, să-l înțeleagă: 
Ş-atunci ea deschidea ochii mari, o, ce frumoşi, ce 
dulci ochi avea atuncea, şi cu ce glas încîntător îi spu- 
nea: „Dar te-nțeleg, te-nţeleg şi te ador J" Şi el îi 
săruta mînile cu recunoştinţă... cîteva zile inimile lor 
se simțeau aproape, gîndurile lor erau aceleaşi; ş-apoi 
deodată li se strica iar toată fericirea ; Ana nu mai 
era a lui, o simțea cum îi lunecă din braţe, ca ceva 
fluid, impalpabil, iar o pierdea. Ce de iluzii, ce de 
viață stricată! O, cît de puternic l-ar fi făcut, cîtă 
lumină şi intensitate ar fi dat minții lui, şi cît de sus 
l-ar fi ridicat dacă l-ar fi înțeles şi l-ar fi iubit, aşa 
cum visa el odinioară !... „Ano, Ano, unde-i sufletul 
tău, pe care-l caut de atîta timp şi mrl găsesc? Oare 
nu s-ar putea de-aci-nainte...!! Rămase pe-ntuneric, se 
trecuse toată lumînarea. El dete perdeaua la o parte, 
luna arunca-n odaie o lumină fantastică, de vis. Lui 
nu-i era somn. „Să fie Ana bine, gîndi el, ce frumoasă 
primblare-am face V 

în momentul acela îşi aduse-aminte de noaptea-n 
care i-a spus lui Priboianu amorul lui, era tot aşa, prin 
august... Se culcă şi-nchise ochii de voluptatea odihnei 
ce i se răspîndea încet în tot trupul; numai atunci 
îşi dete el seamă cît era de ostenit. Cîteva minute nu 
gîndi nimic. Ana respira liniştit. Şi el, ca s-adoarmă, 
asculta în tăcere suflarea ei cadenţată; apoi îşi închi- 
puia că e într-o barcă, pe-o apă liniştită, nemărginită... 
un sentiment vag; de lunecare-n întuneric... era la pra- 
gul somnului, cînd o tresărire violentă îi zgudui tot 
trupul, una din acele tresăriri ce par o smucire bruscă a 
vieţii speriate de atingerea morţii; gîndurile începură 
a da năvală în conştiinţa lui alarmată, aducînd cu ele 
suferinţi ascunse, scoţînd în lumină deodată amărăciuni 
necunoscute, cari i se strecuraseră în suflet, pe nesim- 
tite, ca o otravă lentă. Niciodată nu i se lămurise aşa 
de bine viaţa lui nenorocită. îi reveneau unele fraze, 
unele atitudini şi priviri de-ale Anei, pe cari numai 


acum le-nțelegea, şi parcă simțea o plăcere de a le 
analiza, de a stoarce şi de a distila în el tot veninul, 
toată durerea ce se ascundea în sensul lor... „Un copil ? 
dar aş prefera să mor... Ce oroare \" A, ştia el acum 
cu ce se legau vorbele acestea în sufletul Anei! Nu 
era strigătul unei amintiri de groază şi de ruşine care 
se deştepta în ea... altceva o făcea să aibă oroarea unei 
sarcini: era femeia cochetă, amorezată de frumuseța 
trupului ei; gîndul de a-şi vedea talia groasă, şoldu- 
rile diformate şi rumeneala retrasă din obrajii ei pen- 
tru cîtva timp, numai gîndul acesta omora în ea in- 
stinctul sfînt al maternității. Şi Dan îşi aducea aminte 
de toate certurile lor, de toate greutăţile şi nevoile 
prin cari trecuseră amîndoi, şi-n faţa cărora ea se ară- 
tase pururea enervată, laşă, incapabilă de a găsi pentru 
el un cuvînt, o căutătură care să-l consoleze, să-i dea 
curaj, să-i dea puterea de a spera şi de a lupta. O, ce 
glacială, şi mută, şi exasperantă tristeță vedea pe fața 
ei în momentele acelea de strîmtorare şi de lipsă !... 
Se gîndi la Albert, care venise cu Miba şi cu fetiţa lui; 
ce fericiţi erau, ce aer blînd şi discret, de femeie cu- 
minte şi superioară, avea ea, şi cum se-nțelegeau de 
bine unul pe altul! Ce frumoase zile-au petrecut îm- 
preună ! Cîtă bucurie simţea el cînd vedea pe Ana 
vorbind cu Miba; seara ieşeau cu toţii la primblare; 
soarele “se scobora încet după deal, umbra curgea pe 
şes, se împînzea ca o apă, un parfum de iarbă cosită 
îmbălsăma aerul, şi ele mergeau la braţ înainte, ei rä- 
mîneau înadins mai în urmă, uneori se ascundeau în 
dosul unei căpiţi, ca să le sperie. Ca un vis au trecut 
cele patru zile cît au stat împreună. Albert era profe- 
sor la universitate ; el era iubit, fericit, sigur de viaţa 
lui... Miba îl adora ! C-o săptamînă înaintea lor fusese 
Priboianu; acelaşi suflet bun, vesel, entuziast, aceeaşi 
tinereță şi seninătate de gînduri... Toţi prietenii lui 
munceau, aveau un ideal! Toţi mergeau înainte, numai 
el îşi pierdea vremea, îşi sleia toate puterile minţii pe 
certuri, şi neînțelegeri, şi griji cari nu se mai isprăveau. 
Şi ei îl cred fericit, sunt siguri că el scrie şi că într-o 
zi are să dea la lumină opere mari, uimitoare... 


188 


— Nino! dragă! 

£1 sări speriat. Ana gemea ; o durere surdă îi curma 
respirarea, fruntea-i era brobonită de sudoare. Afară 
se lumina de ziuă. Dan se-mbrăcă iute şi alergă după 
doctor. 

Peste-o săptamînă Ana era bine. Cu ce dragoste o 
purta de mînă, ca pe-un copil, în primele zile de în- 
tremare ! Şi ce sfîntă i se părea figura ei palidă, şi 
mişcările ei încete, delicate, şi glasul ei dulce, de o 
blîndeță fermecătoare. Toată ființa ei i se părea schim- 
bată, regenerată. 


— Dane, tu n-ai mai scris de mult... 

Şi făceau proiecte. în ţară se pornise de cîtva timp 
un curent sănătos, idei generoase însuflețeau tinerimea 
care se ridica, lumea începea să citească şi să distingă 
lucrările de adevărat talent, din toate părțile sufla ca 
o viaţă nouă, ca un vînt de primăvară, catre-aducea 
speranțe mari, şi dor de muncă, şi entuziasm. 

Da, are să scrie ; la iarnă are să-şi publice romanul. 
Şi ei făceau socoteală : cinci mii de exemplare, a patru 
lei... se vînd desigur într-un an !... produceau net zece 
mii de lei; dar să nu ia banii cu ţîrîita, că nu-nțeleg 
nimic aşa; să roage pe Priboianu să-i strîngă, gră- 
madă... şi-n vremea aceea el are să scrie al doilea ro- 
man, ş-atunci au să se mute la Bucureşti, o să fie 
liber... de cînd visa el lucrul acesta !... să-şi poată asi- 
gura viaţa aşa, să scrie cîte un volum pe fiecare an... 
cu ce drag ar lucra! are-atîtea-n cap... le vede, doar 
să le-aştearnă pe hîrtie. Ana va traduce romanele în 
franțuzeşte. Ce fericiți or să fie! în toţi anii or să 
plece pentru cîteva luni în străinătate... Şi amîndoi, în 
momentele acelea, credeau, vedeau aievea desfăşurîn- 
du-se înaintea lor fericirile de cari vorbeau. 


Era o noapte urîtă, pe la sfîrşitul lui octombre. 
Afară ploua mărunt, şi urla un vînt amarnic, cîte un 
vârtej se repezea cu mînie în ferestre, de parcă se clă- 
tina casa. Ana dormea. Dan scria, adică se chinuia să 
scrie, căci pagina pe care-o începuse de cu seară era 
de-abia la jumătate... şi ce de ştersături! ce rînduri în- 
cîlcite, indescifrabile, şi cum arătau de bine dezordinea 


189 


din sufletul lui! De două săptămîni avea o durere de 
cap distrugătoare, şi se forţa să scrie, şi nu putea, şi 
asta-l făcea nervos, iritabil, îl îmbolnăvea şi mai rău ; 
din cînd în cînd îl apuca un sentiment de covîrşitoare 
revoltă, scrîşnea din dinţi şi rupea condeiul, descărcîn- 
du-şi mînia într-un „ah !" de o profundă disperare ; 
ş-atunci holba ochii şi se uita speriat în juru-i... în fața 
Anei se arăta liniştit, vesel; dar uneori îi trecea 
cîte-un junghi mai ascuţit prin creieri, şi figura lui lua 
o expresie de suferinţă pe care nu şi-o mai putea ascunde. 
„Ţi-e rău ?' îl întreba Ana. „Nu, mi-e foarte bine..." 
şi lua altă vorbă. Ana se îngrija dacă-n adevăr s-ar 
putea vinde cinci mii de exemplare ! aceasta o pre- 
ocupa pe ea mai cu deosebire ; Dan o asigura mereu; 
dar numai el ştia ce era în sufletul lui... O, ce rău îi 
făcea în noaptea asta vijelia de-afară : el auzea în vu- 
ietul vîntului glasuri omeneşti, gemete confuze, depăr- 
tate, şi-n închipuirea lui bolnavă lunecat tablouri spăi- 
mâîntătoare, nemărginite pustietăți de mare, corăbii 
cari se scufundau in valuri... şi vîntul, vîntul acesta 
sinistru i se părea c-a adunat de pe oceane ţipetele 
desperate ale naufragiaţilor şi le poartă prin lume. Era 
tîrziu, aproape două... se culcă. Cercă să-şi alunge ve- 
deniile urîte cari-l năpădeau ; deschise ochii în întu- 
neric ; un sentiment de apăsare, de lipsă de aer îl făcea 
să caşte gura şi să respire lacom. îşi aduse aminte de 
ultima ceartă cu Ana : venise vorba de Drăghici; Dan, 
cu oarecare sfială, o întrebă dacă a fost ceva adevărat 
în zvonul care se făcuse odată la Sinaia... Ana nu ştia 
nimic. Şi din cea mai liniştită discuţie, se pomeniră, pe 
nesimţite, încăieraţi la sfadă. Ana zicea că Drăghici ar 
fi făcut-o fericită. Dan, într-un moment de revoltă, şi 
ca s-o umilească, îi spuse că Drăghici n-ar fi luat-o, 
pentru că era săracă. In urmă, el s-a căit amar, ş-a 
rugat-o să-l ierte, şi s-au împăcat... dar cîte cuvinte 
înveninate nu-şi aruncaseră unul altuia, de cîte răni 
profunde, iremediabile nu tremurau sufletele lor, pe 
cînd ei se îmbrăţişau în frenezia împăcării ! 

Din ziua aceea Dan rămase pe deplin convins că 
între el şi Ana e o prăpastie, un gol imens, pe care cu 


190 


jio 


pj sai $ 


nimic nu-l mai poate astupa. Gîndul că el n-a fost în 
stare s-o facă fericită, că inima ei tînjeşte de dorinți 
pe cari el nu i le poate-mplini, că toate aspiraţiile lui 
de a se face folositor lumii, printr-o muncă pacientă * 
şi dezinteresată, pe ea n-o mişcă şi n-o încălzesc de 
ioc, gîndul acesta îl umplea de-o desperare întunecată, 
laşă, zdrobitoare. Va să zică, ea nu preţuia talentul lui 
decît ca pe un mijloc de a „cîştiga parale" ! Mîndria, 
înălțarea morală, divina seninătate pe care ţi-o dă con- 
ştiinţa c-ai făcut bine, şi că n-ai trăit degeaba, mulțu- 
mirea intensă, farmecul nespus pe care-l simți în ex- 
pansiunea generoasă a propriei tale vieţi, amorul sfînt 
pentr-un ideal, jertfa, gloria... toate acestea pentru ea 
erau vorbe goale, aiurări de om bolnav! Şi se hotărî 
să nu mai vorbească cu Ana decît de lucrurile cari o 
interesau pe ea. 

Dan închise ochii, nu-i venea somn ; fruntea-i ar- 
dea ; simțea între tîmple o durere apăsătoare, înfun- 
dată, cu zviîcnituri cari-i răspundeau în ceafă, gura-i 
era uscată, amară, stomacul leşuit, şi pafcă-i alergau 
furnici în tot trupul. Imagini rupte, învălmăşite îi tre- 
ceau cu o iuțeală vertiginoasă prin conştiinţă. Vîntul 
şuiera în străşini, şi iar îi aducea privelişti îngrozitoare, 
corăbii înecate, oameni disperaţi cari se agățau de va- 
luri... deodată simţi o mînă rece pe călcii şi-şi trase iute 
piciorul; un moment rămase îngheţat de spaimă... „Ce 
prostie! mi s-a părut”, şi instinctiv îşi duse mîna la 
călcîiul stîng şi se pipăi, ca şi cum ar fi căutat să-şi. 
reproducă impresia. Cercă să-şi închipuie un om aple- 
cat pe brînci la picioarele patului: atunci văzu bine 
în întuneric un cap necunoscut, hidos, care s-apropia 
încet, se înclina cu ochii holbaţi la el... u, ce figură de 
sălbatic ! şi deschise ochii ca să n-o mai vadă; apoi 
îşi întinse piciorul, şi-nadins şi-l aşeză exact în poziția 
pe care-o avea la început... „Să vedem dac-am să mai 
simt o dată mîna aceea rece...” şi el aştepta, cu o con- 
centrare de atenţie, ca şi cum toată simţirea i s-ar fi 
îngrămădit în călcîi... nimic ; conştiinţa lui, în luptă 
cu somnul, slăbea, se întuneca... deodată dete un stri- 


* Pacient —  răbdător. 


191 


găt de groază; mîna rece, evocată de propria lui în- 
chipuire, venise... 

— Ce eî întrebă Ana, speriată. 

— Aprinde, te rog, lumînarea... 

Ea se sculà, bîjbîi pe masă; în odaie era cam frig, 
şi mînile ei tremurau ; trase un chibrit şi clipi tare, 
ca să-şi scuture ochii de zăpăceala somnului; cu lumi- 
narea-n mînă se îndreptă spre Dan, dar o dată se opri 
înmărmurită ca-n faţa unui spectru. Atunci el crezu 
că Ana a văzut în adevăr pe cineva-n odaie. 

— Dane, ce ai? Mă sperii... Unde te uiţi aşa? 

Zgrebulit în colţul patului, Dan tremura ca varga 
şi căta cu spaimă în toate părţile. Ea tuse lumînarea 
pe masă şi se aşeză lîngă el; îi luă mîna rece şi i-o 
strînse cu dragoste, şi-i vorbi blînd, milos : 

— Linişteşte-te, pentru Dumnezeu ! şi spune-mi, ce 
e? Ce-ai visat ? 

Dan îşi veni în fire, şi durerea de cap, întreruptă de 
emoțiune, iar îl apucă. 

El îi spuse că n-a putut dorini de loc, că zgomotul 
vîntului de afară îl enervează şi-i dă alucinaţii... Ana 
nu se mai duse în patul ei; ei adormiră îmbrăţişaţi, 
ca-n vremile cele bune. 


XIX 


Dan e din ce în ce mai nervos. împricinaţii nu mai 
găsesc în el pe judecătorul calm şi bun de odinioară. 
Prezidentul tribunalului din Vaslui i-a atras atenţia, 
printr-o scrisoare foarte amicală, asupra cîtorva ho- 
tărîri „date cam în pripă”. Subprefectul îl săpa. Viaţa 
cu Ana ajunsese un supliciu. Ea nu putea pricepe cum 
atîţia oameni, cu mai puţin talent şi cu mai puţină 
învățătură decît Dan, au ştiut să-şi croiască o cale 
cu mult mai bună, ş-au mers înainte... pe cînd el tot 
„neprocopsit' a rămas. Şi pe subiectul acesta se hăr- 
ţuiau vecinie. 

— Aş mai înțelege să fie cineva mîndru cînd are 
cu ce; dar aşa... 

— Şi ce-ai pofti dumneata ? Să fac ode miniştrilor ? 
Să linguşesc pe vodă, ca să-şi facă pomană cu mine? 
Asta ai vrea ?... 

— Fireşte j dacă nu poţi să trăieşti altfel... de ce 
nu ? Alţii cum fac? şi li-i bine. Nu te vezi în ce hal 
eşti şi-n ce hal m-ai adus şi pe mine ?.. Dac-aş fi 
ştiut că toată viaţa ai să mă chinuieşti aşa... 

— _Nenorocito, în ce noroi mă împingi?... Fugi, 
că mi-e scîrbă cînd te-aud... Uf, ce femeie ordinară !... 

Dan trînteşte uşa furios şi se duce în cealaltă odaie. 
Ana rămîne plîngînd şi blestemîndu-şi ceasul în care 
sa născut. 

— 'Tăticule, ce eşti tu aşa supărat ?.. că nu te-a 
iubit mama ? da ?... că n-a fost mama cuminte şi gigea 
cu rine? da ?.. Spune, că-ți dau bomboană... spune... 


193 


că tu eşti fetița mea care te iubesc şi-ţi dau prăjitură... 
ia stai... să te pup... 

Şi Lori întinde mânuțele după el să-l prindă, îi aţine 
calea, s-atîrnă de haina lui. Dan se poartă, aiurit, din 
colț în colţ, el n-aude, nu vede, nu simte. „Doamne, 
cum m-am înşălat... cît sunt de nenorocit!!! Vorbele 
astea îi revin mereu în minte, ca un refren al gîndu- 
rilor lui triste, neînchipuit de triste. Unde mai sunt 
visurile frumoase ale tinereţei ? Ce s-a făcut cu iubi- 
rea şi cu entuziasmul inimei lui? Nimic din ce-a 
sperat!... toate i-au ieşit pe dos... „Ce neam de oa- 
meni fără noroc !" Şi nu e nimeni să-l înțeleagă ! Cît 
era el de bun... şi ce dar are femeia asta de-a-l scoate 
din fire şi de-a-l face rău !... Oh, cum ar vrea s-adoarmă, 
s-adoarmă, şi să nu se mai deştepte. 

— 'Tăticule dragă, nu mai fugi aşa, stai, să te pup! 

Ce dulce-l ruga biata Lori, şi cît de grațios îşi ri- 
dica faţa şi-i căuta privirea, şi cum tropăiau prin casă 
drăgălaşele ei picioruşe !... 

— Astîmpără-te-odată şi lasă-mă-n pace... pleacă 
de-aici ! 

Şi fetița se retrăgea deoparte, cuminte, şi-l privea 
lung cu ochii ei mari şi supăraţi. 

Scene de astea se repetau mai la fiecare două zile. 

Cînd pleca la judecătorie, pe drum se pipăia speriat, 
crezînd că poate şi-a uitat pălăria, sau cravata... într-o 
dimineaţă, era pe la sfîrşitul lui marte, Ana-i spuse 
hotărît că sa săturat „de mizeria asta" şi că se duce 
la soră-sa. 

— Fă ce ştii, îi răspunse Dan, cu o supremă dispe- 
rare, şi ieşi. 

La primărie cisluiau *, pe prispă, cîţiva consilieri şi 
notarul, care îşi avea, despre toate cele, ideile şi re- 
flecţiile lui personale. Dan îi salută distras şi tre- 
cu-nainte. 

— Ia, aista om fericit, zise notarul, diştept, învăţat 
şi ce cocoană frumoasă are, şi cum se iubesc amîndoi.,. 
halal de ei! Ce le pasă ?.. 


* A cislui — a sta de vorbă, a se sfătui. 


194 


c Ph = e RR O e m a 
m 


- 
(J 


x 


Era în şedinţă şi pronunța o hotărîre... la mîjl9Mâ 
unei fraze i se făcu deodată întuneric în mint» şipp 
pierdu şirul, faţa i se crispa într-o penibilă sforțare 
de reculegere; el gîngăvi de cîteva ori aceeaşi vorbă, 
ochii i se umpleau de grijă, de spaimă, obrajii şi ure- 
chile îi ardeau; puse coatele pe masă şi-şi lăsă capul 
în mâini. Cînd îşi ridică fața, era alb ca hîrtia. Rugă 
pe ajutor să continue şi plecă. 

Din ziua aceea conştiinţa lui Dan se puse la pîndă 
cu tot dinadinsul. Vorbea rar, încet şi evita orice 
discuţie cu Ana. Ochii lui păreau a privi mai mult 
înlăuntru. îşi cumpănea mersul, glasul, cele mai mici 
gesturi. La fiecare moment căuta să-şi dea bine seamă 
de tot ce face şi de tot ce se petrece-n el. Adesea 
lucruri de nimic îl impresionau puternic, cuvinte ne- 
însemnate, întîmplări obicinuite se exagerau în atenţia 
lui de maniac, luau proporţii şi înţelesuri de eveni- 
mente extraordinare, ş-atunci inima-ncepea să-i bată 
tare, aşa de tare, că el îşi auzea sîngele cum îi zvîc- 
neşte-n cap, şi tot sufletul lui vibra năucit ca de-o ne- 
norocire fatală, ireparabilă. Cîteodată-şi deschidea ochii 
mari şi privea curios la lucrurile de primprejur, ca un 
om ameţit, care vrea să-şi dea seamă de locul în care 
şe află. "Glasul i se schimbase, căpătase un răsunet 
profund, misterios ; o melancolie dulce, de copil bol- 
nav, i se fixase de figură. 

— Ce ai tu, Dane, de eşti aşa... fără chef? 

— Eu ? N-am nimic; ce să am? 

De cîtva timp nu mai scria, nu-i venea să s-apuce 
de nimic, ceasuri întregi sta uitit şi nu scotea o vorbă ; 
la scrisorile prietenilor nu mai răspundea. într-o zi Ana 
cercă să-i aduc-aminte de roman, de planurile lor... 
dar el îi spuse că ştie, are el grijă... ş-o rugă aşa de 
blînd să-l lase-n pace, să nu-l mai întrebe de asta, ea 
oftă şi nu mai zise nimic. 

Nopțile erau îngrozitoare. De cum îşi punea capul 
pe pernă, gîndurile îl năvăleau în dezordine, şi conşti- 
inţa lui lupta ca să se desfacă din vălmăşag, din va- 
lurile cari-o acopereau, şi să iasă la lumină. Simţea în 
tot trupul o căldură ş-o tulburare penibilă, deschidea 
gura şi trăgea aer mult, ca să-şi umple golul pe care-l 


195 


avea-nlăuntru ; cerca să prindă cîte-o imagină deslu- 
şită, să-şi fixeze gîndul pe ceva, şi nu putea. Toate i se 
rupeau şi i se amestecau confuz în minte. Figurile 
cunoscute, pe cari vroia să şi le reprezinte, apăreau 
diforme în închipuirea lui, ca-ntr-o oglindă stricată. 
Căuta să dea membrelor lui atitudini comode, odih- 
nitoare, şi peste cîteva minute, trebuinţa de a se în- 
toarce i se impunea cu o putere imperioasă, obsedantă, 
împotriva căreia voinţa lui slabă cerea să lupte, se 
întindea în sforțări dureroase, ş-odată se discorda, 
atunci-l cuprindea un sentiment de silă, de discura- 
jare, i se părea c-a plesnit un resort în el — cao 
putere ocultă, străină de voinţa lui, îi împingea trupul 
greu şi moleşit, şi da braţelor şi picioarelor lui alte 
atitudini. Aşa se canonea pînă despre ziuă. Uneori îl 
fura somnul, şi o dată simţea că se mişcă patul cu 
el... tresărea speriat! ca un fier ars îi trecea prin 
inimă,- îl umplea de-o nelinişte năbuşitoare; şi iar în- 
cepea să se observe, să se spioneze, cu un sentiment de 
spaimă superstițioasă, în fiecare impresie, în fiecare 
licărire de gînd. Dimineaţa avea amețeli; de obicei, 
cînd se pleca să se spele, simţea o întunecare subită a 


conştiinţii, o clipă îşi pierdea echilibrul, trupul lui. 


pornea să cadă-nainte, ş-o dată se oprea, şi se retrăgea 
ca de pe marginea unei prăpăstii. El băgase de seamă 
că direcţia în care i se lăsa capul, în acele clipe de 
ameţeală, venea cam spre stînga ; şi-şi aducea aminte 
că tot în partea aceea, sub tîmpiîă, i se localiza mai 
adesea durerea de cap. Intrase la griji. Şi controlul, 
examenul acesta, pe care şi-l făcea la fiecare moment, 
îi ostenea şi-i intimida mintea, neutraliza o parte din 
spontaneitatea emoţiunilor, din libera funcţionare a 
puterilor lui sufleteşti. Ca un om care-şi pierde întru- 
câtva cumpătul, mersul şi mişcările lui naturale cînd 
ştie că-l observăm, tot aşa gîndurile, caracterul şi 
toate apucăturile lui Dan se alterau, încetul cu încetul, 
sub privigherea continuă, obsedantă a ochiului aceluia 
neadormit, tulburător, care se căsca, din ce în ce mai 
mare şi mai speriat, în conştiinţa lui. O clipă de dis- 
tracţie, uitarea unui nume îi dădeau fioruri de spaimă, 


t96 


pà p p N d U a a 


Se 


a) 


— 


şi toată figura lui lua o expresie de nelinişte şt de 
alarmare, ca-n faţa unei mari primejdii. 

Ana îl vedea în toate zilele, nu-şi putea da seamă 
de schimbarea care se făcea în el. Neîntrerupt preocu- 
pată de ființa ei, de dorințţile, de regretele şi de soarta 
ei, ea se uita la Dan cu ochi din ce în ce mai osteniţi, 
aproape indiferenți, ca la un om cu care s-a obicinuit 
şi-n care nu mai descopere nimic nou. Se mira ea 
singură de admiraţia şi de entuziasmul pe care i-l 
inspira odată omul acesta, de influenţa pe care-o exer- 
citau asupra ei vorbele, gesturile, privirea lui, tot ce 
emana de la el. Cum a putut fi oare atît de naivă... şi 
de proastă, căci e o curată prostie să te extaziezi aşa 
de-un om... ca toți oazenii | Gîndutile ei treceau cu 
o nespusă jale de la iluziile pe cari şi le făcea în pen- 
sion la viața ei de-acum, atît de sarbădă şi de nenoro- 
cită...Qrcurios cum Ana niciodată nu se încercase să-şi 
dea socoteală de împrejurările în cari Dan a venit s-a- 
copere. cu imaculata lui iubire, durerea şi ruşinea de 
care sîngera încă inima ei. Ş-adesea, seara, cînd se 
dezbrăca şi-şi vedea în oglindă umerii goi, braţele albe,. 
rotunde, perfecta alcătuire a figurii ş-a trupului ei, 
o cuprindea mila de-atîta frumuseţe, condamnată să se 
stingă” în închisoarea asta mizerabilă, în pusnicia şi 
sălbăticia asta, unde nimeni n-o admira, nimeni nu-i 
mai ştia de ştire. îşi aducea aminte de rochiile elegante 
pe care le purtase, de balurile-n care strălucise, în toată 
splendoarea frumuseţii ei, şi de cuvintele dulci, şoptite, 
neînţelese încă pe vremea aceea, şi de privirile calde, 
pasionate, pe cari ea parcă le simțea, ca pe-o suflare 
gîdilitoare, cum îi lunecau pe la ceafă, pe sub bărbie, 
şi-i înfiorau umerii şi sînul ei de fecioară, o umpleau 
de-o senzaţie necunoscută, de-o moliciune tulbură- 
toare, dar yoluptuoasă, de care sufletul ei tremura, 
nedumerit şi visător, ceasuri întregi, după fiecare bal. 
în ce umilitoare mizerie o azvîrlise soarta ij Cum şi-a 
pierdut ea minţile, de şi-a legat existenţa c-Oh om aşa 
de ursuz şi de-maniac, care găseşte-o cinste în a ră- 
mînea sărac şi smerit toată viața ? Şi mereu se gîn- 
dea la Titi, o prietenă a ei din pension, care se mă- 
ritase c-un stropşit, cu unu... Amilcar Ciuhureanu, poez 


197 


simbolist, un grandoman ridicul, pe care ea îl credea 
un geniu neînțeles şi prigonit de invidioşi, şi cae", 
tot aşa, o tîra în cea mai neagră mizerie, şi ea 
îl adora, zicea că-i fericită, şi era convinsă că Amilcar 
al ei are să triumfe într-o zi. Ce s-o mai fi făcînd săr- 
mana Titi cu „geniul" ei, de care nu se mai auzea ni- 
mic ? Ana îşi aducea aminte, cu milă, de încrederea 
oarbă şi devotarea naivă a acelei ființi rooite de-o hi- 
meră ; şi-şi făcea un merit, o superioritate de judecată 
din faptul că ea nu mai admira pe Dan. Conştiinţa ei 
era vecinie îngrădită în impresia momentului: senti- 
mentul de acum i se părea definitiv, pentru toată viaţa, 
într-o zi de mînie scrisese soră-sei că e nenorocită şi-i 
vine să ia cîmpii; şi, c-o poftă înveninată de a se 
umili, o ruga să se îndure de ea şi s-o primească... se 
oferea să-i fie slugă, să-i frece parchetele, să stea la 
bucătărie şi să-i muncească toată viața, numai să-şi facă 
milă şi s-o ia... Peste patru zile primi răspuns: Ema 
o aştepta, îi scria cu lăcrimile-n ochi, ş-o „conjura", cu 
toată iubirea şi durerea ei de soră, să vie numaidecît. 
Şi Ana plînse ca o nebună şi se căi amar de ce fă- 
cuse.. Trecură cîteva zile liniştite. Era vară, pe la-n- 
ceputul lui mai. într-o dimineață Dan se primbla prin 
casă şi ofta. Ana se uita la el cu sfială, simţea că i se 
rupe inima, fără să ştie de ce... 

— Dane, tu nu mă mai iubeşti! De ce nu mai 
vorbeşti cu mine ? 

El o privi lung, nedumerit... apoi îşi lăsă ochii în 
jos şi iar începu să se primble, răsucindu-şi mustaţa, 
dus pe gînduri. Ea crezu c-o disprețuiește, şi, palidă 
de mînie, c-un gest solemn, îi întinse scrisoarea. Dan 
o citi, i-o dete înapoi şi, c-un aer distras, indiferent, 
îi zise : „Du-te". Pe Ana o podidi plînsul. El îşi luă 
pălăria şi ieşi liniştit. De vro zece. zile nu mai dase 
pe la judecătorie. Cînd era să iasă pe poartă, simți 
răcoare la picioare şi băgă de seamă că era în papuci; 
se-ntoarse să-şi ia ghetele; un vătăjel îl strigă din 
urmă: „Domnule judecător!...” şi-i dete-un plic 
galben ; Dan îl deschise : pe ziua de 1 mai era înlocuit. 
Curios, toate i se răsfrîngeau ca într-un vis urît, ob- 
sedant, din care parcă vroia să se deştepte şi nu putea. 


198 


E: mehh e 


1. 


<* 


xek 
El strigă tare: „Iovițo ! Iovițo! ţi-am spus să-mi tn- 
călzeşti apa pentru baie, vezi să fie fierbinte ca 
atunci!" lovita îl privi speriată: „Nu nri-ați spus 
nimic... da' ce e asta ?..!! Dan, cu paşi largi, gesticu- 
lînd solemn, se primbla prin livadă şi declama „ver- 


suri" : 


„Gunictinda sade strimbă pe  sperezele rutinei, 
Cine stoarce două lacrimi din priporul * golic'iunei i 
Adormiră-n întuneric desfătările durerii, 


Numai florile din arbori umplu noaptea de rmigzeriil.."" 


— Dane, pentru numele lui Dumnezeu, taci, că 
te-aude lumea... te rog... 

El, fără a se întrerupe, o privi cu ochi mari şi blînzi, 
cari nu mai vedeau realitatea. Ana nu se dumerea ; îl 
ruga să-nceteze şi să n-o mai privească aşa, că-i face 
frică ; îl luă de braţ şi-l duse-n casă ; ea era palidă şi 
tremura toată, el gesticula cu cealaltă mînă şi impro- 
viza mereu, uneori nu mai găsea vorbe, şi-atunci con- 
tinua ritmul într-un „tam-ta-ra-ra, tam-ta-ra-ra” pe 
care-l repeta de sute de ori cu o linişte imperturbabilă... 
Ana se uită la el fix, deodată ochii i se umplură de 
spaimă, tot adevărul i se dezlegă în fulgerarea "unui 
gînd ; c-un răcnet sfiîşietor, ea fugi din odaie, ca de 
groaza unui ucigaş. 

— Doamne, coconită, da' de ce te temi aşa ? Ia lasă, 
c-are să-i treacă, nu-ţi strica inima... 

La dejun Dan înfulica bucături mari şi clefăia re- 
pede, c-o lăcomie de bestie. lovita îl întreba mereu 
dacă-s bune bucatele, el, în neştire, cu gura plină, zi- 
cea da. Ana nu se mai putu stăpîni şi-ncepu să plîngă 
cu hohot. lovita îi făcea semne să tacă. Dan îşi vedea 
de mîncare, străin de tot ce se petrecea-n jurul lui. 
După masă îşi aprinse o ţigară şi, c-un aer timid, se 
aşeză pe un scaun, deoparte. Afară ploua.. Ana veni 
lîngă el, duioasă, rugătoare, îi luă mîna rece şi i-o ne- 
tezi. „Dragă, de ce nu te uiţi la mine ? Ce ţi-am făcut 
eu de nu mă mai iubeşti ?.. Fie-ţi milă de mine, 


* Pripor — poviîtnis. 


199 


Dane..." îi jura că-l adoră, îl îmbrăţişa, nu ştia ce să-i 
mai spuie. Glasul îi tremura, ochii i se umplură de 
lacrimi. Dan fuma tacticos, privind fix înaintea lui. 
Ea aştepta, pierdută, un cuvînt, o căutătură... El se 
sculă, foarte preocupat, şi, primblîndu-se cu paşi agi- 
taţi de colo-colo, începu : 


„Duceţi cîntecele szele în păduri de  palisandri... 


Smulgti aştrii din deserturi...  tam-ta-ra-ra, tam-ta-ra-ra..."" 


Şi gesticula teatral, cu amîndouă mîinile. 

Ana îşi îngropase capul în pernă, ca să nu mai vadă, 
şi se bocea desperată. Fetiţa alerga prin casă, sărea-nain- 
tea lui, rîdea şi zicea şi ea: „Tam-ta-ra-ra, tam-ta- 
ra-ra...!! Ea nu mai putea de bucurie că „tăticu face 
prostii" şi se joacă cu dînsa. Asupra acestei scene sosi 
Priboianu, cu Poteraş : el aflase in ajun despre desti- 
tuirea lui Dan şi venea vesel, să-l ia la Bucureşti. Servi- 
toarea-i ieşi-nainte şi-l preveni; el nu înțelegea bine ; 
cînd intră, rămase înlemnit. Dan îl cunoscu; cum îi 
văzu, îi ceru b ţigară, îi spuse cu bucurie c-a făcut un 
poem şi-ncepu sâ-i declame... „Tam-ta-ra-ra, tam-ta- 
ra-ra...!! 

Au plecat fox aceeaşi zi. Tot drumul Dan n-a ieşit 
din poemul lui. Ana plîngea, se ruga de Priboianu să 
nu il ia, zicea că vrea să-l îngrijască ea singură, că 
numai iubirea ei are să-l facă bine. O ploaie toren- 
ţială inunda ulițele capitalei. 


.„„„Două trăsuri plecau de la casa de sănătate a doc- 
torului Şuţu : în una, Albert şi Miba ţineau între ei 
pe Ana, leşinată; în alta era Priboianu, zdrobit de os- 
teneală şi năuc de ce văzuse; în Calea Victoriei, vizi- 
tiul, nemaiştiind încotro să-ntoarcă, opri şi-l întrebă 
unde să-l ducă ; atunci băgă de seamă că e în birjă, se 
uită la ceas : erau trei... „La Cameră !" De-o săptamînă 
se discuta darea în judecată a guvernului trecut. 

în vestibul îl aştepta un alegător... „Nu mă mai 
cunoaşteţi", şi-ncepu să-şi spuie păsul... Priboianu se 


200 


uita la el şi da din cap, dar nu-l asculta. Din cînH fa 
cînd, uşa de la sala de şedinţi se deschidea, şi se auzeau 
atunci aplauze, crîmpeie de fraze... „Moralitatea, dom- 
nilor, nu se poate despărți"... „omului politic mai ales 
eu îi cer să fie moral nu numai în societate, în vaza 
lumii, ci şi între ai lui, în sînul familiei lui, cu..." 
...„ Acel care nu ştie mai întîi să respecte cinstea şi 
sfințenia casei lui..." 

Un uşier trecea zorit. Priboianu îl opri. 

— Mă rog, cine vorbeşte ? 

— Domnu Peruianu ! 

— A... Eram sigur. 


ROMÎNIA PITOREASCĂ 


PE DUNĂRE 
De la Orşova la Sulina 


PORŢILE DE FIER 


Soarele scăpată spre asfinţit. Crestele munţilor par 
aprinse. încet, se desfac şi s-aştern pe văi perdele de 
umbră. 

înaintea noastră, pe luciul plumburiu al apei, se 
iveşte-n curmeziş mai întîi o dungă, o coamă gălbuie 
şi creaţă. Ne apropiem de pragul gherdapurilor *. Du- 
nărea începe să vijiie mînioasă, — e un zbucium ş-un 
clocot de valuri dintr-un mal în altul. Peste-adîncimi se 
fac ochiuri mati, cari rotesc în loc. Ici apa se scufundă, 
bolborosind, ca suptă de gura unei vîltori, colo se um- 
flă, se burduşeşte şi urlă făcînd clăbuci, bătîndu-se de 
stînci cari nu se văd. 

Vaporul merge mai încet, mai cu pază. Patru oameni 
stau la roata de la cîrmă; amîndoi comandanții sînt 
pe punte, în picioare, cu ochii aţintiţi înainte: trecem 
printre gherdapuri. Dunărea mugeşte mai tare. Cu ochii 
închişi, te-ai crede într-un codru pe-o vijelie cumplită. 
Din fundul ei se-ntind, pe sub valuri, nenumărate 
braţe de piatră, gata s-apuce vasul şi să-l farme-n 
bucăţi la cea mai mică nebăgare de seamă. Aici, sub 
volbura asta de valuri, e încheietura Balcanilor cu Car- 


* Gherdap — loc stîncos şi strimt, înttlnit de cursul unei ape 
între doi munți. 


205 


păţii. Peste pumnii lor încleştați, Dunărea se aruncă 
furioasă, rupind cu zgomot cele din urmă stăvilare ce 
i se mai ridică-n cale. Şi în vălmăşagul acestei ciocniri 
de titani, fiecare val pare că strigă, fiecare stîncă pare 
că se mişcă. Deodată apa lunecă de pe zăgazul colțu- 
ros şi se întinde ca o pînză. Lupta, năprasnica luptă 
dintre cei doi uriaşi, cari de aci încolo au a purta 
străjile Romîniei, s-a încheiat. Munţii, învinşi, se dau 
la o parte. Zarea se deschide. Din stînga, de sub curmă- 
tura unui deal, vine rîul Bahna să întîmpine, să salute 
sosirea marelui fluviu la pragul ţării, cu al cărei pă- 
mâînt şi destin se leagă pentru totdeauna. Din ce depăr- 
tări scoboară şi cît a luptat Dunărea ca să străbată-n- 
coace ! A trebuit să spintece munţii, să-şi sape albia 
în piatră de-a curmezişul Carpaţilor. A bătut, şi „Por- 
tile de Fier" s-au deschis în fața puterii eteme a valu- 
rilor ei. 

Acum vuietul conteneşte — biruitoare, apa s-aşază 
între maluri, potolită, netedă ca o oglindă. Carpaţii 
îşi împing spre miazănoapte înălțimile învălite în codru. 
Cîteva stînci curioase îşi mai ridică, din desişul verde, 
capetele pleşuve, ca şi cum ar vrea să mai privească o 
dată la potopul acesta călător, căruia nimic nu i-a pu- 
tut sta împotrivă. 


TURN U-SEVERIN 


De la Vîrciorova malurile se pleacă şi se netezesc, 
întinse ogoare de porumb înverzesc zariştea. Linia 
ferată tiveşte drept, ca un chenar regulat, marginea 
apei pană la Turnu-Severin, care s-arată-n asfințitul 
soarelui ca-ntr-un decor de teatru. Dunărea, lărgită, 
taie o curbă-n țărmul romînesc şi-mpinge oraşul pe-o 
înălțime acoperită de arbori, din desişul cărora ies la 
iveală, tot mai sus, tot mai mari, case albe-nvălite cu 


206 


olane roşii. Fumuri groase, negre clăbucesc din coşurile 
fabricilor. De departe s-aud bocănind în şantiere cio- 
canele de fier. Pe mal, la schelă furnică mulțimea, 
ca la bîlci. 

E plin locul acesta de amintiri străvechi. Pe-aici au 
curs, acum optsprezece veacuri, legiunile romane, me- 
nite-a răsădi un popor nou în cîmpiile pustiite ale Da- 
ciei. Aici şi-a întemeiat mai tîrziu Septimiu Sever straja 
răsăriteană a împărăției lui, „Castrele Severiane", din 
cari se mai văd şi astăzi urme (Turnul lui Seven) în 
grădina publică a oraşului, aşezată deasupra portului, 
pe-o terasă-naltă, de unde se deschide una din cele mai 
frumoase privelişti pe Dunăre. Aici a fost odată capi- 
tala Olteniei, scaunul vestiţilor bani ai Severinului, 
a căror obîrşie se pierde în adîncimea vremii, dincolo 
de descălecătoare. Săpăturile ce se fac prin împreju- 
timi descopăr ziduri antice, chipuri de piatră, scule 
şi monede romane — răzlețe amintiri dintr-o lume de 
neasemănaţi viteji, cari-au adus ş-au împînzit în cîm- 
piile Dunării lumina, graiul şi falnica putere a celei 
mai mari şi mai slăvite împărăţii din cîte-au stat sub 
soare. 

Ce urme de uriaşi au lăsat legionarii lui Traian pe 
unde-au trecut ! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile 
munţilor. Toate li s-au supus. Stîncile s-au dat la o 
parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de 
umbra şi zgomotul celor dintăi poduri ce le-au încăle- 
cat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năprasnica Dunăre, s-a 
îmblînzit şi s-a dat învinsă în mîinile lor. Se văd şi 
astăzi căpătăile podului care-a făcut nepieritor numele 
lui Apolodor din Damasc, ieşind din valuri, ca două 
braţe de gigant întinse spre cer. 


Aici, pe pămîntul acesta, sfințit de jertfe mari şi de 
preţioase amintiri, se ridică azi 'Turnu-Severin, unul 
din cele mai însemnate porturi ale Romîniei, oraş apu- 
san, cu clădiri frumoase, cu şcoli măreţe, cu uliți largi 
şi drepte — cetate întărită odinioară, apărată de-un 


* Schelă — oort pe malul unui fluviu ; debarcader. 


207 


şanţ adînc pe care, la vreme de primejdie, îl umplea 
într-o clipală Dunărea, puind-o astfel subt o pavăză de 
apă din toate părţile, strîngînd-o la sîn, ca pe-un copil 
iubit, sub braţul ei ocrotitor. [~] 


CORBUL. HINOVA 


Vaporul spintecă netezişui apei, aurit de cele din 
urmă raze ale soarelui. îndărăt, oraşul se pleacă, se 
cufundă-n valuri. Departe, spre miazănoapte şi apus, 
munţii, într-un nor de pulbere albastră, îşi ondulează 
coama pe poalele rubinii ale cerului. Malurile ies din 
apă într-o înclinare dulce, desfăşurînd lanuri de grîu 
în limpezişul zărilor. Peste toate-o moliciune, o pace 
dumnezeiască se lasă de sus. 

Un deal din Serbia se culcă drept în calea Dunării. 
Ea, liniştită, coteşte pe la capul dealului, bate-o bucată 
bună spre răsărit şi se-ndoaie-n formă de potcoavă în 
țărmul romînesc. în fundul acestei potcoave e Ostro- 
vul Corbului, în care un război între ruşi şi turci, spun 
localnicii, ar fi lăsat corbilor de mîncare leşuri pentru 
trei ani de zile. 

Un chiot lung sparge tăcerea amurgului. Pe malul 
stîng, căsuțe albe se ivesc dintre copaci. Turme de vite 
se scoboară la adăpat. în fața pichetului Hinova, gră- 
nicerul nostru, cu arma la umăr, pare o statuie de 
bronz. Livezile satului se oglindesc în valuri. Cumpăna 
unei fîntîni se pleacă şi se înalță ca un cocostîrc care 
bea apă. Orizontul se deschide, se lărgeşte din ce în ce. 
Ochiul străbate adînc în plaiurile țării, pe lîngă dunga 
fumurie trasă de „Valul lui Traian", care, pornind din 
coasta Hinovii şi tăind spre răsărit dealul Stîrminii 
şi viile Oreviţii, se-nfundă, dincolo de Padina, în inima 
Olteniei. Soarele-a asfinţit. Aerul miroase a pămînt ars, 
stropit de-o bură de ploaie. Drumuri albe se pleacă din 


208 


sat, legînd viaţa de pe pămînt cu drumul mişcător ai 
apei. Copacii, casele fug, se şterg ca nişte năluci în 
urma noastră. Farmecul nopţii se-ntinde ş-astîmpără 
toate zgomotele pămîntului. Malurile s-apropie, ca şi 
cum ar vrea să-şi şoptească ceva. Pe marmura vînăt-a 
apei luna cerne o pulbere de argint. Toate parcă se 
pregătesc să treacă din lumea realităţii în lumea bas- 
melor. 


OSTROVUL MARE. RUINI 


E noapte, — o noapte caldă, adîncă, liniştită. Nu se 
mai aude decît respirarea puternică a maşinei şi fîşiitul 
somnoros al apei. Luminile întîrziate ale satelor clipesc, 
ca nişte licurici, printre crengile copacilor. Trecem 
pe lîngă Ostrovul Mare. în bătaia lunei, turla bisericii, 
satul, viile, pădurea, toate au înfăţişarea fantastică a 
lucrurilor văzute-n vis. 

Or fi ştiind oare pacinicii locuitori de pe acest 
ostrov din ce vremi de vijelie au rămas zidurile năruite, 
valurile de pămînt şi cele patru metereze din preajma 
satului ? Or fi bănuind ei vrodată că, de pe monedele 
pe cari le găsesc, cînd îşi sapă via sau ogorul, îi pri- 
veşte chipul unui împărat roman şi că, sub vechile 
ruini, pe cari-şi întind năvoadele la soare, dorm atîtea 
scumpe amintiri din istoria neamului lor ? 

De la Severin pană dincolo de Galaţi, mai toate sa- 
tele şi oraşele noastre de pe malul Dunării sînt ridi- 
cate pe ruini de acestea sfinte — ziduri surpate şi mor- 
mane de moloz — rămase de pe urma întinsei şi 
glorioasei împărăţii, ai cărei legionari au vînzolit lima- 
nurile mărilor ş-ascunzătorile munţilor, zguduind pă- 
mâîntul sub tropotul cailor lor. Ţăranii dunăreni — 
plugari, păscari, împletitori de rogojini — îşi întăresc 
temeliile caselor cu cărămizi scoase din vechile zidiri 
romane [...]- 


20» 


LA CALAFAT 


Din vale de Gruia, în dreptul satului Pristolu, o 
lamă sclipitoare de oţel se-mplîntă-n malul drept. E 
rîul Timocului. Serbia rămîne la apus. Dunărea de-aci 
încolo pune în fața Romîniei o nouă vecină — Bul- 
garia. Pe-o depărtare de patruzeci de kilometri malurile 
nisipoase bat spre răsărit, pană la satul Cetatea, pe 
unde se îndoaie iarăşi un cot mare în țărmul din stînga, 
scobit de valuri, pănă-n şesul Maglavitului. 

E miezul nopţii. Slabe, tremurătoare licăriri clipesc, 
ca nişte ochi somnoroşi, pe amîndouă malurile. Un 
muget lung, răsunător, dă ecou dumbrăvilor de pe os- 
troave : vaporul se opreşte la Calafat. Oraşul doarme 
sub straja lunii. Casele-nşirate pe costişa prăvălită spre 
Dunăre îşi aştern umbrele negre pe uliţile largi, tăcute, 
pustii. Schelă de grîne în timp de linişte, cetate de 
apărare-n război — Calafatul îşi are de mult paginile 
lui de suferinţi şi de glorie în istoria ţării. în zidurile 
caselor vechi se cunosc şi azi urmele bombelor, — aşa 
rămîn pe trupul ostaşilor bătrîni semnele războaielor 
în cari-au dat vitejeşte piept cu moartea. Asupra aces- 
tui oraş s-au aruncat cele dintâi obuze turceşti în pri- 
măvara anului 1877, cînd războiul nu era încă deschis, 
cînd Romînia — liniştită în fața furtunii ce se pre- 
gătea — nu făcea decît să-şi asigure paza granițelor 
ei dunărene. Dar la glasul tunurilor din Vidin, ca la 
un cîntec bătrînesc, deşteptător de amintiri măreţe, un 
dor adînc de luptă şi de biruinţă tresări în inimile os- 


bi 


taşilor din tabăra Calafatului. [~] 


DESA 


Vaporul lunecă-ntre malurile joase, acoperite de săl- 
cii. Văpaia lunii se farmă de muchile valurilor ; ici şi 
colo pe luciul apei tremură stropi de lumină. De la 


210 


~f 


Calafat, Dunărea-şi abate cursul spre apus, tăind o 
curbă adîncă în țărmul Bulgariei pănă-n fața satului 
Desa, de unde iarăşi se-ndreaptă spre răsărit. Gorgane * 
rotunde, depărtate unele de altele, se înşiră ca nişte 
străji în largul zariştei deschise. Noaptea e limpede, lu- 
minoasă, ş-atîta linişte en aer, că frunzele nemişcate-ale 
sălciilor îţi par înmărmurite ca de-o vrajă. Aici, pe 
măgurile Desei şi-au întins corturile, în vara anului 
1877, escadroanele Olteniei, în aşteptarea războiului. 
Nici nu se putea alege un loc mai nemerit pentru a 
pregăti la fapte vitejeşti inimile acelora cari, peste două 
luni, aveau să se arunce cu pieptul deschis în foc şi-n 
grindină de gloanțe pentu mântuirea şi-nălțarea pa- 
triei lor. De jos, din marginea satului, ruinile unei ce- 
tăţi romane le spuneau din ce viță strălucită-şi trag 
neamul; iar în faţa lor, peste zăvoaiele de plopi şi sălcii 
de pe malul Dunării, se întindea cîmpia pe care, cu 
trei sute de ani înainte, Mihai Viteazu, spărgînd duiu- 
mul oştilor turceşti şi, ca o vijelie năprasnică, spulberînd 
ste: ile verzi de pe pămîntul ţării lui, gonea dîra de 
sînge şi de turbane risipite pănă-n văgăunele Bal- 
canilor. 


GURA JIULUI. BECHETUL. CELEIUL 


Se crapă de ziuă. Negurile Dunării împiedică vederea 
malurilor. Privirile ostenesc căutînd în deşert un punct 
de sprijin dincolo de zările apei, — pare c-am pluti în 
largul mării. Dar iată că dinspre răsărit un ţanc se 
aprinde, şi-n juru-i se desface-un rotocol de lumină 
alburie. Ceaţa se rupe-n pale argintii. încet, de o parte 
şi de alta, se dezvălesc malurile plecate sub păduri de 
sălcii. Stoluri de rațe sălbatece îşi filfîie aripele greoaie 
pe deasupra apei. Un brîu de oțel, sclipitor în bătaia 
soarelui, taie lanurile din stînga. Este Jiul, copilul zbur- 
dalnic al munţilor, care-şi goneşte undele limpezi peste 


* Gorgan — movilă. 


211 


şesurile Olteniei, se prăbuşeşte urlînd în săritoarea de 
la Zăval, şi de aci, părăsindu-şi vechea albie potmolită 
de nisip, îşi sapă alta nouă pănă-n faţa ostrovului Co- 
paniţa, unde intră şi se mistuie în valurile tulburi ale 
Dunării. 

Ne-apropiem de Bechet. Căsuţele albe, luminoase, ale 
satului se ivesc una cîte una de după perdelele de săl- 
cii. Ele par a fugi din marginea apei, gonite de aminti- 
rile războaielor, speriate încă de viforul morţii, care 
de-atîtea ori şi-a făcut pod de gloanţe între cele două 
țărmuri. în față, pe malul drept, e Rahova — port 
bulgăresc — odineoară cetate turcească, pe zidurile că- 
reia de două ori au fîlfiit biruitoare steagurile luptă- 
torilor romîni [...]- 

Razele soarelui bat pieziş, împrăştiind solzi de aur 
pe-ncreţiturile apei. Vaporul lasă-n urmă o cărare de 
spumă verzuie. Malul stîng se culcă, deschizînd ochiu- 
lui privelişti adînci în şesurile Romanaţilor. Iată în- 
tinsa şi strălucitoarea balt-a Potelului, vestită pentru 
mulțimea şi varietatea peştilor ei. lată Celeiul — ve- 
chea Malva, capitala Daciei Malvenze. Aici sînt ruinile 
celui mai mare şi mai însemnat oraş din perioada tra- 
cică ; sub zidurile acestea zac scuticile poporului romîn 
de azi. Vase, statui şi monede romane, dezgropate de 
sub paraginile Malvei, dînd la o parte negurile timpului, 
vin şi urzesc, cu mărturiile lor preţioase, începutul isto- 
riei neamului nostru. Aici, la Celei, se văd urmele 
podului pe care l-a durat Constantin cel Mare peste 
Dunăre, pentru a pune în legătură Dacia cu Moesia. 
De-aici, din valea Malvei, purcede „drumul lui Traian", 
drum larg de piatră, care trece prin Romula şi se-n- 
fundă-n munţi. Pe calea asta veche, povestesc țăranii 
din Celei, se purta Craiul de rouă noaptea, pe lună, 
între Dunăre şi munte; ş-odată, pe cînd se-ntorcea de- 
vale, apucîndu-l ziua pe la locul unde-i acum satul 
Potopinu, cic-a întins soarele, care de mult îl căuta, 
numai o raz-asupra lui şi l-a băut dintr-o sorbitură. 
Ş-atunci „Uriaşii", cari hălăduiau în Malva, au pornit, 
ca stolurile de cocori, şi s-au dus pe alte tărîmuri, şi-n 
urma lor s-au năruit, de la sine, zidurile cetăţii, şi 
toate s-au irosit, ca şi cînd n-ar fi mai fost..» 


212 


— m 


Pa 


Cine ştie dacă, în această închipuire a poporului, nu 
e răsunetul depărtat al pustiitoarelor invazii, în fața 
cărora împăratul Aurelian, gingaşul „Crai de rouă", 
a găsit că-i mai înţelept să-şi retragă legiunile din 
Dacia! 


SILIŞTIOARA 


Zăvoaie de sălcii prind iarăşi să îmbrace malurile, 
păn-aci dezvălite. în stînga, pe-o terasă verde, se văd 
liniile drumului-de-fier. Mai departe, o biserică îşi 
ridică peste copaci turlele-i nalte şi strălucitoare. Iată- 
ne-n dreptul orăşelului Corabia, sentinelă dunăreană 
aşezată-ntre măguri, port însemnat, legat de inima ţării 
printr-o linie ferată. Ceva mai la vale e satul Siliş- 
tioara, în fața căruia s-a aşternut peste Dunăre podul 
de vase pe care-a trecut armata romînă în cîmpiile 
Bulgariei în ziua de 20 august 1877. Mare, de-a puru- 
rea vrednic de aducere-aminte va rămînea momentul 
acela în viaţa neamului nostru. Solemne şi pline de 
bărbătească hotărîre erau chipurile pîrlite de soare ale 
ostaşilor înşirați drept, umăr la umăr, pe şesul Siliş- 
tioarei. Ei simțeau că asupra lor, în clipa aceea, stau 
aţintite privirile duioase şi încrezătoare ale unui popor. 
Ei ştiau că în cutele drapelului lor duc mîndria, şi 
grijile, şi speranţele unei țări. (Norod mult din toate păr- 
tile, şi preoţi de prin sate, şi fruntaşi din Bucureşti 
veniseră să-i vadă şi să-i binecuvînteze. [|] De mult 
Dunărea nu mai văzuse fluturînd peste valurile ei stea- 
gurile acestei țări. Ea tresare la cîntecele soldaţilor ca 
o mamă duioasă la glasul celui mai ales şi mai iubit 
copil al ei. Mulțimea se uită cu drag pe urma lor, pînă 
cînd nu se mai vede decît un nor de praf — simbol 
al neliniştii care-n clipele acelea învăluia destinele 
țării. 


213 


ISLAZUL 


Soarele e sus. Tot cerul e de-un albastru strălucitor. 
Ostroavele — grădini plutitoare — îşi răsfrîng în ya- 
luri răchitele argintii. Din lunci răsună tălăngi, fluiere 
s-aud doinind. In aerul căldicel e un miros dulce de 
fîneață şi de sulcină. Pe "dealuri, departe, tarlalele-n- 
guste par nişte velinţi întinse la soare. De-a lungul 
țărmului stîng se-nşiră satele în lanț : case mici, tupi- 


> 
late, bordeie acoperite cu şovar *, şi-n toate — un aer 


de umilință, de frică, parcă stau gata s-o rupă de fugă. 
Nimic din măreţia uimitoare a vechilor castele de pe 
malurile Rinului. Pe-acolo veacuri de linişte şi de 
siguranță au îngăduit omului să-şi lege temeinic viața 
lui ş-a urmaşilor lui de aceeaşi vatră, de-acelaşi colț de 
ământ. Aici, pe valea Dunării, mereu au bîntuit răz- 
oaiele şi năvălirile de barbari. Sute de ani au bătut 
în părţile acestea vijeliile noroadelor flămînde şi pus- 
tiitoare, în urma cărora doar grămezile de cenuşă mai 
arătau pe unde au stat gospodării şi sate. Cine să 
cugete la clădiri nepieritoare pe-un pămînt aşa de ne- 
sigur ! Abia acum începe să s-aşeze o viață mai sta- 
tornică de-a lungul acestui țărm al Dunării, atît de 
des încercat cînd de foc, cînd de apă, cînd de înecul 
talazurilor de nisip purtate de vînturi. 

Trecem prin faţa  Islazului, sat mare, frumos, 
aproape un orăşel, aşezat la vărsarea Oltului în Du- 
năre. Aici s-au sfințit steagurile revoluției de la 1848. 
Aici s-au strîns întăi ş-au cuvîntat în fața poporului 
conducătorii mişcării: Eliade, Magheru, Tel, Goleştii. 
Afară, în Cîmpia lui Traian, numită de-atunci „Cîmpia 
Regenetrării!, pe pristolul** încunjurat de făclii aprinse, 
străluceau crucea şi evanghelia — simbol de jertfă şi de 
mântuire. Norodul îngenuncheat, cîntecele preoților îm- 
brăcaţi în odăjdii, lumina tremurătoare a făcliilor în 
razele soarelui, zornăitul cădelnițelor, fumul de tămîie 


* Sovar — papură ; rogoz. 
** Pristol — roasa pe care se ţin obiectele necesare oficierii 
liturghiei. 
£ 


<. 


ce se ridica în aer, toate dădeau clipelor acelora o mă- 
reție deosebit de sfîntă şi de mişcătoare. Inimile bä- 
teau mai tare. Un sentiment nou, înălțător, de evlavie, 
de încredere, străbătea mulțimea. Se simțeau toți mai 
buni, mai tari, gata de orice jertfă, înfrățiți întru ace- 
laşi cuget. Un alt soare răsărise pe cer în ziua aceea 
de 9 iuniu. Frumoase şi de neuitat sînt cuvintele inspi- 
rate pe care le-a rostit atunci, în ascultarea cuvioasă a 
norodului, preotul Şapcă din Celei : 

„Dumnezeule al puterei şi al dreptăţii, priveşte pe 
poporul tău îngenuncheat înaintea evangheliei şi cru- 
cii tale. El nu vrea alta decît dreptatea ta ; ascultă şi 
binecuvînteâză rugăciunea sa. Dă putere brațului său, 
şi duşmanii tăi vor pieri. Varsă în sînul lui curajul, 
în inima sa încrederea, şi orînduiala în spiritul său. 
Dumnezeule al luminilor, tu, ce ai pus odinioară stîlpul 
de foc povăţuitor lui Moise în pustiu, porunceşte şi 
acum îngerului tău să se coboare în mijlociri nostru şi 
să ne povăţuiască întru căile tale. Binecuvînteâză din 
înaltul cerurilor stindardele noastre, încoronate de cră- 
cea mult iubitului tău fiu, fă-le a se desfăşura pe dru- 
mul bunei orînduieli şi al adevăratei glorii”... 

Numele acestui preot mare la suflet şi iubitor de 
neam a rămas legat de reînvietoarea mişcare de la '48, 
şi ţăranii din Islaz îl pomenesc cu drag în cîntecele lor : 

Să trasă popa  Sapcă, 
C-a scăpat tara de  clacă, 
Si  Golefii  citerrei, 


Că ne-au dat cike-un bordei." 


Tot aşa a rămas de-a pururea legat de biruinţile lui 
Mihai Viteazu numele unui alt preot oltean, popa Stoica 
din Fărcaş, pe care iarăşi îl cîntă poporul: 

„Cântă ciocârlia-n vie, 

Eu credeam că-mi cîntă zie. 
Ciîntă lui popa  Varcat, 

Care sare şapte păti, 

Ce zese din leturghie, 


Taie la turci le-o mie." 


Şi la toate cumpenele, în toate întîmplările mari, gă- 
sim statornic în istoria poporului nostru amestecul 
acesta al celor sfinte cu cele lumeşti — adînca, ne- 
strămutata legătură dintre cruce şi spadă. 


TURNU-MAGURELE 


încep să se desfăşure bogatele holde, nesfîrşitele la- 
nuri din Teleorman, unul din cele mai mănoase ți- 
nututi ale țării. O lină suflare de vînt adie peste grî- 
nele coapte. întinsa pădure de spice se-ndoaie în va- 
luri sclipitoare. Dinspre miazănoapte, de subt un desiş 
de sălcii, apare Oltul. El vine-ncet, greoi, tăcut. în 
faţa Dunării se desface-n două braţe, ca şi cum ar 
vrea să se mai razime-o clipă pe pieptul celui din 
urmă ostrov înainte de a intra în marele fluviu. De 
partea ceealaltă, din codrii Balcanilor, vine Osma. în 
răspîntia asta de ape, ți se pare că Oltul, despicînd 
voiniceşte torentele Dunării, a străbătut dincolo, pe 
ţărmul pietros al Bulgariei, şi trece-nainte pe sub zi- 
durile Nicopolii. 

Sîntem în fața portului Turnu-Măgurele. Oraşul e 
retras mai deoparte, pe podişul luncii deschise între 
Dunăre şi Olt. în lunca aceasta a fost vechiul oraş 
Turris, de unde se cărau in sus, pe apa Oltului, pro- 
viziile armatei pe care cuceritorul Daciei o împînzise 
dincolo de meterezile Carpaţilor. Din „Turnul lui 
Traian" nu se mai vede azi decît o movilă de pămînt. 
Pe-aici şi-au făcut vad ostile turceşti, al căror şuvoi 
cotropitor sute de ani s-a izbit, ca de un zid neclintit, 
de piepturile oțelite ale romînilor. Locurile acestea 
au văzut la luptă pe cei mai mari şi mai slăviţi voi- 
vozi ai noştri: pe Mircea cel Mare, pe Vlad Ţepeş, pe 
Radu de la Afumaţi şi pe Mihai Viteazu, care-aştepta 
pîn' ce iarma-i aşternea pod de gheaţă peste Dunăre 
ca să şe răpadă ca o vijelie în ostile turceşti şi, în- 
vălmăşindu-le mai mult cu iuțeala decît cu puterea, să 


216 


bată şi să supuie toate cetăţile lor din smîrcurile 
Osmii pînă în talazurile mării. Ş-acum douăzeci de 
ani, tot pe-aici, prin locurile acestea de-atîtea ori 
stropite cu sînge, s-au întors ostaşii noştri biruitori 
din cîmpiile Bulgariei. Rărite erau rîndurile, şi stea- 
gurile zdrenţuite de gloanţe, dar pe chipurile uscate 
şi pline de praf ale acelor viteji cari văzuseră moartea 
aşa de-aproape strălucea ca o lumină dumnezeiască ; 
toată lumea se descoperea cu respect înaintea lor — 
pe străzile oraşului flori li s-aruncau din balcoane, şi 
ochii se umezeau de lacrimi priyindu-i, Jăcrimi de iu- 
bire, de recunoştinţă, de admiraţie. Ei aduceau cu 
dînşii, din tăbiile* Griviţii şi ale Plevnei, cele mai 
mari şi mai scumpe trofee cu cari s-a putut vrodată 
mîndri o armată victorioasă — slava şi neatârnarea 
patriei lor. 


ZIMNICEA 


E cald — aerul fierbe de zăpuşală. Roata vaporu- 
lui vîntură pietre scumpe în dogoreala soarelui. Fug 
îndărăt malurile verzi; ostroavele parcă se învîrtesc 
în loc. în dreptul insulei Bîrzina se-ntinde pe țărmul 
stîng marele iezer Suhaia, care porneşte din stuhărişul 
satului Vînătorii şi ţine mai bine de o poştă, pînă în 
platoul pe care-i aşezat orăşelul Zimnicea — veche 
şi bogată schelă de grîne — capitala ținutului Te- 
leorman acum şaizeci de ani, cfnd, pentru paza şi 
carantinele ţării, se orînduise ca oraşele de pe mar- 
ginea Dunării să fie reşedinţi de judeţe. Pe şesul ce 
se aşterne înspre apus, pînă în Rusca Lungă, a fost 
vechea cetate-a Zimnicii, din care nu se mai văd azi 
decît şanțurile de apărare. Aici se găsesc în pămînt 
urme de lut pline cu cenuşă şi sfărămături de oase, scule 
şi rămăşiţi de podoabe femeieşti de pe vremea dacilor. 


* Tabie — redută, cetate întărită cu fortificaţii. 


217 


Locul acesta — cel mai însemnat cimitir antic din 
cîte s-au descoperit la noi — se numeşte şi azi de 
țărani: „Cîmpul morților". Mai departe, pe măguri 
uşor înclinate, de-a lungul malului se desfăşură în 
soare e lanuri de grîu şi inişti albastre. Pe ţăr- 
mul din dreapta, înalt, rîpos şi uscat, e Şiştovul, oră- 
şel şi port bulgăresc. Case mici, vechi, sprijinite una 
de alta, povîrnite sub coperişuri de olane, au aerul 
unor moşnegi ce povestesc întâmplări pline de groază 
şi de jale. Dunărea se lărgeşte. în stînga țărmul se 
lasă, deschizînd privelişti nemărginite peste ogoarele 
şi suhaturile * ținutului Vlaşca. Satele fug din calea 
răvărsărilor şi s-aşază pe dealurile depărtate. Apele 
aburesc de căldură. Din desişuri întunecoase de sălcii 
ies lişiţi şi gîşte sălbatice, momite de soare. Sitarii vi- 
neți şi becaţele cu cioc alb şi subțire se primbla fără 
frică pe lîngă vapor. încet vîslesc din aripi pe deasupra 
noastră guşaţii pelicani. Departe-nainte se văd, între 
cer şi apă, minaretele din Rusciuc — mai demult ce- 
tate turcească, azi oraş însemnat al Bulgariei — împins 
în Dunăre pe-o limbă de mal. 


GIURGIU. CĂLUGĂRENII 


Sosim în faţa oraşului Giurgiu. Țărmurile se depăr- 
tează. Din coşurile înalte ale fabricilor gîlgîie roto- 
coale negre de fum ce se risipesc molatic în zarea ne- 
sfîrşită. Dunărea liniştită, largă are aspectul unui lac 
frumos, poleit de razele soarelui. Un şes neted, verde, 
răsare în mijlocul apei. E ostrovul San-Giorgio, pe 
care-a stat odinioară un falnic castel, zidit de genovezi 
— stăpînitorii mărilor Se-acum o mie de ani. în dreptul 
acestei insule se-ntinde, pe cîmpia din stînga, Giurgiul 
— sentinela capitalei la Dunăre — vechea şi zbuciu- 


* Sabat — loc de pășune. 


218 


mata cetate, stăpînită cînd de romîni, cînd de turci, 
bătută şi pusă-n flăcări cînd de unii, cînd de alţii, 
neştiind pană pe la începutul acestui veac cărui 
dumnezeu să se închine, şi cui, şi-n ce limbă să-şi 
spuie durerile. în cinci sute de ani şi-a văzut de paispre- 
zece ori bisericile prefăcute în geamii: creştinii tre- 
buiau să s-ascundă prin beciuri ca să se poată închina 
în legea lor. 
Pe aici şi-a întins pod peste Dunăre acum trei sute 
de ani bătrînul şi nebiruitul Sinan-paşa — spaima 
creştinătăţii. El venea cu oaste multă şi cu vîlvă * 
mare, hotărît să sfarme —o dată pentru totdeauna — 
stăvilarele romîne din poalele Carpaţilor, cuibul acesta 
de viteji, cari de-atîta timp stăteau străji neadormite 
la porţile Europei apusene şi nu lăsau puterea Semi- 
lunii să-şi întindă mai departe valurile-i cotropitoare. 
Pentru fericirea neamului nostru, pe vremea aceea 
domn în Ţara Romînească era Mihai Viteazu, una 
din cele -mai eroice figuri în istoria omenirei. Vă- 
zînd el ce potop de oaste vine asupră-i şi cugetînd că 
o luptă în cîmp deschis nu e cu putință, se retrase 
la cîteva ceasuri departe de Giurgiu, pe valea Neajlo- 
vului, la locul numit Vadul Călugărenilor. Aici, dru- 
mul spre Bucureşti trecea printre două dealuri acope- 
rite de păduri. Valea era îngustă şi mlăştinoasă. La 
„intrare era un pod lung de lemn peste băltoacele 
Neajlovului. Mihai trecu podul şi se aşeză în strîm- 
toarea aceasta ca-ntr-o cetate. Puţini erau la număr 
ostaşii lui, dar inimoşi, încercaţi în lupte, cu multă 
iubire de ţară, şi hotărîţi cu toţii a-şi da scump viaţa, 
împărţiţi în cete, aşteptau pe vrăjmaş şi-şi plănuiau lo- 
virile. A patra zi, pe la nămiezi, pîndarii de pe măguri 
zăriră dinspre Giurgiu un nor mare de praf întunecînd 
văzduhul. Pe la toacă, oastea marelui vizir, de zece ori 
mai numeroasă decît a lui Mihai, era împînzită la gura 
vadului, dincolo de pod. Din înfundăturile codrului, 
romînii îşi măsurau vrăjmaşul cu care-aveau să dea 
piept a doua zi. Noaptea şi-o petrecură sfătuind împre- 


* Vă — alai, pompă. 


219 


jurul focurilor*. Cînd se lumina de ziuă, toţi erau în 
picioare, nerăbdători, gata de luptă. 

Mărimea primejdiei îi înfierbîntă. Mihai se primbla 
printre ei. Privirea şi vorba lui dau sufletelor încredere 
şi braţelor tărie. „Cu inimă, copii, şi nu pierdeţi nici 
o mişcare. Gîndiţi-vă că în cumpăna bărbăţiei voastre 
atîrnă azi destinele țării, mîndria şi viitorul neamului 
nostru!...!! 

Cumplită a fost lupta, şi mult sînge s-a mai vărsat 
pană să se hotărască biruinţa acelei zile. De trei ori s-au 
izbit, din ce în ce mai îndîrjite şi mai furioase, cele 
două armate. De trei ori nenfricoşatele şiruri ale lui 
Mihai se răpăd dincolo de pod şi-şi despică drum cu 
paloşele-n gloatele adînci şi dese ale lui Sinan. înă- 
buşiţi însă de covîrşitoarea mulțime a duşmanului, care 
părea că de ce-o tai, de ce spbreşte, romînii se retrag, 
încet şi cu rînduială, în strîmtoarea în care turcii nu-n- 
drăznesc încă să se adîncească. Se lasă soarele spre as- 
finţit. Printre copaci se văd ostaşi legîndu-şi rănile-n 
pripă, nerăbdători de a-şi jertfi patriei cea din urmă 
picătură de sînge. în vale viermuiesc turbanele. Sinan- 
paşa se pregăteşte să treacă podul şi să înainteze cu 
toată armata. încep clipele marilor griji. în vremea asta, 
iată că soseşte în tabăra romînilor o ceată de trei sute 
de puşcaşi ardeleni. Ajutorul acesta, venit la timp, e pri- 
mit ca un semn dumnezeiesc. Acum nu mai e un mo-, 
ment de pierdut. Mihai îşi întocmeşte iute rîndurile, 
s-aşază-n fruntea călăreţilor şi, smulgînd o secure din 
mîna unui soldat, îşi face cruce şi dă pinteni calului. 

Un freamăt lung, ca de stîrnirea unui vînt, cutremură 
pădurea. Turcii apucaseră a-şi trece o frunte de oaste 
dincoace de pod. Mihai se răpede voiniceşte-n ea şi-n- 
vîrtejindu-se îşi face loc cu calul şi cu braţul în mul- 
țimea-nspăimîntată, ratează dintr-o lovitură de stîngaci 
capul lui Caraiman-paşa şi-nvălmăşeşte cu ai săi şiru- 
rile rupte şi zăpăcite de iuțeala izbirii. Sinan, fierbînd 
de mînie, îşi ridică grosul armatei şi trece podul. Mihai 
se face că se retrage şi-l lasă să-nainteze puţin în strîm- 
* In ediția 1908 : focului. 


22) 


toare, unde mulțimea, neputîndu-şi desfăşura rîndurile, 
nu mai era aşa de primejdioasă. Turcii încep să se 
creadă biruitori, cînd deodată «e trezesc izbiți în față 
de oastea învăpăiată a lui Mihai. Puterea, şi mai ales 
iuțeala atacului neaşteptat îi opreşte-n loc ; loviturile, 
cari curg ca grindina, le ia văzul. Ţipetele celor 
dinainte aruncă groază-n sufletele celor din urmă. Mă- 
celul se-nfierbîntă. Luptătorii sînt piept la piept. Ochii 
scapără, şi inimile se-ndîrjesc de-o parte şi de alta. 
Adînc străbate în gloată fulgerătorul voivod, lăsînd 
dîră de morți pe uride trece ; ostaşii lui ucid cu mîne- 
rul cînd li se rupe spada. Ei înaintează mereu, spăr- 
gînd şir după şir, împrăştiind spaima şi neorînduiala 
în oastea păgînă, care-ncepe să dea-ndărăt şi să se-nvăl- 
măşască. Cei din urmă, văzîndu-se-mpinşi spre pod, 
o iau la fugă. Sinan se răpede să-i întoarcă. El răcneşte, 
blestemă şi bate-n mişei cu ghioga-i de fier. Dar stri- 
gătul morţii răsună mai tare. Oastea vizirului se tul- 
bură toată, năpădită ca de-o furtună. Romînii lovesc 
orbeşte. Piepturi şi capete trosnesc sfărîmate sub co- 
pitele cailor. Mulțimea, nebună de groază, îşi caută 
scăparea-n fugă. Fricoşii tîrăsc pe eroi. La pod se în- 
ghesuiesc să treacă deodată cai, oameni şi tunuri. Se 
face-o larmă ş-un învălmăşag de nu mai ştiu încotro să 
se mişte. Toţi poruncesc, şi nimeni n-ascultă. Unii mor 
striviţi de-mbulzeală, alţii s-azvîrl în mocirlă. Sinan, 
îmbrîncit, cade de pe pod şi-şi rupe dinţii, — un supus 
îl ia-n spate şi-l scapă. Soldaţi şi paşi fug laolaltă, lă- 
sînd şi arme şi steaguri în mînile romînilor, cari-i go- 
nesc, lovindu-i de zor, pană cînd noaptea ia subt ocro- 
tirea întunericului ei sfărmăturile ce mai rămăseseră 
din marea oaste-a lui Sinan. 

Mihai se-ntoarce-ncărcat de trofee. Stelele clipesc 
peste bălțile de sînge. Bătrînul, cruntul vizir, boceşte-n 
cortu-i, rupîndu-şi hainele de pe el. Năuc, nepricepînd 
ce-i asta, aiurit de durere, geme clătinînd din cap: 
„Alah, Alah !..." Şi pe cînd spahiii lui tremură tupilați 
prin bălării, din tabăra romînilor se-nalță-n liniştea 
nopţii cîntece de biruință. 


221 


INTRE ȚĂRMURILE NOASTRE 


De la Giurgiu în jos trecem printr-o largă alee de 
răcniţi. Dunărea-şi croieşte matca drept, pare c-ar fi 
canalizată. Pe lîngă mal se mişcă-ncet şlepuri mari 
încărcate cu lemne. Nori albi, scămoşaţi, plutesc în 
albastrul cerului. Amurgeşte. Din stînga, în zidul de 
sălcii, se deschide-o poartă prin care intră, liniştit, Ar- 
geşul. Aici, în unghiul acesta de ape, pe ruinile 
Constanţiolei, veche cetate zidită de Constantin cel 
Mare, e tîrguşorul Olteniţa — schela de grîne a ju- 
deţului Ilfov. Malurile se teşesc. De-o parte şi de alta 
pămîntul se aşterne pustiu şi neted ca o apă. în de- 
părtare, spre miazăzi, se pierd într-o lumină roşietică 
înălțimile Balcanilor. Ne oprim cîteva minute la Si- 
listra, port bulgăresc. De-aici, din faţa vechiului fort 
Arab-Tabia, amîndouă țărmurile ni-s deopotrivă de 
scumpe. în dreapta încep să se desfăşure şesurile ondu- 
late ale Dobrogei, — în stînga, nesfîrşitul cîmp al Bă- 
răganului, câre-a văzut pe Alexandru Machedon, go- 
nindu-şi falangele pe urmele geților înspăimîntaţi, şi 
pe Mircea cel Mare, biruitorul de la Rovine, alungînd 
de pe hotarele Romîniei oastea, sfărîmată a trufaşului 
sultan Baiazid-Fulgerul. De-aici porneşte marele braţ 
al Dunării — canalul Borcea — care trece prin fața 
oraşului Călăraşi şi, bătînd spre miazănoapte, curge 
cale de cinci poşte între deşertul pururea-nsetat al Bă- 
răganului şi suhaturile mlăştinoase ale ostrovului Balta. 

Noaptea se lasă tăcută, vastă, solemnă. Luceferi mulți 
răsar din fundul apei şi tremură pe valuri. Sub tainica 
mâîngîiere a lunei, Dunărea, culcată-ntre păduri, cari-i 
aduc aminte de izvoarele-i depărtate, pare că visează. 

Cîte-a mai văzut, Doamne, şi cîte mai ştie Dunărea 
asta a noastră, — cînd ar sta ea să le povestească pe 
toate !... încă din vremurile tulburi, de pe cînd pămîn- 
tul nu-şi aşezase încă neamurile-n graniți hotărîte, ro- 
iau popoarele pe malurile ei atrăgătoare. Şi n-a fost 
împărat mare să nu-şi poarte pe-aici doru-i de cuce- 
rire. N-a fost colț de lume în care să nu fi străbătut 


222 


faima ,„Frumosului Istros", fermecătoarele legende ale 


acestui minunat fluviu, la care se-nchinau atîtea no- 
roade ş-a cărui apă — scrie Sofbcle — avea, în credin- 
ţile celor vechi, darul de a spăla de păcate. De-a lungul 
acestui măreț torent, care spintecă Europa în două, au 
curs puhoaiele de barbari, oajrdele sălbatice ale pustietă- 
ţilor [|] — popoare vechi s-au risipit, iar altele au 
odrăslit şi s-au ridicat pe sfarmăturile lor, şi crai din 
toate părțile lumii şi-au: năpustit pe-aici ostile în răz- 
boaie, din străşnicia cărora s-au dezlegat şi lămurit 
cele mai mari evenimente în istoria omenirei. Rămiîi 
uimit cînd stai să cugeti ce de noroade s-au vînturat 
pe malurile Dunării [..-). 

Pe drumu-i lung, de trei mii de kilometri, Dunărea 
spală trei împărăţii, şase regate şi două principate, 
dă viaţă la 30 de oraşe, din cari trei sînt capitale, soarbe 
120 de rîuri, sparge două şiruri de munți, şi în falni- 
cu-i mers spre mare îşi ascultă gloria cîntată-n şase 
limbi; dar doina, adînc mişcătoarea doin-a Romîniei, 
o farmecă într-atîta, că-şi dă acestei țări cea mai fru- 
moasă şi mai bogată jumătate din stăpînirea valurilor 


ei. [..] 


PODUL DE PESTE DUNĂRE 


Ne apropiem de Cernavoda. înaintea noastră se-nalță, 
alb, strălucitor în bătaia lunei, podul [...]. în liniştea 
nopţii, sub cerul limpede şi înstelat, frumuseța şi mä- 
reţia acestei puternice întrupări a geniului romînesc 
ne dau împresia că sîntem într-o lume de vrăji, în 
faţa unuia din acele minunate poduri de argint de cari 
ne vorbeau poveştile-n copilărie. Picioarele de sprijin, 
zidite-n piatră, sînt aşa de departe unele de altele 
ş-atît de înalte, încît toată uriaşa împletitură de fier, 
pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că pluteşte 
în aer, uşoară ca o danteiă. Acum cele două maluri se 


223 


împreună pentru totdeauna sub măiestria acestui ne- 
pieritor arc de triumf, «închinat bătrînului Danubiu de 
poporul care-Aatitea veacuri a luptat alăturea cu el şi 
de-atîtea ori şț,-a amestecat sîngele-n undele lui pentru 
ocrotirea civilizaţiei apusene. Dobrogia, vechea noastră 
Dobrogie, al cărei pămînt e o comoară nesecată de 
amintiri istorice, după un somn de cinci sute de ani 
sub jugul străin, se deşteaptă la o nouă viață. [.. 
Acum Romînia întinde asupra ei puternice braţe de 
fier peste valurile Dunării, şi cu drag strîngînd-o la 
sînu-i, mîndră, încrezătoare, priveşte înainte-i deschise 
largi porţile răsăritului şi calea nesfîrşită a mărilor. 

Ne oprim cîteva minute la Cernavodă, port aşezat 
în scobitura malului drept, pe marginea vechei albii, 
prin care, cu mii de ani în urmă, îşi tăia Dunărea un 
drum mai scurt la mare. Noaptea-i aşa de luminoasă, 
parcă-i ziuă. Sclipitoare, tăcute, valurile se împing 
încet unele pe altele. Deasupra, Calea lactee, Calea lui 
Traian, cum îi zice poporul, albă, stropită de stele, 
pare-o răsfrîngere a Dunării pe cer. De pe puntea 
vasului privesc visător în urmă spre dorobanţul de 
bronz, păzitor etern la căpătâiul podului dinspre mare. 
Intre cele două maluri, peste bătrînul fluviu, îndrăz- 
neţele arcuri de fier se-nalță ca nişte aripi gigantice 
într-o falnică pregătire de zbor, ce pare a înfățoşa în- 
chipuirii avîntul şi speranțele țării noastre. 


BRĂILA 


Se luminează de ziuă. Copacii sparg; perdelele de 
ceaţă. Pămîntul se desface ca din scutice şi-şi dişterne 
priveliştile din ce în ce mai limpezi, din ce în ce mai 
largi. în faţa portului Hîrşova, aşezat pe malul drept, 
la poalele dealului Ciobanu, se împreună cele două 


224 


1 
5 
= 
9 
ei 
a 
P= 
9 
a 
2 
© 
wn 
5 
O 


ci 


© 
= 
3 
si 
5 
e 
3 
Fa 
3 


locuit Via- 


åd 


Bir- 
timpul 


primului război 


la 


huţă 


lad 


in 


mondial. 


braţe ale Dunării. Puțin mai înainte, din vale de ostro- 
vul Gîsca Mare, despicînd ogoarele, îşi aduce Ialomița 
dinspre apus undele-i galbene şi liniştite, — a patra 
solie din împărăţia Carpaţilor noştri. La sosirea ei, 
Dunărea se tulbură, ajunsă ca de-un dor adînc... Ce 
tînără şi falnică era cînd se bătea* cu stîncile ca să-şi 
facă loc în lume ! Ce dulce-i cînta freamătul codrilor 
întunecaţi! Un popor de amintiri o strigă din urmă. 
Apele ei se răzlețesc şi se-mprăştie ca viţele unei funii 
despletite : unele apucă înspre răsărit, spre măgurile 
Dobrogiei îmbrobodite-n negură, altele se-ndoaie spre 
apus, spre straşina Carpaţilor, ca şi cum, dornice de 
înălțimi, ar căţa să mai întîlnească-n cale munţii aceia 
frumoşi, cu cari s-au luptat odinioară şi pe cari i-au 
lăsat învinşi. 

O luncă mare, scrijălată de privaluri * şi spartă de 
bălți, s-aşterne-ntre aceste brațe, cari străbat astfel 
răşchirate o depărtare de trei poşte. Stufişuri de 
papură-naltă, deasă ca peria, astupă viroagele. Soarele 
răsare-ncet de după dealurile Măcinului. Văile fumegă 
în depărtare. în urma noastră, pe luciul apei, tremură 
vine albastre şi roşii. Păduri seculare de sălcii întunecă 
malurile. Intrăm într-un canal drept. De-o parte şi 
de alta, copacii, înşiraţi ca pe-o alee, se văd răsturnați 
în apă. Stoluri de grauri se vîntură-n aer ca o pulbere 
vînătă. încet, perdeaua de arbori se trage la o parte, 
deschizînd ochilor una din cele mai încîntătoaic«e pri- 
velişti, în fund, pe-o colină ridicată în fața înălțimilor 
fumurii ale Dobrogiei, se desfăşură, în toată măreţia 
ei, Brăila, vechea Proilava, unul din cele mai frumoase 
oraşe ale țării noastre. Turlele bisericilor strălucesc în 
razele dimineţii ca nişte globuri de cristal. Aici ori- 
zontul se lărgeşte, se luminează din toate părțile. Avem 
impresia că sîntem pe Bosfor, la intrarea în Constanti- 
nopoli. Dunărea-şi împreună brațele cu zgomot. Va- 


* Privai — albie, gîrlă care face legătura între un lac sau o 
baltă şi o apă curgătoare. 


22S 


lurile, stîrnite de roata vaporului, fug speriate în urma 
noastră şi se izbesc de maluri. De pretutindeni s-aud 
fluiere, sute de steaguri fîlfîie-n aer, în faţa portului 
se-nalță o adevărată pădure de catarguri. De-a lungul 
cheului, şlepuri înşirate încarcă şi descarcă. Mii de 
braţe se mişcă în zorul de muncă al dimineţii. Movili 
de porumb se dau la lopată. Cărbuni, piatră, baloturi 
grele de mărfuri s-azvîrl huruind pe jgheaburi de lemn. 
Deasupra acestui furnicar de muncitori, pe dealul cul- 
cat de-a lungul Dunării, se ridică oraşul cu străzile lui 
largi şi drepte, cu grădini frumoase şi clădiri măreţe, 
cari-i dau înfăţişarea unei capitale apusene. Ca la o 
bătaie de puşcă, cum ieşi pe bariera dinspre miazăzi, 
dai de parcul „Monumentului, o adevărată pădure, în 
mijlocul căreia se înalță pe o movilă, între patru tu- 
nuri, o piramidă de piatră, ale cărei inscripţii amintesc 
că la 1828 fortăreața Brăila a fost luată de sub stă- 
pînirea turcilor şi redată pentru totdeauna Romîniei. 
Puțin mai înainte sînt vestitele băi de la Lacul-Sărat. 
Cu treizeci de ani în urmă era cîmp pustiu pe aici, 
doar bivolii se răcoreau pe arşiță în mlaştinile sărate 
ale acestor bălți. Acum s-a ridicat un orăşel, cu grădini, 
oteluri şi băi, în mijlocul acestei cîmpii nisipoase, lîngă 
lacul al cărui nămol negru — un adevărat izvor de 
tămăduire — atrage vara mii de bolnavi din toate 
unghiurile ţării. 

Prin multe focuri şi prin mari greutăţi a trecut şi 
Brăila pe vremuri. Pusă aici, în pragul cel mai bîntuit 
de primejdii şi mai greu de apărat al ţării, a trebuit şi 
ea, ca mai toate oraşele noastre dunărene, să-şi vadă 
adesea porţile sparte de ghiulele turceşti, bisericile-n 
flăcări, şi steagurile verzi ale Semilunii fîlfîind pe zidu- 
rile stropite de sîngele vitejilor ei fii. Azi, după lupte 
şi suferinți de veacuri, o altă Brăila, liberă, mîndră şi 
strălucitoare, se ridică pe vechile-i ruini, — un oraş 
nou, însuflețit de o nouă putere de viață, îşi înalță-n 
cer uriaşele-i coşuri de fabrici — stindarde de pace, de 
muncă şi de propăşire. 


226 


GALAȚII 


Pornim. Malurile drepte şi uscate fug îndărăt. O 
pulbere măruntă de aur pluteşte sub cerul albastru în 
zatriştea-necată de soare. Departe, la răsărit, dealurile 
goale, rumene ale Măcinului par aprinse. Un val de 
pămînt, aşternut de-a curmezişul înaintea noastră, as- 
cunde vederea Galaţilor. Din stînga, despicînd malul 
plecat şi gol, intră liniştit bogatul Şiret, mănunchiul 
puternic în care se împreună toate apele curgătoare 
ale Moldovii. Nici unul din rîurile cari străbat ţara 
noastră nu soarbe atîția afluenţi în undele lui. Privit 
pe hartă, Şiretul pare-un copac uriaş, culcat de-a lun- 
gul Moldovii, cu rădăcina-n Dunăre şi cu crengile răş- 
chirate, înfipte prin crăpăturile munţilor. Cărăuş ne- 
obosit, el aduce corăbiilor catarguri şi umple schelele 
Dunării de avuţiile codrilor depărtaţi. Zi şi noapte ră- 
sună vara frumoasele-i văi de doinele plutaşilor. 

Acum ni s-a deschis întreagă strălucitoarea privelişte 
a Galaţilor. Lunecăm încet pe dinaintea cazărmilor. In 
port stau sute de vase. Ne credem într-un oraş pe apă. 

Pe tot brîul cheiului e îmbulzeală, fierbere, amestec 
de limbi. 

Ciudată impresie îmi dau primii paşi pe uscat după 
atîta plutire. Mi se pare că pămîntul se mişcă, se lea- 
gănă cu mine. 

Aici, în partea aceasta de jos a oraşului, se vîntură 
bogăţiile şi marele negoţ al portului. Aici sînt fabri- 
cile, gările, pescăriile şi docurile, cu largul lor bazen 
încunjurat de magazii de grîne şi de mărfuri, la uşa 
cărora trag corăbiile din Dunăre, ca o trăsură la scară. 
Aceasta-i vatra Galaţilor vechi, vestita schelă a Mol- 
dovii, „Veneţia Mării Negre", cum îi ziceau odinioară 
scriitorii străini. Pe-aici se întorceau domnii noştri cu 
pitacul * împărătesc de la Țarigrad. De aici şi din lima- 
nul Brăilii, pomeau în Răsărit corăbiile turcilor, în- 


* Pizac — poruncă scrisă. 


227 


cărcate cu zaherele * strînse cu hapca de pe mănoasele 
noastre ţinuturi, pe vremea cînd firmanele lor numeau 
Moldova şi Valahia „hambarele sultanului". 

Fruntea oraşului, partea liniştită, curată şi luminoasă 
a Galaţilor, se desfăşură-n sus, pe podişul ridicat între 
Şiret şi Prut. Nimic nu-ţi mai aminteşte timpurile de 
groază şi de jaf prin cari-a trecut oraşul acesta mare 
şi plin de viață. In centru se grămădesc clădiri înalte, 
rîzătoare, oteluri, prăvălii bogate, cari te cheamă de 
pe drum. Mai pe de mărgini, în curţi largi, între co- 
paci, case vechi, cu ziduri groase şi drepte, văruite pe 
dinafară, cu obloane la ferestre şi cu balcoane ruginite 
de cari atîrnă vrejuri uscate de iederă, au aerul unor 
bătrîni gospodari cari-şi păstrează portul, firea şi da- 
tinile strămoşeşti neatinse de prefacerile vremii. Rătă- 
cesc singur prin străzile largi, tăcute şi pline de soare 
ale oraşului, pe cînd gîndurile mele mă poartă cu 
veacuri în urmă. Văd republica înfloritoare a Gala- 
ţilor, înainte de Dragoş-Vodă, descărcînd pe piețele ei 
bogăţiile Răsăritului şi ale Apusului, în zarva negusto- 
rilor adunaţi din toate politiile ** lumii. Văd pe Alexan- 
dru cel Bun petrecînd pe Ioan, fiul lui loan Paleologu, 
împăratul Bizanțului; alai mare, şi muzici, şi călăreţi 
însoțesc pîn* la 'corabie pe tînărul mosafir, care, mai 
tîrziu, ajungînd împărat, îşi aduce aminte de frumoasa 
ospitalitate a ţării noastre şi trimete voivodului Mol- 
dovii titlul de rege şi coroană imperială, iar mitropo- 
litului, mitră de patriarh. Văd pe Petru Rareş, cu ple- 
tele pe umeri, cu cămaşa desfăcută la piept, îngenun- 
chind pe marginea Brateşului şi-ncordîndu-şi braţele 
vînjoase pe măjile ***-ncărcate cu peşte : de unde să-i 
treacă prin cuget că, pe cînd el asudă trăgînd la năvod, 
crainici trimeşi prin ţară îl caută de zor să-i spuie că 
sfetnicii Moldovii s-au strîns la Iaşi şi l-au ales domn !... 
Văd apoi tătari şi turci gonind pe uliți mulțimea orbită 
de spaimă, călcînd femei, copii şi bătrîni în copitele 
cailor, dînd foc caselor părăsite, prefăcînd bisericile-n 


* Zakarea — provizii (pentru armată). 
** Politie — oraş, cetate. 
*xx Majă — aici: plasă (prin apropiere de reajă). 


228 


grajduri şi înfigîndu-şi sulițele ude de sînge în ochii 
sfinților de pe icoane. De sub nori groşi de fum zbuc- 
nesc lungi, sfîşietoare țipete de groază şi de jale. Şi ia- 
răşi zarea se limpezeşte. S-aşază zile de pace şi de 
muncă. Pribegii se-ntorc pe la vetrele lor. Oraşul 
prinde a se înfiripa. O nouă viață se urzeşte sub 
cîrmuirea pîrcălabilor înţelepţi şi harnici. Şi cînd, de 
pe cele două maluri ale Milcovului, pornesc glasuri * 
de fraţi să cînte : 


„Hai să dăm mână cu mină 
Cei cu inima rominăã", 


Galaţii ni dau pe Costachi Negri, unul din cei mai 
învăpăiaţi apostoli ai Unirii; iar cînd cele două prin- 
cipate ridică-n mânile lor o singură coroană şi cer un 
domn pămâîntean, Galaţii le dau pe Alexandru loan 
Cuza. 


TULCEA 
»Varda !"* — şi punţile se trag cu zgomot. Roata 
izbeşte puternic în valuri, începe malul sa fugă dina- 
intea noastră — casele parcă se-nvîrtesc. Tot mai în 


fund, tot mai departe, se văd pe cheul plin de lume 
fluturînd batistele, ca nişte aripi de porumbei. în 
stînga ne desparte de nemărginita oglindă a iacului 
Brateş un val de pămînt clisos şi fără vegetaţie, de-a 
lungul căruia se aşterne albă vechea şosea a Prutului [...]- 
în dreapta învălesc malul desişuri de lozii şi de trestie. 
De după munţii Dobrogiei soarele s-arată, în ceața di- 
mineţii, ca o ghiulea de foc. Dunărea s-abate din drum, 
ca şi cum at vrea să mai arunce-o privire — cea din 
urmă — înspre cîmpiile Moldovii, şi-n larga îndoitură 
pe care-o face-n ţărmul Dobrogiei, ne pomenim din 
nou trecînd prin fața Galaţilor. De astă dată vedem 


* Varda — strigăt de avertizare al marinarilor pentru a 
face pc cineva să se dea 1? o parte. 


229 


pe deal tot oraşul ca într-o panoramă. Un vînt rece 
suflă dinspre miazănoapte — e crivățul Rusiei. 
Dintre maluri umbrite de sălcii iese Prutul, tulbure 
şi mîlos, cea din urmă solie pe care-o mai primeşte Du- 
nărea de la Carpaţi. [..]  Ne-apropiem de munții 
Isaccei. Vîrfurile lor vinete, pleşuve trag linii colțuroase 
pe albastrul cerului, brîiele sînt îmbrăcate-n codru, iar 
jos, pe poale, se-ntind semănături, imaşuri şi livezi. Un 
braț mic se rupe din Dunăre. Pe malu-i trăgănat se 
vede orăşelul Isaccea, vechiul Noviodunum, încunjurat 
de lanuri de grîu, şi mai în jos, fortăreața Eschi-cale, 
în preajma căreia au avut turcii, pe vremuri, multe 
războaie cu ruşii, cari năvăleau aici uşor prin vadul 
Isaccea. Tot prin vadul acesta a fost venit şi Dariu 
împotriva sciţilor, cu cinci sute de ani înainte de 
Cristos; dar cum a venit, aşa s-a întors, căci sciţii s-au 
retras departe spre munţi, şi Dariu şi-a ostenit oastea 
zadarnic căutîndu-i. 

Ceva mai la vale, la furca Ciatalului, Dunărea se 
desface-n două mari braţe, cari, încovoindu-se pe după 
o rarişte de sălcii, se depărtează, pentru a nu se mai 
întîlni niciodată. Braţul Chilia, rîpos şi sălbatec, fuge 
la stînga şi spală hotarul nostru dinspre Rusia pînă la 
mare, unde-şi descarcă apele prin şapte guri. Noi apu- 
căm la dreapta pe braţul Sulina, şi peste-o jumătate de 
ceas sîntem în fața portului Tulcea. Aici Dunărea face 
o curbă largă spre miazăzi şi-mpinge oraşul între 
două dealuri uscate, pietroase, pe spinarea cărora mo- 
rile de vînt, puse la rînd, se arată în zarea albastră a 
cerului ca nişte cerşetori gîrboviţi, cu brațele-ntinse. E 
o căldură năbugşitoare. Pe cheul încins de soare, oa- 
menii, caii de la trăsuri au o înfăţişare tristă, obosită 
şi de-abia se mişcă. în tot oraşul e o tăcere, o linişte 
de noapte. Casele dorm cu perdelele lăsate. Negustorii 
se-ntind şi cască în fundul prăvăliilor fără muşterii. 
Mă primblu pe ulicioarele înguste ce se ridică din piață 
şi nu văd decît zaplazuri înalte, şi porți închise, înne- 
grite de ploi şi de vechime. Mi se pare că mă aflu 
într-o mănăstire. Pe deasupra coperişurilor de şindrilă 
răsar mari şi rotunde turlele verzi ale bisericilor. Şi-n 


230 


aerul acesta cald, încropit, mă urmăreşte pretutin- 
deni un miros de muşeţel şi de piele rusească. Lungi, 
nespus de lungi îmi par cele trei ceasuri pe cari le 
petrec aici. 


SULINA 


Pe la toacă ne urcăm pe un vapor mai mic şi ple- 
căm înainte. De-abia am pierdut din ochi morile de 
vînt de pe dealurile Ţuicii, şi iată că din ramul Sulinii 
se desparte un al treilea braţ — Sfîntul Gheorghe — a 
cărui linie albă se-ndoaie spre dreapta şi se-nfundă-n 
stufăriş. în această rupere şi împrăştiere de valuri 
peste delta Dobrogiei, Dunărea pare c-ar încerca să 
s-ascundă, să fugă de puterea covîrşitoare a mătii, 
care o atrage, o cheamă de departe cu strigătul tala- 
zurilor ei. De jur împrejur, cît bate ochiul, e o luncă 
mlăştinoasă, acoperită de papură şi de sălcii. Brațul 
Sulina, în mare parte canalizat, cu malurile pietruite, 
s-aşterne drept şi alb ca o trîmbă peste netezişul acesta 
verde, pustiu, nemărginit. Unde şi unde vezi pe mal 
cîte-un conac de pescari, o hrubă lungă învălită cu 
malduri de stuh. Cîte o barcă, cu pînzele-ntinse, se 
iveşte, ca o pasere din alte lumi, în dunga argintie a 
apei. Cai slobozi, cu coame lungi, ies din desişuri, scu- 
tură din cap şi se uită ţintă la noi cu un aer mirat, 
întrebător. Pustietatea, sălbătăcia acestor locuri ne- 
umblate, întinsele păduri de trestii cari-şi leagănă în 
vînt vîrfurile arămii, tăcerea aceasta adîncă, stăpîni- 
toare pe-ntregul cuprins, toate fac să te crezi departe 
de pămînt, într-o planetă nelocuită. 


Cătră seară zărim înaintea noastră, mai întăi, cîteva 
suluri de fum risipindu-se molatic în albastrul limpede, 
străveziu, al cerului, apoi catarguri ascuţite, din ce în 
ce mai multe, din vîrful cărora atîrnă rețele de frînghii 
ca nişte pînze de păiajin, apoi coşuri înalte, turnuri 
de biserici, coperişuri de case, — un oraş care iese 


23] 


din apă şi se ridică-ncet, încet, atras în vază * ca de 
puterea unei vrăji. Este Sulina, limanul fericit în fața 
căruia trag corăbiile mării şi ale Dunării — poarta 
largă prin care trec bogăţiile tuturor continentelor, 
purtate de la un capăt la altul al lumii pe drumul neted 
şi fără pulbere al apelor. 

De-a lungul cheului sînt înşirate, cu privirea spre 
mare, otelurile, agenţiile, palatul Comisiunei dunărene 
şi toate clădirile mai de frunte ale oraşului. Două di- 
guri largi de piatră călăuzesc valurile canalului înlăun- 
trul mării. Aici se sfîrşeşte lunga şi glorioasa călătorie 
a bătrînului Istru. Aici mîndria şi puterea fluviului- 
rege se iarmă/de talazurile grele ale mării, învălmăşind 
în vuietul!! acestei izbiri undele şi strigătele întregului 
popor de rîuri pe cari le-a smuls din coapsele munţilor. 
Şi în sfada aceasta de ape neliniştite, deasupra volburei 
aceştia îngrozitoare, se leagănă pururea un clopot, a 
cărui bătaie dă de ştire marinarilor, pe vreme de ceaţă, 
să fie cu luare-aminte. 

E noapte. Sub cerul negru, fără stele, oraşul doarme. 
Ascult plescăitul somnoros al valurilor — vecinica şi 
deşartă frămîntare a mării. Departe, cele două faruri de 
la capetele digurilor licăresc în întuneric ca două can- 
dele-ntr-un cimitir. Din cînd în cînd mi se pare că aud 
glasuri tînguitoare bocindu-se pe valuri. Dangătul clo- 
potului răsună rar, înduioşat, în fioroasa împărăţie-a 
nopţii.  [-] 


* In vază — în cîmpul vizual, în vedere. 


PE MAREA NEAGRĂ 


CONSTANŢA 


Aşa liniştită şi blîndă s-arăta marea cînd am plecat 
din Sulina ! Şi cît ne-a prins în larg, a şi-nceput a 
se posomori şi, din ce în ce mai cu mînie, a-şi ridica 
oştirile-i de valuri înaintea noastră. Soarele a as- 
finţit. Pămâîntul nu se mai vede. Un întuneric greu, 
amenințător, se lasă din cerul înnorat, fără stele. De 
pretutindeni, mugind, talazurile negre vin ca nişte 
matahale vii şi se izbesc de coastele vaporului, care, 
gîfiind greoi, se luptă cu nămeţii de apă şi-şi taie cale 
dreaptă pe marea învolburată. Şuieră-n vînt frînghiile 
întinse de catarguri. Legănarea neregulată a vasului 
mă ameţeşte. O căldură năbuşitoare îmi învăluie capul. 
Culcat pe spate, în aerul greu al cabinei, îmi încop- 
cesc*. mîinile sub ceafă, închid ochii şi încerc să cu- 
get ; dar vijelia de-afară pare că împrăştie şi gîndurile 
mele. E o larmă, un zgomot înfiorător de^ scaune răs- 
turnate, de uşi trîntite. Aud paşi repezi pe punte, 
strigăte nedesluşite. C-un vîjiit năprasnic se-nalță va- 
lurile aruncîndu-se pe podelele vaporului, şi-n hîrtoa- 
pele ce se deschid, vasul scăpătînd se pleacă într-o 
parte, păreţii trosnesc, strînşi între mişcătoarele dealuri 
de apă. O amăgire a simțurilor zăpăcite de spaimă: 
mi se pare că în loc să-naintăm, ne lăsăm în jos, 


* A încopiia — a împreuna- 


233 


ne scufundăm încet în adîncul mării. Mă uit la uşă, 
— pe-acolo are să năvălească apa, pe-acolo are sa 
vie ^ moartea. O aştept. învălmăşit şi răpede, ca la 
lumina unui fulger, îmi apar icoane din copilărie, sto- 
luri de amintiri vechi, nechemate, tresar deodată în 
scăpărarea unei clipe ; cuvinte, şi lucruri, şi întîmplări 
la cari nu m-am mai gîndit de mult vin acum, stâr- 
nite din depărtările vieţii, aduse valvîrtej ca de su- 
flarea unei vijelii. Măsor cu gîndul întinderea mării: 
peste talazurile-i furioase văd vasul nostru — o ju- 
cărie, o coajă de nucă, pe care iscusința omului o 
cumpăneşte ş-o poartă totuşi pe mări,  înfruntînd 
mînia furtunilor. In luptele-i de veacuri cu-atîtea pri- 
mejdii şi greutăţi ce-i stau în cale, omul îmi apare 
ca acel voinic năzdrăvan din poveşti pe care nimic 
mil înspăimîntă. Cine poate prevedea pînă unde-şi 
va întinde într-o zi hotarele puterilor lui cuceritorul 
acesta îndrăzneţ şi neobosit! 


în albul zorilor ies pe punte. Furtuna s-a potolit. 


Marea e liniştită, — ostenită parcă de-atîta frămîn- 
tare în deşert. Un oraş frumos străluceşte înaintea 
noastră : Constanţa — farul Romîniei, aprins la por- 


tile Răsăritului, în pr apelor nestăpînite. O ă- 
mînt binecuvîntat! pema i ie 

Oraşul e răvărsat pe-o ieşitură de mal împlîntată-n 
valuri. 

Prin cîte-a mai trecut, Doamne, şi colțişorul acesta 
de lume!... La început au aruncat ancorele şi şi-au 
aşezat liman aci fenicienii, cei dintîi colindători ai 
mărilor. După ei au venit grecii, cu putermnicile lor 
corăbii. Apoi a început năvala noroadelor de pe uscat. 
Şi aşa, neamuri pe neamuri s-au împins în căutarea 
„berbecului cu lîna de aurt" de la gurile Istrului; vieți 
peste vieţi s-au aşternut în trei mii de ani pe ţărmul 
acesta, şi vijelii după vijelii au bîntuit şi-au spulberat 
aşezările lor din temelie. 


Constanţa de azi — chemată să devie peste cîțiva 
ani unul din cele mai măreţe şi mai însemnate porturi 
din lume — stă pe mormîntul vechiului oraş TomL 


234 


a cărui întemeiere e învăluită în negura unei triste 
şi crude poveşti: „Frumoasa Medeea, fiica lui Aetes, 
regele Colchidiei, fuge de la părinţi, luînd cu ea şi 
pe micu-i frăţior Absirt. Furios, Aetes o urmăreşte pe 
mare. lată-l, e gata s-o ajungă. Nebună de spaimă, 
Medeea, ca să scape de corabia prigonitoare, ale cărei 
pînze se văd tot mai aproape,(ucide pe Absirt şi, sfer- 
ticîndu-i trupul, i-aruncă bucăţile pe valuri. Nefericitul 
părinte opreşte mereu corabia, s-adune de” pe apă^bu- 
căţele-nsîngerate ale iubitului său copil, şi, cînd le strînge 
pe toate, pîîngînd de durere, trage la țărm să le-ngroape. 
Limanul acesta, cu oraşul care s-a ridicat apoi aci, s-a 
numit Torni (de la cuvîntul grecesc ToţiT) = bucată). 

De pe atunci au trebuit să fie îmbelşugate şi atrăgă- 
toare locurile acestea pentru ca să roiască şi să s-aşeze 
pe-aici popoare venite din depărtări aşa de mari. In- 
scripții vechi, stîlpi de marmură dăltuiți cu măiestrie, 
atîtea ruini de case, de temple şi de băi ce se dezgroapă 
de sub malurile acestea arată starea înfloritoare la care 
ajunsese Torni odinioară. O viață puternică, civilizată 
încolţise aci, şi cine ştie unde-ăr fi ajuns azi dac-ar fi 
fost lăsată-n pace. Dar s-au pornit de la o vreme şuvoa- 
iele de barbari, şi au curs, au curs încoace năprasnice şi 
pustiitoare, spărgînd întăriturile romane, culcînd cetă- 
tile la pămînt şi prefăcînd în pulbere munca de veacuri 
a atîtor neamuri. Din năruita Tomi s-a ridicat, sub 
Constantin cel Mare, Constanţa, căreia mai tîrziu ge- 
novezii i-au redat, pentru cîtva timp, vechea strălucire 
şi însemnătate comercială. Apoi a căzut sub stăpînirea 
turcească : cheul şi digurile de apărare, lăsate în grija 
vremii, s-au stricat, frumoasele clădiri ale” portului s-au 
părăduit, toată mişcarea şi viața oraşului a început a 
tînji — un somn îndelungat şi greu, ca o robie, s-a în- 
tins peste întreaga Dobrogie. Valurile mării boceau stin- 
gerea unei lumi. 


Dar iată că dinspre Dunărea se-nalță deodată, ca un 
freamăt reînvietor, cîntecele de biruință ale romînilor ; 
stindarde ciuruite de gloanțe flutură-n vînt, şi aceleaşi 
braţe vînjoase cari-au sămănat moartea în cîmpiile Bul- 
gariei vin acum să împrăştie viaţă, putere şi lumină în 
cîmpiile şi oraşele Dobrogiei. 


Astăzi, în portul Constanţei, sirenele vapoarelor ro- 
mâneşti cheamă vijelioasele trenuri HirI depărtările Apu- 
sului : mărețul pod de la Cernavoda leagă pentru tot- 
deauna căile uscatului cu ale mărilor, deschizînd Europei 
drumul cel mai scurt înspre bogatele țărmuri ale Gan- 
gelui. Din malul împodobit de vile strălucitoare pornesc 
diguri uriaşe, puternice brațe de piatră, cari înfrînează 
furia talazurilor şi dau liman liniştit corăbiilor. Azi 
Constanţa, renăscută, priveşte cu mîndrie peste nesfîrşita 
împărăție a mării. Pe schelele ei curg avuţii din toate 
climele ; iar vara lume de pe lume se adună pe plajele 
ei calde. 


Soarele asfințeşte, lungind pe mare umbrele oraşului. 
E o seară frumoasă, liniştită, una din acele dulci seri de 
vară în care simţi o adevărată fericire să te laşi în voia 
visurilor. Valurile, cu vîjîitul lor legănător, ţin ison 
orhestrei de pe mal, a cărei fanfară se-mprăştie lin în 
largul mării. Pe cer se aprind candelabre de stele. De pe 
terasa otelului [...] îmi lunec ochii pe sclipitoarea cîm- 
pie a mării şi cuget la vremile-ndepărtate, la cîte în- 
tîmplări şi prefaceri au curs după ele. Mă gîndesc la 
blîndul şi nefericitul Ovidiu... Aici şi-a plîns amărăciu- 
nile surghiunului gingaşul poet al Romei. Străin, bolnav, 
neînțeles de nimeni, ei nu găseşte, în sufletu-i abătut, 
un cuvînt de laudă nici pentru locul, nici pentru po- 
porul în mijlocul căruia e osîndit să trăiască. In versul 
lui urlă crivățul iernelor grozave cari-nghețau mâreâ, 
pe lira lui suspină dorul de soţie, de prieteni, de patria 
lui pururea frumoasă şi surîzătoare, din care-a fost gonit 
şi pe care n-avea s-o mai vadă niciodată. 


Au trecut de-atunci nouăsprezece veacuri. 

Azi, poete, nu te-ai mai simţi aşa de străin în locu- 
rile acestea. N-ai mai vedea chipuri fioroase de barbari 
îmbrăcaţi în cojoace, nici marea prefăcută-n pod sună- 
tor de gheaţă. Sciţii s-au dus, şi Tomi s-a dărăpănat, şi 
toate s-au schimbat de-atunci. Patria ta, neamul tău a 
răzbătut încoace, şi o lume nouă a răsărit aici, pe pă- 
mâîntul acesta stropit de lacrimile tale ; un nou oraş s-a 
ridicat din valurile Pontului, subt un cer tot aşa de al- 
bastru şi de cald ca şi al frumoasei Italii. Din mijlocul 


236 


acestui oraş, statua ta de bronz priveşte visătoare peste 
cîmpia acoperită de ruinile cetăților şi lagărelor romane, 
sub zidurile cărora zac oasele compatrioţilor tăi. Azi 
te-ai primbla pe uliţi romane, printre vechi monumente, 
pe ale căror lespezi de marmură ai citi nume cunoscute 
şi scumpe inimii tale ; pe scutul legionarilor de piatră ai 
revedea pe cei doi prunci aplecaţi la sînul lupoaicei, şi 
ai căuta cu noi în adîncimea vremii obîrşia îndepărtată 
a gloriosului tău neam. Azi nu s-ar mai tîngui aşa de 
jalnic lira ta, căci ai trăi aci în mijlocul unui popor care 
ţi-âr fi drag, între oameni al căror chip ţi-ar aminti 
trăsăturile mîndre ale cetățenilor romani şi-n a căror 
limbă — mlădioasă şi sonoră ca şi versurile tale — ai 
regăsi, cu atîta sfințenie păstrate, urmele vii din graiul 
stîns de mult al poporului tău. 


ÎN MUNȚII NOŞTRI 


PE COLIBAȘI 


De mînecate ieşim din Turnu-Severin pe şoseaua care-o 
ia pe sub Munţii Mehedinţilor şi merge la Tîrgu-Jiu. 
Valea în care scăpătăm de pe podişul oraşului se um- 
ple şi răsună toată de zuruitul zurgălăilor şi de tropo- 
tul uscat al cailor. Dorm încă vietăţile cuprinsului. Nu- 
mai ciocîrlanii, mai harnici, păşesc mărunţel pe marginea 
şanţului. De jur împrejur nu vezi decît holde şi livezi, 
înaintea noastră drumul se aşterne alb, neted, pe sub 
colnice. în aer e o răcoare dulce ş-un miros sănătos 
de cîmp şi de pădure. Nici un zgomot, nici o mişcare, 
nici o adiere de vînt nu se simte. Copacii, cu frunza 
neclintită, par zugrăviți. Brobonit de rouă, pămîntul 
doarme încă în lumina umedă şi nehotărîtă a dimineţii. 
Peste-un ceas începem să urcăm dealul Colibaşi. Sub 
noi zarea se lărgeşte. înainte, spre răsărit, cerul se do- 
goreşte ca de bătaia unei flăcări; o pulbere fină de 
aur se ridică din spatele codrului şi se împrăştie în sus 
ca şi cum ar sufla-o gura unui vulcan. Cîţiva nori 
zgrunţuiţi, ce plutesc în albastrul cerului, prind a se 
rumeni pe margini. Deodată, o suliță de foc străpunge 
perdeaua de arbori. Porţile zilei se deschid, şi, în valuri, 
curge lumina pe văi. Pămîntul tresare din somn, vesel 
şi plin de viaţă, sub calda binecuvîntare a soarelui. 


238 


%5 


Pe culmea Colibaşilor oprim, să răsufle caii. Prive- 
lişti largi, fermecătoare ni se desfăşură din toate, păr- 
ţile. Lanuri şi pajişti s-aştern în răzoare pe coaste de 
grinduri uşor trăgănate. Casele albe ale satelor, răvăr- 
sate pe tăpşane, strălucesc printre livezile de pruni. Pe 
ogaşele* verzi ale văilor pătate de umbră gâîrlele trag 
dungi tremucate, vinete şi sclipitoare ca oţelul. Departe, 
într-un  albastru-fumuriu, se  încalecă, încrețindu-se 
în valuri neregulate, din ce în ce mai dese, spinările 
mătăhăloase ale dealurilor acoperite de păduri. 

Vizitiul — un ţăran chipeş şi deştept din podgoriile 
Oreviţii — îmi arată cu biciul, ca pe hartă, munții, 
plaiurile şi apele Mehedinţilor şi îmi povesteşte, cu 
şart, legendele pe cari le-a auzit şi el de la bătrîni. 

„Muntele Babelot... l-am lăsat în urmă, se vede bine 
din şosea, cum vii de la Vîrciorova, pe lîngă Schela Cla- 
dovii... nu-i aşa-nalt, da-i priporos grozav. Pe el şi-a 
lepădat Dochia cojoacele. Cică era baba asta o zgripj- 
țoroaică urîtă, şi bătăioasă, şi rea, de mama focului, 
— ş-avea un fecior, Dragomir, care se-nsurase c-o fată 
frumoasă, şi harnică, şi cuminte, ke _ nu mai avea pä- 
teche ; daf baba n-o putea suferi şi nu ştia cum s-o 
mai canonească, doar o face-o sâ-şi ia lumea-n cap. 
într-o zi îi dă un caier de lînă neagră să-l spele pană 
l-o albi. Şi pe cînd zolea ** la fîntina şi plîngea biata 
nevastă de-nduioşa pietrele, iacă vine un moşneag, c-o 
barbă albă păn' la brîu, ş-o întreabă blînd că de ce 
plînge; ea-i spune cum o prigoneşte ş-o haineşte *** 
soacră-sa şi cum tot la munci grele şi fără spor o mînă, 
ca s-o pîrască pe urmă la Dragomir că nu-i nici de-o 
treabă şi s-o izgonească din casă. Auzind una ca asta, 
moşneagu — care era chiar Dumnezeu — dintr-o yor- 
bă-i nălbeşte caierul şi-i dă ş-o chită **** de ghiocei în- 
floriţi, să-i ducă babei. Cum vede baba ghioceii, crede 
c-a şi venit primăvara şi strigă: «Dragomire mamă, 
să ne pregătim de-amu să suim oile la munte, c-au prins 
a se ridica zăpezile...» A doua zi mînă pe noră-sa c-un 


* Ogas — urmă săpată în pămînt de ape. 
xx A goii — a spăla (lina). 

