ZAMFIRESCU, O. III ocr_pypdf2

DUILIU ZAMFIRESCU 


P E R E 


Ediție îngrijiţi, 
prefață, note, 
e lo sar d e 
MIHAI GAFIȚA 


III 


N U V E L E 


SCRIITORI ROMÂIŞTI 


EDITURA MINBRVA 
Bucureşti, 1972 


NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI III - NUVELE 


Volumele de nuvele ale lui Duiliu Zamfirescu sînt cinci la număr: 
Vâră titlu (1883), Novele (1888), Nuvele romane. Frica (1895), Fur- 
fanfo. Trei nuvele (1911) şi O muză (1922). Cel din urma a apărut după 
moartea sa, dar au existat, poate, şi pentru acesta, indicaţii asupra 
sumarului, lăsate editorului — care-i era şi rudă — criticul literar 
Marin Simionescu-Rimniceanu. Toate aceste volume sînt reproduse 
în întregime în ediţia de faţă, în ordinea şi cu sumarele respective, 
selectate de autor din materialul publicat inițial în reviste, ziare sau 
almanahuri ocazionale. Operația de selectare a fost foarte severă la 
primul — ceea ce nu înseamnă că nu au rămas în afara sumarului 
lucrări mai bune decît unele incluse în el. Criteriul urmărit de scri- 
itor în cazul acestui volum de debut nu ne apare prea clar astăzi, to- 
tuşi se poate observa că predomină aici nuvela romantică şi, alături 
de ea, sînt numai semnalate şi schiţa-reportaj, schiţa-eseu, schița- 
poem, cu adaosul final de aforisme. O direcţie importantă, care nu 
e de loc ilustrată în volum, e cea a prozei realiste, tot mai vizibilă 
în publicistica scriitorului, absentă în volumul Fără titlu, însă consti- 
tuind, aşa cum avea să se vadă în curînd, albia cea mai importantă, 
mai fecundă a activităţii sale literare. 


Abia volumul Novele va fi reprezentativ pentru noua orientare 
a scrisului său, fără să adune şi piesele de acest gen anterioare anului 
1886, deci acelea apărute în România liberă. El rămîne, oricum, unul 
dintre cele mai bune volume de nuvele româneşti din secolul al XIX-lea. 


Volumul al treilea, întrucîtva eterogen ca structură, rămîne do- 
minat totuşi de nuvela realistă (Alessio, Frica), continuînd şi el 


doar să ilustreze schiţa-reportaj şi schiţa-poem. 


VII 


De ce însă nu va fi publicat scriitorul într-unui din volume, sati 
chiar separat, lunga nuvelă Vti drum greşit? Probabil pentru că ea 
aparţinea încă vechiului romantism, de care Duiliu Zamfirescu şe 
elibera treptat. Formulele diverse care solicitau proza românească a 
sfîrşitului de secol şi începutul celui următor l-au atras şi pe părin- 
tele lui Tănase Scatiu, care încearcă activ o primenirea instrumentelor 
sale, abordînd diferite tipuri de nuvelă (psihologică, autobiografică, 
satirică, alegorică etc), fără să stăruie însă în nici o direcţie, astfel 
că nuvelistul Duiliu Zamfirescu — ca şi poetul — ilustrează doar — 
— şi adesea prin cîte o singură bucată — modalităţi şi genuri diverse 
de proză, îşi vădeşte disponibilităţi multiple în domeniu, dar nu cul- 
tivă statornic vreuna, demonstrînd parcă intenţionat un fel de ama- 
torism literar, incapabil de consecvență, un experimentalism de dile- 
tant, neîncrederea în virtuțile nici unuia din genurile abordate. De 
unde şi aproximaţia, ezitările criticii în prețuirea lui ca nuvelist, 
deşi, obiectiv, este o prezenţă peste care nu se poate trece în evoluţia 


nuvelei româneşti. 


Abia adunarea unei mari părţi a nuvelisticii scriitorului în colec- 
ţia „Clasicii români comentaţi” a editurii „Scrisul românesc" a pre- 
zentat multilateral un profil de prozator pînă atunci numai bănuit, 
sau cunoscut fragmentar. însă şi această ediţie, foarte bogată, alcă- 
tuită de Mariana Zamfirescu-Rarincescu şi explicată cu agerime într-o 
amplă prefaţă, este selectivă şi în orice caz lasă în continuare pe dina- 
fară proza din reviste şi ziare — cu excepţia a trei schiţe din perioada 
1894-1897. 


Trebuie să regretăm că Duiliu Zamfirescu n-a dus mai departe 
proiectul seriei de Amintiri din cariera diplomatică, prezentă în volu- 
mul 0 muză prin cele dintîi piese ale sumarului. Putem considera că o 
primă — cronologic — pagină a acestora se află în Prefaţa din 1914 
a romanului Viața la fară, cînd poate i-a surîs ideea acestui ciclu 
memorialistic (un an mai tîrziu se publică în Convorbiri literare cel 
dintîi capitol cu acest nume — John James) şi tot în 1914, cam o dată 
cu Prefaţa, scriitorul îşi începe memoriile de tip saint-simonian (rela- 
tări cu caracter documentar şi portrete), netrecute nici ele de treapta 
a cîtorva zeci de pagini. în orice caz, Amintirile din cariera diploma- 
fică trebuiau să fie mai aproape de schiţă şi nuvelă, deci aparţinînd 
volumului de faţă, pe cîtă vreme cealaltă serie memorialistică, pe 
care am numit-o de tip saint-simonian, se înscrie în domeniul eseis- 
ticii, al publicisticii de tip gazetăresc, pamfletului politic etc, care 


vor alcătui sumarul unui alt volum al ediţiei prezente. 


VIII 


Manuscrisele scriitorului nu ne aduc bucăţi noi, constituite, ci 
doar cîteva începuturi, reluate sau părăsite, despre care facem men- 
ţiune în notele diferitelor nuvel2 sau schiţe cu care se înrudesc; unele 
din ele se şi reproduc, parţial sau integral. Rămîne aşadar substan- 
tial capitolul Din publicaţii, care lărgeşte şi întregeşte în multe pri- 
vinţe profilul cunoscut al nuvelistului Duiliu Zamfirescu, precizează 
cronologia evoluţiei sale de la proza romantică la cea realistă şi ten- 
taţiile spre alte genuri şi modalităţi ale nuvelei, prin urmare indică 
mai exact coordonatele acestei laturi ale activităţii sale literare. Se 
poate afirma că în volumul de faţă se află cvasi-întreaga operă de 
nuvelist a lui Duiliu Zamfirescu, inclusiv textele publicate fără sem- 


nătură şi pentru care există indicii sigure că îi aparţin. 


în privinţa alegerii textelor care să fie reproduse în ediţie drept 
texte de bază, s-au pus unele probleme diferite şi de ale volumului 
de poezii şi de ale ciclului Comăneştenilor. în cazul romanelor din ciclul 
Comăneştenilors-aarătatpentru ce s-a recurs, unde s-a putut, la manu- 
scrise, sau, în lipsa acestora, la tipăriturile efectuate direct după ele, 
deci la reviste — şi numai în mod excepţional textele romanelor Viața 
la țară şi Tănase Scatiu reproduc pe acelea ale unor volume — din 
1922, respectiv 1923. 

în cazul nuvelelor, lucrurile se prezintă întrucîtva diferit. 

Oricît s-ar părea de ciudat, se poate demonstra că volumele de 
nuvele au fost mai direct supravegheate de scriitor decît romanele, 
la primele patru existînd lectura directă a şpalturilor, ceea ce nu se 
întîmplă cu primele patru piese ale ciclului Comăneştenilor, nici 
cu Lydda. Scrisori romane. 

în acest caz, prin urmare, forma din Conv. Ut. şi forma din vo- 
lume au aproximativ aceeaşi valoare, ca text de bază. De altfel, 
în afară de cîteva cazuri, care se vor nota mai jos, nici nu există pro- 
priu-zis deosebiri între cele două forme, nu numai de natură a fi no- 
tate ca variante, dar nici ca diferențe de stil. Numărul extrem de 
mic al deosebirilor între forma din volume şi cea din Convorbiri — 
cîteva cuvinte cu iz moldovenesc mai pronunțat pe care le utiliza 
destul de consecvent Duiliu Zamfirescu (desperare, videnii, sprinceană 
etc.) sînt pierdute cînd colo, cînd dincolo, cîteva grafii, care-i apar- 
ţin, sînt inconsecventepa publicare — îndreptățesc concluzia că ele 
nu reprezintă neapărat intervenții ulterioare intenționate ale lui 
Duiliu^amfirescu, ci sînt simple scăpări tipografice, sau ale volu- 
mului, sau ale revistei, față de manuscris, nedescoperite de corector, 
chiar cînd acesta a fost autorul însuşi. Aşadar, acolo unde textul din 


IX 


volum diferea de cel din Conv. Ut., în privinţa pronunţiilor şi grafi- 
ilor amintite, au s-a adoptat în mod automat forma din volum (ca 
fiind ulterioară, deci o posibilă „voinţă ultimă” a autorului), ci s-a 
ales, dintre ele, forma cea mai frecventă în scrisul lui Duiliu Zamfi- 
rescu (care este, de cele mai multe ori, forma moldovenească), veri- 
ficată prin ampla consultare a manuscriselor sale şi prin familiarizare 
îndelungată a editorului cu ele. 

Aceasta, ca principiu general, pentru a se respecta, după practica 
edițiilor de acest fel, cît mai fidel stilul scriitorului şi sensurile dorite 
de el. 


Cît priveşte lucrările necuprinse de autor în cele cinci volume — 
acolo unde nu există manuscrisele respective, în mod necesar tex- 
tul din publicaţii a devenit text de bază, fiind unicul; acolo însă unde 
există manuscris s-a urmat una din următoarele două căi: 

— dacă există temeiuri serioase să se presupună că autorul şi-a 
făcut singur corectura tipografică — prilej cu care a putut efectua şi 
anumite modificări de formulare, omisiuni sau adaosuri — în aceste 
cazuri textul de bază este acela din revistă sau ziar; e situaţia tuturor 
lucrărilor din România liberă, în perioada cînd Duiliu Zamfirescu era 
redactor; 

— dacă astfel de temeiuri nu există şi, dimpotrivă, e clar că au- 
torul n-a putut să-şi vadă textul în faza procesului tipografic, cînd 
deci eventualele modificări, in mod clar, sau sînt făcute de redacţii 
sau sînt erori de tipar — în aceste cazuri textul de bază este acela 
din manuscris. Aceasta e situaţia lucrărilor trimise de la Roma, 
Atena şi Bruxelles, revistelor din ţară. 


lată acum felul cum au fost stabilite textele de bază la volumele 
părite de autor însuşi în cursul vieţii, sau alcătuite pe baza indica- 


ti 
ţiilor sale: 


Fără titlu, fiind tipărit pe cheltuiala scriitorului în tipografia 
care scotea şi gazeta la care el era redactor, a fost şi supravegheat 
desigur de Duiliu Zamfirescu însuşi — deci textul de aici e cel 
de bază. 


Novele, apărut în 1888, pregătit de scriitor, s-a tipărit înainte de 
plecarea în Italia, în atît de mare grabă, încît el nici n-a putut lua 
cu sine decît două-trei exemplare; este de la sine înțeles că Duiliu 
Zamfirescu a ţinut să-şi supravegheze singur tipărirea, făcîndel însuşi 
corectura tipografică, deci efectuînd modificări, sau — uneori — chiar 
păstrînd „colaborarea"” involuntară a tipografului, astfel că textul 
volumului este textul de bază al prezentei ediţii. 


X 


Nuvele romane. Frica s-a. publicat în timp ce scriitorul era la Roma 
şi în toată perioada tipăririi cărții n-a trecut prin Bucureşti, însă 
pregătirea ei pentru tipar a fost făcută cu o mare minuțiozitate de 
Duiliu Zamfirescu, îndeosebi pentru nuvela Alessio. Cu privire la 
aceasta avusese un schimb de corespondență cu Maiorescu. Scrisoarea 
acestuia s-a pierdut, dar din cea păstrată de la scriitor reiese că el a ac- 
ceptat, la publicarea în Convorbiri, să i se taie trei rînduri dintr-un 
cîntec italienesc şi, mai cu seamă, să se opereze cîteva modificări 
de frază în textul său. „Nu. înțeleg, fiindcă n-am manuscrisu — răs- 
punsese scriitorul, la propunerile criticului. Dar dacă e vorba numai 
de fraze, schimbaţi cum vreți "(scris, către Titu Maiorescu, din 7 iulie 
1889). Acceptarea n-a fost însă definitivă, ca şi în alte cazuri, căci 
Duiliu Zamfirescu îşi stabilise o „regulă" cu redacția Conv. Ut. şi 
cu Maiorescu — aşa cum avea să-i şi scrie acestuia în mai multe rîn- 
duri: criticul să schimbe ce voia, căci el, scriitorul, tot nu era de acord! 
Lipsa de adeziune la solicitările şi la intervențiile stilistice ale cri- 
ticului se manifestă şi în cazul Alessio. La tipărirea în volum, scri- 
itorul reintroduce în text versurile suprimate la cererea lui Maiorescu 
şi, desigur, reface alte fraze, redîndu-le sensul lor inițial. în acelaşi 
timp, el operează un număr important de alte modificări, expurgînd 
cu un admirabil simţ critic părți de fraze sau fraze întregi din forma 
apărută în Convorbiri. Să fi fost toate aceste texte adaose ori modi- 
ficări făcute de critic—ar fi exagerat să presupunem. însă, oricui au 
aparținut inițial, autorului sau — unele din ele — criticului, fapt e 
că ele nu mai figurează în volum şi aceasta nu s-a putut datora decît 
lui Duiliu Zamfirescu însuşi. Deci, forma din volum e textul de bază 


al edi 


ei de față. Celelalte trei nuvele prezintă atît de puține modifi- 


cări față de forma din Convorbiri — cu excepția unei fraze din Frica, 


exister,tă în revistă şi lipsind în volum— încît, practic, atît textele din 
Convorbiri cît şi cele din volum pot fi deopotrivă considerate ca texte 
de bază. A fost, ca atare, urmat volumul, presupunîndu-se că, devreme 
ce scriitorul a citit cu atîta atenție nuvela Alessio, e cu neputinţă să 
nu-şi mai fi aruncat cel puțin ochii asupra celorlalte — cu care prilej 
a eliminat fraza din Frica şi a corectat cîteva pronunții şi grafii. 


Fur/anţo. Trei nuvele, tipârindu-se în 1911, putem presupune că 
autorul, aflat în țară, a recitit lucrările pentru volum; dar el era 


mai mult la Galați, astfel că e perfect cu putință — şi probabil că 
aşa s-a şi petrecut, căci la fel procedase scriitorul şi cu îndreptări 
şi Anna — ca el să fi indicat doar sumarul, lăsînd restul în seama edi- 
torului. 


în orice caz, s-a urmat textul din volum, dar corectîndu-se cîteva 


pronunții şi grafii obişnuite ale scriitorului, prin comparare cu forma 


XI 


din Convorbiri, tipărită după manuscrisul autorului, direct, ca şi cea 
din volum, probabil. 

O muză s-a publicat postum, pe baza unui sumar alcătuit poate de 
scriitor, dar putînd fi realizat tot atît de bine şi de editor. Neputîn- 
du-se explica omiterea schiţei La sorți, publicată în Conv. Ut. din apri- 
lie 1910, presupunem cu oarecare temei că editorul a fost cel ce a su- 
pravegheat textul final, nu scriitorul, care ar fi fost mai atent cu 
lucrările sale, puţine la număr — deci şi mai greu de a fi uitate. 


în orice caz, dacă putem la fel de bine presupune că alcătuirea 
sumarului aparţine autorului sau editorului, e limpede că Duiliu 
Zamfirescu n-a controlat tipărirea şi n-a făcut corectura tipogra- 
fică. Deci, în acest caz, manuscrisele — cîte există — sînt textele de 
bază, iar, în lipsa lor, mai aproape de manuscrise e forma din publica- 


ţii, care devine în cazurile respective text de bază. 


După criteriile propuse încă de la volumul prim al ediţiei de faţă, 
Poezii, nu s-au notat decît variantele care introduc sensuri noi de 
oarecare importanţă. 

Există însă un foarte mare număr de deosebiri ale formelor din vo- 
lume şi reviste faţă de manuscrise, între cele din volume şi cele din 
reviste, lipsite de semnificaţie şi putînd să aparţină, cum s-a spus, 
tot atît de bine scriitorului, cît şi unui zeţar grăbit sau zelos în mani- 
festarea veleităţilor de cunoscător al limbii. Exemplul luilspirescu, 
de tipograf literat, era pînă la primul război mondial foarte ispiti- 
tor, şi nue mai puţin adevărat că zeţarii se specializaseră îndestul 
în corectarea erorilor mărunte de expresie ale unor scriitori mai puţin 
atenţi la acurateţa limbii. Nu o dată — ba chiar cel mai adesea — 
— culegerea tipografică a textului pentru volume se efectua după ace- 
laşi manuscris care slujise şi la tipărirea în revistă, iar o caligrafie 
rebarbativă lăsa posibilitatea unor zeţari diferiţi să citească diferit 
un cuvînt sau o expresie. De aici numeroase „variante" lipsite de 
importanţă, omisiuni ale cuvintelor de legătură, ortografii schimbate, 
chiar cuvinte modificate; împlinirea unui rînd de zaț sau scăparea 
unui cuvînt şi reintroducerea lui în text ducea adesea la inversiuni 
în topica frazei; un cuvînt dificil la împărţirea în silabe putea fi ades 


mutat în propoziţie, de un zeţar cu mai multă ini 


țiativă. Toate aces- 
tea s-au petrecut din belşug şi la Duiliu Zamfirescu, cu atît mai mult 
cu cît scriitorul era departe de ţară şi tipograful trebuia să rezolve 
singur unele încurcături de culegere, paginaţie şi corectură; şi chiar 


cînd se afla în ţară, el era departe de Bucureşti (la Gala 


laParaoane) 


sau, pur şi simplu, nu avea dispoziţia de a-şi reciti manuscrisul 


XII 


ori corectura tipografică. Acelea dintre diferenţele constatate între 
volume, reviste şi manuscrise, care au fost socotite ca datorîndu-se 
unor împrejurări de natura celor de mai sus, n-au fost notate între 
variante; unde a fost cazul, nu s-a ţinut seama de ele nici la stabi- 
lirea textului definitiv al ediţiei, casă se adopte neapărat forma ultimă 
apărută. Ideea de „voinţă ultimă a autorului" a fost privită cu cir- 
cumspecţia necesară, fără a se socoti în mod mecanic că cea din urmă 
apariţie a unui text în timpul vieţii lui Duiliu Zamfirescu reprezintă 
implicit şi forma ultimă dată de el însuşi lucrării respective. 


Astfel, nu au fost notate asemenea variante ca următoarele: 


— ...aşa de tare/atit de tare. 
— simţea cît e de ridicul cu dragostea lui pentru fată/simţea cît 
e de bătaie de joc cu dragostea... 

— cu urechea lipită de lemnjstrînsă de lemn. 

— crăpăturile scînănrilor/deschizăturile scîndurilor. 

— întins pe nisipul umblat/întins pe un fel de nisip umblat etc, 

etc. 

Alte operaţii: transcrierea numelor proprii după ortografia lor 
corectă; restabilirea punctuaţiei, acolo unde nu sînt manifeste alte 
intenţii ale scriitorului; renunţarea la majuscule în scrierea unor cu- 
vinte comune (utilizată nu o dată de Duiliu Zamfirescu), însă păstra- 
rea lor în cazurile corespunzătoare; înlăturarea erorilor tipografice 
evidente, chiar a unor scăpări neîndoielnice din cuprinsul manuscri- 
selor — şi altele din aceeaşi categorie — s-au efectuat tacit, după 
practica normală, fără totuşi ca editorul să-şi ia libertăţi nepermise 
faţă de textul scriitorului. 

Ca şi în cazul poeziilor — nu şi al romanelor din ciclul Comăneş- 
tenilor — nici la nuvele şi schiţe nu s-au notat ca date bibliografice 
reeditările ulterioare, deoarece nici unul din volume n-a cunoscut 
o nouă ediţie în timpul vieţii autorului. 

După moartea sa, volumele din „Biblioteca pentru toți", Nuvele 
romane. Frica şi Furfanţo. Trei nucele, au mai fost scoase — primul 
de două ori, al doilea de trei ori, mai curînd ca prelungiri ale tiraje- 
lor iniţiale decît ca ediţie nouă (după obiceiul acestei colecţii şi după 
modul de editare al epocii, cînd o nouă mie de exemplare ale unei 
ediţii, trimisă în librării, echivala cu o nouă ediţie, deşi nu era decît 
continuarea primului tiraj). 

Celelalte volume au mai fost reînviate parţial în culegerile apărute 


în „Biblioteca şcolarului” (voi. îngrijit de Mircea Zaciu, Ed.Tinere- 


XIII 


tului, 1957) şi în „Biblioteca pentru toți" (serie nouă, nr. 111, îngri- 
jit în redacţia colecţiei de Aurelia Bîrlă, subtitlul Spre mare, E.P-L-, 
1962). 

în antologii diferite au figurat, cînd şi cînd, Subprefectul, Conu 
Alecu Zăgănescu şi Frica, aceasta din urmă reprodusă mai frecvent şi 
prin manuale de uz şcolar. 

Toate au fost trepte către ediţia de faţă, prima care adună atît de 


cuprinzător nuvelistica scriitorului. 


10 


15 


20 


PE ARGEŞ 


D-lui G. onescu  (Gion)' 


în catul al patrulea din uliţa Pantheonului, Luca 
Bonachi începea să uite Parisul, cu tot farmecul şi 
petrecerile marelui oraş, şi o dată cu soarele care 
apunea, apunea şi dorinţa sa de a cunoaşte toate 
misterele limbei sanscrite. în amurgul serii. bătrînul 
student (căci se putea numi un bătrin student, deoarece 
se ocupa cu sanscrita de vreo opt ani, fără să poată 
încă înţelege pe Emest Renan), se rezema cu coatele 
de una şi singura fereastră ce o avea odaia sa, şi, 
privind pe trecători în creştet, 'şi lăsa gîndul să vaga- 
bondeze prin larga lume, liber şi neatîrnat ca o pasăre. 
Cînd furnicarul de pe uliţă începea să-i supere vederea, 
cu aceleaşi capete şi aceeaşi deşuchiare, 'şi ridica 
ochii de pe pămînt spre cer, iar în învîrtirea norilor, 
pe cari-i aurea o rază de soare întîrziată, privirea sa 
întîlnea fel de panorame: munţi, văi, dealuri, unele 
mai bine  desinate decît altele. Cîteodată, aceste 
pete călătoare prin văzduh se înşirau una de pe alta, 
formînd un lanţ neîntrerupt, în care reflexurile de 
lumină trăgeau nişte fire subţiri de argint, cari, repe- 
tate, dau norilor aspectul unei ape. 

Argeşul! 

Pe Argeş privise adesea vultorile ce veneau rotin- 
du-se, din adîncul Carpaţilor, şi în unda tăcută a 
rîului 'şi ascunsese tainele gîndirii sale pe care le 
trimetea departe, departe, în necunoscutul ce se întinde 


înaintea fiecărei ape pînă la mare. Pe malurile lui 
născuse şi pe malurile lui spera să şi moară. 

Este în omul care a iubit un fel de nostalgie fără 
cauză determinată şi fără scop, pe care Lamartine a 
numit-o dorul de cer. Nostalgia aceasta unită cu un 
regret etern ce trăieşte în sufletul omului nenorocit, 
făcea pe Luca Bonachi, care de altminteri era foarte 
puţin lamartinist, să creadă că numai pe malurile 
acelei ape ar putea trăi fără să simtă prea mult greu- 
tatea vieţii, căci numai acolo mintea sa ostenită ar 
putea găsi un tovarăş care-l cunoştea de mult: apa, şi 
numai în acea singurătate ar putea fi însoţit de amin- 
tirea neuitatei sale Ana Teodorovici. 

Ana Teodorovici pare a fiun nume rusesc. Cea care-l 
purta însă era română. 

Patru ani, patru de cît n-o văzuse! El avea o mică 
moşioară pe Argeş, alături de moşia Vârenii', fostă 
tot a familiei sale, unde trăise cu tatăl său de cînd se 
născuse. Bătrînul voise să cîştige prea mult pentru 
fiii săi, şi se-ncurcase în afaceri, cari îl ruinaseră mai 
de tot. Fusese silit să vîndă marea şi frumoasa pro- 
prietate a Vărenilor, unde era născut Luca, unui 
comersant bogat: Anastase Teodorovici. Acesta era 
un om cu înţelepciune şi cu duh. Avea o singură fată, 
Ana, pe care o ţinuse cu muma sa la Viena pînă la 
vîrsta de 17 ani. Cînd o aduse în ţară, cu patru ani 
mai nainte, Luca era venit la moşia părintească de 
cîteva luni. Făcu cunoştinţă cu Ana. 

Ana era o făptură din acelea ce trăiesc pe lume spre 
a scrie în cartea vieţii un singur cuvînt: roză“, şi a 
iscăli. Cum se vede în unele păduri bătrîne, necerce- 
tate de razele soarelui în vecia veacurilor, cîte o bandă 
de lumină străbătînd prin acoperişul verde şi mergînd 
să încălzească aşternutul de foi moarte, — astfel 
surîsul ei părea a înveseli universul, cu o rază de tine- 
reţe luată din propria sa viaţă. 

Cînd ţăranii o  întîlneau, în răsăritul soarelui, 
mergînd călare spre Argeş, se dau cu respect la o 
parte, scoţîndu-şi căciulele, iar cel mai bătrîn zicea: 

— Flăcăi, astăzi are să lege spicul mai plin decît 
altădată. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ana se ducea în pasul calului pînă în marginea apei, 
de unde o lua în jos pe prundul argintiu al rîului, 
pînă la un pod umblător ce se afla în faţa pădurei 
Vărenilor. Acolo, mai în toate dimineţile o aştepta 
Luca, — şi amîndoi îşi lăsau caii la podar, şi treceau 
pe jos. în pădurea de peste apă. 

într-o dimineaţă după ce se plimbară cîtăva vreme 
pe sub umbra unor plopi uriaşi, Ana găsi o rădăcină 
mică de trandafir sălbatec, pe care o scoaseră amîndoi 
din pămînt, spre a o aşeza într-un rond ce şi-l făcea 
în grădina de acasă. Cînd ieşiră în marginea pădurei, 
şi strigară la podar să treacă podul din nou, spre a-i 
lăsa pe malul celălalt, — băgară de seamă că funia 
pe care se învîrtea scripetele podului era ruptă, iar 
vasele desfăcute şi aruncate pe nisip, împreună cu o 
căruţă cu boi, care abia putuse scăpa de înec. 

Ana rămase încremenită. 

— Ce facem acum, d-le Bonachi? '1 întrebă cu vocea 
mişcată. 

— Să ne treacă caii. 

— Calul meu nu vrea să intre în apă. 

— Prea bine, să-l aducă numai pe al meu. 

— Ca să trecem pe rînd? — El se uită la dînsa cu 
mirare. 

— Pe rînd... dacă credeţi că vom putea. 

După aceea strigă podarului de pe malul cellalt să 
încalece pe cal şi să treacă la dînşii. 

Calul deocamdată nu voia să intre în apă, dar, după 
ce fu atins cu o varga, se repezi în curent, şi cînd apa 
fu mai mare decît dînsul, se lăsă înot cu o înlesnire 
admirabilă. 

Ana îl privea cu un fel de emoţiune plină de încre- 
dere, şi cînd calul se rădică pe mal, ea îi netezi coama 
cu o adevărată dragoste. 

— Ei, acuma?... voiţi să treceţi? întrebă Luca. Vă 
rog numai să băgaţi de seamă că n-aveţi şa de damă. 

— Treci dumneata întîi, şi eu voi trece pe urmă. 

— 0... asta, nu. 

— Da' de ce nu treceţi amîndoi, boierilor, întrebă 
podarul. Calul, slavă luiDumnezeu, e cal de nădejde; 
că doară cuconiţa e numai cît un fulg... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Duca se uită la dînsa fără să îndrăznească a-i zice 
nimic. 

— Hai să trecem. Dacă ne vom îneca... cel puţin 
să ne-necăm amîndoi, zise ea rîzînd. 

Luca încalecă. Ana, ajutată de podar, fu ridicată 
în braţele lui şi aşezată pe oblîncul dinainte al şeii. 
Cînd calul făcu cel dentîi pas în apă, ea îngălbeni, 
şi, cu cît apa creştea mai mult, cu atît frica i se mărea. 
Cînd calul se lăsă înot, de nu mai era decîto cufundare 
şi o revenire plină de spaimă, ea se lipi cu totul de 
dînsul apucîndu-l cu braţele de gît. Zgomotul apei, 
care pare cu atît mai mare şi mai asurzitor, cu cît eşti 
mai în mijlocul lui, nu era întrerupt decît de sforăitul 
calului, al cărui cap, mic şi bine desinat, se vedea 
totdauna la suprafaţa apei, ca un remorqueur sigur. 

După ce ajunseră pe malul cellalt, Luca se uită 
trist, în urmă, la Argeş. Dacă ar fi fost mai lat, desigur 
ar fi avut mult mai multă stimă pentru dînsul. 

Trebuia să se dea jos. Ea era atît de ostenită de 
frică, încît rămase cîteva momente în nemişcare, 
lipită de dînsul, ca de însuşi sufletul ei. Atunci 
i/uca!i zise încet: 

— Ano... am întîrziat prea mult. Să mergem... 

Ea se deşteptă ca dintr-un vis adînc şi repetă: 

— Să mergem. 

Fiecare pe calul său, plecară în trap spre locuinţa 
ei, după ce mai întîi puseră pe podar de răsădi tulpina 
de trandafir sălbatic pe o movilită ce se afla în mar- 
ginea apei. 

Tulpina se prinse şi Luca Bonachi veni încă o lună, 
în toate zilele, s-o vadă. Ana însă nu mai veni. 

Trist, ca cel mai trist suflet, el se reîntoarse în Paris. 

lată ce vedea în învîrtirea norilor, cînd, după 
patru ani, privea din uliţa Pantheonului liniele rotunde 
şi infinite ale cerului. 


II 


Ea se mărită şi fu fericită. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Se întîmplă însă, în lipsa lui Bonachi din ţară, un 
lucru foarte ciudat. După trei ani de la cele petrecute 
mai sus, veni Argeşul într-o toamnă atît de mare, 
încît ieşi din albia sa, şi coprinse tot prundişul ce se 
întindea între cursul rîului şi mal. 

Bătrînul proprietar, cu Ana şi bărbatul ei, erau, 
împreună ci toată lumea, de faţă, şi priveau viitura 
apei cu o adevărată plăcere. Grinzele şi butucii de 
tot felul erau aduşi cu o forţă colosală, şi pe unde 
ajungeau, rupeau şi sfărîmau totul. Nimeni n-ar fi 
îndrăznit să înfrunte furia undei, decît fiind mare 
meşter de înotat sau... nebun. 

Şi, cu toate astea, în mijlocul acestei furii a apei, 
toţi privitorii văzură un om aruncîndu-se de pe mal 
şi luînd-o cu hotarire spre albia rîului, în care curentul 
era înspăimîntător. El trase spre partea unde era mai 
nainte podul, şi, după multe greutăţi, se opri peo 
movilă, al cărui vîrf abia se mai zărea din apă. Ajuns 
acolo se apucă să sape, cu un cuţit ce-l avea la briîu, 


rădăcina unei tulpine de trandafir, peste care apa înce- 
puse deja a trece, şi părea că voieşte, cu hotărîre, să 
nu se depărteze de pe movilă pînă nu va lua cu dînsul 
tulpina. 

Zadarnice fură toate strigătele celor de pe mal. 

Voinicul lucra fără să audă nimic. 

După un ceas de muncă, el nu izbutise să smulgă 
rădăcina şi apa îl coprinsese pînă la genunchi. Doi 
paşi dacă ar fi făcut, cădea în adîncimele ce înconjurau 
movila. 

O grindă puternică, adusă deapăpededesupt, '1 izbi 
cu atîta forţă încît '1 depărta de pe movilă. El fu luat de 
curent, dar cu tulpina de trandafir în mînă. Atunci în- 
cepu oluptăuriaşe între om şi element, în care izbînda, 
din nefericire, era cunoscută. Omul fu tras în şioiul 
cel mare al apei, şi de cîteva ori mai fu văzut, apărînd 
şi dispărînd, pînă se pierdu în aburii ce se înălțau 
pe suprafaţa Argeşului. 

A doua zi, la un sat vecin, pe Argeş în jos, fu găsit 
un om înecat, cu o ramură verde în mînă. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


După aceşti noi patru ani, petrecuţi la Paris, Duca 
Bonachi se hotărî să părăsească odaia din uliţa Panthe- 
onului, şi să se întoarcă în ţară. 

Se întoarse. 

Cine a umblat prin ţări străine ani îndelungați, 
ducînd în sufletul lui o rană, care nu se vindecă decît 
cînd sufletul moare, — şi n-a simţit, întorcîndu-se 
în locul naşterii sale, emoţiunile cele mai neînţelese 
mişcîndu-i întreaga sa ființă? Cine se poate mîndri 
că după patru ani a sărutat mîna netedă şi aproape 
răcită a bătrînului său tată, fără să plîngă? Cine poate 
spune că a intrat în curtea bisericei din satul său, în 
care, sub un strat de humă rece, doarme somnul veci- 
niciei aceea căreia i-a zis „mamă", „mamă", acest 
nume atît de dulce şi atît de greu de înlocuit, fără săi 
se strîngă inima de milă şi de durere? 

Nimeni. 

După patru ani, întorcîndu-se în ţară, Duca Bonachi 
trecu prin toate aceste peripeții, şi auzi despre cele 
întîmplate în lipsa sa, cu indiferența unui om care e 
ostenit de viaţă şi de mizeriele ei. 

însă, într-o dimineaţă frumoasă din frumosul mai, 
lăsă frîul calului şi o apucă pe malul Argeşului, spre 
vechiul pod din faţa pădurei. 

Podul era altul, podarul era altul. Numai Argeşul 
era acelaşi. I se spusese că în fața pădurii se afla o 
movilă împodobită de vreo cîţiva pomi umbroşi, şi, 
ajungînd-o, se puse să se odihnească. 

în vîrful movilei dete de un frumos mormînt, 
închis într-un grilaj de fier, pe care creşteau o mulţi- 
me de tufe de trandafir încărcate de flori. Printre 
roze se ascundea o cruce albă pe care stau săpate aceste 
cuvinte: 


Lui Moş Toader podarul 
Ana 
născută Teodorovici 


recunoştinţă 


10 


15 


Duca îngenunche înaintea acestui mormînt, care 
îi vorbea atîtea lucruri, şi se rugă cu toată căldura 
sufletului său. 

Podarul, după ce Ana se măritase, voise să păstreze 
tulpina de trandafir, pe care el o sădise pentru ea şi 
pentru Duca, şi pe care Argeşul voia s-o acopere cu 
nisip. El se înecă. 

Moartea vorbea lui Duca că amorul n-are viaţă decît 
cînd are lacrămi. 

Cînd se sculă de la mormînt, şi-şi ridică fruntea 
în sus, Duca zări în depărtare apa lină a Argeşului 
ducîndu-se în eternă călătorie spre mare, ca şi cum 
i-ar fi spus că trec toate, toate, pînă şi durerea trece. 

Plecînd, adună după mormînt foile unei roze ce se 
scutura, şi se duse de le aruncă în Argeş. 

— Du aceste scrisori spre vecinicia în care pluteşte 
sufletul podarului şi spune-i că sunt de la mine. 


10 


15 


20 


25 


10 


BABA-OARBA 


Fără îndoială că baba-oarba este un joc pe care 
copiii de astăzi nu-l mai joacă. 

Copiii de astăzi nu mai fac multe lucruri din cele 
ce le făceau copiii de altădată. 

Cu toate astea bunicele noastre, cu mamele lor şi 
străbunii bunicelor noastre, se ţineau cu mare pompă 
de această nevinovată petrecere de tinereţe. Ei făceau 
încă multe năzbiîtii, şi pentru aceasta nu erau mai 
nefericiţi decît suntem noi astăzi. 

Să nu se crează însă că am în cuget să fac apologia 
babi-oarbei, o apologie absolută. Sunrpentru baba-oarba 
şi sunt contra babi-oarbei. Sunt pentru cînd această 
inocentă petrecere se petrece între inocenți; sunt 
contra, cînd ea are loc între vinovaţi... Şi cine sunt 
vinovaţii? Toţi coboriîtorii în linie dreaptă din Adam 
şi Eva, şi mai cu seamă din Eva, cari au călcat pragul 
celor 15 ani. 

îmi veţi zice, desigur, că sunt prea puţin îndurător 
cu sărmana noastră fire omenească, şi, cu deosebire, 
cu sărmana fire femeiască. E adevărat. Am un obicei 
urît, de a căuta să explic lucrurile totdauna foarte de 
departe, şi de aceea, în profitul iubitorilor de stil, 
era înnemerit să nu mi se mai facă această obiecţiune. 

Mi se pare că Dumnezeu a fost un foarte stîngaci 
arhitect, cînd s-a hotărît să zidească pe femeie după 
chipul şi asemănarea omului, şi pe om după chipul 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


s asemănarea sa. Aceasta, pentru trei cuvinte: 1, 
pentru cuvîntul că două cantităţi egale la o a treia 
sunt egale între dînsele; că adică, omul asemănîndu-se 
cu Dumnezeu şi femeia cu omul, femeia se aseamănă 
cu Dumnezeu, — lucru care are nevoie de oarecare 
argumentaţie spre a fi dovedit; al 2, pentru cuvîntul 
că, luînd din coasta omului şi zămislind pe femeie, 
n-au rămas destule coaste nici pentru om, nicipentru 
femeie, — ceea ce i-a expus pe amîndoi la boale de 
piept. şi, al 3, pentru că luîndu-i coasta, i-a luat pe 
cea stingă, şi cu dînsa şi inima, astfel că, de atunci, 
sărmanul păgubaş e vecinie acuzat de lipsă de senti- 
mente, şi el vecinie îşi caută organul rătăcit, în piep- 
tul compusei sale. 

Degătura între această lungă teorie şi baba-oarba 
este că descendenţii în linie directă, oblică şi frîntă 
din fericiţii noştri străbuni, ar trebui, după ce au 
trecut vîrsta de 15 ani, să nu se mai lege la ochi. Şi 
ca să se vadă că am dreptate, cer să fiu îngăduit apo- 
vesti următoarele: 

într-o vacanţă erau strînşi la moşie toţi copiii, unii 
de la Iaşi alţii de la Bucureşti, alţii de prin străinătate, 
căci familia Kara-Fanini era o veche şi numeroasă 
familie, venită din Arhipelag şi stabilită în ţară de 
un veac. 

Toate jocurile şi plimbările se făceau într-un pare 
imens, în chioşcul căruia cei mai în vîrstă citeau sau 
lucrau. Erau copii de toate etăţile, de la 10 ani pînă 
la 24 şi 25. 

Printre toţi se deosibea o tînără femeie, doamna 
Margareta Fanini-Farni, care fuse măritată foarte de 
cu timpuriu, care acum era văduvă, şi pe bare o tris- 
teţă neînvinsă o ţinea totdauna în casă. De-abia 
avea 23 de ani. Toţi copiii se jucau, rîdeau, alergau, 
numai ca să-i placă ei. Toţi o ascultau ca pe cea mai 
bună mamă. Ea le zîmbea, vorbea cu fiecare două sau 
trei cuvinte, le prindea manuche de flori la pălărie, 
şi apoi se cufunda în tăcerea sa obicinuită. 

Venise din Roma un nepot al bătrînului Kara-Fa- 
nini, un băiat pe care toată familia-l acuza că nu 
face' nimic; care îşi săvîrşise şcoala de poduri şi şosele 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


12 


în Bucureşti şi era dus la Paris să-şi completeze stu- 
diele asupra arhitecturei. El plecase la Roma. sub 
cuvînt de a cerceta monumentele lumei vechi; în rea- 
litate însă, nu cerceta nimic, sau, mai bine, cerceta 
mai mult lumea nouă decît lumea veche. Era însă 
artist. Avea toate talentele pe cari le poate avea un 
mare om. Cînta aproape din toate instrumentele şi 
cînta bine. Era sculptor, arhitect, pictor, lemnar, şi, 
mai presus de toate, poet. Cusurul lui cel mare însă 
era că de nimic nu se ţinea serios. Azi se închidea în 
casă şi lucra toată ziua la un tablou: mîine rătăcea 
de dimineaţă pînă seara cu puşca de-a spinare prin 
pădure; poimîne nu făcea nimic, dar absolut nimic, 
— şi astfel, zi după zi, avea aerul de a-şi privi viaţa 
strecurîndu-se, printre ticăloşiele lumei acesteia, fără 
nici un interes. în sufletul lui însă, era adînc întris- 
tat că n-a vea mijloace cîte aspirații avea, şi firea omu- 
lui '1 deznădăjduia cu slăbiciunile şi imperfecţiele 
sale. 

El era cu Margareta văr în al doilea rînd. Se numea 
Ioachim Fanini-Petrovici. 

într-o zi, pe cînd se aflau cu toţii în grădină, copiii 
cerură voie să se joace de-a baba-oarba în chioşc, făgă- 
duind, cum făgăduiesc toţi copiii, că se vor juca fără 
zgomot şi fără praf. 

— Dacă am intra şi noi în jocul lor, Margareto? 
E atîţa vreme de cînd nu mi-am mai văzut ţara, şi 
aş voi, plecînd, să-mi împrospătez toate amintirile 
copilăriei... Primeşti? 

— Noi, de-a baba-oarba? E prea copilăresc şi zgomo- 
tos... Zici că pleci? Cînd pleci? 

— Peste patru zile. 

Ea-şi lăsă din nou ochii pe o broderie, crezînd că 
astfel a înlăturat primejdioasa propunere de a intra în 
joc. Copiii însă se agăţară cu toţi de vorba vărului lor 
şi sărmana femeie fu nevoită să se joace de-a baba- 
oarba. 

Se legă la ochi unul dintre băieţi, şi, după ce se 
învîrti niţel, cel deîntîi pe care îl prinse fu chiar dînsa. 
Toţi tăbărîră s-o lege la ochi, toţi îi arătau „cîte degete 
sunt aici" ca să se încredinţeze că nu vede, şi, după 


10 


15 


2 0 


25 


30 


35 


ce o duseră într-un colţ, repetîndu-i fiecare: să nu 
ridici batista de la ochi, se auzi un „vino" ascuţit şi 
prelung, zis cu o voce schimbată. Ea plecă cu mîinile 
înainte, mergînd numai în vîrful picioarelor spre a 
asculta toate mişcările ce se făceau. Copiii, spre a 
rîde şi mai mult,se învoiră s-o lase singură şi se stre- 
curară unu cîte unu pe uşe, spre a se ascunde în grădină. 
Cum ea mergea cu temere prin întunericul ce-i prici- 
nuia batista de la ochi, 'şi simţi capul coprins de 
două braţe puternice şi buzele sărutate cu o pasiune 
sălbatică, o sărutare care îi spusese o poemă într-o 
secundă, o sărutare care o ameţi într-atît, încît uită 
să-şi ia batista de la ochi ca să vadă cine avea atîta 
suflet în îmbrăţişare. Cînd îşi veni în simţire şi-şi 
ridică legătura de la ochi, nu mai era nimeni în chioşc. 
leşi tremurînd să caute copiii, cari apărură unu cîte 
unu din ascunzătorile lor, şi, după ce le dete voie să se 
joace înainte, se aşeză din nou la lucru. 

Pînă seara nu mai văzu pe Ioachim. 

A doua zi o slugă 'i dete un mic pachet şi o scrisoare 
de la dînsu. în pachet era portretul ei. Scrisoarea 
coprindea aceste linii: „Ştiu că nu mă vei ierta nici- 
odată, şi de aceea plec. Dacănu măierţi, uită-mă”. 

Ea mototoli scrisoarea în faţa servitorului şi luă 
pînza cu o supărare vădită. 

După ce intră în camera ei, se uită la toate uşile ca 
să le vadă dacă sunt închise, şi desfăcu scrisoarea, 
zîmbind, ca un copil, printre lacrimi. Ceti de cîteva 
ori cele două rînduri, iar le mai ceti, şi, înțelegîndu-le 
sau neînţelegîndu-le, duse cu amîndouă mîinile scri- 
soarea la gură şi o sărută închizînd ochii ca şi cu o zi 
mai înainte. 

Peste un an, la o expoziţie de tablouri în Roma, cea 
mai bună pînză era aceea care purta numele: Baba- 
oarba. 


MONĂSTIREA DEALULUI 


D-lui Ștefan Mincu 


Este ceasul în care luminele cereşti se aprind şi 
patimele omeneştisesting sub oboseala vieţii. Noaptea 
îşi ridică transparentele ferestrelor sale, şi priveşte 
omenirea somnoroasă, cum cască de urîtul şi munca 
zilelor. Omenirea îşi lasă, dasupra chinului său. trans- 
parentele uitării şi se culcă. Lumea doarme; noaptea 
veghează. 


De la monăstirea Dealului trompetele se aud sunînd 
ceasurile somnului, iar somnul, la glasurile lor, vine 
să-şi ia împărăţia sa de doliu. în valea Ialomiţii, apa 
cîntă încet povestea vremii, şi, scriindu-şi numele pe 
fiecare piatră, se duce să moară veselă în altă apă. 
Pe marginele sale cîţiva pomi tineri stau plecaţi 
dasupra undei, şi par, în înclinarea lor, că vor să sur- 
prinză misterul acestui murmur povestitor, poezia 
acestor voci necunoscute, cari, vorbind de cînd e 
lumea. sunt vecinie neînţelese. Se pare că. din cînd 
în cînd, taina aceasta spune ceva unor suflete de 
toamnă’, cari se duc pe drumul vieţii, misterioase ca 
şi apa, tremurătoare ca şi dînsa şi, ca şi dînsa, fără alt 
scop decît de a muri. Adesea vezi, pe marginea podului, 
visători, privind unda trecătoare şi aruneînd încet 
cîte o pietricică, a carii atingere cu apa îi face să tre- 
sară, în contemplaţiunea lor, par a fi curioşi să cunoa- 
scă fundul acestui element, atît de asemănat cu dînşii; 
par a voi să-l întrebe unde merge şi pentru ce trăieşte; 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


par a aştepta aceste răspunsuri, ca prin ele să-şi ex- 
plice enigma propriei lor vieţe. Desigur apa le răs- 
punde, căci ei se întorc şi mai trişti, să trăiască fiindcă 
s-au născut. 

Cunoaşteţi monăstirea Dealului? 

Astăzi e un nemărginit palat, aşezat pe vîrful coli- 
nei care înconjură Tîrgoviştea, răsunînd de sunetele 
trompetelor şi de zgomotulsăbielor. Zidit pe marginea 
coastei, el pare că priveşte în lume cu o uitătură nes- 
fîrşită, şi, în măreaţța sa linişte, citeşte mîndria cu 
care-şi poartă vîrsta. E vechi palatul; dar pe umerile 
sale, veacurile s-au rezemat fără a-l clătina; iernele 
l-au înfăşurat în troianurile lor fără a-l putea îmbă- 
trîni; vijeliele i-au bătut coastele fără a le şterge lus- 
trul, şi timpul, puternicul timp, s-a oprit la porţile 
lui şi a bătut înainte de a intra. Desigur nu totdauna 
i s-a deschis, căci pustiul pe care-l lăsa în urma sa 
acest sălbatic, la monăstirea Dealului nu se vede. 

Altădată monăstirea Dealului era un sfînt adăpost, 
în care rătăciţii cu sufletul veneau să caute pacea. în 
săptămînile mari, şi la denii, cînd clopotul din turla 
de la poartă chema la rugăciuni, schimnicii, acele 
fiinţe dezbrăcate de zdreanţă vieţei noastre, se vedeau 
strecurîndu-se pe sub umbra zidurilor, mergînd să-şi 
închine cugetarea unei ficțiuni sublime, unui Dum- 
nezeu. Atunci, ca şi astăzi, era lună pe cer, dar razele 
sale căzînd pe zidurile galbene ale monăstirei, aveau 
nişte reflexuri străine, ca din altă lume; lumina sa 
se împrăştia părînd că vrea să zugrăvească pe fiecare 
piatră tristul tablou al Golgotei. 

Cînd umbli astăzi primprejurul bisericei; cînd 
pasu-ţi profan calcă cu indiferenţă lespeda sfințită 
de oameni şi consfinţită de timp; cînd, nepăsător, îţi 
porți fiinţa prin chiliele întunecoase, atingînd pragul 
pe care s-au scuturat de pe pulberea vieţii generaţiile a 
patru veacuri; cînd îmbrăţişezi cu mintea totul: trecut 
şi prezent, lucruri şi oameni, fapte şi cugetări, 
— ajungiun moment în care te sperii de goliciunea pe care 
o însumează omul în sine, te îngrozeşti de deşertăciunea 
care încheie toate acţiunile, toate vorbele, toate gîn- 
dirile noastre. Schimnicii au murit, călugării au murit, 


15 


norodul a murit, sfinţii s-au şters; cei mari s-au stins, 
cei buni s-au stins, cei răi s-au stins, pietrile s-au ros. 
Şi atunci... care e menirea noastră, oameni şi lucruri? 

în mijlocul curţii a doua este biserica. 

întreaga zidire a acestui sfînt locaş este o minune: 
construită numai în piatră, are pe pereţii din dreapta 
şi din stînga intrării cîte-o inscripţiune înconjurată 
în nişte arabescuri de o fineţă şi exactitate extraordi- 
nară. Deasupra uşii, porticul formează un fel de boltă, 
compusă din lespezi roşii şi vinete, cari sunt îmbucate 
cu atîta măestrie şi formează un contur atît de corect, 
încît ţi se par că în adevăr sunt desinate. Turlele au 
împrejurul ferestrelor nişte rozete demne de a încadra 
rondelei capelei Sixtine. Stilul bisericii este o ameste- 
cătură de stil bizantin cu stil gotic, cam aceeaşi archi- 
tectură pe care o descrie Castelar’ cînd vorbeşte de pa- 
latele Veneţiei; ceea ce te face să presupui că meşterii 
au fost genovezi sau veneţiani. Asupra veacului în 
care a fost zidită biserica, sunt mai multe versiuni: 
unii' susţin că ar fi înălţată de Negru-vodă, cu parte 
din materialul rămas de la Curtea-de-Argeş; Cezar 
Boliac spune că e zidită cu 18 ani înaintea Curţii-de- 
Argeş. Orcum ar fi, asemănarea între catedrala Arge- 
şului şi biserica Dealului este mare. 


Nu departe de această monăstire, într-o vale, se 
află monăstirea Viforîta.Tradiţiunea spune că acolo 
poetul Cîrlova ar fi iubit pe maica EHsabeta, un vis 
de înger schimbat în femeie; una din acele creaţiuni 
ale firei, cari se nasc spre a încînta o generaţie de 
oameni, sprea încălzi. ca soarele, o lume decugetători. 
de poeţi,de nebuni; una din acele femei, cari, îmbră- 
cate în rasă, îşi pun împrejurul capului o aureolă de 
raze sfinte, şi împrejurul inimei un cerc de nesimţire. 
Cu toate astea ea l-a iubit, se spune, şi l-a iubit 
mult. 


10 


15 


20 


AMINTIRI DIN VREMURI 
(PAGINE DIN VIAŢA LUI DEPARAȚEANU) 


Doamnei E.D 


Au fond de toute vocation de 
poete, bon ou mauvais, îl y 
a ua amour de femme. 


Thio. Gaut. 


Era toamnă. Pădurea Depăraţilor' începea să-şi 
lepede frunzele şi rîndunelele plecau. Prin hăgiurile 
din marginea pădurei erau mierle cum nu mai fuseseră 
niciodată; de aceea boier Sandu Căpăţină sculă într-o 
dimineaţă pe fiul său cam cu nepusu-n masă, aducîn- 

du-i însuşi el puşca cea mai lungă în țeava şi cea mai 
veche. 

— E veche, băiete, dar e soră bună cu orce bun 
vînător. Tu, dacă mi-i semăna mie, o să semeni şi 
pustei. N-o încărca mult că smuceşte. Nu sufla ni- 
ciodată într-însa ca să vezi dacă-i descărcată; fra- 
tele lui boier Mincuţă aşa a murit. Apoi oftă, scutu- 
rîndu-şi ciubucu pe o carte a lui Depărăţeanu, şi ieşi. 

După ce tatăl său ieşi, Depărăţeanu sări din pat 
şi în cinci minute fu gata. Puşca, geanta, coarnele şi 
cîinile plecară în tovărăşie cu el. 

De dimineaţă pînă aproape de sfinţitul soarelui, 
mierlele treceau printre plumbii lui ca duhuri cereşti, 
neatinse şi nepăsătoare. 


17 


Hotărîtor, nu era bun vînător Depărăţeanu; şi, cu 
toate astea, semăna tatălui său, boieru Sandu. Dar 
cine ştie dacă şi boieru nu se lăuda cînd vorbea de 
soră-sa puşca. 

în sfîrşit, pe la cinci ceasuri, i se urî umblînd prin 
ghimpi, după urma cîinelui şi apucă pe o cărare bă- 
tută ce ducea înăuntrul pădurei. Razele soarelui ajun- 
geau roşiatice printre frunzele galbene, şi aruncau, 
peste iarba încă verde, un praf de aur tremurător, care 
se închidea din ce în ce mai mult, după cum soarele 
din ce în ce mai mult cobora. Era pacea pe care o 
întîlneşti în unele visuri dedimineaţă.paceapădurilor, 
liniştea frunzelor, taina codrilor, în care nu se aude 
decît vibraţiunile cugetului tremurînd în jurul cerului 
ce se opreşte să asculte; era zgomotul, fără existenţă 
sigură, pe care-l produce calmul vieţii florilor şi al 
copacilor; era singurătatea umblînd singură printre 
crăngi şi frunze; era cerul care se zărea albastru deasu- 
prapădurei; era poezia; era Depărăţeanu; era sufletul. 

Haup! Acesta e sunetul pe care-l face aripele unei 
păsări care se lasă. 

Depărăţeanu tresări. Da cîţiva paşi de dînsul un 
grangur se ascundea după o cracă, şi-şi ştergea ciupu 
de coaja lemnului, cu o nepăsare împărătească. Vînă- 
torul îşi găti puşca, făcu încă cîţiva paşi şi luă pasărea 
la ochi. Atunci, o detunătură se auzi dintr-un frunziş 
vecin, iar granguru căzu la rădăcina copacului. 

Dui Depărăţeanu tot sîngele i se opri de mînie: toc- 
mai cînd era să ucidă şi el. Cine avea atîta îndrăz- 
neală? Un copilandru ca de 17 ani, sări dintr-o tufă 
sa-şi ia pasărea. 

— Cine-ţi permite duinitale să-mi urmăreşti vîna- 
tul, zise Depărăţeanu înfuriat. Ce cauţi în pădurea 
mea? în ţara aceasta toată lumea e stăpînă pe lucrul 
altuia? Eşti tînăr, domnule, dar altfel te-aş învăța 
eu să-ţi stăpîneşti avîntul vînătoresc. 

— Mă iertaţi... zise cu sfiiciune copilul; nu ştiam 
că şi d-voastră urmăriţi aceeaşi pasăre... nu aş fi 
îndrăznit. Poftiţi, luaţi granguru. 


18 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Nu-mi trebuie granguru dumitale. Ajunge atît. 


Plecă. 

Acasă, tatăl său îl aştepta în capătul scării. Depă- 
răţeanu se liniştise. 

— Ei, tată, mi se pare că mi-ai ales ţeava cea mai 
strîmbă! Am împuşcat toate frunzele şi n-am atins 
nici o mierlă. N-am noroc la vînat. 

Bătrînul rîdea, făcînd cu ciubucul prin aer nişte 
volte cari însemnau: — Ehei, băiete, nu se vînează 
totaşa deuşor cum se fac poezii. După aceea se apropie 
de el, şi uitîndu-se în ochiilui, îi zise luîndu-l demînă: 

— Dar tu... eşti bine? Nu eşti ostenit? N-ai suflat 
în puşcă? — şi glasul îi tremura...; parcă ar fi vrut 
să-l sărute. Se mulţumi a-i strînge mîna într-amîndouă 
mîinele lui albe şi netede. 

— Nu, tată, sunt bine. Mi-i foame numai. 

— Hai la mă-ta să te vază, că de azi-dimineaţă te 
aşteaptă. Spune că ţi-au venit nişte ispisoace de la 
Dipsca. Bre... s-a hotărît cu tine! ai să-ţi treci tinereţea 
cu nasu-n ceasloave. Da' ci mai lasă-le la pustia! 

— Or fi de la Paris, tată. 

—Ei!... Paris, Dipsca, voi ştiţi. Eu mi-am făcut 
datoria să vă învăţ. Aţi fost la nemți, la franțuji, 
la Viena. Văd că ştiţi de toate, dar cum se ia o puşcă 
la ochi, bechi. 

Pe cînd tatăl său vorbea, Depărăţeanu îşi desfăcea 
pachetele cu cărţi şi tablouri. 

— A... bine că mi-ai adus aminte. Ce vecini avem 
noi primprejur, tată? 

— De ce? Avem destui, slavă Domnului: boier Min- 
cuţă, chir Alecachi Lungu, pitaru Ioniță Vetrea din 
Slăveşti, Ieremia Zubzea... destui tată! 

—Da', mă rog, în pădurile noastre are drept să 
vîneze cine s-o scula mai de dimineaţă? 

— Vezi bine, tată! da'cum? A lăsat Dumnezeu codri 
şi vînatu, pentru voinici; vezi bine! 

— Voinici, voinici, dar eu cînd l-oi mai întîlni am 
să-i tai urechile. 

— Cui, măi frate? 

— Nu ştiu cum '1 cheamă. Mi-a ucis un grangur, 
tocmai cînd îl luasem la ochi. 


19 


51 — D. ZamfirpsfMi. filnprp val TTT 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


20 


— Tiu! bată-te norocu. Apoi, întorcîndu-se către 
nevastă-sa Bine, gianîm, nu i-ai spus nimic de fata 
pitarului? 

-Nu. 

— Alexandre tată, ai întîlnit zîna codrului, bre, 
şi să n-o cunoşti tu?... 

— Care zînă? De unde? Se vede că s-a schimbat 
moda şi la zîne: acuma umblă îmbrăcate bârbăteşte. 

— Pe sufletul meu! După aceea tăcu deodată. Apoi: 
Să te cam păzeşti, tată, că-ţi fură minţile, băiete... 
Hei... demon, bre, demon ! Adică, să-ţi spui, frumoasă 
fată! Aşafată... Aci continuă fraza prin învîrtirea ciubu- 
cului, care avea rol însemnat or de cîte ori proprietarul 
său voia să exprime vreun superlativ. Umblă îmbră- 
cată bărbăteşte. Da vînat... ce vrei să-ţi facă? Şi apoi 
să-ţi spui: poale scurte şi minte lungă la fata asta. 

Aci încheie bătrînul laudele şi bătu în palme de 
două ori: — Masa, Ilancule! 

Masa se servi şi într-un tîrziu fiecare se retrase în 
camera lui. 

Casele părinteşti ale boierului Sandu Căpăţînă erau 
ca toate casele de pe timpul acela: în fundul curţii, 
mari, văruite şi învelite cu scînduri, aveau o scară de 
piatră frumoasă, pe care Depărăţeanu o decorase cu 
gustul unui poet. De jur-împrejur, curtea era împăr- 
țită în pilcuri de copaci, sădiţi de primăvară, unii 
verzi, alţii uscați; ici şi colo cîte o brazdă de iarbă şi 
tufe de trandafiri tomnatici, cari îşi legănau la soare 
florile lor triste; mai în fund o verandă înconjurată 
de hamei şi zorele, unde poetul citea tatălui său pe 
Monte-Cristo; în fund de tot, crîngul, începutul pădu- 
rei, care, după puțină osteneală, fusese schimbat într- 
un adevărat parc. Toate acestea făceau un contrast 
minunat cu stilul casei, care, ca o protestaţie a tim- 
pului' de atunci, contra viitorului ce se aşeza împre- 
jurul său. îşi învelea durerea în iedera care-i acoperea 
zidurile. 


Depărăţeanu se cobori în grădină. 
Era răcoare. Duna trecea încet pe cerul senin, desi- 
nînd fiecării flori o umbră dulce, care părea a fi aşter- 


« 


l» 


20 


25 


30 


35 


40 


mitul de doliu, menit a primi fiecare frunză galbenă, 
rure cădea. 

Toată poezia unei nopți de toamnă înconjura pe 
Depărățeanu cu trista sa melancolie şi deştepta în 
sufletul lui amintirile vieții trecute de student, nesi- 
guranța vieții de om, aspirațiunile pentru viitorul 
tării, gloria, renumele. Printre toate acestea se ames- 
ti-ca umbra unei femei care-l desprețuia, mierlele 
cari treceau printre alice fără a fi atinse, pitaru, gran- 
guru, cărțile, şi o mulțime de alte lucruri, fără nici un 
şir. 

„Sunt ostenit", îşi zise el. 

A doua zi, dis-de-dimineață, îşi luă puşca şi plecă 
pe aceleaşi cărări, rîzînd acum de mierlele cari fugeau 
de dînsul ca de un adevărat vînător. 

„Ce va să zică a face zgomot", cugetă el în sine. 
Cîţi oameni nu sunt în lumea noastră cari joaca rolul 
pe care-l joc eu în această pădure... 

în fine, seara veni, fără ca Depărăţeanu să întîl- 
nească pe cineva. 

A doua zi iarăşi se duse în pădure; a treia zi iarăşi: 
nimeni! 

într-una din zile, cum sta întins sub umbra unui 
copac, auzi un glas copilăresc chiuind prin pădure 
şi lătratul unui cîine răspunzînd ca un echo în urma 
lui. 

Depărăţeanu în cîteva minute îl ajunse. Era, în 
adevăr, un copil, copilul pădurarului, pe care-şi aduse 
aminte să-l fi văzut la curte. 

— Cum te cheamă, flăcăule? 

— Pe mine? Bucur. 

— De mult umbli prin pădure? 

— Cine, eu? 

— Dumneata. 

— De mult umblu. 

— N-ai întîlnit un vînător în cale? 

— Eu? 

— Da, da, dumneata. 

— N-am întîlnit pe nimeni; ba... am întîlnit pe 
cuconiţa pitarului. 

— Unde, flăcăule? 


— Cuconiţa? 

— Cuconiţa, cuconiţa! 

— la mai colea, şi cu mina arătă un colţ de pă- 
dure spre partea Slăveştilor. 

Depărăţeanu porni caun vînt spre partea unde îi 
arătase băiatul, şi, pînă în murgul serii, căută zadar- 
nic urmele duşmanului său de vînâtoare, care părea 
că s-a stins ca o schinteie, fără a mai lăsa în urmă-i 
niciun semn, nici o cenuşă. 

înfuriat, Depărăţeanu voi să plece acasă. întuneri- 
cul se lăsase însă ca un nor dasupra pădurei, şi îi era 
cu neputinţă să ia alt drum decît tot cel pe care venise. 
Astfel, pe aceeaşi cărare, se duse o bucatăbună, lovin- 
du-se de toate crengile, pînă, în sfîrşit, auzi de departe 
lătratul unui cîine. După ce se mai apropie zări printre 
ramuri flacăra unui foc de vreascuri, careardea lîngă 
un frunzar. Cînd ieşi din pădure, Depărăţeanu rămase 
încremenit. 

Dungit lîngă foc, un băiat ca de 17 ani, sta privind 
flacăra ce se înălța roşatică, şi, din cînd în cînd, arunca 
cîte o ramură uscată pe foc. Părea cufundat într-un 
gînd adînc. Capul îi era rezemat de mîna dreaptă, iar 
cu mîna stîngă, cînd nu arunca vreascuri îşi acoperea 
faţa spre a şi-o păzi de căldură. Părul îi era aşa de 
mare, în cît ai fi crezut că e o femeie, dacă nu ar fi avut 
hainele bărbăteşti. în ochii lui lumina se reflecta 
cîteodată, atît de stranie, încît, privirea părea a 
unei Furii', urmărind barca lui Dantepe Sixt’. Gura 
însă era de o fineţă extraordinară; în cutele pe cari 
le forma în umbra obrazului, se citeau cuvintele de 
bunătate pe cari era învățată să le rostească. Desigur 
dacă acelui băiat nu i-ar fi fost atît de dragă vînă- 
toarea, ar fi devenit un mare orator. 

Depărăţeanu privi mult această vedenie a pădurilor, 
ce se încîlzea în lumina unui foc de toamnă, lîngă coliba 
pădurarului. sub bolta cerului, în marginea codrilor. 

După ce focul se stinse, vînătorul îşi chemă cîinele 
şi plecă. 

în urma lui, Depărăţeanu intră în vorbă cu pădurarul; 
îl întrebă de numele vînătorului, de locul, de familia 
lui, şi află că el era o femeie, că se numea cuconiţa 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Măria, că era fata pitarului Vetrea din Slăveşti, că 
botezase doi copii de-ai pădurarului şi că trage cu 
puşca ca un plăieş. 

Mai într-un tîrziu, păduraru dete lui Depărăţeanu 
un cal şi pe fiul său Bucur ca să-l ducă acasă. 


II 


Cînd se deşteptă Depărăţeanu a doua zi, cea dentii 
figură de care dete, fu figura tatălui său. 

— Bună dimineaţa, boierule! 

— Sărut mîna, tată. 

— Ei, ce-ai mai împuşcat aseară? 

— N-am împuşcat nimic; nici nu mă dusesem după 
vînat. 

- — Ai înnoptat prin pădure. Se vede că ai rătăcit 
drumul. 

— Adevărat. 

— Atunci pe unde ai ieşit? 

— Norocu m-a dus la coliba pădurarului. 

Boier Sandu, începu a rîde şi a-şi învîrti ciubucu 
în semn de necrezare. 

— Ascultă-mă, Alexandre tată: pe vremea mea era 
un scriitor rus, om deştept se vede, care spunea despre 
capitala lor o năzdrăvănie. Ascult-o şi tu: un boier 
bogat se opreşte odată cu trăsura lîngă el, şi-l întreabă 
unde e consiliul tehnic al stradelor şi şoselelor Peters- 
burgului, adică, cam cum ar veni la noi la Bucureşti, 
sfatu; scriitorul îi răspunde: mergeţi drept înainte, 
şi apucaţi pe cea dintîi uliţă care s-o face la stînga, 
după aceea, mergeţi iarăşi drept, drept, drept. pînă 
vi s-o rupe trăsura; acolo să vă daţi jos, că aţi ajuns 
la sfatul tehnic. 

Tocmai aşa faci şi tu: rătăceşti prin pădure, mergi 
la dreapta, la stînga, osteneşti şi tocmai cînd să te lase 
picioarele, ajungi la coliba lui Bucur, unde se opreşte 
şi fata lui pitar Vetrea!... Ei, bravo vînător! Aşa 
mierlă... Aici ciubucul iar intră în activitate şi boier 
Sandu ieşi, rîzînd în gura mare de povestea pe care 
o spusese lui Depărăţeanu. 


Depărăţeanu se gîndi toată noaptea şi se hotărî 
să-i scrie, spre a o ruga să-l ierte de chipul puțin cava- 
leresc cu care îi interzisese de a mai vîna în pădurea 
lui. 


Mai pe urmă însă se lăsă de această hotărîre, care i 
se părea copilărească. închipuindu-şi că vecina lui 
era una din acele fiinţe frumoase, crescute la ţară, cu 
toate prejudiţiele şi vulgarităţile lumei în care trăia, 
se învăţă s-o considere ca pe o vedenie de codru. dar 
nicidecum ca pe o femeie, căreia i s-ar fi cuvenit o 
mai deosebită atenţiune. 


Astfel, trecură zile după zile, fără ca Depărăţeanu 
să mai întrebe de dînsa şi fără ca vreo întîmplare să-i 
mai aducă faţă în faţă. 

într-una din seri, el intra acasă ostenit. în curte era 
trasă o frumoasă braşoveancă, cu patru cai albi, care 
aştepta ieşirea stăpînilor. 

Poetul trecu pe lîngă dînsafără s-o bage bine în sea- 
mă şi intră în apartamentul său. Depărăţeanu avea în 
casa părintească trei odăi, cari îi slujeau: una de bibli- 
otecă, alta de dormit şi o a treia de salon. Toate erau 
mobilate cu o observaţiune deosebită. în salon cu deo- 
sebire era o amestecătură de flori, de tablouri, de 
cărţi de călătorie, de bronzuri, de albumuri, de tot ce 
poate aduna gustul rafinat al unui om carea umblat şi 
văzut multe. Ditografii dupăDacroix“, cromolitografii 
după Makart, şi autori realişti de şcoala germană, o baia- 
deră originală de Cabanei', ajunsă la dînsul de la un 
prieten al său. fost camarad al pictorului, şi, în fine, 
un portret de alsaciană, în mărime naturală, lucrat 
cu o fineţă extraordinară, care, aşezat în faţa uşei, îţi 
surîdea cu o nevinovăție de înger, privindu-te drept 
în ochi, cu ochii ei albaştri şi visători. împrejurul 
acestui portret era o ghirlandă de foi de stejar uscate, 
învelite în crep negru'. Desigur, se lega o amintire de 
această cadra. 


Depărăţeanu intră fără a face zgomot, şi după ce îşi 
aşeză puşca în panoplia ce se afla în fundul sălii, voi 
să treacă în salon. Uşa se deschise încet pe covorul 
moale şi el apăru. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Pe un scaun în faţa lui sta o femeie în genuchi, ui- 
tîndu-se, într-o nesfîrşită privire, la portretul cu ochii 
albaştri. Se părea că în această mută contemplaţiune, 
portretul şi femeia îşi vorbeau şi se înțelegeau; că le 
lega o tainică prietenie, începută dintr-o altă lume, şi 
că erau menite să se cunoască pentru totdauna surori. 

Văzută astfel, necunoscuta avea cea mai elegantă 
statură a unei femei: cu capul plecat puţin pe spate 
îşi avea părul strîns cu oarecare îngrijire împrejurul 
lui însuşi; braţele încrucişate pe piept îi rotunjeau 
umerii, făcînd să se aşeze pe talie o bundă de catifea 
fără mîneci, lucrată pe mărgini cu mici linii de fir 
argintiu; de sub dînsa o cămaşă de borangic, cu mîni- 
cele largi. îi lăsau braţele goale pînă în coate, nişte 
braţe cari păreau desinate pe cîmpul de catifea neagră, 
în jos, rochia în bufanturi., cum se purta pe vremea 
aceea, de mătase havaie, cu crăngi de trandafir lucraţi 
ca şi bunda în fir de argint. 


O femeie îmbrăcată astfel, astăzi ar părea o hurie” 
sau un tip dispărut, bun pentru scenă. Şi cu toate aces- 
tea, cît de elegante erau unele femei din vremea aceea; 
cît de bine ştiau să-şi poarte bogăţia hainelor, cu o 
egală bogăţie de mîndrie! 

Depărăţeanu se uită cîteva minute la dînsa, neştiind 
în ce chip s-o întrerupă din contemplaţiunea în care 
era cufundată, şi stînd la îndoială dacă trebuia să 
iasă şi s-o lase, sau să rămîie şi să-i vorbească. în cele 
din urmă el tuşi încet. Ea se întoarse repede şi speriată, 
neştiind cine putea fi în camerile poetului, decît însuşi 
el, pe care nu voia să-l întîlnească. Cînd îl văzu se 
înroşi pînă în firele părului. 

Era fata pitarului Vetrea din Slăveşti. 

— Vă turbur apa", zise el încet. 

— A... mă iertaţi, domnule; am îndrăznit să viu 
singură... eram foarte curioasă să cunosc acest portret 
de care muma d-voastră vorbeşte adesea, spunînd că 
seamănă cu mine. 

— Sunteţi stăpînă a veni orcînd în casa părinţilor 
mei şi a mea, şi fiți sigură că or de cîte ori vă voi mai 
vedea trăsura în curte, mă voi întoarce de la poartă. 
Chiar cînd tulbur apa sunt ca mielul din poveste: o 


25 


beau eu toată. Căutam de mult să vă văd ca să vă 
cer iertăciune de chipul cu care v-am dat adăpostire 
în pădurea mea. Mi se pare însă că pădurarul meu e 
mai bun la suflet decît mine. 

— în adevăr, ies adesea la vînătoare... După aceea 
întrebă cu oarecare sfială: Aţi ştiut că am fost eu? 

— Da, am aflat, dar tocmai la pădure. Vă fac com- 
plimentele mele asupra modului cum ştiţi să vă tra- 
vestiți, şi asupra siguranţei cu care ucideţi cea mai 
mică pasăre. 

Ea înţelese observaţiunea. 

— Eu nu vă fac de loc complimente în privinţa 
vînătorii. 

— Şi nici în privinţa atenţiunei ce se cuvine să avem 
pentru femei, nu-i aşa? 

—A... nu zic asta. 


— Credeţi-mă că mă aşteptam atît de puțin să găsesc 
o femeie de distincţiunea şi gusturile d-voastră în 
pădure încît, în adevăr, am căzut în greşeala pe care 
mi-o reamintiţi cu atîta delicateţe. 


— Asta dovedeşte atunci că sunteţi bun numai cu 
femeile de oarecare condiţiune. Şi cu celelalte?..* 

— Mă văd biruit pe drumul acesta şi deci apno 
altul. Mai întîi dă-mi mîna şi să devenim buni prie- 
tini. 

Ea-i întinse mîna. El o apucă cu amîndouă mînile 
lui şi-i vorbi: voieşti să cîntăm ceva la piano? 

— Bucuros, dar aici nu văd nici un instrument. 

— E în camera mea. Dacă nu te supără, să trecem 
acolo. 

Ea stete puţin la îndoială. După aceea se uită în 
ochii lui, părînd că vrea să-l întrebe ceva. Liniştea 
cu care o privea Depărăţeanu o hotărî să intre. 

Acolo se aşezară la piano şi încercară cîteva din 
bucăţile cari se găseau la patru mîni. Unele mergeau 
mai uşor, altele mai greu, şi adesea erau siliţi să înceapă 
şi să reînceapă aceeaşi bucată de cîte zece ori. în cele 
din urmă ea se sculă să plece. 

— Biblioteca mea îţi e la dispoziţie, domnule vînă- 
tor, zise Depărăţeanu. 


10 


15 


20 


25 


35 


40 


— îţi mulţumesc, d-le pianist, dar eu nu citesc 
decît cărţi germane, necunoscînd decît foarte puțin 
limba franceză. 

— De ce? 

— Fiindcă tată-meu a găsit de cuviinţă să mă tri- 
meată să-mi fac studiele la Lipsea. Şi te încunoştiinţez 
că chiar dintre cărţile germane, cele cu morți, curăniţi, 
cu amoruri desperate nu-mi plac. De Werther şi de 
Faust''săn-aud. Poate că nemții mi-au stricat gustul, 

dar n-am ce să fac. Şi apoi acum, adaogă cu oarecare 
veselie, mă mărit. şi nu-i bine să-mi umplu capucu 
zîzănii de felul ăsta. 

Depărăţeanu se strînse la piept şi se trase puţin îna- 
poi. 

— Şi eu credeam că nu poatefi ceva mai mare, mai 
sublim, mai vultureşte scris decît Faust, adaogă el. 
E o suflare de geniu sălbatic, care a produs aceste ver- 
suri arzătoare; o lumină scăpărată de creierul unui 
Dumnezeu, care a venit să aprindă ideile acestui 
Om-Rege'; e un fulger de cugetare; o împărăție de 
vorbe frumoase, cari se înlănţuiesc, se strîng, se armo- 
nizează ca notele unor glasuri din cer... 

Şi pe cînd el vorbea, ea se aşeză din nou pe un scaun, 
părînd cu totul obosită şi cuprinsă de un şir de idei 
triste. Pentru un moment i se părea lui că ea voia 
să plîngă. Ea-l întrebă, privindu-l adînc: 

— Cunoşti limba lui Goethe? 

— N-o cunosc bine şi-mi pare rău. Am însă o foarte 
bună traducţie a lui Faust, în franţuzeşte, de Gerard 
de Nerval“. 

Cîteva secunde el se uită la ea şi ea la el, fără 
grai şi fără suflet. După aceea ea-şi scutură capul ca 
cum ar fi fost coprinsă de un vis greoi şi-i zise rîzînd: 

— Toate sunt poveşti. Pentru noi e scrisă viaţa 
după pămînt, şi nu trebuie să ne exaltăm mult, căci 
putem crede într-o fericire care nu ne e dată. Omul 
e robul viitorului şi al întîmplării... Mă duc. La reve- 
dere, vecine. Vii la nunta mea, nu aşa? 

— La revedere? Unde? 

— La vînat sau la plimbare. Miine viu prinpădure... 
se înţelege, dacă-mi dai voie. La revedere.. .la revedere... 


27 


15 


20 


25 


30 


35 


28 


Şi astfel dispăru în cămara unde erau adunaţi părinţi 
săi şi ai lui Depărăţeanu. 


III 


Fata pitarului Vetrea era una dintre rarile femei de 
pe vremea aceea. Cu instrucţiunea pe care o avea, 
adusă în mijlocul familiei sale, era de temut să nu 
devie ridiculă sau să nu cîştige acea obrăznicie de 
moştenire care se păstrează încă, în toată întregimea 
sa, prin mare parte din familiile boierilor noştri de 
astăzi, şi care face, din bărbatul sau femeia, bolnavi 
de această boală grandomanică, fiinţele cele mai dez- 
gustătoare. 

Pe atunci şcoala domnului de Damartine“ era în 
floare. Fiecare femeie de puţin gust trebuia să ştie 
pe dinafară Crucifixul sau Lacul, şi trebuia să aibă 
sub pernă volumul Grazielei or a lui Raphael, sau cel 
mai puţin Suferințele junelui Werther'* de Goethe. 

Da noi, cîţiva dintre poeţii pe cari îi aveam, şi în- 
deosebi Bolintineanu, urmau aceeaşi cale. Elena sa 
trecea din mînă în mînă , şi paginile ei erau sorbite 
de cititoare cu o adevărată sete de iubit. Mare parte 
din femeile noastre aveau cîte un vis cu bucle brune, 
care le scăpa din înecuri, ca pe Iulia”, Raphael, şi 
mare parte iarăşi cîntau în singurătate strofele Elenii: 


Cînd din lume te vei duce 
Şi vei fi tu întrebat, 
Ce-ai făcut parfumul dulce 
Al anilor ce-au zburat, 
Caută a face ştire 

Că-ăst parfum  desfătător 
L-a sorbit cu fericire 


Gura dulcelui amor.” 


Era de temut ca Măria să nu se bolnăvească de acest 
lirism contagios, care făcea să piară orce urmă de ori- 
ginalitate, orce trăsură distinctivă a caracterului, 
şi care nu lăsa decît o uniformitate de poze languroase, 
monotonă ca orce uniformitate. Ea însă, fie că veselia 


— e 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


era în firea sa, fie că şcoala germană o pregătise contra 
acestei suflări de vînt tragic”, rămăsese cu toată origi- 
nalitatea vîrstei şi a caracterului său. Afară de aceasta, 
înţelesese că fondul vieţii noastre este adesea trist, 
foarte trist, şi că dacă nu am căuta să zugrăvim pe acest 
tablou razele luminoase ale surîsului, am îmbătrîni 
înainte de timp, sau ne-am purta cu atîta greutate 
sarcina vieţii, încît ne-am bucura să murim de o mie 
de ori decît să trăim o dată. Cu toate astea, cînd un 
lucru o atingea mult, liniştea şi veselia sa se stingeau 
ca nişte scîntei efemere şi o durere surdă îi coprindea 
sufletul. Atunci fugea în odaia ei şi plîngea de amarul 
zilelor pe cari nu le putea sări sau contra cărora nu 
putea lupta, şi sta singură pînă ce trecea impresia cea 
dureroasă care o făcuse să plîngă. De cele mai multe 
ori se aşeza la piano şi prin lungi acorduri îşi împrăştia 
gîndul cel trist, sau cînta încet, acompaniindu-se sin- 
gură, balade elveţiene, învățate de la o guvernantă 
a sa din Cantonul Uri, pe care o lăsase la Viena, 
în drumul ce-l făcuse la întoarcere în ţară. 

Era întoarsă în ţară de un an. Modestia şi veselia ei 
plăcuse la toată lumea. Părinţii, foarte bogaţi, erau 
hotarîţi să o dea după o persoană sus-pusă. Pe atunci 
se afla, prefect în judeţul Teleorman, un om despre 
care se vorbea ca deo inteligenţă excepţională. Deşi cam 
copt şi fără multă învăţătură, se zicea de dînsul că 
avea o fineţă şi un tact în conducerea trebilor publice, 
care îl menea să ajungă mult departe. Se numea Tache 
Horea. 

El o văzuse, şi în inima lui se deşteptase, cu furia 
primelor impresiuni, dorul de a o avea, şi de ao 
avea numai pentru el şi viaţa lui, de a o avea pen- 
tru totdauna. Fără multă greutate, lucrurile se hotă- 
rîră între socri şi ginere. Cît despre mireasă, ea spu- 
sese dinainte că dintre toţi pretendențţii alege pe cel 
ales de părinţii săi. Se şi făcu logodna în iama venirii 
din străinătate şi se hotărî nunta pentru iarna de care 
se apropiau. Astfel steteau lucrurile cînd am început 
această istorisire. 

A doua zi, după ce o întîlni, Depărăţeanu plecă în 
pădure. Se înviîrti cîtăva vreme dupăuncîrddeturtu- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


30 


rele, cari îl înşelau, ascunzîndu-se pe vîrfurile celor mai 
înalţi plopi, printre frunze; într-un tîrziu, ostenit, se 
aşeză în o vale răcoroasăsă mănînce. Prin mijlocul pă- 
durei era un drum şi prin fundul văii o cărare. Pe cînd 'şi 
scotea din geantă merindea, auzi în vale două glasuri 
sonore vorbind, şi întinzîndu-se văzu pe Măria înso- 
ţită de un bărbat bine îmbrăcat, care părea a-i face 
curte într-un chip foarte intim dar foarte deosebit. 
Ei merserâ astfel pînă deteră în drum, unde o trăsură, 
cu patru cai şi patru vătăşei, aştepta. După echipa- 
gi, Depărăţeanu îşi închipui că personagiul care înso- 
tea pe Măria trebuia să fie prefectul, şi gelozia poate, 
îl îndemnă să facă această reflecțiune: „Ce stare de 
lucruri... Mai atîţia oameni înhămaţi la serviciul 
stăpînului, cîţi cai la trăsură!" 

Dogodnicul plecă cu o vădită părere de rău, iar ea 
rămase prin pădure, singură, uitîndu-se pe vîrful copa- 
cilor după paseri, sau întinzîndu-se printre viţa săl- 
batică după lăuruscă, or după frunze atinse de brumă, 
cari păreau turnate în bronz, atît erau de netede şi 
de tari. Cu frunzele se gătea la cap făcîndu-şi un fel 
de coroană argintie care se rezema pe fruntea ei ca pe 
fruntea unei statui. în adevăr, era măreț, era de o 
sălbatică poezie a vedea pe această femeie rătăcind 
prin fundul unui codru uriaş, fără scop, fără frică, 
fără călăuză; mergînd unde nici ea nu ştia; lăsînd 
adesea să treacă pe deasupra-i pasările pentru cari 
era venită, sau oprindu-se la cîte o vale şi odihnin- 
du-se pe patul de frunze căzute, care-l pregătise toamna 
şi tomnile trecute; lăsînd puşca alături şi rămînînd 
vreme îndelungită într-o mută contemplaţiune, con- 
templaţiune care adesea onemulţumea, sau adesea o 
făcea fericită. Firea într-o pădure e mai bogată şi 
mai acasă la dînsa decît oriunde, şi firea e bună pri- 
mitoare pentru cei ce o caută şi o înţeleg. 


IV 


Fluieratul unei mierle făcu pe Măria să-şi uite frun- 
zele de coroană şi să puie mîna pe puşcă. "Şi strînse 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


rochia binişor împrejurul corpului şi plecă în direcţia 
zgomotului. Cînd se apropie de pasăre şi-şi pregăti 
puşca să dea, o detunătură se auzi din apropiere, iar 
pasărea plecă ţipînd prin crengele de alun. Ea se 
întoarse repede spre partea de unde se descărcasepuşca 
şi văzu pe dealul din dreapta fumul pe care îl produ- 
sese praful. Se urcă printre copaci pînă la dînsu şi 
dete de Depărăţeanu, stînd jos foarte liniştit şi pre- 
gătindu-şi masa. 

— A... d-voastră? Plătiţi foarte bine altfel răul 
care vi se face. Monetă pentru monetă, zise ea, tremu- 
rîndu-i glasul de mînie. Numai cine a fost vînător 
poate şti cîtă furie îţi poate încăpea în suflet pentru 
o astfel de catastrofă. 

— Nu, doamnă Zînă. Am voit numai să-ţi arăt cît 
te înveninează de mult un lucru aşa de mic ca fuga 
unei paseri, şi prin aceasta să te fac a-mi ierta chipul 
puțin cavaleresc, cu care te-am întîmpinat în ziua 
dîntîi. Dar cum se face, că astăzi nu eşti îmbrăcată 
bărbăteşte? 

— Ştiam că o să te-ntîlnesc. 

— Da, ştiai, zise el cu mirare, şi de unde? 

— Adică nu...'Mi închipuiam că o să vînezi astăzi, 
fiincă-i vremea frumoasă şi... 

— A, da. Apoi o pofti la masă cu el. Ea se aşeză 
pe iarbă şi luă un pahar de vin fiindu-i sete. 

— Ne cunoaştem de mult, îi zise el, şi cu toate astea 
nu mi-ai spus niciodată cum îl cheamă pe viitorul 
dumitale bărbat. 

— Cum, nu-l cunoşti? Era adinioarea cu mine pe 
vale. Prefectu judeţului: Tache Horea. 

— Am auzit că e un om foarte deosebit. 

— Aşa pare a fi. Eu nu-l cunosc încă destul de bine. 

— Şi cu toate astea peste o lună ori două o să-l iei 
de bărbat. 

— Ce face cu asta? oricare ar fi bărbatul meu, 
trebuie să-l respect. Eu aş fi voit să nu mă mărit 
niciodată, dar dacă trebuie să mă mărit, prefer să iau 
pe omul ales de părinţii mei. 

— Aveţi frumoase teorii. 

Ea se uită lung la dînsu. 


31 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


32 


— Aţi ucis ceva astăzi? îl întrebă. 

— Mi-am ucis urîtul. 

— 0... asta deja este ceva. Şi eu, dimpotrivă, mi-am 
mărit amărăciunile. Ei îşi vorbeau astfel, la plural 

sau la singular, după cum voiau a fi mai intimi sau 
mai  ceremonioşi. 

— Ce fel, şi d-voastră aveţi amărăciuni, zise Depără- 
teanu; d-voastră care sunteţi zîmbetul schimbat în 
femeie, raza veselă a răsăritului care aduce văzduhului 
cele dîntîi glasuri ale ciocîrliei...? 

— 0... domnule, mă judecaţi ca poet. Eu sunto 
simplă muritoare. 

— Chiar simplă muritoare fiind, sunteţi într-o stare 
atît de excepţională, încît amărăciunile nu vă pot 
turbura viaţa. Sunteţi încă foarte tînără, foarte veselă, 
aveţi avere, aveţi viitor, vă măritaţi... 

— Şi oare toate astea nu le-aţi putea zice de d-voastră 
înşivă? 

— Afară că eu nu mă mărit. 

— Mi se pare că n-ar trebui să vă spui eu de acel 
ceva necunoscut în inima omului, care îi împrăştie 
gîndurile pe toate drumurile; care suflă în pînzele 
vieţei sale ca un Austru de nefericire; care adună 
deasupra capetelor noastre nori formaţi din aburii 

suspinelor omenirii; care ne îneacă cugetulîntr-o noapte 
întunecoasă ca într-un mormînt. Femeia, domnule 
Depărăţeanu, are adesea nemulțumiri, pornite din sta- 
rea sa de pasivitate pe lume, din delicateţea cugetelor 
sale, din visurile sale fără sfîrşit şi prea mari... prea 
mari, mă înţelegi, zise ea apucîndu-l de mînă. 

— Aşa cred, răspunse el cu oarecare răceală. 

— Cum aşa cred? 

— Zicaşa cred, fiindcă poate nu te-am înţeles destul 
de bine. Un vis mare... mai mare decît un prefect, 
e cam cu greu; numai un vis cu portofoliu vă poate 
scăpa. 

Această amară ironie, din partea unui om despre 
care credea ea că putea, mai bine decît oricine, s-o 
înţeleagă, căzu ca o picătură de apă rece pe inima 
ei aprinsă. Se sculă iute şi voi să plece, însă o pornire 
stranie de la inimă îi strîngea toată fiinţa ca într-un cerc 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


de fier, şi o podidiră deodată lacrimele într-un plîns 
adînc. Astfel, rămase în loc, cu capul în mîini, suspi- 
nînd. 

Da vederea lacrămilor, sufletul bun şi iubitor al 
poetului birui hotărîrea sa de a chinui această curată 
fiinţă, care nu căuta decît o creatură care s-o înţeleagă 
şi căreia să-şi destăinuiască toate visurile inimei sale. 
Se sculă de jos, şi se duse la dînsa trecîndu-şi un braţ 
după talie, iar cu mîna cealaltă apucînd-o de mînă:"” 

— Mărio... îi zise încet, sunt un egoist, un nebun, 
iartă-mă. Crezi tu că nu te-am înţeles, sau cănu am 
simţit.aceea ce ai simţit şi tu, sau că tu-mi eşti stră- 
ină? Nu ai priceput că nu te-am putut vedea însoţită 
de un om necunoscut, fără ca şarpele părerei de rău 

să nu mă muşte de inimă? Nu ai înţeles, că eşti pentru 
mine visul întrupat al tinereţii mele, speranţa mea, 
bucuria mea...? Spune-mi, Mărio, nu ai înțeles? 

Ea tăcea. O dulce tremurare îi coprinsese toată 
fiinţa şi simţea că la focul vorbelor lui, tot trecutul 
şi tot viitorul se amestecau într-o noapte întunecoasă; 
că totul se pierdea şi din toate nu rămînea decît el, 
un singur om, Depărăţeanu. Atunci îşi întinse braţele 
şi-l coprinse de gît, strîngîndu-l la pieptul ei şi şop- 
tindu-i vorbe fără şir: 

— Alexandre... iubitul meu, tu mă iubeşti, mă 
iubeşti, nu-i aşa? Spune-mi, poete, cîntă-mi muzica 
acestuicuvînt...Ah!cîtededulceaiubi.0...Doamne, 
a iubi aşa de mult şi a muri aşa de curînd... 

Şi astfel se rezemăpeumărullui. netezindu-i buclele 
pe frunte, sau sărutîndu-i mînile ca unui copil. 

El o aşeză pe iarbă lîngă dînsul, luîndu-i capul în 
mîni şi sărutînd-o într-o nesfîrşită îmbrățişare. 

— Mărio, draga mea, în faţa acestor copaci cari ne 
văd şi ne umbresc, îţi jur că te iubesc cît poate inima 

mea să iubească. în viaţa mea toată mă voi închina 
numelui tău ca numelui Fecioarei. — După aceea rosti 
ca o sentinţă aceste cuvinte: Acuma pot muri, căci am 
iubit în adevăr. 

— Dacă vei muri tu, eu mă voi omorî. 

— Nu, draga mea. Eu voi trăi şi tu nu te vei omorî. 
Vei vedea că viaţa noastră e plină de fel de fel de 


mizerii. Vei întîlni fel de fel de figuri. Vei avea 
copii. Vei mai iubi şi poate... vei mai fi iubită. Vei 
îmbătrîni. Dar să ştii că nimeni nu te va adora cu o 
mai oarbă credinţă; în inima nimărui chipul tău nu se 
va săpa mai adînc, mai viu, mai neşters, decît în inima 
mea. Melancolia m-a luat de tînăr în braţele ei şi m-a 
crescut trist. Deşi mă vezi adesea omorîndu-mi zilele 
în orgii şi aruncîndu-mi viaţa tuturor ghimpilor, să 
nu mă judeci rău, căci aceasta o fac casă îmbătrînesc 
mai curînd, ca să mă sting mai lesne. Pare că e scris 
ceva în destinata mea, care mă poartă de mînă pe la 
porţile tuturor suferitorilor, pe la uşile tuturor fiinţilor 
triste. Adesea simt o vie trebuinţă de a fi atins de 
ceva dureros, de a avea ceva pentru care să sufăr. 
Crezi oare că mă pot înţelege eu însumi? Vei şti însă 
că niciodată senzaţiune mai dulce, durere mai plăcută 
decît a iubirii tale nu mi-a atins sufletul. Spune-mi, 
Mărio, că nu mă vei uita... 


Şi prin umbra deasă a pădurii se furişau raze de 
soare tomnatic, încununînd dragostea acestor două 
suflete tinere, menite, prin aspiraţiuni, prin creştere, 
prin spirit, a trăi vecinie unite, vecinie nedespărţite. 
Da rari şi rari intervale, cădeau veştejite foi de stejar, 
cu o muzică tremurătoare, spunîndu-le de sfîrşitulunei 
vieţi efemere, care din aerul liber cădea pe umedul 
pămînt să moară. Viaţă şi iubire este pentru frunze 
ca şi pentru oameni: uitare şi moarte e pentru unii ca 
şi pentru alţii. Vîntul trecea pe sus, pe creştetul plo- 
pilor, ducînd în zborul lui plîngerea ramurilor desfrun- 
zite sau ţipătul prigorilor. 

— Alexandre, îi zise ea, nu uita că ne-am iubit 
toamna. Ai văzut tu, cum, în cele din urmă zile ale 
vieţii sale, firea întreagă străluceşte cu o lumină mai 
aprinsă; viaţa sa se grămădeşte toată către inimă, 
către păduri, şi acolo agonia e lungă, e sfîşietoare. 
Cele din urmă zile de toamnă sunt pentru natură ca 
cele din urmă minute pentru un ftizie. După aceea 
adaogă încet, ca vorbindu-şi sieşi: La anu natura întine- 
reşte iarăşi şi veselia revine, dar la anu, oare iubirea 
noastră mai revine, tinereţea noastră se mai întoaree...! 


— De ce cugeti astfel? îi zise el încet. 


10 


15 


20 


25 


3.0 


35 


— Eram încă foarte tînără cînd îmi aduc aminte 
să te fi văzut la Dresda, pe malul Elbei. Veneai de 
la castelul Pillnitz”, şi am crezut întîi că eşti român, 
după un oarecare aer de mîndrie şi de nobleţă, dar 
auzindu-te vorbind atît de curat o limbă străină, 
te-am luat drept francez, şi, cu părere de rău, a tre- 
buit să uit acea videnie a copilăriei mele. 

întoreîndu-mă mai pe urmă în ţară, mi s-a vorbit 
deţine, şi în portretul pe care mi l-a făcutmumă-mea, 
te-am recunoscut. Poate vei zîmbi, dar de atunci te-am 
visat, te-am aşteptat... O, Alexandre, te iubesc ca 
pe sufletul meu. 

Şi această muzică de vorbe dulci continuă pînă 
către seară. Pe cărările pădurei umblară ei prinşi 
braţ de braţ, spunîndu-şi poema nesfîrşită a iubirei, 
poemă eternă. în mijlocul codrului era un stejar 
bătrîn, care-şi întindea ramurile în aerul liber, ca un 
semn de binecuvîntare, pentru cei ce veneau să se 
adăpostească la umbra lui. în coaja acestui stejar săpă 
Depărăţeanu un A şi un M, peste cari vremea a aşezat 
alte straturi de coaje, dar cari mărturisiră timp înde- 
lungat de iubirea lor. 

La coliba pădurarului se despărţiră fără nici o vorbă, 
de frică să nu-i înece plînsul. El zise încet: 

— Miine. 

Ea repetă şi mai încet: 

— Miine. 


v 


Cîte de aceste mîine nu au trecut în viața fiecăruia 
dintre noi, şi cîte zile şi cîte seri nu am aşteptat fiecare 
sperînd şi numai sperînd. Cartea necunoscutului sau 
mai bine necunoscutul în cartea destinelor este, pentru 
sărmana fire omenească, cea mai bună introducţie 
pe care autorul putea s-o deie operii sale. Dacă ne-am 
cunoaşte viitorul; dacă am şti ce ne aduce ziua de 
mîine, — plăcerea şi fericirea însăşi nu ne-ar mai atinge 
decît foarte puţin, şi am trăi privind propria noastră 
viaţă ca o haină atîrnată de umerii altuia. 


35 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


36 


Un mîine detoamnă, cu raze reci, cu brumă, cu îngăl- 
benire de foi, veni, şi după el veniră altele, fără ca 
Depărățeanu să o mai vadă. Da 9 novembre“ ea se 
mărită şi plecă în Bucureşti. El căută să se încredin- 
teze pe sine însuşi că ceea ce a fost a ținut de o poveste; 
că el n-a simţit nimic; că chiar dacă a simţit, astăzi 
a uitat tot, şi că are alt scop viaţa omenească decît 
de a iubi. 

Starea mizerabilă în care se găsea ţăranul clăcaş îl 
atinse cu deosebire, şi fiindcă se hotărîse să lucreze 
ceva pe lume, ceru să i se dea o subprefectură şi i se 
dete ceea ce cerea. 

Nu mult însă după ce-şi începu slujba, văzînd oame- 
nii de care era ajutat în lucrările sale, văzînd starea 
înapoiată de învățătură în care trăia ţăranul, văzînd 
gusturile de răşluire ale mai-marilor săi, îşi dete dimi- 
sia şi plecă într-o lungă călătorie prin lume. Mai 
mult însă decît toate cuvintele pe cari şi le da el, 
era nevoia sufletească ce o simţea de a fugi de locurile 
unde în atît de scurt timp fusese atît de mult fericit 
şi de a-şi ocupa cugetul cu alte idei, de a da sufle- 
tului său arzător altă ocupaţie. Plecă din ţară pen- 
tru doi ani şi umblă tot Occidentul, oprindu-se prin 
oraşele mari, contemplînd locurile frumoase, admirînd 
bogăţia şi arta pinacotecelor, splendoarea gradinelor, 
luxul palatelor, numai şi numai spre a-şi izgoni 
urîtul, care îl însoțea ca o caraulă netrebnică ori pe 
unde mergea. Da Dresda se opri mai mult. Pe mar- 
ginea podului” întîrzia adesea cugetător, închipuin- 
du-şi ca Musset cum în ceasul calmului universal, 
în răcoarea şi umbra nopţilor, orice femeie doreşte 
să fie iubită. Atunci ar fi voit să poată întoarce tim- 
pul cu cîţiva ani înapoi, ca să o vază pe dînsa stînd 
visătoare în locul lui şi privindu-l cum trecea pe lîngă 
ea cu toată vioiciunea celor 20 de ani ce-i avea. 
în Miinchen, în Colonia, în Francfort se opri peste 
tot, observînd ici Rubens-urile celebre, colo catedrala 
cu turnurile gotice, dincolo canalul. Da Francfort voi 
să vadă locul unde marele Goethe înşelase pe fata preo- 
tului din Sessenheim, pe frumoasa şi dulcea Frederika, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


sau Margareta, sau Gretchen, cum o numeşte el în al 
doilea şi al treilea manuscris al lui Faust” 

Peste tot căuta un mijloc de a se lega de ceva, cu 
sufletul sau cu inima, spre a nu se mai gîndi la trecu- 
tul şi la ţara lui. Da Paris îl văzură băieţii, în toamna 
anului al doilea, căutînd locurile cele mai retrase, 
bibliotecele, muzeele, Duxemburgul., — sau deodată 
aruncîndu-seînvîrtejul vieţei destrăbălate,—ori urmă- 
rind cu furie dezbaterile parlamentului francez. nelă- 
sînd să-i scape nici o şedinţă. Dimineaţa se ducea la 
Versailles, spre a se întoarce seara cu cohorta deputa- 
ţilor şi a senatorilor, cari discutau, se agitau, gesticulau 
în tren spre marea lui părere de bine, căci în toate 
acestea găsea liniştea sufletului, uitarea trecutului. 
Numaicîteodată, cînd privea distrat pe fereastra vago- 
nului, chipul Măriei i se înfăţişa cu toată graţia şi 
curăţenia care-l deosebea, parcă ar fi voit să-l judece 
de ceea ce face şi să-l întrebe unde merge; iar lui îi 
trecea prin sînge un curent cald, electric, care îl făcea 
să tremure. Deodată dispăru şi din Paris. 'D întîlniră 
unii prin sudul Franţei, întîrziind pe cheiurile Marsi- 
liei, sau rătăcind pe văile Rhonului, prin Savoya, pe 
la Nisa, pe tot litoralul Mediteranei. ca un om care 
nu are alt scop pe lume decît de a se uita într-o 
panoramă vie, al cărui şurup cu tablouri este propria 
sa viaţă. Adesea se hotăra să rămîie pe cîte o stîncă 
sălbatică, şi să trăiască o viaţă de poveste, ca Monte- 
Cristo”, sau să se învoiască pe vro corabie care să 
nu-l apropie de uscat luni întregi. lama anului al 
doilea o petrecu, cea mai mare parte, la Milano şi la 
Roma. în sudul extrem al Italiei auzise de tîlharii cei 
vestiți, şi se cobori într-adins, din poşte în poşte, prin 
Calabria pînă în Neapole. Pe atunci banditul Roco dell 
Pisa îşi avea încă tovarăşii împrăştiaţi prin toate 
cotiturile ţării şi el spera că poate va da piept cu 
vreunul din aceşti şoimi de munte, pe cari închipui- 
rea sa de poet îi zugrăvea ca pe nişte Hernani” izgo- 
niţi din drepturile şi palaturile lor, şi siliţi a trăi ca 
vulturii din pradă. Nu întîlni însă nici picior de ban- 
dit, şi, după cîtăva vreme de şedere în calda ţară a 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


38 


lazaronilor”, gustul său fantastic îl îmbarcă pe un 
mic vapor nemţesc, cu care pleacă prin Archipelag” şi 
urcă baia Triestului, pînă la portul cu acelaşi nume. 
Acum însă începea osteneala acestei vieţe fără odihnă, 
şi cu dînsa venea şi dorul de ţară. Pe unde se mai 
oprea acum, sta mai mult, căutînd a-şi odihni spiritul 
de atîtea impresiuni, de atîtea zbuciumări, cari toate, 
reduse la starea de suveniri, se grămădeau în mintea 
lui, ca apele unui pîrîu la cascadă. Cu cît trecea mai 
mult timp, cu atît iubirea îi rămînea mai Curată, şi 
mai poetică, asemănîndu-se în viaţa lui cu un nouraş 
singuratic pe sticla cerului senin. încetu cu încetu, 
pasiunea sa se prefăcu într-un sentiment dulce. Floa- 
rea se veşteji şi nu rămase decît un parfum delicios, 
martor al vieţei sale trecute. 

Către primăvară se întoarse în ţară, mai bătrîn cu 
doi ani decît întîrziase prin călătorii. Tatăl său, a 
cărui singură bucurie era primul său copil, îl primi 
cu braţele deschise, mărturisindu-i că dacă va mai 
pleca o dată, la întoarcere nu va mai găsi acele braţe 
părinteşti cari să-l primească. 

Pe atunci Vodă Cuza, cel din urmă dintre voievozi, 
acel Cuza căruia datorim toate libertăţile şi toate 
instituţiele noastre”, 'şi începuse reformele sale şi 
avea nevoie de oameni supuşi. pasivi, cum era fostul 
prefect Tache Horea, ajuns director în ministerul trebi- 
lor dinafară, sau de băieţi tineri, cu idei liberale, cu 
inime mari, cu capacităţi deosebite, cum era Depără- 
teanu. 

Peste cîtăva vreme poetul fu ales deputat, spre marea 
bucurie a tatălui său. FI însă, deşi tînăr şi entuziast”, 
avea oarecare remuşcare pentru graba cu care primise 
această mare sarcină, această înaltă încredere, pe care 
domnul şi alegătorii săi i-o dedesecuatîta bunăvoință. 
Experienţa anilor din urmă îl învățase multe lucruri; 
între altele a nu se mai încrede cu uşurinţă în făgă- 
duieli străine, şi în propria sa pornire, decît cu foarte 
multă rezervă. 

în sfîrşit, plecă la Bucureşti. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


VI 


Era prin luna lui decembre. Bucureştii înotau într-o 
mare de noroi amestecat cu zăpadă, care făcea mersul 
trăsurilor aproape primejdios. Vedeai pe Podul Mogo- 
şoaiei lungi şiruri de cupele pîntecoase, trecînd în pro- 
cesiune, cu arcurile lor ruginite în formă de S, — sau 
trăsuri lungăreţe cu capra în slava cerului şi la spate 
cudouăcureleîncrucişate,.carile dau aerul unor diplo- 
maţi legaţi la gît. Toate aceste trăsuri mergeau, stro- 
pind pe trecători, la teatrul Bossel”, unde otrupăita- 
liană aduna de patru ori pe săptămînă, toată lumea 
elegantă a capitalei noastre. Da lumina felinarelor şi a 
lampelor de la ferestre se vedeau coborîndu-se femei 
în podoabele cele mai alese, cu cîte patru rînduri de 
mărgeanuri pe cap, cu buclele încreţite şi ridicate 
dasupra urechilor, ca nişte mari paravane amenință- 
toare, cu rochiile umflate şi băţoase de stau în picioare 
singure, cu pieptul deschis sau închis pînă sus într-un 
ciupag — cum se zicea atunci — â la Catherine de 
M6dicis, lung şi colţurat, de sub care scăpa în adevă- 
rate valuri mătasea foilor. Aceste dame, la brațul unor 
cavaleri cu pantaloni cadrilaţi şi strînşi de glezne, 
urcau scările teatrului vorbind o idiomă curioasă, o 
amestecătură de grecism cu franţuzism şi latinism, 
care se chema limbă românească. Era demn de văzut 
coprinsul sălii în parter: o ondulaţie de capete şi mai 
mari şi mai mici, pleşuve, stufoase, umflate; unele cu 
cărarea la dreapta, altele la stînga, cu acroşchiuri, cu 
zulufi; unii purtînd barba pe sub fălci şi în faţă raşi, 
alţii numai barbişoane, alţii un fel de pişcoturi pe 
lîngă urechi, — şialţii împachetaţi în haine nemţeşti, 
cari nu le lăsa mişcarea destul de liberă. 

Se vedea pe ici pe colo cîte un privilegiat, îmbrăcat 
după gustul francez, sau cîte o femeie făcînd lumină 
printre aceste întunecoase şi ridicole păpuşi. Cînd ele 
apăreau, toți ochelarii şi ochii liberi se îndreptau spre 
dînsele cu mirare, şi adesea cu oarecare scandal, pentru 
introducerea vreunei rochii mai strimte sau mai decol- 
tate. 


39 


în seara aceea se juca Crispino e La Cântare. Depără- 
teanu era în sală. Pe la mijlocul actului întîi se iviră 
într-o avanscenă doi bărbaţi şi o damă. Unul bătrîn 
în fermenea de mătase, cu şapcă şi cu taclit; cellalt 
mai tînăr, cu haine evropeneşti, — iar femeia, de cea 
mai desăvîrşită eleganţă, într-o rochie de faille albas- 
tră. Ea veni pînă în marginea lojii, făcu cîteva uşoare 
mulţumiri din cap celor ce o salutau, şi se aşeză cam 
în umbră, punîndu-se să privească şi să asculte cu 
tot dinadinsul bucata care se cînta. Această femeie 
era doamna Măria Horea. 


După ce trecu actul, ea se puse să privească din 
nou prin parter şi să examineze cu luare-aminte toate 
locurile. Cînd ochii ei căzură pe Depărăţeanu, tresări, 
dar nu păru surprinsă de loc. Ea, desigur, s-aştepta 
să-l vază. El se uita gînditor la zugrăveala după cortină, 
şi rareori se întorcea să privească lojile. Odată, voind 
să iasă, zări o umbră elegantă într-o avanscenă care-i 
făcea un semn prietenesc din mînă, părînd că-l cheamă 
la dînsa. O recunoscu. Inima i se lovi cu atîta putere 
în piept, încît fu silit să se rezeme de un colţ de bancă 
spre a nu cădea. Ea !... O... cîte nu-i reamintea acea 
figură pe care cugetarea îşi întipărise poezia sa!... 

Se duse în loja ei. Fu primit cu toată bunătatea şi 
graţia Măriei. îl întrebară de călătoriele sale, de părin- 
ţiisăi, de impresii, de poezii, dehotărîrea ce o luase de 
a rămînea în Bucureşti, — şi el la toate nu răspundea 
decît prin monosilabe, neputînd face altfel din pricina 
impresiunei pe care o simțea alături de dînsa. Măria 
îl observa cu un zîmbet care se descria pe întreaga sa 
figură. Cu instinctul său de femeie, ghicise că era 
iubită, şi iubită cu tot focul inimei lui Depărăţeanu. 
Aceasta îi încununa frumuseţea cu o aureolă de raze 
dumnezeieşti, pe cari soarele speranţii le redeştepta 
în sufletul ei. Acuma ea nu mai semăna cu Măria din 
pădurea Depăraţilor; nu mai era acea fiinţă harnică 
şi nebună după vînat; acel copil cu ochii mari şi faţa 
rotundă, care se entuziasma pentru fiece lucru. Acum 
era o femeie tăcută. părînd în vîrstă, cu figura ostenită, 
cu privirea întîrziată, cu fruntea netedă. Numai ochii 
mai erau aceiaşi. O sfîrşenie de nedescris sta întipărită 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


pe faţa ei, ca şi cum ar fi avut o durere a sufletului, 
fără leac, care s-o facă vecinie bolnavă. Vocea îi era 
tremurătoare şi sfioasă. Nu vorbea, decît cu foarte 
multă rezervă, şi cînd vorbea, glasul său o deştepta 
ca dintr-un vis. Fruntea era albă, înaltă şi netedă. 
Pe dînsa buclele negre se profilau ca pe o hîrtie 
curată, părînd că vor să apere de privirile profane acea 
pagină, pe care cugetarea se întipărea ca o poemă. 
Tristeţea acestei figuri se împrăştia ca prin farmec, 
cînd razele unui surîs, amic al lumei întregi, venea 
să încununeze cea mai frumoasă gură de femeie. 

După ce stete puțin în loje, Depărăţeanu plecă 
făgăduindu-le să meargă a doua zi să-i vază. El băgă 
de seamă lumina care se zugrăvi pe figura Măriei 
cînd îl văzu, dar graba cu care-l chemă în loje şi invi- 
taţiunea pentru a doua zi nu şi-o explică decît ca 
venită dintr-o indiferenţă sau dintr-o prietenie care era 
departe de a mai fi ceea ce fusese odată. Cu atîtmai 
bine, îşi zise el gîndind. Cu toate astea inima i se umplu 
de o amărăciune neînvinsă, amărăciune pe care o 
simțim totdeauna, din pricina egoismului nostru, cînd 
nu mai suntem iubiţi, chiar de femeia pe care o 
urîm. 

A doua zi se duse la dînsa.Erapela 5 ceasuri seara. 
Iarna, la ora aceasta, întunericul începe a-şi întinde 
zăbranicul său de doliu peste lume. Măria şedea la 
o fereastră cu o broderie în mînă şi părea foarte cufun- 
dată în lucru. Era singură. Depărăţeanu fu introdus 
cu multă ceremonie de un fecior în livrea care de la 
uşe se retrase. Ea nu-şi ridică privirea asupra lui decît 
cînd era aproape de dînsa. 

— A... domnu Depărăţeanu... 

— Da, doamnă. Am voit să vă văd şi am profitat 
de invitaţiunea d-voastră făcută cu atîta bunăvoință. 
Nu v-am văzut de mult. Sunteţi bine? 

— Vă mulţumesc, sunt destul de bine ca să-mi pot 
duce grijile vieţii. Doctorii spun că sunt anemică. 
E adevărat că mă simt mai slabă decît altădată, dar... 
timpulîndreptează toate. 

— Şi şterge multe... 

Ea se uită la dînsul. 


41 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


42 


— Sunteţi de mult în Bucureşti, d-le Alexandre? 

— De o săptămînă, doamnă. 

— Am auzit că ţara vă trimite în Cameră. E fru- 
moasă misiune pentru un om tînăr şi inteligent. Avem 
de îmbunătăţit o mulţime de lucruri. — Şi se puse a 
înşira îndreptările ce erau defăcut, cu vervă şi o pasiune 
de om politic. — "Veţi avea să lucraţi în cea mai mare 
parte pentru îmbunătăţirea stării ţăranului, pentru 
facerea de şcoli publice, pentru îndreptarea finanţelor, 
pentru încuragiarea literilor şi a poeziei... Apropos !... 
Ce-ai mai lucrat nou? N-am mai văzut nimic. Apoi 
drumurile şi agricultura care e singurul nostru izvor 
de bogăţie. Să daţi avînt industriei şi şcoalelor de 
meserii. A !... în Germania ! ce regulă şi ce dezvoltare 
în arte şi meşteşuguri. Nu mă îndoiesc că şi în Franța 
e tot astfel. 

El o privea încremenit. Hotăriîtor lucru, ea, trăind 
cu un om politic, mulţumită pasiunei ce pun femeile în 
totul, devenise un adevărat leader, apărător al tutulor 
ideilor de reformă. 

— Vă mărturisesc că aţi fi în Cameră mult mai la 
locul d-voastre decît mine. Eu nu aduc decît multă 
bunăvoință şi entuziasm. D-voastră văd că aveţi un 
plan regulat de mersul treburilor şi e de crezut că aţi 
lucra cu maimultăsiguranţă. Din cauza prea multei 
vorbiri ea ostenise şi o roşeaţă vie i se urcase în 
obraz, martură a vioiciunei cu care simţea toate lu- 
crurile. 

El se sculă şi se plimba prin casă, pe cînd ea încă 
vorbea. Deasupra unei console era un portret mare, 
încadrat în rame de aur, care o înfăţişa pe ea, în haine 
de mireasă, naltă, zveltă şi surîzătoare, cum era în 
ziua cununiei. Depărăţeanu privi lung acest portret, 
fără a-i mai răspunde. 

— Negreşit, adaugă ea, negreşit veţi avea de îndurat 
multe decepţiuni, veţi întîmpina multe îndărătnicii, 
veţi da naştere la multe animozităţi; dar acestea să 
nu vă atingă cîtuşi de puţin. Aţi asistat desigur la 
vreo şedinţă din marile parlamente europene şi aţi 
avut prilegiul să cunoaşteţi ce însemnează luptă de 
partide. De cînd v-aţi reîntors în ţară? 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Da, doamnă, răspunse el distrat şi privind încă 
portretul. 

Ea se sculă şi se plimba încet prin casă, continuînd 
a vorbi din cînd în cînd. Depărăţeanu se întoarse şi 
se uita la dînsa, spre a observa deosebirea ce era între 
cadra şi femeie. Ea surprinse acea privire adîncă şi 
caldă, care venea din ochii lui ca o rază de soare din 
soare, şi o mînă nevăzută, puternică, o ducea spre el, 
cum duce uraganul o pasăre spre mare. Nebună, tre- 
murătoare, se apropie de dînsu şi îşi lipi capul de umă- 
rul lui, privind împreună portretu. 

— Sunt eu... Mă mai cunoşti? îi zise cu vocea stinsă, 
— am îmbătrînit mult... Şi se lipea de braţul lui cu 
respirarea greoaie, cu sînul bătînd de puterea sînge- 
lui, care îi alerga prin vine, viu. arzător, tînăr. Sunt 
tot eu, Alexandre... 

Pentru Depărăţeanu, o noapte cerească se coboriîse 
din văzduhul cald şi îi acoperise ochii şi sufletul, 
întinse o mînă să-i coprindă talia. Deodată un plins 
întrerupt, lung, suspinător, plînsul inimei ei, se auzi, 
iar ea smucindu-se din braţele lui fugi într-o odaie 
vecină. Era datoria, care, un moment copleşită de 
puterea simțurilor, de imensitatea iubirei, i se redeş- 
teptase în suflet, ca un judecător nemilos. 

Depărăţeanu rămase înmărmurit, cu capul pe mînă, 
neştiutor de ce mai era, de ce mai trebuia să facă, 
de ce devenise ea. După cîteva minute îşi luă pălăria 
şi ieşi. în scară întîlni o femeie de serviciu pe care-o 
trimese, spunîndu-i că stăpîna sa era bolnavă şi rugîn- 
d-ototodatăsăvie să-l vestească dacă mergea mai bine. 
Femeia, peste cîteva momente, se coborî spunînd că 
nu-i nici un pericol. Era un leşin fără urmări, după 
cum adesea i se întîmpla stăpînei sale. 

Depărăţeanu plecă. 

Ziua următoare nu fu decît o continuare a celeilalte 
şi celor trecute: o zi fără lumină, fără soare, fără 
viaţă; o zi moartă. Către seară o slugă intră şi-i aduse 
o scrisoare. El o deschise cu nerăbdare. lată ce coprin- 
dea ea: 

„îți scriu aceste rînduri, pentru că simt în mine 
o dorinţă nebună de a te mai vedea, de a-ţi vorbi, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


*40 


44 


de a-ți spune o groază de cugete şi de simțiminte 
cari-mi umplu capu şi inima, cum umple un cata- 
clism ceresc albia unui rîu liniştit. 

Sunt în lume fel de fel de caractere; sunt fel de fel de 
inimi, şi în inimi sunt fel de fel de porniri. Pe toate 
acestea este un rege nevăzut, locuitor al văzduhului, 
care le uneşte, le țese, le alcătuieşte astfel, încît 
unele ies mai bine, altele mai rău, altele rău de tot. 
Regele se cheamă hazardul. Nu zic întîmplarea, fiindcă 
ea nu explică destul de bine aceea ce voi să înţeleg. 

Dacă am trăi într-o republică, în care viața acestui 
stăpînitor să nu fie cunoscută, cînd am închide ochii 
şi am întinde mîinile în aerul liber, căutîndu-ne 
sprijinul vieței, tu ai fi aproape de mine spre a-mi 
răspunde; eu aş fi lîngă tine spre a mă face, pentru 
totdauna, sclava ta. Dar; hazardul trăieşte. 

Te-am cunoscut, Alexandre, de patru ani. Te-am 
iubit aşa de mult, încît patru ani mi se pare puţin 
spre a cuprinde această imensitate. Te-am iubit dar, 
dintr-o altă lume, unde desigur am trăit. 

Am avut însă prejudiții ca toți oamenii din seco- 
lul meu, şi puțină cochetărie ca toate femeile din zi- 
lele mele. Erau minute în vremile trecute, în cari, 
ca şi astăzi, simțeam o putere dumnezeiască care 
mă ridica de pe pămînt, şi, într-un vînt de uragan, 
mă apropia de tine. însă totdauna egoismul cel laş 
nu mă lăsa să-ți vorbesc. Dacă atunci te-ai fi întors 
tu şi ai fi zis cel dîntîi o vorbă, aş fi plecat cu tine 
în lumea mare, fără grije de viitor, fără temere de 
gura lumii. Vai...! gura lumii! Şi oare astăzi n-o 
cunosc? n-o ştiu cît cîntăreşte? n-o ştiu cît i se cuvine? 

După ce ai plecat şi eu m-am măritat, a trecut o 
bucată de vreme în care mi se părea că traiul meu e 
o frumoasă piesă de teatru în care se zic bucăți patrio- 
tice şi încîntătoare, dar care va înceta îndată ce se va 
lăsa perdeaua. Simțeam de atunci că fondul vieții 
cele adevărate nu era partea pe care mă învăța bărbatul 
meu s-o cunosc, ci alta, alta cu totul. Prin aceasta 
nu voi să vorbesc rău de dînsul; fiecare înțelege viața 
după cum o trăieşte şi o simte după cum o înțelege. 
Eu am înțeles-o altfel şi o simt altfel. 


15 


20 


25 


30 


35 


Am voit adeseaori să-ţi scriu, dar temerea că poate 
să nu te găsească scrisoarea mea m-a oprit. Niciodată 
n-am crezut că m-ai uitat. Ştiam camă iubeşti, fiindcă 
simţeam cît de mult te iubesc eu însumi. 

Astăzi însă, cînd te-am revăzut, cînd am trăit în 
trei ani trei veacuri de amărăciune şi de urît, cînd am 
înţeles că surîsul blînd al vieţii noastre este iubirea; 
cînd temerea de gura lumii nu mă mai atinge într-un 
nimic; astăzi, îţi scriu ca să-ţi spui că te iubesc 
ca pe sufletul meu. 

Am avut, Alexandre, nenorocul de a ne cunoaşte 
fără să ne cunoaştem. Hazardul ne-a luat pe fiecare 
de mînă şi ne-a purtat prin lumea pe care ne-o pregă- 
gătise şi pentru care ne păstra; tu pentru Cameră 
şi eu pentru saloane şi sărbători. însă nici unul nici 
altul nu eram născuţi cu această menire. Amîndoi 
eram poeţi: tu îţi iubeai muza; eu te iubeam pe tine. 
Acum tu umbli după zgomot; eu după mormînt. 

Astăzi am să-ţi cer încă un serviciu. Simt că dacă 
te-aş vedea iarăşi; dacă mi-ai spune o singură vorbă; 
dacă m-ai privi încă, cum m-ai privit ieri, toată min- 
tea mea ar pieri şi aş cădea ca o fiinţă despreţțuită, 
ca cea din urmă femeie. Nu am astăzi nici o remuş- 
care pentru faptul brut al căderii. Dar, din toată 
ființa mea, cît a suferit, cît a dorit, cît a aşteptat, 
mi-a rămas curată iubirea, şi ar pieri farmecul acestei 
suferinţi delicioase, dacă nu aş putea să rămîi ceea 
ce am fost. 

Voi face ca săptămîna viitoare să plecăm în Italia. 
Nu-ţi spui să cauţi a mă uita; dar caută a nu mă în- 
tîlni. 

Măria Horea." 


VII 


Desigur e uriît a istorisi poveşti triste şi mai ales 
amoruri triste şi nefericite. Dar bănuiesc că din trei 
părţi ale omenirei, două părţi şi trei sferturi sunt cei 
nenorociţi, iar restul fericiţii sau nesimţitorii. Şi, 


45 


fiindcă am intenţiune să public această simplă isto- 
risire, caut, pe lîngă adevărul care a existat, să spui 
lucruri cari să intre în domenul intelectual şi sensibil 
al celor două părţi şi trei sferturi. Datoria mea de 
observator şi de critic mi-o îndeplinesc pe cît pot. 
Ceea ce însă îmi place cu deosebire în proză este tabloul. 
A desena cu fraze şi a colora cu vorbe aceea ce este 
dat cărbunelui şi colorilor, e tot ce poate surprinde 
şi aprinde mai mult închipuirea. 

încît, despre năravurile timpului, sunt de părerea 
lui Octave Feuillet“: unui romancier nu îi este îngă- 
duit să rîdă de timpurile sale; îi este însă permis 
să le arate astfel cum sunt, în toată goliciunea şi cu 
toate infamiile lor, — sau nu-i mai este permis nimic. 

Domnul director al ministerului trebilor dinafară 
se găsea atunci aruncat în valurile unei politice de 
reorganizare înlăuntrul ţării şi de înălțare înafară. 
El înota cum putea. Cînd mergea la palat, cînd la 
Consiliul de miniştri, cînd la Cameră, cînd iar la 
palat şi iar la Consiliu; în sfîrşit, vecinie se găsea pe 
drumuri. 

Tache Horea era un om cum sunt azi mulţi la noi: 
cu o înfăţişareplăcută. nu prost de loc, ba poate chiar 
deştept, dar de o deşteptăciune sucită. Dacă i-ai fi 
pus o întrebare ca aceasta: „Ia spune-mi, domnule, 
cum ar fi mai bine să zici ca să fii înţeles: o repu- 
blică seamănă cu un stup de miere în care fiecare al- 
bină lucrează deopotrivă cu celelalte şi în care trîn- 
torii sunt omoriîţi? sau, un stup de miere se aseamănă 
cu o republică în care fiecare cetăţean lucrează egal 
cu ceilalţi, iar leneşii şi paraziţii cari trăiesc din spi- 
narea altora ar trebui ucişi?" ţi-ar fi răspuns că 
stupul se aseamănă cu republica sau că e totuna. 
Avea o spoială de instrucţie cum au mulţi oameni 
în statul nostru. Ştiuse prin graţia sa exterioară să 
fure protecţia doamnei Cuza, protecţia uneia din cele 
mai deosebite femei şi doamne ce a avut vrodată 
o ţară, şi această protecţie o exploata cu multă dibă- 
cie. Cînd era într-un salon, aducea numaidecît vor- 
ba de doamna ţării, de destincţiunile ce i le acorda, 
despre înalta sa afecţiune pentru el şi familia 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


lui. Aceasta, dacă îl înălța în ochii străinilor 
cari îl înconjurau, în ochii femeii sale îl mic- 
şora mult, şi cu atît mai mult cu cît ea era atinsă 
de această pretenţiune absurdă de a se cocoţa tot 
mai sus, tot mai sus, mai sus chiar decît nivelul 
inteligenţei şi al puterilor sale. în adevăr, dacă ar 
înţelege bărbatul că cel mai conştiincios şi mai aspru 
judecător, pentru faptele sale, este femeia; că nimeni 
nu poate mai bine decît dînsa să-l cîntărească; că 
nimeni nu e mai aproape de el ca să-i vază oglinda 
sufletului; că femeia stabileşte o vecinică compara- 
ție între omul de cămin şi omul de reuniri publice; 
că nu se cuvine să renegi între străini aceea ce ai 
învăţat-o în public; — dacă ar şti toate acestea băr- 
baţii., desigur ar cinsti pe femei mai mult decît le 
cinstesc astăzi şi s-ar învăţa să le aibă ca pe nişte 
oglinzi. în cari faptele lor s-ar reflecta, frumoase sau 
urîte, după cum oglinda este mai curată sau mai întu- 
necoasă. 

Măria Horea îşi judeca bărbatul cu dreapta şi ma- 
tura sa cugetare, şi cu cît mai mult îl înţelegea, cu 
atît mai puţin îl considera. Cît despre dînsa... el se 
însurase spre a avea un salon. Da viaţa femeii sale 
nu da multă băgare de seamă, pentru cuvîntul că era 
convins că el, el, Tache Horea, nu putea fi înşelat. 
Adevărul e însă că ea, ea, Măria Horea l-ar fi despre- 
țuit şi mai mult cînd l-ar fi ştiut încornorat; de aceea 
nici nu cugeta la mijloacele de a-l înşela. 

După cum făgăduise lui Depărăţeanu, după o săp- 
tămînă plecă cu tatăl său în Italia. 

înainte de a pleca, trecu prin Slăveşti şi, ca şi altă- 
dată, veni la pădurea în care îşi trecuse o parte din 
tinereţea sa. Pe crăngile copacilor era gheaţă; în 
locul ierbii, naltă şi mătăsoasă, era zăpadă. 

— E iarnă în natură ca şi în suflete... O, Doamne... 
dacă am a mai trăi zece ani, ia-mi-i pe toţi pentru o 
zi de vară... După aceea plînse. 

A doua zi trecu pe la moşia Depăraţilor să vadă pe 
boier Sandu. Apartamentele poetului erau închise. 
în lipsa lui nimeni nu intra decît la rari intervale 
spre a deschide ferestrele şi a îngriji florile. Măria 


ceru să i se deschidă. Ea îşi petrecu o zi întreagă 
printre cărţile, bronzurile, cadrele şi notele poetului. 
Era atît de fericită de a se găsi în acea atmosferă 
de viaţă intimă, lîngă patul, lîngă florile, lîngă pia- 
nul, lîngă caietele lui, încît ar fi dorit să nu se mai 
dispartă niciodată de ele. Pe o masă lungă de ste- 
jar sculptat, erau grămădite fel de fel de cărţi, fel 
de fel de broşure, unele deschise, altele strînse în 
bănzi, altele rupte; caiete cu tot felul de începuturi, 
visuri de-abia urzite; albumuri cu  desenuri; foi 
zburătoare; scrisori începute şi o mulţime de alte 
lucruri cari înconjură viaţa de toate zilele a unui om 
de gust. 


într-un volum care se afla pe masă, deschis, Faust, 
tradus în franţuzeşte', ea scrise: 

„Azi, în 22 decembre 1864, la moşia Depăraţi. 

Pentru stăpînul acestor lucruri şi iubitul meu 
Alex. Depărăţeanu. 

Cînd vei citi aceste cuvinte, eu voi fi departe. 
Dar de departe ca şi de aproape sunt a ta, cu cuget, 
corp şi suflet. Vino în Sicilia. Mă vei găsi la Paler- 
mo. 

Măria Horea." 


vin 


în Bucureşti clocoteau pasiunile politice ca ose- 
mintele celor păcătoşi în cazanele infernului. Ciocoii 
cu boierii, sau parveniţii cu nobilii, or străinii cu 
pămîntenii, erau în luptă. Fiecare şedinţă a Camerii 
era un adevărat cîmp de bătaie, în care urile, intri- 
gele, sentimentele de clică, năravurile hrăpitoare se 
dezlănţuiau, luptîndu-se corp la corp cu principiele 
de libertate, cu neatîrnarea persoanei şi a cuvîntului, 
cu regenerarea naţională. Numele lui Kogălniceanu 
zbura din gură în gură, pentru unii ca un talisman 
de dezrobire, pentru alţii ca semnul unui cataclism 
social apropiat; producîndu-le unora bucurie, altora 
întristare; dînd unora încredere, altora temere; mer- 
gînd ca o grindă puternică pe valurile acestei mări 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


iurtunoase, adesea afundat, dar totdauna sigur că 
va reveni la suprafaţă. Vodă-Cuza şi cu primul său 
ministru înţeleseseră că era prea mult timp de cînd 
dormeam. Vodă-Cuza şi cu primul său ministru înţe- 
leseseră că trebuia să ne deşteptăm. Vodă-Cuza şi 
cu primul său ministru aveau inimele mari şi pasiunile 
mici, cînd era vorba de moşiea obştească. Ei lucrau 
mînă în mînă, domnul cu încredere în ministru şi 
ministru cu sprijin în domn şi încredere în ţară. 
Ei erau singurii convinşi că geniul acestei ţări îi 
va înţelege, înțelegînd reformele ce dau. Ei singuri 
în mijlocul acelor furtuni formidabile, 'şi păstrau 
frunţile senine şi neclătinate, ca stejarii pădurilor 
prin fumul norilor şi zbuciumările uraganelor. Ei 
singuri, ei numai, aceşti doi oameni. domnul şi minis- 
trul, unul cu fruntea în raze, cellalt cu capul în lu- 
mină, mergeau, gonind întunericul capetelor strîmte, 
către țelul obştesc, către mărirea nației. Şi astăzi... 
astăzi aceste două figuri dorm: una sub umedul strat 
al pămîntului, alta sub apăsătoarea greutate a indife- 
renţii. Istoria, sfînta istorie, va înscrie pe paginele 
sale nepătate, în litere de aur aceste două nume: 
Cuza şi Kogălniceanu — şi tot sfînta istorie va pune 
doliu împrejurul filelor pe cari se vor scrie numele 
trădătorilor. Spatele pe care Cuza a subscris abdi- 
carea va sluji în vecinicie ca masă simbolică pe care 
intriga şi nerecunoştinţa au condus mîna geniului 
spre a-şi iscăli singur verdictul morţii. Cuza a murit, 
dar Cuza trăieşte! Kogălniceanu e pe jumătate uitat, 
dar vouă tuturor cîţi l-aţi uitat, vă e mintea întune- 
cată, sunteți orbiţi de pasiuni, nu mai ve- 
deţi, nu mai auziţi, aţi amuţit! Şi ce au făcut 
oare mai mult, pentru patria lor, Cavour cu Vittorio 
Emanuel?”, ce diferenţă este între dînşii, şi Cuza cu 
Kogălniceanu? Nu au făcut nimic mai mult şi nu 
este nici o diferenţă, decît că Vittorio Emanuel a 
murit pe tron, şi contelui Cavour i s-au ridicat sta- 
tui, iar Cuza a murit pe pămînt străin, izgonit, pri- 
beag, singur, şi Kogălniceanu e aproape uitat, 
aproape gata să fie învins în alegere de cel dîntîi 
copil roşu care ar ridica capul. 


49 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


50 


Printre oamenii tineri din parlamentul ţării, Depă- 
răţeanu era un aprig apărător al ideilor de libertate 
şi de stabilirea unei egalităţi posibile între boier şi 
țăran”. Atunci, mai mult decît oricînd, ţăranul 
era ilot. Atunci, mai mult decît oricînd, el avea 
nevoie de a fi susţinut. Depărăţeanu îşi luase în 
Cameră frumosul rol de orator scriitor, şi duşmanii 
lui aveau să se teamă atît de cuvîntul cît şi de con- 
deiul său. El însă vorbea rar, pentru respectul ce 
datora colegilor săi, mai bătrîni şi mai vechi decît 
dînsul în arta de a vorbi şi de a face politică. Visul 
său cel mare, după ce văzuse unirea Moldovei cu Ro- 
mânia, era, ca a fiecărui tînăr patriot de atunci şi 
poate şi de acum, unirea tuturor românilor sub un 
singur cap”. Da aceasta lucra pe cît îl iertau mijloa- 
cele şi pe cît nu-l împiedicau şefii partidului său, 
mai calmi şi mai moderați. Adeseaori cugetînd la 
mizeria în care văzuse pe ţăran acasă şi la luxul şi 
somptuositatea în care trăiau fiii grecilor, români- 
zaţi şi patriotizaţi“, în Camera ţării, îl apuca dez- 
gustul, şi după ce declara că dinainte acordă orice 
libertate ţăranului său, după cum îi acordase pămîn- 
tul din moşia sa, se retrăgea pe o bancă în fundul 
Camerii şi acolo visa la mărirea viitoare a naţiunei 
şi la micimea prezentă a oamenilor. Cîteodată gîn- 
dul său îl pornea pe urmele Măriei şi pe urmele ei 
era fericit, închipuindu-şi cum trăia ea împrejurul 
bătrînului său tată, sau, mai bine, cum trăia bătri- 
nul împrejurul ei, naiv, vesel şi mulţumit. Sunt flori, 

îşi închipuia Depărăţeanu, pentru cari razele soare- 
lui străbat adesea printre mii de frunze, ca să le încăl- 
zească sau să le fure parfumul. Tot astfel sunt fiinţe 
în lume, pentru cari ai străbate nemărginirea, ca să 
le poţi vedea adîncimea sufletului sau să le poţi 
înţelege taina privirii“. Italia... să mai merg în 
Italia... cu adevărat ar fi o mare odihnă pentru spiri- 
tul şi impresiunile mele; dar ea m-a oprit dea o 
urma... 

Pe Tache Horea adesea îl întîlnea la Cameră galant, 
vesel şi nepăsător. Pe lîngă miniştri, şi în special 
pe lîngă Kogălniceanu, cu toată importanţa sa, se 


15 


20 


25 


30 


3 5 


40 


reducea, se anihila atît de mult, încît l-ai fi luat 
drept un mizer postulant, venit după pulpana vreunui 
deputat. Deîndată însă ce rămînea cu alţii mai pe 
jos decît el, îşi relua iarăşi masca mîndriei şi aerul 
înaltei sale persoane. Cîteodată întîlnea pe Depără- 
teanu, şi atunci, cu o profuziune de mişcări şi de 
vorbe, îi zicea: 

Ce mai faci, mon cher, eşti bine? Ce-ţi face familia? 
Nu te-ai dus năcăieri iarna asta. Eu, uite-mă-s, 
nu-mi văd capul de treburi. Acum viu într-o fugă de 
la palat după ministrul justiţiei şi nu-l văd pe-aici. 
După aceea iar trebuie să mă întorc la palat, căci 
m.s. doamna m-a însărcinat să-i comand colecţia 
bucăţilor lui Bach şi trebuie să-i duc rezultatul. Multe 
complimente boierului dacă te duci la ţară. Apropos, 
n-ai d-ta L'esprit des lois’? de Montesquieu? Şi, fără 
să aştepte răspunsul, pleca. 

în astfel de vise şi cu astfel de oameni trecu De- 
părăţeanu iarna şi mai toată sesiunea Camerii din 
anul acela. Către primăvară, sătul de zgomot şi de 
intrige, se duse la moşie să-şi vadă părinţii. Căutînd 
pe masa sa de lucru, dete de volumul lui Gerard de 
Nerval în care Măria îi scrisese cea din urmă dorinţă 
a ei. 

Prima sa cugetare fu să plece chiar de a doua zi. 
Cu toate rugăciunile tatălui său, el nu mai aşteptă 
decît dezgheţul Dunării. După o lungă şi ostenitoare 
călătorie ajunse la Palermo. 

Palermo, vechi şi renumit oraş al Siciliei, scump 
românilor pentru rămăşiţele unuia dintre cei mai 
însemnați bărbaţi ai lor, rămăşiţele lui Bălcescu; 
Palermo. în care marele istoric şi patriot a respirat 
cele din urmă ceasuri ale existenţii sale; în care cuge- 
tarea lui a format pentru noi, toţi românii, cele din 
urmă planuri de mărire, cele din urmă visuri de înăl- 
ţare; Palermo, cetatea cu turnurile masive ale evu- 
lui mediu, cu palatele sale de piatră, aninate pe vîr- 
furile stîncilor, cu inscripţiunile sale heraldice înne- 
grite de arşiţa soarelui; Palermo, care adesea a pus în 


. 43 


mişcare nobila şi delicata cugetare a lui Bellini”, 


51 


5 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


52 


Palermo, avea să primească în sînul său pe un al doi- 
lea bărbat al ţării, pe Depărăţeanu. 

Alături de Palermo, într-un sătuţ de cîteva familii 
de pescari, era o mică vilă, aproape părăsită de un 
englez, care venise cu cîţiva ani înainte în fiecareiarnă 
spre a-şi lungi zilele. Acolo se aşezase Măria cu tatăl 
său. Depărăţeanu se prezintă în satul lor către seară, 
în capul scării întîlni pe tatăl Măriei cu aerul trist 
şi neliniştit. Se vedea de pe faţa bâtrînului că viaţa 
în ţară străină îi scurtează zilele. Cum îl văzu îlluă 
în braţe ca pe copilul lui, întrebîndu-l de ce mai era 
prin ţară, de cine murise, de cine mai trăia; cum mai 
mergea guvernu; ce prefect mai aveau şi o mulţime 
de alte lucruri. 

— Bine că ai venit, Alexandre — el învățase a-i 
zice pe nume — Măria nu iese de loc. Totmă întreabă 
dacă am mai auzit ceva de prin ţară. Bărbatu-său 
nu i-a scris de mult. 

— A... da, e foarte ocupat. 

— Bine, bine, haidem la dînsa. 

Şi, fără a mai asculta protestaţiunile lui Depără- 
teanu, îl introduse într-un salon a cărui faţadă era 
deschisă pe o terasă care da pe mare. Razele soarelui 
în apus străbăteau voioase printre cutele unei draperii 
de mătase ale carii mii de flori şi floricele aurii se 
aprindeau ca de foc la lumina lor. Un aer cald, dar plin 
şi sănătos, venea de pe suprafaţa apei, lină şi limpede, 
să tremure crăngile portocalilor, cari decorau, în 
vasele lor mari, marginile terasei. înainte se vedea 
marea, încadrată în draperie ca într-un ram, formînd 
un orizont neţărmurit, în continuitatea căruia se ză- 
reau mici puncte albăstrii, legănîndu-se pe pînze 
pînă dispăreau. Un miros plăcut de cărbune, parti- 
cular satelor şi oraşelor de apă, se simţea în aer, iar 
la rari intervale fumul gros al vreunui vapor se desena 
pe pînza albastră a mării, dispărînd şi el în strigă- 
tele şi semnele celor după țărm“. 

Măria sta într-un fotoliu, în faţa acestui tablou 
viu, cu un album pe braţe, şi se părea că scrie sau 
desenează ceva. Cînd intră Depărăţeanu cu tatăl ei, 
ea nu se întoarse. 


15 


20 


25 


30 


35 


— Măria, zise bătrînul, iată cineva care-ţi aduce 
noutăţi din ţară. 

Atunci se întoarse către dînşii. 

— Alexandre!... A... domnule, iartă-mi mirarea şi 
emoţiunea pe care nu mi-o pot stăpîni; dar e atîta 
timp de cînd n-am văzut un român... şi cu deosebire 
un cunoscut, un prieten... Vederea dumitale mă umple 
de bucurie, dar în acelaşi timp mă întristează: au 
vei fi suferind şi d-ta de vro boală de piept ca să vii 
la Palermo? 

— Eu ies pentru o jumătate de ceas, zise tatăl ei. 
Acum Măria te va întreba îndestul pentru ca să nu-ţi 
mai rămîie vreme să-mi răspunzi şi mie. Mai pe urmă... 

Rămaşi singuri, ei tăcură cîteva momente. Depă- 
răţeanu se uita la ea. Măria slăbise mult. 

— E frumos la Palermo, d-le Alexandre? 

— Da, doamnă, e frumos. Mai adineaora mă între- 
baţi dacă sufăr de piept. Eu nu sufăr, dar d-voastră 
îmi păreţi mult schimbată. 

— în bine sau în rău? întrebă ea zîmbind şi uitîn- 
du-se la dînsul. 

— în bine, doamnă, pentru figură. 

— Aceasta mă bucură. Doream să mă vezi înainte 
de...; doream în fine să mă vezi; şi sunt cu atît mai 
fericită cu cît mă găseşti mai frumoasă. Vezi, d-le 
Depărăţene, prin ţările acestea calde ţi se pare că n-o 
să mai mori niciodată. Şi cu toate astea... Sunt si- 
gură că în mintea dumitale de poet trebuie să mă 
compari acum cu vreo roză încă strălucitoare, dar 
care la cea dîn tîi tremurare a ramureise va scutura“. 

El nu răspunse nimic acestei glume. 

— Te-am supărat poate. lartă-mă şi spune-mi ceva 
despre d-ta şi despre ţara noastră. 'Ţi mărturisesc 
că de patru luni, ca să mă întîlnesc cu un român, 
trebuia să mă duc în oraş, la mormîntul lui Băl- 
cescu. De cînd m-am legat prietenă cu spiritul aces- 
tui om mare, m-am făcut mai serioasă, am început 
să învăţ istoria ţării. în adevăr, românii nu se gîndesc 
oare să ducă rămăşiţele lui Bălcescu acasă la dînşii? 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


54 


E o nedreptate pe care Dumnezeu nu o poate îngă- 
dui către acest martir. Zic Dumnezeu, căci oamenii 
îngăduiesc toate nedreptăţile, numai să nu-i supere. 
Sau poate d-ta ai venit pentru acest sfîrşit la Paler- 
mo“? 

— Nu, doamnă. 

— Atunci? 

— Am venit să-ți îndeplinesc cea din urmă dorință. 

— A mea? 

— Da. Mi-ai scris să viu la Palermo şi iată-mă-s. 
Numai, am venit aşa de tîrziu, căci tîrziu am găsit 
dorința d-tale scrisă în Faust. Poate că aş fi plecat 
mai demult, dar mă opriseşi de a te urma. 

— A... domnule, e prea frumos din parte-ți, şi-ţi 
sunt datoare multă recunoştinţă pentru această or- 
bească ascultare ce-mi dai. Te-am oprit... o, da! 
te-am oprit, căci nu mai puteam!... Ah, a iubi şi 
a fi silită să taci... Te-am oprit, Alexandre, dar după 
aceea ţi-am scris să vii, căci acum nu mă mai tem 
de viitor. Vino şiiubeşte-măca altădată. Spune-mi sim- 
ţirea ta cu vorbe dulci, cu vorbe de foc; spune-mi 
că m-ai iubit totdauna, că ai cugetat la mine, 
numai la mine... Eu? o.. eu nu am avut alt 
vis decît de a te revedea, de a-ţi strînge mîna, de a-ţi 
spune că nu ai lipsit un singur moment din cugetarea 
mea. Şi acum, pentru ce nu ţi-aş spune ceea ce sunt 
şi ceea ce voi deveni în curînd. Sunt ofticoasă. Am 
rîs adesea de romanele cari sfîrşesc tragic, şi cari. 
mai mult sau mai puţin, seamănă Damei cu camelii, 
dar se vede că e scris ca fiecare cititor sau fiecare 
privitor să devie cel puţin o dată în viaţa sa actor. 
De ce m-am îmbolnăvit nici eu nu ştiu. Se pare însă 
că a îngrămădi în suflet durere peste durere, suferinţă 
peste suferinţă, fără a le spune, fără a le plînge, fără 
a le murmura, este a pleca pe drumul care duce la 
Palermo. Cîţi ani sunt de cînd te-am văzut în pă- 
dure? Parcă sunt 100 de ani, atît de încet au trecut 
zilele de dor. Vezi. se vede că dorul trăieşte. nu eo 


10 


15 


20 


25 


30 


poveste. Tocmai citeam nişte poezii vechi, din cari 
„am oprit în albumul meu o strofă: 


Supt a sufletului geană 
E o tainică poiană 

Cu flori albe de mohor 
Şi cu triste flori de dor. 


Cît e de adevărat! Sub geana sufletului e o poiană 
în care cresc tristele flori ale dorului... 

Depărăţeanu o ascultă fără a zice un singur cuvînt. 
E a spusese că era bolnavă. Trebuia dar să moară. Ea? 

— Se zice că lirismul dovedeşte. pentru societatea, 
ca şi pentru fiinţa pe care o stăpîneşte, o mare înăl- 
ţare a moralului. Aceasta-mi face multă onoare, căci 
găsesc astăzi că, deşi am rîs mult de poeţii lirici 
şi de persoanele jalnice“, eu însumi am avut în fun- 
dul sufletului o înclinare naturală către melancolie. 
Nu aşa că am fost o femeie tristă? Vei putea după 
moartea mea să scrii un roman, care să atingă multe 
suflete. Caută numai de a-mi ascunde bine numele. 

După aceea îşi întinse braţele către el şi se sculă 
încet după fotoliu spre a se plimba la braţul lui pe 
terasa ce da pe mare. 

Trăiră o lună încă la Palermo, fericiţi. Fericiţi! 
Cugetaţi bine. 

După aceea se întoarseră în ţară. Ajuns, Depără- 
teanu se bolnăvi. în anul 1865 se stinse, simplu şi 
iarăşi departe de dînsa cum şi trăise, la moşia sa. 
Ea a trăit încă, şi trăieşte şi astăzi. în romanul care 
s-ar fi putut scrie despre dînşii, simplu şi nepreten- 
ţios ca şi viaţa lor, numele i s-a tăcut. 


1879, octombrie 


10 


15 


20 


25 


DIN DOBROGEA 
SCENE ŞI PORTRETE 


Pe cînd mă aflam supleant la Hiîrşova, aveam 
un aprod la tribunal, care, nu-i vorbă, era şi aprodul 
persoanei mele, dar care rezuma într-însul singur, 
toate calităţile pe cari Alah le-a dăruit unui credin- 
cios. Era nici nalt, nici scurt, colea potrivit. cum îi 
şade bine turcului. lama ca şi vara umbla tot aşa 
îmbrăcat: cu un ilic vătuit peste tot; cu un brîu 
lung cît tumu unei giamii şi cu o pereche de şalvari, 
largi ca o rochie pînă în dreptul genuchilor, iar 
d-acolea încolo strînşi pe os. Era încîntător lucru æl 
vedea umblînd a treabă: printre picioarele sale, 
şalvarii făceau o promenadă nesfîrşită, de la dreapta 
spre stînga şi de la stînga spre dreapta, producînd 
un zgomot ca al suveicei printre urzeală: sfîr, sfîr, 
sfîr, sfîr... Mi s-a întîmplat adesea să-l văd punîn- 
du-şi brîul. 'I trebuia un om care să i-l ţie de un capăt, 
iar el, întinzînd de capătul cellalt, se răsucea toată 
ograda pînă ajungea să-l isprăvească. în cap purta 
un fes fără canaf, ale cărui margini erau strînse de 
urechi cu un şal mic. De cîte ori nu am contemplat 
cu un fel de melancolie, moţul fesului lui SŞaachir 
— căci am uitat să vă spui că se chema Şaachir — 
care sta totdauna înclinat, ca o adevărată fatalitate, 
spre urechea dreaptă! Cîte reflecţiuni, cîte idei bi- 


zare, cîtă admiraţiune nu-mi insufla acest fes, pe 
cînd stam la masă făcînd instrucţia vreunei cauze, 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


iar Şaachir ascultînd pe inculpat spre a-mi tălmăci 
pe urmă... 

Cînd eram la tribunal, Şaachir şedea în sală, şi, 
ori de cîte ori venea cineva, mă pomeneam că se 
deschide uşa încet, prelung, fără zgomot, şi se iveşte 
un picior lătăreţ, cu botul întors în formă de corabie. 
Acest picior servea ca introducţie lui Şaachir, care 
intra şi el mai pe urmă, păşind pragul cu o băgare de 
seamă nemaipomenită. După ce isprăvea de intrat 
se lipea de zid şi cu mîinele la piept vorbea: 

— Boerule — cu accentu pe ultima — Hagi Ius- 
men Feisulah, vrea să vă vorbească piusuntel. 

— Spune-i să poftească, Şaachir. 

Şi Hagi lusmen Feisulah intra. Hagi lusmen nu 
ştia o boabă româneşte. Atunci pofteam pe Hagi Ius- 
men pe un scaun, eu mă pofteam pe un altu, şi pu- 
neam pe Şaachir să-l întrebe ce doreşte. Hagiu îşi 
spunea păsu lui Şaachir şi Şaachir mi-l spunea mie. 
Trebuie să ştiţi, însă, că niciodată un om nu a reuşit 
să fie mai pasiv pe lumea asta decît aprodul meu. 
în răspunsurile pe cari i le dam să le tălmăcească 
împricinaţilor, el mă observa în vorbă, în mişcări, 
în expresia figurei şi tocmai astfel se schimonosea 
către dînşii, surîzînd cînd surîdeam eu, rîzînd cînd 
rîdeam şi devenind serios cînd eram şi eu. Numai 
cînd mă supăram cîteodată, îndrăznea să mai adaoge 
de la dînsu: 

— Be, geanabetîn! Prohoror Efendi zice cutare şi 
cutare lucru. 

Altfel avea o inimă ca de femeie; bun, blînd, şi 
supus, era destul de harnic pentru un turc. El îngri- 
jea de tribunal, el îngrijea de mine, el îngrijea de un 
prieten al meu, doctor', care îi plătea pentru aceasta, 
dar care-l şi ocăra îndestul pentru nepriceperea lui 
în facerea cafelii cu lapte. Este drept că şi eu '1 cins- 
team ca pe un prieten. Aveam pentru el o singură grijă: 
să-i plătesc cafelele cari le bea la cafeneaua lui Mehe- 
met Aga, pe care Şaachir îl numea Meemeda. Cîteo- 
dată aveam treabă cu dînsu şi mă duceam la Mee- 
meda să-i dau de urmă. Trebuie să vă spui că Mee- 
meda-şi avea cafeneaua pe marginea Dunării, cu 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


cea mai frumoasă vedere şi cel mai frumos balcon 
din Hîrşova — caci era la al doilea etaj. Acolo-l gă- 
seam cu feligeanu în mînă, aşezat turceşte pe o muche 
de bancă şi sorbind cu zgomot din cafea. Ochii 
lui rătăceau pe apele Dunării, prinşi de cîte un catart, 
cu care se duceau pînă în zarea brumoasă ce se întinde 
deasupra bătrînului fluviu. Această dragoste de apă 
o avea din timpul tinereţelor lui; el fusese 15 ani mari- 
nar şi oricît se va zice, nimic nu lasă mai adînci 
suveniri în sufletul unui om decît viaţa de apă. Ple- 
cam adesea cu Şaachir în lungi călătorii pe Dunăre 
cu o lotcă rusească, el ţinînd cîrma — ce era mai greu 
— şi eu lopeţile. Adesea sfinţitu soarelui ne apuca 
plimbîndu-ne; atunci trăgeam la umbra unei stînci 
urieşe şi stam privind cele din urmă raze de purpură 
cum se înecau în linele valuri ale Dunării, aruncînd 
pe unde un praf albastru, în care se reflectau catartele 
ceamurilor şi ale corăbielor ancorate la mal. De 
cîte ori nu mă duceam la vînat cu el prin bălțile 
Dunării, şi cîţi curcani sălbatici nu mi-au zburat 
pe sub nas, lăsîndu-mă pentru un moment ameţit, 
iar pe Şaachir făcîndu-l să strige: 

— Ah, baba-sîn, te-om mai prinde noi! 

Şaachir avea un frate, fost căpitan de corabie, 
pe care-l chema Ismail. dar căruia i se zicea prin pres- 
curtare căpitan Smail, om foarte cinstit, avut şi 
bun la suflet. El avea o vie, jumătate de ceas departe 
de Hîrşova, într-o poziţie frumoasă şi cu struguri 
delicioşi. într-o seară ne hotărîm mai mulţi să mer- 
gem la via căpitanului. Duăm un barcagiu cu doi 
oameni şi Şaachir, şi plecăm. Un vînt lin ne mîna 
în susul Dunării cu o mişcare leneşă. dînd luntrei 
noastre o legănare adormitoare. Pînza, umflată la 
mijloc de puterea vîntului, era ţinută la capăt de 
un copil ca de 12 ani, care sta călare pe vîrful dinapoi 
al luntrei, cu picioarele în apă, cîntînd cu un aer 
trist, o manea turcească. Tatăl său sta trîntit pe banca 
catartului şi, din cînd în cînd, vîra un ciubuc cu 
moțuri de mărgele într-o pungă nesfîrşit de lungă, 
în care păstra tutunul. Noi, sau mai bine eu, ca să 
nu vorbesc de simţirea celorlalţi, uitam, încetu cu 


15 


20 


25 


30 


35 


încetu, apa, şi mă pomeneam cu gîndul cine ştie pe 
unde, pe munţi. pe vai, în drum-de-fier, oriunde am 
avut vreo simțire plăcută. Degănarea apei are acest 
dar deosebit că-ţi aduce în minte toate situaţiile 
încîntătoare, toate momentele de fericire pe cari le-ai 
avut în viaţă. Ea îţi îndreptează gîndirea în sens 
poetic, îţi dispune sufletul spre înduioşare. te face 
mai bun. mai binevoitor. 

După o jumătate de ceas deducă, ajunserăm la via 
lui căpitan Smail. Şaachir sări jos din luntre şi intră 
în curte strigînd: h6, ból nent! Un cîine negru, cît 
o oaie, îi ieşi înainte cu părul zbiîrlit şi dinţii gata de 
harţă; găsind însă o cunoştinţă se domoli. Peste cîteva 
minute Şaachir se întoarse cu răspunsul: 

— Bucuros la miusafiri, boerule. Numai se mai 
aşteptăm niţel să închidă cîini şi cadînele. 

După ce-şi închise animalu şi femeile, căpitan 
Smail ne ieşi înainte vesel şi primitor: 

— Biiiurum Efendi, buiurum. Ah! geanabetu de 
Kiopek se dă furiş. Alah ile Alah! dinele ca şi femeile 
Efendi I 


li 


Pe atunci chestiunea proprietății era la ordinea 
zilei în Dobrogea’. Cei mai puternici şi cei cari se 
sculau mai de dimineață, se aşezau cu arăturile pe 
locurile cele mai bune. Da ei, deşi nimeni nu era 
desăvîrşit proprietar pe pămîntul rural, — exista 
totuşi un fel de embatic, o specie de emphiteoşă. în 
virtutea căreia fiecare turc era considerat ca arendaşul 
lui Alah, reprezentat prin guvern. Acestuia i se plătea 
o arendă, un victigal. Nu-i vorbă, în cazul de faţă, 
dacă am sta să judecăm pe reprezentat după repre- 
zentantul său, am deznădăjdui de prea, sfinția-sa 
Alah, stăpînitorul cerului, al pămîntului şi al mări 
lor. 

După război, venea care cum apuca şi se făcea bun 
stăpîn pe cîte un loc. Aceasta nu le venea la socoteală 
la mulți dintre dînşii. 


59 


într-o dimineaţă, mă pomenesc cu Şaachir spunîn- 
du-mi că aşteaptă cadiul să-mi vorbească. 

'I spui să-l poftească. 

Puțin după aceea se deschide uşa şi văd o duzină 
de oameni intrînd unii în ciorapi, alţii în meşi, alţii 
desculți, şi făcînd la temenele pînă la pămînt. în 
urma lor, douăsprăzece perechi de pantofi, la linie, 
rămîneau la uşă de pază. Cadiul era un bătrîn ca de 
vro 70 de ani. înalt şi zdravăn ca un catart. Un sin- 
gur lucru nu prea păstra din tinereţe: dinţii. De aceea 
bărbia i se cam apropiase de nas. Purta pe cap un 
turban alb cum e zăpada, sub care vîrful urechilor 
erau ascunse cu multă îngrijire. Pe cînd vorbea, eu 
treceam în inspecţie duzina de mosafiri înşiraţi pe 
scaune şi făceam pentru prima oară observaţia că 
nasurile turceşti sunt toate de o dimensiune destul de 
considerabilă. Se zice că nasurile mari implică înţe- 
lepciune. Da turci aceasta se adevereşte. în cele din 
urmă, tîrîş, grăpiş, ne înțeleserăm cu cadiul. El se 
ridică făcînd o nouă temenea şi după el ceilalţi unspră- 
zece făcură tot astfel. Da uşă urmă o mică încurcă- 
tură: mulţi dintre mosafirii mei aveau pantofii la 
fel. în graba lor de a ieşi, se întîmpla cîte unu să-şi 
vîre piciorul drept, în pantoful său, iar pe celalalt 
în pantoful vecinului. Atunci, spre anu facesupărare, 
se coborau în uliţă şi se descălţau din nou spre a-şi 
împerechea încălțămintele. 


Eram în cele din urmă zile de toamnă. Serile erau 
calde. în baia pe care o formează stîncile Hîrşovei, 
înaintate în Dunăre, se opreau să petreacă nopţile, 
bărci venite de la Cernavoda şi de la Vama*. Seara, 
cînd cele din urmă raze ale soarelui ajung aproape 
paralel cu suprafaţa apei, se produc nişte fenomene 
optice pe cursul Dunării de un farmec surprinzător. 
Umbrele malurilor se întind în apă pînă aproape de 
jumătatea ei. Vîrfurile lor întunecoase par a se pierde, 
în cealaltă jumătate luminată, printrr-o tranziţie de 
culoare, care, nefiind nici întunericul umbrei, nici 
lumina argintie a celor din urmă raze, iau nişte nuanţe 
albastre pline de poezie. Ele sunt prelungite încă şi 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


mai mult de umbra micelor catarte ale bărcilor de pe 
mal". Adesea mă pomeneam făcînd versuri: 


Sub stînca cea-naltă, la umbră de soare 
Fatmi vine seara să cate răcoare, 

lar albele-i braţe, în apa cea caldă, 
Ca două flori albe de nufer se scaldă.“ 


Pe nisipul de pe marginea apei, cald de razele zilei, 
m-am plimbat adesea, cuprins de acea măreție dum- 
nezeiască, ce vine în unele ceasuri de seară să învăluie 
lumea ca într-o pînză misterioasă. De cîte ori n-am 
tresărit surprins de bătaia vreunui peşte sau de zborul 
vreunei pasări de noapte, care ieşea din crăpăturile 
stîncei spre a se pierde prin stufişul ce abia se mai 
zărea pe cellalt mal. De cîte ori n-am fost cuprins de 
dorul de a-mi putea explica mai pe larg şi mai complet, 
acest problem al întocmirei lumei, al acestei lumi atît 
de poetice şi de calde,în atmosfera căreia mă simţeam 
mai bun, mai entuziast, mai gata la acte mari decît 
orunde. O... Doamne, omul e o fiinţă atît de curioasă, 
încît, cînd ar ajunge să cunoască cauzele producătoare 
ale atîtor fenomene, a atîtor admirabile lucrări ce 
întîlneşte în drumul său, şi să se convingă pe deplin 
că ele sunt rezultantele unor întîmplări, iar nu a unor 
de mai nainte întocmiri, trase deo mînă cerească, 
i-ar părea rău. 

în cele din urmă iluzii de lumină ce mai rămîneau, 
vedeam cîte o femeie învăluită în pînza tradiţională 
a turcoaicelor, strecurîndu-se pe sub mal pînă la apă, 
spre a-şi umplea găleţile ce le aducea cu sine. 
Viaţa pe malurile apelor mari are nişte trăsuri cu 
totul particulare sieşi şi ea nu poate fi înţeleasă, 
cu orcîte explicaţiuni, decît de cei ce au cunoscut-o. 

A doua zi de dimineaţă, aud uşa deschizîndu-se cu 
multă discreţie. Vizitatorul acesta părea a fi obişnuit 
cu casa mea. De aceea, fără nici o vorbă, intră frumos 
şi se aşeză pe vine în faţa sobei. Aici, după ce-şi prăji 
puţin mîinele la foc, 'şi aprinse ciubucu şi aşteptă să-l 
întreb ce vrea. Era bărbierul. Stînd cu ciubucul în 
gură, el se uita la o mică litografie, după Hans Makart, 
reprezentînd pe Romeo la balconul Julietei. îmbrăţi- 


61 


sarea acestor doi fericiţi muritori '1 punea totdauna 
pe gînduri, şi acest al doilea Figaro cu turban, părea 
amormăica şi confratele său: „O. femme! femme ! 
femme ! creaturefaible et dăcevante !... nul animal crăe 
ne peut manquer â son instinct: le tien est-il donc de 
tromper?" El, or de cîte ori mă găsea scriind, se stre- 
cura uşor pe lîngă zid, pînă la sobă, şi nu zicea nici 
pis pînă nu-l rugam să-şi deie ştiinţa pe faţă. Atunci 
'şi scotea bărbieria din brîu, lua un ibric din bucătăria 
ce o aveam improvizată alături, şi punea apă la încăl- 
zit. După cîteva minute '1 vedeam, cu ciubucu vîrît 
în coada ibricului luînd un scaun şi aşezîndu-l în mij- 
locul casei cu un „buiurum Efendi" plin de hotărîre. 

lată-mă dar făcînd din Şaachir rezămătoare scau- 
nului meu şi rămas în milostenia bărbierului, care, 
lacom de a mă da gata cît mai golaş, 'şi pregătea 
cimbrista spre a-mi smulge firele de păr ce se iveau pe 
ici pe colo în urma briciului. După ce-l rugai să mă 
scutească de această operaţie, 'mi simţii ceafa udă 
de clăbuc şi văzui pe bărbier gătindu-se să-mi puie la 
cale o parte din părul de la spate. îl convinsei, în 
sfîrşit, că la noi nu e la modă această prigonire contra 
perilor capului, şi mă lăsă în pace. El 'şi adună băr- 
bieria; şi-o puse din nou în brîu; făcu o temenea 
adîncă şi se strecură precum şi intrase, fără a fi simţit. 

Da vremea mîncării eram strînşi cu toţii, slujbaşi 
şi mai mari şi mai mici, la un aşa-zis birt, al cărui 
stăpîn, pe care-l cunoaştem sub denumirea generală 
de kirie, fusese conductor de tren şi care învăţa /'arz 
d'itre grand cuisinier pe spinarea noastră. Adevărul e 
însă că bucătarul de fapt era un turc răguşit, numit 
Maamuda', foarte bun om, dar foarte prost bucătar, 
lucru care, din punct de vedere umanitar ne mul- 
ţumea mult, dar din punct de vedere gastric ne lăsa 
adesea să simţim lipsa unei spiţăriibineaprovizionată. 

în zilele mai ales cînd nu se tăia carne de vacă, 
eram siliţi să mîncăm un fel de sarmale dulci de carne 
de oaie, sau frihrura, or corolere, cum le zicea kirie, 
cari păreau a fi gătite în arca lui tata Noe, — sau cîte 
un cocoş fiert, despre care nu ne-am fi mirat de loc, 
dacă ar fi sărit din oală, ca cocoşul lui Hristos”, să 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


cmte, atît de tare şi de nejumulit era. Bietul turc 
făcea ce putea, şi noi mîncam cum da Dumnezeu, sau 
adesea nu mîncam de loc. 

După masă se deschidea discuţia generală. Politică, 
literatură, arte, ştiinţe, — nimic nu era lăsat în aceste 
reviste zilnice ce se făceau împrejurul mesei lui kirie. 
Fiecare vorbea fără temere de-a fi privit ca alb sau ca 
roşu. Doctorul era abonat la Republique Francaise: 
şeful telegrafului, la Revue des deux mondes !. Direc- 

torul  şcoalei de băieţi, la România liberă. Adminis- 
tratorul la un alt jurnal etc. Unul era republican, 
altul conservator; altul liberal; altul ultra-liberal. 
şi toţi 'şi respectau convingerile lor. 

Am auzit mai tîrziu că doctoru a fost depărtat din 
funcția sa sub bănuiala că ar fi fost nihilist. Aceasta 
m-a zdruncinat puţin în credinţa ce păstram despre 
respectul reciproc al acestor domni. Niciodată însă o 
mai flagrantă infamie n-a fost pusă în socoteala cuiva 
cu o mai rea intenţie decît aceasta. E drept că bătrîmil 
medic era, ca toţi polonejii expatriaţi'', un bărbat 
instruit şi foarte inteligent; dar de la a fi instruit şi 
inteligent pînă la a fi un vulgar agitator e departe. 
Toate acestea sunt mizeriele coteriilor şi nu mă voi 
ocupa de ele. 

Mirarea mea a fost cu vîrf, cînd am avut plăcerea 
să fiu prezentat unei femei, de o rară distincţiune, 
care cunoştea, ea singură, mai multă literatură, decît 
tot restul Hîrşovei. 'I voi tăcea numele, de frică să 
nu fiu indiscret". Totodată cu această cunoştinţă-mi 
era dat să văd un piano şi să ascult divina inspiraţie a 
lui Chopin, /Fantaisie-Impromptu'. 

în această parte a Ţării Româneşti, în care ţi se 
pare că trăieşti ca în Indochina; în care iernele, aducînd 
înghețul Dunării, nu mai aduc gazetele şi noutăţile 

din restul ţării, decît o dată pe săptămînă '; în care 
românii funcţionari se cred adesea aruncaţi ca într-un 
exil; în care nu întîlneşti decît figurile grave ale ma- 
hometanilor, sau mutrele respingătoare ale unor bul- 
gari nărăviţi; în această veche ţară a geților, pe malu- 
rile acestui bătrîn Istru, pe cari elegantul şi nenorocitul 
Ovidiu s-a stins strigînd „O, Roma! Roma!"'; în 


această provincie română pe care iarna o schimbă 
într-un adevărat pustiu, — să ai fericirea de-a da cu 
nasul de un piano, şi încă mai mult: să poţi asculta 
acel Largo din Impromptu, în notele căruia sufletul 
însuşi al muzicantului pare că a trecut, dîndu-le viaţă 
şi prin aceasta chiar nemurire, — să ţi se întîmple 
aceasta, este în adevăr o favoare a soartei. Muzica a 
avut totdauna darul de-a mă mişca într-un mod excep- 
tional, şi de aceea mi-a rămas atît de bine întipărită 
în minte această particularitate. 


10 


15 


20 


25 


ZADARNIC 


— Apropo, Teodor! tocmai te căutam ieri să-ţi 
spui că eşti un prost. 

— Şi am avut fericirea să nu te întîlnesc! Minunat. 

— Ba nu-i minunat de loc, căci astăzi o să-ţi repet 
de două ori ce voiam să-ţi spui ieri. 

— Pentru ce? 

— Pentru că am auzit că iar te-ai apucat de litera- 
tură, şi de piese, şi de teatru, şi de naiba mai ştie ce, 
cînd toată lumea-ţi spune să-ţi cauţi de treabă şi să 
fii cuminte. Nenea Zamfirachi vrea să te-nsoare. 

— Asta aveai să-mi spui? Salutare prietene! Salu- 
tare! 

Şi pînă să prind de veste, Teodor Vuici era la zece 
paşi de mine, alergînd spre nobila şi artistica sa locu- 
ință, care, fie din direcția nu tocmai fericită ce deduse 
combinaţielor sale financiare, fie din gusturile sale, 
prea pronunțate, pentru neatîrnare şi meditațiune, se 
afla situată pe un maidan plin de gunoaie şi de mizerie, 
unde nu rar i se întîmpla să întîlnească, printre trenţe, 
jurnale, cotoare de prăji, castraveți şi toată pleiada 
zarzavaturilor aruncate, cîte o biată fiinţă omenească, 
dezmoştenită de tot ce poate naşte în sufletul omului 
o rază de speranţă, luîndu-şi dejunul sau prînzul. 

Datu-i-a lui Teodor Vuici multe de gîndit părin- 
teasca ocîrmuire a capitalei. Zisu-şi-a el: dacă cutărui 
mădular de la primărie i-ar veni chef într-o bună dimi- 


65 


neaţă să se lase de a mai aduce înaltele sale lumini 
pentru fericirea obştească a oraşului, şi s-ar cobori 
din eleganta sa trăsură spre a veni pe meidanul pe care 
eu mi-am înălțat Parnasul, — grozav şi-ar simţi 
insultat nasul d-nul mădular, şi repede s-ar lăsa de a 
mai scrie articole prin gazete şi piese pentru teatru. 

Aceste reflecţiuni însă, nu-l înaintau decît în stima 
celor patru păreți ce-i împrejmuiau sărăcia, şi, fiindcă 
dintr-aceşti patru pereţinici unul nu avea onoare să 
fie membru la primărie, Teodor Vuici rămînea tot 
neascultat. 

De avut noroc nu prea avea bietul poet. îşi căutase 
el adesea zodia, şi o găsea căzînd tocmai în a racului. 
Fiindcă însă lui îi plăcea să poetizeze totul, dădea o 
explicaţie foarte mulţumitoare acestei prigoniri a 
soartei. 

— Cînd m-am născut eu, zicea el, s-a născut o dată 
cu mine şi un prinţ. Tot cerul, cu întregul personal al 
secţiei Norocului şi cu şeful de biurou de la actele stării 
civile (oraşul Buc, ţara Rom. planeta Păm.) era ocupat 
cu urzeala zilelor şi împletirea fericirei acestui muri- 
tor. Astfel că, nefiind trecut în protocoalele cerului, 
pentru cer eu sunt un bastard. 

De altminteri, capul îi era plin de vise şi de proiecte. 
De l-ai fi întrebat: 

— Ce mai faci tu, Teodor? 

îţi răspundea cu un fel de bucurie copilărească: 

— îți mulțumesc, am văzut-o. 

— Nu, frate, te-ntreb pe tine, ce mai faci, ce mai 
lucrezi, cum te afli?... 

— Eu ?... Ce să fac, o iubesc. 

I se părea că toată menirea lui pe lume era dea iubi 
pe această femeie, căreia Dumnezeu îi lăsase cei mai 
frumoşi ochi ca să vadă cît era de adorată, iar părinţii-i 
dăduseră cel mai sucit şi mai nătărău bărbat, ca s-o 
împiedice pentru totdauna de a-i putea arăta că şi el 'i 
e drag. 

îmi aduc amintecă l-am întîlnitodată,peoploaie rece 
şi păcătoasă, măsurînd trotuarele cu nişte paşimarţiali, 
rebegit de frig, dar vesel şi fluierînd. Cum mă văzu. 
'mi sări de gît şi începu să-mi reciteze nişte versuri, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


în cari Dumnezeu era cîntat, ca un erou prusian, cînd 
pe paisprezece cînd pe şapte silabe. Firmamentu, 
din care de altminteri curgea pe capetele noastre 
o cascadă nesfîrşită de apă tulbure şi soioasă, era 
zugrăvit cu nişte colori vii şi poetice, luate de pe o 
paletă foarte bogată, care era sufletul lui. 

— Ce-i asta pe tine, Leodor?... 

— Ah! sunt fericit! sunt fericit! 

— Ce, ai cîştigat la vreo loterie? 

— Nu... Mă iubeşte! 

— Cine, nene? 

— Am sărutat-o. 

— Cine, frate? 

— Şi m-a sărutat şi ea. 

— Doteria? 

— Nu... Dilica. 

— A... tot un fel de loterie. 

Da aceste cuvinte-şi plecă ochii în jos şi, fără nici 
o vorbă, 'mi întoarse spatele sărind peste lacuri şi 
luîndu-şi drumul către casă. îndată însă ce ajunse pe 
trotuarul cellalt, se opri din nou. 

Te-ai purtat prost cu mine astă-seară, dar te iert. 
Tu nu mai simţi, şi de aceea nu mă poţi înţelege. Vino 
mîine să-ţi citesc ceva. 

A doua zi mă şi dusei la dînsu. 

Odaia în care trăia era cea mai poznaşă locuinţă 
omenească ce s-a văzut de cînd e lumea, un pat de fier, 
care făcea un zgomot infernal, or de cîte ori chiriaşul 
său (căciîlavea cu chirie) avearăulgustdea seîntoarce 
de pe spate pe-o coastă sau vice-versa; un fel de dulap 
de bucătărie, rămas din patrimoniul părintesc numai 
pentru puternicul cuvînt că nu se găsise muşterii şi 
pentru el; o uşă. întoarsă pe partea pe care n-avea 
stinghii şirezematăpedouă capre de lemn, care acope- 
rită de gazete şi de tot felul de hârțoage, servea drept 
masă, — şi, lucru ciudat, lîngă dînsa un frumos 
fotoliu de stejar sculptat. Pe spatele fotoliului însă, 
era lipit nr. 351. El, văzînd că mă uit lung la această 
bogăţie a casei sale, 'mi zise zîmbind: 

— Nu te teme... E cîştigat la lotărie. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


60 


Şi băgînd de seamă că tot mă uit la fotoliu, adaogă: 

— Cît pentru ca să-l vînd nu se poate. Numărul 
acesta mi l-a ales ea. 

— Şi-ar face vreo sută de franci, zisei eu. 

— Cel mai afurisit jidan de la hală mi-ar da 80 de 
franci pe el, dar... nu se poate: e de la dînsa. 

Văzînd că n-o pot scoate la cale, îi lăsai fotoliu, 
şi continuai inspecția camerei. El scria. 

Pe pereţi o mulţime de cadre: Executarea familiei 
Brancovednu pe piața  Stambulului, Bătălia de la 
Călugăreni, Unirea principatelor, Barbara  Ubrich, 
Un copil în crayon după Poussih, Calendaru pe 1881 
cu bilete de plăcintă, şi, printre toate aceste nimicuri, 
o pînză minunată, reprezentînd pe o femeie încă 
tînără şi frumoasă. 

— Pe cine reprezintă portretul acesta, Teodor? 

El se uită lung la cadra şi păru a nu mă auzi. După 
ce contemplă puţin acele trăsături fine şi cam pierdute 
în nuanțele fundului, îmi răspunse fără a-şi întoarce 
capul: 

—.E mama. Eu n-am cunoscut-o niciodată, dar... 
e mama, fără îndoială. E o poveste lungă şi... ţie ţi-e 
silă s-o asculţi, fiindcă nu poate să te intereseze întru 
nimic. 

— Dimpotrivă, îi zisei, mi-ar face multă plăcere 
s-o cunosc. Figura aceasta îmi e grozav de simpa- 
tică ; mi se pare că sub culorile ce le-a pus pictorul pe 
pînză. doarme un suflet ostenit, care n-a cunoscut 
decît necazurile vieţii, care a murit fiindcă lumea 
îi făcea rău... Ochii aceştia par a te urma prin casă, 
şi par a se uita la tine ca la un tovarăş de care nu tre- 
buiau să fie niciodată despărțiți. Cred şi eu că trebuie 
să fie mama ta, fiindcă îţi seamănă foarte mult. 

— Nu-i aşa? îmi zise el cu grăbire. Şi ce ochi dulci 
are. Ah! dacă-aş fi putut să-i cunosc vreodată... ei 
n-ar fi ştiut să plîngă. 

— Dar... să nu mai vorbim, îmi zise cînd văzu că 
pe sfertul de hîrtie pe care scria, îi căzuse mari picături 
de lacrămi, cari făceau nişte pete întinse sub cari lite- 
rile se pierdeau ştergîndu-se. Să nu mai vorbim! 
Ştii că te chemasem să-ţi citesc ceva. 


jl 
*A 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Sunt gata s-ascult. 

— E aici bucata în care am mai multă nădejde 
decît în toate cîte le-am scris pînă astăzi. O pregătesc 
pentru concurs. 

Şi după aceea se puse să aşeze foaie cu foaie piesa 
la care lucra. 


Pe fereastră se vedea grădina unui vecin, în care 
cîteva floarea-soarelui se înălțau fără teamă şi fără 
rezervă către cer, semănînd acelor oameni îndrăznetți, 
cari vor să se ridice mai presus de ceilalți muritori, 
fără a avea şi calitățile cerute, dar cari sfîrşesc prin a 
admira şi a se învîrti împrejurul geniului cum se 
învîrteşte floarea-soarelui împrejurul astrei zilei. Mai 
departe, dealul Spirei desfăşura ochilor coasta sa 
golaşe, împiedicînd astfel vederea dea se întinde pe alte 
orizonturi, cari ar fi putut să mai varieze ceva din 
monotonia acestui trist tablou. Un vînt uşor intra pe 
fereastră, făcînd să flutureze o perdea ordinară de 
percal, care se mişca ca un nour alb dus de puterea 
unei furtune. 


— Dacă iau premiul pentru care concurez, îmi 
zise el, mă pot duce în vara asta după dînsa. Vezi tu 
aceste file? într-însele e pusă toată puterea tinereței 
mele. Condeiul cu care am scris, purta aripele dorinței 
de ducă. Voi să mă duc. Cînd aş şti-o atît de departe 
fără ca s-o pot vedea, m-aş arunca într-o gîrlă mare şi 
adîncă, care să mă ducă în Dunăre şi din Dunăre în 
mare. Numai astfel m-aş mai apropia de dînsa. Pe 
aceste foi, dragul meu, mi-am zidit cel mai frumos 
castel ce fantazia unui poet a putut vreodată să clă- 
dească. Ah! dacă ai iubit vreodată, înţelege-mă şi 
nu mă mai pune să-ţi tălmăcesc aceste lucruri. 

N-apucase bine să sfîrşească cele din urmă cuvinte 
cînd, uşa se deschise mare, şi un bătrîn sacagiu, care 
venea la fiecare două zile să-i aducă apă şi să-i măture 
prin casă, intră gravşi domol, fără a zice niciun cuvînt. 
Uşa însă, rămasă deschisă, făcu cu o fereastră un curent 
atît de puternic, încît foile cari erau pe masă, strînse 
una cîte una, zburară în cele patru unghiuri ale came- 
rii. Bătrînu rămase în loc; eu 'mi plecai capul. 


Teodor voi deocamdată să se repeadă după ele. 
însă, întreruperea povestirei amorului său fu atît de 
prozaică şi de bruscă, şi zburarea foilor atît de întris- 
tătoare, încît căzu iarăşi pe fotoliul nr. 351 şi iarăşi 
îşi rezemă capul pe mîni. După cîteva momente şi-l 
ridică încet şi trist, şi-mi zise arătîndu-mi cu ochii 
foile: 

— Zadarnic! 


io 


15 


20 


25 


BDAUE-DONAU 


GRETCHEN 


Adevăratul nume al fetei generalului Schonenmann 
von Offenbach, mare maestru de ceremonii la Curtea 
Austriei, nu era Gretchen. Ea se numea astfel, fiindcă 
astfel credea tatăl său că trebuie să se numească orce 
fată frumoasă ca dînsa. 

Castelul Offenbach se vede la o depărtare de cinci 
kilometri de Presburg, aşezat pe vîrful unui deal. 
Pare a fi rămas după timpul Măriei Theresii şi, pe 
dinafară, seamănă cu un sfant nemțesc, atît sunt de 
bine lăsate urmele fiecărui om, prin a cărui mînă a 
trecut şi atît de bine reiese caracterul timpului în care 
a fost construit. Timpul este pictorul cel mai caprițios: 
el se zugrăveşte pe sine însuşi cu cele mai exacte colori, 
lăsînd pe figurile antice urmele penelului său. 

Da Presburg, camera frumoasei Gretchen avea feres- 
trele sale ogivale pe o coastă cu vii. 

Panta aceasta se prelungeşte, veselă şi verde, pînă 
se pierde cu totul într-o vale surdă, acoperită pe măr- 
gini cu păduri de aluni şi de nuci. Da intrarea în- 
tr-însa, crăngile de aluni şi de lăuruscă, cari nu lasă 
razele luminei să pătrundă înăuntru decît cînd soarele 
e la miezul zilei, formează o lume întreagă de plante, 
de păsărele, de frunze, de gîndaci, amestecați şi feri- 
ciți unii prin alții şi niciodată turburați de pasul 

vreunui nevrednic om, venit spre a le supăra liniştea. 
Moş Johann Taschtuch umblă aşa de încet pe vale şi 


71 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


72 


lumea cea din pădure e atît de deprinsă cu dînsul 
încît, cînd moşul sforăie din cînd în cînd în  nemărgi- 
nita sa basma, nimeni nu-l aude.Aceasta e şi drept: 
sunt cincisprezece ani de cînd bate aceleaşi cărări, 
îmbrăcat în aceeaşi haină, cu aceiaşi nasturi şi ace- 
leaşi petice. Nu-i vorba, are şi el o hainănouăşi ciorapi 
albaştri, curaţi, pentru curte, dar pasările îl văd foarte 
rar îmbrăcat aşa de galant şi de aceea şi ele rar fug 
de dînsul. 

O singură ființă mai este îngăduită în pădurea din 
vale, dar aceasta mai că se poate trece în număru 
florilor sau al pasărilor. 

Se duce pe iarba moale Gretchen, privind în umbra 
deasă a frunzelor nu ştiu ce; trist se vede, căci ea se 
opreşte cîteodată închizînd ochii şi oftînd; dulce, căci 
ea pleacă iarăşi după ce a oftat, şi plin de un farmec 
nevăzut, căci, sub umbra deasă, nu e alt farmec decît 
al frunzelor şi al florilor. Ea, mergînd astfel, ajunge 
sub nucul cel mare din fundul văii unde se află o fru- 
moaşă canapea de iarbă, întocmită de bătrînul păzitor. 
Aici se aşează rezemîndu-se de trunchiul copacului, 
şi, cu umbrela pe genunchi, priveşte într-o mută contem- 
plaţie vîrful botinelor sale, cari se zăresc de sub mar- 
ginea rochiei. în nuc se opreşte cîte un sturz auriu, şi, 
din cînd în cînd, fluieră vesel şi nepăsător; la rari 
intervale cad frunze din crengile uscate cu o fîşietură 
dureroasă, care răsună adînc, pînă în sufletul celui 
ce le aude. Gretchen tace. 

Gretchen poartă pe cap o pălărie mare, albă, încon- 
giurată de un văl nemărginit care-i atîrnă pe spate. 
E brună. Ochii numai îi sunt albaştri. Irisul pluteşte 
totdauna într-o vapoare violetă, ceea ce îi dă un aer 
de o candoare îngerească. A dus-o tatăl său să vadă 
portretul Giocondei de la Luvru cu care crede el că 
seamănă; în aceasta însă se înşeală: Monna Lisa are 
gura mare şi buzele subţiri. La gură seamănă mai mult 
cu Venusa de Millo. în total, se poate zicecă are o 
figură obicinuită, însă niciodată un suflet mai curat 
nu s-a oglindit, cu mai multă expresie, într-o faţă 
mai senină. Tatăl său, vorbind despre ochii ei, zice 
că sunt rupţi din cer. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Pe cînd Gretchen, înecată în privirea sa, se joacă 
cu capătul vălului alb, în sălbatică vale, pasările fug 
speriate de atîtea glasuri străine şi atîtea figuri necu- 
noscute. 

Toate familiele dimprejur vin, cu Johann Strauss, să 
viziteze, pentru a doua sau a treia oară, via genera- 
lului von Offenbach, şi cu toții, plecaţi de la castel, 
cobor pe urmele sălbaticei Gretchen. 

Gretchen îşi scoate pălăria din cap. Văzînd în mîna 
unui lacheu vioara lui Strauss, deschide cutia încet şi 
ia vioara prezentînd-o artistului. Strauss, cu multă 
bunătate, atinge cîteva note zburătoare, şi, rupîndu- 
i-se o coardă, aşează instrumentul la loc. 

— Cîntă, te rog, îi zice Gretchen. 

Artistul, fără a mai rosti un cuvînt, ia din nou vioara 
şi, strîngîndu-şi puţin arcuşul, pronunță încet: 

— Pensees de Weber. 

Atunci încep a trece prin aer fiorele acestui cîntec, 
atît de dumnezeiesc, care face să înţeleagă şi pe cei ce 
nu aud, cîtă armonie, cîtă viaţă, cît geniu trăieşte în 
aceste ultime dar sublime note ale unui creier, care, 
în loc de a cugeta, cînta. 

— Ştii, domnule Strauss — zise contele Walewski — 
că pe un poet numai un poet îl poate traduce? 

— Ceea ce însemnează că pe un Weber numai un 
Strauss îl poate înţelege. 

— Mă iertaţi, domnilor, zise Strauss. Noi, muzi- 
canţii, suntem nişte mori de vînt, cari ne învîrtim 
după cum vine curentul. Este adevărat că sunt unele 
mori cari se învîrtesc mai repede decît altele, la ace- 
laşi vînt; cauza e însă că meşterul lor a fost mai meşter 
decît a celorlalte. 

— Şi nu suntem oare toți creaturi ale aceluiaşi 
Dumnezeu? — întrebă generalul Offenbach. 

— Ba da, da. Dar lemnul din care e făcută o moară 
nu seamănă cu lemnul din care e făcută cealaltă. 

— Ceea ce însemnează că Johann Strauss, orcît ar 
lucra cu această scripcă învechită, nu va ajunge nicio- 
dată să scrie un început de gîndiri ca acelea pe cari 
le-aţi ascultat. Da! domnilor, orcît aş face, orcît 
m-aş munci, orcît aş scrie, tot un biet şef de orchestră 


10 


15 


20 


26 


30 


35 


40 


74 


o să rămîi. D-voastră nu înţelegeţi cît de grozav e a-şi 
cîştiga cineva pînea purtîndu-şi vioara pe la mesele 
bogaţilor; trebuind să cînte pe la nunțile fericiţilor, 
cînd inima moare în pieptul lui; fiind silit a executa 
un vals cînd ţi se pare că îţi trec prin cap motivele 
unei sonate care poate te-ar face celebru!... A, dom- 
nilor, îmi veţi spune că eu nu sunt şeful unei bande 
de lăutari; că prea sunt rece în relaţiunile mele cu 
lumea; că prea îmi place mult absintul. Prea bine. 
Dar sunt oare mai puţin scripcar, pus la ordinele 
d-voastră să vă cînt o bucată pasionată cînd mie îmi 
vine să casc, sau să vă fac orchestraţiaFigaro din 
Barbiero’, cînd mie îmi vine săplîng? Au nu am dreptul 
să fiu rece cu lumea, care mă ascultă fără să mă înţe- 
leagă? Au nu mi se cuvine să-mi caut mărirea cel 
puţin în visele absintului? Răspundeţi, domnilor! 
răspundeţi! A... tăceţi cu toţii? Vedeţi bine că am 
dreptate. Atunci ajunge cu atîta înjosire, ajunge! 


Şi vorbind astfel îşi apucă vioara de gît şi o zvirli 
cît putu de departe. Vioara căzu pe iarbă moale şi 
înaltă fără să se spargă. 

Toţi priveau în tăcere această vie scenă, unii cuge- 
tînd la mizeria vieţii de artist, alţii începînd să se 
indigneze de atîta îndrăzneală din partea unui simplu 
virtuos, alţii iar, dorind să se sfirşească cu această 
comedie — cum o numeau ei — cînd Walewski, adre- 
sîndu-se către Strauss, zise: 

— Maestre, permite-mi o indiscreţie: ai iubit vreo- 
dată? 

Da aceste cuvinte Strauss îşi ridică capul cu mîndrie: 

— Pentru ce această întrebare? zise el. Au d-voastră 
credeţi că spre a deveni cineva om mare trebuie numai- 
decît să iubească? Vă înşelaţi, domnilor! 

— Strauss, îi zise prietenul şi protectorul său Wale- 
wski, Weber a iubit. 

— Se poate; dar Michel Angelo nu a iubit nicio- 
dată; sau a iubit la bătrîneţe cînd nu mai era decît 
Buonarotti Florentinul', cînd artistul murise, cînd 
nu rămăsese într-însul decît omul pigmeu, păcătos, 
vulgar, astfel precum este fiecare om. Şi apoi. dom- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nilor... chiar dacă ar voi să iubească cineva, unde mai 
trăieşte astăzi o Victoria Collona? 

Toţi tăceau. Walewski se întoarse cu puțină ironie 
către doamnele vieneze, şi se aşeză pe o bancă de bam- 
bus zîmbind. 

începură iarăşi apropourile, cuvintele galante, fra- 
zele de spirit şi nimeni nu mai băgă în seamă umoarea 
lui Strauss. 

Gretchen, pe cînd toţi ceilalţi vorbeau, ridicase 
vioara de pe iarbă şi se uita la ea cu respectul cu care 
ar privi cineva o cruce. După aceea o duse lui Strauss: 

— E păcat să se strice cînd cîntă aşa de frumos. 
Weber nu ar permite-o. Mai cîntă, d-le Strauss. 

„Natural, gîndea el, aceşti oameni m-au plătit să 
le cînt şi deci trebuie să cînt”. 

Apoi, luînd vioara cu oarecare bruscheţe din mînile 
ei, începu a cînta romanţa lui Koncki: Adio Poloniei. 

Strauss cîntînd era în adevăr frumos. Fruntea sa 
mare strălucea de geniu şi părea înconjurată de aure- 
ola gloriei. El avea obiceiu, cînd era mult impresi- 
onat, să închidă ochii pe jumătate şi să-şi plece capul 
de tot pe vioară. Atunci să fi ascultat cum un instru- 
ment de lemn şi de coarde ştia să vorbească acelei 
nefericite Polonii cu vorbe de foc, cu accente de pasi- 
une dureroasă, cu strigăte sfîşietoare de vecinică des- 
părţire. 

Un tînăr ungur găsi că nu e nemerit a reaminti unor 
austriaci durerea unui polonez despărţindu-se de ţara 
sa'. Gretchen auzi aceste cuvinte. Drept orce răspuns, 
ea se duse şi, luînd pe Strauss de mînă, îi mulțumi cu 
atîta graţie şi atîtabunătate, încît îl făcu să uite că 
era plătit să cînte. 

Strauss strîngea pentru prima oară, în mîna lui, mare 
şi bărbătească, mîna de o albeţe aristocratică a unei 
femei frumoase. Aceasta îl mulţumi mult; se simţea 
mişcat de altceva decît de muzică, şi el, cel care nu se 
impresiona sub privirile curioase a cinci mii de preten- 
țioşi, era atît de mişcat, încît nu ştiu ce să răspunză. 

Această comedie se sfîrşi, şi Strauss, împreună cu 
contele Walewski, plecă la Viena. 


75 


15 


20 


25 


30 


35 


76 


Cînd trenul se depărta de Presburg, lui Strauss ise 
părea că a lăsat ceva în urmă. 

— Domnule conte, vioara mea a rămas la Presburg. 

— Nu, Strauss,e în mîna oamenilor mei. Poate că 
ai uitat altceva, zise el zîmbind. 

— Nu... 


VALSUL 


Anii trec şi pentru artişti ca şi pentru simplii muri- 
tori. Viața, în raport cu viitorul, vine încet de tot; 
în raport cu trecutul trece prea repede, 

— Parcă a fost ieri... zise Strauss privind Dunărea. 
Eduard‘, cîți ani sunt de cînd am scris noi Polca nebu- 
nelor? 

— Patru ani, răspunse Eduard scriind. 

— Patru ani!... Parcă a fost ieri!... 

După aceasta tăcu. 

Dunărea curgea pe sub ferestrele lor, lină şi adîncă 
ca o cugetare de poet. Era ora în care lumina depăr- 
tîndu-se îşi întorcea privirile sale murinde asupra 
lumei şi cînd întunericul începe a se coborî, de sub 
bolta cerească, cu încetul, pe pămînt. Umbrele 
celuilalt mal se întindeau, pierdute într-un albastru 
închis, albastrul cerului, pe care apa îl oglindea în 
adîncimele sale, iar prin aer treceau curente calde, 
aducînd dintr-o lume străină poezia necunoscutului, 
taina visurilor, glasurile dorului. 

— Ce iute trece vremea, Eduard!... 

— Iute, Johann, dar ce te face să cugeti la asta? 

— Nimic. Un vis de altădată. 

— Un vis? zise Eduard cu mirare, — eu nu-l cunosc. 

— A... nimic!... Polca nebunelor. 

După aceea îşi rezimă iarăşi capul de mînă şi urmă 
a privi cursul Dunării pierdut în cugetările sale. Eduard 
aprinsese o lampă mare cu un abat-jour roşu, şi. cufun- 
dat în cîteva caiete liniate, atingea din cînd în cînd cla- 
pele pianului, în rulade mai lungi sau mai scurte, după 
cum găsea mai uşor sau mai greu nota care-i trebuia. 
Cîteodată fluiera încet începutul care-i rămînea în 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


minte, sau tuşea, cu multă gravitate, deşteptînd pe 
fratele său din contemplaţiunea în care era pierdut. 

După cîtăva vreme bătu cineva la uşă. Un om ca 
de 30 de ani, scurt, durduliu, cu ochii mici, cu nasul 
mare, intră foarte politicos, cerîndu-şi iertăciune de 
îndrăzneala pe care o lua de a se prezenta singur. El 
întrebă pe artişticaredin doieJohann Strauss. Strauss 
îi ieşi înainte. 

— Am onoare să mă prezint Carol Măria Hubert, 
conte de Sdczenyi, baron de Horvahyi, zise el. 

— Fiţi bine venit, domnule. 

— Am de adresat o rugăciune marelui nostru com- 
pozitor. 

— Da ordine, domnule. 

— Intru în subiect fără nici o introducţie: săptă- 
mîna viitoare mă însor. Am auzit pe logodnica mea 
vorbind foarte adesea de marele d-voastră talent, 
şi cred că nu i-aş putea pricinui o mai mare plăcere 
decît dîndu-i, în dar de nuntă, un vals compus şi 
scris de propria d-vs. mînă. După aceea voi îndrăzni 
să vă cer ca o graţie specială ca acest vals să fie exe- 
cutatdemareaorchestrăateatruluiimperial,sub con- 
ducerea celebrului Strauss. Plătesc 8000 de fiorini, 
domnilor. 

Straus tăcea. Contele adaogă: 

— Am uitat să vă spun, că viitoarea contesă de 
Seczenyi se numeşte astăzi Gretchen Schonenmann 
von Offenbach. Trebuie s-o cunoaşteţi, domnilor. Fără 
egoism, pot să vă încredinţez că e cea mai perfectă 
creatură din Viena. 

Apoi, frecîndu-şi mînile cu mulțumire, întrebă din 
nou: 

— Ei, domnilor, trebuie să contez pe bunele d-voa- 
stră dispoziţii pentru mine? 

— Cîtuşi de puţin, domnule, răspunse pentru prima 
oară Johann Strauss. 

— De ce? 

— Pentru că muzica nu se face de porunceală, zise 
el, intrînd într-o altă cameră şi trîntind uşa în urma 
lui. 

Eduard Strauss rămase singur cu contele. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


78 


— Vă cer mii de scuze, d-le conte, pentru reaua 
Timoare a fratelui meu. Aceasta i se-ntîmplă foarte 
des, şi dacă l-aţi cunoaşte mai demult, nu aţi fi sur- 
prins de această nestatornicie a dispoziţiunilor lui. E 
prea mult susceptibil. Lucrul însă se poate hotărî 
între noi. 


Eduard era mai german decît fratele său. 


— Prea bine, zise atunci contele. îmi pare rău de 
această neînțelegere, însă dacă d-voastră vă luaţi însăr- 
cinarea de a lucra în locul fratelui d-vs., mie-mi e 
indiferent. Principalul e să fie un vals, şi un vals iscă- 
lit de Strauss, dar fie Johann, fie Eduard, aceasta 
puţin importă. 

lată omul. El ieşi. 


Eduard, rămas singur cu fratele său, nu îndrăzni 
a-i supăra liniştea. El continuă a scrie fără să zică 
nici o vorbă. După cîteva minute Johann ieşi din came- 
ra în care se retrăsese şi se aşeză la aceeaşi fereastră. 
Dunărea trecea cu aceeaşi voluptate de regină, reflec- 
tînd, ca un ochi albastru, sufletele umbrelor cari îi 
populau țărmurile. Duminele bărcilor se reflectau în 
apa lină, prelungite în infinit, iar strigătele batelarilor 
se amestecau cu frumoasele cîntice tiroliene, pe cari 
ecoul malurilor le repeta lungi şi depărtate. 

Natura are de cel mai bun frate pe om. Poezia în 
natură deşteaptă poezia în suflet. 

Strauss se sculă încet şi-şi luă vioara din cutie. 

Atunci găsi el, pentru întîiaşi dată, acele legături 
de arcuş adînci şi pasionate; acel început de vals, 
transparent ca o apă limpede, diafan ca o gîndire; 
atunci pentru prima oară încercă el să facă armonie 
imitativă, ridicînd şi coborînd tonurile ca nişte line 
valuri; atunci scrise Strauss partea întîi din Blaue 
Donau. El îşi hotărîse în minte că acel vals trebuia să 
poarte numele Dunării. Pentru Dunăre Strauss avea o 
pasiune ca pentru o amantă. Ce vreţi? Fiecare om cu 
înclinările sale. Strauss nu putea să mai iubească decît 
0 undă. Femeia pe care o iubise, astăzi se mărita; şi 
1 se cerea lui, nenorocitul, să-i dedice un vals!... Vedeţi 
ce comedie e lumea... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Impresionat prea mult şi fără să poată coprinde- 
deodată, într-o singură tremurătură de coarde, ceea 
ce simțea, îşi luă bățul şi pălăria şi ieşi. 

Sunt unele ceasuri din existenţa noastră, în cari ne 
îndoim dacă impresiunile ce ne ating, ne ating pe noi 
sau ele intră în domenul senzitiv al unei persoane stră- 
ine. Simţi o suferinţă fără nici o cauză, un dor fără 
nici o dorinţă, un foc fără nici o flacără, care te mînă,, 
te urmăreşte, te ajunge, iar după ce te-a atins, fuge, 
zboară... şi atunci alergi după dînsul fără să ştii de ce, 
fără să ţisespuie unde-l vei ajunge, fără să te gîndeşti 
dacă-l vei ajunge vreodată. 

După trei zile Johann Strauss era la acelaşi geam, 
privind aceleaşi lucruri. 

— Eduard, ştii că am scris un vals? 

— Ştiu, răspunse acesta. 

— De unde ştii? 

— Mi-a spus-o contele Horvahyi. 

— Cum ţi-a spus-o? te-ai mai întîlnit undeva cu 
dînsul? 

— Nicidecum. 

— Atunci cum ştii? 

— Nu mi-a spus că logodnica lui se cheamâ Gre- 
tchen von Schonenmann? 


— Bine, dar ce-are a face una cu alta? 

— Are a face, Johann, că tu ai iubit-o şi nu mi-ai 
spus niciodată nimic. 

— Eşti un prost, Eduard. După aceea îşi luă pălăria 
să iasă. 

— Johann, ai dreptate să te superi contra mea că 
ţi-am ghicit această slăbiciune, însă eu nu voi să profit 
de starea spiritului tău spre a-ţi dovedicătoţioamenii 
nu sunt făcuţi din acelaşi lut cu Michel Angelo. Tu ai 
iubit şi prin aceasta nu te-ai înjosit întru nimic. Inima 
este o vale rece şităcută, în care razele soarelui trebuie 
să pătrunză o dată. la să văd caietul. 

îi luă caietul din mînă fără să-l mai asculte, şi, după 
ce-l aşeză pe pupitru, începu a urma valsul cu un bas 
improvizat. Notele, ca nişte perle de sonuri, zburau de 
la o coardă la alta, strînse, armonizate, poetice. 


7» 


to 


15 


20 


25 


30 


35 


— Admirabil! admirabil! strigă Eduard, sculîn- 
du-se de la pian. Ce acorduri! ce măestrie ! ce pasiune! 

— Aceste acorduri pasionate şi legate cu atîta măe- 
strie, cum zici tu, se vor numi Dunărea albastră, 
Eduard. 


După o săptămînă, Johann Strauss era într-un cerc 
deţineri, în casa generaluluiSchonenmann.fumînd pe 
un divan cu liniştea unui Dumnezeu. Toţi vorbeau. 
El îşi urmărea cu privirea roatele fumului său, găsind 
în învîrtirea lor drumul unui vis care-l înşelase altă 
dată atît de amarnic şi care acum, ca orce vis, se pre- 
făcuse în cîteva roate de fum. 

Orchestra cînta uvertura din Dinorah. 

Grupe de bărbaţi se plimbau prin saloanele nemăr- 
ginitului palat Offenbach, discutînd sau admirînd 
frumusețea florilor şi bogăţia decorurilor. Damele, 
împărţite în cercuri mai mari sau mai mici, se priveau 
cu plăcere în Psicheele' nemărginite ce acopereau 
păreţii şi, vesele, îşi dau mîna cu o îndestulare de prie- 

tenieneobicinuită în altetimpuri. Toţiaşteptauprimul 
vals cu o nerăbdare vădită. Di se spusese că Strauss 
Johan a scris într-adins pentru mireaSă o bucată menită 
a rămînea celebră. Noutatea lucrului unită cu dorinţa 
de-a se începe danţul făcea pe toţi nerăbdători. 
înfine. la Hore, Strauss, cu gravitatea saobicinuită, 
se sculă după sofa şi se aşeză în rîndurile orchestrii. 

Orchestra, sub privirile lui, atacă prima măsură a 
introducţiei. Toată lumea tăcea. 

Strauss puse mîna pe vioară; începea valsul. Da 
primele acorduri, un dor de ducă pe aripele acestui 
zmeu fantast c apucă pe fiecare, şi, în cîteva minute, 
nu mai rămaseră decît bătrînii cari să asculte. în cinci 
saloane, acelaşi curent mişca. cu acelaşi pas, cîteva 
sute de oameni, cari, reci şi indiferenți pînă atunci, 
zburau ca într-un vis fără sfîrşit spre o lume necu- 
noscută. 

Se auzi deodată un zgomot, o zăpăceală, o neînţe- 
legere fără nici o cauză cunoscută. leşeau bărbaţii 


15 


gesticulînd, femeile speriate, cerînd apă unii, alţii 
parfum, alţii oglindă'. 

— Moartă, moartă, se auzea din cînd în cînd prin. 
mulțime. 

— Cine? Cine? Unde? 

Gretchen von Schonenmann, jucîndcu fratele con- 
telui de Seczenyi, căzuse fără să mai dea nici un semn 
de viaţă. 

Atunci se văzu o scenă ciudată, 

Orchestra, pînă la care ajunsese această tristă nău- 
tate tăcuse cu totul. Dintre toţi muzicanţii, unul 
singur, rămas în picioare, fără să asculte şifără să vază 
nimic, cu capul plecat pe vioară, cuochiipejumătate 
închişi, continua de a cînta valsul cu o tremurare 
febrilă, sfîşietoare. 

Acesta era Johann Strauss. 


1879, decembrie 


15 


20 


25 


82 


ARCHIVARUX 
PORTRET 


Domnului Gr. W, 

Era un băiat ca de 43 de ani Miţache Ionescu, nalt, 
costeliv ca o nucă şi muncitor. De 23 de ani era archi- 
var. Singură mîngîiere avea o pereche de barbete, pe 
cari le schimonosea în felurimi de feluri. Aci-1 vedeai 
cuunu întors însus, aci cu altul răsucit de-l treceai prin 
urechile acului. Cînd şi le muşca era semn rău. Nici 
un copist nu îndrăznea să-1 supere. Atunci vai de 
dosaru care i-ar fi încăput pe mînă şi vai de nenorocitu 
care ar fi venit să-i ceară vreo desluşire. Da fiecare 
vorbă îl da dracului printre dinți, sau îl trimetea 
după icre verzi cu cîte un număr de registru greşit. 
Altfel avea inimă bună. Singura lui părere de rău era 
picioru. El zicea rîzînd că e prea bine făcut: 35 cen- 
timetre lungime. 


O singură dată mi-aduc aminte că se supărase rău 
de tot pe picioare. Se suise pe un scaun de paie să 
răscolească nişte dosare deasupra unui dulap. Pe cînd 
tocmai începea să se necăjească, din pricina unui dosar 
pe care nu-l găsea, se sparse scaunul şi piciorul i se 
duse tocmai în fund, iar el căzu cu un vraf de hîrtii 
în brațe. I-a trebuit o adevărată muncă ca să-şi poată 
scoate picioru din scaun. Altfel, îi erau de mare slujbă: 
pe fiecare zi luau cîte o poştă'. Dimineaţa la 9 ceasuri 
îl aduceau la cancelarie şi seara la 6 îl duceau acasă. 


Avea două ţinute: una de om şi alta de archivar. 
Cea de archivar era un spenţer scurt, pe care-l avea de 


.- 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


vreo 12 ani, ros pînă la urzeală. Nici el nu ştia ce față 
avusese. Cea de om era o haină strimtă şi prea scurtă 
pentru dînsu, care şi aceea îi dura de vreo patru ani. 
Mai avea încă una, care o păstra pentru solemnităţi 
mari, ca de exemplu cînd îl trimetea procuroru general 
cu cîte o scrisoare la minister, ca să le dea leafa mai 
nainte, sau cînd se hotăra să facă curte. 

Dişteptăciune, Miţache avea destulă pentru un 
archivar. Toţi copiştii trebuiau să fie dresați de dînsu. 
Vorbea cu o adevărată mîndrie de băieţii cari fusese 
în cancelaria lui şi cari erau ajunşi unii procurori, 
alţii preşedinţi de tribunal, alţii advocaţi. Cea mai 
mare mulţumire o avea cînd îi da băieţii să iscălească 
cîte o dovadă, în care sta scris jos, cu litere mari: 

A rchivis tgenera |. 

în politică Miţache n-avea nici o credinţă. Era alb 
fiindcă albii îl trimeteau pe dînsu la visterie s-aducă 
banii lefurilor, şi fiindcă atuncea avea drept să oprea- 
scă de la fiecare cîte 2 franci pentru birje. 

Politică făcea numai o dată pe an: cînd se discutau 
bugetele. 

Deafa avea 120 fr. pe lună. 

De muncit muncea cît şapte. 

Da fiecare numire de procurori noi. toţi se-ntrebau: 
cine-i? ce-i? Miţache răspundea la toţi cu acelaşi stereo- 
tip răspuns: apa trece, pietrele rămîn. Aici cinstea 
revenea pietrelor. 

Avea şi el, ca orcare român, un cusur: prea-i plăceau 
covrigii cu susan. îl vedeai alergînd, din dulap în 
dulap, cu un interminabil covrig în gură şi totdeauna 
supărat foc. Atunci domnii apărători se strecurau pe 
lîngă dînsu ca pe lîngă un pestiferat, de frică să nu-i 
atingă dosarele din braţe sau covrigu din gură. 

întrebaţi pe cel dintîi ca şi pe cel din urmă advocat 
şi vă va spune cît e de important să fii în bunele graţii 
ale unui archivar. Sunt o mulţime de nimicuri cari 
trebuiesc îndeplinite şi cari toate trebuie să treacă 
prin mîna lui, încît, dacă vei avea nenorocirea să 
nu fii tocmai bun prieten cu acest predestinat al de- 
lelor, greu îţi scoţi clientu din prevenţie. 


83 


. Zamfirescu, Opere, voi. IM 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Miţache Ionescu trăia înconjurat de-o adevărată 
fortăreață. Toate zidurile erau decorate: ici un pistol, 
colo un cuţit, mai sus un chipiu, mai jos un ciomag, 
la dreapta o pereche de cizme, la stînga o sabie, în 
sfîrşit, un arsenal întreg; şi pe toate Miţache le ştia 
de ce afacere ţin, cu ce dosar sunt venite şi cînd vor 
merge la juraţi. Dar pe masa lui! Călimări, condeie, 
foarfeci, covrigi, înotînd într-un strat de nisip? şi 
învechite ca şi dînsu, erau mărturiile mute ale neca- 
zurilor ce trăgea sărmanul archivar, în această luptă 
eternă cu dosarele. 

Omul care-i cunoştea toate chichiţele, precum zicea 
el, era moş Ioniță. 

Cunoaşteţi pe moş Ioniță? 

E cel mai perfect tip al aprodului: scurt pe cît 
archivarul e nalt, şi leneş pe cît cellalt e muncitor, 
moş Ioniță fumează ţigări de havana. Poartă mustăţile 
rase pe jumătate, astfel că numai sub nas are două 
virgule castanii-roşii, cari, fiind prea des supuse 
la încercările focului, sunt arse cu o îngrijire părin- 
tească. Barba o poartă iarăşi pe jumătate: ras numai 
pînă în dreptul bărbiei, pare totdauna legat pe sub 
fălci. Pe lîngă acestea o pereche de ochi stupizi., pe 
cari îi înţepeneşte cîteodată, cu o adevărată încăpă- 
țînare, asupra celui ce-i vorbeşte, isprăvesc această 
oglindă reflectătoare a celui mai aprodesc suflet. 

Ei, şi cu toate astea, numai moş Ioniță poate bine 
înţelege pe Miţache. Da ei nu este o completare reci- 
procă a persoanei unuia prin persoana celuilalt; nu, 
dimpotrivă: este o discompletare. Dar moş Ioniță 
a-nvăţat pe de rost pe conu Miţache şi, afară de asta, 
sunt numiţi aproape cu acelaşi decret. Archivaru s-a 
învăţat cu aprodu întocmai cum se învaţă un cornist 
cu o trompetă stricată. 


Şi, cine ştie, cînd aceşti iluştri reprezentanți a unei 
lumi ce se stinge, se vor despărţi: unu de dulapurile 
sale, cellalt de ţigările sale; cine ştie ce archivari 
vom mai avea, ce aprozi ne vor mai servi. Timpul, 
care însuşi este archivarul omenirei, aduce fel de fel 
de noutăţi... cel puţin dacă se va inventa o maşin$f 


ir. 


25 


JEANA 


Sunt unele mici ființe într-aripate, cari trec vara 
pe suprafața apelor, ca nişte patinatori microscopici, 
fără a-şi muia cîtuşi de puţin picioarele în unda adesea- 
ori foarte puțin poetică şi foarte puțin perfidă a lacu- 
rilor. 

Tot astfel sunt unele făpturi omeneşti, cari se 
strecoară pe oceanul vieții, fără a fi atinse de nici 
una din infamiele la cari se află înglobită rasa ome- 
nească. 

Fericirea este un sarcasm. Durerea este o poemă. 
Fericirea şi durerea formează viața. 

Dacă vă voi spune că din această viață Jeana nu 
cunoştea decît poema, nu mă veți acuza de contra- 
zicere. Cineva poate să sufere, şi totuşi să-şi păstreze 
feciorenia sufletului tot atît de nepătată ca şi foile 
unui crin înflorit în dimineaţa aceea. Dacă-mi veţi 
observa că sunt şi crini a căror foi ies pătate din bobo- 
cul lor, vă voi răspunde că eu nu cunosc decît un crin 
pe lume: crinul nepătat. 

Jeana era una din acele figuri femeieşti cari port 
întipărită în umbrele obrazului amintirea unui alt 
trai, a unei alte vieţi. Ţi se părea, cînd o întîlneai, 
că ai mai văzut-o undeva, într-un cadru de aur, într-o 
biserică italiană, luminată de razele galbene a două 
făclii, într-un vis fericit în care urca scara heruvimi- 
lor către cer, într-un palat de Borgia, într-un atelier 


85 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


86 


de Leonardo da Vinci, — în sfîrşit, într-un loc sfînt 
sau celebru. Ochii ei, pe jumătate miopi, cînd priveau 
ceva, păreau totdauna a întinde în spaţiu o punte 
diafană, pe care gîndirea pleca în siguranţă, atît 
de departe, încît numai cînd avea să se întoarcă, 
simţea cît drum făcuse. De aceea Jeana era totdauna 
foarte distrată. Cînd cineva o deştepta din contem- 
plațiunea ei, părea încurcată şi stîngace, căci, neluînd 
seama la cele ce se vorbeau, nu ştia mai niciodată ce 
să răspundă. 

Şi mintea sa se ducea spre Nancy. Acolo avusese 
un văr în şcoala forestieră, care, în războiul din 70, 
se înrolase ca voluntar în armata franceză, şi de atunci 
nimeni nu mai putuse afla nimic despre el. 

Constantin Deon, care venea un fel de nepot de alian- 
tă părinţilor Jeanei, fusese crescut de mic în familia 
Duchienilor, şi, după ce ajunsese în vîrsta cuviin- 
cioasă, fusese trimis în Franţa. D-na Duchianu, 
mama Jeanei, era o femeie de elită şi ei datora băiatu 
tot ajutoru ce primea din partea şefului familiei. 
D-nu Duchianu era un fanfaron bogat, care făcea binele, 
dar avea o grije nespus de mare de a-l aminti ori de 
cîte ori i se prezenta ocazia, scriind lui Constantin, 
la fiecare două săptămîni, că se ruinează pentru el, 
că aceasta o face fără să fie dator, că ar fi bine să 
se înveţe ceva mai econom, deoarece ştie foarte bine 
că n-are nici o avere. Ducrurile acestea, repetate, 
ajunseseră să dezgusteze pe sărmanul orfan de viaţa 
care o ducea, şi, fiindcă ştia că niciodată n-o să se 
poată plăti de d-nu Duchianu, avea un fel de greutate 
vecinică pe conştiinţă. 

Franţa striga „la arme 1" 

Constantin Deon îşi zise încet: „lată ocazia să mă 
sting în gloata nevoilor omeneşti, spre a nu mai fi 
urmărit de această recunoştinţă brutală, ce mi se 
impune, şi pe care trebuie s-o urmez. Mă duc. Franţa 
e noua mea patrie, căci în ea am învăţat să“ sufăr. 
Apuc un drum în capătul căruia poate să găsesc... 
«odihna». Şi se înrola. 

Fu primit în corpul pontonierilor. Rănit de două 
ori, de două ori se-nsănătoşi şi continuă campania. 


15 


28 


25 


30 


i5 


40 


Dîngă Metz fu prins de prusaci şi trimes în Germania. 
Stătu două luni în Colonia şi restul timpului în Ber- 
lin. După încheierea păcii, se întoarse în Franța căpi- 
tan, în 73 fu primit în corpul inginerilor forestieri 
şi rămase în funcțiunile republicei pînă în 77, cînd 
se bolnăvi» îşi blestema soarta că nu putea veni în 
țară să ia parte la războiul contra turcilor, deşi nu 
prea-i surîdea tovărăşia ruşilor. în fine, după război, 
se însănătoşi, şi, cu toate că era hotărît să nu mai calce 
în pămîntul ţării lui, dorul îl birui. 

îndată ce ajunse în Bucureşti căută să se informeze 
de familia Duchienilor. Era primăvara. Aceştia 
tocmai plecaseră la moşie. Cercetă de Jeana şi află 
că ea tot nu se măritase. Se miră puţin de lucrul acesta, 
căci o ştia deja în vîrstă, frumoasă, cu avere mare, — 
şi, desigur, nu pretendenţii erau să-i lipsească în 
astfel de condițiuni. 

Atunci îi veni o idee ciudată. Orcît voise să se des- 
facă de recunoştinţa ce datora Duchienilor, simţea că nu 
putea. Un spirit drept şi o inimă care se simte mai pre- 
sus decît vulgul, orcît s-ar osteni să-şi aproprieze un 
sentiment nedemn sau nedrept, nu-şi ajunge la scop. 
De aceea se hotărî să plătească încetu cu încetu şi 
pe tăcute toate serviciile cîte i le făcuse Duchianu, 
primind a-i lua direcţia exploatărei celor două mari 
moşii ce avea în Ilfov şi în Dîmboviţa, — fără însă 
să se lase a fi recunoscut. 

Se întîlni în Bucureşti cu doi camarazi de şcoală, 
şi aceştia nu-l cunoscură. Atunci se hotărî să treacă 
drept francez. Dimba o vorbea ca şi pe a lui şi exterio- 
rul şi-l face cineva cum vroieşte. 

Veni cu recomandaţie din Franţa către ministrul 
agriculturei. Acesta îl primi foarte bine şi îi şi oferi 
un loc în administraţia domeniilor. El refuză, mul- 
ţumind ministrului de bunăvoința cu care-l primi, 
şi-l rugă să-l recomande vreunui mare proprietar, 
cum erau d-nii X, Y şi Z între cari vîrî şi pe Duchianu. 

După două luni de înțelegere şi de cercetare, ministru 
îi spuse că, în fine, a convenit el însuşi c-un mare 
proprietar, care are şi păduri pe moşiele sale, să-i 
încredinţeze direcţia afacerilor, şi că acest proprie- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


88 


tar se numea d-nu Duchianu. Faptul e că dacă vechiul 
protector al lui Constantin se hotăra să ia un ajutor 
pentru exploatarea moşielor sale, nu o făcea tocmai 
de trebuinţă, ci mai mult de fanfaronada de-a putea 
zice la fieşte-ce momente: „intendentul meu, direc- 
torul meu de exploatare, francezu de la moşie etc”, 
cît şi pentru a intra în gustul ministrului, care susţi- 
nea pe Constantin Deon. Cu toate astea, cu tot spu- 
sul ministrului, nu se ştie dacă d-nu Duchianu ar fi 
primit pe Constantin, cînd ar fi fost convins că e ro- 
mân. 

în adevăr, după cîteva zile, vechiul soldat francez 
fu prezentat rudei sale, sub simplul nume de Leon; 
şi convenţiunea între ei se făcu foarte repede. După 
trei zile plecară împreună la Viforeni, moşia din 
Ilfov, unde d-nu Duchianu îşi avea familia. 


îl 


Constantin revăzu locurile copilăriei sale, sub cea 
mai penibilă impresiune. Ici un crîng, colo o movilă 
pe care se odihnise adesea, dincolo satul ce se întin- 
dea pe o coastă a Argeşului, în zare turnul bisericei 
care fusese zidită de familia Oprişenilor de peste 
Olt, — toate, atîtea dulci şi scumpe amintiri, pe 
cari trebuia să le înăbuşe, să le ascundă în cele mai 
depărtate colţuri ale memoriei sale. 

Cînd ajunse la Viforeni, d-na Duchianu şi Jeana 
se aflau pe terasa despre apus, aşteptînd trăsura, 
pe carco văzuseră de departe. Constantin rugă pe d-nu 
Duchianu să ceară iertare doamnelor că nu poate veni, 
atît fiindcă era ostenit, cît şi pentru că îmbrăcămin- 
tea sa nu era destul de cuviincioasă pentru o primă 
înfăţişare. La masă fu silit să se coboare. Prezentarea 
se făcu cam ceremonioasă, din cauza d-lui Luchianu 
care aducea pe Constantin ca pe un trofeu. Fu primit 
cu bunătate atît de d-na Luchianu cît şi de Jeana. 
El vorbi puţin, Jeana şi mai puţin. Ea, cînd '1 văzu 
întîi, făcu o mişcare atît de expresivă, încît Constan- 
tin se temu că l-a recunoscut. Curînd însă se convinse 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


că ea a avut numai o amintire trecătoare, carea pie- 
rit ca urma unei stele de pe cer. 

în cîteva zile toată lumea-l cunoştea sub numele 
de Conrad Leon. 

Constantin se apucă de lucru cu o adevărată pasiune, 
în lungile sale excursiuni ce le făcea ziua pe la diferi- 
tele puncte unde avea treabă, cerceta cu cea mai mare 
dragoste de trecutul lui, care se ascundea în toate 
lucrurile, pe toate văile moşiei. Cînd se întorcea seara 
acasă, primprejurul lacului, vedea mai întotdauna 
pe Jeana, într-o luntre albă şi îngustă, strecurîndu-se 
pe sub umbra sălciilor, pînă în punctul unde apele 
se revărsau din nou în Argeş, de unde şi veneau, for- 
mînd o cascadă mică şi fără mult zgomot, care însă 
avea o deosebită atracţiune, prin mica roată de moară 
pe care o învîrtea vecinie. De la moară, Jeana se întor- 
cea înapoi în amurgul serii, şi adeseori se oprea în 
mijlocul lacului, lăsînd vîslele să atîrne în nemişcare, 
iar ea, rezemată pe o margine a luntrei, îşi scălda 
mîna în apa caldă şi limpede, făcînd să dispară icoana 
credincioasă ce şi-o vedea pe luciul lacului. 

într-o seară, pe cînd mai se întunecase, Constantin 
trecînd, ca de obicei, prin preajma sălciilor, auzi 
lopeţile lovind cu putere apa, ca şi cum cel ce le 
mişca ar fi fost grăbit sau ar fi avut teamă de ceva. 
Deodată luntrea se opri, şi o voce dulce dar puternică 
întrebă: — Cine e acolo? 

Constantin tăcu. Vocea care întrebase, ca şi cum 
n-ar fi vrut să ştie de teamă, începu a cînta o dulce 
melodie, ale cărei note, purtate de ecoul lacului, 
se pierdeau în taina nopţii. pînă dincolo de marginele 
auzului. 


Poţi tu acum oare să-i spui, 

O dulce trandafir uitat 

C-atunci numai te-am sărutat 

Cînd am aflat că eşti a lui?... 

Şi poţi să-i spui cît timp am plîns... 
De cîte ori la sîn te-am strîns... 

Şi cum privindu-te uscat 

Am plîns din nou şi am iertat?... 


39 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


9 


O, timp, tu care porţi tn tine 
Atîta tristă adîncime 

De suferinţă şi de dor, 
Dă-mi pace, lasă-mă să mor. 


Căci dacă-n lume veştejeşte 
Tot ce-i iubit, tot ce iubeşte, 
De ce să-ncerci a mai trăi, 
Cînd mintea doliul Îşi poartă 
Şi inima îţi este moartă, 


Cu mult-nainte de-a muri?... 


Leon rămase uimit. Acest cîntec nu-l auzise de 
ani întregi. El îl ştia ca şi dînsa, şi stăpînit de far- 
mecul glasului şi de frumuseţea cîntecului, uită 
orce prudenţă şi repetă strofa din urmă, pasionat 
ca un nebun. 

După ce tăcu el, tăcu totul. Constantin aşteptă 
cîteva minute zadarnic. După aceea-şi încalecă din 
nou calul şi plecă. 

A doua zi la masă Jeana nu veni. A treia zi, ase- 
meni. în fine, după trei zile se coborî. 

Tocmai atunci un nou pretendent se ivise pe ori- 
zont, şi d-nu Duchianu stăruia cu orce preţ să fie 
primit de Jeana, căci era băiat bun şi cu avere. Con- 
stantin surprinse cîteva aluziuni ale proprietarului la 
trecut. 

— De, fata mea, ce-o să-ţi fac? Eu l-am trimis să 
se ducă în oastea franţuzească?... S-a dus, s-a dus. 
Morţii cu morţii, viii cu viii. 

Constantin înţelese că era vorba de dînsu. Jeana-l 
iubea atît de mult, încît nu mai voise să se mărite, 
după ce-l crezuse mort! Se sculă de la masă foarte tul- 
burat, şi maiînaintedetimp,pretextîndomare durere 
de cap. Voi să se culce. Nu putu. Se puse să citească. 
După vreo două ore intră o servitoare şi-i lăsă pe 
masă o scrisoare. El o luă. 

Era în trei pagini cea mai caldă şi mai poetică rugă- 
minte a unei femei către un bărbat, să renunţe la 
a se mai ascunde sub un alt nume şi o altă figură, 
căci ea, Jeana.-l recunoscuse. îi spunea cît l-a aştep- 


tat, cît a plîns cînd 1-a crezut mort, cît îşi simţea viaţa 


i 
i 


15 


20 


25 


30 


de goală în urma lui, — şi-i amintea că era o vreme 
cînd în jocurile lor 'şi făgăduiau să trăiască nedespăr- 
țiţi. Apoi '1 ruga s-o scape de persecuţiunile atîtor 
oameni cari voiau s-o ia de nevastă, şi pe cari nu-i 
iubea. îi repeta că inima ei n-o înşeală; era el, el. 
Constantin Deon. 

Fără îndoială că era el, dar acum, cît suferea)... 

Constantin se sculă drept în sus, şi, cu o mişcare 
gravă, luă condeiul. El ştia că ar fi fost taxat de cel 
mai laş om dacă s-ar fi descoperit părinţilor ei. Toţi 
ar fi zis că a venit cu scopul acesta într-adins. Şiel, 
chiar cînd iubea, căci o iubea, nu înţelegea astfel 
recunoştinţa. Atunci scrise în franţuzeşte: „Mă ier- 
taţi, dar eu nu înţeleg nimic”, şi iscăli. Aceeaşi femeie 
luă răspunsul. 

A doua zi de dimineaţă, era mare sărbătoare la 
Viforeni: Jeana Luchianu se mărita. 

La dejun, mai mulţi străini dădeau un aer solemn 
circumstanţei, care era în adevăr de mare importanţă 
în localitate. Jeana se cobori şi ea. Figura-i era oste- 
nită de nedormire; se vedea bine că plînsese. 

Leon văzînd-o, se deşteptă într-însul deodată atîta 
milă şi atîta iubire, încît, neputîndu-se stăpîni, ieşi 
afară şi ceru numaidecît calu, sperînd că în aerul 
cîmpului va putea scăpa de greutatea care-i apăsa 
pieptu. Se înşela. 

întors seara acasă, — scrise şi el cîteva pagini în 
româneşte, prin care ruga pe Jeana să-l ierte, -i spu- 
nea că în adevăr e el, şi că o iubeşte. 

A doua zi primi tot în franțuzeşte, acest răspuns: 
„Eu înţeleg, dar e prea tîrziu”. 


PENTRU TOTDAUNA 


in amintirea prietenului meu Petre Oeconomu 


I 


Oamenii şi lucrurile merg de mînă. Cîteodată oame- 
nii fac lucrurile; de cele mai multe ori lucrurile şi 
întîmplările fac pe oameni. 

Aşa era cu Filip Chrisoverghi. Firea îl lăsase un 


mare suflet; întîmplările îl făcuseră un mare ştren- 
gar. 


Nu pot spune dacă era vreo legătură între dînsul 
şi familia cu acelaşi nume, veche şi cunoscută în 
țară'. Tot ce pot şti cu temei este că Chrisoverghi 
avusese o avere însemnată, pe care o mâncase în toate 
chipurile, aruncînd pe uşi şi pe ferestre, dăruind 
în dreapta şi în stînga, strîngînd la masa sa toţi ne- 
bunii din lume, — toate acestea, zicea el, numai spre 
a aplica principiul economico-social: punerea în cir- 
culaţie a capitalurilor. 


— Bine, ce vinovat sunt eu, repeta adesea, dacă 
tata a avut grije să-mi lase 12 mii de galbeni venit 
pe an?... De mănînc şi eu cum pot. Numai îmi pare 
rău cîteodată că le mănînc cu nişte dezmățaţi ca voi, 
şi că nu mă gîndesc la bieţii băieţi săraci, cari vin 
ca şi mine la 'nvăţătură şi cărora le-ajunge 200 lei 
pe lună, spre a învăţa de şapte ori mai mult decît 
învăţaţi voi toţi, bărbaţi şi femei! 


Aceste cuvinte hăiticul le primea mai întotdauna 
cu chiote şi ţipete, în care numele lui Chrisoverghi 
era glorificat ca numele lui Vişnu' sau a lui Osiris. 


15 


20 


25 


30 


35 


Femeile îi săreau de gît, veneau cu liste de loterii, 
îi cereau ajutor pentru săracii din foburgul lor; băr- 
baţii, cu nasurile roşii de vin, îi vorbeau de societăţi 
de exploatare, de fabrice, de dividende, — numai spre 
a-i lua cîte o sută, două de franci pentru formarea 
Statutelor, cari nu se formau în vecia veacurilor. 

Filip îi asculta, pe toţi şi pe toate, cu răbdarea unui 
adevărat filozof, şi mai la toţi le da, curios să vadă 
pînă unde merge bestia omenească cu minciunele şi 
înşelătoria. lar în mai toate aceste orgii, iarna, el se 
aşeza în faţa sobei şi asculta poveştile ce pare a le 
spune orcare lemn care arde, sau admira purpura 
aprinsă ce învăluie unii cărbuni gata a se stinge, — 
lăsîndu-şi prietenii să urle şi să spargă la sticle; 
vara, pleca adesea, în mijlocul chefului. şi rătăcea 
prin boschete sau pe marginea lacului. cînd erau la 
Bois de Boulogne. în viaţa acestui muritor, cel mai 
blazat din cîţi îi avea Parisul, exista un colţ de lume 
ascunsă, în care se adăposteau cîteva sărmane suve- 
niri, peste cari timpul. orcît trecuse, nu putuse să 
le şteargă şi nici să le slăbească puterea. Şi cînd el 
fugea cîteodată de tagma prietenilor, fugea spre a 
bate încetişor la poarta acestei lumi, în care el, Filip 
Chrisoverghi, se regăsea copil, mergînd de mîna mamei 
sale printr-un parc imens, pînă în marginea unui 
lac, tot atît de frumos ca cel din Bois. Şi-apoi barca, 
caii, grădinarul care îi făcuse totdauna arcurile cele 
mai tari în coardă, cîinii tatălui său de vînătoare, 
şi o mulţime de alte reminiscenţe, cari toate îi prici- 
nuiau cea mai nețărmurită plăcere din cîte un om ca 
dînsul mai putea încerca. 

Timpul îi luase mai întîi pe mumă-sa, — luase 
apoi pe grădinar; arcul se uscase; dintre cai mai tră- 
iau numai unii, orbi şi suri de bătrîneţe; prin parc, 
iarba crescuse pînă şi pe pietrişul cărărilor, — iar 
mai la urmă murise şi tatăl său. lată colţul de lume 
pe care-l căuta adesea Filip. 

Cu o viaţă ca cea care o ducea el, ruina veni în 
cîțiva ani. Vîndu pe rînd două moşii ce avea peste 


93 


« 


10 


«5 


20 


25 


30 


35 


94 


Olt, şi era gata să vîndă pe cea de a treia, ultima ră- 
masă din zestrea mamei sale, cînd o simplă întîmplare-i 
schimbă tot planul sau mai bine toată nebunia vieţii. 

Vroia să plece din Paris, într-o lungă călătorie 
prin lumea nouă. începu a face un fel de catagrafie 
a lucrurilor ce trebuia să lase la Paris şi a celor ce 
trebuiau luate. Prin geamantane găsi fel de fel de hîrtii 
uitate, şi într-un vraf de scrisori, ce zăceau profuite 
în fundul unui cufăr, recunoscu scrisoarea fină şi 
cam tremurătoare a mamei sale. Deşi toată această 
corespondenţă o avea strînsă şi legată cu cea mai sfînta 
grije, 'şi închipui că s-a putut să treacă o scrisoare 
neobservată, şi o ridică din mulţimea celorlalte 
plicuri zadarnice, spre a o pune la locul ei. Curiozi- 
tatea îl făcu s-o citească. Scrisoarea era din 67; slo- 
vele abia se mai cunoşteau. Ea începea astfel: 

„Copilul meu, astăzi viu de la Mihăileni, unde 
am fost să îngrijesc de zidirea fîntînei ce am hotărît, 
împreună cu tatăl tău, să înălţăm în locul unde era 
să te îneci în marginea lacului. Zidim pentru satul 
întreg acest izvor, care singur are apa nesăleie, ca 
satul întreg să se roage pentru sănătatea şi viaţa ta. 
Cînd te vei face bărbat, şi te vor aduce vreodată nevo- 
ile să-ţi înstreinezi averea ce ţi-o strînge tatăl tău, 
să-ţi aduci aminte, Filip, că moşia aceasta este a 
mea, părintească, că într-însa m-am născut şi eu 
şi tu, şi că mama ta ar dori să n-o vinzi niciodată 
şi tot aşa să rogi şi tu pe copiii tăi să facă..." 

Apoi urmau o mulţime de alte poveţe şi îngrijiri, 
pe cari numai dragostea unei mame le ştie găsi în 
izvorul nesecatei sale bunătăți. 

Filip râmase cîteva minute ameţit. Ce dorise mama 
sa şi ce făcea el! Nu mai departe decît în săptămîna 
aceea-şi ipotecase, în al doilea rang, pentru 1500 
de galbeni, moşia pe care cu nici un chip nu trebuia 
s-o înstreineze. Dezgustat de el şi de Paris, 'şi strînse 
toate lucrurile ce le putea lua cu sine şi a doua zi de 
dimineaţă plecă, dar nu în America, ci în România. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


II 


Cînd ajunse la moşie se-nsera. 

Trecu pe lîngă o curte în adevăr boierească, în care 
bogăţia strălucea pînă şi pe foile pomilor, cari păreau 
mai grase şi mai pline decît la alţi arbori. Case mari, 
hambare, dependinţe, leşi sistematice, maşine şi o 
mulţime de lucruri trebuincioase agriculturei, — -spu- 
neau că acolo s-a aşezat avuţia ca la dînsa acasă. 
I se explică că moşia era a unui vechi proprietar* 
d-nu Mărăcineanu, de a cărui nume Filip îşi aduse 
aminte. încîntat de vecinătate, merse înainte. 

Trecu prin satul său, fără să fie băgat în seamă de 
nimeni. Sătenii însă păreau a trăi într-o bogăție oare- 
care. Ducrul acesta-l îmbucură. Ajunse la poarta 
caselor boiereşti, şi trebui să se dea el singur jos din 
trăsură spre a chema pe cineva dinăuntru. leşi un 
portar, pe care nu-l cunoştea. Acesta rămase încre- 
menit cînd auzi că Filip e proprietarul moşiei. Sări 
numaidecît şi-şi chemă nevasta şi copiii, cari-i săru-. 
tară mîinile, îl scuturară de praf, îi luară lucrurile 
din trăsură, pe cînd portarul deschidea uşele caselor.A 

Filip privea cu o bucurie tristă toate aceste lucruri 
părăsite, cari fiecare îi păstra cîte un suvenir din copi- 
lărie. Erau toate aceleaşi, dar mai bătrîne cu 15 ani. 

Intră în casă. S-aştepta să gonească liliecii şi guz- 
ganii de prin odăile cele închise de atîta timp. dar 
nu goni nimic, căci nu întîlni nimic, — numai un 
aer greu de sulfină îi reaminti că acele case nu văzuseră 
pe stăpînul lor de multă vreme. Altfel totul era la 
loc, măturat, îngrijit ca şi cum ar fi fost lăsat numai 
de o săptămîna de stăpîni. 

— Se vede că dumneata eşti o femeie harnică, zise 
Filip îngrijitoarei. Am să-ţi fiu de mult ajutor. Vrei 
să rămîi la mine ca să m-ajuţi să dau de urma tutulor 
lucrurilor cari sunt aici? 

_ Noi, cucoane, suntem ai casei. Nu ne ducem decît 
dacă ne-i goni. Mă rog însă pentru lucrurile din casă 
să mă duc să chem pe cuconiţa noastră. 

— Care cuconiţă? Mai e cineva proprietar cu mine 
pe casele părinteşti? întrebă Filip cu oarecare asprime. 


9& 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Ba nu... dar ... dacă nu-mi porunceşti, nu mă duc. 

Filip îşi luă de seamă, şi-ncepu să discoase pe portă- 
reasă despre cucoana care îi ştia atît de bine lucrurile 
din casă. Femeia spuse că era fata boierului de alături, 
care şi ea fusese prin țări străine şi era întoarsă de 
vreo cinci ani în ţară. 

Edmea venise întîi de curiozitate să vadă ce e în 
această casă care sta de atîta timp închisă; după aceea 
venea de plăcere să arate îngrijitoarei cum să ţie curate 
lucrurile, — şi-n cele din urmă avea o adevărată dra- 
goste pentru aceste mobile elegante dar părăsite. 

Filip rugă pe îngrijitoare să se ducă să-şi cheme 
stăpîna, cum o numea ea, fără însă să-i spuie că a 
venit cineva. Femeia plecă. 

El rămase şi începu a trece prin odăi, cu pieptul 
plin de cele mai ciudate simţiminte: durere pentru 
trecut, bucurie pentru prezent, speranţă pentru viitor, 
cari toate se confundau într-o singură vorbă, mare 
şi dătătoare de viaţă: revederea. Cînd ajunse în odaia 
sa, se văzu tot, într-o oglindă mare, care-l înfăţişa 
aşa cum era: nalt, cu barba lungă şi îngrijită, cam 
ostenit de drum, cam bătrîn. cu o rază de regret în 
ochiul său albastru, care părea că se duce spre trecut 
să-ntrebezilele scurse, unde e tinerețea, unde e ferici- 
rea, unde e adevărata viaţă?... Şi alături de oglindă, 
ca un răspuns mut, un portret a lui, de pe vremea 
cînd plecase la Paris, părea a-i arăta că viaţa a fost 
între acele patru ziduri părinteşti, de care el sta 
atîrnat de 15 ani. Filip trecu în camera de alături. 


Aici rămase un moment în prag. Era odaia singurei 
femei pe care o iubise. într-însa totul era îmbrăcat 
în negru. Filip se apropie de pat, unde-şi închipuia 
că va găsi portretele familiei, şi-n adevăr, sub un 
voal negru, recunoscu pe mă-sa. 

Atunci, această vlăstare stricată a Parisului se 
plecă încet spre cadrul cel vechi, şi, cu ochii plini de 
lacrămi, sărută sticla după care se odihnea de vreme 
lungă imaginea mamei sale. 

Tocmai atunci uşa se deschise şi intră o femeie 
tînără, îmbrăcată într-o rochie lungă de mătase şi 


JO 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


tinînd în mînă o carte. Ea intră cîntînd, fără a vedea 
pe Filip, care era pe jumătate ascuns de perdelele 
patului. Cînd acesta se întoarse, Edmea, speriată, 
voi să fugă. 

Filip o rechemă încet: 

— Doamnă, cu toată ruşinea ce încerc de a vă spune 
lucrul acesta, vedeți că plîng, — şi un om care plînge 
nu poate fi un făcător de rele. 

Ea, necunoscîndu-1, se uita la el cu asprime. 

— Nu pot, domnule, atunci, să-mi explic cum vă 
găsiți aici... 

— Poate că eu aş avea mai mult drept să vă-ntreb 
lucrul acesta, dar fiindcă ştiu cum vă găsiți aici, nu-n- 
treb nimic, ci numai mă mulțumesc_a vă spune ca 
orunde vă vor aduce întîmplările vieții, să vă aduceți 
aminte că aveți în Filip Chrisoverghi un prieten 
care va fi gata orcînd să vă dovedească recunoştinţa 
sa... 

— D-nu Filip! stăpînul moşiei! zise ea... lată pen- 
tru prima oară un străin întrebînd pe un proprietar 
de ce vine la el acasă. în adevăr, trebuie să vi se 
pară foarte ciudat lucrul acesta, — dar, vedeţi, eu 
îmi făcusem un obicei de-a veni mai în toate săptă- 
mînile cîteodată şi a îngriji de aceste lucruri, pe care 
nimeni nu le mai îngrijeşte de vreo 15 ani... Vă mărtu- 
risesc că am făcut rău, dar nu ştiam dacă stăpînul 
lor le va mai vedea, şi am făcut şi mai rău că am 
îndrăznit să deschid acest piano şi săsupăr liniştea 
adîncă a portretelor la care priveaţi adineaorea cu 

atîta... atît de impresionat. 

— Nu, n-aţi făcut rău de loc. Eu, dacă priveam 
cu prea mult interes, priveam pe o fiinţă care nu are 
astăzi glas să vă mulţumească, dar care vă înțelege 


şi vă iubeşte. O!... dacă omul ar pricepe mai de cu 
timpuriu ce e viaţa, ar şti unde să se ascundă ca să 
trăiască, — dar n-o înțelege decît prea tîrziu... 


— Se vorbeşte de d-voastră foarte mult rău în casa 
noastră, d-le Filip. De ce nu vă-ndreptaţi?... întrebă 
Edmea cu oarecare naivitate. 

— Rău? şi de ce? 


07 


— Se zice că aţi cheltuit o avere însemnată; că 
n-aveţi nici o legătură cu pămîntul în care aţi năs- 
cut şi crescut; că... nu ţineţi la nimic în lume. Desigur 
tatăl meu se înşeală cînd vă judecă astfel. 

Filip mişcă trist din cap. 

— Din nenorocire tatăl d-voastră nu se-nşeală. Am 
îmbătrînit fără să fac nimic... afară de datorii. Şi 
se lăsă pe un scaun coprins de o deznădăj duire sfî- 
şietoare. 

Edmea se aşeză şi ea pe un alt scaun, şi cîteva mo- 
mente trecură, fără ca să se audă cel mai mic zgomot, 
în cele din urmă Filip se sculă cu o hotărîre bărbă- 
tească în privire. 

— în fine, trebuie să fac ceva!... Ascultă-mă, 
doamnă; abia te cunosc, şi simt că-ţi sunt dator multe 
lucruri. Voi să-ncep. Ce pot să fac pentru dumneata? 

— Pentru mine nimic. Pentru dumneata poţi să faci 
multe... începînd prin a rămînea în ţară. Edmea, 
aceea de care rîdeai pe cînd încă erai român, îţi repetă 
astăzi că nicăieri omul nu găseşte pace sufletului său 
decît acolo unde-şi are toate suvenirile. 

— Edmea?... de care rîdeam eu?... lartă-mă, dar 
nu-mi] mai aduc aminte. 

Ea plecă ochii în jos. După aceea-i ridică, umezi de 
o lăcrăma care nu îndrăznea să iasă din închisoarea 
genelor. 

—E cu atît mai bine, domnule, pentru uşurarea 
spiritului dumitale de prea multe sarcini. 

Voi să plece. Filip o apucăde mînă şi o sili să râmîie. 

— Doamnă ! Edmea !... rămîn aici pentru totdauna. 

— Pentru totdauna?... zise ea dînd din cap şi uitnT- 
du-se la elcu una din acele priviri ce numai ochii care 
iubesc ştiu să aibă; pentru totdauna? 

— Pentru totdauna ! 

Atunci ea duse mîna, ce o ţinea într-ale sale, la 
gură, cu o repeziciune extraordinară, şi, după ce o 
sărută de cîteva ori, ieşi ca un fulger. 

Filip rămase încremenit. în mintea sa i se grămă- 
deau o mulţime de amintiri din copilărie şi parcă 
începea să vadă o fetiţă şubredă şi sălbatică printre 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nenumăratele sale vedenii încîntătoare, — care acum 
era măritată şi fericită. 

leşi în balcon şi se puse să privească spre partea 
caselor vecine, fluierînd încet o arie din sudul Franţei, 
a cărei monotonie convenea minunat de bine tristeţei 
sufletului său. După aceea se coborî în parc şi apucă 
spre lacul ce se înfunda în pădure. El, mergînd, băgă 
de seamă cîteva stoluri de rațe sălbatice, cari zburau 
speriate pe deasupra capului său, dar nu-şi dete soco- 
teală de nimic. 

Cînd ajunse în coasta despre apus a lacului, se opri 
în margine să privească pitorescul ce i se desfăşura 
înainte. Uitîndu-se pe lac, văzu o formă omenească 
plutind la suprafaţa apei, cu mîinele strînse la piept 

şi într-o complectă nemişcare. Curios, se sui într-o 
luntre veche ce sta la mal, ca un paznic al trestielor, 
şi ajunse corpul. 

Era Edmea. Se înecase. 

Sunt în inimele oamenilor momente de asemenea 
deznădăjduire, şi atunci, dacă elementul morţii este 
prea mult aproape... adio! 

Filip. aproape nebun, o ridică cu multă greutate în 
barcă şi o duse la mal. Acolo, o dete singur jos din 
luntre; o aşeză pe un aşternut de iarbă, şi, după ce 
îi şterse fruntea de apă, îi luă capul pe braţele sale 
şi se uită lung, lung la dînsa, ca la o fericire care-ţi 
zboară. Obrazul părea a fi încă viu, cam palid, cam 
lungit de suferinţele morţii, dar tot frumos şi tot poe- 
tic. Gura sta întredeschisă, părînd gata a rosti acel 
totdauna pe care-l zisese cu atîta foc şi atîta încredere. 
Umerii erau albi. Buclele de păr desfăcute şi negre 
păreau a face doliul figurei pe care o încadrau. Era 
frumoasă chiar moartă. 

Chrisoverghi, fără să ştie ce face, se plecă spre ea 
şi-i luă capul în braţe. 

Apoi o sărută cu un fel de tainică înțelegere repe- 
tînd încet: 

Totdauna!... pentru totdauna! pentru  totdauna! 

Şi pentru totdauna rămase la Mihăileni, căci peste 
cîteva săptămîni muri şi el. 

Astfel se sfîrşeşte. 


10 


15 


20 


25 


100 


MĂRIA 


Era născută într-o dimineaţă de vară, pe cîmp, la 
umbra griului. Muma ei era de la oraş. Tatăl ei de 
la munte. Se numea Măria. 

De la muma ei moştenise o mare tragere de inimă 
către lux şi viaţă zgomotoasă; de la tatăl ei, sănă- 
tatea; de la dimineaţa care o văzuse născîndu-se, vese- 
lia; de la umbra griului, un fel de melancolie gravă, 
o odihnă în cugetare, care îi era tot atît de trebuin- 
cioasă, în viaţa pe care o avusese mai pe urmă, cît e 
de trebuincioasă apa nufărului, cît sunt de trebuin- 
cioase sălciele unor morminte fără cruci, spre a arăta 
că acolo doarme o fiinţă. 

Ea zicea adesea că trupul ei este un mormînt, în 
care doarme un poet. 

Pe cînd era de 4 ani, tatăl său murise, şi fusese 
silită de întîmplare să părăsească Ardealul, unde era 
născută. Veni cu mama sa la Bucureşti, după ce vîn- 
duseră tot ce aveau acasă. Fu pusă într-un pension cu 
tendinţe religioase, în condiţiunile copiilor săraci, căci 
era săracă, cu toate că vînduse tot ce avea. 

Mumă-sa se apucase să deschidă un fel de cafenea- 
birt, unde studenţii săraci, chelnerii, birjarii, veneau 
să mănînce sau să petreacă, după pungă. 

Ea scăpa din cînd în cînd de la şcoală îşi venea, pe 
cînd avea deja 10 ani, să se aşeze la contuarul prăvă- 
liei, care s-ar fi putut numi, mult mai corect, o tej- 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


ghea decît un contuar. începea să facă cunoştinţă cu 
mastica, pelinul, drojdia, tuica, printre cari se ascundea 
cîte o sticlă de bitter sau de anisez, cumpărate de la 
desfaceri, — şi, cu toate că învăţa bine, scîrba ei pen- 
tru şcoală şi pentru viaţa copilăreascăce i se impunea, 
devenea din ce în ce mai mare. Muma ei vedea toate 
aceste lucruri, dar fiindcă era o fiinţă care mai presus 
de toate punea specula şi cîştigul, o încuragia la astfel 
de lucruri, îndemnînd-o dumineca să steie la contuar 
şi să înveţe a recomanda marfa băuturei. 


Fata era foarte primăvăratică. Ea pricepea cu priso- 
sinţă tot ce se cuvine să facă o bună stăpînă de cafe- 
nea spre a-şi atrage muşteriii. Se vede însă că nici ea, 
nici mă-sa n-avea noroc. Treburile mergeau rău. Cre- 
ditorii se înmulţeau. Datornicii nu vreau, sau, spre a 
nu-i înnegri în faţa posterităţii, nu puteau să plătească, 
— şi astfel, din rău în mai rău, birtul mergea spre 
închidere. 

într-o bună dimineaţă, fata se pomeni că o ia de 
la pension şi că o duce de-a dreptu la gară. Ea se 
bucura groaznic, căci nu putea să sufere oraşul acesta, 
în care libertatea ei fusese închisă între zidurile unui 
pension catolic, şi în care treburile birtăşeşti ale 
mamei sale mergeau atît de rău. 

Unde plecau? 


Muma spuse fetei că se duc la Turnu-Măgurele sau 
Alexandria, unde le va trimete prefectul judeţului 
Teleorman, care era un vechi cunoscut al ei. Şezură 
în Turnu vreo doi ani, — la Alexandria alţi vreo doi. 

în timpul acesta Măria creştea. ca o trestie naltă şi 
elegantă, parcă ar fi protestat, cu distincţiunea per- 
soanei sale, contra traiului ordinar pe care-l ducea, 
începuse să fie luată în băgare de seamă de mai toți 
tinerii din localitate. în Turnu. copiştii, scriitorii de 
la prefectură, cîteodată chiar şi d-nu supleant al tri- 
bunalului, veneau să bea cîte un pahar de vurcă națio- 
nală la birtu cu fata frumoasă. 


în Alexandria, începuse să devie celebră. Nu era 
arendaş, pomojnic, subprefect, călător mai spălat, care 
să nu tragă la Hanul stejarului. E i toţi închideau ochii 


101 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


102 


la socoteală sau la curăţenia serviciului, cînd Măria 
voia să le vorbească sau să stea la masă cu dînşii. 

Era ciudat dezgustul ceaceastăcreatură avea contra 
orcărei brutalităţi. Cînd şi-ar fi permis cineva s-o 
atingă numai, se uita la dînsu cu un fel de despreţ atît 
de vorbitor şi cu o căutătură atît de sălbatică, încît 
orcîtar fi fost de îndrăzneţ, îşi pierdea cumpătu şi bol- 
borosea cîteva cuvinte de iertare, pe care rar o căpăta. 

Gurile rele vorbeau că sălbăticimea acestei fete era 
numai prefăcută, spre a prinde şi mai bine în plasele 
frumuseţei sale pe prefect, care foarte des inspecta 
Alexandria, de cînd Hanul stejarului se mutase din 
Turnu. Era în această observaţiune oarecare adevăr. 
Măria era mult mai îngăduitoare, în aparenţă, cu acest 
muritor, decît cu restul omenirei. Ea, în fond, îl găsea 
tot atît de ordinar ca pe toţi bipezii cîţi îi făceau curte, 
dar mumă-sa-i zisese să se poarte bine cu prefectul, şi 
ea asculta de mamă-sa. 


în cele din urmă plecă şi din Alexandria şi se duse 
la Rusciuc. De la Ruseiuc trecu la Vama, dela Vama 
la Odessa, astfel că, în vro trei ani, colindă mai toate 
porturile Dunărei şi vreo cîteva din ale mării, pînă 
se aşeză în Galaţi. 

în Galaţi existenţa acestei creaturi devine în adevăr 
de mult interes. 

Era cam de vro optsprezece ani cînd se aşeză la 
contuarul birtului şi al cafenelei, ce deschisese în tovă- 
răşie cu mumă-sa. 

Sunt unele figuri pe cari ţi-e cu neputinţă să le des- 
crii, după cum îţi e cu neputinţă să le uiţi cînd le-ai 
văzut o dată. 

Vara, după cîte o furtună, iese soarele cîteodată şi 
suflă un praf de viaţă, pe iarba cîmpului sau pe frun- 
zele pomilor muiate de căldură, care pare a reîntineri 
pămîntul cu zecimi de ani. Impresia care ţi-o produce 
această privelişte este mai mică decît impresia ce ţi-o 
lăsa vederea Măriei, cînd prin norul de fum îi zăreai 
obrazul tînăr şi nevinovat rezemat cu linişte pe o 
mînă albă şi cam lungă, curată mînă de model. 

Fruntea părea făcută numai spre a servi drept îngră- 
dire unor cugete cari nu trebuiau spuse niciodată 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


lumei, cu care ea se întîlnea în toate zilele. Ochii îi 
avea negri, frumoşi, plini de o privire care nu se putea 
tîilmăci decît acelor ce aveau sămînţa geniului în pro- 
pria lor privire, spre a o înţelege. Obrajii semănau, 
pentru cei ce au umblat mult prin păduri, cu acele 
răsure de mai, cari au în frunzele lor un amestec de 
coloare, luat, parte de la crin, parte de la roză, spre 
a nu mai semăna cu nimic pe lume decît cu obrajii 
Măriei. Gura avea o expresie de blîndeţe nemaipome- 
nită. Ovalul întreg al figurei semăna cu al unei madone 
de Correggio. 

Şi cînd vedeai această ideală făptură coborîndu-se 
de la contuarul său şi venind la masa unui grec mur- 
dar, spre a ciocni cu dînsul un pahar de bere sau de 
liqueur; cînd o regăseai seara, în mijlocul a treizeci 
de băieţi, jucînd biliard cu cel mai tare dintre dînşii, 
şi făcînd la serii de cîte treizeci; dacă o priveai, cu 
ţigara-n gură, ascultînd prostiile şi nimicurile tagmei 
care o înconjura în toate serile; cînd, mai cu seamă, 
începea să povestească scene din viaţa ei, sau 'şi 
spunea amintirile copilăriei din Ardeal, cu un fel de 
tremurare în voce, care-i da pe faţă emoţiunile sufletu- 
lui, —rămîneaiîncremenit în faţa acestei enigme ome- 
neşti, şi nu ştiai dacă într-însa este personificat geniul 
cel bun, sau geniul cel rău, or dacă ea era menită să 
fie un rezumat al acestei ciudate probleme care se 
numeşte viața omului. 


După ce bea cîte 40 de beri, începea a lua peste 
picior pe vreunul din numărul adoratorilor, sau, dacă 
simţea că printre dînşii se găseşte un om superior, 
'i plăcea adesea să puie această întrebare: 

— Cine poate să-mi spuie cum am să sfîrşesc eu?... 

Corul curtezanilor intona îndată un imn, în care 
ea era cîntată, isprăvind, ca sfînta Cecilia”, într-un 
cor de îngeri, — sau i se prevestea că are să moară 
în adînci bătrîneţe, pe sofale de mătase, — or că are 
să se-nvenineze ca Cleopatra’, — sau că are să-şi dea 
ultima suflare în ştreang deoarece avea oarecari încli- 
nări către socialism. Ea rîdea de toţi, şi-i punea la 
sfîrşit să plătească sume enorme pentru tot ce băuseră. 


întru aceasta, urma poruncile mamei sale. 


103 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


104 


într-o seară, veni din Bucureşti un tînăr, adus de 
ceilalţi obicinuiţi ai cafenelii, care mergea la Galaţi 
în scop de a reînvia spiritul de înfrățire şi buna înţele- 
gere dintre comitetele românilor din ţară şi a celor 
de peste munți. 

El se întîmplase să fie ardelean. La masă, discuţia 
se începu, şi, aprinşi puţin de focul vinului, diapa- 
zonul se ridică pînă la nota discursurilor patriotice. 
Matei Aldea, astfel se numea tînărul, vorbea cu înles- 
nire, şi puterea cuvîntării sale atinse atît de adînc 
pe Măria, încît aceasta, în avîntul unui patriotism 
exagerat, văzu pe condicele contuarului cîteva pică- 
turi de lacrămi, cari, fără ştirea ei, veniseră să mărtu- 
risească căldura unui sentiment care nu se şterge 
niciodată din sufletul omului: sentimentul iubirei de 
țară. 

Atunci se sculă de pe scaunul ei şi veni la masa lor. 

Glumele şi cheful începură din nou. Ea vrea s-asculte. 

Aldea nu mai vorbea; supărată, se puse să ţie frunte 
conmesenilor. 

Pe la sfîrşit, întrebarea ei obicinuită veni din nou: 

— Cine poate să-mi spuie cum am să mor? 

— în spital, ofticoasă, răspunse o voce. 

— Cine a răspuns astfel? întrebă ea aprinsă de mînie. 

— Eu, zise Aldea. 

Atunci, un pahar zbură pe deasupra capetelor şi-l 
lovi drept în frunte, cu atîta putere, încît sîngele 
apăru îndată. Toţi voiră să se repeadă către Măria, 
care aruncase, — iar Aldea, oprindu-i cu o mişcare, 
muie batista într-un pahar cu apă, îşi acoperi rana 
cu dînsa, şi voi să facă un pas către Măria. Cînd se 
sculă, ameţi de durere şi căzu pe un scaun. Ea, la vede- 
rea sîngelui, care curgea şiroaie pe obrazul rănitului, 
leşină. 

Situaţia devenea grea. Cîţiva dintre prietenii lui 
Aldea, îl puseră într-o trăsură şi-l duseră la otel. Cei- 
lalţi, împreună cu mama ei, rămaseră lîngă Măria, 
— care, o jumătate de ceas, stătu ca moartă. 

După ce-şi veni în simţire, cea dentîi vorbă pe care 
o rosti fu ca să întrebe de dînsul. 

— Unde e bolnavu? zise, sculîndu-se pe cotul drept. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— S-a dus acasă. 

— Daţi-mi un pahar cu apă şi să mergem şi noi. 

— Unde să mergem? De-abia poţi să vorbeşti, şi 
vrei să te duci? 

Ea, ca şi cum ar fivrut să arate cît e de sănătoasă, 
se sculă drept în picioare şi se îndreptă spre uşe. 

— Cine vrea să vie cu mine, să vie. 

Şi fără a mai aştepta pe nimeni, se aruncă într-o 
trăsură şi se duse la otelul lui Aldea. 

Acesta se liniştise puţin şi dormea. Ea nu voi să 
asculte de nimeni şi intră la dînsu. Bolnavu se odih- 
nea cu o mînă la cap, care trebuia să-i pricinuiască 
dureri mari, iar cu cealaltă atîrnînd în marginea 
patului. Aldea era frumos. Rănit şi palid, prin sîngele 
care-l pierduse, semăna cu Crist coborît după cruce. 
Ea îngenunche înaintea patului, şi, ca o Magdalină 
vinovată, îşi lipi buzele de mîna lui şi stete în această 
umilă prosternare, pînă ce bolnavul se deşteptă. Cînd 
o văzu lîngă dînsu, o întrebă cu vocea slabă şi cu un 
zîmbet care arăta că iartă tot: 

— Pentru ce ai venit să mă vezi, dacă vreai să mă 
omori? 

Ea începu a plînge şi a-i acoperi mîna de sărutări. 
Apoi 'i zise încet: 

— lartă-mă şi nu vorbi. 

Două zile nu se mişcă de la capul lui, şi. a treia 
zi, cînd Aldea era mai bine, ea începu a-i spune viaţa 
ei, mizeriile cîte le îndurase, golul ce-l simţea în 
suflet pentru că nu iubise pe nimeni, desperarea ce o 
apuca uneori, dorul de a muri ce-l avea mai nainte de 
a-l fi văzut, şi mulţumirea că l-a putut întîlni spre a 
nu se duce din lume fără să fi iubit. 


— Crede-mă, îi zicea adesea, nu sunt atît de rea pe 
cît am aerul. Am urît pînă acum pe bărbaţi, pentru 
că nici unu n-a ştiut să mă facă a-i iubi. Dacă te-aş 
fi-ntîlnit mai demult, aş fi fost cu mult mai bună. 
Putea-vei tu să crezi vreodată şi să înţelegi cît 
de mult te iubesc?... la-mă cu tine, du-mă într-un fund 
de codru, fă-mă sclava ta, omoară-mă dacă vrei, — şi 
voi fi fericită, te voi binecuvînta. Suntem amîndoi 


105 


10 


15 


20 


25 


30 


din aceeaşi ţară... da, dacă te-aş fi omorît aş fi 
murit lîngă tine. Matei, ia-mă, du-mă... 

Şi începea din nou să-i sărute mîinele, ca o sclavă. 

Această viaţă ținu vreo zece zile pînă ce Aldea se 
restabili de tot. Treburile sale îl chemau la Bucureşti. 
El făgădui Măriei că se va întoarce s-o ia cu dînsu. 
Ea înţelese şi dădu trist din cap. 

— Vei veni, sau nu vei veni, eu îţi sunt datoare 
toată fericirea mea. Să ştii că pe cît voi avea o scînteie 
de viaţă în mine, voi trăi ca să mă gîndesc că te-am 
iubit. Adio. 

Şi astfel se despărţiră. Ea îi scrise vreo doi ani de-a 
rîndu, spunîndu-i tot aceleaşi frumoase lucruri. După 
doi ani nu mai auzi nimic de dînsa. 


De la această întîmplare trecuseră vreo cinci ani. 
Aldea se afla o dată în Galaţi, dus după interesele 
sale, cînd se-ntîlni cu un vechi camarad de şcoală, pe 
care nu-l văzuse tocmai de cinci ani. După ce vorbiră 
despre multe alte lucruri, Aldea îşi aduse aminte de 
Măria. 

— Ţii mult s-o vezi? îl întrebă prietenul său. 

— Foarte mult. 

— Haidem atunci la ea. 

Trăsura se opri în marginea oraşului. 

Aldea întîrzie un moment în poarta cimitirului. 

— Cum, a murit? 

— Acum doi ani, — de oftică. Hai s-o vedem, 

în fundul cimitirului era un mormînt, cu cîteva 
flori, deasupra căruia se întorcea o salcie tînâră şi 
verde. Prietenu lui Aldea se plecă spre dînsu şi-i şopti 
încet: 

— îi plăcea mult umbra... şi a zis murind că aveai 
dreptate... 


10 


15 


20 


25 


SINGURĂTATEA 


D-lui loan Mincu 


Ceahlăul, mărețul munte, îşi isprăveşte înălțarea 
sa către cer, printr-un pisc împrejurul căruia nici un 
vlăstar, nici o buruiană, nu îndrăzneşte să crească. 
Pe cremenea de care vînturile cerului se lovesc cu 
turbare, stă lipit muşchiul subțiratic; el înveleşte 
ici şi colo goliciunea sălbatică a pietrii, părînd că 
vrea să arate înălțimilor aeriane cum viața se ridică 
mai sus decît chiar pămîntul. 

Da mijlocul său, muntele se rupe într-o crăpătură 
adîncă, care, spre răsărit se deschide, iar spre apus se 
strînge, formînd o peşteră surdă în pîntecele pâmîn- 
tului. Pe păreții prăpăstiei cresc pomi uscățivi, rădă- 
cini de mure sălbatecă, cîte o scorbură de copac, înlă- 
untrul căreia zăpezi din alte veacuri stau ascunse. 
Pe aceste vîrfuri, în aceste crăpături, nici urşii mun- 
ților, nici paserile codrilor, nici brazii, nici căprioa- 
rele, nici vînturile pămîntului nu ajung. Cînd şi 
cînd, cîte o margine de stîncă se repede, căzînd, în 
adîncimele ce se deschid sub dînsa, cu un zgomot 
sălbatic, asurzitor. în fundul văii, albia pe care se 
scurge un mic lac din peşteră, schimbă tabloul cel 
trist. Gheţurile şi zăpezile dispar. Frigul se pierde. 
Tăcerea cea vecinică e întreruptă de şoapta murmură- 
toare ce o face apa spălînd pietrişul din vale. 


înăuntrul peşterii locuieşte zîna piscului: Doamna 
Singurătatea. 


107 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


108 


Ea e o femeie tînără, oacheşă, cu părul lăsat tot- 
dauna pe spate şi purtînd dasupra lui cîteva crengi 
de mure înflorite. 

Prin crăpăturile peşterii, soarele străbate cîte- 
odată spre a lumina faţa lacului, al cărui funde aşter- 
nut de un nisip colorat în mii de feţe. Razele cari 
cad pe stratele de zăpadă sunt reflectate alb, şi. în 
apă, ele trag dungi de lumină descompusă, la cari 
stăpîna locului se uită cu mirare. 


Ea nu iese din peşteră decît foarte rar. Cînd norii 
cari înconjură Ceahlăul se înfundă în văile rîpoase, 
sau se lipesc de celelalte vîrfuri. ca nişte caiere, Sin- 
gurătatea trage din lacul peşterii sale cîte o tulpină 
de copac, care îi slujeşte de luntre, şi cu dînsa îşi 
dă drumu pe pîrîul ce curge din peşteră. Unda o 
duce lin, printre malurile înalte ale rîpei, pînă o 
scoate într-un mic şes, format de o stîncă cu muşchi, 
unde Singurătatea se opreşte, lăsînd scorbura de co- 
pac să se ducă. Acolo se aşază pe muşchiul moale, 
şi, tăcută, priveşte înainte. 

Sus se desfăşură bolta senină a cerului, cu imensitatea 
sa impunătoare; jos se mişcă mase negre sau alburii 
de nori, pe cari soarele îi tiveşte cu panglici depurpură. 
Mai sus decît dînşii în văzduhul nețărmuit, cîte o 
pată pribeagă fuge, rostogolindu-se ca un bulgăre de 
zăpadă pe fundul albastru al cerului. 

Singurătatea priveşte totul cu indiferenţă. Din cînd 
în cînd notează ceva într-o carte veche ce o ţine pe 
braţe. Ea scrie istoria Vremii. Ici şi colo o pagină, 
păstrată oamenilor, vorbeşte de Christos, de Zimer- 
mann, de Damartine, de Young, de Beethoven. O 
filă e consacrată întreagă numelui lui Musset, cu 
aceste cîteva cuvinte: Ami, je suiş la Solitude. Cum 
au ajuns toate acestea pînă la dînsa, nimeni nu poate 
şti. Se bănuieşte că Singurătatea trăieşte peste tot, 
şi că chiar în cele mai zgomotoase locuri sunt colţuri 
oprite de dînsa. Cînd nu mai are nici un unghi unde 
să se ascundă, Singurătatea găseşte totdauna un su- 
flet în care să se-adăpostească. Sufletele acestea sunt 


şi ele unghiuri, numai, sunt unghiuri ascuţite. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Singurătatea mai iese din peştera sa în lunele de 
vară. Prin iulie, cînd serile calde ale munţilor cobor 
liniştea cerurilor pe pămînt, apare zîna vîrfului spre 
vale, şi, printre stîncile rîpoase, adesea se coboară 
pînă la căşeriele Ceahlăului. în apropierea lor se 
opreşte. 

Noaptea aprinde pe cer dumnezeieştile felinare 
magice cari licăresc fixe sau dispar în haosul poso- 
morit al boitei tărielor, descriind un arc de foc spăi- 
mâîntător, care deşteaptă în sufletul Singurătăţii 
suspinul regretului. Pe la stîne, glasul cavalului 
cheamă la somn. Notele lui lungi şi adormitoare răsună 
în tăcerea nopţii ca o profeție din altă lume, şi 
firea întreagă se pregăteşte la odihnă. Cu încetul nu 
se mai aude nimic, nu mai mişcatnici o frunză, nu 
se mai vede nici o umbră. Numai! la rari intervale 
cîte un chiot lung mai întrerupe pacea pămîntului. 
Sunt ciobanii de la stîne, cari par a face streajea 
munților. Puțin, şi, şi aceştia sunt coprinşi de vraja 
somnului. Atunci Singurătatea, rămasă în picioare 
pe marginea unei stînci, pare mai înaltă decît este. 
împărăţia sa e întreagă, desăvîrşită. Ea îşi pune mîna 
ca apărătoare în dreptul frunţii, părînd că vrea să nu 
zărească nimic din luminele cerului. 

—Singură! pronunţă încet, sunt singură... întot- 
dauna singură! 

lar din valea Dunării depărtată, un disc de foc 
uriaş se înalță pe pînza neagră a cerului, părînd că 
vrea să surprindă emisferul nostru în taina în care-l 
cufundă noaptea. Duna, curioasă, se ridică peste văi 
şi peste vîrfuri ca un glob aprins, răspîndind în jurul 
său raze galbene. Ea seamănă cu o făclie a cărei sin- 
gură lumină nu poate goni tot întunericul unui monu- 
ment. Dumea e monument profan; luna făclie sacră. 

Singurătatea, îndată ce vede discul de foc suind 
valea cerului, fuge. 

Cînd ajunge acasă, prin unghiurile peşterii răsco- 
leşte condicele arhivelor sale, şi, printre ele, găseşte 
un mic volum pe care-l citeşte adesea, care-i place, 
dar pe care mai niciodată nu-l înţelege. E o carte 
venită de la oameni. E Raphaef. 


10 


Ea găseşte într-însa descrieri de viaţă munteană, 
tablouri frumoase, filozofie, tristeţe... — şi le înţe- 
lege pe toate. Dar mai găseşte o curiozitate: la fiecare 
pagină. acelaşi nume de femeie vine să încununeze 
tabloul sau să îndulcească filozofia, or să stingă tris- 
tetea. Găseşte cuvîntul amor; vede că el exprimă un 
sentiment; adesea strînge cartea pe genuchi şi se gîn- 
deşte... dar nu înţelege. 

Atunci, cuprinsă de urît, scrie, căscînd, pe cea din 
urmă pagină: 


Ami, je suiş la Solitude. 


10 


15 


25 


PATRIE ŞI POEZIE 


Timpul poeziei a zburat cum zboară un vultur îmbă- 
trînit după vîrfurile stîncilor sale, şi merge să moară 
într-o vale adîncă şi singuratică. Ne-am făcut toţi 
oameni, ne-am făcut adică un fel de cocostîrei, cari 
umblăm cu paşi îngrijiţi pe marginea lacurilor, spre 
a ne căuta broaştele şi guşterii cu cari să ne umplem 
guşile. Nu mai vrem să ştim nici de liniştea apei, nici 
de farmecul valului, nici de vîntul ce leagănă vîrfu- 
rile mătăsoase ale trestielor, — nimic. Pe umerile 
noastre, imbătrînite de nevoi, purtăm, ca dromaderii 
Asiei, povara ce ne-o aruncă mizeria, şi oftînd sau 
adesea rîzînd, ajungem la capătul drumului, sfăriî- 
maţi, sătui, dezgustaţi şi ne depunem povara pe gră- 
mada de pămînt ce e scoasă dintr-o groapă umedă, 
în care vom intra casă dăm pămîntului aceea ce i-am 
luat: pămîntul. Şi, lucru curios, şi atunci încă, mulți 
dintre noi murim cu regret. Daşitate! îngustime de 
suflete! 

Priviţi-vă în urmă. Fiecare aveţi un tată, o mumă, 
o soră, un prieten, un vecin, care s-a interesat de 
d-voastră mai mult sau mai puţin. Dacă a fost tatăl 
sau mama cei cu cari aţi crescut, aceşti oameni, prin 
excelenţă oameni, i-aţi văzut luptînd cu mizeriile 
vieţii: unii săraci, alţiibolnavi, alţii stăpîniţi de setea 
de a parveni, alţii parveniţi şi căutînd să răstoarne pe 
protivnicii lor, toţi în sfîrşit avînd o traistă de zdrenţe 


111 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


112 


şi de petice cu cari-şi coasă zilnic haina vieţii. Negre- 
şit că, fiind încă copii, aţi avut ocazie să citiți, în 
faţa lor, vreun abecedar sau vreo carte de poveşti, 
în care să întîlniţi vorba poezie sau vorba zinâ sau 
aceea de fară şi să-i întrebaţi: 

— Tată, ce însemnează asta: poezie? 

Şi el să vă răspundă: 

— Poezie însemnează, dragu tatei. o scriere, cum 
e de pildă povestea din abecedarul tău, în care un 
om învăţat şi cu dar de la Dumnezeu, spune celorlalţi 
oameni chinurile sufletului său, sau bucuria, sau întris- 
tarea sa, — or cîntă verdeaţa codrului, sau vitejia 
soldatului, sau dorul de ţară, în sfîrşit, toate lucrurile 
frumoase pe cari puternicul Dumnezeu le-a dat oame- 
nilor şi pămîntului. lată ce însemnează poezie. 

— Frumos, tată. 

— Vrei tu să te faci poet? 

Copilul, care sunteţi d-voastră, rîzînd pe jumătate 
şi dînd din cap zice: 

— Vreau. 

După ce mai trece puţin aţi întrebat poate din nou: 

— Dar patrie ce însemnează, tată? 


— Patrie însemnează, copilul meu, bucata de pă- 
mînt pe care trăiesc toţi cei de-un neam cu tine; 
ţara în care te-ai născut şi crescut; locul unde se vor- 
beşte limba ta; oraşul în care şezi; pămîntul pe care 
umbli; iarba pe care o calci în picioare; biserica în 
care te închini; mormîntul unde e îngropat bunică- 
tău, bunică-ta, frate-tău, mătuşe-ta şi toţi din neamul 
nostru. E lucru sfînt patria, dragul meu. învaţă-te 
să te închini la numele ei, ca la numele celui mai mare 
bine. Dumnezeu, patria şi cinstea strămoşească, iată 
cele trei lucruri de cari trebuie să nu te despărţeşti 
pînă la moartea ta. Adesea poeţii cei mari sunt şi 
maripatrioţi. Astfel au fost la noi Bolintineanu, Const. 
Negruzzi, Alecsandri şi alţii. 

Copilul, cu inima plină de acel ceva, încă necunos- 
cut bine, care se cheamă patrie şi poezie, sau numai 
patrie, or numai poezie, se duce şi se culcă, — adică 
vă duceţi şi vă culcaţi. 


15 


20 


25 


30 


35 


A doua zi, întorşi de la şcoală, luaţi cartea şi o 
deschideţi din întîmplare la fila pe care stau tipărite 
versurile — acestea: 


Mîine va veni străinul 
Să te prade, ţara mea, 
Mîine îţi vor smulge sînul, 
Mîine te-or îngenuchea. 

Cum se poate, vă ziceţi. Miine să vie streinul să 
prade bucata de pămînt pe care trăiesc toţi cei de-un 
neam cu mine? Mîine se vor da orgielor venetice locul 
unde se vorbeşte limba mea; biserica în care mă închin 
eu; mormintele în cari odihnesc oasele strămoşi- 
lor mei?... Tata a zis că fiecare om e dator să-şi apere 
ţara cu braţele şi pieptul său. 

Şi cu sufletul plin de indignare vă duceţi la tata 
să întrebaţi ce-nsemnează aceasta. 

Tata, dacă e arendaş sau proprietar, se-ntîmplă 
să ţie cam acest discurs vătafului său: 

— Du-te în piaţă şi ia o sută de căpățîne de varză 
ca să le punem la murat. După aceea... 

— N-ajung, boierule, o sută de căpăţini. 

— Cum n-ajung? Vrei, se vede, să-ţi ţii şi casa ta 
din varza mea. După aceea să dai locurile de pe baltă 
la oameni. Să opreşti grindu pentru noi. la zece vedre 
de spirt şi le amestecă cu douăzeci de vedre de apă — 
două vedre de apă la vadra de spirt, bagă de seamă — 
spre' a face rachiu pentru oameni. Du calul cel 
pintenog...! 

Tocmai atunci intraţi d-voastră în cancelaria tată- 
lui repetînd plini de indignare: 

Mîine va veni străinul 

Să te prade, ţara mea, 
Mîine îţi vor smulge sînul, 
Miine te-or îngenuchea. 

— Ce-nsemnează asta, tată? D-ta mi-ai spus că e 
lucru sfînt fara în care se naşte cineva. Pentru ce 
să nu mergem să ne-o apărăm cu braţele noastre? 


119 


Tatăl, supărat că l-aţi întrerupt de la treabă, — 
numeşte aceasta treabă, — vă ia frumuşel de mînă 
şi, zvîrlindu-vă în odaia cealaltă: 

— Diavole, zice, vii să mă întrebi despre ţară şi 
despre fleacurile tale poetice, tocmai cînd sunt cu 
omu în treabă! Marş dincolo! 

Şi cam minunaţi de această repede schimbare a 
autorului zilelor d-voastră, treceţi, jumătate pe 
sus, jumătate pe jos, în odaia de-alături. Aici încep 
reflecţiunile: se vede că ţara şi poezia nu-i tocmai 
lucru mare» de vreme ce tata (orce tată pentru un co- 
pil este emblema perfecţiei omeneşti), de vreme ce 
tata spune că-i fleac. Patrie şi poezie!... fleacuri. 

Şi astfel, cu patrie şi poezie vi se amestecă în cap 
cele din urmă cuvinte ale tatălui cu vătafu: „zece 
vedre... varză... patrie... pintenog... rachiu... poe- 
zie..." Şi adormiţi cu o tristă sarcină în suflet care 
vă face să începeţi a ofta de la vîrsta de opt ani. 

Dacă din nenorocire unii dintre d-voastră sunt, 
iertaţi-mi expresia, destul de nebuni ca să-şi păstreze 
iluziele despre ţară şi poezie pînă mai tîrziu, — şi 
dacă au început a lucra ceva, a scrie, a se devota 
unei idei sau unei cauze mari, — părinţii, şi cu ei 
toată lumea cealaltă, sunt acolea ca săzică: „frumos, 
dar n-aduce parale." Cînd vreunul dintre d-voastră, 
indignat de mîrşeviele vreunei guvern, sau atins în 
demnitatea sa de om, nu se sfieste să zică: destul, 
ajunge, jos cu îngenucherile ţării, înapoi cu nepotis- 
mul şi ocrotirea oamenilor de nimic, — vine îndată 
tatăl cu droaia de prieteni şi cunoscuţi, cari vă cîntă 
să încetaţi cu aceste lucruri, căci aveţi nevoie de spri- 
jinul guvernului; să căutaţi a linge astăzi mîinile 
pe cari le-aţi scuipat ieri; să vă vindeţi pana ca să 
mâîncaţi pîine; să vă scoateţi pălăria pînă la pămînt 
înaintea cutărui sau cutărui domn, dacă vreţi să 
aveţi pălărie, şi altele şi altele. Astfel că, după cîţiva 
ani de o astfel de viaţă, te simţi aproape convins 
că aşa trebuie să meargă întreaga viaţă omenească. 


lată-te dar om, adică: iată-te profesor, iată-te 
gazetar, iată-te magistrat, iată-te arendaş, iată-te 


10 


orice, cu condiţie numai să nu mai zici patrie şi încă 
mai puţin poezie. 

Şi în adevăr, ori uiţi amîndouă aceste cuvinte, şi 
ajungi orice, or le repeţi numai spre a înşela şi asurzi 
lumea, şi iar ajungi orice; sau le repeţi din convin- 
gere şi numai pentru că nu poţi să faci altfel, şi atunci 
mori în spital. 

Oameni nemulţumiţi de timpurile lor se cred veniţi 
prea curînd, într-o lume prea mică; sunt însă şi alţii 
cari se cred veniţi prea tîrziu şi se simt prea mici 
pentru această lume prea mare... 

O... fericite republice ale evului-mediu! Timpurile 
şi oamenii voştri sunt astăzi... rari nantes in gurgile 
vasto *. 


* Rari naufragiați (plutind) pe întinsul abis, versul 118 din cartea 


I a Eneidei lui Vergiliu. 


9 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


10 


15 


20 


25 


116 


ORFANELE 
(Fragment) 


Sunt patru: cea mai mare pare a personifica durerea 
care simte dar tace; cea de-a doua seamănă cu durerea 
care simte şi plînge; cea de a treia plînge fără să simtă 
şi, cel de-al patrulea, un băiat. doarme. 

Cea dîntîi priveşte drept înainte. E cu neputinţă 
să nu crezi în suflet, uitîndu-te în ochii ei. Sub gene 
lungi se ascunde o privire sfioasă, rugătoare şi atît 
de curată, încît, prin transparenţa luminei, ţi se 
pare că ai putea citi întreaga gamă a gîndirei. Privi- 
rea ei e o armonie. A plîns. Lăcrăma care se zăreşte 
atîrnînd de geană e cel mai sfînt mărgăritar, crescut pe 
deşertul unei inimi în care durerea a lăsat un adevărat 
pustiu. O rază de lumină venind din sus, zugrăveşte 
o linie albă pe profilul nasului, care, fin şi puţin 
înclinat spre gură, dă figurii o stranie înfăţişare de 
geniu femeiesc, de martir. Gura e desinată numai din 
linii drepte. Buzele sunt subţiri. Acea gură, în alte 
timpuri şi-n alte situaţiuni, ar şti să găsească accen- 
tele celor mai sublime stanţe ale lui David'; ar impro- 
viza ca Corina’; ar săruta un sfînt cu pasiunea Mă- 
riei fecioarei, şi. cu deosebire, ar şti să şoptească 
cel mai dulce cîntec de adormire unui înger copil. 
De aceea ursita i-a şi scris în cartea vieţii că-şi va 
petrece o parte din tinereţe legănînd un copil — pe 
fratele ei. Fruntea, acea oglindă a cugetării, este 
înaltă şi netedă. Abia dacă se formează deasupra 


10 


15 


20 


25 


a 


:i5 


9: 


sprincenelor o mică adîncitură umbrită, semn aladîn- 
cimei ideelor, şi la cele două extremităţi, lîngă păr, 
două puncte luminate, semn al nobleţii lor. Părul 
încadrează figura cu bogăţie, dar e strîns modest îm- 
prejura capului şi acoperit, pînă la jumătate, de un 
crep negru. 

lată portretu celei dentîi. Trecînd pe lîngă dînsa 
e cu neputinţă să nu te simţi atras de acea privire, 
uitată în timp, înecată în durere. în faţa ei cele mai 
deosebite sentimente: ură, durere, veselie, indiferenţă 
chiar, se prefac într-o curioasă senzaţiune, care por- 
neşte din inimă, şi, în ochi, se traduce prin lacrămi. 
Plîngi înaintea ei, te simți mai bun, fiindcă ea însăşi 
este portretul bunătăţii care însă nu plînge ca să 
ne întristeze pe ceilalți. 

Cea de-a doua este geniul tinereţii bătînd la uşa 
traiului. Intră pe această poartă îmbrăcată în doliu. 

Nu ştiu de ce am găsit totdauna o poezie tristă, 
adînc tipărită pe unele figuri femeieşti, care m-a 
făcut să cred că durerea la-nceput a trebuit să se nască 
femeie. 

Această figură, văzută în profil, este cea mai ome- 
nească expresie a suferinții. Trăsurile cam neregulate 
sunt unite cu o măestrie de penel care te face să cugeti 
la figurile lui Michel Angelo, la acele fericite ființe 
găsite în lumea pe care şi-o creează fiecare geniu şi 
cari rămîn eternele expresiuni ale simțimentelor. 
Dacă florentinul ar fi făcut vreodată portretul Vic- 
toriei Colonna, sunt sigur că el ar fi semănat cu această 
siluetă, — dacă Perrault ar fi zugrăvit-o ca pe o 
femeie mai în vîrstă. 

Este atîta expresiune de durere, atîta osteneală 
de a suferi şi de a plînge în această făptură, încît 
ți se pare că la cea mai mică mişcare ce o va face, 
corpul se va anihila, se va stinge ca o gîndire, sau, 
dacă va trăi, va fi cel mai sfînt vas care va coprinde 
cea mai divină scînteie de suflet: 


Tu fais l'homme, o Douleurl oui, l'homme tout entier, 


Coame le creuset l'or, et la flamme l'acier, 


117 


Corarne le gres noirci des de"bris qu'il enleve, 


En dechirant le fer, fait un tranchant au glaive; 


Qui ne t'a pas conru, ne sait rien d'ici-bas, 


II foule mollement le terre, il n'y vit pas*. 


* Lamartine; Hymne ă la douleur (nota lui 


Duiliu Zamfirescu). 


10 


15 


UNDE DE VARĂ 


Oamenii onorabili dar săraci sunt ca pomii cari 
înfloresc fără să lege. De aceea pentru precupeţi ei 
n-au nici o valoare. 


Sufletul este aripa omului. Tocmai de aceea sunt 


mulți cari zboară pe jos. 
* 


Conştiinţa secolului nostru a ajuns o simplă ches- 
tiune de instalare: fiecare căutînd săşeazămai comod, 
se întîmplă că tot bogații o au mai încăpătoare. 


Pentru cea mai caldă şi mai binefăcătoare rază 
se vor găsi oameni cari să umble cu umbrele. 


Moartea unui scriitor toarnă în călimara criticilor 
şi a biografilor săi cerneala adevărului. 


Sunt mai puţini oameni pe lume cari nu ştiu să vor- 
bească decît de cei cari vorbesc ceea ce nu ştiu. 


Diteratura este testamentul unui popor. 


119 


10 


20 


25 


120 


Opiniunea publică e o plantă care se învîrteşte 
după voinţa oamenilor superiori, cum se învîrteşte 
floarea-soarelui după astra zilei. 

+ 


Cei cari mor pentru ţara lor, mor ca să nu moară 
niciodată. 

* 

Cunosc o țară în Europa, în care a deveni cineva 
ministru însemnează a-şi ridica averea la pătrat şi-n 
acelaşi timp a-şi extrage rădăcina cubică a considera- 
ţiunei de care se bucură. 

* 


Amorul este o trestie de zahăr din care gustă mai 
mult ipopotamii. 


Poeţii sunt un fel de cocoare pribege, al căror glas, 
cînd ne vine din înălțimile cerului prin care zboară, 
este fermecător şi dulce, — cînd însă ne vine din apro- 
pierea curților, în cari trăiesc multe cocoare, e stri- 
dent. 


Omenirea s-ar putea asemăna cu pasărea japoneză 
cormoranul, care nu prinde peşte pentru stăpînul 
său decît din momentul ce nu-l mai poate înghiți 
pentru sine. 


Cei ce visează prea mult şi au sufletul plin de prea 
multe speranțe, să bage de seamă un lucru: umbrele, 
cari se aseamănă foarte mult cu visele şi cu speranțele, 
atunci sunt mai mari cînd soarele e mai spre apus. 


Nimic nu-ți dă o mai exactă idee de ceea ce a ajuns 
a fi omul în secolul al XIX, decît balonul: nu ştie 


unde merge, dar zboară. 
* 


Unii scriitori se aseamănă cu curcanii: cînd le 
vorbeşti binişor şi-i lauzi se umflă-n pene; cî î 


> 
a 


în 


le fluieri, îți răspund bolborosind. De aceea, * 
interesul armoniei universale, e bine să nu superi P 
scriitori. 

* 


Modestia este pentru mulți oameni ceea ce şu»* 


gogoşile de mătase pentru gîndaci: sub modestie $ 


sub mătase se ascund multe diformități. 
* 


A căuta cineva să-şi scuze toate actele ce le sâ''f 
şeşte, prin numele pe care-l poartă, este a se feri 
arşița soarelui punîndu-se la umbra unui măg' 


* - 
lată un ciudat lucru: printre florile de grădio* 3 


de seră sunt foarte puține cari să nu moară toarn" 
printre florile de cîmp sunt unele cari nu mor "° 
odată. 


i 


Li 


NOVELE 
(1888) 


10 


20 


25 


[CUVINT ÎNAINTE] 


Societatea românească contemporană are, pînă acum, 
două manifestații puternice în proza literaturei propriu- 
zisă: stratul cel mare al ţăranului, pe Slavici, stratul 
mahalalelor şi al orăşelelor de provincie, pe Caragiale. 

Nu ştiu dacă în succedarea acestor doi autori este 
o paralelă conştientă cu Straturile pe cari le reprezintă 
literatura lor, sau dacă nu cumva ei vin unul după 
altul fără voie-le şi numai pentru că dezvoltarea stra- 
turilor s-a urmat aşa şi nu altfel, şi decişi manifestanţii 
lor tot astfel trebuiau să se urmeze. Nu ştiu, cu alte 
cuvinte, dacă literatura lui Caragiale nu a trebuit, 

fatal, să vie după a lui Slavici, şi acum nu ştiu iar 
dacă literatura care va veni după a lui Caragiale nu va 
fi, fatal, a Stratului corespunzător, stratul de deasupra. 

în privința  aşa-zisei Elocuţiuni retorice, cred că 
sarcina lui Slavici şi a lui Caragiale a fost mai uşoară, 
decit va fi a celor ce se vor încerca Să studieze stratul 
din urmă. 

Țăranul, cînd îşi exprimă impresiele, are la îndemînă 
limba lui bogată şi viguroasă, pe care nici moda nici 
împrejurările trecătoare nu au Schimbat-o.  Mărginaşul 
care se duce la Inion şi politaiul cu paşpatru de stea- 
guri, scîlcie neologismele şi le amestecă cu provincia- 
lisme şi barbarisme supărătoare.  Sufleteşte, el este 
ființa cea mai ibridă şi mai falsă. Dar caracterul lui 
constă tocmai în această lipsă de caracter, şi un om 


125 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


126 


cu talent cu cît l-o lăsa mai în elementul lui, cu atita 
are să-l izbutească mai bine. 

Dar pentru Stratul de care ne ocupăm mi ? 

Ca să înțelegem şi mai bine această întrebare, să 
luăm bunăoară pe Dadiana din Subprefectul. în viața 
reală această ființă aleasă — căci pentru mine arta 
Stă tocmai în alegerea adevărului—vorbeşte, în generali- 
tatea cazurilor, mai numai franțuzeşte, şi chiar cînd 
o vorbi româneşte, vorbeşte o limbă aşa de pestriță, 
încît,  literariceşte, ea e neexistentă. Trebuie să o dai 
astfel? sau trebuie să nu te ocupi de felul acesta de femei, 
foarte fine şi foarte interesante, — ci Să aştepţi pînă 
ce timpul şi o cultură mai întinsă le va impune limba 
lor?  lacătă întrebarea. 

Cred că trăieşte, excepțional, chiar în clasa Dadianei, 
şi, mai jos, în clasa Locotenentului Sterie., o mină 
de familii, care, cetind literatura românească şi avînd 
o cultură generală cu mult mai întinsă, au ajuns să 
formeze o limbă uzuală curată, ba chiar elegantă. Nu 
e oare acesta drumul pe care trebuie să punem novela 
şi romanul nostru? Astăzi, cînd citeşti literatura româ- 
nească din ultimii 50 de ani, Costachi Negruzzi, prin- 
tre toţi contemporanii lui, te minunează cu limba cu- 
rată şi Statornică ce o vorbeşte, şi orcare pagină din 
Păcatele tinereţii or din Sobieski la Monăstirea 
Neamțului? pare scrisă ieri. O întărire puternică a 
acestei păreri a dat-o d-nul Burada în Cronica sa muzi- 
cală a oraşului Iaşi’. Pe cînd toți ceilalți critici ai tim- 
pului întrebuințează cuvinte ca politie, pofioreşte, ta- 
lant ş.a., Costachi Negruzzi scrie un articol foarte 
curtenitor, în Albina românească, despre un concert 
dat de celebra Eleonora Neumann, la anul 1839, adică 
acuma 50 de ani, şi ai jura că acest articol e scris azi, 
de un bun scriitor. Costachi Negruzzi a mers, prin 
urmare, cel puţin cu 50 de ani înaintea generaţiei sale, 
şi a mers just, fiindcă limba lui de la 39, cînd nu era 
nimic format, este absolut limba noastră de la 88, cînd 
tot mai e ceva, literariceşte vorbind, statornic. 


Deci, în această privire, cred că este o năzuinţă dreaptă 
de a încerca o formă literară pentru schimbul de gîndiri 
şi de simţiri mai alese, cari pînă aci se făceau în limbă 
străină Sau într-o românească pe care literatura cu 
nici un preț n-o putea primi. 


D. Z. 


10 


15 


20 


25 


128 


NOAPTE BUNĂ 


Se ridicase dinspre răsărit luna plină... De sus şi 
pînă jos, între cer şi pămînt, se desfăşura o trîmbă 
de lumină prietenoasă, care parcă voia să acopere 
lumea cu un cort căldicel, spre a o feri de răcoarea 
nopţii şi a-i aduce visuri de vară. 

Hîrşova se odihnea, cu casele sale albe, în malul 
Dunării, ca un pelican de baltă în stuf, de marginea 
lacului. In răsăritul lunei, minarele subţiratice îşi 
întindeau gîtul peste acoperişuri, cătînd parcă să 
se uite în umbra uliţelor înguste. Prin tîrg nu se mai 
zărea nimeni. Da cafeneaua lui Mehemedâ se făcea 
încă puţin zgomot, fiindcă sosiseră de cu vreme nişte 
barcagii greci, cari puneau la rînduială un butoiaş 
cu mastică. Nu trecu mult însă, şi hogea, în tăce- 
rea nopții, se auzi urlînd rugăciunea de seară din vîrful 
unei minarele. Mehemedâ dete pe greci afară, şi Hîr- 
şova adormi... 


_ E un nespus farmec a fi deştept cînd dorm turcii, 

şi mai cu seamă farmecul e mare cînd turcii dorm pe 
apă, ca la Hîrşova. 

Pe luciul Dunării luna aşterne un drum de argint, 
în sclipirea căruia ai crede că tremură toate stelele 
cerului. dacă pe ele nu le-ar fi stins steaua cea mare 
a nopţii. Un praf scînteietor se prinde de fiecare 
creţitură de val şi se duce în jos, spre a sufla cu ar- 
gint toată apa, pînă în marginea malului drept, a 


10 


20 


25 


35 


40 


cărui umbră trage un chenar negru d-a lungul Dunărei, 
pînă hei!... departe, spre Borcea. 

în adăpostul ce-l alcătuiesc stîncele cele mari, nu- 
mite canarale, din dreapta şi din stînga Hîrşovei, stau 
ancorate cîteva ceamuri turceşti, un caic de bucate, 
vreo două bărci greceşti şi un şir întreg de lotci lipo- 
veneşti, cari, trasejumătate pe uscat, au aerul unor 
trăsuri aşezate la rînd. Umbra catargurilor şi a frîn- 
ghiilor se întinde pînă în depărtare, scriind pe supra- 
faţa strălucitoare a apei o horbotă încîlcită, care se 
mişcă pe rotunjitura valurilor ca o dantelă neagră 
pe un sîn plin. 

Pe una din aceste canarale trecea în seara aceea 
preşedintele tribunalului din Hîrşova, venind din 
satul Varoş, o mahala locuită numai de români, la 
gazda sa. 

Preşedintele tribunalului de ocol din Hîrşova era 
un băiat ca de treizeci şi cîţiva de ani, nalt, smead 
la faţă şi voinic. Despre frumuseţă... el era mulţu- 
mit de dînsa, şi femeile, asemeni, şi deci şi noi ase- 
meni. 

Adus în Hîrşova din Bucureşti, unde fusese slujbaş 
toată viaţa lui, se poate lesne înțelege că-i era urit. 
Ministrul justiţiei de pe atunci auzise că domnul jude 
de la secţia IH-a e cam slobod la gură şi, după ce-l 
poftise în mai multe rînduri, prin prieteni, să-şi 
mai puie strejă ocărilor, sfîrşise prin al înainta 
la rangul de preşedinte de tribunal în Dobrogea. 

Omul nuerarău dela fire, dar semăna cu acea nenu- 
mărată mulţime de tineri români cari rîd, cu cauză 
sau fără cauză, de toată lumea, fac curte în Bucureşti 
la întreaga suflare femeiască, trecînd prin toate ran- 
gurile : de la fetele de magazin pînă la cele mai înalte 
doamne. Specia noastră fusese amorezat de mai multe 
ori şi totdeauna cu o convingere ce-i făcea onoare. 
Atîta avea bun numai, că nu ţinea mult la furie. 
Cînd îl apuca, se trudea ca un mucenic pînă prindea 
de rostul afacerii. şi de-acolo, în cîteva zile. da înapoi 
ca o gîrlă de munte. De altfel, era foarte galant. 
Nu rămăsese teatru, concert, cafenea, baluri, în care 
să nu strălucească cu banalitatea sa. 


129 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


130 


Şi acest creştin să fie luat din mijlocul nimicurilor 
bucureştene, cu care se îndeletnicise de mic copil, 
spre a fi dus în Dobrogea... crud lucru! 

Spre a nu ponegri însă magistratura veacului în 
faţa posterităţii, trebuie să spunem şi ceea ce avea 
bun. 

Domnul preşedinte al tribunalului de ocol Hîrşova, 
cu tot disprețul lui pentru ceilalţi oameni, nu se 
iubea pe sine prea mult. Cînd nu mai avea de cine 
să rîdă, o lua binişor spre malul apei, şi acolo se aşeza 
pe o grindă de catarg, ce sta trîntită în nisip de ani 
întregi, şi se pierdea pe gînduri... în cursul mola- 
tic al apei, urmărea rotocoalele ce le făcea spuma, 
pînă ce nu le mai videa cu ochii şi, în mijlocul lor, 
arunca cîte un crîmpei din gîndul fără socoteală 
ce-l stăpînea, parcă ar fi vrut să i-l ducă valul credin- 
cios pînă în apele mării, spre a i-l îneca în imensitate. 
Cînd soarele apunea, şi apunea totdeauna în Dunăre, 
globul lui de aur văpsea creasta alburie a undei cu 
un roş de purpură atît de viu şi de curat, încît sufle- 
tul, primind prin ochi impresia armoniei dinafară, 
radia căldura colorii printr-o rază de bunătate du- 
ioasă,  adimenitoare. 


Atunci, într-adevăr, preşedintele tribunalului era 
omul cel mai blînd şi mai simplu de pe pămînt. Saadiîc, 
uşierullui, venea, de-abia călcînd pe nisipul cel moale, 
şi-l deştepta din visuri, spre a-i aduce aminte că-l 
aşteaptă prînzul. Aici vorba prînz este mai mult un 
eufemism, fiindcă toată masa se reducea la un pahar 
cu mastică şi la o friptură de oaie. 


în seara despre care se vorbeşte la începutul acestei 
istorisiri, preşedintele tribunalului îşi avea cuvintele 
lui puternice pentru care trecea pe deasupra canarelei 
celei înalte. Intorcîndu-se de cu vreme, tot pe ace- 
laşi drum, de la Varoş, zărise pe culmea dealului, 
în ograda cadiului, o femeie care părea a fi tînără, 
stînd în capul unei prispe, în picioare, cu mîna dreaptă 
întinsă în sus, de-a lungul unui stîlp ce lega strea- 
şină de prispă, şi cu obrazul rezemat de mînă. Preşe- 
dintele o luase cam la o parte din drum, sprea o putea 


(*nl* y*ž* y% IJ 2NR 


0*u m d% 


xu*, -f * * * ZJ3£~~J< 


4*E, Zr - mn Le 


1^ h.r¥**" 


ai A*' 


începutul proiectului de piesă Străbunii noştri, 


scriitorul a renunțat 


în favoarea nuvelei 


la 


care 


Manuscrisul oritnp- » 


«le 


modici 


a e 


A 


ay 


VE a 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


videa şi mai bine- Ea părea că se uită undeva, 
departe, în zarea nesfîrşită a albastrului ceresc, şi, 
ca o pasere a ţărilor calde smulsă de aripi, căuta cu 
ochii drumul libertăţii pe care venise. 

Aşa cum o videa el de departe, i se părea că trebuie 
să fie foarte frumoasă. Că avea să-iplacă şi de-aproape, 
nici că mai era vorbă. Lasă că mai întîi era femeie, 
şi, ca atare, avea tot dreptul să turbure mintea unui 
magistrat, dar apoiera şiturcoaică, o calitate pe care 
dînsul n-o cunoscuse încă, printre multele şi feluri- 
tele calităţi ce studiase la sexul protivnic nouă. 

Ea era îmbrăcată, pînă la brîu, cu o bundă de cati- 
fea neagră, cu colțuri răscroite, cari lăsau să se vadă 
pe dedesubt o cămăşuţă de borangic galbenă ca lămîia; 
de la briîu în jos purta nişte şalvari vişinii, largi cît o 
roche, şi tocmai jos strînşi împrejurul gleznei, ca 
şalvarii bărbăteşti. în picioare, papuci de fir şi de 
catifea. Capul nu i-l putuse videa destul de bine, 
fiindcă era departe. Zărise însă un obraz rotund şi 
alb ca laptele, un păr castaniu şi lucios ca mătasa 
porumbului, tăiat scurt împrejurul gîtului şi... ce-i 
trebuia mai mult! 

Acestea erau cuvintele, foarte puternice, pentru 
cari preşedintele tribunalului trecea peste canaraua 
cea înaltă, seara, pe lună, cînd hogea cînta, din vîrful 
minarelei, rugăciunea de noapte. 


E bine să se ştie că donna Dulcinea din Toboso, care 
avusese onorul de a pune pe drumuri pe nobilul stă- 
pîn al lui Pansa, nu se găsea în condițiuni mai bune 
decît sus-citata fiică de cadiurcă dacă donna Dulci- 
nea avusese aşa de mare parte pe lume, de ce n-ar fi 
avut şi fata cadiului darul de a nelinişti sufletul unui 
preşedinte de tribunal, cînd este ştiut că preşedinţii 
sunt mai puţin nobili decît cavalerii rătăcitori, şi că 
turcoaicele au mai-mai aceleaşi drepturi faţă cu 
zeul Cupido, ca şi spaniolele?.... 

De aceea, să nu mire pe nimeni faptul că preşedin- 
tele, întorcîndu-se acasă, se întinse pe pat şi se puse 
să gîndească la fata cadiului. Dămuririle ce le luase 


131 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


132 


asupra ei, de cu ziuă, îl întăreau şi mai mult în 
convingerea că trebuie să viseze la dînsa. 

A doua zi, cum ieşi din casă, se duse de dete o tîr- 
coală pe lîngă locuinţa cadiului. Cadiul şedea în vale, 
în dosul conacului. Nişte ziduri înalte, de piatră, 
împrejmuiau ograda, ca o cetate. Mai de departe, 
de pe deal, se putea videa în curtea lui două rînduri 
de case, ca la toți turcii cu dare de mînă: un rînd pen- 
tru bărbaţi, şi altul pentru femei, despărțite printr-un 
zid mijlociu. Se uită el să vadă cum ar face s-o poată 
zări mai de-aproape. De la conac, care era singura 
casă cu două rînduri, în Hîrşova, s-ar fi putut lesne 
privi în curtea cadiului, — dar conacul parcă era 
afurisit: n-avea nici o fereastră spre nord; din întîm- 
plare însă, pe acoperiş era o cubea care da spre partea 
aceea. Cum o văzu, preşedintele se răpezi pe scările 
conacului într-o fugă şi o rezemă drept în pod. în 
adevăr, după cubea se videa toată curtea cadiului. 

Fiică-sa sta pe o saltea ce era întinsă pe prispă şi cu- 
rățea nişte sulfină. Cînd o văzu, preşedintele de-abia 
mai respira de mişcat ce era. în jurul ei nu se mai 
simţea nimeni. 

N-aveai nevoie s-o cunoşti de-aproape ca să înţelegi 
numaidecît părăsirea desăvirşită în care trăia. Obi- 
cinuinţa de a fi întotdeauna singur înlesneşte minții 
omului o putere rară dea se depărta de realitatea ime- 
diată şi a trăi într-o lume, în parte fantasmagorică, 
în parte însă reală, prin forţa cu care închipuirea înfă- 
ţişează imaginile. 

Cu capul plecat pe genunchi, ea rupea crăngile de 
sulfină cu nişte degete subțiri şi leneşe, şi era atît 
de cufundată în îndeletnicirea aceasta, că parcă ar fi 
urmărit pe foile tufei cine ştie ce poveste de harem, 
cu împărați cruzi şi sultane omorîte, sau ar fi citit 
versurile dulci ale lui Hafiz’, amorezatul de lună 
de pe Ruknabad. 

Cînd îşi ridică ochii de pe sulfină, se uită la cubea 
fără de nici o surprindere. El, de teamă să n-o go- 
nească, se dete răpede la o parte, spre a se ascunde, 
şi, numai după ce-şi închipui că ea nu se mai uită, 
îşi scoase iar capul la iveală. Acuma însă îl pîndea 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


ea, cu un surîs jumătate de femeie, jumătate de de- 
mon, care făcu pe preşedinte să se ascundă mai repede 
ca la început. Stînd el însă pitit, se gîndi în sine: 
„dacă ea, turcoaică fiind, mă vede şi nu fuge, asta 
însemnează că mă şi iubeşte... sau atunci nu-i fata 
cadiului”. 

Dui i se părea că fata cadiului e neapărat datoare 
să iubească pe preşedintele tribunalului !' 

„Dacă acuma, cînd oi mai ieşi, îşi zise el, voi prin- 
de-o tot uitîndu-se la mine, o şi salut!" 

Astfel îmbărbătat, îşi scoase iar capul pe cubea şi, 
fiindcă ea, în adevăr, se uita tot spre el, îşi duse 
mîna dreaptă spre inimă şi se îndoi de mijloc pînă să 
se lovească cu nasul de acoperiş. 

Da acest semn, ea îşi ridică mîna la gură şi după 
aceea la frunte, spre mulţumire. în mişcarea ce făcu, 
mîneca largă a cămăşei fugi la vale, dezgolind astfel 
un braţ alb şi un cot plin şi rotund. 

Preşedintele nu mai ştia de bucurie şi. fiindcă din 
instrucţiile ce adesea era silit să facă în şedinţe îi 
rămăsese în minte întrebarea turcească cum tenumeşti, 
puse amîndouă mînile la gură şi-i zise cum putu: 

— Ismenizi  bană bahaşlainiz? 

Ea pufni deodată de rîs şi fugi înăuntru. Bietul 
preşedinte, de teamă să nu fi spus vreo prostie, îşi 
repetă iute în gînd tot repertoriul turcesc şi, spre 
marea lui mirare, se convinse că zisese foarte bine, 
ba chiar găsi că vorbise prea frumos, fiindcă fraza 
era, după cum îl asigurase dragomanul tribunalului, 
de om nobil. 

După cîteva minute ea ieşi din nou în pragul uşei, 
de-abia stăpînindu-se de rîs, şi, ridicînd un deget la 
gură, îi făcu semn să tacă. După aceea, punînd, ca şi 
dînsul, amîndouă mînile împrejurul gurii şi ridicîn- 
du-se în vîrful picioarelor, îi zise: 

— Aîşe  hanîm... şi fugi, spre a nu se mai întoarce. 

Mai stete preşedintele, doar o ieşi s-o mai vadă, dar 
nu mai avu parte. 

A doua zi, la nouă ceasuri, era la post. Venea lumea 
cu hîrtii de legalizat, cu jelburi, cu procese, — dom- 
nul preşedinte era în pod. 


133 


în ziua aceea şi în zileleurmătoareovăzu regulat şi 
urmă a-i face tot felul de semne de dragoste, la care 

ea răspundea cum putea, dar totdeauna binevoitor. 

Azi cu una, mîne cu alta, preşedintele ajunsese de 
nu se mai gîndea la nimic decît la fata cadiului. O 
chema şi Aîşe, şi era atît de drăgălaşe şi de singură, 
sărmana fată! 

Vremea însă începuse să se cam strice şi vîntul 
vîjiia prin podurile caselor cu atîta învierşunare, 
încît ţi-ar fi venit greu să-l înfrunţi, chiar fiind pre- 
şedinte de tribunal şi amorezat de Aîşe. Dunărea 
începuse să-şi zbîrlească valurile sale încreţite, şi pes- 
carii îşi mutaseră corturile pe celalt mal, spre a bate 
mai bine cotul stîncelor. Cega venea pe Dunăre nevoie 
mare, şi cu dînsa cei dintăi sloi începeau să se ivească, 
ca nişte pete albe pe faţa închisă a apei. Cadiul, ca cel 
mai bătrîn şi mai mare boier din oraş, sta de faţă în 
toţi anii la primele încercări de pescuire şi adesea dor- 
mea noaptea prin corturi, ca orice simplu luntraş. 
Preşedintele, îndată ce află de lucrul acesta, îşi puse 
în gînd să vază pe Aîşe la dînsa acasă. 

Dar cum? 

De cum sosise în Hiîrşova, făcuse cunoştinţă cu o 
grecoaică bătrînă, de la care ceruse adesea poveţe în 
împrejurări de asemenea natură. Trimise de o chemă 
numaidecît şi-i expuse starea sufletului său şi gîndul 
ce avea de a intra la Aîşe, cu orice preţ. Bătrîna îl 
ascultă în tăcere. După ce isprăvi, ea îi zise scurt: 

— Ţii mult la viaţă? 

— Da' de ce mă întrebi?... Fireşte că ţiu! 

— Atunci să stăm acasă. 

— Ce! crezi că mă tem de cadiu? Mai întîi trebuie 
să ştii că ei n-au dreptul să poarte arme. Şi apoi să-ţi 
spun: ţin mai mult să văd pe Aîşe decît chiar să 
trăiesc. 

—A!... aşa se schimbă vorba. Dacă nu te temi de 
nimic, atunci diseară, pe la opt ceasuri, să fii gata. 

Pînă seara el îşi făcu tot felul de planuri, unele mai 
ciudate decît altele: să sară peste ziduri. să se lase 
după acoperişul conacului în curte sau să se ia orbeşte 
după babă. 


Cam pe la opt ceasuri bătrîna intră la dînsul, adu- 
cînd sub braţ o legătură. Cum intră în casă, veni spre 
el misterios şi-i zise să lase perdelele; apoi scoase din 
legătură o păreche de şalvari femeieşti şi un şal negru. 

5 — îmbracă-te, d-le, zise ea preşedintelui, care învîr- 
tea în mînă, stîngaci, viitoarele sale haine de amorez. 

Dete el să se îmbrace, dar şalvarii scurţi de-abia îi 
trecea peste genunchi. lăsînd să se vadă pantalonii 
şi cizmele de bărbat, foarte compromiţătoare pentru 

10 o situaţie ca aceea. Dar, cu ajutorul întunerecului, 
lucrul putea trece. 

După ce se înveli pe cap cu şalul negru şi-şi ascunse 
cu multă îngrijire mustăţile, ei plecară. Pe drum gre- 
coaica îi spuse că fata cadiului nu şade singură, ci că 

15 locuieşte în așa-zisul harem cu o mătuşă a sa, oarbă, 
care are obiceiul de a pipăi hainele tuturor cadînelor 
care intră la Aîşe, spre a nu se strecura şi vreun bărbat. 

— Bine, afurisito, îi zise el, tocmai aici îmi spui? 

Grecoaica începu a ride. 

20 — Dumneata, d-le, nu cunoşti femeile, zise ea. Dacă 
Aîşe te iubeşte, va găsi mijlocul să te primească. 
Astăzi e vineri, şi ei împart pomană în toate vinerile 
la femei sărace. Chiar dacă frate-său o fi acasă, noi o 
să intrăm pe dinaintea lui... 

25 — Cum! are şi un frate? 

— Vezi bine că are. Dar şi dacă are?... Eu intru mai 
în toate zilele la Aîşe pe sub nasul lui, numai... mai 
trage-ţi şalvarii în jos, că prea se văd pantalonii. 

Preşedintele ajunse ca vai de el la poarta cadiului. 

30 Baba intră întîi şi, apucînd pe preşedinte de mînă, se 
lipiră amîndoi de zid şi o luară binişor spre curtea de-a 
doua. Cînii erau toţi în tîrg, la plăcintărie. Deschiseră 
şi a doua portiţă şi, deşi era cam întunerec, el putu 
recunoaşte casa cu prispă pe care o vedea de pe cubea. 

35 îndată ce se apropiară de scară, Aîşe le ieşi înainte. 

— Juz surmeghb gheletim *, zise bătrîna. 

— Teşechiur iderim**, îi mulţumi ea, pe cînd se uita 
cam curioasă, prin slabul întuneric al serii, la preşe- 


* Ara venit să mă închin (turc). 
** Mulţumesc (turc). 


135 


10 


15 


20 


30 


35 


dinte. El se apropie de dînsa şi, după ce-i făcu o meta- 
nie pînă la pămînt, îi apucă o mînă şi o sărută, luîn- 
du-şi în acelaşi timp cearşaful cel negru de pe cap. 
Atunci numai, ea îl recunoscu. Drept orice răspuns, 
dete un tipet înăbuşit şi fugi înăuntru. După cîteva 
secunde reapăru, rîzînd să moară de îmbrăcămintea 
lui, şi apucă pe grecoaică de mînă, spre a o duce înăun- 
tru, la mătuşă-sa... El, neştiind ce face, se luă după 
ele şi văzu în dreptul săliţei, într-o odaie goală, o 
femeie întinsă pe două saltele, una peste alta, care 
pipăia cu mîinile hainele grecoaicei. Neapărat, tre- 
buia să-l ajungă rîndul şi pe el! îi venea parcă să fugă 
sau să dea cu ceva în cap hîrcii de pe saltea. în adevăr, 
după ce bătrîna îşi isprăvi operaţia cu grecoaica, 
Aîşe veni la el şi-l apucă de mînecă spre a-l duce înain- 
tea mătuşe-si. El nu mai ştia ce face, mai cu seamă 
că ea rîdea mereu. Nu simţea că rîsul era singura ei 
scăpare din puternica mişcare sufletească de care era 
cuprinsă. Se duse după dînsa fără conştiinţă de ce-o 
să i se întîmple, dar, tocmai cînd era să-l dea pe mîna 
babei. Aîşe îi luă şalul cu care fusese înfăşurat pe cap, 
se înveli repede ea şi, punîndu-se în genunchi înaintea 
babei, îi prezentă braţele s-o pipăie. 

După această operaţie, se retrase de lîngă bătrîna 
şi începu să-i vorbească răpede... Grecoaica spuse 
preşedintelui că-i turna nişte minciuni groaznice. îi 
îndruga că femeia cea de-a doua, adică el, era o biată 
sărmană, bolnavă de ameţeală (turcii au un respect 
nemărginit pentru această boală), care dă în cărţi 
grozav de bine şi-i urîtă... şi-i urîtă!... spunea ea 
babei, că-i vine să moară de rîs. 

El se uita la dînsa cu o adevărată încremenire, 

înăuntru ardea, pe o masă joasă cu trei picioare, 
un opaiţ de tinichea în formă de cinzec, a cărui feştilă 
împrăştia mai mult fum decît lumină. Aîşe şedea în 
genunchi lîngă bătrîna turcoaică şi vorbea cu vioi- 
ciune. Chipul ei, alb şi rotund, prindea a se lumina 
de o mulţumire lăuntrică, care ise zugrăvea pe obraji 
în nişte dungi subţiri, trandafirii. Gura, mică şi înse- 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


tată de viață, rostea vorbele cu o înlesnire rară. Buzele 
tremurau parcă ar fi fost întotdeauna mînioase, însă 
ochii, mari şi adînci îndeobşte, se făceau mititei şi 
luau o expresie de mulţumire nespusă cînd rîdea. Părul, 
tăiat scurt împrejurul gîtului, cădea şi-i învăluia obra- 
zul, de cîte ori se pleca spre mătuşă-sa. Cu o mişcare 
de cap, mîndră şi uşoară, ea îl arunca peste spate 
urmînd a istorisi bătrînei povestea ce i-o alcătuia, 
atunci. 

După ce isprăvi de vorbit cu mătuşă-sa, se sculă de 
jos şi ieşi pe uşă, făcînd semn preşedintelui să vie după 
dînsa. Trecură amîndoi în singura odaie ce mai era 
în casă. 

Dăuntrul era luminat de un policandru cu candele, 
după moda turcească. în fund, un horn de sobă, care 
răspundea drept afară, adăpostea cîţiva cărbuni de 
vreascuri, iar în jurul hornului, pe nişte policioare de 
lemn lucrat, sta tot tacîmul de cafea. Dîngă foc erau 
trase două pufuri joase, unul lîngă altul, pe care se 
putea cineva foarte bine întinde, şi. încolo, toată casa 
un divan. Păreţii, acoperiţi cu scoarţe şi cu crengi de 
sulfină, dau odăii un aer de monăstire. 

îndată ce intrară înăuntru, ea strînse perdelele de 
la ferestre şi veni la el. Preşedintele dete năvală s-o 
apuce de talie. 

— Ghiuzel sîn*, îi zise el pe turceşte. 

— Teşechiur iderim, effendim, îi răspunse ea, luîn- 
du-i mîna de după talie şi uitîndu-se la el cu nişte 
ochi adînci şi turburători de minte. 

— Ghiuzel sîn, mai repetă el o dată, încercînd s-o 
sărute şi nesărutîndu-i decît mîna cu care ea-i astu- 
pase gura. Apoi mai vru să mai spuie ceva; dar ce? 
Nu mai ştia o boabă turceşte. 

— Ghiuzel sîn,  sevgheliu-sîn, mai îndrugă el... şi 
apoi o rupse pe româneşte: ce mai încoace-ncolo, îmi 
eşti dragă, na! 

Şi începu s-o sărute pe păr, pe mîni, pe gît, ca un 
nebun. Ea se luptă cîtva timp, pînă ce, biruită de oste- 


e îmi eşti dragă (turc). 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


neală şi de plăcere, începu să se moaie, ca o ceară încăl- 
zită, în braţele lui şi căzu jos. 

Era o îndepărtare desăvîrşităa călăuzei celei drepte: 
judecata, — şi o părăsire de bunăvoie a femeiei în 
braţele unui vîrtej de patimă, pe care-l simțea răscu- 
lîndu-se în sîngele ei, lacom, fiindcă fusese hrănit numai 
de aşteptare, şi arzător, pentru că era tînăr. 

Atunci el se plecă lîngă dînsa şi-ncepu din nou s-o 
sărute, fără să mai ştie bine ce face, beat de mirosul 
ce-l răspîndea untul de roze cu care era parfumată 
ea; s-o strige încet pe nume; să se lipească de dînsa; 
să-i mîngîie părul şi obrazul — iar ea nu se deştepta. 
Cam îngrijat atunci, se sculă de lîngă dînsa spre a 
chema pe grecoaică. Aîşe sări deodată la el, îl apucă 
de mînă, îl întoarse înapoi şi-l puse să stea lîngă dînsa 
la foc. 

Nu vorbea nimic, dar în chipul cum se uita la el, 
cum îi strîngea mîna, era îngrămădită o viaţă întreagă 
de aşteptare, o comoară de tinereţe, o uitare de sine 
care ar fi dus-o pînă a muri în ceasul acela... 

— Allah !... zise ea, oftînd şi ridicînd ochii spre cer. 

După cîteva secunde, grecoaica intră la dînşii şi le 
aduse aminte că stau cam de mult. în faţa bătrînei 
ea se sculă numaidecît în picioare. Preşedintele rugă 
pe bătrîna să-i spuie tot feliul de vorbe bune ce-i 
vineau în minte. Ea nu zicea nimica, ci numai sta 
rezemată de părete, galbenă ca o făclie de ceară. Cînd 
ieşi el, rosti în urma lui aceste cuvinte, aproape plîn- 
gînd: 

— Allaha  isîmarladîm.,. * 

Şi căzu iar pe sofa, cu faţa în jos, plîngînd... El 
de-abia îngînă: 

— Noapte bună. 


li 


Dar fiindcă în lume se învîrtesc toate, bătrîne şi 
tinere, lucrurile, împrejurul aceleiaşi osii: durerea, şi 
fiindcă sub fiecare geană care se închide ca să ajute 


* Rămîi cu Dumnezeu... (turc). 


138 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


gurii să rîdă, tremură o lacrimă, fericirea, bătînd la 
uşa Aîşei, venea numai s-o înşele, după cum, de alt- 
minteri, face întotdauna. 

în înlănțuirea întîmplătoare a împrejurărilor vieţei 
noastre se pare că este o lege, care apasă pe aspirațiu- 
nile unor suflete alese, ieşite di întuneric, şi, ca o 
riglă, rade şi reduce avînturile lor pînă la nivelul 
traiului comun. 

Aîşe era o făptură pe care firea o alcătuise oarecum 
în viitor, căci pusese într-însa darurile sufleteşti ale 
pruncului din a cincea sau a şasea generaţie a cadiului. 

Trăită în obiceiurile părinţilor săi, fără să poată 
ceti, deci fără să gîndească decît după cum o povățuia 
simplitatea sa; închisă în cei patru păreţi ai odăii, cu 
o singură bună prietenă: singurătatea; bucurîndu-se 
de o sănătate care nu lăsa niciodată nervilor o prea 
mare stăpînire asupră-i; cu un chip curat şi nişte linii 
rotunde, care, ori de cîte ori se uita în oglindă, lăsau 
ochilor o impresie de armonie, — Aîşe crescuse cum 
creşte floarea de nufăr, albă şi singură, pe luciul 
tăcut al lacurilor, urcîndu-se cu sufletul deasupra alor 
săi, tot atît de mult cît se ridică blinda floare mai 
presus de frunze. 

Trăise cîţiva ani, cît fusese mai mică, la o mătuşă a 
sa în Constanţa. Aici, marea senină pusese parcă în 
sufletul ei un fel de linişte statornică şi un nehotărît 
dor de ceva mai mare încă decît marea, de ideal, — 
iar marea furioasă un fel de deprindere de a privi 
traiul drept în faţă, fără frică, o bronzare a _ caracte- 
rului în împrejurări dureroase şi o iubire a primejdiei. 

Nimic în viaţa ei nu venise pînă atunci să întunece 
zilele albe ce i le da soarele. înclinarea ei cea mai 
vădită era singurătatea, şi de acolo contemplaţiunea, 
dar o contemplaţiune eroică, care înfrunta de-a drep- 
tul problemele cerului, căutînd să-şi tălmăcească cum, 
spre pildă, carul era în toate serile deasupra capului, 
şi cloşca cu pui la răsărit, sau de ce luna avea cîteo- 
dată un fel de aer de a se gîndi, parcă ar fi fost însu- 
flețită? Nimic însă suferitor nu se arăta în acest trai. 

De cum preşedintele se amestecă în viaţa ei mai 
de aproape, sufletul încetă de a se mai revărsa asupra 


139 


10 


15 


20 


25 


35 


40 


140 


lucrurilor dinafară şi se răsfrînse asupra lui însuşi. 
După întîia lor întîlnire, Aîşe începu să nu doarmă. 
Visa fel de fel de lucruri, netălmăcite minţii, sub 
stăpînirea cărora suferea şi se bucura totdeodată. Cînd 
se scula dimineaţa, îşi aducea aminte de ceea ce 
visase ca de nişte lucruri povestite de cineva şi uitate, 
cari îi erau dragi. Cine i le spusese?... Ziua începuse 
să fie neliniştită. Mătugşa ei, oarba, îi istorisea, ca şi 
mai nainte, poveşti din războaiele turcilor cu ruşii, 
dar ea nu se mai mira şi nici nu mai striga de mînie 
cînd baba ajungea la Diebici Zabalcanski'. Bătrîna 
atunci se oprea din istorisit şi întreba: 

— Dormi, Aîşe? 

Ea răspundea încet: 

— Nu dorm; spune. 

Bătrîna iar începea să spuie, şi ea iar se ducea cu 
mintea după cele gînduri. 

Dacă amorul nu ne-ar fura, puţin cîte puţin, toată 
puterea de a lucra a minţii noastre, spre a ne-o aţinti, 
fără ştirea-ne, cătră un singur punct: ceea ce iubim, 
de multe ori omul cu oarecare stăpînire pe sine, s-ar 
opri chiar la-nceput. Dar tot ce naşte amorul în noi este 
reflex; tot ceea ce simțim de la dînsul aleargă înain- 
tea conştiinţei de sine, şi cu cît suntem mai depărtaţi 
de ceea ce iubim, cu atîta ne simțim mai mult atraşi. 

S-ar fi gîndit vreodată mama Aîşei, cînd încet o 
mişca în leagăn, că soarta ei va fi aceeaşi cu a preşe- 
dintelui? Una născută în gradinele Adrianopolului, 
în ţara rozelor, — altul pe malul Dîmboviţei, păreau 
meniţi a nu se întîlni niciodată. Şi, cu toate astea, 
întîmplarea îi strînse pe amîndoi în acelaşi loc, iar 
amorul îi apropie unul de altul. Cu cît era mai departe 
de la ea la el şi cu cît sufletele lor se asemănau mai 
puţin, cu atît dînsa era mai mult atrasă. 

In adevăr, preşedintele nu semăna de loc cu Aîşe. 
El era, după cum s-a putut videa pînă aci, un om cu 
totul de pe pămînt, nici prea vesel, nici prea trist, 
blînd cînd n-avea de ce să fie rău, poetic cîteodată, 
prozaic şi batjocoritor mai întotdauna, făcînd curte la 
toate femeile şi plăcîndu-i, mai presus de toate, să 
trăiască bine. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Cînd ieşi de la Aîşe, «noţiunea dintr-însul prici- 
nuită de dînsa trăi foarte puţin şi, de-abia ajuns la 
portiţa cadiului, începuse deja să se gîndească cum o 
să istorisească el prietenilor din Bucureşti această nouă 
şi ciudată biruinţă ce o cîştigase asupra femeilor. 

în zilele ce urmară, el încercă s-o mai vadă, fiindcă-i 
plăcea, dar cadiul se întorsese de la pescuit şi lucrul 
mergea mai greu. Trecu o vinere la mijloc şi nu se 
duse; mai trecu încă una şi tot nu se duse. Şi-apoi, 
dacă-ar fi vrut să-şi mărturisească bine păcatul, îi era 
şi cam frică. Cînd se gîndea în urmă la chipul îndrăz- 
n eţ cu care intrase la Aîşe, parcă-i venea să se mustre 
singur de primejdia la care se expusese. 

Afară se făcuse frig de tot. Pe cubea nici vorbă nu 
era să se mai urce. 

„Cine mai stă pe vremea asta afară?" îşi zicea el. 

Ea însă sta mai toată ziua afară, pe prispă, în bătaia 
vîntului, nădăjduind că poate lui să-i mai vie dor s-o 
vadă şi atunci ea să nu se brodească a fi în casă. 

Se gătea Aîşe ca niciodată. Bunda cea cu fir lat o punea 
acum în toate zilele, şi vîrful unghiilor şi-l îngrijea 
ca o doamnă mare, făcîndu-şi nişte noiţe roze, în formă 
de semilună, de parcă era întotdauna pătată pe mîni 
de sînge. 

Ea îl aştepta cu încredere. în inima ei simțea ceva 
foarte pierdut, care parcă-i spunea că el ţine de un 
alt neam de oameni: al îndrăgostiţilor de dînşii, — 
dar îl iubea aşa de mult, că se supăra singură pe ea 
însăşi cînd gîndea astfel; şi atunci, ca un fel de ier- 
tare cătră el, îşi concentra toată amintirea spre ima- 
ginea lui, şi îndată ce-o vedea, se răpezeaspreea să i-o 


sărute, iar faţa i se lumina de bucurie şi debunătate. 
e 


Zilele însă treceau astfel pentru Aîşe, tesute din 
aşteptare şi singurătate. 

Iarna sosise cu totul şi zăpada acoperea întreg 
pămîntul. Dunărea aducea munți întregi de sloi şi-i 
grămădea spre Tulcea, unde începuse să se prindă. 
Canaralele cele nalte stau în mal, ca un grebăn sur, 
aținînd buşteni de sloi, cari se izbeau de colțurile 
stîncei, sfărîmîndu-se cu zgomot. Nu mai trăia nimic 


141 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


142 


pe apă. Dintr-un drum mare, Dunărea se prefăcuse 
într-o gheţărie mişcătoare, care făcea rău viderii. 

Aîşe nu mai ieşea din casă. Mangalul ardea toată 
ziua lîngă dînsa, dogorindu-i obrajii, iar degetele îi 
umblau leneşe pe clapele unei harmonice ce i-o adusese 
fratele său de la Brăila, izbutind să scoată nişte sunete 
ciudate şi cîteodată foarte atingătoare. Cînd i se ura 
cu muzica, se întindea pe divan, îndoindu-se în jurul 
cărbunilor, ca o tigresă, şi visa. 

Aîşe slăbise şi se schimbase. Mai cu seamă de cîteva 
zile în urmă, de cînd auzise că preşedintele se duce, 
încremenise cu totul. 

El, în adevăr, pleca. Dobrogea fusese pentru dîn- 
sul un loc de surghiun, din care căutase întotdeauna 
să scape. 

Degătura, sau mai bine întîmplarea lui cu fata cadiu- 
lui, nu era de natură să-l împiedice de-a pleca la cea 
dintâi ocazie, şi, în adevăr, de cum primi depeşa de 
la minister, se şi hotărî să se ducă. 

într-un tîrg ca Hîrşova, în două ceasuri toată lumea 
ştiu despre mutarea preşedintelui. Grecoaica, cu care 
mersese la Aîşe, află şi ea ştirea şi se duse numaidecît 
să spuie fetei. 


Cam cătră începutul lui ianuariu, sania poştei ieşea 
într-o seară din Hîrşova, pe la nouă ceasuri, mergînd 
la Gîrlici, Dăeni, Satul-Nou şi Macin. spre a ajunge 
la Ghecet, punctul prin care se trece pe malul stîng 
al apei, la Brăila.“ 

Duna se ridica din răsărit, împrăştiind pe luciul 
de zăpadă o lumină ostenită, care aşternea lîngă fiece 
lucru o umbră lungă şi greoaie. Pe întinsul cîmpului 
nu se zăreau decît morile de vînt din jurul oraşului, 
ce păreau că ieşiseră de sub coaja albă a pămîntului, 
ca nişte namile de noapte, întinzînd braţele lormătă- 
hăloase spre a se închina la lună. 

în sania de poştă erau patru inşi: vizitiul. senti- 
nela, conductorul şi preşedintele. 

leşiseră tocmai de marginea oraşului, cînd, dintre 
mori, se iviră două umbre, care făceau semn vizitiu- 
lui să se oprească. Acesta se supuse. 


20 


25 


Umbrele erau două femei. Una rămase ceva mai 
departe; cealaltă se apropie de preşedinte şi-i spuse 
ceva încet. El sări jos numaidecît şi se duse la cea de 
a doua. 

Erau: Aîşe şi grecoaica. 

Cu un şal mare pe dînsa şi numai în pantofi, ea tre- 
mura pe zăpadă de aproape un ceas, aşteptînd sania 
să treacă, ca să-l mai poată videa. Numai atîta voise, 
şi repeta grecoaicei de nenumărate ori să-i spuie că 
n-ar fi îndrăznit altfel să-l oprească de la drum dacă 
n-ar fi ştiut că pleacă pentru totdeauna... 

Vorbind astfel, tremura, din cap pînă în picioare, 
de frig şi de frică... Dui ise făcu milă şi, desfăcîndu-şi 
pulpana blanei celei mari cu care era îmbrăcat, o 

lipi de dînsul, învelind-o şi ascunzînd-o toată sub 
şubă... 

Stete cu ea în braţe astfel vreo cîteva minute. Atîta 
se lipise de dînsul, cu cap, cu piept, cu toată fiinţa ei, 
că nu-i venea să-o mai depărteze de el. în cele din urmă 
trebui să plece. 

El rugă pe babă să-i spuie tot ce se pricepu: că are 
să se mai întoarcă, că o să se gîndească la dînsa, şi 
multe... 

O sărută şi se depărta. Pe cînd însă se despărţea 
de ea, i se păru că aude, în româneşte, două cuvinte 
zise încet şi temător: 

— Noapte bună... 


15 


20 


25 


144 


LOCOTENENTUL STERIE 


Venise toamna, cu aerul ei de soră a unor orfani, 
— blajină, caldă şi voitoare de bine lumii. în straturile 
albastrei boite se cufundau dungi unghiulare de cu- 
coare, atît de sus şi de subțiri, că păreau ca nişte 
desenuri arabe, incrustate într-o imensă piatră de 
lazulită. Un fel de pace în aer, senină şi făr' de nici 
o adiere de vînt, înlesnea parcă din greutatea ce ne 
stă pe piept din chiar propriul nostru trai. Lumea 
umbla pe ulițe, uşoară, cu o smerenie neprefăcută, 

îndreptîndu-se spre biserica S-tul Ion. 

Niciodată tîrgul Focşani nu văzuse atîta lume 
mergînd să se roage. Din toate părțile soseau trăsuri, 
şi negustori, şi ţărani, şi săraci, fiecare cu cîte o 
lumînărică în mînă, spre a fi față la parastasul ce se 
făcea celor morți în război. 

Cu cincisprezece zile înainte, se dăduse asaltul de 
laGriviţa, în care putnenii muriseră cu duiumul. 
Primăria hotărîse parastasul, şi lumea venea să se 
roage, care pentru zilele unui copil, care pentru ale 
unui frate, care pentru ale prietenilor, şi chiar cei 
ce nu aveau pe nimeni la război, veneau, aduşi de 
o putere nepricepută., mai mare şi mai poruncitoare 
decît a intereselor, puterea primejdiei. Simţea tot 
omul că zilele acelea nu se asemănau cu toate celelalte 
ale vieţii sale: moartea arunca pe ele un fel de agheasmă 
cu adevărat sfînta. Toate frunţile erau deopotrivă 


lo 


15 


20 


25 


J> 


35 


'0 


cuprinse de gînduri. în afară de dorul fiecăruia pentru 
ai săi, se desprindea din toate sufletele o grijă comună, 
care, cu cît creştea mai mult, cu atîta se subtiliza, 
în unghiul înalt şi nevăzut în care se întîlneau toate 
aceste preocupaţii, o singură vorbă părea că leagă 
totul: ara. Nimeni n-o rostea, dar întreaga suflare 
românească părea că o înțelege, şi, astfel înţeleasă, 
ea nu mai avea nimic din banalitatea şi adeseori chiar 
ridiculul ce o însoţeşte. Cei rămaşi acasă nu mai trăiau 
decît prin cei duşi peste Dunăre. Toate coardele amu- 
țiseră şi de una singură se prindeau degetele nerăb- 
dătoare: războiul. Se citea, se lucra, se trăia palpitînd. 
Un fapt întîmplat era istorisit în mii de feluri. Un 
obuz turcesc văzut de la Focşani, lua proporţiile unei 
nenorociri naţionale. Un soldat căzut în asalt făcea 
să plîngă o mulţime de lume străină lui, şi devenea 
numaidecît erou. 

Pe drept sau pe nedrept, tot ce venea de la război 
era văzut întreit de mare. 

Biserica era prin urmare plină de poporani. Fel 
de fel de oameni se înghesuiau, dînd năvală unii peste 
alții, spre a se apropia mai mult de prefect, lîngă 
care stau cei doi, trei militari ce mairămăseseră în 
oraş. De-abia îţi puteai trage sufletul. Atîta era înghe- 
suiala de mare, că preotul, ieşind cu darurile, nu se 
putea învîrtidelaouşă la alta a altarului. 

Şi în această învălmăşeală se videa — lucru de 
mirare I — în strana din stînga, dîndu-se lumea cu 
sfială la o parte şi lăsînd locul liber împrejurul a 
cîtorva persoane, cari stau grămădite una lîngă alta, 
parcă ar fi fost străine sau le-ar fi fost frică de cineva. 
Erau: cîteva fete îmbrăcate în negru, o doamnă care 
şedea jos în strană, de asemenea în negru, şi un loco- 
tenent de artilerie, în genunchi, cu amîndouă mînile 
şi cu capul rezemate de garda săbiei. 

Nu se poate spune cît de atingători erau aceşti 
oameni, a căror durere părea cercuită în roata, œ^ o 
făcea între dînşii, de frică parcă să nu se mai împări 
tăşească şi la alţii; acea femeie care îşi ridica ochi- 
cu desperare spre colţul ce încheia catapeteazma şi 
în care Isus era zugrăvit ridicîndu-se la cer; ofiţerul 


145 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


146 


care îşi ascundea capul în mîni spre a nu i se videa 
ochii plînşi; cele trei fete care îşi ştergeau lacrimile 
pe furiş şi se plecau spre mama lor, rugînd-o încet: 
— Mamă, te rugăm: nu mai plînge!... te rog, mamă!... 
Mai la spatele lor, un bătrîn, cu gulerul cămăşii 
în negru, învîrtea în mînă o pălăriuţă veche, tremu- 
rînd din tot trupul şi încercînd din cînd în cînd să 
zică şi el: 
— Smarando, da' nu mai plînge, bre... fii femeie... 
Toţi aceşti creştini laolaltă alcătuiau familia d-lui 
Sterie'. 


Cine nu ştie în cîte feluri deosebite se joacă drama 
vieţii prin unghiurile acestei lumi şi cum adeseori 
întîlneşti, în curgerea întîmplărilor, oameni, pe lîngă 
care treci nepăsător, fără măcar să bănuieşti că cu 
dînşii umblă pe uliţă o lume întreagă de necazuri 
şi suferinţe. 

Familia d-lui Sterie era una dintr-acelenenumărate 
adunări de suflete nevinovate, care trăiesc prin pro- 
vinciele noastre, cu ruşine de oameni, teamă de Dum- 
nezeu,. credinţă în bine; careluptă cu desperare contra 
neaverii, năzuind totdeauna cătră o stare mai înflo- 
ritoare; care n-are alt ideal decît de a-şi putea ţine 
băieţii la învăţătură sau a aduna, după puteri, zestre 
fetelor; în sfîrşit, o familie ca aceea din care am 
ieşit noi cu toţii, cei ce nu ne coborîm din cruciați 
sau din cavalerii de Malta. 

D. Sterie avea doi băieţi şi trei fete. 

Fra o adevărată epopee istorisirea luptelor lui 
pentru a-şi putea ţine băieţii la laşi sau la Bucureşti 
ca să înveţe. Dintr-o viişoară ce o avea la Odobeşti 
şi alte două-trei negustorii ce mai învîrtea într-un 
mod onorabil, el trebuia să trimită bani băieţilor, 
să ţie fetele în pension, să ducă toată rînduiala casei 
deopotrivă cu lumea, iar pentru dînsul, Dumnezeu 
ştie dacă avea întotdeauna palton la vreme, dacă nu 
mînca mai mult pe drumuri decît acasă, dacă era 
mai mult stăpîn pe ceasurile lui de odihnă decît un 
cal de poştă. Atîta noroc avea, că băieţii ieşeau buni. 
Unul intrase în şcoala militară de la Iaşi, altul tre- 


8 ^^e^lWigili ALjftm 


Preambulul studiului critic Romanul şi limba română 
- rămas neterminat şi nepublicat - în care volumul de 
Novele de la 1888 e socotit esenţial pentru problemele expre- 


siei literare 


iii» “i [e 


K LK 


Prima formă a micului roman Un drum greşit Caligrafia e 


a perioadei 


1886 — 87 


10 


15 


20 


25 


30 


35. 


40 


cuse bacalaureatul şi intrase în cea de la Bucureşti, 
şi cînd la Paşte ori la Crăciun îi videa pe amîndoi 
acasă, unul cu vipuşca roşie, iar celalt cu vipuşca 
galbenă la haine, — unul încă copil, iar celalt deja 
om, stînd în jurul mesei, modeşti şi veseli, — lui 
îi creştea inima şi, cu glasul cam înecat de emoţiune, 
zicea lung: 

— Ah !... dacă ar vrea Dumnezeu să trăiesc... numai 
pînă vă voi videa şi pe voi ofițeri!... 

Trăi bătrînul pînă să-i vadă ofiţeri, ba trăi chiar 
mai mult decît atît. 

Cel mare, Dumitru, era o fire de om stîngace, puțin 
vorbăreţ, cam timid şi pentru aceasta nu tocmai po- 
trivit cu milităria, dar foarte răbdător şi foarte bun. 
Celălalt era ceva mai vioi, cam ştrengar chiar, învăţînd 
tocmai atît cît să nu fie dat afară din bursă şi gîndin- 
du-se cu o voluptate nespusă la ziua în care se va face 
ofiţer. 

Dumitru ieşise din şcoala militară printre cei din- 
tâi şi avu astfel dreptul să-şi aleagă arma. El alege- 
rea şi-o făcuse de mult. Pompierii, fiind organizaţi 
ca artilerişti, dînsul se gîndise cu bucurie să vie ofiţer 
la pompierii din Focşani, ca, cu mijlocul acesta, să 
nu părăsească nici arma care-i plăcea şi nici să se 
lase de ideea pe care o mîngîia de mult: de a sta la 
un loc cu părinţii. Astfel şi făcu. 

Frate-său, care ieşi ofiţer cu vreo trei ani în urmă, 
stăpînit şi el de aceleaşi gînduri, ceru să fie trecut 
în regimentul al X-lea de dorobanţi, — astfel că, 
în 1877, cînd se declară războiul, ei erau amîndoi în 
Focşani, unul locotenent, celălalt sublocotenent, îm- 
părţindu-şi şi unul şi altul leafa cu cei de acasă şi 
trăind aproape fericiţi, fără altă ambiţie decît a-şi 
vedea de treabă şi a aduce înlesnire familiei, care, 
în schimb, îi îngrijea şi-i alinta ca pe nişte feţți-fru- 
moşi. 

Ba, pentru Dumitru, începuseră ai lui, partea feme- 
iască mai cu seamă, cu toate tuşele şi mătuşele, să se 
gîndească cu dinadinsulla însurătoare. El mergea ade- 
sea în casa fostului prefect Costin, ale cărui două 
fete erau de măritat. Cea mai mare, cu firea ei dulce 


147 


11 — D. Zamfirescu, Opere, voi. m 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


148 


şi cu chipul cald şi tînăr, se părea că atrage cu deo- 
sebire pe locotenent. Părinţii ei, deşi aveau oarecari 
năzuinţe de boieri mari’, erau foarte dispuşi a se 
lăsa să fie  înduplecaţi de rugăciunile Stereştilor şi 
treaba era pe jumătate la cale, — cînd tocmai izbuc- 
ni războiul. 

De îndată ce ruşii trecură în Basarabia, toate proiec- 
tele şi toată liniştea acestor două familii se duse. 

Cel mic dintre fraţi fu numaidecît chemat în con- 
centrare. Mama lui. de atunci, nu mai avu un ceas 
liniştit. 

în cele cîteva luni ce urmară declarării războiului, 
întîmplările curseră cu o repeziciune rară pentru 
toată lumea. Pentru cei interesaţi însă, ele se urmau 
ca nişte adevărate trăsnete, unele mai teribile decît 
altele: înfrîngerea de la început, — vorbele cari se 
auzeau de retragerea oastei noastre spre munţi, — 
trecerea Dunării, — întîiele încăierări ale românilor 
cu turcii şi, în cele din urmă, evenimentul cel groaz- 
nic, care făcu să treacă ca un fior rece prin toate ini- 
mele: uciderea primului soldat român. 

Cînd se dete asaltul Griviței, la 30 august, sufle- 
tele la noi erau deja sus. Faţă cu fiecare om sta acum 
o idee, mare, albă, înfricoşată, care părea a-l aţinti 
şi a-l strînge în sforile sale diafane şi în veci nesfă- 
rămate: moartea. Era ceva curios şi mîndru de obser- 
vat, cum nivelul simţirilor se ridicase; cum milos- 
tenia începuse să cuprindă chiar unele inimi cu totul 
reci şi nepăsătoare; cum glumele se făceau mai puţine 
şi mai cu măsură. Părea că apasă ceva pe aerul ce-l 
respirăm, pe credinţele noastre, pe fericirea ce o aveam 
dintr-o altă cauză. Totul trăia cu o ţintă comună, 
şi, dacă ai fi îndrăznit să rîzi mai mult sau să-ţi lun- 
geşti prînzul mai peste obicei, îndată se găsea cineva 
care să-ţi zică: 

— Noi petrecem, şi ăia colo mor !... 

Şi, la această vorbă, toată lumea devenea deodată 
gravă sau se scula de la masă pe tăcutele. 

Şi. cu toate astea, cînd veni ştirea de numărul 
şi mai cu seamă de numele morţilor, trecu ca un vînt 
de nenorocire prin minţile tuturor. Mai ales cei ce 


20 


25 


30 


"15 


40 


aveau cîte un copil sau cîte o rudă peste Dunăre, 
tremurau de groază, numai la ideea că ar putea să-i 
citească numele printre al morţilor sau răniților. 

Cînd sosi vestea că sublocotenentul Sterie a căzut 
în primele rînduri, nu se mai pomenea despre alta 
în Focşani decît despre asta. Familia lui află numai- 
decît, fiindcă gazetele, cu acea brutalitate a cioclilor 
cari-şi caută hrana în moarte, dau numele milita- 
rilor ucişi fără nici o pază, ba, la trebuinţă, inven- 
tau chiar unele spre a face ziarul mai interesant. 

Mama şi surorile lui erau, se-nțelege, cele mai 
nenorocite. Ele plîngeau de dimineaţa pînă seara, 
căutînd să se ascundă una de alta; bătrînul fu lovit 
parcă cu o bîrnă peste suflet, căci de unde era încă 
tare şi putea alerga pînă aci, se muie deodată, ca şi 
cum un resort s-ar fi rupt într-însul. Fetele îl luară 
de mînă şi-l duseră înaintea oglinzii, spre a-i potrivi 
gulerul negru la gît. El se lăsa să-l învîrtească cum 
vreau ele, trecîndu-şi din vreme în vreme o batistă 
mare peste frunte şi peste ochi. 

Cel rămas însă cu desăviîrşire mut de durere, în fața 
morţii sublocotenentului, fu fratele său. 

Această fire cam stîngace şi cam rece după cum 
părea, păstra într-însa o comoară nesecată de bună- 
tate şi de milă. Neputînd lesne să se emoționeze sau 
să reverse în afară prin lacrimi truda sufletului, dure- 
rea i se strecura pînă în cele mai dinlăuntru straturi 
ale firii. 

Crescut cu frate-său din leagăn şi deosebit, prin 
natura lui gravă, de a celuilalt, veselă şi vioaie, — 
şi acum în urmă, învăţaţi a trăi amîndoi, a gîndi îm- 
preună, a judeca lumea şi faptele ei cu aceeaşi măsură, 
care era totdauna a celui mare şi la care cel mic se 
supunea numai, luînd-o adesea în rîs, — Dumitru 
avea pentru frate-său o dragoste de adevărat părinte. 
Toate nebuniile şi istorisirile galante ale celui mic, 
cel mare le drămuia şi le analiza cu bunătatea unui 
duhovnic. Cînd sublocotenentul se prea aprindea 
pentru vreo cîntăreaţă, locotenentul îl lua numaidecît 
la socoteli, cu acea rară delicateţă pe care în general 
numai femeile o au, căutînd să nu-l rănească întru 


149 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


150 


nimic, dar dărîmîndu-i unul cîte unul toate proiec- 
tele absurde ce el făcea,— suflînd în toate iluziile lui, 
ca în nişte petale de flori, strînse de o mînă neghi- 


bace spre a alcătui o floare neadevărată, — mus- 
trîndu-l fără răutate, povăţuindu-l fără să se laude sau 
să se dea pe dînsul drept pildă, — ştiind, în sfîrşit, 


să fie un bun prieten, un părinte. 

lacă cine era şi de ce plîngea acest neam de oameni, 
împrejurul căruia lumea din biserică se da într-o 
parte cu respect. 


II 


în noi se ascunde, afund, un fel de conştiinţă a 
zădărniciei lumii aceştia, pe care în viața de toate 
zilele o înăbuşesc nimicurile cu care ne înşelăm, dar 
care se deşteaptă cînd moartea s-apropie, fiindcă, 
reducînd lumea la adevărata ei valoare, simţurile 
noastre, cînd acestea sunt aproape de sfîrşit, din chiar 
ele rezultă prevestirea că se va stinge o lume: acea 
a individului ce sufere. 

Şi, lărgind cercul de judecată, avem încă această 
noţiune atunci cînd murim prin alţii, cînd, cu alte 
cuvinte, încetează de avibra în noi o întreagă serie de 
impresiuni primite de la un cineva care singur avea 
darul de a ni le produce. 

Dumitru. prin moartea fratelui său, se dezlipise 
de lume cu o parte însemnată dintr-însul. Dacrimile 
şi suferința familiei sale începuseră a-i face rău cu 
tot dinadinsul. Şi ceea ce-l atingea şi mai mult era 
faptul că mama lui băgase de seamă lucrul acesta şi, 
de cîte ori îl videa, căuta să-şi ascundă durerea. 
îi părea şi rău şi bine în acelaşi timp. Cîteodată 
însă judeca purtarea ei ca un fel de lipsă de considerare 
faţă cu dînsul. 

— Da' plîngi şi cu mine !... parcă-i venea să-i zică. 
Ce, eu n-am inimă? nu simt şi eu ca şi voi? 

Ceea ce era mai ciudat însă, era faptul că începuse 
să se cam dezgusteze de cazarmă. Entuziasmul vremu- 


n> 


15 


a? 


35 


40 


rilor trecute se dusese. Mergea la slujbă ca orice cinov- 
uic de rînd, fără să puie nici cea mai mică tragere 
de inimă. Cine ar mai fi recunoscut în militarul care-şi 
trăgea paşii cu greu după dînsul, pe tînărul artilerist 
de altădată, mîndru şi sigur de calea pe care se ducea? 
O silă nebiruită îl stăpînea în ceea ce trebuia să facă. 
Kra mult mai bucuros cînd putea să nu facă nimic, 
încotro apuca se mira de golul ce însoțea scenele cele 
altădată atît de populate ale vieţei. I sepărea că o 
lumină nouă s-a ivit în creierul lui, cu ajutorul căreia 
videa lumea în adevărata ei valoare, goală şi indi- 
ferentă sufletului. aşa precum este. 

De s-ar fi dus acasă, da peste durerea mută şi răb- 
dătoare a mumei sale, care-i sfîşia inima; de mergea 
la slujbă, întîlnea figurile pompierilor săi şi pe a 
untului; la cafenea auzea aceleaşi istorisiri din răz- 
boi, mărite şi falsificate şi se simţea prilejul aceleiaşi 
atenţii, plină de o milă revoltătoare, din partea publi- 
cului şi a prietenilor. Se gîndea să ceară a fi trimis 
peste Dunăre. Şi acest lucru l-ar fi făcut fără mult 
entuziasm, dar cel puţin printr-însul scăpa de urîtul 
care-l apucase cu atîta putere la Focşani. Cînd însă 
îşi aducea aminte de mamă-sa, îi era milă numai cît 
se gîndea că să-i spuie vorba aceasta. 

Astfel trecură vreo trei săptămîni după parastasul 
de care se vorbeşte la începutul acestei istorisiri. 
Lumea plecase mai toată pe la vii şi nu mai rămă- 
seseră în tîrg decît negustoraşii şi parte din funcţio- 
nari. 

Familia d-lui Sterie, din cauza nenorocirii ce i 
se întîmplase, nu se duse în toamna aceea la cules. 

Dumitru, într-o zi, zise să-i puie şaua pe cal şi 
plecă spre vii, singur. 

Natura, care, în nestrămutata ei indiferenţă faţă 
ou simțimentele noastre, rămîne totdeauna aceeaşi, 
se impune adeseori sufletului omenesc tocmai pentru 
că ea stă mai presus şi mai senină decît patimele noas- 
tre zilnice. Ce-i pasă codrului de o suferință’! Seva 
harnică a pămîntului i se urcă în ramuri şi-l împodo- 
beşte cu frunze, supuindu-se unei legi de armonie 


universală, pentru care răsunetul unei dureri singura- 
tice nu poate fi decît un acord mai mult. 

Fără să se gîndească, locotenentul simți ceva aşa 
parcă i s-ar fi făcut dimineaţă în suflet, o dimineaţă 
polară, care urmează după şase luni de noapte. Se 
simţea furat de raza caldă a soarelui ce alerga înainte-i 
pe faţa bronzată a cîmpiei, şi un oftat uşor îi umplu 
pieptul. Mergînd, parcă se mai uşura de povara ce 
o ducea cu dînsul. 

Mai departe drumul începu a se pierde printre ogrăzi 
de vii. cu garduri nalte şi copaci roditori. Prunele, 
îmbrumate de toamnă, trăgeau la pămînt pomii; vița 
se întindea coardă pe haragi, înfăţişînd soarelui stru- 
gurii cei plini; pe la unele ogrăzi mai mici începuse 
chiar culesul. şi lumea umbla veselă şi harnică după 
ciubăr. Toată această privelişte, indiferentă pentru 
un ochi obosit, dar plăcută şi atrăgătoare pentru 
unul tînăr, lăsa o vie impresie asupra locotenentului. 

Cum mergea astfel, la pas, zări de departe trăsura 
d-lui Costin, care venea spreoraş. întrăsurăera numai 
Ana singură. Vizitiul se opri, ca după obicei cînd se 
ntîlnea cu cineva, şi locotenentul veni la trăsură, 
după ce lăsă calul în paza unui om. 

Ne întîlnim pentru întîia oară în faţă cu Ana; dar 
despre dînsa nu se poate spune mai nimic deosebit. 
Era ceea ce sunt multe femei: o fată bună, blîndă, 
care putea să devie o mumă şi mai bună, una din acele 
tulpini a unui neam de oameni oneşti. căreia nici 
învăţătura nici bunele exemple nu-i lipseau. Avea 
pentru locotenent un soi de admiraţie tăcută, caldă, 
care-o făcea să i se umple ochii de o ceaţă neînţeleasă, 
şi, mai ales de cînd îl simţea atît de nenorocit, ea era 
cu totul mişcată, vorbindu-i. 

Locotenentului, văzînd-o, i se păru acum pentru 
întîiaşi dată frumoasă. Răzemat de aripa trăsurei, 
îi păstră mîna într-ale lui cîtva timp, uitîndu-se în 
ochii ei cu înduioşarea celui nenorocit, care găseşte 
un prieten. 

Pe nesimţite, omul acesta, atît de nepăsător de el, 
începea să simtă nevoie de a avea un punct în lume 
pe care să-şi razeme gîndurile şi dorurile. De cînd 


« 


"> 


so 


frate-său murise, nehotărîrea în sentimentele inimei 
lui devenise mai mare şi, acum, cînd se-ntîlni cu Ana, 
parcă s-ar fi întîlnit cu ceea ce hotăra despre dînsul: 
acesta era punctul de reazăm! 

în convorbirea lor, ea ri spuse că, fiind la vie, n-a 
mai auzit de mult vorbindu-se de război, dar că, 
trecînd prin Odobeşti a cumpărat, o Românie liberă*. 

— Iat-o, zise ea; într-însa se zice că se va face o 
nouă chemare a artileriei teritoriale... 

Şi-i întinse gazeta. arătîndu-i şi locul unde sta scris 
lucrul acesta. Dumitru apucă gazeta răpede şi ceti. 
Era exact. După ce ceti i-o-ntinse-napoi., — dar miş- 
carea cu care i-o da avea ceva din încetineala şi stîn- 
găcia omului preocupat. Ea băgă de seamă, şi-i zise: 

— Cred că ar fi drept ca dumneata să rămîi în Foc- 
şani... mai sunt şi alţi ofiţeri, nu? 

— Ştiu şi eu, zise el cam încet. 

Şi după cîtva timp se despărţiră. 

El, mergînd în sus, gîndi încă la Ana, şi, prin acea 
ciudată legătură de idei pe care ne-o aduce legătura 
de cuvinte, de la Ana, gîndul îi alunecă la gazetă şi 
de acolo la concentrare şi la război. 

A !... era prea de tot! E dator un om ţării sale sacri- 
ficii, dar nu pînă a muri toţi fraţii dintr-un neam. 
Dar iarăşi. îşi zicea el, poate să nu mor; la artilerie 
mor foarte puţini... ş-apoi poate nu mă concentrează 
pe mine... 

Cu aceste gînduri ajunse la vie. 

Aici lucrurile erau triste. O destrăbălare straşnică 
împărăţea în curtea lor, cea altădată socotită şi îngri- 
jită. Chelarul făcea ce vrea. Vinul cules, mai mult 
îl turna în el şi-n rudele lui decît în poloboace. Clă- 
dăriile atîrnau de coardă, dezmăţate şi amestecate 
cu tot felul de struguri. îţi era mai mare jalea să vezi 
gospodăria întreagă, lăsată pe mîna unor zănatici. 

Dui i se făcu o scîrbă nespusă. De-abia aşteptă să 
i se odihnească calul puţin, şi plecă înapoi. 

Cum ajunse acasă, vroi să se ducă numaidecît la 
cazarmă. N-apucă însă să intre bine în odaie, că ma- 
mă-sa se înfățişă lui, ţiind în mînă o hîrtie. Era gal- 
benă şi, îmbrăcată în negru cum se afla, părea încă 


şi mai galbenă. El i-o luă din mînă fără să zică nimic 
şi o ceti. Era ordinul de chemare: a doua zi trebuia 
să plece cu bateria. Aşeză hîrtia la loc şi, fără să se 
gîndească ce face, îşi rezemă capul de mînişi, cu totul, 
de masă. Trecură cîteva minute astfel. Cînd se ridică, 
mamă-sa era tot înaintea lui, fără să îndrăznească 
a zice un singur cuvînt măcar; lacrimile numai îi 
curgeau în două şiroaie mari, cari i se înnodau în 
barbă. El ieşi din odaie şi bătrîna ieşi după dînsul. 
în sală ea de-abia putu să îngîne această întrebare: 

— Vrei să te duci şi tu, dragul mamei? 

— Da! ce vrei să fac? zise el cam răstit. 

Tocmai atunci intra soră-sa cea mai mare. 

— Să-ţi dai dimisia, răspunse ea cu siguranţă. Ce, 
nu ne-ajunge cît am făcut pentru ţară? 

— Vorbeşti şi tu ca copiii. Se poate una ca asta? 
răspunse Dumitru. 

— Va să zică vrei să te duci, îl întrebă mama lui 
din nou. Atunci mie nu-mi mai rămîne decît să pun 
mînile pe piept şi să mă culc. 

El, ca să scape de ele, trecu în altă odaie. Soră-sa 
veni după dînsul. 

— Crede-mă, nene, am vorbit cu toată lumea. A 
întrebat tata pe toţi şi i-a spus că poţi să-ţi dai dimisia, 
dacă vrea să vă ducă pe amîndoi să muriţi. Tot oraşul 
e indignat şi-ţi dă dreptate. Asta nu s-a mai auzit: 
doi fraţi de la o casă !... 

Şi se atîma fata de braţul lui, rugîndu-se cu acea 
şiretenie dulce a copilului care se ştie iubit... 

— A fost şi Ana pe aici, adăoga ea, ca un advocat 
care-şi păstrează argumentul cel mai puternic la 
urmă, — a fost şi a zis că trebuie să-ţi dai dimisia 
neapărat. Cine-a mai văzut una ca asta: doi fraţi!... 
Şi biata mamă, dragă nene!... 

El se desfăcu de braţul ei şi voi să iasă. în poartă 
se întîlni piept în piept cu Costin, care, îndată cel 
văzu, îl luă de braţ şi-l întoarse înapoi. Părea că con- 
spirau cu toţii. Acesta, intrat cu el singur în odaie, se 
puse să-i arate situaţia aşa cum se înfăţişa. Dacă, 
ferească Dumnezeu, ar fi fost omorît în război, — 
cine era să mai îngrijească de familia lui? Şi chiar 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


dacă n-ar muri, credea el că mă-sa putea să trăiască, 
aşa slabă cum era şi purtîndu-i mereu grija? Şi de ce 
se temea el? Onoarea militară? Dar, orcui ar fi îndrăz- 
nit să-i zică o singură vorbă măcar, putea să-i răs- 
pundă, cu fruntea senină, că familia lui şi-a plătit 
birul de sînge. iar că el, personal, între onoarea mili- 
tărească şi onoarea omenească, care nu-i da voie să 
lase pe drumuri doi bătrîni neputincioşi şi trei fete, 
el a ales pe cea din urmă. Rugă, stărui, făgădui Costin 
atît de bine şi de mult, încît îi fură un da scurt şi 
fricos. Atunci fără a-i mai lăsa timp să se gîndească, 
îi prezentă o hîrtie pe care locotenentul îşi scrise di- 
misia. După aceea se urcară amîndoi întrăsură şiporni- 
ră la comandantul pieţii spre a i-o da. Aci se opriră la 
poartă şi locotenentul se duse singur înlăuntru. Se 
urcă pe scară ca un hoţ care merge să omoare, tre- 
murînd şi galben. Cînd ajunse la uşa comandantului, 
i se bătea inima în piept cu atîta putere, că la un mo- 
ment i se păru că nu mai are aer să respire. Voi să 
ridice braţul spre a bate lauşă, dar nu putu. Atunci 
îl apucă o frică groaznică că s-a paralizat şi o porni 
la fugă înapoi. Nu se opri decît tocmai la trăsura lui 
Costin, unde văzu că braţele tot i se mişcau. 

— Ei, ai dat-o? îl întrebă acesta mulţumit. 

— N-am dat-o... Mi-a fost ruşine... 

—E!... ce copil eşti! Hai cu mine înapoi! 

îl apucă de braţ şi porniră amîndoi pe acelaşi drum, 
ajungînd de astă dată pînă la comandantul pieţei 
şi dîndu-i dimisia... 


in 


Trecuse de la acest fapt vreo lună şi jumătate. 

Familia d-lui Sterie trăia oarecum liniştită. Fostul 
locotenent se îmbrăcase în haine civile şi petrecea 
foarte retras. îngrijea detreburilepărinteşti,carierau 
acum toate pe mîna lui şi. ca şi mai nainte, vorbea 
rar şi simplu. Costin voia să se ţie decu vînt şi să-i dea 
pe Ana. El însă pretexta doliul familiei şi ruga să se 


155 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


lase pe mai tîrziu nunta. Vedea pefată des şi părea 
totdeauna mulțumit c-o vede. Lumea toată se-ntîlnea 
cu dînsul şi-l saluta, îi vorbea fără cel mai mic semn 
de dispreţ, ba, din contra, cu respect. Cei de-acasă 
însă simțeau că e ceva în firea lui adîncă care-l roade 
zi cu zi. Mamă-sa mai cu seamă, care-şi avea odaia zid 
în zid cu a fostului locotenent, istorisea fetelor în fiecare 
dimineaţă că a auzit pe Mitică plimbîndu-se mai toată 
noaptea prin casă, că el stă mai mult cu lampa aprin- 
să şi nu ştiu ce tot scrie, că în cutare noapte a tuşit 
de cu seara pînă dimineaţa... 

Ele îl observau cîteşipatru, şi. fără să bage el de 
seamă, îl ţineau seara pînă pela 1 sau 2 după miezul 
nopţii. spre a-l osteni şi a-i scurta din veghere. într-o 
zi, mamă-sa, văzîndu-l atît de trist şi de singur în 
mijlocul lor, îi zise rugîndu-se de el: 

— Doamne, mamă, de ce nu mai ieşi şi tu la cafenea; 
mai întîlneşti doi oameni; mai schimbi o vorbă... 
Ia, cît îţi pare, tot te mai iei. 

— Bine zici. zău — adaose el. Să ies! 

Era un fapt pozitiv, că nu mai avea voinţă. Făcea 
tot ce-i ziceau surorile sau mamă-sa, fără să discute. 

leşi, în adevăr. Se duse la cafenea unde avea obi- 
ceiu să meargă şi mai înainte. 

Aci era o grămadă de lume care istorisea şi judeca 
mereu cele din război. Unul, care se credea mai pehli- 
van, plîngea soarta bieţilor soldaţi cari sufereau din 
pricina neroziilor administraţiei şi a vitregiei guver- 
nului; un altul trîntea zarul de table răcnind într-o 
limbă neînţeleasă: 

— Una-patru; duşes; să nu dai dubla că m-ai mîncat 
fript; epiec., bravo, nene Iancule!... 

Un al treilea citea Războiul” în gura mare, comen- 
tîtid fiece frază după cum îl tăia capul şi uitîndu-se 
pe deasupra ochelarilor spre a videa efectul ce-l pro- 
ducea. 

Sterie se strecură pe lîngă toţi şi se duse în odaia 
unde era biliardul. Aici, un ofiţer de intendanţă şi cu 
grefierul tribunalului jucau chegle. 

Ofiţerul era unul din acei oameni, fără număr în 
lumea aceasta, care hămăiesc toată ziua şi verzi şi 


« 


10 


15 


20 


uscate, fără nici o seamă de ce spun. Cum văzu pe 
Sterie: 

— Ehe!... bună vremea, neică!... 

— Bună ziua, îi răspunse acesta. 

— Da', bine, nene, ne dăduşi cinstea pe ocară, 
bat-o Dumnezeu de treabă! 

— Cum?... întrebă Sterie încruntat. 

— Ei, asta-i acuma: mai faci pe afurisitul. Turcii 
ne omoară, şi d-ta cu dimisia în proţap la divizie. 
Bravo treabă !... 

Primprejurul biliardului mai erau cîţiva gură 
cască, care începură a rîde cu hohot. Ofiţerul văzînd 
că are succes urmă: 

— Zi... cît era pace, treburile mergeau bine: leafa, 
leafă; sabia hodoronca tronca pe uliţe, — şi cît veni 
pustiul de război, la dimisie, nene Sterie!... 

Fostul locotenent sta ca de stîncă. După cîteva 
minute după ce tăcuse ofiţerul, else mişcă din loc, 
rostind încet şi lung: 

— Aşa-i... şi ieşi. 

A doua zi cînd intră femeia să-i facă focul, fostul 
locotenent era căzut în mijlocul odăii, într-un lac de 
sînge. 

Se împuşcase. 


10 


15 


20 


25 


CONU ALECU ZĂGĂNESCU 


Buhăenii era o moşioară de munte, pe malul Rîm- 
nei, între cele două judeţe: a Slam-Rîmnicului şi a 
Putnei. Drumul ce ducea la sat mergea, parte pe 
prundul gîrlei, parte pe malul ei, între două coaste 
groaznic de înalte şi de sălbatece, pînă se-nfunda în- 
tr-un părete de stîncă seroasă. Pe maluri, umbra era 
de-a pururea stăpîna drumului: nucii şi gîrneţele 
stufoase se lăsau alene spre apă, slujind gaiţelor de 
popas, pe cînd plopii înalţi şi nervoşi îşi tremurau 
frunzele în văzduhul curat al munţilor, stînd la linie 
ca nişte caraule credincioase. 

Satului îi ziceau Buhăeni, pentru că în apropiere de 
dînsul erau izvoarele Rîmnei, unde se adăpau cerbii. 
Seara, pe la sfinţitul soarelui, vara, se auzea din sat 
o buhăială, o bombănitură surdă, de răsuna valea 
pînă spre Gura-Caliţi. Şi poate bieţii buhăineni n-ar 
fi vrut să li se tragă numele tocmai de la nişte boi 
cornoraţi, dar dacă gura lumei e a dracului... Cei de 
la Gura-Caliţi or de la Resvad, cum auzeau seara mu- 
getul buhailor de la izvoare îţi începeau glumele: 

— lan auzi, bre, cum geme nea Stoica. Mă, săracu, 
parcă i-a făcut muierea trei copii deodată!... 

Şi aşa trăgeau bieţii oameni ponosul boilor. 

De altfel buhăinenii erau frumoşi nevoie mare! 
Poşte întregi de primprejur veneau flăcăii să peţească 
fetele din Buhăeni, şi la măritişul lor nicică sepomenea 


20 


25 


:i5 


de zestre, că zestrea şi-o strînge omul, dar chipul e 
de la Dumnezeu. 

Drept e însă că buhăinenii nici nu prea erau avuti. 
Ce bruma munceau vara, de-abia, de-abia ajungea de 
gură pînă la vremea urzicilor şi a şteviei. D-apoi şi 
ce să munceşti!... că de venea vara o bură mai deasă, 
spăla ale corhane de parcă nu mai fusese arătură pe 
ele de cînd lumea. 

Noroc numai că nu le prea trebuiau multe. Două, 
trei oi şi o vacă, mai nişte doage la pădure, mai nişte 
tipari din gîrlă şi-ncolo, slavă Domnului, sarea era 
în stîncă, mălaiul la tîrg şi banii la negustor. 

Stăpînul tuturor acestora, sau mai bine boierul — 
cum îi ziceau ţăranii prin ironie — era coconul Alecu 
Zăgănescu. 

Natura lasă cîteodată, aşa, de-o petrecere, suflete 
fără şart, care se duc pe lume cum se duce o roată, fără 
osie potrivită, pe drumul Bărăganului: ia aşa,parc-ar 
fi beată. 

Conu Alecu Zăgănescu era acu om cam de vreo 
45 de ani. Da trup se alcătuia precum urmează: nalt, 
uscăţiv, bărbos, purtînd de-a pururea un surtuc ieşit 
de soare, alcărui buzunar de la piept, fiind în dreapta, 
dovedea că era întors; cu o pălărie moale, de fetru, 
îi zicea el cu mîndrie; cu o umbrelă imensă, ruptă, 
soioasă, din care ieşeau covergele ţăpuşete, ca nişte 
dinţi de pieptene găsit în gunoi. Această umbrelă era 
cunoscută la 10 poşte departe de Buhăeni, fiindcă conu 
Alecu Zăgănescu avea o manie, foarte nevinovată de 
altminteri. dar foarte nefolositoare: aceea de-a fi 
avocat. în vecia veacului era pe drumuri, alergînd 
de la o judecătorie de ocol la alta. Cu cine se-ntîlnea, 
se oprea să stea de vorbă. 

— Ce mai faci, coane Alecule? 

— Ce să fac, frăţioare, ia, cu procesele astea. 

— Ai multe, ai? 

— Slavă Domnului, tot sunt. 

Şi îndată te întreba de ce se mai sună în politică, 
ca nu cumva să-l întrebi d-ta de lucruri mai pămîn- 
teşti şi mai personale, bunăoară: cît porumb ai făcut 
anul ăsta, coane Alecule? fiindcă atunci îți răspundea 


159 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


160 


cu o vădită silă: tot am făcut, frate, — şi ca să te 
împiedece de a-l mai descoase mai departe, adăoga: 
iar cît despre preţ, zău nu ştiu cu cît l-am vîndut, 
să-ntreb pe coana Marghiolita. Coana Marghiolita 
era soră-sa. 

Politica forma a doua hrană a vieţii sale. Cît apă- 
ruse Binele public’, avea şi dînsuloprogramă (fiindcă 
lesne se poate pricepe că un om ca Conu Alecu nu se 
ocupa de neînsemnata politică locală), sau mai bine 
avea ce să-nveţe pe de rost; de cînd încetase Binele 
public, nu mai ştia exact ce să spună. Că liberalii 
fuseseră lăsaţi de Dumnezeu pentru nenorocirea acestei 
țări, nu mai încăpea vorbă; dar şi asta mai trebuia 
variată’. Dintre jurnalele cestelalte nu prea bătea 
cu nici unul. Cînd venea la Rîmnic, se uita peste toate 
cu răceală şi se punea să tragă cu urechea la cei ce 
vorbeau politică în cafenea: că Europa se duce dracu- 
lui; că Bismarck e un şiret şi jumătate‘; că... ăla, cum 
îi zice, de, Boulanger’, e un clachior, or un farsior şi 
că tot la naşu-brat este pol-imperial. Atunci conu 
Alecu se alipea binişor de cel ce i se părea mai pehli- 
van şi-l întreba în taină: 

— Da' Vernescu‘ cu cine merge? 

— Vernescu?... cu opoziţia. 

— Da' unde mai scrie el? 

— Eşti înapoi, coane Alecule. Vernescu scrie la 
România, da' facem o tablă? 

De îndată ce se convinse că d. Vernescu scrie la 
România începu a învăţa revistele acestui ziar pe de 
rost. 

Patima lui pentru acest bărbat se explica printr-o 
pretinsă legătură de rudenie, pe care avea aerul de-a 
o ţine ascunsă. Singurul om căruia i-o destăinuia era 
căpitanul Ciupagea, şeful punctului. 

La suflet era nu se poate mai bun creştin. 

Cînd ai fi întîlnit vara vreun nor de praf rostogolin- 
du-se de-a lungul drumului, erai sigur că-n mijlocul 
lui trebuie să fie conu Alecu. Cu doi cai suri, bătrîni 
şi stătuţi, el se tîrîia toată ziua de colo, colo, cufundat 
într-o brişcă hodorogită, al cărui coş de nuiele era 
spart. Privind pe stăpîn, cocîrjat şi cu capul pe piept; 


10 


15 


20 


25 


/i0 


pe vizitiu, adormit şi plecat înainte; gloabele de la 
trăsură dihăinate şi blegi, — îți păreau cu toţii născuți 
spre a trece prin lumea aceasta strîns uniți, ca nişte 
suflete pribege, care simt nevoia de-a se ajuta reci- 
proc. Caii nu ieşeau din zrei-zrei pentru nimic în 
lumea asta. 

Conu Alecu Zăgănescu locuia în casele părinteşti 
de la Buhăeni, pe o corhană de pe malul Rîmnei. Deşi 
de piatră, casele, ca şi trăsura şi trăsura ca şi stăpînul, 
se ţineau pe picioare printr-un fel de bunăvoință a 
vînturilor, cari treceau pe lîngă ele fără a le supăra. 
Aci trăia conu Alecu, şi avea drept tovarăşe a singură- 
tăţii sale pe coana Marghiolita, soră-sa mai mare. 

Coana Marghiolita era aidoma conu Alecu, doar că 
în locul surtucului purta rochie şi în locul bărbei nişte 
dungi nemiloase ale vîrstei, din care ieşea ici şi colo 
cîte un smoc de păr, răsucit şi surghiunit de coana Mar- 
ghiolita parcă n-ar fi ţinut de barba dumisale. Acuma... 
de ce-or fi fost ei, unul cătră altul, conu Alecu şi 
coana Marghiolita, Dumnezeu ştie. 

Dar cînd conu Alecu n-avea procese, coana Marghio- 
lita ţinea locul tuturor judecătorilor de ocol ai jude- 
tului Rîmnicu-Sărat, care nu trebuie uitat că are trei 
plăşi şi patru plaiuri. Coana Marghiolita de-abia 
ştia să citească, şi cu toate astea înghiţea pe fiecare 
zi cîte cincisprezece coloane de Binele public, se-nţe- 
lege, cînd conu Alecu n-avea procese. Căci în zilele 
cînd avea, nu l-ar fi ţinut acasă nici inundaţiile, nici 
viforul, nici nenorocirile... Dis-de-dimineaţă se scula, 
da o raită pe la grajd, se mai sucea prin curte, pînă se 
deştepta soră-sa, şi atunci se da pe lîngă dînsa: 

— Coană Marghioliţo, ia vezi mata de ceai mai re- 
pede, că azi am o opoziţie la Cucu. 

Se-nţelege că opoziţia era făcută de partea adversă, 
căci conu Alecu de cînd pribegea pe drumuri între 
cele două judeţe: a Slam-Rîmnicului şi a Putnei, nu 
lipsise o singură dată de la ceea ce numea el datorie. 
De aceea nu îngrijea mai de loc de petecul de moşie 
ce-l avea la Buhăeni. Adevăratul proprietar era coana 
Marghiolita. 


Cam acesta era conu Alecu Zăgănescu. 


"161 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


162 


Era într-o zi, după prînz, pe la începutul lui septem- 
vrie. Soarele cădea pieziş în geamlicul străvechi al 
caselor de la Buhăeni, încălzind lăuntrul bătrîn şi rece 
al sălei şi dînd un ton de viaţă nouă tuturor vechiturilor 
dinlăuntru. înfund, spre răsărit, un pat nemişcător, 
acoperit cu o nemărginită saltea şi cu scoarțe, făcea 
faţă unei mese grele de stejar, peste care sta de-a 
pururea întinsă o pînză de casă, albă şi groasă. în 
capătul celalt al cerdacului era o canapea de nuc, 
încrustată cu fel de fel de bibiluri, ale cărui droturi 
ieşeau ca bulgării în urma plugului. Nimeni decît 
pisicile n-avea curagiul să-i înfrunte glodurile. De 
un părete sta atîrnată o cuşcă cu un mierloi, iar de 
altul o cadra ieşită de soare, care vrea, dragă doamne, 
să înfăţişeze pe Adam şi Eva izgoniți din rai. Sub 
cuşca mierloiului era o măsuţă albă de lemn, pe care 
sta de-a pururea o cutioară măslinie, de mărimea unei 
rîşniţe, care nu era altceva decît profesorul mierloiu- 
lui. Coana Marghiolita întorcea în toate zilele muzica, 
care cînta de cincisprezece ori pe rînd marseilleza, 
iar mierloiul o rupea şi el de la început: 


AUons enfants de la patrie 


dar la întorsătura de la pa-zri-e-e îşi da totdeauna în 
teapă, luînd-o peste cîmp. 

în ziua aceea conu Alecu şi căpitanul Ciupagea 
jucau amîndoi, unul de-o margine a mesei şi celalt 
de cealaltă, tablele, iar coana Marghiolita umplea un 
coş de pernă cu puf. Conu Alecu muştruluia zarul în 
mînă cîte cinci minute, uitîndu-se la pietre printre 
nişte ochelari strîmbi, care-l strîngeau de nări, făcîn- 
du-l să vorbească fonfăit: 

— Să te ferească Dumnezeu, Ciupageo, să dau un 
epiec că eşti mart. 

— Ba că să zici, coane Alecule; ăi mai da mata şi 

un dubeş. 

Epiec, dubeş, conu Alecu învîrtea zarul în mînă, 
cînd, uitîndu-se la geam, zări potcapul popei care 
urca scările gata să intre. 

— Na, îmi iese popa înainte ! mi-ai scăpat, căpitane. 


15 


25 


:io 


tio 


Şi pe cînd zicea vorbele astea se uita la popă, 
care căuta clanța uşei la țîțînă. 

— Iar s-a îmbătat popa Vasile; fii bună, coană 
Marghioliţo, şi deschide-i mata. 

Se sculă coana Marghiolita plină de puf ca un haham 
jidovesc, şi se duse să deschidă popei, dar care nu-i 
fu mirarea cînd văzu pe popă intrînd înlăuntru cu o 
traistă de cal în gît. 

— Dar asta! zise bătrîna mirată. 

Popa, nici una nici două, scoase traista din gît; 
o puse mătăhăind jos; cotrobăi printr-însa cu mîna 
nesigură a unui beţiv şi scoase dinlăuntru un fel de 
mototol de petecă, învălit într-o basma popească gal- 
benă-verde, îndată ce-l scoase, îl puse jos, dezvelin- 
du-l de basma, şi zise de-abia răsuflînd: 

— lacătă ispravă !... 

în acelaşi timp, şi ca o protestație a năbuşelei de 
pînă aci, un țipet pătrunzător şi rotund ieşi de sub 
petece, iar coana Marghiolita făcu un pas înapoi, 
încremenită, pe cînd conu Alecu se întinsese cît era de 
lung peste masă, ca să se asigure de forma dihăniei 
care chiuia cu atîta îndemînare. Numai căpitanul 
rămase rece. 

Popa începu îndată să se bocească. 

— la te uită, coană Marghioliţo, ce mi-a păstrat 
Dumnezeu pentru bătrîneţe !... Aoleo!... Coane Ale- 
cule!... de ce nu ţi-a fost milă de casa mea să mi-o 
necinsteşti aşa!... Mi-ai înşelat fata... atîta copilă 
am avut şi eu şi mi-ai mîncat-o friptă!... Pedepsi- 
te-ar Dumnezeu, coane Alecule!... Aoleo! Aoleo!... 

Bietu conu Alecu schimbase şapte rînduri de feţe, 
pînă să se oprească popa, şi vorbele nu-i ieşeau din 
gît cu nici un preţ. 

— Părinte... se-ncercă el să zică, eu?... Coană Mar- 

ghioliţo !... Eu, frăţioare? 

Popa vroi să înceapă din nou: 

— D-apoi ştiu că eu nu! Nu ţi-a fost milă, coane 
Alecule... 

Atunci căpitanul, supărat, se ridică de pe scaun, 
nalt şi poruncitor: 


163 


10 


15 


20 


25 


30 


3 5 


40 


164 


— Destul părinte ! isprăveşte odată! Te-ai îmbătat 
făr' de ruşine şi umbli pe la uşele oamenilor cu copilul 
în cîrcă... Ia-ţi copilul şi du-te de te culcă! 

Popa ca orice om beat, se supuse fără voie vorbelor 
poruncitoare ale căpitanului, şi, apucînd pruncul în 
braţe, îl ghemui din nou în desagă şi ieşi. Pescări era 
cît p- aci s-alunece. 

— Vai de mine, iacătă-l cade cu copilu-n braţe, zise 
coana Marghiolita; şi se repezi după dînsul să-i ajute 
să se dea jos. 

— Nu vă temeţi de nimic, zise căpitanul celor doi 
fraţi, cari stau încremeniţi, privindu-se unul pe altul, 
— popa e beat mort: a venit şi pe la mine şi am pus 
soldaţii să-l dea afară. Este adevărat că fiîcă-sa a năs- 

cut, dar ce ne pasă nouă! 

— Măriuţa? întrebă coana Marghiolita. Părea o 
fată de ispravă. 

— Ei, de ispravă, da'ştii mata... adaogă căpitanul, 
subliniind intenţia vorbei cu o mişcare de şîret. 

în urma popei se încercă căpitanul să mai spuie 
glume, să rîdă de popă şi de fiică-sa, dar nu ştiu de ce, 
parcă nu avea sarea de totdeauna. Ţipetele copilului 
le rămăsese în auz, atît coanei Marghiolitei cît şi fra- 
telui său. Vrură ei să mai joace tablele, dar conu Alecu 
muta tot anapoda. Căpitanul simţi că amîndoi fraţii 
intraseră fiecare în afundul firii sale, şi pentru dînsul 
nu mai rămăsese decît acea tremurare aparentă a 
cuviinţei şi a obiceiului. Atunci îşi luă chipiul şi ieşi. 
Conu Alecu vroi, ca întotdauna, să-l însoţească pînă 
la poartă. Aci era o mititică baratcă de scînduri, unde 
sta noaptea caraula. Cu cît se apropiau de poartă 
cu atîta li se părea că aud zgomot în partea aceea, şi, 
în adevăr, trecînd pe lîngă baratcă, pricepură că zgo- 
motul venea de-acolo. Popa lepădase pruncul. Câpi- 
tanul începu a rîde. 

— Trimete-i-l acasă, coane Alecule, nu fi copil. 

Conu Alecu însă o luă la fugă înapoi în curte şi 
urcă scările gîfiind. 

— Marghioliţo, greşi el a zice, coană Marghioliţo, 
ia vino, vino; popa ne-a lăsat... ne-a lăsat... ni l-a 
lăsat la uşă... 


15 


20 


25 


30 


:i5 


40 


Coana Marghiolita coborî iute scara, plină de fulgi, 
şi alergă la poartă, urmată de frate-său. în adevăr, 
copilul ţipa în gheretă, acoperit pe ochi cu basmaua 
popei. Ea-i luă basmaua de pe obraz şi seuită la el de 
aproape. Copilul era zdravăn şi frumos, cu nişte ochi 
verzi, cu o guriţă mititică şi harnică, care ţipa cît 
patru şi trebuia să mănînce cît şapte. 

— Ptiu, bată-te norocu de copil! îi zise coana Mar- 
ghiolita, sărutîndu-l pe obraz, pe cînd conu Alecu se 
uita peste umerii ei cu o privire minunată şi aproape, 
aproape duioasă. 

Copilul, de îndată ce simţi pe cineva lîngă dînsul, 
tăcu ca prin farmec. 

— Vezi dumneata ţîncu cum te-a cunoscut, zise 
conu Alecu. Ei comedie!... 

Şi după aceea se bărzilui el să apere bunele mora- 
vuri: 

— Să-l trimitem numaidecît acasă, coană Marghio- 
liţo. Ce vrea să zică asta!... auzi popa dracului!... 

Coana Marghiolita însă luase copilul în braţe şi se 
uita la el, vorbindu-i într-o limbă molcomă şi păsă- 
rească, pe care chiar copiii de două zile para o înţe- 
lege. 

— Ba eu zic, coane Alecule, să-l ducem deocamdată 
înăuntru. 

După aceea, uitîndu-se în ochii lui lung şi cu bună- 
tate: 

— Deit poleit!... 

El începu a rîde cu hohot şi atingîndu-i brațul cu 
mîna: 

— Bată-te, coană Marghiolițo, că minunată mai 
eşti cîteodată! 

Poate că avea şi el oarecare drepturi la rîs, dacă nu 
egale cu ale căpitanului, totuşi cu valoarea lor proprie. 

Apoi urmă a se ține după dînsa pînă ce urcară scă- 
rile şi prin casă pînă aşeză copilul într-o scufundătură 
a canapelei. Se-nvîrtea conu Alecu prin cerdac fără 
de nici un scop, întrebînd pe soră-sa lucruri fără şir: 

— Poate i-e sete, coană Marghioliţo... Ce-o să-i 
faci... Om şi om... 


1C5 


— la mai bine zi lui badea Avram să puie caii la 
brişcă... 

— Să-i puie, coană Marghioliţo. 

— Şi să se ducă la Gura-Caliţi, să aducă pe Rada 
Tunsului; să-i spuie c-o chem eu să vie cu copilul 
pînă la noi. 

Badea Avram era vizitiu lui conu Alecu. E destul 
să spunem că semăna cu uneltele carierii sale: era rupt 
ca trăsura şi domol ca gloabele. Pînă să înhame caii 
trecu un ceas. în vremea aceasta conu Alecu se duse 
de vreo zece ori să mai vadă copilul, şi de cîte ori s-en- 
torcea zicea vizitiului: 

— Hai, bade Avrame, hai! 

— laca gata, boierule. 

Cînd fu în adevăr gata, conu Alecu se strecură şi el 
în trăsură, dar tocmai la grajd, ca să nu-l vadă soră-sa, 
şi porniră la Gura-Caliţi. După vreo trei ceasuri se 
întoarseră cu Rada Tunsului şi cu copilul ei. 

Cînd intrară înăuntru,coana Marghiolita cutreiera 
cerdacu în lung şi-n lat, cu băiatul în braţe, care ţipa 
cît îl lua gura. 

— Haide, Rado, că ne-a sosit un mosafir. Copilul 
Radei, auzind pe celalt ţipînd, se puse şi el pe plîns, 
aşa că era o larmă în casă de-ţi venea să-ţi iei lumea în 
cap. 

— Aoleo!... strigă bietul conu Alecu, astupîndu-şi 
urechile, ce-i asta? 

De îndată însă ce Rada îi dete sînul să se hrănească, 
copilul cel găsit tăcu şi se puse pe supt. Conu Alecu 
se apropie cu frică şipentru întîia dată putu să-l vadă 
bine. 

— Vezi dumneata, îi era foame săracu. 

După aceea îşi permise să-l atingă cu degetul pe 
obraz şi să-i vorbească. Copilul lăsă sînul femeiei 
şi apucă cu gura degetul lui conu Alecu. 

— Coană Marghiolită, zise el rîzînd şi ţinîndu-şi 
degetul cu mîna stînga, m-a muşcat diavolul de m-a 
prăpădit. 

— Că doar n-o fi pui de veveriţă, coane Alecule, îi 
zise soră-sa, să se nască cu dinţi. 

El rîdea cu o nespusă plăcere. 


"5 


ao 


15 


20 


25 


35 


40 


— Ba te-i pomeni! urmă el, cum e născut diavolu 
cu noroc... şi zdravăn şi sănătos... Să-1 facem militar 
coană Marghioliţo, că prea e chipeş! 

— Ba aia-i vorbă !... ca să-mi ducă băiatul din tîrg 

în tîrg şi din cazarmă în cazarmă, pînă mi l-o prinde 
turcii la Plevna... 

Pentru coana Marghiolita toată istoria, trecută şi 
viitoare, se încheia la Plevna. 

— Ori advocat să-l facem. Ba zău, cum ţipă el de 
tare, chiar advocat se face, zise conu Alecu. 

— Şi-i leit boierul, se simţi datoare să adaoge şi 
Rada. 

— Aia-i treaba mea. Ce-oi vrea eu, aia se face 
băiatul, adaogă foarte serios coana Marghiolita. 

— Bine, coană Marghioliţo, zise frate-su, aşa este: 
fă mata ce-i vrea dintr-însul... 

Şi-n sfîrşit noul mosafir încalecă, tocmai ca unche- 
şelul lui Sevah din O mie şi una de nopți, pe gîtul părin- 
ților săi adoptivi, încît aceştia nu se mai ocupau de 
nimic decît de el. îi deteră o doică. sănătoasă şi zdra- 
vănă, de la Gura-Caliţi; îl botezară cu pompă şi sal- 
tanat; îi aduse conu Alecu leagăn de la Wiîrtan din 
Focşani, care era cel mai nobil negustor din oraşele 
împrejmuitoare: îi împleti coana Marghiolita scufiţe 
şibotoşei de lînă tigaie: totfăcură pentru el, iar el, în 
schimb, da nişte ţipete de-ţi lua auzul. Conu Alecu 
zicea atunci că băiatul pledează, pentru că el tot păstra 
speranţa ascunsă că advocat o să se facă. Afară de 
tipetele sale, copilul dăduse încă ceva caselor de la 
Buhăeni. De unde pînă aci cerdacul era putred şi 
bătrîn, — de cînd venise copilul, întinerise. Parcă 
chiar lucrurile se gătiseră de sărbătoare şi erau mai 
vesele. Cînd se deştepta copilul din somn şi începea să 
gungunească singur în leagăn, mierloiul se simţea 
obligat să-i răspundă cu marseilleza, pe care o învîrtea 
bine pînă la parri-e-e, dar de-acolo o lua peste cîmp. 
Neînţelegere mare se ivea între doică şi mierloi cînd 
acestuia îi venea poftă să-şi studieze partitura tocmai 
cînd aceea voia s-adoarmă copilul. Doica se supăra. 

— Arză-te focul, lighioană, stai tu, că-ţi dau eu 
marsoleză  acuma!... 


167 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


168 


Şi îndată lua un Binele public şi-i învelea cuşca de 
jur împrejur, aşa că bietul cîntăreţ nu mai videa 
nimic, şi de ciudă se punea şi el să spargă hîrtia cu 
ciocul. 

Se înţelege că mierloiul îşi pierduse din importanţă 
de cînd venise copilul, şi cauza lui nu mai era apărată 
de nimeni faţă cu supremul jude: coana Marghiolita. 

Chestiune mare fusese la botezul diavolului, cum îi 
zicea conu Alecu. El ar fi vrut să-i dea un nume de om 
mare, de erou, de muzicant... I se învîrteau prin cap 
tot prăpădenii ca Caesar, Licurg, Napoleon, Washin- 
ton. 

— Licurg Zăgănescu, bunăoară, ar fi foarte minunat, 
coană Marghioliţo: ha, ce zici? 

— Ia taci, omule, răspundea bunul-simţalsoră-sei; 
nişte nume mai omeneşti nu găseşti? să-i zicem Jorgu, 
bunăoară. 

— Doamne fereşte! striga conu Alecu. După aceea, 
între dinţi, cuvînta el: vezi asta-i, că nu vrea să-l facă 
advocat... aş şti eu ce nume să-i pun... nume de om, 
nu de fleac! 

— la ascultă, frăţioare, eu zic să-i punem numele 
lui Alecsandru Machedon; Alecsandru să-i zicem. O 
să-l cheme şi pe elca petatăl său. 

— Ha? zise conu Alecu, holbînd nişte ochi mari, 
să-i zicem adică... 

— Alecu, Alecu; ori Alecuţă. Alecuţă, dragul ma- 
mei, zise coana Marghiolita, ducîndu-se spre leagănul 
copilului. Conu Alecu repeta şi el cu mulţumire: 

— Alecuţă... ce e drept, nu e urit. 

Şi, în sfîrşit, îl botezară Alecuţă. 

Astfel crescu copilul viu şi sănătos, luminînd zilele 
părinţilor săi cu o rază de bucurie necunoscută de ei 
pînă atunci. Conu Alecu Zăgănescu se mai lăsase de 
procese şi i se întîmpla acuma şi lui să facă opoziţie, 
îi era drag să stea acasă, maieu seamă de cînd băiatul 
începuse să se ţie copăcel şi să articuleze cele două 
silabe fa-tă. Toată ziua umbla cu el prin cerdac, dueîn- 
du-l de subsuori, ori îl purta în braţe pe la cuşca mier- 
loiului iarna, şi vara prin curte, pe la cai; şi alerga 
cu dînsul conu Alecu parcă ar fi fost el însuşi numai 


15 


20 


:i5 


de 20 de ani. Cînd băiatul putu să lege două vorbe 
una lîngă alta, doica şi cu coana Marghiolita îl învă- 
ţară să spuie cum se numeşte, şi cînd veni conu Alecu 
o dată de la un proces, i-l deteră în braţe şi coana Mar- 
ghiolita îl întrebă: 

— la spune tu mamei cum te cheamă? 

Copilul răspunse cam peltic dar foarte lămurit: 

— Alecuţă Zăgănescu. 

Conu Alecu începu a rîde şi a plînge totdeodată, 
strîngîndu-l în braţe să-l înăbuşe. După aceea se sco- 
toci prin toate buzunarele căutînd să-i dea ceva, dar 
negăsind nimic, se aşeză jos, cu copilul pe braţe, şi 
descheindu-şi cămaşa la gît. îşi scoase din sîn o cruce 
albă de sidef, pe care o atîrnă la gîtul copilului. 

— Eu o am de la mama; tu, micule. s-o ai de la 
mine, ca să fii cu noroc. Apoi sărută gîtul moale şi alb 
al băiatului şi, în locul unde sărută, făcu cu mîna dreap- 
tă cruce, cu gînd ca să depărteze boalele de la dînsul. 

Astfel crescu copilul, sănătos şi iubit, pînă se făcu 
de vreo trei ani. 


într-o zi de septemvrie, cam pe acelaşi timp pe 
cînd cu trei tomni înainte, popa Vasile venise la conu 
Alecu cu băiatul în desagă, — într-o duminecă dimi- 
neaţa, trăsura şefului de punct se opri în faţa scării 
de piatră, şi căpitanul Ciupagea se coborî, numai fir şi 
zarpale de sus pînă jos. Era în mare ţinută de paradă, 
cu toate suplimentele uniformei sale. 
După ce se sui sus, sărută mîna coanei Marghiolitei 
şi întinzîndmîna lui conu Alecu, zise cu un aer solemn: 
— Iubite amice, dă-mi voie să-ţi fac cunoscut un 
mare eveniment din viaţa mea: mă însor... cu doamna 
Măria Vasilescu — adaogă cu oarecare sfială, — fiica 
preotului Vasile... de aici din sat. 
Conu Alecu îl sărută, cu adevărată dragoste. 
— Bravo, căpitane, zise el; îmi pare foarte bine. 
— Vezi dumneata, coane Alecule, trebuia s-o fac; 
sunt trei ani de cînd mă tot gîndesc... O viaţă are 
omul... Tot hîrbar, hîrbar... 


— Da'mai încape vorbă, frate... 


169 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


170 


— Şi să-ţi spui drept, adaogă căpitanul, îmi era 
ruşine şi de dumneavoastră, care ațifost aşa de buni... 

— Da'ce se potriveşte, se grăbi să protesteze conu 
Alecu, fără să ştie tocmai pentru ce. 

— Ba zău, urmă căpitanul, aţi primit un copil în 
casă, care vă era cu totul străin... pe cînd eu l-am izgo- 
nit, eu, care... de , aveam datorii către el... Dar v-asi- 
gur că voi şti să mă plătesc... 

Aci se opricăpitanul, privind la conu Alecu, care 
încremenise cu gura întredeschisă spre a rosti o vorbă 
ce cu nici un preţ nu se urnea de pe buzele lui. 

— Voiam chiar să vă rog să-mi faceți o socoteală... 
de ce vă sunt dator... urmă căpitanul. 

— Dator!... izbuti să articuleze conu Alecu; nu 
ne eşti dator nimic. Pentru ce să ne fii dator? 

— Bine, coane Alecule, zise căpitanul, om bun ai 
fost întotdauna, dar nu primesc... copilul e al nostru 
şi trebuie să-l creştem noi: eu şi nevasta mea. 

— Copilul!... strigă conu Alecu, care copil?... de 
ce copil vorbeşti? la să nu mai glumim, căpitane. 

— Bine, dacăvrei; da' eu nu glumesc de loc; băiatul 
e al meu; în toate cazurile e al mă-sei. 

— Ascultă, căpitane, zise conu Alecu făcînd un pas 
prin odaie şi căutînd să se liniştească, ai venit să-mi 
vesteşti o bucurie, ori să mă mîhneşti?... pentru că-ţi 
spui drept că mă mîhneşti vorbindu-mi astfel. 

— Aşa este, coane Alecule, dar ia gîndeşte şi d-ta 
la o mamă nenorocită, care nu şi-a văzut copilul nicio- 
dată... 

— Da' d-ta, căpitane, de cenu te-ai gîndit? D-neaei 
n-are decît să vie să vadă băiatul cînd o pofti. 

— Dar eu? 

— Şi d-ta. Dar dumitale ce-ţi pasă?... 

— Vra să zică copilul nostru să ni-l creşti d-ta, 
ha?... 

— Eu îmi cresc copilul meu. 

Căpitanul Ciupagea se cam înfierbîntase la vorbă 
şi ca să nu se iuțească mai mult, începu a rîde, dar cu 
răutate: 

— Iartâ-mă, coane Alecule văd că nu prea pricepi 
lucrurile. Mai întîi, ca fapt, nu este adevărat că copilul 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


e al d-tale; despre asta nimeni nu poate să te asigure 
mai bine decît mama lui. După aceea uiţi că, stăruind. 
a crede că eşti tatăl copilului femeiei mele, mă insulţi. 
Eu te las să tegîndeşti, adaogă cu oarecare violenţă. 
Sărut mîna, coană Marghioliţo! şi ieşi. 

în urma acestei scene, pe cît de neprevăzută pe 
atît de dureroasă pentru ei, cei doi fraţi rămaseră ca de 
piatră. Coana Marghiolita rupse tăcerea cea dintîi: 

— Bine, frăţioare, aşa să fie? 

Conu Alecu se roşi măr şi neştiind unde să-şi fixeze 
privirea, clipea des, des, parcă ar fi suferit de ochi. El 
era un om cu desăvîrşire fără voinţă şi poate tocmai 
de aceea foarte bun şi foarte milostiv. Ştia bine că 
copilul nu era al lui, dar la drept nici nu prea pri- 
cepea ce vrea să zică a fi un copil al cuiva. Sfios, neştiu- 
tor de o mulţime de lucruri lumeşti, cu sufletul cinstit 
şi fără cioturi, fusese incapabil să înşele pe fata popei, 
dacă n-ar fi ştiut dinainte ce se întîmplase cu dînsa, şi 
cînd soră-sa luase copilul în braţe şi-i zise că-i seamănă, 
fusese incapabil de a-i spune verde: nu se poate să-mi 
semene, fiindcă nu-i al meu. în umbra de îndoială, ce 
relaţiile lui cu fata popei de mai acum cîţiva ani îi 
permiteau să aibă, îşi ascundea siguranţa nepaterni- 
tăţii, cum îşi ascunde un struţ capul în nisip. Mai 
departe, cînd copilul se făcuse mai măricel şi-l luase 
cu braţele lui albe şi mititele de gît. lui i se păruse că 
dincolo de această mulţumire nu mai e nimic. Nimeni 
pînă atunci nu crescuse lîngă el; nimeni nu-i înveselise 
viaţa, greoaie şi pribeagă după judecăţi; nimeni nu-i 
zisese tată. Şi cînd acest copil se lipise de el, ca un 
vlăstar tînăr de haragul cel sprijină, ce-i mai păsa 
lui dacă un alt individ îşi răcorise setea vieţii, şi 
întîmplarea închegase din faptul aceluia zilele fiinţei 
pe care o înfiase el?... Copilul era al luişi s-a isprăvit. 

Cam asemenea gînduri umblau prin mintea lui 
conu Alecu, cînd băiatul intră în casă, urcînd scara 
ca un ied, şi veni drept la el, spre a-i încăleca pe genun- 
chi şi a-l face cal. Copilul simţea parcă cît e de drag 
lui tată-său, şi de aceea şi tată-său îi era lui mai drag 

decît toţi ceilalţi ai casei. 


Printr-o înrîurire însă pe care o produc totdeauna 


171 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


172 


impresiunile puternice asupra noastră, lui conu Alecu 
i se păru pentru prima oară căbăiatulseamănăcu căpi- 
tanul Ciupagea, şi. fără voia lui, îşi întoarse ochii de 
la el şi se duse spre cuşca mierloiului. Copilul îl apucă 
de pulpana surtucului strigîndu-l: 

— Tată, tăticule... calu... 


Şi cum el n-auzea, băiatul se încolătăci pe piciorul 
lui şi-l pupa pe genunchi, chemîndu-l mereu. Coana 
Marghiolita, simțind ce se petrecea în fratele său, se 
sculă şi luă băiatul în braţe. 


După cîteva minute, conu Alecu se întoarsespre ei: 
ochii îi erau plini de lacrămi. Coanei Margbhiolita i se 
muiară şi ei genele, şi, pe cînd el întindea mînile să 
ia băiatul, ea îl săruta, udîndu-l cu plînsul obosiților 
săi ochi. 

— Gîndeam că nu mai sunt, bată-le pustia lacrămi, 
zise ea, punînd băiatul jos. Apoi, venind lîngă frate- 
său, care sta rezemat de masă: 

— Nu mai plînge, frăţioare, şi spune-mi adevărat e? 

Conu Alecu dete trist din cap. 


— Atunci trebuie să le dăm copilul. Dumneata ce 
zici? 

— Da' eu ştiu, soro? răspunse conu Alecu, ridicînd 
din umeri. 

Şi tăcură amîndoi. Copilul, simțind, parcă, că se 
petreceau lucruri serioase împrejurul lui, se puse liniş- 
tit să se joace cu pietrele de la table. 

Cei doi fraţi semai sfătuirăşi hotărîră împreună că 
era o nelegiuire a mai ţine copilul la dînşii. 

— N-a vrut Dumnezeu cu noi... n-a vrut! 

Şi cînd căpitanul, peste cîteva zile, veni împreună 
cu logodnica sa la dînşii, coana Marghiolita le spuse 
că pot să-şi ia copilul. Conu Alecu nu era acasă. 


Şi timpul. care mereu curge, curse mai departe... 

Da Buhăeni casele stau acum singuratice în malul 
Rîmnei, bătute iarna de vergile vîntului, deşteptate 
primăvara de cîntecul cucului, mîngiiate şi încălzite 
toamna de blîndele raze din soare, şi de-a pururi cu 
gîrla alături. Zidite cu totul din piatră şi vechi ca 
pămîntul, lespedele lor se întrupaseră una într-al- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


ta şi se  înveliseră într-o pojghiţă mohorîtă, pînza 
vremii, care întindea pe ele un fel de umbră a unor 
timpuri trecute. Dîngă case, un şir deodăi de gard, 
tupilate şi sparte; mai în fund o velniţă de rachiu; 
la spatele lor, într-altă curte, nişte leşi căzute, — şi 
apoi cele două mari grădini, în cari dudaiele şi pîrloa- 
gele crescuseră mai nalte decît pomuşoara şi piersicii. 

Aici trăiau, cu desăvîrşire singuri, urmaşii Zăgăneş- 
tilor, afundîndu-se din ce în ce mai mult în adîncul 
liniştei munţilor. Slugile se duseseră toate; numai 
badea Avram mai rămăsese. 

Conu Alecu ieşea acum foarte rar. De unde era 
lung şi slab, se făcuse şi mai lung şi mai slab. Chipu-i 
începuse a lua fața pămîntului, măcar că toată ziua 
sta în soare cu cosorul în mînă să curețe piersicii de 
uscături. O pustie de tuse, pe care o avea de mult, îl 
înteţise şi mai tare. 

De vreun an de cînd plecase copilul la Rîmnic cu 
părinţii săi, nu se mai vorbise în casă, la Buhăcni, 
despre dînsul, printr-un fel de înţelegere mută dintre 
frate şi soră. Dui conu Alecu însă îi era dor nevoie 
mare de băiat. Fiindcă din cauza tusei avea noaptea 
friguri, foarte rar dormea şi toată vremea aceea o 
petrecea visînd sau gîndindu-se la el. A doua zi însă, 
cînd da cu ochii de lumină, îi era frică sau parcă 
ruşine să istorisească soră-sei gîndurile de cu noaptea. 

într-o seară, pe cînd se zbătea în pat de nesomn, i 
se păru că aude în odaia soră-sei de alături vorbă. 
Minunat, se sculă şi se duse la dînsa. Bătu la uşă, 
dar nu i se răspunse; vorba însă continua; bătu încă 
o dată, aceeaşi tăcere. Atunci intră. 

Coana Marghiolita, rezemată pe un cot, cu pieptu-i 
uscat dezvălitmaitot,cuopăreche de ochelari cu drugi, 
prinşi în viţele rare ale părului, cetea România în 
gura mare. Cînd auzi uşa deschizîndu-se îşi întrerupse 
lectura, uitîndu-se pe deasupra ochelarilor la frate- 
său, care intra încet şi mirat. 


— Da'ce, soro, n-ai adormit încă? o întrebă conu 
Alecu. 


1733 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


174 


— la, mă rog, ascultă colea, coane Alecule, dacă 
ai mai auzit aşa poznă. După aceea începu a ceti, rar 
şi cu greşeli: 

Isprăvile unui măgar. „Măgarul, carele pe la noi 
este un dobitoc domestic, în America trăieşte în turme 
sălbatece, fugind de om. Numai demult decît în luna 
trecută, d. Footby, un cetăţean onorabil din ţinutul 
Kentuky, patria acestor măgari, a avutsă susţie o 
luptă titanică cu un etalon încrucişat cu zebru, fost 
al d-lui Footby, şi pe care stăpînul său, voind a-l 
aduce la grajd, nu l-a mai putut prinde decît împuş- 
cîndu-l, după ce măgarul muşcase pe d. Footby din 
diferite locuri compromiţătoare. Avis celor ce se 
slujesc cu asemenea dobitoace." 

— Să zicem lui badea Avram să se păzească de mă- 
gar, adaose coana Marghiolita, ca morală a celor de 
mai sus. 

— Al nostru e bătrîn, zise conu Alecu, aşezîndu-se 
pe marginea patului şi oftînd. 

Soră-sa, apropiind jurnalul de luminare, se pregătea 
să urmeze cu cetirea faptelor diverse: 

Cum se înmulțesc caracatiţele... 

— la mai lasă politica, soro, şi spune-mi mie ce e 
cînd visezi rîndunele? 

— Te doreşte cineva, zise soră-sa, vroind să afle 
cu orice preţ cum se înmulţesc caracatiţele. 

— Ascultă, coană Marghioliţo, să vezi ce-am visat: 
se făcea parcă o rîndunică venise la noi în cerdac 
şi-şi făcuse cuibul lîngă grinda cea mare... Ce să fie 
oare?... 

— Ce să fie !... ia, te doreşte cineva. 

— Cine să mă dorească?... zise conu Alecu dînd 
din cap; eu n-am pe nimeni sămă dorească... Doar 
poate băiatul... dacă nu m-o fi uitat. După aceea, 
uitîndu-se în dosuljurnalului ce-l cetea soră-sa, adaose 
cu vocea înecată de lacrămi: tare mi-e dor de băiat, 
coană Marghiolită. 

Soră-sa nu-i răspuse nimic. Ea părea că nu mai 
suferea de nimic. Atîta mai îngropase săraca şi atîta 
i se rupsese unul cîte unul toate firele inimei, că acuma 
rămăsese ca un fel de gîndacblînd care-şi mişcă instinc- 


15 


20 


25 


30 


35 


tele de la mîncare pînă la somn şi de-acolo mereu, 
spre nesimţirea apropiată ce se găseşte sub aripa caldă, 
a pâmîntului. 

Conu Alecu însă nu putea să-l uite. Nu iubise pe 
nimeni şi nu trăise pentru nimeni decît cu forţa ini- 
țială pe care o primise de la mamă-sa născîndu-se; 
de la propriele sale puteri nu-şi luase nici un avînt. 
personal: soră-sa era soră-sa; părinţii, cît trăiseră, 
de asemenea; băiatul însă era altceva... Băiatul îi 
era drag, parcă şi-ar fi sădit o mînă a lui, a lui conu 
Alecu Zăgănescu, în pămînt şiar fiaşteptat-o să creas- 
că şi să se facă om... 

Şi tocmai băiatul se dusese... 

A doua zi, dimineaţa, zise lui badea Avram să puie- 

caii la brişcă şi plecă la Rîmnic. 

Era o zi duioasă de toamnă, în care lumina intră 
pînă şi prin porii pâmîntului, încălzind totul... Conu 
Alecu trase la han la Dupan şi ieşi numaidecît pe 
uliţă, luînd drumul spre casa căpitanului Ciupagea. 
Oraşul era sărac dar vesel. Fiecare umbla după treaba 
lui cu tragere de inimă, fiindcă în anul acela se făcuseră 
bucate bune. 

Conu Alecu fu şi el înrîurit de multumirea obştească 
şi prinse a zîmbi la gîndul că-şi va videa îndată băia- 
tul. într-adevăr, după vreo cinci minute, ajunse la. 
locuinţa căpitanului. 

Fiind porţile deschise, curtea se putea videa toată, 

în mijlocul curţii, jos, în nisip, băiatul se juca 
liniştit cu o cutioară de lemn, întorcînd spatele către- 

uliţă. Cînd îl văzu conu Alecu, îi veni să se repeadă 
la el să-l ia în braţe. Dar, ca să se bucure şi mai mult 
de această plăcere, păşi binişor pe nisipul moale, pînă 
ajunse la spatele lui, şi atunci îl auzi mormăind între 
dinţi primele note ale mierloiului din marsei//eza: 
allons enfants de la patrie, pînă la pa-tri-e-e, unde, 
întocmai ca mierloiul o lua alături cu drumul. Atîta 
îi fu de milă şi de drag copilul, că, îndoind un genun- 
chi, se plecă pînă la el şi-l luă în braţe, sărutîndu-l 
de mii de ori. Băiatul, apucat pe la spate fără veste, 
se sperie şi căută să se smulgă din braţele care-l strîn- 
geau cu atîta putere. Cînd se întoarse şi dete cu ochii 


179- 


10 


de capul sălbatec al lui conu Alecu, se sperie şi mai 
tare, şi o luă la fugă spre bucătărie, plîngînd. 

îl uitase. 

Cînd văzu conu Alecu că băiatul l-a uitat şi-i e 
frică de dînsul, simţi aşa ceva parcă ar fi avut o îne- 
cătură în piept şi o istoveală a puterilor, şi, în loc să 
se mai urce sus să întrebe de căpitan, o luă înapoi spre 
ban. Cum ajunse aci, fu apucat de o tusă straşnică şi 
se bolnăvi... 


După ce se făcu bine, peste vreo trei zile, culese pe 
badea Avram din circiumele vecine, şi o luă înapoi 
pe drumul Rîmnei, singur şi necăjit, precum şi venise... 


15 


20 


25 


SUBPREFECTUD 


Tîrguşorul Vlădenii era aşezat în josul Cricovului, 
pe întinsul moşiei cu acelaşi nume, tăcut, simplu şi 
statornic într-o notă de tristeţe, pe care nimic în lume 
nu i-o putea schimba. Din orice parte ai fi venit cu 
diligenta, nu puteai niciodată ghici, scoborînd priporul 
Cricovului, că ai să dai de un tîrguleţ mai mult sau. 
mai puţin locuit, care se lăuda pe sine fără măsură 
zicîndu-şi comună-urbană. Strîns în toate părțile de 
dealuri, dormita în albia apei. uitat de lume ca un 
schimnic, şi, cu toate că primarul ştia bine că-şi 
reparase casa de curînd, iar consiliul comunal botezase 
bietele uliţi cu pomposul nume de strade, nimic nu 
se schimbase din obrazul ce-l avusese cu cincizeci de 
ani mai nainte, şi era mare siguranţă. pentru conser- 
vatorii tîrgului, că şi peste cincizeci de ani tot aşa era 
să rămîie generaţielor viitoare. Pîrîul trecea la vale, 
călător fără  saţiu, tot îngînînd cu fiecare creţitură 
nu ştiu ce neisprăvită vorbă, pe care rămînea so^ 
urmeze creţitură viitoare; aşa că tîrgul părea totdeauna 
preocupat, şi parcă sta plecat pe apă să asculte poves- 
tea ce-o aducea unda albă din munţi. De aceea, cînd 
sosea diligenta de două ori pe săptămîna, oamenii 
ieşeau în uşa tindei, miraţi, iar vitele întorceau capul 
spre mosafir, cu acea privire untdelemnie şi proastă, 
care porneşte din toţi ochii, mari şi fără viaţă. Atunci, 
la han la Voinea se făcea oarecare mişcare. Judecă- 


17T 


10 


15 


20 


30 


.35 


40 


178 


torul de pace, cu ajutorul său, pomojnicul subprefec- 
turei, doi-trei spînzuraţi de advocaţi, care chibzuiau 
procesele locului, luau pe telegrafist cu asalt: 

— la vezi, nene Dimiule. eu n-am ceva... 

— Amice Dimiule, dă-mi corespondenţa... 

— Jurnalele mele. frate Dimiule. 

Iar fratele Dimiu îşi lua un fel de piper în nări, 
de-l videai cît de colo că e omul situației în acele mo- 
mente. Dacă avea pe cineva ciudă, atunci îşi răzbuna: 

— Dasă-mă în pace, domnule! N-ai nimica! Sau 
chiar dacă ai, aşteaptă să ţi-l aducă factorul la domi- 
ciliu. 

Dacă i se făcea vreun neajuns între cele două zile 
de sosire ale diligenţii, îl auzeai mîrîind între dinţi: 

— Dasă că ţi-oi arăta eu cînd o veni diligenta... 

în scurt, sosirea poştei era un eveniment, prevăzut 
şi aşteptat cunerăbdare, care ajunsese aproape de se 
sărbătorea. în zilele acelea autorităţile erau închise, 
sau mai bine se mutau la han la Voinea. în cerdacul 
hanului ce da pe strada Ploieşti primea pomojnicul 

jelbele; în cerdac se împărțea dreptatea de către 
domnul jude; în cerdac se întrunea sfatul comunei; 
cerdacul era palatul administrativ al locului. Da vre- 
mea mesii, se deschideau poftele... care vin pustiile 
lanţ: pofta de mîncare aduce pe cea de băut; cea de 
băut pe cea de vorbă, şi românu-i român: poţi să-i dezlegi 
limba fără să n-o dea niţel şi prin politică? Apoi* 
cînd ajungeau la paragraful ăsta, dă Doamne bine!... 

Dar afară de aceste zile ale sosirei diligențţii, tîrgu- 
şorul Vlădenii era de-a pururea somnoros. 


în momentul în care începe această istorisire, 
diligenta sosea în Vlădeni aducînd cetăţenilor mai 
sus pomeniţi, ba chiar şi celor nepomeniţi, două ştiri 
menite a-i nelinişti pe multă vreme: 1) prefectul încu- 
noştiinţa pepomojnic că în locul vacant de subprefect 
se numise domnul Alexandru Dumitrescu, licenţiat 
în drept; 2) proprietarul moşiei Vlădeni, domnu 
Maxenţian, făcea cunoscut primarului şi altor doi- 
trei fruntaşi din tîrg ca se însurase la Paris şi, după 
cîtva timp, avea să se întoarcă cu nevasta la moşie. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Aceste două ştiri, cu totul deosebite, fură dezbătute 
şi scuturate în cerdacul cafenelei cu toată competinţa 
publicului ştiut. Trebuie să spunem însă, cu nepărti- 
nire, că vestea cea dintâi îl mişcă mai mult. Cine era 
acest Dumitrescu. licenţiat în drept, care primea să 
vie subprefect la Vlădeni? Era un prost că primea. 
Ba era un om prea cuminte... Trebuie să fie vreun 
cuconaş, ori vreo baccea. Ce fel de licenţiat care nu se 
face procuror? 

— Acuma săte videm, nene Miţache, îi ziceau pomoj - 
nicului, cum ai s-o duci cu licenţiatu!... 

— la, prea bine... Eu ştiu ceştiu: apa trece, pietrele 
rămîn. 

— O fi!... dar se duc curcanii dracului... Dicenţia- 
ţii ăştia sunt cam ai ciorilor ! 

— Mielul blind suge de la două oi, răspunse pomoj- 
nicul, care avea mania proverbelor. 

Şi astfel le trecea vremea în cerdacul lui Voinea, 
aşteptînd să le vie noul subprefect. Despre partea 

însurătorii proprietarului nu se făcu pomenire, fiindcă 
le era frică să nu scape vreunul vreo vorbă şi s-o afle 
strigoiul, cum îi zicea lumea. 

Maxenţian era în partea locului un fel de paşe, care 
învîrtea judeţul cum îi plăcea lui, alegea prefecţii 
şi-i da afară, numea deputaţi, strîngea mereu la avere 
şi trăia ca un baron, bogat, bineînţeles. Degenda îi 
punea pe socoteală cîteva fapte urîte: aşa. bunăoară, 

nu se prea ştia de ce murise nevasta lui cea dintăi şi 
unde îi era fata ce-i rămăsese de la dînsa; apoi se 
şoptea că la castel (căci vechea casă a proprietăţii 
fusese prefăcută într-un palat cu turnuri) se petrec 
orgii groaznice, la care nu lua parte nimeni decît nişte 
temei ce soseau de la gară şi Maxenţian cu vechilul 
lui; apoi avea obiceiu de împuşca vitele străine ce le 
prindea pe proprietăţile sale, lucru care vîrîse 
spaima şi deşteptase ura în ţărani; dacă pe lîngă toate 
acestea vom adăoga că era la chip om roşu, fără pic 
de sînge în obraz, lesne vom pricepe de ce-i zicea 
lumea strigoiul. 
Se înţelege de la sine, că noul subprefect nu le ştia 


toate acestea. El se întorsese de vreo cîteva luni din 
179 


13 — D. Zamfirescu Opere voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


180 


Paris, cu diploma în buzunar, şi aştepta ca guvernul 
să facă apel la destoinicia şi învăţătura lui. Fiecărui 
tînăr i se pare că ţara e încîntată de sosirea lui şi 
într-însul îşi pune toată nădejdea. Iluzia e puternică 
pînă la scara ministerului. Aci începe a face cuno- 
ştinţa obrazului realităţii, personiticată deocamdată 
în mutra unui aprod galonat, care răspunde cu obrăz- 
nicie: „domnu ministru nu-i singur!” Şi cînd domnu 
ministru e singur, tot nu-i singur, fiindcă are alături 
un pomelnic de postulanţi, care se măreşte cu numele 
noului tînăr, viitor stîlp de ţară. 

— Cînd vă va veni rîndul, cu plăcere, domnul meu: 
sunteţi al şaizeci şi şasilea... 

Adică: aşteaptă murgule iarbă verde; fiindcă siste- 
mul pomelnicului este temperat de acela al interca- 
lațielor. 

— Pune-l mai la început, e băiat bun. 

Calitatea băiatului stă într-un bileţel plin de blago- 
slovenie... 

Ei, şi apoi asta-i lumea. Noroc că între afectele 
stenice, cari reprezintă expansiunea şi puterea e pusă 
şi speranţa. 

Şi subprefectul nostru era vînjos în sperare. 

Pe cînd se întărea el în acest nobil sentiment, intră 
într-o zi la dînsul un aprod., soios de altminteri, dar 
vesel, care-l rugă să poftească la Ministerul de Inter- 
ne din ordinul domnului ministru. 

Era în anul acela ministru de interne un om cu 
minte şi cu previdere, căruia îi intrase în cap să îmbu- 
nătâţească soarta ţăranului, începînd cu îmbunătă- 
țirea administraţiei. Avînd credinţă că tinereţea este 
vîrsta în care omenirea este mai bună şi mai harnică, 
se hotărîse să puie lîngă vatra plugarului, ca să-l 
administreze, oameni tineri şi luminaţi'. Experienţa, 
care în asemenea împrejurări este soră dreaptă cu 
ştiinţa furtişagului, putea să vie cît mai tîrziu, — 
nu era nici o supărare. Dacă a ieşit bine sau rău, asta 
e o altă chestiune, de care nu ne interesăm. Faptul e 
că, între alţii, ministrul chemă şi pe Dumitrescu 

nostru şi-ivorbilung şi drept: făcu să vibrezeîntr-însul 
coarda iubirei de ţară, arătîndu-i unde mergem dacă 


15 


20 


25 


DX 


starea de astăzi a ţăranului va continua; îl încîntă 
şi-l încurcă aşa de bine, încît acolo, pe loc, fără multă 
formă, se făcu subprefect... 

îi dete, spre a-l mulţumi, subprefectura pe care o 
vrea el: aceea a Vlădenilor, unde avea şi o sfoară de 
moşie. 

Şi iată cum se făcu subprefect, spre a veni să tră- 
iască la Vlădeni, cu cinstitele obrazuri de mai sus, 
cu szrigoiul şi cu alte chipuri asemenea... 


II 


Trecuseră vreo două luni de la sosirea noului sub- 
prefect în Vlădeni şi lumea nu se schimbase de loc. 
Tactul subprefecturei era ceva mai însufleţit decît 
înainte. Pomojnicul, arhivarul, copiştii şi vătâşeii 
erau mai omenoşi cu lumea, fiindcă le era frică de 
subprefect, care se pusese de-a binele să facă din tactul 
său o autoritate. Ţărănimea începuse să vie la VIă- 
deni cu credinţă că e cineva care să-i asculte. Advo- 
caţii prin urmare îi erau deja duşmani şi vechilul de 
la curtea boierească trecea pe lîngă el fără să-şi scoată 
şapca: semn rău. 


Ce-i păsa însă subprefectului? Nu-i spusese ministru 
să fie harnic şi să aibă încredere într-însul? Harnic 
era şi încredere avea destulă. 

Dar cine uită împrejurările neprevăzute, uită o 
parte însemnată din viaţa omenească. 

Ocupat cu trebile zilnice, subprefectul văzu într-o 
dimineaţă oprindu-se înaintea tactului o trăsurică cu 
doi cai mici, în care erau trei persoane, foarte nepotri- 
vite una cu alta. Trăsura era uşoară, subţirică, lucrată 
numai în oţel, cu roatele mari şi fundul numai în cati- 
fea. Capra fiind înapoi, trebuia să mîie stăpînul, şi-n 
adevăr stăpînul şi mîna, iar în coada trăsurei sta o 
slugă galonată şi înjobenată, ca orice lacheu de casă 
mare. Stăpînii însă erau foarte ciudaţi. îndreaptă, o 
femeie tînără, elegantă, cu o pălărie de paie dreaptă, 
aproape bărbătească, ţinea hăţurile cu siguranţa unui 
gentleman rider, mîngiind cu capătul biciului gîtul 


181 


10 


15 


încordat al cailor; în stînga, se ţinea, cam plecat pe 
genunchi, un cioban cu căciula ţurcănească în cap, cu 
bîta în mînă, soios şi hărțăgos lucru mare; la picioarele 
lor, întinsă pe covorul trăsurei, sta trîntită o oaie. 
N-apucase bine să se oprească trăsura, şi subprefectul 
auzi pe cioban strigînd în gura mare: 

— Hai cu mine, cucoană, la judecată, să videm eu 
pe ce dreptate omori dumneata ghitele oamenilor, 
ha? şi pui pe dezmăţatu ăsta de ciocoi să mă bată, ha? 

Şi nici una, nici alta, fiindcă venea pe partea ceelal- 
tă a trăsurei, încalecă peste hățurile întinse, îşi luă 
cu o mînă oaia, iar cu cealaltă apucă pe femeie de 
braţ, zicîndu-i cam răstit: 

— Dă drum hăţurilor şi hai cu mine la pomojnic. 

Tînăra femeie se supuse rîzînd, şi halaiul intră 
înăuntru. Ducrurile acestea se urmară aşa de răpede, 
încît subprefectul de-abia avu vreme să iasă înaintea 
jeluitorilor. Cum îl văzu ciobanu, trînti oaia la pă- 
mâînt, care era cu picioarele rupte, şi începu să se 


20 vaite cu accentul transilvănean: 


25 


30 


35 


40 


— Uite, domnuțule, cum mi-au ucis mioara, vai 
maica mea !... Ce mă fac eu acu?... Ce spui jupînului 
diseară la mulsătoare?... Şi mă şi baţi, ha?... 

Şi-şi trecu mîneca pe faţă, de-a curmezişul căreia 
se videa o dungă roşie, cum îl ajunsese sfîrcul biciului 
din fugă. 

— Nu, bade, zise vinovata, devenind deodată 
serioasă, n-am dat eu: vizitiul a greşit... îţi vom 
plăti... 

— Că nu-mi trebuie plată! adaogă ciobanul răstit. 

— îţi vom da o oaie de la curte... 

— Că nu-mi trebuie oaie... 

Atîta era de îndiîrjit şi de mojic, încît subprefectul 
îşi pierdu liniştea. Dete un scaun femeiei şi apoi se 
întoarse la el. 

— Vorbeşte cumsecade, c-apoi schimbăm politica, 
îi zise răstit. Ce pretenţii ai? Ce ceri? 

— Că să-mi dea mioara la loc. 

— De ce vorbeşti peste cîmp? Asta ştii bine că nu 
se poate. După aceea se adresă căprarului de vătăşei: 
cît face o oaie, Dumitre? 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— De, boierule, zise căprarul, scărpinîndu-se după 
ureche şi lovind oaia cu piciorul, o mioară ca asta să 
tot facă o jumătat' de pol... dacă o face... aşa-i, măi 
Stane, întrebă şi el pe un alt vătăşei. 

— De la ce stînă eşti, mâi creştine? întrebă subpre- 
fectul din nou pe cioban. 

— De la jupîn Duţu. 

— Foarte bine. Am să merg eu cu dumneata la 
jupîn Duţu să-i spun întîmplarea, ca să nu te mustre. 
Acuma, iată zece franci pentru oaie şi du-te cu Dum- 
nezeu. Şi vîrî mîna în buzunar spre a plăti ciobanului. 

Tînăra femeie se sculă iute de pe scaun: 

— Vă rog, îi zise cu bunătate; n-am bani cu mine. 

El nu-i răspunse nimic, ci numai apropiindu-se de 
dînsa îi spuse încet: 

— Permiteţi-mi să-i adaug încă zece, pentru dunga 
de pe obraz. Face, vă asigur. 

— Vă rog, zise ea. 

— laca şi pentru supărarea dumitale, bade. După 
aceea, ieşind afară, zise vizitiului ca sâ-l audă toţi 
vătăşeii: 

— Să nu mai dai altă dată cu biciul în oameni, că 
pui de-ți trage 25 la spete, — ai înțeles? 

Tiganul se cam foia pe capră, făcîndu-se că nu poate 
ţine caii. 

— Dumitre, adăugă subprefectul intrînd înăuntru, 
să te duci împreună cu Stan şi să însoţiţi pe doamna 
pînă unde va avea trebuinţă de voi. 

Doamna rămăsese pe scaun cam încremenită de faţa 
pe care o luaseră lucrurile, şi numai cînd auzi pe 
subprefect, se sculă, îi mulţumi uşor din cap şi ieşi. 

Această formă cam rece lăsă în impresiile tînărului 
o urmă greoaie, cum îţi lasă armonia unei orchestre 
de coarde care se sfîrşeşte cu notele strigătoare ale 

unui instrument de aramă. 

Dar sufletul tînăr se scaldă mai bucuros în praful de 
aur al amintirilor gingaşe decît în negura celor triste. 

Capul cel alb şi rotund al împricinatei se zugrăvea 
pe paginele jelbelor subprefectului şi răsărea între filele 


183 


15 


20 


25 


30 


35 


de dosar cu acea putere cu care întîlneşti discul soare- 
lui în toate lucrurile, cînd ai privit mult la el. 

De cunoscut n-o cunoştea, dar cam bănuia el cine 
să fie. Auzise vorbindu-se de întoarcerea proprietaru- 
lui şi a femeii sale din Paris, de porecla ce-i da lumea 
numindu-l sfrigoiu, — dar halal de strigoi cu aşa stri- 
goaică ! Şi avea nişte ochi albaştri închişi, ca vîrfurile 
de liliac cînd plouă; şi o gură potrivită, surîzătoare, 
din acelea ce vorbesc înainte de a se deschide; şi un 
arc de sprinceană de parcă-l greşise firea puţin mai lung, 
ca să coprindă în cadrul lui toată mărimea ochiului. 
Şi cînd întorcea şi cealaltă filă galbenă a dosarului, o 
videa toată, naltă şi mlădioasă ca o măturăverde, cu 
mijlocelul plăpînd şi sînulplin şi ridicat uşor ca de 
un suspin... 

Ei, şi degeaba schimba dosarul, că în toate tot pe 
ea o cetea ! Ar fipututsărăscoleascăarhiva întreagă, 
de la Unirea Principatelor şi n-ar fi găsit nici o pricină 
mai trainică la studiu, decît pricina cu ochii albaştri. 
Atunci voi să facă o reacţie asupra lui însuşi şi sună 
clopoţelul: 

— Să vie domnu arhivar. 


Imediat apăru în pragul uşei antica persoană a 
acestui demnitar, combinată de nişte organe grozav 
de purtate: ochii stinşi, nasul încălecat de ochelari, 
mustăţile arse de ţigară, obrajii lucraţi â jour de 
vărsat şi vreo trei viţe de păr ce soseau pe ţeasta capu- 
lui tocmai din regiunile occipitale. 

— Panaitache, ia dă-mi dosarul tocmelilor agricole, 

Aceasta era piesa de rezistenţă, dedalul, cum s-ar' 
zice, în care se rătăceau toţi subprefecţii. 

Se puse el pe cercetat dosarul tocmelilor, dar, 
hotărît, acesta era un dosar teribil!... Mă rog, dacă de 
atîţia mari de ani se grămădeau contracte peste con- 

tracte... şi oameniinu le executauniciodată...şi...şi... 
şi erau, frate, aşa de tainici şi de farisei ochii aceia, 
că, zău, îţi venea să zici cu poetul: 

Sunt umezi înfiorătorii 


De linguşiri, de viclenii. 


15 


20 


25 


30 


35 


«o 


în vremea asta se-ntorsese Dumitru vătăşelul şi 
cu celălalt tovarăşal său. Subprefectul îl chem ă numai- 
decît la el. 

— D-apoi, cum e, Dumitre? 

— Cum să fie, cocoane... bine. 

— Ce mai e nou? 

— Ce să fie... bine. 

Parcă era afurisit. Nu vrea cu nici un preț să dea în 
pîrtia vorbei, şi subprefectul n-ar fi vrut să-l descoase, 
Dumitru însă, cu acea temere a ţăranului. care 
nu vrea niciodată să înceapă el, chiar cînd are ceva de 
spus, aştepta. Subprefectul se hotărî. 

— Pînă unde v-aţi dus după trăsură? 

— Apoi... ia, pînă mai în malul gîrlei. 

— Atit? 

— Ordonaţi? 

— Numai pînă la gîrlă? De ce n-aţi dus-o pînă 
acasă? 

— Apoi... ne-a poruncit dumneaiei să ne întoarcem; 
că zicea să nu afle boieru, că-i foc de cioban. 

Subprefectul se legă de vorba vătăşelului. 

— Măi, Dumitre, cum să se fi întîmplat oare să dea 
cu trăsura peste oaie? 

— Ba că se prea poate, mînca-le-ar gălbeaza de oi; 
că-i vită proastă, boierule: se duce oarbă de mal şi 
n-ai ce-i face. Eu zic că oile treceau şoseaua de-a 
curmezişu şi ele nu se feresc; caii de iuți, iuți, ia, te 
miri cum a apucat-o pe vreuna roata şi i-a retezat 
picioarele, că-s plăpînde, bată-le vina lor... 

— Se poate, zise subprefectul pe gînduri. Bine, 
Dumitre, du-te. 

Căprarul de vătăşei se duse, şi subprefectul, rămas 
din nou singur, urmă a se gîndi iarăşi la dînsa. 

Cînd ieşi ca să se ducă acasă, se întîlni în scară cu 
un om călare, care îi înmînă o scrisoare. Doamna 
Maxenţian îi mulțumea pentru serviciul ce i-l făcuse 
şi-i înapoia banii daţi ciobanului. Scrisoarea era rece 
şi demnă, dar slovele acelea. lungi şi cam leneşe. aveau 
parcă parfumul mînei care le scrisese. Şi urma şi un 
„post-scriptum" !... 


185 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Inima subprefectului se mişcă mai cu putere la 
cetirea acestui supliment, care, la drept vorbind, era 
mai însemnat decît chiar scrisoarea. în supliment era 
rugat să comploteze cu dînsa spre a nu afla bărbatul 
său întîmplarea cu oaia, căci altfel era vai de bietul 
cioban! în josul post-scriptumului era numele întreg: 
„Dadiana Maxenţian”. 

... Dadiana... 


Numele era frumos, dar părea luat din romanele 
evului de mijloc. în să cît de mult se potrivea cu chipul 
ei: o chema Dadiana, şi aşa şi trebuia s-o cheme. Se 
mira chiar că nu ştiuse mai dinainte lucrul acesta. 
Cît de multă asemănare era între ovalul obrazului 
Dadianei. şi între numele ei... De ce oare la unele 
fiinţe, întîmplarea se supune esteticei şi intră în 
liniele armoniei lor personale? Cînd o botezase 
mumă-sa, nu ştia că fata o să crească aşa depotrivită, 
de rotundă şi de armonizată. Şi vorba rotundă vine 
aici de bună voia ei; căci s-ar putea să se numească 
Dadiana o femeie uscată şi unghiulară? 

Se urcă în trăsură, cu scrisoarea în mînă şi se duse 
cu ea desfăcută pe genunchi pînă acasă. 

Acasă îl aştepta Dumitru, vătăşelul, cu masa pusă. 
Acest Dumitru devenise încetu cu încetu un fel de 
nevoie pentru subprefect. îl înţelegea într-o mulțime 
de lucruri şi-l slujea cu îndemînare şi cu bunăvoință. 

Am spus că subprefectul îşi avea moşioara., rămasă 
de la mătuşe-sa, în cealaltă margine a Vlădenilor. 
Casa bătrînei o păstrase aşa cum era: cu sofrageria ei 
goală, cu policioare prin ziduri; cu scoarţele de ţară 
întinse prin toate odăile; cu mirosul deosebit al lucru- 
rilor vechi şi curate, cu sofaua cea de cit galben... 
Numai într-o odaie îşi pusese un pat de campanie, 
care se întindea şi se strîngea dupe voie; nişte rafturi 
albe de lemn în care îşi vîrîse cărţile: o masă mare cu 
fel de fel de pipe şi de unelte de vînătoare, şi-n colo... 

pace. Ba într-un unghi erau vreo trei suşanele, nişte 
harabale de puşti şi de iatagane, găsite în casa bătrî- 
nei, de la unchiu-său, şi puşca lui. O adevărată cameră 
de soldat în lagăr. 


« 


20 


30 


înainte de a se pune la masă, subprefectu îşi luă o 
carte din rafturi, — obicei de student de a mînca cu 
ziarul alături. Dar în toate împrejurările vieţii nu ne 
plac aceleaşi lucruri, — mai mult: nu ne mulţumesc 
aceleaşi mulţumiri. Intrînd cu scrisoarea Dadianei în 
buzunar, lăsă jurnalele şi se duse, printr-un fel de 
îndemn firesc, cătră un volum legat cu scoarţe cenu- 
şii de pînză. Turgheniev îl chema parcă cătră dînsu, 
sub aripa caldă a geniului său senin, şi cu acest vechi 
prieten mîncă în pace, cufundîndu-se în simţirile 
aceluia, ca într-ale sale proprii. Nu mai era la Vlădeni, 
ci la Francfort, în cofetăria fostului tenor Spice bubio, 
iar Dadiana se asemăna întocmai cu iubita romancie- 
rului rus. Printr-o înlocuire ciudată şi printr-o puter- 
nică aprindere a fantaziei., lumea de acum şi lumea 
de atunci se amestecară aşa de bine, încît topiră o 
atmosferă nouă din aerile vechi. în care subprefectul 
se pierdu cu desăvîrşire, mai cu seamă cînd, după 
masă, se întinse cu ţigara în mînă pe sulurile moi ale 
divanului... 

Cînd veni Dumitru să-i spuie că trăsura aşteaptă, 
îl găsi cu ochii ţintiţi în podele. Ce videa?... Ce vede 
ochiul marinarului în pînza spațiului? 

Se duse la subprefectură şi se puse pe lucru. Impre- 
sia ce-i rămăsese de la Dadiana era prea puternică 
pentru ca celelalte s-o poată acoperi deodată. Dar tim- 
pul e ca o gîrlă de munte care aduce nisip şi netezeşte 
toate albiele... Azi una, mîine alta, şi nimicurile 
umplu golul sufletului. Desigur că i-ar fi rămas capul 
Dadianei ca o aducere-aminte, ca o fericită aducere- 
aminte, dar numai atît, — dacă alte întîmplări nu 
l-ar fi purtat din nou în calea ei. 

Da vreo săptămîna după cele povestite mai sus, pe 
cînd de-abia sosise la subprefectură, plin de praf şi 
ostenit, în urma unei cercetări ce făcuse prin comu- 
nele plăşei sale, intră pomojnicu la dînsu şi-i spuse, 
c-un fel de aer misterios, în care se amesteca o dungă 
subţire de ironie, că „a aflat boieru despre istoria cu 
ciobanu şi i-a tras o sfînta de bătaie de l-a lăsat mai 


mort..." 


187 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


188 


Cunoaştem pe Miţache şi uşor ni-l putem închipui, 
conform proverbului lui, credincios mai mult lui 
Maxenţian, care era piatra, decît şefului său, care era 
apa. 

La ştirea aceasta însă, subprefectul se înfurie aşa 
de grozav şi aşa de tare bătu cu pumnul în masă, încît 
conu Miţache îşi lăsă linia de ironie la o parte. 

— A!... mişelul! strigă subprefectul, după ce am 
cătat să cocoloşesc lucrurile şi să plătesc rana de pe 
obrazul omului cu bani, apoi acuma îl mai şi bate!... 
Las! că vorbim noi!... 

După aceea dete poruncă să nu deshame caii, şi 
adresîndu-se lui Miţache. 

— Domnule pomojnic, hai cu mine! 

Pe drum, Miţache se făcuse numa cît un iepure de 
mic. Subprefectul tăcea, dar îl simţeai cît de colo că 
e plin de indignare. El se gîndea cum să urmeze mai 
bine, ca pedeapsa să vie sigură şi dreaptă. Şi, din gînd 
în gînd, ajunse pînă la întîmplarea cu oaia, de la care 
purcedea toată istoria. Cînd îşi aduse aminte de asta, 
tresări, parcă s-ar fi deşteptat din somn. Se putea să 
dea pe Maxenţian în judecată şi să nu amestece şi pe 
femeia lui? Şi ea, la drept vorbind. nuera vinovată 
decît că nu ştiuse să ţie caii, sărmana. Doar nu ea 
dăduse cu biciul în om; ea nu era în stare să facă ast- 
fel de lucruri. Cînd are cineva nişte ochi aşa de fru- 
moşi, cu o aşa de limpede privire, e cu neputinţă să 
nu aibă suflet!... 

Şi aşa, încetul cu încetul, indignaţia lui contra lui 
Maxenţian se prefăcu în milă pentru dînsa, încît, 
cînd ajunseră la jupîn Duţu, hotărîreade a da în jude- 
cată pe bătăuş se micşorase grozav. Dar, printr-o 
reacțiune firească, care se face în toate naturele oneste, 
cînd au conştiinţă că au fost un moment nedrepte, 
subprefectul, care ştia că nu urmase ca un funcţionar 
cinstit, cînd silise pe cioban să se mulțumească numai 
cu banii ce-i da nişte boieri pentru dunga de sînge 
de pe obraz, se hotărî de astă dată să nu mai fie slab. 
Astfel, intră în curtea Duţului. 

Pe o sarică aşternută pe pămîntul jilav dintr-un 
coşar, sta întins ciobanul, cu ochii îngropaţi în orbite, 


cu gura întredeschisă în afară, cu fața vînătă, legat 
pe la urechi cu nişte foi depătlagină, iar primprejurul 
gurei cu ramuri subţiri de rozmarin, ca morţii; împre- 
jurul lui un roi de muscuţe de cîmp ţineau un fel de 
5 ison supărător, mutîndu-se de la cap la picioare, şi 
înapoi, fără să le gonească nimeni. Se apropiară cu 
toţii de dînsu şi badea Duţu îl scutură de mînecă: 

— Măi loane măi, scoală!... 

Un gemăt surd, ca un vaiet dureros, ieşi din pieptul 

io bolnavului. 

— Scoală, măi Ioane, c-a venit domnu subprefect 
să te vadă... scoală, măi! 

Bolnavul îşi veni un moment în simţiri şi, cu toată 
durerea ce se videa că sufere, cînd auzi de domnu 

>5 subprefect, se-ncercă să-şi ridice capul de jos... dar 
nu putu. 

— Să iertaţi, boierule, că nu poate, zise badea Duţu 
cu cuviinţă. După aceea ridică ţolul cu care era acope- 
rit bolnavul şi arătă rănile ce avea. Mîna stînga atîrna 

20 pe piept în jos, zgîrcită şi galbenă ca de ceară, cu 
mărgini vinete ca de cangrenă. Mai sus de cot se videau 
două urme roşiatice, pe unde-l strînsese frînghia. 

— Pustiu de vîrtej I zise badea Duţu: l-a strîns < 
pînă i-au ieşit ochii din cap.’ 

25 Da viderea acestui corp omenesc, chinuit într-un 
mod atît de sălbatec, subprefectul simţi un nod de 
indignare urcîndu-i-se în gît, şi fără voie i se umplură 
ochii de lacrimi. 

— în viaţa mea n-am văzut aşa lucru! Pentru o 

30 asemenea faptă nu există pedeapsă... 


Ceru un condei şi hîrtie ca să-şi încheie procesul- 
verbal. 
— Să iertaţi, domnule, zise badea Duţu, el nu 


facelăcrămaţie. 


35 _ Cum nu face reclamaţie? întrebă subprefectul 
mirat. 


— Apoi, la ce să mai facă?... ştie el că totuna e... 

Cu boieru nostru nu se poate pune nimeni. Şi-apoi l-a 

şi mulţumit... i-a trimis prin vichilnişte parale... Că 

‘<> nu te teme, domnule, îl facem noi sănătos, adaogă, 
văzînd pe subprefect că rămăsese locului încremenf&o 


în acest timp pomojnicu prinse prilegiu şi zise sub- 
prefectului: 

— în materie de bătaie. dacă pacientul nu face 
reclamaţie... 

— Dă-mi pace, îi răspunse acesta supărat. Haidem 
după doctor mai bine... 

Pomojnicul nu simțea însă că în această hotărîre a 
subprefectului intra o cauză străină. leşind, mai 
întrebă o dată, ca de datorie: 

— Va să zică nu vrea să reclame... 

— Nu, domnule, nu... 

— Şi apoi. adaogă subprefectul, voi veni să-l întreb 
pe el, personal, cînd va fi în stare să-mi răspundă. 

— Să  poftiţi. 

Subprefectul se dete jos şi-şi luă drumul spre tact, 
printr-o pădure rară şi bătrîna, ce era în apropiere de 
stîna Duţului. Pomojnicu se duse cu trăsura să caute 
pe doctorul plăşii. 


Ajuns la tact, se închise în camera lui şi se întinse 
pe canapea, cu o durere de cap nespusă şi o mare neli- 
nişte. Simţea că iarăşi fusese nedrept, dar de astă dată 
de o nedreptate strigătoare. 


Tocmai şedea aşa, cînd auzi clopotele unui poş- 
talion ce venea de la deal şi văzu pe fereastră o trăsură 
cu patru cai, ce se opri în faţa tactului. Numaidecît 
lumea pe afară începu să se mişte; funcţionarii săriră 
de pe la locurile lor; vătăşeii se aşezară la linie şi, 
după cîteva minute, intră  Panaitache  archivarul, 
de-abia suflînd: 

— Vă rog, domnule subprefect, vă pofteşte boierul 
pînă la trăsură. 

Graba şi emoţiunea se împărtăşesc foarte iute. Sub- 
prefectul sări de pe canapea aproape fără voia lui şi 
era să şipornească spre uşe, cînd tocmai auzi vorba 
„boierul"”. Se stăpîni cît putu şi opri pe archivar, care 
voia să alerge înapoi la trăsură. 

— Du-te de-i spune că cine are treabă cu mine mă 
găseşte în biurou. 

Archivarul se cam codea. 

— Aşa să-i spui, m-ai înţeles! 


— Prea bine, zise bietul archivar, care se simţea 
împovărat de această grozavă sarcină. 
în cele cîteva minute de aşteptare ce urmară, sub- 
prefectul simţi că urăşte pe acest om din toate puterile 
s lui. în sfîrşit, uşa se deschise, izbită de părete, şi un 
om gras, potrivit la statură, cu căutătura posomorită 
dar vie, intră înlăuntru. Acesta era strigoiul, desigur. 
O faţă bronzie, fără sînge; o barbă rară, de un roşu 
tulbure: o frunte îngustă... El era. 
io Steteră amîndoi cîteva secunde, privindu-se drept 
în ochi. Maxenţian rupse cel dintâi tăcerea. 

— M-am supus la poruncile dumneavoastră, domnule 
subprefect, zise el îndesat, şi am venit. 

Subprefectul dete uşor din cap, fără a răspunde ni- 

15 mic şi rămase în picioare. 

— Am să mă pling contra sătenilor... urmă Maxen- 
tian. Nu vor să iasă la seceră.., conform învoielilor, 
învoielile mele cu dînşii sunt... şi aci voi să înceapă 
povestea socotelilor lui cu ţăranii. Subprefectul îl 

0 opri. 

— De prisos... Puneți tot ce voiți să-mi spuneți 
mie pe hîrtie... 

— Eu? îl întrerupse Maxenţian cu grabă. 

— Dumneavoastră. 

25 — Eu, să fac jalbă în scris!... 

— Da, da, întări subprefectul. 

Aci Maxenţian făcu o strîmbătură de milă uitîn- 
du-se la el, şi, mai galben decît era din fire, adaogă: 

— Nu mă cunoşti... Ai să înveți să mă cunoşti... 

$ Şi ieşi, lăsînd pe subprefect singur, în picioare... 


III 


Era pe vremea coasei, în cea dintâi duminică ce 

urmă după întîmplarea de mai sus. 
Se ridica soarele, tînăr şi prielnic, în văzduhul rece 
al dimineţei, pătrunzînd, ca ochiul unui flăcău fru- 
îi." mos, toate inimele. Ciocîrlia de Bărăgan plutea în 
undele aerului, ţipînd a muncă; pitpalacul deştepta 
lanul de mei cu glasulsău molcom şi întrerupt; graurii 


191 


pestriţi treceau în bande zgomotoase spre apă, — 
pe cînd barza, cinstita şi harnica tovarăşea pluga- 
rului, umbla elegantă şi melancolică prin fîneaţă, 
vînînd broaştele, rîmele şi guşterii. Din palele finului 
cosit se înălța cătră soare tâmîia cîmpului, iar mai-na- 
inte, lanul de grîu desfăşura ochiului pînza aurită 
a spicurilor. De marginea drumului, un pervaz de flori 
de cîmp alcătuia cadrul holdelor, întretăind mono- 
tonia verdelui cu văpselele stinse dar aşa de dulci ale 
corolelor lor. Sulfină, tristă şi parfumată ca o văduvă 
tînăra; cicoarea, albastră ca cerul; măzărichea, sprinte- 
nă ca o glumă; macul, subţiratec şi nalt ca un hidalgo ; 
ghizdeiul, laptele cucului, garofița sălbatecă, cimbrul, 
siminocul, românită, — toate creşteau una la umbra 
alteia, scoțînd capul la drum, ca nişte blînde şi curioase 
copile ce sunt. 


Cu puşca în spate, subprefectul se ducea pe drum 
înainte, înseninat de răcoarea dimineții, şi se tot 
ducea mereu, ținîndu-şi cîinele alături. Dacăai fi vrut 
să urmezi calea apucată de el, ajungeai... la Maxen- 
tian. Dar neavînd dreptul să ne coborîm în conştiințele 
oamenilor, nu putem bănui nimic. Se ducea la vînat... 

Nemaiputîndu-şi ţine cîinele, intră într-o fîneață, 
pe cositură, şi se auziră în urma lui cîteva descărca- 
turi de puşcă... 

Pe cînd ieşise din cositură şi dase în drum, ca să 
meargă mai departe, — la o cotitură, printre porumb, 
îşi văzu calea tăiata de un front de călăreţi, cari ve- 
neau la pas, vorbind şi rîzînd în gura mare. Da vide- 
rea subprefectului tăcură toţi, privindu-l cu ochi 
minunati. El îşi scoase pălăria; toată lumea îi mul- 
tumi, şi astfel trecură: el la deal şi ei la vale. 

Erau poate vreo douăsprezece persoane, bărbaţi şi 
temei. Subprefectul recunoscu pe prefect, pe Maxen- 
ţian şi pe Dadiana. 

De cînd n-o mai văzuse! 

Ca un aparat de fotografie, ochiul lui prinse ima- 
ginea întreagă a tinerei femei, şi se duse la deal ui- 
tîndu-se la dînsa parcă i-ar fi stat tot înainte. Cu chipul 
cam înclinat spre dreapta, ea se ţinea pe cal cu acea 
eleganţă caldă, pe care o dă creşterea unită cu frumu- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


seţea formelor. Mîna stînga sta ridicată pînă în drep- 
tul sinului, stăpînind prin frîu vioiciunea murgului 
pe care umbla. Ochii priveau coama calului, iar gura 
zîmbea uşor, la vorbele ce i le spunea prefectul, un 
curtezan răscopt dar încă plăcut. Cînd întîlni pe sub- 
prefect, atît de pe neaşteptate, se roşi pe văzutele, 
încît prefectul se opri din vorbă şi-şi tinti privirea 
pe obrazul ei, ceea ce o făcu să se roşească şi mai tare. 
Nu îndrăznea să-şi ridice ochii de pe coama calului, 
dar, fiindcă tăcerea prefectului se prelungea, căută 
să-şi încordeze toată voinţa în privire şi îi zise cu 
oarecare linişte: 

-Ce-i?... 

— Văd că vorbele mele te fac să roşeşti, îi zise 
el ironic. 

— îngrijeşte-ţi-le, îi răspunse ea. 

Prefectul însă, lup bătrîn, dete uşor din cap zîm- 
bind, şi-şi întoarse privirea spre Maxenţian. Acesta 
avea aerul că face curte unei doamne pe care o însoțea, 
dar ochii lui nu părăseau niciodată pe Dadiana. 
în minutul acela era palid ca un mort. Prefectul îşi 
mută iarăşi privirea pe chipul Dadianei, ai carii 
obraji se decolorau puţin cîte puţin, şi apoi se uită 
în lungul spaţiului, gîndindu-se cum adesea cîte un 
nimic ridică pînza tainelor celor mai adînci. Socie- 
tatea îşi urmă drumul mai departe. 

Subprefectul rătăci pe cîmp încă multă vreme şi 
numai la masă veni acasă. Era dus pe gînduri. Prefec- 
tul acela nu prea era om hazliu, dar orişicum... parcă 
i-ar fi venit mai la-ndemînă să-l ştie pe alte tărî- 
muri. După masă se culcă şi dormi greu. Ducrurile 
din lumea reală se prezentau, izolat, cu formele lor 
proprii; dar, lipsind amintirea, ele n-aveau raporturi 
între dînsele, şi astfel, se combinau într-un chip cu 
desăvîrşire ciudat. Era, bunăoară Dadiana, şi prefectu, 
şi caii, şi o prepeliţă lovită în aripă, pe care o aler- 
gase o grămadă, dar fără armonia realităţii. 

Mai într-un tîrziu prin ultimele straturi ale som- 
nului, simți mirosul dulce al unui mănunchi de flori 

de cîmp, pe care-l adusese cu el, şi astfel, nervul care 


adormise cel din urmă se deşteptă cel dintăi, chemîn- 
du-l la viaţă. 

Se sculă şi-şi aduse aminte de ciobanul bătut. Se 
gîndi să se ducă să-l vadă. Stîna lui Duţu fiind 
aproape de castel, de care era despărțită prin pădurea 
rară şi bătrîna de care am vorbit, se apropia de Dadiana. 
Deşi pînă acolo era o bucată bună, se duse pe jos. 
Era un senin frumos de seară, cu soarele care la apus 
se muia într-o mare de purpură, pe cînd la răsărit 
luna, anemică şi sfioasă, sta ca o rotocoală de hîrtie 
pe fundul satinat al cerului albastru. Cînd ajunse la 
Duţu de-abia mai era puţină lumină. Ciobanu se 
afla mult mai bine, deşi mîna stînga îi rămînea aproape 
paralizată. îl găsi tot acolo unde îl lăsase cucîteva 
zile mai-nainte, singur, încercînd să-şi lege rana cu 
pătlagină. Se chinuia să ţie cu dinţii un capăt al 
petecii, iar pe celălalt vroia să-l înoade, şi nu izbutea. 

Subprefectu, fără vorbă, îşi lăsă pălăria, puse un 
genunchi în pămînt şi, desfăcînd rana, căuta s-o lege 
potrivit, ca să nu-i sugrume mîna şi nici.să lase aerul 
să pătrundă. Pe cînd sta astfel, auzi în curte o voce 
curată, care rîdea cu o nespusă poftă, şi în urmă, 
cîteva sărutări, care pocneau cu acel zgomot gras cu 
care-şi sărută mamele tinere copiii, şi, aproape în 
acelaşi timp, se ivi sub şopronul ciobanului Dadiana, 
ținînd în braţe un copil de-al Duţului, şi mai în urmă 
Duţuleasa însăşi. Ea ştia că subprefectul e acolo şi se 
părea că vine cu copilul în braţe tocmai ca să aibă mai 
multe obrazuri primprejurul, ei. Cînd văzu pe sub- 
prefect, în genunchi, la pămînt, lîngă bolnav, se 
opri la cîţiva paşi şt lăsă încet copilul din braţe... 
El se sculă de jos şi o salută din cap, fără a-i întinde 
mîna; ea însă îl sili să i-o întindă şi-l scutură voini- 
ceşte, fără să poată zice o vorbă, dar vorbind atît de 
puternic prin mîngiierea ce adaose cealaltă mînă, 
cu care acoperise pe a subprefectului. Lui i se tur- 
burară parcă minţile... 


— S-a făcut bine, nu-i aşa? zise ea cu o înmuiere 
de glas duioasă, care vorbeşte mai mult decît toate 
mărturisirile. 


15 


20 


25 


30 


io 


— Acuma e bine de tot, răspunse subprefectul. Sunt 
foarte mulțumit. 

— Dar eu!... zise ea cu grabă. 

După aceea merseră de se aşezară pe prispa casei, 
uitînd-se cum se umplea curtea de vite, cari intrau 
să se culce. Copilul pe care-l ținuse în brațe Dadiana, 
venise iarăşi lîngă dînsa, rezemîndu-şi capul bălan 
şi creţ de genunchile ei. Rîseră puţin cu el, şi după 
aceea ea se sculă. 

— Trebuie să mă duc, zise rîzînd, ca să nu simtă 
că am fugit... Am o grămadă de lume, pe care am 
lăsat-o în grădină, sperînd că fiecare, ocupați unii 
de alţii, n-au să bage de seamă lipsa mea... contez 
pe egoismul omenesc. 

Subprefectul şi cu Dadiana se videau acum numai 
pentru a treia oară. Dar dacă faptul, în închegarea 
lui reală, se întîmplase rar, cît de des se întîmplase 
el în minţile lor... Şi cît trăim în noi, adesea e mai 
real şi mai puternic decît cît trăim în afară. 

Subprefectul se sculase şi el şi se îndreptau împreună 
spre poartă. Din poartă se videa, la lumina lunei, 
cum se deschidea drumul prin pădure, larg şi drept. 

— Pe aici mergeţi la castel? întrebă el cu oarecare 
îndoială. 

— Da, fiindcă e mult mai aproape... Nu ştiai 
acest drum? A!... e adevărat, zise tot ea cu grabă, 
dumneavoastră nu cunoaşteţi nici un drum care duce 
la mine. 

El se uită la dînsa cu părere de rău şi rosti o bana- 
litate oarecare. 

Vorbind însă astfel, ajunseră aproape în marginea 
pădurei, şi fiindcă ea tăcea, părîndu-i parcă rău de 
observaţia ce i-o făcuse, el îi zise cu sfială: 

— Drumul meu este în partea cealaltă; afară numai 
dacă îmi permiteţi să vă însoțesc pînă la marginea 
crîngului.... 

Vorbind, se opri locului. Ea păru că se gîndeşte 
o secundă, dar, răpede, îşi trecu o mică haină ce o 
avea cu dînsa din mîna dreaptă în cea stingă şi-l 
luă de braţ. 


193 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


196 


— Cu chipul ăsta poate să înveţi drumul... Şi 
iute, ca cum ar fi voit să nu-i lase impresia mai lungă 
a acestei vorbe, începu a istorisi de glumele societăţii, 
de petrecerile mosafirilorsăi,deomulţimedenimicuri, 
în care se amesteca des numele prefectului, — fără 
să ştie cît de rău făcea tovarăşului ei de drum. Dar, 
ca întotdeauna cînd vorbeşti singur, într-o tăcere 
prea mare, ajungi de te asculți tu însuţi, şi vocea ta 
te mişcă mai mult decît a altora. El, tăcînd, simţea 
că glasul ei începea să tremure, cînd deodată o opri: 

— Sît! îi zise strîngînd-o încet de braţ, îmi pare 
că aud pe cineva prin pădure. Ea se opri deodată şi 
se înălţă în vîrful picioarelor, parcă ar fi voit să vadă 
mai afund în linia drumului. El, dimpotrivă, se lăsă 
jos, uitîndu-se parcă pe sub pînza umbrelor. 

— Desigur, e cineva... De-abia văd... dar nu mă 
înşel... 

După aceea se duse răpede pe iarbă şi căzu tot la 
pămînt, lipindu-şi urechea de marginea drumului. 

— Sigur!... 

Tot atunci aduse echoul pădurei un răsunet de 
glas. 

— Sunt ei. zise Dadiana. pe cînd el se scula, eram 
sigură... şi apucîndu-l iarăşi de braț îl sili să încline 
puțin spre stînga, în pădure. 

— Trebuie să-i lăsăm să treacă, zise ea. Şi se afun- 
dară mai înăuntru. 

în pădure. pămîntul, acoperit cu frunze, era moale. 
Viţele de mure îi coprindeau pînă la genunchi, şi ramu- 
rile, dese pe unele locuri, îi umbrea de lună. Dipiţi 
unul de altul ei ascultau... Respirarea lor de-abia se 
auzea şi braţul lui drept, lipit de inima ei, o simţea 
cum bătea cu putere. Diniştea era neţărmurită. Cînd 
şi cînd se rupea cîte un gîtej din crăngile uscate, şi 
pica cu răsunet, sau cîte un chiot de pe la stînă venea 
stins şi prelung. Prin rariştea copacilor pătrundea 
luna, lăsînd rotocoale de lumină fosforică pe frunzi- 
şul de mure. 


Dadiana, plecată puţin înainte, căuta să pătrundă 
cu viderea pînăla drum.Elseuita la drum.dar seuita 
mai mult la dînsa. O rază de lună, furişată de sus. 


»5 


25 


ai 


3 5 


'< 0 


cădea pe gîtul ei cu atîta farmec, încît, cum sta lipită 
de dînsu, fu luat de vraja caldă a amorului şi-şi lipi 
gura de raza trădătoare... Ea nici nu se mişca. Mîna 
singură, care apucase pe a lui, îi răspundea încet, tai- 
nic, tremurînd pînă sus... 

Şi spuie cine ce va vrea. Nu e simţire care să intre 
în forma omenească cu o mai mare învoire a tuturor 
facultăţilor noastre sufleteşti, decît amorul, şi nu e 
în acelaşi timp duşman mai neîmpăcat şi nimicire 
mai desăvîrşită a celorlalte facultăţi decît tot el. 

Dumea de acasă de la Dadiana trecu la vale; darar 
fi putut acum să treacă înapoi la deal şi iar la vale, 
că pentru ea ar fi fost ca cum nici n-a trecut. 

Şi, negreşit, trebuiră să plece de acolo. Braţ de braţ 
şi făcînd parcă o singură făptură, se duseră la deal 
pe drum. înainte de-a ieşi din pădure se întîlniră 
cu un om. Era unul singur, deci nu putea fi din com- 
pania celorlalţi; şi-apoi acum chiar de ar fi fost... 
Omul trecu pe lîngă ei, privindu-i bine. Subprefectul 
simţi pe Dadiana că se strînge mai mult de dînsu, 
parcă i-ar fi cerut s-o apere. 

— Omul ăsta nu-mi e prieten, zise ea, după ce 
trecură. 

— Cine e? întrebă el. 

_ Vichilul nostru. 

Noaptea cea dintâicareurmează unei asemene aprin- 
deri sufleteşti este izvorul celor mai bizare şi mai neîn- 
telese simţiri, care ridică sfera noastră lăuntrică, 
o umflă, o umple, pînă se revarsă în visuri ciudate, în 
chin şi insomnie, în pagini scrise şi chiar în lacrimi. 

Da castel, se stinseseră luminile una după alta 
şi numai de la fereastra Dadianei pleca o lungă rază 
galbenă, care străbătea straturile întunerecului, pînă 
în depărtare... 


Jos, sub scara cea mare, în biuroul intendentului, ca- 
naturile ferestrelor erau strînse cu îngrijire. Doi oameni, 
Maxenţian şi cu credinciosulsău vichil aveau de lucru. 
Maxenţian se plimba în lungul odăii, cu minele la 
spate, tăcut, — pe cînd vichilul sta în picioare, reze- 

mat de stîlpul uşei, aşteptînd cu respect să binevoiască 
stăpînul a-i spune o vorbă. Nu se auzea decît pasul 


197 


15 


20 


25 


30 


35 


198 


apăsat al lui Maxenţian şi din cînd în cînd pocnetul 
lampei. Trist, un greier deşteptsuna a tăcere, deprins 
cu paşii lui Maxenţian ca cu un ceasornic în perete. 
Acesta se oprea cîteodată în faţa vichilului şi, preocu- 
pat. îl apuca de cîte un nasture al hainei, parcă ar fi 
vrut sâ-l facă atent... Şi nu-i spunea nimic. în sfîrşit, 
după mai multă vreme, se apropie de fotoliu şi, lo- 
vind uşor cu capătul condeiului în biurou, întrebă 
pe vichil: 

— Va să zică eşti sigur? 

— Vai de mine, cucoane! după ce i-am văzut cu 
ochii mei!... 

— Foarte bine... 

O lungă tăcere urmă iarăşi acestei întrebări. Maxen- 
țian îşi rezemase capul pe mîni şi părea dus într-o 
lungă alcătuire cu mintea. Vichilul, obicinuit, aştepta. 
Deodată stăpînul se ridică de jos, aprins la faţă şi 
rînjind ca o scăfîrlie de mort, şi, izbind cu condeiul, 
pînă să găurească postavul de pe masă, strigă din fun- 
dul gîtului: 

— Am să-i mănînc!... 

Vichilul, care era un vechi hoţ de cai, se găsea mai 
bine în această atmosferă aprinsă, decît în cea liniş- 
tită de pînă aci. El holbase ochi mari, gata parcă să se 
repeadă pe pradă. 

— Să nu-ţi iasă o vorbă din gură, îi adaogă stă- 
pînul, m-ai înţeles? Cînd vei videa pe mişelul acela 
pe aici, să te faci că ţi-e drag. Pe dînsa să n-o mai urmă- 
reşti !... Du-te!... Ă 

După aceea, pe cînd vichilul ieşea, el, amenmțînd 
cu degetul portretul Dadianei: 

— Dasă că ţi-i trimit eu unde le şade bine !... 

Şi cu această sentinţă ieşi şi se duse să se culce. 


IV 


A doua zi, foarte de dimineață, subprefectul primi 
de la Dadiana o scrisoare. 

Era o pagină caldă, plină de tinerețe, de durere, 
de speranță. îi spunea cum nu dormise toată noaptea, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


“0 


gîndindu-se la el şi dorindu-l; cum bărbatul ei îi 
făcuse o scenă groaznică, ameninţînd-o c-o va împuşca 
dacă va dovedi că ceea ce-i spusese vichilul e ade- 
vărat, îl ruga s-o iubească şi să se păzească de curse; 
să aibă încredere în ea şi să nu-i scrie decît printr-un 
om foarte sigur, fiindcă slugile erau toate cumpărate, 
în sfîrşit, tot ce capul cel aprins al unei femei care 
iubeşte poate să spuie, tot era în scrisoarea aceea. 

Subprefectul o ceti de la prima literă pînă la cea 
din urmă, dintr-o dată, cum ai bea un pahar de apă 
rece şi limpede cînd ţi-e sete, şi, plin de fiinţa ei, 
îi răspunse, descărcîndu-şi tot sufletul în foile albe 
ale hîrtiei. Naturele mai concentrate scriu mai lung 
şi mai cu patimă decît cele expansive. îi spunea cu 
sălbătăciune tot ce simţea pentru dînsa; îi propunea 
să-şi vîndă moşioara şi s-o ia cu dînsu în lume, ca 
să n-o mai vadă decît ochii lui şi ochii celor nepăsă- 
tori; îi mărturisea că e nenorocit fiindcă e gelos; 
era gelos de bărbatul ei, de prefect, de toţi tinerii cari 
îi sărutau mîna, şi n-avea nici o putere ca să o ascundă 
viderilor lor... 

A doua zi Dadiana îi răspunse, lung ca şi dînsu, 
pe aceeaşi scurtă dar eternă temă a dragostei. Ca şi în 
scrisoarea dintâi, îi repeta să se păzească, căci i se 
părea că plicul lui fusese deschis. îi făgăduia că la 
cea dintâi lipsă a bărbatului său va veni să-l vadă. 

Lucrurile urmară astfel vreo două săptămîni, cu 
scrisori în toate zilele şi din cînd în cînd cu întîlniri. 
Despre partea lui Maxenţian se părea că e linişte, 
şi ar fi fost în adevăr fericiţi, dacă dînsul nu era ros 
de gelozie. O ruga în toate scrisorile, şi ori de cîte ori 
o videa, să depărteze pe prefect din casă, lucru la care 
ea răspundea, atît din puţină cochetărie femeiască, 
cît şi din cauza absurdităţii bănuielii, rîzînd. De 
altminteri prefectul părea că se instalase la Maxen- 
ţian pentru toată vara. 

într-o zi, pe la sfîrşitul lui iulie, subprefectul se 
pomeni cu Maxenţian la dînsu acasă. Cînd îl văzu 
de pe fereastră, i se păru că nu-i mai bate inima de 
loc, aşa de tare era mişcat. îşi aruncă răpede ochii 
pe arme ca să vadă unde e revolverul, şi-l primi. 


199 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


200 


însă, spre marea lui mirare, Maxenţian intră plin de 
cuviinţă şi de sfiiciune, şi-l luă de mînă cu bunătate, 
îi spuse c-a venit să-i mulțumească de un mare servi- 
ciu ce i-a făcut, şi-i povesti de întîmplarea cu cio- 
banu, adăogîndu-i că dacă n-ar fi fost el, care să po- 
tolească lucrurile, afacerea era să devie publică şi... 
„în ziua de azi, cu jurnalele astea... n-ai cap să mai 
dai o palmă unui om". 

Subprefectul era foarte mulţumit de întorsătura 
pe care o luau lucrurile şi reţinu pe Maxenţian să 
mai stea de vorbă. Acesta lăsă curs liber grijilor sale, 
vorbi prieteneşte, se arătă cu totul sub o altă lăture 
decît aceea sub care era cunoscut, şi plecă vroind 
să ia pe subprefect cu orice preţ la masă. Subprefectul, 
cu toată dorinţa ce avea de a se apropia de Dadiana şi 
de a-i apărea astfel ca un om foarte ghibaci, ştiu să se 
oprească şi nu primi invitaţia decît pentru dumineca 
viitoare, în care răstimp se duse să-i vadă, după cuvi- 
inţă. Duminecă, Maxenţian veni execuţie pe capul 
lui şi-l luă vrînd-nevrînd la dînsul. 

Găsi pe Dadiana în mijlocul unei societăţi întregi, 
care venea dumineca la Vlădeni din toate părţile ţării, 
atrasă de frumuseţea locului şi de însemnătatea poli- 
tică a lui Maxenţian. Fu încîntat de a o videa sub 
forma aceasta, elegantă, simplă, mîndră, compli- 
cată la suflet ca toate femeile care ştiu să trăiască în 
lume, şi numai cîteodată, cînd vreunul din domni, 
şi în special prefectul sta cu dînsa mai lung de vorbă, 
îl apuca un fel de descurajare de parcă-i venea să 
fugă din mijlocul lor. După masă, Dadiana se apropie 
de el şi, după ce vorbiră tare mai multe banalităţi, 
îi spuse încet că a izbutit, în sfîrşit, să-l aducă. 

— Am făcut tot ce mi-a stat prin putinţă, ca să 
te poţi asigura prin dumneata însuţi ce rol are 
prefectul în casa asta. 

Şi trecu mai departe. El rămase cam nedumerit 
şi chiar poate cam nemulţumit. Credea că fusese 
meşter şi că venirea lui era să-iproducă o surprindere 
plăcută... şi cînd colo, ea îl adusese. Fiind, ca toţi 
oamenii amorezaţi, foarte susceptibil şi foarte perso- 
nal, aceasta îl supără în loc să-i facă plăcere, şi, scep- 


to 


15 


2 0 


25 


“i 5 


4 0 


tic asupra scopului pentru care îl adusese, vorba Da- 
dianei mai mult îl întări în bănuieli, decît să-l liniş- 
tească. 

Ducrurile se urmară astfel încă vreo lună de zile, 
el iubind-o şi chinuindu-se, ea iubindu-l şi rîzînd 
de dînsul. Maxenţian trecea în toate zilele pe la sub- 
prefectură, şi sta regulat cîte un ceas sau două de vorbă 
cu subprefectul. Afaceri, politică, glume, de toate 
vorbeau, şi încetul cu încetul, subprefectu putu să 
se asigure de deşteptăciunea firească a acestui om şi 
să-şi explice astfel înalta situaţie ce ţinea în societate. 
Ba îi descoperi chiar un fond de puternică şi dreaptă 
filozofie a acestei lumi, cu o mare înclinare cătră 
a ierta pe duşmanii săi; din cînd în cînd cetea în ochii 
lui vii o urmă de melancolie şi în zîmbet o dungă de 
bunătate. 

— Cine ştie, îşi zicea cîteodată singur, de cîte o 
fi ros şi acest om... Şi atunci îi părea rău cu tot dina- 
dinsul că-l înşela. 

într-o zi, Maxenţian, din vorbă în vorbă, zise sub- 
prefectului: 

— Domnule Dumitrescu, ne cunoaştem amîndoi 
foarte bine şi, crede-mă, te stimez foarte mult. Vreau 
să-ţi fac o propunere, carepoatesăte mulţumească şi 
pe dumneata şi să-mi facă şi treburile mele: n-ai 
primi să fii numit prefect la Muscel? E locul vacant 
şi-ţi cunosc principiile politice... 

Subprefectul se uită la el cu nedomerire. Parcă toc- 
mai acum îşi explica toată purtarea lui Maxenţian: 
vroia să-l gonească de-acolo. 

— Mulţumesc, zise el cu oarecare răutate, nu pri- 
mesc . 

— Frate, adaogă Maxenţian, să-ţi spui drept: eu 
nici nu m-am gîndit la asta. îmi eşti prea bun prieten 
şi eu prea singur ca să caut să te depărtez de noi, 
dar...mis-apărutcă pentru viitorul dumitale Dadiana 
avea dreptate... Dar dacă nu primeşti să nu mai vor- 
bim. 

Şi. în adevăr, schimbară vorba. Subprefectul răs- 
pundea preocupat. A!... va să zică Dadiana făcuse 
propunerea, ca să rămîie singură cu prefectul!... 


201 


După ce plecă Maxenţian, el rămase pe gînduri, 
în prada unui vîrtej de durere. Era oare cu putinţă ca 
atîta răutate şi atîta prefăcătorie să însoţească atîtea 
grații şi atîta bunătate! Şi-şi aduse aminte de toate 
romanele şi toate piesele în care femeia era zugrăvită 
ca un monstru de minciuni şi de prefăcătorie... 

Se duse acasă şi se puse să-i scrie o scrisoare plină 
de insulte şi de învinuiri. Umplu vreo patru foi şi 
iscăli, apăsînd condeiul cu răutate pe bîrtie. Excitat 
şi aprins pînă la exces, receti scrisoarea şi i se păru 
că nu-i spusese tot ce voia. O rupse şi se apucă să scrie 
alta; dar, în neputinţă de a-şi vărsa focul pe hîrtie, 
arunca condeiul şi luîndu-şi capul în mîni se rezemă 
de masă, apăsîndu-şi bulbul ochilor închişi cu pumnul, 
ca să n-o mai vadă, sau să-i strivească imagina în nerv. 
După aceea se sculă şi se plimbă prin casă cu paşi 
mari. Era mai bine să nu-i scrie nimic şi să se stă- 
pînească, să nu-i spuie nimic, ca să vadă pînă unde 
merge mişelia sufletului omenesc. 

Dormi ca vaideel şi a doua zi se duse la tact dis-de- 
dimineaţă. După prînz Maxenţian veni să-l vadă ca 
în toate zilele. Şi el era preocupat. Cum intră înăuntru, 
se trînti pe un scaun, fără a zice un cuvînt. Subprefec- 
tul scria. 

— Un moment, şi sunt liber, zise el. 

Maxenţian se uita lung la dînsul, cu o privire pie- 
zişe şi rea. 

— Se vede că şi dumneata, ca şi mine, n-ai dormit. 

— N-am prea dormit, răspunse subprefectul ispră- 
vind; da' ce ai? 

— Ce am eu, zise Maxenţian ducîndu-şi minele la 
cap, e groaznic... Nu-ţi doresc niciodată să te afli 
în asemenea împrejurare. După aceea, ridicîndu-se cu 
furie de pe scaun, zbîrlit ca o hienă, blestemă cu pum- 
nii în aer: 

— A)... femeie mizerabilă!... 

Apoi, potolindu-se puţin, veni şi se aşeză cu coa- 
tele pe biurou în faţa subprefectului. 

— Mă înşală!... zise el apăsat, Dadiana mă înşală! 

Subprefectul se făcuse galben şi se sculase puţin 
cîte puţin în picioare. Se apropia sfîrşitul. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Şi ce vrei de la mine? zise el încet şi tremurîn- 
du-i glasul. 


— lartă-mă; nu voi nimic, dar trebuia să spui 
cuiva, că muream. înţelegi, adaogă el, scandîndu-şi 
cuvintele, să te înşele o femeie pe care o iubeşti!... 
cu un amic!... Prefectul este amicul meu din copi- 
lărie... Ah! şi nu am putere să-i ucid pe amîndoi. 

Căzu cu capul pe masă, parcă fără să mai ştie ce 
face. Apoi se ridică uşor, cu ochii injectaţi de sînge. 

— Ce mă înveţi să fac? întrebă el, blînd ca un copil. 

— Domnule Maxenţian, poate te înşeli... 


— Nu mă înşel, răspunse el cu siguranţă. Am aici 
dovada, adaogă, bătîndu-şi buzunarul cu mîna. Iat-o !.. 

Şi, în adevăr, scoase un mic bilet, a cărei hîrtie 
părea cam veche, scris de mîna Dadianei, în care nu 
erau decît două linii: 

„Vino diseară să-ţi dau cuvîntul meu. Te aştept 
pînă la zece ore — Dadiana."” 

— Se vor întîlni diseară, la zece ore în grădină, 
adaogă Maxenţian. Ei ştiu că eu trebuie să plec peste 
un ceas. Ajută-mă, zise el după o mică pauză; înva- 
ţă-mă ce să fac... 

Subprefectul nici nu-l mai asculta. Se uita, crunt, 
pe fereastră, muncindu-şi degetele de la mîna dreaptă, 
pe care le strîngea mereu în pumn. După cîteva secunde 
se întoarse cătră dînsul şi, palid, îi răspunse: 

— Nu ştiu ce să faci, dar dispune de mine. 

Maxenţian se sculă răpede de pe scaun şi-i strînse 
mîna cu putere. 

— Peste un ceas eu trebuie să plec. Dă-mi voie să 
viu la dumneata să stau pînă deseară. Apoi te rog să 
mă însoţeşti la mine acasă, ca să vezi infamia... 
A!... zise el ieşind, sunt de plîns! 


în urma lui, subprefectul plecă acasă. Părea liniş- 
tit şi limpede la gînduri, deşi, în adevăr, rîndurile 
scrise de Dadiana îi ardeau mintea. 

Petrecu restul zilei singur, umblînd, fără rost, pe 
la grajd, pe la fînărie, prin grădină. Maxenţian îi 
ceruse voie să se culce. 


Pe la opt ceasuri se urcară amîndoi în trăsură, 
înainte de a pleca, Maxenţian se căută în buzunar, şi 
scoţînd un revolver, se uită la el ca să se asigure că-l 
are. Subprefectul se pipăi şi el pe deasupra buzunaru- 
lui... Pe la nouă ceasuri ajunseră la castel şi intrară 
în grădină pe o portiță dosnică. Merseră încet, pe la 
umbră, pînă în apropierea unei bănci. 

Luna trecea prin rariştea unor nori cenuşii., lumi- 
nînd grădina ca un felinar prăfuit. Adia uşurel vîn- 
tul, ca în nopţile de august, tămîind aerul cu parfu- 
mul celor din urmă rozete din brazde. Era răcoare. 
Subprefectul tremura ca o frunză. Aşteptarea, gîndu- 
rile, vîntu îl îngheţaseră. Peste vreo jumătate de 
ceas se auzi în fundul aleii o voce rîzînd, şi îndată se 
desinară pe nisipul alb două umbre, cari înaintau 
spre bancă. Erau Dadiana şi prefectul. Ei veneau la 
braţ, vorbind parcă încet şi plecaţi unul spre altul... 

Maxenţian îndată ce-i zări, apucă pe subprefect de 
mînă: 

— Ei sunt! zise el înăbuşit, şi-n acelaşi timp subpre- 
fectul auzi: ţac! căzînd cocoşul revolverului, fără ca 
însă să plece lovitura. 

Imediat şi ca şi cum Maxenţian ar fi continuat să 
tragă, o detunătură puternică urmă şi o secundă nu 
se văzu nimic în norul de fum. Cînd însă se limpezi 
drumul, două răcnete se auziră din umbra pomilor, 
şi-n acelaşi timp doi oameni ieşiră alergînd... Dadiana 
căzuse. 

Maxenţian şi prefectul strîngeau pe subprefect de 
gît cît ce puteau, cer înd ajutor ca săpuiemîna pe omo- 
rîtor. El însă se scutură de amîndoi, alergă pînă la 
dînsa, care zăcea întinsă la pămînt şi căzu cu braţele 
pe capul ei: 

— Nu muri... îi zise ca un nebun. 

— Nu-inimic, rosti gura ei încet, te-am iubit mult... 
foarte mult. 


STRĂBUNII NOȘTRI 
ANUL 104 DUPĂ CHRIST 


CARTEA I 


PĂDUREA BERSOVIA 


CAP.I 


Pe rîul Streini, altădată Sargețiu, care şi astăzi 
curge pe lîngă vechea capitală a dacilor Sarmisegethuza, 
astăzi Grădiştea, se întindeau surde păduri de goroni, 
de fagi, de paltini şi de gărneață, printre cari numai 
piciorul sprintenului muntean putea străbate. 

Pe o întindere ca de cincisprezece pogoane şi mai 
bine, în inima pădurii, stă tăbărîtă oastea dacă. Da 
depărtări aproape regulate, dărvarii, sub poruncile 
regelui, daseră cîte o proaşcă prin hagiul nepătruns şi 
scoseserăcumare muncă rădăcinele din pămînt, spre a 
face astfel luminişuri, în cari se adăposteau taberele 
la vreme de război. 


în fund, oamenii poporului sau ostaşii de rînd, coma- 
ţii, cu capetele goale, cu piepturile desfăcute şipăroase, 
cu pletele pe umeri, se exercitau la mînuirea armelor. 
Cuţite lungi, înfipte înmînerede lemnordecorndevită, 
tăioase, înţepătoare ori întoarse la vîrf; spada subţira- 
tecă a călăreţilor; sabia scurtă cu douătăişuri; pum- 
nalul drept; lancia lungă; sulița; arcul, — ţăcăneau, 


20S 


izbindu-se de scuturi, ori se ştirbeau unele de altele, 
însoţite de scrîşnirea dinţilor, de urlete şi grele blăsteme 
pe capul romanilor. Unii se luptau cu dreapta şi se 
apărau cu stînga; alţii atacau cu stînga şi cu dreapta 
țineau scutul; alţii iar se duceau orbeşte, ţinînd cîte 
o falcă de zimbru sau de cal deasupra capului şi dînd 
cu toporul ca cu o bardă. Scuturile lor aveau forma 
ovală şi la cei mai chiaburi erau decorate cu alte 
scuturi mai mici (pelres), cu arabescuri şi simboluri 
siderale, precum: semilună, stele, coroane cu raze 
etc. Nobilii se deosebeau de ostaşi prin aceea că cei 
mai mulți purtau un fel de căciule îndoite, un soi de 
bonet frigian mai greoi, de la cari erau numiţi pilo- 
phores de către romani. Ei nu se băteau cu armele de 
piept, ci trăgeau din arcuri, purtînd pe umărul stîng 
tolba săgeţilor, ori aruncau cu lănci ori cu praştii. 
Diregătorh cei mari ai statului, din care se alegeau 
totdeauna 13 boieri-raşi, erau în preajma regelui, 
căutînd să-i asculte poruncile. 


Toată armata era împărţită în cinci regiuni sau cinci 
corpuri, după cum erau şi despărţămintele teritoriale, 
şi fiecare corp în trei diviziuni, după numărul triburi- 
lor, aşa încît erau peste tot cincisprezece diviziuni, 
după cele cincisprezece triburi mai mari. Inculpe care-l 
ocupau ei în tabără corespundea cu locul ce-l ţineau, 
în făşii lungi, de la munţi spre Dunăre, pe pămîntul 
Daciei. Astfel, spre nord, lipite de tuiurile oastei, 
veneau cele trei triburi mai sălbatice: anarţii, teuriş- 
tii şi cistobacii, cu tarabostul lor, vajnicul Bărhală, 
din oraşul Porolison care avea sub dînsul alți trei ofiţeri 
nobili, şefi de trib; îndată după dînşii, în linia a doua, 
veneau: prendavensii, patachensii şi cauchensii, care 
soseau de prin cetăţile Napoca (Clujul), Pazavisa 
(Turda) şi de pe la gurile Nistrului şi ale Dunării, 
sub comanda tarabostului Mucapar; apoi befii, burin- 
densii şi cotensii, de prin oraşele Sermizirea (Cicman), 
Apula (Alba-Iulia) şi din cîmpie, de la Gura-Siretu- 
lui, sub comanda lui Scorylo, prinţ care avusese un 
strămoş în tronul Daciei; după dînşii. în mijlocul 
taberii, veneau a/bochensii, potulatensii şi sinsii, cei 
mai numeroşi şi maibogaţi, din oraşele Sarmisegerhuza 


-0 


25 


2» 


de> 


(Grădiştea), Archidava (probabil Slatina), de pe valea 
Argeşului, sub ordinele lui Diige, fratele mai mic al 
regelui, care şi avea ca cea mai înaltă misie paza 
balaurului oastei, şi ca atare era generalisim, — şi în 
sfîrşit saldensii, keiagesiişi piefigii, de prin cetățile 
Tierna (Orşova), Drobeta (Turnu-Severin), Tibiscu (pro- 
babil Caransebeşul), de pe la gura Tisei, de pe Jiu şi 
de pe Olt, veteranii şi eroii armatei, puşi de-a dreptul 
sub comanda lui Decidav, propriul fiu al regelui, 

Fiecare trib avea şi cîte un Budala, un fel de nebun 
idiot, vecinie flămînd care zbiera cît putea, şi la răz- 
boi soldații zbierau după el. 


în mijlocul acelui loc se ridica o movilă de ţeste 
duşmane, iar din ea răsărea o prăjină lungă, în vîrful 
căreia fîlfîia draco sau steagul armatei dacice.Dintr-un 
ciot de lemn, astfel cioplit încît să parăcăe ogurăde 
dihanie, se întindea trupul balaurului, alcătuit din 
stofe cu fel de fel de colori, care tremura în vînt şi se 
încovăia ca un şarpe. Dragonele regelui avea capul 
de bronz sau de argint şi corpul de lemn uşor, învăluit 
în stofă. Cînd se repezeau dacii la atac, stegarul, un 
uriaş cît Goliat, bîzîia printre buze ori şuiera printre 
dinţi de se părea că chiar balaurul fluieră, 
în jurul lui se grămădeau muntenii fanatici, alergînd 
cu cuţitele în vînt, cu pletelesăltăreţe înjurulcapului, 
cu opinci de mistreţ în picioare, ori desculți, ca să nu 
care cumva să pună mîna duşmanul pe steag. Balau- 
rul regesc fluiera singur, 

în dreapta şi în stînga movilei din care ieşea draco, 
ardeau două ruguri şi stau înfipte cîte trei sulițe, fiindcă 
se pregătea o slujbă bisericească. 

Dincoace de ostaşi, mai spre faţa luminişului, se 
ridica un foişor de ramuri, pepatru stejari, în care stau 
13 fecioare, cu Dochia,fiica domnului,alcătuindcorul. 

Jur împrejurulcîmpului acestuia erau tăbăritecotigi 
cu boi, ori, la unii, cu bouri, sprintene şi uşurele, 
care la loc şes mi-ţi trînteau ţepuşi la carîmbi şi încăr- 
cau ca în vremea cea bună. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


208 


Tot jurul taberii era însemnat prin prăjini lungi, 
ascuţite, în cari putrezeau sîngerate capetele frumoase 
ale legionarilor romani. 

Căci Decebal era sălbatic... 

Iată-1. 

în colțul din stînga, la o parte, se văd doi bolovani 
de cremene, răsturnați unul peste altul aşa încît să 
formeze ca un tron, iar la picioarele lor un trunchi de 
stejar trîntit jos. Peste bolovani şi stejar sunt întinse 
trei piei de urs negru. 

Decebal, cu plete lungi pe spate, ras în frunte, cu 
două coroane de frunze pe cap: una de aur bătută cu 
granate, alta de stejar, înfiptă în cealaltă, stă pe tro- 
nul de bolovani, cufundat în gînduri. Mîna dreaptă a 
prins, hălăciugă, lunga lui barbă şi sprijină capul 
într-însa. Braţțul, vînjos, e gol pînă la umăr, căci 
într-un minut de mînie şi-a spintecat mîneca cămeşii 
de in moale de Pergam şi a înnodat-o tocmai sus. E 
om matur, mare la statură, cîrn, cu sprîncene stufoase 
şi crud la privire. 

împrejurul lui tac toţi. Buzduganul, rămas în tronul 
Daciei din neam în neam, e de corn decerb, cu o rotocoa- 
lă în cap, cît e osul din fruntea dobitocului, scris cu 
feluri de chipuri şi țintuit spre mîner cu pietre. E 
greu ca de fier. El stă trîntit la picioarele tronului, 
pe pielea de urs, şi împărţeşte pe din două scaunul 
Daciei cu stăpînul său. 

De la Burebiste, căruia i l-a adus dar un pustnic 
dintr-o peşteră, a înotat de multe ori în creier de duş- 
man sau chiar de dac, cînd domnul era mînios. Sub 
Duras se mai muiase. Dar a vrut Zamolxe să-l puie 
în mîna lui Decebal, şi de atunci e bine. Nimeni nu 
are dreptul să-l atingă decît regele Daciei. 

Da dreapta domnului, stă fiul său Decidav, tînăr, 
crunt şi sălbatic ca şi părintele său, dar fără mintea 
aceluia. în faţa lui, înțeleptul preot Vezinas, om adînc 
în ale ştiinţei timpului, cetitor pe stele şi inițiat de 
învățații din Frigia în misterele cultului Soarelui; 
el împreună cu Decebal şi cu buzduganul aceluia, 
ocîrmuiau trebile Daciei. Da spatele lui Vezinas, 12 
preoţi castraţi, păzitori ai cultului Sulei, îmbrăcaţi în 


15 


20 


25 


>> 


stofe grele de Pergam şi pălărieţi, sunători din fluiere 
şi trîmbiţe. în stînga domnului, 13 boieri mari, cu Diige, 
fratele său, raşi în frunte, îmbrăcaţi: unii cu zale 
metalice urzite din inele de fier, alţii cu pieptare de 
bronz ca ale legionarilor romani, sau acoperiţi cu 
solzi strălucitori, şi purtînd lîngă dînşii scuturile. 
Această îmbrăcăminte o aveau însă numai ofiţerii 
cari ţineau de familia regală sau cari erau şefi de tri- 
buri. Ei se numeau în general zarabi, iar nobilii cei- 
lalţi se numeau zaraboşti. în spatele tronului. 13 femei 
cu copii, cari din poruncă erau aduse acolo, şi nu 
îndrăzneau să se arate ochiului stăpînitorului. 


Deodată se auziprintre frunze glas dulce de fecioare, 
ridicîndu-se în văzduh pînă la soare. Corul din foişor 
cînta biruinţele dace, chema sprijinul lui Zamolxe 
şi aducea laude lui Decebal, sfîrşind fiecare strofă 
a acestei cantilene cu: 


Călător peste hotare, 
Vîntule, abate-ţi drumul, 
Că te spulberă ca fumul 


Cu o singură oftare. 


Căci acum domnul ofta !... De cînd dăduse piept cu 
Traian, parcă i se frînsese cerbicea; capul mai mult 
spre piept căta. de unde înainte sta vînjos pe umeri 
ca o buturugă de munte, şi cînd acum se ridica în 
sus, era tulbure, crunt şi negru. 

Pe cînd corul cînta, Vezinas strigă de trei ori pe 
Decebal: 


— Doamne, doamne, doamne... 

Dar domnul era dus pe gînduri. Atunci Vezinas 
îl atinse uşor pe umăr. El tresări, şi întinse mîna 
alături să apuce buzduganul, dar buzduganul era 
trîntit la picioarele tronului. 

—Preot al naibei, zise domnul crunt, ai noroc că 
eşti tu. Piei din ochii-mi!... 

Dar Vezinas în loc să asculte, întinse mînile înainte, 
lipi palmă de palmă, le ridică în sus spre soare, le 
lăsă iar în jos şi plecat spre Decebal zise: 

— Ascultă, muiere!... 


20» 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


210 


Decebal ridică ochii scînteietori de la pămînt şi-şi 
smulse barba. Vezinas urmă: 

— Să se ducă doi drumeţi pe lumea cealaltă ca să 
întrebe pe Zamolxe, dacă vom putea ispiti pe Dongin. 
Domnul făcu semn din mînă că să se ducă. 

îndată mulțimea din juru-i se dete la o parte, şi se 
văzură popii alergînd să arunce în suliţele înfipte în 
pămînt doi soldaţi tineri. Dar, deodată, domnul se 
sculă în picioare şi strigă: 

— Stăi!... în locul ostaşilor să se trimeată la Za- 
molxe doi popi. 

— Degea lui Zamolxe vrea doi soldaţi, zise Vezinas 
fără a se mişca. 

— Ei, preot al dracului)... strigă Decebal furios. 
Mie îmi trebuiesc flăcăii!... 

— Aşa vrea legea, zise Vezinas tot nemişcat. 

— Eu schimb legea!... răcni Decebal. 

Atunci Vezinas, care ştia cînd poate înfrînge porunca 
stăpînului, întinse mînile din nou spre soare, le 
strînse la piept, căzu pe brînci, cu capul în ţărînă, şi 
se rugă... Decebal se reaşeză. Corul cîntă. 

Vezinas se sculă de la pămînt transfigurat. Zamolxe 
se milostivise să-i vadă gîndurile şi-i poruncise să ardă 
de vie pe cea mai tînăra şi mai frumoasă fecioară din 
cor, faţă cu Donginus. 

— S-o ardă !... se răsti regele. Apoi adaogă mîrîind 
printre dinţi: „Fetele nu-mi fac trebuinţă”. 

Şi se deteră porunci să vie Donginus. 


II 


în acele timpuri de mărire romană, cel mai puternic 
şi mai vestit om din monarhie, după însuşi împăratul, 
era nobilul cavaler Cassiu Dongin. 

Născut ca şi Traian în provincia spaniolă Brutium, 
el crescuse în castre alături de viitorul împărat şi 
învățase a-l iubi şi a onora înaltele virtuţi, blîndeţea 
de caracter şi talentele marelui său amic, care, cînd 
fu chemat de soartă să ia frînelelumii. îşi aduseaminte 
că prietenia nouă este cu atît mai falsă cu cît omul se 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


urcă mai sus şi că un vechi şi bun prieten este ca o a 
doua conştiinţă a noastră. Astfel Dongin se apropie 
de treptele tronului. şi nimeni, nici chiar împără- 
teasa Plotina, nici ruda sa EHu Adrian, guvernatorul 
provinciei Siriei, care mai pe urmă avea să-i urmeze 
la tron, nici unul nu sebucură de o mai întreagă încre- 
dere şi o mai caldă prietenie din partea împăratului 
ca Dongin, şi apoi învățatul arhitect Apollodor din 
Damasc. 

Cavalerul însă o şi merita. 

Dezinteresat, sobru, bun cu cei mici, demn cu cei 
mari, amicul împăratului era una din cele mai nobile 
figuri ale acelor timpuri, în cari, după pilda împăra- 
tului, părea că virtuțile republicane renâscuseră mai 
splendide încă. 

De trei ani deja, de la întîiul război cu dacii, Don- 
gin însoțea pe Traian la Dunăre, şi nu fusese zi, nu 
fusese minut, în acest greu şi obositor război, în care 
să nu-şi expuie viaţa pentru a apăra pe a stăpînului 
şi amicului său. De aceea acesta îl şi onora atît. 

Cînd regele dacilor, Decebal, se supuse pentru prima 
oară la anul 102, Dongin fu acela care, în numele 
împăratului, impuse condiţiunile de pace. 

Dar n-apucase bine să se depărteze împăratul, şi 
Decebal, nu numai că nu rase întăriturile de lemn şi 
pămînt ale Sarmisegethuzei., Pelendavei şi Patavisei. 
nu numai că nu dete prinşii înapoi, dar încă se apucă, 
cu ştiinţa lor, să-şi facă întârituri de zid, să-şi pregă- 
tească castre de apărare ca romanii şi să măcelărească 
legionarii rămaşi ca să execute condiţiunile de pace. 

Cînd se întoarse a doua oară Traian, Dongin era de 
la sine generalisim al oastelor, căci el învățase în parte 
şi limba dacă, şi locurile şi năravurile lor; dar, din 
prima ciocnire, furia romană văzu că de astă dată avea 
săluptecuunleuhotârîtsă-şiaperepustiulpînăla pică- 
tura de sînge, ba, mai mult, cu un leu care învățase 
şireteniile oamenilor minunat de bine, şi le întorcea 
acum în contră-le. 

După întîia ciocnire, romanii înaintară pînă aproape 
de Sarmisegethuza: Decebal ceru un armistițiu şi 
trimise pe nobilii Bărhal şi Scorylo, care însoțeau pe 


211 


15 — D. Zamfirescu, Opere, voi. HI 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


212 


fiul său Decidav, să solicite de la Traian trimiterea 
unui om de încredere, care să cunoască limba şi să 
dezbată cu el, în persoană, condiţiile de pace. 

Mărinimia lui Traian nu-l făcu să bănuiască un mi- 
nut măcar că regele dac îi întindea o cursă, şi după 
cum el liberă pe Decidav cu boierii săi, tot asemenea 
credea că Dongin va fi cinstit şi liberat de Decebal. 

Dar Decebal urmă altfel: văzînd că Traian îi tri- 
mitea pe cel mai mare şi mai iubit general al său, 
crezu că şi-a găsit scăparea într-o faptă urîtă, şi nu 
mai dete drumul lui Dongin. 

lată cum apărea acum romanul în poiana din pă- 
dure, nalt, mîndru, falnic... 

De cînd venise, trăia într-un fel de leasă de scînduri, 
pe un picior de stejar, un fel de porumbar, ca toate 
locuinţele dacilor, de la ţară, de unde nu se da jos 
decît cînd vroia să se plimbe. Mai întîi Decebal îl 
trimise în Sarmisegethuza., ca pe de o parte să sperie 
pe Traian, iar pe de alta să încînte pe Dongin dînd 
tot felul de sărbători în cinstea lui... Dar cine avea 
inimă de sărbători! De cîtăva vreme îl aduseră iar 
în tabără. 


Dongin venea pe o cărare din pădure, urmat de un 
singur sclav al său, un cubiculariu, şi de patru soldaţi 
daci. Chipul lui mîndru şi bărbătesc se ofilise de neli- 
nişte. Cu părultras pe frunte, cu ochiul trist, venea încet 
spre Decebal, purtînd sus pe piept armura heraldică, 
toga scurtă, sandalul slab pe picior, şi, cu toată 
repulsiunea ce i-o inspira Decebal, ajuns înaintea lui, 

întinse spada de lemn ce-o ţinea în mînă şi o plecă 
în jos, în semn de închinare. Toţi ceilalţi se daseră la 
o parte. Decebalridică capul. 

— Ce vrei? îl întrebă răstit. 

— Ce vrei tu cu mine? răspunse romanul liniştit. 

Decebal îşi aduse aminte de vorba lui Vezinas: 

— Porunca lui Zamolxe, adaogă el mai blînd. Apoi, 
fără a se uita, făcu semn să se aducă jertfa, şi îndată 
slujitorii se răped la frunzar şi după cîteva minute, 
Dochia, ţinută de doi preoţi şi urmată de alţi doi, 
înaintează spre ei... Corul fetelor vine în urmă. 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


"o 


Cum din poveşti a răsărit numele ei şi a ajuns pînă 
la noi, aşa dintre femei se înălțase ea pînă la mărirea 
unei zîne. Bălaie, cu ochii mari, venea între cei doi 
preoți, ca luna între doi nouri negri, şi venea privind 
speriată înainte-i, parcă ar fi fost ruptă dintr-un basm. 
Cu părul atîrnat pe spate şi amestecat cu bice de argint 
şi torturi de roze, ea străbătea mulțimea curtenilor, 
galbenă ca însăşi frica, neştiind pentru ce o duc la 
rug, dar totuşi mergînd cu statornicie. Cînd privirile 
ei întîlniră pe ale romanului, o uşoară strălucire i se 
aprinse în ochi, şi pe obrazul alb răsări deodată ca 
o roză a sufletului. îl cunoştea. în gradinele palatu- 
lui Zarmiz-Edanului. cînd Dongin, prins, se odihnea 
sub măreţii nuci, văzuse chipul tinerei fete... şi acum 
o recunoscu şi el. 


Dar preoţii se pregăteau s-o urce pe rug, ca de acolo 
s-o arunce în ţeapă. 

Dongin le făcu semn să stea, apoi vorbi lui Decebal: 

— Dacă zici tu că eşti stăpînitor al văzduhurilor 

şi apelor carpatine, şi eşti om iar nu eşti fiară, împli- 
neşte dorinţa unui duşman pe care l-ai înşelat... 

— Spune ce vrei, răspunse Decebal, fără a se supăra, 
dar fără a ridica capul. 

— Dăruieşte-mizilele jertfei. 

Da aceste cuvinte, regele deschise ochii mari, se 
ridică iute de pe bolovani şi se apropie de Dongin: 

— Ale tale sunt, zise el îndesat, dar spune!... 

Această vorbă i se repetase de nenumărate ori. 
Decebal îi cerea să-i destăinuiască secretele armatei 
romane şi să-i spuie cum se putea ajunge noaptea 
pînă la împăratul Traian. 

Da această nouă întrebare Dongin îşi lăsă ochii în 
pămînt şi amuţi. Regele se trînti din nou jos şi, supă- 
rat, strigă: 

— Să se sfîrşească o dată cu rugurile! 

Preoţii începură a urca pe Dochia pe grămada de 
lemne. Dongin, neputîndu-şi stăpînimînia, se apropie 
de tot de tron şi zise mai la urechea regelui: 

— Ai îmbătrînit cîne, şi vei muri ca un cîne! Zeii 
nu iartă să îngropi de vie atîta frumuseţe. Ridică-ţi 
ceața de pe ochi şi uită-te! 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


214 


Fără voie, Decebal îşi întoarse privirile spre locul 
țepelor, şi văzînd pe fiică-sa, sări de pe tron cu buz- 
duganul în mînă şi opri pe preoți. Apoi apucă pe Dochia 
de braţ şi, ducînd-o pînă în faţa lui Dongin, o trînti 
la pămînt: 

— îmi pare rău... rînji el. închină-te la duşman, 
muiere, că ţi-a scăpat zilele. 

Şi-şi întoarse privirile. Dongin o ridică de jos şi 
o încredința preoţilor, cari o reconduseră şi o lăsară 
singură în frunzar. Ca un soare ce se uită înapoi peste 
munți, ochii ei cătară lung la el peste umerii popi- 
lor, şi cînd şi-i muie în jos şi plecă, soarta ei se hotă- 
rise... 

Furiosul rege apucă pe Dongin de braţ şi-ncepu a-i 
vorbi, ca prins de spasmuri: 

— Ţii minte pe Burebiste? El a fost rege dac. El a 
bătut'pe împăratul vostru Meţian cu generalii lui. 
El a făcut din Dacia o ţară mare şi glorioasă... Pe 
mine, mă vezi? Eu sunt rege, aşa-i? Am bătut pe bas- 
tarni, am bătut pe buri, pe boi, pe geți, — chiar pe 
voi v-am bătut! Am bătut pe Sabin şi l-am ucis; 
am bătut pe Fuscu şi l-am ucis; am scăpat Sarmi- 
segethuza de mîna lui Iulianus... V-am bătut de patru 
ori, şi m-aţi bătut o dată, o singură dată!.. Ei!... 
şi pentru această singură dată, aş vrea să vă crap capul 
în bucăţi, aş vrea să împung cu vîrful suliţei în ochii 
împăratului vostru!.... Tronul meu este cel mai mîn- 
dru sub soare? Eu sunt rege? 

Dongin dete lung din cap: 

— Tu eşti rege, — dar tronul tău nu este cel mai 
mîndru sub soare. 

— Este! Ei, acest tron ţi-l dau ţie. Eu mă scol să 
şezi tu, dacă-mi vei spune ce gînd are Taian cu mine. 

— Eu am venit să închei pace. Nu ţi-e ruşine, 
rege? 

Dar regele Decebal nu se mai stăpînea. Ca o vulpe 
sîngerată dar încă şireată, voia să muşte, şi se umilea, 
se tîra la picioarele lui Dongin. 

— lată nobilimea mea, zise el, uitîndu-se roată în 
juru-i, fecioarele dace, mamele dace vin la picioarele 
tale. Zi că vrei! 


lo 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Şi pînă să se dezmetecească Dongin din furia de 
vorbe a regelui, cele 12 fecioare (afară de Dochia) 
căzură în genunchi la picioarele lui. Ele erau îmbră- 
cate : cu haină uşoară de lînă albă şi subțire, cu mîneci, 
şi lungă pînă-n pămînt, cutată, deschisă puțin la 
gît şi strînsă la mijloc cu colan. Pe deasupra o manta 
colorată fără mîneci, scurtă şi cu talie. Unele, după 
portul tribului, aveau pe cap mahramă subţire, altele 
nu aveau. Erau acolo: Andrada, Bricena, Dada,Surata. 
Comosicena şi alte fiice de nobili. Bricena lui Bărhală. 
copilă albă şi nesărutată, grăi lui Dongin, cu palmele 
lipite ca de rugăciune: 

— Eşti mîndru ca stejarul şi nalt ca munții, fie-ţi 
milă de Dacia şi scap-o! 

Decebal care sta la o parte, crunt, tresărea din 
cînd în cînd: 

— Nu să scape Dacia, răcni el. Dacia o scap eu, 
dar să scoată ochii cînilor! 

Dongin le rugă să se ridice de jos şi le vorbi cu glas 
blînd, ca un roman curtenitor ce era: 

— Am venit să închei pace. Dacă aş vinde Roma 
pentru rozele voastre, ce s-ar face ele în minele unui 
trădător?... 

— S-ar vesteji, zise fără să se gîndească Bricena. 

— S-ar vesteji, repetă Dongin. 

— înapoi cu muierile, strigă Decebal, pe care toată 
această învîrtire de şiretlicuri, la care-l supusese 
Vezinas, îl bolnăvea. 

Dar şi Dongin se deştepta cîteodată din lungile gîn- 
duri ce-l apucau, şi, pe cînd Decebal făcea un pas spre 
fecioare, el i se puse în cale, nalt şi liniştit. întin- 
zînd spada de lemn ce purta totdeauna în mînă: 

— Deci, rege, să dărîmi zidurile Archidavei, Buri- 
davei, Patavisei şi Sarmisegethuzei... 

— Mai degrabă va cădea capul lui Traian şi al tău, 
de pe umerii lor, decît o scîndură din preajma Sarmi- 
segethuzei, zise regele sălbatic. 

— Să dai înapoi Romei... 

Dar tocmai atunci, cei 13 preoţi se apropiară şi 
căzură la picioarele lui Dongin, afară de Vezinas, 
care, rămas drept, întinse mînile în vînt şi chemă 


215 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


216 


puterea lui Zamolxe asupra lui Dongin, dacă va 
avea gînduri bune pentru daci, iar dacă nu, îl afurisi. 
Apoi se întoarse cătră boieri şi le făcu semn să vie. 

Boierii căzură şi ei în genunchi, afară de doi, cu 
barbele albe, care trecură la dreapta şi la stînga lui 
Vezinas. Acesta vorbi: 

— Romane, ai cunoscut pe Burebiste, căci el ţi-a 
bătut neamul. 

— Tocmai de aceea Traian vrea să vă ia pe toţi 
şerbi, răspunse Dongin. 

— Zi că nu! strigă Decebal. 

— După Burebiste, urmă Vezinas, Burebiste, biciul 
Tatălui, Zamolxe a chemat să domnească peste daci 
pe Duras, dar mîna lui înţeleaptă i-a luat buzdu- 
ganul, căci era muiere, şi l-a dat stăpînului nostru 
Decebal. 

Da vorbele acestea fecioarele cîntară... 

— Astăzi, urmă Vezinas, gloriosul nostru stăpîni- 
tor, leul munţilor, groaza duşmanilor, Decebal, se 
duce de bunăvoia lui, după ce a ridicat Dacia la 
mărire. El îţi dă tronul ţie, Dongine, dacă vei jura 
să baţi pe Traian!... 

— Bătrîne, zise Dongin, ai văzut vreodată Istrul 
curgînd spre apus. ori Aluta fugind la munte?... 

în acest minut preoții şi boierii se dau la o parte, 
şi cele 13 văduve cu copii se apropie de Dongin şi-i 
cad şi ele în genunchi, sărutîndu-i picioarele. Copiii 
se prind de el, unii goi şi sprinteni, alţii plîngînd. 
Da această privelişte Decebal îşi întoarce capul. Una 
din femei, ca şi fecioara din cor, întinse mînile şi-i 
vorbi: 

— Ne-am lăsat leşile pustii; ne-am lăsat ogoarele 
înţelenite. Ne-au murit păsările, ne-au murit juncii, 
ne-au murit bărbaţii, — şi am venit cu pruncii la 
tine, măritestăpîne,săneplecăm capetele în pulberea 
picioarelor tale: ajută-ne! 

Da această videre sălbatecă, dar care ar fi înduio- 
şat şi pietrile, inima romanului se mişcă. El îşi plecă 
mîna cu încetul pe capul unui copil şi, trist, rămase 
pe gînduri. Departe, în fundul minţii, văzu drumul 
Spaniei unde era crescut, îşi văzu copilăria, văzu um- 


io 


15 


20 


25 


35 


bra Romei, imensă, colosală... şi, în acea tăcere de 
aşteptare, mîna i se ridică de pe capul copilului, şi 
cu ea întinsă, rosti profetic: 

— Roma !... Roma!... 

Apoi desfăcîndu-se din grămada femeilor, se apropie 
de Decebal: 

— Nu se poate, rege! Vrei pace? Sunt venit aici 
să închei cutine pace.'Tu m-ai chemat, nu Roma m-a 
trimis. Pregăteşte-ţi topoarele să-ţi dărîmi turnurile 
Archidavei, Drobetei, Patavisei, Zannizirgei şi Sarmi- 
segethuzei! Cheamă-ţi boierii plaiurilor şi zi-le să 
trimeată gonaci după meşterii cei mari zidari, ca să-i 
dai Romei îndărăt. Strînge şerbii ce ai luat legioanelor 
noastre, şi dă-i Romei îndărăt! Strînge armele şi acvi- 

lele ce ai luat flamurilor noastre şi dă-le Romei 
îndărăt! Dezgroapă-ţi aurul din albiele apelor şi adu-l 
Romei. Deagă-ţi chica, taie-ţi-o, şi trimite-o Romei! 
întoarce-ţi buzduganul în jos, moaie-ţi genunchile, 
şi cazi înaintea Romei !... 

Decebal, cu buzduganul sub braţul stîng şi cu pum- 
nul drept sub barbă, asculta... După cîtva timp, îşi 
întoarse faţa de la Dongin şi plecă încet spre tuiu- 
rile oastei, lăsîndu-l singur. O dată cu el se mişcară 
toţi cei de faţă. Da cîţiva paşi regele se opri: 

— Te las să te gîndeşti, zise el, şi plecă cu toţi 
curtenii spre partea cealaltă a pădurii, unde îi era 
locul de popas. Toată ostăşimea se îndreptă într-acolo, 
părăsind cu totul pe Dongin, care, chiar dacă ar fi 
vrut să fugă, n-avea încotro, fiindcă se rătăcea. 


in 


Peste un ceas apunea soarele. Razele sale lungi stră- 
băteau prin frunzişul tremurător al mesteacănilor, 
atîrnînd, de plasele străvezii cu care painjinii ţesură 
tot văzduhul dintre trunchiuri, o pulbere de lumină 
aproape rece, ca cea de iarnă. Eralinişte. Nu se auzeau 
decît buhaii de la cotigi mugind prin codru, la păşune, 
or semnalele de oaste sunînd unele din cornuri răsu- 
cite, altele din tuburi şi buciume, altele din scînduri 


217 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


218 


uscate de stejari în care se lovea cu ciocane de lemn. 

Dongin se aşeză pe trunchiul de la picioarele tronu- 
lui lui Decebal, pe cînd cubiculariul său sta la o parte, 
aşteptînd să-i zică stăpînul o vorbă. Sărmanul roman, 
dacă acum făcea serviciul unui sclav pe lîngă Dongin, 
el de născut era născut om liber şi număra în a patra 
armată consulară, în legiunea Ruliană ca haszarus 
sau pedestraş. Fusese dat de împăratul pe lîngă Don- 
ginus, ca unul ce se deosibise în lupta dintâi cu dacii. 

Din locul unde şedeau ei, se videa, printr-un gît 
de limpeziş. fundul taberei dace. 

— Hei, Picene, Picene, scumpă-i libertatea!... zise 
Dongin cu durere. 

— Scumpă, stăpîne... Dar putem să fugim... 

— Nu putem, răspunse Dongin. Mai întîi nu putem, 
fiindcă nu voi să fug; şi apoi nu putem, fiindcă nu 
putem... Numaidecît te-ai rătăci prin păduri, şi 
sălbatecii aceştia te-ar ajunge de pe urmă... 

— Ca necazul, zise soldatul. 

— Hei, Picene, dar ce deosebire!... ia priveşte-i, 
zise Dongin, arătînd cu mîna spre tabără... 

— în cîtepatru armatele împăratului, în 40.000 
de oameni pedestrime, n-ai găsi nici unul, stăpîne, 
aşa de neputincios... 

— Nu zice vorbă mare, Picene... Sunt sălbateci şi 
goi, dar nu sunt neputincioşi. Pielea ta poate îşi 
aduce aminte... 

— Nimic, zise soldatul cu dispreţ. Nu au ajuns 
încă sălbatecii să m-atingă. 

— Eşti mîndru, Picene, şi mă bucur... „dar împă- 
ratul ar trebui să atace 1" zise Dongin cu oarecare putere, 
urmîndu-şi un alt gînd... Din ce legiune mi-ai spus 
că eşti? întrebă el din nou pe soldat. 

— Din a patra armată consulară; Degiunea Ruliană, 
sau a XXII-a imperială; Despărţămîntul al doilea; 
Manipula treia; Centurionul Papiriu Cursor... 

— Papiriu Cursor... din gintea marelui Cursor? 
întrebă Dongin. 

— Nu ştiu, stăpîne, dar uite-i... zise el arătînd 
departe, în tabără: Manii infernului n-ar fi mai hîzi!... 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Iacă şi steagul lor, adaogă el dînd din cap, ce departe 
e de vexilariul nostru!... 

— Dar sunt tineri... şi noi îmbătrînim... Oare să 
mai videm noi Roma vreodată, Picene? 

— O s-o videm, stăpîne, zise soldatul plecînd ochii 
în pămînt. 

— Tu vrei să mă îmbărbătezi, dar nici tu nu crezi... 
Picene, cine ne-ar da un grăunte de otravă ne-ar face 
un mare bine... 

Şi pe cînd ei vorbeau, se auzi pe frunzele uscate fî- 
şiind pasul cuiva. Amîndoi se întoarseră deodată. 

Cu grijă şi cu temere venea Dochia, uşoară ca o 

căprioară şi albă ca o zînă. învăluită toată într-o 
stofă subțire de Pergam, ale cărei colțuri, tivite cu 
purpură de Tyr, se prindeau de umeri cu paftale zim- 
ţuite, şi cu piciorul prins în coturn de lemn de cedru, 
ea înainta sfioasă cătră Dongin, care se sculase în 
picioare şi o aştepta. După roşeaţa ce i se videa în 
faţă şi după nesiguranța portului, lesne se putea 
pricepe că se petrecuse o luptă mare în sufletul ei: 
să vie... să nu vie... Cînd Decebal şi cu ai săi plecară 
spre partea dimpotrivă a pădurii, ea rămăsese singură 
în foişorul de stejar, şi cînd văzu pe Dongin la cîţiva 
paşi. numai cu sluga sa şi atît de trist, nu se putu 
stăpîni, şi dorul de a-i arăta că nu-l uită, birui frica 
şi ruşinea, şi veni... Mlădiindu-şi trupul uşurel, ca un 
crin, se apropie de el, se roşi ca rozele din păru-i şi, 
apucînd mîna lui Dongin, i-o sărută şi apoi şi-o lipi 
de frunte. După aceea rămase înaintea lui, cu ochii 
în pămînt. 

Dongin se uita la ea, ca un om deşteptat dintr-un 
vis urît la lumina zilei. 

— Zeii nu mint, zise el. Cînd am plecat, augurii 
mi-au spus că voi întineri. 

— Şi mie rîndunica din peştera Zbrandurei mi-a 
spus că voi muri... răspunse Dochia. 

— A greşit rîndunica, îi tăie vorba Dongin. 

— Că voi muri fată, adaogă ea, ridicînd ochii spre el. 

Amîndoi aceşti oameni tăcură, şi în tăcerea lor, 

gîndurile amîndurora îşi găseau sprijinul cel mai 


eio 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


220 


puternic. Necunoscătoare precum era ea de o mulţime 
de-ale meşteşugirii sufletului roman, îi venea pe buze 
să-i spună că i-a bătut inima tare cînd l-a văzut, 
şi i-ar fi spus-o dacă ar fi ştiut cum. Iar el, romanul, 
trecut prin popinele şi băile Romei, rămăsese mut 
în faţa acestei curate fecioare dace, care venise să-i 
spună ceva şi nu ştia cum să-i spună. 

— Ce-mi ceri?... Cere-mi ce vrei, să-ţi dau... zise 
Dochia. 