*** A haină a urî. 

XXX Chită — mănunchi, buchet. 


239 


caier alb să-l spele pan! l-o face negru. Şi iar trece 
Dumnezeu pe la fîntină, şi făcîndu-i-se milă dc biata 
nevastă, blagosloveşte încet cu dreapta, şi caierul, din 
alb, se face deodată negru ca pămîntul în desprimăvă- 
rat; apoi îi întinde o chită de fragi coapte şi-i zice: 
«Na, să le dai babei şi să-i spui că le-ai cules de pe 
cîmp». Cînd a văzut Dochia fragele, roşii ca sîngele, 
nici n-a mai stat la gînduri: iute s-a încotoşmănat în 
cele nouă cojoace, a luat pe Dragomir ş-au pornit cu 
turmele la munte. Ş-a dat Dumnezeu întăi trei zile de 
vară, şi pe urm-o moină ş-o ploaie caldă, c-a început 
baba să-şi lepede cojoacele, ude leoarcă şi grele de nu 
le mai putea duce, păn-a rămas numai cu unul. Şi 
atunci s-a lăsat deodat-un ger, ş-o lapoviţă, ş-un îngheţ 
de crăpau pietrele. Şi umblînd baba de colo-colo, re- 
begită de frig, vede pe fecioru-său răză'mat cu şalel» 
de-o stîncă şi prinde-a-i grăi: «Aba*, Dragomire maică, 
lumea se prăpădeşte de frig, şi tu stai şi cînți din 
fluier !»... Da' el era mort, — înțepenise-acolo pridi- 
dit de zloată, c-un ciubuc de gheaţă la gură. Ş-aşa, 
au îngheţat sloi şi baba, şi oile, şi s-au prefăcut toate-n 
stană de piatră, de se cunosc şi azi momiile lor albe, 
risipite ca o turmă, pe muntele care de-atunci se cheamă 
Babele." 


Ascultîndu-1, mă gîndeam că tot legenda asta, cu 
puține schimbări, mi-a povestit-o un cioban de pe mun- 
tele Ceahlău, arătîndu-mi o turmă de stînci împrăştiate 
pe prispa verde ce se-ntinde la picioarele Panaghiei. 


LA UMBRA 


Pe la amiază conăcim în Broşteni, sat mare şi fru- 
mos, răvărsat pe valea rîului Motru. Vrednici, şi cu- 
minţi, şi buni gospodari trebuie să fie oamenii prin 


* Aba — exclamaţie care exprimă mirarea sau cu care se 
atrage atenţia cuiva cînd i se vorbeşte. 


240 


părțile acestea. Văd căsuțele lor vesele şi curate, live- 
zile îngrădite, curțile pline de păsări, fînul strîns cu în- 
grijire şi aşezat în pătuiace *, vitele grase, femeile bine 
îmbrăcate şi copiii rumeni la față. Mă dau în vorbă 
c-un moşneag care-mpleteşte Ia un coşer de nuiele. 

„Sînt, ce e dreptul, şi «pămâînturi'le bune pe-aici, îmi 
spune bătrînul, dar ş-ai noştri s-au ales tot oameni 
harnici şi de ispravă. Noi pe la tîrg mai mult vindem 
decît cumpărăm, c-avem aici, slavă Domnului, tot ce 
ne trebuie. De-ale îmbrăcămintei lucrează nevestele în 
casă ; opinci şi căciuli ne facem noi; şi de-ale gurii 
ne dă Cel-de-sus de-ajuns şi de rămas. Uite-o cum stă 
podoabă pe dealuri hrana noastră, din belşug: numai 
sănătoşi să fim şi zile s-avem s-o mîncăm. Vezi 
dumneata, noi avem în comuna noastră, de şapte sute 
-de suflete, patru biserici şi numai două cîrcime. De 
aceea nici nu s-aud pe-aici gîlceve, ori bătăi, ori fur- 
tişaguri, cum sînt, de-o pildă, pe la Ponoare, unde sînt 
pruni mulți şi unde oamenii beau ţuică şi-n loc de 
aghiazmă la Bobotează. Acolo cic-ar fi vrut odată sfîn- 
tul Nicodim să le facă şi lor o biserică, şi ei, ticăloşii, 
ca să scape de sfînt, s-au apucat şi i-au vîrît pe-ascuns 
un miel in traistă, ş-apoi au sărit să-l bată zicînd că 
le-a furat mielul, ş-a plecat sfîntul în lume blestemîn- 
du-i să nu mai aibă biserică-n sat, ci numai .de cimpo- 
ieri şi de toboşari să le facă Dumnezeu parte. Şi multă 
vreme cic-au rămas fără biserică. Acuma au, nu-i vorba, 
rs-a milostivit Cel-de-sus cu ei, dar ce folos că tot cîr- 
cima li-i mai dragă !... Urît lucru mai e, Doamne, şi 
hăutura asta. Lasă c-aduce şi pagubă, şi te sărăceşte de 
te lasă pe drumuri, da-ţi strică şi minte, şi sănătate, şi 
viaţă, şi tot, de-ajungi din om neom. Eu — mulțumesc 
lui Dumnezeu — iacă, sînt aproape de nouăzeci de ani, 
şi muncesc cît şi feciorii mei, şi nu ştiu ce-i boala. Cînd 
mi-i sete, mă duc colea la şipot, îi trag un gît bun de 
apă rece şi parcă-ntineresc...! 

Mă uit la figura blîndă şi luminoasă a moşneagului, 
ascult cu drag; vorba lui aşezată şi cuminte şi mă gîn- 

* Pătuiac — podea improvizată din scînduri, crengi etc, aşe- 
zată pe furci sau în copaci, pe care se clădeşte nutreţul pentru 


vite. 


241 


dese că în el sînt întrupate toate bunele însuşiri ale 
poporului romîn. Cîtă înţelepciune, ce de comori nu 
zac ascunse în sufletele acestea cinstite şi senine cari-au 
trecut de-atîtea ori prin cumpene mari, prin greutăţi 
şi nevoi cumplite, ş-au înfruntat cu bărbăţie vijeliile 
vieţii, ş-au ştiut pururea să-şi păstreze credința lor în 
bine şi-n dreptatea Celui-de-sus ! 

Multe şi nepreţuite frumuseți ar descoperi acel ca- 
re-ar putea străbate în sufletul acestui popor ales ş-atît 
de bine înzestrat de fire în adîncimile tăinuite ale inimii 
lui bune şi răbdătoare, unde s-au păstrat cu atîta sfin- 
tenie credinţile, datinile, graiul şi virtuțile neamului 
nostru şi de unde-a izvorît cel mai cald şi mai duios 
cîntec din cîte vrodată s-au spus pe lume — dulcea şi 
fermecătoarea doină, în a cărei largă mlădiere pare că 
freamătă toţi codrii şi plîng toate izvoarele țării. 

La plecare strîng cu iubire şi cu adîncă recunoştinţă 
mîna aspră şi noduroasă a lui moş Dumitru. Cugetul 
meu îmi spune că cea mai mare parte din bunurile şi 
fericirile de cari mă bucur le datoresc acestei mîini 
hamice, cojite de soare şi de muncă. 


VALEA MOTRULUI 


Mergem o bucată bună pe marginea Motrului, ale 
cărui unde verzui, pripite se sparg de bolovani. Apoi 
urcăm pe-un podiş larg şi luminos. Miresme dulci, îm- 
bătătoare, de sulcină şi de dumbravnic, se împrăştie în 
aer de pe fînețele bătute de soare. Un vînt căldicel 
adie, şi grînele coapte îşi leagănă spicele ca de vraja 
unui cîntec. In depărtare se pierd liniile încîlcite ale 
dealurilor întunecate de desimea codrilor. Lanurile sînt 
împînzite de secerători. Cîrduri de fete în cămăşi albe 
şi vîlnice* roşii se pleacă muncii şi-şi mişcă brațele-n 
tactul unei doine. Dulce răsună valea de glasurile lor. 


* Vtlnic — totă lucrată ca o fustă încreţită si despicată în faţă. 


242 


Pe mirişti şi pe şesuri alunecă-ncet umbrele călătoare 
ale norilor. In urma noastră, Motrul, tolănit în spinte- 
cătura dealurilor ca un balaur ostenit, îşi tremură sol- 
zii sclipitori în soare. Copacii bătrîni s-apleacă pe un- 
dele lui sfătoase, să le-asculte poveştile. El scoboară de 
sus, dinspre „Culmea frumoasă", de la poalele muntelui 
Osîea, unde-a stat în vechime încolăcit năprasnicul 
şarpe cu nouă ochi, de groaza căruia se cutremura toată 
valea Dunării, pînă cînd într-o zi iată c-a sosit acolo 
Iorgovan,  voinicul fără seamăn, şi s-a aşezat într-O 
groapă, cu calu-i năzdrăvan şi cu tolba-i de săgeți, şi, 
cînd şarpele, flămînd, a ridicat capul să-nfulice-o turmă 
de vite ce păştea pe vale, Iorgovan, întinzînd arcul, 
l-a izbit c-o săgeată şi i-a scos un ochi, iar muntele s-a 
zguduit din ţîțîni de zvîrcolirile dihăniei. Şi tot aşa 
l-a pîndit şi l-a săgetat, pană cînd şarpele, rămîind 
numai c-un ochi, a rupt-o de fugă pe la Furca Alunu- 
lui, pe unde se vede şi azi dîra lui, căreia îi mai zic 
unii şi „brazda lui Novac". Iorgovan s-a luat călare 
după el, şi undei ajungea, îi şi hărtănea cu paloşul 
o bucată din trup ; la apa Cernei însă voinicul a stat 
locului, fermecat de cîntecul unei zîne, iar capul şar- 
pelui a trecut Dunărea pe la Cazane şi s-a ascuns în 
peştera neagră, de unde iese vara musca cea rea, care 
bîntuie vitele de prin meleaguri. 

Departe, hăt, Motul scapă-n luminiş, şi după ce 
soarbe undele Coşuştei, se îndoaie pe la capătul dealu- 
lui Colibaşi şi trece, domolit şi gînditor, pe sub zidu- 
rile mâînăstirei Strihaia, unde-a văzut într-o noapte 
"pe Mihai Viteazu viind ostenit de război şi grăbindu-se 
să rîdice pînă-n ziuă, pe ruinele castelului părintesc, 
o biserică, pe care, de zor mare ce-a avut, a greşit 
ş-a zidit-o cu altarul spre miazăzi. De-acolo, bătînd 
spre răsărit, se lasă molatic pe şes deschis, printre ima- 
şuri şi sămănături, pînă-n mînăstirea Gura Motrului, 
unde-şi descarcă undele-n Jiu. Mînăstirea, împrejmuită 
cu ziduri groase, sparte de vremi, e aşezată pe poalele 
unui deal. Acolo odihnesc oasele cuviosului patriot 
Eufrosin Poteca, unul din cei mai harnici apostoli şi lu- 


243 


minatori ai neamului nostru pe la începutul secolului al 
XIX-lea. Pe porţile de fier de la intrare, mîncate de 
rugină, se cunosc încă urmele gloanţelor repezite din 
flintele pandurilor lui 'Tudor la 1821, cînd, de frica 
lui, boierii greci se închiseseră acolo, ca într-o cetate, 
cu averi, arme şi arnăuţi. Pe toată valea Motrului ş-a 
Jiului, pornind din cîmpia Padeşului, de pe plaiul Clo- 
şani, unde s-a ridicat întîi steagul libertăţii în mîn- 
tuitoarea răscoală de la 1821, şi pană în şesurile Dună- 
rii, prin toate satele Olteniei auzi vorbindu-se de 
„Domnul Tudor", ca şi cum ieri ar fi trecut pe-acolo, 
în fruntea puşcaşilor săi, aşa viu, şi mare, şi întreg a 
rămas în mintea tuturora „viteazul răzbunător” al 
poporului, eroul legendar care îmbrăcase „cămaşa mor- 
ţii” pentru mîntuirea neamului său. 


MÎNĂSTIREA TISMANA 


De pe Culmea Frumoasă, din codrul de fagi bătrîni, 
în desişul cărora e pururea noapte, scăpătăm în valea 
largă şi luminoasă a Tismanei. Aerul fierbe de zăpuşală. 
Cerul pare că arde deasupra noastră. Pe lanuri zoresc 
muncitorii, desculți, cu frunze de brusturi pe cap, cu 
mînecile cămăşii de pînză aspră sumese pînă-n sup- 
ţiori. Trecem prin satul Tismana, aşezat la poalele 
munților, între două vâlcele, de-o parte şi de aha a 
rîului Tismana. Stîrniţi de clingătul zurgălăilor, copii? 
aleargă de pretutindeni, se urcă pe garduri, zburdalnici, 
veseli, gălăgioşi. Cînii îşi amestecă lătratul în chiotele 
lor. Din sat ieşim într-o pajişte frumoasă, aşternută 
pe-o vale care se îngustează din ce în ce. în fund se 
deschide înaintea noastră ca o poartă în tainica şi în- 
tunecata domnie a codrului. Prin spintecătura aceasta 
a munților, drumul, şerpuind pe marginea rîului Tis- 
mana, se adînceşte într-un desiş de castani seculari. 
Umbra ne învăluie din toate părţile. Un dulce miros 
de fîneață pluteşte în aerul răcoros. în liniştea sfîntă 


244 


a codrului, în măreţia şi sălbătăcia acestor locuri, şo- 
potul somnoros al apei, uşoara clătinare a frunzelor, 
stropii de lumină ce picură din straşina de ramuri, toate 
te farmecă ; inima-ţi bate de-un fior neînțeles, ca şi 
cum ai fi intrat într-O0*lume de închipuiri, de basme. 
La o cotitură a drumului, crengile se desfac — o fe- 
restruie se deschide-n păretele de verdeață, din fund 
răsare, peste vîrfurile copacilor» unturn înalt şi gal- 
ben. De-abia l-ai zărit însă — şi bolta de ramuri 
se-nchide din nou. Dintr-acolo s-aude tot mai tare, tot 
mai aproape un vuiet ca de moară, ş-un răpăit, un 
plesnet de apă care cade pe lespezi. Deodată, ca la un 
semn, perdeaua de arbori se dă la o parte sus, pe vîrful 
unei stînci fioroase, îţi apare, în toată fantastica ei mă- 
reţie, mănăstirea Tismana, cu zidurile ei îndrăzneţe, cu 
turnurile ei înalte de castel din timpurile vechi. Te 
uiţi înmărmurit, ca la o minune, şi nu ştii bine de-i 
aieve, ori en vis, cînd iată că o nouă privelişte te 
cheamă : torentul Gurniei, repezit de sus, de sub talpa 
mânăstirii, s-aruncă vîjiind şi cade de la o înălțime 
ameţitoare peste-o grămadă de stînci dărîmate, unde 
sulul de apă se sparge şi se preface într-o spumă fu- 
murie, pe care-o ia ş-o ducen undele-i repezi rîul 
Tismana. 

Drumul ocoleşte-n larg ca să facă urcuşul lin. Tre- 
cem un podeț şi suim pe-un tăpşan, între două ziduri 
vechi, dărăpănate. în poarta mînăstirei ne iese-nainte 
„piticul Tismanei”, un călugăr mic, spîn, cu fața zbîr- 
cită ca un hrib, o mogîldeață de om, cu glas de copil, 
cu ochi şi mişcări de maimuţă. Arătarea aceasta ciudată 
se potriveşte de minune cu sălbătăcia locului în care 
ne aflăm. Intrăm, pe sub bolta înaltei clopotniţi, în 
curtea largă, tăcută, a frumoasei mînăstiri. în mijloc 
e biserica, plină de scule şi odoare vechi; pe uşile-i de 
stejar sînt săpate cu multa măiestrie iconiţe şi înflori- 
turi migăloase, fine ca o horbotă. în stînga, spre sări- 
toarea Gurmniei, se-nşiră, de-a lungul zidului împrejmuitor, 
încăperile stareţiei, şi chiliile cu două rînduri, în fund 
— arhondaricul. Aripa dreaptă e un morman de ruini 
arse, acoperite de bălării. Patru turnuri înalte, cu fe- 
restrui înguste, străjuiesc, din cele patru colțuri ale 


245 


curții, liniştita şi măreața lavră *, ridicată aci, în locul 
acesta ascuns, acum şase sute de ani, de părintele Ni- 
codim, cu ajutorul milostivilor Basarabi de pe acele 
vremuri. Spre miazăzi vederea e astupată de-o stîncă 
uriaşă, în al cărei părete drept se văd două spărturi 
negre, tăiate în chip de ferestre la o înălțime fioroasă 
deasupra peşterei, din care iese urlînd şuvoiul Gurniei 
şi trece printr-un canal pe dedesubtul mînăstiri'i. „Acolo» 
sus, îmi spune piticul c-un glas pițigăiat ce n-are nimic 
din glasul omenesc, în chilioara aceea scobită-n piatră 
se retrăgea sfîntul Nicodim, şi zile, săptămîni întregi 
se ruga în taină la Dumnezeu pentru păcatele oameni- 
lor. El a venit de peste Dunăre, trimes încoace de-un 
înger care i s-a arătat în vis şi i-a spus şi locul anume 
unde să ridice mînăstirea. Ş-a umblat, ş-a rătăcit mult 
sfîntul păn-a dat de săritoarea Gurniei. Erau ponoare 
pe-acolea şi-ntunecime mare, sălbătăcie şi desiş nestră- 
bătut. Şi el, singur, a curăţit ş-a netezit locul, şi-ntăi 
a făcut aici în fața peşterei o bisericuță dintr-un tis 
bătrîn, ş-a potrivit să fie pristolul chiar pe rădăcina 
tisului. Pentru credința lui cea mare îl dăruise Dumne- 
zeu cu putere făcătoare de minuni. Şi oricine venea* 
pătimaş de boală trupească ori sufletească, aici îndată-şi 
găsea alinare, cît se lățise vîlva-n lumea-ntreagă de 
bunătatea şi harul cel mîntuitor al sfîntului. Ş-a venit 
pe vremea aceea din depărtările Apusului ş-un împă- 
rat păgîn ce-i zicea Jigmond şi care avea o fecioară 
bolnavă rău, «bîntuită de duhul cel necurat», şi cum 
au ajuns aici, s-a şi-ndreptat fata. Apoi, într-o zi, cică 
primind împăratul plocon nişte purceluşi, i-a dat bu- 
cătarului să-i gătească într-ascuns şi să-i aducă la masă 
într-un blid acoperit; şi vrînd el să cerce puterea 
sfîntului, i-a zis: «Blagosloveşte, părinte, aceşti păs- 
trăvi». Iar sfîntul blagoslovind, cînd s-a descoperit 
blidul, s-au găsit într-adevăr păstrăvi în loc de purcei. 
«Văd că este mare puterea ta, i-a zis împăratul, uimit, 
şi de aceea vreau să-mi mai faci o minune : dacă vei 
putea trece nevătămat prin foc, să ştii că eu cu toţi 
ai mei ne vom boteza în legea ta.» Atunci sfîntul cic-a 


* Lavră — mânăstire mare. 


246 


poruncit de i-au adus lemne multe şi vreascuri din 
pădure, ş-a aprins un foc mare în fața bisericei, şi-mbră- 
cînd odăjdiile preoțești, a luat crucea şi evanghelia, şi-ncet 
a trecut de trei ori prin mijlocul flăcărilor. Iar cînd a ieşit 
neatins din văpăi, împăratul cu toţi ai lui, spăimântaţi, 
i s-au închinat ş-au cerut grabnic taina botezului." 


TÎRGU-JLU 


Pe la toacă plecăm spre Tîrgu-Jiu. Câţiva nori fu- 
murii călătoresc încet pe bolta albastră a cerului. Şo- 
seaua dreaptă, bătută ca-n palmă, taie întinsa cîmpie 
ce se desfăşură înaintea noastră. La răsărit se văd 
peste şirul de dealuri verzi înălțimile Vulcanului cari, 
impreunîndu-se pe la cheia Jiului cu măgurile cenuşii 
ale Parîngului, alcătuiesc cununa muntoasă a județu- 
lui Gorj şi granița Romîniei dinspre Transilvania. După 
un ceas de drum pe şes deschis, intrăm într-o pădure 
mare şi frumoasă de stejari seculari. Ne adîncim în ea 
ca-ntr-o lume tăinuită, plină de vrăji. Din desişul ra- 
murilor se cerne întuneric. Treptat, aerul se răcoreşte. 
Crengile încep să se mişte, frunzele foşnesc de vînt. 
Fulgere dese, orbitoare, spintecă cerul din ce în ce mai 
posomorit, şi tunete prelungi se aud bubuind în de- 
părtare. Cînd ieşim în limpeziş, vedem ploaia, ca o 
perdea de suliți, dreaptă şi întunecoasă, viind dinspre 
munţi şi cotropind cîmpiile c-un ropot de oştire îngro- 
zitoare, năprasnică. Tunetele se-nteţesc, şi peste-cîteva 
minute un adevărat potop s-abate vijelios asupra noas- 
tră. Nu mai vedem nimic. Caii aleargă îndemnați de 
ţipetele vizitiului, speriaţi de răpăitul stropilor cari cad, 
repezi şi grei, ca o grindină de gloanţe. într-un sfert 
de ceas toată cîmpia e o mare. Cu chiu, cu vai ajungem 
la Brădiceni, unde ne adăpostim subt umbrarul unei cîr- 
cime *. Ţăranii desculți, cu ițarii sumeşi pană deasupra 
genunchilor, cu braţele goale încrucişate pe piept, stau 


* In ediţia 1908 : czrczzzzze, însă întîlnim şi forma: córcimi, 


247 


în picioare, neclintiţi, şi privesc cu jale la ogoarele-ne- 
cate, la căpiţele risipite, la snopii desfăcuţi şi luaţi de 
puhoaie, la munca şi speranţele lor nimicite într-o cli- 
pală. Şi nimeni nu scoate-o vorbă, nimeni nu se tînguie.. 
E în liniştea aceasta a lor o măreție de eroi de prin 
cărţi, o înţelepciune antică, înălțătoare, care mă umple 
de respect. Pe chipurile lor uscate e întipărită răbda- 
rea sfintă a rommului, tăria legendară a neamului 
acestuia oțelit în dureri, care-a văzut ş-a îndurat atî- 
tea, că nimic nu-l mai poate îngrozi. încerc să mă dau 
în vorbă cu ei. Duşi pe gînduri, cu privirea pierdută-n 
văzduh, îmi răspund scurt şi silnic. De obicei țăranul 
nostru vorbeşte puţin; nouă, mai ales, celor de la 
oraşe, foarte cu greu îşi deschide inima lui largă şi 
răbdătoare... 


Pornim. Ploaia a mai contenit. Satul e pe jumătate 
în apă. Femei cu pruncii în braţe aleargă, țipînd, de-a 
lungul șanțului prefăcut în gîrlă, pe care plutesc îm- 
prăştiate copai, ţoale şi perine luate de şivoi. 

La asfinţitul soarelui intrăm în Tîrgu-Jiu. Oraşul 
este aşezat într-o vîlcea pe marginea Jiului. Un zăvoi 
mare de plopi şi de anini seculari umbreşte malurile 
frumosului rîu. Străzile sînt largi şi drepte. E linişte 
ca la ţară ; şi ce aer de bătrîni gînditori au unele case 
vechi, boiereşti, tupilate-n fundul curţii, în desişul lor 
de arbori! 

Se-nserează. Singur mă primblu prin aleile tăcute 
ale parcului. Unde şi unde, cîte un felinar clipeşte-n 
frunzişul umed. Spre miazănoapte, Munţii Gorjului 
îşi crestează, pe albastrul-închis al cerului, vîrfurile 
lor înalte, negre, neregulate. Şi-n tăcerea acestei nopți 
de vară, freamătul plopilor, şuietul Jiului par glasuri 
omeneşti ce-mi povestesc întîmplări, amintiri dureroase 
din vremile de demult... Aici, în oraşul acesta retras, 
îşi căutau scăparea la 1802 boierii Craiovii, goniți de 
groaza lui Pasvantoglu, paşa Vidinului; ş-au năvălit 
atunci peste ei cîrjalîii lui Manaf Ibraim, după ce-au 
spart bilciul Clanovului ş-au prădat case, ş-au dat foc 
bisericilor, ş-au tăiat bătrîni şi femei, şi prunci nevi- 
novaţi. Pe aşa cumplite vremi s-a născut aici, în casa 


248 


logofătului Broşteanu, George Bibescu, care peste patru- 
zeci de ani avea 'să fie ales domn de boierii pământeni 
din Obşteasca Adunare, moment însemnat în istoria 
noastră : de-un veac şi jumătate nu se mai rostise gla- 
sul ţării pentru alegerea domnului ei. | i 

Aici amintirile istorice sînt vii, strînse cu pricepută 
grijă şi păstrate cu sfințenie. Nicăiri n-am găsit atîta 
iubire de ţară, atîta respect pentru trecutul neamului 
nostru ca-n oraşul acesta liniştit, unde toate parcă te 
îndeamnă la gînduri frumoase şi la fapte bune. Statua 
lui Tudor Vladimirescu — aşa de potrivit aşezată în 
fața gimnaziului — această nepieritoare întrupare a 
vitejiei şi a jertfii, este şi va fi pururea cea mai minu- 
nată lecție de patriotism pentru fragedele generații ce 
se vor perinda pe dinaintea ei. 


PE VALEA JIULUI 


De dimineață o luăm în sus pe şoseaua care duce, 
prin Bumbeşti, la graniță. Drumul s-aşterne drept, în- 
tre două rînduri de arbori, pe malul stîng al Jiului, tă- 
ind valea-mbelşugată ce pleacă de sub poalele munţilor 
şi se-mpînzeşte spre miazăzi, netedă ca o apă. Trecem 
prin Vădeni, sat vechi, harnic şi coprins, care-şi înşiră 
gospodăriile frumoase de o parte şi de alta a şoselei. 
In spatele caselor vesele se-ntind livezi mari de pomi 
roditori; de-a lungul prispelor atîrnă pe culmi veliriți 
vărgate, cămăşi înflorite, scurteici şi zăvelci* cusute 
cu fluturi. în picioare, la umbra duzilor, femei înalte, 
rumene la față, curat îmbrăcate, întind pe rîşchitor ** 
firele galbene de borangic. Fetele nălbesc pînze mai de- 
vale între sălcii. De departe s-audc în răstimpuri țipetul 
ascuţit şi răsunător al unui hierăstrău. Soarele, de-abia 


* Zăvelcă — fiecare din cele două fote dreptunghiulare, cu 
dungi sau brodate cu flori, care se poartă la ţară cu fustă. 
** Rifihitor — unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus 


sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubiță. 


249 


răsărit, ceme peste codrii munţilor ca o pulbere fină, 
albăstrie. Drumul, cărările, casele, copacii, toate par 
mai vesele şi mai frumoase, gătite ca de sărbătoare, 
in lumina dulce a acestei dimineţi senine de vară. 

După două ceasuri de drum în cîmp deschis printre 
ogoarele şi fînețele spălate de ploaia de ieri, sosim în 
Bumbeşti, aşezare de moşneni muncitori şi cu dare de 
mînă, sat întins şi bogat, care-şi desfăşură livezile şi 
viile aproape pe-ntreg. plaiul Jiului şi-şi poartă vitele 
şi turmele în imaşuri pană pe sub codrii Sadului. Aici, 
în coasta dinspre Jiu a Bumbeştilor, s-au descoperit, 
adîncite în pămînt, rămăşiţile unei cetăți dărăpănate, 
de pe vremea luptelor lui Traian cu dacii, Ceva mai 
sus, dincolo de schitul Lainici, se văd urmele unor 
băi romane ş-ale unui drum de piatră tot de pe 
vremile acelea. 

Cum ieşim din vatra satului, cotim la stînga şi in- 
trăm, pe spintecătura Jiului, în strîmtoarea munților. 
E de o frumusețe negrăită drumul acesta pană sus, la 
Polatiştea.  Nicăiri n-am văzut desfăşurate cu atîta 
măiestrie, în acelaşi cadru, cele trei mari podoabe ale 
pămîntului — munţii, pădurile şi apa — ca în trecă- 
toarea aceasta spre Petroşani. Şoseaua, o prispă netedă 
scobită-n brîul stîncos al muntelui, largă de două care 
şi lungă de 29 de kilometri, mege şerpuind pe mar- 
ginea Jiului, care-şi taie voiniceşte albia-n piatră. Co- 
drul răsună de vuietul undelor călătoare. De o parte 
şi de alta se desfac, în felurite îndoituri, înălțimile 


sălbatice ale Carpaţilor, unele goale, colțuroase — pră- 
buşituri deschise ca nişte răni în mijlocul desişurilor 
verzi — altele rotunde, acoperite de păduri mari, în- 


tunecoase, nestrăbătute încă de pas omenesc. Pe une 
locuri ne uităm cufrică-n sus la stîncile ieşite din zid, 
gata să se rupă şi să se prăvale peste noi. Privelişti 
neaşteptate, _ uimitoare, pururea altele, se dezvălesc la 
fiecare cotitură a drumului... Dar ce zgomot se 
aude-naintea noastră ? Par uretele unei vijelii năpras- 
nice, ş-amesțec de glasuri, şi bubuituri de tunuri. Ai 
crede că-i pieirea lumii. Este Jiul, puternicul Jiu, care 
se zbate şi strigă, zugrumat între două stînci uriaşe, ce 
vor să-i aţie calea. Undele lui colcotă, sfărmate de 


250 


že _—— g —.— 


bolovani, ş-azvîrl în aer clăbuci albi, bulgări de zà- 
padă ; curcubeie subțiri tremură în pulberea străvezie 
a stropilor bătuţi de soare. Voinicul, frumosul rîu se 
smulge din braţele monştrilor şi pleacă hăulind devale. 
Iată-1 tolănit într-un larg; boschet de plute. Apa lui, 
limpede şi potolită, pare-o oglindă culcată-n ramă de 
verdeață. Şi-n tăcerea adîncă a codrului, biruitorul 
doarme — o aţipire de-o clipă — sub grija bătăliilor 
viitoare. Din cînd în cînd îi vin ajutoare ; pîraie re- 
pezi,  desfundate din văgăuni întunecoase,  gonesc 
curmăturile munţilor, şi-l caută, îl strigă de departe, şi 
Jiul le-aude, le cheamă şi le soarbe lacom în undele lui. 

Uneori, păreţii nalți de pe de lături se desfac, des- 
chizînd deodată ca o spărtură largă în orizont. Toată 
valea se umple de lumină. Privirile noastre se pierd, 
uimite, peste mormanele depărtate, cari se urcă mereu, 
fac scară la cer, încălecîndu-se unele pe altele. Apoi 
iar se lasă perdeaua, şi umbra ne-nvăluie subt îngusta 
făşie de cer întinsă pe grebenii * munţilor. 

După un ceas de drum vedem deschizîndu-se în 
dreapta noastră o poiană frumoasă, în mijlocul căreia 
e aşezat schitul Lainici — o bisericuţă şi cîteva chilii 
împrejmuite cu leaturi de brad, unde-şi fac mătania 
opt călugări bătrîni [...]- 


E  soarele-amiazi. Codrii aburesc ca după ploaie. 
Nesfîrşite se desfăşoară-n zarea înaltă încovăierile mun- 
ţilor, cu coamele-n lumină, cu brîie de umbră pe la 
încheieturi. Înaintea noastră, dunga vînătă a drumului, 
uşor trăgănată în suiş, se-ncolăceşte pe grumajii măre- 
telor stînci, spărgînd desişurile de fagi, şi merge una cu 
Jiul, nedespărţit, ca şi cum ar vrea să-i arate că mintea, 
şi stăruința, şi braţele omeneşti sînt tot aşa de puternice 
şi de străbătătoare ca şi undele lui nebiruite. Nici nu 
ştii unde să te mai uiţi. Din toate părțile te cheamă pri- 
velişti cari de cari mai fantastice. Ar fi de-ajuns fru- 
museţile şi minunăţiile acestei yăi^să le poţi dişterne în 
larg peste-ntreg cuprinsul unei ţări pentru ca să faci 


* Greabăn — partea mai ridicată din lira spinării, la împreu- 
narea spetelor (aici, figurat). 


251 


din ea una din cele mai mîndre şi mai fermecătoare 
podoabe ae pămîntului. 

De la cotul stîncos ce-i zice „Cîrligul Caprii”, 
mergem o bucată pe jos. Pe lespezile calde de pe mar- 
ginea şoselei, şopîrle aurii, culcate la soare, clipesc som- 
noros din ochi, ascultînd şuietul adormitor al apei şi 
cîntecul privighetorilor. Deodată valea se îngustează şi 
se-ntunecă. Doi munţi înalți de piatră îşi apropie dea- 
supra noastră vârfurile lor colțuroase. între ei se des- 
chide ca o poartă uriaşă, pe subt arcadele căreia Jiul 
trece maiestos, sunîndu-şi nahlapii de stînci c-un zgo- 
mot de fanfară ce ăuie prelung prin bolțile acestui 
castel din basme. 

Ne oprim la Păiuş, la vamă. Mai sînt şapte kilome- 
tri de-aici pană la graniță. E aşa de îngustă valea, că 
pe toată distanţa asta nu s-a putut găsi un loc aşezat 
pe care să se poată zidi o casă de vamă mai aproape 
de hotar. După prînz înaintăm prin strîmtoarea 
aceasta întunecoasă, pe fundul căreia Jiul curge ca pe 
un jgheab scobit în stînci. Poduri frumoase, tăiate 
ca-n marmură, aruncă şoseaua de pe-un mal pe altul. 

La graniţă, Polatiştea vine limpede şi grăbită dinspre 
răsărit, spintecînd făgetul unei văi, şi se azvîrle-n Jiu, 
sub podul de piatră care leagă malurile a două ţări. 

Seara vameşul ne ospătează cu păstrăvi proaspeţi şi 
cu erunci. 

După masă ne primblăm pe şosea. în liniştea nopții 
Jiul vuieşte mai tare. Mii de licurici zburători răsar din 
întunecimile codrului, stropesc aerul cu luminile lor 
albăstrii şi trec în roiuri de pe un mal pe altul, țesînd 
peste luciul apei punți străvezii de jerbii fine şi tremu- 
rătoare. De departe se văd printre ramuri liniile albe ale 
podului aşternut între două stînci, deasupra unei pră- 
buşiri zgomotoase a Jiului. Apa lovită de muchile stîn- 
cilor se sfarmă în bulgări sclipitori ; din clocotul un- 
delor pripite, fuioare de argint se desfac în bătaia 
unei. Şi toate-ţi par vedenii dintr-o lume fermecată, 
în înălțimea zărilor munții îşi taie pe albastrul cerului 
coamele lor neregulate. Pădurile dorm în şuietul iz- 
voarelor. Stelele clipesc, scuturînd pe ape pulberea lu- 
minii lor. 


252 


“a 


PE ÎNĂLȚIMILE PĂRINGULUI 


De la Păiuş pană la Novaci facem o jumătate de zi. 
Şoseaua e largă, dreaptă, netedă. Mai pe toată întin- 
derea ei, începînd de la Bumbeşti încolo, sînt înşirați 
de o parte şi de alta pomi roditori, cari-şi apleacă dru- 
meţilor crengile lor încărcate de fructe răcoritoare, 
Cică binefacerea aceasta se datoreşte unui duhovnic de 
la Polovraci, care, în loc de mătănii, acatiste şi zile de 
post pentru iertarea păcatelor, hotăra fiecărui credin- 
cios să sădească un număr de pomi pe marginea dru- 
mului mare, şi vorba lui a fost lege. 

Pe la prînz intrăm în Novaci — un sat lung, de nu 
se mai sfîrşeşte, aşezat la poalele munţilor, în frumoasa 
vale a Gilortului. Casele albe, învălite cu draniţă *, 
răsar ici-colo, prefirate pe tăpşanele cuprinse de livezi. 
Prin mijlocul satului trece Gilortul, puind în mişcare, 
cu undele-i harnice, mori, pive ** şi joagăre, de-al căror 
vuiet răsună zăvoiul de anini, ce se-ntinde de-a lun- 
gul rîului. De cu seară năimim cai, şi ne pregătim me- 
rinde pentru trei zile. 

în zori pornim. Satul rămîne-n ceață. După un ceas 
de drum printr-o pădure de fagi şi de goruni ieşim 
în luminiş. Pe dealul sterp, acoperit de-o iarbă măruntă 
si crăpat de arşiță, caii, gîfiind sub noi, iau pripoarele 
în piept. Doi plăieşi înalți şi trupeşi merg pe lîngă cai. 
Ei calcă uşor şi lin, ca şi cum ar pluti. Un drumeac în- 
gust, săpat cu multă greutate, pleacă din coasta Novaci- 
lor şi urcă, şerpuind printre surpături şi vîrtoape mîn- 
cate de şuvoaie, pană la 'Titvele. Aici descălecăm, după 
cinci ceasuri de drum, şi intrăm în răcoroasa pădure 
de brazi ce acoperă ca o căciulă vîrful țuguiat al mun- 
telui, în mijlocul acestei păduri, străbătută de izvoare, 
sînt cîteva case de lemn — locuinţi de vară pentru iu- 
bitorii de linişte, de aer curat şi de natură frumoasă. 
Gustăm şi noi, două ceasuri, farmecul acestui colț de 

* Draniță — şindrilă mai lungă. 

** Pivă — instalație pentru împiîslirea într-un mediu cald şi 


umed a fibrelor din ţesăturile de lină. 


253 


rai şi pornim mai departe. Cum ieşim din pădure, 
apucăm la dreapta, şi — după un ceas de suiş anevo- 
ios — ne oprim pe vîrful Păpuşii, munte gol şi sin- 

uratic, înfipt "deasupra Titvelor ca o căpăţină de za- 

ăr. De-aici, în zarea largă ce se deschide în jurul 
nostru, vedem limpede coamele munţilor cum se înşiră 
în depărtări: spre miazănoapte şi apus ne îngrădesc 
piscurile pleşuve ale Vulcanului, cari pornesc din fund, 
cin coastele Oslii, şi vin, în clocotişuri, pînă-n spinte- 
cătura Jiului, de unde-ncep să se ridice şi să se în- 
lănţuie gheburile din ce în ce mai mari ale Parîngului, 
falnicul munte acoperit odineoară de gheţuri, din a 
«ăror înceată topire i-au rămas pe zănoagele de la 
Găuri turme de stînci albe, rotunjite de frecarea ape- 
lor, iar printre ele, lacuri albastre şi minunate căderi 
de izvoare, cari fac din acest munte una din cele mai 
frumoase podoabe ale Carpaţilor noştri. în fund, de la 
apus spre răsărit, se înşiră ca nişte sentinele uriaşele 
vîrvare * : Comanda  Prisloapelor, Grivele, Mîndra, 
care se ridică la o înălțime de peste 2.500 de metri, 
Gruiu, Piîclişa, Piatra 'Tăiată, Coasta lui Rusu. Din 
spatele Mohorului, grebenii Parîngului se despart în 
două şiruri, şi apucînd între ei undele Lotrului de la 
obârşie, le împreună mai încolo cu ale Lotriţii şi le duc 
în hiolă, devale, clăbucindu-le de stînci pană dincolo 
de Brezoiu, unde Lotrul se varsă în Olt. Numai spre 
miazăzi privirea scapă şi se adînceşte în limpezişul văi- 
lor-“Pe strângă aceasta de lumină, departe, în fundul 
zării, vedem cuibărite la un loc cîteva pete argintii, 
sclipitoare, ca nişte cioburi de oglindă în bătaia soare- 
lui. Acolo-i Tîrgu-Jiu. 

Ne scoborîm pe partea ceealaltă a Păpuşii şi scăpă- 
tăm pe-o tarniță** întinsă, acoperită de o iarbă 
subţire, uscată şi lunecoasă. 

Pînă pe la toacă mergem tot pe locuri deschise. De 
jur împrejur avem măreața panoramă a munţilor. 
Unde şi unde vedem turme de oi presărate pe limpe- 
zişul plaiurilor; izvoare cu sclipiri de oţel  tivesc 


* Vimar — vîrf de munte. 
** Tarniţă — coamă de munte în formă de sa. 


254 


poalele codrilor. Şi nici un zgomot nu s-aude ; nicî un 
fum nu se ridică în larga pustietate a zărilor. Cei doi 
plăieşi se uită mereu la soare — ceasormicul şi călăuza 
lor prin coclaurile acestea fără drum şi fără adăpost. Ne 
lăsăm în vale şi mergem o bucată pe matca boloyă- 
noasă a unui pîrău. Apoi facem la stînga şi intrăm 
într-o pădure de molifţi. Pădurea-i deasă şi pripoarele 
rîpoase. Ne dăm pe jos şi, cu caii de frîu, urcăm, urcăm 
din greu pe cărările încîlcite şi întunecoase, printre 
stînci prăbuşite, peste copaci doborîți de trăsnete,Jun- 
giti în neorînduială ca nişte leşuri de uriaşi după un 
război năprasnic. începe să se-ntunece, şi noi horbă- 
căim mereu. în desişul nemărginit ochii noştri caută cu 
dor o zare de lumină. Tăcerea plăieşilor ne pune pe 
gînduri. 

— Nu ne-om fi rătăcit, nea Gheorghe... 

— Aş, că doar am ajuns. A 

De sus, de departe, s-aude un cîine lătrind, apoi 
alţii. înaintea noastră albeşte, ca o ferestruie, o^geană 
de lumină, la marginea codrului. Mai suim un dîmb şi 
ieşim într-o poiană largă pe vîrful Mohorului, unde 
ne adăpostim pe noapte la stîna lui Iordache. 


PE COAMA MOHORULUI 


Se crapă de ziuă. Bacii îşi pregătesc găleţile pentru 
mulsoare.  Oile behăiesc, înghesuindu-se la strungă. 
Văile sînt înecate de ceaţă. Pădurile, vîrfurile munţilor 
parcă plutesc în aer. Departe, dinspre curmătura Olte- 
tului slomneşte* pe poalele cerului lumina albă a zori- 
lor, şi norii argintii prind a se rumeni pe margini, 
într-acolo zarea se limpezeşte, şi măgurile par dogorite 
ca de bătaia unei flăcări. O geană roşie se aprinde la 
îngemănarea pămîntului cu cerul. încet se saltă soarele, 
rotund şi scînteietor. Negurile se risipesc. Plaiurile verzi, 
brobonite de rouă, par bătute cu diamante. 


* A domni — aici cu sensul de se ivi, a miji. 


Incălecăm so luăm înainte, pe coama Mohorului, 
spre Piatra 'Tăiată. Ca-ntr-o minunată panoramă ni se 
arată acum, de jur împrejur, îndoiturile Carpaţilor, 
cu crestele încununate de raze, cu văile adînci şi întu- 
necoase, spintecate de izvoare repezi şi umbrite de 
păduri seculare. Mă uit uimit la vîrfurile acestea stîn- 
coase ce se înalță-n cer ca nişte falnice turnuri de ce- 
tăţi, şi gîndul mă duce cu sute de ani în urmă, în tre- 
cutul viforos al neamului nostru. Din cîte primejdii 
nu ne-au scăpat pe vremuri munții şi codrii aceştia ! 
Aici, în întăriturile acestea zidite de Dumnezeu, au stat 
adăpostiți aproape o mie de ani strămoşii noştri, cînd, 
prin şesurile Dunării, curgeau puhoaiele de barbari, cînd 
[..] se năpusteau cu duiumul, împingîndu-se unele pe 
altele asupra Europei, jăfuind oraşele şi pustiind pămîn- 
tul pe unde treceau. în munţii aceştia sa închegat 
tăria şi unitatea neamului romînesc. Ei au fost ocro- 
tirea şi scăparea noastră în zilele de groază, cetatea 
sfîntă în care s-au păstrat aşa de curate credințele, şi 
limba, şi datinile poporului nostru. în locurile acestea 
tăinuite, pe veci îngrădite de străjile Carpaţilor, plu- 
tesc umbrele strămoşilor noştri de-nainte de descăle- 
cătoare. Aici, în şoptitul izvoarelor şi în freamătul co- 
drilor, a răsunat pentru întăia oară frumoasa noastră 
doină, şi nu e pîrău, nici plai de care să nu fie legată o 
amintire scumpă sufletului nostru, nu e vîrf de munte, 
în tot cuprinsul acesta, care să nu-şi aibă povestea şi 
cîntecul lui. 

Mai tîrziu, după ce-au contenit năvălirile şi s-au 
scoborît ai noştri iar la şesuri, de cîte ori o primejdie 
mare ne-a amenințat, munţii ne-au chemat în adăpos- 
turile lor, şi vai de duşmanul care nea urmărit în în- 
tăriturile cetăţii noastre ! Cînd Carol Robert, trufaşul 
rege al Ungariei, şi-a împins ostile în cîmpiile Olteniei 
şi, la sfatul de pace al blîndului nostru voivod Alexan- 
dru Basarab, i-a răspuns semeţ că „el e păstorul oilor 
sale şi-l va scoate de barbă din vizuina-lui", românii 
îl atraseră cu încetul într-o vale strimtă şi întunecoasă 
din munţii Gorjului, şi deodată, ca prin farmec, cu 
bubuiri asurzitoare, stîncile începură a se rostogoli din 


256 


înălţimi, şi toată falnica lui oaste, învălmăşită şi zdro- 
bită sub grindina de bolovani, pieri în fundul acelei 
rîpi. Şi-n sutele de ani cari-au mai curs de atunci, cîte 
n-au văzut, Doamne, munții aceştia, de cîte ori n-au 
răsunat codrii şi văile acestea de buciumul vitejilor 
noştri plăieşi ! 


ÎN NOVACI 


Sîntem la Piatra Tăiată, la o înălțime de peste 2.200 
de metri. în depărtare, munţii rotunzi se văd ca nişte 
muşuroaie, pe ei pădurile de brazi par pete de cer- 
neală. Un vînt rece, cu lapoviță, bate dinspre miază- 
noapte şi culcă pe jnepi palele albe de nori. Şi cum se 
schimbă de răpede vremea ! Aci e soare, aci se-ntu- 
necă. Se războiesc stihiile ca-n zilele babei. Tăcerea şi 
pustietatea în care ne aflăm, văile prăpăstioase prin 
cari am trecut, priveliştile uimitoare ş-atît de felurite 
ce ne-au lunecat pe dinaintea ochilor fac să nî se pară 
foarte depărtată lumea din care am plecat, ş-un senti- 
ment de nelinişte, de grijă, pare că-nvăluie dorul şi 
nerăbdarea noastră de a ne vedea mai curînd în Novaci. 

Ne lăsăm devale pe făgaşele puhoaielor, şi după vro 
două ceasuri de scoborîş prin ponoare şi desişuri, ce pă- 
teau că nu mai au sfîrşit, sosim la obîrşia Gilortului, 
sub Coasta Pietroasă, ş-o luăm oblu * printre stînci pe 
matca prăpăstioasă a rîului. 

Seara, tîrziu, ajungem osteniți în Novaci. 

A doua zi, duminică, e horă mare la cîrcima din 
mijlocul satului. Ce chipuri rumene şi frumoase au 
novăcenii, şi ce curat se poartă, şi cită cuviință e în 
vorba, în privirea, în mişcările lor ! Pe aici n-au putut 
răzbate nici dresurile, nici stămburile oraşelor. Cămăşile 
albe, cusute cu arnici şi cu fluturi, maramele-nvîrstate 
de borangic, scurteicile-nflorite şi sumăieşele cu ciucuri, 
vîlnicele de lină negre, vărgate cu roşu, betele-nguste, 


* Oblu — drept, în linie dreaptă. 


257 


cusute cu mărgele, ițarii de dimie albă — toate 
sînt țesute şi lucrate-n casă. Şi ce bine-l prinde pe 
româîn portul acesta al lui, aşa de curat, aşa de simplu 
şi de frumos ! 
Nevestele se piaptănă cu conci şi se-mbrobodesc cu 
ştergare lungi. De obicei ele nu joacă, ci stau deoparte, 
în picioare, şi privesc. Fetele-şi împletesc în cozi pangli- 
cute şi flori de cîmp, la gît poartă şiraguri de mărgele 
colorate, şi la brîu busuioc — floarea dragostii. 
în picioare, doi țărani tineri, novăceni, zic unul din 
scripcă şi altul din cobză. în jurul lor, în roată largă, 
se mişcă încet, în dulce legănare, strămoşasca horă, joc 
potolit, tacticos, în care se prind şi oameni mai în vîr- 
sta, uneori moşi cu barba albă, ca să-şi mai aduc-aminte 
de cînd erau şi ei tineri. La ţară hora e temeiul jocu- 
lui. Ea înfăţişează, în închipuirea poporului, ca şi în 
cîntecele poeţilor, împăcarea, frăţia, unirea tuturora 
într-un singur cuget, — e veche, de la întemeierea nea- 
mului nostru, ş-aceeaşi a rămas în toate părțile locuite 
de romîni. Celelalte jocuri (brîul, sîrba, căzăceasca, 
țiitura, joiana, bătuta, învîrtita, ca la Breaza ş.a.) se mai 
amestecă, se mai schimbă după locuri. Unele sînt vije- 
lioase, cu mişcări repezi şi smîncite, cu încleştări de 
braţe şi-nvârtejiri ameţitoare, ce parc-ar da să-nchipuie 
o luptă, o răpire, o rupere de fugă. 
Un farmec deosebit au „chiotele'! sau „strigătele" 
pe cari le rostesc, în tactul jocului, cu glas trăgănat, ju- 
mătate vorbă, jumătate cîntec, flăcăii cei mai deştepţi 
din sat. 
Aici, la joc, îşi spun tare dorul şi păsul inimii lor, în 
versuri scurte, făcute sau numai potrivite de ei, duioase 
şi gingaşe, pentr-o logodnică iubită : 
„Sucă-mi-te, suveicutã, 
Dacă ştii că-mi efti drăgută; 
Sucã-mi-te, suveicea, 
Dacă ftii că efti a mmea; 
$7 Ze sucã-ntr-un picior 

Dacă ftii toarce fuior, 

Şi fe sucă-ntr-amindonă 

De fiii tese pingă nouă!" 


258 


glumețe şi pilduitoare în pofida fetelor cari n-au rost 
la treabă: 

„Fetele dintre Vălcele 

Spală iile-n uicele, 

Sž /e-ntinde pe gäbrele, 

Si latră câinii dla ele. 

Le ridică mai în sus — 

Latră câinii ca dla urs” 
înţepătoare şi fără îndurare cu cele cari se ţin numai de 
petreceri şi nu-şi văd de casă: 

„La argea nu ştiu SĂ Zes, 


La horă măndes, mă-ndes 1 


„La drăomța jucãufă 

Stă gunoiul după uşă ; 
La drăguta-n joc voinică 
Spală oala tu, pisică T" 


MÎNĂSTIREA ŞI PEŞTERA POLOVRACI 


Pe la toacă plecăm spre Polovraci, peste dealurile ce 
se culcă pe lîngă poalele munţilor. Vremea-i frumoasă 
şi drumul bun. După vrun ceas de urcuşuri şi scobori- 
şuri, printre porumbişti, dăm în satul Baia-de-Fier, aşe- 
zat pe-o costişă clisoasă, spartă de gropniți — băi din 
cari se scotea odinioară fier pentru trebuinţele ţării. 
De-aici ne lăsăm în valea adîncă a Oltețului şi mergem 
puţin în sus, pe matcă. Rîul curge repede şi zgomotos 
printr-o rarişte de anini subţiri şi zvelţi, ale căror ra- 
muri se-ndoaie ş-acopăr drumul cu bolți de frunziş. 
Trecem prin vad şi urcăm pieziş malul înalt şi rîpos 
din stînga. Deasupra ieşim într-un şes larg; şi neted pe 
care e aşezat satul Polovraci. Mînăstirea, unde ne găz- 
duim pe noapte, e retrasă mai în fund, într-o margine 


259 


de crîng, la ieşirea Oltețului din munţi. Un zid vechi 
de piatră amestecată cu cărămidă împrejmuieşte acest 
adăpost liniştit, în care pusnicesc şapte călugări. O 
curte îngustă, acoperită de iarbă, în mijloc bisericuţa, 
zidită la 1704 de jupîn Danciu Părăianu ; în tindă, pe 
păretele din față e zugrăvit iadul — spaima păcătoşi- 
lor ; lîngă uşă, pe uşorul din dreapta, stă scris cu slove 
vechi de mîna lui Tudor Vladimirescu : „Am venit şi 
eu, robul lui Dumnezeu, la această sfîntă şi dumne- 
zeiască mînăstire pe vremea de la 821 maiu 28 în 
zilele lui Alexandru Ipsilant V. V. Sluger Vladimi- 
tescu." De jur împrejur, chilii vechi, joase — unele 
părăsite şi dărăpănate ; aripa dinspre Olteț, mai înaltă, 
mai arătoasă, îşi înşiră în lungul pridvorului odăile at- 
hondaricului şi ale stareţiei, ale căror ferestre mici pri- 
vesc ca nişte ochi bătrîneşti la cei doi molifţi înalți 
şi falnici din fața bisericii: puternici şi nepăsători de 
anii cari trec, ei îşi ridică în slăvi bogata lor podoabă 
de cetini pururea verzi, pe cînd în jurul lor toate se 
învechesc şi se părăduiesc. 

A doua zi de dimineaţă plecăm la Peşteră. Mergem 
din vatra mînăstirei ca o jumătate de ceas în sus, pe 
spintecătura Oltețului. O cărăruie sucită ne duce prin 
crăpăturile păretelui din stînga ; ne urcăm pe brîie 
înguste de piatră, pe mărgini de prăpăstii, pe unde 
de-abia trecem agăţîndu-ne uneori cu mîinile de col- 
ţurile stîncilor ; jos, sub noi, la adîncimi ameţitoare, 
urlă vîltorile Oltețului. Intrarea peşterei e largă şi se 
aseamănă cu tinda unei biserici mari, scobită-n piatră. 
Călugărul care ne însoţeşte aprinde-o luminare de 
ceară şi păşeşte încet-naintea noastră. La slaba lu- 
mină ce joacă pe păreţii umezi şi întunecoşi ai peş- 
terii vedem o bogăţie uimitoare de stalactite şi stalag- 
mite — ciucuri mari de piatră atîrnaţi de tavan, ca 
nişte ţurțuri de gheaţă, gata să se împreune cu alţii 
ce cresc de jos în sus — plăzmuirea minunată a pică- 
turii de apă care, strecurjndu-se prin steiuri, în mii şi 
mii de ani de stăruință, ciopleşte stîncile, topeşte piatra 
şi face din ea ce vrea. înaintăm mai bine de o jumătate 
de ceas în uriaşa hrubă, ale cărei bolți răsună fioros de 


260 


paşii şi de glasurile noastre şi de pe ai cărei păreţi întu- 
necoşi par gata să se desprindă tot felul de vedenii fan- 
tastice : balauri încolăciţi pe stînci năruite, trupuri 
trunchiate, braţe întinse-n întuneric, animale diforme, 
monştri ce te privesc amenințător din firidele lor negre, 
chipuri omeneşti învălite-n zăbranice de piatră. 

— Mai ţine mult aşa, părinte? 

— Ehei, domnişorilor, zile-ntregi să mergem, şi nu-i 
dăm de capăt. Am auzit şi eu din vechi că sparge pe 
dedesubt două şiruri de munţi şi răspunde tocmai în 
'Transilvania. 

Gîndul că ne-am putea rătăci, c-am putea rămînea 
fără pic de lumină în boştura * aceasta umedă şi fio- 
roasă, ne taie pofta de a merge mai departe. 

Şi lung, îngrijitor de lung ni se pare drumul la întoar- 
cere. Călugărul ne spune că-n vechime a fost aici 
capiştea păgînilor, şi — ca şi cum le-ar fi văzut 
aievea — ne povesteşte cum a trăit în tainița asta Za- 
molxe, zeul dacilor, cum o dată din bătrîn sa făcut 
tînăr ş-a mers de-a îmbărbătat poporul la luptă, cum, 
în sfîrşit, după ce-au răzbătut pe-aici romanii şi s-au 
măsurat viteaz cu viteaz, ş-a văzut el prăpădul şi risipa 
norodului lui, de jalea înfrîngerii a închis ochii şi s-a 
făcut duh, şi-n clipa aceea s-a dezlegat, aşa, din senin, 
o vijelie cumplită, şi s-au răscolit stihiile toate, cît, din 
învălmăşagul lor, pămîntul sa lămurit cu altă față, cu 
alte neamuri şi cu alte legi, şi de-atunci ne tragem noi, 
românii, suflet nou şi-nvăpăiat, trezit în zile de vifor 
din zăngănit de paveze şi zbîrnîit de săgeți... iar stropii 
ce. se preling şi picură şi azi din steiurile-acestea sînt 
lacrimile lui Zamolxe... 

în sfîrşit"... Cînd ne-am văzut iar la lumină, ni sa 
părut c-am înviat din morți. Afară era soare. Codrii 
abureau. Un dulce miros de răşină îmbălsăma aerul 
căldicel. în vale răsuna, ca un tropot de cai, goana nă- 
prasnică a Oltețului. Sus de tot, în limpezişul cerului 
albastru, se învîrtea încet, în roate largi, tot mai largi, 
un vultur cu atipele întinse. 


* Boştură —  scorbută, vă 


261 


IN VÎLCEA 


Pe la nămiezi potnim înainte pe şoseaua netedă, 
care taie de-a curmezişul dealurile ce se lasă din poalele 
Parîngului şi se-ntind buziş * între Olteț şi Olt pănă-n 
cîmpiile Romanaţilor. Văi şi coline sînt înecate de 
soarele arzător de iuliu, şi nici o abureală de vînt. Iarba 
şi tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca 
bătute de pară. în depărtare, miriştile scînteiază. Pe 
imaşurile dezvălite, oile stau grămadă, cu botul în pă- 
mînt, înghesuite una într-alta, ca să-şi ție umbră. Crîm- 
pei de nor nu se zăreşte, — tot cerul pare că arde 
deasupra noastră. Aerul tremură de zăpuşală, şi ochii 
ne dor de-atîta lumină. într-un nor de praf, şi urmă- 
riţi de o droaie de cîini cari ne asurzesc, străbatem sa- 
tul Fometeşti, aşezat la curmătura dealului Gurguiata, 
în spatele muntelui Slătioara ; şi pe la toacă ajungem 
în tîrguşorul Horez, aşternut pe opcina Ursanilor, cu 
dughenile lui mici înşirate de o parte şi de alta pe-o 
singură uliţă. Mai mergem o jumătate de ceas printre 
dealuri acoperite de păduri şi sosim la mînăstirea 
Horez, întemeiată de familia Brîncovenilor cătră sfîr- 
şitul veacului al şaptesprezecelea. 


Aici sîntem în mijlocul județului Vilcea, podoaba 
mîndrei Oltenii şi unul din cele mai frumoase ţinuturi 
ale ţării. Multe şi minunate lucruri are de văzut călă- 
torul în Vîlcea. Numai cînd îi străbaţi văile ei încîn- 
tătoare, umbrite de livezi, spintecate de izvoare repezi 
ş-acoperite de lanuri îmbelşugate, înţelegi şi grija cea 
mare cu care-şi zideau locuinţile şi sfînta dragoste de 
pămînt a vechilor moşneni, cari se întăreau, ca în nişte 
cetățui, în culele lor înalte, şi în zile de nelinişte şi 
de năvăliri trăgeau plugul sub şopron, zăvorau uşile 
de fier şi s“aşezau cu flintele la metereze. S-au împăr- 
tit gospodăriile de odinioară, moşiile s-au dumicat pe 
mulțimea gurilor, multe din averi s-au înstrăinat, şi 
culele — micile castele ale Vîlcenilor — s-au părăginit. 


* Bugis — unul după altul, în şir. 


262 


Astăzi, urmaşul vechiului  moşnean, stăpîn pe-o palmă 
de loc — „boier încins cu tei", îşi pune drobul de 
mămăligă-n sîn şi-ncalecă pe deşelata o umbră de cal; 
dar de supus nu-l supune nevoia, oricît de sărac ar fi, 
el slugă nu se bagă, şi cînd îl întrebi de unde-i, îşi dă 
căciula pe ceafă şi-ţi răspunde semeţ : „Sînt vîlcean”, 
ca şi cînd tot județul ar fi al lui. Şi are într-adevăr 
de ce să fie mîndru. Acestei bogate făşii de pămînt, ce 
se lasă din culmea Plătăneştilor ca O perdea lungă şi 
grea, cu falduri largi, natura i-a dat cu amîndouă 
mîinile din toate frumuseţile şi din toate comorile cu 
cari-i înzestrată ţara romînească. Pîinea şi sarea — 
simbolul strămoşesc al îndestulării şi al ospitalităţii 
patriei noastre — se găsesc în Vîlcea să saturi un 
popor. Pe valea Oltului, de la Ocne-n jos, vezi numai 
lanuri de grîu, finețe şi întinse ogoare de porumb. La 
miazăzi, chiar în pragul judeţului, cum vii dinspre Ro- 
manaţi, ai în față dealul viilor, vestitele podgorii de 
la Drăgăşani ; păduri de nuci seculari şi de pruni îm- 
podobesc colinile cît vezi cu ochii; de la gura Cer- 
nişoarii în sus, între Olteț şi Olt, Vîlcea e o livadă în- 
cîntătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajişti 
înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele pe margi- 
nea rîurilor, cu drumuri albe şi netede, ce s-aştern ca 
nişte dungi de lumină pe brîiele verzi ale dealurilor. 
Şi bogăţia aceasta de privelişti atrăgătoare, darurile şi 
frumuseţile acestui pămînt binecuvîntat au croit o fire 
mai deosebită ţăranului de aici. în privirea lui deş- 
teaptă, în portul lui îngrijit, în umbletul lui semeţ, cu 
pieptul înainte şi cu fruntea sus, în vorba lui cum- 
pănită şi dezgheţată şi-n felul cum te întîmpină şi te 
ospătează în cei patru păreţi ai lui are ceva din mă- 
reţia blîndă a naturii care-l încunjoară, din dărnicia 
largă a pămîntului pe care trăieşte, din aerul curat şi 
sănătos pe care-l respiră. De la cea dintâi vorbă, de 
cum îţi zice „bună ziua", simţi că ai de-a face c-un 
om de ispravă, gata să-ți dea un sfat bun, o mînă de 
ajutor, dacă e nevoie, şi asta fără socoteli negustoreşti, 
fără nici un gînd de răsplată, mulțumit că i-ai adus 
prilej să facă şi el un bine. Şi cîtă plăcere simţi să vezi 
cum îşi iubeşte țăranul vîlcean toate lucrişoarele gos- 


263 


podăriei lui, cum caută să le înfrumuseţeze, şi în tot 
ce face să puie ceva din sufletul lui, din gustul şi 
priceperea lui, din darul mîinilor lui meştere şi răb- 
dătoare. Mă oprisem la o casă țărănească de pe valea 
Gernei şi mă uitam cu drag la poarta ogrăzii — o 
poartă grea de stejar, lucrată toată în sculpturi migă- 
loase, cum se lucrau în vremile vechi şi bune uşile 
sfintelor biserici. 

— De cine e făcută poarta asta aşa frumoasă ? în- 
treb pe tînărul gospodar care ne ruga cu stăruinţă să 
poftim înăuntru. 

— A, e de mult, a fost la casa bătrînească... e făcută 
de-un unchi al tatei, Ilie Rotaru-i zicea lui. 

— Azi nu se mai fac lucruri de astea... 

— Ba pe-aici se fac. Lucrăm şi noi, aşa, cît ne 
taie capu. 

Şi ne-a dus în casă, şi ne-a arătat un război de țesut, 
ş-un gherghef, ş-o furcă de tors, şi multe alte scule 
de-ale casei, lucrate toate de mîna lui, împodobite 
cu tot felul de înflorituri săpate în lemn ca de cel 
mai iscusit meşter. 

Şi ce simplu, ce frumos ne spunea, zîmbind de mi- 
rarea noastră: 

— Astea iarna le lucrăm, cînd nu prea avem ce 
face... Stăm la vatră şi ciopîrțim şi noi ba una, ba alta, 
ca să nu şedem degeaba şi ca să mai treacă ziua. Nu-i 
vorbă, tot atîta se toarce şi c-o furcă mai aşa, dar 
parcă-ţi umblă mîna mai uşor pe-o sculă frumoasă, şi, 
nu ştiu cum, iese şi lucru mai curat. Şi pe urmă rămîne 
la feciori, şi-şi aduc şi ei aminte, cum pomenim şi noi, 
bunăoară, pe unchiu tatei. De cîte ori ne uităm la 
poarta lui, parcă-l vedem pe el... 

Grija aceasta de a-şi lega viaţa de-un lucrişor care 
va rămînea pe urma lui, la care se vor uita feciorii 
cu drag cînd el nu va mai fi, această duioasă întindere 
de braţe a celui care se duce spre cei cari or să vie 
este semnul unei simțiri alese ş-al unei bunătăţi largi, 
înălțătoare, pe care ţăranul vîlcean pare c-o respiră cu 
aerul sănătos al văilor şi al pădurilor cari-l încunjoară. 


264 


fes] 
= 


PE CHEIA BISTRIŢI 


De la mînăstirea Horez în sus, locurile se sălbătă- 
cesc, văile-s tot mai înguste şi mai rîpoase, dealurile 
acopetite de păduri se-ncolăcesc, se-ncalecă şi închid 
zarea din toată părţile. E aşa de adîncă şi de sfîntă 
tăcerea, că înaintezi cu grijă, pare că ţi-e frică să nu 
deştepţi, cu zgomotul trecerei tale, cine ştie ce ființi 
legendare adormite de mii de ani în liniştea acestor 
pustietăţi. După vrun ceas de drum cotit prin strîm- 
tori şi desişuri întunecoase, auzi un vuiet, o gîlgîire 
de izvoare, ca şi cum o stavilă s-ar fi abătut deodată 
din calea undelor nerăbdătoare, valea se deschide, 
codrii se trag la o parte, o privelişte neaşteptată, 
negrăit de mîndră, se înfăţişează ochilor. Sus, pe brîul 
muntelui din față, răsar dintre copaci turnulețele mî- 
năstirei Annota, sfînt lăcaş în care se odihnesc oasele 
bunului şi milostivului nostru domn Matei Basarab. 
Jos, la poalele muntelui, pe malul drept al Bistriţei, 
s-aşterne o poiană de toată frumuseța, în mijlocul ei 
se ridică zidurile cenuşii ale mînăstirei Bistrița, clădire 
mare, arătoasă, întemeiată acum patru sute de ani de 
Barbu Craioveanul, ban al Craiovei, unul din stîlpii 
vechei şi puternicei familii a Pîrvuleştilor, cu care 
domnii de pe vremuri căutau să se-nrudească pentru 
mai buna pază şi îngrădire a tronului. 

De aici încolo mu mai poţi răzbate decît cu piciorul. 
Chiar din spatele mînăstirii intri în cheia Bistriţei, în 
lumea prăpăstiilor şi-a vîltorilor : tot muntele e crăpat 
de sus şi pană jos, şi pe fundul acestei tăieturi, între 
înalții păreţi de piatră, s-azvîrle Bistriţa, vijelios bă- 
tîndu-şi nahlapii * de stînci, c-un zgomot asurzitor. în 
paretele din dreapta, la o înălţime ameţitoare deasupra 
torentului, se deschide peştera Sfîntului Grigore. O po- 
tecuță cu trepte scobite în piatră te duce de-a lungul 
cheiei, pe sub creasta muntelui, la gura unei vizuini în- 
guste, prin care de-abia te strecori şi mergi tîrîş prin în- 


* Nabhlap — undă. 


265 


tuneric ca vro zece paşi pană dai subt o boltă înaltă 
care primeşte puţină lumină de afară prin crăpăturile 
păretelui din dreapta ; apoi te cobori pe sfărmături de 
pietre în tinda peşterei, la paraclisul sfîntului Grigore; 
de aici se despart două hrube adînci, întunecoase ; una, 
»a liliecilor", unde într-adevăr huzuresc aceşti zbură- 
tori ai nopţii ca în propria lor domnie, alta, „a chi- 
liei", care te suie prin fel de fel de cotituri la o chilioară 
părăsită, cu icoane şterse, cu pereţii afumaţi, acoperiţi de 
vechi pisanii — urmele pusnicilor cari, retraşi din lume, 
şi-au fost închis viaţa de bunăvoie în tainiţile acestea 
umede şi întunecoase. 

Toţi munţii de prin părțile acestea sînt sparți şi scor- 
boroşiţi * de ape. Cărări înguste şi primejdioase te poartă 
pe mărgini de prăpăstii în adîncul cărora ţi-e frică să te 
uiţi. Pe une locuri pămîntul sună sub picior ca o boltă. 
Pe sus vezi stînci uriaşe scoase din zid, gata să se pră- 
buşească. Copaci chirciţi, schilozi, cu ramuri strîmbe, 
ies de prin crăpăturile părerilor de piatră. Te crezi în- 
tr-o lume dărăpănată, pustiită în urma unui mare de- 
zastru. Doar glasul apelor zbuciumate răsună ca un 
bocet în tăcerea şi neclintirea atîtor ruini. 


RIMNICU-VILCII. VALEA OLTULUI 


De la obîrşia Bistriţei, de sub curmătura Văleanului, " 


mergi mai bine de trei ceasuri spre răsărit, pe sub co- 
drii ce se lasă din culmea Parîngului, şi dai de cheia 
Recei, în pragul căreia se deschide fantastica peşteră 
Stogu. Te sui anevoie pe-o lungă scară de grohotiş pană 
la intrarea ei largă, triunghiulară, din vîrful căreia 
atîrnă o stalactită de mărimea unui om aproape, po- 
doabă uimitoare, ce pare că înadins stă spînzurată 
acolo ca să te vestească de ce minunăţii ai să vezi mai 


* Scorborojit —  găunos, scobit. 


266 


departe. într-adevăr, de-abia faci vro douăzeci de paşi 
în gîrliciul peşterei, şi te găseşti înlăuntrul unei bolți 
uriaşe, din tavanul şi de pe păreţii căreia atîrnă mii de 
stalactite lucii şi străvezii, candelabre, potire acoperite 
cu năframe de piatră, ciucuri mari şi perdele horbo- 
tate, din încreţiturile cărora se preling şi cad picături 
de apă („lapte de piatră!) pe creştetele stalagmitelor 
de jos, ce cresc în felurite forme, înălţîndu-se spre 
podoabele de sus. Mai în fund găseşti tidve de urşi, 
oase risipite de cine ştie cîte mii de ani; pe sub päre- 
tele din dreapta, un izvor lunecă încet, cu sclipiri ar- 
gintii, răsfirîndu-şi apa limpede ca o pînză de lumină 
pe lespezi netede de alabastru; hrube înguste se 
deschid pe de lături, tainiţi încîlcite se scoboară în 
adîncimile întunecoase ale muntelui, în cari înaintezi 
orbăcăind, şi de la o vreme păşeşti tot mai încet, 


tot mai cu grijă — temeri nedesluşite te năvălesc, 
începi s-asculţi tăcerea pustiului, ca un copil lăsat sin- 
gur în întuneric — dorul de lumina soarelui te cheamă 
îndărăt. 


Pe sub seară scoborîm în satul Olăneşti, vestit prin 
băile lui de ape minerale şi prin marmura care se gă- 
seşte în munte. A doua zi dimineaţă sîntem în Rîm- 
nicu-Viîlcii. Oraşul se urcă pe un tăpşan trăgănat pe 
malul drept al Oltului. Biserici multe îşi înalță turnu- 
rile strălucitoare dintre copaci; case vechi, tupilate 
sub coperişuri mari, înnegrite de ploi, par adîncite 
în amintirea bunelor vremuri de demult. în fund, dea- 
lul Capela îngrădeşte vederea spre muriţi; în partea 
dinspre miazănoapte-i Episcopia, aşezată aici de pe la 
jumătatea veacului al paisprezecelea ; dincolo, spre mia- 
zăzi, se-ntinde „zăvoiul" — grădina publică a oraşu- 
lui. Cum ieşi din Rîmnic pe şoseaua ce suie spre 
Rîul-Vadului, vezi în stînga „Cetăţuia", un schituleț 
înfipt în vîrful unui deal înalt şi țuguiet, loc de strajă 
şi de apărare în zilele de viforoase-nvăluiri. Aici a 
fost prins Radu de la Afumaţi şi ucis, împreună cu fiul 
său, Vlad, de boierii țării răsculați sub Neagoe Vor- 


267 


nicul şi Drăgan Postelnicul la 1529. în fața Cetăţuei, 
de partea cealaltă a oraşului, se ridică, tot aşa în formă 
de stog, dealul 'Troian, pe vîrful căruia generalul Ma- 
gheru îşi aşezase tabăra de panduri gata de luptă în 
mişcarea de la 1848. Toată Valea Oltului, această mare 
cetate ocrotitoare a romîtnilor în zile de primejdie, 
este plină de amintiri istorice. Nu e zidire veche, ruină, 
movilă de pămînt de care să nu fie legat un cîntec, o 
legendă, un nume de viteaz. Pe-aici au străbătut ro- 
manii în inima Daciei, lăsînd lagăre întărite la Pozs 
A/uti, la Buridava şi la Praetorius. Sfinte ni-s văile şi 
măgurile acestea, — ele au văzut aievea chipul măreț 
al lui Traian, codrii lor au răsunat de tropotul cailor 
cari duceau la biruinţă pe cei mai mari şi mai în- 
drăzneţi cuceritori ai lumei; sfînt ni-i rîul acesta, cu 
apa învolburată şi cu nisip de aur, în undele lui s-au 
oglindit lucitoarele scuturi cu cei doi prunci cari sug 
la lupoaică — ostaşii secerători de pe columna lui Tra- 
ian sînt legionarii cari acum optsprezece veacuri, în 
drumul lor spre Sarmisegetuza, s-au oprit în holdele 
părăsite de pe Valea Oltului ş-au secerat un lan de 
grîu ca să-şi facă provizie. 

Drumul larg şi neted şerpuieşte pe malul drept al 
Oltului. Lungi s-aştern peste luncă umbrele plopilor 
înşirați pe marginea şoselii; sclipesc în soare ca nişte 
bănuţi de argint frunzele sălciilor aplecate pe apă, şi 
e linişte, n-auzi decît şuietul Oltului, în aer e un miros 
de fîn şi de pădure, peste dealurile verzi ce se înşiră 
înaintea noastră se rîdică uriaş muntele Cozia, cu creş- 
tetul pleşuv în soare. După un œas şi jumătate de 
drum sosim în Călimăneşti, sat cuprins şi frumos aşe- 
zat pe malul drept al Oltului. în marginea de sus sînt 
băile şi marele otel, în care vara e atîta lume, şi zarvă, 
şi mişcare, că te crezi în mijlocul unui oraş. Ceva mai 
încolo, la zece minute cu piciorul, sînt binefăcătoarele 


izvoare — vestitele ape minerale de la Căciulata. în 
faţa otelului e un ostrov cu fîneaţă şi drumuri printre 
copaci, — în mijlocul ostrovului e o bisericuţă veche, 


zidită de Ion Neagoe-voivod pe la începutul veacului 


268 


al şaisprezecelea. Sus, pe malul celălalt, e satul Jiblea ; 
pe acolo trece noua cale ferată, care desfundă munții 
şi răzbate prin strunga de la Turnu-Roşu în Transil- 
vania, între Jiblea şi Călimăneşti e un pod umblător. 
De-aici valea începe să se mai strîmteze, codrii se lasă. 
din înălțimi pînă-n matca Oltului, şoseaua __ pe unc 
locuri e scobită-n stînci. Putin mai în sus de izvoarele 
Căciulatei răsar din Olt sfintele „ziduri ale mînăstirii 
Cozia. Clădită de Mircea-voivod aici, în spintecătura 
Carpaţilor, această mînăstire istorică a fost nu numai 
un loc de retragere şi de rugăciune pentru cei cuvioşi, 
ci şi o cetate de pază şi de ocrotire în zile de primejdie. 
Vechile încăperi s-au schimbat, s-au refăcut, un tuni 
întreg din aripa stînga s-a desprins şi s-a prăbuşit 
în apă, numai zidul de-afară, în care bat valurile O1- 
tului de mai bine de cinci sute de ani, şi biserica din 
mijlocul curții au înfruntat puterea stricătoare a 
vremii. înlăuntrul acestei biserici, cu frumoasa-i ca- 
tapiteazmă ce pare o horbotă de marmură, cu păreţii 
afumaţi, cu jilțuri de piatră lustruite de vechime, la 
puţina lumină ce străbate prin  feresțrele-i înguste, 
nespus de triste ţi-apar chipurile sfinților, ciopîrțite 
de sulițile păgîneşti, — din ochii lor zgîrîați pare că 
vezi lacrimi curgînd. Aici, subt o lespede cu slove 
şterse, odihnesc oasele marelui voivod Mircea, şi tot 
aici e îngropată familia lui Mihai Viteazu : maica 'Teo- 
fana, doamna Florica şi Nicolae-vodă. Un călugăr bă- 
trîn ne spune că de lîngă strana din stînga altarului 
se face-o hrubă-n jos care merge pe subt albia Oltului 
şi răspunde dincolo pe celălalt mal: pe-aici a scăpat 
Mircea-ntr-o dimineaţă, cînd au năvălit turcii pe ne- 
aşteptate, de-au spart zidurile mînăstirii," au jăfuit-o 
şi i-au dat foc, iar stînca pe care-a stat şi-a ospătat 
bătrînul voivod în ziua aceea, o stîncă singuratică sub 
care urlă vîltorile Oltului, se cheamă şi azi „Masa lui 
Mircea". în dreptul mînăstirii, pe malul stîng, e locul 
numit Bivolari, unde s-au descoperit ruini de băi ro- 
mane, un izvor cald şi urmele unui drum vechi, ce se 
pierde printre stînci. Sus, pe brîul muntelui, ascuns în 


269 


codru, e un metoh al Coziei, schitul Turnu; în apro- 
piere, pe-o stîncă înaltă se văd paraginile unei zidiri 
îndrăznețe — vro strajă romană pe Olt — călugării 
îi zic „Turnu lui Traian”. 

De la Cozia-n sus şoseaua urcă şerpuind prin spin- 
tecătura din ce în ce mai strimtă şi mai prăpăstioasă 
a munţilor. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oţel, s-azvârl 
printre stînci în valurile grele, tulburi, gălbui ale măre- 
ţului Olt. Freamătă codrii de vuietul apelor. Departe, 
pe zările-nalte, vezi, peste pădurile posomorite, cîte-o 
poiană verde, bătută de soare. Drumul se dă după în- 
doiturile Oltului, schimbînd priveliştile ca într-o pa- 
noramă, aşa că nici nu bagi de seamă cum trec cele 
cinci ore pe cari ie faci cu trăsura de la Rîmnic pînă la 
graniță. Cam pe la jumătatea acestui drum, cum scapeți 
de după un morman de stînci năruite, deodată munții 
se dau la o parte, o luncă veselă, luminoasă se deschide 
jos la poalele codrilor, vezi înainte un pod alb, mai 
departe drumul urcă iar şi, cotind pe după o coastă, se 
pierde ca o dungă de fum. în stînga se desface o vale 
largă, cu livezi şi ogoare de porumb aşternute la soare. 
Din fundul acestei văi s-aude viind un vuiet, ca un ro- 
pot de ploaie — e Lotrul, vijeliosul Lotru, care, izvo- 
rînd din depărtatele steiuri ale Parîngului, taie de-a 
curmezişul partea de miazănoapte a Viîlcii, deschide 
plaiuri frumoase, holde neaşteptate şi vetre de gospo- 
dari în ascunzişurile munţilor, mişcă mori, pive şi hie- 
răstraie, şi vine mîndru să-şi verse în Olt undele-i lim- 
pezi, ce parc-aduc cu ele coloarea pajiştilor, răcoarea şi 
freamătul codrilor prin cari-au trecut. De pe podul 
înalt, aşternut pe gura Lotrului, ne uităm cum undele 
verzui ale ajcestui rîu învîrstează pînza lată a Oltului, 
întinzînd pe lîngă malul din dreapta o făşie luminoasă, 
ca şi cum apele celor două rîuri împreunate n-ar vrea 
să se amestece. 


La cîteva minute de-aici, pe valea Lotrului, într-un 
adevărat colț de rai, e aşezat satul Brezoiu. Mulţi oră- 
şeni iubitori de natură, de linişte şi de aer curat vin să-şi 
petreacă vara aici. în faţa satului, dincolo de Lotru, se 


270 


înalță ca un foişor Ţurţudanul, de pe al cărui creştet 
pleşuv şi ascuţit se deschid privelişti mărețe în depăr- 
tarea zărilor, peste spinările vinete ale munţilor şi pe 
văile înnoptate de codri, pe fermecătoarele văi, prin 
cari şerpuiesc, luminoase, cele două rîuri. în spatele 
Ţurţudanului se văd la rînd trei munţi golaşi, trei na- 
mile de stînci ce se rotunjesc în sus ca nişte turle 
uriaşe : oamenii de pe-aici le-au.dat numele sfinţilor 
Mihail, Gavril şi Vasile. Tot pe Lotru, dar în fund de 
tot, dincolo de meterezele Parîngului, e Voineasa, sat 
marte şi bogat, tăinuit în mijlocul codrilor silhui, în- 
tr-un luminiş adăpostit, unde iernele sînt dulci şi verele 
răcoroase, şi unde viața retrasă şi tihnită a acelui cuib 
de romîni ne aminteşte aşa de bine veacurile petrecute 
de strămoşii noştri în asounzătorile Carpaţilor, pe cînd 
curgeau pe şesurile Dunării puhoaiele de barbari. 

De la gura Lotrului în sus şoseaua se îndoaie în 
urcuşuri trăgănate prin adînca deschizătură a Oltului, 
al cărui torent, rupînd stăvilarele munţilor, aci, strîns 
între ziduri de stînci, goneşte devale cu zgomot de vi- 
jelie, aci, întins la poalele unui codru, se odihneşte mol- 
com şi străveziu pe largi aşternuturi de nisip. Drumul 
nostru pe Valea Oltului se încheie la graniţa ţării, din 
sus de Rîul-Vadului, la strunga de la Turnu-Roşu, care, 
în vechime, întărită de romani, purta măreţul nume 
de „Poarta lui Traian”. Aici Oltul desfundă munții, 
spintecîndu-i din creştet pănă-n temelie, şi-şi deschide 
drum larg în văile noastre. Pe undele lui ne vin cîntece 
duioase din Ardeal, glasuri de dor din Ţara Bârsei, tân- 
guitoare doine din cîmpiile Făgăraşului, pe undele lui 
ne vin amintiri sfinte din Avrig, din satul care ne-a 
dat pe cel dintâi dascăl romîn, pe nemuritorul Gheorghe 
Lazăr. De-aici ne uităm şi cu drag, şi cu durere în sus, 
pe albia Oltului... Dincolo de munții aceştia sînt frați 
de-ai noştri, ş-acolo e o parte însemnată din istoria 
noastră. Cîte steaguri n-au fluturat pe-aici, cîte oşti 
n-au curs prin strunga aceasta în multele şi sîngeroasele 
războaie pe cari au avut a le purta strămoşii noştri cu 
neamurile megieşe ! 


LA  CIINENI 


Ne-ntoarcem  devale-n Cîineni, sat mare, aşezat 
de-o parte şi de alta a Oltului ca la o fugă de cal din 
pragul ţării. Aici e răspîntia vechilor drumuri de şleau 
cari leagă Oltenia şi Valahia mare cu 'Transilvania, aici 
e întâiul popas al chervanelor ce vin de dincolo-ncăr- 
cate cu mărfuri şi umplu bătătura cîrcimelor, toamna 
mai ales, pe vremea iarmarocului de la Rîureni. Trecem 
de partea cealaltă a Oltului pe-un pod plutitor. 

Soarele scapătă-n asfinţit, puind cununi de aur pe 
creştetele codrilor. Acum, de pe ţărmul stîng, în pacea 
amurgului, aruncăm cea din urmă privire dincolo, pe 
pămîntul Olteniei, în acea grădină frumoasă, plină de 
podoabe, de cîntece şi de legende, pe acel pămînt bine- 
cuvîntat în care rîurile curg pe nisip de aur, munţii, în- 
văliţi de codri nemăsuraţi, ascund în sînul lor comori 
necunoscute, dealurile sînt acoperite de vii şi de Livezi, 
cîmpiile — de holde îmbelşugate. în Oltenia şi-au în- 
fipt romanii cele dintăi steaguri cuceritoare, şi tot în 
Oltenia am avut cel dintîi voivodat ; iar la zile grele 
Oltenia ne-a dat pe Mihai Viteazu, pe frații Buzeşti, 
pe Tudor Vladimirescu, atîtea suflete mari, atîtea pa- 
gini frumoase şi înălțătoare în istoria neamului, nostru. 

închisă între Carpaţi, Dunăre şi Olt, partea aceasta 
arţarii, păzită chiar de hotarele ei, a fost mai puţin 
bîntuită de năvălirile barbarilor şi mai apărată de 
amestecul _ popoarelor străine. în ea sau păstrat 
neatinse şi firea, şi graiul, şi portul romînesc. Casele, 
livezile, drumurile în Oltenia sînt mai îngrijite decît 
în alte părți, şi oamenii sînt mai dezghețaţi, mai iu- 
bitori de ţară, mai cu credință în Dumnezeu. Pe mar- 
ginea şoselelor, pe la fîntîni şi pe la răspîntii, adesea 
vezi cruci zugrăvite, icoane aşezate prin copaci, sfinte 
semne de credinţă, cari amintesc că pretutindeni e 
casa” Domnului — în faţa lor drumețul se opreşte, îşi 
ia căciula în mîna stînga, îşi pleacă fruntea cu evlavie 
şi se închină. 

Păstor în munţi, plutaş pe Olt, plugar Ia cîmp, sau 
precupeţ la tîrg, băştinaşul mîndrei Oltenii e pretutin- 


272 


denea „cruce de voinic", romîn deştept şi! vrednic, 
făcut să ţie piept nevoilor, pururea semeţ, încrezător 
în el, gata să lupte morţiş pentru ceea ce i s-o părea 
lui că-i sfînta dreptate, — în firea lui aprigă şi zvăpă- 
iată, în pornirea lui caldă la visuri mari şi la fapte 
îndrăzneţe are ceva din popa Farcaş, şi ceva din banul 
Mărăcine. Tinerețea aceasta înflăcărată, prisosul acesta 
de viaţă au făcut să se zică despre olteni că au „două'- 
zeci şi patru de măsele”. 


ar 
les] 


ARGEŞ. CURTEA-DE-ARGEŞ 


De mînecate pornim călări din Cîineni pe drumul 
neted ce se lasă, şerpuind printre colinele plaiului Lo- 
viştea, în valea mîndră şi bogată a Topologului. Trecem 
prin şirul de sate ce-şi aştern livezile şi holdele^ pe 
poalele trăgănate ale muntelui Cozia, şi pe la amiază 
scoborîm în Sălătruc, sat de cherestigii şi drăniceri, aşe- 
zat între păduri de brad pe apa Topologului, ce izvo- 
răşte de sub pripoarele Făgăraşului, taie-n lung toată 
partea muntoasă a județului Argeş pînă-n măgurile 
Pleşoiului şi se varsă în Olt, puţin mai sus de^gura 
Luncavăţului. Pe valea asta, în satul Bălceşti, s-a născut, 
acum optzeci de ani, Nicolae Bălceseu, unul din cei mai 
mari scriitori ai noştri, înflăcăratul patriot de la '48 şi 
neîntrecutul povestitor al celor mai glorioase zile din 
viața neamului nostru. 

De la Sălătruc lăsăm drumul mare ş-o luăm oblu, pe 
cărări de codru şi pe scursuri de puhoaie, peste culmea 
Comarnicului, care se desface din muntele Negoiu, cel 
mai înalt vîrf al Carpaţilor noştri (2.547 m.), şi-şi în- 
tinde spinarea ca un zid despărțitor între cele două văi 
frumoase şi rodnice ale acestui judeţ : valea Topologului 
şi valea Argeşului. Pe la toacă sosim în satul Căpăţineni. 
O dulce boare adie dinspre miazănoapte. Cîţiva nori 
albi îşi lunecă umbrele pe desişul verde al codrilor. 


273 


Freamătă valea de vuietul morilor şi-al hierăstraielor.. 
în apropierea acestui sat, între doi munți păduroşi, pe 
vîrful unei stînci uriaşe deasupra rîului Argeş, stă sin- 
guratică, pustie şi dărăpănată „Cetatea lui Vlad 
Ţepeş", h zidurile căreia se zice c-au muncit, ca sa- 
lahori, boierii tîrgovişteni, răzvrătiți împotriva crun- 
tului domn. Tot pe valea asta, puţin mai jos, în drep- 
tul satului Poenarii, se văd dărîmăturile palatului 
domnesc zidit de Ţepeş-vodă cu aceiaşi salahori. Pe 
vremile acelea de bîntuire şi de jaf, aici, în locurile 
acestea depărtate şi sălbatice, în ascunzătorile acestea 
păzite de întunecoasa desime a codrilor, îşi închidea 
vajnicul voivod soţia şi averile, iar el se lăsa cu oastea 
la cîmp şi sta vitejeşte în calea vrăjmaşilor ce ne 
călcau hotarele. 

în amurgit sosim la Curtea-de-Argeş. Cine-ar mai 
zice azi că acest orăşel retras, liniştit, cu căsuțele lui 
joase, împrăştiate pe coasta unui deal, a fost odinioară 
capitala ţării ! Nimic — nici măcar ruinele nu i-au mai 
rămas din vechea-i mărire. în jurul Bisericei Domnești, 
unde se odihnesc oasele primului nostru voivod, Radu 
Negru, de-abia se mai văd din bălării urmele vechiului 
palat al Basarabilor. Şi, totuşi, călători din toate părțile 
lumii se abat cu drag prin părţile acestea. Ei vin să vadă 
minunata zidire care întrupează visul voivodului-artist 
de-acum patru sute de ani. în mijlocul unei lunci, ce se 
aşterne puţin mai în sus pe malul stîng al Argeşului, la 
poalele Carpaţilor, ca din vrăjirea unor basme, răsare ui- 
mitor de frumoasă, cu turlele ei zvelte aurite, încinsă de 
brîie albe sculptate în piatră, strălucitoare ca un juvaier, 
mîndra biserică a Curţii-de-Argeş. Ridicată pe la în- 
ceputul veacului al şaisprezecelea de înțeleptul şi cu- 
viosul domn Neagoe Basarab, stricată apoi de vreme, 
de foc şi de cutremure, ea a fost din nou întemeiată 
şi împodobită după vechile” izvoade [...]. Zidită toată 
în piatră, îmbrăcată ca într-o reţea de sculpturi migă- 
lite cu o rară măiestrie, clădirea întreagă pare c-ar fi 
dintr-o singură bucată, şi, ori din ce parte-o priveşti, 
îţi înfăţişează o desăvîrşită armonie de linii şi de pro- 


274 


porţii. E fără îndoială una din cele mai frumoase bi- 
serici ale Răsăritului creştin. Vechea legendă spune 
că meşterul Manole, pentru ca s-o poată isprăvi, a tre- 
buit să-ngroape de vie în zidurile ei pe buna şi scumpa 
lui soţie, vrînd înțelepciunea poporului să ne arate cu 
aceasta cîtă jertfă şi tărie de suflet se cere unui om ca 
să poată duce pană la sfîrşit o aşa de grea, o aşa de 
măreaţă şi de minunată lucrare. în fața bisericii, pe 
partea cealaltă a drumului, e vestita şi binecuvîntata 
cişmea, numită „Fîntîna lui Manole". 

Puțin mai la deal, în marginea luncii, e aşezat palatul 
episcopiei de Argeş, reînnoit o dată cu biserica. De la 
una din ferestrele acestui palat îmi las privirea-n jos, pe 
valea adormită sub farmecul lunei. Noaptea e limpede 
şi răcoroasă. Peste toate domneşte o linişte care te-n- 
deamnă la visuri. Numai Argeşul, călător fără odihnă, 
trece hăulind pe spintecătura văilor, şi undele lui vor- 
besc într-una, cînd mai tare, cind mai încet. Vorbesc 
undele lui de măreţia şi frumseţile Negoiului, din 
coapsa căruia au izvorît, de „codrii lui deşi, adînci, 
nestrăbătuţi, unde fiarele şed fără frică” tolănite-n lumi- 
nişuri ş-ascultă ca omul cîntecul privighetorilor, unde 
muşchiul e moale ca perna de puf, şi izvoarele, albe 
ca spuma laptelui, şi brazii aşa de-nalţi, că-ţi cade 
căciula din cap cînd stai să te uiţi în vîrful lor. Vorbesc 
undele Argeşului de străşnicia stîncilor de la Chei, pe 
cari le-au biruit şi le-au lăsat în urmă ca pe nişte cetăţi 
dărăpănate, vorbesc de comorile pămîntului acestuia în- 
grăşat cu sîngele atîtor viteji, de mîndreţea plaiurilor, 
de rodnicia păşunilor şi holdelor pe cari le scaldă, de 
turmele pe cari le-au adăpat, de chiotele ciobanilor şi de 
tînguirea dulce-a doinelor, pe cari le-au ascultat cu 
drag în lunga şi zbuciumata lor călătorie. Trece bă- 
trînul Argeş devale, îndoindu-şi albia spre răsărit, pe 
lîngă oraşul Piteşti, [-] de-aici, din ce în ce mai po- 
tolit, se lasă în largul neteziş al cîmpiilor, şi, după ce-şi 
trage în matca-i nisipoasă din stînga Neajlovul şi Gla- 
vaciocul, din dreapta Vîlsanul, Rîul Doamnei, Sabarul 
şi Dîmboviţa, abate spre miazăzi, taie șesul Ilfovului şi 
merge de se toarnă-n Dunăre, în dreptul Olteniţii. 


219 


CÎMPULUNG 


De la Curtea-de-Argeş o luăm de-a dreptul peste 
muscele şi, după şase ceasuri de umblet mai mult prin 
pădure, sosim pe la prînzul cel mare în Cîmpulung. 
Oraşul se întinde pe-o vale răcoroasă la poalele munți- 
lor. Dealuri acoperite de livezi îl adăpostesc de vînturi. 
Rîul Tîrgului îl spală şi-l înveseleşte cu undele lui lim- 
pezi şi gălăgioase. Străzile sînt drepte, curate, umbrite 


de arbori — mai toate casele au grădină ; unde te uiţi, 
vezi numai flori, răzoare de flori pe lîngă ostreţe *, 
glastre de flori în cerdacuri şi pe la ferestre — oraşul 


tot e împodobit cu flori. 


Aici, la locul acesta liniştit, retras, a descălecat acum 
şase sute de ani primul nostru voivod, Radu Negru, 
care s-a scoborît din Făgăraş pe matca Dîmboviţii ş-a 
venit să întemeieze „ţară nouă" dincoace de Carpaţi. 
Aici s-a aşezat cea dintâi capitală a Romîniei — cuibul 
de scurtă odihnă al legendarului vultur menit să des- 
pice atîtea vijelii cu zboru-i îndrăzneţ — aici s-a ridicat 
de norocosul descălecător cea dintîi biserica domnească, 
în amintirea acelor zile mari şi însemnate de la cari 
un alt drum ni se deschide şi începe o nouă istorie pen- 
tru neamul nostru. 


_Mă opresc gînditor în faţa chipului de bronz al fal- 
nicului Basarab — păstor cuminte, care şi-a tras turma 
din bătaia fiarelor. Cum să nu te simţi mîndru că eşti 
romîn şi cum să nu rămîi uimit de tăria neamului tău 
şi să nu-l slăveşti, cînd cugeti la cîte s-au petrecut de- 
atunci... la cîte primejdii au învăluit mîna aceasta de 
oameni, sămănată pe brîiele Carpaţilor — şase veacuri 
de lupte şi de zbucium, şase veacuri de neadormită şi 
dîrză împotrivire la năvala atîtor vrăjmaşi, cari-adu- 
ceau în țara asta blîndă urgia şi jaful războiului cu toate 
cruzimile lui: stricarea gospodăriilor şi sălbăticirea 
oamenilor, izvoarele munţilor roşite de sînge, oraşele-n 
flăcări, femei desculțe, cu prunci în brațe, alergînd pe 
lanurile pustiite, sute de leşuri zăcînd nengropate pe 


* Ostre — gard, îngrăditură de pari, de sipci, de zăbrele. 


276 


marginea drumurilor !... Şi ce de viteji şi-au pus zilele 
lor punte biruinţii, pană să răsară şi pentru noi mult 
aşteptata zi de mîntuire şi de linişte ! N-a fost pe lume 
un neam mai încercat ca al nostru. N-a fost popor care 
să-şi fi plătit mai scump dreptul de a trăi în ţara şi-n 
legea lui, popor pe care să-l fi împins la jertfe mai mari 
adînca dragoste de moşie şi dorul de neatîrnare. 


RUCĂR. DIMBOVICIOARA 


De la Cîmpulung plecăm la Rucăr pe frumoasa şo- 
sea care s-aşterne ca o prispă netedă pe vîrful! Mateia- 
şului, de unde-n largi şerpuiri trăgănate se lasă-n valea 
Dîmboviţii, ascultă şuietul apelor şi zgomotul morilor 
şi joagărelor de la Dragoslave şi de la Rucăr, apoi o 
rătează-n sus peste măgurile umbrite de brazi şi trece, 
prin strunga de la Pajera, dincolo, în Ţara Bîrsei. Ne 
oprim cîteva minute la Nămăeşti, la mînăstirea de 
călugăriţe, adăpostită-ntre copaci, cu vestita bisericuță 
scobită în inima unei stînci, pe coasta verde a unui 
deal, de pe care se vede-n jos, ca-ntr-o panoramă, 
oraşul Cîmpulung, cu mîndrele-i împrejurimi. După 
două ceasuri de drum intrăm în Rucăr, sat mare, 
aproape un orăşel, aşezat sub straşina Carpaţilor, la 
răspîntia a două ape, în una din cele mai încîntătoare 
văi ale judeţului Muscel. Toate te-nveselesc aici : aerul 
curat, freamătul pădurii, şuietul apelor, casele albe pre- 
sărate printre copaci, înfăţişarea mîndră şi voinicească 
a gospodarilor, chipul rumăn şi luminos al rucărence- 
lor, şi portul lor adevărat romînesc, țesut, lucrat şi în- 
florit de mîna lor c-o măiestrie pe care nu ştiu singure de 
unde-au învăţat-o. în jurul acestui cuib fericit munţii 
îşi desfăşură podoabele lor de o măreție sălbatecă, 
tancuri ascuţite ies vinete din întunecimile pădurilor 
de brazi şi stau înşirate, ca nişte străji de veci, pe gra- 
nițile zării, la îngînarea pămîntului cu cerul. Deasu- 
pra tuturora, în fund, spre miazănoapte, îşi ridică Pă- 


277 


puşa creştetu-i înalt, rotund ca o turlă de biserică. 
De-acolo, din coapsele Păpuşii, zbucneşte Rîuşorul, şivoi 
puternic, care spajee meterezele de stînci ce-i stau în 
cale, soarbe izvoarele codrilor, şi-n goana-i nebună 
strigă, se ceartă, se bate cu grămezile de bolovani ce vor 
să-i astupe matca — învolburat şi alb de spumă so- 
seşte-n Rucăr, şi rucărenii, cum îl văd, îl pun la treabă: 
ei au porumb de măcinat, sumane de bătut, buşteni de 
retezat şi de-nfeliat în scînduri, şi Rîuşorul, sprin- 
ten şi hamic, se înhamă la toate, pe toate le face cu 
drag, iar cînd îşi isprăveşte de lucru, voios se duce de 
se culcă în patul larg al Dîmboviţii, rîul norocos care-a 
călăuzit paşii celui dintâi voivod al Munteniei şi care 
străbate capitala [...]. 

Din Rucăr plecăm călări la Dîmbovicioara. Şoseaua 
se urcă-n cotituri mari, trăgănate, peste grebenii stîri- 
coşi ai Scărişoarii, avînd în stînga zidul de piatră al 
muntelui, în dreapta desfăşurarea văilor, aci repezi, 
adînci, prăpăstioase, aci larg deschise în tăpşane regu- 
late, acoperite unele de fîneaţă, altele de păduri răco- 
roase. De la Podul-Dîmboviţii, lăsăm şoseaua şi cîrmim 
la stînga pe drumeagul pietros ce merge-n sus pe lîngă 
hierăstraiele Dîmbovicioarei. Dar iată că în fața noas- 
tră se rîdică un munte înalt şi drept ca un zid nă- 
prasnic, de crezi c-aici e sfîrşitul lumii. Ne-apropiem, 
şi deodată, la o cotitură, ni se deschide, printre două 
stînci colțuroase, intrarea înlăuntrul muntelui, cheia 
adîncă şi îngustă a Dîmbovicioarei. E răcoare, şi vu- 
ietul apei răsună aşa de tare, că nu-ți mai auzi 
glasul. De pe fundul acestei prăpăstii ne uităm cu 
groază-n sus la namilele de stînci aninate de păreţii 
cheii ca nişte dihănii ce stau la pîndă, gata să se pră- 
buşească peste noi. 

Deasupra noastră se zăreşte un petecuț de cer spri- 
jinit, ca un capac albastru, pe crestele ascuţite ale înal- 
telor ziduri ce ne îngrădesc în umbra lor veşnică. Pe 
sus vezi cîte un brad ieşind strîmb şi chircit din cră- 
pătura unei stînci, mirat şi el de fioroasa singurătate 
în care se găseşte, întinzîndu-şi cetenele-i triste, în aş- 


278 


teptarea zadarnică a unei raze de soare. Mergem aşa, 
in sus, pe matca întortocheată a rîului, vreo jumătate 
de ceas, şi deodată cheia se lărgeşte: în.păretele din 
dreapta, deasupra unei prispe de piatră, se deschide 
gura neagră a „Peşterei", în hăul căreia intrăm cu lu- 
minări aprinse. E un întuneric rece, umed, apăsător, 
din cînd în cînd auzi cîte-un strop picurînd din ta- 
vanul scund, şi-n jocul slabei noastre lumini, pe pă- 
reţii umezi şi scofîlciți ai hrubei se-nşiră tot felul de 
vedenii urîte. Mă cred într-o lume din basme. Un 
glas bătrînesc pare că vine de departe, din adîncul 
beznei, şi-mi spune: „în văgăunele acestea au trăit, 
fără foc, fără lumină, goi, slabi şi-nfricoşaţi, cei dintăi 
oameni — 'strămoşii voştri ai tuturora — din fundul 
acestor tainiți au izvorît încetul cu încetul miile de 
popoare ce-au împînzit pămîntul... Măsoară drumul 
pe care l-a străbătut, numără stepenele pe cari le-a 
suit omenirea de la sălbăticia şi întunecimea acestor 
vizuini pană la puterea şi strălucirea ei de azi, şi vezi 
din ce depărtată obîrşie te tragi, şi cîtă muncă i-a tre- 
buit vieţii ca să se desfacă din noaptea ce-o învăluia 
la început şi să iasă tot mai în larg, tot mai în lumină..." 

»Mai in larg, mai în lumină..." 
vinte capătă aici o deosebită însemnare, şi mereu mi 
le rostesc în gînd, nerăbdător de a ieşi mai curînd din 
peşteră ; mereu îmi revin pe buze, tot timpul cît sco- 
bor lunga strîmtoare a cheiei. Mi-e aşa de dor de cer, 
de soare, de arbori — un vac de om mi se pare de 
cînd n-am mai văzut pămînt întins şi verde înain- 


înţelesul acestor cu- 


tea mea. 


TIRGOVIŞTEA. RUINILE 


Dormim noaptea la Podul-Dîmboviţii, un sat cuibă- 
rit în fundul unei văi adînci, închis din toate părțile, 
ca o căldare. Pe creasta zidului de stînci dinspre miază- 


279 


noapte se văd rămăşiţele unui vechi castel. Nu se ştie 
al cui a fost. Bătrînii spun c-aşa l-au apucat. Mulţi au 
căutat comori pe sub ziduri, căci mereu se zărea noap- 
tea jucînd o pară albastră, acolo, la „Ruina Pustie”, 
cum îi zic ei. Ceva mai în jos, dincoace de ruinile ce- 
tăţii lui Negru-vodă, pe malul drept_ al Dîmboviţii, 
e satul Stoeneşti, unde s-a retras Mihai Viteazu, acum 
trei sute de ani aproape, să-şi odihnească mica lui oaste 
în urma strălucitei biruinţi de la Călugăreni. 


De la Podul-Dîmboviţii o luăm spre răsărit, pe cărări 
de turme, peste muscele; prin codri de brad şi de fag 
suim din greu muntele Leaota, care se desface din 
culmea Bîrsei şi se lasă-n podişuri trăgănate!' pănă-n mã- 
gurile de var şi de cărbune de la Şotînga. Mînem la o 
stînă pe vîrful Leaotii. A doua zi ne scoborîm în valea 
Ialomicioarei, şi pe Ia asfinţitul soarelui sosim la Tîrgo- 
viştea. Oraşul e aşternut în limpeziş, pe malul drept al 
Ialomiţii. Un lung şir de coline, acoperite cu vii, îngră- 
desc zarea spre răsărit, iar în mijlocul acestor coline, pe 
vîrful cel mai înalt, se vede rîdicîndu-se falnică dintre 
copaci Mînăstirea Dealului; întreagă, strălucitoare, stă 
mîndră în fața oraşului, ca şi cum vremea ar fi adormit 
la pragul ei. Acolo, în tinda bisericei, într-o raclă de 
sticlă se păstrează capul lui Radu cel Mare, întemeieto- 
rul mâînăstirei (acum patru sute de ani) şi capul lui 
Mihai Viteazu, pe-a cărui frunte a strălucit, în fulge- 
rarea unei clipe de noroc, cea mai glorioasă coroană la 
care-a ţintit vreodată visul de mărire şi de dreptate al 
neamului romînesc. 


Aici, în 'Tîrgoviştea, şi-a aşezat Mircea-vodă scaunul 
domniei cătră sfîrşitul veacului al paisprezecelea, şi, 
fiind lunca deschisă şi fără apărare, a făcut şanţuri şi 
ziduri tari împrejurul cetăţii, şi 333 de ani a rămas aici 
capitala țării. în vremea asta oraşul a fost adesea bîn- 
tuit de ostile turceşti, şi cu toate nenorocirile cari l-au 
învăluit, a mers înainte, s-a ridicat şi s-a îmbogăţit 
mereu. Domni după domni l-au înfrumusețat şi lau 
dăruit cu mitropolie, cu biserici, cu tipografie; subt în- 
ţeleaptă şi blînda stăpînire a lui Matei Basarab, mulți- 
mea norodului ajunsese la 60.000 de suflete. 


280 


Ce viaţă, ce zarvă trebuie să fi fost odinioară pe uli- 
tile acestea, astăzi aşa de liniştite, aproape triste ! Aici 
bătea inima ţării, cu toate grijile şi bucuriile ei. Aici 
veneau negustorii din Veneţia, din Genova şi de la 
Țarigrad. Ei aduceau în acest „Damasc al Romîniei” 
scule şi covoare scumpe, mătăsuri cusute cu fir de aur, 
haine şi podoabe pentru mitropoliţii şi gospodarii ţării, 
pentru domniţile şi bogatele jupînese de pe vremuri. 
Şi de-aici porneau, pe cele patru porţi ale cetăţii, cher- 
vanele-ncărcate cu lînă, cu miere, cu sare şi cu zaherele, 
ce-mprăştiau vestea despre dărnicia şi-mbelşugarea pă- 
mâîntului nostru pănă-n cele mai depărtate schele ale 
Europii. 

Acum 'Tîrgoviştea e un oraş de amintiri. Zidurile ce- 
tăţii s-au năruit, șanțurile s-au astupat, pe unde se-ntin- 
deau palatele şi edecurile Mitropoliei, astăzi e obor de 
vite, iar curțile domneşti, mîndrele curți de pe malul 
lalomiţii, înlăuntrul cărora s-a urzit o parte aşa de în- 
semnată din istoria patriei noastre, au rămas părăginite, 
— un morman de ruini înecate de bălării, bolți sur- 
pate, grămezi de moloz sprijinind cîteva ziduri afumate, 
în cari se văd ca nişte răni spărturile ferestrelor, lărgite 
de ploi. O singură odaie îşi mai păstrează cei patru pă- 
reţi lăturalnici: din mijlocul ei se-nalță doi salcîmi.' în 
toate părţile se-ntind desişuri mari de bozii şi de ur- 
zici, de jur împrejur pămîntul creşte, ca şi cum ar vrea 
să năpădească şi să înghită şi aceste biete rămăşiţi din 
ceea ce-a fost odată fala şi podoaba Tîrgoviştii. Ce pă- 
cat că nu ni sa putut păstra măcar palatul acesta, ca 
o mărturie scumpă a vremilor trecute! Am fi venit 
aici din toate unghiurile țării, am fi alergat aici, ca 
la o şcoală înălțătoare, să ascultăm şoapta zidurilor 
sfinte şi să trăim o parte vie din istoria neamului nos- 
tru. Am fi păşit cucernici prin sălile largi şi tăcute ale 
bătrînilor voivozi, ş-am fi putut zice: pe uşa asta 
a intrat marele Mircea cînd s-a întors biruitor de la 
Rovine, de la fereastra asta se uita cruntul "Ţepeş 
peste oraşul lui domolit şi spălat de fărădelegi ; în jilțul 
acesta a stat viteazul Mihai, pe cînd în mintea lui cu- 
tezătoare se împînzea un vis măreț — o țară întinsă, 
puternică şi glorioasă, toată suflarea romînească subt 


281 


un singur sceptru. Dar a bătut nemilos viforul vremii, 
mai aprig decît războaiele şi decît focul, ş-a pustiit 
mâîndrele curţi, ş-a surpat zidurile falnicului palat, în 
încăperile căruia n-a stat nici un domn fanariot. Nu- 
mai biserica a rămas, cu sfinţii ei zgîriați de sulițile 
turcilor, şi înaltul turn al Chindiei, unde vegheau stră- 
jile şi unde bătea meterhaneaua * cînd s-aşezau domnii 
la masă. 

Doarme bătrîna Tîrgovişte, cetatea atîtor glorioase 
amintiri. Un moment de tresărire a avut pe la începu- 
tul veacului trecut, ş-a dat atuncea ţării trei poeţi în- 
semnaţi, aproape în acelaşi timp : pe Eliade, pe Alexan- 
drescu şi pe Cîrlova. Dar la sunetele harfei lor pietrele 
nu s-au mai mişcat, să reînvie cetatea moartă, ca-n bunele 
vremuri de demult la cîntecele lui Orfeu. 


T 


PE IALOMIŢA. DE LA TÎRGOVIŞTE LA PETROŞIŢA 


Şoseaua care se ridică din Tîrgovişte spre munți merge 
pe.stînga lalomiţii, de-a lungul văii ce se deschide ca 
o albie între două şiruri de dealuri din ce în ce mai 
înalte, din ce în ce mai repezi şi mai împoncişate **. Eo 
dimineață senină şi răcoroasă de pe la sfîrşitul lui 
august. Trecem pe sub viile şi livezile aşternute pe 
costişa din dreapta. De sus, de pe măgura cea mai înaltă, 
ne priveşte Mînăstirea Dealului. Puțin mai în fund, pe 
un alt vîrf de măgură, stă mînăstirea Golgota, înteme- 
iată de Pătraşcu-vodă, tatăl lui Mihai Viteazu, iar mai 
jos, la curmătura dealului, ferită de privala lumii, e 
Viforîta, mînăstire de călugărițe. 

Dulce miroase în aerul dimineţii fînul de pe luncă, 
şi-i aşa linişte — nu se aude decît tropotul cailor pe 
drumul neted şi uscat. în urma noastră, Tîrgoviştea 
s-afundă, se şterg una cîte una turele numeroaselor ei 
biserici. Un farmec deosebit dă acestei văi priveliştea 


* Mezerhanea — muzică militară, fanfară. 
** Izzponcisat — aşezat ponciş, încrucişat. 


282 


căsuţelor albe ce se ivesc dintre pomii încărcaţi de 
rod ; sate mari, îndestulate, îşi întind gospodăriile de 
o parte şi de alta a rîului pănă-n negura munţilor. Prin- 
tre ele trece calea ferată la băile Pucioasa. lată Doi- 
ceştii, sat vechi, care-şi are şi el istoria şi ruinile lui 
de întăriri şi de palate : se spune din bătrîni c-aici se 
trimiteau doicile cu pruncii domneşti cînd era război 
în țară. Mai încolo, după un crîng de aluniş, Şotînga 
îşi dişterne Livezile de pruni şi ogoarele de porumb pe 
malul drept al Ialomiţii, pe trăgănatele tăpşane ce-as- 
cund în sînul lor bogate straturi de cărbune. Iată Lă- 
culețele : în stînga, o fabrică mare — pulberăria statu- 
lui, în dreapta, pe măgura ce se-nalță chiar din 
marginea şoselii, sînt presărate vile frumoase, vesele, 
cu grădiniţi în față, cu drumuri prunduite ce se deapănă 
pe sus, în rotocoale largi, de la uşă la uşă — ai zice 
că un oraş nou stă să răsară, împins de comorile din- 
launtrul pămîntului. De-aici încep Glodenii, satul no- 
tocos sub care gîlgîie izvoarele de păcură: o sută de 
guri sorb afară bogăţia aceasta minunată, stoarsă din 
nămolul gras al vechilor mări, adunată picătură cu pi- 
cătură în mii şi mii de veacuri, gonită din cine ştie ce 
depărtări, pe jgheaburi întunecoase, de uriaşele frămîn- 
tări ale globului şi strînsă aici, ca de o mînă prevăză- 
toate, în tăinuitele cisterne ale adîncului. Un miros 
care nu e de loc plăcut ne vesteşte c-am intrat în Pu- 
cioasa, aşezare frumoasă, într-o vale deschisă, pe rîul 
Ialomița, de o parte şi de alta dealuri uşor trăgănate, 
în fund, priveliştea munţilor acoperiţi de codri; din- 
colo de rîu, de subt o ruptură de mal, tîşnesc bine- 
făcătoarele izvoare de pucioasă şi de fier. Peste deal, 
spre apus, sînt băile de iod de la Vîlcana. Un izvor de 
pucioasă mai e şi la Bezdead, cel mai întins şi mai 
bogat sat din munţii Dîmboviţii. Acolo, în marginea de 
sus a satului, e un zid înalt de stînci foioase, numit — 
pentru ecoul răspicat şi puternic pe care-l dă —' 
»Malul-de-răsună". 

De la Moţăeni în sus valea începe să se strîmteze; 
şoseaua ține mereu şerpuirile Ialomiţii, care de-aci încolo 
prinde-a lua glas: tot mai limpezi şi mai repezi s-azvîrl 
undele ei printre bolovani, îmbrîncind pe unii cu mînie, 


283 


mîngîind pe alții şi puindu-le pe creştet rotunde coifuri 
de oţel. Intrăm pe la amiază în Petroşiţa, sat mare cu 
mai multe cătune frumos revărsate pe brîiele plaiului — 
de jur împrejur case albe, din ce în ce mai rari, se urcă 
pe coastele dealurilor, ca şi cum s-ar fi luat la întrecere: 
care să privească mai de sus — în lungul apei, hieră- 
straie, mori, pive şi dîrsţe, zorite, se strigă unele pe 
altele pană, hăt, în capătul de sus al Moroenilor, de 
unde-ncepe înalta pustietate a munților, măreața şi 
liniştita împărăție a Bucegilor. 


PRIN CHEIA TĂTARULUI LA SCHITUL PEŞTERA 


De la Moroeni părăsim şoseaua, care, încovăindu-se 
pe sub poalele unui munte frumos cu nume urît, răz- 
bate prin bezna codrilor de brad în valea Izvorului, la 
Sinaia, şi-naintăm pe jos, călăuziți de-un pădurar, 
pe năprasnica spintecătură a Ialomiţii. Trecem anevoie 
peste prăbuşituri de stînci, chemînd uneori şi brațele-n 
ajutor ; urletul apei ne sileşte să vorbim tare. 

— Nu ne-m rătăci, bade Stane, să-nnoptăm 
pe-aici ?! 

Pădurarul se uită liniştit la noi şi zîmbeşte ; apoi, ri- 
dicînd mîna, ne-arată la stînga-n fund, printre cheliile 
munților, un ţugui mai depărtat, aurit de razele soarelui. 

— Stă soarele pe Zănoaga... avem destulă vreme. 
Acolo să vedeți mîndrețe. Sus de tot, chiar pe vîrful 
Zănoagei, s-aşterne-o pajişte frumoasă, care se cheamă 
»Podu-cu-florile", că-i numa flori toată, şi la mijloc e 
un fee aşa cît fața unei arii de mare, şi-i limpede, lim- 
pede apa ca lacrima, iar împrejurul pajiştii, pe mărgini, 
sute de stînci înalte şi colțuroase stau înşirate, parcă-s 
puse s-o păzească. Povestesc bătrînii că s-au fost ascuns 
odată acolo nişte domnițe pe cari le fugăreau tătarii, şi 
cînd le-au dat păgînii de urmă, ele s-au suit sărăcuțele 
pe stînci şi s-au azvîrht în prăpastie, unde-au pierit... 