—- Ce să-ţi cer? n-am ce, răspunse Dongin. Tu eşti 
dacă, eu pentru tine sunt duşman. 

— Cere... se rugă ea, cu ochii umezi. 

— Noroc pentru tine, fecioară, zise romanul după 
o pauză. 

— Asta nu stă în puterile mele, răspunse ea. Mama 
noastră cea de colo, adăugă, uitîndu-se în văzduh, 
ţine norocul. 

El însă păru a-şi aduce aminte de ceva, şi deodată, 
făcînd un pas către dînsa: 

— Vrei să-ţi cer... îmi juri că-mi vei da? 

— Tot ce stă în puterile mele/răspunse ea cu voinţă. 

— Dă-mi... să-mi dai otravă, isprăvi el cu greu. 

Ea făcu un pas înapoi şi ridicînd capul se uită 
crunt la el. 

— Să-ţi dau otravă... întrebă ea lung; vrei să-ţi 
dau otravă?... Dar dacă n-am? 

Vorbele îi ieşeau greu din gură şi cădeau apăsat în 
auzul lui. 

— Dacă n-ai... zeii să-ţi dea zile bune, răspunse 
Dongin. 

— Nu, spun minciuni, am... 

Şi deodată căzu în genunchi, cu capul pe piept. cu 
vîrful degetelor unite înainte şi îndreptate cătră 
Dongin în semn de iertare, şi rămase astfel în tăcere, 

pînă se auziră țiuiturile şi trîmbiţele popilor din tabără, 
care arătau că Decebal se întorcea. 

Da acest semnal ea se sculă deodată şi fugi ca o 
umbră în foişorul din care venise. 

Dongin se repezi la soldat şi apucîndu-l de mînă, 
îi strigă cu o sălbatecă veselie: 

— Suntem scăpaţi!... 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


IV 


Alaiul se întorcea, cu Decebal în frunte. Cum dete 
cu ochii de Dongin, regele îl întrebă: 

— Te-ai gîndit? 

— M-am gîndit. 

— Primeşti? 

— Nu primesc. 

— Nu? întrebă regele supărat. Să vie şerbii, porunci 
el, — şi apoi se aşeză pe pieile de urs. 

O mişcare de frică sefăcu în toțicei de faţă, fiindcă 
de astă dată domnul părea de tot turbure. Cu un picior 
rezemat de un buştean iar cu stîngul întins, ca de 
umezeală în ciolan, ținea buzduganul de coadă şi 
învîrtea ochii aprinşi de mînie pe întreaga adunare. 

Nu trecu mult şi dintr-un colț de pădure se iviră 
vreo douăzeci de legionari, ferecați cu funii de tei. 
Abătuți şi slabi la chip, ei intrau drepţi şi vînjoşi. 
Dacii cari îi însoțeau le făcură semn să îngenunche, 
dar ei, în faţa lui Dongin, rămaseră în picioare. Atunci 
păzitorii lor, cu ghionturi în cap şi lovituri de cio- 
mag peste fluiere, îi siliră să cadă la pămînt. 

— Vorbiţi! strigă Decebal, rugaţi-vă pentru zilele 
voastre să-mi spună tainele lor... 

Unul dintre legionari. lovit tare peste fluiere, se 
încearcă să zică lui Dongin: 

— Stăpîne, fie-ţi milă... 

Dar îndată vecinul lui se sculă pe un picior şi gr 
verde: 

— Stăpîne, noi o să murim; lasă să murim: pentru 
asta am şi venit să ne batem cu dacii, — dar voi să 
trăiţi şi să biruiţi! Trăiască Roma!... 


oc 
mme 


Dar n-apucase să zică vorba din urmă, că fluieră 
deodată prin văzduh groaznicul buzdugan şi zburătui 
în bucăți capul legionarului care vorbise. Trupul lui 
căzu greu la pămînt, lăsînd lac de sînge în juru-i. 
Era tăcere ca în templu. Decebal, în picioare pe trun- 
chiul de copac, fulgera în juru-i ca un nor aprins. 
Barba lui tremura, luată ca de vijelie, dinții clănță- 
neau şi cu spume la gură: 


§21 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


223 


— Unde eşti, mişelule? răcni el. Unde e muierea 
care i-a schingiuit şi nu le-a tăiat urechile şi nu le-a 
scos ochii?... 

Din rîndurile păzitorilor ieşi un dac mărunt şi 
vînjos, cu privirea de furie speriată, văzînd soarta 
ce-l aştepta. 

Pe buzdugan nimeni n-avea dreptul să pună mîna. 
Atunci Decebal făcu o săritură de pe buştean, şi, cu 
un groaznic pumn în faţă, îi mută falcă din falcă. 

— Cîne!... rînji el, şi veni de se aşeză din nou pe 
pieile de urs. 

Pe păzitor îl podidi sîngele. 

Da această scenă sălbatecă, care se petrecu cît te-ai 
şterge pe frunte, Dongin simţi că ura în el nu mai 
avea margini şi se uită la buzduganul de jos cu un 
adevărat ochi de şarpe flămînd. Şi cu cît ura mai mult 
pe Decebal, cu atît îi fu mai milă de romanul mort şi 
de dacul plin de sînge. 

Atunci, sub stăpînirea unei puternice porniri, îşi 
apucă un capăt al togei, muşcă cu dinţii tivitura de 
purpurăşi,rupîndun petec, se-ndreptă spre legionari 
şi păzitorii lor şi le zise: 

— Degaţi-l. 

De cum sta în tron, Decebal, auzind această vorbă, 


se repezi la buzdugan şi venind în faţa lui Dongin: 

—Samă lege pe mine!... 

Dar băgă de seamă că Dongin nici nu se uita la 
el, ci încerca a rupe alt petec spre a opri sîngele răni- 
tului. 

Atunci... mîna i se lăsă încet de-a lungul trupului; 
arma ucizătoare îi căzu; îşi plecă capul, ruşinat şi 
umilit, căci faptele drepte au mai mult răsunet în 
sufletul unui om crud decît al altuia; îşi luă cununa 
de pe cap, o aruncă jos şi cu un picior pe dînsa: 

— Eu sunt un gîde; tu eşti un om. Pace, romane! 

Şi îi întinse mîna. Dongin se uită cu mărire la el 
şi mîna lui, şi vroind să treacă pe lîngă dînsul: 

— Spal-o întîi, îi zise, şi apoi întinde-o. 

Dar curtenii toți îi ieşiră în cale şi-l opriră. Decebal 
se uită la dînsul cu asprime. 


io 


15 


20 


25 


30 


— Ia-o cît o ţin întinsă: cînd oi strînge-o, o strîng 
cu zilele tale în ea. 

Dui Dongin îitrecu ca un fulger prin minte că nu 
are încă otrava făgăduită, şi cu scîrbă întinse mîna. 

— Pace, zise Decebal. 

— Pace, întări Dongin cu jumătate glas. Jură! 

— Jur să-mi putrezească dreapta ca foile goronilor 
toamna. 

— Că vei îndeplini condițiile de pace? 

— Că le voi împlini. 

— Toate? 

— Toate. 

— Jură-te pe Zamolxe. 

— Mă jur. 

— Pace! 

— Pace! 


CARTEA II 


MUNTELE KOGBONULUI 


CAP. V 


Da o poştă şi mai bine de Sarmisegethuza, la deal, 
în creierii munților, albia Streiului curge pe o rîpă 
neagră ca o gură de iad, care, la frîntură de deal, se 
surpă deodată şi se desparte în două ramuri, amîndouă 
încingînd temelia unui vîrf golaş, ce se duce în sus, 
ca un dinte. Apele Streiului, ajungînd aci, se prăvă- 
lesc într-o pulbere umedă şi strălucitoare, care col- 
căie pînă în fund şi se preface într-un clăbuc închis, 
a cărui viitori găuresc pămîntul pînă în inimă. 

Nici fiarele pădurii, nici păsările cerului nu îndrăz- 
nesc să se apropie de acest loc, vecinie muncit. Vultu- 
rii străini, rătăciţi pe aceste plaiuri, se ridică sus în 
naltul văzduhului, şi ochiul lor străbătător caută să 
pătrundă  întunerecul rîpei. 

Acesta este muntele Kogeonului. 


223 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


224 


în acest loc, pe acest vîrf de munte dacii şi-au pus 
locuinţa Tatălui, căci, după tainele lui Zamolxe şi 
Sabazius, el stă între pămînt şi cer, iar Mama stă 
în văzduh şi în pămînt, şi amîndoi legaţi se pierd 
în mărirea Soarelui, care este izvorul luminei şi căl- 
durei, începutul vieţei. 

Astfel ascuns şi desfăcut în două, cultul Soarelui 
avea nenumărați slujitori. 

Cultul Tatălui, Jupiter-Sabazius', nu avea decît 
acest unul şi singur loc de rugăciune şi un unic mare 
preot, care însă era ajutat şi reprezentat de o falangă 
întreagă de preoţi mai mici. Dînsul era capul bisericei; 
poseda adîncile învățături greceşti pe care le primea 
din Ephes o dată cu teologia frigiană; îşi păstra sexul 
şi, după credinţe, se înrudea cu Zamolxe şi Deceneu, 
predecesorul său la pontificat, care fusese în urmă 
făcut zeu. El împărțea aproape pe din două domnia 
asupra dacilor, atît prin tradiţie, cît şi prin numărul 
de cunoştinţe ce avea, relativ cu mult mai întinse 
decît ale regelui. 

Cultul Mamei reprezentat prin zeiţa Sula, care, 
împreună cu Tatăl, alcătuiau simbolul Soarelui sau 
Mama cea mare, avea o mulţime de slujitori şi dife- 
rite nume, după localităţi. Preoţii care o serveau 
formau o sectă aparte, de cetitori pe stele, vrăjitori, 
auguri, cari trebuiau neapărat să fie castraţi, — cu 
capul. barba, mustăţile şi sprincenele rase. Romanii 
ar fi fost foarte miraţi dacă li s-ar fi spus în acel timp 
că ei, rasa nobilă şi civilizată, aveau altare şi adorau 
pe zeița frigiană Cibele, care nu este alta decît Sula 
dacică, adică Mama cea mare. 

Apoi, în al doilea rang, dacii se închinau zeului 
Men (luna) şi unui Martespecial,sauzeualrăzboaielor, 
pe care-l credeau originar şi chiar născut în Dacia; 
apoi unei zeițe blînde şi fecunde pe care o numeau 
Apa sau Apa. 

Cultul acesteia, care era vechi la orientali, la daci 
era foarte popular. Ei aveau obiceiu, înainte de-a 
merge la război, să se coboare, chiar din locuri depăr- 
tate, la Dunăre, să bea apă, să se spele şi să jure că 
nu se vor întoarce înapoi pînă n-or omori pe toți 


15 


20 


25 


zio 


duşmanii. Tot astfel se explică că la mai toate îmbu- 
căturile rîurilor în Dunăre era cîte un opid dac. Docul 
devenea de două ori important: ca punct strategic şi 
ca fiind apărat de zei. 

în sfîrşit, erau alte divinităţi locale, caTurmascada, 
Sarmando etc. şi la Saldensi şi Piefigi o divinitate 
locală importantă, pe care romanii ne-a transmis-o 
sub numele de Jupiter Cemenus, protectorul Cernei şi 
al Mehedinţului de astăzi. 


în răsărirea dimineţei, Vezinas cobora rîpa cea 
adîncă, ca tocmai aproape de fundul ei s-o treacă, pe 
o punte îngustă ce sta în bătaia stropilor Streiului. 
Această trecere primejdioasă era vîrîtă îndestul de 
adînc, pentru ca pulberea lichidă să atingă trupul celui 
ce mergea pe Kogeon, şi astfel să-l purifice, prin pute- 
rea şi blîndeţea zeiţei Apa. 

în ziua aceea, regele şi întreaga sa familie aveau să 
vie să se roage pe munte. 

După un urcuş greu, de un ceas şi mai bine, Vezinas 
ajunse pe vîrful Kogeonului. Pe toată înălțimea lui, 
din depărtare în depărtare, trăiau pustnici uitaţi de 
ani, în nişte morminte găurite în munte, în formă de 
chilii. Aceştia aveau sfînta sarcină dea aj uta pe Vezinas 
la împlinirea slujbei. 

Sus, pe vîrful Kogeonului, era altarul. într-o poiană 
ca de un pogon se urca ceva mai sus creasta muntelui, 
şi în vîrful crestei era înfiptă o bîrnă mare de lemn, 
cioplită din cel mai mîndru şi mai nalt stejar. Ciotu- 
rile lui erau lăsate cu îngrijire ca să se poată cineva 
sui pe el, şi tocmai în vîrf se despărţea o furcă cu trei 
dinţi, în mijlocul căreia se putea sta cu înlesnire. Aci 
se făceau rugăciunile cele mari la soare, şi în acel vîrf 
postiserătoţipontificii în zilele grele ale dacilor. Toată 
bîrna, de sus pînă jos, era arsă cu diferite semne de 

fier. Astfel, se distingea bine urma de cal sau potcoava, 
simbolul cavalerilor călători; comurile sau luna nouă, 
pentru ajutorarea plugarilor; mici şerpi de casă, pro- 
tectorii mormintelor; vase emblematice de la cele 
15 triburi. şi capete strîmbe şi sucite, cari reprezentau 
pe Zamolxe, pe Sabazius şi pe Deceneus. Toate aceste 


10 


15 


2 0 


25 


30 


35 


226 


săpături se împleteceau în spirala unui imens balaur 
ce se lăsa de la vîrf spre temelie şi al cărui cap de lup, 
lucrat tot de aur, cu ochii de argint îşi căsca gura pe 
un buştean de piatră ce sta lipit de baza stejarului. 
Aici, pe această piatră, se întindea cartea sfînta a 
dacilor, un papirus frigian, scrisă într-o limbă aproape 
neînţeleasă. 

De erau cumpătaţi şi despreţuitori de moarte, dacii 
datorau aceasta în mare parte religiunii lor. Crezînd 
în nemurirea sufletului cuun fanatism neegalat de alte 
popoare, ei considerau viaţa ca o întîrziere trecătoare pe 
lumea asta, făcîndu-şi o ţintă de-a pururi dorită din 
viaţa viitoare: de aceea şi mergeau la moarte cu atîta 
nepăsare. Cumpătarea şi abţinerea de la came în tim- 
puri anumite era poruncită cu asprime. Respectul 
datorit şefului familiei se impunea prin moravuri şi 
se menținea prin religie. Iubirea părinților pentru copii 
şi grija cetrebuia să lepoarte, semn derădicaremorală, 
era tradiţională, şi cînd împăratul Traian hotărî să se 
scrie pe piatră luptele sale uriaşe cu aceşti sălbateci, 
nu uită să pună, pe lîngă fiecare mamă dacă, cîte 
un copil de mînă. 

Dar dacă această religiune, care ridica sufletul dacu- 
lui pînă la extaze, făcea din fiecare om un erou, ea 
punea în sufletul celui biruit o prea mare supunere la 
starea de-acum, aceasta fiind considerată, după cum 
s-a spus, ca deşartă şi trecătoare. Ceea ce făcea erois- 
mul lor într-o stare, aducea pieirea în cealaltă. 


vi 


Cînd ajunse pe înălţimea muntelui, de-a dreapta şi 
de-a stînga trunchiului de piatră pustnicii aprinseseră, 
pe cele două capace de bronz cu zimţi, ce se ridicau 
pe două scăunele, nalte în picioare, răşină de 
brad şi rădăcini uscate de ierburi, precum mantia, 
dracilă, mozulă. Vezinas suflă binişor deasupra cărbu- 
nilor sprea curăța fumul, prinse mai multe rotocoale în 
gură, şi apoi, întorcîndu-se cufaţa spre cer, le dete dru- 
mul în văzduh, spre soare. După aceea îngenunche îna- 


15 


20 


25 


30 


35 


intea pietrei, pe care sta învălătucită cartea pergamen- 
tală; întinse mînile înainte, deasupra ei; îşi rezemă 
capul pe lungul braţelor, şi se rugă în tăcere, ca Za- 
molxe să-i dea putere a deschide cartea tainelor... Căci 
exista credinţa adîncă că altul, afară de unsul şi 
urmaşul lui Deceneus, nu putea deschide pergamentul, 
şi că chiar acesta nu l-ar fi putut deschide dacă n-ar 
fi vrut Zamolxe. După cîtva timp, ridică capul, suflă 
deasupra pergamentului, şi-l desfăcu... 

Era strălucită şi lungă puntea pe care se duceau 
gîndurile pontifului, căci, după fiecare poruncă ce 
citea, ochii lui rămîneau mari, extatici, înfipţi în 
palele de lumină ale aerului, şi omul, ghemuit cum 
sta, se micşora, iar capul lui se rotunjea parcă tot mai 
mult, creştea, devenea univers, primind prin ochi, 
clarul dela Tatăl şi gîndurile de la Zamolxe şi Deceneu, 
şi. greu, cădea încărcat de puterea luminei pe piatră. 

Dar deodată se auzi zgomot prin poiană... 

Decebal sosise. 

Neîndrăznindsă sesuiepealtar,elrămase în picioare, 
cu  statura-i obicinuită, adică braţul stîng sub cel 
drept, iar cel drept ridicat spre gură şi sprijinind capul. 

Aşteptă el cîtva timp, dar văzînd că Vezinas nu se 
întoarce, îl strigă: 

— Zivindide!... Zivindide!... 

Vezinas nu-l auzi. 

— Părinte! strigă Decebal ceva mai tare. 

Vezinas tot nu-l auzi. 

— Popo!... răcni Decebal, ce? n-auzi? 

Vezinas îşi ridică capul de pe biblie, şi-l întoarse 
spre domn, se uită la el fără să-l vadă, şi iar căzu în 
rugăciune. 

Atunci regele, supărat, se urcă pe altar cu pasul 
hotărît; dar, orcît era elde rece şi puţin mistic, la 
viderea acelui om atît de pătruns, se făcu sfios, şi, 
atingîndu-l de-abia pe umăr: 

— Hei?... îl întrebă. 

Vezinas ridică capul de pe pergament şi făcu un 
semn puternic de negaţiune, lucru care nu mulţumi 
pe rege, căci el adăugă: 

— Da' spune o dată! Ce vrea Zamolxe? Măiartă?... 


227 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


228 


— Zamolxe nu iartă niciodată pe cei ce-şt calcă 
jurămîntul, zise Vezinas. 

— Nu l-ai rugat destul, coadă de topor ce eştitu î 

— De ce aijurat? întrebă Vezinas cu glasul înăsprit. 
Numai muierea jură. Bărbatul dă cu spada! 

Acuma venise rîndul regelui să tacă. El îşi luase 
statura obicinuită şi se uita în pămînt. 

— Zamolxe nu-ţi dă înapoi jurămîntul, adaogă 
Vezinas, decît dacă-ţi vei străpunge mîna dreaptă cu 
un cuţit şi vei ţine-o 13 zile sucită la spate. 

— Bine, zise regele mulțumit, străpunge-o! îmi 
rămîne mîna stînga. 

— Dar pentru Donginus... de ce te-ai jurat să-l dai 
înapoi şi-ţi calci jurămîntul? întrebă preotul. 

— Aici nu te-amesteca, Zivindide, zise regele lung, 
că mă superi!... M-am j urat, adaogă el cu putere, fiindcă 
mi-e dor să-mi răzbun şi fiindcă Dacia aşa vrea!... 
Tu ceri să-mi străpung dreapta, pentru că debună- 
voie am jurat pe dînsa, şi mi-am călcat jurămîntul, 

— dar uiţi să mi-o dezlegi ca să-mi pot călca jurămîn- 
tul pe care l-am făcut de nevoie. Să te rogi... zise el 
mai blînd, să te rogi... şi Zamolxe are să mă ierte... 
trebuie să mă ierte ! întări cu o mişcare poruncitoare. 
Acuma coboară de pe altar şi vino jos! 

Ei coboriîră încet, Decebal cu neastîmpăr în suflet, 
Vezinas calm. Regele îl duse pînă pe marginea Kogeo- 
nului, peprăpastie, din care se înalţă zgomotul surd al 
apei ca un glas din altă lume. 

— Am un gînd... un gînd negru ! zise regele cu hotă- 
rîre. Roagă-te pentru acesta mai bine să mă ierte 
Zamolxe. 

— Ce este? întrebă Vezinas. 

— Tu ştii că am doi copii: un băiat şi o fată. 

— Pe Decidav şi pe Dochia. 

— Ausă vie îndată, zise grăbit regele. M-am hotăîît. 
Am s-o jertfesc. Am jertfit-o! 

— Zamolxe a ceru t-o; ţi-a m spus c-a cer ut-o,răspunse 
Vezinas mulţumit. Faci bine, stăpîne. S-o ardem! 

— Pe cine să arzi? întrebă regele cu mînie. Pe Do- 
chia? Eşti nebun, slugă! i s-a-ncovrigat mintea! 


15 


20 


25 


30 


35 


După aceea porni furios prin poiană la vale. Apoi 
deodată se întoarse. 

— Ascultă!... Cinele, îl ştii, e cîne, — şi eu sunt 
om. Cinele şi-ar apăra căţeii. Eu voi să-mi dau copiii în 
gura lupului, dar... ca să-l ucid! Voi să arunc pe 
Dochia în braţele lui... 

Şi parcă-i fu ruşine să urmeze. Vezinas îşi muie 
privirile în pămînt. 

— Faci rău, zise el. 

— Ba fac bine! întări Decebal. Voi să-mi răzbun. 

Vezinas tăcu, şi Decebal, frămîntat de îndoială şi 
de mînie, simţi trebuinţă de a fi îmboldit, muşcat de 
ceva. El apucă pe Vezinas de mînă şi-l scutură cu 
putere: 

— Tu n-auzi că vreau să-mi răzbun! Nu pricepi că 
dacă voi afla cum stă oastea romană şi unde se 
ascunde... cerbul, mă scol asupra lui şi-i vîr junghiul 
între coarne?... Ori tu eşti popă nebun şi te-ai 
prostit?... 

Şi cînd tocmai Vezinas, liniştit, vrea să-i răspundă, 
regele îi făcu semn să tacă: 

— Vine, zise el. 


VII 


în adevăr în muchia dealului se arăta Dochia, îmbră- 
cată ca mai înainte, dar de astă datăcu mahramă 
albă pe cap, roşie de osteneala drumului şi urmată de 
fratele său Decidav, care şiel,catatălsău, purta acum 
căciula de nobil. 

Ea nici nu se uită la Vezinas şi Decebal, ci se duse 
de-a dreptul la altar, se urcă sus, ca una ce era fecioară 
zeiţei Sula, se lipi cu fruntea de piatră şi rămase astfel 
mai mult timp. Fratele său o aştepta jos, în aceeaşi 
statură ca Decebal, obicinuită dacilor. 

Cînd îşi ridică ea capul de pe piatră, Vezinas era 
alături. 

— Zamolxe să-ţi vază gîndurile, o binecuvîntă el. 
Ne cheamă stăpînul. 

Ea nu zise nimic, trecu înainte şi, cîteşitrei, ajun- 

seră lîngă rege. 


229 


Decebal se aşezase jos, pe o stîncă de pe rîpă, cu 
picioarele atîrnînd în gol. Dochia aştepta. 

— Tu nu vrei să stai lîngă mine, fată, zise el cît 
putu de blînd, fiindcă ţie ţi-e frică de prăpastie. E 
neagră, nu-i aşa? şi adîncă cît văzduhul întors pe dos. 
Vino mai aproape şi uită-te. 

Dochia mai făcu un pas cu frică. El urmă: 

— Mie mi-e dragă. Ea seamănă cu mine, şi dacă aş 
sări acuma într-însa, nu m-ar durea. 

Dochia ridică spre el ochii ei mari, cari acum erau 
umezi de milă. 

După o tăcere de cîteva minute el urmă: 

— Dochio,ce-aizicetu.dacăunlănciercamnebun... 
bunăoară Budulaua cistobacilor, ar intra în vizunia 
unei ursoaice cu pui? 

— De bunăvoia lui? întrebă Dochia, care cunoştea 
parabolele tatălui său şi ştia că el nu glumeşte niciodată. 

— De bunăvoia lui, întări Decebal. 

— Aş zice că ar face bine să-l mănînce. 

— Nu-i aşa? întrebă repede Decebal. Dar dacă lan- 
cea ar fi lungă şi omul voinic, urmă el, şi n-ar putea 
să-l mînce, ce s-ar întîmpla? 

— Ursoaica ar fi ucisă, răspunse fără întorsături 
Dochia. 

— Ucisă?... o întrebă regele mai aspru. Dar puii? 
apăsă el. 

Ea înţelegea acum şi stete cîtva la îndoială. 

— Ar muri lîngă mama lor, răspunse. 

— Nu ! strigă Decebal, ar muşca din carnea omului! 
Dochio, adaogă el repede, sculîndu-se de jos şi vîrîn- 
du-se în sufletul ei, tu nu urăşti pe romani!... 

Ea făcu un pas înapoi şi cu o mişcare indignată: 

— Eu?... întrebă ea lung. 

Şi era atîta putere în această simplă vorbă, încît 
Decebal recunoscu numaidecît că această femeie avea 
sîngele lui în vine, — şi mîndru şi bucuros îi răspunse: 

— Aşa este, fată. Tu eşti fiica mea şi nu poţi să 
nu-i urăşti. Eu m-am cam aprins fiindcă mă doare! 
rînji mai departe. Mă doare! Cîinii au intrat în casele 
noastre, în templele noastre, în inima Daciei. îi voi 
ucide sau... voi muri eu! 


JJ 


10 


15 


20 


40 


Ea aştepta, uitîndu-se speriată la el. 

— Tu eşti fiica mea, îi adaogă el blînd, luîndu-i o 
mînă... şi stai cu mine lîngă tron, întări mai aspru. 

— Ce trebuie să fac? întrebă Dochia nemişcată. 

— Să pui foc... unui şerb, lui Dongin, răspunse 
Decebal cu greu. 

— E şerb? întrebă ea cu hotărîre. 

— E cîne, îi răspunse tatăl său. 

— E şerb? întrebă ea încă o dată. 

— E cîne! îţi zic. N-auzi! se răsti el, dînd drumul 
mînei ce o ţinea. 

Ea plecă ochii în pămînt şi un moment de grea tăcere 
apăsă pe toţi. Dochia ridică ochii şi întrebă: 

— Se cade să pui foc acelui ce ţi-a scăpat zilele? 

— Nu ţi le-a scăpat el, ci Zamolxe, zise Vezinas. 

Decebal se uita la ea cu mînie. Dar apoi, ca şi cum 
o hotărîre nouă ar fi luat, deodată, îşi îmblînzi glasul 
şi îi zise: 

— Dochio, tu eşti copila mea, şi trebuie să m-ajuţi. 
Nu vei pune foc. Un om care te scapă de la moarte, 
chiar cînd e cîne, nu mai e cîne, vorbi regele. Dar tre- 
buie să m-ajuţi. 

— Ce să fac? întrebă Dochia cu o neliniște groaznică. 
Apoi deodată, cu un gînd nou şi luminos, adaogă: 
Doamne, otravă! 

— Va să zică îl urăşti? Ai vrea să-i dai otravă? 

Ea făcu semn că da. Atunci regele bucuros şi cu 
încredere se apropie de ea din nou şi-i zise: 

— Nu otravă. Deocamdată trebuie să aflăm de la 
dînsul cum stă oastea romană şiunde-i Traian. El ţie-ţi 
va spune dacă vei vrea. Femeia e porumb de scăpare. 
Ai ochii mari şi frumoşi. Eşti zînă. Mama cea mare te 
vede şiteapără. El îţiva spune. Ajută-mă, Dochio!... 

Şi vorbele curgeau din gura lui parcă ar fi fost prins 
de friguri. 

Domnul gîfîia, aşteptînd răspunsul ei ca pe a unui 
oracol. în sfîrşit, după o scurtă gîndire, Dochia răspunse 
încet de tot: 

— Primesc porunca, doamne. 

Şi obrajii i se roşiră, parcă ar fi minţit sau ar fi auzito 
insultă. Domnul, vesel, se îndreptă răpedesprefiulsău. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


232 


— Vei merge chiar astă-seară şi te vei ascunde în 
grădina palatului Zarmiz-Edanului, îi zise el, la scau- 
nul de lîngă peşteră, spre a veghea asupra surorii tale. 
Romanul va veni. Vei asculta, şi de nu va spune 
nimic, îl vei ucide! 

La aceste vorbe, Dochia încremeni cu ochii țintă pe 
fratele său. 

— Pricep, răspunse Decidav. 

Atunci ea făcu un pas cătră rege, care tocmai se 
gătea să plece. 

— Doamne, o rugăminte: am zis că mă duc, şi mă 
duc, dar... singură. 

— Nu se poate, hotărî Decebal devenit iar domnul 
Daciei, sălbatec şi poruncitor. Nu se poate. E şti muie- 
re... Du-te de te roagă Tatălui pentru izbîndă. 

Şi plecă, urmat de Vezinas. 

Cînd Dochia rămase numai cu fratele său, luci o 
rază de speranţă în ochiul ei, şi, blînd, se apropie de 
el cu minele unite: 

— Tu auzi mai lesne, inima ţi se deschide mai 
uşor, îi zise ea. Tu ştii bine că eu urăsc pe romani... 
Nu ştii? îl întrebă cu neastîmpăr; şi fiindcă el nu răs- 
pundea, eaurmă: ca şitinesuntdacă, şica oricedacă, 
nu mi-e frică... Voi vreţi să înşelaţi, adaogă ea cu 
putere, să înşelăm pentru a scăpa Dacia. Dar eu sunt 
femeie... şi mie nu-mi trebuie marturii! 


El se uita la ea cu răutate. în căldura gîndurilor 
ei, ea nu-i înţelese cugetul, şi-l rugă mai de aproape: 

— Crede-mă, îmi va trebui să... spui... lucruri... 
neadevărate. să mint, şi sunt femeie... repetă ea încă 
o dată. 

El îşi ridică capul răpede în sus: 

— Minţi! Acuma minţi,femeie ticăloasă! Tu-ţi înşăli 
neamul. Vrei să mergi singură la roman, fiindcă... 
romanul ţi-e drag! A!... gemu el ca o fiară, regele 
nu ştie nimica; eu însă te-am înţeles. Vrei să-i spui 
secretele noastre; vrei să te vinziduşmanilorţăriitale. 
Am să viu şi am să-l ucid!... 

Dochia îşi înălțase fruntea, şi era parcă mai naltă 
decît era. 

— îţi aduc aminte că vorbeşti fiicei regelui. Cine 


10 


15 


20 


25 


30 


ţi-a dat dreptul să crezi că voifitrădătoarea neamului 
meu, chiar dacă mi-ar fi drag? 

Da această vorbă însă, Decidav îşi ieşi din minți, 
şi, tulbure ca un nebun, se repezi la gîtul ei. într-o 
secundă ea fu la pămînt, în genunchi, iar el cu un 
pumn în aer, stînd gata s-o sfărîme. 

— O vorbă să nu-ţi mai iasă din spurcata gură, că 
uit că-mi eşti soră!... 

După aceea se întoarse de la ea cu scîrbă, şi arătîn- 
du-i altarul cu degetul, se coborî de pe Kogeon. 


VIII 


încremenită în genunchi, cu mînele frînte de ură, 
ea îşi ridică capul. 

înaintea ei, la cîțiva paşi, rîpa neagră şi adîncă 
deschidea altaruleternităţii... Acolo era pacea de-apoi. 

Se sculă, făcu un pas şi se uită în ea. Vuietul apei 
se înălța cătră razele soarelui, ca o plîngere. Era parcă 
un semn. 

Dochia îşi întoarse privirile umede către Tatăl, şi 
el îi şterse lacrimile, îi trimise o şoaptă caldă la ureche, 
şi pentru cea dintăi dată simţi ea mărirea fără început 
şi fără sfîrşit a celui de sus, fiindcă pentru întîiaşi dată 
gîndul ei se simţi legat deal altuia, şiinima îibătu... 

într-o desperată şi sălbatică mişcare, întinse ea 
braţele în văzduh, uni mînile şi gemu: 

— Ajutâ-mă!... 


CARTEA III 
GRĂDINA PALATULUI ZARMIZ-EDANULUI 


CAP. IX 


Noaptea venise de mult... 

Palatul cel mare al regelui era aşezat în mijlocul 
capitalei sale, care ea însăşi era înconjurată de codri. 
Cioplit jumătate în piatră, jumătate în lemn, turnurile 
lui răsăreau din mijlocul unei adevărate păduri de 


233 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


brazi şi întreceau, cu vîrfurile lor cele mai înalte 
sfîrcuri ale pomilor. 

în aceste timpuri, un drum mare, lucrat după arta 
romană, ducea, cu multe cotituri şi bariere, la Sarmi- 
segethuza. după ce se învîrtea de mai multe ori în jurul 
capitalei, prin vecinicepăduri. Alte drumuri mai mici, 
îngustede-abia încăpeau cotigele, erau cunoscutenumai 
de locuitori, şi se întîlneau şi se încrucişau prin văgă- 
unile muntelui, ca nişte urme de rîmă. 

Dacă ai fi luat calea cea mare, care tăia Streiul de 
mai multe ori ajungeai în zidurile Sarmisegethuzei la 
ultimul vad al apei, care într-adins n-avea nici o 
punte pe el, spre a pune capitala mai uşor în stare de 
apărare. Zidurile Sarmisegethuzei, care înainte erau 
numai de lepşe de stejar, începuseră, de pe vremea 
lui Burebiste şi Deceneus, să se ridice din bolovani 
şi var, cu şanţuri adînci. 

înlăuntrul cetăţii nu erau decît două sau trei uliţi 
mari, pe care se grămădea lumea. Aici se întîlneau 
negustorii timpului. în baratce mari de scîndură, sau 
în mici boite de piatră şi de pămînt ars, sau sub cor- 
turi de piele de cămilă, neguţătorii de îmbrăcăminte 
şi de găteli femeieşti îşi întindeau tarabele lor. Stofe 
bogate, covoare, cărţi şi doctorii din Pergam, gugiu- 
manuri de Pergam şi Ephes pentru nobilimea bărbă- 
tească, piei mai groase de Halchedon. brăciere, con- 
duri, pieptare, colane, verigi de urechi, paftale de 
Tyr şi de Sidon pentru femei, erau vîndutede străini, 
şi în particular de greci. Apoi aurărie şi bronzărie, 

lucrată în Asia mică; fierărie, groasă şi subțire, lucrată 
în ţară; armurieri pentru nobili şi popor, cari vindeau 
coarne de cerb de făcutmînerela cuțite şi buzdugane, 
coarne de bou pentru arcuri, scuturi de piele groasă 
de bivol. lănci de fier, cremene şi amnare şi, în sfîr- 


şit, tot ce se cade să ţie un arsenal dac. 

Pe a doua uliţă însemnată se întindeau dughenele 
de abagii, blănari, ţesători, vopsitori, — vînzînd lu- 
cruri de ţară, precum: sarica miţoasă, iţarii, testi- 
melele, lîna văpsită, opincile, pieptenii de corn, cari 
toate stau scoase mai mult în drum decît sub acope- 


15 


20 


25 


30 


35 


rămînt şi foarte adesea erau atîrnate prin pomii ce 
creşteau, ca din apă, pînă şi sub streşene. 

Pe a treia uliţă, care ducea în tîrgul vitelor, se 
întindeau circiumele şi băcăniile. foarte cercetate pe 
vremuri. Pe tarabele scoase în mijlocul drumului, 
sarea, peştele, afumat, strugurii, făina de mei, oalele, 
castroanele, căuşile, lingurele, trăiau într-o înfrățire 
cu adevărat patriarhală, iar lăuntrul circiumei sau al 
bordeiului era bine udat pe jos şi servea de altar lui 
Bachus şi celor două menade, Mimallone şi Clodone, 
pe cari dacii le adorau cu plăcere, aducîndu-le jertfă 
peste jertfă. De la Deceneus însă, care poruncise să 
se scoată toate viile din Dacia, partea aceasta da 
înapoi. Acum trăiau mai bine băcăniile. Aci, untul 
de nucă sau oloiul, vişinele uscate, rădăcinile de 
polpom* şi radizidă**, zmeura păstrată în vin vechi, 
brînza de oi şi de vaci, stau alături de fructele ţărilor 
calde ce puteau suferi lungul drum de mare, precum 
erau măslinele, smochinele, hurmalele, roşcovele, ve- 
nite din Tyr şi Sidon, oraşe feniciene foarte comer- 
ciale, ale căror corăbii, chiar după cuceririle lui Ale- 
xandru cel Mare şi ale lui Pompei, erau tot cele mai 
agere din mările Devantului. 

Afară de aceste trei părţi comerciale, mai era, în 
fund, tîrgul de vite şi de herestrea şi apoi cvartaluri 
populate cu case de cetăţeni avuţi şi de preoți, şi 
altele sărace, cu bordeie, case ridicate într-un par 
ca la sate, chilii etc. 

în general forma locuinţelor era simplă, cu un sin- 
gur cat, de piatră sau de bîrne, şi erau caracteristice 
prin înaltele lor învălitori aproape cilindrice şi ţugu- 
iate. Erau şi unele cu două caturi: cel dintăi de pia- 
tră şi celălalt de scîndură. Palatele erau cu trei şi 
chiar cu mai multe rînduri, cu turnuri nalte, cu fel 
de fel de adaose şi ştreşine cioplite, căci în tîmplărie 
ştiau foarte multe. Peste tot grădini mari, locuri 
virane şi cişmele din belşug." Temple de asemeni. 


* Mărar. 
*e Ochiul boului. 


235 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


236 


în mijlocul tuturor acestora se înălța marele palat 
al regelui: Zarmiz-Edanul. 

Pus într-o grădină de brazi, el era de jur împrejur 
înconjurat cu plopi subțiri şi lunguieţi, la rădăcina 
cărora, pe o urzeală de scînduri, se întindea laurusca 
şi iedera cu o rară îmbelşugare. 

Toate ieşirile palatului dau în această grădină. 

Tot ce arta timpului ştiuse să alcătuiască mai mîn- 
dru şi mai năzdrăvan se desfăşura aci cu prisos. Cără- 
rile şi cărăruile erau aşternute cu nisip roşu, mărunt 
şi moale, scos de sub albia Streiului şi bătăturitpe un 
fund de cenuşă, ca iarba să nu încolţească niciodată 
pe ele. în dreapta şi în stînga, se urmau, schimb în- 
du-se, pilcuri de brazi, prinse înjururi de lemn-cîi- 
nesc ca în nişte vase verzi. şi brazde întregi de crini, 
care de margini erau strînse de cîte un rînd de stînji- 
nei. Apoi, pe nenumăratele pîraie ce veneau din munţii 
vecini şi din apa Streiului, treceau punți de lemn 
acoperite de colo pînă colo deiederă, şi pe micele lacuri 
ce formau creştea nufărul cu priințţă, ridicînd capul 
galben spre crăngile de răsură, ce cădeau încărcate de 
flori spre faţa apei. în fundurile gradinei trăiau libere 
capre sălbatece, cocoşi şi găini de munte, cocori, 
bibilici (meleagridele), şoimi etc. şi pe lacuri tot popo- 
rul bălților dunărene: lebede, cucove, baghiţe, pescari 
etc.‘ Aici trăise Dongin, cînd fusese pentru întîia dată 
adus în Sarmisegethuza, mirat şi încîntat de splendo- 
rile acestuirai', şiaiciaveasăreîntîlneascăpeDochia. 
care-i făgăduise să-i aducă otravă, seara, după răsări- 
rea lunei, lîngă peşteră. 


Noaptea venise de mult, şi luna lumina, rece şi 
gînditoare, turnurile Sarmisegethuzei. Albă, ca de 
marmură, ea sosea pe cerul Daciei dintr-o depărtare po- 
lară , în care gheţurile păreau a-i fi sorbit toată căldura. 

Era ceasul de odihnă al naturei. întreaga fire mun- 
tenească adormise, şi împărăţia liniştei adusese un fel 
de solemnitate de pustiu, care oprea avîntul în inimă 


15 


20 


25 


30 


35 


şi graiul pe buze. Umbrele se ascundeau pe după 
lucruri să nu le prindă lumina şi apele de-abia mai 
sunau în albiile lor prunduite. Nu adia vîntul, nu pica 
frunza. Da rari intervale cîte o lebădă pe lacuri tresă- 
rind, îşi scotea capul de sub aripă şi, întinzîndu-şi 
gîtul, tipa... Un fior lung trecea prin vietăţile deştep- 
tate şi curînd iarăşi totul reintra în tăcere. 

Singură, Dochia apăru la o cotitură de drum, în 
bătaia lunei, mergînd cu pasul încet şi sfiindu-se 

parcă să nu deştepte firul de iarbă ce-l atingea cu haina. 
Era învăluită toată în cuta unei ţesături de cînepă 
subţire şi fir pe care şi-o strîngea pe umeri, ca să n-o 
pătrundă umezeala serii. Ea se oprea aproape la fie- 
care pas şi asculta... 

Pornise într-adins mai devreme, ca să fie înaintea 
lor la peşteră; dar îşi cunoştea fratele: desigur, el era 
acolo cu mult înaintea ei. Ajunse în sfîrşit unde tre- 
buia să ajungă. Celălalt nu venise. 

Atunci se aşeză pe scaun şi aşteptă. 

Privi la lună şi luna se uita adînc în ochii ei, cu 
privirea eiclară de astru. Zeul Men era zeul tainelor, 
şi în senina lui simbolizare îl înţelegea şi-i era mai 
drag decît chiar Soarele. 

în sufletul Dochiei eraopîclă nestrăbătută deminte. 
Ura pe un om şi-l iubea. lubea pe altul şi-l ura. 
Fusese scăpată de la moarte de un străin şi ea îl atră- 
gea în gura morţii. Dongin şi Decidav... 

Şi ca şi cum ai lăsa lumina unei facle în întunere- 
cul nepătruns al rîpei Kogeonului şi ai vedea chinul 
apelor torturate, aşa raza lunei pătrunse în sufletul 
ei şi i-l lumină. 

- A!... îi fu frică. 

Dar cînd se apropie deznodămîntul oricărei trage- 
dii omeneşti, inima, printr-o ultimă licărire de viaţă, 
prinde un fel de seninătate momentană şi hotărăşte 
într-o secundă ceea ce n-a înţeles şin-a hotarît ani 
întregi. Atunci, de la o vorbă la o crimă nu mai e 
tranziţie. 

Era fată de sălbatec, şi era sălbatecă ea însăşi, dar 
dacă sălbatecii au inimă şi iubesc, e cu atît mai nedrept 
să le strîmbi firea întorcînd-o cu fața spre patrie. 


237 


Patria e mare, şi omul e o mînă de lut, dar el arde 
pentru ce arde. 

Şi acum i se limpezi pentru întîia dată şi i se dez- 
gardină capul romanului din țesătura stranie de fapte 
întunecate. în el şi prin el trăia. Şi i se făcu deodată 
cald în minte şi un fluid străbătător de viaţă îi trecu 
din firele părului pînă în tălpi, şi-şi strînse brațele 
mai tare de ea. Neînţeleasa vrajă a amorului, care 
pătrunde o dată prin orice inimă de om şi o face închi- 
puită de sine, căci ceea ce tremură acolo este voinţa 
altuia, schimbă judecata despre lucruri, supunînd-o 
acelei simţiri. 

Astfel, Decidav. fratele ei, zbirul care-o îngenun- 
chiase sub ameninţarea pumnalului lui, îi păru un 
vierme tîrîtor, şi pe deasupra lui, în spaţiuri, luci 
ceva care semăna... cu luna bunăoară, şi era Dongin. 

Şi astfel tot mai tare se însenina, şi trăia în noua 
ei simţire de o minută toată durata anilor din urmă. 

Ceva semişcă în spatele ei, spre peşteră. Era desi- 
gur, Decidav. 

Atunci sări ca deşteptată dintr-o adormire de zeiţă. 
Realul lucrurilor tăie firul destins al patimei sale şi 
iar văzu turbure căci văzu drept. 

Duna era tot sus şi tot senină. 

Ah, şi atunci ce adevărată şi mare îi apăru învăţă- 
tura din cartea credinţei care zicea că viaţa este un 
nimica dureros, şi că dincolo de acest nimica este 
scăparea... 

I se opri gîndul într-o bătaie puternică de inimă, 
căci îi auzise pasul. Era în adevăr Dongin. El veni 
drept la dînsa. Părea agitat. 

— Ai adus-o nu-i aşa? îi zise el. întinzînd mîna. 

— Ce s-aduc? întrebă ea, zîmbind ca o floare ce se 
deschide. 

Dongin tăcu şi se uită la dînsa lung. Ea privi o 
secundă înapoi, îşi întoarse capul repede: 

— E greu să te întreb, dar ţii să mori? îi zise ea cu 
sfială. 

El dete trist din cap. 

— Cunoşti vreun mijloc de-a mă face să trăiesc? 


15 


20 


25 


30 


35 


— Dibertatea poate, zise ea încet şi cu temere. 

— A, da!... dar ar trebui să fug, adăugă mai pe 
urmă cu descurajare. 

— De ce să fugi? Poţi deveni liber fără să fugi, zise 
Dochia rar şi cu greutate. 

— Cum? o întrebă el repede, apropiindu-se de ea. 

— Spune... izbuti ea să articuleze. 

Da această vorbă brutală şi neaşteptată, Dongin 
făcu un pas înapoi şi trist, parcă i-ar fi zburat din 
suflet ultima şi cea mai dulce iluzie, îi zise încet: 

— Şi tu?... 

Dar n-apucă s-o întrebe bine, şi o auzi izbucnind 
deodată într-un hohot de plîns dureros, sfîşietor, care 
răsuna în tăcerea nopţii ca o lungă notă de jale. 

— O, nu!... nu... putu ea să zică, vroind să se 
scoale în picioare şi căzînd iar pe bancă. 

Dongin rămase unde era, uitîndu-se la dînsa, şi, 
înţelegînd ce luptă puternică se petrecea în ea, îşi 
simţi sufletul plin de milă şi vroi să se apropie de 
dînsa. Ea însă sări deodată în sus, şi, apărîndu-l cu 
mîna, strigă: 

— Fugi!... 

în acelaşi timp fiul regelui ieşise ca din pămînt 
înaintea lor. Faţa lui rînjea şi în mîna dreaptă strîn- 
gea prăselele unui pumnal, al căruităiş lucea la lumina 
lunei. 

Dongin făcu cîţiva paşi înapoi şi seopricu spatele 
de trunchiul unui arbore. Fiul regelui înainta pe furiş 
ca o vulpe, rînjind mereu ca rîsul de munte. 

Atunci ochii romanului văzură o groaznică faptă: 
în urma lui Decidav venea, uşoară, soră-sa, şi cînd 
acesta fu la cîţiva paşi, gata să serepeadă asupra lui, 
mîna ei căzu, teribilă, şi un junghi puternic intră 
pînă în mîner între  spetele tînărului; el se dobori 
greoi la pămînt. 

Un minut ea rămase în picioare la lumina de lună, 
naltă, puternică, mînioasă, ca zeiţa răzbunării. Apoi, 
rupîndu-şi un şir de mărgele ce purta la gît: 

— în cea de la mijloc, zise şi fugi. 


239 


10 


15 


20 


25 


30 


240 


CARTEA IV 


CELE DE-APOI 


CAP. XI 


în ziua următoare,‘ în tabără, toate căpeteniele 
triburilor erau strînse în jurul regelui în consiliu: 
venise un nou sol de la romani, care cerea răspunsul 
din urmă al lui Decebal şi liberarea lui Dongin. 

Toţi Zarabii: Diige, Scorylo, Bărhală, Mucapar 
şi bătrînii căpitani ai veteranilor: tarabostul Tiernei, 
al Drobetei, şi Tibiscului. precum şi şefii de prin loca- 
litate, capii albokensilor şi a sinsilor, împreună cu 
preoţii cei mari, — erau de faţă. Avea să se hotărască 
în acea zi de soarta lui Dongin şi poate chiar de soarta 
dacilor. 

Era olumină de dimineaţă, rece, şi un aer tare de 
munţi, — era o mişcare măreaţă de deşteptare, — 
sunete de cornuri, rînchezări de cai, tilince zgomo- 
toase, zarvă şi larmă ca în orice tabără. Domnul şi 
toți curtenii aşteptau răsărirea soarelui, a cărui lu- 
mină  înainte-mergătoare începea să gonească ceața 
nopții. 

Decebal îşi trăgea mîna uşor prin barbă. 

— Tot n-a venit? întrebă el pe fratele său Diige. 

— Nu, doamne, n-a venit încă. 

Decebal tăcu şi aşteptă iarăşi. Cele dintăi vîrfuri 
de raze începeau să scapete dincoace de dunga orizon- 
tului. Nerăbdarea şi mirarea cuprindeau pe rege. 
După cîtva timp, el întrebă din nou, supărat: 

— Tot n-a venit? 

— Nu încă, răspunse sfios Diige. 

Atunci regele se sculă în picioare. 

— Bărhală ! strigă el. 

îndată ieşi din rangurile nobililor un om bine legat, 
potrivit la statură, îmbrăcat cu pieptar de aramă şi se 
pironi ţapăn în faţa regelui. 

— Să-i dai bătaie la spate ca să-l înveţi să umble! 
porunci el. Apoi păşi înainte pe o cărare de pădure, 


15 


20 


25 


30 


:(5 


40 


urmat de întreaga curte, care rămăsese încremenită 
de porunca ce o dedese regele lui Bărhală de-a bate 
pe fiul său Decidav. 

Se îndreptară cu toţii spre apa Streiului. în răsă- 
rirea Soarelui se spălară cu toţii pe ochi, unii mai 
aproape şi alţii mai departe de rege, şi fiindcă nu se 
mai putea duce la Dunăre, făcură jurămîntul cel mare 
să nu se întoarcă nici unul acasă pînă n-or ucide pe 
toţi duşmanii patriei. Apoi reintrară iarăşi în tabără. 

Curtea întreagă simţea că regele e mîndru de noul 
sol ce-l trimitea Traian, dar îl vedea neliniștit din 
pricina lipsei lui Decidavy. Curtenii nu cunoşteau 
cauza acestei nelinişti, căci ei nu ştiau tocmeala care 
se urmase între rege şi copiii săi, cu privire la Dongin, 
— şi lui Decebal îi trebuia neapărat să afle, înainte 
de-a vorbi cu solul lui Traian, dacă Dongin a destăi- 
nuit ceva sau nu. 

în culmea neastîmpărului, regele chemă pe Vezinas 
şi pe fratele său Diige şi trecură într-o poieniţă 
de-alături, după ce Bărhală, cu cîțiva călăreți cistobaci, 
se aşezară de pază. 

— Zivindide, zise regele, apucînd pe Vezinas de 
sfoara cu care acesta îşi lega haina la gît, ce crezi?... 

— Eu, doamne, cred că nu a spus nimic. 

— Crezi?... zise regele iritat. 

— Aşa îmi pare, răspunse Vezinas. Acest roman era 
mai bine să fie dac: ştie multe şi spune puţine. 

— Vîră-ţi pumnul în gură, popo, şi nu vorbi 
dacă te-ai păcătoşit, îi răspunse regele. 

Şi după aceea plecă de lîngă el şi se apropie de 
Diige, încet şi pe gînduri. Dar abia ajunse lîngă el, 
şi-i întoarse spatele numaidecît, fără a-i zice nici un 
cuvînt. Apoi se opri în poiană, singur, şi păru a se 
gîndi. Fratele său era şiret şi nu-l iubea. Vezinas era 
singurul bărbat în fața căruia sumeţia regească se 
potolea. De aceea regele, după cîteva minute de gîn- 
dire, se apropie iar de preot şi, nesigur, cu mîna pe 
haina acestuia, îi zise încet: 

— îmi pare că am făcut o greşeală. 

_ Stiu, răspunse Vezinas. 


241 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


242 


— Cum ştii? întrebă regele răstit. Dacă ştiai de 
ce nu m-ai oprit?... 

— Fiindcă Zamolxe m-a făcut numai 
m-a făcut rege. 

— Ei, te-ai prostit!... zise regele răstit. Şi voi 
să plece, dar iarăşi se opri. 

— Fiul meu e cam iute... 
va fi spus nimic. 

— Şi va fi făcut un lucru rău şi zadarnic. 

— Ba va fi făcut bine! strigă Decebal supărat. 

Vezinas se uită la el cu milă. Toţi cunoşteau pe 
Decebal, dar nimeni nu-l înţelegea mai bine ca bătriî- 
nul preot. Decebal era adesea cîinos şi nedrept; ucidea 
şi spînzura fără multă chibzuinţă. Dar... înaintea 
ochilor lui alerga umbra cea mare a Patriei! Era 
făcut din acea schijă de oameni care de vii se îngroapă 
pînă în brîu în pămîntul ce i-a născut şi crescut, cari 
trăiesc şi mor cu o singură idee între tîmple: ţara! 
Preotul îl înţelegea: era strîns bietul leu în lanţurile 
nevoii, şi se zbătea să scape. Supărările şi grijele îl 
făcuseră mai rău decît în adevăr era... Şi preotul veni 
binişor lîngă rege şi-i şopti la ureche: 

— Putem, doamne, afla prin chiar  Donginus... 

— Aşa... zise regele, uitîndu-şi mînia, putem... 

— Să se trimită oameni după el. Dacă va fi adus viu 
e semn că a spus. 

— Dar dacă nu va veni? întrebă regele posomorit. 

—E semn rău... Atunci vom chema pe Dochia 
şi ea ne va spune. E 

— Aşa este, să-i cheme, să-i cheme pe amîndoi, 
să vie şi fiică-mea. Bărhală ! strigă regele către coman- 
dantul cistobacilor, să te duci la tîrg să aduci pe 
roman, m-ai înțeles? şi totodată să dai ştire corului 
fecioarelor că am băgat de seamă lipsa lui de la rugă- 


popă, nu 


îl va fi omorît dacă nu 


ciunea de dimineață. Mergi! 

Comandantul cistobacilor, însă, rămase pe loc. 

— Mergi! am zis, strigă regele. 

Bărhală căzu pe brînci. 

— Ce vrei să-mi spui? Ţi-ai ales rău timpul.Spune 
răpede. 


a. e d me me — m m OO 


C. 


10 


15 


20 


25 


00 


35 


— Romanul, doamne, e aici. Corul de asemenea a 
venit. 

—E aici? Vra să zică e viu? Vra să zică a spus? 
întrebă regele nerăbdător. După aceea se întoarse 
iute cătră Vezinas: 

— Părinte, a spus! Cîinele e al meu! Mă voi duce 
eu singur şi-l voi ucide! 

Apoi se întoarse către soare înviorat şi măreț: 

— A, Tată!... dă-mi zile şi putere!... 

Şi fără a mai asculta nici o vorbă porni şi reintră 
în tabără. 


XII 


Curtea întreagă fu mirată cînd văzu pe rege mergînd 
atît de sprinten şi de voios, şi mai cu samă cînd îl 
auzi poruncind să se aducă scaunul regal din cort şi 
să se puie alături cu tronul de bolovani. 

în adevăr servii împliniră porunca. Deasupra jilțu- 
lui, Decebal dete ordin să se întindă un acoperiş de 
piele, cel mai frumos şi mai înflorat ce-l avea în tabără 
şi apoi porunci să vie Donginus. 

Toţi cei de faţă erau minunaţi de ceea ce avea să 
se întîmple. Ei se aşezară în rînd, după rang, ca-n 
zile de sărbători. 

După cîtva timp se ivi şi Donginus. 

Romanul înainta acuma nalt, cu faţa posomorită, 
dar cu bărbăţie în statură. în urma celor întîmplate 
de cu sară, el se aştepta la ştreang sau la ţapă; de 
aceea îşi ţinea mîna pe cingătoare, sub care îşi ascun- 
sese bobul de otravă, şi ideea apropiatei morţi îl 
întărise parcă mai mult. Veni pînă în dreptul lui 
Decebal şi-i făcu o înclinare din cap, atît de semeaţă 
că parcă el ar fi fost regele şi celalt Dongin. 

— Ce-ai hotarît cu mine? întrebă el pe rege. 

Decebal în loc de a-i răspunde, îi arătă cu mîna 
scaunul, şi îndată doi curteni luară pe Dongin de 
subţiori şi-l urcară pe unica treaptă a tronului, silin- 
du-l să şază. Picen, cubiculariul său, rămase alături 
în picioare. Decebal făcu din nou un semn; curtenii 


243 


17 — D. Zamfirescu Opere voi. III 


lo 


15 


20 


2:5 


30 


35 


40 


244 


se dară la o parte şi Dongin putu zări sosind din fundul 
taberii trei cavaleri romani. Inima lui bătu mai cu 
putere, dorurile şi speranţa lui se întrupau parcă în 
acele trei piepturi de ostaş, şi cînd se apropiam mai 
mult, Dongin se sculă cu totul în picioare şi strigă: 

— Sura !... Dicinius Sura !... şi voi să plece spre ei. 
Păzitorii însă îl opriră. El căzu iar pe scaun, şi cu 
mâînile strînse una de alta, zise aproape în gînd: 

— Mulţumesc zeilor că ochii mei îi mai văzură o 
dată! 

Erau în adevăr trei romani, cei din urmă trimişi 
ai lui Traian: Tribunul militar Sura’ cu centurionii 
A. lulius Candidus şi P. Julius Quadratus. 

Decebal zise tălmaciului să-i întrebe ce doresc. 

— Poftim pace şi senin domniei-tale, grăi Sura. 
Augustul nostru împărat ne-a trimis la curtea dom- 
niei-tale să întrebăm pe hotărîte: pace ori război? 

— Pace, pace, răspunse Decebal; iată cum trăim 
cu fratele vostru, adăugă el cu şiretenie, arătînd pe 
Dongin. Va fi pace nu vă temeţi. 

— Noi trebuie să împlinim ordine auguste. Te 
întreabă împăratul ce ceri domnia-ta ca să ne dai pe 
Dongin. 

— Eu, ce cer?... întrebă regele sculîndu-se deodată 
în sus, cer să-mi daţi țara-napoi!... strigă, fără a se 
mai stăpîni. 

Dar umbra lui Vezinas i se ivi în faţă, aspră, şi 
domnul se aşeză din nou jos. El schimbă cît putu 
tonul şi zise: 

— Eu... nu cer nimica. Cavalerul Dongin vă va 
aduce peste opt zile pacea!... 

Cavalerul însă, galben, tremurînd de mînie, se 
sculase pe scaun în picioare şi de-abia încăpea sub» 
acoperişul lui. El strigă cît ce putu: 

— Sura!... Dicinius Sura!... nu te cunosc! Tu nu 
vii în numele lui Traian August! împăratul nuse 
micşorează! El nu cere pace!... Du-te de-i spune că 
eu am murit!... 

Şi iute ca fulgerul îşi duse mîna dreaptă la gură şi 
înghiţi otrava ce i-o dăduse Dochia. Apoi, şovăind, 
întinse braţul cătră cubiculariul său, care se răpezi 


«o 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


la mînă, o sărută, o muşcă, ca să soarbă ultimele 
picături ce mai rămăseseră în ghioaca spartă. Cava- 
lerul căzu. 

Iute, toți din toate părțile alergară la el. Decebal 
îi dete la o parte, şi. ca un nebun, îl apucă de gît, 
parc-ar fi voit să-1 împiedice de-a înghiți otrava. 
Mîna muribundului se încleşta de haina regelui, iar 
gura de-abia rosti, cu vinete buze: 

— Fiul tău... eu... eu... l-am ucis!... 

Şi parcă ar fi invocat o mărturie văzduhului, toc- 
mai atunci un păzitor al palatului, străbătu mulți- 
mea, trecu sperios printre paznici şi se apropie de 
rege. 

— Doamne, fiul măriei-tale s-a găsit mort în 
grădina palatului!... 

Deodată domnul se sculă în picioare, sălbatec, cu 
ochii mari, sîngerați, şi ca un lup vroi sase răpeadă 
către trimişii romanilor. 

— Ucideţi-i!... răcni el şi se împletici, se învîrti 
într-o parte şi căzu jos. 

în cîteva minute solii romani fură făcuţi bucăţi. 

Toată nobilimea se grămădi în jurul regelui, cău- 
tînd să-l mişte, să-l deştepte. După multe greutăţi 
regele îşi veni în simţiri. El se sculă pe un genunchi, 
vroi să ridice buzduganul decalaturi şi de-abia izbuti 
să zică: 

— Să murim ! Să murim cu toţii!... 

Dar se părea că nu mai avea putere. Capul îi căzu 
pe piept, lacrămile îi veniră în ochi, şi acest cîine, 
domn şi tată, plînse şi de-abia grăi: 

— S-a isprăvit!... s-a dus şi cel din urmă rege al 
Daciei! 

Apoi, ca şi cum i-ar fi rămas o ultimă speranţă în 
greutatea durerii lui, grăi: 

— Să vie fiică-mea. 

Servitorii alergară la frunzar, unde era corul, şi 
după cîteva minute se văzu Dochia înaintînd spre 
tată-său, galbenă ca ceara, cu privirea rătăcită ca de 
nebună, cu buzele tremurînd... Ea rămase în picioare, 
privind fără a videa, auzind fără a înţelege, iarbătri- 


nul rege, se sculă de jos, o strînse la pieptul lui, şi-i 
şopti încet: 

— Fată !... a venit ceasul din urmă !... O să mor, o 
să murim. Fată, să mă îngropi la un loc cu toţii... 
cu fiul meu... cu ai mei... căci poate... poate să ne 
deşteptăm vreodată... şi să fim împreună!...' 


10 


15 


20 


25 


SPRE MARE 


Amicului meu, T.G.Djuvara 


Manuscris străin: 

„Mă mir şi eu că încep să scriu. N-am scris de cînd 
sunt şi poate nici n-am gîndit mai mult. Cu toate 
acestea, am avut de multe ori unele idei destul de 
limpezi asupra acestei omeniri încîlcite şi întristă- 
toare, şi, mai mult decît atît, am priceput întotdeauna 
cu o rară înlesnire durerea. 

Eu sunt un om stins. Fac parte din acea mare tabără 
a tinerilor care, lipsiţi de o dreaptă măsură în înflori- 
rea puterilor vieţii, m-am lipit de împrejurări, fără 
ca să am puterea de a le mîna eu, ci fiind de-a pururea 
mînat şi stăpînit de ele. De aceea n-am ajuns la nimic. 
Sunt şi voi muri un om de rînd, fără ca cel puţin să fi 
căpătat vreun titlu academic. Eu, la drept, nici nu 
prea ţineam la asta, dar o spun fiindcă voiesc să mă 
judec cu nepărtinire. Am rămas, prin urmare, student, 
dar nu student ca cei din romanele franceze, ci student 
la Bucureşti, adică: un fel de nimic, lipit de mahalaua 
Antimului', care mucezesc în arhivele Curţii de Con- 
turi, fără ca să am, cu toate astea, cea mai mică tra- 
gere de inimă cătră aritmetică. 


Am cetit mult, şi asta măşi mai ţine; daram cetit 
fără socoteală; cîte n-am mai răscolit prin biblioteca 
statului şi de cîte ori, cînd mă hotărâm să-mi trec 
examenele, nu mă pomeneam la mijlocul lui Faust, 
cînd se suna clopoţelul de ieşire, fără ca să fi deschis 
măcar pe Demolombe'; de cîte ori nu uitam toate în 


247 


juru-mi şi, cetind pe Joceîyn, mă pomeneam cu ochii 
pe cer, tăind cu gîndul, în spaţiul ce-l încadra fereas- 
tra, văile şi munţii bietului călugăr!... Pentru că eu 
tot mai cetesc pe Damartine'. Moda n-am urmat-o. 
nici în îmbrăcăminte, necum în gusturile mele literare» 

De felul meu sunt de la ţară. Petata nu l-am apucat, 
fiindcă a murit pe cînd nu mi se întipărea nimic în 
minte, căci altfel nu l-aş fi uitat niciodată. Mama a 
trăit pînă mai acum cinci ani şi a murit cu durerea, 
în suflet de-a mă videa rămînînd un om de rînd. Ştiu? 
bine. O cunoşteam ca şipe mine însumi. Era o femeie 
deşteaptă şi harnică, care vroia să muncească ca să 
mă înlesnească să învăţ. însă simțeam că avea o ne- 
dumerire mare în privinţa carierei mele. Ar fi dorit 
să învăţ dreptul, ca să ajung sus de tot’, fiindcă îmi 
zicea că am cap. Mamă nu e€?... Pe de altă parte, însă, 
avea un fel de simpatie ascunsă pentru tot ce era isto- 
risire fantastică,vers răsunător sau dramă atingătoare» 
Firea ei cea adevărată o punea în rîndul oamenilor 
aleşi. Ştiu cum, ori de cîte ori venea la Bucureşti, 
intra prin toate librăriile şi cumpăra tot ce se tipărea 
în româneşte. Atîta limbă ştia, sărmana. Pe Gr. 
Alexandrescu, pe Bolintineanu, pe Costachi Negruzzi 
şi mai în urmă pe Alecsandri îi cunoştea aproape pe 
de rost. Eu, cînd mergeam vara acasă şi vream să-mi 
aduc aminte de cîte ceva, mă duceam la dînsa rîzînd: 


— Mamă, ia deschide-ţi almanahul şi spune-mi 
cum începe bunăoară fabula 7oporul şi pădurea; 
lar ea, numaideciît: 


Minuni în vremea noastră nu văd a se mai face, 
Dar că vorbeau odată lemne şi dobitoace 


Nu rămîne-ndoială... etc. 


Astfel că patima mea pentru cetit cred că mi-ai 
rămas de la mama. 

Cea dintăi şi cea mai adevărată durere a mea a fost 
moartea ei. Trăiam în Bucureşti, într-un hăitic de 
studenţi bătrîni, cu care cutreieram mahalale, cafe- 
nelele şi balurile mascate. Nu mă gîndeam la nimic, 
dar absolut la nimic. N-aveam nici un fel de simți- 
mâînt pentru lumea dinafară, şi cea din mine dormita, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


sau poate nu avea fiinţă. Stam în uliţa Antimului, 
mîncam la un armean în ulicioara Sf. Nicolae şi jucam 
tablele la Strobel‘. Aveam o mulţime de prieteni, 
deşi nu-i căutam. Din fire nu prea sunt vorbăreţ, şi 
cînd un om numi s-o potrivi, nu-i pot lega trei cuvinte 
la un loc. 

Moartea maică-meimă găsi în aceste împrejurări. 

Nu pot bine cunoaşte ce s-a petrecut în mine cînd 
m-am dat jos acasă, la Vălenii-de-Munte, şi am văzut 
pe mama întinsă în mijlocul odăii, galbenă şi suptă 
ae adierea morţii. Ştiu numai că parcă s-ar fi rupt un 
zăgaz care îmi împrejmuia inima şi o gîlgîială de tre- 
murare mi se urca în gît de mă îneca. înghiţeam cît 
ce puteam, fără să dovedesc a-mi opri nodul ce mă 
strîngea de gît. Cînd luai basmaua de la gură.băgai 
de seamă că era plină de sînge. Cineva mă duse într-o 
odaie alături, unde mă sili să mă culc. Era mai presus 
de puterile mele să stau liniştit, şi parcă sîngele ce 
îmi venise în gură mă descărcase puţin de greutatea 
care mă apăsa. Venii din nou în odaia unde era maică- 
mea moartă şi mă podidi un plîns fără seamăn. Sim- 
team bine că cu dînsa piere singura fiinţă care mă 
iubise cu cea mai întreagă şi mai caldă dezinteresare. 
O duseră la groapă şi, după ce căzu ţămă pe sicriul 
ei, ne întoarserăm acasă, tăcuţi şi singuri: eu, pro- 
prietara moşiei pe care o ţinea mama cu arendă, fata 
ei şi satul întreg. 

Şezui la ţară atunci vreo două luni dezile, sub cuvîn- 
tul de a-mi regula moştenirea, fiindcă mama îmi lăsa 
ceva, dar, în adevăr, şezui fără să fac nimic. Marele 
meu cusur a fost întotdeauna lenea. Aci însă stam de 
milă. Mă apucase un fel de părere de rău puternică, 
că nu-i făcusem niciodată plăcerea de-a sta o vacanţă 
întreagă cu dînsa. Mă rugase de atîtea ori!... Pe fiecare 
zi descopeream prin casă şi prin hîrtiile ei chipul cum 
se gîndea vecinie la mine, cum se scula dimineaţa cu 
cugetul de a-mi adăoga un grăunte mai mult la avere, 
cum se culca gîndindu-se să-mi scrie şi să-mi trimeată 
a doua zi cîte ceva de ale îmbrăcămintei, sau de ale 
mîncării.,. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Atîtea învăţai şi trăii în aceste două luni de linişte 
şi de singurătate, că mă reîntorsei la Bucureşti aproape 
alt om. Părăsii cu desăvirşire cafeneaua şi prietenii, 
îmi luai o casă mai bunicică şi comandai tot felul de 
cărţi de drept. Vreo cîteva luni de zile nu ieşii în oraş, 
hotărît să-mi trec examenele, spre a împlini astfel 
dorinţa maică-mei cel puţin după moartea ei, dacă 
n-o făcusem cît fusese în viaţă. Mă şi înscrisei la exa- 
men, fiindcă îl pregătisem destul de bine şi aşteptam 
numai să-mi hotărască ziua spre a-l trece. 

Nu ştiu dacă altă lume o fi tot astfel, dar eu n-am 
putut niciodată să înfrunt, cu cîştig pentru mine, o 
discuţie cu oameni străini. Chipurile necunoscute cu 
care intru în vorbă mă intimidează. Aşa că, deşi 
înscris la examen, cînd veni ziua să-l trec, fugii din 
Bucureşti. De atunci nici nu m-am mai gîndit la 
jurisprudenţă. 

în cinci ani de zile am călătorit foarte mult. Am 
fost în călătoriile mele adeseaori mulțumit, dar de-a 
pururea rece şi, chiar cu rizicul de a întrebuința un 
cuvînt greu, nenorocit. Pentru că nu e un nonsens 
de-a zice că cineva poate fi nenorocit şi mulţumit în 
acelaşi timp. Dinia vieţii noastre are atîtea cotituri 
singuratice, încît fiecare din ele poate ascunde cîte o 
umbră izolată, deşi în întreaga ei lungime e pustie. 

E greu să mă judec singur, dar cred că nu sunt un 
om rău. Mai cu seamă de la moartea maică-mei, m-am 
învăţat să iert foarte mult, şi, deşi adeseaori simt că 
lumea mă înşală. cînd pot să fac binele, îl fac... 

Cu toate astea, viaţa e grozav de tristă şi de osteni- 
toare, iar oamenii, nespus de triviali. Eu am astăzi 
aproape 33 de ani şi pot jura că n-am cunoscut o sin- 
gură femeie care să ajungă idealul cea răsărit în mintea 
mea nu ştiu de unde, ca o lună ce răsare tîrzie, dar blîn- 
dă şi albă, într-o noapte tăcută şi posomorită. Poate că 
şi neîndrăzneala mea m-a împiedecat de-a cunoaşte 
bine femeile. Poate... 

Dar desigur, cînd cineva nu e născut pentru a fi 
donjuan, şi poate chiar cînd e, adevărata mîngiîiere a 
sufletului o găseşte tot în lumea ideală. Voi să-nţeleg 
prin aceasta că impresiile noastre cele trainice şi fără 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


“0 


de nici un fel de amestec ordinar nu ne vin decît de la 
artă. Eu nu vreau cîtuşi de puțin să mă fălesc, dar cînt 
aproape din toate instrumentele. Cînt din toate slab, 
dar din toate izbutesc să produc efecte care să mă mişte, 
şi mai cu seamă mă mulţumeşte ţitera, un instrument 
puțin răspîndit, dar poyate tocmai pentru asta foarte 
atingător. D-am auzit pentru întîiaşi dată în Alpii 
Styriei, într-un cătun dimprejurul Insbruckului, cîn- 
tat de un ţăran pe o masă de lemn, noaptea, dinaintea 
casei. Aşa de duios mi s-a părut, atît de vorbitoare 
şi de dureroase vibrau coardele, încît ai fi zis că sunt 
întinse pe un piept omenesc care sufere. Se înălţau 
notele, plîngînd, în tăcerea monumentală a nopţilor 
alpeşti; se urmau, topindu-jşe una într-alta; se mîn- 
gîiau împreună, parcă ar fi făcut un cor de glasuri 
blînde, care veneau să plîngă dimpreună cu dorul 
celui ce cînta. 

De atunci m-am apucat de ţiteră şi am izbutit pînă 
la un oarecare punct s-rO-nvăţ. 

Spun asta, pentru că se leagă cu istorisirea ce are 
să urmeze. 

După moartea maică-mei, precum am mai spus, 
cinci ani de-a rîndul m-am dus în străinătate. Nicio- 
dată nu m-am căutat de nimic, fiindcă de ceea ce 
sufeream eu nu e doctorie: îmi era urît. Şinu m-am 
plîns la nimeni. Cine are vreme să-ţi asculte aiurările, 
cînd umbli, mănînci şi cînţi din ţiteră şi cînd mai 
ales n-ai o singură ființă în lume care să se neliniş- 
tească de insomniile şi urîtul tău? Anul trecut, cătră 
primăvară, m-a cam supărat o mînă, şi doctorul, în 
treacăt, m-a povăţuit să mă duc vara la Dacul-Sărat. 
Am zîmbit ş-am tăcut. Durerea însă repetîndu-se, se 
repetă şi povaţa: 

— Trebuie să te duci neapărat la Dacul-Sărat sau 
la Mehadia, şi eu te-aş povăţui să te duci mai bine la 
Dacul-Sărat, fiindcă e aşa şi altminteri, îmi îndrugă 
elo mulţime de cuvinte, pentru care trebuia să mă duc 
la Dacul-Sărat. 

Cînd mă gîndii cît era să fie de urît şi de sălbatec 
acest loc, care, după cum mi se spunea, n-avea fir de 
munte sau de vale pe alăturea, îmi venea să-mi uit 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


252 


durerea de mînă şi s-o pornesc încolo, prin lumea 
largă. Dar doctorul mă cicălea mereu: 

— Du-te la Dacul-Sărat, dacă vrei să te faci bine. 

Mă hotărîi, în sfîrşit, să mă duc la Dacul-Sărat. 

Am ajuns să cred că, nu e nimic în lume care să 
impresioneze pe om în prea mult bine sau prea mult 
rău cînd sufletul ajunge să se desfacă de realitatea 
imediată şi să plutească într-o altă atmosferă. într-a- 
devăr, sosind la Dac, lucrurile mi se înfăţişară des- 
tul de triste, dar cu puterea la care spuneam că am 
ajuns de a nu mă lăsa primelor impresii, îmi făcui 
singur îndreptare, punîndu-mă pe drumul cel mai 
sigur al lecuirii: băile regulate şi credinţa că ele îmi 
vor fi prielnice. A istorisi tot ce era în Dacul-Sărat 
îmi pare de prisos, pentru că nu era nimic vrednic 
de luat în băgare de seamă. O mulţime de lume din 
Bucureşti, pe care o cunoşteam şi o prea cunoşteam, 
de-a pururea nemulțumită de băi şi de birturi; cîteva 
capete străine fără de importanţă; vreo două-trei 
tarafuri de lăutari; soare, praf — sau ploaie, noroi 
şi miros displăcut de la lac. Iată, în scurte cuvinte, 
la ce se reducea perspectiva unei luni întregi din 
viaţa mea. Spre petrecere, aveam cu mine pe Jocelyn, 
pe Don Quijorte, ţiteră şi urîtul. 

Da Lac se dau în toatejoile şi duminicele şi adeseaori 
şi-n celelalte zile baluri. Vorba bal este mai mult o 
figură, fiindcă de fapt era o adunare de tot felul de 
lume, strînsă într-o şandrama, în care praful, ames- 
tecat cu federwaiss şi cu miros de lac şi cu parfumul 
doamnelor, lăsa o impresie grozav de ciudată. 

în prima seară în care intrai într-unui din aceste 
baluri, observînd, printr-o mişcare naturală a bărba- 
tului. capetele de femei ce erau înăuntru, recunascui, 
nu făr' de mirare, pe fosta stăpînă a moşiei ce o ţinuse 
maică-mea multă vreme, însoţită de fiică-sa. Eu 
credeam că ele nici nu'şi mii aduc aminte de mine 
sau că nu vroiau să“şi mai aducă aminte, de vreme 
ce le întîlnisem, în răstimp de cinci ani, de vreo cîteva 
ori prin Bucureşti şi trecusem pe lîngă dînsele făcîn- 
du-mă că nu le cunosc. Acesta este un alt păcat pe 
care-il am. Dar a cui e vina dacă figurile străine care 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


se uită la mine mă neliniştesc?... Şi apoi ea trăia într-o 
lume în care eu nici nu vream şi nici nu prea puteam 
să intru. Fui însă foarte mirat, şi. ca să spui drept, 
îmi făcu plăcere, cînd d-ra Matilda, jucînd cadrilul, 
îmi zise în treacăt: 

— Bună seara, domnule Haralamb. 

Eu îngînai un bună seara sfios şi mă pusei s-opri- 
vesc mai bine, aşteptînd minutul cînd trebuia să se 
oprească. 

Cine n-a văzut femei, şi femei frumoase? Toată lumea 
le caută, pentru că temelia esteticei fiind chiar ochiul 
omenesc, subiectele cari vin să turbure, prin compa- 
raţie, noţiunea obiectivă a frumosului din noi ne 
devin simpatice. Dar cinea văzut femei care n-au nimic 
din regulele primite ale frumosului, şi cari cu toate 
astea plac, atrag la dînsele ca nişte primejdii'? Oare 
ochiul meu este bolnav şi urîtul mi-a stins puterea 
de-a pricepe liniile? 

Nu pot spune nimic cu hotărîre. Ştiu numai că 
după ce s-a oprit din joc, m-am apropiat de dînsa 
şi am început să vorbim. 

O fi sau n-o fi ceva dincolo de ochiul fizic, ori viaţa 
omenească pune în privire acea scăpărare a sufletu- 
lui care n-are decît fiinţa ce o are căldura în orice 
rază de lumină?... Explice cine va putea. 

Cînd însă începu a vorbi şi-şi fixă pe mine ochii 
negri, a căror privire pornea cam de sub geana de sus, 
mi se păru că prin lumina lor se întinde de la eala 
mine o punte străvezie, pe care gîndurile noastre, de 
demult prietene, se recunoşteau. Cînd mai vorbisem 
eu cu dînsa? 

îmi spuse cum m-a întîlnit de la moartea maică- 
mei de mai multe ori prin Bucureşti şi a văzut cu 
părere de rău că am o nespusă îndemînare de a-mi 
uita prietenii. 

— Prietenii de nenorociri, — fiindcă noi ţineam 
grozav de mult la d-na Haralamb. îmi adaogă. — 
sunt mai adevăraţi decît ceilalţi prieteni... Mă înşel? 

După aceea sculîndu-se, cu o mişcare îndemânatică, 
îmi luă braţul şi mă duse dinaintea mumei ei. 


253 


— Vino să te prezent, sau mai bine să te reprezent 
mamei. 

Aci deschisei şi eu gura: 

— Nu sunt comedie. 

— Şi nici eu actor, îmi zise repede. Dar, oricum; 
dacă nu eşti comedie, d-ta poţi fi dramă, adaose cu o 
foarte uşoară nuanţă de luare în riîs. 

Mă înfăţişă şi mamei sale, şi după aceea se duse să 
joace. Bătrîna era un spirit luminat şi bine deprins. 
Vorbea cu disicreţie şi cu blîndeţe. încercă să mă facă 
şi pe mine să vorbesc, dar nu izbuti. Mi-am mărturisit 
păcatul; nu sunt în stare să leg două cuvinte cu oame- 
nii pe cari nu-i cunosc. Vecina ei de alături îi spuse 
nu ştiu ce, că se întoarse spre dînsa, şi eu putui să 
privesc în ticnă pe Matilda, care juca. Era foarte 
mult înconjurată de tineri Toţi se grăbeau să-i facă 
cîte un serviciu şi de-abia unul o lăsa, că îndată altul 
o şi lua la vals. Ea părea că joacă cu plăcere. 

N-am jucat niciodată, decît numai cînd eram tînăr 
de tot, în baluri mascate, cu femei necunoscute, de 
care nu mă lipeam,, în lumea cealaltă, însă, n-am 
putut pricepe lucrul acesta decît într-o singură îm- 
prejurare: cînd perechea care joacă este alcătuită 
dintr-un om şi dintr-o femeie care se iubesc. Altfel 
mi se pare o destrăbălare, ocrotită de societate şi 
adeseori chiar impusă. Cu ce încredere îşi întindea, 
bunăoară, Matilda braţul ei rotund şi aristocratic pe 
umărul celui dintâi nătărău, căruia îi venea chef să 
joace, şi cu ce drept acesta venea să-i prindă mijlo- 
cul în braţele lui strîmbe şi îndrăzneţe? 

Dar ea, cît de elegant îşi purta trupul după măsura 
valsului şi ce frumos îi alunecau picioarele, de-abia 
atingînd pămîntul!... Am stat acolo ca vreo jumă- 
tate de ceas, cît a ținut muzica, urmărind-o cu ochii 
prin toate colţurile, pînă m-am pomenit că mă apucă 
o nespusă părere de rău că nu ştiu şi eu juca ! 

— Nimicuri!... zisei sculîndu-mă, maimuţării!... 

O, Doamne! Astăzi, cînd stau rece şi mă gîndesc, 
cine poate hotărî despre nimicurile sau adevărurile 
cari ne ating sufletul? Ce este şi ce nu este cu putinţă? 
Dacă sunt oameni cari plîng de durerea de a nu fi fost 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


priviţi într-o seară de o femeie iubită, sau dacă o 
strîngere de mînă în fuga unui vals e în stare să te 
facă fericit, asta dovedeşte că aceste nimicuri ating 
inima omului; şi tot ce ne atinge, tot ce ne face să 
suferim sunt lucruri grozav de serioase... 

După ce muzica încetă, Matilda veni lîngă mamă- 
sa şi, prin urmare, lîngă mine. De mult ce jucase 
se-nroşise. Prin mijlocul obrajilor îi alergau nişte 
dungi subţiri ca de pe opal, cari, în aprinderea chi- 
pului ei, îi dau aerul unei făpturi inspirate, din altă 
lume. Din pricina căldurei îşi mişcasepărul de pe ochi 
la o parte, şi fruntea albă şi rotundă se ivi, luminînd 
chipul ca o idee curată. încă o dată: nu era frumoasă; 
şi cu toate astea, cît de frumoasă părea! 

— Cum vi se pare balul, domnule Haralamb? 

— Destul de frumos... Ceva cam amestecat. 

— Nu-i aşa? Eşti silită să joci cu toată lumea şi să 
faci tot felul de cunoştinţe. 

— Cunoştinţele de la băi nu sunt aşa de trainice, 
zisei eu cam pe furiş, uitîndu-mă la dînsa. 

— Atîta e norocul, îmi răspunse cu simplitate şi 
fără cea mai mică intenţie. 

însă şarpele ispitei mă muşcă de inimă şi mă făcu 
să lungesc vorba cam anapoda, eu, care altă dată nu 
vorbeam nici cît trebuia. 

—Aşa este, zisei cam înţepat, cunoştinţele de la 
băi nu trebuie să trăiască. 

Ea se întoarse răpede şi se uită la mine cu mirare. 
Pe buze îi trecu o zîmbire uşoară şi aproapenebăgată 
în seamă, care se rosti ca judecata cea mai aspră asu- 
pră-mi: 

— Domnule Haralamb, să vă spun: cunoştinţele 
pe cari dorim noi să le facem şi cunoştinţele pe cari 
doresc alţii să ni le facă sunt două lucruri deosebite... 

Mi se păru că vrea să mai zică ceva, dar tocmai 
atunci veni un domn şi o rugă să j oacecadrilulcu dînsul. 

— Mulţumesc, domnule, l-am dat. 

După cîteva minute veni un altul, care se duse cu 
acelaşi răspuns; după acesta, un altul, şi aşa vreo 

patru la rînd. Eu tăceam şi tăcea şi ea. Cînd începu 
cadrilul, băgai de seamă că nu vine nimeni s-o ia la 


255 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


256 


joc. Fără voia mea, mă sculai în picioare şi privii 
prin lume la întârziatul cavaler al Matildei. Cine 
era acest sălbatec? 

Ea înţelese se vede gîndul meu, căci rîdea. 

— Căutaţi pe cineva? mă întrebă. 

— Pe nimeni, dar... văd că nu vine... 

— Cavalerul meu? Nu există. Am fost silită să 
spun un neadevăr ca să scap dea mai juca. Sunt aşa 
de ostenită!... Au să se uite toţi la mine destul de 
urît, dar ce-mi pasă! îmi pare rău numai c-am spus 
minciuni. 

Eu urmai de a tăcea. Ea asemeni. 

Ce ciudat încep simţirile inimei noastre! Mi se 
păru că Matilda a priceput că eu nu doream să joace 
şi de aceea a întrebuințat această şiretenie, şi parcă 
în mintea mea şe făcu senin şi cald, şi o bunătatefără 
margini îmi umplu sufletul. Tocmai după ce am 
trecut prin această împrejurare a vieţii am putut 
pricepe căsunt o fire cam exagerată, care sufăr de toate 
nimicurile şi le strîng în mine. Această întîmplare 
că Matilda nu vroi să joace cadrilul, putea să fie în 
mintea ei — şi cred chiar că era — cu totul nevino- 
vată de suferința mea; fiindcă toate aceste simţiri 
mulţumitoare treceau ca o nălucire prin obosita mea 
fiinţă şi sfîrşeau prin a mişca fundul negru şi tulbure 
pe care curg zilele mele. 

După ce se odihni, muma ei îi puse haina pe umeri, 
pe care ea şi-o prinse încetinel, cu întîrziere, şi amîn- 
două se sculară să plece. Matilda îmi întinse mîna. 
Do luai cu grabă şi aproape i-o acoperii în mîna mea, 
atît de mică şi de blîndă era. într-o secundă inima 
mi se păru că a fost deodată oprită de ceva şi că plă- 
mâînii îngheţaseră în mine. 

Ea ieşi încet precum se şi îmbrăcă, şi-n urmă ieşii 
şi eu. 


II 
Am spus la începutul acestei istorisirică n-am încer- 


cat să scriu niciodată în viaţa mea. Nu este adevărat. 
N-am scris niciodată un lucru întreg, şi, mai cu deose- 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


bire, n-am păstrat nimic din încercările mele, dar 
foarte adeseori am umplut pagini întregi de aiurări, 
am făcut versuri, am plîns în rînduri nebune pe foile 
albe ale unui biet caiet, care s-a dus filă cu filă în 
foc... 

Pentru că, cum se poate să fie adevăratele mele 
simţiri ceea ce scriu eu, cînd condeiul trebuie să le 
strîngă în vorbe şi cînd simţirile mele ştiu foarte bine 
că nu se pot tuina în forme? 

Şi cu toate acestea am înnegrit şi eu hîrtie, pentru 
că mi se pare că este, mai presus de puterea noastră 
de a voi, o rîpă adîncă, care ne atrage către dînsa cu 
o adevărată furie: aceea a destăinuirilor. Dar dacă 
te-ai întreba bine: ce destăinuiri? singur nu ţi-ai 
putea răspunde, căci cînd ele trebuie să lege în fraze, 
simţi numaidecît ce diafane sunt şi cît de greu le 
poţi prinde fiinţa. Sunt multele şi neîmplinitele 
doruri ale sufletului, cari, ca atîtea seminţe căzute 
din ciocul unor paseri din alte lumi, încolţesc străine 
şi singuratice în noi, prinzînd rădăcină şi chinuin- 
du-se. Sunt avînturile cătră un ideal ameţitor de 
depărtat, cărora viaţa de toate zilele le uda aripele. 
Sunt nebunii şi visuri, care-ţi asurzesc mintea şi-ţi 
umplu pieptul, pe cît nu te gîndeşti a le spune, dar 
care fug ca orizontul dinainte-ne, de îndată ce vrei 
a le prinde şi a le lămuri şi altora. 

Cum mă întorsei acasă, după bal, aceste gînduri 
mă apucară şi vrui să scriu. Nu putui atunci. Trei 
zile după aceea îmi simţeam mîna încă caldă de a 
Matildei, şi cînd închideam ochii o aveam acolea, 
înaintea mea, vie şi întreagă. Un moment nu-mi veni 
în minte că de-abia atunci o cunoscusem, că puteam 
să mă înşăl asupra ei, că ea n-avea poate nici o asemă- 
nare cu idealul meu. Este drept însă că în acest timp 
Matilda era mai mult forma omenească în care se 
întrupau dorurile mele nehotărîte decît femeia care 
avea să aprindă în mine patima cea mai dureroasă 
şi mai hotăriîtă despre ea. 

în cele trei zile ce urmară mă încercai de mai multe 
ori să scriu. Hîrtia e răbdătoare. 


23? 


în a treia seară făcui versuri. — Versuri!... 


Bine-ai venit, fecioara, cu paşi măreţi şi falnici! 
Cap tînăr de femeie pe umeri de statuie; 

Atît îţi stă de bine cu ochii mari şi jalnici. 

Cu sîngele ce-n faţă sălbatec ţi' se suie, 

Că de-ai fi plîns cînd Iuda îl ţintuia de glezne, 


Mîntuitorul lumii ar fi murit mai lesne. 


Acest început mi se păru greoi şi silit. Nu era ceea 
ce simţeam eu. Făcui hîrtia bulz şi-o aruncai. 
10 Altă foaie: 


Te-a zămislit blînda natură 
Ca pe-o floare de pe plai. 
Din carminul rozei de mai 
Ţi-a zugrăvit, rotundă, gura, 

6B Iar din albastrul de cicoare 
Ţi-a-nduioşat privirea vie, 
Aşa că bine nu se ştie 


De eşti femeie sau eşti floare. 


La brîu te-a strîns ca pe-un mănunchi 
20 De ramuri tinere de crir, 

Şi nu ştiu ce ţi-a pus în sîn 

Şi de la sîn pîn'la genunchi, 

Că parcă-ai fi un vis croit 

După gîndirea mea nebună, 
25 Cu sufletul ca alba lună, 

Cu trupul cald şi liniştit. 


în trista mea singurătate 
Au răsărit, colo şi colo, 
Videnii cu cap de Apollo 

30 Şi ochii plini de bunătate; 
Dar dacă tu ai şti anume 
Cît farmec e-n făptura ta, 
Ai face aripi ş-ai zbura, 
Căci prea eşti singură în lume! 


3, Aci se opri condeiul. Cetii de la început ceea ce 
scrisesem, şi cu atîta furie ştersei pagina de sus pînă 
jos, că mă stropii de cerneală pînă şi pe obraz. O 


258 


15 


20 


25 


30 


35 


zvîrlii şi pe aceasta. Eram aproape indignat pe ver- 
suri. Pentru că vorba cicoare mi se păruse originală, 
făcusem ochii Matildei albaştri! Eram nebun. După 
cîteva minute căutai pe jos mototolul de hîrtie, fiindcă 
parcă-mi plăcuse un rînd. îl găsii şi-mi rămase în 
minte: 


La brîu te-a strîns ca pe-un mănunchi 


De ramuri tinere de crin..... 


Parcă semăna cu Matilda. Dar, în sfîrşit, toate 
acestea nu spuneau nimic din sufletul meu. Ce poate 
vorba!... închipuiască-şi cineva o imensă pînză de 
borangic, pe care cîţiva nebuni ar vroi s-o fixeze cu 
bolduri de țărmurile mării, spre a lua conturul valu- 
rilor agitate. E cuputinţă?... 

Atunci, îmi luai pălăria şi ieşii. Era o noapte liniş- 
tită. Da băi dormea toată lumea, şi în văzduhul cald, 
singură luna se urca cu chipul ei plin şi încremenit, 
parcă ar fi fost o nebună de noapte care ar fi intrat 
într-un nemărginit țintirim. Fără să mă gîndesc, mă 
îndreptai spre casa în care şedea Matilda. Era un 
şireag de odăi joase, întinse pe un coridor lung şi 
îngust, în zidurile cărora luna cădea cu lumina ei de 
făclie galbenă. în capătul balconului văzui de departe 
o umbră, care sta răzemată de parmaclîc. Cu cît mă 
apropiam, cu atîta inima îmi bătea mai tare. Dar 
dacă ar fi fost ea? N-o văzusem detrei zile. 

Era ea. Cum mă apropiam încet pe iarba moale a 
drumului, nu mă auzea. Şi aş fi putut să fac şi zgomot, 
că poate s-ar fi uitat la mine fără să mă cunoască, 
atît era de cufundată în înţelegere cu luna. Cînd 
ajunsei în dreptul ei, mă oprii şi. spre a-i atrage lua- 
rea-aminte, întrebuinţai vechiul mijloc al curtenilor: 
tuşii. Ea îşi strînse şalul pe dînsa şi se trase cam în 
lături. Eu nu ştiam ce să fac: să m-apropii de ea, ori 
să stau pe loc, ca să n-o spării? 

în sfîrşit, o simţii că mă recunoaşte. 

— Bună seara, îi zisei. 

— Bună seara, îmi răspunse cam încet. 

Nu v-aţi culcat încă? adăugai, ca şi dînsa. 


259 


— Nu... Era luna aşa de frumoasă... Am ieşit un 
moment s-o privesc... 

—. E foarte frumoasă luna... 

Şi nu mai ştiam ce să mai zic mai departe. Tremu- 
ram tot, cu glas, cu picioare, cu inimă. Dînsa înţelese 
încurcătura mea şi se încercă, se vede, să rupă far- 
mecul ce-l simţea că are asupră-mi. Vroi să intre în 
casă; dar, după ce făcu un pas spre uşă, se întoarse 
pînă la marginea balconului şi se cam întinse spre 
mine, ca s-o pot auzi: 

— Mîne ştii că noi vrem să ne ducem la stînă. 
Mergi şi dumneta? E o societate întreagă: d-na X , Y 
etc. 

Şi înşiră o mulţime de nume. Eu băgai de seamă 
că pentru întîia dată îmi zicea ştii în loc de ştiţi şi 
dumneata în loc de dumneavoastră. 

— Merg, cum nu. E departe stîna? 

— Nu: o jumătate de ceas pe jos. 

Şi vorbind, mă apropiasem de tot de balcon. 

— Cetăcerefrumoasă ! adăogai. Parcă suntem la ţară. 

— Apoi la ţară şi suntem; afară doar că ne culcăm 
mai tîrziu. 

— Cînd ne culcăm... 

— Da! ce, dumneata nu te culci totdeauna? 

— Nu prea pot dormi. Şi ce rău e! 

Ea tăcu un moment. 

__— Pricep. Nici eu nu prea dorm totdeauna, îmi 
zise. Dar astă-seară voi căuta să mă odihnesc, ca să 
pot mîine umbla. Noapte bună. Şi îmi întinse mîna. 

_— Noapte bună, îi zisei, luîndu-i mîna şi întîr- 
ziind de-a i-o lăsa. Ce păcat de luna asta ! Cîtă taină 
are în lumina ei... 

— Du-te, du-te, îmi zise mai încet şi tremurînd, 
du-te, ca să poţi mîine umbla. 

— Mă duc, îi răspunsei stins de tot, pe cînd, fără 
să-mi dau bine seama de ce fac, îi lipisem mîna de 
pieptul meu şi i-o ascunsesem cu amîndouă mînile 
mele. 

Atunci o simţii aproape de tot, vorbindu-mi cu o 
aşa de dulce stăruinţă, că parcă îmi topea inima de 
înduioşare: 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Te rog... du-te... 

Mă dusei, fără să mai zic nimic. Cînd îmi întorsei 
privirile, după cîţiva paşi, o văzui rezemată de zid 
şi ascunzîndu-şi faţa cu amîndouă mînile. 

j*  Dupăce ea intră înlăuntru, eu mă dusei acasă. Duna 
bătea în geamurile mele cu o lungă şi gînditoare rază 
senină, luminîndu-mi odaia. Dîngă călimară şi condei 
sta ţiteră, cu coardele strălucind în razele lunei. 

îmi era pieptul atît de plin de bătăile inimei şi 
ochii aproape înecaţi de lacrimi, că trebuia sau să 
plîng, sau să mă reîntorc înapoi şi să mă întind pe 
pămînt, sub uşa ei, ca să mă simtă că sunt lîngă dînsa. 
în nevoia mea de a face ceva, luai masa în braţe, o 
scosei afară pe prispă, împreună cu scaunul de lemn 
ce era alături, şi mă pusei să cînt. 

Ce putere extraordinară o fi trecînd în degetele 
noastre cînd suferim, nu-mi pot da seamă. Ştiu numai 
că lacrimile şi toată durerea mea le plînse instrumentul, 
de ale cărui coarde îmi prindeam degetele ca un des- 
perat, făcîndu-le să trăiască şi să simtă cu mine. Ele 
îmi răspundeau, înţelegîndu-mă şi vibrînd duioase 
în adîncul luminei de lună... A!... ţiteră mă înţele- 
gea ! în cutia ei puteam să-mi găsesc simţirile mele. 
Erau ale mele. Demnul şi sîrma mă cunoşteau mai 
bine decît condeiul. Ceea ce nu putusem să spuicu 
unul, cu celălalt spuneam perfect. 

Fără voinţa mea, se desprinse de coarde o melodie 
simplă, acele cîteva note cunoscute sub numele de 
Trăumerei, pe care Schumann pare că le-a extras din 
visul dureros al unei nopţi de vară... Cîntai, cîntai, 
exaltîndu-mă, dar totdeodată pierzînd noțiunea dure- 
rii mele personale şi intrînd oarecum într-o boltă de 
impresiuni, în cari eul meu întristat se pulveriza, 
împrăştiindu-se în văzduh. 

Se făcea aproape ziuă cînd încetai şi măculcai. Dor- 
inii adînc şi nu mă dusei la stînă, fiindcă deschisei 
ochii tocmai la amiazăzi. Mă sculai ostenit şi statui pe 
marginea patului, căutînd să-mi adun minţile obosite. 
Ce greu dormisem ! 


261 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


262 


III 


Acum sunt liniştit şi mă gîndesc la cele întîmplate 
ca la nişte visuri dulci. Au trecut toate!... Toate 
trec şi se uită în lumea asta. 

Dar oricît sunt de liniştit, spun drept că mă mişcă 
şi acum această pagină din viaţa mea. 

A doua zi cătră seară, ieşind prin băi, văzui pe 
Matilda în acelaşi loc în care o întîlnisem noaptea ce 
urmase. Ea citea şi mama ei lucra. Mă simţii dator să 
mă apropii de dînsele ca să le zic bună ziua. Matilda 
mă primi cam rece. Pe cînd eu vorbeam cu bătrîna, 
dînsa îşi urma cetitul. Gîndii în mine că e aproape o 
necuviinţă ceea ce făcea, dar, ca orice om căruia îi 
este drag un lucru, mă simțeam gata s-o iert dacă 
mi-ar fi arătat cea mai mică intenţie de-a voi să mă 
rănească. Ea însă cetea cu o linişte nespusă. Cînd 
plecai, îmi întinse mîna cu bunătate şi se uită la mine 
lung. Nu rosti însă nici un cuvînt. 

După ce prînzii cam în silă, o pornii în sus pe mar- 
ginea apei. Cerul, cîrpit ici şi colo de nouri, se videa 
tot în luciul negru al lacului. Duna nu răsărise încă 
şi, spre apus, cea din urmă viaţă a soarelui se zugrăvea 
pe scoboriîşul ceresc într-o coloare străvezie de argint, 
pe a cărui pînză cumpenele de la puțuri şi rarii pomi 
ce se iveau pe întinderea cîmpului se desinau minunat 
de bine. Mă dusei departe pe marginea unui lan de 
orz, pînă ce pierdui din auz zgomotele lăutarilor de 
la birt. Pacea cîmpiei îmi era dragă. Miile de fiinţe 
care trăiesc în singurătatea ierburilor îşi destăinuiau 
neînţeleasa lor viaţă în felurimi de sunete şi de ţiriîi- 
turi bizare, care alcătuiau ca un singur glas, ce se 
înălța, pierzîndu-se în văzduhul lin al nopţii. Ostenit, 
mă întinsei pe pămînt, cu faţa la cer. 

Mare şi nespusă este taina ce se întinde deasupra 
noastră fără de drumuri şi fără de hotare. înlăuntrul 
ei, bulgării aprinşi par atîtea ţinte de diamant cu 
care o mînă nevăzută ar fi prins draperia nopţii de 
bolta tărielor, iar Calea robilor stropitura unei imense 
bidinele de zugrav muiată în lumină. Cît e de sus şi 
de adînc! şi cît de mult mă atrage!... Pe ce cărări 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


se duc nevinovatele stele care cad, şi ce legătură este 
între ele şi noi de tresărim cînd ele pier în întuneric? 
Cine ţine cîrma atîtor lumi de o spăimîntătoare depăr- 
tare?... 

Totdeauna mi-a părut rău că n-am învăţat astro- 
nomia, dar n-am nici un mijloc de-a îndrepta ceea ce 
nu s-a făcut la vreme. M-am gîndit însă foarte des şi 
foarte serios să mă fac marinar. între mare şi cer este 
o strînsă prietenie, şi, între amîndouă, omul trebuie 
să fie cu totul altfel: mai puţin iubitor de sine şi mai 
adevărat. 

în adîncul nopţii se auzi deodată un glas rătăcit de 
fluier, care îmi coborî mintea ca un fulger din naltul 
cerului la pămînt. Gîndii mai întîi că era vreun cioban 
călător, care îşi întovărăşea urîtul cu viersul fagului. 
Văzînd însă că sunetul nici creştea, nici descreştea, 
îmi veni în minte că, poate fără să ştiu, am luat dru- 
mul stînei. Atunci răpede mă sculai şi pornii spre 
partea aceea, spre a întreba pe ciobani dacă a fost de 
cu vreme lume din Dacul-Sărat pe la dînşii. în adevăr, 
la cîteva sute de paşi de mine, văzui focul arzînd dina- 
intea colibei, şi o lăture omenească luminată de fla- 
căra vreascurilor. Nu-mi veni cîtuşi de puţin în minte 
că puteam fi necinstit de cîini sau huiduit de ciobani. 
Şi se vede că ştie Dumnezeu de ştirea rătăciţilor, căci 
nimic de felul acesta nu mi se întîmplă. Baciul îmi 
răspunse, cu vorba lui domoală şi liniştită, că a fost 
destulă lume. 

Nu ştiam cum s-o întorc mai bine ca să fac pe cioban 
să-mi spuie cam ce fel de lume fusese pe la stînă. 
Parcă îmi era frică să nu ghicească că scopul meu era 
de-a afla ceva despre Matilda. Fusese şi dînsa? Era 
veselă, era tristă?... Baciul da din umeri cu nepăsare, 

în cele din urmă plecai, ducînd cu mine descura- 
jarea care însoţeşte, în asemenea împrejurări, pe toţi 
oamenii nehotărîţi. Ce-aveam de făcut? Unde era s-o 
mai văd, ca să-i spun că toată noaptea ce trecuse nu 
închisesem ochii şi că, adormind tocmai despre ziuă, 
mă deşteptasem tîrziu de tot şi ostenit? 

Intrai acasă aproape fără putere. Dormea toată 
lumea ca un singur cap somnoros. Nimic nu mai da 


263 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


264 


semn de viaţă. Rar, cîte un lătrat de cîine se înălța 
tînguitor în noaptea tăcută, răspunzînd unei caraule, 
care gemea încă şi mai rar, de marginea satului. 

Aprinsei luminarea ca să mă dezbrac. Fui foarte 
mirat văzînd pe masă o scrisoare, fiindcă, plecînd 
din Bucureşti, într-adins nu-mi lăsasem adresa, ca 
să nu fiu urmărit de indiscreţia prietenilor şi a gaze- 
tarilor. Era una din acele stupide şi revoltătoarepottiri 
la nuntă, care îţi vin aşa, ca din cer: „domnul şi 
doamna C C. Ionescu au onoarea a vă face cunoscută 
căsătoria fiicei lor Mariuca cu domnul Stan Bran etc". 
Ce vinovat eram eu, în starea sufletească în care mă 
găseam, să ştiu că domnul Ionescu îşi mărita pe Mari- 
uca cu un domn oarecare?... Habar n-aveam de lones- 
cu, şi de fiică-sa, şi de ginere-său, şi de toţi nebunii 
din lume care se hotărau să înmulțească genul ome- 
nesc !... 


O zviîrlii să nu se vadă şi mă culcai. 

O săptămîna de-a rîndul am văzut pe Matilda în 
toate zilele. fără a-i vorbi. Ce se petrecea în sufletul 
meu cînd o întîlneam n-am putut niciodată bine pri- 
cepe. Ştiu numai că ori de cîte ori o zăream, mi se 
părea un moment că mă înec, simţeam aşa ceva parcă 
n-aveam destul aer împrejurul meu şi-mi trebuia o 
putere de uriaş ca să-mi liniştesc bătăile inimei şi 
să-mi scot pălăria cînd treceam pe lîngă dînsa. 

într-o zi făcusem tocmai o lungă primblare pe cîmp, 
după o baie rece, şi intram în sat, cînd, la cotitura 
unei ulite, mă întîlniicu dînsa față în faţă. Atîta era 
de neaşteptată această întîlnire, încît se vede că-mî 
schimbă figura cu totul şi mă pironi în loc. Fie că 
dînsa înţelese aceasta, fie că vroia să-mi spuie ceva, 
o văzui venind drept la mine cu mîna întinsă şi rîzînd. 


— Bună dimineaţa, îmi zise; ce te mai faci? e o 
vecinicie de cînd nu te-a mai văzut nimeni. După 
aceea se opri şi se uită lung la mine. Da' ceai? Ar zice 
cineva că te-ai întîlnit cu vreun urs... sau poate nu 
eşti bine? 

în sfîrşit, putui şi eu să îngîn două vorbe: 

— Nici una, nici alta; sunt numai ostenit. 


ao 


'15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Ştii, îmi zise, că mama a trimis să întrebe de 
d-ta; mai întîi fiindcă dorea să te vadă şi apoi fiindcă 
am hotărît să mergem diseară la Dunăre. 

— E cam nor; nu cred să vă puteţi duce. 

— După cît se vede, nu prea eşti iubitor de astfel 
de petreceri. 

— Dimpotrivă, mă grăbii a răspunde, sunt gata să 
plec. 

Vedeam în această preumblare singurul mijloc de-a 

mă apropia de dînsa mai mult, de-a o videa mai înde- 

lung şi mai în pace, şi pusei prea multă grabă în răs- 
punsul meu. Ea plecă ochii în jos. Nişte vine subţirele 
de roşeaţă, ca cele ce trec prin foaia macului sălbatec, 
i se urcară în obraz. După cîteva secunde de tăcere, 
se uită din nou la mine cu oarecare stăruinţă: 

— E şti tot atît de gata de-a merge ca şi acum cîteva 
zile, la stînă? îmi zise, întinzîndu-mi mîna. 

Nu ştiu de ce, ori de cîte ori mi s-a părut că am prea 
multă dreptate faţă cu un om care se îndoieşte de mine, 
n-am putut să-l fac să-nţeleagă prin vorbe că am drep- 
tate. 

Duai mîna Matildei cu oarecare sfiiciune şi mă mul- 
țumii a clătina din cap. 

— Dacă aşa crezi... ce să-ţi fac? 

— Eu nu cred nimic, îmi zise, depărtîndu-se. Cine 
poate pătrunde gîndurile omeneşti... 

Ne despărțirăm. După cîțiva paşi aşa îmi părea de 
rău că nu-i vorbisem mai mult, că parcă-mi venea să 
mă-ntore înapoi după dînsa. „Natură afurisită, îmi 
ziceam în mine, parcă îţi pune cineva căluşul în gură, 
de nu vrei să vorbeşti t" Şi îndată începui a mă gîndi 
cum ar fi făcut un om cuminte şi cu ştiinţă de lume 
mai multă decît mine: cum ar fi pornit cu dînsa la 
primblare şi i-ar fi explicat cinu putuse să vie la stînă 
din pricina unei insomnii, a căreicauzăeraea. Matilda; 
cum ar fi strecurat cu ghibăcie cîteva vorba prin care 
s-o facă să înţeleagă că sufere pentru dînsa, că o iu- 
beşte etc. închipuirea mea, blăstemata mea închipuire, 
care e atîta de harnică la nimicuri, se puse pe lucru, 
şi pe cînd eu margeam într-o parte şi Matilda într-al- 
ta, mă văzui în minte alături de dînsa, pe cîmp. 


265 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


266 


tinîndu-i brațul cald sub brațul meu şi spunîndu-i 
toate cele de mai sus. 

Aşa mersei pînă acasă. Intrînd în odaie, găsii un 
bilet de la muma Matildei, prin care eram înștiințat 
că în ziua aceea o societate de mai mulți domni şi 
doamne vroiau să facă o lungă primblare la Dunăre 
şi eram poftit şi eu să viu. Era cît p-aci să răspund 
că nu pot merge, dar îmi luai răpede de seamă şi scri- 
sei două rînduri de mulțumire, făgăduind totodată 
că voi veni. 

într-adevăr, la trei ceasuri toată lumea era strînsă 
pe un maidan din mijlocul satului. Plecarăm în 
linişte, apucînd drumul movilei, care merge printre 
două lanuri de mei pînă dă în şosea. 

Da început erau temeri de ploaie,dar încetul cu 
încetul lumea se împărți în mici pilcuri de cîte patru 
sau cinci inşi şi, o dată firul vorbei apucat, nimeni 
nu se mai gîndi la nori. Matilda mergea înaintea mea, 
însoțită de un colonel bătrîn şi de un alt domn, pe 
care-l videam întotdeauna grozav de harnic pe lîngă 
dînsa. Eu veneam în urmă, într-un grup de două dom- 
nişoare şi doi militari, şi aşa se țineau mai muite şiruri 
de domni şi de doamne, cari vorbeau de ceea ce le trăs- 
nea prin minte. 

Da movila de pe şosea ne oprirăm cîteva minute. 
Eram în mijlocul cîmpului. Cît vedea ochiul împrejur, 
holdele se întindeau, în făşii aurii şi verzi, ca şi cum 
ar fi fost atîrnate de lungul şoselei, care trecea pe 
dinaintea noastră ca o sfoară albă ce părea că leagă 
cele două capete ale orizontului. Spre răsărit, munţii 
Măcinului se iveau sprinteni din bruma sură a văzdu- 
hului, şi, în poalele lor curgînd Dunărea, dintre 
copaci răsăreau pînzele cele mai de sus ale corăbiilor, 
care păreau aidoma nişte fluturi ce se jucau pe creasta 
pomilor. 

După un ceas şi jumătate de drum, ajunserăm la 
satul din malul Dunării... 

E curios cum apele mari produc efecte puternice 
asupra omului. Toată această societate veselă şi 
vorbareţă tăcu ca prin farmec cînd dete cu ochii de 
luciul măreț al Dunării. Un moment se păru că întin- 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


derea apei vorbeşte fiecărui în parte despre ceea ce 
avea mai acuns şi mai dulce în suflet, şi, chiar pentru 
cei ce nu aveau nimic, ochiul, atins de noutatea prive- 
liştei, sta țintit pe lungul fluviului. 

Toată lumea se aşezase pe o grindă, ce era trîntită 
sus pe mal, şi privea. Colonelul, entuziasmat de 
panorama ce se desfăşura înainte-i, mă luă de braț şi, 
scoborîndu-ne încetişor pînă în marginea apei, începu 
a-mi istorisi o dragoste a lui de la Veneţia. Eu eram 

răbdător, şi cu toatecă cei de sus ne chemau mereu, 
colonelul ameninţa să nu mai isprăvească dacă un 
tunet puternic n-ar fi izbucnit din nişte nori groşi, ce 
veneau despre mare. Atunci ne urcarăm răpede pe 
mal. Matilda sta singură tocmai la capul grinzei şi se 
uita, cu desăvîrşire pierdută de ceilalţi, în susul Du- 
nării. Eu am crezut întotdeauna că ceea ce este mai 
adînc în noi corespunde tocmai cu ceea ce este mai 
depărtat şi mai mare decît noi. 

Din nenorocire, avusesem dreptate cînd proorocisem 
dimineaţa că în ziua aceea era să ploaie. Norii se gră- 
mădeau din ce în ce mai ameninţători. Printre noi, 
unii glumeau şi rîdeau, dar cei mai mulți păreau îngri- 
jaţi. Se ţinu un sfat de cei ce se credeau mai înţelepţi, 
dacă trebuie să mai aşteptăm în sat sau să plecăm 
fără întîrziere. Se hotărî să plecăm pînă nu ne ajunge 
ploaia, şi colonelul alcătui o coloană de drum, de 
cîte doi-doi, care să poată mai lesne ține piept vremei 
celei rele. începu prin a se pune la cale pe dînsul, şi 
izbuti minunat,' căci se dete de cavaler al Matildei; 
pe ceilalţi îi împărţi cum se pricepu; dar cînd ajunse 
la muma Matildei, se uită bine împrejur, să vadă cine 
e mai demn de o asemenea slujbă, şi nu găsi pe nimeni, 
se vede, căci strică prima tocmeală şi făcu o alta, în 
care dînsul da braţul bătrînei, iar pentru Matilda mă 


hotărî pe mine. Noroc că erau mai mulţi bărbaţi decît 
femei ! Pe cei stingheri îi puse să ţie adăpost de laturea 
doamnelor pe care le bănuia el mai şubrede. Astfel, 
procesiunea porni. 

Desne se poate pricepe că ordinea aceasta nu ţinu 
nici cinci minute. Cei mai sprinteni o luară, fireşte, 


267 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


268 


înainte, şi cei cari stricară cei dintăi coloana furăm 
noi, eu şi Matilda. 

Ah, Doamne! ce uşor mă simțeam şi cum binecuvîn- 
tam în mine întîmplarea aceasta ! Mă uitam la nori 
cu recunoştinţa unui felah din deşert şi tremuram de 
frică să nu care cumva să iasă iar soarele. O purtam 
mai mult pe sus şi-i alegeam cărările cele mai netede 
şi mai moi. Ea îşi rezema braţul cu toată greutatea 
lui de mine şi căuta să-şi potrivească mersul după al 
meu. Ne mîna înainte o putere mai mare decît a 
noastră. Nu ziceam nimic nici unul, nici altul şi am 
fi mers astfel pînă la marginea pâmîntului, fără a 
grăi o vorbă, dacă n-ar fi început să cadă nişte picături 
mari de ploaie, care încurcau cu totul situaţia. 

—Plouă, zise ea. 

— Nu-i nimic, îi răspunsei; dacă ne vom grăbi, în 
zece minute suntem la movilă. Sau... poate ai ostenit? 

Nu-mi răspunse nimic, ci numai o simţii că-mi 
strînge braţul mai tare sub al ei, parcă ar fi voit să-mi 
arate prin aceasta cîtă încredere avea în mine. Acum 
însă începuse şi vîntul. Ploaia ne venea pieziş în 
obraz şi lovea cu destulă putere. în drumul nostru 
era o colibă de jitar. îi propusei, dacă era ostenită, 
si rămînem acolo. Ea nu primi. Atunci, îmi desfăcui 
fularul ce-l purtam împotriva prafului şi-i acoperii 
capul, legînd basmaua pe deasupra pălăriei, ca să 
nu i-o ia vîntul. Ne uitarăm în urmă: ceilalţi nici nu 
se mai videau. 

Ploaia se-nteţea din ce în ce, şi fulgerele tăiau prin 
văzduh fel de fel de scrijilături. De la o vreme mi se 
păru că tremură. 

— Ţi-e frică? o-ntrebai. 

Ea se-ncercă să zîmbească. 

— Mi-e cam frig, îmi zise. 

Nu puteam să fac nimic alta decît să dezbrac haina 
şi să i-o pun pe umeri. Nu ştiu însă de ce lucrul acesta 
îmi păru trivial. îi luai mîna şi i-o strînsei într-a 
mea, aşa că parcă aş fi voit s-o încălzesc toată din 
dragoste. 

— Plouă, îmi zise la un moment, plouă urît, şi cu 
toate astea e frumos!... 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Praful se muiase /e tot şi se prefăcuse într-un fel 
de noroi negru, destul de displăcut. îi vedeam vîrful 
piciorului subţire cum se înfunda în tină şi mi-era mai 
mare groaza să nu răcească. în sfîrşit, după vreo ju- 
mătate de ceas, ajunserăm la cîrciuma de pe şosea. 
Cîţiva drumeţi, apucaţi ca şi noi de vremea rea, ne 
priveau cu nişte ochi minunaţi, parcă s-ar fi aşteptat 
să le lămurim din ce nour picăm. 

Dusei pe Matilda în odaia cîrciumăriţii, care părea 
a fi o femeie sprintenă şi curată, şi o rugai cu stăruinţă 
să-şi schimbe îmbrăcămintea cu a ei. Eu însumi mă 
uscai cum putui de noroi şi de ploaie şi cerui hangiului 
să trimeată pe cineva călare pînă în băi, ca să ves- 
tească pe primar să trimeată toate trăsurile cîte se 
aflau acolo din Brăila. 

Ducrul se urmă astfel, dar pînă să vie trăsurile» 
trecu destulă vreme. Cei din urmă nu mai soseau, şi 
ploaia nu sta de loc. După cîtva timp, neliniștit, 
întrebai pe femeie de Matilda. îmi spuse că şade la 
fereastră foarta îngrijată şi că a întrebat-o dacă eu am 
plecat. O rugai să-i spuie că n-am plecat şi că am tri- 
mis un om la băi după trăsuri. Totodată, îi cerui voie 
s-o văd. Mă primi. 

Cînd intrai înăuntru, ea se uita pe fereastră, în 
bătaia ploii. Era îmbrăcată cu o polcuţă de stambă şi 
cu o rochie tot asemenea, largi, lungi şi bătătoare la 
ochi. Cum mă văzu, începu a rîde: 

— îţi plac aşa cum sunt? 

— Mie îmi placi orcum ai fi, îi zisei. 

Tocmai după ce-mi ieşi vorba din gură băgai de 
seamă ce mult spusesem şi mă simţii roşind de îndrăz- 
neală. Dar nu ştiu ce era în aer, şi în ochii ei, şi în 
inima mea, că mă simţeam cu un curaj straşnic. îi 
apucai mînile şi i le sărutai de nenumărate ori, încer- 
cînd să-i spun ceva, dar nereuşind decît a-i îngîna 
numele. Ea sta în picioare, înainte-mi, tremurînd şi 
lăsîndu-şi minele pradă gurii mele. Nu ştiu cum, pol- 
cuţă hangiţei era încheiată în nişte nasturi rari de 
tot, aşa că, la cea mai mică mişcare a braţelor ea se 
desfăcea, lăsînd să se vadă vîrfurile dantelelor şi înce- 
putul sinului. Se vede că-mi pierdui mintea, sau mă 


269 


10 


15 


20 


25 


schimbai în cîteva secunde cu desăvîrşire, căci îi 
apucai mijlocul în braţe, şi cîte nenumărate sărutări 
urmară în întunericul odăii, cine mai poate spune. 
Eram stăpînul ei cu o neţărmurită putere, şi aş fi 
putut s-o ucid sub perne sau să-i înăbuş gura sărutînd-o 
o vecinicie întreagă, că n-ar fi zis nimic. Numai bra- 
tele îi stau strînse de gîtul meu, şi de cîte ori vroiam 
să mă mişc, simţeam dulcea lor putere cum mă ţinea 
lipit de dînsa. 

Cine are destul viers în limbă ca să poată spune cîn- 
tecul fără fiinţă ce vibrează în toată făptura omului 
care iubeşte, cînd este fericit? Şi cine poate prinde 
fiinţa acestei fericiri; căci ea are mai întotdauna un 
soi de gust al durerii sau ceva asemenea cu răcoarea 
pe care ar simţi-o un om care visează cînd aripa morţii 
ar trece pe deasupră-i. 

Mă urcasem în trăsură ca să mă duc după cei întîr- 
ziaţi, şi farmecul Matildei mă stăpîneaîncă. Da' ce 
spun eu! Astăzi, cînd ea îmi e străină şi depărtată, şi 
încă, cînd aducerea-aminte ia lucrurile mai de departe şi 
ajung cu gîndul la circiuma de pe şosea, mă simt, eu, 
omul stins şi istovit, sub puterea ademenitoare a 
farmecului Matildei, şi mă mişcă şi acum !... 

Ceilalţi, prinşi de furtună cam în marginea satului, 
se întorseseră cu toţii înapoi. îi adunai de prin toate 
colibele şi pornirăm spre băi. Pe Matilda o urcasem 
în trăsură, o învelisem bine şi o trimisesem acasă, 
într-adins singură, ca să nu dăm loc la vorbe!... 


IV 


vŞi de-acum ce să mai spui?... 

A doua zi toată lumea mă însura cu Matilda. Ducrul 
acesta îmi făcea grozav de rău. Mi se părea că toată 
dragostea mea e pemîinele lor şi că mi-o întorceau pe 
toate feţele, ca pe o marfă, spre a o cerceta dacă e 
de cumpărat sau de lepădat. 

Mai steterăm la băi vreo zece zile. în cele trei zile 
de la început mersei regulat să văd pe Matilda. Era 
cam bolnavă şi nu ieşea din casă. De cîte ori rămîneam 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


singuri, mă chema lîngă scaunul ei şi începea să vor- 
bească de un viitor fericit ce ne aştepta, de lungi că- 
lătorii ce era să facem împreună, de mulțumirea 
ei că m-a întîlnit, fiindcă zicea că mă cunoscuse de 
mult, de viitorul meu etc. 

A patra zi, venind s-o văd, ieşi o femeie şi-mi spuse 
că doamnele nu sunt acasă. Mă prinse mirarea şi mă 
duceam cam trist spre birt, cînd mă întîlnii faţă în 
faţă cu colonelul, prietenul lor. Acesta, cum mă văzu, 
mă apucă de braţ şi mă luă la o parte. 

— Mon cher, îmi zise cu un aer protector şi miste- 
rios, îmi pare bine că te întîlnesc. Te căutam. Ia 
spune-mi, ce ai de gînd cu însurătoarea? Ar trebui să 
te cam grăbeşti, fiindcă fata ecompromisă, îţi spun eu. 

— Mă iertaţi; nu pricep. Care fată? îngînai eu. 

— A!  ştrengarule!... ai noroc! Fată bună, măii 
Şi peurmă, unde pui că are şi vreo două mii de galbeni 
venit! 

Pentru întîiaşi dată auzeam că Matilda e bogată. 

— la spune-mi, urmă colonelul, ai făcut vreun 
demarş? 

— N-am făcut nimic absolut. 

— Mai bine. la ascultă: mă autorizezi pe mine să 
vorbesc bătrînei? 

Atîta mă indignă propunerea aceasta, încît era 
p-aci să-i întorc spatele şi să-l las. Cu ce drept se 
interesa acest domn de afecțiunile mele? Cine-i spusese 
că eu voiesc să iau pe Matilda, sau că ea vrea să mă 
ia pe mine? 

— Nu te autorizez de loc! îi zisei cam răstit. 

El se uită la mine lung şi făcu o strîmbătură din 
gură care părea a zice: „E nebun, săracu"! După 
aceea ne despărţirăm cu oarecare răceală. 

Ajungînd acasă, începui să văd că avea dreptate 
colonelul. Eu nu trimisesem Matildei decît cîteva 
coşuri cu roze, care ştiam că-i fac plăcere. Cînd mă 
gîndii însă la numărul de nimicuri şi de banalităţi 
cari încunjură căsătoria, mă apucă o curată descura- 
jare. Ştiam bine că nu puteam să nu le fac dacă vroiam 
ca Matilda să fie a mea. Atunci, îmi veni în minte 


271 


15 


20 


25 


+30) 


35 


272 


să-i scriu ei şi să-i spui că-mi era mai dragă decît 
lumina care-mi da viața, că nu puteam trăi fără dînsa, 
că o rugam să aibă încredere în mine şi să plecăm 
amîndoi prin țări străine, unde să ne cununăm simplu 
şi fără zgomot. îi mai lămuream o mulțime de lucruri, 
şi-n cele din urmă o rugam să-mi răspundă. Sfîrşeam 
spunîndu-i că plec la Brăila ca să-i aduc roze. 

Trimisei scrisoarea şi pornii numaidecît la Brăila. 
Mi-aduc aminte că am umblat o zi întreagă, căutînd 
tot ce înflorea mai frumos şi mai parfumat pe malul 
Dunării. Seara m-am întors cu un coş plin şi l-am şi 
trimes Matildei. Mi l-a adus însă înapoi, sub cuvînt 
că doamnele se culcaseră. Mă uitai la ceasornic: 
era aproape zece. întîrziasem prea mult. 

A doua zi de dimineaţă îl trimisei iar şi iar mi-l 
aduse înapoi, de astă dată spunîndu-mi că nu vroia 
să-l primească. Atunci îmi luai pălăria şi mă dusei 
eu însumi să văd pe Matilda. 

Care nu-mi fu însă mirarea cînd în camerele lor 
găsii nişte chipuri necunoscute. întrebai pe un domn 
de numele mamei Matildei şi-mi spuse că a plecat. 


Rămăsei deocamdată ameţit, parcă m-ar fi lovit 
cineva cu un lemn peste cap. 


— A plecat... zisei lung şi fără glas. 

După aceea o pornii în fuga, neştiind ce fac, la colo- 
nel să-l întreb. Colonelul îmi spuse cu răceală că scri- 
soarea mea fusese primită de muma Matildei, care, 
la citirea ei, zise că trebuia să fiu nebun; că în ade- 
văr au plecat, şi nu ştia unde, căci nu vruseseră să-i 
spuie, dar îşi da el cu părerea că au plecat cu scop de 
a ieşi din țară. Totodată, începu a-mi face morală, 
că am compromis fata, că nu l-am ascultat, că aşa mi 
se cuvine etc. Nu ştiu cum i-oi fi părut eu lui, dar el 
mie îmi păru foarte prost. îl lăsai în plata Domnului 
şi pornii acasă. Trimisei după birje, ca să plec numai- 
decît la gară, şi intrai să-mi strîng lucrurile de prin 
odaie. 

N-am încercat şi nu cred să mai resimt niciodată 
impresia de singurătate pe care am simţit-o între cei 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


patru păreți ai camerei mele. Aşa mi se părea lumea 
de pustie, că-mi venea parcă să mă închid în lada ce 
sta dinaintea mea deschisă, ca într-un sicriu. Strînsei 
tot de pe masă, şi cînd luai un mic voal ce-mi rămăsese 
de la Matilda, îl dusei la gură fără voia mea. Parfumul 
lui îmi puse în simțiri o falsă prezență a ei şi, cuprins 
de o milă nespusă, mă lăsai pe scaun, lipindu-mi voalul 
de obraz, şi, cu capul în mîini, mă podidi un plîns 
fără seamăn... Plecai la Brăila în goana cailor. Nu 
ştiam unde se duseseră, dar vream să mă duc să le 
caut pînă în fundul pămîntului. Trăsei drept la gară. 
Trenul plecase de mult şi nu mai era altul decît toc- 
mai la 11 seara. Eram silit să aştept, şi eram atît de 


leşii în oraş şi dădui drumul birjei. Mergînd sin- 
gur pe ulițele Brăilei, mă întîlnii c-un vechi prieten, 
care, văzîndu-mă în ce hal eram, avu bunătatea şi 
delicateţa de a nu mă întreba ce aveam. El îmi pro- 
puse să mergem prin port, fiindcă tocmai pleca un 
vapor al companiei franceze Fraicinet, cel mai mare 
ce urcase Dunărea pînă la Brăila. 

în adevăr, vaporul era superb. Făcurăm cunoştinţa 
cu căpitanul, care ne propuse să ne ia cu dînsul la 
Marsilia. Prietenul meu rîse. Eu însă îl luai la o parte- 
şi-i dădui în mînă toate paralele ce aveam, cu rugă- 
mintea de a se duce să mi le schimbe în aur; eu, pe 
de altă parte, mă dusei şi-mi scosei un pasport, şi 
peste un ceas vaporul îşi ridica ancora spre a pleca 
în lume. 

Ce se mişcase în mine nu ştiu, dar simţeam bine că 
aveam nevoie de a tăia spaţiul în lungul depărtării 
lui spre a înghiţi aer, aer... 

— Unde te opreşti? mă întrebă căpitanul franţu- 
zeşte. 

— Nu ştiu. 

— Unde mergi? 

— Unde vrei. 


273- 


Şi astfel vasul îşi întoarse vîrful în josul Dunării 
şi plecarăm spre mare, pe cînd ochii mei plini de la- 
crămi, de-abia mai videau pe prietenul care, de pe 
mal, îmi zicea; 

-Adio..." 

Aici se isprăveşte manuscrisul. 


NUVELE ROMANE. FRICA 
(1895) 


19 — D. ZamOxeBBO, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


19% 


ALESSIO 


Către donna Bianca d. O. 


Colo, la deal, spre Torre d'Astura, uscatul strînge 
în braţele sale puternice orăşelul tăcut al poeziei, 
Anzio’. De la Cicerone şi pînă astăzi, valul sună, va- 
lul trece, iar zidurile clasice ale vilelor patriciane au 
rămas în mal, eterne, ca gloria romană. Cînd marea 
se ridică, spuma turbure izbeşte cu furie în colţurile 
cărămizelor împietrite, dar valul cadepe spate, rupt 
în bucăţi, iar goelanzii îşi înmlădie aripile şi fug depe 
vîrfurile lor. Oglinda golfului s-a spart. Rigle verzi 
de apă se aleargă, se lovesc sînuri de sînuri, se înalță 
o clipă în aer şi se zdrobesc, răsfrîngîndu-se într-o 
puzderie umedă. E carnavalul... carnavalul himeric 
al unei lumi de sirene, de tritoni, de nimfe, cărora 
vîntul le taie forme rotunde şi braţe molatece din car- 
nea agitată a mării. 

— Ei, Alessio, ce-i cu tine de te-ai astîmpărat aşa, 
cînd marea spumegă, şi te pierzi în socoteli deşarte 
de ceea ce ar fi cînd n-ar fi ce este?... Uite, ia, marea! 
Prinde pînza pe vergea şi zi lui Pippo să ridice ancora! 

Dar Alessio zîmbea în barba sa nerasă şi, cu genun- 
ghile strînse sub el, da din cap cu bunătate. 


— Bătrîneţea, signorino: te lupţi cu toate, dar cu 
ea ba. 

Apoi îşi trecu mîna pe nişte cotoare de mustăţi 
aspre şi îşi şterse buzele subţiri cu podul palmei, 
parcă şi-ar fi pregătit gura la o cinste deosebită; şi, 


277 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


278 


în adevăr, scoase din căptuşala pălării o ţigară, o 
rupse în două şi vărsă tutunul dintr-o jumătate în 
lulea. 

— Vrei să te plimbi? întrebă el, punînd un chibrit 
de vînt în pipă. 

— Aş vrea. Cum ţi se pare vremea? 

Alessio înălţă din umeri. 

— Oglumă.Pîn'desearăselimpezeştetot...Bucuros, 
să mergem, dar să luăm pe Nannina şi pe Domenico 
cu noi, signorino. 

— Cum vrei, moşule. Pe Nannina am văzut-o la 
baie, cînta cu ghebosul ei. 

— Păi... cîntă la boieri. Tocmai de aia s-o luăm, 
zise el, uitîndu-se în pămînt. 

— Ce fel, Alessio, nu eşti mulţumit? Las-o să cînte 
liniştită. E fata dumitale, nu-i aşa? 

— A mea... Dar s-o luăm. signorino, adaogă eî 
rugîndu-se. Nu ştii ce mîndră e marea mai la larg/ 
Suflă de-abia tramontana, şi într-un ceas „Duisa” 
e la Gaeta... Ş-apoi, să-ți cîntăm cu toţiiGioja bella... 
să vezi. 

— Bine, moşule. 

Şi-şi aruncă bătrînul ilicul pe un umăr, trase frîn- 
ghia Duisei spre el, şi. dînd cu piciorul în gura unui 
val ce sta să-l acopere pînă la brîu, sări în barcă. Apoi, 
scoţînd din lada lui de pescar un corn, sună spre cheiul 
orăşelului de vreo cîteva ori şi tot el se acăţă de micul 
catarg şi desfăşură pînza de pe vergea. în vremea asta, 
Pippo venea fuga. Ca şi bătrînul, băiatul dete de-a 
dreptul prin apă, se prinse de marginea bărcii, şi, 
cu tot danţul ei, sări călare pe ciocul Duisei şi începu 
să tragă ancora afară. Cînd totul fu gata, Alessio dete 
drumul pînzei, care, cu nehotărîre, flutură puţin în 
vînt şi deodată se duse toată în stînga, umflîndu-se 
şi smucind pe Duisa din loc, parcă ar fi fost vie. 

— Avanti!... strigă Alessio. 

Şi Duisa începu a sălta pe val ca o glumă. 

Piaţa, biserica, linia tramvaiului de pe nisip, vi- 
lele cele mici, hotelul Sirenelor, vila de pe deal a 
Borghesilor', cabinele elegante din marginea mărei, 
cu umbrarele lor întinse şi cu îmbrăcămintea gingaşe 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


a atîtor sînuri fecioreşti, toate se resfirară pe dinaintea 
noastră ca într-un ochi de panoramă. în mai puțin 
de zece minute eram la stabilimentul de băi. 

Un pod lung de scînduri, întins pe căpriori, se du- 
cea departe, în apă, cu o nespusă îndrăzneală, tăind 
astfel baia în două şi hotărnicind sexurile între ele; 
la dreapta, bărbaţii; la stînga, femeile, — fiecare cu 
porţia lor de valuri. Dar pas de ţine regula cu astfel 
de elemente. Nici nu se mai ştia care de unde plecase. 
O încurcătură de bonete, de panglicuţe, de braţe şi 
alte accesorii în fățişeau ochiului oprivelişteminunată. 
înotătorii se resfirau pe crestele valurilor şi se apro- 
piau încetul cu încetul de hotarul potrivnic, unde, 
de frînghia de siguranţă, se acăţau fel de fel de clă- 
dării, pe care marea năzdrăvană le acoperea şi le des- 
coperea cu o vinovată precugetare pentru cei de pe 
punte. 

Aci, în adevăr, la umbra unui cort de pînză, tinerii 
cei mai aprigi stau la mese sau se rezemau de grinzi, 
privind şi tălmăcind între ei formele celor din apă. 
Unii îmbrăcaţi de-a binele, alţii în flanele de mare, 
cu braţele şi pieptul gol, cu bonete ştrengăreşti pe 
vîrful capului, mîncau, trăgînd cu ochiul la binele 
aproapelui, care adesea se înfăţişa sub forma de femeie. 
Dar interesul cel mai mare îl deştepta banda de lău- 
tari. Da drept vorbind, banda se alcătuia numai din 
trei inşi: un copil, un ghebos şi o fată, Nannina pesca- 
rului; dar cînd Nannina avea cui vorbi, era lungă şi 
dulce la vorbă. 

Cu un picior întins cam în drum şi celălalt deasupra, 
ea ţinea în braţe chitara şi, de-abia umblînd cu dege- 
tele pe coarde, îşi îngîna viersul cu acorduri somno- 
roase. Strînsă la brîu cu un giubbettino albastru, ră- 
săreau din el umerii în altiţă albă, ca două aripi de 
lebădă umflate de vînt; gîtul... un gît cum numai 
închipuirea noastră l-a dat sirenelor, purta sus şi 
viteaz capul, care, liniştit şi rotund, surîdea pe toate 
feţele. Din păr, din ochi, din colţurile gurei se des- 
prindea, ca din unele colori de primăvară, simţimen- 
tul fericirei şi al veseliei. Cînd întorcea cîntecul la 
colţul drumului şi zicea un „i, ha !", pocnind din buze 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


280 


şi clipind din ochi, săreau paharele de pe la mese şi 
un „brava!..." lung şi zgomotos îi acoperea cele din 
urmă note. Ghebosul se scula solemn şi mulțumea, 
însoţit de ironice, „bene, bene", iar Nannina rîdea 
în fundul chitarei. 

Treaba mergea aşa de multă vreme, şi mamele de 
familii, al cărora belşug de forme îl admira ştrengarii 
de pe punte, începuseră să cam zbîrnie a blestem împo- 
triva birtaşului care născocise pe Nannina. Dar băr- 
baţii jurau pe ce aveau ei mai scump, bunăoară pe 
capul lor, al nemulţumitelor, că de cînd e lumea nu 
s-a văzut aşa fată cinstită ca Nannina. Şi aşa părea 
a şi fi, căci dumineca, cînd veneau burghezii din Roma, 
cu toată polatia, Nannina lăsa glumele şi se spăşea, 
parcă, Doamne, să intre la călugărie, şi mai multe 
nu! Unde să mai vorbea duminica de vestitele ei cîn- 
tece, ca „Pâra, pâra, pâra-di-i-i-so"”, sau: „No, sig- 
nore, si, signore" şi alte vesele alcătuiri ale fericiți- 
lor de la Napoli!... Acu pornirea era pe dramă şi 
suspine. O lua pe: 


Vorrei morir'nella stagion del'anno 

Quando le rondinelle... etc. 
şi o întindea lung, lung, de-ţi sfîşia inima cînd repeta 
„vorrei morir, vorrei morir". Numai cînd se întîmpla 
să fie mai prin preajmă vreun prieten de zile negre 
(şase pe săptămîna), răsufla mai încet într-un fluierat 
plin de desperare „pfiu!...” şi apoi iar începea să se 
jelească „vorrei morir, vorrei morir", spre marea 
durere a ghebosului, care era înamorat de ea ca un 
prost şi nu suferea de loc să rîdă cineva de cîntecele 
sentimentale. 

De la un cîrd de vreme însă, durerea bietului Do- 
menico devenea nesuferită, căci începuse să bage de 
seamă că Nannina dă prin cîntecele jalnice şi în ce- 
lelalte zile, şi încă cu un accent plin depatimă. Parcă 
înţelegea el că privirea rătăcită a Nanninei, care se 
pierdea în orizontul mării, şi mîngîierile glasului ei, 
care deveneau mai domoale, nu mai erau ca altădată, 
de porunceală şi de haz: acu părea a cînta pentru ea. 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Daca ar fi urmărit cineva pe ghebos, care făcea pe 
casierul bandei cu o rară îndemînare, ar fi băgat de 
seamă că de cîtăva vreme trecea pe lîngă un domn cu 
dispreţ şi nu-i întindea niciodată talerul. Acesta, 
deocamdată, nu se uita la el, şi poate că ar fi murit 
fără să-l vadă dacă o întîmplare nu-l silea să facă 
cunoştinţă mai de aproape cu Domenico ghebosul. 

într-o seară se opri o barcă în faţa scării, şi mai 
mulţi tineri se coborîră, cîntînd şi făcînd zgomot. 
Unul din el, tocmai cel ce nu era drag ghebosului, se 
duse de-a dreptul la fată şi, luînd-o cu mîna de bărbie: 

— Addio, Ninna, îi zise. 

— Buona sera, signor conte, răspunse fata, scu- 
lîndu-se şi ridicînd ochii spre el cu sfială. 

— Şezi, şezi, adaogă el, silind-o să stea. Da, pre 
legea mea, Nannino, te-i făcut frumoasă ca păcatul! 

Apoi pocni din buze, sărutîndu-şi vîrful degetelor, 
şi iar întinse mîna s-o apuce de guşe. Dar ghebosul 
îi dete peste mînă aşa de tare, încît pocnetul palmei 
răsună pînă la ceilalți tineri, cari începură a rîde cu 
hohot şi a aplauda. Don Fabrizio (căci aşa se chema 
contele X) făcu o mişcare din cap, ca surprins de în- 
drăzneala ghebosului, şi se uită o secundă în ochii 
lui; apoi, fără multă vorbă, îl luă de guler şi de fundul 
pantalonilor şi-l ridică în vînt, gata să-l arunce în 
'mare. Fata se sculase în picioare şi încremenise cu 
surîsul pe buze. Toţi ceilalţi se repeziră spre el. îl 
apucară de mîni, lăsară pe ghebos la pămînt şi duseră 
pe tînăr la masa lor. Acesta se făcuse galben de mînie. 

Puțin cîte puţin se liniştiră. Fata cîntă înainte, 
ținîndu-şi isonul singură pe chitară. Ghebosul nu mai 
vrea s-o însoţească. 

— Haidem acasă, Nannino. 

— Du-te, dacă vrei. 

El se sculă de cîteva ori, se duse pînă la uşă şi iar 
se întoarse, roşu şi furios. 

— Nannino, haide acasă! 

Ea cînta ca în vremea cea bună: „Carolina, hai 
ochi neri, neri, neri". 

_ Aşa, Nannino?,.. Dasă, c-om vorbi noi acasă, 
cu moşu... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


282 


— Drum bun de vorbeşte cu moşu! Dar apoi, răz- 
gîndindu-se: Ce prost eşti, Domenico! Să plecăm 
tocmai acum, cînd o să facem treabă!... Ia şezi şi 
nu mă lăsa singură. 

— Ba să te las singură, să 
îndesat ghebosul. 

Dar şezu jos. 

— Ce rău eşti cîteodată! Parcă nu mai eşti tu, îi 
zise, trecîndu-i mîna peste ochi, ca la copii, cu o 
şiretenie nespusă. la vezi, ce-i cu afurisita asta de 
cobză, de nu mai ține acordul... 

Şi-i dete ghitara în mînă (care, de altminteri, era 
acordată), cu supunerea unui şcolar către profesor. 
Ghebosul o ţingăni de vreo două ori şi i-o înapoie tot 
cum era, dar mîndru şi fericit. De fapt, îl acordase ea. 

Aşa trăiau de la un cîrd de vreme, cu certuri şi împă- 
căciuni. într-un ceas rău, ghebosul îşi pierduse răb- 
darea şi spusese lui Alessio toate prăpăstiile din lume 
despre fiică-sa. Bătrînul pescar îl luă peste picior, 
fiindcă îl simţea cît e de ridicul cu dragostea lui pentru 
fată, dar îi rămase în inimă veninul bîrfelei. în umila 
lui stare, era cinstit bătrînul şi-l supăra vicleşugul 
femeiesc chiar în fiică-sa. Nevastă-sa fusese cinstită, 
şi mamă-sa, şi tot neamul lui, fiindcă aşa le era firea 
şi deprinderile. Altfel cum ar fi putut el să pornească 
în largul mării săptămîni întregi? De altminteri, 
virtutea pescăreselor era datorită, în parte, milei 
Domnului; cine s-o zdruncine, cînd toată suflarea 
bărbătească în stare validă porneşte cu ridicata de pe 
la vetre? 

Aşa că din vorbele ghebosului rămăsese cîte ceva 
în inima bătrînului. îi părea rău că împrejurările, 
făcînd din Anzio un port de modă, schimbase vechile 
obiceiuri ale pescarilor, şi din Nannina făcuseră o 
cîntăreaţă. Dar, pe de altă parte, împrejurările aces- 
tea îi uşurau traiul. Pornirile greco-sarazine, ce au 
rămas în fondul poporului italian de pe coastele de 
miazăzi, dădeau o umbră de negustorie tuturor fap- 
telor acestei colonii vechi. Ce n-a păstrat timpul a 


rămîi cu el, răspunse 


păstrat sîngele. Alessio era cinstit, fiindcă lupta cu 


marea şi cu singurătatea ei fac pe om drept; era glu- 


o Mimi 


S 


m 


15 


20 


25 


30 


35 


meţț şi negustor în unele lucruri, pentru că aşa îi 
erau pornirele rasei. 

Aceste două linii ale firei lui se strîmbaseră de cînd 
cu vorbele ghebosului. TȚinea pe fată mai de scurt. 
Dar ce să ţii de scurt?!... fata cînta din el ca din 
ghitara ei. 

De aceea, cînd ajunse Alessio, cu Duisa lui, la lo- 
calul băilor, ca să ia pe Nannina, aceasta găsi mijloc 
de a-l încredința că e mult mai cuminte să rămînă 
acolo decît să vie cu noi. 

Şi iată cum pornirăm singuri spre Gaeta. 


îl 


Răsărea luna şi întindea pe oglinda mărei farmecul 
luminei sale argintii. Pacea pustiului apelor umplea 
văzduhul de visuri. Perechi rătăcite veneau dinspre 
Nettşuno'peţărmulnisipos şi se oprea sub vila Sindici, 
spre a asculta acordurile unui piano întîrziat. Aerul, 
plin de miroase de rozetă şi de magnolia, prindea orice 
zgomot. Marea de-abia clipea din genele sale umede. 
Viaţa în mijlocul acelei feerii. adormea uşoară... 

Şi uşoară, tîrzie, Nannina venea singurică pe mar- 
ginea mării, cu pasul grăbit, întorcînd capul din cînd 
în cînd, să vadă dacă nu o urmăreşte cineva. De se 
întîmpla să întîlnească vreun întîrziat ca dînsa, se 
ascundea repede în umbra unei cabine, şi. binişor, 

scotea capul de după scînduri, să vadă dacă a trecut. 
Apoi iar o lua rara, rara, pe nisip, stăpînită de un 
singur gînd, ce o mîna cu putere către el. 

Cu o noapte înainte făcuse acelaşi drum; urcase 
scările hotelului Sirenelor tremurînd; ajunsese în 
coridoarele încurcate, cu obrajii roşii. şi o luase la 
stînga, în loc de a o lua la dreapta, cum îi spusese 
contele. Portarul se uitase la ea... şi nu-i zisese nimic. 
Don Fabrizio o aştepta. 

Să-i lăsăm şi să nu-i căutăm decît mai tîrziu, la fe- 
reastră, privind amîndoi pe mare, prinşi de acelaşi 
simț al frumosului, cu toate că el era nobilul X, iar 


283 


10 


w5 


20 


25 


30 


35 


ea, fiica lui Alessio. O luase uşor de mijloc, cum stau 
la fereastră, şi părea a-i vorbi ei cînd zicea încet: 


Tu parii, e de la voce e la molie aura 
Lenta cedendo si abbandona l'anima 
Del tuo parlar'su l'onde carezzevoli, 


E a strane plaghe naviga.* 


Dar el vorbea aspirațielor lui, nopții, mării, poate 
chiar unei alte imagini de femeie. Dînsa asculta, 
pierdută cu desavîrşire în iluzia fericirei; îi săruta 
mîna ca un copil nevinovat şi-l ruga să-i mai spuie 
ceva, aşa, cu versuri. Era firea femeiască, caldă şi 
îmbătată _de parfumul simțurilor, care găsea, în 
cadență şi în vorbe frumoase, malurile verzi pe care 
să-şi reverse sufletul. 

Ce frumoase lucruri ştii! îi zicea ea. E bine să 
fii poet şi să spui aşa minunate vorbe. 

— Da, răspundea el, rîzînd de atîta naivitate, 
îţi place?... 

Ea voi să repeteze începutul versului şi ridică glasul: 

- Tu parii... 

El, repede, îi puse mîna la gură: 

— Sîîît!... 

Apoi se retrase iute de la fereastră. 

— Ce comedii faci! îi zise. 

Ea îşi dusese amîndouă mînele la gură şi se întor- 
sese repede, rîzînd încet printre degete şi sărind într-un 
picior prin casă. 

— Tu parii, mai zise încă o dată încet, luîndu-se 
după el şi apucîndu-l de gît, tu parii e mi baci. 

— Destul, Ninna ! Facem prea mult zgomot. 

Fata se opri în loc şi se uită lung la el. 

— Da! ce ai? îl întrebă cu glas rugător. Pe cine 
supărăm? 

— Pe cei ce dorm... şi poate şi pe cei ce nu dorm, 
adaose el mai încet, ducîndu-se binişor spre fereastră 
şi uitîndu-se pe terasa de la rîndul întîi. 


* în traducere liberă: Tu vorbeşti, şi adierea blîndă şi uşoară ce- 
dează sunetului cuvintelor tale, şi sufletul se lasă pe valurile mîngîie- 
toare şi pluteşte spre ţărmuri străine (ital.). 


284 


20 


25 


30 


35 


40 


Ea se luă după el şi vroi să vadă ce se petrece acolo; 
însă înainte de a ajunge ea la fereastră, X o apucă 
de braţe şi o opri. 

— Nu-i nimeni; şezi ici binişor şi să închidem fereas- 
tra. 

— Nu-i nimeni? întrebă Ninna lung, uitîndu-se în 
ochii lui. Dacă nu-i nimeni, lasă-mă să văd. 

El o sili să vie spre el, mîngîind-o. dar nedibăcia 
lui aprinsese ochii fetei. 

— Dasă-mă!... strigă ea, smucindu-se deodată din 
mîinele lui şi sărind la fereastră. 

Mai iute decît ea, don Fabrizio o apucă de un braţ 
şi o învîrti în loc, strîngînd-o aşa de tare, încît o 
culcă la picioarele patului. Dar oricît de iute o prin- 
sese el, dînsa putuse zări o umbră albă, rezemată 
de marginea terasei, şi şarpele geloziei o muşcă de 
inimă, cu atît mai repede că-l văzuse de mai multe 
ori rătăcind pe ţărmul mărei, alături de o doamnă 
tînăra şi frumoasă. 

Căzută astfel jos, fără putere, începuse să plîngă. 
El închise repede obloanele şi se întoarse la ea. 

— Ce copil alintat eşti, Nannina. 

Fata ridicase spre el genele ei muiate de lacrămi. 

— Cine-i femeia aceea? 

— Ce femeie, Nannino? 

— Nu te mai face, e o femeie, o ştiitot aşa de bine ca 
şi mine, zise ea suspinînd, şi eu, ca o proastă,viuaici... 

Gluma devenea supărătoare. Alături era lume care 
dormea; trebuia sfîrşit cît mai repede. 

— Fată dragă, eu nu ştiu pe cine ai văzut tu. Jos, 
la rîndul întîi, şed mai multe familii... 

Şi cu îndrăzneala lungei sale experienţe, trase drept 
în ţintă: 

— Poate să fie donna Giulia Glazero, o femeie 
naltă, cu care m-ai văzut de mai multe ori... 

— Da, zise fata repede. Cine-i donna Giulia asta? 

Dînsul începu a rîde: 

— A, brava, eşti geloasă... Prea bine... Apoi, cu 
nepăsare, ca şi cum n-ar fi fost vorba de el: donna 
Giulia e o femeie frumoasă, care şade k rîndul întîi, 
are un copil, e văduvă şi mă plictiseşte... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


286 


— Spui drept?... da?... întrebă fata repede şi mul- 
țumită. 

— De ce n-aş spune drept? Dar înţelegi că oricît 
m-ar plictisi, nu mă pot arăta lumei cu o femeie în 
casă la mine. 

— Aşa e, ai dreptate... Sunt o proastă... Dar trebuie 
să mă ierţi. Fă-mă ceva, ia-mă, cumpără-mă, ţine-mă 
alături de d-ta şi-ţi jur că nu voi îndrăzni să zic nimic. 
„„„Acum mă duc. Tare mi-e urît să mă duc... Şi iar 
se întoarse spre el: Nu iubeşti pe donna Giulia, 
nu-i aşa? 

— Ce copilă eşti! Nu iubesc pe nimeni decît pe tine. 
Adio, adio, Ninna! 

Şi o împingea încet spre uşe. Fa se lăsă uşor pe 
braţul lui, fără să înţeleagă altceva decît că-l iubea 
din tot sufletul ei tînăr. 

— Adio, dragă. Miine. 

— Da, mîine. 

Şi se coborî pe scări, uşoară ca un fulg, sprintenă, 
caldă la gînduri. Ajunse acasă încet, bună; urcă 
spre odaia ei în hanul destrăbălat în care locuia, 
şi cînd ghebosul, care avea şi el o altă odăiţă alături, 
îi ieşi în cale, zicîndu-i cu râutate: — Aha, acuma 
se vine?... dînsa îi trecu mîna peste obraz, cum avea 
obicei să facă, zicîndu-i: 

— Culcă-te, culcă-te, amore. Noapte bună! 

— Da, o fi noapte bună... 

— Cum vrei. 

Şi apoi îi închise uşa în nas, se dezbrăcă, şi adormi, 
parcă şi-ar fi avut patul în foile unui trandafir legă- 
nat de vînt. 

Don Fabrizio trebuise a doua zi să dea explicări 
umbrei de pe terasă. Donna Giulia era buna lui prie- 
tenă de multă vreme. Mai toată lumea cunoştea 
această legătură, dar, fiindcă prejudecățile societăţii 
în care trăiau erau cu sfinţenie păzite, nimeni nu 
ridica glasul. Fa văzuse foarte bine pe Nannina, 
însă, cu mîndria femeii de speța sa, nu-i rostise nu- 
mele, ci numai atinsese chestia, aşa, pe laturi: 

— Duna lui august e luna vedenielor, nu-i aşa, 
conte? 


15 


20 


25 


30 


35 


El încercă să mintă. Donna Giulia se uită la el lung: 

— Vous etes bete, mon cher. Un om inteligent 
nu minte niciodată. Te-am văzut! 

— Pe mine? întrebă el cu putere, fiindcă era sigur 
că nu-l văzuse. 

— Pe dînsa, ceea ce e mai rău. Ştiu toate izbînzile 
ce le ai pe la cafenea... îţi pui mintea cu un nenorocit 
de ghebos, ca să arăţi că ai demnitate... Şade ruşine!... 

— Giulia! zise el tare, sculîndu-se. 

— Mă dezgustezi, adause ea, întorcîndu-se cu sca- 
unul. 

Dînsul înţelese că trebuia sucită treaba repede în 
loc, şi, venind încet pe la spate, se lipi de ea ca mohorul. 

— lartă-mă, donna Giulia... 

Ea se uită la el, dînd tristă din cap. 

— Te iert, se-nţelege. Pot să fac altceva? Eu nu ştiu 
ce plăcere găsiţi să alergaţi după toate femeile, cele 
mai căzute, numai ca să ne torturați... Mă chinuieşti, 
fiindcă ştii că te iubesc. Eu, zău, să fiu bărbat, zise 

ea mai încet şi cu vocea mişcată, îţi jur că nu m-aş 
uita la nici o femeie alta decît la a mea... 

Apoi tăcu rămînînd cu capul în mîni. El tăcea de 
asemeni, cînd Giulia întoarse privirile încet spre 
el şi cu o expresie fermecătoare de femeie, adaose: 

— Nu-i aşa? 

— Brava, brava ! zise el. Vezi, acuma te recunosc... 
aşa eşti tu, donna Giulia. 

Şi se urmară făgăduielile de iertare şi de credinţă 
pînă la marginea mormîntului. Ceea ce însă se hotărî 
în această mititică luptă, fu că don Fabrizio trebuia 
să se lase de ştrengării, cel puţin vremelniceşte, 
cît or sta la Anzio. 

— Am să te leg cu zgardă, să nu te mişti de lîngă 
mine. Cu condiţia asta te iert... 

— Bine, zise el zîmbind, dar lumea?... 

— Dumea, te pricepi dumneata s-o învîrteşti! în 
sfîrşit, eu nu ştiu, isprăvi ea, cu argumentul cel din 
urmă al femeilor, astăzi n-ai să te mişti de lîngă mine. 


Astfel stau lucrurile în seara cînd întîlnim pe 
Nannina venind pe ţărmul mării. 


287 


25 


35 


Fata se uita cu temere în jurul ei, fiindcă se scu- 
lase pe furiş de acasă, făcuse ocolul oraşului şi o 
luase pe ţărmul mării, sperînd că ghebosul dormea. 

în mijlocul acelei nopţi feerice părea că totul se 
mărise: umbrele, simţirile ei, lumina... 

Ajunse la hotel ostenită şi fricoasă... 

Urcă scările în vîrful degetelor, de-abia respirînd, 
cu tot sîngele grămădit spre inimă, cu inima ameţită 
de beţia fericirei viitoare, călcînd pe lespedele de pia- 
tră cu o nespusă băgare de seamă, ca să nu deştepte 
pe cineva. Cînd ajunse în coridor, scoase cutiuța 
de cerini, aprinse un chibrit, de-abia primblîndu-l 
pe perete, şi merse astfel pînă la odaia în care locuia 
el. Aici, stinse chibritul şi bătu încet la uşe. Nici 
un răspuns. Atunci, bătu încă o dată, ceva mai tări- 
şor; apoi aşteptă. îşi auzea mintea cum îi huia în 
cap şi-şi simţea inima lovindu-se de piept. Mai bătu 
o dată, dar, neprimind iarăşi nici un răspuns, vroi 
să aprindă din nou un chibrit, ca să vadă dacă nu 
care cumva greşise numărul camerii. Cu mîna chiar 
în care ţinea cutia, secăută în buzunarul rochiei, spre 
a da de chibrituri, şi, se-nţelege, nu le găsi. în fuga 
gîndurilor, îşi aţinti o clipă luarea-aminte asupra 
lor, şi numaidecît le simţi în mînă. Scapără din nou 
şi seuită la numărul camerii: era acela. Atunci, stinse 
iar lumina şi bătu pentru a patra oară, dar de astă 
dată tare; apoi îşi lipi urechea de uşe şi ascultă. 
Marea lovea uşor ţărmul, făcînd acelaşi zgomot de 
mii de ani. Ea n-o auzea. I se păru că simte paşi 
prin casă şi că cineva vorbeşte sau rîde. O bănuială 
îi trecu prin minte ca un fulger: don Fabrizio era înăun- 
tru cu donna Giulia. Ochii i se făcuseră mari; plă- 
mînii nu se mai dilatau decît sus, la capătul piep- 
tului; tremura ca o frunză. Cu urechea lipită de lemn, 
căuta să prindă cel mai mic zgomot dinăuntru, şi 
acum i se păru că aude de-a binelea şoapte şi rîsete 
înfundate. Pierzîndu-şi mințele, apucă ivorul şi începu 
să zguduie uşa: 

— Deschideţi!... 

Şi fiindcă tot nu se arăta nimeni, clănţăni şi strigă 
şi mai tare: 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Deschideţi!... 

Vecinii se deşteptaseră în hotel şi scoteau capul» 
să vadă ce comedie se petrece. Un chelner, trezit şt 
el din somn, veni, ca pompierii, cel din urmă. 

— Da'ce te-a apucat, de vrei să dărîmi casa? Pe 
cine cauţi? 

Ea era pierdută, ca o nebună. 

— Să deschidă, zise, ţinînd mereu clanțaşitremurînd, 

— Ce, eşti bolnavă, fetică? Du-te de-acolea, că 
nu-i nimeni înăuntru. 

Nannina însă părea că nu mai înțelege graiul ome- 
nesc şi urma a zgudui uşa. Chelnerul se apropie de 
ea şi-i făcu vînt cu mîna. 

— Ce, n-auzi? îţi spusei că nu-i nimeni“ în odaie. 
Vrei, pesemne, să te dau pe mîna guardiei. 

Şi totodatăluă o cheie de la brîu şi deschise camera, 
trîntind uşa de perete. 

— Poftim ! zise el răstit. 

Nannina vîrî capul înăuntru, ca sărită din minţi. 
Nu era nimeni. 

—Aşa?... zise ea lung. Iaca mă duc... 

Şi ruşinată, huiduită de privirile chelnerului, care 
0 măsura de sus pînă jos, porni încet pe lespedele 
de piatră şi cobori scara. Cînd ajunse jos şi dete de 
aer, răsuflă din greu. I se părea că fusese închisă 
zece ani în fundul unei ocne. Crezu că tot trupul 
1 se destinde şi se moaie, ca o coardă ce era gata să 
pocnească. O luă binişor spre casă, de astă dată de-a 
dreptul. Era aşa de ostenită, încît, ajunsă la colțul 
cheiului, şezu pe o piatră şi se uită, în jos, la mare, 
fără nici o idee. Capul îi rămase cu desăvîrşire gol, 
încet, o porni iar. Urcă scările domol, fără nici o 
grije de ghebos or de altcineva, şi ajunse sus la ea. 
Aci dete de tată-său, care, rezemat pe un cot, în 
patul ei, îşi fuma pipa. Ducrul acesta o dezmetici 
puţin, fiindcă era neobicinuit: Alessio dormea tot- 
deauna jos, la marină. 

— De unde vii, fetică, pe vremea asta? 

Ea stete un moment la îndoială, simțind parcă 
greutate să-şi aducă aminte, şi-i era aşa de silă să 
mintă, că-i veni pînă în gură să spuie adevărul. 


289 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


290 


— Viu... de la Giudita, zise ea încet. 

Ghebosul se primbla prin odaie, pufnind pe nas. 

— O fi, zise el rînjind. 

— Şi ce-ai făcut la Giudita pînă despre ziuă? o 
întrebă din nou bătrînul. 

— Ceea ce fac întotdeauna: am cîntat. 

— O fi, mîriîi iarăşi ghebosul, ai cîntat fără chi- 
tară... 

Fata se uită la el peste umăr cu dezgust. Simţea 
că toată comedia asta era pregătită de el. Dar tăcu. 
Dînsul, dimpotrivă, se aprinse şi mai tare şi, venind 
pînă aproape de ea, ţanţțoş: 

— Ce te uiţi aşa la mine? îi zise răstit. Ei fi cre- 
zînd că mă sperii?... Aşa este: n-ai fost la Giudita, 
cum n-am fost eu! Vii curat de la hotel! 

— la ascultă, slutule, zise fata, ieşindu-şi din 
răbdări, mult am să-mi mănînc amarul cu tine?... 
Viu de la hotel, ei şi, ce-ţi pasă ţie?... 

— Aha !... zise el lung şi supărător. 

Alessio, la vorbele fetei, se sculă în sus. 

— Ce-ai zis? o întrebă. 

— Dă-mi pace, tată, şi dumneata! Am zis ce 
mi-a plăcut. 

Dar, înainte de a fi sfîrşit, bătrînul îi dete o palmă 
de răsună odaia. 

— Am să-ţi sucesc gîtul la spate, zise el înjurînd-o. 
Mai bine decît să mă faci de rîs, te ucid! 

Şi astfel, bolborosind, ieşi din odaie, trîntind 
uşa după el. 

Fata căzuse pe o scîndură de călcat, ce era întinsă 
pe două scaune, şi începuse să plîngă. Dacrămile 
îi erau aşa de trebuincioase, că tată-său parcă îi 
făcuse bine dîndu-i palma. 

Bietul ghebos încremenise într-un colţ, fără a mai 
sufla. 

După cîtva timp, Nannina se sculă binişor şi începu 
să se dezbrace. Inima lui Domenico bătea nevoie 
mare la vederea umerilor frumoşi ai fetei. Ea se 
întoarse spre el încet. 

_ Du-te de te culcă, îi zise fără răutate. 


15 


20 


25 


30 


35 


Ghebosul plecă, umilit, şi intră în odaia lui de 
alături. 


III 


Din seara aceea, Nannina nu mai merse singură 
nicăieri. Alessio o însoțea peste tot. De cînta în loca- 
Iul băilor, bătrînul sta rezemat de scara ce da în apă; 
de intra în vreun restaurant, el rămînea la uşe, uitîn- 
du-se la toţi bărbaţii şi părîndu-i-se că vede în fiecare 
un don Fabrizio. Dînsul nu-l cunoştea decît din nume. 

însă acesta nu mai venea pe unde cînta Nannina. 
Fata ridica ochii cu sila de pe coarde şi se uita în 
juru-i fără nici un interes. Printr-o înţelegere tăcută, 
nici Alessio, nici ghebosul nu vorbeau de vinovat, 
deşi amîndoi se gîndeau necontenit la dînsul. Cîn- 
tecele se urmau ca fluturii udaţi de ploaie, grele, 
ostenite, şi ghebosul era silit adesea să-şi zdrăngă- 
nească mandolina mai tare, ca să deştepte pe Nannina. 

— Mai repejor, Nannino! 

Ea se mai aprindea cîte puţin şi iar cădea în măsura 
cea adormită. 

Din fericire pentru remimele lor de cîntăreţi, valul 
furiei trecea încetul cu încetul, şi în sufletul fetei rămî- 
nea golul primejdios al amorului, a cărei lîngezeală 
fizică şi melancolie sufletească sunt atît de comunica- 
tive şi de pătrunzătoare. Acum, cînd cînta: „Vorrei 
morir' nella stagion del' anno", era o adevărată jale pe 
la mese. Da capătul refrenului se auzea din cînd în 
cînd cîte un oftat, scăpînd din piepturi tinere, ca o 
rachetă ce se aprinde din greşeală. 

Despre don Fabrizio ea nu mai ştia nimic de cîteva 
zile. De cînd cu scena de la hotel, nu mai îndrăznea 
să vorbească portarului. în restaurantul Sirenelor, 
ce da pe mare, nu putea intra, fiind acesta un loc de 
petrecere al nobilimei romane. Dar din cînd în cînd 
se uita pe furiş prin crăpăturile scîndurilor şi vedea 
mai prin toate cabinele. Nu zărise pe don Fabrizio 
pe nicăierea, aşa că aştepta. 


291 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


292 


într-o seară, între două cîntece, se sculase de la 
locul ei şi, cu braţele pe rezemătoarea puntei, se uita 
în liniştea mării. Toate celelalte localuri ce dau pe 
apă erau deschise. Rar, cîte o barcă se oprea lîngă 


scară, şi iubitorii de singurătate sau perechile de feri- 


citi se coborau prelung, încet, rezemîndu-se de braţ, 
ca unii ce nu se îndestulează niciodată. Fata privea 
la ei, în tăcere. Depărtarea, lumina fanarelor ce se 
oglindeau în apă, umbrele lucrurilor, stelele ceru- 
lui, ce tremurau în adîncul spaţiului, îiumplură închi- 
puirea de fericirea ei însăşi. şi parcă se văzu pe sine 
lăsîndu-se jos din barcă, rezemată de braţul lui şi 
strîngîndu-se de el, albă, cum se ştia că este şi mai 
frumoasă decît altele... Şi. fără precugetare, îşi ducea 
mîna la o şuviţă de păr ce-i flutura pe frunte şi şi-o 
strîngea la loc, ca să fie fără vină faţă cu iluzia ce o 

stăpînea. 

Dar, cu cruzimea cu care faptele dărîmă cîteodată 
visurile noastre, o luntre ieşi din întuneric tocmai 
atunci şi intră în raza luminată a restaurantului Sire- 
nelor. O pereche se coborî şi se duse spre mese. Cînd 
ajunseră sub lumina lămpilor, Ninna îi recunoscu: 
era don Fabrizio cu donna Giulia. 

Ce se petrecu atunci în inima fetei lesne se poate 
pricepe. Din durerea ei, oarecum senină, trecu într-un 
simţimînt josnic, de ură şi de scîrbă. îşi ridicase 
capul şi se uita cu ochiipătrunzători în lungul depăr- 
tării, căutînd să vadă toate mişcările lor. Sîngele îi 
bătea în vine ca după o sperietură, rar şi puternic. 

Dînşii intrară înăuntru, într-o cabină. Ninna rămase 
neclintită cîteva lungi minute, apoi veni lîngă ghebos, 
turnă un pahar de apă şi-l bău pe nerăsuflate. 

— Eu o să mă duc acasă, zise ea, nu mă prea simt 
bine. Tu rămîi, dacă vrei. 

Ghebosul se uită la ea cu privirea rugătoare. 

— Măcar un cîntec dacă mai făceam... 

— Bine, dar eu nu mai pot cînta. Fă tu prima din 
mandolină, şi eu te acompaniez. 

Aşa se şi urmă. Dimpeziciunea cu care vorbea era 
un fel de înşelăciune a minței. Cînd începu să lege 
acordurile pe chitară, degetele se prindeau de coarde 


+ owvowootwo ovi 


o we woowviă E i 


© 
O Q m u o j C 


=) 


© 


TM 


ao 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


20* 


cu încleştare spasmotică. Mîna stînga fugea de sus 
pînă jos pe riglele de metal cu o nespusă repeziciune. 
Ghebosul luase şi el vînt şi, cînd sfîrşiră, cei cîțiva 
întîrziați de pe la mese izbucniră în aplauze. Fata 
se uita la ei fără a înțelege. Tremura ca o frunză. 
Se sculă fără a zice nimic şi plecă. Alessio se luă 
după ea, pe cînd ghebosul rămase să strîngă instru- 
mentele. 

Porni pe nisip la deal înspre Sirene, şi, cînd fu 
aproape de restaurantul de lemn, se opri şi strigă 
pe tată-său. 

— Hai că viu, zise bătrînul. 

Dînsa începu a căuta crăpăturile scîndurilor. Tre- 
cea de la o cabină la alta, plecîndu-se şi ridicîndu-se 
după cum putea să vadă. Era lume puțină. în cele 
din urmă, se opri. 

— Babbo, zise ea deodată, chemînd pe tată-său. 

Bătrînul se apropie şi-şi lipi ochiul de scîndură. 
înăuntru X şi donna Giulia stau la o masă şi aştep- 
tau. Erau aşezaţi față în faţă şi vorbeau. Alessio 
ținea pe fată de mînă şi căuta să-şi facă loc ca să 
vadă mai bine. 


— Ăsta-i?... întrebă el încet. 
Ninna abia respira. 
— Da. 


Apoi dete pe bătrîn la o parte şi se puse din nou să 
privească. Aşchiele lemnului îi intrară în frunte. 
Dar cum îl ţinea de mînă, Alessio simţi că îl strînge 
din ce în ce mai tare, că vine spre el, se moaie şi cade 
la pămînt fără putere. Ameţit şi el de beţia geloziei, 
îşi lipi ochiul cu furie de spărtură... înăuntru, don 
Fabrizio se ridicase de pe scaun , se apropiase de donna 
Giulia, care se plîngea că-i e cald, şi-i luase pălăria 
din cap, sărutînd-o şi aspirînd parfumul părului ei. 

Alessio, înrăutățit şi aprins, avu o clipă pornirea 
de a da cu piciorul în baratcă, dea o dărîma şi dea 
strînge de gît pe cei doi tineri. Dar se stăpîni şi vru să 
plece de acolo, ca să se smulgă dela acea ispită. Făcu 
cîţiva paşi spre casă, şi un moment uită de Ninna, 
apoi repede se întoarse spre ea. 

— Scoală, fată!... haidem ! 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


294 


Ea de-abia putu să se ridice de jos şi, cu o nespusă 
sfîrşeală la inimă, porni încet lîngă tată-său spre casă. 
Alessio nu avea astîmpăr. Mergea cîteobucată repede, 
lăsînd pe fiică-sa în urmă, şi apoi se oprea să o aştepte. 

— Haide, fată, dă mai iute. 

Tocmai cînd ajunseră la hanul Nanninei, bătrî- 
nul o opri de mînă şi o ţinu cîtva timp, gîndindu-se. 

— Aşa e ? zise el, vorbind parcă într-aiuri. 

— Da, răspunse fata, înţelegîndu-l acum. 

—Noapte bună. Mîine seară vii devale, ha? 

— Da, noapte bună. 

Şi astfel se despărţiră. 

Cîteva zile de-a rîndul după aceea, Nannina nu 
se mai văzu pe nicăieri. în fiecare seară se cobora 
pe țărm, aştepta sub o luntre ce era răsturnată pe 
nisip, ca un cort, cu ghebosul alături, şi cînd se întu- 
neca bine, se urcau cu Alessio în barcă şi plecau. 
Nimeni nu vorbea, dar cîteşitrei păreau a se înţelege 
de minune. Bătrînul trimitea pe Pippo să se culce 
şi, fără a aprinde felinarul Duisei, ieşea mai la larg, 
cam între cele două restaurante, şi se punea la pîndă. 

Ce pîndea? 

într-una din seri, pe cînd o barcă pornea încet şi 
liniştit de la Sirene, Alessio se repezi la lopeţi, zise 
ghebosului să treacă la cîrmă şi, cu repeziciune, în- 
drumă pe Duisa spre Nettuno, ţinîndu-se la oarecare 
depărtare de ceilalţi călători. Mişcarea lopeţilor lui 
se făcea cu o regulă desăvîrşită. Nu se auzea nici 
un zgomot cînd le muia şi le scotea din apă. în pi- 
cioare, cu faţa înainte, ca să poată vedea, el se uita 
ţintă asupra celeilalte bărci. Cînd aceea trecu dincolo 
de felinarele stabilimentului de băi. el se mai apro- 
pie de dînsa şi zise ghebosului, care ținea cîrma: 

— Bagă de seamă !.. 

Apoi, dînd o lopată în mîna fetei, ca să fie mai cu 
multă putere, merseră cîtva timp încă, ţinînd tot 
cam pieziş, şi cînd erau la o depărtare de cîţiva paşi, 
el zise lui Domenico: 

— Acum! 


15 


20 


Ghebosul făcu o mişcare în loc, şi luntrea lor se 
duse de-a dreptul cu ciocul în coasta celeilalte, pe 
care o izbi cu putere şi o răsturnă. Se auziră două 
țipete în tăcerea nopţii şi apoi cîteva strigăte des- 
perate. Alessio voi să iasă la larg. însă, înainte de a 
se desfăşura din învălmăşeală, Ninna sări în apă. 
Ştia ori nu ştia să înoate, cine mai putea spune?... 

Deşi nu erau departe de țărm şi fundul mării era 
prelung, bătrînul încremeni. Noaptea era întunecoasă, 
marea suna încet din maluri şi înghiţea orice zgomot. 
Alessio se repezi la corn şi începu să dea alarma. 
Gemetele lui sfîşiau aerul... 

în luntrea dintîi erau don Fabrizio şi Giulia. 

Cînd fata îl văzu pierzîndu-se, se aruncă după el... 

Toată poliţia portului se puse în mişcare, şi unul 
după altul ajunseră pescarii cei mai isteţi. Se căută, 
se cercetă peste tot şi se găsiră luptîndu-se cu ierbu- 
rile pletoase cîteşitrele persoanele din luntrea dintîi. 
Duntraşul, îndată ce fu scos afară, începu să se răs- 
tească la Alessio, făcîndu-l bandit şi asasin. Toţi 
ceilalţi săriră să pună mîna pe el. 

în barca lui Alessio, ghebosul striga cît putea că 
mai e cineva care se îneacă, dar bătrînul, fără să înţe- 
leagă. urmă a suna din corn, lung, lung, şi sperios... 


Roma, 1889 


10 


15 


20 


25 


296 


SINGURĂTATE 


Pornisem din Roma, pe la sfîrşitul lui august şi 
venisem la Albano să mă odihnesc. Eram neliniştit. 
Descurajarea mă stăpînea cu desăvirşire. Necunoscu- 
tul se întindea înaintea ochilor mei ca un drum la 
lumina lunei ce se pierde într-o pădure. Trebuia să 
merg mai departe. Roma mă îngheţase şi mă încreme- 
nise. Trecutul înmormîntat în For, uitat în ruinele 
Coliseului, boltit în Termele lui Caracalla, mă urmă- 
rea peste tot, din cauza ţinerii de minte a mirosului. 
Respirasem aerul pâmîntului antichităţii şi Febre, 
pe care Carducci îl invoacă împotriva oamenilor de 
astăzi, mă atinsese cu aripa sa de liliac. Pe de altă 
parte, lumea modernă era meschină. Trupuri pitice şi 
inimi goale' se prelingeau pe sub umbra palatelor 
monumentale. Femei ridicule îşi strîmbau gura cu 
gingăşie, parodiind surîsul. O bandă de muzicanți 
cînta operete comice sub coloana lui Marc-Aurel, — 
pe cînd lumina electrică, aninată de balconul palatului 
Ferrajoli, vroia să întunece luna. Era dureros. Marco- 
manii de pe monumentul împărătesc”, n-ar fi fost 
mai sălbateci. Apoi, nevoi şi nemulțumiri personale 
destule. Unul şi altul din prietenii mei de altădată 
nu-mi mai erau prieteni. 


Aşa că, dezgustat, plecasem la Albano. Duasem 
vreo trei cărţi şi mă instalasem la hotelul Poştei. 
Nu mai era nimeni cu mine. Mă coboram singur la 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


masă şi stam ceasuri întregi fumînd şi răsfoind un 
registru al hanului, în care găseam iscălituri şi crîm- 
peie de fraze de la 1814. Şi filele acelea galbene îmi 
păreau că ascund taina cursului vieţii. Simţeam şi 
înţelegeam că timpul nu trece, ci numai noi ne deşi- 
răm pe roata pâmîntului firul fantaziei noastre. Era 
atîta tinereţe în unele vorbe, atîta adevăr în cîteva 
iscălituri, încît anul 1814 nu mai da acea noţiune 
numerică a întîmplărilor din trecut, ci rămînea o 
ţifră goală. 

Cînd mă urcam sus, aveam o Istorie romană, în 
care mă înfundam totdeauna la bătălia de la lacul 
Trasimen. O ştiam aşa de bine şi, trecînd pe lîngă 
Florenţa, văzusem atît de aproape dungele vinete în 
cari se înecaseră legioanele romane, încît închipuirea 
mea alcătuia războiul în toată groaznica lui sălbătă- 
cie, făcînd din Anibal un erou incomparabil. Anibal! 
Vorbă plină de răsunetul destinului, Anibal!...' 

Ş-apoi de-aci unde nu porneam? Saguntul' şi miste- 
rioasa Cartagenă: drumul Alpilor; Asdrubal; Amilcar 
Barca. Apoi iar înapoi, pe valea dintre Villa Tusculana 
de la Frascatti şi Monte-Cavo, unde tăbărîse Anibal 
cu întreaga sa oaste, înainte de-a ajunge în faţa por- 
ţilor Romei. O, trebuie să fi fost groaznic momentul 
în care s-a rostit în cetate pentru întîiaşi dată: „Han- 
nibal ante portas 1" Astăzi chiar, cînd te urci la Rocca 
di Papa sub Monte-Cavo şi ţi se arată un crater de 
vulcan, pe care legenda l-a botezat Campo d'Annibale, 
nu te poţi opri de a nu avea un fior de frică, — atîta 
e de bine potrivită vorba Istoriei cu stearpa şi sălba- 
teca statură a munţilor. Acesta este în general far- 
mecul Italiei, că nu înşală niciodată. 

într-o seară, prins de dorinţa ce intră în sufletele 
noastre, cînd suntem prea singuri, de a pipăi singură- 
tatea, de-a o asculta — ieşii de la han şi luai uliţa 
cea îngustă din mijlocul tîrgului, pînă dădui de aleea 
numită Galleria di sotto. Stejarii de sute de ani bol- 
teau şoseaua cu o țesătură fantastică de ramuri, ce 
aşterneau pe drumul alb dantela lor de umbre; noap- 
tea venea din trecut să spuie ca o harpă fără coar- 
de, poveşti neînțelese. Via Appia’ se zărea, în bătaia 


297 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


298 


lunii, străbătînd valea sură şi pierzîndu-se în lumea 
de atunci. Nimeni pe. drum. 

O nespusă mulţumire de a trăi, dea mă simţi eu, 
pe mine, care visasem atîta timp Italia, acolo. la 
Albano, sub stejari, uitîndu-mă aievea în panorama 
dealurilor clasice, mă cuprinse şi mi sepăru că nici- 
odată nu am înţeles pe Goethe, cînd spune că dorinţa 
de a vedea Roma crescuse pînă a deveni o pasiune 
neînfrînată, mai bine ca acum. Măstrecurampe drum, 
uşor, ca şi cum aş fi fost umbra mea. Mă uitam, pe 
unele locuri de luminiş, la scorbura stejarilor umplută 
cu zid, şi, în aprinderea închipuirii, mi se părea că 
trebuie să iasă în cale Didia lui Faustin’, o făptură a 
fantaziei mele, tăcută, albă, cu haina căzînâu-i de 
pe umeri ca o aripă de lebădă. Şi ce bine că n-a ieşit! 
Iluzia este în noi cea mai desăvîrşită formă a frumo- 
sului. 

Dar în locul Didiei, venea de la deal un cărăuş, 
care dusese vin de Genzano la Roma. El dormea 
dasupra burielor goale, pe cînd calul păşea încet şi 
cuminte, parcă s-ar fi temut să nu-şi deştepte stăpînul. 

Trecînd înainte, pe sub gradinele de la vila Barberini, 
ajunsei dasupra, în micul orăşel Castel Gandolfo, plin 
de amintirile dramatice ale familiei Savelli. Zidurile 
palatului papal răsăreau fantastice sub clarul de lună, 
îmbucînd umbră în umbră şi încordînd astfel nota 
tragică a totului. împlîntat în vîrful dealului de bunul 
plac al unui om, palatul părea acum despreţuitor de 
legile pieritoare care îl creaseră. Piatra lui ascundea 
atîtea învăţăminte necitite, încît devenise un fel de 
pătrat masonic, pe care, ţintind ochiul îndelung, 
puteai crede că vezi ceea ce nu era. Uite-te lung şi 
nu clipi”. Iată la o fereastră un punct strălucitor. 
Pe el cade o rază de lumină piezişă, îl aprinde, cerne 
o pulbere de scîntei de aur, ce curge în jos ca o lavă, 
pînă se stinge în trecut: e globul împărătesc. Uite 
alături: într-o fereastră se iveşte un cap de femeie — 
da, da, de femeie. E Dili'' sau Carlota deStein'”, cum 
vei vrea. Ochii lui Goethe au privit îndelung, noap- 
tea, spre tainele acestor ziduri şi imagina din ochiul 
lui s-a reprodus pe sticla ferestrei. Crede-mă. Dacă 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nu eşti mason, eşti om. Dacă nu ştii ceti în pătratul 
zidului, trebuie să fii adormit prin hipnotism, uitîn- 
du-te lung la el şi atunci eu îţi zic că aşa este. Şi 
uite dincolo, mai la vale. Vezi o dîră de lumină? E 
luna, care bate în oglinda lacului Albano. Tremură 
nimfele în grote şi, dintr-un colţ într-altul, îşi trimet 
sărutări pe luciul argintiu. Dibelulele de apă le prind 
din fugă şi îşi fac din ele aripi. 

Şi  lasă-te, lasă-te farmecului de a dormi. fii 
libelulă, gustă sărutarea unei nimfe: gura lor e parfu- 
mată de nufăr şi pe sînuri Afrodita Aeneenă'" le-a 
înseninat cu cîte două flori de migdal. 

Şi aşa, între real şi fantastic, şoseaua mă inviîrti 
pe deal, pînă aproape sub zidurile palatului. 

Castel Gandolfo! 

Cîte lacrămi, cîţi eroi! 

Cîte basme, cîte amintiri! 

De la Alba-Donga, la cei trei gemeni Curiaţi; de 
la MetuFufeţiu, la Pompei; de la păgînii superbi, la 
creştinii umiliţi; de la Vestale, la papi, — o urmare 
de întîmplări omeneşti, crudă, poetică, neînțeleasă, 
dar vie de-a pururi, cum e viaţa unui mare popor. 
Peste acest strat, turnurile medievale: creneluri. bolți, 
ascunzători cu tainele feudalităţii, cu mîndria Savelli- 
lor. Apoi renaşterea, geniul linielor, arhitectura senină, 
porţile monumentale, deasupra cărora tiarele papale 
apar ca nişte arme cabalistice. Apoi iar scoborîre, iar 
întuneric. în fine, o lumină mare: Goethe. 

Goethe a trăit la Castel Gandolfo cele mai fericite 
zile ale vieţei sale“, fiindcă au fost cele mai pline de 
seninul sufletesc pe care-l pune în noi clasicitatea. A 
umblat pe aceste locuri; stejarii l-au umbrit, stejarii 
aceştia; şi luna l-a privit, tot această lună . A gîndit; 
Elegiele romane s-au împînzit pe malurile lacului 
Albanojlfigenia, Torquato Tasso şi cine mai ştie cîte pla- 
nuri, cîte fiinţe, cîte versuri s-au zămislit aici. Şi a şi 
iubitla Albano,dupăun vechişi bun obiceialsău, de-a 
se încălzi peste tot la cîte un foc nou, fără ca, totuşi, 
imaginele vechi de la Francfort sau de la Weimar să 
i se şteargă din minte. Cine o fi fost „frumoasa mila- 
neză!!'* despre care vorbea mai pe urmă cu atîta tine- 


299 


10 


20 


25 


30 


35 


reţe? Celebra pictoare Angelica Kauffman", care avea 
o mare afecţiune pentru Goethe, şterse lacrimele 
de pe obrazul fetei, dar nu-i făcu portretul. 

Şi Goethe s-a dus, a murit. Parcă cine mai ţine 
seamă de viața unui om. Va rămînea pe valea pămîn- 
tească, în urma lui, o lungă dîră de lumină, dar pus- 
tiul timpului o va acoperi de cenuşă. 


H 


Eram deja ostenit. Voiam să mă întorc înapoi. Dar 
malurile lacului, verzui, de o singurătate neînchipuită 
pe aceste tărîmuri, fără o vilă, fără o grădină, mă 
atrăgeau cu putere. Oglinda neclintită din fund avea 
farmecul ochilor de şarpe. 

Duai binişor cărarea de sub palatul papal, pe care o 
cunoşteam deja şi coborîi pînă la marginea apei. înce- 
pea să-mi vie cam peste mînă faptul dea mă găsi sin- 
gur pe acele locuri, însă dorinţa secretă de a-mi analiza 
simțirile mă împinse mai înainte. Da o depărtare de 
vreo jumătate de ceas auzii un zgomot surd, pierdut în 
inima pâmîntului, care îmi dete un fior lung, ce se 
împrăştie pînă în ultima ramificaţie a nervilor. Ştiam 
că acolo era un canal sub munte, făcut încă de pe vre- 
mea veienilor', pe care se scurgeau apele lacului. Dar 
cu toate că ştiam asta, îmi venise în minte că poate 
vechiul crater de vulcan, pe care mă găseam, se aprin- 
sese acum din nou”. Şi deodată îmi răsări înainte 
ţărna Vezuviului, bolovanii netezi de lavă, floarea 
ginestra '' a lui Deopardi, focul, groaza unei erupţiuni. 
Atunci, instinctiv, mă uitai la deal spre a îmi găsi 
scăpare. Dar în deal, palatul sta, etern ca un element 
„ universului, privind, cu faţa marmoree, în faţa 
lunii. Atunci de ce să-mi fie frică? 

Jos, la gura canalului, se ridica o puternică zidire 
de piatră, cu o prispă joasă, rotunjită pe marginea 
apei, parcă odată ar fi fost locuinţa zeilor marini. Era 
un nimfeu antic. Din încheieturile lespezilor creşteau 
ramuri nervoase de capelvenere, cari sub lumina 
lunei luau adieri de coloarepalidă — verdele lor, îngăl- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


benit de prea multăumbră, devenea blond. Aici veneau 
oare zînele albe ale lacului să-şi scuture părul muiat 
pe spate? Aici oare se coborau silvanii gînditori din 
pădurea Camenelor” să se apropie de Jupiter Datia- 
ris"? 

îmi pare că încep a vedea din fundul peşterii un 
umăr de femeie, săltînd uşor. Iată-1, iese din umbră. 
O rază de lună cade pe el şi-lmîngîie. Vedenia se ridică 
din apă, îşi întinde brațele ca un copil leneş, scutură 
buclele de spumă şi se lasă pe spate, cu voluptate. Ea 
pluteşte singură, se îndoaie în jurul dorințelor sale, 
îşi strînge pieptul în propriile-i braţe şi, cînd roatele 
de apă se depărtează, îşi caută chipul în oglinda lacu- 
lui, se pleacă spre el, cu mînile întinse, parcă ar vrea 
să-l prindă şi-l sărută. însă sărutarea ei se preface 
într-un inel, care se măreşte din ce în ce, tulbură 
faţa lacului şi-i şterge chipul. Adio... 

Dar atunci din tufele de laur iată că se iveşte un 
picior de ţap, care binişor se lasă în apă, chemînd după 
el trupul unui bărbat tînăr. De-abia sună picăturile 
de pe braţe; el înoată încet, încet, cu capul lui de faun 
întors spre dînsa şi iată-l o ajunge, o prinde. Ah, 
şiretule Picus”... 

Şi era să cad în apă, întinzîndu-mă după Picus. 
Mă rezemai de un colţ de piatră şi ieşii din ziduri. 
Faunul pierise, — dar nimfa, nimfa înota înainte, 
fiindcă era o fiinţă vie şi foarte reală, care se scălda. 

Deodatătoatăadînca melancolie, în care eram cufun- 
dat, mă părăsi ca prin farmec. Socotii repede din ochi, 
cam unde vroia să iasă să se îmbrace şi o pornii într-a- 
colo, rezemîndu-mădetufe. călcîndpe vîrfuri de bolo- 
vani de pe cari alunecam în apă. înghimpîndu-mă în 
mărăcini, — parcă o putere nouă m-ar fi purtat spre 
malul celălalt. Tocmai mai tîrziu, întors la otel, mă 
gîndeam la noblețea şi la infinita superioritate a dorin- 
ţelor ideale ale omului asupra poftelor reale. Dar aceasta 
era mai tîrziu. Acolo, pe loc, năzuiam să ajung cu orice 
preț la malul celălalt. însă nu mai era chip de înaintat. 
Tufele creşteau pînă în lac. Trebui deci să mă întorc 
înapoi şi să apuc din nou cărarea, ce mergea la un 
schit de călugări capucini, pe malul opus. Drumeagul 


301 


10 


15 


20 


25 


35 


40 


32 


acesta se urca cîtva la deal şi apoi se învîrtea după 
forma văii. Nimfa de-abia se mai zărea pe fața fumurie 
a apei. 

Eu însă mă uitam la dînsa cu puterea tuturor sim- 
ţurilor concentrate în vedere. Şi, cum se întîmpla 
adesea, în loc s-o văd mai bine, ațintirea îndelungă 
a privirilor asupra unui singur punct îmi produse efec- 
tul dimpotrivă: percepțiunea se slăbi. Atunci îmi întor- 
sei ochii spre tufe şi spre umbră, ca apoi să-i întorc din 
nou spre lumina lacului. Dar pe nebăgate de seamă 
mă depărtam de țintă. Cărarea se urca mereu, nuielele, 
mai nalte decît mine, începeau să-mi îngroape vederea 
în linia drumului şi în curînd rămăsei iar singur. De 
astă dată însă lucrul devenea serios. Nu mai vedeam 
decît cerul deasupra şi cărarea dedesubt. Adesea, la 
cotituri, rămîneam în întuneric. Cătam înainte: pădure; 
cătam în urmă: pădure. Cioturile din cale începeau să 
se însufleţească. îmi adusei aminte că pe locurile astea 
sunt vulpi şi lupi şi fel de fel de istorisiri cu fiare săl- 
batice îmi veniră în minte. Un liliac îmi ţiui pe la 
ureche, înfiorîndu-mă din cap pînă în picioare. Atunci 
băgai de seamă, cu acea caraghioasă iscusinţă a minţei 
înfricoşate, că pe la locurile acelea nu erau greieri. 
Şi mă oprii să ascult. Nimic. Sus, luna, într-o îimpe- 
ziciune fermecătoare, şi-ncolo nici măcar stele sau un 
crîmpei de nor, ca să-mi anin privirea de el. Mi se 
părea că merg pe cărarea aceea de un veac. încercai 
să mă gîndesc din nou la femeia ce se scălda ca să-mi 
umplu mintea de o fiinţă vie. Dar nu eram în stare să 
mai aprind nimic într-o închipuire prinsă de toate 
vedenieie nopţii. 

în cele din urmă ieşii la un fel de limpeziş, de unde 
vedeam bine schitul, dar nu-mi puteam da seama cum 
de mă găseam acum deasupra lui privindu-i aco- 
perişul, de unde pînă aici îl aveam în faţă. Se vede că 
aşa mă purtase drumul. 

Schitul era o casă mare, zidită ca cele de la Torre 
del Greco, lîngă Vezuv, cu învelitoare toată de zid. 
în mijloc o curte unghiulară, în care de-abia străbă- 


toau razele piezişe ale lunei, mărindu-ităcerea şi solem- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nitatea. Nu se simţea nimeni, nu se vedea lumină la 
nici o fereastră. 

Pe unde oare se intră în zidurile astea? 

Mă învîrtii puţin pe deal, căutînd să-mi dau seama 
de locul unde putea fi poarta şi socotii că trebuia să 
fie mai jos vreo cărăruie, ce se desfăcea de cea princi- 
pală şi ducea la schit. Dar, înainte de a mă întoarce, 
strigai, nădăjduind că mă va auzi cineva. Glasul meu 
răsună pe vale, deşteptînd ecourile lacului şi înspăimîn- 
tîndu-mă. Mă întorsei cîțiva paşi înapoi şi, în adevăr, 
dădui de o potecă ce ducea la schit. Drept în faţă era o 
poartă în zid. Mi se păru că răsuflu mai uşor. Apucai 
inelul de fier, ce se află pe toate uşile din Italia şi 
începui a-l lovi de grindă. Apoi aşteptai. Nu veni 
nimeni. Dovii din nou, de astă dată mai tare. lar 
nimeni. 

Ciudat lucru, îmi zisei. Să nu fie nimeni într-o 
aşa de mare casă!... 

Şi bătui în poartă, pentru a treia oară, tare de tot. 
Dar iar nu veni nimeni. 

Atunci mă învîrtii împrejurul meu şi mă uitai fără 
nicio nădejde la zid şi la tufe. Era atîta pustiu în ele, 
încît îmi veni în gînd să aprind un chibrit şi să fac foc. 
Aveam în buzunar o cutiuţă de metal, pe cari o ți- 
neam mai mult de frumos, decît detreabă, fiindcă 
pe fundul ei nu puteam scapără niciodată. Aşa, vrusei 
să trag chibritul pe talpa cizmei şi mă rezemai de 
poartă. Mi se păru că poarta se mişcă. încercai să 
împing şi simţii că încet, cu greutate, se deschide. 

Duna piezişe scăpată deodată înlăuntru, trăgînd pe 
perete o dungă albă. Restul rămase în întuneric. 
înaintea mea se iviră două lumini,  ţintite cu 
încordare spre mine. Nu-mi putui da seama ce erau, 
dar mi se părură că se mişcă. Atunci îmiveni ideea 
că pot fi doi ochi şi deodată mi se urcă pe şira spinărei 
o coloană de frig, care parcă mi se sui pînă în cap, 
pînă în minţi. într-o clipeală cuprinsei cu gîndul o 
infinitate de lucruri: lupta cu acea dihanie, căderea 
mea, moartea... Inima bătea rar, respirarea mi se oprise 
în gît, o desăvirşită curmare a funcţiunii organelor mă 
făcu să cred mai pe urmă că o secundă eul meu nu m-a 


. 


3B 


10 


15 


20 


25 


35 


304 


cunoscut. O secundă am lipsit din mine. Duminele 
acelea se înfipseseră în conştiinţa mea ca două remuş- 
cări, paralizîndu-mi orice putere. Aş fi încercat să 
strig, dar simţeam că nu mai aveam glas. 

Şi poate aş fi rămas acolo ca o piatră, dacă nu au- 
zeam o respiraţie greoaie, ca de om adormit şi după 
aceea o sforăitură. 

Era un cal! 

Mă întorsei repede şi trăsei cît ce putui de poarta 

întredeschisă. Izvorul de lumină se revărsa tot înlăun- 
tru. Atunci înțelesei că înnemerisem într-un grajd, 
aşezat anapoda, cum de altminteri sunt aşezate la mai 
toate casele de ţară. 

Ei, sărmanul cal! Cu moţul de pe frunte plin de 
curmeţi, el întoarse capul spre dreapta şi se uita la 
mine foarte mirat. Ochii, ce mă înspăimîntau în întu- 
neric, la lumină îmi erau dragi, căci erau buni, singuri, 
parcă chiar trişti. Mă apropiai de el şi-l mîngîiai pe 
frunte. El întindea capul prietenos, avînd aerul de-a 
înţelege nevoile mele. încît despre mine, înţelegeam 
minunat pe-ale lui şi ale lui păreau mult mai mari 
şi mai duioase, căci pe lîngă că era singur cuc, avea 
aerul şi foarte flămînd. 

în sfîrşit găsisem o fiinţă vie! încetul cu încetul 
mă liniştii. în vorba noastră, mai de nu-i făcui pro- 
puneri neoneste de-a fugi împreună. în adevăr, gîndul 
de-a mă întoarce singur pe acelaşi drum pe care venisem 
mi se părea atît de nebunesc, încît îl îndepărtai cu 
groază şi mă aninai de un altul şi mai nebunesc, acela 
de-a lua calul cu mine. N-aş fi încălecat pe el pentru 
toată lumea, ci numai l-aş fi dus de căpăstru, ca să-l 
aud bătînd pămîntul cu copitele lui late, sau sforăind 
din cînd în cînd, sau oprindu-se şi retezînd iarba de pe 
marginea cărării. 

Dar îmi era scris să beau paharul pînă în fund. Calul 
era legat de gît, de-a dreptul, fără căpăstru, cu un lanţ 
cu cheie, care se înfigea în zid, lîngă iesle, cum se vede 
în mai toate grajdurile de ţară. Nici măcar mă gîndii 
la faptul ce aş fi comis luîndu-l, dacă din întîmplare 
ar fi fost liber. Dar, în sfîrşit, ce să te mai gîndeşti 
geaba!... 


lo 


15 


20 


leşii din grajd cu hotărîrea de a înfrunta singură- 
tatea, din nou, şi pornii înapoi, încruntînd sprinceana 
şi uitîndu-mă pe deal, la Castel Gandolfo, ca un om 
pe care amintirile clasice îl absorb cu desăvîrşire. Dar 
de astă dată Castel Gandolfo şi toată ceata visurilor 
de mai nainte îmi părură nişte observaţiuni supără- 
toare. Nesiguranţa, în care simţeam că mă aflu, pot- 
molise ca o gîrlă ieşită din matcă toate izvoarele curate- 
ale sufletului. Cînd ajunsei jos, la canalul ce huia şt 
îmi adusei aminte că şezusem să ascult glasul trecutu- 
lui, acolo, unde acum îmi venea greu să mă găsesc 
o secundă, îmi păru faptă de om nebun. Trecui înainte, 
urcai dealul lacului, mă strecurai pe sub palat şi pe sub 
umbra stejarilor, fără măcar să-i privesc, dus de c- 
dorinţă straşnică de a mă vedea la adăpost. Toată 
gîndirea îmi era plină de o singură imagine: strada de 
la Albano, luminată, modernă, cu lumea de la cafenea, 
pe care o despreţuiam, cu mandoliniştii cemăsupărau... 
Şi cînd ajunsei la hotel, erau două ceasuri de dimi- 
neaţă. Căzui pe pat, ostenit, mut, fără dorinţe, fără 
imagini, cu capul opac ca un ciot. 
A doua zi, deschizînd fereastra pe valea Romei, 
splendoarea peisajului îmi redete con ştiinţa estetică, pe 
care o pierdusem. 


10 


15 


20 


25 


306 


O VÎNĂTOARE DE VUDPE ÎN CAMPANIA 
ROMANĂ 


Iubite prietene! 

Deşi nu cred să te fi stăpînit vreodată patima vîna- 
tului, decît doar cînd se înfăţişa cu fuste, eu vreau să-ţi 
scriu tocmai în predmetul acesta. Da noi, Nemrozii' 
din parlament se dau de ceasul morţii. ca să garanteze 
libertatea individuală de a cloci, tuturor dihăniilor, 
zburătoare sau nu. E, prin urmare,un subiect de actua- 
litate. 

Dar te rog să nu te mîhneşti prea mult, gîndindu-te 
poate că m-am făcut un varvar la inimă, că ucid săr- 
mane fiinţe nevinovate. Nu. Cînd din întâmplare mă duc 
la vînat, e semn de pace: pădure, iazuri, cîmpii sunt 
atîtea tainice chemări ale firii, încît puşca rămîne cu 
ţevile plecate. în ţara asta mai ales, cîte lucruri nu 
sunt mai frumoase decît vînatul! Unde mai pui apoi, 
că o asemenea teorie scuteşte de a da alături. Dar 
poate o să mă-ntrebi de ce atunci ies cu puşca. Ei, 
asta-i! Parcă dumneata întrebuinţezi toate instrumen- 
tele ce le porţi asupră-ţi! Aşa e firea omenească 
făcută: mai încaleci un cal, mai iai o puşcă de-a spi- 
nare, ia aşa, ca să-ţi mai treacă de dorul strămoşilor. 

în împrejurarea de faţă, chiar să nu mai porți de 
loc grija dihăniilor: vînătorul e fără arme. 

Şi să-ţi spui cum. 

într-o dimineaţă de februarie, pe la 9 ceasuri, ieşeam 
pe poarta San-Sebastiano' şi mă-ndreptam spre Via 
Appia, împreună cu alte patru persoane. Eram, prin 


"3M WUlitt. *<* e a)rakrţi MM 4ti » lcmaa » Sil*..!-. 
„4nj>*.<» 4*Ritr poW'*** ft««ut *T tiwfi *i»w  KL> ' 
. ..) «Po C fv, # < o« eey, f 
e <4b*tV! o fFINI p mm itmmmk. 

fitt%» E țpAifo im ** e pv*!<fec t% <Ki"*«;JwW«^. or 

*); *» Iun** «*tt«»4r. W; p**ž *aa> r***, »*» «il>v« 

NJif Aî«We * *f> W<%\L *"vilKtef Ne we Mtu,’ h x ÂV, 
Je WJ tfi tt*k lum W >> * ift 


Wi wtMţţilfefi-i *»»* i*»«n>*f"«H«- e Ujr« ?i «mu4l 


"TU, f * 


fokmto*. fitirr $, aintK Nth" ys **n-eut« ittiwaţi." > putnA 


K DK FE. x cc ir MM, îi"? 


început de nuvelă din perioada 1886 87 


). "il «W» B'- "My > 


yo ^ >o > x y 


«>» — r^'fe f^t-v 


Fragment de scrisoare (2/14 dec. 


1899) către Mihail Dragomirescu , 
privind Făclia de Paşte şi Nă- 
pasta; opinia scriitorului este 
alta în ce priveşte nuvela, decît 
cea din 1889, (dar e aceeaşi de- 
spre piesă, înglobînd şi Noaptea 


furtunoasă 


A doua pagină din scrisoarea 
1889) către Titu Maio- 


rescu; în introducere Caragiale e 


IU oct. 


admirat; dar , finalul scrisorii 


nuvela O făclie de Paşte va fi 


executată cu severitate 


Vmfe maţiţ«S&my» WfV- ttAiwalktt ss 


a eee ntsp**?^ A 


SBW 


fertfe 29 >V. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


urmare, cu toțiicincila număr, dintre cari trei doamne 
şi doi bărbați. Frigul pişcă uşurel de vîrful nasului, 
ca un crai băţrîn, şi parcă de atîta îndrăzneală chiar 
doamna cea în vîrstă se roşea. Trecurăm pe dinaintea 
catacombelor Sîntului Calist’, fără cea mai mică smere- 
nie faţă cu acele măreţe rămăşiţe ale celor dintâi creş- 
tini: ne coborîrăm într-o vălcea, în care, la stînga, 
dormitau de-atîta vreme zidurile circului lui Maxen- 
tiu‘, şi apoi ridicarăm la deal spre Caecilia Metella, 
un strălucit monument înălţat „fiicei lui Metellus 
Creticus, femeia triumvirului Crassus“,peste care fami- 
lia primarului de astăzi al Romei, duca Gaetano di 
Sermonetta, zidise în veacul al 13-lea un castel întă- 
rit (se înțelege, peste monument). 

De aci intram în Campania romană. Soarele se ridi- 
case drept la-ndemîna noastră. Razele de lumină 
pătrunseseră în fiecare picătură de rouă, de părea tot 
cîmpul stropit cu diamante. Totul era verde şi sănă- 
tos. O suflare de viaţă tînăra ne învăluia pe toţi ca 
într-o haină moale de mătasă. Bucuria de a trăi era 
lăuntrică. Mormintele din dreapta şi din stînga drumu- 
lui dau acestui fel de fericire o formă oarecum clasică. 
Nimeni nu vorbea. în noi înşine era o mlădiere armo- 
nică de impresiuni, care se împărtăşea celuilalt prin 
vecinătatea trupurilor noastre. Strînşi în cuprin- 
derea unui landou, eram fără voie lipiţi unii de alţii. 
Ne simţeam calzi şi nu îndrăzneam să ne privim. Dar 
se pricepea lesne că fiecare din noi dorea, în taina firii 
sale, prelungirea acestui fel de a se înţelege. Una din 
doamne se uita în văzduhul senin, cu genele pe jumă- 
tate închise, parcă s-ar fi rătăcit cu mintea în amurgul 
unei amintiri de fericire. „Altădată, altădată” păreau 
a-i zice mormintele; însă glasul lor închipuit nu putea 
rupe nimic din mreaja farmecului prezent. Plăcerea 
păgînească de a trăi, acum, nemijlocit, ce coprinsese 
pe Goethe la Napoli, într-un chip atît de neînțeles, 
străbătuse în noi cu o mai mare putere. Mintea fugară 
mi se anină de forma subţiratică a prinţesei X, pe care 
cu o sută de ani înainte o mîngîiase ochiul lui Goethe 
în casa bunului său prieten Filangieri şi umbra de nesi- 
guranţă se restiră, din trecutul acesta apropiat, peste 


307 


21 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


308 


vibraţiile mele de fericire, şi mă zdruncină întrucît- 
va, — ceea ce nu mi se întîmplase cu trecutul cel depăr- 
tat. L-umea romană, cu toate pietrele ce o înfăţişează în 
mod plastic închipuirii noastre, s-a răcit; pe cîtă vreme 
lumea de-acum o sută de ani încă e caldă, şi parcă 
tocmai de aceea înrîureşte cu mai mare putere asupra 
icoanei morţii din conştiinţa noastră'. Doamna care 
se uita în văzduhul senin mă atinse peste mînă: „Da 
ce te gîndeşti?"” îmi veni pînă în gură să răspund:,, Da 
dumneata". Dar, cu o răpede înfrîngere a propriei 
porniri, răspunsei cu îndelung răbdătorul „la nimic”, 
scăpînd astfel de o groaznică banalitate. 

Cu noi înainte se deschideau treptat, din pînza unui 
zid, măreţele arcuri ale aqueducurilor claudiane'. Pe 
fundul limpede al orizontului, munţii Albani îşi încrus- 
tau marginile lor străvezii, purtînd pe văi orăşele albe, 
ce din depărtare semănau cu turme de oi la păşune: 
Frascati, Grotta — Ferrata, Marino, Albano, peste 
cari Rocca di Papa” străjuia din înălțime, părînd a 
chema asupră-le mîntuirea lui Jupiter Datiaris. 

Niciodată o cîmpie semănată, din zilele noastre, o 
grădină tînăra, n-a fost mai candidă decît bătrîna 
această Campanie romană. Ca o fecioară nemuritoare, 
ea stă în pămîntul clasic, mută, neclintită, păzind 
mormîntul în care: 


Cu capul odihnind pe Palatinul August, 
Cu brațele deschise între Aventin şi Celiu 
Roma îşi întinde puternicii umeri 


Spre Via Appia.'' 


Dar ce-i faci vieţii! Ea este, în raport cu trecutul, 
cum e o ramură de iederă cătră o ruină: se vîrâ printre 
cărămizi, crapă lespezile, se anină de turnuri, acoperind 
toată melancolia pustietăţii cu o țesătură de foi grase. 

Ajunşi cam la a şasea piatră miliară, dederăm peste 

un cort din zilele noastre, elegant, luxos, sub care se 
întindea o masă bogată, cu chelneri în frac şi un maî- 
tre d'hotel în haine de vînâtoare, care, ca pe vremea 
romanilor clasici, îngrijea ca acest ientaculum să fie 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


21% 


nu numai bun, ci să aibă şi coloare locală. Capete de 
vulpeatîmaudeuşoriicortului;unvulpoibătrîn,împă- 
iat, în mijlocul mesei; vulpe pe pahare; vulpe pe cu- 
tite, — bre, şireată societate trebuie să mai fie asta! 
în tre acestea, membrii clubului numit „Circolo della 
Caccia alia volpe" soseau unul cîte unul. O mulţime 
de ofiţeri de artilerie şi cavalerie; civili de toate vîrs- 
tele, aparţinînd societăţei romane; femei, unele mai 
frumoase decît altele; străini de prin toate ţările; 
un ambasador; ataşaţi militari; pînă şi un popă angli- 
can, — veneau pe lungul căii Appia, în trăsurele uşoare 
cu două roate, în landouri, în cabriolete, în aşa-zisele 
botte sau birji romane. 

Ce privelişte ciudată! Pe drumul mormintelor”, 
se desfăşura viaţa în toată strălucirea sa. Cai neastîm- 
păraţi, oameni veseli, îmbrăcăminţi bătătoare la ochi, 
soldaţi, zgomot, nerăbdare, — iată ce înlocuise pacea 
ţintirimului. Cortul şi furgonul clubului se răzemaseră 
de un morman de piatră, zis astăzi Casale-Rotondo, 
vechi mormînt al lui Messala Corvinus”, împrejurul 
căruia vistavoi strîngeau chingele la cai, iar stăpînii 
lor turnau marsala dulcilor stăpîne, siguri că într-o 
înghiţitură de vin se îneacă un car de necazuri. 

Stînd între ei şi privindu-i, simţeai o nespusă feri- 
cire că-i cunoşti numai pe partea lor cea bună, că nu 
le ştii metehnele, nemulţumirile. Fracurile roşii pe 
pantalonii albi; amazonele strînse de şolduri; curtenia 
oamenilor bine crescuţi; un nu ştiu ce plin de elegantă 
intimitate ce-l dă mişcărilor unei societăţi deprinde- 
rea de-a călări împreună, — produceau iluzia unui 
moment din viaţa medievală. Duca Grazzioli-Dante, 
maşterul clubului, subţiratec, dar cu o fibră de oţel, sta 
în mij loculdrumului, uitîndu-senerăbdătorîn zare spre 
a vedea cîinii, care nu soseau; lord Dufferin, ambasa- 
dorul englez, fudul tare de-o ureche dar de orară poli- 
teţă, corect, blînd la vorbă ca o fată mare, însoțea pe 
fiică-sa şi pe donna Giulia Davaggi, către care îşi pleca 
adesea urechea în activitate; contele Doulou Primoli 
Bonaparte, cunoscut prin rarul privilegiu ce are în 
societatea romană de-a primi la sine domni, doamne 
şi domnişoare, cu toate că e holtei; fratele său Gege 


309 


Primoli, bîntuit de mania fotografiei; don Baldassare 
Odescalchi şi cumnatul său, contele Rucellai. floren- 
tin de rasă dar venețian prin barbă; don Prospero 
Colonna; marchizul Marignoli; principele Chigi şi alţi, 
cîţi în Christos s-au botezat, pierduţi într-un stol de 
ofiţeri, de toate gradele. lată o trăsurică cu un cal, 
uşoară ca o libelulă, care poartă pe bălaia prințesă 
Santafiori, cu fiică-sa. Oh ! fiică-sa !... cine a văzut-o 
şi nu şi-a pocnit buzele în gînd, sărutînd vîntul. Donna 
Nicoletta Grazzioli, o sabină nehrăpită, pare a aştepta 
pe Titu Tiţiu... care nu vine. Vară-sa, donna Elena 
Rospigliosi, dulcea stăpînă a Aurorei lui Guido Reni', 
care trebuie să se fi visînd adesea pe carul zorilor, 
în fine, donna Bianca del Grillo'*. lată donna Bianca. 
Cîţi nu sar, cîţi nu lasă malvasia în pahare, ca să vie, 
ca s-o vadă, ca s-o ia de subsuoară, pe bălaia donna 
Bianca! Ea se coboară, sprintenă, din trăsură, uitîn- 
du-se cu firească dragoste la mama ei, ilustra Ristori“. 
Pare o uşoară închipuire a lui Sandro Botticelli”, 
desprinzîndu-se din cadrul Orelor şi lăsîndu-se. pluti- 
toare, pe borangicul hainelor sale de zînă. Mînile 
i le-a cîntat Gabrielle d'Annunzio, cînd a cîntat pe 
Blanzesmano; ochii, rîndunelele din zarea albastră; 
mijlocul. izvoarele cu trestii. Donna Bianca rîde, şi 
mărgăritele îşi scot capul dintre flori s-o vadă; s-a 
întors primăvara, au inviat fluturii. 


Dar deodată toată lumea asta elegantă se întoarce 
către drum. 

— lată-i! lată-i! se aude din toate părțile. Fiecare 
îşi caută ocheana, ochelarii ori monoclul. Unul soarbe 
din fugă ultima înghiţitură; altul aprinde o ţigară 
din treacăt, un al treilea îşi ridică carîmbii răsfrînţi 
ai cizmelor. O mişcare generală se face în roiul de oa- 
meni, care trece la jockey, la vistavoi, pînă şi la cai. 
Aceştia, cuţirloaiele subţiratice legate însforişi îmbră- 
caţi în lungi valtrapuri senatoriale, ca altădată calul 
lui Heliogabal", bat pămîntul cu nerăbdare, rînche- 
zînd cu nările sîngerate în vînt. 

Pe lungul viei Appia se vede rostogolindu-se un nor 
uşurel de praf, prins în pervazul a doi călăreţi îmbrăcați 
în roşu. El vine domol şi cu cît vine, cu atît norul se 


15 


20 


25 


30 


40 


pierde, iar formele vii ies la iveală. O liotă de cîini 
tărcaţi, cu cozile ca nişte proţapi, înaintează pînă la 
o distanţă respectuoasă, unde se opresc un moment 
spre a lua la dreapta din drum, trecînd bariera de laţuri 
ce mărgineşte strada şi venind să se aşeze în faţa cor- 
tului, pe iarbă. Duca Grazzioli se duce la unul din cei 
doi picheri, care-şi scoate cascheta, şi-i face cuvenitul 
raport asupra stăriisufleteşti a dobitoacelor sale, dacă 
sunt în vervă, de nu cumva vîntul împrăştie urma 
ete. Cellalt picher, cu un harapnic în mînă aduce la 
calea adevărului pe unii cotei nedisciplinaţi, strigînd 
printre dinţi „Au! Fiction, what have you done? 
Jamie, Rattlin., Roarin ! Davie, Davie, comehere!..." 
Şi biciul pac! mîngiîie pe Davie, care, umilă, intră 
schelălăind în rîndul celor cuminţi, 

în fine, duca Grazzioli încalecă... 

Un freamăt de interes trece prin rîndurile cailor şi 
călăreţilor. Se strîng chingile, se îndeasă pălăriele. 
Fiecare vede pe vecin fără să-i vorbească. Cîte un „Ciau!" 
scurt de la unul la altul, şi nimic mai mult. Se înţelege 
că preocuparea de sine a luat locul nepăsărei de pînă 
aci. Cînd ai de sărit bariere de 1 metru 20, ziduri, 
şanţuri, văgăune, pripoare, tot ce sare şi străbate o 
vulpe, poţi să fii foarte deprins cu călăria, te gîndeşti 
că-ţi poţi rupe gîtul. Ceea ce de altminteri se întîmplă 
cîte unuia la fiecare vînătoare. 

Maşterul cu picherii şi cîinii au pornit-o în cap. 
Ei merg încet să caute bariera prin care să intre pe 
cîmp. După dînşii grupuri de călăreţi se desfăşură 
pe lungul viei Appia pe cînd trăsurică fraţilor Primoli 
îi aşteaptă, cu respectivul aparat de fotografie. 

De-abia au intrat în cîmp şi au coborîto mică vîlcea, 
că deodată turma de cîini se aşterne pe goană. Un 
sunet de corn, grav, prelung, se repercutează pe văi 
şi pare a deştepta vietăţile toate. Caii sar deodată în 
galop, rîndurile se rup, mişcarea devine fantastică, 
fiindcă acum pare un vîrtej ce mătură Campania 
romană, fără a lăsa altă formă decît iarba bătăturită. 
lată-i urcînd un deal, pe creasta căruia se zăreşte o 
barieră de laţuri. Priveliştea e minunată şi emoţiu- 
nea spectatorilor creşte din cauza obstacolului ce se 


311 


10 


15 


20 


25 


30 


vede. Vulpea a trecut printre stinghii ca o nălucă; 
cîinii trec cît colea în urma ei; cei doi picheri sar pe 
deasupra fără măcar să bage de seamă; aproape în 
acelaşi timp, duca Grazzioli pare că zboară, calul 
său pluteşte ca o ciocîrlie în vînt; un maior de cava- 
lerie sare aproape de mînă cu femeia lui; Marignoli, 
Colonna, Chigi, parcă au aripi. Cornul sună pe valea 
cealaltă, la Stînga. întîrziaţii se precipită către barieră 
în goană. Dar unii din cai se opresc pe loc, parcă ar fi 
ţintuiţi. Pinteni, biciuşca sunt zadarnice. Se ridică 
drept în două picioare, muşcă zăbalele, sforăie, — dar 
nu sar; stăpînii lor, furioși, îi întorc înapoi, îi bat şi 
iar îi aduc către barieră. Unii o sar, cei mai mulți se 
opresc din nou. Un căpitan de artilerie, care nu putuse 
sări la prima trecere, vine ca o vijelie. Calul său, de 
cea mai fină rasă, şi-a întins capul delicat pe lungul 
picioarelor şi ai credea că vrea să şe desprindă de 
pămînt, atîta e de uşurel. Cu toate astea, cavalerul îl 
poartă greşit asupra obstacolului, — el ia bariera în 
picioare şi-ntr-o secundă se rostogolesc amîndoi de 
cealaltă parte. Alături de dînsul donna Bianca, lord 
Dufferin şi alţi doi, trei trec ca vîntul. 

Cornul sună pe dealul de-al treilea. Au dispărut mai 
toţi. Rari curioşi rămîn pe vîrful muchei, urmărind 
cu binocluri mersul vînătorii. Cu încetul văile rein- 
tră în clasica lor pace. Cucoşiidela Villa Quintiliana, 
speriaţi un moment, îşi piaptănă bărbia cu gheara 
pintenată. Tăcerea revine; privitorii se întorc spre 
drum. 

— Haidem!... 

Şi de-abia se mai aude cornul în fundul văilor. 


io 


15 


30 


25 


FRICA 


— Pas. 

— Pas. 

— Şi pas. 

— Vrea să zică o-nvîrtim şamşurcă'. Foarte bine: 
eu ştiu că n-am să prind nimic. 

— Nu să prinde, zise primul jucător, care aruncă 
un as. 

— Să nu se prindă, hotărîră ceilalţi doi. 

— Nu se prinde, mai adaogă primul, 

—Să nu se prindă, întăriră ceilalţi. 

— Pil pe asta, zişe cel dintîi, aruncînd un şapte 
ochi. 

— Prinde-o, măgarule, şi sărut-o, că n-o mai vezi — 
adaogă cel de-al doilea celui de-al treilea, acoperind 
pe şapte cu opt ochi. Cel de-al treilea însă, în loc să 
puie o carte mai mare, de aceeaşi coloare, aruncă 
un as străin şi astfel scăpă. 

— Nu se poate! strigă cel păcălit, mă trageţi pe 
sfoară... Eu vă dau dracului, cu prefă voastră cu tot. 

„ Ce vrea să zică asta? adaogă el indignat: zic şapte 
trefle şi intru de două ori, zic cupe simple şi d-nu 
căpitan mă vîră şi acolo; zic carale, zic pici, — dum- 
nealui se ţine de mine, ca un scai. Acuma pui opt peste 
şapte şi dumnealui găseşte mijloc să mă-ncalţe şi cu 
astea. Apoi, nene, pînă-aci! Unde-s cupele, mă rog? 
Eu n-am decît două; cîte ai, d-le general? 


313 


— Patru, răspunse primul jucător. 
— Ei, două şi cu patru fac şase; vrea să zică, dum- 
nealui trebuie să aibă două cupe-n mină. Unde-?? 
— Uitaţi, d-le colonel,că-n jocul ăsta este şi talon, 
poate c-or fi-n talon. 

— Ei, or fi-n talon... or fi-n talon, d-ta mă cam 
iei aşa, peste.... picior. 

— Nu te supăra, colonelule, zice generalul G. 


Viaţa noastră este ca suava rouă, 


Care-n dimineaţă ne surîde nouă. 


Atîta patimă avea generalul: pe Bolintineanu şi 
prefă. Cărţile se-mpărţiseră din nou... , 

— Pas, zise generalul. 

— Ne passe pas, îi răspunse o voce de la spate şi-n 
acelaşi timp un cap neţesălat se ivi deasupra mesei 
de joc. 

Cîteşitrei jucătorii se întoarseră spre mosafir, care, 
îmbrăcat cu o manta proastă de soldat şi fără grad 
la chipiu, semăna cu un tambur-major liberat. El începu 
să vorbească repede: 

— Nene, eu nu ştiu cum veţi fi ducînd-o voi, da' 
eu ştiu c-o duc prost al dracului. Auzi cap !... dă tu- 
nurile pe mîna copiilor: bofa, bofa, toată noaptea. 
De-abia zici Doamne ajută. că s-a liniştit turcu şi 
d-nu căpitan... Janghină ăla, cum îl cheamă?... 

— Dambrino? 

— Ei, Dambrino; d-nealui, cică, să încerce un tir 
de noapte, ca să-şi fixeze poziţia pentru tir plonjeant. 
Eu la oamenii mei le spun una şi artileria face alta. 

— Da' ce le spui, d-le colonel? întrebă ironic căpi- 
tanul care juca. 

— Ce să le spui, mon cher? ia, i-am oprit de-a mai 
fuma noaptea. Pe aşa beznă de întuneric te vede turcu 
şi în gaură de şarpe, dacă ai fuma. 

Căpitanul începu să rîdă cu hohot. 

— Ce rîzi, domnule? îl apostrofă noul venit cu rău- 
tate. 

Căpitanul rîdea pe față. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Cum să nu rîd... la 4 kilometri... să nu se mai 
fumeze. 

Colonelul înălța din umeri, arătînd cu capul spre 
căpitan. 

— Adică ce-i fi zicînd, că d-ta,eşti grozav, ha? 
dumitale nu ţi-e frică? He! cum o să-mi înfunzi pîr- 
loagele, Doamne! 

— la să nu mai glumim, d-le colonel, zise căpitanul 
serios. 

— Da, d-lui e grozav, întări primul colonel din 
partida de cărţi, care profita de ocazie ca să-şi răzbune 


de asu de la şamşurcă, — şi m-aş prinde zău, că să-i 
dau nu ştiu ce, nu iese pînă-n uşa cortului. 
— Ei, aş!... răspunse căpitanu. 


— Adevărul e că e întuneric al dracului. întări gene- 
ralul C. 

— la lasă, d-le general, orcît de întuneric să fie, tot 
n-am ajuns aşa de rău: mie nu mi-e scîrbă, cum zice 
d-nu colonel — şi sublinie vorba — de harapul cel 
buzat de pe şanţ. 

Colonelul trînti cărţile cu faţa-n jos şi-şi înfipse 
mîna dreaptă în burtă, căci era tot numai stomah. 
Guşa sa nerasă tremura sub barbă, şi fălcile, rezemate 
în vreo cîţiva dinţi ce mai avea în gură, se strîngeau 
cu furie. Nu zicea nimic, ci numai bufnea pe nas; 
clătinînd din cap şi uitîndu-se țintă la căpitan. 

Celălalt colonel, nou venit, se crezu în drept să-şi 
spuie şi el părerea: 

— Cel puțin noi nu ne lăudăm. Eu îţi spui drept că nu 
m-aş duce acuma pînă la harap să-mi dai două moşii. 

— Se poate. Eu m-aş duce, zise căpitanul. 

— Ia nu te mai lăuda, Bogdane, îl întrerupse gene- 
ralul, şi joacă acolea, că-l scăpăm. 

— Nu mă laud, d-le general. 

_ Domnule, strigă colonelul A., sculîndu-se furios, 
să-mi tai mie mîinile din umeri, dacă nu ţi-oi face 
una să mă pomeneşti... Dasă că te învăţ eu să te mai 
lauzi... 

— Ce-o să-mi faceţi, d-le colonel?... întrebă căpita- 
nul, uitîndu-se în cărți liniştit. 

— Dasă, lasă, că te-oi învăţa eu. 


315 


— Ca să nu mai aşteptăm pînă atuncea, să facem 
o prinsoare, d-le colonel... 

— Ei, apoi!... nu-ţi vine să mori, exclamă colone- 
Iul, trîntind cărţile din nou pe masă. 

5 — îţi vine să mori fără cauză, domnule colonel. 
Am zis că mă duc şi mă duc. 

— Eu îţi dau, domnule, leafa mea pe două luni, 
dacă te duci, m-ai înţeles? Uite acuşi ţi-o număr. 

— Domnule colonel, să ne prindem mai bine pe 

10 o ladă cu sticle de şampanie, din cele ce-aţi primit 
ieri, zise Bogdan. Banii nu fac parale în campanie. 
După aceea îşi strigă ordonanța: 

— Mitreo, pune şaua pe Pagat. 

—Nu fi nebun, Bogdane, zise generalul. 

15 — Nu, domnule general, — dar dacă se îndoiesc... 

— Nu se-ndoieşte nimeni. Toată lumea te ştie, că 
ai destul curagiu. 

— Ba să mă iertaţi. Eu mă îndoiesc, repetă colo- 
nelul A., şi ţiu prinsoarea. 

20 — Şi eu o primesc, zise Bogdan. 

— Da, dar cu ce o să ne dovedeşti dumneata că 
ai fost pînă la turc?... Să ne aduci un nasture de la 
tunica harapului, se grăbi să adauge colonelul, inspi- 
rat. 

25 — Parcă, dacă o vrea el, nu găseşte destui nasturi 
turceşti pe la soldaţii noştri, zise generalul. Nu eşti 
fericit în inspiraţii, colonelule. Eu, dacă e vorba aşa, 
propui să ne aducă un nasture cu o bucată de postav 
din tunica harapului, pentru ca mîine să mergem 

39 să-l controlăm, adause, uitîndu-se pe furiş la colonel. 

Toţi cei de față începură a rîde. 

— Primesc, primesc, zise colonelul izbindu-şi pin- 
tenii unul de altul, primesc. 

Da întîiul atac al Griviței, rămăsese, de la o ieşire 


35 „turcilor, pe locul chiar unde se ciocnise armatele, 
i un mort, care de o săptămîna aştepta mereu să fie 
e "1: îngropat şi nu-l mai îngropa nimeni. Printr-un fel de 


tăcută înţelegere, atît turcii cît şi românii considerau 

e locul acela ca neutru. Tăbăriîţi pe o rovină seacă, 

40 al cărui mal despre turci era nalt, iar cestălalt mai 
jos, soldaţii români puteau, strecurîndu-se pe sub 


316 


— m j C p C OOO p i a 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


mal, să ajungă pînă la harapul mort; dar nimeni nu se 
simțea dispus, singur, să împlinească o faptă creşti- 
nească ca aceasta, cătră un păgîn, care mai era şi 
harap, adecă negru, buzat şi slut. Se ştie cît de sălba- 
tec şi de crud se face omul cînd primejdia îi amenință 
la fieştece minut existenţa lui personală. 

— Un harap !... Cui ce-i pasă de stîrvul unui duş- 
man? 

Ceea ce-i făcea însă să le pese era faptul că, în urma 
căldurilor de august, cadavrul începuse să se descom- 
puie şi, ori de cîte ori bătea vîntul dintr-acolo, ve- 
neau nişte adieri grozav de mirositoare. Avantpos- 
turile, mai cu seamă, sufereau rău de tot. 

Despre acest harap era vorba, şi asupra lui se făcu 
prinsoarea. 

Căpitanul trebuia să se ducă prin cîmp deschis pînă 
la el şi să aducă un semn. I se îngăduia o simplă 
lanternă, închisă pe toate feţele, care la trebuinţă 
se putea deschic'e pe o latură sau prin ftnd. 

După cîteva minute, Pagat era înşeuat şi căpitanul 
Bogdan încăleca în tăcere, punîndu-şi două rînduri 
de pistoale în coburii $elei. Generalul Cr. ieşi în uşa 
cortului. 

— Faci copilării, Bogdane. De la primul pas văd 
că ţi-ai pierdut cumpătul. Unde pleci fără lozincă? 
Pînă să ajungi la turci, te omoară sentinelele tale 
ca pe un pui de curcă. Lozinca e Grivița noastră. 

— Mulţumesc, domnule general, zise el simplu, 
şi plecă. 


Căpitanul Dan Bogdan era un militar ca mai toţi 
militarii din lume. Ca poziţie socială ţinea de una 
din cele mai neaoşe familii româneşti, din familia 
Bogdăneştilor. Bogat, dar cheltuitor peste margini, 
mîncase vreo trei moşteniri şi acuma se găsea la a 
patra clironomie: a mătuşei sale Ghica. Intrat în 
armată de bunăvoie şi fără alte studii speciale decît o 
nespusă poftă de a tîrîi sabia, era cunoscut pentru 
duelurile, amorurile şi spiritul său, foarte cultivat 
în generalităţi şi foarte muşcător. 


Ca parte fizică, era un bărbat de vreo 35 de ani, 
smead, d-o statură mijlocie, cu nişte ochi albaştri 
plini de viaţă, cu două caiere sub nas, cari păreau 
a ameninţa la fieştece moment liniştea turcilor, 
rîzînd lesne, supărîndu-se şi mai lesne şi mînuind 
armele în perfecţie. 

Ca parte morală, situaţia i se poate rezuma în cîteva 
cuvinte: iertător mult pentru sine şi adeseaori şi 
pentru alţii, cînd spera că o să aibă a fi iertat la rîn- 
dul lui de dînşii. Amorezat în permanenţă şi cu gust. 
Sentimental fără afectaţie şi, lucru de mirat, poet, 
dar poet cu supape: avea un dar nespus de a se pune 
în cutare sau cutare situaţie psihologică, după cum 
interesele sale momentane reclamau. Făcuse şi ver- 
suri, unele chiar bunicele, la diferitele şinenumăratele 
perechi de ochi, cari îi săgetaseră inima, în lunga sa 
carieră de amorezat. Mai pe scurt, un soldat, cu toate 
calităţile şi cusururile meseriei aceştia. 


Dan Bogdan ieşi din raza taberei la pas şi se îndreptă 
spre locul unde era cadavrul. 

Noaptea adîncă şi neagră îl înghiţea încetul cu înce- 
tul în păturile sale. Da intervale aproape măsurate, 
aceeaşi întrebare se repeta, aspră şi  gălăgioasă. 

— Cine-i?... 

E adevărat, că, de la prima sentinelă ce întîlni 
în avantposturi. Bogdan îşi pierdu socoteala. 

— Cine-i? întrebă sentinela, cu acea exagerare a gla- 
sului care dovedeşte că omul e singur şi-i e frică. 

Bogdan crezu de cuviinţă să nu facă zgomot. 

— Sssît... om bun, răspunse el încet. 

— Cine-i? întrebă sentinela încă o dată şi mai aspru. 

—Eu.măileat. 

— Cine eşti tu?... înapoi, că trag. 

Da această vorbă căpitanul se-ncurcă de tot. Nu 
ştia ce să răspundă, ca să încredințeze pe sentinelă că 
nu e spion. I se împiedica limba, gîngăvea, şi-n mai 
puţin de o secundă se văzu mort ca toţi morţii, stră- 
puns de colo pînă colo de un glonţ. 

în adevăr, sentinela, după a treia întrebare, trase. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


43 


Pagat scutură puţin din cap, iar căpitanul simți 
căldura glonţului, care trecu tocmai pe deasupra 
urechilor calului. în sfîrşit, i se dezlegă limba. 

— Ce, măi, ai înnebunit? Vrei să mă omori? 

— înapoi, că trag a doua oară, zise sentinela. Şi-n 
adevăr, căpitanul auzi camera puştii, cum se mişcă 
sub mîna grăbită a soldatului. 

— Măi soldat, eu sunt căpitanul Bogdan, măi... 

— Ei, păi dacă eşti don căpitan, dă lozinca... 

— Grivița noastră, zise Bogdan sărind în sus de pe 
şea. S-o ia dracu, c-o uitasem... 

— Ei, păi aşa vezi! Acum poftim... Eu nu ştiu, 
adaogă soldatul încet, trag cu puşca, măcar să fie 
tata. 

Mergînd mai departe, Bogdan se grăbi să rostească 
lozinca cu multă conştiinţă, or de cîte ori îl oprea 
vreo santinelă. 

Calul mergea la pas, cu îndemînare şi cu grijă, 
ca un om. Era un vechi tovarăş de tinereţe al căpi- 
tanului. Picioarele subţiri şi formele delicate ale lui 
Pagat fuseseră de multe ori mai vinovate decît ochii 
şi mustăţile stăpînului său faţă cu sexul slab. Pagat, 
cu sau fără Bogdan pe el, era tot Pagat. Bogdan însă 
fără de Pagat era altul. 

Şi cum se duceau ei, tăcuţi şi singuri, aşa parcă îl 
apucă pe stăpîn o milă şi o dragoste de cal, că se plecă 
puțin pe gîtul lui şi-i prinse grumazul în braţe, li: 
pindu-şi obrajii de coama lui şi mîngîindu-l încet- 

— Măi Pagat, măi, măi boierule, măi... că tare 
mai eşti cuminte şi frumos! 

lar mai departe, înainte-le, apăsa pe întinderea 
spaţiului greutatea de plumb a întunericului, cu atîta 
putere, încît formele, diapărînd cu desăvîrşire, ochiul 
rămînea închis. Fără voie, privirea se ridica spre 
cer. Cele trei, patru constelații cunoscute, Carul, 
Cloşca cu pui, Herăstrăul, păreau mai apropiate şi 
mai prietenoase. Nimeni nu le cunoştea mai bine 
decît căpitanul, fiindcă nimeni nu tremurase sub 
balcoane mai mult decît dînsul, şi, aşteptînd să se 
ivească iubita, adeseaori cetise în liniele cerului sen- 
tinţa dragostei sale. 


319 


— Dacă astă-seară carul o fi cu oiştea în sus, mă 
iubeşte; — dacă nu, mă înşală. 

Şi, Doamne apără, dacă se-ntîmpla să fie carul în 
seara aceea cu oiştea-n jos. 

lar de astă dată nu se uită tocmai mult de tot pe 
cer, fiindcă-l neliniştea cele de pe pămînt. 

în fund de tot, spre fortul turcesc, apărea din cînd 
în cînd lumina vreunei  descărcaturi de puşcă, 
iar huietul se pierdea în vale, fără să mişte pe ni- 
meni. Toată lumea era aşa de deprinsă cu gloanţele 
şi cu pulberea de tun, încît nişte biete împuşcături 
singuratice erau considerate ca hămăitulunuicîine, 
învăţat să latre toată noaptea. 

— îşi fac şi ei coraj, săracii, ziceau soldaţii noştri 
din avantposturi. 

Pe cînd mergea astfel, căpitanul auzi pe cineva 
vorbind la cîţiva paşi de dînsu. Mîna opri, fără voia 
lui, frîul calului. 

— Cine-i acolo? — întrebă el. 

— Cine-i? i se răspunse aspru şi îndesat. 

— Griviţa noastră. 

— Poftim de treci, ziseră soldaţii, oarecum liniş- 
titi. 

Dui Bogdan i se păru că aude ronțăitul unui cal 
care paşte. 

— Din ce armă sunteți voi, bre, flăcăi?... 

— Din a cavaleriei; da' ce pofteşti? 

— Cavalerie or călăraşi? 

— Ba!... călăraşi. 

— Ce regiment, bre? 

— Al treilea, răspunse soldatul greoi. 

— Ce escadron? întrebă Bogdan repede. 

— Al doilea, don căpitan Bogdan; da'ce pofteşti? 

Atunci Bogdan auzi pe celălalt soldat, care vorbea 
încet  cestuilalt: 

— Măi, e don căpitan. 

— la taci, bre, nu fi copil. 

— Măi Toadere mă, ascultă ce-ţi spui eu. 

Bogdan  recunoscu glasul unui fost vistavoi al 
său, pe care îl avusese un şir de ani întregi. Soldatul 
se liberase de mult, dar îl luaseră ca rezervist. 


10 


15 


20 


25 


30 


— Tu eşti, măi Pavele? 

— Eu, să trăiţi, domnule căpitan! 

— Da! ce cauţi pe tărimurile astea, bre? 

— Ordonaţi?... 

— Cine te-a adus pe-aici? 

— Uite, soarta omului, să trăiţi. 

— Da' mai e mult de la voi pînă la harap, Pavele? 

— O mai fi el, cît o mai fi, dar departe nu e, mînca- 
l-ar focu, că ne-a cătrănit sufletul... 

—Miroase a pute, măi Pavele. 

— Ba, că chiar pute, să trăiţi. 

— Ăleu !... zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, 
al dracului s-a borşit, mînca-l-ar lupu. 

Şi în adevăr, o adiere de vînt, plină de miasme, 
trecu, fără cea mai mică considerare, pe sub nasul 
căpitanului, parcă ar fi vroit să sprijinească părerea 
soldatului. 

— Aha... subţire lucru! adaose Bogdan. Să vede 
că-i aproape de tot... 

— Apoi că nici departe nu e. 

— Ei, vă las sănătoşi, băieţi. 

— Să trăiţi, zise soldatul de-al doilea. 

Pavel tăcea. El se luă binişor pe urmele căpitanu lui 
şi numai după vreo zece paşi se-ncercă să vorbească. 

— Domnule căpitan! 

— Ce-i, Pavele? 

— Apăi... nu ţi-e urît matale aşa pe pustiul ăsta 
de întuneric? Eu, zău, parcă m-aş lăsa şi eu înspre 
chipul harapului. 

Era o formă simplă a unei intenţii cinstite de slugă 
veche şi credincioasă. Bogdan fu foarte atins, cu atît 
mai mult, cu cît simțea că-ncepuse să-i vie cam peste 
mînă călătoria asta. 

— Bine, Pavele, dacă doreşti tu... 

— Să trăiţi, domnule căpitan! 

Şi Bogdan, urmat de vistavoiul său dealtădată, se 
simţea mai sigur. Pavel mergea pe jlos, lîngă el, fără 
să zică o vorbă. 

Amîndoi se lăsau a fi călăuziţi de Pagat, care n-ar 
fipărăsitcărarea pentru nimic în lume. Mergînd astfel, 
Pavel se tot împiedecă de vreo două ori de nişte cioturi, 


321 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


322 


aşa că, instinctiv, se apucă cu mîna de colțul valtra- 
pului, îi era parcă şi mai la-ndemînă să se simtă şi 
el lipit de cal: cu cît erau mai strînşi., cu atîta li se 
părea că-s mai puţin singuri. 

Dar lui Bogdan îi păru barbar lucru dea chinui pe 
bietul soldat prin toate cioturile cîmpului; şi, mai 
la urmă, era necinstit ceea ce făcea el, fiindcă în prin- 
soarea lui cu colonelul era vorba să se ducă singur. 
Afară de asta, în împrejurări de oarecare gravitate, 
simţirele se ascut grozav de repede. Soldatul era om 
şi el, şi căpitanul, care trebuie să dea pildă la oamenii 
săi, îl învăţa să-şi părăsească postul... 

— Ia ascultă, Pavele, eu aş zice să te întorci înapoi... 

Bietul soldat se opri locului, simțind tăria de voinţă 
care vibra sub bunătatea vorbelor. El nu răspunse 
nimic. Căpitanul adaogă: 

— Ştii că mîine, dacă te-o afla că ţi-ai părăsit 
postu, te împuşcă. 

Bietul Pavel lăsă valtrapul şi după cîteva secunde 
de nedumerire zise încet: 

— Să trăiţi!... 

Şi luă drumul înapoi. 

Mai departe se duse căpitanulsingur, încercîndu-se 
să despice cu vederea pînza nopţii, care atîta învăluia 
de puternic lucrurile, încît se părea că o masă compactă 
de întuneric se coborîse din cer şi unea, de sus pînă 
jos, tot văzduhul. De se ivea cîte o lumină roşcată 
din tabăra fortului, ea semăna mai mult cu vreun 
fenomen stelar: reduta era pe deal, şi linia ei, pierzîn- 
du-se de pe orizont, punctele luminate de pe dînsa se 
confundau cu ale bolţii cereşti. 

De pe chipul cum mergea calul, căpitanul simţi că 
se coborau pe o coastă înclinată. Pagat umbla cu băgare 
de seamă, legănîndu-şi trupul, cînd pe un picior, cînd 
pe altul, iar stăpînul său îl ţinea scurt de frîu,casă-l 
aibă la îndemînă în caz de primejdie. Cum se întîm- 
plă adesea în întuneric, distanţele se măresc, şi senza- 
ţiunile se falsifică. Valea aceea părea lui Bogdan fără 
fund şi la fiece pas credea că intră în pămînt cu cîte 
un stînjen. 


* t 
» 
Vv 
< Ei 
r7 ; 
LA 
H x 
I t 
Í 
| 4 
f4 
I 


0^ A 124 


începutul schiţei O vulpe 


Numele autorului e scris deasupra de 


în Campania romană 


Mihail 


[Dragomirescu 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


22 


Era o tăcere dureroasă, neagră şi ameţitoare, cum, 
mai cu seamă, se întîmplă copiilor cari dorm fără 
lumină, cînd se deşteaptă noaptea. Numai cînd şi 
cînd zgomotele bizare ale singurătăţii sau nechezarea 
depărtată a vreunui cal tăiau într-o fiîşie lungă de 
repercutaţie greoaia tăcere a nopţii. 

Deodată Pagat se opri, sforăind. După nesuferitul 
miros de cadavru ce se simţea, căpitanul crezu că 
ajunsese la harap. Deschise, fără a discălica. fundul 
felinarului său şi plimbă lumina primprejur. în 
adevăr, la cîţiva paşi de dînsu, cadavrul harapului era 
lungit la pămînt. Trebuia neapărat să discalice... 

Niciodată însă nu-i venise mai la-ndămînă pe cal 
decît acum, şi prin simplul fapt al discălicărei i se 
părea că se desparte de Pagat, ca să nu se mai întîl- 
nească cu el. Nu că îi era frică... Un morte un mort, 
fie el turc sau tătar, — dar calul se putea speria şi 
putea fugi înapoi... Da această idee, un fior de gheaţă 
îi trecu pe şira spinării; dar se vede că tocmai din cau- 
za aceasta, prin reacțiune, se dete numaidecît jos, 
luă amîndouă frîile pe mînă şi mîngiîie capul calului, 
frecîndu-l puţin între ochi, ca să-i îndepărteze oare- 
cum neliniştea, ce se simțea că-l stăpînea şi pe el; 
apoi, fără a zice nici o vorbă, făcu încă doi paşi şi 
deschise iar clapa felinarului. 

Harapul era acolea, întins pe nisipul umblat, cu 
faţa în sus, buzat, cu ochii deschişi pe obrazul lui 
searbăd şi negru, cu gura căscată, îmbrăcat într-o tu- 
nică ruptă: o adevărată mumie, cu singura deosebire 
că mirosea groaznic. 

Bogdan, inconştient, îşi apucase calul de zăbală şi 
se uita ţintă la chipul harapului, ai cărui ochi albi şi 
opaci păreau că-l fixaseră acolo... Voi să-şi tragă calul 
mai aproape, dar Pagatnu vroisă maiînainteze.Atunci, 
cu un fel de hotărîre de om prins de friguri, puse feli- 
narul jos, cu lumina spre chipul cadavrului, scoase un 
briceag şi vroi să apuce un nasture de la tunică, spre 
a-l tăia. Negreşit, trebui să-l mişte niţel. 

Atunci un gemăt adînc de gîtlej, urmat de un fel 
de hîrîială sălbatecă ieşi din pieptul cadavrului... sau 
cel puţin i se păru lui Bogdan. El îngheţă pe loc, cu 


323 


10 


15 


20 


25 


324 


mîna întinsă spre nasture, cu ochii încremeniţi pe 
ochii cadavrului, cu un rece fior prin păr. Inima îi 
bătu cu atîta putere că mai multe secunde după aceea 
nu putea respira. Cînd se dezmetici puţin, cea dintîi 
scînteie de gînd fu să saie pe cal. Era un lucru aşa de 
natural să fugă. încît, înainte de a-şi da seama de 
realitatea lucrurilor, se pomeni cu piciorul în scară, 
gata să încalece. Frîul însă, care era scos de pe gîtul 
lui Pagat şi trecut tot pe brațul căpitanului, îi tremură 
oarecum din suprafața falsă a gîndurilor şi-l mai 
apropie de real. Scoase piciorul din scară şi stete vreo 
cîteva secunde nemişcat, ascultînd... Nu se auzea şi 
nu se simţea decît imensa pace a nopții, tăbărîtă pe 
văile pămîntului. Atunci scoase binişor dintr-un cobur 
un revolver, şi făcînd doi paşi, deschise iar clapa feli- 
narului şi iar îşi pironi privirea pe faţa mortului, 
spionînd parcă obrazul acela hîd şi putred, să vadă 
dacă nu care cumva mişcă. îi trecu prin cap să-şi des- 
carce revolverul în el. ca să se asigure şi mai bine, — 
dar se temu să nu deştepte luarea-aminte a turcilor. 
Şi ar fi fost şi de prisos. Un om viu poate trăi şapte 
zile în stare de catalepsie, dar nu miroase a stîrv... 
Era mort... desigur. Dar atunci cine gemuse? Căci 
gemuse cineva. Asta iar era grozav de sigur... 


Ţinîndu-Se strîns de frîul calului, dete una cu picio- 
rul în pieptul harapului, pe cînd cu ochii se uită ţintă 
la obrazul lui. Nici o mişcare alta, decît o tremurare 
generală a trupului, din cauza loviturei... Atunci se 
lăsă binişor jos, apucă un nasture şi începu a scrijila 
cu briceagu stofa din tunică, care, putredă, se rupea 
singură. Atîta concentrare era în această faptă şi atît 
de greu îl apăsa gîndul mortului, încît, cînd Pagat 
răsuflă ceva mai tare, sforăind din nări, căpitanul 
sări în sus de spaimă şi un fel de durere fizică simţi 
în tîmple, care-l strîngea pe dinafară, ca şi cum ar fi 
fost cercuit; deşi avea frîul calului în mînă, îl uitase 
că era acolea. Bătaia de inimă fusese atît de tare, încît, 
pe cînd rupea ultima bucăţică din tunica harapului, 
simţi o picătură pe mînă: îi curgea sînge din nas... 
Se şterse cum putu şi apoi trecu frîul lui Pagat pe 
gît, închise lampa şi încălică. 


10 


15 


20 


25 


40 


22% 


Un om, care visînd, cu acea extraordinară putere de 
real pe care o au unele visuri, că se prăvăleşte într-o 
rîpă fără fund, se deşteaptă deodată şi se simte în 
patul său, sigur, cu uşa încuiată şi viu, nevătămat, 
— nu încearcă o mai mare uşurare sufletească decît 
încercă căpitanul, cînd, cu amîndouă picioarele în 
scări, bine țintuit pe Pagat, se simţi la adăpost de 
orce primej die. Odată pe cal, cea dîntîi mişcare, aproape 
reflexă, fu să-şi strîngă pulpele, să-şi plece bustul îna- 
inte şi să rostească acea silabă fluierată, cu care-i 
făcea semn să fugă. Pagat nu aştepta decît asta şi se 
întinse cu burta la pămînt, tăind spaţiul ca un vultur 
puternic. Dar după cîteva minute stăpînul său îl 
simți, că se mişca mai din greu, răsufla mai adînc şi 
fugea cu sărituri: urca la deal. Şi nu-i fu milă ca altă- 
dată de cal; nu stete de loc, pînă nu întîlni prima sen- 
tinelă din avantposturi, care-l sili să se oprească, dar 
al cărui glas viu îl linişti, potolindu-i oarecum nervii 
iritaţi. 

Şi cînd fu la adăpost de primejdie, cînd simțimin- 
tul conservărei personale lăsă loc şi altorsimțimînte, 
mai impersonale şi mai demne, fără voie opri pe Pagat 
deodată, ca şi cum ar fi voit să mai stea cîtva timp 
aproape de locul de groază şi îi fu ruşine de sine însuşi. 
Un fel de analiză asupra lui începu, cît merse de-a 
lungul sentinelelor şi gîn dea în sine, doar cît nu vorbea: 

„Va să zică mi-a fost frică... Şi cu toate astea simţ 
că nu mi-e frică... De cîte ori nu m-am dus în gura 
morţii cu linişte... Am avut atîtea dueluri... şi serioase. 
Miine să-mi dea poruncă să merg la asalt, merg, 
fiindcă voi să merg... Şi cum să-mi fie frică, de vreme 
ce ştiam că e mort şi nu putea să-mi facă nimic? Şi 
totuşi..." Aci îşi trecu mîna pe fruntea asudată,fiindcă 
în auzul lui răsună deodată, caun ecou. gemetul mor- 
tului. 

„Ce dracu... se vede că sunt nebun... Dar aşa de bine 
am auzit!..."” 

Şi cu gîndurile acestea se strecură printre sentinele 
pînă în tabără. 

Negreşit că omului acestuia nu-i era frică, aşa cum 
în general se înţelege frica, ca ideea unui lucru ame- 


25 


ninţător, care ar apăsa sentimentul de sine. Eşti vînă- 
tor de urşi; ursul, sculat în două picioare, e groaz- 
nic; dar ai omorît mai mulţi şi ai o carabină foarte 
sigură. E pericol şi dacă îl înfrunţi ai curagiu. Totul 
e prevăzut mai denainte şi nimic nou şi subitnu vine 
în conştiinţă să turbure echilibrul ideilor. Dar dacă, 
fiind vînător de urşi, întîlneşti ursu în cale, te opreşti 
ca întotdauna, îl iei la ochi, tragi... şi nu ia foc cara- 
bina... nu este aşa că impresia aceasta nouă, căzînd 
pe conştiinţa actuală, turbură atîtdeadînc echilibrul, 
încît nici una din idei nu se poate ridica la limpezi- 
ciune preponderantă?... Starea aceasta este absolut 
comună tuturor muritorilor şi în acea minută de necla- 
ritate, în care Eul este de-a dreptul amenințat şi fără 
apărare, la toți oamenii le e frică. întru aceasta aşa- 
numita prezență de spirit a unora stă tocmai în pu- 
terea extraordinară ce o capătă una din complexul 
turburat al ideilor, care porunceşte, şi întreg organis- 
mul ascultă. 

Căpitanul văzuse, mai mult sau mai puţin, totul, 
şi deşi impresiile directe de la lucruri erau mai puter- 
nice decît impresiile lor intuitive, ajunsese pînă la 
harap, fără nimic extraordinar. Cînd însă (fie că auzise 
exact, fie că, printr-o reproducere liberă, i se păruse) 
harapul gemu, turburarea de mai sus se produse, şi-i 
fu frică, frică adevărată. 

Şi mai departe, pe cînd se apropia de lagăr, i se 
păru că cerul se aprinde. Duna răsărea dintr-un noian 
de întunerec, roşie ca şi cum ar fi fost o bucată 
de fier scoasă din foc şi ţintuită în coasta orizontului. 

— Stai!... rostea cîte-o caraulă, din cînd în cînd. 

— Grivița noastră, răspundea căpitanul pe gînduri. 

Astfel ajunse în lagăr, unde nu-l mai aştepta decît 
ordonanța sa, Mitrea. 

— Pace, Mitreo?... 

— Pace, d-le căpitan. 

— Ce mai hala bala pe la voi? S-a culcat generalul? 

— S-a culcat. 


it) 


15 


20 


25 


30 


35 


— Miine să mă laşi să dorm mai mult — se-nţe- 
lege, dacă n-o veni vreo veste nouă. A mai sosit vreun 
transport de provianturi? 

— Dară, au sosit nişte boi pentru scaun. Tot ar fi 
cum ar fi, dar nu prea e pîine... Şi luna asta tota 
cobe cată. 

— De ce? întrebă căpitanul cu mirare. 

— Apoi s-a aprins ca un jeratic... Pesemne s-a 
mîniat Dumnezeu pe noi şi ne trimite semn de pier- 
zare. 

Şi aceasta era o frică, sub o formă mai nesigură, 
dar era. 

Căpitanul, ca cum ar fi făcut soldatul o chestie 
personală cu el, schimbă vorba. 

— Ai înţeles? mîine să mă mai laşi... 

— Am înţeles, d-le căpitan. 

Şi se culcă, cu un fel de mulţumire ascunsă, că era 
în siguranţă, sub cort... Dar de îndată ce adormi, 
călătoria aceasta începu din nou, de astă dată fantas- 

tică, exagerată, cufrica aprinsă pînă la nebunie, 
cu o mulțime de capete străine amestecate; o adevărată 
expediţie de Argonauţi, mai puţin curagiul lor. 

Cînd se sculă a doua zi dimineaţa, era palid şi 
stins, ca un jucător de cărţi. Generalul C. îl luă din 
pat. 

— Ei, Bogdane, cum ai dormitastă-noapte? 

— Bine, domnule general, răspunse el cu o linişte 
prefăcută. M-am culcat cam tîrziu... Dar altfel 
am dormit bine... Cum stă d-nu colonel cu şampania? 
adaogă cu veselie, sărind jos din scîndură de pat pe 
care dormea şi scoţînd din buzunarul tunicii nasturele 
harapului. 

— Bravo!... Bravo. Bogdane! Enfonce' l'ami! îl bem, 
îl bem total... striga el din uşa cortului, gata să plece. 
Trage-ţi cizmele iute şi vino la popotă. Şi ieşi. Dar 
nu se depărtase bine şi se şi întoarse. 

— la ascultă, mon cher, nu l-ai fi luat de la vreun 
soldat de-ai noştri, să mă păcăleşti şi pe mine?... 

327 


— îmi pare rău, d-le general... Să-mi vedeţi calu, 
că trebuie să fie numai spume. Şi-apoi n-aveţi decît 
să mergeţi astăzi să constataţi. 

— Aşa este, foarte bine, ai dreptate. Va să zică 
l-am lucrat... 

Generalul se bucura, ca şi cum ar fifost de la început 
susținătorul căpitanului... Era un om foarte de treabă 
acest nobil general; totdauna de părerea celorlalţi, şi 
în caz de controversă de părerea celui mai tare sau 
celui mai mare. Chestie de ierarhie. De astă dată însă 
era prea dovedit lucru. şi, afară de dovadă, sticlele 
alea, pe care le dişerta colonelul numai în pîntecele 
sale, începuseră să-i dea oarecare sămînțţă de idei 
liberale, ba... chiar socialiste. Sărea într-un picior ca 
pe vremea iuncheriei, cînd juca poloneza, cevaşi nr. 1, 
cum zicea el. 

—Aşa!... bravo!... Va să zică vii. 

Bogdan însă, în loc de a-i răspunde. sta rezemat, 
de-o măsuţă într-un picior, ce-o avea acolea, cu ochii 
țintiți în pămînt. 

— D-le general, zise el, pe cînd acela se depărta. 

— Ce-i, Bogdane? 

— Aş avea să vă spun ceva, zise acesta cu oarecare 
sfială. 

- T e rog... Ascult cu plăcere... Aiisprăvit paralele? 

— Nu... Da'ce să faci cu paralele aici?... Altceva... 
Şi nu îndrăznea să spună. 

— Da'spune, bre, nu fi copil. 

— Uite, d-le general: ştiţi... cînd m-am apropiat 
de harap... negru, scîrbos cum era (şi figura căpita- 
nului luă o expresie de oroare) şi am tras de nasture 
ca să-l tai, a gemut harapu, d-le general, zise el apă- 
sat, vîrîndu-se în sufletu lui. 

Acesta se trase puţin înapoi şi se uită serios la 
Bogdan. După aceea pufni deodată de rîs. 

— Frica, săraca!... 

— D-le general, protestă căpitanul, sunt om în toate 
minţile, credeţi-mă, pe onoarea mea, că a gemut. 

Generalul se uită la el cu mirare. 

— Afară dacă n-oi fi înnebunit... 

— Ce, bre, eşti copil? zise generalul, mişcat şi el. 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


. e! 


35 


40 


— Dacă vă spun că l-am auzit cu urechile mele! 

— Ei, cum o să geamă un mort, bre române? 

— De... cum, necum, asta-i... a gemut. 

— Mare comedie, zise generalul pe gînduri. îmbra- 
că-te şi vino; om mai hotărî acolo ceva. 

— D-le general, cred că nu e nevoie să mai ştie şi 
alții... 

— Bine, frate, bine. 

Şi se duse generalul cam nemulţumit. încercarea 
aceasta trebuia s-o facă şi el, şi... orşicît... un harap 
mort care geme nu prea-i lucru curat, 

în urma lui, căpitanul, în loc să-şi tragă cizmele, 
se aşeză din nou pe pat, cu coatele pe genuchi şi cu 
capul în mîni. Generalul, cu îndoielele lui, întărea 
credinţa ce o avea şi el, anume, că un mort nu poate 
să geamă. Dar gemuse... Auzul lui păstra încă acea 
impresie de zgomot surd şi zbîrnîitor, ce ieşea din 
gura deschisă a harapului. Şi atunci se lungi în pat 
şi-şi astupă urechile cu amîndouă mînile, ca să nu 
mai audă... Dar astfel auzea şi mai bine; ba, mai 
mult, cînd rămînea ca reprezentaţiunea să se facă 
curat numai în minte, ea venea însoţită de întreaga 
scenă şi acum auzea şi şi vedea. Un nerv iritat deş- 
tepta un altul, şi tortura se mărea. 

Sări numaidecît din pat, îşi trase cizmele şi ieşi. 
Un început de idee fixă încolţea în mintea lui: să 
speriase şi din sperietură putea să-nnebunească. 

Se duse la popotă, unde găsi atît pe general, cît şi 


-"pe cei doi colonei, cît şi alţi militari. Toată lumea 


aflase acum de prinsoare, dar nimeni nu arăta pe față 
.o prea mare veselie de paguba ce trebuia să sufere 


«! colonelul A., pentru a nu-l supăra pe acesta, şi pentru 


a fi la nivelul seriozităţii generalului, care părea 
foarte preocupat. 

Colonelul, care cu nici un preţ nu vrea să se dea 
învins, ceruse ca numaidecît să meargă să controleze 
tunica harapului, şi să şi dase poruncă să puie şelele 
pe cinci cai. în adevăr, după ce luară cîte un rachiu, 
încălecară: generalul, cei doi colonei de la cărți, 
căpitanul,şi un soldat. Se coborîră pe albia pîrîului 


329 


celui sec şi o luară binişor la deal, îmbrăcați cîteşi- 
cinci în haine de soldaţi. 

Căpitanul Bogdan vedea acum aievea coasta dea- 
lului., pe care se coboriîse. Era o zi noroasă, de sfîrşit 
de august, liniştită, pustie, care cădea foarte potrivit 
pe malurile acelea golaşe şi sure. Impresiile lui de 
acum semănau cu ale unui om care a văzut arzînd 
noaptea o casă şi a doua zi, ziua, vine să vadă mîna 
de cenuşe ce rămîne... 


Noaptea toate sunt de foc... 


zice aşa de frumos o gîndire. Ce simţise el cu 12 oare 
mai-nainte, era copilăresc şi totdeodată teribil. Ceea 
ce vedea acum era numai trist. 

în sfîrşit, după cîtva timp, ajunseră la harap. Toată 
lumea avea aerul serios şi de glume nici nu se pome- 
nea. Toţi discălicară şi după ce se convinseră că malul 
îi ascundea vederii turcilor, se apropiară de cadavru. 
Era tot hîd şi dezgustător, dar generalul, ca un suprem 
arbitru, luă petecul de postav, se lăsă pe un genunchi, 
îl fixă pe ruptura de la tunica harapului, dar, cînd 
să-l apese puţin, deodată îl văzură ceilalţi, sculîndu-se 
drept în picioare, galben, cu ochii ţintă pe figura hara- 
pului. 

Trecură vreo cîteva secunde, în cari nimeni nu 
clipi, sorbind cu ochii mişcările de pe faţa genera- 
lului. Acesta, din galben şi sălbatec ce se făcuse, se 
îmblînzi deodată. 

— Bată-te, Bogdane, să te bată!... Jiarapu tău e o 
comedie întreagă... a gemut şi cu mine, dar vin de vezi 
cauza: uite, o afurisită de muscă bătrînă, care s-a 
statornicit în gura lui şi, de cîte ori îl mişti, ea zboară 
şi zbîrnîie... Bată-te de om, mai mare spaima! Apoi 
cătră colonel: 

— Ei, te mai îndoieşti? 

Acesta plecase deja să încalece şi cîtecinci, din 
nou o luară înapoi, ceva mai vorbăreţi... 

Căpitanul, ajuns în lagăr şi descălicînd de pe cal, 
ca să intre în cort, zise pentru sine, dar destul de tare, 
ca să-l audă şi Mitrea: 

— Orcum, tot e bine să nu se laude omu prea mult... 


10 


15 


20 


25 


FURFANŢO 


Cine a trecut prin Tîrgovişte, şi nu s-a oprit la 
„Hotel Patria"? Cine s-a oprit la „Hotel Patria", şi n-a 
cunoscut pe „domnu Mitu?" în fine, cine a cunoscut 
pe domnu Mitu şi l-a uitat? 

Probabil, nimeni. 

Domnu Mitu trăia din străbunii săi la hotel Patria, 
fără să ştie ce nume de „famelie” avea, decît „d-nu 
Mitu de la hotel Patria". Nevoia unui nume patroni- 
mic n-o simţise niciodată. Cîtă vreme „Hottlul Patria” 
era pe temeliile sale, ce să mai umble omul după 
nume! 

— Mă rog» pardon, avem onoare cu d-nu Mitu?... 

— De la „Hotel Patria"... 

— Stă scris pe cartea domniei-voastre de alegător?... 

— Da! vezi bine: d-nu Mitu... Et ecetera,. et ecetera. 

îl plictisea pe om să-l tot descoasă lumea asupra 
numelui. De aceea, cînd împrejurările solemne ale 
vieţii îl sileau să-şi spună singur numele, adoptase 
această prescurtare latinească: et ecerera, er ecetera. 
Cine ştie prin ce taine etimologice schimonosise d-nu 
Mitu pe răbdătorul ez coetera şi îl făcuse er ecetera!... 

Dar altminteri ce om cumsecade !... 

Pururi slinos, cu o cămaşă al cărui guler era o 
poemă de boţituri, cu legătura la ceafă, — izbutea 
totuşi să aibă un aer aproape serios, cînd vorbea cu 
clienţii săi din Restaurant, şi, desigur, prea serios, 
cînd da cîte o raită pe la tejgheaua din circiumă. 


333 


Căci, din nenorocire, „Hotel Patria” se sfîrşea la 
colţ printr-o circiumă... 

Nu puţin sînge rău îi făcea lui d-nu Mitu blestemata 
asta de circiumă, în care chiolhanurile se ţineau lanţ. 
Da! ce să-i faci? Parcă era vina lui dacă cele două 
pogoane de la Mănăstirea Dealului dau rod prea mult? 

Adesea vorbea cu coana Tinca,nevastă-sa! 

— Ei, ce să-i faci vinului, soro?... Parcă eu nu 
ştiu ce se cuvine unui otel?... Ici Restaurant, unde-ţi 
vine tribunalul, şi dincolo circiumă, de se-mbată 
lumea... Nu merge. Da! ce-i faci vinului? 

Şi unde arunca ochii, de la dreapta spre stînga, d-nu 
Mitu, şi rămînea cu gîtul dezgărdinat din guler spre 
coana Tinca, de simţeai bine că a răpus-o din argu- 
mente : 

— Da' de-or mai veni şi alegerile? 

— E vai de noi. 

— Unde pui pe Ghica? 

— în odaia lui. 

— în care odaie? Odaia lui n-ai dat-o fetei, ca să 
nu mai audă zgomotul din circiumă? 

— Bine zici. în odaia lui conu Pană Ollănescu. Pe 
conu Pană în odaia lui conu Tachi Gianni; pe conu 
Tachi în odaia lui Brătianu... 

— Ei, şi pe conu Brătianu?... 

— Bine zici... Ba nici de fel: pe Brătianu în odaia 
lui conu Iancu Ciuflea. 

— Ei, şi pe conu lancu?... 

— Asta-irău. 

Şi rămînea pe gînduri. Apoi se-ntorcea deodată 
spre nevastă-sa: 

— Să ştii că dau afară pe talian! 

Nevastă-sa clătina din cap. El se uita țintă la dînsa: 

— Tinco! vorba mea e vorbă. 

Coana Tinca părea cam sceptică: 

— Iar te legi de om. Dacă nu vrei să-l ţii, închide 
circiuma... Şi nici un rău n-ai face, şi pentru fata 
aia... 

D-nu Mitu se supăra: 

— Uite, domle, capul de muiere!... Ce să fac vinu- 
lui, mă femeie?... Că boierii vin la 4 ani o dată, cînd 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


sunt alegeri, iar noi culegem via în toţi anii. Furfanțo 
să trăiască! et ecetera, et ecetera. 
Coana Tinca începea a rîde. 


Furfanţo acesta era o halima întreagă. 

Mai prin luna lui mai, se pripăşise un italian, al 
cărui nume creştinesc părea a fi fost Alfonso Fortunato. 

Fortunato şi nu prea. 

Meşteşugul lui era de a ascuţi cuțite. De unde o fi 
fost, Dumnezeu ştia. D-nu Mitu zicea că-icunoaşte 
genealogia numai de la Titu încoace: 

— Pîn!' la Titu, a venit, cu trenu: de la Titu la 
Tîrgovişte, cu picioarele. 

Asta era, pentru domnia-sa, genealogie. 

Alfonso Fortunato părea de altfel om cumsecade, 
— cînd nu era beat. leşea cu cărucioara lui de la 5 
dimineaţa şi se ducea drept la Ialomița. Aci se scălda 
în fugă, apoi o pornea prin oraş, strigînd cît îi lua 
gura: „Arrotino Coltellinaro"'. Lumea, de pe vorbe 
n, prea-l înţelegea; dar îl înțelegea după cărucior. 

Cu pălăria calabrezăpe o ureche, cu mustăţile ştren- 
găreşti, cu mînicele răsfrînte la deal şi carîmbii cio- 
botelor la vale, — era bărbat în toată puterea. Pe 
cînd da cuţitele la tocilă, stau fetele din casă lîngă el 
cu plăcere. El lucra repede şi bine: 

— Pronto, drăguţa. 

— la mai stai, domnule, că am şi nişte foarfeci. 

— Muine, drăguța. 

Şi o pornea înainte: „Arrotino Coltellinaro". 

Cînd ajungea soarele la nămiez, iar se întorcea la 
Ialomița, iar se scălda, apoi îşi aduna o mînă de susai 
şi o pornea spre han. Aci îşi ducea căruciorulîn şopron, 
scotea din lădiţă un căuş de lemn, îşi lua susaiul şi 
intra în circiumă să mănînce. Curăţa salata, o arunca 

în căuş, turna peste dînsa o solniță de sare şi alta de 
piper, apoi un pahar de untdelemn; cerea opîineproas- 
pătă şi un clondir de vin, şi dă Doamne bine. După ce 
mînca, se culca şi dormea pînă spre seară. 

Seara era cheful cel mare. Cînta, bată-l vina lui de 
liftă, de aduna lumea pe sub ferestre. Cînd era jalnic, 


335 


se oprea coana Tinca din cusut, oftînd din fundul plă- 
mînilor: 

— Ptiu, bată-te poteca de om! 

— Operă goală, Tinco, zicea d-nu Mitu. 

— Operă! Că dumneata ai auzit cum cîntă la ope- 
ră!... 

— Zău, Tinco: Traviata, Lausie' et ecetera et ece- 
tera. 

Şi se prăpădea de rîs d-nu Mitu. 

— D-apoi să-l auzi cînd face ca la orfestrăl... 

în adevăr, cînd făcea ca la orfestră, era comedie 
goală. Avea, un ciob de chitară, cu care ţinea hangul 
năzdrăvăniilor ce scotea din gîtlej: gîlgiia ca trom- 
bonul, picura ca flautul, fluiera ca picolina., bombarda 
ca toba, sfîrşind fiecare frază cu cîte un „zum-zum" 
de biîlci. 

— Bravo ai noştri! striga d-nu Mitu din curte. 

într-o sîmbătă seara, pe cînd bătrînul încheia soco- 
telile săptămînei, în restaurant, se deschise uşa ce da 
spre curte şi intră la el italianul. 

— Con permesso? 

D-nu Mitu, care ştia vreo patru boabe ruseşti, vreo 
trei turceşti şi tot atîtea greceşti, credea că ştie şi 
italieneşte, „că doar seamănă aidoma cu româneasca 
noastră”: 

— Da' cum nu: chiar vi prego... 

Italianul, cam jenat, rămăsese în picioare, cu pălă- 
ria în mînă şi ochii în pămînt: 

— D-nu Mito, me rog de iertare, io doreşti due 
parole spune la d-nu Mito. 

— Da' cum nu, frate... Juz surmeghe. Eimeta ita- 
loi... Prego... 

Italianul se uita acum lung la bătrîn. Puţinul ce-l 
ştia el româneşte i se părea şi mai puțin, față cu pozna 
asta de limbă a hangiului. 

— D-nu Mito, miraccomando... 

— Da! ce să te mai recomanzi, neiculiţă, doar ne 
cunoaştem !... 

Italianul luă un scaun şi şezu: 

— Mi raccomando a lei... lo me simt che me prinde 
o boia... 


t D-nu Mitu se uită pe deasupra ochelarilor. 
— Da! de ce suferi, rogu-te?... 
— lo nu suferi de nimico, ma mi apuca hachitza. 
— Ce face? 
5 — Mi apuca aiţi la gutlez, se mi strindze, se mi 
strindze, che divento matto, per Bacco !... 
D-nu Mitu se sculase în picioare, cătînd spre uşe. 
— Să trimetem la doctor... 
— Ma che doctoru, frate!... Eu vream să vorbim 
io  amendoi: me prinde hachitza de la beţie... 
— Ei, bată-te de om! zise d-nu Mitu, revenindu-şi 
în fire. Iar bine că ţi-e boala cu leac... 
Italianul zîmbea şi el, dar cam fără curaj: 
— D-nu Mito, amu due, trei perale... mi racco- 
15 mando a lei... 
Şi zicînd astfel, scoase o pungă de pînză, plină cu 
argint, şi o întinse hangiului. 
— Ce să fac cu ea, dragă Furfanţo? 
— Să le pastredzi. A ma, d-nu Mito, sa nu me dai 
20 un franco, domani, quando mi viene la hachitza... 
— Das' pe mine. 
— Se las se mi bevo il guadambio di giornata. 
— Pechi, pechi. 
Nu prea înțelegea d-nu Mitu vorbele din urmă, şi 
25 de aceea răspunse pe limbă străină. Atîta ştia că Fur- 
fanţo îi dase punga cu bani. 
Se duse sus la nevastă-sa: 
— Tinco, nu ştii una nouă... Miine l-apucă hachi- 
tele pe Furfanţo. 
30 Coana Tinca era dusă pe gînduri, tot cusînd. Se 
uită la el lung. 

— Ce, nu ţi-e bine, omule? 

— Pre legea mea, Tinco. Şieubănuiesccă l-a apucat 
de astă-seară: se tot recomandează la mine, parcă 
nu l-aş cunoaşte. 

— Caută-ţi de treabă. Cine ştie ce-o fi zicînd el... 

— Ei, asta-i! Parcă eu nu înțeleg talieneşte! „Mi 
recomandezo., mi recomandezo"!. Eu zic: „Pechi. frate. 
că ne cunoaştem”. Iar el, ca haiducii: „Alei, alei!" 
40 Coana Tinca n-avea chef de vorbă. D-nu Mitu rămase 

cam încurcat cu punga italianului în buzunar. Se mai 


337 


15 


20 


25 


30 


40 


338 


învîrti primprejurul nevestei, fără succes la glume, 
iar în cele din urmă se duse să se culce. 

A doua zi, duminecă, fu zi mare la „Hotel Patria". 

Pe la vremea namiezului, italianul se întoarse de 
la gîrlă, ca întotdeauna, vesel şi hazliu, cu susaiul 
în căuş, şi intră în circiumă cîntînd o blestemăție de 
cîntec, în care refrenul era o codcodăcealâ sălbatecă, 
de gîndeai că toate găinile universului s-au ouat în 
hanul d-lui Mitu. în circiumă se aflau trei bieți ți- 
gani, hămesiți, ca vai de ei, cu vioarele pe sub anteriu: 
banda lui Hagiu! 

Italianul porunci ţuică (din care mai băuse pe 
drum): 

— Caro Ionic, se mai dăiciuica, laminesi ladimnea- 
lor, che sunt bravi artişti, zise, arătînd spre țigani. 

Apoi îşi aruncă pălăria tocmai în păretele celălalt, 
dreptîn cui, şi ceru să vie d-nu Mitu la fața locului. 
Hangiul sosi, pe cînd italianul ciocnea cu țiganii. 
Furfanțo era deja teriachiu bine. 

— Caro lonic, un ciuica per il padron Mito. 

— Să trăieşti, coane talianule! zise țiganul, dînd 
sticluța peste cap. 

— Evviva!! urlă italianul, gîlgîind tuica. Caro 
padron Mito, ecco qua... 

Şi scoase din buzunarele bluzei sale un pumn de 
gologani şi de dupci, pe care-i socoti şi-i dete lui d-nu 
Mitu: 

— Questi mi li bevo tutti; ma non un soldo di piu. 
Ha capito? 

_ p..hi, pechi, zise d-nu Mitu, închizînd dintr-un 
ochi. 

Ţiganii veniră şi se aşezară în jurul italianului, care 
începuse să-şi pregătească salata. 

— Caro Ionic, portate del vino per i signori... 

Ionică aduse un clondir la 4 pahare. lItalianul se 
uită pe furiş la hagiu, parcă aşa prubă de om nu mai 
văzuse el. Era, în adevăr, hagiul, o rugină de țigan, 
rămas ca de pe vremea lui Laiotă-vodă , lung, dihăinat, 
gol puşcă, îmbrăcat cu pielea în anteriu, cu picioarele 
goale în iminei, cu o şleapcă rusească aninată pe ceafă 


15 


20 


25 


30 


35 


şi cu o scripcă la subsuoară. Ceilalţi doi artişti, cam 
pe-acolea şi ei. 

Hagiul scoase vioara din basma. ltalianul umplu 
paharele. 5 3 

— M-aş ruga de-o fărîmă de udatură, zise hagiul. 

Italianul nu înțelegea: 

— Cosa dice? 

— O crestătura de pastrama, mînca-ți-aş ochii. 

Italianul se uita spre d-nu Mitu: 

— Che cosa? Vreai muncare?... 

D-nu Mitu se făcu a traduce: 

— Pechi, pechi, una crestătura de pastrama... 

— Ma che pastrano... Fa caldo, frate. 

— Pastrama, signore! strigă d-nu Mitu. 

_ Basta !... urlă italianul, dînd cu pumnul în masă. 

Tiganii suflară paharele şi începură a cînta. De la 
primele acorduri, Furfanţo muie capul pe-o parte şi 
scrîşni din dinţi: 

— Come stdnano queste bestie! Basta!! 

Ţiganii îi trăgeau înainte. Italianul dete duşcădouă 
pahare unul după altul; apoi răgi din nou la ei: 

— Basta, per dio! 1 

D-nu Mitu, care asista de la tejghea. interveni: 

— Mai schimbaţi şi voi... Zi ceva de inimă albastră, 
hagiule. 

Tiganul se sculă în picioare şi-ncepu să cînte din gură: 

Arză-ţi rochia pe poale 
De trei palme rotocoale... 


Bătrîn şi hămesit cum era, de-abia clămpănea vreo 
trei note. De aceea, o răzbea din oftaturi: 


Of, of, of, Keramo, of, 
Arză-ţi rochia pe tine 


Cum arde inima-n mine... 


Cînd se mai porni iar pe oftat, italianul începu să 
urle ca un cîine: 

—Auuuu! au, au, au. 

Totuşi, văzînd că nu biruie pe ţigan, întinse braţul 
şi mătură de pe masă clondirul cu toate paharele, care 
se făcură ţăndări pe jos. Apoi sări drept în picioare: 


339 


23 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


— Basta ! Basta ! De trei orele basta ! Managgia la 
miseria !... 

Hagiul bolbocase ochii şi se retrăsese pe o laviţă, în- 
jurînd: 

— Ho, afurisitule! Parc-a intrat mama dracului 
în el... 

D-nu Mitu, la vederea paharelor sfărîmate, se tur- 
bură: 

— Bine, amice, zise el, cu capul pe un umăr, aşa 
ne-a fost vorba? 

— D-nu Mito, eu platesco. Se me dai altro vino. 

Ionică aduse alt clondir, cu alte pahare. Italianul 
îşi sfîrşi de mîncat salata, bău untdelemnul din căuş, 
dete drumul la un nasture de la haină şi se aşternu 
pe vin. 

— Si sta bene in questo paese... Evviva la România, 
d-nu Mito!... 

Bătrînul, sentimental şi romantic din fire. nu putea 
rezista vorbeloritalieneşti. 

— Ei vivat la bella Italia, frate! 

Pe cînd italianul da duşcă paharul cu vin, d-nu 
Mitu numai gusta din al său. 

— Traditore !... urlă italianul, punînd mîna pe han- 
giu. 

— Dasă-mă, omule, că n-am mîncat. 

— Giu il vino, traditore. 

— Moaşă-ta gîta, zise d-nu Mitu, înghițind paharul 
pînă-n fund. 

Italianul se întoarse din nou spre ţigani: 

— Vieni qua, maestro. 

Hagiul se strînse la piept şi veni. Italianul îi luă 
vioara din mînă, vrînd să se acompanieze singur: 
dar scripca ţiganului era într-un aşa hal de neacordare, 
încît nu putea să scoată două note omeneşti. 

— Ti piglii un accidente ! come fai a suonare con 
questo fesso? $a isa 

Şi se puse să acordeze vioara. Dar, la cea dintîi 
învîrtitură a cheii de mi, coarda plesni: 

— Accidente! strigă italianul. 

Da coarda de la se rupse cheia. 

— Bene! 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Da nota re, pocni coarda. 

— Crepi! 

Da nota sol, bețivul îşi pierdu răbdarea şi pocni pe 
hagiu cu vioara în cap. 

Ce se urmă, uşor se poate înțelege: vioara pe sub 
scaune; țiganii, furioşi, vrînd să ducă pe italian la 
procuror; d-nu Mitu căutînd să-i împace şi să gonească 
lumea de la uşe. Numai Furfanţo era liniştit: 

— Evviva la România! 

Şi. fără a se turbura de loc, se duse la cobzar, care 
zbiera ca un măgar; îi luă cobza de sub braț cu de-a 
sila; apoi, îi puse mîna în ceafă, şi cînd îl repezi o 
dată pe uşe, rezemă ţiganul tocmai în mijlocul uliţei. 
Dumea se prăpădea de rîs. 

Italianul veni la loc, ţăngăni cobza de vreo cîteva 
ori şi se puse să cînte. Era, ca totdeauna, o comedie 
întreagă: ştia tot felul de bazaconii, în toate dialec- 
tele. De astă dată cînta în nepoletană: 


La pacchianella mia 

Me vene a fâ la spia. 
E drunghe-drunghe-drunghete, 
Chesta mori me fa. 


Durmenno me trovava, 
Lu core s'arrubbava 
E  drunghe-drunghe-drunghete 


Non pozzo chiu campâ. 


Dumea, pe la uşe, se grămădise ca la panoramă. 

D-nu Mitu făcea pe supăratul; dar la repeţirea lui 
drunghe-drunghe-drunghete dete cu tifla spre italian, 
bufnind de rîs. Se dusecătreun vecin delauşe.căruia 
îi explică, cu ochii închişi, ca în momente grele: 

— E diavol la opere. Păcat că-i rău la beţie... 

— Da' ce-o fi spunînd?... 

— Ei, ştii; „dîngă-dîngă-dunghete", et ecetera et 
ecetera. 

Vecinul păru foarte mulţumit de explicare, 

în mijlocul veseliei tuturora, se ivi la uşe un comi- 
sar, iar cît colea ţiganii, bocindu-se: 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


342 


— lacătă-l hăsta este, măria-ta, hăsta mi-a dogit 
capu şi mi-a spart vioara... 

Comisarul se încurca în sabie, ţanţoş lucru mare: 

— Hai la secţie, domle! 

Italianul îi trăgea: „E drunghe-drunghe-drunghete”. 

— N-auzi, domle !... 

El n-auzea de loc, şi se schimonosea către reprezen- 
tantul autorităţii, cu cea mai desăvîrşită lipsă de res- 
pect: 


Peche si tanto cara 
E poi si tanto amara 


E drunghe-drunghe-drunghete... 


Comisarul. furios, se întoarse spre uşe: 

— Sergent, umflă-l! 

Un sergent înainta în cîrciumă, şi dete să puie 
mîna pe italian; cînd însă se sculă lifta în picioare şi se 
strîmbă o dată la dînsul, bietul sergent se făcu mititel. 
Atunci, comisarul, galben de mînie. se repezi la el; 
d-nul ipistat căpătă şi d-lui curaj, şi astfel săriră amîn- 
doi de gîtul italianului. El însă nu făcu nimic, ci 
numai se scutură, învîrtindu-se o dată roata împrejur: 
d-l comisar ajunsese în gîrliciul beciului, iar d-l ipistat 
sub o laviţă. 

Se-ngroşa gluma! 

D-nu Mitu vru să profite de momentul de încurcătură 
şi să facă pe italian nevăzut: 

— Caro Furfanţo, voi siete beat mort: ia s-o ştergem. 

Italianul da cu pumnul în masă: 

— Niente!... 

După cîteva minute, toată poliţia era de faţă. D-nul 
şef al poliţiei, Gută Panaitescu, zis şi Gută Porcul, 
opera în persoană; patru sergenți fioroşi se aruncară 
asupra italianului, zbierînd, şi-l legară cobză. Furfanţo 
nu făcu nici o opunere, ci numai, cînd fu gata, se plecă 
binişor cu gura pînă la un pahar, îl apucă cu dinţii 
şi-l bău pînă-n fund; apoi îl aruncă aşa de bine, cu 
capul, că paharul şterpeli nasul d-lui şef, învineţindu-l. 

Saltanatul ieşi din cîrciumă şi se-ndreptă pe uliţa 
mare, spre poliţie. Acolo avea să-şi dea seama Furfanţo 
de toate păcatele. 


15 


20 


25 


30 


35 


D-nu Mitu, necăjit de scandal şi rănit în sufletul 
său romantic de batjocora ce se aducea limbei italiene, 
în persoana lui Furfanţo, se ţinea, după lume. 

La. o cotitură a uliţei, procesiunea se-ntîlni cu un 
domn, care părea a fiun om cu greutate în oraş, deoa- 
rece toţi îlsalutară. Domnul acesta părea foarte mirat 
de ferecătura italianului. El se opri şi făcu semn cu 
degetul către hangiu. 

— Ce-i asta, Mitule? 

—De, coane Nanule... Eu nu le spui... 

— Domnule poliţai! 

Poliţaiul se apropie de el şi începu a-i vorbi pe şopăi- 
tele, dar cu un vădit respect.— fiindcă era preşedin- 
tele Tribunalului. 

— Fugi, domnule, cu comediile dumitale! Auzi, să 
legi cobză pe un om, fiindcă s-a îmbătat!... Da' ce, 
trăim în  Patagonia?... 

Gardiştii toţi, care simțeau că nu prea e lucru cin- 
stit să atentezi la dreptul dea se îmbătaal cetăţenilor, 

dezlegară într-o clipă brațele italianului şi-i deteră 
drumul. D-1 Mitu se substitui frînghiilor, apucînd pe 
Furfanţo de mijloc, şi-l întoarse la han. 

Preşedintele făcu haz de slăbiciunea d-lui Mitu pen- 
tru italianul lui, şi mai cu seamă de numele ce-i dă- 
duse: 

— Ăsta ţi-e Furfanţo, Mitule? 

— Ăsta, coane Nanule. 

— Să-ţi trăiască. 


Era acum marţi. De duminică pînă marți italianul 
nu mai dase semne de viaţă. 

— Doarme, sireacul, zicea d-l Mitu, să iasă hachiţa 
beţiei din el. 

Zicea el aşa, într-o glumă, dar, în fond, era preo- 
cupat. 

__ Ce lighioane sunt astea, frate: se culcă duminecă 
şi se scoală miercuri. 

Şi tot dâ cîte o raită pe la uşa beţivului. 

Dar soarele de vară bătea în geamlicul hotelului cu 
atîta putere, încît nu era chip să stea cineva mai multă 


343 


vreme prin coridor, cu toate rogojinile ce acopereau 
ferestrele. D-nu Mitu se dusese să se culce după prînz 
în odaia lui conu Pană Ollănescu, iar coana Tinca, 
în a lui Brătianu, care, amîndouă, dau spre răsărit, 
adică spre umbră. Numai Sisilica, fata dumnealor, 
rămăsese deşteaptă în odaia de pe gang. 


Sisilica era o alintătură părintească, că altfel fata 
se chema Cecilia. Ce-i drept, şi Cecilia nu era vreun 
nume creştinesc; dar ce-i faci românului romanţios !... 
Aşa i se potrivise lui să-şi boteze fata, şi aşa o bote- 
zase. 


lar Sisilica era făcută de natură ca o ramură fragedă: 
încotro o dai, într-acolo se pleca. Veselă, harnică, fără 
mofturi şi fără gînduri ascunse, umplea casa de viaţă. 
Pentru coana Tinca — fire pozitivă şi deci cam tristă 
— era un izvor nesecat de glume, care o făceau să rabde 
necazurile traiului şi prostiile romantice ale bărba- 
tului său; pentru d-nu Mitu era „fata taichi", cu care 
se chibzuia la alcătuirea listei de bucate. Cînd d-nu 
Mitu dicta: „buden cu purea de fasole", ea scria „cal- 
taboşi cu fasole făcăluită". Hangiul se supăra: 

—Arză-ţi focul caltaboşii; te-ai făcut şi tu tomba- 
teră ca şi mă-ta. Zi acolo „bef ala Rişeleu”. 

Fata scria rîzînd: „tocană de vacă”. 

— lar ai spus ca la Covaci. A mâ, progres)... 

Dar, în sfîrşit, nu-l ieşea din voie. 

Sisilica, astfel alcătuită de fire, se minuna în gîndul 
ei, cum putea trăi pe lume un om ca Furfanţo: nici 
tu masă, nici tu casă, nici nevastă, nici părinţi... Dar, 
viaţa asta bătută de vînturi, avea pentru ea, ca şi 
pentru mă-sa şi probabil, ca pentru toate femeile, 
farmecul pe care-l poartă nestatornicia bărbaţilor ştren- 
gari. De aceea, pe cînd d-nu Mitu şi coana Tinca dor- 
meau, fata se necăjea cu gîndurile: ce-o fi făcînd, de 
nu se mai vede? Mai spre seară, i se păru că aude 
zgomot pe coridor. Ascultă lauşe: nimic. leşi binişor 
din odaia ei şi se apropie de odaia italianului. Nu se 
auzea nimic. Atunci îşi lipi ochii «de broasca uşii: 
parcă vedea lumină... Poate se sculase. Poate că era 
bolnav. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Duată astfel de gînduri, nu mai auzea nimic, decît 
bătăile inimei — cînd deodată se simţi prinsă de mij- 
loc de două braţe puternice şi arsă pe gît de o sărutare. 
Ţipă ca în vis, fără putere; apoi, cu o încordare de voinţă 
sălbatică se smuci din braţele ce o strîngeau. Italia- 
nul rămăsese ruşinat de brutalitatea lui. Fata, fără 
sprijinul nimănui, redobîndise stăpînirea tragică pe 
care o au femeile asupra bărbaţilor, cînd voinţa şi 
voluptatea se unesc în sufletele lor. Se uită la dînsul, 
semeaţă, şi porni încet pe gang. 

Italianul intră la el în odaie, umilit cît nu se mai 
poate. După necuviinţa beţiei, o mai făcuse pe asta... 

Deodată păru a i se lumina viaţa. Se deşteptă din 
aiureala pe care i-o lăsase aburul vinului şi văzu lim- 
pede că era un păcătos. Un adevărat păcătos. 

Cu violenţa descurajării beţivilor, cînd se trezesc, el 
se simţi pierdut. Trebuia să plece. 

Să plece?... 

Se răsturnă pe pat şi îşi aduse braţele pe deasupra 
ochilor. îi furnicau prin sînge fiori de o nespusă plă- 
cere fizică. Pe sub cămaşa de pînză groasă, simţise 
sînul fetei, şi parcă-i era ruşine de atîta fericire. 

Se sculă, dete o raită prin odaie, imitînd cîntecul 
gros al pitpalacului. Apoi iar se întinse pe pat: toată 
viața lui fusese caraghios. Auzi, cîntec de pitpalac !... 

Ce fericite îi erau braţele ! îşi ridică ochii spre cer 
şi îşi aduse aminte, aşa deodată, că era tocmai de la 
Como. Imaginea oraşului de sub deal, apele lacului 
îi răsăreau acum ca dintr-o feerie. îi venea să cînte 
tot lucruri de jale, şi ridică o notă lungă, pînă în sur- 
dina gîndului, care-l emoţiona fals, făcîndu-l să se 
înece ca de lacrămi. Piîrîi din buze ca un broatec. 
Apoi iar se sculă şi rămase cu mîinele rezemate de 
o masă: 


—Per Bacco!... zise încet. 

Tocmai atunci se auzi bătînd la uşe, parcă invocaţțiu- 
nea de mai sus s-ar fi îndreptat către d1 Mitu. 

—Puftici. 

D-nu Mitu intră ca Papură-vodă, deschizînd uşa de 
părete, glumeţ lucru mare: 


— Da! ce-i asta, neică? Teculciduminecă şite scoli 
miercuri!... 

Italianul zîmbea într-aiuri. Văzînd pe d-1 Mitu, 
crezuse că vine să-i ceară socoteală de cele întîmplate 
pe coridor. în fuga gîndurilor, hotărîse să îndrepteze 
lucrurile cu cinste, cum se şi cuvine unui ,„galantuomo". 

— Signor Mito, io sono un galantuomo. 

— Ei, ce te mai apucă ! Ştiu că eşti galantom... dar 
tot mi-ai dat cinstea pe ruşine. 

— Eu trebuie me plec din Tîrgovista. 

— Pentru ce? 

— Pentru ţe, asa. 

— la nu mai vorbi fleacuri, omule, şi ţine ici punga. 

Italianul uitase depungă. Deodată îi veni în minte 
scena din restaurant, cu toate rugămințile de a nu-i 
da bani. 

—Numără, rogu-te: prietenia, prietenie, socoteala, 
socoteală... Da! fie, că nu ţi-am dat un franc! Ai zbie- 
rat, ai codcodăcit, — nix! 

Ochii italianului rîdeau ca de o bucurie nouă. De 
cîte ori nu se-mbătase el şi nu-şi dăduse banii pe la 
cîrciumari să i-i păstreze, fără să-i mai vadă ! ba încă 
mîncase şi bătaie cînd îi ceruse. Iar acum, hangiul 
venea el singur să i-i aducă... 

Sări să ia pe Mitu de gît, dar se simți jenat. îl scu- 
tură de mînă: 

— Caro amico! Carissimo! Vi sono tanto riconos- 
cente!... 

— Pechi, frate, şi nu mă mai scutura aşa de mînă. 

— Sunt asa trist ca trebue se me plec de Tirgoviste!... 

— Da' pentru ce trebuie să pleci din Tîrgovişte? 

— Per il mio onore. 

D-nu Mitu se uita la el lung: aşa ceva începea să 
semene cu Traviata, şi-i plăcea. lItalianul adaogă: 

— Per il mio onore, e per il mio amore. 

Semăna din ce în ce mai mult cu Traviata. Nota 
romantică din sufletul hangiului vibra acum ca în 
pieptul Violetei. 

— Scrie-i, frate, să vie... şi te cunun eu. 

— De unde să vie?... Este aitzi... 


10 


15 


20 


25 


— Ei bravo ai noştri! Spune-mi cine este, că mă duc 
să ţi-o cer eu... 

— Ma nu trebuie se me tzeri, trebuie se me dai... 

D-nu Mitu se uită lung la dînsul. Păru a înţelege, 
dar se făcu neamţ. 

— la ascultă, amice. 

Italianul îl apucă în braţele lui puternice: 

— Mă rog, d-nu Mito, nu mai bevo, numai canto, 
se mi fac om de traba. 

Hangiul lupta să iasă din braţele italianului: 

— Lasă-mă, domle... 

— Me rog, d-nu Mito... 

în sfîrşit, scăpă din braţele lui Furfanţo şi dete 
buzna la uşe să iasă, — cînd se lovi piept în piept 
cu Sesilia. Asta i se păru prea-prea: 

— Şi tu, diavoliţo!... 

Fata se uita în pămînt, roşie, cu un pumn dus la 
gură, gata să facă cine ştie ce nebunie. Furfanţo, radios, 
întindea braţele către dînsa. Era curat ca în Traviata. 

Bietul d-nu Mitu privea lung la ei. dînd din cap: 

— Va să zică aşa, ha? V-aţi bătut joc de mine?... 

— Zău nu, tată... 

— Lasă că am eu ac de cojocul d-voastră: vă trimit 
pe amîndoi la vie. Te fac podgorean, talianule, să 

baţi cu chitonagu pînă n-ei mai putea, şi de ţi-o mai 
veni poftă de  zdrungăte-zdrungăte,  iacătă-mă-s! 


10 


15 


20 


25 


348 


SPRE COTEŞTI 


Cînd trăsura se opri la poartă, băiatul se juca prin 
curte. Unchiu tuşi, scrîşni din dinţi, şi-l ciupi de păr: 

— A ce miroase părul tău, mă? 

Băiatul zîmbea, ţinîndu-se cu mîna de tîmpla de 
care îl smulsese unchiu-său. 

— Hai cu mine, lancule. 

— Dacă nu mă lasă mama... 

— Hai, că-i zic eu să te lase. 

— Dacă m-o lăsa, merg. 

Conu Dumitrache Teodorescu era flăcău bătrîn, prin 
urmare fără copii, cel puţin după pravilă. în schimb, 
frate-său, lorgu Teodorescu, avea unsprezece, dintre 
care Iancu era al şaptelea. Băiatul era dragunchiului, 
pentru că avea nasul strîmb ca dînsul şi pentru că-i 
plăceau caii. 

— la-ţi o cămaşă de noapte şi urcă-te în trăsură. 

Băiatul se repezi în odaia lui, şterpeli cămaşa de 
sub pernă, o înfăşură în Ecoul Putnei — şi o rezemă 
drept în brişcă. 

în vremea asta se urmau tocmelile între cumnat şi 
cumnată. 

— Să nu răcească, omule. 


— Tacă-ţi gura, femeie: să răcească în luna lui cup- 
tor! 


— Stai să-i dau o cămaşe. 
— Am luat-o eu, mamă, strigă copilul din trăsură. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Conu Dumitrache se urcă în brişcă lui cu leagăn 
din care mîna singur, pe cînd vizitiul sta la spate; 
aşeză pe copil lîngă dînsul, puse puşca între ei; chemă 
pe Azor lîngă vizitiu, şi dete bici cailor, 

Coana Ghioala se uită după ei, clătinînd din cap şi 
zîmbind din ochi de bucuria băiatului, dar părîndu-i 
rău, în fond, că pleacă atît de nepăsător. 

— Tare-ţi mai seamănă, lelea mea!... 

Această jelanie a bătrînei era la adresa lui cumna- 
său, care nu legase niciodată două într-un tei. nu se 
însurase, nu avusese slujbă, nu muncise să se îmbo- 
găţească, nu jucase rol în societate, — ci trăise numai 
de hatîrul cailor şi de gustul vînătorii. 

în adevăr, conu Dumitrache Teodorescu era foarte 
burlac şi foarte nepăsător. Locuia în două odăiţe joase, 
în fundul unei curţi, de-a rînd cu grajdul, şi n-avea 
nici slugă, nici bucătăreasă, ci numai pe Duţu vizi- 
tiul, un beţiv împărătesc, care însă căuta bine de cai. 
încolo, vreo trei cîini şi vreo patru cotei, puşti prin 
toate colțurile, ciubote de toate mărimile, atîrnate 
pînă şi de clanţa uşilor, şi cartuşe peste tot. 

Dar aşa cum era el, nu se milogise la nimeni, nu 
ceruse slujbe de la nici un guvern, într-o ţară în care 
toată lumea cere slujbă; nu umblase să se însoare cu 
zestre, şi, ce-i drept, nici făr'de zestre, într-o ţară în 
care toată lumea se însoară şi se desparte de cîte trei, 
patru ori: nu muncise, dar nici nu se îmbogăţise, într-o 
ţară în care atîţia pehlivani se îmbogăţesc, fără să 
muncească. Prin urmare, negreşit, că nu era bine văzut 
de societate, şi deci nici de cumnată-sa, care, avînd 
11 copii de căpătuit, se ruga lui Dumnezeu să nu semene 
nici unul cu unchiul lor. 

Dar natura le potriveşte cum vrea ea, şi aruncase 
pe Iancu înspre partea unchiului. 

Şi cine poate spune ce bucurie intensă era în sufletul 
copilului, simțindu-se, el, pe sine, în faţa cailor, cu 
puşca alături şi cu cîinele în spate! 

— Na, mînă şi tu. 

Cînd puse mîna pe hăţuri adevărate, el, care pînă 
atunci minase numai scaune, cu sfori de petecă, i se 


349 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


350 


sui tot sîngele în obraz şi i se păru că nu mai are 
putere în degete. 

— Mînă dumneata, nene. 

— lată prostul! Strînge pumnul stîng înăuntru, 
ibitfoi cozoroc. 

Şi bufuia pe nări, rîzînd de ochii încremeniţi cu care 
se uita copilul la cai. înjurătura aceea s-ar fi zis că e 
rusească, dacă n-o fi fost de altă naţionalitate. 

Ajunseră aşa la Milcov. Aci se întindeau fericitele 
maluri ale rîului la o poştă unul de altul, că doar loc 
în țara românească e destul. Cu toate acestea pripo- 
rul vadului era strîmt, sucit şi venea drept în jos. 
Cînd văzu copilul ce-l aşteaptă, îndrăzni să ridice 
ochii către unchiu-său şi să zică: 

— Să puie piedeca, nene. 

— Nu-i nevoie. Ţine scurt... 

Băiatul întinse mîna dreaptă, să ţie mai de scurt, 
dar, în mişcarea ce făcu, scăpă hățul, şi vîrî trăsura 
sub un mal. Unchiu-său îi şi luase hăţurile din mînă, 
rostind îndesat un „ibitfoi cozoroc” şi aducînd trăsura 
în vad. 

Această repede mişcare a unchiului umplu sufletul 
copilului de admiraţie. Parcă nici nu înţelegea el de 
unde are omul atîta putere, să oprească doicai în mij lo- 
cul priporului, şi încă doi cai tari în gură. Experienţa 
asta îl hotărî, în gîndul lui ascuns, să mîne scaunele 
mai de scurt. 

Trecură prin albia Milcovului vreun sfert de ceas. 
Se vedea ici şi colo lucind cîteun strop deapă, în jurul 
căruia dormeau turme de gîşte sau alergau copii goi, 
făcînd iazuri. Era parcă în lucruri un înţeles de liber- 
tate patriarhală, care mergea drept la sufletul copi- 
lului. 

Conu Dumitrache Teodorescu opri trăsura şi se dete 
jos. Şi el parcă înţelegea, ca şi copilul, noima unor 
lucruri în care se ascundea farmecul trist al singură- 
tăţii româneşti. Creştea cătina în obrazul Milcovului, 
ca o barbă încîlcită şi roşcovană. Conu Dumitrache 
Teodorescu aduse copiluluio ramură încărcată cu po- 
rumbe: 

— Mănîncă, mă, că-s bune. 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


Băiatul mestecă vreo două porumbe şi zbîrci din 
nas. 

— Cam ciumărite, nene. 

— Aşteaptă să le bată bruma, mă! 

Şi rîdea conu Dumitrache din toate cărnurile dumi- 
sale, gata însă să-i dea lacrimile de dragul copilului. 


Ajunseră într-un cohalm, unde grîul era jumătate 
secerat şi jumătate în picioare. Deteră drumul lui Azor, 
care ridică coada proțap şi o porni cu nasul prin 
mirişte. 

Pînă să prindă băiatul de veste, se şi auzi o pocni- 
tură. El de-abia avu vreme să se-ntoarcă şi să vadă o 
pasăre care cădea ca. o ciutură. Unchiul îi făcu semn 
să vină să o ia. Pe cînd el alerga în goană, cu sufletul 
la gură, se încurcă de Azor. Cîinele se oprise pe loc, 
cu botul întins înainte, cu ochii ţintă la o rădăcină, 
încremenit. Băiatul auzi pe unchiu-său strigînd: 

—Dă-te la o parte, lancule! 

Dui îi bătea inima. Fără să ştie ce face, se aruncă 
la pămînt. în aceeaşi clipă pîrîi o prepeliță, zburînd 
tocmai de sub el. Azor sări cu botul după dînsa. Pasă- 
rea se lăsă la vreo sută de paşi, urmărită de cîine, pe 
cînd conu Dumitrache urla pe îndesatele: 

— Azor, vin-aici, afurisitule I 

Cîinele se oprea cîte puțin, uitîndu-se la stăpînu-său, 
cu ochii lui galbeni, dar apoi instinctul era mai puter- 
nic decît creşterea, şi o luă iar la fugă după prepeliță. 
Conu Dumitrache se da de ceasul morții: 

— Vin-aici, blestematule! 

Cîinele se mai oprea. 

— Aici, javră! Duţule, adu gîrbaciu! 

Da vorba „gîrbaciu", Azor păru a se convinge, fiindcă 
se opri de tot şi veni cu botul în pămînt către stăpî- 
nu-său. Acesta îşi desprinse în fugă cureaua de la pan- 
taloni şi-l luă la bătaie. 

Da vederea cîinelui, care, în loc să fugă, se tîra la 
picioarele lui stăpînu-său, chelălăind de durere, — 
băiatul rămase înlemnit. Pentru dînsul, Azor repre- 


351 


10 


15 


20 


25 


30 


3 5 


40 


352 


zenta farmecul vînătorii, agerimea minţii, credinţa 
nestrămutată, aşa precum zice la poezie: 


Rănit în bătaie, soldatul căzuse, 


Şi-n puţine zile chinuit muri ezc.: 


Se uită la unchiu-său cu neîncredere, parcă în mintea 
lui copilărească s-ar fi temut să nu descopere deodată 
în el netrebnicia de care-l învinuia mă-sa. Conu Dumi- 
trache văzu ochii încremeniţi ai copilului şi, ca să 
nu-l sperie, crezu că e bine să-i explice: 

— Javră, bre omule. Dacă-l laşi în voia lui, se duce 
la o poştă. 

Şi fiindcă Azor iar începea să se depărteze, se răsti 
la el din nou: 

— Vin-aici. 

Cîinele se făcu mîrcă. 

Băiatul, cu toată mila lui de cîine, exercita acum 
şi el puterea de stăpînire a omului asupra restului 
ființelor  însufleţite. 

Unchiu-său legă cureaua de zgarda cîinelui şi o dete 
în mîna băiatului; apoi o porniră către locul în care 
se lăsase prepeliţa. 

— Să nu-i dai drumul decît cînd ţi-oi spune eu. 

— Bine, nene. 

Cînd ajunseră prin preajma locului unde se lăsase 
prepeliţa se opriră. Conu Dumitrache scoase din buzu- 
nare o punguliță roşie, de care atîrna un capăt de os, 
şi începu să sune dintr-însa întocmai ca prepeliţele: 
pit-palac, pit-palac. După foarte puţin timp, prepe- 
lita cea adevărată răspunse din iarbă: pit-palac, pit- 
palac. Ba încă erau două. 

Conu Dumitrache salută, cu mîna-n vînt, şi făcu 
semn băiatului să dea drumul lui Azor. 

Băiatul rămăsese locului, cu sufletul la gură, uitîn- 
du-se ţintă la tufa de sub care cînta prepeliţa. Azor 
se mai răsuci la dreapta şi la stînga, pînă ce se propti 
în faţa tufii. 

-Pili! 

Cîinele sări, prepeliţa zbură, iar conu Dumitrache 
trase. Detunătura pustei făcu să zboare şi prepeliţa 
ceealaltă. Conu Dumitrache trase şi-n aceea. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


într-o clipă erau amîndouă la picioarele vînătorului. 

Dînsul scoase cartuşele goale din ţevi, puse altele 
pline; apoi cu un briceag, care avea o undrea răsucită 
la vîrf, burduşi prepeliţele, le scoase măruntaiele şi le 
aruncă. Aprins şi înveselit de succes, zise băiatului: 

— Hai, lancule! 

Şi o porniră înainte, către grîul nesecerat. 

Aci, vînătorul uită de băiat. Acesta se opri în mar- 
ginea griului, care era mai nalt decît el. 

Băiatul nu prevăzuse umilinţa asta. Chibzui el din 
ochi, şi se repezi către un grind, unde locul fiind mai 
nalt, spera să se înalțe şi el cu locul, — dar se mai 
întîmplă că şi grîul se înălță în aceeaşi măsură. 

Conu Dumitrache se vedea acum plutind pe deasu- 
pra lanului, ca o momiîie. El striga şi înjura după 
cîine,  depărtîndu-se. 

Băiatul se lăsă jos, pe mirişte, în marginea grîu- 
lui. Părăsit de unchiu-său, îi venea să plîngă. Cum 
însă razele soarelui ardeau din apus, el intră în grîu, 
pe brînci, căutînd să se apere. 

înăuntrullanului se vedeau brazdele nisipoase întin- 
zîndu-se departe. O mulţime nesfîrşită de flori şi flori- 
cele trăia la umbră: macii roşcovani se scuturau de 
foile lor leneşe: volburile se învîrteau hălăgiucă de 
orice sprijin; cicoarea străbătea prin spice către albas- 
trul cerului; garofița sălbatecă îşi ascundea jos faţa 
pistruie; măzărichea umplea aerul de miresme. Şi tot 
felul de gîndăcei umblau pe bulgării de pămînt sau se 
ridicau pe paiele grîului. Era o lume nesfîrşită, ce 
vorbea închipuirii copilului de belşugurile naturii. Ce 
de minuni a făcut Dumnezeu ! Oare de ce le-o fi făcut?... 
Spre binele omului. însă nu toate spre binele lui. El 
îşi aducea aminte din cartea de citire că unele “insecte 
sunt stricătoare; că, dimpotrivă, păsărelele cîmpului 
sunt folositoare. tocmai fiindcă se hrănesc cu insecte. 
Atunci omul de ce omoară păsările cîmpului? 

Tocmai atunci se auzi o foşnitură prin grîu. Băia- 
tul, speriat, se întoarse repede în partea aceea. Ce putea 
să fie? Se uita lung într-acolo, cînd se auzi o a doua 
foşnitură, şi înainte ca el să aibă vreme de a pricepe, 
se pomeni cu un cîine lîngă dînsul. 


353 


Eia Azor. 

Se uitau amîndoi unul la altul, băiatul cam înlem- 
nit, iar cîinele serios, proptitpe picioarele lui dinainte, 
ca un cal voinic. 

Băiatului îi era frică, dar îi era şi ruşine de a-i fi 
frică. Aşa, chemă el pe cîine într-un gînd bun: 

— Azor! 

Acesta, foarte mulţumit de a-şi găsi un cunoscut, 
deschise gura şi gîfîi mai departe, lăsîndu-se să-l nete- 
zească băiatul pe cap. 

Relaţiunile de prietenie între cîine şi copil deveniră 
şi mai puternice cînd băiatul, aducîndu-şi aminte de 
curea, o legă de gîtul lui Azor. Acesta, mort de oste- 
neală, se aşeză jos. 

Băiatului îi era ruşinede ceeace făcea, fiindcă sim- 
tea că nu face bine; cu toate astea, teama de singurătate 
era aşa de mare, încît biruia fondul lui de onestitate. 

într-un tîrziu, se văzu unchiul de departe, venind 
spre trăsură. Copilul se apropie de el cu temere. Cînd 
însă îl privi de-aproape, i se păru atît de bun, încît nu-i 
mai fu frică de el. în adevăr, conu Dumitrache, ostenit 
şi cu tolba plină de prepeliţe, avea ochiul limpede, 
sufletul liniştit, ca orice om ce nu-i ros de patimi şi 
de gînduri ascunse. 

Duţu puse şleaurile la cai şi-oporniră la deal, spre 
Coteşti. 


Umbrele serei se lăsau, lungi, de la munte spre cîm- 
pie. Nişte grădinarii pe marginea drumului învese- 
leau privirea cu brazdele lor verzi. Pe la colibe, mor- 
mane de castraveți şi de ardei serveau bulgarilor de 
căpătii. 

Conu Dumitrache opri trăsura, scoase portofelul din 
buzunar şi dete băiatului trei gologani: 

— la du-te, lancule, de alege nişte ardei. 

Băiatul sări din trăsură. 

— Mă, dar ştii să cumperi? 

Iancu rămase cam nedomirit, pe cînd unchiu-său 
ridea de încurcătura lui. în vremea asta, Azor sărise 
şi el din trăsură şi se întîlnise cu un dulău de-al bul- 


10 


15 


25 


30 


35 


40 


gărilor, cu care, după obicinuitele plecăciuni şi miro- 
situri, se luase la bătaie. Conu Dumitrache alergase 
să-i despartă, bulgarii de asemeni, aşa că tămbălăul 
era acum pînă-n slava cerului. 

Băiatului îi era cam frică, dar totodată se simțea 
fericit de-a lua parte la aşa groaznice întîmplări. 

După ce se liniştiră cîinii, conu Dumitrache pro- 
cedă în persoană la alegerea ardeilor, intrînd în vorbă 
cu grădinarul: 

— Cum merg treburile, gospodine? 

— Cum dă Dumnezeu. boierule: nă patru oameni 
trei crîstăveţi. 

— Cam puţin. 

— Ei, ci să facim!... 

înăuntru colibei erau o mulţime de lucruri de-ale 
casei; ceaoane, căuşuri, tivgi cu sare, care, toate, 
aveau un aer ca de jucărie. în fund o femeie adormea 
un copil. 

Nu trebuia mai mult, pentru ca în sufletul băiatului 
să se întipărească scena patriarhală ce avea înaintea 
ochilor. Cu braţele încărcate de ardei şi cu gîndul 
de poezie, el îşi reluă loc în trăsură, lîngă unchiu-său, 
privind la capul serios al lui Azor, care părea că în- 
ţelege cît e de frumos apusul soarelui. 

„Nu se putea lămuri băiatul cum de nu lătra Azor 
de loc; nici chiar în lupta cu cîinele bulgarului nui 
se auzise glasul, ci numai se sculase în două labe şi 
smulsese din ceafa duşmanului. Urma deci ca în ju- 
căriile lui cu frate-său mai mic, pe care adesea îl 
lega de gît şi-l făcea cîine de vînătoare, să-l înveţe 
a nu lătra. 

Cînd ajunseră sus la vie, începea să  înnopteze. 

în curte, se vedeau, la lumina focului, chelarul şi 
chelăriţa făcînd mămăligă. Băiatului îi era foame lucru 
mare, dar nu îndrăznea să ceară pîine, de teamă să 
nu-l rîdă unchiu-său, că doar „la vînat omul mai tră- 
ieşte şi cu răbdări prăjite”. 

Casele boiereşti erau nişte cocioabe, dar cu grantul 
lor, adică cu balcon în față şi cu foişor pe acoperiş. 

Ileana, chelărița, dete năvală pe scări şi deschise 
uşile de la odaia boierului. Aci, aprinse un capăt de 


355 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


luminare ce se rezema în gîtul unui sfeşnic de pe vre- 
mea nemților cu coadă, trînti ferestrele de perete, 
rămase în mijlocul camerii, uitîndu-se la băiat. 

— Heano, băiatului i-e foame. îl cunoşti? 

Femeia zbîrci din gură: 

— Păi cum. 

— Băiatul lui frate-meu Iorgu. 

— Aşa, zău, al lui conu Iorgu. 

— Nu crezi? Are 11 ca ăsta. 

— Ba cred, cred zău. Da' parcă mă gîndesc eu că 
să hie a matale, că-i leit, ştii, cu nasul la o parte şi 
cam smead. 

Conu Dumitrache rîdea cu hohot. 

— la dă-ne ceva să mîncăm. Ai apă fiartă? 


—Am. 
— Jumuleşte păsările astea. Pilaf ştii să faci? 
— Cum să nu ştiu, — da' n-am orez. 


— Dă o fugă la grec, şi ia. 

— Trimit pe Ion. 

— Hai. 

Femeia ieşi în goană. Conu Dumitrache se luă după 
ea. 

— Fă, ia din trăsură nişte ardei şi coace-i în spuză. 
Mămăligă faci? 

— lote-o că-i gata. 

— Fugi! 

Conu Dumitrache luă sfeşnicul de gît şi chemă pe 
băiat după dînsul: 

— Hai, Iancule, să punem masa. 

Trecură într-o odăiță de alături, care pe vremuri 
fusese sofragerie, şi scoaseră din saltarul unei mese 
cu trei picioare, toate uneltele trebuitoare prînzului. 
în firida sobei era un teanc de farfurii. Multe lucruri 
ştirbe şi oloage văzuse băiatul în casa lor modestă, 

— dar aşa prubă de tacîmuri nu întîlnise încă; nici 
o farfurie nu era la fel cu alta, nici o furculiţă n-avea 
dinţii întregi, nici un cuţit nu se ţinea de mîner. 

Pentru conu Dumitrache asemenea lucruri erau fodo- 
lie „chiar la oraş, dar mite la țară !" El îşi purta sala 
de mîncare cu sine, rezumată într-un briceag năbă- 
dăios, în care pe lîngă lingură, furculiţă şi cuţit, erau 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


24* 


şi solnițe, plus un pieptene de barbă şi alte multe 
instrumente de lemnărie, de dogărie şi fierărie. Băia- 
tul zărise briceagul, pe cînd unchiu-său burduşea pre- 
pelițele, şi numaidecît prinsese dragoste şi respect pen- 
tru aşa frumusețe de lucru. 

Conu Dumitrache întinse un şervet pe colțul mesei, 
puse cîte două farfurii de om, şi prinse a împăna cu 
foaie de țigară mînerul unui cuțit: apoi răsturnă din- 
tr-o pungă de hîrtie nişte măsline: 

— Trage-i, lancule, că ţi-o fi foame. 

în acelaşi timp femeia aduse o mămăliguţă, cum e 
aurul. 

— Bravo ai noştri, zise conu Dumitrache. Nu te 
lăsa,  Iancule. 

Iancu nu se lăsa de loc; zdrumicase nişte brînză 
sărată în taler, şi se lupta cu dînsa, ca un voinic. 

Conu Dumitrache sări după chelăriţă: 

— Ileano, să ne faci un bulz. 

Apoi se apropie de băiat şi-l ciupi de păr a dragoste. 

— A ce miroase părul tău, mă?... îţi place bulzul? 

— îmi place, nene. 

— Trage-i! 

Umbla de colo pînă colo, cu cîte o măslină în mînă, 
pe care o arunca în gură din fugă, înghițind nemeste- 
cat, înecîndu-se, vorbind cu băiatul, chemînd pe 
femeie: 

—Mănîncă, mă! Ileano, cum stau ardeii? 

— Se coc, boierule. 

— Zi-i pe slovă, şi nu uita pilaful. 

Era, în fond, fericit de mulţumirea băiatului. îi 
venea să-l sărute, dar, nedeprins cu asemenea dulce- 
gării sentimentale, îl pişcă de păr, înjurînd pe ruseşte. 

După ce dete duşca vreo două păhărele cu vin, i se 
dezlegă limba: 

— Mă Iancule, cînd te-i face tu om, să repari casele 
astea, mă, că-s de zid, case boiereşti, rămase de la 
moş Ioniță’, comis, mă!... Tu ştii ce era un comis? 

— Nu ştiu, nene. 

— Ei, vezi că eşti prost. Mă, comis era boier, nu 
glumă. Mai erau peste dînsul numai boieri de clasa 
I, din protipendadă: marele ban, logofeţii, vornicii, 


357 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


358 


marele spătar, postelnicul şi aga. Apoi veneau boierii 
de clasa Il-a: comisii, stolnicii, paharnicii, clucerii şi 
aşa mai încolo. Apoi plevuşcă, boierii de clasa IH-a: 
slugerii, şatrarii, medelnicerii şi alţii. 

— Noi din ce clasă eram? 

Conu Dumitrache rîse cu poftă şi ciupi pe băiat 
de păr: 

— Mă, părul tău miroase a boier de clasa I. 

Băiatul rîse şi el, ţinîndu-se cu mîna de tîmplă: 

— Zău, nene, spune, 

— Moş Ioniță era comis, mă. 

— Da' ce-i aia comis? 

— lote prostu!... Boier, mă!... în vremuri vechi 
el era pus peste grajdurile prinţului, cum ar fi astăzi 
scudierii la curțile regale. 

— Dar ceilalţi ? 

— Să ţi-i spun pe toţi: marele ban era la noi 
în Muntenia, boierul cel mai mare şi stăpînea la Cra- 
iova peste toată Oltenia; logofătul păstra pecetia 
domnească şi întocmea hrisoavele; vornicul era marele 
judecător; postelnicul era la început îngrijitorul ca- 
merei de dormit a domnului şi mai tîrziu ministru 
de externe; vistiernicul rînduia cheltuielile; pahar- 
nicul turna de băut la masa domnului; clucerul ţinea 
cheile de la cămările domneşti; stolnicul era mai 
mare peste bucătării. Şi să fi văzut, mă lancule, cum 
se închinau unii la alţii!... Un boierinaş de clasa 
IH-a de-abia îndrăznea să se-apropie de un boier 
din protipendadă, sărutîndu-i poala anteriului şi ră- 
mînînd în picioare lîngă  uşe, cu giubeaua strînsă 
la piept, înghițind în sec şi zicîndu-i pe greceşte 
„evghenestate, eclambrotate”. 

— Eu i-aş fi datuna! 

— îi dai tu una, dar pe urmă te bătea la tălpi. 
Boierii de clasa H-a sărutau mîna boierilor de clasa 
I; iar cei de clasa I, între dînşii, se sărutau pe bărbi. 
Afară de asta, boierii mari aveau dreptul să umble 
în fahturi. 


— Ce erau alea, nene? 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


— Faleturi, mă ! carete cu 4 cai. Apoi aveau dreptul 
să fie ridicaţi de subsuori, cînd urcau scările palatu- 
lui, să ia dulceaţă, cafea şi ciubuc la palat; să se 
închine la icoane înaintea celorlalţi; să poarte işlicuri 
cît roata carului; să-şi radă capul şi ceafa... 

— Da' urîţi trebuie să fi fost!... 

— Urîţi, frumoşi, aşa erau. 

— Şi moş Ioniţă se rădea şi el la ceafă? 

întrebarea copilului rămase fără răspuns, din pri- 
cina Ilenei, care aducea pilaful. 

Conu Dumitrache aruncă un ochi încruntat asupra 
castronului, în care prepeliţele şi vreo patru fire de 
orez înotau în zeamă lungă. Apoi dete din cap: 

— Ibitfoi cozoroc, asta-i pilaf!? 

— Păi ce să hie? 

— Fă, tu să te tocmeşti bucătăreasă, că eşti meşteră 
de tot. 

Femeia îşi ascundea gura în testemel. 

— la vezi, ardeii i-ai ars bine? 

Ileana plecă în fugă după ardei, pe cînd conu Dumi- 
trache scotea prepeliţele pe o farfurie. 

— Trage-i, lancule, că-s bune. Moş Ioniță nu se 
rădea la ceafă, că era om în toată mintea. 

Băiatului aproape să-i pară rău că moşu-său Ioniță 
nu se rădea la ceafă. 

—Da' cai, nene, trebuie să fi avut berechet... 

Conu Dumitrache scosese briceagul cel năbădăios 
şi se pusese a desface o prepeliţă de la toate încheie- 
turile. 

— Cai... Se înţelege că avea cai. Unul a murit în 
fînărie la mine, de bătrîneţe. Ce mai cal, mă Iancule!... 
îl chema Trâmba. M-a scăpat odată din mîinile lui 
Bulboceanu. 

— Da' cine era Bulboceanu, nene? 

— Un tîlhar, mă. 

— Şi cum te-a scăpat Trâmba? 

Ochii copilului, care începuseră să se închidă de 
somn, se holbară din nou la numele lui Bulboceanu. 
Conu Dumitrache îşi trase măsurile şi tăcu, nevoind 
să sperie pe copil cu tîlhari. 

— Spune, zău, nene. 


359 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


360 


— Hai la culcare... 

— Z ău, nene. 

— îți spun mîine. Hai să ne gătim paturile. Vrei 
tu să dormi afară? 

Ideea asta, nouă de tot, ademeni pe copil atît de 
mult încît uită de Bulboceanu. 

— Vreau. 

— Atunci hai să ne gătim paturile. 


Cînd ieşiră în cerdac, găsiră luna sus pe cer. 
Deasupra munților se vedea încă locul unde apusese 
soarele. 

O tăcere deplină domnea peste fire. Rar, de la 
casa chelarului, se auzea glasul chelăriței gonind 
cîte un cîine. 

Copilul se aşeză pe scară, uitîndu-se țintă la lună. 
Ochii lui deosebeau bine văile şi dealurile dintr-însa. 
Prin minte îi fluturau imagini de boieri işlicari, 
raşi la ceafă, apoi Bulboceanu, apoi calul cel straş- 
nic, Trâmba, în fine, moşi-su Ioniță, comisul, care 
parcă umbla pe o vale din cele ce vedea el în lună, 
cu o caretă cu 4 cai. 

— Cum ai zis, nene, că se chemau trăsurile boie- 
reşti? 

—Faleturi. mă. Da' nu te culci? 

— Ba mă culc. 

— Hai să ne dezbrăcăm. 

Conu Dumitrache ajută pe copil să se dezbrace. 
Bufnea pe nări de hazul de a face pe fata din casă, 
dar simțea prin sînge o căldură binefăcătoare cînd 
atingea gîtul gol al băiatului: 

— Mă, da' gras eşti tu, mă, ibitfoi cozoroc... 
Băiatul rîdea cu hohot: 

— Nene, mă gîdili!... 

— Stai că nu te gidel, mă. 

— Zău, nene, mă gîdeli. 

— lote prostul!... 

Cînd băiatul se întinse în pat, i se păru că-l poartă 
pe aripi patru porumbei, atît era de mulțumit. 


10 


15 


Cerdacul era acoperit despre miazăzi cu viţă-de- 
vie, aşa că luna nu se vedea de loc. Către picioare se 
ivea un petic de cer, în care înotau cîteva steluțe, 
pe care luna nu le stinsese cu totul. Era una mai cu 
seamă, cam roşietică, ale cărei lumini scăpărau ca 
dintr-un diamant. Ce frumoasă era! şi parcă era vie. 
Vor fi fost suflete tinere, fetiţe tinere ce muriseră, 
cum zicea la o poezie. Şi ce tăcere nespusă!... 

Sta tocmai să adoarmă, cînd o adiere de vînt îi 
suflă pe obraz cu o mîngîiere. Era atîta miros de gră- 
dini depărtate în adierea aceea, încît nu putea fi 
altceva decît zefirul. în sfîrşit, cunoscuse şi zefirul!... 

Şi gîndul îi alunecă deodată sub pernă. 

Cînd mai deschise ochii i se păru că vede figura lui 
unchiu-său plecată spre dînsul. îşi trecu mîna peste 
obraz, fiindcă îl gîdilase ceva ca o sărutare. Dar 
n-avu vreme să maipriceapă. 


10 


15 


20 


25 


362 


PETRICĂ 


Sub şandramaua de la birt, rămăseseră numai dot 
muşterii. Unul era beat; altul. de-abia sosit, venea 
să bea. 

Lăutarii, osteniţi, mîrîiau din scripce, fiecare pe 
seama lui, iar ţimbalagiul se da de ceasul morţii, 
bătînd din ciocănaşe, doar o aduna vioarele răzlețe. 

Era o noapte caldă. Chelnerii moţăiau, retraşi pe 
scaunele din fund. Unul dintr-înşii rezemat de un stîlp, 
aştepta poruncele celor doi consumatori. privind la 

un cîine, ce, din poartă, trăgea pe nări mirosul de 
carne friptă. 

Muşteriul cel beat se uita înaintea ochilor, parcă 
ar fi văzut o lume mizerabilă, care-l făcea să zîmbească 
de milă. Cu o bucăţică de hîrtie alături, el părea că 
însemnează ceva. Din cînd în cînd chema chelnerul: 

— Cuştică!... 

— Poftiţi, vă rog. 

— Crezi tu în metempsicosă, mă? 

Chelnerul, care era ştirb de trei dinţi dinainte, rîdea, 
ducînd mîna la gură. 

Muşteriul de-al doilea se adresa celui dintîi, pri- 
vind în taler: 

— Eşti beat, Năiţă... 

— Hai stir!... 

Muşteriul de-al doilea, care era treaz din greşală, 
făcea un haz nespus de beţia celui dintîi, şi repeta, 
strîmbîndu-se de rîs: 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


— Puică!... Neică!... 

Cel dintîi, încăpăţînat, vrea cu orce preţ să cunoască 
opinia chelnerului asupra merempsicosei. 

— Cuştică!... Vin-aici! 

Chelnerul se apropia, zîmbind şi ascunzîndu-şi 
dinții ştirbi. 

— Va s' zică tu nu ştii ce este metempsicosă... 

— Nu ştim, domnu Nae. 

— Da' meteorologia? 

— Nici aia. 

— Sau metereologia. 

Muşteriul de-al doilea adaogă, rîzînd în taler: 

— Sau mereteologia... 

Cel dintîi răspunse îndesat: 

— Hai stir!... 

Cel de-al doilea se topea de rîs: 

— 'Să-mă dracului, mă Năiţă, că eşti candriu de tot. 

Plăcerea nespusă a muşteriului de-al doilea de a 
vedea un om beat, nu se putea justifica decît printr-o 

externare* a propriei individualități. Deprins cu darul 
Domnului din fragedă tinerețe, Lachi Pavlov era aşa 
de neîntrerupt şi de fundamental beat, încît cînd 
Se întîmpla, printr-o totală lipsă de mijloace, să fie 
treaz, el devenea lumea normală, iar lumea devenea 
el, Lachi Pavlov, acela ce, sub numele de Dibici 
Balalanschi, era deopotrivă cunoscut şi stimat în toate 
birturile, de la Pisica Albă la Pisica Neagră inclusiv. 
Numele acesta de Dibici Balalanschi era o anagramă 
găsită de Pavlov, cînd îşi istorisea odată originea, 
povestind că tată-său, general rus, se statornicise în 
ţară pe vremea lui Diebici Zabalkanski: cum era omul 
cu chef, limba prefăcu pe Zabalkanski în Balalanschi, 
ceea ce, de altminteri, se potrivea mult mai bine cu 
starea pururi matăhăită a lui Lachi. 

Celălalt muşteriu, Nae Constantinescu, profesor şi 
gazetar, era din firea lui jucător de tabele. Din lipsă 
de noroc, pierdea veşnic, aşa că era totdeauna fără 
para, prin urmare pesimist. Cu vremea, se luase de 
băutură, găsind în excitarea alcoolică imagini ciudate, 


* Sens: exteriorizare. In Conv. Ut: asemănare. 


363 


gîndiri paradoxale, o ironie amară cu care împroşca 
lumea moşierilor şi a burgheziei. în fond. băiat bun, 
Năiţă, estet şi muzicant, care se ducea la operă în gale- 
rie, ca să plătească puţin şi să audă pe „Nea Dumi- 
trachi" judecind pe Almaviva'. 

Dibici Balalanschi mînca o supă cu orez, storcind 
lămîie de-a dreptul în lingură, ca să fie mai acră. 
Cu capul plecat în taler, cu mîinele tremurînd, ge- 
mea după fiecare înghiţitură, sUgîndu-şi cele patru 
fire de mustăţi, ce-i creşteau ca lui sfîntu Neculai 
din icoanele ruseşti. După ce sfirşi Supa. scoase din 
buzunar o hîrtie, în care era înfăşurată o bucată de 
pastrama, pe care o rîcîi cu o custure şi o mîncă fără 
pîine. în dele din urmă porunci o sardea în chinovar. 

Profesorul, care privea acum ironic la Dibici,zîmbi 
de dispreţ: 

— Cuştică, te îmbogăţeşti, astă-seară. 

Dibici Balalanschi rîdea şă se topească: 

— Puică !... ai luat luleaua neamțului!... 

Profesorul se uita lung la el: 

— Urît mai eşti, fire-ai al dracului!... 

în adevăr că Dibici era pogan de tot. Cum rîdea 
el acum, lăsînd să i se vadă colții răzleţi din gură, 
înecîndu-se cu oasele de la sardea, tuşind şi icnind, 
părea caricatura unui Buddha. Dar mulţumirea lui de 
a vedea pe profesor beat, era atît de comunicativă, 
încît rîdea şi Cuştică şi chelnerii ceilalți şi chiar lău- 
tarii cei adormiţi. Dibici se ţinea cu mîinele de sto- 
mac bufnind: 


— Năiţă !... dacă mă iubeşti, hai stir ! 


II 


în întunericul din stradă, se oprise o birjă, din care 
se deteră jos trei inşi, intrînd falnici în lumina din 
curtea birtului. Erau trei prieteni de chef: poetul 
Enăchiţă Profiriu, tenorul Martac şi tînărul moşier 
Petre Văleanu, a cărui statură voinică făcuse pe amici 
să-i zică Văleanu de Munte. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Da ivirea acestora, toată lumea de sub şandrama 
ciuli urechile, chelnerii ca şi lăutarii, pe cînd Dibici 
Balalanschi îi saluta în sughiţuri: 

— Puică !... Neică!... 

Poetul Profiriu şi tenorul Martac erau „de-ai casei”, 
muşterii care stau tîrziu şi consumau puţin, discu- 
tînd în toate serile aceleaşi lucruri, cu aceleaşi compli- 
mente: „mă, da' bou eşti!" sau „bine, mă dobitocule, 
nu vezi că spui prostii". Aceştia se apropiară de Nae 
Constantinescu, salutîndu-l cu un „adio, țațo", care 
primiră ritualul răspuns „hai stir !" 

Cu toate astea, prezenţa lui Văleanu de Munte punea 
în toţi o giîdilătură de spirit neobişnuită. Petrică 
era „băiat bun", ceea ce însemna pentru dînşii „o 
mangafa": dar Petrică era mai ales cu dare de mînă. 

în adevăr, tînărul acesta venea la Bucureşti să 
cheltuiască şi să petreacă. Fiu unic al unor moşieri 
bogaţi, fusese dus la Geneva de maică-sa, femeie deş- 
teaptă şi ambițioasă, şi acolo crescuse pînă la vîrsta 
de 19 ani, cînd îl duseseră la Paris, de unde, după un 
an, la moartea maică-si, îl aduseră în ţară. 

întors acasă cu studiele trunchiate, dar cu mintea 
întreagă, tînărul se puse cinstitsă muncească. Din cînd 
în cînd îl prindea de pe urmă părerea de rău a frumo- 
sului, întrevăzut, dar neatins, şi atunci îl apuca 
dorul de a călători, de a vedea, de a ceti. Făcuse 
cunoştinţă cu literatura românească acum în urmă, 
şi găsise într-însa lucruri interesante. Se abonase la 
toate revistele, la toate almanahurile, la toate fiţui- 
cile. Cu vremea, venind des la Bucureşti, făcuse 
cunoştinţa scriitorilor de căpetenie, intrase în intimi- 
tatea lor primejdioasă, se lăsase a fi ciupit de cei mai 
îndrăzneţi, simțind un fel de plăcere nouă de a ajuta 
pe aceşti risipitori de energie. Era atît de discret, 
ştia atît de bine să asculte, încît, cînd venea „man- 
gafaua" în Bucureşti, se adunau la aceeaşi masă cei 
mai neîmpăcaţi duşmani literari. 

Astfel se apropia acum poetul Profiriu de gazetarul 
Constantinescu, doi oameni de talent ce nu puteau 
să se sufere, iar peste dînşii venea criticul Bărbieri, 


365 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


deputatul Mărgineanu şi actorul Zaharia, unii îmbă- 
trîniţi înainte de timp, alţii încă tineri, dar toţi plini 
de ticuri, zeflemişti şi invidioşi. 

Fără să bage nimeni de seamă, Dibici Balalanschi 
se strecurase la masa lui Văleanu, în dreptul sticlelor 
painjinii, încruntînd din sprincene şi rostind între 
dinţi: 

— îl bem total astă-seară. 

Pe cînd toţi rîdeau, aşezîndu-se, Năiţă scria de foc. 
Criticul Bărbieri îi smulse hîrtia: 

— Ce sunt cabazlicurile astea, mă Năiţă? 

Celălalt, încăpăţînat îşi urmărea vedenia: 

— Se transformă, domnule, tot'! Atomii nu mai 
sunt atomi, eu nu mai sunt eu, tu nu mai eşti tu, 

măgarul ăsta de Bărbieri nu mai este măgar... 

— Hai marş, mă!... 

— Ci totul este transformare în energie cinetică 
a unei mari cantităţi de energie potenţială. 

Apoi, adresîndu-se poetului Profiriu: 

— Tu ştii ce înseamnă energie cinetică, mă dobito- 
cule? 

Profiriu se făcu roşu: 

— Eşti şi mitocan şi beat. 

— Cu deosebire că e mitocan din naştere, iar beat 
din educaţiune, zise Bărbieri. 

Năiţă urma, demdnstrînd cu degetul în aer: 

— Masa unui electrogen este de-abia a 700 parte 
a atomului său, iar greutatea lui este o fracţiunede 
gram, pe care mă prind că Profiriu nu ştie s-o ci- 
tească, şi anume: 


1 
300.000.000.000.000.000.000.000.000.000 


Da' voi ştiţi ce este rodiul, mă, budalalele dracu- 
lui? !... Mă, Bărbieri, tu crezi că radiul este o piatră 
de ascuţit brice. 

— Da, se înţelege: de acolo şi vine verbu a rade: 
eu mă radiu, tu te radii, el se radie, — pe care vulgul 
l-a făcut: eu mă rad, tu te razi, el se rade. 


lo 


15 


20 


25 


30 


35 


— Sunt unele provincii, zise foarte serios actorul 
Zaharia, în care se pronunță astfel: eu mă rădesc, 
tu te rădeşti, el se rădeşte. 

— Pozitiv. Tot de acolo, adaogă Bărbieri, s-a for- 
mat şi verbul a răsădi, prin metateză din a se rădi: 
a se rădi, a răsădi, totuna, — adică, curați pielea 
obrazului, ca natura să răsădească mai uşor părul 
în piele; sau, vice-versa, razi brazdele de pămînt, 
ca să pui arpacic. 

Balalanschi, care pînă aci ascultase, plin de smerenie, 
ştiinţa acestor oameni, găsi de astă dată că prea era 
lată: 

— Eeee! nene Bărbieri. Hai stir !... 

Toți rîdeau, iar Balalanschi mai mult decît toţi, 
arătînd cu degetul spre Nae Constantinescu: 

—E afumat rău! 

Cheful urmă mai departe, în toată frumusețea lui. 
Lăutarii se apropiaseră de masa lui Văleanu şi cîn- 
tau pe gîtul vioarelor. Din cînd în cînd, Năiţă vrea 
să demonstreze că radio-activitatea materiei şi trans- 
formarea radiului în eliu dau dreptate alhimiştilor; 
că deci căutarea pietrei filozofale e permisă, iar că 
Lavoisier a fost un bou, — ceea ce făcea pe actorul 
Zaharia să sughiţe „EHu" ! în loc de „Aleu !" 

în vremea asta, un lăutar grăsuliu, cu mustăţile 
ca două lipitori, prinsese a cînta din gură cu accent 
țigănesc: 


D-abia t-am fost văzut odată 


Şi hochi tăi m-au prins prizonier. 


Năiţă scrîşnea din dinţi. Ceilalţi se puseseră să 
cînte în cor cu ţiganul. Năiţă gemea, dînd cu pumnii 
în masă: 

— Petrică, zi-i să tacă... 

Ceilalţi voiau, dimpotrivă, să cînte: 

— Lasă, domnule, omul în pace. 

— Zi-i, Petrică, să tacă, or dau cu ceva în el. 

Văleanu făcu semn lăutarilor să se oprească: 

— la mai bine să rugăm pe Martac să ne cînte ceva. 


367 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


368 


III 


Martac, intrat pe jumătate sub masă, era liuliu. 
Prins între două sticle, din cari una de vin iar alta 
de borviz, se uita la dînsele lung, întinzînd buzele 
înainte şi plescăind din limbă. El făcuse de vreo zece 
ori aceeaşi întrebare, care tot de atîtea ori rămă- 
sese fără răspuns: 

— Mă, lancule, de ce oare nu se potrivesc ele, mă? 

O dată, reuşise să capete un „hai stir", care însă 
nu-l luminase de loc. 

Văleanu, văzîndu-l cufundat în gînduri, îl întrebă 
încetişor: 

— Ce vrei, nene Martac? 

El însă dete din cap: 

— Ei, drăcia dracului!... 

îl preocupau cele două sticle, ce niciodată nu se 
sfîrşeau împreună, fiindcă or mai rămîneau două degete 
de vin şi trebuia să mai ceară o sticlă cu borviz, or 
mai rămîneau două degete de borviz şi urma să ceară 
o nouă sticlă de vin. 

Năiţă îi dete un ghiont pe îndesatele: 

—N-auzi, mă! 

Tenorul se uită la dînsul nedomirit. 

— N-auzi că te roagă Văleanu să cînţi?... 

Martac ieşi ceva de sub masă şi tuşi: apoi începu. 

Era o melodie veche românească. Ar fi putut să fie 
turcească sau orcum, că tot frumoasă ar fi părut, — 
atît erau notele de suave. Prin ce mister al naturii 
se păstrau, într-un gît aşa de argăsit, nişte sunete atît 
de curate, atît de tinere şi de mişcătoare?... 

Muzica adevărată păru a pătrunde deodată în toate 
sufletele chefuitorilor. Pe unii îi muie de tot: pe alţii 
îi însenină. Bărbieri bleojdi capul pe-o parte, uitîn- 
du-se lung la tenor, — pînă ce îi dete cu tifla: 

— Bată-te Dumnezeu de beţiv! De unde le mai scoţi, 
mă! 

Năiţă îşi ridicase pieptul în sus, îmblînzit, parcă 
s-ar fi găsit acum în lumea lui cea adevărată, pe cînd 
poetul Profiriu îşi trecea degetele tremurătoare pe 
fruntea largă. Mai mişcat decît toţi părea a fi Dibici 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Balalanschi. De la primele note, el se strînsese în 
spete şi rămăsese cu ochii ţintă la tenor. Cînd acesta 
repetă pentru a doua oară: „Floare albă a primăverii", 
ridicînd tot cîntecul în octavă, Balalanschi se luă cu 
mîinile de cap, gemînd: „Aoleeeu!", ca şi cum, în 
adevăr, vibraţiunea sunetelor înalte l-ar fi durut. 

Cînd încetă Martac, fu o pupătură universală, o 
spargere de sticle pe toată linia. Năiţă găsi că era o 
dobitocie a sparge sticlele, dar se mira că nu o poate 
spune: „probabil că sunt beat", îşi zicea el în gînd. 
Balalanschi se luase de gîtul lui Martac şi-i striga 
la ureche! „Puică!... Dragă!... Să-mi cînţi aia cu 
patru vînturi!”... 

Tenorul suflă un pahar cu vin şi începu din nou: 


Pe la cele patru vînturi 
Eu de tine-am întrebat 
Şi prin lacrămi, şi prin cînturi 
Şi prin dureros oftat, 
însă ele au tăcut. 
Te-am pierdut, te-am pierdut. 


Cît tinu melodia, cîntată cu o artă fără seamăn, 
nimeni nu se mai mişcă. Ţimbalagiul prinsese acor- 
durile, discret, aşa că vocea tenorului vibra acum pe 
unde de alte sunete. Din cînd în cînd se auzeau geme- 
tele lui Balalanschi: „of, puică!". Dui NaeConstanti- 
nescu îi dăduseră lăcrămile, care păreau a-l libera 
de durerea beţiei. Poetul Profiriu se întinsese pe două 
scaune, şi, deşi se simțea idiot, i se părea cîteodată 
că are geniu. Criticul Bărbieri, rămas ceva mai în- 
treg, se uita la ceilalți cu milă, dar în acelaşi timp 
pîrîia din buze ca prepeliţele, căutînd să-şi explice 
de ce oare îi venea să pîriîie. 

Numai Petrică era treaz. Neputînd să bea, el se bucu- 
ra de hazul celorlalţi şi parcă o geană fumurie se 
lăsa şi pe sufletul lui, văzînd atîta amestec de spirit, 
de talent şi de nebunie omenească. Dar. blajin şi 
tînăr, se socotea pe sine om inferior, deoarece n-avea 
nici un viţțiu, nu ştia să cînte, nici să bea, nici să 
facă versuri. Avea ceva parale; însă cînd Martac, beat, 
repetă strofa: „însă ele au trecut, te-am pierdut, te-am 


369 


15 


20 


25 


30 


35 


370 


pierdut", Petrică înţelegea cu o adevărată sfîşiere 
sufletească că poetul pierduse ceva ce nu avea preţ; 
ceva ce nu putea fi nici mamă, nici tată, nici femeie 
iubită; ceva ce nu sta nicăieri în lumea pămîntească 
dinafară; ceva ce nu era nici amor, nici durere. Că doar 
iubise şi el ca fiecare făptură, şi totuşi nu numai 
nu făcuse poezii, dar nici nu suferise. Acel ceva tre- 
buia să stea în sensibilitatea poeților, pe care el, 
fiinţă echilibrată, nu o avea de loc, dar care îl fer- 
meca atît de mult, încît, pe calea înţelegerii, se simţea 
frate cu poeţii. 

Deodată, în mijlocul gîndurilor generoase ale lui 
Petre, Martac o dete prin „I-sa, i-sa, i-sa-sa-sa”, 
însoţit de notele ascuţite ale naiului. Mai veni un rînd 

de piperment şi un alt cîntec caraghios, pînă ce sfîr- 
şiră toţi pe sub scaune. 


IV 


în pîcla nopții, păru a trece o adiere de răcoare. 
Din răsăritul depărtat mijea cea dintîi năzuință de 
lumină, începînd a da formă acoperişurilor. Oraşul 
dormea somnul leneş al dimineții. 

Aruncaţi într-o birje, ca trei saci, Dibici cu Martac 
şi Năiţă erau duşi la respectivele domiciliuri de către 
amicul lor Petre Văleanu. Acesta, pe capră lîngă 
muscal, fuma o ţigară, privind aiurit spre carele cu 
zarzavaturi, ce scîrțîĝiau către gura pieții. îşi simțea 
capul deşert. O încercare de a-şi prinde gîndurile ră- 
mase fără izbîndă. 

Trăsura trecu podul Dîmboviței şi apucă prin 
Antim, spre locuința tenorului. 

în fața unor case mici, fără perdele la ferestre, 
birja se opri. 

Văleanu se dete jos şi sună. După puţin timp, uşa 
se deschise. Tînărul, fără a pierde vreme se întoarse 
la trăsură şi încercă să mişte pe Martac. Acesta, cu 
capul sub Balalanschi şi cu picioarele în coşul tră- 
surei, era criţă. Atunci Văleanu îl descurcă din gră- 
madă şi, cu ajutorul birjarului, îl vîri în casă. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Uşa de la săliţă se deschise de la sine. Pe cînd con- 
voiul trecea, Văleanu auzi pe cineva zicînd: 

— Vă rog, duceţi-l în dreapta. 

Birjarul, care era înhămat la picioarele lui Martac 
ca la nişte hulube, cîrmi la dreapta. 

După ce-l întinseră în pat, birjarul ieşi, iar Petrică 
se găsi în prezenţa unei femei aproape goale, care-şi 
acoperise faţa cu mîinile. 

Văleanu. deşteptat ca dintr-un vis rău, îşi aruncă 
ochii împrejur. Lumina începea să străbată prin 
geamuri. Era o mizerie lucie. Patul de fier, pe care 
zăcea trîntit Martac, se încovăia pînă la pămînt. 
Alături, un scaun, din care curgeau paiele. Vrafuri 
de partiţțiuni muzicale, scrise cu mîna, stau împrâş- 
tiate pe jos. 

Femeia îşi luă mîinile de la ochi şi se uită ţintă la 
Văleanu: 

— Iar l-aţi îmbătat! 

Energia acestor cuvinte nu se potrivea de loc cu 
obrazul tînăr al celei ce le rostise. Ea părea a nu se 
simţi. 

— Ce să mă fac? ! 

Văleanu se uita la dînsa aiurit. îl îmbătase el, în 
adevăr, şi se simţea vinovat. Ar fi vrut să îndrepte 
ticăloşia lui, care da pe faţă o aşa de neagră mizerie. 

— Mă rog, zise el cu sfială, poate că lucrurile se pot 
îndrepta. 

— Ce să poţi îndrepta, domnule!... De cînd m-am 
născut aşa mă chinuiesc. Cît a trăit biata mamă, se 
mai lupta ea. De cînd am rămas singură nu mai ştiu... 

Apoi, privind lung către pat, dete trist din cap: 

— Nu-i păcat de Dumnezeu de aşa voce, să şi-o 
prăpădească cu băutura!... Şi doar îmi făgăduise să 
nu mai bea... Şi-a ţinut cuvîntul trei luni, şi poate 
dumnealui nici acum nu se îmbăta, dacă nu-l luau 
ceilalţi... Mă temeam de aseară, de cînd a plecat... 
Am auzit că i-a venit prietenul de la ţară, ispita, 
geniul cel rău, Petrică, — cine-o fi acela... 

Văleanu sta încremenit. Se auzea birjarul tuşind 
în răcoarea dimineţii. Vorba „dumnealui” păru a 
lămuri deodată o întreagă situaţie. Femeia asta goală 


371 


25 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


372 


şi disperată era fata lui Martac. Văleanu se uita lung 
la dînsa parcă fără s-o vadă: 

— Mă rog, dumneata eşti fiica lui... Martac? 

Se sfiia s-o întrebe, ca şi cum ar fi fost ucigătorul 
lui tată-său. Fata dete din cap. El făcu un pas către 
dînsa: 

— Eu sunt Petrică... 

Ea se dete înapoi, deschizînd ochii mari: 

— Aaaa! 

— Eu sunt ispita, geniul cel rău... 

Fata plecase capul pe o parte, zîmbind tristă. 

— Nu ştiam... 

— Şi tot eu vreau să fiu şi geniul cel bun, — dacă 
mă ierţi şi mă ajuţi, zise el luînd mîna fetei. Nu ştiam 
că părintele dumitale are familie. Ca toţi cei ce-l 
cunosc, eram şi eu fermecat de glasul său... şi cum nu 
stau în Bucureşti. nu puteam să-l aud altfel decît 
întrunindu-ne seara. 

Apoi, îndemnat de o mişcare aproape frăţească, 
mâîngîie părul fetei, fără să se gîndească la ce face: 

— Vrei să vii cu părintele dumitale la ţară? 

— îşi pierde locul de la cor... 

— Aşa este. 

Fata ridică ochii spre el cu sfială; 

— Dumnealui ar fi voit să meargă în străinătate 
să mai înveţe. 

— Foarte bine. 

Dînsa dete din cap: 

— E cam tîrziu. 

Văleanu se gîndea: 

— Atunci ce pot să fac eu pentru dumneavoastră? 

— Ştiu eu !... 

El, neştiind cum să urmeze, puse mîna în portofel 
şi dete fetei tot ce avea. 

— Ia dumneata asta deocamdată, şi vom mai vedea 
mîine. Te rog să mă ierţi... 

Şi-i întinse mîna. Dînsa îi luă mîna, dusă pe gînduri 
şi uitîndu-se în pămînt: 

— Mi se pare că visez... Ce să fac cu banii? 

_ Ce vrei. Să îndreptezi greşelele mele... Să-l 


duci la băi. 


15 


20 


25 


35 


25% 


— O să mă întrebe de unde am parale., 

— Să-i spui. 

— Da? 

— Da. 

— Atunci o să vă mulţumească tata. 

— Nu-i nevoie. Sunt fericit că-mi mulţumeşti d-ta. 

Dînsa duse repede mîna lui Văleanu la gură. El 
vru să-şi retragă mîna, dar, fără să ştie cum, o atrase 
către el şi o sărută pe frunte. Corpul cald al fetei se 
lipi de el, ca o haină, — cînd tocmai se auzi glasul 
spart al lui Balalanschi înjurînd: răcoarea dimineţii 
îl dezmeticise. 


v 


în camera lui de la otel, Petrică se îmbrăca, fă- 
cîndu-şi gimnastica obişnuită. Corpul sănătos îşi 
desina în oglindă muşchii puternici, ce se întindeau 
sau se umflau sub pielea transparentă a tinereţii, cu o 
nespusă eleganţă bărbătească. Dormise rău şi căuta 
să-şi puie sîngele în mişcare prin gimnastică. 

Mintea lui umbla într-aiuri. De cînd se învîrtea în 
cercul „intelectualilor, nu cunoscuse nimic sau mai 
nimic din viaţa lor. Acum, întîmplarea îl pusese deo- 
dată faţă în faţă cu realitatea, şi parcă nobilele accente 
din gîtul lui Martac îl făceau să sufere în creier şi-n 
inimă. I se părea că frumuseţea este un lucru atît de 
rar, atît de nepămîntesc, încît atunci cînd din sferele 
senine ale necunoscutului se încheagă ceva vrednic 
de acest nume în închipuirea noastră, noi, oamenii, 
se cuvine să adorăm acel ceva ca pe cel mai mare bine. 
în acest fiu al unor oameni de rînd, potrivise natura o 
cumpănă de înțelegere atît de fină, că nimic nu scăpa 
nedrămuit. Dar în loc de a se naşte critic, se născuse 
poet, — un poet eroic şi iertător, care nu ştia să cînte, 
ci numai să asculte şi să se bucure, să caute frumosul, 
să-i deschidă sufletul ca o criptă de aur în pacea unei 
catedrale. 

Din cînd în cînd se oprea, pipăindu-şi un muşchi 
şi uitîndu-se în oglindă fără să se vadă. 


373 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


374 


Bătu cineva la uşă. Pînă să se ducă el să deschidă, 
se şi ivi capul lui Lachi Pavlov. Petrică îl scutură de 
mînă voiniceşte: 

— Şezi,  Balalanschi. 

Acesta, exagerat ca întotdeauna, se luase cu mîinile 
de cap, uitîndu-se ţintă la braţele lui  Văleanu: 

— Aoleu, nene Petrişor! 

— Ce este? 

— "'Să-mă dracului!... 

Ca să facă plăcere lui Balalanschi, Petrică îşi îndoi 
un braț şi îi dete celuilalt să-i pipăie mușchiul. 

— Dacă poţi, muşcă. 

Ochii lui Balalanschi erau turburi, iar în fundul 
lor strălucea lumina unui gînd vinovat. Făcu o miş- 
care către braţul amicului său, dar se opri. 

— Muşcă! îi zise Văleanu rîzînd. 

Balalanschi îşi înfipse colții în braţul lui Văleanu 
cu atîta putere, încît acesta, instinctiv, îl repezi cît 
colo, izbindu-l cu capul de perete.  Balalanschi 

căzu jos. 

Situaţia între dînşii devenea ciudată şi inexplica- 
bilă. Văleanu îşi muie batista în apă rece şi-şi şterse 
sîngele de pe braţ. Balalanschi se făcuse ghem la pă- 
mâînt şi gemea. 

După cîteva minute, Văleanu se întoarse tot el 
către Balalanschi: 

— Te-ai lovit? 

Celălalt îşi ridică figura hidoasă: 

— M-ai omorît. 

— Ei.aş! 

— Nu acum. Mai bine mă dai de o mie de ori cu 
capul de pereţi, decît îmi făceai ce mi-ai făcut. 

Văleanu se uita la el nedomirit, dar mişcat: 

— Ce ţi-am făcut? 

Balalanschi tuşea, horcăia, îşi sufla nasul cu zgo- 
mot. 

— M-ai omorît, nene Petrişor! 

— Vino-ţi în fire, omule, şi spune ce ţi-am făcut. 

— M-ai mîncat fript. 
— Cum? 
Balalanschi se legăna pe o parte şi pe alta, gemînd; 


io 


15 


20 


25 


35 


40 


— M-ai mîncat fript!... Şi ai noroc că eşti aşa cum 
eşti, că, altminteri, pre legea mea că te-mpuşcam... 
la uite ici... 

Şi. zicînd astfel, scoase din buzunar o gioarsă de 
revolver; apoi strigă într-aiuri: 

— Te-mpuşcam, nene!... Da' te-a scos dracu îna- 
intea mea cu braţele alea goale, de parcă eşti un 
berlinez de ăia de la circ... 

Văleanu se apropie de el binişor şi-l apucă de mîna 
în care ţinea revolverul. Balalanschi nu vrea să-l 
lase. Cînd însă îl strînse o dată de degete, îi dete dru- 
mul, ca un copil: 

— Lasă-mă, puică!... 

Văleafiîu închise revolverul într-un saltar şi se 
întoarse binişor la Balalanschi: 

— la ascultă, nene Pavlov, spune cinstit, ce ai, 
frate, că nu te pricep. 

Balalanschi păru a se linişti, faţă cu bunătatea 
calmă a celuilalt. Ridică ochii către el: 

— Aoleeeu !... Că frumos eşti, fire-ai al dracului!... 

— Bine. Să lăsăm asta. Ce ai cu mine? 

— Te faci neamţ, ha? 

— Nu mă fac nici un neamţ, dar nu pricep. 

— Hai stir, pungaşule !... Da' cine săruta pe Ilenuța 
azi-dimineaţă?... 

Şi grăind astfel, iar începu să sughiţe şi să plîngă: 

— M-ai mîncat fript, vagabondule!... Gîndeai că 
nu te văd, ha?! Ai sărutat-o şi ai luat-o în braţe ca un 
tîlhar!... Te-am văzut pe fereastră... hoţule! 

Văleanu se uita mereu la el, încremenit dea desco- 
peri deodată o altă mizerie omenească: amorul, ră- 
sădit într-o inimă aşa de dogită. Luă un scaun şi se 
aşeză lîngă Balalanschi: 

— Ascultă-mă, frate Pavlov; îţijur că nici nu m-am 
gîndit la ceea ce spui... Dar vorbeşte limpede; o 
iubeşti? 

Balalanschi zbîrcea din nas, ştergîndu-şi lacrămile: 

— O iubesc, mă, de mor!... Uite aşa hîd, cum mă 
vezi. Şi-o iubeşte şi Năiţă... Da' ăla e al dracului: 
zice că pentru muzică... Ne-am cotizatără s-o trimitem 


în străinătate să înveţe... Că dacă-i vorba, ea cîntă 
mai frumos decît tat-su... 

— Cum adică? 

— lote aşa, bine... Năiţă punea 150 de franci pe 

5 lună, că ăla cîştigă şi de la gazetă şi de la şcoală: eu 
puneam 50; tat-su iar 50. Nu mai gustam vin cu lunile. 
De vreo două-trei ori era să plece. 

— Şi de ce n-a plecat? 

— Ceasul rău!... 

io —Adică? 

— Iote aşa... Tocmai cînd s-adunau banii de drum, 
se întîmpla de ne întîlneam... Şi cum îi omul, na şițtie, 
dă şi mie... gîtuluscat, beam paralele într-o noapte. 

Văleanu  rîdea. 

15 — Rîzi, afurisitule!... Da'tu ştii, mă, ce vrea să 
zică să nu bei o lună de zile !... Te apucă toate nădu- 
furile... Ţi se face gîtul ca tureatca. Ai o ţigară? 

Văleanu îi dete o țigară. Balalanschi aprinse un 
chibrit pe fundul pantalonilor şi se puse să fumeze. 

20 Apoi urmă: 

— Aoleeeu!... Cine te-a scos în cale, neică? Că noi 
trăiam fericiţi.... 

— Nu mai vorbi copilării. nene Pavlov. că eu nici 
nu m-am gîndit la asemenea lucruri. 

25 — Nu te-ai gîndittu, da' s-a gîndit ea. Că-i muiere, 
mă !... De curg ochii la toate după tine, fire-ai al dra- 
cului, nene Vălenel 

Pe cînd Balalanschi vorbea, întrerupt şi cu sughi- 
turi, bătu cineva la uşă de mai multe ori. Văleanu 

30 n-auzea. Pavlov, supărat strigă: 

— Ci intră, nene, o dată! 

Uşa se deschise binişor şi se şi închise, fără ca per- 
soana care bătuse să fi intrat. Balalanschi rămase ca 
de piatră. Era Ilenuţa. Dînsa, văzînd pe Văleanu ju- 

35 mătate dezbrăcat, se retrăsese. 

Balalanschi se repezi ca un tigru la gîtul lui Văleanu: 

— Vezi, tîlharule, hoţțule!... Vezi c-a venit după 


tine!... 
Văleanu strînse o dată în braţe pe Balalanschi, de-i 
40  pîrîiră|toate oasele. Apoi, serios şi uitîndu-se în ochiilui: 


376 


— Şezi binişor, că te zdrobesc. 

Pavlov căzuse în genunchi şi tremura: 

— Pentru numele lui Dumnezeu, nene Vălene. fă 
cu mine ce-i vrea, numai nu mă chinui aşa. Omoară- 

« mă mai bine! 

Văleanu se răsti la el: 

— Ce să fac? 

— Ce-i şti. 

— Cum vrei să-ţi dovedesc că nu sunt vinovat? 
io — Să pleci. 

— Plec deseară. 

— Nu deseară. Acuşi, numaidecît. 

— N-am tren. 

— Să pleci la Giurgiu; este tren la 12. 
îs — Eu trebuie să plec la Piteşti, omule. 

— Nu se poate să stai pîn' deseară, că iar vine. 

— Bine, frate, hai să plec la Giurgiu. 

— Te duc la gară. 

Văleanu se îmbrăcă şi îşi strînse lucrurile, rîzînd. 

20 Balalanschi, între rîs şi plîns, urla prin odaie: 

— Puică, neică, scoate tignafesu din mine, că mă 
ia dracu!... , 

Cînd se dereră jos, portarul înmînă un bilet lui 
Văleanu. Era de la fată. Ea zicea: „Vă aşteaptă tata 

25 acasă să vă mulţumească". 

Văleanu îl dete lui Balalanschi să-l citească. Acesta 
scrîşni din dinţi: 

— Muiere, domnule! Zi-i muiere şi las-o: a pus pe 
tat-su să te chemeacasă... 

30 Pe cînd pleca trăsura spre gară, de pe trotuar, un 
chip rotund de femeie, cu ochii albaştri ca cerul de 
toamnă, zîmbea în înțelegerea propriei sale fericiri. 
Cu capul plecat, ea se uita pe sub marginea pălăriuţei, 
ce-i cădea pe frunte ca o glumă, surizînd şi chemînd 

© Ia sine ca fundul apelor adînci... 

Balalanschi dete un ghiont lui Văleanu. 
Acesta, nedesluşit în gînduri, dar bun şi cuminte, 
plecă la Giurgiu, în loc să plece la Piteşti. 


Roma, 1904 


377 


O MUZĂ 


io 


JOHN JAMES 
AMINTIRI DIN CARIERA DIPLOMATICĂ 


Roma, 1915 


Stimate amice, 


Anul acesta am împlinit 30 de ani de carieră diplo- 
matică'. E mult. Cu toate astea, pot vorbi despre 
timpul trecut cu o mare libertate sufletească, fiindcă 
nu mi-a făcut niciun rău: oarecare blîndă neîncredere 
în planurile oamenilor; puțin scepticism, cînd e vorba 
de fericire; o mare mirare de puterea mediocrităţii,— 
iar încolo, cred că nu e nimic de zis despre modul cum 
curge viaţa: fiecare piatră se rotunjeşte mai mult sau 


mai puţin, după cum etriabilă sau rezistentă. 


în Via Sistina, la etajul al II-lea al unei case mo- 
deme, era un restaurant, ţinut de o familie de savo- 
iarzi, unde mînc-au toţi diplomaţii tineri, cînd nu mer- 
geau la faimosul Hâtel du Quirinal. Stăpînul, un vînă- 
tor paşnic, îşi petrecea vremea dresînd bufniţe pentru 
a atrage ciocîrlii, în campania romană, unde /a caccia 
alle allodole este un sport foarte răspîndit. Treaba 
casei o duceau nevastă-sa şi cumnată-sa, Madeleine 
et Mărie, Jes penitentes cum le numeam noi. 

Aci se întîlneau figurile cele mai streine şi toate 
neamurile pămîntului, de la francezi, prusieni şi 


381 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


382 


scandinavi, pînă la japonezi, argentini şi copti, fiindcă 
Roma este punctul de întîlnire al pelerinilor de pe 
tot globul. al tuturor milionarilor, al tuturor artiş- 
tilor, al poeţilor, al nebunilor şi învăţaţilor. 

Prin anii 1888—1890, clienţii obişnuiţi ai restau- 
rantului din Via Sistina erau: consilierul Ambasadei 
franceze de pe lîngă Sfîntul Scaun. d-l de Navenne, 
autorul unei însemnate monografii asupra palatului 
Farnese; ataşatul militar francez, colonelul Pinson- 
niere, astăzi general în retragere; d-l Frisch de Fels, 
pe atunci mic ataşat, astăzi le comte de Fels, care dă 
tonul la Paris, prin căsătoria sa cu d-ra Debaudy, ale 
cărei milioane au tot dreptul să fie dulci, deoarece 
provin din zahăr’; d-l Van. Loo’, ministrul Belgiei, 
instalat la Roma de 30 ani, al cărui dinasticism îl 
făcea să poarte o barbă albă foarte considerabilă, 
deşi era amorezat de o doamnă tînăra, ce nu putea 
suferi chipul regelui Leopold*; d-l de Westenberg, 
ministrul Olandei, bărbat cult, ceva cam extravagant, 
mare cunoscător de monete şi de vinuri vechi; d-i 
Canevaro duca di Zoagli, ministru peruvian, mort 
aşa de dramatic în catastrofa de drum de fier din Spa- 
nia. Tot aici am cunoscut pe sir Henri Laurier, pe 
atunci prim-ministru canadez, care, deşi supus englez, 
vorbea numai franţuzeşte', dar o franţuzească de pe 
timpul lui Rabelais: — „II m'en souvient et encores 
me frissonne et tremble le coeur dedans sa capsule, 
quand je pense es prodiges tant divers et horrificqus 
etc". Se ştie că în Canada, primii cuceritori au fost 
francezi (Jacques Cartier‘, 1534). 

Mai tîrziu, am întîlnit aci, sau la Morteo, în Palazzo 
Ruspoli, pe d-i de Jagow, astăzi ministrul de externe 
al Germaniei, şi pe d-l Sasonoff, astăzi cancelarul 
împărăției ruseşti. Pe atunci erau amîndoi doi tineri 
de viitor, cum sunt mai toţi secretarii de ambasadă". 
Pe lîngă netăgăduitele lor merite personale, o mînă 
de noroc i-a urcat de timpuriu la înălţimi la care alţii 
ajung tîrziu sau niciodată: d-l de Jagow a putut să 
lucreze la Roma cu d-l de Biilow, pe cînd acesta era 
numai ambasador, iar d-l Sasonoff a devenit cumnatul 
primului ministru Stolipine., omorît în mod aşa de 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


crud de nihilişti. Prinţul de Biilow, devenit cancelar, 
şi-a adus aminte de colaboratorul său de la Roma, 
şi l-a invitat să-i ia locul, ca ambasador, la Palazzo 
Cafarelli', pe cînd d-sa era ocupat a face un tour de 
valse cu unele puteri cam decoltate." 

D-1 Sasonoff era un tînăr scund, blond, cu o calvi- 
ţie precoce, de o rară agerime sufletească şi de o reală 
erudiţiune istorică, mai cu seamă în exegeză; de aceea 
şi era secretar la Degaţiunea rusă de pe lîngă Sfîntul 
Scaun. Nota sa caracteristică era o anglomanie“ 
avansată — preludiul Quadruplei înțelegeri”? de as- 
tăzi — care-l împiedica să guste din poveştile Deca- 
meronului ce se istoriseau la masa noastră. Aci, în 
adevăr, se adunau decadenţii corpului diplomatic: 
un rus mititel şi îngust la trup, blond ca un înger de-a 
lui Fra Beato, cu degetele acoperite cu peruzele, cu 
brățări la mîini, — dar atît de infam şi de dezmăţat, 
încît pretindea că în toate zilele ia vermut cu agheazmă 
şi doarme cu capul pe o broascâ-ţestoasă, numită 
madame Angot“, pe care a învăţat-o să pronunţe 
latineşte ca popii italieni: „Dominusse vobiscume"; 
un ataşat militar turc, fost prin garnizoanele cele mai 
fantastice, de la Dedeagaci pînă la Erzerum, care 
istorisea cum a prînzit o dată cu mai mulţi camarazi, 
în mare ţinută şi decoraţii, dar îmbrăcaţi numai pin' 
la brîu, şi cum intrînd, din greşeală, un paşă, în ca- 
binetul lor particular, au trebuit să se scoale cu toţii 
în picioare; un secretar portughez, plin de haz, care 
avea un cîine numit Vasco de Gama", prin zgarda 
căruia coresponda cu numeroasele sale amante: zgarda 
avea un buzunar secret, unde se depuneau scrisorile 
ca în cutiile de poştă. 

D-1 Sasonoff fugea de aceşti decadenţi, pe care cred 
că-i dispreţuia, cum în general dispreţuieşte omul care 
urmăreşte o ţintă, pe oamenii cari trăiesc de azi pînă 
mîine. 

Cine însă nu disprețuia pe decadenți, era un alt 
rus, baronul de Mâyendorff. 

Cît e de mare pămîntul, cu toate neamurile lui, 
— nu cred să existe pe el un ins mai urît decît acesta, 
în două cuvinte: Don Quichotte. Cînd ieşea pe stradă, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


384 


vara, cu o pălărie de vînător african pe vîrful capului, 
— se țineau băieţii după el, strigîndu-i „Rass Allula”. 
El mergea la deal, pe Via Nazzionale, slab şi dihăinat 
ca un mucenic, uitîndu-se cruciş la trecători, care-i 
făceau carne cu degetele, şoptindu-şi unii altora: 
„il famoso iettatore”. 

Baronul era tot atît de spiritual pe cît era de urît; 
era spiritual şi răutăcios. Toate femeile tinere îl 
giugiuleau şi-l corcoleau, de frică. Cine voia să aibă 
un salon deschis sau să dea un prînz reuşit, trebuia 
să intre mai întîi în bunele graţii ale baronului. 

Se povestea despre el că, pe cînd venise o dată la 
Petersburg, de la Londra, — bătrînul Gorciakov', 
primindu-l în audienţă de concediu, îi zise: 

„— Si vous retrouvez lord Granville” â Londres, 
dites-lui que vous avez vu l'ours dans sa taniere. 

— Je lui dirai que j'ai vu cette bete-lâ. 

Din cauza gurii rele, acest om, bogat şi cult, nu 
ajunse decît foarte tîrziu şef de misiune într-un post 
secundar (ministru la Lisabona), unde şi muri, uitîn- 
du-se cruciş la visurile sale dispărute. 

El zicea, despre un mare poet al Italiei, cu reputaţie 
urîtă: 

— II loue sa maison, sa femme et son talent, pour 
faire chanter les autres. 

Sau, la doi prieteni, cari apărau pe-o doamnă ce 
displăcea baronului: 

— Eh bien ! cette femme est parfaitement detes- 
table: elle est grande comme moi, bete comme vous 
et laide comme lui. Sommes-nous d'accord? 

Baronul Măyendorff venea la masa decadenţilor 
cu plăcere. 


II 


Dar podoaba acestei mese, omul incomparabil 
superior tuturor celorlalţi, era John James, amicul 
meu Djon Gems, secretarul Ambasadei Statelor 
Unite, diplomat din întîmplare, iar din fire, poet, 
adică un amestec de gînditor, de visător. de muzicant, 


15 


20 


25 


30 


de humorist, — spirit critic şi creator, naiv, blînd 
şi bun, — cu o atît de fericită doză de nebunie în viaţa 
lui înţeleaptă, şi atîta originalitate în tot modul său 
de a fi, încît nu se putea să-l vezi o dată, fără dorinţa 
de a-l revedea. 

De la prima noastră întîlnire, am avut norocul să-i 
plac. Auzise că eram şi eu un fel de scriitor în ţara 
mea, şi, din prima seară, mă întrebă foarte serios dacă 
în România ne scriam poemele pe obeliscuri sau pe 
frunze de popuşoi, căci, evident, hîrtia nu străbătuse 
pînă la noi. La răspunsul meu că România importă 
hîrtia din Statele Unite, unde ea se găseşte în mare 
cantitate, tocmai pentru că acolo nu sunt scriitori 
şi cetitori, John James rîse cu plăcere: 

— ALI right, il y a compensation. 

Voia să zică, adică, că eram chit. 

Locuia într-un apartament mobilat, Via San Nicolo 
da Tolentino, unde era cunoscut de toţi ceilalţi chi- 
riaşi, şi cred şi de vecini. pentru urletele, dar mai cu 
seamă pentru muzica sa. Portarul, care nu putea să 
zică Gems, îl numea „Signorino Gemisse”. 

Dimineaţa îşi lua baia în strachina de cauciuc, apoi 
făcea gimnastică, înhămat la nişte sfori elastice, cu 
toate uşile şi ferestrele deschise, ascuns după un 
paravan unde cotcodăcea, fluiera, grohăia, lătra, mior- 
lăia, ne cheza, ca la menajerie. învățase toate înju- 
răturile italieneşti de la Roma, pe care le rostea cu 
accentul lui englezesc: 

— Adele,tepossinoscannâ,portamil'acquacalda !... 

lar Adela, care aştepta la uşe cu apa caldă, se pră- 
pădea de rîs, dar nu îndrăznea să intre. 

Cînd se făcea tăcere, stăpîna casei zicea: 

— II signorino Gemisse prega. 

Adela adăuga: 

— O si fa la barba. 

în adevăr, Gems, care era de origină irlandez, ră- 
măsese bun catolic şi în toate dimineţile îşi făcea rugă- 
ciunea, după cum se şi rădea în toate dimineţile. De 
aceea nu se ştia precis dacă se închină sau se rade. 

Stăpîna casei, deşi cam copticică, era amorezată 
de el, ca toată lumea, şi îi aducea cafeaua ea singură, 


385 


pregătită cu mîna ei, cu unt proaspăt, marmeladă, 
castane zaharate şi toate bunătăţile. El o mîngiia pe 
mînă şi apoi îşi săruta degetele, parcă ar fi atins cine 
ştie ce comoară de frumuseţe. Asta nu-l împiedica 

5 de a-i dărui de ziua ei un „tub", adică o baie de cau- 
ciuc. 

Cîteodată bea cîte un pahar mai mult. Atunci devenea 
filozof. Dacă vedea pe Vasco de Gama, da trist din cap 
şi se lega de stăpînul cîinelui, într-o franţuzească a lui: 

10 — Plus... plus que je connais les hommes, et plus 
que j'aime les chiens. Vous faites de cette pauvre 
bâte un ruffian. Vous etes un cocks-comb... un deca- 
dent pourri... une crete de coq. 

A fi cineva „creastă de cocoş", adică un fel de afe- 

15  meiat, sulemenit şi iubit de „dame", era culmea infa- 
miei. 

— Un cocks-comb [... un sau vage! 

Portughezul rîdea: 

— Ai haz, Djon. Eu, sălbatec!... Pe cînd strămoșul 

20 meu Vasco de Gama descoperea drumul Indiilor, pă- 
rinţii dumitale trăiau prin copaci. 

Gems părea mulţumit: 

— AII right. II y a compensation. 

în gîndul lui american, cuvîntul acesta „compen- 

25 seşn" avea o semnificație de înaltă justiție socială. 
Adică: nici nu te-am păcălit, nici nu m-ai păcălit. 

Cînd rămînea singur cu mine, recita versuri sau se 
lega de femei. El, omul gentil, găsea o voluptatecrudă 
în vorbele lui Hamlet, pe care le repeta îndesat: 

30 „be thou as chaste as ice, as pure as snow, thou shalt 
not escampe calumny. Get thee to a nunnery, go; 
farewell. Or, if thou wilt needs marry, marry a fool; 
for wise men know well enought what monsters you 
make of them"*. 

35 Apoi întărea, cu degetul tragic întins către Mărie, 
care aducea altă sticlă de şampanie: 

fi castă ca gheața şi curată ca zăpada, şi nu te vei mîntui de calomnie. 

Du-te la mănăstire. Dacă totuşi ţii sate măriţi, ia da bărbat un imbe- 

cil, fiindcă oamenii cuminţi ştiu prea bine ce monştri faceţi din- 
trînşii, voi femeile. Du-te la mănăstire, şicît mai repede. Adio 

(trad. D.Z.). 


386 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— To a nunnery, go; and quickly too. Farewell. 

Mărie se uita lung la noi. 

— Ce spune dl Gems? 

— Zice să te duci la mănăstire. 

— Eu, la mănăstire!... Ou Iâ-lâ!... 

Gems mai turna cîte un pahar, îşi încrucişa braţele 

peste plastronul elegant al fracului şi continua: 

— Ce frumos e verbul omenesc!... 

îți aduci aminte cum începe Manzoni”, / promessi 

sposi? „Quel ramo del lago di Como, che volge a 
mezzogiorno tradue catene non interrotte di monti, 
tutto a seni e a golfi"... E un nespus parfum din viața 
acelui seicento, atît de disprețuit de prerafaeliți”, 
şi totuşi atît de bogat în energie omenească, cînd Spa- 
nia teroriza lumea”. Ce idee ai despre spanioli? 

— O foarte mare idee. 

— Dar de Statele Unite? 

— Tot mare, dar mai mică. 

— O să le luăm coloniile. 

_ O să le rămîie Las Meninas. 

— Ce este asta? 

— Un tablou al lui Velasquez”. 

Gems strîmbă din nas şi urmă: 

— Ce minunaţi trebuie să fi fost haiducii italieni, 
faimoşii bravi, cari îşi băteau joc de guvernatorii spa- 
nioli, plini de titluri: „l'Illustrissimo ed Eccellenti- 
ssimo signor don Carlo d'Aragon, Principe di Castel- 
vetrano, Duca di Terranuova, Marchese d'Avola, Conte 
di Burgeto, grande Ammiraglio e gran Contestabile di 
Sicilia, Governatore di Milano e Căpitan Generale di 
Sua Maestâ Cattolica in Italia", sau celălalt, pe cafe-1 
pomeneşte Manzoni: „l'Illustrissimo ed Eccellenti- 
ssimo signor Juan Fernandez de Velasco, Contestabile 
di Castiglia, Cameriero maggiore di Sua Maestâ, Duca 
della Cittâ di Frias, Conte di Haro e Castelnuovo, 
Signore della Casa di Velasco, e di quella delii sette 
Infanti di Lara" etc, etc. înţelegi dumneata că de un 
sfert de ceas de cînd vorbesc, rostesc numele a două 
singure persoane? Faci rău că ai idee bună de spanioli. 

Apoi distrat se punea să fluiere o bucată din Sim- 
Jonia I a lui Beethoven, şi iar recita versuri: 


387 


The poet nas the child's sight in his breast, 
And sees all new“. 


Mărie, fericită de a-i vorbi, ca toată suflareafeme- 
iască, prindea a-l dojeni: 

— Ah, mon Dieu, que vous etes mjâchant avec Ies 
femmes, monsieur Jean James)... (jeanjam). 

— Mărie, plus... plus que je connais les femmes, 

et plus que je comprends Abelard''!... 
— He, monsieur, vous oubliez H£loIse!... 

— Brava, Mărie. Ilya compensation. 

— Pas pour elle, monsieur. 

— Bravissima. II y a compensation plus que jamais. 

încîntat de vioiciunea femeii, se întorcea către 
mine: 

— Cette femme pourrait etre ambassadeur chez 
vous... 

Apoi, văzînd o scăpară de răutate în ochii mei, 
adăuga repede: 

— Pas chez vous... Dans les Balkans. 

leşind de la restaurant, trebuia să mergem la 
nişte americani bogătaşi, cari sosiseră de curînd, 
sunînd din milioane. Cum drumul trecea pe lîngă 
casa lui, mă rugă să ne urcăm sus, să-şi ia țigări. în- 
dată ce intră, începu să strige: 

— Adele! Dove sono i sîgari? 

— Subito. 

Fata dispăru. El se aşeză la piano, şi trecu pe clape 
cu amîndouă mîinile, ca o adiere generoasă de răcoare. 
După aceea cîntă o arie variată de Beethoven, cîteva 
note atît de simple şi de profunde, pe care zburau 
arabescurile unei fantazii atît de calde, încît sufletul 
omenesc devenea deodată tangibil. 

Fata intrase binişor şi lăsase țigările pe o masă. 
Gems se uitase la ea fără să o vadă. Cu jobenul în cap, 
cu mănuşile albe pe marginea clapelor, cu ochii pe 
jumătate închişi, părea că pluteşte într-o atmosferă 
de visuri albastre şi de tămîie, în care auzea altă mu- 
zică, arcuşul sfintei şi corul îngerilor. 


Poetul are privirea copilului în inima 
pi vede totul nou (trad. D.Z.). 


> 


(5 


20 


25 


30 


35 


26% 


Eu mă pomeneam oftînd, fără nici un bănat al meu. 
Ce poate pune un om, pe clapele reci ale unui piano? 
Se vede că personalitatea sa, iradiaţiunea acelui tot 
complex ce se numeşte temperament intelectual şi care 
este, la unii, atît de cald, încît luminează şi tămă- 
duieşte ca soarele. 

Cît timp o fi trecut aşa nu ştiu. Furăm deşteptaţi 
de un suspin formidabil, „He, hec" ! ce izbucni din 
pieptul Adelei, ca o rachetă. Gems se opri deodată 
şi se uită lung la fată: 

— Adele, voi siete inamorata. 

Ea se ruşinase de tot: 

— Non, signorino. Mi piace tanto la musica. 

— Siete inamorata, fanciulla. 

Apoi, adunîndu-şi mănuşile şi aprinzîndu-şi ţigara, 
se adresă mie: 

— Allons dans le monde. 

Dar cînd să ieşim pe scară, ne întîlnirăm faţă în faţă 
cu trei persoane, două doamne şi un domn, care făceau 
un haz nespus. 

— A! scumpe domnule Djon! Aşa se vine la nişte 
bieţi prieteni, sosiți de două zile, cari nu cunosc pe 
nimeni! lată că venim noi la dumneata. 

— Tocmai mergeam la d-voastră. 

Şi fără multă vorbă, deteră năvală în casă. 

Cînd se aprinseră luminile, apăru cea mai adorabilă 
creatură ce se poate vedea, blondă, înaltă, cu o gură 
ce zîmbea a bine. Cealaltă mai puţin frumoasă, dar 
foarte simpatică. Domnul ce le însoțea, şi care părea 
a fi tatăl celei dintîi, era voinic şi frumos, figură ener- 
gică de german transplantată în America. 

Djon Gems făcu prezentările. Erau nişte bogătaşi 
din Baltimore. Fata blondă se numea Eveline; cealaltă 
Mărie; domnul se numea Walckenaer. 

Casa lui Gems fu răscolită ca de un ciclon, aşa că 
Adela aşezînd lucrurile la locul lor, zbîrnîi printre 
dinţi un „managgia" destul de violent. 

leşirăm cu toţii în oraş. 


389 


15 


20 


25 


30 


35 


390 


III 


Sosirea la Roma a acestei fete frumoase şi bogate, 
puse lumea în neastîmpăr. Prînzurile şi balurile se 
țineau lanţ. 

Tineri cu nume cît lumea de mari, Altieri, Aldo- 
brandini, Borghese, Boncompagni” se învîrteau 
împrejurul ei, luptînd cu secretari de ambasadă, 
miniştri străini, cu un secretar de stat, cu ofițeri şi 
civili de toate neamurile şi toate rangurile sociale. 

D-ra Walckenaer era nu numai frumoasă şi bogată, 
dar averea sa trecea şi drept curată, în acest înţeles, 
că nu pornea nici din minele din California, unde tot 
dolarul are cîte un strămoş puşcăriaş, nici din porcii 
de la Chicago, nici din pilulele Pink“, ci din comerţul 
curat al grînelor. Cel mult dacă onorabilul d. Walche- 
naer va fi sugrumat cîteva mii de brutari., — dar 
aceştia de cîte ori nu sugrumă pe bieţii consumatori! 
Aşa încît, cum zicea Gems: „il y avait compensation". 

în vremurile din urmă, cercul împrejurul fetei se 
strînsese atît de mult, încît suspinătoriiautorizaţi erau 
reduşi la trei: un ofiţer de cavalerie, care însoțea pe 
Evelina la vînătoarea de vulpi, un american stabilit 
la Roma şi, în fine, don Giovanni B. 

Roma întreagă era împărţită în tabere, trei la 
număr, cîţi erau suspinătorii: ofiţerimea, lumea 
oficială şi vinătorii de vulpi, erau pentru cavalerist; 
colonia americană era, fireşte, pentru tînărul ameri- 
can; societatea propriu-zisă, adică nobilimea papală, 
Curtea şi corpul diplomatic, erau pentru don Giovanni. 

Amicul meu Gems se uita la cîtetrei suspinătorii 
cu un sentiment de nespusă mirare, cum te-ai uita la 
un om cu nas artificial, sau la o telefonistă amabilă. 
Cîtetrei pretendenţii îl plictiseau cu prietenia lor, 
fiindcă simțeau înrîurirea lui asupra d-lui Walckenaer 
şi mai cu seamă asupra fetei. 

Evelina, în adevăr, se purta cu el ca o soră mai mică 
faţă cu un frate mai mare, celebru. După ce se sfîrşea 
reprezentaţia oficială, cu pretendenţii, îi vedeai pe 
amîndoi prin vila "Borghese, umblînd pe jos, cu pasul 
sigur, cu sufletul liber, vorbind lucruri serioase. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Gems era cunoscut în Statele Unite ca pianist de 
talent, care însă nu vrea să cîştige bani cu arta. Ducrul 
acesta, atît de puțin american, îi da un mare prestigiu. 

Cînd Gems cînta în fața ei, ochii fetei îşi schimbau 
coloarea: din albaştri deschişi, deveneau viorii ca 
seninul după ploaie, şi păreau a se apropia unul de 
altul, dînd privirii o încordare dramatică. 

O plimbare la villa Adriana, la Tivoli, era să dea 
loc la un mic scandal, ce nu s-ar fi putut înlătura fără 
intervenția lui Gems. 

Vagoanele italieneşti, acum 25 de ani, se închideau 
pe laturi, cum se mai închid astăzi, la noi, pe fericita 
linieMărăşeşti-Panciu.Fiecarecompartiment nu putea 
cuprinde mai mult de opt persoane. Pretendențiivoiau 
să călătorească cîteşitrei, în compartimentul Evelinei, 
care era deja ocupat. Un singur loc mairămînea liber. 
Ofițerul şi americanul puseră mîna aproape în acelaşi 
timp pe uşa vagonului. Americanul dete cu cotul la 
o parte pe ofițer, care, la rîndul său, luă de ceafă pe 
american şi-l depuse pe cheu, ca pe o valiză. în clipa 
aceasta, don Giovanni se strecură printre dînşii şi 
ocupă locul în vagon. 

Cei doi tineri, ofiţerul şi americanul, se priviră o 
secundă, cu răutatea animală a obîrşiei noastre, şi 

erau gata să-şi dea arama pe faţă, cînd Gems sări în 
mijlocul lor, îi luă de braț şi Iezise încet: 

— Meussieurs, si vous etes deux coqs de combat, 
n'oubliez pas que mademoiselle Walckenaer ne vous 
pardonnerait jamais de l'avoir prise pour une poule. 

Apoi, le oferi locul său în vagon, făcu pe şeful de 
tren strigînd „Partenza, — pronti" şi dispăru într-un 
alt compartiment. 

Toată purtarea asta dezinteresată s-ar fi explicat 
uşordacăEvelinaarfifostcaşiel. Eu aveam impresia 
netedă că inima fetei nu mai era a ei; că, încetul cu 
încetul, natura eroicăa amicului meu prinsese în mre- 
jele sale puternice libelula elegantă trimisă de vîntul 
Oceanului. Fireşte, nu-i ziceam nimic. Dar simţeam 
ceva turbure în sufletul lui. Mai în toate serile bea, 
ceea ce mă scandaliza: 

— Gems, te las. Eşti absurd. 


391 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


392 


El mă oprea de mînă: 

— Să-ţi fac un silogism. Ştii ce este un silogism. 
lată: cu cît beau mai mult, cu atîta ameţesc mai tare ; 
cu cît ameţesc mai tare, cu atît mai mult se cutremură 
pămîntul; cu cît se cutremură pămîntul mai mult, 
cu atît vărs vinul din pahar; cu cît vărs mai mult vin, 
cu atît mai puţin beau. Prin urmare, cu cît beau mai 
mult, cu atîta beau mai puțin. Dar tu eşti un neolatin 
cu spirit pozitiv, pentru care farmecul speculaţiunilor 
intelectuale nu există. Mărie, du champagne !... 

—Numeşti  speculaţiuni intelectuale  neroziile 
astea!... Lasă-mă să mă duc. 

— Nu te duce. Te rog. Am să-ţi cînt ceva al meu, 
cum cred eu că ar fi iubit Beethoven pe Tereza de 
Brunswick... 

La asemenea făgăduială mă îmblînzeam. 

— îţi închipuieşti ceva mai patetic, mai nobil şi 
mai profund omenesc?! zicea el. 

— Haidem. 

— încă ceva. Toată lumea crede că moralul şi fizicul 
sunt două lucruri deosebite. Ei bine. lăcrăma, lucrul 
cel mai mişcător, poate să curgă cînd îţi smulgi un 
păr din nas, sau cînd iubeşti. 

— Hai, Gems, că vorbeşti prostii. 

— Eu n-am plîns în viaţa mea. 

— Nuzice vorbă mare. 

— Ai dreptate. Să mergem. 

Pe drum se prindea de braţul meu cu credinţă şi 
nu mai zicea nimic. 

într-o seară, pe cînd îl duceam aşa acasă, îl simţeam 
nenorocit de tot. îmi închipuiam cauza. D. Walcke- 
naer, ameţit de zgomotul ce se făcea împrejurul nume- 
lui lui, plecase la Neapoli. 

Gems mă ţinea strîns de braţ. 

— Să-ţi spun ceva... 

— Spune. 

— Ciudat om eşti. 

— Pentru ce? 

— îmi inspiri încredere... şi frică. 

— încredere e foarte natural: te iubesc şi te stimez. 

Dar frică} 


10 


15 


20 


25 


30 


40 


— Am credinţă că ceteşti în inima mea ca-ntr-o carte. 

— Ascultă, Gems, cartea e deschisă. 

El păru a se gîndi: 

— Am primit o telegramă de la Neapoli. 

— De la d-i Walckenaer? 

— D-1 Walckenaer mi-a scris. Telegrama e de la 
Evelina. 

Se opri la un felinar, se căută prin buzunare, găsi 
telegrama şi mi-o întinse: „Pray with all my heart 
accept". 

Fata îl ruga să primească invitaţia lui tată-său, de 
a veni la Neapoli. 

Ajunserăm tăcuţi acasă la el. Se puse la piano şi 
făcu cîteva acorduri. Se opri şi iar scoase telegrama. 

— Te rog din toată inima. Ce să fac? 

— Să iei trenul şi să pleci. 

— Şi pe urmă? 

— Să iei alt tren şi să pleci încă o dată. 

— Unde? 

— La Paris. să comanzi trusoul. 

Gems sări de la piano. 

— Ca, jamais! 

Eu îl aşezai frumos la loc. 

— Pentru ce? 

— Pentru că eu am 20.000 franci venit, iar ea are 
patru milioane. 

— Venit?! 

— Venit. Are 150 milioane zestre. 

— Atunci e grav. Bogăția în general înlesneşte feri- 
cirea; aici o împiedică. 

— Nu-i aşa? 

— Va să zică o iubeşti. 

— Nu pot zice c-o iubesc. E adorabilă. 

— E încîntătoare, adăugai eu. Dar, Gems, ştii că 
fata te iubeşte. 

Fără cea mai mică falsă modestie, el zise trist: 

— Mi se pare că da. Şi e aşa de mizerabil să faci 
rău celor ce te iubesc... Ce mă povăţuieşti? 
— Nimic. Du-te la Neapoli şi vezi dacă nu poți să 

o iubeşti şi d-ta atîta de serios, încît milioanele să nu 

mai fie împiedecare la căsătorie. 


393 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


394 


El dete din cap, cu adincă încredințare că nu va fi 
aşa. Apoi mă rugă să merg şi eu la Neapoli. Eu nu 
puteam pleca din Roma, — de aceea îl rugai să mă 
ierte, făgăduind că voi veni mai tîrziu. 


IV 


Timpdedouăsăptămîninumaiştiuinimicdelael, 
pînă ce, într-o dimineaţă, primii o telegramă, să viu 
la gară, la expresul de Modane'*. 

La ceasul trenului eram la gară, învîrtind în minetot 
felul de bănuieli, printre care nunta şi trusoul mi se 
păreau cele mai omeneşte acceptabile. 

Cînd se opri trenul, Gems se dete jos din vagon, mă 
luă debraţşimă urcă în vagon înapoi. Era un compar- 
timent compus din alte trei compartimente, în care 
Evelina, întinsă pe o canapea, călătorea către Paris, 
— dar nu pentru trusou, ci pentru o operaţiune chi- 
rurgicală. Tată-său mă primi în culoar:. 

— Monsieur, Eveline est souffrante. Elle deşire 
vous voir. Vous me ferez le plaisir d'obeir et de venir 
â Paris. 

Modul poruncitor cu care vorbea se vedea că ascunde 
o durere adevărată, care nu îngăduie complimente şi 
glume. 

Fata mă primi cu mîna întinsă, surîzînd: 

— îţi sunt foarte recunoscătoare că ai venit la 
gară... 

Apoi silindu-mă să stau lîngă dînsa, şi mai încet: 

— Dar trebuie neapărat să vii la Paris... Altfel, 
Gems ne părăseşte... Ştiu că ai treburile dumitale... 
Vreau să-ţi cer o consultaţie: cum să deviu săracă... 

Mă uitam buimăcit la ochii albaştri ai fetei, încrun- 
taţi de grija de a deveni săracă. Nimeni nu-mi vorbea 
de boala ei: ce avea şi de ce mergea la Paris? 

Trenul sta o jumătate de oră în gară. 

Fata mă învăluia în privirea ei rugătoare, aşteptînd 

făgăduinţa că voi veni la Paris, şi începutul consul- 
taţiunii: 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— îțifăgăduiesc că vin la Paris. Cît pentru consul- 
tațiune... lucrul cel maiuşor: sunt patru mii de feluri 
de a deveni sărac. 

— Enumără trei. 

— împarte-ți milioanele la prieteni, şi nu mă uita 
şi pe mine. 

— Milioanele nu sunt ale mele, sunt ale lui tată- 
meu. 

— Va să zică eşti săracă gata. 

— Acum da; mai tîrziu nu. 

— Fă aşa ca să nu fii bogată nici mai tîrziu. 

— Ce să fac? 

— Ia pe Gems de braț şi plecați amîndoi într-o 
insulă de pe Pacific, unde să nu fie nici telegraf, nici 
jurnale, şi maieu seamă advocați. Să nu fie advocați. 

— Şi nici doctori. 

— A propos de doctori: văd că nu prea eşti bine... 

Fata se uită la mine fix, apoi închise ştrengăreşte 
dintr-un ochi: 

— Apendicită. Dar nu-i nimic serios. 

Apoi suspinînd uşor: 

— Am greşit şi am luat stricnina în loc de chinină. 
Te rog. Nu ştie nimeni... Fireşte. Dacă Gems ar fi 
un om de înţeles, am putea pleca undeva... M-am 
gîndit că ar putea să dea concerte sub un alt nume. 
Nu-iaşacă are talent? 

— Imens. 

Trenul se pregătea să plece. Fata mă rugă încă o 
dată să viu. Eu făgăduii tot şi astfel ne despărțirăm. 

Peste zece zile călătoream spre Paris. Primisem 7 
telegrame în 7 zile, fie de la tată, fie de la fiică. Gems 
îmi scria că Evelina se făcea bine şi deci nu mai avea 
nici un cuvînt să stea lîngă dînsa. înţelegeam că tre- 
buia sâ-l ajung la Paris, ca să-l mai țiu pe loc. 

în fine ajunsei la Paris, într-o dimineaţă răco- 
roasă de primăvară, şi trăsei la hotelul lui Gems. 

Care nu-mi fu mirarea, cînd aflai că plecase de două 
zile, fără a lăsa nici o adresă !... Pornii în fugă la hote- 
lul d-lui Walckenaer, care era alături. 

Bătrînul american îşi lua cafeaua. Cum mă văzu, 
veni către mine cu mîinile întinse: 


395 


10 


15 


20 


25 


30 


— Evelina este bine de tot. Nu a fost nevoie de 
intervenţiune chirurgicală... 

— Mă bucur foarte mult. Aş dori s-o văd. Pot s-o 
văd? 

— E cam greu... 

— De ce? 

— Aplecat...cu John James... în călătorie de nuntă. 

— S-au cununat? 

— Da. lată le faire-part cum ziceţi d-voastră. 

Şi-mi întinse o scrisoare a Evelinei. 

„Dragă tată, John James şi cu mine am hotărît să 
ne luăm. Cum însă tu ai prea multe milioane, iar el 
nu are de loc, te rog să faci tot ce vei putea spre a 
le pierde, ca să venim acasă. Cînd vei pierde tot şi-ţi 
vor rămînea numai 5.000 dolari venit, pune o «no- 
tiţă» în New York Herald”, şi ne vom întoarce." 

Eu citeam şi credeam că visez. Ridicai ochii către 
bătrîn. 

El îşi muşca o mustață: 

— Am şi răspuns prin New York Herald. Un impre- 
sario american oferă 100.000 franci celui maibun 
compozitor născut în Statele Unite, care va scrie o 
poemă muzicală asupra vieţii lui Washington la 
Mount-Vernon." 

— Au să se prezinte mii de lucrări. . 

— Juriul are ordin să premieze pe a lui John James, 
dînd şi alte premii, altora. 

— Dar dacă nu se prezintă la concurs? 

— Are să se prezinte, dacă-şi iubeşte nevasta. Dacă 
nu, vom căuta altceva. Trebuie să-i ajut. 

Apoi, tremurînd, cu ochii umezi, adăugă: 

— Mi-a luatfata... Şi n-am alt copil... Dar îlstimez: 
John James este un om. 


10 


15 


20 


25 


O PARTIDĂ ÎN TREI 
JOHN JAMES CONTRA MORMONILOR 


Nu mai fusesem la Paris dinaintea războiului, iar 
pe John James îl pierdusem din vedere aproape cu 
desăvîrşire. Ştiam că devenise un compozitor celebru; 
că soţia sa murise, lăsîndu-l singur; că în timpul 
războiului încercase să vină în ţară, dar că nu putuse 
ajunge decît pînă la Salonic. Primeam cîte o scrisoare, 
plină de haz, prin care îmi da întîlnire pe vîrfurile 
munților celor mai înalţi, unde căuta să se apropie 
de soare pentru poema sa muzicală Hephaîstos. Moş- 
tenise o avere enormă de la socrul său, care, după ce-l 
cunoscuse bine, îl adoptase. Din această avere, îmi 
oferea premii de încurajare pentru răspîndirea săpunu- 
lui în țara românească şi pe cît se poate pentru uzul 
batistei'. Da care răspundeam pe latineşte, naturalia 
non Sunt turpia, pentru a-l înfuria, amintindu-i com- 
pleta lui ignoranță în cele scrise de demult. 


O zi de iarnă, cu soare, la Paris, scoate din fundul 
cutiilor toate bijuteriile omeneşti. 

După ce mă diriticai la cap şi cîştigai un premiu 
pentru răspîndirea săpunului, mă aruncai într-o tră- 
sură şi strigai şofeurului: 

— Au bois...! 

Acesta se întîmplase să fie cel ce mă adusese de la 
gară: 

__Vous etes presse, monsieur. 

Şi dete drumul sfîrlezii lui, ieşi din strada Boissy 
d'Anglas; se subtiliza printre țesătura nebună de 


397 


automobile din Piaţa Concordiei; mă înviîrti după 
nişte camioane enorme şi o luă spre l'Etoile. 

Mi se păru că toată lumea a întinerit, că n-a fost 
războiniciodată, că nimic pe glob nu sepoate compara 
cu faimoasa Avenue des Champs-Elysees. Dar, parcă 
lipsea ceva din mişcarea asta. Dînd pe o stradă late- 
rală, întîlnii un călăreț. Atunci înţelesei că lipseau 
caii cu desăvîrşire. 

Pe insule mici de trotuar, domni şi doamne elegante 
studiau problema trecerii printre trăsuri. Doamnele 
se repezeau greşit. Domnii le opreau de pulpane. De 
aci, țipete şi cîte o reflecţie de şofeur: 

— Ces oies!... 

Cînd ajunserăm la „bois", un fluviu de lume intra. 
Erazicu soare şisărbătoare.îşipoateorcineînchipui 
ce fasoane de pălării femeieşti; ce scurtături de rochii; 
ce buze colorate; cîte feluri de trăsuri; cîte feluri de 
pedestraşi. Deşi amestecul acesta de soiuri omeneşti 
alcătuiau „le populo" în toată pestriţa lui înfăptuire, 
totuşi o mîndrie colectivă părea a se desprinde din 
masa lui, care îl ridica la înălţimea etică a eroului. 

Pe aleea călăreţilor soseau tot felul de grupuri de 
cavaleri, de la cei mai eleganţi pînă la cei mai triviali; 
cai englezeşti, încălecaţi de stăpînii lor, impecabili; 
cai de manej, îngenuncheaţi de picioare; cai de birje, 
umblînd cu gura prin cer şi purtînd în spinare cîteun 
băiat de prăvălie. 

O nebunie obştească îndemna pe toată lumea să 
dorească lucruri noi, o primăvară timpurie, o schim- 
bare de soartă, altă slujbă, altă soţie, eternul „mai 
bine" pe care-l înfăţişau deocamdată raze ghiduşe 
de soare. 

Trăsura mergea încet. îmi venea să zîmbesc de aceas- 
tă năzuinţă universală de nestatornicie, care face pe 
oameni să pună atîta preţ pe credinţă şi statornicie, 
— cînd, un grup de patru călăreţi, doi domni şi două 
doamne, trecu în trap mare, ca o viziune încîntătoare. 
Plecai capul pe fereastră: mi sepăruse că recunoscusem 
pe John James. Rugai pe şofeur să întoarcă. Dar, pînă 
să iasă trăsura din rîndul ei şi să sepoată înviîrti, trecu 
vreme. Viziunea dispăruse. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Stam tocmai şi mă gîndeam ce să fac, — cînd, la 
o întorsătură de alee, îi regăsii: grupul se pregătea să 
descalice. 

O minune de cai, patru obiecte de artă, cu nişte 
capete inteligente, cu picioarele de bronz Barbedienne, 
cu ochii vii şi nările aprinse, cuminţi ca tinerii bine 
crescuţi ce şi-au sfîrşit partida de tenis. Dumnezeu 
să mă ierte: o secundă uitasem pe cavaleri. în cinstea 
cailor’. Ridicai ochii cu sfială către doamne. îmi tre- 
cuse ca fulgerul prin minte că poate călătoreau băr- 
băteşte, — oroarea cea din urmă pe care o poate co- 
mite o femeie. Nu. Erau amîndouă în şele de damă, 
o strălucită invenţie de piele scîrțiitoare, ce le 
purta cu îngăduire şi prietenie. Ba bine că nu! 

Iar damele erau alte două minuni. Recunoscui de- 
prinderile bunului meu amic, — oarecum revăzute şi 
completate: umbla cu cîte două: una brună, alta 
blondă, — iar cea brună mi se păru că priveşte cu 
ochi albaştri, cea blondă cu ochi negri, — ca toate 

să fie după sfînta scriptură a potrivelelor. 

Sării din trăsură: 

— John! 

El se opri o clipă: 

—A!... Samfresco!... Mon bon ami! Comment Sa 
va-t-il?... 

După ce ne îmbrăţişarăm, mă inspecta de sus şi 
pînă jos, mă pipăi la muşchiul brațului: 

— Laissez-moi vous voar... Vous etes encore pas di 
tiu mal... Mais venez que je vous presente â ces dames. .. 

Apoi, mă luă de braț cu afecțiune şi mă închină la 
doamne: 

— Cel mai bun prieten al meu, d-i Z. D-1 şi d-na 
Dagonet; d-na Ellen Merray. 

Caii fură lăsaţi în grija băieţilor cari aşteptau, iar 
noi intrarăm la aperitive. John James îşi aprinse o 
țigară în uşa restaurantului şi-mi făcu semn să viu. 
Azvîrli chibritul, cu forma lui eroică de revoltat, 
şi-mi zise: 

— Ce bine-mi pare că te regăsesc!... Trec printr-o 
criză uriîtă... Te rog să observi bine femeile astea... 
Vii la masă cu noi, astă-seară, la Garidges; apoi 


399 


mergem la Operă; apoi rămînem amîndoi, să-ţi po- 
vestesc... Se dă Pagliacci de Deoncavallo'. Orches- 
traţia din actul al doilea... 

Aruncă ţigara, care nu vrea să ardă: 

5 — Voipariate ancora italiano? Siamo tutti pagliacci... 
Eu credeam că după moartea nevestii, facultăţile 
sufletului au încetat de a mai funcţiona”, şi acum mă 
pomenesc că nu e de loc aşa... Ce bine-mi pare că te 
regăsesc, — ca să mă ajuţi şi să mă  luminezi. E 

io lamentabil!... 

Una din cele două doamne, cea cu ochii albaştri, 
se uita la noi atîta de încordat, încît mă sili să aduc 
pe John James înăuntru. Acesta era ambalat în pesi- 
mism: 

15 — Toată viaţa mi-a părut rău că nu m-am născut 
bîtlan. 

— Pentru ce? 

— Ca să trăiesc pe luciul apelor, departe de oameni. 

— James, vous etes „stiupid". Dacă ar fi o recipro- 

20 citate în pesimism, sunt sigur că bîtlanii regretă că 
nu sunt milionari... Dar se văd pururea în oglinda 
lacurilor. 

— Miss Duciana, ai ochii ca depărtarea. 

— Ce coloare are depărtarea? 

25 — Mai întotdeauna albastră, fiindcă se confundă 
cu cerul. Dar nu întotdeauna. 

— Şi atunci? 

— Atunci e nesiguranţă şitrudă: dorinţă dea deveni 

bîtlan. 

— James, vous etes „stiupid". N'est-ce pas, mon- 

sieur, qu'il est „stiupid"? 

— Il a peut-etre vieilli. 

— A, non !... zise Duciana cu convingere. 


Prînzirăm împreună şi merserăm la Operă împre- 
35 ună. John James îmi repeta mereu: 

— Observă-le, te rog. 

N-avea nevoie să insiste, că eu le observam cu de 
la mine pornire. Amîndouă erau încîntătoare. Nimic 
american, — decît, poate, o notă proaspătă de per- 

40 sonalitate, cu tinereţea eternă a verdelui de iederă, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— îmbrăcate simplu, decoltate cu măsură, — pur- 
tînd cu graţia statuetelor de Tanagra, şi trăind un 
fel de viaţă statică intensă, prin strălucirea pielei. 
Doamna Dagonet purta, în părul negru, o roză albă, 
care părea aşezată acolo ca o necesitate din temeliile 
estetice ale lumii; doamna Merray nu-şi împodobise 
părul cu nimic, ci numai avea la gît un şir demărgă- 
ritare, ca lacrămile Dianei. 

Dibretul- operei, cu detestabilul subiect sicilian, 
făcea pe John James să nu seuitepe scenă. Cu privirea 
pierdută în undele de păr ale d-nei Dagonet, el trăia 
din viaţa orchestrei, plină de ironie şi de jale. în 
cîte suflete nu se aşează, pe fund, melancolia incura- 
bilă a unei iubiri stinse sau a unei speranţe neîmpli- 
nite, peste care trece zilnic nota comică a realităţilor ! 

Cînd bietul paiaţ, ros de nebunia geloziei, îşi omoară 
nevasta şi pe amantul ei, publicul rămîne înlemnit de 
brutalitatea actului. Dar muzica pătrunde în conştiinţe 
ca o insinuare romantică, explicînd totul prin puterea 
lăuntrică a iluzionării. 

Toată lumea era în picioare. D-na Merray, ceva cam 
palidă, îşi strîngea mănuşile; d-na Dagonet scînteia 
din ochi, privind ţintă către amica sa; d-l Dagonet 
aplauda; John James blestema pe englezeşte. 

Cînd să ieşim, d-na Dagonet luă de braţ pe amicul 
meu: 

— Je deteste cette femme. 

John James răspunse, arătînd pe Dagonet: 

— Moi je deteste cet homme. 

— Et moi je vous aime. 
Ne despărţim la uşa teatrului. 


Cine n-a văzut pe Hamlet în faţa umbrei lui tată- 
său, n-a înţeles răscoala sufletească a lui John James. 

D-1 Dagonet fu acoperit de o grozăvie de epitete, 
„broască deMichigan”, „catîr inviolabil”, „pungaş de 
hală”, „voluntar în armata corupţiei”. 

— Et avec ca, heros de roman ! 

Apoi, cu răutate, repeta la infinit vorba „pig”. 

Eu ascultam cu răbdare catastrofa asta de invecti- 


401 


ve pînă ce automobilul se opri. Şofeurul se dete jos, 
deschise portiera şi. foarte liniştit, ne zise: 

— Messieurs, je n'ai plus d'essence. 

Capul lui John James!... 

Tot aşa de liniştit ca şi şofeurul, se dete şi el jos şi 
zise: 

— Si vous voulez bien attendre ici une minute, nous 
allons prendre un autre taxi, et vous apporter de l'es- 
sence. Ce serait dommage de vous perdre. 

Cu această diversiune, cursul ideilor se schimbă. 
Amicul meu mă luă de braţ şi pornirăm pe jos către 
hotel. 

— Ce oraş nostim şi spiritual. Un şofeur american 
nu ar fi avut bunul-gust să sfîrşească benzina, ca să 
mă împiedece de a te plictisi cu prostiile mele. 

— Ştii bine, John, că nu mă plictiseşti niciodată. 

Ajunserăm la hotel tîrziu. într-un apartament plin 
de lumină, florile împodobeau toate mesele. Tufe în- 
tregi de mimosa umpleau ungherele şi parfumau aerul. 

— Mon vieux, nous allons souper ici. îţi aduci 
aminte de Roma, de restaurantul din Via Sistina? 
Sunt 15 ani de atunci. A trecut vremea, a venit un fel 
de glorie tîrzie, care seamănă cu o cunună de lauri pe 
capul unui bust. Dar cu cîtă durere se cîştigă celebri- 
tatea în artă ! Lumea tresare la accentele inimii noas- 
tre rănite, dar inima moare... 

— Eşti sigur? 

— Şi renaşte la prima nouă durere. S-ar zice că e 
un paradox, şi nu e: sufletele poeţilor trăiesc prin 
cauzele lor de distrugere. D-ta. care ştii să vorbeşti, 
explică-mi, mie, care ştiu numai să cînt, pentru ce, 
orice suferinţă morală este odioasă, numai aceea pe 
care o dă amorul este simpatică. 

— Trebuie găsit alt cuvînt: „simpatic” este impro- 
priu. 

— Cum vrei. Orice om care sufere, fie prin ambiţie 
rănită, fie prin sentimente afective. zdruncinarea face 
tot ce poate pentru ca o asemenea suferinţă sănusemai 
repete. Numai omul care iubeşte, îşi iubeşte suferinţa. 

— Paradoxal. Amorul, în esenţa sa, este bucurie, 
nu durere. 


10 


Is 


20 


25 


30 


35 


40 


— Vorbeşti din cărți. Amorul este şi bucurie şi 
durere. Mai des, însă, este durere. Iar eu, personal, 
îți mărturisesc că amorul, care este numai bucurie, 
nu mă interesează, decît numai în preludiul lui: 
privighetorile cîntă, dar Romeo moare. 

— Uiţi pe Dante. 

— Te rog, lasă cărțile. Iată, comit greşeala să-ți des- 
tăinuiesc un secret, care este totodată şi o mare durere. 

Eu făcui o mişcare de protestare. El urmă: 

— Nu te supăra. Ştiică am o încredere oarbă în 
d-ta. Secretele adevărate nu se împărtăşesc nimănui, 
sau, cînd se împărtăşesc, ascund un scop interesat. 
Tot aşa cu durerile adevărate. Ce scop urmăresc eu? 
Nici unul, — decît, poate, nevoia de a descărca su- 
fletul, caun grătar/dezgurasimțirilor arse. Eu iubesc 
pe Luciana Dagonet; aceasta iubeşte pe bărbatul său ; 
iar el iubeşte pe Miss EHen. Iubirea mea de Luciana 
şi gelozia de bărbatul său, m-au făcut să cad în ispita 
de a mă apropia de EHen. Recunosc că natura omeneas- 
că poate admite această duplicitate. Eu însă nu o 
admit. Şi cine sunt acest „Eu"? 

John James lua vînt în sferele psicologiei. îl oprii: 

— Te rog. Să aşezăm lucrurile în linie dreaptă şi în 
sens invers de cum le-ai aşezat dumneata. Şi atunci, 
avem: EHen Merray, Horace Dagonet, Luciana Dago- 
net şi John James. D-ta eşti de părere că orice linie 
dreaptă poate să devină un cerc, dacă uneşti cele două 
capete ale liniei. 

— Samfresco, je ne vous reconnais plus. La politi- 
que vous a perverti, mon ami. 

— De loc. Domnul Dagonet găseşte că e foarte co- 
mod să fie bărbatul unei femei brune şi amantul unei 
temei blonde; doamna Dagonet găseşte foarte plăcut 
să fie soţia unui om blond şi amanta unui om brun; 

iar d-ta, dacă nu vrei să fii unpagliaccio, ca cei de la 
Operă, ar trebui să te resemnezi să iubeşti o femeie 
brună şi să fii amantul unei femei blonde: o partidă 
în trei. 

— Eşti un infam. Nu ţi-am spus niciodată că sunt 

amantul doamnei Dagonet... De-altminteri, vorba 
asta „amant" e detestabilă. 


403 


27 — D. Zamfirescu, Opere. voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Nu mi-ai spus, dar ai să-mi spui. 

John James ridică din umeri, indignat. Umbla de 
colo pînă colo, ca un tigru în dosul gratiilor.părînd 
preocupat să-şi potrivească paşii după florile covorului. 

Se opri în faţa mea, cu ochii strălucitori. Credeam că 
o să mă acopere cu invective filozofice. 

— J'ai faim. 

— Ei, bravo. Asta-i boală cu leac. 

— Hrana, ca amorul, e mai plăcută sub formă de 
foame. 

— Atîrnă de prînz. 

Ca o muză invocată, supeul apăru, pe două tăvi 
enorme. Meşteşugurile culinare cele mai iscusite se 
amestecau cu fructele raiului. 

— Ilya tout de meme du bon dans la vie, zise John, 
luînd o banană şi rupîndu-i coaja. Apoi aspiră din 
parfumul ei, cu un extaz religios, şi mi-o apropie de 
nări: 

— Vezi dacă nu miroase a menuet de Boccherini’. 

Ideea mi se păru originală, şi parcă, în adevăr, 
văzui cîteva perechi elegante, mişcîndu-se pe parche- 
tul de la L/Uvru'”, sub privirile d-rei de la Valliere” 
şi ale cardinalului Chigi, — în opoziţie cu scandalul 
de jocuri din zilele noastre, în care se petrec toate 

necuviințele de mişcări, împrumutate de la ţigarierele 
spaniole şi de la gorilii americani. 

John James continuă, sorbind dintr-o stridie: 

— Prin urmare, retragi vorba „amant. 

— Retrag. 

— Şi declari că Luciana Dagonet îţi place. 

— Mai mult decît s-ar cuveni. 

— Samfresco, je vous ziue. 

— Allez toujours. 

John se şterse pe mustăţi şi veni către mine: 

— Venez que je vous embrasse. 

— Vous n'âtes pas encore pochard. 

El se opri. Părea că vede ceva foarte frumos. 

— Spune dacă ai mai văzut aşa ochi. Ai mai văzut 
aşa ochi? Sunt unele petunii., care au pe marginea 
florilor lor, un albastru închis. prin care trec adieri 
de ambră regală, — pistrui de lumină crepusculară, 


io 


15 


20 


25 


35 


pe care n-o prinde nici un penel. în ochii albaştri ai 
femeilor brune e o aşa de adîncă înțelegere a gloriei 
noastre sufleteşti, încît eu le-aş închina unui cult 
nou, acela al întruchipării poeziei, — le-aş face vesta- 
lele amorului abstract. 

— Bizară idee. 

— Pentru ce bizară; 

— Pentru că s-ar stinge rasa. 

John se uită la mine, umflat de rîs, dar vrînd să 
pară indignat. 

— Eşti un adevărat comitagiu din Balcani. 

— Zi mai departe. 

— Dacă nu mă susții!... 

— Ce? Vrei să-ţi spun că sunt amorezat de doamna 
Dagonet? ! 

— Evident. 

John James îşi turnă un pahar de şampanie şi zîmbi 
vinului ca unei vechi cunoştinţe. Apoi urmă: 

— Cînd am sărutat pentru întîiaş dată ochii aceştia 
albaştri, am crezut că zbor. 

— Va să zică i-ai sărutat I... 

El mă luă de braţ şi mă duse în camera de alături, 
unde îmi arătă caloriferul de metal, vopsit în alb. 

— Aici. Pe faldurile calde ale caloriferului. 

Nu înțelegeam ce vrea să spună. El urmă: 

— Hotelul este aşa construit, încît apartamentul 
meu vine în atingere cu al d-nei Merray. Ea nu ştie 
nimic, fiindcă are intrarea pe alt coridor. Eu însă, 
cînd sunt în cabinetul de toaletă, o aud cîntînd. Ş-am 
auzit şi pe Horace Dagonet, şi, fireşte, am fost destul 
de infam să spun nevesti-si. 

— Infam. 

— Se poate. Dar el nu este infam, cînd are o aşa 
perlă de nevastă, s-o înşele? 

— Asta-i soarta tuturor nevestelor. 

John se uită la mine, scandalizat: 

— Te-ai făcut mai neonest ca oricînd. 

— Şi d-ta ce mandat ai, să aperi aşa-zisele perle? 
E şti fermecat de d-na Dagonet, şi te crezi un moralist. 

John James se dete cu un pas înapoi: 


405 


10 


15 


20 


25 


40 


406 


— Eu nu înşel pe nimeni, — cum n-am înşelat 
toată viaţa. 

— în amor, cuvîntul „a înşela” are un alt înţeles. 

— Da. Mai trist şi mai vinovat decît în afaceri. 
A înşela pe o femeie care crede în tine, este o degra- 
dare morală. 

— Dar dacă tu n-o mai iubeşti? 

— O laşi. 

— Dar dacă ea te iubeşte? 

John, încurcat, aruncă paharul, care se sparse 
într-o sută de bucăţi. 

— Argumente de civilizaţie americană? 

El, umilit, mă luă de braţ: 

— Uite, aici, vezi? a venit Luciana, să pîndească 
pe bărbatu-său. Cînd l-a auzit în camera de alături, 
am crezut că leşină, —a întins braţele către mine şi 
a căzut; 

— Şi ce-ai făcut? 

— Am ridicat-o de jos şi am dus-o pe canapeaua 
asta. Uite, vezi canapeaua asta? Am acoperit-o cu 
pledul şi am stat în genunchi lîngă ea. Cînd mi s-a 
părut că se linişteşte, m-am plecat şi i-am sărutat 
ochii. Atunci, un braţ divin mi s-a prins de gît* Era 
al ei. 

— Ba vezi că era să fieal meu. 

— Eşti prozaic. Un braţ!... Nici Venera Anadyo- 
menă, nici Didona, n-au înconjurat pe Enea cu un 
braţ mai cald”. 

— Cea dintîi îi era rudă. 

— Nu mă întrerupe. 

— Precizează momentul cînd ai simţit că zbori. 

— Cînd am sărutat-o. Ah, Doamne! Ce ai pus în 
noi atît de nepămîntesc !?... Gura ei mi s-a părut că 
este izvorul tămăduirii. 

— Parcă era vorba de ochi. 

— Şi ochii şi gura. 

— Să nu confundăm organele. 

— S-au confundat. O întindere a înţelegerii, pînă 
în lumea diafană a stelelor; o bucurie a sufletului, 
pînă în cele maidepărtate ramificații ale structurii 
noastre morale. Vino să-ţi cînt. 


io 


15 


20 


25 


30 


40 


Mă întoarse în salon. Se aşeză la piano: 

— Opoemă nouă: Didon. Suntem în preajma Cartha- 
ginei. Enea a fost adus de vînturi pe coastele Libyei. 
Didona îl primeşte cu onoruri regale şi pregăteşte o 
vînătoare în cinstea lui. Deşi începuse să-l iubească, 
era sigură de sine, fiindcă jurase credință veşnică 
soțului său mort. Dar Junona, care vrea cu orice preţ 
să împiedecepeTroieni dea ajunge în Italia, propune 
Venerei să însoare pe Enea cu Didona”. în timpul 
vînătoarei, o furtună groaznică izbucnește. Didona 
se adăposteşte cu Enea într-o grotă. unde amorul îi 
aruncă unul în braţele altuia. O clipă de infinită feri- 
cire. Apoi Enea pleacă. Didona se omoară. 

Era tocmai cartea a IV-a din Eneida. Amicul meu 
devenea clasic. 

Dar ceea ce era nou, şi absolut superior, era muzica. 
După un preludiu pastoral deorară puritate, cîteva 
accente de fanfară anunţă pe Diana, rece şi divină. 
Urmează vînătoarea, cu sunete de cornuri, huiet de 
lume, gonaci, fiare. Vine apoi furtuna. apele care 
izbesc în maluri, vînturile dezlănţuite, urgia ciclo- 
nului. Apoi o pauză. Acordurile se calmează. Sunete 
albe. O lumină de grotă, căzînd pe ramuri lungi de 
gelsomină şi tufe decolorate de feregă. Apoi amorul. 
Un culcuş de anemone pe marginea unui lac, adunat 
din lacrămile stalactitelor, albastru ca reflexul mării 
Egee. Didona, odihnind pe pieptul lui Enea, cu buzele 
arse, cu ochii rătăciţi în păinjinişul fericirii celei mai 
abstracte. 

Era o adevărată revelaţie. Vedeam şi înțelegeam pe 
d-na Dagonet; pricepeam puterea de transpunere a 
unei sărutări, în versuri; prindeamnăzuinţa amorului, 
la uniioameni, dea deveni abstracţiuni impersonale, 
cum este bucuria patriotică sau caritatea publică. 
Mi sepărea că omul acesta realizase, în muzică, dorinţa 
secretă a vieţii mele întregi, de a scrie într-o limbă 
într-aripată, care să coloreze cuvintele pe dinăuntru, 
cu puterea evocativă a Evangheliei. 

în fine, Enea pleacă. Didona, părăsită, Se omoară. 
O temă variată pe cuvintele: tu che a Dio spiegasti 
l'ali, o bell'alma inamorata. Pianul tremura de emoţi- 


407 


10 


15 


20 


2 5 


30 


35 


408 


une. Durerea devenea palpabilă, alerga pe clape, ca o 
iradiere a sufletului ce vibra în coarde. 

Nu mai înţelesei nimic din mîncare. Sufocat de 
lacrămi, mă băteau vînturile propriei mele vieţi. 
Omule., sărmană creatură, ce divină este inima ta, 
cînd poţi să scoţi dintr-însa aşa accente! 

John James încheia ultimele acorduri, cu capul 
plecat pe o parte, cu ochii în jos, străin parcă de mo- 
mentul în care trăia. Fruntea sa genială se lumina 
de un nimb de putere creatoare, ca frunţile Madonelor 
lui Rafael. în care se oglindeşte bunătatea maternă şi 
seninătatea eternității. 

Veni lîngă mine, îşi trecu braţul sub al meu, şi-mi 
zise încet: 

— Nu credeam că pot să mai iubesc. Et voilâ!... 
Merită Dagonet să aibă o asemenea femeie?... 

Mi se făcu o milă nespusă de el. Nu ştiam cum să-l 
încredinţez că nici Dagonet, nici Duciana, nu meritau 
măcar o scînteie din focul ce ardea într-însul. înţelesei 
însă că trebuie să tac şi să-l îndemn pe el să vorbească, 
— că doar asta este nebunia celor ce iubesc. 

Despre ziuă, ne despărţirăm. 


A doua zi seara, la masă, îl văzui încruntat. Femeile 
erau, amîndouă, de o veselie ciudată. Mai cu seamă 
d-na Dagonet. D-na Merray mi se păru cam ofilită şi 
interesantă. 

John James îşi rodea zăbalele. Se strecură pelîngă 
mine şi-mi zise încet: 

— Vreau să te văd. 

— Ce mai este? 

— EHen. 

— Ce-i cu ea? 

— Vino sus. 

Peste o oră eram la el. 

— Ce este, John? 

— Este ceva monstruos. Ca să depărtez pe Duciana 
de bărbatu-său, am vrut să aprind gelozia doamnei 
Merray. Şi nu ştii peste ce am dat... 

— Peste ce? 


1o 


15 


20 


25 


30 


35 


— Peste o altă inimă rănită. 

— Povesteşte. 

— Felul acesta de a asculta pe la uşi, chiar cînd sunt 
duble, şi chiar cînd asculți fără să vrei, are ceva infam. 
De aceea, am crezut că trebuie să previn pe d-na 
Merray. Şi am prevenit-o. Dam spus tot, cum ascult 
şi ce aud. Ea m-a privit lung şi mi-a zis: 

— Ştiu de mult că eşti vecinul meu, — prin urmare 
ar trebui să-mi acorzi atîta perspicacitate, ca să nu 


aduc pe d-l Dagonet în camera din care ai fi putut să-l 
auzi. Nu era el. 


— Atunci era altcineva? 

Ea se uita la mine, zîmbind: 

— Ţi-ar părea rău? 

— Fireşte. Sunt preotul vostru spiritual. 

— Spiritual, are haz. 

— Cine era? 

— Un lucrător de la electricitate, care a venit de 
două ori să schimbe nişte lămpi. Dacă ai fi făcut ca 
mine, te-ai fi încredințat repede. 

— Ce? 

— Dacă ai fi deschis uşa din partea dumitale, era 
să găseşti uşa din partea mea deschisă în permanență. 

— Care uşe? 

— Ħ Fiecare zid despărțitor aredouăuşi: una o guver- 
nezi d-ta, alta eu. Ştii foarte bine. 

Vorbeam cu dînsa în coridorul de jos al hotelului. 

— Vrei să te convingi? 

— Da. 

— Vino. 

Duarăm ascensorul împreună. Eu mă dusei la mine; 
ea la dînsa. După cîteva minute, bătu cineva la uşa 
despărțitoare, care, la mine, era acoperită cu o stofă 
la fel cu cea de pe zid. Mişcai draperia şi deschisei 
„şa. Mă găsii faţă în față cu d-na Merray, în cabinetul 
ei de toaletă. 

Această intimitate necăutată, mă făcu să-mi pierd 
sărita şi s-o prind de talie. Ea se mlădia ca o trestie, 
dar îmi puse amîndouă mîinile pe gură, ca să mă 
împiedece de a o săruta. După ce scăpă din braţele 


409 


mele, rămase, palidă, în mijlocul camerei,şi, arătînd 
către apartamentul meu, zise: 

— Şade rău. 

în adevărcă şedea rău. De aceea vrusei samă retrag: 

— Trec frontiera înapoi. 

— Bine faci. Să-mi dai voie însă s-o trec şi eu. 

Se uită la mine, zîmbind cu un aer de bunătate 
sfioasă: 

— N-am făcut-o din indiscreţiune. Cînd uşile din 
interiorul apartamentului dumitale rămîn deschise, 
aud pianul. De cîtva timp cînţi ceva atît de frumos, 
încît vin pe furiş să ascult. 

Mi se părea că vrea mai mult decît spune. Atunci 
încercai s-o apuc din nou de mijloc. Ea sări la o parte: 

— Şi n-aud întotdeauna muzică... Sau poate e 
muzică, dar care nu-mi convine. 

Era serioasă şipalidă. Mă simţeam un bietom prost. 

—> EHen, nu ştiam nimic. 

— Nu ai dreptul să mă chemi pe nume. 

— Nu. 

— D-na Merray, dragă domnule John. 

— D-na Merray. 

— Aşa. Acuma du-te. 

Trecui la mine. Cum să-ţi guvernezi viaţa, ca să 
rămîi om de treabă? Mi se păru deodată că Dagonet 
este o absurditate, care nu putea să fie amantul unei 
temei ca EHen. Cu toate astea era bărbatul unei femei 
ca Luciana. Mai ştii? 

Căzusem pe un scaun, cu haina pe braţ şi pălăria 
în mînă, — cînd mă atinse cineva peumăr. Era EHen, 
care trecuse la mine fără s-o simt. îmiluă haina, mă 
sili să mă scol de jos şi mă duse în salon. Se învîrtea 
prin camerele mele, ca printr-ale ei. 

— Nici o schimbare. Florile astea trebuiesc re- 
înnoite. 

— Cunoşti apartamentul? 

Ea zîmbea, cu o nespusă inteligenţă în ochi: 

— îl cunosc atît de bine, încît îţi schimb apa de la 
flori şi-ţi strîng caietele de muzică. Să nu pedepseşti 
slugile. într-o zi, cînd curăţau, am bătut la uşa... 
la care am bătut şi astăzi. Mi-au deschis, şi, fiindcă 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


ne văd totdeauna împreună, au găsit că e foarte na- 
tural să mă ocup de casa unui burlac... De-altmin- 
teri.numă ocup de nimic, ci numaiîmi face plăcere... 
să văd cum trăieşti... 

Se uita în pămînt, sfioasă. Părul blond avea unde 
de aur, calde. Cine rezistă la asemenea unde? 

— Cam slab, zisei eu, gîndindu-mă la d-na Dagonet. 

— Dumneata rezişti? 

— Urmează. 

— Eu n-am rezistat, şi m-am apropiat de ea: „dragă 
doamnă Merray". 

— Nu se poate, zise ea. Trebuie să mă chemi pe 
nume. Dar, mă rog, nu e primejdie să vină cineva? 

— Nu vine nimeni. 

— Atunci cîntă. 

Mă aşezai la piano. 

— Ce i-ai cîntat? 

— Nu ştiu. Nişte variații de Beethoven. 

— Nu i-ai cîntat Didona? 

— Ba da, pe urmă. 

— Şi ce s-a întîmplat? 

— Nu ştiu. 

— Cum nu ştii? 

— Pe cînd cîntam, se vede că a plecat. 

— Şi nu s-a mai întors? 

— S-a întors, zise el, încet, cu ochii în jos. 

— Şi ce s-a întîmplat? 

— Infama dumitale de profeție. 

Mă uitam la el. Nu ştiam ce să fac: să mă bucur sau 
să tnă întristez. 

— John, intră în detalii. 

— Mi-e ruşine. 

— De mine? 

— De mine însumi... De Luciana... şi de EHen... 
Şi chiar de d-ta... că eşti om... şi mă îndemni la infa- 
mii. 

Era nedrept, dar era mai cu seamă nenorocit. 

— Eu nu te-am îndemnat. Am prevăzut, numai, că 
linia dreaptă îşi va uni cele două capete şi va deveni 
cerc. ' 

John umbla de colo pînă colo: 


41* 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


412 


— Cunoşti parfumul părului blond? 

— Din auzite. 

— Are ceva acru şi patetic, în gustul lacrămilor. 

— Acelea sunt sărate. 

— Acru, patetic şi sărat. 

— Şi dulce, zisei eu, zîmbind. 

— Şi dulce, adăugă el repede. Asta e nenorocirea, 
că e şi dulce! 

— Găseşti că e nenorocire? ! 

— E o depravaţie, pe care d-ta o numeşti fericire. 

— E o bucurie reală. O bucurie bărbătească. 

— Infamă, ironică; uite, ceva din mazurca asta. 

Şi se puse să cînte o mazurcă de Chopin, delicioasă, 
tristă şi săltăreaţă ca un înger şchiop. 

— Ori de cîte ori cînt mazurca asta, îmi vine să 
plec, să schimb locul. 

Tăcurăm un moment amîndoi. Tot el reveni; 

— Schimbi locul, dar nu schimbi sufletul. 

— Şi nici nu trebuie să-l schimbi. 

Se mai învîrti de cîteva ori şi iar se opri în faţa mea. 

— Cum se poate una ca asta: săiubeştidouă femei! 

— Fiecare din voi iubeşte în dublu exemplar. 

— Nu e adevărat. EHen nu iubeşte pe Dagonet. 

— Se poate. 

— Nici Duciana. 

— Mai ştii!... 

— Ştiu eu. 

Mă uitam la dînsul, cît era de frumos şi de naiv. 
El se apropie de mine: 

— Samfresco, sauvez-moi de 9a... Je suiş si malheu- 
reux! 


A doua zi, dimineaţă, tîrziu, eram acasă şi 
scriam, — cînd bătu cineva la uşe. 

— Intră. 

Uşa se deschise încet, prelung, şi o doamnă, cu un 
văl des pe ochi, se strecură înăuntru. 

— Pardon, monsieur. Vous ne connaissez pas la 
nouvelle adresse de m-r John James... 


10 


Recunoscusem numaidecît pe d-na Merray. între- 
văzui deodată drama tăcută ce se petrecuse, John 
James plecat, ea rămasă singură, probabil şi Duciana 
tot aşa. 

— Nu ştiu nimic, doamnă. Să întreb dacă nu este 
ceva la portar. 

întrebai prin telefon, şi mi se răspunse că aveam o 
scrisoare, care mi se trimitea sus. 

Scrisoarea veni. Ea cuprindea: 

„lubitule, iartă-mă că plec fără să-ţi spun. Viaţa 
plină de înşelăciuni îmi este intolerabilă." 

întinsei scrisoarea doamnei Merray. Ea o ceti. 
Apoi, cu ochii gînditori, zise încet: 

— A făcut rău. Eu îl iertam ! 


10 


15 


20 


25 


414 


O MUZĂ 
AMINTIRI DIN CARIERA DIMPLOMATICĂ 


Venisem la Napoli cu amicul şi colegul meu John 
James, hotărîţi să nu ne întoarcem la Roma decît 
tîrziu de tot, o dată cu ploile răcoritoare. Telegrafiasem 
la Sorrento să ne oprească odăi la hotelul Victoria, şi, 
aşteptînd răspuns, vagabondam pe ulițele faimosului 
oraş, atît de .plin de originalitate, de mizerie şi de 
poezie. John James făcea un chef nespus, umblînd cu 
un pepene în braţe, pe care-l promitea la o droaie de 
copii dezmăţaţi, ce se ţineau după noi, sau oprindu-se 
la bucătăriile ambulante şi plătind porţii de maca- 
roane, în dreapta şi în stînga, ca să înveţe şi el modul 
de a le mînca al napoletanilor, cu capul răsturnat pe 
spate, cu gura căscată către cer şi cu mîna dreaptă 
salcîm, — cînd ne întîlnirăm cu un amic de club, 
contele Pândola. şi cu marele poet della Rovere, 
cunoscut în saloane sub numele de „Ugolino", diminu- 
tivul dantesc al lui Ugo’. 

Pândola se topea de rîs, la vederea lui John cu 
harbuzul la subsuoară, şi se bătea cu palmele de ge 
nunchi, vorbind ofranţuzească „da naboledano": 

— Eccellenza mia, ma tu sei matto. Tou comprends, 
della Rdvere, il popolino peut le touer. 

Poetul, care vorbea bine franțuzeşte, răspunse liniş- 
tit: 

— De peuple napolitain ne tuera jamais un homme 
d'esprit. 


15 


20 


25 


30 


35 


Vui siete un capo-comico di prima forza. 
Vorbind şi rîzînd, pornirăm la hotel să dejunăm, iar 
mai spre seară plecarăm la Sorrento. 


Cine a fost pe tărîmurile acestea fericite şi nu-şi 
aminteşte de drumul de pe golful de Napoli?... Trenul 
se duce la Castellarnmare di Stabia,iar de acolo, pînă 
la Sorrento, te duc nişte brişculițe cu un cal, fără seamăn 
în univers. Şoseaua merge şerpuind pe malul înalt al 
mării, printre grădini de portocali şi de smochini. 
Poporul formează amestecul cel mai interesant de 
tipuri: bătrîni stafidiţi, fete îmbrăcate ca de panoramă, 
tineri ochioşi, copii în zdrenţe, trăind cu toţii în stradă 
şi vorbind o limbă de chiote şi de ţipete, pe care o înso- 
tesc gesturile cele mai expresive. 

Fusesem de atîtea ori la Napoli, şi întotdeauna 
poporul mă interesase foarte mult. Acum însă, cu 
Pândola alături, care îmi explica o mulţime de lucruri, 
mi se părea că străbat pînă în fundul sufletului său. 
Oamenii aceştia erau greci, în toată larga înţelegere 
a cuvîntului, aşa cum erau acum două mii de ani 
toţi locuitorii din oraşele Italiei numită Magna Grecia, 
şi nu puteau fi nici osci, nici campanieni, nici latini. 
De aci deprinderea dea trăi în stradă; pasiunea nebună 
pentru sfinţii cu saltanat; vioiciunea graiului; naivita- 
tea credințelor, — o întreagă gamă sufletească, inex- 
plicabilă altfel. 

Da Vico, ne oprim să se odihnească birjarii. Pândola 
vede în grădiniţa hotelului un smochin cu fructe, şi 
cere numaidecît o farfurie. Cu o îndemînare nespusă, 
prindea curaţi alveolele zaharate de pielea lor moale şi 
le aruncă în gură, făcînd filozofie pesimistă contra 
oamenilor de Nord, cari mănîncă numai lucruri proas- 

pete: „il y a dou feu dans un figue", zice el, ca morală. 

Da cuvîntul „proaspăt", John James ridică o sprîn- 
ceană în slava cerului, privind la un băiat care-şi spăla 
obrazul dintr-o imensă felie de pepene. Pândola, rănit 
în amorul propriu naţional, se încruntă către John 
James, numindu-l bădăran din California; apoi, buf- 


415 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


416 


nind de rîs, dete următoarea definiţie pepenelui: 
„C'e da mangiare, da bere e da lavarsi il viso". 

Pornirăm din Vico Equense, alergînd unii după alţii, 
pentru ca Pândola să spună o nouă insultă lui John 
James, la adresa americanilor, sau ca John James să 
arate o nouă murdărie, de pe drum, lui Pândola. 
Brişcele noastre se îndesau una într-alta. alergau pe 
marginea prăpastiei, îşi tăiau drumul, iar — birjarii 
se identificaseră cu stăpînii lor, al lui Pândola făcînd 
pe napoletanul. iar al lui John James pe americanul, 
bătîndu-şi caii unul altuia şi înjurîndu-se cu cele mai 
spăimoase şi neînchipuite sudălmi. 

Deodată se deschise în faţa noastră încîntâtoarea 
vale piano di Sorrento, apărată din toate părţile de 
munți, în care se răsfaţă păduri de portocali şi de 
măslini, de rodii, de smochini, de aloes, printre cari 
strălucesc fructele de aur, florile de purpură, o bogăţie 
de colori, un belşug de forme elegante pe care natura 
le-a îmbinat aci cu răcoarea izvoarelor şi mîngîierea 
mării”. Un strigăt ieşi din toate piepturile, — pe cînd 
Pândola se umplea de glorie... 

Cînd ajunserăm la Sorrento, în noi toţi se ridicase 
un fel de ceaţă de bucurie, pe sub care începeam 
să întrevedem minunile golfului de Napoli, înecate 
în sclipirea mării. 

La hotelul Victoria era adunată toată societatea 
romană elegantă şi o bună parte din societatea napoli- 
tană. La aceasta, se adăuga escadra engleză din Medi- 
terana, ai cărei ofiţeri petreceau serile cu noi, pe terasa 
hotelului. 

Cerul nu a creat ceva mai feeric decît colţul acesta 
de uscat pe întinderea apelor. Napoli scînteia din 
luminile sale ca o diademă, reflectîndu-se în oglinda 


golfului. cu stelele firmamentului, cele atît de necu- 
noscute. în faţă. teribil şi dominator, Vezuvul izbuc- 
nea lavă aprinsă. 

în serile de pace, cînd toată lumea era dusă pe 
vasele engleze, rămîneam cu poetul della Rovere şi cu 
John James, cufundaţi în fotoliuri, cu trupul, iar cu 
gîndul în geana nemuririi. Se auzea clipotul apei, în 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


taina tăcerii, şi propria noastră dorinţă de fericire, în 
suflete. Mă duceam să mă culc, aproape nemateria- 
lizat, parcă numai cu conturul fiinţei mele reale, şi 
adormeam ca în copilăria cea mai nevinovată, cînd 
sărutarea părintească mi se părea că seamănă cu zefirul 
cel adevărat‘. 

De la Roma, era de faţă mai tot corpul diplomatic, 
şefii de misiuni, însărcinaţii cu afaceri şi secretarii ce 
nu putuseră pleca în concediu. Nobilimea romană, 
întoarsă de la Saint-Maurice', unde tremurase de frig, 
venea să se bucure de farmecul mării. Donna Nicco- 
letta Grazzioli şi soră-sa, donna Elena Rospigliosi*, 
încîntătoare amîndouă, una prin vioiciunea, eleganța 
şi vocea sa, cealaltă prin blîndeţea caracterului, dau 
tonul, alcătuiau plimbările, ţineau oadevărată curte. 
LuisettaManara' era văduva locului. bogată şi rotundă, 
pentru care se dregeau crestele şi suspinau mandoli- 
nele. Ea avea un mod de a fi atît de simpatic, încît 
fiecare june vanitos o credea amorezată de el, şi, cum 

slăbiciunea vanităţii este universală, toată lumea era 

mulţumită. Don AscanioMoncada ştia ceva, dar nu se 
ştia ce. Domnişoarele d'Alife, două fetiţe cu haz, ar 
fi fost iubite de toată societatea. dacă n-ar fi avut o 
mătuşă rea, plină de gloria numelui ei spaniolese — 
era o Francavilla d'Aragon — şi de patima bisericii. 
Cînd noi ne aşezam pe trai, ele se puneau pe rugăciuni. 
Aşa, bunăoară, dimineaţa, noi plecam cu bărcile pe 
mare, să luăm baie; ele plecau să se închine. Se auzea 
vocea spartă a bătrînei: „Matilde, Mariana, e l'ora 
della messa" sau „e l'ora della litanie", iar bietele fete 
plecau, uitîndu-se lung către noi şi suspinînd în evan- 
taliuri. Pândola mîrîia printre dinţi: „sarebbe anche 
l'ora del accidente" sau cum s-ar zice „ar fi şi ceasul 
damblalei"”!. Ceilalţi erau muritori obişnuiţi, fiecare 
însă cu ciudățenia sa: o doamnă cu părul galben, îşi 
petrecea viaţa peacoperişuri, ca să i se usuce tinctura; 
Lelio Ottoboni fotografia cimitire. 

Donna Niccoletta Grazioli era stăpîna noastră a 
tuturor, arbitrul eleganţei femeieşti şi bărbăteşti. Don 
Ascanio Moncada îi sufla la ureche să se lege de cra- 
vatele lui Pândola, care, gelos, răspundea: 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


418 


— Signora duchessa, voi me dite di buttarmi nel 
cratere del Vesuvio; io mi butto nel Vesuvio. Voi me 
date una mano da baciare; io sono felice come un cane 
fedele. Voi me dete di mangiare un orechio di Don 
Ascanio; io me lo papo tutto. 

— Pândola Canibale. 

— Non, signora. Don Ascanio non e un uomo. E un 
vegetale. 

— Un orchidea. 

— Un citriolo. 

Şi tot el făcea un chef nespus. 


* 


în serile cînd nu se dansa, intimii se adunau împre- 
jurul duchesei Grazioli, care ruga pefiecare să cetească 
sau să istorisească ceva. 

Erau de faţă, în afară de ambele surori Grazioli şi 
Rospigliosi, poetul Ugo della Rdvere, John James, 
contele Pândola, don Ascanio Moncada di Aspromonte, 
duca di Guardialombarda cu soţia sa, născută Murat, 
Martens O'Conor, un portughez de spirit cu nume irlan- 
dez, duca diCamastra, d-l deNavenne, d-reled'Alife, 
Luisetta Manara, Lelio Ottoboni şi alţi cîţiva tineri, 
napoletani, engleziţi şi spirituali. 

Donna Niccoletta rugă pe Lelio Ottoboni să cetească 
cîteva pagini din cartea lui Baldesar Castiglione 
27 Cortegiano“, ca să înţeleagă toată lumea ce dorea. 
Numaidecît italienii o botezară „la signora duchessa 
EHsabetta Gonzaga", iar ea îi decora cu numele pom- 
poase din carte: „messer Pietro Bembo, il celeberimo 
Ottaviano Fregoso, l'Unico Aretino"; pe Pândola îl 
făcu papă, ceea ce nu primi poetul della Rovere, ca 
să nu devie rudă cu el, deoarece papa vremurilor acelora 
era Iuliu II della R6yvere. 

în fine, toată lumea înțelesese ce dorea donna Nic- 
coletta, şi fiecare îşi pregăti cîte o istorioară, „din 
auzite sau din pătimite". 

Pentru a începe, toți ochii se îndreptară către Ugo 
della R6vere. Donna Niccoletta îl rugă să le spună ce 
este o muză. 

Acesta se gîndi un moment, apoi începu astfel: 


RR e l e O O O e pi ja 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


28 


II 


„Am să vă povestesc o întîmplare, care se poate 
numi un caz de conştiinţă, ca să văd cîţi sceleraţi şi câţi 
oameni de treabă sunt printre domniele-voastre"”. 

— îţi spun eu, zise Pândola: toţi sunt scelerați. 

— Afară de mine. 

— Şi de mine. 

— Şi de mine. 

Fu o protestare generală.Pândola, încremenit, rămă- 
sese în picioare, dînd din cap: 

— Tutti galantuomini I... 

Apoi, adresîndu-se lui Moncada: 

— Pure te, don Ascanio Fregoso? I... 

Vorba din urmă cu înţeles îndoielnic, făcu pe domni 
să moară de rîs, iar pe doamne să-şi ascundă obrazul 
în evantaliuri. 

Pândola fu rugat să nu mai întrerupă. Della Rovere 
continuă: 

„Acum doi ani eram la Geneva, venitsă mă odihnesc 
şi să iau băi în Rhone. Locuiam la hotelul Beauri- 
vage, care, după mine, este unul din cele mai minunate 
aşezăminte de exploatare a străinilor. Aveam o ca- 
meră care da pe lacul Leman, plină de soare, cu bal- 
conul numai flori, de unde cuprindeam cu privirea 
oraşul de pe malul stîng, precum şi întreaga pano- 

ramă a munţilor, ce se urca tot mai sus, pînă ce intra 
în nori, cu Mont Blanc. 

Alături de mine, pe acelaşi balcon, întrerupt de 
paravanuri, locuia, la dreapta, o doamnă cu un băiat 
de vreo 17 ani, tip frumos de adolescent, iar la stînga, 
o guvernantă cu o copilită cam bolnăvicioasă, care 
însă cînta bine din piano. îi întîlneam seara, la masă, 
în sala de mîncare ce da pe lac — o minune din O 
mie şi una de nopți — şi mă deprinsesem să-i văd ca 
pe nişte prieteni credincioşi, fără să mă întreb cine 

puteau fi. Băiatul mai cu seamă mă interesa. După 
vorbă şi după port, era englez. O eleganţă aşa firească, 
o libertate respectuoasă atît de caldă, un fel de a se 
îmbrăca şi a se mişca atît de personal. dovedeau supe- 


419 


rioritatea rasei. Copila bolnăvicioasă avea ochii fru- 
moşi, părul castaniu închis, vorba rară, dar nu-mi 
dam seamă de ce neam pămîntesc putea fi, — şi nici 
nu țineam să ştiu. 

într-o zi, la ora dejunului, găsii la masa ei pe vechiul 
meu prieten Arrivabene, cu soţia. După obişnuitele 
complimente, acesta mă prezintă fetei, cu un car de 
laude exagerate, despre mine, şi cu glume maliţioase 
despre ea: era cumnată-sa — domnişoara Mariana 
d'Astuni. 

După plecarea lui Arrivabene, ne împrietenirăm de-a 
binele, mîncînd la aceeaşi oră, plimbîndu-ne împreună, 
glumind şi rîzînd. Guvernanta rămînea acasă, osteni- 
tă, iar noi luam vaporul şi umblam pe la Montreux, 
Evian, prin munţi, pe sub cascade, ca doi buni şi 
adevăraţi prieteni. Pe fiecare zi descopeream farme- 
cui unei inteligenţe calde, cu acea mlădiere nostal- 
gică de idealitate, ce pare o însuşire curat femeiască. 
Cetise tot, ştia tot, fără să dea vreo însemnătate cul- 
turii sale. 

Treceau zilele şi săptămînile. Mă deprinsesem cu 
dînsa şi o revedeam din ce în ce mai bucuros. Se lipea 
de mine cu o încredere de soţie, parcă ne-am fi 
cunoscut de două mii de ani. Mă întreba cu stăruinţă 
cum se face o poezie; îmi vorbea despre Balzac şi-mi 
spunea că, dacă ar fi trăit pe timpul lui, l-ar fi luat de 
bărbat, numai ca să-l scape din încurcătura datoriilor 
şi să redea pacea unui geniu. într-o plimbare pe care 
o făcusem la Ferney, îmi recită o bucată întreagă din 
Poeme de Fontenoy a lui Voltaire, şi apoi nişte versuri 
ale mele. în această apropiere literară, puste atîta 
discreţie şi atîta artă, încît mi se păru că în adevăr 
eu nu eram mai prejos ca Voltaire. 

în aceste împrejurări, primii o scrisoare de la amicul 
meu Arrivabene, prin care mă ruga cu stăruinţă ca 
la întoarcerea mea în Italia să trec pe la Mantua, unde 
şedea vara, avînd lucruri importante a-mi comunica, 
îmi vorbea despre villa sa, la Magliana, cunoscută 
pentru arhitectura lui Antonio Sangallo", care o făcea 
să semene, în mic, cu palatul Famese, şi cunoscută 
mai cu seamă pentru amintirile de la Virgiliu”, 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


28* 


care se născuse prin partea locului, la Andes. Mărturi- 
sesc că-mi făcu plăcere gîndul de a revedea, poate, 
pe domnişoara d'Astuni în Italia. O întîlnii a doua zi 
şi îi spusei că eram hotărît să plec peste cîteva zile 
la Paris, iar la întoarcere să mă opresc la Magliana. 
Fata se uită lung la mine. Devenise palidă. îmi întin- 
se o mînă, chinuită şi rece. Oare ce putea să aibă? 
Aş fi povestitor mincinos, dacă nu aş mărturisi că 
mă gîndeam la dînsa cu oarecare secretă speranţă 
de a-i plăcea. Firea noastră bărbătească nu iartă: 
te poţi vedea în oglindă cu părul alb şi pielea încreţită, 
şi totuşi să-ţi simţi inima trudită de violenţa pottelor 
tinereţii. Cred chiar că acesta este farmecul maturității 
bărbăteşti, pentru unele femei fine: ele simt lupta 
omului cu propriile sale porniri, — spre deosebire de 
tineri, cari nu luptă cu nimic, ci numai îndrăznesc". 
Orcum ar fi, acesta era adevărul. Dar, cu groaza 
mea înnăscută de suferinţele omeneşti şi cu mila 
aproape părintească ce simţeam pentru domnişoara 
d'Astuni, înlăturai mizeria mea egoistă şi-mi zisei să mă 
bucur încă de vederea acestei flori delicate, cît mai 
aveam de stat la Geneva, fără gînduri ascunse. Seara, 
ea se puse la piano. Eu ceteam un articol de jurnal 
ce mă interesa. O auzeam prin fundul unei conştiinţe 
de perpetuă veghe a individualităţii noastre, pînă 
ce putui să mă desfac de obsesiunea articolului şi să 
aud numai pianul. Clapele prinseră suflet. Demnul 
şi fildeşul ieşiseră din faptă şi intraseră în cuget şi 
durere. Fata, cîntînd, se gîndea şi suferea. 
Era atîta înţeles în notele pianului, încît îl puteam 
scrie, şi în adevăr, găsind un plic pe masă, lăsai 
cuvintele să curgă: 


Pricepe oare vreo fiinţă 
Ce dureroasă poezie 
E-n ochii plini de suferinţă 


Ce se închid pe veşnicie; 


Şi cît de lungă şi eternă 
E despărţirea ce se-ngînă 
Cu lacrămile de pe pernă 
Şi muta strîngere de mînă? 


421 


Natură, stranie putere. 
Eroică înfăptuire, 
Ce pui speranţă în durere 


Şi farmec în nefericire, 


De ce ascuţi atît simţirea 
Şi gîndul ce se înfioară 
Acelora ce au puterea 


De-a suferi fără să moară? 


Cînd se opri Mariana, eu trecusem din personali- 
tatea ei în personalitatea mea. Mă urmărea acum cău- 
tarea frumosului, tehnica versurilor, care nu mi se 
părea destul de bună în strofa din urmă. Ea se apro- 
pie de mine: 

— Ce serii? 

— Notez o poezie pe care ai făcut-o dumneata. 

Mariana luă plicul şi ceti poezia. cu ochii duşi în 
gînduri. Apoi se uită lung la mine, palidă, oarecum 
înspăimîntată: 

— Sunt încremenită. Poezia asta este în adevăr 
ieşită din sufletul meu. Cum ai putut s-o scrii 
dumneata? 

Apoi, luîndu-mi mîinile: 

— De ce pleci? 

— Sunt silit. 

Ea rămase pe gînduri: 

— Ah ! De ce pleci!... N-ai primit o scrisoare de la 
cumnatul meu? 

— Ba da. Mă invită, la întoarcere, să mă opresc 
la Magliana. 

— Şi altceva nu-ţi mai spune? 

— Nu. 

— Şi unde te duci? 

— La Paris. 

— Merg şi eu. 

Inconştient, înălțai din umeri, ca şi cum aş fi zis 
«eşti liberă să faci ce vrei». 

Ea nu mai rosti nici un cuvînt. Buna creştere o 
lua în stăpînire. îşi îndreptă pălăria pe buclele fugare 
şi-mi propuse să ieşim. Se lipi de mine, ca de obicei, 
cu încredere: 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Domnule della Rovere, ştii că mi se pare că te 
iubesc... 

Eu rămăsei locului. Ea urmă: 

— Nu te îngrozi. Am zis «mi se pare». Te rog să-mi 
spui dacă acesta este amorul. Nu mă întrerupe. Vreau 
să ştiu ce să fac. Dacă cu adevărat te iubesc, trebuie 
să mă iei de soţie... şi trebuie să mor. 

Şi fiindcă eu mă uitam la ea, mirat, ea adăugă: 

— Te rog nu te. scandaliza, şi lasă-mă să-ţi spun 
cine sunt eu. Eu sunt născută pentru a muri... 

— Ca şi mine. 

Mariana se uită în jos, dînd tristă din cap: 

— Nu... Pentru a muri în ziua în care voi iubi. 

— Şi ţii să mori? 

— Nu, — de loc. De aceea sper că nu este acesta 
amorul. 

— Desigur că nu. 

— Dar ceea ce este, e atît de minunat, încît îmi 
umple sufletul de bucurie. De cîtva timp, mă gîn- 
dese la dumneata pururea. Cînd te văd, îmi bate ini- 
ma mai tare. Dacă încerc să cînt, te cînt pe dumneata. 
Cînd umbli lîngă mine, îmi vine să sărut haina 
ce porţi. uite, stofa de pe braţul acesta cald, sub care 
mă adăpostesc... 

Şi vorbind astfel, se ascundea sub braţul meu. 
Eu eram turburat cu totul. 

— Spune, te rog. Mă tem că acesta este amorul... 
Atîta lucru înţeleg şi eu. Nu poate să fie ceva 
mai dulce şi mai nevinovat, cînd eu îţi vreau binele; 
aş dori să-ţi dau tot ce am, să te ascund de ochii 
lumii... Mi se pare chiar că asta s-ar chema gelozie... 
Şi pentru asta trebuie să mor?... 

— Cine a zis că trebuie să mori? 

— Medicii. 

— Sunt nişte proşti. 

— Nu-i aşa? Ah, ce bine îmi pare! 

Mersesem cam departe. încercam să mă întorc 
din drum. 

— Unii sunt proşti, — alţii sunt foarte deştepţi. 
Depinde... ; 

— Acum o schimbi !... 


423 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


424 


— Nu. Dar sunt medici şi buni şi răi. 

— Ai mei erau răi. 

în mijlocul vorbei despre medici, deodată se opri: 

— Şi ce faci la Paris, cînd mergi? 

— Dar ce nu poţi face la Paris)... 

— Spre exemplu... 

— Te duci la teatre, îţi regăseşti prietenii, editorii... 

— Eu ce-aş face dacă aş merge la Paris? N-am nici 
prieteni, nici editori, nici editoare... 

Era extraordinară. Sărea de la glumă la întristare 
şi de la blîndeţe la ironie, cu o aprindere care da pe 
faţă neliniştea sufletului. 

— Domnişoară d'Astuni, cîţi ani ai? 

— Douăzeci şi patru. 

— Ştii cîţi am eu? 

— Patruzeci. 

— Şi patru. Fiindcă dumneata nu poţi să te măriţi, 
iar eu nu vreau să mă însor, nu s-ar putea să rămînem 
prieteni? 

— Nu. 

— Eu cred că da. După destăinuirea pe care mi-ai 
făcut-o, eu sunt deja amicul d-tale, un amic care te-ar 
putea adora, dacă, după cum sper, medicii d-tale au 
dreptate. 

— A! speri! 

— Fireşte. Dacă dumneata nu te poţi mărita, eu 
te voi putea iubi, ca pe o stea sau pe o muză, cum 
a iubit Deopardi luna'*. 

— Eu, nu. 

— Ah, domnişoară d'Astuni, nu cunoşti nimic din 
viață, şi crezi că eşti deja atît de rea. Eu îți întind 
mîna şi-ţi zic la revedere. Ne vom întîlni la Magliana 
în curînd. 

Ne despărțirăm, nemulțumiți amîndoi, ea tristă, 
eu neînțelegînd nimic din rostul vieții. 

Seara, prînzii în oraş, apoi mersei la un teatru. 

Erau ceasurile tîrzii cînd mă întorsei la hotel. 
Uşa mea, deschisă pe balcon, încadra, ca un pervaz, 
lacul Deman, în care se oglindeau luminile de pe 
malul stîng. O linişte ademenitoare făcea să vor- 
bească florile şi să se înalțe visurile către stele. Stin- 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


sei lampa şi rămăsei lipit de uşor, privind cu tot sufle- 
tul la înfăptuirea măreaţă a lumii lui Dumnezeu, 
pe care de atîtea ori încercasem s-o pricep şi n-o pri- 
cepusem niciodată, — cînd mi se păru că o tăblie 
a paravanului din Stînga se mişca. Pînă să prind de 
veste, cineva se strecurase lîngă mine, şi, înainte de 
a avea vreme să fac o mişcare, domnişoara d'Astuni 
se grămădise la pieptul meu. 

— Ce faci, pentru Dumnezeu!... 

Ea tremura din toate fibrele sărmanului ei corp, cu 
mîinile îngheţate şi fruntea fierbinte. Mă retrasei 
înăuntru ca să pot închide obloanele. Aprinsei repede 
lumina. Ea căzuse la pămînt. O ridicai în braţe ca 
pe o pană, o întinsei pe o canapea şi o acoperii cu un 
pled. 

Rămăsei în cea mai mare nedomirire, privind obra- 
zul palid, încadrat în părul bogat; arcul sprîncenei 
încordat de durere; ochiul închis; fruntea, de o linia- 
tură plâpîndâ. Mi se părea că descoper o altă fiinţă. 
Mi se făcu o milă nespusă. Duai un scaun şi şezui lîngă 
dînsa. 

— Ce ai, dragă? Te doare ceva? Te-ai lovit? 

O uşoară mişcare a sprîncenelor spunea ceva, dar nu 
înţelegeam ce. întorsei lumina electrică în partea 
cealaltă, lăsîndu-i figura în umbră. Atunci deschise 
ochii. 

— Ce ai? 

— Nimic. Cînd pleci? 

— Mîine cred. 

— Dă-mi o mînă şi ajută-mă să mă scol. 

O ajutai să se scoale. Părea aproape goală, şi cu 
toate astea era acoperită, dar cu o aşa minune de rochie, 
că părea muiată în lumină. O țesătură de aur şi mă- 
tase, care îmi aminti de o haină a d-nei de Montes- 
pan“, descrisă de d-na de Sevign^". Şi, ca să putem 
intra în vorbă, îi spusei: 

— «D'or sur or, rebrode d'or, reborde d'or, et par- 
dessus, un or frist, rebroche d'un or mele avec un cer- 
tain or, qui fait la plus divine etoffe qui ait jamais 
ete" imaginee: ce sont les fees qui ont fait en secret 
cet ouvrage». 


— Ce frumos!... Nu ştiu cum spui lucrurile, că mă 
îmbeţi în sunete!... 

Apoi mă sili să şed, şi se aruncă în braţele mele, ca 
un copil: 

— Ah, ce dulce e să iubeşti!... Fiindcă acum ştiu 
că ceea ce simt eu este amorul... Nu mă respinge. 
Dacă trebuie să mor, am să mor... Am venit să-ţi 
spun un lucru pe care n-am îndrăznit să ţi-l spun as- 
tăzi... Am scris lui cumnatu-meu să-ţi ceară mîna. 

Apoi se scutură ca de un fior de groază şi de ruşine: 

— îţi închipuieşti în ce stare trebuie să fie bietul... 
El ştie că dacă mă mărit, mă duc pe lumea cealaltă, 
iar averea mea rămîne surorii mele. Şi cum e un om 
de treabă în toată puterea cuvîntului, va face tot ca 
să mă împiedice de a mă mărita. Vrei?... Vrei să 
mă iei?... Nu răspunde: nu. Aispus dumneata singur 
că medicii sunt nişte proşti. Cum se poate să moară 
cineva de fericire?... 

Vorbea, vorbea, fără să-mi dea răgaz să 3pun un 
cuvînt. E drept că nici nu prea ştiam ce să spun. 
Se lipise de mine ca o rază de soare de care nu te poţi 
apăra. îmi intra în suflet, în cuget, în sînge. Simțeam 
corpul cald, sînul parfumat ca o întreagă primăvară, 
inima palpitînd ca la o turturică prinsă. Mijlocul i 
se frîngea sub braţul meu, pe cînd glasul ei rostea ca 
în vis «ia-mă»y..." 

Della Rdvere se opri. Noi, toţi tremuram. 

Deodată se auzi glasul lui Pândola urlînd: 

— Şi ce-ai făcut?! 

Poetul răspunse domol: 

— N-am făcut nimic. Am turnat cîteva picături de 
apă de flori într-un pahar, am aşteptat-o să se liniş- 
tească şi am dus-o la dînsa. 

Ca un tigru flămînd Pândola sări la el să-l gîtu- 
iască: 

— Triple cretin !... Asino ! Imbecile ! Codardo ! Po- 
eta sdulcinato e cappone! 

Şi un fluviu de invective, în toate limbile, gîlgîi din 
gura lui, strîmbată de indignare. 

Toată lumea era în picioare. Bărbaţii discutau. 
Femeile, aprinse, se uitau în pămînt. Della Rovere 


10 


15 


20 


privea la ei, liniştit, cu pumnul drept sub brațul stîng 
şi cu capul pe mînă. Donna Niccoletta îl întrebă: 

— Aţi terminat? 

— Nu. 

— Vă rog, luaţi-vă locurile; poetul n-a terminat. 

Pândola, înverşunat, se răsti din nou la el: 

— Ce isprăvi ai mai făcut, dobitocule !... 

Della Rovere nici nu-l auzea: 

— Cînd am început povestea, v-am spus căi e un 
caz de conştiinţă, pe care vi-l istorisesc, ca să văd cîţi 
sceleraţi şi cîţi oameni de treabă sunt printre domnie- 
le-voastre. Aţi protestat cu toţii. Numai cazacul ăsta 
de Pândola a fost sincer. Acuma, văd că sunteţi cu 
toţii la fel. 

Pândola, măgulit că era sincer, deşi cazac, întrebă 
pe poet: 

— Ei, ce-ai cîştigattu, della Rovere, că te-ai purtat 
aşa de frumos? 

— Nimic. Atît numai, că o doresc încontinuu, de 
cîte ori mă simt singur, sau cînd lumea mă răneşte, 
sau cînd sunt nedrept, — din fundul sufletului oste- 
nit, răsare domnişoara d'Astuni. 

Apoi, întorcîndu-se către duchessa Grazioli: 

— lată, donna Niccoletta, cam ce ar fi o „muză”. 


BUȘCĂ 


Era pe la sfîrşitul lui august. Omul se sculase de cu 
noapte, să plece cu boloboacele la gară. Cînd deschise 
ochii, luna era încă pe cer, dar atît de rece, că părea de 
oţel, pe cînd luceafărul dimineţii sclipea din razele 
lui neastîmpărate, ghiduş şi cald la suflet. 


Casa rumânului era aşezată pe un răsturniş de deal. 
Boii, legaţi de jug, stau tolăniţi pe lîngă cotigare. 
Şoldurile lor răsăreau la lumina lunii, ca nişte bolo- 
vani. 


Omul se uită la toate şi, fiindcă era cu frica lui 
Dumnezeu. i se păru că acareturile din curte, crama, 
leasă, coşarul, căpiţele de fîn şi de ciocani, zăplazurile., 
viişoara din fund erau prea multe pentru zilele lui 
trecătoare. îşi făcu cruce, se sculă, se duse la puț și 
se spălă pe ochi, fericit că era marţi dimineaţa, iar 
nu sîmbătă seara, cînd îl lâ nevasta cu leşie, de-l ustura 
toată pielea de pe obraz. De 26 de ani de cînd erau 
însuraţi, numai sîmbăta dintîi scăpase nelăut, fiindcă 
se luaseră într-o joi, şi nevasta nu îndrăznea să-i 
umble prin cap aşa de repede. Dar de atunci, vreme 
lungă de 26 de ani, nu-l iertase o dată. încercase el să 
se întîmple la drum, ori să aibă de socotit oamenii 
mai tîrziu, — degeaba: dacă sîmbăta era la drum, 
îl lâ dumineca; dacă socotea oamenii tîrziu, îl lâ în 
puterea nopţii. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Nevasta îi era harnică, ce-i drept e drept. Un om de 
tîrg ar fi zis că-l plictisea. El, bietul creştin, nu ştia 
ce să zică. 

Muierea era slabă şi rea. Din zori pînă în noapte 
nu se punea jos. Spăla, freca, pregătea de mîncare la 
muncitori, pînză la ţesut, saci la moară, bombănind 
pururi. 

Din întîmplare, făcuse şi un băiat. Omul, voinic 
dar blînd, suferea de şmotrul copilului. Cînd se mai 
zburase, îl lua la cîmp, să-l mai scape de mă-sa, iar 
cînd se făcuse de şcoală, îl duse la tîrg, în gazdă. Fireşte, 
sîmbătă seara trebuia să-l aducă la lăut. Acuma cel 
puţin avea un tovarăş de trudă, 

într-o vacanţă, băiatul adusese un căţel. Mamă-sa 
îl luă cu toroipanul, dar băiatul ascunse cățelul şi-l 
crescu toată vara, pînă ce deveni o deprindere a casei, 
îngăduită de femeie. 

Buşcă se făcea un cîine straşnic, păzind curtea singur, 
lătrînd după uliu, prinzînd dihori. Se naşte aşa şi 
cîte un om, cuminte şi viteaz, care nu seamănă cu 
nimeni ai lui. 

Buşcăseuita în ochiibăiatului, doar cît nu vorbea. 
Cînd pleca de acasă, se ţinea după el; cînd se oprea, 
se culca la picioarele lui; cînd mînca băiatul mînca şi 
Buşcă. în sfîrşit, erau ca „cei doi obscuri, Castor şi 
Poluţie”', cum zicea învățătorul satului, care cetise 
traducerile lui Poenaru din englezeşte şi alte limbi. 

Dui Voinea i se umpleau ochii de ceaţă cînd învăţa 
băiatul geografia, întins la pămînt, cu capul pe Buşcă: 
„judeţul nostru are trei plăşi şi şase plaiuri; el 
aparţine regiunilor muntoase şi face parte din Româ- 
nia pictorească'...” 

— Scoal' de-acolo, blestematule! Ţi-oi da eu ţie 
religie muntenească! zicea mă-sa. De-abia lăut, cu 
capul pe tigoarea asta plină de purici!... 

Omul holba ochii la muiere şi, îndesat, ca să nu-l 
audă băiatul că-i ia parte: 

— Tinco... Mai ţine-ţi fleoanca de gură!... 

Trăiră ei aşa o vreme potrivită, în care băiatul 
creştea mai încet decît cîinele; dar veni şi vremea în 
care băiatul crescu mai repede. 


429 


Buşcă îmbătrîni, pe băiat îl luă la oaste, şi lumea 
tot lume. 


Iar acum omul încărca boloboacele, ridicînd din 
şale cu greu. 


— Unde-i Ilie, nea Voineo, să-ţi zvîrle buriul' în 
cotigar? 

Ce-i drept, lui Voinea îi lipsea băiatul, grozav. 
Printr-un meşteşug al naturii, acesta se făcuse, în 
spița lui, ceea ce era Buşcă în a lui, generos, cald şi 
cuminte. Cînd se uita omul la nevastă şi la băiat. i 
se părea că o curcă clocise un zmeu. Deosebirea între 
mamă şi fiu era aşa de mare, încît, la un concediu al 
acestuia, femeia nu mai îndrăznisă-l mai leâ. 

în dimineaţa aceea de august, omul, ostenit de greu- 
tatea boloboacelor şi, mai mult, atins de tainica putere 
a lunii, se simţi singur şi se gîndi la viaţa lui trecă- 
toare. Băiatul era departe. 

Se duse să îmbuce ceva, Nevastă-sa era într-un nor 
de lighioane, cărora le azvîrlea grăunţe, chemînd pe 
fiecare pe limba sa: 

— Pui, pui, pui! Uti, uti, uti! Boci, boci, boci! 
Bii, bii, bii! 

Cît era el de simplu, femeia i se păru proastă ca un 
porumb guțan. Niciodată nu vorbea de băiat. 

— la mai lasă dihăniile, bre Tinco. Uite, acu, la 
Sînta Măria cea mică, se face un an de cînd n-a mai 
venit Ilie. 

Ea țipa cît o lua gura: 

— Uti, uti, uti! Bii, bii, bii! Huşi, cucoş, 'ză-te 
focu!... 

Omuț îşi dete cu pumnul în căciulă, de o cîrmi pe 
o ureche. Apoi, disperat, se uită la cîine, lung. 

— Unde-i Ilie, măi Buşcă? 

Cîinele puse labele pe genunchii omului şi privi 
lung în ochii lui, mişcînd capul pe o parte şi pe alta, 

„parcă ar fi înţeles truda lui sufletească. 

Femeia se întorcea cu căuşul gol. 

— Da! nu pleci la gară, omule? 


10 


15 


20 


25 


LA BUDUIU 


Era în toiul verii. Nu plouase de-o grămadă de 
vreme. Numai în puțurile adînci mai era apă, iar 
pe Milcov de-abia mai venea un firicel de undă limpe- 
de, ce se prelingea pe sub mal, hrănit mai mult de 
Buduiu, decît de tainiţa sa de la munte. 

Buduiul era un izvoraş, ce ţîşnea din mal pe o 
țeava de soc. Curgea pururea, de-abia gîlgîind. şi se 
răsturna într-o groapă acoperită cu ierburi, a cărui 
fund strălucea din pietricelele sale, albe ca sideful. 
Era rece, limpede şi sănătos. Către el zburau toate 
gîndurile orăşenilor, moleşite de căldură. Coana preo- 
teasa, soţia preotului de la Ovidenia Nouă din Tăbă- 
cari, îşi aducea aminte că se scăldase o dată, pe cînd 
era fată, sub Buduiu, şiparcă acesta i-ar fi spus vorbe 
dulci la ureche; se înfiora şi acum de plăcere. Popa 
Ioniță Cristelniţă era preot de modă nouă, cu alte 
cuvinte agent electoral. Adevăratul său nume era 
Ion Popescu, cum se şi cuvine unui obraz bisericesc. 
Dar, pe cînd se găsea ca paroh la o biserică a Spiri- 
doniei', se furase o cristelniţă, şi lumea, cum e rea, 
se legase de el. Popa Ioniță se plînsese prietenilor 
săi politici, care, găsind că avea dreptate, îl ridica- 
seră de la vechea parohie şi-i dăduseră alta, mai bo- 
gată, în Tăbăcari. însă îi rămăsese porecla. 

Fiind el preot de modă nouă, ţinea la nevastă. 


431 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


432 


Cum crîcnea Annetta cîte ceva, gata! Dar şi ea îşi 
trăgea măsurile. 

în vremurile astea de zăpuşeală, popa se uita cu 
milă la nevastă, cum se topea. Cu braţele goale pînă 
la umăr, desculță în papuci, cu benghi de castraveți 
pe frunte, Annetta cîrîia ca prin vis: 

— Haidem, frate... Hai să mergem undeva la ră- 
coare... 

Popa se gîndea ce să facă şi cum să dreagă, că la 
băi n-o putea duce. Aşa, porni el prin mahala, pe 
la prieteni. îi era şi lui cald, şi-şi pusese sub coada 
părului o basma de la pomeni. 

El se simţea foarte de aproape legat cu trei tăbăcari 
chiaburi, toţi agenţi electorali: CosticăŞatraru,Niţă 
Ghemuleţ şi Vasilache Otrulea. Se duse pe la aceştia, 
se plînse de căldură, înjurară împreună, pînă ce hotă- 
rîră să dea satisfacţie preotesei, precum şi doamnelor 
Şatraru, Ghemuleţ şi Otrulea, care, şi dumnealor, 
se băteau de muscă. Hotărîră prin urmare să le scalde 
la Milcov şi să mănînce la Buduiu. 

— O să fie suprimă pentru 'mnealor, ziseră, veseli, 
cei patru bărbaţi. 

Pe la 5 după prînz, mai multe brişculiţe cu cîte un 
cal treceau linia drumului-de-fier şi se îndreptau către 
Milcov, transportînd cele patru familii la răcoare. 
Cucoanele erau cu pălării de vară, cît roata carului, 
şi cu umbreluţe albe, ale căror vergele stau să scoată 
ochii bărbaţilor. Popa Ioniță Cristelniţă şedea cu 
potcapul la o parte, socotind că mărunţişuri de astea 
sunt inevitabile la o partidă de plăcere; ceilalţi domni, 
aldeNiţă Ghemuleţ şi Vasilache Otrulea, cam înjurau. 

Pe drum, întîlniră pe domnul Tache Barca, vînător 
şi candidat la toate alegerile, — prin urmare bun 
prieten. Acesta seducea la prepeliţe, iar acum se oprise 
să-şi bată jidanul o caia la un cal. Crîşma era alături. 
Niţă propuse să ia cîte un fifon şi sări jos din brişcă, 
fericit că putea scăpa un moment de persecuția 
umbrelei: 

— Mă, că zăduf îi, laptele mă-si! 

Lăsă hăţurile în mîna cucoanei: 

— Măndico, iai şi tu ceva? 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— P ăi cum de nu. 

— Tifon or borghiz? 

— Ce-o fi, numai să fie rece. 

Domnii suflară paharele în circiumă şi ieşiră cu cin- 
zeaca de vin şi cu sticla de borviz. să servească doam- 
nele. Costică Şatraru, ca mai tînăr şi mai isteţ, izbea 
paharul cu podul palmei, de se făcea numai spume, 
şi-l prezenta doamnelor, care-l azvîrleau pe gît. 

Ceva mai departe, deteră de cimitir. Se vedeau cru- 
cile săracilor printre buruieni; monumentele bogați- 
lor, cam ridicole; sălciile plîngătoare. Niţă se simţi 
plictisit şi, drept orice filozofie, scuipă în lături. 

Căluşeii mergeau trei-trei, bătînd din potcoave şi ros- 
togolind norul de praf, către malul Milcovului. 

Cum ajunseră în vad, cucoanele se deteră jos. Se 
uitară unele la altele, cercetîndu-se la îmbrăcăminte; 
Annetta Popii şi Măndica Ghemuleţ erau în reguli, 
cu talia rochiei pînă la gît şi cu pălăriile trăsnite pe-o 
ureche; Speranţa Şatraru şi Olimpia Otrulea, cam 
uscăţive şi cam blegi, categoriseau pe celelalte. 

Albia Milcovului era ca o împărăție de pe Congo, 
cu boi dejugaţi, ce păşteau prin cătină; cu colibe, unde 
se da pietrişul la dîrmon; cu cîrduri de gîşte, ce cău- 
tau apă. Cucoanele umblau prin nisip, gîfiind. Domnii 

le lăsaseră în urmă, şi de-abia ajunşi la Buduiu, des- 
hămau caii şi-i împiedicau, pentru a-i da la păscut. 

Apa era adunată într-o băltoacă, în care nu s-ar fi 
putut scălda la un loc, bărbaţi şi femei, fără a se aduce 
atingere simțului delicat al damelor. De aci, discuţie 
mare: 

— Scăldaţi-vă 'mnevoastră întîi, ziceau cucoanele, 
bărbaţilor. 

— Ba, dacă-i pe aia, scăldaţi-vă 'mneavoastră întîi, 
că sunteţi mai curate, zicea Niţă, galant. 

— Da” ce, vere Niţă, noi suntem jegosi? întreba 
Vasilache Otrulea. 

— Tăceţi, că-i apa curgătoare. 

în cele din urmă, popa Cristelniţă, mai iscoditor, 
încredința pe toată lumea că se pot scălda cu toţii la 

un loc, dacă vor despărţi balta în două, cu cearşafuri 
aninate de cîte o prăjină pe fiecare mal. 


Aşa şi făcură. 

Tăiară crengi de sălcii, le înfipseră în malurile apei, 
legară cearşaful sus şi jos, împărțind astfel balta în 
două despărțituri; apoi mai înnădiră un cearşaf, pe 
uscat, ca să se poată dezbrăca damele. 

Atît la era de mare pofta de a se răcori, încît, cu 
toate mofturile lor, aruncară repede hainele şi-şi deteră 
drumul în apă. O nespusă mulţumire simţea preoteasa, 
cînd se lăsa să plutească pe spate şi cînd stropii de la 
picioarele celorlalte îi împroşcau faţa. Se uita cu 
ochii pe jumătate închişi la umerii albi ai doamnei 
Ghemuleţ şi la coatele uscăţive ale Speranţei Şatraru. 
Popa Cristelniţă, ca faţă bisericească, se credea în 
drept să scoată capul pe după cearşaf şi să-şi vadă 
poporenile... 

In secţia bărbătească, Niţâ Ghemuleţ vrea cu orice 
preţ să dea afund pe Vasilache Otrulea. Acesta protes- 
ta, rîdea, ameninţa să iasă pe uscat „în hainele de la 
botez". 

Deodată se auzi un chiloman straşnic „la secția da- 
melor": Costică Şatraru trecuse pe sub cearşaf, şi, 
umblînd pe sub apă, ajunsese pînă la Măndica Ghe- 
muleţ, care se crezu datoare să ţipe. 

Vasilache Otrulea, ca să scape de Ghemuleţ, îi 
zise: 

— Astîmpără-te, măi omule; vezi-ţi mai bine de 
femeie, că ţi-o ciuguleşte Costică Şatraru. 

Niţă Ghemuleţ, care credea în Măndica orbeşte, 
afundă şi mai mult pe Otrulea, dar, totuşi, ca omul, 
îşi aruncă ochii către Şatraru. Acesta tocmai venea 
pe sub apă de la „secţia damelor”. Niţă îngălbeni. 
Pornirea lui firească fu de a se arunca asupra lui 
Şatraru şi a-l strînge de gît. Se mulțumi a-i sări în 
spinare, cu gînd de a-l da afund şi a-l ţine sub apă, 
pînă i-o trece gustul acestei petreceri. Lucrurile însă 
ieşiră altfel: Costică Şatraru, fiind bun înotător/scăpă 
din mîinile lui Ghemuleţ şi încalecă el pe dînsul, 
făcîndu-l să înghită apă ca un peşte. 

Cînd scăpă din mîinile lui Şatraru, Niţă Ghemuleţ 
se lăsă pe spate, părînd foarte mulțumit. în gîndul 
lui însă era mîhnit şi scandalizat: 


io 


15 


20 


25 


30 


40 


„Cum, domnule; el îţi pişcă nevasta şi tot el te 
dă afund ! Care va să zică dreptate, clei!..." 

Şi, revoltat, unimîinile amîndouă, se dete de-a tumba 
în apă şi trecu pe sub cearşaf la „secţia damelor”, 
trăgînd drept la Speranţa Şatraru. Uscăţiva doamnă 
se crezu datoare să se sperie şi să ţipe. în sufletul ei 
era însă foarte mulţumită de curtea acuatică pe care 
i-o făcea Ghemuleţ şi de-abia simţi pişcătura aces- 
tuia, pe una din spetezele corpului său. 

Ghemuleţ, care era un bărbat aplecat către filozofie, 
zise întru sine: 

„Mă, a dracului, n-are o bucăţică de carne macră 
pe ea!" 

Şi astfel se întoarse tot nemulţumit. Se gîndea la 
Măndica lui. Hei! ce rotunde braţe!... Păcătosul de 
Şatraru, un zăpăcit, un capiu. De cîte ori nu-i dăduse 
el iscălitura la Bancă, şi chiar bani din casă. Să mai 
poftească! Şi nici cel puțin nu se putea lega de Spe- 
ranţa. Chegle de popiei. domnule! 

Şi, exasperat, lua apă în gură şi ţîşnea ca o tulumbă 
către Vasilache Otrulea, care, scăpat de Ghemuleţ, 
se bucura în tihnă de răcoarea apei şi zîmbea de gelo- 
zia prietenului său. 

în sfîrşit, cu chiu cu vai, ieşiră din apă, vineţi, cu 
părul lipit de ceafă şi de frunte. Mai toţi erau osteniţi 
şi ameţiţi: 

— Bună fu, măi vere! 

Cucoanele,pe jumătate deschiate, întinseră o velinţă 
la umbra Buduiului şi începură a scoate păstrămurile 
şi puii fripţi.  Sticlele de vin şi de borviz se răceau 
sub ciuciur. Luară mai întîi cîte o dulceaţă, din miîi- 
nile doamnei Şatraru, care, ca o persoană delicată 
ce era, spăla linguriţa după fiecare dată. Şerbetul, de 
floare de salcîm, se lipea de mustăţi şi de linguriţă. 
Speranţa zîmbea lui Ghemuleţ, privindu-l cu înţele- 
suri şi lungind clătitul linguriţii. Acesta rîdea într- 
aiuri, încereînd să pară berbant, dar simțindu-se plic- 
tisit. O privirea Măndichii, care îi urmarea cu ochii 
de departe, îl săgeta prin inimă, de bucurie şi de întris- 
tare, îi venea să sărute pe cineva, să dea opalmă sau 
să înghită un pui întreg. 


435 


29 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


Se aşezară cu toţii pe iarbă, în jurul velinţei, şi 
începură a mînca. Bărbaţii stau turceşte, cu picioarele 
sub ei, drepţi de mijloc. Şatraru se tolănise lîngă Măn- 
dica. 

Ei, al dracului rumân", zicea Niţă întru sine. 

Ii trecu prin minte să seîntindă şi el lîngă Speranţa. 
Dar nu se potrivea... 

în vremea asta venise de pe deal birjarul lui Tache 
Barca să ia apă de la Buduiu, şi tocmai clătea clondi- 
rul. 

Niţă, dus pe gînduri, se uita la el cum zdruncina 
sticla, o bătea la deal şi la vale, şi iar o umplea şi iar 
o golea, ca s-o umple din nou. Găteala din sticla evre- 
ului cădea pe vinul şi borvizul lor, ce sta sub izvor. 
Niţă începea să se stenahorisească. Jidanul mai 
scurse clondirul pentru cea din urmă dată, şi, sigur că 
nu mai avea nimic.îl scutură în lături. Din întîmplare, 
o picătură căzu tocmai pe friptura lui Ghemuleţ. 

— Hait! ne-a spurcat masa. 

Ca de pe nişte droturi. sări drept în picioare şi arse 
două palme bietului birjar, atît de năstruşnice, încît 
acesta crezu că se cutremură pămîntul, şio rupsela 
fugă, şi fugi şi fugi, pînă ce ajunse lîngă trăsură, unde 
tocmai venise şi domnul Tache Barca. Cînd văzu 
evreul pe stăpînul său, cu puşca în mînă, se opri şi, 
întorcîndu-se către Ghemuleţ, strigă la el: 

— Şi ce vrei dumneata? ! 

Cei de la masă se prăpădeau de rîs, făcînd semn lui 
Tache Barca să vină la dînşii, cu birjar cu tot. 

Niţă Ghemuleţ îşi turnă un pahar de vin cu borviz 
şi-l dete duşcă pe gît, uitîndu-se la Costică Şatraru, 
care se sculase de lîngă Măndica: 

— Fie, că m-am răcorit! 


io 


15 


20 


25 


29* 


O CURCĂ ROMANȚIOASĂ 


Nu credeam niciodată să devin o curcăromanţioasă. 

M-am născut din părinți pămînteni, într-un coş de 
nuiele, în odaia vizitiului. Aş putea zice că cea dintîi 
înfiripare a vieţii mele a fost de durere, fiindcă 
a trebuit să-mi sparg singură coaja oului, ca să pot 
răsufla. 

Mama mea era o femeie ciudată. Cînd se aşeza pe 
clocit, nu se mai mişca săptămîni întregi. O simţeam 
cum se întindea peste noi toate, şi ne încălzea, cu 
izvor dătător de viaţă. Dar dacă se da jos din coş, 
adio! Trebuia să vină bietul vizitiu, s-o adune de pe 
drumuri şi s-o întoarcă la treaba ei. Se vede că se 
plictisea; dar eu zic că nici nu era mama noastră a 
tuturor. 

Pe tata l-am cunoscut mai tîrziu. O poznă întreagă. 

Deocamdată tatăl meu era vizitiul. Cînd am spart 
oul şi am dat cu ochii de lumină, m-a scos numaidecît 
din coaje, m-a luat în mînă şi m-a sărutat. Amsimţit 
ca o adiere îmbălsămată. Am aflat mai tîrziu că era 
miros de ţuică. 

Ne-am născut noi aşa, vreo treizeci şi şase de pui. 
Care cum ieşeam din coaje, ne punea pe o scîndură 
albă, acoperită cu urzici bătute, amestecate cubrînză. 
Ce rău m-am simţit cînd am înghiţit prima îmbucă- 
tură! Se vede că aşa încep toate plăcerile vieții. Mai 
întîi nu ştiam să stau cumpănită pe labele mele, şi 


437 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


438 


cînd mi-a trecut în rînză prima înghiţitură, am căzut 
pe spate. Dar, după ce m-am hrănit bine, au încolţit 
cele dintîi gînduri frumoase. Puii ceilalţi mi sepăreau 
grozavi, iar mama tare plăcută. Vizitiul n-aveafiinţă, 
pentru mine. în totalitatea lui de om. Tocmai mai 
tîrziu am înţeles că mîna care mă ţinea ca un cuib, 
gura care mă săruta cu miros de prune, picioarele 
care se mişcau ca două braşovenci, alcătuiau una şi 
aceeaşi făptură. 

După ce am învăţat să umblu, ne-au dus, cu mamele 
noastre, într-un şopron închis. Aci am avut plăcerea 
să cunosc pe tata. 

Mărturisesc cu ruşine că mi s-a părut ridicul. De 
unde mamele noastre erau tihnite, umblau cu penele 
la locul lor, îngrijeau să nu ne calce, — domnul acesta 
a intrat ca un stăpîn zurbagiu, bufnind pe nări, pîrîind 
aripele, cu o guşă zdrenţâroasă legată cu mărgele, cu 
nişte necuviinţe de picioare, ce mă răneau în demni- 
tatea mea de femeie. Dar capul!... Cînd l-am văzut 
cu pliscul coroiat şi cu moțul pe o ureche, schimbînd 
feţe-feţe şi dînd năvală către mama, mi-a venit să-l 
ciupesc de labele alea crăpăcioase, cu care mă călcase 
de vreo zece ori. Urît lucru este închipuirea de sine! 

Dar-— cine-ar crede-o! — după ce veni pacostea 
asta peste noi, mama, care tot mereu sărea pe uşe, ca 
să iasă afară, se linişti. 

Mi-a fost dat, mai tîrziu, s-o văd ajunsă şi mai rău, 
învîrtindu-se după tata, cu aripele bleojdite, cu ciupul 
în vînt, cu moțul aprins, parcă n-ar mai fi fost curca 
cuminte cunoscută de toată lumea, ci o ţărancă 
beată. Eu zic că femeia, cînd ia cîmpii, seamănă cu 
un popă călare, adică îi şade rău. 

După cîtva timp, tată-meu adoptiv ridică uşa de la 
şopron şi ne dete drumul... 

îl... Doamne!... Frumos mi s-a mai părut pămîn- 
tul!... Tocmai săpaseră via, aşa că ţărna proaspătă 
se rîcîia uşor. Găseam nişte gîngănii gustoase, dulci, 
cu un miros neînchipuit de nufăr de Indii. împrejurul 
butucilor, pe unde nu ajunsese sapa, creşteau floricele 
ca limpezişul cerului, albastre şi fragede. Cînd am 
tras o dată de o păpădie, am căzut cît colo, pe spate. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


M-am sculat de jos cam umilită, dar cu neînţeleasă 
întindere a gîndurilor, cu poftă de a mă lega de puii 
ceilalţi şi — Dumnezeu să mă ierte — cam cu chef. 
Păpădia era plină de rouă: gustasem din apă!... 

De-acuma lumea era a mea. 

Am avut însă, tot atunci, şi o supărare. M-am urcat 
pe marginea căuşului şi m-am văzut în oglinda apei: 
eram urîtă cu avan. îmi închipuiesc că aşa trebuie să 
fi fost şi tata în copilăria lui: ceva pretenţios, comic 
şi trist. 

Dar apoi, cu vremea am început să-mi schimb ideile. 

Se făcuse cald. Pe un nuc, plin de moţuri de curcan, 
seridica soarele strălucit; de acolo trecea pe tinicheaua 
caselor; apoi pe învelişul dela puț; apoi peste tot. 
Nouă ne creşteau tuleiele şi ne venea să zburăm. Cu 
cîtă plăcere mă întindeam cîteodată, desfăcînd o aripă 
şi azvîrlind un picior în urmă, ca apoi să săr de trei 
ori în loc, fără nici un cuvînt! Altă dată îmi venea să 
mă urc pe casă, ca de acolo să zbor cine ştie unde, pe 

drumul mare sau în curtea vecinului. Mă întovărăşisem 
cu un pichioi bătrîn, care ţipa toată ziua ca un prost, 
îndată toţi puii ceilalţi săreau şi ei pe casă, şi de acolo 
pe drumul cel mare sau în curtea vecinului. Foarte 
puţină lume are originalitate. Ce mă mira mai mult, 
era că şi mamele noastre făceau copilării, zburînd 
după noi. Numai tata rămînea om întreg. Numa ce-l 
vedeai ieşind pe poartă, ca un arnăut, cu moţul pe-o 
ureche, cu un smoc de păr crescut în piept, ca un iata- 
gan, cîrîind tot felul de blesteme şi bolborosind din 
toate puterile ca să deştepte luarea-aminte a vizitiului. 
Am uitat să spun că acesta era rus şi că pe tata îl 
chema Costachi. Numai auzeai pe rus: 

— Ah, ti, Kuştaki, kak brie!?... 

Tata părea a şti ruseşte, fiindcă bleotocărea ceva, 
iar vizitiul înţelegea. Tata umbla înainte, cîrîind; 
vizitiul după el, pînă ne găseau. Apoi numai dă-i 
înjurături: 

— Ibitfoi Kîrkî blestemată! Nî căpitan, nî curte, 
ha!?... 


Vizitiul îmi era drag; cu toate astea n-avea creştere. 


439 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


440 


Tata era om odată. Dacă n-ar fi fost pururea umflat, 
l-aş fi iubit de-a binele, fiindcă ne păzea grozav. 
Unde era chip să s-apropie cineva de noi! Sărea în 
cap la toată lumea. Şi eu spun drept: îmi plac bărbaţii 
cărora nu le e frică de nimic. Nu ştiu cum, parcă te 
simţi mai bine lîngă ei. 


Trecuse aşa mai toată vara. Trăiam cea maifrumoasă 
viaţă ce-şi poate cineva închipui. Zvîntasem fasolea 
verde de prin grădină, iarba de prin curte şi ciupisem 
ici şi colo şi cîte-un strugure care începea să se coacă. 
Drept aceea, tata mîncase bătaie.Dar ce-are a face!... 
Altruismul pasărilor este ca al oamenilor: totdeauna 
gata, cînd e vorba să sufere alţii. 

Cînd ne pierdeam prin pădure, era ceva nepomenit 
de frumos. Codrul se ducea la deal, cu stejarii lui 
ohavnici, ca o împărăție de umbră şi visuri. Pe jos, 
creşteau păpădiile cele mai dulci, aglicele cele mai 
fragede, nişte tufe de agrişei sălbatec, ale cărui frunze 
mă îmbătau. Cînd ajungeam la izvor şi înghiţeam din 
apa proaspătă, ridicînd pliscul în sus, mi se răsturna 
lumea în creier şi mă credeam la Ghazipur, pe malul 
Gangelui', de unde se trage neamul nostru. 

Odată am ajuns pînă la gherdapuri. Apa, deşi 
puţină, făcea un zgomot de m-am speriat. Atunci am 
zburat dincolo. Fireşte, toată lumea după mine. Tata 
rămăsese pe malul celălalt, protestînd din toate pute- 
rile. Tocmai atunci a ieşit rusul ca din pămînt: 

— Ah, ti, Kuştaki bliestămat!... 

Umblase după noi toată ziua, prin urmare era supă- 
rat foc. Şi dă-i bătaie lui tata. 

Fu am băgat de seamă că oamenii sunt cîteodată 
tare proşti. Tata nu numai nu era vinovat, dar i se 
cuvenea laudă. 

De îndată ce am ajuns acasă, mama a fost legată 
de un picior. Nici asta nu era drept, dar ar fi putut să 
fie folositor, cu o lună înainte. Acum, cine se mai uita 
la eaj Eu eram, acum, curcă în toată puterea, îmbră- 
cată în pene lucii, cu gîtul ca o fată mare, cu aripele 
gata pe zbor. începusem să găsesc pe tata frumos!... 


Asta era cea mai mare nedomirire a mea. De unde 
pînă aci guşa lui mă indigna, acum mi se părea plină 
de farmec, mai cu seamă de cînd băgasem de seamă 
că mărgelele de pe dînsa se mişcă şi îşi schimbă lumina. 


fi Toate făpturile Domnului cînd simt cu adevărat, 


20 


25 


30 


35 


40 


devin frumoase. 

Vizitiul se dusese să se culce. El credea că dacă a 
priponit pe mama, noi o să ne călugărim. Mai întî 
noi ne-am suit pe vîrful cotineţei, iar de acolo ne-am 
dat drumul pe frînghiile cu rufe, unde luptam să ne 
ținem în cumpănă. Era un scandal şi un chiloman, 
de socoteai că arde satul. Cînd a ieşit spălătoreasă 
afară şi a văzut în ce hal îi adusesem bunătatea de 
prostiri, albe ca floarea, cu ghearele noastre pline de 
glod, s-a supărat foc, şi dă-i din nou bătaie lui tata. 
Bătaia asta lui bietul tata, pentru faptele noastre, 
mă umplea de nedomirire asupra regulelor pedagogice 
ale oamenilor. îmi veni în minte să mă las de bleste- 
măţii, ca să nu mai sufere alţii din pricina mea. Deşi 
era ziua nămiaza mare, chelăriţa ne adună după urmă 
şi ne închise în cotineață, dînd încă o dată cu piciorul 
în tata. Atunci auzii pe chelar mustrînd-o: 

— Nu mai da în curcan, muiere, că nu-i el vinovat. 

— Ba el e de vină, că aşa sunteţi cu toţii, arde- 
v-ar focul!... 

Omul, plictisit, o înjură de tîmîia mă-si; şi spui 
drept că mă răcori la suflet. Femeie sunt şi eu, dar, 
nu ştiu de ce, parcă nu-mi plac femeile, că-s nedrepte 
şi cu pandalii. 

încetul cu încetul, a trecut vara, a venit toamna, 
ne-am bucurat de vreme lucie, cîn d vedeam de pe vîrful 
casei noastre cum ardeau buruienile tocmai departe, 
pe Bărăgan. Cîteodată, tata cîrîia ca în vis, uitîndu-se 
pe cer, cînd cu un ochi, cînd cu altul. Noi, toate, ne 

strîngeam ciotcă şi ne uitam şi noi pe cer: cîrduri de 
cocori se duceau spre ţări străine, fără pic de milă 
de locurile noastre româneşti. Venetici plini de mof- 
turi ! š 

Şi numai într-o zi a nins !... Curgea din slava cerului 
o trîmbă de flori albe, parcă Dumnezeu ar fi scuturat 
toți cireşii raiului. Eu, de bucurie, m-am cocoțat 


441 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


tocmai pe vîrful unei căpiţe de fin, pe cînd rațele 
băteau din aripi şi măcăiau, cerînd ploaie. Ce e drept, 
mie ploaia nu-mi place. Dar, şi fără de asta, rața elo 
fiinţă destul de grosolană. După mine s-au urcat 
pe căpiţă toate curcile celelalte, au riîcîit fînul, au 
făcut stricăciuni şi necurăţenie, pînă ce a alergat 
vizitiul cu biciul de la cai. Cum l-am văzut, am zbu- 
rat tocmai cine ştie unde, simțind o nespusă plăcere 
de a pluti pe florile albe de zăpadă şi dea trece pe dea- 
supra rațelor, ca un vultur. Aşa ni se întîmplă cîte- 
odată la toţi: vrem să părem vulturi. 

Jos. pepămînt, vizitiul judeca pe tata: 

— Ah, ti, Kuştîdin Kuştîdinovici! Fietili tati nî 
fîn, tignîfes nî cai)... 

Tata se ţinea după el, încercînd parcă să-i dovedească 
cum că fetele lui nu aveau pene mărunte, care să 
rămîie în fîn. Rusul umbla prin zăpadă, cu biciul în 
mînă, strigînd: 

—Fietili nî fîn, tignîfes nî cai!... 

Stăpînul nostru, care şedea cu noi la ţară, ieşi să 
vadă despre ce era vorba, ce fete se ascunseseră în 
fîn şi cum de luau caii tignafes de la ele. Rusul îi 
explică lucrurile; stăpînul rîse. Dar de atunci începu 
să ne taie... 


II 


Trecu şi iarna. Nu mă opresc asupra ei, fiindcă nu-i 
nici o pricopseală de ea. Nici tu frunză, nici tu ţărnă, 
nici soare, nici urmă de păpădie!... Ştiu ele ce fac, 
pasările călătoare! De-aia e bine să nu te grăbeşti a 
judeca lumea, cînd n-ai trăit destul. 

Pe unele din noi ne-au legat de picioare şi ne-au 
trimis la oraş; pe altele ne-au tăiat. Viaţa e cu adevă- 
rat o loterie. 

Cînd s-a mai desprimăvărat, am început să mă simt 
ceva mai bine, dar un bine ciudat, cu doruri noi, cu 
bătăi de inimă neregulate, cu gînduri de taină. Am 
auzit că aşa ceva pătimesc fetele cînd ies la horă. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Din cîrdul nostru de băieţi şi de fete rămăseseră 
puţini. Tata pierise. Cîţiva tineri de pripas, îmbrăcaţi 
cu pene strălucitoare, ne făceau curte. Trebuie să măr- 
turisesc, eu, ştrengărită de altădată, că nu-mi displă- 
ceau. Era ceva cald în coloarea penelor, rotocoale 
undelemnii, tivite cu aur; coada, o frumuseţe, văzută 
din faţă. Văzută din dos, ca multe locuri omeneşti, 
lăsa de dorit. 

Mă avîntasem adesea, în zbor, pe acoperiş şi prin 
agudul cel mare din curte, urmată de tot cîrdul, dar 
mai cu seamă de tineri. Mai mult însă îmi plăcea să 
mă urc pe verdeaţadimprejurul casei, probabil, fiindcă 
făceam rău. De cîtva timp luasem obiceiul primejdios 
de a sări pe roata puţului şi a mă legăna în vînt, sau 
a mă ţine în cumpănă pe fusul alunecos. Se întîmplase 
de cîteva zile să sece izvorul, aşa că nimeni din ai 
curţei nu se supăra de petrecerile noastre echilibristice. 
Eu mă cocoțam pe toate ascuţțişurile, ca să văd dacă 
domnii tineri îndrăznesc să mă urmeze. Era unul din 
ei, cel cu rotocoale untdelemniipepene, care ar fi fost 
în stare să se ţie după mine pînă-n piatra seacă. Mare 
mîngîiere este, pentru noi, femeile, nebunia bărbaţilor ! 

într-o zi, nu ştiu cum, stam cam plictisită pe fusul 
fîntînei. Fidanţatul meu se rotea împrejurul unei prie- 
tene, zbîrnîind din aripi ca un zmeu, bufnind pe nări, 
schimbînd feţe-feţe din guşa cu mărgele, iar infama 
aceea făcîndu-se mititică, ţipînd ca în vis şi gata să 
sărute pămîntul. Atunci am simţit că mor. Am alune- 
cat şi am căzut. într^o clipă mi-am revenit în simţiri, 
am destins aripele şi am vrut să zbor. Era însă prea 
tîțzţiu. Cădeam, mă duceam tot mai jos, tot mai adînc. 
Lumina pierea, vremea se întuneca. O pîclă umedă 
îmi prindea aripele, o tăcere grozavă mă învăluia. 
Ajunsesem la fund... 

Ah, Doamne, ce grozăvie! Puțin pietriş uscat, nişte 
ciuperci strîmbe ce creşteau printre ghizduri, cîte o 
picătură de apă ce cădea de sus... încolo, o coloană 
de pîclă ce apăsa pe mine; tăcere şi umezeală; o închi- 
soare de patru palme, în care trebuia să trăiesc şi să 
mor. Să mor!... 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


Cine, ah, cine mă poate înţelege!... Tot sîngele 
fierbea în mine, toată viaţa mea tînăra se răscula 
împotriva soartei, cu groaza ascunsă că moartea m-a 
prins, mă ţine, mă sugrumă. într-o încordare uriaşă 
de voinţă, îmi făcui vînt de jos, şi, cu toate că nu 
puteam destinde aripele în întregime, mă ridicai 
sus de tot, pînă pe la jumătatea puțului. Aci, puterile 
mă părăsiră. Rămăsei o clipă în văzduh, căutînd un 
sprijin în sfîrcul aripelor. ce se rodeau de ghizduri. 
Apoi începu căderea, o cădere ameţitoare, mizerabilă, 
ruşinoasă, în care nu mai era nici ură, nici răzvrătire, 
ci numai neputinţă. Căzui din nou pe fundul de pie- 
triş, sfărîmată de osteneală. 


De aci înainte, începu truda. în toate zilele îmi 
adunam puterile, îmi încordam muşchii pieptului, 
întindeam aripele în răscrucea puţului, mă ajutam 
de scîndurile ieşite din linie... Cu toate astea, mă 
înălțăm tot mai puţin, pînă ce într-o zi nu mă mai 
putui înălța de loc. 

Dipsită de hrană şi de aer, simțeam că mă sfîrşesc. 
O toropeală blîndă mă pregătea parcă spre viaţa veş- 
nică. Cîte o picătură de apă îmi lumina visul cu adieri 
de ironie. 

Visam. Mă vedeam la nunta mea. Ah, nunta! Toate 
fetele mă înţeleg... Scriam biletele de invitaţie: 
„Monsieur et madame Constantin Dindonowitch 
ont l'honneur de vous faire part..." în fond. oare 
cine-i mama mea? Ar fi mai drept să pun: „Monsieur 
et mesdames Constantin Dindonowiteh"”. Dar lumea 
pasărilor, ca a oamenilor, e fățarnică şi, în numele 
porumbeilor, nu vrea bigamie. Nerodul ăla de pichioi, 
cu urechile de sidef, rîde de porumbei de se strîmbă. 
Şi cu toate astea ce poetice făpturi, porumbeii!... 
Cînd se îmbrăţişează, singuri, pe acoperişurile caselor, 
în arşiţa soarelui, furaţi de sufletele lor calde, sunt 
atît de vrednici, încît s-ar zice că i-a trimis Dumnezeu 
să ne înveţe dragoste şi credinţă. Atîta numai că le 
hîrîie ghearele pe tinichea, cînd alunecă în focul 
iubirii, — ceea ce încreţeşte nervii celor ce nu sunt 
amorezaţi în permanenţă ca ei. Cînd îi aude infamul 
de pichioi, urlă ca un cîine la flaşnetă. Eu, dacă aş 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


rămînea vreodată văduvă, cred că m-aş mărita a doua 
oară. Am văzut că damele adevărate, cînd le mor 
bărbaţii, îşi pun un văl negru peste tot capul. Trebuie 
să le fie tare cald. Eu asta n-aş putea s-o fac, fiindcă, 
la noi, durerea se poartă în inimă. E adevărat că nu 
ţine mult, dar e şi bine, fiind viaţa scurtă. Amicul 
meu, le coq deLa Bruyere, zice: „l'on n'aime bien 
qu'une seul fois, c'est la premiere". Eu cred că se în- 
şală. în toate cazurile, filozofia asta pare a fi a unui 
porumb, iar nu a unui cocoş. Ce curios este să vorbeşti 
de amor cînd n-ai iubit niciodată! Cu toate astea, 
a simți ceea ce n-ai făcut încă, este a face de două 
ori un lucru ce poate s-ar cuveni să nu-l faci de loc. 
Altă dată mă vedeam tăiată în bucăţi şi aşezată în 
restaurantul de la Ploieşti.’ Parcă mi se desfăcuse 
sufletul de trup şi priveam la căpcăunii de călători 
cum întindeau dinpieptul meu, alb ca sînul defatămare. 
Curioşi sunt oamenii cînd mănîncă: seamănă cu cîinii. 
Unii închid ochii şi parcă se întristează de plăcere; 
alţii mîriîie la copiii lor; alţii dau din picioare. Pro- 
babil fiindcă n-au coadă. Dar mai toţi au aerul supărat. 
De ce oare? Da noi e aşa de plăcut să te hrăneşti. 
Cel mult îţi ciupeşti vecinul cînd sunt grăunțe puţine. 
Dar ce-are-a face! Asta eaşa-numitul sportal „bobu- 
lui", pe care oricecurcă deneam trebuie să-l cunoască. 
Rar vedeam cîte un englezcu soţia, atras la Ploieşti de 
mirosul petrolului. oprit la restaurant şi mîncînd cu 
mare evlavie şi eleganţă. Cîteodată mi se făcea milă 
de bieţii chelneri, cari stau toată noaptea şi aşteptau 
trenurile, sosite, toate, în întîrziere. Neoviobăgia' nu 
e o vorbă goală. Unii adormeau pe scaune; alţii spu- 
neau prostii; alţii numărau parale. Odată a adormit 
un călător aşa de grozav, încît a pierdut trenul. Chel- 
nerii au încercat să-l deştepte, l-au tras de mînecă, 
l-au înţepat cu scobitori, şi numai după ce i-au turnat 
apă în cap s-a deşteptat omul. S-a văzut că cetea un 
articol al d-lui S.*. Altădată a intrat în sală o gloată 
de călători, cari păreau bolnavi de holeră, cereau 
melisă, cognac, cărămizi calde: aceştia mîncaseră 
în vagonul-restaurant. într-o seară, am văzut o doamnă 
slăbănoagă, vîrîtă într-o căptuşeală de umbrelă, care 


445 


10 


15 


20 


25 


30 


35 
ŞAH 


446 


însoțea pe un domn gras, vîrît într-o piele de tap. 
Lume de automobil. Doamna a mîncat toată carnea 
mea, şi, în cele din urmă, a declarat că n-aveam nici 
un gust. Pesimişti bogaţi, adică rasa cea mai dezgus- 
tătoare de burghezi. Sufletul meu a avut cel puţin 
mîngîierea de a vedea că din resturile mele pămîn- 
teşti, din oase, din zgîrciuri şi din ficat, bucătarul a 
făcut un pate de grives pentru o nuntă. Nimic nu se 
pierde în natură. 

într-o zi m-am pomenit cu o viespe, venită de bună 
voia ei în fundul pămîntului. Tous Ies gouts sont dans 
la nature. Mîrîia împrejurul meu, apoi se aşeza pe 
ghizduri. în coşcovituraunei scînduredebrad, creştea o 
boabă de clei, rotundă şi străvezie ca o picătură de 
miere. Viespea o cerceta, o mirosea, da să guste, şi se 
vede că i se prindea trompa în clei, că se supăra. Iar 
mîrîia, iar se aşeza lîngă boabă şi iar da să guste. 
Odată s-a înfuriat grozav, şi numai ce a împuns în 
scîndură, cu acuşorul său, de care era legată o pungu- 
liţă cu venin, mare cît un grăunte de nisip. Apoi s-a 
înălţat spre Domnul. 

Curioasă e viaţa! Va să zică totul e numai punct 
de vedere sau închipuire. Dacă poţi ieşi din fundul 
pămîntului, el e tot aşa de interesant ca restul lumii; 
dacă-ţi închipui că ţi-ai răzbunat pe scîndură, pleci 
glorios prin văzduh şi te linişteşti. 

Cu toate astea, eu, dacă aş fi viespe. aş şti pe cine 
să împung, — pe infamul acela care face curte la 
toate femeile, care mătură ograda cu aripele lucii ce 
i le-a dat Dumnezeu pentru zbor, iar nu pentru a se 
lăuda cu ele şi a lua ochii fetelor. 

Ah, ce lucru mai e şi gelozia asta !... Te taie prin 
inimă, te moleşeşte şi îţi vine să trădezi socrii şi 
Socraţii neamului, ca orice bun poporanist.' 


ui 
Lipsa de hrană mă trudea rău. îmi huia capul. 


Picioarele mi se făcuseră vinete, penele cenuşii. Mu- 
ream, încet, prelung, ca un zgomot depărtat, — cînd, 


15 


20 


25 


30 


35 


deodată, se făcu lumină în mormîntul meu... întorsei 
capul cu greutate în sus, şi văzui cerul... înţelesei că 
veniseră fîntînarii şi că ridicaseră acoperişul, ca să 
poată lucra mai uşor la sleirea puţului. 

Mare e puterea ta, Doamne! 

Oamenii umblau forfota. Prinseseră de veste că se 
mişcă ceva în puț. Auzii o voce plină de guturai şi 
atît de scumpă inimii mele: 

___— Brie Nikîlai, davai asta gîliata: kîrkî nî put. 

Nu trecu mult şi simții că se coboară cineva. Dacă 
nu mi-ar fi tremurat inima de grijă, aş fi observat 
cît de comic e omulcălarepebăţ şi văzut din hemisfera 
australă. Era vizitiul, — tatăl meu, iubitul şi gene- 
rosul meu tată, care îşi punea viaţa în primejdie, 
pentru o biată bleandă ca mine, mai mult moartă decît 
vie. îl pricepeam după scrîşnitul dinţilor, după „ah” 
şi „brie", după petecele din fundul pantalonilor şi mai 
cu seamă după mirosul de prune. Parcă s-ar fi coborît 
spre rai un cazan de ţuică. Cînd ajunse lîngă mine, 
eu abia maipiuiam. El, doar cît nu plîngea: 

— Ho-ho-ho-ho, săraca di mamîtî!... Kak brie?!... 

Adică mă întreba, sub forma asta laconică, de toate 
aventurile mele. Şi, fără multe complimente, îşi scoase 
cureaua de la nădragi, mă înfăşură de labele amîn- 
două, mi le legă bine, apoi mă atîrnă de gîtul lui. 
După aceea încalecă iar pe căluş, îşi lipi gura de frîn- 
ghie şi strigă: 

— Scapiîti, Nikiîlai! 

Adică: 

— Trage, băiete! 

După cîteva minute eram afară... 

Cine poate spune mirarea, dragostea, mila cu care 
fui primită ! Oamenii sunt cu adevărat nişte fiinţe cu 
mult superioare celorlalte făpturi ale Domnului, şi te 
miri cum de ne pun, cîteodată, la tavă, pe varză. 
Care mai de care mă lua în braţe, mă cîntărea, mă mîn- 
gîia, mă căina. 

— A stat o lună şi jumătate în fundul puțului! 

— Ba mai mult: 52 de zile. 


447 


10 


15 


20 


— Ba două luni şi jumătate. Ştii, Ioane, de cînd 
ziceam noi că ni s-a furat o curcă... Trebuie să fie 
două luni şi jumătate, dacă nu mai bine... 

Unii ar fi voit să fi fost măcar doi ani. 

Veni şi Bundeş, cîinele cel bătrîn; Bob, focsul de 
la cai; Scîncilă,. o potaieplîngăreaţă, care la cea mai 
mică ameninţare schelălăia un ceas. Avui plăcerea 
să văd şi pe Gavrilă, calul de la ghiociu, pe spinarea 
căruia îndrăznisem să mă urc. lacă şi agudul, iacă şi 
căpiţele de fîn,iacă şi cocoşul nadolean adus din stră- 
inătate, iacă în fine şi pichile... 

Dar ei ?!... 

Unde sunt ei, infamii şi totuşi scumpii, iubiții 
gîndurilor mele? 

De departe, din fundul viei, se auzi deodată o bol- 
boroseală grozavă. în inima mea, alunecă o tăietură 
ca de cuţit de aur, ceva dureros şi fermecător, dulce 
peste toate puterile mele, şi simții din nou că mor, 
ca atunci cînd căzusem în puț: eram prea romanţioasă. 

Dar eu zic că sufletele romanţioase trebuiesc com- 
pătimite şi iertate, fiindcă răsună şi pentru ele şi 
pentru cele ce nu răsună de loc, în viaţa asta necăjită. 


15 


20 


25 


UN PUI ȘI UN CĂRĂBUȘŞ 


Nimic nu seamănă mai mult cu p femeie decît o 
cloşcă. Instinctul maternității face dintr-o biată blean- 
dă, o fiinţă aproape cugetătoare, care umblă cuminte 
prin buruieni şi pare a înţelege că în viaţă sunt mai 
multe necazuri decît bucurii. De aceea şi au cloştile 
aerul pesimist. 

Norii se rostogoleau deasupra dealurilor,ameninţînd 
a ploaie. De marginea pădurii, cloşca îşi întinsese 
aripele din toate puterile, apărînd o mulțime de pui, 
parte ai ei, parte rămaşi de la o soră mîncată de dihor. 
Nedreptăţi şi orfani pe toate drumurile. 

Puii străini stau sub penele calde, pe cînd puii cloş- 
tii se îndesau şi ei în ceilalţi, rămînîndtotuşicu  tuleiele 
în vînt. Cloşca cloncănea, iar ei țîrîiau, scăpinîndu-se 
în fugă cu gheara după cap. 

în primăvara aceea veniseră milioane de cărăbuşi 
să mănînce frunzele stejarilor. Trecuseră ca lăcustele 
şi lăsaseră marginea codrului arsă, semănînd cu un 
ochi fără gene. Copiii aruncau cu bulgări în copaci, 
din cari se scuturau clădării de gîze. 


Norii treceau. Primăvara curgea din înaltul cerului, 
se desprindea din aburii pâmîntului, adia prin ramuri 
şi prin ierburi, parcă ceva nou s-ar fi pregătit prin 
coclaurile văzduhului pentru pămînt. Cintezoii cîntau 
prin pomii din garduri, iar cucul, burlac, vuia prin 
pădure, chemînd cucita altuia. 


449 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


450 


Un cocoş, suit pe o ladă de mobile, goală, se uita 
la găinele tinere, purtîndu-şi creasta pe o ureche şi 
cîntînd: 


Lado, n-ai mobile. 


Măreţ şi glorios cum era el, da ştrengăriilor sale un 
aer aproape sever, şi numai din deprindere rea se lega 
de lada fără mobile. 

Norii trecuseră. Puii ieşiseră de sub aripele cloştii 
care, astfel redusă, părea a-şi fi lăsat malacovul acasă. 
Ea pornise acum prin buruieni, pururi serioasă, îna- 
intînd cu grije, rîcîind pămîntul la fiecare trei paşi, 
cloncănind mereu şi făcîndu-se că ciuguleşte, spre a-şi 
îndemna puii. Ochiul ei, neadormit, se întorcea către 
cer bănuitor, şi către garduri, şi mai bănuitor, părînd 
a înţelege că ulii şi dihorii nu ţin posturile, ca toţi 
creştinii pravoslavnici. 

Saltanatul mergea la deal, către stejari, şi pe unde 
trecea, zvînta ouăle de furnică. Unul din pui întîlni 
un cărăbuş, căzut din copac cu fața în sus. Deocam- 
dată se sperie, lungind gîtul înainte. După aceea îl 
atacă, dîndu-i cu pliscul o lovitură de ciocan, del 
învîrti pe partea cealaltă. Cărăbuşul sfîrîi să zboare, 
dar căptuşeala aripelor nu vrea să se destindă. în 
sfîrşit, aeroplanul se mişcă. Puiul, exasperat, desfăcu 
şi el tuleiele sale de aripi şi o porni la goană, ca un 
struţ, sărind peste buruieni uscate, peste bulgări de 
pămînt, pînă ce, la o cotitură, ajunse cărăbuşul, căruia 
îi dete una cu ciocul, de-l trînti jos. Aci se aruncă pe 
el. îl scutură de aripi pînă i le zdrenţui de tot, apoi 
se puse să-l lovească în ţeasta pieptului. Lucrul i se 
păru greu de tot, fiindcă îl izbea din toate puterile 
şi nu putea rupe nimic. Atunci se opri. Ca la toţi copiii, 
rezistența lua înfăptuirea unui duşman. O şterse la 
fugă către maică-sa, chiscăind, parcă l-ar fi urmărit 
dihonii. Cloşca îi ieşi întru întîmpinare, zbîrlită şi 
gata să sară în capul oricui. El, de bine ce o ajunse, 
ciupi pe un frate de după gît, se ciuguli o clipă sub 
guşă, parcă şi-ar fi îndreptat cravata, apoi îşi şterse 
ciupul de pămînt şi pe o parte, şi pe alta: în fine, 
păru a se gîndi. Deodată o şterse din nou spre cărăbuş, 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


30 


ca şi cum firea lui bărbătească (era un cocoşel) n-ar 
fi putut îngădui fuga de pe cîmpul de onoare. Numai, 
de astă dată, îl urmau mai mulți fraţi, crezînd 
că are în plisc vreo gînganie. Acelaşi altruism bîntuie 
peste tot. E l trase drept la cărăbuş şi, fiindcă se simţea 
urmărit de fraţii dezinteresaţi, şterpeli cărăbuşul din 
fugă şi se puse să-l înghită. Clămpăni o dată, de două 
ori, de trei ori, şi izbuti să-l vîre jumătate pe gît. 
Prada însă era mai mare decît gîtlejul lui. Atunci, se 
încercă să-l dea înapoi; nu izbuti. Se simțea strîns 
de gît. Ar fi voit să ţipe după maică-sa, să cheme 
lumea în ajutor, dar îi pierisepiuitul, şi, desigur, ar fi 
murit înecat dacă dezinteresarea fraţilor nu i-ar fi 
îndemnat să se repeadă pe prada din gura lui. Trei 
deodată apucară cărăbuşul de coadă şi smuciră de el 
pînă ce-l scoaseră din gîtlejul celuilalt. 