284 


Trecem printr-o rarişte de fagi şi ieşim la „Cheia Tà- 
tarului". Aici Ialomița deschide vitejeşte porţile Bu- 
cegilor şi se aruncă peste sfărîmăturile stăvilarelor, prin 
adînca desfundătură a muntelui, ce răsună, ca un gang 
uriaş, de vuietul nahlapilor. Păşim cu^grijă^ printre 
stînci prăbuşite, subt îngusta făşie de cer întinsă, trîmbă 
de lumin-albastră pe crestele celor două ziduri de 
piatră ce se ridică, drepte, înalte, năprasnice, de-o parte 
şi de alta. 

Dar ce frumoasă şi veselă privelişte ni se deschide la 
ieşirea din cheie ! Deodată valea se lărgeşte, desfăşurînd 
în dreapta podişuri întinse, verzi, descoperite, pe legă- 
narea cărora te uiţi ca pe valuri în sus, pînă-n cătarea 
Vîrfului-cu-Dor, la stînga se-nalță trăgănat muntele 
Padina, în crestătura căruia se vede-o căsuță albă, sin- 
gură-ntre stînci — vama de la Strunga ; în fund, în faţa 
noastră, peste dungile de brădet ce se diştern pe vale ca 
nişte grădini, se ridică, vinete şi prăpăstioase, meterezele 
Obîrşiei. Aerul dulce, răcoros, miroase-a pajişte şi-a 
pădure. Soarele scăpată după muchea Padinei. Y:^" 
de umbră îneacă valea. Trecem pe lîng-un Herăstrău 
părăsit, peste grămezi de leaturi şi de scînduri înnegrite 
de ploi. Nu se aude decît şuietul potolit al apei, ce 
pare că stă s-adoarmă, culcată între răzoare de flori. Şi 
toate ni se par sfinte în singurătatea şi în măreţia acestui 
cuprins. înaintăm tăcuţi, ca-ntr-un templu, în adînca. 
linişte-a-nserării. Un călugăr ne iese-nainte şi ne urcă 
pe-o potecuţă tăiată-n brîul muntelui din stînga. Sîntem 
la schitul „Peştera". 


Pe-un prag ridicat deasupra vîltorilor Ialomiţii, o 
spărtură largă se deschide, boltindu-se în coasta stîncoasă 
a muntelui Bătrîna. La intrare, sub tavanul ei înalt, 
scobit ca un fund de corabie, e o bisericuţă, pe de lături, 
pe lîngă păreţii umezi şi-nnegriți de fum, cîteva chilii 
scunde, întunecoase, adăpostesc vro doi-trei călugări, ale 
căror chipuri au împrumutat ceva din sălbătăcia peşterei. 
Un izvoraş limpede lunecă pe sub zidul din stînga. în 
fund tavanul se pleacă şi păreţii se apropie, ca şi cum 
ar vrea să-ţi închidă trecerea. Multă vreme nu s-a ştiut 
ce e mai departe. Mîna îndrăzneață şi scotocitoare a 


285 


omului a spart în sfîrşit şi încuietorile acestor tainiți. 
Acum vestita peşteră te lasă să întri în toate cămările 
ei, să străbaţi departe în fioroasele-i adîncuri, s-auzi 
şopotul izvoarelor ascunse şi plescăitul răsunător al cas- 
cadei — o ploaie de pietre scumpe la lumina torţiilor — 
să vezi cele două lacuri ce dorm, limpezi, albastre, fără 
nici o-ncreţitură, sub mîndre pologuri de piatră, din 
vîrful cărora atîrnă felurimi de ciucuri albi şi lucii ca 
de marmură, şi de-aici să te urci în marele dom al peş- 
terei, subt uriaşa boltă împodobită cu stalactite, — în 
minunatul palat unde-au împărăţit odinioară „urşii spe- 
luncilor'', ale căror oase zac, de cine ştie cîte mii de 
ani, risipite pe lîngă păreţi. în fund de tot este o altă 
încăpere largă — cea din urmă — care, pentru frumu- 
seţea şi bogăţia stalactitelor ei lungi şi sclipitoare, s-ar 
putea numi „sala coloanelor de marmură”. 


PE OBÎRŞIA. LA OMUL. PE VALEA CERBULUI 


E frig ; încă n-a răsărit soarele, şi noi de mult urcăm 
pe coastele uscate şi priporoase ale Obîrşiei. Schitul a 
rămas departe-n urmă ; la stînga, în jos, de-abia se mai 
zăresc, dincolo de spintecătura lalomiţii, cîteva pete ne- 
gre de codru, tot mai largă şi mai adînca se cască nă- 
prasnica vale de sub noi; în dreapta se-nalță surele me- 
tereze ale Bucegilor, turme de stane se-nşiră pe creste, 
pale de ceață se mişcă molatec pe dinaintea lor. Unde 
te-ntorci, nu vezi decât spinări goale de munţi, întinsa 
domnie-a prăpăstiilor ş-a pustietăţilor de piatră, — nici 
un copac, nici un izvor, nici un petecuţ de verdeață pe 
care să-ți odihneşti privirea. De-asupra „Babelor" o lu- 
mină albă se-mprăştie pe cer, un pisc înalt s-aprinde de 
cealaltă parte, apoi altul, — perdeaua de ceaţă se rupe, 
ş-un snop de raze, lungi suliți luminoase, săgetează 
văile. încă două ceasuri de urcuş, şi sîntem pe vîrful cel 
mai înalt al Bucegilor, pe creştetul pleşuv al „Omului”. 


286 


Cînd te vezi aici, întăi te încearcă un fel de neastîm- 
păr, o dulce nelinişte, parc-ai fi gata să zbori. E în cu- 
prins ceva aşa de măreț şi de sărbătoresc, că uiţi deodată 
şi osteneală, şi foame, şi sete, şi nu te mai înduri să stai 
jos — priveşti uimit în toate părțile, respiri din adînc 
aerul acesta proaspăt, răcoros, ce pare că miroase-a ză- 
padă, ochii tăi sorb cu nesaț depărtările, şi nu ştiu ce 
sentiment de voioşie, de copilărească semeţie te face să-ți 
rîdici fruntea şi să cauţi falnic în juruTtău, ca şi cum ai 
fi lucrat şi tu la aşezarea atîtor podoabe, ca şi cum, în 
clipa asta, anume pentru tine se-nalţă-n slăvi de pretu- 
tindeni popoarele de munți... 

Ne oprim la picioarele celor trei namile de stînci în- 
fipte în creştetul Omului — cea din mijloc, privită mai 
de departe, are într-adevăr ceva din chipul omenesc, în 
spatele lor e o colibă de piatră, unde te poţi adăposti pe 
vreme rea. De jur împrejur bolovani risipiţi, — te-ai 
crede pe ruinile unei cetăţi fantastice. Şi-i linişte, nici o 
adiere de vînt, nici o pasere în aer, soarele scînteie pe 
muchile Cogştilei, ce-şi sprijine spinarea de cei doi uriaşi 
bătrîni : Morarul, pe culmea căruia poţi sța c-un picior 
în România şi cu altul în Transilvania, şi Caraimanul, 
cu tancuri ascuţite, pe brîiele cărora cresc ftiguroasele 
steluțe de munte — „Floarea reginei". Şi vîrfuri multe, 
nenumărate, răsar din toate părțile, unele din altele, se 
pleacă şi se-nalță în limpezişul zărilor, ca şi cum ar da 
să spargă cu zimţii lor bolta albastră 'a cerului. Printre 
ele privirile coboară pe stepene de codri în depărtările 
văilor ; unde şi unde se zăresc în pîlcuri locuinţile ome- 
neşti, sțrqpituri albe pe fundul adîncului, unele sclipi- 
toare ca nişte cioburi de oglindă... Aşa trebuie să vadă 
vulturii oraşele noastre din mîndra lor împărăție. 


De pe Omul, „o tulim o țîră" — cum spune badea 
Stan — pe şeaua ce se-ndoaie spre Caraiman, şi după ce 
scoborîm cîteva sute de paşi pe iarba lunecoasă, cres- 
cută-n fuioare, aşa de potrivit numită „barba-caprii”, 
facem la stînga şi intrăm în Valea Cerbului, în uriaşa 
spintecătura a Bucegilor, ce ține din străjile Obîrşiei pană 
jos, în matca Prahovei. Păreţii crăpaţi, stîncoşi, sînt 
aşa de înalți şi de repezi, poteca aşa de îngusta şi fără 
sprijin, că uneori te opreşti cu frică pe cîte-un colțişor de 


282 


piatră la mijlocul prăpastiei, te uiţi în jos şi parcă ţi se 
taie picioarele cînd vezi cîtă adîncime e sub tine. în 
fund, pe trepte de stînci, s-azvîrle pîrăul Cerbului în să- 
rituri mari, ce recheamă în închipuirea poporului goana 
speriată a unui cerb. Din cînd în cînd te uiţi înapoi şi ţi 
se pare că munţii se pomesc şi vin după tine. Şi mergi 
prin prăpastia asta mai bine de trei ceasuri; iar cine-a 
pierdut cărarea poate să rătăcească şi-o zi-ntreagă pană 
să-i dea de capăt. Devale malurile se pleacă. Intrăm 
într-un codru de brazi. Acum păşim fără grijă pe cărarea 
largă, umbrită, brazde noi de muşchi ne îmbie să ne mai 
odihnim, izvoarele freamătă în toate părțile, ici-colo 
cîte o rază piezişă de soare tremură prin cetini; de jos 
vine tot mai tare un sunet de clopot — ne-apropiem de 
Buşteni ; încet, sufletele noastre încep să se reculeagă : 
priveliştea nemărginită din vîrful Bucegilor, înălțimile 
acelea ameţitoare, nenumăratele castele ce despicau ză- 
rile cu tuslele lor albe şi neregulate, Valea Cerbului, cu 
fioroasa ei măreție, toate frumuseţile şi minunăţiile pe 
cari le-am văzut, acum, cînd ne revin în minte, pare că 
au ceva din farmecul lucrurilor visate. 


PE VALEA PRAHOVEI: 
PREDEAL, AZUGA, BUŞTENI, SINAIA 


Pe sub coastele Bucegilor, pe dinaintea celor mai înalte 
şi mai frumoase vîrfuri, se deschide de la miazănoapte 
spre miazăzi Valea Prahovei — pustietăţi şi întunecimi 
de codru acum două sute de ani —r astăzi valea cea mai 
locuită şi mai bogată din ţară. Porneşte de la hotar, din 
dîmbul Predealului, şi se lasă-n cotituri trăgănate prin- 
tre munţi pană dincolo de Cîmpina, unde-şi topeşte ma- 
lurile în largul neteziş al şesului. 

Cum întri din Transilvania, pe frumoasa şosea ce 
s-aşterne pe vale, ai, în stînga, clădirile mari ale gării 
ş-ale vămii, în dreapta — o cascadă de vile ce se revarsă 
pe sub poalele codrului în jos pe tăpşanul verde, întins 


288 


ca un covor la soare. Aici e Predealul, sat mare, aşezat 
în curmătura munţilor pe unul din cele mai înalte po- 
dişuri din marginea țării. De-aici țîşnesc de pe sub ma- 
luri izvoarele cari, mai la vale, se adună într-o singură 
albie şi dau ființă Prahovii. Şoseaua se lasă pe sub 
Clăbucetul 'Taurului, pe lîngă schitul Predeal, taie satul 
Azuga, căruia îi dau o înfăţişare de oraş numeroasele 
fabrici ce-şi înşiră înaltele coşuri, înnegrite de fum, de 
sub coasta muntelui Sorica pană în matca Prahovei. 
Păduri nesfîrşite se ridică de o parte şi de alta. In lungul 
apei aleargă zgomotoasele trenuri, unele gîfîind la deal, 
altele, repezite la vale, în goană ameţitoare, desfundînd 
munţii şi-nfiorînd codrii cu şuierul maşinilor şi cu uruitul. 


asurzitor al roţilor. 3 


Din Azuga şoseaua face o îndoitură largă spre dreapta, 
încunjură tunelul drumului-de-fier şi dă în Buşteni. Aici 
valea se mai deschide. Poieni întinse, stropite cu flori, 
s-aştern între izvoare. Case frumoase, vesele — un ade- 
vărat orăşel de munte — se răsfaţă Ia soare pe tăpşanul 
din stînga, în fund codru de brazi, iar din întunericul 
codrului se rîdică, vinete şi prăpăstioase, crestele Buce- 
gilor, cu brîie albe de zăpadă şi cu tancuri ascuţite, pe 
cari numai vulturii şi norii le ating. De nicăiri nu se 
văd aşa de bine şi de aproape uriaşii gemeni din faţa 
Zamotii, stîncoşii Jepi ce stau ca două străji la metere- 
zele Bucegilor. Sub poalele Jepilor, din deal de Poiana- 
Tapului, e frumoasa cădere de apă, vestita Urlătoare, 
unde pîrăul se aruncă de sus, de pe o prispă de piatră, 
şi cade drept, de la o înălţime de 15 metri — un sul 
lucitor de cristal, ce se sparge cu zgomot în volbura 
de jos. 

La şapte kilometri din Buşteni, tot pe partea dreaptă a 
Prahovei, e Sinaia — capitala de vară a ţării. Acum 
două sute şi mai bine de ani erau pustietăţi pe aici. Mun- 
tele Molomoţ (Furnica) era acoperit de păduri, un sin- 
gur schituleț era ascuns într-un luminiş, pe brîul munte- 
lui, unde pusniceau cîţiva călugări. Povestea spune că-n 
noaptea de Sfîntă Mărie îngrijitorul schitului, ieşind de 
la utrină, ar fi stat puţin să se odihnească pe culmea 
dealului sub care e astăzi mînăstirea Sinaia, şi, fiind 
ostenit, ar fi aţipit, şi un vis preafrumos i s-ar fi arătat 


289 


în somn. I se părea că din vale cîntări îngereşti s-auzeau 
înălțîndu-se în slăvi, iar jos, pe o poeniță, se făcea parcă 
o „lumină mare ca ziua, şi două cete de tineri îmbrăcaţi 
în alb, cu luminări aprinse, cîntau troparul adormirii, şi 
cum au încetat cîntările, s-a pus iarăşi întunericul nopții". 
Mai tîrziu, auzind despre asta spătarul Mihai Cantacu- 
zino, şi aducîndu-şi aminte că, pe cînd se afla ascuns 
de prigonirile turcilor în muntele Sinai din Arabia, cu- 
geta că, de se va mai întoarce cu zile în țară, să facă o 
biserică, a pus de-a zidit o mînăstire pe poenița aceea, 
din vale de schitul Molomoţ, şi i-a zis Sinaia, „după 
asemănarea Sinăei cei mari". Şi-a stat această mînăstire 
aproape două veacuri pitită în pustietatea codrului. [...] 
Stau astăzi bătrînii, vechii cărăuşi, care de pe la Oraţii 
pînă la „Slonul de piatră” de sub Zamora umblau cu 
chervanele numai prin pustietăţi, stau şi se uită ca la o 
minune la atîta sodom * de case, care de care mai mîn- 
dre, căţărate pe brîiele muntelui, şi parcă tot nu le vine 
să-şi creadă ochilor... Iar noaptea, noaptea, cînd tot oraşul 
străluceşte la lumina lămpilor electrice, cînd cele mai 
frumoase stele parcă s-au scoborît din cer ca să dea 
farmec văii aceştia, Sinaia pare o vedenie de prin alte 
lumi — Bucegii se-nalță şi o privesc înmărmuriţi — un 
mîndru colţ de rai aninat pe poalele lor. [..] 

De jos, din marginea parcului, o luăm încet pe şoseaua 
ce urcă trăgănat la deal, trecem prin curtea mînăstirii şi 
scoborîm pe valea Peleşului. [..] 


CIMPINA. VALEA  DOEFTANEI. SLĂNICUL-PRAHOVEI 


De la Sinaia şoseaua se-ndoaie puţin pe vale, apoi 
coteşte la stînga, trece Prahova şi, amăgind dealul, se 
urcă tiptil pe brîiele-i încîlcite, dă stîncile la o parte, 


* Sodom — mulţime, sumedenie. 


290 


aşterne pod înalt peste Oraţii şi iese în luminişul de 
la Posada. De-aici se deschide cea mai largă şi mai fru- 
moasă vedere pe Valea Prahovei în jos. Se trag perdelile 
munţilor în lături, şi-n depărtare, cît bate ochiul, vezi 
lunga şerpuire-a apei presărînd pete de argint din ce în 
ce mai mici, din ce în ce mai dese pe prundul alb, între 
malurile-i rupte, din ce în ce mai plecate, din ce în ce 
mai strîmte — o lumină dulce, odihnitoare, limpezeşte 
valea, dealurile sure se topesc în adîncimea zărilor. De 
pe la Oraţii şoseaua e tăiată-n munte, din marginea ei se 
prăbuşesc în jos teancuri de lespezi uriaşe, cărți răscolite, 
pe filele cărora a scris vremea istoria zbuciumată a pă- 
mâîntului. Jos vîjiie Prahova, codrii clocotesc de zgomo- 
tul trenurilor. Pe la Comarnic valea se mai lărgeşte, 
şoseaua trece de partea cealaltă, pe dealul din stînga, 
străbate Breaza şi se lasă trăgănat în jos, între malurile 
sparte şi-nnegrite de păcură de sub podişul Cîmpinei. De 
aici încolo Prahova iese-n larg, soarbe undele 'Teleajenu- 
lui din jos de Ploieşti, şi la hotarul judeţului se toarnă-n 
Ialomița, care duce Dunării toate apele Bucegilor. 
Părăsim şoseaua, urcăm dealul din stînga şi intrăm 
în Cîmpina — un orăşel liniştit, aşternut la pragul mun- 
ţilor pe-o colină dezvălită, bogată-n izvoare de petrol. 
Aici trăieşte într-o căsuţă retrasă, departe de zgomotul 
lumii, cel mai mare artist al neamului nostru — picto- 
rul Grigorescu. în ce lumină fermecătoare ni se arată 
frumuseţile ţării pe pînzele acestui maestru ! Sub ceruri 
albastre, calde, pe-ntinse răvărsări de plaiuri, pasc turme 
de oi; un cioban stă răzemat în bîtă pe o muche de 
deal ; păduri ruginite de toamnă îşi scutură frunza, nori 
albi, uşori se mişcă pe deasupra lor; pe văi depărtate 
sclipesc rîuri de argint; căsuțe albe, vesele, se ivesc din- 
tre copaci; de pe colnice coboară-ncet, alene, boi înju- 
gaţi la care încărcate cu fîn, într-un nor de praf trece pe 
drum o laie de țigani ; o ţărancă-naltă, zveltă, păşeşte 
agale şi toarce, ducînd la păscut un cîrd de viței... Şi 
nu ştiu ce aer de bunătate, de linişte şi de curată şi înăl- 
țţătoare iubire pluteşte în jurul acestei lumi ieşite din 
mîna artistului, — o lume sănătoasă, în care toate trà- 
iesc : un colțişor de pajişte, o tufă subţire şi albă de mes- 
teacăn, o gingaşă floare de cîmp, vii te privesc din 


291 


tablou, îţi surîd, îţi vorbesc cu drag, şi ce de lucruri 
frumoase-ţi spun de ţara ta! 

leşim înseninaţi din casa maestrului, ca dintr-o bise- 
rică în care ne-am rugat. Ni-s plini încă ochii de atîta 
lumină, şi cînd, după un ceas de urcuş prin pădure, 
scoborîm în valea deschisă a Doftanii, ni se pare că 
luncile verzi, şi casele albe de pe poalele măgurilor, şi 
vitele ce pasc, şi cîrcima de la drum, şi malurile rupte 
ce se depărtează în susul văii spre Teşila sînt podoabe 
desprinse de pe pînzele artistului. 

In stînga Doftanei se arată, pe încheietura colinelor, 
satul 'Telega, cu bogata-i ocnă de sare, la gura căreia 
vine, peste dealul Cîmpinei, o ramură de drum-de-fier. 
Mai în sus, spre miazănoapte, într-o frumoasă deschi- 
dere de şes, e vechea mînăstire Brebu, îngrădită cu ziduri 
înalte, ca o cetate. Aici a stat odată, îngrijată, şi-a bătut 
mătănii pentru mîntuirea țării milostiva domnița Elena, 
soţia lui Matei Basarab, pe cînd domnul, în lupta de la 
Finta, roşea lunca şi undele Ialomiţei cu sîngele vărsat 
în deşert al bieţilor romîni, — crîncen şi nelegiuit război, 
care-a lăsat una din cele mai dureroase pagini din istoria 
neamului nostru. De la Brebu o retezăm călări peste cul- 
mea Negraşului, şi după un drum greu de patru ceasuri, 
ne lăsăm, printre huceaguri, pe plaiul Vărbilăului, la 
Slănicul din Prahova. Satul e aşezat pe vale, străbătut de 
apa Slănicului, în care se preling izvoraşele ce mijesc 
de pe sub dealuri şi lasă pe iarba uscată cărări albe de 
sare. în dreapta sînt băile, ceva mai sus sînt clădirile 
mari ale ocnei. Ne scoborîm „cu hîrzobul" pe gura 
strîmtă şi întunecoasă a ocnei : de jos vine răcoare ş-un 
năbuşitor miros de petrol, apoi s-aud ciocanele zingă- 
nind din ce în ce mai tare, deodată o lumină albă, scîn- 
teietoare, ne-mpresoară din toate părțile — am ajuns. 
Sîntem aievea pe alte tărîmuri, în unul din acele palate 
de cristal cu cari ne minunau basmele copilăriei. In 
uriaşele galerii deschise la o adîncime de aproape o sută 
de metri, sub lumina vie a lămpilor electrice, spărgătorii 
ce viermuiesc pe lîngă păreţii înalți şi strălucitori ai 
bolților par nişte pitici cari se joacă. Nimic nu se mai 
aseamănă cu ce ştim noi. Şi sunetele sînt altfel aici. 
Izbesc ciocanele-nteţit în sticloasele ziduri, blocuri mari, 


292 


tăiate regulat, se răstoarnă greoaie în cărucioare, bubuie 
adîncul tot de zgomotele muncii. Sîntem în una din cele 
mai bogate saline din lume ; sute de ani am putea în- 
destula pămîntul numai cu sarea de-aici. Ne ridicăm ; 
c-un fior de nelinişte simţim golul crescînd sub noi, tot 
mai departe şi mai înfundat auzim zingănitul topoare- 
lor... Lată-ne iar la buna lumină a soarelui. Puțin mai la 
deal e ocna părăsită, hăul fioros şi răsunător, în fundul 
căruia nu te poţi uita. Alături se-nalță, cît o biserică, 
o stană albă de sare, răbufnită din sînul pămîntului, 
— scapără-n soare muchile-i lucii şi străvezii, pe sus 
ploile au împodobit-o cu „arabescuri”. 


VALEA TELEAJENULUI 


Prin frînturi de măguri, subt arşiţa soarelui, tăiem spre 
răsărit meleagurile pustii, scrijelate de izvoare sărate ce 
usucă iarba pe unde trec, şi ne lăsăm pe surpătura Run- 
cului în valea Teleajenului. Ne oprim puţin în Vălenii- 
de-Munte, orăşel vechi de peste şase sute de ani, aşter- 
nut, între izlazuri şi livezi de pruni, pe rîuşorul Văleanca. 
Pe spintecătura asta se vede că şi-au făcut vad gloatele 
tătarilor cînd s-au năpustit încoace, pentru că toate sa- 
tele de pe Teleajen, pînă-n cheia Bratocii, păstrează 
amintiri — doine, legende, nume de locuri — de pe 
vremile acelea de groază. De-aici o luăm pe apa Te- 
leajenului, pe lîngă Drajna-de-sus, unde s-au descoperit 
de curînd, pe culmea dealului Grădiştea, urmele unui 
însemnat lagăr roman, şi după un drum de patru ceasuri, 
peste dealuri sparte de viiturile şuvoaielor, printre hîr- 
toape prăpăstioase, ieşim la mînăstirea Suzana, aşe- 
zată-ntr-o poiană frumoasă, pe-o frunte de dîmb, sub 
care se azvîrl în Teleajen pîrăul Stanca din dreapta şi 
Epuraşul din stînga, tăind pe braniştea * văii o cruce de 
argint.  [...] 


* Branişte — pădure din care e oprit să se taie lemne, pădure 
cu tufiş des. 


293 


De la Suzana-n sus drumul se leagănă între dealuri 
îmbrăcate-n codru, pe-ndoiturile Teleajenului. Unde şi 
unde se desfac luminişuri verzi, răcorite de izvoare lim- 
pezi. Urcăm un tăpşan, şi deodată, ca şi cum s-ar fi tras 
răpede o perdea, înaintea noastră se face larg, ş-o pri- 
velişte neaşteptată ni se deschide. în fund un şir de 
munţi îmbrăţişează zarea ; din desimea codrilor, ce-i în- 
vălesc păn'la brâu, falnic îşi înalță grebenii colțuroşi, albi, 
ca sideful, desfăşuraţi în arc pe albastrul cerului; iar 
jos, în mijlocul acestei mîndre îngrădiri de codri şi de 
munţi, o încîntătoare poiană s-aşterne pe malul stîng al 
Teleajenului, pe ea sînt presărate cîteva case de ţară, 
mai la o parte-nspre pădure-i mînăstirea Cheia, dincolo, 
la suişul drumului, vama Bratocea. Descălecăm în pragul 
acestui rai, ascuns în pîlnia celor mai frumoşi munţi 
din Şirul Tătarului. Deasupra noastră tancurile zimțu- 
ite ale 'Tigăilor, aprinse de cele din urmă raze ale soare- 
lui, par o cunună de flăcări. Amurgul iese din codri. Pe 
vale e pace, răcoare, ş-un dulce miros de fineaţă. 


IN MUNŢII BUZĂULUI. SIRIU 


De pe culmea Tătarului, unde se răzoresc * hotarele 
noastre cu ale Ardealului, ne luăm rămas bun de la 
mâîndrețele ținutului Prahova şi cătăm_ spre răsărit, 
peste clocotişul plaiurilor, la munţii cei plini de comori 
— la Carpaţii blînzi şi darnici ai Buzăului. în jurul 
nostru, în lumina limpede a zorilor, se înalţă mii de cate- 
drale. Soarele răsare din spatele Siriului. Turlele ascuţite 
prind a se rumeni. Sub noi ceața se risipeşte, pale ’ fu- 
mutrii plutesc pe creştetele codrilor, încep apele să se là- 
murească pe spintecătura văilor. 

De-aici pomesc şi se desfac în raze spinările răşchi- 
rate ale munţilor — ca printre degetele unui pumn uriaş 
țişnesc din toate părţile rîuri furioase ce trag în matca 
lor şuviţele despletite ale pîraielor ş-arunc-o plasă de 


* A se râzori — a se mărgini, a se învecina. 
i gini, 


294 


A 


= [sa 


argint peste podoabele Buzăului. în depărtare, cît gonesc 
ochii, se desfac podişuri verzi, plaiuri luminoase ce se 
lasă în cascade pe stepenele munţilor, cătră satele răz- 
leţite pe văi, tîrle de oi se zăresc pe sub poalele codri- 
lor, mori şi hierăstraie de-a lungul apelor. Intrăm în 
trecătoarea de la curmătura Crasnei, scoborîm în valea 
Tătăruţului şi ieşim la cărare bătută de turme în mîndra 
pădure de molift aşternută pe coastele muntelui Siriu ; 
urcăm din uşor, pe sub bolți de cetini, printre înaltele 
ferigi iubitoare de umbră; calde, sfiicioase mîngîieri 
de soare tremură pe trunchii arămii; în stînga se deschid 
luminişuri — din pragul lor cătăm în larg, spre miazăzi; 
departe în zări se desluşesc cătunele împrăştiate pe în- 
cheieturile măgurilor, întinsele obraţii * ale Chiojdului- 
din-Bîsca, sat mare de moşneni cuprinși, ale căror li- 
vezi şi izlazuri pormesc din pajerea hotarului şi merg 
una pană hăt în pripoarele Nehoiului, aproape de apa 
Buzăului. După două ceasuri de suiş trăgănat ieşim 
deasupra, în înalta şi luminoasa pustietate de pe „Feţele 
Siriului". Ne odihnim la capătul podişului, pe una din 
stîncele ce împrejmuiesc încîntătorul lac al Siriului. Stă 
soarele la nămezi. Peste vrăjitul cuprins domneşte o li- 
nişte dumnezeiască. Uimiţi, ne uităm în apa lucie, în 
adîncul albastru al acestui crîmpei de cer încopcit în 
stînci, la picioarele noastre. Ş-o clipă trăim în basme. 
Aici pun ciobanii că vin vulturii, primăvara, de beau 
apă ca să-ntinerească, aici îşi învaţă puii să zboare, 
deasupra acestei oglinzi fermecate mijesc de somn, cu 
aripele-ntinse, trufaşii regi ai înălțimilor. 

Ne lăsăm în jos pe pîrăul Mreaja, care-şi trage izvo- 
rtil din apele lacului, trecem prin locuri rîpoase, peste 
grumaji de stînci, ca să dăm mai de-a dreptul, ceea ce-i 
pururea drumul cel mai lung, cum spune-aşa de bine 
înțeleptul nostru popor. lată-ne în sfîrşit pe frumoasa 
vale a Siriului, deschisă-ntre păduri de brad şi plaiuri 
vesele, cu întinse fînețe ce-ţi odihnesc ochii şi te-mbată 
de mireasma florilor. Pe valea asta, aproape de apa Bu- 
zăului, ne-ntîlnim c-un tînăr învăţat francez, care umblă 


* Obraţie — loc îngrădit, plantat cu pomi, la poalele unui 
deal cu văi. 


să afle vacul şi tainile pămîntului în cartea necercetată 
încă a munţilor noştri. Frumuseţile naturii, ca şi ale 
artei, împrietenesc pe oameni uşor. El vine tot din Pra- 
hova, pe altă vale însă, pe Bîsca Chiojdului, a văzut 
cam aceleaşi locuri pe cari le-am văzut şi noi, şi de aci 
încolo facem o bună parte din drum împreună. 


MELEDIC 


După mai multe zile de călărie şi de zdruncen, şi 
nopţi de nesomn pe la stîne, să stai răsturnat într-un 
jilt moale, pe-o limpede seară de vară, în liniştea so- 
lemnă a munţilor, subt un cer învăpăiat de stele, şi s-as- 
culți pe un străin deştept care a umblat şi a văzut lume 
multă, să-l asculţi vorbindu-ţi cu uimire de ţara ta, de 
frumuseţile şi de bogăţiile ei, iată o fericire din acelea 
carî-ți lasă-n viață dungi neşterse de lumină, cărări de-a 
lungul cărora îți porţi cu drag aducerile-aminte. 

Sîntem la Meledic, una din cele mai largi deschiză- 
turi din Carpaţii Buzăului. Măgura pe care stăm — 
un vîrf înalt de unde privim toată valea Meledicului 
şi munţii depărtaţi cari-o încunjoară — se cheamă 
»Gruiul Haiducilor". Un mîndru castel se ridică pe mar- 
ginea lacului, flori ne-mpresoară, stelele tremură-n lac, lin 
clincătă pe vale apele Slănicului. 

— Doamne, frumoasă țară mai aveţi... Pămîntul 
d-voastră e într-adevăr o mamă care vă răsfață: el 
vă dă, aproape de-a gata — şi asta nu este totdeauna un 
bine — vă dă cu mînă largă fructele cele mai gustoase. 
grînele cele mai căutate în Europa şi vinuri despre cari 
noi, la Paris, vorbim ca de lucruri din poveşti. în alte 
părți va să munceşti şi s-asuzi din greu, să te lupţi 
piept la piept cu pămîntul ca să smulgi şi tu ceva din 
bogăţiile lui, fără să mai vorbim de ţările friguroase 
unde glia e săracă şi unde oamenii sînt nevoiţi să ceară 
mărilor hrana pe care nu le-o poate da pămîntul. Aici 
am văzut păşuni întinse rămase nepăscute, păduri ne- 
mărginite ce par a fi crescut numai pentru podoaba 
munților şi adăpostul fiarelor, gorgane de sare şi rîuri 


296 


de păcură ce de sine au izbucnit din adîncuri, nerăb- 
dătoare, viind ele la d-voastră. Eu am rămas pe gînduri 
ieri, la Lopătari, cînd am văzut pe deal limbile acelea 
de flăcări, străvezii, tremutătoare în bătaia soarelui — 
îmi pD poți oare să nu visezi într-o țară ca a 
d-tale ?... îmi închipuiam că pe dealul acela al Smo- 
leanului s-ar rîdica un or-aş care s-ar încălzi şi s-ar 
lumina c-un gaz aşa de curat, strecurat cu atîta grijă 
şi împărțit cu atîta dărnicie de bunul d-voastră pămînt, 
şi că toți munții aceştia — frumoşii munţi ai Buzăului, 
cari au lacuri, şi chihlimbar, şi aur — şi-ar deschide 
deodată ascunsele lor comori şi le-ar răvărsa asupra ace- 
lui oraş, asupra ţării întregi... Ce noapte divină, şi cum 
te îndeamnă la vorbă şi la vedenii !... Spune drept dacă 
patria d-voastră — pe care-mi închipui cît trebuie s-o 
iubiţi — nu vă dă adesea visuri de acestea, dintr-o 
mie şi una de nopţi. în orice caz, mărturiseşte că sînteți 
un popor fericit. 

— Ar trebui să fim. îţi spuneam însă ce istorie zbu- 
ciumată am avut, o luptă a fost aproape toată viața 
noastră, şi un cîmp de jaf şi de măcel — pămîntul țării. 
Şi azi găsesc plugarii noştri săgeți pe unde ară, şi pinteni 
şi zăbale ruginite, şi oase de cai cu oase de viteji ames- 
tecate. Pe cînd d-voastră munceaţi în linişte, şi rîdicaţi 
altarele luminii apusene, noi păzeam — străji credin- 
cioase şi neadormite — la porţile Carpaţilor, noi ne 
luptam, sărmanii, neştiuţi şi neajutați de nimeni, şi 
apăram cu sîngeie nostru sfinta şi rodnica d-voastră 
pace... Gardă care moare — cum ziceti în mîndra 
d-voastră limbă — moare, dar nu se predă. Noi am 
fost garda aceea ! Vedeţi dar că nu vă sîntem tocmai 
străini, şi că am pus şi noi ceva — de departe — la 
lumina asta mare, spre care de-abia acum, de cîţiva 
ani, putem să ne întoarcem fața şi să ne adăpăm, la 
strălucirea ei, sufletele noastre aşa de-nsetate, de veacuri 
însetate. Poporul nostru e încă sub spaima primejdiilor 
prin cari a trecut. El nu-i strîngător, pentru că a strîns 
de mii de ori, şi de mii de ori a fost jăfuit; el nu-i în- 
crezător în dreptatea şi rînduiala omenească, pentru că 
mereu s-a încrezut, şi mereu a fost înşelat, şi de oameni, 
şi de soartă. El e acum, bietul, ca un copil bătut, un 


297 


« 


copil bun, blînd, înzestrat cu cele mai alese însuşiri — 
comori ascunse dorm încă în sufletul lui, ca şi în pă- 
mâîntul pe care trăieşte — şi în ziua cînd, înseninat şi 
trezit la adevărata viaţă, va fi chemat să şi le arate, 
nu va fi popor pe lume mai cuminte, mai generos şi 
mai de ispravă ca poporul romînesc. 

Şi atunci, scumpul meu domn, frumosul d-tale vis, 
visul nostru al tuturora, nu va mai fi un vis... 


MUNTELE PENTELEU. MÎNĂSTIREA GĂVANU 


Soarele e de trei suliți pe cer, spune moş Gheorghe, 
la noi sînt zece ore, şi cînd am plecat, nu se zărea vîrf 
de suliță. Departe a rămas în urma noastră valea Me- 
ledicului, cu băile ei, cu mîndru-i castel şi strălucitoa- 
rele-i lacuri, cu vechea mînăstire şi posomoritele ruine 
ale Cetăţii lui Vintilă-vodă de pe malul Slănicului. 
Numai legendele, minunatele legende ale Meledicului, 
merg cu noi pe plaiuri. Le poartă moş Gheorghe în 
tolbă. Şi cum le spune !... 

— De unde le ştii aşa, moş Gheorghe, că d-ta nu 
eşti de pe-aici ?.. 

— Ei, apoi au mai venit ele pe la noi... 

Vorbeşte rar şi aşezat. Din cînd în cînd îşi dă puţin 
capul pe spate, surîde pe sub mustață, ş-atunci toată 
fața i se luminează. 

Un trup mijlociu, vînos, sprinten la mişcări; piciorul 
strîns bine în opincă, ițari de dimie, o cureluşă peste 
cămaşa de cînepă, scurtă-n poale, strîmtă în mînici, — 
un chip uscăţiv, fără vîrsta, ars de soare, ochii vii, 
mustaţa roşcovană, tunsă puţin pe buze, chica retezată, 
şi o căciulă cît toate zilele, pe care o dă moş Gheorghe 
— la anume vorbe — cînd pe ochi, cînd pe ceafă, cînd 
pe-o ureche. E pîndar în Jitia şi-i zice lumea moş de 
cînd era mic, pentru că vorbea „în tîlcuri” şi tot cu 
oamenii mari îi plăcea să stea. Are un frate în Bucu- 
reşti, învăţat, însurat, procopsit acolo : de zece ani n-a 
mai venit în satul lui şi nu mai vrea să ştie de cei cari 
şi-au luat mămăliga de la gură ca să-l dea la carte. 


298 


— S-a făcut boier... Săracu! 
— De ce sărac, moş Gheorghe, ca zici c-a ajuns bine ? 
— Hm... bine să-i dea Dumnezeu. Da' eu ştiu o 
vorbă țărănească de-a noastră, şi mi-i dragă, ş-o spun 
şi la copii acasă: 
„Dect să-nfing în unt 
Si să mă uit în pămint, 
Mai bine să-nting în sare 


Si să mă uit la soare! 


Frumos şi-a dat căciula pe ceafă şi s-a uitat în sus, 
iar mie mi s-a părut că văd în el — în scăpărarea 
acelei clipe — toată mîndria neamului romînesc. 

Tăiem în lung înaltul dezvăliş de pe „Podul Calu- 
lui", în jurul nostru, ieşind din văi, . codrii de brazi 
s-agață de stînci. Pe deasupra lor ochii scapără * de- 
parte, în largul zărilor. Spre miazănoapte s-alungă şiruj 
nesfîrşit de măguri, ca valurile unei mări. Falnic şi 
luminos se- rîdică-n fund blîndul rege al atîtor înălțimi, 
vestitul Penteleu, cu cele mai grase păşuni, cu cele mai 
încîntătoare şi mai bogate plaiuri din tot cuprinsul 
Carpaţilor noştri. Din podişuri moi, trăgănate, pare că-l 
vezi cum creşte, cum se desface-n sus, puternic şi singur, 
lămurindu-şi fruntea boltită pe albastrul cerului, îm- 
pingîndu-şi spinarea rotundă, gigantică, spre munții 
Ardealului. Din trunchiul lui pornesc, răşchirate, ca de- 
getele unei miîini, cele cinci ramuri mari, descoperite : 
Cernatul, Miclăuşul, Piciorul Captii, Vîforîtul şi Ză- 
noaga. Pete de umbră se poartă pe codri şi pe lumini- 
şuri, întunecat, în manta-i de brazi, se-nalță-n fața 
noastră muntele Cireşu. 


Cărarea intră-n desiş. Răsună sub picior pămîntul 
uscat şi vînăt ca cenuşa. Tufe mărunte de afine se în- 
tind pe lîngă arborii doborîți de bătrîneță. 

— Mai avem mult, moş Gheorghe, păn! la Găvan? 

— Mai e niţel. Aşa, ca o fugă de iapă... pană crapă. 

Urcăm din greu tihăraiele ** umbrite ale Cireşului, 
maluri de sigă sparte de puhoaie, brazi de înălțimi 
uimitoare, fagi stufoşi cu ramurile încărcate de jir, pe 

* în ediția 1901 : scăpată. 

**  Tihăraie — povîrniş repede. 


299 


dîmburi deschise mesteacăni albi, cu frunza măruntă, 
uşoară — o ploaie de bănuţi în aer; jos, în vale, 
s-aruncă vîjîind undele zbuciumate ale Jgheabului. Un 
cerb speriat trece-n goană pe dinaintea noastră, cu 
botul înainte, cu coarnele lăsate pe spate, ca o săgeată 
spintecă desişul, lung freamătă pădurea în lungul lui. 
C* luăm pe hățaşe la stînga şi scoborim în Găvan. 
Descălecăm în curtea verde, tăcută, tristă a mînăstirii. 

— Uf, că greu a mai fost, zic eu, şchiopătînd puţin 
de  osteneală. 

Da! moş Gheorghe, care-a venit pe jos tot drumul, 
şi cu merindele în spinare, clatină din cap, surîde pe sub 
mustață şi mă priveşte lung. 

— Asta-i curat vorba aia: „în loc să geamă boii, 
scîrție caru". 

Mînăstirea este ascunsă într-o poieniță sub tăietura 
dreaptă, prăpăstioasă a muntelui Găvanu : o bisericuță 
de lemn în mijlocul curţii, pe de lături cîteva chilii 
vechi, unele-n ruină, în fund, un izvor, de la care 
pleacă în deal o cărăruie ce duce printre stînci la o 
cocioabă, adevărată vizuină, unde trăieşte singur — de 
optzeci de ani singur în această pustietate — schim- 
nicul Sofronie. Ne-a întrebat „cine mai domneşte pe 
ţară şi ce mai e pe lume". Acum un veac a fost cătană 
subt Ipsilante-vodă pe vremea pasvangiilor. Ne-a spus 
că, înainte de-a veni aici, a fost călugăr la „Poiana 
Mărului". Ne-a vorbit cu dor de „curţile" şi biserica de 
acolo, ş-a dat să plîngă, dar ochii lui nu mai aveau 
Jăcrămi — a oftat adînc şi cu multă jale-a zis : „Cîntă 
cucu la Poiana Mărului !" 


IN  RIMNICU-SĂRAT 


Din codrii Găvanelor ieşim pe-ntinsoare de plaiuri, 
spre răsărit, pe sub „Gropile de aur” din muntele 
Bisoca — Abrudul Buzăului — lăsăm în urmă sate, îm- 
prăştiate pe văi, şi lacuri cu ostroave plutitoare, şi 


300 


izvoare sărate ce-aştern, pe unde trec, cărări de zăpadă, 
şi, după vro trei ceasuri de umblet tot pe locuri în- 
vălurate şi pe sub frînturi de dealuri descoperite, cotim 
la stînga şi dăm în măreața spintecătură a Rîmnicului. 
Valea se deschide ca o carte, pe malurile-i răvărsate, 
de-o uimitoare înălțime, se-nfig gospodării, căsuțe rari, 
fîneţe-ngrădite cu leaturi, fişioare de livezi prinse pe 
clinuri înguste, gata parcă să se pornească şi să curgă 
toate de rîpă. Aici, la capătul Bisocei, e schitul Poiana 
Mărului, ascuns în mijlocul pădurii ce-mbracă pană jos 
malul drept al Rîmnicului. Ne scoborîm în adîncul 
prăpăstios al văii şi trecem rîul prin vad. Soarele asfin- 
ţeşte, în fund, pe Bisoca, norii aprinşi se farmă, bulgări 
de jăratic se-mprăştie pe cer — înaltul mal din fața 
noastră e rumenit ca de bătaia unei flăcări. Urcăm 
pe cărări piezişe pripoarele descoperite — umbra-nse- 
rării ne-ajunge din urmă, şi intrăm cu ea în satul Jitia. 
De aici încep să se ridice grebenii munţilor ce-ncunu- 
nează partea dinspre miazănoapte a Rîmnicului-Sărat. 

A doua zi dimineaţă o luăm în sus, cătră strunga de 
zare ce se deschide printre „Piatra Vînătă" şi țuguiul 
păduros al „Stejicului"”. Ne lăsăm pe pîrăul Cerbului 
— aceeaşi tăietură de maluri, acelaşi pămînt scrupos * 
uscat, plesnit în toate părțile. A 

— Nu ţi-e cald, moş Gheorghe, cu căciula aia 
mare ?... 

— Nu, că-s deprins. Şi-mi mai ţin răcoare țidulele 
de bir, pe care le păstrez în fund, şi pacul de tutun.. 
că ziua mi-i geantă, şi noaptea mi-i căpătai, cînd dorm 
în ţarnă, pe pămîntul gol. Iar cînd sînt singur, şi mi-i 
urît, şi-mi urlă capul de nevoi, îmi pun căciula lîngă 
mine şi stau cu ea de vorbă, cum ai sta d-ta c-un prie- 
ten... Hei, cîte sfaturi bune n-am avut eu de la căciula 
asta ! 


Abatem la stînga şi urcăm pe podişuri verzi, înecate 
de soare. Căsuţe albe, rari, încep să se ivească pe trîmba 
de fîneaţă uşor înclinată pe spatele rotund al muntelui. 
De sus, bisericuța de lemn priveşte în vale peste micile 


* Scrupos —  sfărimicios. 


301 


gospodării  împrăştiate pe-ntinsul tăpşan. E satul 
Niculele, aşternut în lumină, în zarişte largă şi-n miros 
de flori. Ieşim din sat şi trecem pe lîngă două stînci 
mari ce răsar, ca din senin, în mijlocul pajiştii. Sînt 
„Pietrele Fetei'!. Moş Gheorghe ne-arată, spre stînga, 
vîrful înalt şi colțuros al muntelui... 

— Iaca acolo şedeau şi se jucau, odată, doi copii de 
uriaş — o fată şi un băiat — şi cătînd încoace, pe 
plaiul Niculelor, au făcut rămăşag între ei: care-o 
zvîrli mai departe, ş-au luat fiecare cîte-o stîncă din 
tancul muntelui, cum am lua noi o pietricică, ş-a arun- 
cat întăi băiatul, şi piatra lui... uite-o lîngă rîpă, iar 
cînd a zvîrlit fata, a zbîrnfit stînca-n văzduh, ca scă- 
pată din praştie, şi tocmai aici a căzut; ş-atunci băiatul, 
de necaz c-a rămas de ruşine, s-a repezit de sus şi 
numai o dată a izbit cu baltagu-n piatră ş-a despi- 
cat-o-n două, cum o vedeţi, iar fata s-a pus pe un rîs 
de-au clocotit văile şi codrii pănă-n coclaurile Vrancii. 
Astea erau pe vremea „Jidovilor'', cari păşeau pe 
munţi ca pe muşuroaie şi uscau rîurile dintr-o sorbi- 
tură... Ce lume-o fi fost pe-atunci, că cică tot aşa un 
copil de uriaş, purtîndu-se pe meleagurile astea, a găsit 
într-o vale un sat de-ale noastre şi la strîns cu case cu 
tor, în poala cămăşuţii ş-a dat fuga la mă-sa, bucuros : 
»Urte, mamă, ce-am găsit eu". Şi mă-sa, plecîndu-se pe 
micile gîngănii ce furnicau în poala ţîncului, s-a uitat 
cu luare-aminte şi i-a spus : „Du-i la loc, dragul mamii, 
că ăştia-s oameni, şi ei or să stăpînească pămîntul". 

Străbatem codrul de brazi aşternut pe poalele mun- 
telui Piatra şi ieşim iarăşi în luminiş. Ne ridicăm pe 
trepte largi de pajişte, valea se deschide din ce în ce 
mai mîndră-n urma noastră, trecem un tăpşan, apoi 
altul, şi iată-ne sus, pe vîrful Muntiorului. 

Aici sîntem în pragul Moldovii. Din coapsa acestui 
munte zbucnesc, bolborosind, şi se împing spre răsărit 
undele Milcovului, cari pentru multă şi amară vreme 
au curmat în două pămîntul ţării şi istoria neamului 
nostru. O dungă neagră aşterne Milcovul peste trecutjiL 
patriei noastre. Numele lui recheamă atîtea amintiri 
dureroase : războaie crîncene între Ştefan cel Mare şi 
Radu cel Frumos, între Tomşa şi Petru Şchiopul, între 


302 


Mihai Viteazul şi Simion Movilă... aproape patru 
veacuri de luptă vrăjmaşă între fraţi! Şi nu e apă pe 
albia acestui rîu cît sînge şi cîte lacrimi s-au vărsat pe 
malurile lui. 

O iarbă subţire, culcată de vînturi, s-aşterne ca un 
covor pe largul, înaltul creştet al Muntiorului. Privirile 
noastre, însetate de spaţiu, zboară peste munții a trei 
ţinuturi. Sute de piscuri răsar de pretutindeni, se desfac 
unele din altele, zimţuind zarea pană în albastrul depăr- 
tărilor. Numai spre răsărit, în strunga ce se deschide 
pe lîngă Zboina Frumoasă, s-astîmpără clocotul pămîn- 
tului, şi măgurile se pleacă, dînd goană vederei pe valea 
netedă, fumurie a Şiretului. 


ÎN VRANCEA 


Ne lăsăm spre miazănoapte, pe plaiurile umbrite ale 
munţilor, în „Ţara Vrancii”. Departe-naintea noastră 
se văd printre munţi şerpuirile apelor, şi-n lungul văilor 
albe, cu sclipiri de argint, se lămuresc satele ca-ntr-o 
panoramă, presărate pe sub frînturi de codru. Soarele 
scăpată cătră asfinţit, fuioare de nori izvorăsc din 
adîncuri, un vultur pluteşte, cu aripele-ntinse, în creşte- 
tul zării — pe coaste răsună tălăngi, şi glasuri de ape, 
şi doine din fluier. în tot cuprinsul e un farmec care 
ne spune c-am păşit pe pragul unei alte lumi. Descăle- 
căm şi tăiem pripoarele de-a dreptul ; străbatem pădu- 
rea de brazi ce acopere poalele muntelui şi, pe la 
aptrinsul stelelor, ieşim în larg, pe valea Zăbalii, la 
satul Nereju. 

într-adevăr, Vrancea e o altă lume. De aici s-abat 
Carpaţii, împingîndu-şi culmile spre miazănoapte. Din 
îndoitura lor se rup lungi şiruri de munți: Giurgiul, 
Alunişul, Lapoşul, Culmea Neagră, Soveja, Zăbrăuţii, 
Lepşa, putemice braţe ce se desfac şi prind în arcurile 
lor mîndrul plai al Vrancii, îngrădindu-i codrii, satele 


303 


şi izvoarele ca-ntr-o cetate uriaşă. O armată-n Vrancea fl 


s-ar bate c-o lume. 

„Era o babă vădană, ş-avea şapte feciori...” Aşa-şi 
încep vrîncenii frumoasa Jor legendă. „Şi cum sta bă- 
trîna pe prispă şi torcea, cătră un amurg de seară, iată 
că tresare de-un tropot venit de pe deal, un călăreț se 
opreşte-n faţa ei, trudit, cu calul în spume. 

— Sînt Ştefan, turcii ne-au călcat ţara, viu din 
război, oastea mi-i spartă... şi-s singur. 

— Dumnezeu te-a îndreptat, stăpîne, la uşa mea. Am 
şapte feciori, frumoşi şi voinici, şi mi-s dragi ca lumina 
ochilor... ai tăi sînt, doamne. 

în zori sunau din corn, pe munţii Moldovii, cei şapte 
voinici. Curgeau plăieşii roiuri de pe sub poalele codri- 
lor. Oaste nouă ieşi ca din pămînt. Ş-a pornit domnul 
cu ea, într-un ceas bun, şi s-a lăsat pe neaşteptate 
asupra turcilor, cari se credeau stăpîni pe ţară. Atunci 
a văzut Ştefan ce pot flăcăii Vrîncioaiei! Cădeau 
turbanele sub braţele lor ca spicele sub secere. De di- 
mineaţă pănă-n noapte a ţinut lupta, ş-atîta măcel a 
fost, ş-atîţia păgîni au pierit, cît s-au cruntat * apele 
de sîngele lor. Iar cînd s-a întors marele voivod, birui- 
tor, în cuibul lui de vultur, la Cetatea Neamţului, a 
chemat cu drag pe cei şapte voinici şi le-a zis : 

— Voi sînteți şapte frați, îrr Vrancea sînt şapte 
munţi, ai voştri să fie de veci, şi neam de neamul 
vostru să-i stăpînească-n pace !... 

Şi multă vreme răzeşii Vrancii bir n-au plătit, po- 
dvadă n-au făcut, singuri şi-au fost stăpîni." [..] 

închişi în munţi, departe de zbuciumul oraşelor, să- 
nătoşi, deştepţi şi harnici, vrîncenii sînt, cu adevărat, 
mîndri — mîndri de noblețea lor militărească, de 
graiul şi de portul lor romînesc, de doinele şi de legen- 
dele lor, de sculele, scoarțele şi alesăturile ce fac po- 
doaba casei şi pe cari nu "ţi le-ar vinde pentru nimic 
în lume, mîndri pană şi de numele plaiului lor, voini- 
cesc şi sonor ca un strigăt de trîmbiţă. Şi ce frumos 
s-au luptat vrîncenii în războiul de la '77 ! Cu pieptul 
deschis se duceau la moarte. [..] 


* A se crunta — a se umple de sînge, a se roși. 


304 


jH 
B 


» 


Ji) 


3 aaa SI a aa 


De dimineaţă ne scoală morile şi fierăstraiele Nere- 

jului. încălecăm, s-o luăm în jos, pe Zăbala. Valea en 
ceaţă, munţii fumegă. înaintăm în pasul calului pe 
cotiturile apei, trecem prin satele Spulberul, Paltinul, 
împrăştiate de o parte şi de alta pe poalele munţilor, 
şi pe-aproape de nămiezi coborîm îh Năruja, cea mai 
cuprinsă aşezare de pe valea asta, aşternută sub mă- 
guri de sare, la răscrucea apelor, unde s-aruncă pîrăul 
Năruja în matca Zăbalii. E soarte şi linişte. Vitele ru- 
megă pe prund. Gospodarii robotesc pe lîngă casă, în 
aşteptarea mămăligii. Numai drîstele* şi pivele toacă 
pe pîrău. 
' Rupte şi prăpăstioase se-nalță-n zări spinările mun- 
ţilor. Pe unelocuri se văd ca nişte răni urmele ve- 
chilor codri. Valea se pleacă. Apele spumegă, din ce în 
ce mai zorite, sfărîmindu-se de stînci în bulgări de 
cristal. Sosim la gura Zăbalii, în satul Prisaca. De-aici 
o luăm la stînga, pe spintecătura noduroasă a Putnei. 
Alte privelişti încep, şi toate parcă-s mai mărețe. 
Acum urcăm în susul apei. Din cînd în cînd munţii se 
dau la o parte, ca să facă loc satelor. Ogoare şi livezi 
s-aştern pe podişuri întinse. Se-mbracă  ponoarele-n 
păduri. Trecem prin Bîrseşti, prin Tulnici — sate ve- 
sele, primitoare, în larg răspîndite pe prispe de ver- 
deață — şi ne oprim în prăbuşitura stîncilor de la 
„Săritoarea Putnei". Aici munţii s-apropie, se strîng, 
să zugrume rîul în zidurile lor de piatră ; şi Putna se 
zbate, se smulge biruitoare din încleştarea lor ; pe les- 
pezi mari, culcate, coboară praguri-pragutri, se toarnă 
toată-n copci adînci, şi fierbe de mînie, şi iar dau munţii 
s-o prindă, şi iar îi răpune ; lung freamătă codrii de 
strigătele ei, — din cînd în cînd se lasă-n culcuşuri largi, 
odihnitoare, şi pare c-aţipeşte-o clipă pe căpătâiul stîn- 
cilor învinse. 

Urcăm prin strîmtoare, cărarea-i teşoasă **, caii tru- 
diţi, şi valea se-neacă de umbră. Dormim noaptea la 
un conac de hierăstraie, pe Lepşa. A doua zi ne lăsăm, 
prin rarişti de codru, pe albia Şuşiţii, şi pe la amiază 


* Dinstă — piuă rudimentară, fixată la o apă curgătoare. 
** Tesos — inclinat, povîrnit. 


305 


sosim în Soveja, în dulcea Soveja, aşternută pe o lu- 
minoasă deschidere de plai, în mijlocul munţilor, între 
păduri de brad, la porţile Vrancii. Albe, curate, se 
saltă căsuţele dintre livezi, şi toate-ți surîd şi te cheamă 
cu drag. Un tăpşan acoperit cu molifţi desparte cele 


două cătune : Rucărenii şi Dragoslovenii. Pe-ncheietu- 
rile măgurilor, de pretutindeni, izvoare limpezi vin să 
s-arunce în matca Şuşiţii. Pe sus, cărări ispititoare stră- 


taie * poienile şi s-adîncesc în desişuri. în fund munţii 


îşi rotunjesc gheburile tărcate de soare. Sub straşina 
Zboinii, deasupra pîrăului Dragomira, dorm rămăşiţele 


vechei mâînăstiri Soveja, unde Matei Basarab, domnul 


Munteniei, a zidit acum două veacuri şi jumătate o 
biserică mare, „afară de hotarele țării lui, în locul mol- 
dovenesc al Vrancii", pe cînd domnul Moldovii, Vasile 
Lupu, înălța în Tîrgoviştea biserica Stelea, voind astfel 
cei doi voivozi să sfințească pacea încheiată-ntre ei 
după atîta hainie** şi vărsare de sînge. 

Inserează. Valea răsună de mugete. în aer e un miros 
răcotritor de brad şi de fîneaţă. Şi parcă n-ai mai intra-n 
casă, şi parcă n-ai mai pleca de-aici... 


IN MUNŢII BACĂULUI 


A De pe larga tăietură a Şuşiţii, o luăm pe la Cîmpuri 
m sus, pe pîrăul Negru, urcăm spre miazănoapte, pe 
sub coastele 'Tihăraielor, prin păduri brăcuite***, 
prin” meleaguri pustii, scrijelate de rovine, şi ieşim, 
după două ceasuri de suiş, pe culmea 'Tempei, de unde 
ne lăsăm, ţiind matca Haloşului, la mînăstirea Cașin. 
De-aici începe lanțul frumoaselor sate de mocani, înşi- 
rate “pe spintecătura Caşinului, pănă-n Trotuş. Vechea 
mînăstire s-a' dărăpănat. Acum două sute cincizeci de 
ani se rîdicau pe măgura asta, încunjurată de codri, 
* A strâtăia a întretăia. 


** Hainie — răutate, duşmănie. 
*¥* Brăcuit — distrus, stricat, devastat. 


306 


ve uet 


curțile domnului Gheorghe Ştefan, întărite cu ziduri, ca 
o cetate — au bătut vijeliile vremii şi le-au amestecat 
cu pămîntul. Din toată strălucirea de odinioară n-a mai 
rămas decît stema Moldovii săpată-n chenarul de mar- 
mură de la gârliciul tainiţii, prin care-au ieşit într-o 
noapte domnul şi curtenii de-au scăpat teferi sub pa- 
văza codrului, pe cînd turcii, în gloată mare, trosnind 
din sinețe *, spărgeau porţile cetăţii. 

Ne scoborîm pe valea Caşinului în satul Oneşti, 
veche aşezare de răzeşi, pe-un şes aşternut între dea-- 
luri, la răspîntia celor mai sălbatice ape ce se prăbuşesc 
din munţii Bacăului. Aici soare Trotuşul, din dreapta, 
undele Oituzului şi ale Caşinului, din stînga, şioiul 
zbuciumat al Tazlăului şi, tîrîndu-le peste bolovani, le 
scoate la "luncă, unde le primeşte, în patu-i larg şi ni- 
sipos. Şiretul — Dunărea Moldovii. Pe-aici trece linia 
ferată care, ureînd în sus pe strîmtoarea Trotuşului, 
despică munţii şi răzbate-n Ardeal prin strunga de la 
Palanca. Din vatra Oneştilor facem un ceas, cu tră- 
sura, pănă-n Tîrgu-Ocna — un orăşel drăguţ, cuibărit 
pe apa Trotuşului, între măguri acoperite cu vii şi cu 
livezi. Lăsăm în dreapta gorganul vînăt, cu vestitele-i 
ocne, cari din timpurile cele mai îndepărtate şi-au 
deschis țării nesfîrşitele lor bogății de sare, ş-o luăm 
cătră apus, pe drumul uscat şi colburos al Slănicului. 
Soarele se apropie de codri. în urma noastră, cu fața 
spre lunca 'Trotuşului, rămîne, singuratică, înfiptă-n- 
tr-un mal, casa bătrînească a nemuritorului Negri. Nc 
uităm cu respect la zidurile acelea albe ce de-abia se 
văd dintre copaci — acolo a trăit, acolo a visat, acolo 
a muncit pentru binele şi fericirea noastră blîndul preot 
al Unirei, omul pentru care iubirea de ţară şi de neam 
a fost o adevărată religie. Treptat, zarea se închide. 
Drumul îngust şerpuieşte pe sub stînci, pe marginea 
Slănicului, ale cărui unde repezi vîjiie clăbucite de 
pietre. Sosim, după un ceas, la vechiul ,„Cerdac” — 
două căsuțe, între cari s-aşterne, peste volbura apei, un 
umbrar de seînduri, mîzgălit de iscălituri. De-aici-n- 


* Sineală — puşcă primitivă, cu cremene. 


307 


colo se mai lărgeşte puţin : începe satul; mergem încă 
vrun ceas printre casele rari, înşirate de-a lungui pî- 
răului, cotim la stînga, pe după o perdea de fagi, urcăm 
un dîmb, şi deodată înaintea noastră se descopăr, lu- 
minoase-n rama lor de codru, Băile Slănic — Sinaia 
Moldovii. 

Aici valea se-nchide din toate părțile: o horă de 
munţi o prind la mijloc, şi apele colcotă grămădite 
ca-ntr-o pîlnie. Pe fundul văii, de-o parte şi de alta 
a^ Slănicului, se înalţă oteluri mari, vile atrăgătoare 
răsar dintre copaci, drumuri albe, netede se-ndoaie mo- 
latic peste tăpşanele verzi, cărări pietruite se cațără pe 
brîiele măgurilor, pe sub bolți de ramuri; chioşcuri 
neaşteptate-ţi ies în cale; de sus te strigă vîrfurile 
munţilor Cerbul, Puful, să-ți arate poienele »lor înflo- 
tite, şi largile lor privelişti, peste clocotişul codrilor, 
înspre Poiana Sărată de la trecătoarea Oituzului 
şi-nspre Poarta Vînturilor de la Nemira-Mare. Zbuc- 
nesc din stînci izvoarele binefăcătoare, descoperite 
acum o sută de ani de serdarul Mihalachi Spiridon, 
care vîna cerbi şi urşi pe unde ne primblăm noi azi 
în cîntecul muzicei. înaintăm, pe lîngă băi, pe şoseaua 
ce şerpuieşte spre graniță. Tot mai tare s-aude-naintea 
noastră vuietul apei. Sîntem la cascadă. O punte 
s-aşterne peste Slănic — de pe ea ne uităm, pe după 
o perdea de brazi, la valul sclipitor ce se aruncă de 
pe “pragul unei stînci şi cade plescăind pe-o lespede 
lată de piatră. Soarele aprinde curcubeie în norul de 
pulbere ce se rîdică, împrăştiind în aer o răcoare dulce, 
— pădurea răsună ca de-o fanfară. 


Din Slănic pornim de dimineață pe cărăruia de 
codru ce suie-n pripoarele munţilor spre miazănoapte, 
trecem pe la obîrşia izvoarelor sărate, peste vîrtoapele 
sălbatice ale Nemirei şi ne lăsăm, după cinci ore de 
umblet prin pustietăţi, în cătunul Poiana de pe pîrăul 
Uzului. De-aici ţinem spre răsărit şleaul apei şi ieşim, 
pe la Dărmăneşti, în mîndra şi bogata vale a Trotu- 
şului — Prahova Bacăului. Gonit din steiurile Solului, 
din Transilvania, 'Trotuşul sparge pe la Palanca mete- 
rezele Tarcăului şi, dînd stîncile lâ o parte, deschide 


308 


j, 


văi largi şi roditoare pe poalele munţilor şi le împodo- 
beşte cu sate, cu fabrici, cu minunate castele şi parcuri, 
aşterne drum-de-fier, desfundă izvoare de păcură, mine 
de cărbuni şi cariere de piatră, mişcă sute de fierăstraie, 
cară plutele devale şi, strîngînd pîraiele codrilor, se 
lasă voios la luncă, unde, tolănit pe nisip, ascultă 
fluierile doinaşilor şi-şi joacă solzii de argint în razele 
soarelui. 

Ne urcăm la Comăneşti, sat mare, frumos aşezat 
între munți, pe tăpşane deschise, uşor înclinat spre apa 
Trotuşului. Vuieşte valea de zgomotul morilor ş-al 
herăstraielor. în toate părțile e mişcare, zarvă — frea- 
mătul muncii. Sute de braţe harnice desfundă comorile 
pămîntului. Din cînd în cînd auzi, ca nişte vaiete pre- 
lungi, strigătele acelea de glasuri unite cu cari obicinu- 
iesc muncitorii a se îndemna la ridicarea greutăților 
mari; tăcut priveşte de pe podişul din stînga mărețul 
castel, care-şi întinde-n fund, spre codri, parcu-i în- 
tunecos, cu drumuri tăinuite, cu bărci pe lacuri, cu 
punți peste cascade şi cu boschete de portocali. 

Pe-nserate sosim la Moineşti, cea mai bogată schelă 
de petrol din Moldova. A doua zi luăm în sus calea 
Tăzlăului Sărat şi, după trei ceasuri de^urcuş printre 
stînci, cîrmim la stînga, pe sub Runcu Stînelor, străba- 
tem codrii de brazi ce se lasă ca nişte plete pe umerii 
Goşmanului şi intrăm în sălbatica, prăpăstioasa spin- 
tecătura a Tarcăului. 


ÎN MUNȚII NEAMȚULUI 


Ne lăsăm în jos pe la schitul Tarcău, pitit într-o poie- 
niță la gura Bolohănişului; păduri nestrăbătute atîrnă 
pe laturile stîncoase ale văii. Un nor se opreşte deasu- 
pra noastră ; din creştetul cerului soarele-l săgetează 
şi-l sparge ; şi alți nori se rîdică, tot mai posomoriți, 
de prin văgăunile munţilor; în aer se face răcoare, 
frunzele încep să tremure, un pod de-ntuneric s-aşterne 
în văzduh, şi cîteva minute nu se aude decît foşnetul 


309 


pădurii; deodată, ca un şarpe de foc se zvîrcoleşte în 
nori, ş-un tunet groaznic zguduie cuprinsul; ne uităm 
îngrijaţi în urmă, ploaia vine perdea spre noi, şi toată 
valea se umple de ropot. într-o clipă potopul ne-ajunge, 
fulger după fulger spintecă tăria, şi tunetele se-ntețesc. 
Ne-adăpostim subt un fag — în credința poporului 
nostru fagul e un copac sfînt, apărat de trăsnet. Urlă 
'Tarcăul în vale, umflat de puhoaie ; din ce în ce mai 
tare s-aud grohotind * bolovanii tîrîți în valurile-i 
posomorite, şi ploaia cade, cade vijelioasă, neostoită, 
răpăitoare ca o grindină, de crezi că se dărăpănă mun- 
ţii. Peste vrun ceas se răzbună, bolta se limpezeşte, pă- 
durile-ncropite de soare încep să aburească. Ne lăsăm 
la conacul hierăstraielor, de unde se-ntinde, pe malul 
drept al Tarcăului, o linie ferată pentru căratul lemne- 
lor în vale. Jos, pîrăul s-azvîrle învolburat pe scările 
de lespezi. De-o parte şi de alta se-nalță pripoare îm- 
brăcaţe-n codru; încet picură ploaia de pe ramuri, 
rari licăriri de soare tremură-n frunzişul umed, şopîr- 
lele Agonite din culcuşurile lor de năvala apei tînjesc 
pe lîn|ă drum. O strungă luminoasă se deschide-n fața 
noastră — ieşim în valea Bistriţii. 

A doua zi plecăm cu trăsura de la Gura-Tarcăului 
în sus, pe frumoasa şosea ce se aşterne ca o prispă lată 
de-a lungul Bistriţii, pe sub poalele codrilor. Multe 
rîuri s-aruncă din strîmtorile Carpaţilor în roditoarele 
noastre cîmpii, nici unul însă nu deschide în băteliştea 
munţilor o vale mai luminoasă şi mai fermecătoare ca 
Bistrița  Moldovii. Ea întruneşte-n întinsa-i domnie 
sălbăticia Jiului, măreţia Oltului şi bogăţiile Prahovei. 
Călătorii străini cari-au străbătut-o pe plute, din Dorna 

ănă-n Piatra, o pun, cu drept cuvînt, printre cele mai 

oase ape din lume. în vechime curgea pe prund 
de aur şi purta numele de „Aurar". Drum larg despică 
printre măguri valurile-i repezi, şi falnic îi e mersul. 
Se-nalţă codrii s-o privească, sprințare-i sar pîraiele-n 
cale, plutaşii îi cîntă doine, satele huzuresc pe mîndre- 
le-i maluri: pădurile au căprioare, izvoarele păstrăvi, 
şi Bistriţa — lostriţi. Trecem Bicazul, Buhalniţa, Han- 


* A grobhboti — a face zgomot rostogolindu-se. 


310 


» 


gul, şi de la Răpciuni, lăsăm şoseaua ş-apucăm, la 
stînga, pe pîrăul Schitului, pe lîngă jeheabul de scîn- 
duri, prin care-o lungă şuviţă de apă cară ghile* şi 
dulapi din herăstraiele munţilor în schela Bistriţii. 
Urcăm un tăpşan întunecat de brazi şi ieşim în lumi- 
niş, în larga fîneață de pe poalele Ceahlăului, la schi- 
tul Durau. Toaca răsună limpede în pacea cuprinsului, 
Soarele scăpată spre asfinţit. Pete de aur se aprindț pe 
coamele codrilor. Şuietele izvoarelor s-aud bolborosind, 
ca nişte glasuri pe sub pămînt. Măreţ, fantastic se rî- 
dică-n fața noastră, ca un dom ** uriaş, Pionul — 
bătrînul rege al Carpaţilor Moldovii. 

Pornim, şir lung de călăreţi, pe cărarea ce taie la 
deal poiana schitului. 'Turlele Ceahlăului stau îmbro- 
bodite-n ceaţă. Şi-i linişte, o linişte sfîntă, care face să 
te crezi pe alt tărîm. Miresme dulci plutesc în aerul 
răcoros al dimineţii. De pe zarea colnicului o luăm la 
stînga şi intrăm în pădure. Cale de-un ceas, pană la 
„Fîntîna Măcărescului”"”, urcuşul e trăgănat, şi strunga 
ce spintecă desişul pare-o alee. Din deal de fîntînă se 
dezvăleşte din codru un tăpşan verde, de pe care pri- 
virile scapă în zarişte largă — vezi în depărtare şerpui- 
rile Bistriţii, şi satele împrăştiete pe poalele măgurilor ; la 
apus, „Pietrele Roşii" par ruinile unui castel, la miază- 
noapte, munţii Călimanului îşi rotunjesc spinările goale, 
fumurii, pe bolta albastră a cerului. Deasupra noastră, 
Ceahlăul iese din neguri, soarele pune hlămizi de argint 
pe umerii stîncilor. Cărarea urcă-n cotituri prin beznă 
de codru, brazi lungi, doborîţi de bătrîneţe, zac pe pat 
de cetină, acoperiţi de muşchi ; unii, în picioare, putre- 
ziți, întind brațe negre, schiloade, cerşind parcă ajutor 
de la tovarăşii cari îi încunjoară voinici, zvelţi, plini de 
viaţă. De pe Curmătura Arşiţii se deschide iarăşi pri- 
velişte largă spre munţi. Jos, sub brădişul atîrnat de 
tancuri, se vede schitul Durăului, cuibărit ca în fundul 
unei prăpăstii. înaintăm pe podişul descoperit, lăsînd 


în stînga turma de stane albe — „Caprele"”, c-o mo- 
gîldeață mai răsărită-n mijlocul lor — „Ciobanul", şi 
* Chilă — trunchi de lemn din toată lungimea unui copac. 

** Dom — catedrală, cupolă. 
311 


din dreapta, „Scaunele! — o stîncă-naltă, singuratică, 
tăiată-n muchi regulate. Din nou ne adîncim în pă- 
dure, caii mărunți şi inimoşi se grapşină* pe scări 
de bolovani, ne plecăm pe sub scobitura „Malului 
pestrit", un părete zidit din pietre rotunde, albe, vi- 
nete, roşietice ;__ înaintea noastră lumina începe să se 
cearnă prin rariştea de brazi, mai urcăm un pripor, şi 
iată-ne sus, pe zarea Ceahlăului. Din jnepenii culcați 
de vînturi se înalță de pretutindeni stînci uriaşe, ale 
căror forme ciudate au toate nume şi înțelesuri potri- 
vite în închipuirea poporului : Dochia, Tabăra Vultu- 
rilor, Turnu Sihastrului, Căciula Dorobanţului, Masa 
Ciobanului, de unde ai cea mai frumoasă vedere pe 
Valea Bistriţii, Gardul Stînelor, ridicat pe pragul unei 
prăpăstii înfiorătoare şi-n mijlocul acestei salbe de 
stînci se-nalță Panaghia, un sul măreț de piatră, seri- 
jelat de ploi, înfipt ca un corn în creştetul pleşuv al 
Ceahlăului. Soarele e la nămiezi. In depărtări, o 
pulbere “albastră pluteşte peste talazuri de codri. Spre 
răsărit, în limpezişul cerului, se vede luna ca o secere 
de argint. Trecem, printre jnepeni, lunga tarniță 
ce-ndoaie culmea de la Toacă pănă-n măgura Lespezi- 
lor şi ne lăsăm la Fîntîna Rece. Aici ne odihnim pe 
muşuroaiele de iarbă din preajma şipotului, a cărui 
apă te taie la dinţi, atîta-i de rece. In fața noastră se 
deschide în coasta muntelui o adînca spintecătura, care 
se aseamănă foarte mult cu Valea Cerbului din Bucegi. 
De-aici încolo nu mai e cărare; lumea, de obicei, se 
întoarce la Durau tot pe unde a venit. Pe noi însă ne 
momeşte farmecul necunoscutului şi, deşi nici unul din 
țăranii cu cari am venit nu se-nduplecă să ne întovă- 
răşească, trimetem caii îndărăt şi încercăm, într-un 
noroc, o nouă scoborire de pe Ceahlău. E ora două 
după prînz. Cerul e senin, şi în tot cuprinsul e o lumină 
şi o tăcere ca-n vis. Mergem înainte pe podina desco- 
perită ce ţine zarea din movila de lespezi, pe la spa- 
tele cişmelei, şi ne lăsăm pe vale în codrul brăcuit de 
sub Piciorul Şchiopului. Printre copaci trîntiţi, printre 
hîrtoape şi bolovani, scoborîm, scoborîm mereu, ca-n 


* A se grūpjina — a se căţăra 


— =e e Mme e me mu PPR a e e PR 


- 
“3 


- 


adîncul unei prăpăstii. Pe ferestruiele ce se deschid în 
coperişul de ramuri ne uităm în sus la stanele albe de 
pe vîrful Ceahlăului : ele-s călăuza noastră. Peste două 
ceasuri începem s-auzim, tot mai desluşit, tot mai aproape, 
freamătul sălbatecelor ape. Treptat, valea se-ngustează. 
Din stînga se răpede pe crăpătura unui zid de piatră 
un izvoraş, lungă şuviţă de argint, ce cade făcîndu-se 
pulbere la picioarele noastre. Dar de unde vine-atîta 
vuiet 2... Ne-ntoarcem privirile la dreapta şi rămînem 
uimiţi. O pînză lată de apă, albă ca laptele, desfăşu- 
rîndu-se ca de pe un sul, s-aruncă de la o înălțime 
ameţitoare într-o copcă de piatră, care o prinde” la 
vreo zece metri mai sus de albie, ş-apoi o toarnă-n 
jos, răsfirînd-o ca o coadă de păun, peste pieptul rotund 
al unei stînci. De la Duruitoarea ne lăsăm pe matca 
pîrăului, şi după două ceasuri ieşim, printr-o rarişte 
de mesteacăni, în cărarea bătută ce taie poienile Slati- 
nei. Pe-nnoptate sosim la Durau, unde humea-ncepuse 
a se nelinişti de întîrzierea noastră. 

A doua zi ne scoborîm în Răpciuni şi ţinem în sus 
drumul de şleau ce se aşterne pe malul drept al Bistri- 
ţii pană la gura Bistricioarei; de-aici ispititoarea şosea 
cîrmeşte pe brîul unei măguri şi străbate, pe la vama 
Prisăcani, dincolo, în valea Mureşului, iar noi apucăm 
drumeacul spart de puhoaie ce duce în Vatra Călugă- 
renilor, trecem podul de la Gura-Largului, şi spunem 
Bistriţii: „La revedere... Acum, înaintea noastră se 
deschide o vale pietroasă, pustie — de o parte şi de 
alta dealuri descoperite, uscate, din coastele cărora ies pe 
une locuri lespezi foioase, teancuri de plăci negre şi bul- 
gări de cărbune ; un pîrăuaş curge risipit, tăcut, printre 
bolovanii arşi de soare. Pe la nămezi ajungem la înfun- 
dătura văii, în codrul de brazi şi de fagi ce-mbracă de 
sus pană jos muntele Patru-Vodă, pe care-a stat de s-a 
odihnit, într-o zi de cumplită-nvăluire-a sorții, semețul 
Rareş, biruitorul de la Feldioara. în şerpuiri lărgit pe 
sub bolți de ramuri, şoseaua se-nalță trăgănat pe briiele 
munţilor. Din zare ne uităm în urmă şi vedem, ca-ntr-o 
panoramă, toată măreaţa zidire a Ceahlăului, lămu- 
rindu-şi coroana-i de stînci pe albastrul cerului. Cobo- 
rîm în Plotun: cîteva căsuțe presărate pe-ncheietura 


313 


măgurilor de-a lungul pîrăului ce se azvîrle din Pătru- 
Vodă, desfundîndu-şi calea printre rupturi de lespezi; 
ici-colo, cîte-un petecuț de fineață aşternut, ca un lăvi- 
cer, pe sub poalele brădetului; drumul se lasă-n hopuri 
pe malul înalt al Plotunului. Pe la toacă sosim în 
Pipirig. E duminică. Tot satu-i strîns la horă, în bătă- 
tura cîrcimei de pe prund. Tineretul joacă de răpăie 
pămîntul. Bătrînii cinstesc pe prispă. Nevestele stau mai 
la o parte, tăinind de-ale lor. încet, soarele scăpată în 
dosul Cotnărelului. în fund, pe Luciori, şi în fața sa- 
tului, pe rotunzişul pleşuv al Bompei, treptat se micşo- 
rează, pană se şterg, cele din Urmă pale de lumină. 
Hora se sparge. în pîlcuri, mulțimea se-mparte pe că- 
rări ; tot mai deasă-i umbra pe vale, tot mai rari şi 
mai depărtate răsună în dulcea linişte a-nserării chio- 
tele flăcăilor. Vin vacile la muls, cu mugete lungi îşi 
strigă viţeii. încep să s-aprindă luminile pe la case, şi 
stelele pe cer. 


Drumul se-ndoaie pe la capătul muntelui Bompa, pe 
pîrăul Pipirigului, hrănit de undele Dolilor ş-ale Plotu- 
nului, străbate printre stîncile de la Dumesnic într-o 
luncă deschisă, din ce în ce mai largă; finețe bogate 
şi ogoare de porumb s-aştern între cele două dealuri 
acoperite de păduri de fag. Mergem ca vrun ceas pe 
valea aceasta fermecătoare şi, lăsînd drumul neted, 
apucăm la dreapta pe matca pietroasă a unui pîrăuaş, 
ş-ajungem într-o înfundătură de codru, la mînăstirea 
Secu, zidită acum patru sute de ani de vornicul Nestor 
Ureche. Un călugăr bătrîn ne poartă prin sălile mari, 
tăcute ale arhondaricului, prin tainiţile întunecoase şi 
turnurile de apărare cu ferestrui înguste, ne-arată ve- 
chile odoare bisericeşti, frumosul „aer” cusut de Mitro- 
fana, soţia lui Nestor Ureche, candele, potiruri şi cruci 
de argint împodobite cu pietre scumpe, ne spune prin 
cîte valuri cumplite a trecut locaşul acesta pe vremuri, 
de cîte ori a fost bîntuit de turci, de tătari, de leşi, 
cari dărîmau zidurile şi răscoleau şi cenuşa din vatră, 
căutînd bogății ascunse, dezbrăcînd icoanele, răpind tot 
ce era de preț, arzînd ce nu puteau lua... în una din 
chiliile acestei mînăstiri a murit, acum vro zece ani, cel 
din urmă călău, Gavril Buzatu, care, pentru ispăşirea 


314 


păcatelor lui, a venit pe jos de la Iaşi şi s-a făcut 
călugăr. 

De la Secu ne-ntoarcem pe aceeaşi rovină în drumul 
pe care-l lăsasem, suim un tăpşan şi intrăm într-o fru- 
moasă pădure de stejari : o ploaie de lumină argintie 
se cerne printre frunze, falnici şi drepţi se înalță trunchii 
seculari, despletindu-şi în sus podoaba lor de ramuri, 
bolți largi, tăcute, stropite de soare, fac să te crezi 
înlăuntrul unui templu măreț. Abatem la stînga. Din 
marginea dumbrăvii se deschide ca o poartă, şi în fund, 
printre crăngi, se văd strălucitoare turele bisericilor de 
la Mînăstirea Neamţului. Scoborîm pe lîngă cişmea în 
valea-mpestrițată de flori, culcată-ntre păduri de brad ; 
o bună fugă de cal, şi iată-ne sub lungile cerdacuri ale 
celei mai bogate aşezări de monahi din tot cuprinsul 
ţării. Mâînăstirea asta ţine minte de demult: ea era 
veche cînd a venit Ştefan cel Mare de-a zidit Biserica 
înălțării Domnului, după ce-a învins pe craiul Albert 
ş-a pus pe poloni să are şi să semene ghindă în telina 
îngrăşată.cu sîngele lor. Şi domni după domni au în- 
zestrat-o. De avuţiile-i de odinioară vorbesc bătrînii 
ca de lucruri de pe alte lumi: se-ntindeau moşiile şi 
codrii mînăstirii din zările Grinţieşului pană în cele 
mai depărtate ţinuturi [...], cirezile şi hergheliile um- 
blau slobode pe imaşuri, ca în vremile de sălbătăcie, 
şi galbenii se măsurau cu baniţa la răzătoare... Curgeau 
din cînd în cînd puhoaiele păgîne, îi spărgeau zidurile, 
o prădau ş-o pustiiau, şi, cum se potolea urgia, se ridi- 
cau toate la loc: biserici, şcoli, spitale, fabrici, tipo- 
grafie, biblioteci — un centru de lumină, de muncă 
şi de bogăţie, iată ce-a fost în Moldova Mînăstirea 
Neamţului aproape cinci sute de ani. Azi e linişte peste 
tot. Dorm largile-i încăperi, îngrădite-n ziduri de cetate, 
dorm căsuțele albe presărate pe tăpşanul deschis între 
păduri de brad, cum doarme dus şi lacul de pe luncă, 
acoperit de mătreaţă verde. 


Dăm iar în şoseaua ce trece prin dumbrava de ste- 
jari şi, de la Coverga, ne lăsăm la dreapta pe valea 
Nemţişorului în satul Vînători şi ne oprim pe prundul 
Ozanei, sub malul rîpos, înalt, pe fruntea căruia stă, 


315 


ca o coroană, fantastica ruină a Cetăţii Neamţului. 
Urcăm pe jos, prin strîmtoarea uscată, spartă de pu- 
hoaie, cărarea ce taie păretele din stînga, şi-ntr-un 
sfert ^de oră sîntem deasupra, la „porțile cetăţii”. Se 
văd încă urmele şanțului de apărare ce ocolea zidurile 
pe dinafară. între cei patru stîlpi de la intrare se-ntin- 
dea ziua, “peste şanţ, un pod „de piele de bivol", noap- 
ta^ se strîngea, şi rămînea castelul încins c-un brîu de 
apă. Deasupra porţii şi pe la colțuri se ridicau turnuri 
înalte, cu ferestrui înguste, pe cari cătau în vale ochii 
şi sinețele străjerilor. Trufaşa clădire-şi rînduia-ncăpe- 
rile în patru aripi mari, lăsînd între ele o curte, în 
mijlocul curții o bisericuță, din altarul căreia pornea 
pe sub pămînt tainița scăpării, o hrubă boltită, ce răs- 
pundea departe, afară din cetate. Puternic înfipt în 
creştetul unui grind stîncos, avînd în spate întunecime 
de codru, în față prăpastie sub metereze-nalte, şi ve- 
dere largă pe toată valea, cuibul acesta de vulturi, cum 
îl numesc legendele, a înfruntat adesea c-o mînă de 
voinici oştiri năvălitoare, şi-n şase veacuri de nepă- 
tată mîndrie, o singură dată şi-a deschis porţile fără 
de luptă, ş-atuncea nu unui cuceritor străin, ci falni- 
cului domn al tuturor romînilor — Mihai Viteazu. 
Pustii şi sparte de vremi, se mai înalță cîteva ziduri 
peste mormanul de ruini prăbuşite-n curtea cetăţii, pe 
ai cărei păreţi au strălucit odinioară armurile grele ale 
cavalerilor din Malta. 

„închid ochii şi revăd  cecatea-ntreagă. O pagină 
sfîntă mi se lămureşte, ca şi cum toate cîte-au fost s-ar 
smulge pentr-o clipă din umbrele trecutului ş-ar îmbrăca 
din nou viaţa de atunci. E noapte, şi-i linişte. Deodată, 
pe vale s-aude un tropot de cal. în turn străjerul sună 
din corn. Bate cineva la poartă. De sus se deschide-o 
fereastră şi întreabă doamna-ngrijată : „Cine-i? „Sînt 
eu, răspunde-un glas ostenit, sînt eu, Ştefan, singur, 
rănit, învins..." 'Tresare sărmana doamnă ; i se frînge 
inima de durere şi de milă, că-i fiul ei cel care-i vor- 
beşte ; ci cugetă că-i romîncă şi fiul ei e cel mai slăvit 
voivod al ţării, şi, năbuşindu-şi plînsul ce stă s-o podi- 
dească, îl roagă frumos să plece-ndărăt, să buciume-n 
munţi, să-şi strîngă plăieşii risipiţi şi s-arate duşmanului 


316 


amř ştiu să moară, cînd nu pot birui, stăpînii şi apără- 
torii pămîntului acestuia. Ce popor are în istoria lui 
o pildă mai mare şi mai înălțătoare de jerftă şi de 
iubire de patrie?... îmbărbătat, se-ntoarce Ştefan să-şi 
reînchege oastea-i sfărîmată. Nici ostenit nu se mai 
simte, nici rana nu-l mai doare. Din nou se strîng 
arcaşii în jurul viteazului, şi, pe cînd turcii îşi socotesc 
pleanul *, ca un stol de vulturi se lasă asupra lor, un 
vaiet de moarte înfioară valea, şi cerul se întunecă tot 
de atîta grozăvie. 


E a şaptea noapte de cînd domniţile se roagă-n 
genunchi, le picură lacrimile pe covor, şi chipurile lor 
par umbre sub slaba licărire-a candelei. Se roagă ne- 
adormite, mama pentru fecior, soţia pentru soţ, şi 
amîndouă pentru ţară. Şi iată că de pe luncă un frea- 
măt se rîdică în tăcerea nopţii. Tot mai aproape, tot 
mai lămurit s-aud sunete de corn îşi cîntece de 
biruinţă, şi tunete de glasuri s-aud strigînd : „Trăiască 
Ştefan !" Ca de-un vis frumos se-nviorează domniţile, 
şi scoală pruncii din somn, şi-şi umplu mîinile cu flori, 
ş-aleargă la poartă, şi plîng de bucurie primind în bra- 
tele lor fragede pe marele Ştefan, lumina, mâîndria, 
odorul sufletului lor. Cu ce drag îl şțrîng la piept, şi 
cum se uită la fața lui senină, în ochii lui mari şi fru- 
moşi, şi cum nu se-ncred că-l văd, şi, neputînd spune-o 
vorbă, îi sărută fruntea, mîinile, colbul de pe haine. 
'Tîrziu se sting luminile-n castel. E linişte-acum, şi feri- 
cire-n tot cuprinsul. Şoptesc încă domniţile-n iatac, 
mărită pare lumina candelei de subt icoane. în odaia 
de alături doarme ostenit biruitorul, temutul Ştefan, 
gloria Moldovii. 


Ce de lucruri n-ar şti să povestească de-ar avea grai 
ruinile acestea ! Cînd te gîndeşti c-a fost atîta 
vieaţ-aici... inimi cari s-au iubit, ochi cari-au plîns, 
viteji cari şi-au vărsat sîngele pe zidurile acestea ! ALa 


porțile acestei cetăți s-a strîns norodul răzvrătit, cefînd— 


lui Lăpuşneanu capul lui Motoc. Pe meterezele eiau 

stat dîrzi în faţa lui Sobieţchi cei 19 plăieşi, luptînd 
? bă 

c-o oaste-ntreagă, prețuindu-şi fiecare glonț, ochind în 


* Plean — pradă de război. 


317 


căpetenii şi făcînd pe poloni să creadă că-i o armată-n 
cetate. 


Din drumul ce se desparte la dreapta-nspre Agapia, 
ne uităm în urmă la zidurile cetăţii, măreață pană şi-n 
ruina ei, şi, de la depărtarea asta, în forma pe care i-a 
cioplit-o vremea, ni se pare că vedem coroana lui 
Ştefan cel Mare. 

Miînăstirea Agapia e vîrîtă-n munți, pitită-ntr-un 
ungher de văi, aşa că n-o vezi decît cînd intri-n ea. 
Dinspre miazănoapte o păzeşte de crivăţ o măgură-naltă, 
descoperită — „Muncelul cu Flori" ; la apus se ridică 
zid întunecat de codru, şi-n față iarăşi pădure de brazi, 
străbătută de cărări ce te scot în luminişuri neaşteptate 
— „Poiana Mitropolitului”, „Poiana Stariţii”, iar mai 
sus, prin bungete* de fagi, deasupra opcinei înalte, 
în fermecătoarea privelişte de pe „Ciungi"”, de unde 
vezi jos mînăstirea Văraticului, în dreapta băile Bălță- 
teşti, în stînga Cetatea şi Tîrgu-Neamţului, în față larga, 
nemărginita vale-a Moldovii. 

Stă soarele pe strunga de la „Cruce"”. Din cerdacul 
arhondaricului îmi răcoresc privirea pe ierbuliţa verde 
ce-acopere curtea pătrată, îngrădită de toate părțile de 
încăperile albe, curate, tăcute ale mînăstirii. Din mij- 
locul curții se-nalță strălucitoare „biserica cea mare", 
zugrăvită pe dinlăuntru de maestrul nostru Grigo- 
rescu.  [...] 


ÎN MUNȚII SUCEVII 


Pe la-ngînarea zorilor ieşim din cotlonul mînăstirii, pe 
poarta pîrăului Agapia, în largul luncii aburite de 
brumă, trecem prin Tîrgu-Neamţului, printre dughenile 
ce-ncep a-şi rîdica obloanele, deschizînd ochi somnoroşi 
în uliţa pustie, urcăm dealul Oglinzilor, din zarea că- 
ruia vedem la stînga „Băile Oglinzi", sub poalele codru- 


* Bunget — pădure deasă şi întunecoasă. 


318 


lui, şi dăm pe la satul Boroaia în frumoasa şi îmbelşu- 
gata vale a Moldovii. în dreapta noastră, legendarul 
rîu, care-a chemat 'pe Dragoş descălecătorul din poghia- 
zurile Maramureşului să-i urzeasc-o ţară nouă, se-ndoaie 
liniştit pe sub dealul învîrstat de lanuri, tăindu-şi prin- 
tre fînețe şi huceaguri o albie cu mult mai lată decît îi 
trebuie. în stînga, pe marginile luncii, în falduri largi 
îşi lasă Carpaţii găteala lor de codri. Sîntem în Suceava, 
în cel din urmă ţinut de munte al țării. Cerul e de un 
albastru limpede, străveziu, cîțiva noruleţi, prigoriţi* 
de razele soarelui, se frîng încet în bulgări de rubin şi 
se topesc. Şoseaua, netedă şi albă, abate printr-o alee de 
sălcii, trece podul Moldovii şi urcă trăgănat dealul 
Spătăreştilor, de unde se lasă-n Fălticeni; iar noi ținem 
înainte drumul Bogdăneştilor, pe sub poalele munţilor, 
dăm pe la Mînăstirea Rîşca, pusă subt o sprinceană de 
branişte, la marginea şesului, întemeiată de episcopul 
Macarie al Romanului în zilele lui Petru Rareş, care-a 
înzestrat-o c-o biserică şi cu opt chilii. Ne oprim la 
Baia, sat harnic şi bogat, oraş de frunte pe vremea lui 
Dragoş-vodă, pămînt frămâîntat în sînge [...]... S-a sculat 
craiul Ungariei, Matei Corvin, care nu mai putea dormi 
de vîlva lui Ştefan cel Mare, şi, rîdicîndu-şi toată oastea, 
a răzbătut încoace prin pasul Oituzului, prădînd satele 
în cale; s-a oprit şapte zile la Roman, apoi i-a dat foc 
ş-a purces spre Suceava. înserînd pe valea asta şi fiind 
vreme de iarnă şi vifor, s-a tras cu oastea la adăpost 
ş-a tăbărît în Baia, să stea pînă s-o mai lumina de sus. 
Iar domnul nostru, care-l aştepta la porţile Sucevei, vă- 
zînd zăbava craiului, n-a mai stat la gînduri, ci iute şi-a 
luat o mînă de sprintenaşi ** şi, gonind dealurile, s-a 
lăsat, în puterea nopţii, ca o vijelie, în lagărul ungurilor, 
şi-atîta i-a izbit de năprasnic şi fără de veste, încît toată 
falnica oştire a lui Mateiaş, învălmăşită de spaima în- 
tunericului şi de grindina săgeţilor ce-o împroşcau de 
pretutindeni, a fost în mai puțin de-un ceas sfărîmată 
şi pusă pe fugă. Cic-a fost aşa măcel, că urla valea de 


* A prtgori — a expune la dogoarea soarelui. 
** Sprintenaş — ostaş cu arme ușoare. 


319 


vaiete, armele scăpărau fulgere-n beznă, pilcuri întregi 
se abăteau stropşite-n picioarele cailor, şi oriîncotro fu- 
geau bieţii unguri, tot de Ştefan dădeau. Praful s-a ales 
pănă-n ziuă din oastea cea grozavă. lar trufaşul rege, 
care venise să cucerească Moldova, de-abia a scăpat, ră- 
nit de-o săgeată şi dus pe targa prin cărările munţilor. 
Pentru amintirea acelei biruinţi, Ştefan a rîdicat în Baia 
Biserica Albă — la ruinele ei, ţăranii cu dare de mînă, 
păzitori unei sfinte datine strămoşeşti, duc în toţi anii, 
în ziua de Sfîntu Gheorghe, mîncări, băuturi, în vase 
nouă, împodobite cu flori, şi fac praznice pentru săraci. 
Ce oameni aleşi, şi ce gospodării frumoase sînt prin păr- 
ţile astea ale Sucevei! Pe lunca Moldovii şi pe vîlcelele 
Şomuzului sparte de iazuri se-nşiră ca o salbă în jurul 
Fălticenilor mîndreţe de sate, aşezări de moşneni, cari 
păstrează cu sfințenie portul, legendele şi bunele obi- 
ceiuri ale vremurilor de demult: Baia, Bogata, cu ur- 
mele vechilor mine de aur desfundate de romani, Sasca, 
Rădăşenii, cu vestitile-i livezi de meri, Brădăţelul, cu 
minunata-i pădure, în care doarme un lac albastru, în- 
cunjurat de brazi, izvoare zgomotoase se prăbuşesc prin- 
tre stînci — o bucăţică de munte, ruptă din Carpaţi şi 
răsădită aici, ca de-o putere dumnezeiască, să stea po- 
doabă satului... Şi pe toate văile astea găseşti amintiri 
preţioase din trecutul neamului nostru, biserici vechi, 
durate de Alexandru cel Bun, de Ştefan cel Mare, de 
Petru Rareş... [..] 


PE PLUTĂ DE LA DORNA LA PIATRA 


— Dă-i drumu! 
Comandă moş Vasile de la cîrmă, şi Toader, desprin- 
zînd gînjul* din pociumb **, sprinten s-aruncă pe 
* Giqj —  împletitură de nuiele sau din scoarță de tei 


asemănătoare cu funia şi întrebuințată în locul acesteia. 
** Pociummb —  ţăruş sau par bătut în pămînt. 


> 


320 


plută, îşi face cruce şi-nfige şi el lopata-n valuri. Un 
dulce fior ne străbate, codrii fug îndărăt, pe obraz sim- 
tim, ca o adiere de vînt, suflarea răcoroasă a mişcării. 
Nici nu ştim cînd s-a şters, în urma noastră, Dorna cea 
mîndră, cu schela de la Gura-Arinului. Departe, înainte, 
răsar din neguri de brădet „Pietrele Doamnei", ture de 
castele, scînteietoare în lumina rumănă a dimineţii; înalt 
şi întunecat, malul din dreapta ne astupă vederea. Cu 
pălăria dată pe ceafă, cu braţele țncordate pe coada 
lungă a lopeţii, adus puţin de spate sub cojocelu-i fără 
mîneci, moş Vasile, cîrmaci vestit, pe care-l cunoaşte 
Bistrița de patruzeci de ani, cumpăneşte pluta în 
dunga nahlapilor, strigînd lui Toader, „dălcăuşul"” * 
(care poartă cîrma dindărăt): „La pădure!" cînd e 
s-abată la dreapta ; „La cîmp !" cînd e să ţie spre stînga. 
Iar la cotituri ne vesteşte locurile pe unde trecem, şi 
strigătul lui, răsunător în pustiul apei, pare că porun- 
ceşte schimbarea priveliştilor. 

— Colţu Oirtoaia ! 

Deodată perdeaua de codru se dă la o parte : căsuțe 
vesele se ivesc pe podişul din dreapta, zăvoaie şi 
ceiruri ** străbătute de cărări; spumegînd, cu vuiet 
spărgîndu-se de bolovani, undele Ortoaei s-azvîrl în 
Bistriţa, pe mal vedem femei torcînd, înalte, zvelte, cu 
faţa luminoasă, ca .într-un tablou de Grigorescu, catrințe 
negre, strînse pe şolduri, cămăşi cusute cu arici, pe cap 
broboade albe. o 

Uşor alunecăm la stînga şi scăpătăm în genunea de 
sub „piatra Zmiîculesei"”. Plutaşii lasă „condeiele" din 
mâini şi privesc pe dealuri, nepăsători; apa e lină, adînca, 
tăcută ; cîteva minute înaintăm încet, aşa de încet, că 
nici nu simțim că mergem. Dar iată că malul din 
dreapta purcede spre noi, rîul se deşteaptă, cîrmaciul 
înşfacă vîsla ş-o împlîntă pieptiş în propta torentului... 

— Osoiu ! 

Ş-în foşnet de valuri trecem ca o săgeată prin 
lunca de atini, fuge tăpşanul cu satu-n spinare, fug ostile 


* Dălcăus — ajutor al cîrmaciului unei plute. 
** Cegir — loc de pășune. 


321 


de arbori şi stîncile speriate — o goană nebună, fan- 
tastică, ameţitoare. Ca pe fus, munţii se învirtesc, ma- 
cină izvoare şi le toarnă în Bistriţa. în vremea asta plu- 
taşii luptă : în mişcarea braţelor lor, în toată voiniceasca 
şi puternica încordare a picioarelor ş-a trupului lor vîn- 
jos au ceva din măreţia statuielor antice ale gladiatorilor 
romani. Apa se domoleşte... Vîslaşii îşi dau bineţuri cu 
oamenii de pe mal, se întreabă de-ale lor, iar bolțile 
pădurilor parcă vorbesc şi ele... 

— Gura Sunătorii! 

Sunînd din unde s-aruncă pîrăul pe praguri de stînci, 
o clipă se vede deasupra-i sătucul risipit pe poalele 
Palmeşului, ş-o nouă privelişte ni se deschide înainte. 
Pietrosul înalt, cu gheburile-i de cămilă, pare că stă în 
drum să ne-aştepte. 

— De ce i-or fi tancurile aşa roşcate, moş Vasile ? 

— Acolo sus, în frig, sînt numa tîrşi* uscați de 
vîntutri, şi-i cetina lor aşa. 

în şerpuiri largi se îndoaie strălucitorul rîu printre 
munţii întunecaţi de codru. [..] Din jos de Călineşti, 
o lungă dîră de grohotiş, năruit din coastele Pietrosului, 
împinge Bistriţa, strîmtînd-o, înghesuind-o în malul din 
stînga. înaintea noastră, la cotul Căpriţii, apa se iuțeşte 
şi se învolburează, iar jocul valurilor albe, de departe, 
îţi pare-un cîrd de gîşte cari bat din aripi; peste cloco- 
tul lor repede alunecă pluta, hartuindu-se ** ca o sanie. 
Scăpătăm iar într-o genune — oglindă-n care vezi 
copacii cu vîrful în jos. Moş Vasile bate cu muchea 
toporului în cuiele de la jug, apoi înfige tăiuşul în grindă, 
îşi leapădă cojocelul, scuipă-n palme şi apucă lopata. 

— Colţu Acrii ! 

Ca printr-un farmec tabloul se schimbă, se trag pă- 
durile-n lături, ş-un minunat decor de stînci se înalță-n 
fața noastră. Mugeşte Bistriţa toată, năpustindu-şi va- 
lurile-n năprasnicile ziduri, şi dă să le spargă, din ce în 
ce  mai-nverşunată, dar stîncile se joacă cu ea, o 
resping, o cheamă, o răsucesc în loc, buimăcită se-ncolă- 
ceşte ca un şarpe, şi, după un sfert de ceas, se pomeneşte 


* Ttr; — arbust pipernicit, tufă. 
** A bartoi — a da la o parte, a cîrmi din drum. 


322 


bătînd, din spate, în acelaşi zid de care s-a izbit întăi, 
ca şi cum ar cerca, lovindu-l din amîndouă părțile, să-l 
desfunde mai curînd şi să, deschidă cale dreaptă valu- 
rilor viitoare. Sus, deasupra noastră, îşi tremură frun- 
zulița cîțiva mesteacăni subţiri, .crescuți pe vîrfurile stîn- 
cilor. Din cotul Colbului intrăm în strîmtoarea fioroasă 
de la Chei — gherdapurile Bistriţii. în huietul valu- 
rilor, luptînd din răsputeri, moş Vasile mai găseşte timp 
să-mi strige numele locurilor... „Scara! : din fruntea unei 
scăfîrlii de piatră un brad îşi întinde ramurile-n jos ca 
nişte braţe, de ele s-atîrnă plutaşii şi scapă cînd li se 
sparg plutele de stînci. în păretele din stînga, „Coiful" 
îşi vîrfuieşte* turla-i vînătă pe gangul unei văgăuni. 
Sus, pe Zănoaga din dreapta, arde „comoara de argint" 
a Bogolinului, un țugui ascuţit ce luminează ca o flacără 
albă, şi de subt el, dintr-o spintecătura de stînci, s-arun- 
că-n jos, înspumată, frumoasa cascadă numită „Moara 
Dracului". Şi toate minunăţiile acestea trec pe dinaintea 
noastră cu repeziciunea lucrurilor văzute-n vis. leşim 
din prăbuşiturile Cheilor. Bistriţa se odihneşte. Moş 
Vasile îşi şterge fruntea de sudoare. Toată figura lui e 
luminată de mulțumirea omului care-a luptat cu moartea 
ş-a biruit-o. Stă soarele-n răscruce. Lunecăm în linişte 
printre păduri, pe sus se desfac poiene verzi, rarişti de 
mesteacăni albi ca făcliile. La cîrjoiul ** Dohotăriei 
malul din dreapta se pleacă dezvălind prispe largi de 
pajişte sub poalele brădişului atîrnat de coastele Pietro- 
sului, în urmă, peste norodul de măguri, în trei arcuri 


"mari, îşi taie spinările pe cer Munţii Călimanului, 


cari-ncheie Carpaţii Moldovii. 

— Balta F agului! 

Un grind întunecos s-abate la dreapta, şi iată-ne-n 
lumină. Suliţi de aur tremură pe pînza lată, lucie, a 
rîului. Vîjîind vine pe-o rîpă stîncoasă Pîrăul Arămii, 
— hotar, pe stînga Bistriţii, între codrii Bucovinei ş-ai 
noştri. Trecem viitoarea de la gura Piscului şi strunga 
ostroavelor de la Cojoci, de unde se ridică un drumeac 
spre schitul Rarău, şi de-acolo, prin pădure, spre mi- 


* A-fi virful — a-şi înălța, a-şi ridica, a-şi profila vîrful. 
** Cir joi — cot. 


323 


ritmatul podiş înflorit de la Pietrele Doamnei — trei 
turle ascuţite înfipte sus, în creasta cea mai înaltă a 
muntelui Rarău, pe care-a stat şi s-a adăpostit odinioară 
voivodul Rareş, cu domniţa lui, Elena. Un deal rotund, 
îmbrăcat în brazi, se culcă-n faţa apei. Bistriţa, cuminte, 
îl ocoleşte, făcînd un cot larg în dreapta pe sub coama 
vînătă, zimțuită a  Pietrosului, se lasă molcom, strîn- 
gîndu-şi undele-ntre două ziduri de codru, şi iesen 
luminiş la cotul Liţului. 

— Căldarea ! 

O horă de măguri dezvălite prind Bistriţa la mijloc. 
O clipă rîul floarme tolănit la soare, în miros de fîneaţă. 
încet, încet, ne soarbe brădişul din fund, cotim în umbră 
pe la gura Pîrăului Rău, apa scade răsfirîndu-se-n larg 
pe matca-i bolovănoasă, grinzile-ncep să joace sub noi, 
se hîrşcîie pe colții stîncilor, şi stăm. Foşnesc valurile 
de jur împrejur, un clocot e rîul. 

— Am pus-o de mămăligă, zice moş Vasile, scărpinîn- 
du-se în cap... Dă păru, Toadere, să săltăm grinzile... 

Dar iată c-o plută ne-ajunge din urmă. Dălcăuşul îşi 
scoate iute cîrma, să nu i-o rupă. Fără să vrem, închidem 
ochii. Un trosnet ş-o zguduitură puternică. Am pornit. 
Pluta care ne-a izbit rămîne înțepenită pe-aceleaşi stînci. 

— Dîmbul Colacului! 

Un ir.unte-nvălit se-nalță stog în fața noastră, 
Bistriţa se îndoaie frumos pe sub codri, încovrigîn- 
du-se în jurul lui ca un şarpe ce vrea să-şi muşte coada. 
Zarea se-nchide, se întunecă din toate părțile. Numai 
în urma noastră se rupe-o strungă în negura de cetini r 
prin ea se văd în fund, măreț încondeiate pe albastrul 
cerului, Pietrele Doamnei, încinse de soare. 

— La Cruce! 

Intrăm într-o genune largă. Munţii se descopăr. 
Privirile se odihnesc pe-nalte poiene scăldate-n lu- 
mină. Din stînga, de sub Tarniţa golaşă, vine spume- 
gînd Pîrăul Crucii, din dreapta, Bărnărelul — sclipi- 
toare fişie de argint. Trecem pe sub podul de lemn 
ce leagă cele două maluri, pe cari stau presărate că- 
suţele unui sat. Lunecăm pe sub dealul Ursului şi iar 
năvălesc măguri din toate părțile, se muşuroiesc în 


324 


jurul nostru greoaie şi mătăhăloase. Din clocotişul 
lor se-nalță la dreapta mîndrul Barnar, în stînga, Bîtca 
lui Tîrsînă. Pîraie răpezi s-azvîrl of vuiet în Bistriţa. 
Stînci mari, fioroase, îşi scot gîturile din întunericul 
codrilor şi s-apleacă în jos ca nişte cămile ce vor să 
bea apă. 

— Balta Cînelui! 

Rîul face-un vîrtej spre stînga, ş-amuţindu-şi valu- 
rile, ce rotesc în ochiuri, adoarme subt un mal înalt de 
piatră. Pluta pare că stă locului, atît de-ncet se 
mişcă. Moş Vasile mai bocăneşte- n chingi, cearcă 
tăria cîrmei şi spune lui Toader să bage de seamă la 
cot. în mişcările, în vorba şi pe figura lui se vede re- 
culegerea, grija omului care va să stea în fața unei. 
primejdii mari şi care-şi adună toate puterile pentr-o 
uptă hotărîtoare. Şi-n adînca, fioroasa tăcere a cu- 
prinsului, ne uităm la munţii îmbrăcaţi în codru, la 
soare, la cerul albastru, ca şi cum am căuta un semn, 
o prevestire de sus a soartei care ne-aşteaptă. Alu- 
necăm din ce în ce mai repede. Scîrţie vîslele-n ju- 
guri. Un grind înalt, țuguiat stă drept înaintea noas- 
tră, din spatele lui se rîdică două tancuri vinete, as- 
cuțite. Tot mai aproape, tot mai puternic s-aude în- 
tr-acolo mugetul apei. 

— 'Toancele | 

Pluta izbeşte-ntr-un peş* dunga şuvoiului şi, repe- 
zindu-se-n hart, şterge din fugă taraşii ** apărători de 
sub „Piatra lui Toader", trece săgeată prin cotul ar- 
cuit spre stînga şi intră voiniceşte în groaznica strîm- 
toare de la Toance. Un popor de stînci se ridică din 
fundul rîului clocotitor şi sfîşie-n zdrențe toată pînza 
apei. Ca-n bolți răsună usletul valurilor între înaltele 
maluri de piatră. De pretutindeni, şi tot mai multe 
şi mai amenințătoare, se năpustesc dihăniile-n calea 
noastră. Moş Vasile pare că le-mbrînceşte-n lături cu 
lopata, aşa de voiniceşte, aşa de falnic îşi taie strungă 
printre ele, şi-n ameţitoarea iuțeală cu care trecem 
colții şi pragurile strîmtorii, bătrînul şi meşterul cîr- 

* Într-un peş — pe o coastă, într-o latură. 


** Tarac —  stilp bătut în pămînt pentru a feri platele de 
lovire. 


325 


maci pare-o făptură din basme, un năzdrăvan care 
a luat pluta-n tălpi şi zboară cu ea peste stînci. Go- 
nim la stînga. Dtfodată valurile tac, se-ntinde Bistri- 
ța-ntre codri. îşi întoarce moş Vasile fața-i luminată, 
se uită-n urmă la tancurile 'Toancelor şi, prujind * a rîs, 
clatină din cap. 

— Hm! dihăniile naibii... să ne răpuie, şi mai 
multe nu. 

Lunecă pluta uşor pe la gura Căpriţii, în stînga se 
înalță Holda descoperită, în dreapta cade perdeaua 
de brazi pănă-n marginea apei. în urma noastră soa- 
rele se lasă pe zarea Barnarului. Lungi cărări de vă- 
paie tremură pe trîmba de oţel a Bistriţii. Pale de 
umbră se lățesc pe măguri; focuri clipesc în depăr- 
tări. Dălcăuşul îşi aprinde luleaua şi-ngînă-ncetişor o 
doină haiducească... 

„Sub poale de codru verde 
Mitte] foc mi se vede, 
Mititel fi potolit, 

Toż de voinici ocolit”... 


leşim în larg. Gîrmaciul împlîntă adînc lopata-n 
valuri: se-ntoarce pluta-n loc şi prinde la mal, în vatra 
Broştenilor. 


A doua zi plecăm păn-a nu răsări soarele. Trecem 
pe sub pod şi scăpătăm în arcul ce se îndoaie la 
stînga. Pe sus tiveşte poalele Hărăoaiei şoseaua care 
duce, peste muntele Scărişoara, la Fălticeni. De-o parte 
şi de alta a rîului se întinde mîndra aşezare a satului 
Broşteni. De-aci încolo Bistriţa se îmblînzeşte. De trei 
ori şi-au rîdicat Carpaţii falangele de stînci împotriva 
ei, de trei ori puternicele-i valuri au trecut biruitoare, 
în sunete de fanfară, peste prăbuşiturile uriaşelor zà- 
gazuri. Falnică s-aşterne acum între bogatele-i maluri, 
împodobite de sate. De pretutindeni vin apele văilor 
să i se închine. Tot mai largă şi mai liniştită se lasă 
devale. Printre păduri tace, ca s-asculte cîntecul pri- 


* A pruji glumi. 


326 


vighetorilor. în luminişuri cheamă casele fruntaşilor la 
prund şi, noaptea pe lună, le spune poveşti. 

Din jos de Cărpiniş, Bistrița-şi taie calea dreaptă 
pănă-n livezile Mădeiului. Soarele răsare punînd cununi 
de aur pe creştetele codrilor. în urma noastră, pe mă- 
gurile depărtate, se văd bungetele de brădet înnegrind 
zatea ca o arătură proaspătă. Privelişti fermecătoare, 
cari nu se pot spune cu vorbe, se deschid de pretu- 
tindeni, şi fug, alunecă fantastic îndărătul nostru, şi 
altele vin, şi cele cari vin ni se par şi mai fermecă- 
toare. De pe plută, din goană, ochii noştri beau cu 
nesat frumuseţile acestea, cari curg şi nu se mai sfîr- 
şesc, şi ne pare rău că nu le putem lua, să le ducem 
cu noi şi să le arătăm lumii, aşa cum le vedem acum, 
în lumina, în măreţia şi-n liniştea asta dumnezeiască, 
şi să spunem celor cari nu le cunosc şi nu ne ştiu: 
„lată ţara noastră !..." Atunci ar înțelege deodată — 
ca bătrînii de pe zidurile Troiei la vederea frumoasei 
Elena — de ce s-au dat atîtea lupte ş-atîta sînge s-a 
vărsat pentru „bucăţica asta de pămînt". 


Pe o largă deschizătură în munţii din dreapta îşi 
aşterne Borca mâîndrele-i gospodării. Din fund aleargă 
pîrăul, sărind peste înalte zăgazuri de stînci, s-aducă 
Bistriţii stăpîne prinosu-i de unde. în stînga se-ntinde 
Sabasa între două dealuri descoperite, o linie ferată 
cară buştenii din codru. Pe maluri sînt schele de 
plute, ş-un pod peste rîu. Din*' vale de Fărcaşa, între 
Bîtca Frumosului şi Runcu Popeştilor, Bistriţa o ra- 
tează de fugă, aruncă pluta peste praguri, pleşnind-o 
de apă, şi astfel, în jocuri şi cîntece de valuri, intră 
în ţinutul Neamţului; leit în zale de oţel zoreşte 
Dreptul pe sub coastele Zahornii: zburlindu-şi coa- 
ma-i de argint s-azvîrle Calul peste scările Cerne- 
gurii, şi-i ies în cale la hotar. Se bat nahlapii de grinzi, 
în tact scîrție cîrma de la spate; ca o suveică alu- 
necă pluta pe sub bolți de mesteacăni. Pe malul drept, 
în vatra Călugărenilor, se-nalță o namilă de stîncă — 
„Piatra Teiului". Cic-a vrut dracu odată să iezească 


327 


Bistriţa şi, rupînd un hartan diii Ceahlău, l-a luat de-î 
fedeleşu * şi s-a pogorît cu el în puterea nopţii, dar 
pe vale l-a prins cîntarea cocoşilor ş-a zbughit-o 
Aghiuţă, lăsînd stana-n bătătură, de s-au crucit oamenii 
cînd au văzut-o a doua zi. Cotim la dreapta pe sub 
podul de la Gura Largului, şi deodată ni se deschide 
înainte minunata privelişte a Ceahlăului. Singur şi po- 
somorit, trufaş stăpînitor pesteun popor de munți, 
ce par pe lîngă dînsul muşuroaie, înălțîndu-şi creşte- 
tu-n cer, scărmănînd norii în raghila ** de stînci în- 
fipte pe fruntea-i pleşuvă, mîndrul uriaş farmecă rîul 
cu puterea măreției lui şi-l face să-şi uite drumul şi 
dorul de cîmpie. De pe la nămiezi pănă-n scăpătatul 
soarelui ne poartă Bistriţa tot pe lîngă el — pleacă 
ea uneori, hotărîtă să nu se mai întoarcă, şi iar se 
răzgîndeşte, şi vine mai aproape, aciură vrăjită pe sub 
poalele lui, rotindu-se-n loc, scuturîndu-şi  platoşa-i 
strălucitoare, aci suspinînd din adînc, aci privindu-l 
lung, strigîndu-l, dînd freamăt pădurilor cu glasu-i de 
valuri. într-un tîrziu îşi ia de seamă şi pleacă mîni- 
oasă, vorbeşte singură, se bate de maluri, urlînd 
s-aruncă toată, cît îi de lată, peste înaltele praguri de 
la Bicaz şi de la Lunca Strîmbului. Nălucesc pe tăp- 
şane căsuţele satelor, prin văi herăstraie, din întune- 
cimi de codru răsar măreţe vechile mînăstiri: Pîngă- 
raţii, Bisericanii, castel fantastic pe vîrful unei mă- 
guri, şi mai în vale, Bistrița, după o perdea de plopi, 
înainte, Bîtca Doamnei s-abate la stînga şi ne-arată 
oraşul — cel mai frumos oraş de munte al Moldovii 
— culcat între două străji înalte : Pietricica şi Cozia. 

La asfinţitul soarelui sîntem în Piatra. Pămîntul 
umblă cu noi. Ceahlăul, rîdicîndu-şi falnic fruntea 
peste grinduri, ne priveşte încă din negurile depăr- 
tării. 


* De-a fodelesn — ca pe un fedeles (butoiaş mic de forme 
diferite, fn care ţăranii îşi duc apa la cîmp) ; la subţioară. 
** Raghijă — unealtă formată dintr-o scîndură în care sînt 


înfipţi dinţi de fier şi prin care se trage cînepa sau inul meliţat 
ca să se aleagă partea cea mai fină. 