Cei trei pui o porniră şi ei prin bălării, smulgîndu-şi 
cărăbuşul din ciup, unul altuia, pe cînd fratele lor 
se lăsase la pămînt şi, probabil, se gîndea. Mare co- 
medie mai e şi viaţa asta! Auzi, să mori înecat cu o 
gînganie !... Dar, totuşi, îi adia prin pipotă urma unui 
gust de sevă de stejar, pe care un unchi al său, clapon, 
devenit din temperament poet decadent, i-l definise 
pefranţuzeşte:,„,Du bleu tendre, au parfum d'orange". 
Cîte lucruri pot fi într-un cărăbuş! 

Se sculă de pe brînci, cam trist, şi se luă după clon- 
cănitul pasionat al mă-si, care îl cam plictisea. Umbla 
aşa prin tufe, neştiind ce să mai creadă despre viaţă, 
cînd, dintr-un luminiş., zări pe tată-său pe lada de 
mobile, gătit ca o zarnacadea: 

— 1!... asta am să fiu eu! 

Nici un moment nu-i trecu prin minte să admire 
pe mă-sa, care îşi rodea sufletul să-l crească şi să-l 
facă bărbat în toată firea. Se vede că vocea sîngelui 
nu grăia cu destulă putere, căci, precum zicea el, 
întru sine: „La noi eşti sigur de tată; de mamă, nici- 
odată". Filozofie nouă, cu adevărat. 

Şi, îmbunatde închipuirea de sine, puiul merse mai 
departe prin buruieni. 


DIN PUBLICAȚII 


10 


15 


20 


25 


CELE DLN URMĂ GÎNDIRI ALE LUI WEBER 


Soarele cobora încetvaleacerească.Lungirazeîntir- 
ziate se furişau printre grile în interiorul camerei, 
răsfrîngîndu-se din stîlpii cei lustruiţi de palisandru, 
pe tapetul aurit alpăreţilor. în fundul camerei, anti- 
cui pat îşi înălța coloanele cu late pervazuri poleite 
şi mici cariatide de bronz. Perdelele mari de acelaşi 
desen cu păreţii lăsau să străbată, printre iţele de 
mătase,adormita privire a soarelui. Pe pernele patului, 
în fund, odihnea o figură palidă, ostenită de lunga 
aşteptarea morţii. Vai, celebra frunte, cum o umilise 
de mult durerea! Un braţ alb trecea pe sub cap, 
părînd că vrea să apere acel adăpost de geniu contra 
profanaţiunei. Ochii erau abia închişi. Pe sub pieliţa 
transparentă a tîmplelor, se vedea cum alerga cuge- 
tarea, delicată, armonioasă. Din cînd în cînd, buzele 
formau la extremităţi două scobituri, în umbra cărora 
se pierdea un zîmbet fin. Bolnavul visa. 

Visa la trecuta lui fericire. I se părea că vede o 
umbră', ce lua forma pămînteană de femeie şi care 
venea, abia atingînd covorul, lîngă patul lui. O... 
dulce visai adolescenţei, cît eşti de nepieritor... Femeia 
se apropie; dete perdelele la o parte; îşi plecă faţa spre 
figura bolnavului şi printre lungile-i gene, se uită 
adînc... adînc... ca şi cum ar fi voit să înţeleagă 
gîndirea acelei nobile frunţi. După aceea îşi lipi buzele 


455 


de dînsa, se uită încă o dată la bolnav şi se retrase 
uşor. 

Lîngă pat se afla deschis un piano, lucrat în lemn de 
roză. La mijlocul lui, un portret de femeie se pierdea 
sub cîteva frunze sculptate ce-l încadrau’. Umbra se 
uita la dînsu; era tocmai portretul ei. îngenunche 
înaintea pianului şi rămase cîteva minute cu capul 
în mîini. Se sculă apoi şi se încercă să cînte. Atinse 
cîteva acorduri, în surdină, dulci... ca cea din urmă 
rugăciune a unei victime şi... 

Deodată un braţ uscat ieşi de sub perdele şi se întinse 
către scaunul pianului ca şi cum ar fi voit să prinză pe 
cineva. 

Bolnavul nu mai visa. Mîna se lovi de clape şi se 
retrase încet sub perdele. Tăcerea fu întreruptă de nota 
pe care o dete clapa atinsă... în cameră se-ntuneca... 

După cîteva minute, mîna apăru iarăşi şi se plimba 
pe notele din bas, cîntînd un dulce cîntec, dulce... 
dulce... armonios... 

Erau cele din urmă gîndiri ale lui Weber scrise după 
un vis. 


10 


15 


20 


NATADIA ANISIMOVNA 


In amintirea lui Virgiliu  Cotescu' 


Oricum, lui îi plăcea atît de mult, îi era atît de drag, 
— cum zicea el, — acel portret, încît ar fi vrut să 
trăiască totdauna la Munih ca să-1 poată vedea în fie- 
care zi. Interesele însă-1 duceau la Paris. 

Tatăl său pierduse toată starea în cărți, şi începuse 
deja a-i micşora pensia ce-i trimetea pe fiecare lună. 
Niculeanu prevăzuse acest sfîrşit, însă nu îndrăznise 
niciodată a-i reaminti despre partea rămasă lui de la 
mama sa. Ce vreţi? Sunt unele suflete atît de nobile, 

caractere atît de delicate, încît aşteaptă cu mai multă 

mulţumire mizeria, decît să facă pe alţii să sufere din 
pricina lor. Aceştia, desigur, sunt cei aleşi, dar şi cei 
nefericiţi. 

Niculeanu începuse să-şi vază toate planurile, toate 
speranţele lui, schimbîndu-se ca norii pe cer: aci o 
frumoasă insulă tivită de soare cu purpură, aci opădure 
colosală umblînd pe cer, aci nişte frumoase castele de 
aburi; acum un chip de uriaş, mai pe urmă un şarpe, 
mai pe urmă un fum... Astfel piereau visurile lui. 


într-o frumoasă seară de octomvre 1877, erau adu- 
naţi, în salonul din strada Clemenţii al doamnei M., 
o mulţime de bărbaţi şi dame, în cerc intim. Unii vor- 
beau politică, aprinşi contra guvernului’; alţii, strînşi 


457 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


458 


în jurul sobei, ascultau povestele pline de haz ale con- 
sulului francez; alţii iar, stăteau în jurul pianului, 
urmărind cu privirea cum alergau de frumos degetele 
doamnei O... pe clape; toţi, în sfîrşit, petreceau pe 
socoteala lor, sau pe a altora, nepăsători, galanti, 
fericiţi. în mijlocul casei. lampa, cu lungile ei raze 
melancolice, îi privea pe toţi cît de uşor treceau pe 
unda vieţei; iar Filip se uita cum biata lampă îşi da, 
pe fiecare secundă, din viaţa sa, pentru ca să lumineze 
acele capete stupide. Vai, negreşit, aşa piere fiecare 
lampă omenească, fără ca, cu toate acestea, întunerecul 
să dispară... 

Pe la zece ceasuri veni colonelul R. gîfîindşifoarte-n- 
cîntat că putea să aducă o noutate acestei frumoase 
societăţi. 

— Românii au trecut Dunărea. 

— Cum? Cînd? 

— S-a declarat război. 

Această noutate dete loc la o lungă discuţie în care 
se amestecau domni. doamne şi domnişoare. Unii sus- 
ţineau pe guvern şi pe ruşi; alţii — şi aceştia erau 
rari — îi dezaprobau. Colonelul îşi plimba sabia pe 
covor cu multă încredere. Doamna 0... începuse să 
cînte Marsilieza, iar consulul francez îşi ridicase capul 
sforăind şi-şi mîngîia mustața. 

Cel ce însă era mult mişcat de această noutate era 
Niculeanu. 

El se întorsese din Paris, lipsit de mijloace, fără 
să-şi poată trece cel puţin teza de licenţă. Acum era 
funcţionar la Ministerul de Externe. Funcţionar în 
minister!... Viaţa cea mai mizerabilă, cea mai sleită 
de orice emoţiune, de oriceplăcere... O monotonie care 
ar exaspera pe cel mai concentrat spirit, pe cea mai 
uniformă existenţă. Trebuia natural ca Niculeanu să 
fugă de acolo sau să se împuşte. 

Venea războiul. O ! ce liman de mîntuire pentru dîn- 
sul. O viaţă cu totul nouă: scene vii de dureri, pînă 
atunci numai citite; privelişti măreţe, împuitoare; 
nopţi întunecoase ca mormintele, luminate de arcu- 
rile de foc pe cari le descriu bombele în zbor; moartea, 
întrevăzută de ochiul speranţei, şi, poate prinmoarte, 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


nemurirea, gloria... Da, era un liman de mîntuire 
războiul. 

Gazda era mătuşa lui Niculeanu. Ea-l iubea cum se 
iubeşte portretul unei surori moartă: cam de respect, 
cam de milă. 

— Ce bun băiat e Filip, zicea mătuşă-sa. Seamănă 
cu biata soră-mea. Are tocmai caracterul familiei noas- 
tre. 

Şi cu aceasta, doamna M... îşi tămiîie, foarte pe de 
departe persoana. împărăție a egoismului omenesc !... 

Cine însă iubea pe Filip în adevăr, din acest bazar 
de fiinţe, era vara lui. Dar vara lui era un copil, care, 
ori de cîte ori Niculeanu se uita lung la dînsa, atingea 
un si be mol în loc de un si natural, sau întorcea două 
file deodată. 

— Ştii, Iulio, că mîne plec? 

Ea-şi ridica ochii de pe note încet, şi, fără a înceta 
să cînte, îi răspundea şi mai încet, încă. 

— Pleci? Şi de ce pleci? 

— Fiindcă trebuie să fac şi eu ceva pe lume. 

— Nu faci destul acum? 

— Acum nu fac nimic. 

— Nu eşti la minister? 

— Da. Dar asta şi cu nimic face tot atît. Mă duc 
să intru voluntar. Poate acolo să-mi găsesc adevărata 
viață. 

— Poate să mori... 

— Poate... ce ar ieşi de acolo. O picătură de apă 
mai puțin în mare. 

lulia-şi plecase capul de tot pe note. Era un pasagiu 
din Coriolan* pe care nu putea mai niciodată să-1 
treacă. Bine că ajunsese la dînsul... 

Niculeanu merse la mătuşă-sa şi-i spuse hotărîrea ce 
luase de a pleca în război. Doamna M... îşi îndeplinicu 
multă demnitate datoria d-a protesta şi rezista rugă- 
ciunelor lui Niculeanu; însă sfîrşi prin a se învoi la 
plecarea lui. 

— Ţi-am spus totdauna, — zise doamna M..., ono- 
rabilului domniei-sale soţ, — că acest băiat e de o 

încăpăţinare revoltătoare. Iată ce a moştenit de la 
tatăl său! 


459 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


460 


Nainte d-a pleca, Niculeanu trebuia să-şi ia ziua 
bună de la rude şi prieteni. Domnul şi doamna M... 
ieşiseră. Era acasă numai guvernanta şi lulia. Ceru 
voie guvernantei să vază pe vară-sa. Iulia veni înain- 
tea lui foarte veselă. 

— Nu mai pleci; aşa-i? 

— Dimpotrivă. Diseară cred să fiu în Măgurele. Am 
venit să-mi iau adio. 

Ea rămase pe loc. 

— Adio, Iulio! 

Ea făcu un pas. Niculeanu îi luă frumosul său cap 
în mîini şi-şi lipi buzele de frunte. Ea se ridică în 
vîrful degetelor şi, coprinzîndu-l cu braţele de gît, 
şopti într-un lung sărutat: 

— Adio, Filip! 


Era negură deasă. Iarna îmbrăcase cu o haină de 
promoroacă natura vie şi natura moartă. Satul Gava- 
rin se vedea în murgul serei ca o ruină învechită, pe 
ale cărei pietre timpul şi-a scris neagra sa slovă. Rar, 
cîte-o lumină îngîna doliul nopţei cu slabele sale 
raze. Vîntulpărea a fi singurul locuitor al acestor triste 
adăposturi omeneşti. 

Către seară carul lui moş Zgură intră în Gavarin. 

Natalia Anisimovna se hotărîse să rămîie o noapte 
pe drum. Era sleită de putere şi trebuia, cu orice preţ, 
să se odihnească. Traseră la hanul ce se afla tocmai de 
marginea satului. Aici se găsi un pat, aşternut cu paie, 
pentru Anisimovna şi cotlonul unui cuptor pentru 
soldat. 

Hangiul era un bulgar de rasă, cu capul crescut spre 
creştet, cu pomeţii obrazului ieşiţi în afară şi cu o 
pereche de urechi foarte respectabile. De altminterea 
toată înfăţişerea lui era suspectă. Smerit prea mult cu 
Anisimovna şi prea puţin cu Niculeanu, pe care-l crede 
un simplu soldat, hangiul îşi avea planurile lui. Filip 
băgase de seamă cîteva lacome aruncături de ochi ale 
bulgarului către geanta ce-o purta Anisimovna după 
gît. îşi făgădui să fie deştept. 

Cam după miezul nopţei auzi în cameră unde dormea 
ea şoapte, cuvinte întrerupte şi un țipăt pierdut. îşi 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


apucă revolverul şi sări drept la uşe. Uşa era încuiată 
pe dinăuntru. O lovi cu umărul şi ea sări cît colo. Cum 
făcu primul pas în cameră, o mînă îl apucă de gît cu 
atîta putere, încît era să-l năduşe. Se trase în lături şi 
descarcă revolverul în pieptul celui ce-i iubea atît de 
mult grumazul. După aceea aprinse răpede un chibrit 
şi, la lumina lui, avu vreme să vadă, alături, un corp 
întins jos şi pe Anisimovna în genunchi naintea patu- 
lui. Aprinde un alt chibrit şi cu dînsul un capăt de 
luminare ce se afla într-un pahar. Anisimovna era tot 
în genunchi. Căuta cu ochii spre cer, şi atît de departe... 
cu atîta suflet în privire, încît Filip rămase uimit 
lîngă masă. 

Natalia Anisimovna semăna cu Elena Forment. 
Acuma vedea el. Avea părul blond şi tot atît de scurt 
ca al portretului din Munich. Ochii care serugau erau 
tot atît de albaştri ca şi ai Elenei. Umerii erau albi. 
Fruntea era senină. Gîndul era pe buze şi buzele şop- 
teau o tainică rugăciune. El o privea... 

Natalia se sculă iute şi-i apucă o mînă pe care i-o 
sărută ca o sclavă. în Rusia trăieşte încă acest obicei. 

— Oh! îţi datoresc viaţa, îi zise ea franţuzeşte. 
Dumneata nu eşti un simplu soldat... spune drept. 

— Doamnă, am poruncă să vă duc şi să vă apăr, 
ori pe unde veţi merge. N-am făcut decît să-mi înde- 
plinesc datoria. 

— Ce nobil! — zise ea încet. Apoi îşi luă pe dasupra 
o şubă mare ce-o avea cu dînsa şi ieşiră în salahanului. 
Aci, Natalia se aşeză pe o bancă de scînduri ce se afla 
în faţa sobei. 

— Cerăisuntbulgariiăştia !Pentrucinemorruşii... 
şi românii !* — adaogă mai pe urmă, uitîndu-se la 
Niculeanu. Eşti din Bucureşti, d-le, nu-i aşa? 

— Da, doamnă, sunt din Bucureşti. 

— Ai căzut la sorţi, şi n-ai stăruit să scapi? Nobilii 
au acest drept. 

— Nu, doamnă, la noi nobilii n-au nici un drept 
mai mare decît ceilalţi oameni. Şi afară de asta, eu 
sunt intrat voluntar şi... nu sunt nobil8. 

— Dacă eşti voluntar sau nu, aceasta n-o"'ştiu, nobil. 
domnule, te încredinţez că eşti cel mai nobil om ce 


461 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


462 


am cunoscut vreodată. Dumneata n-ai mamă? Cum te-a 
lăsat să intri voluntar? 

—Nu, n-am mamă, — zise el încet. 

Natalia se uita lung la flacăra focului. în faţa 
acestei simple dureri, îi trecu prin minte, ca un ful- 
ger, cît rău putea să facă acestui biet soldat cu atîta 
indiscreţie; îi întinse încă o dată mîna. 

— lartă-mă, 'i zise, că te-ntreb nişte lucruri atît 
de intime. Credeam că trebuie să ştiu totul din viaţa 
dumitale... Nu, nu trebuie. 

Din foc scăpau efemere scîntei şi piereau în negura 
nopţei, cum piere în noianul cugetărilor o lumină de 
geniu. 

Alături un cadavru. Aci două suflete ce se furau unul 
pe altul. 

Aici viaţa. Dincolo moartea. Iată pămîntul. 

Anisimovna îşi aduse aminte de moartea cea sigură 
ce o aştepta, dacă nu era Niculeanu,. şi un fior îi trecu 
prin tot corpul. Fără voie se lipi de braţul lui ca de 
un braţ păzitor. Flacăra albăstruie, ce trăia în urma 
unor cărbuni potoliţi, pierea uşor, iar reflexurile sale 
aurite colorau obrajii ei cu un carmin plin de viaţă, 
ce se pierdea în umbra tîmplelor cugetătoare, cum se 
pierde purpura asfințţitului în albastrul închis al mur- 
gului serei. 

încet, cărbunii se stingeau. Anisimovna se uitase 
lung la dînşii, rezistînd încă ostenelei. I/in însă, som- 
nul îi coborî pleoapele pe ochi şi, puţin cîte 
puţin, o fura. Somnul îi rezemă capul de umărul 
lui Niculeanu, şi tot somnul i-l plecă încă pe braţele 
lui. Anisimovna dormea. El se uita la figura ei şi-i 
mîngîia părul mătăsos ce cădea uşor pe frunte. Gîndi- 
ţi-vă: portretul cel vecinie adorat, Elena Forment, era 
acolo, respirînd lin pe brațele lui, visînd şi... cine ştie, 
visînd poate la dînsul, încrezătoare, liniştită şi încon- 
jurată de acea aureolă a razelor murinde. O!... da!... 
Cîtera defrumoasă Natalia Anisimovna,lui Niculeanu 
i-o spunea inima lui. A iubit-o cum iubeşte volbura 
cea catifelată soarele, numai pentru o zi, pentru un 
ceas, pentru o minută, dar a iubit-o, ca şi floarea 
dîndu-şi viaţa o dată cu inima şi murind a doua zi. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Anisimovna dormea. El îşi plecă capul încet şi o 
sărută lung... îndelung... ascunzînd, acest nebun țipăt 
al inimei lui, între mîni, ca şi cum i-ar fi fost frică de 
însăşi palida lumină a cărbunilor. După aceea îşi ridică 
fruntea cu greu: îşi lăsase sufletul pe buzele ei. 

A doua zi, în zori, Natalia se deşteptă în sunet de 
săbii şi pinteni. Era un escadron din regimentul lui 
Niculeanu care avea ordin să meargă la Plevnapentru 
ca să se unească cu coloana colonelului S... Coman- 
dantulescadronului poruncilui Niculeanu să se-ntoarcă 
la corp împreună cu alţi patru oameni. Anisimovna 
rămînea sub protecţia lui. 

Niculeanu, după ce-şi găti armele şi calul de drum, 
se duse s-o vadă. Ea sta la geam privind alba manta a 
iernei şi cu gîndul măsurînd deşertăciuneaomeneştilor 
combinări, deşertăciuni tot atît de mari ca şi golul 
ce-i rămînea acum în suflet. Un 'necat care s-a prins 
de creangă, cînd creanga se rupe, moartea e cu atît 
mai omorîtoare cu cît a fost mai aproape de speranţă. 

_ Credeam, doamnă, că o să vă pot duce pînă la 
Plevna. Nu, nu se poate. 

— Vis... vis frumos cum se stinge! 

— Orice vis, cel mai frumos chiar, se naşte seara 
şi apune dimineaţa... S-a făcut ziuă, doamnă. 

— ştiu... 

După aceea cugetă puțin. 

— Nu mă cunoşti. Sînt văduva contelui T...Nu-mi 
port titlu fiindcă nu voi s iac zgomot. Am luatnumele 
tatălui meu Anisimov. Mă numesc în adevărNatalia 
şi să ştii că Natalia te-a iubit într-o zi cît nu te-a iubit 
şi nu te va mai iubi nimeni pe lume, dar nimeni. 

— M-ai iubit? 

Iată! Elena Forment îl iubea, 

încă o dată întrebă mai încet: 

— M-ai iubit? 

— Da... şi acest da spunea toată adîncimeaiubirei ie. 

— M-ai iubit! Ia seama ce zici. Mă faci să deviu un 
rău soldat... Plecasem să mor şi tineam să-mi plătesc 
scump moartea... O, nu ! Eu trebuie să mor; sînt soldat. 
Adio, doamnă... 


463 


10 


15 


25 


30 


35 


464 


Şi ieşi ca un fulger. Ca să întîlnească pe camarazii 
săi trebuia să treacă pe dinaintea ferestrei unde era 


Natalia. Ea deschisese geamul. 

— Copile, — îi zise. Ţi-e frică detine însuţi. Am să 
te întreb ceva. Apropie-te. 

Niculeanu veni. Ea-i spuse încet: 

— Priveşte-mi buzele: sunt arse. 

— De vînt, doamnă. 

— Nu. 

— De sete atunci. 

-- Nu. M-ai sărutat şi flacăra te-a văzut. Credeai că 
eşti singur? Dar inima, flacăra pe care o poartă fiecare 
om în piept?... Ea te-a simţit şi ea mi-a ars buzele. 

— Da... tot vînt, doamnă... furtună interioară. 

— Nu glumi, te rog. Dacă ai şti cît sunt de nenoro- 
cită, cel puţin ai fi serios... de respect. 

— Am nenorocirea să cred că omul nu poate iubi de 
două ori şi femeia... poate niciodată. Aţi fostmăritată, 
doamnă contesă. 

— O... eşti copil, eşti copil! Du-te... Ba nu, Filip, 
rămîi; ascultă-ţi inima. Tu mă iubeşti. Spune-mi că 
mă iubeşti... mă iub... 

Cele din urmă silabe le cînta inima. El o iubea în 
adevăr şi o săruta acum. îşi săruta scumpul lui por- 
tret, săruta pe Elena Forment şi, minune! Elena 
Forment îl săruta şi ea. 


Spune undeva Alfred de Musset că oamenii cu mult 
spirit nu pot iubi cu acelaşi delir cu care iubesc sim- 
plii muritori. 

Pricina e că geniurile îşi închipuiesc nişte visuri 
atît de poetice, atît de drăgălaşe, nişte femei atît de 
deosebite de cele care trăiesc, încît e aproape cu nepu- 
tinţă de a le prinde vreodată pe pămînt. 

Prietenul meu era un om cu mult spirit. El avusese 
un vis cu ochii albaştri, — visele au totdauna ochii 
albaştri, — cu părul blond şi cu sufletul viu, arzător. 
Găsise, la Munich, oarecare asemănare între idealul 
lui şi portretul lui Rubens, şi acum găsea oarecare 
asemănare între portretul lui Rubens şi Natalia Ani- 


simovna. Ce trist! Oricînd voieşte cineva să treacă de 
la lumea închipuită la lumea care trăieşte, trebuie să 
se coboare totdauna jos, jos de tot. Şi Natalia Anisi- 
movna era încă una din cele mai grațioase creaţii ale 


5 gheţurilor.Arfiputut, foarte bine, să înfăţişezeiarna, 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


în toată majestoasa ei melancolie, dacă n-ar fi avut 
ochii cei mari, de coloarea cerului de toamnă, în cari, 
vibraţiile sufletului se oglindeau întocmai cum se 
oglindeşte frunzişul cu dulci nuanţe al unui pîrîu în 
însuşi cristalul apei sale. 

Niculeanu o cunoscuse în nişte circumstanţe atît 
de deosebite, într-o situaţie atîtde fermecătoare, încît 
i se părea că trebuie s-o iubească şi, în adevăr, el iubea 
din toată inima frumoasa victimă ce o scăpase de la 
moarte şi pe care o adormise în braţele sale. 

— Filip Niculeanu! striga un soldat prin curte; 
chemaţi pe Filip Niculeanu; trebuie să plecăm. 

Trebuia să plece... O sărută şi fugi din braţele ei 
ca o gîndire... 

Vîntul îşi cînta monotona sa legendă de nord, iar la 
glasul lui, uscăţivele crăngi ale pădurei tresăreau de 
spaimă. Neîndurat, zburdalnic, vecinie călător, cri- 
văţul umblă dealurile şi văile, ţările şi mările, amor- 
țin d apele, închegînd lacrimile, îngînînd suspinele. Cît 
e de sălbatic vîntul de iarnă ! Cîteodată e aşa de bine 
în armonie cu oarecare situaţii ale sufletului încît cei 
ce-l înţeleg îl iubesc mai mult decît se iubeşte adierea 
răcoroasă a serilor de vară. Pare o muzică scrisă de 
Iarnă într-adins pentru versetele lui Ossian’. 

Da adăpostul unei păduri uitată de vremuri se oprise 
carul lui moş Zgură. Anisimovna se întorcea de la 
Plevna. Rămăsese acum singură, singură în lume. 
Fratele ei murise. Stejarii întindeau către dînsa lun- 
gile lor braţe învălite cu chiciură, iar vîntul îi aducea 
de departe, tocmai de la Dunăre, tainice fiori de moar- 
te, şoapte de dor nemărginit. Glasul vîntului ea-l 
cunoştea; ţipătul crăngilor îi spunea cum durerea e 
doamna stăpînitoare a întregei creaţii; chiciura îi 
arăta, printr-un simbol alb, că doliul atinge adesea 


toate inimile... Şi totuşi, ea nu înţelegea... 


465 


Dar iarăşi... schimbăcioasa fire a mai dat timpului 
primăvară,pădurilorflori, inimei speranţă... Cum le-ar 
fi înşelat altfel. 

— Moşule, te rog, să plecăm. Mînă spre Dunăre. 

Şi carul plecă din nou. încă două zile şi două nopţi 
merseră în susul vîntului, fără a se opri decît la cîte 
un adăpost de pădure, sau lîngă cîte o movilă, pe 
vîrful căreia cruci mari depiatră se înălţau cu o măreaţă 
linişte, dominînd toate văile dimprejurul lor. Anisi- 
movna se oprea lîngă fiecare cruce şi o săruta cu o 
pioasă credinţă. Cine ştie... Poate într-unui din acele 
morminte uriaşe era şi fratele ei. Cine ştie?... 

A treia zi carul ajunse într-o luncă întinsă. Pe dasu- 
pra îngheţului, noaptea lăsase un mic strat de zăpadă 
pe albul căruia se putea vedea cea mai mică pată. 
Ici ohaină soldăţească: mai încoloun turban; în dreapta 
scheletul unui cal; în stînga, cadavrul unui om; peste 
tot, arme sfărîmate, sînge, jale. Cîmpul întreg părea 
rămăşiţele unei mese date de moarte prietenilor ei 
iarna, singurătatea şi corbii. 

Cum mergeau, calul ce era înhămat înainte se opri 
deodată. Unchiaşul strigă de cîteva ori la dînsul. în 
zadar. Atunci se dăte jos. Naintea calului era un sol- 
dat mort. 

— Bree! Da' repede i-au mai mîncat zilele... 

— Ce e, moşule? întrebă Anisimovna. 

— Ia...Soldatulcene-odusrîndultrecutsprePlevna. 

— Cine? 

— Vin de vezi şi dumneata cine! 

Natalia se dete jos. Ea înmărmuri înaintea cadavru- 
lui. Se lăsă pe un genunchi şi, într-o strînsoare convul- 


sivă, voi să sărute fruntea mortului — dar leşină... 
Mortul era Niculeanu. 
* 


Acum, dacă veți vedea pe marginile Nevei o femeie 
îmbrăcată în negru, stînd rezemată de cheu şi urmărind 
totdauna cu privirea repedele zbor al undelor, să n-o 
supăraţi niciodată. Gîndul ei pleacă pe valuri şi cu 
dînsele se duce, se tot duce mereu... 

Ea a iubit într-o zi cît n-a iubit şi nu va mai iubi 
nimeni pe lume. 


10 


15 


20 


25 


CELE DOUĂ SURORI 


Măgurele, 1879 


Vă voi spune din cîte-mi aduc aminte... 

Am cunoscut odată două fetiţe cari mergeau tot- 
deauna ţinîndu-se de mînă. Cea mai mică era oacheşă. 
Avea ochii negri, aprinşi de o văpaie arzătoare, ce 
adesea murea sub umbra genelor. Păru-i era asemenea 
închis. Purta pe,el, toată primăvara, o cunună de tran- 
dafiri albi. Cînd s« scuturau trandafirii, ea-şi lăsa 
părul în bucle mari pe umeri; şi atunci semăna cu 
geniul furtunei. Lumea-i zicea Inimă. 

Cealaltă avea ochii albaştri, ca seninul cerului de 
toamnă. în ei i se reflecta toată bunătatea sufletului. 
Şi ea avea părul negru, dar pe el purta numai cîteva 
buchete mici de mărgăritărel. Cînd mărgăritărelulnu 
mai înflorea, ea nu-şi lăsa părul în bucle mari pe umeri, 
ci şi-l prindea pe cap; şi atunci semăna cu statua 
înfelepciunei. Ei îi ziceau Minte. 

Şi Mintea şi Inima mergeau pe un drum lung, Min- 
tea privind totdeauna înainte, Inima privind adesea 
înlături. 

Erau pe drum: alee pline deumbră, în fundul cărora 
se  zărea oglinda locurilor tăcute ca şi singurătatea; 
nisipuri mari ca nemărginirea; părîuri tremurătoare ce 
spuneau malurilor legenda codrilor; erau iarăşi, flori 
pline de rouă şi raze ce se adăpau din potirul lor...; 

şi rîpe adînci în fundul cărora glasurile mureau... şi 
iarăşi alee cu umbră... şi iarăşi nisipuri. Iar în capătul 


467 


31 — D. Zamflrescu, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


468 


drumului era o pajişte verde, unde sora cea mai mare 
voia să ducă pe cea mică. 

Odată, Inima văzu o răsură ce se legăna pe braţele 
vîntului. /nimei îi erau dragi trandafirii, chiar cei 
sălbateci. în zadar voia sora cea mai mare să-i spuie că 
răsurile nu sînt nişte adevărate flori; ea nu vrea 
s-asculte. Astfel, fugind de lîngă dînsa, Znima seduse 
să rupă floarea vîntului; însă nici nu apucă bine s-o 
atingă că ea se şi scutură. Creanga cea ghimpoasă-i 
înţepă mîna, iar Inima se întoarse rănită. Atunci ştiu 
că Mintea a zis Inimei: 


Te-a-nghimpat... Are să-ţi treacă... Dar să ştii că-ai să-ntîlneşti 
Pe întinsul drum al vieţei şi răsure omeneşti. 

Ele cat numai să placă şi sâ-nşele cu coloarea 

Ascunzîndu-şi cît pot ghimpii, arătîndu-şi numai floarea... 
lar de ai vrea mai de-aproape cugetul să li-l masori 


Ai să vezi că sub răsure sunt măceşi înţepători. 


Şi de atunci Inima a-nceput a mai asculta. lar cînd 
voia să-şi aminte de toate florile pe care le uscase; 
purtîndu-le pe cap; orcînd prindea să se gîndească la 
trandafiri cari o rănise, Inima întreba totdeauna pe 
sora sa cea mai mare, căci Inima n-avea memorie. 

O singură dată-mi aduc aminte că Inima a uşurat 
durerea surorii sale: 

Treceau printr-un deşert, fără pomi şi fără apă, 
mai pustiu decît chiar un suflet îmbătrînitfără amin- 
tiri. Mintea era ostenită. Venise atîta loc...şi pajiştea 
era încă departe! Atunci se rezema de o stîncă şi, după 
ce privi vecinicia deşertului ce se pierdea în bruma 
vremurilor, pentru întîiaşi dată frumoşii ei ochi se 
umplură de lacrămi. Pustietatea locurilor serăsfrîngea 
în sufletul ei, atît de tristă, atît de nemărginită, atît 
de pustie încît Mintea uită taina ce o lega de nisipuri, 
şi o simţire tremurătoare îi înveli albastrul ochilor cu 
o gheaţă străvezie de lacrimi. Atunci, se apropie de 
sora ei, o luă în braţe şi, dîndu-i jos de pe cap ghirlanda 
de trandafiri veştezi, îi sărută părul cu o nebună sim- 
tire de frică... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


31* 


— Soro — zise ea /Inimei — ai văzut o pasăre...? 

Şi, pe cînd întreba, pasărea deşertului venea prin 
aerul fierbinte, cu aripele strînse de uscăciune şi cu 
ciocul deschis de sete. Ea se aşeza pe umărul Znimei 
şi se-ntinse spre gura ei. Inima o adăpa din gură, şi 
pasărea plecă iarăşi, pe sub soarele cel arzător, spre 
verdeaţa vieţei. 

— Dorul... zise Inima surorii sale. 

Şi iarăşi plecară Mintea şi Inima pe nisipul cel ne- 
sfîrşit, mergînd şi tot mergînd, pînă ajunseră pe mar- 
ginea unei prăpăstii, al cărui fund se pierdea în întu- 
nericul straturilor pămîntului. Un pîrîiaş spumat, 
mormăia pe braţele mușchiului şi a pietrişului ce 
dormea sub apă. Nici un zgomot, nici un echo nu 
venea să moară în adîncul acestei văi. Din cînd în 
cînd numai, cîte un prigor de toamnă ieşea de sub 
întunericul malurilor şi se pierdea în zare, lăsînd în 
urmă-i fiorile pe care le deşteaptă tristul său glas. 


— Ce-i aici? întrebă Inima pe sora sa. 

— Aici e împărăţia Somnului — îi răspunse Min- 
tea. Vino cu mine. 

Şi, cam tfricoasă, Inima urmă Minţii pe o potecă 
îngustă ce se-nfunda în vale. Acolo ele se simțeau 
coprinse, ca prin vraje, de o piroteală ce le închidea 
pleoapele, şi ar fi dormit, desigur, dacă Inima nu 
zărea, tocmai atunci, o floare ce se legăna voioasă pe 
vîrful celuialt mal. Era atît de mlădioasă, atît de 
nebună pe marginea acelei adîncimi, atît de sus pusă, 
încît numai vîntul ce o legăna şi Dumnezeu care o 
semănase puteau s-o miroase. 

— Ah... ce frumoasă e — zise Inima; mă duc s-o 
rup! 

— Nu, sora mea, nu te duce: e prea suspentru tine. 
N-o s-o ajungi niciodată. 

însă Inima, fără s-o asculte, plecă şi, după multă 
muncă, ajunse lîngă floare. Cînd însă să întinză mîna 
spre a o rupe, o suflare de vînt depărta puţin floarea, 
iar Inima, voind să o ajungă, căzu în fundul rîpei... 


469 


O... i-a făcut un mormînt aşa de frumos Mintea 
alături de pîrîu, ca şi în sufletul ei, încît însuşi împă- 
ratul rîpei vine adesea să-l vază. Numai cînd vine el, 
Mintea se odihneşte. 

Eu, de atunci, n-am mai cunoscut decît pe sora cea 
mare. 


15 


20 


25 


CĂTRE NATALIA NINA 


SCRISOAREA I 


Doamnă, 


în ziua de azi, cînd fiecare caută a-şi pune cugetul la 
adăpost de orce impresiune displăcută şi inima la 
umbră de orce simţiment supărător, cînd tot ce se 
mişcă pe lume se mişcă numai pentru sine, cînd egois- 
mul este, mai mult decît orcînd, domnul săpînitor 
al tuturor gîndurilor noastre, cînd iubim pen- 
tru că ne iubim, cînd urîm pentru că ne urăște, 
cînd cugetăm pentru ca să fim lăudaţi, — n-ar fi 
oare ne-nemerit a dizgropa o lume moartă de spe- 
ranţe, de iluzii, de aspiraţiuni pe care-mi plăcea să mi 
le închipuiesc alături de dumneavoastră, şi în cari 
vremea a suflat întocmai ca într-un castel de cărţi? 
Nu ar fi ne-nemerit, doamnă, să vă mai amintesc toate 
acele dulci nimicuri cari, privite prin ochelarii celor 
18 ani, mi se păreau — sau dacă binevoiţi a primi 
cuventul — ni se păreau pline de farmec? Nu ar fi 
ne-nemerit să vă mai spui, astăzi încă, cîte taine 
ascundeau buclele negreţ ce se resfirau pe umerii cei 
mai frumoşi ce au avut onoare să poarte vreodată un 
cap atît de viu ca al d-voastră...? Şi, doamnă... cîte 
regrete... cîte regrete mi-au rămas în fundul inimei; 
cîtă nebunie, cîtă pasiune m-au făcut să nu vă maiuit, 
ar fi oare ne-nemerit a v-o spune? 

Poatecănu, doamnă, căci inima adesea dă, întocmai 
ca o placă de metal, reflecţiuni de acelea ce fug în 


471 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


472 


partea opusă; adesea raza unei fericiri prezente, căzînd 
pe oglinda inimei, se reflectează tristă spre trecut. 

Se-nţelege., doamnă, că nimeni nu poate să vă doreas- 
că mai multe raze de felul acesta decît eu. De aceea 
nu cred supărător, pentru scumpa d-voastră linişte, 
de a vă aminti cîteva trecute lucruri, cîteva frunze 
uscate pe cari le-a dus Trotuşul departe... foarte 
departe... 


Vă aduceţi aminte, doamnă, cum ne-am cui oscut 
pentru întîiaşi dată. Vi se oprise trăsura în Trotuşi, 
împiedicată de cîteva pietre mari. Roatele ascunse 
de apă lăsau să se vadă numai landowul, în mijlocul 
căruia staţi, întocmai ca Neptun pe valuri, cu ochii 
mari speriaţi şi cu umbrela întinsă; este adevărat că 
umbrela chinezească şi negrul după capră stricau din 
efectul acestei asemănări; ochii însă, fără să fi văzut 
vreodată pe ai lui Neptun, vă încredinţez, doamnă, că 
erau aşa de frumoşi. că spuneau atîtea lucruri în săl- 
bateca lor rugăciune, încît, de atunci chiar, am simţit 
că o să am mult de gîndit la dînşii. Ce vreţi, doamnă, — 
cînd ai 18 ani şi cînd eşti din fire înclinat a găsi, chiar 
în ochii dea doua mînă, schintei de poezie, nişte ochi 
atît de limpezi şi atît de albaştri, ca ai d-voastră, 
sunt de natură a-ţi pune inima într-o adevărată stare 
de incendiu. 

Am venit cu trăsura alături dea d-voastră şi atît de 
alături încît am putut să vă trec în braţe dintr-una 
într-alta. Astăzi încă, cînd închid ochii, vă văd cu 
braţele întinse spre mine şi cu buzele tremurînd de un 
zîmbet de spaimă şi de mulţumire. O... dacă aş putea 
să mai simţ şi acel dulce fior ce m-a coprins cînd v-aţi 
strîns braţele de gîtul meu... Dar nu, doamnă. E scris 
ca fiecare om să fie fericit numai o dată în viaţa lui, 
şi să plătească această fericire cu o lume întreagă de 
regrete. Şi iarăşi... la cîţi le este dat să sufere această 
dulce suferinţă? 

Cînd ne-am dat jos, pe celalt mal, mi-aţi mulţumit 
pe cît aţi putut facecu o cunoştinţă de cîteva minute, 
spunîndu-mi, în acelaşi timp, cum vă numeaţi. Să 
mă credeţi, doamnă, că am rămas încremenit cînd am 


15 


20 


25 


30 


35 


auzit că vă cheamă Natalia. Cum, o aşa de îngerească 
frumuseţe, atît de meridională, atît de expresivă, să 
o cheme, ca pe cea dintîi rusoaică, Natalia? Păcat! 
Eu îmi închipuisem că trebuia să vă cheme Alina, 
Lucia, Margareta, sau cel mai puţin Măria; aş fi voit 
să vă închin poezii, doamnă, dar înţelegeţi că o poezie: 
La Natalia ar fi făcut urît efect chiar de la-nceput. 
Aşadar m-am lăsat de această plăcută preocupaţie. 

Pînă în Tîrgu-Ocnei v-am dus în trăsura mea. 

Astăzi, doamnă, cînd mă gîndesc la acele fericite 
ceasuri trecute lîngă d-voastră, vîntul îmi aduce de 
departe... multe de departe, ca o pierdută amintire, 
adierea unui parfum mai pierdut încă de Ylang-Ylang, 
care-mitămîie sufletul, care-mi adoarme inima. Poate 
că ar fi trebuit, pentru poetizarea situaţiei, să alegeţi 
un alt parfum, mai puţin cunoscut. Pentru gust în el 
însuşi însă, această asemănare cu  mărgăritărelul 
nostru, cea mai delicioasă floare ce cunosc, îmi arăta, 
o dată mai mult, că aveaţi aœ"a neînvăţată artă a ale- 
gerii şi a gustului. 

Neştiind, doamnă, pîn' la ce punct pot să vă-ncînte 
aceste amintiri, rămîn aici, făgăduindu-vă că voi mai 
seri or de cîte ori vîntul va mai bate despre Trotuşi. 

Pînă atunci permiteţi-mi a mă subscri, cu cel mai 
adînc respect. 

A.B. 


SCRISOAREA II 


Doamna mea, 

Voi începe prin a vă spune că o nebună suflare de 
vînt mi-a adus iarăşi în minte o seînteie din trecutul 
foc al trecutei mele fericiri, şi că mi-am simţit iarăşi 
gîndul fugind către o lume pe care nu o poate cunoaşte 
decît dînsul. 

Ştiţi, doamnă, că, pe cînd intram în Tîrgu-Ocnei, 
însera. Soarele coborîtor rămăsese pe coama munţilor, 
ca şi cum nu ar fi voit să mai vadă altceva, decît acele 
pleşuve piscuri de sare ce se înălțau ca nişte vechi 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


474 


ruini alături de tăcutul orăşel al Ocnelor. Vă aduceţi 
aminte de surdul glas al apei ce, scăpînd din roatele 
herăstrăului din vale, mormăia niţel cîte niţel pînă 
ajungea să moară de tot între maluri prelungi şi prun- 
date. Cugetam atunci. şi am cugetat de atunci. că 
această lege a zgomotului se aplică şi vieţei noastre; 
că şi noi tot astfel facem zgomot cînd suntem alături 
de izvor; sau cînd scăpăm din roatele vreunui herăstrău 
omenesc, şi că, cu cîtnedepărtăm mai multpeprundul 
anilor, cu atîta glasul nostru se pierde, pînă ajungem 
să dăm în mare, adică în mormînt. lertaţi-mi, doamnă, 
aceste triste reflecţiuni; dar acea melancolie firească, 
de la care adesea aţi căutat să mă distrageţi, unită cu o 
experienţă, adesea prea convingătoare de oameni şi de 
lucruri, m-a făcutsă-mi cernesc oarecum ideiledeastăzi 
şi să nu mai trăiesc decît în gînd. Am ajuns să-mi aleg 
din lumea trecutelor mele impresiuni — întocmai cum 
se alege din scrisorile doamnei de Sevignă — întîi pe 
cele mai frumoase, pe cele mai vii; apoi am trecut la 
cele mai obişnuite, pînă am ajuns să-mi număr foile 
de prin cărţi, şi să găsesc în toate viața unei lumi 
trecute de bucurii şi fericire. Şi aceasta e atît 
de adevărat, doamnă, e atît de adevărat că cele 
mai mici lucruri iau o importanţă mare cînd sunt 
petrecute în nişte circumstanţe deosebite, încît, astăzi 
încă, ori de cîte ori aud glasul răguşit al unui tren, 
nu pot fi stăpîn pe inima mea şi nu o pot opri de a se 
lovi cu vioiciune de piept. Aceasta, fiindcă un drum- 
de-fier mi-a luat o dată... ştiţi pe cine, doamnă. 

Cînd am ajuns în Tîrgu-Ocnei însera. Eram foarte 
mîndru că puteam merge alături de d-voastră, şi aş fi 
voit, în acele timpuri, să am un nume mare, pe care 
să vi-l închin, cum închină stejarii măreţele lor ramuri 
vîntului. îmi aduc aminte de o pereche de ochelari pe 
cari îi învîrteam necontenit după deget, neştiind 
tocmai ce să răspund naivelor observaţiuni ce făceaţi 
asupra salbătăciunei locurilor şi asupra poeziei luminei. 

M-am gîndit, doamnă, adesea, dacă nu s-ar putea 
păstra această graţie a spiritului femeiesc, chiar cînd 
o învăţătură adîncă ar veni să împodobească acel 
spirit cu înalte cunoştinţe; dacă adică învăţătura 


15 


20 


25 


35 


40 


învăţaţilor şi învăţătura vieţei nu s-ar putea să vă lase 
toată originalitatea spiritului, ascuţindu-vă, în acelaşi 
timp, mintea. Nu ştiu ce ar putea face o femeie care 
ar avea reunite: statornicia doamnei de Necker, deştep- 
tăciunea doamnelor de Sevign£ şi Maintenon şi inima 
doamnei de Stael. Desigur, ar face mai mult decît 
Voltairii tuturor secolilor. Greutatea e să se poată găsi 
toate aceste calităţi reunite asupra unui singur cap. 
Acum reviu. 
în Tîrgu-Ocnei erau două hanuri. D-voastră aţi tras 
la cel din stînga, eu la cel din dreapta. Aveam o odaie 
cu un pat cît o plută şi un sfeşnic cu roată ca cele de pe 
timpul lui Alexandru Makedon. Vă mărturisesc că am 
scris de multe ori cuvîntul Natalia pe roata sfeşnicului. 
Dam scris însă cu un chibrit ars şi trebuie să se fi 
şters foarte iute... O... doamnă ! dacă se şterg numele 
ce se scriu cu sînge, dar cele ce se scriu cu cărbune?... 
Maitîrziu osteneala m-a coprins şi am voit să adorm. 
însă, îndată ce închidekm ochii, începea să-mi treacă 
ped inainte fel defel depicăturimiciluminoase, infor- 
mă de stele, cu care se amestecau cai, trăsură, umbrelă, 
apă şi, printre toate acestea, un chinez cu un ulcior 
de Ylang-Ylang care vă făcea duş de parfum. 0... 
doamnă! cînd vedenia aceasta trecea pe supt întunericul 
pleoapelor, vă încredinţez că nu mai era chip de dormit; 
atunci căutam iarăşi s-aduc în învîrtire punctele cele 
luminoase, caii, trăsura, umbrela, apa şi chinezul, 
ca să mai treceţi şi d-voastră; dar, o... batjocoră a 
iluziei optice! atunci aveaţi un nas de marionetă... A 
doua zi, cînd v-am văzut, cea deîntîi grijă mi-a fost 
să vă privesc cu atenţiune nasul. Şi m-am revoltat, 
doamnă, contra tuturor iluziilor ! 
în Tîrgu-Ocnei răsărea soarele. Vîrfurile munţilor 
se îmbrăcau, puţin cîte puţin, cu haina vieţei pe care 
o aduceau razele răsăritului. Piramidele de sarescîn- 
teiau în lumină, dînd mii de reflecţiuni argintii ce se 
înecau în negura din vale. Noaptea fugiseşi luna încă 
rămăsese pe cer aşteptîndu-şi mirele cel vecinie nevă- 
zut. Ea se scăldase toată noaptea în undeleTrotuşului 
şi le spusese toată nebuna ei iubire. Ştia că soarele, 
cel deîntii, le va săruta cu razele sale calde, dimineaţa, 


— după cum ea, cea deîntîi le săruta cu razele sale 
reci, seara. Raze calde şi raze reci. Aceasta e, mi se 
pare, şi-n lume, doamnă. Eu aş putea să mă mîndresc 
că aveam în inimă raze din soare. De ce aveaţi raze 
din lună? 
Pînă ne vom mai vedea, vă rog, doamnă, să mă con- 
sideraţi ca pe cel mai devotat prieten. 
A.B. 


10 


15 


20 


25 


LA DENII 


Cînd eram copil, una din cele mai mari fericiri ale 
mele era să adorm la biserică. L.a biserică la St. Ion 
din Focşani, sfinţii şi astăzi îmi par mai frumoşi decît 
sfinţii celorlalte biserici; poate că sunt în adevăr mai 
frumoşi, sau poate că eu îi văd prin ochelarii unui 
trecut fericit. Oricum între mine şi dînşii este un fel 
de prietenie veche şi întărită de timp, — cu toate că, 
drept vorbind.nu toţi cobor în linie dreaptă din Apollon. 
îmi aduc aminte de unsfîntu Dumitru, chipeş de alt- 
minteri dar umflat parc-ar fi fost bolnav de dropică. 
Aceasta însă îl priveşte. 

Spuneam că mi-era drag să mă duc la denii. Mi-e 
drag şi astăzi. Şi iată pentru ce mi-e drag: 

Deniile suntprin luna lui martie sau aprilie şi încep 
la 6 '/, seara. în Bucureşti. primăvara, la 6 ceasuri 
şi jumătate, ţi se întîmpla adesea să te plimbi pe 
trotuar. Pe atunci apune şi soarele. O umbră serăsfrînge 
din înălțimile cerului asupra acestui depărtat punct 
al universului pe care noi ne ducem mizeriele, unii 
rîzînd, alţii plîngînd; un rest din parfumul de primă- 
vară al pămîntului se simte prin aer; sunetele clopo- 
telor se pierd în zgomotul cel fără sfîrşit al oraşului, 
iar glasul vremii trecînd pe lîngă noi ne şopteşte: 
trăiţi, trăiţi, căci veţi sfîrşi curînd. 

Devin trist, şi cu toate astea începusem vesel. Nu-i 
nimic. Aşa-ncep toate lucrurile şi mai tot astfel sfîr- 


477 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


478 


şese: toată viaţa noastră este tristeţă şi veselie. Ba 
poate e numai tristeţă. 

Aşadar ţi se-ntîmplă să te plimbi pe trotuar. Pe 
trotuarul Bucureştiului sunt fel de fel de lucruri. Mai 
întîiprăvăliele: un magazin de mode, o casă de schimb, 
o florărie, un bărbier, o biserică, o librărie, toate la 
rînd, toate curate, toate pline de lume. Pun şi biseri- 
cele în numărul prăvălielor şi cred că nu greşesc. în 
cea dintîi gazul luminează mutra unei cucoane gătite, 
cu pălăria-n cap, cu mănuşile-n mînă, dar discălțată 
şi la picioarele ei o gingaşă fată încereîndu-i o pereche 
de botine: servilismul. în a doua, un cap pleşuv, 
ascuns după o pereche de ochelari albaştri şi un domn 
bătrîn scoţînd de sub palton o cutie cu cercei în dia- 
mant: mizeria. în a treia, nimeni decît o lampă şi 
patru camelii: pacea şi florile. în a patra, bărbierul, 
ținîndu-şi de nas muşteriul şi răzîndu-i mustățile: 
ridicolul. în a cincea, deniile. Poftiţi la denii. 

în curtea bisericii sunt cîteva bălți, cu al căror fund 
poţi să faci cunoştinţă, dacă n-ăi fi de primprejur; dar 
nu face nimic: în biserică intră cei plini de noroi ca 
şi cei curaţi. 

E devreme. în dreapta se vede, ieşind dintr-o strană, 
un cap semănat cu cîteva fire de păr, care este deplina 
proprietate a domnului paracliser. Paracliserul îşi 
citeşte vecernia, cu o luminare de ceară sub nas, şi 
din cînd în cînd face cît e o explozie de Doamne miluieşte, 
care, repetîndu-se, sepierdeîn umbra arcadelor,surdă 
şi neînţeleasă. în strana din stînga diaconul cască de 
i se strîmbă fălcile şi, din instinct, se pomeneşte cîteo- 
dată răcnind: „Ție, Doamne!" 

Nu-i nimeni încă. 

lată se aude un fîşnit de rochie... în sfîrşit! Rochia 
se ţine de o cucoană şi cucoana de un bonet. Rochie, 
cucoană şi bonet ajung pînă în faţa iconostasului, 
unde într-un moment prima mătanie le preface într-o 
grămadă fără nici o formă. Apoi cucoana aprinde două 
lumînărele; poartă o pereche de mănuşi bărbăteşti 
cu degitele tăiate. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


După aceea, această demnă introducţie a unui 
norod care avea s-o urmeze, se retrage într-o strană 
spre a-şi începe căscatul. 

E ceva curios: biserica noastră nu a putut să facă 
niciodată ceea ce a făcut biserica catolică: devoți. 
Femeile, şi chiar femeile bătrîne. merg la biserică şi 
se dau de-a tumba fiindcă aşa au făcut strămoşii lor 
şi fiindcă ţin să aibă socotelile lămurite cu Dumnezeu, 
în cazul cînd el ar exista”. Cele care vin şi stau cu 
fruntea de pietre ceasuri întregi, dîndu-şi cel din urmă 
gologan pentru a putea aprinde două lumînărele de 
ceară, acelea cred în adevăr şi credinţa e peste tot 
respectat“, căci peste tot e sublimă. 


După cucoana cu bonetu. încep a intra grupe de 
temei, bărbaţi răzleţi, fete, bande de studenţi. Atunci 
practicantul la dăscălie, cel care ţine isonul cînd 
diaconul cîntă, iese din altar cu o prăjină, purtînd în 
vîrf un capăt de luminare, şi începe a da roată poli- 
candrului spre a-i aprinde făcliele. O luminare îi cade 

în cap. El nu se supără şi-şi continuă lucrul cu multă 

osîrdie,. uitînd cîteodată că e în mijlocul bisericii şi 
pomenindu-se că ţine isonul fără de nici un căpătii. 

Iată în umbra stîlpului o figură blondă sub un văl 
negru. E capul unui copil, a unei fete de cincisprezece 
ani. Ea stă rezemată de o masă şi ochii parcă gîndesc 
la ceva, atît sunt de fixi şi de uitaţi într-o privire 
lungă. dulce, misterioasă. 

— La ce gîndeşti, Jenny?’ 

— Eu? gîndesc... la nimic. Uite, mamă, cum se 
stinge o făclie din policandru. Vezi cît rămîne de mică 
flacăra? Vai! se stinge, mamă... A... ba nu, se aprinde 
iar. Vezi, mamă? 

— Văd, copilul meu. Vei vedea şi tu, sub cerul vieţii 
noastre, făclii aprinzîndu-se şi stingîndu-se cu aceeaşi 
repeziciune, şi, poate... cine ştie? veiplînge. A...nu, 
copilul meu, Dumnezeu e sus şi Dumnezeu e mare; 
tu nu vei plînge. 

Apoi, cu o cruce, pecetlui această hotărîre a inimei 
sale de mamă şi îngenunchie. 

Deasupra lor, pe perete, e zugrăvită moartea în alb 
şi în negru; lumina ochiului său e astfelpusă încîtor- 


479 


încotro te-i întoarce ea te priveşte: cît e de drept! 
Sfîntu Haralambie o ţine de gît cu un lanţ. Numai 
pictura sfîntului lasă ceva de dorit; la prima vedere 
stai la îndoială: care pe care se ţine de gît, sfîntu pe 
moarte sau moartea pe sfînt. 

Mai la uşă e norodul cel care şi în biserică stă tăvă- 
lit pe jos. Babe, copii, uncheaşi, unii oftînd, alţii 
rîzînd, alţii plîngînd; în fine, norodul care sufere şi 
care se închină. 

Afară sunt săracii. 

Pe strade suntem noi. 


15 


20 


25 


DEPUTATUL 


Acsentie Gîrgoreanu era advocat. înainte de a 
se alege deputat a publicat prin toate jurnalele 
următorul anunț: 


AC. GARGOREANU 


advocat, criminal, titulat. 


Se însărcinează fiind şi licențiat în drept la orice jarisdic- 
țiune în susținerea proc s lor, şi mai ales cele criminaliceşti 
avînd c;as.iri dc consu tație cu domiciliul strada Ca vină' 
No .. de )a 9 dimineața pînă la 9 seara. 


Acum e şi deputat. 

Altfel e om ca toți oamenii. Şi să nu credeți că e 
puțin lucru a fi om ca toți oamenii şi a fi şi deputat. 
Priviţi în Cameră şi începeţi cu orcare veți pofti. Veţi 
vedea de exemplu pe d-nu Zx, cu nasul său de mamut, 
stînd în umbra unui stîlp şi meditînd totdauna ca 
statua păcatului. Pe vîrful trompei sale se vede un 
gingaş neg, care are pe lîngă nas tot acelaşi rol care-l 
are suplimentul pe lîngă Monitor. Asămănarea între 
unul şi altul este că şi nasul şi Monitorul sunt oficiale. 
Veţi vedea pe d-nu Ygrec, decorat cu scumpele sale 
barbete, vorbind or de cîte ori se simte nevoie de 
întrerupţie şi declarînd sus şi tare că nu vrea să se 
dezbrace de haina descentralizărei; d-nu Ipsilon, tragic 
ca o dramă într-un act, doarme stanțe pede, rivalizînd 
cu d-nu decan de advocaţi Jota’, care descălţat la un 


481 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


482 


picior şi întins pe banca din fundul Camerii, visează 
că lucrează în secţiuni. 

Vedeţi dar că nu e uşor lucru a fi deputat şi a fi şi 
om ca toţi oamenii. 

Domnul Gîrgoreanu mănîncă la Frascatti'. îl veţi 
găsi la masa de lîngă pod“, înhămat la un şervet care-l 
strînge de gît, şi privind cu oarecare melancolie o supă 
cu zarzavaturi pe care o întoarce cînd la dreapta cînd 
la stînga spre a o răci. Pare agitat. Are o tainică sufe- 
rinţă care-i munceşte sufletul de o lună de zile. S-a 
hotărît să vorbească contra admiterii unui indigenat'. 
Acest eveniment în viaţa sa parlamentară este de natură 
a-l face să învîrtească supa vecinie în aceeaşi parte, 
el, Gîrgoreanu, care regulat o întorcea de trei ori în 
dreapta şi de trei ori în stînga. 

După dejun se suie într-o trăsură şi repede la Cameră! 

Da intrare, d-nu Giîrgoreanu trece prin mînile a 
patru aprozi, cari-l despachetează, îl netezesc, îl 
scutură cu o solicitudine părintească; aceasta nu-i 
prea vinela socotealăcăcisunt IP/2 şiseînchide apelul, 
în sfîrşit scapă din mînile lor şi, ca o bombă, ajunge 
la tribuna prezidenţială, unde catalogul stă de-a 
dreapta domnului prezident, cum stă fiul lui Dumne- 
zeu de-a dreapta Tardliui. După cîteva vorbe şi după 
cîteva temenele, domnu prezident şopteşte amploia- 
tului cu catalogu: 

— Trece pe d-nu Gîrgoreanu prezent! 

în urma acestei victorii d-nu Gîrgoreanu coboară 
scările tribunei cu o îngîmfare deputăţească. 

lată în faţa sa d-nu Ipsilon-lota, un adevărat diftong 
politic. 

Omul cel mai plin de vervă, cel mai groaznic scriitoi 

Deputat, maior în gardă, literat, literator, 


Gingaş cind umblă pe strade, elegant cînd stă călare, 
Semănînd la înălţime cu un punct de întrebare. 


Iată-l luînd în braţe pe d-nu Gîrgoreanu, şi transpor- 
tîndu-l în fund, alături de banca unde odihneşte d-nu 
decan. Ipsilon-lota vorbeşte cu o profuziune degesturi 
şi de schime care te face să presupui că-i cere ceva 
împrumut. Filozoful Gîrgoreanu cască în rari intervale 


10 


15 


20 


25 


32 


şi priveşte pe gînduri marca unui județ care se întîmplă 
a fi un bou înhămat cu multă ceremonie la un plug 
pe care-l trage cu o resemnaţie demnă de un martir. 

— la ascultă, mon cher, cejudeţ avem noi cu marca 
aceasta? 

— Judeţul Fălciu. 

— Ce spui, nene? Apoi adaogă cu oarecare melan- 
colie: judeţul meu natal... 

— A... zău ! pe onoarea mea, mon cher! nu ştiam... 

în vremea aceasta un zgomot infernal se ridică după 
băncile din faţă, printre care se deosebeşte puternica 
voce a d-lui Ygrec strigînd: 

— Ne dezbrăcaţi de haina descentralizării! Ne 
dezbrăcaţi... 

Aici nu se mai aude decît urletul surd al mulţimei 
care înăbuşe orce glas, chiar şi pe a d-lui Ygrec. Atunci 
higienicul decan de advocaţi se deşteaptă din visul 
său, care-l făcea să lucreze în secţii, şi, văzînd că vrea 
să vorbească un deputat din opoziţie, strigă din 
instinct: 

— Nu-i adevărat! Nu-i adevărat! 


Iar de lîngă tribună trei statui', albe şi netede ca 
nişte conştiinţi curate, privesc aceste scene triste ale 
demnitarilor ţării şi cu ochii lornemişcători parcă îi 
roagă să înceteze dea aduce ruşinea în parlamentul în 
care aceste busturi au fost odată vii, sau să rămîie 
la distanţă de marmura lor curată. 


10 


15 


20 


25 


484 


NOTARUL 


Pe vremea aceea Pandelachi Marafet se găsea a fi 
cel mai prim în ştiinţă de carte printre oamenii din 
sat.$Şi trebuie să ştiţi ce oameni erau în satul Leur- 
deni, pe vremea aceea, ca să vă puteţi închipui pe 
Pandelachi. Timoftei sin Soare al Văduvei îşi scria 
singur biletul pentru urnă la alegerea delegaţilor'; 
Manea Tuzlug cînd ţi-ar fi înflorit coada răbojului 
ofta o lume; Paraschiv al Zinchii zicea Tatăl nostru 
în mijlocul” bisericii de-i turuia gura, şi cînd ţinea 
isonul dascălului Stan, cîte un ceas nu se răsufla, de 
i se umflau vinele gîtului ca un ghiuden. Numai 
bietul Paraschiv avea o nemulţumire despre partea 
numelui; toată lumea zicea Paraschiv al Zinchii 
iar Zinca lui Paraschiv niciodată. Cam aceştia erau 
oamenii de pe vremea lui Marafet. 


Pandelachi era băiat frumos în felul lui: nalt, 
zmead, cu musteaţa tunsă, îşi avea figura închisă 
între barbete ca într-un parentez. Orîncotro te-ai fi 
întors dai de mutra lui, căci îi plăcea să se plimbe 
mult. îl cunoşteai după chipul cum umbla, legănîn- 
du-se, ca o salcie bătută de vînt şi făcînd fel de fel de 
schimonoseli. De aceea îşi şi căpătase porecla de Mara- 
fet. Cînd însă era în faţa unui superior, a zapciului 
sau a pomojnicului, de pildă, îşi pierdea tot cumpă- 
tul: muia tocul în cerneală cu capătul la care n-avea 
condei, se repezea la nisiperniţă, şi-n loc de nisip 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


32* 


turna cerneală, se-ncheia la haină strîmb sau înghi- 
tea în sec, în sfîrşit, sărmanu, era un chin pentru dînsu 
cînd îşi făcea cineva păcat să-i inspecteze cancelaria. 

De-ai fi tras la el te primea cu toată bucuria, dar şi 
atunci toate lucrurile îi ieşeau pe dos. Te poftea la 
masă şi trimetea la pîine tocmai după ce-ţi aducea 
supa; îşi lua furculiţa dinainte s-o frece cînd îţi era 
lumea mai dragă. De te culcai la el vecinie nu-ţi 
da decît un papuc, cellalt fiind luat de cîni prin curte. 

Pe masa lui se găseau fel de fel de cărţi: un volum 
din Mizerabilii lui Victor Hugo, 7ripednicu cel mare 
sau explicaţiunea viselor, poeziele d-nei Chrissiţa 
Asenescu, o geometrie, o psaltire, o gramatică fran- 
țuzească, un Visul Maicii Domnului, păstrat într-un 
fost buzunar de haină şi multe alte cărți, cărticele 
şi broşure. 

Despre partea hainelor sta foarte bine. îl vedeai 
la horă, rămînînd mai la o parte, cu o umbrelă de 
ploaie în cap ca să nu-l arză soarele şi căutînd să-şi 
ţie demnitatea de notar. Avea un joben, moştenire 
de familie, şi familiei sale rămas de la un vătaf de 
curte, care şi acela îl avea dar dela stăpînulsău. jo- 
ben pe care nu-l punea decît cînd mergea la oraş. 
îl întîlneai călare pe un bidiviu murg, cu jobenu 
în cap şi cu pantalonii ridicaţi pînă la genunchi, 
alergînd spre capitala judeţului, mîndru, falnic 
şi hăzos. 

Cît era de deştept notarul Marafet se poate vedea 
din următorul proces-verbal scris de dînsu şi trimes 
procurorului său': 

„Noi Dumitru lusufachi primar al com. Leurdeni 
şi auxiliar al d-lui Prochoror, asistat de domnu notar 
al nostru Pandelache Marafet, luînd astăzi în cer- 
cetare suflica dumnealui domnu Moriţâ Burcuş mamoş 
şi doftor al plăşii noastre în Medicină şi transportîn- 
du-ne cu suszisul nostru la sus zisul CătunBărboaia 
am constatatără precum urmează: 

Am făcut să compară d-lui mai sus zisul doftor care 
ne-a menţionat precum urmează: «Eu domnule primar 
sunt doftor în medicină de la facultatea de Haidaberg 


485 


şi-mi profeses ştiinţa mea de sunt 20 de ani astăzi fl 


sunt cetăţean român, am mîncat, pîine şi sare pe ° 
pămîntul patriei mele şi n-am fost domnule primar adus -M 
la subordonanțe de nici un doftor mai primar cum M 
dovedesc cu citrificatele mele de al abii inspectori e 
unde am rămas foarte satisfăcut». wW 

Am făcut că compară atunci individu în chestiune M 
care ne-a menționat precum mai jos urmează: «Eu m 
domnule primar n-am nici o cunoştinţă absolută m 
despre cele spuse relativ la insultă după cum insi- Jfl 
nuiează doftoru Moriţâ la mine». fl 

Pentru care am încheiat presentul proces-verbal." II 

Altă dată avînd să pronunţe o carte de judecată * 


contra unui sătean care bătuse o vacă, îl condamnă 
la 5 lei amendă şi termină hotărîrea în chipul acesta: 

„lar despăgubirea nu se dă, deoarece partea civilă 
nu şi-a susţinutără pretenţiunile fiind vacă”. 

în Leurdeni Pandelache Marafet îşi petrecea mai 
tot timpul chinuindu-se să înveţe la comedii o potaie 
de cîne, pe care-l botezase Cupidon, sau se îndeletni- 
cea cu tăiatul hîrtielor în flori. Pe la ferestre avea 
cîte două rînduri de gutui aşezate printre ghiveci de 
maghiran şi calapăr, după cari se ascundea seara şi e 
cînta din gură. O dată Cupidon se-întoarse acasă şchio- 
pătînd din pricină că fusese găsit la un vecin cu capul A 
într-o oală de zmîntînă. Această aventură dezgustă 
pe notar de cîne. 


Pandelache Marafet avea o durere, ca orcare om pe 
pămînt. De cîtva vreme să măritase fata unui arendaş 
vecin pentru care făcuse el toate progresele în arta de 
a dresa cîni, în muzică, în pieptănătură, în toată 
viaţa lui în sfîrşit. Duţa lui Ionescu cu puţțurile de 
păcură era Julieta acestui Romeo Maratet. Pentru 
dînsa făcuse el toate în lumea asta; pentru ea înflorea 
cîte o coală de hîrtie vînătă şi i-o trimetea în toiu 
iernii cu cîte-o gutuie în fund; pentru ea se gătea el 
cu joben şi purta umbrelă vara; pentru ea se abonase 
la Dramele Parisului, pentru ea tot. Pentru el nu făcea 
decît un singur lucru, dar acela îl făcea bine: mînca. s 


10 


Toamna mai ales natura îi punea la dispoziție toate 
zarzavaturile spre a-şi găti ghiveciul, singurul fel de 
bucate pe care-l susținea c-un fel de entuziasm, or 
de cîte ori venea vorba de bucătărie. 

în sfîrşit, Duţa se măritase, iată cuvîntul cel mare! 
Adio joben, adio umbrelă, adio procese-verbale, adio 
tot ce pînă atunci legănase sufletul fericitului Pande- 
lachi... Toate astăzi erau pentru dînsul ceea ce sunt 
pentru unele portrete frunzele de laur cari le încinge 
fruntea:, banalităţi, absurdităţi, zădărnicii... 

Iar toamna cînd firea coace zarzavaturile, în biuroul 
primăriei de la Deurdeni un personagiu cu părul vîlvoi 
şi cu capul în mînă plimbă cu multă melancolie o 
furculiță ştirbă printr-o strachină cu ghiveci, găsind 
în fumai bucatelor uitarea tuturor durerilor, alinarea 
tuturor suferințelor. Din cînd în cînd numai, cu cîte 
o picătură de sos, scrie pe masă cuvîntul Duţa, luţa. 


în iunitt 1881 


10 


15 


20 


488 


CUGETĂRI 


Oamenii mari în lume sunt ca floriledenufărîn apă: 
cresc în fund şi înfloresc dasupra. 


A mai raţiona asupra unui lucru pe care l-ai făcut, 
dacă_ trebuia să-l faci sau nu, este o adăuga a cincea 
roată la car. Dar să nu se uite că toţi cărăuşii prevă- 


zători duc cu dînşii o a cincea roată. 
* 


O femeie se aseamănă în totul cu o floare. Aceasta 
a fost zisă de mulți şi a fost zisă tocmai fiindcă este 
adevărată. Ceea ce însă n-a fost zis este că o femeie, 
în sensul propriu al cuvîntului, se aseamănă cu o 
floare păstrată într-o carte: de greutatea paginelor 
prozaice ale vieţii mirosul şi colorile de pierd, iar 
dintr-nsa nu rămîne decît o formă mai mult sau mai 
puţin corectă. 


Oamenii sunt ca micşunelele: involţi şi dezvolţi. 
* 


Domnu de Taleyrand avea cîteva şuviţe de păr pe 
cari nu putea să le domolească niciodată. Sunt mulți 
oameni care au aceeaşi particularitate cu ambasadorul 
Franței; pe aceştia însă nu-i cunoaşte nimeni. Se vede 
că faptul ține şi de capul care poartă părul. 


15 


20 


25 


Mizeria e o tinctură, care pătează mai greu mînile 
albe şi delicate decît pe cele grosolane. 


Inima omenească, de la 40 de ani încolo, e un mare 
cimitir, în care se citesc camurmătoareleinscripţiuni: 
la intrare: aici odihneşte lusia, moartă la vîrstade 
21 ani; plîngeţi pentru dînsa! Mai încolo o piatră 
mică purtînd: Parriotismul, mort pentru politică. La 
dreapta: Amorul, de religiune protestantă, vîrstă ne- 
cunoscută, încetat din viață un an după însurătoare, 
îngropat prih caritate publică... 

Şi pentru toţi aceşti morţi, la uşa cimitirului există 
un singur cioclu: Znteresul. 


A domina pe deplin spiritul unei femei este mai greu 
decît a găsi cîrma baloanelor. 


Musset a spus că omul poate muri de mai multe ori, 
fiindcă poate iubi şi uita de mai multe ori. în această 
privinţă eu cred că omul nu poate muri decît o dată. 


Martirii revoluţiunilor sociale se aseamănă cu foştii 
regi ai Egiptului. Dasupra regilor se înalţă pirami- 
dele. Dasupra martirilor libertăţile. Piramidele şi 
libertăţile sunt monumentele popoarelor. 


Sentimentele omeneşti nu sunt ca florile; printre 
flori tot sunt puţine imortale; printre sentimente 
nici unul. 


împrejurul unui om de geniu se învîrtesc o mulțime 
de admiratori, ca împrejurul soarelui o mulţime de 


489 


planete. Dintre sateliții geniului numai invidioşii 
seamănă cu luna. Cît e de mică tot încearcă să eclip- 
seze soarele. 


Oamenii vor toţi să se înalțe. 

Sunt oameni care caută să se înalțe spre a se repezi 
ca ulii asupra celor mai mici decît dînşii; sunt alţii 
cari se ridică sus şi uită de unde au plecat. Şi sunt 
alţii cari se urcă sus, pentru că numai acolo găsesc 
atmosfera sufletului lor. 


Musset este poetul secolului, fiindcă a cîntat beţia, 
tristeţă şi femeia. Lamartine este poetul omenirii, 
fiindcă a cîntat durerea. 


Spiritul omenesc e întocmai ca o suveică. Cu cît 
aleargă mai mult, cu atît pînza se ţese mai lung şi 
mai bătută. 


Simplitatea pentru o femeie deosebită este ca o 
creangă de mărgăritărel într-un buchet. 


10 


15 


20 


25 


UN AMOR ÎN MUNȚI 


E de netăgăduit că viaţa omenească este şi va ră- 
mînea o ciudată comedie, iar lumea o scenă şi mai 
ciudată, în care se repetează aceleaşi fraze vechitoţ- 
dauna cu noi înţelesuri. E de netăgăduit că oamenii 
sunt nişte actori desăvîrşiţi, iar că interesul le-a 
suflat şi le va sufla întotdeauna rolul. De aceea mi se 
pare neînnemerit a căuta să schimbi piesă şi teatru, 
căci te expui să rămiîi un autor nejucat. Deci, cel mai 
sfînt lucru pe care ar trebui să-l facă cineva, ar fi să 
adaoge, prin nepăsarea sa, un inel mai mult la lanţul 
monotoniei universale, tăcînd şi trăind, — sau să 
vorbească de cele ce obştea le ţese cu suveica pati- 
milor şi meschinărielorzilnice. 

Şi, cu toate astea... am încă nebunia să cred că si 
muove! Nu mă lasă inima să nu presupuică, oricît de 
rari, printre actorii omeneşti, sunt şi de acei pe cari 
idealul, poezia cerului ce-i învăluie în draperia sa 
albastră, taina nedezlegată a inimei omului, sufletul 
cu lumina descompusă a insipiraţielor sale, — îi 
pasionează încă, îi tulbură, îi opreşte din tictacul 
obişnuitelor cugete ale bunului trai, ridicîndu-i, cum 
ridică o rază a soarelui roua după pajişte, în sferele 
senine ale frumosului. De aceea voi încerca să istori- 
sesc ceea ce urmează. 


Eram în anul 76 în Moldova, la băile de la Slănic. 
Venisem de timpuriu ca să mă pot pune la adăpost 


491 


lo 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


492 


de neajunsurile ce ți le pricinuiesc stăpînii caselor, 
aşezatul, chiriile prea scumpe şi o mulțime de alte 
necazuri, neprevăzute la plecare, cari toate îți încurcă 
socotelile aşa de rău, încît, de n-ai fi mai tare de înger, 
de a treia zi îți vine să iei drumul înapoi. 

Nu erau acolo decît cîțiva funcționari de pe la tri- 
bunalele învecinate, cari lipsesc cu rîndul, pe timpul 
vacanțelor; doctorul băilor; trei-patru bolnavi cu 
totul sărmani; o familie întreagă de rahiticoşi şi un 
jucător de cărți, ofticos în al treilea grad. Toți aceştia 
nu prea erau demni să atragă băgarea de seamă a cuiva. 
Mai era însă, afară de dînşii, o persoană, care nici 
aceasta n-avea nimic deosebit decît tinereţea şi prisosul 
său de viață, ce făcea un contrast destul de ciudat cu 
sărăcia de sănătate a celorlalțivizitatori. Ea însă ajun- 
sese, desigur fără să vrea, să-mi atragă toată atenți- 
unea. Aceasta, pentru că rar mi se-ntîmplasesă întîl- 
nesc o figură mai atrăgătoare, mai simplă, mai 
deschisă, decît a d-lui pe care auzeam numindu-l 

director. 

Directoru părea a avea cam treizeci de ani. Era din 
acea rasă de oameni, ce se mai vede prin munţii noştri, 
păstrînd frumuseţea tipică a neamului, sub o căciulă 
nemărginit de mare ce-i strînge pletele roată împre- 
jurul capului, şi care-i dă un aer atît de particular. 
Aş fi jurat de la cea dîntăi vedere că e fiu de răzeşi. 
Am aflat mai tîrziu că se numea Andrei Grigoriade 
Stahi şi că nu aş fi fost sperjur dacă aş fi jurat astfel. 
El se afla în capul unei instituţiuni din cele mai 
înfloritoare în Iaşi, pe care nu voi s-o numesc spre a 
nu spune prea mult, şi la care ajunsese numai prin 
meritele şi cunoştinţele sale asupra economiei politice. 

N-avea nimic în figură care să deştepte atenţiunea. 
Fruntea îi era înaltă; ochii potriviţi; gura se pierdea 
sub o mustață blondă care lăsa pe pieliţa obrazului 
umbra unor vîrfuri infinit de subţiri. Portu-i era tot- 
dauna simplu. Avea în privire cîteodată nişte inflec- 
țiuni atît de dulci, nişte raze atît de calde, încît sim- 
ţeai că, dacă este adevărat că ochii sunt oglinda sufle- 
tului, acest om trebuia să aibă un suflet mare. Mi se 
întîmpla să surprind cîte una din aceste priviri, cînd 


15 


20 


25 


30 


35 


la ceasul mîncării eram strînşi, cei patru sau cinci 
oaspeţi, în aşa-zisul pavilion al birtului. Jucătorul de 
cărţi avea darul, ca mai toţi ofticoşii, de a pune multă 
pasiune în descrierile ce făcea. Voia să treacă drept 
un om pentru care soarta ar fi fost foarte darnică în 
întîmplări galante, şi adesea izbutea să ne intereseze 
cu minciunile sale. Atunci directorulpărea aciuita 
rolul de ascultător, şi, cu ochii legaţi de buzele min- 
cinosului, urma toate mişcările /acestuia, simțind 
desigur, mai mult decît el, cuvintele pasionate ce 
înşira cu volubilitatea unui comediant. 

Vedeam bine că acest om nu era venit la Slănic 
pentru băi. Cînd noi toţi plecam să ne luăm apele, 
pleca şi el, cu o mică geantă de gît şi cu puşca de-a 
spinare. Adeseaori nu-l mai vedeai pînă a doua zi. 
Alteori îlîntîlneam seara la masă. Toţi îl credeam un 
vînător închinat trup şi suflet acestei desfătări care 
adesea are atîta putere asupra acelui ce-l stăpîneşte, 
încît mai nu mai lăsa loc şi celorlalte preocupări ale 
vieţii. Cînd, în sfîrşit, băgai de seamă o schimbare 
însemnată în viaţa sa. 

* 


Trecuseră vreo douăsprezece zile de cînd eram 
împreună. Lumea începuse a se înmulți. Veneau tră- 
suri încărcate cu fel de fel de oameni din toate treptele 
societății. Cupele pîntecoase cu boieri de prin Moldova 
de sus, trăsure deschise cu funcționari sau arendaşi, 
harabale cu jidovi, căruțecu cufere şi lăzi; în fine, tot 
felul de trăsuri cu tot felul de oameni. 

Era pe la începutul lui iuliu. Cu cei din urmă vizi- 

tatori sosi o familie, sau mai bine două, căci era tatăl 
şi muma cu singura fată ce aveau, măritată. Aflai 
că bătrînii se numesc Alboni, ginerele Alexandru Par- 
tenie, iar femeiea sa Lucia; că erau din ţinutul Boto- 
şanilor, şi că trăiau vara la o moşie unde aveau cea 
mai frumoasă gospodărie din toată Moldova, iar iarna 
la Iaşi. Alîta tot. Fiindcă însă băgasem de seamă că 
Stahi Grigoriade era adesea împreună cu aceşti noi 
oaspeţi, hotăriîi să-i observ mai de aproape, şi, în 
adevăr, nu m-am căit de această hotărîre. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


494 


Dacă firea are pe planeta sa creatoare atîta tonali- 
tate de viaţă, atîta prisos de poezie, atîtea nuanţe de 
simţiri supraomeneşti; dacă este cu putinţă ca o figură 
omenească să însumeze în trăsurile sale atîta ideal, 
atîta transparenţă a geniului personificat; dacă o 
aseminea femeie poate să trăiască, e drept ca omul să 
se mîndrească de această ardere continuă care se 
cheamă viaţa. Statuarul care a frămîntat o astfel de 
formă plastică e, desigur, un băiat de geniu. 


îmi păstrasem în minte, din vîrsta întipăririlor 
prea vii, un ideal, care, cu cît vedeam mai multe fru: 
museți în lume, cu atît îl simțeam mai neînțeles şi 
mai departe de a-l asemăna lor. Dacă însă se poate şi 
dincolo de aceste tonuri, pierdute în negura unei 
închipuiri prea tinere, să existe altele şi mai armoni- 
zate şi mai poetice şi mai ideale, mă plec smerit îna- 
intea daltei şi a penelului care le-a concretizat într-o 
astfel de femeie. Vreau să vorbesc de această nouă 
venită. Lucia Partenie era sufletul băilor. Toţi se 
bucurau la vederea ei cum te bucuri de o floare fru- 
moasă ce o întilneşti în cale. 

Cît pentru mine, mărturisesc că o singură dată am 
mai simţit această stranie impresie ce o simţeam la 
vederea frumuseţii şianevinovăţiei ei. Fugisem într-o 

vară deacasă şi mă dusesem să petrec noaptea la o 
arie. îmi alesesem dreptpatvîrfuluneişiredepaie 
şi dreptacoperemînt cerul. După ce adormisem, apăsat 
de un fel de greutate, pe care o exercită adesea asupra 
mea imensitatea naturei, un vis groaznic veni să mă 
chinuiască toată noaptea. Cetisem de curînd Infernul 
lui Dante, şi, printr-o întîmplare ciudată, văzusem 
tocmai atunci Ultima judecată* a lui Michel Angelo. 
Toate acele animale fantastice: tigri cu corpul de 
balaur, zburători, lei într-aripați, sfinţi mişcători, 
lilieci uriaşi şi toată mulţimea păcătoşilor, îmi defila 
pe dinainte. Un balaur înfiorător se oprise lîngă mine 
şi mă privea cu nişte ochi atît de fixi şi de puternici, 
încît, obosit, tremurînd, chinuit, voii să ţip. Atunci 
m-am deşteptat. Cînd am deschis ochii şi am revenit 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


la sentimentul vieţii, panorama care mi se desfăşura 
înainte mă lasă încremenit de splendoarea orizontu- 
rilor sale. Se făcea ziuă. Un disc uriaş de foc arunca 
pe seninul cerului nişte raze atît de vii şi de binefăcă- 
toare, încît mi se părea că ele nu mai trăiseră niciodată 
pe lume. Pentru întîiaş dată în viaţă simţeam că în 
adevăr sunt. 

Acum, văzînd pe Lucia, era un al doilea sentiment 
de încredere şi de mulţumire ce mi-l da traiul. 

Dar uitasem un lucru: să spui în cîteva cuvinte ce 
este Slănicul. 

Or din ce parte a ţării vei veni, nu poţi să mergi la 
Slănic pînă nu vei trece prin Tîrgu-Ocnei. Acest 
orăşel, atît de cunoscut pentru salinele şi panitenciarul 
ce posedă, este aşezat într-un gît de munţi, cari spre 
apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi îţi închid 
privirea cu piscurile lor goale, iar spre răsărit lasă 
ochiului drumul liber către orizonturile întinse ce se 
pierd desfăşurîndu-se pe albia pietroasă a Trotuşului. 
Ţi se pare, cînd ai ajuns la Tîrgu-Ocnei, că-ţi va fi cu 
neputinţă să mergi mai departe de această înfundă- 
tură. Şi, cu toate acestea, îndată ce ai ieşit din orăşel 
şi ai trecut podul de pe Trotuş, ocale umbrită devişini 
şi nuci te duce spre băi. La îmbucătura ce o face 
apa limpede a pîriului Slănicul cu apele Trotuşului, 
drumul intră între doi munţi uriaşi, ale căror vîrfuri 
par a face sentinela poeziei ce se ascunde în toate stîn- 
cele, prin toate colțurile acestei naturi atît de bogată 
şi de veselă. Perspectiva ce ţi se deschide înainte e 
superbă. Apa Slănicului îşi spune legenda vieţii sale 
murmurătoare, strecurîndu-se pe o albie de argint, 
şi parea fi sîngele acestui colos, numit munte, curgînd 
pe o arteră strălucitoare. Copaci dărăpănaţi de pe 
coastă zac trîntiţi în apă, şi par a ficu mult mai fericiţi 
morţi într-un mormînt atît de poetic, decît vii pe o 
coastă aproape moartă; stînci prăvălite ce se aseamănă 
cu o iluzie pierdută a muntelui; maluri rupte, adevă- 
rate cetăţi căzute în ruină; straturi de foi moarte, 
podoaba codrilor, mucezite de umezeala timpului; 
în fine, cîteva capre ici şi colo; trei-patru case răsipite 
pe dolnice şi pe văi, — iată drumul spre Slănic. 


495 


în fine, după mai multe întorsături şi treceri ale 
apei Slănicului ajungi la băi. 

Băile sunt aşezate într-o vale încîntătoare, în jurul 
căreia Carpaţii-şi ridică cetăţile lor de brazi şi de 
muşchi, măreţe ca nişte icoane ale trecutului naturei. 
în dreapta muntele Pufu, în stînga muntele Şura, 
merg strîngîndu-se din ce în ce, pînă formează un gît 
strimt pe care apa Slănicului se strecoară limpede 
şi rece, ca o adevărată binefacere cerească. în anul 
76 epitropia St. Spiridon nu avea decît două rînduri 
de case de zid, una spre nord, în fața bisericei, alta 
spre sud, pe malul Slănicului. Acestea erau împărţite 
în compartimente de cîte două odăi, cu sală şi bucă- 
tărie. Celelalte cari mai erau, erau toate de scîndură. 
în mijlocul platoului se înălța un fel de pavilion, 
pe patru pari, cu bănci şi acoperiş de scîndură veche, 
în carecînta aşa-zisa orchestră a băilor. în faţa acestei 
barace era o alta, care da pe Slănic, şi care slujea de 
birt, iar seara de sală de joc. încolo... lîngă apa nr.3 
era sala de cură, o şandrama nemărginit de mare şi de 
hodorogită, şi atîta tot; bazenurile băilor, duşul, 
izvoarele, toate de lemn. Şi cu toate astea cîtă poezie, 
cît farmec, ce deosebire aveau aceste lucruri vechi! 
Cît de bine se împerechea aerul lor bătrînesc şi oarecum 
rustic cu sălbătăciunea munţilor! Astăzi cum o mai fi 
nu ştiu’. Acum reviu. 


Stahi Grigoriade avea închiriată o casă ţărănească 
pe malul drept al Slănicului, singura casăpe atunci pe 
acel mal. Aceasta era o foartepotrivită locuinţă pentru 
un om care ar fi căutat linişte. îl vedeam cîteodată, 
spre seară, stînd pe prispă ceasuri întregi, cu capul 
în mînă, sau uitîndu-se pe vîrfurile munţilor din 
faţă, or trecînd cu ochii de la munte la nori, pe cari-i 
urmărea în învîrtirea lor fantastică, cum urmăreşte 
cineva dezlegarea unui problem greu şi neînțeles. 

într-o zi, către seară, fugisem de societatea prea 
numeroasă şi zbărnăitoare, care se aduna regulat pe 
platoul din faţa pavilionului, şi luasem drumu către 
cascadă. Poate că afară de gusturile mele vagabonde, 
mă atrăgea către acele locuri şi Grigoriade, pe care-l 
văzusem luînd tot acel drum cu cele două familii venite 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


de curînd. Apucasem o cărare piezişă, care întîi te 
suia şi apoi te lăsa drept în jos, pe cîteva trepte de 
stîncă, deasupra cascadei. De pre o înălţime zărisem 
pe bătrînul Alboiu cu femeia sa, căreia-i da braţul 
ginerele Alexandru Partenie mergînd înainte spre 
pichetul grănicerilor“, şi-mi închipuiam că tot într-a- 
colo trebuia să fie şi Grigoriade Stahi; de aceea, pier- 
dut în  toarcerea gîndurilor mele, scoboram treptele 
de piatră una cîte una, fără să măgîndesccă voiîntilni 
pe cineva. 

Cînd ieşii dintre stînci mi se înfăţişă cea mai splen- 
didă vedere ce poate întîlni omul în viaţă. O linie de 
brazi şi pe o parte şi pe alta deschidea o perspectivă 
cum nu se întîlneşte decît înpeisagele pictorului-poet 
Jules Breton. cu lumini aurii de soare apunînd. cu 
umbre dese, lungi. liniștite, ce par a se culca la rădă- 
cina pomilor spre a dormi pînă a doua zi. în fund 
apa căzînd în miliarde de picături de spumă se repe- 
zea pe netezitura stîncelor într-o groapă săpată tot în 
piatră, în care se învîrtea cu aceeaşi furie cu care 
cădea. Dincolo, Andrei părea a contempla o vedenie 
măreaţă ce-i fermeca văzul, iar în zgomotul asurzitor 
al apei el se părea că ascultă o muzică cerească, dulce 
ca un suspin, lină ca o cugetare, poetică ca un vis. 
Da braţul lui, strînsă cu totul de dînsu, sta Ducia 
Partenie. Ea privea ca şi el în neînţelesul ce se întindea 
înainte-i, şi cu capul rezemat de umărul lui, ca şi el 
vedea ceva, auzea ceva, înţelegea ceva. El se întoarse 
puţin spre ea, şi trase braţul ei, şi, apucînd-o de gît, 
o sărută cu acea sete a oamenilor pierduţi, a vinova- 
ţilor cari primesc să moară fără părere de rău după o 
astfel de faptă. Se vedea bine că toată viaţa lor aceste 
două fiinţe o trăiseră în acest sărutat. A... iată ce 
priveau ei în neînţelesul dinainte-le. 

Cum m-am întors de acolo nici nu ştiu. Tot ceea ce 
ştiu este că, de atunci, or de cîte ori închid ochii, 
văd înainte-mi această icoană a tinereţii mele, încîn- 
tîndu-mi zilele triste ca o floare dela coroana de 
examen din copilărie, sau ca un miros de crini pe care 
l-ar aduce vîntul de departe. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


498 


Peste vreo zece zile' de la masă, văd toată lumea 
şoptind, întrebîndu-se., cercetînd, — şi spre a face 
ca toţi, întreb şi eu de ce era vorba. Nimeni nu îndrăz- 
nea să hotărască care era cauza acestei mişcări, cînd, 
deodată, aud în coridorul caselor Epitropiei un răcnet 
înspăimîntător, şi îndată văd ieşind un bărbat ținut 
de doi unguri de braţe. Era Grigoriade Stahi, nebun. 
El venea spre birt urlînd ca un tigru şi luptîndu-se să 
scape în mîinileungurenilor, care-l ţineau ca pe o ade- 
vărată fiară sălbatică. Cînd ajunse în faţa birtului, 
eu îi ieşisem înainte fără să ştiu, şi se vede că mă 
înţelesese de mult că-i eram prieten, căci se opri lîngă 
mine aproape liniştit şi ceru să fie lăsat să steie pe o 
bancă ce se afla alături. Cum şezu jos, se uită spre 
mine cîteva secunde cu o linişte de Dumnezeu şi după 
aceea îmi zise aproape încet: 

— Am omorît-o. Se vede că era scris... 

Atît. Din ochi-i curgeau două şiruri de lacrămi 
mari cari i se înnodau în barbă. Nimenea nu îndrăz- 
nea să zică nimic. După ce stete cîteva minute tăcut, 'i 
veni o nouă furie şi voi să sară de lîngă mine cu un 
răget înfiorător. Ungurenii îl apucară din nou de 
braţe, şi aproape pe sus îl urcară legat într-o trăsură 
cu patru cai care-l duse spre Tîrgu-Ocnei. 

lată ce aflai: 

A doua zi după ce văzusem pe Grigoriade la cascadă 
cu Alboiu şi Partenie, amîndouă aceste familii ple- 
caseră într-o excursiune prin munţi. Grigoriade Stahi 
şi Partenie aveau cu dînşii puştile;, iar ceilalţi toţi 
cîte un baston, spre a le înlesni ridicarea şi coborîrea 
povîrnişilor. Ajunşi deasupra muntelui Pufu, deteră 
de o pajişte verde, unde o stînă de oi le apăru ca în 
poveste, cu baciul său, un vultur care nu-şi ieşise 
niciodată din cuib, cu cîinii aproape sălbateci,cu 
ciobanii rezemaţi în bîte făcînd streaja turmei, în 
fine, cu toată podoaba munţilor şi poezia poporului. 
Dincolo de această pajişte se afla o renumită tulpină 
de zmeură, unde adesea mergeau călătorii să culeagă 
fructele codrului. Toţi însă aveau grije să ia cu dînşii 
vreun cioban, sau, înainte de a se apropia, să facă 


=h m i 


o æ 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


gură, să strige, să descarce vreo puşcă spre a vesti pe 
dreptul stăpîn al acestor locuri, pe părintele Ursu. 
De astă dată însă fie că ei nu ştiau, fie că nu se temeau 
de nimic, ajunseră la zmeură fără nici o altă îngrijire 
decît aceea de a se apropia cît mai curînd rîzînd şi 
glumind. Nu apucaseră însă bine să rupă crăngile 
ghimpoase, cînd o mişcare de frunze se produse şi 
un urs enorm ieşi de sub viță mormăind. El se îndreptă 
spre partea unde se afla Lucia şi deja trecuse de 
dînsa, fără a se lega de nimeni, cînd o detunătură de 
puşcă se auzi din partea unde se afla bărbatul său. 
Ursul rănit, se întoarse înapoi. 

Atunci se petrecu o scenă îngrozitoare. 

Cel dîntăi om de care dete fiara cu ochii fu dînsa. 
Cu o trăsătură de labă îi luă mîneca şi o parte din 
carnea după brațul drept, pe care şi-l adusese împre- 
jurul capului ca să se apere. Frica îi dăduse atîta 
putere, încît cu mîna stingă îl apucase de gît aşa de 
tare, că aproape o dată amîndoi căzură la pămînt, 
ursu gemînd de durere şi de mînie, ea fără să poată 
zice un singur cuvînt. Toţi strigau primprejur. Gri- 
goriade Stahi se apropie galben ca o făclie de ceară 
galbenă, cu puşca înţepenită în umărul drept, gata s-o 
descarce la cea întîi întorsătură a ursului. I se striga 
din toate părțile: trage! El însă cu ochii aprinşi de 
sînge şi ţintiţi pe urs, aştepta. Se temea sărmanu să 
nu greşească lovitura şi să n-o ucidă şi pe dînsa! La 
zece paşi de urs rămase neclintit. Părea că îngheţase 
cu puşcaşi mînă. în fine, cînd fiara voi să se scoale 
încă o dată, el trase. Ursul căzu mort. Glonţul intrase 
pe o ureche şi ieşise, cuo parte din creieri, pe deasu- 
pra urechei celeilalte. 

Toţi se repeziră la Lucia. 

O... vedeniespăimoasă! o... monstru !... 0... durere! 

O parte din faţa dreaptă, cu nas şi gură erau rupte. 
Fire din muşchii obrazuluiatîrnau sîngerînd; o parte 
din dinţi se vedeau goi şi rînjitori... Ea abia mai 
vorbea. Voiră s-o ude, s-o ridice pe braţ, să-i lege 
rănile... nimic nu fu cu putinţă. Cu o mînă îşi astupa 
rana de pe obraz, iar cu cealaltă, abia mişcînd-o, le 
făcea semn să se deie la o parte. După aceea se ridică 


499 


33 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


singură, scăldată în sînge, şi cu un glas surd strigă: 

— Ucideţi-mă! vă rog... un glonţ şi pentru mine! 

Apoi văzînd că nimeni n-o ascultă, să uită lung 
şi adînc la Grigoriade, care rămăsese cu fălcile încleş- 
tate de durere, şi lui îi zise numai aceste cuvinte: 

— Andrea !... Scumpul meu Andrea! 

Deodată dînsul, înainte ca ceilalţi să aibă vreme 
să-l oprească făcu un pas înapoi, şi, îndreptînd puşca 
spre dînsa, 'i descarcă în piept ţeava ce rămăsese 
umplută. Ea căzu. Toţi se repeziră spre el cu aceeaşi 
mişcare de răzbunare, dar înainte de a-l atinge, el avu 
vreme să le scape şi să fugă. 

— Am omoriît-o! striga în goana lui nebună prin 
mijlocul codrului; am omorît-o! 

După aceea, rupt, trențos, cu picioarele sîngerînde, 
căzînd de oboseală se oprea pe marginea vreunei 
prăpăstii fără fund, şi, plecîndu-se pe malul ei, strigă 
în gura mare: 

— Ducia! Ducia! 

Şi cum echou îi răspundea, din adîncul văilor, cu 
acelaşi nume, sărea ca un nebun în prăpastie fără 
să-şi facă nici un rău, stîrnind vuitorii din cuiburi şi 
căprioarele din culcuşe, spre a găsi vocea celei ce-i 
răspundea atît de limpede. 

Ce mînca, cu ce se hrănea nimeni nu putea spune. 

Rătăci astfel vreo zece zile prin pustiul codrului, 
pînă nişte ungureni, cari-l întîlniră pe vîrful muchi- 
lor dezrădăcinînd copacii, îl prinseră şi-l legară ca pe 
un hoț. Ciobanii români nu îndrăzneau să-i facă rău. 
Cînd trecea răcnind pe lîngă ei, 'şi făceau cruce şi-şi 
ziceau încet: 

— la-i, Doamne, zilele, după ce i-ai luat minţile. 

lată ce aflai. 


Pe ea o dusese, fără să ştie nimeni, la Bacău şi de 
acolo la Iaşi. 

Peel îl puseră într-un ospiciu, unde muri după 
două luni. 


15 


20 


25 


REFDECTIUNIDE 
UNUI UŞIER DE DA CAMERĂ 


„Sunt 11 ceasuri. Plouă. Toţi domnii deputaţi au 
să vie în trăsură. Domnii deputaţi! Zău dacă nu-mi 
vine cîteodată să mă las de slugărie şi să mă fac 
deputat... 

Dar cine te alege? Dar de ce să nu te aleagă? între 
noi să rămiîie, cunosc eu vreo cîţiva... în locul lui 
d-nu Carol' eu nu le-aş încredința nici postu de uşier. 
A!... şi cu d-nu Carol ăsta 1 Şef de uşier e el, da' să fiu 
eu deputat, zău dacă nu l-aş face popă nemţesc, 

Şi să nu-mi uit vorba. De 17 ani de cînd iac de 
streaje la uşile Camerii, mulţi am mai văzut, Doam- 
ne! 

Uite eu mă rad în toate zilele, n-ar mai fi fost briciu 
pe lume! Cînd a venit con Dascarache' m-a pus de 
mi-am ras mustăţile. Parcă le văd bietele mustăţi. 
Catinca le păstrează într-o cutie de chibrituri cu 
bumbac. Cum a venitd. Brătianu, mi-a poruncit să- 
mi las mustăţile. Sfinte Calomfirescule! să-mi las 
mustăţile după cinci ani... Ei, ce dracu să faci, d-nul 
prim-ministru zice că raderea mustăţilor la slugi e 
semn de ciocoism, şi poate că are dreptate, mai ştii. 
în sfîrşit, a crescut şi rîndu ăsta de mustăţi, cam 
țepoase; dar tot mai chipeş e omul cu mustăţi. O 
dusei vreo doi ani cu podoaba bărbăţiei sub nas, 
pînă cînd într-o bună dimineaţă tocmai vream să 
dezbrac pe conu Mihalache' de o şubă, şi nu ştiu cum 
mă întorc o dată repede pe la nasu lui conu Mihala- 


501 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


502 


che că-l înţep cu pustiele de mustăţi... Poruncă 
îndată să le rad. Şi-a doua zi eram ca pe vremea lui 
conu Lascarache. însă Dumnezeu să-i dea sănătate 
lui conu Mihalache, m-a lăsat iar golaş ca pe-un pui 
de curcă, dar mi-a dăruit fracu ăsta. Nu-i vorbă e 
cam larg el, darceera să-ţi facă omu. Alţii sunt subţiri 
ca nişte paie, nu le intră atîta materie, şi tot nu te 
dăruieşte cu nimic. Şi să nu-mi uit vorba. 

Mulţi deputaţi, vream să zic multe perechi de mus- 
taţi mi-au mai crescut, şi pe multe le-am ras, şi iar 
au crescut, şi iar le-am ras pînă acum mă aflu cu mus- 
tăţile în vacanţie, căci d-nii miniştri lipsesc aproape 
toţi. 

Şi domnii miniştrii ăştia, zău! noi aveam acasă la 
tata un poznaş de văcar care legase de gîtul unei vaci 
o teleancă cît un ceaon de mare, şi după sunetul ei 
îşi ştia de rostul turmei. Cînd o auzea mai pe departe, 
el mormăia încet: «ministeru a dat într-o groapă» 
sau «ministru a plecat la adăpat». Pentru dînsu vaca 
cu teleanca era ministeru turmei, fiindcă făcea mai 
mult zgomot decît toate vacele celelalte. 

Ba că, drept vorbind, ce-l care cîştigă mai mult 
de la d-lor nu-i nici ţara, nici slujbaşii statului, nici 
uşierii şi nici chiar d-nii miniştri. Mai în cîştig decît 
toţi e birtaşul nostru’. 

în sfîrşit, ca să nu-mi uit vorba, multe rînduri de 
deputaţi am îmbrăcat şi dezbrăcat! Ce-i drept acuma, 
or fi dezbrăcat şi dumnealor cît or fi putut, mai ţara, 
mai pe concesionari., mai pejidani, dar aceasta numai 
pentru cuvîntul că şi ţara şi concesionarii şi jidanii 
erau rău îmbrăcaţi. Şi, Doamne păzeşte, cît le place 
d-lor deputaţi să te vadă dichisit şi curat. 

Cînd însă mi se întîmplă să dau cu ochii de vreun 
băcan ajuns deputat, crapă fierea în mine şi s-a ispră- 
vit. Apoi să pofteşti să-i vezi cum mi ţi se întind, 
cum pufnesc, cum bombănesc pînă să-i dezbraci. Şi 
au pe dînşii nişte jarchine de paltoane... şi-i înjură 
birjarii cînd se coboară din trăsură... şi unde se dau 
la o parte, cu mîinile la piept, cînd văd pe conu Miha- 
lache... Doamne, apără şi păzeşte! D-apoi şi conu 
Mihalache! Să pofteşti să-ţi răsuceşti musteaţa, dacă 


15 


20 


25 


30 


35 


n-ai avea-o ca mine, înaintea dumnealui... te-a furat 
sfîntu ! 

Dar iarăşi mă gîndesc eu cîteodată dimineaţa: de 
ce naiba or fi în lumea asta deputaţi, miniştri, uşieri, 
fel de fel lighioane, cînd toţi sunt oameni cu capul 
între urechi şi ceafa la spate? După ce se alegminiştrii? 
după ce se aleg deputaţii? şi după ce aleg uşierii? 

Fiindcă iar stau eu şi mă gîndesc: dacă s-or fi alegînd 
după pricepere, mulţi dintre domnii deputaţi nu sunt 
tocmai pricepuţi, dacă s-or fi alegînd după boierie, 
eu am dezbrăcat şi îmbrăcat mulţi toptangii; de 
s-or fi alegînd după frumuseţe, Camera n-ar mai fi 
vecinie completă, căci puţini sunt chipeşi. Poate se 
aleg după avere. Poate... 

Fiindcă veni vorba de pricepere, uite, eu i-am cam 
în văţatpedinafară. Cum ăi vedea pe-un domn deputat 
că face gură multă prin birt şi prin sala de fumat, 
în Cameră să ştii că nici nu deschide gura. Cum ăi 
vedea pe vreunu că vine de dimineaţă, să ştii că e din 
opoziţie, căci pentru aceştia apelu nominal se închide 
de la 12, şi într-un astfel de caz cei doi galbeni“sunt 
călători. 

Cînd vei băga de seamă că cutare sau cutare boier 
are obiceiu să întîrzie prea mult în birt, să ştii că 
acela şade în banca din fund, căci acolo se poate dormi 
fără să fii observat de nimeni. Arendaşii şi.negustorii 
cînd te-or trimete cu o scrisoare la poştă ei îţi dau toc- 
mai atît cît să nu-ţi mai rămîie restr Boierii cu moşii 
poartă lanţul de la ceasornic tocmai la nasturul de 
sus al vestii. Advocaţii şi doftorii — şi de aceştia, 
slavă Domnului, sunt destui — îl poartă tocmai la 
nasturele de jos, să se vadă’. Şi, în sfîrşit, o mulţime 
de lucruri ai vreme să înveţi în 17 ani. 

Dacă Dumnezeu mi-o lungi zilele şi nu m-or da afară, 
am să mai văd încă multe. 


Dar multe în mintea mea au să rămîie neînţțelese. 


10 


15 


20 


25 


DUSĂ ÎN LUME 


în 1877 aveam un prieten, care venise cu opt ani 
înaintea mea din provincie în capitală, şi despre care 
am voit adesea să scriu ceva. Frica însă dea nu 
spune lucruri prea intime, cari n-ar interesa întru 
nimic pe ceilalţi muritori, m-au oprit. 

El astăzi e mort. Ca mai toţi tovarăşii lui din Regi- 
mentului XI de Dorobanţi a rămas să îngrăşe cîmpiile 
Bulgariei. înainte de a se duce să se înroleze ca volun- 
tar, veni la mine. 

Eram prin martie. Făceam încă foc. Intră în casă 
şi se aşeză într-un fotoliu mare, o veche mobilă cum- 
părată de mine de la un telal, care avea pretenţie 
să-mi mobileze casa. 

— Ai o ţigară, 'mi zise. 

— Am, — dar de unde vii atît de acru? 

— Miroase-a praf de puşcă. 

— Aici? 

— Aici şi peste tot. 

— Ei şi?... Să aprindem niţel şiret parfumat şi să 
nu mai miroase. 

— Eu nu glumesc. O să avem război. 

— îmi pare foarte rău. Dar, după cum nu stă în 
puterea mea să-l împiedic... o să ne batem şi pace. 

— Aşa zic şi eu. Numai cînd spui că o să ne batem, 
mi se pare că greşeşti, fiindcă tu n-ai de gînd să te 
baţi. 

— Fără îndoială. Şi sper că tot aşa o să faci şi tu. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Speri rău. M-am şi înscris în regimentul nostru, 
al X... şi de acea... am venit să-ţi aduc ceva... O, 
nu te teme! e foarte mic. Uite e un caiet. Dacă m-oi 
mai întoarce să mi-l dai. Dacă nu... Fă ce vrei cu el. 
Despecetluieşte-l sau arde-l. 

Şi după aceea, fără a mai răspunde la o singură 
întrebare, îşi aprinse ţigara şi privi două ceasuri 
întregi la cărbunii qari mureau pe nesimţite în gura 
sobei. Eu tocmai treceam un examen de drept şi-l 
lăsai în pace. După două ceasuri se sculă, mă luă de 
gît şi mă sărută. 

— La revedere, 'i zisei. 

— Adio, şopti încet. 

Şi de atunci nu l-am mai văzut. 

în caietul pe care l-am deschis cu doi ani mai tîr- 
ziu, am găsit această atingătoare povestire. Nu ştiu 
dacă voi fi în gustul cetitorilor publicînd-o... 


1872 octomvrie 


Nu sunt scriitor, şi n-am pretenţie să fac pe nimeni 
să plîngă. Fiindcă însă n-am cu cine vorbi, şi, chiar 
dacă aş avea, nu m-ar putea înţelege nimeni, m-am 
hotărît să spui hîrtiei ciudatele întîmplări cari m-au 
făcut atît de fericit pe lume, şi, în acelaşi timp, m-au 
dezgustat atît de mult de viaţă. 

Sunt cam de vreo 24 de ani. Mă numesc Daniel 
Petrini. Familia mea e originară din Bucovina. Sunt 
venit în Bucureşti de vreo cinci ani. Aceste lucruri 
însă nu interesează pe nimeni. 

De cinci ani iubesc o femeie care în acest timp s-a 
măritat cu unu din aşa-numiţii mei prieteni. în cinci 
ani ea n-a ştiut nimic, sau, dacă a înțeles ceva, n-a 
îndrăznit să mă întrebe. 

Astăzi ştiu că sunt iubit. Dar la ce bun?... Ea a plecat. 

Las la o parte viața mea de cinci ani. A fost o mize- 
rabilă plimbare de la un colţ a lumei la altu. E bine, 
din principiu, să taci cînd n-ai de spus lucruri cari 
s-au întîmplat sau cari se pot întîmpla şi altor oameni. 


Viu la zilele din urmă. Sentimentele acestea poate 
că vor fi şi ale altora şi, spunîndu-le eu, mulţi neno- 
rociţi ca mine se vor mîngiîia. 


505 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


506 


Eram în ajunul plecării lor. / 

. Fiindcă s-apropia St. Dumitru, bărbatul săji lăsa 
casa în care stau şi-şi ducea mobilele la o rudă. Nu 
rămăseseră decît cîteva lucruri neapărat trebuincioase, 
într-o odaie: o masă în mijloc, şapte sau opt scaune 
de paie, o lampă şi un fotoliu Louis XIV, îtf care sta 
ea. în altă odaie: un pat mare de bronz, o masă mare, 
trei cufere deschise, o oglindă şi o toaletă. 

Se-nsera. Margareta (căci astfel se numea) îmi spu- 
sese cu o zi mai înainte să viu neapărat la dînşii. Veni- 
sem. Eram cu toţii vreo 12 persoane. 

Toţi umblau în toate părțile, aşezînd, scuturînd, 
vorbind. 

Ea sta în fotoliu său, cu capul rezemat de operniţă 
de mătasă albastră. Era îmbrăcată în alb. Cu cîtăva 
vreme înainte avusese un acces de tusă atît de teribil, 
încît patru zile nu s-a putut mişca de pe scaun, şi n-a 
putut articula două cuvinte cu vocea întreagă. A mai 
spune cum o priveam... cum mi-a rămas figura ei 
săpată în conştiinţă... cum, ori de cîte ori închid ochii, 
o văd, o simț, o pipăi... cum traiul meu se învîrteşte 
împreju,rul acestei vedenii de tinereţe ca o umbră 
împrejurul corpului său... — a mai spune toate aceste 
lucruri ar fi să-mi repet existenţa, căci nu fac alt nimic 
decît numai gîndesc la dînsa. 

Avea nişte ochi mari, negri, cari singuri se mai 
mişcau de la un obiect la altul. Privirea lor se părea 
că epornită deja de mult, dintr-un loc cald şi senin, 
din sufletul ei, şi că n-ajungea în ochi decît tîrziu, 
slabă, misterioasă, fără destulă înduioşare. Cîteodată 
îi închidea, oftînd adînc, şi atunci figura îi lua un aer 
de moarte, atît de expresiv, încît îmi venea să tip 
de spaimă, sau s-o apuc de mînă ca s-o deştept. Gura 
îi semăna cu un trandafir care se usucă. Purta totdauna 
acel surîs ce grecii cei vechi dau morţii ca s-o poetizeze. 
Era un fel de rază întîrziată care mai flutura fricoasă 
pe o buză ce sta întredeschisă spre a pronunţa un ultim 
şi prelung „adio!" 

L-am auzit acel „adio!" 

Dacă astăzi mă mai mir de ceva, este că am putut 
să-l aud fără să mor. în sfîrşit !... 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Stam rezemat de uşă şi mă uitam la un portret al ei. 
Ea mă învăluiseîntr-una din acele calde şi misterioase 
priviri, ce-i erau atît de obişnuite, şi figura ei luase o 
expresie de blîndeţe şi de bunătate cu care-mi mai 
aduc aminte că-mi vorbea mama cînd eram copil, 
îndată ce-mi întorsei ochii spre dînsa, îmi făcu semn 
să mă apropii. M-apropiai. 

— Fă-mi puţin vînt, te rog, că tare-mi e cald, îmi 
zise dîndu-mi un evantail. 

înţelesei că avea să-mi spuie ceva şi voia să-mi 
vorbească de aproape. Luai un scaun şi mă aşezai 
lîngă dînsa. 

—Aisămă uiţi, îmi zise încet. 

— Doar dacă oi muri. Şi nici atunci... 

începu să rîdă cu hohot, lucru care îi atrase din 
partea tutulor celor prezenţi observaţiuni de tot felul, 
că o să-nceapă a tuşi iar, că odoarepieptu, că e slabă... 

— Bine, bine. lertaţi-mă acum, că n-o să mai rîd, 
le răspunse cu puţină ironie. 

După aceea se-ntoarse iar spre mine. 

— Şi cum o să faci, scumpul meu Daniel, ca să 
nu mă uiţi?... A!... poate crezi în nemurirea sufle- 
tului?... 

— Cred... 

— Adevărat?... Şi eu cred. Numai... eu cred fiindcă 
sunt silita. Dacă nici sufletul n-ar fi nemuritor, unde 
aş mai putea să te iubesc? 

— Margareto !... Pentru ce ai totdauna această 
idee?... Ai să te duci, şi peste un an sau doi o să ne 
vedem... Italia e o ţară dulce şi senină, din care sufle- 
tul revine mai iubitor, iar corpul mai tînăr. 

—Ah! cît îmi eşti de drag!... Daniel! încă o zi! 
lasă-mă să mai stau o zi... Crede-mă, n-o să te mai 
văd! Tu o să trăieşti încă şi o să mai iubeşti, dar eu?... 
Sunt cele din urmă momente ce le respir în acelaşi 
loc cu tine... Te rog, aibi milă şi nu mai stărui pe lîngă 
bărbatul meu să plec... 

Ea voia să mai zică ceva. Ochii însă mi seumpluseră 
de lacrămi şi mă sculai repede spre a trece într-o 
cameră de alături care era goală. 


507 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


503 


După un sfert de ceas, intrai din nou. Margareta 
sta singură. Fotoliu său era cu spatele la ușă, şi privea 
drept într-o oglindă în care se vedeau toate mişcările 
de la intrare. îmi făcu semn să m-apropii din nou. 

— lartă-mă, îmi zise, te-am făcut să plîngi. Acuma 
ştiu bine că mă iubeşti, şi mă iubeşti aşa precum am 
dorit eu: cu tot sufletul şi cu toată inima. lartă acest 
egoism unui drumeţ... Mîine plec, Daniel, şi plec, 
fii sigur, pentru totdauna. Nu mai protesta degeaba, 
Mor fără multă părere de rău, căci mor fericită... 
Vino-ncoace. Şezi. Uită-te la mine şi vezi-mă bine. 
Uite-te... 

Se apropiase de mine cu totul. îi simţeam respirarea 
cum îmi ardea obrajii şi îi auzeam sîngele cum îi 
bătea în vine cu o putere spăimîntătoare. întinse 
braţele şi mă luă de gît, fără nici o temere şi fără grabă. 

— Mă vei uita? îmi zise cu totul aproape. 

— Niciodată... 

Atunci îşi lipi buzele de ale mele şi mi sepăru un 
moment că a murit... Vrusei să mă scol repede şi-mi 
retrasei capul cu putere de lîngă capul Margaretei, 
dar braţele-i mă ţineau strîns de pieptul ei, şi nu 
izbutii decît s-o mişc cu prea multă forţă. îşi reveni 
în simțire. 

— Nervozitatea mă face să uit multe lucruri şisă 
calc multe datorii. Dumneata cel de-ntăi, d-le Pe- 
trini, trebuie să-mi crezi. 

Şi cum mă uitam la dînsa mirat, adăugă repede: 

— Daniel... nu băga de seamă toate nebuniele mele. 
Crede-mă numai de un singur lucru: te iubesc... atît 
cît poate inima cea mai mare şi mai nobilă să iu- 
bească... lată acest plic. Să nu-l arunci. 

— Se poate să crezi c-o să-l arunc? 

— Mai bine să-l arzi. 

— De ce vorbeşti aşa?... 

— A!... cu cîtă greutate am tăiat-o! A trebuit să 
mă pieptăn singură, ca să nu mă vadă nimeni. E cea 
mai frumoasă şuviţă de păr din cîte am. Te rog... 
decît s-o arunci, arde-o. 

pînă atunci rîsesem totdauna de amorurile în cari 
intervin buclele de păr. De atunci n-am mai rîs. 


ue o bevenvi-ti E 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Vino mîine cît de dimineaţă. O să plecăm de- 
aici la 7 1/2. Vino la şase. Vom fi toţi gata. Nu uita... 
mi-ai făgăduit că mergi pînă la Chitila. 

— în schimb te rog să nu uiţică mi-ai făgăduit să 
fii cuminte. îndată ce te voi vedea că plîngi să ştii 
că fug. 

— Bine. Acuma du-te. Mă însoţi pînă la uşecu o 
privire în care singur eu am putut ceti toate vorbele 
cîte stau scrise într-însa. 


A doua zi la 6 1⁄4 eram acolo. Margareta dormise 
rău. Era galbenă ca o făclie de ceară. Cînd o văzui, 
tocmai 'şi punea două ultime roze, cari păreau că 
înfloriseră în dimineaţa acee"a, într-adins spre a se 
duce cu dînsa. 

Duarăm cafeaua în tăcere. 

Veni vremea să plecăm. Trecură toate slugile şi-i 
sărutară mîinile plîngînd. Ea le zise la fiecare cîte o 
vorbă bună, fără a se lăsa să fie înduioşată de lacri- 
mile lor. Se anunţa bine. 

în curte aşteptau patru trăsuri: două închise şi 
două deschise. Chemai trăsura Margaretei şi m-aşezai 
lîngă uşă. Ea cobora scara ţinută de doi bărbaţi dintre 
rudele sale. Unul din ei'mi făcu semn să-i dau mîna 
ca s-o sui în trăsură. Deschiseinumaidecît uşa cupeu- 
lui şi-i întinsei mîna. O urcai în trăsură şi vrusei să 
mă retrag spre a face loc şi altei persoane să se suie. 
Ea, însă, nu mă mai lăsa. Mă strîngea cu o putere ce 
nu i-o cunoşteam încă, şi-mi ascundea mîna în haina 
sa ca şi cum i-ar fi fost frică să n-o piardă pentru tot- 
dauna. Atunci m-aplecai încet, avînd aeru că-i aşez 
rochia sprea nu fi prinsă în uşe, şi-i spusei că suntem 
priviți. Mă lăsă. 

După ce ieşirăm din curte, eu şi vechiul meu prie- 
ten, locotenentul I., ne-aşezarăm trăsura după tră- 
sura Margaretii. Pînă la gară, ea se uita necontenit la 
noi, pe geamul cel mic al cupeului, făcîndu-ne fel de 
fel de semne drăgălaşe şi vesele, cari vesteau o bună 
dispoziţie. 

Da gară sala de aşteptare era deja plină. Cînd dete 
cu ochii de atîta lume străină, care se uita curioasă la 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


510 


frumusețea şi la paliditatea ei, — se întrista din nou 
şi se aşeză într-un fotoliu, de unde nu se mai sculă 
pînă aproape de plecare. 

înainte cu cîteva momente de a se deschide uşa care 

dă pe peron, o văzui ascunzîndu-şi capul după o ga- 
zetă. Avea aerul de a ceti. înțelesei căplînge şi m-apro- 
piai de dînsa. în adevăr nişte picături mari de la- 
crămi cădeau pe q, foaie dehîrtieceoaveapebrațe, cu 
atîta prisosință şi aşa de uşor, încît înțelesei că acele 
lacrămi'i fac bine. Nu-i zisei nimic. Ea ridică ochii 
spre mine, şi în privirea ei era o expresie de rugă- 
ciune prietenească, care părea a-mi zice: „M-am oprit 
cît am putut, dar durerea e mai puternică decît mine: 
mă biruieşte". După aceea se adresă către sora sa, 
spunîndu-i că ar vrea să se plimbe puţin, şi-mi întinse 
mîna s-o sprijin. O luarăm fiecare de cîte un braţ şi 
făcurăm cîţiva paşi prin sală. Lumea se uita la dînsa 
cu un fel de respect amestecat de milă, care mă su- 
păra. Ce aveau oamenii cu noi cînd noi nici nu vream 
să ştim de mai e cineva împrejurul nostru?... 

în fine se deschiseră uşile de pe peron... Fiecare 
alerga să-şi ocupe locul în vagon; hamalii strigau 
după stăpînii obiectelor; şefii din staţie dau ordine; 
conducătorii fluierau; jidanii năvăleau ca nişte pă- 
gîni pe scările unui vagon de clasa a treia; un cîine 
urla într-o cuşcă; în dreapta sărutări şi despărţire; 
în stînga rîsete şi glume, peste tot mişcare. 

Margareta avea oprit un compartiment pentru trei 
persoane, în care era să călătorească pînă la staţia 
unde se aflau vagons-lits. 

După ce ieşi toată lumea din sală, ieşirăm şi noi. 
Vagonul în care era să şe urce era drept în faţa uşei. 
Ne îndreptarăm spre el. Cu cît ne apropiam de dînsu 
cu atît simțeam că Margareta mă strîngea mai tare 
de mînă şi corpul îi devenea mai rău. Cînd ajunse să 
puie piciorul pe întîia treaptă a vagonului, căzu cu 
totul pe braţele noastre fără să articuleze un cuvînt. 
Leşinase... 

Pentru întîiaşi dată în viaţa mea, am înţeles cam ce 
lucru e moartea. Mi-a trecut deodată pe dinaintea 
ochilor un fel de întuneric adînc şi spăimos, dar 


N 


0. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


atît de adînc încît pierdusem noţiunea existenței ce 
ţi-o dă simțul vederii. Tot sîngele mi se grămădise 
spre inimă cu o putere extraordinară şi pot zice că 
pentru o secundă am fost mort. Toate aceste lucruri 
trecură ca o clipeală. 

Văzînd-o leşinată, pe braţele mele mai mult decît 
pe ale surorii sale, întrebuinţai un mijloc extrem: 
mă plecai pe figura ei şi-i şoptii la ureche: „Să ştii 
că mă duc de mă-mpuşc dacă faci aşa". Răspunsul fu 
un oftat al cărui echo îmi răsună vecinie în minte 
cînd sunt singur. Se deşteptă ca prin farmec, pînă 
încă nu prinsese nimeni de veste. şi se sui în vagon, 
într-un compartiment de trei persoane încăpurăm 
nouă. Şapte mergeam numai pînă la Chitila. 

încet... Prelung... legănător... trenul plecă... 

Mie mi se strînse inima. Ea-şi ascunse capul în 
mîini şi plînse. Lacrămile-i făcură bine. 

După 12 minute de drum, trenul se opri la Chitila. 

Toţi o îmbrăţişară, urîndu-i călătorie bună, dorin- 
du-i sănătate şi petrecere frumoasă, în fine, banalităţi 
cari se repetă în toate circumstanţele de asemenea 
natură. Eu nu putui să-i zic nimic. Repede-i sărutai 
mîna de două ori peste mănuşe şi coborîi din vagon. 
Ea n-avu vreme nici să zică, nici să facă nimic. Peste 
un minut, trenul pleca... Geamurile erau aburite şi 
pe dînsa de-abia o mai puteam vedea. Văzui însă “un 
deget scriind pe geam acest mare şi dureros cuvînt: 
„Adio”. 


Urmai trenul cu privirea pînă dincolo de zare. O 
batistă albă apărea din cînd în cînd afară din linia 
vagoanelor, şi tremura în aer ca o ultimă salutare ce 
ne mai trimetea din depărtare. După două minute 
nu se mai vedea nimic. 

Atunci numai, simţii că în vagonul care fugea spre 
țări streine,'mi pusesem sufletul, şi că eu rămîneam 
un biet trup, chinuit de trai şi locuit de urît, care nu 
mai dorea decît să înceteze de a mai purta sarcina 
vieţii. Mă dusei pe şine înainte... tot înainte... pînă 
pierdui gara din ochi. Atunci mă aşezai jos şi plînsei 
ca un nenorocit. 


Cît am plîns nu ştiu. Ştiu numai că trenul care 
venea spre Bucureşti a întors în capitală o durere 
mai mult. 


Aici se oprea povestirea. Nu ştiu dacă am făcut 
bine de am reprodus-o, ha? ce zici?... 


1 noiemvrie 1882 


-4 


10 


15 


20 


25 


TRANDAFIRUL/ 


într-o mahala’, din cîte are capitala noastră, slută 
şi soioasă, pictorul locuia o cameră mobilată, destul 
denemobilatăcasăşi-opoatăumplea cu uneltele mese- 
riei sale, şi, cu unelte cu tot, destul de săracă ca să 
poată purta titlul de domiciliul zugravului. 

Zugravul era un muritor cum nu întîlneşti decît 
prin oraşele mari ale Europei; o ființă foarte ome- 
nească, foarte veselă, foarte săracă, şi. lucru cu totul 
rar, foarte nobilă. Era moldovean. Tatălsău avea avere 
mare şi un nume şi mai mare. Se însurasea doua oară, 
pe cînd zugravul se afla la Paris, şi, printr-o incon- 
secvenţă pe care numai în fire o găseşti uneori, acest 
om atîta de bun şi de milos simţi că se naşte între 
dînsul şi mama sa vitregă o duşmănie fără margini, 
care îşi avea poate izvorul tocmai în iubirea ce el 
avusese pentru mama lui cea bună. 

în sfîrşit, pentru un cuvînt sau altu, Petre Năstu- 
rel Bogdan făcu atîtea comedii mamei sale de-a doua, 
încît desperat de certuri şi de răul trai ce făcea tată- 
lui său, se hotărî să nu mai ceară un singur ban de 
acasă, şi să trăiască din pictură, pentru care avea 
un mare talent şi o fire foarte potrivită. 

Venise la Bucureşti şi se apucase de lucru. Comande 
avea tocmai atîtea cît să moară de foame cu venitul 
lor. Numele ce purta îl împiedica de-a se face zugrav 
de firme sau de biserici, precum şi de a lucra pentru 
cel dentîi băcan, care ar fi venit să-i facă portretu 


513 


pentru 10 galbeni. Situaţia lui era foarte încurcată. 
Cunoştea mai toată lumea bună din capitală, şi, din 
cauza sărăciei, era silit să se ducă la foarte puţini. 

în seara aceea însă, era grozav de nedumerit: să 
se ducă? să nu se ducă? începea să-mbătrînească. 
Simţea că entuziasmul tinereţii rămăsese în urmă. 
Dorul valsului nu-l mai stăpînea de loc. Ar fi putut 
să trăiască o mie de ani de-acolea-ncolo, fără să mai 
cugete la zădărniciele cîte se strecoară în juneţea 
fiecărui om şi cărora ne-am deprins a le da o impor- 
tanţă atît de mare. Am făcut nebunii, am rîs, am iu- 
bit, alţii am şi plins, fiindcă acestea sunt ale vîrstei 
de 21 de ani’. Dar cînd nu maiai2l şiai 312... atunci 
vin alte aspiraţiuni şi alte nevoi. Simţi că iubirea 
nu este singurul şi cel mai de căpetenie fapt în viața 
omului. Egoismul se aşează în scaunul activităţii 
fiecăruia, — natura de artist, la cel artist, biruieşte 
totul, — frumosul începe a fi singurul scop, şi după 
dînsul zboară tot Eul omului. 


_Sitotuşi!... E ceva se vede, care, la vîrsta închipui- 

rilor, pironeşte existenţa omului într-un singur punct: 
în inimă. Trăieşti din emoţiuni, din aşteptare, din 
suferinţă; te hrăneşti cu lacrămi, cu o vorbă dulce, 
cu o rază de soare, şi simți că în acest trup, de carne 
şi oase, e o scînteie de neprețuită bunătate, pe care 
a aprins-o iubirea. 

Dar ea trece... Uite aşa e: trece. 

Şi totuşi... tot mai rămîne ceva. 

Astfel cugeta Petre, cînd îşi scotea fracu dintr-un 
fel de hambar de nuc, care purta pomposul nume de 
garderobe. 

Tot mai rămîne ceva... 

Vezi că, în seara aceea, primise o mică scrisoare 
tipărită, care-l poftea la un bal. Adresa era scrisă de 
mînă de femeie, o scriitură fină şi delicată care purta 
într-însa un fel de chemare prietenească: „Vino”. 
D-nu şi d-na Noreanu dau primul lor bal, şi la d-na 
Noreanu toată lumea mergea cu tragere de inimă 
şi cu respect. 

— Nina trebuie să fi îmbătrînit ca şi mine... Eu 
eram de 22 de ani, — ea era de 18. Ba nu, eu eram 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


de 23 şi ea de 18. Vremea n-are nici o treabă decît să 
ne scoată peri albi... Ce repede trec opt ani... 

Aşa vorbea încet Petre Năsturel Bogdan. El îşi 
înnegrea* tocurile cizmelor sale de paradă, cari singure 
mai rămăseseră din eleganța de altădată a tînărului 
parizian, şi pe cînd se muncea să le scoată cuvenitul 
lustru, intră un prieten al său, veselul şi bogatul 
Theophile Conteanu, care, ca şi dînsul, mergea la 
balul doamnei Noreanu. 

— Bună seara, Petre. Tot încă nu eşti gata?... 
Am întîrziat: sunt 11 ceasuri. 

— Să-ţi spui drept: abia acum m-am hotărît să 
merg. E o poveste întreagă. 

— Ce poveste? Spune-o. E singurul lucru care să 
mă facă mai puţin nerăbdător de a vedea balul. 

— Ascultă. Ştii că eram foarte nehotărît aseară în 
privinţa mersului la d-na Noreanu. Aveam o mulţime 
de cuvinte. Mai întîi nu-mi mai arde de baluri şi 
de petreceri de loc. Apoi, o cauză pe care-ţi vine mai 
greu s-o mărturiseşti: îmi lipseau multe lucruri. 
N-aveam cravată, mănuşi, pălărie şi alte multe fleacuri. 
carisuntneapărate în momente a tît de solemne. Mă ho- 
tărîi să răscolesc prin cufăr. Căutînd prin cutii, dădui 
de o cutiuță mai mică, pe care-ţi jur că n-o mai ştiam 
dacă o păstrez sau am pierdut-o. O deschid. Ghici 
ce era într-însa? 

— Ştiu eu?... Vreun inel. 

— Nu, era un trandafir. Un trandafir artificial... 
Cîte lucruri mi-au trecut pe dinaintea ochilor cînd 
am privit această sărmană roză, care stă de opt ani 
închisă în două rînduri de cutii!... Theophile, e o 
lume întreagă... 

— Bagă de seamă: te emoţionezi cam mult şi-ţi 
umpli manşeta de vacs. 

— Nu-i nimic. Acuma aş fi în stare să merg chiar 
făr' de manşete, atîta dorinţă am de a o vedea. 

— Pe cine să vezi? 

— Ascultă povestea acestui trandafir. Tu m-ai 
cunoscut pe cînd eram cel mai mare ştrengar din 
Bucureşti... Pe atunci priveam viaţa ca o morişcă, 
care e întocmită numai spre a măcina neghiobiile 


515 


tinereţii. Cunoaşteam o familie de moldoveni, buna 
prietenă a tatălui meu, al cărui salon ţinea aproape 
primul rang printre saloanele capitalei noastre. Eram 
primit cu braţele deschise. Rîdeam totdauna, spu- 
neam glume, mă jucam fără nici o grije cu domni- 
şoarele Ronescu, şi pe ici, pe colo, trebuie să mărtu- 
risesc că făceam şi cîte puţină curte celei mai mari. 
Ce vrei? Nina era aşa de frumoasă... 

— D-na Noreanu? ! Mizerabile! zise prietenul său 
cu un ton dramatic fals, se vede că nu mă cunoşti... 
Vei avea a face cu spada mea. Ce-i drept, n-ai avut. 
rău gust. 

— Foarte bine. Mă vei omorî cînd vei pofti şi 
poate că posteritatea-ţi va fi recunoscătoare. 

în sfîrşit, ascultă: familia Ronescu da un mare bal, în 
pilda d-lui Noreanu, care se şi ivise pe orizont, ca 
un nobil, şi de multă stimă pretendent la mîna Elenii,, 
căreia prin prescurtare, îi ziceau Nina. 

înţelegi că eu eram cel dentîi care să nu lipsesc 
de la bal. 

Ca să-ţi scurtez povestea, — pe la două despre- 
ziuă, ostenisem jucînd şi mă duceam într-un salonaş 
retras, să mă odihnesc şi să fumez o ţigară. Acolo- 
Nina era singură. Se uita într-o oglindă şi-şi potrivea 
părul. Cum o văzui mă dusei drept la dînsa rîzînd. 

— Ei, în curînd ne mărităm, îi zisei. Ce fericire!' 
ce mulțumire!... şi începui a sări într-un picior. 
Ea se uita la mine zîmbind, dar cu o expresie în figură 
care arăta că mă compătimeşte de atîta uşurinţă. 
Ia să vedem, îi zisei, cum o să-ţi facă venerabilul 
d. Noreanu prima sa declaraţie. Şi, nici una nici 
două, îi căzui în genunchi şi începui a declama nişte 
prostii torențiale. Ea nu făcu nici o mişcare. Eram 
atît de aproape de dînsa, încît, nu ştiu cum şi ce fel, 
mă pomenii că o apuc cu braţele de talie şi încep a-r 
vorbi alte comedii, dar acestea serioase, atît de seri- 
oase, încît tremuram ca un negru în Siberia. Ea se 
plecase spre mine şi mă asculta. Figura ei luase o 
seninătate de arhanghel, şi ochii trăiau printr-o scîn- 
teie de lumină în adevăr cerească, care îi făcea şi 
mai frumoşi. Mi-am pierdut minţile, şi, cum sta plecată 


1H 
9 


" 


15 


20 


25 


30 


35 


34* 


spre mine, am apucat-o de gît şi am sărutat-o cu 
o sete, pe care numai cei 23 de ani ce aveam’ au 
putut-o cunoaşte. 

Tocmai atunci d-nu Ronescu tatăl se ivea în prag. 

Nu ştiu ce mişcare am făcut, dar într-o secundă m-am 
pomenit întins jos la picioarele ei, agăţat cu mîinile 
de un buchet de flori ce avea pe poalele rochiei. Cu 
aceeaşi mişcare, un trandafir era rupt din buchet, şi 
eu mă sculam rîzînd şi declarînd că nu se poate 
prinde la loc. 

— în ziua de azi toate au ajuns false, decretă d-nu 
Ronescu, — iar Nina, care rîdea de mutra mizera- 
bilă ce făceam cu adaugă: 

— Toate, tată, chiar şi prietenia e falsă. 

Şi ieşi. 

De atuncea n-am mai văzut-o decît de două sau 
trei ori. S-a măritat, m-a uitat, o fi îmbătrînit... Opt 
ani nu-i jucărie! 


La 11 şi-un sfert erau la d-na Noreanu. 

D-na Noreanu era o femeie ca de 26 de ani, blondă 
cu ochii albaştri. Avea acel ceva netălmăcit pentru 
condei. care se ascunde în figura ce o face cîteodată 
luna pe cer, — o taină adîncă în arcul sprincenilor, 
nişte ochi cari priveau pe sub gene ca două conştiinţi 
curate, şi străbăteau pînă în fundul sufletului. 

Petre, cu prietenulsău, seprezentară d-nei Noreanu 
într-o învălmăşală de lume, cari-i împiedică de a-ş 
face reflecţiunile lor. 

Balul era foarte animat. Fiecare muritor se ocupa 
de persoana sa, sau, cel mai mult, de persoana sa şi 
a jumătăţii sale. 

După miezul nopţii, Petre se afla cu mai multă lume 
într-un salon de fumat. El se uita într-un album, 
plecat cu totul pe masa din mijloc, şi observa cu o 
adîncă băgare de seamă nişte copii de tablouri. După 
cîtăva vreme, simţi pe cineva alături de dînsu, pri- 
vind într-un alt album, aproape cu acelaşi interes. 
Parfumul ce se exala din „părul său era delicios. 


517 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


D-na Noreanu vorbea încet unei alte doamne, care-i 
cerea explicaţii asupra unui vis ce avusese cu o seară 
mai nainte. 

Petre scoase încet roza din buzunar, şi, adresîndu-se 
lor, zise zîmbind: 

— Nu ştiu care din dumneavoastră a pierdut acest 
trandafir. 

— Eu n-am pierdut, zise prietena d-nei Noreanu, 
fiindcă n-aveam. 

— Eu am pierdut unu, dar acela era natural. Al 
d-voastră e artificial. 

— Artificial sau nu, l-am văzut chiar acum căzînd. 
Dacă nu-l luaţi îl las aci. Nu am dreptu să păstrez 
un lucru care nu e al meu. 

— E al dumitale, crede-mă, zise d-na Noreanu. 
Ştiu bine că e al dumitale. Cu toate astea. dacă vrei 
cu orce preţ să te scapi de el, dă-mi-l. 

Şi-l luă din mîna lui. Apoi, întorcîndu-se către pri- 
tena sa: 

— Uite, draga mea, acest trandafir e singura crimă 
ce am comis în viaţa mea de nobilă damă. D-am lu- 
crat singură şi acuma-l rup ca să nu mai rămiîie nici 
o urmă din greşeala mea de altădată. 

Şi voi să-l rupă. Trandafirul însă, fiind de pînză, 
rezistă. Ea, furioasă, voi să-şi scoată mînuşile ca să 
aibă mişcarea mai liberă, Petre voi să-l ia din mînă. 

— De prisos doamnă, — nu vă mai supăraţi: îl 
rup eu. 

Ea însă nu voi să-l dea şi continuă să se lupte cu 
floarea. Floarea era tare. 

Supărată, se frămîntă şi mai mult. Duptîndu-se 
furioasă, îi pocni o mînuşe. 

Atunci aruncă floarea din mînă şi, cu lacrămile 
în ochi, ieşi zicînd: 

_ Nu se poate rupe. 


15 


20 


25 


DRUMU DIN URMĂ 


Era o zi tristă de toamnă, în care pămîntul tră- 
ieşte sub un umbrar de nori, suri şi îndesaţi, prin 
stratul cărora razele soarelui par a se munci să stră- 
bată şi nu pot. 


Dumea umbla pe strade fără căpătii. Trăsurile 
zărvoiau goale, iar caii lor păreau osteniţi, fără a 
fi alergat. Sergenţii de oraş stau pe la colţul uliţelor, 
rezemați de cîte o poartă, avînd toți aerul de a-şi 
da dimisia. Magazinele n-aveau muşterii. Obiectele 
n-aveau lustru. Prin văzduh cîte o pasăre rară zbura 
pe susşipiezişi.neputîndsătaieaerulînliniedreaptă, 
iar glasul cocorilor, atît de duios şi de cunoscut zi- 
lelor de toamnă, în ziua aceea nu se auzea. 


Pe la o vreme, sunetul unei muzici militare deş- 
tepta pe trecători din somnolenţa în care-i cufunda 
norii, — şi, aproape în acelaşi timp, se iviră doi jan- 
darmi călări, cari, după ţinuta lor, aveau aerul de a 
deschide o paradă. 

în adevăr era o paradă de înmormîntare. 

Convoiul înainta încet, greoi, mişcîndu-se pe tac- 
tul marşului din Proferul, ca şi cum, inconştient, 
ar fi vrut să întîrzieze, să mai prelungească acea călă- 
torie către ultima locuinţă. 

După jandarmi, urmau două trăsuri cu preoţi, 
în urma lor se făcu un limpeziş de lume, care lăsa să 


519 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


520 


se vadă carul funebru, simplu şi fără coroane tras de 
patru cai îmbrăcaţi în negru. 

înaintea lor mergeau trei ofiţeri cu capetele plecate. 
Unul ducea o pernă cu catifea roşie, pe care erau 
prinse vreo opt decoraţii, iar ceilalţi doi, cu săbiele 
scoase, făceau escortă acelor semne, atît de scumpe 
soldatului. 

Mortul era militar: un căpitan de linie. 

Pe sicriu se vedea o singură coroană, probabil a 
camarazilor, iar lîngă dînsa chipiul de căpitan, nou 
şi strălucitor, şi mai jos sabia. 

în urma carului, nimeni, dar nimeni. Un pluton 
sau două de oştire, muzica militară şi jandarmii care 
închideau convoiul. 

Lucrul acesta îmi strînse inima, mai mult decît 
ideea morţii. îmi scosei pălăria cu respect şi privii 
lung la prdcesiunea ce trecea. 

— Bine, cum se poate? întrebaipeun prieten care-mi 
ieşi în cale; omul acesta n-a avut pe nimeni în lume? 

— E un militar, îmi zise. Ce ai făcut cu piesa ta?* 

— Nu-i vorba de piesă... Ce-area face una cu alta... 
şi dacă-i militar, lor nu le e permis să aibă o rudă sau 
un prieten care să-i ducă la groapă? 

— Acesta văd că are pe cineva. Era tot un militar, 
dar sta prea lipit de cosciug. 

îl lăsai şi mă dusei din nou după mort. 

în adevăr, nu băgasem bine de seamă. în urma caru- 
lui mergea un militar bătrîn, ţinîndu-se cu mîinile 
de fierul ce se afla la capul sicriului. Fruntea-i era 
cu totul plecată spre pămînt, şi nu i se putea vedea din 
figură decît nişte mustăţi teribile. Părul îl avea mai 
tot, dar alb colilie. 


Mă uitai la mîna lui să-i văd gradul. Era de-abia 
sergent major. 

Lucrul acesta mă puse pe gînduri. Se vedea bine 
că omul acela era îmbătrînit în armată, şică trebuie 
să fi avut ocauză puternică, ca să urmeze în aşa stare 
de mîhnire pe mort pînă la groapă. îmi închipuii că 
mortul îl avea în compania sa, şi-l cruța de greută- 
tile serviciului, sau că-l scăpase în război de vreo 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


primejdie, sau, în fine. că-l ajutase cu vreo sumă de 
bani, şi bătrînul îi datora recunoştinţă. 

Tot gîndind astfel mă pomenii tocmai pe strada 
Filaretului, aproape să ies din Bucureşti”. Mi se făcu 
milă de călătorul care se ducea aşa de singur pe dru- 
mul cel din urmă, şi, fiindcă în cimitir aveam şi 
eu un mormînt în care închisesem multe lucruri şi 
pe care nu-l văzusem de mult‘, mă hotărîi să mă urc 
pînă la Belu. 

Găsii o trăsură goală şi o luai. 

Carul intră pe poarta cimitirului fără zgomot, 
înăuntru era pace. La cea mai mică adiere de vînt, 
cădea un potop de frunze galbene, care acopereau 
cu desăvîrşire lespezile de piatră. 

Bătrînul se opri la uşa preotului şi ceru un pahar 
cu apă, pe care-l bău pe nerăsuflate. Apoi porni înainte. 

Slujba se făcu lîngă mormînt foarte simplă. Pluto- 
nul de linie era de faţă. 

Bătrînul sergent sta cu mînile încrucişate, privind 
pămîntul. Putui să-l văd bine. Figura lui era în ade- 
văr figura unui soldat îmbătrînit în cazarmă. Un 
cap mare, tuns pe tobă; un obraz osos; nişte mustăţi 
stufoase şi lungi; sprincenele, nişte adevărate mustăţi, 
— şi el tot drept ca o luminare. însă cînd ridică ochii 
de jos, înţelesei că omul acela era sergent-major 
numai cu chipul. în ochii lui se citea o bunătate fără 
margini şi. în momentul acela, o durere adîncă, con- 
centrată. Nu zicea nimic, nu plîngea, dar simțeai 
că sufere. Cu sufletul era cel puţin colonel. 

După ce se isprăvi slujba, oamenii cimitirului 
apucară sicriul şi trecură pe sub dînsu două frînghii 
spre a-l lăsa în groapă. Locotenentul care se afla de 
faţă comanda: prezentați arma! Cînd cosciugul fu 
lăsat în mormâînt, sergentul-major nu se mai putu 
stăpîni şi căzu pe pămîntul ce era scos din groapă. 

— Teodore!... Domnule căpitan!... avu el putere 
să strige şi-şi pierdu simţirea. 

Pămîntul acoperi numaidecît coşciugul; locote- 
nentul comandă Ja umăr, şi lumea se depărta. 

Pe sergentul-major voiră să-l ia pe sus ofiţerii cari 
făceau escorta decoraţiilor. El se dezmetici numai- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


decît, şi, fără să uite respectul ce datora şefilorsăi, 
îi rugă cu mîna la chipiu să-i dea o birje, căci nu mai 
putea merge. 

Fiindcă nu era nici o trăsură slobodă, unul din cei 
doi ofiţeri veni să mă roage să iau pe bătrîn cu mine. 
Primii cu bucurie. 

El se sui în trăsură şi-mi mulțumi din cap fără să 
mă vadă bine. 

— Unde să vă duc, domnule? '1 întrebai pe cînd' 
intram în oraş. 

— Unde vrei, domnişorule, numai... cît s-o putea 
mai departe. 

îl lăsai în pace. Grozav aş fi voit să ştiu ce legătură 
era între el şi militarul mort... Bătrînul acesta părea 
prea mult atins de aceea ce se întîmplase. ca să fie 
un singur prieten. Merserăm astfel aproape un ceas, 
pînă ieşirăm din nou afară din Bucureşti. La rondul 
al doilea de la şosea, birjarul se opri. Nu era nimeni. 
Şi aici ca şi dincolo, se plimbau pe potece numai frun- 
zele căzute. Orizontul care în alte zile e atît de întins 
şi de limpede,.părea a purta pe cap o glugă de iarnă, 

îndată ce stete trăsura, militarul se dete jos. 

— lartă-mă, domnule, 'mi zise luîndu-mă de mînă, 
că nu ştiu să-ţi mulţumesc... Să-ţi dea Dumnezeu 
sănătate! 

— Căpitanul ţi-era rudă, domnule? 

— Nu, domnişorule, era un copil de trupă, crescut 
pe braţele mele... 

Nemaipuiţînd vorbi de plînsiul care-l îneca, 'mi 
făcu un semn cu mîna şi plecă. După cîţiva paşi, ca 
mustrat de conştiinţă, se întoarse înapoi şi se apropie 
de mine: 

— Era fiu-meu... 

Taina aceasta părea că-i apăsa pieptul. După ce 
o spuse se grăbi să fugă, luînd-o peste cîmp spre 
Băneasa. 

Eu mă întorsei trist în pasul cailor, gîndindu-mă 
cîte drame de acestea, ascunse în aparenţe înşelă- 
toare, nu se petrec în omenire, şi pe cîte căi inima 
noastră nu e atinsă de durere!... 


10 


15 


20 


25 


COROPIŞNIŢA 


SOCIETATEA DOAMNELOR ROMANE 
PENTRU  INCURAGIAREA INDUSTRIEI CASNICE 


O ŞEDINŢĂ PLENARĂ 


(La ridicarea cortinei, d-na prezidentă notează ceva pe 
marginea unui caiet. E îmbrăcată pentru şosea. Scrie cu mă- 
nuşile în mînă. Stă numai pe muchia fotoliului, căci în foto- 
liu stă turnura. Sunt prezente numai trei doamne, din 14 cari 
stau pe scaune. Din cele 11, trei învîrtesc în mînă o făşie de blană 
pentru garnitură, două se uită la nişte gravuri de mode, două 
citesc Jes Echos mondains, în cari se vorbeşte de dînsele, iar 
patru stau mai la o parte şi ascultă pe d-na vițeprezidentă, care 


dă citire unei opere, ieşite din creier de femeie: Paînne). 


D-NA PREZIDENTĂ. Doamnele mele, v-am convocat 
astăzi ca să vă fac o mică dare de seamă asupra balu- 
lui ce societatea noastră l-a dat dumineca trecută 
în sala teatrului cel mare. 

D-NA EUSEBIA MARINEseu  (vifeprezidentă). Dragă 
Ilenuțo, nu ne mai întrerupe din citit pentru aşa 
ceva... Dări de seamă sunt prin toate gazetele. 

D-NA PREZIDENTĂ. Doamnă, mă siliţi să agit clo- 
poțelul. Dacă voiţi să vorbiţi, vă rog să luaţi cu- 
vîntu. 

D-NA EUSEBIA MARINESCU. Foarte bine: cercuvîntu 
dacă-i aşa. 

D-NA PREZIDENTĂ. După ce voi vorbi eu. (Con- 
tinuă.) Cunoaşteţi., doamnele mele, şi e bine să ne 
reamintim la fiecare minut, că scopul eminamente 
naţional ce ni l-am propus, acela de a răspîndi gustul 
costumului țărănesc prin toate clasele societăţii, 
să-l urmărim cu cel mai viu interes, dînd baluri, în 


523 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


524 


cari să-l impunem cu stricteţe tuturor damelor 
române, a căror inimă a fost totdauna bine plasată, 
mai presus de... 

D-NA CALIOPIA PETRiICESCu (din grupul celor trei, 
cu blana, vine încet şi întrerupe pe oratoare, trăgînd-o 
de mînecă Vorbeşte şopâind). Dragă llenuţo, uite am 
găsit blană pentru garnitură. 

D-NA PREZIDENT! (înce. Admirabilă. La cine ai 
găsit-o? 

D-NA CALIOPIA PETRICESCU. La Petrache Dumitru. 

D-NA PREZIDENTĂ. Mai are? 

D-NA CALIOPIA p. Nu cred să mai aibă tocmai la 
fel, dar am văzut nişte lutru delicios. Ce zici, s-o iau? 
D-NA  PREZIDENTĂ (rînd să continue discursu). 
..mai presus de ... (Către d-na Caliopia.) la-o şi ia şi 
pentru mine dacă mai găseşti, pentru costumul de 
patinat.  (Continuînd  discursu.)... a fost totdauna 
plasată mai presus de ... (Se adresează d-nei Caliopi, 
care priveşte cu voluptate la blană.) Unde rămăsesem, 

dragă? 

D-NA CALIOPI P. La costumul de patinat. 

D-NA PREZIDENTĂ. ...care a fost totdauna plasată 
mai presus de costumul de patinat... aspirînd către 
un ideal demn de străbunele noastre... Aşadar, doam- 
nele mele, urmărind îndoitul scop al progresării 
industriei de menaj şi a facerilor de bine... căci, doam- 
nelor, datoare suntem să nu uităm pe cei singuri în 
lume, lipsiţi de mijloace, neputincioşi... 

D-NA LENTA ALBESCU (din grupul păienelor). Ei, 
aş!... 

D-NA PREZIDENTĂ. Vă rog să cereţi cuvîntu. 

D-NA EUSBBIA MARINEseu. înţeleg pe cei singuri 
în lume... 

D-NA PREZIDENTĂ. Doamnă, vă rog să nu mă mai 
întrerupeţi ! Veţi avea cuvîntu şi veţi vorbi pentru 
cine vă va plăcea. (Continuînd.) Deci, cu acest îndoit 
scop, societatea doamnelor române, Coropişnira, a 
dat balul de dumineca trecută, care a produs frumoasa 
cifră de 15.832 lei, din care scăzîndu-se cheltuielile, 
2.239 lei, 15 bani... 

D-NA EUSEBIA M. Pe ce s-au cheltuit aceştia? 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


D-NA PREZIDENTĂ. Pe nevoile serale. Ştiţi bine 
c-a trebuit să plătim totul cu bani. 

D-NA EUSEBIA M. Să ni se prezinte o listă. 

DOMNIŞOARA AGLAE STĂNEANU (din grupul jurna- 
lului de mode). Doamnă, prezidentă, pana de la pălă- 
rie vi se moaie în călimări. 

D-NA  PREZIDENTĂ (scoțind pana din cerneală, 
indignată). Doamnă dacă n-aveţi încredere în comi- 
tetul societăţei şi-n special în prezidentă d-voastră, 
eu 'mi dau dimisia. 

D-NA EUSEBIA M. Cum poftiți. 

(D-na  prezidentă vrea să părăsească fotoliul.) 

MAI MULTE VOCI. Să rămiie, să rămiîlie. Vorbiţi 
înainte. 

D-NA IRENA SPICIOFF (ca să fie mai bine auzită se 
scoală în picioare. E grozav de grasă şi-n poziție... 
interesantă. Pare că din greşeală şi-apus turnura dina- 
inte). Doamnelor, vă rog să fim serioase. Ştiţi că 
scopul întrunirei noastre este de a spune... 

D-NA EUSEBIA M. De a nu spune nimic. 

D-NAIRENA S. Dumneavoastră voiţi să puneţi bețe 
în roate. 

D-NA EUSEBIA M. NU într-a dumneavoastră căci 
mi-ar fi greu să vă opresc. 

(Se face un zgomot infernal. Nu se mai aude nimic. 
Şedinţa se suspendă forţat. începe a se vorbi franțuzeşte, 
nemțeşte, româneşte. E un Babilon întreg. D-ra Aglae 
Stăneanu vorbeşte la ureche cu camarada sa din grupul 
jurnalului de mode.) 

D-RA AGLAE. Ce-or fi avînd amîndouă? 

CAMARADA. Cine, Eusebia cu Ilenuţa? 

D-RA AGLAE. Da, soro. 

CAMARADA. NU ştii? Nicu... 

D-RA AGLAE  (îngălbenind). De la Finanţe? 

CAMARADA. Da. 

D-RA AGLAE. Actualul, subdi...? 

CAMARADA. Depinde, depinde. 

D-RA AGLAE (iindu-şi puțin în fire). Depinde.... 
de ce? 

CAMARADA. Mai întîi, el depinde de Eusebia.. 

D-RA AGLAE. Nicu... Bornescu? 


5 


10 


15 


20 


23 


30 


35 


40 


526 


CAMARADA. în persoană. 

(D-ra Aglae îngălbeneşte din nou. Urmează un  leşin. 
Toată adunarea doamnelor române se grămădeşte îm- 
prejurul fetei. 0 deschie repede. Camarada cere nişte 
foarfeci să taie sforile de la corset. D-ra Aglae se deşteaptă 
ca prin farmec. După cîteva minute şedinţa se deschide 
din nou. D-na prezidentă îşi reocupă muchia fotoliului.) 

D-NA PREZIDENTĂ. Doamnelor mele, sunt datoare 
mai întîi să vă mulţumesc de încrederea cu care bine- 
voiţi a mă onora, şi, fiindcăamfăgăduit d-nei Eusebia 
Marinescu să-i explic cum s-au cheltuit aceşti bani, 
sunt gata... 

D-NA EUSEBIA M. NU mai e nevoie, d-nă prezidentă. 
în urma înţelegerii noastre... 

D-NA PREZIDENTĂ. Foarte bine. Atunci eu facopro- 
punere: dincei5.000fr.ce-amhotărîtsă împărțimla să- 
raci, să dispunem suma de 200 pentru plata trăsurii 
doamnelor membre, cari vor binevoi a se însărcina cu 
împărţirea acelor bani, şi pentru alegerea persoane- 
lor, propui pe d-na Eusebia Marinescu şi pe d-ra Aglae, 
ca unele ce sunt mai miloase şi mai bune contabile. 

D-RA AGLAE. Mulţumesc, eu nu primesc. 

D-NA EUSEBIA M. Da' de ce, fetiţo? 

D-RA AGLAE. Mai întîi, doamnă, nu sunt fetița 
d-voastră... 

D-NA EUSEBIA (aparte) Umflată mai e şi asta! 

D-RA AGLAE. Şi apoi sunt indispusă. 

D-NA EUSEBIA M. Ai fost prea strînsă poate... 

D-RA AGLAE. Asta nu vă priveşte de loc, doamnă. 

D-NA EUSEBIA M. Atunci eu propui pe amica mea 
Irena. 


CAMARADA. Nu vă supără să mergeţi trei în trăsură? 

D-NA IRENA. Nu-i nimic, că dacă eu sunt ceva 
mai... 

D-NA EUSEBIA M. /la urechea unei prietine). Ce 
ceva, că e lată rău... 

D-NAIRENA (care a auzit). în schimb, d-na Eusebia 
Marinescu e aşa de imperceptibilă, că nu mă va supăra. 

(Lucrul se hotărăşte astfel. D-na Irena şi d-na Eusebia 
merg Să împartă bani la săraci şi vor începe cu partea 


despre Văcăreşti. Toată lumea se pupă şi-şi jură prie- 
tenie eternă.) 

D-NA EUSEBIA M. (ieşind să meargă spre Văcăreşti). 
Ma chere amie, tot mergem noi spre Văcăreşti, hai 
să ne repezim un moment şi pe la şosea. 


(Cortina cade) 


10 


15 


20 


25 


528 


TOADER CIZMARU 


E vorba de un cizmar, — dar un cizmar artist, 
artist nu în cizmărie, fiindcă cizmăria n-a fost tre- 
cută niciodată printre bele-arte, ci în chitară. 

Era flăcău, un soi de flăcău pismătareţ, care ura 
pe adevărații flăcăi, tineri şi glumeţi, tocmai fiindcă 
el nu fusese niciodată tînăr. 

Băgat ucenic, la vîrsta de 6 ani, la un cîrpaci de 
uliţă, se prinsese frate de cruce cu nobila sărăcie aşa 
de cu timpuriu, încît mai tîrziu, cînd sărăcia se aşeză 
alături de beadreagul lui, ca în casa ei, el îi întinse 
mîna cu dragoste: se cunoşteau aşa de demult!... 

Nu sepoatetăgăduică,chiarcizmar fiind cineva, are 
o pustie de inimă, care nu degeaba îi tîcăie în piept 
ci a dragoste, — ba chiar se poate susţine cu succes 
că unele bresle speciale cum e a bărbierilor şi a cizma- 
rilor, au o propensiune particulară către această stare 
sufletească, pentru care au şi fost cîntate, cu deose- 
bire, de poeţi. 

Tocmai de aceea e mai de mirare cum s-a putut sţre- 
cura bietul flăcău prin primejdioasa carieră a cizmăriei, 
care este şi a amorezaţilor de meserie, fără să fie pîrlit 
de flăcările amorului, acest duşman secular al bărbie- 
rilor şi al cizmarilor. 


Şi cu toate astea e aşa: nu iubise niciodată !... 
* 


Cred cu totul de prisos a-i face arborele genealogic. 
Familia sa dăduse statului o serie întreagă de oameni 


15 


20 


25 


35 


muncitori, cari însă nu fuseseră remarcați în istorie 
decît printr-o strălucită sărăcie, care trecuse din tată 
în fiu, pe linie bărbătească şi coborîtoare, ca singurul 
şi cel mai de căpetenie titlu de noblețe, pînă la dînsu. 

în el, toate zbîrciturile şi dungele ce le cioplise 
nevoia pe chipul străbunilor săi, erau concentrate 
într-o figură osoasă şiunghiulară, în care s-ar fi putut 
dezlega, cu trigonometria în mînă, toate problemele 
de suferință şi neavere cîte pusese soarta ascendenţilor 
săi spre dezlegare. 

De altminteri se numea Toader, scurt, cum s-ar 
numi un cîine Dulău, şi-i ziceau Toader Cizmaru,cum 
ar zice cineva Dulău Cîinele. 

Adevărul e că avea un talent nemaipomenit de a, 
rămînea anonim. Trăia bine sau trăia rău, trăia sau 
nu trăia, nimeni nu putea şti. leşea numai din cînd 
în cînd, pînă la circiuma din faţă, să-şi cumpere cele 
trebuincioase vieţii, şi o dată pe săptămîna mergea 
în Dipscani să-şi tîrguiască piele, sau cuie, sau pap. 
Obiectele acestea îl preocupau atît de mult, încît, 
cînd erau gata să se isprăvească, bietul Toader nu 
dormea cîte două nopţi, şi fiinţa care suferea atunci 
toate melodioasele confidenţe ale cizmarului era chi- 
tara. 

Să aibă cineva drept cea mai înaltă preocupaţie a 
vieţei sale preocupaţia de a nu-i lipsi niciodată 
cuile din tinichea, nişte mizerabile cuie de lemn, 
pentru care ar fi fost de ajuns cheltuiala ce o face 
un om cu stare pentru săracii săi. E grozav!... 

Şi cu toate astea, astfel merge viaţa. 

Fiecare îşi are idealul său: unul visează să fie iubit, 
de o femeie frumoasă; altul să ajungă ministru; un al 
treilea să cumpere moşia vecinului; bolnavul cugetă 
vecinie la sănătate; artistul la glorie şi Toader ciz- 
maru la cuie şi la pap. 

Aşa e viaţa !... 


* 


De cînd îl cunoşteau vecinii în strada Amzei, două 
lucruri, sau, mai corect, un lucru şi o persoană aveau 
dreptul să intre după paravan — căci dugheana lui 


era împărțită, prin două coaie de hîrtie vînătă, un 
atelier şi camera de culcare — şi anume: chitara şi 
Guşti, cățelul cel nedespărțit al cizmarului. Am zis 
un lucru şi o persoană, căci Guşti pierduse de mult 
calitatea de cîine, spre a deveni o fiinţă cu suflet 
şi cugetare, în sînul căreia stăpînul său îşi vărsa tot 
necazul vieţii. 


Vara, cînd sărăcimea umblă  desculță, ciubotarii 
mor de foame. Toader se punea pe cîntat, iar Gugşti, 
în colțul odăii, începea să urle, strîmbînd gîtul în 
toate chipurile şi privind pe stăpînul său cu un fel de 
respectuoasă rugăminte de a înceta. Cizmarul nu 
înceta dar nici nu-şi huiduia cîinele, fiind de părere 
că după cum el are dreptul să cînte, tot astfel cățelul 
are dreptul să urle. 


Iarna, cînd sărăcimea ar umbla încălțată, dar n-are 
cu ce, şi cînd, prin urmare, cizmarii cîrpaci să găsesc 
în aceeaşi situaţie ca şi vara, cu deosebire că iarna 
mor şi de foame şi de frig, —iarna, Gugşti era mult mai 
iubit stăpînului său decît chitara, pentru că...frigul 
e duşmanul cel mai neîmpăcat al artelor şi mandolina 
cea mai ilustră, fie chiar a lui Cimarosa, nu ţine de 
cald cît un căţel. 


Cînd vîntul bîzîia prin hîrtia ferestrelor, Toader 
se urca pe mindirul său de paie, învelindu-se cu o 
scurteică veche deaba, şi, fiindcă mînec ele nu-iputeau 
sluji la nimic, pe una o arunca peste Guşti, sfătuindu- 
se cu dînsu în gura mare, şi făcînd planuri pentru ziua 
viitoare, care, din nenorocire, trebuia neapărat să 
semene cu cea de astăzi şi cu cele trecute. 

„Ei, Guşti, ce mîncăm mîine? Mîine-i mîine!..- 
Pînă aici am dus-o noi cum am dus-o, dar să vedem 
de aici încolo... Tu mereu dai din coadă ca un prost 
şi te vîri în scurteică... Brrr! frig e frate... Şi jupî- 
neasa Liţa de la d-nu Marghiloman’ ş-a dat papucii 
să-i cîrpească ţiganu de la colţ... Da' parcă şi tu, nu 
ştiu cum dracu, nu mai ai căldură în tine nici de un 
ban.Aiîmbătrînit,jigodieceeşti!... 0! săracu Guşti!., 
căţelu Gugşti... Vîră-te acolea, moşule, că] crapă lem- 
nele de ger!..." 


10 


15 


20 


25 


30 


:»5 


Guşti însă era menit să joace un rol important în 
viaţa stăpînului său. 

într-o dimineaţă veneau amîndoi de la St. Gheorghe, 
Guşti cu un pachet cu piele în gură, iar Toader cu 
o pîine şi cu nişte ridichi la subţioară. 

Cîinele mergea ţanţoş şi cuminte spre domiciliul 
din strada Amzei, întorcîndu-se din cînd în cînd spre 
stăpînulsău şi privindu-l cu mulţumire, caun om care 
se achită de o binefacere. Toader se strecura uşor prin 
mulțime, temîndu-sea nu fi băgat în seamă de lume, 
şi nu se uita de loc la căţel, — pînă observă mai de- 
parte că Gugşti dispăruse. începu a fluiera, a-l striga 
pe nume, a-l căuta... Pace. Atunci se întoarse înapoi. 

Ce să vezi? 

La colţ de stradă, Guşti găsise o livreta subţirică 
şi delicată ca o femeie delicată şi subţirică, şi fără nici 
o mustrare de conştiinţă, lăsase pachetu din gură, şi 
se pusese să se învîrtească împrejurul ei... 

Bietul Toader, care în viaţa lui nu îndrăznise să-şi 
ridice ochii la o femeie, fu atît de scandalizat de în- 
drăzneala căţelului, încît puse mîna pe un bolovan 
să arunce în el. 

Atunci însă, ca o fee binefăcătoare pentru căţel, 
se ivi o slujnicuţă tînără şi vioaie, care ducea pe braţ 
un coş cu tîrguieli. 

— Ce ai, domnule, cu căţeii de zvîrli într-înşii? 

Cizmaru se roşi ca un mac. 

— N-am nimic... dar... Guşti e al meu... şi în loc 
să ducă pachetu acasă, s-a apucat de drăcii... Nu ţi-i 
ruşine obrazului, potaie! 

— la lasă şi dumneata; vezi bine că Guşti, cum îi 
zici, s-a ridicat la neamuri!... 

— Da' e bătriîn jigodia... mai bătrîn decît mine. 

— Ce, oi fi zicînd că şi dumneata eşti bătrîn! Şi 
începu fata să rîdă cu hohot şi să se uite la el pe sub 
lungul genelor, cu ochii ei albaştri şi obraznici... 

Aşa merseră pînă spre strada Amzei, tot spunînd 
ea de la cine este şi întrebîndu-l pe el ce face, pînă la 


35 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


„= Sa ne vedem sănătoşi, îi 
TIS 


— Să ne vedem sănătoşi. 


tafeTpoât'^i^ 


ziseea? 


oprindu-se din 


în .„cdebâ- 


10 


15 


20 


25 


D-LUI IOAN RONEANU, CĂPITAN DE STAT-MAJOR 


Cartierul general al al.-s. regele. 


Bucureşti, 1877 


Domnul meu, sunt însărcinat cu o îndatorire grea 
şi delicată. Prieteşugul ce-l am pentru Clara, îmi dă 
putere să încerc această scrisoare, şi cu atît mai voioasă 
o fac, cu cît mi se asigură că mă adresez unui om su- 
perior. 

Cred că nu e nevoie de prea multă introducere ca să 
facă cineva un bine. Totuşi trebuie să vă explic cîteva 
lucruri, ca să mă înţelegeţi mai lesne. 

Sunt prietena Clarei din copilărie. Dumneavoastră 
n-aţi putut să mă cunoaşteţi, căci de opt ani trăiesc 
în Elveţia cu singurul copil ce mi-a rămas de la băr- 
batul meu. în tot timpul acesta Clara mi-a scris. Cred 
de prisos dar să vă mai spun că ştiu totul. După mări- 
tişul ei eu am venit în ţară şi, deşi numele d-voastră 
nu a mai fost adus în vorbă niciodată, am înțeles că, 
din nenorocire, Clara îşi iubea trecutul.... 

Alaltăieri, domnul meu, în urma ştirei ce se răspîn- 
dise despre o ieşire fericită a turcilor din Plevna şi 
rănirea a doi ofiţeri de stat major, — am fostchemată 
de Clara s-o văd. Era bolnavă. Domnul Eloescu ieşise, 
şi luase cu dînsul şi fetiţa. Jean era lîngă mumă-sa . 


533 


îl iubeşte aşa de mult, încît nu poate trăi fără dînsu 
nici o minută. Mă tem de creşterea lui. I-am observat 
aceasta şi m-a rugat să nu fac şi eu ca toată lumea, 
în Jean, Clara iubeşte două fiinţe. 

Ea mă chemă lîngă dînsa şi-mi dete o mică cheie 
ce o păstra la piept. 

— Caută în scriitorul meu, în cutia din dreapta; 
în fund este un ecrin de cristal. Adu-mi-l aici. 

I l-am dat. Ea îl deschise cu oarecare grăbire şi 
scoase dintr-însul un mic pachet. Tremura ca ofrunză. 

— lată, draga mea, nişte scrisori pe cari te rog să 
i le trimeţi. Sunt scrise de mine, dar sunt ale lui. Le 
am de aproape şease ani. într-însele e toată vinovata 
mea tinereţe şi întreaga mea viaţă. N>am avut putere 
să le ard... Mi le-a înapoiat cînd m-am măritat, şi 
ar fitrebuitsă le rup sau să le pierd... Uite, n-am putut. 
Trimite-i-le. E rănit şi poate să nu mă mai vadă. 
Ştiu că mă urăşte,, dar poate... să mă ierte. El ştie bine 
că eu n-am fost de vină. Nu se putea altfel. Scrie-i că 
Jean s-a făcut mare. 


Clara se ridicase pe un cot şi voia să-mi spuie multe. 
Am oprit-o, căci de lacrămi de-abia putea vorbi. 


— Poate că nu mă urăște atîta... Scrie-i, Eleno, 
cît ţi-o fi cu putinţă mai curînd şi roagă-l să-ţi răspun- 
dă. A!... tu n-ai iubit niciodată cu atîta vină şi 


atîta durere !... Jean !... 

Copilul sări de jos, crezînd că-l cheamă pe dînsu. 
Clara îi zîmbi cu bunătate şi după aceea îşi ascunse 
capul în perne. 

— De ce plînge ea? mă-ntreba copilul trist şi cu 
vocea jumătate. 

— Nu-i nimic, puiule, — mama e cam bolnavă. Şezi 
la fereastră şi vezi cînd vine trăsura. 

El se duse tristşinemulţumit. 

lată, domnule, că-mi îndeplinesc sarcina ce mi-am 
luat-o. Dacă voiţi să-mi răspundeţi, pentru Clara, 
v-aş fi recunoscător. 

Vă salut. 


Elena 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


DOAMNEI ELENA V... 


Cartierul general al armatelor aliate 
Bucureşti, 1877 


Doamnă, lertaţi-mă dacă încep prin a mă mira de 
scrisoarea ce-mi faceţi onoarea să-mi trimiteţi, dar 
credeţi-mă, atît de puţin eram învăţat cu veşti de felul 
acesta, încît acum chiar, mă-ndoiesc de-mi e adresată 
mie sau altuia această scrisoare. 

Sunt ani întregi de cînd nu trăiesc decît pentru a-mi 
face datoria către ţară, şi cu aceste scrisori voiţi să 
deschideţi, lîngă rana ce mi-a făcut-o glonțu, o rană 
veche şi adîncă... E închisă, doamnă, de doctorul cel 
isteţ şi prea învăţat, care îngrijeşte de întreaga omenire, 
de vreme. Dacă pentru Clara vremea n-a izbutit s-o 
vindece, o va vindeca, fiţi sigură. Cît despre iertare, 
n-am nimic de iertat. 

Mulţumindu-vă, doamnă, de bunătate, — vă rog 
să primiţi înapoi aceste scrisori, cari sunt adresate 


unui alt Eu, mort de mult şi îngropat. 
A d-voastră supusă slugă, 
loan Roneanu 


DOMNULUI PETRE PAULESCU, 
INGINER, MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE 


Aceeaşi dată, seara 


Scumpul meu, De-abia putînd să mişc mîna, sunt 
nevoit să-ţi scriu aceste rînduri spre a-ţi cere un ser- 
viciu. lată-l: 

Du-te imediat în strada Polonă, no... şi cercetează 
de d-na Elena V... îndată ce vei afla-o, arată-i scri- 
soarea mea şi spune-i să nu reclame la poştă pachetul 
despre care-i vorbeşte în rîndurile ce i le-am adresat 
azi-dimineaţă, căci nu l-am expediat. 

Să nu cauţi a pricepe toate acestea, căci 'ți va fi 
cu greu. Tălmăcirea va urma într-o altă scrisoare. 


Te îmbrăţişez de o mie de ori. Sper să ne revedem. 
loan R. 


535 


DOMNULUI IOAN RONEANU ete. 
Zece zile mai tirziu 


Nimic nu e mai adînc şi mai nepriceput decît inima 
omului, am gîndit cetind scrisoarea d-voastră. 

înainte de a vă spune impresia ce au produs-o rîn- 
durile ce mi-aţi trimis asupra Clarei, permiteţi-mi 
să restabilesc un fapt. Dumneavoastrăcredeţi că scopul 
scrisorii mele a fost de a deschide — după cum ziceţi 
— o rană veche şi adîncă, lîngă acea pe care v-a făcut-o 
glonţu. Eu n-am urmărit nici un scop; am voit curat 
şi lămurit să ajut pe Clara, pe vechea şi singura mea 
prietenă, şi în aceasta n-am avut nici un scrupul: nu 
m-am gîndit nici la bărbatul trădat (întru ce?), nici 
la onoarea familiei, la nimic. Am văzut-o că sufere, 
şi fiindcă fiecare din noi a ars o dată în viaţă de acelaşi 
foc, am pricepuţ-o şi am voit să-i îndulcesc suferinţa. 
Am făcut bine, am făcut rău, mă veţi judeca cum vreţi 
crede. 


Acum, domnul mau. după cev-am spusmobilul care 
mă face să întreţiu această corespondenţă, e bine să 
mă retrag din rangul întîi al acţiunei şi să las locul 
Clarei. 

înţelegeţi că, cetindu-i scrisoarea d-voastră, am şters 
rîndurile în care vorbiţi de înapoierea pachetului. Ar 
fi fost prea crud pentru dînsa... Şi am făcut bine, căci 
a doua zi mi-aţi dat singur dreptate. 

— El vorbeşte de uitare — mi-a zis Clara; aş fi 
foarte fericită dacă ar fi uitat, dar amărăciunea cu 
care scrie pare a nu-i da dreptate. Am fost atît de ne- 
demnă, iubita mea, de dînsu, şi atît de puţin am 
înțeles acest suflet mîndru şi plin de bunătate, încît 
l-am rănit preaadînc. Greu mă va ierta. Dar ar trebui 
să mă ierte, căci am suferit destul. Crede-mă, am fost 
pedepsită cu prisos. 

— Pare a fi bun, 'i zisei eu; teva ierta. 

— Cum vrei să mă poată ierta, 'mi strigă ea. înţe- 
legi tu, un om care ştie că are un copil, îl cunoaşte, 
îl vede, şi nu poate sâ-i spuie un cuvînt, nu-l poate 
strînge în braţe. E prea mult.'... Ei, ce vrei, mi-a 
fost frică de sărăcie şi am luat un om bogat. Ceea ce e 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


însă monstruos în acest tîrg e că eu am vîndut două 
suflete: pe al meu şi pe al lui. Cu ce drept?... Spune-i, 
cu toate astea, draga mea, că copilul îl iubeşte; că el 
nu trebuie să moară; că n-are nici chiar această liber- 
tate... Ah ! ce ironie!... Să iai unui om pînă şi liber- 
tatea de a muri!... 

După aceea se învîrti puţin prin casă — căci am 
uitat să vă spun că acum e cu mult mai bine — şi 
apoi întorcîndu-se repede către mine: 

— Şi cu toate astea nu trebuie să moară, nu, n-are 
acest drept! Ah, Eleno! cît de mult simț că-l iubesc 
încă!... cît de puternică a fost acea dragoste care l-a 
legat de paşii mei!... Spune-i-o, scrie-i cum ştii, 
numai să afle încă o dată că după şase ani îl iubesc 
tot aşa de mult ca şi atunci, şi că vremea n-a vindecat 
nimic din rana ce port aici, în inimă, zise ea lovindu-şi 
pieptu cu mîna. 

Tăcu un moment. Era ostenită. 

— Sau mai bine nu-i mai spune nimic... 'mi zise, 

şi căzu cu capul în mîini pe un fotoliu. 

După aceea n-a mai vorbit. 

Eu n-am ascultat-o şi iată că v-am scris tot. Am făcut 


D-LUI PETRE P... et. 


Cincisprezece zile în urmă 


Iubitule, ţi-am fost făgăduit o tălmăcire. Iat-o: 

Tu eşti singura ființă care cunoşti legăturile mele cu 
Clara. De aproape şase ani nu cred să mă fi auzit 
grăind un cuvînt de bine sau de rău cu privire la 
dînsa. Astăzi ies din tăcerea mea. 

Se pare că rana ce am avut-o v-a speriat pe toți. 
în fond o nimica toată. Printre lumea care a aflat 
despre aceasta a fost şi Clara. Fie de milă, fie din mus- 
trare de conştiinţă ea mi-a trimes, prin d-na de care 
ţi-am vorbit rîndul trecut, toate scrisorile cîte mi le 
scrisese în 69 şi 70 şi pe care i le înapoiasem înainte 
de căsătorie. Zice că sunt ale mele şi deci mi se cuvin. 


537 


îţi mărturisesc că înainte a de deschide pachetu să 
văd scrisorile, am avut o nespusă scîrbă pentru aceste 
mincinoase mărturii ale unei prefăcute dragoste. De 
curiozitate însă l-am deschis. 

Putere-aş vreodată să-ţi spui ceea ce am simțit 
la vederea acelor slove subţiri şi delicate, pe care 
timpul şi sărutările mele le ştersese puţin?... Un mo- 
ment am fost apucat de un aşa dor, încît mi s-a părut 
că am să-nebunesc dacă n-oi mai revedea-o. Atunci 
s-a deşteptat în mine acea voinţă de fier, la care alerg 
totdauna în asemenea momente, şi mi-am scuturat 
capul ca de o grea durere, căutînd să biruiesc acea 
răscoală a unei inime pe care am omorît-o sau cel 
puțin am crezut c-am omoriît-o de mult. Am avut 
curagiul să citesc o scrisoare pînă la sfîrşit. Simțeam 
o oarecare gîdilătură la acele cuvinte, dulci şi scumpe 
altădată, — dar atît. Mă biruisem pe mine însumi, 
sau, mai drept, biruisem pe un alt Eu, care sedeştepta 
în sufletul meu ca un frate vitreg. Am învins! 


Prietene, a-ţi istorisi prin cîte am trecut ca să 
ajung aci, ar fi lung, din cale-afară lung. 

La început trist, mai pe urmă indiferent, am privit 
desfăşurîndu-se drama vieţii omeneşti şase ani, fără 
să am alt rol decît pe acela care îl are un pompier în 
teatru: de se va aprinde, să-mi pui viaţa în pericol 
ca să sting focul. Un om care a iubitprea mult şi a fost 
nenorocit devine indiferent pentru tot. lartă mult 
şi se indignează puţin. Are aparenţe de egoist, dar 
în fond e lipsit chiar şi de acel ceva, propriu fiecărui 
animal, care se numeşte instinct de conservare. îmi 
pasă foarte puţin de ceea ce se va întîmpla cu mine, 
mîine, sau peste un an, sau peste un veac. După cum 
fiecare 365 de zile adaogă o nouă coaje crustaceului, 
astfel, fiecare zi întăreşte şi mai mult cuirasa inimii 
mele. 

în împlinirea datoriei am găsit oarecare mulţumire, 
în război găsesc o adevărată voluptate. Teatru în care 
se joacă primejdioasa dramă a vieţii se aprinde. Rolul 
pompierului începe. Sunt aproape fericit. 

Amintirile pe care le coprinde acest pachet cu scri- 
sori viu să-mi tulbure sălbatica mea pace. Ele nu au 


10 


15 


20 


25 


atîta putere. Era să le înapoiez fără să le citesc. Aş 
fi făcut rău. M-am sujusşila această nouă încercare. 
Am ieşit biruitor!... 
încolo, dragă Petre, ce să-ţi mai spui decît tot ace- 
leaşi lucruri. De vro lună am înconjurat Plevna ca 
într-un lanţ. Pînă n-a venit generalul Todtleben' 
nimeni nu s-a priceput să facă treaba asta. Puteam să 
ne omorîm toţi oamenii şi nu mai luam pe Osman cu 
asalt. Prin asediu va cădea inevitabil. Adio. 
Jean  Roneanu 


DOMNULUI PETRE PAULEANU ete. 


Zece zile după căderea Plevnei. 


Tur nu Măgurele 


Domnul meu, în serviciul de ambulanţă a murit 
ieri dimineaţă de o grea rană la plămînul stîng, că- 
pitanul de geniu, loan Roneanu. 

Cuvintele sale din uimă au fost neînţelese. Mai 
înainte însă mă rugase să vă trimet ceasornicul şi 
inelul său, d-voastră, spre amintire, iar un pachet 
cu scrisori, unei doamne din Bucureşti. a cărei adresă 
n-a putut-o spune, dar al cărei nume l-a rostit pînă 
a murit: Clara. 

Crezînd că poate veţi cunoaşte pe destinatara lor, 
am onoare a vi le trimite d-voastre spre a dispune. 

Primiţi etc. 
Căpitan dr. Borcescu 

P.S. Cred de datoria mea a stărui să vă atrag atenţia 
asupra acestor scrisori. Ar fi de dorit să nu se piardă, 
căci mortul le-a sărutat pînă şi-a dat duhu. 


RĂVAŞE:* 


Ioane, 


Trecu şi Sîntă Măria şi tot cu lăcrâmile pe obraz m-a 
lăsat, că d-ta nu te-ai mai gîndit de cînd ai purces 
de la noi să-mi trimeţi vorbă cu vreun chip, ca să ştiu 
şi eu cum să mă bucur, — or m-ai uitat. 

Ioane dragă, tare mi-i frică să nu afle părintele de 
ce am făcut noi, c-a-nceput beteliele să nu mă mai 
ajungă. De groază să nu mă văd ocara satului, cîte 
gîndeşti tu că n-am băut eu, şi cum am sărit din podu 
casii, de-ai fi zis că mă risipesc pînă jos. Toată săptă- 
mîna trecută am zăcut, şi n-am închis ochii de durere. 
Iar acu cînd mi-am luat orce nădejde de scăpare, 
parcă mi-i dor să-l văd, şi mă gîndesc cum l-aş legăna 
şi cum l-aş mai săruta, da' iar m-apucă groaza, şi-mi 
vinesă-mpung fuga-n lume să nu-mi mai dea de urmă. 
Cît nu ţi-e ţie, Ioane, în grije de ce-ai lăsatîn urmă, 
şi parcă nici habar n-ai avea de te joci aşa cu zilele 

tale. Da' iar mă-ntorc şi zic că nici tu nu eşti de vină. 
Să vede că aşa ne-a fost dat de la Dumnezeu. 
Cînd socoteam şieu samă vădnorocităcutine, iaca 
tu c-ai pornit la război şi eu nu ştiu ce să mai mă fac. 
Că nu-mimaiticneşte de trai, şicîteziua de mare, 
plîng ca o nebună, şi mă usuc de pe picioare. într-una 
mă reped pe la voi şi-ntreb pe mămucă-ta de cumva 


Nota asupri schiţei e comuiă ci a precede itei, intitulată tot 
Răvaşe”  (n.<?d.). 


10 


15 


20 


30 


35 


40 


mai are vreo ştire de la tine, şi ea într-una sejăleşte.că 
pare că ai fi intrat în pămînt de nu-i mai trimeţi vrun 
răspuns, pe unde te găseşti. Mai ieri s-a zvonit din 
gura lui Nică a lui Dumitru Badea, — c-ai fi dincolo 
la Griviţa şi alta nu cunoaşte să ne spună decît că-i 
tare departe pînă acolo. Juncanii tăi i-a luat boierul 
la curte pentru datoria ce-aveai să-i dai de astă-iarnă. 
Deliţa Maranda nu mai poate de focul lor şi-ntr-un 
plîns o duce săraca, de nu mai conteneşte. 

Scrie-mi, mă rog, cum te afli pe acolo, că tare mi-i -n 
grijă de tine; şi noaptea cum mă culc mă podideşte 
plînsu-n pat şi ard ca de friguri, şi mă mistui pînă se 
crapă ziua, de nu pot dormi. Mama mă ocărăşte că de 
ce am slăbit şi m-am ofilit aşa, parcă eu aş vrea să 

plîng, da nu mă pot ţine». 

Altele nu pot să-ţi spui de pe la noi decît că porcul 
tău de la Simedru a fost împuşcat de Kir Iani, pentru 
că i-a răsturnat o covată de huşti, şi m-a apucat milă de 
săracu porc, că parca aşa a fost scris, de cînd te-ai dus 
tu să nu se mai aleagă nimic din de-ale voastre. 

S-a isprăvit luminarea, loane, şi părintele le aduce 
cu număr de la biserică de nu mai pot umbla la ladă 
să iau alta. Dumnezeu să te lumineze, că tare mi-i 
dor de tine, şi să ne mai vesteşti prin vreun chip şitu. 

Măriuţa 


19 augustru. în cîmp 

Măriucă fată, 

Domnu vacmistru mi-a dat în primire scrisoarea ta 
astăzi la apelu nominal şi m-a simțit că am cîrlig 
acasă de mă foiesc aşa cînd 'mi vin scrisorile. Tu, 
dragă fată, te roagă lui Dumnezeu să mă ţie sănătos, 
că zău, uite, cînd mă gîndesc la voiparcă-mi vine să-mi 
iau lumea în cap, şi mult e urît să dezertezi. D-nu 
sublocotenent spune că are să vie şi domnitoriu, şi e 
mai mare ocară să fugi de lîngă tun cînd turcii trag 
tot în noi. 

Măriucă, am primit ieri leafa pe trei luni şi am făcut 
un grop de 45 lei noi, pe care i-am dat lui brigadiera 
Niţă să-i trimeată părintelui pentru baba mea, că atîta 
mamă am şi eu pe lumea asta şi urgisită a fost şi aia. 


Al 


Spune, fată, părintelui să alerge la curte, să dea în 
genuchi boierului să-mi lase juganii, că m-oi viri 
rob la dînsu după ce m-oi libera. 

Pentru kir lani să nu-i dea Dumnezeu după faptele 

5 lui că n-o s-ajungă bine. Spune tu, Măriucă, babei 
mele să-şi cumpere un godinac din leafa mea ca să 
aibă pe cineva în uşea casei. M-am rugat dedeşca* 
Paraschiv Ghelbereaţă, care face sirviciul poştei, să 
nu-mi mai dea scrisorile de la voi în front or cînd 

10 suntem la ;inspeczai** că mă bate efleireru ** *. 


Alt nemaiavînd, mi-e dor de tine, Măriuco, şi mă 
rog ca şi dumneata să nu mă uiţi. 
Ion Dumitru, servant no. 1 


Ioane frate, 


15 Cît am niţel răgaz mă pui să scriu pentru dumneata, 
ca unu ce eşti departe şi necăjit. Părintele a primit 
banii şi umblă să cumpere un godinac, cum ţi-a fost 
voinţa pentru lelea Maranda, iar boieru nu prea vrea 
să lase juncii, zice că o să facă el cum e bine cînd te-i 

20 întoarce şi-o să-ţi dea, zice, alţi juncani dacă oi fi tot 
om de treabă cum ai plecat. 

Ba zău, că parcă-aş vrea şi eu să ştiu, Ioane, de ce 
să nu maifiitu om de treabă, că parcă uniforma 
voastră n-ar fifrumoasă şi poleită ca de aur şi tu flăcău 

30 în toată mintea. Spune boieru că vă-ntoarceţi de la 
oaste nişte dezmăţaţi de strîngeţi omu de gît, şi părin- 
tele zice tot aşa, da eu nu cred, că nu se primeşte la 
tunari dezmăţaţi ca să poarte uniforma cu poleială. 
Poate, am zis eu, la dorobanţi, cum e Duţu al 
Dinei. 

35 Ioane, nu ştii tu cum mă gîndesc eu la tine, şi parcă 
cîteodată aş vrea să mă fac tunar, da' mi-i ruşine să 
nu mă audă părintele. Mai pe vară, — la  seceră, 


* Deşeă zic tunarii la cei mai vechi decît dînşii; sinonim cu nene. 

** Inspecţie (n. D.Z.) 

*** Efleiter la  artilerişti e un. soi de grad între soldat şi briga- 
dier (căprar) (n. D.Z.). 


542 


— o 


osteneam, Ioane, şi nu puteam să mă plec de greu, şi 
uite-aşa mi se duceau ochii pe lanul de grîu, parcă 
tocma la Grivita voastră. Cînd bătea vîntul, de mişca 
holdele în palii, palii, mi se părea că am ajuns pînă 

5 la Dunăre şi fiindcă n-o puteam trece plîngeam de 
udam pămîntul. Of... Ioane, cît sunt de fără parte 
în lumea asta! Un lucru am iubit şi eu şi ăla n-a fost 
al meu. 

Da! uite colea, dacă te-ai face şitu un dezmăţțatşi-ai 

io rîde de fete, aş muri. 

Parcă, nu ştiu cum, părintele se tot uită la mine 
lung şi nu-mi mai vorbeşte de măritiş. Tare mi-i teamă 
să nu afle... 

Scrie-ne, Ioane, mai multe, că tu scrii mai frumos 

15  şieutocmaiacuma văd cît e de bine să ştie omu carte. 
Spune-ne ce fel sunt făcute tunurile şi cînd te face 
căprar, că-aş vrea parcă să te văd că mă iei de gît cu 
galoane pe braţe. 

Sănătate, frate Ioane, de la noi la toți şi Dumnezeu 

20 cu tine. 

Măriuța 


29 augustru, de la Griviţa 


Măriucă, 
Deşcă Ghelbereaţă mi-au dat astăzi o scrisoare de 
25 la voi care mi-a mai pus sîngele la loc, că fierbeam, 


fată dragă, ca o gropniță cu var. De trei zile trage 
turcu-n noi parcă ar bate nuci, şi stă ascuns după 
meterez ca un guzgan de munte. D-apoi lasă-1 că nici 
lui nu e moale. Cînd îi trimitem cîte o mezralie* vîjie 
30 moartea pe deasupra lor ca un zmeu cu dinți. O! 
Doamne! n-o veni cea zi de socoteală, să le iau fesu 

din creştet cu obuzu ! 
De trei zile, Măriucă, n-am închis ochii. Toată vre- 
mea stau lîngă tun, îl închid, îl deschid, îl şterg, 
35 schimb placa de octurație** încarc, mînuiesc bătătoru 


* Mitralie, obuz cu gloanțe (n. D.Z.). 
** Placa de obturație e aşezată în fondul tunului şi servă spre a 
se constata dacă descărcarea a fost bună (n. D.Z.). 


543 


şi ochesc. Cînd mi-i mai sete şi mai dor de tine, ochesc 

mai lung, că parcă pe zarea cerului mi se-ntunecă deo- 

dată şi nu mai văd nici redută, nici turc, ci chiar 

Măxinenii noştri. Cînd no. 2 trage cordița, de plesneşte 

5 tunu, odată parcă mă-nsăgeată prin inimă, şi numa că 

ne pomenim şi noi cu bomba lor pă sus că vine, cît 

o purcică, şi unde fluieră mînca-o-ar rugina ca un 
crivăţ de cele turbate. 

„La pămînt, leat, strigă d-nu sublocotenent, că te 

10 retează-n două!" 

Şi noi cădem la pămînt, ca nişte pere boiereşti. 
Am auzit, Măriucă, că vrea să mă facă efleiter pentru 
că alaltăieri noapte am astupat gura unui tun din 
Griviţa No. 2. Da, că, Doamne, era să plătesc cu pielea 

15 isprava mea. Noi întîi trăgeam în firidirecr* şi aşteptam 
să înceapă şi ei ca să le luăm distanța. Da cel dăntîi foc 
a lor eu uit să mă ascund şi cum stam pe o movilită de 
pămînt mă şi curăța dacă nu mă apuca d. sergent de 
un picior să mă răstoarne peste cap. Şi ce-am văzut, 

20 mămuliţa mea ! Şrapneaua a căzut tocmai mai departe, 
lîngă anrerrenu ** nostru, şi a făcut mii de fărîmele pe 
Ciacâr, calu cel mai bun de la tun, şi a spart capu 
lui leat Nică, călăreţu dinainte, şi a omorît şi pe soţia 
lui Ciacăr. 

25 Măriucă fată, urît e omu ucis în război! Dacă mi-o 
fi scris să mor p-aici, spune bieţii mamii să nu mă caute 
prin stîrvurile astea, că din flăcău zdravăn cum mă 
ştie o să mă vadă un trup de căpcăun, ciuntit şi 
mîncat de ciori, — da' nu-i spune fată vorbele astea 

30 decît, Doamne fereşte, dacă-ai auzi c-am murit, şi 
roagă-te lui Dumnezeu să nu mor, Măriuco, ca să te 
mai văd o dată! 

Miine, mi separe mie, că o să fie ziua de atac, fiindcă 
astă-seară ne-a dat voie să ne retragem puţinei săpunem 

35 chesoanele la remizii***, să buşunăm**** caii şi să ne 


* Tir-indirect (n. D.Z.). 

** Soldaţii tunari cunosc toate aceste numiri (n.D.Z.). 

*** Remize se zic la cazarmă şoproanelor tunurilor. Termenul se 
păstrează pe cîmp 

*k**  Bouchonner un cheval. A şterge un cal de năduşală cu şomoiogu 
de fîn. Soldaţii zic a buşuna 


544 


odihnim şi noi. Eu îţi scriu de pe lădiţa ante-trenu- 
lui la un felinar spart. A venit voie de la domnu colo- 
nel că putem să scrim pe-acasă, şi eu am şi ridicat 
oiştea, am rezemat-o în popirțaz* şi după dînsa 


5 numa bine scriu pe lădiţă cu leat Efrim şi deşcă Paras- 


chiv Ghelbereaţă. Pe sus, tocmai pe departe, se văd 
curcubeuri de foc zburînd în urma iezmelor de boambe, 
de ţi se-ncîlceşte mintea de groază. Mîine osă mă-ncerce 
la cadrant** ca să vadă dacă ştiu trage şi acolo, ca 
io să mă şi facă efleiter. 
Trebuie să sune îndată odihna şi nevoia mă 
îndeamnă să sfîrşesc. 
Măriucă taică, dacă cumva mi-o fi dat să mor mîine, 
fie-ţi milă de sufletul meu şi nu mă uita de tot, de 
15 tot, că tare mi-ai fost dragă. Am multe pe inimă să-ţi 
spui, dar nu mai pot, că nu maiam loc şia sunat cul- 
carea. Dumnezeu să te norocească. 
Ion Dumitru No. 1 


Preasfinţiei-sale părintelui din Măxineni 
25 1877, augustru (n 5. Grivița. 


Să trăiţi,  Stinţia-voastră! 

Deat Ion No. 1 a fost ucis la 30 în zori la asalt. 
Fiindcă a murit lîngă mine mi-a lăsat cu limbă de 
moarte să scriu sfinţiei-voastre aşa: 

25 Precum că el are o casă cu trei pogoane de loc, un 
patul cu porumb, straie de ţîvil şi niţele parale îngro- 
pate sub pragul tindei. Pe toate zice că le lasă fetii 
sfinţiei-voastre după ce o muri mă-sa, şi vă roagă, 
a zis cu grai de mort, să nu supăraţi pe zisa fată a sfin- 

30  ţiei-voastre, cu care el are un copil, numai pentru că 
avea de gînd s-o ia. 

Şi cea mai de pe urmă voinţă a lui leat Ion a fost 
ca sfinţia-voastră să faceţi pe fii-su tunar. 

Să trăiţi! 

35 EfrimDiaconu No. 2 


*Popîrţag, resteu pe care se reazămă oiştea (n.D.Z.). 

** Cadranu cu care se măsoară unghiurile de înclinare ale ţevii 
şi servă spre a trage în puncte cari nu se văd, fiind ascunse de dea- 
luri sau de redute (n. D.Z.) 


DOLABELA RĂSTOACĂ 


George Sand, într-o scrisoare către Gustave Flau- 
bert.rîdede noua generaţie a scriitorilor francezi, şi, 
în special. îşi bate joc de titlul ce-şi iau ei, zicîndu-şi 
oameni de litere în loc de oameni. Ea spune că ştirpi- 
turile acestea, neputînd fi prin ei înşişi oameni, în 
sensul amplificat al cuvîntului, se mulţumesc a fi 
de litere, ca şi cum literile au fost vreodată în stare 
să facă pe un neom, om. 

George Sand are multă dreptate, şi ar avea şi mai 
multă, dacă, în loc de a vorbi de Franţa. ar vorbi de 
țara noastră. Orşicum însă, se poate aplica ironia 
celebrii femei şi nouă, căci ca unii ce ţinem să dovedim 
în ruptul capului că suntem fraţi de sînge cu francejii, 
am luat de la ei toate cusururile şi nici o calitate. 

De aceea, spunîndu-vă că Dolabela Răstoacă era 
om de litere, mă simt dator să vă adaug că era şi om, 
dar nu aşa om, cum sunt toţi oamenii. ci om foarte 
grozav. 

Mai întîi, ca origine, se trăgea dintr-un decurion' 
sătesc de la 48, care, el însuşi, se trăgea prin încruci- 
şare de rasă din cine ştie ce decurion roman şi cenobilă 
dacă, ai cărei frați, nepoți, veri, strănepoţi şi străveri 
se văd încă şi astăzi pe columna lui Traian. Despre 
acest decurion roman, Dolabela Răstoacă spunea cu 
gravitate că are oarecari documente de familie. cari i-l 
arată ca pe cel mai de-a dreptul coborîtor al familiei 
Brutus-Porcia!, şi că astfel, despre Brutus, prinmijlo- 


15 


20 


25 


35 


cirea decurionului, se trăgea din Caesar, prin urmare 
din familia Iulia, care ea însăşi avea oarecari legături 
de rudenie cu Venerea !... iar despre Porcia se trăgea 
din Caton !... Cît despre ramura mamei sale... desigur 
trebuie să fi avut şi aci oarecari legături cu Boerebis- 
te” sau cu vreun alt crai dac. 
Astfel că, pe pămînt, astăzi, ultima spiţă a acestei 
deznădăjduite nobleţe era junele Răstoacă. 
Deocamdată, ceea ce era bine dovedit, era faptul 
că se trăgea direct din proto-presbiterulMuciu Răstoacă 
din satul Dobra de sus, în Ardeal”, — şi că se afla 
redactor la gazeta Bălăriile naţionale şi profesor la 
institutul Patrimoniul moral român. 
Tînărul Răstoacă, judecat pe dinafară, părea a fi 
cel mai dezmățat locuitor al regatului României, 
închipuiască-şi cineva un tînăr ca de 27 de ani, 
voinic, chipeş, umblînd pe drum cu nişte paşi atît de 
apăsaţi încît un gardist beat îl duse într-o seară la 
secţie sub pretext că prea călca piatra primăriei a 
pagubă. De atunci el o călca şi mai a pagubă, convins 
fiind că cu chipul acest face opoziţie guvernului. 
In îmbrăcătură era sobru, atît de sobru încît or pe 
ce lăture s-ar fi întors contra vîntului, nu-i putea ţine 
frunte: la piept n-avea nasturi, în spate era descusut, 
coatele stau gata să iasă prin mîneci... mai mult o 
glumă haina. Ceea ce-l minuna pe el era cum de se 
putuse să facă Dumnezeu o alcătuire atît de nepotri- 
vită, împărțind anul în patru feluri de vremuri, cînd 
ştia foarte bine că avea de gînd să lase pe lume oameni 
atît de săraci ca dînsu. De aceea el îşi zicea că ceea ce 
natura a greşit, omul trebuie să îndrepteze, şiastfel 
chibzuise să împartă anul cel mult în două anotim- 
puri, după rîndurile de haine cîte şile poate cumpăra 
cineva. 
în privinţa încălțămintei fusese odată la Slatina, 


luat de un prieten, şi-şi cumpărase de acolo o pereche 
de cizme, de la o naţie*, atît de trainice, încît de vreo 


* Naţie se numea pentru el orice român de peste munţi (n. D.Z.). 


547 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


548 


trei ani se furniza prin poştă de la d-nu Apiu Srupian, 
încălțămintar în Slatina. 

Despre domiciliul său nu se ştia nimic. El însuşi 
declara că de vreo doi ani nu şi-a văzut niciodată 
camera ziua. 

— Intru noaptea la douăsprezece, ies dimineața la 
4 sau la 6 şi punct! 

Somnul şi-1 făcea mai mult la redacție. Cînd se 
întîmpla să-1 deştepte cineva fără cuvînt, îl înjura, 
măcar de-ar fi fost însuşi d-nu Golovei, casierul Băla- 
nelor naţionale, cel mai important bărbat din noul 
şi din vechiul continent, — „după badea Dolabela" 
cum îşi zicea el singur. Băieții din tipografie ştiau de 
frica lui ca de altă aia, şi nu erau niciodată strigați 
pe numele lor, ci porecliți în fel şi chip: 

— Iepure, dă condeiu-ncoace, sau — Măi, cata- 
plasmă jidovească, unde-s corecturile? or — Vin aici 
caracatiță într-un picior! etc. 

De altminteri era cinstit, muncitor şi mai cu seamă 
om de inimă. Nu înşelase în viața lui pe nimeni, 
dar, ce-i drept, nu prea avusese cum, de vreme ce toate 
dara verile lui de portofoliu se mărgineau la transac- 
tiele ce le făcea asupra țuicei cu băcanul din colț. 
încolo,tot ce consuma, cu bani gata! 

Avea şi el, ca orice român, două patimi. Acuma nu 
doar că orice bun român trebuie neapărat să aibă două 
patimi. Sunt alții cari au cîte 10, şi nu sunt pentru 
asta mai puțin stimabili şi onorabili. Dar el avea nu- 
maidouă: 1. Ura pentru unguri. 2. Iubirea pentru bere. 
Da' doar berea nu-ieradragă,aşa.din fire. Ceea ce-i era 
drag din fire, era să urască pe unguri şi, fiindcă era 
foarte bun la suflet şi nu putea trăi numai prin ură, 
sehotariîsesă se îndrăgească de ceva. Dar dece?Feaieile 
sunt mai mult o belea; copiii, ca să-i ai, trebuie să-i 
faci; cărţile cer parale multe; mîncarea... un lux. 
Rămîne, fatal, să te arunci în braţele berei. El nu 
îndrăznea să facă figura cea corectă, în valurile berii. 
Hiperbola i se părea atît de îndrăzneață, încît nici 
chiar ca floare de retor nu voia s-o întrebuinţeze. Cînd 
ar fi berea în valuri, aşa, de la Dumnezeu, pare-ar 
mai avea omul vreo grije!... 


15 


20 


25 


30 


36* 


Pe vremea căldurilor mari, Dolabela Răstoacă era 
cu deosebire nenorocit. Pe de-o parte sărac, căci de 
la Patrimoniul moral român nu lua leafă pe vacanțe, — 
pe de alta fript de sete, el se strecura pe sub umbra 
zidurilor, ca şi cum s-ar fi temut să nu-l insulte soarele; 
cu batjocura razelor sale, care erau cu atît mai calde, 
cu cît banii deveneau mai rari. 

— Să fiu al dracului dacă în Noua Caledonie‘ or 
fi oameni mai săraci ca mine! — Apoi, trecînd pe 
lîngă cîte un cîine, întins la umbră în toată puterea 
patimei sale, Dolabela se uita la el cu jind, dînd din 
cap. 

— Zău dacă nu-i mai bine pe aşa vremuri de criză 
să fiicîine! şi spremaimarescîrbă de lumea asta scuipa 
din fugă pe coşul vreunei trăsuri elegante, ce trecea, 
adăpostind sub coviltirul său cine ştie ce om ordinar. 

De frig nu se plîngea niciodată. Foc nu făcuse în 
viaţa sa. Dacă-l întrebai, mirîndu-te de asta, — îţi 
răspundea cu un fel de dispreţ: 

— Eşti copil dumneata. Cincisprezece lei pe lună 
pentru lemne, mie-mi fac 50 de beri. a cîte bani 30 una. 

De iubit nu iubise niciodată pe nimeni. în redacţie 
avea un singur tovarăş, căruia i se tînguia în vremuri 
de restrişte: un pisoi. Acesta merita pe deplin să-i 
fie prietin, căci avea şi el un aer foarte indignat contra 
lumei aceştia: era aşa de slab şi de licnit că ţi-ar fi 
fost milă să-l superi cu vreo mîngîiere. Singur Dolabela 
se credea în drept de a fi în intimitate cu dînsul, şi de 
aceea lucra întotdauna cu motanu după gît. 


Cam acesta este junele Dolabela Răstoacă. 


10 


15 


20 


25 


550 


UN DRUM GREŞIT 


După actul al doilea al Traviatei ieşi din stalul 
întăi un domn, înalt la statură şi cam posomorit la 
chip. care se duse de-a dreptul la vestiar, se îmbrăcă 
şi porni fără să aştepte sfîrşitul reprezentaţiei. 

Afară era o lapoviţă de ţi-ar fi fost groază să umbli 
pe jos, chiar fiind mai de rînd şi mai puţin elegant 
decît dînsul. Domnul acesta însă, spre marea mirare 
a băieţilor cu jurnale, o luă prin apă şi se duse de-a 
lungul Podului Mogoşoaiei în jos, spre bulevard, cu 
riscul de-a fi stropit pînă şi prin buzunare de tră- 
surile ce veneau după el. Mergînd, fluiera încet şi 
cam lung cîntecul de dragoste al Traviatei, atît de 
ştiut pe dinafară de toată lumea şi de toate flaşnetele, 

în seara aceea primadona izbutise să dea o viaţă 
adevărată chipului Violetei, şi cu toată banalitatea 
muzicei şi a libretului, rolul atît de omenesc şi de 
atingător al Damei cu camelii mişcase cu tot  dinadin- 
sul pe domnul cu care ne întîlnim acum. 


Era el oare atît de străin de ale muzicei încît auzea 
atunci pentru întîia dată pe Traviata? sau este adevă- 
rat că sufletul nostru are, neatîrnat de lumea dina- 
fară, unele momente de exaltare proprie în cari cele 
mai mici cauze de emoţiune, sentimentalismul cel mai 
banalalaltuiaînrîureştecuorarăputereasupră-ne?... 

Oricum ar fi, ceea ce era adevărat la acest om se 
dăduse pe faţă: îl mişcase Traviata. 


io 


15 


+20 


25 


30 


35 


40 


El se coborî de-a lungul Podului Mogoşoaiei, o luă 
pe strada Carol şi intră într-un gang, unde sună: 
uşa se deschise uşor, cu discreţie, ca la un cunoscut, 
şi el urcă scările, încet, aproape placid, zbîrnăind încă 
cîntecul de la teatru. Se duse drept înainte, la uşa ce 
era în fund, şi intră. 

Era un salonaş liniştit, simplu, cu oarecare bogăţie 
de perdele şi de scoarţe, dar atîta tot. Lampa, naltă şi 
elegantă, era învelită într-un fel de borangic auriu 
care îndulcea puterea luminei; soba pîlpăia cu cei din 
urmă cărbuni, şi toată atmosfera odăii era prietenă 
cu lucrurile dintr-însa. în faţă cu uşa, în fund, o 
femeie tînără sta la piano cu un copil pe braţe şi se 
încerca să-i poarte degetele pe clape. îi întindea mînu- 
tele pe clavir, zicîndu-i încet: 

— Uite, puiule, aici e do, aici e re, aici e fa. 

Şi el o întreba drăgălaş şi lung: 

— Da?... 

— Da, puiu mamii. 

— Da?... 

Şi amîndoi păreau atît de trebuitori şi de îndestu- 
lători unul pentru altul, încît ar fi umplut numai ei 
doi lumea întreagă. Şi nu-ţi puteai altfel închipui pe 
acea femeie, cu tîmplele frumoase pe frunte, naltă şi 
senină, decît ținînd pe braţe un copil ca al ei, bălan, 
cu buclele pe spate şi cu ochii albaştri şi nevinovaţi. 

Cînd omul pe care-l urmărim intră în casă, copilul 
fugi de pe braţele mamei sale şi, răpezindu-se spre el, 
se apucă de piciorul lui, sărind ca un ied şi-i săruta 
mîna cîntînd: 

— Tata, tata, tata!... 

El îl mîngiie pe păr şi-i zise liniştit: 

— Bonsoir, Constant, — ce, nu v-aţi culcat voi 
încă? 

— Nu ne-am culcat, răspunse mama copilului. E 
tîrziu? 

— Sunt aproape unsprezece. 

Ea, drept încheiere, îşi luă copilul de mînă şi, 
simplă, îi zise: 

— Haidem, puiule; tata are de lucru. 


551 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


552 


— Nu, nu, răspunse el, întinzîndu-se pe canapea 
cu un căscat ostenit, n-am de lucru. închipuieşte-ţi că 
am fost la teatru şi n-am putut să stau. 

— Nu ţi-a plăcut? 

- Ba nu, cîntau binişor... dar nu ştiu ce am; îmi 
făceau mai mult rău decît bine. Ţie nu ţi s-a întîmplat 
niciodată, Silvio. să te supere lucrurile bune? 

Silvia îi pusese mîna pe frunte," îngrijată. 

— Nu, dragă, n-am nimic, adaogă el. 

Şi, drept recunoştinţă, îi luă mîna şi i-o sărută, şi 
se vede că-i făcu atîta bine, că faţa ei senină şi serioasă 
se învioră ca la o rază de soare. Se aşeză binişor pe 
marginea canapelei şi-i luă amîndouă mînile în mînile 
ei mici şi albe şi uşor răzemîndu-se de pieptul lui i 
lestrîngeacu căldură. 

— Eşti bine? spune drept. Eu văd că nu mai am 
putere să te ghicesc. 

— Sunt foarte bine, răspunseelrîzîn d, — şi o atrase 
puţin cătră dînsul. Ea se lipi binişor cu capul de obra- 
zul lui, într-un extaz de fericire clară, serioasă, 
de-abia respirînd de teamă să nu-i pară prea grea. 

— Poate că ai fi vrut şi tu să mergi la teatru. 

— Nu, nu, se grăbi ea a răspunde. Vino dacă poţi 
mai devreme, îndrăzni a-i zice cu o înmuiare de glas 
rugătoare; atîta să faci pentru mine... dacă poţi... 

— Astăzi n-am venit devreme? o întrebă elzîmbind, 
dar cu o vădită nesiguranţă. 

— Astăzi da... şi cînd ai şti cît sunt de fericită! 

— Dar altă dată nu?... 

— Eu nu zic nimic... tu trebuie să te judeci. 

— lar începem? îi zise el uitîndu-se mai lung la 
dînsa. 

— Nu, nu, nu, răspunse ea în grabă. Vino cînd vrei, 
numai vino. Ei, ce să-ţi fac!... cînd inima ar fi aşa 
de cuminte pe cît vreau eu, nici o singură vorbă n-aş 
rosti care să te supere. 

— Cum de n-a adormit băiatul pînă acum? o întrebă 
el, uitîndu-se la copil, care se juca jos pe covor. 

Ea îşi întoarse ochii spre băiat, şi vederea lui îi 
făcu bine. 

— Cum îţi seamănă, Constant, băiatul! 


10 


20 


25 


30 


35 


40 


— Mai mult ţie, dragă. El e mai blond decît mine. 
şi... mai frumos. 

— A!... astă-seară eşti şi galant. 

— Sunt drept. Nu care cumva vrei să zici că nu-i 
leit poleit cum eşti tu? 

Adevărul era însă că copilul semăna mai mult cu 
el decît cu ea. 

Şi ea, uitîndu-se lung la copil, îi veneaparcă să se 
ducă la el, dar totodată nu-i venea să se despartă de 
celălalt. Atunci chemă băiatul lîngă dînşii şi, cîteşi- 
trei, se lipiră unul de altul, ca un mănunchi de ramuri 
tinere. 

Silvia însă băgă de seamă că băiatul avea ceva în 
mînă. 

— A... Constant! de ce umbli cu scrisoarea tatei, 
dragă? 

Băiatul întinse mîna cam nedumerit. 

— Uite, Constant, o scrisoare pentru dumneata, 

îi chema la fel pe tată şi pe fiu. 

— Pentru mine? Ce-o mai fi şi asta, zise el, luînd 
plicul din mîna copilului. A!... o scrisoare de la 
bătrînul!... 

Apoi ceti, şi o isprăvi răpede, căci se vede că era 
scurtă. După aceea rămase cu ea în mînă, uitîndu-se 
pe gînduri în lumina lămpei. Silvia căta cu nelinişte 
la el, iar copilul se da pe lîngă dînsa cu un şiretlic 
drăgălaş, ochind ceva pe masă. Nemaiputîndu-se stă- 
pîni, el atinse pe mama sa cu degetul şi-i şopti la 
ureche: 

— Plicul, mamă... 

Ea luă plicul binişor de pe masă şi i-l dete. 

— N-am cetit de mult slova bătrînului, zise el. 

— Ei bine, Constant? Ce-ţi serie? întrebă ea cu o 
vădită temere de-a nu fi indiscretă. 

— E foarte bine. E atît de bine încît vrea să călă- 
torească. Poimîne vine la Bucureşti. 

— Da?... întrebă ea lung. Cu treabă? 

— Se vede. Nu-mi spune. 

Şi amîndoi tăcură, părînd mulţumiţi de lămuririle 
ce-şi dau unul altuia. dar în fapt amîndoi se afundau 
în gînduri lungi... 


553 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


554 


— Nu culci băiatul, Silvio? o întrebă el, sculîn- 
du-se. 

— Ba da, răspunse ea, luîndu-şi copilul de mînă. 

— Eu cred că chiar noi ne putem odihni. zise el, 
trecîndu-şi braţul pe sub al ei. Haidem; mîne am de 
lucru. 

Ea îşi rezemă capul de umărul lui, fericită, şi cîteşi- 
trei se duseră să se culce. 


II 


Atreiazi,pela 10V,, Constantin DumitriuLupu.sau 
Constant, cum îi zicea Silvia, aştepta pe peronul gărei 
sosirea trenului. Nervos şi nerăbdător, elmăsura asfal- 
tul cu paşi îndesaţi, simțindu-şi în suflet neliniştea 
ce ne-o pricinuieşte apropierea oricărui eveniment. 
Cu forţa neatîrnată de voinţa noastră cu care revin 
ideile ce ne preocupă, gîndurile lui Constant se învîr- 
teau împrejurul vieţei lui din anii din urmă, ş-în 
absorbirea lor vedea răsărind din două funduri opuse 
capul Silviei şi-al bătrînului. Ca totomul care trăieşte 
sub înrîurirea a două sentimente vrăjmaşe, voinţa 
lui nu putea deschide nici un drum spre liman, şi numai 
cînd fluierul locomotivei vesti sosirea trenului, sîn- 
gele îi fugi spre inimă şi rupse echilibrul balanței, 
înclinînd-o spre noul-venit. în adevăr, la o scară a 
vagonului, bătrînul State Dumitriu Lupu, cunoscut 
mai bine sub numele de colonelul State, se încurca 
în poalele şubei, căutînd cu ochii pe fiul său, care-l 
văzuse şi se lupta cu mulțimea să ajungă pînă la el. 

— Da' de ce te-ai mai supărat mata pe frigul ăsta, 
zise bătrînul, spre a zice ceva, pe cînd fiul său îi săruta 
mîna. 

La drept vorbind însă el era fericit, şi, mişcat 
precum era, uită că el se supărase să vie tocmai din 
fundul Moldovei. Constant îi strînse lucrurile, le 
dete în mîna unui om să le ducă la trăsură, şi se duse 
să scoată valiza bătrînului de la bagaje. Colonelul 
rămăsese pe peron, învîrtindu-se fără căpătii şi zicînd 
din cînd în cînd: 


5 


15 


20 


25 


30 


35 


— Să mergem, ha?... Mergem, Constant? 

— Mergem, tată, iacă acuş, să scoatem cufărul. 

— Ei, ei, bine zici, îl uitasem, bată-l vina lui! 

în sfîrşit scoaseră cufărul şi plecară. 

Colonelul State fusese colonel fiindcă aşa veniseră 
vremurile, dar altfel nu era într-însul nici cea mai mică 
sămâînţă de erou. Bunătatea şi blîndeţea lui îl meneau 
să fie duhovnic sau dascăl de şcoală primară, ş-în ţara 
lui, cum îşi chema el moşia, la atîta se şi mărginea 
activitatea sa militară. Acareturile şi averea le lăsase 
în grija coanei Păune, soţia sa, care, sufleteşte, era 
tocmai partea protivnică a colonelului. Născută stă- 
pîna în toată puterea cuvîntului, se amorezase de uni- 
forma şi farmecul iuncărului Lupu, a cărui bunătate 
părintească de-acum, la tinereţe era numai graţie şi 
simpatie pătrunzătoare. Dînsa poruncitoare, ambiţioa- 
să, cu cultura franceză a restauraţiunei; el blînd, vesel 
şi foarte dispus să mişte lumea înainte, se complectau 
cum da Dumnezeu. De la naşterea şi mai cu seamă de 
la creşterea băiatului, toată despărecherea sufletească 
a acestei părechi se mărise, fiindcă aci colonelul pusese 
mîna pe virful mustăţeişi zisese femeii sale cum rare- 
ori avea obiceiu să zică: 

— Ia ascultă, Păuno, sunt eu stăpîn în casa asta 
ori ba?... Aşa vreau să fie şi aşa trebuie să fie! 

Şi semeaţă coana Păuna simţea că aici nu mai încape 
răspuns, şi se supunea pe tăcutele, ba cine ştie dacă nu 
chiar cu oarecare plăcere. Astfel că, în această singură 
ramură, colonelul rămase stăpîn pe situaţie. încolo, 
el era liberal şi coana Păuna conservatoare, şi la moşie 
se făcea politică conservatoare; lui îi plăceau petre- 
cerile vesele şi lăutarii, iar coana Păuna nu-i putea 
suferi, şi la moşie lăutarii nu se apropiau niciodată de 
curtea boierească; el ar fi băut bere cu plăcere, dar 
nevastă-sa hotărîse că berea e o băutură mojicească, 
şi berea fu îndepărtată de masa lor. 

Ca om cuminte ce era, el trecea peste toate aceste 
nimicuri, pentru liniştea şi demnitatea casei. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


556 


Şi e ştiut că copiii, chiar cînd sunt mici, înţeleg şi 
compătimesc cu acela din părinţi care în viaţa zilnică 
li se pare că e victimă; cu atît mai mult cînd sunt 
mari. Constant simţise puţin cîte puţin tirania la 
care se supunea tată-său de bunăvoie, şi mai tîrziu 
înţelese foarte bine înaltul simţimînt şi puterea morală 
ce se ascundea sub forma blajină a vieţei colonelului. 
Dacă la acestea se va adăoga grija de toate zilele şi 
dragostea nemărginită pe care o simțea copilul la 
tată-său, lesne se va pricepe mişcarea sufletească a 
tînărului cînd se văzu acum singur în trăsură cu 
bătrînul. 

De ani întregi nu se dusese pe acasă, deşi trăia în 
aceeaşi ţară cu părinţii. împrejurări cari îl legaseră 
încetul cu încetul de capitală, unde era magistrat, 
puseseră un fel de pînză de ruşine şi de lipsă de ener- 
gie pe caracterul lui. Mama lui de ani de zile era tot 
pătimaşă şi nu ieşea de la moşie; tată-său era sănătos, 
dar bătrîn, astfel încît vacanțe după vacanțe trecu- 
seră fără ca ei să se vadă. 

La otel, totul era pregătit şi încălzit, şi bătrînul, 
după ce se dezmorţi puţin, ceru ceai. 

— Ce faci astă-seară, Constant, ai treabă? 

— Nu, tată. 

— Atunci să mai stăm de vorbă, băiete. 

Apoi, cum se plimba prin casă, veni drept la el 
şi-i puse amîndouă mînile pe umeri, vesel: 

— Da' te-ai făcut bărbat, bre, în toată puterea 
cuvîntului... zău aşa, adaogă el mişcat. Uite, eu m-am 
micşorat... Sabia s-ar tîrîi după mine... Hei, zise el 
mai încet, sunt ani de-atunci... 

Şi în adevăr, Constant băgă de seamă că bătrînul 
scăzuse de un lat de mînă. 

— Dar altfel eşti bine, tată, zise el, luîndu-se după 
bătrîn şi apucîndu-l cu mînele de umeri pe la spate, 
fără să-şi mai poată stăpîni pornirea inimei. 

— Bine, fătul meu, răspunse colonelul, luîndu-i 
astfel mînile, mă-ta e cam gubavâ, iar eu, slavă Dom- 
nului, tot mă ţiu. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Ce face mama? întrebă Constant, desfăcîndu-se 
de bătrîn şi ducîndu-se să deschidă chelnerului care 
aducea ceaiul. 

— Ce să facă, cum oştii, zise colonelul mustăcind: 
acum face alegeri. Au o combinaţie alor, culudosie 
Gorciu şi Comăneştenii, cu care zice că au să facă 
praf pe prefect. 

Colonelul tăcu şi amestecă zahărul cu zgomot, uitîn- 
du-se la suprafaţa tulbure a ceaiului. 

— Eu am venit cam din poruncă, adaogă el cu vo- 
cea pe jumătate, ca sa te iau cu mine... la ţară... 
aşa zice mă-ta. Nu-i vorbă, am şi puţină treabă la 
Credit, şi a tot stat de capul meu: du-te, du-te, 
încît a trebuit să plec... Dar tu, adaogă el după o 
pauză, dacă nu vrei să vezi pe mă-ta, nu merge... 

— Ba eu vreau... răspunse celălalt cu jumătate 
de glas. 

Era cea dintăi dată cînd vorbeau amîndoi, ascun- 
zîndu-şi gîndurile adevărate. 

— Vreau, cu mare plăcere, adaogă tînărul, dar 
mama face opoziţie guvernului, şi eu sunt slujbaş 
al statului. 

— Dă, cum vrei, răspunse bătrînul. Ea mi-a zis 
că doreşte să te vadă, ca să facă apel la simțimîn- 
tul tău patriotic şi la demnitatea ta de om spre a te 
hotărî să votezi contra. Zice că nu degeaba eşti fecior 
de boier, adaogă plimbîndu-se prin sajlon şi ascun- 
zîndu-şi în mustață un zîmbet ironic, şi mai cu seamă 
copilul ei... 

Aci se opri; dar, ca şi cum i-ar fi părut rău că rîde 
în faţa lui de mama sa, zise răpede: 

— Vino, vino... şi fă cum vrei. Dar e bine să vii. 
Ce e bine nu e rău. Şi afară de asta, zise deodată, întor- 
cîndu-se din plimbarea ce o făcea prin odaie, trebuie 
să ne gîndim şi la altceva: eu îmbătrînesc, mă-ta e 
bolnavă... ori mai trăim un an, doi, ori ba... şi aş 
vrea să te văd însurat. Mări băiete, ai 34 de ani, 
ştii? 

— Ştiu... 

— Cu prilejul votului, poate să-ţi arătăm şi cîte 
ceva mai drăgăstos decît Tudosie Gorciu.Mi separe 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


558 


că ţi-a scris Păuna mai acum vreo doi ani de fata 
Mălineascăi?... 

— Da, zise Constant încet. 

— Sau poate ţi-ai găsit tu singur ceva? Cu atît 
mai bine. N-o să trăiesc eu cu dînsa, bre omule. Halal 
să-ţi fie, dacă e fată de oameni de ispravă... Numai, 
rămîne să te înţelegi cu mă-ta, şi acum e prilejul s-o 
aduci bine din condei: tu-ţi dai votul pentru Gorciu 
şi eu pentru fată. 

Şi se întoarse bătrînul rîzînd şi căutînd să-l însufle- 
țească şi pe el; dar el sta pe scaun cu braţele atîrnînd 
la vale şi căutătura preocupată, uitîndu-se ţintă înain- 
te-i, fără să vadă pe tată-său, care se apropiase cu 
totul de el şi-l observa. 

— Ha?... zise bătrînul. 

— Da, aşa-i, răspunse dînsul într-aiuri. 

Colonelul dete uşor din cap. ca un om nemulțumit, 
şi sorbi lung din ceai. După o tăcere de cîteva minute, 
el urmă: 

— Va să zică crezi că o să poţi veni cu mine? 

— Cînd pleci dumneata? îl întrebă fiu-său, hotă- 
rîndu-se în sfîrşit să pară om. 

— Eu cred să-mi sfîrşesc mîine treaba, şi poimîne 
seara aş pleca, dacă ai vrea şi tu... 

— Da... răspunse fiu-său, gîndindu-se, cred că o 
să mergem împreună. Numai o să fie cam greu cu 
congediul. 

— Nici n-ai nevoie de congediu, zise bătrînul încet şi 
mulțumit. Cu învoiala unui tovarăş, ori a preşedin- 
telui poţi să lipseşti două-trei zile, nu-i aşa? 

— Aşa cred... 

Apoi, încetul cu încetul, vorba luă alt drum. Bă- 
trînul îl întrebă de tribunal, de petreceri, de viaţa 
bucureşteană, şi o dată capitolul plecării isprăvit, 
cumpăna şi înconjurul cu, care se urmase vorba pînă 
aci fură lăsate la o parte. 

Pe la miezul nopţii se despărţiră, frăţeşte, stînd 
încă în uşă să-şi mai spuie cîte ceva, şi cînd Constant 
se coborî pe scară, părea aproape liniştit şi sigur. 
Dar, mergînd, scenele şi vorba dela început îi reve- 
niră în minte. Oare ştia ceva bătrînul? sau venise 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


tocmai ca să cerceteze. Se găsesc prieteni binevoitori 
întotdeauna care să se ocupe de viaţa noastră, şi 
oricît de ascuns şi de rezervat trăia el cu Silvia, ştia 
bine că toţi camarazii cunoşteau această legătură. 
Şi atunci nemulţumirea şi supărarea contra oamenilor 
îi purta paşii mai cu grabă cătră casa din strada 
Carol, şi astfel, casă ajungă şi mai iute, opri o trăsură 
şi se duse pe sus. 

Acasă era încă lumină. Silvia, ca întotdeauna îl 
aştepta, chiar dacă ar fi venit la ziuă. Dar urcînd 
scara, omul acesta care venise în trăsură pîn-aci, 
se gîndică ar fi mai bine să doarmă la el în seara aceea 
(căci, pentru orice împrejurare, îşi păstrase o odaie 
în care se zicea că stă cu chirie). Umbra vorbelor tată- 
lui său se întindea mai adînc în sufletul lui decît 
credea el, şi, cum se întîmplă totdeauna între senti- 
ment şi judecată, cînd reacţiunea sentimentală înce- 
tează, judecata îşi ia stăpînirea ei. Se duse în acea 
odaie rece în care se zicea că stă cu chirie şi vru să se 
culce; dar era aşa de frig încît trebui să-şi îmbrace 
paltonul la loc şi să se întindă astfel pe pat. După 
cîteva minute, bătu cineva la uşă. 

— Intră!... zise el tare şi răstit. 

Dar nu intră nimeni. El ştia cine e şi înţelese că 
tonul acela ar fi descurajat chiar pe un creditor îndrăz- 
net. 

— Intră... repetă încă o dată mai încet. 

Uşa se deschise binişor, cu o lungă discreție, şi 
Silvia se ivi în prag, serioasă şi simplă, cum era întot- 
deauna, strîngîndu-şi haina la gît cu mişcarea sfioasă 
a sufletelor umilite. 

— Tu erai? zise el, cu accentul omului care se aş- 
teaptă la mai mult. 

— Da, răspunse Silvia, ai venit?... 

— Precum vezi... 

— Astă-seară vrei să dormi aici? întrebă ea înce- 
tinel. Să-ţi fac puțin foc. 

— Cum vrei... 

Dînsa trecu înapoi în odaia din care venise şi peste 
puțin se rentoarse cu cîțiva cărbuni într-o tinichea 
şi cîteva lemne. De puse încet în soba de tuci ce era 


55» 


to 


t5 


20 


25 


30 


35 


40 


în mijlocul casei şi închise portiţa, aşteptînd să se 
aprindă focul. Ea sta în genunchi, la gura sobei, uitîn- 
du-se la tăciunii ce fumegau, el se uita din pat în 
podele, şi numai lampa de pe masă, cu pocnetul ei mol- 
com, părea vie. După cîtva timp tăcerea păru a-i 
mira pe amîndoi şi amîndoiar fi voit s-o întrerupă 
cu o vorbă naturală, care să nu dea pe faţă preocu- 
parea fiecăruia. Dînsul respiră cu putere de mai 
multe ori în aer, căutînd să-şi vadă aburul cald, în 
atmosfera rece a odăii. 
— Pi!...da'frige!...ziseelstrîngîndu-sesubpalton. 
Silvia îşi întoarse capul spre el un moment şi după 
aceea se puse a grămădi din nou hîrtie şi a sufla în 
foc. 
Cum sta jos, plecată pe un genunchi şi pe-o mînă, 
rochia subțire de noapte i se desfăcusetoată la gît 
şi umerii albi şi plini rămaseră goi. El se uita la dînsa 
din pat, pe sub gulerul paltonului, şi văzînd-o astfel 
goală, plecată jos pe scînduri spre a-i face foc şi a-l 
încălzi, îşi surprinse sălbătăcia inimei şi-i fu ruşine. 
Se sculă din pat răpede, cu gînd să o ia de jos şi să 
treacă în camera încălzită de-alături, dar, ridicat 
vertical, femeia de jos era Silvia de toate zilele, care 
făcea adesea focul, fără ca el să se emoţioneze pentru 
asta. Capul culcat şi capul drept nu mai vedeau cu 
aceeaşi măsură. Dînsul se mulţumi a trece singur 
în cealaltă odaie, crezînd că-i spune prin aceasta şi 
ei ce trebuie să facă, şi, printr-o mişcare firească, 
trase drept la foc şi se puse a răscoli cărbunii şi a-i 
apropia mai spre gură. Uşa rămăsese pe jumătate 
deschisă. După vreo zece minute el îşi întoarseprivi- 
rile într-acolo aproape iritat că dînsa nu l-a înţeles, 
dar, neauzind nici un zgomot, se sculă şi se duse să 
vadă ce-i. Nu era nimic. Silvia nu se mişcase de la 


gura sobei. Ghemuită jos, cu coatele pe genunchi şi 
capul în mîni, era duşă pe alte tărîmuri. Părea că 
o apăsa ceva, soarta bunăoară, şi ea, fără putere, 
fără vaiete, se tupilase sub apăsarea menirii ei. El 
se apropie de ea şi-i puse pe umeri paltonulrămas pe 
pat. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Silvio, de ce stai goală în odaia asta rece şi mai 
cu seamă jos. O să răceşti, să te îmbolnăveşti. 

Ea îşi ridică capul din mîni, şi cu o credinţă adîncă, 
sălbatică aproape, îi zise: 

— Crezi?... Şi gîndeşti c-ar fi vreo pagubă? 

— Vorbeşti copilării, răspunse el, încercînd să rîdă 
darsimţindu-secuprinsdeputereatristă avorbelorei. 
Haidem dincolo, să stăm la foc, adaogă el, ridicînd-o 
de jos. 

Şi trecînd amîndoi în odaia încălzită, el trase un 
jilt lîngă sobă. 

— Vino să stăm împreună, Silvio; e atîta vreme 
de cînd n-am mai stat aici amîndoi. 

— O să te ostenesc, zise ea, încet. 

_ Vino, vino, nu mă osteneşti. 

Şi fără altă rugăminte, ea se aşeză pe brațele lui, 
în fotoliu, şi-l luă de gît, lipindu-şi obrazul de umă- 
rul lui. Dar aci trebuia să se hotărască criza: lacri- 
mile strînse în suflet îşi găsiră izvorul lor natural 
cînd femeia se simţi în braţele calde ale bărbatului. Ea 
plînse încet, trist, cu puterea adevărată a durerii. 
Simţea prea bine ceea ce se petrecea în sufletul omului 
aceluia, care de opt ani era amantul ei şi de opt ani 
era hărțuit şi îndemnat de toată lumea s-o lase. De 
mult timp deja ea înţelesese că numai copilul, şi 
poate, mai mult decît copilul, obiceiul, legea cea mare 
a firii, îl aducea spre dînsa, cu aceeaşi neschimbată 
pornire ca şi în vremea cînd o iubea. Căci cîţiva ani 
la început o iubise cu adevărat, şi hrana zilelor ei 
de-acum erau amintirile timpului aceluia, cînd de- 
abia ieşită din azil', venise să trăiască cu bătrînul 
profesor de nemțeşte, tatăl ei, şi-l întîlni, tînăr şi 
voios, urcînd scara şi scoțîndu-şi pălăria cu respect 
înainte-i. După cîteva luni, bătrînul dascăl muri, 
lăsînd-o singură între cer şi pămînt. Şi fiindcă aşa 
e lumea, o țesătură stranie de nimicuri dureroase 
şi vesele, alături de nemîngiierea pierderii tatălui, 
veni mîngîierea dulce a amorului acestui tînăr, care, 
atras de frumuşeţa limpede a Silyviei şi dus poate 
de milă, se interesă de soarta ei. Ea îl iubi cu toată 
puterea tinereţii şi a singurătăţii în care rămăsese» 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


562 


şi astfel, fără să socotească şi fără să se mire, deveni 
femeie şi mamă. 

Iar acum, cînd sta ca şi altădată în braţele lui, ce 
bine simţea că dragostea murise!... Murise amorul 
şi rămăsese numai obiceiul, un lanţ nespus de greu 
cînd inimile sunt încă tinere. Şi cum sta lipită de dîn- 
sul, se simţi arsă de-o căldură sufletească stranie, 
care îi trecu ca o flacără misterioasă prin vinele capu- 
lui. 

— Ah, Constant, ce bine că există moartea! zise 
ea cu aprindere. 

El, mişcat de accentul sincer al acestor vorbe, o 
dezlipi puţin de el şi se uită la dînsa lung. 

— Silvio, nu eşti bine? sau ce şarpe te-a muşcat 
azi de inimă? 

Ea îl privi cu întristare şi dete încet din cap. 

— Cred că începi să devii histerică, adaogă el. 

— Nu-i aşa? întări ea, neînţeleasă şi descurajată. 

Şi fără putere de-a se scula sau de a-şi stăpîni lacri- 
mile, plînse. El, jumătate glumind, jumătate nervos, 
scoase batista din buzunar şi o întinse peste capetele 
lor amîndurora. 

— Să plîngem sub acoperiş ca să nu ne vadă tă- 
ciunii. 

Apoi, cum era cu mîna pe batistă, o lipide obrazul 
ei şi-i şterse binişor ochii. 

— Mai mare ruşinea, plîngi ca copiii, adaogă el, 
şi nici nu mi-ai spus nimic de băiat. 

— Doarme, răspunse ea încet, dîndu-şi părul de pe 
frunte la o parte. 

— Hai să-l vedem şi să ne culcăm, zise el sculîn- 
du-se şi luîndu-i un braţ sub al lui. 

Ea îl ascultă şi se ridică de pe scaun cu un adînc 
oftat. 

Băiatul dormea, cu buclele grămadă pe ochi. Tată- 
său i le dete în lături binişor, vorbindu-i încet, în 
limba lui peltică şi drăgălaşă şi jucînd lîngă pat 
ca la horă. Dar nimic nu putu să însenineze sufletul 
femeii. în care jalea şi oftatul prinseseră rădăcină 
de mult. Descurajaţi amîndoi, se culcară pe tăcutele, 


15 


20 


25 


30 


35 


căutînd, ca toate naturile fără energie, scăpare în 
somn... 


III 


A doua zi, părăsindu-şi femeia şi copilul spre a 
merge să dejuneze cu tată-său, dupăcum decu seară 
părăsise pe tată-său pentru femeie, el ducea cu dîn- 
sul hotărîrea fricoasă de-a spune bătrînului că nu 
putea lua congediu de la tribunal şi deci nu putea 
ieşi din capitală. 

Bătrînul se coborîse în birt. 

Cînd intră Constant, îl găsi în fruntea unei mese, 
încunjurat de vreo trei-patru persoane cu totul ciudate, 
care stau numai pe-o muche de scaun, gata a se scula 
la cel mai mic semn al colonelului. Unul purta un 
palton ros, îmbrăcat numai pe-o mînecă, iar mîna 
cealaltă părea legată de gît, ca la un om rănit. El 
vorbea încet, umilit, miorlăit, şi din cînd în cînd 
ciugulea haina colonelului, careisepăreanemăturată. 
Altul tînăr, nalt, buhav. sta în picioare, încercînd 
să zîmbească şi dînd din cap cu admirare ori de cîte 
ori colonelul deschidea gura. Un al treilea. tînăr de tot, 
student poate, cu cîteva tuleie de barbă blondă, nehră- 
nit, anemic, rîzînd fără măsură la cîte-o vorbă mai 
năzdrăvană a colonelului şi apoi reluîndu-şi deodată 
rolul stării sociale pe care-l juca. Toţi săraci şi mize- 
rabili... Ei văzură cu fericire venirea noului con- 
mesean, căci aceasta silea pe colonel să le dea drumul, 
strecurîndu-le în mînă, la fiecare, cîte-o consolaţie 
sunătoare. 

— Uite, îi vezi, Constant, zise bătrînul, aceştia sunt 
cei mai mari duşmani din localitate ai guvernului; 
prin urmare eu sunt dator să-i ajut... aşa mi-a porun- 
cit mă-ta. Fiecare zice că e venit să reclame în contra 
vampirului deprefect', să-l dea la gazetă, să-l maltra- 
teze, să-l demascheze şi mai ştiu eu ce să-i facă... 
Dar ei îşi caută bieţii oameni slujbă, adaose bătriî- 
nul zîmbind; iar tînărul acela e gazetar... urmă colo- 


563 


37 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


564 


nelul dînd din cap; cum stau vremurile, ia. o s-ajungă 
ministru dacă n-o fi prea prosti 

Şi astfel, rîzînd şi bine dispus, colonelul se puse cu 
fiu-său la masă. 

— Da' bine, bre, voi v-aţi boierit de tot prin partea 
asta a ţării. Ce văd eu aicea, e poznă mare... 

în adevăr birtul acela era birtul partidului cu dare 
de mînă, cu alte cuvinte al guvernului. Totul era 
luxos şi elegant, afară poate de obrazuri. Vorba se 
ridica, ca aburul din bucate, din ce în ce mai sus;se 
întindea de la o masă la alta, cu tonul sceptic şi satis- 
facţia grasă a parveniţilor; umplea sala de un bru- 
haha sordid, iar cuvintele ce se puteau surprinde erau 
foarte puţin caste. 


Colonelul State, care nu văzuse de mult faţa nouă 
a lumei bucureştene, era grozav de mirat. Mai cu 
seamă militărimea îl neliniştea. 

— De unde atîţia generali, măi băiete? 

— Ei, tată, dumneata crezi că lumea stă locului?.... 

— Ba nu. Eu înţeleg că lumea merge înainte, şi 
chiar îmi place. Dar prea au răsărit mulţi deodată !... 

— în urma războiului aşa e totdeauna. 

— Povestea vorbei: în urma primejdiei mulţi 
voinici s-arată. 

— Mi se pare că ai trecut şi dumneata în opoziţie: 
te-a cîştigat mama, zise Constant zîmbind. 

— Ba nicidecum, răspunse bătrînul. Mie mi-e 
dragă lumea, şi tinereţa, şi mişcarea, dar cu regulă, 
măi frate. Pîn-acum ţi-am zis vreodată: însoară-te? 
Nu, fiindcă nu era încă vreme, şi pentru că nu vream 
să mă amestec în treburile tale: tu ai să trăieşti cu 
nevasta ta, nu eu; şi te ştiam destul de bărbat ca 
să nu mă tem că ai să te încurci undeva prosteşte. 

— Mi se pare că vorbeam despre generali, zise fiu- 
său, răsucind talerul pe loc. 

— Da, dar vream să-ţi spun că toate lucrurile tre- 
buiesc făcute cu măsură şi la vremea lor, şi văd că tu 
laşi să-ţi treacă vremea, adaogă colonelul, întorcîn- 
du-se la vorba lui. 

— Va să zică aţi ho'tărît să mă însuraţi, îl întrebă 
fiu-său cu oarecare tărie în vorbă. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


37% 


— Nu că am hotărît... dar zic şi eu, ca părinte. 
Ştii vorba lui moşu-tău Niţă: pînă la 25 de ani se 
însoară omul singur, de la 25-35 îl însoară alţii; 
de la 35-45 îl însoară dracul, şi de la 45 încolo nici 
dracul nu-l mai însoară... 

Constant prinse acest prilej ca să puie convorbirea 
pe-o cale glumeaţă şi neserioasă. 

— Vrea să zică eu numai un an mai am pînă să mă 
peţească dracu... Mai bine primesc să rămîi nepeţit, 
sfîrşi el rîzînd. 

Bătrînul făcea un chef nespus, ştergîndu-şi lacri- 
mile, care, ca la toţi bătrînii, îi veneau numaidecît 
în ochi. 

— Săracul moş Niţă, zise Constant. A murit de 
mult, tată? 

— Ei, Dumnezeu să-l ierte, de mult... Era frate 
cu mă-ta, dar era mai frate cu mine decît cu ea. 

— El nu s-a însurat niciodată, adaose Constant, 
ca cum ar fi chemat pe unchiul său în ajutor. 

— Ei, şi la ce ţi-e bun? Nu s-a însurat omeneşte, 
şi a trăit toată viaţa lui cu o fată din casă... ba mi se 
pare că are şi un copil cu ea, un flăcău în sat cît tine 
de nalt şi de zdravăn. 

— Ehe, trebuie să merg să-mi văd rudele, zise tînă- 
rul, dînd din cap. 

— De aia îţi spun: fă lucrurile pe şartul lor, şi daca 
te-i căi, să fie vina mea. Unde mai pui, adaogă bătri- 
nul. făcînd ochii mici şi veseli, că mi-ar fi şi mie 
drag să văd trăgîndu-mă de halat vreo trei-patru 
lauri... pe care să ţi-i tund chilug şi să mi ţi-i vîr la 
oaste de la 6 ani... 

— Ar trebui să-i comandăm băieţi pe toţi, îl între- 
rupse fiu-său, prins de vioiciunea dorinţei bătrî- 
nului. 

— Ei, fătul meu, cum te-i purta... 

— Cred c-o să mă port bine, zise Constant ridicînd 
capul şi căutînd să se uite liniştit şi serios la tatăl 
său, — fiindcă n-o să mă însor... 

— De... cum îi vrea... răspunse bătriînul încet. 
Eu mă gîndeam la Elencuţa Mălineascăi... dar dacă 
nu vrei să te însori, e treaba ta. 


565 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


566 


Şi tăcură amîndoi. Bătrînul aprinse în mijlocul 
mesei o ţigară şi începu a scoate rotocoale mari de 
fum, pe care le urmărea în aer cu preocupare. 

— Şi dacă nu vrei să mergi nici acasă... iar eşti 
liber, adaogă el după cîteva minute, ca şi cum vorba 
s-ar fi urmat fără întrerupere. 

— Ba nu... acasă merg, merg cu plăcere numai să 
pot căpăta  congediu. 

— Aş dori atîta lucru să poţi face pentru noi, zise 
bătrînul cu un rar accent de voinţă,, ce punea cîteo- 
dată în voce şi care era atît de ascultat. 

— Sper... mai mult decît sigur, încheie tînărul. 

în cele din urmă vedea el bine că n-avea încotro: 
trebuia să se ducă. 

Pînă a doua zi seara se învîrti prin lume ca un neno- 
rocit, fără a-şi găsi stare locului. în fundul nehotă- 
rîrii lui începuse să se depuie urmele unei hotărîri 
răutăcioase pe care presimţea că are s-o urmeze. 
Dar tocmai fiindcă avea acest presimțimînt, era ner- 
vos, ruşinat, cu o înclinare vădită cătră ceartă, şi 
nu spuse nimic Silviei despre plecare, după cum nu 
spuse tatălui său de neplecare. Venea acasă cu treabă 
şi punea mîna pe geamantan; apoi îl lăsa în mijlo- 
cul camerei şi se apuca să-şi îngrijeascăunghiile, sau 
îşi peria o mustață un sfert de ceas şi după aceea o 
răsucea pînă s-o scoată din carne. O dată văzu pe 
băiat trecîndu-i pe dinainte şi i se păru că-i încăl- 
tat strîmb. 

— Constant! strigă el cu putere, cine te-a schimo- 
no&it aşa? 

Copilul. nedeprins cu astfel de vorbe, rămase încre- 
menit locului şi-şi trecu mîna pe haine nedumerit. 

— Nu te vezi că eşti încălțţat strîmb? 

Băiatul ridică piciorul să se privească. 

_ Mama m-a încălţat, zise el cu sfială. 

— Foarte rău. Du-te să te schimbe şi să nu te mai 
văd aşa! 

Apoi trecu pe lîngă copil, care pornise încet şi ruşi- 
nat, fără să-l mai vadă, îşi lua pălăria şi ieşi. 


15 


20 


25 


30 


35 


Cu bătrînul să înţelesese să se întîlnească la gară 
la 10 ceasuri seara, spre a porni în Moldova. 

în seara aceea Silvia îl văzu cu mirare intrînd acasă 
pe la 9 ore. îi dete bună seara încet şi întinse mîna 
băiatului din fugă, fără a-l privi; acesta i-o sărută 
cu temere. Apoi îşi luă cea dintăi haină ce o găsi la 
îndemînă, se întinse pe canapea şi se înveli cu ea 
pe ochi. Silvia se sculă încet; plecă umbrarul lam- 
pei în partea aceea şi se apropie binişor de el. 

— Iar te doare capul? îl întrebă ea cu grijă. 

— Mi cam doare. Dasă-mă, răspunse el scurt. 

Ea se retrase în vîrful picioarelor şi trecu cu copi- 
lul în odaia de culcare. După ce îşi adormi băiatul, 
ea reveni, cu aceeaşi grijă înapoi şi se puse să citească 
sub lampa de pe masă, uitîndu-se din cînd în cînd 
la el cu nelinişte. Obrajii ei palizi se colorau cu două 
roate roşatice şi respirarea i se apropia parcă mai mult 
de gură. Silvia trăia pentru dînsa numai prin faptul 
că fiziceşte nu făcea parte din corpul altora, dar altfel, 
sufleteşte, era urmarea celorlalte două fiinţe ce o 
încunjurau. 

Pe la 11 Y, Constant sări de pe canapea, cu ochii 
tulburi şi părul vîlvoi. 

— Cîte ceasuri sunt? întrebă el răpede. 

— Unsprezece şi jumătate, răspunse Silvia, privin- 
du-l lung pe sub lumina lămpii. 

El nu răspunse nimic, îşi luă haina pe un umăr şi 
se duse să se culce. 

A doua zi dimineaţa, tocmai să îmbrăca, cînd un 
aprod de la tribunal aduse o scrisoare. Silvia intră 
cu dînsa în mînă, citind adresa cu luare-aminte fiindcă 
i se părea că o cunoaşte. 

— O scrisoare pentru dumneata, zise ea întinzîn- 
du-i-o. 

El o luă şi o desfăcu răpede. O ceti dintr-o singură 
aruncătură de ochi şi după aceea rămase cu ea în mînă, 
gîndindu-se. Era palid, parcă i-ar fi venit rău. Silvia 
îl observa ca întotdeauna pe tăcute. Un zîmbet amar 
trecu pe buzele lui; cu scrisoarea încă în mînă şezu 

pe marginea unui scaun şi, aproape fără să cugete, 
zise: 


567 


— Ce neomenie!... 

— Ce-i? întrebă Silvia cu frică. 

El se uită la dînsa, încercînd să zîmbească, spre a 
părea stăpîn pe mişcările lui sufleteşti. 

— Nimica, răspunse cu răceală nefirească. Cred că 
am făcut o mare necuviinţă, şi atîtă tot. Iaca! 

Şi-i întinse scrisoarea. Erau numai cîteva cuvinte 
de la colonel: 

„Aseară te-am aşteptat la gară, dar neîntîlnindu-te, 
am crezut c-ai scăpat trenul şi m-am întors şi eu. 
Vino să dejunăm amîndoi şi să plecăm cu trenul de 
la 4." 

Ea citea şi înţelegea, dar parcă nu-ndrăznea să în- 
ţeleagă. 

— Cum vine scrisoarea asta de la tribunal? întrebă 
dînsa, cu formula sufletească a oamenilor modeşti, 
cari vor să depărteze de la dînşii prinosul unui compli- 
ment. Inima ei însă se încălzise de o mulţumire pă- 
trunzătoare, care îi ridică încetul cu încetul sîngele 
în vinele subţiri ale obrazului, punîndu-i astfel pe 
expresia fiinţei sale lăuntrice vălul de pudoare al 
fericirii, care stă aşa de bine la unele femei. 


— Scrisoarea vine de la tribunal, răspunse el, fiindcă 
bătrînul meu e om cuminte: n-a vrut să mă caute 
singur, ci a trimis sluga de la otel la tribunal, ca să 
o ducă aprodul, care, desigur, trebuia să ştie unde 
stau. 

Silvia rămăsese cu scrisoarea în mînă şi cu braţele 
încrucişate. 

— Vai, Constant, ce-ai făcut!... 

— Nu-i aşa?... întări el cu acelaşi surîs meschin. 

— l-ai făgăduit să te duci acasă şi apoi l-ai lăsat 
să plece singur la gară?... 

— închipuieşte-ţi! 

— Bine, să poate să nu-mi spui nimic?... Crezi că 
te-aş fi lăsat eu să faci o asemenea faptă? zise ea cu 
căldură. Cu atît mai mult că nu pentru întîiaşi dată 
te duci acasă... de cînd suntem împreună, adause 
plecîndu-şi privirile în pămînt. 

El se uita la dînsa lung, cu un fel de milă silită, 
care nu-i da pe faţă toată gîndirea. Făţărnicia, care 


'O 


15 


20 


25 


30 


35 


e fundul tuturqr caracterelor omeneşti, chiar a celor 
mai bune, îl făcu să mai protesteze, aşa. de formă, 
înlăuntrul lui însă se simțea mulţumit de chipul nou 
sub care se înfăţişau lucrurile. Putea pleca din Bucu- 
reşţi cu conştiinţa împăcată; la oamenii culţi, con- 
ştiinţa, cînd nu sunt stăpîniţi de vreo patimă, e un 
articol de căpetenie, cu care trebuiesc găsite formele 
foarte diplomaticeşti. Pe de altă parte avusese ocazia 
şi curajul de-a spune bătrînului că nu se însoară, astfel 
că, făcîndu-şi bine socoteala, se întreba de ce adică 
nu s-ar duce să răsufle la ţară cîteva zile, şi totodată 
să revie la loc în stima tată-său, la ca/e, cu adevărat 
şi mai presus de egoismul său, ţinea. 

Silvia, cu credinţă şi aproape fericită că putea să-şi 
impuie sacrificiul sufletesc de-a se despărţi de omul 
ce-i era drag, se puse să-i pregătească cufărul. 

Dînsul se duse să vadă pe bătrîn şi lămuririle asupra 
scăpării trenului fură foarte scurte, deoarece tată-său 
căuta să-l ajute şi să-l scoată din încurcătură. El îşi 
aduse lucrurile devreme la otel. şi astfel, lapatru cea- 
suri, plecară împreună la gară. 


IV 


Resteiul era o veche moşie părintească a colonelului 
State, aşezată în sus pe Şiret, în mijlocul unor coaste 
prelungi şi mănoase, de-a căror văi se leagă atîtea 
amintiri din trecutul neamului românesc. Cîţiva pro- 
prietari mari scăpătaţi; omulţime de boieri noi ridicaţi 
din fiii vechilor răzeşi; arendaşi de-ai statului îmbogă- 
titi de noua formă politică a anilor din urmă! [...] 
sub masca posesorului de pămînt, — şi sub stratul 
acesta, țărănimea, temeiul tuturor avuţiilor, săracă, 
chinuită, goală, — iacă noua desfăşurare de viaţă 
în care intrăm. 

Satul se întindea pe malul stîng al apei, de o parte 
şi de alta a muchiei, tăbărît pe văi şi pe dealuri, fără 
regulă, între livezi de pruni, vii şi bătrînii nuci 
stufoşi ai Moldovei”. Vara priveliştea trebuia să fie 
minunată. Iarna, cînd îl cunoaştem noi, părea somnoros 


15 


20 


25 


30 


95 


40 


570 


şi trist. Zăpada acoperise rîpele, micşorase corhanele, 
atîrnase promoroacă de crengile supte ale pomilor şi 
aşternuse peste toate celea cerga sa albă. Ici şi colo 
fumul subţiratic de tizic se strecura pe hoarnele de 
nuiele, dînd astfel semn de viaţă. 

Casele boiereşti se ridicau în muchea dealului. nalte 
şi puternice, privind pe toată lunca Şiretului, pînă 
departe,spre gară. Din vechile hardugbhii. coana Păuna. 
cu zidarii săi, scosese o casă aproape omenească, dar 
îi dăduse ceva din însăşifirea sa: era greoaie, demnă, 
curată, şi mirosea a pustiu. De la un geam, stăpîna, 
totdeauna îmbrăcată şi purtînd vecinicele sale mănuşi 
fără degete, privea vara plutele curgînd încet la vale, 
iar iarna sloii rostogolindu-se sălbatici spre Dunăre. 
Colonelul se plimba în lung ş-în lat prin trei odăi de-a 
rîndul,mîngîindu-şiurîtulcuciubuculşiziarele,pecare 
le citea cu credinţă de la un capăt la altul. Era în toată 
casa mirosul singurătăţii de ţară, bogăţia liniştită 
a mobilelor vechi. lenea divanurilor. melancolia volu- 
melor cu muehele roşii. şi printre firidele sobelor, cu 
toată vînătoarea ce le făcea coana Păuna, se întîmpla 
ici şi colo să-şi întinză plasa către un harnic painjin. 

Colonelul State şi fiu-său ajungeau la gară, în Mol- 
dova, pe la 7'Yz dimineaţa, după ce se opriseră pe la 
fiecare moşoroi de staţie. Vorba în vagon se urmase 
încet, intim, pînă se pierduse în osteneala somnoroasă 
a drumului şi în apatia frigului. Cînd se deşteptară 
la gară, Constant se coborî repede din vagon şi se duse 
să vadă dacă le-a venit sania. Cunoştea caii şi pe ves- 
titul Toader Stînga, vizitiul de tinereţe al colonelului, 
dar nu-i văzu nicăieri. întrebă pe unul şi pe altul, pînă 
ce în sfîrşit un om de la gară îi spuse că sania lor ve- 
nise cu o zi înainte la amîndouă trenurile. Cam ne- 
dumerit, el intră înapoi pe peron, cînd, trecînd prin 
sala de aşteptare, văzu pe tată-său în picioare în faţa 
a două doamne. 

— Pînă aici a mers cum a mers, dar de aici încolo 
emaigreu, zise Constant lui tată-său. Stîngăn-a venit. 

— Nu-i nimic, răspunse colonelul dînd din cap. 
N-a venit Stînga, dar ne-a ieşit norocul înainte. Vino-n- 
coa să te înfăţoşez norocului. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Coană Dizico, urmă el, adresîndu-se celei mai 
bătrîne, fiu-meu... pentru care o să tăiem viţelul cel 
gras. 

— Vra să zică fiul cel rătăcit, zise cu glas răsunător 
şi accentul moldovenesc cea care se chema coana 
Dizica, rîzînd. 

— Cam aşa, doamnă, răspunse Constant, închinîn- 
du-se înaintea ei. 

— Cest charmant. 

în vremea asta colonelul se apropiase de cealaltă cu 
un şiretlic bătrînesc plin de haz şi cum şedea jos îi 
pusese mîna pe umeri şi nu ştiu ce-i spunea de o făcea 
să rîdă. 

— Vino-ncoa, vino-ncoa, zise el lui fiu-său, şi ia 
aminte. 

Apoi adresîndu-se tinerei femei: 

— Fiu-meu, îi zise încet şi dulce. 

Constant se închină din nou; fata dete uşor din cap, 
şi ceremonia se sfîrşi astfel cu foarte puţină so- 
lemnitate. 

— Să ştii că m-ai supărat, adaogă colonelul fetei. 

— Da! ce-i, colonelule? întrebă bătrîna zîmbind. 

— Vream, coană Dizico, să arăt şi eu ceva domni- 
şorului ăstuia prin pustietăţile noastre, şi mă rugam 
de duducuţa matale să-şi ridice voalul de pe ochi... 
Ei, nu vrea... 

Fata rîdea încet, şi, cu tot voalul, se vedea bine cum 
se roşise. 

— Apoi unde plecaţi? întrebă colonelul. 

— închipuieşte-ţi, mon colonel, că de două luni 
suntem pe drumuri cu pozna ceea de proces... Acum 
mă duc iar la laşi... şi trebuie să trudesc şi fata asta 
cu mine, ca să iscălească pe acolo nişte hîrtii... Ia aşa, 
ca să nu fie omul liniştit. Mais... demain soir nous 
rentrons, adaose mai încet colonelului, cu vechiul 
obicei moldovenesc de-a vorbi două limbi deodată. 

Clopotul sună a doua oară. Ei duseră pe cele două 
femei la vagon şi după ce plecă trenul înainte, se ur- 
cară în sania coanei Dizicăi, cum îi zicea bătrînul, şi 
porniră acasă. 


571 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


572 


Pe drum întîlniră pe Stingă, care venea ca-n poveşti, 
cu cîteşipatru caii întinşi pe goană năprasnică, ţinînd 
hăţurile în singura mînă ce-i mai rămăsese şi îndesîn- 
du-şi pe ochi cu ciotul din dreapta o căciulă cît roata 
de mare. 

— Ho, ho, nebunule, că omori caii, zise colonelul 
oprindu-l. 

Dar n-apucaseră bine să seurce în sania lor şi tot 
el adaogă: 

— Să te văd, Stîngă!... 

Doar se cunoşteau de-atîta vreme, stăpîn şi vizitiu, 
şi-şi ştiau gusturile. Caii se aşternură la fugă înapoi. 
şi într-o jumătate de ceas fură acasă. 

Cine n-a plecat de la locul naşterii şi nu s-a întors 
la el, şi cine nu ştie ce simţiminte complicate izvoresc 
în sufletele noastre la revederea atîtor lucruri cari 
ne-au populat copilăria? Un cîine bătrîn care te recu- 
noaşte; un pom sub care te dai în scrînciob; grădina 
care-ţi părea cît o moşie şi acum vezi că-i 
numai cît o grădină; gîrla din vale în care bălăceai 
toată vara; lumea care te-a crescut şi azi te priveşte 
cu sfială; mobilele mîncate de carii; lucrurile nouă 
pe care le aduce viaţa în rostogolirea ei, toate acestea 
prindeau inima tînărului în pînza lor cenuşie şi de 
cele mai multe ori tristă. De aceea se întîmplă că cei 
mai mulţi oameni, reveniţi din depărtare la obîrşia lor, 
cîtva timp vorbesc foarte puţin. 

Constant văzu pe mamă-sacu emoţiunea nedespărţi- 
tă de asemenea împrejurări. Dînsa îl sărută şi-l mîngiîie 
cu măsura ei obicinuită, şi numai privirea îi era vor- 
bitoare cînd îl urmărea umblînd pe lîngă fotoliul ei, 
nalt şi tînăr cum fusese colonelul altădată... Tată-său, 
care era de faţă, bufnea cîteodată de rîs, spre a da dru- 
mul unui înec nervos ce mişcarea sufletească i-l aducea 
în gît. 

— Ei, s-a făcut acum bărbat în toată puterea cu- 
vîntului, zicea el, întorcîndu-se şi ştergîndu-şi ochii. 

Cele două zile dintâi le petrecură astfel, împreună, 
afară de mici încercări de a vedea dacă ogarii îl mai 
cunosc. Cînd se încredința că ei îl urmează, se hotărî 
să iasă la iepuri. 


în dimineaţa zilei a treia, pe cînd el, îmbrăcat cu 
o bundă blănită şi cu botfori, se pregătea tocmai să 
plece, îl chemă mama lui şi-i spuse că seara avea să 
meargă cu tată-său la vecinii lor de la Mălini, unde 


5 proprietăreasa îi poftea la ceai. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Şi fiindcă eu nu pot merge, mîne seară au să vie 
la noi. Bagă de seamă, adaogă ea, zîmbindu-i, dar 
poruncindu-i aproape cu degetul. 

El plecă nemulţumit. Istoria Mălinilor era cusută 
cu aţă albă. Mai cu seamă de cînd văzuse la gară pe 
cele două femei, înţelesese că una era de măritat şi 
dînsul era socotit numai bun pentru aşa treabă. Fata, 
pe cît putuse vedea, părea a fi curăţică şi deşteaptă, 
— dar asemenea podoabe sunt preţuite la femei mai 
mult cînd e vorba de a face curte, aşa, de trecere de 
vreme; cînd ajunge treaba la însurătoare, ei, omul se 
mai codeşte; țăranul cînd cumpără topor îl cercetează 
şi pe pînză şi pe muche. El era mai cu seamă stăpînit 
de gîndul celor rămaşi la Bucureşti. Cu cît vedea că 
lumea îl împinge să-i lase, cu atîta mai mult sesimţea 
atras spre dînşii. N-avea destulă putere sufletească să 
taie într-o parte şi să se ducă cu hotărîre în cealaltă. 
Ca marea mulţime a oamenilor moderni, el era primi- 
tor de toate nuanțele de impresii şi înțelegea toate 
fineţele morale ale lumii: de aceea poate nu ştia cu 
siguranţă încotro să apuce. Că Silvia, cu firea ei clară 
şi senină, îl ostenise, era sigur; dar Silvia era mama 
unui copil, care era al lui. Ca toţi tinerii cari n^au 
avut în lume începuturi grele şi nici perspicacitatea 
unei pătrunderi geniale a vieţei omeneşti, el nu-şi 
dă seama că idealul unui caracter de femeie era tocmai 
caracterul Silviei, adică o natură simplă dar caldă, 
cu o mare putere de a suferi şi de a ierta, inteligentă 
şi cultă cu discreţie. Dar, în sfîrşit, aşa cum era, oste- 
nit cu dragostea, îi rămînea încă destulă conştiinţă ca 
s-o judece în bine şi să-i ierte amorul, dacă nu să i-l 
împărtăşească. Şi aşa cum mergea pe drum, recapitu- 
lîndu-şi trecutul cu nemulțumire, se simţi prins de 
ciudată curiozitate bărbătească de a cunoaşte o fe- 
meie nouă, şi parcă chiar îi plăcu ideea mamei sale 
de a se duce să vadă pe cele două stăpîne de la Miălin. 


573 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


574 


Dar, ca şi cum în noi ar trăi totdeauna un judecător 
şi un criminal, gîndul criminal vru să se întoarcă ră- 
pede spre Silvia, dar în partea aceea mergea la deal, şi 
astfel urca greoi, penibil. însăşi dînsa îi făgăduise să-i 
scrie... dar el 'şi zicea că ar fi făcut mai bine să-l lase 
în pace cîteva zile. 

Ogarii mergeau pe lîngă el, ciotcă, cu gîtul plecat 
şi coada învîrtită în jos, avînd aerul bleg şi temîndu-se 
de cînii ceilalți din sat. Dar o dată ajunşi la cîmp, 
îşi ridicară nasul în vînt, ciuliră urechile, şi începură 
a se uita cercetător pe luciul văii. Constant o luă la o 
parte din drum, şi ei se înşirară unul după altul, 
soldăţeşte. Zăpada nu era mare, dar îmbrăcase bine 
tot pămîntul. Deodată căţeaua care era în frunte făcu 

o săritură, şi toată liota se aşternu pe fugă, dar o fugă 
aşa de fantastică, că după două minute nu se mai 
vedea decît o sfoară vînătă ce se deşira mereu în zare, iar 
la capătul ei un ghem negru, rostogolindu-se. Dăduseră 
de un biet şoldan. Vînătorul, cu toată luarea-aminte 
aţintită asupra noii privelişte, fugea şi el în urma 
ogarilor, căutînd să nu-i piardă din vedere. După 
cîtăva vreme, iepurele făcu deodată la stînga şitoţi 
cînii trecură dincolo de dînsul, aşa că acuma coteiul 
care era în coadă rămase în frunte. Goana se urmă 
pe coaste şi pe văi poate aproape un ceas. Văzînd că 
era cu neputinţă a se ţine de ogari pe jos, şi ostenit, 
tînărul ridică o muche, de unde putea zări cînii din 
cînd în cînd, şi se puse pe un ciot să aştepte. Ştia că 
pînă nu l-or prinde, ogarii nu se lasă. în fuga lor 
făcuseră atîta drum, că nu mai vedea nici sat, nu mai 
cunoştea nici locurile. Totuşi nu se gîndea la nici un 
fel de primejdie. Cu _ voioşia tinereţii şi a priveliştei 
sănătoase a naturei de iarna, şi siguranţa unei puşti 
bune, nimic nu-l mai îngrijea. Avusese numai nedi- 
băcia să-şi spargă sticluţa cu cognac, şi acu parcă 
simțea trebuință de puțină căldură. înainte-i pe gura 
văii, se desfăşura peisajul luncei Şiretului, cu Pacu- 
rile sale de gîrneaţă, cu sălciile scorboroase, cu liniile 
cenuşii şi pierdute ale dealurilor de pe malul drept, 
şi tocmai în fund de tot se zăreau înălțimile pădura- 
tece ale Carpaţilor. Era adevărata notă a firii româ- 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


neşti, melancolică şi oarecum senină, cu fatalitatea 
cîmpiilor ninse, cu întinderea contururilor în linii 
infinite, şi tîrgoveţul acesta, care rătăcise atîta vreme 
prin alte lumi şi luase atîtea deprinderi străine, aici, 
în mijlocul singurătăţii de iarnă, se simţea în adevă- 
rata lui ţară. Dar iată că venea la deal goana întreagă, 
cu bietul iepure în frunte, abia mai sărind, şi în urma 
lui, gata să-l înhaţe, trei ogari, singurii cari se mai 
țineau. Constant se tupilă după ciot şi întinse puşca. 
Dar cînd trecură pe lîngă el, căţeaua cea galbenă era 
atîta de aproape de iepure încît îi fu frică să n-o îm- 
puşte, şi nu trase. Sări de lîngă ciot şi se luă după ei. 
Trebuiau să-l prindă. în adevăr, cînd scăpătară peste 
muche, la vale, iepurele veni peste cap şi cîinii puseră 
gura pe el. Era şi mort sărmanul. El rămăsese într-o 
parte mototol, iar cînii căzură într-alta pe brînci, 
fără să mai poată respira decît printr-o tuse seacă şi 
vîrîndu-şi boturile în zăpadă. După cîteva minute 
Constant îi luă de ceafă şi-i ridică în sus spre a nu-i 
lăsa să îngheţe pe pămînt. încetul cu încetul se adu- 
nară şi coteii ceilalţi, şi astfel, strînşi din nou la un 
loc, se bucurau unii de alţii, fără zgomot, cu gravita- 
tea obicinuită a ogarilor, şi o porniră înainte. 

— Hai, băieţi! Roşea!... strigă Constant pe că- 
ţeaua cea mai bătrîna, haidem !... 

Dar unde? Se urcară înapoi pe muchea pe care aş- 
teptase, şi făcu ochii roată împrejur. Nu recunoştea 
nimic. Vremea trecuse fără să bage de seamă şi înce- 
puse să-i fie foame de-a binele. Pe valea cealaltă se 
vedea în depărtare un sat. O luă de-a dreptul peste 
cîmp într-acolo. Acum, după ce-şi isprăvise misia 
de vînător şi luarea-aminte nu-i mai era aţintită asu- 
pra unui singur lucru, începu să-i pară drumul mai 
greu şi să se simtă mai sigur. Degă vărbă lungă cu cînii: 

— Dartu,măibercule, cine ţi-a tăiat coada? Dar tu, 
hîtreo?... Roşea, vin-aici!... 

Şi fiecare cotei se schimonosea după gradul său de 
simțire, strîmbîndu-şi capul în toate părțile ori dînd din 
coadă. Din cînd în cînd îi mai asmuţea pe cîmp, şi ei 
ridicau iar capetele în sus. în sfîrşit, după vreo ju- 
mătate de ceas, ajunse în sat. Cînii îl simţiseră că-i 


575 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


576 


străin şi-l lătrau ca pe urs. Ogarii mergeau cladără 
lîngă el. 

Ajunse la han, o hardughie lungă, ridicată pe bolo- 
vani, şi intră înăuntru. Crîşmarul |[...] plimba o 
litră de spirt de bucate dintr-o sticlă într-alta, pregă- 
tind astfel rachiu pentru muşterii, cari erau deocam- 
dată numai trei. Ei steteau pe-o laviţă scorojită, cu 
sucmanele pe umăr, bănănăind din picioare şi pîfăind 
din lulele a pagubă. Erau zdrenţăroşi, uscați, cu un 
adînc dezgust de toate, ce se da pe faţă, fără ştirea lor, 
prin vorba rară şi scurtă şi prin chipul de-a scuipa. 
Dugheana evreului, întunecoasă, da un aer de sărăcie 
friguroasă la toate celea. 

— Bună vremea, oameni buni, zise Constant din 
uşă. 

— Mulţumim dumitale, cucoane, răspunseră ei, 
sculîndu-se încet. 

— Apoi, frig, ha? 

— Frig rău, răspunse unul dînd din cap. 

— Ai ceva demîncare, jupîne? 

Evreul se uită la el, măsurîndu-l de sus pînă jos. 


— Nu pentru dumneata, răspunse el lung şi trăgă- 
nat. 


— Apoi ce facem, că mi-e foame? 

— Poftim la curte, zise evreul cu galantomie. 

— Mă pofteşti la masa altuia? 

— La noi se obicinuieşte, răspunse el cu demnitate. 
Cui e foame găseşte ce să mănînce la boieri. 

— Da'cine sunt boierii? întrebă Constant, mirîn- 
du-se de solidaritatea evreului cu stăpînii. 

— Cucoana Lizi, văduva lui Malineschi... 

Tînărul privi lung la jidov să vadă dacă glumea. 
El adause foarte liniştit: 

— Poate nu cunoşti pe cucoana Lizi? Asta nu face 
nimichi. Tot ai să găseşti demîncare... 

Constant se uita la şorţul evreului, gîndindu-se la 
ciudata împrejurare care îl aducea fără vreme şi 
fără voie la Mălini. 

— la ascultă, jupîne, nu se poate să găsim ceva 
prin sat, ca să nu mai merg la curte? 


15 


20 


25 


30 


Jidanul îl privi cu un ochi mai mic şi cu altul în- 
chis. 

— Poateeşti dator cevala cucoana Lizi?...întrebăel. 

Constant începu a rîde. 

— Nu pînă acum, zise el vesel. întrebarea evreului, 
îndrăzneață la alt om dar în gura lui foarte naturală, 
îl hotărî. 

— Bine, jupîne, atunci să mergem la cucoana Lizi, 
dacă nu se poate altfel. 

— Bade Ivane, fă-ni un pustiu de bine şi du pe 
dumnealui la curte... 

Țăranul se sculă numaidecît, la vorba evreului, şi 
amîndoi porniră. 


Casele boiereşti de la Mălini nu se deosebeau mult 
de cele de la Resteiu. Erau tot aşa risipite pe sub 
streşini, tot aşa de încăpătoare, tot vechi, dar poate 
mai originale, căci nu le reparase nimeni. Curtea, 
nesfîrşit de mare, cuprindea diferite alte încăperi, 
semănate ici şi. colo, precum: bucătăria, grajdurile, 
velniţa, crama, cuptiorul, gura beciului, casa maşi- 


nistului, — şi mici ţarcuri, pentru fîn, pentru vaci, 
pentru viței, — o adevărată gospodărie de oameni 
harnici. 


Aici, ca şi în sat, Constant fu întîmpinat maiîntăi 
de cîini şi apoi de slugi. El nu prea ştia cum să înceapă 
vorba, şi zise aşa, într-un noroc: 

— Acasă-s boierii? 

— Dară, răspunse sluga, duduca e acasă. 

Şi în loc să se-ndrepte spre scară, se duse înainte 
cătră o odaie zidită în mijlocul curţii. Deşi era frig, 
uşa era deschisă şi-nlăuntru se putea vedea un foc 
straşnic. Două femei ţineau o tingire de toartă, iar 
stăpîna lor, cu un sucitor în mînă, bătea conţinutul 
încet. 

— Un boier, zise omul care ieşise înaintea lui Con- 
stant, vîrîndu-şi capul pe uşă. 

Cele trei persoane dinlăuntru se întoarseră spre noul- 
venit, şi el putu recunoaşte pe tînăra femeie din cele 


577 


două ce întîlnise la gară. Dînsa ieşi pînă în prag cam 
mirată şi cam stîngace, căci era surprinsă cu nişte 
mănuşi vechi în mînă şi cu un număr de Revue des 
deux Mondes la subsioara. 

— Mă iertaţi că îndrăznesc să vă supăr... 

— Domnul Dumitriu? zise ea recunoscîndu-l. 

— Da... Am rătăcit drumul... şi nu ştiu cum să mă 
întorc înapoi... Hangiul... 

— Jupîn Deibu m-a trimis, zise ţăranul cu căciula 
în mînă; boierului i-efoame, adaose el fără întorsătură. 

—A!,.. Vă rog... zise tînăra, trecînd pe lîngă el şi 
sărind uşor pe cărarea ce ducea în casă; cînd fu pe 
scară se opri şi-l aşteptă. 

— Vă rog... 

» Să vede că de ceţi-e scris nu scapi”, gîndi el. Apoi se 
hotărî să ia lucrurile mai omeneşte. 

— Să-mi daţi voie să intru aşa cum sunt... Aş fi 
foarte muţumit dacă nu s-ar nelinişti nimeni pentru 
mine. 

Apoi îşi depuse cu solemnitate iepurele pe marginea 
balconului, îşi lăsă geanta şi puşca, şi se scutură pe 
picioare de zăpadă. Ea îl privea cam pieziş, cu un 
grăunte de ironie la adresa cizmelor celor pînă la 
brîu, a gentei goale şi a haitei de ogari, cari se urcase 
pe scară pînă aproape de stăpînul lor. El simţi 
zîmbetul ei, căci era mai mult în aer, şi ca răspuns 
se puse să aţie drumul ogarilor. 

— Nu se poate să intrăm cu toţii, le zise el priete- 
neşte. Apoi, adresîndu-se fetei rîzînd: 

— Faceţi o faptă creştinească cu mine, daţi-mi voie 
să fac şi eu una cu tovarăşii mei de vînătoare: declar 
de la.început că din tot ce-mi veţi da împart jumătate 
cu ei. 

— O să fie cam puţin pentru toată familia asta, 
răspunse fata pe acelaşi ton. Dar cred că o să găsim 
ceva potrivit cu numărul şi rangul d-lor. 

El dete din cap rîzînd şi urmînd-o. 

— Mă iertaţi, zise el oprindu-se; e bine înţeles că 
nu mergem decît în sofragerie... 

— Cum doriţi... Dacă ar fi mama aici poate v-ar 
sili să vă urcați sus... Eu nu îndrăznesc... 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


38 


— Nu-i aici doamna? întrebă el răpede şi oprindu-se. 

— Vă rog... zise ea din nou. Mama nu-i aici, dar 
asta nu vă împiedecă de-a intra. îm i pare că dumneaei 
e la Resteiu, adaogă dînsa ca să-l hotărască. 

în sfîrşit intrară în sofragerie. Era o odaie curată, 
bine văruită, cu tavanul descînduri, cu cîteva dulapuri 
de argintărie, cu o masă lungă în mijloc şi o faţă de 
masă albă ca floarea. Un miros plăcut de pîine îţi 
deschidea pofta de mîncare, chiar cînd n-o aveai. 

Se urmă oarecare convorbire la ureche între fecior 
şistăpînă, care, probabil, îi spunea ce să puiepe masă. 
Feciorul ieşi. După cîteva minute uşa se deschise încet 
şi intră o călugăriţă. 

— Maica Xenia, zise fata sculîndu-se şi făcîndu-i 
loc... şi d-nu Constant... d-nu Dumitriu,adaoserăpede, 
încurcîndu-se şi roşindu-se. Dar apoi, stăpînindu-şi 
graba şi cu înțelepciune: Maica Xenia este mama 
mea de-a doua, e sora lui tată-meu... 

Bătrîna, un chip frumos şi blînd. surîdea liniştit 
acoperind mîna fetei cu a ei. 

— Suntem numai femei, domnule, în neamul nostru, 
şi atîta copil avem, zise călugărița bătînd-o pe mînă. 
Dar văzîndu-i mănuşele rupte: Du-te, mamă, de-ţi 
schimbă  mănuşile... şi  dă-ţi cu puţină apă pe 
ochi, că eşti roşie ca para focului. 

Fata scoase o mică oglindă din buzunar şi privin- 
du-se: 

— Adevărat, zise, am stat la foc. 

Ea ieşi. Constant rămase numai cu bătrîna călugă- 
riță, ale cărei forme simple îi dădură întreaga stăpînire 
de sine şi linia proprie naturei sale, jumătate tristă, 
jumătate serioasă. Vorbiră de una şi de alta, şi pe cînd 
el mînca, băgă de seamă, ridicîndu-şi ochii o dată 
răpede din taler, că bătrîna se uita ţintă la el, căutînd 
parcă să-i pătrundă gîndurile şi inima pînă în fund. 
Călugăriţa, surprinsă, se trase înapoi pe scaun şi, ca 
şi cum ar fi simţit nevoia de a-şi explica cercetările 
ce făcea cu privirea, zise: 

— Nu semeni cu maică-ta... Mai degrabă semeni 
cu colonelul, ha?... Ochii verzi, spătos, aşa ca d-lui... 


579 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


580 


Şi pe cînd îi făcea astfel portretul, ca să-şi explice 
privirea cea prea lungă ce avusese, intră Elencuţa. 
Ea îşi păstrase aceeaşi îmbrăcăminte, dar, cu arta 
ascunsă a femeii, îşi aninase o funtă, îşipuseseun inel, 
trăsese o viţă de păr la locul ei, aşa că, fără să pară, 
luase un aer mai de oraş. Cum intră, în mijlocul de- 
scrierii mătuşei sale, aceasta, cu lipsa de tact a oameni- 
lor cari vor să îndrepteze o greşeală, o făcu tovarăşă 
la observările ei. 

— Nu-i aşa, Elencuţo? 

— Ce? întrebă fata, veselă şi frecîndu-şi mînile cu 
mulţumire. 

— Nu-i aşa că d-nul seamănă mai mult cu colone- 
Iul, şi nu seamănă de loc cu maică-sa?... 

Fata se aşeză pe scaun încet. 

— Aşa cred.răspunseea, silită să se uite la Constant. 

Şi pe drumul acela de priviri se întinse un fel de 
mreajă sufletească pe care n-o înțelegeau nici unul, dar 
care îi prindea dorul pe fiecare şi-i încălzea. El. cam 
cu ochii în jos, ca unul despre care se vorbea, ea cu 
o sfioasă aruncătură de privire, ce se lăsa şi se ridica 
spre el, vie şi curioasă, — se simțeau intraţi într-o 
încurcătură plăcută dar vinovată, din care n-ar fi 
ieşit uşor, dacă, din fericire, feciorul n-ar fi pus pe 
masă o sticlă cu apă minerală, care aduse la îndemînă 
călugăriţei o vorbă naturală: 

— Doamne, mamă.ţi-ai luat tu astăzi doftoria? 

Fata se uită la dînsa, cu o privire duioasă şi rugă- 
toare. 

— Şi astăzi s-o iau? zise ea călugăriţei cu o blîndă 
alintătură de copil. 

— Ei, Doamne, mamă, ia aşa mă superi tu mereu. 
O să te spui mă-tei. 

Fata se sculă răpedeşi se duse lîngă scaunul bătrînei, 
prinzînd-o de gît ca un şarpe şiret. 

— Nu, mămucuţă, lasă că n-o iau astăzi, şi o să 
te ascult, o să mă închin cît mi-i zice... 

— Fugi, fugi, nu se poate, hotărî bătrîna luîndu-i 
mînile de după gît cu o vădită dragoste şi depărtînd-o. 

— Şi taremai e rea !... zise fata, rămasă în picioare 
şi scuturînd din cap. 


i ba a BE 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


38% 


— Rea, bună, e spre binele tău, ce-o să-ţi fac, — 
nu-i aşa? întrebă ea pe Constant. 

— E adevărat că în general doftoriile nu prea sunt 
gustoase, dar dacă trebuie... răspunse el în doi peri. 

— Şi dumneata? întrebă fata zîmbind cu răutate. 
Tot numai un prieten am: dacă n-ar fi moş State aş 
lua doftorii de cinci ori pe zi. 

— Tata? întrebă Constant pe călugăriţă, pe cînd 
Elencuţa se ducea la dulap să-şi ia doftoria. 

— Apoi da, dumnealui ne-o învaţă cu tot felul de 
pofte şi scornituri. I-a vîrît în cap să zvîrle doftoriile 
şi să s-apuce de călărie, de vînătoare, de toate poznele 
din lume. 

Şi pe cînd fata, întoarsă cu spatele la ei.se ținea 
cu degetele de nas şi-şi turna doctoria pe gît, călugă- 
rița se scutura cu groază şi cu milă, parcă ar fi 
luat-o ea. 

— Bravo, zise dînsa; azi te-ai purtat ca un voinic. 

Dar fata, drept răspuns, dete din cap cu neîncredere 
şi arătă cu ochii pe la spate pe Constant, parcă 
ar fi zis: 

— N-am ce mă face de omul ist străin. dar altfel... 

Călugăriţa începu a rîde. 

— Dacă-i aşa, stai că te spui. 

—Nu!... zise fata lung. 

Dar călugăriţa urmă: 

— Uite, domnule... 

însă nu putu să-şi sfîrşească vorba, căci fata venise 
dintr-o săritură lîngă dînsa şi-i închisese gura cu mîna. 
Bătrîna se-ncercă încetişor să mai spuie. 

— Mi-a făcut... îmi face semn... Stăi, mamă, că mă 
înăbuşi. 

Elencuţa se dete atunci la o parte cu un fel de deznă- 
dăjduire comică şi zise răpede: 

— Ei, spune dacăvrei; parcă cine ştie ce aide spus! 

— Adevărat, domnule, întări bătrîna rîzînd, nu-i 
nimic. Dar vino mai des pe la noi, poate îşiisprăveşte 
sticla de doftorii. 

Fata se sculase de pe scaun furioasă şi se dusese să 

se uite pe fereastră. Călugăriţa rîdea cu poftă, clătinîn- 


581 


10 


IS 


20 


30 


35 


40 


582 


du-şi toată ființa de valurile rîsului. Constant îi ținea 
hangul cu moderație. 
— Zău, mămucuţă, dacă nu eşti bună de pus pe foc! 
Puțin cîte puțin se da astfel pe faţă firea ei întreagă, 
cu toate nuanțele vîrstei în care copilul începe a deveni 
femeie, avînd îndrăzneala nepăsării şi sinceritatea 
nevinovăţiei. Pentru Constant era o arătare nouă. 
Originalitatea are o mare înrîurire asupratuturor oame- 
nilor, dar mai cu seamă asupra celor blazaţi. Fără a 
vea putere să cerceteze de ce şi cum, dînsul sesupunea 
farmecului fetei. Ca un om care a încercat de multe 
ori să înoate şi simte deodată că poate pluti, fără oste- 
neală, — el se lăsă cu bucurie în braţele apei, şi cînd 
în cele din urmă sania porni din curte, pe acelaşi drum 


pe care dînsul venise ostenit şinehotărît,îipăru totul 
mai frumos, satul mai interesant, văile ninse mai vese- 
le şi depărtarea mai mică. Dăuntrul sufletelor noastre 
e schimbat adesea de cele dinafară, dar la rîndul lui 
le schimbă şi el. Cînd sania se opri la scară şi trebui să 
se dea jos acasă, el n-ajunsese încă la capătul visului. 
Visase deştept. I se înşirau gîndurile lanţ pe lungul 
pîrtiei bătătorite, nişte gînduri calde şi fericite, şi ca 
şi cum ar fi fost zămislit în ziua aceea din cristalul 
unui fulg de zăpadă, urcă scara senin, vioi, fără o umbră 
de durere. 

Cît despre fată, cetitorul a înţeles că, cu o mătuşă 
cum era călugăriţa, toate ghicitorile se ceteau în ochii 
ei, fără mare osteneală. Elencuţa era de măritat, stare 
socială comună la multe femei, şi era de măritat cu 
zestre, ceea ce e comun la mult mai puţine. Deci 
suspinători se iveau din belşug, şi fata făcuse deja pe 
tăcutele o întreagă experienţă, observînd preocuparea 
mamei sale şi lungile priviri ale călugăriței, cînd se 
descoperea cîte un tînăr bien, cum zicea coana Dizica. 

Era însă o stavilă la toate: colonelul State. Dînsul, 
ca prieten de temei al familiei, era întotdeauna între- 
bat, şi el regulat găsea cusur la toţi. în iarna aceea se 
prezentase un pretendent care, după părerea coanei 
Dizichii, era bien pe toate laturile: cu nume, bogat, 
tînăr, avea toate însuşirile unui adevărat ginere. Colo- 
nelul însuşi nu găsise nimic de zis. Mai rămînea numai 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


fata, care de altminteri rămînea totdeauna la urmă 
cu zisul. Dar cu dînsa mamele ei nu prea îndrăzneau 
s-o taie pe de-a dreptul. Aşa că, după un sfat lung, 
se luă hotărîrea de-a pune pe colonel, care era iubit 
de fată, s-o întrebe: 

— Elencuţo, îi zise el într-o zi, pe cînd bătrînele 
nu erau acasă, am venit să-mi dai o cafea, cu tot dichi- 
sul. Ştii ce vrea să zică... 

— Bine, moşule, răspunse fata bucuroasă. dar azi 
ce-mi istoriseşti? 

— Ce-ţi pasă! iasă vezi... 

Elencuţa dete de cafea ea însăşi; apoi luă o pernă 
şi se aşeză pe canapea cu ea pe braţe. Colonelul se 
întinse cu capul pepernă şi fata se puse să-i caute în 
cap. 

— A fost odată o fată de împărat, începu el, cu 
totul şi cu totul de aur... 

— Frumoasă fată !... zise Elencuţa rîzînd pe ascuns. 
Colonelul îi dete uşor peste mînă şi urmă: 

— ... pe care părinţii o iubeau cu patimă, iar tinerii 
prinți veneau din toate părțile lumii s-o peţească... 

— Ei, moşule, iar începi cu povestea asta? 

— Ce-o să-ţi fac, daca aşa încep toate poveştile!... 

— Mai bine spune-mi cum s-a însurat Bibescu la 
Focşani'. 

— Ascultă, ascultă, să vezi: printre prinți, iată că 
sosise unul de la Paris, galant, învățat, tînăr... 

Fata rîdea, fără să mai încerce a-l opri. El urmă: 

— ... care, rănit pasă-mi-te de farmecele prinţesei, 
venea în toate zilele la părinţii ei, aşteptînd s-o vadă. 
El se numeşte Victor Comăneşteanu'. 

Da această vorbă, fata sări de pe canapea lăsînd 
perna să cadă şi se îndreptă spre uşă, zîmbind încă, 
dar cu o expresie de nemulţumire atît de naivă 

şi de firească încît colonelul schimbă tonul povestirii. 
El se duse la dînsa şi o apucă binişor de mînă. 

— Nu te supăra, fetiţo, că nici mie nu-mi face 
plăcere să-ţi vorbesc de asemenea lucruri, dar trebuie 
să fii cuminte şi să înveţi a te deprinde cu viaţa... 


Eşti acum fată mare... maică-ta trebuie să-ţi poarte 
583 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


de grijă... n-ai tată... lumea se uitaşi întreabă. Tre- 
buie să fii cuminte... şi să alegi pe unul. 

Dînsa se prinsese cu amîndouă mînile de mîna 
colonelului şi se uita în jos. Două şiruri de lacrimi 
tăcute i se rostogoleau pe obraz şi nu îndrăznea să-şi 
ridice ochii din pămînt. Bătrînul aştepta mişcat şi 
el, şi pentru a întrerupe tăcerea adaogă încet: 

— Tînărul acesta, Comăneşteanu,. pare tare cumse- 
cade... ce zici tu? 

Fata ridică de două ori ochii spre el, parcă ar fi 
vroit să-şi deprindă gîndul ce avea cu faţa colonelului, 
şi a treia oară îi şi zise: 

— Dumitale ţi-ar face plăcere să-l iau? 

— Ba mie nicidecum, răspunse colonelul luîndu-l 
gura pe dinainte. 

— Vezi? zise fata, rîzînd printre lacrimi. 

Bătrînul, nemulţumit de întorsătura ce luau lucru- 
rile, îşi frîngea mînile cu preocupare. După cîteva 
minute de tăcere, el îi zise tihnit şi aşezat: 

— Ascultă, Elencuţo: eu n-am dreptate să zic că 
nu-mi place Comăneşteanu, fiindcă n-am pentru ce 
s-o zic. Dar cred, pentru binele tău, că ar trebui să 
mai cercetăm. Aud că averea îi cam încurcată. Asta 
n-ar fi nimic, dar e bine să cunoaştem cu siguranţă 
unde mergeţi. De aceea eu zic să se mai întîrzie lucru- 
rile vreo două luni... Cine ştie, poate vin împrejură- 
rile altfel... adaose el cu o lungă melancolie bătrî- 
nească. 

Colonelul, cînd zicea această vorbă se gîndea la 
fiu-său. Dar bănuia că trebuie să fie încurcat undeva, 
tot spera că poate cu timpul şi cu puțină energie să-l 
readucă la calea cea bună, adică la Elencuţa. Fata, cu 
fineţea presimţirilor femeieşti, ghicise gîndurile colo- 
nelului, căci Surprinsese adesea crîmpeiuri de convor- 
bire între muma ei şi călugăriţă, din care reieşea păre- 
rea de rău că fiul colonelului e un stricat, căci altfel 
ar fi fost cea mai bună partidă pentru Elencuţa. Şi 
cu înlesnirea cu care lucrează fantasia tinerelor fete, 
acest stricat era împodobit cu o mulţime de daruri, 
mintea ei anina de un portret ce era acasă la Resteiu 
fel de fel de primejdii şi aventuri cavalereşti. care, 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


zică-se orice, rămîn tot cea mai puternică atragere a 
bărbatului pentru femeie. Astfel că, acum în urmă, 
cînd colonelul spuse fetei „cine ştie, poate vin împre- 
jurările altfel" se înțelegeau amîndoi pe tăcutele, şi, 
la sfîrşitul convorbirii lor, cînd colonelul o întrebă 
ce să răspundă mamei sale, fata îi zise cu mulţumire: 

— Cum ai hotărît d-ta, moşule: să aşteptăm. 

Apoi sosi cafeaua, şi bătrînul, mulțumit, se aşeză 
din nou pe braţele fetei să-i caute în cap. 

— Cînd te duci la Bucureşti, moşule? îl întrebă 
deodată fata. 

Dînsul, surprins, se sculă pe un cot şi se uită la 
ea cu mirare. 

— Da' de unde ştii că mă duc la Bucureşti? 

Dînsa se-nroşise şi adaogă răpede: 

— îmi închipuiesc... Vream să te rog să-mi cumperi 
nişte lucruri... 

Şi astfel fu hotărîtă mergerea la Bucureşti a colone- 
lului. Venirea la moşie a tînărului ne e cunoscută. 


vi 


întors acasă de la vînătoare, Constant povesti bătrî- 
nului întîmplarea de la Mălini, aşa cum se petrecuse. 
Colonelul băgă de seamă cu mulțumire plăcerea ce 
o avea fiu-său de-a aduce vorba mereu despre Elencuţa, 
şi-l îndemnă să caute a o cunoaşte mai bine. 

— E un suflet de copil nepreţuit, zise el. Astă- 
sară vei avea ocazie s-o vezi în lume, şi bagă de seamă, 
adaogă dînsul cu intenție, că ai mulţi protivnici. 

Constant nu răspunse nimic, spre marea mirare a 
tatălui său, care se aştepta să-l vadă protestînd. El 
îşi deschise sacul spre a-şi pregăti lucrurile pentru 
sară. Rufele dinlăuntru fuseseră aşezate de Silvia, 
ş-în mijlocul lor era o perniţă cu mirosuri, care îi 
lăsă deodată impresia casei lui de la Bucureşti şi mai 
cu seamă impresia Silviei. Cu o mişcare de nemulţu- 
mire dete parfumul la o parte şi-şi căută mai departe 


505 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


586 


cele trebuincioase. Dar efectul era produs. Preocuparea 
îl prinse din nou şi, aninîndu-şi nasturii la cămaşă, 
rămase pe gînduri... Se ştie cu ce putere nervul miro- 
sului aduce amintirile. 

— Nu-i nimic pentru mine? întrebă el pe feciori. 

— Ce să fie, cucoane? 

— Nisecaiva jurnale, ori scrisori. 

^- Nu, nimic. 

— la du-te de întreabă pe boier. 

„Omul ieşi şi după cîteva minute se întoarsecu acelaşi 
răspuns: 

— Nimic, cuconaşule. 

Adevărul însă era altfel: veniseră din Bucureşti 
două scrisori, şi erau de la Silvia, dar bătrînul le 
simţise şi le pusese la o parte. 

Niciodată Constant nu suferise mai greu de gîndu- 
rile sale ca în minutul acela. Unul după altul, ele 
se înlănțuiau cu puterea amenințătoare a reali- 
tăţii, pe care cîteodată mintea celor bolnavi o vede 
cu o claritate extraordinară. Supunerea şi cuminţenia 
Silviei, care-i plăcuseră atîta vreme, începuseră să 
devie în timpurile din urmă o adevărată nenorocire 
fiindcă acum, cînd conştiinţa lui îl judeca cu oarecar 
asprime, blîndeţa femeii devenea o vină. Poate dac- 
ar fi îndrăznit să-i zică ceva, să-i ceară jertfirea liber 
taţii oriaplăcerilorlui,arfi avut putere s-o lase. Dar 
aşa, faţă cu acea oarbă supunere a Silviei şi cu eterna 
ei mulţumire, era cu neputinţă să găsească un sîmbure 
de pretext, care să-l dezlege în conştiinţa lui. Căci 
am mai spus-o: la un om care nu e cu desăvîrşirenul 
sufleteşte, pretextele şi aparențele au un rol însemnat, 
îi trebuie, pentru a fi în staresăfacă ofaptă mişelească, 
umbra cel puţin a unui cuvînt. 


Şi astfel, prins din norul de fericire în care venise 
şi dus în fundul celor mai negre alcătuiri ale minţii, 
rămăsese cu cămaşa în mînă, căzut în brațele fotoliu- 
lui, ca un copil care-şi uită treaba spre a se lua după 
o jucărie. Silvia, băiatul, congediul de la tribunal 
care se scurtase, înaintarea unui coleg mai nou decît 
dînsul ai cărui părinţi nu făceau opoziţie, o scenă 
displăcută ce avusese cu un domn într-un bal, toate 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


amintirile supărătoare îşi dedeau mîna spre a-l umili. 
Dar, cu mulţumirea cu care bolnavul de insomnie 
vede licărind lumina zilei, el văzu în ferestrele minţii 
lui capul Elencuţei, naiv şi suriîzător, şi toată goana 
fantastică a celorlalte gînduri pieri. Era în adevăr 
drăgălaş norocul acela de fată. Pentru a spune cum 
era ar trebui coloarea cu care se zugrăveşte viaţa, 
tinereţea şi naivitatea. 


Blondă, cu ochii negii, şi albă ca o fee 
Tjn cap senin de înger pe umeri de femeie” 


zice poetul. Blondă, în adevăr, şi albă, dar mai mult 
femeie decît înger, cu o gură pe care părea că Sufletul 
uitase un surîs, iar lacrimile copilăriei o umbră de 
melancolie. Avea ochiul negru, dar privirea dulce, frun- 
tea mică însă armonioasă, şi din întregimea chipului 
aceluia se desprindea înrîurirea unei naturi vesele şi 
simple, cu o nuanţă ascunsă de tristeţă, ca la orfani. 
Cine n-a întîlnit măcar o dată în viaţă o asemenea 
figură binecuvîntată? Toate copiile şi descrierile de 
pe dînsa se aseamănă cu cele ce se fac de peBeatrice 
Cenci''. Natura le creează rar, iar Guido-Reni numai 
o dată. 

Deci nu era de mirare ca o asemenea fiinţă 
să neliniştească sufletele mai multor tineri şi colonelul 
să aibă dreptate cînd zicea fiului său „bagă de seamă, 
ai mulţi protivnici". 

în adevăr, seara, cînd ajunseră amîndoi la Mălini, 
lumea era deja adunată. în dreapta un salon larg, 
curat, unde se aflau cîteva doamne, cucoanele vecinilor, 
pornite pe povestirea întîmplărilor zilnice, care au 
oînsemnătateaşa demarela oamenii mici; la mijloc, 
într-o sală lungă, un biliard, prins de doi jucători şi de 
alţi doi-trei privitori, mai toţi tineri; în stînga, 
odaia de cărţi, undeprefă se alcătuise deja şi la care 
luau parte numai bărbaţii serioşi, precum bunăoară 
conu Tudosie Gorciu, candidatul, Nicu Mînzu, fost 
subprefect şi proprietar, Iancu Dănălache pururea cu 
d-na Dănălache alături, Dumitriţă Turculeţ, idem 
proprietar, şi alţi cîţiva. într-un salonaş mai dincolo 
era pianul fetei, la care una din duduci îşi aducea 


587 


aminte, ştii ca prin vis un biet va,ls de Chopin. Ici şi 
colo cîte doi bărbaţi vorbind de afaceri, între care şi 
d-nul Alpengriin, noulşi marele proprietar de la Moghi- 
leni, care, sub o lampă, cetea publicaţiile din Moni- 
torul oficial. Erau poate vreo treizeci de persoane cu 
totul, prin urmare destui pentru o adunare de ţară. 
Ceea ce-i aducea pe cei mai mulţi era curiozitatea de-a 
vedea pe feciorul colonelului. cum ziceau ei lui Con- 
stant, care, pentru mai toţi era o nenorocire. 

— Să ai un singur băiat, coane, şi acela să-ţi iasă 
rău !... Păcat de avere... Nici praf nu se alege de dînsa ! 

Aceasta era definiţia lui Constant. 

Cînd intră colonelul şi cu fiu-său, se făcu o mică 
tăcere. Fiecare ridica ochii mai sus sau privea peste 
ochelari ca să zărească pe rătăcit. Pentru mai toţi fu o 
decepţie. Se aşteptau să vadă un crai, un deşuchet, un 
cela, şi nu văzură decît un om ca toţi oamenii. 

în salon, coana Lizica îlprezentă comme un charmant 
garcon revenu de tres loin. Mamele, picior peste picior 
şi cu cîte-o lungă țigară între degete, îl măsurau în 
gînd pe talia copilelor. Din salon îl luă în primire 
Elencuţa, voioasă şi sprintenă ca o vrabie, şi-l făcu 
cunoscut cu tinerii de la biliard, cu Costică Gorciu, 
pretendent, L/eon Movilă, Victor Comăneşteanu şi alţi 
doi juni mai...'' de cîmp, să zicem, cari veniseră la 
ceai, seara, îmbrăcaţi ca de călărie. Printre toţi Comă- 
neşteanu era cel mai bine, cu barba tăiată de pe cea 
din urmă modă de la Paris, cu capul sus, de-abia vor- 
bind româneşte! şi jucînd biliard cu Gorciu cu aerul 
pe care-l are un leu cătră cîinele închis cu el în aceeaşi 
cuşcă. în odaia de cărţi îl prezentă însuşi tată-său. 
Cîteva glume de la cei mai bătrîni, cîteva compli- 
mente de la cc ai şireţi, şi apoi iar intră în posesia 
Elencuţei, care ţinea să-l ducă plocon fetelor şi mai 
cu seamă uneia, d-ra Ida Alpengriin', faţă cu care 
Constant băgă de seamă că Elencuţa căpăta un fel de 
rigiditate nefirească. Evreica era frumoasă, plină, cu 
un păr auriu bogat, vorbind corect, dar păstrînd cu 
toţii o rezervă care mirosea a milion. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


în această lume, ca în toate de altminteri. după 
prima impresie, fiecare reintră în sine. Constant 
schimbă câteva vorbe cu Ida, cu Comăneşteanu, care 
vrea să-l ia la o partidă monstră de biliard, cu 
Alpengriin bătrînul, care-l prinse fumînd o ţigară şi-i 
făcu tot istoriul fontănelor sale de păcură; pînă în 
sfîrşit, rămase singur. Fata pe care, fără să-şi dea so- 
coteală, o căuta cu ochii peste tot, împărțea ceai. 
Călugăriţa îl băgă de seamă şi-i făcu semn să vie 
lîngă dînsa, ca lîngă o cunoştinţă mai veche. 

— Cum îţi place pe la noi, domnişorule? 

— Sărut mîna, — îmi place foarte mult. 

— Vezi, poate că-i rămînea pe aici... E ţaravrăjită 
Moldova, adaogă ea zîmbind. 

— Cenu se poate în lumea asta? zise el, răspunzîn- 
du-şi parcă mai mult lui decît ei. 

Una din vecinele călugăriţei le tăie vorba şi Cons- 
tant rămase iar la o parte. Pe nebăgate de seamă el 
se strecură de lîngă dînsa şi trecu binişor înapoi în 
salonaşul unde era piano. Fetele erau toate la bili- 
ard, cu Comăneşteanu şi ceilalţi. El, singur şi cam 
fără rost, se uita la cadrele de pepărete, cu lipsa dein- 
ter es aunuiom preocupat.Erauomulţimedenimicuri, 
ca în toate casele fetelor tinere. Dar printre lito- 
grafii şi fotografii de tot felul, era şi un portret bun 
în oloi, portretul unei femei frumoase, care trebuie să 
fi fost coana Lizica la tinereţe, căci aducea puţin cu 
Elencuţa. El se uită la portret lung şi cu plăcere. 

Fata isprăvise de împărţit ceaiul şi sta şi ea să se 
bucure de petrecerea celorlalţi. Văzuse pe Constant 
sculîndu-se de lîngă călugăriţă cam fără scop, şi 
acum îl căuta, ca să-l prindă în joc cu cei de la bi- 
liard. Intră cu vorba pe buze, cînd dete cu ochii de el 
contemplînd portretul mamei ei. Se opri o clipă pe 
prag, ca cum ar fi vrut să se retragă, dar apoi îşi 
schimbă gîndul şi se apropie binişor de dînsul. El 
negreşit că o simţise; parcă chiar o aştepta. 

— Aşa-i că era plăcută mama? îl întrebă ea cu mîn- 
drie. Femeile mai înainte aveau bunul-gust de-a fi 
frumoase. 


SD 


El nu răspunse nimic, ci se întoarse şi se uită lung 
la ea; apoi iar la portret. Privirea. astfel purtată, era 
aproape atît de vorbitoare cît un cuvînt. Ea se făcea 
că nu vede şi urmă a se uita la cadru. Dartăcerea pre- 
lungită devenea o mărturisire limpede, deşi foarte 
discretă. Şi se vede că acest prinos de admirare îi încăl- 
zea inima, căci sîngele i se urca în faţă şi se făcu roşie. 

— E cu adevărat foarte frumos ! zise el încet, şi dacă 
nu mi-ar fi frică de o groaznică banalitate mi-aş spune 
toată gîndirea... 

Ea ridică ochii spre el, buni şi luminaţi de o rază 
de simţire fericită, cu care vroia să oprească vorba şi 
totodată să zică: 

— E de prisos; am înţeles şi-mi place. 

Dar el, prins parcă de nevoia ce o simt cîteodată 
poeţii de-a vorbi cu luna, urmă: 

— E de prisos, ştiu. Dar ţin să vă spun că, fără să 
fie o mare asemănare, acest portret are un nimb de 
poezie care nu se găseşte în lumea întreagă, decît poa- 
te... la dumneavoastră. Dar, dacă nu mă înşăl, adaogă 
răpede.pînza asta era ceva mai mare... era bustul în- 
treg, cu mînile amîndouă, unite... care îmi aduc 
aminte că făceau admiraţia mea... ca prin vis... 


— Da, zise Elencuţa, de la moartea tată-meu: am 
lipsit atunci din ţară cîtăva vreme şi portretul a stat 
închis jos într-o odaie unde l-a ros şoarecii... din feri- 
cire numai pe mărgini, aşa că atrebuitsă-l micşorăm... 
Dar aveți memoria bună, zise ea, mirată. 

— Da, am oarecare ținere de minte. Ştiu că tata avea 
o pasiune pentru dumneavoastră, pe care nu mi-o 
puteam nicidecum explica... atunci... zise el zîmbind. 
De altminteri îmi pare că d-lui are pasiunile stator- 
nice... 


Fata rîdea, cu capul plecat uşor peun umăr şi spre 
G scoate convorbirea din făgaşul în care el o aducea 
mereu, se întoarse iar la portret. 

— De altfel, mie nu-mi pare rău de loc; şoarecii 
mi-au făcut un serviciu, căci dacă încolo mai trece 
cu asemenarea, mînile mamei sunt şi acum aşa defru- 
moase şi ale mele aşa de urîte, încît trebuie să le mul- 
țumesc. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Şi se uita la mînile ei cu un surîs de milă, dar şiret 
peste fire, căci mînile îi erau cum sunt două porumbiţe 
albe. 

— E adevărat, zise el, luînd una şi cercetînd-o ca 
pe un obiect, sunt urîte. Dar în acelaştimp, pierzînd 
măsura lucrurilor o duse răpede la gură, şi o aşa 
sfînta şi adîncă emoţiune îi tresări în suflet, încît se 
simţi roşindu-se ca un copil de 18 ani. 

Ea nu putuse să rostească decît o singură silabă de 
mirare, şi dintr-o mişcare prinse ivorul de la o uşă 
închisă şi dispăru. 

Constant şezu un minut jos, ascunzîndu-şi capul în 
unghiul unui scrin, pînă ce impresia mînei ce o săru- 
tase se răci de pe buzele lui. şi apoi cu sfială ieşi prin 

camera de cărţi şi se opri în pragul din care se putea 
urmări jocul de biliard. Ida Alpengriin îşi aştepta 
rîndul în picioare, cu un tac în mînă, de care se rezema 
cu brațul întins, avînd statura pretențioasă a unei 
Diane. Deşi poza pururea, era frumoasă pustia de evrei- 
că. Constant, ca un cal de rasă, deprins să ţie gîtul 
coardă cu orice stăpîn, făcu un pas cătră dînsa foarte 
galant, şi cu o înclinare de cap aproape ironică de 
respectuoasă ce era, îi zise: 

— Suntem la Mălini ori în Olimp? 

El nu-şi da seama de mişcarea sufletească ce-l 
împingea la această faptă, — dar izvorul ei era în 
mima omului care se simţise stăpînit şi rănit adînc 
de farmecul unei alte femei, care acum sta în pragul 
celuilalt salon şi se uita la ei. Gelozia e un chin ce 
face se vede nespusă plăcere celui ce chinuieşte. 

Ida îl privi cu obicinuita ei lipsă de măsură în miş- 
cări, de sus în jos, dar îl grafică cu un suriîs foarte 
binevoitor în esenţa sa, care, lăsînd să se vadă rîndurile 
albe ale dinţilor, dete pentru prima oară figurei ace- 
leia de marmură lumina adevăratei vieţi omeneşti. 

— Din orice Mălini se poate face un Olimp, dacă 
pui zei într-însul, răspunse ea scandîndu-şi cuvintele. 

— Matin !... greşi el a zice încet. 

— Nu? întrebă ea. 

— Ba cum nu! Dar atunci, noi, muritorii, n-avem 
decît să ne plecăm genunchile, căci treaba e pe gata... 


591 


Ea nu putu răspunde, căci între dînşii răsărise 
Elencuţa, mititică şi sprintenă. Dînsa, cu o mînă pe 
umărul Idei, începu a-i spune: 

— Ido dragă, n-ar fi bine să isprăviţi partida de 
biliard... cucoanele cam cască... şi au început să 
reclame Ochii d-lui Movilă... adică a lui Ventura... 
ştii Doi ochi pe care îi cîntă d. Movilă aşa de bine. 

Era o atenţie delicată şi şireată în acelaş timp, căci 
d. Movilă cînta binişor, iar suspinele sale erau toate 
închinate Idei. 

Şi fără să aştepte răspunsul ei, luă pe Constant de 
braţ şi-l întoarse pe loc. 

— Te rog, domnule Dumitriu, să mă ajuţi. Trebuie 
să fim elocvenţi, căci d. Movilă e foarte modest. 

în fapt însă, tînărul Movilă aştepta de un ceas 
această rugăciune şi din două vorbe abia primi. După 
aceea ea se duse cu Constant spre salonul doamnelor. 
Mergînd, îi zise răpede: 

— Aveţi o mare slăbiciune de mitologie. Şi eu care 
n-am nimic, nimic de zeiţă !... 

El se opri şi se uită la dînsa surprins şi fărmecat. 

— Nu e frumos... adaose ea cu glasul tremurînd. 

El rîdea, încercînd să protesteze, dar fata îi porun- 
cea să tacă cu un deget dus la gură. Ea nu mai putea 
să mai vorbească, căci dacă ar mai fi rostit un cu- 

vînt o înecau lacrimile. Se apropie de un geam îngust 
ce era în faţă şi-l deschise împingîndu-l de părete. 
Aerul rece îi răcori sufletul. 

Era o surdă gelozie între amîndouă fetele. şi poate 
acesta era şi cuvîntul care îndemna fără ştirea ei pe 
Elencuţa să treacă dincolo de măsura cu care o fată 
ca dînsa ar fi trebuit să se arate unui tînăr pe care îl 
întîlnise numai de cîteva zile. Dar, afară că inimile 
curate şi naturile originale sunt adesea lipsite de for- 
mulele lumei celeilalte, cetitorul nu trebuie să uite 
că colonelul fusese grădinarul care ajutase în toate 
dimineţile petalele bobocului să se deschidă. El pre- 
gătise îndelung sufletul Elencuţei pentru întîmplarea 
de-acum. Cu aplicarea firească atinereţeişi singură- 
taţii cătră asemenea visuri, fata iubea deja pe cineva, 


_  .  — _—_— 


[Rm TR m Rm m m RR De 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


care avea un nume, avea un tată, ba chiar un portret, 
după cum ştim, dar pe care nu-l cunoştea. Şi cînd îl 
cunoscu, din fericire pentru ea, visul nu pieri, ci se 
schimbă binişor într-o realitate vie şi caldă. 

Astfel se poate înţelege cum ajunseră aşa de răpede 
aci. 


VII 


Dar cărei stele să ne închinăm în viaţa noastră spre 
a ne ţine drepţi între vînturile soartei? 

Pe nesimţite, dar iute, Constant se ducea la vale, 
şi se ducea cu căldura unui suflet însetat de-a crede, 
de-a spera, de-a trăi. Viaţa lui din urmă i se părea un 
jug umilitor. Cu ce fel de măsură judecă mintea îna- 
moraţilor nu se ştie, dar aşa e: ei găsesc tot felul de 
dovezi în sprijinul pricinei lor. El lăsă să treacă vre- 
mea; îşi prelungi congediul; ceru un altul în regulă 
de la minister, şi cînd nu mai îndrăzni să ceară, ridică 
zăgazurile convenţionale cu care ne e înconjurată 
viaţa şi lăsă să curgă împrejurările după voia lor. 
Din cînd în cînd mai întreba de datorie dacă sunt 
scrisori pentru el din Bucureşti. ba chiar scrise Sil- 
viei o dată ori de două ori, dar n-avu niciun răspuns. 
Nu se miră de loc de faptul acesta, ba mai mult, 
îl luă drept cauză puternică ca să nu se mai intere- 
seze de cei rămaşi în urmă. 

Acum mergea în toate zilele la Mălini. Era privit 
de toţi ca ginere, şi el nici nu vrea să ştie cum era pri- 
vit. Faptul în el însuş îi ajungea. Cu adevărat pornire 
a celor ce iubesc, nu se interesa de nimic. îi era dragă 
fata şi asta era destul de mult ca să-l ocupe cu totul. 

Bătrînii făceau ce vreau ei. Nimeni nu rostise vorbe 
late. Nu se urmase nici cereri de mînă, nici de zestre, 
dar înţelegerea era minunată, prin absoluta încredere 
ce aveau unii într-alţii. Erau aşa de vechi prieteni!... 

Colonelul ţinea poliţa întreagă a afacerii şi cu furie 
zvîrlea nedeschise scrisorile Silviei în foc, dîndu-i 
un nume foarte neplăcut; pe de altă parte observa şi 
pe fiu-său şi pe fată, cu interesul unui om care urmă- 


593 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


reşte o descoperire nouă. Voia să facă doi fericiţi 
Era aşa de firesc, şi-i adusese aşa de departe !... 

într-o seară, după vreo două luni, pe cînd el făcea 
proiecte cu fiu-său în privinţa casei, cum s-o lărgească 
şi unde să şadă, întrebă pe Constant: 

— Ai vorbit ceva cu Elencuţa despre asta? 

— Eu? răspunse acesta, nimic. 

— Cum nimic? nu v-aţi dat niciodată în vorbă 
despre asemenea lucruri? 

— Doamne fereşte!... Ce, astfel de comedii vor- 
bim noi?... 

Colonelul zîmbi liniştit, înţelegînd că toţi oamenii 
cari iubesc devin nişte adevăraţi copii. 

— Bine, tată, da' orişicît, ar trebui să lămureşti 
cîteva chestiuni, zise el. Eşti sigur că fata te vrea? 
— Aşa cred, răspunse Constant cu îndoială. 

Bătrînul ştia bine că-l vrea, dar parcă ar fi ţinut să 
grăbească lucrurile. 

— Poate c-ar fi bine să te asiguri. Ştii că mai sunt 
şi alţii... 

Constant rămase pe gînduri. Socotea în sine că avea 
dreptate bătrînul. Dar dacă, în adevăr, nu l-ar fi 
vrut?... Se putea foarte bine să placă Elencuţei. dar 
să nu placă mamei. Se putea să afle fata de legătura 
lui cu Silvia, şi să-l despreţuiască. în mintea lui aceste 
două capete nu se apropiau niciodată, sau cînd din 
întîmplare trecea cu gîndul de la una la alta, făcea 
todeauna un scut de apărare celei dintăi. ca nu care 
cumva s-o întuneceşis-opătezeumbra celei de-a doua. 
Se întîmplă la el ceea ce se întîmplâ cu mulţi oameni: 
luase de la una tot, o umilise, o încărcase cu toată 
proza vieţii, şi, alături de dînsa, zilnic şi neîntrerupt, 
avea în gînd un alt cap de femeie, fără fiinţă, ideal. 
Cînd întîlni pe Elencuţța şi-i plăcu, începu să simtă 
că se făcea încetul cu încetul un fel de substituire, 
idealul se mişca spre formele fetei, cu cari se amestecau 
şi se închegau, după acea mare şi adîncă lege a sufle- 
tului că nimic nu stă în ideal care să nu aibă o proprie 
năzuinţă spre real. Şi atunci cînd înlocuirea fu întrea- 


40  gă, Silvia deveni duşmanulElencuţei, deveni umbra, 


594 


pata, durerea şi remuşcarea lui. Şi doar acest om, din 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


propria fire, nu avea nimic histeric şi exaltat. Dar 
amorul dă pe faţă multe ascunzături ale naturei noas- 
tre. 

Deci, mai cu temere decît altădată, se duse a doua 
zi să o vadă. Fata îl aştepta ca de obicei în salonaşul 
pianului, cu maică-sa Xenia. Călugăriţa era păzito- 
rul formelor. Din fericire ele se păstrau de şinele, 
căci dînsa îşi uita adesea însărcinarea şi-i lăsa singuri 
ceasuri întregi. 

în adevăr, şi-n ziua aceea, ca şi-n celelalte, Constant 
rămase numai cu Elencuţa... Ea cînta ceva la piano, 
ocupîndu-şi astfel mînile şi luarea-aminte. El sta pe 
canapea şi se gîndea. Da ce?... Cu ochiimari,pierduţi 
în sfera unor alcătuiri necunoscute, privirea lui nu se 
anina de nimic din ce era prezent. Ea simţi că el 
nu se uita la ea, şi-şi întoarse capul spre dînsul. 

— Da ce te gîndeşti? îl întrebă, oprindu-se. 

El reveni pe pămînt şi plecîndu-se uşor pe un cot, 
se uită la ea lung... 

— Vin colea, îi zise fata, arătîndu-i un scaun 
lîngă piano. 

El se sculă răpede şi se apropie de ea. 

— Da ce te gîndeai? îl întrebă din nou. 

— Da nimic. Mă uitam la dumneata. 

Ea dete din cap. reîncepînd cîteva arpegii. 

— Nu te uitai la mine... Nu te uitai la nimeni. 
Te gîndeai la ceva. 

— Mă uitam la dumneata, repetă el simplu. Te 
văd oriunde mă uit... 

Ea îşi muie privirile lung într-ale lui. 

— E foarte frumos ceea ce zici, dar, in adevăr, nu 
te gîndeai la nimic? 

— Nu, zău... 

— E cu atît mai bine. Eu credeam că te gîndeşti 
ades la un lucru la careeumă gîndesc mult şicaremă... 
umileşte. 

— Ce lucru? întrebă el mirat. 

— E de prisos să ţi-l aduc aminte. De vreme ce l-ai 
uitat n-are însemnătate. 

El se uită la ea cu nedomerire. 


595 


39 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


596 


— Sunt multe lucruri cari îmi stau în minte de la 
dumneata, dar ceva care să te umilească... mai cu 
seamă venind de la mine... 

— O, nu de la dumneata, de la mine însămi. 

— Terog... nu mă lăsa în neliniştea asta. Dacă nu-mi 
spui, o să cred vecinie că eu am fost cauza. 

— Nu, nu, n-ai fost dumneata. Şi ca să vezi, uite, 
îți spui: îți aduci aminte în seara cînd juca Ida bili- 
ard? 

— Da. 

— Ştii că am avut slăbiciunea să-ți zic că ai o prea 
mare patimă pentru mitologie. 

— Da. 

— Ida a auzit. 

— Şi dacă ţi-a părut rău altădată, îți mai pare rău 
acum? 

— Negreşit. De ce să ştie lumea întreagă, şi mai 
cu seamă dînsa, ce se petrece în inima mea? 

El se sculă în picioare şi rezemîndu-se de colțul 
pianului ca s-o vadă mai de-aproape îi zise: 

— Aşa este, şi dacă e vorba să-ți spun tot, mă 
gîndeam şi eu la ceva. 

— Vezi, la ce? întrebă ea zîmbind. 

— Mă gîndeam, urmă el serios şi cam încet, că am 
ajuns să pierd noţiunea a o mulţime de lucruri tre- 
buitoare în viaţă, atîta mi-e mintea plină numai de 
dumneata. Aşa, văd că se fac împrejurul nostru pregă- 
tiri... ciudate, de sărbătoare... ca de nuntă, şi eu 
n-am îndrăznit niciodată să te întreb dacă prietenia 
dumitale are curajul să rămîie aceeaşi cătră mine 
pentru totdeauna. 

Elencuţa ridică ochii spre el buni şi sfioşi şi îi plecă 
iar pe clapele pianului, neputînd să zică nimic. Inima 
îi bătea mai tare, şi simţea privirea lui plecată spre 
ea, care aştepta o vorbă, un semn. 

— Da, răspunse în sfîrşit, sfios şi aşa de încet încît 
de-abia se auzi. 

El înţelese că era prea aproape de ea şi că privirile 
lui o apăsau. Se retrase iar la loc pe scaun. 

— Şi unde vrei să stăm? 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


39* 


— Unde suntem acuma nu suntem bine? îl întrebă 
ea zîmbind. 

— Nu vream să zic asta. Dar fiindcă mi-aduci 
aminte, îţi mărturisesc că eu aş fi mai bine altfel. 

Şi cu o pornire a inimeinestăpînită, puse un genun- 
chi în pămînt şi se lăsă jos lîngă scaunul ei. Vrea să-i 
spuie ceva. 

— Nu ştii... nu pot să-ţi spun... dar e o simţire 
dulce să iubeşti... 

Ea îngălbenise şi închisese ochii, rezemîndu-şi 
capul de spata scaunului şi lăsîndu-şi mînile fără 
putere. El îi înconjurase trupul cu braţele şi încet, 
uşor, se ridică spre fruntea ei s-o sărute. Mînile ei se 
mişcară de-abia şi, unite, acoperiră faţa lui ca un 

paravan, pe cînd ea îşi întoarse capul. 

— Şezi binişor... 

Cîteva secunde rămaseră astfel, el fericit şi aproape 
copilăros, ea copil adevărat, cum era, tremurînd în 
braţele lui şi neîndrăznind nici chiar să-l privească. 

— Elencuţo... nu vrei să te uiţi la mine? 

— Ba da, dar scoală-te. 

— Mă scol... mă ierţi? 

— De ce?... nu mi-ai făcut nimic, răspunse ea 
încet, întoreîndu-se spre el şi punînd mînile pe umerii 

lui. Am zis da, urmă şi mai încet, şi dacă vrei să-l 
mai auzi, îl mai zic: da, da... 

Şi geniul lor cel bun, maica Xenia trîntea o uşă ca 
într-o moară, făcînd ca dogarii cari urcă la măgură 
ciocănind în scîndură ca să fugă ursul. Bătrîna intră 
cu un scul de lînă ca să-l depene pe ghem. Ea vru să 
scoale pe Elencuţa de la piano ca s-o ajute, dar Con- 
stant sări de pe scaun cu mînile întinse. 

— Eu, eu, maică. 

Ea nu prea îndrăznea dar în sfîrşit fiindcă lui îi 
făcea plăcere, îi puse sculul de lînă pe mîni. 

— Vino încoa, Vasilache... zise ea ducîndu-l spre 
fereastră. Ceea ce însemna: 

— Vai de tine, fărmecatule, te-a legat la gard. 


în adevăr, era fărmecat şi legat la gard, dar lui îi 
venea la îndemînă aşa cum era. 


597 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


598 


Plecă acasă, fericit, propunîndu-şi să spuie tatălui 
său că luase înţelegere cu fata... Dar, în sfîrşit, ce 
înţelegere luase? Se puse să-şi reamintească scena cu 
Elencuţa, şi se pierdu în farmecul ei, fără să se mai 
gîndească la altceva. 

Acasă, intră drept în camera lui şi rămase pînă 
seara, singur, fără să vadă cum trece vremea. 

Da masă, prinzi numai cu mama lui. Colonelul, în, 
lipsa lui, plecase la Bucureşti. Vestea asta îlnelinişti 
întrucîtva, dar mamă-sa îi spunse că bătrînul primise 
peste zi o telegramă de la Credit şi plecase numaidecît. 

— Bine, dar atunci ar fi trebuit să se ducă la Iaşi. 

— Nu ştiu... zise bătrîna cu simplitate. Da Iaşi a 
fost de mai multe ori, iar acum trebuia să meargă la 
Bucureşti. Aşa era vorba... Pe de altă parte prea bine 
a făcut: trebuie să începeţi a vă îngriji de cumpărat 
cîte ceva. Tu, dragă, te uiţi în ochii ei şi ai mîntuit 
tot, dar nu merge aşa. Nişte oameni ca noi trebuie să 
facă lucrurile întregi şi frumoase. 

— Aşa-i, zise Constant aproape fericit de observaţia 
pretențioasă a mă-sei. 

Apoi, vorbind, iar veni cu gîndul la plecarea colone- 
lului. 

Bătrînul plecase, în adevăr, în urma unei telegrame, 
dar în alte împrejurări decît cele povestite de coana 
Păuna. Colonelul îi istorisise vorba cu creditul, ca să 
nu mai fie descusut de ce şi pentru ce. 


VIII 


Pe cînd Constant era pe drum la Mălini, un vătăşei 
de la gară aduse o telegramă pe numele lui. Colonelul 
o învîrti în mînă vreun zfert de ceas, hotărît să n-o 
deschidă; dar hîrtia aceea îi ardea degetele. O simțea 
de la cine e, şi-i venea s-o svîrle în fundul sobei; dar 
iarăşi putea să fie o telegramă de afaceri. Nedumerit, 
vrea să se ducă să se sfătuiască cu nevastă-sa, însă 
îşi luă de seamă, gîndindu-se că dacă depeşa era în 
adevăr de la femeia care urmărea astfel pe fiu-său, 
coana Păuna n-ar fi putut să se stăpînească, ar fi zis 
ceva lui Constant, şi toată treaba era stricată. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Atunci se hotărî s-o deschidă. Tremurînd, ca un 
vinovat, îşi puse ochelarii şi o ceti. Cuprindea aceste 
cîteva vorbe: 

„Copilul moare. N-am nici o putere* Silvia” 

— Ce! zise el tare. 

Apoi o mai ceti o dată. Era aşa, negru pe alb. Bă- 
trînul îşi ridică ochelarii pe frunte, parcă ar fi avut 
nevoie să vadă liber înaintea ochilor. Apoi, aşezîndu-se 
pe un scaun, o luă din nou şi o ceti pentru a treia oară. 

— Ce comedie mai e şi asta?... zise el parcă ar fi 
avut pe fiu-său înainte. Ce copil? ce fleacuri?... 

Şineputîndu-se deprinde cu ideea aceea, iar se mai 
răsuci, iar mai luă hîrtia în mînă, se mai uită la ea, 
parcă ar fi voit să-i ceară lămuriri, s-o întrebe cine 
moare? al cui copil? Apoi. ostenit de nesiguranţă şi 
oarecum biruit de enigma aceea, zise încet: 

— Bre... rea femeie!... 

I se părea că cu depeşa venise ea însăşi şi ameninţa 
să dărîme tot ce făcuse bătrînul cu răbdare, cu dra- 
goste şi sîrguință. Acum era parcă lupta încinsă între 
ei doi. Pe fii-su îl uitase. 

— Cine ştie ce comedie o să facă, de-o auzi de însu- 
rătoarea băiatului, gîndi el. Ah, tinereță proastă ce 
eşti şi flecară, zise el, sculîndu-se supărat şi aruncînd 
telegrama mototolită într-un colţ. 

Dar umblînd de colo pînă colo, îşi aduse aminte 
de vorba copil. Asta îi intrase în suflet ca un piron. 
Luă încă o dată telegrama de jos, o desfăcu pe masă 
şi o ceti din nou. 

— Ce şiretenie proastă! zise el dînd din cap. Ştim 
noi ce fel sunt făcuţi copii aceştia... 

Să-l întrebe pe fiu-său nici vorbă nu era. 

Atunci bătrînul luă o hotărîre cam pripită. 

— A pus gheara pe el şi vrea să-l stoarcă. Vrea bani, 
mă duc să-i dau bani, zise el. 

Din experienţă proprie ştia că asemenea legături 
au mai întotdeauna o morală foarte comodă. O mică 
despăgubire bănească şterge multe lacrimi de acestea 
sincere şi dezinteresate . 


“In Convorbiri literare: facere. 


599 


Şi cu o grabă copilărească ceru să-i facă sacul; 
din întîmplare era tocmai aproape de ceasul trenului 
de ziuă. Răpede îi puse caii şi porni la gară. Sub 
îmboldirea ideii aceleia se pomeni, după un ceas, 
din odaia lui în vagon, călătorind, şi numai cînd înce- 
pu a-l legăna trenul, se dezmetici parcă din ameţeala 
ce i-o pricinuise telegrama. 

— Da' ce fac, frate? îşi zise el cu îndoială. Unde 
mă duc? Parcă m-am apucat de teatru... 

în adevăr, avea ceva teatral hotărîrea aceea grăbită, 
care supăra bunul său simţ, — dar teatru jucăm de 
multe ori în viaţa noastră, fără să ştim. El însuş 
pregătise cele ce se întîmplau acum. Şi cînd iar îşi 
aduse aminte de femeia aceea, cum o numea el pe Silvia, 
se simți mulţumit că se duce spre dînsa. Cu mintea 
aprinsă alcătuia scena ce avea să sepetreacă între ei 
doi, şi o vedea parcă ţinîndu-i piept, îndrăznind să-i 
spuie vorbe supărătoare, ori încercînd să facă pe des- 
perata. Atunci îşi scotea cuvintele ce trebuia să-i 
spuie, chipul mai nemerit cu care ar fi putut să înceapă 
— se gîndea, se răzgîndea, şi astfel, stăpînit de nesi- 
guranţă, ajunse la Bucureşti. Trase la acelaş otel la 
care fusese cu două luni mai înainte. Aci se afla omul 
care-i dusese scrisoarea la tribunal în ziua cînd plecă 
cu fiul său la moşie. După ce se odihni puţin, pe la 10 
jumătate porniră împreună la tribunal, ca să găsească 
pe aprodul ce primise scrisoarea şi care trebuia să 
cunoască locuinţa fiului său. El îşiînchipuia că chiar 
dacă Constant n-ar fi stat la un loc cu femeia aceea, 
tot poate ar fi putut să-i dea deurmă. 


în adevăr, găsiră pe aprod; dar acesta spuse colo- 
nelului că degeaba caută pe d. membru, căci lipseşte 
de-o grămadă de vreme din capitală. 

— Chiar cucoana a venit de maimulteorisăîntrebe, 
adaose el simplu şi fără nici un gînd rău. 

Vorba asta însă răni pe colonel pînă în suflet. 

— Nu-i nimic, flăcăule, noi tot să mergem. Te-oi 
mulţumi. 

Apoi, răpede, parcă i-ar fi fosttrică să nu-l priceapă, 
adaogă: 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Poate s-o fi întors. Am o treabă grabnică cu 
dumnealui. 

Şiplecară. Aprodulîl duse în casa din strada Carol, 
pe care o cunoaştem. 

Bătrînul intră pe gang iritat. Sună jos la scară de 
mai multe ori. dar nu veni nimeni să-i deschidă. 
Asta îl supără şi mai mult. Uşa nefiind încuiată, o 
împinse şi intră. Cînd fu însă înlăuntru, armonia 
lucrurilor acelora în care el se amesteca nechemat îl 
intimida. El bătu la o uşă, încet, aproape emoţio- 
nat. După puţin timp ea se deschise şi un cap de 
femeie se ivi în umbra ei. 

— Ce poftiţi? îl întrebă domol. 

— D-nul Dumitriu aici şade? zise bătrînul. 

Drept răspuns uşa se deschise întreagă, şi el putu 
să vadă că femeia aceea nu era o slugă. Cu o rochie 
simplă pe ea, încheiată strîmb; cu părul adus grămadă 
deasupra capului şi prins din fuga cu un singur ac 
mare; cu obrajii albi ca varul iar ochii selipind de-o 
aprindere de viaţă extraordinară, — părea scăpată 
dintr-un convoi de osîndiţi la moarte. Ea se retrase 
cu sfială, ducîndu-şi mîna la piept, şi îngînă ceva ce 
n-ajunse pînă la colonel. 

Era Silvia. Ea recunoscu pe bătrîn de la prima 
vedere, după portretele ce le avea în casă, şi prezenţa 
lui o făcu să-şi piardă şi puţinul curaj ce mai avea. 
Tremura ca o vinovată, ţinîndu-se cu mîna de ivorul 
uşei... 

— E... lipseşte... vă rog să intraţi. 

Colonelul intră. 

— Am venit cam de dimineaţă, zise el; să mă ierți... 

— Nu, domnule. Eu am ieşit aşa... credeam că e 
doctorul... Mi-e copilul bolnav, zise ea frîngîndu-şi 
mînile. Vă rog şedeţi... 

Apoi îl lăsă singur şi trecu într-o odaie vecină, pe a 
cărui uşă deschisă se auzea o tusă seacă, surdă, cade 
om care nu poate răsufla. 

Bătrînul se aşezase pe un scaun şi privea cu mirare 
la lucrurile dinlăuntru. El se aştepta să vadă ceva 
neobicinuit, lux, ruină, lipsă de gust şi de cuviinţă, 
— şi în loc de asta găsea o casă ca la toată lumea. 


601 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


602 


Dar pe cînd el se uita astfel, Silvia veni fugapînă-n 
uşă, strîngîndu-şi mînă în mînă, şi cu ochii plini de 
lacrimi zise răpede şi cu groază: 

— Se îneacă, domnule!... şi doctorul nu vine... 
Ce să mă ştiu face, vai de mine... 

Şi era zugrăvită pe obrazul ei o frică şi o desperare 
fără seamăn. De dincolo s-auzea în adevăr un glas de 
copilstrîns de gît, care chema pe mama sa fără putere, 
îl biruia boala. 

Colonelul se sculase în picioare nedumerit. 

— Să seducă cineva cu birja mea la doctor, zise el, 
înrîurit de durerea femeiei ce sta înainte-i fără nici o 
putere. 

— Să se ducă, răspunse ea făcînd un pas cătră uşă. 

Dar se opri deodată. 

— Mă duc eu... fiindcă nu-i nimeni., .n-am penimeni, 
zise ea rămasă în mijlocul casei şiuitîndu-secu 
nehotărîre în pămînt. 

— Atunci mă duc eu, răspunse colonelul. Un doctor, 
care-o fi... 

— Ah, domnule, care-o fi... 

Şi Silvia îl lăsă şi se întoarse înapoi la băiat, iar 
colonelul porni răpede pe scări după doctor. Birjarul 
îl duse la cel mai apropiat, care sta chiar în strada 
aceea; dar doctorul nu era acasă. Se duse la un altul, 
şi la un al treilea, pînă ce găsi unul pe care-l luă cu 
dînsul în trăsură. Şi nu se gîndi un singur moment 
bătrînul la ciudatul rol pe care-l juca, nici la hotărîrea 
cu care venise la Silvia, ci foarte firesc se urcă iar 
înapoi cu doctorul, ba încă intră cu el în camera bol- 
navului ; atîta e de adevărat că ideea morţii ridică ori 
coboară pe oameni la nivelul obştesc al mormîntului, 
faţă cu care tac toate celelalte simțiri, şi chiar satirii 
devin gînditori. 

Intrară deci înlăuntru şi doctorul se duse drept la 
copil. El era ascuns în perne şi legat la gît încît abia 
se mai vedea. îl desfăcu binişor, îi scoase o mînă şi i-o 
cercetă, îl pipăi, îl întrebă, — şi păru îngrijat de 
ceea ce vedea. Copilul era cu faţa aprinsă şi ochii 
împainjiniţi, dar formele lui gingaşe nu-şi pierduseră 
cu totul caracterul. Bătrînul avu surprinderea de-a 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


vedea cît de mult semăna băiatul cu fiu-său. Silvia, 
pe marginea patului. tremurînd, îi luase mîna şi vrea 
să-l facă să vorbească, fiindcă din cînd în cînd ochii 
i se închideau şi nu mai răspundea: 

— Constant... dragă... uită-te la mama. 

El se-ncerca să deschidă ochii lui albaştri şi naivi 
de altădată, dar era obosit de boală. 

Doctorul scrise răpede reţeta şi zise să se ducă cineva 
numaidecît la farmacie. Colonelul o luă din mîna 
Silviei, coborî scările din nou şi trimise iute pe birjar. 
Cînd se întoarse înapoi medicul cerceta pricina boalei. 

— Va să zică a mai avut-o o dată? întrebă el. 

— A mai avut-o o dată, domnule doctor, şi se vede 
c-a răcit iar, că iar l-a întors, şi atunci mi se pare că 
am făcut eu o greşalâ, fiindcă am scos copilul şi l-am 
dus... l-am dus la doctor. 

— Da ce doctor? 

Silvia se încurcă. 

— Ei...nuştiu... i-am uitat numele. 

Adevărul era însă că ieşise cu copilul, aşa cum spu- 
nea, dare se dusese cu el să aştepte consultaţia publică 
la Colțea, — căci acel pe care îl avusese înainte nu 
mai voise să vie. 

— Nu-nţeleg cum faceţi astfel de greşeli, zise doc- 
torul supărat şi uitîndu-se atît la Silvia cît şi mai cu 
seamă la bătrîn. 

Colonelul privi lung în ochii lui şi-i veni pînă-n 
gură să-i zică: 

— Ce te legi de oameni degeaba?... dar îşi aduse 
aminte că el îl căutase, — şi tăcu. 

Silvia văzu nedreapta observaţie a doctorului. 

— Domnul nu e vinovat întru nimica, fiindcă nu 
era aici. Eu am făcut greşala, zise ea pe un ton care 
nu mai primea răspuns. 

în sfîrşit medicul plecă, făgăduind să revie seara. 
Silvia se luă cu temere după el, căutînd să-l întrebe 
dacă avea vreo speranţă şi, nerăbdătoare, se cobori 
pînă jos să aştepte pe birjar cu doftoriile. Bătrînul 
rămăsese la capătul patului şi se uita la copil în faţă, 

atras de misterioasa putere care leagă cele două vîrste 
şi poate şi de marea asemănare a băiatului cu fiu-său, 


603 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


604 


şi se pomeni învălindu-l, fiindcă îşi scoaseo mînă 
afară, şi privindu-l cu milă şi cu nelinişte. 

Silvia se urcă iute cu doftoriile, şi, amîndoi, se pu- 
seră să i le dea. Copilul le luă cu supunere; apoicăzu iar 
cu capul în perne şi ațipi. Silvia încremenise cu pri- 
virile pe figura lui, căutînd parcă să pătrundă taina 
acelei vieţi care îi era atît de scumpă. Cîteodată îi da 
părul binişor de pe frunte la o parte; altă dată îşi 
lipea mîna încet de obrazul lui ca să-l vadă dacă arde. 

în vremea asta colonelul se uită mai bine la ea. O 
vedea în nişte împrejurări în care prefăcătoria era cu 
neputinţă. Capul acela serios, cu maturitatea durerei 
în toate liniile, cu uitarea de sine dusă pînă la jertfire, 
nu semăna de loc cu ideea ce şi-o făcuse el de-o ase- 
menea femeie. Silvia. cu toată starea ei socială pro- 
fană, părea o pagină mare de biblie, în care se poves- 
teşte cu graiul arhaic o parabolă de-a mîntuitorului. 
Era viaţa omenească în toată dramatica ei expunere, 
fără zgomot, fără convulsiuni., dar reală. 

Şi pe cînd se uita astfel la ea, dînsa vru şi ea să-l 
vadă mai bine şi-şi ridică ochii spre el, dar şi-i plecă 
numaidecît în pămînt, căci privirea lui o intimida. 
Atunci colonelul gîndi că a venit vremea să se retragă. 

— Eu o să mă duc, zise el încet, făcînd un pas spre 
copil, şi o să mai viu şi mîine... 

Dar pe cînd el se apropia de pat, Silvia se plecase 
spre mîna lui şi i-o sărută. El îşi trase mîna încet 
dintr-ale ei. 

— Are să se facă bine, ia să vezi. 

— Măcar de-ar da Dumnezeu, zise ea, ieşind după 
el. 

Cînd se urcă din nou în trăsură, colonelul nu-şi da 
încă bine seamă de cele întîmplate, dar avea un fel de 
senin în suflet, ca toţi oamenii cari au făcut o faptă 
bună. Tocmai cînd ajunse acasă şi-şi scoase tabachera 
să facă ţigară, începură să i se desfăşure în minte cele 
petrecute şi cînd se văzu în birjă alergînd după doc- 
tori, nu se putu opri de-a zîmbi, şi zise încet: 

— Ei comedie!... 

Deşi era un om cu multă experienţă, vedea bine că 
nu isprăvise cu surprinderile ce ni le aduc împrejură- 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


rile. De la încrucişerea abstractă a ideilor pînă la 
încrucişerea faptelor era încă o depărtare oarecare. 

— Să mai vedem, îşi zise întru sine. 

în adevăr, a doua zi se duse iar în strada Carol, şi 
acum urcă binişor scara, bătu încet la uşă şi intră cu 
temere. Se gîndea că era un lucru drept şi omenesc 
să nu mai turbure pe nenorocita aceea cu explicări. 
Să aştepte: dacă se făcea copilul bine, putea să vor- 
bească şi să se lămurească; dacă nu... totul devenea 
de prisos. 

— Ei, cum îi mai .? întrebă el încet pe Silvia. 

Ea se plecă să-i sărute mîna; în fapta aceasta nu 
era nimic nici linguşitor, nici pregătit dinainte. 

— la lasă... 

— De, răspunse ea, nu îndrăznesc să zic vorbă mare, 
dar parcă e ceva mai bine. Doctorul mi-a zis să nu-l 
las să doarmă, — însă... am greşit de-am adormit, 
şi-mi pare că a dormit şi el. Am făcut rău... 

— Ai fi fost ostenită. 

— Cam ostenită. 

Cam era de prisos, căci de patru nopţi nu închisese 
ochii. 

Trecură amîndoi la copil. El era deştept. Cînd intrară 
dînşii băiatul îşi întoarse privirile lungi şi ostenite 
spre ei, şi ce i-o fi adus aminte bătrînului privirea 
aceea nu se ştie, dar el aproape fără voie se opri şi 
apucă pe Silvia de braţ parcă ar fi vrut să-i arate 
ceva, — dar, răpede, ca şi cum i-ar fi părut rău că 
i-a scăpat o asemenea mişcare, adaogă: 

— E mult mai bine... 

Se apropie de patul copilului încetinel şi cu vorba 
lui domoală începu a-l dezmierda: 

— Ce faci tu, bre?... Ai văzut ce lucru bun ţi-a 
dat d-nul doctor... Ia să vadă tata mîna... 

Colonelul îşi zicea sieşi tată faţă cu toţi copiii. 

Băiatul scoase mîna de subt plapămă şi i-o întinse. 
Bătrînul îşi lipi de braţul lui alb şi moale mustăţile 
sale zbîrlite, şi se veselea şi rîdea încetinel ca o gîscă 
care-şi regăseşte bobocii. 

— Tot are căldură... zise el Silviei dînd din cap. 
Ce-a spus doctorulaseară? 


605 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— A spus că să mai vadă... Vineşi astăzi. Trebuie 
să vie acum. 

— Dacă vrei să mai chemăm pe unul. 

— De... cum credeți. 

— Eu... ce să cred? zise bătrînul, ca şi cum ar fi 
voit să nu fie amestecat în treburile ei. 

Era aşa: or de cîte ori îl lua numai pornirea firii 
Sale, se da pe faţă omul bun şi înţelegătoraltuturor 
nevoilor lumii aceştia; dar îndată ce avea vreme să se 
mai gîndească, se înăsprea, căci bunătatea e bună 
tocmai pentru că nu vrea să judece totul. 

în sfîrşit veni doctorul. După ce cercetă pe băiat cu 
de-amănuntul, spuse că el îndrăzneşte să creadă că e 
scăpat. Cu răbdare şi îngrijire se iese din multe greu- 
taţi. 

A doua şi a treia zi veni colonelul iar. îşi propunea 
să vorbească Silviei de scopul venirii lui, negreşit cu 
totul în alţi termeni de cum era hotărît; dar, față cu 
sfiiciunea şi modestia ei, devenea şi el sfios. 

Timpul însă trecea, şi cu însănătoşirea copilului 
reveneau toate îndoielile şi proiectele bătrînului. 
Negreşit că realitatea, la Bucureşti. era cu totul altfel 
de cum şi-o închipuise el şischimbase mult din pla- 
nurile lui, — dar era o altă realitate la Mălini, era 
Elencuţa, copilul lui sufletesc şi, mai mult decît atît, 
era dragostea fiului său pentru dînsa, care trebuia să 
fie puternică ca el să ajungă a lăsa în aşa desăvirşită 
părăsire pe Silvia şi pe băiat. Şi, lucru curios, ceea ce 
cu cîteva zile mai înainte era semn bun, nepăsarea lui 
Constant pentru scrisorile de la Silvia. acuma deve- 
nise semn rău, — căci e totdeauna trist de-a te con- 
vinge că acela pe care-l iubeşti mai mult, fiul tău 
bunăoară, e un om fără inimă. Dar atunci bătrînul 
îşi amintea cu plăcere de seara în care Constant îi 
făgăduise să vie la gară şi nu venise. Era dovadă că se 
petrecuse în el o luptă puternică înainte de a-şi părăsi 
copilul. Fiindcă el se încredințase, din toate lucrurile 
cîte se pot observa în viaţa intimă, că copilul Silviei 
era cu adevărat copilul lui Constant. 

Era prin urmare vinovat mai mult el, sau poate 
împrejurările. 


15 


20 


25 


30 


35 


Dar, în sfîrşit, trebuia ieşit la un fel din această 
încurcătură, căruia îi zicea că este ca la teatru. Şi era 
în cele din urmă doritor să cunoască mai din scurt 
viaţa Silviei, care i se părea din ce în ce mai ciudată, 
mai cumsecade. Dînsa nu-i zisese o singură vorbă 
despre fiul său, şi. lucru care miră pe bătrîn mai 
mult, fu bunul-gust, cuviinţa cu care Silvia ascunsese 
portretele lui. O alta în locul ei le-ar fi întins tocmai 
atunci, ca să arate bătrînului interes şi dragoste, 

— Eu aş vrea să plec, îi zise el în cea din urmă zi, 
şi doream... să vorbesc cu dumneata cîte ceva... 

Şi fiindcă Silvia tăcea, el adaogă cu lămurire: 

— Depeşa dumitale eu am primit-o. Fiul meu nu 
ştie nimic. E a dumitale, nu-i aşa? o întrebă el scoțînd 
telegrama mototolită din buzunar. 

— Da... răspunse ea încet. 

— Atunci, diseară ne putem vedea un minut? 

— Cînd ziceţi dumneavoastră... 

— Prea bine, diseară. 


IX 


în odaia în care am intrat la începutul acestei isto- 
risiri, găsim pe colonel ținînd pe băiat pe genunchi 
şi pe Silvia alături pe un mic scăunaş. Aerul lucrurilor 
pe care le cunoaştem este acelaş; oamenii numai s-au 
mai schimbat. Silvia, mai slabă şi parcă mai serioasă 
de cum o ştim, aşteaptă cu frică întrebările colonelu- 
lui. Băiatul, sănătos acum, se uită la bătrîn cu ochii 
lui naivi şi buni. Colonelul însus pare biruit de împre- 
jurări. El priveşte cînd pe copil, cînd pe mamă, cău- 
tînd parcă să pătrundă adevărul acestor două vieţi. 
Vorba merge greu. Un ceasornic bate încet măsura 
timpului. Bătrînul se uită înainte-i preocupat şi-şi 
scoate portabacul să facă ţigară. 

— Nu carecumva găseşti vreo foiţă de ţigară peun- 
deva... mi-am uitat-o acasă... 

— De... aici nu fumează nimeni... Dar putem găsi 
jos, adaogă Silvia răpede. 

— Te rog, trimite pe cineva... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


Colonelul uitase că nu era nici o slugă în casă. 

Silvia îşi puse un şal pe ea şi se coborî răpede în 
stradă, cumpără hîrtia de țigară şi se întoarse numai- 
decît. Bătrînul i-o luă din mînă foarte natural, fără să 
bage de seamă nimic. Era preocupat, şi afară de asta 
sunt mici mizerii şi umilinţe omeneşti pe cari cei ce 
n-au fostniciodată în lipsă nu lecunosc. 

— Şezi de mult în casa asta? întrebă colonelul, 
uitîndu-se la păreţi cu interes. 

— Da... de aproape cinci ani. 

— Ai tot apartamentul? 

— Tot, zise Silvia învirtind învelitoarea hîrtiei în 
mînă. Dincolo sunt două camere pentru... pentru 
domnu Dumitriu. 

— Unde? Colo? 

— D.... 

— Stați de mult împreună? zise bătrînul, luîndu-şi 
inima în dinți. 

Ea se aşeză jos, încet, strîngîndu-şi şalul de pe 
dînsa. 

— De aproape opt ani, răspunsebinişor şi cu temere. 

— De opt ani!... Şi aţi trăit totdeauna împreună? 

— Da... 

— Opt ani!... zise bătrînul încet. Şi ai fost fericită 
în toată vremea asta? 

— N-am să mă plîng de nimic. Constant a fost 
întotdeauna foarte bun. 

începeau să se încălzească, şi încongiurul prea mare 
fu lăsat la o parte. Ea părea hotărîtă să răspundă la 
tot. 

— De unde eşti dumneata? o întrebă colonelul deo- 
dată. 

— Din Bucureşti, dar tată-meu era din Austria. A 
fost multă vreme profesor de limba germană la liceu. 

— Şi acum?... 

— Acum e mort, răspunse ea scurt. 

Bătrînul se simţea împovărat de sarcina aceea de 
judecător de instrucţie. 

— Ascultă, zise el, apropiindu-şi scaunul de al ei, 
iartă-mă că mă amestec în viaţa dumitale... vezi 


= 


1< 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


însă că am oarecare interes. N-aş vrea să te supăr... 
Spune singură... 

— Da, zise ea. Deşi e greu... şi umilitor... voi 
spune. Am pierdut tot... toate drepturile pentru a fi 
respectată de ceilalți, voi să-mi păstrez cel puțin pe 
acela de-a mă putea respecta eusingură.lacaadevărul, 
domnule: de cînd m-am pomenit în lume, m-am găsit 
totdeauna sarcina cuiva. La început a tatălui meu, 
apoi a şcoalei şi acum în urmă a lui Constant. Neavînd 
mamă, am simţit de la început că eram povară, dar ce 
puteam face? Am trecut anii din Azil aproape fericită. 
Acolo toate erau ca mine. Am ieşit din şcoală cu gînd 
de-a mă face profesoară. Eram hotărîtă să mă mişc 
şi singură în lume, fără a mai cădea greutate cuiva. 
Am venit acasă la tata şi m-am pus să învăţ. Vreo 
lună am lucrat cu multă luare-aminte, dar... mai pe 
urmă... 

— Spune. spune, îi zise bătrînul cu bunătate. 

— Pe urmă n-am mai lucrat. 

— De ce? 

— Tata s-a bolnăvit şi trebuia să-l îngrijesc... şi... 
tot atunci am întîlnit pe Constant. 

— Da? 

— Da, şedea în aceeaşi casă unde şedeam noi. 
L-am întîlnit fără să mă gîndesc, fără să vreau, vă 
jur... 

— Bine, bine. Ei? 

— De-acolo... nu ştiu ce-am mai făcut. Bietul tata 
a murit, şi am rămas singură. Constant era aşa de 
bun!... A umblat pentru mine prin toate părțile. Aveam 
dreptla pensiatatăluimeu. Ceştiameusă fac? Elmi-a 
adunat actele şi mi-a scos pensia... 

— Va să zică ai pensie? 

— Am, da. 

— Dar nu-ţi ajungea, adaogă colonelul fără să-şi 
dea seamă de ce zice. Ea dete din cap. 

— Ba se vede că ajunge, fiindcă de două luni nu 
trăiesc decît cu dînsa, şi am şi copilul; atunci nu-l 
aveam. 

Bătrînul ridică ochii spre ea, încruntînd sprinceana. 

— Cum? zise el cam tare. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


610 


— Da, răspunse Silvia încercînd să zîmbească, am 
mai redus din cheltuieli, şi merge... Oricum, îmi faceţi 
o mare nedreptate dacă bănuiţi că legătura mea cu 
Constant a început dintr-o astfel de cauză. 

Şi cu toate că se încerca să zîmbească, îi veniseră 
lacrimile în ochi. 

— Doamne fereşte! zise colonelul cu grabă. Nu 
m-am gîndit la una ca asta. Te rog urmează. 

— S-a sfîrşit, răspunse ea. De-atunci am trăit 
împreună. Am avut copilul ăsta... fiindcă se vede 
că este un Dumnezeu pentru toţi nenorociţii. 

— A i fost nenorocită, vra să zică? 

— Nu... dar greşelile noastre se pedepsesc în lumea 
asta. Constant nu mă mai iubeşte, şi poate m-ar fi 
lăsat de mult dacă nu era copilul. Vezi, domnule, 
nu prea ştiu ce spui. dar dacă aş avea mai multă putere 
nu ştiu ce aş face... Eu am greşit, dar am fost fericită, 
şi acuma, dacă nu mai sunt, îmiplătesc faptele mele. 
Dar fiinţa asta nenorocită, zise ea cu putere, ce e 
vinovatăsărămîiepe drumuri? A cuie? Cum îl cheamă? 
Dumnezeu ştie... 

Ea se opri un minut, mirată parcă ea însăşi de 
îndrăzneala ei. Bătrînul îşi plecase capul în jos şi se 
uita la covor fără să-l vadă. 

— lartă-mă, domnule, de atîta îndrăzneală. E 
vorba de fiul dumitale şi nu mi se cuvine să vorbesc 
astfel... dar trebuie pujină dreptate: numai eu am 
răspundere faţă cu copilul ăsta? 

Colonelul tăcea, urmînd a privi covorul. Silvia se 
oprise. Ceasornicul bătea lung şi rar trecerea vre- 
mii. Viaţa e o fabulă a cărei morală e zădărnicia, 
şi se pare că nimic nu o înfăţişează mai bine price- 
perii noastre ca limba unui ceasornic. 

Calm, cuminte, bătrînul se sculă de pe scaun şi 
întinse mîna Silviei. 

— Să ne vedem sănătoşi, îi zise el. O să ai nou- 
tăţi în curînd de la mine. 

Ea se plecă binişor şi-i sărută mîna; apoi puse şi 
pe băiat să facă acelaş lucru. Pe cînd el ieşea, Sil- 
via se simţea tristă, parcă îi pleca norocul. Apoi, 
în urma lui: 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— A plecat... zise ea băiatului. 

— Unde? ... 

— Departe... 

— Da?... 

— Da, puiu mamei. 

— Unde-a plecat, mamă? întrebă el încă o dată. 

— Departe, departe... 

— Da?... 

Şi se duse să-l culce, cu eterna ei supunere la voia 
soartei. 

Colonelul. ieşind de la Silvia, se duse la otel şi 
de-acolo drept la gară. Puțin cîte puţin începea 
parcă să vadă limpede înaintea ochilor, şi din tot 
ce vedea răsărea un lucru hotărîtor, anume că fiu-său 
era un om fără suflet. Bătrîneţa sănătoasă este starea 
în care mintea prinde quintesenţa lucrurilor şi dezgăr- 
dinează cu răceală linia morală a oricărui fapt. El se 
uita împrejuru-i: Silvia, Constant, Elencuţa şi apoi 
el, patru fiinţe în fond bune, şi cîteşipatru nenorocite. 
Pentru ce? Pentru că una din ele îşi pierduse măsura 
greşelilor sale şi sufla din praful lor şi pe viaţa celor- 
lalţi. Căci colonelul era hotărît, prin toate mijloa- 
cele, să împiedice căsătoria fiului său cu Elencuţa. 
El îşi cerceta răspunderea sa, în această împrejurare, 
cu nepărtinirea vîrstei şi caracterului lui, şi se găsea 
vinovat numai fiindcă îndrăznise să facă planuri de 
fericire pentru fiu-său şi Elencuţa. Dar cine ştia de 
legătura lui Constant? De la o simplă nebunie de 
tinereţe, pe care şi-o închipuise bătrînul, pînă la 
realitatea ce se da pe faţă acum, cîtă depărtare V... 
Afară de astai, îi mai era iertat să ascundă adevărul 
Elencuţei şi familiei ei? Fiindcă el îşi da seamă că 
atunci cînd podoaba vieţii noastre cade de vîrstâ ori 
de vînturi, rămîne numai vița, întinsă pe harag ori 
tîrîndu-se pe pămînt. Şi viaţa de toate zilele e simplă 
şi împletită din datorii, de la împlinirea cărora atîrnă 
fericirea. Toată lumea ştie şi judecă maA tot astfel, 
dar greutatea cea mare stă în aceea că în pasiuni jude- 
cata cade la fund, iar la suprafaţă plutesc numai 
pornirile. Fiu-său, care acum iubea pe fată, va fi 
nenorocit; Elencuţa, de asemenea; dînsul, suferea şi 


6n 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


612 


el, fiindcă fata îi era dragă. Dar simţirile lor de azi 

erau numai podoabe, cari într-o zi trebuiau să cadă 
şi de sub ele să răsară: pentru Constant remuşcarea 

de-a fi lăsat pe drumuri un copil, cătră care poate 
s-ar fi întors; pentru Elencuţa ura contra acestui 
copil şi gelozia contra mamei lui; pentru Silvia dure- 
rea vecinică a femeii şi a mamei; pentru băiat viaţa 
de bastard; pentru el, colonelul, amărăciunea... 

— Nu!... zicea bătrînul, ridicînd capul. Elencuţa 
cu vremea va uita, iar dumnealui dacă va suferi va fi 
firesc şi meritat. Şi eu îmi împlinesc o datorie... 

Cît despre viaţa Silviei şi a copilului, colonelul 
nu se îndoi un moment de adevăr, fiindcă sunt unele 
întîmplări, pe cari chiar dacă prefăcătoria omenească 
le parodiază, sufletele drepte se refuză de a le pricepe 
altfel. 

După minutele acelea de hotărîre, încordarea voin- 
tei bătrînului se slăbea ori de cîte ori chipul Elencuţei 
îi răsărea în minte, căci o iubea ca pe fata lui. Şi 
zgomotul ostenitor al roatelor vagonului îi umplea 
capul de durere... 

A doua zi dimineaţa ajunse acasă. 

Se culcă să se odihnească, dar dormi rău. Cum se 
sculă întrebă de fiu-său. 

Constant tocmai se gătea să se ducă la Mălini. Era 
îmbrăcat cu îngrijire, parfumat, vesel: cele două 


luni petrecute la ţară îi întineriseră cu totul obrazul. 
Bătrînul îl chemă în odaia lui. 


X 


— Bine ai venit, tată, zise Constant intrînd. Da'ce-i 
întunericul ăsta? 

— Ridică o perdea. 

Tînărul se duse să ridice perdeaua. 

— Ce mai faceţi voi? întrebă bătrînul, strîngîndu-şi 
nişte jurnale. 

— Sărut mîna, bine. 

— Ce face Elencuţa? 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


40% 


— E bine. Era supărată că te-ai dus la Bucureşti 
fără să-i spui. 

— M-am dus cu treabă, zise colonelul serios. 

— Ai avuttreabă la Credit? 

— La Credit... nu. Apoi se îndreptă cătră masă 
şi luînd o hîrtie o întinse fiului său. 

— Am avut treabă cu asta. 

Era telegrama de la Silvia. El o desfăcu încet, cu 
presimţirea omului care aşteaptă o întîmplare, şi o 
ceti fără să zică nimic. Căută, ca şi în ziua cînd îi dase 
Silvia biletul bătrînului. să nu pară mişcat, dar, ca şi 
atunci, sîngele îi fugi din obraz şi deveni palid. După 
un minut, el lăsă hîrtia încet pe masă şi întorcînd 
capul sprefereastră: 

— Mă aşteptam, zise el. 

Bătrînul se uita la dînsul, surprins şi aproape 
indignat de răceala aceea. 

— Şi nu întrebi dacă a murit, l-am îngropat, ce 
i-am făcut?... 

— A murit băiatul? zise el cu putere. 

Bătrînul îl privea pieziş, din ce în ce mai iritat şi 
mai aspru. Dar la întrebarealui, care era mai mult 
un strigăt, se potoli. 

— Ba, din fericire, nu, răspunse el. 

Apoi. răsuflînd mai liber, adaose: 

— Credeam c-ai pierdut orice urmă de simţire 
omenească. 

Constant se îndreptă spre fereastră, părîndu-i 
parcă rău că-i scăpase întrebarea aceea. După un 
minut se întoarse. 

— Ai fost acasă la dînsa? întrebă el. 

— Da, am fost acasă la dumneata. 

Tînărul tăcu, uitîndu-se înainte pe fereastră. Dar 
muşchii obrazului i se încordase atîta, încît se făcuse 
hidos de răutate, 

— Ce mizerabilă creatură!... zise el, apăsînd pe 
cuvinte. 

Colonelul se îngălbenise şi făcînd un pas cătră el, 
cu capul plecat înainte: 

— Cine-i mizerabilă creatură, Constant?... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


614 


El tăcea. Colonelul îşi rezemase un genunchi de-un 
scaun, şi se uita la el, măsurîndu-l din cap pînă-n 
picioare: 

— Din ce aluat te-a făcut natura aşa de strîmb la 
suflet? zise bătrînul. 

Constant îşi întoarse privirile la el şi se uită lung 
în ochii lui. După aceea se îndreptă cătră uşă. Tată- 
său, mai iute decît el, îi tăie drumul. 

— Te indispune vorba mea şi vrei să te duci... 

— Ba nu, răspunse fiu-său, dar îmi pare de prisos 
să facem scene de teatru. 

— Da?... întrebă colonelul lung. Prea bine. Țiu 
însă să-ţi spui că acela carea început teatrul eşti dum- 
neata. Ne-ai făcut şă credem că eşti un om, şi văd că 
eşti un nimica. 

Apoi se depărta de la uşă. Constant rămăsese cu mîna 
pe ivor. Colonelul se întoarse. 

— Şi ca să nu mai jucăm teatru, te înştiinţez că 
dumneata nu vei lua pe Elencuţa. Destul atîta come- 
die! 

Şi bătrînul umbla cu paşi mari prin odaie, respirînd 
greu şi tremurînd. Dar, ca şi cum vorba lui din urmă 
ar fi fost cheia care deschidea sufletul lui fiu-său, 
acesta se înmuie. 

— Tată, nu înţeleg de ce legi între ele două lucruri 
aşa de depărtate. 

— Care?... întrebă colonelul, orpindu-se. 

— Elencuţa... şi cu femeia ceea. 

— Fiindcă le-ai legat dumneata. Ai pornit din 
Bucureşti avînd casă, femeie şi copil, şi ai venit aici 
să tulburi liniştea fetei... şi pe-a noastră. 

— Eşti nedrept, tată... Ştii că nu m-am gîndit la 
asta. îţi aduci aminte că nici nu vream să plec... 
Dumneata m-ai adus. 

— Da, eu te-am adus, fiindcă îţi purtam de grijă, 
vream să te fac fericit... pe cînd dumneata te făcuseşi 
nenorocit pentru lungă vreme. Ştii că te-am întrebat, 
mi se pare, dacă ţi-ai găsit singur ceva: mi-ar fi părut 
poate rău să tevăd însurîndu-teastfel; dar dacă mi-ai 
fi arătat împrejurările, n-aş mai fi zis nimic, căci 


io 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


un copil nu se lasă niciodată pe drumuri. Ai fi fost 
un bărbat... şi acum nu eşti decît un... o femeie! 

— Eu cred că dumneata vezi lucrurile foarte mărite. 
Cine poate mai bine decît mine să ştie ce îndatoriri am 
cătră o astfel de femeie?... 

— Cum?... zise lung bătrînul. 

— Da, răspunse fiu-său, mai încet. Am un. copil cu o 
femeie ca aceea... e o nenorocire... o întîmplare de 
tinereţe. Şi cine poate ştiîntrucîtealmeu... 

Bătrînul se uita la el cu adevărată durere. Cît era 
de frumos, sub părul lui alb, apărînd pe doi nenoro- 
ciţi, chiar Constant o văzu, şi-şi pierdu îndrăzneala de 
pînă aci. Colonelul se apropie încet de el, şi-i zise 
apăsînd pe cuvinte: 

— Spune-mi pe cinstea dumitale de bărbat că copi- 
lul pe care l-am văzut eu nu este al dumitale, şi-ţi 
făgăduiesc să tac. 

Dar Constant se uită în pămînt. Bătrînul se întoarse 
de la el şi zise mai încet: 

— Iar bine că mai ai atîta mustrare de cuget. 

Urmă o tăcere grea şi amenințătoare. 

— Şi ce vrei să faci? îl întrebă Constant. 

— Vreau să te fac să înţelegi că e păcat să mai 
urzeşti şi alte nenorociri, zise bătrînul îmblînzindu-şi 
glasul; vreau să te rog să m-asculţi, fiindcă îţi voi 
binele. Eu sunt bătrîn, mai aproape de moarte decît 
de viaţă, şi dorinţa mea cea din urmă este să te văd 
fericit. Ce interes am eu?... Ştii bine cît îmi era de 
drag să mă gîndesc la tine şi la Elencuţa... Ei, nu se 
mai poate! Ai dărîmat tot. 

— Deci, ce-i de făcut? îl întrebă tînărul descurajat. 

— E de făcuj: să rămîi un om cinstit; să te întorci 
la copilul tău şi să îndreptezi ceea ce ai greşit. 

— Bine, zise fiu-său aprins, dar atunci trebuie să 
mă depărtez de Elencuţa. 

— Negreşit. 

— Eu ?., zise el tare. Mai bine mă-mpuşc. 

— Eşti copil, hotărî tată-său dînd din cap. Nu-nţe- 
legi că acuma e o datorie de-a spune Elencuţei ade- 
vărul?... 

— Prea bine, i-l voi spune. Dar dacă mă va ierta?... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


616 


— Nu te vei ierta tu, căci amorul trece şi viaţa ră- 
mîne, cu nevoile şi supărările ei. Rămîne părerea 
de rău; rămîne remuşcarea. 

Dar Constant se încălzise şi, nerăbdător, zise bătrî- 
nului: 

— Ei, îmi vorbeşti, tată, parcă aş fi un copil căruia 
i se spun poveşti... 

Bătrînul ridică fruntea. 

— Cum ai zis?... 

— Am zis... am zis că poate ai dreptate, — dar şi 
eu am dreptatea mea. E cea dintîi dată în care simt 
că trăiesc. M-am renăscut, mi-e dragă viața, cred în 
ceva, cred... şi dumneata vii să-mi vorbeşti de nişte 
lucruri din altă lume, parcă firea omenească ar fi o 
biblie... 

Colonelul se uita la el cu nelinişte şi aproape cu 
mînie, dar căută să se stăpînească. 

— Va să zică eşti hotârît să te duci înainte? întrebă 
el. 

— înainte!... cu toată inima şi tot sufletul !... 
răspunse acesta. 

— Prea bine. Mergi sănătos, zise bătrînul, întor- 
cîndu-i spatele. 

Constant ieşi. Colonelul chemă pe fecior şi zise să-i 
puie caii. Se-nvîrtea prin odaie galben şi aproape 
dezgustat de fiul său. Dacă ar fi fost îmbrăcat în mi- 
nutul acela, s-ar fi dus pe jos la Mălini şi ar fi vorbit 
mamei Elencuţei cu înflăcărarea unui tînăr de 20 
de ani, nu cu liniştea şi temeiul bătrîneţii. Dar pînă 
să se-mbrace şi să-i puie caii trecu încă vreme. Puțin 
cîte puţin el se linişti şi mintea reveni în scaunul ei. 
în locul hotărîrii puternice de mai înainte, veni tris- 
teţea. Era drept ceea ce voia el, dar în cele din urmă 
vinovatul era fiul său, singurul lui copil. 

— Şi Doamne fereşte, zicea el, e în stare să facă 
vreo nebunie!.... 

Se gîndea şi iar se gîndea. Cînd însă prindea din nou 
firul întîmplărilor, adevărul îi răsărea clar în minte, 
şi vedea că nu era alt mijloc de scăpare: trebuia să 
spuie mamei Elencuţei adevărul, şi dacă dînsa ar fi 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


fost destul de bună ca să ierte greşeala fiului său, să 
caute împreună mijlocul de a o îndrepta. 

Cu această hotărîre se urcă în trăsură şi plecă la 
Mălini. 

în vremea asta, Constant, ieşind de la tată-său, se 
simţi un moment rătăcit. Cu pasul nesigur se îndreptă 
spre maică-sa, ca spre singura lui scăpare. Deşi nicio- 
dată nu-şi dase drumul pornirilor inimei faţă de dînsa, 
acuma acolo îi era unica speranţă. încet, palid, intră la 
bătrîna, căutînd să-şi ascundă cît mai bine mişcările 
sufletului. El începu să spuie bătrînei aproape zîmbind 
scena lui cu tată-său, şi aduse vorba şi despre Silvia, 
zugrăvind-o, cu sălbăticia cu care un amor nou 
sfîşie pe unul vechi şi umilitor, ca pe adevărata cauză 
a celor ce se întîmplau acum. Bătrîna, a cărei inimă 
era închisă la orice simţire generoasă şi care nu trăia 
decît cu prejudecăţi, îl aprobă cu totul. Ea opri pe 
Constant de ase ducenumaidecît la Elencuţa şi scrise 
mamei ei rugînd-o să vie la dînsa: avea să-i spuie 
ceva. Nu dete nici o însemnătate furiei colonelului. 

Se întîmplă însă că mama fetei nu fu de aceeaşi 
părere. Deşi era veche prietenă cu colonelul, dînsa 
văzu în fapta cinstită a colonelului cu totul altceva. 
Fiind un suflet de văduvă devenită bărbat, bănuitoare, 
gîndind strîmb, socotind că toată lumea o înşală, — 
ea hotărîcă a.ghicit tot: bătrînului sau poate femeiei 
lui, semeaţă coana Păuna, nu le mai convenea căsătoria 
aceea, şi astfel născoceau fel de fel de snoave. 

— Căci altfel, zicea ea călugăriţei, ce însemnează 
scornitura aceea a colonelului? Un om care a avut o 
femeie, — ei, şi?... Putea prea bine să lase să se facă 
nunta, sau să-i dea ceva acolo să tacă, — şi mai pe 
urmă văzînd şi făcînd... Parcă nu se întîmplă în toate 
zilele asemenea lucruri! Dar nu înţelegitu, Xenio, 
zicea ea călugăriţei cu un aer de adîncă pricepere, C& 
aici e chestia de... uite popa nu e popa? Şi ştii ci eu 
nu sunt deprinsăcu mutrelenimănui. 

Biata călugăriţă tăcea, neîndrăznind să-şi spult 
părerea. 

Cea mai încremenită însă fu Elencuţa, cînd II silt 
mă-sa să-şi pregătească cutărul. 


Ut 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


618 


— Pentru ce? întrebă fata, fără gînd de-a se supune. 

— Pentru că d-nul colonel a venit să-mi spuie că 
lucrurile nu mai sunt cu putinţă. 

Fata asculta cu nedumerire, deschizînd ochii mari. 

— Cine? zise ea cu neîncredere, moşu State?... 

— Da, moşu-tu State. 

Ea se încercă să rîdă. 

— Asta-i vorbă de clacă... 

— Vorbă!... răspunse mama-sa răstit, prea bine, 
du-te de gîtul unui domn care are femeie şi copil. zise 
ea trecînd într-o altă odaie şi închizînd uşa cu zgomot. 

— Mămucuţă, zise fata, călugăriţei, ce, v-aţi apu- 
cat să rîdeţi de mine? 

— De, mamă... răspunse bătrîna, ridicînd din umeri. 

Elencuţa se legă de gîtul ei, ca o nevoie, şi n-o lăsă 
pînă nu-i spuse tot: cum a venit colonelul, ce-a zis, 
ce i-a răspuns mama. Fata se îndreptă grabnic spre 
camera ei, 

— Mă duc să vorbesc eu cu moşu State... 

— Nu, mamă, nu face una ca asta, şade ruşine. 
Mămucuţă,mă rog matale, nu face o asemenea faptă... 
aud vecinii... află lumea... 

— Das* s-audă... zise ea cu încăpăţînarea unui copil 
alintat. 

Dar ctod călugăriţa tăcu, „aud vecinii” răsună în 
urechea ei ca o vorbă mare. Vecinii fetei erau de toată 
mîna, şi nicinu vrea să ştie de ei. Dar, printre dînşii 
era şi Ida... 

Fata îngheţă în picioare, dreaptă, fără suflare, albă 
ca o hîrtie. Ea se uită înainte-i, mototolind o panglică 
de la rochie, şi rămase astfel mai multă vreme. 

— Bine, zise ea călugăriţei. 

Şi se duse singură în odaia ei. I se părea că-i bătuse 
cineva două cuie în tîmple. Vorba aceea „femeie şi 
copil" i se rostogolea în minte ca un vis furios care 
aduce lucruri străine şi pline de spaimă. I se închega 
toată închipuirea într-o stană neagră, necunoscută, 
care lua forme strîmbe, mătăhăloaSe, ce se duceau 
de la un ochi la altul, pricinuindu-i o adevărată durere 
fizică. întinsă pe pat, cu privirile pierdute în plasa 
perdelelor, îşi pusese o mînă pe frunte şi căuta pe 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


cineva care s-o ajute, s-o scape... Şi cînd figura colo- 
nelului îi veni în minte şiapoialuiConstant.,ceadfacă 
mâîhnire i se revărsa în inimă!... Cu durerea cu care 
o mamă se desparte de un mormînt în care natura a 
închis rămăşiţele copilului ei, se despărți ea, în faptul 
sufletesc, de chipurile acelea. De plînse. şi lacrimile 
curseră, tăcute,, pe pernă... 

Tocmai seara veni călugăriţa s-o vadă, de-abia des- 
chizînd uşa. 

— Mămucuţă, zise bătrîna cu frică, uite, maică-ta 
mă trimite să te întreb dacă eşti gata. 

— Gata, gata, răspunse Elencuţa, sculîndu-se. 

Bătrîna o văzu în ce hal era şi-i luă capul în mîni, 
sărutînd-o. Jalea lor se amestecă în tăcerea durerii. 

Şi noaptea plecară. 

Pe cînd acestea se petreceau la Mălini, Constant şi 
Păuna aşteptau pe coana Dizica. 

Bătrîna, după cum s-a spus, socotea lucru fără în- 
semnătate. Tînărul însă sta ca pe cărbuni. S-ar fi 
dus de-o mie de ori la Elencuţa. dar, cu temerea oame- 
nilor care se ştiu vinovaţi, se supunea voinţei altora, 
anume a mamei sale. 

Colonelul era îngrijat. Văzuse că Mălineasa îl în- 
ţelesese pe dos, dar nu putea face nimic. El aştepta 
să se desfăşure lucrurile după legea lor firească, avînd 
conştiinţa limpede a unui om care şi-a împlinit o 
datorie. 

în sfîrşit noaptea trecu, Dumnezeu ştie cum pentru 
toţi. A doua zi, Constant, văzînd că nu vine nici un 
răspuns, şi nici bătrîna, hotărî să se ducă la Mălini, 
întîmple-se ce s-o întîmpla. Atîta îi era de dragă 
Elencuţa, încît trecea peste toate cuviinţele. Se gîndea 
s-o vadă şi să-i spuie tot adevărul, să se roage de ea, 
s-o înduioşeze. Se bizuia şi pe simpatia fetei pentru 
el; spera că poate şi călugăriţa îl va ajuta; nădăjduia, 
ca toţi înamoraţii, că împrejurările îi vor fi prielnice 
şi, cu puterea cu care dragostea e legată de viitor, 
era sigur că va birui toate greutăţile. 

Dar cu cît se îndoi mai puţin la început, cu atît mai 
mult se miră de răspunsul ce primi la Mălini. Cînd se 


619 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


620 


opri la scară şi voi să se dea jos, ieşi o slugă cu căciula 
în mînă şi-i zise: 

— Nu-i nimeni acasă, cucoane. 

— Ce fel?... 

— Cucoanele au plecat. 

— Unde?... 

Sluga dete din umeri. 

— Maica Xenia nu-i aici? 

— Uite mai adineaorea plecă şi dumneacei.... spre 
monăstire. 

El rămase în trăsură, uitîndu-se la sucmanul țăra- 
nului fără să-l vadă. 

— Cînd au plecat? întrebă el din nou. 

— Aseară. 

— întoarce! zise el vizitiului, şi la gară)... 

îi rămînea speranţa de-a afla acolo drumul ce-l 
luaseră. Ajunse la gară în zbor. Cumsedetejos, alergă 
la casier. Acesta, nefiind încă ceasul trenului, nu era 
acolo. Constant găsi pe un ajutor al lui, care îi spuse 
că în adevăr cele două femei plecaseră cu trenul de 
noapte, şi, fiind staţia mică, se putu constata de pe 
bilete că se duseseră la Botoşani. 

— La Botoşani... zise Constant lung şi nesigur. 

Apoi ieşi încet, tăcut, şi se îndreptă spre trăsură. 
Vizitiul se uita la el nedumerit. 

— Coane... pălăria... 

Constant duse mîna răpede la cap, şi se întoarse 
să-şi ia pălăria, pe care o uitase în biuroul casierului. 

Plecară înapoi. Pe drum nu văzu nimic. Un singur 
lucru i se aşezase în suflet, ca o piatră într-un pustiu: 
„a plecat”. 

El urcă scările acasă şi intră de-a dreptul la bătrîna. 
Galben şi fără putere se aşeză pe un scaun. 

— A plecat, zise el. 

— Unde ? întrebă Păuna repede. 

— Cine ştie... la Botoşani... 

— La Botoşani!... Nu cred, zise ea cu îndoială. 
N-au pe nimeni. 

El se sculase. 

— Diseară plec. 

— Unde, mamă? întrebă bătrîna neliniştită. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


El însă se îndreptase spre uşe: la întrebarea ei se 
opri, o privi o clipă şi ridică din umeri, parcă ar fi 
considerat-o ca pe un copil. Apoi ieşi. Pe tată-său 
nu voi să-l vadă. 

Coana Păuna, îngrijată. chemă pe colonel şi-i spuse 
cele ce se petreceau, aruncînd toată răspunderea pe el. 

— Nu mă mai amăriî şi dumneata, zise bătrînul. 
Nu cunoşti împrejurările şi nu mă înţelegi nici acum 
cum nu m-ai înțeles niciodată, adaose, pierzînd răb- 
darea şi voind să iasă. 

— Pleacă... zise bătrîna în urma lui. 

Colonelul se întoarse răpede. 

— Unde pleacă? întrebă el. 

— Ştiu eu... după dînsa. 

— Bine, bine, zise colonelul cu mulţumire, lasă să 
plece. E un bine că pleacă... Lumea are să-l liniştească, 
Dacă o-ntîlni-o şi se vor întoarce, Dumnezeu să-i 
binecuvinteze. Eu mi-am făcut datoria. Dar nu o va 
întîlni... încheie bătrînul. Spune-i, Păuno, că-i des- 
chidem credit la Alpengriin, şi lasă-l să plece... 

Şi în adevăr Constant plecă. 

* 


Vara trecută, sus, pe malul Şiretului, în grădină, 
colonelul sta într-un fotoliu de lemn, mîngîind capul 
unui copil blond, cu ochii albaştri. Fiu-său, la dreapta, 
citea, iar alături Silvia, cu mînile pe genunchi, se uita 
în lungul apei, legînd celetainice ale sufletului cu întin- 
derea himerică a spațiului. Era linişte. Cîtepatru 
puneau la mijloc viața fiecăruia, căutînd s-o 
strîngă cît mai bine la un loc. Dacă gîndurile lor luau 
adesea altă cale, vina era a naturei noastre omeneşti, 
care nu urmează decît drumul legilor sale. 

în timpul lipsei lui Constant, coana Păuna murise. 
După vreo cîteva luni, bătrînul, singur şi uitat de 
toți, adusese la țară pe copil şi Silvia, şi cînd veni 
fiu-său îi găsi acolo. El se întorcea cu aceeaşi rana, 
dar dusă oarecum în partea nematerială a vieţii. în 
drumul lui se oprise la laşi şi aflase că Elencuţa se 
mărita şi lua pe Comăneşteanu. Ştirea îi pricinui o 
lungă înduioşare; zîmbi trist cînd i se spuse că ele 


621 


petrecuseră mai tot timpul la moşie pe cînd el le căuta 
prin lume, — şi fără nici o putere se supuse soartei. 
Moartea mamei sale îl duse în brațele bătrînului de-a 
dreptul, fără nici o explicare, şi cînd văzu alături pe 
copil şi pe Silvia se uită la el fără mirare. 

Astfel trăi mai departe, reîntocmindu-şi viaţa în- 
cetul cu încetul, fără revoltă şi fără zgomot. Era ho- 
tărît să asculte pe tată-său şi să ia pe Silvia după 
trecerea timpului ie doliu. Pentru toate avea măsură 
şi pricepere, aşa, ca a celorlalţi oameni, căci pentru 
el îi răsărise în suflet lucrul cel mai greu de găsit în 
lume: un ideal. 

Elencuţasemărita;poateîluitase,căciaşaelumea; 
poate să făcuse urîtă... 

Erau toate în zadar: lui îi rămăsese suavitatea sim- 
țirilor, a căror tinereţe părea că se eternizase în icoana 
ideală, a acelei femei. şi lumea, în afară. nu-l putea 
face nici mai fericit nici mai nenorocit. 


10 


15 


20 


25 


O SCENĂ ANTICĂ 


De sus de la munte se coboară seara, o, 
Clitumno, 


Spre tine turmele ; în apa ta, flăcăul umbrii 
îşi scaldă nevolnica oaie, 
Pe cînd 


Cătră dinsul, de la sinul ars al mamei 
Ce şede discuită pe prispă si ctntă, 

Un copil se-ntoarce ţi cu chipul rotund 
Surîde; 


Gînditor, tatăl, cu piei de capră 

Acoperit plnă la brlu, ca faunii antici, 
Stăpineşte carul boit şi puterea 
Frumoşilor junei. 


A frumoşilor junei cu pieptul voinic 

Şi mîndri pe cap cu coarne tunate, 
Blinzi la privire, albi, — precum erau dragi 
Dulcelui Virgiliu. 


CARDUCCI, AIU Fonti di Clitumno' 


Spre toamnă, pe la începutul lui octombre, Roma 
e încă locul de privelişte a unei scene biblice, ce s-a 
păstrat pînă în zilele noastre aşa cum era acum două 
mii de ani. 

Cînd spre vară, soarele arde Campana romană şi 
usucă florile, ciobanii pleacă. Munții Albani, Sabini, 
Umbria, Etruria, bălțilepontine, văd deodată popo- 
lîndu-se dealurile şi pădurile de turme nenumărate, 


323 


de cirezi şi herghelii. Ca tot ce este viu şi sănătos, 
vita simte nevoie să călătorească, cînd undele de căi- 
dură vin pe aripa Scirocului să înăbuşe răsuflarea 
cîmpului. Firul de iarbă se răsuceşte; pomii de fructe, 
osteniţi, de-abia se ţin pe râzămători; viţa se vîrteşte 
şi se ascunde pe trunchiul copacilor; pămîntul se 
macină, — numai măslinul, sur şi gîrbov, pare a se 
simţi bine în arşița vîntului. Nimic nu e comparabil 
cu viaţa ce sclipeşte în lumina acestui pustiu, locuit 
de ruine, însoţit de melancolia apeduncurilorpărăsite, 
cîntatdeţipătuluneirasestraniiderîndunele.Liniele 
orizontului se îneacă în apele unui eter prăfuit; vîr- 
turile Apeninilor răsar ici şi colo, parcă ar vrea să 
scoată capul de sub pîclă şi să dea de aer; Teveronele 
şerpuieşte tăcut dinspre Tivoli, iar Via Appia se stre- 
coară subţiratică spre Albano. Peste tot planează 
timpul. 

Toamna însă schimbă priveliştea. în urma ploilor 
de septembre, pămîntul, leşinat, începea se înviora. 
Frunzele de la pomii slabi cad; dar portocalii, lămiîii, 
tufele de laur şi de dafin, bradul şi moliftul, smochinul, 
prind a zîmbi de o viaţă nouă. Văile şi dealurile din 
jurul Romei dau în verde; bruma ce cadenoaptea de- 
abia roşeşte vîrful finului; barierele de leţuri ce me- 
gieşesc suhaturile între ele se ridică; steiurile antice 
din fundul rovinelor se curăţă; căsoaia de piatră se 
deschide... 

Vin oile. 

Noaptea tîrziu, de-a lungul Viei Venti-Settembre, 
or pe Corso, or pe Via Nazionale, străinul, neobicinuit 
cu asemenea scene, e deşteptat din somn de un zgomot 
surd. depărtat, continuu, care se apropie cu încetul, 
se cadenţează, începe a semăna cu ropotulmărunțel al 
ploii. Dacă-ţi ridici capul şi-l asculţi mai bine, se 
aude un murmur de glasuri necunoscute: o voce chea- 
mă, alta porunceşte; un țipăt de copil se amestecă cu 
mugetul calm al unui bou; unui fluierat lung răspunde 
o şuierătură ascuțită... Ce e? 

Deschizi fereastra şi priveşti. 

O scenă absolut unică se înfăţişează ochilor. La lu- 
mina felinarelor se desfăşură o pînză fantastică de fi- 


amo Eana 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


inţe cenuşii, care umplu strada de la un capăt la altul, 
trecînd necontenit. în fruntea turmei păşeşte țapul, 
purtînd de gît o teleancă răguşită, care sună măsura 
sălbatecă a unui cîntec barbar. Pe de lături se aţin 
ciobanii, îmbrăcaţi în piei de capră, ale căror miţe 
le dau aerul unor fauni. Din distanţă în distanţă 
paznici călări, numiţi butteri, cu lungi sulițe de lemn 
în mînă, apar ca nişte umbre amenințătoare. Aceştia, 
între dînşii, se înţeleg prin fluiere. Ei umblă călări 
pe cai sălbateci, cu cozile pînă în pămînt; au şele cu 
pulpane vătuite. cari noaptea le slujesc de perne, 
iar de gîtul murgului poartă răsucit priponul. în urma 
fiecărei turme vine casa stăpînului. Un car pe două 
roate, cu o păreche de boi de o nespusă bărbăţie, duce 
dintr-un loc într-altul acareturile proprietarului. E 
corabia lui Noe. Un munte întreg se ridică pe puternica 
osie: saltele, scaune, mese de lemn, căldări în furci, 
— printre cari şi-a făcut cuib, sub un acoperiş cu co- 
vergi, stăpîna şi copiii; apoi, alături, cuşca cu po- 
rumbi, cu găini,cu curcani; cît colea porcul familiei; 
mai în coadă, vițelul, cu cele patru picioare legate, 
pe care vaca, ce vinepeurmă, îl miroase printre gratii. 
Sub car, cînii, ruşinaţi de oraş. în dreapta şi în stînga, 
doi-trei butteri apără avuţia. 

Carul acesta, una din miile rămăşiţi de la străbuni, 
de lemn vînjos de fag, avînd jugul înflorat cu zbanţuri 
de aramă, e întocmai plaustrul antic cu taurii lui: 

„Fagul cioplit şi făcut osie va scîrții sub greutatea 
încărcatului, şi înjugaţi la o oişte de aramă, juncii 
vor trage din greu..." 

Boii sunt de qfrumuseţe cum nu mai are altă ţară: 
formele, minunate; ochii, mari şi buni, se uită cu 
blîndeţe; coarnele, imense dar bine înfipte, sunt 
o nespusă bogăţie pe fruntea lor albă şi pătrată. Cînd 

se înfurie, priveliştea e măreaţă şi demnă de Virgiliu: 

„Cap la cap. îşi încrucişează coarnele şi se izbesc 
cu groaznice mugete, cari fac să răsune pădurile şi 
vastele ceruri." 


în tot agrul şi castelele romane, de la Tivoli pînă 
la Albano şi de la Apenini pînă la mare, acesta e boul 


625 


demuncă. Un boar, cu picioarelepetînjală şi rezemat 
de monumentul din car, în mînă cu două hăţuri de 
cînepă, ce trec printre coarne şi se prind de nări cu 
un belciug de fier. 

Aşa trec turmele in Campanie nopţi întregi de-a 
rîndul. 


Roma, 1889 


15 


20 


25 


ÎN CARANTINĂ 


Era o zi minunată detoamnă, pe la trei ceasuri după 
prînz, cînd trenul se apropia de gara Predeal. 

Cel ce scrie aceste rînduri se întorcea de departe 
şi după multă vreme de lipsă, către plaiurile ţărei 
sale. Planuri, ambiţie, visuri de tinereţe, legături 
strînse cu străinătatea', nici una nu mai avea puterea 
de a-l ţine în marginele pacinice ale vieţii obişnuite. 
O aprindere sufletească rară îl stăpînea', ca pe vremea 
cînd, copil, trebuia să se culce în noaptea de Sfîntu 
Vasile în aceeaşi odaie cu jucăriele, spre a se deştepta 
tocmai a doua zi şi a le vedea,. De la cele dintâi gări 
din Comitatele româneşti, apăruse căciula ţurcăneascâ 
zidită qa o coroană pe plete voiniceşti; zeghea fumurie 
aninată de umeri largi; chipul senin, cu nasul drept, 
aşezat de fire bărbăteşte sub fruntea mîndră şi pe gura 
blîndă', — şi parcă o ironică întrerupere a împreju- 
rărilor de astăzi venea să tulbure plăcerea călătorului, 
făcînd să răsune la fiecare staţie nume sălbatece, 
hom-to-rom, dohanitza şi alte asemenea necuviinţe de 
sunete, de părea că toate poloboacele goale din lume 
s-ar fi pus să hodorogească între ele. 

în trenul ce venea de la Braşov se urcase şi politz- 
maisterul acelui Opid, un domn grozav de vorbăreţ, 
care se lăuda a fi fost în vremuri om mare, deputat, 
amicul lui Koloman Tizsa'. Cu degetul de-a pururi 
pe vîrful mustăţei, ar fi părut un om â succes, dacă o 


627 


41 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


628 


dîră de picături grase pe jiletcă şi gheroc n-ar fi do- 
vedit că firea omenească este în general slabă, iar în 
particular a d-lui politzmaister supusă la ispitele 
stomahului. Ceea ce însă nu-l împiedica de a ieşi 
adesea din compartimentul nostru şi a năzui cu pri- 
virea la cel vecin, înlăuntrul căruia se găsea o doamnă 
singură, cu părul blond, prea frumos. Se înţelege de 
la sine că mîna nu se mişca cu nici un preţ de pe mus- 
taţă în împrejurarea aceasta. 

îmi aduc aminte de d-l politzmaister, fiindcă, 
efa unul din acei muritori nelegiuiţi şi vai! aşa de 
numeroşi, cari brodesc toate lucrurile la nevreme- 
Bunăoară vorbea de slava Ungariei şi frumuseţele 
de la Pesta, tocmai cînd pe mine mă supăra numele 
ungureşti; aprindea un muc de ţigară de foi chiar în 
momentul în care eu stingeam ţigarea mea; lăsa des- 
chis geamul de la vagon, taman la gura unui tunel 
Nu se poate face nimic în contra fatalităţei. Aşa vrea 
soarta, să te batogeşti în mahorcă unui mădular al 
statului maghiar, pînă ce vremea o schimba tutunul 
or pe unguri. 

Şi pe cînd mă gîndeam că mai degrabă se preface 
tot tutunul în iasomie, soarele scăpata în fundul 
văilor, luminînd rîpele scorburoase şi întunericul 
brădişului cu raza sa aurie, ce tremura în limpe- 
ziciunea aerului mvnţilor.  Văgăunile pietruite 
de  şioaie se coborau pînă în albia Praho- 
vei', pe cînd pe partea ceelaltă poieni muşcate 
de brumă întindeau covoarele ierburilor lor pînă sub 
poalele Bucegilor. Din cînd în cînd cîte un ţăran, doi, 
răsăreau în fuga panoramei, ca nişte eroi ossianeşti: 
Cucullin şi Fingal'; şi prins de indiferența natureî 
către toate, îmi veni în minte încîntătoarea istorioară 
a lui Cornallo şi Galvina. Era Cornal domn stăpînitor 
a o sută de plaiuri; din mii şi mii de izvoare seadăpau 
cerbii lui, şi mii de stînci răspundeau în echo la lătra- 
tul ogarilor săi; chipul său era însăşi suavitatea tine- 
reţei; era braţul său moarte de eroi. Al gîndurilor 
sale una era doamna, şi frumoasă, frageda Galvina, 
fiica lui Colonco: ea părea soare între femei. şi părul 
său biruia neteda aripă a corbului; destoinici la vînă- 


so 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


41* 


toare îi erau cîinii; fluiera în vînt coarda arcului 
său... 

Politzmaistrul tocmai revenea. Dăduse o tîrcoală 
pe la geamurile vecine, şi închidea dintr-un ochi foarte 
cu şiretenie, sărutîndu-şi vîrful degetelor cu pocnet. 
Era pe cale de a i se aprinde călcîile. Ce umbli cu 
Ossian şi Galvina!... lată realitatea cum se înfă- 
țişează: un soios de ungur, care se simte atras de părul 
blond al unei necunoscute; şi deşi ştiam că dragostea 
de lucruri noi este caracteristica cea mai sigură a 
spiritelor mediocre, în care rubrică intră mai mult 
de jumătatea speţei umane, mă hotărîi să întreb pe 
tovarăşul meu de drum cine era doamna de alături... 

Trenul se oprea la cea din urmă staţie ungurească, 
unde nu mai era unguresc decît un chipiu de pe creşte- 
tul unui creştin şi un animal ce-şi purta melancolic 
şunca prin faţa trenului. 

Politzmaistru aprindea ţigara de foi, — fiindcă, se 
înţelege, eu tocmai aruncasem pe a mea. Geamanta- 
nele erau coborîte din locurile lor. Pe dreapta se văzu 
o sentinelă românească, un curcănar, stînd liniştit 
lîngă ghereta lui, — iar subsemnatul îşi simți inima 
bătînd mai rar, parcă ceva nou şi neobişnuit avea să 
se întîmple. 

E poate adevărat că patriotismul este o prejudecată. 
Cine însă nu s-a simţit mişcat, la revederea pămîntului 
ţării sale? Cine a colindat lumea în lung şi în larg, şi 
nu a priceput cum se depune, încetul cu încetul, în 
fundul sufletului. azi o aducere-aminte, mîine o pă- 
rere de rău, mai tîrziu o nemulţumire de lumea stră- 
ină, cari toate la un loc se topesc şi distilează dorul de 
ţară? Dan Căpitan de Plai, care, prins de hanul tăta- 
rilor, cere înainte de a muri să mai vadă o dată plaiu- 
rile ţărei sale, şi porneşte călare trei zile şi trei nopţi 
pînă ajunge la hotare iar acolo descăleca, îşi face 
cruce şi sărută pămîntul Moldovei, — este cea mai 
bărbătească icoană a acestei stări sufleteşti. 

Curcănarul de la graniță, uscăţiv şi rău îmbrăcat, 
dar serios, făcea un contrast îmbucurător cu bocîncarul 
roş la faţă al vecinilor. în chipul lui senin, de o gravi- 
tate blîndă, se oglindea toată singurătatea munților, 


629 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


630 


melancolia vremei trecătoare, conştiinţa ce pare a 
trăi în toţi adevărații plugari că firea îşi are vrerile 
ei, că nu poţi lupta cu iarna: 


S-a dus cucul, spînzuratul, 


Şi de-atunci m-a prins oftatul.” 


în asemeni dispoziţie sufletească intram în gara 
Predeal. 

Cele dintâi obrazuri cu cari ne întîmeam erau ale 
jandarmilor. Urcaţi deja pe aripa vagonului parcă ar 
fi călătorit cu noi, ei strejuiau uşile dinspre gară, 
spunînd că „nu se poate" pe acolo. 

— Aşteptaţi că vine acuma trenul-holeră. 

în vremea asta peronul era prins de funcţionari cu 
şapcă roşie, cari zărvuiau fără rost de la un vagon la 
altul, chemîndu-se: „lancule, Dumitrescule, e cineva? 
nu-i nimeni, adu-mi registrul, ţine cheia"; locomotiva 
şuieră cu disperare; „dăţi-vă la o parte, domnilor” 
striga şeful de tren; „Ioane mă, spune Mandi să-mi 
trimeată rufele spălate”, zicea un glas din clas-a 
3-a; „adio, ţaţă, adio, nene"; un călător grăbit calcă 
peste un cîine, care schiaună; doi inşi se izbesc piept 
în piept şi-şi cer iertăciuni înjurîndu-se; clopotul 
sună a 3-a oară; un funcţionar gata să se repeadă în 
dreapta, se repede în stînga, cine ştie de ce... în sfîr- 
şit trenul pleacă... 

lată-ne noi rămaşi singuri în vagoanele noastre, 
cu jandarmii la uşă. 

Deşi momentul nu era din cele mai încîntătoare, 
viaţa aceasta fără echilibru stabil, zarva, mişcările 
necumpănite, vorba românească în toată săltăreața 
ei manifestare, îmi redeteră. fără altă pregătire, con- 
ştiinţa de locul în care mă găseam, şi mi se păru că 
nu lipsisem niciodată din ţară. 

în vremea asta două vagoane de clasa a 3-a se apro- 
piaseră de-ale noastre. A le chema vagoane este aşa o 
fodolie de vorbă: niciodată cloşcării mai neomenoase 
nu fură locuite de oameni. Aci ne grămădirăm unii 
peste alţii, cufere, persoane, cîini, bulgari. Politzmai- 
stml, doamna cea blondă, şi peste toţi jandarmii. 
Trenul astfel alcătuit merse de se aşeză pe o linie 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


laterală, unde trebuia să aştepte trecerea unui con- 
frate de la Bucureşti respectabil fiindcă n-avea hole- 
roşi. Şezurăm astfel vreun ceas. Minunaţi erau bul- 
garii (o ceată ce se întorcea de la muncă) cu maimu- 
tele lor. Văzînd că-i treaba pe pierdere de vreme, 
scoaseră unul o lăută, pe care o înfipse cu coada în 
brîu, altul o dairâ, iar un al treilea din cei cu maimu- 
tele, îşi puse dobitocul să joace. Dar din nenorocire 
locul era prea strîmt. Atunci proprietarul maimuţei 
se coborî pe şine, şi cu el toată lumea, şi începu nunta. 
Soldaţii făceau un chef nespus, pişcînd coada bietei 
maimuțe, care cu o scufie roşie în cap, sărea roată 
împrejur cu ochii ţintă pe căprarul care o supăra. 
Astfel îndrumat lucrul începea să fie mulţămitor cînd 
deodată se văzu din vale un domn alergînd din toate 
puterile şi făcînd semne disperate: „Căprar mizera- 
bil, am să cer să tepedepsească, astfel păzeşti dumneata 
carantina? !", urla el cît îl lua gura. Era unul dintre 
sanitari. „Poftiţi, domnilor, sus! cine v-a dat voie să 
vă coborîţi?" zicea căprarul, parcă n-ar fi fost el cel 
ce trăgea maimuța de coadă. Degrabă toată lumea se 
urcă din nou în cloşcării, unde peste cinci minute, 
aerul era ca în iad, infectat de miroasele cele mai poz- 
naşe. Doamnele mai cumsecade respirau prin manşon: 
domnii înnodau ţigară de țigară. în cele din urmă dete 
Dumnezeu şi plecarăm. 

Peste trei minute eram în carantină. 

lată o instituţie în care desigur omenirea n-a făcut 
nici un progres, căci baratcă în care ne coborîrăm nu 
putea fi mai strîmbă şi mai murdară în veacul al 
VI-lea, pe vremea ciumei de sub Papa Grigore cel 
Mare’. Această farsă piramidală, născocită de birtaşi 
şi pătimită de public, era pusă sub ocîrmuirea unui 
medic, asistat de doi sanitari şi de o companie de sol- 
daţi. 

Da o masă miîzgălită de cerneală şi altele, unul din 
sanitari înscria numele fiecărui martir, care trebuia 
să plătească 10 franci (dragă Doamne drept chirie) 
şi apoi să treacă la dezinfectare. Operația înscrierii 
trebuia să fi fost foarte grea, deoarece dură un secol. 
Da fiecare nume se iveau neînţelegeri între doctor şi 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


632 


sanitar. Doctorul zicea că el e expeditiv, iar sanitarul 
că e legal. 

— Dă-i drumul, domnule, înainte, fii mai expe- 
ditiv, pour l'amour du ciel. 

— Domnule doctor, trebuie să scrim numele omu- 
lui exact. 

— Exact, neexact, dă-i nainte, că ne-a apucat 
noaptea, pour l'amour du ciel. (Doctorul învățase 
la Paris). 

— Cum te cheamă, măi bade? întrebă sanitarul pe 
un țăran, care scotorea de un ceas în fundul chimirului- 

— Matei Zăbavă. 

Un hohot de rîs primi numele ţăranului. 

— Bade Zăbavă, dă-te la o parte, pour l'amour du» 
ciel, să înscrim pe altul. 

Veni rîndul bulgarilor. Cu maimuța în spinare, cel. 
dintâi ce se înscrise, rămase încremenit cînd auzi că 
trebuie să plătească zece franci. 

— Dura lex sed lex, zise doctorul înălţînd din umeri > 

Maimuţa foarte mulţumită de citaţia doctorului,. 
clipea din ochii ei şugubeţi. parcă ar fi priceput lati- 
neşte. Bulgarul pretindea că n-are zece franci. 

— Să-l dăm înapoi peste graniţă, zise doctorul 

— Nu se poate, zise sanitarul., nu e legal. 

— Degal, nelegal, puţin îmi pasă. 

în vremea asta, cei ce se înscriseseră stau la ţarc,, 
în fundul gheretei, fiecare cu geamantanele alături 
şi numai unul cîte unul trecea, ca oile la strungă,, 
printre patru soldaţi. Aceştia, cu o tulumbă în. 
mînă, te făceau liuliu de acid fenic; ţi-l vîrau prin 
buzunare, pe după gît, prin legăturile cu mîncare 
ale bieţilor oameni, prin mănuşile doamnelor, mai 
cu seamă prin mănuşi, pe care aveau o pică deose- 
bită. Aşa că ieşeai din mîna lor murat ca un şoarece, 
şi fără speranţă de a te usca în curînd, de vreme ce 
rufăria din cufăr pătimise aceeaşi soartă. 


Cînd se isprăvi şi operaţia înscrierii, era noapte 
cumsecade. Acum începea odiseea căutării cvartiru- 
lui. Prin gropi şi văgăuni de tot felul, se ajunse la. 
o căscioară, în vale, dincolo de apă, unde doctorul 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


“zicea că e o odăiţă „numa de drag să faci carantină”. 
Foarte bine. Cînd însă dădurăm să intrăm, sentinela 
nu ne lăsă, iar căprarul de post ieşi şi spuse soldați- 
lor noştri că toate odăile sînt prinse, că în una sunt 
5 holeroşi, în alta 3, iar în a treia 4 madame. Sani- 
tarul care venea în urma noastră, luă pe căprar la 
o parte şi-i vorbi la ureche. Rezultatul acestei convor- 
biri fu dezastruos: o cameră goală, umedă, tocmai 
în fundul curţei ne era partea. D-1 sanitar deschise 
uşa cu o mişcare plină de nobleţe, şi zise solemn: 

— Pentru cei patru domni ce sunt cu noi... 

Unul din cei patru domni, furios, zise sanitarului: 

— Şi pentru doamna. 

Doamna era persoana cu părul blond din tren. 
Ea venea după soldaţi, tăcută, cu un săculeţ negru 
în mînă, cu un chip serios, hotărîtă parcă să îndure 
toate mizeriele. Această modestie mă făcu să cred că 
e o străină, ce vine pentru întîiaşi dată în ţară. Ce 
părere trebuie să-şi facă de români!... 

între odaia ce ni se oferea şi odăile deja ocupate, 
era o uşă închisă. 

— Cine şade aici? întrebă un domn. 

— Asta-i o cameră rezervată pentru ministrul fran- 
cez. 

— D-nul de Coutouly?... Te înşeli, d-le sanitar, 
d-lui e la Bucureşti. 

— Nu d-i Coutouly, un altul, d-l Cîrcodan, Cor- 
gîdan, nu ştiu cum dracu îl cheamă. 

— Da' ia deschideţi s-o vedem şi noi. 

— Nu se poate. 

Şi fiindcă unul şi altul începea să protesteze, d-1 
sanitar înălţă glasul: 

— D-lor, suntem cu toţii români, trebuie să ştim 
a ne face datoria către ţară! Voiţi d-voastră să ne 
arătăm grobiani către străini?... 

— Aşa este, dar doamna asta e străină, zisei eu, 
cu sfială. 

— Fiţi pe pace, d-le X, îmi zise el pe nume, aran- 
jăm noi lucrurile cum e bine. 

— A!... Atunci strecuraţi-mă de se poate prin preaj- 
ma dumisale... 


633 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


634 


El se uită la mine, cu ochii lui de băiat bun dar 
fără nici o expresie, şi zise zîmbind: 

— Avem ordine de la Direcţie să despărţim sexele. 

— Atunci trebuie să ne supunem; însă grea misie 
v-a dat Direcţia. 

— Nici chiar femeile cu bărbaţii lor nu pot sta 
împreună... 

Nu mai era nimic de adăogat faţă cu o asemenea 
măsură de inutilitate publică. 

în vremea asta sosi şi doctorul. El se opri în pragul 
scărei, şi-şi încrucişa mînile cu desperare pe piept. 

— Domnule sanitar, nu aici!... Pour l'amour du 
ciel, o să mă-mbătrîniţi! Nu ţi-am spus să duci pe 
domnii la casa preotesei? 

— Ba da, însă acolo nu sunt decît două odăi pen- 
tru ministrul francez. 

— Ei.aldracului ministru ! ziseunul; intră ca Bos- 
co pe toate barierele. 

— în cîteva exemplare soseşte dl aista? întrebă 
un moldovean. 

— Ştiţi, domnule X, îmi zise doctorul, e d-l Cogor- 
dan, delegatul francez în comisiunea Dunărei... Tre- 
buie să ştim a ne face datoria către ţară. Nu putem 
să ne arătăm grobiani către străini... 

— Foarte adevărat, răspunsei eu, căutînd să plac 
d-lui doctor; dar nu mă uitaţi şi pe mine... 

— Fiţi pe pace. 

Şi aşa ne întinserăm din nou pe drum, tăcuţi, aştep- 
tîndu-ne la fiecare moment să dăm în vreo groapă. 
în preocuparea mea de soarta picioarelor, îmi veni 
în minte fraza sacramentală: „Datoria către ţară,, 
grobiani către străini”. Cine să fie autorul: doctorul 
sau sanitarul?... 

Dar dînd tocmai atunci într-o văgăună, rămase 
şi această întrebare, ca multe probleme ale univer- 
sului, fără dezlegare... 

La casa doamnei preotese, soldaţii ne primiră cu 
cea mai elocuentă nemulţumire, fiindcă veneam să le 
îngreunăm serviciul. Sanitarul mă ţinu mai în urmă,. 

şi după ce doctorul intră cu ceilalţi holeroşi în sală, 
el mă duse într-o odaie din capătul cerdacului. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Asta era rezervată pentru secretarul lui d-nu 
Cogordan. 

Iar Cogordan!... 

— Ştiţi, îmi zise el prieteneşte, nu se poate să ne 
arătăm grobiani către străinii... 

Hotărîtor, secţia aceasta sanitară nu avea multă 
imaginaţie! 

— în odaia asta a stat şi d-nu Kreţulescu', ministru 
la Paris. 

Al... 

— Ba şi d-nu Bălăceanu". 

— Da' în asta de alături?... îmi pare că-i goală. 

— Astea sunt două odăi pe care le păstrăm pentru 
lumea aleasă. 

Era momentul să mă închin. Aşa şi făcui, îndoin- 
du-mă de mijloc pînă la pămînt. Sanitarul începu 
a rîde. 

— Eu vă cunosc pe d-voastră, îmi zise el, cu o 
vădită dorinţă de a mai vorbi despre alte lucruri decît 
tot de holeră: scriaţi odată nişte lucruri foarte cara- 
ghioasc... 

Şi fiindcă mie îmi venea să rîd de acest compli- 
ment, el simţi că adusese rău vorba, şi se făcu roşu 
ca un rac. 

— Da, scriam. Tot mai scriu şi acum, dar am mai 
îmbătrînit şi, ştii, cu vremea omul se matufeşte. 

El se uita mereu la mine, zîmbind. Simţeam că 
avea ceva pe inimă, pe care voia să mi-l spuie. îi 
întinsei nişte țigări. Ei luă una şi scoase din buzunar o 
cutie de chibrituri, ca s-o aprinză. Riîcîi vreo zece 
bete pe fundul zgrimţuros al capacului, dar nici unul 
nu luă foc. în cele din urmă se hotărî să-l tragă pe 
pantaloni. Dar nici aci nu avu mai mult succes. 
Atunci îi dădui eu un chibrit civilizat, care se 
grăbi a se aprinde la prima hîrcîitură. 

— Industria naţională, zise el foarte liniştit. 

Oricare alt om, din altă ţară, ar fi aruncat la dracu 
şi cutie şi tot. 

El urmă a zîmbi: 

— Ştiu şi o poezie de-a d-voastră... prea frumoasă. 

— Al... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


636 


Amorul propriu începea să mă orbească: d-1 sanitar 
devenea interesant; îmipăreaunbăiatplindemerite... 

— O ştiam toată pe dinafară: „Dormi, iubito, dormi 
în pace, n-am venit să-ţi turbur somnul". 

— în adevăr, zisei eu, e prea frumoasă, dar nu e 
de mine... 

El se uită un moment nedumerit. Iar îmi păru pros- 
tut... 

— la ascultă, d-le sanitar, eu aş zice că e bine să 
nu ne arătăm grobiani către străini; aveți aici alături 
o cameră goală; de ce n-o dați doamnei care a venit 
cu noi? 

— Eu cu mare plăcere, d-le X, numai să vrea d- 
doctor. 

Tocmai atunci glasul supărat al doctorului între- 
rupse convorbirea noastră. Sanitarul ieşi, iar sub- 
scrisul rămase singur... 

Mare lucru e să ai noroc la drum ! 

Despărțămîntul de holeroşi, căruia eram dat în 
primire, era pus sub înalta priveghere a lui Nicolae 
Căprarul, băiat bun, casnic, plin de virtuţi familiale, 
pe care numai o soartă nemiloasă îl dusese la oaste. 
Imediat sub dînsul se afla Lina slujnica, fată bună şi 
ea, dar ceva cam prea lăudăroasă, şi bîntuită de neca- 
zurile radicalelor: nici o vorbă nu era zisă pe şartul 
ei românesc. Cu aceşti doi tovarăşi îmi deschisei 
eu lada, îmi diretecai părul din cap, mă îmbrăcai 
mai cilibiu şi ieşii în cerdac. Frigul pişcă bine. De 
peste munţii din față se revărsa o lumină palidă, ce 
coprindea, încetul cu încetul, tot cerul. Răsărea luna. 

Priveliştea era minunată, dar începea să-mi fie 
foame. Nicolae îmi arătă drumul spre birtul cel bun, 
iar eu plecai. 

Cînd să ies pe poartă, — pace. Sentinela, mă opri: 

— înapoi!... 

— Mă duc să mănînc, bre omule. 

— Nu se poate! 

— Cum nu se poate? Să mor de foame?... 

— Aşa este ordin. 

— O fi el ordin aşa, dar eu mă duc... 

Soldatul puse mîna pe mine. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


— Ia ascultă, mă domnule, vrei să mă vîri în belea?.- 
întoarce-te înapoi! 

Hotărîtor, ăsta era hasiat velit. 

Trebuii să mă supui. Din norocire, Nicolae Căprarul 
era tocmai în sală. Grăisem eu bine lui Nicolae din 
gură şi din mînă, şi Nicolae porunci sentinelei să 
mă lase să trec. Ridicai dealul şi o luai pe şosea 
în sus. Luna se înălţase dasupra noastră, cu blajina 
ei figură, luminînd drumul albit de praf. Prinsă 
între munţi, părea un glob de lampă învăluit într-un 
borangic argintiu. Cum mergeam singur, pornit pe 
melancolie, mă ajunse din urmă un preot, tînăr 
şi subţiratec, care părea foarte grăbit, fiindcă se ducea 
ca glonţul. Din sus veneau două femei, pe cît puteam 
vedea. Ele se întîlniră cu popa la cîţiva paşi de mine, 
şi fără ruşine, sepuseră să-i aţie calea: popa la stînga, 
ele la stînga; popa la dreapta, ele la dreapta. Şi rî- 
deau şi chihăiau. de socoteai că lumea e a lor. 

Popa scăpă_ de ele, mulţumită mie, care veneam 
din urmă. îmi trecu prin gînd că poate să se lege şi 
de mine, şi parcă mă ruşinai la ideea dea mă vedea 
întins de două femei. Din fericire, ele se duseră nepăsă- 
toare, rîzînd şi vorbind o limbă românească de-ţi 
puneai mîinile în cap. 

în sfîrşit ajunsei la birzul cel bun. 


Cînd să intru pe poartă, o altă sentinelă mă opri: 

— înapoi! 

— Mă duc să mănînc, omule. 

— Nu se poate. 

— Va săzică ehotăriît că eu trebuie să mor de foame 
astă-seară... 

— Aşa este ordin. 

De pe ferestre se vedea înlăuntru o masă mare, în 
mijloc, şi altele pe la colţuri, iar de la mese aburul 
bucatelor se ridica în aer, de parcă-i simţeam miro- 
sul  binefăcător. 

— la ascultă, soldat, nu vrei să dai biletul ăsta 
d-lui doctor?... Te-oi cinsti şi eu... 

Soldatul se uită la mine lung. Era evident că ideea 
cinstei îi surîdea. 

— Păi să vedem biletu... 


637 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


638 


11 arătai numaidecît, însoţit de morala sa, iar 
soldatul îl duse doctorului. Era un noroc că sentinela 
aceasta nu se trăgea de-a dreptul din Traian, ca cea 
de la gazdă, că altfel rămîneam muritor de foame. 

Bietul doctor mă primi cu protestaţii de bucurie: 
„pour l'amour du ciel... prenez place â notre table”. 
Mă prezentă unei familii de oameni simpatici, d-l 
şi d-na V.; d-l V. căzuse în ghearele carantinei fără 
nici o vină, numai fiindcă ţinuse să iasă înaintea 
femeii sale pînă la Braşov. Masa din mijloc era minu- 
nată; chipurile cele mai nelegate de Dumnezeu între 
ele se priveau cu compătimire ori cu necaz, după cum 
sebănuiaucăaugermenul holerei or nu. în capul mesei 
boierea o nemţoaică enormă, cu nişte sînuri de gîndeai 
că-sprăvălite din Bucegi şi oprite la pieptul dumisale 
numai fiindcă nu putuseră să treacă dincolo. Dum- 
neaei ţinea în poală un clondir cu apă pe care-l tre- 
cea pe furiş fiicelor sale, două frişte, slabe şi miţoase. 
Da dreapta un domn frumos, negustor de mărunți- 
şuri în Dipscani; la stînga un farmacist din Oradea- 
Mare, ce venea la Bucureşti să-şi găsească bine capu- 
lui; mai departe, un jurnalist de la laşi, hărţăgos 
lucru mare; o franceză şchioapă, ce venea să vadă pe 
bărbatu-său, inginer la podul de pe Dunăre”; un 
tînăr ce se-ntorcea de la Gand, foarte liberal şi deci 
foarte mînios pe guvern. în sfîrşit, tunase şi îi adu- 
nase. Dar dorinţa mea dea revedea pe doamna cea 
blondă sau cel puțin pe d-l Cogordan rămase neîm- 
plinită. 

D-1 şi d-na V. erau oameni de spirit. Prînzirăm 
cum dete Dumnezeu; rîserăm mult; făcurăm cunoş- 
tinţă cu vreo două persoane înzestrate de părinţi 
cu lucruri bune de mîncare, şi astfel trecu vremea. 

După masă farmacistul cîntă din flaut; domnul 
de la Gand ne spuse istoria unei braţelete ce o purta 
la mînă; doctorul chemă de vreo zece ori pe sanitar 
degeaba, şi în cele din urmă ne despărţirăm... 

Acasă la mine, Dina făcuse cald. Mă dezbrăcai de 
palton şi şezui pe marginea patului, aprinzînd o 

țigară şi gîndindu-mă cu mirare la cîte se pot întîm- 
pla omului într-o săptămîna !... Fel de fel de comedii, 


din care un singur lucru ieşea la lumină lămurit: 
nestatornicia proiectelor omeneşti. 

Socotii că e vreme să mă culc şi, cu respectul dato- 
rit unui crevat în care s-au odihnit persoanele a doi 
miniştri plenipotenţiari, intrai în pat... 

Era cam tare patul. Cearşatul era tăiat atunci din- 
tr-o bucată de madapolam, serobit foc, iar deasupra 
lui vreo cîteva cergi de cai înlocuiau plapăma. Dar 
la drum somnul se prinde lesne de om. 

Şi poate alături, cine ştie, o veni doamna cu părul 
blond. 


10 


15 


20 


25 


640 


CU BILET CIRCULAR 
SCHIȚĂ 


Prietenul meu X petrecuse luna lui august în nor- 
dul Italiei, de unde venea la Roma, cu sufletul încăr- 
cat de senzaţii, pe care le primise, în drum, de la 
bogăţia naturei de pe lacul de Como, de la frumuseţea 
gravă a Veneţiei, de la eterna tinereţe a Florenței. 

A vedea Roma pentru întîiaşi dată, între 35 şi 40 
de ani, nel mezzo del cammin di nostra vita, e una din 
marile plăceri ce ne poate da existenţa. De pe culmea 
pe care ne poartă prima jumătate a vieţei, ochiul, 
calm, îmbrăţişează priveliştea întinsă a celor două 
plaiuri, cu o umbră de părere de rău pentru trecutele 
vîrtejuri ale tinereţei, ce nu se vor mai întoarce 
niciodată, cu o uşoară nelinişte faţă de momentul 
grav al maturității şi al... celeilalte vîrste. A putea 
atunci, sănătos, cu o minte fericit organizată, să baţi 
la uşa acestui mare templu. e încîntător. 

Şi încîntaţi eram noi, cei doi români, regăsiţi pen- 
tru un moment în pămîntul clasicei cetăţi, alergînd 
de la un monument la o grădină, de la o fîntînă la un 
templu, de la o ruină la un muzeu, şi putînd a ne 
împărtăşi impresiile în propria noastră limbă, emo- 
ţionaţi sau glumeţi, cu un adjectiv, cu o exclamaţie, 
cu un semn. 

Seara,nedespărţeam cîte un ceas,sprea nereîntîlni 
la vremea prînzului. în ora aceasta de singurătate, 


firea fiecăruia ne prindea de pe urmă, şi, mai liniş- 


10 


30 


35 


tiți, cu o adiere de melancolie sau cu o notă comică, 
ne revedeam la masă. 

într-una din zile, găsesc pe amicul meu aşteptîndu- 
mă, cu un almanah de Gotha: în mînă. O viziune ca 
Beatrice Cenci’, ca Fornarina‘, sau ca vro Venere din 
muzee se lega în mintea lui cu vro icoană de femeie 
întrevăzută? Sta cu cartea în mînă, uitîndu-se înain- 
tea ochilor. 

— Vezi, în adevăr, e aşa. 

— Ce? 

— N-are decît 33 de ani. 

Şi se tot uita pe pustiu la imagina lui. 

— Ce, amice, nu prea eşti sănătos? 

El începu să rîdă, dînd din cap, parcă ar fi zis: 
„Sfinţia-ta ştii una, iar eu ştiu două". Apoi răsfoi 
mai departe: 

— Să vedem acuma la Bavaria. 

— Ştii prin ce e renumită. 

El iarăşi dete din cap, cu milă, față de proza hapu- 
rilor de Bavaria. 

— Şi cînd te gîndeşti că avea un pantof rupt!... 
Cui dracu să-i dea în gînd! 

— la ascultă, prietene, nu cumva te prind frigurile? 

— Ce friguri! E tocmai aşa cum îţi spun. 

— Pînă acum n-ai spus nimic. 

— Zi să-mi dea un păhăruţ de vermut. 

Deşi trebuia să mergem la masă numaidecît, mă 
gîndii că o viaţa are omul pe pămînt şi că-i păcat s-o 
trecem şi pe aceea în necazuri. Tocmai voiam să împli- 
nesc dorinţa prietenului, cînd furăm poftiți la masă. 

— Mă păgubişi cu un vermut, zise el. 

— Fii pe pace: ţi-am pregătit un pustiu de vinişor 
alb, de te vindecă de toate rănile ce ţi le-au pricinuit 
pantofii descusuţi. 

în adevăr, brodisem pe amicul meu cu nişte Capri 
alb, care aducea a viorele. El îl gustă pe nemîncate, 
ca să nu se-nşele, şi-l văzui că iar Se uită în văzduh. 
Pocni din limbă şi puse paharul pe masă. Evident, îl 
necăjea ceva. 


641 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


642 


îl lăsai să mănînce în pace, ca să-i treacă amintirea 
melancolică pe care i-o scotea foamea în drum, gîn- 
dindu-mă că, dacă o fi să fie ceva cu adevărat trist, 
să-i dau brînci înapoi, în sufletul lui, cu alte vinaţuri 
mai roşcovane la faţă. 

— Ce minunat lucru e, zise el, luminat la chip, arta, 
tinereţea şi sănătatea!... Mă simt bine, uşor, capabil 
de orice faptă mare. 

— la să nu-ţi uiţi vorba, zisei eu, turnînd. Mare 
lucru e arta... de a bea la vreme. 

Prietenul meu îşi muie capul pe-un umăr şi mă privi 
duios. Apoi începu a-mi înşira o teorie a sa asupra 
alcoolului în organismul omenesc, cu inferspații mole- 
culare, materialuri chimice ale sistemului nervos, neuro- 
keratina, cerebrina, colesterina... 

— Aoleu, nene!... iartă-mă, că nu mai fac. 

E 1l rîse cu plăcere de groaza mea, mai dete duşcă o 
ţîră de vin, şi puse mîna pe almanahul de Gotha. 

— Acum să-ţi explic enigma. 


* 


—- Veneam odată de pe malurile Rinului spre lacul 
de Constanța, cu gînd de a mă întoarce în țară prin 
Miinich-Viena. Eram singur cuc, şi cu un dor nespus 
de ştrengării. Ca şi acuma, mă simţeam uşor, bine 
dispus; găseam lumea făcută într-adins pentru ferici- 
rea oamenilor. în tren mă uitam la toată suflarea 
femeiască, cu nădejde de a găsi un chip mai luminat, 
însă natura garnisise rău locurile acelea: încotro mă 
întorceam, nu dam decît de capete strîmbe, dinţi 
englezeşti, ochelari cu drugi, guşi cu două rînduri. 
Bărbaţi, de asemenea: nişte maluri de oameni fără cea 
mai mică umbră de estetică, zidiţi de Dumnezeu, cînd 
a despărţit uscatul de apă, pe nişte temelii de picioare, 
ca la podurile drumului-de-fier. 

Nu era nimic de sperat. 

Ajunserăm la Rorschach, unde aveam de gînd să 
las drumul-de-fier şi să iau vaporul pînă la Dindau. 
Dacul Constanţa e minunat. Apele lui verzi, transpa- 
rente, se întind pînă în pînza orizontului, unde de-abia 
se zăresc orăşelele de pe coaste, încinse de brîul Alpi- 


399 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


42 


lor. Respiri sănătate, vezi numai linii armonice, te 
simți că trăieşti. 

însă lacul Constanța, aşa frumos cum e, are un 
păcat: prea multă lume e stăpînă pe el. Da fiecare 
pas te vâmuieşte cineva. Dar, răbdare!... 

Aşadar, la Rorschach văd urcîndu-se în vapor cu 
noi două doamne: una blondă, cam urîțică; alta brună, 
frumuşică de tot. Negreşit, mîna la musteață. E ciu- 
dat, graba cu care îşi adună omul, împrejurul imaginei 
de sine, minţile risipite la cea mai mică foşnitură de 
rochie. Dăsai lacul în mila patraulelor nemţeşti şi 
prinsei a trage cu coada ochiului la doamna cea oache- 
şă., îmi era cam foame. Pe vapor masa era întinsă, 
servită de chelneriţe, ale căror chipuri, pline de sănă- 
tate, îţi făceau poftă de mîncare. Doamna cea blondă 
se aşeză în capăt unde era un loc liber. Cealaltă luă 
un scaun, la rînd; iar eu cîtcolea, lîngă dumneaei. 
Trebuie însă să-ţi spun că faţa de masă nu prea ajungea 
pînă la noi. Eram serviţi pe muşama, lucru care îmi 
depoetiza situaţia. încercai eu, cu vro patru vorbe 
nemţeşti, trase la sorţi din arsenalul gloselor mele, 
să spui că am dori să fim onoraţi cel puţin cu cîte un 
şervet, dacă nu mai mult. Dar nu se prinse. Ba, mai 
rău, una din chelneriţe, trecînd în fuga pe lîngă noi, 
sprijini pe masă un ulcior monumental, zicînd: „Ein 
Krug", apoi altul: „Ein Krug", aşa că mă prinse între 
două zăcători cu bere. Doamna de alături zîmbea. 
Cît era de gingaşă. ar fi trebuit să se urce cu scara ca 
să bea din Krug-ul lor. Iar mai încercai să fac să func- 
ţioneze nemţeasca mea: ce dracu, îmi ziceam, pe malu- 
rile Rinului să bei zeamă de asta de hamei!... Dar 
n-o putui scoate de fel cu chelneriţele. 

în sfîrşit, vremea trecu. Ajunserăm la Dindau. Aici 
iar cotrobăială prin cufere, gălăgie, lume forfota de 
colo pînă colo, astfel că pierdui din vedere pe cele două 
doamne. 

— Ascultă, zisei eu, am ajuns pe uscat de pe apă: 
ia mai drege-ţi glasul. 

Amicul meu rîse bucuros, îşi umplu paharul din nou 
şi se uită la vin în zare. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


644 


— Cum îi chihlibam! zise el. Păcat că sunt silit să 
pun gheaţă. 

— N-ai nevoie să pui gheaţă: e destul de rece. 

El dete din mînă cu dispreț pentru o aşa opinie, şi 
începu o altă teorie a sa, asupra vinului alb la 7.8, 
9 grade, pe care o sfîrşi cu această părere de rău: 

— Nu de alta, da' gheaţa e făcută din apă. 

Mai ciuguli din fodolia de mîncare, şi iar dete din 
cap... 

— Ei, urcă-te în vagon şi spune mai departe. 

El urmă: 

— Mă urc în vagon şi mă pun la pîndă. Lume pen- 
tru Munich puţină. 

Eram singur în compartiment. Mă uitam de pe 
fereastră la mulţime, fără nici un interes, — cînd, 
iată porumbiţele mele... Mă dau în lături ca să nu le 
sperii, şi aştept. Vădpeceablondăcă trece înainte, cău- 
tînd un loc la clasa a 2-a. Cea brună venea mai în urmă. 

— Ce noroc, îmi zisei: blonda trebuie să fie vro 
guvernantă. Se duce la locul ei în clasa a 2-a. Bruna 
trebuie să fie stăpîna. Va veni în clasa I-a, şi poate 
or vrea zeii s-o îndrepte spre mine. 

Gîndind astfel, ieşisem din nou în uşă şi mă uitam 
spre munţi, — cînd aud pe cineva: „Pardon". Mă dau 

laoparte, şice să văd? doamna cea blondă !... Poftim: 
unde dai şi unde crapă. Nici nu mă uitai la dînsa, de 
supărat ce eram. Trenuljpoini, iar eu mă aşezai într-un 
colţ, deschizînd ocarte. Iţimărturisesccăciteam numai 
cu ochii, iar cu gîndul eram la bruna din clasa a 2-a. 
Cum se brodesc lucrurile de anapoda ! Eu le pusesem 
la cale destul de bine: cea blondă era guveirantă şi 
se ducea în noaptea necunoscutului; cea brună era stă- 
pîna şi venea în vagon cu mine. Cînd colo, tocmai dim- 
potrivă. 

Atunci îmi ridicai un ochi din carte, să mă uit la 
pîcala asta care îmi stricase combinaţiele. Ea mă pri- 
vea ticnit. 

— Te rog, dom nule, îmiziseîntr-olimbă foarte corec- 
tă, fii bun şi trage perdeaua din partea dumitale. 

Sării numaidecît şi-i împlinii ordinul. După ce mă 
reaşezai îmi păru rău de graba cu care executasem 


" 


Ad» 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


42* 


rugăciunea aceea poruncitoare. în adevăr, era ceva 
în glasul cu care îmi vorbise, de notă intonată de cris- 
tal, un sunet de argint ce-ţi paralizează voința şi te 
supune. 

Ea, înţelegînd că mi-a închis vederea cu perdeaua, 
mă rugă să viu în partea dreaptă a vagonului, în faţa ei. 

— Priveliştea bună e de partea asta. Nu eşti german, 
domnule? 

— Nu, doamnă, 

— Atunci ce eşti? 

îi spusei ce sunt, cu supunere, deşi «ram din ce în 
ce mai iritat de indiscreţia cu care-mi vorbea. Eram 
iritat, şi cu toate astea simțeam că i-aş fi spus tot, 
chiar dacă m-ar fi întrebat de lucruri cu totul perso- 
nale. Ea mă privi o secundă, cu ochii ei albaştri, viorii, 
în fundul cărora trecea cîteodată cîte o adiere ironică. 

— Un străin, fără Baedecker, e ceva nou. Dacă 
îmi dai voie, o să-ţi servesc eu de Baedecker. Mergi 
la Munich? 

— Da. 

— Şi eu. lată: în dreapta, Bregenz; dincolo de lac, 
munţii de la St.-Gall; mai în fund, piscurile albe ale 
muntelui Sentis. Zăpadă peste tot împrejur, iar aici 
cald. La Hergatz o să avem o minunată vedere a Alpi- 
lor, cînd vom începe să ne urcăm spre Oberstaufen, 
între Dunăre şi Rin. 

Apai îşi întoarse iar privirile cătră mine: 

— A!... eşti român. Cum e Dunărea pe la dumnea- 
voastră? Trebuie să fie un fluviu măreț. Ce face maies- 
tatea-sa regina? Eu n-am avut onoare s-o văd nicio- 
dată, dar ştiu că este o natură încîntătoare. Elvira 
mi-a vorbit despre maiestatea-sa cu entuziasm. 

Sărea astfel de la una la alta cu o volubilitate rară. 
Eu încăpusem să mă gîndesc cine să fie. Ori era o per- 
soană foarte binenăscută, ori îi lipsea o doagă. Dar gra- 
iul ei, deşi fără şir, avea un parfum de distinceţiune aşa 
de firesc, încît mă linişti. Mai cu seamă îmi plăcea 
respectul cu care vorbea despre regina noastră. Nu 
prea înţelegeam însă cine era Elvira. începusem acum 
să mă uit şi eu la dînsa. 


345 


5 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


646 


— Mă rog, ai fost la Heiligenberg? N-ai fost? Ce 
păcat! Prinţul de Fiirstenberg are acolo poate cel 
mai frumos castel din toată Germania. Ştiu că uitîn- 
du-mă de pe terasă, în prăpastia de 700 de metri, 
îmi venea să mă arunc în gol. Ce atracţiune misteri- 
oasă au rîpele adînci!... în fiecare om este cîte un sîm- 
bure de nebunie... Bîrr!... 

Şi astfel zicînd, se zbîrli toată de impresia ideii 
de a cădea în prăpastie. Gura nu-i tăcea un minut; ea 

întreba, ea răspundea; sărea de la una la alta ca o 
caragaţă. Deodată bufni de rîs: 

— îmi pare că ţi se potrivise guvernanta mea !... 
Dacă aişti! Ha, ha, ha !... Bărbatul meu e cu totul de 
părerea d-tale. îţi plac ochii negri ori ochii albaştri? 
Negreşit, albaştri: eşti prea binecrescut ca să-ţi placă 
ochii negri, cînd vorbeşti cu mine. 

Şi iar începu să rîdă. Rîdeam şi eu ca un prost, tot 
gîndindu-mă de unde s-o adun. Nu era o persoană de 
rînd, — asta se vedea bine. Dar... începea să-mi vie 
peste mînă de a mă găsi singur cu dînsa. 

— Ce cald e ! Fii bun te rog şi dă-mi sacul de drum. 

1-1 dădui. Scoase un pulverizator şi în cîteva minute 
umplu aerul de vapori parfumaţi. 

— îţi place mirosul ăsta? E făcut într-adins pentru 
mine. Esenţă de ambră cu o idee de vervenă. E foarte 
la modă în Spania... Am trecut lacul Alpsee? Ce pă- 
cat !... vream să-ţi arăt locul unde a murit o amicăa mea, 
nebună. Ciudat lucru e nebunia!... Chiar acum vin 
de la o altă bolnavă. Nişte nefericite. Se zice că vederea 
mea are darul de a linişti pe nebuni. Nu găseşti că e 
curios?... 

Eu găseam că e curios de tot şi începusem să mă uit 
la roata de hîrtie din perete, sub care se ascunde semna- 
lul de alarmă. Mă gîndeam cum să ies din încurcătura 
asta, fiindcă acuma se aşezase bine în spiritul meu 
credinţa că era nebună. Tot gîndindu-mă, priveam 
în pămînt. Ea mă văzu şi păru că pricepe preocuparea 
mea: 

— Da ce te uiţi? îmi zise repede. 

Haiti! se declară criza, gîndii în mine. 

— Nu mă uit la nimic, răspunsei blajin. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Ea scoase un pantof din picior şi începu a rîde. 

— Inchipuieşte-ţi că sunt silită să merg pînă la 
Miinich cu un pantof rupt. Atîta am umblat pe jos, 
încît iată în ce hal sunt. Viu aşa de la Heiligenberg. 

Şi vorbindu-mi astfel, îmi arătă talpa pantofului 
descusută. Dar picioruşul, rămas numai în ciorap; 
era aşa de mic şi de bine tăiat, încît mă făcu să uit 
de frica nebuniei. Ea zîmbea, liniştită, cu ochii senini, 
cu dinţii albi, ca o fericită inconştientă. Acum mi se 
părea chiar frumoasă. 

— Ajungem la Kempten. Dă-mi voie să trec în 
colţul celălalt, ca să nu mă vadă nimeni, şi d-ta din- 
coace. 

Eu ştiam că nu-i bine să contrazici pe nebun. Astfel, 
trecui. Trenul se opri în gară o veşnicie de vreme. Ea 
se ghemuise într-un colţ, cu cartea mea în mînă. 

în sfîrşit plecarăm din nou. De îndată ce se mişcă 
trenul. dînsa veni spre mine, rîzînd cu hohot. 

— Ce fel!... dumneata citeşti un dicţionar! 

_ Da. 

— Un dicționar! ! 

Apoi se uită lung la mine, ca la ceva nemaivăzut. 

— Ce variată şi curioasă e lumea! îmi zise, cu o 
nuanță de fină ironie, parcă ar fi zis: „Cîţi nebuni 
îţi ies în cale!" 

Tocmai aşa gîndeam eu despre dînsa. 

— Eu pe drum nu citesc niciodată. Citesc destul 
acasă; ca să-mi treacă vremea. Mă plictisesc grozav 
acasă!... 

Şi iar începu să rîdă: 

— Ce părere îţi faci dumneta de mine?... lată-ne la 
Giinzach. Suntem pe punctul cel mai înalt al liniei. 
Adeseori uitcămi-amluatînsărcinareasă-ţi servesc de 
Baedecker. Aici e un vechi castel medieval, transformat 
în fabrică de bere. Pou-ah !... cîtă bere înghit germanii 
ăştia! Noi suntem mai năzuroşi, noi, latinii arago- 
nezi, latinii daci — fiindcă şi dumneavoastră sunteţi la- 
tini, nu-i aşa? Unpăhăruţ devin, sorbit lung, aspirat, 
îţi umple creierul de un abur trandafiriu. prin care 
vezi lumea mai bună; Dar berea?... Era cît p-aci să vă 


647 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


648 


înecaţi în ulciorul de pe vapor, — cu guvernanta 
mea. îţi place? e aragoneză. 

Şi astfel, sărind ceq-â-l'âne, zîmbea cu voioşie, 
şi, parcă cu o voluntară nepăsare, se lăsa plăcerii de 
a ciripi în libertate. Eu începeam să mă mai liniştesc, 
fiindcă grandomania lucrurilor fabricate într-adins 
pentru dînsa o părăsise, — cînd îi dete alta în gînd. 

— A propos de vin, ia deschide te rog sacul, 

îl deschisei şi mă uitai la ea. 

— Găseşti o sticlă şi alături o cutiuţă, — dă-mi-le. 

în adevăr găsii sticla şi cutiuţa, şi i le dedui, fără 
însă să mă pot opri de a admira fineţa cu care erau 
lucrate capacele de argint. Ea îşi scoase o mănuşă, 
deschise cutia, în care erau nişte biscoturi, şi mi-o 
întinse. 

— Sunt făcute într-adins pentru mine. 

Iar ! Mă uitai la dînsa serios. Ea începu a rîde: 

— Ia, nu te teme de nimic. îţi spui că sunt făcute 
pentru Amine. Răul e că n-avem decît un păhăruţ. 

Din întîmplare aveam şi eu un pahar în sacul de 
drum. ÎI scosei şi ne puserăm pe supt biscoturi. Ce 
să faci r... 

într-un moment în care eu mă vedeam în gînd cît 
trebuia să fiu de comic, sugînd din prescura asta, 
mai mult de frica nebunei, — ea bufni deodată în rîs, 
dînd ochii peste cap, şi rîse şi rîse, să leşine. Acuna 
am păţit-o de-a binele, îmi zisei: îi vine furia !... 

Ea însă se linişti încetul cu încetul şi seuită la mine: 

— lartă-mă, domnule.de ilaritatea asta necuviin- 
cioasă. 

îmi pare aşa de extravagant şi de plăcut, de abea 
cu dumneata în libertate, fără controlul nimănui, 
ca doi camarazi... Cest charmant?... Fumezi? Fii bun 
şi dă-mi din sac cutia cu țigarete. 

îi dădui cutia. Mă aşteptam să fie şi astea fabricate 
într-adins pentru dînsa. Şi aşa fu. 

— Nu fumezi? Sunt făcute pentru mine din tutun 
ales. 

Hotărîtor, era nebună. 

în vremea asta, trecuseră staţiele una după alta, 
şi, ca să nu mai lungesc vorba, ajunserăm la Bruct, 


=. 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


aproape de Munich. Ea îşi puse la loc mănuşa, lung, 
gîndindu,-se. Apoi se uită la mine fix: 

— Ne apropiem de Munich... E fatal. Văd că nu 
pot să tac... Şi chiar de nu ți-aş spune eu cine sunt, 
ai să pricepi din multe lucruri. De aceea e mai bine 
să-ți spun. Eu sunt, domnule. Infanta Spaniei, Ame- 
lia-Paula della Conception... 

Mă uitai lung la dînsa. 

— Ai să vezi trăsurile şi tot aparatul pompos şi 
plictisitor ce-mi iese înainte. Ai fost foarte gentil, 
foarte discret, şi-ţi suntrecunoscătoare, 

Cred şi eu!... Dacă o socoteam nebună. 

După ce se destăinui de secretul naşterii ei, mă aş, 
teptam să-şi schimbe felul de a fi: nicidecum. Deveni 
numai ceva mai serioasă. începu să istorisească cum 
era măritată; cum nu se potrivea la fire cu bărbatul 
ei; cum avea doi copii drăgălaşi; cum suferea de 
surghiunul aurit în caretrăia..- 

Dumnezeu să mai înţeleagă!... Şi-acuma cînd mă 
gîndesc, nu ştiu încă ce să cred despre o asemenea 
fiinţă. Se făcuse mititică, ochii ei priveau înainte 
gînditori. Ridică mîna în sus ca un om hotărît şi zise: 

— Enfin!... 

Apoi se întoarse către mine, zîmbitoare: 

— O să te rog să treci din nou în colţul dumitale, 
şi să te pierzi în interesanta citire a dicționarului... 
Guvernanta care-ţi plăcea atîta e însărcinată de nobila 
mea mamă să-mi ţie de uriît... înţelegi. Iar la Munich 
mă aşteaptă alţii. lată, ne apropiem. La colţ!... 

Şi zicînd astfel îmi dete mîna să i-o sărut. 

— Dacă vrei să mă vezi, vino la castelul N... Gră- 
dina e deschisă publicului. Suntîn toate zilele în parc, 
pe la 5. Caută-mă. La revedere... 


Amicul meu se opri. 

— Ei, atîta-i? 

— Atâta. 

— Şi nu te-ai dus în parc? 


Era să sparg un pahar dînd cu pumnul în masă: 

— Ce mortăciune deromân?... Şi de cenu te-ai dus? 

Prietenul meu bleojdi capul pe-o parte, cum era 
deprins să facă, ori de cîte ori i se părea că nu e înţeles 
în socotelile sale. Ridică ochii din farfurie şi se uită 
la mine cu compătimire. Văzui din privire că mă 
ameninţă cu un nou sistem filozofic. 

— Opreşte, ucigaşule! 

El rîse cu poftă. Apoi se rugă de mine: 

— Dasă-mă să-ţi spui. Sunt mai multe cuvinte 
pentru care nu m-am dus. Mai întăi aveam conştiinţă, 
că pecîto crezusem nebună, fusesem foarte sfios şi 
foarte la locul meu. E probabil că nu aş fi fost tot 
astfel în... parcul dumi-sale. Apoi — şi acesta e 
cuvîntul cel mai puternic — pînă aci întîmplarea mea 
era încîntătoare. Cine ştie ce ar fi devenit, dacă o 
duceam mai departe... Iluzia mea mă poartă acum 
spre tot felul de soluţiuni. Şi cine-mi spune, în defi- 
nitiv, că n-a vrut să rîdă demine?... 

— Fleacuri. Nu m-ai convins. 

— Unde mai pui că aveam un bilet circular, care 
expira tocmai atunci: dacă mai întîrziam cu o zi, îl 
pierdeam. 

— A!... vezi aşa. Acum încep a înţelege. Ai putea 
să adăogi în caietul dumitale de note un alt aforism: 
„nu călători cu bilet circular că n-ajungi la ţintă". 

— Dar ajungi acasă, zise prietenul meu, ajungi cu 
iluzii, — şi asta-i mult. 


10 


15 


20 


25 


BADEA CÎRŢAN DA ROMA 


Cine nu cunoaşte astăzi pe badea Gheorghe Cîrţan !... 
Trebuie să fii un cetăţean foarte obscur, ca să nu fi 
avut cinstea, măcar o dată în viaţă, să fi fost cercetat 
de acest bun patriot. De la d-l Bursan pînă la Felix 
Faure'; dela Imbriani la Crispi'; de la Carpaţi la 
Canalul de Mîneca, — toată lumea şi toate locurile sunt 
cunoscute în persoană de neobositul român. 

în anul mîntuirei 1895, cel ce scrie aceste rînduri se 
găsea din întîmplare la Roma, într-o dimineaţă cam 
noroasă, plictisit de singurătate şi de vreme urîtă, — 
cînd sluga veni să-l vestească că un compatriot doreşte 
să-l vadă. Din ochii clipitori ai italianului, se putea 
pricepe că „compatriotul!" în chestie era cam ciudat. 

— Cum îl cheamă? Spune-i să-ţi dea o carte. 

— Ce carte să-ţi dea, domnule!... că eu nici nu cred 
că ăsta-i compatriot de-ai d-voastre. Trebuie să fie 
vreun fiu al necuratului. 

— De ce? 

— Fiindcă nu-i om ca toţi oamenii. De la genunchi 

pînă la gît e vîrît într-un tap, iar de la gît în sus într-o 
oaie. Da ce-l întrebi el răspunde mereu: „Mama Roma, 
mama Roma". Să vedeţi ce-i în stradă, vă speriaţi. 
A întrerupt circulaţia trăsurilor. Tot oraşul e la poarta 
noastră. 

— Ce spui, bre! 

— Zău, domnule. Dumea zice c-ar fi Menelik’, venit 
la Roma pe ascunsele să ne spioneze. 

începea să fie interesant. 


651 


— Dasă-l să intre. 

Sluga se uită la mine încremenită. 

— Eu îl las să intre, dar socotesc că ar fi bine să 
ţineţi revolverul la îndemînă. 

După cîteva minute, uşa se deschise, lung, domol, 
şi o opincă năstruşnică se introduse în domiciliul sub- 
semnatului, ca într-o subprefectură, iar după dînsul 
urmă o pulpană de zeghie, după pulpană un umăr şi 
după umăr un cap cu o căciulă cît roata. După ce is- 
prăvi de intrat, se aşeză lîngă uşă. 

— Bună vreme, domnişorule. 

— Mulţumim dumitale, bade. Da' ce cauţi pe tăriî- 
murile astea?... 

— Păi, ştii, cum îi românu: am mai venit şi noi pe 
la Roma. 

— Ba că să zici! Cînd ai venit? 

— De venit am venit de vreo patru zile, da' ştii, 
cum îi omu fără carte: încătrău o dai, tot rău iese. 

— Da' ce ţi s-a întîmplat? 

— Păi, cesă mi se-ntîmple, iote că m-au luat nişte 
vardişti de ăştia de-ai lor şi m-au dus la poliţie. 

— Aşa, degeaba? 

— Păi, curat degeaba. 

— Unde eşti în gazdă? 

— Nu-s nicăieri. 

— Unde dormi? 

— Păi, nu dorm nicăieri. 

— De patru zile de cînd ai venit, n-ai dormit? 

— Nu să află. Da'ce, parcă de aia am venit eu, 
să dorm? Cum am sosit, cum e joi, şi numa m-am dus 
drept la Columna lui Traian. Apoi am mers aşa tot 
pe ulițele alea înguste, pînă am ajuns la Sfîntu Apostol 
Petru.!. Am fost şi la Sfîntu Apostol Pavel, şi la 
Tibru. Acum numa aş vrea să dau şi de locu undea 
arat Romulu, cu păstorii lui, că eu de aia am venit... 

— Numai de dorul lui Romul ai venit dumneata 
pînă aici? 

— Păi dar cum ! Am venit, să văd Roma, că nu mai 
puteam. 

— Şi cum ai venit? 

— Mai cu trenu, mai pe jos... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


Cu cît omu vorbea mai cu accentul lui de peste munţi 
şi mai încurcat, amestecînd şi pocind numele stradelor, 
cu Sfîntu Apostol Petru şi Sfîntu Apostol Pavel, cu 
Rea Sylvia şi Moise de pe Nil; cu cît mi se părea mai 
neînțeles şi mai neexplicabil în scopul călătoriei lui, 
— cu atît mai mult mă simţeam mişcat de glasul şi 
de portul acela neaoş românesc, de dorinţa neînfrîntă 
ce-l pornise din munţii lui şi-l adusese pe jos în Italia, 
pînă la Roma. 

Sceptic din experienţă faţă cu compatrioţii noştri 
înflăcăraţi de dorul strămoşilor, dar sentimental din 
fire şi gata să fiu păcălit la fiecare nouă declaraţiune, 
— luptam cu mine însumi şi vream să-mi dau bine 
seama de apucăturile românului. 

El îşi puse căciula jos şi aştepta să-l întreb. Din 
cînd în cînd îşi scotea braţul de sub zeghie, vînjos şi 
gol pînă la umăr şi îşi netezea pletele. 

— Cum te cheamă, bade? 

— Gheorghe. 

— Şi mai cum? 

— Gheorghe Cîrţan. 

— Bine, bade Gheorghe, ce te-a făcut pe dumneata 
să-ţi laşi interesele şi bîrlogul dumitale, ca să umbli 
după vînturi? 

Românul nu prea prindea şartul vorbei, dar simţea 
el că bine nu gîndeam eu de planurile lui. Ba chiar mi se 
păru că o tristă nedumerire trecu pe chipul lui vioi; 
mă socotea desigur un nesimțitor sau uncuconaşbucu- 
reştean, pentru care numele Romei nu spune nimic. 

— Păi... ce să fac, domnişorule. Mi-a venit aşa 
să plec, şi am plecat... Că doar şi aici tot la noi sun- 
tem, că Roma ce e? Mama noastră. Că de nu era Ro- 
mulu să are cu un buhai şi o vacă, nu era să mai fim 
noi pe lumea asta! 

— Ai mîncat ceva, bade Gheorghe? 

— Mînecat. Dar nu prea ştiu cum să cer cele de tre- 
buinţă. Că la pită îi mai zic eu pane, da' încolo pace. 

— Da vin zi-i vino, ştii parc-ai chema pe cineva. 

El mormăia încet „vino, vino". 

— Adicătelea bag seamă că tot de la ei am luat noi 
vinul, că ce ţi-e vin ce ţi-e vino!... 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


654 


— la, se prea poate, bade Gheorghe. Da' eu zic că 
numai vorba am luat-o de la ei, că băuturica o cunoş- 
team noi şi mai nainte, pe cînd eram numai daci. 
De cînd ne-am făcut daco-romani avem şi băutura şi 
numele. 

Badea Gheorghe începu să mă creadă român rău, 
viţă de grec sau poate chiar de ungur, de vreme ce 
îndrăzneam să glumesc asupra daco-românilor. Eu 
îl întorsei iar la de-ale mîncării, spre marea lui părere 
de rău; că el, bietul om, numai de Rea Sylvia, de 
Romul şi de Traian ar fi vrut să vorbească. 

— Iar de-o fi să-ţi vie poftă de brînză, bade Gheor- 
ghe, cere curat româneşte caşcaval... 

— Ăă!... cum, Doamne iartă-mă !... 

— Aşa cum îţi spui eu: cacio-cavallo. 

— Păi zău că curat romani suntem ! 

— Curat!... Da'ia spune-mi, cum ai rezemat la 
poliţie? 

— Păi, să vezi, domnişorule: eu am petrecut o 
noapte la columnă, o noapte la Sfîntu Apostol Pavel, 
o noapte la Sfîntu Apostol Petru, iar cînd a patra 
noapte, m-a luat unu şi m-a dus într-un dormitor, la 
un papă, o fi, să zicem, papa Gligore... Acolo a vrut 
unusă-miiapaşaportu...păi,nuera să-l pocnesc numa 
o dată!... Eu am strigat: „Vivat mama Roma!" A 
doua zi m-a dus la Conţu austriac, da' eu n-am spus 
că ştiu nemţeşte... 

— Da' ştii? 

— le. Ştiu o ţîră, că am fost cătană... Şi numa am 
zis la ăla de se ţinea de mine: „La noi toţi romani, 
ca la voi. Vivat Roma!" Şi numa mi-a dat drumu. 

— Şi cum ai înnemerit la mine? 

— M-a îndreptat fiul părintelui Lucaci', care este 
aici la studiu în seminar. Ba încă chiar mi-a dat un 
om să mă aducă, că nudealta, da' se ţinea nişte ne- 
trebnici după mine... 

— Vezi, bade Gheorghe, eşti îmbrăcat cam ciudat 
pentru dînşii. 

— Ba euzic, domnişorule, că e şi pe aici lume proas- 
tă... Că dacă-i vorba pe aia, cîți nu sunt îmbrăcaţi ca 
pe mine pe columnă?.... 


în y — mw 


om o M p 


10 


15 


20 


25 


30 


35 


— Aşa este, da' columna nu umblă pe ulițe. De asta 
eu aş zice să te îmbraci nemțeşte, bade Gheorghe, şi 
atunci să umbli pe unde-i vrea. Ţi-om găsi şi o gazdă, 
de ţi-o veni vremea să dormi... 

— Bine, să trăiţi. Că mare bucurie e pe mine în 
cetatea asta !...zău,parcămă sfredelea lainimă doru... 
mă bolnăveam de se întîmplă, ştii, să nu pot veni. 


Făcu ce făcu şi, după vreo zece minute, Gheorghe 
al nostru se prezentă îmbrăcat nemţeşte, dar cu namila 
lui de căciulă pusă ştrengăreşte pe-o ureche, ca să pară 
mai de oraş, şi cu cămaşa legată cu sfoară. Se mişca 
otova, ca un lup, parcă n-ar ma; fi avut încheieturi. 

— Da! ce-i asta, bade Gheorghe!... Ce stai ţeapăn 
aşa? Zici c-ai fost cătană... 

- Ie. 

— Atunci eşti deprins cu haine de oraş. Mişcă mîi- 
nile şi picioarele în libertate. 

Mişcă el de o parigorie mîinile, dar cînd să mişte 
picioarele, pace. 

— Să mă ierţi, domnişorule, nu-mi prea dă mîna să 
mişc picioarele, că nu de alta, da! alunec. Eu cu opin- 
cele merg măcar unde, dar cu cizme de astea mă ţin la 
încheietură. 

îi căutarăm o pălărie în locul căciulei, îi deterăm 
să îmbuce ceva, şi plecă. Ştrengarii care îl aşteptau 
jos nu-l recunoscură, schimbat cum era, iar el putu 
alerga în pace după sfinţii apostoli. 

în urma lui toată lumea din casă era mişcată. Pentru 
mine, badea Cîrţan adusese, în depărtarea străinătăţii, 
nota emoţională a graiului românesc, a portului de 
muntean, a îndrăznelei lui fataliste de a ajunge cu 
orice preţ la maica Roma; pentru ceilalţi, nota ad- 
mirabilă de puterea de străbatere a rasei latine, de 
geniul politic, al marelui împărat, care împlîntase 
în cuiburile Carpaţilor sămînţa vulturilor romani, 
şi, mai presus de toate, de misterioasa putere ce mîna 
pe acest ţăran, jumătate conştient şi jumătate incon- 
ştient, cătră obîrşia neamului lui...” 


10 


15 


"20 


25 


«56 


BUSTUL ÎMPARATULUI TRAIAN 


D-LUI DIRECTOR AL REVISTEI „RĂVAŞUL" 
Cluj 
Domnule Director, 


Dacă ați fost vreodată la Roma, nu se poate să nu 
vă fi rămas în minte priveliştea de la Pincio, — 
iar dacă ați şi stat în Roma, trebuie să cunoaşteţi toate 
colţurile acelui minunat loc, scăldat de soare, parfu- 
mat de roze, unde străinii, seminariştii şi trăsura 
cu măgăruşi sunt nelipsiţi pe orce vreme. 

Ca arce .om, aveam şi eu o stenaborie. Pot să vă 
spun ce: primisem o însărcinare de la amicul şi cole- 
gul meu de astăzi. dl dr. Istrati, de a face o copie 
în marmură de pe cel mai frumos bust al împăratu- 
lui Traian şi a-l trimite la Bucureşti, pentru inaugu- 
rărea Expoziţiei de la Filaret. Dintre multele busturi 
ale marelui nostru împărat, două mai cu seamă îmi 
plăceau, amîndouă din muzeul capitolin: unul, aflat 
în sala busturilor imperiale, era mic, simplu, cioplit 
într-o piatră ieftină, dar atît de expresiv!... altul, 
aflat în sala Centaurilor., era monumental, sculptat 
în marmoră scumpă, purtînd pe cap coroana civică. 
Desigur acest din urmă se cuvenea să fie ales, pentru 
solemnitatea Expoziţiei. Dar mie îmi plăcea cel dintîi. 
îmi plăcuse atît de mult, încît cu vreo 8 ani înainte, 


scrisesem despre el următoarele: 

„Ce bine oglindeşte bustul acesta, fără cunună pe 
cap, fără insemnele măririi, înălţimea gîndurilor, 
mărirea sufletului! Cu părul tras pe frunte, rămas 


15 


20 


25 


30 


35 


puţin, ca la Iuliu Cesar; ajuns prin urmare în deplină 
maturitate, cînd toate florile s-au scuturat de pe 
ramura vieţii; fără copii, aşadar fără ultima mîngiîiere 
a oamenilor ce conduc pe semenii lor şi cari din slava 
în care trăiesc, parcă pătrund şi mai adînc vanitatea 
celorpămînteşti; cu ochiul trist, privind drept înainte; 
cu gura uşor ridicată de o lăture, — chipul marelui 
împărat e icoana însăşi a melancoliei. Acolo se răsfrîng 
grijile unui imperiu, mare ca lumea; acolo, năzuinţele 
unui suflet păgîn, în care cu toate acestea, sublimul 
martir de la Golgota părea că aruncase sămînţa 
îndoielii; acolo, luptele unei conştiinţe în care, blîn- 
deţea iertătoare a geniului se întîlnea cu disciplina 
rigidă a generalului din Germania de jos..." 

Cu toate astea, era evident că pentru strănepoțţii 
de la Dunăre se potrivea mai bine bustul din sala 
Centaurilor. Sunt buni băieţi strănepoţii, dar ceva 
cam  lăudăroşi... 


Şi în această nedumerire, mă mînecam de dimi- 
neaţă, plecam la Capitol, intram zmerit în sala Cen- 
taurilor, mă apropiam de bust, mă depărtam, iar mă 
apropiam, fără să îndrăznesc a şedea jos; pieptul 
împăratului era ca o cetate, iar ochiul ca un fulger, 
aruncat peste Marea Adriatică, peste Ilyria şi Pan- 
nonia, pînă la Dunăre. 

Cînd audiența solemnă era sfîrşită, treceam în 
audienţă particulară, în salonul de al 3-a. Acole 
divuľ mă primea în familie, încunjurat de împărăteasa 
Plotina; de Marciana, sora împăratului; de Matidia,, 
fiica Marcianei. Va să zică întreaga familie Ulpia!' 

Ulpiaf... Ce nume cald!... Dar Matidia!... 

Matidia era nepoata lui de soră, unica ramură a 
familiei. Nu ştiu de ce, toţi oamenii mari, cu răspun- 
deri grele, cari n-au copii, îmi inspiră milă. 

Şi parcă mi se părea că şi Matidia preferă pe Marele 
său unchi, aşa cum era aci, simplu, fără coroană pe 
cap, blînd şi familial. Mă aşteptam să iasă dintr-un 
ungher Eliu Adrian‘ sau Pliniu cel Tînăr'”, acel mi” 
Secunde carissime, care însă era acum ocupat în Pont 


40 şi Bithynia;poateSiliusltalicus',poateMarţial.poate 


Sueton', sau poate marele Tacit’... 


65T 


Dar nu ieşea nimeni din unghere. Figura nobilă 
a împăratului privea pe gînduri linia orizontului... 

în fine, care din doi? 

Nehotărît, dar preocupat, urcam într-o zi scara de 
la Trinitâ dei Monti şi umblam domol cătră Pincio, 
simţindu-mă furat de farmecul linielor, de căldura 
mulcomă a primăverii, ce punea în sînge efluvii de 
tinereţe. Ajuns la parapetul ce dă pe Piazza del Po- 
polo. prinsei a da drumul gîndului fără frîu, în beati- 
tudinea nepăsării de toate, cînd deodată mă izbi glasul 
unui român. Erau doi seminarişti, unul aproape co- 
pil. altul ceva mai copt. 

— De ce te sparii tu, măi, de atîta lucrul Dă-i 
înainte şi nu te opri. 

— Nu ştiu cum să dau înainte. De ce l-au omorît 
pretorienii pe Ulpian'? 

— Treaba lor. 

— Ba, vezi, că e şi treaba mea. 

— Fii scurt şi concis: imperatoria brevitas. 

— Ca Traian. 

— Ba vezi că nu ! Noi suntem cu toţi fiii lui, sirea- 
cul, că de aia a străbătut el pînă la Augusta Dacica, 
pe jos, ca să ne aşeze pe noi acolo. 

— Cum şedea el oare pe vîrful coloanei, măi? 

— Cum şade şi sfîntul Petru. 

— Păi, vezi, ăla.-i sfînt. 

— Dar apoi Traian era împărat. Dacă a trecut el 
Dunărea şi marea, darmite atîta lucru să nu facă el!... 

— Ai zis, măi, să mă duci să-l văd. 

— Să te duc. 

— Cînd mă duci? 

— Acuşi, de Paşte. Am să te duc la cel din vremea 
lui împărătească, unde este făcut aşa cum se cuvine 
unui împărat, voinic şi cu coroana pe cap. 

— Aşa stau ei totdeauna, cu coroana pe cap? 

— Aşa. 

— Eu nu cred. 

— Altfel cum gîndeşti tu că era să-i mai salute 
soldaţii? 

Băiatul mai tînăr rămase pe gînduri. 

— împăratul nostru de ce a murit? 


CW 


TE»?Vr* 


Mttttt, — *'»n»i 


fl»iyV 


A*x V brr^nm ttilTiyii, c£ ? 


lifciliilsiiliiilill 


efar* 


w»»tiiQ , ni.?'.», 


' 


hass 


Scrisoare din 25 febr./lO martie 1910 către Ilie Dăianu, 


directorul 


revistei 


Răvaşul din Cluj, 


Bustul 


împăratului 


cu privire 


Traian 


la 


schiţa 


1t 


început de memorialistică, necontinuată, 
1915-16 


din perioada 


10 


15 


20 


25 


— Mai întîi n-a murit. 

— Ştiu eu că n-a murit; dar partea lui pămîntească... 

— A murit de moarte bună. 

— Nu l-au ucis pretorienii?... 

îl muncea pe copil gîndul pretorienilor. 

Mă întorsei binişor să văd aceste două mlădiţe, 
rătăcite tocmai din Carpaţi pe monte Pincio. Şi ei erau 
preocupaţi de Traian';'. Fie întîmplare, fie necesitate 
sufletească, iată-ne trei români, aduşi de soartă în 
Roma, şi gîndind, în acelaşi moment, acelaşi lucru. 

Va să zică este foarte mare farmecul împăratului 
nostru în inimile româneşti!... 

Dar seminariştii mei îmi făcuseră şi alt serviciu: 
ei mă scoaseră din încurcătura busturilor. Avea drep- 
tate tînărul care zicea: „am să te duc la cel din vremea 
lui împărătească, unde este făcut aşa cum se cuvine 
unui împărat, voinic şi cu coroană pe cap”. 

Şi iată cum se poate admira şi astăzi, la Expoziţia 
de la Filaret bustul, cu corană pe frunte, a celui ce a 
întemeiat poporul român de la Dunăre. 

în elserezumătrecutulnostru şi aspiraţiile noastre. 
Viaţa sa nobilă, caracterul său hotărît, înţelepciunea 
sa iertătoare şi umană îl ridică peste timpurile sale şi 
face din el un model, cătră care se cuvinesă ne ridicăm 
ochii şi gîndul, pururea. 


43 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


10 


15 


20 


25 


660 


LA SORŢI 


într-o dimineaţă de ianuarie, cînd soarele se ridică 
pe cerul Italiei, sfios, de pare tînăr, intrau în Villa 
Borghese tot felul de străini, pe toate porțile, părînd 
că aleargă după ceva, caută pe cineva, pe cînd, în 
realitate, ei nu alergau decît după himera fericirei. 
Iluzionări, oamenii au, în aşezarea lor sufletească, 
un izvor nesecat de plăsmuiri. Şi chiar cei mai stăpî- 
niţi de realitate, bancherii. industriaşii, Thomas 
Grandgrind el însuşi, simt trebuinţa de a fugi cîteo- 
dată din preajma realităţii, de a trăi cu adevărat 
într-o lume ideală, în care e lumină toată ziua, e cald 
iarna, sunt flori peste tot, şi unde pare a se ridica umbra 
augustă a trecutului. 

Noi eram, atunci, o tovărăşie de tineri cari trăiam 
cu puține nevoi, sănătoşi, îngrijiţi, destul de cuviin- 
cioşi şi mai cu seamă hotărîţi să nu ne însurăm, ceea 
ce ne da o poziţie plăcută, atît faţă de doamnele 
mame, cît şi cu fiicele lor. E curios! Fiziologii pretind 
că femeia nu se pleacă cu înlesnire decît celui ce vrea 
s-o ia de soţie. Noi, pe atunci, vedeam limpede că nu 
e adevărat. Femeia are tragere de inimă către cel ce 
nu o plictiseşte, — ca şi bărbatul de altminteri. Ceea 
ce face că ambele sexe fug de legitimitate. 

Dar asta era filozofia noastră de atunci. Astăzi 
poate gîn dim altfel. Că doar nimic nu e mai statornic 
decît omul la filozofie. 


15 


20 


25 


30 


35 


40 


43* 


Prin urmare, în dimineaţa aceea de ianuarie, intra 
în Villa Borghese o mulţime de străini, printre cari şi 
amica noastră a tuturor, miss X., fiica unui american 
milionar, care fusese adusă de părinţi să se mărite 
la Roma cu un nobil italian. Noi o numeam Santa 
Margherita sau numai Margherita, scurt, dintr-o 
asemănare ce avea cu un cap de Carol Doici, o admi- 
rabilă vedenie, cu ochi albaştri ca floarea de glicină, 

îmi aduc aminte, parcă ar fi ieri, de încîntătoarea 
fată. Nimic din fiinţa ei nu spunea de unde vine şi 
cine este. O eleganţă de cea mai rafinată origină, o 
graţie de muză, mîni de patriciană, ochi lini de taină 
şi, mai presus de toate, un surîs de o transparenţă 
dusă pînă la abstracţiune. 

Intră în Villa Borghese călare. Un strigăt de admi- 
rare ieşi din toate piepturile. Nu se putea vedea ceva 
asemuitor! Cu capul plecat uşor pe umărul stîng; 
cu frîul lăsat în voie, parcă ar fi înlesnit calului să 
zboare sub bolta văzduhului; cu părul blond, strîns 
sub pălăria bărbătească; cu bustul palpitînd de 
viaţă, — era o privelişte fermecătoare. 

Ea ne făcu semn să o înconjurăm de toate părţile, 
spre a o despărţi de pretendentul cel mai înfocat, 
care şi fusese primit de părinţi, iar acum punea ase- 
d.iul în jurul fetei. Noi am fi fost în stare să-l rupem 
în bucăţi, dacă ne-ar fi dat fata dezlegare. Dar, din 
nenorocire, îi plăcea şi ei. Noi simţeam lucrurile, 
şi ne prigoream în tăcere, neavînd nici măcar curajul 
să ne împărtăşim unii altora necazurile. Italianul 
avea rasă. Se uita la noi, cu zîmbet, în încreţiturile 
ochilor, în care nu ştiai bine dacă se ascunde mirare 
sau dispreţ, sau şi una şi alta. Noi nu puteam rîde 
de el, fiindcă n-aveam de ce. Era tînăr. elegant şi 
frumos. încăleca bine. Prin urmare nimic. 

Margherita părea a înţelege truda noastră. De aceea, 
ne spuse verde că s-a hotărît. Şi, rîzînd, ne pofti 
la masă şi nefăgădui, ca semn al prieteniei sale, să ne 
sărute pe toţi, — lucru nevinovat, dar american, 

îşi poate fieştecine închipui cît eram de plouați, 
faţă cu o asemenea perspectivă. Căci aşa e omul de 
bine adus la suflet încît, ceea ce ar fi făcut, fiecăruia, 


661 


15 


20 


25 


în parte, o nespusă plăcere, tutulor la un loc le era 
nesuferit. 

în sfîrşit ne întoarserăm de la plimbare, ne dreserăm 
crestele, revărsîndu-şi fiecare individualitatea în ticu- 
rile şi deprinderile sale, pînă ce veni vremea mesei. 
După masă trebuia să se urmeze ceremonia sărutatu- 
lui. 

Margherita trecu într-un salonaş, cu noi toţi. Eram 
cinci inşi. Fata aduse două pălării, punînd în cea 
dintîi cinci numere, de la 1 pîn' la 5, iar în cea de a 
doua numele fiecăruia dintre noi. Cel dintîi ieşit 
la sorți fu amicul nostru cel mai îndrăzneț, un portu- 
ghez. Acesta sărută fata din fugă. Cel de-al doilea era 
un danez, om de gust, care făcea lucrurile cu zme- 
renie. El îşi ştergea gura cu batista cea mai nepri- 
hănită şi se apropia cu solemnitate de obrazul fetei, 
care tremura, — cînd, deodată, parcă ar fi ieşit din 
pămînt, italianul fidanțat făcu o mişcare, de aruncă 
pe amicul nostru sub canapea. Fata, în culmea indig- 
nării, rănită în simțimîntul ei cel mai american, 
de respect al libertății individuale, se repezi către el, 
dar, pe drum, leşină şi-i căzu drept în braţe... 

Poftim de te mai încrede în femei! 

Italianul fugi cu fata, iar noi ramaserăm să ne 
scoatem prietenul de sub canapea. 

De unde ar urma, ca învăţătură, că tot mai bine e 
să tragi la sorţi numărul unu. 


NOTE ŞI VARIANTE 


FĂRĂ T ITLU 


Buc, 1883, Tipogr. St. Mihalescu, str. Covaci 14 
(pentru date bibliografice generale, vezi ediţia prezentă, 
voi. I, p. 395). 


Capitolul de proză al volumului se intitulează Nuvele şi cuprinde 
143 pagini (de la 61 la 203), cele anterioare fiind ocupate de poezii. 

Sumarul capitolului e cel reprodus în ediţia de faţă. 

Cu excepţia fragmentului Orfanele, ce pare inedit, toate celelalte 
lucrări au fost publicate anterior în România liberă, Intre dec. 1880 
şi apr. 1883. Volumul reprezintă însă o selecţie, şi chiar severă, căci 
rămîn în afara lui nu mai puțin de şapte nuvele şi schiţe apărute în 
acelaşi ziar, una în Războiul, încă trei în Literatorul, dacă nu vor fi 
fiind şi altele, încă neidentificate, aparţinînd acestui interval. Ele 
figurează în prezentul volum în capitolul Din publicații. Sînt adesea 
tot atît de valoroase literar cît altele, care însă au avut parte de îngă- 
duinţa autorului şi au fost incluse în primul său volum. Motivul aces- 
tei preferinţe este determinat probabil de dorinţa lui Duiliu Zamfi- 
rescu de a aduce, prin invariabilele iubiri nedeclarate sau neîmpărtâ- 
şite, care constituie pretextul celor mai multe din schiţele şi nuve- 
lele volumului Fără titlu, un omagiu, sau a-i face un delicat reproş 
frumoasei doamne E.D. — EHza Dănescu, al cărei chip şi a cărei 
amintire au însoţit permanent pe autor la alcătuirea lucrărilor sale 
din această perioadă. 


în fond, Blaue Donau îi fusese dedicată ei la publicarea în Româ- 
nia liberă, iar Amintiri din vremuri îşi păstrează dedicaţia şi în volum. 


P. 3 PE ARGEŞ 
R.I., VI. 1648, 19 dec. 1882. 
Semnat: Don Padil. 


1 — G. lonescu-Gion (1857—1904), istoric, autor, între altele, al Zsto- 
riei Bucureştilor (1899) şi cam de-o vîrstă cu scriitorul, era, la data 
apariției nuvelei, redactor la ziarul Telegraful — care se arăta ade- 
sea foarte binevoitor cu Duiliu Zamfirescu — şi Binele public. Cu 
patru luni înaintea publicării în România liberă a nuvelei Pe Argeş, 
Telegraful vorbea cu entuziasm despre Levante şi Calavryta, numind-o 
„această capodoperă”, „o poemă ce rar îşi găseşte seamăn în litera- 
tura noastră" şi care „în altă ţară ar fi făcut din Duiliu Zamfi- 


665 


rescu poet mare". Să fie tocmai Gion ascuns sub pseudonimul Un 
amic al literaturii, care semnează articolul Ce va să zică a fi poet 
(Telegraful XII, 3090, 29 aug. 1882), din care sînt extrase formu- 
lele citate? 


2 — Ernest Renan (1823 — 1892) se preocupase de limbile semi- 
tice, era specialistul epocii în cercetarea antichităţii ebree şi a ori- 
ginii creştinismului — totuşi cu privire la limba sanscrită inter- 


veneau în opera sa rumai referiri care nu erau de natură să ducă 
pe un pasionat al sanscritei, cum e eroul nuvelei, la înţelegerea lui 
Renan ! însă îndrăzneala gîndirii acestuia atrăsese pe numeroşi inte- 
lectuali şi Viaţa lui Isus sau Originile creştinismului erau cunoscute 
cu fervoare in toată Europa tinereţii lui Duiliu Zamfirescu; a fi 
adeptu! lui Renan — sau numai a-l înţelege — însemna prin defi- 
niţie a fi liber-cugetâtor şi ateu — ateismul fiind semnul definitiv 
al libertăţii de gîndire, al insurecției faţă de canoane. Numai cu 
doi ani înainte, Duiliu Zamfirescu era un veritabil emul al lui Renan 
şi îşi îndoctrina un prieten în tainele gîndirii atee. „Sper să te fac 
ateu”, îi scria lui Duiliu loanin, la 16 august 1880. 


în acest sens trebuie înţeleasă şi invocarea lui Lamartine, în 
paragraful următor al nuvelei: „Este în omul care a iubit un fel 
de nostalgie fără cauză determinată şi fără scop, pe care Lamartine 
a numit-o dorul de cer. Nostalgia aceasta unită cu regretul etern ce 
trăieşte în Sufletul omului nenorocit...” etc. Eroul nuvelei era stă- 
pînit de „dorul de cer" nu în limitele ataşamentului faţă de divi- 
nitate, care-l copleşea pe credinciosul poet francez — Luca Bonachi 
„de altminteri era foarte puţin lamartinist”, afirmă scriitorul în 
nuvelă — ci în formele în care definea Theophile Gautier atracţia 
spre cer a lui Lamartine, în paginile scrise în zilele agoniei aces- 
tuia: „în tablourile lui Lamartine există întotdeauna mult cer; 
lui îi trebuie acest spaţiu ca să se mişte liber şi să descrie largi 
ocoluri împrejurul gîndirii sale...” Cum nostalgia lui Lamartine se 
împlinea în nevoia de cer, deci de puritate, tot astfel eroul lui Duiliu 
Zamfirescu, se va spune îndată în nuvelă, era împovărat de chemarea 
apei — a Argeşului pe malurile căruia iubise, deci de chemarea țării. 


în retortele necunoscute ale sufletului poetului nostru se zămis- 
leau de pe acum — deşi el se afla pe solul natal — stările care aveau 
să ducă la sentimentul dominant de mai tîrziu, al dorului de ţară, 
care avea să-i genereze atmosfera şi direcţiile de gîndire din ciclul 
Comăneştenilor. 

3 — Numele satului e convenţional; un sat Văreni nu exista în 
epocă şi nici mai tîrziu, nu numai pe malul Argeşului, dar nici 
în restul ţării. 

4 — Elogiul rozei, care sintetizează pentru poet frumuseţe, puri- 
tate şi nefericire, e frecvent în perioada cînd se scrie nuvela. Nu 
mai înainte decît cu trei luni, Duiliu Zamfirescu publica, tot în 
România liberă  dedicaţia într-un album (reprodusă în volumul 
Fără titlu) unde referirea la delicata floare e din nou prezentă; 
dar cu un an înainte, Un trandafir şi Rozele de iarnă spuneau ace- 
laşi lucru, la fel nuvela Trandafirul, ulterioară cu un an — şi chiar 
la bătrînețe, trandafirul va fi simbolul dragostei curate (Un tranda- 
fir s-a scuturat). Patima rozei era a epocii, nu în chip deosebit a 


666 


lui Duiliu Zamfirescu; poetul nostru trăia intens cu timpul său 
şi chiar în camera unde locuia păstra un trandafir proaspăt, ne spune 
biograful său, N. Petraşcu: „Pe măsuța de noapte, un etern tranda- 
fir într-un pahar cu apă" (Duiliu Zamfirescu, Ed. „Cultura națională", 
1929, p. 11). 

5 — Situațiile descrise în această explozie lirică nu trebuie să fie 
atribuite biografiei autorului, ai cărui părinţi trăiau la 1882, erau 
în plină putere şi autorul însuşi nu-şi părăsise oraşul natal decît 
pentru studiile bucureştene, în 1873. Insă efuziunea vesteşte foarte 
bine starea sa sufletească din perioada romană care va începe în 1888. 


p. 10 BABA-OARBA 
R.I, VI, 1549, 20 aug. 1882. 


în ziar nuvela poartă titlul: O sărutare. 

Scriitorul o caracteriza opt ani mai tîrziu drept: „un fleac de 
prin România liberă de la 1882, intitulat Baba-oarba” — ceea ce 
nn e chiar adevărat, întrucît acolo nuvela avea alt titlu (scris, către 
Iacob Negruzzi din 12 nov. 1890). Ea îi apăruse In traducere gre- 
cească la Atena, în revista literară Evlomiak, în timp ce scriitorul 
era la Roma. 


1 — O nouă cochetare cu ateismul, ca şi în Pe Argeş, ca şi în 
poemul Dezgusr — anterior cu doi ani — sau în imprecaţia Indig- 
nare, scrisă şi publicată în această epocă — o parte a ei chiar patru 


zile după apariţia nuvelei Baba-oarba (O sărutare), şi anume în 
cadrul unui foileton Palabras. Scriitorul era în plină efervescenţă a 
meditaţiei insurgente, dovedită şi în scrisorile către prietenul Dui- 
liu loanin (vezi şi nota la poeziile Juan şi Dezgust, voi. I al edi- 
ției de faţă, p. 403-408). 


P. 14 MONASTIREA DEALULUI 
MR." V, 1166, 1 mai 1881. 


Lucrarea datează din perioada cît Duiliu Zamfirescu fusese sub- 
stitut de procuror la Tîrgovişte, adică aproximativ patru luni, înce- 
pînd de la 25 febr. 1881. M-rea Dealului se afla în apropiere, şi scri- 
itorul o vizita des, nu numai pentru motive de documentare isto- 
rică ci şi pentru petreceri prelungite cu prietenii (Vlahuţă printre 
ei) şi chiar pentru obiective erotice (platonice însă). lată un frag- 
ment dintr-o scrisoare în care se află, desigur, elemente prime ale 
viitoarei schiţe: „Poziţiile din prejurul Tîrgoviştei sunt în adevăr 
admirabile. în momentul în care-ţi scriu, trompetele de la mănăs- 
tirea Dealului cîntă ceasurile de culcare, şi accentele lor dulci şi 


depărtate par că invită somnul să ne adoarmă. Cîntecul zorilor sea- 
mănă cu glasul uitării; de aceea îţi dişteaptă în suflet o tristeţe 
inexprimabilă, un regret dulce, o simţire poetică, care moare cu 
tăcerea lor. Trebuie să ştii că la mănăstirea Dealului astăzi nu mai 
sunt decît vreo patru călugări, ultimele rămăşiţe ale unei generaţii 
care a cunoscut pe Cîrlova tînăr; ceilalţi au murit, iar lăcaşul cel 
sfînt azi e cazarmă pentru şcoala divizionară. Mai jos e mănăstirea 
Viforîta, unde se zice că ar fi iubit Cîrlova pe maica Elisabeta, 


667 


pe iubita lui Lina. Această mănăstire e tncă locuită de maici, şi 
tncă bine locuită, căci are vreo 80 de călugăriţe. Cit oi putea de 
curînd o să mă duc să le vizitez. 

îți închipuieşti tu un amor într-o mănăstire? Trebuie să fie aşa 
de sfînt şi aşa de dulce!... A... 1 tu ţi-l închipuieşti, fiindcă tu ai 
iubit într-o mănăstire” (scris, către Duiliu loanin, din 3 mart. 1881). 
O altă scrisoare care ni s-a păstrat, către o anume Ecaterina Mincu, 
probabil rudă — o arată numele — dă şi altfel de amănunte: „împre- 
jurul Tlrgoviştei tnsă, localităţile sunt superbe. Pe o muche mănăs- 
tirea Dealului priveşte de veacuri cum Tlrgoviştea doarme pe malul 
Dîmboviţei (scriitorul confundă: pe Ungă Tîrgovişte trece Ialomița, 
deşi județul a cărui capitală era oraşul poartă numele Dîmboviţei 
— care de asemenea trece prin preajmă. în schiţă geografia nu va mai 
avea de suferit I — n.n.) şi-n măreaţa sa linişte pare a spune celor 
ce o privesc că frică de timp au numai cei ce sunt mici. în vale 
este un scrînciob, înconjurat de o livadă de pruni, şi alături de el 
o circiumă, astăzi împărăţia veseliei şi izvorul ţuicei"” (scris, din 
10 mart. 1881). Lucrarea este plină de elementele acestor scrisori — 
desigur, prime ciorne ale ei. 


Intenţia de a vizita mănăstirea s-a realizat In a doua jumătate a 
lui martie; probabil acum s-a cimentat prietenia cu Vlahuţă,, căruia 
Duiliu Zamfirescu i-a deschis drumul spre ziarul România liberă. 
Către sfîrşitul lunii, o altă scrisoare plină de aburii unei întruniri 
bahice — preludiul alteia de acelaşi fel — anunţă un drum vesel 
spre mănăstire, Intr-o „haraba cu doi cal albi". „Acolo ce mă aş- 
teaptă nu ştiu, dar probabil că trebuie să fie vreo masă nemărgi- 
nită, cu un serviciu monstru şi cu comeseni nişte adevăraţi mon- 
ştri. E bine din cind In cînd să te dezbraci de haina grijei şi să 
te îmbraci cu haina veseliei; aceasta face suportabilă viața" (scris, 
către Ecaterina Mincu, din 28 mart. 1881). O expresivă descriere 
a unei scene de petrecere arată încă o dată că Tlrgoviştea şi împre- 
jurimile erau pentru tînărul magistrat şi poet nu numai prilej de 
pioase reculegeri I 


Aşa cum avea să rezulte ceva mal tîrziu din foiletonul inaugural 
al rubricii De las Palabras, anumite date relative la mănăstire fuse- 
seră aflate de scriitor în nuvela lui Pantazi Ghica, O lacrimi a poe- 
tului Cîrlova,, apărută In 1858, între care acelea despre dragostea 
poetului tîrgoviştean pentru călugăriţța de la Viforlta (R.Z., VI, 
1534, 1 aug. 1882). 


1 — Ştefan Mincu este pictorul, frate cu arhitectul Ion Mincu 
şi unchi al scriitorului (frate cu mama sa), totuşi de o vîrstă apro- 
piată cu a lui. Cel mai vechi portret socotit ca fiind al lui Duiliu 
Zamfirescu este datorat lui. 

în epocă făceau parte cu toţii din gruparea numită „Intim-club”, 
care va funda ulterior „Tinerimea artistică” şi ceva mai tîrziu, în 
1895, societatea „Amicii literaturii şi artei romane”. Ştefan Mincu 
avea să fie curînd un confident şi companion de exil focşănean al 
scriitorului, între plecarea acestuia din magistratură şi intrarea în 
redacția ziarului R./. La Focşani Şt. Mincu era profesor de desen 
la gimnaziul local. 


668 


2 — Sufletele de toamnă vor apare, cinci zile după meditaţia 
despre mănăstire, în poezia Rozele de iarnă (adaptare după Edmond 
Arnould), publicată în Lit din 5 mai 1881. 


Dulce cer, fă să-njlorească pe pămînt adeseaori 
Pentru suflete de toamnă melancolicele flori. 


Instrumentaţia poetului circula acum, ca şi în alte poezii, din 
versuri către proză şi invers cu mare uşurinţă. Se vede aceasta şi 
în rîndurile următoare ale liricului reportaj, acolo unde e vorba de 
visătorii care stau pe malul apei, lingă pod şi aruncă pietricele 
în unde. lată o strofă care acum trebuie să se fi zămislit: 


Pe-ale Ialomiței maluri 
Spuma albă de pe valuri 
Spală iarba mătăsoasă numărind-o fir cu fir 
Jar pe punte visătorii 
Ascult glasurile horii 
Arunctnd in cursul apei flori de rumen trandafir. 


3 — Castrelor, Emilio y Ripoll (1832-1899), celebru om politic 
şi scriitor spaniol, autor al unor scrieri de călătorii şi evocare cu 
bogate, fastuoase, nu totdeauna exacte, descripţii, dar prin aceasta 
mai atrăgătoare. 

Se poate spune că tocmai Castelar este primul prozator care a 
constituit pasiunea lui Duiliu Zamfirescu, după cum Theophile 
Gautier a fost primul poet. „Nu ştiu dacă cunoşti opera lui Cas- 
telan Amintiri din Italia ti scria prietenului loanin la 13—14 
iul. 1880, deci Înainte de stagiul la Tîrgovişte. E în adevăr cea mai 
splendidă creaţie a secolului nostru, o operă titană, vie; un gigant 
care trăieşte din oasele cimitirelor, din ruinele monumentelor, din 
viaţa trecutului, dar un gigant attt de gigantic, atlt de mare, încît. 
In adevăr, eşti mîndru glndindu-te că creierul omenesc în al XX-lea 
secol poate să producă astfel de colosale lucruri. E credinţa brah- 
manilor, asupra nemurirei sufletului, unită cu cugetarea lui Platon 


5i elocinţa frazei lui Bossuet; este poezia lui Lamartine scrisă pe 
[kspezile Înnegrite ale Coliseului; este melancolia exilului, şoptită 
visătoarei Veneții şi nălucirelor mării; este, In sfîrşit, cea mai mare 
şi cea mai frumoasă poemă ce s-a scris vreodată în proză". 

Este clar că lecturile din Castelar au fost primele care au ali- 
mentat dragostea scriitorului pentru peisajul italic. în Războiul, 
unde Duiliu Zamfirescu colaborase, a apărut un entuziast medalion 
nesemnat despre celebrul spaniol (III, 22, 16 apr. 1880). Să-i apar- 
ţină scriitorului nostru? 

Afirmația despre Castelar ca fiind „cel mai mare orator al lumii" 
seamănă în orice caz cu superlativele din scrisoare şi cu referin- 
tele ei. 

4 — Versiunea cu fnndarea mănăstirii de către Negru-vodă este 
preluată de scriitor de la folclor; acei „unii" sînt de fapt baladele 
populare. în realitate, mănăstirea este începută de Radu cel Mare 
la 1500 — 1501, care o zideşte, şi e terminată sub Neagoe Basarab, 
cel ce a înălțat biserica de la Curtea-de-Argeş, şi în timpul căruia 
e zugrăvită biserica de la Dealu. De aici înrudirea de stil şi de carac- 
teristici ale stilului decoraţiei. 


p. 17 AMINTIRI DIN VREMURI 
Pagine din viaţa lui Depărăţeanu 
R.I, V, 1308 — 1321, 23 oct.—8. nov. 1881. 


In ziar poartă titlul: Cum a iubit Depărățeanu, cu subtitlul: 
nuvelă originală; datată: 1881, octombrie, deci ulterioară cu doi ani 
celei din volum. 

Că octombrie 1881 nu poate fi decît data ferminăm nuvelei este 
evident şi din faptul că un fragment al ei apare încă la începutul 
anului 1881 în revista Liz, cu titlul din ziar (Lit, II, 2, 15 febr. 
1881). Dedicaţia ar fi în acelaşi timp o indicație că nuvela e ulte- 
rioară lui 1879; „Doamna E.D." este Eliza Dănescu, marea dragoste, 
nemărturisită, a lui Duiliu Zamfirescu, căsătorită cu altul — deci 
o situaţie oarecum analogă celei din nuvelă; publicarea în acelaşi 
număr al Liferatorului, unde apare fragmentul iniţial, a dedicaţiei 
în versuri în albumul doamnei E.D, (vezi ed. prezentă, voi. I, 
p. 279) întăreşte presupunerea că ambele — şi nuvela şi poezia — 
se leagă de evenimentul căsătoriei Ellzei cu Ion Dănescu, în toam- 
na anului 1880. Acesta ar fi momentul genezei lucrării. Cu atît mai 
mult, deci, elaborarea şi terminarea lucrării trebuie plasate în 
a doua parte a lui 1881, ca în ziar, nu 1879, ca în volum. E-acă ea 
ar fi fost încheiată înainte, autorul nu avea nici un motiv să-i între- 
rupă apariţia în revista lui Macedonski, sau să amîne atîta timp 
publicarea în R.L. 


De ce atunci această ostentativă antedatare? Probabil pentru a 
nu rezulta atît de net legătura nuvelei cu „episodul Eliza" 1 

Trebuie menţionat că nuvela nu e curat biografică — cu toate 
că în fraza finală se sugerează exactitatea datelor — ci, în majori- 
tatea elementelor ei, e imaginată, însă pornind de la cîteva elemente 
reale din viaţa poetului Alexandru Depărăţeanu (1835—1865), auto- 
rul popularului volum Doruri şi amoruri (1851) şi al dramei în ver- 
suri Grigore Ghica-vodă (1864). 

O Mărie este evocată în versurile lui Depărăţeanu — dar o Mărie 
A. perfidă, deşi cu suflet „angelic" — despre care nu putem şti dacă 
e cea reabilitată de autorul nostru în nuvelă şi căreia i s-ar potrivi 
eventual perfidia, de vreme ce s-a căsătorit cu altul, deşi îl iubea 
pe Depărăţeanu. însă nu se potriveşte inițiala numelui de familie. 
De altfel, e greu de depistat modelul avut în vedere de Duiliu Zam- 
firescu în mulţimea de iubiri pe care le declară Depărăţeanu în medi- 
tația satirică Â une fille de marbre: „Urîte, bele, / Şi brune, roze, 
blonde şi grase şi subţiri / lubii... Să nu te mirii" Inventariem o 
jumătate de duzină de frumoase nominalizate (Ella, Eliza J-ra, 
Ana, Nini, Măria A., Lilaete), dar şi o duzină de anonime, toate 
fixate prin cîte o trăsătură esenţială a caracterului, a temperamentului 
sau numai a înfățişării. E şi Măria lui Vetrea pitarul printre ele? 

Sînt cîteva precizări de făcut, privind exactitatea unor date de 
istorie sau de pură biografie. Prima e că trăsăturile boierului Sandu 
Căpăţînă aparţin nu tatălui ci bunicului lui Depărăţeanu, care l-a şi 
crescut, de altfel, pe poet, în lipsa tatălui — Petru pe nume — dăruit 
petrecerilor şi ajuns să orbească din cauza lor. Nuvela lui Duiliu 
Zamfirescu e dintre primele documente privind viaţa lui Depără- 


670 


v 
1 
1 


| 


m 


~s 


teanu şi scriitorul trebuie apreciat şi pentru felul în care a răscolit 
viața eroului său, în latura activității lui publice, unde informațiile 
din lucrare sînt mult mai exacte decît cele intime, acestea proprii 
unui generic, abstract poet romantic, 

în anii imediat ulteriori nuvelei, Depărățeanu a fost evocat de 
Vlahuță, la Tîrgovişte /Armonia, III, 21-22, 1883) şi Gr. Andro- 
nescu (Revista literară, VII, 2, 1886), care aduc şi date biografice, 
însă cu un an înaintea morții poetului şi în primii ani după stin- 
gerea lui, deci prin 1864 — 1866, Cezar Bolliac (Buciumul, II, 24, 
1864), şi Hasdeu (Aghiuţă, II, 11, 1864, şi mai ales Satirul, I, 4, 
1866) îl evocaseră cu căldură şi îi apreciaseră poezia lirică şi drama 
istorică. 

Duiliu Zamfirescu trebuie să fi avut în tinereţe o preţuire deo- 
sebită pentru acest nefericit romantic, stins la 31 de ani, inimos 
ca prefect şi deputat, amorezat constant la proporţiile lui Conachi 


şi madrigalist ca el. Dovadă nu e numai nuvela — de fapt un veri- 
tabil prim roman, prin cronica de epocă, prin ampla succesiune a 
episoadelor erotice — ci şi un început de poezie, construit în maniera 


lui Depărăţeanu, dar urmărind probabil o desfăşurare epică în felul 


Harpistei: 
De-ar fi trăit şi dînsul, erau să jie trei; 
Acuma-s doi: o mamă şi cu copilul ei. 
E frig. Capacul sobei de-a pururea Stă pus, 
Căci vint poate să fie, dar fum nu e de dus. 

La Depărăţeanu găsim cunoscuta poezie Mama, nelipsită din ma- 
nualele şcolare de acum şaizeci de ani şi care a rămas memorabilă 
prin ultimul vers: 

Erau trei Sărmani: doi copii şi-o mamă, 

Şi pîine /... un Singur codru într-o  mahramă. 
Mama îl frînse in două şi dete pe rînd 
La  fieştecare cîte o  părticea. 

—  Mamăl atunci copiii  ziseră  plingînd, 

Tie  ce-fi rămîne f — Voit, răspunse ea. 

Este indiscutabil că Depărăţeanu e între primii poeţi pămînteni 
care l-au cucerit pe Duiliu Zamfirescu, putem afirma că într-o măsură 
mai mare decît chiar Alecsandri şi Bolintineanu, şi nu e exagerat să 
presupunem că prețuirea ambilor pentru Theophile Gautier a fost 
unul din determinanţii apropierii. Şi Depărăţeanu adusese prinos 
Italiei o însufleţită odă, avusese mai multe poezii de peisaj iberic, 
cum vom înregistra şi la tînărul Zamfirescu; în orice caz, lecturile 
prime din romanticii francezi (Hugo, Nerval, Houssaye, Gautier) 
sînt tot atît de pasionante şi pentru Depărăţeanu, şi pentru evoca- 
torul său din nuvela Amintiri din vremuri. Aici poetul Dorurilor şi 
amorurilor e în primulrîndun erou literar, din seria celor acum frecvenți 
în nuvelele lui Duiliu Zamfirescu, care sufăr din cauza unei iubiri 
neîmplinite. De altfel, scriitorul obişnuia în această perioadă de înce- 
put să-şi numească eroii unor lucrări preferate şi cu numele altor 
poeţi, dintre aceia care i-au călăuzit începuturile: Nicoleanu (Nagia 
Anisimowna), Hrisoverghi (Pentru  totdauna). Pentru un public care 


cunoştea Întîmplarea cu Eliza, nu însă şi biografiile poeţilor — şi 
cei mai mulţi din anturajul tinerei doamne erau din această categorie 
— numirea eroului cu numele lui Depărăţeanu făcea să i se atribuie 
acestuia nefericirea în dragoste. Apelul la numele lui Johann Strauss 
(Blaue Donau) ca şi înzestrarea multora din eroi cu preocupări artis- 
tice (Baba-oarba, Trandafirul, Zadarnic) nu fac de asemenea decît 
să amintească pentru totdeauna pierdutei Eliza eroarea pe care o 
săvîrşise ignorîndu-i, neînţelegîndu-i dragostea, chiar tăcută. Acesta 
e şi sensul motto-ului din fruntea nuvelei. 

De subliniat că lucrarea are şi un dulce sens de ironizare a lite- 
raturii romantice, dar se încadrează perfect acestei literaturi; 
scriitorul se referă critic la atitudinile specifice eroilor de tip roman- 
tic, reproşîndu-şi, nu numai lui, ci şi Elizei, atitudinile de acest fel. 
Din această cauză, numeroase episoade ale nuvelei, privind scenele 
Depărăţeanu-Maria, probabil că au mai multă exactitate bio- 
grafică dacă le raportăm la autor decît la eroul nuvelei. în 
scrisorile către prietenul Duiliu loanin sînt descrise episoade ale 
întîlnirilor scriitorului cu Eliza, care au stat evident la baza unor 
momente din nuvelă. Chiar situaţia lui Tache Horea este, în destule 
puncte, analogă cu a soțului Elizei, aşa cum rezultă din amintitele 
scrisori. 


lată un mic fragment concludent: „Această scrisoare e începută 
de o săptămîna. Astăzi o reiau ca să-ţi spui că sînt fericit, că am văzut-o, 
că m-am uitat lung, lung şi nesfîrşit în ochii ei. (Eliza era căsătorită 
de vreo jumătate de an, în condiţii oarecum asemănătoare cu ale ero- 
ului din nuvelă, n.n.). Ah!...o iubesc, dragă Cocobus (e porecla lui 
loanin, n.n.), o iubesc ca pe lumina sfîntului soare. Dacă în noaptea 
aceasta ai fi lingă mine, ţi-aş strînge mîna, te-aş săruta, te-aş bate 
poate ca să asculţi că o iubesc şi că e frumoasă, cum n-am văzut-o 
niciodată. Venim de la Raşca (un local bucureştean, vestit în epocă, 
n.n.). La Raşca, colega l-a ţinut pe bovinus de vorbă, şi eu am putut 
să aiurez din stele şi din lună, din inimă şi din suflet. Şi... cu toate 
astea, n-am vorbit nimic despre noi, am vorbit de tine. Pezevenghiu 
de autor romanţier, proprietarul moşiei lui Dan a fost acolo! (Dan 
e Dănescu, soțul Elizei; dar cine vor fi fost „colega” şi „romanţierul"? 
Desigur, doi prieteni, poate gazetari sau scriitori — „romanţier” ne 
duce cu gîndul şi la romancier, nu numai la autor de romanțe, iar 
„acolo"” indică nu localul, ci moşia unde stăteau pe vară Dănescu şi 
Eliza, n.n.). Clnd am auzit despre aceasta, m-am uitat în ochii Elizii 
lung, casă văd ce vrea să-mi spuie. «Dece văuitaţi aşa lung la mine?» 
«M-me, i-am răspuns, e o persoană care nu s-ar bucura tocmai mult 
despre această ştire». «Nu vă-nţeleg.» Şi cum mă uitam Încă adînc 
la dînsa, ca prinsă de o remuşcare îmi zise: «Ba vă-nţeleg, vă-nţeleg, 
dar nu-i nimic. Casa proprietăţii e foarte departe de a noastră...» 


Sensul scenei este următorul: Duiliu Zamfirescu e cuprins de bănu- 
iala că vizita „pezevenghiului de romanțier" a fost pentru Eliza, ceea ce 
tînăra femeie se grăbeşte să dezmintă, problndu-şi fidelitatea faţă de 
bărbat. Mici cochetării faţă de nemtngtiatul poet, işi permitea Insă, 
ca In scena următoare: „Dar la teatru cu o seară mai-nainte! Se juca o 
piesă In care o fată iubeai pe unu şi o da părinţii de pe altu. Dobito- 
cus erat plouatus (aluzia e la Dănescu, care va fi recunoscut, desigur, 


672 


echivalenţa Intre situaţia din piesă şi cea a Elizei, n.n.). Eu, Într-un 
moment atlt de critic, nu puteam face decît ceea ce am făcut: să 
taxez piesa de stupidă şi pe actori de idioţi (aici era şi niţel adevăr). 
Lucrul acesta m-a Înaintat groaznic In stima lui, dar asupra Elizei 
a produs o impresie penibilă. Se pare Insă că a Înţeles şi ea clnd 1-a 
văzut pe el cît era de vesel” (scris, nedatată, dar desigur din vara 
1881, probabil zilele de 12 şi 15 iulie). Atitudinea Elizei faţă de so- 
ţul ei/pe care-l „clntărea exact", e cam aceeaşi cu a Măriei din nuvelă, 
care şi ea nu şi-ar fi Înşelat bărbatul, pentru că „ea, Măria Horea, l-ar 
fi despreţuit şi mai mult clnd l-ar fi ştiut Încornorat; de aceea 
nici nu cugeta la mijloacele de a-l înşela". întreaga desfăşurare a 
nuvelei — dragostea celor doi, Intllnirea In casa Măriei din Bucureşti, 
apoi de la Palermo, luna lor de fericire acolo — reprezintă deci visul 
curat al autorului, un fel de omagiu ideal Închinat dragostei pentru 
totdeauna pierdută. De aceea, probabil, In final, Duiliu Zamfirescu 
afirmă, ca o cheie a lucrării, pentru ca să se poată stabili — numai 
de către cunoscătorii intimi — adevărul asupra identităţii eroinei: 
„Ea a trăit Încă şi trăieşte şi astăzi. în romanul care s-ar fi pu- 
tut scrie despre dînşii, simplu şi nepretenţios, ca şi viaţa lor, numele 
i s-a tăcut." Cititorul va crede că modelul Măriei e iubita lui Depără- 
ţeanu; Insă numele ei trebuie căutat în altă parte — sugerează 
Duiliu Zamfirescu. 


1 — Depăraţi (Depăraţi-Hlrleşti) comună In nord-estul fostului 
judeţ Teleorman, tn apropiere de Slăveştii unde locuieşte pitarul 
Ioniță Vetrea, tatăl eroinei din nuvelă. 


2 — Monte-Cristo. E vorba desigur de celebrul roman al lui Al. 
Dumas-tatăl: Contele de Monte Cristo, foarte răsplndit In toată 
Europa, deşi apăruse doar cu un deceniu şi jumătate înaintea momen- 
tului clnd se petrecea acţiunea nuvelei. 


3 — „Protestaţie a timpului de atunci contra viitorului ce se 
aşeza Împrejurul său" — metaforă foarte frumoasă, reluată după 
12 ani de poet In poezia Pe Acropole: „La priveliştea acestei unice 
în univers/Protestăriaomenire! contra timpului ce trece”. 


4 — Furii, la romani, sau Erinii la greci, zeități rele din infern, 
care pedepseau după moarte pe cei vinovaţi de a fi săvîrşit crime 
In timpul vieţii. 

5 — „Barca lui Dante pe Sixt" — nu este o eroare tipografică, 
ci aşa zicea în epocă autorul, modificînd nomenclatura fluviului care 
mărginea Infernul. într-o scrisoare anterioară cu puţin scria: „Aveam 
o luntre şi trei lopătari cu cari In alte vremuri m-aş fi dus pe Sixt" 
(scris, către Duiliu loanin, din 26 dec. 1880). De fapt nu e Sixt, 
ci Stix (Styx), pe care îl trece Dante In barca lui Phlegias (nu a sa 
proprie, cum s-ar înţelege din nuvelă; vezi nota următoare). Este 
vorba de elemente din prima carte a celebrei opere danteşti. 


6 — Lacroix, ortografie specifică, azi neobişnuită, a numelui 
lui Delacroix (Eugene), pictor francez celebru (1798—1863), corifeu al 
colii romantice, inovator îndrăzneţ In grafică. Una din operele lui 
cu faimă, răspîndită prin litografii, era tocmai Barca lui Dante, 


673 


la care desigur că face aluzie Duiliu Zamfirescu, clnd descrie privirea 
Furiilor urmăritoare. 


7 — Makart, Hans, pictor decorator austriac (1840 — 1884), auto- 
rul unei plnze cunoscute: /nfrarea lui Carol Quintul tn Anvers. 


8 — Cabanei, Alexandre (1823 — 1889), pictor francez, din şcoala 
„academiştilor”. 


9 — Un tablou înconjurat cu „foi de stejar uscate”, „învelite 
în crep negru" îi deştepta lui Duiliu Zamfirescu însuşi o astfel de 
amintire: „înţelegi că-ţi scriu de la Băleşti — unde portretul Mariii 
Înconjurat de foi de stejar cari deja s-au uscat ... e pus pe piano 
de draga ei Lina” (scris, către Duiliu loanin din 12 aug. 1876; 
Măria fusese sora acestuia). 

întregul interior trebuie să reproducă, probabil, pe un altul, 
real, din casele frecventate de Duiliu Zamfirescu Însuşi, altfel sen- 
zaţia de „văzut" n-ar fi atît de autentică. Că interiorul e de la 1880, 
nu din timpul vieţii eroului, Înţelegem dacă examinăm cu atenţie 
cronologia evenimentelor, acţiunea nuvelei. Momentul începutului 
ei îl plasăm cu siguranță înainte de 5 sept. 1860, dată la care Depă- 
răţțeanu este numit subprefect al plăşii Teleorman (la 7 iulie 1861 
avea să fie mutat în plasa Roşiorii-de-Vede şi la 10 nov. 1864 să 
devină secretar al judeţului). Deci, la 1860, e puţin de presupus ca 
să fi fost atît de răspîndite cromolitografiile după Makart, atunci ajuns 
abia la 20 ani. încă de pe acum, expresivitatea descripţiilor scrii- 
torului e relativă, ea trebuie raportată în principiu la momentul 
cînd se scrie proza lui Duiliu Zamfirescu, nu la acela rezultat din cro- 
nologia nuvelei declarată de autor. 


10 — Hurie, numele persan al femeilor frumoase din paradisul 
mahomedanilor. 
11 — „Vă turbur apa" — expresia ar părea lipsită de sens, dacă 


n-ar trebui să implicăm ironia, limpezită şi prin dialogul care ur- 
mează, şi In sensul căruia Depărăţeanu se referă la „mielul din poves- 
te". E vorba de fabula lui La Fontaine, Lupul şi mielul. Fiara 1l acuză 
pe nevinovatul miel că-i turbură adăpătoarea, deşi acesta stătea 
In josul apei. Formula lupului, modificată ad-hoc de erou, implică 
un reproş: nu el îi „turbură apa” fetei, ci ea îl deranja pe dînsul 
—intrîndu-i fără învoire în cameră — ca mai înainte în pădure. 


12 — Nici Duiliu Zamfirescu nu era în această epocă partizanul 
lui Werther, datorită atmosferei funebre din paginile cărţii, lucru 
pe care-l reproşa şi lui Faust. în poemul Juan, publicat cu un an 
Înaintea nuvelei (Lit, I, 7, 2 mart. 1880), întîlnim rostită aceeaşi 
condamnare patetică împotriva celor două lucrări ale lui Goethe: 


...0, Goethe, umbră măreaţi de ateul 

Gindirele  fişnite din craniul tău sferic 

Au  zăpăcit pe lume mulți creieri, mulți copii... 
„Ce, n-ai ucis cu Werther, destui naivi pe lume? 
De ce-ai mai scris pe Faust? 


însă, deşi adversar, în teorie, literaturii romantice, de tip Wer- 
ther, Duiliu Zamfirescu o practica asiduu; iar structurile faustiene 
îl atrăgeau de pe acum. Şi în nuvelă şi în poezie avem deci de-a 


674 


ps 


LI 


*J e 


Cu 


t 2 
3 v 
er~ 0O 
O a 
6 A 
u 2 
H w S 
a£| 
82 § 
` Ry 
D <u 3 
- a 
» S 
"ii » 
s B 
o 3 
u 


Prima pagină a schiţei 


ia sor/i 


10 


(1910) 


face cu două metafore, trebuind înţelese în spiritul replicii lui Depă- 
răţeanu. 


13 — „Ideile acestui Om-Rege" — cuvinte referitoare tot la Goethe, 
definind idealul lui Faust de a prelungi viaţa omenirii, de a-l 
face pe om fericit. Juan, din poemul cu acest nume, are astfel de 
cuvinte pentru eroul goeth^ean: „E un secol de cînd Goethe a ghicit/ 
Gîndirea mea: Un geniu să scapere-o scînteie..." etc. — ceea ce sună 
“destul de asemănător cu formula din nuvelă: „O lumină scăpărată de 
creierul unui Dumnezeu" — şi apropie data scrierii celor două lu- 
crări. 

14 — Gerard de Nerval (1808 —1855) era unul dintre romanticii 
apropiaţi de inima lui Duiliu Zamfirescu. Pe Faust — partea primă 
numai — Nerval îl tradusese cînd încă nu avea 20 de ani. Lucrarea 
îi apăruse în 1828 şi se bucurase de totala apreciere a lui Goethe care 
găsise că „îşi păstrează încă valoarea în această limbă prin care 
Voltaire a domnit ca un maestru" şi că, la Nerval, eroul din Faust îşi 
retrăieşte  „prospeţimea, noutatea şi spiritul”, după cum declară 
Eckermann. Se vede că în această traducere cunoscuse Duiliu Zamfi- 
rescu însuşi pe Faust, dar e clar că ştia şi aprecierile de care ea se 
bucurase. 


15 — „Şcoala domnului Lamartine" — este vorba de curentul 
romantic al cărui şef era adesea declarat în Franţa Lamartine, curent 
încă în plină dezvoltare la noi, mai puţin în Franţa, unde i se vădea 
declinul. Piesele de rezistenţă ale „poeziei'” romantice erau cele înşirate 
cu oarecare ironie de D. Zamfirescu (vezi şi notele următoare). 
Depărăţeanu era unul din reprezentanţii şcoalei romantice lamartini- 
ene la noi. 


16 — Literatura romantică cea mai în vogă la 1880 era tocmai 
cea notată de Duiliu Zamfirescu, adică volumele  Mşditations poitiques 
şi  Nouwvelles  miăitations poetiques ale lui Lamartine, cu cele două 
prototipuri romantice: Le Lac, respectiv Le Crucifix şi desigur roma- 
nele Graziella şi RaphaU, alături de Werther al lui Goethe. Dar o 
uşoară ironie îşi face loc aici, esenţială pentru definirea romantis- 
mului lui Duiliu Zamfirescu: şi Lamartine şi Goethe fac parte din 
prima generaţie de mari romantici, a clasicilor curentului, întrucîtva 
„vechi”"” faţă de romanticii mai tîrzii ca Gautier, reprezentînd moder- 
nizarea curentului şi care erau preferaţi de scriitorul nostru. Depă- 
răţeanu şi Măria Vetrea puteau fi ataşaţi de scriitor primei generaţii 
romantice, dar Duiliu Zamfirescu se considera pe sine situat în a doua. 


17 — „Elena sa (a lui Bolintineanu, n.n.), care trecea din mînă 
în mînă", apăruse în 1862, deci, în mod normal, ea nu putea fi citită 
la 1860 cînd se petrec faptele nuvelei. Romanul era o lucrare tipic 
romantică, între primele reprezentative la noi, aparţinînd însă fami- 
liei din care făceau parte Graziella, Raphall şi Werther, apreciate 
de Duiliu Zamfirescu, dar cu măsură. 


18 — lulia (Julie) — este numele femeii iubite a lui Raphaej 
din autobiografia cu acest titlu a lui Lamartine. 


675 
44 


19 — Nu numai „mare parte din femeile noastre... clntau în 
singurătate strofele Elenei"; dar scriitorul Însuşi le ştia pe de rost 
— ŞI, probabil, nu numai pe acestea din cele vreo 30 de strofe de 
amor cu care e presărat romanul lui Bolintineanu — căci el le 
reproduce din memorie, modificlndu-le uşor faţă de versiunea lor 
originală din capitolul întoarcerea, penultim. Astfel, nu din Zume 
pleca eroina lui Bolintineanu, ci din viață, iar „gura dulcelui amor" 
nu salva „parfumul Îmbătător", ci il bea I 


20 — Unda de insurecție antiromantică, menţionată de scriitor 
ca aparţinlnd „şcoalei germane", e mai curlnd a celei franceze, unde 
parnasianismul doblndise prioritate asupra romantismului în timpul 
cînd se scria nuvela — căci această perioadă o are In vedere scriito- 
rul nostru. Deşi îşi plasează acţiunea la 1860, Duiliu Zamfirescu ştia 
prea bine acest lucru, în primul rînd de la Theophile Gautier, darşi 
de la ceilalţi parnasieni, spre care se orienta chiar poezia debutului 
său. în ciclul de foiletoane Palabras, ulterior cu un an nuvelei, el va 
expune mal exact situaţia din literatura europeană a epocii. 


21 — Nu numai gelozia îl făcea pe Depărăţeanu să mediteze ostil 
la adresa „stărilor de lucruri”, referindu-se concret la aerele lui Tache 
Horea, dar şi caracterul lui de ataşat al regimului lui Cuza. încă din 
timpul studiilor la Colegiul „Sfîntul Sava” era poreclit „Voltaire” 
pentru gtndirea sa liberă; biografii săi consemnează şi atitudini 
patriotice curajoase Împotriva ocupanților. Ca subprefect avea să-şi 
folosească autoritatea oficială şi cea de mare boier (paharnicul era 
un rang de boierie superior) pentru a limita ascensiunea arendaşilor 
şi avea de gînd să înfiinţeze o „Societate pentru Încurajarea tineri- 
lor țărani la Învățătură”. Scriitorul cunoştea toate aceste înclinații 
ale eroului său, dar le punea pe seama nemulțumirii de Îndrăgostit 
fără speranţă. 


22 — Scena care urmează e tocmai cea care justifică dedicaţia 
nuvelei, prinosul adus EHzei Dănescu. Lunga declaraţie de dragoste 
a lui Depărăţeanu e mesaj direct către Eliza, iar răspunsul acesteia 
e ceea ce aştepta nefericitul autor de la tlnăra căsătorită, sau poate 
ceea ce auzise clndva de la ea I Scena poate fi reală, sau dorită, visată 
ca o realitate, In orice caz ea dă cheia situaţiei celor doi Îndrăgostiţi, 
despărțiți pentru totdeauna în momentul scrierii nuvelei. Dacă nu- 
vela era Jn Întregime încheiată clnd a apărut prima ei parte în 
Lit. (febr. 1881), sau atunci ctnd apare în R.I. (oct. 1881), oricum 
Eliza era măritată încă din dec. 1880. Mărturia dragostei lor e cu 
atît mai tragică, desperată, cu cit nu mai putea rezolva nimic în cazul 
autorului însuşi. însă în ce priveşte pe Măria Vetrea şi Depărăţeanu 
lucrurile se mai puteau schimba, căci căsătoria nu era perfectată 
cu totul şi nu e de înţeles de ce eroii nu se gîndeau la această situa- 
ţie, cu toate că părinţii fetei o promiseseră prefectului. Depărăţeanu, 
ca boier de rang mai mare, putea fi pentru pitarul Vetrea o partidă 
superioară faţă de parvenitul Tache Horea. Deci, nuvela are în vedere 
nu raporturile reale dintre eroi, ci pe acelea existente între modelele 
care generaseră pretextul nuvelei. 


676 


-3837 


23 — Castelul Pillnit, aparținînd familiei domnitoare a landului 
Saxoniei, care îşi avea aici reşedinţa, e într-un sat pe Elba, la mică 
distanță de Dresda. Depărăţeanu fusese în adevăr prin regiune în 
colindurile lui, înainte de studiile pariziene. 


24 — Simularea exactității documentare desăvîrşite e un proce- 
deu literar, data nu pare să fie reală pentru biografia lui Depărățeanu, 
care devenea subprefect la 5 aug. 1860, deci înaintea măritişului Mă- 
riei. Că totul e imaginar rezultă însă numaidecît din restul relatărilor 
din nuvelă: stagiul de subprefect al eroului e plasat înaintea unei 
lungi călătorii prin Europa, de doi ani, pe care documentele nu ne-o 
atestă, dar care era indispensabilă literaturii romantice şi capacității 
de invenție a autorului. Depărățeanu era ales deputat sub Cuza, în 
prima cameră de după lovitura din 2 mai 1864, ca urmare a acti- 
vității sale concrete în județ, a încercărilor lui de reformă, nu simplu 
pentru „ideile" sale liberale, pentru „inima" lui mare, cum se spune 
peste cîteva pagini. 


25 — E podul peste Elba. 


26 — Scriitorul se referă la episodul lui Goethe cu Prederika Brion, 
fiica pastorului din Sessenheim, lîngă Strassbourg. Dragostea aceasta 
a început în toamna 1770, cînd Goethe intra In casa pastorului tra- 
vestit în student sărac şi era primit cu o caldă ospitalitate. A doua zi 
el îşi va schimba Înfățişarea, apărlnd ca un tînăr din Drussenheim, 
bogat şi îmbrăcat în haine de sărbătoare, înşeltnd pentru a doua oară 
naivele gazde. Dragostea lui pentru Frederika începe aici şi devine 
pătimaşă, dar fără posibilitatea finalizării prin căsătorie, şi poetul, 
dîndu-şi seama că întlmplarea nu e pentru el decît un incident trecă- 
tor, pleacă din sat cu promisiunea să se Întoarcă, deşi el ştia bine că 
se desparte definitiv de candida Prederika — aceasta e a treia înşe- 
lăciune—şi cea din urmă. Poezii ca Blinde Kuh (De-a baba oarba), 
Mit nteinem gemalten Band (Cu panglica mea pictată), Erwache, Fre- 
derika  (Trezeşte-te, Frederika), Wielhommen und Abschied (Bun sosit 
şi bun rămas) şi altele, cuprinse în ciclul Frederike din primul volum 
al poetului, trebuie să-1 fi impresionat pe Duiliu Zamfirescu, de vreme 
ce aflăm şi la el motivul jocului de-a baba-oarba într-o nuvelă, motivul 
rochiei brodate cu trandafiri în altă nuvelă, Trandafirul — şi chiar 
în Amintiri din vremuri, eroina are o rochie ca aceea din poezia lui 
Goethe Mit meinem gemalten Band. 


Dar de ce Depărăţeanu caută locurile Frederikăi Brion la Frank- 
furt, cînd ele erau lîngă Strassbourg, nu în oraşul natal al lui Goethe? 
Este însă în afara oricărei îndoieli că eroina din Faust, şi ea părăsită de 
iubitul ei, o aminteşte şi pe Frederika, deşi părintele lui Faust avu- 
sese în vedere un episod autentic petrecut la Frankfurt. 