VALEA PRUTULUI 


[..] Frumosul oraş, care-a fost, timp de trei veacuri, 
capitala Moldovii, se-ntinde pe coastele răvărsate spre 
miazăzi ale dealurilor „Copoul" şi „Şorogarii!!. în spate, 
un arc de măguri acoperite de codru se înalță din lunca 
" Prutului şi-l apără de crivăţ. în față, peste valea Bahlu- 
iului ş-a Nicolinii, se rîdică un alt şir de măguri, 
unele-mpodobite cu vii şi cu grădini, altele dezvălite, 
odihnind vederea pe pajiştea lor verde, întinsă, lumi- 
noasă. Pe costişele lor răsar vechile mînăstiri : Cetăţuia, 
Galata, Frumoasa, Bîrnova, cu ruini de palate, sub zi- 
durile cărora dorm atîtea amintiri de glorie şi de sufe- 
rință din învăluitul şi mult zbuciumatul trecut al Iaşi- 
lor. Cuprins cu ochii de sus, de pe Răpedea, oraşul îţi 
înfăţişează una din cele mai frumoase privelişti. Bise- 
rici, case, străzi curg toate devale, nălbind, cu minunata 
lor cascadă, răvărsarea celor două dealuri, din creştet 
pînă-n poale. Ce păcat că nu-i, în locul Bahluiului, o 
apă mai mare !... Să treacă Bistriţa pe-aici, n-ar fi pe 
lume-o aşezare de oraş mai mîndră şi mai fermecătoare, 
încep umbrele să se lungească. Soarele-şi împrăştie cele 
din urmă raze pe turele bisericilor. Mă scobor încet 
pe strada largă, liniştită, ce spintecă oraşul din zarea 
Copoului pană în valea Socolii. Trec pe lîngă grădina 
publică, aşternută-n stînga pe podişul măgurii, şi pe 
lîngă măreţul palat al universităţii, de-o parte şi de 
alta, în mijlocul curților cu parcuri în fund, se-nalță 
case mari, bătrîneşti, a căror vechime şi strămoşască 
simplitate îţi duc gîndurile departe, în lumea care-a 


329 


strălucit odinioară, la viaţa povestită prin cronici. Parcă 
te aştepţi să vezi ieşind, pe balcoanele-mbrăcate-n ie- 
deră, chipuri de voivozi cu barbă albă, domnițe palide, 
visătoare, în rochii lungi de matasă, şi logofeţi, şi vor- 
nici, cîrmuitorii țării de pe vremuri. In vale, lîngă mi- 
tropolie, se rîdică, reînnoită de curînd, biserica sfinților 
Trei Ierarhi, durată de Vasile Lupu. Zidită toată-n 
piatră, cu zyeltele-i turle, în minunata-i horbotă de 
sculpturi, aminteşte mîndra podoabă a Curţii-de-Argeş. 


Mă opresc în faţa statuiei lui Ştefan cel Mare. Soa- 
rele-a asfințit. încep să se aprindă felinarele. Treptat, 
zgomotele oraşului se depărtează, se sting. în evlavia 
acestei linişti, falnicul voivod, călare, cu coroana pe cap 
şi sceptrul întins, cum trage frîul cu stînga ş-apasă pi- 
cioru-n scară, desfăcîndu-şi pieptul de sub manta-i de 
bronz, pare că s-a oprit dinaintea palatului, în răstimpul“ 
a două bătălii, să cuvînteze sfetnicilor țării. în ţinuta," 
pe chipul şi-n gestul lui e mîndria gravă a domnului, 
care cumpăneşte-n mînă-i soarta unui neam, şi senină- 
tatea biruitorului, care-a stat în lupte mari ş-a răpus 
vrăjmaşi ce îngrozeau lumea cu vîlva puterii lor. [.) 


TARA. POPORUL 


Dunărea, Marea, Carpaţii şi Prutul — iată cele patru 
liotare cari-ngrădesc pămîntul Ţării Romîneşti. [..] 

Aduşi în Dacia de împăratul Traian, rămaşi aici, în 
urma celei mai vajnice lupte ce-au văzut timpurile 
vechi, am păstrat în sîngele nostru vitejia acelor două 
popoare mari din cari ne tragem. [...] De-atunci au tre- 
cut aproape două mii de ani. Multe războaie am avut 
şi multe nenorociri ne-au călcat în vremea asta. Vijelii 
cumplite-au trecut peste noi, la toate-am ţinut piept, şi 
nu ne-am dat, ş-aici am stat. Ca trestia ne-am îndoit 
sub vînt, dar nu ne-am rupt. 


Şi-am rămas stăpîni pe moşioara noastră. Ştie numai 
bunul Dumnezeu cu cît sînge ne-am plătit noi pămîntul 
acesta, scump tuturor rominilor, scump pentru frumu- 
seţile şi bogăţiile lui, scump pentru faptele măreţe şi 
înălțătoare cari s-au petrecut pe el. 

Odihnească-n pace gloriosul Ştefan, că n-au fost spuse 
în deşert cuvintele mîndre şi-nțelepte pe cari ni le-a 
lăsat cu limbă de moarte: „Dacă duşmanul vostru ar 
cere legăminte ruşinoase de la voi, atunci mai bine 
mutiţi prin sabia lui decît să fiți privitori împilării şi 
ticăloşiei ţării voastre. Domnul părinţilor voştri, însă, 
se va îndura de lacrimile slugilor sale şi va rîdică dintre 
voi pe cineva carele va aşeza iarăşi pe urmaşii voştri 
în voinicia şi puterea de mai înainte." 


Din straşina munţilor ce-nalță marginea ţării de la 
Severin pană la Dorohoi, rîuri frumoase, dătătoare de 


viață, şi nenumărate pîraie se despletesc, în cărări de 
argint, peste-ntinsele şesuri ale Valahiei şi printre dealu- 
rile blînde ale Moldovii. Singură cîmpia Ialomiței 
s-aşterne tăcută, netedă, uscată — vast ostrov însetat, 
în mijlocul atîtor ape ce-mpodobesc pămîntul Romîniei. 
Doarme sub şuierul vînturilor deşertul larg, nemărginit 
al Bărăganului. De mii de ani visează rîuri limpezi şi 
lacuri sclipitoare : în zilele senine de vară visu-i se răs- 
frînge-n undele aerului şi-ngînă peste lanurile şi bălă- 
riile uscate ale pustiului acele ape vrăjite, amăgitoare 
ale „mirajelor"”, aşa de frumos numite de popor „apa 
morților". 

Călătorii străini cari-au străbătut văile Romîniei pe 
drumuri hrintuite, în căruțele de poştă de-acum patru- 
zeci de ani, cu greu ar mai cunoaşte astăzi locurile pe 
unde-au umblat. Li s-ar părea că altă țară s-a pus 
între Carpaţi şi Mare. Şi-ntr-adevăr, o ţară nouă s-a 
ridicat de-atunci în răsăritul Europii. Moşia lui Mircea 
ş-a lui Ştefan, libera şi mîndra Romînie de azi nemai- 
crescînd în lături, a trebuit să crească-n sus, şi saltă zi 
cu zi — o saltă puterea tinereţii şi setea de lumină 1 
Din hotar în hotar, în lung şi-n lat, o prind acum, 
ca-ntr-o rețea, şosele netede, pietruite, şi linii ferate, 
înşirînd pe firele lor oraşele-nfloritoare şi sutele de fa- 
brici ce scot la lumină bogăţiile ţării. 

Astăzi, capitala noastră, care-a stat pitită prin munţi 
atîtea veacuri, sporeşte — sigură şi puternică — în 
mijlocul cîmpiei dunărene, rîdicînd palat lîngă palat, 
pe unde-şi păştea odinioară turmele legendarul Bucur. 
Şi largi îşi deschid acum porţile altarele luminii — 
treptat poporul se înviorează, se deşteaptă, la o viață 
de pace şi de muncă roditoare. 

In faţa scundelor şi sărăcăcioaselor chilii, unde-acum 
optzeci de ani dascălul Lazăr punea în mîna copiilor 
cea dîntăi carte romînească, se-nalță falnic palatul uni- 
versităţii, iar pe locul acela sfînt s-au aşezat trei statui: 
Eliade, Mihai Viteazu, Gheorghe Lazăr — poetul, eroul 
şi apostolul. 


332 


Două mari bulevarde taie-n cruciş oraşul. Dîmboviţa 
se minunează de strălucirea şi mîndreţa-n care se desfac 
malurile ei, ascunse pînă mai dăunăzi sub rădiuri* de 
sălcii. 


De-aici, din mijlocul capitalei zgomotoase, îmi întorn 
gîndurile pe unde am umblat. Multe din locurile fru- 
moase pe cati le-am văzut îmi revin acum, învăluite în 
farmecul depărtării, şi parcă mă dojenesc, unele că n-am 
spus destul, altele că n-am spus nimic de ele. Multe vor 
fi iarăşi pe cari nu le-am văzut încă. Dar ceea ce se 
rîdică mai luminos şi mai sfînt în mijlocul amintirilor 
mele, podoaba cea mai aleasă şi mai mîndră-ntre po- 
doabele ţării, este poporul romînesc. în sufletu-i larg, 
nespus de duios, lămurit în focul atîtor suferind, am 
găsit izvorul curat al frumoaselor lui cîntece şi în- 
ţelesul istoric al trăiniciei şi stăruinţii noastre pe acest 
pămînt. în marea lui putere de muncă, de luptă şi de 
răbdare, în mintea lui trează şi-n inima lui caldă am 
găsit sprijinul speranţelor noastre şi dezlegarea înaltei 
chemări a neamului nostru. îl urmăresc cu gîndul de-a 
lungul veacurilor, îl văd cu pieptul dezvălit în zloată 
şi-n bătălii, muncind ca să plătească dările țării, luptînd 
ca să-şi apere pămîntul, căzînd şi rîdicîndu-se iar, mu- 

\ în şes şi renăscînd în munți, pururea tînăr, pururea 
mîndru, cu toate nevoile ce-au dat să-l răpuie, şi 
mă-ntreb : ce popor a avut pe lume o soartă mai aprigă 
şi mai zbuciumată, ce neam de oameni a stat mai viteaz 
şi mai întreg în fața atîtor dureri ! 


Unde-ar fi ajuns el astăzi dac-ar fi fost lăsat în 


pace !... 


»O lacrîmă-i tremură-n glas, şi graiul lui e un suspin", 
zice Michelet vorbind de poporul romîn. 

în adevăr, suferințile acestea au pus o blîndeță divină 
pe figura ţăranului nostru. Inima lui e plină de milă 
pentru cei nenorociţi, şi limba lui e dulce şi plină de 
mâîngiieri. 


* Rediu —  pădutice 


Cîtă gingăşie e în cîntecul cu care-şi adorm țărancele 
copiii: 


„Nani, nani, puisor’... 


Şi cu ce vorbe sfîşietoare, adinei ca şi durerea din 
care-au izvorît, îşi petrec morții la groapă : 
J3ragile marei sprincene, 
Cum o să fiti buruiene I 
Dragii mamii ochitori, 


Cum o să vă faceți flori l"... 


Intr-o țară aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glo- 
tios, în mijlocul unui popor atît de deştept, cum să nu 
fie o adevărată religie iubirea de patrie, şi cum să nu-ți 
rîdici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mîndru 
că poţi spune : „Sînt romîn 1" 


» 


PICTORUL N. I. GRIGORESCU 


I. UN SOL AL NEAMULUI 


„In zile ca acestea, cînd vechile 
credinţi, cu sau fără părerea 
noastră de rău, se dărăpănează, 
poate c-ar trebui să păstrăm un 
loc de cinste şi un adăpost res- 
pectat artei, cea din urmă dintre 
religiile omenirii." 


BERNARD PERHIZ 


Popoarele vorbesc rar. E un anume grad de căldura 
care lămureşte cugetarea lor şi-i dă glas. Şi atunci 
vorbesc tare — în auzul veacurilor. Ele îşi au, pentru 
aceasta, interpreţii şi împuterniciţii lor —  crainicii 
gîndului lor. Prin ei, marele suflet înfierbîntat al mul- 
timii se dezvăleşte, în zăstîmpuri depărtate, cum se 
dezvăleşte jarul pămîntului prin gura vulcanilor. 
Aprins şi luminos întotdeauna, cîteodată spăimîntător. 

Neamul nostru, din firea lui, vorbeşte puţin. Stră- 
moşii noştri — oameni de război — erau tăcuţi. Apoi, 
şi fără asta, valurile grele prin cari am trecut, aţîtea 
veacuri de griji, de zbucium, de luptă pe viaţă şi pe 
moarte nu neau îngăduit reculegerea, concentrarea 
prisosului aceluia de puteri disponibile cari ard parcă 
de nerăbdarea de a se descărca, de a se turna în for- 
mele trainice ale artei. 

Mai ales pictura cere linişte şi siguranţă, îndestulare 
materială, zidiri spaţioase, cu ferestre largi — o viaţă 
înfloritoare şi liberă, primitoare de acea înaltă aris- 
tocraţie sufletească pe care arta ar putea-o numi aerul 
ei. Noi n-am avut nimic din toate acestea. Cîte vijelii 


337 


au trecut peste viaţa şi peste aşezările noastre ar fi 
risipit fără de urmă, cum au şi risipit atîtea, orice în- 
firipare de artă plastică ce-am fi putut şi noi porni. 
In multe din bisericile cari ne-au mai rămas de pe 
vremuri se văd şi astăzi resturi de icoane arse, ziduri 
sparte de ghiulele, sfinți cu ochii scoşi de suliţile turci- 
lor. Căci mai ales împotriva acestor vrăjmaşi ai tu- 
turor creştinilor am luptat noi aici, neajutaţi de ni- 
meni, atîta amar de vreme. Cîmp de război ne-a fost 
țara, de la Mircea pînă la Mihai Viteazul. Pictorii 
noştri, artiştii noştri, toţi aleşii neamului nostru au 
pierit in bătăliile cu turcii. Deschideţi istoria, şi ve- 
deţi ce era aici, la gurile Dunării, în veacul de aur al 
artei creştine ! 

Din aceeaşi rasă de oameni mari au fost desigur şi 
Ştefan al Moldovei, ca şi Leonardo da Vinci al Italiei. 
Şi în aceeaşi vreme au strălucit, fiecare aducîndu-şi 
partea lui de bine pe lume. înaintea lui "Dumnezeu, în 
adîncimile tainice ale destinelor omeneşti, cine ştie 
dacă nu e o legătură între paloşul de la Războieni şi 
penelul de la Florenţa ! 

Sufletul artist al poporului s-a destăinuit adesea, în 
şoaptă de grijă şi de dor, pe minunatele cusături şi 
alesăţuri ale ţărăncilor noastre, în măiestria cu care 
îşi ciopleau voinicii ghioaga de luptă, plugul de arat 
şi fluierul de doinit, în felul cum ştiau toţi la ţară 
să-şi împodobească portul, casa şi viaţa lor. Ai zice că 
pe fiecare lucrişor mijeşte geana de lumină a unui ră- 
sărit care întîrzie. în ce vifor am trăit noi, e de 
mirare că mai avem şi ce-avem. Mă gîndesc la cît 
sînge s-a vărsat pe bucăţica asta de pămînt, şi, pentru 
prima oară, bag de seamă că în limba noastră instru- 
mentul de țesut se cheamă „război. 

Cîntece însă, cîntece de vitejie şi de dor, avem cum 
nici un alt neam de pe pămînt nu cred să mai fi avut 
vrodată. E aproape singura artă ce ne-a rămas în- 
treagă din zilele acelea. Binecuvîntată, mâîntuitoare 
doină, numai sufletul nostru te înțelege ! 


Siint insule cari răsar deodată din valuri, în urma 
unei uriaşe zguduiri telurice. Aşa am ieşit noi în vază, 


338 


<lupă marile zguduiri politice de la începutul veacului 
al nouăsprezecilea. Şi ca într-o tabără, cînd sună 
goama deşteptării, un freamăt şi un zor de pregătire 
a fost viața noastră de la un capăt la altul al ţării. Din 
această proaspătă înviorare de puteri, aproape sălba- 
tice în izbucnirea lor, din acest clocot de viaţă fre- 
netică au răsărit eroii mântuirii noastre — oameni 
de-aceia unici, aproape divini, a căror apariţie în mij- 
locul unui popor înalță stîlpi de lumină în istoria uni- 
versală şi despre cari cu drept cuvînt se zice că n-au 
înaintaşi, nici urmaşi. Un astfel de om a fost pictorul 
Grigorescu. 

înainte de venirea lui — în afară de acea veche, 
amestecată şi risipită pictură bisericească, la care nu se 
prea uitau cei cari mergeau să se închine, pe care foarte 
puţini ştiau s-o preţuiască şi din care nimeni nu în- 
văţa ce era de învăţat — nici o cărare, nici un semn 
luminos nu se arăta sufletului artist care ar fi vrut să 
afle încotro e adevărul. Atingerea cu Apusul aşternea 
doar o poleială, o îngînare de artă şi de cultură la 
suprafaţa vieţii noastre. Şi noi aveam nevoie de un 
glas care din adîncul acestei vieţi să. se ridice şi despre 
această viaţă să ne vorbească. Un asemenea glas am 
avut în Grigorescu. Cum a vorbit el, în limba for- 
melor şi a colorilor, despre ţara şi despre neamul lui, 
a fost mai mult decît îndeplinirea unei chemări de 
artist. Un apărător înflăcărat, un sol neadormit al 
geniului nostru, în fața lumii care nu ne cunoştea şi 
m faţa veacurilor viitoare, iată ce-a fost omul acesta 
pentru noi. Ce-a fost pentru cealaltă lume, ce noutăţi 
a spus el artei universale şi cum le-a spus, şi întrucît 
le-a spus în chip deosebit de ceilalți — aceasta se va lä- 
muri deplin de către cei cari, uitîndu-se îndărăt, la 
lucrurile timpului nostru, vor putea îmbrăţişa cu o 
privire mai senină, în orice caz mai pregătită, vederea 
largă pe care o deschide ochiului o anume depărtare. 


n. VIAŢA PICTORULUI 


Viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viață 
simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată 
artei lui. în afară de artă nimic nu exista pentru el. 
Acolo şi-a pus adînca lui iubire de natură, de po- 
doabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar 
mai ales în ţara şi în făptura neamului lui; acolo iu- 
birea de bine, de adevăr şi de frumos — „treimea cea 

i e T e cas ala . : 
de o ființă şi nedespărţită” a credinţii lui, a singurei 
lui religii. 

O copilărie de sfînt. S-ar părea uneori că soarta, în 
înţelegere cu natura, de la început alege, înseamnă şi 
ia subt ocrotirea ei pe cei care au de spus vreo veste 
din cer pămîntului nostru. 


Nicolai Grigorescu s-a născut în satul Pitaru * din 
judeţul Dîmboviţa în ziua de 15 mai 1838, într-o casă 


„Conacul moşiei unde locuiau părinții lui Grigorescu {ti unde 
s-a născut pictorul s-a dărímat acuz. Se cunoaşte însă locul pe 
care era aşezat, în satul Strímbeanu, pe rzarginea apei Suta, care 
se varsă mai departe în  Răstacă. Şi azi localitatea aceea poartă 
mzzele de Pitaru. Oficial, însă, comuna a încetat de a se mai 
numi astfel de pe la 1860, timp cînd Filip Lençs si-a măritat o 
fată a sa după un Costache Văcărescu,  dindu-i moşia de xzestre. 
S-a numit de atunci  WVăcăreștii-de-Răstoacă, după nurzele noului 
proprietar estras şi după nurzele apei care trece prin apropiere, 
s4 aceasta spre deosebire de altă comună, Văcărești, aşezată — lingă 
Tirgovtşte, locu! de naştere şi proprietate a marilor Văcăreşti. 
La biserica din sat, unde se găsesc multe odoare dăruite de 
2. ÆN *Hialele F.L., se află şi agi o icoană bine păstrată 
mjatisindi pe sf împărați Constantin şi Elena, care poartă Nos 


340 


fără noroc, plină de griji, unde sosirea acestui al şa- 
selea copil de bună seamă că n-o fi fost vro bucurie. 
O nouă gură de hrănit — iată ce însemna pentru bieţii 
părinţi şi acest nou-venit, care putea foarte bine să nu 
mai vie ! Văzute de aici, privite post-factum, lucrurile 
acelea toate au pentru noi ceva din îndeplinirea unei 
scripturi. Şi anii de secetă'cari au trecut pustiitori 
peste bucăţica de pămînt în care oamenii aceia îşi pu- 
neau munca şi speranţele lor, din ce în ce mai oste- 
nite, şi tristețea acelei case fără noroc, şi spuza de 
copii mici, şi moartea neaşteptată a celui ce era spri- 
jinul şi lumina atîtor vieţi, toate parcă au trebuit să 
fie şi să se întîmple aşa cum s-au întîmplat, pentru ca 
să avem, în felul cum l-am avut, pe marele nostru 
Grigorescu. 

Gîndul nostru se îndreaptă cu recunoştinţă spre 
ființa divină care a fost mama pictorului. 

E toamnă pe sfîrşite, o ploaie măruntă şi rece, un 
amurg trist, fără cer, din anul 1843. într-o căruță de 
ţară, încărcată ca de băjenie, o vedem slabă, istovită 
de plîns, cu şapte copilaşi palizi, zgriburiţi în juru-i, 
dintre cari cel mai mare n-are încă doisprezece ani; 
după un drum de două zile, soseşte, cu chiu, cu vai, 
la Bucureşti. în urmă — din atîta viață irosită pe me- 
leagurile acelea, unde neam de neamul ei n-avea să se 
mai întoarcă — nu mai rămînea decît un nume, cres- 
tat pe-o cruce de lemn, în cimitirul satului: „lon 
Grigorescu". înainte... se făcea parcă şi mai pustiu, şi 
mai întuneric. Trăia în Bucureşti, în mahalaua Cărămi- 
darilor, o mătuşă a ei, văduvă — femeie vrednică, 
bună, curată, ştiind să-şi ţie casa pahar şi zilele cinstite 
numai cu munca mîinilor ei. La portiţa acelei căsuțe 
albe cu vechi coperiş de şindrilă au poposit cele opt 
vieți rămase fără nici un căpătii. 

— Tu eşti, Ruxando ? 

Şi două braţe se deschid, cu drag, să-i cuprindă 
pe toţi. ( 


semnătura Ghiţă Grigorescu şi leatul 1853. Cei din sat pretind 
£i ea se datoreşste lui Ghiă Grigorescu, unchiul marelui pictor, 
care era si el zugrav de biserici." 


(Dintr-o scrisoare) 


341 


Ce încăpătoare sunt casele săracilor ! 

Copiii parcă s-au trezit acolo de cînd lumea. Cu 
veselia, cu strigătele, cu jocurile lor au pus numaidecît 
stăpînire pe casă, pe curte, pe uliţă. Numai Nicu sta 
totdeauna retras. Gălăgia celorlalți îl speria. Mişcările 
lor violenţe "îl făceau să se depărteze, înfricoşat ca de 
o “primejdie. Era un copil tăcut, timid, străin pe pă- 
mînt. El se uita la oameni şi la lucruri cu o privire 
întrebătoare, neliniştită, pururea minunată, ca şi cum 
atunci s-ar fi deschis pentru întîia oară marii lui ochi 
fulgerători. Poate că şi unde-l vedea aşa plăpînd îl 
iubea mama lui mai mult decît pe ceilalți. într-o zi, 
cînd i-au adus mort pe unul din copii, călcat de o 
trăsură, şi cum faţa bietului copilaş, plină de praf şi 
de sînge, nu se mai cunoştea, cel dintîi strigăt al ei 
a fost: „Unde-i Nicu ?..! Cine ştie ce presimțţire, ce 
tainică vedere în viitor striga astfel din întunericul 
acelei spaime, din adîncimile acelei dureri ? 

De-acolo, din căsuţa aceea primitoare a mătuşii Măria,, 
porneau cele dintâi amintiri ale pictorului : 


»»Cu acul ne-a crescut biata mama. Şi o data n-am 
auzit-o  plîngîndu-se, ori  blestemînd, ori spunînd vreo- 
vorbă rea. S-a trudit, sărăcuța de ea, ş-a învățat sin- 
gură să citească şi să scrie, ca să ne poată învăța şi 
pe noi puțină carte. Că ce şcoli erau pe vremea aia 
De dimineaţă pînă în noapte muncea şi ne îngrijea 
s-avem de toate. Surorile începeau să coasă şi ele. Un 
frate mai mare intrase ucenic la un unchi al mamei, 
zugrav (łe biserici... Se vede că era în neamul nostru, 
că mult îmi mai plăceau şi mie icoanele cînd eram 
mic. Pentru mine, sfinții erau vii: stam cu sfială înain- 
tea lor, şi eram încredințat că şi ei se uită la mine, mă 
aşteptam să-i aud vorbind, să-i văd mişcîndu-se, ridi- 
cînd mina să mă binecuvînteze. La zece ani am intrat 
şi eu la un iconar. Da' era un om sucit, Dumnezeu să-l 
ierte, şi rar auzeai o vorbă cumsecade din gura lui. 
Mă punea să mătur, să-i legăn copilul, şi cînd vroiam 
să mă uit şi eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Nu- 
mai cîteodată, cînd îi frecam colorile, se mai îmbuna 
şi mă lăsa pe lîngă el — atunci eram în culmea feri- 


342 


citi; îmi vorbea blînd, îmi arăta cum se fac sfinții, 
îi sorbeam vorbele şi mă uitam la el ca la un dumnezeu. 
După doi ani m-am întors acasă, ş-am început să fac 
singur iconiţe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. 
îmi aşterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe ea 
şi-mi aşteptam mușterii, ca orice negustor. Treceau femei 
sărace, oameni de la ţară, mă întrebau cine le-a zugră- 
vit, le spuneam că eu... şi cumpărau, bieţii oameni, 
ziceau că-s icoane cu noroc, de la copil nevinovat. 
Doamne, cu ce bucurie am venit eu acasă după cea 
dintii afacere a mea! Făcusem vreo zece sorcoveți*, 
şi cînd i-am pus mamei în mînă, s-a uitat la bani, apoi 
la mine, şi m-a întrebat îngrijată de unde-s — că eu 
lucrasem pe ascuns icoanele. Cînd i-am spus, m-a săru- 
tat, a dat să zică ceva, şi s-a întors repede cu fața spre 
fereastră, că-i venea să plîngă. Aceea a fost, poate, cea 
mai fericită zi din viața mea. Eram mare — aduceam 
parale în casă, bucurie la ai mei, eu, cu munca miîinilor 
mele... Cine mai era ca mine.'" 


Din umbra aceasta, din cuibuşorul acesta ascuns în 
fundul unei mahalale din marginea Bucureştilor, s-a 
ridicat marele Grigorescu... Singur s-a ridicat. Era un 
copil delicat, sfios, care se uita în juru-i cu ochii ou- 
rurea proaspeţi ai nevinovăţiei, ai acelei naivităţi divine 
care a fost farmecul puterii lui şi care niciodată nu ta 
părăsit. Şi aşa fraged şi puţintel cum era, ardea de 
neastîmpăr, de setea de a zbura, de a pleca în lume, 
de a lupta, de a ispiti necunoscutul, vraja şi primej- 
diile depărtărilor, tăcut şi încrezător în el, ca prîslea 
cel năzdrăvan din basme. Cine ştie dacă nu au într-ade- 
văr presimţirea chemării lor pe lume copiii aceştia pre- 
destinaţi, în sufletul cărora, ca floarea în mugur, se 
pregăteşte să înflorească sufletul unui popor! Altfel, 
cum să înţelegi siguranța cu care se duc năzdrăvanii 
aceştia drept la ţinta lor, cu toate şi peste toate greu- 
tăţile ce li se pun în cale ? 

Copil sărac, fără nici un sprijin, cu două clase pri- 
mare, la vîrsta de paisprezece ani Grigorescu îşi pune 


* Sorcovit — veche monedă de argint. 


343 


în gînd să plece la Paris. Lucrează de zor la icoane, pe 
cari acum le iscăleşte, într-un colțişor, cu litere ca de 
tipar : NICU. începe să strîngă ban cu ban din pro- 
dusul micilor vînzări. învaţă singur franțuzeşte. îşi 
atrage, cu o icoană frumoasă, înalta luare-aminte a 
domnului. Se prezintă la un concurs al Eforiei Şcoa- 
lelor, pentru o bursă de pictură în străinătate:: i se 
recunoaşte talentul ; dar e respins, pentru că n-avea 
nu ştiu cîte clase umanioare *, pe cari le-a avut un 
altul... mai fericit. Rămîne, tăcut şi răbdător, la ico- 
nițele lui. Se mîngiîie cu gîndul că „toată piedica-i spre 
bine", şi plin de încredere în biruința de la urmă a 
dreptăţii, munceşte, munceşte înainte, cu din ce în ce 
mai multă însufleţire. Face un tablou istoric mare, 
Mihai scăpînd stindardul, pe care-l pune în fereastra 
unui zugrav, unde, văzîndu-l aga ** de pe atunci, beiza- 
dea Mitică (Ghica), şi minunîndu-se de frumusețea lui, 
îl ia şH duce domnitorului Barbu Ştirbei, care-l cum- 
pără cu o sută de galbeni.: 


Un şir de izbînzi : cîteva icoane la Căldăruşani, între 
cari Izvorul tămăduirii, ce împodobeşte aghesmatarul 
din curtea mînăstirii, pun pe „meşterul Nicu* printre 
cei mai căutaţi zugravi de biserici. Se lămurea uneori 
în contractele zugravilor : „Iară chipurile de la cata- 
peteasmă să fie de meşterul Mc»". Lucrează aproape 
doi ani la mînăstirea Zamfira din Prahova. 

O duioasă amintire din vremea aceea: 


„Eram de cincisprezece ani cînd meşterul care zu- 
grăvea biserica de la Zamfira m-a luat cu el să-i fac 
sfinţii de la catapeteasmă. Acolo am cunoscut o fetică 
tot aşa cam de vîrsta mea. Foarte frumoasă. Avea nişte 
ochi mari albaştri, şi-n toată figura o expresie dulce, 
de-o cuminţenie îngerească. Şi, nu ştiu cum, că ne-am 
pomenit prieteni. Seara, cînd isprăveam de lucru, ne-ntîl- 
neam în grădina bisericii. Era vară, linişte, frumos ca 
în vis. Și ne primblam alături, ţiindu-ne de mînă, şi 

* Umanioare — totalitatea studiilor considerate ca bază a 
culturii unui om. 


** Agă — sef al agiei, avînd atribuţiile prefectului de poliţie 
de mai tîrziu. 


344 


nu ne spuneam nimic. Da' eram aşa de fericiţi, cum 
numai la vista aceea poți fi. Cînd ne despărțeam, ne 
strîngeam de mînă, ne  şopteam  încetișor: «Noapte 
bună», şi ne dam întîlnire pe a doua zi, tot la ceasul 
şi în locul acela... Ea era pentru mine tot ce făcuse- 
Dumnezeu mai frumos pe lume. Şi nici nu mai puteam 
gîndi altceva. Odată, plecase zugravul, la tîrg, şi se 
vede că se-ncurcase la vrun chef, c-a lipsit două zile.. 
Ajunsese cu lucrul la turla cea mare din mijlocul bise-“ 
ricii, unde mai rămăsese de făcut un setaiim în creşte- 
tul bolții. îmi isprăvesc eu ce-aveam de isprăvit şi mă 
urc pe schele, mă cocoțez pe un scaun, ca s-ajung, şi 
cît oi fi lucrat eu acolo nu ştiu, da' cînd dau să mă 
depărtez puţin ca să văd ce făcusem, o dată aud, de 
la spatele meu, glasul jupînului: «Bravo, mă băiete, 
să trăieşti! E cel mai frumos înger pe care l-ai făcut 
tu. Leită Mariuca popii, da' parcă-i şi mai frumoasă 
aici.» Fără să vreau, făcusem chipul de care tot sufletul 
meu era plin...” 


Acolo cunoaşte Grigorescu pe călugărul Isaia, un 
bătrîn foarte deştept, şi om purtat, care povestea fru- 
mos tot felul de minunăţii de prin ţările pe unde 
umblase. Bănuia oare povestitorul ce suflet îl asculta î 
Plănuiesc să plece amîndoi la Paris. Şi încep să se 
pregătească. De astă dată se pare că nu mai e nici o 
piedică. Se duc mai întîi la M-rea Neamţului, locul de 
mătanie al călugărului Isaia. Acolo bătrînul se îmbol- 
năvi. Aşteptîndu-i vindecarea, meşterul Nicu zugrăvea 
icoane. Şi ce icoane făcea el acum !... Una din aceste 
minuni ajunge în mîinile stariţii de la mînăstirea Agapia, 
maica 'Tavefta Ursachi, „o femeie care ar fi guvernat 
o ţară", cum spunea pictorul. De mult căuta maica 
Ursachi un zugrav pentru biserica cea mare a mînăs- 
tirii. Locurile erau frumoase, călugărul Isaia nu se mai 
îndrepta, şi trei mii de galbeni erau pe atunci o avere. 
Tînărul zugrav îşi tîrgui din laşi ce-i trebuia, ridică 
schelele şi s-apucă de lucru. Parisul era din nou amînat* 
Norocul Agapiei ! 


III. AGAPIA 


Trei ani frumoşi în acest loc retras, al cărui nume 
înseamnă iubire. Toată întîrzierea, toată vremea asta 
de aşteptare, petrecută în ruga cea mai curată a muncii, 
s-ar zice că e un noviciat * — o pregătire a sufletului 
pentru a putea intra în tainele artei. 

Pentru istoricul picturii noastre bisericeşti — cînd 
se va scrie odată această istorie — biserica Sfinţii 
Voivozi de la Agapia va fi ca un larg şi luminos lim- 
peziş de cîmp, după o îndelungată rătăcire prin codru. 
Un curent de aer sănătos străbate şi în arta noastră 
religioasă. 

Sfinţii lui Grigorescu sînt vii, omeneşte vii, şi destul 
de sfinți prin expresia de bunătate, de îndurare şi de 
evlavie pe care pictorul a ştiut să le-o dea, fără să-i 
desfigureze, fără să-i bizantinizeze prea mult, înţelegînd 
instinctiv că un sentiment ceresc nu poate decît înfru- 
museţa o figură omenească. De altfel, încă de pe atunci 
el nu lucra decît avînd înaintea lui un model viu, care 
să-i dea figura şi atitudinea cerută. Pentru sfîntul 
Gheorghe de pe una din dverele ** altarului i-a pozat 
profesorul de la Iaşi, Miltiade Toni — un tip de fru- 
museţe ; pentru Maica Domnului, cutare femeie din 
Filioara ; băiețaşul unui dulgher — pentru copilul Isus ; 
iar cutare măicuţă, uitată de vremi, slabă, cocoşată şi 
zbîrcită ca un hrib, cată azi cu jale la sfinta Varvara, 


* Noviciat — ucenicie. 
** Dveră — iconostas. 


346 


îşi vede tinereţea ei acolo, aidoma gura şi pchii ei 
de-acum cincizeci de ani, şi zice oftînd: „Mare dar 
ş-aista, Doamne. Eu am să fiu oale şi ulcele, ş-aici... tot 
aşa am să stau." 

Cu ce drag îşi aducea el aminte de anii aceia de 
aprigă încordare la o muncă îndrăzneață, uriaşă pen- 
tru vîrsta lui fragedă, dar nu şi pentru puterile lui, 
cari în adevăr erau supraomeneşti! 


» Toată noaptea visam numai îngeri si scene religioase. 

Erau zile cînd tot ce făceam, tot ce făcusem mi se 
părea trist, fără viaţă, fără armonie, si atunci îmi ve- 
nea să las toate baltă şi să plec în lume. Intra o rază 
de soare, şi deodată se lumina şi biserica, şi sufletul 
meu. 
*- Pe-atunci noi n-aveam nici un fel de orientare în 
artă. Era o carte veche, cu slove chirilice, care ne da 
reţete de la Muntele Athos pentru prepararea colorilor 
şi cîteva lămuriri despre vîrsta, îmbrăcămintea, viața 
şi însuşirile fiecărui sfint.  Atît. încolo, făceam fiecare 
cum ne tăia capul. Şi-n meşteşugul ăsta al nostru, cînd 
stai şi migăleşti mult, mult la un lucru, de la o vreme 
nu mai ştii ce faci. Nu mai vezi. De aceea, uneori lăsam 
bidinelele, ş-o luam razna peste munți, cu puşca la spi- 
nare. Umblam aşa cîte-o zi-ntreagă ; şi cînd m-apucam 
a doua zi de lucru, parcă eram alt om. 

într-o dimineaţă ne vine vestea că s-a ales Cuza 
domnitor în  amîndouă capitalele. Am lăsat tot, am 
pus şaua pe cal, şi fuga la tîrg. Atunci am văzut eu ce 
va să zică bucuria unui popor. Cîntece, ioduri, chiote 
în toate părţile. îţi ieşeau oamenii în drum cu oala 
plină cu vin; care cum se întiîlneau luau vorba de 
Cuza, de unire, se îmbrățişau şi încingeau horă în mij- 
locul drumului. Şi era un ger de crăpau pietrele. Da 
unde mai sta cineva în casă ? Am văzut bătrîni cari 
plîngeau de bucurie. Vro săptămînă n-am mai putut 
lucra.  Trimiteam la tîrg de'două ori pe zi după veşti. 
Plăteam cîte trei şi cîte patru sfanți * pe-o gazetă, şi 
ne  strîngeam toți s-ascultăm noutăți —  «novitale», cum 


* Sfant — veche monedă de argint. 


347 


se zicea pe atunci. Nici nu era chip să ne mai gîndim 
la altceva. Mi-aduc aminte că stam seara pînă tîrziu 
fi făceam desenuri alegorice despre Unirea Principate- 
lor... Vremi de credință erau acelea! Era mai multă 
iubire între oameni, şi mai multă cinste." 


Pictura de la Agapia — pictură murală în ulei — 
aminteşte, prin moliciunea liniei şi prin căldura colo- 
ritului, factura maiştrilor italieni ai Renaşterii, despre 
ale căror opere Grigorescu doar din auzite şi din palide 
reproduceri de va fi ştiut ceva la vremea aceea. Dar cu 
siguranță că era înrudit cu ei. Da, între Grigorescu al 
nostru şi între Tiziano, Leonardo da Vinci sau Andrea 
del Sarto erau legături de suflet, cari sunt mai puter- 
nice decît cele de sînge. Prin sentimentul adevărului, 
care trebuie să fie acelaşi în toate timpurile şi la toate 
popoarele, prin farmecul spontaneităţii, prin revelaţia pe 
care o dă împărtăşirea directă cu natura, prin credinţa 
adînca, aproape mistică, în puterea darului ce vine mai 
de departe şi merge mai departe decît hotarele unei biete 
vieți omeneşti, prin acestea şi prin multe alte neştiute 
legături, Grigorescu era frate cu uriaşii aceia fără de 
asemănare din veacul de aur al artei creştine. 

Cum intri în biserică, e în dreapta un sfînt Vlasie, 
în picioare, aşteptînd parcă un cuvînt, un semn, o mi- 
nune de la Dumnezeu, gînditor, senin gînditor, în 
atitudinea lui cuvioasă de schivnic, pe care nici o 
bucurie lumească nul mai ispiteşte şi nici o suferință 
mul mai tulbură. E atîta viață cucernică în figura şi 
în toată ființa acestui bătrîn, de-o uimitoare putere 
de adevăr, de armonie şi de unitate în cele mai mici 
amănunte, încît, dacă n-ai şti, dacă nu ţi-ar spune 
pisania bisericii de cine şi cînd e zugrăvit, greu ţi-ar 
veni să crezi că e opera unui tînăr de douăzeci de ani, 
care nu făcuse nici o şcoală, care n-a văzut un muzeu, 
care, în afară de vechea carte a zugravilor, nici un fel 
de dumerire n-a avut de la nimeni. Şi în toată pictura 


348 


— h — 


acelei biserici se vede aceeaşi deplină înţelegere a lucru- 
lui, aceeaşi hotărîtă personalitate în factură. Partea 
omenească a sfinţilor i-au dat-o țăranii din sat — ade- 
vărate documente de figuri ale neamului nostru — iar 
partea divină i-a dat-o sufletul lui. întocmai ca maiştrii 
cei vechi a muncit el acolo, în biserica aceea, închinîn- 
du-se fiecărei clipe, puind o rugăciune în fiecare urmă 
de pensulă — şoapta de foc a neliniştii, a figurilor, 
a tuturor îndoielilor ş-a tuturor speranţțelor tinereţii 
lui, neştiutoare de ce-i pe lume. 

O călugăriţă i-a pozat pentru mucenica Varvara. Re- 
cunoscător, pictorul i-a făcut o icoană: în mijlocul 
unei lumini de foc — un fel de vînăt-autriu, care ar 
fi coloarea eternității — stă Maica Domnului în nori, 
cu mîna dreaptă pe glob, cu stînga ţiind în brațe pe 
pruncul Isus, care, sprijinindu-şi cotul pe glob, ridică 
mînuța dreaptă însemn de binecuvîntare ; şi ea, şi 
copilul privesc în “tiîut; deoparte şi de alta doi sera- 
fimi, în adorare, cu braţele încrucişate pe piept; de 
jur împrejur, o ghirlandă de heruvimi, blonde capete 
întraripate, ce se pierd, cu cît se ridică mai sus, în ză- 
rile înălțimii; jos, în margine, cîteva pete albastre ne 
spun că ceea ce vedem acolo e cu adevărat „în împă- 
răţia cerului". Dar ce studiate sunt toate în cele mai 
migăloase amănunte, figuri, mâini, stofe... şi ce sărbătoare 
de colori, ce roşu-vioriu în bogata draperie care, după 
ce încadrează ca o maramă chipul duios al Preacuratei, 
se revarsă în falduri largi peste tunica de un albastru 
de smalţ, întinzîndu-se luminos pe genuchiul stîng şi 
căzînd întunecat în cute adunate la picioare. Dar ver- 
dele-sclipitor de pe tunica serafimului din dreapta! 
Dar albastrul-sjins de pe haina serafimului din stînga f... 
Şi reflexul tuturor acestor colori, cald jucînd, ca bătaia 
unei flăcări, pe cămeşuţa încreţită la gît a pruncului 
divin... Un prodigios cîntec de colori. Ce pot vorbele 

să spuie despre frumuseţea unui cîntec î 

După trei ani, Agapia, în sărbătoare, îşi sfințea 
podoaba, de care cu drept cuvînt se poate mîndri. Din 
cîte biserici avem în țară, nici una nu închide o aşa 
de aleasă comoară artistică, atîta bogăţie de viață ce- 


349 


rească, exprimată aşa de frumos, aşa de curat şi cu 
atîta putere... „Parcă nu mai e de mînă omenească !" Aşa 
se minunau maicile clătinînd din cap. Acolo rămîne 
un muzeu şi o şcoală de pictură bisericească. Lucrarea 

k Agapia, sfîrşită în anul 1861, încheie prima pe- 
rioadă din uriaşa activitate artistică a lui Grigorescu 
— primul capitol din istoria vieţii lui, care ar putea 
fi intitulat: „Meşterul Nicu”. Un sfînt şi el — intrase 
in artă pe poarta cea sfîntă. 


IV. LA BARBIZON 


Ş-acum toate gîndurile lui, ca scăpate din lanţuri, 
se îndreaptă spre Paris. E liber, e aproape bogat — 
Kogălniceanu îl cunoscuse la Agapia, rămăsese şi el 
uimit de darul acestui tînăr zugrav şi-i înscrisese o 
bursă în bugetul Moldovei — nimic nu-l mai poate 
opri.: Vine în Bucureşti, lasă familiei o bună parte 
din bani. îşi regulează toate cu acel spirit de ordine 
care a fost una din puterile de căpetenie ale fecundei 
lui vieţi, şi — în sfirşit! — pleacă. Fără tovarăş — 
bătrînul Isaia, simțind că i s-apropie ceasul, se retră- 
sese la Sfîntul Munte — pleacă din Galaţi cu vaporul 
pe Dunăre.. E o dulce dimineață de toamnă. Satele de 
pe mal, au* smeritele lor bordeie acoperite cu stuf, cum- 
penele de fîntînă, şirurile de care pe drumurile cenuşii, 
turmele de pe şesuri, pădurile rumenite, toate mîndrele 
privelişti ale țării lui parcă-l strigă din urmă, parcă 
spun duios ochilor lui însetați de lumină şi încărcaţi 
de visuri: „Ochilor, ochilor, să nu ne uitaţi”... Nu, 
nu, n-au să vă uite! 


Parisul. Ce era oraşul acesta pentru tinerii noştri de 
pe-atunci! Pentru Grigorescu, Parisul e o şcoală. Aici 
se poate învăţa. Aici vechii dascăli spun taine mari 
celui chemat să le audă şi să se pătrundă de puterea 
lor. Pînzele de la Luxemburg, minunile de la Luvru, 
atelierele pictorilor, astea-s Parisul lui. Toate celelalte 
ademeniri ale fermecătorului oraş îi rămîn necunoscute. 
Şi e de douăzeci şi trei de ani. Lucrează cîteva luni 


351 


în atelierul lui Cornu. Un concurs la Bele-arte; se 
prezintă şi el între cei mulți chemaţi. Subiectul — cu 
ce haz ne scanda pictorul acest juvaer al academis- 
mului în floare pe vremea aceea ! — „O luptă antică 
între doi păstori, la stînga, în primul plan, un stejar 
bătrîn, la dreapta, o apă curgătoare, în fund, muntii"... 
Reuşeşte printre cei zece cari, după opt zile, trebuiau 
să treacă, în loji separate, proba hotărîtoare — „Le 
concours de l'arbre". Pleacă să facă studii de copaci la 
Fontainebleau ; şi vasta pădure seculară îl prinde şi-l 
ţine în lumea ei de mistere... trei ani. Aici sufletul 
tînărului zugrav de icoane primeşte marele botez al 
artei, aici, în mijlocul pădurii sfinte, care a fost şcoala 
şi templul celor dintăi peizagişti şi celor mai glorioşi 
pictori ai Franţei. Pe vremea aceea de curată şi pro- 
fundă adorare a Frumosului, se vedeau închinătorii 
artei pornind de mînecate, din satul Barbizon, cu sat- 
-cina la spinare, răznindu-se *, fiecare pe cărăruia lui, 
pe subt uriaşele bolți de umbră, spre locul lui de întîl- 
flire cu natura, în căutarea clipei eteme. Şi drumeţii 
aceia simpli, în bluză albastră de lucrător, se numeau : 
'Troyon, Diaz, Rousseau, Corot, Millet, Daubigny, Cour- 
bet... Seara numai se întîlneau la o pipă şi la un pahar 
de bere, îşi aveau colțul lor, masa lorAtiută, acolo 
schimbau impresii, discutau . artă, aruncmîfe uneori !n 
tunete de glas, cu gesturi largi, gînduri proaspete, re- 
pezi, aprinse — adevărate revelații — scăpărări de 
acelea ce nu se găsesc prin cărți. Tînărul cu ochii scîn- 
teietori, necunoscutul ce se aşeza cu respect, aproape 
cu teamă, într-un colțişor, la măsuța cea mai dosită, 
era Grigorescu. După admiraţia cu care se uita la înțe- 
lepţii aceia, după evlavia cu care asculta fiecare vorbă, 
lesne s-ar fi putut vedea în străinul acela tăcut, pururea 
dus pe gînduri, cel mai harnic, cel mai însetat de a 
învăţa ucenic al lor. 


lată care a fost şcoala, şi iată cine au fost — fără 
ştirea lor — cei mai buni dascăli de la cari şi-a învăţat 
Grigorescu secretele artei lui. Ziua îi vorbea natura, 
seara îi vorbeau tălmacii ei. Şi în sufletul lui pururea 


* A se răni — a se izola. 


352 


în friguri, noaptea, dospeau vedenii şi vorbe, şi tot 
alte înțelesuri, şi tot alte puteri izvorau în el, împinse 
din adîncimile necunoscute ale unei vieţi ce parcă nu 
mai era a lui, ce de bună seamă că nu era numai 
a lui. 

în zori, cel care pomea înaintea tuturor la lucru 
era Grigorescu. De multe ori pleca pentru mai multe 
zile. „Afurisit stăpîn, cum îl încarcă pe bietul băiat!" 
îl căina într-o zi un pădurar bătrîn, uitîndu-se cu milă 
după el, cum ducea în spate o sarcină prea mare pe 
seama unui trupşor micuţ şi delicat ca al lui. 

O mînă de om era, însă vrednic şi inimos, lucru 
mate, şi iute la treabă, şi toate le făcea cu acel farmec 
î pa ascunse care dă precizia şi eleganța miş- 
ării. 


Trei ani — ce repede trec zilele cînd munceşti ! — 
trei ani n-a mai ştiut nimic din ce se petrece pe lume. 
Ca un pusnic a trăit acolo, ş-a lucrat, a luptat cu toată 
aprinderea, cu toată frenezia, cu toată setea de a birui 
a celor douăzeci şi trei de ani. Au tăcut în el şi dra- 
gostea de ai lui, şi dorul de țară, şi toate celelalte griji 
de viaţa lui, de sănătatea lui, de ce viitor îl aşteaptă, 
toate au stat adormite, subt încordarea, sub frigurile 
acelor zile muncă pasionată. Frigurile erau în sîn- 
gele lui! De pe atunci trebuie să fie copia aceea puter- 
nică după tabloul de la Luvru al lui Prud'hon: La 
jusîice et la vengeance divines poursuivant le crime, pe 
care Grigorescu a trimis-o pinacotecei noastre, şi care, 
pusă alături cu originalul, ar putea, cu foarte bună 
dreptate, să ridice întrebarea : „Unde-i mai multă «no- 
ţiune ?" 

Dar vremea trece, şi melancolia străinătăţii, a depăr- 
tării începe să aştearnă ca un fel de umbră de amurg 
pe lucrurile cari-l înconjoară. 

De trei ani nu mai auzise o vorbă romînească. 

în vara anului 1864 vine în ţară şi — dintr-un sen- 
timent de datorie, căci fusese bursierul statului — se 
pune la dispoziţia Ministerului de Culte. Ministrul îi 
spune : 

— N-avem nevoie de d-ta. 


— Atunci ? 

— Atunci, nimic. Şă-ţi vezi de treabă. 

Şi şi-a văzut de treabă. Şi-a luat pe pînză cîte o 
fărîmă de suflet, de pămînt şi de cer, podoabe din po- 
doabele patriei care n-avea încă un locşor pentru el, şi 
s-a întors iar la şcoala şi la maiştrii lui de la Barbizon. 

Natura-i frumoasă pretutindeni. O lume nouă la 
fiecare pas. Şi Grigorescu se simţea din ce în ce mai 
atras, mai învăluit în misterul acestor frumuseti. Era un 
suflet în ele. Dincolo de forma, de colbarea şi de struc- 
tura lor era un suflet. îl presimţise el, aşa vag de tot, 
în unele zile de hoinăreală pe muncelele Agapiei. Acum 
însă îl simțea. îl simțea cu nelinişte, aproape cu frică. 
Da, era acolo, în tăcerea pămîntului, în norul ce luneca 
încet pe albastrul cerului, îndărătul frunzei care tre- 
mură, în vibrarea aerului, sub scoarța copacilor şi sub 
muşchiul stîncilor, pretutindeni şoptind lucruri adînci 
şi neînţelese, de pretutindeni chemîndu-l, privindu-l 
mereu, mereu vorbindu-i prin semne, prin jocul petelor 
de umbră şi de lumină, ca o ființă de departe, din alte 
văzduhuri. Şi el se lupta să priceapă. O luptă straşnică 
era viaţa lui. Fiecare dimineaţă îi aducea o “speranță 
nouă, şi fiecare seară o nouă disperare. Veşnic nemul- 
țumit de lucrul lui, răzînd de cîte zece ori o pînză, 
plecînd şi întorcîndu-se de cîte zece ori în acelaşi col- 
ţişor de natură, care mereu tot altceva-i spunea din 
marele mister, şi el mereu întrebînd, simțind că, dincolo 
de liniile şi de colorile cari se văd, mai e ceva care 
nu se vede, şi care totuşi trebuie să se vadă. Trebuie. 
Că aceasta şi este chemarea unui artist pe lume — să 
te facă să vezi în vecii vecilor ceea ce natura nu arată 
decît o dată, la fulgerarea unei clipe, o'singură dată, 
în toată necuprinsa şi ispăimîntătoarea veşnicie a vremii. 

Multe lucruri bune, prinse din fugă, trebuie să fi şters 
Grigorescu, pentru că lui, dintr-un punct sau altul de 
vedere, nu-i mai plăceau. Dar din cîte a păstrat, ce 
de minuni, de cari, odată ş-odată, se va vorbi cu acea 
definitivă admiraţie universală pe care operele eterne 
au toată răbdarea s-o aştepte! 

Ochi visători, frumoşi ochi nevinovaţi, cari au plîns 
fără să ştie de ce, suflete sfioase, neînțelese, cari se 


354 


ascund îndărătul feţei cum se ascund unele gînduri în- 
dărătul cuvintelor. ...... 

Curate dimineţi de vară, în a căror limpede lumină 
toate par gătite ca de sărbătoare. 

Robuşti jitari *, aspri la căutătură, cari, înainte de 
a porni în țarină, îşi cercetează arma, ce n-are altă 
menire decît doar aceea de a spune şi ea o vorbă... 
inofensivă, atunci cînd glasul gros şi mustăţile lor fio- 
roase nu vor fi de ajuns pentru a vîrî groaza în delic- 
venţi ; 

Interioruri de pădure, cu încremenirea aceea ca de 
vrajă, cu aerul acela de sfințenie alisingurătăţii gran- 
dioase şi al lucrurilor eterne, cu răcoarea umedă a stîn- 
cilor acoperite de muşchi şi cu nu ştiu ce amestec de 
basme, de duhuri ascunse, de tăcere care aşteaptă ceva ; 

Apusuri de soare, cu întunecări de codru în fund, sub 
dogoreala din ce în ce mai scăzută a cerului, cu tăpşane 
ce se revarsă în umbră de sub poalele codrului, cu 
păstori ce şi-aduc oile la strungă şi cu pregătirea aceea 
de odihnă, cu învăluirea aceea duke, în taina înserării, 
a tuturor formelor, ce parcă-s de abur şi se topesc ; 

Fagi bătrîni, uriaşi, cu pete ca de păcură pe trunchiul 
vînăt-închis, ce se înalță dintre stînci drept şi puternic, 
despletindu-se în sus într-o pădure de ramuri; 

Şi văi larg deschise, luminoase, vesele, ce parcă te 
îmbie să te tăvăleşti pe pajiştea moale,!stropită cu flori, 
încălzită de soare ; 

Şi pale albe de nori pe ceruri albastre, şi dealuri fu- 
mutrii, departe, în adîncimea zărilor ; 

Şi crînguri ruginite de toamnă, cu frunze [spulberate 
de vînt; 

Frumuseţi proaspete, nemaivăzute parcă, minuni de 
forme şi de colori, cu nu ştiu ce delicateță de vis în 
frăgezimea şi armonia lor, şi totuşi foarte adevărate, 
una cîte una s-au dezvălit ca din neguri sub puterea 
privirii creatoare ; şi, astfel pregătite pentru taina 
vieţii de veci, trecînd prin sufletul mare şi curat al 
artistului, mari şi curate au înviat pe pînzele lui... 


* Jitar păzitor, pîndar. 


Dar Grigorescu, nici vorbă, nu-i mulțumit. Cum să 
fii mulţumit cînd vezi cum îţi scapă printre degete, 
şi se pierde, pentru toţi şi pentru totdeauna, cea mai 
bună parte din comoara pe care tu ai descoperit-o !... 
O vezi — e la dispoziţia ta — şi n-o poţi lua... 

Caută încă, mereu caută, pururea neliniştit, /sorbind 
puteri nouă din înseşi izvoarele nemulțumirii lui. Prie- 
tenii, admiratorii lui de-abia îi pot smulge cîteva bu- 
căţi pentru o expoziţie a tinerilor pictori de la Fon- 
tainebleau, în toamna anului 1866. împăratul Napo- 
leon III, vizitînd expoziţia, cumpără din lucrările lui 
Grigorescu o creangă de măr înflorit şi un studiu (un 
cap de femeie). A doua zi toate bucăţile lui erau vîn- 
dute. Lumea se-ntreba: Cine-i ?... Cel care a aflat 
mai tîrziu noutatea asta, şi cel care a uitat-o mai cu- 
rînd a fost Grigorescu. 

în vara anului 1867 iar îl încinge dorul de ţară. 

— De ce nu rămii la noi ?.. Ascultă, rămiîi la noi. 
Ai să fii înțeles aici, şi iubit, şi sărbătorit de toți... 

El clătina din cap, visător: 

— De-aţi şti voi ce frumoasă-i țara mea !... 


îşi ia o parte din lucruri, lasă restul în 'seama unui 
prieten, şi pleacă. Ciudat, ce Ischimbată-i "pare lumea 
de cînd n-a mai ieşit din pădurea lui! 

Vine prin Galiţia. Ce nerăbdător trebuie să fie de 
a-şi revedea ţara lui, de care mul mai desparte acum 
decît o zi de drum ! Şi iată că mulțimea de note in- 
teresante ce-l împresoară de pretutindeni, pitorescul 
acelei paragini de Iunie, în fața căreia ochii lui neli- 
niştiţi se aprind ca de farmecul unei descoperiri, îl 
fac să-şi întrerupă călătoria pentru cîteva zile. Se 
opreşte la Lemberg. îl opresc străzile vechi, tăcute, 
triste, ca orice început de moarte, hanurile mari ador- 
mite Aşub greu coperiş de olane [...]. 

A doua zi, Grigorescu deschidea ochii pe mîndrele 
dealuri ale Moldovei. 

Acum vede el ce rai dumnezeiesc e ţara lui." /Stră- 
bate valea Şiretului, oprindu-se mereu, privind în 
toate părţile cu uimire, cu lacrimi de iubire în ochi, 
căci toate-i surîd, țoate-l cunosc şi toate-l cheamă 
duios — ape şi dealuri, păduri şi şesuri, oameni şi 
lucruri — toate-l krigă pe nume. O adîncă, fecundă 
prietenie se lămureşte între sufletul lui şi natura 
ţării lui. 

Se poate zice că de pe atunci începe Grigorescu să 
hotărnicească pămîntul şi cerul patriei lui. Da, /* cerul. 

Un deosebit farmec şi nu ştiu ce notă de bătrî- 
nească cinste şi cuviinţă găseşte el în satele Moldovei, 


357 


în tăcutele sate ale Moldovei, cu bordeie smerite, cu 
țărani blînzi cari păşesc uşor şi vorbesc încet, cu 
strîmbe coşere de nuiele, cu vechea bisericuță de pe 
deal şi cu toată pacea sfîntă care învăluie cuibulețele 
acelea de viață cuminte, plină de îndurare şi de 
evlavie. [.] Drumul lui e o prețioasă recoltă de stu- 
dii. Note şi schițe prinse din fugă, din fuga vieţii 
lui pururea grăbite : ratişe la drum, chervane, vite la 
adăpat, bîlciuri, țigani cu şatra, o cumpănă de fîntînă 
într-un fund de zare, un călăreț pe coama unui deal, 
o geană de lumină în spatele unui huceag, şi-n toate, 
din ce în ce mai lămurit, simte aerul, lumina, sufletul 
ţării lui. 

Acum e pregătit. Taine pe cari de-abia le bănuia, 
una din alta încep să i se deschidă. La Bucureşti se 
înfăţişează iar Ministerului de Culte şi cere un loc 
de profesor la Şcoala de bele-arte. 

Multe s/ schimbase-n ţară în aceşti trei ani din urmă : 
domnitor nou, legi şi aşezări nouă, miniştri noi, nu- 
mai răspunsul fu pentru Grigorescu acelaşi: „Nu-i 
nici un loc vacant". 

„Dacă nu-i, nu trebuie.” îşi ia pînze şi colori şi 
pleacă în ţară.  Căldăruşanii, Iîrgoviştea, Cîmpu- 
lung şi Rucărul sunt cele patru popasuri mai însem- 
nate ale acestei rodnice campanii. La Căldăruşani îşi 
revede Izvorul  tămăduirii, care  împodobeşte tavanul 
aghesmatarului de lîngă biserică — o icoană din co- 
pilărie. Şi, ca şi cum ar fi vrut să-şi arate sieşi cît 
drum a făcut de-atunci, în după prînzul unei zile 
senine de pe la sfîrşitul lui iuliu,' îşi pregăteşte paleta 
şi, pînă să (scapete soarele spre asfinţit, veşniceşte pe 
pînză scara de la arhondaric : jos, curtea mînăstirii, 
cu ierbulița ei uscată, de un verde-prăfuit; dintr-o 
margine mijeşte, ca o şuviță de fum, trîmba cărătii, 
în mijloc, acoperind tot largul tabloului, se desface, 
în linii de o măreaţă simplitate, intrarea arhondari- 
cului ; în stînga, din capătul cărării, se ridică, pe lîngă 


358 


zidul alb, o scară dreaptă de lemn, care dă într-un 
larg pridvor deschis şi scos mai afară din masivul 
clădirii, deasupra strămoşescului gîrlici de pivniță, 
care în vechea noastră arhitectură era o notă aşa de 
frumoasă şi de caracteristică sub ceardacul primitor 
al casei; un călugăr se urcă-ncet pe scară; sus, pe 
pazia * pridvorului, răzemat cu [spatele de ştilp, un 
alt călugăr tînăr stă şi citeşte într-o carte mare, pe 
care-o ţine deschisă pe genunchi. în păretele din fund, 
înecat în umbră, se văd printre stîlpii  ceardacului 
uşile  arhondaricului; o lumină caldă, din ce în ce 
mai potolită, se înalță din spatele clădirii, nu vedem 
soarele, dar îl simţim că e acolo, arzînd ca un foc mare 
în dosul mînăstirii, îl simțim în aerul dogorit, în ru- 
menirea coperişului înfierbîntat şi a coşului din stînga, 
pe care bat pieziş razele soarelui, cu un tremur de fla- 
cără. Umbra creşte. De prin bolțile tăcute, din fun- 
dul cerdacului, de pe sub străşini parcă vezi cum iz- 
vorăsc undele-nserării şi se împrăştie în pale cenuşii 
pe albul păreţilor. Din ce în ce mai întunecat se de- 
sinează pe adîncul luminos al cerului acoperişul mî- 
năstirii, care de la stînga spre dreapta coboară frumos 
într-o gamă de linii ritmice. Deasupra, aer care vi- 
brează, nemărginire fără coloare, o dumnezeiască îm- 
păcare între umbra care se cerne de sus şi lumina ce, 
tot mai slabă, se înalță de jos. Şi toată clădirea parcă 
se pregăteşte de somn, învăluită, ca-n farmecul unei 
poveşti, în acel suflet misterios al lucrurilor, pe care 
nici unul din marii constructori cu pensula nu l-a în-' 
teles mai bine ca Grigorescu. 


O pictură sobră, liniştită, puternică, plină de reli- 
gie, pătrunsă de atmosfera sfîntă în care a văzut lumina. 
Jos, în stînga, lîngă iscălitură, pictorul a însemnat şi 
data : 1867. Ceea ce nu făcea de obicei. 

Un ochi nou se deschidea în lumea formelor de 
aci înainte. 

Din acelaşi timp şi de aceeaşi viguroasă factură 
sunt : Bărâţia de la Cîmpu-Lung, cu zarva şi clo- 


ı * Pizie —“scîndură aşezată vertical la marginea unei streşini, 
in capetele căpriorilor, pentru a-i ascunde vederii. 


359 


coteala unei zile de tîrg; Vatra de la Rucăr, cu o 
linişte de biserică înlăuntrul Uărăcăcioasei căsuțe de 
țară, unde nevasta, aşteptîndu-şi omul de la muncă, 
„stă lîngă vatră şi-şi adoarme copilul; Ciobanul, cu 
sarica dacică pînă în pămînt, ce-i dă nu ştiu ce aer 
ae uriaş al munţilor... Şi tot de pe atunci e şi acel 
interior de şatră, învăluit într-o lumină tainică, fă- 
cută din umbră, ca în tablourile iui Rembrandt în 
fund, sub cortul afumat, bătrînul zice din şcripcă un 
cîntec de jale ; înaintea lui, o ţigancă tînără, culcată 
cu faţa în jos, cu spinarea goală, arsă de soarele zile- 
lor de secere, cu tălpile picioarelor albe de praful dru- 
mului fără sfîrşit al pribegiei; în stînga, danciul în 
pielea goală, cu braţele înlănțuite peste genunchii ri- 
dicați pînă în dreptul bărbiei ; el, foarte atent, asculta 
cu gîndul de a învăța; ea tînjeşte de dor: fără să-i 
vedem fața, simţim că ascultă şi visează: E ceva antic 
în atitudinea ei nostalgică, în felul cum îşi ţine fața 
îngropată în moliciunea brațului, în pînza aceea albă 
— un alb din draperiile vechilor tablouri flamande — 
aruncată frumos peste şoldurile ei mari şi puternice, 
în toate e un sentiment de melancolie care te cuce- 
reşte — parcă şi borfele lor, aşa de cald şi de armo- 
nios colorate, iau parte la cîntecul bătrînului. 

Din acelaşi an, din aceeaşi vară chiar, e Bâtîna de 
la Chailly. Cu totul alt subiect, altă ţară, altă lu- 
mină. Şi cum se vede că e acelaşi fel de a înțelege 
sufletul formelor, şi acelaşi fel de al exprima! E o 
zi caldă, într-o grădină ; rufe albe întinse pe frînghie 
la N soare, jos o balie * rezemată de zid ; pe prispa de 
pămînt de lîngă scară stă o bătrînică legată la cap 
turceşte, stă frumos la soare, şi coase, cîrpeşte ; cum 
îşi ţine ochii plecaţi pe lucru, înclinarea capului adună 
sub bărbie aceleaşi piei zbîrcite ca şi la bătrînul din 
cort. Aceeaşi expresie de melancolie pe față, acelaşi 
: suspin după cele duse pentru totdeauna ; aceeaşi bă- 


* Balie — albie de spălat rute. 


360 


trînețe gîndind aceleaşi gînduri, aceeaşi mînă uscată 
încordînd, pe ac sau pe arcuş, aceleaşi degete ciolă- 
noase. în umbră, sau în soare — acelaşi asfințit su- 
fletesc. 

Neastîrhpărat şi neobosit, prins ca într-un vîrtej 
ameţitor in mulțimea de frumuseți ispititoare cel 
strigau de pretutindeni, pururi cu sufletul la pîndă, 
ca un vînător pătimaş, pururi în" comunicare cu na- 
tura, care din ce în ce i se arătă mai prietenă, absor- 
bit la fiecare pas de lucrul lui, de tainele artei lui, 
Grigorescu nici n-â ştiut cum a trecut vremea. Toată 
vara, şi toamna pînă tîrziu — căci sunt nespus de 
frumoase toamnele noastre — i s-a părut o primblare 
într-un cîmp de flori. Şi-a făcut un buchet mare din 
cele mai alese flori ale țării lui şi, luîndu-l cu el, s-a 
întors iar în Franţa. 

„Nu m-am mai dus la Barbizon, îmi povestea odată 
pictorul, c-o umbră de melancolie. începuse, să-mi fie 
dragă una din fetele lui Millet şi — cine ştie? — 
poate că... nici eu nu i-aş fi fost indiferent dacă mai 
rămîneam pe-acolo. Dar mă gîndeam că ea e fata unui 
artist mare, că eu n-am încă nici un rost pe lume, 
că nu se ştie dacă-l voi avea vreodată, şi-mi ziceam 
c-ar fi o faptă de om necinstit s-o fac-şi pe ea să 
îndure nevoile şi păcatele mele. M-am vindecat mun- 
cind. Ea n-a ştiut niciodată c-am iubit-o, şi nimeni 
n-a bănuit ce-a fost în inima mea." 

De data asta se aşează la Marlotte, aproape de Bar- 
bizon. Peisaje, boi şi viței, flori, portrete, muncitori 
şi ciobani... femei nevoiaşe ce de-abia păşesc sub sar- 
cina de iarbă, pe care-o aşteaptă flămînde lighioanele 
de-acasă, atîtea şi-atîtea subiecte din lumea celor [sim- 
pli şi buni trec în fugă pe pînzele lui — zic trec, 
pentru că foarte rar e mulțumit de ceea ce face. Sunt 
pînze cari ar putea să povestească amintiri pline de 
interes despre feluritele tablouri ce au lunecat pe ele. 
Aceeaşi nelinişte, aceeaşi căutare pasionată a celui mai 
mare înțeles în cel mai mic semn, aceeaşi muncă de 
dimineață pînă seara. Cînd se aşternea pe lucru, nu 


361 


mai ştia de nimic. Nici osteneală, nici foame, nici 
frig — era cu totul absorbit de marea taină pe care 
10 şoptea natura. în una din aceste zile de adînca 
uitare in rugăciunea muncii n-a băgat de seamă că 
vremea se răcoreşte — era o zi umedă de toamnă — 
l-a pătruns răceala, şi cînd s-a sculat de la lucru, a 
"simţit că-l ţine un junghi în spate. Dar ce vrea să ştie 
tinerețea şi arta, mai ales — o tinerețe şi ea — de ast- 
fel de lucruri ?... 


VI. PRIMA EXPOZIŢIE 


De pretutindeni se întunecă a vijelie. Sufletele se 
încarcă de griji — încep pregătirile războiului de la 
1870. în Franţa, pe pămîntul ei generos şi ospitalier, 
nu mai e loc decît sub steag. E frumos, e nobil, e o 
glorie să moară cineva [sub steagul Franţei. Dar Grigo- 
rescu prea e artist şi prea e romîn. Viaţa lui nu-i a 
lui, şi nici n-o trăieşte pentru el. 

Se întoarce în ţară. Osteneala drumului şi o nouă 
răceală îl silesc de data asta să asculte sfatul doctoru- 
lui şi să stea cîteva zile în pat. Aceste cîteva zile se 
fac vreo trei săptămîni, ceea ce pentru Grigorescu e 
un chin aproape intolerabil. Se frămîntă ca un leu 
în cuşcă, dar n-are încotro. Trebuie să se supuie. Mai 
mult decît boala, mai mult decît groaza de doctor şi 
de doctorii, îl face să sufere apăsarea timpului pier- 
dut. Ce bucurie de copil cînd se vede liberat! 

Dăm aci prima pagină dintr-o scrisoare — ilustrată 
în goana condeiului, cum obişnuia să trimeată prie- 
tenilor acest pasionat gînditor prin forme şi hotărît 
vrăjmaş al slovelor — scrisoare prin care îşi arată pă- 
rerea de bine c-a'scăpat de doctorii...* 

Acum e om de treizeci de ani — în plină dezvol- 
tare a talentului, în plină putere. E [stăpîn pe arta lui. 
Dar arta lui e o cheltuitoare: călătorii, atelier, mo- 

„Ducă-se dracului şi leacuri și  boalăDe cînd nu mai iau 
nimic, mă simt foarte bine, și dacă mai ține astfel, cum trag 


nădejde, am  s-ajung uite-așa. Trăiască sănătatea și prietenii. Acum 
zic şi eu că sunt vesel...” (n.a.). 


363 


dele, colori... şi pictorul n-are nimic din ceea ce se 
cheamă „simţul practic" al vieţii. E nevoit să-şi puie 
pînzele în rame şi să facă o expoziţie — „să deschidă 
prăvălie", cum zicea el cu înfiorare, „ scuturîndu-se ca 
de o băutură amară. într-o sală din Calea Victoriei, 
colţ cu Ştirbei-Vodă, bucureştenii au văzut în anul 
1873 cea din tăi expoziţie a lui Grigorescu.: Un pu- 
blic pregătit pentru înţelegerea imediată a lucrurilor 
acestora în toată adîncimea lor, un public în adevăr 
cunoscător şi iubitor de artă nu era, cum nu e nici 
azi la noi, şi cum nici în capitalele Apusului nu e în- 
totdeauna. Dar s-au găsit cîțiva „amatori!” — fericiţi 
amatori ! Şi unii simțind, alţii presimțind adevărul şi 
viaţa, viaţa aceea pururea nouă a operei de artă, au 
cumpărat. Erau flori, flori de răsură şi de inişor, mă- 
nunchiuri de flori de cîmp în ulcele de lut; erau lu- 
minişuri de pădure, fagi şi mesteceni, case, biserici şi 
tipuri din împrejurimile Parisului; erau ciobani din 
Moldova şi țărănci de la Rucăr; erau vaste limpezi- 
şuri 'de cîmp, tîrle de oi, vite la păşune, pluguri pe 
brazdă, bordeie şi livezi sub poale de dealuri; erau 
ceruri minunate, strălucitoare dimineţi de primăvară 
şi dulci amurguri de toamnă... şi toate trăiau, în toate 
era suflet, aer, lumină şi o tinereţe care te înveselea 
şi-ţi făcea dragă viața — ceva curat şi proaspăt în 
fiecare £trop de coloare. [...] 

Nimic zgomotos, nimic aspru în opera lui Grigo- 
rescu. Nici o violență, nici un strigăt. Toate vorbesc 
încet, limpede, prieteneşte, cu o căldură şi-cu o graţie 
fermecătoare. în peisajele lui nu bate vîntul. Rar o 
adiere leagănă cîte-o frunzuliță scuturată de toamnă, 
sau de-abia mişcă, pe albastrul cerului, albi, străluci- 
tori nori de argint. Şi ce aer de sărbătoare au toate 
pînzele lui Grigorescu, aşa de curate, aşa de armo- 
nioase ! Visezi, gîndeşti în fața lor. Cele mai mici 
lucruri îţi şoptesc vorbe de o adînca putere de evo- 
care, în florile lui e frăgezimea şi respirarea umedă a 
vieţii, ele surîd cu strălucirea lor de-o clipă şi cu ceva 
din privirea ochilor omeneşti, te-aştepţi să se scuture, 
te-aştepţi să le vezi ofilite, moarte peste cîteva minute 
— atîta gingăşie, atîta proaspătă lumină tremură în 


364 


fiecare petală. Te gîndeşti, admirîndu-le : ce curat tre- 
buie să fie sufletul artistului, pentru ca, trecînd prin 
el, spre a intra în eternitate, florile acestea de-o clipă 
să nu-şi fi pierdut nimic din farmecul vremelniciei lor ! 

De pe acum începe Grigorescu să studieze cu dra- 
goste, cu pasionată luare-aminte boul, acest tovarăş 
de muncă şi de îndurare al ţăranului, boul, despre 
care /spunea şi la bătrînețe că încă mul cunoaşte 
destul ;încep de pe acum să coboare pe luncă, în 
praful drumului de vară, pitoreştile şiruri de care, 
foarte rar încărcate, vechile care, ce merg parcă şi 
ele, ca toate ale noastre, în ritmul doinei Strămoşeşti. 
Se pregăteşte pentru marele peisaj al ţării. 

Sforțarea, brutalitatea, (şcîrşnirile durerii şi ale rău- 
tăţii fac linii aspre, urîte, distrug orice armonie, şi 
artistul trebuie să fie preocupat nu numai de tăria, ci 
şi de calitatea impresiei pe care o produce cu opera lui. 

în linişte e noblețea şi trăinicia lucrurilor pămîn- 
teşti. în linişte — partea divină a puterii, graţia for- 
melor, taina cea de la fund a vieţii, şi cea mai greu 
de aflat. Sufletul delicat, bun şi duios pînă la sufe- 
rință al lui Grigorescu nu putea Işervi în altarul Fru- 
mosului decît aşa cum a servit pînă în ceasul din 
urmă: încredinţînd artei numai lamura vieţii. N-a 
„înfrumusețat! natura. Se poate gîndi un artist la o 
asemenea absurditate ? Dar şi-a ales întotdeauna ceea 
ce-i era drag, ceea ce cînta poruncitor inimii lui. Era 
un omagiu pe care îl aducea lucrului aceluia puindu-l 
pe pînză — un fel al lui de a-şi exprima admiraţia şi 
recunoştinţa acelei clipe de fericire, de cucernică în- 
chinare în faţa Frumosului. Niciodată nu s-a preocupat 
de gustul publicului. Niciodată nu s-a gîndit că rugă- 
ciunea aceea a lui poate fi expusă în vitrină, discutată 
şi vîndută. 

Păstorițele lui, cu mişcări de o eleganță antică, şi 
ciobanii, şi plugarii lui au, în blîndeţea privirii, în 
zîmbetul gînditor, în toată înfăţişarea lor nu ştiu ce 
aer de cuviinţă şi de omenie, în jurul figurii lor, nu 
ştiu ce aureolă de sfințenie, care îți spune că oamenii 
aceia au fost priviţi nu numai cu înțelegere adînca, 
dar cu multă iubire şi cu mult respect. 


365 


Nimeni n-a jscris, în colori mai armonioase, pagini 
mai limpezi, mai calde şi mai profund adevărate de- 
spre ţara lui. 

Un rapsod al pămîntului nostru a fost Grigorescu. 
Al pămîntului şi al neamului nostru. Un poet mare, 
adînc şi adevărat ca însăşi natura care i-a fost model, 
prieten şi povăţuitor, un poet care-a adus un cîntec 
nou pe lume, şi ta cîntat cu glas proaspăt, cald, in- 
spirat — glasul sincerităţii care nu se ascultă şi care 
nu se ştie ascultată. Prin aceasta mai ales, prin acest 
farmec irezistibil al sincerităţii, lucrurile lui Grigo- 
rescu au plăcut, de la început, chiar şi acelor cari nu 
prea ştiau ce să vadă în ele. 

Din vreo trei sute şi mai bine de bucăţi, s-au vîndut 
aproape jumătate. Acum pictorul are, la dispoziția 
artei lui, peste treizeci de mii de lei. O avere. Aripi, 
deci. 


VII. ÎN LARG... 


Matii artişti ai lumii alcătuiesc între ei ca un fel 
de familie a lor, nobilă, mâîndră, jsolidară, îngrădită 
în aristocrația caracterelor ei de rasa aparte. Membrii 
ei se cunosc, se înțeleg, îşi vorbesc unii altora, în limba 
lor, peste oricîta întindere de timp şi de pămînt i-ar 
despărţi : cei dinainte povăţuind, destăinuind ; cei din 
urmă admirînd, întrebind... Unul din membrii acestei 
familii, şi nu dintre cei mai puţin însemnați, e Gri- 
gorescu. Lucrul acesta se va vedea lămurit şi se va 
recunoaşte pretutindeni odată ş-odată, cînd persona- 
litatea lui, înfăţişată prin cele mai puternice pînze, 
adunate la un loc, va fi descoperită marelui public 
din Apus. Avînd note de asemănare cu cele mai alese 
dintre glorioasele hii rude, întruneşte, în vasta lui 
operă, toate marile însuşiri ale rasei, de la naivitatea 
lui Perugini şi frăgezimea lui Botticelli, pînă la ădîn- 
cimea de vedere şi concentrarea de viaţă a lui Leo- 
nardo da Vinci, de la naturalețea robustă, gravă a lui 
Millet, pînă la eleganța, adesea feminină, a lui Corot 
— din tot ce-i [sănătate, lumină şi farmec în artă s-a 
împărtăşit operalui, aşa de variată ! Avea în el, ră- 
mîind pururea el, toate însuşirile de căpetenie ale 
maiştrilor, de la observaţia liniştită şi factura cinstit 
migăloasă a olandejilor, pînă la verva largă, fulgeră- 
toare, pururea izvorîtă din sentimentul just al ade- 
vărului şi din profunda iubire de natură a marilor 
peisagişti francezi, în mijlocul şi sub binecuvîntarea 
cărora se poate zice că a deschis ochii în artă, şi cari 


367 


au însemnat în istoria picturii universale o epocă a 
lor, cu numele de „Şcoala de la Fontainebleau". 

De aceştia, de opera lor dătătoare de îndemnuri şi 
de puteri proaspete i se făcuse dor lui Grigorescu, şi, 
cum îşi închide expoziţia, zboară iar în străinătate. 
Prefaceri mari şi de necrezut se petrecuse în Apus în 
aceşti din urmă trei ani. Le ştia el *p'--ul, cît se 
poate şti de departe, căci urmărise, cu inima dureros 
îngrijată, ca de soarta propriei lui ţări, îngrozitoarele 
peripeții ale războiului de la 1870. Dezolarea era mult 
mai adîncă de cum şi-o închipuia. în Franţa nu-şi mai 
găseşte lumea lui. Nu mai sunt pictori la Fontainebleau. 
Arta e în doliu. La Barbizon, ca nişte lei bătrîni ce 
de-abia mai clipesc din ochi, apun, în umbra care în- 
văluie gloria Franţei, cei din urmă preoți — păstră- 
tori sfintelor taine ale artei lor. Cu viaţa lor se stinge 
o religie. Un amestec de jale şi de revoltă e în sufle- 
tul curat al acestui credincios. La Paris, foştii lui ca- 
marazi au ajuns pictorii, saloanelor mondene, ei fa- 
brică lucruri de „şic", pentru vînzare, tablouri de 
modă şi portrete pentru americani. „Boemii"” de ieri, 
cari umblau în bluză de uvrier şi munceau cu pasiune 
de dimineaţa pînă seara, acum sunt bogați, au ateliere 
în „Parc Monceaux", echipage, lachei în livrea, zile 
de „recepţie"... Nu, iui, simplul, sălbatecul Grigorescu 
nu-şi mai cunoaşte în [sclivisiţii aceştia pe bunii lui to- 
varăşi de visuri cinstite, de jstrăduinţi şi det glume din 
pădurea Fontainebleau. 

Pleacă în Italia. Acolo îşi înseninează sufletul la 
marea, curata, cucernica artă a Renaşterii. Se închină 
lui Giotto şi lui Botticelli. Admiră pe Leonardo da 
Vinci şi pe Michel-Angelo. înțelege de ces aşa de mîn- 
dri, în ţara aceea a soarelui şi a iubirii, pînă şi far- 
nienții * cari, Solemni în zdrențele lor pline de pito- 
resc, au priviri şi atitudini de regi. La Neapoli 
tremură de frig. Pompei îl umple de melancolie. 
Pleacă la Atena, în calea primăverii întîrziate. Vede 
Partenonul, impunător şi trist, arta divină, opera 
zeilor, batjocorită de furia distrugătoare a două reli- 


* Farniente — inactiv, trîndav. 


368 


» 


gii, şi, ca şi cum din însuşi sufletul lui s-ar fi rupt 
ceva — un sprijin, o credinţă scumpă — simte, pen- 
tru întîia oară, urîtul, deşertul, minciuna şi zădărni- 
cia vieţii omeneşti. 

La Constantinopol, pictura în )stradă nefiind îngă- 
duită, îşi petrece zilele mai mult-în Bazar, căutînd, 
în fărmăturile vechilor podoabe, sufletul trecutului, 
adînca iubire de frumos şi nobila distincţie a gustului, 
pe care parcă l-au dus cu ei în mormînt oamenii de 
odinioară. Un vas persan, o pereche de /sandali în- 
crustați cu sidef, vin petec dej'stofă brodată cu fir, 
strălucitoare, de un albastru de cer, o armă (sculptată, 
un covor pe care vremea a topit colorile ca într-un 
tablou... în fiecare zi cumpără cîte ceva. Singura pa- 
siune care l-ar fi ruinat, oricît de bogat ar fi fost! 

Şi iar la drum. Simte nevoia de a se aşterne pe 
lucru undeva, departe, în linişte, într-o atmosferă de 
cinste şi de bunătate, unde sufletul oamenilor, aspec- 
tul lucrurilor, lumina, cerul — toate să-i fie prieteni. 
A umblat, a căutat şi-a găsit. A găsit în Bretania, 
orăşelul Vitre, vechi, tăcut, cu casele lui înalte ce 
parcă dorm în lumina cenuşie a uliților strîmbe şi 
înguste; fără fabrici, fără cazărmi, fără bogății de 
exploatat, retras din calea brutalei sălbătăcii moderne, 
care se cheamă civilizaţie, acest mic Niirenberg al 
Franţei a fost singurul colțişor de lume în care sufletul 
delicat al lui Grigorescu n-a avut nici-o clipă de ne- 
mulţumire. Şi cu ce drag a lucrat acolo ! 

Zile senine, sfinte şi cu adevărat neuitate, zile de 
visuri fecunde şi de binecuvîntată muncă... Ele au 
adus o notă de o strălucitoare noutate şi, desigur, una 
din cele mai putemice pagini în opera lui Grigorescu. 

într-o lumină potolită, subt un cer de un albastru- 
închis, vezi adîncindu-se străzi liniştite între vechi 
zidiri medievale, înalte, dese, cu balcoane grele^cu 
repezi coperişuri de ţiglă, ale căror linii ritmice iți 
dau nu ştiu ce impresie de game, de triluri; rar cîte 
un trecător, cîte o bătrînă în uşa unei prăvălii, ori 
vreo căruță de gunoi trasă de marele cal normand îţi 
arată că oraşul acela e locuit; uneori, din fund, din- 
tr-un zid întunecat, o ferestruie se uită trist în gol ca 


369 


un ochi posomorit din alte vremi. Cîte o privire de 
la soare luminează un colţişor de perete, aprinde un 
zîmbet de tinereţe pe figura unei bătrîne ce coase în 
uşă, înfierbîntă o muche de coperiş, pune un fulger 
pe brîul unui coş, sau îmbracă în aur şi pietre scumpe 
o copilită cu boneţică albă şi pieptăraş verzui, ce co- 
boară gînditoare cu ulciorul la fîntînă. Şi toate lucru- 
rile de-acolo, aşa de nobile în simplitatea lor, scăldate 
în lumina aceea locală de un cenuşiu catifelat, cu 
scînteieri de argint, au ele între ele un vădit aer de 
familie. Se cunoaşte numaidecît că sunt din aceeaşi 
localitate şi că au fost văzute cu ochiul aceleiaşi dis- 
poziţii sufleteşti. în toate e o poezie liniştită, cinstită, 
intimă, o dulce bătrîneţe ce parcă şopteşte basme în 
acea atmosferă de melancolie a lucrurilor de demult. 

Tîrziu, încoace, la o expoziţie din sala Ateneului, 
erau grupate pe un singur carton mare vreo zece bu- 
căţi din a doua călătorie pe care a făcut-o în Breta- 
nia pe la 181 : o biserică, un colț de stradă, o fetică 
pe drum împletind la ciorap, o poartă, un cerşitor... 
în catalog erau puse la un loc: „Vitte... lei 14.000”. 
Stam cu catalogul în mînă şi mă uitam în fund, pe-o 
ulicioară de acelea întunecoase, cum cobora încet un cal 
înhămat la o căruţă... Pictorul vine spre mine zîmbind : 

— Probabil te întrebi de ce le-am pus aşa 
scumpe ?... Nu le vînd. îmi amintesc zile nespus de 
frumoase lucrişoarele astea. Şi ce oameni de treabă 
erau acolo !... 


VIII. ÎN RĂZBOI 


Grigorescu era, de felul lui, foarte friguros. Orice 
alte neajunsuri.şi şuferinți găseau în el o mare putere 
de rezistenţă. De frig, însă, şi de indiscreţia oameni- 
lor, toată viața lui a avut groază. 

Apropierea iernii, ploile, cumplitele vînturi ale Bre- 
taniei îl hotărăsc să> plece. îşi închirie un atelier la 
Paris. Avea adunate, din atîtea călătorii, o mulțime de 
lucruri de artă: mobile vechi din Normandia, go- 
blenuri, stofe orientale, covoare, arme, vase, şi, cu 
darul lui de a însufleţi lucrurile prin felul cum ştie să 
le grupeze, să le armonizeze între ele, îşi făcu un in- 
terior artistic, de pace şi de vis, unde toate vorbeau 
încet, cu glas din alte vremi. [...] 

Poetul liniştii, bunătăţii şi blîndeţii, poetul luminii 
şi al cerului albastru e chemat să cînte întunericul şi 
viforul morţii, să găsească pe paleta lui colori pentru 
cea mai îngrozitoare privelişte pe care o poate în- 
făţişa sălbătăcia nedomolită încă a neamului omenesc. 
Şi n-a fost pictor pe lume care să le fi găsit mai bine 
ca el. Pare că toată viaţa lui nu făcuse decît asta. în 
rînd cu soldaţii, înfruntînd moartea, a privit de 
aproape toate atrocitățile războiului, a înţeles cine 
sunt adevărații eroi, şi lor le-a închinat toată iubirea 
şi toată admiraţia sufletului lui; pe ei, pe opincarii 
aceia uscați şi vînjoşi, cari se azvîrleau cu frenezie în 
braţele morţii, pe ei, mai ales, i-a nemurit în puter- 
nica lui operă — cea mai mişcătoare epopee a vitejiei 
neamului nostru. Da. Erau fraţii lui aceia. Şi cum îi 


ETA! 


semănau ! Fraţi buni, puindu-şi, ca şi el, tot sufletul 
în ceea ce făceau, muncind din greu, luptînd din greu, 
jertfindu-se, fără nici un gînd de răsplată, simțind în 
tot ceasul, asupra destinului lor, o poruncă ce vine 
mai de departe şi porunceşte mai straşnic decît cea 
pe care le-o strigă împrejurările. în fața îngrozitoa- 
rei tragedii a războiului, un pictor nou se deştepta 
în Grigorescu. 


Sunt douăzeci de ani de cînd — pogorît din lumea 
sfinţilor — omul acesta culege din aspectele vieţii pă- 
mâînteşti numai ce i se pare lui că se apropie mai mult 
de cele sfinte. Seninătate, vis luminos, şoaptă discretă, 
mişcare liniştită — partea de zîmbet, de iubire şi de 
bunătate a vieţii — tot ce se poate exprima printr-o 
desăvîrşită armonie de colori şi printr-o caldă eurit- 
mie de linii — acestea sunt notele fundamental ca- 
racteristice din mai toate tablourile lui Grigorescu 
de pînă acum. 

Dealurile lui sunt lin trăgănate, munţii din fund 
de-abia se zăresc tăindu-şi, în linii frumos ondulate 
şi din ce în ce mai şterse, coamele fumurii pe cerul 
albastru, cu nori de argint, copacii lui sunt de obicei 
mesteceni zvelți, cu tulpina albă, cu rămurelele fine, 
îndoite în jos, şi frunzulița uşoară ca lumina ; boii lui 
trag încet, fără să se opintească în jug — arareori ca- 
rele sunt încărcate — şi oamenii merg încet pe lîngă 
boi, fără să-i silească ; ciobanul sprinten şi voinic, ce 
stă răzemat în bîtă, cu privirea pierdută în adîncul 
zării, e visător, cum visătoare e şi păstorița care toarce 
pe tăpşan, în marginea pădurii; în atitudinea şi pe 
figura lor e linişte şi graţie, şi un aer de străveche 
nobleţe, ca şi cum ar zice: „Noi suntem solii trecu- 
tului, noi suntem lamura neamului acestuia". 

Largul zărilor, depărtările străbătute încet, privirea 
îngrijat îndreptată spre cer, munca pămîntului, cu 
fatalitatea ei misterioasă, au dat sufletului romînesc o 
mare putere de resemnare şi nu ştiu ce mişcare potolită 
şi ritmică în felul lui de a se exprima. 


372 


Toţi oamenii lui Grigorescu, tăcuţii, gînditorii lui 
oameni de la țară, sunt răsăriți, ca şi arborii lui, din 
calmul aceleiaşi naturi măreţe şi nepăsătoare. Ei nu 
gîndesc cine ştie ce. Totuşi, pe -buzeje lor o taină mare 
pare că aşteaptă dizlegarea cuvîntului. Şi acum, tăcuţii 
aceştia, uitaţii şi neştiuţii aceştia aveau să spună, în 
faţa morţii şi-n,auzul întregii lumi, cine sunt, de unde 
vin... N 

Grigorescu a trecut cu ei Dunărea. A trăit cu ei 
ostenelile, suferinţile şi primejdiile războiului. A pîndit 
cu ei în şanţuri, sub şuierul gloanțelor, s-a amestecat 
cu ei în iuruşul de la Griviţa ; la Smîrdan, la Opanez, 
la Plevna a văzut ce lucru de nimic e viaţa unui om 
în război, şi œ fiară a fost dormind subt înfăţişarea 
aceea blîndă a frumosului păstor ce făcea podoaba pei- 
sajelor lui. 

El era acolo, în ceasurile acele de scîrşnire, un glas 
al Istoriei, un trimis care avea să vadă într-o clipită, 
şi pentru toţi, ceea ce nu se poate vedea decît o singură 
dată în toată întunecata nemărginire a timpului, să 
vadă profund, „cu ochi pe cari moartea nu-i închide”, 
şi să spună veacurilor viitoare ce-a văzut. 

în tablourile lui „din campanie” nu-s mişcări de 
manevre, nici grupări convenţionale de modele cari po- 
zează. Nimic aranjat, nimic teatral. Sincer, ca însuşi 
faptul pe care-l priveşte, el te face să vezi, ca la lumina 
unui fulger, în grozăvenia unei clipe, toată zgudui- 
toarea tragedie a războiului; dar aşa de straşnic îţi 
luminează clipa aceea, şi aşa din adînc îţi răscoleşte 
sufletul cu ceea ce-ţi arată, că ai dintr-o dată întreaga 
privelişte a celor ce au fost şi a celor ce au să fie. 

Toată priveliştea luptei, în toiul ei... cine a putut-o 
vedea vreodată ? Cine şi-o poate măcar închipui? O 
panoramă de mişcări ? Vai, au făcut destui pictori bă- 
tălii de acestea reci, încremenite, compuse în atelier, 
spre glorificarea cutărui „mare general". Privindu-le, 
te gîndeşti liniştit la... talentul pictorului. Ostaşii lui 
Grigorescu se bat, ucid şi mor în chipul cel mai ade- 
vărat şi mai serios al vitejiei şi al morţii. Bunătatea şi 
mila acestui suflet de artist au strigat de groază şi de 


373 


durere în fiecare trăsătură de creion. Ceva din inima 
lui rănită se simte în fiecare lovitură de pensulă. 

Am înaintea mea o bătălie în valea Rahovei, vă- 
zută dintr-o margine şi foarte de aproape. E chiar 
începutul ciocnirii. Gornistul turc a căzut străpuns de 
baioneta celui dintăi ostaş romîn, care doar un pas a 
mai făcut şi-a căzut şi el, împuşcat, cu fața-n jos, cu 
inima pe armă, peste el cade pe spate ucigaşul lui, 
mîinile încleştate pe puşcă, turcul mătăhălos, în pieptul 
căruia dorobanțul nostru şi-a înfipt din goană baio- 
neta pînă-n gardă; acum se văd şi ceilalți dorobanţi 
cum vin din urmă grămadă, ca aduşi de o vijelie; 
moartea fulgeră din mii de puşti îndreptate asupra 
lor, ci ei înaintează neînfricoşaţi, orbiţi de setea bi- 
ruinții ; în fund se ridică tot mai întețit zarva mul- 
ţimii învălmăşite ; acolo e toiul bătăliei, oarba frămîn- 
tare a pieirii. Nu cunosc în pictură povestire mai 
zguduitoare despre grozăviile războiului. Găsesc în 
această schiță o mult mai puternică şi mai adevărată 
înfăţişare a ferocității omeneşti decît în marele tablou 
de la primărie, intitulat Atacul de la Smirdan, asupra 
căruia unul din cei mai autorizaţi critici de artă ai 
Apusului îşi rosteşte astfel părerea: „Privindu-l, zice 
dl W. Ritter, rămîi uimit de nespusa simplitate a 
compoziției, dar mai ales de pasiunea ce respiră din 
toată această pînză ; e războiul văzut cu ochii solda- 
ților, nu cu al şefilor. Trebuie să ştii, însă, că impre- 
sia asta aşa de puternică ce ţi-o dă tabloul e datorită 
pasiunii de care-a fost stăpînit pictorul în momentul 
execuției: niciodată un pictor de război n-a fost aşa 
de adînc răscolit în sufletul lui. Nici Meissonier, nici 
Detaille, nici de Neuville n-au  presimţit că bătălia, 
văzută printr-un singur episod, ar putea da o astfel 
de sinteză. Nici lui Menzel, nici lui Werner nu le-a 
dat în gînd să-şi sacrifice demnitatea de diplomaţi şi 
de înalți slujbaşi ai statului, ca să înțeleagă răcnetul 
sălbatec al soldatului în vîrtejul luptei. Aci cu ade- 
vărat vezi furia în artă, şi e zugrăvită de cineva care, 
pe cînd lucra, îşi plătea foarte scump clipele acelea. 
Dar ceea ce e mai de mirat e că această uriaşă pînză, 
în care personajele sunt înfăţişate în mărime naturală, 


374 


îți face impresia că a fost pictată, cu iuțeala fulgerului, 
pe cîmpul de război. Nimeni nu-și închipuie că există 
în Bucureşti o asfel de operă, li îndemn pe toți cari 
trec prin capitala Romîniei nu părăsească oraşul 
fără a se duce la*, primărie, pentru a-şi umplea sufletul 
de măiestria şi de puterea de vrajă a acestei uimitoare 
picturi.” * 


Am văzut o replică a tabloului acestuia în colecţia 


, 


doctorului N. Kalinderu, o adevărată minune. Tabloul, 


ca suprafață e mult mai mic — mult mai mare însă 
ca adîncime şi ca mişcare. (Nu atît de fioros, pe cît de 
sfîşietor. Te uiţi c-un sentiment de admirație şi de mîn- 
drie la ostaşii aceia, învăluiți ca în flăcările unui foc 
uriaş... Cum se duc, şi cum simţi că se duc la moarte! 
Ce-ar fi zis d1 Ritter dac-ar fi văzut pînza aceasta ! 

Numai cînd ştii ce pasiune de muncă neadormită a 
stărjînit întreaga viață a lui Grigorescu, începi să în- 
țelegi verva, căldura, tresărirea de sentiment a fiecărei 
linjii, cum şi miraculoasa repeziciune şi siguranța de 
factură cari au slujit aşa de admirabil sufletul fără 
de astîmpăr al acestui mare observator. 

Dar Spionul ! Ce vifor de mişcare, şi ce expresie de 
supremă încordare ! Iată, călăraşul nostru a ajuns pe 
spion din fugă, a ridicat sabia cu atîta îndîrjire, cu 
atîta vajnică miînie, că parc-o şi auzim vîjiind în aer, 
şi capul turcului, plecat cu frică sub lovitura rnorţii, 
degeaba se mai fereşte — îl şi vedem despicat; poate 
că în aceeaşi clipă se vor rostogoli amîndoi, căci turcul 
a scos revolverul ş-a tras, un alt călăraş soseşte şi el în 
goana calului — o tragedie zărită la lumina unui 
fulger ; totul e fioros : cerul de plumb, apusul de sînge, 
scăpărarea de lumină în fund, goana nebună a cailor 
cu ochii aprinşi, cu urechile ciulite, şi coama zbusrlită, 
şi coada fuior ; gestul hotărît, scîrşnitor al călăraşului 
ce dă straşnica lovitură, mişcarea tâlhărească a spionu- 
lui, care în clipa din urmă scoate revolverul şi trage — 
toate parcă sunt anume alese şi puse acolo ca să te în- 
grozească. Şi dac-a fost vrodată artist pe lume care 
să se gîndească mai puţin la efecte, la ce vei simți tu 


* Die Kunst fur Alle. 1 februar 1897. Munchen (n.a.). 


şi la ce ai putea spune în faţa operei lui, acela, fără 
umbră de îndoială, a fost Grigorescu. 

Toate tablourile lui din campanie sunt făcute cu vi- 
forul marilor emoţiuni pe cari le dă războiul. Simţi că 
aşa a trebuit să fie. Simţi că toată această înfiorătoare 
privelişte a măcelului omenesc a trecut prin ochii lui 
înspăimîntaţi, a zguduit adînc sufletul lui de artist şi, 
ca tăria unui trăsnet, s-a descărcat, prin mîna lui, pe 
pînză, aproape fără ştirea lui. 

Lucruri trăite. îţi zici numaidecît, privindu-le : „lată 
ceva care nu e din închipuire, nici din auzite ; ceva 
care n-a putut să fie decît aga". Le-a văzut cu groază, 
şi cu nespusă milă. în avîntul dorobanțţilor „la baio- 
netă", din acea neuitată Vale a sîngelui... este istoria 
nu a unui moment de vitejie în sorbul * unui asalt, ci 
a întregii vieți de luptă, de crîncenă îndîrjire în apă- 
rarea dreptului de a trăi al neamului romînesc. Noi 
vedem acolo pe ostaşul veacurilor, călit în focul tutu- 
ror bătăliilor, de la Negru-vodă şi de la Dragoş 1. 
şi pînă în adîncul vremilor viitoare — aceeaşi straja 
neadormită, acelaşi viteaz nenfricoşat, care se duce 
hotărît la moarte, fără altă părere de rău decît aceea, 
poate, că, la o cumpănă aşa de mare, n-are decît o 
singură viaţă de dat. Totul e posomorit în aceste 
tablouri: lumina, cerul, aerul — forma şi coloarea 
lucrurilor te înfioară. Nu, nu e o tragedie de teatru. 
Sunt' luptători înfierbîntaţi cari se azvîrl ca fiarele 
unii asupra altora, şi morţii aceia, încremeniți cu mii- 
nile pe armă, sunt morţi în adevăr. 

Cîtă umanitate în acel jalnic Convoi de prizonieri ! 
E ger, e viscol — o zi cumplită de iarnă într-un pustiu 
fără cer — sute de nenorociți, de toate vîrstele, în- 
vinşii de la Plevna, bolnavi, pierduţi, înfofoliți în cele 
din urmă trenţe ciuruite de gloanțe, cu ochii în pă- 
mâînt, păşesc încet prin zăpadă, sub paza călăraşilor 
de pe mărgini ; cade, din cînd în cînd, cîte unul, to- 
ropit de osteneală, de frig, de somn, şi unde-a căzut, 
acolo a rămas; corbii flămînzi, din stolul ce se ţine 
de convoi, s-abat glonţ asupra-i şi-l încep de viu... 


* Sorb — vîrtej. 


376 


»Dac-aş avea eu tabloul acesta, spunea într-o zi 
unul din admiratorii pictorului, l-aş dărui oraşului 
Haga, pentru sala de şedinţi a Congresului păcii. Ce 
sunt toate discursurile meşteşugite ale marilor diplo- 
maţi ai lumii pe lîngă ceea ce spune aşa de^ simplu şi 
aşa de adînc mişcător bucăţica asta de pînză!" 

Grigorescu, însă, nu s-a gîndit niciodată la „cuvîn- 
tarea unui tablou". O impresie a lui, o tresărirea inimii 
lui în faţa adevărului pitoresc — aceasta şi numai 
aceasta a pus în opera lui. Ce va spune ea lumii, nu-l 
preocupă. 'Toate pînzele lui din război, de la vajnicul 
iuruş din Valea sîngelui, pînă la defilarea prizonierilor 
turci din Plevna închinată, sunt expresia celei mai cu- 
rate sincerități ce-a împodobit vrodată sufletul unui 
artist. I se umpleau ochii de lacrimi de cîte ori ne po- 
vestea atacul de la Griviţa, unde ostaşii noştri au bi- 
ruit, ca-n vremea de demult, numai cu nepăsarea lor de 
moarte : că nu mai era luptă, ci jertfă — o jertfă mă- 
reață, pe care cu biruință măreaţă a răsplătit-o Dum- 
nezeu. 

„Cum s-aruncau înaintea morţii! Acolo s-a dovedit 
ce popor avem noi. Am văzut ofițeri străini plîngînd 
de înduioşare şi de admiraţie..." 

Cu toate astea, nu vitejia armatei noastre, ci groză- 
via războiului e mai cu putere înfăţişată în tablou- 
rile lui. Adevăruri cari sunt aceleaşi în price timp şi 
subt orice meridian s-au lămurit de sine din sufletul lui 
în clipele acelea de neuitat, în cari tragicul vieţii şi al 
morţii e natural să fie mai profund mişcător decît ele- 
mentul epic al luptei. 


„„Monocromia maestrului nostru, zice  Delevrancea, 
îți reprezintă exact atmosfera plumburie a războiului. 
El vede masa, iar nu detaliile; soldaţii, iar nu ofi- 
țerii ; si în năprasnica pornire a maselor nu are timp 
să caute o poză academică pentru vreun erou de 
atelier." 


IX. ÎN PACE 


A fost războiul acesta botezul de foc al artistului, 
între el şi ţară, între sufletul lui şi sufletul eroului 
aceluia tăcut, care ştie să lupte şi să se jertfească aşa 
de frumos, simte că de-aci-nainte s-au aşezat legături 
de-acelea pe cari moartea nu le mai desface. 

Se-ntoarce trist din cîmpiile Bulgariei, de unde mulți 
din ostaşii noştri nu s-au mai întors. Pe florile ce se 
aruncă din balcoane şi de la ferestre în calea biruito- 
rilor, el vede pete de sînge. Timp de cinci-şase ani, 
urmărit ca de-un vis fioros, aşterne pe pînză o parte 
din schiţele războiului, celelalte rămîn uitate pentru 
totdeauna în cartoanele pictorului, a cărui operă de-aci 
încolo s-ar putea intitula Gloria păcei. 

lama, cît ţine vremea urîtă şi rece, stă la Paris, 
unde-şi păstrează încă atelierul, pînă în primăvara anu- 
lui 1887, cînd se aşază în Bucureşti. Primăria capitalei 
îi cumpără cel mai mare tablou din război, Atacul de 
la Smârdan, cu zece mii de lei şi un loc la Şosea, pe 
care mai tîrziu pictorul îl vinde prinţului Grigore 
Sturdza pentru suma de o sută de mii de lei, ceea ce-i 
dă un început de siguranță în viață, în orice caz, 
putinţa de a lucra fără teama zilei de mîine. 

în Bucureşti mult dacă stă o lună pe an. Cea mai 
mare parte din timp călătoreşte prin țară; cîţiva ani 
de-a rîndul îşi petrece lunile de vacanţă în Muscel; 
toamna, se-ntoarce acasă cu rodul muncii lui de fie- 
care zi: străzi şi biserici din Cîmpulung, tipuri de 


378 


ţărani şi circiume din Rucăr, peisaje, ciobani cu turme, 
stîne şi bordeie de pe valea Dîmbovicioarei. 

îşi caută de obicei un adăpost singuratec la cîte un 
biet rumîn nevoiaş, îşi -facefsirigur un pat din cîteva 
scînduri ş-un braț de fîn.'şi toată ziua e afară, la 
lucru. Se opresc uneori țărani să vadă ce face'— se 
uită lung, nu desluşesc nimic... 

— Ce face ala acolo ? 

— Măzgăleşte-o blană *... 

Şi trec înainte, rîzînd. Iar pictorul, rîzînd şi el, se 
uită-n urma lor, cu ochi plini de iubire. 

Fuge de oameni. Dar nu pentru că-i sunt urîţi, ci 
pentru că lumea, cu zgomotul ei, îl împiedică de la 
lucru, şi el n-are vreme de pierdut. 

Multă vreme, în ciobanul blînd şi visător al plaiu- 
rilor vede încă pe dorobanţul fioros din cîmpiile Bul- 
gariei, şi mari pete de sînge în roşul frumoaselor 
apusuri. Are nevoie parcă să-şi spele sufletul de urîtele 
vedenii ale războiului, e încă fum şi întuneric pe paleta 
lui, şi, ca să uite, ca să-şi însenineze sufletul, ca să se 
regăsească, munceşte fără preget, se roagă muncind de 
dimineaţa pană seara, în lumina, în măreţia, în pacea 
creatoare a naturii. 

Singur, liber, puternic. Puternic prin sinceritatea lui, 
prin lipsa lui de şcoală, în toate înțelesurile în care se 
poate lua cuvîntul acesta, prin simțul instinctiv al mă- 
surii, al proporţiei şi al ritmului, şi mai ales prin darul 
extraordinar de a cuprinde numaidecît lumina, miş- 
carea $i sufletul formelor vrednice de binecuvîntarea 
artei. Acum e în culmea puterii. Multe frumuseți s-aş- 
tern, ca de sine, în toată vremea asta, pe *pînzele lui: 
corturi ţigăneşti, cu focul de vreascuri pe lîngă care 
stau pribegii tolăniţi a vis, cu stîlpul de fum ce se 
înalță în liniştea serei, cu ţigăncuşa zveltă ce vine de 
la fîntînă cu donița plină în dreapta, cu brațul stîng 
întins, ca să se cumpănească — proiectînd pe cer o 
siluetă de-o eleganţă antică ; apusuri de soare, cu acea 
pulbere fină din aer, cu acel abur albastru din fund 
— ca o respirare a codrilor — sufletul depărtărilor şi 


* Biană — aici, cu sensul de scîndură subţire. 


VI 


al înălțimilor, pe care-aşa de bine l-a înțeles şi aşa de 
puternic ni l-a arătat Grigorescu ! 
Şi păstoriţa aceea frumoasă şi mîndră ca o domniţă, 
ce păşeşte încet pe urma turmei şi toarce; aşa de 
simplu-mbrăcată : o fota neagră peste cămaşa lungă 
pănă-n glezne, mijlocul strîns bine-n bete, o broboadă 
albă pe cap, ş-atît... Şi ce frumos îi stă! Desigur, e 
surioara ei cea mai mică, ţărăncuța aceea în miniatură, 
aşa de drăgălaşă, ce merge şi ea, chipurile, cu turma, 
şi, neavînd ce face cu mîinile, şi le ține-n sus, cu dege- 
tele-ncopcite la ceafă ; e primăvară; mieluşeii cearcă 
dulceaţa celor dintăi fire de iarbă ; o juncă şi trei viţe- 
luşi, cu ochii mari speriaţi şi cu botişorul umed, răsar 
din cîrdul de oi, din care una a rămas puţin mai în 
urmă, de dragul mieluţului fraged, care suge ; pe luncă 
e o lumină de vis, în fund se vede albind pînza unei 
ape ; peste toată această sărbătoare a tinereţii, păsto- 
riţa, înaltă, mlădioasă, cu privirea dusă, are ceva sim- 
bolic în atitudinea ei: ridicînd braţul drept pentru a 
întinde şi răsuci firul pe fus, cu mîna, cu ochii, cu 
făptura ei întreagă pare că binecuvintează. E atîta 
frăgezime în tabloul acesta, de o strînsă unitate 
organică, atîta mişcare ş-atita adevăr, încît ai, privin- 
dul mai mult, impresia că eşti afară, la cîmp: simţi 
aerul de-afară ; te surprind unele detalii pe cari le des- 
coperi deodată şi cari parc-atunci, subt ochii tăi, se 
urzesc : pata de umbra pe care-o aruncă junca pe cele 
două cîrlane din faţa ei nu era acolo cînd te-ai uitat 
întăi... întreg tabloul e un cîntec, un imn măreț al pri- 
măverii ; ca de departe îți răsună-n gînd fraze din 
Pastorala lui Beethoven. Tot ce vezi acolo e luminos, 
proaspăt, vibrant — o apoteoză a nevinovăţiei şi a 
graţiei într-un peisaj divin. 

Dar acel interior țărănesc, în care vechea noastră 
vatră are o însemnătate de altar! Dinaintea focului, 
femeia mestecă mămăliga, sprijinindu-şi ceaunul cu pi- 
ciorul ; mînecile cămăşii, suflecate pînă aproape de 
umăr, dezvălesc b::ţe puternice de gospodină tîhără, 


harnică şi curată "*în stingă ei — doi copilaşi, pe cari 
nu-i vedem bine la față din cauza fumului şi a aburu- 
lui ; în dreapta — o fetiţă mai mărişoară stă în capul 


380 


oaselor, lîngă ea — pisica, amîndouă cu spatele spre 
noi, se uită ţintă la mămăligă, pe care-o aşteaptă me- 
sița goală, rotundă, din mijlocul casei; pe prichici — 
o ulcică, o strachină ş-o lingură de lemn; uşa e des- 
chisă, lumina năvăleşte puternic de-afară ; o găină ş-o 
rățuşcă au venit pînă-n prag, atrase de mirosul mă- 
măligii ; în stînga, încăperea se întunecă, pe laviţă 
de-abia se desluşesc două ulcioare de lut la capătul 
despre uşă şi sacul cu făină în dreptul unei ferestrui; 
lîngă masă — un scăuieş; ceva mai în umbră — 
cofa cu apă. Asta-i toată averea casei. Copiii au ceva 
îngeresc în figură şi în atitudine şi ceva solemn în 
cumințenia lor. Ei parcă asistă la o taină mare. Ca 
vedere adînca în viaţa intimă a poporului nostru, cred 
că acesta-i cel mai frumos tablou al hui Grigorescu. E 
făcut cu religie, cu nu ştiu ce fior istoric în fața aces- 
tei pregătiri de cină, care te face să te gîndeşti la 
lucruri depărtate, sfinte, pline de mari înţelesuri. Fe- 
meia însăşi parcă se roagă, mestecînd mămăliga ; şi 
ceilalți ascultă, aşteptînd-o. Ceilalţi — adică cei trei 
copilaşi, pisica şi sfioasele paseri din prag, pe cari 
aburul mămăligii le face îndrăzneţe. Toţi ochii, toate 
sufletele _ sunt ațintite cu luare-aminte la actul acela 
mare, misterios, dătător de viaţă. Femeia, cu mîinile 
încleştate pe melesteu *, se uită în ceaun şi mestecă 
voiniceşte. E o ţărancă brună, foarte frumoasă, de-o 
frumuseţe serioasă, gravă chiar. Lumina de-afară îi 
cade în plin pe spate, pe broboada albă şi pe braţul 
drept. Para focului îi rumeneşte faţa. între aceste două 
lumini, şi ea şi fetița au ceva dumnezeiesc în înfăți- 
şarea lor. E liniştea aşteptării. Fără să vrem, ne uităm 
mereu în cadrul de lumină al uşii. în curînd trebuie să 
sosească de la muncă el: „omul". Aspru, tăcut, oste- 
nit, are să ridice cofa de sub laviţă şi, ducînd-o la gură 
co mişcare largă, omerică, are „să-i tragă o duşcă 
bună", să-şi stîmpere întăi setea ; apoi, făcîndu-şi cru- 
ce, are să s-aşeze la mesița aceea scundă, pe care, lîngă 
strămoşeasca mămăligă, va fi o strachină cu puțină 
saramură pe fund, unde vor întinge Ii toţii... îl aş- 


* Melesteu —  făcăleţ. 


381 


teptăm. Şi dacă l-am vedea, prin cine ştie ce minune, 
apărînd deodată în tablou, poate nu neam mira aşa 
mult — tabloul însuşi fiind o minune. 

Uneori, Grigorescu, în aceste călătorii de studiu 
prin ţară, e întovărăşit de cei doi buni şi vechi prie- 
teni ai lui: doctorul D. Grecescu, botanistul, şi doctorul 
Alfred Bernath-Lendway, himistul — amâîndoi oameni 
aleşi sub toate raporturile, muncitori pasionaţi, ca şi 
el, în căutarea adevărului. Impresiile şi glumele lor 
de pe-atunci, ilustrate adesea de Grigorescu, ar putea 
face, şi poate că vor face într-o zi, obiectul unei opere 
de umor sănătos, din care multe se vor învăţa cu pri- 
vire la starea şi obiceiurile ţării de-acum treizeci de 
ani. Intr-o călătorie pe care-o făceau în județul Brăila, 
unde doctorul Bernath avea să analizeze apele mine- 
rale de la Lacul-Sărat, o mică neînțelegere cu cerberii 
de la barieră, cari au luat bagajul doctorului himist 
drept mărfuri de contrabandă, e ilustrată c-o admira- 
bilă caricatură, în care omul de ştiinţă e înfățişat în 
atitudinea lui ceremonioasă în fața autorității c-o vervă 
demnă de Gavarni. Altă dată, pe cînd botanistul tăi- 
neşte * cu natura prin florile ei, pictorul îi prinde 
mişcările cu o iuţeală de artist japonez. Interesante 
sunt scrisorile pe cari le scrie din străinătate celor doi 
prieteni acest neîmpăcat vrăjmaş al slovelor latine, 
cari „n-au nici un pitoresc şi nici o expresie", zicea 
el. Asupra sărbătorilor, mai ales, îl apucă dorul. Se 
simte singur, se gîndeşte la ei şi le scrie. Doctorului 
Grecescu, pentru că-şi rade mustăţile ca popii cato- 
lici, îi zise popă, şi, într-o scrisoare de la Paris, îi 
aminteşte cu duioşie serile de visuri, de glume şi de 
cîntece — doctorul cînta din flaut — dulci seri de 
vară, petrecute în Moldova, în județele Bacău şi 
Neamţ... „Şi ** mai dulci suvenire !" 


Dorul de modelele din țară ! 


* A tăni — a discuta. 

** încercare d* a indica în mod grafic pronunția moldove- 
nească. ($g în mx de ce) In realitate, pentru a nota rostirea 
acestui Se moldovenesc ar trebui un semn aparte, corcspunzînd 
unei nuanțe de sunet intermediar între ce si Se (na.). 


382 


în altă scrisoare, aducîndu-şi aminte că doctorul Gre- 
cescu îi spunea odată că-i place foarte mult dovleacul, 
îl face visînd un dovleac mare, mare, ş-a doua zi... rea- 
lizîndu-şi visul. I se plîng prietenii că uneori au de furcă 
pînă să-i descîlcească slova : în răspunsul lui, îi face 
pe amîndoi la o masă, stînd cu picioarele-n apă rece şi 
chinuindu-se să-i citească scrisoarea. 

în toate glumele şi caricaturile acestui artist se vede 
acelaşi suflet delicat, acelaşi zîmbet afabil, de care e lu- 
minată întreaga lui operă. în campanie, avînd nevoie 
pentru tabloul Defilarea prizonierilor de o schiță-por- 
tret a unui ofițer din statul-major, şi cum acesta îşi pu- 
sese decoraţiile şi marea ținută pentru a-i poza, pictorul, 
sedus de umorul unei asemenea solemnităţi, prinde din 
fuga creionului, pe lîngă ceea ce-i trebuia lui, şi o ca- 
ricatură admirabilă, de-o extraordinară asemănare — o 
notă veselă aşa de rară în zilele acelea de durere şi de 
groază ! 