27 — „Să trăiască o viață de poveste ca Monte Cristo". E vorba 
de Bdmond Dantes, eroul celebrului roman Contele de Monte Cristo 
de Al. Dumas-tatăl; închis pe nedrept în urma unui denunţ, pre- 
text pentru a i se fura mireasa, Dantes evadează, devine stăpînito- 
rul unei fabuloase averi şi se răzbună asupra duşmanilor săi, străbă- 


tînd aventuri uimitoare. 


677 


44* 


28 — Hematii, eroul dramei lui Hugo (1830), nobilul proscris 


din cauza fratelui său, trăind ca tîlhar — de fapt haiduc — dar îndră- 
gostit cu puritate de frumoasa Dona Sol, îl obseda chiar în acest timp 
pe scriitor, care traducea piesa în româneşte — fără să treacă însă 


de începutul actului al doilea (vezi volumul prim al acestei ediţii, 
p. 610-613). 


29 — Denumirea de „ţara lazaronilor” o dă scriitorul, după cuvîn- 
tul napolitan care desemnează pe oameni din ultima clasă a societăţii. 


30 — Termenul Arhipelag denumeşte insulele din Marea Egee, 
arhipelagul grecesc. Duiliu Zamfirescu îl întrebuinţează tot fără speci- 
ficaţia „grecesc" şi în Levante şi Calavryta („0... Arhipelagul mîndru, 
cîţi englezi n-a-nveselit...”) 


31 — Părerea lui Duiliu Zamfirescu despre domnia lui Al. I. 
Cuza merită reţinută; ea venea în contradicţie cu afirmaţiile, curente 
în epocă, după care temeliile României moderne au fost puse după 
venirea lui Carol de Hohenzollern (1866). Maiorescu va fi teoreticianul 
prim al acestei idei în prefața la Discursurile sale parlamentare. 

Simpatia pentru „cel din urmă dintre voievozi" avea să rezulte 
şi indirect în cele trei articole publicate în L'/ndipendance Roumaine 
(1884) în problema dotaţiei regale. Mult mai tîrziu, condamna încă o 
dată pe denigratorii lui Cuza, între care pe rege (scris, către Titu Maio- 
rescu din 6/19 dec. 1905): „La 24 mai 1866 principele Carol rostea 
extraordinarele cuvinte următoare (declarate de scriitor drept,, imbe- 
cile şi criminale", n.n.): «Am venit să creez un viitor, iar nu să 
fac dintr-un trecut, pe care nu-l cunosc şi nici nu voiesc a-l cunoaşte, 
baza activității mele»." „Trecutul"” la care se referea proaspătul monarh 
era tocmai domnia lui Cuza! Indignarea scriitorului venea din faptul 
că ignorarea şi contestarea perioadei lui Cuza devenise o modă în 
epoca scrierii nuvelei, cînd se proclamase şi regatul (martie 1881). 


32 — Cînd e ales deputat, în noiembrie 1864, Depărăţeanu nu 
mai era chiar atît de tînăr, avea 30 de ani, deci nu putea fi „băiat 
tînăr”, cum i se spune cu trei rînduri mai sus. Duiliu Zamfirescu 


are însă mereu în vedere perioada studenţiei cînd au avut loc călă- 
toriile eroului său, între 1856 şi 1859. Stagiul de subprefect vine după 
ele, iar acela de deputat e ulterior cu nu mai puţin de cinci ani întoar- 
cerii în ţară. 


33 — Teatrul Bossel — denumirea este întrucîtva exagerată, deoa- 
rece tapiţerul sas Friedrich Bossel n-a organizat un teatru, ci doar 
a amenajat o sală (22 loji, 331 staluri şi un balcon) într-o clădire si- 
tuată exact peste drum de fostul Teatru Naţional, pe Podul Mogoşoa- 
iei. De obicei se spunea „sala Bossel”. 


34 - Octave Feuillet (1821 — 1890), foarte la modă în epocă, 
pentru romanele sale melodramatice în prelungirea romantismului 
(Romanul unui tînăr sărman, Domnul de Camors etc.), era una din pasiu- 
nile tînârului Duiliu Zamfirescu. Foiletoanele Pa/abras şi cronicile 
din R. Z. îl vor menţiona adesea. Ceea ce e important de relevat în 
acest punct al nuvelei, este declaraţia scriitor ilui nostru că se doreşte 
cronicar fidel ale epocii înfăţişate, pictor de moravuri, nu însă de succe- 


678 


siune romantică, ci realistă, în tradiţie balzaciană: faptul că unui 
romancier nu-i este permis decît să arate „timpurile sale... astfel 
cum sînt, în toată goliciunea şi cu toate infamiile — sau nu-i mai este 
permis nimic”, iată un crez realist de cea mai categorică specie, chiar 
dacă e o transcripție din Feuillet şi chiar dacă literatura proprie a 
scriitorului încă nu-l probează suficient. însă, pe de altă parte, pre- 
ferința, pentru zablou, care să reproducă realist natura şi societatea, 
este atestată de opera sa de tinereţe, chiar dacă trama nuvelei este 
încă romantică. „Tablourile" de epocă semănate în nuvela Amintiri 
din vremuri sînt o elocventă mărturie că cel puţin o parte din progra- 
mul realist al romanticului se îndeplinea. 


35 — E, desigur, traducerea lui Gerard de Nerval, menţionată 
şi mai înainte în nuvelă. 

36 — E plină de semnificaţie veritabila apologie, care urmează 
acestui pasaj, a lui Cuza şi Kogălniceanu — aceasta chiar în anul 


proclamării lui Carol I ca rege. „Trădătorii” înfieraţi numaidecît 
de scriitor erau în primul rînd liberalii, tocmai cei care-l sprijineau pe 
monarh. „Cuza a murit, dar Cuza trăieşte", proclama Duiliu Zamfirescu, 
ceea ce sună ca o condamnare directă a regelui — departe de a fi 
singura în această perioadă. 


37 — Duiliu Zamfirescu se referă la cele două figuri principale 
din Risorgimento italian, revoluţia de la 1848, care a dus la unitatea 
Italiei: Camillo Benso Cavour (1810 — 1861) şi Vittorio Emanuel al 
II-lea, făuritorii Italiei moderne. 


38 — Ideea „unei egalităţi posibile între boier şi țăran" se referă 
la egalitatea în faţa legilor, deci la un statut social, ceea ce se traduce 
prin emanciparea ţăranilor. în forme simple, nu lipsite de ecouri 
democratice din Apus, Duiliu Zamfirescu începea de pe acum să schi- 
ţeze tiparele viitoarei structuri ideologice a romanelor sale. înțelege- 
rea între cele două clase trebuia să pornească iniţial de la egalitatea 
dintre ele. 


39. — într-un articol publicat în ziarul îndreptarea, la 16 oct. 
1918, scriitorul avea să-şi anunţe — ca de mai multe ori în această 
perioadă — programul său naţional, urmărit prin ciclul de romane 
(„de a întoarce sufletul românilor către iubirea de propria lor ţară şi 
către înfăptuirea idealului naţional...") şi făcea o declaraţie pe care 
acest paragraf al nuvelei Amintiri din vremuri o confirmă: „Visez 
la o Românie Mare de cînd eram tînăr”. 


40 — Tînărul Duiliu Zamfirescu scria aceste cuvinte critice în 

ină campanie eminesciană împotriva liberalilor de origine greacă, 
en Timpul, Eminescu viza cu regularitate pe CA. Rosetti, Giani, 
Carada etc. 


41 — Cele două fraze anterioare sînt o dezvoltare în proză a meta- 
forei principale din poezia Rozele de iarnă, prelucrare după Arnould 
(Lit, II, 5, mai 1881): „Iarna, printre ceața deasă, se ivesc dragele 
flori..." etc. (vezi ed. prezentă, voi. I, p. 42 şi nota, p. 413). Sîntem 
îndreptăţiţi să presupunem, după datele apariţiei poeziei şi nuvelei, 
o elaborare aproximativ concomitentă a celor două texte. 


679 


42 — L'esprit des lois continua să fie un manual al gîndirii social- 
politice Înaintate, preconizind limitarea puterii monarhului feudal, 
în stat, prin separarea puterilor — administrativă, legislativă, execu- 
tivă — şi printr-o democratizare a vieţii publice. Intereslndu-se 
de lucrare, personajul nuvelei voia desigur să se arate el însuşi un 
om avansat şi dinamic, deşi, cum ni-l arată scriitorul, nu era decît 
o ştearsă figură. 


43 — Bellini e numele a trei pictori venețieni (sec. X V—XVI) şial 
unui compozitor, Vincent B. (1801 —1835), autorul operelor Somnam- 
bula şi Norma. Cînd Duiliu Zamfirescu vorbeşte despre „nobila şi 
delicata cugetare” a lui Bellini face aluzie probabil la celebrele arii 
din operele acestuia, unde au loc scene de iubire tragică tot atît de 
sfişietoare ca şi acelea din nuvelă. Somnambula, îndeosebi, se reprezenta 
curent pe scena bucureşteană de către ansamblul Operei italiene. 


44 — Duiliu Zamfirescu nu vizitase nici Palermo, nici Italia la 
această dată. Descripţiile sale sînt rodul lecturii, probabil In primul 
rînd din Castelar. Detaliile date presupun contemplarea directă a 
peisajului maritim, cel puţin, pentru a nota că satele şi oraşele au 
„un miros de cărbune, particular”, dar scriitorul nu trăise decît cîteva 
luni pe malul Dunării, care, cu toate vapoarele ei, cu toată lăţi- 
mea de la Hîrşova, nu dă impresia mării. Deci, aceasta e reconstituită 
cu imaginaţia din cărţi. 


45 — Şi aici scriitorul strecoară o referire la poezia proprie din 
această perioadă — anume la Un trandafir, scrisă şi publicată în 
oct. 1881 (vezi voi. I al prezentei ediţii, p. 41 şi nota, p. 412). 


46 — Şi In anii stagiului diplomatic roman Duiliu Zamfirescu va 
fi urmărit de ideea aducerii în ţară a osemintelor lui Bălcescu, va 
face un pelerinaj la mormilntul lui şi li va dedica JO poezie (La Pa- 
Iermo) cu referiri tlrzii — dar nu deosebite de cele cuprinse în nuvela 
Amintiri din vremuri — la peisajul sicilian şi la exilul sfîrşit în pă- 
mînt străin, adică exact în termenii Măriei Horea. 


47 — „Poeţii lirici” şi „persoanele Jalnice” desemnează literatura 
romantică — în care se încadrează şi nuvela Amintiri din vremuri! 
p. 56 DIN DOBROGEA 


R.I., V , 1236, 26 iul. 1881, şi VI, 1442, 9 apr. 1882. 


Variante 


p- 57. r. 16 —— ... scaun, pe Şaachir la mijloc şi eu mă pof- 
team pe un alt scaun. Astfel puneam... 
(R.L) 

p- 61l, r. 2— 7 — ... de pe mal. Pe nisipul... (R.L) 

p- 63,r. 39 — ... veche Scifie, pe malurile... (R.L) 

p- 64, r. 8—9 — ... într-un mod particular, şi de aceea... (R.L) 


Primul din cele două foiletoane apare In cadrul rubricii Tipuri 
zi portrete şi este al şaptelea în succesiunea rubricii. în manuscrisul 


680 


aflat la Eliza Zamfirescu, acest prim foileton poartă data: 20 iulie 
1881. A l doilea are supratitlul Scene şi portrete, menţinut şi la publi- 
carea în volum. Distanţa între apariţia celor două părți ale lucrării 
indică probabil momentele cînd ele au fost scrise. Ca şi în cazul schi- 
ţei-poem M,onastirea Dealului, şi lucrarea de faţă are prime elaborări 
în corespondenţa scriitorului, anume în scrisorile către Duiliu loanin, 
pline de atari „scene" şi „portrete", veritabile variante prime ale unora 
din pasaje. 

Duiliu Zamfirescu s-a aflat pe la jumătatea lui sept. 1880 ca su- 
pleant de ocol la judecătoria Hîrşova, unde a stat pînă pe la 8 sau 
10 ian. 1881, cînd a plecat la Bucureşti într-un mic concediu, cu care 
prilej şi-a aranjat transferarea la Tîrgovişte. Cele patru luni petrecute 
in micul orăşel dobrogean au constituit pentru el un fel de exil, bîn- 
tuit de amintirea Elizei, care se căsătorea chiar In acest interval. 
Cu puţine excepţii, scrisorile de aici sînt triste, ca şi lucrările înce- 
pute sau terminate la Hîrşova. Călătoriile întreprinse în satele din jur, 
oamenii cunoscuţi, au constituit sursa Însemnărilor Din Dobrogea, 
sugerind şi ele, ca şi cîteva din scrisorile autorului, tipul specific 
de foileton publicistic denumit Palabras, pe care avea să-l inaugureze 
în 1882 în paginile ziarului România liberă. 

Iată cîteva din realitățile care l-au întîmpinat pe scriitor la Hîr- 
şova şi care nu sînt cuprinse în însemnările Din Dobrogea, dar explică 
starea sufletească a autorului scăpat din exilul dobrogean şi ajuns 
pe tărîm civilizat. în jurul său, tînărul procuror nu vede decît „o 
mizerie dormind pe malul unei ape"; „am găsit arestu într-o stare 
ticăloşească — urmează el — am pornit rapoarte în privința aceasta 
şi sper să se facă îmbunătățiri. Funcţionarii, afară de administrator, 
sunt rebutul societății; proşti, invidioşi, cu procese unii contra altora, 
parcă sunt într-adins aduşi ca să strice lumea, nu s-o îndrepteze" 
(scris, din 22 sept. 1880). „Hotărîtor, nu sunt făcut să fiu procuror. 
Nu-ţi mai vorbesc de penibila îndatorire de a asista la disecarea 
cadavrelor, îndatorire pe care mi-am împlinit-o mai alaltăieri cu 
multă conştiinţă, asistînd la măcelărirea unui cioban omorîtîn bătaie..." 
(scris, din 11 oct. 1880). „TȚi-am scris ieri că meseria mă osteneşte. 
Am văzut acum, cînd deschideam tremurînd scrisoarea ta, cei cinci 
omorîtori, despre care ţi-am vorbit, aduşi în fiare, din ordinul meu, 
osteniţi, suferitori, nenorociţi; tocmai mă dam jos de la tribunal, 
cetind sfîrşitul scrisorii tale, cînd ei, văzîndu-mă, se sculară cu un 
respect plin de frică, iar femeile lor mă priveau ca pe un gîde. Ah!... 
mi s-a umplut inima de milă şi de dezgust. Dacă aş fi putut să le dau 
drumu, aş fi făcut-o fără remuşcare şi fără temere de păcat" (scris, 
din 12 oct. 1880). 


Impresiile dobrogene se vor aduna apoi în nuvela Noapte bună, 
ulterioară cu patru ani. 


1 — La acest doctor se referă Duiliu Zamfirescu în scrisoarea către 
prietenul său bucureştean: „Am un prieten de 70 de ani, doctor'. 
Dacă poartă părul etăţii lui pe frunte, în piept poartă o inimă ca a 
noastră, tlnără, entuziastă, bună. E polonez şi prin urmare e repu- 
blican. Locuiesc cu dînsu. Visînd şi discutind împreună despre liber- 
tate, despre fericire, despre Dumnezeu, am ajuns, fără voie, să-i spui 
aceea ce aveam prea mult tn inimă: iubirea mea” (scris, din 16 nov. 


681 


1880). Doctorul, al cărui nume nu ne este comunicat, îi da sfaturi 
Înţelepte care-l mîngîiau pe tînărul supleant, dar îl şi aduceau la 
desperare, prin imposibilitatea urmării lor, căci polonezul îi pro- 
clama solemn: „Mon ami, adevărata şi cea mai mare iubire este aceea 
pe care căsătoria îşi pune pecetea nedespărţirii sale", şi detesta „amo- 
rurile tragice”, „amantele desperate" de esenţă romantică, aşa cum 
vor apărea, de fapt, în numeroase nuvele ale lui Duiliu Zamfirescu. 

Două sâptămîni mai tîrziu, polonezul îl îngrijeşte cu abnegaţie 
pe îndrăgostitul fără speranţă, aflat într-un delir, de friguri probabil. 
„Se vede că steaua mea bună a făcut să stau la un loc cu un bun doc- 
tor, care e în acelaşi timp excelent camarad. «Nu te teme, eu nu te 
las să mori», îmi zice el într-o românească schimonosită; şi, în adevăr, 
dacă voi fi scăpat cu atît, astăzi şutit mult mai bine” (scris, din 28 
nov. 1880). 


2 — Se poate data cu exactitate această vizită, cu ajutorul cores- 
pondenţei trimise lui Duiliu loanin: „Azi mă duc cu barca la o vie" 
îi scria la 22 sept. 1880, deci cam la o săptămînă după sosirea în Hîr- 
şova, cînd îşi făcuse, prin urmare, destui prieteni şi apropiaţi, cu 
care să facă expediţia. 


3 — Chestiunea proprietăţii în Dobrogea se punea acut şi ciudat, 
în primul rînd pentru că teritoriul revenise la România abia cu doi 
ani înainte, prin pacea de la Berlin, următoare războiului din 1877- 
78. Administraţia otomană plecase, ea fusese, după obiceiurile şi 
legile turceşti, unica stăpînitoare legală a pămînturilor, dar existau 
şi proprietari individuali, care plecaseră în Turcia — mari stăpînitori 
de pămînturi — astfel că acum, profitînd de situaţia încă neclară, 
localnicii şi mai ales cei veniţi din alte locuri — participanţii la 
război aveau drept la 5 ha în Dobrogea — se aşezau unde voiau, apu- 
cau cît puteau cuprinde, ca nişte adevăraţi colonişti într-o Californie 
românească. Situaţia s-a discutat ani de zile, pînă cînd s-au produs 
reglementările de rigoare, dar în timpul stagiului de procuror hîrşo- 
vean al lui Duiliu Zamfirescu ea era aşa cum e descrisă în schiţă. 


4 — Vama sau e o transcriere greşită (Vama?), sau o toponimie 
veche, ieşită din uz, sau una prea locală (o „varniţă” oarecare), 
în orice caz, nu poate fi oraşul bulgar, port la Marea Neagră, situat 
la cîteva sute de kilometri, ci tot o localitate pe Dunăre, din apro- 
pierea Hîrşovei. 


5 — Scriitorul a făcut o generoasă risipă de mici tablouri dună- 
rene şi hîrşovene în scrisorile către Duiliu loanin. Din ele s-au subli- 
mat mai tîrziu descrierile lucrării Din Dobrogea şi apoi ale nuvelei 
Noapte bună. 

lată două care au generat acuarela din acest punct al schiţei: 
„E frig. Să vezi o negură curioasă: tot spaţiul pare un tablou vechi, 
printre-a cărui colori şterse se mai văd urmele unor desenuri minu- 
nate, în cel mai admirabil contur, cu cele mai curioase scene. în faţă 
un micnouraşnegru are forma unei bărci fantastice, ridicînd şi cobo- 
rînd valurile unei mări închipuite; la dreapta, bătrîna stîncâ a Hîr- 
şovei, care apare ca o frunte gînditoare plecată spre apă; colo şi colo 


682 


RE ăi 


se ivesc catartele văpsitea cîtorva corăbii vechi ce odihnesc cu rostra 
pe mal. încet, încet, negura se ridică ca o cortină, cu desenurile 
sale, spre a lăsa să se vadă scena cea adevărată, pămîntul. Soarele 
aureşte cu razele sale toate variaţiunile acestui mare tablou, văile 
ca şi dealurile, mizeriile ca şi fericirile.” „Era cam pe la 5 ceasuri: 
o linişte şi o pace sublimă. Cerul, cu razele soarelui în apus, reflecta 
seninătatea sufletului unui copil murind; pămîntul avea gravitatea 
unui bătrîn mort. Cerul privea pămîntul şi pămîntul dormea... Dună- 
rea părea un mare lac, pe faţa căruia penumbra sălcielor de pe malul 
opus da apelor dulcea culoare a seninului, albastrul, mult iubitul 
albastru al mărilor. Pe malul nostru, cîteva bărci piezişe îşi tăiau în 
lumina apei graţioasele lor contururi, completînd acest tablou în 
cel mai fericit mod" (fragmente din scrisoarea-jurnal datată 12-18 
oct. 1880). Şi iată fragmentul din a doua scrisoare-jurnal (18-31 oct. 
1880), care coincide probabil exact cu momentul descris în schiţa 
Din Dobrogea: „Astă-seară am avut un apus de soare minunat. Am 
găsit o barcă rusească uşoară şi cochetă ca o trestie, cu care am mers 
pînă la o moară din vecinătate, eu numai cu Şaachir, credincioasa mea 
slugă. în josul Dună , curentul te duce ca o frunză. Nu se vede 
decît o tremurare azurie mişcînd toate umbrele care se întind în oglin- 
da apei şi care formează o altă lume diafană, transparentă, plato- 
nică". Momentul e plasat în seara de 28 oct. 1880 — deci „în cele 
din urmă zile de toamnă”, cum se spune în nuvelă. Ulterior acestei 
zile nu mai întîlnim, în scrisorile către loanin, relatări despre vreo 
plimbare pe Dunăre. Vremea se stricase, probabil. 


6 — în versiunea din R./. versurile nu există, însă într-un caiet 
cu texte poetice din epocă, strofa citată e urmată de încă una, tot de 
patru versuri, autorul intenţionînd probabil să continue poezia, ca 
una de sine stătătoare: 


Fatmi, dragă floare,  crescută-n serai, 
Ai buzele roze ca roza de mai, 

Jar ocki-ți albaştri ca cerul senin 
îmbată pe lume ca cel mai bun vin. 


Probabil că Fatmi era destinată unei drame, asemănătoare aceleia 
străbătute de frumoasa naivă şi nefericită Aiş6 din nuvela Noapte 
bună, sau ca Djali din poemul contemporan cu însemnările Din Do- 
brogea. Aşadar, versurile s-au zămislit separat de schiță, ele datînd, 
desigur, chiar din timpul stagiului hîrşovean. 


7 — „Cocoşul lui Hristos", aluzie ironică — pentru a sugera bătrî- 
nețea păsării sacrificate — la cocoşul care, după evanghelie, a însoțit 
cu cîntatul său cele trei declarații ale apostolului Petru că nu-şi 
cunoaşte învățătorul. Hristos profețise că Petru se va lepăda de el 
„înainte de al treilea cîntat al cocoșului". 


8 — Sînt publicațiile franceze cele mai curente aduse în Româ- 
nia epocii: La Ripublique franțaise, fusese fundat de Gambetta în 
1871, pentru propaganda ideilor republicane, în urma înfrîngerii 
Franței de către Prusia; La Revue des deux mondes apărea de la 1828 
şi avusese între redactori, de-a lungul anilor, pe Balzac, Al. Dumas, 
Alfred de Vigny, Sainte-Beuve, F. Brunetiere etc. 


633 


9 — România liberă, titlul ziarului la care avea să înceapă a cola- 
bora Duiliu Zamfirescu în dec. 1880 cu nuvela Blaue Donau (vezi 
nota la această nuvelă, voi. de faţă, p.685) şi la care apoi avea să devină 
redactor (1882). Apăruse la 15 mai 1877 cu D. Aug. Laurian (fiul mare- 
lui istoric şi filolog, Aug. Treboniu L.) ca director, dar era dirijat 
din umbră de M. Kogălniceanu, care-şi dorise un organ de presă, o 
dată cu intrarea în guvern, ca ministru de externe. Ziarul era, încă 
începînd din perioada Ia care se referă scriitorul, tot mai mult orga- 
nul de presă al grupării junimiste, sub aparenţa independenţei. Era, 
în epocă, publicaţia cu cea mai bună rubrică literar-culturală, chiar 
înainte de venirea echipei Duiliu Zamfirescu-Delavranceă. 


10 — Expresia „polonezii expatriaţi"” se referă la patrioţii polo- 
nezi din vremea ultimei mari răscoale naţionale poloneze pentru obţi- 
nerea independenţei (1863), dusă sub conducerea organizaţiei „sece- 
rătorilor"”, mişcare cu caracter republican. Goniţi din ţară de sînge- 
roasa represiune dezlănţuită, cîţi au putut scăpa s-au împrăştiat 
în diferite ţări, hrănindu-şi în continuare, mai direct sau mai pe ascuns, 
ideile revoluţionare. Unii au devenit duşmanii tuturor sistemelor 
sociale existente („nihilişti”) fără a fi totuna cu anarhiştii. în epocă 
termenul nihilist era adesea identificat cu „anarhist” şi „comunist”. 
Mai mult chiar, orice opozant faţă de partidul guvernamentul era nu- 
maidecît taxat de „nihilist"”. Caţavencu, în Scrisoarea pierdută va fi 
numit şi el „nifilist", deşi n-avea cu teoria respectivă nici în clin 
nici în mînecă. 


11 — Două doamne sînt pomenite în scrisorile către Duiliu Ioa- 
nin, împodobind exilul hîrşovean al scriitorului. Una e soţia jude- 
cătorului („Am stat la masă nas in nas cu cucoana d-lui judecător”, 
scris, din 12 oct. 1880); după reveriile pe care i le deşteaptă (Â Ni- 
non de Musset, ideea căsniciei ideale, „dar între două inimi, nu între 
două corpuri”) poate fi făptura vizată in schiţă. A doua e tovarăşa 
unei plimbări, dintr-o noapte de toamnă; „Mergînd Ia braţ cu o fe- 
meie, noaptea, prin întuneric şi tăcuţi, mintea a apucat fantasticul 


drum al viselor..." uitînd pe cine are alături, şi-a imaginat-o pe Eliza 1 
Cele „două"” pot fi însă şi una singură — adică tocmai cea din schiţă. 
12 — Chopin era între preferaţii lui Duiliu Zamfirescu. Spiritu- 


ala doamnă anonimă din Hîrşova aflase încă un drum neted spre ini- 
ma nefericitului poet, cu dragostea irosită pentru totdeauna. 


13 — Vaporul care aducea poşta venea la Hîrşova de mai multe 
ori pe săptămîna, dar pe timp de îngheţ această comunicaţie cu restul 
lumii se întrerupea şi poşta era transportată pe gheaţă, numai o dată 
la şapte zile. 


14 — Este o metaforă a scriitorului, cam liberă, ce-i drept! Ovi- 
diu n-a murit „pe malurile acestui bătrîn Istru", adică ale Dunării, 
ci la Tomis — Constanţa! Oricum, în Dobrogea! 

p. 65 ZADARNIC 


R.I., V1, 1585, 3 oct. 1882. 


Boema artistică a Bucureştilor apare pentru prima oară în această 
nuvelă a lui Duiliu Zamfirescu; ea va fi mult mai amplu înfăţişată, 


684 


mai dramatic, peste două decenii, In nuvela Petrică Dar că scriito- 
rul a cunoscut-o, a frecventat-o, mai mult cu compătimire decît cu 
înţelegere, şi detaşîndu-se net de ea, este în afara oricărei îndoieli. 
O va arăta însuşi în corespondenţa cu Maiorescu privitoare la Petrică. 
Colegul de redacţie la ziarul R.I., gazetarul, poetul, omul de ştiinţă 
veleitar Ştefan Mihăilescu, inventator nenorocos dar plin de idei, publi- 
clnd sub pseudonimul Stemil, era din categoria acestor descoperitori 
ai marilor remedii sociale şi umane, dar ei înşişi trăind prost, incapa- 
bili de a se sălta către o existenţă civilizată, deşi resursele intelectu- 
ale nu le-ar fi lipsit. Stemil era însă un umorist şi un dinamic, pe 
cîtă vreme Teodor Vuici din nuvelă e un tragic resemnat. 


p. 71 BLAUE-DONAU 
R.I., LV, 1058 şi 1059, 13 şi 14 dec. 1880. 


Variante 


p- 72, r. 36 — ... buzele subţiri. Gretchen are gura mică şi buzele 
pline de singe. La gură seamănă... (R.J.). 


în ziar nuvela poartă titlul 0 pagini din viaţa lui Johann Strauss 
iar cele două părţi sînt: Gretchen (ca şi în volum) şi Blaue Donau. 
De asemenea, nuvela are In ziar o dedicație: Doamnei E.D., reprodusă 
la ambele foiletoane. în caietul cu manuscrise aflat la Eliza Zamfi- 
rescu lucrarea e datată: 7880, noiembrie, Hiîrşova. 

Duiliu Zamfirescu a ortografiat fonetic numele eroului, atît în 
ziar cît şi în volum (Iohan Straus); astfel de transcrieri ale toponi- 
miei sînt frecvente în epocă — dar, pe de altă parte, există şi alţi 
Straus, care-şi ortografiau numele cu un singur sl 


Este prima apariţie a scriitorului nostru în coloanele ziarului 
R.I. şi, de asemenea, prima lucrare dedicată Elizei Dănescu, a. cărei 
căsătorie avusese loc cu cîteva săptămlni înainte — curînd după 6 
nov. 1880. 

E de presupus, ţinînd seama şi de datarea manuscrisului, că nuvela 
a fost scrisă chiar atunci. Aflat la Hîrşova, îi scria prietenului Duiliu 
loanin, la Bucureşti, după mai multe înflăcărate mărturisiri ale dragos- 
tei nefericite: „lată eterna mea Întrebare: ce face ea?" (Eliza, n.n.). 

„Urmăreşte, dragă Duiliu, România liberă şi, mai curînd sau mai 
tîrziu, vei găsi ceva; nu voi să-ţi spui ce, ca să-ţi las impresia lucrului 
nou. Trimite-mi şi mie numerile, probabil două” (scris, din 5 dec. 
1880). La această dată nuvela era deci trimisă şi poate chiar confirmată 
apariţia ei viitoare. Zece zile mai tîrziu, 11 Întreba pe acelaşi prieten: 
„Ai cetit nuvela mea din România liberă? Spune-mi în scrisoarea 
viitoare cîte lucruri nu ţi-au plăcut şi ce ţi-a plăcut... în Începutul 
bucății mele — continuă scriitorul — sunt o grămadă de greşeli de 
tipar, ce vei vedea şi tu” (scris, din 15 dec. 1880). 


Eroul nuvelei este al doilea din familia cu patru compozitori avînd 
acest nume, austriacă de origine: Johann I. Strauss (tatăl), Johann 
1.1.S., fiul (1825 — 1899), cel mal vestit dintre toţi, autorul nemuritoa- 
relor valsuri Dunărea albastră, Sînge vienez etc. şi al celebrelor operete 


685 


— între care Liliacul — şi cei doi fraţi ai săi, Joseph şi EduardS. Un 
alt S., Richard, german, tot compozitor, nu aparţine aceleiaşi familii. 

Titlul exact al celebrului vals este de fapt: An der schonen blauen 
Donau şi a fost compus în 1867, deci cu relativ puţini ani înaintea 
nuvelei, iar autorul lui se afla în deplină putere creatoare (avea 55 
ani), cînd i se scria povestea la Hîrşova. 

Datarea nuvelei 7879, decembrie, prezentă numai în volum, nu 
şi în ziar, trebuie să fie, ca şi în cazul nuvelei Amintiri din vremuri, 
anterioară în tot cazul datei reale a scrierii ei şi nu se justifică decît 
prin dorinţa scriitorului de a ascunde celor apropiaţi legătura dintre 
ivirea nuvelei şi căsătoria Elizei. Aceasta explică şi renunţaret la 
dedicație. Ceea ce era ştiut de puţini în 1880, devenise cunoscut mai 


larg la 1883 — şi autorul a vrut, desigur, să evite discuţiile de culise 
pe seama Elizei. 
O posibilă datare — şi mai exactă— a scrierii nuvelei, coincizînd 


cu mențiunea de pe manuscris, o putem deduce din următoarea consem- 
nare în a doua scrisoare-jurnal de la Hîrşova, anume din ziua de 
29 oct. 1880 (probabil stil vechi; 9 nov. stil nou) — „seara"”, după cum 
se specifică în fruntea scurtei explozii: „O, dragă Duiliu, dacă ar 
şti ea (Eliza, n.n.) cîte ceasuri trăiesc eu dimineața cu dînsa, fâ- 
cîndu-mi ţigările, sau cîntînd, sau privind albele pînze ale bărci or, 
sau urmărind norii pe cer cum zbor duşi de vînt; dacă ar înţelege 
cum mi-am făcut din acest vis cel mai scump companion al singură- 
tăţii mele; cum i-am închinat, astăzi, şi pentru totdeauna, tot ce am 
mai superior, mai deosebit în mine; dacă ar şti toate acestea, desigur, 
Eliza m-ar iubi mult". Ce putea să-i închine nemîngîiatul scriitor 
în acea zi de 29 oct./9 nov. 1880, „şi pentru totdeauna”, tot ce avea „mai 
superior, mai deosebit”, dacă nu arta sa. Aşa cum Strauss „a scris 
într-adins pentru mireasă o bucată menită a rămînea celebră” 


valsul Blaue Donau —tot astfel Duiliu Zamfirescu se vedea pe sine, 
ca pe faimosul compozitor, în minte cu imaginea femeii iubite — 
interzisă lui pentru totdeauna — continuînd „a-şi cînta valsul cu o 


tremurare febrilă, sfîşietoare", singur pînă la sfîrşitul vieţii, „fără 
să asculte şi să vază nimic, cu capul plecat pe vioară", „cu ochii pe 
jumătate închişi". Aşadar ziua de 29 oct. (9 nov. 1880) poate fi cea cînd 
scriitorul a încheiat nuvela. 


O mare parte din lucrările în proză ale lui Duiliu Zamfirescu apărute 
în R.L şi în Lit, începînd cu cea de faţă, au drept motiv fundamental 
o dragoste neîmpăr ăşită, cu final tragic, toate fiind aluzii străvezii 
la situaţia scriitorului însuşi, nefericit în dragostea pentru frumoasa 
Eliza, din cauza unei astfel de iubiri tăinuite. Cea din Amintiri din 
vremuri este elocventă. 

» «Pentru că este dat unor oameni să nu aibă niciodată ceea ce au 
dorit şi au iubit totdeauna» acei oameni vor suferi" — ii declara 
lui loanin la 28 sept. 1880, într-o scrisoare ce pare a conţine chiar 
motivul „viorii uitate” din nuvela Blaue Donau. „Ne vom purta în 
inimi amorţite dorul cel mai viu şi vom aştepta ca nişte viori uitate 
cari coprind sub coardele şi sub lemnul lor de roză cele mai dumne- 
zeieşti accente, vom aştepta arcuşul care să ne atingă sufletul ca să 
ţipăm, arcuş care va fi ţinut de slabele mîini ale morţii”. Făgăduin- 
du-şi să uite („totul moare în uitare"), se îndoieşte însă de „vinovăţia" 


686 


fetei căreia nici el nu i-a spus ce sentimente nutreşte pentru ea şi 
nici din partea ei n-a avut semne ale unui sentiment. Adică întocmai 
situaţia din nuvelă — ceea ce nu-l împiedică să alcătuiască o violentă 
diatribă împotriva celor „de sus", scrisă chiar pe cartonul cu anunţul: 
„Eliza Ioanid şi loan Dănescu — fidanţaţi"” (vezi poezia Sic transit, 
ed. prezentă, voi. I, p. 341 şi nota, p. 591). 

Nuvela este, deci, o primă mărturisire directă, deschisă, a dra- 
gostei pentru Eliza. Numele proprii, ca şi cazul în speţă, al iubirii 
nefericite a lui Strauss, sînt utilizate nu conform adevărului istoric 
şi geografic exact, ci după cerinţele temei şi ale tezei urmărite. Prin- 
cipalul de semnalat e alegerea unui artist drept erou principal — 
ca şi autorul însuşi — care închină femeii iubite creaţia sa, împreju- 
rare întîlnită şi în alte nuvele ale lui Duiliu Zamfirescu din această 
perioadă — deci, chiar dacă un castel Offenbach există, el e în Germa- 
nia, nu în Austria, şi în nici un caz lîngă Pressburg (numele german 
al oraşului Bratislava). Un conte Walewski trăise în perioada cînd 
a scris Strauss valsul său, ca ministru al lui Napoleon al III-lea, deci 
la Paris. Va fi, ca atare, nefolositorsă dăm explicaţii numelor de eroi 
şi locuri, care trebuiesc socotite, toate, drept convenționale. Unexemplu 


concludent: grădinarul (sau paznicul) care „sforăie” — adică îşi 
suflă nasul! — din cînd în cînd „în nemărginita sa basma" se numeşte 
Taschtuch — termen care e o grafie simplificată a lui Taschentuch — 


batistă sau, popular, basma ! E potrivit să socotim convenţionale toate 
numele, cu excepţia celui al eroului principal şi al valsului său, dar şi 
acestea integrate într-un episod circulînd ca o legendă în epocă, sau 
mai curînd imaginar. 


E, totuşi, necesar să se reamintească faptul că o nuvelă avînd drept 
nucleu epic un moment intim al biografiei unui mare artist aflat în 
viaţă — Strauss avea 55 ani la 1880 şi avea să mai trăiască încă 19 — 
era o îndrăzneală, mai ales cînd acest momente imaginar! Legenda 
lui Strauss era însă atît de răspîndită şi bogată, datorită valsurilor 
lui, încît scriitorul făcea cu totul abstracţie de prezenţa vie a modelu- 
lui său şi-i plasa existenţa în zona absolutei libertăţi artistice, inter- 
pretînd prin ea o dramă proprie. 


1— Karl Măria von Weber (1786 — 1826), mare compozitor german 
de o bogată, fastuoasă şi colorată orchestrație. Prima lucrare de proză 
publicată de Duiliu Zamfirescu îi e închinată lui: Cele din urmă 
gindiri ale lui Weber (vezi voi. de faţă, capitolul Din publicații). 


2 — „Orchestraţia Figaro din Bărbiero” — este vorba desigur de 
opera compozitorului italian Gioacchino Rossini, după comedia scrii- 
torului francez Beaumarchais, Le Bărbier de SeviVe, dar există şi alte 
transpuneri pe muzică a celebrei lucrări. însă „Barbiero"” sună corect 
în italieneşte: ZI Barbiere — scriitorul abia cocheta cu limba lui 
Dante! 


3 — Eroul lui Duiliu Zamfirescu exagerează în privinţa lui Michel- 
angelo, căci marele artist a creat ca un gigant al artei pînă cu cîţiva 
ani înaintea morţii — între ultimele capodopere fiind bolta bisericii 
„Sfîntul Petru" din Roma, construcţie realizată în jurul anului 1556 
— a murit în 1564 — care dovedeşte că geniul lui era departe de a se 
fi stins, cum rezultă din textul nuvelei. Michelangelo însuşi, după 


687 


cum afirmă prietenul şi biografulsău Giorgio Vasari, îi scria adesea 
acestuia, plîngîndu-se că e bătrîn, fără memorie etc, dar toate spusele 
artistului trebuie privite cu explicabilă prudenţă. 

Duiliu Zamfirescu era bine informat asupra biografiei lui Michel- 
angelo, căci reproduce, prin spusele lui Strauss, Înseşistările artistului 
italian, comunicate de el în sonete şi scrisori din ultimii ani de viaţă. 
Că însă acesta ar fi iubit numai cînd era ajuns la bătrîneţe, cînd în 
el „artistulmurise”, arînsemnacă lucrul se putuse petrece cînd Michel- 
angelo avea peste 80 de ani — cam atunci a încetat el de a mai crea, 
aşa cum însuşi spunea într-un sonet: 


Gli amorosi pensier, giă vani e lieti. 
Che fien'or, s'a due tnorti me avviano ? 
D'una so certa, e Valtra mi minaccia. 


„Gîndurile de dragoste slnt zadarnice şi comice. /Ce va fi cu ele 
cînd eu spre două morți mă-ndrept?/De una sînt sigur şi cealaltă mă 
amenință". Cea de care era Încredinţat, era moartea artistului, la care 
se referă şi Strauss în nuvelă. Totul era în primul rînd o metaforă, 
dar se vede clar că Duiliu Zamfirescu cunoştea sonetul marelui italian 
la 1880! 

4. — A ctnta austriecilor prezenţi o melodie amintind „durerea 
unui polonez despărţindu-se de ţara sa", devenea o nepoliteţe şi lucrul 
e relevat de „un tînăr ungur” — pentru că imperiul austro-ungar era 
unul dintre cei trei participanţi la împărţirea Poloniei, cu un secol 
mai înainte. 

5 — E vorba de Eduard Strauss, fratele compozitorului şi compo- 
zitor el însuşi, cum rezultă şi din nuvelă („Cînd am scris noi Polca 
nebunelor 2”) 

6 — Episodul cu contele Seczenyi este elocvent pentru poziţia 
lui Duiliu Zamfirescu în privinţa artei create „la comandă". E de 
presupus că el dădea un răspuns vreunei solicitări asemănătoare ce-i 
va fi fost adresată. In orice caz, în vorbele lui Strauss, şi din partea 
primă a nuvelei şi din a doua, e formulat un semnificativ crez artistic 
al scriitorului nostru, paralel cu transcripţia simbolică stilizată a 
dramei de iubire. 

7 — Şi ornamentaţia castelului e imaginată de scriitor pentru a 
traduce drama care se consuma: Psyht, fecioara de o frumuseţe nease- 
muită, îndrăgită de Amor, avea parte de o iubire decepţionată, tragică, 
întoarsă în cele din urmă către puritatea ideală, zeiască — întrucît 
Amor e zeul iubirii pure, pe cîtă vreme al celei care se împlineşte 
este Eros. 

8 — Oglinda servea pentru a se constata dacă un om murise: 
i se apropia de buze oglinda şi după cum aceasta se aburea sau nu 
se deducea dacă omul şi-a pierdut sau nu suflarea. 


P. 82 ARCHIVARUL 
R.L., LV, 1067, 24 dec. 1880. 


Precizarea speciei şi dedicaţia lipsesc la publicarea în ziar. 


688 


Variante 
p- 83, r. 18 — ... s-aducă banii şi fiindcă atuncea... (R.L). 


Schița inaugurează seria de foiletoane Tipuri și portrete, aparţinînd 
primei perioade a gazetăriei scriitorului la R./. Primele patru ur- 
mează nuvelei O pagină din viaţă lui Johann Strauss (Blaue Donau), 
şi au fost publicate unul după altul, la intervale neregulate, intre 
24 dec. 1880 şi 23 ian. 1881; alte două apar în iulie 1881, după care 
mai urmează unul după aproape un an, în apr. 1882, cu un titlu puţin 
modificat: „Scene şi portrete. Dintre acestea sînt publicate In volume 
numai primul (Archivarul) şi ultimele două (Din Dobrogea). Deşi 
portrete de acelaşi fel vor mai fi publicate de scriitor şi în afara aces- 
tora şapte menţionate, ele nu vor mai purta titlul rubricii şi nici nu 
vor fi incluse în volume. Se află, toate, adunate în volumul prezent, 
în capitolul Din publicaţii. Mai trebuie spus că portretele lui Cara- 
giale (Rromânul, Rromdnca etc.) sînt ulterioare celor ale lui Duiliu 
Zamfirescu, însă genul era practicat larg în epocă. 

E clar că cel puţin primele două din serie, adică, în ordine, Archi- 
varul şi La denii, apărute încă în timp ce Duiliu Zamfirescu era la 
Hîrşova, au fost scrise chiar aici, iar celelalte după venirea sa la 
Bucureşti. „Urmează a ceti România liberă şi cînd vei mai găsi ceva 
cu numele meu, trimite-mi şi mie”, îi scria lui loanin la 26 dec. 1880. 
Deci colaborarea la ziar sporea mereu, ceea ce explică de ce imediat 
la sosirea în capitală i se încredinţează cronica muzicală şi cea teatrală 
a României libere (Concertul d-nei EssipoJ, Artiştii români şi publicul 
etc). 


1 — Distanţa parcursă de arhivar între casă şi slujbă trebuie 
socotită ca fiind exagerată de scriitor. O poştă avea în jurul a 10 km, 
deci urma ca personajul să fi locuit într-un sat din apropierea Bucu- 
reştilor — căci atunci periferiile capitalei nu erau la mai mult de 
2 km de centru. 


2 — Este nisipul cu care se „usca"” cerneala — sugativa de odini- 
oară ! Arhivarul era atît de neglijent, încît nu turna înapoi nisipul 
în nisiparniţă, după ce sugea plusul de cerneală, ci îl sufla sau îl ştergea 
cu mîna, risipindu-l pe masa de lucru. 


P. 85 JEANA 
R.L, VII, 1673, 23 ian. 1883. 
Semnat: Don Padil. 


Variante 


p- 86, r. 1—2 — ... Ioc sfînt. Ochii ei... (R.L). 
p. 88, r. 28 — ... de departe să sosească Constantin rugă... 
(R.L). 
Nuvela aceasta — încă una din seria iubirilor nefericite, zdrobite 


din cauză că nu au fost mărturisite cu sinceritate şi curaj, la fel cu cele 
din Blaue Donau sau Amintiri din vremuri, dar inferioară acestora 
sub raport literar — dobîndeşte o semnificație deosebită în opera 
scriitorului, pentru că de ea se leagă direct o piesă de teatru, la care 
Duiliu Zamfirescu e coautor, şi de toată problematica socială abordată 


689 


iilor respective figurează în capitolul de note pri 


ind aceste lucrări 
din volumul II al prezentei ediţii (p. 673 — 679). O altă parte urmează 


în mod firesc să figureze aici, întrucît piesa respectivă nu-şi justifică 
suficient prezenţa în ediţia de faţă pentru motive care se vor arăta 
în rîndurile de mai jos. 


La scurt timp după apariţia în R.L şi apoi după cîteva luni în 
volum, nuvela devine punctul de plecare al unei drame. Prea fîrziu, 
pe care o aflăm iniţial semnată Ştefan Vellescu şi Duiliu Zamfirescu. 
în perioada respectivă actor la Naţional şi profesor de declamaţie 
la Conservatorul din Bucureşti, Vellescu se apropia de 53 de ani — 
se născuse la Craiova în 1836 — în timp ce scriitorul nostru ajunsese 
abia la 25, O colaborare între ei, ţinînd seama de vîrstă, ne apare azi 
destul de nefirească; însă putem presupune uşor că Vellescu a desco- 
perito int resantâ idee teatrală în nuvelatînărului confrate, unde un 
personaj nu-şi descoperă identitatea, deşi eroina l-a recunoscut şi-l 
iubeşte cu credinţă, unde un tată opac la cele din jur nu ia seama la 
drama care se ţese, unde, prin urmare, situaţiile scenice de tip roman- 
tic se ţin lanţ. Vellescu era dascăl de actorie şi actor el însuşi cu stagiu 
de cîţiva ani şi la Paris, pe deasupra şi dramaturg, cu vechime de 
peste un deceniu. E de presupus, deci, că scenarizarea nuvelei îi apar- 
ţine în cea mai mare parte. Deci dacă subiectul amoros şi persona- 
jele centrale aparţin, în mod clar, lui Duiliu Zamfirescu, trecerea lor 
în materie teatrală e mai curînd opera colaboratorului. Totuşi, şi 
Duiliu Zamfirescu scrisese nu numai cronici teatrale, dar şi o piesă — 
(9) suferință. Scenetă dramatică într-un act şi în două tablouri, tn 
versuri (Lit, III, 4, apr. 1882), deci compoziția scenică nu-i era stră- 
ină şi e posibil să admitem că şi-ar fi putut dramatiza şi singur nuvela. 
De ce n-a făcut-o? E firesc să presupunem că din cauza solicitării sau 
iniţiativei mai vîrstnicului scriitor, actor şi profesor. Ideea trans- 
formării nuvelei în piesă pare mai firesc să o acordăm deci lui Vellescu. 


Cui aparține însă bogatul material in'dit, care dublează subiectul 
nuvelei, creînd un curs nou al acţiunii, un fir paralel cu acela cunos- 
cut din nuvelă, anume, un conflict social, care angajează şi pe cei doi 
eroi, întretăindu-se cu drama iubirii neîmplinite? Este acesta al lui 
Vellescu sau tot al lui Duiliu Zamfirescu? Există temeiuri serioase 
să acceptăm ideea că şi această latură a subiectului e creată tot de 
autorul nuvelei, întrucît ea va fi reluată, în liniile esenţiale, în Viața 
la țară şi Tănase Scatiu. B în afara oricărei îndoieli că, dacă ar fi 
fost a lui Vellescu această parte a subiectului, Duiliu Zamfirescu nu 
şi-ar fi însuşit-o integral, clădindu-şi pe desfăşurarea piesei Prea îr- 
ziu evenimentele celor două romane scrise după un deceniu. Este 
deci potrivit să credem că substanța piesei (subiect, eroi, problema- 
tică) e a sa, în timp ce dramaturgia ei (transpunerea în episoade sce- 
nice) e a lui Vellescu. Cum însă nu prima, ci tocmai cea de-a doua 
latură indică literatura şi stabileşte paternitatea unei lucrări, înseamnă 
că, dacă presupunerile de mai sus sînt exacte, nu avem destul temei 
să trecem piesa între scrierile lui Duiliu Zamfirescu, în orice caz nu 
reproducînd-o într-o ediţie ca aceasta prezentă. (Cazul se va repeta, 
vom vedea în ce măsură, cu prima schiţă intitulată Răvaşe din volu- 
mul de față, semnată împreună cu A. Vlahuţă). 


690 


Alte cîteva fapte care îndreptățesc acest tratament cu privire la 
drama Prea fîrziu. Ulterior scrierii şi jucării piesei, Vellescu o trece 
între lucrările sale, ca unic autor, fără să mai specifice colaborarea 
cu Duiliu Zamfirescu — aceasta în caietele-program ale unora din 
reprezentațiile sale teatrale de mai tîrziu. în perioada 1896 — 1897, 
cînd scriitorul încerca să-şi plaseze drama în versuri Thargelia din 
Milet la Naţional, uzînd de influența lui D.C. OUănescu-Ascanio, 
prieten apropiat, acesta menţionează într-o scrisoare (nedatată) către 
Duiliu Zamfirescu că slăbiciunile /izerare ale piesei Prea firziu erau 
datorite lui Vellescu. 

în cronica (R.L, VIII. 1965-1967, 22-25 ian. 1884) făcută spec- 
tacolului de la premieră (19 ian. 1884), Sphinx (D.D. Racovitză) 
laudă tocmai oarecare calităţi ale textului — „stil frumos, plin de 
sevă şi de vervă satirică pe  alocurea” — însă nimiceşte substanța 
piesei: problematică, eroi, conflict şi îndeosebi personajul central, 
Constantin-Conrad Leon. De ce nu-şi dezvăluie acesta identitatea — 
celpuţin Măriei (acesta e în piesă numele eroinei, Jeana din nuvelă)? De 
ce aceasta nu încearcă să curme situaţia confuză dintre ei? Dece un 
prieten, Stroie — nou introdus în piesă — nu rezolvă  încurcătura? 

La atari critici se decide să răspundă numai unul din cei doi 
coautori, anume Duiliu Zamfirescu, care dă cronicarului — coleg de 
redacţie la R./-un text explicativ şi acesta îl introduce în cel de-al 
doilea foileton al său; textul justifică palid cîteva situaţii din piesă, 
folosind drept argumentare cîteva formule mai mult de şuetă decît 
de ţinută; el nu convinge pe nimeni şi în primul rînd pe Sphinx, 
care va reveni şi mai aspru în foiletonul ultim. De ce n-a intervenit 
în controversă şi Vellescu? ne putem întreba. Era mai vîrstnic (50 
de ani) şi chestiunea nu-l mai interesa — ori şi-a lăsat colaboratorul 
să discute singur partea proprie? 

Că Duiliu Zamfirescu îşi considera o parte esenţială în realizarea 
piesei — cum trebuie să apreciem construirea intrigii, subiectului, 
eroilor — e absolut clar, căci tot el intervine la Comitetul teatral 
pentru a se lămuri odată rezultatul concursului la care fusese pre- 
zentată Prea fîrziu. E vorba de concursul anual de teatru, al cărui 
juriu (Hasdeu, V.A. Ureche, T. Maiorescu etc.) ezita să se pronunţe, 
din cauza nivelului slab al textelor prezentate şi decisese în cele 
din urmă ca două piese — una era Prea fîrziu, iar a doua era Gran- 
domania de Sava Şoimescu — să fie jucate, iar „cea care va ieşi mai 
bine în scenă, aceea să ia premiul” (R.Z, VIII, 1865, 20 sept. 1883). 
Critica spectacolului a fost, în genere, situată în albia aprecierilor 
lui Sphinx, care nimicise cu totul Grandomania, fără să cruţe nici 
pe cea de-a doua, Prea fîrziu, căreia însă i se găsea un ascendent asu- 
pra celeilalte, oarecare superiorităţi stilistice, de tehnică şi proble- 
matică socială abordată. Cu toate că spectacolele cu cele două piese 
au avut loc la 12 şi 19 ian. 1884, juriul a amînat cu peste trei 
luni elucidarea chestiunii, determinînd o intervenţie foarte violentă 
a lui Duiliu Zamfirescu, care revendică direct premiul, tocmai pe 
baza hotărîrii de principiu, că va fi premiată piesa „care va ieşi 
mai bine în scenă": Prea frziu avusese parte de o critică ceva mai 
bună, deci merita distincţia! (scrisoare către Directorul general al 
Teatrelor, din 24 febr. 1884). Incidentul se soluţionează însă cu totul 


«91 


45 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


altfel, anume, premiul nu se mai acordă, iar suma respectivă, de 
1200 lei, e destinată altui scop: se comandă sculptorului I. Geor- 
gescu un bust al lui Alecsandri pentru a fi aşezat în foaierul tea- 
trului şi i se achită aceluiaşi sculptor un basorelief reprezentînd dis- 
tribuţia şi eroii din seara premierei Fiînfînei Blanduziei, cînd grima 
actorilor a reprodus destul de fidel cîteva figuri cunoscute: Horaţiu 
pe Alecsandri însuşi, Scaurus pe Maiorescu, Geta pe Livia Maio- 
rescu, Zoii pe Macedonski etc. 

Aşadar, nici distribuţia excelentă din Prea fîrziu — cu Aristizza 
Romanescu în rolul Măriei (Jeana din nuvelă), cu Nottara inter- 
pretîndu-l pe Conrad-Alexandru Lazăr (în nuvelă Constantin Leon), 
cu Şt. Iulian ca Sotir Micronoff (personaj nou în piesă) — nu au 
putut aduce autorilor premiul rîvnit! 

Vom da, mai jos, în cîteva cuvinte, substanţa piesei, în ceea ce 
are în plus faţă de nuvelă, adică, în esenţă, tocmai ceea ce va trece 
în ciclul Comăneştenilor. 

S-a spus mai sus că latura conflictului privind amorul nemărtu- 
risit dintre Măria (Jeana) şi Alexandru Lazăr (Constantin Leon) pre- 
zentat şi în nuvelă şi în piesă sub numele Conrad urmează destul 
de fidel nuvela, inclusiv în motivații: recunoştinţa datorată 
de erou lui Luchianu pentru a-l fi ajutat la studii şi a fi acoperit 
o mare datorie a tatălui lui Alexandru-Conrad, prezentarea acestuia 
la moşie şi salvarea ei de la ruină printr-o gospodărire excelentă (aici 
apare ideea scriitorului că o bună ştiinţă a culturii pămîntului, ca 
la Saşa sau Matei Damian, poate ridica pe moşieri şi-i apără de 
arendaşii hrăpăreţi), refuzul de a-şi dezvălui identitatea cu toate 
insistenţele Măriei (Jeana) etc. Cîteva noutăţi: Măria e direct veri- 
şoara lui Conrad-Alexandru şi faptul de a-l recunoaşte în piesă pe 
acesta porneşte de la glasul sîngelui, mai mult decît de la aminti- 
rile copilăriei comune. Scriitorul va argumenta — în scrisoarea sa, 
reprodusă în cronica lui Sphinx — posibilitatea căsătoriei între veri 
drepţi, oprită de biserică. Să credem că, din această cauză, în Viața 
la țară şi Tănase Scatiu nu va ajunge la căsătoria  Tincuţei cu 
Minai, care nu erau nici veri, ca în piesă, ci numai rude foarte apro- 
piate, datorită căsătoriei Saşa-Matei (Saşa soră cu Mihai, Matei 
văr drept cu Tincuţa)? 


Conflictul se declanşează şi în această latură a acţiunii, dar el 
e brusc sporit de faptul că arendaşul deputat liberal Sotir Micronoff 
o vrea pe Măria pentru fiul lui, prostănacul Luca. Cei doi din urină 
apar masiv în scenă, confruntaţi cu toate personajele, de la Măria 
şi Alexandru-Conrad, de la senatorul Luchianu (în spectacol jucat 
de Petre Vellescu, frate al coautorului piesei şi mare actor el însuşi) 
pînă la grupul de ţărani, prezenţi în piesă, vestind problematica şi 
reacţiile categoriei respective din roman, reluaţi apoi în drama Lumină 
nouă, jucată în 1912, dar scrisă într-o primă formă în 1895, adică 
între Viața la fară şi Tănase  Scatiu. 


Sotir Micronoff e în piesă cam ce va fi Scatiu în romanul care-i 


poartă numele — deci om ajuns, nu abia începător, ca în Viața la 
țară. Cei doi Micronoffi din piesă sînt aşadar cele două vîrste şi ipos- 
taze ale lui Scatiu din romane — fiul în Viața la fară şi tatăl în 


Tănase  Scatiu, ambii bădărani, neciopliţi, proşti, dar aprigi să par- 


692 


vină şi în avere şi în atena, politică. însă Luchianu este el însuşi 
un fel de Scatiu, căci e, cum se spune în piesă, „fanfaronul bogat", 
în timp ce soţia sa e o femeie superioară, o altă Mărie din piesă 
(Jeana din nuvelă), deci o altă viitoare Tincuţă din romane. Un 
personaj foarte inteligent din piesă, rezoneurul Constantin Stroie, 
exprimîndu-l direct pe autor — sau pe autori — afirmă în medita- 
tiile sale despre Micronoffi că „ciocoii se vor ridica la nobleţe”, 
că ciocoii noi sînt „mai răi decît ciocoii vechi", ceea ce situează 
piesa în succesiunea directă a romanului lui Filimon, la mai puţin 
de două decenii de la publicarea lui. 

Luchianu şi Micronoff-tatăl discută afaceri, cîştiguri, înşelătorii 
pe spinarea ţăranilor, primul şi cu oarecare naivitate (chiar aparentă 
cinste, uneori) care-l va pierde. în roman personajul va fi conceput 
altfel (Dinu Murguleţ), dar tipul lui se va păstra în moşierii jefu- 
iți de Scatiu. Luchianu din piesă e un proprietar grijuliu numai de 
propriile interese şi nici preocuparea lui pentru sănătatea lui Conrad, 
cînd află că un mal s-a prăbuşit peste acesta şi peste un grup de 
ţărani, nu are un substrat etic sau uman, ci e doar teama că i s-ar 
fi putut pierde un om de credinţă: „Era harnic şi-mi făceam tre- 
burile cu el". Dar şi el, ca şi Micronoff, îl dojenesc pe Conrad că e 
prea apropiat de ţărani („Toată ziua nu face decît stă la taifas cu 
ţăranii"), căci de starea sau viața lor el, Luchianu, nu-şi face bătăi 


de cap („de ţărani nu mă îngrijesc eu atîta”). 


Spre deosebire de nuvelă, în piesă au loc graţioase discuţii între 
Conrad şi Măria despre d-ra Luc d'Estrelles din Le roman d'un jeune 
homme pauvre de Octave Feuillet, unde se află o scenă identică, de 
iubire nemărturisită. Scena cînd, recunoscut de Măria, Conrad stăruie 
să declare că nu el e Alexandru Lazăr, e în general făcută „teatral”, 
adică bine, în limitele teatralităţii romantice, căreia îi aparţine piesa, 
prin toată trama ei erotică. Dar ceea ce e interesant, e că nu aceasta 
ocupă locul central în piesă, ci cealaltă, socială, care va genera con- 
flictul arendaş-ţârani din romane. Tot ce s-a spus pînă aici apar- 
ţine primului act; al doilea debutează cu contrastul săteni-proprie- 
tari, realizat şi prin decor, căci grădina casei Luchienilor lasă să se 
vadă în fund tabloul mizer al satului. Se poartă discuţii politice, 
apar referiri la problemele concrete, Luca Micronoff e decorat pentru 
lucrările lui literare(!) deşi n-a scris nimic, o listă interminabilă de alţi 
distinşi pe nedrept e comentată ironic (Duiliu Zamfirescu nu prim s' 
nici el în epocă nici o decorație, deşi se aşteptase, probabil, iar după 
proclamarea regatului — 1881 — decorările au curs vreme de doi 
ani), dar Micronoff nu lipseşte între beneficiari, datorită stăruinţelor 
lui Luchianu, fireşte. Are loc tocmeala pentru zestre, căci Măria, 
refuzată de Conrad, şi-a dat consimţămîntul pentru Luca Micronoff 
cel lichea şi prost. Conrad intervine şi aici, scutindu-l pe Luchianu 
de a se lăsa stors de o zestre prea mare de către Sotir, care-l are 
la mînă pentru nişte datorii. 


Ciocnirile călăraşilor cu ţăranii sînt gata să izbucnească şi în 
piesă, ca în viitorul roman, căci Luchianu a chemat armata şi auto- 
rităţile să-i scoată oamenii la seceră. Saşa clarifica lui Matei proble- 
mele din această serie, al căror exponent modern e Conrad, moşierul 
dinamic, partizan al morii cu abur (deci modernă), al culturilor 


093 


cu profit maxim, care însă nici nu secătuiesc pămîntul, nici nu store 
pe ţărani. Soluţiile ideale pentru raporturile boieri-ţărani vor apare 
deci de pe acum şi ele nu pot fi decît ale lui Duiliu Zamfirescu, nu 
ale lui Vellescu, căci le aflăm aidoma în romanele de peste un deceniu. 
Luchianu rămîne însă opac la astfel de înnoiri, cu toată încercarea 
Măriei şi a unei amice, Elena Frăţinu, de a-i deschide ochii. El îl 
admonestează pe Conrad, care nu are alta de făcut decît să se pră- 
buşească romantic pe un scaun, înainte de cortina actului al doilea. 

în actul al treilea conflictul se complică prin încercarea lui Con- 
rad de a salva memoria tatălui său, învinuit de lipsa marii sume 
de bani, acoperită cu ani în urmă de Luchianu, şi pentru care tînă- 
rul îşi socotea datoria de recunoştinţă faţă de moşier. Lucrurile se 
complică erotic, eroul refuzind să se mărturisească Măriei, cu toate 
îndemnurile lui Stroie şi ale Elenei, dar se rezolvă sub raport social, 
etic, căci Luchianu îşi recunoaşte orbirea în care s-a lăsat atras de 
Sotir Micronoff, cînd l-a bănuit de necinste pe Conrad; acesta îi 
plăteşte moşierului cei 40.000 lei reprezentînd datoria tatălui său, 
căsătoria proiectată cade, şi Sotir arendaşul ajuns deputat e gata 
să se resemneze, căutînd fiului său o altă nevastă, pe măsura lui, ca 
să se ridice „la obraze". Luchianu, trezit la realităţi, îl va admonesta 
pe fostul său protejat, arunclnd anatema pe toată categoria lui: „Dum- 
neavoastră sunteţi o pată în societate!"; Conrad va proceda la fel 
(„Sunt aici ca să înfierez pe cel mai mişel dintre calomniatori!”) 
şi dovedeşte pe loc că tatăl său fusese escrocat de Sotir, delapidato- 
rul sumei de 40.000 lei, care dusese la ruină familia sa, a lui Ale- 
xandru Lazăr-Conrad Martinian. Eroul scoate demonstrativ pistolul, 
strigîndu-i: „Viperă!", deşi nevoie nu era de armă în acest moment, 
decît pentru a se declanşa drama ce va urma numaidecît, adică în 
clipa în care dragostea celor doi tineri trebuia să se împlinească şi 
ea, după deşteptarea lui Luchianu, salvarea lui şi împăcarea cu ţăra- 
nii, toate săvîrşite de Conrad. Căci, tocmai acum intră Luca cel 
prost strigînd ajutor şi povestind că Măria căzuse de pe cal — Con- 
rad crede că fata a şi murit, deci întoarce spre el pistolul îndreptat 
mai înainte spre Sotir şi se împuşcă. Arendaşul devenit moşier şi 
deputat crede că, în sfîrşit, concurentul lui Luca la mîna Măriei 
fiind mort, poate să se adreseze lui Luchianu cu „cuscre"”. Dar acestt 
îi strigă furios: „Nu-i loc în familiile oneste pentru parveniţi”. Şi 
piesa se încheie asupra acestui moment tragic — deosebit de nuvelă, 
unde Jeana se mărita. „Prea tîrziu” din titlul şi din finalul piesei 
e regretul amar al lui Luchianu, şi nu replica epistolară a eroinei, 
ca în Jeana. 


lată cîte noutăţi faţă de nuvelă. Cui sînt ele datorite? Am afir- 
mat că, în linia generală a subiectului, ele nu pot fi decît ale lui 
Duiliu Zamfirescu; în amănunţirea lor scenică, în replici, adică în 
ceea ce înseamnă propriu-zis piesa, ele sînt, probabil, ale lui Vellescu — 
adică tocmai ceea ce nu dă drept editorului să atribuie lucrarea în 
atît de mare măsură lui Duiliu Zamfirescu, încît să o introducă între 
operele lui. 

Manuscrisul după care s-a montat spectacolul din 19 ianuarie 1884, 


aflat în arhiva Teatrului Naţional, — şi care e, desigur, cel prezentat 
juriului pentru premiu — e scris de mîna altcuiva decît a scriitorului 
694 


nostru — poate fi chiar de Vellescu; intervenţiile lui Duiliu Zamfi- 
rescu sînt doar cîteva şi neesenţiale. Să fi făcut el o primă schemă 
generală a piesei, pe care s-o fi lucrat apoi Vellescu, dînd forma 
finală a piesei? 

E destul de probabil că aşa s-au petrecut lucrurile — deci numai 
urzeala e a lui Duiliu Zamfirescu pe cîtă vreme „bătătura” e a lui 
Vellescu. însă, ceea ce se vede într-o țesătură, ceea ce dă formă, 
culoare, desen, calitate chiar pînzei, e bătătura, ea e carnea schele- 
tului care se oferă vederii, oricît osatura asigură stabilitate şi tărie. 
Tocmai cu urzeala, cu scheletul, a făcut Duiliu Zamfirescu mai tîr- 
ziu primele două romane din ciclul Comăneştenilor. 


1 — Nancy era în epocă sediul multor instituţii superioare de 
învățămînt, între care şi „Şcoala naţională a apelor şi pădurilor”, 
menţionată în nuvelă. 


2 — La Metz a fost unul din marile dezastre ale armatei franceze, 
îu timpul războiului cu Prusia din 1870. Nu mai puţin de 173.000 
oameni s-au predat aici prusienilor fără luptă, cu tot armamentul. 
Eliberaţi după cîteva luni, ei au fost trimişi pentru a zdrobi Comuna 
din Paris. Duiliu Zamfirescu pare a-şi absolvi eroul de acest din 
urmă rol, căci nu-l menţionează — deşi personajul, întors în Franţa 
„după încheierea păcii” cu Germania, putea foarte bine participa la 
represalii. 


3 — Deşi acest cîntec eroul „nu-l auzise de ani întregi" — după 
cum se precizează numaidecît în nuvelă, — deci îl ştia de mult, 
el nu trebuie socotit neapărat reproducere a unei poezii străine, ci 
e, probabil, una proprie autorului, aşa cum se întîmplă cu cea 
mai mare parte a versurilor de acest fel, intercalate în lucrările sale 
de proză sau de teatru. 


p. 92 PENTRU TOTDAUNA 
R.L, VII, 1662, 11 ian. 1883. 
Semnat: Don Padil. 


Variante 


p. 93, r. 29 — ... reminiscențe sfinte îi pricinuiau... (R.L). 

p- 97, r. 20—21 — ... un străin întrebînd pe proprietarul unei 
moşii de ce vine... (R.L). 

p. 98, r. 2) — ... nu găseşte hrană sufletului... (R.L). 

p- 99, r, 18—22 — ... Se înecase. Filip, aproape nebun... (R.L). 


Petru Economu (Oeconomu), căruia îi e dedicată nuvela, fusese 
coleg cu Duiliu Zamfirescu la facultatea de drept; numit şi el magis- 
trat, s-a stins pe neaşteptate în primăvara 1882, cînd scriitorul îi 
publică un emoționant necrolog (Pro memoria, R.L, VI, 1446, 14 
apr. 1882, semnat D.Z.), de unde aflăm că dispărutul avus se şi 
el, cu pseudonime, în acelaşi ziar, articole şi schițe. 

Lucrarea este una din primele — dacă nu chiar prima — care 
abordează necesitatea, chiar datoria proprietarilor de moşii, de a 
nu înstrăina prin vînzări sau arendări pămînturile şi casele moştenite, 


695 


ci de a le păstra, întorcîndu-se la ele — lucru pe care il va face Matei 
Damian (Viața la țară) — şi de a le cultiva direct, fără intermediar. 


1 — „Familia cu acelaşi nume, veche şi cunoscută în ţară”, Chri- 
soverghi (sau Hrisoverghi) e menţionată încă prin sec. XVI, cînd 
un membru al ei era pîrcâlab la Neamţ. Cel mai recent era ofiţe- 
rul poet Alexandru H. (1811 — 1837), moldovean, mort de timpuriu 
şi cam fără glorie la Iaşi, în urma unei incursiuni erotice nereuşite: 
surprins de soţ, sărise pe fereastră şi se zdrobise! Cu excepţia unei 
singure poezii, tipărite în timpul vieţii, opera sa, a unui diletant 
talentat, s-a publicat postum. 

Rezerva lui Duiliu Zamfirescu de a determina rudenia eroului 
cu poetul subliniază încă o dată preocuparea sa de a-şi boteza perso- 
najele preferate cu numele unor artişti cunoscuţi (Depărăţeanu, Nico- 
leanu, Strauss etc). Personajele pe care le denumesc rămîn însă, în 
esenţă, fictive. 


2 — Vişnu, al doilea zeu la indieni din trinitatea brahmanică, 
avea în grija sa păstrarea lumii. 


3 — Osiris era, la egipteni, protectorul morţilor. Alăturarea de 
celălalt zeu nu e deci întîmplătoare în nuvelă: ambii sînt binefăcă- 
tori, unul pentru vii, celălalt pentru duşii de pe lume I 


P. 100 MĂRIA 
R.L, VII, 1709, 8 mart. 1883. 
Semnat: Don Padil. 
Variante 


p. 104. r. 26 - ... un pahar de bere zbură... (R.L). 
p. 106, r. 32 — ... îi plăcea mult umbra... (R.L). 


1 — Pictorul italian Antonio Alegri Correggio (1489—1534) a fost 
un maestru al figurilor omeneşti, îndeosebi feminine. 


2 — Sjtnta Cecilia — patroana cîntăreților — a fost martirizată 
prin tăierea capului cu securea. 


3 — Dintre cele şapte Cleopatre ale Egiptului, cea mai celebră, 
de care e vorba aici, este ultima, îndrăgostită de Cezar, apoi de riva- 
lul său, Antoniu; expertă în fabricarea otrăvurilor şi utilizarea lor, 
s-a sinucis lăsînduse înțepată de un scorpion sau muşcată de o 
viperă. 


P. 107 SINGURĂTATEA 
R.L, VI, 1375, 17 iun. 1882. 


Variante 


p. 107, r. 25—26 — ... întreruptă de muzica murmurătoare... (R.L). 


Duiliu Zamfirescu a avut un cert model aici în lucrarea cu ace- 
laşi titlu a medicului filozof elvețian Jean Georges Zimmermann 
(1728 — 1795) despre Singurătate, la care trimite el însuşi, ulterior, 


696 


— 


într-unui din foiletoanele rubricii Palabras. „Numai în Singurătatea 
lui Zimmermann am mai întîlnit această pătrundere a liniştei în care 
e scufundată cîteodată firea; numai el a mai înţeles atît de bine 
taina care se coboară din văzduhul neţărmurit ce se întinde deasu- 
pra noastră, pe o rază de soare, şi se strecoară, ca un fir de aur, 
printre frunzele ce alcătuiesc acoperişul pădurilor.” (R.L, VI, 1541, 
10 aug. 1882). 

în George Sand, în poemul în proză Apa care doarme de Amedee 
Achard (menţionaţi de autor în acelaşi foileton), el a avut alte puncte 
de plecare posibile. Poemul în proză era larg răspîndit în epocă, 
mai ales la simbolişti. 

Topografia Ceahlăului e imaginară — Duiliu Zamfirescu încă nu 
văzuse celebrul munte moldovean. 


1 — înşiruirea de artişti nu e întîmplătoare, ea se referă la mari 
evocatori ai nopţii şi singurătăţii: Lamartine are numeroase astfel 
de poezii, poetul englez Eduard Young (Yung, scrisese Duiliu Zamfi- 
rescu) este autorul celebrului poem Nopțile, Beethoven are Sonata 
lunii. Despre J.G. Zimmermann va vorbi scriitorul însuşi. Dar de 
ce şi Hristos? — poate pentru anii petrecuţi, după spusele evanghe- 
liei, în singurătatea pustiului. în sfîrşit, Alfred de Musset este auto- 
rul cunoscutelor Nopți, din care Noaptea de decembrie se încheie cu 
prezenţa unei apariții care-l consolează pe poet şi ale cărei ultime 
cuvinte sînt tocmai cele din versul citat în poemul lui Duiliu Zamfi- 
rescu: „Ami, je suiş la Solitude". 


2 — Raphael, titlul lucrării romantice autobiografice a lui Lamar- 
tine; numele de femeie care, ceva mai jos, „vine să încununeze tabloul 
sau să îndulcească filozofia” la fiecare pagină, e Iulia, steaua ero- 
ului din roman, sub care poetul ascundea, de fapt, pe frumoasa Elvira 
din  Meditaţiile anterioare. 


p. m PATRIE ȘI POEZIE 
R.L, VI, 1434, 28 mart. 1882. 


1 — Discuţia arendaşului cu vătaful e redată de autor cu amără- 
ciune: stăpînul moşiei dă de mîncare oamenilor numai varză pentru 
timpul muncii, le distribuie acestora pâmînturile inundabile din baltă 
şi îşi opreşte lui grindul apărat de ape, rachiul îl diluează cît poate, 
şi uită tot ce-a spus frumos despre patrie, pentru a nu-şi leza intere- 
sele. Este prima sugestie a scriitorului despre viitoarea lume a Scatiilor, 
pe care avea s-o stigmatizeze atît de violent peste cincisprezece ani. 

în orice caz, tatăl scriitorului nu făcea parte din categorie, însă 
autorul viza fără îndoială una sau mai multe persoane reale. 


P. 116 ORFANELE 


1 — „Cele mai sublime stanţe ale lui David" — se referă desigur 
la psalmii marelui rege din Israel (1010—970 î.e.n.), fondatorul 


Ierusalimului. 


697 


2 — Corina a fost poetă greacă (sec. V î.e.n.), rivala celebrului 
Pindar. 


P. 119 UNDE DE VARĂ 
RL, VI, 1511, 4 iul. 1882. 


Sub titlul Cugetări, Duiliu Zamfirescu mai publicase aforisme ase- 
mănătoare, cu şapte luni Înainte, tot în R.L Din acestea nu repro- 
duce nimic în volumul Fără titlu: ele figurează în volumul de faţă 
al prezentei ediții, în capitolul Din publicații. 

Aforismul era amplu practicat în epocă. Conv. lit avusese ani 
de zile o astfel de rubrică permanentă; Maiorescu se specializase în 
această direcţie, dar şi alţi colaboratori semnau frecvent în cadrul 
rubricii. R.L, de asemenea, nu rămînea mai prejos, şi Argus (Dela- 
vrancea) era adesea întîlnit, In coloanele ziarului, cu aforisme. Duiliu 
Zamfirescu însuşi le va continua, extinzîndu-le, în cadrul ciclului 
intitulat Măsura dreaptă a vieţii, alcătuit în perioada stagiului diplo- 
matic şi inclus parţial în romanul Lyăda. Scrisori romane. 


NOVELE 


Editura librăriei Socec & Co., Bucureşti, 1888. 


Volumul s-a tipărit cu foarte puţine zile înainte de plecarea scriito- 
rului în Italia şi e întemeiat să presupunem că tocmai plecarea pre- 
cipitată a determinat adunarea grabnică a celor şase nuvele, apărute 
între ian. 1886 şi febr. 1888 în Conv. lit, şi tipărirea lor în volum, 
pentru ca diplomatul proaspăt, cu un deceniu de vechime literară, 
să Înregistreze, în sfîrşit, un volum de proză pe măsura faimei de care 
se bucura în lumea literară. Nuvelele şi schițele din Fără titlu şi 
romanul în jața vieţii nu convingeau lumea literară de valenţele pro- 
zatorului; nuvelele din Conv. lit însă o făceau cu prisosinţă. 

Totuşi, Maiorescu îl declara, în numărul Convorbirilor din apri- 
lie 1886, drept unul din prozatorii ale căror nuvele „s-au adaos" lite- 
raturii în spaţiul de după 1872, deci de la apariţia articolelor despre 
Direcţia nouă. Avea criticul în vedere numai nuvelele Woapre bună 
(ian. 1886) şi Locotenentul Sterie din acelaşi număr cu articolul său 
Poeți şi critici (apr. 1886), sau se gîndea şi la nuvelele din R.Z? 
Mai probabil e că pe acestea din urmă nu le avea în vedere, căci 
Maiorescu obişnuia adesea să-şi întemeieze aprecierile şi pronosticu- 
rile sale îndrăzneţe numai pe ceea ce apărea în Conv. lit Dovada 
e chiar în articolul citat unde, în opoziţie cu poezia lui Macedonski, 
socotit vinovat de „atmosfera estetică vițiată" — de poezia simbolistă, 
desigur — criticul aduce ca argument convorbirist poezia lui Anton 
Naum şi A. Vlahuţă, iar în comedie aliniază lui Caragiale pe I. 
Cerchez 1 


în ce-l priveşte pe Duiliu Zamfirescu, pus alături de Slavici, 
Creangă, Delavrancea şi Gane — toţi cu nuvele care „s-au adaos" 
după 1872 — criticul a intuit just, şi cele două nuvele, alături de 
alte patru ulterioare, reprezentau în adevăr un bun „adaos" în proza 
epocii. 

Diplomatul plecat la post în 1888 lăsa deci în urmă un profil de 
autentic prozator, oricînd putînd fi pus alături de nuvelistul clasic 
al epocii, Nicu Gane, şi de cei afirmaţi recent: loan Slavici şi 
Caragiale. Nu întîmplător, noul prozator simte nevoia să se delimi- 
teze de cei doi din urmă, contemporanii săi, în prefața atît de sen- 


699 


tenţioasă a volumului: vorbirea în fraze de inscripţie începea să-l 
stăpînească pe diplomatul care învățase bine, în cei trei ani de slujbă 
la Externe, alfabetul noii tagme — distincţia şi distanţa faţă de inter- 
locutor sau ascultător! 

Plecarea are loc în primele zile ale lui mai 1888 (la 4 mai a avut 
loc masa de rămas bun, la „Grand Hotel Boulevard"), la o lună după 
formarea cabinetului junimist cu Th. Rosetti prim-ministru, Maio- 
rescu la Culte şi ad-interim la Domenii, şi Carp la Externe. Numit 
încă de jumătate de an la legația din Roma, dar neizbutind să plece 
din cauza violentelor ciocniri politice care s-au urmat în tot sfîrşi- 
tul de an 1887 şi începutul lui 1888, Duiliu Zamfirescu fusese în fine 
absolvit de vindicta liberală atrasă asupră-şi în 1884, cu prilejul 
articolelor antimonarhice în privinţa „dotaţiei regale" (Le Domaine 
de la Couronne, în L'lnd. roum., 25—27 iun. 1884), şi pus pe dru- 
mul „Cetăţii eterne". Se pare că, o clipă, fusese între candidaţii de 
la Direcţia generală a Teatrelor şi a Naţionalului bucureştean, post 
ce avea să-i fie încredinţat, pe drept, lui Caragiale. P.P. Carp văzuse 
bine cînd hotărîse — probabil peste solicitarea lui Duiliu Zamfirescu 
însuşi şi peste sugestia lui Maiorescu — că diplomaţia e mai priel- 
nică poetului (prozatorul nu era confirmat încă de volumul Novele, 
neapărut), decît administrarea lumii actoriceşti, şi spusese fără putinţă 
de replică: „Duiliu, ca poet, să meargă la Roma”. întîmplarea ar fi 
avut loc pe la 10 aprilie 1888 (N. Petraşcu, Duiliu Zamfirescu, Ed. 
„Cultura Naţională”, 1929, p, 50). Putem să presupunem că urmă- 
toare acestei decizii de plecare pe timp lung, a fostiniţiativatipă- 
ririi, în cel mai scurt timp, în volum a nuvelelor publicate în Con”. 
Ut. Prefaţa, deci, s-a scris tot acum, în aprilie 1888. 


Totul pe grabă, fără măcar răgazul de a fi îndeplinite obligaţiile 
protocolare faţă de apropiaţi, nelipsite din comportamentul lui Dui- 
liu Zamfirescu. Astfel, înainte de plecare, nu a avut nici timpul să 
se scuze faţă de Iacob Negruzzi că nu-i dăduse volumul, din care 
nu avea exemplare suficiente, sau acestea nici nu ieşiseră de sub teasc, 
şi au'orul a primit li Roma cîteva exemplare ulterior, prin poştă. 
„Sunt vinovat către d-ta — îi scria lui Iacob Negruzzi, de la Roma, 
la 16 iun. 1888, deci la peste o lună după ce părăsise Bucureştii — 
că nu ţi-am trimis novealele, dar să le bată pustia că aici n-am decît 
un singur exemplar. Am să mă rog de Socec să-mi mai trimită vreo 
cîteva (deci îi mai trimisese? n.n.), şi să-ţi scriu cu propria mea 
icoană (mînă? n.n.) «lui conu Jacques, de la Pavel cetire etc, etc.» 

Volumul e frumos tipărit, pe o hîrtie de bună calitate, cu un colon- 
titlu la fiecare pagină conținînd titlurile nuvelelor respective. Tipa- 
rul larg face ca numărul paginilor să ajungă la 344, ceea ce dă cărţii 
şi grosimea unei apariţii serioase. Poate că nu e neinteresant de ştiut 
că, între volumele de proză ale editurii „Socec& Teclu", care tipă- 
rise Novelele lui Duiliu Zamfirescu, mai figurează pînă atunci urmă- 
toarele: Proză de Alecsandri, Novele (3 voi.), de Nicu Gane, Scrisori 
către Vasile Alecsandri de I. Ghica, Legende, basmele romanilor de 
P. Ispirescu, Rumăniscke Skitzen de Mite Kremnitz, Novele de Carmen 
Sylva, Opere (în 3 volume) de C. Negruzzi, Copii de pe natură de 
Iacob Negruzzi, Opere complecte (3 voi.) de Al. Odobescu, Novele din 
popor de I. Slavici. 


700 


Volumul costa 5 lei — imprimat cu litere mari chiar pe coperta 
primă — preţ destul de ridicat prin comparaţie cu altele (volumul 
lui Slavici a costat 4 lei, ale lui Gane cîte 2 lei) — însă n-a avut şi 
tiraj legat, ca al lui Slavici, deci, cu tot prestigiul literar al auto- 
rului* editorul aştepta mai întîi confruntarea cărţii cu publicul, ca 
abia la urmă să încerce aventura unei prezentări grafice mai difi- 
cile (un volum legat avea uneori preţul aproape dublu faţă de unul 
broşat; Poeziile lui Eminescu costau 4 lei broşate şi 9 lei legate). 


Sumarul volumului e cel reprodus în ediţia de faţă. (Probabil 
că tot din cauza grabei de care a fost nevoie la tipar, în finalul cărţii 
s-a omis obişnuitul „cuprins" !) 


P. 125 ICUVÎNT ÎNAINTE] 


După încheierea stagiului gazetăresc la R.L, această prefaţă este 
cel dintîi nou amestec cu iz teoretic în republica literelor. Ecourile 
celorlalte luări de poziţii mai vechi, numeroase şi acide, continuau 
să apară încă în presă, iritîndu-l destul, ceea ce explică încercarea 
de punere la punct, din fruntea volumului propriu, destinată mai 


puţin să delimiteze locul celor doi scriitori numiţi — Slavici şi Cara- 
giale — cît să-l clarifice pe al său propriu. Intuiţia sa că după „stra- 
tul” literaturii satului — al cărui reprezentant îi apărea Slavici, 
inexplicabil de ce nu Creangă, sau de ce nu şi el — şi după celălalt 


„Sstrat", al literaturii unui univers citadin, acum puţin desprins de 
satul alterat de oraş, încă nedevenit oraş, ci rămas la zona periferiei — 
unde îl declară protagonist pe Caragiale — urmează „stratul de dea- 
supra", adică al citadinismului autentic, intelectual, această intuiţie 
este verificată de realităţi. în adevăr, literatura mediului citadin 
se zămislea acum, şi Duiliu Zamfirescu îi este unul din protagonişti, 
aşa cum se şi considera cu dreptate. 


Chestiunea urmărită polemic nu e însă aceasta, ci a limbii utili- 
zate de eroii acestor trei medii în proza literară a timpului. Vom 
vedea însă că, în ce-l priveşte pe Caragiale, implică nu numai proza 
sa, la 1888 destul de puţină şi nepublicată în volume, ci şi comediile, 
toate publicate şi jucate. Şi e normal să credem că articolul-prefaţă 
cuprinde expunerea unui punct de vedere propriu, în susţinerea căruia 
întîlnise opoziții la Junimea, probabil chiar de la Maiorescu, dar şi 
de la Caragiale, de exemplu. Amintirile unor contemporani (Al. Obe- 
denaru, Amintiri, farsele din cafeneaua literară în Adevărul din 
9nov. 1933) sau însemnările zilnice ale lui Maiorescu (din 30 oct./ 
4 nov. 1887) şi chiar corespondența lui Duiliu Zamfirescu însuşi (scri- 
soare către Titu Maiorescu, datată de critic 13/25 dec. 1887, dar tre- 
buind să fie din 5— 8 nov. acelaşi an), atestă o continuă controversă 
între scriitorul nostru, înainte de plecarea lui în Italia, şi părintele 
Scrisorii pierdute în probleme literare între care un loc esențial îl 
va fi avut cea a expresiei — deci a limbii. E neîndoios că Maiorescu 
împărtăşea mai puțin teama lui Duiliu Zamfirescu că se strică limba 
literară din cauza reproducerii realiste a limbajului țărănesc (Slavici) 
şi a celui de periferie urbană (Caragiale). Ulterior (1895) Maiorescu 
va lăuda limba lui I. Popovici-Bănăţeanul, plină de neologisme şi 
mai ales de termeni specifici argoului meseriașilor, neacceptată nici 


701 


aceasta de Duiliu Zamfirescu, care o va utiliza ca un argument împo- 
triva criticului. Nu mai tîrziu decît un an după această prefaţă, 
temperatura relaţiilor cu Maiorescu capătă brusc creşteri neaşteptate 
tocmai într-o discuţie despre proza lui Caragiale (e vorba de Făclia 
de Paşte; scrisori către Titu Maiorescu din 11 sept. şi 11 oct. 1889). 
Subiectul era deci mereu exploziv pentru Duiliu Zamfirescu — şi 
nu altfel se întîmplă cu proza lui Slavici: încă din perioada lui Don 
Eadil, autorul Vieţii la țară avea, faţă de transilvănenii ajunşi la 
Bucureşti, mari rezerve, devenite cu timpul inimiciţie statornică, 
agresivă şi, adesea, cu totul nedreaptă. 

Expresii din prefaţă ca „elocuţiune retorică”, sau opinia despre 
caracterul personajului extras din periferie ca stînd în lipsa lui de 
caracter — acestea aparţin terminologiei criticului din articole şi, 
desigur, din şedinţele Junimii. Duiliu Zamfirescu le reproduce fără 
a le accepta sau a se delimita, căci scriitorul e de pe acum de partea 
limbajului elegant, atît al personajelor cît şi al autorului relatînd 
despre ele. Termenul elegant a revenit adesea în argumentările sale 
la Junimea, încît critica (N. Petraşcu, M. Dragomirescu) l-a preluat 
pentru a defini stilistica scriitorului. Bazele teoretice ale acestei defi- 
niții — împreună cu termenul însuşi — le găsim şi în prefața prezentă, 
atunci cînd este demonstrată obligaţia prozatorului realist de a nu 
reproduce aidoma vorbirea pestriță a clasei din care fac parte Dadiana 
şi familia Sterie, ci de a utiliza în dialogurile lor — şi nu numai 
acolo, desigur — „limba uzuală curată, ba chiar elegantă" a ele- 
mentelor celor mai bune ale acestei lumi. Este calea pe care scriito- 
rul vede îndrumlndu-se proza românească ulterioară, depăşind voca- 
bularul rural şi de periferie urbană. E o cale mai grea, dar nu numai 
inevitabilă, ci obligatorie pentru literatură, spune Duiliu Zamfi- 
rescu, pentru a se ajunge la o literatură modernă, adică întemeiată 
pe caracterologii complexe, nu lineare, cum socoteşte scriitorul psi- 
hologia ţăranului şi a omului de periferie urbană. Ideea apăruse şi 
în foiletoanele Palabras, ea va fi amplu dezvoltată curînd, în cores- 
pondenţa cu Maiorescu (prima scrisoare ou această temă va fi cea 
din 7 iul. 1889, urmată de cea din 1 oct. 1889, foarte importantă 
în ce priveşte discuţia în jurul analizei psihologice în roman) şi relu- 
ată mai tîrziu de Lovinescu, Camil Petrescu, G. Călinescu. Prefaţa 
la Novele defineşte deci nu numai un moment în evoluţia ideologiei 
literare a lui Duiliu Zamfirescu, dar şi în formarea unei teorii a pro- 
zei româneşti moderne. înaintea romanelor, scriitorul îşi construia 
structurile lor şi le justifica în principiu. 


1 — Scriitorul numeşte — chiar dacă terminologia nu e cea mai 
precisă — naturalismul. Duiliu Zamfirescu reduce tipologia prozei 
lui Slavici şi a comediei lui Caragiale la reproducerea aidoma a 
unei lumi, în pitorescul ei exterior, în limbaj şi gesticulaţie. Evident, 
e o îngustare în ce priveşte literatura lui Slavici şi a lui Caragiale 
(a care are în vedere nu proza, cum anunţase în prima frază, ci come- 
diile, după cum rezultă din exemplificări) — neadevărată, ca orice 
îngustare, dar elocventă pentru rezerva scriitorului faţă de naturalis- 
mul zolist. 


2 — Titlul exact al nuvelei e Sobieski şi românii. 


702 


3 — Titlul exact al studiului lui Teodor T. Burada (1839—1923) 
este următorul: Cercetări asupra  Convervatorului  filarmonic-dramatic 
din laşi (1836-38); el apăruse chiar în 1888. Scriitorul nostru cita 
din memorie, preocupat să indice caracteristicile lucrării, mai mult 
decît să reproducă întocmai datele ei bibliografice. 


P. 128 NOAPTE BUNĂ 
Conv. lit, XIX, 10 ian. 1886. 


Variante 


p. 129, r. 29—31 — Omul nu era rău de la fire, dar oamenii ceilalți 
îl făcuse atit de rău şi de  kărțăgos încît nu-l mai 
putea suferi nimeni. Ridea cu cauză sau fără cauză, 


cu toată lumea... (Conv. lit). 

p- 129, r. 34 — ... înalte doamne. Fusese amorezat... (Conv. lit.). 
p. 129, r. 41 — ... baluri, în care să nu se ducă. Şi acest 
creştin... (Conv. lit.). 

p. 130, r. 9—10 — Cînd nu mai avea pe cine să se supere, o lua bini- 

şor... (Conv. lit.). 
p-132, r. 35 — 37 — ... amorezatul de luna Nilului cînd îşi ridică... 
(Conv. lit.). 


Este primă nuvelă a scriitorului publicată în revista Junimii, la 
distanță mare de poeziile anterioare (Fum şi Cînd mă gîndesc în urmă; 
Conv. lit, XVIII, 7, oct. 1884). Deşi redactor la R.L, ba încă parti- 
cipant la rubrica politică, deşi lua parte la întrunirile capilor poli- 
tici ai grupării junimiste, încă din 1881 afirmată ca dizidentă conser- 
vatoare, şi intra în casa criticului, chiar citise la cenaclurile de la 
acesta, totuşi legăturile lui Duiliu Zamfirescu cu Conv. lit. şi cu 
Titu Maiorescu erau încă slabe. 

Se adăugase violenta izbucnire publică a suitei de trei articole 
privind „dotația regală", în iunie 1884, cînd Maiorescu susținuse legea 
diberală de împămîntenire a monarhiei, iar scriitorul contestase cu 
date constituționalitatea ei, din punctul de vedere al „caracterului 
românesc" şi-l acuzase pe Brătianu de minciună. 

Nuvela Noapte bună a prilejuit, după cum declară şi autorul ei 
şi criticul însuşi, o discuție lămuritoare asupra relațiilor celor doi. 
„Căutînd într-un vechi caiet de note şi de date — îi scria lui Maio- 
rescu după mai mulți ani — am dat de manuscrisul novelei Noapte 
bună şi de două poezioare... Nu vă pot spune ce plăcere mi-a făcut 
descoperirea asta, şi cu cîtă putere mi-am adus aminte de scenele cita- 
niilor Junimei, de primele d-voastre încurajeri, după Noapre bună 
(căci înainte erați foarte posomorit cu mine, dragă doamne pentru 
politica domeniului coroanei) şi mai cu seamă de un dejun pe terasă, 
între noi amîndoi, în care v-aţi arătat mie, ca Domnul, pe munt le 
Sinai, lui Hristos (scriitorul se înşală: pe Sinai, Dumnezeu se arătase 
lui Moise, pentru a-i da tablele legii, n.n.). Adevărata mea simpatie 
şi admirare pentru d-voastră durează de atunci, şi cu cît timpul a 
trecut şi m-am gîndiţ la asta, cu atît mai mult m-am încredinţat că 
nu era o secretă plăcere de maestru de a înlănţui prin farmec spiri- 
tul unui tînăr, ci o spontanee şi francă dezvăluire a firii d-voastră 
calde, prinsă de partea bună a novelei; aceasta cu atît mai mult, 


703 


cu cît am înţeles pe urmă că tocmai pe atunci eraţi în supărări de 
familie, despărțenie, şi, dacă n-ar fi fost în d-voastră un fond senin 
de artist, pe care să-l prindă încercarea aceea de poezie, aţi fi avut 
mii de cuvinte de a nu da ascultare glasului meu" (scris, din 
22febr. 1893). 

Momentul lecturii nuvelei este, desigur, toamna anului 1885, într-o 
perioadă cînd încă se mai puteau lua dejunuri pe terasă, deci nu prea 
tîrziu — căci spre sfîrşitul lui oct. (stil nou) vremea a început să se 
strice şi s-a făcut frig — dar nici cu mult înainte de 16 oct., cînd 
scriitorul prezenta nuvela gata refăcută, după observaţiile întîlnirii 
anterioare. 

La 1893 criticul îi făcea din nou distincţia netă dintre chestiunile 
politice şi cele literare, recunoscîndu-i dreptul la opinie şi păstrîndu-şi-l 
pe al său, asemenea: „Mie mi-eşti drag tocmai de cînd cu domeniul. 
Eu ţi-am recunoscut îndată sinceritatea articolelor din /nddpendance, 
dar şi d-ta îmi vei fi recunoscut sinceritatea părerii, că în acel moment 
şi din acea cauză nu puteai fi candidatul nostru în alegeri (Junimiştii 


se prezentau pe liste liberale — e vorba de alegerile din dec. 1884, 
primele care mărturisesc public remorcarea de către liberali a grupării 
junimiste, n.n)... Iar talentul d-tale din Noapte bună şi din altele — 


asta e altă chestie”. 


Totuşi rezervele criticului au existat şi posomoreala de care vorbeşte 
scriitorul a fost reală, de vreme ce un an de zile după ce-i refuză candi- 
datura, Maiorescu nici nu-l mai pomeneşte în însemnări zilnice, igno- 
rare a prezenţei sau chiar absenţa — voită sau nevoită, un fel de 
expulsie a recalcitrantului — de la „junimile” obişnuite de la Maio- 
rescu (cele mai multe se ţineau la el). 

In acest caz, trebuie să acordăm o semnificaţie deosebită menţio- 
nării de la 7/19 oct. 1885 din însemnări zilnice, unde reapare numele 
scriitorului, întîia oară după lunga tăcere ulterioară controversei din 
dec. 1884. Fusese o lectură la col. Bengescu-Dabija (tragedia Pyg- 
malion), la care participase şi scriitorul nostru, alături de Iacob 
Negruzzi, Caragiale, Esarcu, Grigore Manolescu, Ventura şi D. Raco- 
vitză-Sphinx — după cum se vede, mai toţi oameni de teatru. Acum 
(dacă luăm după stil vechi data din scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu) 
se va fi pus la cale întîlnirea pentru lectura nuvelei. Starea criticului 
e, în acest moment, cea pomenită în scrisoarea lui Duiliu Zamfirescu: 
„Am friguri şi mă simt slab, politiceşte anihilat, în casă situaţia 
sufleteşte disperată." (însemnări zilnice, din 3/15 oct. 1885); şi toate 
continuă aşa întreaga toamnă. 

Dacă însă ne ţinem după stilul nou, în considerarea datei scrisorii 
lui Duiliu Zamfirescu, atunci înseamnă că lectura nuvelei a avut loc 
înainte de întîlnirea la Bengescu-Dabija şi că tocmai discuţiile în 


jurul Nopţii bune  facilitaseră prezenţa comună la „uvertura”"” lui 
Pyemalion. 

Prima filă a manuscrisului nuvelei are, în colţul din dreapta sus, 
specificaţia unei date: 7Z5sepr. — şi urmează două cifre, indicînd anul, 


întîia e, firesc, 8, dar a doua nu se poate înţelege care e, putînd fi tot 
atît de bine 2, 3, 4 sau 5, oricum una înainte de 6, căci în ianuarie 
1886nuvela se publica. Astfel, datarea, dacă se referă la scrierea nuvelei, 
e imprecisă şi nu avem de ce să o presupunem anterioară lui 1885 
(sept. 1885), căci, dacă era 1884, atunci lucrarea apărea, probabil, 


704 


în RL, cu care scriitorul păstra încă relaţii. Putem dar admite 
15 sept. 1885 ca moment al scrierii nuvelei (începutulsau încheierea ei) 
şi, două săptămîni mai tîrziu, sau poate mai puţin de o lună (dacă 
considerăm datele după-stilul nou sau vechi), are loc lectura la Maio- 
rescu şi definitivarea textului. 

în orice caz, trebuie reţinut că adevăratele relaţii de prietenie 
dintre Maiorescu şi Duiliu Zamfirescu încep abia acum, în octombrie 
1885, o dată cu lectura nuvelei Noapte bună, şi tot acum începe lunga 
corespondenţă literară dintre ei. (înaintea scrisorii privitoare la nuvelă 
nu mai există decît una, lipsită de altă semnificaţie, în care scriitorul 
recomandă criticului o familie de italieni cîntăreţi din mandoline). 

Această scrisoare din 15 oct. 1885, inaugurală a unor relaţii literare, 
confirmă criticului efectuarea unor modificări de text asupra cărora 
se convenise în seara lecturii, deci prezintă lucrarea în formă defini- 
tivă, urmînd publicarea în Conv. Ut. Textul scrisorii e următorul — 
încă de oarecare distanţă oficială, dar cu ispite de relaţii amicale 
(„ne-am înţeles", „citanie”, „slujba ce ne face”): „Domnule Maiorescu. 
lată novela mea. Am schimbat şi am adăugat într-însa tot, după cum 
ne-am înţeles în ziua citaniei — numai de vorba figresă nu m-am putut 
despărţi. Am căutato grămadă, şi nimic n-am găsit care s-o înlocuiască 
cu feluritele calităţi ce are. Cusurul ei de vorbă prea franţuzească 
trebuie să i se ierte, faţă de slujba ce ne face. De altminteri, dacă 
găsiţi ceva mai bun, vă rog să ştergeţi fără milă şi să înlocuiţi. Al 
d-voastră” (scris, din 16 oct. 1885). Criticul n-a vrut să găsească sau 
n-a găsit în adevăr un alt cuvînt, astfel că zigresa e la locul ei, cu 
toate sugestiile neliniştitei feline. 


Ce fel sînt însă modificările efectuate la sugestia criticului? Manu- 
scrisulpăstrat, chiar cel pe care s-a lucrat, deci păstrînd şi forma 
veche şi cea nouă, ne arată şi genul observaţiilor lui Maiorescu. 
Acesta avusese de reproşat exact în privința lirismului, accentuat prin 
stilistica nuvelei. Scriitorul îşi numea în 1893 nuvela drept „încer- 
carea aceea de poezie"; criticul amenda tocmai poetizările exterioare, 
pitorescul exterior. Astfel, autorul îşi prezentase nuvela sub titlul 
turcesc Ghegeniz hairolsun, părăsit poate din îndemn propriu; însă 
începutul: „Se ridicase pe cer o lună întreagă şi luminoasă, care lumina 
(văzduhul) din slava cerurilor ca o lampă”, e înlocuit cu multmai 
exactul: „Se ridicase dinspre răsărit luna plină". Alte modificări, fără 
să fim siguri că toate sînt la sugestia criticului, sînt următoarele: în 
loc de „parcă acoperea lumea cu un cort străveziu”, s-a ajuns la forma: 
„parcă voia să acopere lumea cu un cort căldicel"; Hîrşova nu se 
mai „odihnea"”, simplu, „în malul Dunării”, ci o făcea „cu casele sale 
albe"; pelicanul nici el nu se afla doar „în marginea lacului”, ci se 
odihnea, „în stuf, de marginea lacului", parcă s-ar fi rezemat de mal! — 
ceea ce aduce o oarecare nuanţă în plus, deşi poziţia, ca atare, e nefi- 
rească; la fel oaspeţii de la cafeneaua lui Mehmeda erau iniţial „nişt! 
greci", despre care se precizează, la refacere: „nişte barcagii greci" 
etc. (toate exemplele sînt luate de pe prima pagină a manuscrisului) ; 
în continuare, modificările sînt de aceeaşi natură şi amploare. 


Nuvela are drept cadru, după cum se vede, un materialjde sursă 


memorialistică, valorificînd în parte descrieri de felul celor întîlnite 
în bucata Din Dobrogea. începutul, cu strecurarea eroului în casa 


705 


etei, este însă mai degrabă o reminiscență din Halima sau Decameron, 
de aceea trebuie să fim circumspecţi în a-l considera chiar real. Fan- 
tezia trebuie să fi lucrat din belşug aici. 


1 — Caricatura de la început revine, mereu defavorabilă preşedin- 
telui de judecătorie, implicînd destul de palid şi pe tînăra turcoaică, 
dar răsfringîndu-se negativ, chiar în această latură, tot asupra persona- 
jului caricaturizat. E potrivit să vedem şi o uşoară autoperstflare în 
condamnarea severă a acestei faune, mai accentuată în volum decît 
în Conv. lit. în orice caz, referirile la Dulcineea din Toboso şi la Don 
Quijotte îl dezavantajează pe magistratul îndrăgostit, nu pe eroină. 


2 — Referirea la Hafiznu e întîmplătoare. Marele poet persane un 
clntăreţ al amorului, dar un amor lipsit de drame şi frămîntări. Zuleica, 
eroina din culegerea sa de poeme (Divanul), este, prin urmare, echi- 
valentă cu frumoasa Aişe, dar nu aceasta cunoaşte poveştile de harem 
şi idilele desfăşurate in tulburătoare peisaje orientale, nici judecă- 
torul nu e atît de cultivat, încît să facă el ingenioasele comparații, ci 
totul e cu dibăcie atribuit de autor sieşi. Este eleganța stilului, de care 
vorteşte Duiliu Zamfirescu în prefaţă. E interesant de remarcat că, 
în Conv. lit., luna de care e amorezat Hafiz e „luna Nilului” — ceea 
ce era o eroare, de aceea, în volum, ea a fost mutată, corect, de pe 
cerul egiptean, pe cel persan (a Ruknabad). 


3 — Cadiul are, la musulmani, atribuţiuni judecătoreşti, de ordin 
civil şi de ordin religios, deci, în prima ipostază, el era echivalentul 
ture din Hîrşova al preşedintelui de Tribunal — de unde „obligația" 


de breaslă a turcoaicei de a se îndrăgosti de el. 


4— Comparaţiile sînt din familia celor utilizate de Hafiz, deci 
scriitorul avea o lectură proaspătă a Divanului, desigur în franţuzeşte, 
sau a vreunei dări de seamă asupra celebrei opere, cu citate copioase. 


5 — Feldmareşalul rus Carol-Frederic Diebizsch (Dibici) (1785— 
1831) a fost unul din cei mai destoinici comandanţi militari ai impe- 
riului țarist, din seria lui Suvorov sau Kutuzov. După planurile lui 
a fost.ocupat Parisul în 1814, cînd s-a ajuns la abdicarea lui Napoleon. 
Faima lui europeană de aici începuse, ea devenise legendă în războiul 
din 1828, sfîrşit cu pacea de la Adrianopole, cînd condusese armata 
rusă în celebrul marş care a dus-o dincolo de Balcani în cîteva sâptă- 
inîni, zdrobind orice rezistenţă otomană şi ameninţînd Istanbulul. 
De aici i s-a zis Zabalkanski, adică cel ce a trecut Balcanii. în epocă 
circulau încă în toată Peninsula Balcanică stampe, înfăţişînd excep- 
ţionalele lui fapte de arme, care îngroziseră şi revoltaseră pe turcii 
europeni. Portretul lui Aişâ este deci clădit din clişeele existenţei unei 
familii turce onorabile, adică bigotă cît se poate, cultivînd ca pe un 
ceremonial prescripţiile tradiţionale, de la cele religioase pînă la cele 
patriotice. 


6 — Şi cronologia, ca şi topografia nuvelei, coincid cu cele din bio- 
grafia hîrşoveană a scriitorului însuşi, ca şi toate impresiile. în orice 
caz, plecarea din Hîrşova a fost „cam către începutul lui ianuarie” 
— mai degrabă puţin după — 1881, după cum aflăm din corespondenţa 
cu Duiliu loanin („Pînă la 12 ianuartu sper să fiu în Bucureşti, îi 


706 


scria la 2 ian. — stil nou? stil vechi? — 1881), şi trebuie să presu- 
punem că şi topografia întoarcerii lui e cea din nuvelă. 


P. 144 LOCOTENENTUL STERIE 
Conv. Ut, XX, 1, apr. 1886. 


în revistă lucrarea poartă subtitlul: XNovelă şi dedicația: închi- 
nată fratelui meu Alecsandru. 
Variante 


p. 148, r. 3 — ...oarecari pretenții de boieri mari... (Conv. lit). 

p- 148, r. 38 — ... se scula de la masă cu seriozitate. (Conv. lit.). 

p- 152, r. 25 — ... despre dînsa nu se putea spune mult. Era ceea 
ce sunt... (Conv. lit.). 


Se pare că, spre deosebire de alte nuvele din această perioadă» 
citite mai întli lui Maiorescu şi apoi la Junimea, Locotenentul Sterie 
a mers direct la revistă. Sau a fost citită încă în prima perioadă a 
participării scriitorului la cenaclul junimist — fără să avem atestarea 
corespunzătoare în însemnările criticului, întrucît, după propria 
mărturie a scriitorului, nuvela datează de prin 1883. în orice caz, 
face parte din seria celor ce v stesc viitorul Zn război, dar, dintre toate, 
este cea mai amplă şi mai bună. Scriitorul o şi considera ca aar?, 
într-o scrisoare ulterioară către N. Petraşcu, căruia îi povesteşte că 
încă din adolescență şi-a pus ca obiectiv, în față, „de a ajunge să scriu 
frumos, ca să imortalizez pe eroii putneni căzuți la Grivița. O tenta- 
tivă de natura asta e novela mea Locotenentul Sterie, strînsă în volu- 
mul din 88. însă e numai o tentativă, scrisă prin 83; o goană a unui 
mînz zburdalnic, a cărui plămîni nu-l ajută să ducă cursa pînă la 
capăt" (scris, din 3/15 iun. 1897). 

Nu avem motive să punem la îndoială informația asupra datei 


cînd a fost realizată — probabil într-o formă deosebită de cea publi- 
cată; rămîne numai inexplicabil de ce ea n-a apărut în R.. în acea 
perioadă, cînd alte lucrări ale sale cu temă asemănătoare — Răvaşe 


(în colaborare cu A. Vlahuţă, R./. VII, 1905, 6 nov. 1883), Drumu 
din urmă (R.L, VII, 1921, 27 nov. 1883), alte Răvaşe (de data aceasta 
fără colaborator, R.Z., VII, 2034, 15 apr. 1884) — apăreau fără nici 
o greutate. Aplicarea nu spre episoadele spectaculoase, eroice, de 
război, ci spre dramele provocate în conştiinţe, spre noile relații ivite 
între oameni o dată cu războiul, arată, comparativ cu baladele şi 
imnurile lui Alecsandri, o treaptă superioară în literatura noastră 


consacrată evenimentului. Frica, de mai tîrziu — contemporană cu 
strîngerea nuvelelor în volum — va face parte din aceeaşi familie de 
preocupări. 


Caracterizarea familiei Sterie poate fi într-o măsură oarecare 
potrivită şi pentru aceea a scriitorului însuşi, începînd cu via de la 
Odobeşti şi terminînd cu atmosfera intimă a casei din Focşani. De 
reţinut afirmaţia de aici că familiile de acest fel nu se coborau „din 
cruciați sau din cavalerii de la Malta”. E, desigur, o aluzie fină la 
cei care-şi analizau cu zel originea (ca Macedonski în epocă), înfrumu- 
seţînd-o pe alocuri, sau care dispreţuiau pe cei de extracţie mijlocie 
ori chiar simplă. Precizarea aceasta ironică trebuie să fi fost iscată 
de vreo astfel de aluzie, cunoscută probabil pe atunci unui public 


707 


46 


mai larg, dar în orice caz în cercul Junimii, de vreme ce şi Caragiale 
are o menţiune asemănătoare, adică tot cu cavaleri cruciați, în pamfle- 
tul High-Life (1893): „Poţi fi feciorul celui din urmă rîtan; poţi merita 
să fii hrănit cu paie; poţi fi sărac lipit şi incapabil a munci de două 
parale; poţi fi o spurcăciune bună de aruncat la canal... etc, etc. asta 
nu te-mpiedică de a face parte din high-life. Vei merge alături cu un 
descendent direct al cutărui cruciat; vei concura pe toţi oamenii 
distinși..." etc. 

Fapt e că simpatia lui Duiliu Zamfirescu merge deschis către cate- 
goria Sterie. Mai tîrziu, în focul discuţiei cu poporaniştii (1909), va 
sugera şi el, într-un moment dat, că se trage din stirpe nobilă, dinLas- 
carizii imperiali; întîmpinată cu ostilitate chiar de la formularea ei, 
teza şi-a făcut drum ca un semn al snobismului scriitorului. 

Cu toate că trăsăturile generale ale familiei Sterie reprezintă şi 
condiţia propriei familii a scriitorului, nutrebuie făcută o apropiere 
prea decisă între acestea. Nici ca biografie, nici ca situaţii, cele două 
familii nu se aseamănă. 

Dacă vrem să căutăm cu orice preţ modele apropiate scriitorului, 
am putea să descoperim între rudele sale o împrejurare oarecum de 
aceeaşi natură, un impuls interior asemănător cu al lui Sterie, care 
vrea să plece pe front nemaiputînd suporta sentimentul de jenă că, 
în timp ce camarazii lui — şi chiar fratele propriu — luptă pe 
frontul Plevnei, el stă adăpostit la un serviciu de garnizoană. în aceiaşi 
termeni se exprimă locotenentul Alfons (Alphonse) de Thorand (marchiz 
francez la origine), din eroicul regiment de dorobanţi „10 Putna”, 
într-o scrisoare către soţia sa, Anastasia-Sia, fiică a celebrului doctor 
Anastase Lascar, deci vară cu scriitorul. „Gîndeşti-te, scumpa mia — 
declara el, într-o moldovenească reprodusă în scris aidoma ca în vor- 
bire — că pentru mine era mari ruşine să stau acasă pe cînd fraţii 
mii de armi erau peste frontieră, care să bătiau pentru libertatia scum- 
pei Patrii" (scris, din 5 oct. 1877, din bivuacul dela Găureni-Vlaşca). 
Duiliu Zamfirescu, destul de apropiat de vîrsta Siei şi amic bun cu 
ambii soţi, va fi cunoscut nu numai scrisoarea aceasta, dar şi toate 
împrejurările în care fiul de marchiz devenit locotenent focşănean 
ajunsese să plece la război — unde fratele său mai mare, Costache, 
era plecat mai demult. în orice caz, Alexandru Zamfirescu, fratele 
ceva mai mic de vîrstă, nu putea participa la războiul din 1877, nefiind 
atunci decît un adolescent de nici 18 ani. Cum însă la data scrierii şi 
apariţiei nuvelei el îşi terminase şcoala militară, dedicaţia pentru 
fratele său se explică prin îndeletnicirea comună a acestuia cu a 
eroului, anume, a armelor. 


Trebuie subliniată de pseminca căl'ura pentrueroii de la 1877, 
atmosfera de tragică măreție ce înconjoară jertfa lor, dominantă în 
întreg romanul în război şi în alte scrieri anterioare. De altfel Loco- 
tenentul Sterie este, cum s-a văzut din afirmaţia scriitorului însuşi, 
o primă treaptă a viitorului roman. îndeosebi merită relevată încă 
de pe acum ideea pe care o va relua în corespondenţă, că momentul 
imediat anterior asaltului de la Griviţa a dat adîncime şi caracter 
dramatic războiului, pînă atunci privit, după părerea lui Duiliu 
Zamfirescu, ca un prilej de simplă îngrijorare sau ca o aventură fără 
prea grave implicaţii. „Cînd se dete asaltul Griviței, la 30 august, 
sufletele la noi erau deja sus... Era ceva curios şi mîndru de observat, 


708 


mie 


cum nivelul simțirilor se ridicase..." etc. — spune autorul în nuvelă. 
în scrisorile către Maiorescu şi N. Petraşcu el reia ideea, pe baza 
dezvoltării şi motivării date pe parcursul romanului (vezi nota 
la romanul în război, voi. II al prezentei ediții, p. 704—714). 


1 — Tragica privelişte e descrisă destul de asemănător şi într-o 
scrisoare către N. Petraşcu din 3/15 iun. 1897, ba chiar comunicînd 
modelele reale avute în amintire, pentru cîte o scenă: „îmi aduc 
aminte de parastasul de la biserica Sf. Ioan din Focşani, cînd sora 
maiorului Şonţu intra nebună în templu; cînd mama locotenentului 
Botescu plîngea ghemuită într-o strană (aici ar fi punctul real de 
plecare al stampei din nuvelă, n.n.) ; clnd țărance văduve se boceau 
la uşe. Mintea mea de tînăr de 19 ani rătăcea consternată prin văzdu- 
hul străveziu de toamnă..." etc. 

în orice caz, o bună sugestie despre felul cum acționa fantezia 
scriitorului. 


2 — Era oarecum situația din familia doctorului Lascar, a cărui 
fiică mai mare, Sia, s-a căsătorit cu Alphonse de Thorand. Lascareştii 
erau cei care cultivau legenda ascendenței imperiale lascaride, cuceri- 
toare mai tîrziu pentru scriitor — şi tatăl lor şi cele două fete ale sale 
(tot două, ca şi la prefectul Costin din nuvelă) aveau deci „năzuinţe — 
în Conv. Ut: pretenţii — de boieri mari". Dar în nuvelă căsătoria nu 
e perfectată la începutul războiului, pe cîtă vreme fiica doctorului 
Lascar era măritată de cîţiva ani în 1877. 


3 — Expresia şi explicaţia ei care urmează, dezvoltînd-o, sînt 
foarte apropiate de versurile lui Coşbuc: 


Din codru rupi o  rămurea 
Ce-i pasă codrului de ea! 
Ce-i pasă unei lumi întregi 
De moartea mea! 
(Moartea lui Fulger) 


Balada lui Coşbuc va fi cunoscută însă abia şapte ani mai tîrziu, 
o dată cu apariţia volumului Balade şi idile (1893). Nu este exclus, 
desigur, ca năsăudeanul să fi cunoscut, el, nuvela lui Duiliu Zam- 
firescu. 


4 — în fond, fata putea să cumpere şi alt ziar, nu numai pe acela 
unde Duiliu Zamfirescu fusese redactor, dar scriitorul îşi omagia 
astfel începuturile proprii, adăpostite de ziar — şi o va face şi în viitor, 
în romanul în război, menţionînd titlul ziarului chiar pentru un 
moment cînd acesta încă nu apăruse. 


5 — Războiul, încă un ziar la care colaborase Duiliu Zamfi- 
rescu, cu cîteva poezii (1878) şi o nuvelă de război (1880). 


P. 158 CONU ALECU ZĂGĂNESCU 
Conv. Ut, XXI, 1, apr. 1887. 
Vari ante 


p. 159, r. 24-25 — ... o pălărie moale, cu fundul împărțit în falii, 
care era la modă mai acum 12 ani, şi atunci 


709 


46* 


numai pentru călătorii lungi, cu o umbrelă 


imensă... (Conv. lit.). 

p. 161, r. 8-9 — ... de pe malul Rîmnei. Casele ca şi trăsura, 
ca şi stăpînul se ţineau... (Conv. lit). 

p. 161, r. 38 — ... nu îngrijea de loc de petecul de moşie... 
(Conv. lit.). 

p. 162, r. 8 — ... de-a pururea întinsă o față albă şi groasă 
de pînză în capătul... (Conv. lit). 

p. 171, r. 22 — ... acum şase luni îi permiteau să aibă... (Conv. 
lit.). 

p. 174, r. 39 — ... nu mai suferea de loc de lipsa băiatului, ba 
chiar nu mai suferea de nimic... (Conv. lit.). 


Scriitorul îl anunţase la 20 febr./4 mart. 1887 pe Titu Maiorescu 
că a „comis o nouă crimă" şi ar vrea, cînd acesta „are un moment 
liber”, să i-o arate, la orice oră, „mai cu seamă dumineca” (scriitorul 
era slujbaş la Externe şi în celelalte zile era reţinut la birou, iar orele de 
lucru erau şi dimineaţa şi după-amiaza); în cea mai apropiată duminică, 
22 febr./6 mart., găsim în însemnările zilnice ale criticului: „Duiliu 
Zamfirescu îmi ceteşte de la 10 — 11 % o nouă novelă (Alecu Zăgă- 
nescu)", pentru ca după alte trei zile, după unprinz la Iacob Negruzzi, 
prelungit pînă seara, într-Un cerc restrîns, populat mai ales de cocoane, 
Maiorescu să citească el însuşi „noua şi frumuşica novelă a lui Duiliu 
Zamfirescu, Conu Alecu Zăgănescu” (Ins. zii. din 25 febr./9 mart. 
1887). Impresia produsă criticului de nuvelă explică îndestul graba 
acestuia de a o citi amicilor apropiaţi — în absenţa autorului, proba- 
bil — şi urgenţa apariţiei în Conv. lit, la numai o lună distanţă. 

Nuvela seamănă foarte bine cu acelea pe care va începe curînd să 
le publice în Conv. lit. I. Al. Brătescu-Voineşti, şi nu va fi demirare 
că, de la Roma, scriitorul avea să-l remarce numaidecît pe autorul 
lui Niculăifă Minciună, chiar de la prima lucrare publicată în revista 
Junimii. Recunoscuse coarda comună cu a sa, mai ales din Conu Alecu 
Zăgănescu — acel amestec de duioşie, naivitate şi puritate, care duc 
toate la dramă. 

în manuscrisele scriitorului aflăm două începuturi de nuvelă, 
ambele anterioare celei prezente, a căror acţiune e plasată la Buhăenii 
conului Alecu, pe malul aceluiaşi rîu, Rîmna, iubit de Duiliu Zamfi- 
rescu. într-unui din aceste fragmente, eroul este un anume Constan- 
tin Paloş, întors la moşia pe care arendaşul nu voia s-o mai ţină. 
Tînărul e fiul unui doctor Paloş, „român get-beget", întors în 1843 de 
la studii urmate la Miinich, şi diferit de bonjuriştii superficiali ca şi 
de odraslele protipendadei greceşti. Doctorul Paloş, bătrînul, fusese 
un om rece, serios, harnic, onest, blînd şi timid. însurat cu o Ghicu- 
leasă, fiinţă plină de vioiciune dar superficială, dornică de o existenţă 
mondenă, cei doi au copilul, pe Constantin, eroul proiectatei nuvele, 
crescut mai mult de mama sa, în răsfăţ şi distracţii. Trăind pînă la 
14 ani la moşie, apoi dus la Paris de mama sa, apărat de mizeriile 
zilnice, Constantin Paloş e destul de dezarmat într-ale vieţii, el 
seamănă mai mult cu mama sa, de tot nepregătită pentru problemele 
ce i se puneau în viaţă. Manuscrisul se întrerupe aici, lăsîndu-ne în 
faţa unui tipic „om de prisos", a cărui formulă însă nu l-a mai ispitit 


710 


în continuare pe scriitor. Nuvela Un drum greşit, scrisă poate la 
Roma şi în orice caz apărută în nov. 1888—ian. 1889 în Conv. lit., 
pare a relua tipul, însă cu altă ascendență. 

între manuscrisele rămase mai aflăm încă un astfel de personaj, 
într-o nuvelă începută pe la 25 ani şi părăsită. Eroul e un alt om de 
prisos, tînărul Daniil, „fruct al veacului de-acum”, ajuns la 35 de ani 
fără nici o noimă şi fără scop, neavînd „nimic din adevărul firii ome- 
neşti!! — un pesimist de convenţie. Tipul îl urmărea pe scriitor, dar 
problema lui umană nu i se clarificase. 

în ce priveşte nuvela privindu-l pe Constantin Paloş, poate că 
aceasta e o schiţă foarte îndepărtată a unora din personajele viitorului 
ciclu epic — în Mihai Comăneşteanu s-ar putea identifica ceva din 
tînărul Paloş, în tatăl acestuia, doctorul care-şi ia cu seriozitate în 
mînă treburile moşiei, e poate o primă schiţă a viitorului Matei Da- 
mian. Distanţele râmîn insă mari între unii şi ceilalţi. Ceea ce apropie 
acest început nedus la capăt de nuvela Conu Alecu Zăgănescu e decorul 
foarte asemănător cu care debutează acţiunea. 

Cel de-al doilea început e de asemenea foarte apropiat. Faptele 
încep tot de la Buhăeni, într-o curte părăginită, îngrijită pînă cu 
trei ani înainte de un anume Moş Toader, acuma mort. Moştenitorul 
conacului era, ca şi Constantin Paloş, singur, prin străinătăţi, dar, 
spre deosebire de cealaltă, moşia nu fusese arendată; nesupravegheată, 
slugile se împrâştiaseră şi nici vecinul de moşie, proaspătul proprietar 
de la Răzvad — un fel de Scatiu mai omenos, înalt şi burtos — nu 
putuse da o mînă de ajutor, deoarece Moş Toader îl alungase. 

Tabloul Buhâenilor din primul început de nuvelă e acela dinspre 
finalul întîmplărilor lui conu Alecu Zăgănescu, chiar fără modifi- 
cări, decît o neînsemnată acordare cu situaţia descrisă şi cu un final 
încă mai dezolant, indicînd pustiul desăvîrşit: „De multă vreme nu 
mai sta în curtea boierească decît rîndunelele, vrăbiile şi cucuvelele. 
Moş Toader păzise ce păzise, dar de vreo trei ani se odihnea în deal 
lîngă altarul bisericii”. în nuvelă Moş Avram supravieţuieşte, ca şi 
stăpînul locului, conu Alecu. Drama lui Constantin Paloş abia ince- 
pea, cu întoarcerea lui la conacul dărăpănat; in nuvela despre conu 
Alecu ea se sfîrşeşte, deci mai trebuia întreţinută oarecare viaţă, 
încît, dacă „slugile se duseseră toate”, in schimb „numai badea Avram 
mai rămăsese". 

Autorul a avut, desigur, în faţa ochilor o astfel de aşezare dărăpă- 
nată, de vreme ce o aflăm şi în nuvela propriu-zisă, ca şi în fragmen- 
tele nemaicontinuate, iar apoi la moşia coanei Diamandula, în Viața 
la ţară. Şi sub acest raport, literatura lui Duiliu Zamfirescu vesteşte 
pe a lui Brătescu-Voineşti (Pană Trăsnea  Sfintui, Neamul  Udreşti- 
lor, Scrisorile lui- Mişu Gerescu). Anumite realităţi din epocă impu- 
neau ambilor scriitori tablouri şi concluzii asemănătoare; Duiliu 
Zamfirescu n-a stăruit însă în evocarea ruinei clasei boiereşti, puţin 
ispititoare pentru el, păstrînd, din cele două începuturi amintite, 
doar elementele de cadru exterior. 


De remarcat păstrarea, în linii mari, a topografiei — Rîmna, 
Buhăeni, Râsvad — a decorului, a tonalităţii, a bătrînului credin- 
cios moşiei (Avram-Toader), care-l premerge pe baciul Micu din pri- 
mele patru romane ale ciclului Comăneştenilor, mai ales în ipostaza 


TU 


din îndreptări, unde Matei Damian, şi el bătrîn şi singur, pare a păstra 
imaginea conului Alecu Zăgănescu. 


1 — Nu trebuie socotit că moşia Buhăeni nu aparţinea nici unui 
judeţ. Ea era în Slam-Rîmnic, dar sus, în munte, spre Putna. Geogra- 
fia nuvelei e destul de reală şi e clar că scriitorul a avut aici oarecare 
repere autentice, îndeosebi Gura-Caliţi, care e reală; cît priveşte Răs- 
vadul, nomenclatura e sau foarte locală, sau una mai veche. în zilele 
noastre s-a păstrat numai Răzvadul Dîmboviţei. 


2 — Binele public, ziar de nuanţă liberală (1878 — 1884), aparți- 
nea unei fracțiuni bătăioase a acestui partid, numită „liberalii sinceri”, 
datorită lui G. Vernescu (Gună Vernescu) ; în 1884 a fuzionat cu parti- 
dul conservator al lui Lascăr Catargiuformînd partidul liberal-conserva- 
tor. Atunci şi ziarul a fuzionat cu ziarul Timpul (la care fusese redac- 
tor M. Eminescu pînă în iunie 1883), în locul ambelor apărînd un nou 
organ de presă, România (16 martie 1884), care aparținea conservatorilor 
şi liberalilor-conservatori şi care nu trebuie confundat cu România 
liberă, apărută din 1877. România a continuat să apară pînă în 1892, 
dar din 1889 Timpul reapare şi el. Nuvela îşi plasează deci acţiunea în 


1884 — 1885, cînd dispăruse ziarul Binele public, înlocuit cu România. 

3 — Ca vernescan ardent, deşi tot liberal — însă „liberal sincer” I 
— nu e de mirare că un om ca Alecu Zăgănescu socotea pe ceilalţi libe- 
rali — deci pe brătiano-rosettişti — că „fuseseră lăsaţi de Dumnezeu 


pentru nenorocirea acestei țări". Acţiunea nuvelei se petrece în timpul 
„viziratului” lui I.C. Brătianu, cum e numită lunga sa guvernare de 
11 ani (1877-1888). La 1892, însă, „liberalul-sincer”, „liberalul- 
conservator! Vernescu va reintra în rîndurile liberalilor, e drept însă 
că atunci nu mai trăiau nici Rosetti, nici Brătianu, de care el se rupsese 
la 1884. 

Dacă Duiliu Zamfirescu îl ironizează pe Vernescu, e clar că o face 
din unghiul liberalilor brătienişti, cu care Maiorescu se conciliase în 
1884 (anul din opozanţii acestei concilieri fusese ani de zile Vernescu). 
Adversarul lui Brătianu în chestiunea „dotaţiei regale”, Duiliu Zam- 
firescu părea să netezească acuma, cum putea, calea unei înţelegeri, 
făcînd o subtilă penitenţă, prin intermediul literaturii. Acest sens îl 
va avea mai jos opinia cafenelei, că „tot la naşu-brat este pol-imperial” 
— că deci tot Brătianu va cîştiga. Vernescu era, la finele lui 1886, 
cînd se scria nuvela, în culmea opoziţiei antibrătieniste, însă chiar 
junimiştii nu mai erau cei din 1884, în raporturile cu liberalii. Dar 
Conu Alecu e mereu în contratimp cu politica: Brătianu era pe ducă 
(după un an de la apariţia nuvelei cădea de la putere), deci penitenţa 
lui Duiliu Zamfirescu e ironică, nici n-ar fi.de crezut că acum, cîndel 
intra foarte des în casa criticului, ar fi făcut cu ochiul liberalilor de 
la guvern, pînă într-atît, încît să vorbească despre cîşțigul sigur al 
politicii lui Brătianu. Mai curînd, prin urmare, trebuie să credem 
că toată opoziţia vernescană a lui Alecu Zăgănescu şi, în schimb, 
navigarea cafenelei spre liberali, realizează un ansamblu ironic la 
adresa şi a unora şi a celorlalţi. 


4 — „Şiretenia" lui Bismarck se vădise în ochii cafenelei, cu prile- 
jul încheierii convenției consulare cu România, respinsă de opinia 
publică, aprobată de guvern, însă retrasă de acesta de pe masa Came- 


712 


rei (iunie 1886), în urma protestelor opoziției. Brătianu suferise 
atunci o grea înfrîngere a politicii sale. 


5 —Boulanger, G og,s(1837 —1891), general francez, fost ministru 
de război, vajnic naționalist, a avut un conflict cu Bismarck în chiar 
perioada cînd se scria nuvela, motiv pentru care şi-a cîştigat o mare 
popularitate. însă adversarii lui Bismarck erau, pentru cafeneaua 
bucureşteanâ, adversari şi ai lui Brătianu, deşi Boulanger făcea o 
politică strict franceză — e drept, urmărind sau reîntoarcerea monar- 
hiei, sau puterea sa proprie. Era, deci, un Brătianu francez, din acest 
ultim punct de vedere! Şi aici, deci, sîntem în plină ironie. 


6 — Fostul liberal şi apoi „liberal-sincer" G. (Gună)) Vernescu can- 
didase în 1884 pe listele conservatoare, cînd junimiştii candidaseră 
pe cele liberale, iar la un an după nuvelă intra în cabinetul junimist 
din 1888, după ce aceştia refuzaseră în nov. 1887 orice legătură cu 
„opoziţia unită", în a cărei treime conducătoare era şi Vernescu. 
Esențială în toată țesătura politică de aici este ironia continuă a scri- 
itorului, azi greu de înțeles fără cunoaşterea împrejurărilor de atunci. 
La astfel de referiri Duiliu Zamfirescu va renunța după 1892, dar le 
va relua în îndreptări, deci la 1900. 


7 — Plaiul era pentru partea muntoasă a unui județ, corespunză- 
tor, ca împărțire administrativă, plăşii de la şes. Județul Rîmnicul- 
Sărat avînd patru plaiuri, rezultă că majoritatea suprafeței sale era 
muntoasă, deci greu de străbătut cu trăsura „dihăinatâ" a lui Conu 
Alecu. 


8 — încă o aluzie la limbajul junimist, expresia „om şi om" 
însemna satisfacerea necesităților intime. O ghicitoare spusă la Juni 
mea în perioada ieşeană suna cam aşa: ce treabă îl face pe rege să 
coboare de pe cal, ca pe oricare muritor? Leon Negruzzi a răspuns: 
„Nevoie de om şi om". I-a rămas această poreclă, „om şi om", care 
însă era utilizată şi autonom, pentru a numi eufemistic — şi cam 
ermetic pentru neinițiați — o chestiune ca aceea la care se gîndeşte 


Conu Alecu, privind îngrijirea copiilor .mici. 


9 — „Curgerea timpului" a rămas pentru Duiliu Zamfirescu 6 
problemă totdeauna secundară sub raport artistic! Şi aici, cum se va 
întîmpla şi în Romanul Comăneştenilor, se face foarte clar simțită 
lipsa de preocupare a scriitorului pentru exactitatea cronologiei. 
Conu Alecu Zăgănescu a fost scrisă în febr. 1887; întîmplările ei, soco- 
tite după evenimentele care avuseseră loc (dispariţia Binelui public, 
apariţia României, fuziunea fracțiunii lui Vernescu cu partidul lai 
Lascăr Catargiu) se situează, în prima ei parte, în iarna 1884/85. 
La p. 32 se anunţă că au trecut „vreotrei ani", decise ajunge în iarna 
1887/88, iar la p. 37 se spune că a mai trecut un an, deci se depăşeşte 
cu vreo doi ani momentul apariţiei nuvelei. Dacă am muta mai 
înainte în timp începutul ei, cronologia nu se mai potriveşte cu eve- 
nimentele politice la care asistă amârît Conu Alecu şi care constituie 
cum spune scriitorul, „a doua hrană a vieţii” eroului. 


713 


P. 177 SUBPREFECTUL 
Conv. lit, XXI, 5, aug. 1887. 


în revistă poartă subtitlul:  Novelă. 
Variante 


p. 181, r. 3 — ... fără multă formă de proces se făcu subprefect 
(Conv. lit.). 

p- 185, r. 41 — ... un post-scriptum !... Neînlăturabilul... Inima. 
(Conv. Ut.). 

p. 186, r. 6 — ... era vai de bietul cioban! Chestie de binefa- 
cere... în josul... (Conv. lit). 

p. 197, r. 13 — ... nici n-a trecut. Toată mărirea unei femei 


stă în cea dintii sărutare sinceră pe care o dă, 
şi toată gloria ei în aceea că a născut amorul. 
Şi negreşit... (Conv. lit). 

p- 204, r. 36 — ... rosti gura ei încet, mi-ai fost foarte drag. 
(Conv. lit.). 


Ca şi Conu Alecu Zăgănescu, apărută numaidecît în Conv. lit, şi 
această nuvelă a avut un tratament preferențial. 

„Dacă nu v-ar supăra, eu aş avea să vă spui o vorbă: Am comis 
alta!... vorba lui Stolojan — astfel i se adresa scriitorul lui Titu 
Maiorescu, solicitîndu-1 la lectură. Ştiu că e teribil, dar ce să vă 
fac? Trebuie s-o Înghițiţi şi pe asta. Daţi-mi poruncă: în ce zi de săr- 
bătoare să viu, sau, dacă sărbătorile le petreceţi la Sinaia, în ce 
seară?" (scris, din 5/17 iun. 1887). 

Regimul de lucru la minister — cu D.A. Sturdza ministru — era 
în continuare sever, după cum se vede, şi răgazurile pentru scris 
şi lectură veneau numai la vreme de noapte şi în zilele de repaos 
legal. 

Se pare că o lectură cu criticul, în doi, a avut loc în intervalul 
pînă la 16/28 iunie, căci în acea zi Maiorescu „aducea cu sine" pe 
Duiliu Zamfirescu la Iacob Negruzzi, ca să-şi citească „picanta sa 
novelă nouă Subprefectul" (însemnări zilnice din 16/28 iun. 1887). Pre- 
zente, după lista notată conştiincios de critic, se pare — în afara 
amfitrionului şi a celorlalţi doi literați — numai doamne, între 
care şi Anicuţa Rosetti, logodită oficial cu criticul cu douăsprezece 
zile mai înainte — în acea seară „foarte inteligentă, dar şi intole- 
rantă", faţă de Subprefectul, desigur. Cu toate acestea, raporturile 
rămîn foarte bune, căci, trei luni mai tîrziu, harnicul nuvelist avea 
să fie între invitaţii, nu mulţi la număr, la Curtea-de-Argeş, unde 
a avut loc căsătoria religioasă a magistrului său (fără să poată 
participa, însă!) 


Geografia nuvelei este imaginară, în orice caz cel puţin numele 
sînt schimbate. Ceea ce e interesant e că, în anumite privinţe, ea 
premerge cu priveliştile ei topografia din Viaţa la fară, ca amă- 
nunte bărăgănene. 

în adevăr, un tîrguşor Vlădeni exista în apropierea Dunării, 
în faţa Hirşovei, ceva mai jos de vărsarea Ialomiței. Un altul exista 
în Prahova, care justifica numele unei străzi în Ploieşti. Cum acest 


714 


din urmă Vlădeni e aşezat pe Cricov înseamnă că despre acesta e 
vorba. Totuşi, aerul e mai curînd cel din Bărăgan. Scriitorul cunoş- 
tea probabil şi tîrguşorul celălalt, de lîngă Dunăre, din timpul sta- 
giului hîrşovean, şi anumite elemente din peisajul acestuia le-a 
mutat pe valea Cricovului. 

Elemente secundare — ceva din portretul şi din apucăturile lui 
Maxențian, din decorul cîmpenesc, anticipează romanul ulterior, 
însă intriga, cumplita pedeapsă imaginată de sadicul proprietar, 
sînt demne de un Iago sau de Don Salust din Ruy-Blas al lui Hugo. 
Faza romantică a scriitorului e acum către sfîrşitul ei, după care 
va urma numaidecît trecerea către o evidentă reținere interioară 
In proză şi în poezie. 

E întrucîtva surprinzătoare informația pe care o dă Nicolae Pe- 
traşcu, în această direcție, privind o posibilă sursă a unor elemente 
din nuvelă, greu de identificat. în „anul al treilea de ataşați" la 
Ministerul de Externe, deci în 1887, în timpul unei vilegiaturi la 
Slănic, Duiliu Zamfirescu a trecut munții Împreună cu un grup de 
vizitatori — între care şi N. Petraşcu — în Satul-Mare din județul 
Odorhei, unde au cunoscut pe preotul Beloiu. Un țăran din sat, 
Gheorghe pe nume, „vînător din tată în fiu, cu plete de plăieş şi 
cu obrazul albăstrui cînd se rădea", i-a povestit scriitorului o întîm- 
plare din viața sa, cu un urs care i-a mîncat vaca, dar care a plă- 
tit cu vîrf şi îndesat paguba făcută gospodarului. împuşcîndu-1 — 
într-o scenă exact ca în Ochi de urs sau Valea frumoasei de M. Sado- 
veanu — omul a vîndut carnea ursului în piață, făcînd astfel bani 
să-şi cumpere altă vacă în loc, „başca de pielea ursului" din care 
a făcut o scurteică Ilenei, nevasta sa. 


„Duiliu a împrumutat cîte ceva de la Gheorghe în frumoasa sa 
nuvelă Subprefectul", conchide N. Petraşcu (Duiliu Zamfirescu, ed. 
„Cultura națională", 1929, p. 43 — 48). în afara unor trăsături fizice 
ale personajului — discutabile şi acestea — nu e de presupus ce a 
mai putut „împrumuta" Duiliu Zamfirescu „în frumoasa sa nuvelă" 
de la mîndrul satmărean din OdorheiI în schimb însă, portretul 
lui Maxențian, proprietarul moşiei Vlădeni, seamănă relativ bine 
cu acela al viitorului Tănase Scatiu: moartea soției dintîi şi dispa- 
riția copilei acesteia, orgiile din casa lui, împuşcarea vitelor străine, 
rătăcite pe terenurile lui, ura cu care îl înconjurau țăranii etc. îl 
situează pe Maxențian în tabăra proaspeților îmbogățiți, alături de 
personajul amintit. Sursa, modelul inițial din realitate, a fost, desi- 
aur, comună pentru ambele personaje, dar Maxențian e un subtil, 
un rafinat, cu toată violența sa, nu un simplu mitocan, ca Scatiu. 


1 — Ministrul de interne în cauză, dornic de înnoiri şi îmbună- 
tățiri în special pentru țărani, nu poate fi lesne identificat între 
persoanele reale. în perioada 1880 — 1887, căreia îi aparține nuvela, 
titularul sau interimarul Internelor a fost mai ales Brătianu însuşi, 
şi în orice caz, cînd se scria nuvela, Brătianu deținea de doi ani 
portofoliul Internelor. Un timp ceva mai îndelungat a fost Gh. Chițu, 
iar mai scurt CA. Rosetti, M. Kogălniceanu, Al. Teriachiu, Eugen 
Stătescu şi Atanasie Stolojan. Să fie entuziastul elogiu adus minis- 
trului o încercare a scriitorului de a mai atenua încordarea rela- 
țiilor lui cu Brătianu, de cînd cu discuția „dotației"? Greu de cre- 


715 


zut! Gh. Chițu n-a fost un reformator pînă într-atît al vieţii interne 
încît să atragă atenţia lui Duiliu Zamfirescu, iar ceilalţi au stat în 
fruntea departamentului între 5 zile şi 10 luni. Poate că referirea 
e la Kogălniceanu, deşi, din caracterizare, nu s-ar deduce acest 
lucru. Mai curînd totul e un deziderat; nu declararea concretă a 
unei realităţi. 


2 — Cazna cu vîrtejul o întîlnise scriitorul încă la Bordeni- 
Scorţeni şi avea s-o pună între mijloacele teroriste ale lui Scatiu, 
în raporturile cu ţăranii de pe moşie (vezi. ed. prezentă, voi. II, 
nota la romanul Viața la fară, p. 676 — 677). 


P. 205 STRĂBUNII NOŞTRI 
Conv. Ut, XXI, 10-11, ian.-febr. 1888. 


La 8/20 oct. 1887, după obiceiul acum vechi de doi ani, de cînd 
îşi scria nuvelele publicate cu aceeaşi regularitate în Convorbiri, 
Duiliu Zamfirescu îi solicită lui Maiorescu obişnuita întîlnire pentru 
lectura în doi a textului nuvelei, dar o face— dată fiind lungimea 
lucrării — cu oarecare diplomaţie. Mai întîi recomandă pe „autorul 
criticii de care v-am vorbit" — deci pe N. Petraşcu, proaspăt arti- 
clier literar, care, îndemnat de Duiliu Zamfirescu însuşi, forfeca 
fără cruţare volumul proaspăt apărut al lui Delavrancea, Truba- 
durul (1887), alâturîndu-l precedentului, Sultănica (1885), şi reali- 
zînd, după opinia scriitorului nostru „o lucrare meritorie din toate 
punctele de vedere”. Maiorescu gustă şi el articolul lui Petraşcu, 
după un dejun cu acesta şi cu Duiliu Zamfirescu, la care asistă şi 


Eduard Gruber şi soseşte — întlmplător? — tocmai la timp, pentru 
a nu lipsi la ceea ce era esenţial, Iacob Negruzzi, redactorul Convor- 
birilor — adică la „lectura interesantei şi importantei critice bine 


scrise, dar prea lungi, a lui Petraşcu contra Ştefănescu de la Vrancea”, 
cum notează criticul în însemnările sale zilnice, fixînd momentul 
lecturii: duminică 11/23 oct. 1887, deci trei zile după solicitarea 
lui Duiliu Zamfirescu. Articolul lui Petraşcu apare (sub semnătura 
A. Costin) în numerele pe nov. şi dec. 1887, luînd-o înainte nuvele 
Străbunii noştri, plătind indirect două poliţe mai vechi: una a lui 
Maiorescu (Delavrancea părăsise gruparea junimistă, revista ei şi 
ziarul ei, România liberă trecînd la „conservatorii bătrîni" şi com- 
bătînd, alături de ei, pe junimişti în Epoca, tocmai în perioada 
«înd Junimea politică stabilise cartel cu liberalii brătienişti), şi 
alta a scriitorului nostru, căruia Delavrancea îi masacrase într-o 
discuţie cu Vlahuță romanul în fața vieții — discuţie auzită fără 
voie de nenorocosul autor (vezi nota la poezia /Ca doi plopi...], 
în voi. întîi al ediţiei prezente, p. 594). 


Nuvela Srrăbunii noştri a trebuit deci însoţită de astfel de pre- 
parative, care au netezit posibilele asperităţi — căci, cu toată aura 
naţional-patriotică a subiectului, cu toată trama ei shakespeareană, 
lucrarea era împovărătoare pentru revistă, prin lungimea ei, dato- 
rată prea amplelor detalii de ordin istoric. 


Maiorescu fusese înştiinţat probabil mai demult de scriitor cu 
privire la intenţia unei lucrări avîndu-l în centru pe celebrul general 


716 


roman Longinus, despre care menţionează istoricul latin Cassius 
Dion (aprox. 155—235), în cunoscuta sa /szorie romană. Proiectul 
prim fusese al unei piese — din care se păstrează cîteva pagini — şi 
despre aceasta ştiuse criticul. Se vede însă că nuvela se săvîrşise 
foarte repede, încît trecerea de la teatru la proză n-a mai avut cînd 
fi comunicată — oare în acest fel e potrivit să ne explicăm de ce 
abia în scrisoarea amintită, din 8/20 oct. 1887, se face cuvenita 
precizare, cîtă vreme în tot intervalul anterior Duiliu Zamfirescu 
fusese mereu oaspetele lui Maiorescu, ba chiar un intim al casei? 
Să fi fost criticul atît de prins de căsătoria sa (cu Anicuţa Rosetti), 
încît prozatorul să nu fi găsit prilejul să-i comunice avatarurile 
şantierului său — nu e de crezut, căci tocmai acum (la 28 sept./10 
oct. 1887, adică la trei săptămîni după ceremonia nunţii) Duiliu 
Zamfirescu citeşte acasă la critic nuvela Frica. E firesc să presu- 
punem că mai ales după Frica, Străbunii noştri a fost scrisă sub 
forma de nuvelă, dar că ampla documentare e mai veche, ca şi 
pretextul piesei. La data cînd Petraşcu şi-a scris articolul, nuvela 
era la final şi acest lucru e comunicat criticului: „Apoi su' iscălitul 
v-a dedicat şi el un ceas de tortură: sunt pe isprăvitul episodului 
lui Longin, care, în loc de a ieşi o încercare de teatru, s-a întrupat 
în chip de roman sau novelă mai lungă, din cauza detaliilor, foarte 
frumoase, care nu puteau intra într-o piesă. 

Dacă duminica viitoare ieşiţi din Bucureşti sau o aveţi prinsă 
altundeva, vă rog să-mi daţi o seară, din care însă, sexul să fie 
exclus şi să fim numai cu d-voastră, spre a nu speria pe noul cri- 
tic (Petraşcu, n.n.) şi spre a trece lucrările prin filtrul dvs. mai 
întîi”. Alegerea unei duminici sau a orelor de seară e şi ea cu tîlc: 
cum s-a mai arătat, şi Duiliu Zamfirescu, şi Petraşcu, erau amîn- 
doi ataşaţi la Externe, iar programul strict observat de şeful depar- 
tamentului (în acest moment Mihail Pherekyde), supralicitat de 
zelosul său reprezentant, directorul I. Papiniu, şeful de diviziune 
unde erau cei doi, nu îngăduia lecturi literare în ceasurile slujbei! 

Lectura lui Petraşcu precede cu cîteva zile pe cea a nuvelei 
Străbunii noştri, desigur şi din cauză că aceasta nu era de tot înche- 
iată, cum se arată şi in scrisoarea menţionată. însă după două zile, 
adică la 13/25 oct. 1887, găsim în însemnările lui Maiorescu; „Astăzi 
sara iar Duiliu Zamfirescu, Petraşcu şi cam prosticelul Gruber... 
Duiliu ne-a cetit noua sa novelă dacă (despre Longinus, Decebal 
şi Dochia), Străbunii noştri. Interesantă lucrare, dar am stat iarăşi 
după ora 1 din noapte..." 


Fusese respectată, deci, dorinţa autorului, ca lectura primă să 
nu aibă loc în şedinţa Junimii, ci numai — sau aproape numai — 
cu criticul. Să se fi citit şi în plenul societăţii nu avem ştire — e 
mai probabil că s-a renunţat, tocmai din cauza lungimii şi a docu- 
mentarului bogat. 


Pentru piesă, scriitorul se gîndise şi la alt titlu, după cum arată 
foile de manuscris păstrate: De la strămoşi. Totuşi, cel dat nuvelei 
rămîne preferat şi la piesă, care, după lista personajelor, trebuia să 
aibă un subiect relativ restrîns, care, de fapt, s-a păstrat şi în nuvelă, 
unde structura pe acte şi tablouri se menţine, consecinţă a unei 
prime intenţii scenice. 


717 


Eroii notaţi sînt cinci: Longin, Dochia, Decebal, Decidav, Vezi- 
nas. E probabil însă că ar fi apărut şi alţii pe parcurs, dintre aceia 
care se perindă, cu rol mai mic sau mai mare, in nuvelă şi con- 
semnaţi în proiectul piesei sub forma unor personaje colective: „Cor 
de fecioare Preoţi Boieri Un cioban — Oaste dâcească — 
Sclavi romani — Popor”. 


E menţionat şi momentul acţiunii, care va trece direct în nuvelă: 
„Anul 104 d. Ch." 

Indicaţiile de decor sînt, în termeni comprimaţi, cele ce vor 
constitui amplele descrieri ale locurilor unde se petrec faptele, adică 
în nordul Banatului de azi, în pădurea Berzovia. lată textul lui 
Duiliu Zamfirescu: 

„Actul I (Pădurea Berzovia). Scena înfăţişează sălbăticiunea unei 
păduri de munte. Oastea dacă petrece în fund în jocuri cu armele. 
Deasupra ostaşilor se vede printre frunze un foişor de ramuri, ridi- 
cat pe patru stejari, în care stau treispre-ce [sic] fecioare, alcă- 
tuind corul. Dincoace de ostaşi (planul al 2-a) arde o movilă de 
ţeste de duşmani. în dreapta şi în stîngaalte două ruguri aprinse. 
Mai în faţă (planul l-u), în stînga scenei, doi bolovani de criţă, 
aşezaţi unul (înapoia) deasupra celuilalt încît să facă un tron. La 
picioarele pietrelor un trunchi de stejar culcat la pămînt. Peste ele 
aruncate trei piei de urs negru. în tot jurul locului căpăţine de oa- 
meni, înfipte în pari. îmbrăcămintea şi portul timpului. 


Scena I 


Decebal cu plete lungi pe spate; ras în frunte; cu două... (cuvînt 
indescifrabil: coroane?) pe cap, una de aur bătută cu rubinuri, 
alta de dafin. Stă pe tronul de bolovani, cufundat în gînduri. La 
dreapta lui, Decidav, fii-su. în față-le Vezinas cu 13 preoți... (cuv. 
îndese). Treisprezece boieri mari raşi în frunte. Treisprezece femei 
cu copii. Corul. 

Corul din foişor cîntă biruințele dacice şi cheamă sprijinul lui 
Zamolxe. — Vezinas strigă de trei ori pe Decebal. Acesta nu aude. 
Vezinas îl scutură uşor de mină. Decebal se revoltă. — Ai noroc că 
nu vreau să văd moarte. Vezinas cere lui Decebal (inițial, Vezinas 
cerea „să arză de vie cea mai tînără şi mai frumoasă dintre fecioa- 
rele din foişor") să se trimită doi călători pe lumea cealaltă ca- să 
întrebe pe Zamolxe dacă vor izbuti să ispitească pe Longinus. Dece- 
bal deocamdată primeşte şi arată cu degetul printre ostaşi care să 
meargă. îndată popii se reped să-i ridice şi sâ-i arunce deasupra 
sulițelor. Decebal se răzgîndeşte: (replică la care s-a renunțat: „Fi- 
indcă eu sunt mai mare decît Zamolxe") — şi dă poruncă în locul 
ostaşilor să meargă la Zamolxe doi popi. Vezinas se opune zicînd că 
legea lui Zamolxe vrea doi soldați. Decebal strigă înfuriat câ-i tre- 
buie flăcăii şi că el schimbă legea. Vezinas cade pe genunchi cu 
capul în ternă şi se roagă. Decebal se reaşează. Corul cîntă. Vezinas 
se scoală şi spune că Zamolxe s-a milostivit să-i vadă gîndurile 
şi i-a poruncit să ardă de vie pe cea mai tînără şi mai frumoasă 
dintre fetele din cor, față cu Longinus. Decebal primeşte; fetele 
nu-i fac trebuință. Porunceşte să vie Longinus. 


718 


Scena II 
Aceiaşi; Longinus 

Longin liniştit şi mîndru intră urmat de patru daci. Merge de 
se închină lui Decebal, care, cufundat ca mai nainte în gînduri, îl 
întreabă răstit ce vrea. 

— Am venit să te întreb ce vrei tu cu mine. 

Decebal îşi aduce aminte şi răspunde scurt: 

— Porunca lui Zamolxe — după aceea, fără a se uita, face semn 
să se aducă jertfa, şi îndată patru preoți aduc din frunzar pe Dochia. 
Ea vine încet, cu părul atîrnat pe spate şi amestecat cu bice de argint 
şi cu torturi de roze. Preoții se pregătesc s-o urce pe rug. — Longin, 
văzlnd-o0o, rămîne uimit şi face semn preoților să se oprească. După 
aceea, îndreptîndu-şi vocea către Decebal îi cere să-i dăruiască lui 
zilele jertfei. Decebal îi făgăduieşte, dar cere să-i spuie cu cîtă armată 
vine Traian asupră-i. Longin refuză. Atunci Decebal dă poruncă să 
se isprăvească o dată cu rugurile. Longin îi cheamă privirile asupra 
frumuseţii fetei şi îl face sălbatic dacă nu se va îmblînzi s-o ierte. 
Decebal, fără voie, se uită la fată şi recunoseînd-o pe fie-sa sare de 
pe tron cu buzduganul în mînă. Se opreşte. După aceea ia pe Dochia 
de braț şi o tîrăşte pînă lîngă Longin. — îmi pare rău că o dacă 
datoreşte viaţa unui cîine, dar un dac trebuie să fie recunoscător,— 
şi o îngenunche înaintea lui Longin. Longin o ridică de jos şi popii 
o reconduc. 

Decebal aduce pe Longin pînă în faţa scenei şi-i vorbeşte: — Tii 
minte pe Burebiste. El a fost rege dac. El a bătut pe împăratul 
vostru Domițian. A bătut pe generalii lui. El a făcut din Dacia 
o țară mare şi glorioasă. Pe mine mă vezi? Sunt Rigă? Am bătut 
pe bastarni, am bătut pe buri, pe boi, pe geţi — chiar pe voi v-am 
bătut. Am bătut pe Sabinus şi l-am ucis; am bătut pe Fuscus şi 
l-am ucis, am scăpat Sarmis Egetuza de mîna lui Iulianus. V-am 
bătut de patru ori şi m-aţi bătut o dată, o singură dată. Ei! şi 
pentru această singură dată aş voi să vă crap capu în bucăţi, aş 
vrea să împung cu vîrful suliţei în ochii împăratului vostru. Tronul 
meu este cel mai mîndru sub soare? Eu sînt Rigă? 


Longin 


Tu eşti Rigă, dar tronul tău nu e cel mai mîndru. 


Deceb. 


Zi că este. Ei, acest tron ţi-l dau ţie. Eu mă scol să şezi tu, 
dacă-mi vei spune ce gînd are Traian cu mine. 


Longin 


Eu ani venit să închei pace. Nu ţi-i ruşine, Rigă? 


Deceb . 


lată boierii mei, fecioarele dace, mamele noastre vin la picioa- 
rele tale. Zi că vrei! 


719 


Scena III 
Aceiaşi. Corul fecioarelor 

Cele 13 fecioare cad la picioarele lui Longin. Decebal se repede 
şi ridică pe Dochia zicînd că fata lui numai cînd e scăpată de la 
moarte cade la picioarele unui roman. O trimite înapoi la foişor. 

Una din fecioare se roagă lui Longin să scape Dacia. Decebal 
care stă la o parte pe gînduri, sare din cînd în cînd. 

— Nu să scape Dacia, Dacia o scap eu, — dar să scoată ochii 
cîinilor. 

Longin le roagă să se ridice. El e venit să pregătească pacea nu 
să vînză Roma. Rozele tinerelor fecioare s-ar vesteji în minele unui 
trădător. 

Fecioarele se retrag în jurul tronului lui Decebal. 


Scena IV 
Aceiaşi. Cei 13 preoți 


Pe cînd se retrag fecioarele Longin vorbeşte: — Deci, Rigă, să 
dărîmi zidurile Archidavei, Pelentavei, Patavisei şi Sarmi-Egetusei. 
Decebal: — Mai degrabă va cădea capul lui Traian şi al tău de 


pe umerii lor decît un bolovan din zidurile (mențiune a lui Duiliu 
Zamfirescu: „zidurile erau de lemn nu de piatră") Sarmisegetuzei. 

Preoții s-apropie şi cad la picioarele lui Longin. 

Vezinas rămas în picioare întinde mînile în vînt şi cheamă pute- 
rea lui Zamolxe asupra lui Longin, dacă va avea gînduri bune pen- 
tru daci, iar dacă nu îl afuriseşte. Apoi se întoarce către boieri şi-i 
cheamă. 


Scena V 
Aceiaşi. Cei 13 boieri 

Boierii cad şi ei în genunchi, afară de doi, cu barbele albe, care 
trec la dreapta şi la stînga lui Vezinas care vorbeşte: — Romane, 
ai cunoscut pe Burebiste căci el ţi-a bătut neamul. 

Longin: De aceea Traian vrea să vă ia pe toţi şerbi. 

Decebal: Zi că nu! îşi cere buzduganul. 

Vezinas: După Burebiste, biciul duşmanilor, Zamolxe a chemat 
să domnească peste daci pe Duras, dar mîna lui înţeleaptă i-a luat 
domnia căci era muiere, şi a dat-o stăpînului nostru, Decebal. 
(Corul cîntă.) S-a lepădat el singur de tronul Daciei. Astăzi glorio- 
sul nostru stăpînitor, leul munţilor, groaza duşmanilor, Decebal, 
se duce de bună voia lui, după ce a ridicat Dacia la mărire. El 
îţi dă tronul ţie, Longine, dacă vei jura să baţi pe Traian. 

Longin: Bătrîn I ai văzut vreodată Istrul curgînd spre apus, or 
Aluta fugînd la munte?... 

Decebal: Zi Oltu! (nume dac). 


Scena VI 
în acest moment, preoţii şi boierii se dau la o parte şi cele 13 
femei cu copii se apropie de Longin şi-i cad în genunchi, sărutîn- 
du-i picioarele. Copiii se prind de el chemîndu-l tată. La această 
privelişte Decebal îşi întoarce capul. Una din femei îi vorbeşte. 


720 


— Ne-am lăsat casele pustii; ne-am lăsat ogoarele înțelenite, ne-au 
murit păsărele; ne-au murit juncii, ne-au murit bărbații — şi am 
venit cu pruncii la tine, slăvite stăpîne, să ne plecăm capetele în 
pulberea picioarelor tale: ajută-ne! 

Longin mîngîie copiii şi luînd pe unul în brațe îi căinează soarta: 
Cîte nelegiuiri fac oamenii! Blînd şi nevinovat suflet, ce ştii tu des- 
pre vina părinţilor tăi! Vei creşte sălbatec şi vei ucide oameni pen- 
tru glorie! Vei suferi şi vei fi nedrept ca noi toţi. Ah! dacă ai 
fi al meu, cîte nu te-aş învăţa! cum n-aş pune în limpeziciunea 
sufletului numai raze senine! cum te-aş creşte şi te-aş învăţa! cum 
te-aş încălzi la soarele Romei! 

Şi astfel se înduioşează asupra soartei copiilor de dac. Cînd însă 
rosteşte numele Romei deodată se opreşte. Lasă copilul cu încetul 
din braţe şi-şi întoarce privirile de la mumele lor. Apoi rosteşte 
mai încet de 2 ori: Roma! Roma! 

Către Decebal: Ei, Rigă, nu se poate! Vrei pace? Sunt venit 
aici să închei cu tine pace. Tu m-ai chemat, nu Roma m-a trimes. 
Pregâteşte-ţi popoarele să-ţi dărîmi turnurile  Archidavei, Pelenta- 
vei, Patavisei, Sarmisirgei şi Sarmi Egetuzei. Cheamă-ţi boierii 
plaiurilor şi zi-le să trimeată gonaci după meşterii cei mari zidari 
ca să-i dai Romei îndărăt. Strînge şerbii ce ai luat legioanelor noas- 
tre şi dă-i Romei îndărăt. Strînge armele şi aquilele ce ai luat fla- 
murelor noastre şi dă-le Romei îndărăt. Dizgroapâ şi aurul şi adu-l 
Romei. Leagă-ţi chica, taie-ţi-o şi trimite-o Romei. întoarce-ţi buz- 
duganul tn jos, moaie-ţi genunchele şi cazi înaintea Romei! 

Decebal stă pe gînduri. După cîtva timp pleacă încet spre fundul 
scenei şi în urma lui se duc mai toţi cei de faţă. Acolo se opreşte 
şi-i zice liniştit: 

— Te las să te gîndeşti. 


lesă." 

Proiectul piesei a fost, cum se vede, repede părăsit — dacă nu 
cumva va fi fost scrisă o primă versiune, sau un mai amănunţit 
plan al ei, care s-a pierdut — dar scriitorul se gîndise, oricum, mult 


la ea, de vreme ce caracteristicile scenice s-au păstrat, realizîndu-se 
mai degrabă un scenariu cinematografic foarte minuţios, decît o 
nuvelă propriu-zisă. Aceasta rezultă şi din ampla descriere a ges- 
turilor eroilor sau a mişcării mulțimilor, a dispunerii lor în cadru 
cît şi din ocolirea cu intenţie a notaţiilor interioare. Stările intime, 
meditaţiile, sînt notate exterior, sînt deduse din cuvinte, gesticu- 
laţie, mimica feţei, ele sînt declarate sau înţelese, nu urmărite ca 
în Spre mare, de exemplu, Conu Alecu Zăgănescu, Subprefectul sau 
Frica — aceasta din urmă o interesantă trecere de la construcţia 
scenică în toată prima ei parte, la proza psihologică în cea de-a 
doua. Intersectarea spaţiului  corneillean sau shakespearean avea 
loc la Duiliu Zamfirescu în cadrul modalităţilor de comunicare ale 
marilor modele, cu mijloacele lor. De unde, a rezultat un conflict 
în esenţă clasic, pe urmele lui Negruzzi şi Odobescu, tratat mai 
ales în maniera ultimului, sub raportul bogăției documentare. De 
o atît de copioasă paradă de erudiție, de atîtea amănunte despre 
modul de viaţă al dacilor, despre obiceiurile lor, împărţirea admi- 


721 


rtistrativă a ţării, de atitea nume de riuri, cetăţi, seminţii dace etc. 
— n-ar fi fost nevoie pentru acţiunea nuvelei, şt cu atit mai puţin 
a piesei. Scriitorul a Încercat Insă un „roman naţional", In felul 
cum se scriau multe în epocă, imaginînd el însuşi felurite legende 
şi scene în marginea istoriei adevărate şi utilizîndu-le în maniera 
proprie pe cele existente în circulaţie, ca de pildă legenda despre 
o fiică a lui Decebal cu numele Dochia. în orice caz. Srrăbunii noş- 
tri este lucrarea literară cea mai amplă şi mai constituită despre 
perioada războaielor cu dacii, din tot ce se scrisese pînă la Duiliu 
Zamfirescu, şi. in liniile ei generale, n-a fost depăşită cu mult, sub 
raportul fabulaţiei, al laturii informative, de literatura ulterioară 
dedicată momentului. De neînțeles ar fi de ce, avînd astfel de Însu- 
şiri, nuvela n-a mai fost reeditată şi n-a circulat, rămînind uitată 
în paginile Convorbirilor de la începutul lui 1888 şi volumului de 
Novele apărut şi el tot în prima jumătate a aceluiaşi an şi nemai- 
reeditat ca atare. Iar din Întregul lui sumar, singura piesă aere- 
luată în nici o culegere ulterioară, de la ediţia din „Clasicii români 
comentaţi" pînă ta acelea din „Biblioteca pentru toţi” şi „Biblio- 
teca  şcolarului”, apărute In anii noştri, — este Srrăbunii noştri^ 


Ampla documentare nu trebuie să presupună la autor frecven- 
tarea directă a surselor prime, dar aceasta nu e nici ea exclusă. 

Perioada de după 1877 este foarte propice investigațiilor de arheo- 
logie şi istorie antică, atunci au Început marisăpături arheologice 
(Cucuteni-laşi, Sarmisegetuza, Adam-Klissi), Grigore Tocilescu des- 
făşoară o amplă activitate in domeniu, Revista pentru istorie,; arhe- 
ologie şi filozofie — scoasă de el în 1883 — publică ample studii 
despre istoria dacilor şi romanilor, la Junimea se citesc multe docu- 
mente vechi, unele apar în Convorbiri, D.C. Ollânescu şi Anton 
Naum traduc din poeţii latini etc, etc, apare sinteza lui Gr. Toci- 
lescu Dacia înainte de romani (1880), capătă circulaţie la noi isto- 
rii antice ca a lui Dion Cassius (unde figurează episodul cu Longinus) 
a lui Mommseu etc, pe care scriitorul nostru le-a consultat, desigur, 
în ediţii franțţuzeşti. în orice caz, la cîteva luni după apariţia nu- 
velei şi volumului, în 1888, proaspăt ataşat de legaţie la Roma, 
Duiliu Zamfirescu est: foarte larg informat în istoria romanilor, 
după cum rezultă din scrisorile sale către N. Petraşcu (primele, publi- 
cate fără semnătură In Convorbirile din oct. 1888), cu aceeaşi minu- 
ţiozitate pe care o dovedeşte şi nuvela Srrăbunii noştri în materie 
de istoria dacilor. O astfel de minuţie documentară nu va mai dovedi 
scriitorul decît numai într-un singur caz, atunci cînd a scris roma- 
nul în război. Totuşi, dacă presupunem că metoda lui de lucru din 
1896—1897, cînd scria romanul, n-a putut fi, îa linii mari, alta decît 
cu zece ani înainte, cînd pregătea nuvela — atunci vom ajunge.la 
încheierea că, deşi lecturile lui generale asupra Daciei fuseseră umb- 
roase, totuşi, materialul concret fusese extras dintr-o singură sursă 
principală — probabil sinteza lui Tocilescu, recent apărută, «el 
mult însoţită de unele date din articole speciale de prin Columna 
lui Traian sau din Revista pentru istorie, arheologie şi filozofie. Con- 
fruntare de izvoare, interpretări de vechi inscripţii etc. — nu poate 
fi vorba de aceasta, ci de o atentă examinare a reproducerile* de 
metope ale monumentului de la Adam-Klissi şi ale Columnei” lui 


722 


Traian, de la Roma, pentru descrierea înfăţişării dacilor, a cetăți- 
lor lor, armelor, portului etc, lucruri care existau bine clarificate 
în lucrările ce se tipăreau. Epoca era a unei puternice întoarceri 
spre trecutul dac şi roman, şi nu întîmplător scriitorul este entu- 
ziasmat de Ovidiu şi Fînfîna Blanduziei, dinspre care îi vor fi venit 
nu puține îndemnuri, mai cu seamă pentru scrierea piesei. 

Cu privire la documentaţia istorică ar fi nefolositor să explicăm 
astăzi termen cu termen nomenclatura folosită de scriitor, să aducem 
corectările pe care cercetările ulterioare le-au adus cu privire la 
mulți eroi reali ai istoriei dacilor, datorită noilor descoperiri arhe- 
ologice şi documentelor, sau, uneori, lecturilor noi ale vechilor texte, 
corelării şi interpretării lor inedite. 

Pentru a se putea aprecia mai exact punctul de plecare al nuve- 
lei şi apoi fabulaţia ei — parte datorită numai lui Duiliu Zamfirescu 
parte preluată de la istorici sau de la folclor — este util să fie repro- 
dus din cărţile 67 şi 68 ale lui Dion Cassius, privind războaiele 
lui Traian cu dacii, textul cuprinzînd episodul lui Longin pe care 
putem fi siguri că scriitorul l-a avut sub ochi, în repovestirea lui 
loan Xiphilinos: „Decebal, momind pe Longinus, comandant de 
oaste, care se dovedise de temut în războaie, şi înduplecîndu-l să 
vină la o întîlnire sub cuvînt că va face tot ceea ce i se va porunci, 
puse mina pe el şi-l întrebă în faţa obştii ce planuri are Traian: 
şi fiindcă acela nu voi să spună nimic, îl puse sub pază neferecată 
şi, trimițînd un sol la Traian, ceru ca acesta să-i lase ţara pînă la 
Istru şi să-i întoarcă banii pe care-i cheltuise cu războiul: numai 
aşa îi va da drumul lui Longinus! Traian răspunzîndu-i cu vorbe 
îndoielnice, din care voia să se vadă că el nu pune preţ nici prea 
mare, nici prea mic, pe Longinus (aceasta pentru ca nici să-l piardă 
pe acela, nici să-l răscumpere cu prea mulţi bani), Decebal, soco- 
tind ce să facă, stătu la cumpănă. între acestea, Longinus, căpă- 
tînd otravă prin mijlocul unui libert, pentru ca Decebal să nu bănu- 
iască de loc ceea ce avea să fie şi să nu-i facă paza mai grea, îi 
promise că-l va împăca cu Traian; apoi, scriind o epistolă ce cuprin- 
dea o rugăminte, o dete libertului, ca s-o ducă lui Traian, pentru 
ca să fie fără grijă. Şi, astfel, libertul plecînd, peste noapte Longi- 
nus bău otrava şi muri. După ce se întîmplă aceasta, Decebal ceru 
de la Traian pe libert, promiţîndu-i că-i va da în schimb trupul 
lui Longinus şi zece captivi; el, deci, ca să aducă acestea întru înde- 
plinire, îndată-i trimise pe centurionul prins dimpreună cu Longi- 
nus, de la care află Traian tot ceea ce se întîmplase cu Longinus. 
Totuşi, Traian nu-l trimise nici pe acela înapoi şi nici nu dete dru- 
mul libertului, socotind că, pentru onoarea împărăției, viaţa aces- 
tuia este mai de preţ decît înmormîntarea lui Longinus." 


Tot ce ţine de personaje, subiect, scenă concretă şi depăşeşte litera 
acestui text, este imaginaţie, de la conflict pînă la dialog. lar cota 
de componente imaginate este substanţială. Vom semnala cîteva 
din albiile pe care s-au grupat cele mai importante elemente create 
de Duiliu Zamfirescu. 

Mai Intîi e necesară precizarea că scriitorul şi-a extras, probabil, 
din sursele consultate, pe fişe proprii, denumiri de triburi, persoane, 
rîuri, localităţi, utilizîndu-le după nevoie fără a mai verifica exac- 


723 


47 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


titatea lor — şi astfel s-au produs erori de transcriere — unele din 
ele puţind aparţine, fireşte, şi tipografiei. Nu e mai puţin adevărat 
că nomenclatura adoptată azi pentru antichitatea dacă prezintă 
oarecare diferenţe de grafie faţă de cea de acum un secol, din tim- 
pul cînd se documenta Duiliu Zamfirescu. Scriem astăzi Sarmizege- 
tusa sau Sarmisegetuza (mai şcolăreşte) — pe cîtă vreme Duiliu 
Zamfirescu e mai fidel epocii sale, scriind Zarmizegethusa; în alte 
cazuri (Sarmis Egethusa) complică el însuşi transcrierea, după o cre- 
dinţă care încă dăinuie la literați, că o diformare în plus a tran- 
scrierii sau pronunţiei cuvintelor sporeşte senzaţia de „trecut înde- 
părtat". 

într-unui din felurile enumerate mai sus se explică, prin urmare, 
termeni ca: Cisrobaci (costoboci?), prendavensii  (predavensii), befii 
(biefii), Sertnizirga (Germisava), numele dac al localităţii Cigmău, 
(ortografiat de scriitor Cicman) etc. 

Nu numai vreunei confuzii a scriitorului însuşi, dar cercetării 
istorice în general, atunci puţin avansată în privinţa geografiei, isto- 
riei dacilor şi întregii lor vieţi, i se datoresc unele inexactităţi 
faţă de ceea ce ştim astăzi, sau faţă de ceea ce e admis acum, ca 
de exemplu identificarea cetăţii Arcidava cu Slatina, iniţial soco- 
tită a fi în Banat, sau a rîului Streiul cu Sargetius (Sargeţia), men- 
ționat de Dion Cassius drept ascunzătoare a bogățiilor lui Decebal. 
„Rîul Sargeţia, spune Dion, care curge pe lîngă scaunul domniei 
lui [Decebal]" — dar în imediata apropiere a Sarmizegetusei curgea 
apa Grădiştii, Streiul e la cîţiva kilometri mai la sud de capitala 
dacă. însăşi plasarea acesteia pe harta vechii Dacii e astăzi diferită 
de ceea ce era admis acum un secol. „Vechea capitală a dacilor, 
Zarmizegethusa, astăzi Grădiştea”, scrie Duiliu Zamfirescu — însă aşa 
cum s-a dovedit recent, la Grădiştea (Muncelului) era numai una 
din cetăţile înconjurătoare ale capitalei dace, aceasta, Sarmizege- 
tusa Regia, fiind cu cîţiva kilometri mai spre est, între ea şi Gră- 
diştea (Muncelului) mai existînd pe vremea lui Decebal încă o cetate 
şi cinci-şase aşezări mici. 

E atestat de documente numele lui Diige (Diegis), fratele lui 
Decebal, nu însă şi al unui fiu, Decidav, şi al unei fiice, Dochia, 
aceasta aparţinînd, cum s-a spus, legendei. „Cititorii" de azi ai meto- 
pelor columnei lui Traian din Roma socot că doi tineri din ulti- 
mele scene ale acesteia, predaţi de daci drept prizonieri, nu pot fi 
declt copiii lui Decebal — fără să avem şi nume pentru ei. 

însă Scorylp, numit de scriitor: „prinț care avusese un strămoş 
In tronul Daciei" — numele ne îndreptăţeşte să presupunem că scri- 
itorul vedea pe acest strămoş purtînd de asemenea numele Scorylo — 
e argumentat astăzi nu drept un rege dinaintea lui Decebal, ci chiar 
tatăl acestuia, una şi aceeaşi persoană cu Coryllus, cunoscut demult 
între succesorii lui Burebista, domnind 40 de ani pe tronul Daciei; 
Duras, şi el rege dac, era în adevăr mai slab — sub el, spune scriito- 
rul, buzduganul „rămas în tronul Daciei din neam în neam ...greu 
ca de fier... se mai înmuiase” — de aceea, cr d istoricii, Duras 
îi trecuse tronul lui Decebal. Vezinas, arătat în nuvelă ca mare preot, 
era în realitate şi vice-rege, avînd şi funcţia religioasă supremă, 


724 


deţinută mai demult de către Deceneu, pe vremea lui Burebista. 


întreaga scenă-cheie cu trimiterea unui sol la Zamolxis, — sol care 
să fie chiar fiul sau fiica regelui, e veche, ea figura şi acum un 
veac — cum figura şi întreg episodul cu Longinus — în manualele 


şcolare, şi se trage din Strabon, pe care scriitorul nostru l-a citit 
şi direct şi prin istoricii moderni ai antichităţii. 

La romani, în timpul lui Domițian, fusese o delegaţie dacă în 
frunte cu Diegis, fratele regelui Decebal, atestată de Dion Cassius; 
după modelul ei, scriitorul alcătuieşte, în pură logică literară, şi 
una către Traian, dar cu fiul marelui rege. 

Discursul lui Decebal, ţinut lui Longin, este o succintă trecere 
în revistă a raporturilor războinice ale dacilor cu romanii, după 
o logică elementară, sălbatecul rege nu avea de ce să încerce a-l 
impresiona pe Înaltul său prizonier prin ameninţări, de vreme ce el 
se referă la victorii vechi asupra romanilor, Intr-un moment cînd el 
Însuşi fusese înfrint de Traian şi cerca să obțină pacea. Orgoliul 
de om necivilizat 11 face să-şi iasă din fire — ceea ce nu corespunde, 
totuşi, imaginii lăsate de Dion Cassius despre Decebal, după care 
acesta era cu mult mai Înţelept şi diplomat, un adevărat mare rege, 
„ştiind clnd să năvălească şi clnd să se retragă la timp, meşter a 
întinde curse, viteaz In luptă, ştiind a se folosi cu dibăcie de o 
victorie şi a scăpa cu bine dintr-o Infringere”. Toate aceste calităţi 
sînt convertite de scriitor în brutalitate, orgoliu, temperament nestâ- 
pînit, urmlnd o convingere, ce se va perpetua la scriitor, despre 
superioritatea romanilor, noblețea lor, care şi-au spus cuvîntul pri- 
mordial In formarea caracterului românesc. 


Informaţia cu victoria lui Burebista asupra împăratului roman 
Meţian e un adaos literar al scriitorului, poate după date sau legende 
ale timpului cînd se scria nuvela. Pînă la Cezar nu au existat Împărați 
la Roma, iar Cezar moare în acelaşi an cu Burebista — nu existau 
nici regi, ci o republică. însă victoriile dace sînt inițial exact numite, 
ca şi învinşii lor: Sabin (C. Oppius Sabinus) — numai că se pare 
că in fruntea dacilor se afla atunci nu Decebal, ci Duras-Diurpaneu — 
Fuscu (Cornelius Puscus) care e şi ucis în luptă, ca şi Sabinus — nu 
la fel e cazul cu excepția lui Julianus (Tettius) cînd Decebal este 
bătut la Tapae (88 e.n.), dar cîştigă practic pacea încheiată, ceea 
ce poate da drept eroului să aprecieze că salvase capitala, cum rezultă 
chiar din istoria lui Dion Cassius. Socoteala finală a victoriilor şi 
înfrîngerilor e, aşadar, exactă: „V-am bătut de patru ori şi m-ați 
bătut o dată". 


Longin repetă obstinat condițiile exprese ale lui Traian, care 
echivalau cu nimicirea puterii economice şi de apărare a Daciei; 
Decebal nu le poate accepta şi înțelege că războiul e pe viață şi pe 
moarte, de aceea recurge la orice mijloace. El ştia că senatul roman 
îl declarase duşman al statului, ceea ce însemna război de exter- 
minare, de unde se explică — mai puțin în nuvelă, unde accentul 
e pus pe sălbăticia eroului, şi mai mult în relatarea lui Dion Cassius 
— măsurile extreme luate, în afara adunării şi pregătirii oastei şi 
întăririi cetăților: sacrificii, trimiterea unor soli extraordinari la 


725 


47* 


Zamolxis (aceştia se trimiteau normal la patru sau cinci ani), unel- 
tiri, violenţe, pelerinaj pe muntele sfînt Kogaion etc. 

Biografia lui Longin din nuvelă aparţine ficţiunii, se pare chiar 
că se face confuzie cu un alt Longinus — Cassius, ca în nuvelă — 
principalul autor al complotului împotriva lui Caesar. 

Necesităţi literare l-au făcut pe scriitor să explice prietenia legen- 
darului general, menţionat de Dion, cu împăratul. Poate că şi 
numele Cassiu e datorit unei confuzii de transcriere a fişelor de 
lectură: scriitorul îşi va fi notat că a aflat despre Longin la Cas- 
sius (Dion) — şi cele două nume s-au asociat în mintea sa, trecînd 
de la istoricul grec la generalul roman. Ca Longin să fi fost repre- 
zentantul lui Traian la încheierea primei păci cu Decebal, în 102, 
nu sînt dovezi, dar lucrul nu e lipsit de logică şi, în orice caz, aşa 
se explică în nuvelă de ce romanul ştia limba dacă; tot fără ates- 
tare documentară, dar cu o clară logică literară, e trimiterea de 
către Decebal a unei solii la Traian, compusă din doi nobili care 
însoțeau pe propriul său fiu, pentru a cere un delegat de pace, care 
să cunoască limba dacă — şi astfel se ajunge la sosirea lui Longin 
în tabăra lui Decebal, astfel se explică detenţia de un fel special 
a generalului roman, cu drept de a se deplasa nesupravegheat în 
cuprinsul taberei, de a avea un slujitor, care e tot roman — după 
cerinţele literaturii, scriitorul îl şi numeşte — de a se putea întîlni 
cu Dochia care, ea în nuvelă şi nu libertul, cum spune Dion, îi 
procură otrava. Este tocmai un corespondent literar logic a ceea ce 
istoricul grec arată că a fost „momirea” lui Longin şi captivitatea 
lui „sub pază neferecată", deci avînd oarecare libertate de mişcare, 
un anumit statut de ambasador, ceea ce nu s-ar fi petrecut într-un 
prizonierat propriu-zis. 


S-ar putea chiar spune că, în acest punct al nuvelei, invenţia 
merge în opoziţie cu faptele atestate de documente, căci Decebal 
a trimis, după spusele lui Dion, un grup de fugari din Moesia, ca 
să-l ucidă pe Traian, nu o delegaţie de pace, în frunte cu fiul său. 
De  momirea lui Longin e probabil că n-a aflat împăratul decît 
ulterior, căci Traian n-ar fi îngăduit ca cel mai bun prieten al său 
să plece la tratative, fără ca el să-şi păstreze ostateci de preţ de 
la cel ce încercase să-l ucidă. 


Logica literaturii şi necesitatea unei cît mai violente prezentări 
a caracterului eroului, a vicleniei sale, a totalei nerespectări a cuvîn- 
tului dat de către sălbatecul Decebal, ajuns la punctul culminant, 
ultim, al înfruntării cu Traian, i-au cerut scriitorului derogări de 
la ceea ce putea fi atestare istorică, în favoarea unei sporiri a dra- 
matismului personajului. 

Se pot aduce încă alte explicaţii, interpretări ale nuvelei, dar 
concluzia se poate formula chiar acum: Duiliu Zamfirescu a respec- 
tat cu destulă fidelitate istoria, atît cît ea comunica la 1885 despre 
daci şi atît cît putea intra în sfera cunoaşterii sale — cu fidelitate, 
nu integral, însă, şi oricum fără ca invenţia sa să contravină ade- 
vărului din documente, dimpotrivă operînd într-o deplină conso- 
nanţă cu cercetarea ştiinţifică a antichităţii dace, lărgind şi expli- 
citînd literar istoria. 


726 


me 


_ 


Amănunţimea documentară rămîne totuşi excesivă, mai ales în 
partea primă, ea anunţă pasiunea lui Duiliu Zamfirescu pentru unele 
din laturile problemei naţionale, pe care o va trata ulterior în 


articolul Literatura românească şi scriitorii transilvăneni (Revista 
idealistă, sept. 1903,). 

Poate tot pentru necesități literare — inexplicabile însă pentru 
noi — şi mai puțin din cauza nivelului de atunci al cunoaşterii 


istoriei dacilor, scriitorul pune, între domnia lui Burebista şi cea 
a lui Decebal, numai pe a lui Duras, ceea ce e vădit eronat, căci 
Burebista domneşte pe la 70—44 (aprox.) î.e.n., pe cîtă vreme 
Decebal se află în tronul Daciei cu peste 137 ani mai tîrziu (de la 
aprox. 87 pînă la 106 e.n.). Nu poate fi nici o îndoială asupra sen- 
sului, căci nuvela spune clar: „După Burebiste, urmă Vezinas, Bure- 
biste, biciul Tatălui Zamolxe a chemat să domnească peste daci 
pe Duras, dar mîna lui înțeleaptă i-a luat buzduganul, căci era 
muiere, şi l-a dat stăpînului nostru Decebal". Succesiunea regală 
e deci explicit declarată — însă aceasta e cea rezultată din lec- 
tura lui Dion Cassius, care nu pomeneşte, după Burebista, decît pe 
Duras şi Decebal, şi aici identificăm care a fost principala sursă docu- 
mentară a scriitorului, căci în afară de episodul cu Longin, tot la 
Dion aflăm despre Diegis, fratele lui Decebal, trimis în solie la 
Domițian şi chiar despre slăbiciunea lui Duras („era muiere", 
spune Vezinas în nuvela lui Duiliu Zamfirescu; „Dura, care avea 
domnia mai înainte, o oferi de bună voie lui Decebal, regele da- 
cilor, pentru că era priceput în ale războiului şi iscusit la faptă", 
afirmă Dion). însă la Iordanes se afla informația că, după Burebista, 
a urmat Deceneu un timp — care fusese viceregele lui Burebista 


sau marele preot, echivalentul lui Vezinas din nuvelă — apoi Como- 
siscus, care a întrunit şi calitatea de rege şi pe cea de mare preot, 
după el Coryllus sau Scorylus, probabil tatăl lui Decebal, şi, înain- 
tea acestuia, un timp a fost Duras, menționat de Dion — care ar 
fi una şi aceeaşi persoană cu Diurpaneus, indicat de Iordanes (care 
e socotit de unii şi drept regele întregii Dacii, cum fusese ea pe 
vremea lui Burebista, în timp ce Duras, ca şi Decebal, n-ar fi fost 
decît regii cîte unor triburi geto-dace reunite). 


Tot o reminiscență din istoria lui Dion e şi scena în care Lon- 
gin îşi sfîşie toga, pentru a lega rănile unui ostaş dac stîlcit de o 
lovitură a lui Decebal — Dion atribuise acelaşi gest lui Traian („şi 
fiindcă nu mai aveau cu ce lega rănile, se zice că el nu cruță nici 
chiar veşmîntul său şi-l tăie, ca să facă fâşii din el"), dar Longin 
dă o lecție de umanitate lui Decebal, regele de o violență sălbatecă 
şi de o viclenie pe care Dion o egalizează mereu cu diplomația. 


1 — Kogeon (Kogaion), muntele sfînt al dacilor — Olimpul lor — ar 
putea fi, după teoriile mai noi, tocmai dealul de lîngă Grădiştea 
(Muncelului), unde Duiliu Zamfirescu plasase însăşi Sarmizegetusa. 
însă descrierea locurilor e alcătuită de scriitor după viziuni de 
anahoretism creştin ulterior, sălbatec şi foarte aproape de cultul 
naturii, pe cîtă vreme săpăturile ulterioare au arătat că locurile 
sacre ale dacilor erau destul de apropiate, de pildă, construcțiilor 
identice ale grecilor sau romanilor. Predomina peste tot imagi- 


727 


nea unui popor viteaz, dar simplu, pînă aproape de sălbăticie, ima- 
gine părăsită de istoria mai nouă. Pînă şi Vezinas, cu cererea lui 
ca regele să-şi străpungă mîna şi s-o ţină răsucită la spate 13 zile, 
se dovedeşte un vraci mărunt, fără perspectivă, deşi despre el se 
declarase cîteva pagini mai înainte că studiase la Ephes „adîncile 


învățături greceşti"! şi „teologia frigiană". Un astfel de învățat nu 
are dogmatismul fanatic al unui ascet — cazul luminatului Deceneu 
e clar! — şi nici mistica oarbă a unui vrăjitor de trib, ci privirea 


largă, simţul relativităţii unui savant mare preot, care e şi vice- 
rege, aşa cum arată literatura greacă, de pildă, că erau regii şi marii 
sacerdoţi elini. 


2 — sSabazius e, desigur, Gebeleizis, nume sub care e admis încă 
demult ca acest zeu să fie diferit de Zamolxis, deşi unii stabilesc 
identitate între ei, ca de pildă Strabon, a cărui istorie a fost şi ea 
între lecturile curente despre daci ale pasionaţilor de la 1880. 


3 — Pînă la scena de pe munte, cu Vezinas, Decebalera un sălbatec 
viteaz aflat la strîmtoare şi gata să recurgă şi la viclenie; aiciel 
se dovedeşte uneltitor din speța eroilor shakespearieni, un Iago 
dac, cînd se hotărăşte să-şi împingă fiica în braţele lui Longin, 
ca aceasta să-i smulgă mărturisiri despre planurile romanilor şi în 
felul acesta să-şi răzbune umilinţa primei înfrîngeri din partealui 
Traian. Aici începe, de fapt, partea propriu-zis dramatică a nuve- 
lei şi se desfăşoară, amplă, imaginaţia scriitorului, care asmute 
împotriva lui Longin pe Dochia care-l iubeşte şi pe Decidav care-l 
urăşte, declanşind şi suspiciunea şi ura între fraţi, însă totul în 
scopul suprem al luptei pentru libertatea ţării. 


E clar că această parte trebuia să fie al doilea act al proiec- 
tatei piese de teatru, care s-ar fi situat bine alături de Ovidiu şi 
Fintina  Blanduziei. Atracția descripţiei (vocaţia de prozator) şi 
pasiunea detaliului istoric, revelat scriitorului cu puterea de care 
sînt în stare neofiţii, l-au făcut să sacrifice o piesă, ce putea fi bună, 
în favoarea unei nuvele cu excese documentariste. 


4 — Descrierea capitalei dace e şi ea imaginară, după modelul ora- 
şelor comerciale greceşti, cu deosebire că aspectul de bazar dintr-o 
Asie Mică mai apropiată de noi decît de epoca lui Decebal, e suprapus 
peste acela al cetăţii de apărare dace, rezultată din documente isto- 
rice contaminate între ele. Sarmizegetusa lui Duiliu Zamfirescu e, 
Sntrucltva, un Tomis sau o Istria, cu o plasare geografică de cadru 
montan. 


Duiliu Zamfirescu acceptă, pare-se, sugestia originii dacice a 
lui Bachus-Dyonisos, deci şi a bacantelor (menadelor) Mimallone 
şi Cladone. 


5 — După Dion Cassius, Longinus fusese dus iniţial în onoruri—deşi 
prizonier, de fapt — la Sarmizegetusa, manevră a lui Decebal, ca 
să adoarmă atenţia lui Traian şi să nu-şi atragă riposta prea grab- 
nică a romanilor, care deci urmau încă să socoată pe marele gene- 
ral ca purtînd tratative în capitala dacă. 


728 


însă descrierea somptuoasă a palatului regal nu se acordă cu 
sălbăticia şi lipsa de rafinament pe care-o probează Decebal şi tara- 
boştii săi. Scriitorul declară clar despre aceştia: Dochia „era fată 
de sălbatec şi era sălbatecă ea însăşi”. E drept că definiţia este 
atribuită lui Longin, dar întreaga portretistică anterioară duce la 
aceasta. în fond, pentru rafinaţii romani, toţi străinii erau confun- 
dați cu barbarii. Şi Ovidiu spusese la începutul lamentaţiilor sale 
de la Pontul Euxin: 


Si quis adhuc istic meminit Nasonis adetnpti 
Et superest sine me nomen in Urbe meum, 


Sciat me in media vivere barbaria. 


(„Dacă cineva îşi mai aduce aminte de Naso cel izgonit/ şi mai 
dăinuie numele meu în Cetate/... Să ştie că eu trăiesc în mijlocul 
barbarilor"). 

El trăise la Tomis, cetate de o mare bogăție, bucurîndu-se de 
toate binefacerile unui port comercial grecesc — dar simțea, aproape, 
prezența geto-dacilor, declarați la Roma drept barbari. 


6 — Cartea a patra a nuvelei corespunde destul de bine cu un act 
al proiectatei piese, dacă nu cumva acest episod şi cu cel următor, 
al sinuciderii lui Longin, trebuiau să alcătuiască împreună actul 
III şi ultimul. 

Privite astfel, actele pot fi echivalate în linii mari cu „cărţile” 
nuvelei, fiecare dintre acestea începînd cu clte o excursie istorică, 
tribut plătit documentelor, după care urmează scena dramatică pro- 
priu-zisă, lesne detaşabilă. 


7____Numele lui Sura apare şi la Dion Cassius, drept sol al lui Tra- 
ian la Decebal, dar In primul război; în fond nimic nu împiedica să 
fie şi în al doilea. în restul delegaţiei, trebuie să admitem interven- 
ţia imaginaţiei, deşi, de exemplu, un Iulius Quadratus (Bassus) 
exista pe vremea lui Adrian, succesorul lui Traian — 13 ani după 
momentul în care îl plasează Duiliu Zamfirescu pe eroul său şi 15 
după cel al lui Dion Cassius, deci puţind exista şi mai înainte, cînd 
îl plasează Duiliu Zamfirescu. 


8____ Scena finală, unde se prevede, prin Decebal, sfîrşitul împotri- 
virii dacilor în faţa romanilor, o lasă în viaţă pe Dochia; după 
legendă, ea avea să scape din măcelul ulterior cuceririi Sarmizege- 
tusei şi avea să se retragă în munţi — unii purtînd-o chiar pînă 
către Ceahlău, pe care o stlncă poartă numele Dochia. Asachi a şi 
compus o baladă, în care cu numele Dochiei, dedus din Dacia 
(Dachia), o numeşte pe fiica lui Decebal, urmărită de romani pînă 
în munţii Moldovei şi preschimbată de Zamolxis în stei de piatră, 
ca s-o salveze. 

Nuvela lui Duiliu Zamfirescu alimentează, deci, mitologia dacă, 
după modelul grecesc, unde imaginaţia scriitorilor avea episoade 
cu succesiune logică, unele prin raport cu altele. Balada lui Asachi 


729 


urmează, deci, imediat momentului evocat în nuvela lui Duiliu 
Zamfirescu. 


P. 247 SPRE MARE 
Conv. Ut, XX, 9, dec. 1886. 


în revistă, lucrarea are subtitlul: XNovelă; dedicația are o for- 
mulare puțin diferită: Prietenului T.G. Djuvara. 


Variante 


p. 247, r. 23 — ... răscolit prin arhivele statului (Conv. UL). 

p- 248, r. 3—4 — ... Pentru că eu, trebuie să spun drept, tot mai 
cetesc pe Lamartine (Conv. Ut.). 

p. 259, r. 11—12— ... o imensă masă de gaz, pe care cîțiva nebuni... 
(Conv. lit.). 

p. 261, r. 32 — ... intrînd oarecum într-o boltă largă de impre- 
siuni... (Conv. lit). 

p. 262, r. 38 — ... bolta tărielor, iar pulberea de stele, stropi- 
tura unei imense bidinele de zugrav... (Conv. 
lit.). 

p. 265, r. 2 — ... mai întîi fiindcă nu te văzuse de atitea zile 
şi te credea bolnav şi apoi fiindcă am hotărît... 
(Conv. lit.). 

p. 269, r. 12—13— ... şi cerui hangiului dînd un bun bacşiş să tri- 
meată pe cineva călare... (Conv. Ur). 

p. 270, r. 2 — ... nenumărate şi arzătoare  sărutări (Conv. 
lit.). 

p- 271, r. 39 — ... nu puteam să nu le fac şi cu toate astea, tre- 
buia să le Jac, dacă vroiam ca Matilda... 
(Conv. lit.). 

p. 272, r. 34 — ... dar el mie îmi păru curat nebun. îl lăsai 
în plata Domnului... (Conv. lit.). 

p. 273, r. 25 — ... şi-i dădui în mînă o mie şi o sută de franci, 
tot ce aveam... (Conv. lit). 

p. 273, r. 35-37 - - Unde mergi? 

— Nu ştiu. 


Şi astfel... (Conv. lit). 


La această nuvelă trebuie să se refere următoarea scrisoare a lui 
Duiliu Zamfirescu, dintr-un 26 aug., către Maiorescu (care precizează 
că e vorba de 1886): „Am comis o novelă, pe care, înainte de a o 
ceti soborului, aş dori să v-o arăt d-voastre. E cu putință? Mi-e 
cam frică de oarecare lucruri îndrăznețe ce am pus într-însa şi aş 
vrea să le videți. 

Vă rog să-mi răspundeți la ce ceas vă dau clienții pace, ca s& 
viu să vă asasinez eu." 

Dacă tocmai despre nuvela Spre mare e vorba — şi alta nu avea 
scriitorul în această perioadă, nepublicată — atunci lucrurile „îndrăz- 
nețe" nu vedem care pot fi. Sau vor fi fost şi, în urma consultării 
criticului, ele au dispărut? Puțin probabil. Oricum nuvela nu e 
dintre cele mai reuşite ale perioadei] ci e un fel de ultimă prelun- 
gire a tipului anterior practicat de autor, cu îndrăgostiri subite» 


730 


amoruri nedeclarate sau neîmpărtăşite etc, deci destul de puțin 
comparabilă cu Locorenentul Sterie sau Conu Alecu Zăgănescu, evi- 
dent, superioare. Totuşi, tablourile faunei provinciale sînt reuşite, 
frămîntarea şi apoi desperarea eroului, şi acestea bine urmărite. 

Un amănunt din nuvelă ne poate da cîteva indicații privind 
geneza ei. 

Scena din partea finală, cu haina pusă pe umerii unei fete, la 
vreme de ploaie şi răcoare, o aflăm în biografia scriitorului însuşi, 
atestată de N. Petraşcu, numai că plasată la Slănicul Moldovei, 
nu la Lacul Sărat. întîmplarea e oarecum asemănătoare cu cea a 
lui Haralamb, din nuvela Spre mare. în cursul unei excursii în 
grup „la Cascadă", o ploaie identică aceleia din nuvelă vine pe neaş- 
teptate. „Fetele alergau sub arborii stufoşi, unde totuşi ploaia le 
străbătea pînă la piele. Duiliu, cerîndu-şi iertare, scoase haina şi 
o puse pe umerii candidei domnişoare M. din Roman, curată la 
trup şi suflet «ca un pahar». Era gestul unui hidalgo care îşi 
aruncă capa sub picioarele donzelei". Imitat de ceilalți tineri, auto- 
rul pare să nu fi împărtăşit părerea lui Haralamb din nuvelă că 
gestul „păru trivial". Căci, după povestirea lui N. Petraşcu, la sfîr- 
şitul ploii „Duiliu îşi reluă haina, în care pătrunsese, de pe umerii 
şi pieptul tinerei fete, un parfum divin, fără nume. Mult timp după 
aceea, dînsul îmi pomenea de el c-o amintire pururea mişcată — 
odoratul fiind simțul lui cel mai profund impresionabil" (N. Petraşcu, 
Duiliu Zamfirescu, op. cit., p. 49— 50). 


Inițiala M. se potriveşte cu numele eroinei din Spre mare; scena 
e, In linii mari, asemănătoare; deci episodul poate fi cel care a zămis- 
lit motivul nuvelei. N. Petraşcu plasează totul în „vara anului al 
treilea de ataşați" (a Min. de Externe). Aceasta ar fi în 1887 — dar 
cum nuvela a apărut în 1886, putem admite că datele memorialis- 
tului s-au deplasat cu un an, lucru foarte frecvent în lucrările de 
acest gen ale lui N. Petraşcu — şi explicabil la urma urmei, de 
vreme ce ele au fost scrise la aproape jumătate de secol după ce 
faptele avuseseră loc. 


1 — „Mahalaua  Antimului”, numită după mănăstirea Sf. Antim, 
e situată pe malul drept al Dîmboviței, altădată plin centrul Bucu- 
reştilor. Aici învățase scriitorul carte, ca licean, localul liceului 
„Matei Basarab" afllndu-se atunci chiar în chiliile mănăstirii şi 
dînd cu zidurile în Dîmboviţa. 


2 — Demolombe, Jean Charles Florent, jurisconsult francez 
(1790-1869). 
3 — Jocelyn, poemul lui Lamartine „în 9 epoci", cu cele nouă 


reincarnări ale eroului, cleric de țară, este un imn al pasiunii şi 
puterii de sacrificiu, care aduce într-un fel cu soarta modestului 
protagonist al nuvelei lui Duiliu Zamfirescu. 


4 — Mărturisirea e întrucîtva semnificativă chiar în ce-l priveşte 
pe Duiliu Zamfirescu — el însuşi era un admirator al vechilor roman- 
tici (Lamartine, Musset, Gautier) în plin secol realist şi naturalist, 
şi chiar al ținutei lor exterioare, refuzată de epocă, datorită prețio- 
zităţii. Scriitorul considera, totuşi, şi literatura de acest fel, ca şi 


T31 


ținuta romanticilor, depăşite, deşi încă le practica, începea, deci, 
să se desfacă de ambele. 


5 — De ce numai cu Dreptul se ajungea „sus de tot"? Scriito- 
rul era încredinţat de aceasta mai demult: „Toţii oamenii care au 
ajuns departe au început ca simpli avocaţi şi au plecat de jos" (scris, 
către Duiliu loanin, din 26 nov. 1880). 


6 — A locui pe strada Antim şi a mînca pe străduţa Sf. Nico- 
lae (erau cîteva străzi cu acest nume, pe lîngă bisericile cu numele 
sfîntului: Sf. Nicolae din Prund, Sf. Nicolae Şelari, Sf. Nicolae de 
jurămînt etc.) nu însemna un lucru deosebit, ci indicau o existenţă 
modestă; însă a juca table la „Strobel"” era semnul unei aspirații 
spre smulgerea din anonimat, căci restaurantul-cafenea cu acest nume 
era în centru, pe strada Academiei — cam lîngă Universitatea de 
azi. „Strobel" era un local cu pretenţii mai ridicate, care aduna 
lume mai bună decît cea din mahalaua Antim şi decît clienţii 
birturilor comune şi pensiunilor. 


7 — în manuscrisele poetului găsim o poezie de trei strofe care 
începe aidoma; dacă eroul, Haralamb, declară că a aruncat hîrtia 
după începutul de 6 versuri din nuvelă, autorul l-a păstrat şi l-a 
continuat! Poezia e reuşită, şi e de neînțeles de ce n-a publicat-o 
nicăieri. Să fie dintre „îndrăznelile” anunţate în biletul către Titu 
Maiorescu, la care apoi a renunţat? (Poezia, In întregime, este repro- 
dusă în ed. prezentă, voi. I, p. 352). 


8 — Sub titlul Ca un mănunchi de ramuri, poezia a fost inclusă 
de autor în sumarul volumului Alte orizonturi (1894), după ce mai 
întîi o publicase într-o culegere literară (1887); de asemenea, a intro- 
dus-o ca un madrigal, adresat eroinei, în spectacolul cu comedia 
WVoichifa, în 1915, nu şi în textul publicat al piesei (vezi ed. pre- 
zentă, voi. I, nota p. 453). 


NUVELE ROMANE. FRICA 
Editura librăriei „C. Miiller", 1895, „Biblioteca pentru toţi", nr. 13. 


Desigur, şi la Îndemnul inimosului librar C. Miiller, care-şi înfi- 
ințase recent colecţia ce avea să se apropie, pînă în 1948, de numărul 
1800, şi la propunerea Junimii, care avea la editura lui Miilleruncuvînt 
foarte greu, şi la dorinţa scriitorului, care de 7 ani nu mai tipărise 
volume de nuvele — a luat fiinţă acest volum, cu dublu titlu: Nuvele 
romane indică primele trei lucrări, scrise în adevăr la Roma, iar Frica 
pe cea de-a patra, scrisă în ţară şi apărută la cîteva luni după plecare» 
scriitorului în misiune diplomatică. 

Rămîne numai de neînțeles de ce nu a introdus aici şi Un drum 
greşit. Poate din cauză că nu permiteau dimensiunile colecţiei, poate 
pentru că scriitorul socotea lucrarea ca aparţinîndunuistadiu depăşit, 
ceea ce era adevărat, într-o privinţă. 

Dacăjudecăm azi lucrurile, nu numai lipsa unor nuvele cu subiecte 
„române" îl face să introducă Frica alături de cele „romane"”, dînd 
volumului un caracter hibrid, dar dorinţa de a-şi pune cît mai repede 
în circulaţie nuvela, a fost hotărîtoare în alcătuirea sumarului dat 
lui Miiller. Pierdută cum era în Almanahul „România Jună”, Frica 
nu avea decît circulaţie restrînsă şi, în orice caz, mai ales în mediile 
literare. 

Acceptînd editarea volumului de către Miiller, care — cum spune 
în legătură cu romanul Viaţa la fară, tipărea în condiţii grafice proaste 
(scris, către Titu Maiorescu, din 3/15 mart. 1898),—Duiliu Zamfirescu 
dovedeşte că Socec, şi el editor, dar mai subţire, punînd condiţii mai 
grele, nu-i acceptase, practic, lucrarea. Miiller îşi înseriase o mare 
parte din producţia sa în colecţia nou înfiinţată şi lăsase în afara ei 
doar poezia şi încă puţine titluri (Lume nouă şi lume veche... apăruse 
mai la începutul aceluiaşi an 1895, cînd era inaugurată, mai spre sfîr- 
şit, „Biblioteca pentru toți"). Silit de această împrejurare, scriitorul 
va trata cu Miiller de aci înainte, ani de zile, pînă în 1910 — cu o 
singură excepţie: în război, ediţia primă - tipărirea volumelor sale 
de proză, în „Biblioteca pentru toţi”, şi tot cu el a primelor două 
volume de poezii, în 1894 şi 1897. 


733 


Editorul va aşeza în fruntea volumului şi o scurtă prefaţă — în 
care nu este exclus să fie amestecată o mînă junimistă — şi un portret 
al autorului. 

în orice caz, apariţia nuvelelor în colecţia amintită a avut, cu 
toate dezavantajele, şi un efect pozitiv: a asigurat, oricum, o mai 
bună difuzare, decît volumelor tipărite în afara „Bibliotecii pentru 
toţi”. 

Sumarul volumului din 1895, care are 95 de pagini, figurează în 
întregime în ediţia de faţă. 


p_ 297 ALEssI0 


Conv. lit, XXIII, 7, oct. 1889. 
Variante 


p- 277, r. 12 — ... răsfringîndu-se într-o furie de praf umed. 
E carnavalul... (Conv. lit.). 

p. 278, r. 5-6 - ... în pipă: 
— Crezi că e vremea rea? 
Alessio înălță... (Conv. lit). 

p- 279, r. 19 — ... se rezemau de margini, privind... (Conv 
lit.) 

p. 279, r. 22 — ... cu bonete de lină pe vîrful capului (Conv. 
lit.). 

p. 280, r. 39 — ... cînta pentru ea. Şi bietul ghebos se mulțu- 


mea în cele din urmă mult mai bine cu bătaia 
ei de joc, din care ieşea că e deopotrivă nepăsă- 
toare cătră toată lumea, decit cu melancolia, 


din care ieşeau lucrurile altfel... Dacă ar fi 
urmărit... (Conv. lit.). 

p. 281, r. 21—24 — ... căci aşa se chema contele, Buoncompagni făcu 
o mişcare de cap ca un om rănit şi se uită 
o secundă în ochii ghebosului; apoi... (Conv. 
lit.). 

p- 282, r. 39—40 — Ce n-a păstrat lava Vezuviului a păstrat 
sîngele... (Conv. lit.). 

p. 283, r. 12—13 — Răsărea o lună ca din poveşti şi întindea pe 
oglinda mării farmecul nespus de portocaliu 
luminei sale... (Conv. lit). 

p- 283, r. 27 — ... ce o mîna cu puterea cu care aburul mîna o 
maşină spre ţinta vieței. Se ducea la el. Cu o 
noapte înainte... (Conv. lit.). 

p- 283, r. 36 — ... el era un Buoncompagni, iar ea... (Conv. li.). 

p- 284, r. 3—8 — ... Tu parii, e de la voce e la molie aura. Dar 
el vorbea inimei lui... poate chiar ei. Dînsa 
asculta... (Conv. lit). 

p- 284, r. 29 — ... tu parii e mi baci, adause întinzîndu-se spre 
— Destul, Ninna... (Conv. lit). 

734 


285 r. 2 ...la fereastră, Buoncompagni o apucă... (Conv. 
lit.). 
p 285 r 9 ... ochii fetei, care se uita la el pe sub gene, 
cu o umbră de dispreț foarte vorbitoare. 
Lasă-mă... (Conv. lit.). 
p 285, r. 13—14 ... aşa de tare, încît fala căzu la picioarele... 
(Conv. lit.). 
p. 285, r. 22 ... Ce copil frumos şi alintat (Conv. lit). 
p 285, r. 27 ... zise ea suspinînd, ba poate mai bine decît 
mine şi eu ca o proastă... (Conv. lit). 
P- 286, r. 17 ... sufletul ei tînăr. 
— Dio caro. Mîine... (Conv. lit.). 
A caldă la gînduri, cu fel de fel de cîntece în 
Pe cap. Ajunse acasă... (Conv. lit). 
.— » .. El încercă să mintă cu  şiretenia proastă a 
Pa Asie e) bărbaţilor cari tot au încă teoria  Superiorităței 


lor asupra sexului zis slab. Donna Giulia se 
uită la el lung, cu ochii închişi pe jumătate: 
— Vous âtes bete, mon cher, îi zise ea in 
franțuzeşte. Un om inteligent nu minte nici- 
odată aşa de prost. Te-am văzut. (Conv. lit). 


P- 287, r. 16—17 .. Eu nu ştiu, zise ea cu aprindere, ce plăcere 
încercaţi să alergați... (Conv. lit). 
V- 288, r. 1 — ... țărmul mării. 
După cum s-a spus, fata se uita... (Conv. 
lit.). 
D 288 r 30 ... sau rîde: O idee îi trecu prin minte... (Conv. 
' lit.). 
„„„tremura pe picioare ca o frunză... (Conv. 
V- 288, r. 34 lit.). 


p. 288, r. 36 ... şoapte de glasuri şi rîsete... (Conv. lit.). 


P, 288, r. 39 Deschideţi! strigă din afară. 


Şi fiindcă... (Conv. Ur). 


p. 289, r. 20 .. Nu era nimeni. Patul făcut ca întotdeauna 
7 A i 


aştepta. 
—Aşa?... (Conv. lit). 

239 . 26 ... fundul unui beci. I se desfăcuseră toate izvoa- 
rele sufletului ca să curgă din ele vinul nebu- 
niei şi crezu că tot trupul... (Conv. lit). 

209 . 40 „.. simțind parcă nevoie să-şi adune mințile, 

y şi-i era... (Conv. lit). 
kohi sa ... peste umăr cu un nemaipomenit dezgust. 
j (Conv. lit.). 
p. 290, r. 26 ... odaia. 
— Menaggio a Dio put...!] zise el înjurînd-o, 
am să-ți sucesc... (Conv. lit.). 
p. 291, r. 8 .. în fiecare un don Buoncompagni. Dînsul... 
(Conv. lit.). 


735 


p. 291, r. 33 — ... fiind acesta un loc al nobilimei romane ca- 
re  desprefuieşte muzica şi pe reprezentanții 
ei. Dar din... (Conv. lit.). 

p- 292, r. 41 — ... acordurile pe chitară, părea că a înnebunit 
lemnul şi coardele. Degetele... (Conv. lit). 

p. 293, r, 2 — ... riglele de metal într-un dant furios de săl- 
bateci. Ghebosul... (Conv. li). 

p. 293, r. 20 — ... şi aşteptau să le aducă ceva. Erau aşezaţi... 
(Conv. UL). 

p. 295, r. 12—13— ... sflşiau aerul... 

Ştia cine era în barca dini — don Fabrizio... 
(Conv. lit.). 

p. 295, r. 24 — ... lung şi sperios... fiindcă înnebunise. (Conv. 

lit.). 


Dacă socotim Scrisori din Italia, apărute cu un an înainte sub semnă- 
tura X.Y.Z. (Conv. lit, XXIII, 7, oct. 1888), drept ceea ce sînt, 
adică impresii încă nesedimentate ale unui călător entuziast, deci în 
nici un caz literatură, Alessio este prima nuvelă cu subiect din peisajul 
în care trăia acum scriitorul însuşi, acela roman. Cadrul e acelaşi, dar 
lumea din interiorul Iul diferă, întrucît Duiliu Zamfirescu frecventa 
un roediu spre care dramele oamenilor din categoria lui Alessio nu pă- 
trundeau. Este interesant, deci, că din universul inedit şi ispititor al 
Italiei, pe scriitor îl atrag pentru poezie glorioasele rămăşiţe ale timpu- 
rilor clasice, iar pentru proză întîmplări contemporane ale oamenilor 
de felul cîntăreței nefericite Paola din poezia Harpista, cei de jos, 
umiliții, bîntuiți de iubiri furtunoase, tragice. 


Nuvela a fost începută la puțin timp după sosirea in Italia, în orice 
caz încă în 1888, aşa cum rezultă dintr-o comunicare către Iacob 
Negruzzi. „începusem o lucrare mai lungă, pentru care îmi trebuie 
timp, linişte şi senin... Sper să pot fini ceea ce am de mult început. 

Cred că ştiţi ce greu e şi cîtă disciplină trebuie, ca să te aşezi în 
toate zilele la acelaşi lucru, să-ți urmăreşti crîmpeiul de idee ce ai şi 
să-ți ţii fantezia in lanț ca pe un prepelicar. Cu toate astea, cum am 
zis, o să mă pun să sfîrşesc o novelă mai aşa, de un număr, pe care o 
înjghebasem încă din toamna trecută, numită Alessio. Subiectul e de 
prin părțile astea" (scris, din 29 mai 1889). 

Trimisă la Conv. lit la începutul verii lui 1889, nuvela are parte 
de patru observații ale lui Maiorescu, două din ele de importanță mai 
restrinsă (scurtarea unui cîntec citat direct în italieneşte, refacerea 
unor fraze), dar două de certă importanță, mai ales pentru că dau 
pentru prima oară prilej lui Duiliu Zamfirescu să desfăşoare o apărare 
a punctelor proprii de vedere cu argumente mergînd de la cele estetice, 
de principiu, pînă la invocarea gustului diferit al lectorului. în spriji- 
nul său, criticul adusese şi părerile unor membri ai Junimii, față de 
care însă tînărul autor se dovedeşte recalcitrant şi disprețuitor. „Da- 
că toată lumea şi d-nu Lupu Costache n-au înțeles, de hotărît trebuie 
schimbat”, declară el cu totul neconvins că ar fi cazul să facă pe placul 
caracudei junimiste. „Toată lumea" se referă şi la critic însuşi, deci şi 
el se înglobează între cei ce n-au înţeles; dacă scriitorul se referă la 
Lupu Costache, cu totul insignifiant ca opinie literară, o face desigur 


736 


pentru a-i măsura bine criticului în ce companie s-a inscris singur! 
Insă, previne el, totodată, „dacă care cumva se ivesc iar neînţelegeri 
în sinul familiei cititorilor, treaba se încurcă, fiindcă cred că nu sînt 
dispus să mai fac nici o concesie” (scris, din 7 iul. 1889). Argumentele 
lui Maiorescu nu le avem, căci scrisoarea s-a pierdut. înţelegem însă 
că, în pTimul rînd el — nu alţi cititori — nu era de acord ca bătrînul 
Alessio să o lovească pe Nannina, gestul fiind de o sălbăticie josnică 
şi neconcludenţă. Declarlndu-şi cu viclenie acceptarea criteriilor lui 
Maiorescu („fiindcă eu am o încredere desăvîrşită în estetica Maestru- 
lui”), scriitorul le socoate totuşi discutabile şi dă cu acest prilej o 
foarte interesantă ripostă, ce merită să fie cunoscută, tocmai pentru că 
se dovedeşte cum Duiliu Zamfirescu începea să gîndească în profunzime 
psihologia personajelor sale. „Alessio, spune el, e un personagiu 
aproape mut. Caracterul său nu reiese din nici un comentar al auto- 
rului, ci se dezvăluie prin cîteva fapte ale lui. Trebuie să nu uităm că 
un bărbat gelos are momente în care urăște deopotrivă pe femeia iubi- 
tă, ca şi pe omul iubit de femeie; că aceasta e cu atît mai adevărat, 
cînd e vorba de o gelozie de onoare, nu de amor curat, In care instinctele, 
se înţelege, rămîn în fond tot sexuale, dar iau un fel de aparenţă de 
demnitate socială foarte curioasă. Alessio urăşte pe conte, însă în 
fibra lui intimă urăşte şi pe Nannina. De ce-i dă numai o palmă şi 
n-o ucide, sau de ce-i dă o palmă şi nu se mulţumeşte să-i facă numai 
o lecţie de morală — sunt chestiuni de temperament şi de meziu 
social. Un domn s-ar fi mărginit la morală; Alessio la 30 de ani poate 
că ar fi lovit-o cu cuțitul; Alessio la 60 de ani o bate. Sunt atîtea 
soluţiuni, care atîrnă de atîtea alte chestiuni”. Fireşte că are dreptate 
scriitorul şi nu criticul, fie şi pentru că reacţia bătrînului la gestul 
fetei putea fi şi alta decît cea din nuvelă. însă Maiorescu invoca, se 
vede, un principiu eszezic, aşa cum va face şi cu alte prilejuri. „Dar 
supărarea dvs. este de rasă divină: estetica! tonalitatea nuvelei!” 
ricanează Duiliu Zamfirescu, cu o surprinzătoare nedorinţă de a accepta 
în principiu estetica lui Maiorescu în problemă. „Vă rog să credeţi, 
specifică el, că estetica este foarte adesea o formulă personală a înțe- 
legerii frumosului aplicată lucrurilor. Mienunumaicănu-mifacerău, 
dar, din punctul de videre al sentimentelor ce trebuie să deştepte în 
noi, brutalitatea bătrînului îmi pare morală, căci ea este semnul 
aparent al unei stări sufleteşti de chin şi umilire, care sfîrşeşte cu încer- 
carea de a ucide pe conte. Dacă pînă la sfîrşit n-ar fi dat nici un semn 
de această stare sufletească, ar fi avut aerul unui omorîtor, care gîn- 
deşte, rece şi sigur de sine, la crima finală. Ar fi fost, în toate cazurile, 
puţin interesant." 


începutul acestui citat înseamnă respingerea gustului lui Maio- 
rescu, însă aşa cum rezultă mai departe, nu pe baza simplei invocări 
a unui gust diferit, ci prin argumentarea personajului şi din punctul 
de vedere al determinării lui sociale. Tipologia shakespeareană, mai 
mult ca un dat al personajelor, adică rezultantă a unor tare sufleteşti 
congenitale, a unor „vini tragice" etc, nu-l atrage pe scriitor, acum tot 
mai mult depărtat de romantica iniţială a nuvelisticii sale. Psihologia 
personajului, în dubla sa funcţionalitate, pe deo parte în ceea ce are 
permanent, nativ, pe de alta în ceea ce se modifică sub influenţa mediu- 
lui, virstei etc, aceasta începe să-l preocupe, situîndu-l pe scriitor de 


737 


partea direcției realiste, adică alături de Slavici, Caragiale, cu toate 
că el îi contestă, adesea zgomotos. 

Dovadă, cu atît mai mult, că pricinile polemice, cu aceştia doi în 
special, nu sînt datorite unei inexplicabile lipse de receptivitate a 
lui Duiliu Zamfirescu pentru literatura lor, ci au temeiuri mai mult 
personale, subiective, de altă natură decît cea propriu-zis estetică. 


Observațiile criticului oereau, probabil, şi o mai bună clarificare 
a finalului. în fond, nici acum nu e declarat cu totul precis dacă pînă 
la urmă contele şi donna Giulia se îneacă sau scapă, însă orice lectură 
atentă arată că ei vor ajunge la mal, singura înecată fiind nefericita 
Nannina, la care nu se gindeşte decît ghebosul, îndrăgostit fără spe- 
ranţă. De altfel, soarta contelui şi a frumoasei doamne nici nu mai are 
importanţă sub raport literar — ei pot să scape sau să nu scape. Nuvela 
intenţionase să sfîrşească nu cu moartea lor sau cu întoarcerea lor 
acasă, speriaţi dar nevătămaţi, ci cu zdrobirea trio-ului Nannina-Ales- 
sio-ghebosul, ea moartă, bătrînul nebun, celălalt zdruncinat şi el de 
a fi fost martorul neputincios al dramei consumate. învăluirea fina- 
lului într-o oarecare neclaritate privind personajele secundare sporeşte 
dramatismul mai mult decît ar face o precizare foarte hotărîtă a uneia 
din posibilităţi. Ironic, Duiliu Zamfirescu îngroşa, în scrisoarea 
menţionată, rezolvarea nuvelei exact în sensul existent, pentru a-i 
demonstra criticului că forma iniţială, mai nedecisă, e preferabilă: 
„Rebusul, însă, spune el, se dezleagă aşa: înecăm pe Nannina, scoatem 
la mal pe conte şi pe donna Giulia, şi cu sistemul ăsta rămînem buni 
prieteni." Maiorescu nu putea să nu simtă înţepătura din pluralul 
formulărilor, din „sistemul ăsta", dar consecvent practicii sale de anu 
face modificări fără consimțţămîntul celuilalt, s-a rezumat la simpla 
scurtare a textului de cîntec. „Nu este nimic mai fals decît împestri- 
ţarea unei individualităţi cu fragmente din altă individualitate, spune 
el drept morală a întîmplării. Fiecare este el însuşi şi nu trebuie să fie 
altul, în bine şi în rău, sub pericolul de a deveni o caricatură literară 
şi etioă" (scris, din 14/26 sept. 1889). 


Duiliu Zamfirescu a avut, prin urmare, cîştig aproape total de 
cauză, şi nu în defavoarea nuvelei. Dar episodul are o urmare întru- 
cîtva mai aspră. Criticul l-a făcut chiar în aceeaşi scrisoare să înţe- 
leagă că, oricîte merite avea Alessio, nuvela nu se situa totuşi, în scara 
sa de valori, pe treapta cea mai înaltă, un loc superior fiindu-i rezervat 
în această ordine nuvelei lui Caragiale 0 făclie de Paşte, apărută în 
Conv. lit. chiar atunci (XXIII, 6, sept. 1889). Scriitorul o anulase pur 
şi simplu, găsind-o „slabă, cu o invenţie absurdă şi cu o totală lipsă 
de estetică” (scris, din 11 sept. 1889), pentru raţiuni absolut nefondate. 
Maiorescu, dimpotrivă, pentru a sublinia cu ostentaţie ideea de gust 
personal, la care făcuse apel şi Duiliu Zamfirescu în scrisoarea sa 
anterioară, citată mai sus, dar şi pentru a-i aplica o fină corecție dis- 
cipolului insurgent, îşi manifestă la rlndul său preferința pentru 
nuvela lui Caragiale. „Nu-ţi place novela lui Caragiale? Mie-mi place 
foarte mult. Nici lui nu-i place novela d-tale Alessio. Mie-mi place. 
Este şi bine aşa: fiecare autor are prisma lui proprie şi trebuie să rămînâ 
cu vederea înlăuntrul ei." Formulările criticului, ca şi sublinierii 
lui, n-au putut rămîne neobservate lui Duiliu Zamfirescu, care 
simte pînă în fundul sufletului deosebirea de apreciere. O făclie de 


738 


Paşte îi plăcea lui Maiorescu foarte mult, Alessio îi plăcea — şi atît. 
»Ce dovedeşte asta? ripostează el. Că d-voastre una vă place mai mult 
decît alta, iar că lui Caragiale nu-i place Alessio. Dar cu asta nu s-a 
dovedit că O făclie de Paşte e o bună novelă" (scris, din 11 oct. 1889). 
Urmează o lungă demonstraţie a punctelor proprii de vedere, cu argu- 
mente care au furnizat cercetătorilor material pentru a dovedi ostili- 
tatea scriitorului faţă de Caragiale, lipsa lui de receptivitate pentru 
Făclia de Paşte etc, tot atîtea capete de acuzare împotriva lui. 
Redusă numai la datele pe care le oferă corespondenţa sa cu Maio- 
rescu şi, mai ales, interpretată unilateral, aşa cum s-a făcut, condam- 
narea de către Duiliu Zamfirescu, atît de severă, a nuvelei lui Cara- 
giale şi mai apoi a dramei Năpasta ne apare astăzi cel puţin nedreaptă. 
Discuţia acestui caz implică însă şi alte elemente, şi n-o vom face 
aici, deşi ea a fost declanşată în raport cu nuvela Alessio. Precizările 
necesare se află în nota la nuvela Frica (voi. de faţă, p. 747 — 754). 


1. — Donna Bianca d.G., căreia îie dedicată nuvela, trebuie să fie 
Bianca deî Grillo, prezentată atît de entuziast în Vrnătoare de vulpe 
(vezi voi. de faţă, p. 310), în cuvinte care sînt de-a dreptul versuri: 
pentru frumoasa romană — spune autorul „cîţi nu lasă malvasia în 
pahare, ca să vie, ca s-o vadă, ca s-o ia de subsuoară, pe bălaia donna 
Bianca": Ea era fiica celebrei tragediene Adelaida Ristori (1822 — 1906). 


2 — Anzio (Antium) este oraşul în apropierea căruia scriitorul a 
cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, episod în legătură cu care a scris 
poezia intitulată cu numele localităţii (vezi ediţia prezentă, voi. I, 
p.78 şi nota, p. 450). 


3 — Tramontana, denumire italienească, în traducţie exactă: 
„vînt dinspre munţi”, munţii subînțeleşi fiind Alpii, dar putînd fi şi 
Apeninii, de unde sensul încetățenit pentru termen, ca vînt din nord. 


4 — Gaeta, port la Mediterana, la 20—25 km nord de Napoli, sta- 
ţiune pitorească, mult mai puţin populată, deci mai nobilă, în perioada 
cînd s-a scris nuvela; atunci orăşelul avea numai cîteva mii de locuitori. 


5 — „Vila de pe deal a Borghesilor”, Villa Borghese, cumisespune 
şi cum apare şi în scrisorile autorului, care a vizitat-o chiar la începutul 
stagiului său roman. „lată-mâ intrat acasă, după o lungă plimbare 
la Porto d'Anzio şi după o alta mai scurtă la Villa Borghese" (scris, 
către Titu Maiorescu din 12 mai 1880, adică tocmai din perioada cînd 
putea cunoaşte locurile şi oamenii înfăţişaţi în nuvelă). Vila a aparţi- 
nut celebrei familii, iubitoare de artă, care a adunat aici o impresio- 
nantă colecţie de tablouri şi antichităţi. 


6 — Nettuno, orăşel în apropierea Romei, staţiune balneară foarte 
frecventată. 
P. 29% SINGURĂTATE 


Conv. lit, XXIV, 5, aug. 1890. 


în adevăr, cum se spune în preambulul schiţei, la sfîrşitul lui 
august 1889 scriitorul plecase la Albano, probabil ca să seodihnească 
fizic — căci era după un lung ocol turistic prin Italia centrală, de 


739 
48 


trei săptămîni. La sfîrşitul lui iulie plecase din Roma şi ajunsese Ia 
5 august la Castellamare di Stabia, în partea de sud a golfului Napoli, 
deci după o săptămîna de cutreier prin alte locuri; acolo se răsfăţa 
„în mijlocul unui stol de contese, principese, baronese şi alte dihănii 
blazonate, care ciripesc, vorbesc sau latră, după cum le e guşa şi min- 
tea" (scris, către Titu Maiorescu, din 11 aug. 1889). 

Popasul de vreo zece zile în frumoasa staţiune napolitană, cu Vezu- 
viul şi Pompeiul alături, a continuat cu alt popas mai scurt la Sorrento, 
ceva mai sus de Napoli; apoi de acolo a „bătut toate împrejurimile: 
Capri, Ischia, Procida, Misena... Pozzuoli, apoi iar Napoli şi iar 
Sorrento...".,„Pe la sfîrşitul lui august” pleca iar la Roma, unde a 
stat numai şase ceasuri, de acolo a plecat la Anzio şi. înainte de a se 
opri ceva mai mult la Frascatti, a stat un timp la Albano — cadrul 
unde se vor plasa întîmplările din Singurătare (scris, către Titu Maio- 
rescu din 11 sept. 1889). 

Un astfel de program, cu adaosul conteselor şi principeselor, nu 
avea cum pricinui, în chip normal, starea pe care o declară începutul 
schiţei: nelinişte, descurajare, fiorul necunoscutului etc. Schița pune 
totul pe seama invaziei trecutului, faptului că străbătuse „pămîntul 
antichităţii” romane — în cele şase ceasuri de popas roman, sau mai 
înainte. Scrisoarea menţionată către Maiorescu atestă şi ea tristeţea, 
dar o pune pe seama altui factor: singurătatea. Satisfacţiile imediate 
(„Mă rog, tu pasie nu; tu griji pînă pe-acolo iarăşi nu; crai, crai — 
apoi de ce focu să nu dai viaţa de-a dura pe valea plîngerilor pînă 
s-o opri la Sorrento?") nu-l mulţumesc totuşi („Ei, şi cu toate astea, de 
cîte ori nu intram în odaia mea necăjit şi gol la suflet..."), iar cauza 
şi-o declară fără echivoc: „Răul e că sunt singur”. 


Singurătatea e resimţită cu atît mai violent, cu cît întoarcerea în 
cameră se face prin părăsirea stolului de tineret, feminin mai ales. 
încercînd însă explicaţii mai complicate, scriitorul dă mai întîi vina 
pe „ideal"” în sens foarte general — dar antecedentele biografice ne 
arată altceva. Redutabilul călător era îndrăgostit, lucrul rezultase 
dintr-o scrisoare către critic din 12 mai 1889 (vezi nota la poezia 
Anzio, ed. prezentă, voi. I, p. 450) şi solitudinea măsura mai grav 
aşteptarea căsătoriei, care avea să aibă loc în martie 1890. însă starea 
de melancolie în fața ruinelor făcea să se populeze închipuirea cu toate 
fantasmele lumii de odinioară, aceasta retrăindu-şi parcă viaţa la fel 
cu cea dinainte cu două mii de ani. Este sentimentul pe care-l va con- 
densa şi în poemul Pe Acropole, plasat în peisaj elin, dar tot atît de 
firesc şi celui roman: 


Şi cînd razele din lună limpezi curg pe a ta frunte 
In imensa, infinita linişte de orient, 

Din trecut şi pin' la tine se întinde ca o punte, 
Peste care tot trecutul se coboară în prezent. 


Totuşi, aceasta e o stare poetică. Ceea ce-l rodea era singură- 
tatea, şi ea, care căpătase în cealaltă schiţă — intitulată la fel şi inclusă 
în volumul Fără titlu — înfăţişarea materială, de femeie, îl obseda 
şi acum, şi în acelaşi chip. Lui Trandafir G. Djuvara i se confesa tot 
atît de chinuit: „De două luni sunt singur cuc" (scris, din 27 sept. 1889). 
Corespondenţa cu N. Petraşcu e la fel de melancolică, şi acolo unde 


740 


încearcă întorsături glumeţe. O lună şi ceva mai tîrziu hotărîrea 


căsătoriei era comunicată tuturor în ţară — scriitorul punea capăt 
singurătăţii! 

1 — Febre este evocat şi de Duiliu Zamfirescu însuşi — nu numai 
de Carducci — în poezia Castel Fusano, scrisă chiar în zilele premergă- 


toare retragerii de la Albano, despre care e vorba în schiţa Singurărare, 
fixînd o viziune tot tragică, plină de trecut şi de spaime. Febre, zei- 
tatea dătătoare de călduri în timpul bolii, accentuează asupra notei 
de suferinţă şi aerului funebru: 


Trecut ce te duci, n-ai nici un braț valid! 
Şi paznic ţi-ai luat pe Febre cel palid. 


Faptul că Febre îl atinsese (pe scriitorul nostru) cu aripa sa de 
liliac, poate fi indiciul unor simptome de malarie, călătoria la Albano 
(şi de aici la Frascatti) la aer uscat, poate fi motivarea viziunilor ulte- 
rioare, ştiut fiind că bolnavul de friguri are halucinaţii, coşmare 
(poezia Castel Fusano e plină de atari viziuni diforme). 


2 — De comparat expresia care defineşte „lumea modernă": „trupuri 
pitice şi inimi goale", cu următoarele versuri: 


Crede-mă,  copilă Thais, oamenii de azi Sunt mici, 
Mici la trup şi mici la suflet, — generaţii de pitici. 


din poezia Nu mai plînge (vezi nota la această poezie, ed. prezentă, 
voi. I, p. 486). Concomitenta scrierii poate fi presupusă. 

Starea poetului o repetă pe cea din numeroase poezii ale lui Car- 
ducci, de care Duiliu Zamfirescu e acum cucerit definitiv. Şi Carducci 
detesta prezentul, declarat de el minor, în comparaţie cu trecutul 
antic. 


3 — „Monumentul împărătesc” trebuie să fie Columna lui Traian. 
Cruzimea marcomanilor făcuse ocolul imperiului, această populaţie 
germanică din Cîmpia panonică se aflase în război şi cu dacii şi cu ro- 
manii, iar cu aceştia din urmă luptele duraseră mai mult decît cu dacii. 
Au existat „războaiele marcomanice”. 


4 — Care pot fi prietenii de altădată care nu-i mai erau prie- 
teni? Unul era, cert, Delavrancea, a cărui ascensiune a fost totdea- 
una fascinantă pentru Duiliu Zamfirescu, altul putea fi Caragiale, 
cu care se declanşase un conflict încă din ţară, la lectura poeziilor 
din ciclul Lunile (vezi nota, în ed. prezentă, voi. I, p. 461) şi a 
nuvelei Frica, toate în 1888, înainte cu puţin” de plecarea scriitoru- 
lui în misiune diplomatică. Apariţia Făcliei de Paşte, chiar în peri- 
oada cînd se scria schiţa  Singurărate, adică în toamna lui 1889, 
o dată cu menţionata scrisoare către Maiorescu (din 11 sept.), redeş- 
teptase o amintire neplăcută, iar replicile criticului — justificate 
de altfel — la obiecțiile sale, n-au făcut, cum vedem, decît să crească 
sentimentul singurătăţii, al izolării. în fond, scriitorul începea să 
simtă efectele depărtării de ţară, lucrul i-l va comunica lui Tr. 
D. Djuvara chiar acum, spunîndu-i că, dacă ar fi să-şi hotărască 
singur cursul vieţii, ar alege să stea cîte o jumătate de an în ţară 
şi jumătate în Italia, pe rînd. 


741 
48* 


5 — Scriitorul plănuise un amplu poem despre Hanibal, din care 
n-a dat însă decît o scurtă evocare, Lacul Trasimen, elaborată pro- 
babil acum, prin 1889—1890, dar publicată abia în 1905 (vezi nota 
la această poezie, ed. prezentă, voi. I, p. 577). 


6 — Saguntul (Sagontul) e un vechi oraş în Spania, reconstruit 
sub numele de Murviedro după ce Hanibal îl cucerise, distrus în urma 
unui groaznic asediu, apoi reluîndu-şi numele devenit legendar. 


7 _ Villa Tusculana, aflată şi ea la Frascatti, i-a prilejuit lui 
„Duiliu Zamfirescu un admirabil poem-program, apărut în Conv. 
lit. din mai 1889, unde se defineşte starea de continuă melancolie 
pe care i-o crea scriitorului contemplarea ruinelor şi locurilor cele- 
bre din jurul Romei şi evocarea faptelor petrecute acolo în anti- 
chitate. 


8 — Via Appia se pierdea „în lumea de atunci", adică în trecut, 
ori de unde ai fi străbătut-o, căci un capăt al ei se afla îu apro- 
pierea Termelor lui Caracalla şi Coliseului, iar celălalt înainta prin- 
tre vechile morminte, păzite de monumente antice. 


9 — Lidia lui Faustin apare şi în poezia Jos, la Tivoli, desigur 
apropiată ca moment de creaţie (vezi nota la această poezie, ed. 
prezentă, voi. I, p. 444). 


10 — întregul şir de paragrafe din finalul primului capitol al 
schiţei, dedicate lui Goethe, şi care urmează acestei prime contem- 
plări a castelului Gandolfo, duc pe cititor la aceeaşi încheiere: scri- 
itorul rememorează numai scene de dragoste şi numai femeile pe 
care le-a iubit şi care l-au iubit pe marele poet german. Solitudi- 
nea autorului schiţei este deci nu a romanticului însingurat, ci a 
însetatului de dragoste ce se vrea împlinită. 

în acelaşi sens se îndreaptă şi alte meditații ale sale din peri- 
oada cînd se scria schiţe. De pildă rememorarea plimbării cu Maio- 
rescu pe Via Appia („printre morminte de şapte mii de ani, pînă 
la Albano") e însoţită de icoana propriei prezenţe „între un om cu 
o aşa admirabilă natură şi o femeie atît de fină şi cuminte” (scris, 
către N. Petraşcu, din 7 iunie 1889). 

Imaginile feminine şi tablourile unei posibile vieţi proprii de 
familie îl asediază pe scriitor din toate părțile. 

11 — Lili (Sechdnemann), e logodnica lui Goethe de la Frankfurt 
(1774), de care poetul se despărţțise la plecarea sa la Weimar (1775) 
şi care il atrăgea spre-o viaţă liniştită, în cadrul familiei. Frumoasa 
Lili îi revine în minte lui Goethe în cursul călătoriei sale la Roma 
(1775), de unde îi trimite o scrisoare de despărţire definitivă: „Lili, 
adio, Lili, pentru a doua oară! Prima oară plecam cu o speranţă 
încă de a ne împlini destinele. Zarurile sînt aruncate... noi vom 
trebui să ne jucăm pînă la capăt rolurile noastre separați unul de 
altul." 


12 — Carlota (Charlotte) von Stein, doamnă de la curtea din 
Weimar, pentru care Goethe are o pe cît de delicată pe atît de 
irealizabilă dragoste (1775), căci era măritată, aduce în mintea 
scriitorului nostru imaginea dragostei platonice pe care şi Duiliu 


742 


Zamfirescu o nutrise unei doamne din protipendada romană, — 


doamna E.P., căreia îi dedică şi un sonet — „o ființă simpatică de 
altminteri, foarte inteligentă şi mai cu seamă foarte cultă. Dar... 
nu-i drum de la mine la ea" — căci, ca şi doamna von Stein a 


lui Goethe, era măritată (scris, către N. Petraşcu din 18 sept. 1888). 


13 — Afrodita este mama celebrului erou Enea, cel care, scăpat 
din masacrul Troiei, ajunge în Latium, după o călătorie tot atît 
de aventuroasă ca a lui Ulise, şi pune bazele viitorului stat roman. 
Simbolurile florilor de migdal ale Afroditei Eneene este deci acela 
al maternității, al amorului care zămisleşte viaţa. 


14 — Locuinţa propriu-zisă la Roma a lui Goethe a fost pe Via 
del Corso, nr. 18 — dar Castel Gandolfo a fost atracţia sa primă 
pentru excepţionala frumuseţe a construcţiei şi a locurilor. Italia 
întreagă şi cu deosebire Roma l-au subjugat totalmente. „Parisul 
va fi şcoala mea, Roma îmi va fi universitatea. Căci este cu ade- 
vărat o universitate. Cine a văzut-o a văzut totul!" spusese el în 
1770 şi toată emoția revederii Romei, la 29 octombrie 1775, şi şede- 
rea aici, la care se referă Duiliu Zamfirescu, l-au făcut fericit. 


15 — „Frumoasa milaneză" al cărei nume nu-l ştie scriitorul 
nostru era Magdalena Riggi. 


16 — Angelica Kauffmann era o pictoriţă talentată; împreună 
cu artiştii pictori germani Heinrich Wilhelm Tischebein şi Philipp 
Hackert, scriitorul Karl Philipp Moritz şi cu gravorul italian Gio- 
van'ni Volpato, au constituit cercul intim al lui Goethe care l-a făcut 
fericit în Italia, ajutîndu-l să-şi regăsească sufletul de artist, cum spu- 
nea el, pasiunea pentru arta şi cultura clasică şi antică. 


17 — Veienii erau o veche populaţie etruscă numită după oraşul 
Vei, alături de Roma. Prima formă a poeziei Jos, la Tivoli, înce- 
pea cu versul „La izvoarele din Vei” — deci Duiliu Zamfirescu inten- 


ționase glorificarea localităţii. 


18 — Exprimarea scriitorului nu e aici destul de clară: s-ar 
părea că el ajunsese la Vezuviu. De fapt el era, cum spune în aceeaşi 
frază, pe un fost crater vulcanic, de mult stins, iar apariţia Vezuviui- 
lui e o vedenie, ca şi celelalte, ale antichităţii. De la Albano la Vezu- 
viu e cale de aproape o sută de kilometri. 


19 — Ginestra creşte pe coastele Vezuviului — la noi numele e 
tradus prin grozama. Leopardi are o frumoasă poezie La ginestra 
o il fiore del deserto, menţionată de Duiliu Zamfirescu, adesea, între 
altele şi în poemul său, dedicat marelui poet italian, Versuri hetero- 
metre albe. 


20 — Camenele erau nimfele izvoarelor din păduri, ele aveau 
darul poetic şi preziceau viitorul. Verbul cano (a clnta în versuri) 
e legat de numele Camenelor, asimilate cu cele nouă muze greceşti; 
dintre Camene, una mai cunoscută era Carmenta, al cărei nume se 
formează de la Carmen — poezie. 


21 — Latiaris e un adaos al mai multor nume de zei şi indică 
legătura lor cu provincia italică Latium, unde se află Roma. 


743 


22 — Picus e un rege legendar din Latium, fiu al lui Saturn 
şi al nimfei Canens, zeiţă a cîntecului. Prefăcut mai întîi în mis- 
treţ, apoi în pasăre de zeiţa Circe, el şi-a păstrat darul profeţiei, 
pe care-l avea cînd era om, şi prezicea ploaia. Cine să fie însă fru- 
moasa vedenie feminină de pe lac? Soţia sa, ori cîntăreaţa Canens, 
ori mai curînd nimfa Pomona, zeiţă a fructelor şi florilor, din cauza 
căreia Picus îşi pierduse înfăţişarea umană? Duiliu Zamfirescu îl 
vrea chiar un faun. 


P. 306 O VÎNĂTOARE DE VULPE ÎN CAMPANIA ROMANĂ 


Conv. lit, XXVI, 11 — 12, mart. 1892. Număr jubiliar pentru 


împlinirea a 25 de ani ai revistei. 
în Conv. lit. nuvela are un subtitlu: Din viața romanilor moderni. 


Pace parte din categoria impresiilor în proză, privitoare la pei- 
sajul italic, a căror primă piesă apărută este suita Scrisori din Ita- 
lia (Conv. lit, XXVI, 7, oct. 1888) de care se apropie şi prin adre- 
sarea comună: „Iubite prietene". Schița Singurătate, deşi fără carac- 
ter de corespondenţă, se înscrie tot aici (referirile bogate la Goethe 
sînt comune), unde putem de asemenea nota mai multe din scrisorile 
către N. Petraşcu, aparent — şi adesea real — destinatarul acestei 
întregi literaturi epistolare. 

Duiliu Zamfirescu a asistat la mai multe astfel de expediţii 
cinegetice, dese, după cît se vede, în anumite anotimpuri, prilej 
pentru participanţi mai mult de demonstraţii ecvestre şi erotice, 
decît de vînătoare. Ele păstrau încă mult din caracterul sălbatec 
vechi, de întrecere între om şi fiară. Din resturile acestei viziuni 
se va fi alimentat goana lui Alexandru Comăneşteanu după lup, 
în romanul îndreptări. 

„Mă duc să asist din cînd în cînd la Caccia alia Volpe, o petre- 
cere minunată şi foarte originală în Campania romană" îi scrie 
lui Titu Maiorescu (30 ian. 1891), indicînd astfel sursa lucrării. 

Primele ei jaloane sînt fixate încă prin 1889, dar nu e terminată 
şi trimisă la Conv. lit decît în 1891 şi recomandată în acest fel: 
„Cu vînătoarea (pe care o aveam începută de vreo 2 ani) am vrut 
să dau o icoană caldă a Campaniei romane. Numele proprii stau 
acolo pentru culoare locală, sunt o formă de notariat spre a auten- 
tifica actul" (scris, către Iacob Negruzzi din 31 dec. 1891). „Icoana 
caldă" a frumoasei cîmpii din jurul Romei are şi o altă semnifi- 
caţie, aceea a apropierii, pe un plan ideal şi sentimental, de înfă- 
țişarea plaiurilor natale. Iată ce scria către Elena Miller-Verghy 
patru ani mai tîrziu: 

„Dar în fine, toate trec — are să treacă şi vremea rea, are să 
vie vara, şi o să-mi pot reîncepe peregrinaţiunile în velociped pe 
drumurile minunate ale Campaniei romane... Nimic nu e compara- 
bil cu starea sufletească din singurătatea aceasta: văi şi dealuri 
de toate părţile, inundate de lumină! nici o fabrică, nici o casă! 
aqueducurile întinse pe arcuri de piatră ciclopică, pieirzîndu-se în 
linia străvezie a orizontului! cîte o ruină monumentală; tăcere, 
tăcere peste tot... iar tu, singur, ostenit, cu facultăţile sufleteşti reduse 
la un minimum de impresionabilitate, prinzi din fugă imagina unui 
cot al Tibrului, silueta unui brad ce-şi întinde umbrela pe o culm. 


744 


de deal, sau îţi trece prin minte un crîmpei de amintire nostalgică, 
din alte vremuri, din alte lumi. 

Şi astfel, on bat parfaîtement la campagne... roumaine" (scris. 
din 7 mart. 1895). Peisajul acesta explică şi multe din poeziile lut 
Duiliu Zamfirescu, adesea chiar cu elemente concrete, ca al bra- 
dului, „ce-şi întinde umbrela pe o culme de deal”. 

Schița este elocventă în multe privinţe pentru înţelegerea biogra- 
fiei romane a scriitorului, a stărilor sufleteşti care vor genera poezia 
sa meditativă scrisă în capitala italică. Suprapunerea celor două 
peisaje umane, a celui contemporan poetului, peste cel antic, repre- 
zentat de mormintele ilustre ale antichităţii şi Renaşterii, reface 
în chip invers viziunile sale despre trecutul coborît în prezent — 
însă e vorba tot de o suprapunere, de un schimb continuu între 
două epoci, distanţate între ele prin zeci de secole sau chiar prin 
milenii. Un cort modern instalat lîngă un mormînt din vremea dinas- 
tiei Iulia, se transformă în închipuirea scriitorului într-un ienzacu- 
lum antic, Împodobit de un maître d'hâtel din sec. XIX, întocmai 
ca în timpul de odinioară, „ca să aibă culoare locală". Transferul 
de realitate este permanent, scriitorul rămîne ancorat Insă mai 
curînd în vremea sa, în timp ce în Singurătate şi în O scenă antică 
tentația era contrarie. Aşadar, el singur e atras spre trecut, dar 
lumea din jur 11 readuce fără încetare în prezent, deşi ea reface, în 
ipostaze mereu noi (prin oameni, costume, mijloace de vînătoare) 
aceeaşi şi aceeaşi scenă care vine din antichitate. Acesta e sensul 
schiţei, care jonglează grațios cu aceste elemente. 


Campania romană — sub această formulă se Înţelege regiunea 
de clmpie din jurul Romei, străbătută de Tibru şi întinzîndu-se 
între coasta vestică a Italiei şi Apenini. 


1 — Nemrozi, nume generic dat vînătorilor, după un legendar 
personaj al scripturii, rege al Chaldeei, după tradiţie, şi „vînător 
tare în faţa celui preaputernic”. 


2 — Poarta  San-Sebastiano, una din numeroasele „porţi"” ale 
Romei aflată în partea sudică a oraşului; e numită şi Poarta Appia, 
după numele vestitei artere romane. Poarta San-Sebastiano este 


chiar la linia de contur a Cetăţii eterne. 


3 — Calist I a fost unul din primii papi, la Începutul sec. III, 
în perioada persecuției creştinilor, cînd aceştia Îşi aveau locurile 
de adunare şi de exercitare a ritualului în catacombe, feriţi de pri- 
virile oficialităților. 


4 — Maxenţiu, Marcus Aurelius Valencius, împărat roman 
(306-312). 
5 — Mausoleul familiei Caecilius Metellus este una din cele mat 


caracteristice construcţii ale Viei Appia. Familia a dat, începînd 
de pe la 225 î.e.n., timp de două secole, numeroşi consuli, pretori 
etc, dintre care unul a cucerit Macedonia, altul a biruit pe carta- 
ginezi, altul a dus războiul cu Jugurta etc. Ei au fost mai toţi 
îngropaţi în monumentul descris de Duiliu Zamfirescu. 


745 


6 — Crassus, Marcus Licinius a fost unul din membrii trium- 
viratului consular, instaurat la conducerea Romei, împreuna cu 
Caesar şi Pompei. A murit în anul 52 î.e.n., asasinat în timpul 
unui război. 


7 — Filangieri Gaetano, publicist italian, mare jurist şi eco- 
nomist. A murit chiar în anul cînd se sfîrşea stagiul italian al lui 
Goethe şi acesta pleca spre Napoli (febr. 1788). 


8 — Fraza e foarte semnificativă pentru justificarea întregii poe- 
zii meditative a lui Duiliu Zamfirescu, temelia regretului său după 
„vremurile minunate ale Romei antice”. 


9 — „Măreţele arcuri ale aqueducurilor claudiane”. Cenzorul 
Claudius Appius (sec. IV) a construit Via Appia (de unde şi numele 
celebrei artere) şi primul apeduct la Roma. 


10 — Localitățile menţionate sînt toate din apropierea Romei, 
în direcţia munţilor Albani, unde, la poalele masivului Cavo se 
află şi vechea fortăreață a papilor, orăşelul Rocca di Papa (Stîncă 
Papei), construit în trepte pe un pisc, cu admirabilă privelişte, în 
mijlocul unei păduri de castani. 


11 _ Versurile citate sînt ale ultimei strofe, a zecea, din poezia 
lui Giossue' Carducci, Dinanzi alh terme di Caracalla (în fața fer- 
melor lui Caracalla), din volumul Odi barbare. Scriitorul, care a 
admirat mult această poezie, a şi încercat traducerea ei, cu ritm 


şi rimă, netrecînd de primele două strofe — şi acelea incomplete. 
12 — „Pe drumul mormintelor!” — deci pe Via Appia. 
13 — Messala Cervinus, cel mai ilustru reprezentant din ramura 


Messala a familiei Valeria, din patricienii Romei antice. 


14 — „Aurora lui Guido Reni”, celebră frescă a pictorului ita- 
lian Guido Reni (1576— 1642), autor al unor portrete de femei de 
o mare graţie, expresivitate şi cu un viu colorit. Aurora se afla 
într-un cazinou ce ţinea de castelul familiei Rospigliosi, de unde 
şi menţiunea lui Duiliu Zamfirescu că donna Elena R. era „dulcea 
stăpînă" a  nemuritoarei capodopere. Zeița dimineţii, înfăţişată 
venind să deschidă soarelui porţile răsăritului, e în cadrul ei, în 
care, cum zice scriitorul „trebuie să se fi visînd adesea” şi stăpîna 
palatului însăşi- 


15 — Donna Bianca del Grillo, aceasta trebuie să fie destinatara 
dedicaţiei nuvelei Alessio, acea Donna Bianca d. G. 


16 — „Ilustra Ristori" trebuie să fie Adelaida Ristori, tragediana 
italiană (1822 — 1906), foarte cunoscută In Europa şi America de 
Nord, mama donnei Bianca del Grillo. 


17 — Sandro Botticelli (1444 — 1510) pictase Intre altele şi un 
mare număr de Madone. 


18 — Heliogabal, împărat roman (218 — 222), ales preot al soare- 
lui pentru frumuseţea sa rară. 


746 


P. 313 FRICA 
Almanahul Societăţii academice social-literare „România jună”, 
II, Viena, 1888, p. 232. Apare împreună cu poezia Linişte. 


Pare întrucîtva ciudat azi că nuvela e dată nu la Con. lit, 
ci într-o publicaţie mai puţin cunoscută şi mai slab răspîndită, cum 
era Almanahul „România jună”, într-o perioadă cînd Duiliu Zamfi- 
rescu publica exclusiv la revista Junimii. A presupune că s-a evitat 
dubla semnătură în acelaşi număr nu e cazul, întrucît, în toată 
perioada aceasta, trec luni la rînd fără ca numele scriitorului să 
figureze în revistă. O nuvelă, chiar mai lungă, cum e Frica, putea 
desigur să intre în Conv. lit, de pildă chiar în 1888, cînd numai 
7 numere conţin semnătura sa. însă Maiorescu şi cercul Junimii 
sprijineau stăruitor menţionata publicaţie, unde şi Eminescu îşi 
tipărise Luceafărul, în cadrul programului observat de junimişti, 
de a îngriji apariţia publicaţiei vieneze. Cum se explică, totuşi, 
intervalul de aproape un an între lectura nuvelei şi publicarea ei? 

Analiza mai atentă a acestor împrejurări va lămuri un întreg 
capitol din viaţa lui Duiliu Zamfirescu, acela privitor la relaţiile 
cu IX. Caragiale, în legătură cu care ediţia atît de valoroasă, alcă- 
tuită şi comentată de acad. Al. Rosetti, $. Cioculescu şi Liviu Călin, 
lasă puncte de suspensie, nu numai asupra mobilului disputei, cît 
mai ales asupra finalului pe care l-a avut episodul (Caragiale, Opere, 
III, E.P.L., 1962, p. 615-626). Dacă, obiectiv vorbind, scrisorile 
lui Duiliu Zamfirescu despre O făclie de Paşte sînt defavorabile 
autorului lor — asupra acestui lucru s-a insistat mult de critică — 
nu e mai puţin adevărat că ultimul act al întîmplării constituie 
o sensibilă reabilitare, dacă nu chiar definitivă, a lui Duiliu Zamfi- 
rescu, în ochii istoriei literare, cu privire la nuvela lui Caragiale, 
pe care el, în corespondenţa cu criticul, a nimicit-o, iar acesta a 
apărat-o, prilej pentru a se demonstra tot felul de lucruri negative 
despre părintele Vieţii la fară. Se impun, deci, precizări mai ample, 
care explică şi unele aspecte ale genezei nuvelei lui Caragiale. 

în genere, raporturile cu Caragiale, în perioada 1889—1890, şi 
apoi cu Slavici, spre sfîrşitul veacului şi la începutul celui urmă- 
tor, ne apar caracterizate de un fel de ciudată lipsă de receptivi- 
tate a lui Duiliu Zamfirescu faţă de literatura celor doi mari con- 
temporani ai săi. El, care intuise talentul lui I. Al. Brătescu-Voi- 
neşti numai dintr-o singură nuvelă, destul de slabă, de altfel („Are 
croială de scriitor şi trebuie cultivat”; scris, către Titu Maiorescu 
din 21 oct. 1890), putea fi chiar pînă într-atît de opac la O făclie 
de Paşte şi apoi la Năpasta, cum arată corespondenţa sa cu criticul? 
lată numai cîteva pasaje din ce spune el cu privire la nuvela lui 
Caragiale: „Ce ziceţi de novela lui Caragiali (sic)? Eu o găsesc slabă, 
cu o invențiune absurdă şi cu o totală lipsă de estetică.” Şi după 
ce caracterizează zeflemist principalele personaje ale nuvelei, con- 
chide: „Ştiu că sunt rău judecător, dar vă spun drept că după ce 
am isprăvit novela de cetit, îmi simţeam muşchii obrazului strîm- 
baţi de dezgust” (scris, din 11 sept. 1889). Trei săptămîni mai tîr- 
ziu, fără să menţioneze numele autorului nuvelei şi nici titlul ei, 
continua să polemizeze cu Caragiale în problema literaturii psiho- 
logice. „Fiindcă vine întrebarea: ce este un roman şi care e scopul 


TA 


unui scriitor? Eu cred că este de a-ţi da iluzia cea mai intensivă 
despre realitatea vieţii. Dacă în aceasta nu mă înşel, vine a doua 
întrebare: au oare un scriitor, care, după ce ţi-a dat o scenă, vine 
să explice resorturile sufleteşti ale oamenilor săi, nu ne răpeşte el 
din intensitatea iluziei? 

lată atîtea întrebări care de cităva vreme mă ţin în loc, ba mă 
dau înapoi, fiindcă m-au făcut să şterg pagini întregi dintr-o încer- 
care cu care mă lupt" (scris, din 1 oct. 1889). Cum Frica apăruse la 
această dată, „încercarea” în cauză trebuie să fie romanul Lume 
nouă şi lume veche..., care avea să se publice în Conv. lit un an 
şi ceva mai tîrziu (apr.-dec. 1892). Ideea despre obligaţia romanului — 
şi de aici a întregii literaturi realiste — de a da „iluzia cea mai 
intensivă despre realitatea vieții", comparată cu aprecierea conflic- 
tului din Făclia de Paşte şi declararea acestuia drept „o invenţiune 
absurdă", arată că definiţia de mai sus este polemică, în afara carac- 
terului ei de formulare de principiu. Polemică — dar cu cine? Succe- 
siunea scrisorilor arată clar că ea ţinteşte tot nuvela lui Caragiale. 

Maiorescu n-a fost de acord cu poziţia, vădit subiectivă, a scri- 
itorului şi, în răspunsul său, destul de tăios, fără argumente, rea- 
lizează şi un fel de ierarhie, nu între Frica şi Făclia de Paşte, ci 
între aceasta şi o altă nuvelă a lui Duiliu Zamfirescu. anume Alessio, 
apărută în Conv. lit tot pe atunci (oct. 1889): nuvela lui Caragiale 
îl plăcea foarte mult, în timp ce Alessio îi plăcea, simplul" (scris, 
din 14/26 sept. 1889). 


Formulele decise ale criticului, excluderea discuţiei şi gradele 
stabilite Intre cele două nuvele (una îi place „foarte mult” — sub- 
liniat — alta, simplu, îi „place") au fost socotite de unii comenta- 
tori drept un răspuns facil, neargumentat, dictat în exclusivitate de 
orgoliul conducătorului revistei şi cercului Junimii. Sîntem îndrep- 
tăţiţi să afirmăm că Maiorescu nu poate fi acuzat aici de aşa ceva. 
Substratul acestei aprecieri neargumentate stă In prea buna cunoaş- 
tere de către el a cauzelor reale care pricinuiseră ostilitatea lui Dui- 
liu Zamfirescu împotriva nuvelei lui Caragiale. Tocmai existenţa 
acestui substrat — cunoscut exact de către scriitor — şi apoi o mai 
lungă precizare a punctului său de vedere cu privire la realism, 
iluzia realităţii etc, îl fac pe Duiliu Zamfirescu să conchidă că Maio- 
rescu îl bănuieşte de invidie: „De mult nu m-am simţit aşa de mic 
şi de plouat. Văd că mă credeţi invidios şi această opinie se pare 
că o aveţi de toţi scriitorii” (scris, din 11 oct. 1889). 


Judecind curat, textul din scrisoarea criticului citat mai sus, 
nu putea să ducă la concluzia suspiciunii de invidie. Criticul are 
grija, de altfel, să-i declare ritos acest lucru (scris, către Duiliu Zam- 
firescu din 8/20 oct. 1889). Dacă totuşi scriitorul a înțeles aşa ceva, 
înseamnă că el însuşi se examina pe sine din acest punct de vedere, 
că deci a existat ceva care să-i alimenteze propria suspiciune, ideea 
că e bănuit de alţii că ar fi invidios. Altfel nu s-ar explica de ce 
simte nevoia să clarifice raporturile sale cu Caragiale, mai ales că 
ostilitățile — pînă atunci rămase în cadrul intim al Junimii —- fuse- 
seră aduse în public de Duiliu Zamfirescu, în prefața ediţiei de 
Novele din 1888. Caragiale nu dăduse replică, probabil la sfatul cri- 
ticului, poate şi din cauză că autorul Făcliei de Paşte îşi dădea 


748 


seama de ce părintele Fricii simţise nevoia mutării conflictului lor 
din cenaclu în arena publică, deşi Maiorescu nu va fi fost de părere 
— dovadă pe de o parte modul cum retează începutul polemic al 
lui Duiliu Zamfirescu din scrisori, pe de alta faptul că nu pome- 
neşte un cuvînt despre acest conflict în însemnările zilnice ale 
acestei perioade. „în primele timpuri, cînd Junimea de la Bucureşti 
păstra încă inutila brutalitate a redactorilor lui Balzac din Mu- 
sions perdues, care dase atît de puternice rezultate cu 20 de ani 
în urină, grosolănia lui Caragiale şi naivitatea mea mă făceau să 
sufăr groaznic, şi dacă n-aş fi fost fricos sau aş fi avut aplombul 
pe care-l dă vîrsta şi succesele, aş fi strigat în gura mare ori de 
cîte ori îl auzeam cetind piese slabe cu rîs mult, ori masacrindu-mă 
cu nedreptate pe mine sau pe alţii” (scris, din 11 oct. 1889). „Pri- 


mele timpuri" Ia care se referă scriitorul sînt anii începuturilor par- 
ticipării sale la Junimea, mai exact 1883—1884, deci înainte de ple- 
carea în Italia. „Masacrele"” la care-l supusese Caragiale nu ne sînt 
cunoscute decît parţial, dar ele vor fi fost mai numeroase. Despre 
unul avem mărturie în amintirile lui Al. Obedenaru şi într-o scri- 
soare a lui Duiliu Zamfirescu către Maiorescu, privitor la ciclul 
de poezii Lunile (vezi ed. prezentă, voi. I, nota, p. 461).„Mă supără, 
mă supără de o mie de ori", se tînguia scriitorul către Titu Maio- 
rescu, referindu-se la felul afirmațiilor şi aprecierilor lui Caragiale 
despre literatura sa, care vor fi fost de-a dreptul nemiloase şi 
poate, uneori, chiar nedrepte. 

„Dar mai tîrziu (explică scriitorul la 11 oct. 1889), cunoscînd pe 
qm şi văzînd marea lui inteligenţă, infinita nestatornicie a simţu- 
rilor sale, slăbiciunile acestei inteligenţe, fondul fără nici un punct 
de reazim, nu numai sentimentele mele pentru el s-au îndulcit, dar 
am sfîrşit prin a-mi fi drag şi a avea un fel de compasiune pentru 
o fire atît de fantastică şi de muncită, în care arma şi diamantul 
sunt legate Împreună spre a da iluzia unui inel ducal. Căci, cu 
toată aparenţa calculelor şi izbînzilor sale, Caragiale e un mare 
vizionar — ceea ce e de recunoscut, spre onoarea sa. Astfel că, in 
timpurile din urmă, absolut nici o umbră de invidie nu poate să 
fie între noi: talentul lui merge într-o direcţie — încercările mele 


într-alta; — sau chiar de ar merge paralel, esenţa firii noastre e 
atît de deosebită, încît ne vom păstra de-a pururi formula geome- 
trică a paralelelor."” în aparenţă, deci, nici o latură strict personală, 
subiectivă, n-ar contribui la alcătuirea părerii lui Duiliu Zamfi- 
rescu despre nuvela lui Caragiale, ba chiar acesta îi devenise lui 
Duiliu Zamfirescu, pentru pricinile Înşirate de el mai sus, de-a 
dreptul drag I Şi totuşi, el e nedrept In continuare cu Făclia de 
Paşte, căreia li aplică o adevărată execuţie, mai semnificativă In 
latura ei polemică decît In argumentaţia ei, aceasta in nici un caz 
probantă. Ce-l supără pe Duiliu Zamfirescu, şi el autor al unei 
nuvele despre frică? Nu datele de bază ale lucrării lui Caragiale 
— raporturile iniţiale între hangiu şi slugă, frica unuia (nativă şi 
formată) şi spiritul răzbunător al celuilalt etc. — ci felul cum 
Gheorghe (ortografiat mereu de scriitor: Ghiorghe, ca şi Caragiali, 
cu il) trece lâ îndeplinirea planului de răfuială cu fostul său stă- 
pîn: „“Ghiorghe e un tîlhar fantastic, declară scriitorul. El vrea 


749 


să vie în noaptea de Paşte; Ghiorghe nu sare peste gard, ci sparge 
poarta, sau mai bine o găureşte (Duiliu Zamfirescu n-a reţinut că 
hanul respectiv era „o clădire veche de piatră, sănătoasă ca o mică 
cetăţuie”, deci nu o Împrejmuire, cu gard, cio construcţie acoperită, 
cu odăi de-a lungul zidului, pe dinăuntru, deci neputilnd fi spart, 
declt după ceasuri de trudă şi cu mult zgomot, şi nici trecut pe 
deasupra ca orice gard. Intrarea în han nu putea fi posibilă, într-a- 
devăr, decît ca în nuvelă, prin spargerea unicei porţi, şi aceea ca 
de cetate, n.n.). Totul alcătuieşte un caz, care poate să se fi întîm- 
plat aşa, căci multe comedii se întîmplă pe lumea asta — dar care 
nu e firesc." Astfel de elemente, ca şi arderea mîin lui Gheorghe 
cu făclia, lasă, conchide Duiliu Zamfirescu, „o penibilă impresie de 
inverosimil, de chinuit, şi nimic din iluzia realităţii”, deci, în 
final, „Feştila ...e nereală şi neestetică"” (scrisoare din 11 oct. 1889). 


Maiorescu n-a socotit necesar să mai insiste asupra chestiunii 
pe care o va fi analizat îndestul mai înainte, cînd se ivise discuţia 
de bază, cum vom vedea numaidecît, sau şi după aceea — de alt- 
fel, între timp se întîlnise direct cu Duiliu Zamfirescu şi probabil 
discutaseră şi în problema de faţă. Dar adversarul Făcliei de Paşte 
nu crede că incidentul e tranşat definitiv, şi revine cu noi argumente, 
cu prilejul apariţiei dramei Năpasta, adică peste un an. „Ce ziceţi 
de Năpasta lui Caragiale? Negreşit, bine" — se războieşte el în con- 
tinuare şi cu autorul piesei şi cu Maiorescu însuşi (scris, datată 
ian. 1890). Mai circumspect, de data aceasta, el îşi presupune o po- 
sibilă lipsă de receptivitate faţă de literatura lui Caragiale, aşa cum 
Maiorescu, după părerea sa, nu aprecia destul pe Leopardi, şi trece 
cu satisîacţh la nimicirea ambelor lucrări ale lui Caragiale, şi Făclia 
de Paşte şi Năpasta, cu o vervă polemică pe cit de vie pe atît de 
nedreaptă. 


Toată această expunere am făcut-o nu numai pentru a înţelege 
cum îşi apăra Duiliu Zamfirescu genul propriu de realism, dar şi 
pentru că o astfel de argumentare nu se explică, totuşi, numai prin- 
tr-un interes pur literar, adică fără să aibă absolut nici o justificare 
personală de altă natură. O astfel de justificare există. Anulînd 
Făclia de Paşte, Duiliu Zamfirescu o făcea, în realitate, nu convins 
de lipsa de valoare a acesteia — cu toate că urzeşte o Întreagă argu- 
mentaţie în acest scop — ci din motive mult mai personale, anume 
pentru a plăti cu aceeaşi monedă autorului ei felul cum acesta 
întilmpinase Frica, la lectura în cadrul Junimii. Incidentul, dezavan- 
tajos în întregime pentru Duiliu Zamfirescu, i-a prilejuit însă preci- 
zarea poziţiei faţă cu proza realistă şi acest lucru depăşeşte în semni- 
ficaţii polemica însăşi. Dar amănuntele lui rămîn revelatoare pentru 
a explica brusca ostilitate împotriva lui Caragiale şi cu deosebire 
împotriva  Făcliei de Paşte. 


Frica a fost citită la Maiorescu acasă la 28 sept./10 oct. 1887, 
nu într-o adunare oficială a cenaclului, dar în prezenţa unui public, 
pe care însă nu-l putem determina, deoarece nu era una din şedin- 
ţele obişnuite ale Junimii. „Sara lectura Fricei lui Zamfirescu, nouă 
schiță", notează criticul în însemnări zilnice. Dacă acum au început 
ostilitățile cu Caragiale, e greu de spus, căci Maiorescu nu-l con- 
semnează între prezenţi şi pe părintele Scrisorii pierdute. Aceasta 


750 


nu înseamnă neapărat că el n-a fost de faţă. Maiorescu obişnuia 
să-şi noteze oaspeţii nu inventariindu-i pe toţi, totdeauna; în cazul 
de faţă, simpla notare a lecturii Fricii îi aducea în minte prezenţa 
lui Caragiale, cu toată discuţia ce a avut loc — şi e probabil, totuşi, 
că ea s-a desfăşurat chiar în seara lecturii. Erau mai rare cazurile 
cînd o lucrare literară, terminată de citit într-o seară, să-şi pre- 
lungească discuţiile după o săptămînă; lucrul se întîmplă, dacă el 
avea loc, aproape numai cu lucrările ştiinţifice, care presupuneau 
un timp pentru documentarea preopinenţilor. 

Cert e că, o lună mai tîrziu (31 oct./12 nov., în şedinţa primei 
„junimi” din toamna 1887), a avut loc lectura Lunilor lui Duiliu 
Zamfirescu, soldată cu o adevărată ceartă între acesta şi Caragiale, 
care, în toiul polemicii, a folosi»-, cum spune scriitorul nostru, „0 
mulțime de comedii” şi chiar „o mulţime de trivialităţi” (scris, 
către Titu Maiorescu, datată de acesta 13/25 dec. 1887, dar fiind 
cu siguranţă anterioară, probabil într-o zi din jurul lui 5 nov. stil 
nou 1887). Dacă citim cu atenţie diatriba lui Duiliu Zamfirescu 
împotriva Făcliei de Paşte, putem să presupunem, fără teamă de a 
greşi, că analiza defectelor acesteia este plasată de scriitor tocmai 
pe terenul unde Caragiale va fi adus obiecţii nuvelei Frica, deci 
în sfera veridicităţii, sau, cum se spunea atunci, în ce priveşte 
„iluzia realităţii”. E iarăşi lesne de închipuit că Maiorescu a fost 
mai mult de părerea lui Caragiale decît de a lui Duiliu Zamfi- 
rescu, de aceea tonul de continuă imputare din scrisorile acestuia 
din urmă şi tăcerea absolută relativ la Frica, pentru a nu trezi 
bănuiala de invidie. (Aceasta nu explică, totuşi, de ce Frica n-a 
mai intrat în Conv. lit, ci a fost trimisa A/manahului „România 
jună”; în perioada aceasta Maiorescu scria articole pentru aceeaşi 
publicaţie, ce trebuia aprovizionată de la Bucureşti cu material, 
însă nu e de loc exclus ca însuşi Caragiale să fi declarat, în focul 
discuţiei, că nuvela nu e publicabilă în Conv. lit.). Căci, avem toate 
temeiurile să credem că, în timpul discuţiei, Caragiale a „amenin- 
ţat"” că va scrie şi el o nuvelă cu temă asemănătoare, pentru a 
demonstra cum trebuie explicată apariţia şi evoluţia unui sentiment 
ca frica şi trecerea lui în nebunie, nu sub imperiul autosugestiei, 


ca la Duiliu Zamfirescu — unde eroul are tulburări mai mari cînd 
îşi  rememorează scena lugubră cu geamătul mortului, decît cînd 
aceasta avusese loc. Controversa fiind iscată de aici — poate că Făclia 


de Paşte exista anterior în intenţia sau în hîrtiile lui Caragiale, dar 
poate că elemente ale ei s-au cristalizat chiar în acest moment — 
e limpede pentru ce nuvela era mai dinainte Condamnată de către 
Duiliu Zamfirescu, aflat — după cum însuşi mărturiseşte — încă 
sub semnul unei vizibile irascibilităţi, atunci cînd se făceau obiecţii 
scrierilor sale. Maiorescu nu-i va imputa direct subiectivitatea, ci 
îi va recomanda, ca pe o lege a artei, ca scriitorul să rămînă cu 
vederea înlăuntrul „prismei"” lui proprii, fără să se compare cu alţii, 
ceea ce a sunat pentru Duiliu Zamfirescu ca o atragere a atenţiei 
că judecă pătimaş Făclia de Paşte, din cauză că şi Caragiale judecase 
aspru Frica. Scriitorului nu-i mai rămînea în acest caz decît să 
se apere de bănuiala că e invidios — ceea ce nici nu era, probabil; 


751 


dar că obiectivitatea îi era eclipsată, despre aceasta nu încape dis- 
cuţie ! 

Referitor la această împrejurare avem interesanta reconstituire 
făcută de către Mihall Dragomirescu, în cadrul dialogurilor sale 
filozofice, intitulate  Integralismul (Ed. Institutului de literatură, 
Buc. 1929). 

Preşedinte al conclavului —întrucltva junimist prin compoziţie — 
— de duhuri din Empireu, care se plimbă pe minunatele alei con- 
versînd, adesea cu vorbele lui Mihail Dragomirescu însuşi, alcătuite 
in aşa chip, încît să dea mereu dreptate criticului — în chestiuni 
controversate cu el cît protagoniştii se aflau în viaţă — Caragiale 
intervine la un moment dat în dezbatere, cu impetuozitatea-i cunos- 
cută, şi se referă la Făclia de Paşte, „care fie zis în treacăt, a făcut 
marţ pe vremuri Frica ta, Duilă" (p. 328). Răspunsul acestuia este, 
surprinzător, cu totul în contradicţie faţă de cele afirmate în scri- 
sorile către Maiorescu: „De ce mai aminteşti lucruri trezite — îi 
răspunde scriitorul. Ei, da, fireşte, Făclia de Paşte e mai bună ca 
Frica, scrisă de mine, şi nu rămîne nici o Îndoială”. Nu e aici nici 
o confuzie: Mihail Dragomirescu îşi aminteşte bine lucrurile. Făclia 
“n-avea cum face „marț" Frica lui Duiliu Zamfirescu, dacă cele două 
Tiuvele nu s-ar fi aflat la un moment dat în competiţie directă, 
dacă nu s-ar fi pus problema, ca să spunem aşa, care pe care! 
Duiliu Zamfirescu reproduce în /nfegralismul lui Mihail Dragomi- 
rescu, nu opinia distrugătoare din 1890, ci o alta, ulterioară cu un 
deceniu, de data aceasta singura adevărată, aşa cum vom vedea 
mai jos. 


O întîmplare, ulterioară cu zece ani discuţiei epistolare de mai 
sus cu Maiorescu, arată limpede că nu invidia umbrea raţiunea 
clară a scriitorului, ci lipsa explicabilă de obiectivitate şi o anumită 
vindictă îl duceau pe Duiliu Zamfirescu la o atît de violentă anulare 
a nuvelei lui Caragiale. în 1900, Maiorescu împlinea 60 de ani şi, 
cu acest prilej, Junimea i-a organizat un volum omagial al Convor- 
birilor, întrunind colaborarea tuturor foştilor şi actuali junimişti, 
între ei, desigur, Duiliu Zamfirescu, care contribuia şi cu o sumă 
importantă — probabil cea mai mare între toţi participanţii — pentru 
acoperirea cheltuielilor de tipar. în această calitate, de finanţator al 
întreprinderii, scriitorul a fost întrebat (de către Mihail Dragomirescu, 
atunci secretar de redacţie) dacă socoate oportună prezenţa lui Cara- 
giale în sumarul volumului, ţinînd seama de faptul că între el şi Maio- 
rescu avusese loc un diferend serios în 1891, cînd autorul Scrisorii 
pierdute îl învinuise în public pe critic de a fi profitat de pe urma 
sumelor rezultate din vînzarea volumului de poezii al lui Eminescu 
(vezi pentru aceasta nota la poezia Fragment, ed. prezentă, voi. I, 
p. 570). Evident, Duiliu Zamfirescu a socotit absolut utilă prezenţa 
lui Caragiale în volum, trecînd el însuşi cu totul peste vechiul 
incident cu nuvela Frica şi cu ciclul Lunile, şi apreciind Făclia de 
Paşte din cu totul altă perspectivă decît în 1889. 


„Stima mea pentru talentul lui de scriitor începe de la publica- 
Tea nuvelelor şi anume de la Făclia de Paşte..."(serisoare către Mihail 
Dragomirescu, din 19 dec. 1899). Iar în continuare el vorbeşte des- 
pre „omagiul pe care-l aducem inteligenţii sale” (a lui Caragiale). 


752 


za p 


Aşadar, avem confirmată clar, la distanță de zece ani, aprecierea 
evidentă a nuvelei lui Caragiale, încă de pe vremea discuţiei epis- 
tolare cu Maiorescu, dar şi faptul că aceasta trebuie pusă pe seama 
unui moment de mînie, prelungit „mai peste marginile iertate" 
cum spunea Maiorescu despre reflexivitatea lui Eminescu — mînie 
explicabilă prin ironia sau violența identică a lui Caragiale la adresa 
Fricei lui Duiliu Zamfirescu. Atitudinea acestuia de după un deceniu 
îl uimeşte pe Mihail Dragomirescu: „Este de mirat la Duiliu Zamfi- 
rescu, care de altminteri nu-l prețuieşte pe Caragiale decît de la 
Făclia de Paşte. Caragiale scrisese această nuvelă în concurență cu 
Frica lui Duiliu Zamfirescu care era mult mai slabă. E spre onoarea 
lui Duiliu Zamfirescu că îl admiră pe Caragiale tocmai pentru o 
nuvelă care arăta inferioritatea sa" (notă din 20 ian. 1942, adia- 
centă scrisorii lui Duiliu Zamfirescu către Mihail Dragomirescu, 
din 14 dec. 1899). 


Depăşindu-şi animozitățile şi neobiectivitatea inițială — chiar 
dacă menținîndu-şi în mare parte opiniile despre Năpasta şi despre 
tipul inteligenței lui Caragiale — Duiliu Zamfirescu a formulat în 


sfîrşit aprecierea sa adevărată cu privire la capodopera marelui său 
contemporan. 


în felul acesta, întregit, clarificat şi corectat în laturi esențiale, 
socotim că trebuie să râmînă în istoria literară episodul conflictu- 
lui cu privire la O făclie de Paşte, ca şi anumite aspecte ale genezei 
acesteia. 


Vom semnala anumite asemănări de caracter între eroul princi- 
pal din Frica şi eroii din viitorul în război: Bogdan îşi are originea 
într-o familie neaoşă, ca a lui Mihai Comăneşteanu; el „tocase” 
la cărţi nişte moşii, cum era pe cale să facă eroul rotranului; 
avîntul erotic le e comun şi la fel nestatornicia în dragoste; înclina- 
ţia poetică o întîlnim şi la căpitanul Bogdan ca şi la Mihai sau 
la Milescu, şi ei autori de poezii; în acelaşi timp patriotismul lor 
e sincer, sînt admirabile generozitatea lor, vitejia, cinstea în împre- 
jurările curente ale vieţii etc. Duiliu Zamfirescu sugerează, ca şi 
în viitorul roman, autenticitatea întîmplării şi a eroului, atît prin 
cadru cît şi prin menţionarea iniţialelor unora din personaje. 


în acelaşi timp, nu e hazardat să încercăm a înțelege raţiunile 
opoziţiei lui Caragiale, prea puțin sugerate în dialogul din Zntegra- 
lismul, dar deductibile mai ales din compararea celor două nuvele. 
Frica şi O făclie de Paşte. La Duiliu Zamfirescu sentimentul fricii 
e o obsesie datorită multiplicării interioare a unor împrejurări cu 
totul curente, fireşti: eroul uită parola, se simte singur în noapte, 
refuză oferta unui soldat de a-l însoţi — deci îşi măreşte el însuşi 
singurătatea — îşi închipuie că i-ar putea fugi calul în clipele cînd 
a descălecat etc. Mai mult, adevărata sa frică ia proporţii şi maî 
mari ulterior întîlnirii cu mortul, în meditaţiile şi comentariile prin 
care episodul ia în conştiinţa eroului proporţiile unei obsesii, dar 
alimentată oarecum bolnăvicios din propria-i substanţă, fără prea 
clare surse externe. Este invocat aici patologicul, cu toată buna gra- 
daţie pe care-o înfăptuieşte autorul. Episodul este, fără îndoială, 


753 


posibil In viaţă şi, într-un fel, Caragiale însuşi, în La hanul lui 
Miînjoală, reface o traiectorie asemănătoare, însă cu apeluri dis- 
crete sau numai ironice la fantastic, la ireal. în plus, comentariul 
continuu, insistent, al lui Duiliu Zamfirescu, urmărind să intensi- 
fice obsesia, are drept rezultat o anumită diluare a jrioii, care nu 
poate creşte cînd se face prea multă filozofie asupra ei. 

La Caragiale frica îşi are rădăcina în firea maladivă a evreului, 
ea este alimentată de boala reală de care suferă în acel moment, 
frigurile, creatoare ale unei exaltări specifice, ce se prelungeşte lesne, 
In condiţii prielnice, în nebunie; dar scriitorul analizează o perma- 
nentă  înrîurire a factorilor externi — sociali — care  conlucrează 
pentru a duce la trepte înalte dezechilibrul interior al personajului, 
trăsăturile ce ţin de patologie. 

La Duiliu Zamfirescu frica se leagă în principal de închipuire, 
grefîndu-se pe un caracter nepredispus anterior la aceasta; la Cara- 
giale e o frică evoluînd lent, real, pe date de atavism, ereditare, 
potenţate însă permanent de mediu, de condiţiile concrete în care 
se află personajul. Superioritatea Făcliei de Paşte este netă, şi toc- 
mai în direcţiile contestate de Duiliu Zamfirescu, dar şi nuvela sa 
are o valoare indiscutabilă. Trebuie să presupunem că tocmai punc- 
tele mai slabe, semnalate mai sus în Frica, în bună măsură anec- 
dotice, au devenit ţinta atacurilor lui Caragiale, partizan al unor 
motivații psihologice de nezdruncinat. Argumentele sale nu-i vor 
fi lăsat lui Maiorescu locul şi cadrul unei mai consistente apărări 
a nuvelei lui Duiliu Zamfirescu, de unde supărarea acestuia, pre- 
lungită ani la rînd, şi izbucnirile repetate. 


1 — „Să-nvîrtim o şamşurcă"'—expresie argotică, denumind un 
anumit fel de a practica jocul de cărţi numit preferans (mai jos, 
prescurtat: prefă). 


2 — Versurile sînt create ad-hoc de personaj, întorcînd în sens 
optimist distihul lui Bolintineanu, din cunoscuta poezie Cea din 
urmă noapte a lui Mihai cel Mare; 


Viaţa noastră trece ca suava rouă 
Cînd speranța dulce ne  suride nouă. 


3 — Scena din nuvelă are loc, prin urmare, înainte de asaltul 
general al Griviței, din 30 aug. 1877, soldat cu cucerirea redutei. 
Amănuntele topografice date de Duiliu Zamfirescu sînt inexacte, 
căci adevărata situaţie a întăriturilor turceşti nu putea fi văzută 
din tabăra românească. Cînd va scrie în război, pe baza documen- 
taţiei relativ precise din lucrarea lui Th. Văcărescu, Luptele româ- 
nilor tn rezbelul de la 1877 (voi. I-II, 1886-1887), scriitorul va 
prezenta lucrurile mult mai exact. 


FURFANŢO. TREI NUVELE 
Editura „Alcalay", 1911, „Biblioteca pentru toţi”, nr. 680. 


Alt volum alcătuit pentru colecţia fostă a lui Miiller, din producţia 
unei perioade lungi de un deceniu şi jumătate, lăsînd în afară cel 
puţin patru lucrări de oarecare amploare, schiţele: în carantină, Cu 
bilet circular, Badea Cîrfan la Roma şi nuvela Două case potrivite. 

E limpede că, de data aceasta, scriitorul operase o selecţie, 
ceea ce nu făcuse în cazul volumului precedent, unde-şi adunase mai 
tot ce putea fi socotit nuvelă sau schiţă apărută (cu excepţia Drumu- 
lui greşit). Fapt e că volumul e superior celuilalt, aparţinînd întru 
totul genului nuvelistic, prin toate trei lucrările — reportajele şi 
schiţele de genul  Singurătății sau Vînătorii de vulpe, pentru care 
avusese mai multă îngăduinţă în 1895, fiind acum înlăturate sever 
la alcătuirea volumului. 

Volumul e tipărit ca şi celălalt, în condiţii grafice proaste. Are 
80 p. întregul sumar figurează în ediţia prezentă. 


p. 333 FURFANŢO 
Conv. lit, XXXIV, 11, nov. 1900. 


Variante 


p. 337, r. 32 — în volum replica lipseşte. Textul s-a stabilit 
după Conv. lit. 

p. 345, r. 30 — ca dintr-o feerie. îi venea să cînte şi să se 
ducă. îi venea să cînte... (Conv. lit.). 


Scriitorul a dorit nuvela drept un pretext hazliu, în jurul căruia 
să brodeze cîteva tipuri — hotelierul, vagabondul etc. — intr-o in- 
trigă banală. Mica rață provincială, care e fiica hotelierului, nu putea 
să nu fie atrasă de mirajul beţivanului pitoresc şi misterios Furfanţo. 
atît de straniu în peisajul tîrguşorului; dincolo de acest final, autorul 
n-a mai intenţionat altceva („lată o noveletă, Furfanțo. Eu am făcut 
mare haz scriind-o. Hai să meargă în lume cu noroc”. Scris, către 
Titu Maiorescu din 8 aug. 1900), dar curios, tocmai finalul s-a lovit 
de rezistenţa criticului, adept al unor încheieri limpezi, de tip clasic, 


755 
49 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


eventual cu o oarecare morală. Aşa înțelegem din răspunsul autoru- 
lui, nu iritat, ci suplicator, cu bonomie contrariată. „Domnule Maio- 
rescu, lăsaţi-l aşa (pe Furjanţo, n.n.). închipuiţi-vă că am rupt vreo 
4 pagini în care se întîmpla tocmai ceea ce doriţi d-voastră, adică: 
italianul lua pe fată şi devenea proprietarul celor 2 pogoane de vie 
de la Mînăstirea Dealului, pe care le cultiva minunat. Ei bine, le-am 
rupt! Cum se poate să nu ne înţelegem noi asupra unui lucru ce 
mie mi se pare aşa de evident? 

Novela mea nu zice că Furfanţo nu şi-a deschis prăvălie la Tîrgo- 
vişte. Şi-a deschis prăvălie sau s-a făcut podgorean — cum vrea 
cititorul” (scris, din 10/23 aug. 1900). 

Se pare că Maiorescu înţelesese lucrurile într-o direcţie, am spune, 
clasică: italianul a ales, între vin şi dragoste, pe cea din urmă — 
de ce atunci, întreba criticul, expresia „per Bacco" ? — care ar indica 
opțiunea pentru produsul ocrotit de Bachus. în acest caz, sugerase 
el, ar trebui spus nu „per Bacco” ci „per Venere”, Venera fiind zeiţa 
dragostei. Dar o expresie de acest fel nu există! exclamă Duiliu Zam- 
firescu, care explică apoi că sensul formulei sale nu se referă la vin, 
ci spune cam ceea ce comunică românescul „cum se poate, domnule 1" 
sau „ei, a dracului fată”, adică o mirare, o surpriză, o simplă excla- 
maţie fără implicaţii mai adînci. „Zău, domnule Maiorescu — insistă 
cu dezolată stupefacţie scriitorul — lăsaţi-l aşa. Cel mult schimbaţi 
expresia de la sfîrşit per Baceo în ceva cam aşa: «che destino !» sau 
«cosa faccio adesso?» («ce mă fac eu acum!», n.n.), care să lămu- 
rească mai bine pe cetitorul român". 

Neînţelegerea criticului — aflat în timpul acestei corespondențe 
la Reichenhall, în Austria, lîngă Salzburg — ne rpare în adevăr 
surprinzătoare şi, cu toată revenirea lui, precizînd că n-a avut în 
vedere o înlocuire a zeului vinului cu zeiţa dragostei, nu putem să ne 
mirăm îndestul de finalul pe care îl cere nuvelei. E drept că scrisorile 
respective nu ni s-au păstrat, dar din replica scriitorului deducem 
cu limpezime obiecțiile lui Maiorescu. Esenţa lor consta în a limpezi 
ce s-a petrecut pînă la urmă cu cei doi îndrăgostiţi din nuvelă, adică 
la fel ca în cazul lui Alessio. Duiliu Zamfirescu rezumă astfel preten- 
ţiile criticului: „Rămîne acum să se ştie dacă este mai firesc — 
estetic firesc — să se însoare terre â terre, sub năşia autorului, sau 
să rămînă aşa în vînt, chinuit de gîndurile dragostei”. Poziţia sa 
proprie, ca şi în cazul celălalt şi ca în cazul romanului Viața la fară, 
era să lase o anumită nelămurire asupra finalului. „Ceea ce vreau 
eu, autorul, este să turbur sufletul cetitorului. I-am dat un tip de 
beţiv sentimental, un semiascet, cum sunt toţi oamenii stăpîniţi de 
o patimă: beţivii, jucătorii de cărţi, şi cum mai sunt apoi geniile: 
născocitorii mari, filozofii adevăraţi etc. Cînd aceştia sînt prinşi de 
împrejurări în lanţurile amorului, par a se deştepta dintr-un vis lung 
spre a trece la un act de voinţă violentă: căsătoria, sau aşa ceva. 


Eu am voit de astă dată să aduc autoironia beţivului pînă la 
marginea dragostei. Asta este operaţiunea sufletească interesantă. 
Că ia pe fata hangiului, sau n-o ia, e un fapt, un fapt, şi numai 
Thomas Grandgrind vrea fapte şi iar fapte”. 

Argumentaţia scriitorului e convingătoare şi de neînțeles e numai 
de ce criticul a stăruit în opinia sa — scriitorul părea, la un moment 


756 


dat, să-şi ceară el scuze, că argumentaţia din scrisoarea lui Maiorescu 
era „aşa întoarsă" (scris, din 18/31 aug. 1900). Finalul actual al 
nuvelei este deci altul decît cel dorit de autor, care a adaos ceva 
— nu ne putem da seama de proporţie — în sensul celor cerute de 
critic. „Nu sunt convins de necesitatea lungirei ce propuneţi, stăruia 
el, tot mai dezarmat; totuşi vă voi asculta, încredinţat cum sunt 
pe cale aprioristicâ de limpeziciunea vederii d-voastre estetice. L,â- 
saţi-mi foile cîteva zile încă, şi vă voi trimite pe Furfanţo cu fame- 
lia”. Cele „cîteva zile” devin trei sâptimîni şi, la 5/18 sept. 1900, 
manuscrisul nuvelei pleacă spre Conv. lit cu încheierea glumeaţă 
din partea autorului: „Şi iată schiţa sfîrşită, aşa cum aţi dorit: 
duduca de la Vaslui e satisfăcută.” („Duduca de la Vaslui” era un 
fel de etalon caricatural junimist pentru moralitate: ce-i plăcea 
„duducăi de la Vaslui” era în limitele admise de principiile unei 
conduite austere şi cam înguste; ce nu, era prin definiţie imoral. 
Personajul avea o legendă cu oarecare temei real: o vasluiancă mus- 
trase Convorbirile din primii ani pentru că ar fi prea generoase 
cu pasajele licenţioase, ameninţînd cu refuzul revistei pe viitor. 
Creangă, Caragiale, Pogor erau cei mai îndîrjiţi în a o face pe puri- 
tana „duducă” — desigur numai în adunările Junimii — să se cutre- 
mure. Plimbîndu-i criticului prin faţa ochilor imaginea „duducăi 
de la Vaslui”, fie şi în glumă, scriitorul îl acuza pur şi simplu pe 
critic de îngustime!) 

„Clarificarea" soartei celor doi îndrăgostiţi, deci adaosul, trebuie 
să constea în discuţia finală dintre Furfanţo şi Mitu  hotelierul, 
în urma căreia rezultă viitoarea căsătorie şi mutarea proaspeţilor 
însurăţei la vie — exact aşa cum evitase iniţial scriitorul, dacă va fi 
fost adevărată declaraţia lui din scrisoarea datată 10/23 aug. 1900. 

Este interesant că nuvela aceasta se mişcă spre direcţii practi- 
cate mai puţin de Duiliu Zamfirescu; ea a plăcut criticului care, 
un an mai tîrziu, o citea într-un cerc de doamne (scrisoarea lui 
Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu din 10 dec. 1901), iar în 
1905 îi solicita o colaborare „ă la «Furfanţo»” pentru numărul festiv, 
de 40 ani, al Convorbirilor (notă de mîna lui Maiorescu pe scrisoarea 
lui Duiliu Zamfirescu din 8/21 nov. 1905). 

Se pare că aceasta se explică mai ales prin discuţiile purtate de 
scriitor şi critic în decursul anilor, cînd numele personajului central 
din nuvelă a devenit un fel de simbol pentru omul pur sufleteşte, 
sentimental cu timiditate şi cu explozii neprevăzute. Romanul Anna, 
în care se punea problema revenirii Transilvaniei în hotarele fireşti, 
îşi propunea să arate că în acest pămînt românesc „va fi locul «Fur- 
fanțului» idealist" (scris, către Titu Maiorescu din 15/28 dec. 1905), 
adică al oamenilor însufleţiţi cu dezinteresare de idei înalte. Perso- 
najul n-are în nuvelă această semnificaţie; el şi-a dobîndit-o numai 
în convorbirile directe ale celor doi! 


în perioada la care se referă nuvela şi mult timp apoi, era obişnuit 
ca hotelurile să rezerve mereu aceeaşi cameră unora din clienţii siman- 
dicoşi, cum sînt cei pe care-i aşteaptă stăpînul hotelului „Patria”. 
Ghica (e vorba de Dimitrie, nu de Ion, scriitorul) fusese de nenumărate 
ori ministru, la fel Tachi (Constantin) Giani, Constantin Olănescu- 


757 
49* 


Pană — unii liberali, alţii conservatori — ca să nu mai vorbim de 
Brătianu, mai sigur I.C., poreclit „vizirul"”, dar puţind fi şi fratele 
său, Dimitrie. Pricina unor atari vizite la Tîrgovişte era, se înţelege, 
propaganda electorală — dar hotelierul exagerează, desigur, pentru 
că aceştia nu veneau în oraş toţi în aceeaşi zi de alegeri, şi nici nu 
stăteau prea mult dacă ar fi venit. 


1 — Nu e foarte clar la ce operă se referă hoteli rul, în afară de 
Traviata. Probabil e vorba de Lakme, în transcriere eronată la Conv. 
lit, păstrată şi în volum. 


2 — Laiotă-vodă. Numele indică aici o perioadă nedecisă, foarte 
veche, ca şi Ciubăr-vodă, de exemplu; Laiotă Basarab, pus de trei 
ori de Ştefan cel Mare pe tronul Munteniei, nu era însă de neam 
ţigănesc, nici nu e clar ce legătură avea cu ţiganii, care să justifice 
aluzia din nuvelă la „negreaţă"” personajului. 


P. 348 SPRE  COTEŞTI 
Conv. lit, XXXVIII, 7-9, iul.-sept. 1904. 


Variante 
p. 361, r. 10 — ... mîngiiere. Era afita răcoare, atîta miros... 
(Conv. lit.). 


Lucrarea are un vizibil caracter memorialistic: micul Iancu e o 
icoană a copilăriei autorului însuşi; conu Dumitrache Teodorescu, 
la rîndul său, e izvorît din aducerile-aminte despre unchiul său după 
tată, chiar cu acest nume: Dumitru — cărturar subțire. în articolul 
O piatră în baltă (Conv. lit, XLIII, 6, iun. 1909) avea să spună despre 
el: „Unchii mei, adică proprii frați ai tatălui meu, Gheorghe şi 
Dimitrie, se întorceau la 1842 din Germania şi Francia după 15 ani 
de studii...". El se îngropase însă de tînăr la Coteşti, unde avea o oare- 
care proprietate, cu vie, cam aşa cum se arată în nuvelă, şi rămăsese 
holtei pînă la bătrînețe. Amănuntele biografice privind familia 
nu sînt însă exacte, Iorgu Teodorescu, care ar ținti spre Lascăr Zamfi- 
rescu, tatăl scriitorului, nu avea chiar 11 copii, ci numai şase, iar un 
al şaptelea murise de mic; scriitorul însuşi, în măsura în care el era 
modelul lui Iancu, era primul, mi al şaptelea copil — deci ceea ce 
rămîne esențial e atmosfera. Totuşi, un detaliu absolut exact: Zamfi- 
reştii, aşa cum se spune în schiță despre Iorgu Teodorescu, aveau o 
anumită deformație la nas, — vomerul era puțin strîmb — nesesi- 
zabilă pentru un neprevenit. O semnala fiul lui Duiliu Zamfirescu, 
şi el diplomat şi prozator, Alexandru-Duiliu Zamfirescu. în fragmen- 
tul de roman despre Deduleşti (vezi voi. II al prezentei ediții, p. 
633), cei trei frați, care pornesc evident de la modelele reale — 
Lascăr, Dumitru şi Gheorghe — aveau şi ei „nasul cam strîmb", 
ca eroul schiţei Spre Coteşti. Pasiunea ciudatului şi singuratecului 
Dumitrache Zamfirescu pentru hrisoave era reală, aşa cum e şi în 
imaginea sa din schiță, cînd îi povesteşte copilului despre boie- 
riile țărilor române. Din păcate, toate documentele adunate de el şi 
care, poate, ar fi făcut mai multă lumină şi în încurcata genealogie a 
scriitorului însuşi, s-au distrus în timpul primului război mondial. 


758 


Informaţia cu privire la un uichi, bunic saustrăbunic comis, trebuie 
privită în primul rînd ca un fapt literar şi foarte cu rezervă sub ra- 
portul exactităţii biografice stricte. 

Calea străbătută e de la Focşani la Coteştii apropiaţi, drum de vreo 
8 km, la mijlocul căruia e Milcovul. 

Nu e exclus ca schiţa să fi fost scrisă chiar la Odobeşti, în şederea 
de o lună din iun.-iul. 1904, cînd imaginile anilor de demult îi vor 
fi populat nopţile, şi poate se va fi întîmplat ceva cu unchiul Dumi- 
tru, care să fi prilejuit calda evocare. 

Duiliu Zamfirescu începea să se simtă îmbătrînind, detaşat de 
multe ale tinereţii („Parcă de la un cîrd de vreme încep să mă simt 
uşurat de povara nevoii de a iubi... Să fie acesta semnul pozitiv al de- 
clinului, sau aurora unei liberaţiuni sufleteşti definitive?" — îi 
scria lui Maiorescu la 22 aug./4 sept. 1904, adică exact cînd apărea 
lucrarea) şi sub imperiul acestor reverii melancolice copilăria începea 
să-i devină o mîngîiere tot mai frecventă. 

0 astfel de stare explică formule din nuvelă ca: „Era parcă în 
lucruri un înţeles de libertate patriarhală”, „noima unor lucruri 
în care se ascundea farmecul trist al singurătăţii româneşti” etc, 
care definesc nu percepțiile micului erou al schiţei, ci sentimentele 
complexe ale autorului însuşi, totdeauna cuprins de astfel de melan- 
colii cînd se întorcea în ţară. 


1 — în afară de „strîmbarea"” nasului, şi cel de-al doilea amănunt 
careVIl lega pe unchi de nepot, dragostea pentru cai, era reală. Lui 
Duiliu Zamfirescu îi plăceau mult caii — şi-a adus o pereche de armă- 
sari pur-sînge din Italia, în 1906, şi de la aceştia s-a ajuns la conflic- 
tul din 1913 cu colonelul Stratilescu, în urma căruia s-a petrecut 
ruptura definitivă cu Maiorescu (vezi nota la poezia Primăvara, ed. 
prezentă, voi. I, p. 582). 


2 — Ecoul Putnei nu trebuie luat neapărat ca un ziar real: în 
Ecoul focşănean din 1880 scriitorul publicase o poezie, exista un alt 
ziar focşănean Putna, tot la 1880, Ecoul WV.rancei apărea chiar pe cînd 
se scria schiţa. Deci, numele poate fi o contaminare din mai multe. 


3 — Sînt primele versuri din poezia lui Grigore Alexandrescu, 
Cîinele soldatului, dar scriitorul nu le foloseşte exact, căci în origi- 
nal soldatul e rănit „în războaie", nu „în bătaie”, cum zice Duiliu Zam- 
firescu — de altfel mai firesc pentru cazul din schiţă, pentru care, 
probabil, le-a adaptat. 


4 — înălţimea băiatului — mai scund decît grîul — şi faptul 
notat anterior că încă nu mînase caii, ne ajută să datăm oarecum 
momentul cînd a putut avea loc întîmplarea reală: e la o vîrstă de 
tot fragedă, de pildă pe la zece ani, cel mult doisprezece, deci, prin 
1868 — 1870, cînd copilul nu depăşise şcoala primară, din care îşi 
aminteşte numaidecît cartea de citire cu lecţiile de „intuiţie” (ştiin- 
ţele naturii), despre insecte, păsări, plante etc. 


5 — Un moş Ioniță a existat sigur între ascendenţii scriitorului, 
anume Ion (Ioniță) Lascar, om învăţat, prieten cu domnitorul Mol- 
dovei, Ion Sandu Sturdza; documente (Mitre 1806 şi 1829 îl pomenesc 
în Focşani, el e tatăl doctorului Anastase Lascar, cel prin care s-a 


păstrat versiunea descendenţei familiei din împăraţ Lascarizi, de 
la Bizanţ şi Niceea. Ioniță era frate cu străbunicul scriitorului; Tache 
Teodorescu nu se ridică însă pînă spre Lascarizi, deşi are şi el pasi- 
unea hrisoavelor şi a genealogiilor nobile, ca şi modelul său din reali- 
tate, unchiul Dumitru Z. Poate că Dumitru Zamfirescu se mîndrea 
şi el numai cu titlurile ce vor fi fost sigure în familie, cele autohtone, 
şi nu aspira la origine porfirogenetă, dar restrîngerea la rangul de 
comis poate fi o sugestie literară amintitoare a ambiţiei nobiliare 
a scriitorului însuşi. Oricum, pe Duiliu Zamfirescu îl preocupa acum 
serios chestiunea ascendenţei, pe care o va aborda direct în 1909, In 
cadrul discuţiilor iscate de Discursul de recepţie la Academie, Popo- 
ranismul în literatură. 


p. 362 PETRICĂ 
Conv. lit, XXXIX, 1, ian. 1905. 


Din nov. 1900, aceasta este prima nuvelă propriu-zisă publicată 
de scriitor — cu excepția schiţei Spre Coteşti, terminată cu puțin 
înainte — deci poate la Petrică se va fi referit, atunci cînd îl vestea 
pe Maiorescu că „îmi umblă prin cap o novelletă" (scris, din 10 dec. 
1901), dar care înainta greu, din cauza romanului îndreptări şi a 
studiului operei lui Leopardi, a încercării de a traduce din Machia- 
velli (scris, din 29 ian./11 febr. 1902). Deci, nuvela s-a aflat pe masa 
de lucru a scriitorului cel puțin patru ani, ceea ce explică micul 
fast cu care-o prezintă spre publicare şi urgenţa pe care-o solicită. 

Trimiţînd-o la Conv. lit, scriitorul se scuza faţă de critic că nu-i 
mai scrisese de mult (de fapt, de trei luni): „Ca ţăranii cari n-au fost 
de mult la biserică şi vin în ziua de Sfîntul Ilie cu mere, ca să-i ierte 
Domnul — vin eu la d-voastră cu novela alăturată” (scris, din 18. 
nov. / 1 dec. 1904) şi solicită apariţia ei chiar în numărul pe ianuarie 
următor. Maiorescu i-a îndeplinit cererea, nu pentru că nu ar fi avut 
observaţii ca altădată — dimpotrivă, a avut, şi chiar de esenţă — 
dar pentru că în această perioadă Duiliu Zamfirescu respecta tot mai 
puţin recomandările criticului. în fond, finalul nuvelei este apropiat 
acelora din Alessio şi Furfanţo, atît de insistent recomandate de critic 
spre modificare. Indicînd o apariţie apropiată, scriitorul strecura deli- 
cat dar ferm că nu are de gînd să accepte observaţii — ceea ce Maio- 
rescu a înţeles exact! Dar se constată aici o trecere a scriitorului spre 
formule nuvelistice diferite de a sa anterioară, Petrică apropiindu-se 
de Microbul lui Brătescu-Voineşti, apărută cu peste un deceniu mai 
înainte în Conv. lit. (XXVII, 8, 1 dec. 1893). Lumea e, în fond, aceeaşi 
din Momentele lui Caragiale, dar nuvela e o replică tragică a acestora. 
Scriitorul se îndepărta tot mai mult de atmosfera romantică a unora 
din nuvelele anterioare (Alessio), in favoarea crîmpeielor autentice 
de viaţă, lipsite de idealizările din romane (Viața la fară, în război). 
Se pare că tocmai acest lucru i-l reproşa Maiorescu în scrisoarea de 
răspuns, apreciindu-i cam acru nuvela, ceea ce prilejuieşte o replicăv 
destul de' dură din partea lui Duiliu Zamfirescu, care apără realis- 
mul, cu argumente clasice: „Dacă n-aş fi scriitor, adică un om cu ne- 
voi şi ticuri (citeşte: sensibilitate, încredere în propria realizare 
literară, conştiinţă de sine etc, n.n.) aş ceda la tot, pentru a mă ridica 


760 


în atmosfera caldei d-voastre scrisori. Dar sunt plin de păcate, în 
acest sens că tot ce stă acolo (în novelă) e scos din însăşi alcătuirea 
mea sufletească, în care aşa s-au oglindit oamenii aceia şi nu altfel. Şi 
cînd cineva crede că oglinda e bună, îndreaptă frizura, iar nu oglinda. 

Prin urmare, pentru a răspunde pe rînd propunerilor d-voastră, 
nu pot scoate pe trivialul «hai sictir» şi «hai stir»; nu admit supri- 
marea cuvintelor «totul este transformare etc», «masa unui electron 


de hidrogen» şi nici fracțiunea pedantă——. Acestea sunt elu- 
30.000.000 
cubrări cari au o logică în mintea beţivului, şi caracterizează atît 
tipul în sine cît şi neputinţa creatoare a multor capete româneşti”. 
în continuare, Duiliu Zamfirescu declară o preţuire superioară a 
gusturilor şi părerilor criticului, dar se desprinde subţire de concluziile 
acestuia faţă de literatura sa şi respinge un număr de propuneri ale 
lui Maiorescu, admite altele, anume acelea privind expresii neologis- 
tice sau abstractizări, în favoarea unorformulări mainetedromâneşti. 
TJn complim r t făcut mai departe criticului — „La toate mai am de 
adăogat că bunicul (adică T.M., care dobîndise o nepoată, n.n.) se 
îmbătrîneşte pe sine prea mult" — este compensat cu un fel de avertis- 
ment că, totuşi, maturitatea scriitorului însuşi trebuie avută în 
vedere de critic cînd îi face recomandări ca unui novice: „...se îmbă- 
trîneşte pe sine prea mult şi uită că laninei (adică lui Duiliu Zam- 
firescu însuşi, n.n.) i-a crescut de mult păr alb." Ceea ce se aso- 
ciază perfect cu reproşul că Maiorescu încerca sâ-l împingă spre idea- 
lizările practicate în adolescenţă de autorul lui Conu Alecu Zăgă- 
nescu şi al Locotenentului  Sterie, acum partizan al unui realism 
mult mai aspru, mai aproape de proza curentă a vieţii. 


„Mai am apoi de adăogat — şi asta cu oarecare părere de rău — 
că d-voastră aveţi aerul de a nu găsi în romanele şi novelele mele 
decît pe gentilul poet de acum 25 de ani. Eu socoteam că de atunci 
încoace am creat oameni reali, români mai cu seamă, şi că în novela 
de faţă interesul nu stă atît în atingătoarea istorioară a întîlnirii 
tînărului cu fata tenorului, ci mai cu seamă în înfăţişarea unui grup 
de oameni reali, în cari viţiul, talentul şi poezia se contopesc atît 
de curios, spre a întocmi cadrul în care au trăit mulţi scriitori români 
de acum 25 de ani, Eminescu şi Caragiali, spre a nu cita decît pe cei 
mai de seamă — cadru prin care eu m-am strecurat şi pe care d-voastră 
nu l-aţi cunoscut de loc. Balalanschi a existat; Năiţă de asemenea; 
tenorul cred că există şi astăzi; Petrică de asemeni, poetizat de mine. 
Dacă vă pot interesa i citez. Ştiu că adevărul istoric, în romane, 
nu trăieşte decît dacă e verosimil şi scris cu talent. Asta-i astal 


Orcum, lăsaţi pe Petrică să ia guturaiu pe răspunderea mea!" 
iscris. 28 nov./11 dec. 1904). 


Posibilitatea identificării personajelor nuvelei n-o mai avem, sau 
nu e atît de lesnicioasă, dar sugestiile scriitorului că a pornit de al 
un cadru real, în care s-au mişcat Eminescu şi Caragiale, şi chiar el 
însuşi, sînt preţioase, ca şi informaţia — ştiută de altfel de noi, dar 
care ne apare ca o imputare adusă lui Maiorescu — că acesta n-a 
cunoscut în profunzime şi în datele lui cele mai autentice, mai spe- 
cifice, universul în care au circulat şi de elementele căruia s-au impreg- 


761 


nat principalii noştri scriitori de la 1880. A existat, deci, sugerează 
Duiliu Zamfirescu, şi nu fără un anume reproş, un sector — de loc 
secundar — în viaţa scriitorilor din jurul lui Maiorescu, de care cri- 
ticul a rămas totdeauna departe. Ceea ce se potriveşte bine cu impu- 
tarea asemănătoarea lui Caragiale, în seria de articole de după moartea 
lui Eminescu : Zn Nirvana (1889), Ironie (1890) şi Două note (1892). 

Cu toate acestea, atmosfera nu e doar cea de la 1880 — 1885, Ia 
care se referă scriitorul în corespondenţa către Maiorescu. Nu numai 
prezența radiului descoperit la 1898, mută întîmplarea după 1900, 
dar existenţa unui critic literar profesionist, frecventator de bodegi 
e caracteristică momentului 1900. E o contaminare a două epoci, o 
translație în timp a boemei de la 1880 — 1885, cînd se petrecuseră 
oarecare schimbări în viaţa acestei lumi, dar nu fundamentale, deşi 
sensibile pentru ochiul lui Duiliu Zamfirescu, cunoscător al celei mai 
vechi. 


1 — Almaviva este contele îndrăgostit din comediile lui Beaumar- 
chais, Nunta lui Figaro şi Bărbierul din Sevilla, aduse pe scena operei 
de Mozart şi Rossini. 


2 — Să fie oare aluzii ale lui Duiliu Zamfirescu la cunoscutele 
apostrofe ale celor trei prieteni, Caragiale, Delavrancea şi Vlahuţă, 
care-şi adresau astfel de apelative? „Ţaţa" era porecla scriitorului sati- 
ric D. Teleor (1858 — 1920), prieten cu toţi trei şi în special cu Caragiale. 
Chiar dacă de la astfel de modele a pornit, Duiliu Zamfirescu a creat 
şi alte înfăţişări, profesiuni, chiar caractere eroilor din nuvelă. în 
orice caz, însă, anumite apropieri ale acestora cu oameni reali, negreşit 
că au putut fi făcute în epocă. 


3 — Năiţă formula aici, sumar, principiul enunțat de Lavoisier — 
pe care-l va contesta la fel de pătimaş, peste cîteva clipe — după care 
în natură nu au loc pierderi sau sporuri cantitative de materie, ci, 
numai transformări, mutații. Dar personajul simplifică şi vulgari- 
zează, nu numai din cauza vinului, ci a superficialităţii lui de gîndire, 
căci curînd el va prefera pe alchimişti lui Lavoisier. 

Cît se ştia despre radium la data cînd Duiliu Zamfirescu îşi scria 
nuvela — radiul fusese descoperit la 1898 de Pierre şi Mărie Curie — 
era destul ca să zdruncine în mintea lui Năiţă bazele moderne ale 
chimiei, puse de Lavoisier, şi să-l întoarcă la alchimişti; în adevăr, 
ideea că radioactivitatea radiului generează heliu, adică transformă 
radiul în heliu — cum înţelegea personajul — semăna cu teza alchi- 
miştilor după care „piatra filozofală" poate preface piatra în aur. La 
începutul secolului au fost chiar oameni de cultură care au crezut că 
radiul este, de fapt, tocmai piatra filozofală rîvnită 1 


O MUZĂ 


„Cultura Naţională”, 1922. 


Este al doilea, în ordine cronologică — primul e Viaţa la fară — 
dintre volumele proiectate de autor să apară în seria editurii „Cultura 
Naţională", înființată în 1922 şi aflată sub conducerea literară a lui 
Marin Simionescu-Rîmniceanu. înscriind între primele sale apariţii 
opera lui Duiliu Zamfirescu, editura celebra pe cel din urmă scriitor 
mare din generaţia de la 1880 — căci Slavici, absolut ultimul dintre 
ei, era atunci înconjurat de o zonă glacială, ca urmare a atitudinii 
sale din timpul războiului, cînd continuase să creadă în steaua impe- 
riului habsburgic. Duiliu Zamfirescu apărea epocii ca fiind „de nimeni 
tăgăduit, cel mai mare poet şi scriitor ce-i mai rămăsese (literaturii 
române, n.n.) în viaţă” — după cum se spunea în necrologul publicat 
în Conv. lit. 

Moartea prematură a scriitorului, la începutul lui iunie 1922, a 
făcut ca el să nu-şi vadă cu ochii nici un volum, din această serie, dar 
trei din ele sînt considerate ca pregătite de el — între acestea O muză. 

Sumarul se bazează — aşa cum s-a arătat şi în nota asupra volu- 
mului prezent — pe proza publicată în Convorbiri, după apariţia 
volumului Furfanțo. Trei nuvele (1905). Exceptînd romanul Anna — 
cea de-a doua jumătate — şi schiţa La sorți, toată proza literară a 
scriitorului dintre 1905 şi 1922 se află adunată în volumul O muză. 
în rest, Convorbirile îi publică un număr de eseuri sub formă de Scri- 
sori romane (iulie 1907), mai multe articole şi cuvîntări festive — 
despre Tolstoi (aug. 1908), Costache Negri (iul. 1912), Eminescu 
(iun. 1914), Discursul de recepţie la Academie (oct.—nov. 1909) şi 
apoi două ample lucrări polemice despre poezia modernistă (ian. şi 
apr. 1916). 

Completarea volumului, destul de firav sub raportul numărului 
de pagini, a fost făcută prin includerea unei bucăţi de seria Amintirilor 
din cariera diplomatică, pe care o publicase anterior într-un almanah, 
Citiţi-mă. Astfel constituit, şi fără să păstreze ordinea în care lucrările 
au apărut în revistă, volumul a fost constituit, fără să ştim exact 
dacă sumarul este alcătuit chiar de Duiliu Zamfirescu, sau doar de 


763 


editorul său. E de presupus, însă, că anumite sugestii din partea 
scriitorului au existat. 

Partea cea mai importantă a volumului constă în cele trei capitole 
de Amintiri din cariera diplomatică, al căror început fusese făcut în 
Prefaţa ediţiei a IV-a a Vieţii la fară, în 1914. Această prefață 
era memorialistică autentică scrisă după toate regulile genului; evo- 
cările din O muză sînt schiţă propriu-zisă, adică proză literară. Nu se 
poate înlătura comparaţia între O partidă în trei şi Două case potrivite, 
publicată fără semnătură în 1899; poate chiar că, publicînd-o pe prima 
din cele două în altă parte decît în Conv. lit, voia să evite prezenţa 
în aceeaşi revistă, fie şi după douăzeci de ani, a unei schiţe cu un 
subiect, oricum, echivalent. în orice caz, se poate afirma fără teamă,că 
memorialistica practicată, fie în formele clasice ale genului, fie sub 
forma literaturii, ocupa centrul activităţii de prozator a scriitorului, 
în ultimul său deceniu de viaţă. O intensă necesitate de a se explica, 
de a-şi lămuri sieşi şi urmaşilor drumul străbătut, lumea cu care venise 
în contact, persoanele de oarecare notorietate sau anonime cu care-şi 
încrucişase drumul, îl fac să dea memorialisticii atenţia cea mai mare. 
Judecind bine, chiar în volumul anterior, Furfanţo, două din nuvele 
sînt sublimări memorialistice: „Spre Coteşti şi Petrică. De seria lor ţine 
oarecum O partidă în trei. între manuscrisele rămase după moartea 
sa, aflăm un început de capitol din seria Amintirilor din cariera diplo- 
matică, intitulat Castelul Gallese; apoi, o dată cu anul 1914 începe seria 
de memorii saint-simoniene, concepută ca o cronică a României din 
ultimii cincizeci de ani, şi din care s-au realizat doar cîteva portrete 
(I.C. Brătianu, Al. Marghiloman, Vintilâ Brătianu, D. A. Sturdza), 
un început de relatare despre căsătoria prinţului Ferdinand (Drama 
de la Veneţia) şi alte cîteva pagini. 


Celelalte schiţe ale volumului O muză reprezintă fiecare cîte o 
direcţie nouă posibilă în proza lui Duiliu Zamfirescu, de la satiră 
pînă la proza alegorică, fără însă ca scriitorul să insiste în vreuna din 
ele. Examinîndu-le de la distanţă, sîntem tentaţi să conchidem că auto- 
rul lor îşi verifica din cînd în cînd disponibilităţile, îşi încerca instru- 
mentaţia şi se mulțumea cu atît. Literatura propriu-zisă parcă nu-l 
mai satisfăcea. Poate că aceasta şi era starea lui sufletească, de vreme 
ce un filon altădată activ în sfera literară — nuvela — pare să se des- 
carce acum numai în proza operativăa articolului de ziar şi a pamfle- 
tului, iar corespondenţa, ca formă a literaturii de confesiune şi a 
meditaţiei prompte în actualitate, se converteşte în memorialistică, 
adică se întoarce spre trecut, destinată însă deopotrivă să iasă la iveală 
într-un viitor incert — sau să se piardă pentru totdeauna în anonimat. 

Dacă activităţile la Ministerul de Externe, la Comisia europeană 
a Dunării şi la Camera Deputaţilor, desfăşurate de scriitor după 190, 
sînt cele care au săvîrşit această prefacere — atunci şi Duiliu Zamfi- 
rescu aparţine seriei de energii împuţinate şi stoarse, adică primejduite 
în zona literaturii şi întoarse către politică, în care ceea ce au adus 
efectiv n-a compensat cîtuşi de puţin ceea ce a pierdut viaţa spirituală 
a poporului prin îndepărtarea lor de activitatea literară. 


764 


P. 381 JOHN JAMES 
Conv. lit, XLIX, 9, sept. 1915. 


Personajul central din nuvela de faţă şi din celelalte două următoare 
a avut o existenţă reală şi a fost unul dintre cei dintîi prieteni apropiaţi 
ai scriitorului la Roma. Latura autobiografică este prin urmare neîn- 
doielnică, dar nu poate fi contestată o doză bună de literaturizare. 
O mărturie despre John James, avem în caietul de însemnări Varia, 
început o dată cu primele momente ale stagiului roman. Nota respec- 


tivă e de prin 1890 — deci după ce diplomatul-poet american nu mai 
era la Roma. E o fişă caracterologică în care, deşi numele e altul decît 
cel din nuvelă — Charles în loc de John — îl descoperim pe capriciosul 


şi inteligentul american. lată în întregime acest text: 


„Cine poate să-mi spuie exact care este cea mai mare cauză a neno- 
rocirii sufletelor mari? 


Eu aveam un prieten de aproape, om sănătos, cu minte pătrunză- 
toare, cu talent, pe care l-am studiat un an şi jumătate ca să prind 
firul enigmei vieţii lui. Era american. Colabora la mai multe ziare şi 
publica romanuri. lubise pe o femeie care murise, ceea ce nu-l împie- 
deca de a iubi pe altele. Pornise din Filadelfia la New York, dus de 
dorinţa de a cunoaşte lume nouă. După cîţiva ani ştia pe dinafară 
tot oraşul. Stărui pe lîngă guvern să-l trimită în Europa. Veni la 
Roma, în diplomaţie. 

După un an îi era dor de America. 


în lume era vorbăreţ, glumeţ, flecar chiar, şi cînd se întorcea acasă 
doar cît nu plîngea de urît. Făcea curte femeilor cu un tact şi o sîrguinţă 
nespusă. Cu cît natura femeii era mai originală, cu atît dragostea lui 
dura mai mult — şi vice-versa. Juca cărţi, şi la-nceput credeam că 
acesta era izvorul nefericirilor sale, fiindcă nu era bogat şi pierdea. 
M-am încredinţat însă că nu era jucător. Cînd făcea o cunoştinţă nouă, 
devenea copilăros de bun. Cînd punea o haină făcută de curînd, îi scîn- 
teiau ochii de plăcere; după aceea o zvîrlea şi dacă n-ar fi avut altele 
să le schimbe, poate că nu s-ar mai fi uitat în oglindă. Cetea mult şi 
judeca drept şi, ce e mai rar, se judeca drept pe sine. Avea o mare 
slăbiciune de Shakespeare, pe care-l ştia pe dinafară. 


— Bine, Charles, îi ziceam cîteodată, ce ai de eşti aşa de nenorocit? 

— Nimic; ceea ce ai şi d-ta. Hamlet trăieşte în toţi oamenii. 

Eu cred că amicul meu trăieşte în toate naturile alese. Esenţa 
firii noastre este Viitorul, şi naturile poetice, pasionate de trecut, nu 
sînt decît urmăritori violenţi dar neputincioşi ai viitorului, cari, prin 
tendinţa puternică a idealului către real, se agaţă de umbrele trecutului 
care singure au forme spre a-şi adăpa setea dorului de a descoperi. Căci 
în ordinea morală nimic nu se creează. Totul se observă, se leagă şi se 
descoperă. De aceea toţi idealiştii mari sunt nenorociţi şi, în general, 
cei ce se ocupă cu ştiinţele pure, fericiţi. Propriu vorbind, numai 
aici se creează. 


Deci viitorul imediat se duce către viitorul imediat. Viitorul ime- 
diat pentru viaţa zilnică este curiozitatea sau îndoiala: femeia asta 
care-ţi Surîde blînd şi te priveşte cald, oare să fie ca toate femeile? 
şi, deşi ca idee cunoşti speța foarte bine, ca fenomen pe dînsa nu o 


765 


cunoşti. Viitorul te cheamă, te duci la el şi cînd îl vezi că e asemenea 
cu ceea ce tu cunoşti, durerea înşelăciunii e mare. Procesul acesta se 
urmează repede şi în toate ramurile. Aşa cu cărțile, aşa cu noile cunoş- 
tinţe, aşa cu călătoriile. 

Acesta e cuvîntul pentru care naturile ca şi lucrurile ne atrag. 
Şi fiindcă originalitatea este o raritate în toate sensurile, tot acesta 
este cuvîntul pentru care, fără ştire-ne, sîntem nefericiţi”. 

Txtu' e datat: Roma, 2 oct. 89. 

E de semnalat şi partea de filozofie finală, în care recunoaştem multe 
din constatările pe care le vom Intîlni în poeziile ulterioare acestei 
însemnări. 

Vom sublinia că începutul la imperfect: „aveam un prieten" — arată 
că legăturile lui Duiliu Zamfirescu cu modelul lui John James au fost 
scurte, ele au durat un an şi ceva după sosirea scriitorului nostru la 
Roma. Curînd apoi, americanul nu mai era acolo. Deci, atît întîmplările 
din această schiţă cît şi din 0 muză (exclusiv povestirea lui XJgo della 
Rdvere) pot fi situate exact în intervalul mai 1888—oct. 1889 şi, ţinînd 
seama de datele cuprinse în text, de rezerva oarecum distantă în care 
se păstrează scriitorul, încă novice faţă de ceilalţi eroi — reali şi ei— 
ai lucrării, e mai probabil că faptele s-au petrecut în 1888. 

Despre acelaşi personaj este vorba şi într-una din scrisorile către 
Titu Maiorescu: „De cînd sunt la Roma am un prieten, coleg, foarte 
plăcut băiat, care din cînd în cînd se cam întrece cu  vinaţurile... 
Trebuie să va spui că e un cap luminat, scriitor în ţara lui (America), 
fire dreaptă, iubitor de femei, caraghios — un om bine echilibrat, 
în afară de capitolul băuturii. Din fericire nu i se întîmplă des să bea." 
Conturîndu-i un portret aproape identic cu cel din caietul Varia, Duiliu 
Zamfirescu indică un număr de ciudăţenii ale personajului său, de loc 
vinovate, mai mult acte gratuite, fără urmări, săvîrşite sub semnul 
vinului. 

Portretul e, aşadar, identic, indicînd un personaj de o mare mobi- 
litate în gîndire şi comportament, un pasionat, un artist, însă compo- 
nentele profilului sînt aproape toate altele decît în Varia, şi adunate 
spre a configura un om care, după opinia lui Duiliu Zamfirescu atinge 
condiţia talentului, nu şi pe a geniului: John James rămîne un om 
plin de talent, nu însă un geniu. Descoperim mai jos, notate, manifes- 
tări ale acestui om care întruchipează talentul, sau simptome care, 
pentru Duiliu Zamfirescu, diagnosticau talentul: „lată ce fenomene 
regulate bag de seamă. Cînd începe a se-ncălzi bine, comentează pe 
Shakespeare, pe care-l ştie pe dinafară, şi înjură pe nemți. După ce s-a 
chirchilit, devine trist, negru la gînduri, oftează, vrea să umble pe 
jos. într-o seară a trebuit să fac jurul Romei, afară din ziduri, de la 
Porta del Popolo pînă la Porta Pia; altfel se ducea singur şi-l dezbrăca 
vreun borfaş. Mergînd, tace, şi numai cînd şi cînd îi răsare în minte 
cîte un fapt singuratic. Bunăoară: îţi aduci aminte ce diamante avea 
ducesa d'Aosta în trandafirii de la sîn? sau: era să mă înec acum un an 
la Venezia. Apoi, cînd urcă scările, se opreşte regulat la aceleaşi 
nimicuri: bunăoară vede întotdeauna o literă care, în loc de a fi N 
regulat, H e greşit, din numele unui chiriaş, sau detalii fantastice, 
precum e umbra unui personagiu desenat pe peretele camerei sale, 
care umbră i se pare că seamănă cu logodnica lui. De aci începe a rosti 


766 


o elegie în versuri de Ed. Poe, şi apoi, pe calea asta, improvizează, 
cu părul vîlvoi, cu ochii umezi şi geme. 

Concluzia este că pentru mine excitaţiunea în genere şi în parti- 
cular excitaţiunea alcoolică, la temperamente nervoase, devine o 
putere creatoare, prin faptul că conştiinţa prinde adîncul detaliilor, 
iar fantezia le colorează într-un mod particular. Şi mai departe, mă 
întreb dacă lucrul acesta nu este comun mai tuturor talentelor. Zic 
talent, iar nu geniu într-adins, fiindcă geniul cred că se  exercitează 
cu de la sine putere" (scris, din 20—21 oct. 1889). 

lată un subiect care va gesta încet în conştiinţa scriitorului, ajun- 
gînd să fie trecut pe hîrtie abia după un sfert de secol şi mai bine. 

Totuşi, legăturile dintre ei par să se fi menţinut — nu ştim în ce 
fel, dar probabil numai prin corespondenţă — căci, dintr-o scrisoare 
a scriitorului către fiul său mai mare, Alexandru-Duiliu, din ianuarie 
1921, aflăm că D iiu Zati firesci v nisî p; Coasta de Azur, spr^ 
a asista la înmormîntarea celui ce fusese eroul nuvelelor lui, John James 
(aici îl găseşte telegrama cu ştirea morţii fiului său mai mic, Lascar, 
în urma unui duel). La această dată, însă, toate cele trei nuvele cu 
John James erau scrise şi publicate. Poate că personajul urma să 
figureze şi în alte pagini memorialistice ale scriitorului, căci spiritul 
lui de meridional — deşi american — îl captivase pe Duiliu Zamfi- 
rescu, a cărui fire se modelase mai curînd după tiparul nordic, apro- 
piat firii lui Maiorescu. (în continuare, dintre multele nume proprii, 
vom da explicaţii numai acelora care nu sînt destul de clare din preci- 
zările autorului însuşi, sau acelora care au o importanţă deosebită). 


1 — Socoteala scriitorului include şi cei trei ani de stagiu în minis- 
ter, unde gradul era în adevăr acela de ataşat de legaţie, însă concret 
munca sa era mai curînd de funcţionar, decît de diplomat. 


2 — Familia Lebaudy, devenită bogată prin marile distilerii de 
zahăr, avea să-şi cîştige adevărata celebritate prin Paul Lebaudy, 
marele constructor de dirijabile, care a şi făcut prima traversare a 
canalului Mînecii, în 1910. La data cînd se întîmplă cele povestite în 
schiţa lui Duiliu Zamfirescu, familia nu era vestită decît prin atracţia 
pe care-o exercitau imensele ei averi. 


3 — O altă familie celebră, care dăduse Franţei mai mulţi pictori 
în sec. XVII-XVIII. Duiliu Zamfirescu se oprea, după cum se vede, 
la acele nume de diplomaţi, care vorbeau contemporanilor şi prin alte 
rezonanţe ale familiilor respective. în orice caz, memorialistica sa nu 
urmărea să fie doar o cronică a vieţii diplomatice romane. 


4 — Duiliu Zamfirescu are în vedere pe Leopold al II-lea, rege al 
Belgiei între 1865 — 1909, posesorul unei uriaşe bărbi pătrate, neobiş- 
nuită la monarhii acestei ţâri. 

5 — Chestiunea celor două limbi oficiale, care şi azi provoacă 
fricţiuni secesioniste în Canada era şi atunci la ordinea zilei. Vorbind 
o „franţuzească de pe timpul lui Rabelais”, ministrul canadian sugera 
implicit că el favoriza partida franceză, atribuind francezilor desco- 
perirea şi colonizarea Canadei. în adevăr, aceasta s-a petrecut chiar în 
timpul lui Rabelais. Dar Duiliu Zamfirescu face, se pare, o confuzie 
de date: Laurier (Wilfrid) a fost prim-ministru numai după 1896, nu 


767 


la 1888 — 1890. E şi firesc, de altfel, ca un prim-ministru să nu ia masa 
la restaurantul-pensiune al tinerilor diplomaţi de pe Via Sistina, ci 
cu totul la alte localuri, de pildă la cel indicat chiar de scriitor, „fai- 
mosul Hotel du Quirinal”. 


6 — Navigatorul francez Jacques Cartier (1491 — 1557), trimis de 
regele Prancisc I, în 1534, să caute un drum nou spre Indii, dar mai la 
nord de cel descoperit de spanioli, a poposit pe coastele Canadei, pe 
care le-a cercetat în alte două călătorii. Luii se spune „descoperitorul 
Canadei", dar Duiliu Zamfirescu îl numeşte numai cuceritorul ţării, 
întărind teza ostentativă a lui Laurier, după care Canada ar fi în primul 
rînd franceză — deşi primul european care a pus piciorul aici, la cinci 
ani după descoperirea Americii, este veneţianul Jean Cabot, mort în 
1498, un an după ce atinsese țărmurile viitoarei Canada. 


7 — Paragraful conţine multe aluzii care trebuie „traduse", 
pentru a se înţelege intenţiile scriitorului în redactarea memorialisticii 
sale, plină de subtile referinţe la persoana sa. Astfel, cei doi „tineri de 
viitor" erau secretari de ambasadă cum era el însuşi, şi tot la Roma, 
însă ei nu fuseseră uitaţi de foştii lor şefi, aşa cum păţise Duiliu 
Zamfirescu cu Al. Lahovary, Nicolae Pleva, chiar cu Maiorescu, care 
nu-l aduseseră în ţară ci îl menţinuseră în posturi diplomatice subal- 
terne. Această situaţie o are în vedere formularea: „Pe lîngă netăgă- 
duitele lor merite personale, o mînă de noroc i-a urcat de timpuriu la 
înălţimi la care alţii ajung tîrziu sau niciodată" I Duiliu Zamfirescu 
aparținea categoriei cu „niciodată" 1 


8 — Pe de altă parte, referirea la secretarii de ambasadă con- 
ține sugestia că aceştia sînt de fapt sufletul misiunilor diplomatice — 
iar Duiliu Zamfirescu fusese ani la rînd în acest post, la Roma, Atena, 
Bruxelles şi din nou la Roma. Dar aluzia cuprinde şi o doză bună de 
ironie: scriitorul nu se socoteşte şi pe el însuşi să fi fost „un tînăr de 
viitor", de vreme ce nu pătrunsese în politica de partid, internă, ci 
rămăsese diplomat subaltern — nici măcar şef de misiune. 


9 — Nici referirea la Palazzo Cafarelli (Via Condotti, 61) nu e fără 
aluzii: în acest mare palazzo, unde locuiau mulți ambasadori, a stat 
şi Duiliu Zamfirescu, dar nu ca şef de legaţie, ca ceilalţi, ci datorită 
faptului că socrul său, Antonio Allievi, mare financiar, îi aranjase 
acolo reşedinţa. Nici pe calea aceasta, deci, scriitorul nu-şi socotea 
reuşitele pe măsura meritelor, la nivelul foştilor săi colegi, ajunşi 
miniştri de externe sau prim-miniştri, în timp ce el n-a fost pînă la 
1915, cînd apare schiţa, nici şef de misiune diplomatică, necum şef de 
departament în ţară sau şeful unui întreg cabinet ministerial! 


10 — Puterile „cam decoltate” cu care Biilow — cancelarul, nu 
feldmareşalul Karl von Biilow, învinsul de la Marna — făcea „un 
tour de valse" erau alianțele căutate în grabă de Germania, în primii 
ani de după 1900. Cancelar, Bernard von Biilow (1849-1929) a stabi- 
lit o bună înţelegere de exemplu cu Marocul, respingînd o ofertă a 
Angliei, cu care se afla în concurenţă în problema coloniilor. Practic, 
datorită politicii lui, Germania s-a trezit în preajma primului război 
mondial cu relaţii proaste cu toţi vecinii europeni. 


768 


11 — „Anglomania"” privită ca o probă de mare sobrietate în cele 
lumeşti, se opunea desigur caracterului licenţios al istorisirilor înşirate 
de tinerii diplomaţi, constînd în cancanuri şi aventuri — adevărate— 


din lumea mare romană, asemănătoare celor din celebra lucrare a lui 
Boccaccio. 


12 — Quadrupla înțelegere din perioada 1915 era alianţa politică 
şi militară realizată în timpul primului război mondial de „Tripla 
înțelegere" (Franţa, Anglia şi Rusia) împreună cu Italia, care pără- 
sise „Tripla Alianţă” cu Germania şi Austro-Ungaria. 


13 — Madame Angot este un personaj popular, satiric la adresa 
unor femei ridicule, cu obiceiuri învechite. Compozitorul francez 
A. Charles Lecocq (1832 — 1918) a scris o apreciată comedie, Fata 
doamnei Angot (1873), care cucerea toate scenele Europei în perioada 
pînă la 1900 şi chiar după aceea. Scriitorul o cunoscuse încă de la 
Roma şi Bruxelles. La noi, compania de operetă G. Carussy încă o mai 
juca în 1914, la „Grădina  Blanduziei” (pe str. Academiei, colţ cu 
Doamnei), sub titlul Fata mamei Angot, deci era proaspătă în mintea 
contemporani lor. 


14 — Vasco de Gama este numele celebrului navigator portughez 
(1469? —1524), descoperitorul drumului spre Indii prin sudul Africii, 
pe la Capul Bunei Speranţe. Probabil că tocmai „speranţa” legată de 
amintirea marelui portughez l-a făcut pe compatriotul său diplomat 
de peste patru secole să dea numele său cîinelui-curier amoros! 


15 — Prinţul Alexandru Gorciahov (1798 — 1883) fusese şeful di- 
plomaţiei ruse timp de 26 ani, devenind vestit prin politica sa de 
după războiul Crimeii (1856), care avusese şi pentru noi urmări deo- 
sebite. Scriitorul îl va menţiona şi pentru perioada războiului din 1877. 


16 — Lordul George Leveson Gower, conte Granville (1815 —1891), 
de trei ori ministru de externe al Angliei, în perioada cînd Gorciakov 
conducea diplomaţia rusă. 


17 — Manzoni, Alessandro, poet şi prozator italian romantic 
(1785 —1873); I promessi sposi (Logodnicii) este lucrarea sa cea mai 
importantă, roman istoric a cărui acţiune se petrece la începutul 
sec. al XVII-lea, în timpul războiului de treizeci de ani, fiind o cronică 
a Lombardiei între 1626 — 1630. Romanul cunoscuse o excepţională 
râspîndire în perioada Risorgimentului şi a luptei pentru independenţa 
Italiei, şi era încă lectura preferată şi la sfîrşitul de secol, de aceea 
romanticul John James nu putea să n-o cunoască. 


18 — Prerafaeliţii erau contemporani cu apariţia romanului lui Man- 
zoni; fondatorul curentului „confreria prerafaelită" (1847) era poetul 
şi pictorul englez Dante Gabriel Rossetti (1828 — 1882), italian de ori- 
gine, care preconiza întoarcerea la arta sănătoasă, realistă şi naturală, 
la arta „primitivă” a înaintaşilor lui Rafael. 


19 — Spania „teroriza lumea" în timpul celor doi mari regi, Carol 
Quintul şi Filip II, ale căror domnii au acoperit, numai ele, spaţiul 
dintre 1516 şi 1598, adică peste opt decenii din întreg secolul al 
XVI-lea. Acum imperiul spaniol are cea mai mare întindere şi putere. 
Trecerea de la „prerafaeliţi"” la „Spania"” o face John James prin aso- 


769 


ciaţia de idei declanşata de conceptul energie omenească. Prerafaeliţii 
căutau forţa activă, brută, pe care Rafael o va domina prin spiritua- 
litate — în timp ce Spania simboliza şi ea forţa, autoritatea, voinţa. 
Efectul e de ordin strict literar şi e de discutat dacă el aparţine în 
adevăr personajului real John James, sau e o invenţie a scriitorului. 


20 — Diego Rodriguez de Sylva y Velasquez (1599 — 1660), cel mai 
celebru pictor din şcoala spaniolă, portretist renumit, reprezenta în 
tabloul Las Meninas, cinci fetiţe, tovarăşele de joacă ale copiilor 
regelui — acesta e sensul termenului, ceea ce ar fi un echivalent, pen- 
tru copii, a ceea ce sînt domnişoarele sau doamn le de onoare pentru 
regină. Aluzia lui John James e dură dar şi spirituală: spaniolii des- 
puiaţi de colonii de către americani — cum au şi fost! — trebuiau să 
păstreze numai amintirea marilor artişti şi a gloriei lor de odinioară. 


21 - Teologul şi filozoful francez Pierre Abelard (1079- 1142), 
îndrăgostit fanatic şi nefericit de tînăra Heloiza (1101-1164), fiică 
a unui canonic, şi ea cuprinsă de pasiune asemănătoare pentru Abelard. 
Ambii au devenit simboluri ale dragostei puternice. Pentru a sugera 
intensitatea acestui sentiment la o tînăra dintr-o epocă mai nouă, 
Jean Jacques Rousseau (1712 — 1778) şi-a intitulat un roman: Julie 
ou la nouvelle Heloise (1761), care a devenit una dintre cărţile reprezen- 
tative ale romantismului, de care e captivat John James. 


22 — Aluzia e a lui Duiliu Zamfirescu, nu a lui John James: chel- 
neriţa Măria ar fi mai bună diplomată decît miniştrii de specialitate 
de la Bucureşti! Părere pe care scriitorul o avea de mult, nu numai în 
ce-l priveşte pe D. A. Sturdza, deţinător multă vreme al departamen- 
tului, dar şi pe alţii care se perindaseră pe la Externe | Trecerea 
asupra Peninsulei Balcanice a aprecierii de proastă diplomaţie e de 
fapt menită să sublinieze aluzia, nu s-o şteargă. 


23 — Numele familiilor romane citate erau „cît lumea de mari”, 
pentru că aveau secole vechime, dăduseră peninsulei papi, conducători 
de cetăţi, mari constructori de palate celebre, cu uriaşe colecţii de artă 
— deci se afirmaseră în viaţa politică şi în cea spirituală deopotrivă. 


24 — Pilulele „Pink"” erau o invenţie faimoasă în sec. XIX, un 
preparat medical despre care creatorul său afirma că vindecă toate 
bolile. Era „panaceul" rîvnit de alchimişti, ironizat însă de umoriştii 
secolului, care denunţaseră, alături de savanţi, iluzia sau escrocheria, 
însă celebrul doctor Pink făcuse o mare avere pînă să se dovedească 
falsul. 


25 — Tereza de Brunswick şi sora sa, Josephine, au fost două din 
amorurile lui Beethoven, cam o dată cu marea sa dragoste care a fost 
Giulietta Guicciardi (şi căreia i-a dedicat celebra Sonata lunii, menţio- 
nată de Duiliu Zamfirescu în ciclul Viaţa la fară, Tănase Scatiu). 
Se pare că Terezei i-a închinat marele compozitor celebra sa scrisoare 
adresată „iubitei nemuritoare”. 


26 — Modane este ultima staţie de cale ferată pe teritoriul francez, 
a liniei care vine din nordul Franţei şi trece în Italia, prin Torino, 
Genua şi apoi pe coasta vestică a peninsulei. Aceasta e calea terestră 
cea mai directă între Paris şi Roma. 


770 


27 — New York Herald era unul din cele mai vechi ziare americane, 
fondat în 1835 de James Gordon Bennett (1795 — 1872), celebru gaze- 
tar. De aproape jumătate de secol el apare sub titlul New York Herald 
Tribune; în epocă era ziarul cel mai citit, de informaţie şi reportaj. 


28 — Mount Vernon, localitate în statul Virginia (S.U.A.), unde 
se afla proprietatea lui George Washington (1732 — 1799), cel. ce a 
dobîndit independenţa ţării sale şi a unificat-o. La Mount Vernon 
intra, biruitor, faimosul preşedinte, la sfîrşitul anului 1783, şiaicise 
retrăgea în toiul marilor victorii politice, trăind modest şi echilibrat. 
Pre iul propus, trebuind să fie cîştigat de John James, ca să devină 
şi el bogat, era deci simbolic, urmînd să releve frumuseţea alternării 
vieţii publice cu aceea simplă, de cetăţean modest. 


p. 397 O PARTIDĂ ÎN TREI 
Alm.  Citiţi-mă, 1l, 1921. 


Mormonii, adică „sfinții", sînt adepții unei religii fundate în 1830 
în S.U.A. de către Joseph Smith, „profetul", cu împrumuturi din 
creştinism în primul rînd, dar şi cu inspirații din alte religii orientale. 
O întoarcere la practica apostolilor, cu exaltarea accentuată a ritua- 
lurilor mistice creştine şi în cadrul unei ierarhii riguroase, face din 
„secta mormonilor, restrînsă aproape numai la continentul nord-american, 
un fel de mişcare, mai mult decît o religie. Sub urmaşul lui Smith, 
numit Young (1852), mormonii decretaseră, după modelul islamic, 
poligamia, care avea să fie suprimată abia după patru decenii (1890). 
Sensul subtitlului : „John James contra mormonilor” relevă ideea 
că, în cele din urmă, eroul şi-a biruit tentaţia egală spre cele două 
frumoase partenere, părăsind nu numai pe una din ele, ci pe amîndouă. 


1 — Hephaistos era zeul focului şi metalelor la greci (la romani: 
Vulcan); poemul lui John James era deci simbolic, iar aluzia scriito- 
rului e ironică, deoarece zeul locuia sub pămînt, în timp ce eroul poe- 
inului se apropia de soare. 


2 — În schiţa anterioară, personajul se interesase dacă poeţii ro- 
mâni scriau pe pietre sau pe frunze de porumb (în loc de papirus); 
creditele sau ajutoarele pentru săpun şi batistă sînt de acelaşi calibru 
şi indică o replică satirică dată de scriitor prin John James spiritului 
american şi ignoranței americane, care neagă civilizaţia în orice punct 
3L! globului. 


3 — Pasiunea lui Duiliu Zamfirescu pentru cai era, cum s-a 
mai arătat, reală, nu o simplă figură de stil. La întoarcerea în ţară, 
în 1906, el îşi adusese o splendidă pereche de pur-sîngi, din cauza 
cărora avusese conflictul cu colonelul Stratilescu, în 1913 (vezi nota 
la poezia Primăvara, ediţia prezentă, voi. I, p. 582). 


4 — Pagliacci — Paiaţa, este drama lirică a compozitorului ita- 
lian Ruggero Leoncavallo (1858 — 1919), reprezentată prima oară la 
Milano (1892). Referirea la această operă e numai pentru replica ce va 
urma: „Siamo tutti pagliacci..." Paralelismul dintre situaţia lui John 


771 
50 


James şi cea reală a eroilor operei, din primul ei act, apoi cea din spec- 
tacolul actului al doilea, dă de înţeles mai curînd că în schiţa lui Duiliu 
Zamfirescu avem de-a face cu multă invenţie literară, nu cu o relatare 
autentică din viaţa eroului, acesta, desigur, om real. 


5 — John James face aluzie la moartea soţiei proprii, frumoasa 
Evelina, din schiţa anterioară, dar şi soţia lui Duiliu Zamfirescu, 
Henriette (născută Allievi), murise în 1906. Poate că o dulce aluzie 
strecoară autorul şi la situaţia sa proprie, de închinător de versuri 
erotice unei tinere de 20 de ani (vezi ed. prezentă, voi. I, nota la voi. 
Pe Marea, Neagră, p. 521), destul de apropiat de John James. De aici 
ambiguitatea formulei utilizate de american. De unde şi exclamaţia 
personajului: „Toți sîntem paiaţe”. 


6 — Duelul dintre scriitor şi John James se poartă asupra ipos- 
tazelor extreme ale dragostei: cea nefericită, prin Romeo, care sfîr- 
şeşte prin moarte în tragedia lui Shakespeare, şi cea fericită, prin 
Dante, care, căutînd-o pe Beatrice, o află în Paradis, identificlnd-o cu 
adorarea divinității. 

Scriitorul însuşi, la această epocă, avea tot o opinie tragică despre 
amor; opoziţia pe care o face lui John James („Amorul, în esenţa sa, 
este bucurie, nu durere"), descinzînd din tezele Symposionului lui 
Platon, este de ordin strict literar. Nu e prima oară, de altfel, cînd în 
lucrările sale literare Duiliu Zamfirescu argumentează puncte de vedere 
exact opuse convingerilor şi stărilor sale intime. 


7 — Discuţia are deci loc după război, căci atunci se putea vorbi 
despre un Duiliu Zamfirescu trecut prin politică. Dacă e aşa, atunci 
toată întîmplarea capătă şi alte sensuri; la data care rezultă prin acest 
raţionament, John James putea să aibă peste 60 de ani, cam ca şi 
Duiliu Zamfirescu. Pasiunea lui pentru Luciana Dagonet, femeie 
măritată dar tînără, să fie o aluzie ocolită la situaţia scriitorului şi 
el îndrăgostit la 60 de ani de o tînără? Dar, mai înainte, se spusese 
că întîlnirea tîrzie avusese loc la 15 ani după mesele de la restaurantul 
de pe Via Sistina — iar acesta era menţionat pentru perioada 1890. 
Oricum, e multă literatură în schiţă şi puţină biografie curată. 


8 — Luigi Boccherini (1743 — 1805), compozitor italian, autorul 
unor cuartete, cvintete, sonate, a unui Menuet în la major la care se 
face aluzie aici şi care e menit să sugereze o nobleţe de comportării, 
un spirit aristocratic în stilul rafinat de curte din sec. XVIII. 


9 — înainte de a fi colecţie de artă, Luvrul, celebrul palat parizian, 
a fost secole la rînd palat al regilor Franţei. Scriitorul evocă epocile 
marilor recepții cu dans, la care se potrivea ritmul Menuerului lui 
Boccherini. 


10 — D-ra de la Valliere este Louise de la Baume Le Blanc, ducesă 
de la Valliere (1644 — 1710), favorita lui Ludovic al XIV-lea, una din 
frumuseţile celei de-a doua jumătăţi a sec. al XVII-lea, celebră prin 
eleganța, distincţia şi gustul ei ales în materie de artă. Scriitorul 
creează un cadru rafinat scenei, pentru a o opune decadenţei moderne, 
în primul rînd americane, de care-l detaşează pe eroul schiţei, şi prin 


772 


LD) 


frumoasa femeie şi prin cardinal, descendent al celebrei familii care-a 
construit nu mai puţin alesul palat Chigi din Roma. 


11 — Izbucnirea scriitorului împotriva dansurilor moderne din 
preajma celui dintîi război mondial e destul de singulară, şi mai mult 
fapt literar şi ea — Duiliu Zamfirescu nefiind, de exemplu, un adversar 
al muzicii de jazz, în care vedea o artă de viitor. 


12 — în adevăr, mitologia ni-l arată pe Enea ca pe fiul zeiţei 
Venus, de aceea John James pare să se înşele cînd se referă la o îmbră- 
țişare pasionată imaginîndu-şi o scenă de acest fel între Venus şi Enea, 
deci între mamă şi fiu. însă el avea dreptate din alt punct de vedere, 
căci Venus era zeiţa dragostei şi îmbrăţişările ei erau cele mai pline 
de dragoste. 

Referirea ulterioară la Didona, fiica regelui din Tir, fondatoare a 
Cartaginei, este posibilă — iar sugestia a două femei care-l iubesc 
pe Enea e în spiritul dragostei bivalente a lui John James. Deci totul 
e literatură sau literaturizare, a lui John James ca şi a lui Duiliu 
Zamfirescu. Nu putem transforma episodul in fapt biografic! 


13 _ Junona — Hera, zeiţa căsătoriei, soţia lui Zeus-Jupiter, duşmă- 
nea pe troieni pentru vina de a fi fost nedreptăţită, după opinia 
ei, de către Paris, care a atribuit Afroditei mărul aruncat de zeiţa 
certei, Discordia, cu inscripţia: „pulcherrimae” — celei mai frumoase. 
John James se opreşte, după cum se vede, la un moment al concilierii 
posibile între cele două zeițe, care urmăresc deopotrivă sâ-l căsăto- 
rească pe Enea cu Didona — deci, în realitate şi în visul lui John 
James, pe acesta cu doamna Dagonet I 


P. 414 O MUZĂ 


Conv. lit, LI, 11, nov. 1919. 


Sensul biografic al nuvelei este dublu: unul direct, clar, determinat 
de prezența autorului însuşi în ceata de vizitatori ai încîntatelor 
locuri din jurul golfului Napoli; al doilea, mult mai discret, rezul- 
tînd din povestirea poetului Ugo della R6vere, unul dintre convivi. 
Tinînd seama de faptul că acesta este şi autor al unei poezii, că schița 
se referă la o situație foarte asemănătoare— chiar prea asemănătoare !— 
cu un episod trăit de Duiliu Zamfirescu însuşi, avem motive să 
presupunem că autorul a făcut, într-o mare măsură, o transpunere 
în peisaj italian a unei situații proprii din țară. Ugo della Rdvere 
este, mai mult decît alte personaje cu existență atestată istoriceşte, 
prezente în lucrările lui Duiliu Zamfirescu, proiecția autorului în- 
suşi. Povestirea sa, pusă sub semnul probei pentru a dovedi cîți erau 
»Scelerați" dintre cei de față, evocă printr-o subtilă suită de aluzii 
un episod destul de asemănător al scriitorului însuşi, dragostea sa 
tîrzie pentru tînără numită de el Malvina, într-una din poeziile pe care 
i le închină în volumul său Pe Marea Neagră (vezied. prezentă, vol.I, 
p. 521). Aşa cum s-a arătat la locul respectiv, destinatara acestei 
frumoase flori tomnatice ivite în grădina poetului, era cu mult mai 
tînără decît el, diferența de vîrstă fiind dublă față de aceea care-l 


773 
50* 


împiedică pe (“ella Rdvere să răspundă sentimentelor Marianei d'As- 
tuni. Nuvela are deci adresă; episodul respectiv, care a slujit de sursă 
povestirii lui della Rdvere, continua încă nedecis în momentul cînd 
se scria nuvela, ceea ce arată că Duiliu Zamfirescu era cel ce impusese 
încheierea întîmplării, lăsînd-o în sfera lucrurilor pure, aşa cum 
şi menţionează personajul: „De cîte ori mă simt singur, sau cînd lumea 
mă răneşte, sau clnd sunt nedrept — din fundul sufletului ostenit, 
răsare domnişoara d'Astuni.” 

Permanenţa aducerii aminte o întîlnim şi în poezia Malvina, in 
termeni asemănători, deşi exprimîndo constatare cu caracter oarecum 
general : 


Cum poţi să spui cu mina ce întinzi, 
Afitea lucruri minei ce  cuprinzi, 
Şi ce mister e-n toată firea ta, 
De nu te poate nimenea uita? 


înțelegem că povestirea lui della Rdvere şi mai ales finalul consti- 
tuie şi un cald omagiu, alături de poezie, ambele întregind, mai puțin 
istoric-literar şi mai mult poetic, „episodul Malvina". 

(În continuare se dau explicații numai termenilor care ajută la 
înțelegerea sensurilor nuvelei.) 


1 — Formula: „Marele poet della Rdvere" e, probabil, o ironie ai 
lui Duiliu Zamfirescu, vizîndu-1 pe el însuşi, nu pe eroul său, căci, dacă 
a existat un astfel de poet, atunci el nu e printre cei importanți, îm 
schimb familia respectivă (De la KRó6vere) a dat cu secole în urmă 
figuri faimoase: duci, papi etc. 


2 — Ugolino, diminutivul dantesc al lui Ugo, se referă la TJgolino 
della Gherardesca, un tiran din Pisa (sec. XIII), aruncat de duşmanii 
săi într-un turn şi lăsat acolo să moară de foame. Dante a evocat epi- 
sodul în cîntul XXXIII(penultimul) al Infernului, prin povestirea 
personajului însuşi, condamnat să roadă pentru veşnicie tidva adver- 
sarului său, fostul papă Ruggieri degli XJbaldini, care-l trădase. 


3 — Tabloul încîntător al oraşului Sorrento şi priveliştea asupra 
golfului Napoli sînt de mult lăudate de Duiliu Zamfirescu, între altele 
în corespondența primilor ani de stagiu roman. De ex.: „Natura a făcut 
o risipă de frumos ca nicăieri aiurea: munte, mare, lumină, verdeață, 
nisip — le-a aruncat în voia întîmplării şi a ieşit o coastă capricioasă, 
pe un lac limpede, cu o temperatură de-a pururi egală. Portocalii, care 
poartă pe aceeaşi ramură flori caste şi voluptuoase fructe, sunt sim- 
bolul cel mai firesc pentru forma de viață ce se trăieşte aici " (scris, 
către Titu Maiorescu din 11 sept. 1889). 


4 — Imagine fixată din anii îndepărtați — tot o sărutare, a unchiu- 
lui, nu a părinților, i-a rămas în amintire, amestecată cu suflarea 
zefirului, în finalul schiţei Spre Coteşti. 


5 — Saint-Maurice, numele multor localități în Franța, dar aici 
trebuie să fie vorba de oraşul elvețian de pe valea Ronului, în apropie- 
rea vărsării în lacul Leman. Stațiune climaterică înconjurată de munți 
cu minunate privelişti. 


774 


pr 


6 — „Donna Niccoletta Grazzioli şi soră-sa donna Elena Rospi- 
gliosi'' sînt prezente şi în Vinătoare de vulpe, dar acolo erau verişoare, 
nu surori (vezi voi. de faţă, p.306 şi nota, p. 744). La distanţă de trei 
“decenii aproape după ce avusese loc episodul, scriitorul putea să uite 
relaţia dintre cele două „donne" romane. 


7 — Luisetta Manara trebuie să fie o urmaşă directă, sau o rudă 
„apropiată a lui Luciano Manara, unul din garibaldienii cu care mama 
soţiei lui Duiliu Zamfirescu, contesa Bonacina-Spini, avusese o cores- 
pondenţă bogată în întreaga perioadă 1.848 — 1870, aşa cum rezultă 
chiar din relatările scriitorului: „Închipuiţi-vă c-am găsit cedule şi 
ordine de surghiun ale poliţiei austriace; un caiet copiat tot de mîna 
ei, cu scrisori de ale lui Emilio Dandolo, Luciano Manara etc. ; cocarde 
revoluţionare, programe de întruniri secrete..." (scris, către Titu Maio- 
rescu din 4/16 iun. 1896). De aici şi atenţia deosebită pe care i-o acordă 
scriitorul în schiţa sa. 


8 — „Damblaua" ar fi trebuit s-o lovească, desigur, pe cicăli- 
toarea mătuşă a domnişoarelor d'Alife, care le chema la rugăciune, în 
loc să le lase în compania veselă a tinerilor! 


9 — Lunga serie de nume ale reprezentanţilor protipendadei 
romane nu mai e nevoie să fie explicată. Familiile respective erau 
vechi de secole, fiecare cu papi, conți, duci, mari comandanţi de oști, 
navigatori etc. — toţi la un loc arătînd care era mediul în care circula 
scriitorul nostru în Italia, accesibil luidatorită şi funcţiei diplomatice, 
dar mai ales înrudirii cu una din aceste familii — Allievi, de dată 
mai recentă în aristocrația locului, dar nu cu mai puţine relaţii în 
rîndurile ei. 


10 - Baldassare  Castigione (1478-1529) este autorul vestitei 
lucrări ZI Cortegiano (Curteanul) şi modelul lui Rafael pentru o 
pînză celebră. ZI Cortegiano realizează, sub forma unor dialoguri, un 
veritabil cod literar al bunelor maniere — de care probabil se simţea 
nevoie în societatea atît de entuziastă şi neprotocolară a schiţei. La 
aceste dialoguri imaginate de Castiglione participă, între alţii, tocmai 
personajele — reale în epoca respectivă — cu ale căror nume se botează 
pe loc convivii exuberanţi pomeniţi de scriitor: ducele şi ducesa de 
Gonzaga, scriitorul şi cardinalul Pietro Bembo, poetul satiric licen- 
tios Pietro l'Aretino etc, aşa cum îi notează scriitorul numaidecît. 
Iuliu al II-lea della Rdvere (1503 — 1513) era în adevăr papă în perioada 
cînd se scria JI Cortegiano şi este unul din cei mai importanţi din 
istoria Italiei, pictat şi el de Rafael. 

în prima parte a lucrării lui Castiglione se urmăreşte definirea 
gentilomului, deci a comportamentului nobil în genere în societate. 
Paralelismul cu situaţia din nuvelă, unde se defineşte ce e o muză, 
este evident. Della Rdvere vrea să demonstreze — invers decît Casti- 
glione — cîţi din cei de faţă sînt nu gentilomi ci sceleraţi, de aceea, la 
ripostele tuturor adresate lui Pândola, care îi declarase pe toţi sce- 
leraţi, personajul exclamă cu concluzia din lucrarea celebră a italia- 
nului: „Tutti galantuomini!...'' — ceea ce este evident o ironie la 
adresa  convivilor. 


11 — Antonio Sangallo, cu acest nume sînt doi arhitecţi italieni — 
bătrînul (Antonio Giamberti, 1455 — 1535) şi fînărul (Antonio Cordiani, 
1483 — 1546), nepot al celuilalt. Personajul lui Duiliu Zamfirescu se 
referă la acesta din urmă, constructorul prim al palatului Farnese, 
care avea să fie terminat de Michelangelo. 


12 — Virgiliu (70 — 19 î.e.n.), este în adevăr mantovan — aşa cura 
se spune într-un necrolog de monument funerar: „Mantua me genuit, 
Calabri rapuere („Mantua m-a născut, m-am stins în Calabria”... în 
satul Andes, azi Fiesole). 


13 — Meditaţia lui della Rovere despre fiorii şi vigoarea tinereţii 
la vîrsta părului alb sînt mai mult ale lui Duiliu Zamfirescu decît 
ale personajului său: scriitorul era, cum s-a văzut, foarte preocupat 
de această problemă în perioada cînd compunea schiţa, aflîndu-se şi 
el în situaţia lui della Rovere, îndrăgostit de o tînără. 


14 — Leopardi are mai multe poezii despre lună, căreia i se adre- 
sează uneori ca unei femei de care e îndrăgostit şi care e în acelaşi timp 
detaşată de melancolia poetului: 


Ce faci tu, lună, în cer ? spune-mi ce faci, 
Tăcută lună? 
Râsai şi te tot duci, 
Contemplind  pustiurile, apoi te ascunzi. 
(Cîntecul de noapte al unui păstor rătăcitor din Asia) 


în Către lună durerea poetului e vie ca şi a personajului din schița 
lui Duiliu Zamfirescu: 


«Chipul tău limpede apărea ochilor mei 

înnorat şi tremurător de plînsul 

Ce-mi izvora sub gene, de chinuită ce 

Era viața mea: şi încă şi acuma nu se Schimbă, 
O, dulcea mea lunăl Şi cu toate acestea îmi place 
Să-mi aduc aminte şi să socotesc vîrsta 

Durerii mele. 


Duiliu Zamfirescu a tradus un număr de versuri închinate lunii de 
poetul italian — fragmentele de mai sus sînt extrase de altfel din 
traduceri ale sale. 


15 — Franşoise Athenaîs de Rochechouart de Mortmart, devenită 
prin căsătorie marchiză de Montespan, era una din frumuseţile curţii 
lui Ludovic al XIV-lea, a cărui favorită ajunge, înlocuind-o pe d-ra 
de la Valliere (vezi nota la schiţa O partidă în trei, voi. de faţă, p. 772). 


16 — Mărie de  Rabutin-Chantal, prin căsătorie marchiză de 
Sevigne (1626,-1696), descrisese în corespondenţa sa, de o scînteie- 
toare inteligenţă şi vădind un puternic talent literar, un bogat şi 
expresiv tablou al epocii, începînd cu moravuri şi oameni, aspecte 
social-politice şi terminînd cu practicile curente, îmbrăcăminte, decor, 
mersul vremii etc. Duiliu Zamfirescu îi cunoştea literatura încă din 
tinereţe. 


776 


P. 428 BUŞCĂ 
Conv. lit, XLIII, 9, sept. 1909. 


Schița este singulară în proza lui Duiliu Zamfirescu prin structura 
ei, cu totul diferită de toate ale sale de pînă acum. Scriitorul era 
partizanul unor subiecte desfăşurate oarecum după principiile clasice 
ale genului, adică avînd o intrigă cu un punct clar de pornire, cu o gra- 
dație, un moment culminant, un deznodămînt mai mult sau mai puțin 
clar. Disputa sa cu Maiorescu în această direcție (cu privire la finalul 
din Alessio, la Furfanțo, Viața la fară), pornea de la faptul că acesta 
preconiza, fie o mai precisă explicitare, pînă în ultimele consecințe, a 
finalului, fie lămurirea tuturor firelor laterale ale acțiunii, cerințe 
cu care scriitorul nu se împăca în egală măsură, şi dacă opera intervenții 
in acest sens, o făcea fără convingere. De data aceasta el abordează o 
formă mal îndrăzneață: fragmentul de viaţă fără nimic din canoanele 
compoziției clasice, cidoarsurprinzînduncrîmpei autentic, echivalent 
cu momentele — satirice — ale lui Caragiale, dar tratat în tonalitate 
tragică. Proza de notație, proza de atmosferă îl atrăgeau aşadar pe 
scriitor, şi Spre Coteşti în măsură mai mică, iar Buşcă în măsură mai 
mare, reprezintă expresii ale acestei atracţii, ce puteau fi rodnice, 
dar n-au fost continuate, din păcate, de autor. Literatura lui Sado- 
veanu, în epocă, începuturile lui Rebreanu vor reprezenta această 
direcţie, dezvoltată amplu după 1920. 


1 — învățătorul satului, care utiliza rafinata formulă „cei doi 
cbscuri, Castor şi Poluţie"”, acordată pentru circumstanţă de semidoc- 
tismul lui la universul rural (Castor e şi nume de cîine, Poluţie poate 
fi la nevoie şi nume de om!), se referea de fapt la cei doi dioscuri, 
Castor şi Pollux. Dioscurii, adică fiii lui Zeus, trăiau nedespărţiţi, 
slujindu-se deodată de aceeaşi suliță, încălecînd acelaşi cal etc. 


2 — Eroarea de pronunție săvîrşită de copil are şi o nuanţă ironică 
la adresa cunoscutei lucrări a lui A. Vlahuţă. 


P. 431 LA  BUDUIU 


Conv. lit, XLV, 11, nov. 1911. 
Semnat: D.Z. 


E păcat că scriitorul n-a stăruit în direcția pe care o ilustrează 
această schiță, de fină pictură a moravurilor, înrudită cu Momentele 
lui Caragiale şi cu toată nuvelistica lumii de periferie urbană, în care 
se impuneau I.A. Bassarabescu, Al. Cazaban, chiar M. Sadoveanu 
(Crîşma lui Moş Precu etc). în proza lui Duiliu Zamfirescu schița are 
rădăcini vechi: Archivarul din prima sa perioadă literară se situează 
aici. Observația fină, umorul reținut, spiritul critic disimulat într-o 
ironie subtilă, insinuantă, arată că mai multă insistență în domeniul 
schiţei de acidă pictură a moravurilor unei lumi de mediocrități 
pretențioase ar fi dus la rezultate remarcabile. în această perioadă 
însă scriitorul se va lăsa atras de teatru, în celelalte direcții rămînînd 
la simple sondări şi exerciții. 


1 — Spiridonia, termen încetățenit pentru a denumi o fundaţie 
spitalicească după modelul sau chiar în directă legătură cu cea de la 


777 


laşi, numită „Sf. Spiridon”, creată în 1754. La Focşani, unde începe 
acțiunea nuvelei, exista o astfel de fundaţie încă de la începutul sec. 
XIX. „Spiridonia"” nu avea bisericile ei proprii, dar în interiorul 
spitalelor ei funcționau biserici, cum era cea de la laşi, de la care 
şi-a luat numele aşezămîntul. 


p. 437 O CURCĂ ROMANȚIOASĂ 
Conv. Ut, XLVI, 1 şi 2, ian., febr. 1912. 


Trimisă în două tranşe la revistă, aşa cum a şi apărut, nuvela a 
prilejuit lui Duiliu Zamfirescu aluzii interesante la propria situaţie. 
După ce într-o scrisoare către Simion Mehedinţi, redactorul de atunci 
al Convorbirilor, îi ura acestuia, cu antică solemnitate, ca în anul 
1912 să înflorească „literatura, cîmpul şi viile” (scris, din 3/16 ian. 
1912), cînd îi trimite restul lucrării îl prevenea pe acelaşi să dea textul 
în buna grijă a tipografului Ciuchi şi avertiza „...să binevoiască a 
îngriji tiparul, că altfel, în calitatea mea de curcă, îl  «ciuehese»" 
(scris, din 2/15 febr. 1912). în pronunția moldovenească: a ciuchi = 
a ciupi. 

Ar trebui deci să înţelegem că descrierea avatarurilor bietei păsări, 
care îndrăznise să năzuiască spre altceva decît orătăniile ogrăzii, 
înseamnă o alegorie — e drept, destul de îndepărtată, a propriilor 
necazuri întîmpinate în ultimii ani. Sub ironia cam bufonă, e necesar 
să descoperim amărăciunea scriitorului, care se considera pe nedrept 
lovit de contemporani. Polemica în legătură cu discursul de recepţie 
la Academie, imposibilitatea obţinerii unei legaţii, pentru o noua 
misiune diplomatică etc, făceau parte dintre aceste lovituri; vor fi 
fost şi altele, mărunte, necunoscute nouă acum, de ordin personal. 


1 — „Ghazipur, pe malul Gangelui”, după cum lămureşte scriitorul 
însuşi, este o localitate de pe cursul „fluviului sfînt” al Indiei. Dar de 
ce spune Duiliu Zamfirescu că acolo e originea gintei curcăneşti, care 
a ajuns în Europa şi Asia venind din lumea nouă, din America? 


2 — Pînă la expresia „în restaurantul de la Ploieşti”, alegoria nu 
viza persoane şi întîmplâri reale; aici încep să cadă pietre în grădini 
străine, prima aluzie fiind la Gherea, care ţinuse restaurantul gării 
din Ploieşti. Ţinta va deveni clară curînd, cînd va fi menţionată una 
din lucrările criticului. Gherea fusese restaurator cu trei decenii 
înainte — dar legenda rămăsese, după cum vedem. Duiliu Zamfirescu 
se mai războise cu el cu cinci ani înainte, într-o revenire tîrzie cu 
Scrisori romane (Conv. lit, XLI, 7, iul. 1907), în care adunase un mate- 
rial bogat, pregătit în 1892 cînd publicase în Convorbiri studiul — 
neterminat — despre Tolstoi (aug.-nov. 1892). Ultima parte a studiu- 
lui rămăsese nescrisă şi tocmai în 1907 se publică un posibil final, sub 
titlul împrumutat de la romanul Lydda. Scrisori romane. 


3 — Neoiobăgia e titlul studiului lui C. Dobrogeanu- Gherea, 
apărut cu doi ani înainte (1910). Exemplul cu chelnerii şi ţăranul 
adormit materializează caricatural tezele gheriste despre raporturile 
sat-oraş,  proletariat-burghezie etc. 


778 


.« 


4 — „Un articol al d-lui S." o nouă aluzie, de astă dată probabil 
la H. Sanielevici, şi el socialist în epoca respectivă, şi aflat pe poziţii 
diferite de ale lui Duiliu Zamfirescu. E l fusese campionul ostilităţilor 
Vieţii româneşti împotriva discursului de recepție  Poporanismul în 
literatură, în 1909—1910. 


5— „Sătrădezi socrii şi Socraţii neamului, ca orice bun poporanist", 
propoziţia porneşte de la jocul de cuvinte „socri-Socraţi” pentru a 
ajunge imeciat la vestitul filozof grec, al cărui nume e invocat aici 
cu sens de dascăl, învățător, părăsit de discipoli. Duiliu Zamfirescu. 
vizează desigur pe G. Ibrăileanu, fost socialist în tinereţe şi separat 
acum definitiv de dascălul său („Socratele" său), pentru a trece de 
parteapoporaniştilor. Să fie oare implicat şi Paul Zarifopol, cunoscutul 
critic, al cărui socru era Gherea, dar pe care el nu-l urma în concluziile 
lui socialiste? 

Un tîrziu răsunet al polemicii, vechi de trei ani — cu popora- 
niştii — în problema discursului de recepţie la Academie, răzbate 
oricum aici. 


p. 449 UN PUI ŞI UN CĂRĂBUȘŞ 
Conv. lit, XLIII, 3, mart. 1909. 


în Conv. lit are drept subtitlu: Schiră. 


Graţioasa schiţă e o subtilă prevestire a viitoarelor poezii despre 
„universul mic" — gîze, păsări — pe care-l va picta cu dezinvoltură, 
în curînd Topîrceanu, aflat acum abia la debut. Poetul Ba/adelor 
vesele şi triste avea să-şi mărturisească de altfel ucenicia într-ale poeziei 
în' umbra lui Duiliu Zamfirescu şi în admiraţia pentru creaţia sa. 
poetică. 

Emil Gîrleanu publicase recent ciclul Din lumea celor care nu 
cuvîntă (1910), deci motivul era la ordinea zilei. N-ar fi primul caz 
în care Duiliu Zamfirescu preia modalităţi şi teme abordate de con- 
fraţi ai săi mai tineri. 

în orice caz, e de remarcat minuţiozitatea şi exactitatea cu care. 
sînt descrise mişcările puiului de găină, prilejuitoare de meditații 
ironic-mizantropice. 


1 — „Lado, n-ai mobile” e un joc de cuvinte al scriitorului: cocoşul 
urcat pe lada goală, se adresează acesteia, comunicîndu-i plat consta- 
tarea... însă de fapt utilizează în pronunție românească sui-generis. 
primul vers din vechea arie a operei Rigoleito de Verdi: La donna e 
mobile. Apostrofa, aparent nevinovată, a cocoșului — autorul o nu- 
meşte „ştrengărie" — rămîne astfel o zdrobitoare acuză aruncată, 
gintei galinacee june din ogradă, justificînd meditaţia melancolică 
din final a puiului: „La noi (adică Ia orătăniile din poiată, n.n.) eşti 
sigur de tată, de mama niciodată", constatare făcută şi de curca 
„romanţioasă” din nuvela anterioară. 


779 


DIN PUBLICAȚII 


P. 455 CELE DIN URMĂ GÎNDIRI ALE LUI WEBER 
Lit, L 10, 23 mart. 1880. 


Este cea dintîi scriere în proza a lui Duiliu Zamfirescu, dar un 
poem în proză. Nuvelele vor urma în curînd: la sfîrşitul aceleiaşi luni, 
martie 1880, adică la mai puţin de o săptămină, apărea în Războiul 
nuvela Natalia Anisimova, din care ne lipseşte începutul, numerele 
respective ale ziarului (unul sau două) nefiind de găsit pînă în prezent. 


După Levante şi Calavryta şi Juan, care au impus brusc numele 
tînărului poet, şi după o Dedicaţie, pentru mama sa, evocarea lui 
Weber este un manifest romantic de cea mai pură esenţă. Dar plasti- 
citatea tabloului, asemănătoare sub acest aspect cu cea din poemul 
lui Levante şi nu mai puţin cu cea din Juan, ne vesteşte pe realistul 
viitor, care-şi făcea un program din a picta prin cuvinte. Descripţia 
interiorului în care suferă Weber pare făcută de un martor ocular — 
dar ea e imaginară — cel mult dacă autorul a avut în faţă o stampă 
din acelea care circulau în epocă, fără a fi însă autentică. Oricum, 
tehnica tabloului de acest fel îl va duce pe scriitor la pictura realistă, 
dar deocamdată sporea instrumentaţia, care se elabora la noi în anii 
1880 — 1882, a simbolismului incipient. Poezia şi proza lui Macedonski 
avansau tot în această albie, rod al receptării de ambii, fiecare pe cale 
proprie, a experimentului simbolist european. 


Karl Măria von Weber murea la Londra, în 5 iunie 1826, în vîrsta 
de patruzeci de ani. Creatorul operei Freischurz (1820) era cunoscut 
scriitorului nostru din spectacolele trupei italiene pe scena Naţiona- 
lului bucureştean. 

Dar la ce „umbră" se face aluzie, pe cine visează Weber pe patul 
de moarte? Am putea să ne gîndim la plăsmuirile sale din Waldmăd- 
chen, compusă la 14 ani, sau la Silvana de la 24 ani, la Prințesa Turan- 
dot, anterioară cu un an, sau chiar Invitaţie la vals, din 1819, acea 
nemuritoare istorie fără cuvinte, în care o tînără îşi refuză mai întîi 
partenerul care-o invită la dans, îl face să sufere, apoi acceptă cu satis- 


780 


a D 


E. 


facție, pentru ca la sfîrşit să se despartă cu aceeaşi tristețe. Scriitorul 
vorbeşte însă despre umbră ca „un dulce vis al adolescenţei", ceea ce 
nu înseamnă, totuşi, că e nevoie să facem neapărat identificări. Scri- 
itorul va atribui lesne unor figuri de artişti, scriitori etc. episoade 
biografice imaginare: cu Strauss va scrie o nuvelă (O pagină din viața 
lui Johann Strauss — ulterior numită Blaue Donau), Al. Depărăţeanu 
devine eroul altei nuvele (Cum a iubit Depărățeanu — ulterior: 
Amintiri din vremuri) etc. 

1— Amănuntul dat de scriitor e real: Weber a căzut greu bolnav 
în 1823, s-a retras la Marienbad pentru mai multă vreme şi tot bolnav 
a plecat la Londra în 1825, unde se stingea peste un an. 

2 — Fotografia pe pian era frecventă în epocă. în legătură cu 
Duiliu Zamfirescu cunoaştem cel puţin trei astfel de împrejurări. 
Una e legată de moartea Măriei, sora prietenului său Duiliu loanin; 
portretul ei era Înconjurat de frunze de stejar uscate şi pus pe pian, în 
casa lui Dumitru Simionescu-Rîmniceanu, a cărui soţie, Elena, era 
vară cu scriitorul. O a doua e în nuvela Amintiri din vremuri, unde în 
casa lui Depărăţeanu aflăm o altă fotografie feminină, ornamentată 
cu frunze de stejar şi aşezată pe pian. A treia e chiar în camera lui 
Duiliu Zamfirescu, unde se afla, tot pe pian, „portretul d-rei L-, cu 
fruntea rotundă şi senină ca o marmură, cu ochii prelungi în văzduh, 
ca şi cînd ar fi vrut să străbată tainele destinului... alături de portretul, 
în ramă neagră, al unei femei gingaşe, dusă la Corfu, pentru sănătate, 
de unde nu s-a mai întors.” (N. Petraşcu, Duiliu Zamfirescu, ed. 
„Cult. Naţ."”, 1929, p. 11). 


P. 457 NATALIA  ANISIMOVNA 


Războiul (dir. H.  Grandea), IV, 6-9, 30-31 
mart. şi 1-—2 apr. 1880. 


Deşi nu au putut fi descoperite pînă în prezent numerele ziarului 
anterioare datei de 30 mart., în care sînt primele capitole ale nuvelei, 
o includem, totuşi, chiar lipsită de început, cum este, în ediţia de 
faţă, întrucît este prima nuvelă propriu-zisă a lui Duiliu Zamfirescu. 
Pînă la data cînd ea apare în ziarul lui Grandea, scriitorul nu mai 
ştim să fi publicat drept lucrare de proză decît poemul în proză Cele 
din urmă gîndiri ale lui Weber. 

Se pare că lipsesc mai multe capitole, în care, după cum se deduce 
din cursul ulterior al întîmplărilor la care asistăm, făceam cunoştinţă 
cu eroina, aflam ce împrejurări o aduseseră de la Petersburg la Paris, 
de acolo în Bulgaria, trecînd poate prin România, de vreme ce drumul 
spre satul Gavarin (decorul bulgăresc este însă imaginar) îl face în 
carul unui moş Zgură, desigur român, sau în orice caz întîlnind drumul 
coloanelor româneşti spre teatrul luptelor la Plevna. Se mai povestea, 
probabil mult mai scurt, despre Filip  Nicoleanu, despre moartea 
mamei lui, călătoria lui la Paris, descoperirea portretului de la 
Miinchen — care, cum se va vedea în partea de text de care dispu- 
nem, era al frumoasei Elena Furment, pictat de Rubens, şi în care-şi 
recunoaşte idealul de dragoste pe care şi-l făurise în închipuirea lui. 
E clar că se descriau oarecare fapte privitoare la Nicoleanu, sosirea 


lui la hanul din Gavarin, modul în care ajunsese el să fie desemnat 


781 


apărătorul frumoasei femei şi însoţitorul ei oricare ar fi drumurile 
“ei („Doamnă, am poruncă să vă duc şi să vă apăr, ori pe unde veţi 
merge"), iar partea de evocare care-l priveşte e poate numai o retros- 
pectivă. 

în orice caz, dimensiunea nuvelei o situează între cele mai ample 
ale scriitorului din prima perioadă, lîngă Amintiri din vremuri şi 
Blaue Donau. 

Anisimovna e deci contesă, soţul ei fusese contele T., mort în momen- 
tele cînd au loc faptele povestite, ea e cu destul de mulți ani mai vîrst- 
nicâ decît Nicoleanu, de vreme ce i se adresează cu „copile”; merge la 
Plevna, probabil sâ-şi caute fratele, pe care îl află mort. E cunoscută 
la comandamentele militare înalte, misiunea sau scopul ei sînt pro- 
tejate de armata română. 


Vom observa că ortografia textului din ziar mărturiseşte o foarte 
mare vechime, pe care nu o atestă şi corespondenţa scriitorului în 
ace aşi perioadă, nici alte nuvele. Transcrierea după o ortografie 
depăşită s-a făcut deci mai curînd în tipografie, de vreun zeţar bătrîn, 
nedeprins cu scrierea mai nouă. 


1 — Nu ştim cine a fost Virgiliu Cotescu, dar nu putea fi decît un 
“ofiţer căzut în război, aşa cum e Nicoleanu şi cum va fi Mihai Comă- 
neşteanu, la aproape două decenii după predecesorul său. E de pre- 
supus că era din familia foştilor proprietari ai moşiei Coteşti, sat unde 
sta unchiul Dumitrache, solitarul. Un Alexandru C, mai vîrstnic cu 
trei ani decît scriitorul, era focşănean de origine, devenind unul dintre 
pionerii căilor ferate, iar în 1918 chiar ministru, într-un guvern din 
cele ce s-au succedat cu repeziciune între 1918 şi 1920. Nu este exclusă 
rudenia acestuia cu destinatarul nuvelei. 


2 — în strada Clemenţii (actuala CA. Rosetti) a locuit o vreme 
scriitorul însuşi, destul de aproape de Piaţa Palatului, deci nu este 
exclus ca, între participanţii la conclav, să se fi aflat şi el însuşi. 
Folosirea iniţialelor ar putea da de înţeles că scena, cel puţin aceea 
din salonul doamnei M., mătuşa eroului principal, a fost reală. însă 
procedeul iniţialelor era răspîndit în epocă şi Duiliu Zamfirescu îl 
practica după cuviinţă. 


3 — Era la cîrmă guvernul liberal, cu I.C Brătianu preşedinte, 
la Interne şi la Război, cu I. Cîmpineanu (fiul celui de la 1848) la 
Finanţe, Eugen Stătescu la Justiţie, P. S. Aurelian la Lucrări Publice, 
M. Kogălniceanu la Externe şi Gh. Chițu la Culte — deci cabinetul 
de război, alcătuit la 3 aprilie, din care plecase gen. Cernat, cînd fusese 
numit comandant-şef al armatei operative, la 20 august, cedînd cabi- 
netul său lui Brătianu însuşi, şi căruia i se adăugaseră P.S. Aurelian 
(a 21 aug.) şi Eug. Stătescu (la 23 sept.), primul în locul lui Ion 
Docan, al doilea luînd interimatul Justiţiei de la Cîmpineanu care 
rămînea numai cu Finanţele. De ce atunci scriitorul va spune, prin gura 
colonelului R., că „românii au trecut Dunărea" iar prin meditaţiile lui 
Filip Nicoleanu că „venea războiul”, cînd acesta era început încă din 
mai, ostilitățile erau declanşate, armata noastră trecuse Dunărea la 
20 aug., avusese loc asaltul de la Griviţa (30 aug.) şi acum era asediată 
Plevna, aşteptîndu-se căderea ei? Probabil că de vină e numai amin- 


782 


m a _ 


tirea. Adolescentul, care era Duiliu Zamfirescu la 1877, a încurcat 
datele la 1880, însă ulterior (începînd cu Locotenentul Serie) va cla- 
rifica totul fără greş. 


4 — Eroii lui Duiliu Zamfirescu mai apelaseră la celebra Wvertură 
în do minor, op. 62, compusă de Beethoven în 1807, la tragedia 
Coriolan scrisă de Joseph Van Collin în 1804. Lucrarea lui Van Collin 
poartă numele celebrului erou roman (despre care şi Shakespeare- 
a scris o tragedie, Coriolanus) şi Uvertura lui Beethoven de asemenea. 


5 — Scriitorul simplifică întrucîtva, dar exprimă atmosfera mo- 
mentului: războiul nu se ducea, de fapt, pentru Bulgaria, dar pre- 
textul invocat de ţar, pentru a ataca imperiul otoman, a fost repre- 
siunea dezlănţuită de turci împotriva creştinilor. în fapt, ţarismul' 
îşi ducea vechea sa politică a strîmtorilor şi îşi căuta revanşa după 
războiul Crimeei, iar românii îşi urmăreau consolidarea independenţei. 


6 — E demn de subliniat democratismul lui Nicoleanu, de fapt 
referitor la situaţia celor două clase — nobiliară şi ţărănească — faţă. 
de războiul de la 1877, nu în principiu-. Şi unii şi alţii aveau datoria 
să participe la război, ceea ce va sublinia numaidecît eroul. Concepţia 
aceasta va rămîne dominantă la scriitor, ea alimentează romanul 
în război. 


7 — La această dată, prin urmare, Duiliu Zamfirescu ştia — din 
lectură proprie directă, sau din studii — despre Ossian, cunoştea 
gheaţa septentrională a atmosferei din Cînturile ossianice, de unde va. 
împrumuta numele unei dragoste tîrzii — Malvina, în volumul Pe 
Marea Neagră— şi va alege o suită epică, pe care, inversîndu-i termenii,, 
o va situa la temelia romanului Lydda. Scrisori romane. 


p. 467 CELE DOUĂ SURORI 
Lit, I, 17, 18 mai 1880. 


Alegoria atît de didactic tradusă ne relevă o surprinzătoare con- 
vingere intimă a tînărului scriitor: aceea că el este un om dominat de 
rațiune — el spune: de minte — în timp ce inima — sentimentali- 
tatea — i-a murit. Poza, în sine, e romantică, în chiar această negare 
a romantismului, şi aşa se voia Duiliu Zamfirescu tînăr. Amintirile 
contemporanilor ni-l arată, la această epocă, afectînd un timpuriu 
scepticism, o melancolie meditativă, pe care el însuşi ni le confirmă 
în scrisorile sale. Lui Duiliu loanin îi vorbeşte despre „răceala spiri- 
tului meu” (scris, din 24 iun. 1879); Ecaterinei Munteanu, o altă 


corespondentă din epocă — se pare, rudă apropiată — i se înfăţişează 
în postură de sceptic sau cinic: „îi priveşti pe toţi, faci ca dînşii sau 
rîzi de dînşii şi te duci acasă — cînd ai casă — cu un nou strat de 


nepăsare în jurul inimei” (scris, din 30 nov. 1879). Raționalismul atît 
de ostentativ va fi cultivat cu stăruinţă şi, desigur, nu e o întîmplare 
că îl găsim frecvent subliniat în multe din paginile pe care le scria în. 
cea dintîi tinereţe, de exemplu în poemul Juan, publicat cu două luni 
şi jumătate înainte de Cele două surori (Lit, I, 7, 2 mart. 1880), unde 
„îndoinţa"” sau „trista îndoinţă" e semnul sub care curge viaţa tînărului 


romantic „spăimîntătoarea umbră numită  îndoință”. Aceasta e: 


783 


zodia tuturor celor care au trecut „prin vîrsta de optsprezece ani", 
care e şi a autorului în clipa cînd scrie poemul în proză Cele două 
furori — în Juan se vindecă de ea prin dragoste, ceea ce în povestea 
fetiţelor surori nu se petrece. 

Dar vîrsta e nestatornică şi, la nici două luni după apariţia poemei 
în revista lui Macedonski, Duiliu Zamfirescu avea o părere exact 
“opusă cu privire la inimă şi minte. „De cînd trăieşte lumea şi cît o 
mai fi lume, inima o să fie totdeauna lozinca stereotipă a tuturor 
veacurilor şi a tuturor societăţilor; o să fie un etern monocord, pe care 
-cei ce nu simt au să cînte fals, iar cei ce simt au să scoată, din această 
singură coardă, o lume întreagă de note..." (scris, către Duiliu loanin, 
edin 5 iulie 1880). 

Ascendentul sentimentalului asupra raționalului este acum atît 
ede total, în concepţia scriitorului, încît, declarînd că tot ce spune a 
rezultat din propria practică („Aceasta cunosc dintr-o experienţă 
foarte convingătoare"), nu ezită să înlocuiască raţiunea prin senti- 
ment, să acorde inimii primordialitatea chiar în raport cu mintea, 
adică exact invers decît în poema Cele două surori: „...lubirea nefiind 
în carne, nu poate fi în inima pe care ne-o descrie anatomia, deci e 
mai mult în cap, e mai mult în suflet dacă vrei. Caută să-ţi explici 
şi tu aceasta cum vei şti: sau mai bine nu mai căuta" — ceea ce echi- 
valează cu recunoaşterea contradicţției în care se descoperă cufundat 
cu totul. De ce însă aceste salturi? Sînt ele doar joacă juvenilă şi gra- 
țioasă? sînt reale inconsecvenţe ale vîrstei? sînt sincope de gîndire? 
*Cîtuşi de puţin! Sînt crizele unui îndrăgostit fără speranţă — căci, 
la sfîrşitul scrisorii din care s-a citat mai sus, raţionalistul din poemă 
;şi sentimentalul din scrisoare sfîrşeşte prin a întreba: „Dar biata Eliza?" 
—- Eliza Dănescu fiind fata pe care o iubise şi care se măritase cu altul 
(vezi şi notele la nuvelele Blaue Donau şi Amintiri din vremuri). într-o 
formă ocolită, neconsolatul poet îi comunica fostei sale dragoste că 
şi-a biruit durerea, că şi-a înfrînt inima. Dacă e aşa, poema Cele două 
surori este prima declaraţie publică de acest fel adresată Elizei; nuve- 
lele citate sînt ulterioare cu cîteva luni sau un an. 


P. 471 CĂTRE NATALIA NINA 
Lit, I, 20 şi 21 din 15 iun. şi 13 iul. 1880. 


Exerciţiul de virtuozitate, constînd în a realiza un madrigal satiric 
“epistolar, i-a reuşit tînărului scriitor, care nu împlinise încă 22 de ani. 
Fiind prima sa lucrare integrală de mai mari proporţii, de care dis- 
punem, şi construită pe o structură epică şi lirică in acelaşi timp, îi 
vom acorda o atenţie întrucîtva sporită. înainte de scrisorile Către 
„Natalia Nina el mai publicase în revista lui Macedonski patru poeme 
mari, trei poezii de mai mici dimensiuni şi două poeme în proză — o 
recoltă relativ bogată dacă ne gîndim că Lit. avea un format redus şi 
pagini puţine. Noua publicaţie îi acorda un credit mare, pe care tînărul 
poet era ispitit să-l exploateze copios. Experimentul e evident în 
toată această primă fază de la Lit 

Schița debutează ironic şi continuă tot aşa. Natalia nu era un nume 
-care să displacă scriitorului, de vreme ce-l dăduse eroinei primei sale 
:nuvele, Natalia Anisimowna, apărută în mart.-apr. în Războiul, şi 


"84 


destinatara trebuia să fi ştiut acest lucru căci trebuie să presupunem oœ 
destinatară reală ! Scenele rememorate sînt şi ele întoarse ironic, de. 
la umbrela deschisă inutil în faţa apei — care venea de jos, nu de sus! 
— pînă la excesiva, probabil, folosire a parfumului „Ylang-Ylang"” 
(„Un ulcior de Ylang-ylang, care vă făcea un duş de parfum”) şi de 
aici la visul cu „nasul de marionetă" al eroinei. Un madrigal invers 
— â rebours — lăsînd deschise şi toate căile unei posibile acceptări de 
către destinatară a graţioaselor piruiete simili-amoroase, dar şi creînd 
rezervă prudentă, anticipat ironică şi amuzată, în cazul cînd avansurile 
prezumptivului îndrăgostit n-ar fi înţelese sau primite. Exerciţiul 
literar e în ironie şi în puţinele descripţii flegmatic-romantice; în rest. 
e un joc fin de inteligenţă, demonstrînd virtuozitatea tînărului scriitor, 
în a construi, sub formă epistolară, o graţioasă piesă de caiet intim, 
cu caracter madrigalesc, din epica unei schiţe vesele asortată cu ele- 
mente de reportaj. 

Schița poate avea un sîmbure autentic. După declaraţia autorului, 
întîmplarea s-a petrecut cînd el avea 18 ani. în adevăr, în scrisoarea, 
din 24 iunie 1879 către Duiliu loanin —deci cînd autorul avea 18 
ani şi jumătate — el pare să fi fost la Slănic: „Tata pare dispus a-mi 
da parale pentru Slănic”; o lună mai tîrziu, îşi sfătuia prietenul cu 
privire la ce are de văzut şi vizitat în frumoasa staţiune: „Este adevărat. 
că la început... pînă să te deprinzi cu locu, cu aeru, ţi-e urît de moarte, 
îndată însă ce te vel deda cu noua-ţi viaţă, o să vezi ce mult o să-ţi 
placă. Aşa am păţit şi eu." Nu este exclus ca lucrurile să se fi petrecut 
şi în 1878, căci în altă scrisoare către acelaşi, Duiliu Zamfirescu vorbea. 
ca un înveterat client al Slânicului — căci acesta, şi nu Tîrgul Ocna 
era ţinta unei călătorii pe valea Trotuşului în sus. 

Cu privire la persoana respectivă, nu avem nici un fel de indicii; 
dar că cele două scrisori au şi un anume aer de şotie pusă la cale cu 
amicii, este indiscutabil. De unde ironia întorsăturilor, meditațiile 
ostentativ solemne, melancolia ghiduşă etc. Rămîn, oricum, intere- 
sante, comparaţiile ample, care forţează stilul doamnei de Sevignt 
— citată în ambele epistole: metafore ca aceea despre viaţa omenească 
asemănătoare apei rîului după ce scapă din roatele gaterului de tăiat 
buşteni,sau despre lună, care spune Trotuşului „toată nebuna ei iubire” ;: 
meditații de filozofie măruntă, declamate cu patos: „E scris ca fiecare: 
om să fie fericit numai o dată în viaţa lui, şi să plătească această 
fericire cu o lume întreagă de regrete." 

Faţă de modelul francez, scrisoarea e de o melancolie mai accen- 
tuată, stăruie în ea o tristeţe, chiar în momentele de exuberanţă sau. 
în răsucirile ironice — şi nu are spontaneitatea aceluia, grația lui 
frustă; mai curînd descoperim o distilare implicînd etichetă şi oarecare 
pedanterie, indispensabile madrigalului evocator, care rămîne carac- 
teristica principală a acestor două „scrisori”. 

Duiliu Zamfirescu făcea o bună ucenicie în domeniul epistolar; 
interesant e că singurele lui scrisori care ni se păstrează dinainte de- 
20 de ani, cele către Duiliu loanin şi către Ecaterina Munteanu, ne 
mărturisesc aceeaşi iscusinţă în abordarea acestui gen, al corespon- 
denţei, care dăduse atîta strălucire epocii clasicismului. Nu numai 
doamna Mărie de Rabutin Chantal, marchiză de Sevigne, dar şi 
doamna Franşoise d'Aubigne, marchiză de Maintenon, şi, evident,, 


785- 


-marele Voltaire, au scris o întinsă operă epistolară, pe care Duiliu 
Zamfirescu o citea, desigur, la 20 de ani, cînd admira şi „statornicia” 
Albertinei-Adrienne Necker de Saussure, celebra pedagogă, credin- 
cioasă familiei şi trăiniciei acesteia, şi „inima" doamnei Anne Louise 
«Cermaine de Necker, baroană Stael-Holstein, al cărei roman, Corinne, 
“îl avea la această epocă între cărţile de câpătii. De la Scrisorile doamnei 
-de Sevignâ la Corinne ou de L'Italie al doamnei de Stael, tînărul scri- 
itor parcurgea, chiar într-o scurtă schiţă epistolară, o traiectorie lite- 
rară complexă, de la clasicism la romantism. întrucîtva livrescă, 
această evoluţie este nu mai puțin elocventă în ce priveşte un întreg 
“stadiu iniţial din formaţia sa, cînd romantismul va fi precumpănitor, 
însă respectul pentru modalităţile clasice se va menţine şi el statornic, 
pînă tîrziu, determinîndu-i coordonate esenţiale ale scrisului său. 


p. 477 LA DENII 


R.I. V, 1073, 4 ian. 1881. 
Apare în cadrul rubricii Tipuri şi portrete. 


în mod clar, schiţa e scrisă şi trimisă de la Hîrşova; cîteva zile 
“după apariţie, autorul sosea el însuşi în Bucureşti. 

Interesant este că tînărul Duiliu Zamfirescu nu e preocupat încă 
ede o literatură „de sezon", căci sîntem în miez de iarnă, pe cîtă vreme 
deniile, cum însuşi subliniază, sînt primăvara. Ceea ce obligă la 
“concluzia că programul lui era unul Ziterar, nu simplu gazetăresc, şi 
că avea în vedere o suită mai amplă, o inventariere mai minuțioasă 
a priveliştilor sociale şi umane. Ele se vor converti peste un an şi jumă- 
tate în „pastilele” rubricii Palabras, cărora le vor transmite ironia 
rgroasă ori mai subţire, care se relevă de pe acum. 


Iarăşi de subliniat că, dacă tînărul autor — 21 ani şi cîteva luni! — 
acceptă cu dulce amuzament pictura naivă a bisericii din oraşul natal, 
în schimb oţetul şi-l rezervă pentru capitală, unde abordează oamen 
Descripţia peisajului focşănean ar fi dus la identificări nedorite, astfel 
“că plasează în cadru bucureştean o lume care, în fond, era aceeaşi şi 
la Focşani! 


Atmosfera deniilor, interpretată felurit, îl urmărise în perioade 
-diferite pe scriitor, şi dacă pe una din transcrierile ultime ale poemului 
Fiica Haosului (1896) găsim plasate chiar în mijlocul foii şi încercuite 
fCu chenar următoarele două versuri: 


Tu singur priveşti, la denie, seara, 
Pe pietrele reci cum picură ceara, 


tinereţea poetului ni-l arată în postură iconoclastă şi atee, versificînd 
parodic şi exploatînd efectele sonore ale notelor din psaltichia biseri- 
“cească: 


Era în sara unei denii 


Cînd am văzut-o cum cînta... 
Citea nişte parascovenii 
Pe care-ncet le  ăezmierda: 


Pa, vo, ga, di, he, zo, ni, pa. 


786 


<. 


Era năltufă şi bălaie 

Cu ochii plini de vino-ncoa... 

Purta o rasă-n loc de straie 

Şi-n loc de coşnifă de paie 
Caucul cu he, zo, ni, pa. 


Cînd îi pupam mîna în strană 
Adeseaori mi se părea 
Că pe o arie profană 
In pieptu-i inima-i suna 
Pa, vo, ga, di, ke, zo, ni, pa. 


Dar mai pe urmă, în chilie, 
Cînd am văzut ce păr avea, 
Gălbui ca strugurii din vie. 
Am prins a-i face o poezie... 
Dar ea rima ke, zo, ni, pa. 


Aşa că-n sfinta mănăstire 
Cînd maica stariță pleca, 
Noi ne iubeam după psaltire 
Cîntînd în duo, eu şi ea: 
Pa, vo, ga, di, ke, zo, ni, pa. 


Tar azi, cînd făr' de nici un rost, 

La denii merg spre-a mă ruga, 

îmi zic că-s „martie în post” 

Şi-apoi bufnesc... (manuscrisul se încheie aici). 


1 — Probabil că avem de-a face cu o transcriere greşită la tipar. 
Replica respectivă a diaconului trebuie să fie: „dă, Doamne" — nu: 
„ție, Doamne". 


2 - Nu e prima întorsătură grațios-atee a lui Duiliu Zamfirescu 
în această perioadă. într-una din scrisorile către prietenul Duiliu 
Ioanin, îşi declara intenția de a-l converti la ateism. 

în Juan (vezi voi. I al prezentei ediții, p. 15), eroul poemului apare 
în ipostaza de superior divinității; Dezgust (idem, p. 13) proclama 
solemn: „O repet, astăzi credința nici de biblie nu-i bună!" (vezi şi 
nota la această poezie, voi. I, p. 403). 


3 — Să fie oare pus cu oarecare adresă acest nume aici? Jenny 
era, încă în vara lui 1880, fata la care se adunau gîndurile lui Duiliu 
Ioanin. „Pe dînsa tot o mai iubeşti? Tot mult oiiubeşti? Şi dacă o 
iubeşti, de ce nu faci explozie?" îl întreba Duiliu Zamfirescu pe prie- 
tenul său, la 14 iul. 1880. Era sigură căsătoria lor la această dată. La 
6 nov. acelaşi an, el şi-o închipuia pe Jenny „sub cunune de lămîi", 
iar nouă zile mai tîrziu, la 16 nov., făcea planuri cum o să-1 cunune pe 
Ioanin — pe care nu-l vedea căsătorit decît cu Jenny: „La masa ta voi 
fi ca la masa mea; sub lampa ta voi trece ceasuri lungi şi fericite încăl- 
zindu-mă la focul iubirii voastre; copiii tăi vor fi copiii mei..." (etc. — 
adică tot planuri ale unei fericiri, acum interzise tînărului Duiliu 
Zamfirescu, prin căsătoria Elizei cu Ioan Dănescu. 


787 


51 — D. Zamfirescu, Opere, voi. ni 


Insă, pentru care motive nu ştim, proiectata căsnicie nu s-a reali- 
zat şi, tîrziu, la 4 apr. 1892, de la Roma, scriitorul îşi admonesta 
prietenul: „Văd că a trecut şi iarna asta şi tot holtei ai rămas. încep 
să cred că ţii casă la mahala, ori te-ai făcut un pesimistru şi jumătate”. 

Dar dacă în nov. 1880 se întocmeau atît de sigure cadre familiale 
în jurul acestei Jenny, de ce ne-am îndoi că scriitorul omagia delicat 
în schiţa sa pe Dulcineea prietenului său! 

Poate, deci, că şi consolarea formulată de mama fetei din nuvelă, 
într-o replică imediat ulterioară („Vei vedea şi tu, sub cerul vieţii 
voastre, făclii aprinzîndu-se şi stingîndu-se cu aceeaşi repeziciune, şi 
poate...cine ştie? vei plînge") nu e întîmplătoare: foarte multe din 
paginile scriitorului sînt, în această perioadă, adică în anul 1881, 
pline de aluzii la dragostea sa, pentru totdeauna pierdută, pentru 
Eliza. 


p. 481 DEPUTATUL 
RL, V. 1084, 20 ian. 1881. 


Apare în cadrul rubricii Tipuri şi portrete. 


Poate scrisă la Hîrşova, schiţa apare în scurtul răstimp cît scriitorul 
îşi aranjează la Bucureşti transferarea, din izolatul orăşel dunărean, 
la Tîrgovişte. Este a treia piesă din seria Tipuri şi portrete, inaugurată, 
încă de cînd se afla în Dobrogea, cu schiţa Archivarul. 

Că portretul are în vedere pe cineva în carne şi oase, avea să se 
dovedească după un an şi mai bine, în primul foileton Palabras (R.L, 
VI, 1534, 1 aug. 1882), unde se spune clar: „Astfel, chiar în aceste 
coloane, făcînd oarecari observări asupra Camerilor noastre, vorbeam 
de dînsul în chipul următor: «lată domnu Epsilon-Yota, un adevărat 
diftong politic»...'"' — şi se reproduce în continuare catrenul din 
schița Deputatul. Această aducere-aminte, prelungită cu o prezen- 
tare generoasă a lui Pantazi Ghica, era prilejuită de moartea 
acestuia (la 19 iul. 1882), cînd, prin urmare, era potrivită uitarea unor 
conflicte vechi, acelea care iscaseră catrenul satiric din ian. 1881. 
Revenirea din 1882 e deci o reparaţie, după cum izbucnirea din 1881 
fusese plata unei poliţe, aşa cum însuşi Duiliu Zamfirescu mărturiseşte, 
atunci cînd redactează panegiricul comemorativ: „Mai tîrziu (adică 
după Cer cuvîntu, după nuvela O lacrimă a poetului Ciîrlova şi după 
cunoscuta parodie Muza de la „porta rece”, n.n.), Pantazi Ghica 
s-a apucat de critici. Fiindcă avea spirit, izbutea adesea să facă lucruri 
de oarecare valoare. Puţini, foarte puţini din pleiada tinerilor au scă- 
pat neînţepaţi de vîrful condeiului său. Astfel, acum doi ani, sub 
preteţxtcă lăuda un vers dintr-o poezie a mea, îmi spulbera şapte altele, 
binevoind a-mi acorda un oarecare talent, dar povăţuindu-mă cu gro- 
zavă ironie să mă las de şcoala d-rei de Scudery."” 


Madeleine de Scudery (1607— 1701) era vestită prin mai multe 
şcoli pe care le lansase: era, mai întîi, literatura „cu cheie", apoi a 
urmat literatura „moralistă"”, cea plină de „preţțiozităţi”; unii o socot 
chiar fondatoarea romanului psihologic. Contestarea pe care Pantazi 
Ghica o pronunţase cu privire la Duiliu Zamfirescu, de care e vorba în 
citatul de mai sus, a fost cuprinsă în mai multe articole (Observaţiuni 
asupra criticei, Sublimul logicei prin imagini poetice în poezie şi Critica 


788 


şi şcoala realistă), publicate în revista lui Macedonski (Liz, I, 10 aug., 
28 sept. şi 5 oct. 1880), în care poema Levante şi Calavryta era foarte 
aspru — şi destul de nedrept — disecată, mai mult ca o ripostă dată 
autorului Nopților, care publicase poema lui Duiliu Zamfirescu şi o 
susţinuse într-un lung articol, apărut în cinci numere ale revistei. 
Articolele lui Pantazi Ghica sînt cu totul negatoare, mai ales al doilea, 
iar Duiliu Zamfirescu nu obişnuia să rămînă dator în astfel de împre- 
jurări — de unde epigrama, cu „cel mai groaznic scriitor”, şi cu denu- 
mirea „literator" spre deosebire de /izeraz (căci articolele incriminate 
apăruseră în Lit, de care Duiliu Zamfirescu se îndepărtase în aug. 
1882. Dar, spune scriitorul în foiletonul Palabras citat, „Pantazi 
Ghica a citit aceasta (epigrama, n.n.) şi în urmă am devenit buni 
prieteni". De altfel singurul lucru mai supărător era epitetul „groaznic"”, 
în rest catrenul era un portret maliţios, dar nu negativ, ci inaugurat, 
dimpotrivă, cu formula, lipsită de ironie, „omul cel mai plin de 
vervă”. 


Rememorarea, în aug. 1882, a împrejurării din ian. 1881, a fost 
însă considerată de adversari ca o impietate la adresa unui mort — 
ceea ce-l face pe Don Padil, care deţinea acum rubrica Palabras (nu 
tot el semnase şi în aug. acelaşi an, ci Duiliu Zamfirescu însuşi), să 
repete informarea că epigrama apăruse cînd Pantazi Ghica era în viaţă, 
că acesta o apreciase şi abia după lectura ei „am avut plăcuta ocazie 
să-i fiu prezentat şi să-i fiu admis în numărulcunoştinţelor sale." 


Toate relatările acestea sînt, desigur, exterioare schiţei, ele 
arată însă cum îşi făcea loc în viaţa literară Duiliu Zamfirescu, 
pe ce căi se stabilea în anii 1880 — 1884 faima sa şi care începeau 
să fie ecourile prezenţei sale în gazetărie, alături de cea din litera- 
tură. 


1. — Strada Cabină, sau Ulița  Calvină, era cam pe porțiunea 
unde s-a legat în ultimii ani str. $tirbei-Vodă cu Piaţa Republicii; 
pe locul ei este astăzi aripa nordică a Palatului Republicii. Ea pornea 
din actuala str. Luterană. Scriitorul pare să fi locuit pe ambele, 
în orice caz ştim sigur că a locuit pe Luterană; cu cealaltă să fi 
făcut o simplă glumă? A zis că stă pe Calvină, cînd în realitate stă- 
tea pe Luterană? Sau, în fine, casa respectivă se afla chiar la între- 
tăierea celor două străzi? 


2 — Un avocat cu orele de consultaţii de la 9 dimineaţa la 9 seara, 
neîntrerupt, înseamnă că nu are de loc — şi nici nu speră să aibă — 
procese, căci în acest caz ar mai fi şi pe la tribunal. 


3 — Sub literele greceşti se vor fi ascuns desigur persoane reale, 
recunoscute uşor în epocă, mai ales în lumea presei şi în cea cultural- 
politică, după amănuntele exterioare notate atît de plastic (Ipsilon 
sau Epsilon — va fi fost autor de piese tragice într-un act, Jota era 
atunci, sau fusese mai înainte, decanul colegiului de avocaţi din vreun 
oraş). Azi ne e greu să identificăm persoanele respective. Dar din 
faptul că un alt deputat se va numi Epsilon-lora, „adevărat diftong 
politic" şi el era identificat, cum s-a văzut, cu Pantazi Ghica, trebuie 
să .înţelegem că cei doi din paranteza noastră sînt — unul Pantazi, 
iar celălalt Ghica? E puţin probabil, deşi nu exclus. Mai sigur e că 


789 
51% 


scriitorul epuizase literele cunoscute de el de la finele alfabetului 
grecesc! 


4 — Restaurantul şi grădina Frascatti se afla pe vechiul Pod al 
Mogoşoaiei (Calea Victoriei), în locul unde se află acum Teatrul 
satiric-muzical „C. Tănase”, adică lîngă Terasa Oteteleşanu, acrasta 
unde e actualul palat al telefoanelor. 


5 — Masa de lingă pod, adică la stradă, spre Podul Mogoşoaiei. 


6 — „Admiterea unui indigenat” era acceptarea de către Camera 
deputaţilor ca un paşaportar stabilit de mult pe teritoriul ţârii să 
dobîndească cetăţenia română, să se „naturalizeze”. A fi contra unui 
indigenat era dovada sigură a naţionalismului. Pamfletul lui Cara- 
giale, Trădarea românismului! Triumful  străinismului! Consumatum 
est!!I apărut în Moftul român, în 1893, la o astfel de împrejurare se 
referă. 


7 —  Catrenul ne ajută să identificăm pe Epsilon-lota, ziaristul şi 
scriitorul Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica. El a fost de fapt fonda- 
torul grupării Liz. (1880), de aceea Duiliu Zamfirescu îl numeşte nu 
numai „literat” dar şi „literator". De ce însă „cel mai groaznic scri- 
itor"? Poate urît la înfăţişare, şi nu sub raportul literaturii? — căci 
mai tîrziu avea să-i admire nuvela O lacrimă a poetului Cîrlova. Pantazi 
Ghica este una din ţintele cunoscutelor articole ale lui Maiorescu, 
Beţia de cuvinte şi Răspunsurile „Revistei  Contimporane”, apărute în 
1873, în Conv. lit. 


8 — Cele trei busturi „albe şi netede ca nişte conştiinţi curate" 
nu sînt, cum s-ar putea crede la prima vedere, de exemplu, zeițe ale 
justiţiei sau elocinţei, sau vreo Athenă de marmură. 

Ele trebuie să fi fost busturi ale vreunor parlamentari decedați nu 
prea demult — dar care anume erau consideraţi de scriitor drept 
„nişte conştiinţi curate". Unul putea fi chiar al fostului domnitor 
Al. I. Cuza, mort cu opt ani înainte. în orice caz, marmurele unor 
astfel de bărbaţi puteau fi în incinta Camerei. 


p. 484 NOTARUL 
R.L, V, 1228, 16 iul. 1881. 
Apare în seria de Tipuri şi portrete. 


Corespondenţa cu Duiliu loanin ne arată că personajul a avut 
unul sau mai multe modele reale. Iată cum îl înfăţişa pe unul 
dintre ele, în scrisoarea din 6 nov. 1880, trimisă prietenului, nu 
de la Hîrşova, ci din Ostrov: „îţi scriu dintr-un sat rătăcit în văile 
Balcanilor (scriitorul avea în vedere, desigur. Munţii Măcinului; 
la 1880, doi ani după ce Dobrogea revenise la România, topografia 
era aici foarte nesigură), unde sunt venit pentru constatarea unei 
crime. Sunt tras în gazdă la notar. O casă de notar este tot ce-a 
lăsat Dumnezeu mai desperechiat. Dacă-ţi dă papuci, are numai 
unul, dacă-ţi dă tacîmuri, are numai furculiţă, dacă te  pofteşte 
să faci ţigară, are tutun şi n-are hîrtie, în sfîrşit, notar, notar în 
toată puterea cuvîntului. Cu toate astea, bunăvoința nu-i lipseşte 
şi adeseori aceasta ţine locul tuturor." 


790 


Că personajul schiţei e plasat la Leurdeni — care nu e neapărat 
să fie Leordenii Muscelului — poate fi un subterfugiu, ca să nu 
traducă exact numele personajului autentic; însă numele Marafet, 
evident inventat, ca şi numele primarului lusufachim, cu sonorită- 
ţile lor turceşti, ne poartă mai curînd spre Dobrogea, abia scăpată 
de turci, decît spre restul ţării. Detaliul cu papucul desperecheat 
ne duce la notarul din Ostrov, ca şi faptul că autorul pare a fi 
„tras" la el, a mîncat, a dormit la el. 


1 — „îşi scria singur biletul" electoral — deci ştia carte, acesta 
e sensul, nu acela din Scrisoarea pierdută (care încă nu exista 
la apariţia Notarului), unde Cetăţeanul turmentat îl pune pe Caţa- 
vencu să-i scrie buletinul, pentru că el nu putea reţine numele can- 
didatului (Agamemnon Dandanache). 


2 — Procurorul care a primit procesul-verbal redactat de Marafet 
poate fi chiar Duiliu Zamfirescu; la Hîrşova, el era substitut de 
procuror, deci îi era superior direct notarului. 


3 — Si Ziţa din O noapte furtunoasă citise toate Dramele Pari- 
sului, cîte apăruseră pînă atunci — şi încă de trei oril Era lectura 
categoriei acesteia. 


p. 488 CUGETĂRI 
R.L, V, 1342, 4 dec. 1881. 


„De cîtâva vreme, mania cugetărilor a apucat pe toată suflarea 
omenească, şi nu mai vezi prin gazete decît reflecțiuni, gîndiri filo- 
zofice, maxime, sentinţe..." etc. — aşa spunea scriitorul într-un 
foileton Palabras (R.L, VI, 1568, 12 sept. 1882), la aproape un an 
după  Cugetările de faţă şi la numai cinci luni după altele, Unde 
de vară {R.L, VI, 1511, 4 iul. 1882), incluse în volumul Fără titlu. 

în adevăr, cugetările, aforismele, maximele,  sentințele erau foarte 
practicate în epocă, iar Convorbirile aveau aproape număr de număr, 
pe ale lui Maiorescu mai întîi, fireşte, dar şi pe ale altor junimişti, între 
care Eminescu. Duiliu Zamfirescu se autoparodiază în foiletonul 
Palabras amintit, dînd şi alte mostre de cugetări, construite după 
specificul profesiilor. Astfel, spunea el, un plăpumar ar cugeta ast- 
fel: „A coase o plapămă însemnează a scrie prefața unei opere de 
geniu, lucrată de doi autori în colaboraţie"; un hamal s-ar referi 
la bagaje: „Amorul e un călător, care cu cît vine mai devreme la 
gară, cu atît are mai multe bagaje şi plăteşte mai prost"; studentul 
s-ar referi la condiţia lui mizeră: „Nici o insultă nu poate fi mai atin- 
gătoare, decît aceea pe care ţi-o face un prieten, zicîndu-ţi «poftă 
bună», cînd eşti flămînd topit şi n-ai cu ce-ţi plăti masa"; un agent 
de schimb are în vedere tranzacţiile financiare: „Femeia este o poliţă 
care are cu atît mai mare valoare în piaţă, cu cît e girată de mai 
mulţi negustori solizi". Scriitorul sugerează şi una din explicaţiile 
acestui val reflexiv: faptul că se ţineau albume. în adevăr, aforis- 
mul şi madrigalul au devenit hrană curentă, atunci cînd fiecare 
doamnă şi, după ele, numeroşi domni — îşi ţineau un fel de cronică 
a inteligenţei şi gentileţii în albume. De altfel, în acelaşi foileton 


791 


Palabras din 12 sept. 1882, el ia în răspăr şi altă manie a epocii: 
autografele — eventual însoţite de cîteva versuri — pe evantaie! 

Dar de ce scriitorul nu introduce şi seria sa veche de Cugetări 
în volum? 

Explicaţia, aşa cum s-a dat în nota la volumul Fără titlu, o 
vedem în faptul că Duiliu Zamfirescu şi-a alcătuit sumarul acestei 
prime cărţi cu proză, selectînd din toate modalităţile încercate între 
1880 şi 1883, dar fără să stăruie decît în una, căreia i-a dat mai 
mare amploare: nuvela romantică a iubirilor neîmpărtăşite, a 
inimilor sfărîmate. Astfel, a fost avar şi cu literatura sa aforistică; 
deşi a mai practicat-o şi ulterior, n-a introdus-o decît parţial în 
romanul Lydda. Scrisori romane. 


p. 491 UN AMOR ÎN MUNŢI 
R.L, VI, 1505-1507, 26-29 iun. 1882. 
în ziar poartă subtitlul: nuvelă originală. 


Scriitorul n-a inclus această nuvelă în volumul Fără titlu, pro- 
babil fiindcă se abătea de la seria tematică principală, aceea a iubi- 
rilor neîmpărtăşite sau nedeclarate. Aici avem de-a face, dimpotrivă, 
cu o iubire care se împlinise şi a venit nenorocirea s-o destrame, 
în orice caz pentru cadrele naturale şi pentru tabloul uman al Slă- 
nicului — care va fi continuat după un an în suita de reportaje- 
Din munți — lucrarea este expresivă cu deosebire. 


De subliniat apropierea de titlu între această nuvelă şi viitorul 
ciclu de reportaje Din munți. Pînă la plecarea în Italia, nu ştim ca 
Duiliu Zamfirescu să mai fi cunoscut şi alţi munţi decît ai Slăni- 
cului — de unde şi impresia sa atît de puternică. Poate că mai 
văzuse ceva din culmile mai joase ale Vrancei, dar nu avem dovezi, 
în orice caz, Slănicul îi inspirase şi o poezie — pe care nu ştim s-o 
fi publicat — pe lîngă viitoarea stampă satirică, Din munți. Va fi 
fost destinată vreunui album grațios! 

Manuscrisul e cam din această epocă, deci 1880 — 1882: 


La Slănic 


La Slănic în verdea vale, 
Unde-şi plimbă-ncetişor 
Vîntul sufletele sale, 

Voi să mor, voi să mor. 


Vino, draga mea, să plîngem, 
Pe sub brazi trecutul chin 
Al iubirii şi să strîngem 

Flori de crin, flori de crin. 


La izvor, în apa lină, 

Cînd să te priveşti vei vrea, 

Tu, in locu-ți, o sulfină 
Vei vedea, vei vedea. 


792 


Căci fruntea cea mai senină 

Crinul cel mai nepătat 

Timpu-l schimbă în sulfină 
Crin uscat, crin uscat. 


între strofa 3 şi 4, lateral, este adăugat, cam în acelaşi timp, 
şi un suspin tragic, introducînd meditaţia pesimistă din final: 


Să fugim de-a omenirei 

Lacrămi înecate-n vis 

Şi să plîngem plînsul nostru 
Franc, deschis. 


1 — Dacă citim şi aici ad litteram declarația autorului că la 
1876 citise „de curînd" /nfernul lui Dante, atunci trebuie să presupu- 
nem că o făcuse într-o ediție franceză. Limba o stăpînea, se pare, 
de vreme ce franceza îi adusese notele cele mai mari, numai nouă 
şi zece, în timpul liceului, pe care-l termina chiar în anul mentio- 
nat, 1876. în româneşte, prima ediție a Divinei Comedii apărea în 
1883, adică un an după nuvela Un amor în munți (traducerea apar- 
ținea Măriei Chițu). 


2 — Ultima judecată a lui Michelangelo, mai corect: Judecata 
de apoi, e o operă de maturitate, de după 1536, şi viziunile ei de 
coşmar stau în adevăr alături de /nfernul dantesc, aşa cum le pune 
şi Duiliu Zamfirescu. Dar de exactitatea confesiunii scriitorului 
putem să ne şi îndoim; apropierea între cele două opere celebre se 
făcuse şi se făcea în mod curent, iar visul poate fi un simplu pre- 
text literar. Ceva cu şira de paie şi cu somnul în vîrful ei se va 
fi petrecut, de vreme ce găsim întîmplarea şi în Viața la fară, fără 
coşmare, însă, şi cu contemplarea cerului la începutul nopții. 


3 — Şi această ignorare a posibilei noi înfăţişări a Slănicului 
din 1882 nu trebuie considerată decît în cadrul convenției literare. 
Există destule motive să credem că autorul mai fusese după 1876 
la Slănic, dar ruperea de frumoasa staţiune era necesară din cauza 
dramei pe care o va istorisi nuvela, pentru a se sugera că povesti- 
torul n-a mai avut tăria să calce în locurile întîmplării sîngeroase 
la care fusese martor. 


4 — Vechea frontieră a Ardealului era ceva mai spre vest de 
Slănic, la cîţiva kilometri. Nu era nici o greutate pentru vilegia- 
turişti să treacă dincolo şi, după spusele lui N. Petraşcu, în 1887 
el şi Duiliu Zamfirescu au şi făcut o plimbare cu încuviințarea 
autorităţilor de frontieră, pînă într-un sat din fostul judeţ Odor- 
hei. 


p. 501 REFLECŢIUNILE UNUI UŞIER DE LA CAMERĂ 
R.L, VI, 1518, 13 iul. 1882. 
Semnat: D.Z. 


1 — Utilizarea numelui Carol pentru şeful uşierilor Camerei — 
poate acesta era chiar numele respectivului — are însă şi implicații 


793 


mal largi, şi vizează, orice s-ar spune, şi pe rege, dat fiind rolul 
pe care i-l rezervă personajul: acela de „popă nemţesc”. în epocă, 
aluziile ironice la tot ce ţinea de nemți erau totdeauna săgeți spre 
rege. 


2 — „Conu Lascarache"” e Lascar Catargiu (1823— 1899), şeful 
partidului conservator şi ani la rînd prim-ministru — intre care şi 
în intervalul 1871 — 1876, tocmai cel de care va pomeni mai sus 
personajul: „Să-mi las mustăţile după cinci ani..." 


3 — I.C. Brătianu era şeful guvernului liberal în acel an, aflat 
Jn acest post din iulie 1876 şi urmînd să rSmînă încă 6 ani, perioada 
guvernării sale de peste un deceniu, aşa-numitul „vizirat” al.lui. 


4 — „Conu Mihalache" e M. Kogălniceanu, pentru ultima oară» 
înainte de momentul publicării schiţei, ministru de externe şi apoi 
de i::terne între 1877— 1880. Deci, fauna guvernamentală este exact 
numită de autor. 


5 — „Birtaşul nostru”, adică al Camerei — uşierul se simte şi 
el aparţinînd Parlamentului I — deci e vorba de concesionarul bufe- 
tului, menționat şi în rîndurile următoare. 


6 — „Cei doi galbeni” reprezintă diurna deputaţilor, în cazul 
cînd participau la şedinţă — de unde şi venirea lor devreme... să 
nu scape condica, altfel galbenii deveneau „călători”, adică nu mai 
puteau fi încasaţi. 


7 — Moda epocii cerea ca hainele să se închidă într-un singur 
nasture sus, de aceea se vedea bine vesta şi ceasul din buzunarul 
eî de jos. 


p. 504 DUSĂ ÎN LUME 
R.L, VI, 1614, 7 nov. 1882. 


Procedeul caietelor cu manuscrise, aflate prin cine ştie ce întîm- 
plare, va fi reluat şi în nuvela Spre mare, de exemplu. El era răs- 
plndit în epocă: şi Geniu pustiu al lui Eminescu e tot un caiet găsit. 

Ceea ce nu înseamnă că trebuie să dăm nuvelei vreo semnifica- 
ţie autobiografică, deşi autorul declară în scurtul preambul că, la 
1877, îşi dădea un examen de drept. în adevăr, în acea vară dădea 
examenele primului an la Facultatea de drept. 


p. 513 TRANDAFIRUL 
R.L., VII, 1859, 11 sept. 1883. 
Semnat: Don Padil. 


De remarcat că aici apare pentru prima oară motivul care, reluat 
după două decenii, va declanşa suita de întîmplări din romanul 
îndreptări. Aici, pictorul face declarații în genunchi doamnei Noneanu 
şi e surprins de soţul acesteia, drept care imaginează istoria cu tran- 
dafirul; în situaţie similară. Alexandru  Comăneşteanu îşi pierde 
capul, dar e salvat de Anna Villara care-i spune soţului ei, generalul, 


794 


că tînărul îi ceruse în genunchi pe Porţia, fiica preotului ardelean 
Moise Lupu. 

în mica schiţă prezentă, lucrurile iau un curs diferit, care însă, 
prin alegoria lor — dragostea durează, indiferent dacă s-au produs 
erori şi au trecut ani — au putut avea şi o eventuală adresă. A dărui 
cîte un astfel de trandafir sau altă floare, o şuviţă de păr, o batistă 
etc, era foarte la modă în epocă; descriind interiorul camerei lui 
Duiliu Zamfirescu de la hotelul „Metropol"” din Bucureşti, N. Petraşcu 
se referă şi la astfel de lucruri: „Pe masa din mijloc, biblioteca: 


4_5 volume; ...în cele cîteva cărți, erau două despărțitori (semne 
de carte, n.n.) cusute... cu fir şi flori presate, de pe ţărmul mării 
Corfului... Pe măsuţa de noapte, un etern trandafir într-un pahar 


cu apă" (N. Petraşcu, Duiliu Zamfirescu, p. 10— 11). Monografistul 
arată că semnele de carte erau de la „eroina primelor tresăriri sen- 
timentale ale lui Duiliu" — fără a-i da numele, dar aceasta e Eliza 
Ioanid, căsătorită Dănescu, frumoasa doamnă E.D., căreia seriito- 
rul îi va închina mai multe lucrări (Blaue Donau etcj. Floarea 
poate fi datorită şi unei alte reminiscenţe, fixată în poezia Un tran- 
dafir (ed. prezentă, voi. I, p. 41, şi nota, p. 412), anterioară schi- 
ţei, în orice caz, la baza acesteia, oricît de îndepărtat, stă probabil 
un fapt autobiografic, la care face aluzie scriitorul, amintind desti- 
natarei nenumite că acel fapt nu trebuie uitat. 


1 — Termenul mahala încă îşi păstra sensul de cartier; centrul 
oraşului avea şi el, ca atare, mahalale, nu numai periferia. 


2 — Scriitorul avea acum 24 de ani, deci putem socoti că se 
include şi pe el în cei care „am făcut nebunii, am rîs, am iubit, 
alții am şi plîns, fiindcă acestea sunt ale vîrstei de 21 de ani”, 
dar care au trecut acest hotar şi „atunci vin alte aspiraţiuni şi alte 
nevoi". Iubirea trecuse şi pentru el, frumosul ocupa locul prim în 
aspiraţiile lui şi „natura de artist” începea să fie dominantă. O 
spune de mai multe ori, în Amintiri din vremuri, Blaue Donau etc. 
Oarecare destinatar — destinatară — avem şi în această nuvelă, 
deci tot Eliza Dănescu sau Duiliu loanin, cunoscătorii împrejurării 
de dragoste a scriitorului. 


3 — Vîrsta lui Năsturel-Bogdan din momentul primei dragoste 
cu Nina e cea a lui Duiliu Zamfirescu cînd scrie nuvela. Deci nu 
este exagerat să presupunem oarecare aluzii discrete, la lucruri cunos- 
cute de el şi de puţini. 


P. 519 DRUMU DIN URMĂ 


R.L, VII, 1921, 27 nov. 1883. 
Semnat: Don Padil. 


La publicarea în ziar s-a menținut titlul rubricii Palabras, care 
apărea în acelaşi loc, în corpul ziarului, dar căreia schița nu-i apar- 
ține de loc. Lucrul s-a petrecut şi cu alte lucrări, fără să putem 
aprecia în chip serios că scriitorul însuşi le-a destinat rubricii res- 
pective. Mai curînd, înscrierea în cadrul acesteia se datoreşte unei 


795 


52 — D. Zamfirescu, Opere, voi. III 


scăpări tipografice, neobservate nici de corector, nici de autor — 
dacă şi-a citit lucrarea în şpalt. 

Schița, oarecum ciudată în țesătura ei, e o primă variantă a 
viitoarei înmormîntări din Locotenentul Sterie şi aparţine, destul 
de îndepărtat, desigur, atmosferei din care avea să se alimenteze 
romanul în război. Esenţială rămîne aducerea în prim plan a omu- 
lui simplu, din clasele de jos, acelea din care se va recruta chiar 
eroul nuvelei Locotenentul Sterie, iar mai tîrziu baciul Micu şi alte 
personaje episodice din roman. Insă, în țesătura realistă a nuvelei, 
recunoaştem urzeala romantică, aceea care-l face pe bătrîn să ascundă 
ofițerului că-i e tată. 


1 — Profetul este numele celebrei opere a compozitorului german 
GiaComo Meyerbeer (1794 — 1864). Marşul în cauză, numit şi Marşul 
Profetului, este cîntat la începutul actului IV şi este partea cea 
mai izbutită a muzicii acestei opere. Duiliu Zamfirescu aprecia 
însă mult o altă operă a compozitorului, Hughenofii. 


2 — Aluzia la piesă nu e un simplu pretext literar. Duiliu Zam- 
firescu prezentase la concursul anual, organizat de Teatrul Naţional, 
piesa sa Prea fîrziu, semnată în colaborare cu Ştefan Vellescu, care 
a fost propusă la premiu, fără însă a fi premiată. Episodul a pri- 
lejuit o îndreptăţită ripostă a scriitorului, pentru felul cum s-a com- 
portat Direcţia Teatrelor în această împrejurare (vezi voi. de faţă, 
nota la nuvela Jeana). 


3 — Cimitirul „Bellu" era pe atunci în afara capitalei, de aceea 
se menționează că, după ce convoiul ajunsese la marginea oraşu- 
lui — care se afla la capătul străzii 11 iunie, la poalele dealului 
Filaret — povestitorul a mai luat o trăsură, ca să ajungă la cimitir. 


4 — Duiliu Zamfirescu era un pasionat al prieteniei. Mormîntul 
în care „închisese multe lucruri” trebuie să fi fost al prietenului 
Petre Ecohomu, mort cu mai bine de un an în urmă, căruia scri- 
itorul îi închinase un cald omagiu (In memoria, R.I, VI, 1446, 
14 apr. 1882. Semnat D.Z.). 


p. 523 COROPIŞNIŢA 


Societateadoamnelor române 
pentru încuragiarea industriei 
casnice 


RL, VIII, 1982, 12 febr. 1884. 


Semnat: Don  Paiil. 


Simularea formei teatrale e un procedeu al prozei epice, cînd aceasta 
se dispensează de orice notație de cadru, gest, psihologie etc, care ar 
putea lămuri acţiunea epică. Caragiale utiliza adesea acest procedeu 
(Amici, schiţele cu Marius Chicoş Rostogan etc). Şi faţă de acestea, 
ca şi faţă de Five-o'clock, cu care se aseamănă mai direct, prin prezenţa 
exclusivă a personajelor feminine,  Coropişnifa e anterioară cu cîţiva 
ani. Adresa pe care o vizează e aceeaşi cu a multor gazete în epocă, 
în momentul cînd Contemporanul desfăşura lupta p ntru drepturile 


796 


femeii. Această luptă era bagatelizată. Junimea, prin Maiorescu, par- 
ticipase la polemică; apăruseră comedii burleşti, în care bărbaţii 
îndeplineau pe scenă treburi femeieşti şi invers; una din ele, care îşi 
luase drept prototip feminin pe o anume Sofica (vizînd pe Sofia Nădej- 
de, campioana acestei lupte la Contemporanul), urcase chiar pe scena 
unui teatru. Duiliu Zamfirescu era deci în plină actualitate cu paro- 
dia sa, de un grotesc dus foarte departe. 


p. 528 TOADER CIZMARTJ 


R.L, VIII, 2012, 18 mart. 1884. 
Semnat: Don Padil. 


Lucrarea a apărut, ca şi schița Drumu din urmă, cu. supratitlul 
Palabras; o dăm totuşi aici, pentru că este o veritabilă nuvelă, ca şi 
altele apărute în această rubrică. E de presupus că nici ea nu era 
destinată rubricii respective, avînd o altă structură, în întregime dife- 
rită de a lucrărilor cu acest titlu — totul datorîndu-se probabil şi 
aici unei erori tipografice. 


Intre Harpista şi Toader Cizmaru e o înrudire evidentă. 


1 — Cimarosa, Domenico (1749 — 1801), compozitor italian şi con- 
structor de instrumente muzicale. 


2 — E vorba probabil de Iancu, tatăl cunoscutului om politic, 
nu de Alexandru Marghiloman, cel ce avea să fie, peste un sfert de 
secol, şeful partidului conservator; în martie 1884 acesta era numai 
avocat, e drept cu nume răsunător; abia spre sfîrşitul anului începea 
cariera sa politică. 


3 — Sfîntul Gheorghe aici, Lipscanii mai înainte, desemnează 
centrul comercial al Bucureştilor din epocă. Strada Amzei, unde locuia 
Toader Cizmaru, aparținea unui cartier fără mari magazine de en-gros. 


P. 533 RĂVAȘE 
R.L, VIII, 2034, 15 apr. 1884. 
Semnat: Don Padil. 


Atmosfera şi dramele iscate de războiul de la 1877 începeau tot mai 
mult să stăruie în mintea scriitorului. Natalia Anisimowna, apărută la 
începutul lui 1880, hRăvaşe (cu A. Vlahuţă) în 1883 (nr. 1905, 6 nov.), 
peste doi ani Locotenentul Sterie, apoi Frica, în 1888, fac parte din 
preludiile cele mai vechi ale romanului în război. Prezentele Răvaşe 
apropie mai mult subiectele frecvente ale prozei lui Duiliu Zamfirescu 
din această perioadă, de întîmplările lui Mihai Comăneşteanu din 
roman: în esenţă, dragostea sfărîmată de căsătoria femeii iubite cu 
un altul. 

Celelalte Răvaşe, datorite colaborării scriitorului cu A. Vlahuţă, 
rămîn în lumea viitorului baci Micu, dar fără ecou în roman. însă 
schema e oarecum asemănătoare, de vreme ce e vorba tot de o dragoste 
consumată înainte de căsătorie. 


797 


în stilul Scrisorii de la Muselim Selo a lui G. Coşbuc (aceasta ulte- 
rioară cu 17 ani Răvaşelor lui Duiliu Zamfirescu şi A. Vlahuţă, fiind 
publicată prima oară în Gazeta săteanului la 20 mai 1901), țăranul Ion 
Dumitru nr. 1 (adică servantul nr. 1 al tunului) îi dă Măriuţei din 
sat ştiri despre el, despre front, iar aceasta îi povesteşte la rîndulei 
întîmplări de acasă. Lucrurile pe care şi le comunică cei doi sînt de-o 
caldă naivitate, amîndoi confundați cu totul în lumea unde trăiesc — 
ea indentificată cu întîmplările din sat, el ducîndu-şi cu firească pasiune 
existenţa militară, intrată recent în viaţa lui. în balada lui Coşbuc 
acestea vor apare în tonalitate foarte apropiată de cea creată de cola- 
boratorii Răvaşelor. în război va avea puternic impregnată atmosfera 
frontului din scrisorile lui Ion Dumitru nr. 1, ceeace îndreptăţeşte 
presupunerea că Răvaşele sînt datorite îndeosebi lui Duiliu Zamfirescu. 
Dezinvoltura puţin snobă în folosirea termenilor militari, prelungirea 
pe front a grijilor de acasă şi, peste ele, o resemnare întrucîtva indi- 
ferentă faţă de perspectiva morţii — le vom găsi pe toate în roman. 
Dar redactarea lor într-un limbaj rustic foarte verosimil, pare să îndrep- 
tăţească bănuiala că forma finală e a lui Vlahuţă, autor de nuvele din 
perimetrul sătesc. Cu toate acestea şi Duiliu Zamfirescu are proză cu 
ţărani. Fiind grea depistarea contribuţiei fiecăruia dintre semnatari, 
nuvela Răvaşe semnată de cei doi prieteni o reproducem în conti- 
nuarea paginilor celeilalte, — inversînd cronologia — şi anume pentru 
că se leagă de atmosfera şi conflictul ei, are un deznodămînt identic 
şi premerge în aceeaşi măsură faptele romanului în război. 


Noile Răvaşe, aparţinînd numai lui Don Padil, nu respiră atmosfera 
frontului, decît în deznodămîntul morţii lui loan Roneanu, aşa cum 
se va întîmplă cu maiorul Şonţu şi cu Mihai Comăneşteanu din romanul 
în război. însăşi Roneanu şi Şonţu lasă prietenilor lor intimi un pachet 
de scrisori pentru a fi transmis unei femei, pachet pe care primitorul 
îl sărută cu evlavie. Scena, descrisă mai pe larg în roman, e numai 
sugerată în nuvelă. 


1 — Amintirea generalului Francisc-Eduard Todleben nu e datorită 
numai faptului că el a fost, în adevăr, organizatorul sistemului de 
fortificaţii ruso-române din jurul Plevnei, care au închis celebra redută 
silind-o să se predea curînd — dar în 1884 el murise, astfel că presa 
rememorase faptele şi iniţiativele lui, împrospătîndu-i amintirea. 


P. 546 DOLABELA ROSTOACĂ 
R.L, nr. lit, I, 1, 16 sept. 1884. 


Apare o dată cu poeziile Destul şi Aft. 

Lucrarea face parte din seria fiziologiilor satirice, din care scriitorul 
mai publicase cu trei ani înainte: Deputatul, Archivarul, Notând etc. 
sub titlul comun: Tipuri şi portrete. 

Cum autorul vizează o categorie întreagă, nu e cazul să căutăm 
personajului un model, cu toate că, în epocă, se vor fi putut recunoaşte 
trăsăturile concrete ale unuia sau altuia. După unele indicii, se pare 
că doi din colegii de redacţie de la R.Z., sau numai unul din ei, i-au 
furnizat date preţioase pentru construirea acestui portret. N. Petraşcu 


798 


dă următoarea informaţie: „în fundul redacţiei, în fumul gros de 
tutun, la cele două mese mici de brad, puse cap la cap, mai erau 
doi salahori ardeleni, însărcinaţi, unul cu «nemţiile», adică cu um- 
plutură de traduceri de prin foile nemţeşti, celălalt cu corectura 
ziarului, bez chestia ardelenească. Ei erau obiectul glumelor între- 
gii redacţii, fiind cei mai mici şi avînd fiecare ticurile şi păcatele 
lui: unul cercetîndu-şi veşnic ghetele, făcute la un «încălțămlntar» 
din Slatina, şi celălalt gîndindu-se mai mult cum să încalţe el pe 
cîte un frate de dincolo, adică cum să fie poftit la cîte o «cină» la 
Iordache, de unde se întorcea radios zicînd: «L-am beut total..." 
(N. Petraşcu, Duiliu Zamfirescu, p. 22). „încălţâmîntarul"” face 
parte şi din recuzita lui Dolabela Răstoacă, deci presupunem că la acest 
membru ardelean al redacţiei R./. s-ar referi îndeosebi schiţa, mai 
ales că personajul în chestiune era şi corector, ceea ce se potriveşte 
cu unele detalii date de scriitor. Ceea ce rămîne semnificativ e preci- 
zarea originii ardelene a personajului, prima săgeată maiascuţită din 
îndelungata polemică dusă de Duiliu Zamfirescu împotriva scriitorilor 
şi gazetarilor cu această provenienţă. Maiorescu, el însuşi ardelean 
de origine, îşi va încrucişa de asemenea, în anumite perioade, spada 
cu ardelenii; Caragiale avea să dea în Marius Chicoş Rostogan o strălu- 
cită ilustrare a spiţei (Un pedagog de şcoală nouă, Despre cometă, Emu- 
laţiune, 1900). Hasdeu nu cruţase nici el fauna (personajul Numa 
Consule din comedia Trei crai de la răsărit), deci problema exista în 
epocă, de vreme ce atrăgea astfel de condeie! Trebuie precizat că nu 
simpla provenienţă ardeleană devenea ţinta scriitorilor în lucrări 
ca acelea menţionate, ci faptul că a existat, la sfîrşitul secolului, o 
categorie de profitori ai faptului că trecuseră la Bucureşti un fel de 
„transilvăneni de profesie”, lipsiţi de duh, fără legături cu mişcarea 
naţională de peste munţi, dar speculîndu-şi cu abilitate situaţia, prac- 
ticînd un naționalism ostentativ, sonor încurajat uneori, dar cel mai 
adesea privit cu prudentă reţinere. Duiliu. Zamfirescu avea să mai 
abordeze o dată chestiunea în romanul îndreptări, extinzînd însă prea 
mult aria adversităţilor sale. 


Dolabela Răstoacă face parte deci dintre aceşti ardeleni „de pro- 
fesie". Trebuie menţionat că, nu mai puţin, scriitorul prețuia pe repre- 
zentanţii mişcării naționale din Transilvania — dovadă admirația 
sa pentru aceasta în romanul îndrepzări (preotul Moise Lupu, oamenii 
simpli din sate etc). i 


1 — Decurionii erau la romani conducătorii unei decurii, grupă de 
zece soldaţi, sau simpli cetăţeni; termenul a circulat cu diferite sensuri, 
în Transilvania latiniştii au introdus formula grupelor de zece — cu 
denumirea respectivă — atît în organizarea cetăţenească rurală şi 
urbană, cît şi în trupele revoluţionare de la 1848. 


2 — Familia Brutus-Porcia, aşa cum rezultă chiar din explicaţiile 
date de scriitor, era de fapt cea mai nobilă spiţă romană. Marcus 
Iunius Brutus (86? - 42 î.e.n.) era fiul unei surori a lui Catondin 
Utica (95—46 î.e.n.) şi fusese adoptat de Caius Iulius Caesar, despre 
care se spunea că e chiar tatăl său natural. După legendă, Caesar era 
coborîtor din Enea, părintele familiei Iulia, din care s-a tras însuşi 


Romulus, fondatorul Romei, iar Enea era fiul lui Anchise şi al zeiţei 


799 


Venus. Porcia, la rîndul ei, era fiică a lui Caton din TJtica, deci vară 
bună a lui Brutus şi apoi soţia lui, care nu i-a putut supravieţui cînd 
a auzit de moartea lui şi s-a sinucis (42 î.e.n.). Atribuindu-şi o astfel 
de genealogie, personajul merge direct la lozul cel mare, fără a se mai 
încurca în detalii, cum ar fi acela că menajul Brutus-Porcia a fost 
lipsit de copiil 


3 — Boerebista, (Burebista), primul rege al dacilor, a fost contem- 
poran cu familia Brutus-Porcia de mai sus (77? — 44? î.e.n.);el a 
creat statul unitar, puternic, al dacilor, organizînd viaţa internă, 
armata. în timpul lui, Dacia ajunsese la maxima ei întindere şi putere, 
de aceea descendența cea mai indicată în linie dacică era direct din el! 


4 — O comună Dobra, foarte veche, se află în adevăr în nordul 
Ardealului, la sud de Satu Mare. 


5 — Şi gazeta Bălăriile Naţionale şi institutul Patrimoniul moral 
român sînt invenţii; titulaturile, ironic patriotice, vor să accentueze 
simplismul personajului. 


6 — Noua Caledonie din arhipelagul Milaneziei, aparținînd in acea 
epocă Franţei, era încă, în 1884, un loc de detenţiune pentru condamna- 
ţii la muncă silnică Şi deportații politici, datorită izolării şi solului 
el vitreg. 


p. 550 UN DRUM GREȘIT 
Conv. lit, XXII, 8-10, nov. 1888-ian. 1889. 


Nu ştim ca această întinsă nuvelă a scriitorului, prima proză de 
dimensiuni mai mari după în fața vieții, care fusese un roman, indis- 
cutabil, să fi fost trimisă de la Roma. E firesc să presupunem, mai 
degrabă, că el a lăsat-o Conwvorbirilor, la plecarea în misiunea diplo- 
matică, scrisă, deci, în ţară. De altfel ar fi fost şi greu ca, din iunie 
pînă in septembrie, să fi avut şi timpul de a lua contactul cu Roma — 
care a fost prelungit şi amănunţit — de a face şi cîteva călătorii în 
împrejurimi,deascrieluiPetraşculungilescrisori,dincareunaaapărut 
în Conv. lit. chiar în oct. 1888, imediatînaintea nuvelei. Toate acestea 
presupuneau timp, pe care nu putem crede să-l fi avut în aşa măsură 
încît să treacă deîndată la o lucrare de proporţiile Amintirilor din 
vremuri sau a Străbunilor noştri.- 

Pe de altă parte, corespondenţa sa din această perioadă cu cei trei 
junimişti cărora le putea trimite din Italia nuvela — Maiorescu, 
lacob Negruzzi şi N. Petraşcu (acesta din urmă lăsato jumătate de an 
să redacteze revista, în lipsa celorlalţi doi)—nu menţionează nimic 
despre Un drum greşit. Doar lui Negruzzi îl promite în schimbul unei 
scrisori, o recoltă literară amplă: „Pierde un minut şi scrie-mi cinci 
rînduri, căci poate să ţi le dau pentru gazetă cu o dobîndă foarte 
încărcată" (scris, din 16 iun. 1888). Dar, dintr-o scrisoare ulterioară 
către N. Petraşcu, aflăm că redactorului Convorbirilor îi trimitea 
>» 0 poezea pentru conu Jacques" (scris, din 23 iun. 1888). Săsefigmdit 
scriitorul la altă „dobîndă foarte încărcată", deci la nuvelă? Greu de 
presupus. E cazul deci să admitem că se înţelesese asupra publicării 
nuvelei încă din mai, la plecarea în misiune dipolmatică. 


800 


De ce, apoi, n-o introduce în vreun volum ulterior, deşi în vara lui œ 
1894 nutrea un asemenea gînd? Presupunînd că, întorcîndu-se în ţară, 
focşănenii l-ar alege deputat, dacă ar candida, intenţiona să-şi tipă- 
rească, o dată cu romanul Lume nouă şi lume veche... şi „o culegere 
de nuvele din Convorbiri (Un drum greşit, Alessio, Singurătate etc.)" 
(scris, către Titu Maiorescu din 6/18 iul. 1894). Volumul respectiv a 
apărutun an mai tîrziu — Novele romane. Frica — dar fără Un drum 
greşit, deşi părerea scriitorului relativă la proza sa era destul de bună: 
„Acuma, sincer, eu socot că încercările mele de romane şi novele, fiind 
inferioare în multe privinţe semenelor lor de alţi autori, au o singură 
calitate: sunt calde, se citesc cu înlesnire de la un capăt la altul” 
(aceeaşi scris, către Titu Maiorescu, din 6/18 iul. 1894). 


Rămîne să considerăm că, deîndată ce terminase Viața la fară, 
scriitorul a socotit depăşită faza căreia îi aparţineau Un drum greşit 
şi alte lucrări de un romantism comun (de aici „căldura"” pe care şi-o 
recunoştea) şi deci n-a maistăruit în ideeapublicării nuvelei în volum. 
Lucrarea este, ca şi Lume nouă şi lume veche..., prelungirea fazei prime 
a scriitorului, inferioară volumului de nuvele din 1888, deşi avem 
toate motivele să credem că este scrisă paralel cu ultimele pagini 
ale lui; altfel o includea, fără îndoială, in acest volum. 

Vom mai observa că prezenţa unui copil, care determină viaţa unor 
personaje, formează şi centrul nuvelei Conu Alecu Zăgănescu. Aici, 
finalul e tragic; Un drum greşit echilibrează în chip luminos tragismul 
celeilalte. Duiliu Zamfirescu avea uneori preocuparea de-a examina 
aceeaşi problemă din două unghiuri opuse. 


1 — Spectacolul avusese loc, se vede, la Teatrul Naţional — azi 
dărîmat — sau peste drum, la sala „Bossel", unde se dădeau reprezen- 
taţii de operă. Piaţa teatrului era atunci locul de adunare a birjarilor 
bucureşteni, fiind cel mai larg teren neconstruit şi avînd în preajmă 
mai toate sălile de spectacole şi marile hoteluri şi restaurante. 


2 — Fosta Stradă Franceză, anterior Strada Işlicarilor, azi Strad 
30 Decembrie, este una dintre cele mai vechi ale capitalei. Ba trece 
pe lîngă biserica unde depuneau jurămîntul voievozii munteni şi de-a 
lungul ei era maitîrziu traseul convoiului regal, în drum de la palatul 
din Podul Mogoşoaiei spre mitropolie. De aceea i s-a şi dat numele 
regelui. O uşoară inadvertenţă există în acest punct, din acelea obişnui- 
te la Duiliu Zamfirescu; cînd Străzii Franceze i s-a dat numele lui 
Carol, Podului Mogoşoaiei (care se chemase pînă în acel moment, 
de fapt, Calea şi nu Podul Mogoşoaiei, căci între timp se pavase cu 
piatră) i se dăduse numele Calea Victoriei. Dubla nomenclatură utili- 
zată de scriitor pentru Calea Victoriei era destul de fr cvintă în epocă, 
în rîndurile lumii mijlocii. în orice caz, faptele se petrec după 1878 — 
atunci i s-a zis Străzii Franceze, Strada Carol — totuşi nu cu prea 
mulţi ani, mai tîrziu căci încă se vedeau răniţi de pe font şi generalii 
circulau în uniformă, aşa cum se va vedea ceva mai jos în nuvelă. 


3 — Azilul, în termenii epocii, nu era numai căminul copiilor 
fără familie — dovadă că tatăl Silviei, „profesor de nemţeşte", trăia — 
ci era o şcoală, un fel de pension cu plată, accesibil pungilor mai 
sărace, cu greutăţi familiale, cum e a Silviei, care n-avea mamă. 
Exista insă Azilul „Elena Doamna”, fundat de Elena Cuza la 1862, 


801 


într-un fel de spital de la Cotroceni, pentru adunarea copiilor „găsiţi” 
(părăsiţi de părinţi). 

4 _ Deci nomenclatura folosită de Caţavencu pentru a-l numi pe 
tiranul Tipătescu era mai generală în epocă. Prefecţii erau nişte 


„vampiri'', ceea ce e explicabil, deoarece ei erau cei care trebuiau să 
cîştige, în judeţul lor, multele alegeri care aveau loc. 


5 — Ideea cu arendaşii îmbogăţiţi „de noua formă politică a anilor 
din urmă" apare şi ceva mai tîrziu, anume în scrisoarea din 21 mai 
1891 către Titu Maiorescu, în care se spun mai precizat următoarele: 
„Pe temeliile unei idei politico-sociale a răposatului Brătianu, s-a ridi- 
cat o lume aproape nouă, lumea arendaşilor”. Ideea apăruse şi mai 
înainte, în piesa Prea fîrziu, deci ea îl preocupa constant pe scriitor, 
care, în acest fel, era turburat de vedeniile viitorului ciclu epic al 
Comăneştenilor (vezi, despre aceasta, în voi. de faţă, nota la nuvela 
Jeana şi nota la romanul Viaţa la fară, ed. prezentă, voi. II, p. 654). 


6 — Peisajul e probabil acela de Drăgeşti, pe Şiret, unde scriitorul 
a mers de cîteva ori, la moşia rudei sale. Dumitru Simionescu-Rîmni- 
ceanu, şi de unde se pare că a utilizat anumite detalii şi pentru decorul 
Vieţii la ţară. în orice caz, expresia „în sus pe Şiret”, de la începutul 
cap. IV al nuvelei, şi văile de care „se leagă atîtea amintiri din trecutul 
neamului românesc”, nu trebuie să ducă cu gîndul spre Moldova de 
Nord. Drăgeştii la care ne referim e în fostul judeţ Tecuci (dar mai 
exista un Drăgeşti în judeţul Roman). Un sat Resteiul nu exista în 
epocă; Mălinii vecini nu se află în Moldova de jos, ci în cea de sus; 
în schimb Movilenii (Moghilenii) de care va fi vorba mai departe, 
existau în Tecuci. Geografia nuvelei e cu putinţă deci să fie în mare 
parte chiar imaginară. în orice caz, e mai de cîmpie, de vreme ce 
se arde tizic în sobe, nu lemne. 


7— încă o scenă care prefigurează alta paralelă în ciclul Comăneş- 
tenilor — vînătoarea cu cîini, din romanul îndreptări. 


8 — Bibescu se însurase la Brăila, nu la Focşani, făcînd o nuntă 
excepţională, despre care s-a vorbit mult în ţările române. 


9 — Numele Comăneştenilor, pentru a doua oară folosit în nuvelă, 
nu are cum îl desemna chiar pe viitorul erou, Mihai Comăneşteanu 
(vezi şi mai jos, nota nr. 13). 


10 — Nicoleanu „zice” aceste versuri în poezia O victimă, din care 
va cita şi generalul Villara în romanul îndreptări. 


11 — Beatrice Cenci a murit pe eşafod, în 1599, ea şi fratele ei, 
după ce pusese la cale, împreună cu mama sa, asasinarea părintelui 
ei, crudul şi neîmblînzitul Francesco Cenci. Ea fusese modelul lui Guido 
Reni — şi la tabloul ei se referă scriitorul, deşi mai mult prin drama 
declanşată se făcuse ea cunoscută. 


12 — Adunarea de la Mălini, unde participă eroul nuvelei, e for- 
mată dintr-o lume mai mult de oraş, decît din boieri de ţară. Femeile, 
care stau „picior peste picior şi cu cîte-o lungă ţigară între degete”, 
formează un grup mult mai modern decît ne-am aştepta, şi e de mirare 


802 


că tocmai un asemenea mediu îl socoate pe Constant un tînăr „stricat, 
»0 nenorocire" ! Moravurile epocii erau altele. în Viața la fară scriitorul 
se va conforma mai mult atmosferei patriarhale, rustice, decît o face 
în nuvela Un drum greşit. E însă simptomatică existența unei astfel 
de lumi la ţară, şi atenţia scriitorului pentru ea, îngăduinţa cu care 
o priveşte, sîntem tentaţi să o atribuim mai curînd mediului roman, 
pe care îl cunoscuse recent Duiliu Zamfirescu, decît celui românesc 
de provincie. 


13 — Comăneşteanu de aici e cu totul depărtat de cel viitor, din 
Viaţa la ţară, aici e cu totul pierdut — şi-a uitat şi limba — ceea ce 
nu se va întîmplă niciodată în romanul ulterior. 


14 — Numele Alpengrun, utilizat şi mai sus, cu precizarea că era 
„marele proprietar de la Moghileni", ne duce cu gîndul la un german — 
nu la un evreu, cum se specifică aici, căci evreii nu aveau drept la 
proprietăţirurale. Ca evreu, personajul putea fi, deci, numaiarendaş— 
nu proprietar. Interesantă va fi, cîteva rînduri mai jos, preocuparea 
lui Alpengrun pentru extracția petrolului, ceea ce poate explica nece- 
sitatea pentru scriitor de a atribui personajului proprietăţi rurale. 


P. 623 O SCENĂ ANTICĂ 
Fam, XXVI, 23, 10722 iun. 1890. 


Acest patetic tablou explică printr-o extraordinară suprapunere 
de planuri, tipul viziunilor lui Duiliu Zamfirescu în cadrul istoric al 
Romei; scriitorul avea mereu sentimentul persistenței trecutului în 
peisajul Romei moderne, întoarcerii lui în prezent, reînvierii lui în 
toate dimensiunile, oamenii şi practicile de odinioară. 


Chemarea vremurilor de demult era o necesitate, şi transferul de 
“realităţi trecute şi prezente se făcea în închipuire. lată că trecerea 
oilor, toamna, de la cimpia arsă de soare către dealuri şi munţi, prin 
mijlocul oraşului, nu mai e o scenă imaginară, ci reală. Antichitatea — 
din vremurile biblice, spune autorul — coboară în evul modern, 
întru nimic schimbată de cum era cu două mii de ani în urmă. 


Scena oferă un contrast bizar, cînd pe eleganta Via del Corso sau 
pe Via Nazionale, trec ciobanii cu turmele lor, cu cîini, cu care pe 
două roate trase de cîte doi boi vrednici de odele poeţilor, ei înşişi, 
ciobanii, îmbrăcaţi ca faunii de odinioară, în piei de capră, purtînd 
suliţi de lemn şi convorbind între ei prin fluierături. Confruntarea 
civilizaţiei cu eternitatea încremenită a oierilor care se supun legilor 
transhumantei e din toate punctele de vedere prielnică purtătorilor 
vechimii. Contemplatorul scenei se transformă în poet — fie că scrie 
sau nu un elogiu din seria lui Virgiliu şi Carducci — relevînd cît de 
fragilă e pojghiţa de civilizaţie, faţă de veşniciile păstorilor. 

Vom mai releva ditirambul închinat în final boului, fără de care 
oamenii în Campania romană n-ar putea exista. într-un sonet, Boul 
(Conv. lit, XXIV, 2, mai 1890) scriitorul va exalta simbolul acestui 
animal, ca emblemă a statorniciei, a îndîrjirii vieţii de a-şi prelungi 
durata mereu, asemenea sieşi. Scriitorul sugerează, fără să o afirme 
deschis, identitatea scenei romane — antice — cu una posibilă în 


803 


Bărăganul românesc. Scena o găsim consemnată şi la începutul condicei 
Varia, ţinută de scriitor la Roma, chiar de la sosirea acolo. 


1 — Cele patru strofe aşezate drept motto — de fapt sintetizind 
tabloul care urmează în schiţă — sînt strofele 2—5 din poemul lui 
Carducci, introduse de jumătatea primului vers al strofei Intlia: 
„De sus, de la munte...” în versiunea publicată a traducerii poemului 
(Ar. rom., I, 9, sept. 1894) există anumite modificări, dar nici forma 
Familiei nu e de disprețuit. 


2 — Apelurile la Georgicele lui Virgiliu în cuprinsul schiţei, inte- 
grarea aidoma a unor strofe, ca la Carducci, şi desigur citarea acestuia 
atît de amplu în motto, arată clar că scriitorul era foarte impresionat 
de scenă, pe care însă o cunoscuse mai întli de la cei doi poeţi, maeştrii 
săi, şi o verificase ulterior in practică. Rezultatul fusese încă mai puter- 
nic, şi l-a determinat pe poet să realizeze el însuşi un imn, după mode- 
lele înaintaşilor. 

în manuscrisul acestei veritabile poeme, aflat în condica Varia, 
sînt indicate de autor versurile din Virgiliu la care se face referire şi 
anume, Georgice, Cartea a III-a, v. 172 şi 222. 


P. 627 ÎN  CARANTINĂ 
At. rom., I, 3, mart. 1894. 


Apariţia schiţei în revista lui C. Esarcu şi Trandafir G. Djuvara 
marchează prima îndepărtare serioasă a scriitorului de „monopolul" 
pe care singur Il instituise asupra literaturii sale, destinlnd-o Convor- 
birilor. O spune într-o scrisoare către Djuvara: „Cît despre publicarea 
unei reviste âteneiste, nu am primit nici un apel. Dumneata cunoşti 
de mult părerile mele asupra noilor foi literare: eu nu cred In temei- 
nicia lor. De aceea am concedat un fel de monopol Convorbirilor, tacit 
şi gratuit, de la care nu mă sustrag niciodată. însă apelulcebinevoieşti 
a face la mine, într-un mod atît de insistent şi prietenesc, nu-mi mai 
permite să mai rămîi în această strictă rezervă ce-mi impusesem. De 
aceea îţi răspund că-ţi voi trimite ceva, pentru unul din numerele 
viitoare ale revistei. Deocamdată nu am nimic, fiindcă am fost cufun- 
datpînă la gît Într-un roman, pe care Convorbirile vor începe să-l publice 
în februarie cred" (scris, din 10/22 ian. 1894). 


Aşa cum rezultă din scrisoarea următoare către Djuvara, din 11/23 
febr. 1894, schiţa a fost trimisă abia la această dată, cu specificaţia 
expresă de a fi dată fără semnătură: „Ca să nu rămîi de vorbă, îţi 
trimit aici alăturat o impresie de călătorie, sub titlul în carantină. 
E o schiţă uşoară fără de nici o pretenţie, pe care o supun la aprecierea 
dumitale, de ţi se pare că merge, public-o; de nu, la coş. Te rog să nu 
pui numele meu întreg, sub articol chiar, fiind vorba de nişte impre- 
siuni aşa de personale. La sumar poţi să-l pui, dacă socoti că e bine, 
fiindcă acolo dumneata faci ce vrei. Citeşte schiţa şi vei înţelege 
de ce mă sfiesc să o semnez cu numele întreg." 

„Sfiala"” trebuie să fie cauzată de referirea la soţia reprezentantului 
francez, „D-1 Cîrcodan, Corgidan, nu ştiu cum dracu îl cheamă”, ceea 
ce era o uşoară nepoliteţe la un diplomat — sau poate că delicata 
curte pe care o face franţuzoaicei să fie motivul acestei reţineri. 


804 


însă Djuvara, bucuros de a-şi fi atras la revistă un colaborator ca 
Duiliu Zamfirescu (cu toate că el nu publicase încă Viața la fară, ci 
abia Alte orizonturi), îl semnează cu numele întreg, spre supărarea 
noului colaborator, care îşi vede astfel denunţată exclusivitatea mono- 
polului acordat Convorbirilor. Cu privire la acest monopol, el îl şi 
înştiinţase pe Maiorescu că se clatină. 


„A propos, îi spune el criticului, într-un post-scriptum al scrisorii 
din 22 febr./2 mart. 1894. Am fost silit să trimit o schiţă de 12 pagini 
lui Djuvara, pentru revista Ateneului. N-am avut ce-mi face capului. 
D-na Negruzzi cunoaşte bine cauza, fiindcă a judecat-o. Schița e inti- 
tulată: în carantină. E probabil că n-o să placă, mai cu seamă fiindcă 
aşteptau versuri. Aşteptau... cu Pătraşcu”. 

Finalul e oarecum neclar: ce aşteptau ateneiştii „cu Petraşcu"? 
Să le trimită schiţa prin el? Să vină şi Petraşcu la revistă? Aştepta şi 
Petraşcu acum In disensiune cu Conv. lit. — să vină schiţa, poate 
pentru că iniţial era şi el vizat să facă parte din gruparea Ateneul 
roman? Fapt e că, după toate probabilitățile, Maiorescu n-a răspuns 
nimic la această solicitare echivalentă cu o trecere „la inamic”, căci 
At. rom. era prima desprindere mare din corpul convorbirist iniţial 
(Lit. şi artă rom. va fi a doua). N-a răspuns, dar s-a supărat, tocmai 
pentru că nu fusese respectat acordul „gratuit şi tacit” al monopolului. 


Şi, două luni după aceasta, n-avem nici un schimb de scrisori între 
cei doi, lucru semnificativ pentru ambii. Abia în mai, pe la 8/20 — 
10/22 tot Duiliu Zamfirescu rupe tăcerea, şi tot pentru a cere încuviin- 
tarea pentru o nouă colaborare la revista lui Djuvara: „Djuvara 
insistă să-i trimit o poezie pentru revista Ateneului, vă rog să-mi 
spuneţi care din aceste două merge" — iar în rest îi urează criticului 
bun venit acasă „din vacanțe". în total, cinci rînduri, aşternute grăbit 
pe o fîşie ruptă la iuţeală dintr-o coală. Maiorescu îi răspunde şi el 
prompt, de data aceasta, reţinînd o poezie, iar pentru a doua, probabil 
Amurg, îi dă sfatul s-o trimită „la Ateneu sau la orice altă colecţie de 
maculatură", în timp ce „frumoasa poezie La lună cu «casta nemîngî- 
iere» am dat-o la Convorbiri pe iunie" (scris, din 13/25 mai 1894). 

Ceea ce Duiliu Zamfirescu şi face 1 — reţinînd însă formula cu 
„colecţia de maculatură"”, pentru o scadenţă ulterioară, care nu va 
întîrzia să se arate, Insă după o serioasă încercare a scriitorului de a 
concilia animozităţile (scris, către Titu Maiorescu, din 20 mai/l iun. 
1894). 

Loialitatea scriitorului faţă de Conv. lit. nu poate fi pusă, totuşi, 
la îndoială, cu toate că trimisese colaborări la 47 rom. fără să fi 
primit încuviințarea lui Maiorescu. încă în aceeaşi zi In care-i scrisese 
lui Djuvara, adică la 10/22 ian., îi scrisese şi lui Iacob Negruzzi— 
criticul era plecat la Viena, deci nu i se putea adresa lui — pentru 
a-i anunţa solicitarea ateneistă. Convorbirilor le trimisese, chiar în 
acel început de an, prima jumătate din Viața la fară, deci se putea 
socoti liber să trimită altei reviste — şi încă scoasă de un prieten — o 
lucrare mai uşoară. Insistînd asupra obligaţiei faţă de prietenul Dju- 
vara, el expune cererea acestuia de colaborare. „D-voastră cunoaşteţi 
părerea mea asupra acestei instituţii — dar dacă Ateneul nu-mi 
place, Djuvara îmi este prieten. Pentru asta şi pentru alte cuvinte, 


805 
52% 


ar trebui să-i trimit ceva. Am o schiță începută: Cinci zile în caran- 
fină, pe care aş termina-o pentru el. 

Credeţi că pot s-o fac?" 

în continuare e rezumată corect scrisoarea către Tr. G. Djuvara, 
ba chiar cu adaosul că refuzase şi alţi solicitatori anteriori, dar că, 
totuşi, „după ce voi vedea revista, poate să sustrag ceva din mono- 
polul voluntar acordat Convorbirilor (de care el mă acuză) şi să i-l 
trimit. 

Vă rog să-mi răspundeţi ce trebuie să fac”. 

Intenţia îndulcirii acestui „embargou" literar asupra creaţiei pro- 
prii e deci clară, independent de ceea ce aveau să spună Negruzzi şi 
junimiştii. Tocmai aceasta l-a supărat pe Maiorescu, indiferent de 
faptul că, la cererea scriitorului, nu se putea răspunde decît acordîndu-i- 
se „dreptul"” — pe care el şi anunţase că şi-l luase, sau că şi-l va lua — 
de a colabora şi la alte publicaţii. 


Un răspuns pare să fi fost dat de Mărie Negruzzi, nu de soţul ei, 
redactorul Convorbirilor, ceea ce Duiliu Zamfirescu, subtil şi meticulos 
observator al protocolului, n-a putut să nu reţină. I se acorda permi- 
siunea cerută, dar prin persoane semioficiale, sau neoficiale, ca inte- 
ligenta Şarimica — Mărie Negruzzi, care a mai rezolvat şi alte treburi 
litigioase între căpeteniile Junimii şi junimiştii cu veleităţi de eman- 
cipare. De aceea, Duiliu Zamfirescu se va şi referi la ea, nu la Iacob 
Negruzzi, cînd Va motiva lui Maiorescu trimiterea schiţei la revista 
lui Djuvara. 


lată cîte alambicate relaţii se ţeseau subteran, în jurul unei 
colaborări, între oameni pe care, azi, la distanţă de trei sferturi de 
secol şi priviţi mai la suprafaţă, îi vedem într-o dulce convieţuire 
idilică, mereu cu ochii aţintiţi la prosperarea bunelor relaţii şi a lite- 
raturii. 


0 menţiune de trei cuvinte din schiţă ne ajută s-o datăm: 
se vorbeşte despre poieni „muşcate de brumă” — deci întîmplările 
au loc toamna tîrziu. Aceasta nu poate fi decît în nov. 1892, la 
cea de-a treia venire a scriitorului în ţară, după ruperea rela- 
ţiilor diplomatice cu Grecia şi plecarea misiunii noastre din Atena. 
Duiliu Zamfirescu fusese girantul legaţiei în lipsa lui D.C. Ollănescu- 
Ascanio, titularul, plecat în concediu la Bucureşti şi rămas acolo 
pînă la lămurirea incidentelor declanşate din cauza unor conflicte 
locale cu populaţia macedoneană. 

La această plecare, avea să spună scriitorul mai tîrziu, era să se 
petreacă un fapt cu totul grav, în gara Lepanto, unde un grup de 
localnici, aflînd de trecerea trenului cu diplomaţii care se retrăgeau 
spre teritoriul italian, au vrutsă-i atace pe aceştiacucuţitele! 

Deci, după trecerea prin Roma, pe la familie, Duiliu Zamfirescu 
a luat-o spre ţară pentru cuvenitele rapoarte la centrala ministerului 
şi la Predeal a avut de trăit carantina descrisă. B clar că nu poate fi 
vorba de altă plecare pentru că celelalte două (dec. 1889 —ian. 1890 
şi ian.— febr. 1892) au loc iarna, nu toamna. 


1 — Legăturile strînse cu străinătatea sînt cele de familie, nu cele 
diplomatice — prin căsătoria cu Henriette Allievi el îşi dobîndise în 


806 


Italia un fel de a doua patrie, de care se şi legase sufleteşte, pentru 
raţiunile artei sale. 


2 — Emoţia scriitorului, declarată aici, nu e o figură de stil, ci o 
realitate pe care ne-o atestă că avea loc întotdeauna după vizitele în 
țară: un fel de „încremenire", de „paralizie a voinței" îl stăpînea cu 
acest prilej. „Am trecut înapoi munţii (în ţară, n.n.) cu gîtul strîns de 
emoţiune, cu vocea stinsă, neputînd să răspund fetiţii, care mă-ntre- 
ba... ce am" (scris, către N. Petraşcu din 3/15 iunie 1897). 


3 — Portretul ţăranului transilvănean e făcut la fel şi în romanul 
îndreptări, peste şapte ani. 


4 — Koloman (de) Tisza (1830 — 1902) a fost şeful partidului liberal 
maghiar. La 1894 el nu mai era prim-ministru de patru ani, dar după 
o guvernare continuă de alţi 14; renumele lui era mare totuşi în acest 
timp, mai ales datorită spiritului lui reformator, însă şi legiuirilor 
severe pentru români. A fi amic cu Tisza era echivalent cu a face o 
politică neagreată de români, dar pe placul oficialităţii. 


5 — 0 scăpare, dintre cele frecvente la Duiliu Zamfirescu: de 
vreme ce trenul urcă de la Braşov către Predeal, apa pe lîngă care trece 
calea ferată nu e Prahova, ci Timişul! 


6 — 0 nouă referire la poemele lui Ossian — cea mai veche, într-o 
lucrare publicată, a fost în Natalia Anisimova din 1880, iar ultima e 
în poezia Malvina din 1918 (vezi nota la această poezie, ed. prezentă, 
voi. I, p. 529); în romanul Lydda. Scrisori romane, vom avea cea mai 
amplă şi sugestivă prelucrare a motivelor din aceste poeme. Cu numele 
lui Fingal scriitorul va numi apoi un personaj central în comedia 
Voichifa (1914). 


7 — Versurile au o continuare, pe care o găsim într-un manuscris 
din perioada 1890: 


5-a dus cucul, spinzuratul, 
Şi de-atunci m-a prins oftatul. 
Pe  răzoarele din sat 

Busuiocul s-a uscat, 

Măgdălina m-a lăsat etc. 


(vezi şi poezia IMasgdă, Măsdălina...] precum şi nota la această 
poezie, ed. prezentă, voi. I, p. 355 şi 599). 


8 — E Grigore I, cel Mare, sanctificat de biserică, papă de la 590 
la 604. El a creat „calendarul gregorian". 


9 — Dintre cei doi Kreţulescu (Kretzulescu), Constantin şi Nico- 
lae, trebuie să fie vorba de ultimul, fost ministru nu numai la Paris, 
dar şi la Berlin, Petersburg şi Roma, ministru de justiţie, prim-mi 
nistru etc. 

Scriitorul avea însă nevoie de aluzii pariziene, poate că la adresa 
frumoasei doamne. între cunoscători, probabil că era ştiut un „cifru” 
al întîmplărilor cu franţuzoaica şi cu diplomaţii parizieni, pe care-l 
cunoştea Tr. G. Djuvara, ca funcţionar superior în Externe şi diplomat 


NT 


— exact „cifrul" care-l îndeamnă pe scriitor să nu semneze bucata şi 
pe care azi noi nu-l mai avem! 


10 — Şi loan Bălăceanu — despre el trebuie să fie vorba — 
a fost ministru la Paris, dar şi la Istanbul, Viena şi Roma. Deci, 
şi numele lui e legat de diafana franţuzoaică. 


11 — Poezia e a lui Vlahuţă, Din prag, dar nu trebuie să credem că 
formula „e prea frumoasă”, exprimă chiar aprecierea lui Duiliu Zamfi- 
rescu despre ea — e doar reluarea spuselor sanitarului. Cu atît mai 


clar e că fraza are în ea o bună doză de zeflemea, cu cît se leagă direct 
de cealaltă afirmaţie a personajului, cînd acesta îşi aminteşte că oas- 
petele său a scris „odată nişte lucruri foarte caraghioase”. Să credem 
că el se glndeşte la foiletoanele lui Don Padil ăiaR.Ll—dar epitetul 
îşi prelungeşte efectele şi spre poezia atribuită tot lui Duiliu Zamfirescu. 


12 — In 1892 lucrările podului de la Cernavoda, construit de 
Anghel Saligny, erau începute de doi ani; ele nu ajungeau la capăt 
decît un an şi mai bine după apariţia schiţei în carantină. 


P. 640 CU BILET CIRCULAR 
Lit şi artă rom, I, 1, nov. 1896. 


Şi această schiţă, asemănătoare cu cealaltă, din Af. rom., este prima 
piesă doveditoare a unei noi dezerţii a scriitorului, a doua şi cea mai 
însemnată, la o revistă care, de la primul număr, se defineşte ca o 
rivală a Convorbirilor şi a spiritului maiorescian. 

Tratativele lui Duiliu Zamfirescu cu noua echipă anticonvorbiristă, 
avînd în frunte pe criticul N. Petraşcu şi poetul D.C. Ollănescu-Asca- 
nio, au durat vreun an, cu interesante mărturisiri ale scriitorului de 
fidelitate faţă de „bătrîna revistă a Junimii" — pe care noua publicaţie 
îşi propunea s-o sape, chiar s-o înlocuiască — cu dovezi de emanci- 
pare faţă de ea, de apropiere către ceilalţi, de retracţie faţă de ei şi 
întoarcere spre Conv. lit. etc. Publicarea schiţei Cu bilet circular în 
Lit. şi artă rom. deschide un capitol mult mai complex decît acela 
punctat de schiţa în carantină. 

Perspectiva noii reviste e clară încă de la începutul lui 1896, cînd 
scriitorul îi trimite lui N. Petraşcu lucrarea, cu o scrisoare de reco- 
mandări exprese: „...îţi trimit şi gluma asta, intitulată Cu bilet cir- 
cular, în care poate te vei recunoaşte. E un lucru fără importanţă şi 
fără pretenţii, aproape nepublicabil, scris mai mult ca exerciţiu, spre 
a-mi pune fantezia la cumpănă. De veţi scoate vreo revistă, te autori- 
zez să publici schiţa de faţă, astfel cum am iscălit-o, numai cu ini- 
tiale; de nu veţi scoate nimic, te rog să mi-o înapoiezi. Cu nici un 
preţ, nu primesc s-o dai altcuiva. 

încercarea de faţă am scris-o astă-toamnă, după ce ai plecat din 
Roma" — şi în continuare se arată că e un omagiu adus prieteniei şi 
prietenilor din tinereţe: „Mie îmi pare că niciodată nu mi-am iubit 
prietenii ca acum" (scris, din 13/25 febr. 1896). 

Răspunsul prietenilor la o astfel de mărturisire — care indica 
corect dorinţa colaborării la revista ce se plănuia — veni iute, cu 


808 


comentariile fireşti ofertei avansate de scriitor. însă, numaidecît, el 
devine sceptic — şi mereu mai sceptic, pe măsură ce Petraşcu-Ollă- 
nescu îşi argumentează dorinţa de a-l vedea trecut direct, cu arme şi 
bagaje, de la Conv. lit. la Lit. şi artă rom. Ceea ce Duiliu Zamfirescu 
nu vrea. „îmi închipuiesc că cercul d-voastră trebuie să fie foarte 
interesant, foarte plăcut şi foarte gentil (e vorba de cercul „Amicii 
literaturii şi artei române", constituit în 1895 din generaţia ajunsă 
la 30—40 de ani, care şi-l înscrisese automat pe Duiliu Zamfirescu în 
efectivul ei, surprinzind neplăcut pe Maiorescu, n.n.) şi dacă aş fi în 
Bucureşti nu aş lipsi niciodată, însă mai mult spre a ciupio ţîr! de curte 
pe ici, spre a bea un vinaţ pe dincolo, plus spre a ceti o poezea, două, 
la vreme de necaz” (scris, către N. Petraşcu, datată martie 1896). în 
rest, scrisoarea e plină de griji, sfaturi şi urări de succes, nu şi de 
acordul formal al participării. Ollănescu intervine, cu superioritatea 
lui de vîrsta şi de calm, solicitîndu-l mult mai insistent; pe aceeaşi 
hîrtie, Petraşcu, mai dinamic, adaugă chiar un fel de amicale reproşuri 
(„Bine, omule, crede-mă, e cu totul altceva în aer, nu mai e ce a învă- 
tat X şi Y la Terezian, acum 40 de ani. X şi Y au o poetică veche, 
au dogme răsuflate, au păreri adeverite pînă la capăt. Trebuieşte alt- 
ceva, ceva nou..." etc. Scris, datată mart. 1896). 


La acestea toate, scriitorul se lasă convins să colaboreze, dar cu o 
stupefiantă, surprinzătoare argumentaţie despre revistă: „N-o aprob 
şi nu cred în trăinicia ei, şi cu toate astea voi colabora la dînsa... Ce 
vrei mai mult?" (scris, către D.C. Ollănescu din 6/18 apr. 1896). Ceea 
ce făcuse, de fapt, prin trimiterea schiţei Cu bilet circular, dar aceasta 
putea fi singura colaborare — o amabilă repovestire după ceea ce-i 
povestise N. Petraşcu, şi atît! 

Lui Maiorescu însă nu-i comunică nimic despre toate aceste hărţuieli 
din partea lui Petraşcu-Ollănescu, care voiau să-l smulgă de sub domi- 
naţia spirituală a Iul „X şi Y", adicăa criticului — el, Maiorescu, e cel 
de la Terezlanum şl estetica Jui e cea veche, cu „dogme răsuflate” 
etc. Rezervele continuă („Cît despre revistă, cum ţi-am spus: cu dragă 
inimă voi colabora, după ce voi vedea primele numere”. Scris, către 
N. Petraşcu din 22 aug./3 sept. 1896), dar pe Maiorescu îl asigură că 
„am fost pus printre membrii fondatori, fără să fiu întrebat” (scris, 
din 1/13 mart. 1896). Afirmația priveşte asociaţia „Amicii literaturii 
şi artei române", dar o repetă în termeni asemănători şi în legătură cu 
revista: „...Vă rog să nu mă bănuiţi de nimic. Nu mă voi schimba nici 
acum, cum nu m-am schimbat niciodată." 


Dar dezerţia se produsese, cu toate că cele spuse mai sus lui Maio- 
rescu erau adevărul curat! Duiliu Zamfirescu simţea nevoia unei eman- 
cipări. Ea se produce, şi cea mai bună dovadă pentru public şi pentru 
junimişti e apariţia schiţei Cu bilet circular în primul număr din Lit. 
şi artă rom. Mihail Dragomirescu are un articol foarte violent de ri- 
postă la programul revistei, implicînd în opinia negativă pe toţi 
colaboratorii acesteia; Duiliu Zamfirescu, venit la Bucureşti pentru 
treburi diplomatice, explodează, îl provoacă la duel şi numai tactul 
lui Maiorescu face ca lucrurile să se calmeze, dar cu prețul unei scrisori 
de scuze din partea lui M. Dragomirescu şi al dezlegării date scriito- 
rului de a colabora la Lit. şi artă rom. Conflictul — fixat şi în nume- 
roase scrisori — a durat peste un an; la începutul lui e schița Cu bilet 
circular ! 


809 


Ba s-a scris, deci, în toamna anului 1895, după plecarea lui N- 
Petraşcu din Roma; lucrul îl atestă şi Petraşcu însuşi, în Biografia 
mea (Studii şi documente literare, VI, p. CXCV), unde se descrie iti- 
nerarul roman parcurs de el cu Duiliu Zamfirescu, în timpul căruia 
i-a povestit întîlnirea luicu „Bulalia, Infanta de Spania, fiica regelui 
Alfons al XH-lea şi sora reginei Bavariei, care m-a invitat la cas- 
telul Nimphenburg”. 

După spusele scriitorului, imaginaţia sa a lucrat mult asupra 
episodului povestit („scris mai mult ca exerciţiu, spre a-mi pune 
fantezia la cumpănă"). Deci faptele au croială literară şi, dincolo 
de ce a povestit eroul întîmplării, s-a creat pretextul literar al schi- 
ţei, construită pe ideea principesei, care mereu vedea în toate 
lucruri făcute anume pentru ea. 


1 — Versul prim al Divinei Comedii a lui Dante. 


2 — Almanahul de Gotha e numit astfel după oraşul în care se 
publica această lucrare, începînd din 1763, cuprinzînd genealogii 
de oameni importanţi ai zilei, miniştri, diplomaţi etc. 


3 — Instigînd pe fratele său şi pe mama sa, Beatrice Cenci şi-a 


asasinat tatăl, pe Prancesco C, şi a pierit pe eşafod în 1599. 


4 — Fornarina, fiica unui brutar din Roma, a fost una din marile 
frumuseți ale vremii sale, iubită de Rafael, care ne-a lăsat un excep- 
tional portret al ei. 


5 — Geografia este foarte exactă şi este clar oă reconstituirea ei 
îi aparţine lui Duiliu Zamfirescu, care a fost de multe ori în regi- 
une — nu e a povestitorului din schiţă. Dincolo de substanţa schi- 


ţei, cu cele două spaniole, avem şi o bogată suită reportericească, 
mai rară în activitatea lui Duiliu Zamfirescu. Ba apare în multe 
scrisori, nu şi în literatura propriu-zisă, decît episodic. 


P. 651 BADEA CÎRȚAN LA ROMA 
Lit şi artă rom, l, 9, iul. 1897. 


înaintea schiţei, care fusese trimisă la revistă prin mai sau iunie 
şi a apărut numaidecît, avem o ştire despre personajul ei, într-o 
misivă a scriitorului, trimisă lui D.C. Ollânescu-Ascanio: „Țăranul 
care a venit la Roma era ceva cam ridicul, dara plăcut. E un tran- 
silvănean inteligent, care tremura de dorul strămoşilor şi de pofta 
vinului de Frascatti. Hotărîse să stea la Roma o săptămîna, fără 
să doarmă, pînă a pus mîna pe el patraula şi zor să-l ducă la bala- 
muc. Copiii se ţineau după el, chemîndu-l Menelik. La început m-a 
făcut să-mi vină lacrămile de emoţiune, însă am văzut curînd că 
era cam flecar” (scris, din 6/18 apr. 1896). 

Pitorescul pelerin venise în Cetatea eternă, prin urmare, în pri- 
măvara lui 1896, deci impresiile sînt relativ proaspete; scriitorul 
a dat un aer de uşoară persiflare întregii chestiuni, în acord cu o 
bună parte a presei noastre şi cu surpriza paşnicei populaţii romane, 
uimită să vadă un dac coborît de pe columnă, cu căciulă şi sarică, 
ambele cam de stampă sămănătoristă în esenţa lor, pentru românii 


810 


obişnuiţi cu priveliştea ciobanului clasic — dar în mod surprinzător 
reale pentru cei din însorita Italie, unde păstorul nu are înfăţişa- 
rea celui din Carpaţi. Cu toate acestea, deosebirea nu e într-atît 
de mare faţă de ciobanii Umbriei, pe cît o declară scriitorul, căci 
iată cum îi zugrăvea el pe aceştia doar cu cîţiva ani înainte, cînd 
contempla trecerea prin Roma a oilor din munţii Albani şi Campa- 
nia romană: „în fruntea turmei păşeşte țapul purtînd de gît o teleancă 
răguşită, care sună măsura sălbatecă a unui cîntec barbar. Pe de lături 
se aţin ciobanii, îmbrăcaţi în piei de capră, ale căror miţe le dau 
aerul unor fauni..." (O scenă antică, Fam-, XXVI, 23, 10/22 iun. 
1890). 

Deci, marea surpriză a populaţiei, descrisă în schiţă, e mai mult 
literară, o aducere din condei ca să se releve un contrast şi o amin- 
tire a dacilor. 

Dorinţa scriitorului a fost ca schiţa să se dea în revistă doar 
cu inițiale, dar Petraşcu a  semnat-o întreg, tot ca să împingă 
lucrurile cît mai departe şi să determine plecarea lui de la Com. 
lit, fără să izbutească însă. Căci, la numai o lună şi ceva după 
apariţia schiţei în Lit şi artă rom., el va da la revista Junimii 
romanul în război, spre supărarea celor doi amici. 


lar chestiunea semnăturii i-o şi reproşează lui Petraşcu: „Badea 
Cîrțan e un fleac, cu oarecare sare. Trebuia însă să nu iscăleşti cu 
un kilometru de nume sub o mititică secătură ca asta. în manuscris 
era numai D.Z." (scris, din 9/21 aug. 1897). 


Badea Cîrţan era un peregrin popular, spre deosebire de I. Codru- 
Drăguşanul, care era peregrinul cultivat, intelectual. Totuşi, şi el 
preţuia cărţile, citea şi cumpăra, dar călătorea gratis pe tren, tole- 
rat de conductorii obişnuiţi cu astfel de globe-trotteuri plecaţi în 
hagialîcuri de tot felul. A murit la 7/20 aug. 1911, şi a fost înmormîntat 
la Sinaia, celebrat de ziare, cu solemnitate uşor ironică, într-o epocă 
în care Maica Smara refăcea itinerarele italice ale lui Gheorghe Cîr- 
tan, însă ea cu atracţii de spectaculozitate şi cu multă retorică. Cîr- 
ţan fusese, totuşi, un modest, un pitoresc, lucru care reiese din 
schiţă; „flecăreala"” despre care se aminteşte în scrisoarea către Ollă- 
nescu era mai mult patosul latinist al generaţiei vechi, din secolul 
celălalt, ajuns în masă şi adoptat de ţăranul de rînd. 

Scriitorul va păstra însă puritatea omului de extracţie rustică, 
de care a fost impresionat la începutul întîlnirii cu personajul şi 
o va transfera asupra Porţiei, soţia lui Comâneşteanu din îndrep- 
tările ulterioare cu numai cinci ani. 


1 — Felix Faure (1841—1899) era, în acea perioadă, preşedintele 
Franţei. Contrastul pe care îl realizează scriitorul, e din ordinea 
socială: între „d-l Bursan" (numele ales aduce sonoritatea nu a Bur- 
sei, pe româneşte, ci de la „bourse"” — pungă, pe franțuzeşte) şi 
şeful ierarhiei unui stat civilizat. 


2 — Imbriani şi Crispi sînt, de data aceasta, italieni, realizînd 
desigur acelaşi contrast, de vreme ce Francesco Crispi (1818— 1901) 
era la rîndul lui unul din promotorii alianțelor internaţionale — 
francofobe — ale Italiei. 


sul 


3 — Doi împărați ai Etiopiei au avut acest nume — al doilea 
(1842 — 1913) era pe tron în timpul cînd se scria schiţa şi bătuse pe 
italieni chiar în 1896, obligîndu-i să recunoască independenţa ţării. 
Legenda populară făcea din Menelik un sălbatec, ca în schiţă, ceea 
ce iscusitul conducător etiopian n-a fost de loc. 


4 — Preotul Vasile Lucaciu (1852 — 1922) a fost o pitorească figură 
de patriot, luptător pentru Transilvania, arestat şi condamnat de 
mai multe ori, între care şi în procesul Memorandumului din 1894, 
unde el a avut parte de cea mai mare condamnare: 5 ani. 


5 — Pasajul emoţionat din final e cel care va imprima patosul 
îndreptărilor. în realitate, aşa cum spune corespondenţa scriitorului, 
impresia ultimă din intilnirea cu Gheorghe Cîrţan a fost mult mai 
temperată. 


P. 656 BUSTUL ÎMPĂRATULUI TRAIAN 
Răvaşul, VIII, 3, mart. 1910. 


Lucrarea a fost trimisă acestei publicaţii, la cererea inimosului 
ei fondator şi director, protopopul Elie Dăianu din Cluj, figură de 
cleric patriot, militant naţional, organizator al vieţii românilor din 
Transilvania, colaborator al Zribunei lui Slavici, apoi scoțînd el 
însuşi Răvaşul, timp de zece ani. După război va fi şiel membru 
marcant al partidului averescan; în timp ce Duiliu Zamfirescu era 
preşedintele Camerei, transilvăneanul era între deputaţii majorită- 
ţii guvernamentale. 


Bunele lor raporturi datau, cum se vede, din 1910 şi probabil 
de mai înainte. Protopopul-director comemora în revista sa pe un 
alt cleric ardelean, de asemenea un militant strălucit, dr. Augustin 
Bunea, apărător al memorandiştilor, ca şi Elie Dăianu, publicist, 
mare orator cu ranguri superioare în ierarhia bisericească greco-ca- 
tolică (a fost secretar metropolitan şi camerier secret al papei), 
de asemenea membru al Academiei Române în 1908, In acelaşi an 
cu Duiliu Zamfirescu. Bunea murise în nov. 1909, deci Râăvaşul îi 
închina un număr omagial, pentru care solicitase participarea scri- 
itorului nostru, cunoscut pentru preocupările şi relaţiile sale tran- 
silvănene (romanul  îndreprări, articolul ZLirerarura românească şi 
scriitorii transilvăneni din Revista Idealistă, in 1903, colaborarea la 
Românul din Arad în 1910, şi toată polemica dusă de Luceafărul 
şi Tara noastră din Sibiu împotriva sa în 1909). Nu cunoaştem în 
ce termeni a fost invitaţia la colaborare, fapt e că Duiliu Zamfi- 
rescu a trimis mai întîi versuri, poezia înşelăciuni, compusă din trei 
părţi (vezi ed. prezentă, voi. I, nota la poezia Poeţii, p. 579), la 
care directorul răspunsese că nu e tocmai materialul potrivit, el aş- 
teptînd ceva legat de subiectul comemorării, probabil o mărturie 
despre ilustrul decedat, ceva în genul elogiului preotului Moise Lupu 
din îndreptări, prin care se glorificau toţi clericii transilvăneni, 
militanţi naţionali. E de presupus că în acest fel sunase chiar prima 
solicitare a clujeanului, în orice caz a doua, la primirea poeziei, 
la aceasta se va fi referit. Scrisoarea de răspuns a lui Duiliu Zam- 


812 


Col e 


flrescu, cuprinzînd un subteran duh de irascibilitate, dincolo de înve- 
lişul amabil, ni s-a păstrat. Iat-o: 

„Stimate domnule protopop, 

Fireşte că poeziile ce v-am trimis nu se potrivesc cu publicaţia 
ce vreţi să faceţi. Asta am înţeles-o şi v-am spus-o. E însă peste 
puterile mele a scrie lucruri de ocazie — mai cu seamă cînd nu cunosc 
ocazia. Pe părintele Bunea nu l-am cunoscut, nu l-am auzit vorbind, 
nu l-am cetit. Cum voiţi dar să vorbesc despre el? 

Ca să vă dovedesc toată bunăvoința de care sunt însufleţit, vă 
trimit o mică schiţă, în care Roma, Trajan şi seminariştii români 
se împletesc în vremurile noastre. 

Eu nu pot lua de model pe nimeni. Bun sau rău, sunt aşa cum sunt. 

Dacă nici acum nu ne potrivim, vă rog să-mi restituiţi paginile 
ce vă trimit, rămînînd ca altădată să ne înţelegem mai uşor” (sens. 
din 25 febr./lO mart. 1910). 

De hotărîrea luată, revista urma să-l înştiinţeze la Paris, 72 Rue 
Mozart (Passy), unde pleca o dată cu expedierea scrisorii. Dacă a 
existat un răspuns, el s-a pierdut; fapte că în numărul comemorativ 
al Răvaşului apare şi schiţa epistolară cu bustul lui Traian, şi poe- 
zia înşelăciuni. 

Trebuie să apreciem azi că nici proza, venită să înlocuiască 
poezia, nu făcea mai mare serviciu în cadrul publicaţiei festive dedi- 
cate canonicului Bunea, cu toate că în ea „Roma, Trajan şi semina- 
riştii români se împletesc în vremurile noastre”. Dar Duiliu Zamfi- 
rescu nu mai era, în 1910, un nume ce putea fi refuzat, fie şi cu 
produceri ca acestea, cam nelalocul lor într-un număr comemorativ. 
Poate însă trebuie să ne gîndim că scriitorul urmărea altă idee: 
Bunea fusese şi el student la Roma (la Colegiul „De propaganda fide"), 
însuflețit de aceleaşi idei, dar desigur la altă treaptă — sugestie care 
insă nu rezultă suficient din dialogul care urmează între cele două 
personaje ale schiţei. Cititorului nu-i rămîne decît să le asimileze 
pe acestea modelului comemorat, rămînîndu-ne să apreciem, ori- 
cum, puritatea şi patriotismul ardent, deşi naiv, al tuturor transil- 
vănenilor la care se poate referi nuvela. De fapt, în acest fel i-a 
conceput Duiliu Zamfirescu pe toţi eroii săi ardeleni din îndreprări, în 
primul rînd pe preotul Moise Lupu, pe fiica sa Porţia-Mia, pe notarul 
Zgurea, pe protopopul Marcu Stamate şi pe alţi intelectuali din roman. 

Schița e vizibil construită din materialul epistolar al primelor 
Scrisori din Roma, trimise lui N. Petraşcu şi apăiute în Conv. lit. 
(oct. 1888) sub semnătura X.Y.Z. 


1 — Expoziţia jubiliară din 1906, la aniversarea a 40 de ani de 
la venirea în ţară a primului Hohenzollern. Directorul şi organi- 
zatorul ei a fost marele chimist Dr. CI. Istrate (al cărui nume a 
fost dat ulterior străzii care urcă pe dealul de deasupra locului unde 
a fost organizată Expoziţia — azi „Parcul Libertăţii” de la Filaret). 


2 — Fragmentul citat nu ştim pînă în prezent de unde e. Cu 
opt ani în urmă, cum spune scriitorul, scrisese romanul îndreptări, 
dar textul de acolo e altul, mult mai scurt, fără detaliile portre- 
tistice. Acestea se află, dar altfel formulate, în scrisorile din 6 şi 18 


813 


sept. 1888, trimise lui N. Petraşcu şi publicate parţial de acesta 
în Conv. lit (XXII, 7, oct. 1888). 

Nu este exclus însă, ba se potriveşte mai bine cu felul lui Dui- 
liu Zamfirescu, să fie un text inedit, sinteză a tot ce a scris el 
despre Traian. 


3 — Descrierea celui de-al doilea bust o avem în amintitele scri- 
sori către N. Petraşcu. Plotina, împărăteasa, e arătată acolo ca pur- 
tînd „conciu, ca ţărancele noastre”, în timp ce Traian e „cu nasul 
subţiratec, slab, frumos, şi cu o privire lungă şi gînditoare, încă 
tînăr, dar parcă deja nemuritor”. 

„Capul acesta — adaugă în a doua scrisoare — e poate cel mai 
frumos din toată colecţia”, în timp ce, în cealaltă statuie, împăra- 
tul „e măreț, cam crunt, poartă capul de paradă, e împăratul Tra- 
jan, nu e Ulpiu Trajan, cu alte cuvinte nu e omul”. 

Descrierea împărătesei Plotina e severă: „E mai urîtă decît 
împăratul", în timp ce sora sa şi fiica ei — Marciana şi Matidia — 
sînt „două femei de o altă rasă, frumoase amîndouă şi senine”. Şi 
în corespondenţa din 1888 şi în scrisoarea către Elie Dăianu, ulte- 
rioară cu aproape un sfert de secol, scriitorul exaltă familia lui 
Traian, nu şi pe a împărătesei. Era şi acesta un fel al scriitorului 
de a slăvi originea poporului său, explicitată în modul următor în 
scrisorile din 1888: „E un simţâmînt de demnitate omenească să ştii 
că ai un tată care a fost om cumsecade, n-a înşelat pe nimeni, te-a 
crescut bine şi, mai mult, ţi-a lăsat un nume mare... Simţi că ţi 
se umflă pieptul de mulţumire cînd Omul căruia datorăm existenţa 
noastră actuală ca popor de una şi singura rasă în Carpaţi (scriito- 
rul era cucerit, la 1888, de ideea purității noastre latine; ulterior, 
o dată cu romanul îndreptări, îndeosebi, îşi va corecta într-o măsură 
opinia, n.n.), era cel mai mare suflet de împărat ce a trăit şi ai 
emoţiunea artistică a frumosului, cînd astăzi vezi şi te asiguri însuţi 
că trăsăturile chipului aceluia erau curate, bărbătești, blînde şi 
răspund întocmai ideii ce ţi-o făceai despre el". 


4 — Eliu Adrian i-a urmat lui Traian la tronul imperiului. Scri- 
itorul arată în scrisorile din 1888 că „Plotina ar fi hotărît despre 
urcarea pe tron a lui Eliu Adrian, zicînd că astfel lăsase împăratul 
— Duiliu Zamfirescu îl ortografiază mereu cu majusculă, n.n. — cu 
graiul din urmă, lucru de care Istoria se îndoiește" — însă despre 
el scriitorul are cuvinte excepţionale, nu numai pentru că era „cel 
mai aproape de împăratul nostru" dar şi pentru că era „cel mai artist 
dintre toţi”. „La Villa Adriana, ce o avea la Tivoli — pe-un picior 
de plai, pe-o gură de rai — s-au găsit cele mai frumoase sculpturi 
ale antichităţii romane”. 

Am dat aceste date şi informaţii, legate indirect de schiţa din 
Răvaşul, pentru că ele prilejuiesc să se arate cum se stabileau co- 
municările scriitorului cu antichitatea, cu istoria poporului său, 
cum cu diferite prilejuri el infuza spirit patriotic în lucrările sale. 


5 — Pliniu cel tînăr (62— 114) nu e menţionat aici întîmplător, 


ci pentru că şi el constituia, alături de familia împăratului, cercul 
artistic al acestuia. Era unul din prietenii cei mai apropiaţi ai lui 


814 


Traian şi i-a alcătuit un panegiric de o mare frumuseţe — nu la 
moarte, căci împăratul a mai trăit trei ani după el. „Mi Secunde 
carissime" e calitatea de „al doilea prieten foarte scump” inimii 
împăratului — după Eliu Adrian, care era primul, i-a şi urmat la 
tron. Pliniu a fost, cum se arată în schiţă, legat imperial în Bithi- 
nia şi Pont (Asia-Mică), de unde a întreţinut celebra sa corespon- 
denţă cu Traian. 


6 — Silius, Italicus, Tiberius Catius (25—101), e un poet despre 
care aflăm din relatările lui Pliniu cel tînăr, dintr-o scrisoare a sa, 
deci era legat şi el de memoria lui Traian. 


7 — Marţial, Marcus Valerius (40 —104), era şi el un contempo- 
ran al marelui împărat, nu neapărat şi un apropiat al său. Dar pre- 
zenţa sa în schiţă se justifică prin concomitenta istorică. însă Sue- 
tonius, Caius Silentius Tranquillus (67? —150?) a fost între apropia- 
ţii împăratului, datorită aceluiaşi Pliniu cel tînăr, la a cărui stă- 
ruinţă Traian l-a numit tribun militar, în perioada primului război 
cu dacii. Suetoniu nu a ajuns pînă la viaţa lui Traian în celebra 
sa lucrare Viața Cezarilor, care se opreşte la Domițian, dar înţele- 
gem că această vastă operă de erudiție îi era cunoscută lui Duiliu 
Zamfirescu, unul din principalele izvoare ale documentării sale. 


8 — Şi Publius Cornelius Tacitus (55? —120?) era unul din con- 
temporanii lui Traian, amic cu Pliniu, istoric al Romei şi demnitar 
(proconsul în Asia) în vremea împăratului, artist citit cu sete de 
scriitorul nostru pentru informare în materie romană. Deci, ambianța 
curţii imperiale din vremea înfruntării ultime a romanilor cu dacii — 
militară, politică şi mai ales culturală — e punctată abil prin numele 
citate, pentru a da cîteva jaloane transilvănenilor, cunoscători în 
materie prin tradiţia Şcolii Ardelene. Schița nu este, prin urmare, 
total depărtată, cum s-ar părea, de obiectul comemorării. Prin 
această parte, care se leagă bine de memoria lui Augustin Bunea, 
scriitorul celebra lupta lui; prin ceea ce urmează, ironizează pe con- 
temporani în felul în care o făcuse şi în îndreptări, sau în schiţa 
Badea  Cîrţan la Roma. 


9 — Ulpian, Domitianus (170?—228) a fost unul dintre cei mai 
îndîrjiţi partizani ai ideii de a se micşora garda pretorienilor, care 
făcuse atîta rău Romei, în ultimele două secole, prin amestecul ei 
în concurenţa dintre diferitele direcţii politice. Jurisconsult celebru, 
prieten cu Caracalla, dobîndindu-şi ostilitatea succesorului acestuia 
Heliogabal, şi apoi recîştigîndu-şi poziţia sub Sever, el a fost vic- 
tima celor pe care i-a urmărit cu înverşunare în timpul vieţii sale 
mature. 


10 — Seminariştii scriitorului nostru sînt destul de naivi, ca să 
nu spunem chiar simpli şi limitați. Ei discută la treapta lui Badea 
Cîrţan, a unei intelectualităţi mijlocii, mai degrabă rurale, dar, 
sufleteşte, ei se întîlnesc în aceeaşi atitudine cu scriitorul. 


11 — în adevăr, figura cu coroana lui Traian este marţială, deşi 
sub raport artistic este de importanţă secundară. Coroana, mult 
peste dimensiunile cerute de o statuie normală, parcă striveşte capul 


815 


Împăratului, nu-l Încununează. „Voinicia” la care se referă semina- 
ristul e rezultatul şi al acestei impresii, că trebuie forţă fizică pen- 
tru a putea purta coroana gigantică! O atitudine de încordare a gîtu- 
lui, o expresie a feţei care sugerează efortul, întăreşte aprecierea 
seminaristului. 


P. 660 LA SORŢI 


Conv. lit, XLIV, 1, voi. 2, mart. 1910. 
Semnat: D.Z. 


încredințată Convorbirilor prin martie 1909 sau chiar ceva mai 
înainte — schiţa n-a putut apărea numaidecît, din cauză că în revistă 
s-au publicat patru cînturî din Mirifă. Odată cu aprilie, Duiliu Zam- 
firescu intenționa să reia romanul Anna, cu care prilej îi trimite 
lui S. Mehedinţi primele 24 pagini din continuarea lucrării, urmînd 
ca restul să fie scris pe măsură ce apărea materialul predat. Cu acest 
prilej scriitorul vrea să-şi retragă „mica novelă" La sorți, „deoarece dau 
alt material şi voi mal da încă” (scris, datată numai 4/17 apr., fără 
an, dar fiind, sigur, din 1909). însă redacţia Conv. lit. avea experienţa 
felului cum fusese predat romanul Lydda. Scrisori romane, semănat 
pe parcursul a cinci ani, şi chiar a celui în cauză, Anna, din care 
se publicase, încă în 1906, prima jumătate şi se întrerupsese, deoa- 
rece scriitorul, terminlndu-şi stagiul roman şi venind în ţară, nu 
mai avusese timp să scrie urmarea. împrejurarea nu fusese uitată, 
desigur. Astfel că se publică schiţa şi se amină apariţia celor 24 
pagini, pînă va veni o tranşă mult mai mare, sau tot restul roma- 
nului. Prudenţa lui S. Mehedinţi s-a dovedit bună, căci Anna poate 
reîncepe abia în iulie, adică după patru luni, timp în care scriito- 
rul a mai publicat în Conv. lit. pe Mirifă în întregime. 


La scrţi e din seria schițelor de un anumit tragism, uneori mai 
intens, alteori mai scăzut, căreia îi aparţine, din epoca de după 
1910, nuvela O muză. Caracterul autobiografic e discutabil, adică 
îndoielnic-, autorul va fi auzit anecdota şi a tras-o Înspre domeniul 
celor trăite de el direct, din ciclul memorialistic Amintiri din cari- 
era diplomatică, rămas în proiect. 

Morala finală este, desigur, o graţioasă glumă! 


GLOSAR 


Acroşchiuri, s.n. (fr. aceroche-coeur) — meşe în formă de buclă pe 
frunte sau pe tîmplă. 


Baceea, s.f. — bătrîn ramolit, hodorog. 

Batelar, s.m. (fr. batelier) — barcagiu. 

Bătogi, batoji, vb. rf. — a se istovi de bătrîneţe. 

Bechi, s.n. (la exp.) — absolut nimic, de loc. 

Bedreag, s.n. — butucul cizmarului pe care croieşte pielea şi care-i 
serveşte şi drept scaun. 

Budulan, budulac, adj. — prostănac, simplu, naiv. 

Buriu, burie, s.n. — butoiaş în care se păstrează de obicei ţuica. 

Calapăr, s.m. — calomfir, plantă aromată cu flori galbene. 

Ceam, ceamuri, s.n. — corabie cu pînze pentru transportul pe Dunăre, 

Cheglă, s.f. — joc de popice. 

Chinovar, s.n. — sulfura roşie de mercur, folosită drept colorant 
şi medicament. 

Chitonag, s.n. — unealtă cu care se fac găuri In pămînt pentru 
înfipt aracii la vie. 

Chiveră, chivără, s.f. — chipiu înalt purtat odinioară de soldaţi. 

Ciangăi, ceangăi, s.m. — locuitori de origine maghiară stabiliţi 
încă din sec. XIII în regiunea Bacău. 

Cilibiu, ie, adj. — fin, grațios, frumos. 

Cimbistră, s.f. — pensetă. 

Ciupag, s.n. — pieptul iei cusut cu flori. 

Clironomie, s.f. — moştenire. 

Comitagiu, s.m. — membru al unei organizaţii revoluţionare bul- 


gare care a luptat în trecut pentru eliberarea Macedoniei; 
agitatori naţionalişti bulgari care făceau uneori incursiuni 
pe teritoriile statelor vecine. 


Crevat, crivat, s.n. — pat. 


817 


Cubea, s.f. — ferestruică pe acoperiş. 


Dărvar, dîrvar, s.m. — tăietor de lemne. 

Delă, dele, s.f. — dosar, proces. 

Dracilă — dracilă (n. D.Z.); arbust spinos, se cultivă pentru a face 
garduri vii. 

Dubeş — la jocul de table cînd zarurile arată cîte nn punct. 

Embatic, s.n. — formă de arendare a unei proprietăţi pe termen 
lung cu toate drepturile de proprietate. 

Emfiteoză,. s.f. — embatic. 

Epiec — tot în legătură cu jocul de table cînd zarurile arată dubla 
mare. 

Fermenea, s.f. — haină scurtă brodată cu fir sau cu mătase pe care 
o purtau odinioară boierii peste anteriu. 

Fidanţat, s.m. — logodnic. 

Gherdap, uri, s.n. — loc cu cataracte periculoase. 

Gheroc, s.n. — redingotă. 

Grind, s.n. — ridicătură de *p''tnt, prelungă, în regiunea inunda- 


bilă a rîurilor. 


Gugiuman, s.n — căciulă de samur purtată de domnitor şi boieri, 
ca semn al demnităţii lor. 


Hastatus (lat. hasta) — lăncier. 

Hălăciugă, adv. — zbiîrlit. 

Ispisoc, ispisoace, s.n. — hrisov, vechi act domnesc scris în slavo- 
neşte. 

Liulitf, interj. — nanii 

Madapolam, madipolon, s.n. — pînză fină de bumbac fabricată odini- 
oară la Madapolam (India). 

Manea, s.f. — cîntec oriental melancolic. 

Mantia — zmeură (n. D.Z.). 

Melisă, s.f. — roiniţă; băutură alcoolică aromată obţinută prin 
fermentarea frunzelor de melisă. 

Menadă, s.f. — bacantă. 


818 


Meş, meşi, s.m. — papuci de pîslă. 
Mîneca, vb. intr. şi rf. — a se scula dis-de-dimineaţă. 
Mozulâ — cimbru (n. D.Z.). 


Nadolean, adj. — originar din Anatolia. 

Ohavnic, ohavnici, adj. — care nu poate fi înstrăinat; de veci. 
Olac, s.m. — curier special (călare), poştalion. 

Parigorie, s.f. — mîngîiere, consolare. 

Pastrano — palton (n. D.Z.). 

Percal, s.n. — țesătură de bumbac albă şi foarte subţire. 
Pestiferat, s.m. — ciumat. 

Polpan — mărar (n. D.Z.). 

Pomojnic, s.m. — funcţionar administrativ care conducea o plasă; 


şef de birou într-o subprefectură. 


Radizidă — ochiul boului (n. D.Z.). 


Ştuţ, ştuţuri, s.n. (germ. Stutz) — bucată scurtă de ţeava care face 
legătura între un recipient şi o conductă. 


Taclit, s.n. — cingătoare de stofă vărgată ce se lega peste mijloc 
sau la cap, turceşte. 

Teriachiu, tiriachiu, adj. — ameţit, beat. 

Tropos, s.n. — manieră, mod de purtare. 

Vervenă, verbină, s.f. — specii de plante cu frunze dinţate, cu flori 


roşii, albe, liliachii. 


Zivindide — nume case se dă nobililor traci (n. D.Z.). 


TABLA ILUSTRAŢIILOR 


Manuscrisul primei pagini a nuvelei Noapte 
bună; numeroasele modificări de text sînt făcute 
în urma lecturii cu Maiorescu şi a sugestiilor 
MU: i i e ati pecete e e ara ata dea dna dare de Du h 130 — 131 


începutul proiectului de piesă Srrăbunii noş- 
wi, la care scriitorul a renunţat în favoarea 


NUVELE. iea ae Bee o ata e d ela cd neay daii a eLp ce a pla 


Preambulul studiului critic Romanul şi limba 
română — rămas neterminat şi nepublicat — în 
care volumul de Novele de la 1888 e socotit esen- 
ţial pentru problemele expresiei literare. 


Prima formă a micului roman Un drum greşit. 


130 — 131 


Caligrafia e a perioadei 1886—87.......... 146 — 147 


început de nuvelă din perioada 1886—87 306 — 307 


A doua pagină din scrisoarea (Il oct. 1889) 
către Titu Maiorescu; în introducere Caragiale 
e admirat; dar'în finalul scrisorii nuvela 0 
făclie de Paşte va fi executată cu severitate.... 


Fragment de scrisoare (2/14 dec. 1899) către 
Mihail Dragomirescu, privind Făclia de Paşte 
şi Năpasta; opinia scriitorului este alta în ce 
priveşte nuvela, decît cea din 1889, dar e aceeaşi 
despre piesă, înglobînd şi Noaptea furtunoasă .. 


Explicația lui Mihail Dragomirescu (datată: 
20 ian. 1942) la scrisoarea lui Duiliu Zamfi- 
rescu din 2/14 dec. 1899 în privința nuvelelor O 
făclie de Paşte şi Frica. 


306 — 3W7 


306 — 307 


322-323 


821 


începutul schiţei O vinăroare de vulpe în Cam- 
pania romană. Numele autorului e scris deasupra 
de Mihail Dragomirescu. ....... cc... 


Altă opinie nedreaptă: despre Slavici. Scrisoare 
către Iacob Negruzzi din 5/17 ian. 1894. 


Scrisoare din 11/23 febr. 1894, către Trandafir 
G. Djuvara,cu prilejultrimiteriiprimeicolabo- 
rări la revista acestuia, Ateneul Român 


Prima pagină a schiţei La sorți (1910). 


Scrisoare din 25 febr./10 martie 1910 către Ilie 
Dăianu, directorul revistei Răvaşul din Cluj, cu 
privire la schiţa Bustul împăratului Traian .. 


început de memorialistică, necontinuată, din 
perioada 1915-16... 


. 322 — 323 
658 — 659 
658 — 659 
„658 — 659 
674 — 675 

„674 - 675 


SUMARUL 


Notă asupra volumului III — Nuvele. 


FĂRĂ TITLU 


(1883) 
PE ATGEŞ: e e îti fe Ve eat  tefi fu o 3) 900 A e vite au 80 SE i e iz a at VEL SE 65 3 d * 
Baba-oarba. i pe pia a a a 3 ae a A T R d a R REA H 
Monăstirea Dealului ..... cc. 14 


Amintiri din vremuri (Pagine din viața lui  Depă- 


Tăle hui) cs pt ări 0 e 03 AA cai aaa ti ti 220 a a 
Din Dobrogea (Scene şi portrete). . .... în aie date da 56 
Zadarnic: șir baiete die e aie păi ae Ta agati e a atata at ete dl adie dă zi 
71 
Blaue-Donau. sp aoni aaa a a a a E N 
Archivarul (Porte). -i igr ae a a a E i i 
Jeanas ea pa eorn a aa Ar Seti tă tac a e 38 tan e Aa) alti Sata dioda cu o 
Pentru totdauna........ cc 
Maria g Poe alle oară ai ări NE dart XE ra DE it Dă ler a cc N data E 
Singurătatea e ai e eee aci La iat a E stai dei a ci d, O ata 
Patrie şi “Poezie nico pa i a dt e 8 Mana e a A a 
lift 
Orfanele (Fragment). .... ie Ca a a a e e DA 
Unde: de- Var An: San o a iz et POD ela 0 o BOE EE a gon 
NOVELE 
(1888) 
[Cuvint: înainte mice acte a 8 re a ce i aia de a 0 dt al i Fă 
Noapte: bună. ii ti i a E 30 A R a ga 0 a el i Ma 
Locotenentul Sterie......... cc. 
Conu Alecu Zăgănescu. ..... cc 158 


Subprefectul. ionis d- oa pa ae a AE a a a (ET că e Ma aa i 


Străbunii- noŞtri 0 e E 8 ea d ata ae 3 e o Ste tată 205 
Spre: mare: per k rai Dă er e dată a na ai pp d te a ae 247 
NUVELE, ROMANE. FRICA 
(1895) 

Alessio oau scai Apoi ao Bote Pas 3 dm atat ai alla At e A Bi ta arată, că 277 
Singurătate 22 i eee e E ea aliate a 90 ăi e Sur N SM ap 296 
O vînătoare de vulpe în Campania romană . . . . 306 
Frita instala ier Ante tatea Mt tat it fat dan dat a i e Ia tarta: dial 313 
FURFANȚO. TREI NUVELE 
(19D 
Rurfanţo; ics oa at ir otite, a a Ste oaan 3 sn de ZA 333 
Spre:Coteşti: >, 2 5 pete na a ne Ziar ta Sh n ME nisi 18 NED oa 348 
PELTIC A: deor does di a n A ta, At, ie datata anal să da sa Dă a a 362 
O MUZĂ 
John James (Amintiri din cariera diplomatică) .. 381 
O partidă în trei (John James contra Mormonilor) 397 


O muză (Amintiri din cariera diplomatică). . . . . 414 


Buşcă: set ee a ae e E e a et Ap a da A a d i a 428 
ES Budulu: e sate e ip eta atata a aa BAIA, ELE e îl aa (0 ae a d 431 
O curcă romanţioasă ... cc 437 
Un pul şi un cărăbuş . cc 449 
DIN PUBLICAȚII 
Cele din urmă gîndiri ale lui Weber... . . ;.... 455 
Natalia Anisimovna. .... auaa 457 
Cele. două surori cpn pu ta a ae E a Act Ru alaia W dă 467 
Către: Natalia Nina. . a e ea oa aa e ai aa 471 
La: denii mas ee Aa A gata aie a ie OTE id Pata da, Gelu it ap e da A 477 
Deputatul. ataca a m e i i ae Na e oa 2 Stat ag 8 481 
Notarul: si zu e oastei că tul alo aeann ia l a o paT A 484 
Cugetări: scoti îs a taste dt ta Dao aaa E der a ar E e a A 488 
Un amor în munţi. 491 


Reflecțiuni e unui uşier de la Cameră ........ 501 


Dusă in lume sileo iui o tat a a a a 504 
Trandafirul ............ Pra a arain AO a o AST apt mai 513 
Drumu din urmă d 519 
Coropişniţa: și, cotei te fes o re 0 te te de ou at ate SR aa aea d 523 
Toader Cizniaru. si it it cet ata că o ua 3 pa 528 
Nirn pie ie doza Mara ae at ec nat Sa i ae Ta aa te ba a aia 533 


Dolabela Răstoacă 


Un drum greşit........ 
O scenă antică........ 
în carantină. ......... 


Cu bilet circular (Schiră) 
Badea Cîrţan la Roma 
Bustul împăratului Traian 


Tia SOTI si page bea ae e ct 


Note şi variante. ......... 


Glosar: i us e Torud naeg 


Tabla ilustraţiilor. ........