în aprinderea unei discuţii îți caracteriza un lucru, o 
mişcare, o figură din cîteva trăsături de condei. Odată, 
în tren, vorbind de încăpăţinarea atavică a bulgarilor, 
şi vrînd să arate cum anume linii din figura omenească 
răspund în mod statornic unor anume sentimente de 
rasă, continuîndu-şi vorba, se scoală nervos şi, pe gea- 
mul aburit al vagonului, face cu degetul, din cîteva Linii, 
un tip de bulgar, aspru, posomorit, de o putere de ex- 
presie fulgerătoare. 

Emoţiunile lui se descărcau numaidecît în forme scrise. 
Observaţia, exercițiul îndelungat stabilise la el un acord 
e perfect între ochi, suflet şi mînă, încît acestea funcționau 
deodată, ajutîndu-se, complectîndu-se aproape instinc- 
tiv, îl doare o măsea? El îşi exprimă suferința prin- 
tr-un desen : portretul lui, făcut repede, aşa Cum +H 
arăta oglinda în clipa aceea — încruntat, legat pe sub 
fălci, cu scufa-n cap — un suspin de durere, pe care-l 
trimete dentistului, ca să-l înduioşeze... 

Un suspin de durere. Foarte rar l-au bănuit pînzele 
lui. Destule dureri sînt în viaţă. Arta trebuie să ne facă 
să le uităm. îi arătam într-o zi, primblîndu-ne prin 
pădurile* Agapiei, un măr bătrîn : o încîlcitură fantas- 
tică de rădăcini groase, ieşite din pămînt, încolăcite ca 


383 


nişte şerpi monstruoşi, un trunchi scorboroşit şi noduros, 
crengi sucite, îndreptate mai mult spre pămînt decît 
spre cer, întinse în larg, multe uscate, negre, țepoase. 
Aruncă o privire: „U, prea e tragic!!! Şi se depărta 
iute, scuturîndu-se ca de o vedenie fioroasă. Umblam 
de cîteva ceasuri în căutarea unui fag frumos. 

O singură dată a primit un ulm uscat în mijlocul unui 
divin peisaj de toamnă — De la Posada. Era acolo, şi 
n-avea ce-i face. Lung, strîmb, negru, ţîşneşte ca un 
izvor de păcură din coama ruginită a primului deal şi 
spintecă pînza de jos pînă sus. O notă gravă de trombon 
în dulcea, melancolica simfonie a toamnei. 


„îmi spun unii că poetizez. Nu ştiu bine ce-i asta. Dar 
bănuiesc ce trebuie să fie în gîndul lor: că m-aş încerca 
să fac mai frumos decît natura. Hm ! or fi şi neghiobi 
cari cred că pot retuşa opera lui Dumnezeu, dar aceia 
numai artişti nu sunt. Eu aleg, nu corectez. Fac ce-mi 
place mie, ce corespunde sufletului meu. Că nici n-aş 
putea să fac altceva. Numai în război am fost silit să 
ies din hotarele firii mele. Dar acolo aveam o chemare 
mai presus de viața şi de arta mea. Eram «în război». 
O, sunt atîtea lucruri frumoase în natură! Unde ne 
putem noi urca, nu pînă la ele, că aceasta nu e dat omu- 
lui, dar... pînă mai pe-aproape măcar ? Oricît ne-am 
strădui, întotdeauna  rămînem departe, subt adevăr. 
Foarte departe... Dar cel puțin, unde nu mai ştim ce să 
spunem şi cum să spunem, să tăcem — să nu mințim !..." 

Aşa gîndea acest mare poet al adevărului. 


X. LA PARIS 


Om cumpătat, cuminte, lipsit de orice deşertăciune, şi, 
în viaţa lui, de o shnpijițate de sfînt, Grigorescu n-a ți- 
nut nici la bani, nici la glorie. Cu dragostea lui de 
muncă, închinată artei, şi numai artei, cu strălucirea şi 
fecunditatea geniului lui, ar fi putut avea tot ce-ar fi 
vrut. Dar lui îi trebuia aşa de puţin din bunurile pentru 
cari se frămâîntă lumea ! Altele îl nelinişteau pe el. Lu- 
cruri pe cari oamenii nu i le puteau da. De cîte ori nu 
spunea, oftînd, acum în urmă: „De ce n-am găsit eu 
pe cineva să mă ia în întreprindere ?... Să îngrijească el 
de tot ce-mi trebuie, să facă el expoziţii, să vadă el de 
socoteli, de cifre, de tot — eu să nu ştiu nimic ; să am 
linişte şi putinţa de a lucra. Să fii sănătos, şi să munceşti 
cu drag... Toate celelalte sunt nimicuri 1" 


Cînd era la Paris, expunea la Salon cîte-o bucată, 
două ; şi aceasta mai mult ca să-şi aibă dreptul de in- 
trare, întotdeauna lucrările lui erau remarcate. Criticul 
de la Figaro îl compara cu Watteau ; Stop, de la Journal 
Amusant, în seria lui de caricaturi, după cele mai impor- 
tante pînze din Salonul anului 1880, nu uită Ovreiul 
cu giîsca, de care, de altmintrilea, toată presa vorbeşte 
cu elogii. 

Dar omul, care e absorbit de-un ideal, nici nu vrea să 
ştie de ce se vorbeşte în jurul lui. E ca şi cum n-ar trăi 
pe pămînt. Ocări sau laude, îi sunt deopotrivă de indi- 
ferente. Ş-apoi, nu vedea el ce înseamnă grăbita, zgomo- 
toasa, capricioasa judecată a presei ? 


385 


Opinia presei ? N-a rîs publicul Parisului nouă ani 
de zile de pictura lui Puvis de Chavannes, ca şi de-a lui 
Courbet ? Nu strigau aproape toţi criticii de artă că 
Puvis de Chavannes, cel puţin, e un nebun liniştit, 
inofensiv, pe cînd Courbet e un nebun furios 2... Dar 
'Troyon, Rousseau, Diaz, Millet, Corot n-au rămas ne- 
cunoscuţi pînă aproape de sfîrşitul carierei lor ? în fie- 
care an juriul Saloanelor, compus din medioctrităţile ofi- 
ciale şi invidioase ale timpului, îi refuza fără discuţie. 
La toate popoarele, oamenii cinstiţi, cari-aduc un cuvînt 
nou pe pămînt, străbat anevoie. Sunt atîția cari au in- 
teres să nu se facă lumină! Minciuna, însă, asta are 
bun, că nu trăieşte mult... 

Grigorescu le ştia toate acestea, şi le privea de sus, 
cu liniştea omului care-şi cunoaşte drumul. 

în iarna anului 1886, prin luna lui decembrie, fiind la 
Paris, primeşte înştiinţare de la Casa unde-şi avea banii 
că „depozitul"” lui s-a isprăvit. Niciodată nu-i trecuse 
prin gînd că depozitul acela, din care lua mereu, s-ar 
putea isprăvi. Un vechi prieten şi admirator îl sfătuieşte 
să fac-o expoziţie. Peste-o lună, o parte din pînzele ce-i 
împodobeau atelierul sunt încadrate şi expuse în sala 
»Martinet", pe Boulevard des Italiens. Pentru cunoscă- 
torii de artă din Paris a fost o revelație. De multă vreme 
nu se mai văzuse atîta sinceritate, atîta „bun-simţ" în 
alegerea subiectelor ş-atîta nobleţă şi simplitate în tra- 
tarea lor. Francezii nu-şi credeau ochilor. Vechea lor 
artă fără „artifiții", buna lor pictură, curată, cinstită, 
personală nu se dusese din lume. Era acolo, palpitînd 
de-o tinerețe nouă, pe pînzele unui necunoscut — unui 
om blînd, mărunțel şi discret, al cărui trup s-ar părea 
că e mai mult pentru a purta în lume ochii aceia straş- 
nici, fulgerători, cari despică şi ard cu privirea, ochi 
prin cari simțeai că te priveşte un suflet profund gîndi- 
tor şi foarte serios. 

Toate ziarele importante, toţi criticii de artă ai Fran- 
tei nu au decît cuvinte de surpriză şi de admiraţie pen- 
tru acest „nou pictor". 


„Ceea, ce te uimeste în diversele lui studii, scrie, în 
/'Evenement din 27 februar 1887, Arsene Alexandre,. 


386 


unul din cei mai autorizaţi critici, esze varietatea lor: 
de la cea mai înaltă delicatetă pină la cea mai botărită 
vigoare. Sunt bucăţi în plin soare, cari au parcă trerzurul 
zzzperceptibil al undelor de aer, şi sunt altele posorzorite, 
aproape brutale, şi, atit unele, cît si altele, într-o notă 
justă vrednici de admirat" > [a] 

Un lucru, însă, asupra căruia toate criticile sunt de 
acord, e deplina sz7zcer/zzze a pictorului şi puternica lui 
originalitate. 

Expoziţia începea acum s-atragă din ce în ce mai mulți 
cumpărători, cînd — spre nedumerirea tuturora — Gri- 
gotrescu „închide prăvălia"”, îşi împachetează toate ta- 
blourile şi pleacă în ţară. Vînduse exact pentru suma 
ce-i trebuia ca să-şi plătească ce avea de plătit la Paris 
şi drumul pînă la Bucureşti. 

Uz ozz ciudat, vor fi zis francezii. Vine gloria să-l 
încununeze, şi el îi întoarce spatele şi pleacă... 

Un om întreg şi serios, cinstit cu el, cu lumea, cu 
credinţile lui. Un cucemic. La Grigorescu iubirea de 
țară şi de neam era un sentiment profund, inalterabil, 
real ca însăşi viaţa, care numai prin aceasta avea un preţ. 
Ce era arta lui, decît un mod de a-şi exprima acest 
sentiment ? Ce erau tablourile lui, decît închinarea de 
fiecare zi, rugăciunile unui suflet credincios ? Şi cînd, 
în cele cîteva zile cît a ţinut expoziţia din Boulevard des 
Italiens, vedea plecînd cîte-un tablou, despărţirea 
aceasta, pentru totdeauna, de lucrurile lui, cari nu erau 
numai ale lui, îi făcea o impresie de jale şi de nelegiuire. 
Cu fiecare peisaj pe care-l vindea, i se părea că-şi 


înstrăinează o bucăţică din ţara lui. lată de ce — în 
toiul tîrgului, cum se zice — şi-a luat zconiželľe lui ş-a 
plecat. 


O, în adevăr un om ciudat pictorul acesta, care su- 
ferea cînd i se cumpărau tablourile şi se supăra pe cei 
cari-l lăudau ! Am înaintea ochilor o scrisoare a criti- 
cului de artă William Ritter, unul din marii admiratori 
ai pictorului, şi văd cu ce îndurerată putere îşi apără 

* M-am servit de o traducere în romîneşte, şi aceea numai a 


cîtorva fragmente din acest articol, făcută de dl N. Petraşcu 
într-un studiu al său asupra operei lui Grigorescu (n.a.). 


387 


acest profund cunoscător al operei lui Grigorescu 
dreptul de a o admira şi lăuda, chiar şi fără voia 
autorului. 


„Enfin, comme Je suiş libre de dire bien fort mes ad- 
mirations ou je veux, je continuerai â le faire. Vous 
țeignez, j'ai le droit de dire que ce que vous faites est 
beau.” („în sfîrşit, liber fiind de a-mi striga tare, şi 
oriunde vreau, admiraţia mea, nu voi înceta de a o face. 
Dumneata pictezi, eu am dreptul de a spune că ceea ce 
faci e frumos.!!) 


într-un cerc de prieteni se deplîngea odată nepăsarea 
publicului nostru pentru artă, şi ca exemplu se aducea 
faptul că ţara nu ştie încă să-şi prețuiască pe Grigorescu: 
al ei. Cu o duioşie de părinte care-şi apără copilul, se 
ridică şi protestă împotriva acestor nedrepte învinuiri 
ce se aduc țării: „Ne-am deprins ca la noi să vedem 
numai rele, şi peste hotar să ni se pară toate bune şi 
frumoase. Iluzia depărtării. Cîte greutăți întîmpină şi 
pe acolo un artist cinstit şi mîndru, cum trebuie să fie 
un adevărat artist 1 

Am fost de față cînd Miilet oferea măcelarului 
unsprezece tablouri pentru achitarea unei datorii de vro 
mie de lei, şi n-a vrut măcelarul să le primească; zicea 
că el nu cumpără vite cu tablouri; şi întîmplarea a 
făcut să mă găsesc la Barbizon, la cîțiva ani după aceea, 
cînd s-au vîndut lucrurile lui Millet, după moartea lui. 
Ș-am văzut atunci pe măcelar plîingînd şi bătîndu-se cu 
pumnii în cap, că toată lumea îl credea nebun; şi era 
în adevăr nebun de necaz şi de desperare că n-a ştiut 
preţui, cînd i s-au oferit,  bucățelele acelea de pînză 
vopsită, cari se plăteau acum, subt ochii lui speriați, cit 
zeci de mii de lei”... 

Şi încheie, cu obişnuitul lui oftat din adînc, ce parcă 
venea de departe, de foarte departe : 

»— E, dragii mei, avem o ţară de aur, da' nu ştim 
să ne-o prețuim..." 


XI. 1887 


în palatul Eforiei de pe bulevard, în ziua de 
11 mai 1887, se deschide a doua expoziţie „Grigorescu”. 
Se deschide nu înseamnă nimic altceva decît că, în ziua 
aceea, pictorul a venit mai de dimineaţă, a scos o cheie 
edin buzunar, a descuiat uşa de la stradă şi a intrat în 
tăcutul colțişor de rai pregătit de el cu grijă, cu gust, 
cu sentimentul că lucrurile nu stau cu indiferenţă unele 
lîngă altele, ci au şi ele simpatiile şi antipatiile \oh sunt 
vesele sau triste, vorbesc sau tac, după locul şi lumina 
in care le-ai pus. Nimic n-a putut să învingă în omul 
acesta dintr-o bucată oroarea de solemnitate, de gălăgie 
şi de părăzi. Şi, de cîte ori a fost rugat să îngăduie cîte 
ceva din asemenea deşărtăciuni zgomotoase în jurul per- 
soanei, operelor sau numelui lui, a răspuns cu o indig- 
nare care a curmat orice discuţie. 


Pentru două motive se grăbise să vie în ziua aceea 
mai de dimineață: întîi, ca să poată avea în linişte 
vederea generală a expoziţiei, şi al doilea, să-şi asigure... 
în contra cumpărătorilor cîteva tablouri cari-i erau 
scumpe, scumpe ca o ființă vie, şi pe cari niciodată şi 
cu nici un preţ n-a vrut să le vîndă. 

Expoziţia aceasta e cea mai bogată din cîte a făcut 
Grigorescu. Bucăţi mai multe au fost alte dați, dar o mai 
strălucitoare varietate de subiecte şi o mai adîncă înțele- 
gere a frumosului în toate misterele şi ipostazele lui, 
o viață mai proaspătă şi mai puternic prinsă în tot ce 
are ea mai fermecător niciodată nu sa mai văzut la 
noi, şi arareori se va fi văzut şi-n vro altă ţară. 


38» 


De toate, sunt 222 de bucăţi. [..] Sunt şi „studii din 
Vitre" cu preţul acesta, dar... jos, în colțul din dreapta 
al tabloului, e un pătrăţel de carton pe care citim vîn- 
dut. Cine-i pasionatul acesta — şi aşa de mare cunoscă- 
tor — care a pus mîna pe atîtea minuni? Căci iată 
încă un bilețel, cu acelaşi vîndut, la bătrînica asta, 
curată, vrednică şi foarte simpatică, ce şade-n pragul 
uşii cu fața în lumină şi împleteşte la ciorap. Unde-or 
fi gîndurile ei!... De-afară, din grădinița plină de soare, 
năvăleşte pe uşa deschisă un torent de lumină, ce parc-a 
rupt şi flori şi frunze pe unde-a trecut, şi le-aduce în 
odaie. Trebuie să fie tot aşa, o zi tare frumoasă, de pe 
la începutul lui mai, şi cam pe la ceasurile nouă dimi- 
neaţa ; în casă e strîns tot, dichisit, fiecare lucrişor pus 
la locul lui; vechile farfurii înşirate pe bufet, ca po- 
doabă. Şi ele ţin minte de demult, şi povestesc lucruri 
duioase din trecut, căci acolo, în păstrătoarea Meta- 
nie, fiecare casă, cît de săracă, pare a fi bisericuţa 
unei amintiri. Atîta pace în tabloul acesta, şi ce atmo- 
sferă de cinste şi de cuviință în toate! Şi în tăcerea 
aceea sfîntă se simte nu ştiu ce misterioasă armonie şi 
concordanţă între sufletul bretonei şi lucrurile curate 
cari o înconjoară, între lumina tinereţii de afară şi 
umbra în care dorm atîtea amintiri de la bătrîni... 

Dincoace, iar un vîndut: Pe marginea Oceanului. O 
zi albă de vară, un cer lăptos, făcut mai mult dintr-o 
spumă de nori, pe care nici un vînt nu vine s-o risi- 
pească ; jos, în primul plan, pe un scaun de lemn stă, 
îmbătată de aer, de lumină, de spaţiu, o femeie tînără, 
blondă, a cărei drăgălaşă figură de copil, rotundă, ru- 
menă, de o frăgezime de floare, are o dulce expresie de 
vis, de dor, de extaz. A dat să citească, dar... cine mai 
poate citi în splendoarea asta? Cu mîinile în poală, 
pe cartea închisă, a rămas pe gînduri. Se uită în zare, 
departe — în infinit. In fund, oceanul doarme; o ceață 
uşoară, un fel de lumină ostenită pluteşte deasupra vastu- 
lui neteziş al apei verzui; lume împestriţată se primbla 
încolo pe plajă — de-abia se zăreşte. Căci tabloul este 
ea. Ea, cu lunga ei rochie cenușie, cu talia strîns înfăşu- 
rată într-un fel de şal scămoşat de un albastru-vioriu, 
cu pălăria uşurică de coloarea fragei pîrguite ; o umbre- 


390 


luţă sinilie cu volan alb e răzemată de scaun, şi alături, 
pe-un scaun mai mic de pînză, aruncat, un şălişor de 
mătase albastru-deschis, aşa de moale, aşa de uşor, că 
parcă-i mai mult aer decît stofă, şi totul scăldat în lu- 
mina aceea de ocean, mai bine zis în oceanul acela de 
lumină, ce pare că pentru ea vibreaz-acolo, pentru 
frumosul ei profil. 

Alt vîndut: O floricică : adevărat o floricică. E o 
fetiță de vreo doi ani, c-o mică boneţică albă pe cap, 
toată îmbrăcată în alb, şi şade aşa cuminte în iarbă, în- 
tocmai cum a pus-o mama, cu minutele în poală, cu ochii 
în jos, cuminte ca un îngeraş — un strop de viaţă ce- 
rească, picat acolo, în pajiştea de la Brolle, pe marginea 
Senei, delicat şi strălucitor ca o lacrimă de rouă subt o 
rază de soare. Cum a putut mîna omenească să facă o 
asemenea drăgălăşenie ? Căpceanul ei, obrăjotrii ei, pi- 
cioruşele ei cu ces făcute ? Că nu mai e culoare, şi nu 
mai e chip zugrăvit, ci frăgezime şi gingăşie de copilaş 
divin, care gungureşte acolo între flori, şi probabil că 
florile îi răspund. E soare. Aerul tremură scînteietor. 
în fund, foarte departe, la îngînarea pămîntului cu cerul, 
o dunguliţă albastră — ai zice că Dumnezeu a dat per- 
deaua la o parte, ca să vadă şi el cum îi şade unei flori 
cînd ia chip omenesc... 

Şi alte multe bucăţi alese, vîndute din prima» dimi- 
neaţă : Un studiu de fag, O stradă la mahala, O nimfă 
dormind, Un peisaj de toamnă, O ramură de măr înflo- 
zită.... Aţi înţeles desigur că fericitul cumpărător e însuşi 
autorul. 

Pentru Grigorescu, o expoziţie era un şir de suferinţi, 
din cari ieşea ostenit, zdrobit, bolnav pentru multă 
vreme. îl durea timpul pierdut, umilinţa şi sila de a sta 
nemişcat, „ca la tarabă", cum zicea ei, aşteptînd muş- 
terii; îl ofensa indiscreţia celor cari încercau să toc- 
mească, dînd, prin aceasta, în adevăr, un caracter de 
marfă unui lucru care pentru el era sfînt, deoarece în- 
făţişa tot ce-a pus Dumnezeu mai bun şi mai curat în 
sufletul Iui; îi făcea rău atingerea cu lumea, în felul 
acesta, mai ales, care i se părea cel mai înjositor pentru 
un artist. Iată de ce, cum vedea că s-a încropit cu ce 
să-şi acopere pentru doi-trei ani nevoile artei lui, căci 


391 


pentru el, pentru omul din el, foarte puţin îi trebuia, 
închidea şi pleca. 

^ Din cele 222 de bucăţi, se vînd, în mai puţin de trei 
săptămîni, aproape jumătate. îşi numără banii — treizeci 
de mii de lei... Şi-i primăvară, codrul dă în frunză, 
Posada-l cheamă cu freamăt de izvoare — ce mai aş- 
teaptă ? 

Pentru el banul n-a însemnat niciodată altceva decît 
posibilitatea de a lucra în linişte. în suma asta de trei- 
zeci de mii de lei el vede o nesfîrşită întindere de timp 
liber înaintea lui, materie primă a creaţiunii. Vremea 
— aur în care dorm atîtea juvaeruri... Şi-i fericit. O, 
nespusul, divinul farmec al operei necreate încă ! 


XII. POSADA 


. Toate minunile se pot explica. Pentru aceasta, însă, 
ele n-au să înceteze de a fi minuni. Uimitoarea fecun- 
ditate a lui Grigorescu se explică prin marea lui putere 
de izolare. E de necrezut cît face în viața unui artist 
puterea aceasta. Şi rari oameni au avut o asemenea 
putere în măsura în care-a avut-o Grigorescu. El ar fi 
trăit ani întregi fără să, vadă un chip omenesc, fără să 
simtă nevoia de a schimba o vorbă cu cineva. lată de 
ce singuraticul acesta, aşa de căutat de toţi, aşa de iubit 
pentru minunatele şi fermecătoarele lui însuşiri sufleteşti, 
a avut în viaţa lui, adică a lăsat să s-apropie de el, 
foarte puţini prieteni, şi numai dintre oameni de aceia 
cari şi ei aveau ce face cu vremea lor. Vechea „trinitate" 
— Grigorescu, Bernath, Grecescu (tatăl, fiul şi Duhul 
sfint") — s-a închegat ş-a trăit din acest adînc sentiment 
despre însemnătatea vieţii şi despre o misiune serioasă 
a omului pe pămînt. 

în călătoriile lui prin ţară, prin ţara aceasta plină 
de atîtea frumuseți ascunse, tăinuite, ca şi sufletul 
poporului nostru, Grigorescu descoperea adevărate raiuri 
dumnezeieşti, din mijlocul cărora nu se mai îndura să 
plece. Luminişuri de codru, ce parc-aşteaptă oaspeţi din 
basme ; şi plaiuri însorite, şi lunci, şi ape vrăjitoare, şi 
arbori prieteni, ce parc-atunci se deşteaptă ca să-l pri- 
mească pe el, să stsa de vorbă şi de poveşti cu acest mare 
tălmaci al lor. Mare, prin iubirea lui de natură, dusă 
pînă la evlavie. 


393 


Una din aceste descoperiri a fost Posada. Pe Valea 
Prahovei, între Comarnic şi Sinaia, deasupra „Oraţiilor” 
e un cătun de munte — vro douăzeci de căsuțe presă- 
rate, ici şi colo, pe prispe verzi de pajişte, adăpostite de 
codru. Acolo se aşază pictorul în vara anului 1887, 
în casa unui ţăran fruntaş, care mereu se întreabă şi nu 
se dumereşte cum poate un boier de la oraş să trăiască 
atîta vreme singur, în sălbătacia aceea de loc. Vro 
patru-cinci ani de-a rîndul acolo-şi are el atelierul lui 
de vară. Se scoală dimineaţa, înainte de răsăritul soare- 
lui, îşi face obişnuita lui baie în Prahova, ori sub că- 
derea puternică a unui izvor de munte, vine îndărăt 
acasă de-şi ia lucrurile de pictură şi pacheţelul cu de- 
junul pregătit de cu seară — două ouă fierte, nițică 
brînză, o felioară de pîine — ş-o porneşte pe dealuri. 
De obicei îşi are locul lui ştiut de mai înainte: pre- 
luca * lui, tăpşanul lui, cu mesteceni cari-l cunosc de 
mult, cu izvoare cari-i povestesc, din adînc de vremi, 
pe cînd lucrează. înainte de a începe, umblă cîtva timp 
neliniştit în preajma subiectului, îl priveşte lung, ba de 
ici, ba de colo, inchizînd dintr-un ochi, fluieră printre 
dinți, ridicînd braţul în raza privirii, ca să-şi taie bucata 
de cer a peisajului ; şi cînd simte că i s-a lămurit bine 
în” suflet ce are de făcut, îşi pregăteşte toate, cu înde- 
mînarea şi iuțeala mişcărilor instinctive, şi s-aşază la 
lucru. Mîna lui mică, nervoasă, umblă frenetic prin 
vraful de pensule pînă-şi alege ce-i trebuie, paleta-i 
gata, cîteva linii mari fac loc peisajului pe pînză, şi 
opera misterioasă a creării începe. Treptat, cu fiecare 
lovitură de pensulă, cu fiecare pată de coloare, pînza 
se umple de aer, de lumină, de înțeles, dealuri, copaci 
răsar încet din negurile nefiinţii din ce în ce mai lă- 
murit, parcă toate erau acolo de mai înainte, şi pensula 
nu face decît să scuture de pe ele stratul de pulbere sub 
care stăteau ascunse. între natură şi pînză e un curent 
de lumină care se țese, o palpitare de suflet, ceva 
proaspăt, viu şi misterios, care parcă de sine se limpe- 
zeşte, se desface din formele pieritoare, pentru a îm- 


* Prelucă — poiană mică într-o pădure sau între dealuri, pe 
valea unei ape etc. 


394 


/ 
brăca haina nemuririi. E viaţă din marea viaţă a na- 


turii, care umple sufletul sincer al artistului şi se descarcă 
prin mîna lui inspirată. 
Un ceas, două, trei au trecut pe nesimţite, cum trec 
ceasurile peste copacii cari cresc. Pictorul se ridică, se 
depărtează puţin şi, înclinîndu-şi capul pe umărul drept, 
se uită, compară — uneori e mulțumit, de cele mai 
multe ori, nu. S-aşază deoparte, la umbră, dezleagă 
şervețelul cu merinde şi, după ce mănîncă, adună fru- 
muşel hîrtiuțele şi cojile de ou, le-nvăleşte într-o gazetă 
şi le pune subt o tufă, să nu se vadă, că-i păcat ;un loc 
aşa de frumos e sfînt... e o biserică. După dejun, la 
lucru. Acelaşi peisaj, văzut din altă parte, în orice caz, 
în altă lumină, deci alt peisaj. în artă nici nu există 
decît... alt peisaj. Plouă-ntr-o zi ? Va face vatra lui moş 
Ifrim, ori vrun copil al lui, gîştele ce bălăcesc dinaintea 
casei, ori vițeluşul de sub şopron. Foarte dragă i-a fost 
o casă veche românească de acolo din şosea, „circiuma 
de la Oraţii”, cum îi ziceau cărăuşii. Aşezată pe un 
dîmb, înaintîndu-şi pridvorul spre drum, îşi taie pe cer 
liniile simple, de o nespusă eleganţă, ale coperişului de 
şindrilă înnegrită de ploi; casa e văzută dintr-o coastă ; 
în păretele despre noi se deschide-o ferestruie” — un ochi 
ce priveşte în calea trecătorilor ; în bătătură sunt care, 
boi dejugaţi, trăsuri — ca la un loc ca acela ; în pridvor, 
drumeţi cari cinstesc ; pe păretele din față bate o rază 
de soare — un zîmbet. Deasupra, un cer Œ^ vară, nori 
albi, uşori, se mişcă încet, ca pale de fum, în albastrul 
înălțimilor. Şi-i cald, fierbe văzduhul, şi parcă toate 
aţipesc o clipă, şi iar se deşteaptă... i A 
Cine ştie ce amintiri din copilărie mai încălzeau, îm- 
preună cu soarele, căsuţa aceea simplă, pe cînd artistul 
o învăluia cu privirea-i creatoare ! Ceva mai tainic, şi 
mai de departe trebuie să fi trecut prin pensula care-a 
pus-o pe pînză ; altfel, n-am rămînea aşa pe gînduri 
înaintea ei. 


XIII. CIOBANII LUI GRIGORESCU 


gabus Mioara mea, 
Să te-nduri de ea 


> 


Şi să-i spui curat 
Că m-am însurat 
C-o fată de crai 
Pe-o gură de rai..." 


(Din Miori;a) 


Nu un capitol, ci un volum întreg ar fi de scris 
cu titlul acesta. în vasta operă a pictorului — ca şi 
în trecutul neamului nostru — păstorul ocupă un 
loc foarte important. El şi l-a cucerit. în vechile 
poezii ale poporului nostru, pătrunse de o adînca 
melancolie, în Mioriţa, mai limpede şi mai mişcător 
decît în toate celelalte, ni se rftfățişează tipul păsto- . 
rului romîn, văzut la lumina unei drame, învăluit 
în nu ştiu ce atmosferă de bunătate, de duioşie şi 
de înaltă linişte în fața morţii, că aproape îl con- 
fundăm cu făt-frumosul basmelor noastre. 

Fermecător de frumos acest 


„Mîndru ciobănel 
Tras ca prin inel; 
Feţișoara lui, 
Spuma laptelui. 
Mustăcioara lui 
Spicul griului. 


Perişorul lui, 
Pana corbului. 
Ochișorii lui, 


Mura cîmpului..." 


396 


Aşa l-a văzut şi Grigorescu. L-a văzut cu ochi de 
istoric, şi l-a scris pe pînzele lui cu dragoste de frate. 

Toate felurile de muncă îşi au pitorescul lor. Un 
om care munceşte e întotdeauna interesant. Mişcări 
frumoase fac şi plugarii ce-şi încordează braţele pe 
coarnele plugului, şi plutaşii, în luptă cu iuţeala ape- 
lor, şi semănătorii, şi cosaşii, cu gesturi largi, ritmice, 
dar nimeni nu pune atîta nobleță în atitudine, în 
mers, în privire, ca şi în vorbă, nimeni nu are atîta 
poezie în făptura şi-n viaţa lui ca păstorul. 

Lumina şi aerul tare al înălțimilor, dormitul afară, 
urcuşurile repezi, sărituri peste ape şi lupte cu jivinele 
sălbatice, atîtea ş-atitea particulare condiții de trai 
l-au păstrat sănătos şi curat, ager la minte, sprinten 
şi mlădios la mişcări. Depărtarea de sat de lume, 
de-ai lui i-a pus în ochi o dulce melancolie, iubire şi 
cîntec în suflet. Inima lui va fi şoptit stelelor, într-o 
noapte de vară, fără să-l fi auzit vreodată, cuvîntul 
dor, cuvîntul de foc, pe care nici o limbă mul poate 
traduce. 

Şi ce frumoşi ciobani pasc turmele lui Grigorescu ! 
Şi mîndri. Parcă-s regi, monarhi ai munţilor,'aşa um- 
blă, aşa stau, aşa privesc peste plaiurile lor. Nu sunt 
ei coborîtori din cnezi ? N-au purtat gluga şi opinca 
lor cei dintîi voivozi ai Carpaţilor? îndărătul vremi- 
lor, la capătul celei mai nobile viţe romîneşti, e un 
păstor. El singur a rămas neschimbat în curgerea atîtor 
veacuri — aceeaşi doină, acelaşi grai, acelaşi port, de 
la urzirea neamului nostru. 

Priviţi-l ce frumos, ce liniştit şade rezemat în ghioaga 
lui, adesea artistic cioplită — sceptrul şi arma lui stră- 
moşească. Pare că de cînd e muntele stăpîneşte şi ve- 
gheaz-acolo. în picioare, în atitudinea lui obişnuită, de 
o firească eleganţă, cu palma stînga pe măciuca ghioagei, 
cu braţul drept adus ca un arc, sprijinit pe mîna stînga, 
se uită-n adîncul zărilor, cu ochi cari mai mult gîndesc 
decît văd ; lîngă el, cîinele lui cel mai iubit stă, parcă, 
în aşteptarea unui cuvînt, a unei porunci. E tăcere, nu 
se aude decît ronţăitul oilor cari pasc mai prin apro- 
piere şi, din cînd în cînd — cling, clang — tilinca 


397 


surâselor*. Nici un nor pe cer, nici o adiere de vînt. 
Peisajul e curat, proaspăt, scăldat în lumina de sărbă- 
toare a înălțimilor. în fund se zăresc, lin ondulate, 
albăstrii, coamele munţilor. Copacii au stat din freamăt, 
apele şoptesc a vis... Adevărate, văzute aieve de atîtea 
ori întocmai aşa, şi, cu toate astea, nu ştiu ce te face 
să-ţi închipui că lucrurile acelea sunt în afară de timp, 
ţiind parcă mai mult de cer decît de pămînt. 

Mai toţi ciobanii lui Grigorescu sunt, tineri. Culcaţi 
pe brînci, sau stînd într-o rînă, în pajiştea moale a pla- 
iurilor, urcînd sau coborînd pe-o coastă de munte, cu 
aceeaşi expresie de blîndeţe şi de dor privesc înaintea 
lor, în adîncul depărtărilor. Unii sunt băieţani de cinci- 
sprezece-şaisprezece ani — un chip de heruvim subt o 
căciulă mare cît o căldare — foarte serioşi, gravi chiar 
în mersul lor bătrînesc, în căutătura şi în ţinuta lor de 
„oameni ai trebii", pe cuvîntul ş-în vrednicia cărora se 
poate bizui cineva cu toată nădejdea. Un astfel de „paj 
al munţilor!" — poate cel mai frumos ca figură şi ca 
mişcare — [...] e prins în mers. Coboară devale, cu 
ghioaga la spate, opinca strînsă bine pe picior, iţari de 
aba, un'mintean peste cămaşa scurtă-n poale, desfăcută 
la piept, cu gluga după gît şi mijlocul încins c-un chimii* 
de piele, în care-şi ţine cuțitul, fluierul şi scăpărătorile. 
Soarele-l bate dintr-un peş, stropindu-l cu pete de argint 
pe căciulă, pe mintean, pe glugă — îndărăt, mai în fund, 
pe povîrnişul coastei, se văd, ca printr-o ceaţă, oile 
păscînd. Ciobănaşul, turma, costişa, munții din fund, 
cerul albastru — toate parcă sunt vedenia unei vrăji. 
Parc-a suflat şi le-a-făcut [...]. Alături de acest copil 
al primăverii, e unul din rarii, poate unicul cioban 
bătrîn pe care ta făcut seninul pictor al tinereţii. Foarte 
bătrîn şi foarte trudit. Ai zice un drumeţ care vine de 
departe — e rupt de osteneală, şi s-a aşezat pe-o prispă 
de pămînt să mai răsufle. Stă gînditor, cu sumanul pe 
umeri, cu căciula pe ochi, cu braţele moi pe genunchi, 
şi asupra lui, ca o povară materială, apasă greu noianul 
vremii trăite. 


* Sutași — oaia (de obicei din sută în sută) căreia i se pune 
tilincă într-o turmă. 


893 


e 

Ani de-a rîndul Grigorescu umbla vara prin munți, 
cu săptămînile, observînd mişcările, obiceiurile, felul de 
a sta şi de a privi al ciobanului, studiindu-l cu dragoste, 
pururi în căutarea frumuseţei tipice, caracterului funda- 
mental al neamului ; ceasuri întregi sta de vorbă cu ei; 
şi ce mult îi plăcea liniştea cu care adesea oamenii aceia*- 
simpli spuneau lucruri foarte adînci! Pe Ciungi, în 
munţii Agapiei, dejunam pe iarbă, în apropierea unei 
stîne. Vine-un cioban tînăr de ne-aduce o botă cu apă 
rece de la izvor şi s-aşază mai la o parte. Pictorul îl 
pofteşte să guste şi el din mâîncarea noastră. 

— Mulţămim de bunătate, zice, dar noi postim. 

Era postul Sîntămăriei. 

— Şi ce mîncaţi ? întreabă pictorul, ca să-l mai în- 
demne la vorbă. 

— D-apoi... mai o fiertură de fasole, mai un borş cu 


iene astrave! ori o ceapă — că nu i 
buruiene, un castravete murat, ori o c că nu mai 
ştie omu săracu ce-a mai mînca, doar a muri mai de- 
grabă. 


Uneori ciobanul cu turma e de-abia indicat în fundul 
peisajului. Alteori vasta privelişte a naturii nu-i decît 
lumina, decorul în care ni se înfăţişează acest prinţ al 
înălțimilor.  Ciobănaşul de pe valea Prahovei, care 
coboară cu sumăieşul pe umeri şi cu ghioaga la spate, 
întovărăşit de cîinele lui de credință, alcătuieşte el tot 
înțelesul tabloului. îl vedeţi ce frumos e la chip şi ce 
mândru păşeşte... munţii pe cari-i lasă-n urmă, mestea- 
cănul subţirel ce se înalță ca o coloană de fum din 
marginea cărării, aerul, lumina, cerul... toate parcă sunt 
acolo numai pentru el. 

De cele mai multe ori, însă, e atîta concordanță între 
păstor şi peisajul în care-i pus, un aşa întreg desăvîrşit 
alcătuieşte omul cu locul, cu aerul, cu bucăţica aceea 
de cer, încît nici n-ai putea spune prin ce te farmecă 
mai mult tabloul acela ; o viață — una singură în tot 
ce vezi acolo, şi care nu poate fi decît aşa cum o vezi 
acolo. Pe Viîrful-cu-Dor se urcă-ncet, în urma turmei, 
un cioban căruia nu-i vedem fața; după mers, după 
cum ţine zăbunul pe umăr şi după toată făptura lui 
greoaie, înțelegem că e om trecut de cincizeci de ani ; 
a ostenit, dar nu mai are mult de suit: capătul turmei 


399 


a şi ajuns în vîrf; la stînga, peste tarniță * muntelui, 
ochiul scăpătă-n fund, în largul priveliştii, unde se văd 
în curmeziş alte trei rînduri de munţi; coasta celui din- 
tîi e întunecată de brădet, din cealaltă vale se ridică 
albăstrie ceața dimineţii, al doilea munte e încă în 
umbră; iar cel de-al treilea, din fund de tot, rumenit 
în bătaia soarelui, parcă arde, pe toată creasta înaltă şi 
stearpă dogoresc stîncile, ca nişte bulgări mari de jăra- 
tec. Sus, în limpezişul cerului, un norişor alb, sîngerat 
de soare la o margine, se mistuie văzînd cu ochii; simţi 
aerul dimineţii, aerul proaspăt şi răcoros al înălțimilor, 
lumina creşte... ţi se pare ciudat că vezi pe cioban tot 
acolo. Şi, cu toate astea, nu ţi-l poţi închipui aiurea. 
Munţii aceia pentru el sunt, şi soarele pentru el răsare. 


* Tamită culme, coamă de deal în formă de şa. 


XIV. ŞOAPTA ADEVĂRULUI... 


Pentru cine-a cunoscut pe Grigorescu mai de aproape, 
marea lui operă, variată, amestecată ca florile pe cîmp, 
şi tot ca ele de strălucitoare, se înfăţişează ca un lucru 
foarte firesc. Aşa trebuia să fie. în opera lui se oglin- 
deşte viața lui. Toată viaţa lui. O viață mai simplă, 
mai curată, mai cucermnic închinată artei şi mai frumos 
trăită în prietenie cu natura nu se poate concepe. Dacă 
vorbele n-ar avea nevoie de explicaţii, din două vorbe 
ne-am înțelege asupra personalităţii lui Grigorescu: 
sincer şi simplu, şi la o adică, din una singură : sincer. 
O, putem să-l scrim cu litere cît de mari, cuvîntul 
acesta are nevoie de multe desluşiri. Ce artist nu e 
sincer ? Corot, cu acel văl de lumină din alte lumț. 
peste peisajul lui foarte frumos şi mai totdeauna ace- 
laşi, Millet, cu ţăranul lui ca turnat în bronz, greoi, 
posomotrit, pe care-l simţi şi cînd nu-l vezi în peisajele 
acelea aşa de adevărate, îl simți acolo trist, tăcut, în- 
tunecat de nevoi — o ură care aşteaptă — n-au fost 
amâîndoi deopotrivă de sinceri ? Trăind în acelaşi timp, 
şi-n acelaşi mediu, şi-n acelaşi cult pentru adevăr, şi, 
cu toate astea, cîtă deosebire în felul lor de a înțelege 
arta ! Poeți şi unul şi altul. Corot — elegant, afabil, 
căutînd să dea artei lui numai partea de bunătate şi de 
zîmbet, de cîntec şi de dragoste, cari şi acelea sunt 
destul de adevărate. Nu sunt în viaţă, de unde nu le 
poţi alunga aşa de uşor, destule lucruri urîte şi triste ? 
De ce să mai întuneci şi arta cu ele? Pe Millet însă 


401 


acestea îl atrag. mai cu deosebire, în acestea găseşte el 
adevărata poezie — cea serioasă, cea profundă. 

»Tu stai, scrie Millet unui prieten, la umbra unui 
copac, simțind toată mulțumirea, toată liniştea de care 
se poate bucura un om; şi vezi coborînd pe-o cărăruie 
un biet om c-o sarcină-n spate. Felul neaşteptat şi 
pururea izbitor cum îți apare omul acesta te duce nu- 
maidecît cu gîndul la trista condiţie a vieţii: oboseala... 

în țarină vezi oameni săpînd, desfundînd. Vezi cîte 
unul, din cînd în cînd, îndreptîndu-se de şale, cum se 
zice, şi ştergîndu-şi fruntea cu dosul mâinii... Tu pîi- 
nea-ți vei mînca-o întru sudoarea frunții !" 

Un rob ostenit, plecat cu un fel de fatală resemnare, 
ca subt un blestem, sub povara unei munci lipsite de 


orice fel de bucurie — iată țăranul lui Millet. 
Cîtă depărtare de la acest robust cîntăreţ al muncii 
— soră cu durerea — pană la visătorul Corot, poetul 


vaporoaselor dimineţi de primăvară, cu „nimfe arca- 
diene", pe cari zicea că nu el le-a zugrăvit, ci „îngera- 
şul" lui... 

Alături de ei, între ei, şi fără să aibă vreo asemă- 
nare de paletă cu unul sau cu altul, stă poetul ţăranu- 
lui şi peisajului romîn. Tot aşa de sincer ca şi Millet, 
care a fost cel mai sincer dintre pictorii Franţei. Dar 
el în muncă vede sănătatea, cinstea, puterea şi far- 
mecul vieţii. Orice om care munceşte e nobil pentru 
Grigorescu, şi numai prin aceasta e nobil. Osteneala 
e o pauză în mijlocul unei rugăciuni. 

Vierul în repaos al lui Millet este, pur şi simplu, un 
degenerat, care-ţi inspiră şi milă, şi groază, şi dez- 
gust. [...] 

Aşa e făcut Biîlciul de la Bacău. O pînză mare, pe 
care e aruncat dintr-o dată, în icoane puternice, un 
mare înțeles istoric al vieţii neamului romînesc din 
Moldova, o pagină sfişietoare, scrisă de un profet. 


Este iarmarocul anual al Bacăului. Pe cîmpia din 
marginea oraşului, în atmosfera încărcată de praf a 
unei zile de vară, se vede în fund mulțimea clocoti- 
toare, al cărei freamăt ne aduce aminte de o altă în- 
vălmăşeală, tot aşa, subt un cer greu ca acesta, sunt 
ispitit să zic: de un alt război... 


402 


Avem în față trei grupe distincte : în dreapta, o 
fetică — fata femeii care stă în picioare în preajma ei, 
c-o juncă de vînzare — şade jos, cu vro zece paseri, 
găini şi rațe, pe cari le tîrguieşte, cîntărindu-le-n mînă, 
un ovrei; la capătul din stînga ai tabloului e un băieţaş 
cu cîteva oi — un pui de cioban, care se uită „în mul- 
time, doar o vedea pe alde taică-so, că tocmai acum 
se opri lîngă marfa lor o căruță c-un cal, un muşteriu 
— un ovrei; la mijloc — sîmburele tabloului — un 
țăran biruit de nevoi îşi vinde văcuţa cu vițel — viţe- 
luşul e mic, născut de-o zi, adus în brațe pîn-aici — 
unul din cei trei ovrei, căci acolo lucrează trei, aşa-l 
descîntă şi-l ameţeşte cu vorba pe țăran, încît el, săracu, 
stă aşa, tehui de cap, are un aer de hipnotizat; desigur, 
nevasta-i şopteşte de la spate: dintr-atîta să nu mai 
lese ; apoi singură — cum stă gînditoare cu mîna la 
gură — pare a-şi zice: „Dă, ştiu şi eu ce să mai fa- 
cem ?" Uitîndu-te la ea, îţi vin lacrimi în ochi. 

în fund e zarvă mare. O lume clocoteşte-acolo. Şi, 
totuşi, cîtă armonie ! Ce sentiment proaspăt, susținut 
de la început pîn'la sfîrşit! Nimic nu joacă, nimic nu 
te supără. Nici o pată de coloare care să nu fie organic 
legată de viaţa tabloului. Nimic nu lipseşte, nimic nu-i 
de prisos. Şi nimeni nu pozează. Toţi şi toate sunt de 
acolo, aşa cum sunt în fiecare an la o zi ca aceea. Şi 
tabloul îţi arată just cît poţi lua în cuprinsul unei pri- 
viri. Cu cît te uiţi, cu atît se adînceşte; oameni, vite 
se desluşesc treptat, şi viața, hreamătul, băteliştea * 
atîtor nevoi şi patimi, cu harmalaia aceea de ovrei ce 
umblă forfota după afaceri — toate parcă vin spre 

tine, mai aproape, din ce în ce mai aproape. E o atmo- 
sferă îmbîcsită, apăsătoare, ceva greu se lasă din cer 
pe mişcarea aceea, pe sufletele de-acolo — neliniştite şi 
unele şi altele — tîrîte, ca-ntr-o luptă surdă, miste- 
rioasă, în viitoarea tîrgului. Şi ce admirabilă unitate 
în atîta amestec de lume ! Arareori ştiinţa, instinctul, 
mai bine zis, al grupării, al ordonării ritmice, al aşe- 
zării pe pînză a biruit greutăți mai mari. Toate se 
coordonează în acelaşi aer, în aceeaşi lumină, în ace- 


* Bâteliște — loc de întîlnire. 


403 


laşi moment, în palpitarea aceleiaşi vieţi, în toate cir- 
culă de la un capăt la altul al pînzei acelaşi suflet, 
unul singur — al mulţimii. Şi mereu ne uităm la 
femeia aceea amărîtă, dindărătul omului cu vaca. Ah, 
cum ne înduioşează figura aceea sfîntă, pe care de-abia 
o vedem — mai mult o simțim decît o vedem — şi, 
totuşi, ce bine o cunoaştem î 
E o simfonie măreaţă şi zguduitoare pe pînza aceea, 
în largi acorduri triste, loviturile de pensulă au gemete 
de violoncel, uneori bubuituri de tobă şi strigăte de 
trîmbiţi. Grigorescu — psalmistul tăcerii. Cît a tre- 
buit să-l doară ca să strige astfel! Un sentiment pro- 
fund al măsurii, un instinct rar de ce trebuie spus tare, 
de ce trebuie numai şoptit, de ce e de subînţeles, iată 
secretul acestei armonii, în atîta amestec şi zbucium de 
lume. Secretul care face farmecul tuturor operelor lui. 
S-ar putea scrie- o carte despre acest tablou. într-un 
lucru aşa de complex, artistul a ştiut să rămiîie simplu. 
Deplin stăpîn şi pe arta lui, şi pe sufletul lui. Negreşit 
că orice operă mare se face cu pasiune. Dar e o tărie 
de pasiune care te duce dincolo de adevăr. A şti, a 
putea să te opreşti exact unde trebuie, iată marea pu- 
tere în artă, ca şi în viață. Puterea aceasta, care adesea 
ia înfăţişarea norocului, a avut-o pururea Grigorescu. 
El n-a fost împiedecat, în libera dezvoltare a facultă- 
ţilor lui fireşti, de tradiţii academice, ori de cine ştie 
ce alte preocupări străine artei, deci vrăjmaşe artei. Nu 
şi-a căutat originalitatea, care nu vine niciodată la cel 
cate-o caută. S-a căutat pe el, cînd era de douăzeci şi 
trei de ani, în pădurea de la Fontainebleau, şi s-a găsit. 
S-a găsit acolo, cum s-ar fi găsit în orice altă parte a 
lumii. „Aici! aici !" îi şoptea dinlăuntrul inimii lui 
acela pe care-l căuta. Şi el a înțeles, şi nu s-a rătăcit. 
Şoapta adevărului, simpla, sfînta adevărului şoaptă f 
Ce puţini o aud !... Şi tu, care-alergi toată viața pe căi 
ce nu sunt ale tale, şi tu ai putea s-o auzi, căci e în 
toate inirnîle, dar n-o auzi de zgomotul paşilor tăi. 


XV. TAINA PUTERII 


Grigorescu era făcut pentru a vedea înlăuntrul lu- 
crurilor. Tăcut, pururea gînditor, neliniştit, avînd nu 
numai pasiunea de a observa, dar şi darul de a vedea, 
omul acesta era cu neputinţă să se mulțumească numai 
cu ce spun formele la suprafață. Toată adîncimea 
acestui suflet meditativ îşi cerea în afară proporţia de 
adîncime, în bătaia privirii pe care o arunca asupra 
lucrurilor. El nu era un trecător grăbit în lumea aceasta, 
pe care a căutat s-o vadă, fără să fie văzut. Un lucrător 
grăbit — da. Grăbit să scuture cît mai multă viaţă şi 
cît mai mult înteles din spăimîntătoarea fugă a clipelor 
lui. Să vadă repede, şi repede să spuie ce-a văzut. 
Toată viaţa lui era în ochi. Acolo ardea flacăra sufle- 
tului lui. în ochi şi în mâini, cari nu erau decît o con- 
tinuare a ochilor. O imperioasă nevoie de a-şi exprima 
prin linii impresiile lui. El cugeta în linii. Acasă, pe 
drum, în primblările lui prin ţară, ca şi în călătoriile 
lui în străinătate, îşi însemna ce vedea, repede, cu 
iuţeala mişcărilor instinctive. Chiar şi cînd era bolnav 
şi nevoit să stea în pat, simțea Ja "mînă neastîmpărul, 
trebuința de a crea... Zăbovea o muscă la o picătură 
de sirop de pe mesița lui de marmoră, în două minute 
de poză, musca era pe hîrtie, aidoma, gata să zboare. 
La Paris, fiind odată bolnav şi neputîndu-se mişca din 
otel vreo două săptămîni, toată vremea nu făcea decît 
să desineze figurile fantastice pe care ochii lui aprinşi 
le vedea în florile tapetului de pe păreţi. îngrijitoarea, 
ifeneie deşteaptă, îi punea la căpătii, regulat, în fiecare 


405 


dimineaţă, foi de hîrtie albă, în locul celor „mîzgălite”. 
Şi pictorul, în bunătatea lui, se făcea că nu bagă de 
seamă. Cîte camete cu desenuri preţioase n-a pierdut 
în viaţa lui! O zi, două, îi părea rău. Pe urmă zicea : 
„Nu-i nimic : un lucru pe care l-ai făcut o dată nu-i 
pierdut; chiar dacă l-ai şters, nu-i pierdut, a ramai 
ceva în mîna ta. Şi asta-i de ajuns." Vorbeai — el mai 
mult cu ochii te asculta. îi simțeai privirea cum îţi 
umblă pe față, pe miîini, ca ceva viu, neliniştit, care 
caută. La masă, într-o bucăţică de pîine, într-o pată 
de cafea pe marginea ceştii, ne arăta profiluri, capete 
de expresie, pe cari le învia cu privirea lui. 

Lumea el o vedea în tablouri. Picta cu ochii, cu gîn- 
dul, cînd nu picta cu mîna. 

Toate clipele de veghere le trăia în arta lui. De aci 
uşurinţa, libertatea, verva extraordinară a facturii lui. 
în arderea aceasta neîntreruptă a focului sacru e taina 
puterii unui artist. El n-a lăsat o clipă să se treacă 
focul pe care i l-a încredinţat Dumnezeu. Şi de aceea, 
tot ce-a vrut a făcut. Toate tainele i s-au deschis. Pri- 
viţi peisajele lui. Nu mai e pictură. E o fereastră des- 
chisă larg în lumina de-afară. Copacii îşi tremură 
frunza-n aer, norii se mişcă încet, ca nişte corăbii fără 
vînt, pe marea lor albastră, de un albastru de vis, 
iarba, încropită de soare, abureşte, parcă te cheamă la 
odihnă ; te duci cu gîndul acolo, trăieşti acolo. Tot în- 
ţelesul artei stă în vraja aceasta. Se uită unii de 
aproape, să-i vadă „meşteşugul'". Un muzicant care ar 
vrea să controleze pe ce note cîntă privighetoarea ! 
Dar Grigorescu n-are nici un meşteşug. Natura însăşi 
creează prin el. Natura a vrut să vadă cum sunt lu- 
crurile ei în pictură : avea nevoie de un suflet curat 
şi sincer, care să i le arate în adevărata lor lumină, 
şi-a însărcinat cu aceasta pe Grigorescu. L-a ales pe el, 
pe copilul acesta bun, care spunea unui critic de artă 
cel tot întreba de tehnică, de procedeuri, de secrete : 
„Nici un secret, dragă domnule. Privesc lucrul cu ochii 
mei, şi caut să-l fac aşa cum îl văd." Multe lucruri 
bune dau cărțile; sinceritate însă nu pot să-ţi dea, şi 
aceasta-i mai scumpă decît toate învăţăturile. 


406 


Ce anatomie a învățat Grigorescu? Şi, cu toate 
astea, uitaţi-vă la boii lui. Sunt „modelaţi pe dinlăun- 
tru" : îşi au sub piele muşchii şi oasele la locul lor, 
făcute bine, bine legate, fiecare mişcare o vezi şi pe 
dedesubt, îşi dezvoltă jocul ei fascicular, încordarea şi 
discordarea nervilor, cu întinderea şi slăbirea legăturilor 
corespunzătoare. 

Bineînţeles că pictorul îşi are, în linii largi, cultura 
artei lui, pe care singur şi-a limpezit-o, încetul cu în- 
cetul. Iî5ar el vede şi înțelege o mulțime de lucruri, pe 
cari nule ştiii spune cărţile, pe cari numai ani şi ani 
de adînca observație şi de răbdătoare muncă te-ajută 
să le dezgropi şi să le tragi la lumină din propriul tău 
suflet. Am auzit spuindu-se despre alţi pictori şi despre 
tablourile lor vorbe de-acestea : „S-a ocupat prea mult 
de formă ş-a neglijat coloarea" ; sau : „Cutare tablou 
e fumos colorat, ce păcat că desenul, ori construcţia, 
ori aşezarea pe pînză lasă de dorit!" La Grigorescu, 
linie, coloare, viaţă, aer, mişcare, toate acestea fac una. 


Sunt una — cum de altfel trebuie să fie la orice artist 
adevărat. Aceeaşi pensulă, cu aceeaşi atingere, aşază, 
construieşte, desinează şi colorează — într-un cuvînt, 


pune lucrul în picioare şi-i dă viaţă, just, cîtâ-i trebuie. 
Cum ? Aceasta nu se explică, şi nu se-nvaţâ. Putem 
învăţa cum se fac florile artificiale, dar o floare na- 
turală... ascunde un mare secret. Grigorescu nu caută 
“să explice. El transpune petele din bucăţica de natură 
la care se uită pe bucăţica lui de pînză aşa cum le 
vede, fără să-şi spuie : „Natura are acolo un om, o 
turmă de oi, un copac mai în fund ; ea nu-mi arată din 
toate astea decît linii vagi, forme nehotărîte şi pete de 
colori, eu am să completez, am să spun tare ce-mi 
şopteşte ea încet". 


Nu. Chemarea lui nefiind alta decît de a exprima 
curat o impresie curată, simplă, ritmică, aşa cum o dă 
clipa de lumină cu care niciodată nu se va mai întîlni, 
de aceasta e preocupat, şi de nimic altăceva. Celelalte 
vin de la sine, fără să le cauţi. Fiecare lucrişor, o 
floare, o piatră, un petecuţ de stofă îşi are viaţa lui. 
Uită-te bine la el, şi dacă eşti sincer, din două lovituri 
de pensulă îl vei lua cu viață cu tot; iar dacă nu ai 


407 


această pregătire de suflet, poţi avea toate celelalte 
pregătiri pe cari le dă şcoala, şi poţi migăli săptămîni 
întregi, nu-i vei lua decît umbra. O pensulă încărcată 
de coloare în mîna cea mai savantă şi mai iscusită de 
pe lume — dacă nu s-a coborit puţin suflet în vîrful 
ei — nu-i decît o pensulă încărcată de coloare. în 
peisajele lui Grigorescu, în acelea mai ales cari nu au 
decît cer şi pămînt, e o viaţă misterioasă, care nu ştii 
de unde vine. Dar o simţi că te învăluie, o simți în 
vibrarea aerului, în armonia liniştită a colorilor, aşa 
de curate, aşa de proaspete, încît toate la un loc îţi 
dau o singură impresie — de lumină. Artistul însuşi 
a trebuit să fie mişcat de farmecul acelei tăceri mă- 
rețe, şi fiorul acela, tresărirea aceea de suflet a trecut 
pe pînză cu fiecare pată de coloare. El nu caută să te 
mişte, de aceea te mişcă. Şi cum te face să gîndeşti, cu 
cele mai mici lucruri... c-o şoaptă, c-o reticenţă ! La el 
nu-i nevoie ca viața să lucreze, sau să vorbească tare 
pentru ca să spună ceva inimii tale. O țărăncuţă” e 
foarte expresivă stînd pe gînduri, cu mîinile uitate în 
poală, cu ochii lungiţi a drum, a dor... Privirea noas- 


tră culege de pe buzele ei vorbele pe cari-ar vrea să le__ 


spună, şi n-are cui, vorbe cari, trecînd prin sufletul 
poa s-au strecurat în vîrful pensulei, fără ştirea 

i, şi s-au amestecat în coloarea din care i-a făcut gura. 

Toate lucrurile omului acestuia au o viaţă discretă, 
profundă, pe care n-o înţelegi, n-o simţi la început, dar 
care palpită acolo, şi, cine ştie cînd, sub ce rază de 
lumină, de afară, sau din sufletul tău, te va face odată 
să tresari şi să zici: „Ciudat, asta acum parc-g” văd 
întăi"... Şi de cîte ori ai so mai vezi întăi! Că 
aceasta e taina, acesta e darul cel mare al vieţii — de 
a fi pururea nouă. 


T'* 


XVI. EXPOZIȚIA DIN 1891 


Ani de-a rîndul nimeni nu mai ştia de Grigorescu. 
Umbla prin țară, prin străinătate — „cu cortul", cum 
zicea acest mare admirator al țiganilor — venea cîte 
o zi, două prin Bucureşti, unde avea un atelier în 
strada Batistei, îşi lua pînze şi colori, poposea cîteva 
zile la Cîmpina, că ş-acolo avea un cuibuleț, într-o 
casă veche cu ogradă largă, unde fusese pe vremuri 
hanul cărăuşilor in drumul Braşovului, şi iar dispărea. 
Ce se petecea în viața politică a țării, cine erau 
miniştri, ce partid era la putere, habar n-avea. Pentru 
el, un motiv nou de peisaj devenea un eveniment — 
un mesteacăn frumos era un prieten iubit, de care i se 
făcea dor din cînd în cînd şi se ducea să-l mai vadă. 
Toate lucrurile cari trecuseră prin sufletul lui îi erau 
dragi, altfel nici nu le-ar fi pictat. Erau însă unele 
pentru cari avea nu numai dragoste, dar şi un senti- 
ment de recunoştinţă, o deosebită duioşie, care se şi 
vede în felul cum le-a luminat pe pînzele lui. Acestea 
alcătuiau familia singurătăţii lui. 

Uneori- săptămîni întregi se primbla pe plaiuri, prin 
păduri, pe lunci; umbla pe jos foarte mult şi totdeauna 
tepede ; se oprea din cînd în cînd, se uita lung la cîte 
o potecuță ce s-adîncea într-un desiş de crîng, la cîte 
un mesteacăn sfios, alb, delicat, răzlețit de ceilalți co- 
paci, se uita la dealurile din fund, se uita la cer, sta 

: puţin pe gînduri, şi, fluierînd încetişor o doină, 
pleca-nainte. Adesea suspina. Avea un suspin al Iui 
— suspinul adînc, misterios al tăcerilor îndelungate. 


409 


Mai sta de vorbă cu băietanul care-i ducea „sculele” 

Iar cînd îşi găsea-n sfîrşit peisajul care se potrivea cu 

sufletul lui din momentul acela, repede-şi făcea paleta, 

şi trei-patru ceasuri nu mai ştia nimic — doar suflarea 

i s-auzea printre dinţi şuierînd ca o vijelie depărtată. 

Luni întregi ar fi stat să lucreze în fața unui peisaj 
frumos. în fiecare zi îl vedea nou, subt alt cer, scăldat 
în altă lumină. El însuşi, sufletul lui, nu era altul în 
fiecare zi ?... 

Dar iată că tablourile îi umplu iar atelierul. îmbel- 
şugata recoltă de minuni cere o expoziţie. Calvarul unei 
expoziţii. în toată vremea pregătirilor, pictorul e în 
friguri. îşi aduce de la Paris modele de rame, a căror 
executare imperfectă este izvorul celor dintăi nemul- 
țumiri. Vine apoi chestiunea sălii. De astă dată însă 
— şi de aici înainte — Ateneul Romîn, construcție 
nouă, da picturii o sală anume pentru expoziţii. Aşe- 
zarea fiecărui tablou în lumina şi în mediul care-i con- 
vine cere o muncă de mai multe zile, în care pictorul 
e în picioare de dimineața pînă seara, măsurînd, făcînd 
şi desfăcînd „panouri"”, căutînd, cu multă grijă, locul 
fiecărei note în simfonia aceea de colori. Tablourile 
sunt strîns grupate. Că face impresie urîtă, zice, să 
le vezi presărate-aşa... „ca dinţii babei". Apoi începe 
alcătuirea catalogului : găsirea titlului şi fixarea pre- 
țului fiecărui tablou. Ah, preţuri, cifre... Grigorescu, 
şi cifre ! Se opreşte la fiecare bucată, se uită lung la 
ea, cu privirea încărcată de amintiri, ezită, — secre- 
tarul expoziţiei, cu creionul în mînă, aşteaptă ho- 
tărîrea... 

— Asta 2... Bârdnâ la vatra... pune-o 300. Numă- 
rul 23..  Ciobănaș cu turmă mică.. 600 ;  Spălătorese 
la Granville... 600 ; Primăvara... 1800 ; Colț de stradă 
la Roma... 250 ; Car cu în după ploaie... 400 ; Potecă 
între flori... 1.500. Ăsta ? De... ştiu eu P.. Mai spune 


şi dumneata... Să-i zicem Fetică pe gînduri... pune-o 


Dar ce sărbătoare cînd se deschide publicului bogăţia 
asta de frumuseți ! Vii de-afară în toiul iernii, îţi scu- 
turi la uşă picioarele de zăpadă şi intri în cea mai 


410 


fermecătoare lume ce se poate visa. La început ai o 
foarte limpede impresie de primăvară. Şi parcă şi-n 
sufletul tău se face deodată primăvară. Totul e curat, 
proaspăt, luminos. Dintre meri înfloriți, o căsuță de 
țară surîde amintirilor tale de demult; pe o frunte de 
deal, umedă încă de roua dimineţii, patru boi moldo- 
veneşti trag din răsputeri — în urma lor fumegă 
brazda reavănă, din adînc răsturnată, grasă şi neagră 
ca păcura. Cine-i fetica ce-a stat din tors şi se uită aşa 
ţintă la tine, c-un zîmbet drăgălaş în ochi, parcă te-ar 
cunoaşte ? Parc-ar vrea să-ţi vorbească. Şi ţie ţi-e cu- 
noscută figura aceasta dulce şi luminoasă ca o zi de 
Paşti în cadrul copilăriei. La ce s-o fi gîndind ciobă- 
naşul culcat pe brînci în pajiştea-nflorită de pe plaiul 
Cîmpiniţii 2... Atîtea ceruri, toată gama de ceruri fru- 
moase luminează adîncile peisaje, încîntătoarele peisaje 
ale țării noastre, pe care aşa de bine ne învaţă să ne-o 
cunoaştem şi să ne-o iubim ! E o adevărată binecuvîn- 
tare cerul munţilor, colinelor şi vastelor noastre cîmpii. 
Lumina aceasta a țării romîneşti o poartă în ochi, în 
suflet, în mişcări, în toată făptura lor ciobanii lui 
Grigorescu. Şi ostaşii lui, în zile de pace, sentinelele 
acele de pe malul Dunării, cu ceva din mîndria stră- 
vechilor plăieşi în ţinuta lor nobilă, de o nespusă ele- 
ganţă bărbătească, şi zveltele lui bălăioare, zînele dum- 
bravilor, păstoriţe totdeauna visătoare, ce-n firul pe 
care-l torc amestecă o îngînare de cîntec şi taina unui 
dor, toate figurile lui romîneşti au cîte ceva din cerul 
patriei noastre. 


Şi flori, atîtea flori. Ici, o ramură de cireş, cu frun- 
zuliţa fragedă, cu floarea albă şi delicată ca fulgul de 
zăpadă, dincolo un buchet de trandafiri, mai în fund, 
lîngă un studiu de nud, un braţ de flori de cîmp, o 
ploaie de flori în calea atîtor frumuseți eterne. lar ca 
o sinteză a strălucirii acesteia de tinerețe şi de gin- 
găşie, domnind parcă în mijlocul acestui triumf al lu- 
minii, stă visătoare pe-un prag de pămînt o copilită de 
vro cincisprezece ani, un fermecător tip de țărăncuţă; 
portu-i simplu — o catrință neagră încinsă cu bete 
peste cămaşa albă, lungă-n poale — îi desinează puţin 
trupşorul plinuţ, de o graţie ce nu se poate spune-n 


411 


cuvinte: e cu capul gol, părul frumos pieptănat, cu 
codițele-mpletite strînse la ceafă, îi acopere tîmpla 
pînă-n sprinceană ; o vedem de profil — un profil ado- 
rabil, de vestală romană ; a rămas pe gînduri, cu mîi- 
nile-n poală, c-o floricică-n mîna stînga; picioarele 
goale i se-ngroapă-n pajişte, doniţa şi ulciorul stau 
lîngă ea ş-aşteaptă: în raiul acela, de jur împrejur 
înconjurată de flori, şi-a uitat şi de casă, şi de izvor, 
şi de toate — e dusă într-o lume de basme. Tabloul 
poartă jos, în colţişorul din stînga, subt iscălitură, data 
1881, şi în catalog e pus la No. 26, cu titlul: Primă- 
vara. Un simbol pe care tîrziu, după vro douăzeci de 
ani, l-am înțeles. în Primăvara aceea pictorul a eter- 
nizat pe ființa discretă şi duioasă care-a ştiut să-l 
ocrotească, să-i apere liniştea şi timpul lui preţios, să-l 
păstreze vesel, sănătos şi pururea tînăr, pentru înalta 
lui misiune de creator. Dar cum e „scrisă!!! Cu ce mînă 
inspirată! E atîta dragoste şi recunoştinţă în tabloul 
acela, că simţi parcă sufletul artistului şoptind cuvinte 
de rnîngfîiere în fiecare floare, palpitînd încă în fie- 
care urmă de pensulă. „Primăvara! aceea încîntătoare 
a făcut ca viaţa pictorului să fie cu adevărat o primă- 
vară pînă-n cel de pe urmă ceas. Dumnezeu i-a tri- 
mes-o ; Dumnezeu, din marele lui peisaj, a luat o 
floare fragedă de răsură şi, dîndu-i trup şi grai ome- 
nesc, i-a trimes-o pe-o rază de soare — model artei, 
tovarăş vieţii. 


XVII. LA CÎMPINA 


După expoziţia din 1891, pictorul îşi construieşte un 
atelier la Cîmpina — orăşel de munte între Ploieşti şi 
binaia —- şi ..ş..ă acolo definitiv. E linişte şi curat 

Junii îşi- ţine încă-nchise bogăţiile de petrol, 
sondele n-au început să-i strice peisajele, nici fumul 
gros al fabricilor să-i acopere cerul. Strada e retrasă. 
Un zaplaz înalt închide de jur împrejur acest cuibuşor 
de pace şi de muncă, unde nimic din marele zgomot al 
lumii nu străbate. Pictorul se simte-acum, pentru întâia 
oara, îngrădit în adăpostul lui sigur, în liniştea lui. îşi 
mai păstrează, vro şapte-opt ani, şi locuința de ia 
Bucureşti, unde vine din ce în ce mai rar. Vechea tri- 

nitate de-abia mai şopteşte amintirilor lui, ca din cine 
ştie ce depărtare. Cîţiva admiratori, dintre iterații 
timpului, scriu despre el, despre opera lui lucruri cari-L 
ating. Ei scriu cu respect, cu evlavie. închinarea lor îl 
înduioşează, ca tot ce vine din inimă. Pictorul îi în- 
văluie in prietenia lui caldă, generoasă, plină de-o adîncă 
bunătate şi de o dragoste cu adevărat părintească. Simte 
parcă uneori nevoia de a vorbi prin cuvinte, pe cari — 
tf:'A':."'alungă tăcere — le găseşte anevoie Ia început, 
îl stinjinesc primele fraze... Dar pe urmă, cînd iese-n 
larg, ce interesant e în tot ce spune! Şi cum vorbeşte 
de arta lui! 


"J* = iți> & Atita cît simți — unde nu te mai mişcă, 


lasă paleta jos: lucrul tău, fiind numai sinceritate, va-- 
creşte şi se va desâvîrşi în sufletul celorlalți. Va trai. 
Altfel, vrînd să-l isprăveşti, îl omori. 


413. 


Eram mărişor — oi fi avut vro opt-nouă ani — cînd 
m-au închis fraţii şi 'surorile în biserică, ş-au fugit, şi 
m-au lăsat singur, spuindu-mi c-au să sară sfinţii pe 
mine, să mă mănînce. Am căzut în genunchi plîngînd 
şi, pîn-a venit mama, aşa am stat şi m-am rugat din 
toată inima. Multă vreme am privit ca o minune faptul 
că nu m-au mîncat. Mai tîrziu, cînd făceam icoane, 
zugrăveam sfinții nu numai cu evlavie, dar şi c-un fel 
de recunoştinţă, că mi-au lăsat viaţa... 


A mutit acum vreo douăzeci de ani un pictor fran- 
cez, Ricard. Nu era lipsit de talent; dar foarte ciudat 
om: îşi pusese-n gînd să facă portrete ca Tizian. Avea, 
nu ştiu prin ce împrejurare, două pînze de Tizian. Le-a 
luat, s-a închis cu ele-n atelier ş-a mocoşit în taină, ca 
un alhimist, să vadă cum sînt făcute: cum îi prepa- 
rată pînza, cum îi pusă coloarea, din ce-i făcută căldura, 
viața aceea misterioasă a vechilor portrete. A lucrai 
luni întregi, a distrus opera naturală, vie a lui Tizian, 
ca să facă el una artificială. E cum ai tăia o privighe- 
toare, ca să vezi cum cîntă. 


Am cunoscut un pictor care făcea natură moartă cu 
destulă... abilitate; mai ales obiectele de metal şi vasele 
de porțelan le făcea chiar bine. De la un timp, a lăsat 
lucrul lui, la care se pricepea, şi s-a încăpăținat să facă 
flori. Şi făcea, nenorocitul, nişte flori groaznice. Flori 
de porțelan $ simțeai că dacă le-ai atinge, s-Ar sparge. 

Floarea trebuie să fie plăpîndă, nu fragilă ; şi umedă, 
şi curată : moale, proaspăt colorată ; să-şi păstreze pe 
pînză lumina şi seva ei. Şi asta nu se face numai cu 
vopsele din tub... 


— D-voastră n-aţi încercat niciodată să faceţi efecte 
de lună ? 

— Doamne, e aşa de greu să faci un lucru bunişor la 
lumina zilei, ce să te mai încerci să zugrăveşti noaptea ? 
Ca s-o vezi cînd ? Tot ziua... 

Exact 2... Ce-nsemnează asta-n artă f In sufletul tău e 
taina care dă viață pînzei, nu în forma şi coloarea 
exactă a lucrurilor. Acolo-t aerul, acolo-i mişcarea care 
nu pozează, acolo-i palpitarea caldă a liniilor de-afară, 
prin care vorbeşte înțelesul dinlăuntru. Nu vezi atîtea 
tablouri corecte, linse, reci, aşa de uscate şi de lustruite, 


414 


că oamenii de-acolo parc-au fost nişte păpuşi de lemn, 
date bine la strung, îmbrăcate, aşezate frumos, după re- 
gulele ştiute, şi pe urmă, tot după regulele ştiute, zugră- 
vite 

Exactitatea strictă nu-i totdeauna adevărul. Despre 
un copac în care-mi desenezi frunza xu nervura ei, 
despre un peisaj în care-mi faci firul de iarbă, voi 
spune oricînd că nu-i adevărat. Ochiul nu-l vede-aşa. 

Ne uităm de departe la un cunoscut care vine-ncet 
spre noi. Ce vedem noi din forma şi din mişcarea lui ? 
Cîteva linii. în acele cîteva linii e «caracterul». Să le 
ştii prinde pe acelea, şi să nu le pierzi apoi în mulțimea 
detaliilor... O, detaliile! Pe cîți nu-i amăgesc!... Cine 
zugrăveşte haina cu nasturii şi cu toate îndoiturile ei 
va avea o admirabilă firmă de croitor; nu un portret, 
şi, mai ales, nu un suflet. 

Icoana cea mai credincioasă, dacă-i făcută cu răceală, 
dacă n-are aer, spațiu şi ceva din vibrarea intimă a 
sufletului prin care a trecut, nu-i decît o fotografie co- 
lorată. Sinceritatea lucrează întocmai ca natura — fără 
compas şi fără cumpănă. 

Ca să dai modelului tău mişcarea fundamental ca- 
racteristică, cea naturală, singura frumoasă, gîndeşte-te 
la ce face neamul lui de veacuri. în cadrul acelei în- 
deletniciri seculare vei găsi gestul adevărat, cu suflet 
cu tot. 

Numai într-o schiţă poţi rămînea sincer pînă la sfir- 
şit. într-un tablou migălit începi să te observi, şi din 
momentul acela e mai mult meşteşug decît artă. 

Repetiţie-n artă P? Vai de cel care, privind un lucru 
frumos, deci viu, căci toate lucrurile frumoase sunt vii, 
privindu-l numai o dată şi numai dintr-un punct de ve- 
dere, crede că l-a văzut destul! Nici o floare nu e 
«repetiţie». Nici o undă de lumină. De milioane de ani, 
de cînd trimite soarele raze pe pămîntul nostru, n-au 
venit două la fel. 


înainte de a începe un portret, uită-te bine... Sunt 
mîini cari nu seamănă cu figura. N-ai să le faci. Dar 


cînd ochii nu sunt ai gurii |... 
Pentru mine gura... priveşte mai expresiv decît ochii. 


415 


Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora c-o 
bucăţică de cărbune, si toate tuburile din lume nu-ţi dau 
albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet. 

Lucrează mult; în fiecare zi. Şi şterge tot ce faci 
“dacă nu simți sufletul tău acolo: dar lucrează mult, ca 
să poți lucra repede. Toate lucrurile de-afară trebuiesc 
făcute repede, smulse din zbor. Cu acelaşi peisaj, scăl- 
dat în aceeaşi lumină şi privit cu aceeaşi dispoziţie su- 
fletească, nu te  întîlneşti decît o dată în viață. lată de 
ce-i foarte important să poți lucra repede. Simfonia 
aceea de linii, de tonuri, de umbră şi de lumină, înfră- 
țirea aceea a tuturor elementelor cari fac, sub raza unei 
clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n-ai s-o mai 
găseşti. Peste un ceas, alta-i fața lumii, şi tu eşti altul. 

Ai putea să numeri pe un tablou de cîte ori s-a odih- 
nit pictorul. 

Sunt mîini cari gîndesc; mîini bune, iubitoare, cari 
parcă mîngiîie lucrurile pe cari le ating, şi mîini răută- 
cioase, cari privesc lumea cu necaz. Am văzut mîini 
foarte triste la un actor care nu juca decît roluri co- 
mice... Mîinile nu puteau minți. 

Dacă ai pus într-un vers o tresărire a inimii tale, să 
ştii că, şi peste o mie de ani, cine-l va citi, va simți în 
inima lui bătaia inimii tale. Dacă n-ai pus nimic, ce 
vrei să fie acolo ? Aşa e şi c-un tablou. 

Ochi e uşor de făcut. Privirea-i mai greu. 

Orice lucru are o latură a lui mai expresivă, acolo-i 
taina vieții lui. De obicei, n-o găsesc acei cari o caută. 

Cu aceeaşi pensulă, muiată în aceeaşi coloare, faci, 
edintr-o singură trăsătură, să zicem, o petală de floare. 
Floarea care ţi-a servit de model a putut fi naturală, 
ori de mătase, ori de porțelan, ori de hîrtie... Această 
deosebire de materie trebuie să mi-o dai în petala pe 
<are ai făcut-o. Cum Numai cu sufletul. 

Courbet, trecînd într-o seară pe dinaintea unei ferme, 
vede un vițeluş frumos şi roagă pe fermieră să-i dea 
voie să vie a doua zi să-l zugrăvească. Bucuria femeii. 
A doua zi dimineaţă, cînd vine pictorul, ea-l aşteaptă 
Sn poartă cu vițeluşul spălat, dichisit, cu panglici îm- 
pletite-n coadă. «Acesta nu-i viţelul meu», zice  Cşurbet 
ji pleacă supărat. 


*416 


Cîţi nu-nţeleg frumosul, ca biata fermieră !... 

In pictură, cel mai bun lucru e să nu revii. Cît ai 
putut prinde dintr-o dată, cu sufletul înfierbîntat din 
ceasul acela, atîta-i al tău. Dacă nu-ți place, şterge 
şi-ncepe din nou. Bineînţeles că atunci cînd e o lu- 
crare de atelier, se schimbă vorba. Dar acelea greu tră- 
iesc. Pînă să le isprăveşti, fuge viaţa din ele. Toate-ți 
fug. Fuge expresia lucrurilor, ca ş-a figurii omeneşti, 
fuge lumina şi, ceea ce e mai important, pentru că în 
adevăr e _ ireparabil, fuge frăgezimea sentimentului tău, 
privirea, dispoziția, sufletul tău de-atunci, cu care n-ai 
să te mai întîlneşti niciodată. De cîte ori nu mi s-a în- 
tîmplat, cînd n-aveam colorile la mine, să văd un colț 
de natură admirabil. Mă uitam la ceas, ca să viu a 
doua zi exact la aceeaşi oră, să lucrez. Veneam, şi nu 
mai era nimic. Erau copacii, era valea, şi aceeaşi lu- 
mină era, dar... nu mai eram eu cel de teri." 

întrebat de un pictor tînăr dacă în unele cazuri nu e 
mai bine să puie coloarea cu vîrful cuţitului, îi răs- 
punde : 

»„Pune-o, nenişorule, şi cu tocul cizmei, numai s-o pui 
pe cea care trebuie, şi s-o pui unde trebuie.” 

Lecţii, în înțelesul obişnuit al cuvîntului, n-a dat. 
Dar viaţa lui simplă, bunătatea, cinstea, singurătatea de 
sfînt în care a trăit, renunţarea la orice foloase perso- 
nale, şi mîndrul dispreţ pentru toate deşărtăciunile 
omeneşti, iubirea de ţară, munca neadormită şi adInca 
pasiune pentru bine, adevăr şi frumos nu sunt oare şi 
acestea, acestea mai ales, cea mai înaltă învățătură pe 
care poate să ne-o dea un om, şi, din acest punct de ve- 
dere, nu rămîne Grigorescu un mare profesor al vremii 
lui ş-al celei viitoare ? 

Despre lucrurile lui niciodată nu vorbeşte. Despre 
viaţa lui — foarte rar. Povesteşte fermecător, în vorbe 
puţine, aproape fără gesturi, cu nu ştiu ce pasiune stă- 
pînită, care-ţi dă impresia unei mari puteri ascunse. O 
mare dreptate, care vorbeşte-ncet. Numai cînd vorbeşte 
de frumuseţile ţării, de bunătatea şi de vrednicia po- 
porului acestuia, despre care spune-ntotdeauna că „e 
cel mai cuminte popor de pe pămînt", glasul lui capătă 
o căldură ş-o sonoritate muzicală, gestul devine larg, 


417 


hotărît, sugestiv, şi toată fața i se luminează ca de 
taina unei inspiraţii. 

Nu e un „mizantrop"”, cum cred unii. E în firea 
aceasta tăcută, blîndă, de o nobilă discreţie, un mare 
fond de simpatie ş-o adînca nevoie de iubire. Pe oa- 
menii buni, pe oamenii de treabă singur îi caută, se 
duce să-i cunoască, îi place să stea cu ei de vorbă... Şi 
ce mîngfîiere duioasă are-n vorbă, ce expresiv e în pri- 
vire, în toate mişcările lui ! Cînd se scutură de-o im- 
presie urîtă şi rosteşte cuvîntul „groaznic!”... simți în 
tine fiorul repulsiunii lui. Iar cînd îţi vorbeşte de-un 
lucru gingaş, glasul i se topeşte ca-n farmecul unei dulci 
mâîngiieri, şi mîna lui dreaptă îşi uneşte frumos degetul 
cel mare cu cel de la mijloc într-o mişcare aşa de cores- 
punzătoare sentimentului, că parcă în adevăr îţi arată 
lucrul de care-ţi vorbeşte. 

Mîna lui sfîntă !... Mîna aceea nervoasă, mică, deli- 
cată, care parcă binecuvînta lucrurile pe cari le atingea... 
Ce minuni a făcut mîna aceea ! 


XVIII. CHIPURI 


Grigorescu a făcut puţine portrete, în înțelesul obiş- 
nuit al cuvîntului. Lucrările de atelier, în genere faptul 
de a sta pironit în aer închis, pentru acest mare iubitor 
de spaţiu şi de libertate erau ca un început de robie. 
Cînd însă găsea o figură seducătoare, profund caracte- 
ristică, fie ca tip al unei rase, fie ca expresie personală 
a unui suflet, atunci îşi uita de farmecul peisajelor, şi 
toată puterea lui de adîncire, de ultravedere * a lucru- 
rilor se concentra cu pasiune asupra figurii omeneşti, 
în acest larg înțeles al cuvîntului am putea spune c-avem 
de la el sute de portrete. Toți evreii lui sunt portrete. 
Țiganca de la Ghergani, acea superbă şi nepăsătoare 
Venere a celui mai pitoresc şi mai visător neam de pe 
pămînt, nu e şi ea un admirabil portret ? Ş-atîtea femei 
şi fete de la ţară, prin ai căror ochi galeşi priveşte 
sufletul adînc gînditor al neamului nostru, şi mîndrii 
lui ciobani, şi bunii lui bătrîni, osteniţi de povara vremii, 
şi tîrgoveţele sprincenate, cu cațaveică albastră şi tulpan 
alb, ş-atîtea alte chipuri, pe cari pictorul ni le-a fixat 
aşa de bine-n minte, că nu le mai putem uita, nu sunt 
decît portrete... anonime. 

Grigorescu şi-a început arta lui zugrăvind chipuri 
omeneşti. Acesta e şi începutul picturii. Atît e de ade- 
vărat că arta omenirii îşi rezumă istoria în viaţa fie- 
cărui ales al ei. în cei dintăi sfinți de pe iconițele pe cari 
le vindea la obor nu se poate să nu se fi strecurat ceva 


* U/zravedere — pătrundere, clarviziune. 


419 


din aerul familiei lui ; cum, aproape instinctiv, a pus 
mai tîrziu, în serafimul de la Zamfira, chipul fetiţei 
care-l privea de pretutindeni cu marii ei ochi mirați. 
Era firesc, dar, ca acest profund observator al jocului 
de linii şi de colori pe care-l fac formele în spaţiu să 
se simtă atras de misterul figurii omeneşti, de cea mai 
înaltă şi mai expresivă întrupare a vieţii. Din cîte lu- 
cruri poate să facă mîna omului, nimic nu-i aşa de 
minunat ca un portret. într-un bun portret e ceva din 
puterea lui Dumnezeu. 

O fiinţă care e departe, o fiinţă care e dusă pentru 
totdeauna din lumea noastră, şi cu toate astea e aci, 
stă vie înaintea noastră, se uită fix la noi, c-o privire 
plină de înțeles, cu ochi îndărătul cărora e un suflet 
care ne vede şi care vorbeşte sufletului nostru, nu e 
aceasta una din cele mai mari şi mai tulburătoare mi- 
nuni ale puterii omeneşti? Un surîs de dincolo de 
moarte, o privire din eternitate aţintită asupra ta, o 
gură ce de veacuri stă să spună ceva, şi parcă dinadins 
tace, ca să vorbească ochii, de cîte ori n-ai văzut prin 
muzee figuri de acestea, cari multă vreme te urmăresc, 
de cari ţi-e dor, cari te fac să te gîndeşti la ele ca la 
fiinţi ce-au trecut în adevăr prin viaţa ta ? 

Aşa ne privesc portretele lui Grigorescu, adîncile lui 
portrete. Foarte variate ca factură, şi foarte semnifica- 
tive ca sentiment, văzute înlăuntru, dincolo de ce spun 
trăsăturile modelului şi expresia momentului. De obicei, 
un pictor, cînd observă şi adînceşte prea mult o figură, 
anevoie mai poate ieşi din atmosfera acelei figuri. Multă 
vreme păstrează în factură, fără să vrea şi fără să bage 
de seamă, nu ştiu ce accent caracteristic ce i-a rămas în 
suflet, în mînă, cum rămîne uneori în jocul unui actor 
căldura şi timbrul rolului pe care ta studiat el mai 
cu pasiune. Aproape toate figurile de femei ale lui 
Leonardo da Vinci au cam aceeaşi gură, inteligentă, 
fină, cu buzele întinse într-un surîs misterios, în care 
e multă graţie, amestecată cu puţină ironie, „surîsul 
doamnelor nobile” din Florenţa Giocondei. Figurile 
lui Grigorescu nu au nimic din atmosfera atelierului prin 
care-au trecut; fiecare îşi păstrează privirea ei, zîmbe- 
tul ei, aerul ei de familie. Fiecare... gîndul ei şi-l gîn- 


420 


deşte. Nici o osteneală, nici o întrerupere, nici o diso- 
nanţă. O deplină unitate de suflet, intr-o desăvîrşită 
concordanţă de linii. 

L-au ispitit mai ales figurile gîhditoare, discret gîn- 
ditoare. Privirile încărcate de pasiune, expresiile alar- 
mante, atitudinile obositoare, teatrale, îi displăceau 
pentru caracterul lor trecător, pentru lipsa lor de adîn- 
cime, de armonie şi de naturaleță. Se fac mai uşor de 
obicei. Dar nu dau ceea ce se numeşte „un portret fru- 
mos". Adecă un chiț viu, nu al unei stări sufleteşti, ci 
al unui suflet. Cel care pozează nici nu se prea gîndeşte 
la ceva hotărît în momentul acela, cînd tocmai ar trebui 
să aibă-n ochi lumina unei cugetări. Artistul are darul 
de a trage din adîncimile misterioase ale vieții lumina 
aceasta şi a o răspîndi pe toată figura, în toată ființa 
vizibilă a modelului. Şi nu lumina unui anume gînd, ci 
sinteza, timbrul sufletesc, mai lămurit, felul de a gîndi 
al unei fiinţi. Prin aceasta, mai mult decît prin trăsă- 
turile ei, o figură se deosebeşte de celelalte. Chiar şi 
acolo unde Grigorescu are nevoie de-o figură mai mult 
decorativă decît expresivă, adînca lui iubire de adevăr 
şi pasiunea lui de a fixa viaţa formelor îl fac să pri- 
vească dincolo de pitorescul liniilor. Ciobanii lui, răze- 
maţi în bâtă, sau tolăniţi pe brînci, în mijlocul peisaju- 
lui de sine stătător, sunt portrete. 

Grigorescu e pictor de suflete omeneşti. Leonardo da 
Vinci spunea adesea că forma exterioară a unui om nu-i 
decît sufletul lui — vizibil; şi că tot secretul artei de 
a zugrăvi chipuri omeneşti stă în a da fiecărui suflet 
corpul lui. Nu e aceasta a crea viață? Cu adevărat 
„dar dumnezeiesc". Se ştie că una din cele mai mari 
dificultăți pentru un pictor este să dea modelului miş- 
carea lui naturală, pe care să şi-o poată păstra pînă la 
sfîrşit. Să nu se vadă că modelul a pozat, căci oricît de 
liber ar poza cineva, gîndul că-l priveşte eternitatea 
prin ochii artistului îl dispersonalizează, îi strică fi- 

a. Ce poate fi mai trecător decît unda impercepti- 
fix a cugetării ? Unda aceasta Grigorescu o vede, o 
prinde ş-o fixează instinctiv, cu o putere şi cu o repe- 
ziciune de vrajă. Toate figurile lui îşi au mişcarea lor 
obişnuită. Sunt „în caracter". Nu se ştiu observate. Stau 


421 


aşa pentru că niciodată n-au stat altfel. Țiganca de la 
Ghergani... poţi să-i presupui o atitudine mai în armo- 
nie cu chipul, cu expresia, cu felul de a privi ? în ochii 
visători, în gura între'deschisă ca de căldură, în şuviţele 
de păr ce-i curg în neregulă de sub broboada albă, ce 
de-abia i se ţine pe cap, în cămaşa desfăcută la piept 
şi-ncinsă peste mijloc cu latul brîu roşu al neamului, 
în haina de căpătat pe care-o poartă cu-atîta mîndrie 
şi care-i stă aşa de bine, în toate este ea, e sufletul ei 
întreg, nu al unei clipe, ci al unei vieţi, al unui şir de 
vieţi. 

»E o expresie... mai mult de nepăsare, zice criticul 
de artă L. Bachelin, vorbind de ţiganca de la di 
P. Carp ; nimic nu pare a tulbura regularitatea placidă 
a trăsăturilor, nici suțerinți, nici bucurii, şi totuşi 
această figură te fascinează, te învăluie în farmecul ei. 
Enigmatică, liniştită şi mîndră, ca sfinxul, a cărui fru- 
musețe orgolioasă o are, de altfel, tiganca aceasta te 
captivă prin atracţiunea irezistibilă a misterului. Dar 
în zadar o priveşti — vălul de umbră care-i ascunde 
gîndirea nu se va rupe; ea nu-ți va spune taina ei, fie 
că n-o ştie nici dînsa, fie că nu are alta decit aceea a 
vieții şi a rasei sale. Ca toate semenele ei, priveşte fără 
a vedea, întredeschide gura fără a suride, visează fără 
a gîndi...” 

Tot aşa de liniştit visătoare e şi acea tipică figură de 
„rudăreasă", un cap egiptean sculptural, de o frumuseţe 
puternică, bărbătească, avînd ceva din privirea miste- 
rioasă a unei divinităţi budiste. 

Dar Pifferaro, cîntărețul din surlă, robustul ciobă- 
naş italian, care poartă cîntecele munţilor lui pe stră- 
zile oraşelor, un copil frumos şi mîndru, cu pălăria ca- 
labreză, a cărei streaşină lasă ca o perdea de umbră peste 
ochii lui boldiţi, mari, expresivi, ce parcă vor să strige 
vorbe pe cari gura nu vrea să le rostească ! Un chip de-o 
uimitoare putere de sugestie, pe-un fund întunecat, o fi- 
gură vie, atentă, văzută în adîncimea tainelor ei, mode- 
lată cu penelul muiat în umbră, nu în colori, într-o 
umbră magică, luminoasă, care joacă, palpită şi radiază.- 

Cu ce dragoste de părinte e făcut ostaşul tinerel, ce 
stă aşa de nobil, aşa de vitejeşte liniştit, drept şi zvelt, 


422 


cu mîinile sprijinite de armă... O, acesta nu e de loc 
visător ! El e „sentinelă pe malul Dunării”, îşi păzeşte 
Dunărea lui, pe care-o ştia de cînd era mic, din jocu- 
rile copilăriei şi din cîntecele bătrîneşti: 

„Dunăre, Dunăre, 

Drum fără pulbere..." 


şi toată mintea lui e aci. Frumoşii lui ochi negri nu cat-a 
dor, nici a drum. Sunt ochi de strajă, cari se uită, ca 
să vadă. PR e 

Locul cel mai larg în această bogată galerie de figuri 
îl ocupă, fără îndoială, țăranca noastră. Ţăranca tînără. 
sănătoasă, puternică — romîncă neaoşă în figura ei 
blîndă, în ţinuta ei cuviincioasă, în căutătura ei cu- 
minte, în mersul ei uşor şi elegant, fără umbră de co- 
chetărie, în portul ţesut şi-mpodobit de ea, curat, simplu, 
cinstit, ca sufletul şi viaţa ei toată. Foarte rar a făcut 
bătrîne. Bătrînețea, mai ales la femei, şterge adesea ca- 
racterul etnic al figurii. Şi pentru acest adînc privitor 
al lucrurilor, o figură omenească e una din nenumăra- 
tele expresii ale unui tip fundamental, specific," inalte- 
rabil, efigia rasei, pe care trebuie s-o amintească, după 
cum orice frunză aminteşte, în structura şi-n forma ei, 
copacul din care-a crescut. Toate figurile lui Grigorescu 
îşi au neamul lor, precum toate peisajele lui îşi au țara 
lor — pămîntul, aerul şi cerul lor. 

Portrete propriu-zis nu cunosc decît vreo treizeci în 
toată această operă de titan. Dar nu e unul în care să 
nu simți aceeaşi caldă spontaneitate, aceeaşi străluci- 
toare elocvență, unită cu aceeaşi putere de adîncire, 
cari-au dat atîta viaţă ş-atita farmec operei lui. Ca 
orice artist adevărat, Grigorescu nu face nimic fără en- 
tuziasm. [~] 

Cîtă perspectivă în reticențele lui Grigorescu! Un 
mare dar de a te face să-nţelegi o mulțime de lucruri pe 
cari nu ţi le spune. „O femeie care coase." Sunt poate 
douăzeci de tablouri cu acest subiect. Şi-n fiecare, cu 
totul altă semnificare. Ici, e cusutul trecerii de vreme, 
distracţia miîinilor cari n-au ce face ; dincoace, e bro- 
datul migălos, asupra căruia se pleacă ochi atenți, şi 
gînd ce împunge şi el cu acul. Una, stînd la fereastră vi- 


423 


sătoare, coase fără nod la aţă. Iar colo, în fundul paru- 
lui» lîngă plapoma strînsă, în lumina potolită a unei 
odăiţi de la mahala, e femeia nevoiaşă, care coase pen- 
tru pîinea cea de toate zilele. E singură, nu vezi nimic 
în juru-i care să-ți spună c-ar mai avea şi alte guri de 
hrănit. Şi, cu toate astea, din figura şi din atitudinea 
ei, din nu ştiu ce aer de grijă duioasă ce-i învăluie 
chipul şi mîinile, mai ales mîinile, simţi că are copii la 
şcoală, şi pentru ei coase. în nici unul din tablourile 
cu femei cosînd nu e sentimentul acesta de pace sfîntă, 
de religie a familiei, ş-a muncii care dă pîine. Vădit că 
pictorul, pe cînd făcea tabloul acesta, se gîndea la co- 
pilăria lui, la mama lui. 

Toţi oamenii lui Grigorescu — o bogată colonie — 
au aert în jurul lor şi stau pe pămînt. Stau bine, respi- 
rînd liber, apăsînd locul de subt ei just cu greutatea vo- 
lumului lor. 

Şi ochii lor privesc în adevăr. Sunt unele figuri fără 
ochi” schiţate din fugă, se străvăd ca printr-un văl de 
ceaţă — cu toate astea, privesc. S-ar părea că acest 
mare” dătător de viață, în momentul cînd hotărăşte pe 
pînză, cu cele dintâi trăsături de pensulă, locul pe care 
trebuie să-l ocupe un corp, depune acolo un suflet — 
în urmă, nu face decît să-i construiască organele de 
acţiune, de atingere materială cu lumea. Şi uneori, ca şi 
cum s-ar teme să nu-l acopere prea tare, să nu-l înăbușe, 
ii dă numai o schiță de întrupare, uşoară, aproape aeri- 
ană, dar în care pune toate legile vieții. Toată logica 
vieţii. 


XIX. ADEVĂRUL AŞTEAPTĂ., 


Artistul poate fi nedreptăţit. El poate trece nebăgat 
în seamă printre noi, ceea ce adesea e un bine pentru 
seninătatea şi adîncimea gîndului lui. Lucrul lui însă 
nu poate fi nedreptăţit. îl vor nesocoti, pentru că nul 
vor înțelege, o generaţie, două, trei. Paguba lor. 

Pentru opera de artă este o dreptate. Şi e o mare fe- 
ricire că poate s-o aştepte. Adevăratul artist, care tră- 
ieşte mai mult în opera lui decât în propria-i viaţă, află 
uneori o nespusă mulțumire în însuşi faptul că nu e cu- 
noscut. El are încredere în lucrul lui cinstit, făcut cu 
toată dragostea şi din toată inima. Acolo-i puterea lui. 
Suveranitatea lui, care n-are nevoie de proclamările 
noastre. Puterea cea de esență divină, pururea fecundă. 
Cît de tîrziu să-i vie recunoaşterea, ea aşteaptă cu li- 
niştea celor eteme. Se vor deschide ei odată ochii cari 
văd, şi cînd se vor deschide, vor găsi-o acolo vie, tot 
aşa de întreagă şi de strălucitoare ca şi în ziua cea din- 
tâi. Adevărul aşteaptă. Numai minciuna e grăbită. 

Gînduri de acestea trebuie să fi trecut de multe ori 
prin tăcuta singurătate a lui Grigorescu. 

N-a fost înțeles. Nici un sprijin şi nici un îndemn nu 
i-au venit din lumea de afară. Mai bine, poate. A cres- 
cut în mijlocul naturii ca un copac frumos, ce singur îşi 
trage tăria din sucurile pămîntului şi din razele soarelui, 
neavînd nevoie, pentru a-şi dezvolta ramurile, nici de 
foarfecă, nici de. stropitoarea grădinarului. 

Un om foarte serios, care-a privit cuminte viața, în 
adîncul ei, în tot ce are ea mai serios şi mai adevărat. 


425 


Nu decoraţiile, nu măririle cari se dau prin decret regal, 
nu triumfurile zgomotoase şi solemnităţile deşerte ale ei 
l-ar fi ispitit vrodată pe omul acesta cu adevărat mare. 
Prin el mare. Sfios ca un copil, şi mîndru ca un suve- 
ran, cum şi era în lumea lui, s-a simţit jignit, aproape 
ofensat, cînd un ministru, dintr-un sentiment de sinceră 
admiraţie, într-un cerc de prieteni, i-a prins la piept 
unul din semnele de distincţie ale țării noastre. Nu se 
împăca simplitatea acestui suflet profund serios cu nici 
un fel de manifestare gălăgioasă, cu nici un fel de publi- 
citate. I se părea aceasta un lucru teatral, nedemn de-un 
om cu adevărat sincer. 

Negreşit că i-ar fi plăcut ca darul pe care ni-l adu- 
cea să fie primit cu drag. Să-l înțelegem toţi: Pentru 
noi, mai mult decît pentru darul lui, i-ar fi plăcut 
aceasta. Dar niciodată nu s-a plîns. Cei tari nu se plîng. 
însărcinat cu facerea proiectelor pentru primii noştri 
bani de hîrtie, el a pus pe izvoadele acelea, cu o nease- 
mănată măiestrie, podoabele şi sufletul țării lui. Belşugul 
pămîntului nostru, industria casnică, frumuseţea şi vred- 
nicia ţăranului romîn — toată sfîntă poezie a muncii, 
tot ce-a iubit el mai mult în ţara aceasta binecuvîntată 
de Dumnezeu, a simbolizat, cu norocoasă inspiraţie, pe 
modelele acelea de fiduciare *, cari-ar fi fost poate cele 
mai frumoase bilete de bancă din lume. Cu ce drag le 
lucrase, şi cu ce gînd romînesc! Şi toate-au fost res- 
pinse, îl va fi durut desigur faptul că ce-a pus el acolo 
nu e înțeles de-ai lui. Dar întotdeauna s-a gîndit că 
lucrurile bune trăiesc mai mult decît cel care le-a făcut, 
şi e o dulce mîngîiere să ştii că pămîntul, care se va 
închide peste tine, nu va acoperi şi dreptatea ta. 

în ceasurile de amărăciune îşi aducea aminte de greu- 
tăţile prin cari au trecut atîţia artişti mari în ţările 
civilizate ale Apusului, țări bogate, pregătite sub toate 
raporturile pentru a-şi putea cunoaşte şi cinsti pe aleşii 
lor. Franţa, generoasa Franţă, cu atîtea veacuri de lu- 
mină înaintea noastră, ce greu şi-a cunoscut adesea pe 
oamenii ei mari! Pe cei tăcuți. Daubigny, pictînd ca- 
pace de cutii şi pendule, puind gologan cu gologan în 


* Fiduciare (pentru zzonede fiduciare) — bani de hirtie. 


426 


puşculiţa lui „pentru Italia", agonisind în cîţiva ani de 
muncă suma de 1.400 de lei, o avere, din care trăieşte 
unsprezece luni în Italia visurilor lui. Şi câţi din stră- 
lucita falangă de la 183) nu-şi vindeau, la începutul 
carierei lor, cu cîte cinci lei un tablou, care mai tîrziu 
avea să fie prețuit cu zeci de mii de lei ! Diaz, la vîrsta 
de patruzeci de ani aproape, îşi punea tablourile în 
expoziţie cu prețuri foarte modeste : 


Trunchi de stejar ip a PE delei 
Apus de soare ie ce zii MAR vrea ca 
Mesteacăn — studiu . . . 75 


„> 


Cam atîta îl costau ramele, pînza şi colorile! La 
34 de ani marele Millet făcea unei moaşe o frumoasă» 
firmă pentru... 30 (treizeci) de lei, cari veneau foarte 
la timp. Iar Courbet, la 1850, cînd şi-a expus vestita 
lui înmormîntare la Ornans, cari azi e la Louvre, n-a 
fost huiduit de critica acelei vremi? „Un şarlatan 
ordinar, un hemesit de reclamă, un brutal ignorant”... 
iată cum era primit unul din pictorii cei mai cinstiți 
în cea mai luminată capitală din lume ! 

Cum era să se plîngă bunul, duiosul Grigorescu de 
ţara lui ? Nu-i dăduse ea cele mai frumoase modele ce 
se pot visa ? N-avea el tot ce-i trebuie ca să poată 
lucra ? Căci, la urma urmei, aceasta era marea, arză- 
toarea nevoie a vieţii lui. (N-a dorit nimic pentru el şi 
n-a cerut nimic, decît să fie lăsat în pace. De-aceea a 
şi trăit departe de lume. Ar fi vrut să mul ştie nimeni 
că există. Şi cele mai penibile ceasuri, cele mai îngro- 
zitoare întîmplări pentru el erau acelea cari-l sileau să 
vie în atingere cu vreuna din autorităţile publice. Lu- 
crurile acestea luau, în sufletul lui delicat, proporţiile 
unui dezastru. Citat o dată ca expert, într-un proces 
de despăgubire pentr-un tablou care arsese, Grigorescu 
e cuprins de o aşa nelinişte şi de o aşa revoltă, că, ne- 
maiputînd lucra, se hotărăşte să-şi strîngă tot şi să 
plece din ţară, să se expatrieze. Un prieten aleargă şi, 
fără multă greutate, îl scapă de acest „coşmar!!. Picto- 
rul, fericit, îl îmbrăţişează, îi mulţumeşte şi, mişcat 
pînă la lacrimi, îl roagă să primească, în schimbul li- 
niştii pe care i-a redat-o, un mic semn de recunoştinţă... 


427 


Şi unul din tablourile acelea sfinte, de cari niciodată 
şi cu nici un preţ nu vroia să se despartă, e numaidecît 
luat din perete, împachetat şi dăruit, cum numai Gri- 
gorescu ştia să dăruiască. „fă nu zici nimic, că mă su- 
păr. Ca să mă vezi mai des, pune Floricica asta în co- 
lecţia d-tale — are să mi se facă dor de ea, s-ai să te 
pomeneşti mereu cu mine. Şi să ştii că şi ei are să-i 
pară bine că-i acolo"... Era mica fetiță cu boneţică albă, 
„prietena florilor". în ce cuvinte îşi învălea darurile 
omul acela de o divină bunătate! 


Grigorescu şi-a primit inspiraţiile lui direct de la 
natură. Nevoia aceasta de a-şi avea modelul înaintea 
ochilor izvora din marea lui iubire de adevăr, din 
aJînca lui sinceritate. Numai în copilărie, cînd închi- 
puirea îşi azvîrle vulcanic afară plăzmuirile ei înfier- 
bîntate, mai tari şi mai plastice uneori decît însăşi rea- 
litatea, în anii aceia de vis şi de foc a făcut şi el 
tablouri din gînd. Păcat că nu mai avem cea dintîi lu- 
crare personală a copilăriei lui, Mihai scăpînd stindar- 
dul. Era o pînză mărişoară, de o vervă şi de o în- 
drăzneală uimitoare, spun cei cari au văzut-o. Ne-a 
fost distrusă în incendiul Pinacotecei. Dar am zărit 
odată într-un colţişor din atelierul pictorului, jos, 
lîngă sobă, o mică schiță c-un Mihai viforos, una cu 
calul, într-o mişcare fulgerătoare, strîngînd c-o mînă 
steagul țării, cu cealaltă spintecîndu-şi drum prin 
gloata clocotitoare a ungurilor, am zărit-o cu fiorul 
tainic al lucrurilor pe caii nu le mai poţi uita. Ce ve- 
denie straşnică, din flăcări şi din vijelie, au aprins 
versurile lui Bolintineanu în sufletul micului zugrav de 
icoane !... Suflet aprig, de copil năzdrăvan — geniu 
ce-şi rupe scuticele de pe el. 

Tablouri de acestea i-ar fi cerut vremea lui. înfăţi- 
şarea luptelor cumplite şi biruinţilor aşa de greu câşti- 
gate ale neamului acestuia, trecutul, cu grijile, cu 
jertfele, cu primejdiile şi cu mâîntuitorii pe cari ni i-a 
times Dumnezeu în ceasul pieirii, acestea erau atunci 
în inima şi-n glasul tuturor. „Marele strigăt al timpu- 
lui”, cum zice Carlyle. îl aude el, Grigorescu, pretu- 
tindeni afară, şi-n inima lui mereu. Cum să mrl audă? 


428 


Mai ales pe el chemîndu-l. Atîtea adevăruri cereau artei 
lui veşmînt nepieritor ! îl chemau cu glas tare. Şi el 
sa dus la cele cari-l chemau cu tăcerea lor. Doar a 
atins tabloul istoric, luînd vălmăşagul luptei din în- 
chipuire, împrumutînd lui Mihai Viteazul calul lui 
sfîntu Gheorghe, ş-a înțeles numaidecît că nu-i acolo 
drumul lui. Marea lui sinceritate la împiedicat de a 
spune c-a văzut ceea ce n-a văzut. Marea lui sinceri- 
tate ta coborît din cerul heruvimilor întraripaţi pe pă- 
mîntul îndurării şi al speranţelor noastre. Multe sunt de 
spus şi de arătat în lumea aceasta plină de ascunsuri şi 
de alcătuiri mincinoase, dar cea dintăi şi cea mai de căpe- 
tenie datorie a unui om cinstit e să ne spună adevărul 
inimii lui. Pe acesta ni-l datoreşte, şi numai acesta va 
da căldură, şi adîncime, şi trăinicie operei lui. Nu sunt 
atîtea pînze mari cari înfăţişează bătălii, părăzi, în- 
coronări de împărați, evenimente memorabile din viaţa 
popoarelor ? Pictori iscusiți au muncit ani întregi ca să 
dea viaţă. Şi n-au izbutit. Pensula lor n-a pus pe pînză 
decît coloare. A pus-o după toate regulele artei. Nimic 
de zis. Foarte corecte forme, dar... de ceară. Cu cît e 
mai viu şi mai adevărat un copăcel care-şi leagănă cren- 
guţele subt o geană de cer decît toate ostile vitejilor de 
plumb, încremeniţi în atitudini moarte, pe caii lor tot 
de plumb ! Ah, un pic de sinceritate pe un petecuţ de 
pînză !... 

Ce devreme a înţeles Grigorescu taina aceasta a vieţii 
în opera de artă! A simţit-o. Şi de-ar fi văzut că lu- 
crurile lui nu plac nimărui, şi nu sunt pricepute de 
nimeni, cum nici n-au fost atîta timp, el tot asta ar fi 
făcut. Porunca vremii ?... Omul acesta n-a cunoscut 
decît porunca inimii lui. Numai gîndul că trebuie să 
facă un lucru îl înstrăinează de lucrul acela, pe care, 
altfel, l-ar fi făcut cu drag. Cîte care cu boi şi cîte şatre 
de ţigani nu făcuse Grigorescu pînă la 1880 ! Dar iată 
că primeşte să facă [..] două tablouri mari: un car 
cu boi ş-o laie de ţigani. Şi douăzeci de ani colindă 
țara, ca să-şi găsească modelele visate pentru aceste 
două opere de comandă. Una, înspre biîlci, de-abia în 
anul 1900, a trecut din „baraca" de la Cîmpina în pa- 
latul regal, cealaltă, o caravană de ţigani ce trec în- 


429 


vălmăşiţi într-un nor de praf, lătraţi de cîinii satului, 
în care n-au găsit adăpost, a rămas în atelier — lu- 
crare „neisprăvită!", cum obişnuiesc să zică cei ce n-au 
înțeles niciodată puterea de viaţă, sufletul pururea 
proaspăt din opera lui Grigorescu. 

A spune despre un tablou al acestui pictor că nu-i 
isprăvit e a spune despre o privire că nu-i isprăvită. 
Căci o privire emoționată în inima lucrurilor, o privire 
încărcată de cea mai curată armonie, deci de cea mai 
intensă viaţă pe care o pot sorbi ochii dintr-o dată, 
rupînd-o din goana unei clipe pentru a o încredința 
eternității, iată ce-i un tablou de Grigorescu. Un dar 
divin de a exprima simplu, concis, fulgerător ceea ce 
într-adevăr e caracteristic şi vrednic de reţinut din pieri- 
toarele privelişti ale vieţii. Toate le înnobilează acest 
nobil prieten al naturii cu arta lui sănătoasă, elocventă, 
fără retorică, şi robustă, fără brutalitate. Dacă te-ai 
uitat bine la lucrurile lui, cari, de ce le priveşti, de ce-s 
mai frumoase — semnul operei adevărate — dacă ţi-ai 
umplut sufletul de ele, tîrziu, cînd eşti în mijlocul na- 
turii şi vezi aieve podoabele ei, zici: „Parcă-i un 
Grigorescu". 

El a creat o lume tipică. A lui ş-a tuturora. Aceasta-i 
puterea Artei ; şi secretul ei acesta e. Toate curg. Ea le 
opreşte cu privirea, alege lamura lor ş-o toarnă-n 
tipare eteme. Un adaos la opera vie şi pururea nouă a 
lui Dumnezeu. 


XX. PRINTRE DEALURI ŞI MUSCELE 


Cu darul lui de a prinde numaideciît linia cea expre- 
sivă, de a simţi şi a da fulgerător caracterul formelor, 
poezia şi noblețea fiecărui lucru, Grigorescu a făcut ce-a 
vrut, ce i-a plăcut în arta lui. De toate-a făcut, cu ace- 
laşi sentiment de sinceritate şi cu aceeaşi strălucitoare 
vervă. Flori, copaci, animale, oameni, case, interioruri, 
natură moartă, munca roditoare a păcii şi grozăviile 
distrugătoare ale războiului, tot ce l-a mişcat, tot ce-a 
răsunat mai tare în inima lui s-a prefăcut în operă de 
artă. Toată viaţa lui, ca printr-o pîlnie, s-a descărcat 
prin vîrful pensulei. Dar ceea ce-a deschis cîmp mai 
larg marii lui puteri de a crea, iubirii lui de lumină şi de 
armonie a fost — cum era şi natural să fie — peisajul. 

Peisajul propriu-zis a intrat în pictură foarte tîrziu. 
Cei vechi n-au înțeles măreţia tăcutelor privelişti ale 
naturii decît ca un decor, ca o vastă scenă de teatru 
pentru reprezentarea vieţii omeneşti. Arbori încreme- 
niți, înfipţi cu mîna pe un teren mort, fără aer şi fără 
orizont, subt un cer siniliu, greu, tare, fără adîncime, 
acesta-i peisajul pe care-l vezi mereu prin muzee, în 
tablourile istorice, religioase, mitologice, şi uneori ca 
fond decorativ îndărătul unui portret, cum e în Gio- 
conda lui Leonardo da Vinci. 

De-abia în veacul al XVII-lea, cu pictorii Olandei, 
cu Ruysdael şi cu Hobbema, peisajul îşi capătă viaţa 
şi însemnătatea lui în artă, şi multă vreme intîrzie pe 
drum pînă să străbată în Anglia, cu Bonington şi Con- 
stable, pe la începutul veacului al XIX-lea. Cum a fost 


431 


primit ? Un anunţ stăruitor, publicat în gazetele Lon- 
drei pe vremea aceea, poftea astfel lumea la expoziţia 
celui mai sincer pictor al Angliei: „Galeria de peisaje 
pictate de Constable se poate vedea gratis în toate 
zilele”. Şi nimeni nu venea. Ce-avea să vad-acolo ? 
larbă şi copaci ? Dar asta se poate vedea oricînd în 
Hyde-Park... „Or! crede ce-or vrea de arta mea — 
zicea pictorul, cu amărăciune — ceea ce ştiu e că-i în 
adevăr a mea." în Franţa, Rousseau desfundă drumul 
şi, deodată, ca la un semn aşteptat de veacuri, porţile 
artei se deschid largi înaintea adevărului pe care-l aduc 
în triumf cei mai mari peisagişti ai Franţei şi ai lumii 
— „Falanga de la 1830". 

De la aceştia a învăţat Grigorescu limba. Căci, de 
spus, avea el ce spune. în atelierul lor — care era vasta 
pădure de la Fontainebleau — a pus pe pînză cei din- 
tâi arbori şi cea dintâi brazdă de pămînt adevărat. 
Acolo a înțeles el că în artă nu-i nimic fără însemnă- 
tate, că de obicei caracterul esenţial al unui lucru se 
ascunde subt un amănunt pe care adesea ochiul unui copil 
îl descopere mai degrabă decît privirea iscusită ce pîn- 
deşte şi caută, cu preocuparea efectului. Acolo s-a du- 
merit. Puterile cari palpitau în el nerăbdătoare s-au des- 
făcut deodată, ca mugurii primăverii după o ploaie 
blagoslovită. 

Ce-ar fi fost Grigorescu fără „Şcoala de la Fontaine- 
bleau" ? Desigur, tot un pictor mare. Şcoala dă d di- 
recţie, arată un drum, şi pe cei fără aripi îi învaţă 
să meargă. Cei tari zboară. Zboară, în orice caz. Şcoala, 
cînd e bună, cum a fost cea de la Fontainebleau, îi 
ajută să zboare drept la ţintă. 

Grigorescu era chemat să facă peisaje. Să-şi cînte țara 
lui în colori. Iubire de singurătate şi de orizonturi 
largi, un simţ instinctiv al pitorescului, o vedere feri- 
cită, repede, profundă, însoţită de o năzdrăvană putere 
de a fixa pe pînză, tot aşa de repede şi de clar, sen- 
zaţia vizuală a lucrurilor — un suflet curat şi simplu, ca 
şi natura în mijlocul căreia îi plăcea aşa de mult să 
trăiască, adîncit în evlavia adevărului care purifică şi 
înalță, toată această viaţă sonoră era pregătită, ca o 


432 


liră acordată, pentru cîntecul pămîntului din care s-a 
ridicat, din care numai spre îndeplinirea acestei che- 
mări s-a ridicat. 

Cînd s-a întors întăi de la Barbizon, a rămas uimit 
de frumuseţea, de lumina de sărbătoare a ţării lui. Era 
ceva aşa de proaspăt în aer, în cerul albastru şi în toate 
mîndrele privelişti ce i se desfăşurau înaintea ochilor, 
că inima lui de credincios a tresărit ca de-o poruncă 
misterioasă. Drumul lui de aci încolo era lămurit. în 
cetatea munţilor — păstorul cu turma ; în limpezişul 
cîmpului — carul cu boi. Aceste două note, aşa de pro- 
fund legate cu trecutul cel mai depărtat al neamului 
romînesc, răsar mai în vază din prodigioasa varietate 
de subiecte cari constituiesc opera lui Grigorescu. 
Arca" lui. 

Boii lui Grigorescu. Are să se vorbească odată, în is- 
toria picturii, de boii aceştia. în ce lumină i-a văzut I 
Cu ce răbdare i-a studiat şi cu cită dragoste i-a pus pe 
pînzele lui! Avea, într-o vară, la Cîmpina, un bou 
frumos moldovenesc, îi zicea „Ghiocel"”, şi, blînd, se 
deprinsese că venea singur dimineaţa la pozat, în mijlo- 
cul curţii, undel apărau de muşte doi băieți, ca pe 
împăratul din poveşti ; şi sta aşa frumos, parcă ştia 
ce taină mare se petrece-n ceasul acela. Seara, cînd 
pictorul se primbla gînditor, cu mîinile la spate, de la 
un capăt la altul al curții, Ghiocel se ţinea după el, cu 
o atingătoare prietenie pentru omul acela bun şi tăcut. 

în primăvara anului 1895, în Sala de pictură de la 
Ateneu — triumful peisajului romînesc. Niciodată ochiul 
n-a prins într-o privire atîta întindere de pămînt. E 
țara noastră, cu lanurile ei îmbelşugate, cu nemărgini- 
tele-i şesuri de curînd cosite, cu praful drumurilor ei 
în urma şirului de care, cu oamenii blînzi şi boii şi mai 
blînzi ai muncii şi ai îndurării seculare, cu cerurile 
noastre de vis, cu aburii dimineţilor de vară, cu limpe- 
dea lumină a zilelor de toamnă, care parcă spală for- 
mele naturii — şi pretutindeni ceva indefinit, ca o mîn- 
gîiere divină ce lunecă pe lucruri, printre frunzele co- 
pacilor şi pe pajiştea cîmpiilor, ceva mişcător şi viu ce 
tremură dincoace şi dincolo de formele văzute — sufle- 
tul pămîntului, palpitarea marii vieţi a lumii. 


433 


Cu ce face omul acesta farmecul depărtărilor? Şi 
aerul, şi frăgezimea liniilor, şi toată această înfăţişare 
proaspătă a lucrurilor, lumea aceasta primăvăratecă pe 
care el ne-o dezvăluie pentru-ntăia oară ? Atîta poezie, 
ş-atîta adevăr în opera lui ! 


Este oare, cum *e crede îndeobşte, un secret al poeziei 
şi altul al adevărului ? Eu cred că se împreună undeva 
în aceeaşi rază luminoasă, cum se întîlnesc pe aceeaşi 
tulpină ramurile unui copac. Du-te mai în adîncul visu- 
lui tău, poete : în fund, în fund de tot, vei da de 
cămara tăinuită înlăuntrul căreia e veşnică lumină — 
acolo-i adevărul. De-acolo-i poezia din tablourile lui 
Grigorescu. 


„Carele, mulțimea, înălțimile, turmele, pădurile, zice 
Delavrancea, se duc sau se apropie nu numai prin for- 
mele lor crescînde sau descrescînde, ci mai ales prin in- 
tensitatea şi stingerea cromatică a tonurilor, de la vi- 
goarea din primele planuri şi pînă la visul aerian din 
fundul transparent, adeseori misterios, ca o poartă a 
infinitului. Şi cum în lume nu e nimic care să nu fie şi 
banal şi poetic, adevărat şi în banalitate, adevărat şi 
în partea poetică, era firesc ca cel mai nobil artist al 
Romîniei să privească realitatea în frumusețea şi far- 
mecul ei, în acea lumină care pune în relief caracte- 
rele esențiale şi în acea mişcare care o însuflețeşte de 
cea mai intensă poezie. 


Şi ne-a făcut să înțelegem ceea ce noi vedeam numai, 
înălțînd cerul, depărtînd munţii, adîncind văile, eteri- 
zînd zarea, uşurind formele în fluiditatea atmosferei, 
ritmînd mişcările,  simfonizînd  colorile. 


El a definit sufletul poporului şi a glorificat natura 
patriei." 


Peste doi ani, în 1897, pe iarnă, o nouă expoziţie, şi 
mai bogată. întîlnim, fireşte, multe din vechile noastre 
cunoştinţi. Mai întăi sunt cele de cari pictorul n-a 
vrut niciodată să se despartă. Apoi cele cari încă nu 
şi-au găsit cumpărătorul. 

Fiecare din expoziţiile lui îşi are, pentu numărul 
1 al catalogului, un tablou mare. în expoziţia trecută 
a fost Munca la cîmp — un tablou decorativ pentru 


434 


Banca Naţională: subt un cer de iulie, pe un şes 
întins, reavăn încă de roua dimineţii, răsare, ca o zînă 
a florilor, ţăranca tînără, voinică, zveltă, rumăna 
Rodică, ce vine de la fîntînă cu donita plină pe umăr, 
îndărătul ei, în fund, se văd brazde de iarbă cosită de 
curînd, femei la adunat, bărbaţi la rostul * stogurilor, 
boi la tînjeli**, toată mişcarea, toată larga privelişte 
a celei mai frumoase dintre muncile cîmpului — strînsul, 
căratul şi clăditul fînului. Poezia muncii. 

De data asta, e tot un peisaj în tabloul cel mare al 
expoziţiei, Printre dealuri şi muscele. Un car cu fîn 
coboară pe luncă. Soarele e trecut de amiază. Omul 
e tolănit cu faţa-n jos, deasupra, pe fîn. Boii păşesc 
domol, clipind din ochi, fluturînd din urechi, de răul 
muştelor. Spinările lor ciolănoase mişcă pete de argint 
în bătaia soarelui. Jos, pe pămînt, sub picioarele lor şi 
sub roţile carului, umbra se țese şi se distramă. în fund, 
coama trăgănată a muscelelor mijeşte în adîncimea ză- 
rilor. Pe cer s-adună fuioare de nori, ce izvorăsc de 
pretutindeni. în văzduh e o pace dulce, care-ndeamnă 
la somn. 

Aproape în toate pînzele Iui Grigorescu e liniştea 
aceasta odihnitoare. Boii lui merg în voie. Rar îi în- 
jugă la greu ; ş-atunci, ca să nu-i spetească, nu-i pune 
niciodată să tragă la deal. în Căratul lemnelor, în 
Cărăuşii cu sare, boii se proptesc în jug, oprind în 
coame, strînşi de la şolduri ca de-o greutate ce dă peste 
ei. Numai în Arâtura de primăvară îi  îngenunche 
aproape, pe brazdă; acolo, şi în acel straşnic Drum 
din greu, ce aminteşte, în opintirea boilor şi în strigătul 
cărăuşului, Carele cu provizii din războiul de la 1877. 
E tot aşa, un cer de plumb ş-o vreme de ploaie, şi boii 
lunecă pe pămîntul clisos, şi spinările lor întinse par 
otgoane ce stau să se rupă. Şi tot aşa, un sentiment de 
nelinişte, o înfiorare în aer, apăsarea unei griji, ce nu 
ştii de unde vine. 

în această expoziţie Grigorescu parcă-nadins ar fi 
vrut să dea boului însemnătatea istorică pe care o are 


* Rosz — aşezare, ridicare. 
** Timjală — un tel de proţap care se foloseşte pentru a prinde 


a doua pereche de vite în jug. 


435 


în viaţa noastră de plugari. Din 236 de pînze, 63 sunt 
închinate boului. La deal cu deşert, la vale cu-ncărcat, 
Spre Telega, sau Pe valea Doftar.d, Spre biîlci, sau în 
luminiş de pădure, în Căratul porumbului, sau în Plug 
pe coastă e acelaşi muncitor supus, acelaşi bun tovarăş 
la greu, în a cărui putere ascultătoare graiul poporului 
nostru găseşte adesea icoane şi asemănări de un duios 
pitoresc : „Bou căzut pe brazdă"... despre un om care 
a dat vieţii, cu bunătate şl cu iubire, toate puterile lui 
sau „Limba boului e lungă, da' nu poate vorbi", despre 
tăcerea îndurării. 

Hărnicie robustă şi liniştită, muncă răbdătoare, fără 
un sfîrşit hotărît, fără tînguire şi fără gînd de răsplată, 
munca privită ca funcțiune a vieţii, şi ca frumuseţe a 
vieţii, iată ce înfăţişează, cu o extraordinară tărie de 
adevăr, boul lui Grigorescu. 

S-ar zice că omul, în mijlocul creaţiunii, în vastul ei 
amestec de forme şi de simboluri, se caută pururea pe 
el. îşi caută întregirea ființei lui. Artiştii mari, în inima 
şi subt ochiul cărora toate se măresc, şi se lămuresc, au 
darul de a se găsi numaidecît, de a-şi descoperi firea 
lor adevărată, patria lor sufletească în formele origi- 
nale, naturale ale vieţii. De aceea se şi simt ei aşa de 
străini în lumea celorlalte forme. Lui Grigorescu i-a 
vorbit boul prin blîndeţea privirii, prin încordarea 
tăcută şi fără preget a tuturor puterilor lui la o muncă 
ce n-aşteaptă nici o răsplată, cum i-a vorbit mesteacănul 
prin delicatețea făpturii, prin dragostea lui de lumină, 
prin eleganța tulpinei, aşa de albă şi de curată, cu ră- 
murele fine ce-şi tremură frunza la cea mai lină adiere 
de vînt, cum i-au vorbit apusurile de soare prin misterul 
umbrei şi adînca lor melancolie, primăvara prin frăge- 
zimea florilor, şi toamna prin măreaţa simfonie a colo- 
rilor ei. Cu siguranță că e ceva din viaţa lui, din sim- 
plitatea firii lui, din amintirile copilăriei lui, pînă şi 
în casa pe care-o vedem adesea în tablourile lui, în 
căsuţa aceea de ţară cu pridvor deschis în față, tăcută, 
aproape ascunsă sub straşina ei lată, cu nu ştiu ce aer 
bătrînesc în ferestruiele ei mici, visătoare, dulci ochi 
osteniţi de gînduri. A făcut ş-o casă mare boierească 
din bunele vremi de demult — pustie însă, fără uşi, fără 


436 


Li 


ferestre, cu balcoanele rupte şi coperişul spart, cu bălă- 
rii crescute printre lespezile de piatră de la scară — 
palatul bufniţelor, trista ruină din marginea oraşului 
Piatra-Neamţ. Şi ce frumos cer albastru, aşa de senin, 
deasupra acelei dărăpănături! A făcut-o cu inima plină 
de jale. El vedea în paragina aceea sfîrşitul unei lumi. 
Şi, fără să-şi dea seamă, în pitorescul unei ruini, pe 
care-o înălța la valoarea unui simbol, îşi exprima pro- 
pria lui melancolie. 


Expoziţia se închide, c-o vînzare de 58 de bucăţi, 
aşa că aproape trei sferturi din tablouri se-ntorc în 
atelier. în presa noastră se vorbeşte foarte puțin des- 
pre mişcarea artistică la noi, şi mai puţin despre pictură. 
Expoziţiile lui Grigorescu în tăcere se deschid, în tăcere 
se închid. Critici de artă nu avem încă. Rar, cîte un 
admirator mai entuziast simte nevoia de a-şi spune-n 
gura mare impresiile lui. Şi acesta, dacă e prieten cu 
pictorul, e foarte stînjenit în libertatea lui de a spune 
tot binele pe care-l crede. Nu din obişnuita „falsă mo- 
destie'! — asemenea oameni nu au nimic fals în ei — 
mai degrabă din mîndrie, şi desigur din convingerea ce 
şi-a făcut-o despre deşărtăciunea vorbelor, sufletul lui 
delicat se simte jignit de tăria unei laude ca de-o bruta- 
litate. Pe prietenii cari, totuşi, îşi striga uneori, aproape 
fără voie, admiraţia lor, îi dojeneşte cu bunătate şi-i 
roagă să creadă că, în adevăr, nu-i face plăcere să se 
vorbească de el — în nici un fel. 

„Lăsaţi, dragii mei, după ce-oi muri, 'eţi spune ce-ţi 


evrea...” 


XXI. POEZIA VIEŢII 


... îmi revin mereu aceste două cuvinte, pe cari de 
bună seamă că mi le-a şoptit cîndva opera lui Grigo- 
rescu. Poezia vieţii. 

Vădit că fiecare lucru îşi are tainicul lui strop de 
poezie, cîntecul lui. Să-l simţi, e un mare dar; să ne 
faci şi pe noi să-l simţim, asta e ceva din puterea lui 
Dumnezeu. A lămuri un zîmbet din frumuseţea lumii 
acesteia şi a-i da expresie veşnică, a desface din haosul 
vremii clipa prin care se poate privi în eternitate, nu 
e a spori cu aceasta lumina, farmecul, puterile vieţii 
omeneşti ? 

Funcțiunea aceasta o îndeplinesc artiştii pe pămînt. 
Ş-atît creează, cît ştiu să aleagă şi pot să despartă... 
Vechii sculptori, cari spuneau aşa de frumos că ei nu 
fac decît să dea la o parte marmura de prisos pentru 
a-şi libera opera vie ce palpită înlăuntrul blocului! 
Aşa a făcut Grigorescu. Din marele lumii amestec — 
„tudis indigestaque moles" — şi-a limpezit partea lui. 
Adevărurile i-au vorbit prin poezia lor. Şi numai la- 
mura aceasta a pus-o în opera lui. Restul — marmură 
pe care dalta sculptorului o dă la o parte. 

Un om cult, în înțelesul propriu al cuvîntului, nu 
era. Dar ştia tot ce-i trebuie unui om ca să fie întreg 
şi puternic. Despre Dumnezeu, despre rostul vieţii pe 
pămînt, despre începutul şi sfîrşitul acestei lumi îşi 
avea dezlegările lui, simple, dătătoare de linişte, mai 
mult şoptite de natură bunului-simţ decît culese de prin 
cărţi. Citea puţin, ca să nu-şi strice ochii. îi plăcea 


438 


foarte mult Don Quijotte al lui Cervantes şi Fabulele 
lui La Fontaine, iar din literatura noastră, scrierile lui 
Creangă şi, mai ales, poeziile populare, din cari ştia 
multe pe dinafară. Simplitatea şi naturaleţea. Aceasta 
era şi poezia lui. O simplitate caldă, ritmică, foarte 
expresivă, ce se dezvăleşte pînă şi-n titlurile tablouri- 
lor lui: Pe gînduri, La umbra, Spre Vîrful-cu-dor, O 
dimineaţă de vară, A ploaie, în luncă, Floare-ntre 
flori, Fără de grijă, Bălăioara, La soare, Ciobânaş cu 
turmă mică... 

Nota dominantă în opera acestui mare artist e li- 
niştea. Oamenii, cîmpiile, mările, cerurile lui te impre- 
sionează prin poezia liniştii lor. Tăcere şi adîncime. Nu 
adincime de prăpastie, ci de orizont, de vastă lumină. 
Precum tăcerea nu e a morţii, ci a vieţii, a misterului 
din viaţă. 

E în muzeul „Simu!'' un Apuf de soare laBarbizon 
în fața căruia pare că şi gîndurile se tem să nu facă 
zgomot cu mişcarea lor. Atîta linişte, atîta sfîntă^ li- 
nişte e acolo. Din marginea unei dumbrăvi se lasă o 
vîlcea uşor trăgănată. O femeie c-o fetiță mică, ce 
de-abia umblă-n picioare, îşi paşte cele cîteva oi pe 
pragul tăpşanului înecat în umbră. Un drumeag se pre- 
linge pe costişa uscată. în dreapta, copaci mari, de sub 
frunzişul cărora întunericul izvorăşte, se-ntinde văzînd 
cu ochii; în stînga se înalță, drept pe coaniă, un co- 
păcel firav ce-şi despleteşte-n zare crenguţele aproape 
desfrunzite. în fund, pe cerul sur, tremură dogoreala 
de jăratic a soarelui ce nu se mai vede. Treptat, vălul 
nopţii se dişterne, învălind formele ca pentru o pre- 
gătire de somn, de vis. Tăcerea creşte. Pămîntul, aerul, 
faptul înserării, cu răcoarea aceea de pădure şi toate 
formele acelea moi, topite-n umbră, dau sufletului 
nostru o dulce înfiorare nedesluşită. Amintiri vagi, 
răsunete depărtate, un amestec de vrajă, de dor, de 
melancolie — ceva care ne duce cu gîndul la frumoa- 
sele apusuri de soare ale copilăriei noastre. Cu sigu- 
ranţă e un sentiment pe care l-a avut pictorul în ceasul 
acela, şi care, fără voia şi fără ştirea lui, s-a amestecat 
în colorile de pe paletă. Dar ceea ce dă o putere extra- 
ordinară de adevăr acestui tablou, care va rămînea unul 


439 


din cele mai frumoase apusuri de soare ce s-au făcut 
m pictură, este unitatea de impresie păstrată pînă-n 
admcul celor mai “mici amănunte, impresie descărcată 
cu linişte în toată întregimea ei. S-ar părea că toate-au 
stat pe loc, în cer şi pe pămînt, pentru a nu tulbura, 
cu clintirea lor, marele mister al creării — împlinirea 
operei desăvîrşite. 

Aceeaşi impresie de pace ne-o dă, bunăoară, şi 
Intoarcerea-n amurg. Dar aci simţi că toate fugeau, şi 
pictorul s-a grăbit ca să le prindă... Un apus de secetă. 
Deasupra, un cer de opal, de o caldă limpezime, rume- 
nit foarte puţin, în fund, la orizont. Un drum se-ndoaie 
pe după coastă. E sfîrşitul unei zile de vară. Un car cu 
boi se mişcă-ncet spre asfinţit, satul trebuie să fie 
aproape, aci, la capul dealului. în car e nevasta şi 
copiii — omul vine din urmă cu scurteica pe băț, du- 
cînd-o alene pe umăr,-puţin mai înainte, două femei se 
grăbesc s-ajungă mai iute acasă; în umbra care se 
varsă de pretutindeni, toate se farmă ; boi, car, oameni 
se depărtează, se şterg, nu se mai zăresc decît bucăți din 
formele lor, bulgări de felurite colori jucînd în aer şi, 
totuşi, cîtă viață, cîtă mişcare în vraja acelui amurg, 
în lupta aceea tăcută a umbrei cu lumina, în care ce 
nu desluşeşti cu ochii vezi cu sufletul ! Acelaşi ceas de 
taină, acelaşi farmec odihnitor în amîndouă tablourile : 
pictorul a spus şi aci ca şi acolo tot ce-a văzut, tot ce-a 
simţit el în momentele acelea — nimic mai mult la 
Barbizon, nimic mai puţin la Doftana. 

Un „impresionist” atunci ?... 

Da. însă nu din aceia cari-şi caută impresia, nici din 
aceia cari-şi fac tot felul de socoteli cum s-o transmită 
altora. Diverse meşteşuguri, combinaţii ştiinţifice şi 
mijloace ingenioase de a împărtăşi lumii gîndirea ta 
emoționată, partea de foc a sufletului tău ? Aceasta-i 
artificialitate, nu artă. Şi impresioniştii cari cred că au 
nevoie de confetti, de mozaicul acelor picăţele multico- 
lore pentru a ne spune că aşa percep ei vibrația unde- 
lor de lumină vorbesc în pictură „esperanto", nu limba 
vie a inimii lor. Grigorescu îşi nota impresia în colori, 
ca pentru aducerea lui aminte. Un mijloc de a-şi retrăi 
o parte din clipele cari trec şi nu se mai întorc. 


440 


A simţit într-o dimineață de vară suflarea mării, pu- 
ternică, proaspătă şi răcoritoare, mîngiierea ei sănă- 
toasă, misterul ei tulburător, măreţia acelei vaste întin- 
deri de apă şi de lumină, le-a simţit adînc, zguduitor 
din cale-afară, mai zguduitor decît oricînd ? Inima lui 
i-a poruncit să însemne simţirea aceasta pe pînză. l-a 
dictat, şi el a scris. Cît i-a spus ea, atît a scris. Nici un 
cuvînt mai mult, nici o silabă mai puţin. Şi cum nu te 
gîndeşti la adusătura condeiului, la legătura şi la forma 
literelor cînd scrii, tot aşa nu se gîndea pictorul la 
prepararea albastrului pe paletă sau la felul de a pune 
pensula pe pînză. 

în palatul unui mare om de stat e un tablou mic de 
Grigorescu — o căsuţă de ţară, un biet bordei sărăcăcios. 
Sub straşina de stuf, în peretele de nuiele muruite, ce 
se văd, pe unde-a căzut lutul, ca nişte coaste de om 
bolnav, clipeşte o ferestruie de o tristeţe sfişietoare ; 
uşa-i deschisă — lumina însă parcă nu vrea să intre. 
E o zi uscată de vară ; în bătătură nu se vede nici vită, 
nici pasere, nici cîine. Gardul e dărăpănat. O femeie 
c-un copil în braţe stă la drum şi priveşte-n gol. Ea 
înfăţişează acolo un popor, vei zice tu. Şi bordeiul, a, 
bordeiul acela smerit, în casa unui prim-ministru, e un 
suspin al țării — un păs, o jalbă... Nimic din toate 
acestea n-a trecut prin mintea lui Grigorescu. Crede tu, 
privitorule, ce vrei. Opera lui a răsărit cum răsar toate 
lucrurile vii ale naturii : în virtutea aceloraşi legi, şi cu 
aceeaşi lipsă de preocupare de ce impresie va face, de 
ce soartă va avea pe lume. 

Courbet, da, a făcut literatură cu arta lui. Millet, de 
asemenea, şi încă foarte puternică literatură a făcut în 
tablourile lui: aproape scîrşnind îşi construia uneori 
ţăranii acest mare sculptor cu pensule. 

Grigorescu n-a căutat să dezlege probleme, nici să 
propovăduiască. La urma urmei, el n-a căutat nimic. 
Din mulţimea lui de impresii, din fecundele puteri ale 
vieţii lui s-a lămurit de sine o parte mai curată, mai 
luminoasă, mai poezie. Aceasta, şi numai aceasta a de- 
venit pictură. 

în Făr de grijă e o fetiţă de vro paisprezece ani, 
grațios culcată pe un cearşaf alb, în atmosfera moleşi- 


441 


toare a unei zile de vară. Visează, cu ochii deschişi. O 
panglicuță albastră îi încinge părul blond-auriu deasupra 
frunții — aceasta-i toată îmbrăcămintea ei. Stă aşa 
nepăsătoare, fără să ştie că-i frumoasă, fără să cugete 
că-i dezvălită. Faţa ei vine în umbră. Lumina, bătînd 
dinspre căpătii, îi mîngîie părul, braţele, trupul, de la 
umeri pînă la genunchi. Mîinile, ridicate deasupra sinu- 
lui, se joacă drăgălaş c-o floare; ochii, gîndurile ei 
toate sunt la floare, ar putea în momentul acela să 
intre cineva — ea habar n-ar avea. Cu adevărat „,făr' 
de grijă". Dar cît farmec în trupşorul acesta alb, de o 
adorabilă nevinovăție, cu ceva îngeresc în goliciunea-i 
sfînt neştiutoare ! Ş-o graţie de linii, o frăgezime de 
colorit şi de carnaţie cum rar, foarte rar au putut trece 
din natură în artă fără să-şi piardă căldura, palpitarea 
vieţei. De ce nu ne gîndim la nimic pământesc privind 
formele acestea dezvălite, aşa de frumoase şi aşa de 
adevărate ? Pentru că nici pictorul nu s-a gîndit la ni- 
mic. A privit-o cum ar fi privit o floare. Aşa a pictat-o, 
aşa o vedem. Sufletul lui sfînt a învălit-o. Şi candoarea 
aceasta divină e admirabil exprimată pe chipul fetiţei, 
în privirea ei dusă, în surisul ca prin vis al gurii, ce 
parcă vorbeşte cu floarea. 


Extraordinar cum toate „chipurile"” lui te fac să te 
gîndeşti la sufletul fiinţelor cari i-au pozat. Ai totdeauna 
impresia că te afli înaintea unei ființe aievea. O simţi 
vie. îi simţi pe pînză gîndurile ei din clipele acelea. E 
o viaţă acolo, care priveşte, care spune ceva cu privirea 
ei, şi cu cît ne uităm mai mult la gura aceea tăcută, 
la ochii aceia gînditori, cu atît ne simţim mai atraşi, mai 
aproape de misterul unui suflet. Pictorul a luat numai 
ce i-a spus inima lui să ia. Un model nu-l interesează 
decît numai prin cîtă armonie susținută şi expresivă îi 
aduce. Restul nu-i adevărat, nu există. în unul dintre 
puţinele lui portrete — un portret făcut la Paris pe la 
1880 — e o fetică de vro şaptesprezece ani ce parcă s-a 
oprit din mers şi-ntoarce fața spre noi, cu o ciudată 
expresie de necaz care se stăpîneşte, de mustrare care 
vrea să fie liniştită, de susceptibilitate mîndră, care nu 
vrea să vorbească. Părul ei castaniu e pieptănat în sus, 


442 


încolăcit pe cap şi-ncins c-o panglică neagră ; pe fruntea 
largă, puţin boltita, pe ochii adînc serioşi, aproape 
supăraţi, şi-n jurul gurii fragede, ce parcă se ţine să nu 
spuie o vorbă ce-i flutură pe buze, pale de umbră 
s-adună şi se-mprăştie, ca un stol de gînduri nehotărîte. 
De la jumătatea gâtului în jos, cîteva largi ştersături de 
pensulă muiată într-un albastru-pămâîntiu, făcut din 
toate colorile închise ce se aflau pe paletă, îi schițează 
uşor boiul pîn-aproape de talie. Atît. Pictorul a spus 
tot ce-a avut de spus. Şi cum te urmăreşte expresia 
acestei figuri ce se desface albă, gravă, misterioasă din 
adîncul acela de întuneric ! Un întuneric înfierbîntat, cu 
reflexe de foc ce nu ştii de unde vin, umple mai tot- 
deauna fondul portretelor lui Grigorescu. Poate că de 
aceea ne şi privesc aşa de straniu şi de tulburător ochii 
portretelor lui. 

Cu aceeaşi putere concentrează caracterul intim, par- 
tea de poezie a fiecărui lucru ce trece prin sufletul lui. 
Un borcan cu pensule devine operă de artă prin simpli- 
tatea cu car^-i exprimat în forma văzută înțelesul adînc 
al lucrului, ceea ce constituie logica existenței lui, viața 
lui, valoarea lui tipică. Un peisaj de Grigorescu n-are 
nevoie să fie „animat! pentru ca să ne facă să gîndim. 
Nici măcar de obişnuitele-i podoabe n-are nevoie. Pă- 
mâînt şi cer — pămînt negru, pustiu, neted, fără copac, 
fără fir de iarbă, fără urmă de pas omenesc pe el — şi, 
cu toate astea, cît pitoresc, cît suflet în deşertul acela, 
în tăcerea aceea, în aerul acela, greu parcă de-atîta sin- 
gurătate ! Cîtă adîncime privirii şi gîndurilor noastre "... 


A rămas în atelierul pictorului Un interior turcesc — 
un tablou mare, de o întreită însemnătate în istoria artei 
noastre : întăi, pentru că acolo avem aproape întregul 
tezaur de lucruri orientale adunate de Grigorescu în 
timp de o jumătate de veac; al doilea, pentru că, în 
felul cum sunt aşezate podoabele acelea, vorbeşte gustul 
ales şi simțul de armonie al artistului ; al treilea; pentru 
că în acest tablou, mai mult decît în oricare altul, pic- 
torul a pus o desăvîrşită factură de migală, pacientă, 
fină, împinsă pînă la cele mai mici amănunte, şi, cu 
toate astea, caldă, vibrantă, dînd un suflet special fie- 


443 


cărui lucru : covor, narghelea *, sandale, scrin şi mesiţe 
turceşti cu încrustaţii de sidef, stofe, arme şi vase de 
metal, şi în acelaşi timp legîndu-le pe toate într-un suflet 
general, făcînd ca o singură ființă, întreagă, organică, 
armonioasă, din tot acest bazar de vechituri dispere- 
cheate. 

Dacă n-ai şti ce om serios şi sincer a fost Grigorescu 
în toate ale lui, ai fi ispitit, în fața unei asemenea vir- 
tuozităţi de factură, să crezi că el a vrut, cu aceasta, să 
răspundă cîrtirilor profane cari găseau veşnic un mare 
păcat artistului în faptul că nu pot număra frunzele 
din arborii peisajelor lui. 

N-a răstălmăcit; nici n-a poetizat, cum cred unii. 
Un mare limpezitor al frumosului, un nobil artist, care-a 
ştiut să” aleagă poezia vieții — puţina, sfînta poezie, 
aşa de împrăştiată, amestecată cu foarte multă şi urîtă 
proză, şi, lămurind-o, să ne-o înfățişeze prin cele mai 
simple şi mai cinstite mijloace, aşa cum a văzut-o, aşa 
cum a simţit-o el, iată ce-a fost Grigorescu. 


* NJ&bila —  lulea orientală, prevăzută cu o ţeava lungă şi 
flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă 
parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. 


XXII. ÎN AMURG 


„O viaţă e o profesie de cre- 
dință, cu propagandă tăcută, 
irezistibilă şi fecundă." 


MARIUS VACHON 


..„lar dacă vrei să cunoşti Romînia în tot ce are ea 
mai pitoresc şi mai specific al ei, caută numaidecît să 
vezi o colecţie de tablouri de pictorul Grigorescu." 
Sfatul acesta îl da un francez care ne cunoştea ţara 
unui compatriot care-şi aduna desluşiri pentru o că- 
lătorie de două săptămîni prin meleagurile noastre. 
Nici nu se putea da un sfat mai bun unui turist grăbit 
să vadă, să afle cît mai mult în cît mai puţin timp. 
Nu ştiu dacă mai e pe lume vro ţară al cărei pitoresc 
să se oglindească aşa de limpede şi de puternic în opera 
unui artist, ceea ce pot spune e că Grigorescu, înfă- 
ţişînd cum a înfățişat, pe pînzele lui, podoabele şi su- 
fletul patriei noastre, a făcut, cu aceasta, neamului 
nostru unul din acele preţioase daruri cari iau loc între 
puterile active ale unei naţiuni. O putere vie, pururea 
fecundă, din ce în ce mai fecundă. 


O mare iubire care-a creat viață. Aceasta şi este 
funcțiunea iubirii pe lume. 

Şi cum să nu fie vii toate lucrurile omului acestuia î 
Nimic n-a tulburat opera lui. Nici reguli învăţate, nici 
căutări de efecte, nici grija succesului, nici sete de 
glorie, nimic. N-a fost, şi niciodată nu s-a simţit alt- 
ceva decît un smerit confident al naturii. Un suflet 
curat şi bun, uimit în faţa frumuseţilor acestei lumi, 


446 


plin de recunoştinţă că i sa îngăduit şi lui să le vadă, 

oucurîndu-se ca un copil de strălucirile de-afară şi 

descărcîndu-şi prisosul fericirii lui în pictură, cum cîntă 

privighetoarea sub farmecul unei dimineţi de primă- 
s bă 

vară. 


închid ochii şi-l văd. îl văd în ceasul acesta într-un 
peisaj măreț, în pustietăţile Carpaţilor, la Cheia tă- 
tarului. Scund, puţintel la trup, ca şi la vorbă, sprinten 
la mişcări, o față rotundă, deschisă, senin gînditoare, 
luminată dinlăuntru, fruntea largă, ochii negri, adînc 


străbătători — toată flacăra vieţii lui era acolo — na- 
sul drept, mustaţa albă, retezată deasupra gurii mici, 
fine, inteligente — o figură frumoasă de bătrîn energic, 


exprimînd bunătate şi hotărîre. Un om sincer, şi foarte 
serios, ascunzînd o nobilă fire ostăşească subt o gingăşie 
de copil. îl văd oprindu-se deodată din mers ; înaintea 
lui, un mesteacăn tînăr se înalță zvelt, luminos, desfă- 
cîndu-şi în sus rămurişul subţire, cu frunzulița rară şi 
delicată, ce tremură-n aer ca o ploaie de bănuți. 

„Drăguţu de el..." 
în cuvintele acestea, rostite c-un glas ce parcă vine 
din adîncuri depărtate, în mîngfîierea asta părintească, 
adusă unui copăcel, e întreg sufletul lui Grigorescu. 

Se uită, îl fixează c-o privire din ce în ce mai atentă, 
deodată o lumină de fulger i se aprinde-n ochi, toată 
figura i se înviorează, o taină mare, ceva dumnezeiesc 
parcă se pregăteşte în el, în aer — e tresărirea operei 
care cere întruparea vieţii. 

Aşa îl văd pe Grigorescu, în templul naturii, oficiind. 
Foarte rar mi-l înfăţişez în atelier, stînd pe scaun, pi- 
cior peste picior, cu mîinele-amîndouă pe genunchi, 
vorbind încet, potolit, cu fraze simple, calde, expresive, 
ca şi tablourile lui. 

Bătrîneţea s-apropie de el cu respect. Un amurg 
frumos, ce împrăştie o lumină albă pe capul şi pe paleta 
lui, lăsîndu-i toată frăgezimea de sentiment, toată lim- 
pezimea de gîndire şi toată vioiciunea de mişcări. 

Lumina aceasta de iulie a pînzelor lui din urmă se 
vădeşte mai cu deosebire de la expoziţia din 1900. De 
aici încolo peisajele lui sunt din ce în ce mai decorative. 


446 


Factura din ce în ce mai largă, mai uşoară, mai aeriană. 
Vremea pare că-l înalţă : îl apropie tot mai mult de 
soare, izvorul vieţii. 

Pentru noi, romînii, şi mai ales pentru cei cari am 
crescut la țară ş-am hoinărit veri întregi pe mîndrele 
ţinuturi ale acestei lumini, tablourile lui Grigorescu 
sunt evocări puternice din propria noastră viață, — 
pagini duioase, atingătoare pînă la lacrimi, din povestea 
copilăriei noastre. Ochii copilăriei!... Unde mai vezi 
albastrul cerului de atunci, şi lanurile verzi legănîn- 
du-se-n valuri sub mîngfierea vîntului, şi umbrele no- 
rilor lunecînd pe dealuri, şi turmele presărate pe lim- 
pezişul plaiurilor, şi pădurile pline de basme şi de vi- 
suri, şi toată lumea aceea proaspătă, misterioasă şi stră- 
lucitoare, pe care-o sorbeau cu nesaț ochii copilăriei 
tale ! Unde mai sunt ochii aceia !... Anii trec, şi tu 
te-ntuneci. Toate se-ntunecă şi se ofilesc sub simțurile 
tale ostenite, uzate. Numai artiştii mari, artiştii ade- 
vărați au darul de a rămînea pururea tineri şi de a ve- 
dea lumea, lucrurile, priveliştile naturii cu aceeaşi fres- 
cheţe de impresii. Pentru ei vremea pare că stă pe loc. 
Inima lor curată tresare de noutatea fiecărei raze. 
Pururea uimiţi în fața creaţiunii pururea nouă. 


Era o zi fără cer, umedă şi posomorită, de pe la sfîr- 
şitul lui decembrie, cînd s-a deschis expoziţia din 1900, 
o zi de acelea apăsătoare, care te-ntristează şi te împie- 
decă de a gîndi. Cînd am intrat în sala „Grigorescu", 
am avut impresia că mă aflu într-o livadă, într-o 
imensă livadă, în toiul unei zile de vară; ş-am rămas 
țintuit lîngă uşă, cu ochii duşi, pierduţi în adîncimea 
tabloului de pe peretele din față — înspre bilei. Am 
stat aşa mult, privind înaintea mea, aiurit — ca sub 
puterea unei vrăji. Ceea ce vedeam nu mai era o pînză 
întinsă-n ramă ! Era o mare fereastră deschisă, prin 
care-mi scăpa vederea-n larg, afară, departe, într-o 
cîmpie vastă, uşor ondulată, scăldată toată-n lumină, 
în lumina aceea limpede, proaspătă, pe care-o aveam 
în ochi cînd eram copil şi pe care n-o mai văzusem 
de atunci decît în unele visuri frumoase. Şi era cald 
acolo, şi bine, cît toate păreau că plutesc în aer. Un 


447 


lung şir de care veneau alene din fundul zării. Un că- 
lăreţ, la stînga, ţinea marginea drumului. Mai de lä- 
turi, în urmă, o cîrciumă la poalele unei coline, şi 
lume multă-n bătătură, năvală, ca-n zi de sărbătoare. 
Şi iată că toată zarva aceea clocotitoare se mişcă spre 
noi. Carul din primul plan vine din ce în ce mai 
aproape, creşte văzînd cu ochii. Tot mai mare şi mai 
desluşit se arată gospodarul ce stă-ntr-o rînă pe ca- 
rîmb *, cu ochii duşi în dunga drumului, cu pălăria 
mare dată pe ceafă şi cu ilicul desfăcut la piept... o, 
e aşa de cald! în stînga lui stau jos, cuminte, două 
fetițe mai răsărite ; în fund, nevasta, cu cel mai mic 
copil, prîslea casei. Şi boii de-abia păşesc lăsaţi în voia 
lor — iată-i aproape de tot, îşi întind spre noi bo- 
turile umede, nările aburesc, ochii lor mari şi blînzi 
clipesc de zăduf. E soarele amiază. în aer e linişte, 
ş-o dulce îmbiere la odihnă. Carele din urmă, dru- 
meţii ce merg pe de lături, rumeneala pămîntului, 
verdele prăfuit al colinelor din fund, toate se străvăd 
ca printr-o pulbere de argint în lumina acestei senine 
zile de vară. 

Expoziţia întreagă s-ar putea numi Poezia unei 
zile de vară. Şi  Ciobănaşul culcat pe brnci în mar- 
ginea pădurii, şi Dimineaţa pe drumul mare, cu acel 
şir de chervane cu largi coviltire de ţol, şi Căratul 
finului, ca şi Scoboritul oilor, ca şi Femeia torcînd pe 
cîmp înfăţişează privelişti de-ale țării noastre, subt 
arşiţa soarelui de iulie. 

„Mai multă lumină !" Se pare că, în faţa eternității, 
aceasta-i lozinca tuturor marilor poeţi. Amurgul lui 
Grigorescu are ceva din strălucirea unei dimineţi fru- 
moase. Ce fragede şi vesele sunt pînzele lui de la o 
vreme încoace ! Poate mai puţin adînci, dar din ce în 
ce mai largi. Aer, aer şi spaţiu !... lată ce strigă tot 
mai zorit, cu cele din urmă tablouri, acest pictor al 
aerului şi al depărtărilor. 


Una din marile griji ale vieţii lui pămînteşti a fost 
să-şi aibă la bătrîneţe, cînd nu va mai putea munci, 


* Carîmb — parte a carului. 


448 


“re 


un adăpost al lui. Să nu fie povară nimănui. Aceasta 
l-a şi făcut să-nceapă a pune cîte ceva deoparte. Ce 
tîrziu şi-a putut îngrădi liniștea aceasta, care pentru 
firea lui discretă şi mîndră era de o neînchipuită în- 
semnătate ! Dar, în sfîrşit, şi-a cucerit-o. 

Acum lucra şi mai grăbit, din ce în ce mai grăbit. 
Şi mereu ofta. Cine ştie ce drame tăcute se petrec în 
adîncul acestor suflete de foc... Fiecare pas te scoate 
tot mai în larg. Un gînd rostit desfundă un izvor 
nou de gînduri cari 


„Toate cer intrare-n lume, 


Cer vesmzintele vorbirii"... 


Şi ceasurile trec, şi-n jurul tău se face seară. Şi sunt 
atîtea de văzut, ah, atîtea de limpezit, şi, iată, începi 
să nu mai vezi tocmai cînd începeai să înţelegi ! 

De aci poate graba acestui „drumeţ întîrziat", care 
mereu se uita cu grijă la cîtă cale e înaintea lui. 

Izbînda îl ajunge din urmă. în anul 1904 e ultima 
lui expoziţie. în cîteva zile se vînd peste două sute de 
tablouri, nu-i mai rămîn decît bucăţile „reţinute”. 

„De-acum, zice pictorul, răsuflînd ca de-o sarcină 
de care a scăpat, închid prăvâlia." 

îşi construieşte-o casă în marginea Cîmpinei, la 
poalele Carpaţilor, în preajma peisajelor lui. îşi aşază 
acolo, cu drag, toate lucrurile lui, tot ce-a agonisit el 
în atîta viață de muncă şi de căutare neadormită, şi 
lucrează mereu, lucrează cu neastîmpărul şi frenezia 
celor dintăi cuceriri. Un om fericit, s-ar zice. Ar 
trebui să fie. Căci a trăit frumos şi liber, în religia 
artei lui, ş-a ştiut cum să-şi întrebuințeze şi vremea 
şi puterile pe cari i le-a încredințat Dumnezeu. Dar 
poate fi cineva cu adevărat fericit cînd ia aminte la 
cîte-s de făcut pe lume, la cîte însuşi cată să împli- 
nească într-o viață aşa de scurtă şi de nesigură şi vede 
că-l apucă noaptea cu lucrul de-abia început ? 


E aproape de şaptezeci de ani. Şi visează ca-n ti- 
nereţe. Un vis al lui, de mult: să-şi facă un chervan * 


* Chervan — cat mare de transport. 


449 


mare, un fel de casă pe roate, şi să plece pentru multă 
vreme, cu doi prieteni buni, să străbată ţara de la un 
capăt la altul, cu popasuri lungi, pe valea Oltului, pe 
malul Dunării, pîn' la Galaţi, şi de-acolo-n sus, pe 
lunca Şiretului, pînă-n Bucovina, şi-ndărăt, pe drumul 
munţilor... El să picteze, ei să scrie. 

„La vară negreşit facem chervanul', spunea foarte 
hotărît celor doi prieteni în iarna anului 1907. Dar 
ce iarnă cumplită a fost aceea, şi cum urlau de jalnic 
vînturile ei! Apoi primăvara aceea, şi mai cumplită, 
care-a însemnat cu foc şi cu sînge leatul 1907 în isto- 
ria neamului nostru. Cît trebuie să fi suferit Grigo- 
tescu în zilele acelea de vifor şi de groază“, şi cum 
trebuie să fi răsunat vaietul țării în marea lui inimă 
duioasă ! 

Se simte bolnav, şi mai ales foarte ostenit. Toată 
luna lui mai şi-o petrece în stațiunea balneară de la 
Govora. întremarea vine-ncet. Artistul arde de ne- 
răbdarea de a pleca. Doctorii îl povăţuiesc să nu mai 
lucreze. E ca şi cum i-ar spune să nu mai trăiască. 
Acum vede el ce scump lucru e sănătatea. Ah, şi 
sunt atîtea de făcut! Chervanul! Drumul pe lunca 
Şiretului!... Se va izbîndi oare vreodată visul acesta 
al tinereţii şi al bătrîneţii lui ? Privelişti încîntătoare, 
pe lîngă cari-a trecut repede, pururea cu gîndul în- 
toarcerii, acum îl cheamă tot mai adînc, tot mai 
fierbinte, cu dulcea chemare a depărtării! Sufletul 
lui e plin de tablouri. Muncit de vedenii. Simte ne- 
voia de a se destăinui. în largi trăseturi de pensulă 
îşi spune grăbit cel din urmă dor celei din urmă 
pînze... Iată-i cum vin din adînc de zări, unii călări, 
alţii în car şi alții pe jos, cojanii de la cîmp, în mers 
potolit, pe drumul plin de soare şi de praf al zilelor 
noastre de vară. E valea Şiretului, răsfnntă din tăria 
amintirilor lui. într-o lumină de apoteoză apar țăranii 
lui, şi carele cu boi, şi circiuma de sub coastă, şi cum- 
păna de la fîntînă, uşor proiectată pe albastrul cerului, 
şi dealurile din fund — jumătate vis, jumătate reali- 
tate. Şi-i cald, arde soarele-a ploaie... 


* Răscoalele agrare din martie 1907 (n.a.). 


450 


în frigurile, în delirul acestei supreme evocări, nici 
n-a băgat de seamă cum viaţa lui, ca printr-o rană 
deschisă,, curgea cu fiecare strop de iumină ce-i picura 
din suflet pe cea din urmă pînză. Un junghi, o rupere 
dureroasă din încheieturi, şi deodată, ca o perdea i s-a 
lăsat pe ochi. Ce departe i s-a părut patul în ziua 
aceea ! Asta â fost luni, la 16 iulie. Sîmbătă a vrut 
să se scoale, dar nu-l mai ajutau picioarele. Era cald, 
avea stenahorie, pe la două ceasuri din zi, după o 
lungă tăcere, a strigat din toată inima: „Sfîrşeşte-l 
odată, Dumnezeule !" A fost cea din urmă vorbă. Su- 
fletul a strigat-o, nerăbdător de a pleca. Şi Dumnezeu 
l-a ascultat. Peste-un ceas totul era sfîrşit. 

Luni a fost îngroparea. Luni pe la toacă. A fost 
simplă, aşa cum a cerut-o el, simplă, discretă, liniştită, 
ca şi viaţa lui. El dormea frumos între flori, acoperit 
c-un văl alb, străveziu, în mijlocul atelierului. Avea o 
faţă senină, împăcată, pătrunsă parcă de taina lucru- 
rilor eterne cari-l înconjurau. 

în fund, prin largul ferestrei deschise, se vedeau 
munţii suri. Era o lumină curată, un cer albastru, şi 
nori de aceia albi, uşori, puţin scămoşaţi, nori cum 
numai Dumnezeu şi El au făcut. Şi tot prin fereastra 
aceea venea, din ce în ce mai întețit, un vaiet, o tîn- 
guire adînca, de jale care nu poate vorbi: cîinele pic- 
torului, prietenul vechi şi credincios, tovarăşul cioba- 
nilor din atîtea tablouri, cerea să-şi vadă stăpînul şi se 
smucea din lanț, plîngînd rugător, cu glas aproape 
omenesc. Un bulgăraş de smirnă, fărîmat pe cărbuni, 
înalță din căţuie un firişor albastru de mireasmă... 

„.Şi cum dormea aşa frumos, în prohodirea unui 
singur preot, doi ţărani, ca pe-un copil, l-au luat bi- 
nişor pe mîini şi l-au culcat într-un sicriu de brad. 
De undeva, dintr-un colţ al atelierului, a izbucnit un 
plîns în hohot sfişietor. Apoi s-a potolit. Lumea s-a 
dat la o parte, să facă loc celui ce pleca astfel dintre 
lucrişoarele lui scumpe, din atelierul în care cea din 


451 


urmă pînză — aşa de simbolic neisprăvită — mirosea 
încă a ulei. 

Pe crengi de stejar l-au aşezat într-un car cu patru 
boi. Flori de cîmp, de cele cari i-au fost lui mai dragi, 
flori sfinte i s-au presărat pe faţă şi pe piept, pe ochii 
lui, pe divinii lui ochi, închişi pentru totdeauna, pe 
mîinile lui, pe divinele lui mîini, încremenite pentru 
totdeauna. 


CARNETELE DE ÎNSEMNĂRI ZILNICE 


CARNETUL nr. 1 


Boabe de grîu, scuturate din spic. 
Bucură-te,  Vrăbiuţo, că pentru 


tine se scutură. 


Duminică. 6 decembre 1909 

O, splendidă zi, cu nu ştiu ce farmec de primăvară-n 
aer. Soarele s-apleacă spre noi, ca să binecuvînteze pe 
Vrăbiuţa care-a împlinit... vîrsta mea de-acum 11 ani. 
Cei mulți înainte ! Mulţi şi buni. 


7 d-bre, ora 1 şi 15 m. p.m. 


O rază de soare vine-n odaia mea de lucru, mă mîn- 
gîie pe păr şi pe obraz, şi-ncet, aşa de-ncet, că numai 
cu gîndul o aud, îmi şopteşte: „Lucrează, că zilele 
trec şi nu se mai întorc. Numai lucrul tău rămîne, 
dacă-l faci cu toată inima. Pune-ţi toată inima în 
ceasul acesta, şi lucrează." [..] 


8 d-bre 

Un pas tiptil, o privire de hoţ, întinzi mîna, iai 
carnetul, îl deschizi... nu-s fărmături, nu-s. Iaca nu-s. 

Frămâînt aluat pentru-o pîine mare. 


11 d-bre 
Uneori întîmplările parcă au suflet, aşa pun rost în 


faptele lor. Poate că au totdeauna suflet, şi nu-l în- 
ţelegem noi... 


12 d-bre 


O zi încîntătoare. Cum pot să fie răi oamenii pese 
asemenea vreme ? [~] 


14 d-bre 


Orice dar e o bucăţică de suflet. Şi tot ce dai din 
toată inima e de un preţ ce nu se poate socoti. Ade- 
vărata valoare însă a darului tău e pururea hotărîtă 
de dragostea cu care-i primit. [...] 


15 d-bre, ora 912 a.7z. 

(n odaia mea de lucru) 

Se stinsese focul. Tu ai venit şi l-ai aprins. In tă- 
cere, cu dragoste. 

Simbolul vieții noastre !... 


16 d-bre 
O faptă bună se prinde oriunde-o semeni. Bălăriile 
ingratitudinii nu fac, adesea, decît să-i îngraşe locul. 


17 d-bre 

E o mare fericire să fii iubit. E una şi mai mare: 
să iubeşti. 

Cine le are pe amîndouă e mai presus de lumea 
timpului, mai tare decît soarta, mai tare decît 
moartea. [~] 


19 d-bre 


Aseară, pom de Crăciun la Institutul „Pompilian". 
Bucuria copiilor înainte ; decepția lor după împărţirea 
jucăriilor. O fetiță de şapte ani se uita cu o adorabilă 
dezolare la o păpuşă cît un deget, şi plîngea. 

Viaţa omenească în miniatură ! 


20 d-bre 


Atîtea suflete alese, pe cari nimeni nu le ştie!... 
Flori frumoase, încîntătoare flori, de cari nimeni nu 
se bucură! Cîntec ce se pierde neauzit de nimeni... 


456 


21 d-bre 

Sînt zile cînd aş vrea să-mi iau pe scumpa mea 
Vrăbiuţă şi să mă duc, să mă-nfund cu ea într-o sin- 
gurătate unde să nu ne mai ştie nimeni, să nu mai 
ştim de nimeni. 

Ah, simt atîtea lucruri zbuciumîndu-se-n mine, şi 
nu le pot spune ! Şi mă doare că nu le pot spune. 


23 d-bre 
Cel mai mare om e cel mai mare iubitor... de oa- 
meni... Auziţi voi, regi ai pămîntului? [-] 


28 d-bre, ora 3 p.m 

Am citit Vrăbiuţei, în forma definitivă, introducerea 
studiului Grigorescu. I-a plăcut. Deci, cu puteri în- 
zecite, înainte ! 


29 d-bre 909 

Aseară am fost la Ateneu : concert, Enescu făcînd ce 
vrea cu vioara — şoptind, suspinînd, plîngînd, rî- 
zînd:  [.] 


30 d-bre 

în vederea Anului nou, Vrăbiuța zboară pîn tîrg 
după bucurii pentru ceilalți. Cînd ar şti ea ce dar fru- 
mos îmi face mie cu asta !... Pe mine nimic nu mă 
atinge ca bunătatea. Nici eroismul, nici arta. Da, nici 
arta. Bunătatea e mai presus de orice, ea fiind izvorul 
la origine... 


31 d-bre 1909 

Pregătiri de întîmpinarea Anului nou. Aşteptăm „cu 
masa-ntinsă şi cu pahare pline" pe Delavrancea, Şte- 
fănescu, Zossima, Steriadi, cu toţi ai lor, cari, prin 
dragostea ce ne leagă, sunt şi ai noştri. 

_Vrăbiuţa, în ropotele pregătirii, vine îngrijată de li- 
niştea mea, de sufletul meu... Cum o înţelegi ! Du-te, 
Vrăbiuţă, şi fii pe pace : lucrul tău e neclintit. întru 
mulţi ani cu sănătate! [..] 


Luni, 4 ianuar 


Din ce în ce mai mult Vrăbiuţa ia parte la toate 
gîndurile mele, pe cari acum nici nu mai am nevoie să 


i le spun. Ce gîndesc eu, gîndeşte şi ea. în acelaşi timp, 
aproape în acelaşi fel. 


Marţi, 5 ianuar 


Sînt zile cînd am impresia că, dacă aş întinde braţele, 
cu gîndul să zbor, braţele mele s-ar face aripi. 
Azi e una din aceste zile. 


Miercuri, 6 ianuar 

[-] O vreme de primăvară, ca şi-n inima mea în 
ceasul acesta. 

Ciripeşte, Vrăbiuţo, să se deschidă mugurii, că dra- 
gostea-! pururea nouă şi lumea pururea tînără ! 

Ciripeşte şi bucură-te de viaţă ! 


Joi, 7 ianuar 

De cîte ori mă surprind râu, sau vanitos, am o poftă 
nebună de a mă denunța, de a mă defăima în public, 
de a mă pedepsi. Pururea pentfu mine gîndul morţii 
a fost ca o băutură întăritoare. 


Vineri, 8 

-Dar mai întăritoare băutură mi-a fost gîndul vieții, 
al vieţii celei mari, căreia îi sunt dator cu cea mai 
curată muncă a fiecărei clipe, cu fiecare bătaie a inimii 
mele, ii sunt dator pentru îndurarea ce-a avut de a mă 
primi şi pe mine în împărăţia ei. 

Sîmbătă, 9 

Aseară — şezătoare literară. Creangă mi sa părut 
niţel îmbătrînit. Nu era în lumea lui. Carăgiale — 
proaspăt ca o dimineață de primăvară. El e pretutin- 
deni în lumea lui. Ce de viață doarme-n cărţi!... 


Duminică, 10 ianuar 

O zi de ceaţă rece, fără pic de cer. 

_Cînd te gîndeşti că sunt oameni a căror întreagă 
viață e aşa |... 


458 


Luni, 11 ianuar 

Oamenii mari sunt înrudiţi — sunt membri ai ace- 
leiaşi familii nobile de eroi. Cum vîrfurile munţilor 
pornesc toate din aceleaşi adînci temelii de piatră. 


1910 


13 ianuar 
TA urîtă — gînduri urîte : parcă-mi vin prin ploaie 
şi pe noroi, aşa de-ncet şi anevoie îmi vin. [~] 


29 ianuar 
Plec la Dragosloveni, în patria ta, Vrăbiuţo, să te 
găsesc, mîine seară, sănătoasă şi voioasă. [.] 


Luni, 1 fevruar 

Cultul trecutului ! Mă gîndesc la bucăţica de pîine 
neagră pe care-o păstrează Parisul din zilele grozave 
ale asediului. Şi noi nici amintirile gloriei noastre nu 
le păstrăm. 


Marţi, 2 fevruar 

Vrăbiuţa e alături, în sala cea mare a Palatului F., 
cu Anişoara şi cu d-na Cozma (privighetoarea Ardea- 
lului), la audiția muzicală a d-şoarei Miclescu. 

O spadă uşoară, mai uşoară ca fulgul. Nu ştii nici cît 
de ascuţită-i, nici cît de lungă, şi mereu te joci cu ea... 
Acesta-i cuvîntul. 


Miercuri, 3  fevruar 

Pe mare vezi valuri numai în jurul tău. Mai departe 
ai crede că-i linişte, şi zbuciumul e numai acolo unde 
eşti tu. Aşa e şi-n viață. [-] 


Duminică, 7 fevruar 

[-] Toate de-afară le spun : „Bucuraţi-vă de viaţă... 
fiţi fericiți". Toate cele de-afară. 

Azi la dejun M. Dragomirescu — planuri. 

La ora 3 p.m. Bujorică: — surpriză. 


Luni, 8 fevruar 


La dejun, vorbind cu Bujor despre puterea cuvântu- 
lui de pe catedră: 
„Să nu-i auzi sunetul”... 


Miercuri, 10 fevruar 


Deseară mergem să prînzim la Delavrancea. A sosit 
Celica de la Paris. 


Joi, 11 fevr. 


Celica: e un copil minunat. Ascultînd-o, gîndeam 
lucruri cu adevărat din alte lumi, din lumile în cari 
ne ducea ea. 

O, cînd aş putea spune cu vorbe gîndurile ce mi se 
lămureau aseară c-o înlesnire de vrajă ! 

Şi nici măcar să-ncerc n-am timp... 


Marţi, 23 f 


Vai, de cînd n-am mai pus firmituri Vrăbiuţei! E 
fratele Caragiale la noi — îl ascultăm, îl admirăm şi 
nu mai putem gîndi altceva. [~] 


Miercuri, 5 mai 


Ieri am dus la Universul albumul-caiet Grigorescu. 
»„Sfîrşit.!"! Ah, cuvîntul acesta... Un amestec de bucurie 
şi de adîncă melancolie ! Avem pe fratele Caragiale 
(O noapte în căutarea cometei, care nu se vede: — 
cheia rebelă : „m-am aşezat colea pe scară. Zic : poate-s 


nervos...!!) Aseară a plecat Bujor. Ce om in... 


Duminică, 29 mai 1910 


Azi o săptămînă de la cununia Anişoarei cu Gheor- 
ghe, la Dragosloveni. Ce mult mi se pare de atunci ! 

Ne pregătim pentru T. Ghiol, ş-avem atîtea de făcut, 
ş-avem atîta nevoie de odihnă ! 


Luni, 30 mai 


Bichiuţa a plecat la Dragosloveni. Singur. Parcă-i 
pustie casa. Şi mai ziceam să stau o lună fără 
Bichiuţa !... 


460 


13 august 

De cînd n-am mai scris aci! Plictiseli cu tipărirea 
cărții Grigorescu [...], toate planurile noastre pentru 
vară, toată vata noastră secătuită. 

Săptămînă trecută ne-a dat patru zile frumoase «pe 
Dunăre (Galaţi — Drencova şi-ndărăt la Orşova), Ca- 
zanele, Mehadia, o noapte-n gara Orşova (pustie, 
moartă...), o adîncă melancolie pe care căutam să ne-o 
ascundem — la ora IV2 (joi) ne-am despărţit de copii 
(Gheorghe şi Anişoara) cu impresii de-acelea cari nu se 
mai pot uita. Ieri am primit veşti bune din Munich. îi 
ştim cuminţi, sănătoşi, fericiți — ce mai putem cere 
destinului ? [~] 

Nu gîndi rău de nimeni. Lasă să ai pagubă gîndind 
pururea bine de oameni. Tot eşti mai în cîştig decît să 
trăieşti mereu în gînduri urîte, adesea nedrepte. 


Luni, 4 octombrie 1910 

Azi primul exemplar din Grigorescu — Ruxandei 
mele. 

Alaltăieri am cumpărat Țiganca. 

Două bucurii mari în aşa scurtă vreme ! 


Miercuri, 20 octombrie, ora 9 dimineaţa 
Frumoasă zi de toamnă, dar eu nu pot să ies din casă. 
Sînt arestat de B. 


Duminică, 24 octombrie 

Deschiderea expoziţiei de tablouri „Grigorescu”. 

Dimineaţa, d-na C. oferă 3.000 pentru peisajul Cîm- 
pinița. Dezolarea doamnei cînd află că nu-i pe toc- 
meală. — îmi place bucata asta. — Mie şi mai mult... 


Sîmbătă, 30 octombrie [...] 
Reîncep articolele mele în Universul.. 


Decembrie, 31, ora 10 şi 30 seara 
Stăm amândoi în salon, la masa pregătită pentru re- 
velion — revelionul nostru ; înconjurați de lucruri fru- 


461 


moaşe şi nepieritoare, aşteptăm miezul nopţii, în tăcere, 
gîndind probabil aceleaşi gînduri, fără să mai simțim 
nevoia de a ni le spune şi cu vorbe. Afară s-aud pocnete 
de bice, strigăte de plugăraşi, în apartamentul de sub 
noi cîntă o speranţă, o viitoare artistă, poate. 

Acum Bichiuţa se primbla, aşteaptă să citească ce 
scriu. Vai, gîndurile cele mai bune rămîn veşnic 
nescrise ! 


CEASURI DE SINGURĂTATE 


Bicuşoarei închinate de Bicu 


Tăcere. O tăcere de stepă, de 
mormînt. 

în sufletul meu — noapte 
cu-adînci mocniri de foc. 

De temeri încărcate stau 
gîndurile-a loc. 

Pe Marea Moartă-a vremii — 

corăbii fără vînt L.. 


Sufletul nostru îşi aruncă mereu sacii de nisip pen- 
tru a se putea înălța. Se dezleagă de familie, de prie- 
teni, de patimi, de tot ce i-a fost drag, şi de tot ce i-a 
fost urît, căci ura încă e o legătură, pana ce la urmă 
îşi aruncă şi zdreanță, pe care nici el nu prea ştie de 
ce-o poartă. Şi atunci se-nalță desăvîrşit, liber. 

în minutul acesta simt că am căldură. îmi duc mîna 
la supţioară şi parcă mai frige. Zgomotele de-afară au 
ceva prăpăstios, catastrofal. O mare nelinişte mă cu- 
prinde. Cînd clipesc, mă speriu de fulgerarea de-ntu- 
neric pe care mi-o dă bătaia pleoapelor mele, din ce 
în ce mai grele şi mai înfierbîntate. 

A, Miculică, Miculică ! Tu, care-ai dat vieţii mele 
cele mai mari bucurii şi cea mai trainică fericire de 
cate se poate învrednici un om pe pămînt, simţi tu în 
ceasul acesta dragostea mea, gîndurile mele, ce, ca albi- 
nele în jurul stupului, roiesc în preajma ta ? 


463 


Desigur că le simţi. închid ochii şi te-aduc lîngă 
mine... 
Blagoslovita gîndului putere, 
Ce-nfruntă legi, fi timp, fi depărtare! 
Eu nu cunosc vieţii dar mai mare. 
Auzi tu, Mic, în taină cum te cere 
A sufletului meu adîncă sete ? 
O, Bic! Numai  gîndindu-mă la tine, 
Cuvintele s-afază-n vers de sine... 
Căci tu dai glas cîntărilor secrete. 


Azi am primit o depeşă de la Caragiale : „Răspunde 
dacă eşti Bucureşti săptămînă viitoare. Viu cere frățeşte 
ajutor sufletesc". Bietul Caragiale! în ce vifor trebuie 
să fie ! I-am răspuns, fireşte, că-1 aştept cu drag. 

Cu dragoste ; şi cu ce grijă îl aştept! Şi cu ce milă I 

Afară bate vîntul. Şi toate zgomotele mă umplu de-o 
frică nebună ; iar cînd contenesc, tăcerea, aşteptarea 
îmi par şi mai îngrozitoare. Şi iar mă gîndesc la Ca- 
ragiale ! Un titan învins. Da, un titan învins! 


Joi dimineața, ora 5 şi 5 

Mă scol ostenit, enervat. Afară e o vreme cenuşie, 
rece... 

„Fă binele şi-l aruncă-n mare." Iaca o vorbă fru- 
moasă, şi sfîntă, şi profund înțeleaptă. 


Că de ţi-e firea să fii bun, 

Tu glasul firii ţi-l asculți. 

Ingrați fi răi pe  lume-s multi, 

Dar ce fierb ei, ce cred, ce spun 
E-al lor. Pe tine nu te leagă: 

Ce faci e faptă, nu-i poveste. 

Și fapta ta-i afa cum este, 

lar nu cum vor ei s-o-nțeleagă. 


Vineri, ora 10 seara 


Miine, cu Aradu, soseşte Caragiale. Mi-a telegrafiat 
să chem pentru mîine seară la masă pe Coşbuc. „Să fim 


464 


tustrei”', zice-n depeşă. l-am scris lui Coşbuc, a venit 
azi şi mi-a spus că negreşit mîine seară va fi cu noi. Mi 
s-a părut slăbit — se plîngea de nişte dureri cronice în 
şale şi-n intestine. L-am povăţuit să consulte pe dr. Teo- 
hari’ şi să se lase de fumat. 

Azi am început un articol: răspuns la scrisoarea lui 
Brătescu-Voineşti. Miine voi şti dacă merge sau nu. 


Luni, ora 5 dimineaţă 


Acum a plecat Coşbuc, însoţit de bunul Didi. La 11 a 
plecat Fleislen, la 3 a plecat Delavrancea cu Steriadi, au 
rămas Brătescu-Voineşti şi Caragiale, pe care-i aud stîad 


citesc (că-i spusese Caragiale). 

I-o citesc, dar numai lui, şi-l rog să nu-i spuie lui Ca- 
ragiale că e gata (vroiam să-l mai ţin pe Caragiale, 
care-mi spusese că, îndată ce are poezia, pleacă). Dar lui 
Barbu i-a plăcut aşa de mult, că mi-a luat foaia, şi, 
glonţ, în sofragerie cu ea. Şi pană pe la 3 au citit-o ş-au 
răscitit-o fiecare-n stilul lui (numai Barbu cred c-a ci- 
tit-o de vro cincisprezece ori), şi din ce în ce mai fru- 
moas-o găseau. lar Caragiale era în al nouălea cer... 
Mie însă, drept să spun, mult aşa nu-mi place. 


Luni seara, ora 9h 


în pat. Brătescu a plecat azi-dimineaţă la «6. Cara- 
giale, la 5 seara. Şi nu mai tăcea: „Mă, ştii tu ce-ai 
făcut ? îţi dai tu seamă de cît ai spus tu în versul... ?" 

Dar să ţi-o transcriu aci, Miculică scumpă, ca so ai 
subt ochi cînd vei citi însemnările acestea, pe cari nu-ţi 
faci idee cu ce drag ţi le scriu. Sîmbătă şi duminică 
n-am fost al tău, Bicuşoară dragă, am fost numai al 
lui Caragiale. Să-1 fi văzut ce mişcat era, şi cum se uita 
la mine, cînd ieşeam din odăiță, mă privea c-un fel de 
grijă duioasă, discretă, profund atingătoare. 


* Filele următoare sînt rupte. 


TRIUMFUL AŞTEPTĂRII 


Nebiruit e omul ce luptă cu credință. 
E/ jtie că pe lure niwic zadarnic nu-i. 
Că, dincolo de truda si jertfa clipei lui, 
In taină vrerzea tese la sfintă biruinta, 
Că vuietele toate visează armonie, 


Că este o dreptate, şi trebuie să vie. 


Talazuri  năvălească-l,  vrăjmasa lumii ură 
InzZunece-i viata în beznă de minciuni, 

. Copiii lui închidă-l în casa de nebuni, 
Lovească-l orice mină,  bulască-l orice gură 
E? sizzze cuz îi creşte din inimă o floare 


Cu-atít zai luminoasă cu cit mai mult î/ doare. 


Te-ai întrebat vrodată din ce undire-ncealăă 

De lacrimi tăinuite se naşte un izvor ? 

De mi de ani în piatră loveşte  răbdător, 

Strop după strop, s-o spargă.. Drum greu a fost; 
dar iată, 

In valuri de lumină, chemat de dorul mării, 


Un fluviu nou  vesteşte.. triumful așteptării.* 
Joi, ora 11 şi 35 a.m. 
Primesc de la Caragiale grăbita scrisoare : 
„Frate Alecule, încă o dată te "sărut frățeşte şi încă 


o dată ts rog ceva, fără să-ți mai dau desluşiri, lată ce 
trebuie să faci pentru cauza cea mare. 


Să expediezi imediat, fără grijă de punctul meu sau 
al tău de onoare, următoarea telegramă întocmai : 


Octavian Goga 
Nagyszeben 


Rog insistent mergi îndată Arad. Caragiale. aşteaptă 
otel «Central», avînd comunicări foarte importante din 
partea mea. Contez dragostea ta. Salutări. 


VLAHUȚA 
466 


Absolută discreție:  desluşirea va utma. 

Sărutări frățeşti. încă o dată nu mă lăsa. 
Al tău 
CARAGIALB 


Braşov” 
Marţi seara 


Pentru multe şi multe motive, îmi spunea mintea: 
„Nu face asta !" Pentru unul singur, mi-a strigat inima: 
„Fă-o !" Ş-am făcut-o. 

Am scris pe colţul scrisorii lui Caragiale, în chip de 
rezoluție : „îmi cei un lucru foarte greu, dar... eşti Ca- 
ragiale !! 

A. VLAHUȚA 

Joi, 31 manie 1911 


Şi peste-o jumătate de oră, cuvintele scrise de Cara- 
giale şi iscălite de mine zburau la Nagyszeben !* 


» privirea pe văile ce se deapănă ca la cinematograf, şi 


mă gîndesc la Bica mea. 

Ora 11. Spre Cazane, prin Porţile de Fier, pe remor- 
cherul „Petru Rareş", care ne-aştepta la Vîrciorova 
(„Domnița Florica" ne-aşteaptă-ndărăt la Turnu-Seve- 
rin ; ea nu poate-nfrunta curentul de la Gherdapuri), 
ne oprim la insula Ada-Kaleh, steaguri, primire ofi- 
cială, primblare oficială, cu explicaţii oficiale, în limba 
nemţțească pe această fărîmă de lume turcească, păzită 
de catanele lui Frantz Iosef. 

Ora 12. Pe punte, în jurul unei mese împodobite cu 
flori şi încărcate de tot felul de bunătăţuri : icre moi, 
galantine, pateuri... Trecem prin fața Orşovei — revăd 
în scăpărări de fulger Mehadia, Valea Cernei, ş-atîtea, 
ş-atîtea, cari s-au întors pe dos ! 

Ora 1 şi 35 m. D-1 Strîmbeanu, comandantul vasu- 
lui (pe care d-na Delavrancea stăruia să-l poftim la 
masă... ca să nu fim treisprezece !), vine să ne-ntrebe 
dacă vrem să oprească la „Tabula Trajana", ca s-o 
vedem  de-aproape. 


* Filele următoare sînt rupte. 


467 


— Negreşit, zicem. 


Stop ! Şi ne sculăm, cu paharul în mînă, şi citim: 


»Imp. Caesar Divi Nervae Nerva Trajanus Aug. 
Germ. Pontif. Maximus Tribi..." 


Iahtul nostru. Stăm unde vrem. Comandantul, secun- 
dul, inspectorii, toți vin să-mi dea lămuriri, îmi pun 
la dispoziţie hărţi, lucrări... îmi povestesc legendele: 

— Aici, unde se vede-o gură neagră-n stîncă, e peş- 
tera Veterani, în care-a stat ascuns la 1692 un general 
austriac pînă... 

— Ba un căpitan al lui, unu Arnau, care-a ieşit c-o 
mînă de ostaşi înaintea turcilor şi i-a prăvălit în 
Dunăre... 

— înăuntru parcă-i domu de la Milan... 

Ora 2 si 15. „Tabula Szechenyi — 1835"... Un conte 
bogat, un mare om de stat, pe care ungurii, în stâncile 
Dunării, îl pun la întrecere cu împăratul Traian [...] 

Ora 2 si 35. Am ieşit din Cazane. Zic să-ntoarcă, în 


dreptul unei tăieturi în mal, care se cheamă La Cracul 
Perilor [...] 


Vineri, ora 8 dimineaţa 

Gruia. iNici n-am ştiut cînd am plecat din T.-S. 

Barbu s-a îmbrăcat repede ş-a plecat. îl aşteptau la 
debarcader oficialii. Vizitează portul, fabrica de sticlă 
(damigene în coşulețe de lozii — mladă de sălcii) ; sînt 
singur pe punte şi mă gîndesc la Bica. E senin, tăcere ; 
o dulce înfiorare de vînt îmi aduce-n răstimpuri miros 
de răchită, de brazdă reavănă, de frunzuliță proaspătă. 
S-aud în depărtare găini cotcodăcind, cîte-un cocoş 
răspunzînd... Ce-o fi făcînd Miculic al meu în ceasul 
acesta ? 

„Mola ! Mola prova /" Şi plecăm înainte. O vreme... 
de comandă. Ne oprim la Cetatea, la Calafat, la Vidin 
— bulgarii ne fac primire oficială, cu prefect, cu pri- 
mar, cu trăsuri la dispoziţia noastră, cu program de 
recepţie, cu profesori care ne dau desluşiri, şi ne fac să 
vedem numai ce e vrednic de văzut. Ei ştiu că Dela- 


468 


vrancea e mai mult decît un ministru, şi că eu nu sînt 
însoţitorul unui ministru în această călătorie. 
Un splendid apus de soare. 
Tăcere, 77zister, 
Plutiw aşa lin, 
Porfir e în cer, 


Pe ape, rubin. 


Ora 10*12 seara. în popas. 
Becbet. S-au dus toți la culcare. Eu am ieşit puțin pe 
punte, ca să mă uit la stele şi să mă gîndesc la Bi- 


chiuța. 
Cum aş vrea să scriu pentru Bica mea o operă 
mare !... Ca s-o fac fericită, ca să vadă că nu m-a 


iubit în zadar. 

Ah! Un an la Veneția... numai Bicu cu Bica lui! 
Doamne, ce gînduri aş gîndi, ce lucruri aş seri! De la 
ce înălțime aş privi lumea, viața, toate, avînd pe Bica 
lîngă mine. într-un loc frumos. Departe... Singuri ! 


Sîmbătă, ora  10*12 a.m. 

Corabia pe deal desfăşurată-n panoramă. Jos, autori- 
tăţi, lume, trăsuri, automobil. Pleacă toţi. Eu rămîn cu 
Bica pe punte. Păduri de sălcii. Grămezi de porumb 
se-ncarcă-n şlepuri. Vreme divină. $Ş-o linişte, o linişte 
ca din poveşti. 

Bicuşoară, unde eşti ?... 


Sîmbâtă, ora 1!* p.m. 

Vizităm Nicopole — oraş vechi, sărac, oriental... 
foarte oriental 1 in port, un tun imens [..] de pe la 
începutul veacului trecut. Un copilaş firav, culcat pe 
tun, se prăjeşte la soare. Ciudată apropiere între namila 
aceea a morţii, ce s-afundă-n pămînt, şi fragedul mugur 
de viaţă ce se deschide sub misterioasa binecuvîntare a 
soarelui. 

Străzi nepavate, dughene tăcute, paragini de case, 
tupilate pe sub rupturi de maluri, şi feţele oamenilor, 
posomorite, abătute, parc-ar spune: „Ce să mai zi- 
deşti ? N-au să piară toate odată ?".. 


469 


Ora 9 seara. Acostăm la Ramadan (Giurgiu). Inspec- 
torul îmi spune că e telefon în port şi pot vorbi cu 
Bucureştii. Cer 25/9. îmi răspunde Tereza aşa de repede 
şi de aproape, că nu-mi vine să cred că-i ea. îmi spune 
că acasă-i bună pace, c-au venit două scrisori de la co- 
conita, de la Paris, şi... „să umblaţi sănătos". 


Duminică, 10 april 

Ziua de Paşti. Vreme frumoasă, privelişti fermecă- 
toare, lume voioasă, primiri entuziaste — Rusciuk, O1- 
tenița, Călăraşi... 

Ce-ţi sunt toate bucuriile lumii dacă nu eşti cu cine 
ţi-e drag ! Acu văd eu ce-a făcut pe om să fumeze... 
Urîtul, dorul, nevoia sufletului singur de a se ameţi. 


Luni dimineață 
Cernavoda. Vizităm fabrica de ciment, Podul [...]. 


Marţi 

Ieri la Hîrşova am vizitat şcoala (un mic muzeu tutti 
frutti, o bibliotecă, sală de conferinţi...). 

Un copilaş scurt şi-ndesat, îmbrăcat în legionar ro- 
man, drept, fără să se mişte, fără să clipească, recitează 
un discurs-omagiu lui Delavrancea. Ai zice-o păpuşă 
c-un gramofon în burtă. Păpuşi par şi micul dac din 
stînga, şi palidul țărănaş din dreapta, care mişcă de foc 
din buze pentru a ne arăta că şi el ştie pe dinafară 
discursul mîndrului legionar. 

La Galaţi am vizitat un Lloyd cu trei etaje — un 
imens otel călător. Cum vrem s-ajungem la Sulina mai 
devreme, salutăm celelalte porturi cu fluturări de ba- 
tiste. La Isaccea, la 'Tulcea — lume, steaguri, muzică... 
Ce-or fi zis bieţii oameni cînd au văzut că trecem aşa, 
fără să ne oprim I 

Ora 6'/2. în largul mării. Valuri mari. D-na Dela- 
vrancea a rămas la Sulina. Tăcem cu toţii. Liniştită ori 


zbuciumată, marea îţi impune tăcere. Pe la 8 ne-n- 
toarcem. 


470 


Ora 12*12 noaptea. După masă ne-am plimbat prin 
Sulina cu J. Bart, am intrat într-o prăvălie (aici toate 
ieftene, că-i portofranc) ; fiecare şi-a cumpărat cîte 
ceva ; Barbu — gulere şi batiste, Ştefăneştii — ghete, 
parfum, copiii — săpunuri; eu, pentru Bichiuţa, o sti- 
cluţă cu apă de colonie. 

Sting lumina, Miculică, 
Si Ze-aprind pe tine. 
Lin cortina se ridică... 


Cine vine ? Cine ? 
» Miercuri 


Ora IPh a.m., Tulcea. M-am primblat puţin prin 
oraş, c-un vechi camarad de şcoală. (Brutus Cotov, pe 
care mul mai văzusem de 33 de ani.) Căutam în chipul 
blajin al batonului profesor figura copilului din amin- 
tirile mele, ş-o găseam, aidoma. Am stat apoi singur 
pe punte, aşteptînd — ceilalți erau duşi cu toţii să vizi- 
teze „Monumentul Anexiuris"'. Mă gîndesc la Bica, pe 
care am visat-o astă-noapte c-un copilaş pe care-l ținea 
pe genunchi — un băieţel bălăior, în cămăşuţă albă, cu 
părul creţ — „copilul Anişoarei"”. Nu ştiu unde se 
făcea, şi nu ştiu ce-am mai văzut. M-am sculat foarte 
ostenit şi c-o straşnică durere de cap — două buline 
»Râul"”, şi parcă mi-a luat cu mîna. Se-ntorc ai noştri 
— mi-ascund „lăcriţa"... Cartea Bichiuţei. 

Ora 6 si 15 p.m. Cerul posomorît — vijelie, valuri 
mari, de-o culoare pămâîntie, iahtul se leagănă tare, în- 
cheieturile-i trosnesc, frînghiile şuieră simfonic. Ne-a- 
propiem de Galaţi. Eu mă gîndesc la scrisorile de acasă, 
şi-n sufletul meu ia ton poruncitor hotărîrea de-a o 
zbughi la Bucureşti. Mă cobor în cabină şi-mi fac gea- 
mantanul — să fiu gata. La masă, între Galaţi şi Brăila, 
pe cînd * 

Joi, 21 april 1911 


Ora 11 seara. în pat. Azi la 6 şi 10 p.m. eram în 
odăiţa mea ; scriam... de-ale ministerului. Aud sunînd 
şi mă răpăd la uşă, zicîndu-mi în gînd, foarte sigur : 
»Depeşă de la Paris". îmi dă băiatul depeşa, iscălesc re- 


* Filele următoare sînt rupte. 


471 


cipisa şi, anexînd cîţiva gologani, i-o dau... înainte de 
a desface depeşa, am citit foarte lămurit (cum ? unde ? 
în sufletul meu, fără îndoială) cuvîntul băiat, exact în 
literele telegramei. Dar numai acest cuvînt. 

Numaidecît telefonez lui Jubi, el nu-i acasă, vorbesc 
cu Lenuţa, ea zice : „Jubi ştia că Anişoara are să aibă 
băiat. Mi-a spus de săptămînă trecută c-a visat"... Plin 
de mistere sufletul ăsta al nostru ! 

Va să zică: un băiețel. Să le trăiască ! Şi să trăiască 
şi ei în dragoste şi-n bună înțelegere, ca să se poată 
bucura de viaţa asta nouă de la ei pornită... 


Sînt vieţi — cele mai multe — cari-şi trag stricăciu- 
nea lor dinlăuntru. Toată stricăciunea vieții mele mi-a 
venit de afară, şi — culmea nenorocirii — de la ai mei. 


S-ar zice că soarta, după ce-a umplut paharul cu 
venin, ca să fie mai sigură c-am să-l beau, la pus în 
mîna unuia dintre ai mei ca să mi-l dea. 


Vineri, 22 april 


Ora 10 seara. M-am culcat devreme, că mîine dimi- 
neață plec. Am telegrafiat Bichiuţei: „Vivat, crescat, 
floreat" — hiritisirea strămoşilor noştri romani la ase- 
menea ocazii. 


Aştept scrisoarea ei cu amănunte. De acum încep s-o 
aştept pe ea. 


Marţi, 26 


Ora 9*12 seara, în birou. Azi, pe la 2:/», a venit 
Brătescu-Voineşti c-o nuvelă caldă, caldă, să mi-o ci- 
tească. N-a apucat să citească decît vro trei pagini, şi 
aud sunînd. Deschid : o pereche tînără, foarte simpatici 
amâîndoi, cu el făcusem cunoştinţă dimineaţa la Exp. 
Tinerimii, auzise că am o colecţie de Gr[igoreşti] şi-mi 
ceruse voie să vie (şi cu nevasta), oameni subţiri, culți 
şi foarte inteligenţi. Ne-a atins felul cum priveau ta- 
blourile şi cum îşi exprimau admiraţia. 

Cînd se găteau să plece, hop! Ghiţă Morsianu — 
prezentări solemne, bineînțeles, ei pleacă, eu zic : „Ghiţă 
dragă, fratele Brătescu a scris o nuvelă ş-a venit să mi-o 


472 


citească ; dacă ai vreme, stai colea ş-ascultă, dacă eşti 
grăbit, spune iute ce ai de spus și..." 

— Ba, dacă-mi daţi voie s-ascult şi eu... 

Şi, luînd-o de la început, ne-a citit-o frumos, că şi 
citeşte frumos acest copil afurisit. Mi-a adus un ceas de 
fericire. Şi-i sînt adînc recunoscător. Cînd mi-o sosi 
Micuşorui, am să-l iau la* 


..-Ei bine ! Zilele trecute a venit radios la mine şi 
mi-a spus că Ministrul de Culte ta delegat să repre- 
zinte la Roma „critica artistică" de la noi. l-am strîns 
mîna. Ce să mai spui ? Rămiîi aşa, discordat, strivit de 
imensa, ineluctabila prostie a cîrmacilor noştri, cari, nu 
ştiu, zău, unde-au să ne ducă. 

în ceasuri de acestea, Miculică dragă, am foarte 
mate nevoie să te simt lîngă mine. 

Aş pleca undeva ; dar mi-a scris Arbore că vrea Ko- 
rolenko să vie în una din zilele astea să facem cunoştinţă, 
şi cum şi eu doresc de mult să cunosc pe acest admi- 
rabil om de inimă — îl aştept cu drag. Doctorul 
Petru”, a cărui întreagă viaţă a fost un model de 
jertfă pentru binele omenirii, sfîntul prieten şi ocro- 
titor al celor nenorociți, moare, se chinuieşte să moară, 
într-un spital. Titanul aces ** 


Luni, 16 mai 

Ora 10 şi 15 dimineaţa. Am fost cu Bica la Dragoslo- 
veni. Cu ce bucurie ne-aşteptau părinţii! Bunii, bravii 
noştri părinţi! Exemplu de viață cinstită, frumoasă, 
vitejească. Iubind în tăcere, suferind în tăcere, mun- 
cind şi făcînd binele în tăcere. în atingere cu ei mă simt 
mai cuminţit, mai puternic. 

Am făcut planuri cu Bicuşoara să ne retragem acolo. 
Dacă s-ar putea construi în pod o cămară pentru mine, 
să mă ştiu eu acolo singur şi aproape de toți cei 24, 
cred că atunci aş începe în adevăr să-mi trăiesc viața 
mea. Dar nu mai zic nimic. Atît de mult am visat feri- 
cirea asta, că parcă mă tem de realizarea ei. 


* Fila următoare este ruptă. 
** Idem. 


473 


Am văzut ieri o colonie de omizi urcîndu-se pe trun- 
chiul unui stejar ; erau cîteva mii şi formau ca un sin- 
gur miriapod fantastic — un fel de reptilă ce se tîra 
încet pe scoarţa copacului, spre vîrf, în pieziş ; un 
şarpe moale, păros, lung de vrun metru şi jumătate, lat 
de vreo trei-patru degete, drept cap — o singură omidă 
care conducea şi tîra după ea toată panglica aceea vie, 
toată lumea aceea de vietăţi cari se-ndesau unele-ntr- 
altele, strîns unite, spre pieirea lor ! [...] 

Vineri, 20 mai 

Ora 9"li dimineața. Ce curat e acum în odăița mea, 
şi ce ordine pe birou ! 

Bica, fă şi-n sufletul meu minunea aceasta. Pune 
rînduială şi linişte în viaţa noastră. Căci pe pămîntul 
bîntuit de vînturi nici iarba nu creşte. 

Ora Pjt p.m. Ne-am hotărît. Plecăm la Atena. 
Odihnă de două săptămîni în insula Prinkipo cu Bi- 
chiuţa... Parcă nu-mi vine să cred c-am să-mi văd visul 
acesta izbîndit. [...] 

Sîmbâtă, 21 mai 


Ora 10 a.m. Aseară (după ce-au plecat Mihai şi 
Tibi) ne-am uitat pe ghiduri ş-am făcut planuri. Micu- 
lică e un minunat organizator de călătorii. 

Atena ! Cu Bichiuţa ! Niciodată nu m-am gîndit la 
un drum cu atîta bucurie. Sunt aşa de emoţionat, că 
nu mă mai pot ocupa de nimic. Aş vrea, dacă s-ar 
putea, să plecăm imediat. Parcă tot mă tem să nu vie 
vro împiedicare. Ce mult e pînă joi! Acum această 
călătorie se impune sufletului meu ca o nevoie inexora- 
bilă. Un şarpe a intrat în mine ; se zvârcoleşte în inima 
mea, şi nu va ieşi decît pe pietrele înfierbîntate de soare 
ale Partenonului. 

Ora 2 p.m. Am fost cu Bica de-am văzut o mică ex- 
poziţie — industria casnică — destul de pretențioasă 
pentru ceea ce înfăţişează. Dar şi publicul arată aşa de 
puţin interes acestor începuturi, că, zău, te miri că se 
mai face şi atîta. 

Acum Bicuşoara e în salon, cu harta Bosforului şi 
Stambulului pe masă — studiază. Eu pun zor să ispră- 
vesc mănunchiul acesta de impresii, ca să +l dau îna- 


474 


inte de plecare. Ea parc-ar simţi uneori că e ceva tăi- 
nuit între noi. Pe mine mă apasă, ca un păcat, gîndul 
că fac un lucru pe care ea nu-l ştie. Oare cum pot unii 
oameni o viață-ntreagă să trăiască-mpreună, ascunzîn- 
du-şi unul altuia o parte din sufletul lor ? Şi sunt con- 
vinşi că se iubesc. Nu, nu, cîtă vreme stă între două 
suflete o minciună, de o iubire adevărată, întreagă, nu 
poate fi vorba. Trebuie să-ţi ştii inima curată ca s-o 
poţi da. [.] 


Duminică, 22 mai 

Ora 9 dimineaţa. Bica, în sofragerie, întocmeşte „pro- 
gramul!' călătoriei. Noi acum nici nu mai vorbim de 
altăceva. O bucurie de şcolari în ajunul vacanţiei. De 
cînd aşteptăm bucăţica asta de vacanţie, şi cu ce sete ! 

lată doi ani de cînd într-o întinsoare o ducem. In 
vremea asta noi n-am avut o săptămînă de linişte. Şi 
ce amărăciuni ! Şi cîte decepţii! Dar de cîte ori sim- 
team că-nnebunesc, îmi îndreptam spre Bichiuța mea 
gîndurile bolnave şi cele din urmă sfarmături de spe- 
ranţă. Şi ea se pleca duioasă şi atoateînțelegătoare asupra 
inimii mele rănite, şi-mi da din nou putere de luptă şi 
dragoste de viaţă. 

îmi spun adesea: „Ce te tulburi şi te prăpăstuieşti 
aşa în fața răutăţii şi prostiei omeneşti? Ingratule, în 
loc să nu ştii cum să mulțumeşti lui Dumnezeu că ţi-a 
dat o Bichiuţa, care te-a făcut să-nțelegi atîtea lucruri 
bune şi frumoase din viață, tu stai să-ţi otrăveşti gîn- 
durile cu netrebnicia şi brutalităţile celor cari niciodată 
n-au să te-nțeleagă !" 

Şi-mi stîmpăr vijeliile. 

După prînz. Ora 6 şi 15. Fiindcă mîine am să fiu 
toată ziua ocupat, m-am hotărît să isprăvesc în astă 
seară cartea Bicuşoarei. Poimîni dimineaţă plec la Dra- 

N gosloveni şi, ca să nu-i fie urît în lipsa mea, am să-i 
dau de citit aceste 193 de pagini. Grozav aş fi vrut ca 
pagina din urmă să fie în versuri. Dar s-au îngrămă- 
dit atîtea ; şi versul cere linişte. [...] 


CARNETUL nr. 3 
[1916] 


însemnări de e şi nume indes e şterse de 
înse ări de adrese şi indescifrabile ş d 
vremuri.] 


13 noiembrie 


Duşmanii au trecut Dunărea Izlaz—Zimnicea. Hotă- 
rîm plecarea. 


14 
Rîmnic. Car cu boi. 
15, seara 


Grecescu et Comp. De două zile automobile mascate, 
majoritatea ofițeri trec în goană spre laşi. Evacuarea 
capitalei şi conv[ocarea] Camerei la Iaşi 25 n-bre. 


16 


Vine carul cu patru boi, împachetez Grigorestii. Ce 
tristă, ce pustie rămîne casa !... încărcarea chervanului. 


17 


Consfătuiri cu caravana. [...] 
18 


Veşti bune. Ofensivă pe toate fronturile. Rezistăm la 
Glavacioc şi Neajlov. Trec birjile. 


476 


Dacă am sta pe loc. După prînz comunicat alarmant. 
Plecăm mîine. 


20 

Mai stăm azi. O rază de speranță. La Drăgăneşti 
am luat o divizie turcă şi am respins p-a germană-bul- 
gară spre sud. 


21 

Plecăm. Lacrimi şi zăpăceală. Vremea e rece şi po- 
somotrită. De două săptămîni nu s-a arătat o rază de 
soare. Ne urnim încet: patru care şi trei trăsuri, dru- 
mul plin de lume, armată zăpăcită, recruți şi pribegi 
curg în neorînduială spre biata Moldovă. Facem cinci 
ceasuti pînă la Focşani (17 km). Copilul învineţit de 
frig ne pune pe gînduri. Poposim la bariera Tecuci. 

înserează. După multe dezbateri, hotărîm să ne adă- 
postim unde om putea în Focşani şi s-o pornim a doua 
zi mai departe. Ni se spune că ar fi căzut capitala... 
Trecem stradă cu trăsura. Un rîu de noroi. Noapte 
de gînduri negre. 


22 

Ne sculăm pe la 6. Afară — întunecat şi plouă. Am 
vrea să ne ducem la ai noştri, dar nu putem trece strada, 
în sfîrşit, ne hotărîm să plecăm. Mergem pe trotuarul 
nostru pînă spre mijlocul tîrgului[...]. Panică... 

23 

Iar la Focşani. 


25 
A căzut Bucureştii şi Ploieştii. 
26 
Iar înjugăm boii — drum ticsit — cai morţi. 
26 
Focşanii plini de armată în dezordine [..] şi de re- 
fugiați. 
477 


29 


Soare — coloane, prădăciune. 

30 

Mi se propune să merg cu Arsenalul. Refuz. 

1 d-bre 

Pornim cu carul spre... Poposim la Ciuşlea (15 km). 
2 

Drum f. greu — primejdie Tecuci. Dormim în car. 


2 dec. 
O rază de soare pe spinările boilor. 


4 d. 
Dormim în car în curtea spitalului. Focuri în tabără. 
Zgomotul căruţelor ce curg mereu — toată noaptea 


auzim bubuitul topoarelor, cari taie copacii de pe mar- 
ginea şoselii pentru foc. Mii de oameni dorm sub cer, 
în noroi. 

5 


^Pomim dim. 7 şi 20. La 12 vedem înaintea noastră 
Bîrladul. Soldaţii fură fînul unui gospodar. 
2 lei o mămăligă. 11 lei o curcă... După 46 de ani. 


Amintiri. r 
7 dbr. 
Căutăm două odăi şi bucătărie în Cotul Negru. 
8 


Veşti rele. Nu se adeveresc. Dar nici bune nu avem. 
Lupte între Buzău şi R.-Sărat. Unde ne vom opri? 
Cînd se va sfîrşi prăvălirea aceasta grozavă ? 


9 


Deschiderea Camerei, cu aplauze şi ovaţii. Ce de- 
gradare ! Aceeaşi neruşinare pretutindeni! 


478 


Ofiţeri cari se primbla, fardaţi şi încorsetaţi, pe 
străzile oraşelor de refugiu, hohotul de rîs al cocotelor 
purtate în automobile după coloane, devastarea caselor, 
cerşetorii de pe uliți, negustorii cari te jupoaie în rînjet 
batjocoritor. Ah ! mişeii ! 


10 d-bre 


Haremul Marelui cartier. 


13. 

Respingerea tuturor atacurilor — grija: dacă n-om 
putea sta nici aici! Unde să ne mai ducem ?... 

(9—10) 


Coloanele noastre, în retragere, devastează țara. 
Bande organizate de cîte 100 de căruţe jefuiesc satele, 
încarcă agonisita bieţilor oameni şi ard ce nu pot lua 
cu ei. Unii zic : „De ce să le ia nemţii?" Alţii: „Război 
v-a trebuit? Săturați-vă."' Aceştia pradă cu ură. Nu 
mai e frică, nici milă, nici ruşine. 

.„„„în Iaşi, mare descurajare. Se crede că şi Moldova 
va fi părăsită. Ce ne facem ? 

Nesiguranţă, scumpete, foamete, imposibilităţi de cir- 
culaţie. Aici amenințarea de fiecare clipă. Gheorghe ne 
aduce veşti de acasă. 


Joi, 15 d-bre 

A căzut R.-S. în comunicat respingem mereu atacu- 
rile inamicului şi mereu ne retragem. De la Buzău pînă 
la R., după comunicate, am dus-o într-o victorie... 

Germanii au rupt frontul şi înaintează spre Foc- 
şani... N-a mai rămas un colţişor sigur în biata noastră 
ţară. Alaltăieri am văzut un soldat murind în stradă 
(de osteneală, de frig, de foame), în fața unei brutării 
alți doi au murit de înghesuială. 


Sîmbâtă 
Griji. lar să plecăm? Unde 2... Nu; nu mai plec 


de aici. Seara vin scriitorii Tomescu, Făgeţel, Tuto- 
veanu..." 


479 


îi ospătăm — o mămăligă cu brînză, pîne cu nuci, 
ceai, şi planuri de regenerare. 


Duminică, 18 d. 

Plouă. Stau bieţii oameni zgribuliți pe lîngă garduri. 
Oare s-or fi gîndit cei cari ne-au adus aici la milioa- 
nele de gospodari rămaşi pe drumuri, goi, flămînzi, fără 
nici un adăpost? Cum se va sfîrşi, Doamne, urgia 
asta ? 


Luni, 19 

Doljeni cu faţa ca pămîntul, în sute de căruțe cu 
umbre de cai, vin de „şapte săptămîni”. 

— De unde veniţi ? 

— Nu ştim. 

— Unde vă duceţi ? 

— Nu ştim nici asta. 

Aud că ar fi căzut Focşanii. Invazia nemților vine 
ca o apă mare. Tecuciul ne mai desparte... Acum casa 
mea e în flăcări. Tot ce am adunat în ea, atîtea amin- 
tiri scumpe — tablouri, scrisori, cărți, manuscrise — 
un morman de cenuşă. 

Gîndul meu zboară cu 23 de veacuri în urmă. Văd 
Teba dărâmată sub năvala oştilor biruitoare a lui 
Alexandru cel Mare, şi în mijlocul ruinelor, neatinsă, 
cruţată cu evlavie, casa poetului Pindar. 

Sărmană turmă omenească, unde te duc păstorii tăi! 


Marţi, 20. 
„Fetele să se culce cu ofiţerii, că-i război." întîlnesc 
pe Goga, Ranetti şi Locusteanu:=... Cumpăr o căruță 


de lemne, pe care tăbărîse vro 20, iau fiecare cîte un 
lemn. „Staţi, d-lor, ce-i asta?" Aş, parcă vorbeam cu 
lemnele ! Bieţii oameni ! Desigur, sunt mai nenorociţi 
decît mine... 


22. 


„Din ordinul M.C." ţi se calcă domiciliul, eşti dat 
afară din casă şi, dacă zici o vorbă, eşti amenințat cu 
moartea. 


480 


(t/$t >^*Mh-c-p-°6~« </- A<k-f. \ 


O pagina dintr-un carnet de însemnări: 
60 de ani (facsimil). 


poetul împlinea 


La tranşee : 2.000 care cu boi, 5.000 oameni. Sunt 
desculți (iarnă) — să se taie 1.000 de porci, şi din 
pielea lor să se facă imediat opinci. 

Nu sînt vite. 

Patru milioane pentru lucrări de apărare, cari se fac 
(mult mai tîrziu) cu oameni rechiziționați — fără 
plată, fără mîncare (cerşesc copiii), şi cu femei. 


23 


Un grup de olteni tineri, aproape desculți, seamănă 
la față unul cu altul, parcă ar fi fraţi. I-a dus la Iaşi, 
apoi le-a dat drumul. „Duceţi-vă” (unde vrea) (a re- 
ţinut în şcoală iar lichele). 

Mereu ne-aducem aminte de lucrurile rămase acasă : 
n-am luat o carte din toată biblioteca. Colecţia de 
reproduceri după tablourile lui Grigorescu, vase, per- 
sane, broderii, marame, tablouri, covoare, scrisori şi 
atîtea alte amintiri de cari ţi-e sufletul legat... Ne-am 
despărţit de toate pentru totdeauna. Tu vorbeşti ca şi 
cînd ţi-ai vedea scăpate puţinele lucruri pe cari le mai 
avem !... Poate că nici noi nu vom mai trăi peste o 
săptamînă... 

Ai dreptate. Şi totuşi îmi pare aşa de rău de unele 
lucruri. Să n-avem noi un volum Grigorescu !... 

Ajunul Crăciunului. Mă întîlnesc cu Vasiliu şi cu 

Iepure, colegi de şcoală. Ne aducem aminte din copi- 
lărie. Vorbim de cei vinovaţi... 
Vindem boii — cu 650 lei 4 boi. Mă doare în suflet 
cînd îi văd plecînd... Dar am pierdut atîtea! Plouă. 
Soldaţi rătăciţi, flămînzi, bolnavi îşi caută regimentul. 
Marele cartier a prefăcut armata ţării în turme de 
cerşitori vagabonzi şi bande de tîlhari. 7 miliarde în 
3 luni. Nu mai e nutreţ pentru vite. în curînd nu va 
mai fi pîine pentru oameni. La Marele cartier se aduc 
din Rusia butoaie de icre şi lăzi cu sticle de şampanie. 
Un ofiţer îmi spune că şapte trenuri, cari trebuiau sa 
transporte miile de răniți din spitalele Olteniei, au fost 
oprite în gara Florica» pentru a încărca vinul d-lui 
Brătianu — şi eu care-l credeam „om mare" pe acest 
negustoraş de vinuri şi de fraze goale. [...] 


481 


[-] De dimineaţă vro 20 de figuri palide la poartă 
— adăpost cald şi pîine. Toată ţara e pe drumuri. 
Sărman popor ! 

Cutare deputat obţine un vagon pentru a-şi transporta 
lemnele şi putinele cu murături la Iaşi. Eu nu pot salva 
tablourile de Grigorescu şi covoarele. 

Ninge. De la nămiezi văd un şir de care oprite-n 

stradă. les pe la toacă şi-ntreb : 60 de care din Vaslui 
au fost aduse la cartier. Au venit cu 2 jandari. Au 
intrat „în casa asta mate" şi n-au mai ieşit. 
Oamenii osteniţi, boii flămînzi stau în picioare. De trei 
zile uitaţi. De ce i-a adus, ce-au să facă, unde are să-i 
mai trimeată de aici, nu ştiu nici ei. Da' neamţu tot 
mai vine-n sus ? Pe unde-i? 

— Nu s-aude de vro pace ? Păcatele noastre ! 

— Ba ale noastre, dragii mei oameni buni, nu ale 
voastre. 

Crăciunul ! [la începutul paginii se află scrise unul 
sub altul numele : Al. Cazaban, N. N. Beldiceanu, 
tăiate cu cîte o linie fiecare]. 


Ora 7. Ninge mereu. Oamenii sînt tot în stradă. Au 
fost aduşi să încarce muniții. 

Săracă turmă, supusă şi răbdătoare, cînd oare te 
vei deştepta ? 

[însemnări indescifrabile, în afară de: La 7 dec. 
mutat. Iorga, Lascăr Catargiu 21 etc] 


CARNETUL n. 4: 


Sîmbătă, 24 

6'/i dimineaţă. Luna C. Frig — tăcere tristă... La 
Tecuci 8... La Pădureni. Povestiri. Oneşti — trecerea 
camioanelor, coborîre primejdioasă pentru atac. 3 pă- 
duri — nu ştim dacă mai vin pe-aici. Să mergem la 
castelul Negroponte din Mărăşeşti, să ne fotografiem. 
O rază de soare prin ferestre. [...] Coloana cu inva- 
lizii [...]. Ora 1 plecăm la Nicoreşti. 40 de minute. 
11.25. [..] Tunul adăpost 3.20. Podul rupt de noi aici. 
Din Mărăşeşti pe lunca Şiretului la rezervele din pă- 
durea Buhacs (bordeie norvegiene simplu şi curat). Pă- 
dure tăiată. [..] Nu rămîn în casa de pe malul Şire- 
tului. Ne întoarcem pe drumul tăiat în malul stîng, pe 
un splendid apus de soare, în urma noastră, jos, apa 
Şiretului, despletită în viţe late, sclipeşte în bătaia celor 
din urmă raze. Spre miazănoapte, un nor policrom se 
desface ca o coadă de păun. La 7.14, în Nicorești, 
vedere spre măgura Odobegştilor de la castelul Negro- 
ponte. Gara. Mitralierele ascunse. De sus privim la 
nemţii cari fac exerciţii pe cîmp. De pe ruinile fabricii 
de parcheţi se uită şi ei la noi cu binoclul. însă nu se 
ştie dacă misiunea franceză trece prin Focşani sau prin 
Vladivostoc. 


Gropi de bombe. 


O mare tristeţă în aer. 


483 


De la 8 la 10 seara bubuiau tunurile cu glasuri dife- 
tite, fără întrerupere de o secundă. Un tumult ondulat, 
continuu. Trăim sub pămînt, adînc, primejdios. 

[...] 

în seara de 3 august, bombardări pe furtună. Zările 
în vîlvătăi. Fulgere şi tunete. Cerul se sfădea cu pă- 
mîntul. Er. Ecaterina Teodoroiu. Cercetaşă voluntară 
în Reg. 43/30 infanterie. Moartă în fr. plutonului ei 
pentru patrie. 22 aug. 1917. Născută în Vădeni, Gorj. 

7 fraţi, 23 ani. Al II-lea copil. 

Prima linie, 300 m. de inamic. Vin nemţii spre noi. 
Ruini arse. Un pat de fier. 


Marţi, 13 martie 

Pe frontul apusean germ. au luat ofensiva pe-o în- 
tindere de 80 km. 

30.000 prizonieri şi 600 tunuri. 

Zvon: Marghiloman a demisionat. Germanii vor un 
guvern Carp. Ce-o fi? 

în Germ. cea mai mare parte din producţia de 
cartofi e întrebuințată la fabricarea explozivelor. 
Moartea domneşte. 

Din scrisoarea soldatului S. din 208 : „,...leri, o vreme 
îngrozitoare, eram uzi leoarcă. 'Tăceam. Atunci co- 
mand [antul] întreabă : «De ce soldaţii nu cîntă azi P» 
Şi în nenorocirea noastră a trebuit să şi cîntăm (15 apri- 
lie 1918). 

O bătălie — oamenii, ca frunzele purtate de vîrtej. 

Asurzim, vorbim tare. Lungeşte tirul. 

10 bombe pe minut. 

Cifre cari vorbesc : c 

Pe zi: 

285.000 lei, hrana a 300.000 soldați. 

270.000, costul circulației autom. în Iaşi pe zi. 


Duminică, 29 aprilie 

Ora 8 seara — depeşă : „Sciţmpul nostru şi al vostru 
Barbu ne-a părăsit". 

Plecăm la Iaşi. 


Toate se prăbuşesc în jurul nostru. 


484 


Consultul din urmă : D. citeşte sentința în ochii doc- 
torilor — Cînd intră Râul — Degeaba (în şoaptă), 
vineri — duminică, 29 april. 

La laşi, toate casele pline de ofițeri. 

întrebi de o stradă. 


— Nu-s de-aici. 


6 mai 1918 — urma alege. 

Brutăria de la Sf-tul [iie face jimblă albă pentru 
ofițeri. 

Ticăloşia de la depozitul de vinuri. Mutra imbeciK- 
zată a căpitanului. Maiorul scurt cu cravaşa. 


La Focşani, ofiţeri şi „marchize" se culcau prin cafe- 
nele, în aerul acru al încăperilor închise (cu bolnavi 
mulți). 

Mă durea. Dar îmi ziceam că după asta are să vie 
trezirea, îndreptarea noastră. Ceea ce vedem noi acum 
este operația — mîntuitoarea operă de curăţire şi în- 
sănătoşirea. 

Statul în concepţia noastră. 

'Tot ce putem smulge de la sat e bun smuls. Avem 
un proces cu statul — îl cîştigăm. Nimeni n-are milă 
de banul statului. 

Moş Ioniță credea cel puţin că statul e cineva. Pen- 
tru noi statul e... ştiu eu ce naiba e ? Ceva care-i dator 
să mă ţie. Să-mi dea. 

Scrisoarea lui badea Ion. 

Ai stat cu noi în tranşee şi-n foc, ş-ai văzut cum ne 
duceam la moarte. Şi doar ni-e dragă şi nouă viaţa, 
aşa necăjită cum e... pentru că ni-e drag pămîntul pe 
care-l muncim din moşi-strămoşi, căsuţa, nevasta şi 
casa. 

Da' acum mi se pare că i s-a înfundat minciunii, 

în Roman. 

Brătianu — el nu era un mişcător de curente, nu 
aducea idei, le primea, şi, cum se pricepea, le servea... 
N-a avut o convingere pentru că n-a avut vederea 
clară a lucrurilor... 


Marea ofensivă din april (1918). 
Sufletul fr[ancez] nu e învins. Şi cîtă vreme... 
La noi sufletul a fost învins cu mult înainte de... 


Din raportul unui revizor şcolar : 

în com. biblioteca şc[olii] un căpitan pune cărțile- 
legate pe noroiul din curte pentru pantofii albi ai d-nei 
căpitănese. 

Răsfoind Monitorul. 

Viaţa de minciuni (V2 de veac), alegerile, giasul țării, 
„Tara e cu noi", striga şi opoziţia, şi guvernul. „Succe- 
sul triumful nostru", între Costinescu şi Tache Io- 
nescu. Hatîrul în şcoli. Ce spun părinţii. Copiii cu 
trecere... 

La examene, la slujbe — spoială şi minciună. Clică 
— politică. 

Bătaia de la -primărie — Vintilă — afacerile. Mo- 
şiile statului — Vărzăreanu. Milionarii politici — agri- 
cultură — petrolul — exploatarea pădurilor — fabrica 
de spirt, de zahăr — cu prime de export — înecarea 
vaselor (cu apă) (asigurarea şi prima)... Contrabandele 
— rechiziţii de vite şi de oameni. 

Desfrîul femeilor din Bucureşti. 


Cum se poate zăpăci un comandant: informaţii cari 
se bat cap în cap, ofițeri şireți, populaţia îngrozită, 


intendentul necinstit — trădătorii — zorul unei hotărîri 
importante — îndoiala — oboseala — foamea — grija 
— răspunderea — ireparabilul. 

La sate 


Ni-s toate Îîngrădirile stricate. 

Femeile din Bucureşti — şi c[ele] d[in] Iaşi — cu 
străinii : nemți, fr[ancezi] etc. 

La Bucureşti. 

Literatură de ocări şi de bîrfeli. Proslăvirea duş- 
manului ţării. Dezbinări şi umilinți — cea mai mare 
nenorocire ne găseşte în cea mai ruşinoasă decadență 


morală. Vineri, 24 aug. 1918. Ne urcam pe Juguiata. 
3 aeroplane zburau. Unul făcea nebunii. Tocmai zi- 


486 5 


ceam : au ajuns stăpîni acum! Se cobora în sfredel. 
— Parcă-i o frunză... zice Ruxanda —"în clipa aceea 
auzim : buf ! şi-l vedem trîntit la pămînt. Simţim ca o 
înţepătură de cuţit. Ne întoarcem la vale şi vedem 
automobilul care-l duce la spital. 


10 aug. 


Regele nu vrea să iscălească mesajul legei pentru 
arestarea preventivă a miniştrilor. Marghiloman ame- 
ninţă cu dimisia şi, în cazul acesta, cu ocuparea Mol- 
dovei de nemți. 


5 sept. '918 

Bîrlad. Azi împlinesc 60 de ani. în pribegie, bolnav, 
sărac, de mari greutăţi şi de mari griji împresurat. 
Gîndul că nu mai am mult de trăit mă întăreşte şi mă 
înseninează ca o băutură răcoritoare, gîndul acesta mă 
înviorează. 


La Mărăşeşti — marea simfonie. Aeropiî[anuri], tu- 
nuri toate calibrele. Soarele s-a întunecat. Un pod 
deasupra noastră — o pînză de fier. Atunci am văzut 


«e mare e omul. 


CARNETUL nr. 5 


CÎMPINA 


Un bîrfitor care face pe generosul. 
„Ei, săracu, poate că nu-i adevărat. 
Eu îl cunosc... Om cumsecade... 

Am auzit aşa şi eu odată că..." 


Treceau voioşi ostaşii în şiruri nesfîrşite, 
Ea sta cu pruncu-n braţe săltîndu-l după cîntec, 
Pe faţa-i luminată 

De-o rază dinlăuntru şi rîs şi plîns era, 

Ea sta cu pruncu-n brațe, 

Iar eu gîndeam atuncea că-i întruparea țării 
Acea făptură mâîndră şi 


Ce mult trăieşte omul cînd viața-i e deşartă ! 


6 august.  Cîmpina 

'Tot nu dorm. Mi se rupe inima după ceasurile cari 
trec goale... Timp pierdut! 

Ştiam că m-a vorbit de rău. Dar îl vedeam palid şi 
sfios şi mi-am zis : 

De pe cracă pe cracă zbor, ca o pasere rănită. Nici 
zbor, nici odihnă — cum îi mai rău. [..] A 

Germanii s-au făcut pentru multă vreme odioşi, 
suspecți, duşmani primejdioşi tuturor negermanilor. Au 
488 


să culeagă roadele amare ale acestui cumplit război, pe 
care l-au pregătit, l-au început şi-l poartă cu mijloace 
de corupţie şi viclenii de sălbatici. Or să vadă ei mai 
tîrziu ce-au făcut. 


Dreptatea e forță în timp — adevărata forță. 
Forţa stîncii prăbuşite — forța puhoaielor sau a... 
Forţa nebunului furios, a criminalului ? 

Astea nu sunt forţe. 


Mers agitat molcom. 


Preotul Vidin Buzău a plecat călare — el, nevasta 
şi doi copii mici. La vro cinci kilometri şi-aduce aminte 
că şi-a uitat banii (vro 12.000) acasă. Lasă nevasta şi 
copiii şi fuga-ndărăt. Cădeau bombe, răzbate, îşi ia 
banii, cînd se-ntoarce, nu-şi mai găseşte decît copiii, 
nevasta şi calul plecase — unde ? Se iau după el în 
oraş ? Nebun. [~] 


24 sept. '919 


Pentru a doua oară la Cîmpina. în vila „Cîmpiniţa”. 
Soare, parc, aer curat, vedere frumoasă, linişte, con- 
fort... Va ieşi oare din toate astea un pic de sănătate ? 
Doamne, tu ştii că n-o cer atît pentru mine, cît pentru 
cei din jurul meu. lar dacă e să nu mă mai îndrept, 
îndură-te şi pune capăt atîtor suferinți zadarnice. [7] 


2 octombrie, ora 10 a.m. 


După o noapte infernală (n-am dormit de loc, su- 
focaţie, slăbiciune etc), eram singur în odaie şi mă pre- 
găteam să scriu două-trei rînduri — dispoziţii testa- 
mentare [...]. 


4 oct, 


Aceeaşi tortură a nopţii fără odihnă — aceeaşi slă- 
biciune generală. înainte de dejun mergem la Voila. 
Palatul Ştirbei. 


Piculina încîntată de frumuseţea locurilor — peisa- 
jele şi mestecinii lui Grigorescu. O zi frumoasă. Ce 
mare lucru e să poţi dormi ! în căutarea unui pat. Rui- 
nile unui mindir. Salteaua nu mi-o mai poate da. Altă 
expediţie. 


Luni, 13 oct. [...] 

Astă-noapte n-am dormit de loc. Stau zgribulit în 
pat. Ruxanda îmi face must, strivind c-un lemn într-o 
strachină strugurii rămaşi. [~] 


Joi, 76 oct. 

N-am dormit de loc. Mă simt foarte slăbit. 
[..] Vremea e închisă. Am început de cîteva zile să. 
facem focul. Plouă ploaie de toamnă. 


Vineri, 17 


Am rămas singur. Plouă mereu. Ruxanda face must. 
în jurul nostru e o tăcere de pustiu. 


Sîmbătă, 18 
Ninge. Spre miazănoapte se văd munţii albi. 


Marţi. 

Depeşă de la Nelu: aseară (luni) a murit Lenuţa 
de tifos exantematic. Bieţii oameni ; ce lovitură de 
trăsnet ! 

Luni, 27 

Vreme frumoasă. Tot nu dorm. Slăbesc. Zilele trec 
anevoie. Nopțile şi mai greu. [..] 


Joi. 

Socialiştii pregătesc o grevă generală politică. E oare 
aşa de greu de înțeles că, de-aci-ncolo, fără ei şi mai 
ales împotriva lor nu se mai poate face politică ?... 
S-a găsit în munţii Buzăului aeroplanul serviciului poş- 
tal Paris-Constantinopol, căzut şi sfărîmat, cu doi ofi- 
teri morţi — treceau de la Clonstantino]pol la Paris. 


490 


Vineri, 31 oct. 

Uf ! Ce noapte infernală ! Iar m-a dat îndărăt. 
Sîmbătă, 1 nov. 

Insomnie. Struguri frumoşi de la Dragosloveni. 


Luni, 3 nov. 

Grevă generală. Toată noaptea a plouat — eu n-am 
închis ochii. Mimi şi I. au plecat. G. a venit şi mi-a 
pus pahare. Alegeri de deputaţi. Invalidul — agent 
liberal. [...] A 

Luni, 10 n-bre. 


Ne sculăm 'dimineață — azi plecăm la Bucureşti. 
La 9 ni se telefonează că trenul nostru e în Predeal. 
Plecăm zoriţi. în gară nu se ştie încă nimic. Stăm în 
odaia şefului. La 1 p.m. dejunez : un gălbenuş de ou 
răscopt şi 2 mere. 


Ora 2 p.m. 


Suntem tot aci în gară, şi nu ştim nimic. 
Un tren personal ar fi sosit în Predeal. 


NOTE 


DAN 


Romanul Dan a apărut la sfîrșitul anului 1893. El a fost scris 
'în anul 1893. într-o scrisoare către Duiliu Zamfirescu (23 au- 
gust 1893), Vlahuţă îi comunică: „Eu scriu un roman. In noiem- 
brie îl vei avea.” lar din următoarea scrisoare către Dumitru 
Kiriac rezultă că în toamna anului 1893 redactarea cărţii intrase 
în stadiul definitiv. „Mi-am pus romanul sub presă, deși nu l-am 
isprăvit: lucrez zi şi noapte, m-am retras la “Sf. Gheorghe* 
(liceul particular „Sf. Gheorghe”, la care Vlahuţă era profesor, 
n.n) ca să pot scrie mai în liniște." 

In Familia, an. XXIX, nr. 35, 29 aug./lO sept. 1893, p. 416, 
la rubrica „Ştiri literare” se anunță: „D-l Alexandru Vlahuță 
lucrează la un roman al cărui sujet e scos din viața socială 
bucureșteană; titi.,1 romanului este O viață pierdută". (De re- 


marcat că titlul coincide cu cel dat de Vasile Dan romanului său.) 


* 


Romanul Dan a fost întîmpinat cu interes de lumea literară 
fi de publicul cititor. A fost un adevărat succes de librărie. 
Dintr-o scrisoare a lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu 
desprindem cîteva date deosebit de interesante în acest sens : 
„...Alecu Vlahuță a vîndut, în 6 luni, 4.000 exemplare din ro- 
manul lui, Dan. l-am scris să-l întreb dacă era adevărat ceea 
ce mi se spunea; el îmi răspunde: «Dan s-a tras în 5.200 exem- 
plare, din care s-au vîndut pînă acum 4.000. Am cîștigat net 
7.000, dar pînă să-i scot — cu ţîriita — de pe la librari, vai de 


ecapul meu.»" Desigur, cifra ni se pare acum extrem de mică, 


495 


dar pentru circulaţia ustrinsă a cărţii în acel timp ea a însemnat 
de-a dreptul un eveniment. In acest sens comentează faptul şi 
Duiliu Zamfirescu : „Admițind că Vlahuță este 77 cunoscut, că 
a făcut redamă volumului Sc, că are dla dispozitie o foaie de 
luptă literară (Vieata, n.n.), totuşi rămine faptul citiri a A iz 
exemplare Zn 6 luni, fapt îmbucurător Zi ispititor” (vezi Duiliu 
Zamfirescu si Titu Maiorescu în scrisori, 1937, p. 139). 

Tot Duiliu Zamfirescu îi împărtăşeşte lui Iacob Negruzzi opi- 
niile sale despre Danz, care, după părerea sa, „are cusururi, dar 
are și calități, së este, Zn tot cazul, cea zzaž bună lucrare a lni 


Zn proză” (vezi Studii sê docurzente literare, voi. I, p. 93). 


Romanul Dan conţine şi elemente autobiografice. Bineînţeles, 
unele din ele au fost prelucrate artistic, dar altele sînt introduse 
direct în carte. 

In nici un caz nu trebuie făcută eroarea de a confunda fie- 
care trăsătură a vieţii eroului principal cu elementele biografiei 
scriitorului, aşa cum, simplist, s-a procedat uneori. E drept, în 
carte apar în mod direct simpatiile şi antipatiile autorului, pre- 
ferinţele sale, întîmplări din propria sa viaţă. Recunoaştem chiar 
anumite păreri exprimate în articolele sale, dar toate acestea nu 
ne pot duce la constatarea pripită că viaţa lui Vasile Dan se 
confundă întru totul cu a autorului, 

Pentru a evita asemenea confuzii, vom indica, în note, care 
sînt datele ce se apropie de existenţa propriu-zisă a lui Vlahuţă 
în cuprinsul romanului. Dar romanul trebuie înţeles ca o operă 
de ficţiune artistică. Ce-i drept, unele personaje au pornit de la 
anumite modele şi, fără să exagerăm asemănările, cred că Pri- 
boianu a avut drept model cîteva din datele biografice şi psiho- 
logice ale lui Delavrancea, după cum în studentul Albert, viitor 
profesor universitar, pasionat al ideilor socialiste în timpul stu- 
diilor din străinătate, recunoaştem ca model pe savantul Paul 
Bujor. Dar orice roman porneşte indiscutabil de la asemenea date 
reale, pe care scriitorul le supune procesului de selecţie artistică. 


Vom semnala astfel cîteva din cele mai importante apropietri. 


1. într-adevăr, satul în care s-a născut Vlahuţă era aşezat pe 
valea Similei. Cauzele paupetrizării familiei însă sînt cu totul al- 


tele (vezi nota asupra poeziei Mama, voi. I al ediţiei de faţă). 


496 


2. Casa de la Birlad în care a locuit Alexandru Vlahuţă se 
păstrează şi astăzi. Pentru a confrunta exactitatea descrierii, a 
se 


vedea fotografia publicată în voi. I. 


3. Privitor la discuţia despre predarea gramaticii în şcoală, 
a se vedea şi articolul lui Alexandru Vlahuţă, Limba română 
Zn soalle noastre, în voi. II al ediţiei de faţă. 


4. Aici Vlahuţă se opreşte asupra situaţiei umilitoare a scriito- 
rului nostru, pe care şi el o cunoscuse, din plin, în cursul pe- 
regrinărilor sale ca salariat al şcolilor particulare şi de stat, al 
gazetelor politice sau al ministerelor. In figura lui Petroni, dra- 
maturgul „care se gbuciumă de aftia ani în întreprinderi co- 
zzerciale", cred că putem recunoaşte pe I. IL. Caragiale. în 
noiembrie 1893, acesta deschisese o berărie, în asociație cu un 
anume Mihalcea (vezi Şerban Cioculescu, Viața Zza Caragiale, 
p. 18). 

Un an mai tirziu, Anton Bacalbaşa, în articolul Ce face Ca- 
ragiale (Adevărul, an. VII, nr. 2.013, 24 octombrie 1894), pro- 
testa împotriva aceloraşi umilinţe la care erau supuşi scriitorii 
noştri, nevoiți să se dedice unor meserii nedemne pentru talen- 
tul lor: „Iz altă fară plecarea unui scriitor de valoarea lzi 
Caragiale fn lumea comertului ar fè un eveniment de cel rzai 
zzare interesf...] toate institutiile noastre culturale sînt lăsate 
pradă moliilor intelectuale, iar lai Caragiale na i-a rămas decit 
să concureze la licitatia birtului de da Buzău”. 

5. Guyau (1854—1888) era unul dintre filozofii a cărui operă 
Vlahuţă o citit-o în această perioadă. Numele său revine şi în 
conferința Onestitatea 272 artă. 

6. „Se dă Popa Zăbavă Za teatru, noua comedie a lzi Petroni.” 
Interesant de reţinut este faptul că în O 7oapze furtunoasă, cînd 
Chiriac reproduce convorbirea cu Tache pantofarul, se spune: 
„Zice, întreabă si pe popa Zăbavă de a Sfintul Lefierie, gice, 
alalțăieri z77-c2 grijit, 77-a spovedit; gic: n-arzz eu de-a face cu 
popa Zăbavă, nz-l azz pe listă". 


7. Demn de remarcat este faptul că aici Vlahuță îşi manifestă 


5 


din nou poziția sa antimonarhică, ironizînd căsătoria prințului 
Ferdinand, „Urechilă, moștenitorul”, cum l-au numit pamfletarii 
vremii, cu principesa Măria, celebrată la 10 ianuarie 1892. Unii 
ziarişti mediocri, lipsiți de demnitate, au înălțat, cu acest prilej, 


osanale familiei regale. Şi împotriva lor se îndreaptă ironia lui 


497 


Vlahuţă (vezi în acest sens și ,„Rŝênditnica" inspirată sau hop st 
noi cu „sărutarea" din voi. II al ediţiei de faţă). 

8. Alexandru Vlahuță îşi mărturisea nemulțumirea  prilejuită 
de faptul că atît volumul său de Nzve/e (1886), cît şi cel de. 
Poezii (1887) au fost respinse la premiile Academiei. 


Alexandru Vlahuță a intenționat să publice şi un al doilea 
roman (sau continuarea la Dan). Cel puţin aşa rezulta din două 
mărturii proprii. Prima : „J*a toamnă sper să scot al doilea ro- 
man" (scrisoarea datată 13 decembrie 1893), iar cea de a doua, 
cuprinsă în articolul Spărarea d-lui Caragiale: „Afẹă că arz 
început să lucrez la al doilea volum... si că sint aproape de ja- 
mătatea lui" (Vieata, 13 martie 1894. 

De asemenea, WVzeafa publica în vara anului 1894 : „D-/ Wia- 
bută împreună cza familia sa, va petrece vara fa mănăstirea 
Agapia, lucríind Zr linişte la noul său roman". Din păcate, nu 
s-a păstrat nimic din această carte a lui Vlahuță, rămasă pînă 


acum necunoscută. 


ROMINIA PITOREASCA 


In Gazeta săteanului an. XV, nr. 3 (290) din 5 martie 1898, 
pp. 62—64, Alexandru Vlahuță a publicat „scrisoarea" intitulată 
Către învățători, datată : București, 1 martie 1898. Reproducem 
cîteva fragmente din această scrisoare, în care aflăm geneza cărții 


sale România pitorească 


„CĂTKA ÎNVĂȚĂTORI 


Domnilor învățători, 

O mare datorie a d-voastră s-a noastr-a tuturora, este de a 
căuta să deșteplim Zn cej cari vin după moi iubirea de fară. 
Nespus de rodnică së de înăltătoare este kgătura aceasta  sfintă, 
dragostea aceasta adină  *de moşie si de neam». 

Ea a făcut tăria şi slava popoarelor, ea a dat istoriei cele 
zzai strălucite pagini; sub farmecul ez, tot omul se simte pururea 
za puternic, zzai dornic de muncă si de luptă, zzaż gata de 
jertfă si zzai pregătit pentru fapte mari, ca si curz în pieptul 
Zui ar bate inima întregului neam din care face parte. 

La 7oz sentimentul acesta binejăcător — pentru cauze pe cari 
zz e locul să le cercelim aci — a cazz slăbit de ca timp. E 
dc ajuns să ne întrbăm pe 107, să ne uităm cza luare-aminte 
în propriile noastre suflete — adesea așa de ostenite si de discu- 
rajate 


ca să ne încedinăm de acest trist adevăr. Sîntem 
datori dar, si e timpul, să ne gindim serios la o zzažż bună pre- 
găfire a celătenilor de mine Şi-n primul rind d-voastră sinteti 
chemati dla această însămnată şi môêntuitoare operă. Mintea crudă, 
inimile curate ale copiilor noştri vă stau 272 mină Şi tot cuvin- 


„Zal d-voastră e o sămintă care se prinde şişi va da rodul. 


499 


Bineînţeles, patriotismul nu se învață pe de rost. Dar nu e 
zzai puțin adevărat că, pentru ca un scolar săi iubească patria, 
zrebuie s-o cunoască, s-o poarte-n el cu toată strălucirea fè po- 
doabele ei, să fie plin de admirație pentru tara lni, ca Ji cum ar 
avea pururea-nainte priveliftea ei lămurită fi întreagă, cu munti, 
codrii, apele fi cîmpiile ei roditoare. Da, domnilor învățători, 
Zrebuie să se arate scolarului nostru cit de darnică a fost natura 
cu pãmíntul acestei tări care din toate părțile deschide ochilor 
frumuseți uimitoare fi bratelor barnice bogății  nesfirfite, trebuie 
să i se spuie, cu vorbe potrivite mintii lui, cit au iubit strămofii 
noştri pămíntul acesta, plin de amintiri glorioase, si cu tă 
vitejie lau apărat în vremurile grele, si cu cte jertfe au ştiut 
să mi-l păstreze neştirbil. © carte în care să se puie în lumină 
zoate acestea, o carte în care privelistile mărete şi  încîntătoare 
ale tări, locurile istorice, monumente, monăstir, stații balneare, 
în sfirsit tot ce e vrednic de văzut la noi să se desfăsure în 
tablouri vii, aşa ca frolarul să nrmărească cu drag pe autor, să 
călătorească fi el cu gîndul prin locurile descrise, o asemenea carte 
va fi, în direcția aceasta, de un mare folos fi va ajuta mult 
ostenelile d-voastră de a insufla  şcolarilor entuzias si iubire- 
pentru tara fi neamul lor. 


Ministerul de Culte mi-a dat însărcinarea să fac această carte, 
care va fì intitulată Geografia pitorească a Romîniei. La cine-aş 
putea să mă adresez mai bine pentru a strînge toate luminile pe 
cari le cere o lucrare aşa de grea si de însemnată dect la d-voas- 
Zră f In călătoriile pe cari le voi face în tară am să văd rzulte 
focuri frumoase şi vrednice de descris. Dar frumusetile acestea 
ascund comori de legende;  cîmpiile şi muntii, pădurile şi izvoarele 
noastre a:i fost mmarture  atitor draze istorice, attor lupte crin- 
cene, ş-atitor nepieritoare izbíîngi ale celui zai blind, mzai regis- 
zent şi mai viteaz popor de pe pâmint; fiecare movilă povesteste 
un episod din marea epopee a gzbuciumatei noastre vieti, fiecare 
coltisor din acest pămint, att de scump notă, îs? are istoria lui, 
amintirile lui, sufletul lui, si tocmai la întelegerea acestui suflet 
vă rog să m-ajutat, ca să-l pot şi eu împărtăşi şcolarilor d-voas- 


Zră. In acest scop aş dori să-mi comunicati: * 


I O miră descriere a regiunei în care vă aflați. 
II Ce pozitii frurzoase, sau locuri istorice, sau monăstiri, 


băi, ruine etc. se găsesc prin împrejurimi. 
* Adresa mea e: Bulevardul Academiei 4, Bucuresti  (n.a.). 


500 


/// Pe scurt, legenda sau credințile populare legate de acestea. 
IL” Izvoarele de bogăție, ocupațiile, traiul si portul  tăranilor 
de pe-acolo. 


Si în sfirsit, tot ce veţi crede şi d-voastră că ne-ar fi de 


folos, pentru a putea întrupa în această carte finta vie şi ĉn- 
tragi a mindri noastre tări  [...] 

In aşteptarea răspunsului d-voastră si a plăcutului prilej de a 

vă întílni si cunoaşte personal în călătoriile ce voi face în toată 

fara, vă trizzet prin Revista ilustrată enciclopedică, Gazeta să- 


teanului o prietenească stringere de mină. 


A. VLAHUȚA 
Bucureşti, 1 martie 1898" 


Acest apel, primul text publicat în care Vlahuță vorbeşte despre 
cartea sa, fusese precedat de o petiție pe care, cu puţin timp 
înainte, la 29 ianuarie 1898, o adresase Ministerului Instrucțiunii 
Publice, petiție în care spunea printre altele (originalul “acestei 
cereri se află la Muzeul literaturii romîne) : „mi propun a face 
zzai întîi descrierea generală a tări, aşa ca cititorul să aibe de 
Za început, aşa ca Ji cum, dintr-un balon, ar cuprinde deodată cu 
ochii configuratia clară fìi întreaga priveliste a tări —— cu munti, 
codrii, apele şi cimpiile ei roditoare. Voi arăta cît de darnică a 
Jost natura cu pâmintul acestei ţări, care din toate părțile des- 
chide ochilor frumuseți uimitoare, fi muncii —— bogății  nesfirșite. 
Woi spune cît au iubit strămoşi noftri pămintul acesta plin de 
amintiri glorioase, fi cu  cită vitejie l-au apărat în vremuri 
grele... Pe ici, pe colo, vederi bine alese, stampe reufite, alătu- 


rate textului, vor ajuta puterea de evocare a cuvîntului..." 


După expunerea planului de lucru, Vlahuță se opreşte asupra 
sensului pe care-l are pentru el această lucrare : „Consider lu- 
crarea aceasta ca cea mai însemnată fi zai înaltă chemare a 
vietii szele, fi doresc ca ea să rămíe opera de căpetenie a 7770- 
deszei zele activități literare : toată puterea, toate gindurile, toată 
dragostea mea de muncă ei î dle închin de aci încolo..." 

In acest an, Alexandru Vlahuţă a călătorit prin ţară şi a reuşit 
să culeagă materialul necesar. Aşa rezultă dintr-un articol al lui 
Iosif Vulcan, publicat de Famila, an. XXXV, nr. 14, 4/16 apri- 
lie 1899, p. 165: „Zille trecute l-ar cercetat în Olimpul său 
din Bulevardul Academiei. L-a întrebat la ce lucrează Şi drept 


răspuns zi-a pus pe masă un teanc de manuscrise. Era începutul 


501 


Zcrierii Geografia pitorească a Romîniei... Ziarele scriseseră că a şi 


Zerminat-o. Dar au fost rău informate. Poetul şi-a adunat numai 
materialul. Spre scopul acesta a făcut călătorii prin toată tara, 
lutnd notite Zn fata locului,  culegind  tradiținni si legende din 
gura poporului  [...].  IDim călătoriile sale s-a întors acasă ca 
albina care vine de pe cimp. A adus cincisprezece caiete pline 
de însemnări." 

Fragmente din România pitorească au mai văzut lumina tipa- 
rului pe măsura redactării înainte de apariţia volumului. Cele 
mai multe au fost tipărite de revista lzferafură şi artă română, 
astfel : Pe irutTC-CoTistcintd an. III (898—1899), nr. 11, 25 sep- 
tembrie 1899, pp. 683—685 ; Dunărea, an. IV, 1899—1900, nr. 4, 
25 februarie 1900, pp. 207—213 ; In Vâlcea an. V, 1900—1901, 
nr. 3, 25 ianuarie 1901, pp. 135—138 ; Zz munții Sucevii, an. V, 
1900—1901, nr. 11 şi 12, 25 septembrie —25 octombrie 10901, 
pp. 725—731, ultimul fragment cu indicaţia : „Reproducerea aces- 
zor pagine e oprită de autor”. 

In alte periodice a mai apărut astfel: Familia, an. XXXV, 
nr. 15, 11/23 aprilie 1899, pp. 169—171, Pe Dunăre, fragment 
semnat A. Vlahută an. XXXVII, nr. 41, 14/27 octombrie 1901, 
pp. 481—483, Pe Dunăre, de la Orsova la Sulina ; nr. 42, 21 oc- 
tombrie (3 noiembrie) 1901, pp. 493—494, în continuare Gura 
Jiului, pînă la Islaguli; nr. 43, 28 octombrie (10 noiembrie) 1901, 
pp. 505—506, Tpu-Măonrele-Zimnicea ; nr. 45, 11/24 noiembrie 
1901, pp. 529—530, Giurgiul Călugărcnii ; semnate A} Wlabhută ; 
Gazeta săteanului, an. XVI, nr. 1 (312), 5 februarie 1899, pp. 3—4 
şi în nr. 4 (315), 20 martie 1899, pp. 107—109, Pe Dunăre; 
In muntii nostri, an. XVI, 20 aprilie 1899, nr. 6 (317), pp. 155— 
157; Revista modernă, an. I, nr. 37, 11 noiembrie 1901, pp. 1—4, 
semnat AL VĒlabută, cu mențiunea : Din „România pitorească” 
reprodus cu îmoirea autorului. Rimnicu Vilii—Vala  OltuluL 

In Luceafărui, an. I, n. 1, 10 septembrie 1900, p. 1, citim ur- 
mătoarele : „J>oetul Alexandru Vlahuţă a sfirsit Geografia pito- 
rească a Romîniei. 

/nterwievat mai ilele trecute asupra acestei lucrări, între 
altele, poetul spunea următoarele: 

— N-o public în toamna asta... Mi-e drag să privesc manu- 
scrisul — suntem asa de buni prieteni! Din cînd Zn cînd culeg 
úte o nouă  îmzpresie, fře dintr-o călătorie, fīe dintr-un răsărit 


de soare, si asta-mi dă prilejul să az adaog úte ceva." 


502 


La 23.VII.1901 se dă ordin de punere sub presă a volumului, 
într-un tiraj de 2.000 de exemplare. î 

Volumul a fost definitivat în cursul anului 1901. Dintr-o 
notiţă inserată de revista Curierul literar aflăm că: „D-/ A. Vla- 
buță a prezentat zilele acestea Ministerului de Culte lucrarea sa 
Geografia pitorească. Minunata carte se va pune curind in vên- 
zare." (Curierul literar, an. I, nr. 3, 21 octombrie 1901.) 

Cartea a apărut la sfîrş'tul lunii octombrie 1901. Famila din 
4 noiembrie 1901, p. 525, anunță : „Evenimentul literar cel mac 
important al  săptiminei trecute este  aparitiunea Z/a Bucuresti a 
lucrării Romînia pitorească de dl Al Vlahuță". Despre succesul 
de librărie al cărții ne vorbeşte tot Familia: „D-/ Al Vlahuță 
zzi-a comunicat că noua sa lucrare, Romînia pitorească, a fost 
primită ca atita căldură, că Zn citeva luni s-a vindut întreaga 
prima editie de trei mii de exemplare. Ediţia a doua s-a si pus sub 
Zipar” (losif Vulcan, în Familia, an. XXXVIII, 24 martie [6 apri- 
lie] 1902, pp. 140—141). 


La muzeul „Nicolae Grigorescu" din Cîmpina se află un exem- 
plar cartonat din Romînia pitorească pe care Vlahuţă a scris 
următoarea dedicație : „Maestrului IN. Grigorescu —— iubire si 
A. Vlahuță, 26 oct. 1901. Bucureşti". 


admirație 


PICTORUL GRIGORESCU 


Primul articol al lui Alexandru Vlahuţă despre Nicolae Gri- 
gorescu a apărut în Nagzionalul (an. II, nr. 132, 21 noiem- 
brie 1891), semnat cu inițiala $. E vorba de expoziţia pe care 
N. Grigorescu a deschis-o atunci, primită cu răceală de public. 
Articolul se chema  /77zferenziszz şi cuprindea, printre  altele,, 
următoarele rînduri : 


„Li cind ni se oferă pretioasa ocazie de a privi, stinsă la un 
loc munca unei vieţi întregi de artist,  Siarele păstrează tăcere 
si lumea îsi vede de treabă. în cinci gile nu s-au dus 50 de 
oameni să vadă expozitia celui zzai zare pictor romín. 

Ce indiferentă 1* 

După aceea Vlahuță a mai publicat dări de seamă asupra expo- 
zițiilor lui Nicolae Grigorescu (vezi  Hxpozifia Grigorescu în 
> $ Expo- 
zifia Grigorescu în Semănătorul, an. I, nr. 4, 23 decembrie 1901, 


România jună an. II, nr. 61, 9 februarie 1900, p. 1 


p- 49) şi portretul Grigorescu în Viza, an. I, 6 februarie 1894 
(reprodus şi în volumul al Il-lea al ediţiei de faţă). 

Pe Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuţă l-a cunoscut spre 
sfirşitul secolului trecut. 

Prietenia dintre cei doi s-a legat mai strîns în anii de la 
începutul acestui secol. Mărturie în acest sens stă bogata cores- 
pondenţă, care ajută la o mai profundă înţelegere a temperamen- 
tului celor doi şi a monografiei Pictorul! Grigorescu. Alexandru 
Vlahuţă — după cum se poate vedea din scrisori — era expan- 
siv. Nicolae Grigorescu răspunde şi el cu căldură, însă scrisorile 


sale nu cuprind acele efuziuni sentimentale şi declaraţii de-a 


504 


dreptul patetice, caracteristice atît pentru scrisorile lui Vlahuţă» 
cît şi pentru monografia realizată. Nu înseamnă însă că Nicolae! 
Grigorescu nu a răspuns sentimentelor de aleasă preţuire pe- care 
i le-a arătat Vlahuţă. De aceea credem că e necesar să tran- 
scriem aici cîteva fragmente din scrisorile lui Nicolae Grigorescu că- 
tre Alexandru Vlahuţă : „De nu primeam scrisoarea, venea eu 
o Zi, că şi mie mi-era gînd la gind cu bucurie” (30 martie 1902). 
„Poimâine, sîmbătă viu dla d-ta să ne mai sfătuim şi totodată 
să mai răufu o zi de care am mare nevoie" (27 noiem- 
brie 1903). „Cu zelegrarza mi-ai trimis liniştea — mulțumită 
d-tale arz dormit bine astă-noapte "Le  îmbrățișez de o zie de 
ori” (12 decembrie 1903). Amintirile contemporanilor ne-au lă- 
sat imaginea unui Grigorescu care îşi manifesta cu zgîrcenie 
sentimentele. Deşi a fost un prieten adevărat, scrisorile lui către 
Vlahuță, din care am citat cîteva, nu au caracterul unor confe- 
siuni, ci mai degrabă sînt simple comunicări, felicitări sau mulţu- 
miri, arătînd însă recunoştinţa pictorului pentru afecțiunea ce i-o 
mărturisea scriitorul. Dimpotrivă, Vlahuţă, aşa cum arătam mai 
sus, nu uită chiar într-o scrisoare în care vestește, de pildă, 
schimbarea domiciliului, să aducă un omagiu operei marelui său 
prieten, să-i mărturisească sentimentele sale de admiraţie : 

„Ce dulce şi ginditor zac  priveşte-n  mzorrentul acesta  ciobâna- 
sul d-tale! A, scumpe maestre, eu îti dalorez d-tale cea mai 
curată si zai statornic fericire a vieții rele. De cite ori, în 
ceasurile vele de singurătate, nu 777 las gíndurilor cu ochii duşi 
pe divina d-tale operă fermecat ca de-o frumoasă aducere- 
aminte din copilărie. -atunci sizzt că se petrece ca un miracol 
n adincul sufletului smzeu, simt că se  redeșteaptă în zine, sub 
binefăcătoarea putere a operei d-tale, senine si nepieritoare, toată 
Poezia tineretii zzele, toată vechea mea dragoste de muncă, de 
viață, de eterna şi infinita friumustă a naturii" Cititorul va 
observa că în aceste cîteva rînduri se află condensată concepția 
lui Vlahuţă despre opera lui Nicolae Grigorescu. în acelaşi timp 
Vlahuță îi comunica lui Nicolae Grigorescu nu numai păreri 
despre opera lui sau chestiuni de interes personal, ci şi unele 
constatări despre viaţa țărănimii, care, după cîte se vede și din 
cuprinsul acestei monografii, 1-a interesat pe Nicolae Grigorescu 
sub toate înfăţişările ei. 


Mulţi tineri intelectuali ai vremii l-au cunoscut pe Nicolae 
Grigorescu datorită lui Alexandru Vlahuţă. lată ce se spune 


într-o biografie a lui Dumitru Kiriac: „17 casa lui Vlahuță fi 


505 


Delavrancea a cunoscut pe acel mare artist, pe acel omz foarte 
respectat, pe rarele pictor Grigorescu” { Rampa, an. I, 12 noiem- 
brie 1911, p. 2). O mărturie similară face şi Paul Bujor, care 
l-a cunoscut pe Nicolae Grigorescu datorită recomandaţiei lui 
Vlahuţă, după 1891, cînd tînărul savant s-a reîntors din străină- 
tate (vezi P. Bujor Amintiri de Caragiale si Vlahuţă, p. 108). lată 
ce spune şi Nicolae Iorga : „ceea ce i-a procurat apoi, ceva mai 
pe urmă neasteptata vizită a lui Grigorescu, adus de Vlahuță 
însuşi.. împlelicindu-se pe scările înguste ale popasului meu din 
aleea Alexe Marin, el îmi aducea minunatul tablou cu flori, care 
împodobește ti acum casa mea” (N. lorga, O viaţă de om, 
voi. II, p. 10). 


Numele lui Vlahuţă şi Grigorescu apăreau adeseori laolaltă 
atunci cînd apreciau favorabil un tînăr talent. Începuturile lui 
George Petraşcu, care au stat sub zodia încurajării entuziaste 
a lui N. Grigorescu şi Vlahuţă, sînt elocvente în acest sens. 
lată cum recomanda Literatură fi artă romină pe tînărul pictor, 
aflat în 1900 la prima sa expoziţie personală: „Simpatia deose- 
bilă ce o arată timnãrului artist marele nostru pictor Grigorescu 
zi cunoscători ca d-nii Delavrancea, Mincu, A. Vlahuță gi alți 
ne face să credem în succesul expozitiunii sale" (Literatură gi 


artă română, 25 septembrie 1900, p. 734). 


* 


Nicolae Grigorescu s-a stins din viaţă în ziua de 21 iulie 1907, 
în casa lui de la Cîmpina. Vlahuţă şi Delavrancea au fost 
martorii ultimelor clipe ale vieţii pictorului. De la Cîmpina ei 
au trimis lui Caragiale, aflat la Berlin, următoarea telegramă: 
„Grigorescu nu mai este. Sîntem Cimpina Aici se odibhnette de 


vecz."! 


Pe aceeaşi telegramă, Caragiale, profund impresionat de 
moartea artistului, pentru care a avut o mare simpatie (volumul 
Momente fi schite din 1901 este dedicat lui Nicolae Grigorescu), 
a scris cu litere mari de mînă: GRIGORESCU, şi-a răspuns 
celor doi prieteni: „Adine mitat, iau parte cu voi la doliul 
national.. Dumnezeu odihnească tarina ilustrului român 

La înmormîntarea lui Nicolae Grigorescu la Cîmpina, înmor- 
mîntare simplă, aşa cum i-a fost dorința, au participat: Barbu 
Delavrancea, Alexandru Vlahuță, Dragomir Hurmuzescu, Costin 


Petrescu, dr. C. Istrati şi alți oameni de ştiinţă şi cultură. 


506 


In acelaşi an, Alexandru Vlahuţă publica în Wiata  româneasă, 
an. II, nr. 9, septembrie 1907, pp. 364—376, o biografie a lui 
Nicolae Grigorescu, prima lui lucrare de mai mare întindere 
asupra vieţii şi operei pictorului. (Această biografie este repro- 
dusă şi de Calendarul „Minervei" pe 1908, pp. 209—223.) 

Gîndul de a scrie o carte despre Nicolae Grigorescu l-a fră- 
mîntat pe Vlahuţă în zilele imediat următoare morţii prietenului 
său. Chiar atunci cînd redacta articolul pentru Viața romi- 
neascăų el întrevedea planul monografiei, după cum ne încre- 
dințează o scrisoare adresată soţiei sale. La 21 august 1907, 
Spiru Haret îi trimite lui Alexandru Vlahuţă o scrisoare prin 
care îi arată care sînt condiţiile Casei Şcoalelor pentru tipărirea 
acestei lucrări. Termenul pentru predarea manuscrisului era de 
trei ani. Se pare că redactarea cărţii a fost destul de dificilă, 
deoarece abia la 28 decembrie 1909 manuscrisul începuse să 
capete formă definitivă (vezi primul caiet de însemnări zilnice 
ale lui Vlahuţă, în volumul al Ill-lea al ediţiei de faţă), 
în martie, revistele anunțau faptul că Vlahuţă a încheiat redac- 
tarea cărții sale : „Aflīm că d-/ Vlahuță a terminat monografia 
sa asupra vieții zi operez lui Grigorescu. După cunoscutul articol 
al d-lui Vlahuță,  Hpărit în Viaţa  romînească, s-a văzut imediat 
dibăcia è Zi orientarea d-sale, care-i dedea dreptul de a se pro- 
munța asupra marelui nostru pictor, Zi ne-ar bucurat că Minis- 
Zerul Cultelor la însărcinat pe d-sa cu această importantă 
lucrare” (Cumpăna, an. I, voi. I, nr. 16, 12 martie 1910, p. 255). 
începînd din 17 martie şi pînă la 18 mai 1910, Uzzversz/ publică 
textul lucrării, care între timp (5 mai) fusese încredințată edi- 
turii. Tipărirea a durat cîteva luni. Abia la 4 octombrie 1910 


Vlahuță a văzut primul exemplar. 

însă volumul a fost pus în vînzare la un preţ exorbitant, 
astfel că oamenii cu venituri modeste — profesori, învățători, 
elevi, studenți — ca şi unele biblioteci şcolare, au cerut editurii 
să aprobe plata cărţii în rate lunare. La Arhivele Statului, do- 
sar 181/1915 şi dosar 901, mapa 6, voi. 2, există numeroase 
cereri în acest sens, care atestă dorinţa oamenilor simpli, fără 
posibilităţi materiale, de a avea această carte. 

Prima ediţie s-a epuizat în cinci ani de la apariţie: la 9 mar- 
tie 1915, Casa Şcoalelor răspundea Şcolii normale din Fălticeni 
că în depozit nu se mai află nici un exemplar din monografia 


lui Vlahuță. 


507 


După cum am văzut si din corespondenţa citată pînă acum, 
Alexandru Vlahuţă era posesorul unei bogate colecţii de tablouri 
de Grigorescu. Istoria acestei colecţii este cît se poate de pildui- 
toare pentru lipsa de grijă a statului burghez față de valorile 
culturale ale poporului nostru. In 1912 Alexandru Vlahuţă a 
scos în vînzare această colecţie, deoarece trebuia să se mute la 
Dragosloveni. Cu acest prilej, Neamul românesc a publicat arti- 
colul Grigorescu de vinzare semnat de criticul de artă George 
Oprescu. In articol se dezavua fapta lui Vlahuţă. Drept răspuns, 
Vlahuţă îi trimite lui Nicolae Iorga, directorul Neamului rom 
zesc O scrisoare, din care reproducem cîteva fragmente. Ele sînt 
cît se poate de grăitoare pentru criminalul dezinteres al autori- 
tăţilor burgheze faţă de tezaurul cultural rămas de la matii 
noștri artişti : 

„In colectia asta de tablouri mi-am pus toată agonisita vieți 
rele. 

Dacă n-as avea două fete, aş dări-o statului si aş Ji foarte 
Jericit să ştiu că se păstrează întreagă o aserzenea comoară, aşa 
cum, cu atîta grijă si cu jertfele pe cari numai inima mea le 
stie arm păstrat-o până acure. Mi-am exprimat în niai multe 
rînduri dorinta de a reda statului, pe orice sumă ar fi voit 
să-mi ofere. D- TẸRigara fti poate mărturisi cît de acceptabile 
erau conditiile szele si cu ce indiferentă au fost  întimpinate. 
Personal, cu d- ministru Arion n-arz vorbit, dar ştiu pozitiv 
că i s-au comunicat propunerile zele; şi cur n-arz primit nici 
un răspuns care să mă facă să întrevăd posibilitatea unei înte- 
legeri, cu părere de rău 7-a vięłut silit să consider această 
usă ca definitiv închisă Jar înaintea uşilor închise nu mi-a 
plăcut niciodată să stau. 

Eu nici negustor nu sunt, nici solicitator. Si mindra rea sără- 
cie a trecut pururea cu dispret, cu scirbă chiar, pe lingă ceea ce 
se cheamă »o bună afacere». 

Pe de altă parte, dragă d-le Iorga, eu tablourile nu le mai 
pot păstra Mă mmut dla fară, într-o căsuță care nu dle poate 
primi, unde nici de încăput n-ar încăpea, nici în siguranță 
n-ar fi. 

Si-apoi, sunt acestea lucruri de dus dla tară ? le-am apărat şi 
Ze apă încă. Le apăr împotriva nevoilor zele şi, cu din ce 


în ce mai hotărităă îndiriire, le apăr împotriva cumpărătorilor 


508 


bogați. Vlahuţă trăia cu spaima pierderii colecţiei într-un even- 
tual incendiu. îngrijorat, el scrie lui I. L. Caragiale : „4777 avut 
o explozie sub noi şi-un foc alături, care au sfirşit prin a mi 
încredința ci nu mai pot pistra comoara mea de  Grigoreşti” 
(scrisoarea este datată 23 septembrie 1910). 

Tablourile care i-au mai rămas sînt salvate de Vlahuţă cu 
mare greutate în timpul primului război mondial, cînd trebuie 
să părăsească locuința de la Dragosloveni plecînd în Moldova, 
cu un chervan tras de boi. Despre soarta acestor tablouri în 
timpul primului război mondial, vezi şi însemnările din carnetele 
inedite de la sfîrşitul acestui volum. 


* 


Admiraţia *lui Alexandru Vlahuţă pentru Nicolae Grigorescu a 
rămas aceeaşi şi după încetarea din viață a pictorului. Visul său, 
după cîte am văzut şi din scrisoarea adresată lui N. Iorga, a 
fost acela de a se organiza un muzeu „Grigorescu". In acest 
sens el a scris în numărul festiv al ziarului Uzzversz/, din apri- 
lie 1909, articolul Uz zuzeu „Grigorescu", în care spune: „Vi 
sez o casi pentru opera marelui Grigorescu. O visez albi, sizz- 
Pi, de o  măreați simplitate, amintind prin liniile exterioare 
ceva din frumusetea cinstiti a vechilor curti boiereşti, żar prin 
largul şi bogăția de lumină a încăperilor, setea de spatiu, de 
aer şi de soare a celui mai bun prieten al naturii, a celui mai 
nobil confident al tainelor si al frumusetilor ei. Nobil în toate 
ale lui. In felul cum şi-a trt viața, ĉn felul cum si-a iubit 
neamul si tara lui, ca în toată lumina, poezia, sfințtenia artei 
lui, aşa cum a înteles-o  ş-a ştiut el să i se închine, se  vădeşte 
7wanifestarea puternică a unuia din cele mai nobile suflete ce-au 
strălucit vreodată în istoria unui popor. 

Na Lam cunoscut, si nu l-arz ştiut pretui cât a fost printre 
noi. Aceasta l-o fi mâhnit uneori — n-a spus-o niciodată — 1-0 
Ji durut, pentru noi, nu pentru el. Nimic însă n-a tulburat di- 
vina lui bunătate Nimic nu la abătut din calea lui dreaptă 
si hotărítă A trăit retras, şi a muncit pînă a închis ochii — 
ochii aceia prin cari au trecut atitea frumuseti pieritoare, pentru 
a deveni eterne. 

*Dar dumneavoastră nici nu şti ce mare pictor aveți», spun 
străinii pricepuți cari vin pe la noi şi văd cte ceva din uimi- 
Zoarea operă, aşa de variată şi aşa de risipită a celui rmai puter- 


nic artist pe care la avut nearzul rominesc. 


509 


Grigorescu a fost un artist de care orice țară ar fè putut să 
ze mindră, scrie cin Londra expertul FI. Hartley, unul din cei 
zzai buni cunoscători de pictură ač Angliei, într-o scrisoare pe 
care a adresat-o, la moartea pictorului, unui cunoscut din tară. 
După părerea zzea, urmează cel care nu văzuse decît o mică 
parte din lucrările artistului, operele zi rivalizează toate cu cele 
ieşite din marea scoală Jranceză a aż Corot.. El a fost o puter- 
nică individualitate fn toż ce-a creat. Un admirabil desenator, 
care a posedat în acelaşi timp si rara calitate de a Ji un mare 
colorist. Sper că ĉn curînd dumneavoastră së compatrioti dur- 
neavoastră veți întemeia Znz Bucureşti o galerie a dai Grigorescu, 
care va întrupa cel za demn omagiu ce i-ai putea aduce pen- 
zru totdeauna memoriei lui * 

Sperăm së mož. Sperăm încă. Dar alături de aceasta speranță, 
Za sufletul nostru începe să se ridice o teamă. 

Dzn prodigioasa operă a laui Grigorescu, din cele cîteva mii 
de tablouri cari vor fi gloria neamului acestuia, statul n-are 
decît... douăzeci de pînze şi nici pe acelea nu ştie unde şi cum 
să le păstreze, celelalte, cele multe sZ ce/e mai frumoase sunt risipite 
Zn colecții particulare, închise, ascunse, ca si cind nici m-ar exista 
pentru moi, cari nz dle ştim, si poate niciodată 7721 vozz avea 
parte să le vedew. Ce trist este gindul acesta! Tara Za, cz 
bucățica ez de cer, cu plaiurile-i luminoase, czu turmele si cu 
ciobanii ež frumoşi, cu şirul de care ce se mistă agale pe un 
dulce asfintit de vară, Zn colbul drumurilor eż, toż farmecul 
nespus în cuvinte, toată sfintă poezie a patriei tale s-o şti gu- 
grăvită Zn veşnice icoane, să şti că sunt undeva icoanele acelea 
sS să nu te poti apropia, să nzt Ze poți închina da ele si niciodată 
poate să nu-ți fie îngăduit să Ze bucuri şi tu de bucuria aceea 
curată si de iubirea aceea nemărinită pe care a pus-o Grigo- 
rescu în operile lui — nu-i aşa că e sfişitor de trist gîndul 
acesta ? E ca si cuzz soarele ar fi de vinzare şi s-ar găsi uan 
miliardar care l-ar cumpăra numai pentru el, si nož ăștialalți a772 
rămânea pe întuneric. 

Ne zemer să na răminem pe-nzuneric. Ne temem să na se 
înstrăineze tablourile acestui are pictor. Cu cît vremea trece, 
cu att se depărtează de noi putinţa de a le mai strînge la 
un loc. 

O casă, un adăpost pentru opera lz Grigorescu. Nu ż-azz dat 
nimic lui cît a fost fn viată. $-acum el nza 7777 are nevoze de 


nimic. Dar moi, moi toi avezz nevoie de opera Zz. Ridicati o 


510 


casă pînă zza e timp, si strîngeti acolo împrästiatele minuni, 
ca să le veder si moz, faceti să putem si moż cunoaşte si admira 
pe Grigorescu al nostru, să ne-ncăkim inimile noastre la geniul 
lai [...]. SĂ nu ne desteptăm prea tirziu, cînd o bună parte din 
opera lui va fè ieşită din tară pentru a nu ni se za întoarce 
niciodată. 

Dintre colectiile particulare, cea za bogată şi ĉn toate pri- 
vințile zzzai însemnată este a mostenitorilor Grigorescu, rămasă 
Zn atelierul lai de la Cimpina. Ştiu că Ministerul de Culte a vrut 
s-o cumpere si c-a oferit o sută de 7777 de leżi. Mai ştiu că moşte- 
nitorii, cari azn un adevărat cult pentru opera pictorului, azt 
răspuns rzinisterului că ez dăruiesc statului na nurmmai tablourile, 
dar Zoz ce le-a rămas ca lucru de artă să păstrează cz o atingă- 
zoare sfintenie în casa for de la Cimpina; ef cer numai att, ca 
statul să aibă o clădire unde să le poată așeza ež, cz mina lor-, 
s să dle ştie așezate pentru totdeauna. Att cer acesti generosi 
donatori, vrednici cza adevărat de nurzele marelui o7z pe care 
Lau moştenit. 

$7 vremea trece, si e stau, păzitori acestui sacru depozit, si 
aşteaptă ca darul lor să fie primit. Agşteaptă clădirea pe care 
toti o așteptăm. Desigur ci exemplul lor ar îndemna si pe alții 
să dăruiască Jâri ceea ce este al tări. Arm avea si roz o galerie 
de tablouri care să ne Jacă cinste, si cind ar veni cite un străin 
care ne-ar cere sã-Ż arătăm pictura noastră, na l-azzz 7777 duce, 
cu destulă ruşine, Zn podul Ateneului, unde plouă si unde nici 
not nu ştim ce să-i arătăm, nici el n-ar şti ce să privească" 

Bineînțeles, un asemenea înalt deziderat nu s-a putut realiza 
atunci. în anul 1918, o dată cu retragerea trupelor germane, 
casa lui Nicolae Grigorescu din Cîmpina a fost arsă pînă la 
temelii. (Despre aceasta vezi articolul Devastatorii în Dacia, 
an. I, nr. 11, 3 decembrie 1918.) 

Visul lui Vlahuţă a căpătat viaţă numai în anii regimului de 
democrație populară. Cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la 
moartea lui Nicolae Grigorescu s-a inaugurat la Cimpina mu- 
zeul care îi poartă numele. S-au reconstituit interioarele, s-au 
adunat laolaltă obiectele ce au aparţinut pictorului, tablouri de 
Nicolae Grigorescu, amintiri de la prietenii săi, printre care şi 
volumul Romínia pitorească cu  dedicaţia lui Vlahuță. 

Muzeul „Nicolae Grigorescu" este vizitat cu un deosebit inte- 
res de mii de oameni ai muncii, de numeroşi oaspeți de peste 


hotare. Dovadă vie a grijii Partidului Muncitoresc Romîn pen- 


511 


tru valorificarea moştenirii noastre culturale, muzeul „Grigo- 
tescu" reprezintă împlinirea fericită a unor visuri irealizabile 
în trecut. 

Tot cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la încetarea din viață 
a pictorului, în anul 1957, s-a organizat de către Muzeul de 
Artă al R.P.R. o mare expoziţie retrospectivă „Nicolae Grigo- 
tescu". Lucrările lui Nicolae Grigorescu figurează astăzi la loc 
de frunte în Muzeul de Artă al R.P.R. şi în celelalte muzee 
din ţară, fiind cunoscute şi îndrăgite de marile mase de oameni 
ai muncii. 

Cartea lui Vlahuţă este îndeosebi prețioasă pentru faptul că 
în paginile ei sînt strînse foarte multe mărturii despre N. Grigo- 
rescu, folosite apoi de toţi biografii marelui pictor. Alături de 
articolele scrise de Virgil Cioflec, dr. C. Istrati, Barbu Dela- 
vrancea, ea constituie sursa cea mai importantă pentru cunoaşte- 
rea părerilor lui Grigorescu despre artă, viaţă, tehnica picturii 
etc. In ultimii ani, în țara noastră, studierea ştiinţifică a vieţii 
şi operei lui Nicolae Grigorescu a luat o mare amploare. De 
aceea, pentru a completa imaginea cuprinsă în paginile lirice 
ale lui Vlahuţă, cititorul va trebui să se adreseze unui număr 
de articole şi monografii apărute recent. Dintre ele, semnalăm 
în primul rînd monografia-album N. Grigorescz de acad. George 
Oprescu, Editura Meridiane, voi. I, 1961, voi. II, 1962; Grgo- 
rescu de Barbu Brezianu, Editura Tineretului, 1960, colecția „Oa- 
meni de seamă", şi alte studii semnate de Petru Comarnescu, 
Mircea Popescu etc. 


De asemenea, o elocventă reconstituire a atmosferei artistice 
a vremii şi a influenţei lui Grigorescu asupra pictorilor ce i-au 
urmat se află în monografia Iuchian de Petru Comarnescu, Edi- 
tura Tineretului, 1960, colecţia „Oameni de seamă”. 


1. Afirmația lui Alexandru Vlahuţă cu privire la faptul că 
Nicolae Grigorescu nu a avut înaintaşi în pictura romînească 
este exagerată. După cum se ştie, pînă la afirmarea lui Nicolae 
Grigorescu, pe tărîmul artelor plastice din țara noastră activaseră 
G. Asachi, Ion Negulici, Constantin Daniel Rosenthal, Constan- 
tin Lecca, Mişu Popp, G. Tattarescu şi îndeosebi Theodor Aman, 
care pregătiseră terenul pentru afirmarea unui artist ca Nicolae 
Grigorescu. Fără a supralicita valoarea acestor înaintaşi, nu tre- 


buie negat rolul lor în dezvoltarea artelor plastice romîneşti. 


512 


2. Pe locul unde a fost coliba părinţilor săi, astăzi se află 
ridicat un monument al pictorului, monument dezvelit în anul 
1957 şi aparținînd sculptoriței Zoe Băicoianu. 

3. Concursul a avut loc între 25—30 septembrie 1857. 

4. Tabloul este inspirat de balada Mhai scăpând stindardul 


de Dimitrie Bolintineanu şi a fost predat domnitorului cu o 
scrisoare datată 5 zanuarie 1856. Aşa cum arată biografii lui 
Grigorescu, desenele despre care vorbeşte el în aceste rînduri 
s-au pierdut. Tema a fost reluată mai tîrziu, cînd N. Grigorescu 
pictează alegoria  Urirea Principatelor (apud Barbu Brezianu, 
Grigorescu, Editura Tineretului, 1960, colecția „Oameni de 
seamă" ; în planga de la pp. 64—67, se află reprodusă şi această 
alegorie). 

5. Bursa i-a fost acordată pe termen de cinci ani, cu începere 
de la 1 octombrie 1861. 


6. In monografia criticului Barbu Brezianu se rectifică indi- 
caţia locului unde a fost deschisă expoziția: într-unui din sa- 
loanele hotelului „Herdan", adică pe locul unde se află astăzi 
Librăria Academiei R.P.R., Bulevardul 6 Martie, colț cu Calea 
Victoriei. Expoziţia a fost organizată de Societatea amicilor Bele- 
lor-arte. Printre cumpărători se aflau Mihail Kogălniceanu, 
V. Alecsandri, Costache Negri, Al. Odobescu etc. (vezi Barbu 
Brezianu, lucrarea citată, pp. 122—124). Trebuie arătat faptul că 
Alexandru Vlahuţă nu a înregistrat în mod riguros exact expo- 
ziţiile la care a participat Grigorescu şi nici nu a amintit toate 
expoziţiile personale ale marelui pictor. Iată cîteva din expoziţiile 
nemenţionate în carte : 

In 1867 Grigorescu participă cu şase pînze la Expoziţia uni- 
versală de la Paris ; în 1870 are 26 de pînze la Expoziţia artişti- 
lor în viață şi obține medalia I pentru portretul marelui ban 
Năsturel Herescu. Expoziţia din 1873 a cuprins 144 de lucrări 
de Nicolae Grigorescu. Tot aici au fost expuse şi tablouri ale 
maeştrilor artei plastice universale din colecţii particulare. N. Gri- 
gorescu a mai participat şi la alte expoziţii sau a avut expoziţii 
personale în 1881, 1882, 1885, 1902. Ultima expoziţie personală 
a fost deschisă în 1904. 


513 


CARNETELE DE ÎNSEMNĂRI ZILNICE 


După cum am arătat în Nofa asupra ediției, actuala culegere 
urmăreşte să dea cititorului o imagine nouă şi complexă asupra 
lui Alexandru Vlahuţă. De aceea am inclus în volumul al III-lea 
şi carnetele de însemnări inedite aparţinînd ultimului deceniu al 
vieţii scriitorului. 

Care este istoricul acestor carnete ? 


în testamentul său, datat zizeri 3 az 719713*, Alexandru 
Vlahuţă roagă famiEa ca după moartea lui să fie arse toate 
hîrtiile cu caracter personal (manuscrise, documente, scrisori). 
Nu ştim ce anume motive l-au îndemnat pe scriitor să aibă o 
asemenea dorință. Aflat probabil într-un moment de depresiune 
sufletească, Vlahuță a exprimat această dorință fără a se gîndi 
la urmările neplăcute ce le-ar fi avut pentru istoria literară 
respectarea ei. Nicolae Iorga ne mărturiseşte în Mlezorii/e sale 
(voi. II, pp. 267—268) că a sfătuit familia lui Alexandru Vla- 
huţă, chiar în ziua încetării din viaţă a poetului, să nu ţină 
seama de această dispoziţiune : „Lasă ca înmormântarea să-i fie 
de toż simplă şi ca toate hirtie să î se ardă; arz recomandat 
să se tra peste această  bholărire, ĉn acord cu extrema grijă 
pe care o purta scrisului său”. Devotată memoriei soţului ei, 
Ruxanda Vlahuţă a înţeles valoarea acestor documente. Fapta sa, 
şi anume păstrarea celor mai multe din carnete şi scrisori, trebuie 
să fie elogiată, deoarece în acest fel s-au transmis documente 
preţioase, de un real ajutor nu numai istoricului literar, ci şi 
publicului larg de cititori. 


După încetarea din viaţă a Ruxandei Vlahuță, aceste hîrtii şi 
însemnări au intrat în posesia arhitectei Sanda Vlahuţă-Grigo- 
rescu, fiica lui Gheorghe Grigorescu şi a Anişoarei Vlahuţă, care 


le-a păstrat cu deosebită grijă, punindu-le cu generozitate la dis- 


* Originalul se află Ia Muzeul literaturii romîne. 


514 


poziţia cercetătorilor. Ele ne-au fost încredințate cu prilejul 
alcătuirii acestei ediţii, astfel că, pentru prima dată, văd lumina 
tiparului. Manuscrisele şi diferitele scrisori au fost folosite pen- 
tru alcătuirea ediţiei, a notelor, cronologiei etc. 

Cele cinci carnete de însemnări zilnice au fost semnalate şi 
prezentate în linii mari în anul 1961, în revista Luceafărul *. 

Descrierea carnetelor : 

Carnetul numărul 1 cuprinde 64 p., este de format mic, nenu- 
merotat şi conţine însemnări de la 6 decembrie 1909 pînă la 
31 decembrie 1910 (9 cm lăţime şi 10 cm lungime). 

Carnetul numărul 2, Ceasuri de singurătate **, cuprinde 75 (193) 
p. (sînt două numerotări deosebite), conține notații din anul 1911, 
după cum ne indică pagina imitînd coperta unei cărți, ultima 


însemnare fiind : Zuni 23 paz. Acest carnet este foarte deterio- 


rat, cu multe file rupte şi cuvinte şterse (11,6 cm lăţime'şi 
17,9 cm lungime). 

Carnetul numărul 3 (necartonat), numerotat cu cerneală de la 
1—30, 10 cm lățime şi 15 cm lungime ; însemnările de pe prima 
şi ultima pagină sînt şterse şi nu se pot descifra. 

Carnetul numărul 4 (cartonat), nepaginat, 10 cm lățime şi 
15 cm lungime, conține însemnări de la 17 februarie 1918 pînă 
la 5 septembrie 1918, cu alte notații din perioada aceasta sau 
din alte perioade nedatate. 

Carnetul numărul 5 (cartonat), pe care îl vom intitula C- 
pina, are 10 cm lăţime, 16 cm lungime, numerotat de la 1—61, 
cuprinde însemnări datînd de la 24 septembrie 1919 pînă la 
10 noiembrie 1919, inclusiv. 

Scrisul este în general citeţ. Aşa cum am arătat, mai ales în 
carnetele nr. 2 şi 4, din pricina unor ştersături, a căror origine 
nu se cunoaşte, nu s-a putut reconstitui sensul unor fraze. Ţinem 
să precizăm că nu am reprodus în întregime textul acestor car- 
nete ; am lăsat deoparte frazele ce n-au putut fi descifrate şi 
unele însemnări cu caracter strict personal, lipsite de însemnătate. 

Carnetele lui Vlahuță dau posibilitatea stabilirii precise a dru- 
mului vieții şi operei scriitorului în etapele respective. Astfel 


se elucidează definitiv controversa privind data naşterii sale, 


* Vlahuță, Caragiale, Delavrancea, în lumina unor noi documente, de 
Valeriu Rlpeanu, Lucealărul, 15 februarie 1961, p. 9. 

** Din carnetul Ceasutl de singurătate au apărut fragmente, mai ales 
cele referitoare la prietenia lui Vlahuță cu scriitorii timpului său, în anul 
1959, în lucrarea lui AI. Bojin, A. Vlahuță. Studiu bibliografic. 


515 


care este 5 septembrie 1858, şi se pot cunoaşte acum etapele 
peregrinării lui din timpul primului război mondial. In al doilea 
rînd, ele vin să ne lumineze şi mai clar sentimentele de adînca 
preţuire faţă de marii săi prieteni, Caragiale, Delavrancea, Coş- 
buc, şi să ne dea o imagine cît se poate de elocventă asupra 
relaţiilor literare din acel moment. 

în acelaşi timp, aceste carnete ne ajută să definim atitudinea 
social-politică a scriitorului, să urmărim evoluţia concepţiilor sale 
(această problemă este discutată pe larg în Szudiul introductiv). 

însemnările lui Vlahuţă au şi o valoare literară: carnetul nu- 
mărul 3, de pildă, reconstituie în cîteva pagini impresionante 
tragedia poporului romîn din timpul primului război mondial, 
văzut prin perspectiva marilor mase de oropsiţi care sufereau 
urmările lui. în toate carnetele aflăm risipite maxime interesante, 
caracterizări sintetice şi suculente ce vor rămîne, credem, în isto- 
ria vieţii noastre sociale, politice, culturale : I. L. Caragiale este 
„un titan îmins, Ion I. C. Brătianu, „acest negustoras de vinuri 
si de fraze goale" etc. 

De aceea am socotit util să publicăm aceste carnete, care aduc 


o nouă contribuție la definirea omului şi scriitorului A. Vlahuţă. 


Pentru înțelegerea mai clară a textului sînt necesare cîteva 
precizări. Carnetele 1 şi 2 sînt scrise în forma unei corespon- 
dențe cu soţia sa Ruxandra, căreia i se adresează cu diminutivele 
Bicu, Miculică, Bicuşoara ş.a. 

Oriunde va întîlni numele Barbu, cititorul va şti că Vlahuţă 


se referă la scriitorul Barbu Ştefănescu Delavrancea. 


1. Este vorba de monografia N. I Grigorescu (vezi nota 
asupra acestei cărți în volumul de faţă). 

2. Vlahuţă nu a mai vorbit niciodată în opera sa despre 
George Enescu. 

In cadrul concertului la care a participat Alexandru Vlahuță, 
George Enescu a interpretat Sonata în la major de Haendel şi 
Aria de Bach. Nu ştim dacă -Alexandru Vlahuță l-a cunoscut 
personal pe George Enescu. In orice caz, în aprilie 1898, pre- 
zenţa lui Vlahuţă alături de Victor Babeş, Gheorghe Stephanescu 
ne este atestată la una din seratele lui Spiru Haret, unde a 


participat şi Enescu, care a interpretat lucrări de Tartini, Vieux- 


516 


temps (apud Familia, 3 aprilie 1898, p. 141). Jean Al. Steriadi, 
cunoscutul pictor, bun prieten al lui Vlahuţă, autor al portretului 
Poetul! Al. Vlahuță (vezi şi articolul acad. Victor Eftimiu Amintiri 
literare, din Luceafărul, 1 ianuarie 1961, p. 9). 

3. Cu savantul şi scriitorul Paz/ Bujor (1862—1952) — în acel 
timp profesor de morfologie animală la Universitatea din laşi —, 
Alexandru Vlahuţă a fost legat printr-o strînsă prietenie. Au 
urmat clasele primare la aceeaşi şcoală; Paul Bujor era cu un 
an mai mic. De asemenea îi aflăm împreună şi la liceul din Bîr- 
lad, pe care Paul Bujor îl absolvă în anul 1879 (vezi Anuarul 
Scolii medii mixte, Birlad, 1958). Cu prilejul reîntoarcerii din 
străinătate a lui Paul Bujor, Alexandru Vlahuţă a scris o „însem- 
nare" deosebit de prețioasă, publicată în ciclul Fz% 7zpze, pe care 
o reproducem mai jos: 

„Singura emoțtiune pe care am avut-o, în  toropirea şi lince- 
geala în care mă fosilisez aici de-o  săptamină, mi-a procurat-o 
neasteptata íntílire c-un vechi prieten din şcoală, de care nu mai 
stam niic de-un lung şir de ani. De cu seară ne-a închis 
în casă s-am stat de vorbă pin’ ne-a apucat Rina. Mi-a spus 
prin cte nevoi a trecut în străinătate, în şase ani de sărăcie 
si de studiu pasionat: nopti fără foc, gile fără mincare, aler- 
gări de ceasuri întregi după o jumătate de luminare... şi toate 
greutățile de-atunci erau pentru el acum un subiect de veselie, 
si mmi le povestea cu tonul nepretențios şi glumet al omului care 
a luptat, a îmins şi nici prin gînd nu-i trece să se plingă de 
te-a trecut să sufere pină s-ajungă la liman. Nimic n-au alte- 
rat din această natură bună si veselă anii petrecuti în labora- 
Zoriu şi-n contactul intim al celor mai mari oameni de științe 
din Paris si din Geneva. Mă uit la el, ĉl ascult cuzrz vorbeste, 
cum ride, si pară nu-mi vine-a crede că arz înaintea rea pe 
cel mai distins doctor în  ştiintele naturale. Acelaşi băiat vesel, 
si sincer, şi expansiv, cu care-am stat şapte ani pe băncile liceun- 
/ui din Birlad. Nici o alură de erudit, nici o vorbă despre ce-a 
învățat, mici o pretenție. 

Apoi ne-am adus aminte de viața noastră din liceu, de profe- 
sorii, de camarazii noştri Ce s-a făcut A. ? Ce s-a făcut C. ? 
Întrebări şi curiozități de  naufragiați... Unii s-au înecat, alții 
s-au pierdut, puțini au rămas pe aici, şi nu le mai ştim de ştire 


din ti au fost cu noi, călători pe aceeaşi corabie. 


517 


— Ti-aduci aminte, Ei zise el după o mică pauză de noaptea 
ceea, în care az citit pe Sărmanul Dionis? $ti czezz ne oprea7z 
/a fiecare frază la fiecare epitet ce ne surprindea prin noutatea 
lui si cu ce foc simteam si admiram frumusetile acelea. In ce 
clasă eram d Intr-a treia, zzi se pare.  Sedeam amindoi într-o 
odăiță la Similăchioaia, pe ulița gării Sti cum ne  închideam 
cu pază de cte ori aveam cte ceva frumos de citit: un număr 
zozu div Convorbiri literare... o poezie de Eminescu. Iute salteaua 
Jos, si ne întindeam la pămînt pe brinci, fiind totdauna pagina 
asa ca să vadă şi cel care ascultă y obicinuita lăcomie de a sorbi 
prin cît se poate zza multe simturi Impresiile fericite, cu cari 
aşa de rar te întâlneşti. 

SZ ne-ar înşirat atitea tablouri ci viata noastră de pe atunci. 
Cuzz ne  emoționam si  plingeam adese de frumusetile de prin 
cărti, cazz Ž ne îndurerau poeziile lai Ermminescu, umplindu-ne de 
un extaz pe care nu-l mai putem prinde azi. Dar planurile 
noastre din clasa a şaptea! Cite nopti na ne-ar pierdut în 
aceleași iluzii!  Vecinicul nostru vis de a porni amindhi pe jos, 
curz 0772 putea, să ne ducem în lumea mare, printre străini, să 
luptăm, să îmătäm si să ne distingem. Cur eram nož de entu- 
giaşti si plini de o nemăginită iubire unul pentru altul, ni se 
părea sş-azzz Jè încredințați si astăzi că nici un rău nu ni se 
poate întâmpla... 

Trădătorule, až plecat singur, şi singur că luptat, SE singur ai 
suferit, si singur te-ai distins!" 

4. Vlahuță vorbeşte de renumita pianistă Cella Delavrancea, 
fiica scriitorului, pe atunci aflată la începutul carierei sale. 

5. Pasajul referitor la „aşteptarea" cometei are nevoie de unele 
explicații suplimentare. In noaptea de miercuri spre joi, bucu- 
reştenii au fost alarmați de faptul că deasupra oraşului lor va 
trece cometa Halley, care aducea cu ea... sfîrşitul pămîntului. 
Pînă la urmă, cometa nu a trecut, astfel că panica produsă de 
cîțiva şarlatani s-a spulberat. Pentru a da o imagine a atmosfe- 
rei în care Vlahuţă împreună cu Caragiale au aşteptat trecerea 
cometei, reproducem din Universul © sugestivă şi ironică descriere 
a Bucureştiului îm acea noapte : „Noaptea de rziercuri spre joi 
a fost foarte interesantă pentru bucureşteni. Vagabonda cometă 
urma să pedepsească  pămintul ca un trimis al cerului. Tume 
neobişnuită pe străzile principale, ca si pe cele excentrice, pe 


[i 


bulevarde, ca si prin cafenele ori berării Cu acest prilej s-a 


518 


răspîndit zvonul că oamenii vor muri prin asfixie, de aceea 
„foarte mulţi s-au aprovizionat cu baloane cu oxigen, ca gazele 
din coada  corverei să mu poată pătrunde Zz locuința ior..." 
Insă, aşa cum arată şi Vlahuţă, cometa nu a putut fi văzută, 
astfel că : ,Pe /a orele 3 jumătate foarte mulți, obositi de atita 
zadarnică aşteptare, S-a retras pe la casele lor". Zarva în legă- 
tură cu cometa Halley l-a preocupat pe I. L. Caragiale, care, 
cu ironia-i binecunoscută, a vorbit în scrisorile sale despre acest 
„astru pletos" : „coada corzezei a ajuns și pe la roz de .vro 
două gile, pricinuindu-ne multă supărare, cza călduri si  píciă" 
(23 februarie 1910) ; „în Budapesta este o căldură si o frumu- 
ste de vrerze curzz numai o cometă poate aduce. Rugati-vă fa 
Dumnezeu să na vă ocolească acest minunat astru pletos, ca să 
putei, peste trei  săptămini, mína fragi si cireşe proaspete” 
(8 martie 1910) ; „Pe aici, călduri straşnice, venite deodată... Pe- 
sezzne, tot cometa: lucrează natura, drăguța . WM se pare însă 
că trebuia să lucreze astã-iamă za? bine. Dar să nu miniem 
Pronia! Toż e plăcută o cometă măcar vara, dacă n-a putut 
veni iarna" (14 martie 1910, apud I. L. Caragiale, Corespondenţă, 
Opere, voi. VII, ed. îngrijită de Şerban Cioculescu, pp. 161, 
162, 163). 


6. Vlahuţă şi-a reluat colaborarea la Umnżversu? începînd de 
marți 2 noiembrie 1910, cu articolul Caragiale, reprodus şi în 
volumul al HI-lea al ediţiei de faţă. 


7.Doctorul Teobari Anibal (1873—1933), savant progresist, 
unul din întemeietorii medicinei romîne moderne. A aplicat în 
ţara noastră metodele lui Pavlov şi a pus bazele hidrologiei 
moderne. Doctorul Teohari era profesor la catedra de terapeu- 
tică experimentală a Facultății de medicină din București. 

8. Poezia Triumful aşteptării este publicată în voi. I al ediţiei 
de față. 

9. Pînă acum nu avem nici o informație cu privire la legă- 
turile ce s-au stabilit cu acel prilej între Korolenko şi A. Vla- 


huţă. Din carnet paginile următoare lipsesc. 


10.Doctorul Pezru Alexandrov (1846—1911), cumnatul mare- 
lui scriitor clasic rus Vladimir Korolenko. A venit în ţara noastră 
în anul 1876, emigrînd din Rusia, deoarece fusese arestat şi 
condamnat la 20 de ani temniță pentru activitatea sa politică 
S-a stabilit la Tulcea, unde, timp de trei decenii, a muncit de- 


zinteresat pentru îngrijirea celor săraci. Simpatia lui Vlahuță față 


519 


de acest militant socialist este semnificativa. Cele două însemnări 
despre încetarea din viaţă a doctorului Petru Alexandrov şi în- 
tîlnirea cu Vladimir Korolenko se află în strinsă legătură. într-o 
emoţionantă pagină memorialistică, scriitorul Nicolae Dunăreanu, 
martor ocular al acelor evenimente, prieten al lui Korolenko 
şi al doctorului Petru, ne înfăţişează astfel momentele care i-au 
prilejuit lui Vlahuță cele două însemnări: „Era spre toamnă, 
după cît îmi amintesc, prin 1911. în oraş se împrăștia gvonul 
că doctorul Petru e rău de tot Mă dasei să-l văd.. îl găsii 
descurajat...  Bătina lui  îngrijitoare, Maşa, îi spuse că doctorul 
a chemat-o, de la Poltava, pe sora lui, doamna Korolenko. în- 
tr-adevãr, peste o  săptămină, doamna Korolenko veni dla Tulcea. 
Se  hotări să-l ducă pe bolnav lla Bucuresti, ceea ce şi făcu. 
Scriitorului Korolenko i se telegrafie să vină la Bucureşti. Astfel, 
am avut prilejul să-l întilnesc a treia oară pe Vladimir Galaktio- 
novici Korolenko. 

Cind am ajuns la Bucureşti, Korolenko era deja sosit. Trăsese 
la o casă particulară în aleea Blank[...] La despărțire, Korolenko 
mi-a spus că doctorul nu mai are mult de trăit Chiar în Rina 
aceea m-am dus la bolnav. Cind am intrat în camera lui largă 
si plină de lumină de la Institutul diaconeselor, ochii doctorului 
au încercat să se deschidă mari şi binevoitori spre mine..." 
(N. Dunăreanu, Amintiri despre Korolenko, în volumul Oarzeni 
si fapte, Editura Tineretului, 1961, pp. 219—220). 

Mărturia lui N. Dunăreanu confirmă posibilităţile întîlnirii 
dintre Korolenko şi Alexandru Vlahuţă. Tragicul sfîrşit al doc- 
torului Petru Alexandrov l-a impresionat profund şi pe I. L. Ca- 
ragiale, care-şi exprimă, ca şi Vlahuţă, mîhnirea şi neliniştea sa: 
„Citesc în ziare că bietul dr. Petru este grav bolnav. S-a depe- 
sat după Korolenko..." (8.V.1911). Iar cîteva zile mai tîrziu îl 
întreabă din nou pe Paul Zarifopol: „Ce zai știți despre bietul 
dr. Petru?" 


11. D. Tomescu, Făgeţel — critici obscuri, conducători sau men- 
tori ai unor reviste semănătoriste, cum ar fi Ramuri, Drum 
drept etc. 

G. Tautoveanu (1872—1957), poet minor, cu activitate înde- 
lungă. Versurile sale au plătit un serios tribut semănătorismului. 
A fost prieten cu Vlahuţă, pe care l-a întîlnit mai ales în pe- 
rioada primului război mondial, cînd Vlahuţă a locuit şi la 
Birlad. 


520 


12. Se referă la poetul Octavian Goga, la umotristul George 
Ranetti şi la publicistul Petre Locusteanu — prieten al lui Alexan- 
dru Vlahuţă — autorul textelor albumului Fzozri conterzporane, 
cu desene de Iser, apărut în 1914. 

13. La Florica, în fostul judeţ Argeş, se aflau moşiile familiei 
Brătianu, sîngeroşi exploatatori ai poporului nostru. Episodul re- 
latat de Vlahuţă e caracteristic în acest sens. 

14. Carnetul numărul 4 relatează călătoria lui Vlahuţă în pri- 
mele linii ale frontului. Din păcate, multe din însemnări s-au 
şters, şi astăzi n-au mai putut fi descifrate. Cititorul va afla în 
acest caiet itinerarul lui Vlahuţă. De asemeni, tot în aceste pa- 
gini aflăm sentimentele încercate de scriitor atunci cînd a prirtfit 
vestea morţii bunului său prieten Barbu Delavrancea. Caietul este 
interesant şi pentru poziţia critică la adresa partidelor politice 
şi a conducătorilor lor (Brătianu, Costinescu, Take Ionescu). 
Această atitudine este identică cu cea avută de scriitor în prima 
perioadă a activităţii sale şi arată consecvenţa idealurilor sale 
democratice şi progresiste. Caietul Cimpina cuprinde pînă la 
data de 24 septembrie 1919 însemnări diverse, ciorne de poezii 
neterminate, maxime, interesante pentru atitudinea scriitorului. 

După 24 septembrie 1919, scriitorul se afla la Cîmpina, unde 
spera să se odihnească pentru a reuşi să biruie boala care îl 


chinuia din ce în ce mai neîndurător. 


BIBLIOGRAFIE 


A. EDIŢII* 


I. POEZII 


Poezii. Bucureşti, 1887, 1. f. + 128 p. (B.A. R.P.R., I. 108.027). 
Poezii. A doua ediţie, Bucureşti, 1892, Socec, 1 f. + 131 p. 
(B.A. R.P.R., I. 107.990). 
Poezii vechi şi nonă. A treia ediţie, Bucureşti, 1894, Editura libră- 
riei H. Steinberg, 143 + II p. (B.A. R.P.R., I. 86.554. 
Iubire. Poezii, 1888—1895, Bucureşti, 1896, Carol Miiller, 
126 + II p. (B.A. R.P.R., II. 108.076). 

Poezii. Ediţie complectă, Bucureşti, 1899, Socec, 221 p. (B.A. 
R.P.R., I 107.992). 

Poezii. Ediţie complectă, Bucureşti, 1899 [pe copertă — *904], 
Socec, 273 p. (B.A. R.P.R., I. 106.168). 

Poezii. 1880—1908, Bucureşti, 1909, Minerva, 288 p. (B.A. R.P.R., 


1. 12.970). 
Poezii. 1880—1915, Bucureşti, 1915, Socec, 285 p. (B.A. R.P.R., 
I. 49.178). 


Iubire. Poezii, 1888—1895, Bucureşti, [1916], „Biblioteca pentru 
toţi”, nr. 6—117, 96 p. (B.A. R.P.R., I. 49.245). 

Poezii. 1880—1917, Bucureşti, [1927], Cartea, romînească, „Scrii- 
torii romîni", 255 p. (B.A. R.P.R., II. 89.980). 

Poezii. 1880—1917, ediția XIV, Bucureşti, [1930], Cartea romî- 
nească, „Clasicii romîni", 255 p. (B.A. R.P.R., II. 363.101). 

Poezii. 1880—1917, Bucureşti, [1938], Cartea romînească, 255 p. 
(B.A. R.P.R., II. 165.537). 

Poezzi. 1880—1917, Bucureşti, [1941], Cartea romînească, 255 p. 
(B.A. R.P.R., II. 171.686). 


= 


* Am înregistrat numai volumele existente în colecția Bibliotecii Aca- 
demiei R.P.R. 


525 


Poezzi. 1880—1917, Bucureşti, [1943], Cartea romînească, 225 p. 
(B.A. R.P.R. II. 194.270). 

Iubire. Poezii, 1888—1895, Bucureşti, [fără an], Carol Miiller, 
„Biblioteca pentru toți", nr. 116—117 („Din literatura 
romînă"), 131 p- (B.A. R.P.R., I. 108.725). 

Poezzi. 1880—1917, Opere complete, Bucureşti, [fără an], „Biblio- 
teca scriitorilor romîni", 247 p. (B.A. R.P.R., II. 65.372). 

Poezzi. [Coperta de Gh. Adoc], [Bucureşti], 1954, Editura Ti- 
neretului, „Biblioteca şcolarului", 74 (—P) p.+1 f. portret 
(B.A. R.P.R., I. 293.151). 

Poezii. Ediţie îngrijită şi notă bibliografică de Teodor Vîrgolici. 
[Bucureşti], [1956], Editura de Stat pentru Literatură şi 
Artă, „Biblioteca pentru toți", 277 (—282) p.+1 f. portret 
(B.A. R.P.R., I. 367.004). 

Poezii. Ediţie îngrijită de Teodor Vîrgolici, cu o prefață de I. Ro- 
tam. [Ediția a Il-a], [Bucureşti], 1959, Editura de Stat 
pentru Literatură şi Artă, „Biblioteca pentu toți", 
269 (—272) p. +1 f. portret (B.A. R.P.R., 391.175). 


II. PROZĂ 


Nuvele 


Nuvele. Bucureşti, 1886, Socec, 206 (—207 p- (B.A. R.P.R., 
I. 108.064). 

Nzvele. Bucureşti, 1908, Alcalay, „Biblioteca pentru toți", nr. 319, 
97 p. (B.-A. R.P.R., I. 12.226). 

Navele. laşi, [fără an], Colecțiunea Şaraga, nr. 9, 205 (—206) p- 
(B.A. R.P.R., I. 74.258). 

Nuvele. Bucureşti, [fără an], „Pagini alese din scriitorii romîni", 
nr. 33, 32 p- (B-A. R.P.R., III. 61.122). 

Navele. Bucureşti, [fără an], Alcalay, „Biblioteca pentru toți", 
nr. 319; 77 PD) p. (B.A. R.P.R., I. 153.825). 

Navele. Moş Marin. Mama. Cărți sfinte. Munceşte şi nu dispera. 
Părintele Nil. Cultul amintirilor. Bucureşti, [fără an], „Pa- 
gini alese din scriitorii romîni", nr. 41, 32 p- (B.A. R.P.R., 
II. 62.784). 


Curentul Eminescu şi o poezie nouă 


Curentul Eminescu Zi o poezie nouă Bucureşti, 1892, 30 p- 
(B.A. R.P.R., I. 69.811). 


Din goana vieții 

Din goana vieții. Ediţia II, Bucureşti, 1892, 219 (—22) p- 
(B.A. R.P.R., I. 65.536). 

Din goana vietii Cu portretul şi un autograf al autorului, 
voi. II, Bucureşti, 1896, Carol Miiller, „Biblioteca pen- 
tru toți", nr. 51, 57, 59. Antetitu la voi. II şi III: „Din 
literatura romînă" (B.A. R.P.R., I., 108.723) (voi. I). 


527 


Din goana vieții. Voi. II, Bucureşti, ,1908, Alcalay, „Biblioteca 
pentru toţi”, nr. 57 („Din literatura romînă"), 72 p. (B.A. 
R.P.R., I. 108.724). 

Din goana vietii Bucureşti [1924], Cartea rominească, 221 p. (B.A. 
R.P.R., I. 72.875). 

Din goana vicii. Ediţia V, Bucureşti, [1927], Cartea romî- 
nească, „Scriitorii romîni", 189 (—19D p. (B.A. R.P.R., 
II. 89.979). 

Din goana vietii. Voi. II, Bucureşti, [1936], Alcalay, „Biblioteca 
pentru toți", nr. 57, 75 p. (B.A. R.P.R., I. 386.413). 

Din goana vietii Bucureşti, [1943], 193 p. (B.A. R.P.R., 
II, 194.274). 

Din goana vietii. [Cu portretul autorului.] Ediţia Il-a, voi. I, 
Bucureşti, [fără an], Alcalay, „Biblioteca pentru toți", nr. 51, 
96 p. (B.A. R.P.R., I. 294.287). 

Din goana vieții. Ediţia V-a, voi. I, Bucureşti, [fără an], Alcalay, 
„Biblioteca pentru toți", nr. 51, 89 p. (B.A. R.P.R., I. 295.594). 

Din goana vietii. Ediţia VH-a, voi. I, Bucureşti, [fără an], „Bi- 
blioteca pentru toți", nr. 51, 87 p. (B.A. R.P.R., I. 181.949). 


Dan 


Dan. Bucureşti, 1894, Editura Graeve & Comp., 336 p. [La baza 
desenului de pe copertă, inițialele desenatorului, N. R., şi 
data — 1893] (B.A. R.P.R., I. 76.002). 

Dan. Roman. Partea I, Bucureşti, Carol Miiller, „Biblioteca pen- 
tru toți", n. 73—74, număr dublu, anul II, 1896, iunie, 
166 p. Partea Il-a (ultima), „Biblioteca pentru toți", 
«ee 76—77, [aceeași titulatură], anul II, 1896, iulie, 184 p. 
(B.A. R.P.R.), I. 48.006). 

Dan. Roman. Partea I, București, 1920, Ed. Viaţa romînească, 
Librăria Alcalay, „Biblioteca pentru toți", nr. 73, 73a, 73b, 
74, 74a, 74b. ; 152 p. (B.A. R.P.R., I, 60.831). 

Dan. Roman. Bucureşti, [fără an], Cartea romînească, Atelierele 
Sfetea, 311 p. [Data înregistrării în B.A. R.P.R.: 1921] 
(B.A. R.P.R., I. 60.682). 

Dan. Roman. Partea II, Bucureşti, 1921, Ed. Viaţa romînească, 
Librăria Alcalay, „Biblioteca pentru toți", nr. 76, 76a, 76b, 
77, 77a, 77b. ; 174 p. (B.A. R.P.R., I. 60.831). 

Dan. Roman. Partea I, Bucureşti, [fără an], Alcalay, „Biblioteca 
pentru toți", nr. 73—74, 164 p. [Data înregistrării 
în B.A. R.P.R.: 1937] (B.A. R.P.R., I. 145.230). 


Dan. Bucureşti, [fără an], Cartea romînească, „Scriitorii ro- 
mîni", 273 p. (B.A. R.P.R., II. 344.082). 

Dan. Ediţie îngrijită de Virgiliu Ene. [Bucureşti], 1960, Editura 
Tineretului, „Biblioteca şcolarului”, nr. 33, 203 (—207) p. 
(B.A. R.P.R., I. 415.510). 


Icoane şterse 


Icoane şterse. Bucureşti, [1895] *, „Biblioteca pentru toți", nr. 6, 
VI+85 p. (B.A. R.P.R., I. 143.312). 

Icoane şterse. Nuvele. Cu portretul şi iscălitura autorului şi O 
scrisoare de Barbu Delavrancea. Bucureşti, [fără an], Carol 
Miiller, „Biblioteca pentru toți", nr. 6 VIII+111 p. (B.A. 
R.P.R., I. 104.373). 

Icoane şterse Ediţia Il-a, Bucureşti, [fără an], Alcalay, 
„Biblioteca pentru toți", nr. 6, X+112 p. (B.A. R.P.R., 
I. 104.374. 

Icoane şterse. Ediţia IV-a, Bucureşti, [fără an], „Biblioteca pentru 
toţi”, nr. VI+96 p. (B.A. R.P.R., I. 78.226). 


Un an de luptă 


Un an de luptă. Bucureşti, 1895, Carol Miiller, 248 p. (BA. 
R.P.R., I. 107.905). 


In viitoare 


In viitoare. Nuvele. Tîrgu-Jiu, 1896, N . D. Miloşescu, 193 
(—195) p. (B.A. R.P.R., II. 108.154). 

In viitoare. Nuvele şi impresii. Ediţia a doua, București, 
1901, Socec, 221 (—223) p. (B.A. R.P.R., I. 108.014). 

In viitoare. Nuvele, Bucureşti, 1925 „Biblioteca scriitorilor ro- 
mîni", 179 (—18D p. (B.A. R.P.R., II. 80.448). 

In viitoare. Nuvele. Bucureşti, [1938], 151 p. (B.A. R.P.R., 


II. 152.147). 
In viitoare. Nuvele. Bucureşti, [1943], 151 p. (B.A. R.P.R., 
II. 194.272). 


In viitoare. Nuvele. Bucureşti, [fără an], Cartea romînească, 


182 (183) p. B.A. R.P.R., I. 60.680). 


» Data am stabilit-o după semnalarea volumului în periodicele epocii. 


529 


Clipe de linişte 


Clipe de linişte. Nuvele. Bucureşti, 1899, 198 p. (B.A. R.P.R., 


I. 108.012). 
Clipe de linişte. Nuvele. Bucureşti, 1907, 280 p. (B.A. R.P.R., 
I. 8.939). 


Clipe de liniste. Bucureşti, [1929], Cartea romînească, „Clasicii 
romîni" , 243 (—245) p. (B.A. R.P.R., II, 100.815). 


Clipe de liniste. Bucureşti, [fără an], 280 p. (B.A. R.P.R., 
I. 57.110). 


Clipe de liniste. Bucureşti, [fără an], „Biblioteca scriitorilor ro- 
mîni", Opere complete, 256 p. (B.A. R.P.R., II. 83.168). 


Romînia pitorească 


Rominia pitorească. Bucureşti, 1901, Socec, 282 Pis cu 
ilustrații (B.A. R.P.R., I. 108.051). 


România pitorească. Ediţia a doua, Bucureşti, 1902, Socec, 
282 p., cu ilustraţii (B.A. R.P.R., I. 108.011). 

Romínia pitorească. Cu ilustraţiuni după tablourile lui Grigorescu, 
Bucureşti, 1908, Minerva, 232 p. (B.A. R.P.R., I. 10.505). 

România pitorească. Ediţie nouă — cu numeroase ilustraţii și re- 
produceri după tablourile lui Grigorescu. București, [1930], 
Alcalay, „Biblioteca pentru toţi”, 264 p. (BA. R.P.R., I 
102.278). 

România pitorească. Bucureşti, [1936], 203 (—206) p. (B.A. 
R.P.R., II. 143.722). 

Romínia pitorească. Bucureşti, [1938], 209 —211) p. (B.A. 
R.P.R., II. 152.135). 

România pitorească. Bucureşti, [1939], 209 (—21D p. (B.A. 
R.P.R., II. 165.541). 

Romîínia pitorească. Bucureşti, [1943], 209 6—21) p. (B.A. 
R.P.R., II. 188.052). 

Rominia pitorească. Ediție nouă, cu numeroase ilustrații şi re- 
produceri după tablourile lui Grigorescu. Bucureşti, [fără an], 
„Biblioteca pentru toți", nr. 272—274, 262 (—264 p. 
(B.A. R.P.R., I. 76.024. 


530 


România pitorească. Coperta de Panteli Stanciu. Pagini alese, 
1953, Editura Tineretului, „Biblioteca şcolarului", 90 (—96) 
p., cu ilustrații (B.A. R.P.R., II. 296.819). 

România pitorească. Ediţia a Il-a, cu o prefață de Virgiliu Ene. 
(Coperta ilustrată de Elena Ceauşu. Portret de A. Murau.) 
[București], 1956, Editura Tineretului, „Biblioteca, şcolarului" 
(B.A. R.P.R., II. 267.212). 

Romínia pitorească Ediţie îngrijită de Virgiliu Ene. [Bucureşti], 
1958, Editura Tineretului, „Patria noastră", 132 p. + 12 f. pl 
(B.A. R.P.R., II. 383.395). 

România pitorească. Ediția a Il-a, îngrijită de Virgiliu Ene. 
[Bucureşti], 1959, Editura Tineretului, „Patria noastră", 
117 C—120) p. (B.A. R.P.R., II 390.757). Ediţia 'a Il-a, 
îngrijită şi 'prefaţată de Virgiliu Ene. [Bucureşti], [1961], 
Editura Tineretului, „Biblioteca școlarului", nr. 10, 169 (—176) 
p. + 1 f. portret (B.A. R.P.R., I 429.829). 


Din durerile lumii 


Din durerile lumii. Bucureşti, 1908, „Biblioteca pentru toți", 
nr. 316, 106 p. (B.A. R.P.R., I. 12.223). 

Din durerile lumii. Nuvele. Ediţia V, Bucureşti, [1927], „Scriitorii 
romîni", 117 —119 p. + 1 pl. (B.A. R.P.R., II. 94.950). 

Din durerile lumii. Nuvele. București, [1943], 133 p. (B.A. 
R.P.R., II. 194.273). 

Din durerile lumii. Bucureşti, [fără an], 139 (—141) p. (BA. 
R.P.R., I. 72.874). 


Din trecutul nostru 


Din trecutul nostru. Ilustrații de Stoica. Bucureşti, 1908, 348 p. 
(B.A. R.P.R., I. 10.486). 
Din trecutul nostru. Ilustrații de Stoica. București, 1913, 340 p. 


(B.A. R.P.R., I. 165.884). 
Din trecutul nostru. Ştefan cel Mare. Bîrlad, 1918, 47 p. (B.A. 


R.P.R., I. 51.669). 


531 


Din trecutul nostru. Ilustrații de Stoica. [Bucureşti], 1924, 292 p. 
(B.A. R.P.R., I. 78.149). 

Din trecutul nostru. Ediţia a Vl-a, [Bucureşti], 1943, 219 
(—221) p. (B.A. R.P.R., II. 194.275). 

Din trecutul nostru. Borzesci şi Ştefan cel Mare. Textul de Riria, 
A. Xenopol, A. Vlahuță, dr. C. I. Istrati, N. Ganea, D. Bo- 
lintineanu, V. Alecsandri, ilustrațiile de Costin Petrescu. Bucu- 
reşti, 1904, Editura Comitetului organizărei serbărei la 
Borzesci (județul Bacău) a celui de al patrulea centenar de 
la moartea marelui domn al Moldovei, 4 iulie 1904, 
48 p. + 8 pl. (B.A. R.P.R., I. 70.560). 


File rupte 


File rupte. Bucureşti, 1909, 260 p. (B.A. R.P.R., I. 14.098). 

File rupte. Ediţia Ill-a, Bucureşti, [1929], „Clasicii romîni", 
230 p. (B.A. R.P.R., II. 94.959). 

File rupte. Bucureşti, [fără an], 272 p. (B.A. R.P.R., I. 72.873). 

File rupte. Bucureşti, [fără an], Cartea romînească, 274 (—276) p. 
(B.A. R.P.R., I. 60.677). 


Pictorul N. I. Grigorescu 


Pictorul IN. 1. Grigorescu. Viaţa şi opera lui. Cu 20 planșe foto- 
gravură, 232 autotipii (pe aramă) şi 17 facsimile (pe zinc), 
după fotografiile originale. Ediţia Casei Şcoalelor. București, 
Atelierele grafice „Socec & Co.", Societate Anonimă, 1910, 
253 p. + 6 p. desluşiri privitoare la ilustrațiile din carte 
(B.A. R.P.R., III. 21.000). 

Pictorul IN. 1. Grigorescu. (Niaţa şi opera lui.) Ediţie comentată 
de I. D. Ştefănescu. Craiova (1936), Editura Scrisul romînesc, 
„Clasicii romîni comentaţi”. Cîteva lămuriri, p. II—XVI, 
1 portret al lui Al. Vlahuţă+28 pl. 141 p. (BA. R.P.R., 
II. 143.598). 

Pictorul! IN. I. Grigorescu. Ediţia II, 1939; 157 p.+28 pl. 
(B.A. R.P.R., II. 165.649). 


52 


La gura sobei 


Ta gura sobei. Bucureşti, 1911, 292 p. (B.A. R.P.R., I. 25.260). 

La gura sobei. |Ediţia a IV-a], Bucureşti, 1928, „Scriitorii romîni", 
213 (—215) p. (B.A. R.P.R., II. 94.913). 

La gura sobei. Ediţia V-a, Bucureşti, [1943], 203 p. (B.A. R.P.R., 
II. 194.271). 

Ta gura sobei. Ediţia a doua, Bucureşti, [fără an], 282 p. (B.A. 
R.P.R., I. 60.681). 


La gura sobei. Ediţia a treia. Bucureşti, [fără an], 284 p. (B.A. 
R.P.R., I. 69.763). 


Dreptate 


Dreptate. Ediţia II, Bucureşti, 1914, 251 (—253) p. (B.A. R.P.R., 
I. 37.949). 

Dreptate. Bucureşti, 1922, „Biblioteca scriitorilor romîni", 171 p. 
(B.A. R.P.R., II. 78.047). 

Dreptate. Opere complete, Bucureşti, [fără an], „Scriitorii ro- 
mîni", 171 p. (B.A. R.P.R., II. 95.000). 


Predare 


Predare. Bucureşti, [1916], „Scriitorii romîni", nr. 10, 29 p. 
(B.A. R.P.R., I. 49.218). 


Gînduri 


Ginduri. Bucureşti, 1927, Fundaţia culturală, 50 p. (B.A. R.P.R., 
I. 90.207). 


Amurg fi zori 


Amurg Ji zori. Bucureşti, |fără an], „Clasicii romîni”, 141 


144) p. (B.A. R.P.R., II. 102.732). 


Opere alese * 


Opere alese. Ediție îngrijită de Mariana Şora şi Silvian 
Iosifescu. [Bucureşti], 1949, Editura de Stat, „Clasicii 
romîni”, 515 p.rl pl. (BA. R.P.R., II. 216.720). 

Opere alese. Cu o prefaţă de Mariana Şora. Voi. I—II, [Bucu- 
reşti], [1952—1953], Editura de Stat pentru Literatură 
şi Artă, „Biblioteca pentru toţi” (B.A. R.P.R., I. 293.864). 

Opere alese. Nuvele şi schiţe. Culegerea şi redactarea : Ion Bălan. 
Coperta de Karlo Napravnik, Virşeţ, 1953, 153 p. (B.A. R.P.R., 
I. 340.740). 

Opere alese. Schițe şi nuvele. Ilustrații de V. Crivăţ. București, 
1953, Editura Tineretului, „Biblioteca şcolarului”, 99 (—104 
p. cu ilustraţii (B.A. R.P.R., I. 295.150). 

Scrieri alese. Portretul de pe copertă de C. Creţoiu. [Bucureşti], 
[1954], Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, „Colec- 
ţia Albina", 61 (—64 p. (B.A. R.P.R., I. 290.650). 

Opere alese. De-a baba oarba. Ilustrații de Al. Alexe. [Bucu- 
reşti], [1955], Editura Tineretului, 20 (—22) p. (B.A. R.P.R., 
I. 362.693). 

Opere alese. Cu o prefață de Virgiliu Ene. [Bucureşti], 1957, 
Editura Tineretului, „Biblioteca şcolarului", nr. 121, 
273 (—275) p.+1 f. portret (B.A. R.P.R., II. 346.060). 

Opere alese. De-a baba oarba. Ediția a Il-a. Ilustrații: Tatiana 
Brînduş, [București], 1958, Editura Tineretului, „Colecţia 
Traista cu poveşti”, 20 (—23) p. (B.A. R.P.R., I. 380.438). 

Opere alese. Nuvele, schițe, articole. Cu o prefață de Pompiliu 
Mareea. [Bucureşti], 1959, Editura de Stat pentru Literatură 
şi Artă, „Biblioteca pentru toți", XXIII+261 (—264 p.+1f. 
portret (B.A. R.P.R., I. 386.464). 

In viitoare. Ediţie îngrijită, prefață şi note de Virgiliu Ene. 
[București], 1960, Editura Tineretului „Biblioteca şcolarului", 
nr. 32, 323 (—328) p. (B.A. R.P.R., I. 415.511). 

Opere alese. Vlahuţă Al., I. Al. Brătescu-Voineşti, I. L. Caragiale, 


[fără an]. 


* Sînt incluse aici şi volumele cu caracter miscelaneu, chiar daca 
n-au titlul Opere alese. 


534 


Nuvele. Bucureşti, [fără an], „Biblioteca pentru toți", nr. 1000, 
XVIII+76 p. (B.A. R.P.R., I. 51.777). 

Opere alese. Vlahuţă Al., Ion Al. Brătescu-Voineşti. Nuvele. Edi- 
ţia Il-a, Bucureşti, [fără an], „Biblioteca pentru toți", 
nr. 1.000, XVII+77 p. (B.A. R.P.R., I. 78.225). 

Opere alese. Ediţia Ill-a, [fără an], XVIII + 75 p. (B.A. R.P.R., 
I. 95.960). 

Opere alese, Ediţia IV-a, [fără an], 95 p. (B.A. R.P.R., 1.140.175). 


III. IN LIMBI STRĂINE 


A. Vlahoutza. La Roumanie pittoresque, traduction de M-lle 
M.M.V. (Margareta Miller Verghy). Bucarest, 1903, 330 p., 
cu ilustraţii+27f.h. (B.A. R.P.R., I. 108.016). 

A. Vlahoutza: N. I Grigoresco. Sa vie et son oeuvre, traduit 
du roumain par Leo Bachelin, Bucarest, 1911, 275 p. (BA. 
R.P.R., III. 23.200). 

Alexandru Vlahuţă: Z Rumunska mmalebnSho. Lrelozil Karel Drog- 
[Din România pitorească. Traducere de Karel Droz], Praga, 
[1912], 96 p., Svetova knikovna Bs 1109—10 (B.A. R.P.R., 
I- 51.753). 

Alexandru Vlahuţă : Eskddok es más irdsok. Forditotta Kiss 
Jen6 Paraziții şi alte scrieri], Bukarest, Âllami Konyvkiadrj, 
1951, 94 (—96) p. (B.A. R.P.R., I. 232.063). 


Alexandru Vlahuță : Parasiten. Eine Auswahl aus seinen Werken 
und Erinnerungen Ubertragung aus dem Rumănischen yon 
B. Capesius. Bukarest, Staatsverlag, 1951, 73 (—76) p. (B.A. 
R.P.R., II. 229.066). 

Alexandru Vlahuță: Sgepseges România  (Vâlogatott  utirajzok. 
[A forditas Jakab Ern6 es Beke Gyorgy munkâja. A fed5lapot 
Ceauşu Elena keszitette. Az arckepet. A. Murnu rajzolta.] 
Bukarest, Ifjusăgi KOnyvkiad6, 1956, 109 (—112) p., cu por- 
tret, Tanulók Kfinyvtara (B.A. R.P.R., II. 365.020). 


Alexandru Vlahuță: Igbrana dela. [Preveo Milenko Aleksic.] 
[Opere alese], [Bukurest], Drzavno Izdavacko Preduzece za 
Knjzevmost i Umetnost, 1957, 172 (—176) p.+l portret 
(B.A. R.P.R., II. 338.208). 


536 


Alexandru Vlahuţă : Rasskazí. [Perevel s rumînskogo M. I. Olsu- 
fiev.] [Buharest], 1957, Biblioteka „Narodnaia Rumîniia", 10, 
62(—64) p. (B.A. R.P.R., II. 338.298). 

Alexandru Vlahuță: Igabrana dela. (Preveo Milenko Aleksic.) 
[Opere alese], [Bukurest], Drzavno Izdavacko Preduzece za 
Knjzevnost i Umetnost, 1957, 172(—176) p. + 1 f. portret 
(11.338.208). 

Alexandru Vlahuţă : Ko/fezzenye [Poezii]. Majtinyi Erik fordită- 
sâban, Bukarest, Ifjusăgi K6nyvkiad6, [1957], 65(—68) p. 
+ 1 f. portret, Tanulok Konyvtira, 28 (B.A. R.P.R., L 
348.932). 

Alexandru Vlahuţă : Böndekuh Zeichmungen von TatianaJBrînduş. 

[De-a baba oarba], Bukarest, Jugendverlag, 1958, 23 p. 

(B.A. R.P.R., I. 383.681). 

Alexandru Vlahuţă : Trazi maâka mziŞğa. Ilustracije Tatiana Brînduş. 

[De-a baba oarba], [Bukurest], Omladinsko IzdacTso Predu- 

zece, 1958, 20(—23) p. (B.A. R.P.R., I. 383.680). 

Alexandru Vlahuţă : Hideg tuzþelb, 7ze//ezz. ålogatott versek es 


proza. Dan (regeny). [Forditotta Kakassy Endre es Majtenyi 
Erik.] /Opere alese], Marosvâsărhely, Allami Irodalmi es 
Muveszeti Kiad6, [1959], 365(—368) p. + 1 f. portret 
(B.A. R.P.R., II. 386.856). 

Alexandru Vlahuţă : Ausgewãhlte Schriften [Ubersetzung]. Mit 
einem Vorwort von Valeriu Rîpeanu, Bukarest, Staatsverlag 
fur Kunst und Literatur, 1960, 338(—340) p. + 1 f. portret 
(B.A. R.P.R., II. 420.919). 

Alexandru Vlahuță : Mogíldea.  llustrationen Traian Brădeanu 
[Ubersetzung]. Bukarest, Jugendverlag, 1960, 17—20 p. 
(B.A. R.P.R., I. 415.227). 

Alexandru Vlahuţă : Die Abrechnung. [Ausgewăhlte Schriften.] 
Vorwort und Auswahl Virgiliu Ene. [Deutsche Ubertragung, 
Prosa: Th. Constantinidis; Verse: S. Rath]. [Socoteala. 
Scrieri alese]. Bukarest, Jugendverlag, [1961], 197(—200) p. 
+ 1 f. portret (B.A. R.P.R., I. 421.325). 


537 


IV. LUCRĂRI DE A. VLAHUȚĂ IN ANTOLOGII 
ŞI CULEGERI* (după 1944 


Din literatura  antimonarhică, cu o introducere de acad. Barbu 
Lăzăreanu, ediţia a Il-a, revăzută şi adăugită, E.S.P.L.A., 
„Biblioteca pentru toţi”, 1956. 

Cuprinde : Auri sacra fazes, pp. 118—121 ; 71907, pp. 238— 
245. 

1907, Antologie de documente literare, E.S.P.L.A., „Biblioteca 
pentru toți", 1957. 

Cuprinde poezia 1907, pp. 72—79. 

Antologia poeziei romínesti de la începuturi şi pină astăzi, 
voi. I, E.S.P.L.A., 1954. 

Cuprinde : Lui Ezrzinescu, p. 437 ; Din prag, pp. 437—439 ; 
Liniste, pp 439—442 ; Unde ni sint visătorii ?.., pp. 442— 
444 ; Iubire, pp. 444—448 ; Prima lectie, pp. 448—449 ; 
Cuvintul, p. 450 ; 1907, pp. 450—452 ; Slăit e versul.. 
pp. 453—454. 


* Nu sînt incluse manualele şi culegerile didactic*. 


538 


B. SCRIERI DESPRE A. VLAHUȚĂ 


Bălan D. I.: 700 de ani de la naşterea lui Alexandru Vlabută, 
Gazeta literară, an. V, nr. 36 (234), septembrie 1958, p. 1 
şi 6. 

Banuş Măria : 95 de ani de la naşterea lui Al Vlahuță în Din 
cronica acestor ani, București, E.S.P.L.A., 1955, pp. 201—209. 

Bassarabescu A. I.: A. Vlabhută în Luze de ieri, E.S.P.L.A., 1958, 
„Biblioteca pentru toți", pp. 421—426. 

Bojin Al. : Akexandru Vlahuţă. Studiu biobibliografic, Editura de 


stat pentru imprimate şi publicaţii, 1959. 


Bojin Al. : Scrisori inedite ale dlui Vlahuță, Viata  romineastă, 
an. XII, nr. 11, noiembrie 1959, pp. 145—149. 

Bojin Al. : Patruzeci de ani de la moartea lui Vlahuţă, Luceafărul, 
an. II, nr. 23 (34), 1 decembrie 1959, p. 4. 

Boureanu Radu : A/exandru Vlahuţă, Rominia liberă, 5 septembrie 
1958. 

Brezu  Constandina : A/exandru Vlahuță în Muzeul literaturii ro- 


mine, Luceafărul, an. IV, 15 iulie 1961, p. 9. 


* In prezenta bibliografie am inclus numai volumele, studiile, artico- 
lele care prezintă un interes deosebit pentru cunoaşterea vieţii şi operei 
lui Alexandru Vlahuţă. Am strîns aici cele mai importante lucrări 
privitoare la omul şi scriitorul Vlahuţă, omiţînd tot ceea ce era neinte- 
resant, caduc, tot ce repetă afirmaţii din textele de bază. 

Nu am inclus în această bibliografie lucrările unde se află numai 
referințe la Vlahuţă. 

De altfel, în Studiul introductiv şi în Note au fost citate contribuţiile 
care ne ajută la cunoaşterea şi explicarea operei autorului, a drumului 
vieţii sale. 

Acolo unde studiile şi articolele au fost publicate în volume, am 
indicat numai volumul. Pentru a uşura consultarea bibliografiei, am indicat 
ultimele ediţii în care au apărut studiile şi articolele respective. 


Bujor Paul: Aintiri de A. Vlahuță şi 1. L. Caragiale, Bucureşti, 


[1938]. 

Călinescu G.: Iszoria literaturii romine de la origini pină în pre- 
gent, Editura Fundaţiei pentru Literatură şi Artă, 191, 
pp. 490—495. 

Călinescu G. :  A/exandru Vlahuță, Studii şi cercetări de istorie 


literară şi folclor, an. I, 1952, nr. 1—4, pp. 111—112. 

Camilar Eusebiu: Din prag, laşul literar, an. IX, nr. 9—10, 
septembrie—octombrie 1958, pp. 71—81. 

Ciobanu Val.: Debutul publicistic al lui Alexandru Vlahuță, 
Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, an. VII, 
nr. 3—4, 1958, pp. 389—400. 

Cioculescu Şerban : W/abută, Tribuna, an. II, nr. 36 (83), 6 sep- 
tembrie 1958, p. 1. 


Ciopraga Const. : Iferazara lui Vlahută laşul literar, an. IX, 
nr. 9—10, septembrie—octombrie 1958, pp. 81—88. 

Cremer I. : A/exandru Vlahuță despre unele probleme ale educa- 
jii tineretului, în Scriitorii noştri clasici şi problerzele şco- 


lii, Editura de stat didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1956, 


pp. 120—138. 

Dobrogeanu-Gherea C.: Alexandra Vlahută în Studii critice, 
voi. II, E.S.P.L.A., 1956, colecția „Clasicii romîni", pp. 152— 
186. 


Eftimiu Victor : Aintiri literare, Luceafărul, an. IV, nr. 1 (60), 
p. 9. 

Ene Virgiliu : prefaţă la In zzzZozre de Alexandru Vlahuţă, Edi- 
tura Tineretului, 1960, „Biblioteca şcolarului”, pp. 5—24. 

Fărcăşan S. : A/exandru Vlahuță, Scînteia, an. XXII, nr. 2.764, 
11 septembrie 1953, p. 2. 

Galaction Gala: Opere alese, voi. II — Articole — ediţie în- 
grijită de Teodor Virgolici. Editura pentru Literatură, 1961. 
Cuprinde următoarele articole şi evocări: Amintiri despre 
Vlahuţă (1930), pp. 34—38 ; Vino cu rzine-n tintirim (1919), 
pp. 235—238 ; Akexandru Vlahuță (1919), pp. 239—241 ; 
Acolo s-ar fi cuvenit să fie mormântul lui Vlahuță (1932), 
pp. 288—291 ; Dragoslovenii lui Vlahuță (1943), pp. 301- 
306 ; alte referinţe la paginile 70, 93, 103, 180, 201, 208, 
213, 323, 331, 338, 353, 357, 421. 


540 


Gorun Ion: A. Vlahuță. Omul şi opera — o reprivire, Editura 
Fundaţiei Culturale. 

Ibrăileanu G. : Opera literară a d-lui Alexandru Vlahuță, cu o 
introducere. Teză de doctorat în litere, Iaşi, 1912 (fragmente 
în Szudii literare, Editura Tineretului, „Biblioteca şcolarului", 
pp. 147—200). 

Ibrăileanu Garabet: Pagini alese, Editura de Stat pentru Litera- 
tură şi Artă, „Biblioteca pentru toți", voi. II, pp. 8—34. 

Ibrăileanu Garabet: Szudii iterare. Ediţie îngrijită, prefață şi 
note de Savin Bratu, Editura Tineretului, 1962, „Biblioteca 
şcolarului" ; cuprinde: Psibologia de clasă (fragmente), 
pp. 33—69. 

Iorga N.: „O viață de om, Editura N. Stroilă, 1934, voi. I, 
pp. 195, 198, 253—254 ; voi. II, pp. 10, 36, 107, 255—256. 

Iorga N. t ÎIsforia literaturii rominesti conzewporane, l, Crearea 


formei, Bucureşti, Editura Adevărul, 1934, pp. 347—353. 


Iorga N.: Oameni care au fost, voi. I, Editura Neamul romî- 
nesc, 1911, In legătură cu cartea despre Grigorescu a d-lui 
Vlahuță, pp. 457—460 ; voi. II, Editura Fundaţiei pentru Li- 
teratură şi Artă, 1935, La înorwintarea poetului Al Vla- 
bută 1919, pp. 452—454 ; Un suflet adînc (Al Vlahuţă), 
idem, pp. 465—467 ; voi. IV, Editura Fundaţiei pentru Li- 
teratură şi Artă, 1939, Amintirea lui Al Vlahuță (4 mai 
1937), pp. 210—211. 

Iosifescu Silvian: Akxandru Vlahuță colecţia „Contemporanul", 
1949. 

Lovinescu Eugen : Crize, voi. IV, Bucureşti, 1920, pp. 169—189, 
şi Critice, voi. VI, ediţie definitivă, pp. 96—111. 

Manole Ion: prefață la A. Vlahuţă, Poezzz, Editura Tineretului, 
„Biblioteca şcolarului", pp. 5—13. 

Mareea Pompiliu : prefaţă la MNvele, schite, articole de Alexan- 
dru Vlahuță, E.S.P.L.A., 1959, „Biblioteca pentru toți", 
pp. V—XXI. 

Micu Dumitru : Alexandru Vlahuță,  cîntăretul celor mulţi, Con- 
Zewporanul, 11 septembrie 1953, p. 1. 

Micu Dumitru : IDezpascafor al nedreptei orínduiri exploatatoare, 


Scînteia an. XXVII, nr. 4.313, 6 septembrie 1958, p. 2. 


Sl 


Milicescu Emilia: O inedită revelatoare (poezia Cõírmacii), Lu- 
ceafărul, an. I, nr. 4, 1 septembrie 1958, p. 13. 


Nanu M. : Contributiuni la cunoaşterea literaturii antidinastice a 
lui Vlahută Viata rominească, nr. 4, 1954, aprilie, pp. 240— 
244. 

Nanu M. : Din ultimele scrisori ale lui Vlahuţă, Gazeta literară, 


an. I, nr. 37, 25 noiembrie 1954, p. 1. 

Negoescu [Ion : Începuturile culturale şi literare ale dlui Al Vla- 
hută Tîrgovişte, 1940. 

Nicolescu Aurel: Despre geneza poeziei „1907", Steaua, an. IX 
(103), septembrie 1958, pp. 85—87. 

Nicorovici V. : A/exandru Vlahuță. 35 de ani de la rzoartea scrii- 
torului, Munca, an. XI, nr. 2.207, 19 noiembrie 1954, p. 2. 

Oprişan I. Gr.: A. V/ahuţă-Omul, Bucureşti, 1937, 307 p. 

Perpessicius : Mentiuni de zstoriografie literară şi folclor, 
E:S. PELA. 1957.3 Academicieni de dincolo de mormânt, 
pp. 7—10 ; Alexandru Vlahuță, 29 de ani după moarte, 


pp. 28—40. 
Perpessicius : Mențiuni critice, Editura Fundației pentru Litera- 
tură şi Artă, voi. II: Lirica dlui Alxandu  Vabută, 


pp. 97—105 ; alte referințe în voi. I, p. 65, 113, 124, 144, 
207, 323 ; voi. II, p. 55, 398. 

Petraşcu Nicolae : Bzografia mea, în Studii şi docuzzente literare, 
voi. VI („Junimea"), Bucureşti, 1939. 

Petrescu Cezar: Alexandru Vlahuță şi epoca sa, colecția 
„S.R.S.C." 

Ripeanu Valeriu : Akexandru Vlahuță,  Luceafăru, an. I, nr. 4, 
1 septembrie 1958, p. 12. 

Rîpeanu Valeriu : Viabutăà Caragiale, Delavrancea în lumina 
unor noi docurzente, luceafăruọ, an. IV, nr. 4 (63), 15 fe- 
bruarie 1961, p. 9. 

Rotaru Ion : prefață la Poegi de Alexandru Vlahuţă E.S.P.L.A., 
1959, „Biblioteca pentru toți", pp. 3—17. 

Sadoveanu Mihail : Anii de ucenicie, E.S.P.L.A., 1958, „Biblio- 
teca pentru toți", pp. 134, 141, 171—172, 252—253 ; Măr 
Zurisiri, E.S.P.L.A., 1960 : Reviste vechi săprăminale, pp. 55— 
56, Amintiri pp. 383—387. 


542 


Sândulescu Alexandru : O sută de ani de la naşterea lui Alexandru 
Vlahuță, Viata  rominească, an. XI, nr. 9, septembrie 1958, 
pp. 92—97. 

Sevastos M. : Aintiri de la „Viata rominească”, E.S.P.L.A., 1956, 
pp. 30, 49, 100—102. 

Şoimaru Tudor : Vlabhută poetul lui 1907, Gazeta literară an. IV, 
nr. 12 (158), 21 martie 1957, p. 1 şi 4. 

Şora Mariana: prefață la Opere alese de Alexandru Vlahuţă, 
E.S.P.L.A., 1952, „Biblioteca pentru toți", pp. 3—21. 


Teodorescu Branişte Tudor: Vlabută nuvelist, Propilee literare, 
an. II, nr. 15, 15 octombrie 1927, pp. 23—27. 
Vianu Tudor: Arta prozatorilor romni Editura Contemporană, 


1941, pp. 189—198. 

Vianu Tudor: 1907 în literatură şi artă, comunicare ţinută la 
sesiunea Academiei R.P.R. din 25—26 martie 1957, Viata 
romíinească an. X, nr. 3, martie 1957, pp. 7—20. 

Vianu Tudor: Alexandru Vlahuță, Viata  rominească, an. XI, 
nr. 9, septembrie 1958, pp. 77—91 (comunicare la Academia 
R.P.R. în 18 octombrie 1958). 


Vianu Tudor : Vlabută autor de maxime, Gazeta literară, an. V, 
nr. 41 (239, 9 octombrie 1958, p. 1 şi 6. 

Vîrgolici Teodor : Un scriitor al celor mulți, Scnteia tineretului, 
an. XIV, seria a Il-a, nr. 2.899, 5 septembrie 1958, p. 3. 

Vîrgolici Teodor : Satira lui Alexandru Vlahuță, Scrisul bănă- 
zean, an. IX, nr. 54, septembrie 1958, pp. 8—14. 

Zaciu Mircea : Un animator : Alexandru Vlabută Tribuna, an. IIl, 


nr. 48 (147), 26 noiembrie 1959, p. 2. 
Zaharia N.: AL Vlabută Viata şi opera lui, Bucureşti, 1921, 
280 p. 
*** Minciuna stă cu regele la masă Scheia, seria a Ill-a, 
an. XVII, nr. 1.024, 19 ianuarie 1948, p. 2. 


543 


TABLOU CRONOLOGIC BIOBIBLIOGRAFIC 


1558 — 5 septembrie. în satul Pleșești, judeţul Tu- 
tova (astăzi comuna Alexandru Vlahuţă, 
raionul Birlad, regiunea laşi), se naşte 
A. Vlahuţă. 


1867 — intră în clasa întîi primară. 

1871 — intră în clasa întîi a liceului din Birlad. 

1875 — promovează clasa a IV-a de liceu. 

1878 — termină liceul din Birlad. 

1878 — 20 iulie. Se căsătoreşte cu Ida Pagano, fiica 
profesorului său de limba italiană. 

1879 — trece examenul de bacalaureat la Bucureşti. 

1879 — octombrie. Se află la București, aşteptînd 


rezultatul concursului pentru postul de insti- 
tutor la Tîrgovişte. „Toată giua stau în 
bibliotecă.. Citesc szult — pricep puțin — 
si rejin şi mai puțin" (vezi scrisoarea că- 
tre N. Petrașcu). 

1879 — se înscrie la Facultatea de drept. Promo- 
vează trei examene, din cele cinci cerute, 
în iunie 1881, la 21 aprilie 1882 şi la 
1 aprilie 1883. 

1879 — noiembrie. Se stabileşte la Tîrgovişte. 

1880 — 22 ianuarie. Predă primele ore de limba 
latină şi romînă la Gimnaziul „Văcărescu" 
din Tîrgovişte. 

1880 — este greu bolnav. 

1880 — aprilie. Ii apar primele poezii în Cozvor- 
biri literare. 

(1880 — 5 noiembrie. S-a născut Mihail Sadoveanu.) 


1881 — ianuarie. Răspunde la scrisoarea lui I. Nc- 
gruzzi, arătînd că este de acord cu obser- 
vaţiile acestuia asupra poeziilor care nu 
au fost publicate şi nici nu s-au păstrat 
Am cerut fetitei apă şi Brate de schijă. 

1881 — 24 mai. Apare la Tîrgovişte ziarul Armonia. 
In primul număr, Vlahuță publică, sub 
semnătura A.V., articole Banul şi Para- 
Jela. 

1881 — 27 septembrie. Figurează în comitetul de 
conducere al ziarului Armonia. 

1881 — 20 octombrie. Este numit profesor la şcoala 
divizionară de la Mînăstirea Dealului. 

1881 — decembrie. Ii scrie lui Buşilă, trimiţindu-i 
taxa de examene ; nu ştie însă dacă va 


putea veni la Bucureşti. 


(881 -— Intre 1 februarie şi 1 septembrie apar cele patra 
Serisori ale lui Mihail Eminescu.) 
1882 — între 4 şi 8 septembrie. Ia parte la Con- 


gresul studenţilor, care a avut loc la Ba- 
cău, şi ţine conferința Schite literare, ne- 
păstrată. 

1882 — 6 mai. „După un an aproape de tăcere”, 
trimite lui lacob Negruzzi poezia Scrisoare 
cătră un bătrin. 

1882 — 2 august. Pleacă în Moldova. 

1882 — 10 noiembrie. Consiliul permanent al jude- 
tului Dîmboviţa îl destituie cu majoritate- 
de voturi, din postul de profesor la gim- 
naziu, pentru atacurile sale împotriva mo- 
ravurilor înaltei societăţi din Tîrgovişte. 

1882 — 23 decembrie. Armonia anunţă că Vlahuţă 
a îmbrăţişat cariera de avocat. 

1883 — 5 ianuarie. Pledează în faţa Curţii cu juri 
din Tîrgovişte primul său proces. 

1883 — începînd din iulie, se află timp de patru 
luni la Galaţi. Publică articole şi schiţe în 
ziarul Galați. 


(1883 — aprilie. Apare Luceafărul de Mihail Eminescu.) 


1884 — iunie. îl vede pe Eminescu şi încearcă să4 
înduplece să plece la ţară pentru un timp, 
dar fără rezultat. 

1884 — decembrie. Se află la lași, unde stă trei 
zile cu Eminescu. Asistă acolo la o repre- 
zentaţie a Scrisorii pierdute, care „e cumpiit 


de prost jucată şi totuşi place publicului". 


1885 — 3 ianuarie. Divorţează de Ida Pagano. 

1885 — martie. Participă la Congresul didactic de 
la Iaşi. 

1885 — din iulie pînă în septembrie se află la 


Dobrovăț, de unde trimite Convorbirilor 
/iterare două „încercări". 
1885 — noiembrie. începe colaborarea la Epoca (din 
primul număr) cu nuvela Vžsan. 
1886 — aprilie. Ține la Ateneu conferința Miscarea 
literară. 
1886 —e aprilie. Face o călătorie la Constantinopole. 
1886 — apare primul volum al lui Alexandru Vla- 
huţă, Nuvele. 
publică în Lupta din 25 ianuarie o scri- 
1887 — soare-apel pentru Eminescu şi se gîndeşte 
să organizeze un turneu de conferințe prin 
țară. 
27 martie (8 aprilie). A. Roman propune 
1887 — Academiei să respingă de la premiul „Eliade 
Rădulescu" volumul de Nzzefe de A. Vla- 
huţă. Volumul este respins, 
1887 — decembrie. Apare primul volum de poezii 
al lui Vlahuţă. 


1887 — decembrie. Apare primul număr din Revisza 
nouă, condusă de B. P. Hasdeu. De la pri- 
mul număr şi pînă în martie 1891 Vlahuţă 


este redactor al revistei. 


1888 — 14 martie. Se căsătoreşte cu Margareta 
Dona. 
1888 — asistă la Craiova la festivalul Miron Cos- 


tin (cu dr. Urechiă şi Delavrancea). 


549 


5 


D! 


0 


1888 — prezintă volumul de Poezii la premiul 
Academiei. Raportor : B. P. Hasdeu. Citeşte 
raportul în 13 aprilie, „se pronunță în fa- 
voarea tînărului poet şi cere premierea lui". 
Nu este premiat. 

(88 — 15 iunie. încetează din viață Mioail Eminescu.) 

(1889 — 30 decembrie. încetează din viață lon Creangă.) 

1891 —- februarie. Locuieşte în strada Frumoasă 42. 

1891 — martie. Proiectează o viitoare revistă. 

1891 — martie. Se mută în Bulevardul Academiei 


nr. 4. 
1892 — 7 ianuarie. Trimite lui Paul Bujor poezia 
cunoscută sub titlul Uzde rż sínt visătoriif... 
1892 — 12 martie. Ține la Ateneu conferința Cu- 


rentul Eminescu, la sfîrşitul căreia recită 
poezia Urde zz7 sínt visătorii In aceeaşi 
lună a apărut broşura Curentul Erzinescu 
SZ o poezie noud. 

1892 — se îngrijeşte de publicarea operelor lui 
Gherea : „Volumul II al lui Gherea apare 
peste o săptămînă; sînt la coala a 18-a". 

1892 — 8 octombrie. începe corespondența cu Du- 
mitru Kiriac, aflat pe atunci la Paris. Co- 
respondența va dura, cu întreruperi, trei 
ani. 

1892 — 8 octombrie. îl recomandă pe Nicolae Iorga 
lui Kiriac : „Pe Z/a începutul lzi nozerzbrie 
îzi va veni şi lorga. Vezi nu uita de ce 
Ham spaus.  Cultivă-l, că-i băiat bun.” 

1892 — apare volumul de proză Dzz goana vieții. 

1892 — octombrie şi lunile următoare. Depune o 
muncă neobosită pentru acordarea unei burse 


lui Dumitru Kiriac. 


1892 — apare ediția a doua a poeziilor lui Vlahuță, 
sub titlul Poezzz. 

1893 — 8 ianuarie. „Luna viitoare voi începe să-mi 
prepar conferința." 

1893 — 7 martie. Ţine la Ateneu conferința Ozzesz/- 


zatea în artă. 


1893 — 18 aprilie. Are loc şezătoarea pentru ajuto- 
tarea lui Dumitru Kiriac. „Daca văzut 
stam văzut că mz cntă  Mize CU NOŽ, 4777 
cintat singuri. Anz cintat pe zeftin. Lumea 
a fost foarte muljumită şi mo nitel” 
Vlahuță citeşte cu acest prilej introducerea 
şi prima parte a poemului Iubire. 

(83 — apar» Literatura fi ştiinţa, publicație semestrială, 


condusă de C. Dobrogeanu-Gherea, la cart» a 
colaborat fi Vlahuță.) 


1893 — 9 martie. I. Vulcan îl propune pe A. Vla- 
huță membru corespondent al Academiei, 
întruneşte unanimitate de 8 voturi în secția 


literară. 


1893 — 23 martie. D. Sturza, secretar al Academiei, 
arată că Vlahuță nu a trimis nici un 
răspuns, însă a publicat o scrisoare de refuz , 
în  Constitutionalul din 16/% martie. In 
urma discuțiilor, Vlahuță este considerat ne- 
ales şi locul vacant : „,272 urza szccesz lui de 
la Ateneu, m-au ales membru corespondent 
al Academiei şi-am refuzat si mi-am sculat 
o Larze împotriva zea’ (scrisoare către 


Kiriac). 

(893 — iunie. Apare volumul Balade şi idile de George 
Coşbuc.) 

1893 — octombrie. Lucrează la romanul Dan şi îl 


trimite la tipar. „Miam pus romanul sub 
presă, deşi nu Larz  îsprăvit: lucrez gi şi 
noapte, m-am retras de dla «S/. Gheorghe», 
ca să pot seri zai în răgaz" 

1893 — 15 octombrie. Proiectează o revistă săptă- 
mînală cu dr. Urechiă. 

1893 — 28 noiembrie. Apare Iaz. Directori : Vla- 
huță şi dr. Urechiă (ultimul pînă la 5. III. 


1895). 

1893 — noiembrie. Apare romanul Dan. 

1894 — ianuarie. Apare volumul Poezii vechi si 
noua. 

1894 — începe să colaboreze la Gazeta săteanului 


în numărul din 5 februarie 1894, an. X. 


1894 — martie. Apare volumul Din goana vieții, 
ediţia a 111-a. 

1894 — decembrie. Apare volumul Uz an de lupta. 

1895 — 12 martie. Rămîne singur director al revistei 
Vieata. 

1895 — mai. Apare volumul Icoane sterse (Nuvele 
si amintiri). 

1895 — petrece vara la Agapia, unde stă pînă la 
1 septembrie. 

1895 — octombrie. Apare volumul de poezii Iubire. 

1S95—1896 — participă la seratele cercului „Amicii 
literaturii şi artei romîne", organizate de 
arhitectul Ion Mincu. La aceste serate mai 
iau parte : Nicolae Grigorescu, I. L. Cara- 
giale, Delavrancea, C. Nottara, compozito- 
rul Gh. Stephanescu, sculptorul Ion Geor- 
gescu. 

1896 — 28 ianuarie. Apare ultimul număr al revistei 
Vieata. 

1896 — 4 martie. Divorţează de Margareta Dona. 

1896 — apare volumul de proză In vzzZogre. 

1897 — apare ediția a doua a volumului de poezii 
Iubire în „Biblioteca pentru toți", 

1897 — prezintă la Academie volumul In vzzZogre. 
Raportor: A. Naum. Nu i se acordă pre- 
miul pentru că refuzase titlul de membru 
corespondent al Academiei. 

1898 1 martie. Adresează învăţătorilor din în- 
treaga ţară un apel, cerîndu-le să-i furni- 
zeze informațiile necesare pentru alcătuirea 
unei cărți intitulate Geografia pitorească a 
Ropâniei. (Scrisoarea se publică în  Gazera 
săteanului din 5 martie 1898.) 

1899 — apare volumul C/pe de linişte. 

1899 — apare volumul Poegi. Ediție completă. 

1900 — se prezintă la premiul „Năsturel Herescu" 


al Academiei Romîne cu volumul C/pe de 
liniste. Raportul, favorabil, este susținut 


de A. Naum. I se acordă premiul numai 


1900 


1900 


1901 


1901 
1901 


1901 


1902 


Î902 


1902 
1902 


după a doua votare, deoarece la prima nu 
întrunise decît majoritatea simplă. 

— 21 aprilie. Se citeşte în şedinţa Academiei 
scrisoarea de mulțumire a lui Vlahuță pen- 
tru premiul „Năsturel Herescu", acordat 


volumului Cpe de linişte. 


— octombrie.  Locuieşte pe strada Esculap 
nr. 10. 

— lucrează, împreună cu Coşbuc, la seria căr- 
ilor de citire pentru şcolile primare. 

— octombrie. Apare România pitorească. 

— 2 decembrie. Apare Sămănătorul. Directori : 
A. Vlahuță şi G. Coşbuc. 

e— 30 decembrie. Se deschide expoziţia „Gri- 
gorescu", pe care Vlahuță o vizitează, cum- 
părînd tablourile: Pe zzarginea oceanului, 
146, Bătríina bretonă, 273, Pe coastă, 209, 
Studiu, 221, Făr' de grijă, 76. 

— aprilie. Apare a doua ediţie din Romînia 
pitorească. 

— iunie. Vlahuţă locuieşte pe strada Fintînii 
nr. 55. 

— 1 iulie. Apare la Budapesta revista Luceafărul.) 

— vara. Termină numai prima parte din seria 
cărţilor de citire pentru Editura Socec. 

— prezintă România pitorească pentru premiul 
Academiei. Votul are loc la 8 aprilie. Car- 
tea este premiată cu 18 voturi pentru, 
3 contra. 

— pînă în iulie 1918:  referendar la Casa- 
Şcoalelor. 

— iunie. Merge la Buzău cu Nicolae Grigo- 
rescu, la biîlciul „Drăgaica”. 

— iulie. Continuă să lucreze la cărţile de citire. 

— octombrie. Este semnalată Cartea de citire- 
(Partea I), pentru clasele secundare, de 
A. Vlahuţă şi G. Coşbuc. 


1902 — 20 decembrie. Ultimul număr al Sepănă- 
Zoru lui cate mai are pe copertă numele lui 
Vlahuţă. 

1904 __ apare volumul Poezzi — 1880—1904. 

(1904 — toamna. Caragiale, Împreună cu familia, părăseşte 

ţara şi se stabileşte pentru tot restul vierii la 


Berlin.) 
1905 — ianuarie. Se află la Constanţa. 
1905 — aprilie. Vlahuţă se căsătoreşte cu Alexan- 


drina Ruxanda Giîlcă. 

1905 — aprilie. Locuieşte în Calea Victoriei nr. 203. 
Aici se întîlneau adesea Delavrancea, Cara- 
giale, Coşbuc, Dobrogeanu-Gherea, Nicolae 
Grigorescu, Jean Şteriadi, Octavian Goga. 
Aici a fost invitat şi acad. Victor Eftimiu, 
aflat atunci la începutul carierei sale literare. 

1905 — prezintă Academiei volumul Poeg pentru 
Marele Premiu „Năsturel". In şedinţa din 
6 aprilie 1905 este respins. 

1905 — iulie. Se află la Palas, lîngă Constanţa. 

1905 — merge la Bîrlad şi Pleşeşti cu Paul Bujor. 

(1905 — apare cea de-a doua serie a ziarului Romînia 
muncitoare.) 


1906 — martie. Apare la Iaşi primul număr al re- 
vistei  l/a(a  rowinească, în care Vlahuţă 
publică nuvela Dazorii vechpz. 

1906 — călătorie în Ardeal, la Sibiu, pentru a fi 
naşul lui Octavian Goga. 

1906 — „Adresa mea, acuz ȘI pe Zoz timpul Expo- 
ziției  Qubiliare, n.n.) : P/ăinești (jud. Rim- 
nicu-Sărat)." 

1906 — 24 iunie. La Focşani. 

(1907 — sfîrşitul lunii februarie. Pe moşia Flămînzi, din 


nordul Moldovei, izbucnesc marile răscoale ţără- 


neşti ce aveau să cuprindă 'întreaga ţară.) 


1907 — mai. In Vaza românească apare poezia 
71907. 
1907 — iulie. La Cîmpina încetează din viață pic- 


torul Nicolae Grigorescu. Vlahuţă şi Dela- 


vrancea iau parte la înmormîntare. 


1907 — iulie. Vlahuţă se află la Constanţa, 

1908 — iunie. Se află la Paris; 

1908 — august. Călătoreşte prin Italia, 

1908 — octombrie. Pleacă la Tekirghiol, la docto- 
rul Dona. 

1908 — octombrie. împreună cu Coşbuc, Sadoveanu 
şi Bogdan-Duică, face parte dintr-o comisie 
pe lîngă administraţia Casei Şcoalelor, pen- 
tru a se ocupa de dezvoltarea bibliotecilor 
de la şcolile rurale, 

1908 apare volumul Dzz durerile lurii. 

1908 apare volumul Dzz żrecutuľ nostru. 

1909 apare volumul Poezz/ — 1880—1908. 

1909 prezintă /Dzzz zrecutuľl nostru la premiile 
Academiei. Lucrarea este respinsă, 

1909 apare volumul Fz/e 7zpze. 
asistă în sala Ateneului Romîn la un con- 

1909 cett dat de George Enescu. 
octombrie. Apare volumul Piczorz/ N. 1. Gri- 

1910 s LOVESC. 


februarie. Caragiale este oaspetele lui 


1910 * Vlahuță. 

mai. Caragiale este din nou oaspetele lui 
110 Vlahuţă. 

decembrie. Se află la Paris, 
1910 


apare volumul Ta gura sobez. 

1911 16 octombrie. S-a dezvelit la Galaţi bustul 
1911 * lui Mihail Eminescu, lucrarea sculptorului 
Fr. Storck. Cu acest prilej au vorbit 
D. Anghel, I. A. Bassarabescu, N. Iorga. 
Vlahuţă a trimis următoarea scrisoare : „Ny 
azz decit cuvinte de laudă pentru frurzoasa 
d-voastră faptă Și dacă mrze vof Ji acolo 
Zn giua cînd veți cdezveli chipul de zar- 
moră al marelui Ermzinescu, nza va însemna 
că sufletul rzez mzt sărbătoreşte, împreună 
cz d-voastră, sZ cza aceeaşi adincă evlavie, 
pe cel mai nobil reprezentant al neamului 
rominesc Zn fata veacurilor viitoare" (apud 
Uustratiunea romînă, an. I, noiembrie 1911, 
p. 101). 


1911 — iarna. „Caragiale si VWlahută au venit în 
lati în vizită la Viaţa romînească" (M. Se- 
vastos, Amintiri de la „Viața românească”, 
pp. 100—101). 

1912 — 4 februarie. începe colaborarea la F/acãra, 
cu poezia Noapte de iarnă. 

1912 — 20 februarie. Anunţă că se va muta la 
ţară şi că de aceea vinde tablourile lui 
Grigorescu, pe care „e apăr împotriva ne- 
voilor zzele si cu din ce în ce zai hotărítă 
îndírjire le apăr împotriva cumpărătorilor 
bogați”. Mai întîi Vlahuţă oferise aceste 
tablouri spre vînzare statului, care însă 
refuză achiziţionarea lor. 

(PP — 9 iunie. Moare subit, la Berlin, I. L. Caragiale.) 

1912 — 14 iunie. la parte la înmormîntarea lui 
Caragiale, împreună cu Delavrancea, Cerna, 
Paul Zarifopol, Dobrogeanu-Gherea. 

1912 — se retrage la Dragosloveni, SE 

„1912 — septembrie. Trimite O telegramă de simpatie 
cu prilejul sărbătoririi a 60 de ani de viaţă 
Jui Ion Mincu, „œl zzai mare fi mai ne- 


dreptätit arhitect român”. 

„(192 — 6 decembrie. Moare arhitectul Ion Mincu.) 

1912 — între 14 şi 17 decembrie se află la Bucu- 
reşti. 

1913 — mai. Călătorește prin Norvegia, împreună 


cu soţia sa, Ruxanda. 

1913 — subscrie 100 lei pentru ridicarea monumen- 
tului lui Spiru Haret la laşi, în urma ape- 
lului lansat de Viaja românească. 

1913 — Barbu Delavrancea recomandă Academiei 
decernarea Marelui Premiu „Năsturel" lui 
A. Vlahuţă pentru Pictorul? N. I. Gri- 
gorescu. Dat neîntrunind la 23 mai 1913 
decît 5 voturi, premiul nu i se acordă lui 
Vlahuţă, ci lui George Murnu pentru tra- 
ducerea 1/adei. 

1914 — martie. Apare volumul Dreptate. Revista 


Flacăra îi închină numărul său din 3 martie 


(an. IV, nr. 21). Colaborează Gala Galac- 
tion, C. Sp. Hasnaş, P. L. (Petre Lo- 
custeanu) şi alţii. Pe copertă, un portret al 
lui Vlahuţă. 

1914 — 21 iunie. F/acãra publică actul I, scena VII, 
din piesa de teatru Tepefvodă de A. Vla- 
huţă. 

1915 — apare volumul Poezii — 1880—1915. 

— martie. Conduce publicaţia săptămînală 
Scriitorii română. 
— 15 august. Se decretează mobilizarea generala. Romînia 

(96 intra în război.) 


— 21 noiembrie. Vlahuţă şi familia părăsesc 


1216 Dragoslovenii, plecînd în refugiu. Trece prin 
Focşani, Tecuci, iar la 5 decembrie soseşte 
la Bîrlad. 

1917 — ianuarie. Se află la Iaşi (venise din de- 
cembrie 1916), împreună cu soţia, Sndurînd 
greutăți materiale. 

1917 — îi este distrusă casa de la Dragosloveni, în 


timpul războiului. 

1917 — 8 august-septembrie. Se află la Birlad. 

1917 — îi scrie lui Iorga despre grozăviile petrecute 
în judeţele Vaslui şi Tutova în timpul 
războiului. Cere un automobil, „din ziile 
cari deocamdată zzi fac decât să  stírnească 
praful pe ulițele lafului”, pentru a putea 
vedea cele întîmplate. 

1917 — noiembrie. La Iaşi: se îmbolnăvește. 

1918 — 24 februarie. Pleacă pe front. 

1918 — 15 aprilie. Se află încă pe front. 

1918 — 29 aprilie. Asistă la înmormîntarea lui 

Delavrancea, la Iaşi. 

Q98 — 9 mai. Moare George Coşbuc.) 

— iulie. Este destituit din postul de referendar, 
la Casa Şcoalelor, la sfîrşitul lui iulie. I se 
cere să restituie permisul C.F.R. 

1918 — august-septembrie. Se află la Bîrlad. 

1918 — decembrie. Este reintegrat la Casa Şcoalelor. 

1919 — concurează la Marele Premiu al Academiei 


cu volumul Poezii din 1915. Raportor: 


Iacob Negruzzi. Premiul i se acordă în 


unanimitate. 

1919 — iulie. De la începutul lunii stă la Cîmpina, 
bolnav. 

919 — 31 august. "La" Bucureşti, de unde intenţio- 


nează să plece la Dragosloveni. 

919 — 24 septembrie-l0 noiembrie. Se află bolnav 
la Cimpina. 

919 — 1 octombrie. Apare primul număr al re- 
vistei Laura, sub direcţia lui A. Vlahuţă. 

919 — 19 noiembrie. încetează din viaţă la Bucu- 


reşti, în casa dia strada Visarion. 


919 — 21 noiembrie. Are loc înmOrmîntarea lui 
Vlahuţă. 

1948 — 28 octombrie. A. Vlahuţă este ales membru 

de onoare post-mortem al Academiei R.P.R., 

alături de Mihail Eminescu, Ion Creangă, 

Ion Luca Caragiale, C. Dobrogeanu-Ghe- 

rea etc. Propunerea, votată în unanimitate, 


a fost citită de Mihail Sadoveanu. 


1950 — încetează din viaţă, la Bucureşti, Ruxanda 
Vlahuţă. 
1957 — cu prilejul împlinirii a cincizeci de ani de 


la moartea lui Nicolae Grigorescu, se inau- 
gurează la Cîmpina casa memorială. 

1958 — în întreaga ţară se' sărbătoreşte centenarul 
naşterii lui Alexandru Vlahuţă. 

958 — septembrie. Comuna în care s-a născut 
scriitorul va purta numele „Alexandru 
Vlahuţă". 

958 — septembrie. în comuna Dragosloveni se des- 
chide într-un cadru festiv muzeul „A. Vla- 


huţă". "on 


958 — octombrie. -Academia R.P.R. şi Uniunea 
Scriitorilor din R.P.R. cinstesc memoria lui 
Alexandru Vlahuţă. Cu acest prilej vorbesc 

„* acad, prof. Tudor Vianu şi Eusebiu Cami- 
e xeef lar, membru corespondent al" Academiei 
R.P.R. 


INDICE _AL NUMELOR DE LOCURI 


(din România 


Agapia, 318 

Aluniş (munte), 303 
Arab-Tabia (fort), 222 
Arabia, 290 


Babele (din Mehedinţi), 239, 
240, 256 

Babele (din JBucegi), 286 

Bahlui, 329 

Bahna (rîu), 206 

Baia, 319, 320 

Bogata, 320 

Baia-derfier, 259 

Balcani, 205, 222 

Balta (ostrov), 222 

Balta Cînelui, 325 

Balta Fagului, 323 

Barnar, 325 

Băile Oglinzi, 318 * 


„Bălceşti, 273 - 


Bălţăteşti (băi), 318. 
Barnarul, 326. 
Bărnărelul, 324 
Bechet, 211, 212 


pitorească) 


Argeş (județ), 273, 274 
Argeş (rîu), 222, 274, „275 
Avrig, 271 

Azuga, 288, 289 


Bezdead, 283, 310 

Bicaz, 328 

Bisericani, 328 

Bisoca, 300, 301 

Bistriţa (rîu din Vilcea), 265 

Bistriţa (rîu- din .Moldova), 
311, 313, 320, 328, 329 

Bistricioara, 313 

Bivolari, 269 

Bizanţ, 228 x, 

Bîrnova, 329 

Birsești, 305 

Birzina (insulă), 217 

Bisca Chiojdului, 296 

Bîtca Doamnei, 328 

Bîtca Frumosului, 327 

Bîtca lui Tîrsînă,325 

Bogota, 320 

Bogdănești, 319 


Bogolin, 323 

Bompa, 314 

Borca, 222, 327 
Boroaia, 319 

Brates (lac), 228, 229 
Bratocea, 294 

Brazda lui Novac, 243 
Bridiceni, 247 

Brăila, 224, 225, 226, 227 
Breaza, 291 

Brebu, 292 

Brezoiu, 254, 270 


Calafat, 210, 211 

Canalul Borcea, 222 
Caraimanul, 287 

Carpați, 205, 206, 216, 219, 
225, 230, 250, 254, 256, 
269, 271, 272, 273, 216, 


E 


277, 294, 296, 297, 299, 


Cazane, 243 

Căciula Dorobanţului, 312 
Căciulata, 268, 269 
Călăraşi, 222 
Călimăneşti, 268, 269 
Călinesti, 322 

Călugăreni, 218, 280, 289 
Căpăţineni, 273 s 

Cărpiniş, 327 

Ceahlău, 240, 30, 312, 31, 
328 

Celei, 212, 215 

Cerbul (vîrf), 308 

Cerna (apă), 243, 264 
Cernatul, 299 
Cernavodă, 223 
Cernegura, 327 


, 224, 236 


Cernişoara (rîu), 263 


S80 


Broşteni (sat pe valea Motru- 
lui), 240 

Broşteni (sat pe valea Bistri- 
tei), 326 

Bucegi, 284, 285, 286, 288, 
289, 290, 291, 312 

Bucureşti, 213, 219, 332, 333 

Buhalniţa, 310 

Bumbeşti, 249, 250, 253 

Buridava, 268 

Buşteni, 288, 289 

Buzău (rîu), 295 


Cetatea (sat), 210 

Cetatea Neamţului, 304, 316, 
318 

Cetăţuia (schit), 267, 268 

Cetăţuia, 329 

Chei (pe Bistriţa), 323 

Cheia Bistriţa, 265 

Cheia Bratocii, 293 

Cheia Recei, 266 

Cheia Tătarului, 284, 285 

Chilia (braţ), 230 

Chiojdul-din-Bisca, 295 

Ciatal, 230 

Ciobanul (deal), 224 

Cireşu '(munte), 229, 300 

Ciungi, 318 

Cîineni, 272, 273 

Cîmpia lui Traian, numită 
Cîmpia Regenerării, 214 

Cîmpia Padeşului, 244 

Cîmpina, 288, 290, 291, 292 
Cîmpul morţilor (loc cu urme 
de pe vremea dacilor), 218 
Cîmpulung, 276, 277 

Cîrligul Caprii, 252 

Cîmpuri, 306 


ClanoTul, 245 

Clăbucetul Taurului, 289 

Coasta lui Rusu, 254 

Coasta Pietroasă, 257 

*Coastele Tihăraielor, 306 

Coastele Zahornii, 327 

«Codrii Sadului, 249 

Coiful, 323 

Cojoci, 323 

Colibaşi (deal), 238, 239, 243 

Colțul Acrii, 322 

Colţul Liţului, 324 

Colţul  Ortoaia, 321 

Constanţa (tot aici şi Tomis), 
233—237 

Comanda Prisloapelor, 254 

Comarnic, 291 

Comăneşti, 309 

Copaniţa (ostrov), 212 

Copoul, 329 

Corbul (ostrov), 208 

Corabia, 213 

Coştila, 287 

Coşuştea (rîu), 243 


Dacia, 207, 213 
Dacia Malveneză, 212 
Dărmăneşti, 308 
Dealul Oglinzilor, 318 
Dealul Spătăreştilor, 319 
Dealul Stirminii, 208 
Dealul Traian, 268 
Dealul Ursului, 324 
Dealurile Măcinului, 225 
Desa, 210, 211 
Dimbovicioara, 277, 278 
Dîmboviţa, 275, 276, 277, 27S, 
280, 333 


Cotnărelul, 314 

Cotul Colbului, 323 

Cotul Căpriţii, 322 

Cotul (cîrjolul) Dohotatriei, 
323 

Coverga, 315 

Cozia (munte), 268, 273 

Cozia, 328 

Culmea Bîrsei, 280 

Culmea Comarnicului, 273 

Culmea Frumoasă, 243, 244 

Culmea Plătăneştilor, 263 

Culme* Neagră, 303 


Culmea Negraşului, 292 


Culmea Parîngului, 266 
Culmea Tătarului, 294 
Culmea Tempei, 306 
Curmătura Arşiţii, 311 
Curmătura Crasnei, 295 
Curmătura Oltețului, 255 
Curmătura Văleanului, 266 
Curtea-de-Argeș, 273, 274, 
276, 330 


Dîmbul Colacului, 324 

Dobrogea, 222, 224, 225, 229, 
235 

Dochia, 312 

Doiceşti, 283 

Dorna, 310, 321 

Dorohoi, 331 

Dragomira (pîrîu), 306 

Dragoslave, 277 

Dragoslovenii (cătun din So- 

veja), 306 

Drajna-de-Sus, 293 


561 


Drăgăşani, 263 
Dreptul, 327 
Drumul lui Traian, 212 


Dumesnic, 314 


Epuraşul (pîrău), 293 


Făgăraş, 271, 273, 276 
Fălticeni, 319, 320, 326 
Fărcaş, 215 

Fărcaşa, 327 
Feldioara, 313 

Feţele Siriului, 295 


Galata, 329 

Galaţi, 209, 227, 228, 229 
Gardul Stînelor, 312 

Găuri (zănoage), 254 
Găvan, 293, 300 

Gilort, 253 

Giurgiu, 218, 219, 222 


Giurgiul (munte din Vrancea), 


303 
Gîsca Mare (ostrov), 225 
Glavaciocul, 275 
Glodenii, 283 
Gorj (judeţ), 247, 256 
Goşmanul, 309 
Grădiştea (deal), 293 
Grinţieş, 315 
Grivele, 254 
Griviţa, 217 


562 


235, 243, 246, 256, 
272, 275, 291, 331 


Durau (schit), 313 
Duruitoarea, 313 


Finta, 292 

Fîntîna Măcărescului, 311 
Fometeşti, 262 
Frumoasa, 329 

Furca Alunului, 243 


Furnica (munte), 289... 


Gropile de Aur, 300 
Gruia, 210 

Gura Arinului, 321 
Gura Largului, 313 
Gura Luncavăţului, 273 
Gruiu, 254 

Gruiu Haiducului, 296. 
Gura Jiului, 211 

Gura Largului, 313, 328 
Gura Căpriţii, 326 
Gura Bistricioarei, 313 ' 
Gura Bolohănişului, 309 
Gura Motrului, 243 
Gura  Piscului, 323 
Gura Sunătorii, 322 
Gura Tarcăului, 310 
Gurguiata (deal), 262 
Gurnia (torent), 245, 246 


271 


Dunărea (şi Istrul), 205—232, 


> 


Haloş, 306 

Hangul, 310 
Hărăoaia, 326 
Hinova. (pichet), 208 


Ialomiţa, 225, 280,- 281, 282, 
283, 284, 285, 286, 291, 


292, 332 
lalomicioara, 280 


Jepi, 289 
Jiblea, 269 
Jitia, 298, 301 


Lacul-Sărat (băi), 226 
Lacul Siriului, 295 
Lapoşul, 303 
Lăculeţe, 283 

Leaota (munte), 280 
Lepşa (munte), 305 
Lopătari, 297 


Maglavit (şes), 210 
Malul-de-răsună, 283, 312 
Malul-pestriţ, 312 

Malva, 212 

Maramureş, 319 

Marea Neagră, 233 
Masa Ciobanului, 312 
Masa lui Mircea, 269 
Macin, 225, 226 
Mădeiul, 327 


M 


Hiîrşova, 224 
Holda, 326 


Horez, 262 


laşi, 228, 315, 329 
Ilfov, 222, 275 
Isaccea, 230 
Islazul, 214, 215 


Jiul, 211, 243, 247, 248, 249, 
250, 251, 252, 254, 310 
Jgheabul, 300 


Lotrul, 254, 270, 271 
Lotriţa, 254 
Loviştea, 273 
Luciori, 314 
Lunca Strîmbului, 328 


Luncavăţ, 273 


Măgura Lespezilor, 312 
Măgurile Pleşoiului, 273 
Mănăstirea Agapia, 318 
Mănăstirea Arnota, 265 
Mănăstirea Bistriţa, 265 
Mănăstirea Bîrnova, 329 
Mănăstirea Brebu, 292 
Mănăstirea Caşin, 306 
Mănăstirea Cetăţuia, 329 
Mănăstirea Cheia, 294 


Mănăstirea Cozia, 269, 270, 
273 

Mănăstirea Dealului, 280, 282 
Mănăstirea Frumoasa, 329 
Mănăstirea Galata, 329 
Mănăstirea Găvanu, 298 
Mănăstirea Golgota, 282 
Mănăstirea Gura Motrului, 
243 

Mănăstirea Horez, 262, 265 
Mănăstirea Neamţul, 315 
Mănăstirea şi Peştera Polo- 
vraci, 259, 260 

Mănăstirea Rișca, 319 
Mănăstirea Secu, 314, 315 
Mănăstirea Soveja, 306 
Mănăstirea Strehaia, 243 
Mănăstirea Suzana, 293, 294 
Mănăstirea Tismana, 244, 245 
Mănăstirea Văraticului, 318 
Mănăstirea Viforita, 282 
Meledic, 296, 298 

Miclăusul, 299 

Milcovul, 229, 302 

Mîndra, 254 


Nămăeşti, 277 
Neajlovul, 219, 275 
Negoiu, 273, 275 
Nehoiu, 295 
Nemira-Mare, 308 
Nereju, 303, 305 


Obirşia, 285, 286, 287 
Obiîrşia Bistriţei, 266 
Obirşia Gilotrului, 257 
Ocne (Ocnele Mari), 263 


N 


Moatra-Dracului, 323 

Mohor, 254, 255, 256 
Moineşti, 309 

Moldova (provincie), 227, 228, 
229 

Molomoţ (munte) sau Furnica, 
289, 290 

Morarul, 287 

Moroeni, 284 

Motru (rîu), 240, 243 
Motăeni, 283 

Mreaja (pîrău), 295 

Muntele  Bătrîna, 285 
Muntele Piatra, 302 
Muntiorul, 302, 303 

Muscel, 277 

Munţii Buzăului, 294, 295, 2%> 
Munţii Căliman, 311, 323 
Munţii Bacăului, 306, 309 
Munţii Gorjului, 248, 256 
Munţii lIsaccei, 230 

Munţii Mehedinţi, 238, 239 
Munţii Neamțului, 309—318! 
Munții Vrancei, 302 

Munţii Sucevei, 318—320 


Nicolina, 329 
Nicopole, 216 
Niculele, 302 
Novaci, 253, 257 
Noviodunum, 230 


Oglinzi (băi), 318 

Oituzul, 307, 308 

Olăneşti, 267 

Olt, 214, 216, 254, 262, 2b% 


266, 267, 268, 269, 270, 
271, 272, 273, 310 

Oltenia, 208, 211, 212, 244, 
256, 262, 272 

Olteniţa, 222, 275 

Olteț, 259, 260, 261, 262, 263 

Omul, 286, 287 

Oneşti, 307 

*Opcina Ursanilor, 262 


-Padina, 208, 285 

Pajera, 277 

Palanca, 307, 308 

Palmeşul, 322 

Panaghia, 240 

Parîng, 247, 253, 254, 262, 
270, 271 

Pasul Oituzului, 319 

Păiuş, 252, 253 

Păpuşa, 254, 276, 277, 278 

Pătru- Vodă, 313, 314 

Peleş (valea), 290 

Penteleu, 298, 299 

Peştera, 278 

jPeştera Sfîntul Grigore, 265, 
266 

Peștera Stogu, 266 

Petroşani, 250 

Piatra, 310, 320, 321, 328 

Piatra  Tăiată, 254, 256, 257 

“Piatra Teiului, 327 

iPiatra lui Toader, 325 

Piatra Vînătă, 301 

Piatra Zmiculesei, 321 

Piciorul  Caprii, 299 

Piciorul Şchiopului, 312 

Pietrele Doamnei, 321, 324 

Pietrele Fetei, 302 

Pietrele Roşii, 311 


Oraţii, 290, 291 
Oreviţa, 239 
Orşova, 205 
Ortoaia (rîu), 205 
Oslea, 243, 254 


Osma (rîu în Bulgaria), 216 


Osoiu, 321 
Ostrovul-Mare, 209 
Ozana, 315 


Pietricica, 328 
Pietrosul, 322, 323 


Pietroșița, 282, 283, 284 


Pipirig, 314 
Piteşti, 275 
Piclişa, 254 
Pîngăraţi, 328 
Pîrăul Agapia, 318 
Pirăul Arămii, 323 


răul Crucii, 324 


răul Negru, 306 


răul Rău, 324 

răul Schitului, 311 

Stanca, 293 

Pîrăul Uzului, 308 

Plaiul Cloşani, 244 

Plaiul Vărbilăului, 292 

Plevna, 217 

Ploieşti, 291 

Plotun, 313, 314 

Poarta lui Traian, 271 

Poarta  Vînturilor, 308 

Podul Calului, 299 

Podu-Dimboviţii, 278, 
280 

Podu-cu-florile, 284 

Poiana (cătun), 308 


a 
[=] 
E. 


î 
î 
î 
Pirăul Pipirig, 314 
î 
î 
î 


răul Cerbului, 288, 301 


279 


565 


Poiana Mărului, 300, 301 
Poiana Mitropolitului, 318 
Poiana Sărată, 308 
Poienile Slatinei, 313 
Poiana Stariţii, 318 
Ppiana-Ţapului, 289 
Poienari, 274 

Polatiştea (rîu), 250 
Polovraci, 253, 259 

Pons Aluti, 268 

Ponoare, 241 

Potelul, 212 

Potopioiu, 212 

Porțile de Fier, 205, 206 


Rarău, 324 


Rahova (port bulgăresc), 212 


Rădăşeni, 320 
Răpciuni, 311, 313 
Răpedea, 329 

Rîmnicul (rîu), 301 
Rîrrmicu-Sărat, 300, 301 
Rîmnicu-Viîlcea, 266, 267, 
Rîul Doamnei, 275 
Rîul Tîrgului, 276 
Rîul-Vadului, 267, 271 
Rîuşorul, 278 

Rîureni, 272 


Sabarul, 275 

Sabasa, 327 

Sadul, 250 

San-Giorgie (ostrov), 218 
Sarmisegetuza, 268 
Sasca, 320 

Sălătruc, 273 


Săritoarea Putnei, 305 


566 


Posada, 291 

Praetorium, 268 

Prahova (şi Valea Prahovei), 
287, 288, 289, 290, 291, 
294, 296, 308, 310 

Predeal, 288, 289 

Prisaca, 305 

Prisăcani, 313 

Pristolu (sat), 210 

Proilova, 225 

Prut, 228, 229, 230, 329, 331 

Pucioasa, 283 

Puful (vîrf), 308 

Putna (spintecătura), 305 


Roman, 319 

Romanați, 212, 262, 263 

Romula, 212 

Rovine, 222, 281 

Rucăr, 277, 278 

Rucărenii (cătun din Sovega)j. 
306 

Ruina Pustie, 280 

Runcu, 293 

Runcu Popeştilor, 327 

Runcu Stînelor, 309 

Rusca Lungă, 217 

Rusciuc, 218 


Scărişoara (munte), 278, 324, 
Schela Bistriţii, 311 

Schela Cladovii, 239 

Schitul Durau, 311 

Schitul Lainici, 250, 251 
Schitul Molomoţ, 290 

Schitul Predeal, 289 

Schitul Peştera, 284, 285 


Schitul Rarău, 323 

Schitul Tarcău, 309 
Schitul 'Turnu, 270 

Severin, 209, 331 

Sfîntul Gheorghe (braţ), 231, 
233 

Silistra, 222 

Siliştioara, 213 

Sinaia, 284, 288, 289, 290 

Şiret, 227, 228, 303, 307 

Siriu, 294 

Slatina, 313 

Slănic (rîu), 296, 298 

„Slănic Prahova, 290, 292 


Şirul 'Tătarului, 294 
Şiştovul (port burgăresc), 218 
Şomuzul, 320 


Tabăra Vulturilor, 312 

Tarcăul, 308, 309, 310 

Tarniţă, 324 

Tazlăul, 307 

Tazlăul Sărat, 30 

Teleorman, 216, 217 

Telega, 292 

'Teleajenul, 291, 293, 294 

Teşila, 292 

Tigăile, 294 

Timoc (rîu), 210 

Tismana (rîu şi sat), 224, 225 

'Titvele, 253, 254 

Tîrgoviştea, 279, 280, 281, 
282, 306 

Tîrgu-Jiu, 238, 247, 248, 254 

Tîrgu-Neamţului, 318 

Tîrgu-Ocna, 307 


Slănic Moldova, 307, 308, 357 
Slătioara (munte), 262 

Slonul de Piatră, 290 
Socola, 329 

Solul, 308 

Sorica (munte), 289 

Soveja, 303, 306 

Stejicul, 301 

Stoeneşti, 280 

Strunga, 285 

Suceava, 319 

Suhaia  (iezer), 217 

Sulina, 205, 230, 231, 232, 233 
Sulina (braţ), 230, 231 


Şorogarii, 329 
Şotînga, 280, 283 
Şuşiţa, 305, 306 


Toaca, 312 

Toancele, 325, 326 

Topolog, 273 

Transilvania, 261, 269, 272, 
287, 288 

Trecătoarea Oituz, 308 

Trotuş, 306, 307, 308, 309 

Tulcea, 229, 230 

Tulnici, 305 

Turnul lui Sever, 207 

Turnu lui Traian, 216, 270 

Turnu-Măgurele, 216 

Turnu-Roşu, 269, 271 

“Turnu-Severin, 206, 207, 209, 
238 

Turnu Sihastrului, 312 

Tulcea, 573 

Turris, 216 


567 


Ţara Birsei, 271, 277, 280 Țarigrad, 227, 281 
Ţara Vrancii, 303—306 Ţurţudanul, 271 

U 
Undele Dolilor, 314 Uz (pîrău), 308 


Urlătoare, 289 
INDICE GENERAL * 


V 
Vadul Călugărenilor, 219 Vădeni, 249 
aese Ta " A A 
Valea Bistriţii, 310, 312, .313 Văleanca (rîu), 293 
Valea Cainului, 307 Vălenii-dc-Muntc, 293 


Acrostih : I, 240 (text), 328 (notă) 


Valea Cerbului, 286, 287, 288, Veneţia, 281 „Adevărul" : st. intr., XXIV ; I, 298, 300, 308, 312, 


312 Viforîtul, 299 313 ; II, 667, 708; III, 497 
Valea Doftanei, 290, 292 Vilcana, 283 Adoc, Gh. : III, 526 
Valea Izvorului, 284 Vilcea, 262, 263, 270 Aetes (regele Colchidiei) : III, 235 
Valea Motrului, 242, 244 Vilsanul, 275 „Aghiuţă” : st. intr, LXXVI 
Valea Mureşului, 313 Viînători (sat), 217 Agirbiceanu, Ion : st. intr., XIV, CXIII 
Valea Nemţişorului, 315 Vinători, 315 „Ah ! cîtă -mi mereu" : I, 232—233 (text), 
Valea Oltului, 266, 268, 271 Vîrciorova, 206, 239 325 (notă) 
Valea Prutului, 329 Virful-cu-Dor, 285 Albert (regele Poloniei) : III, 315 
Valea 'Tătăruţului, 295 Vîirful Mateiasului, 277 Alecsandri, Vasile : st. intr., XVI, XIX, XX, XXII, 
Valea Teleajenului, 293 Vlasca. 218 XXXIV, LXXXVIII, XCVII, XCVIII, CXI ; 
Valea Zăbalii, 303 ea Ara 271 II, 335, 471, 485, 533, 534, 539, 545, 
Valul lui Traian, 208 i 546, 549, 575, 615, 625, 656; III, 513, 532 
Vatra Călugărenilor, 313, 327 Vulcanul (înălțimile), 247, 254 „Ale lumii": st intr, CXVI 

Alessandrescu C. (institutor la Tîrgovişte): I, 246, 
7 329—330 

Zăbala, 305 Zboina, 303, 306 
Zăbrauți, 303 Zimnicea, 217 * Titlurile cu ORES amie rărite reprezinta lucrärile lui Vlahuja, Tictürile 
Jahotnea, 327 Zănoaga, 284, 299, 323 cu caractere cursive řepfezintá lucrările altor RETINEI sa creator: Titlurile cu 
Zăval, 212 Zamora, 289, 290 caractere drepte reprezintă numele de creatori, oameni politici, personaje reale, 


reviste, ziare. Indicaţia /ex7 reprezintă locul în care sa publicat lucrarea lui 
Vlahuță în ediția de față, indicația w/i reprezintă locul unde apare nota lucrării 
respective. Cifrele subliniate reprezintă o lucrare sau un pasaj mai amplu dedicate 
unui scriitor, artis, om politic etc. 

In prezentul indice nu au intrat nota asupra ediției, indicii alfabetici după 
primul vers si titlu, indicele cronologic al poeziei fi al prozei. Nu au fost 
induse nume exprimînd o imagine, o figură de nil. 


Alexandrescu, Grigore : st. intr., XLIII, LXXXVIII ; 
II, 484 ; ITI, 282 

Alexandre, Arsene : III, 386 

„Alexandria ; II, 332 

Alexandrov, dr. Petru: II, 473, 519, 520 

Alexandru Basarab : III, 256 

Alexandru cel Bun : III, 228, 320 

Alexe, Al: III, 534 

„Almanahul literar si ilustrat" : I, 277, 279, 289, 
290 

Aman, Theodor: III, 512 

„A zele visuri": I, 34 (text), 287 (notă) 

„Amicul copiilor" : II, GI 

„Amicul familiei" : I, 328 

„Amicul poporului” : I, 295, 307 

„Amintiri (Amicului 777674 De/avran- 
cea): II, 9—5 (text), 633 (notă) 

„Amintiri de la "Junimea" : st. intr., XLVIII 


„Amintiri despre Ezzinescu"', (785 8 9): 
II, 364—368 (text), 654—658 (notă) 

„Amintiri despre Ezzinescu" [1894]: TI, 
423—426 (text), 670 (notă) 

„Analele literare” : II, 554—557 (text), 692 
(notă) 


„Ananghie” : I, 154—155 (text), 303—304 (notă) 

Andronescu, Niţă : I, 331 

Andronic : II, 79 4 — 19 5, 362, 643, 653 

Anestin, Ion : II, 704 

Anghel, C. D. : st. intr., LII 

Anghel, Dimitrie : st. intr, XXX, XXXI, XXXII, 
L, LXIX, CV, CXXIII ; III, 55 

Antinescu, Zaharia : st. intr, XXXII; II, 552 
580—581, 69 1 — 692 2 

Antipa, Grigore : st. intr., XXX, XXXI, XXXII 

„Anul nou": ste intr, LXXXI 

Apolodor din Damasc: III, 207 

„Apus de soare” : st. intr, LXXIV ; II, 497— 
508 (text), 681—682 (notă) 

Arbore, Zamfir : III, 473 

„Arendaşul romin” : st. intr, LXXVI, LXXVIII 

Arghezi, Tudor : st. intr., LXVII, CV, CXX 


„Arghir” : II, 332 ° TE 

„Arhiva"” : st. intr., XC 

Aricescu, Constantin D. : st. intr., XXXIV 

„Armonia! (revistă din Tîrgovişte): st. intr, IX; 
I, 275, 276, 325, 326, 327, 328, 329,330, 332, 
333 ; II, 638, 650 ; III, 548 

„Arta socialistă”: st intr, LI 

„Artă pentru artă" (conferință ţinută de Anton 
Bacalbaşa) : st. intr., LI 

Asachi, Gheorghe : III, 512 

„Ascundeti tărani” : st. inte. LXIX 

Assaky, dr. Gh. : st. intr., XL; II, 377, 663 

„Asupra criticii" (studiu de C. Dobrogeanu-Gherea) : 
st intr, XXXIV, XXXV 

„Ateneul romîn" : I, 299 

Aurelian : III, 213 

Aurelian, Petre S. : II, 530, 545, 689 

„Auri sacra fames”: st. intr, LXVII; I, 
333 ; II, 349—351 (text), 652 (notă) 

„Autorii romîni moderni" (antologie de Lazăr Şei- 
neanu) : I, 281, 283, 2S4, 289, 295 


Babeş, Victor : st. intr., XL ; III, 516 
Bacalbaşa, Anton : st. intr., LI; III, 497 
Bacalbaşa, Constantin : II, 643, 653, 6% 
Bacaloglu, Emil : I, 299 

Bach, Johann Sebastian : III, 516 

Bachelin, Leo : III, 422, 536 

Bacovia, George : st. intr., CII, CV 

Baiazid I, Ilderim : III, 222 

„B anu l' : st. intr. LIX ; III, 548 

Banuş, Măria : II, 539 

Barbizon (şcoala de la): III, 388, 433 
Barbu Craioveanul : III, 265 

Barbu, N. : st. intr., XI 

„Baronul (vozevodu/) Tiganilor" : IX, 605, 703 
Bart, Jean : st. intr., XXX; II, 686; III, 471 
Basarab, Alexandru : III, 276 

Basarabi (familia) : III, 274, 276 


571 


572 


Bassarabescu, I. A.: III, 539, 555 

Băicoianu, Zoe: II, 513 

Bălan, Ion: III, 534 

Bălan, Ion Dodu: III, 539 

Bălcescu, Nicolae: st. intr., LXXXVIII, XCVIII; 
II, 487; III, 273 

Băncilă, Octav: st. intr., LXIX 

Beke Gyfirgy : III, 536 

Beldiceanu, N. N. : I, 277, 281, 284, 288, 289, 295 ; 
II, 530; III, 482 

„JSen e zperenti” : st. intr., XLVI ; II, 431—433 
(text), 675 (notă) 

Bengescu, Hortensia Papadat: st. intr, LVI 

Bernard, Claude : st. intr., XL 

Bernhardt, Sarah (Rosine Bernard) : II, 480 

Bianu, Ioan: I, 324; II, 705 

Bibescu, George : III, 249 

Bilciurescu, Victor: II, 610, 705 

„Binele public" : I, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 
282 

Bîrseanul, loan: st. intr., LV 

Bogdan-Duică : II, 555 

Bojin, Al.: st. intr., LXVIII, LXIX; I, 306, 326, 
333, 338 ; II, 654, 660, 683, 687, 702; 111, 
515, 539 

Bolintineanu, Dimitrie : st. intr., LXXXVIII, 
XCVIII, CXI; II, 407—408, 487, 545, 561; 
III, 428, 513, 532 

Bolliac, Cezar: st. intr, L, LXXVI, LXXXVIII, 
XCVII, XCVIII; I, 545 

Bonington, Richard Parkes: III, 431 

Borcea, dr. Ion: st. intr., XIV 

Botticelli: III, 367, 368 

Boureanu, Radu : III, 539 

Bratu, Horia: st. intr., XXXIV 

Bratu, Savin: III, 541 

„Brazi fi putregai" : st. intr., XCV 

Brădean, Traian : III, 537 

Brătescu-Voineşti, I. Al.: st. intr, LXXXIV, 
LXXXIX, CXXI; I, 5144; II, 465, 472, 
534—535 


Brătianu, Ion C.: st. intr., LVIII, LXV, LXVI; 
II, 109, 637, 5 62— 564, 568, 569, 572, 577, 
589, 593, 594, 637, 6 2 3— 625, 696, 697, 
698 

Brătianu, Ion I. C. : III, 481, 485, 516 

Brătianu, Vintilă : III, 486 

Brătieni (familia) : III, 521 

Brezianu, Barbu : III, 512, 513 

Brezu, Constandina : I, 338 ; II, 687; III, 539 

Brîncoveanu, Constantin : III, 262 

Brîncuşi, Constantin : st. intr., LVI 

Brînduş, Tatiana: III, 537 

Brociner, Y. B : II, 603 

Bruneanu (profesor în Tîrgovişte): I, 332 

Bujor, Paul : st. intr, VIII, XIII, XIV, XXX, XL, 
LXXI, LXXII, CXVI, CXXIV; I, 2%; I 
641, 683, 706; III, 459 (cu diminutivul Buio- 
rică), 460, 496, 506, 5 1 7— 5 18, 540, 550, 
554 

Buicliu, dr. Cristea Ştefan: I, 299 

Buşilă, G. : I, 328; III, 548 

Buzatu, Gavril: III, 314 

Buzdugan, Constantin Z.: I, 323 

Buzeşti (fraţii) : III, 272 


„Calendarul «Biblioteca pentru toţi»: I, 305; I, 
644 

„Calendarul Dacia" : I, 336 

„Calendarul Ligei" : II, 648 

„Calendarul literar ilustrat" : I, 281, 289 

„Calendarul Minerva" : I, 306, 317; III, 507 

„Calendarul muncii” : I, 321, 322 

„Calendarul nostru" : I, 334, 336 

Calmuski, Constantin : I, 323 

„Calendarul pentru toţi romînii” : I, 299 

Camilar, Eusebiu : III, 536, 540 

Cantacuzino, Ion.: st. intr, XXX, XXXI, XL, 
LXIX 

Cantacuzino, Grigore : II, 703 

Cantacuzino, Mihai (spătarul) : III, 290 


573 


574 


Capesius, B. : III, 536 

Carada, Eugtniu : II, 563, 694 

Caragiale, Alexandrina (cu numele de Didina) : II, 
687—688 

Caragiale, Ion Luca: st. intr, IX, XI, XXIV, 
XXV, XL, LIII, LIV, LV, LVIII, LIX, LXV, 
LXVIII, LXIX, LXX, LXXIII, LXXIV, 
LXXV, LXXVI, LXXVIII, LXXXVI, XCVII, 
XCIX, CXXII; I, 284, 300, 311; II, 374— 
375, 413, 419, 463, 464, 465, 519, 5 2 1 — 525 
(aici articolul din 1910), 603, 606, 626, 651, 653, 
656, 657—658, 6 59— 66 3, 664, 665, 667, 
6 6 8 — 669, 670, 673, 683 — 688, 691, 703, 
705, 709 ; III, 458, 460, 4 6 4 — 467, 497, 498, 
506, 509, 515, 516, 518, 519, 520, 534, 542, 
552, 554, 555, 556, 558 

Caragiale, Luca Ion (cu numele de Luchi): II, 
687—688 

Caraiman, paşa : III, 220 

Carlyle, Thomas : st. intr., CXIV ; III, 428 

Carmen-Sylva : II, 619, 623; revista cu acelaşi 
nume : 624 

Carol I: st. intr, VII, LXVIII, LXIX, LXXIV, 
LXXXIX; L 178— 183 şi 308—316 
(textul şi nota poeziei 7907), 251, 333 (textul 
şi nota poeziei Dorul craiului 
Zara], 25 2—25 3 şi 334 (textul şi nota 
poeziei Tara de  pripas), 316; II, 349— 
351 (textul  pamfletului Auri sacra fares), 
4 4 7 — 450, 565—567, 572, 577, 589 — 592, 
6 2 2, 695, 698, 7 O8 

Carol Robert: III, 256 

Carp, O. : I, 291, 300 

Carp, Petre: III, 422, 484 

„Casa Artiştilor”: II, 494—496 (text), 6S1 
(notă) 

„Cassian: TI, 91—104 (text), 634, 635—637 
(notă) 

Catargiu, Lascăr: III, 482 

Cătina, Ion: st. intr, XCVIII; I, 276 

Cazaban, Al.: III, 482 


Călinescu, G.: st. intr, LXXX1I, XCVI, CXIII, 
CXXIII; II, 657, 700, 706; II, 540 

PI ei Dobrogeanw-G.herea": II, 607—608 
(text) ; 704 (notă) 

„Ceas de liniste" (traducere din Ada Negri) 
I, 206 (text), 320 (notă) 

Ceauşu, Elena : III, 531, 534 

„Ce dor" : I, 54—57 (text), 290 (notă) 

„Ce fericiţi am fi-mpreună ": I, 69—71 
(text), 293 (notă) 

„Cele donă orfeline"” : II, 605, 703 

Cellini, Benvenuto : II, 522 

Cerna, Panait: st. intr., LXIX, ,CXIII; I, 312; 
II, 673, 679, 687, 688; III, 556 

Cervantes, Miguel de: II, 439 

„Ce Ze uiti cm ochii  galeşi"": I, 44—46 
(text), 288—289 (notă) 

Chendi, Ilarie: II, 680 

Chibici Rtvneanul : I, 286; II, 656, 657 

„Chimiţi”: n. intr., LXI; II, 105—111 (text), 
637—638 (notă) 

„Chindia”: st, intr., CXVII 

Chițu, G.: H, 350, 691 

Ciobanu, Valeriu : III, 540 

„Ciocoii vechi fi noi” : st. intr, LXXVI, XC 

Cioculescu, Şerban : I, 306; II, 659, 669, 682, 683, 
685, 692; III, 497, 5109, 540 

Cioflec, Virgil: st. intr, LXIX; III, 512 

Ciopraga, Constantin : st. intr, CXXII; IHI, 540 

„Cititori Lliteraturei r o wine” : st. intr., 
XLIII; II, 616—618 (text), 707 (notă) 

„Ciuma lui Caragea" : st. intr., LXXVIII 

„Cind n-am ce scrie": I, 255—256 (text), 
334 (notă) 

„Cintec de primăvară”! (traducere din Ada 
Negri) : 225 (text), 321 (notă) 

Cîrlova, Vasile : I, 276; III, 282 

„Cimacii” : LIX, C; I, 267—270 (text), 338 
(notă) 

„Citiva paraziți”: II, 147—152 (text), 640 


(notă) 


576 


Claymoor (Mişu Văcărescu) : II, 352, 353, 653 

Cocea, N. D.: st. intr, LXVII, LXIX, LXXXIV, 
CXX 

Comarnescu, Petru : III, 512 

„Conservatorul" : st. intr., LIII 

Constable, John: III, 431, 432 

Constantin cel Mare: III, 212, 222, 235 

„Constituţionalul” : II, 551 

„Contemporanul" : st. intr, XXX, XXXI, XXXII, 
LXXVI, LXXVIII, LXXXI, LXXXVII, XCII, 
XCVII, XCIX ; II, 607, 709 ; II, 54 


„Contemporanul" (revista de azi) : II, 706 


„Con» Daumitrachi Pere»": st. intr., 
LXXVII, CIX; II, 192—195 (text), 643 (notă), 
653 


„Convorbiri literare" (tot aici şi „Junimea") : st. intr., 
XV, XVI, XVII, XVIII, XX, XXI, XXII, 
XXIII, XXV, XXVI, XXVIII, XXXII, 
XXXIV, XLIII, XLVII, XCVII, XCVIII ; l, 
275, 276, 277, 279, 280, 282, 287, 288, 289, 
298, 311, 323, 325, 326, 327, 330; II, 56, 419 
420, 625, 693, 709; III, 518, 547, 549 

„Co pi V (traducere din Ada Negri) : I, 221—224 
(text), 321 (notă) 

„Corespondenta literară”: 

[1] : II, 529—532 (text), 689 (notă) 

[II] : II, 533—537 (text), 689 (notă) 

[III] : II, 538—539 (text), 690 (notă) 

[IV] : II, 550—553 (text), 691 (notă) 
[V] : II, 613—614 (text), 707 (notă) 

„Corespondenta *Vietii>": II, 455—459 
(text), 676 (notă) 

„Cor io lan": II, 172—178 (text), 642 (notă) 

Cornu, Sebastien Melchior : III, 352 

Corot, Camille : III, 352, 367, 386, 401, 510 

Corvin, Matei : III, 319 

Cosma, Lucia : III, 459 

Costaforu, C.: I, 277 


Costin, Miron : II, 672 ; III, 527 -. 

Costinescu, Emil : III, 486, 521 

Coşbuc, George: st, intr, IX, XI, XIV, XLVII, 
XLVIII, CV, «CVI, CVIII, CIX, CXIII, 
CXX1II ; I, 311; II, 4 1 9 —4 20, 442, 465, 
514, 626, 628 — 629, 665—667, 669—670, 
673, 675, 678, 682, 709, 710; III, 464, 465, 
516, 551, 553, 554, 555 ; 557 

Courbet, Gustave : III, 352, 386, 416, 427, 441 

Crainic, Nichifor : st. intr., LXXXIV 

Creangă, Ion: st. intr, XVII, LXXV, LXXVI, 
XCVII ; II, 463, 515 ; III, 439, 458, 550, 558 

„Cremene" : st. intr., CXVI 

Cremer, I.: st. intr., X, XI; III, 540 

Creţeanu, G. : II, 545 

Cieţoiu, Coca : III, 534 

Crivăţ, V.: III, 534 

„Cu-a ta mină... I, 235 (text), 325—326 


(notă) 

„Cultul amintirilor" 2 II, 517—520 (text), 
682 (notă) 

„Cum curge vreme a"... : I, 67—68 (text), 293 
(notă) 

„Cumintenia pămint ului" > st. intr., LVI 

„Cumpăna" : II, 507 

„Cum se face o nuvelă" < II, 467—470 


(text), 677 (notă) 

„Cum vine asta” : II, 622, 626 

„Curentul Eminescu” : st. intr, XXII, XLIV, 
XLV, XLVII, XLVIII, XLIX, L, LXXVIII, 
XCIX, CV; I, 298— 299 (nota la poezia 
Unde ni sînt visătorii £...), 300; II, 
383—397 (text), 665—667 (notă) ; III, 550 

„Curierul literar" : III, 503 


„Cuvintul : I, 184—185 (text), 317 (notă) 
Cuza, Alexandru Ioan: st. intr., VII, LXXXVIII; 
(vezi schița „Părintele NP: II, 131— 


133) ; III, 229, 347 


577- 


578 


„Dacia- : st int, LXXXIII, LXXXIV; Il, 64; 
III, 511 

„Dacia literară" : st. intr., L 

„Dam: st inte, LX, X, XXV, XXXVII, XLIV, 
XLV, LXIII, LXXXVI, LXXXVII, XC, XCIV, 
XCV; II, 661; III, 9—201 (text), 495—498 
(notă), 551 

D'Annunzio, Gabriele : II, 479 

Dante Alighieri : II, 518 


„Dar din dar" : II, 526—528 (text), 688 
(notă) 

Darius : III, 230 

„Datorii vechi" : II, 339—344 (text), 651 


(notă) ; III, 554 

Daubigny, Charles-Francois : II, 352, 426 

Davilla, dr. Carol : I, 299 

„De-a baba oarba": st. intr, LXXXI; II, 
40—44 (text), 634 (notă) 

debutul lui Bubi" : II, 436—439 (text), 
675 (notă) 


„Decephionismul ĉn literatura  romínă" (articol de 
C. Dobrogeanu-Gherea) : st. intr., XLV 

„De /a fereastră”: I, 36—40 (text), 288 
(notă) 

„De la șezătoare”: II, 166—171 (text), 642 
(notă) 


„De dla fară st. intr, LXXVIII, CIX; II, 
205—208 (text), 644 (notă) 

Delavrancea, Barbu Ştefănescu (tot aici şi pseudoni- 
mul Fra Barbaro): st. intr., XI, XIV, XIX, 
XXIV, XL, LV, LVIII, LIX, LXXIII, LXXIV, 
LXXV, LXXVI, LXXXVII, CXIX, CXXII; 
I, 76, 277, 291, 293, 294, 295, 299, 300; II, 9, 
296, 427, 463, 4 9 7— 508, 502 — 5 12, 
580, 610, 626, 633, 660, 666, 667, 6 7 1 — 674, 
681—682, 687, 688, 705 ; III, 377, 434, 457, 
460, 465, 468, 469, 470, 471, 4 8 4 — 485, 
496, 506, 512, 515, 516, 521, 529, 542, 549, 
552, 554, 556, 557 


Delavrancea, Cella: II, 673, 688 ; III, 460, 518 

d elendu"... i st. intr., XXI, XLII, LV, CUI; 

I, 60—63 (text), 291 (notă) 

Demetrescu, Anghel : st. intr., XVIII 

Demetrescu, Traian : II, 692 

Densusianu, Aron: st. intr, XXXIV 

Densusianu, Ovid st. intr, XCVIII ; I, 312 

despărțire” st. intr., CVII, CIX 

„Despot-vodă"  : st. intr., XIX 

Detaille, Edouard : III, 374 

devastazorii*: III, 511 

Diaz de la Pena, Narcisse-Virgile : II, 518 ; III, 352, 
386, 427 

Dima, Al: st. intr, XXVII 

Dimancea, N. : II, 563, 571, 696 

Dimitriadi, Mircea : II, 554—555, 556, 692 

„Din că C. Buleandră"': I, 333 ; II, 112—114 
(text), 638 (notă) 

din durerile lurmmii": st. intr, XLV, 
LXXXVII; II, 45—90 (text), 635 (notă) 

„Din prag : I, 15—18 (text), 280 (notă) 

„Din zrecuť" >: 1, 19—20 (text), 280 (notă) 


„Din Zrecutul nostru” : st. intr, XII, 
LXXIII 

„Dinu Millian" (roman de Constantin Miile) : st. 
intr., XC 


directia nou n poezia şi proza noastră! (studiu 


de C. Dobrogeanu-Gherea) : st. intr, XCVIII 
Dissescu, C. : I, 315 
Djuvara, Alex. S.: II, 563, 577, 697 
„D-na B.” : II, 337—338 (text), 651 (notă) 
„Doamna A." : II, 434—435 (text), 675 (notă) 
„Doamna Chiajna" : II, 606, 703 
Dobrescu-Argeş : II, 440 
Dobrogeanu, C. : vezi Gherea, I 
„Doctorul Rare)”: st. intr, CVII, CIX 


„Doina" (revistă) : st. intr, XX 
„Domnisoara G.": I. 230—231 (text), 325 
(notă) 


Dona, generalul I. : st. intr., X 
Dona, dr. I. : III, 555 


Dona, Margareta (a doua soţie a lui Vlahuţă): 
st. intr, XII; III, 549, 552 

Donici, Al. : II, 484 

„Dor de ducă" : 1, 237 (text), 326 (notă) 

„J>ormi în pace” : st. intr, XVII, CI; I, 9—12 
(text), 276—277 (notă), 282 

„Doru 1" : 1I, 234 (text), 325—326 (notă) 

„Dorul craiului Zaraf": I, 251 (text), 333 
(notă) 

„J>o ut des"...: I, 151—152 (text), 303 (notă) 

Dragomirescu, Mihail: I, 311 ; III, 459 

Dragos-vodă: III, 228, 319, 376 

„Dramele Parisului" : II, 332 

Drăgan Postelnicul: III, 268 

Drăgus, Gheorghe : I, 292 

Drăguşanu, Ion-Codru : st. intr., CXI 

„Dreptate": st. intr, XXIX, LXXIII, CXVII 

I, 188—189 (text), 317 (notă) 

„Drepturile omului" : st. intr., XXX; II, 635 

Droz, Karel: III, 536 

„Drum drept" : I, 335, 336; III, 520 

314 

Dumitrescu-lasi : I, 299 

Dunăreanu, Nicolae : III, 520 

" (traducere din Ada Negri): 
I, 220 (text), 321 (notă) 

»„Durerea." (traducere din Ada Negri) : I, 228— 
229 (text), 321 (notă) 

Duse, Eleonora : II, 4 7 8— 4 8 0, 679 


> 


„Dumineca" : I 


> 


„După un an 


E 


„Ecoul expoziției" : I, 306 

„Eduard Gruber” (articol de D. Anghel) : st. intr., L 

Eftimiu, Victor: st intr, CXXIV; IL, 673; II, 
517, 540, 554 

Elena, Doamna (soția lui Alexandru Ioan Cuza): 
st. intr., VII 

Elena (soția lui Matei Basarab) : III, 292 

„Emanciparea" : II, 709 


„Eminescu" (ziar) : I, 284 

„Eminescu în politică”: $t. intr., LIII 

Eminescu, Mihail: st. intr., XIV, XV, XVI, XIX, 
XX, XXI, XXII, XXXIII, XXXIV, XLIII, 
XLIV, XLV, XLVI, XLVIII, XLIX, L, LIII, 
LIX, EXV I; LXVII, LXXIII, LXXIV, 
LXXXVIII, XCI, XCVI, XCVII, XCVIII, 
XCXİX, C, CU, CİN, CİV, CXXN, CXXM, 
I, 23, 3 1 — 322 (textul poeziei Lui Emi- 
nescu), 282, 284— 287 (notă), 300 ; 
II, 56, 224, 3 6 4— 368, 382, 383—397, 412, 
423—426, 463, 464, 471, 476, 485, 486, 489, 491, 
492 — 493, 495 — 496, 515, 518, 530, 578, 
586, 589— 592, 603, 616, 617, 624, 625, 
626, 633, 6 5 4 — 658, 659, 680 — 681, 684, 
697, 698—700; III, 518, 548, 549, 550, 
555, 558 

Ene, Virgiliu : II, 528, 531, 534, 537, 540 

Enescu, George : III, 457, 516, 555 

„Epigonii" : st. intr.. XXXIII, L, XCVIII 

„Epoca" : st inte, XIX, XXXII, XXXIII, LII, 
LXV; I, 276, 277, 279, 283, 287, 288, 289, 
290, 315, 317, 333, 334; II, 633, 634, 635, 
671, 679, 692, 693, 695, 696, 697 ; III, 549 

„Epraxia” : 1, 297; II, 16—24 (text), 633 
(notă) 

Esarcu, Const. : I, 299 

Esop : II, 484 

„Este o dreptate” : st. intr, XCIV, CXXI; 
II, 319—322 (text), 649 (notS) 

„Eternul cîntec”: I, 160—161 (text), 304 
(notă) 

„Eu: II, 612 (text), 707 (notă) 

»(L') Evenement" : III, 386 


> 


„Evenimentul" : st. intr., XI 
„Evenimentul literar" : II, 662 


Evolceanu, D.: st. intr., XXV 


581 


F 


„Facla* : st. intr, LXVIII 

„Familia" (revista lui Iosif Vulcan) : st. intr., XX; 
I, 276, 281, 283, 284, 287, 288, 289, 291,293, 
294, 295, 296, 297, 298, 300—301, 302, 303, 
305, 308, 320, 321, 329 ; II, 633, 634, 641, 
645, 646, 648, 654, 665, 666, 667, 670; 111, 
495, 501, 502, 503, 517 

„Familia artiştilor! II, 421—422 (text), 
670 (notă) 

„Fante de segon": II, 202—204 (text), 644 
(notă) 

Făgeţel, D. : III, 479, 520 

„Fără ritm" (traducere din Ada Negri): I 
212—214 (text), 321 (notă) 

Fărcaş (popa) : III, 273 

Fărcăşan, S.: II, 540 

„Farmături" > st. intr, LXXX 
(text), 648 (notă) 

„Făt-Frumos" : st. intr., CXIII 

Felix, dr. Iacob: I, 299 

Ferdinand : III, 487, 497—498 

Ferrari (sculptor, autorul statuii lui Ion Eliade-Ră- 
dulescu) : I, 328 

„(Le) Figaro" : II, 576; II, 385 

„Fii vistpitori” 2 st. intr, CIX 

„File rupte” : st. intr, CVIII, CXI 

„File rupte” {1891]: II, 134—143 (text), 639 
(notă) 

„File rupte” [1895]: II, 227—230 (text), 645 
(notă) 

„File rupte” [1895] (literare şi artistice): II 
373—382 (text), 659 (notă) 

Filimon, Nicolae : st. intr., LXII, LXXVI, XC, CXI 

„Flacăra" : st. intr., XXXI; I, 318, 319; II, 666; 
III, 556, 557 

Flaubert (Gustave) : st. intr., LXXXVI; II, 517,522 

„Floare albastră" : I, 284 

„Floarea gândului” (traducere din Ada Ne- 
gri) : I, 207 (text), 320 (notă) 


> 


3 II, 294—297 


> 


Florescu, Bonifaciu : II, 556, 692 

„Foaia pentru toţi” : I, 306, 326 

„321 

Fontainebleau (şcoala de la) : III, 432 

Foti, Ion : st. intr., CXVIII 

„Frai de cruce": st. intr, LXXIX ; II 
236—240 (text), 646 (notă) 

Fundescu, I. C.: II, 563, 571, 696 

„Fustă scurtă, ghete albe, buze roşii”: 
I, 262 (text), 336—337 (notă) 


„Foaia tînărului" : I 


G 


Gabrielescu, G. : II, 689 

Galaction, Gala: st. intr, IX, XII, XIII, XIV, 
XXX, XXXI, XXXII, XXXVI, LXXXIV, 
CXXIV; I, 297; IIL, 673, 679, 705 ; III, 535, 
540, 557 

„Galaţi” : I, 690; III, 526 

Gane, Nicu: st. intr, XVIII; III, 532 

„Gâşte si giste literare" : st. intr, XXIV, XXV; 
I, 300 

Gavarni, Sulpice, Guillaume Chevalier: III, 382 

„Gazeta literară" : II, 710 ; III, 539, 542, 543 

„Gazeta săteanului" : st. intr, CVIII, CIX ; I, 19, 
307, 320, 321, 322, 323 ; II, 647, 707 ; III, 499, 
501, 502, 551, 552 

„Gazeta țăranilor" : II, 462 

Găvănescu, I.: st. intr., XVI; I, 323 

„G. Coşbuc" : II, 442 (text), 675 (notă) 

„Geneza unei poegi": I, 303 ; II, 451—454 
(text), 676 (notă) 

Genoveva de Brabant : II, 332 

Georgescu, Ion : III, 552 

Gheorghe din Moldova: II, 625, 626, 709 

Gherea, I. (tot aici şi C. Dobrogeanu): st. intr., 
XI, XXII, XXIII, XXVII, XXVIII, XXX, 
XXXI, XXXIII, XXXIV, XXXV, XXXVI, 
XXXVII, XL, XLI, XLIV, XLV, XLVII, 
LII, LXXIII, LXXVI, LXXVII, XCVII, 
C, CI, Cil, CUI, CIV, CVII, CXXII ; I, 284; 


II, 370, 378 _— 380, 388, 420, 463, 635, 
603—604, 607—608, 609—611,66, 

663, 6 64 — 665, 666, 667, 668, 672, 679, 687, 
688, 70 5 —7 06 ; III, 540, 550, 551, 554, 556, 


558 
Gherei : II, 794— 795, 362, 653, 693 
„G berofobia domnului Hasdeu": II, 


609—611 (text), 704—706 (notă) 

Ghica, Dimitrie : II, 577, 696 ; III, 344 

Ghiţă, S.: II, 653 

„Gioconda : III, 420, 431 

Giotto di Bondone : III, 368 

Gîlcă, Ruxanda Alexandrina : vezi Vlahuță Ruxanda- 
Alexandrina 

Goethe, Wolfgang: st. intr., XLVIII 

Goga, Octavian : st. intr, XIV; I, 317; II, 514, 
673, 684, 686 ; III, 466, 480, 521, 554 

Golescu, Dinicu: st. intr., CXI 

Goleşti (frații) : III, 214, 215 

Gorjan, August: II, 448 

Gorovei, Artur : st. intr., CXVIII 

Gorun, Ion : st. intr, LV, CXVIII ; I, 292; II, 514; 
III, 541 

„Graiul nostru" : I, 277 

Grandea, Gh. H. : st. intr, XCVIII; II, 545 

Grecescu, Cristu: I, 319, 335; II, 683; III, 476 

Grecescu, dr. D. : III, 382, 383, 393 

Grecescu, Emilia: I, 338 

Grigorescu, Gheorghe (fiul pictorului) : III, 460, 
461, 514 

Grigorescu, Ghiţă : III, 341 

Grigorescu, Nicolae (tot aici şi volumul Pictorul 
N. 7. Grigorescu): st. intr, XI, XII, 
LXXIX, CXXI; I, 292; I, 412, 510, 518, 
615, 673, 684, 706, 707; III, 291—292, 318, 
320, 3 35—452 (textul volumului), 457, 460, 
461, 472, 476, 481, 482, 490, 503, 7504 — 5 13 


(note la volum), 516, 518, 530, 532, 536, 552, 
554, 555, 556, 558 

„Gura păcătosului adevăr grăieşte”: 
Ih 568—569 (text), 695—696 (notă), 697 

Guşti, Dimitrie : II, 688 

Guyau, Mărie-Jean : II, 415; II, 497 


H 


Haendel, Georg Friedrich : III, 516 

Haret, Spiru : st. intr., CVI, CVII; III, 507, 516, 
534 

Hartley, H. : III, 510 

Hasdeu, Bogdan Petriceicu : st. intr., XVI, XVII, 
XXIV, XXVII, LXVI, LXXVI, LXXXVIII, 
XCVII, XCIX, CXX; I, 284, 295, 296, 297, 
299, 328; II, 489, 60 9—61 1, 658,663, 
672, 705, 706; III, 549, 550 

Hasdeu, Iulia : I, 92 (textul poeziei /ulia Hasdeu) 
296—297 (notă); II, 706 

Hasnaş, C. Spiru: III, 557 

„Hatmanul Baltag" (opereta) : II, 551 

Heliade Rădulescu, I.: st. intr-, LXXXVIII, XCVIII, 
CXX; I, 244—245 (textul poeziei Lui Ion 
Heliade Rădulescu), 276, 3 27—33 29 
(notă) ; II, 549; III, 214, 282, 332 

Henţia, Sava: I, 297 

Hepites, Ştefan : st. intr., XL 

Herescu, Năsturel: III, 513 

Hobbema, Meindert : III, 431 

Hodoș, Constanţa : st. intr, LV; II, 465, 677 

Hodoş, Nerva : II, 680 

Hogaş, Calistrat: st. intr., CXI, CXXI 

Hohenzollern : st. intr, LXVII 

„Ho mo bomini lupus": 1I, 81—82 (text), 
295 (notă) 

Hugo, Victor: II, 11, 517, 578 


Hurmuzescu, Dragomir : III, 506 


I 


Jar publicul” : st. intr., XXXVII ; II, 471—474 
(text), 677 (notă) 

„lasul literar" : III, 540 

Ibrăileanu, Garabet: st. intr, XXVII, XXVIIt, 
XXXIX, LVIII, LXII, LXXVI, LXXVII, XC, 
XCI, XCII, CVI, CXVI, CXXII, CXXIV ; I. 
311, 314, 315; III, 541 

„Icoane şterse” : I, 153 (text), 303 (notă) 

„/ er azi, min e" i I, 4 (text), 275 (notă) 

„lertare”: st. intr, CUI; I, 72—75 (text), 
293—294 (notă); II, 705 

„Ilustrațiunea romînă" : II, 556 

„Iwpacientii” : II, 443—446 (text), 676 (notă) 

„Inconsolabilii" : II, 162—165 (text), 641— 
642 (notă) 

»(L')Independence Roumaine" : II, 653 

„Independentul literar ilustrat" : I, 298; II, 634. 
638, 652, 654, 667 

„Inter arma": I, 176—177 (text), 308 (@notS) 

Ioan, fiul lui loan Paleologu : III, 228 

„/ on": st. intr., LXXIX; II, 256—260 (text), 646 
(notă) 

Ionescu-Gion, C. : I, 207 

Ionescu-Lungu, C. : st. intr., LXXVII 

Ionescu-Morel : st. intr., CXVIII 

Ionescu, Nicolae (profesor universitar) : I, 328 

Ionescu, Take: II, 708; III, 486, 521 

Ionescu, Toma: st. intr., XL 

Iorga, Nicolae: st. intr, XVIII, XXIV, LXIX, 
LXXX, CVI, CXIII, CXXIV ; I, 312, 327, 335, 
337 ; II, 662, 664; III, 482, 506, 508, 509, 514, 
541, 550, 555, 557 

Iosif, St. O.: II, 679, 680, 686 

Iosifescu, Silvian : III, 534, 541 

Irimescu, dr. S. : st. intr., XIV 

Isaia (călugăr) : III, 345, 351 

Iser, Iosif: st. intr., XIV; III, 521 

Ispirescu, Petre : I, 291 


Istrati, dr. Constantin: st. intr., LXIII; III, 506, 
512, 532 

„lubire”: st. intr., XXV, CXXIII; I, 128—140 
(text), 300—301 (notă); II, 672; III, 551 

„Iu lia H as de u" (tot aici şi „A fost de ne 
iertat”) : I, 92 (text), 296—297 (notă) ; II, 
705 

„In ajunul Crăciunului” : IL, 218—219 (text), 
645 (notă) 

Jn amurg": 1, 48—50 (text), 289 (notă) 

„In căutarea originalității”: II, 475—477 
(text), 677 (notă) 

„1 n fericire” : 1, 83—89 (text), 295—296 (notă) ; 
11, 705 

„In diuliųu” : 1, 164—165 (text), 305 (notă) 

Jn întuneric" : l, 166—167 (text), 305—306 
(notă) 

Jn mânăstire” : st. intr, XXV ; 1, 93—96 (text), 
297 (notă) 

„In noapte” (traducere din Ada Negri): I, 202 
(text), 320 (notă) 

Jn pădure” : 1, 51—52 (text), 289—290 (notă) 

Jn stradă": II, 215—217 (text), 645 (notă) 

Jn străini": st. intr, LXXIX; II, 182—191 
(text), 642 (notă) 

Ja templul legilor": II, 440—411 (text), 
675 (notă) 

Jn viitoare” : st. intr., LXIII ; II, 220—226,645 
(notă) 

Jn Ril grele" : I, 258—259 (text), 334—335 


(notă) 


Jakob Erno : III, 536 

„Jam: st intr, CVII, CX 
Jeanne d'Arc: I, 323 

„(Le) Journal Amusant" : III, 385 


Kakassr Endre: III, 537 

Kalinderu, Nicolae : st. intr., XL; III, 375 

Kiriac, Dumitru : st. intr., LXXI; I, 300; II, 672; 
III, 495, 505, 550,551 

Kiss Jeno: III, 536 

Kogălniceanu, Mihail: st. intr., LXXXVIII; II, 106, 
636, 637; III, 351, 513 

Korolenko, Vladimir : III, 473, S$ 19 — 5 20 


La aniversarea "Junimii": st. intr., 
XXII 

„La arie" : st. intr., LXXVIII, CVII ; II, 179—181 
(text), 642 (notă) 

„La bătrínete" : II, 144—146 (text), 639 (notă) 

La Fontaine, Jean de : III, 439 

„La gura sobei”: II, 327—330 (text), 649 
(notă) 

„La icoană” : st. intr., XVII, LXXXII; I, 25—27 
(text), 281—283 (notă) 

Lamartine, Alphonse de : st. intr., VIII 

„Lampa" : I, 291 

„Lamura" : III, 558 

Lande, Dora : I, 322 

Lascarov-Moldovanu, Al. : st. intr., CXVIII 

p9 e7 statua ZA Zo an E /zad e Räädu- 
escu": I, 244—245 (text), 327—329 (notă) 

„La tari" (traducere din Ada Negri) : I, 203—205 
(text), 320 (notă) 

„La vatra rece”: I, 13—14 (text), 277—279 
(notă) 

„La vitrina fotografiei M an di” : st. intr., 
CVIII; II, 352—356 (text), 652—653 (notă) 

Lazăr, Gheorghe : II, 549; III, 332 

Lazu, Grigore : II, 419—420 

Lăpuşneanu, Alexandru: III, 317 

Lăzăreanu, Barbu : st. intr, LXVI ; I, 323; III, 538, 


552 
Lecca, Constantin : III, 512 


Lecca, Haralambie : st. intr., XXV 

Lendway, Alfred Bernath : III, 382, 393 

Lens, Filip : III, 340 

Leon, N.: st. intr, XXX, XXXI, XXXII, XL 
Leopardi, Giacomo: st. intr., CI 

„Libertatea" (ziar din Orăştie): I, 318 


„Limba romíni Za s co alele noastre”: 
II, 542—549 (text), 690 (notă) 
„Liniste! : st int, XXI, XXII, XLIII, XLVII, 


LV, XCVI, CUI; I, 76—80 (text), 295 (notă) ; 
II, 671, 705 
„Literatorul" : st. intr., XCIX ; II, 691, 702 
„Literatura noastri": II, 463—466 (text), 
660, 677 (notă) 


„Literatura-industrie: II, 623—624 
(text), 667, 709 (notă) 
„Literatură și artă romînă" : st. intr, CIX ; I, 307, 


321 ; II, 647, 652 ; III, 502, 506 

„Literatură şi ştiinţă” : st. intr, XL; I, 300, 301; 
II, 611, 672, 705, 706; III, 551 

Locusteanu, Petre: III, 480, 521, 557 

Loghi, Kimon: st. intr., CXVII 

„Logodnica" (traducere din Ada Negri) : I, 
208—209 (text), 320 (notă) 

Lope de Vega: II, 588 

Lovinescu, Eugen : st. intr, XXXI, CIV; III, 54 

„Luceafărul" (revistă din Budapesta-Sibiu) : st. intr., 
CXIII; I, 277, 307, 335; II, 670, 683, 710; 
III,502, 553, 554 

„Luceafărul" (revistă a Uniunii Scriitorilor) : st. intr-, 
XXVII; I, 338; II, 683, 687, 706; III, 515, 
517, 539, 540, 542 

Luchian, Ştefan: st. intr., LXIX ; III, 512 

„Lui Eminescu": st. intr, XVII, XVIII I 
31—32 (text), 284—287 (notă) 

„Lumea" : st. intr., LXXXIV 


„Lumea ilustrată" : I, 301 
„Lumea nouă": I, 310, 318, 321; II, 709 
„Lumea nouă literară ilustrată" : I, 322 


Lungianu, Mihail: st. intr., CXVIII 
„Luna „7 noaptea” : I, 7—Ì} (text), 276 (notă) 


589 


„Lupta" (tot aici şi „Lupta literară”): st. intr., 
XXXI, XXXII, XXXIII, LXV, LXVI; l, 29, 
291, 293, 300, 333 ; II, 592, 637, 638, 652, 660, 
665, 672, 697, 699, 700 ; III, 549 

Lupu-Antonescu, Anton: st. intr, XVI 

Lupu, Vasile: III, 306, 330 

„Lyra romînă" : I, 325 


M 


„M. Einescu” (Poezii posture): II 
492—493 (text), 680 (notă) 

Macedon, Alexandru : III, 235 

Macedonski, Alexandru : st. intr., XVI, XIX, 
XXVII, XXXIV, XLVII, L, LVIII, LXIII, 
LXVI, LXXXVIII, XCIII, XCV, XCVI, 
XCVIII, XCIX, CV, CXX, CXXIII ; I, 3% ; 
II, 552, 560, 571, 5 9 6 — 602, 691, 692, 693, 
694, 696, 701 — 702 

Macovescu, George : II, 687 

Magheru, Gh. (general) : III, 214, 268 

„Mabalagisnul in literatură": II, 428— 
430 (text), 674 (notă) 

Maiorescu, Emilia : I, 284 

Maiorescu, Titu: st. intr, IX, XV, XVII, XVIII, 
XIX, XX, XXI, XXII, XXIII, XXIV, XXV, 
XXVII, XXVIII, XXXI, XXXIII, XXXIV, 
XXXV, XXXVI, XLIV, XLV, XLVIII, XCVII, 
XCVIII, CXXII; I, 282, 283, 284, 285, 286, 
287 ; II, 420, 543, 607, 655, 656, 659, 671, 
680, 697, 698, 702—703, 706, 710; III, 495, 
496 

„Mama" : II, 209—214 (text), 645 (notă) 

„Mamei : st. intr., VII; I, 64—66 (text), 291— 
292 (notă) 

Manliu, Ion: st. intr, XXXII; II, 542, 544, 690 

Manole, Ion: III, 541 

Manole, meşterul: II, 622; III, 275 

Manolescu, Grigore: II, 606, 704 

Mareea, Pompiliu : III, 534, 541 

Marghiloman, Al.: III, 484, 487 


Marx, Karl: st. intr, XXXI 

Masof£ Ion: II, 704 

Mateescu, Demetrie (profesor din Bîrlad) : st. intr., 
VIII ; II, 136 

Matei Basarab: III, 265, 280, 292, 306 

Mattei, Cesare (homeopat italian): II, 400, 401, 


> 


668 — 669 
Maytenyi, Eric: III, 537 
„Mă visaserzz într-un nor” : st. intr, LIX, 


LX, C; I, 246—247 (text), 329—330 (notă) 

Măciucă, Constantin : II, 658 

Mărăcine, banul : III, 273 

Mehedinți, Simion: st. intr., XIV, XXV; I, 311 

Meissonier, Ernest: III, 374 

„Melancolie" : 1I, 58—59 (text), 290 (notă) 

Menzel, Adolf : III, 374 

Michel-Angelo : II, 518 ; III, 368 

Michelet, Jules: III, 333 

Miele, Veronica : I, 284 

Micu, Dumitru : III, 54 

Mihai Viteazu: III, 211, 215, 216, 219, 220, 221, 

243, 269, 272, 280, 281, 282, 303, 316, 332, 

338, 429 

Mihail, Radu : II, 563, 694 

Mihăilescu, Ştefan : st. intr., XXVII; II, 359, 653 

Milenko Alexik : III, 536—537 

Milicescu, Emilia : I, 338; III, 542 

Miile, Constantin : st. intr., XXI, LXVI, XC, CXX; 

I, 291, 313; II, 425, 670, 699,700 

Miller-Verghy, Margareta : III, 536 

Millet, Francois : II, 518; III, 352, 361, 367, 386, 
388, 401, 402, 427, 441 

Millo, Matei (tot aici şi articolul „Mb: II 
558—559 (text), 693 (notă) 

Mincu, Ion : st. intr., CIX ; III, 506, 552, 556 

Mircea cel Bătrîn: II, 367; III, 216, 222, 269, 
280, 281, 332, 338 

Mirea, G. D.: st. intr., CXVII 


Misiunea poeziei” : st. intr., L 
s Zi > 


> 


„Miscarea literară n cei din urmi gece ani" : st. 
intr., XCVIII 


592 


„Mișcarea literară” (conferință de Vlahuță) 
I, 300; m , 549 

„Moda ilustrată" : II, 639, 640 

„Moftangiul blagat" : II, 292—293 (text), 
648 (notă) 

„Moftul romîn": II, 419, 660, 669—670 

„Mogîldea": II, 153—156 (text), 640—641 (notă) 

Moise: III, 215 

Moldovanu, Silvestru : II, 619, 620 

Mdmuleanu, Barbu Paris : II, 545 

Morariu, Leca: st. intr., CXVIII 

Moroianu, George : I, 292 

Morţun, Vasile : st. intr., LXXXIII; II, 700 

Moruzi, cneazul : st. intr., LXVI; II, 563. 572 

„Mos Marin": st. intr., CIX 

„317 

Movilă, Simion : III, 303 

Mugur, G. D.: st. intr, CXVIII 

„Munca" : II, 666 

„Munca" (ziarul de azi): III, 542 

„Munca intelectuală" : I, 334—335 

„Muncitorul (traducere din Ada Negri): I 
215—217 (text), 321 (notă) 

Muncitorul rowin” (articol de Al. I. Odobescu) : st. 
inte, LXXVI 

Murnu, Ary: II, 531, .536, 556 

Murnu, George: II, 626, 710; III, 534 

„M utare silită" (traducere din Ada Negri) : 
I, 210—211 (text), 321 (notă) 


Motoc, vornicul : III 


N 


Nacu, Constantin : II, 563, 694 

Nansen, Fridtjof: II, 483 

Nanu, Mihail: III, 542 

Napoleon I: II, 517 

Napoleon III: III, 356 

„Naționalul" : I, 297, 298 ; II, 374, 639, 659, 703 ; 
III, 504 


„Națiunea" : I, 318 

Naum, Anton: II, 530; III, 552 ; 

Nădejde, Ion: st. intr, XXXI, LXXXVII 

Nădejde, Sofia: st. intr, LXXXI 

Neagoe Basarab : III, 268, 274 

Neagoe, Ştefan (profesor din Birlad) : st. intr., VII; 
II, 544, 690 

Neagoe Vornicul: III, 267—268 


„Neamul Comăneftenilor" : st. intr, XXV 
„Neamul romînesc": I, 309, 334, 335, 336; II, 
508 


eculce, Ion: II, 546 

Nedelea, Ion: I, 292 

Negoescu, Ion: I, 331, 333; III, 542 

Negri, Ada : st. intr, LXXXII; I, 198—199 (tex- 
tul articolului lui A. Vlahuță), 320—324 (nota 
la traducerile din opera poetei) 

egri, Costache : II, 549; III, 229, 513 

Negru-vodă : III, 280 

egruzzi, Iacob Jack: st. intr, XV, XVI, XVII, 

XVIII, XXVIII, XCVIII ; I, 325, 327, 3%; 

II, 376—377, 530, 663, 691 ; III, 496, 548, 558 

Negulici, Ion : III, 512 

„Nehotărire”: 1, 163, (text), 305 (notă) 

Nekrasov, Nikolai Alexeevici: II, 409—410 

Neuville, Alphonse de : III, 374 

Nichiforescu : I, 331, 332 

Nicolescu, Aurel : III, 542 

Nicolescu, G. C. : st. intr, XXVII 

Nicolescu, Ilie: II, 656 

Nicorovici, Vasile: III, 542 


Z 


„Niu Suditu" : II, 593—595 (text), 700 (notă) 

„N. 1. Grigorescu” : II, 615 (text), 707 (nota) 

„Noapte de iamă”: I, 193—194 (text), 318 
(notă) ; III, 556 

„Noapte de noiembrie” : II, 694 

„Noi vrem pămínt": XII, 628—629 (text), 710 
(notă) 

„Note": II, 284—291 (text), 684 (notă) 

Nottara, Constantin : II, 500, 682; III, 552 


„N* câta': I, 29—30 (text), 283 (notă) 

„Nu te mai întoarce" (traducere din Ada 
Negri) : I, 218—219 (text), 321 (notă) 

„Nu-i de ajuns” : I, 41—43 (text), 288 (notă) 


„Numărul Zu... Legiune” : st. intr., LXII 
„N ungua ridenti" : I, 186—187 (text), 317 
(notă) i 
O 
PERI 9) carieră într-un potcap” : st. intr., 


LXI; II, 115—122 (text), 638 (notă) 

„Ochi strălucitori": l, 24 (text), 326 
(notă) 

„O datorie de împlinit” : 1, 328 

»O zZdee mare": st. intr, XLVI; II, 460—462 
(text), 676 (notă) 

Odiseea : II, 414 

Odobescu, Alexandru, Ps st. intr., LXXVI, 
LXXXVIII ; I, 299 ; II, 545 ; III, 513 

Olănescu-Ascanio : st. intr., XVIII; I, 530 

Olsufief, M. I.: III, 537 

1907: st int, XII, XXIX, LIV, LXVII, 
LXVIII, LXIX, LXXIX, LXXX, LXXXII, 
CXIV, CV, CXVII, CXXIV, CXXV ; I, 178— 
183 (text), 308—316 (notă) ; II, 294; III, 544, 
554 

„1907 — din primăvară  pină-n toamnă” 
LXX, LXIX, LXXIII 

„O ph”: 1, 236 (text), 325—326 (notă) 

„Onestitatea în artă”: st. intr., XXXIX; 
I, 300; II, 398—416 (text), 660, 667—669 
(notă) ; III, 550 

„Opinia" (de la laşi) : I, 336 

Oprescu, George : III, 508, 512 

Oprişan, I. Gh.: st. intr, CXVIII; I, 292, 336; 
II, 542 

Orăşanu, N. T.: st intr, LXVI 

„O schiță” e st. intr, LXII; II, 34—39 (text), 
634 (notă) 


st intr., 


(2 


^Ostaşii noştri" : st. intr, XXXIV 
„O viată! : st inte, LXIII; XCIV 
Ovidiu : II, 489; III, 236—237 


P 


Pagano, F. (profesor din Bîrlad) : st. intr., VII 
Pagano, Ida (prima soţie a lui Vlahuţă): st. intr, 
XII; II, 547, 549 
„Pagini literare" : II, 647, 678 
„Paloda" (revistă din Bîrlad) : I, 301, 334 
Panu, Gheorghe : I, 314 
Papadopol, Paul : st. intr., CXVIII 
„Paralela" : st. intr, LIX ; III, 548 
„Parazitul no. 2": st. intr, XLVI, LXII 
„Pa razi tul no. 3" : st. intr., LXII 
„Parazitul no 4" : st. intr, LXI 
„P ar azilul no. 5" : st. intr, LXI 
„Par basme": I, 156 (text), 304 (notă) 
„Parnasul romîn" : I, 297, 300 
„Partea cea mai bună”: I, 173 (text), 309 
(notă) 
Pas, Ion: st. intr, LXXXII 
„Pasteluri : st. intr, XXXIV 
Patti, Adelina : II, 532, 689 
„Paul si Virginia" : II, 18 
Pavlov, Ivan: III, 519 
„Păcatul! : st. intr, LXXV; I, 3 (text), 275 (notă) 
„Părintele Ni : II, 131—133 (text), 639 
(notă) 
Pătraşcu-vodă : II, 282 
Păucescu, Grigore George : II, 696 
Păun-Pincio, I.: II, 706 
„Pe albumul d-r ei” : I 
Pecus : st. intr., XVI 
„Pe deal’: I, 5—6 (text), 275 (notă) 
Peltz, I.: st. intr, LXXXIX 
„Pentru ochii tăi răita č": I, 238 (text), 
326 (notă) 


„ 47 (text), 289 (notă) 


596 


Peretz, Bernard : III, 337 

Perpessicius: st. intr, LXVIII, LXXII, CXXIII, 
CXXIV, CXXV; II, 663, 681, 700; II, 542 

Perugini (P. Vannucci) : III, 367 

Petraşcu, George: st. intr., XIV; III, 506 

Petraşcu, Nicolae: st. intr, VIII; I, 282, 28; 
II, 621, 706 ; III, 387, 542, 547 

Petrescu, Camil: st. intr., LVII, LXXII, LXXXIX, 
XCI, XCII 

Petrescu, Cezar : st. intr., LXXII, LXXXIX, XCII, 
XCIII, CXX; IH, 542 

Petrescu, Costin : III, 506, 532 

Petru Şchiopul : III, 302 

Philippide, Al. A. (poet): II, 641 

Philippide, Alexandru (lingvist) : II, 420, 641 

Pico della Mirandola, Giovanni: II, 643 

„Pierdut : II, 231—235 (text), 646 (notă) 

„J>ide vechi”: I, 158—159 (text), 304 (notă) 

Piron, Alexis: II, 395 

Plutarch : st. intr., VIII 

„Poeți fi critici" (articol de Titu Maiorescu) : st. 
intr., XIX, XX, XXIII, XXXIII, CXXII 

„Polidor”: II, 596—602 (text), 701—702 (notă) 

„Politică fi literatură": st. intr., LIII 

Polyhroniade, G. A.: II, 667 

Poni, Matilda : II, 545 

Pop, Augustin Z. N.: II, 654 

Popa, Victor Ion: st. intr., CXIII 

Popasu, C. : II, 657 

Popescu, Ion (profesor din Bîrlad) : st. intr., VII 

Popescu, Mircea : III, 512 

Popescu, Spiridon: I, 315 

Popovici (deputat în parlamentul de atunci) : II, 440 

Popovici, dr. Alexandru : II, 668 

Popovici, Aurel C. : st. intr., CXIII 

Popovici, I. (alcătuitor de calendare) : I, 307 

Popp, Mişu: III, 512 

Poteca, Eufrosin: III, 243 

„Povestea vorbei” (revistă) : I, 306, 323 

„Predare” : II, 268—276 (text), 647 (notă) 


„Prima kqi : st într, CXXIII; I, 148— 
150 (text), 302—303 (notă) 

„Printul! : st. intr, LXIII 

„Procesul Lazu- Cofbud : II, 419—420 


(text), 669—670 (notă) 

Prodănescu, State : I, 280 

„Pro fi ur i" : st inttr, LXI; I, 97—120, 297— 
298 (notă) 

„Proiecte" : II, 625—627 (text), 660, 709—710 
(notă) 

„Proletar" (traducere din Ada Negri) : 226— 
227 (text), 321 (notă) 

„Propilee literare" : st. intr., XCIII; III, 557 

Prud'hon, Pierre-Paul: III, 353 


„Publicul cetitor fată cu operele Zi- 
zerare": I, 300 
„Publicul romînesc fi scriitorii săi": 


st. intr., XXIV 
Puvis de Chavannes, Pierre: III, 386 


Racii;, Eufrosina (medelnicereasă) : I, 292 

Racoviţă, Demitrie (Sphinx) : II, 610, 705 

Racoviţă, Emil: st. intr., XXX, XXXI, XL 

Radu cel Frumos : III, 302 

Radu cel Mare: III, 280 

Radu de la Afumaţi: III, 216, 267, 282 

Radu Negru: III, 274, 276 

„Rampa" : II, 659, 684; III, 506 

„Ramuri" : st. intr, CXIII; III, 520 

Ranetti, George: I, 311 ; II, 480, 521 

Rareş, Petru: III, 228, 313, 3109, 320, 324 

Rădulescu-Niger: II, 605, 703 

„Răspuns la o cronică rimată"": I, 21- 
24 (text), 280—281 (notă) 

„Răvaşul poporului" : II, 514 

„Războiul romîn" : I, 281 

Rejane (Gabrielle Reju) : II, 480 

Rembrandt (Harmenszoon Van Ryn): II, 360 

„Revista copiilor şi a tinerimei" : I, 277, 302 


„Revista critică" : I, 336 

„Revista Fundațiilor" : II, 683 

„Revista Lipovei” : I, 303, 304 

„Revista literară" : I, 288 

„Revista literară”: II, 560—561 (text), 633, 
693 (notă), 702 

„Revista literară şi politică" : I, 310 

„Revista modernă" : III, 502 

„293, 294, 295, 296, 297; II, 

610, 611, 625, 654, 658, 672, 701, 703, 706 ; 


„Revista nouă": I 


III, 549 
„Revista scriitoarelor şi scriitorilor romîni" : st. 
intr., X 


Ricard, Gustave: III, 414 

Ritter, William : III, 374, 375, 387 

„Rîndunica” : II, 619, 620, 621 

»"Rîndunica» inspirată sau hop si noi 
cu  tsărutarea* !": st. intr, XLVI; II, 
619—621 (text), 708 (notă); III, 498 

Rîpeanu, Valeriu : II, 683, 706; III, 515, 537, 542 

Riuleţ, C.: I, 310 

Robescu, F. C.: II, 571, 577, 696 

Rollinat, Marcel: II, 693 

Roman, Alexandru: III, 549 

Roman, Ion: II, 680 

Roman, Iosif: I, 294 

Romanescu, Aristizza : II, 692 

Romanescu, loan : II, 545, 690 

„Romantic"; II, 241—246 (text), 646 (notă) 

„Romînia" : I, 295, 327 

„Romînia jună" : III, 504 

„Romînia liberă" (şi număr literar) : st. intr., XIX, 
XXXII, XXXIII, LXV ; 1, 277, 278, 280, 281, 
283, 284, 287, 290, 291, 293; II, 633, 638, 
652, 653, 657, 671, 672, 679, 689, 690, 691 

„Romînia liberă" (ziarul de azi) : III, 539 

„Romînia muncitoare" : I, 309, 310, 321 ; III, 554 

„R o minia pitorească”: st. intr, XI, CX, 
CXI, CXII, CXXI; III, 204—334 (text), 499— 
503 (notă), 511, 553 

„Romînul" (ziar din Arad) : I, 318 


598 


„Romînul" : I, 293; II, 594 
Romniceanu, Grigore: II 
numeleţ Rîmniceanu) 

Rosenthal, Constantin Daniel de: III, 512 
Rosetti, C. A.: st. intr., CXX; II, 193, 594 
Rosetti, Radu : st. intr., CVII 
Rosetti, Radu D. : I, 300 

Rotaru, Ion: III, 526, 542 
Rousseau, Theodore: II, 518; III 
Ruysdael, Iacob Isaac: III, 431 


Sadoveanu, Ion Marin: st. intr., LXIII 


Sadoveanu, Mihail : st. intr, LXXXIX, XCII, 
CXIII, CXXIV ; 1, 336; II, 514, 525, 533, 


536, 556; III, 542, 547, 555, 558 
Saint-Hilaire, Geoffroy de: st. intr., XL 
Sarto, Andrea del: III, 348 
Sămănătorul" : 1, 172 (text), 307 (notă) 
Săndulescu, Al. : III, 543 
„Să plec?" : I, 265—266 (text), 338 (notă) 
„Săptamînă" : I, 314 
„Săptamînă ilustrată" : I, 287, 298 
»Schițe" : st. intr, LXIV; II, 265—267 (text), 
647 (notă) 
„Schițe literare" : III, 548 
Schopenhauer, Arthur : II, 198, 367 


„Scînteia" (organ al CC. al P.M.R.) : III, 540, 541, 


542 
„Scînteia tineretului" : III, 543 
„Scriitorii romîni" : st. intr., XIII; II, 647 


„Scrisoare citi un  bătrtîn" : st. intr, IX ; 
I, 248—250 (text), 330—333 (notă) ; III, 548 

„Scrisoare către cititori” (articole de Vla- 
huță) : st. intr, XXI, XXXII, LXVII 


I] : II, 570—573 (text), 696 (notă) 


[II] : I, 574—577 (text), 696 (notă) 
[III] : II, 578—581 (text), 697 (notă) 
[IV] : 11, 582—585 (text), 697 (notă) 


> 563, 694 (apare şi cu 


„352, 386, 432 


599 


[V] : II, 586—588 (text), 697 (notă) 
[VI] : II, 589—592 (text), 697—700 (notă) 

Scrisoarea III* : st. intr, LIX, XCIX 

„Scrisul bănățean" : III, 543 

Scupievski (ziarist) : II, 571 

„Sectar i" : st. intr, LII 

„Semănătorul" (ziar din Bîrlad) : st. intr., VII 

„Semănătorul" (şi „Sămănătorul"): st. intr, VII, 
XI, LVI, LVII, LXXX, XCVI, CVI, CIX, 
CXII, CXIII, CXVI, CXVII; 1, 307, 308, 
310, 320, 321 ; II, 648, 678, 679, 680, 681, 
709 ; III, 504, 553, 554 

Septimiu, Sever: III, 207 

Seriozitate": II, 417—418 (text), 669 (notă) 

Sevastos, Elena : st. intr., XXVIII 

Sevastos, Mihail : III, 543, 556 

„Sfaturi: II, 481—491 (text), 678—680 (notă) 

„S fin ta muncă : I, 175 (text), 308 (notă) 

„Sfirsit de veac da Bucureşti" : st. intr., LXIII 

Shakespeare, William : II, 401, 402 

Sihleanu, A1.: II, 545 

Simionescu, Ion: st. intr., XIV 

Sinan-paşa : III, 220, 221 

„Singurul  arzzic" : II, 261—264 (text), 647 
(notă) 

Sion, G.: II, 545 

Slavici, Ion: st inte, LXXV, LXXVI, XCVII, 
CXXII; 1I, 655, 656, 657, 660, 709, 710 

Slătineanu, Al. : st. intr, XXXI 

„Slăvit e versul": st. intr, XXIX, LIV, 
XCVI; I, 190—191 (text), 318 (notă) 

Sobieţki : III, 317 


„Societatea scriizori/lor”: TI, 513—516 
(text), 682 (notă) 
„Socoteala" : st. intr., LXXVI, LXXVHI, 


CVIIj II, 199—201 (text), 644 (notă) 

Sofocle : II, 367; III, 223 

„Solidarizări primejdioase”: st. intr, 
LXXXIII 


„Sonet" [A revenit frumoasa primăvară] : I, 145 
(text), 302 (notă) 

„S o ne t" [Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată] î 
I, 53 (text), 290 (notă) 

„S onet" [Cît ne iubeam şi cum credeam odată] : 
I, 144 (text), 302 (notă) 

„Sonet [Cîţi ochi frumoşi şi  visători, poete} 
I, 170 (text), 306—307 (notă) 

„Sonet” [Dar nu-nţelegi că e cu neputinţă] : I, 
33 (text), 287 (notă) 

„S o ne t" [Dar tu ţ-ei fi mai aducînd aminte]: 
I, 254 (text), 334 (notă) 

„S o net” [Din tot ce ne-a fost drag mai înainte] : 
I, 169 (text), 306 (notă) 

„S one t" [Lăsaţi-mă singurătăţii mele] : I, 28 
(text), 283 (notă) 

„S onet" [M-am regăsit. Ce dor mi-era de mine] : 
I, 168 (text), 306 (notă) 

„Sonet” [Sînt zece ani. Ce curios îmi pare]: I, 
141 (text), 301 (notă) 

»5onet" [Vrăjit, tot şesul clocoteşte-n soare] : I, 
171 (text), 307 (notă) 

„5 onet" |Vuind s-asvîrl şuvoaiele devale] : I, 35 
(text), 288 (notă) 

Speranţia, Theodor : II, 625, 709 

„S p o talà si Junctionarism": st. intr., 
CVIII; II, 357—363 (text), 653 (notă) 

Stanciu, Panteli : III, 531 

Stavri, Artur: II, 625, 626, 709 

Stăncescu, D. : II, 692 

Stătescu, Eugen : II, 563, 637, 694 

„Steaua" : III, 556 

Stephanescu, George : st. intr., CIX ; III, 516, 552 

Steriadi, Jean Al.: st. intr., XIV; II, 673; III, 
457, 465, 517, 554 

Steuerman, A. : I, 323 

Stoica, Dimitrie : III, 531, 532 

Stoica (popa din Fărcaş) : III, 215 

Stoicescu, C. S.: II, 545, 546, 689, 690 

Storck, Fr.: III, 555 


Străjescu (cumnatul lui Vlahuţă) : II, 634 


602 


„Strigătul premii” 2 st. intr., LXXI 

„"Studii critice» de /. Gherea (C. Do- 
brogean u): II, 603—604 (text), 703 (notă) 

Sturdza, Dimitrie (Mitiţă) : II, 563, 663, 694; III, 
551 

Sturdza, Grigore : III, 378 

Sue, Eugene : II, 651 


„Suferințele tiînărului Werther” : st. intr., XLVIII 

„Sultănica" : st. intr., XXIV 

„Supărarea d-lui 7. L. Caragiale”: TI, 
661 


„Szp7 legea tunului" : st. intr, XXIX; L 
260—261 (text), 335—336 (notă) 


Şapcă, Radu (popa): III, 215 

Şeineanu, Lazăr: I, 283, 284, 289, 295 ; II, 692 

Şerbănescu, Theodor : st. intr, XCVII 

„$i  mă-ntrebi" : I, 239 (text), 326 (notă) 

Şoimaru, Tudor: II, 704; III, 543 

Şora, Mariana : III, 534, 543 

Ştefan cel Mare: st. intr, LXXIII, LXXIV ; I, 
188—189 (textul poeziei „Dreptate"), 317 
(notă la poezia „Dreptate"); I, 49 7— 
508, (textul articolului „Apus de soare”), 
681 — 6 8 2 (nota articolului „Apus de 
soare”); III, 302, 304, 315, 316, 317, 318, 
319, 320, 330, 331, 332, 338, 532 

Ştefan, Gheorghe : III, 307 

Ştefănescu, D. I.: II, 457, 532 

Ştirbei, Barbu: III, 344 

Şuţu, dr. Alexandru A.: II, 656 


„Tactică" : I, 142—143 (text), 301 (notă) 
Tartini, Giuseppe : III, 516 
Tattarescu, Gh. : III, 512 


„Tănase Scatiu" : st. intr., CIX 


JTe-ai amețit" : st. intr., LXIV ; II, 323—326 
(text), 649 (notă) 

„Teatrul National": st. intr., XLIII; II, 
605—606 (text), 660, 703—704 (notă) 

Teleor, Dumitru : I, 293 ; II, 692 

Tell Cristian : I, 332 ; III, 214 

Teodorescu-Branişte, Tudor: st. intr., LVI, LXIII, 
XCIII, CXXIV ; II, 653 ; II, 543 

Teodorescu (ziarist) : I, 327 

Teodoroiu, Ecaterina : III, 484 

Teohari, dr. Anibal : III, 465, 519 

„Tiberie Pscupescu”': st. intr., LXII; II 
123—130 (text), 638 (notă) 

„Timpul* : st. intr., LIII ; I, 327, 329 ; II, 364, 365, 
394, 638, 639, 655, 658 

„Tineretul socialist" : I, 318 

Tizian (Tiziano Vecello) : III, 348, 414 

„Tînărul scriitor" : II, 673 

Toboc (agent electoral): II, 571, 696 

Tocilescu, Gr.: I, 299 

Tomescu, D.: III, 479, 520 

Toncescu, Vasile : I, 23 

Tomsa, Ştefan : III, 302 

Tontiza, N. : II, 640 


> 


Tonitza, N. N. : st într, LXXXIV ; IL, 640 

Topîrceanu, G. : st. intr., CXXIV 

„Tot alte vremzi.."" : 1, 90—91 (text), 296 
(notă) 

Traian : III, 207, 250, 331 

„Treci gi treci noapte" : I, 174 (text), 308 
(notă) 

„Tribuna" : I, 304, 305 ; II, 647 

Tribuna" (revista de azi) : III, 540, 543 

„Tribuna poporului" : II, 680 

„Tribuna transporturilor" : I, 303 

„Triumful așteptări”: st intr, LXXXII 
I, 192 (text), 318 (notă); III, 465—466 

Troyon, Constant: III, 352, 386 

„Trudit i" : II, 277—283 (text), 648 (notă) 


bi 


603 


„Tu eti poez” : I, 162 (text), 305 (notă)! 
Turgheniev, Ivan Sergheevici : II, 57, 137, 635- 
„Tutova" : II, 649 

Tutoveanu, Alexandrina: I, 335 

Tutoveanu, George : I, 335; III, 479, 520 


„Lara de  pripas”: I, 252—253 (text), 334 
(notă) 

Ţepeş-vodă (tot aici şi piesa neterminată a lui 
Vlahuță) : st. intr, XII, LXXIV ; III, 216, 274, 
281, 557 

Țichindeal, D. : st. intr, XCVIII 

„Tie, mamă” (traducere din Ada Negri): I 
200—201 (text), 320 (notă) 

Ţincu, Nicolae : II, 605, 703 

Toni, Miltiade : III, 346 


» 


U 

Ulmeanu, N. : II, 571, 696 

s Ultimul cuvint" : II, 247—255 (text), 64b 
(notă) 

„Un an de luptă! : st. intr, OI, LII 

„Un Crăciun": II, 157—161 (text), 641 (notă) 

„Un îmătător”: st. intr., XXIII 

„Un suflet larg să mă-nteleagă": I 3 
271 (text), 338 (notă) 

„Un tmăr' : II, 196—198 (text), 644 (notă) 

„Un triumfător" : st. intr., XLVI ; II, 369 
372 (text), 658 (notă) 

„Und e ni snt visdtoallâziii... : st. intr.. 


XLMIL, L, LV, XCVI, XCVII; I, 121—124 
(text), 298—299 (notă) ; III, 550 

„Un Fănuţă” : Il, 331—336 (text), 650 (notă) 

„Unirea” : I, 276, 277, 280, 327 

„Universul : st. intr, XII; I, 318; II, 378, 649, 
665, ESI, G82; 6885 68 pl 11, 460, 461, 507, 
509, 518, 519 

„Universul ilustrat” : I, 296; II, 644 


jUniversul literar" : II, 700 

Urechiă, Nestor: III, 314 

Urechiă, Vasile A.: st. intr., XVI; I, 267, 328; 
II, 545, 660, 667 

Urechiă, dr. Alexandru V.: st. intr, X, XXV; I, 
300; II, 660, 669, 672 ; III, 549, 551 

Ursachi, Tavefta : III, 345 


Vachon, Marius : III, 445 

„Valuri: st. intr, XXIX; I, 195—197 (text), 
318—319 (notă) 

„Vanitas” : I, 157 (text), 304 (notă) 

Vasiliu, Mihai : II, 704 

„Vatra" : st. intr, CVI, CVII ; II, 625, 660, 661, 
683, 709, 710 

Văcărescu, Costache : III, 340 

Văcărescu, Mişu (vezi Claymoor) 

„Wechilor afeneişti”: I, 125—127 (text), 
299—300 (notă) 

Velescu, Ştefan (profesor) : II, 123 

, 702 

Vermont, Nicolae : st. intr., XII, XIV 

Verona, Arthur : st. intr., CXVII 

Vianu, Tudor: st. intr, XXIX, XXXIV, XXXIX, 
XLIV, LVI, LVIII, XCVII, XCVIII, CXIV, 
CXVII, CXVIII, CXIX, CXXI, CXXIV, 
CXXV; II, 710; IT, 536, 543, 558 

„Viata de apoi” (poem de Al. Macedonski) : st. intr., 


Ventura, Grigore : II 


XCVIII 
sViaa dla tară” : st. intr, XVII 
„Viaţa literară și artistică”: I, 308, 309; II, 681 
„Viaţa nouă" : I, 312 


„Viaţa romînească" (tot aici şi revista de azi): 


st intr, XII, XXIX, CXIII, CXVI; I, 308, 
309, 310, 314, 315, 317 ; II, 649, 651 ; III, 507, 
532, 543, 554, 556 

„Viaţa socială" : st. intr., LXVIII 

„Vieața" : st intr, X, XXII, XXIII, XXIX, 
XXXVI, LI, CVI, CVII, CIX, CXIII; I, 297 


> > 


606 


301, 302, 303, 304, 305, 306, 334; II, 443, 
4 5 5 — 459, 467, 475, 612, 639, 640, 641, 
642, 643, 644, 645, 646, 647, 651, 669, 670, 
671, 674, 675, 676, 677, 679, 683, 704, 70 
708, 709 ; III, 498, 504, 551, 552 


> 


„Vieme  fudaul” : TI; 242—243 (text), 327 
(notă) 

„Vifor” : 1, 146—147 (text)ů, 302 (notă) 

s V iitori miniştri”: II, 347—348 (text), 652. 
(notă) 

Vinci, Leonardo da: III, 338, 348, 367, 368, 420, 
431 


Vintilă-vodă : III, 298 

„Vis de-o clipă”: I, 257 (text), 334  (notă)- 

„Visul d-lui I. Brătianu" 2 IT; 562—564- 
(text), 693—695 (notă) 

„Visul regelui" : I, 333 ; II 
695 (notă) 

„Vi san” : II, 25—33 (text), 634 (notă) ; III, 54* 

Vieuxtemps, Henry : III, 516—517 

Vîrgolici, Teodor : st. intr, XIII, XXXI; I, 297; 
II, 705 ; III, 526, 540, 543 

Vlad (fiul lui Radu de la Afumaţi) : III, 267 

Vladimirescu, Tudor: III, 244, 249, 260, 272 

Vlahuţă, Anişoara (fiica scriitorului) : III, 459, 460, 

461, 471—472, 514 


Vlahuţă, Ecaterina (mama scriitorului) : I, 64—66. 


> 


> 565—567 (text),. 


(textul poeziei „Mamei"), 291—292 (notă la. 
poezia „M a m ei") 

Vlahuță, Mihai (fratele scriitorului) : II, 641 
Vlahuță, Neculai (tatăl scriitorului) : I, 292 


Vlahuță, Ruxanda Alexandrina (Gîlcă Ruxanda- 
Alexandrina — cea de-a treia toție a scriitoru- 
lui) : st. intr., XII; I, 338; III, 487, 514, 
516, 556, 557, 558 

Vlahuță, Ruxanda Grigorescu (nepoata scriitorului) : 
st. intr., LVI; III, 514 

Voiculescu, Vasile : st. intr., LXXXIV 

Voinov, Dimitrie: st. intr, XXX, XXXI, XL» 
LXIX 

„Voința naţională” : I, 310; II, 568, 668 


> 


Volenti, Nicolae : st. intr, XCVII 
Vulcan, Iosif: st. intr., X, XI, CXXV ; III, 501, 
503, 551 


W 


Watteau, Antoine : III, 385 
Werner : III, 374 


Xenopol, A. D.: st. intr., XC, XCI, XCV; III, 532 


Zaciu, Mircea : III, 543 

Zaharia, N. : st. intr., CXVIII ; III, 543 

Zamfirescu, Duiliu : st. intr, XV, XVI, XVII, 
XXIII, XXIV, XXV, XXVIII, LVIII, LXIII, 
LXXXVII, XC, CIX, CXXII; I, 280, 281 
299 ; II, 671, 691 ; III, 495, 496 

Zamfirescu, Mihail: II, 545 

Zarifopol, Paul: II, 658, 685, 688; III, 520, 556 

Zarifopol, Ştefania (cu diminutivul Fani): II, 688 

„10 mai” (De Ja fereastra ea): Il, 
447—450 (text), 676 (notă) 

Zola, Emile : st. intr., XXXVIII, XL ; II, 560 

Zossima, D. : III, 457 

Zvor, Paul: II, 561, 693 


> 


TABLA  ILUSTRAŢIILOR 


Carul pribegiei din 1916 . . . 96—9T 
Casa profesorului Bulbuc unde a locuit 

Vlahuţă la Bîrlad în timpul primului 

război mondial ; i , 224—226 
Bîrlad. Locuinţa poetului George Tutoveanu, 

unde venea adeseori Vlahuță . 320—321 
Cîteva rînduri grăitoare dintr-un caiet de 

însemnări, cu privire la apropierea grevei 

generale (facsimil). A . . 448—449 
O pagină dintr-un carnet de însemnări: 


poetul împlinea 60 de ani (facsimil). ; .480—4 81 


CUPRINSUL 


ROMÎNIA  PITOREASCA 


Pe 


De la Orşova la Sulina 


Porţile de Fier 
Turnu-Severin 

Corbul. Hinova 
Ostrovul Mare. Ruini 
La Calafat 

Desa 

Gura Jiului. Bechetul. 
Siliştioara 

Islazul 
Turnu-Măgurele 
Zimnicea 

Giurgiu. Călugărenii 
între țărmurile noastre 
Podul de peste Dunăre 
Brăila 

Galaţii 

Tulcea. 


Sulina 


DAN 


Dunăre 


Celeiul 


206 
206 
208 
209 
210 
"210 
211 
1213 
214 
216 
217 
218 
222 
223 
224 
227 
229 
231 


611 


612 


Pe Marea Neagtă 


Constanţa. i E . ; i š G 
In munţii noştri 


Pe Colibaşi 


La umbră 

Valea Motrului 

Mînăstirea Tismana 

Tîrgu-Jiu 

Pe Valea Jiului. 

Pe înălțimile Părîngului 

Pe coama Mohorului 

In Novaci 

Mînăstirea şi peştera Polovraci 

In Vilcea 

Pe cheia Bistriţei 

Riîmnicu-Vilcii. Valea Oltului 

La Cîineni i 

Pe Argeş. Curtea-de-Argeş. 

Cîmpulung, 

Rucăr. Dimbovicioara 

Tirgoviştea, Ruinile 

Pe Ialomița. De la Tîrgovişte la Petroșiţa 

Prin Cheia Tătarului la schitul Peştera 

Pe Obirşia. La Omul. Pe Valea Cerbului . 

Pe Valea Prahovei: Predeal, Azuga, Buşteni, 
Sinaia 

Cimpina. Valea Doftanei. Slănicul-Prahovei 

Valea Teleajenului. 

In munţii Buzăului. Siriu. 

Meledic 

Muntele Penteleu. Miînăstirea Găvanu 


In  Rîmnicu-Sărat 


279 
282 
284 
286 


288 
290 
293 
294 
296 
298 

300 


In Vrancea. 

In munţii Bacăului 
In munţii Neamţului 
în munţii Sucevii. 


Pe plută de la Dorna la Piatra 


Valea Prutului 


Ţara. Poporul 
PICTORUL N. I. GRIGORESCU 


I. Un sol al neamului 
II. Viaţa pictorului 
TII. Agapia i 
IV. La Barbizon. 

V. In ţară 
VI. Prima expoziție. 

VII. In larg 
VIII. In război 


IX. In pace. 
X. La Patis. 
XI. 1887 


XII. Posada. 
XIII. Ciobanii lui Grigorescu 
XIV. Şoapta adevărului 
XV. Taina puterii 
XVI. Expoziţia din 1891. 
XVII. La Cimpina 
XVIII. Chipuri 
XIX. Adevărul aşteaptă 
XX. Printre dealuri şi muscele 
XXI. Poezia vieţii 
XXII. In amurg, 


CARNETELE DE ÎNSEMNĂRI ZILNICE 


[Carnetul nr. 1] 


Ceasuri de singurătate. 


[Carnetul nr. 3] 


613: 


[Carnetul nr. 4]. 
[Carnetul nr. 5]. 
NOTE 
BIBLIOGRAFIE 


INDICI 


Tablou cronologic  biobibliograjic 
Indice al numelor de locuri 

(din Rominia pitorească). 
Indice general 


Tabla ilustratiilor 


Redactor responsabil : Margareta Feraru 
'Tehnoredactor : Mina Cantemir 


Dat la cule» 17.06:1963. Bun de tipar 20.12.1963. Apătut 
1964. Tiraj 10.180 ex. 1/1 legate. Hîrtie tipar înalt lip A 
mat de 63 g/m'. Format 540X840/16. Coli ed. 29,94. Coli 
tipar 38,5. Planşe tlpo 5. A. nr. 1383/1963 C.Z. pentru bi- 
bliotecile mari 8R. C.z. pentru bibliotecile mici 8R—O. 


Tiparul executat sub comanda nr. 30.517 la Combinatul 
Poligrafic „Casa Sclnteii Piaţa Scinteii nr, 1. 
Bucureşti — RER.